Viata Rom. (R.), 1909, 13

Proprietatea Bibliotecii 
Universi täții laşi 
me a 


NUI Jise+ 2027 


T.T.» 


-re 


Fi 


sel y 


uri Tt PE a $ 
TREE E 


Aa. 
i Lă 
r - f 
e: Al 
-bm a 


PETF a 


N 


1909. ANUL Iv. 


APRILIE No. 4. 


Viaţa Romîneasc 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


M. Sadoveanu . + 
D. Nanu . . é . - 
N. Petrescu-Comnen 
Octavian Goga 


Radu Rosetti. . . 


Haralamb G. Lecca 
C. Sandu-Aldea . 
Matilda Poni . . - 
L Agirbieeanu . . 
Mihail Codreanu 


SUMAR 


Un om singuratic. 

Sentinje (Poesie), 

Accidentele muncii, 

Graiul apelor... (La mal; Asternitas; Furtu» 
ni: Mama Venerii eterne: De projundis; 
Scirocco). 

In jurul unui hrisov. (Despre împrejurările în 
rare a fost dat hrisovul din 30 Septembrie 
1777 al lui Grigore II Ghika, pentru a- 
dănuyirea boersscwlni), 

Päcate ! Poezie). 

Ape mari, 

Messina. (Poazie), 

Norocul lui Florea Drăgan. 

Concert simfonic, | Poezie). 


AY 


ă V72 


740. 
A 


Da 


izabela Sadoveanu . Cronica d-ta (Profiluri femenine : Amalia), 
Rosselli)”. 
Em. Triandafil . . . . Cronica Ştiinţifică (Aparatele de sburat mai 
prele decit aerul. 

L G.Duca . .- . . . . Cromiora Externà Evenimentele din Turcia), 
A. Mirea .. . Cronica Veselă (Caleidoscop: Fantezie dè SfE, 
Gheorghe), 

Ioachim Botez . . . . Cronica Veselă (Sunt lucrima rerum). 
Dr. A. Urechia . . . . Cronica Funtezistă (Misterul din strada Dia- 
cun eselor;, 
D. Anghel. . . . . . Marini, [Porzie). 
D. Anghel şi St. O. Iosif, Carmen Succulare (Partea a H-a). 
Un Bucovinean . . . , Scrisori dum Bucovina, 
P. Nicanor & Co. . . . Miscellanea (Comemorarea lui Eminescu: D. 
lovja ; „Dela critică la hartă”; D. Iorga şi 
Abdul- Hamid). 
Recenaii : Tin Malorosen. Critice” 13 vol )—EL RA. Viahwpi „File rupie =L A- 
Per. Papahagi. „Beriitori aromiai în sexolwl ni XVI-lea —Caraloti, Vauta, Danii —. P= Dr. 
Pierre dunut. „Les névrosos*.—0. BA. Orojset. „Lan démocraties antiques, —M. J,— Marhnilisn 
Sanicleriri. „Nottani despre ssigarări™.—J. N.=. Chiar. „Dio Wahrhalt+, (Xo, Mi. N. 
Revista Revistelor: Convorbiri literare, Convurbsri critice, Luceafărul, Merita po- 
Mitică să iitsrars, Jumimnna litorarë, Arhiva, Momania, La nouvelle Revor, Mercure de Francon, 
La Herue du Moir, Nuova Autologin, Biwsèta Mitalia Dantanha Revue, Dontsche Humåsohan, 
Fosialistische Mossibefte, The Comtemporary Raview, Tha North Amèriesn Bere, Satariay 


Review. Mişcaren intelectuală în străimătnte. BIBLIOTECA 
UNIVERSITĂŢII 


LIANI 
Redacția şi Administraţia: Str. 
1909 


Vinja RominensA apare lunar on 
jaak ian se. 38 iss samima- d.e int met E Easa ia: ua 15 coroane; jumd- 
små L 16 lei, an 7.50. — n! ngaria : an 3 
Cp... Basarabia: èn an & rubis; jumi- 
i 


a 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, L. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : 7. Ap Picasa, C. Alimâneştianu, D. An- 
ghel, A. Baltazar, Jean Bart, N. Baţaria, G. dan-Duică, dr. P. Bag- 
dan (docent), C. Botez, I. Botez, OctavianBotez, Í. AL Brătescu-Volneşti, 
Vintila 1, Brătianu, M, Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, |. Cio- 
cirlan, N. D. Cocea, G. Coșbuc, prof. I. cav. de Cuparencu, Ana Con- 
ta-Kernbach, Barbu Delavrancea, I. G. Duca, Pompiliu Eliade, Elena 
Farago, A. N. Qane, N. Gane, Octavian G a, C. Hogaş, C. Hoisescu, G. 
Ibrăileanu, St. O. Iosif, dr. S. Irimescu, M. acotăd, prof. univ. dr. N. Leon, 
V. Loichiță, E. Lovinescu, dr. |. Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ. dr. M 
Manicatide, Constanţa Marino, I, Mironescu, S$. Mândrescu, Gh. din 
Moldova, Const. Morariu, St. Morărescu, V. G. Morțun, D. Munteant- 
Rimnic, G. Murnu, ], Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, 
inginer N. P. Panaitescu, locot. colonel Se. Panaitescu, G. Pascu, D. 
D. Pătrășcanu, Horia Petra-Petrescu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ. 
A. Philippide, prof. univ. dr. D. Pom iu, Matilda Poni, Sp. opescu, 
dr. St. Popescu (docent), D, Popovici- Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca 
(O. Carp), dr. N. Quinez, loan R. Rădulescu, I. Raian, George Ra- 
netti, Radu Rosetti, I, Russu-Șirianu, izabela Sadoveanu, M. Sado- 
veanau, C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr. 
V. Sion, dr. Alex, Siätineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. 
Tatuşescu, l, Teodorescu, D. A. Teodoru, George Tofan, lorgu Toma, 
Al. Tzigara-Samurcaş, Dr. A. Urechia, dr. Alex. Vaida-Voevod, Al. 
Vidhuţă, N. Volenti şi alții, 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Po an x > . + A ©. |. oi 
Pe jumâtate de an ; . Ș . 9 i 


Un număr $ = . “ ” 
Abonaţi! care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 


trebui să plătească în plus 4 lei pe an și 2ieipe 4 mu, ca indemni- 
zare pentru incasatori, 


Pentru catia rată preoţi de sat, primari tai funcţionari satesti, stu- 
denți și elevi, pe an {5 lei, pe jumătate de an 7.04.— (Aceștia pot plati in 
trei rale a vite 5 lei trimise eu anticipare), 


IN AUSTRO-UNGARIA: 
Pe an z + . 15 coroane 


Pe jumâtule de an € $ A a 7 eor. 50 h, 
Un număr , . è F è b 2 voroana 
Abonamentul anual se punte achita in troi rate de vite cinci coroane, 
din patru în patru luni, 


IN BASARABIA: 
Pe an A $ a à è 8 ruble 
Pe jumätate de an A r P ` 4 ruble 


n numâr ° é 3 r A 1 rubla 
Abonamentul anual se ponte plăti la fiecare doua luni cite 2 ruble, 
până lu achitare. 


IN STRĂINĂTATE: 
Pe an 


es = A è n $ è 23 lei 
Pe jumătuto de an À 3 a A 11 lei 
Un numar . 2 lei î0b, 


mezi urmare pag. 3-a coperții) z 


Viața Romînească 


Viaţa Romiînească 


Revistă literară, şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XIII 
Anu |V 


BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂŢII 
IAŞI 


NASI 
Redacţia şi Administraţia: Str, Golia No. 52 


1909 


AS \ 
( ) 
ù P 
v, j 
72 af / 
e 
p— ..... . . . 
inteni înainte Om singuratic. 
ial 5 JUL, 1934 Era într'o seară aspră, incepu unul dintre noi a ceti o po- 


vestire. Mi-a rămas bine în amintire, deşi pe atuncea eram un 
copil. O seară lungă în cimpia Prutului; un amurg funuria de 
Decemvrie.... Mergeam cu sania pe un drum plin de hopuri și 
viscslituri, ed, tata şi vizitiul nostru. N'aşi putea să spun pu 
ce drum mergeam, în spre ce tirg ne indreptam ; de asta nu-mi 
aduc aminte; știi numa! că pornisem de o zi din Birlad. 

Drumul era singuratic; de la amiază nu întilnisem decit un 
călăreț. Tata il intrebase ceva, ul răspunsese râcnind din tra- 
pul calului, pe urma se făcuse tot mai mic îndărătul nostru, pe 
cimpia ninsă, Asfinţitul se innecase intr'un fel de fumegare a 
depârtărilor; din cind în cind ce! dot roibi tradiții slăbeai din 
pas, ş'atuncea unul din clopotele lor avea aşa 0 infiorare de cin- 
tec trist. Apol crescu ca un fum aiburii, In jurul nostru tot 
mai nelâmurit vedeam ciad un pile de belăii, cind, ca o incili- 
tură de lini!, o stufârie intr'o baltă inghețată. Pe urmă nu ve- 
deam nimic; tata şi vizitiul schimbai vorbe care mie mi se pă- 
real rostite cu un glas neobișnuit, scăzut. Simţeam neliniştea ; 
in mine, parcă se strecura ceva din negura, din adincul necu- 
noscut, din tăcerea, din vintul lin şi ascuţit... 

«AI mai umblat tu drumul ista, mai Comane?> Intrehă in- 
tro vreme tată! mei pe vizitia. 

Vizitiul era un om slăbânog şi nalt, nalt. Cind se scula 
dle la locul lu! parcă se desfășura de pe un mosor. Sta cufundat 
intruna ontr'o nepăsare cumplită. Incercă să se scoale de la 
tocul lui, ca să se uite poate prin prejur, dar pe urmă se răz- 
gindi şi se lAsă iar grei pe capră, scuturindu-și pletele crețe tot- 
“leauna revărsate incilcit pe grumajil lul : 

«Poate sa fi fost şi pe-aici, răspunse el cu linişte, dar nu-mi 


6 VIAȚA ROMINEASCA 


mal aduc aminte. Aşa, am umblat eù malt pe malul Prutului...» 

Tatu era un boernaş minios, mhruat la stat, și aducea la 
înfăţişare cu Vodă-Cuza, —de acela prietinit il poreciead rizind = 
Cuza cel mititel. Nepăsarea lui Coman il scotea totdeauna din 
sărite. La răspunsul vizitiului, incepu sł se frăminte in blană. 
Mormâi repede de citeva or: Supristi !—A poi privi furios înspre 
spatele lunganului din fața noastră, Răcni: 

«Mai ființă nenorocită şi fără simţire! Cind te intreb, răs- 


punde: da orf nu! Ce tel de vorbă-! asta? Am fost, da’ poate 


n'am fost! Poate-am fost, dar nu-mi mai aduc aminte!...» 
Coman se gindi un răstimp, apoi își scutură pletele şi-şi 
întoarse obrazu-l prelung spre noi: 
«Dă! dacă aşa-l feleșagu mea, ce să fac? SA zicam cam 
fost. Ca eŭ um umblat mult pe malul Prutului. 


— Aşa spune, Ei, ajungem noi undeva intr'un ceas? Pe 


vremea asta trebue să ne oprim undeva. Frigul creşte, vintul se 
năspreşte... Pe aici, prin asemenea singurătați, și cum îl acu, 
după sfintul Andrei, poate să ne iasă şi lupi înnainte, Doamne 


— Perească Dumnezeu! zisa Incet Coman, și-și făcu cra- 
ce; apol ridică o mină c'o mănuși uriașă și biciui çai, Eù m'am 
intilnit cu diegi de trei orf până acuma, da’ nu-mi mal tre- 
bue să-l ma! intilnesc; mă lipsesc !» 

Incepu a ride. Tata iar strigă miniat: 

<Ție-ţi vine a ride, fiinţă nenorocită! Ajungem orl n'ajun- 
gem, asta să-mi! spul! Ajungem undeva ? 

— Apo de ajuns avam s'ajungem noi undeva, dar parcă 
eŭ pot ca să ştiii unde avem s'ajungem ? 

— Of! strigă tata. Cine dracu te-a mal colăcit la curtea 
mea! De cincisprezece ani aşa imi mininci tu sufletul. 

— Dł, cucoane, ce si fac? grăi cu umilință vizitiul, dacă 
așa-l felegagul mei... 

— Da' cind or năvăli lupii şi teor trage din sanie, și te-or 
trinti în troian, şi ş'or viri colțir în tine, tot aşa al să spui? 

— Ba să ferească Dumnezeă, cucoana! vorbi umilit Coman 
și iar iși făcu cruce. 

— Atunci cum nu te gindeşti tu, mái, că trebue să ajun- 
gem la o casă de creştin? Sapristi ! 

— Cum zici, cucoane... vorbi umilit Coman... Poate nu ne-a 
lăsa Dumnezeii, ş'om ajunge undeva, la o casă de creştin... Et 
gocot că trebue s'ajungem...» 


OM SINGURATIC 7 


Tata mormăi, stăpinindu-se insfirgit: «Cu tine n'o maï scot 
la capätl» Se intoarse apoi spre mine: 

«Da' ţie, Dumitrache, nu ţi-l frig în cojocul tău ? 

— Nu mii frig!» zisei. Tata își ridică gulerul mare de 
lup şi-și astupă pe jumătate obrazul. După asemenea dezbatere, 
care nu rareori se intimpla între baer şi intre slugă, Coman își 
îngropă capul între umeri şi prinse a indemna cait mai des, iar ta- 
täl meu se cufundă intr'o muţenie amenințătoare. 

Glasul tatei însă fusese mal tulburat ca de obiceiă. Inţa= 
legeam eŭ că are el o grijă; fumul alburiă se tot intuneca, 
noaptea pustiului de zăpadă ne invăluia și ne inchidea drumul 
înnainte, I| văzui pe tatadindu-şi repede gulerul mare la o parte 
apoi plecindu-se, privind și piphind puşca ce sta între noi. După 
mişcarea luj mi-am inchipuit şi ei primejdia nopţilor da Decem- 
brie : haitele de lupi... Tata se invali iar în şulă, dar gulerul îi 
abătu in jos. Mă gindii îndată: ca să-i fie slobod auzul... Și ri- 
dica! și eii capul din cojocul met, ascultind zvonul din juru-ml. 

Sania luneca acuma lin. Drumul nu era umblat, nu era 
stricat de cară. Vintul venea de la spate, ascuţit, cu ințepă- 
turi de ace parcă. In zborul lui spulbera prin jurul săniei o o- 
meti uşoară ca o negură. 

Clopotele sunati. In afară de cintecul lor regulat şi de şu- 
etul vintului,— deosebeam în juru-ne liniştea pustiel. 

Simţii tulburarea tatei: izbucnirea lu! impotriva lui Coman ; 
o simți! nedesluşit, odată cu fiorul de infricoşare ce mă stră- 
punse. Intrebai deodata: 

«Tata, se poate să ne iasă lupii Innainte?... 

— Imvăleştete în cojoc şi taci! strigă aspru tata. Apol 
vorbi spre Coman : 

«Dà biciă cailor... 

— Nu se poate, cucoane... Dacă nu-i lăsăm în voe, pră- 
pădese drumul... Mai bine să ne lăsim in voia lor...» 

Un timp merserăm aşa in tăcere, Apoi simţi! pe tatal med 
că tresare năprasnic. Desfăcu blana In două și prinse pusca in 
mină. Coman se ridică şi privi pe deasupra cailor. În aceiași 
clipă inima-mi zvicni grozav: văzusem și eù o umbră neagră 
care eşise deodată pe omat la marginea drumului şi sta neclin- 
titt... «Lupul!» şoptii eü fâră voe, și buzele incepură să-mi 
tremure. 

Dar caii mergeau liniștiți. Coman zise cu bucurie, așezin- 
du-se la locul lui: 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


«E cine, cucoane Matel... Ne apropiem de oameni, multă- 
mesc lul Dumnezeŭ...» 

Apol iar sə desfăşură în sus şi privi cu luare-aminte prin 
întunecime. 

«laca, văd şi din dreapta venind cineva... O săniuță 
cu cal...» 

Deodată tata începu să strige -—şi mi se părea că-i tremură 
glasul: 

«Mă! om bun, cinei A! Ta stăi oleacă, măi om bun t... 

—S'a oprit... zise Coman. Al luf e cinele...> 

Animalul se apropiase fără zgomot de nol gi făcuse ocolul 
săniel. Era un cine uriaș cu capul mare, cu urechile ascuţite 
Mergea acum liniştit şi el spre omul care se oprise. 

«Stăi, mă! Coman 1...» grăi tata bucuros. Coman strinse 
hăţurile, 

«Om bun! zise tata. De departe eşti ? unde te duci? De 
unde vii? 

— Ia vin şi eü de la o moară depărtată... grăi omul cu 
glas gros. De stat nu staŭ departe. Aici, la coada iazului. 
Eù is pascar boeresc. Acù fac produfari şi păzesc stuhăriile.... 
Satu-l cine ştie unde, departe... Este o bucată bună până la el... 

— Nu-l putea să ne duci dumneata până la sat?... 

— Apoi, domnule, nu v'oiù duce... că şi eù am întirziat... 
După asfinţitul soarelui drumu-i cu primejdie prin părţile noastre... 
Prutu-i ingheţat şi trec dihânii de dincolo... Vin bhămesite din 
cine ştie ce pustietâţi. Dumneavoastră nu sinteți de pe aici... 
Rău ați facut de nn v'aţi oprit de cu ziuă pe undeva... 

— Atuncea cum facem ? intrebă tata, Îţi plătesc, nu dè 
geaba. Nu-i putea să ne găziluezti la dumneata aici?... Nu ne 
lăsa si ne prăpăim, ori să păţim ceva... creștini sintem şi noi! 

— Dă, zise omul, v'oiă primi la mine... Om face ce-om pu- 
tea.. Da' tare mă mier cum de-aţi purces dumneavoastră la drum 
asupra nopţii... Pe-aici se viră omu 'n ghizunie cum asfaţaşte 
soarele... Namal eŭ am intirziat... da' eu tot aveam un tovarâş 
bun,—pe cinele ista.. El şi drumu-l știe... şi lı o primejdie ştie 
a se bate... Las' că mi-am luat şi puşcă și furci de fier... 

— Mai bine să ferească Dumnezeti! zisa Coman, de la lo- 
cul lui... 

— Frumos cine! vorbi tata cu glas induioșat... 

— Ba, cu dihâniile avem noi mult năcaz... zise omul 


-do mulțămire.... Ce ţi-am si 


GURATIC 


pornind, In iarna asta ma 
deţi după mine... 
— Minä după el, 


es, iarnă grea.—e comedie!,. Hai- 


e! zise tata repede, și răsufia plie 
is eü, Comane?,, 


siup cit stiam, Işi inchipuia nu- 
mal cà a spus o vorbă care s'a implinit, şi Coman se făceaa o 
cunoaşte. Asta era semn de imphcare gi de ertare, 

«Ajal la drum... toate sa sfirzesc cu bine...» grâi iar tata 
filosofic. Cu toate ucestea, părea că nu merge tocmai bine acest 
sfirsit. Casa pascarulu! era în izbeliştea vintului, la coadă de iaz 
înghețat. In jurul ei nici gard, nici guri, nimica, O șandrama 
strimtă, într'o coastă a cladirii, primi pe caluțal omalui. Tata să- 
rise jos din sanie şi se uita în juru-l. Se intoarsa cu fața la 
vint şi pulberea fină a viscolului il izbi. Se infâşură repede în 
blană şi se dadu spre dungile de lumină care izvorau prin cele 
două ferestruici. 

«Ce facem cu caii ? grai el, Unde! punem ?... Afară nu pu- 
tem să-l lăsăm. 

—- Atari ? strigi gros, rizind, păacarul. Cum să-l lăsăm a- 
tară, boerule ? Ducă-i lăsăm afară, îl minincă dihâaiile. . laca, acù 
s'a intunecat deplin... Nu trece mult şau sa iasă... Le cunosc eu 
obiceiul... 

— Atuncea cum facem? intreaba tata cu ingrijire, 

— Om lăsa sania afară, în dosul şopronului, zise omol, și 
cail îl virim în tinda! 

— Asta m'am gindit şi eu», grăi cu linişte Coman și se ri- 
“dică cit era de nalt de linga sanie. 

Tata părea foarte uimit, parea și foarte mişcat, —şi, ca să 
mulțămească oarecum pe gazdă, incepu a plesni din degete che- 
mind pe cinele cel urius. Dar cinele statea pe prispa sasel, pe 
labele de dinapoi şi eră foarte ne-păzâtor... Bâgm de seamă că 
şi păscarul privește cu mirare spre boer: sa intreba şi el ce-o 
F Insemnind pleanitura aceia de legate... 

«Frumos, foarte frumos cine... zise tata, cu mulțămire, Hui 
să intrâm in casa... Vezi, Comane,—oare n'ù fi alt chip?.. 

— Alt chip nu-i, cucoane, — grăi păscarul. Dumneavoastră 
intrați in casă, şi nol virim cali în tindă...» 

Eu şi cu tata am intrat in casă, 

Pe vatră ardea foc inăbuşit de tizic. Nevasta păscarului 
se inâlța In lumină,—femee tinara încă şi frumoasă. 

«Bucuroşi de oaspeți, bucuroşi? zise tata, 


10 VIAŢA ROMINEASCA 


— Bucurozi... bine-aţi venit sânătoși...» răspunse nevasta. 

Un copil ca de cinci ani dormea la fumlni sobel, pe vatra 
foals. Lumina gazorniței depe prich ciul sobei îi aurea pârul bi- 
lal. Nevasta pâşi până ia el şi-l învăli c'un suman vechii, apo! 
© întoarse spre noi, ne aruncă o privire fugară, își incrucișă mi- 
nile pe piept gi oft... 

Tata căuta să lege vorba. 

«Ne-am întiinit cu gospodarul dumnitale pe drum. 

— Apoi şi Toader a cam Intirziat.. zise femeia. Şi eu îl 
astept de multe. 

In tindă porniră vuete şi tropăituri, Tata incepu a ride. Zise: 

«Viră cail în tinda... 

— Apoi ce să faci ? grăi femeiu cu liniste, și iar ofti. Se: 
întimpla si de-ucestea...» 

Tâcurâm 0 vreme. Conteniră în tinda tropotele și glasurile. 
Afară se simţea navala vintului, undeva, In pod poate, pâtrun- 
dea un fior, viu parcă, tremurind ca o nota de piculină.... 

Intră, incovoimlu-se din genunchi, Coman al nostru: îşi fica 
minile şi scotea din gitlej sunete de mulțămire, ca cineva care 
intră intro bae câlduța. După el intră şi gospodarul de paza: 
om spinatec, indesat, cu obrazul asprit şi inrosit de tocul vintu- 
rilor. Priveu încruntat innainte-l, cu ochii mici şi negri, abia zł- 
riţi supt sprincene. Cu o seuturătură işi zvirii din spate cojocul pe o 
lädițä. In spetele:l late, in picioarele scurte, in braţele vinoase, 
în minile cu palme mari, se simțea o putere uriașă, Sta in lumi- 
nå și eu mă uitam la dinsul cu un fel ile spaima, I privea şi 
tata. Voise să rostească ceva cu veselie, s'acuma parcă-i amor- 
tise rostul limbei... 

«Femee, să pul de mâmaligă !...» zise el. Apol esi, numai im 
bundă. Se intoarse în curind c'an snop mare de trestie. 

Tata, dezbrăcat de subă, dogorit de foc, se intorcea spre 
el, voilà să-i spue o vorba bună de mulţimire, incepu să-i zim- 
bească cu prietinie, 

Pāscarul insă căuta incruntat prin colţuri. Puse mine pe 
puşcă şi eşi, Tata se uita uimit spre Coman ; câutatura lui voiă 
să zică: Cine-l omul acesta ? unde am intrat, în ce vizunie ? Şi 
femeia tăcută, pregâtindu-ș: ceaunul, ofta din cmd în cind. Şi'n 
mine se furişase o infiorare; omal acela incruntat, cu trup de 
sălbatic, puternic de să se lupte cu fiarele, mă infricoșa cuşi 
noaptea prin cure trecuse, Mai era și pustiul pe care-l ştiam 
în jurul căsuţei, şi vintul care venea gemind dela marea cea. 


OM SINGUNATIC Ip 


veşnic înghețată, —și-o bătau de cupită in tinda, şi mormâitul zăvo. 
dului afară... 


Cele miriia incet, prelung: il auzeam prin păreţi, prin 
geamuri, 


«Ce este?» răsuni deodata glasul tatei in tăcerea Incă pe- 
rii. In clipa aceia um ințeles mai malt dect oricind că tata nu 
era un viteaz, Şum inţeles după zbaterea inimii mele că ea i 
sint vrednică și asâmănătoare odraslă. 

Femeia nu răspunse: chiar atunel ușa dela tindă vui. Se 
deschise şi usa odăi. Toader păscarul intră, cu fruntea increțită 
intre ochi, cu buzele strinse, Era in Infițicarea lul o minie in- 
cordată. Puse puşea în colțul er şi lui ca mişcări cumpănite din 
alt colţ, de lingă uşă, furca de fier cu trel țăpu e. Cind să iasă 
iar, se opri. Cinele, afară, tăcuse deodată. In tindă, caii se invă- 
luiră, storăind. Dapă o clipi, o izbitură adincă vui in părete, in- 
tre ferestre. 

Omul deschise uşile şi le trinti în urma | în izbiri de vint. 
Coman se destășură din colţul lui, de lingă sob3, ca ochii mărită 
de îngrijorare. Tata se lasă pe laiţă şi mă privi deodată fix, cu 
ochii ingroziţi. Femeia incepu să tremure, apol apucă gazornița 
Șo ingrhmădi in fereastră. «Lupul 1...» gemu ea încet, 

Glasul păscarului izbucni deodată afară minios, scurt, Cinele 
avu și el o iâtratară szurtă, mal degrabă un Inceput de urlat. 
In lumina slabi, strecurata prin geam, văzul în citeva clipe o 
icoană care 4 rămas săpată în minte-mi ca in piatră. Cinele cel 
mare se repaz:se şi ingfácaşe pe fiară de gromaz; o scuturase 
de două ori; apoi daduse innapol : atunci urlase. Lupul clânță- 
nise umeninţător spre el,—-acuma sta cu capu'ntora, spre omul 
care năvâlea, aștepta rinjind, zbiriit, cu ochil de singe. Pâscarul se re- 
pezi cu furca: se opinti de sus in jos: o mişcare aga de fulge- 
ràtoaręe, incit lupul se prăbuși, Atunci dădu si cinele a doua oară 
năvală, se lasă cu cinele şi omul pe brinci,- -şi fiara avu deo- 
dată o chemare sfişietoare şi fioroasă, un glas de durere fară 
nume... Mi-am simţit singele fugit spre inimă... 

Caii se tràmtntau alaturi; auzeam și pe căluțul de gazdă 
d.ncoace, sub şopron : şi el căuta sä rupi căpăstrui. Femeia se 
întorsese la ceaunul ei; tata cercà să zimbeascâ spre Coman, în 
semn de Imbărbătare ; dar Coman !și imbrăcase nepăsareu lui 
Şi zimbetul tate! părea un fior de durere. 

Eŭ asteptam cu stringere de inimă să se deschidă uşa. 
Auzi iar dapăiturile opincilor, omul sin guratic și sălbatic intră 
$i Ipăda furca cruntă la locul el. 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


«Era intuneric, zisa el deodată, nu puteam trage cu puşca 
L-am simțit eú de cum am venit... A adulmecat oameni călători» 

Deodată ne piivi deschis şi obrazul i se umplu de luminu 
"unul zimbet. 

«Am eu citeodată năcazuri de-acestea, urmă el, dar cu ci- 
nele ce-l am şi cu puterea ce mi-a dat-o Dumnezeu, mă pun im- 
potrivă şi nu mă läs...» 

Tata cerca să-și aducă aminte voibirea-i de prietinie, Zise: 

«Ei si cum poţi trâi dumneata in așa pustierate, cu lupii... 

— [a trăese, cucoane, grăi omul; aşa-mi! cistig bucata de 
mămăligă... Singur cu muerea şi cun pula al nostru... Doar cînd 
avem parte de nişte oaspeţi, cum sinteți dumneavoastră, ne mai 
bucurăm... Tot singuri, in vijelia ernii, aici, parcă ni se așează 
negură pe sañete... Mă mal bucur cind vád obraz omenesc... 
Grăesc eu citeodata cătră nevastă; zic: Greŭ îl, mă! temoe, cu 
singurătatea noastră, in vremea ernil...> 

Omul avea privire biajină de prietin şun glas cu inmlădiere 
de bunatate. In sobă ardea cu pară uriașă maldarul de stuh, şi 
Coman, nepăsător la toate, se prăjea în preajmă. Tata, fericit poate 
că se isprăvise ziua lui pe drum ca bine, porni citeva intrebari de 
care aminte nu mi-am adus nici a doua zi.—Ea tirziu am făurit 
in mintea msa, am pornit din sufletul meu, o vorbă blindă pen- 
tru omul singuratic din căsuţa dela marginea unul iaz necanos- 
cut; dar atunci vorbeam şi simţeam numai în amintire, după 
an! de zile, —cind nu mai eram copil... Tatăl mea stind în fața 
omului n'a găsit vorba asta; zi astăzi incă din această pricină 
mă cearcă păreri de râil.., 


Mihail Sadoveanu. 


Mart, 190. 


Sentinţe. 


Nu aștepta, nu cere la nimeni mingiere, 
Te mingăe tu însuţi, cu propria-ţi putere 
Ca planta insetată de-a soarelui lucire, 
Cind brazda se despică şi'ncet 1şi nāljā trunchiul, _ 
Să soarbă roua care îi scaldă'n zori mănunchiul, | 
Așa Innalță vieţei un imn de fericire, 

Da gindurilor tale indemn de 'nmugurire! 
Adună de prin lume, cum stringe miere albina, . 
Din zimbete, căldura, din vii dureri, lumina, 


Dar, de te faci albină, de hrană purtătoare, 
la sama şi la tine, ia sama și la floare 

Sā nu aduci otravă în stup, din ce-ai cules, 
Caci moartea 'n flori lrumoase s'ascunde, mai ales. 
O cupă de-ți intinde, te-opreşte la dorinţă: 


Neantul are sete în veci de suferință ! 


x 


Accidentele muncii. 


Sint rari chestiunile sociale care să fi pasionat opiniunea 
"publică, să ì dai loc la discuţiuni, dezbateri, proecte de legi, con- 
troverse juridice şi jurisprudențe atit de diverse, ca chestiunea ce 
32 propunem să tratăm aici. Subiectul acesta, de o insemnăta- 
te ce nu poate scăpa nimânui, este atit de vast. atitea sint feţele 
sub care el se prezintă cercetătorului nepărtinitor, incit un nu- 
măr considerabil de volume ar fi, poate, necesar pentru desăvir- 
şita sa aprofundare, 

Nu ne propunem aici decit să arâtâm, pe Inţelesul tuturor, 
care este gravitatea chestiunii, fäcind, tn linii largi, istoricul ei, 
rătind care sint soluțiunile ce i s'au dat și i se dau sub cir- 
muirea legiuirii actuale, și care sint reformele ce cată să fic a- 
duse în mod grabnic acestei legiuiri, Vom arâta, în același timp, 
care este, în momentul de față, starea legiuirii în diferitele state ci- 
vilizate, căci studiul diferitelor sisteme legislative In aceasta ma- 
terie ni se pare cu mult mai instructiv decit Orice speculațiune 
abstractă, orice raţionament, in marea majoritate a cazurilor, de 
un interes cel mult academic. 

Zilnic cetim, plini de groază, in ziare, cum, în cutare uzină, 
un cazan, lăcind explozie, a ucis un număr oarecare ve lucrători, 
a rânit în mod grav pe alţii; cum o locomotivă, patinind fără de 
Veste pe linia acoperită de ghiață, a tăiat un macagiu ; cum o 
sondă din regiunile petrolifere, aprinzindu-se, a surprins o echipă 
de muncitori, omorind pe unii, pricinuind grave arsuri altora, — 
şi, farà să vrem, gindul nostru se îndreaptă cu compătimire spre 
vâduvele şi orlanii celor morți, intrebindu-ne cine le va avea de 
grijă, din moment ce stilpul casei s-a dus? Deasemenea, gindul 
nostru se Indreaptă spre lucrătorii riniți, intrebindu-ne ce vor de- 
veni In viitor aceşti nenorociji, cu ce vor trăi, cine le va purta 
de grijă ? Şi in mintea noastră, după cum spuneam şi altă dată, 
apare convoiul de cerșetori ce-și plimbă sărăcia și trupul ciuruit 
prin tirguri, pe la răspinlii, prin tinda bisericilor, intinzind CTeş- 


ACCIDENTELE MUNCH 15 


"tinilór milostivi o mină tremuräātoare, In ritmul unei jalnice tin- 


„uiri, unde răsare veşnic numele Domnului, în care şi-au pus ul- 
tima nădejde. 


In veacul de mijloc, victimile accidentelor muncii erau aju- 
state de institutele de binefacere, mirent sau bisericeşti, şi se pare 
<A ajutoarele acordate lor au fost indestulâtoare, nici o protesta- 
Te nestrăbătind prin vremuri până la noi. 

In veacul al XVIli-lea, veacul filozotilor și al revoluțiunilor, 
„credinţa ce propovăduia iubirea aproapelui slăbindu-se tn sufletele 
mai tuturor, se slăbi şi in sufletele meșterilor, stâpinilor de toate 
“soiurile, ce formau acel Tiers-Efal, care nu lusese nimic şi care 
voia să fie tot, Şi această pătură socială ințelegind că nu va pu- 
tea cuceri puterea publică decit posedind insemnate avuții, îi vedem 
pe toţi membrii ei stăpiniţi de o lacomie necunoscută pănă atunci, 
de o dorință de grabnică imbogăţire, poate unică in istoria ome- 
niri. Lipsa de acea caritate creştineasca, ce insullețise burghezi- 
mea veacurilor trecute, pe deoparte, neinirinata dorinţă de imbu- 
gajire, pe de alta, contribuiră la crearea unei condițiuni cu desă- 
virşire inferioară a salariaţilor din mai toate breslele, Patronii 
nu se mai ingrijesc de muncitorii lor, salariile scad în mod sim- 
ţitor, mizeria se accentuează din ce în ce mai mult, iar cind vre- 
„un lucrător cade victima accidentelor muncii, azilele, spitalele, 
institutele publice de azistență, devenite insuficiente, aţa de nu- 
märul covărșitor al celor nevoiaşi, le refuza orice sprijin, Ctt des- 
prë patron, acesta s'a crezut descărcat orice obligațiune fața 
de victimă, dacă i-a dăruit vre-un rind d ine mai vechi şi vre-o 
citeva „livres Parris”, 

Este celebră scrisoarea, pe care lucrătorii zidari, intrebvin- 
țaţi la clădirea bisericii SI Genevieva, din Paris, o adreseaza 
Mai Marat, în care îl roagă pe „Amicul poporului“ să denunțe o- 
piniunii publice purtarea patronilor „care lasă fară sprijin şi tn 
mod neomenos* pe lucrătorii căzuți victime ale accidentelor 
muncii. 

Evenimentele insă se precipită. Revoluţiunea izbucneste, şi 
chestiunile uvriere, In noiamul evenimentelor, rămin pe planul al 
„doilea. Un singur glas răsare în adunarea legislativă, glasul lui 
Chappelier, autorul legii din 14—17 lunie 1791, şi acela incă pen- 
tru a zugruma singura libertate a muncitorilor: libertatea coali- 
ţiunilor, 

Articolele 414, 415 şi 416 din noul cod penal, reproduc mai 
tirziu interdicțiunile cuprinse in legea Chappelier, sancționindu-le 

printr'o serie de penalități dintre cele mai aspre. Codul civil, du- 
pă cum spunea Giasson, „abandonind la rindul <au cu desăvir- 
şire, pe muncitori“, Il vedem pe lucrător lăsat la voia Intimplă- 
rii, izolat, aproape „out law*, ca tilharii din veacul de mijloc, 
-sbuciumindu-se in mijlocul indiferenţii generale, luptind cu arme 
„inegale in contra absolutismului atotputernicilor stăpini, 

„EXtensiunea neașteptată a maășinismului, avind de rezultat 


16 VIAŢA ROMIXEASCA 


imediat concediarea unui număr considerabil de muncitori, prici- 
nui o criză necunoscută pănă atunci In lumea lucrătoare, Această 
criză fu agravată apoi, pe deoparte, de concurența industriaşilor 
care, in dorința lor de a cuceri diferitele pieţe comerciale, nu 
visau decit reducerea costului producțiunii, iar pe de altă parte- 
de concurența cea mai singeroasă, lăcută propriilor lor tovarăşi 
de lucrătorii inlăturați de mașini din vechile lor meserii, In aceste 
condițiuni, salarele scăzură, devenind insuficiente chiar celei mai 
mizerabile existenţe, condițunile generale ale muncii deveniră din- 
ce în ce mai neumenoase, „sweating systemul* cel mai revol- 
tător, lutnd proporțiuni extraordinare în toate ramurile industriei; 
bine ințeles, in acelaşi timp, numărul accidentelor profesionale 
crescu in mod Inspäimintätor, lâră ca nimeni să se Ingrijească 
de soarta victimilor lor, „laissez-faire, laissez-passer“ fiind lozin- 
ca lumii civilizate de atunci. Şi cind vre-un muncitor mai avi- 
zat sau moștenitorii muncitorului mort, nemulţumiţi cu ridicolele 
despâgubiri oferite de patroni, dacă le oferea şi pe acelea, cute- 
zau să formuleze prelenţiuni în fața instanțelor judecătorești, a- 
cestea, interpretind in mod riguros dispoziţiunile codului civil 
dădeau nişte soluţiuni, care după ani de zile incă, fac să se 
cutremure și astăzi jurisconsulții din apus. Cu vremea insă opiniu- 
nea publică se alarmă, după cum vom vedea; o puternică re- 
acțiune se manifestă atit in doctrină, cit şi în jurisprudenţă, pre- 
gătind reforma atit de aşiepiată a legii civile prea mult imbătrinite. 


La noi Insă rara Asa lucrătorilor fiind incă aceia ce o 
aveau în apus, până amintita binefăcâtoare reformă, vom 
examina această condițiune mai de aproape. In legiuirea noas- 
tră, ca şi in cea lranceză, există un principiu mare, moştenit de 
la Romani, şi Inscris in art. 998, cod. civil, în temeiul căruia 
„orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiţiu, obligă pe 
„acela din a cărui greşeală s'a ocazionat a-l repara“; iar mai la 
vale se spune (art. 999) că „omul este răspunzâtor nu numai de 
„prejudițiul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acelea ce a ca- 
„zat prin neglijența, sau prin imprudența sa“. Prin mrmare, in 
stricta aplicare a acestor principii, victima unui accident profesi- 
- onal este creditoarea patronului său, creanța sa avindu-şi obirşia 
in delictul sau quasi-delictul acestuia, delict sau quasi-delici, a 
cărui existență trebue să o dovedească, pentruca instanțele jude- 
câtoreşti să-i dea ciştig de cauză, 

Dar nicăieri nu intilnim mai bine cristalizată această teorie 
clasică, zisă şi „delictuală“, ca în deciziunea Curţii de Casaţie 
franceză, din 19 lulie 1870, data dupăraportul ilustrului juriscon- 
sult, consilierul Larombitre, in unire cu concluziunile avocatului 
general Blanche. lată vre-o citeva din considerentele acestei fai- 
moase deciziuni. 


ACCIDENTELE MUNCII 17 


Avind în vedere că din moment ce, potrivit dis unilor art. 1 
t. civil (999 romin), fiecare este răspunzător de ne ra a poezia 
numai prin fapta sa, dar şi prin neglijenta sau imprudența sa; că re- 
zultă în acelaş timp din dispoziţiunile art. 1382 din acela cod, că fap- 
ta sa nu-l îndatorează la vre-o reparațiune, decit numai dacă paguba a 
fost pricinuită din greşala sa : că astfel e unei greşeli legalminte 
sa trena constitue una dintre condiţiunile ale ale acțiunii în respon- 
sabilitate : că acel care pretinde că a fost păgubit printrun delict sau 
un quasi-delict, este prin urmare în calitatea sa de rerlamant ținut să 
aducă dovada ;—că neproducind această dovadă, cererea sa nu este in- 
temeiată şi ca atare urmează a fi respinsă, fără ca piritul să fie nevoit 
a eE fapta pe care îşi Intemelază vre-o excepţiune de libe- 

Avind în vedere că în cazul cînd, ca în speţă, este vorba despre 
explozia unui cazan cu aburi, cu toate că peer polei ron de inde 
de fapta actuală a proprietarului sau a agenţilor săi, acel care urmăreşte 
reparațiunea unei pagube suferite de el cată să stabilească, în afară de 
accident, greşala (culpa) ce le impută, ce ar atrage răspunderea lor; 
că Prim aa eae er ag pua fi rezultatul unui caz fortuit şi 

5 mplică in mo 

tran pb vitnir p necesar, prin el insuşi, greşala sau 


; Prin urmare, în ultima sa analiză, această teorie, fäcind o 
strictă aplicaţiune a principiilor clasice relative la răspundere, re- 
cunoaște dreptul lucrătorului rinit să reclame dela patronul său 
despagubiri, cu condiție ca acesta, in mod direct sau indirect, să 
he vinovat de accident. Şi, lăcind aplicațiunea strictă a princi- 
piului roman „onus probandi incumbit actori“, Inscris şi în codul 
nostru civil (la art. 1169), obligă pe muncitorul reclamant să do- 
vedească : 1) existența accidentului, 2) rinirea sa, şi 3) că acci- 
dentul se datorește greşalei patronului, sau celor ce-i pol angaja 
răspunderea sa civilă, 

__ Sar părea că nimic nu este mai drept, mai simplu şi mai 
juridic decit această teorie, căci s'ar părea intradevăr nenatural 
ŞI contrariu celor mai elementare principii de drept a admite ce- 
rerea cuiva numai pe simplele sale afirmaţiuni, fără a-l obliga 
să-și dovedească pretențiunile, să dovedească cu alte cuvinte. 
potrivit dreptului comun, existența reală a dreptului său. Numai 
vei ce știu, insă, ce insemnează „a dovedi“ in justiție, îşi dau sa- 
ma de adevărată situațiune a muncitorului. 

Dacă dintre cele trei puncte, a căror dovadă lucrătorul vrea să 
n administreze, primele două nu ar fi grele de probat, dovedirea 
celui de al treilea îi este insă aproape cu neputinţă. Căci, ce este mai 
greu de demonstrat decit acest element, atit de abstract şi care 
poate varia de la minte la minte, de la judecător la judecător, 
de la țară la ţară, de la epocă la epocă, ca vina? Ceia ce la 
București Sar părea că este cu desăvirşire intolerabil, la Dorohoi, 
la Tulcea, la Turnu-Severin poate fi considerat ca fiind cu totul 
licit Și vice-versa; ceia ce ieri sa socotit ca moral, mine poate 
fi socotit ca odios; ceia ce cutare magistrat, scrupulos, socotește 
că constitue pe patron în culpă, cutare alt magistrat, mai Ingā- 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


duitor, poate socati ca netrăgind de loc după sine responsabili- 
tatea acestuia. Pe lină acestea, lucrătorul rinit cată, în apli- 
carea principiilor expuse mai sus, să dovedească ceia ce pre- 
tinde el ca constitue vina patronului său, Să dovedească reaua 
lui voință, lipsa lui de prevedere sau avariţia lui, care il sfâtu- 
eşte să cumpere nişte maşini ieftine, defectuoase ori vechi, să 
nu prevadă curelele de transmisiune, anurenajele cu apărălori, 
etc., să nu construiască schele solide, să nu prevadă cazanele 
cu supape de siguranță ete., pricinuind. astiel accidentul a cărui 
victimă luerătorul pretinde că a lost. Dar, intru dovedirea cul- 
pei patronului, lucrătorul trebue să solicite o cercetare la faţa 19- 
cului cu experți şi martori, Şi ce se petrece atunci? Sa cons- 
tata! că 850/, din accidente se intimpi în asemenea condițiuni, 
incit instrumentele, aparatele şi tot ce încunjură maşina dătătoare 
de moarte sint distruse, astfel incit nici o reconstituire ne mai 
fiind cu putinţă, experţii pun concluziunea că accidentul se da- 
torează unci cauze necunoscute (cazul fortuit al juriştilor). O sin- 
zură punte de scăpare mai rămine lucrătorului : martorii. Dar 
şi această iluziune îi dispare in curind. În marea majoritate a 
cazurilor, martorii cei mai Insemnaţi, cei care erau alăturea de el, 
cei care cunoşteau maşinile, le cunoşteau cusururile și ar fi pu- 
tut da lămuriri preţioase justiției, dacă nu au lost omoriţi, sint 
insă reclamanţi, alături de el, în contra adversarului comun. Și 
este lesne de înțeles ca oricit de sincere şi de demne de cre- 
zămint ar fi depoziţiunile lor, ci nu pot fi primiţi să depună In 
favoarea tovarăşului lor. In schimb insă, patronul îşi va putea 
găsi cu ușurință martori mincinoşi, care in schimbul unui bac- 
şiş — mijloc cu mult mai la indămina patronului decit a lucra: 
torului—vor veni şi vor afirma că patronul nu e vinovat, că 
maşinile erau excelente, că toate măsurile pentru evitarea acci- 
dentului au lost luate, şi că acesta nu poate fi aruncat decit în 
sarcina lucrătorului reclamant, care era beat în ziua aceia, care 
de obicciu nu-şi făcea datoria, era neglijent, etc. Dar patronul nici 
nu are măcar nevoc să-și pună la contribuție punga pentru a a- 
vea martori care să vină să depună în favoarea sa. El nu are decit 
să propună ca martori ciţiva lucrători din uzina „ui, care, e a- 
devărat, vor fi ştiind ei ce vor fi ştiind, dar care nu vor indrăzni 
niciodată să afirme vinovăția patronului, stâpinul lor, pinea lor 
și a copiilor lor hind în joc. 

Să mergem insă mai departe, să fim optimişti, să ne 
inchipuim câ sar găsi şi martori cinstiţi, că sar gäsi chiar 
dovada materială a culpei patronului, şi examinind mai de- 
aproape pe cei doi impricinați, să vedem cit de impresin- 
nantà este inegalitatea dintre cei.  Deoparte stă reclaman- 
tul, lucrătorul rinit, bolnav, adeseori în spital, sărac, fără car- 
te, fară pricepere, fără putinţa dea umbla, dea cheltui, de 
a-și lua un avocat bun, fără putință, cu alte cuvinte, de a se o- 
cupa de proces, aşa cum s'ar cuveni pentru a-l duce la un bun 
stirşit, De cealaltă parte stă patronul pirit care e sănătos, avut, 


d ACCIDENTELE MUNCII 19 


<u prieteni şi relațiuni, care e mare alezător, o i 0 
cu carte, care-şi va incredința interesele unui Sao mari jni 
yocat care, chiar cind nu va reuși să facă ca acţiunea lucrătoru 
Jui să fie respinsă numai decit, I! va trăgăni ani de zile pâna 
cind, pierzind orice nădejde, bietul om va renunța să ducă mai 
departe procesul, sau va cădea la tnvoialà şi se va mulțumi cu 
te miri ce. ȘI Să nu se spună că această inegalitate este ilu- 
zorie, Şi că sindicatele de lucrători implinesc toate aceste lipsuri 
care fac inegalitatea dintre patroni şi muncitori 1), Acest au 
poate fi adevărat în Anglia, in Franța, în Germania, unde aso: 
ciațiunile de lucrători constituesc Intradevăr un mare element de 
ajutor Şi protecținne pentru muncitori. La noi insă, unde aseme- 
nea asociaţiuni sint aproape cu totul necunoscute, inegalitatea 
dintre părți este atit de izbitoare, incit s'au văzut instanțe jude- 
cătorești, care, scandalizate de această situațiune, Intinzind Sake 
măsură dispozițiunile art. 95 din codul de procedură civilă, care 
le autoriză să ordone din oficiu toate măsurile ce le pot lumina, 
s'au transformat în adevăraţi avocați ai lucrătorilor, lucru ce, fară 
îndoială, ori-cit de lăudabil ar fi din punet de vedere strict etic 
mu poate să nu impresioneze în mod regretabil pe patroni fa. 
e eA aro increderea In judecători. | 
Dar să admitem, ceia ce este departe de itate, j- 
«rătorii ar găsi mijlocul de a-şi seste în mod piere Aia 
«instiți şi destoinici, care să se ocupe de interesele lor; să ad- 
mitem că Şi vor putea cu ușurință procura acte de sărăcie cu 
care să se poată sluji în tot cursul procedurii; că "şi vor îi a- 
Sigurat concursul unor martori cinstiți și demni de toată Incre- 
derea, pe depozițiunile cărora să-și sprijinească reclamaţiunea ; 
să presupunem prin urmare, cea mai bună situațiune, in care 
sar putea afla un lucrător reclamant. Ei bine, chiar In această situ- 
ațiune rară şi cu totul excepțională, lucrătorul, in aplicarea ten- 
riei delictuale, are 859/ de probabilităţi ca acţiunea sa să fie res- 
pinsă, de oarece s'a constatat că in mod neşovâitor 150/a este 
maximum accidentelor, ale căror cauze sint imputabile patronului, 
restul de 85 fiind datorite ori propriei greşeli a muncitorului ay 
e Dealul E şi iorței majore şi, în aceste cazuri, patronului 
a a pen s ea O VINĂ, acţiunea lucrâtorului se respinge în 
i lată deci care este situațiunea lucrătorului in acest sistem si 
sată care sint motivele, care au fâcut ca atit doctrina cit și jurispru- 
denţa să se intrebe dacă nu s'ar găsi In codul Napoleon vre-un 


1) k = 
cereti 1908 p. 18 Incereări asupra regulameatării muncii in Romtoia, Bu- 
atistiea germană ne spune că din 100 accidente ale muncii, 63 

siat datorite eauzei fortuite ori fortei majore. 12 lui și 
culpei patronului. Cawres, Traité d'Econ. pniilique, DE p. aap o i 20 
3) În acest senz enf: hotäririle următoare: Paria 29 Martis 1381— 


D. 8L. 11, 89; 5 3: 
ar Pa Fr. 2 Doe. 1894, D, 55:1, 223; Rennes 20 Martie 


— 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


alt text de lege, pe care intemeindu-se, să imbunătățească situa- 
țiunea victimelor accidentelor muncii. 


aceste Imprejurări a luat naștere teoria aşa zisă a res 
postați a ra a patronului, prezentată cu re: area 
bit talent şi cam la aceiași epocă în Franţa de d. Mare rapit 
în Belgia de d, Sainctelette 3). Aas lyo ia inte, care s 
incipii care se întemeiază aceas $ 
iii E patronului de a repara dauna incercată de lu- 
crătorul omaorit sau rănit în timpul muncii şi din cauza saraci 
sale, nu-şi are obirşia în delictul sau «quasi-delictul său, upi 
cum se susține în sistemul obligațiunii delictuale, şi in moc pia 
şit instanțele judecătoreşti fac, în această materie, sporsa ee 
telor de lege din codul penal relative la delicte. sau ale ce or iin 
codul civil relative la quasi-delicte. Patronul datorează aceas 
reparațiune in virtutea contractului de locaţiune de SVEN, asi 
iervenit intre el și muncitorul lezat. Acest contract este izv oril 
unei serii de obligaţiuni din partea lucrătorului fața de poli - 
primul datorează celui de al doilea realizarea muncii sa y a 
timpul și condițiunile prevăzute în contract, $i se poa că pan 
credință; cel de al doilea datorează primului, tot Ce, aa „cre 
dinţă, in condiţiunile stipulate In contract: a) plata sa aru ui cu- 
venit şi b) garantarea vieţii şi sānātāții lui. In executarea e 
cestei ultime obligaţiuni, patronul cată să fie la sie u- 
crătorului nişte unelte, aparate și un material de astlel e ie 
tură, incit nici viaţa, nici sănătatea acestuia să nu lie pusă n 
primejdie; el mai este dator apoi să ia, In acelaș scop, pena - 
surile necesare, garantind cu toată averea sa indeplinirea acestor 
1. y 
i ao acestei teorii se invoacă art. 970 cod. civ. 10 
min (1135 Irancez), care ulăsueşte in modul următor: „Cons en 
„ţiunile trebuesc executate cu bună credință. Ele obligă 150 nv- 
mai la cele ce este expus într'insele, dar lu toate urmări e co 
"echitatea, obiceiul sau legea da obligaţiunii după natura sa“, 
si Şi acum, care este situaţiunea părţilor contractante Ă Cine 
a înființat stabilimentul industrial unde lucrează muncitorul $ Cine 
a ales instrumentele, aparatele, maşinile necesare muncii ? cari 
are intreaga inițiativă şi direcțiune a intreprinderii ? Cine altu 
decit stăpinul intreprinderii sau mancatarul acestuia ? Si care 
este situațiunea muncitorului ?—aceia pe care io creiază patro- 
nul său, căci el nu are nici putinţa, nici timpul, nici priceperea 
necesară ca să vadă, să verifice instalațiunea și uneltele ce-i 
procură patronul său şi să constate care este calitatea lor în mo 
mentul cind contractează. In aceste condițiuni ar fi oare juridic 


„şi echitabil ca lucrătorul să fie răsponzător de situaţiunea pe 


care i-o creiază cealaltă parte contractantă, patronul? lar dacă 


i}  „Responsahilili des patrons", Revue Critique IBB3, p. 596 şi 077, 
A Rebossbilié et poranio. IMi 


i ACCIDENTELE MUNCII i 


———_———————————— 


echitatea răspunde nu, nu ne 
zute de art. 970 c. civ.? 


Dealtminteri, zice d. Sauzet, situațiunea patronului faţa de 
muncitorul său este cu totul identică cu situațiunea câruțașului 
(companie de drum de fier, de navigaţie, de omnibuse, etc...) care, 
in momentul cind se obligă să transporte dintr'un loc in altul un 
obiect sau o persoană, işi ia îndatorirea dea slobozi la destina- 
țiune lucrul sau persoana transportată, în aceleași condițiuni in 
care le-a primit la punctul de plecare. El răspunde, cu alte cu- 
vinte, „ex contractu* de orice accident intimpla! din momentul 
primirii, pină în momentul predarii obiectului transportat, lar in 
caz de accident, partea păgubită nu va avea să dovedească de 
cit existența contractului și paguba incercată, răminind ca pi- 
ritul să dovedească lipsa oricărei greşeli din partea sa. Prin a- 
nalogie, aşa dar, lucrătorul rinit nu va avea de dovedit, in caz 
de accident, decit ca era în slujba patronului său şi că a lost 
In această calitate victima unui accident, patronul avind indato- 
rirea să demonstreze că el nu a fost culpabil de nici o negli- 
jenţă,de nici o imprudență, de nici un act de sordidă avariţie. 

Astfel se rezolvă chestiunea inversärii probei, dificultatea 
dovezilor ne mai apăsind in această tcorie asupra lucrătorului, ci 
asupra patronului. Şi aceasta, zic cei ce preconizează această 
teorie, nu constitue absolut nici o revoluțiune juridică, intrucit in- 
trează această teorie nu rezultă deci! din aplicarea principiilor ge- 
nerale de drept, care obligă pe cel ce datorează, în speţă pe pa- 
tron, să dovedească liberaţiunea sa, 

lată, in puţine cuvinte, în ce conzistă teoria obligațiunii con- 
tractuale. ce a avut multă vreme un succes destul de apreciabil, 
nu numai printre iubitorii de chestiuni academice, dar şi in juris- 
prudență și aceasta nu numai în străinătate, dar şi la noi, Ci- 
tăm, cu titlu de exemplu, in esența, o hotărire a Tribunalului Ti- 
fov s, II din 3 Iunie 1908, tn care se face o pertectă aplicațiune 
a principiilor expuse mai sus: 


găsim în una din ipotezele prevă- 


„Avind în vedere că se constată în mod neindoios că inire rècta- 
„mant şi pirit a intervenit un contract de inchiriere de serviciu, bine de- 
finit; că este constant că aceste contracte sint obirşia unei mulțimi de 
„obligaţiuni altele decit aceia de a face ceva deoparie, iar de alta, de 
„a plăti în schimbul acestei prestațiuni, un salariu ; că printre aceste obli- 
„Băţiuni există şi acela ca patronu! să garanteze viața şi sănătatea lu- 
„crătorilor săi; că această obligaţiune, independent de orice ideie de gre- 
„şală, işi are cauza generatoare, in mod exluziv, în contractul de locaţi- 
„une de serviciu ; 

„Considerind că in conformitate cu principiile generale de drept, 
„este destul în acest caz să se dovedească existența contractului de locaţi- 


„ime de serviciu şi a accidentului, pentruca acțiunea victimei unui ase- 
„menea accident să devină întemeiată, etc." +) 


1) In acelaş senz V. Dabbé tn Sirrey 18355—4.25; Cass. Belgiana, 8 
Januarie 18860 in Dalloz 86.2, 133; idem din 28 Martie 1889 In Sirray, 
9, 4. 17; Curtea supremă din Luxemburg din 3 Noembrie 1887 in 

loz 85. 2. 153 iar la noi V. Alezandresco V. p. 498. 


— ȘI... aa 


22 VIATA HUMINEASCA 


Negreşit, nu se poate contesta o deosebită eleganța teoriei 
expuse mai sus, precum nu se poate contesta nici ingeniozitatea 
ci; ceiace pare mai puțin incontestabil, insă, este fondul său juridic. 
Obligaţiunea patronului de a nu cauza nici o pagubă lucrătoru- 
lui său, işi are obirşia nu cum s'a susținut în contractul intervertit 
intre aceste părți, ci în însăși legea civilă. Intradevâr, presupu- 
aind că acelaş accident pricinuește două victime, una, un simplu 
trecător, alta un lucrâtor aflat în serviciul stăpinului obiectului, 
care a cauzat accidentul, ne vom intreba care este condițiunea 
acestor două victime faţă de stăpinul acelui obiect? Netâgäduit 
că patronul In principiu este răspunzător fața de ambele victime. 
Care este natura responsabilități patronului faţă de inerătorul său ? 
„Ex contraclu* zic partizanii teoriei responsabilități contractuale. 
Dar față de trecător, care-i era cu desăvirşire străin până în mo- 
mentul accidentului? Ei bine, această obligaţiune, este netndo- 
elnie că derivă din lege. Dacă este aşa, pentru aceiași faptă 
au este anomal să susţinem că există mai multe soiuri de obli- 
gatiuni, diferite prin natura lor intimă? Pe linga acestea, pire- 
existența acestei obligaţiuni, independent de orice idee de cons 
vențiune, nu dovedește netemeinicia teoriei expuse mai sus? 
După cum zice Planiol?), numa! obligaţiunile excepționale, nesta- 
bilite în legi intrun mod general pentru toată lumea, sint cop- 
tractuale ; obligaţiunea de a repara prejudițiul pricinuit cuiva, prin 
fapta ari neglijența noastră, fiind inscrisă în mod formal în co- 
dul civil, nu poate fi considerată ca irvorind cintrun contract. 

Dealtfel acest sistem mai are cusurul de a mi desieză 
nici chestiunea In Intregul ei, de oare-ce: 

1. Se poate deroga de la această obligaţiune contractuală 
printro prealabilă invoială formală, prin care patronul este exo- 
nerat de orice răspundere, şi se poate lesne înțelege cu citā ușu- 
rință se vor putea abține asemenea renunțări din partea munci- 
inrilor ; 

2. Tocmai numărul cel mai mare de accidente datorite ca- 
zului fortuit şi lorţei majare, cele 83%, despre care vorbeam mai 
sus, vor răminea tot în sarcina lucrătorilor. 

lata care sint motivele pentru care imensa majoritate a ins- 
tanțelor judecătoreşti curnpene, precum șia autorilor, n'au adop- 
tat teoria responsabilităţii contractuale, căutind aiurea aoluţiunea 
acestei delicate probleme. Şi această soluţiune pâru unor juris- 
vonsulți eminenti că se alla intrun sirşit de alineat, pierdut în 
noianul de articole din codul civil, și care fusese mai bine de o 
jumătate de veac nebăgal In samă de nimeni, Este vorba de 
sfirsitul aliniatalui I dela art. 1000 c. civ. (L364 iri, in care se 
spune că sintem răspunzători nu numai de faptele şi ureșalele 
noastre, dar şi de faptele copiilor noştri, prepușilor noștri, lucri 
rilar noastre, cu un cuvint „de fapta persoanelor pentru care sin- 


1) Traité élémentaire de Droit civil JI, No. 1910, l-iere cdilion: ent. 
in sensul părerii noastre: Moutins S Ian, 1357 în Sirrey, 67. 2, 173; Cos. 
& Fevr. 1993 in Sirrey Fi, 2. 15, ete, 


ACCIDENTELE MUNCH T 


eat zl i răspunde, sau de lucrurile ce sint în păstrarea 
„Prin urmare—zic aceia—ori de citeori u iv 
căci cine este adevăratul păstrător al etalii ke pre pers 
tarul 2, —va pricinu: o pagubă altcuiva, acesta, dovedind starter 
iza şi arâtind cine este proprietarul lucrului, va obține despăgu- 
ini dela acela. Bine Ințeles, că ori de citeori acesta va dovedi 
ca neajunsul incercat de viclimă nu este datorit decit forței m 
jore, preșelei victimei sau a unei terțe persoane, va putea f e 
peni Această părerere o întilnim pentru prima vară la tribu- 
oal ecv de Grenelle î), mai Urziu la Sourdat t) şi Demo- 
ia pre ra oaet, la i a autori djstinşi, printre care ne 
Pest nu pante pila A cpr prolesor dela facultatea din Paris 


„Toate lucrarile ce posedim, zice Soun 
Toal ce 2 . vice al, trebuesc ținute in a 
MP, ri nu poată vătăma pe nimeni. În caz Saata paguba Sa 
„sar pricinui trebue să fie considerată ca find rezultatul negligenjei noes- 
„ile, său a unei greşeli din partea noastră., 


h in această teorie, prin urmare, textul legii s'ar Intemeia pe 

u iuee de culpă din partea proprietarului, De oarece insa, în ma- 
rea. majoritate a cazurilor, dovada acestei culpe ar fi imposibila 
asrzinosc a hotării să stabilească o presumpțiune de culpă pen- 
iti sata acesta pulind dovedi lipsa oricărei areșeli din 
Independent de orice idee de culpă, zic alţii, prin aplicaţia 
vechiului principiu roman: „secundum naturam est, com moda 
„cujusque rei eum sequi quem seguuntur incommoda“ *), — lin no- 
ment ce pusezi un obiect, te siujeşti de cl, și din intrebuințarea 
lui realizezi un ciștig oare-care, este just „secundum naturam* 
ca cel ce trage oarecare foloase din proprietatea lui, să fie rás- 
punzātor şi de pagubele ce le-ar pricinul. Pentru a dovedi cit 
de juridica este această teorie a responsabilități ob rert cei 
ce g preconizează nu pierd nici odată ocaziunea de a ne aminti 
care era leona romană în epoca clasică, Gajus"), Intr'adevär 
ne spune că dacă, bunăoară, un trecător era rinit de un obiect şi 
dacă proprietarul lucrului îl instrăina mai innaințe de intentarea 
acțiunii, proprietarul primitiv nu mai datora aici o reparațiune 
toată răspunderea apāsind numai asupra proprietarului actual al 


1) „În leză generală, zicea el, nimie dia cei i i 
| l Sa S i ave aparține eniva mu 
poa DA iti yre=o poguba, fără să o rasplătensea* (Loceă XIL 
raiti de la responsabilile, Puri > 5 

a) Dalloz, 1997. L 453 ad pri pda gi iale 

2 n eguan aren de nt des chocos” Paris 1537 

5 aș sens Grenoble S. 93, 2. 205; 10 Fevr. 1892; Dij i 
Dee, 1595; Alx 1 lume 190b, D. 904, 2, 257; saia i tic) a i 


|. i7: 
6) Leg. X Dig, de reg, juris. 
1) Gojus lastit, com, $ $ 77; Instik lui Justinian IV, 8, § 5. 


be ai 


Ei VIAŢA'ROMINEASCA 


obiectului. Ceva mai mult, acest proprietar, în momentul proce- 
sului, putea abandona acel obiect persoanei vătămate, care din 
acel moment nu mai putea reclama nimic!). Prin urmare, inde- 
pendent de orice idee de greșală, se datora în sistemul legiui- 
torului roman despăgubiri oarecum mai mult de obiect, decit de 
proprietarul său. 

lată vechea teorie reintinerită In zilele noastre de o pleiadă 
de scriitori şi prezentată sub o strălucită dialectică mai ales de 
Saleilles, Demolombe şi Josserand. Vom cita, pentru edificarea 
tuturor, cuvintele suggestive ale lui Demolombe, în care, după 
cum vom vedea, nu se face decit stricta aplicaţiune a adagiului 
ubi emolumentum, ibi onns: 


„Fiecare, scrie acest eminent autor, este răspunzător de viciile sau 
„defectele lucrului al cărui proprietar este, sau de care se slujește, căci 
„poate foarte bine să-l dea (să se scape de el); dacă il păstrează, este 
„obligat să vegheze ca să nu pricinulască nimănui nici o pagubă. Prin 
„urmare, dacă vro pagubă se produce, logica şi echitatea cer ca pa- 
„guba să cadă mai mult asupra sa decit asupra terţiului, care este străin 
„de acel lucru şi căruia nu i se poate imputa nimic.“ *) 

lată şi, ca exemplu, o hotărire rămasă celebră, în care sā- 
sim cea mai fidela aplicaţiune a ideilor expuse mai sus: 

„Din textul art, 1384 c, civ. (1000 romin) reiesă că proprietarul 
„unui Iucru neinsufieţit, ce-l are în păstrarea (paza) sa, este răspunzător 
„de daunele pricinuite prin fapta acelui lucru ; că, dacă ne pâtrundem de 
„spiritul acestei dispoziţiuni, căpătăm convingerea că această răspundere 
„ia naştere din moment ce din singura faptă a lucrului rezultă un pre- 
„Juditin; că este întradevăr natural şi logic ca proprietarul unui lucru, 
„asupra căruia are dreptul şi datoria de y e şi direcțiune, să 
„fie legalmente prezumat în stare de culpă, imediat ce acel lucru a cau- 
„zat cuiva vre-un prejudiţiu...* (Bruxelles, 31 Mai 1871). 


Oricare ar fi talentul cu care au fost expuse aceste idei de 
autorii lor şi oricit de motivate de nevoile epocii ar f ele, din 
punct de vedere juridic ni se par însă inadmisibile. Inadmisibile, 
pentrucă ar fi mai intăi de toate să răsturnăm toate principiile de 
drept pe care se întemeiază societatea noastră, ar fi să facem o a- 
devărată greșală cuiva numai din faptul că este proprietar, ar fi 
să ne depărtâm cu desăvirşire de ideia legiuitorului și să o de- 
naturâm.  Intr'adevăr, al. I al acestui articol 1000, nu face decit 
să anunțe dispoziţiunile ce urmează in acest articol şi în acele 
două urmâtoare. Singura, unica aplicațiune ce o face legiuitorul 
a acestui alineat, în ceia ce priveşte lucrurile, este cuprinsă in 
art 1001 şi, mai ales, în art. 1002, în care vorbește despre râs- 
punderea proprietarului unui edificiu. Atit și nimic mai mult. 


1) Ibid 4 § 75; ibid IV 5, § 9 pr, 

2) Cours code Napoléon, XXXI, 638.—Enf. Saleillea. Les accidents 
du travail et la responsabilitė delictuelle, Paris, Rousseau 1897; Josserand. 
De la responsabilité du fait des choses inanimies, Paris, 1897; Plastara, 
aa asupra regalamentalai muacii in Rominia, Bacureşti 1908, p. 198 
şi urm, 


ACCIDENTELE MUNCII 25 


Si aceasta este atit de adevărat, incit nu intilnim la nici unul, 
dar absolut la nici unul din premergătorii codului civil nici In 
Bouyvon, nici în Pothier, nici în Domat, vre-o urmă de idee, care 
să justifice părerea expusă mai sus. Autorii codului, ca şi pre- 
mergătorii lor, erau izbiţi de pagubele cauzate de animale și de 
edificii trecătorilor, cărora nu li se putea impută nimic, şi, după 
ce au arătat, în art. 1000, că In principiu proprietarii pot fi rás- 
punzători de fapta averti lor, au spus ce anume averi pot cauza 
o pagubă ce poate da loc la despăgubiri, enumărindu-le în art, 
1001 și 1002, In ceia ce priveşte autoritatea textelor romane ce 
se Invoacă, se poate răspunde cu mult succes că, în timpii din 
urmă, pretorii au modificat cu desăvirşire acele texte, —şi este ele- 
mentar că vechii autori, de la care purcede codul Napoleon, s'au 
inspirat nu din dreptul clasic, ci din cel pretorian, vechile edicte 
ordonanţe şi cutume luindu-și obirșia din acest din urmă drept, 

Dealtminterea, pentru a arăta la ce consecințe extreme ar 
conduce aplicaţiunea acestei teorii, ne vom pune intrebarea ur- 
mătoare : cind uzulructul aparține altcuiva decit proprictarutui 
fondului unui obiect, cine este răspunzător de dauna cauzată de 
acest obiect ? Din moment ce obligaţiunea reparaţiunii este in- 
dependentă de orice idee de culpă şi inerentă proprietăţii, nudul- 
proprietar va fi răspunzător de această daună. Silogismul este 
perfect Dacā este insă logic, şi mulți sint acei ce impărtășese 
această părere!)—ni se pare totuşi că nu este nici juridic și 
nici măcar echitabil. Din pricina lipsei acestor două elemente 
indispensabile unei bune judecăţi, casațiunea franceză, credin- 
cioasă principiilor clasice, a zis că tot acolo unde este culpa 
sau prezumţiunea legală meindoelnică de culpă, trebuie sa fie 
şi obligaţiunea de a repara $). 

Această idee, după cum foarte bine spune Planiol, se poate 
susine ca sistem de legislaţiune; In starea actuală a legiuirii 
insă este inadmisibilă, art. 1001 şi 1002 c. civ. fiind fără indo- 
ialā Timitalivi 2), 

lată, în citeva cuvinte, care sint diversele soluțuni propuse 
pentru rezolvirea chestiunii ce ne interesează, soluţiuni care, fară 
indoială, nu pot mulțumi, unele pe jurisconsulți, altele pe oamenii 
conștienți de gravitatea chestiunii accidentelor muncii şi de con- 
secințele sociale ale acestor soluţiuni. 

_Am Văzut, în soluțiunea clasică, cea mai juridică, cit de 
penibilă este situaţiunea muncitorimii ; celelalte soluţiuni am vá- 
zut pe ce slabe temeiuri juridice se sprijinesc. Dealtfel, chiar 


1) Zaurent XX. 640; Huec. VIII 44; 
3) Pama an ak ILR UDS da, 5 A 80. 
(a „No. ; enf. în sens, - 
gigi ni per d A rare sec Crane fasen apea Pta a r - 
$ | „ibid. p. 17; rane, Ch. des uèêtes, i 
distinsul jurisconsult Tanon, din 30 Martie 1827, in D. 1897 Ni kii” ei 
So S, 1871.19, precum şi interesanta adootațiune a prof. Alexan- 


a r inda se rosleşte in acelaşi sens ja „Dreptul“, No. 21, din 1907, 


25 VIAȚA ROMINEASCA 


atunci cind magistrații îşi violentează oarecum convingerile şi ad- 
mit una din teoriile umanitare, ca să le numim astfel, din cele 
expuse mai sus, sint cazuri ce nu încap în nici una din Ior- 
mulele propuse şi in care sint nevoiţi, cu multă stringere de inimă, 
să facă aplicaţiunea pricipiilor clasice. 

Dar ceva mai mult: la Inceputul carierei noastre de magis- 
trat, trebue să o mărturisim, cu dorința noastră de a da o in- 
terpretare mai omenească vechilor texte de legi, violentindu-ne 
cele mai sincere convingeri, am adoptat teoria răspunderii ob rem, 
expusă mai sus, Ei bine, au fost cazuri în care a trebuit să 
pârăsim şi această teorie, accidentul nefiind provocat de nici 
un obiect, Astfel, ne amintim cazul unui cantonier care, surprins 
de ger In toiul nopţii, nevoind sâ-și părăsească postul și să ex- 
pună astfel expresul de Moldova la vre-un accident, avu ambele 
picioare degerate ; în urma acestei nenorocite intimplari conştin- 
ciosului muncitor i se amputară ambele picioare. Teoria ce adop- 
tasem era, bine înțeles, inaplicabilă: a lăsa pe acest nenorocit, 
tal a trei copii, muritor de foame,—ni se părea monstruos... A- 
turci am lost nevoiți să ne facem o nouă violență morală, adop- 
tind principiile teoriei responsabilități contractuale, lată in ce si- 
tuaţiune dificilă se găsesc magistrații care dau acestei chestiuni 
toată Insemnălatea ce i se cuvine. 

Intr'o importantă hotărire, curtea din București pare la in- 
ceput că imbrâțişează fără şovâire, feoria riscului expusă mai sus. 
La finele acestei hotăriri insă, mai puţin încrezătoare In princi- 
mile acestei teorii, curtea, pe nesimţite, revine la principiile cla- 
sice şi afirmă că, în afară de aceste nouă considerațiuni, find 
dovedită şi a culpă destul de apreciabilă a piritului, acțiunea re- 
clamantului urmează a se admite. Și trebue să mai adăuzâm 
că doi dintre cei mai distinși membri ai curții au format ose- 
bită părere asupra intregului cuprins al acelei hotăriri!), In a- 
ceiaşi situațiune s'au aflat și judecătorii tribunalului, s. Ii, din 
laşi, care, iarăşi, după ce par că socotesc această teorie ca indis- 
cutabilä, caută la finele hotärtrii să gäsască şi oarecare ele- 
mente de culpă în faptele și atitudinea piritului *). 

Este netăgăduit că chestiunea ce ne preocupă trece și la 
noi prin grava criză prin care a trecut adinivară în Apus, O mare 
nesiguranță domnește printre impricinați. Ceia ce admit instan- 
tele judecătoreşti din Bucureşti, tăgăduesc cele din Galaţi, ceia 
ce pare adevărat la lași este considerat ca eronat la Craiova. In 
acordarea despăgubirilor, chiar, nu există nici o normă. nici o 
regulā, ceia ce dă naștere la cel mai revoltător arbitrar. Aceiaşi 
secţiune a aceluiaşi tribunal, la interval de citeva zile, dă două 
hotăriri contradictorii, atit ca principii, cit şi ca consecințe, Une- 
ori judecătorii ţin seamă de oarecare considerațiuni străine cu de- 
săvirşire dreptului în sine, precum : de averea patronului, de sar- 


1) Vezi „Dreptul“, No, 21, din 1907. 
2) Ibid, No. 34, din 1908, p, 273, 


ACCIDENTELE MUNCII T 


cinele muncitorului etc., —considerațiuni ce, repetăm, pot fi ținute 
in samă în legislaţiune, însă nicidecum în jurisprudențā. 

Soluţiunea dată de cod nu mai mulțumește pe nimeni, ea 
nu se mai potrivește cu industria modernă, care a schimbat toate 
condițiunile muncii, 

În momentul redactării codului Napoleon, după care a fost 
intocmit codul nostru civil, chestiunile uvriere erau de'o insem- 
nățate cu totul secundară, condițiunea lucrătorilor fiind cu mult 
superioară celei de azi. Cu introducerea mașinismului In indus- 
trie şi industrializarea agriculturii s'au ivit probleme nouă, care 
de care mai ingrijitoare, ce nici nu puteau fi bănuite de autorii 
codului.  Îuerătorului din veacul XVIII şi inceputul veacului XIX, 
care nu cunoştea decit primitivele şi inofensivele unelte ca cioca- 
nul, sapa, ferăstrăul etc, i-a suceedal lucrătorul modern, În con- 
tact veşnic cu felurite angrenaje, curele de transmisiune, cazane 
primejulioase, aparate puse in mișcare de forte titanice, care, cind 
se resvrătesc, sfărimă tot ce intilnesc in cale, „Este suficient— 
„spunea, în parlamentul Franței, Martin Naduud—ca cel mai mic 
„Şurub al unei asemenea maşini complicate să nu fie la locul 
„său, că lucrătorul să aibă o distracţiune de un moment, să facă 
„O impercepiibilă mişcare greşită, pentruca să fie prins, răsucit 
„Și Slișiat la moment...“ 

- Pe vremea contecționării codului asemenea primejdii nu nu- 
mai că nu erau cunoscute, dar nici măcar nu puteau fi prevă- 
žute de cineva. Codul civil In aceste Imprejurări constitue un 
grav anacranism, care cată să fie desființat nu prin subtile teorii 
de drept, inchipaite de jurisconsulți insullețiți de o lăudabilă por- 
ñire de solidaritate socială, ci pe calea cea dreaptă, cea sinceră, 
cea care nu lasă indoialä in minte şi neincrederea în suflete, pe 
calea tegiuirii, 

Partizanii principiului libertăţii () au protestat intotdeauna 
in contra unei asemenea lezilerări. Între alte obiecţiuni, ce nu 
aveau nici măcar meritul de a f fost specioase, urmaşii „ezoişti- 
lor din Manchester* susțineau că Iucrătorul, cind se angajează, 
cunoaste toate primejdiile proprii meseriei sale şi că, din mo- 
ment ce primeşte să lucreze In aceste condițiuni, îşi asumă în 
mot hotărit toate consecințele meşteşugului său; dacă nu ar fi 
mulțumit, nu ar avea decit să-și schimbe meseria—zic ci—sala- 
riiie muncitorilor din industriile primejdioase fiind în totdeauna 
superioare salariilor plătite în celelalte industrii, 

___ La această obiecțiune, Felix Faure a răspuns, altădată, prin- 
irun discurs celebru, întrun mod atit de strălucit, incit nu ne 
putem impiedeca de a nu reproduce aci memorabilele sale cu- 
vinte: „Lucrātorul exercită meseria ce i sa poruncit să Invețe, 
Adeseori ei urmează profesiunea părintelui său... face ceia ce 
„paie să facă. —şi socotesc că ar fi ridicol să întrebăm pe un mi- 
„ner de ce nu sa fătut ceasornicar, pe un cioplitor de pietre de 
„ce nu sa făcut pălărier, pe un zidar, pe un dulgher, de ce nu 
„sau făcut croitori; aceste lucruri nu sint determinate decit de 


= VIAŢA ROMINEASCA 


„Imprejurări și de mijloacele părinţilor muncitorului. A spune că 
„el poate să-şi părăsească meseria, atunci cind i se pare că este 
„prea periculoasă, insemnează a nu cunoaște condiţiunile viepi 
„muncitorilor“ 1).—Pe de altă parte. însăşi alirmaţiunea că sala- 
riile in industriile primejdioase ar fi superioare salariilor plătite 
în alte industrii este inexactă, cuantumul salariilor fiind deter- 
minat nu după natura meseriei, ci mai mult după oferta de mun- 
citori din dileritele regiuni industriale, 


In momentul cind legile relormătoare, la care lăceam alu- 
ziune mai sus, se discutau în parlamentele Apusului, nu a fost 
reprezentant al opoziţiei care să se respecte, care, ca şi la noi, să 
nu prezinte în culori vii fantoma roșie a socialismului, denun- 
tind legile propuse ca socialiste ṣi periculoase societății. Am de- 
monstrat aiurea pe larg cit de puţin cunosc socialismul acei ce 
socotesc că legile adoptate de Anglia, Germania, Franţa, modi- 
ficind in această materie dreptul comun, sint socialiste, şi, de a- 
ceia, ne mai inzistind asupra acestor obiecțiuni, ce au lost ne- 
glijate dealtfel de toţi legiuitorii Apusului, vom examina soluți- 
unile adoptate de cele mai insemnate țări civilizate, 

Două sisteme sint cele ce au fost admise de diteriţii le- 
giuitori europeni: unul numit al răsturnărei probei, altul numit 
al riscului profesional avind foarte multe puncte comune cu 
principiul responsabilităţii ob rem, de care ne-am ocupat mai sus 

Primul sistem, adoptat în Fveţia °}, stabileşte o prezumție 
de culpă din partea patronului. Art. 5 din legea elveţiană ne 
spune lămurit : „Proprietarul fabricii este răspunzător chiar dacă 
„nu se dovedeşte greșala specială a patronului, sau a mandan- 
„ților săi, cind exploatarea acestei fabrice a pricinuit rinirea sau 
„moartea Yre-unui lucrător.....* 

Prin urmare, în acest sistem, victima unui accident prole- 
sional nu are să dovedească decit: a) că a lost muncitor în fa- 
brica patronului pirit, b) că a fosi victima unui accident intim- 
plat din cauza exploatării fabricii acestuia; dovezi ce va putea 
administra cu uşurinţă, In schimb însă, greutatea dovezii apasă 
acum asupra patronului, care, ori de citeori nu va putea dovedi 
că accidentul a fost pricinuit de o forță majoră sau de greșala vic- 
timei, va fi obligat să plătească acestei victime o indemnizare. 

La început această lege nu primi decit o foarte restrinsă a- 
plicațiune ; în Aprilie 1887 ea fu obiectul unei extensiuni exa- 
gerate, în urma căreia, prin legea din 25 Junie 1887 se reveni 
asupra unor dispoziţiuni de detaliu, fixindu-se în acelaş timp ma- 
ximum indemnizării la inşeşitul salarului anual, ciștigat de vic- 


Li 


iii K 5 Pau Camerei Deputaţilor din 8 Martie 1533. (Anexele Jurna- 
i oflein 626). 
n 23 Martie 1877. 


ACCIDENTELE MUNCII l 2 


timā in momentul accidentului ; in nici un caz acest maximum 
nu putea să treacă de 6000 lei. 


Sistemul riscului profesional, adoptat de majoritatea legiu- 
itorilor, reamintește, nu după cum spunea, fără indoială printr'un 
lusus calami, d. profesor Alexandresco, teoria „răspunderii con- 
tractuale* 1), ci teoria „riscului* formulată cu atit talent în zilele 
noastre de d-nii Saleilles şi Josserand, 

In fiecare meserie, independent de greşala cuiva, sint unele 
cauze ce se pol prevedea, altele nu numai ce nu se pot preve- 
dea, dar care râmin chiar totdeauna necunoscute, ce pricinuesc 
un număr considerabil de accidente profesionale. Este bine sta- 
bilit că oricare ar îi măsurile luate pentru evitarea acestor acci- 
dente, ele se repetă în mod constant fiind oarecum apanagiul in- 
dustriei moderne. Aceasta fiind situațiunea, promotorii legilor 
moderne şi-au ținut următorul rațiotament: Este constant că in- 
dustria modernă a asimilat pe muncitor cu o maşină, ce repetă 
in mod automat aceiaşi mișcare în acelaşi scop bine determinat : 
cind o mașină oarecare se strică insă, cind un cazan, cind o lo- 
comotivă exploadează, cind un scurt-cireuit electric incendiază a- 
paratele de inducțiune, toate pagubele sint suportate de cel ce se 
slujeşte de acele obiecte şi care de obiceiu este proprietarul lor. 
Dacă aceste constatări sint exacte, atunci de ce alta este situați- 
unea acelor instrumente de producțiune viețuitoare, ce se numesc 
muncitori, de cit aceia a instrumentelor propriu zise? Pentru-ce 
să nu suporte urmările accidentelor muncii cel ce se serveşte de 
această muncă, In aceleași condițiuni şi cu acelaş titlu, cu care 
suportă efectele deteriorării unui aparat oarecare din materialul 
său de producţiune ? Din moment ce marea majoritate a acci- 
dentelor nu sint datorite greşelii cui-va,'ci sint corolarul fatal al 
diferitelor meserii in care se produc, nu se cuvine oare ca ele 
să fie clasate printre cheltuelile generale ale intreprinderii? In- 
dustria modernă poartă în sinul său putinţa unui număr atit de 
considerabil de accidente, incit efectele lor nu pot f lăsate cu 
nici un preț în sarcina lucrătorului şi familiei sale ; niciodată ve- 
chiul adagiu wbi emolumentum, ibi onus nu a apărut mai just, 
mai firesc, mai potrivit celui mai elementar simţimint de drep- 
tate şi oricit de justificat ar fi el, ştim cu toți în partea cui se 
găseşte emolumentum *) ! 

Marele Cobden spunea odinioară: „Industriaşii prevăzători 
„inscriu în bilanțul lor anual un articol care cuprinde preţul u- 

„zării mașinilor și aparatelor lor, punind deoparte un capital su- 
„licient reinoirii acestor aparate. Cu mai mult cuvint s'ar cu- 
„veni să se procedeze in acelaş chip și cu lucrătorii — maşini vie- 
„țuitoare la rindul lor—prevăzindu-se în fiecare an un capi- 


1) „Dreptul“ No. 20 din 12 Martie 1909 p. 156. 

2) Vezi interesantul discurs, pronunțat la tribuna Senatului Franţei 
in ședința dela 2! Martie 1889, de Bardoux.— Deasemenea articolul semnat 
Cheysson in „Le journal des économistes" din 15 Martie 1883. 


„30 VIATA ROMINEASCA 


„tal determinat, care să servească la repararea forțelor acestora 
„Şi la diminuarea efectelor dureroase ale accidentelor”. 

Suportarea tuturor accidentelor muncii de câtră patron. fie 
izvorite din propria sa culpă, fie cauzate de cazurile fortuite, de 
forța majoră, ba chiar de culpa lucrătorului, iată care este prin- 
cipiul riscului profesional, imbrățişat astăzi de mai toți legiu'- 
torii Europii. 

S'a protestat impotriva faptului că chiar accidentele prove- 
nite din greşala lucrătorului sint lăsate în sarcina patro- 
nului. Felix Faure a arătat insă în fața Camerei Deputaţilor Fran- 
tei, în mod magistral, cum lucrătorii, ştiindu-se zilnic, neincetat 
in apropierea pericolului, în aproprierea cazanului ce poale ex- 
ploada, a angrenajului ce-i poate slișia, a materiei în fuziune ce-i 
poate reduce în cenușă,—pierd noțiunea primejdiei. devin ne- 
păsăâtori şi deseori imprudenți. Imprudența este incă unul din e- 
fectele meseriei, fatal şi incontestabil, ce ca atare nu poate îi su- 
portat de muncitor. Bine înțeles, toate legiuirile ce au admis a- 
ceastă teorie s'au grăbit insă să spună in mod lămurit că in ca- 
zuri criminale, sau de accidente provocate cu voință, victima nu 
are nici un drept la despăgubire. Dealtminteri, aplicarea prin- 
cipiului riscadui profesional, ori-unde acest principiu a fost admis, 
a avut efectul nu numai de a asigura o justă indemnizare vic- 
timelor accidentelor muncii, dar şi pe acela de a scădea in mod 
simţitor numărul acestor accidente. Din ziua în care patronii 
-ştiu că neglijența, imprudența sau avariția lor pot fi cauza unui 
număr de accidente ce sint obligaţi să repare, îndaesc vigilenta, 
luind toate măsurile necesare pentru ca sănătatea şi viața mun- 
„cilorilor lor să fie garantate, 

Dar, cu sistemul acesta, sar părea că industria devine ceva 
cu totul aleatoriu, intru cit o serie de accidente, sau chiar un 
-singur accident, important, intimplat într'o manufactură, mină sau 
companie de drum de fier, ar putea absorbi, sub forma de des- 
păzubiri, nu numai ciştigul realizat până In momentul acciden- 
tului, dar chiar întreg capitalul intreprinderii ce devine gajul lu- 
crătorilor. În ţările civilizate există insă un mijloc extrem de 
simplu şi de puţin costisitor pentru garantarea avuţiilor în con- 
tra evenimentelor nenorocite, ca incendiul, inundațiunile, grindina 
naulragiul etc.,—acesta este sistemul asigurării. 

Pentru a se garanta contra riscului profesional, adoptat de 
legiuitorii diferitelor ţări din Apus, patronii aplicind sistemul a- 
sigurării acestui risc nou, în schimbul unei modice sume plătite 
periodic diferitelor instituțiuni de asigurare, ajung să inlăture cu 
„desăvirşire pericolul unei ruini adeseori nemeritate, Examinind 
mai la vale cele mai importante legiuiri ce fac aplicaţiunea prin- 
„cipiului riscului profesional, vom avea ocaziunea să ne ocupăm 
mai deaproape şi de această chestiune a asigurării. Vom spune, 
"Insă, incă de pe acum, că unii legiuitori admiţind principiul că 
patronul datorează indemnizări victimelor eventuale ale acciden- 
“telor muncii, pentru a evita efectele deplorabile ale insolvabilită- 


ACCIDENTELE MUNCII a 


ţii, încetării comerțului, etc., au admis în acelaș timp principiul 
asigurării obligatorii, Unii legiuitori pentru a garanta cu de. 
sâvirşire plata inderinizărilor cuvenite victimelor, au hotărit ca a- 
sigurările să fie contractate de patroni la o anumită instituțiune 
de stat; alții, mai liberali și mai increzători in solvabilitatea in- 
stituțiunilor de asigurare particulare, au incuviințat contractele de 
asigurare, intervenite Intre patroni şi asemenea îinstituțiuni, luind 
insă oarecare măsuri de garanție, în scop de a, evita o eventu- 
ală insolvabilitate a acestor societăți ; însă asupra acestor ches- 
tiuni vom reveni mai tirziu. 


_In Anglia, după dreptul comun, ori de citeori un obiect, care 
«prin natura sa poate constitui un pericol permanent pentru cei 
ce-l Inconjoară>, a pricinuit cuiva o pagubă, posesorul acelui o- 
biect este prezumat în culpă, de oarece față de mărimea pri- 
mejdiei, ce existența acelui obiect constitue în societate, era de 
datoria lui ca să ia precauțiuni excepționale, în scop de a evita 
ca acel obiect să pricinuiască vre-o pagubă !). 

„În urma unei serii necurmate de hotăriri judecătorești con- 
tradictorii, situațiunea de pe continent, la care faceam aluzie mai 
sus, se produse şi în Regatul-Unit, nesiguranța cea mai intristă- 
ioare cuprinsese pe impricinați, victimele accidentelor nu mai in- 
drăsneau să se plingă instanțelor judecătorești, incredințate că 
nu li se face dreptate, patronii protestau la rindul lor în contra 
tutulor l.ord-chiel-justice ce dădeau prea des, după ei, cîştig de 
cauză lucrătorilor, sub presiunea trades-uniunilor, şi o mare agi- 
tațiune domnea tn lumea industrială. Guvernul, ințelegind ca 
trebue să se curme cu această situaţiune, pregăti şi prezintă In 
mai multe rinduri diferite bill-uri care deveniră, Iné August 1897, 
importantul „Act to amend the Law with respect to compensation 
„to workmen for accidental injuries an the courses ol their em- 
„plovment* 2), 

Această importantă lege recunoaşte. mai întăi, dreptul victi- 
melor accidentelor numai atunci cind socotesc că dreptul comun 
le poate fi indeajuns de favorabil, să se adreseze justiţiei, potri- 
vit vechilor principii ; apoi, recunoaște în întregime principiul ris- 
cului profesional, expus mai sus, fâcind o largă aplicaţiune a 
acestui principiu. Pentruca un lucrător să aibă dreptul la o des- 
păzubire, trebue să fi fost izbit de o incapacitate minimă de 14 
zile, iar cererea de despăgubiri trebue formulată în termen de ó 
luni din ziua accidentului. Indemnizările sint stabilite în mod 
fix, conform unui tarif special, variind in proporţiune cu salarul 
victimei şi cu gravitatea accidentului. Maximum de despăgubire 
este 25 lei pe săptămină pentru victimele ce nu au sucombal în 


———————— 


1) Sir. W. Polock, Lauw of Tarts, Vil- edit. pg. 464—440.—Caf. 
Merchant Sebipping acts din 1900. St. 67 şi 68 Vietori 50; 1898—St. 
61, 62 Victoria cap. ei Aer ip Ape sina ; p3 
1008, ot a 60, öl—Vietoria cap .37. V. l'Annuaire de législation etrangère. 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


urma leziunilor suferite. După 6 luni dela fixarea acestor des- 
păzubiri, patronul poate oferi un capital victimei, odată pentru 
totdeauna, orice drepturi ale acesteia stingindu-se din momentul 
acceptării acestui capital, Despăgubirile sint fixate de arbitrii aleşi 
de părți sau, In caz de neînțelegere, de judecătorul de pace respec- 
tiv, acesta statuind nu în calitate de judecător, ci de mediator. Con- 
venţiunile contrare legii sint nule; despăgubirile acordate lucră- 
turilor sint incesibile şi insezisabile, creanța lor fiind și privile- 
iată, Indemnizarea este datorită de patron, individual, și nici o 
dispozițiune nu este prevăzută în lege în scop dea preveni efec- 
tele insolvabilității acestuia, ceia ce constitue una dintre lacu- 
nele de căpetenie ale acestei legi. Moștenitorii victimei dece- 
date au dreptul la o despăgubire, al cărei minimum este fixat 
prin lege, 

lată, în citeva cuvinte, economia acestei legi care, după cum 
se obișnuește în Englitera, fu aplicată la inceput la o mică parte 
din industrii spre a fi experimentată, ale cârei dispoziţiuni insă 
fură intinse, in 1900, la o nouă serie de ramuri ale industriei, fiind 
menite să fie aplicate întrun viitor dintre cele mai apro- 
piate, dacă nu la unanimitatea stabilimentelor industriale, agricole 
și comerciale, dar, fără Indoială, la cea mai insemnată parte 
dintre ele. 


Sistemul legiuirii germane, luat nu numai în Intregimea sa 
dar și în amănuntele sale cele mai intime, pare a îi cu mult su- 
perior sistemului britanic, iar rezultatele obținute în urma apli- 
cării legilor relative la accidentele muncii au fost mai presus 
de orice așteptare, Legea din 6 Iulie 1884 este prima lege eu- 
ropeană, care face aplicaţiunea principiului riscului profesional: ca 
a fost complectată și modificată prin diferite altele posterioare '). 

In starea actuală a legiuirii, orice lucrător care ciștigă un 
salar anual maximum de 2,000 Mk. și care a lost victima unui 
accident al muncii, are drept la o despăgubire proporţională cu 
salarul său și gravitatea accidentului suferit. Această despăgu- 
bire, fixată printr'un tarif oficial, poate fi sporită în caz de gre- 
șală dovedită a patronului, și, din contra, cind se dovedeşte că 
accidentul a fost pricinuit cu intențiune de lucrător, acesta nu are 
drept Ja nici o despăgubire, 

Pentru a se evita urmările dezastroase, pe care un accident 
mai grav, sau o serie de accidente, ar putea să le aibă asupra indus- 
triașilor și pentru a salvgarda, In același timp, și interesele lucră- 
torilor, legea a prevăzut un sistem de mutualitate coprinzind pe 
toji şefii de industrii similare, Ei sint grupaţi In 74 corporaţiuni 
industriale şi 48 agricole (L. 1889, art. 9 şi 10), fiecare fiind obli- 
gat să plătească o cotizaţiune anuală, proporțională cu numărul 
și cilra salariilor muncitorilor săi. In scop de a stimula vigilența 


1) Din 25 Mai 1885; 15 Marta AA s Ea 1586; 11 şi 13 Iulie 1807,—vare 
se pot gäsi, la data lor, în l'Annuaire de législ, étrangėre. 


ACCIDENTELE MUNCII 33 


membrilor săi, corporațiurea are dreptul de a stabili un regula- 
ment de atelier tip, regulamente de prevedere, de higienă, de sa- 
lubritate etc, dela care dacă se constată că s'a abătut vre-unul din- 
tre membrii săi, corporaţia il poate condamna in mod defini- 
tiv la plata indoiţă, intreită... incincită a colizațiunii sale anuale, 
Incasarea acestor colizațiuni se face in aceleaşi condițiuni caşi 
perceperea contribuţiunilor directe, 

Timp de 13 săptămini victimele accidentelor muncii sint 
asistate de „Casa de asigurare pentru boală“. Acest termen odată 
trecut, corporațiunea este îndatorată să le servească o pensiune po- 
trivită tarifului oficial, fară să fie obligată să consemneze vre-un 
capital. In caz de nemulțumire, partea ce se crede nedreptățită se 
poate adresa unei instituțiuni speciale formată, in acest scop, 
din patroni și lucrători (art 47), ale cărei hotăriri pot fi apelate la 
Berlin, în fața „tribunalului suprem“ (art. 62). Cind victima ac- 
cidentului a decedat, moștenitorii săi direcţi şi soția victimei au 
dreptul la o despăgubire in proporție cu vrista lor, numărul lor 
şi salarul primit de decedat în momentul accidentului, 

Străinii au aceleași drepturi cași indigenii, cu deosebire că 
lor li se poate acorda capitalul rentei la care au dreptul, în caz 
cind îl reclamă pentru a părăsi Germania, şi cu acea deosebire 
că familia victimei, dacă în momentul accidentului nu locuia în 
Germania, nu are drept la nici o despăgubire. 

Aceasta este economia acestei legi germane, ale cărei bine- 
faceri pot fi intinse de patroni şi la ceilalţi lucrători, care primesc 
un salariu superior de 2000 Mrk. 

5 

Legiuitorul austriac adoptă în mare parte dispozițiunile le- 
gii germane, expuse mai sus, fäcind aplicaţiunea principiului ris- 
cului profesional, în legea din 28 Decembrie 1887, Pentru a 
evita repetițiunile, ne vom märgini să semnalăm numai deose- 
birile ce există între sistemul german şi cel austriac, arătind care 
sint punctele asupra cărora sistemul austriac pare a fi superior 
celui german, sau vice-versa : i 

1. O deosebire capitală, izbitoare dela prima vedere, între 
cele două sisteme este, fără indoială, următoarea: in timp ce In 
legiuirea germană intreaga sarcină a despâgubirilor apasă numai 
asupra patronilor, in sistemul austriac lucrătoni sint datori să 
contribue şi ei cu o zecime {10"/a) la plata acestor despăgubiri. 
Această măsură a legiuitorului austriac se Intemeiază pe urmă- 
torul raționament: se ințelege prin „risc prolesional* orice cauză 
neprevăzută, necunoscută sau orice faptă a patronului, sau chiar 
a muncitorului, până la un punct, care pricinueşte un accident, şi 
s'a admis, prin aplicațiunea acestui principiu, că orice accident al 
muncii poate da dreptul victimelor să ceară să fie despăgubite. 
Ar fi insă nedrept a obliga pe patroni să plătească vre-o indem- 
nizare muncitorilor care, dintr'o vădită imprudenţă, dintr'o areșală 
de neertat, au pricinuit accidentul, ale cărui victime se pling că 

3 


3t VIAȚA ROMINEASCA 


au fost. Din moment ce se ştie că numărul accidentelor dato- 
tite greșelii de neertat a muncitorilor sint de aproape 10%, pen- 
tru a evita contestaţiile, pentru a curma procesele şi, în acelaşi 
timp, a constitui in mutualitate şi pe victimele acestor accidente, 
este mult mai nemerit ca toate accidentele, afară de cele provo- 
cate, bine inţeles, cu voinţă, cu intențiune criminală, să dea drep- 
tul la o indemnizare, obligind însă pe lucrători să contribue şi 
ci cu o sumă corespunzătoare zecimii de accidente ce le sint 
exclusiv imputabile, și anume cu o zecime din contribuțiunea pa- 
ironilor, 

2. O altă importantă deosebire intre cele două legiuiri o 
intilnim la formarea corporațiunilor: ele nu sint alcătuite pe me- 
serii, ci pe regiuni, ceia ce mi se pare cu desăvirşire imprudent. 
Intr'adevăr, sint industrii ce dau un contingent anual, considera- 
bil, de accidente, pe care alte întreprinderi nu il realizează nici 
in zeci de ani. Ei bine, socotim că este cu totul nedrept a obliga 
pe industriaşii aparţinind acestei din urmă categorii să contribue 
cu o sumă egală cu cei dintăi, atunci cind situațiuna unora este 
atii de deosebită de a celorlalți. Sistemul german, care grupează 
pe industriaşi după meserie, mi se pare mult mai echitabil din 
toate punctele de vedere. 

3, In sistemul austriac corporaţia este obligată să consem- 
neze un capital producător de un venit egal cu renta alocata vic- 
timei, particularitate asupra căreia vom reveni mai la vale. Numai 
lucrătorii, avind un maximum de salar de 2400 Kr., se pot pre- 
vala de dispozițiunile acestei legi, şi aceasta numai după cinci 
săptămini de incapacitate, termen care, fie zis în treacăt, mi se pare 
excesiv, Cind un accident este provenit din vina bine vădită a 
patronului, corporaţiunea are dreptul să-l oblige să-i ramburseze 
indemnizarea plătită. Lucrătorul, în urma promuluării acestei 
legi, nu mai poate acționa direct pe patron, toate drepturile ur- 
mind să fie valorificate numai față de corporațiune și contradic- 
toriu cu aceasta, măsură foarte ințeleaptă, deoarece, dacă s'ar lăsa 
dreptul patronului de a lransige asupra accidentelor, S'ar păsi 
poate patroni de rea credință, care, de conivenţă cu lucrătorii, ar 
simula diferite acțiuni in daune, asigurindu-şi in mod lesnicios 
beneficii considerabile In dauna corporațiunii. 


In Zlalia, această materie este cirmuită de legea din 17 
Martie 1895, care face şi ea aplicațiunea principiului „riscului 
profesional“. Această lege se aplică numai stabilimentelor căre 
se slujesc de cel puţin cinci persoane, patronul avind obliga- 
țiunea expresă de a-şi asigura lucrătorii. În caz de accident, pa- 
tronii sint obligați să vestească imediat autoritățile; o ancheta 
este ordonată de urgență. Orice accident, afară de cele provo- 
cate cu voinţă, dă dreptul victimei la o indemnizare îndată cea 
fost urmat de o incapacitate mai mare de cinci zile. Această indem- 
nizare, cind nu trece peste suma de 200 lire, se fixează de „Pre- 


ACCIDENTELE MUNCII Pes 


tor” sau de Consiliile arbitrale (conseils des Prud 'hommes), 
Indemnizările superivare acestei sume nu pot fi fixate decit de 
isp nina: Sat aere in fața instanțelor judecătoreşti 
veste sumară, procesele judecindu-se de urgență şi cu nrecădere. 
“Chiar cind hotărirea a rămas definitivă. și dp ete se 
ile în timp de doi ani pot cere revizuirea procesului, dacă 
situaţiunea muncitorului nu mai este aceia din mementul pro- 
<tesului, „lucrătorii nu pot renunța antiċipat la despăgubirile asi- 
urate victimelor accidentelor prin această lege, orice conven- 
pune contrarie ei fiind nulă, In ceia ce priveşte plata despăgu- 
birilor în caz de incapacitate permanentă, in principiu sub formă 
ale capital, ele trebuesc consemnate la „Casa de asigurări pen- 
tr viaţă”, care serveşte, In schimb, victimei, o pensiune viageră. 
Statul este dispensat de obligaţiunea asigurării. Pot fi, deaseme- 
nea, dispensaţi de această obligaţiune : 

__ L Stabilimentele industriale ocupind cel puțin 500 lucră- 
tori, atunci cind dovedesc că posedă o „Casă de ajutor şi asigu- 
rare“ oferind garanții şi avantagii dacă nu superioare, dar cel pu- 
ţin egale cu cele autorizate să funcţioneze prin decret regal; 

„2. Patronii avind cel puţin 4000 lucrători, reuniți intr'a aso- 
-ciațiune de asigurare autorizată de Ministerul Comerţului, A- 
ceastà autorizațiune nu se poate acorda decit după prezintarea 
recipisei „Casei de imprumuturii, dovedind consemnarea unui 
fond de garanție minimum de 10 lei de lucrător. Cotizaţiunile 
membrilor acestor asociațiuni, cind ele au fost autorizate să func- 
ționeze, sint culese, în acelaşi mod ca contribuțiunile directe, de 
perceptorii fiscali, toți membrii asociațiunii fiind solidari răspun- 
zători de plata integrală a indemnizărilor. 

Orice contravențiune la aceasta lege atrage după sine, pe 
lingă legiuita plată a despăgubirilor datorite victimelor, condam- 
națiunea la diferite amenzi, variind după insemnătatea şi efectele 
contravențiunii, 


In Worvegiu, de accidentele muncii se ocupă lezea din 23 
lulie 1894, inspirată in mare parte de legea germană. Despă- 
uubirile In această legiuire se plătesc de o casă de asigurare de 
stat. Fondul acestei case se alcâtueşte din catizațiunile patroni- 
lor, care variază după numărul muncitorilor şi riscurile inerente 
fiecărei meserii. Aceste cotizațiuni sint fixate pentru fiecare mun- 
citor, in fiecare meserie, printr'un tarif oficial intocmit de Rege 
şi aprobat de Parlament. Acest tarif este supus revizuirii din 
cinci în cinci ani. 

Indemnizările sint fixate, după un alt tarif oficial, de ins- 
pectorul muncii regiunii In care s'a intimplat accidentul, cu drep- 
tul de apel innaintea unei comisiuni speciale, cu reşedinţa In 
Christiania. Hotäririle date in materie de indemnizațiune nu 
constitue niciodată autoritate de lucru judecat, ele putind în tot- 
deauna fi revizuite după cererea uneia din pârți, atunci cind „ele- 
mentele ce au servit la determinarea indemnizațiunii au fost 


% VIAŢA ROMINEASCA 


modificate“. Indemnizările sint incesibile şi insezisabile, Copiià 
naturali au aceleași drepturi, In caz de deces al părintelui lor, 
ca şi cei legitimi !). 


in Franța, prima incercare de relormă avind de scop să 
intervertească obligațiunea de a dovedi, creind o prezumțiune de 
ală pentru patron, a fost Intreprinsă de Rospail şi Martin 
Madaud, in 1880. Proectele de lege depuse de ei in Parlament, 
după oarecare importante discufiuni, fură părăsite. Ideia unei 
reforme fu reluată, în 1882, de Felix Faure, care formulă chiar 
un proect de lege, intemeiat de astădată nu pe ram” ga (ei 
ale culpei aquiliene, ci pe principiul „riscului profesional 3 m 
citat mai sus citeva din memorabilele sale cuvinte asupra cărora 
nu vom mai reveni, După ani de zile de discuțiuni, de pane 
de contra-proiecte, voturi, innapoeri de la Luxemburg la hegg 
Bourbon şi de la Palatul Bourbon la Luxemburg, aria cei 
dit, in 1882, de Felix Faure răsări, intrupindu-se In legea faimoas 
din 9 Aprilie 1898. Această lege, una dintre cele mai moderne, 
mai originale şi mai prevăzătoare de pe continent, va forma aici 
obiectul unei examināri mai amănunțite. Principiul pete este 
consacrat chiar în art, 1, în termenii următori: p Acienitele ie: 
timplate din pricina muncii, sau cu ocaziunea muncii lucrătorilor 
„sau impiegaţilor din industriile... (urmează o lungă enumera- 
"tiune) dau dreptul victimei, sau reprezentanților săi, la o indem- 
“nitate datorită de şeful intreprinderii, cu condițiunea ca intrerup- 
‘tiunea muncii să fi durat mai mult de patru zile“. Ajara 5 
avea dreptul ta indemnizarea prevăzută in acest articol trebue : 
1. Ca accidentul să fie datorit muncii, sau să se fi intim- 
plat in vremea muncii. Prin urmare, atunci cind un accident are 
ioc in uzină, sau în vremea In care victima sa nu or pal så 
muncească, sau in vremea cind trebuia să muncească, ar in- 
trun loc unde ea nu era expusă accidentului, >= i vea 
strictă a legii nu se datorește nici o despăgubire ). Curtea de 
Casaţie a stabilit in modul urmâtor limitele pei int pe 
tronului : „ea incepe din momentul ce muncitorul se al a m 
poziţia sa şi se sfirşeşte cind muncitorul îşi reciștigă libertatea *); 
2. Ca accidentul să se fi intimplat intruna din categoriile 
de industrii, prevâzute în art. 4, Şi anume : fie in uzine m ma: 
nutacturi, fie in ateliere mari sau mici, fără distincjiune, fie in 
şantiere, fâră distincțiune Intre cele de exploatări, tati ji vaca 
ete. şi cele de depozit"), Intreprinderi și transport, incârcare şi des- 


a ator leginiri, interesanta comunicaţiune a D-lui Hu- 
bert M Boender ar A e in Sue. de législ. comp.”, din 1899, p. 116 


si a-mi 23 lan. 1900; Rouen, 28 Fevr. 1909. 


w3. 
i ampgt arte peindoelnic de la aplicațiunea art. 4 $ I, legea 


din 1886. 


ACCIDENTELE MUNCII a 


cărcare pe apă şi pe uscat, exploatări miniere, cariere etc., pre- 
cum şi in intreprinderile unde sint fabrici sau unde se lucrează cu 
materii explosive, sau unde se intrebuințează mașine puse în miş- 
care de vreun motor neinsullețit. Se cuvine să observăm însă 
că enwmeraţiunea făcută in acest articol a căpătat în ultimele vremi, 
prin diferite legi posterioare, o mare extensiune ṣi, fără îndoială, 
in curind va cuprinde toate stabilimentele industriale și comer- 
ciale, precum și marile intreprinderi agricole 1); s 

3, Să fi fost muncitor sau impiegat femployé) in stabili- 
mentele celui de la care reclamă despăgubirea şi să fi lucrat — 
„de obiceiu*, neputiad fi supuși acestei legi acei care colaborează 
in mod accidental intrun asemenea stabiliment (art. L al, final). 
In ceia ce priveşte cuvintul „muncitor* (ouvrier), nu s'a ivit până 
astăzi nici o îndoială, diferite interpretări insă s'au dat celorlalte 
categorii de persoane vizate de legea de faţă, „employes*. Juris- 
prudenţa a hotărit insă astăzi că, sub această denumire, trebue 
“să ințelegem pe toți salariaţii intrebuințaţi nu la munca technică a 
stabilimentului, ci la cancelarie, precum sint: copiştii, contabilii, 
casierii, arhivarii, etc. ?);: 

4. Infine, victima trebue să intrunească o ultimă condițiune : 
acea ca incapacitatea de muncă să [i trecut de patru zile, -- cu alte 
cuvinte, ca rânile primite in urma accidentului să fi prezintat oa- 
recare gravitate, — in care caz indemnizarea se datoreşte cu por- 
nire dela a cincea zi. Ea se datorează din chiar prima zi, nu- 
mai cind incapacitatea durează mai mult de 10 zile). Lucrătorii 
vizaţi de această lege nu se pot prevala pe viitor de alte dispo- 
ziţiuni legale, aşa că dreptul comun le este inapiicabil (art. 2). 

Numai lucrătorii ce primesc un salariu de maximum 2400 
tei anual pot invoca binefacerile acestei legi; ceilalți nu se pot 
prevala de ea decit până la concurența sumei de 2400 lei. Pen- 
tu surplus ei nu au drept decit la un sfert din indemnizările 
stipulate în aceasta lege (art. 2, in fine). In ceia ce priveşte cuan- 
tumul despăgubirilor, indemnizările trecătoare se fixează pe baza 
salariului zilnic primit de lucrător, iar rentele cu caracter perma- 
nent se fixează luindu-se drept bază salariul anual. Acest salariu 
anual este echivalent (art. 10) cu remuneraţia efectivă, adică cu- 
prinde atit salariul propriu zis primit de muncitor, cit şi supli- 
mentele obişnuite, primele, indemnizările de locuinţă, etc. cişti- 
gate în ultimile 12 luni. Baza de indemnizare, pentru lucrătorii 
intrați m serviciu de mai puţin de un an, se socotește adăugind 
la salariul lor efectiv diferența dintre acest salar și salariul efer- 
tiv æl majorităţii lucrătorilor de aceiași categorie cu ei, primit In 
perioada necesară pentru complectarea termenului de un an. In 


—— 


și a arii: + E mă legea din 30 iunie 1899 intinda mite e di a 
iun ex e agricola in cure se z4 „maşine agricule 
puse ia mişcare de mulnure Lor a a f 

2) V. şi Cas, 12 Due, 1893; D. 1—164, de cind nu a variat, 

4) Textul nou, modificat prin legea din 1905. 


38 VIAȚA ROMINEASCA 


industriile, In care nu se munceşte in tot cursul anului, precum 
in industria construcțiunii, în agricultură etc., baza ce servește 
pentru fixarea indemnității se compune din salariul primit în pe- 
rioadele de activitate, precum şi din ciștigul obișnuit al lucrătorului 
în tot restul anului.  Lucrătorii minori de 16 ani, callele şi uce- 
nicii, oricare ar fi salariul lor obișnuit, nu pot primi o indemni- 
zare inferioară celui mai mic salariu primit de lucrătorii valizi 
din aceiași meserie. Cind indemnizările alocate sint zilnice, zi- 
lele de sărbătoare, precum şi duminicele, sint socotite ca zile de 
lucru î), In caz de incapacitate de muncă temporală, indemnita- 
tea se lizează luindu-se ca bază salariul primit de victimă în 
momentul accidentului. ; | 
Tariful indemnizărilor este următorul: In caz de incapaci- 
tate trecătoare, indemnizarea este egală cu 14 din salar ; ea curge 
cu incepere dela ziua a cincea de incetare a muncii (art. 3 $ 3). 
n caz de incapacitate permanentă parțială (pierderea unui picior, 
unei mini, unui ochiu, etc.), victima are dreptul la o rentă egală 
cu jumătatea reducţiunii de salar, pe care o va fi suferit în urma ac- 
cidentului. Astfel, dacă salariul său efectiv era de 8 lei, iar in 
urma accidentului a scăzut la 4 lei, victima accidentului are drep- 
tul la o rentă de 2 lei pe zi. Şi aceasta chiar dacă patronul, 
în scop de a eluda dispozițiunile legii, s'ar oferi să-i plătească 
lucrâtorului vechiul salar (art. 3, $ 2). In caz de incapa- 
citate absolută şi permanentă, victima are dreptul la */s din 
salariul anual (art. 3 8 1). Dacă accidentul a fost urmat de 
moarte, moștenitorii au dreptul la o sumă maximă de 100 lei, pen- 
tru cheltuelile de Ingropare,—apoi: a) soțul rămas in viaţă are 
dreptul la o rentă de 20% din salariul anual al defunctului, cu 
condițiune ca căsătoria să fie anterioară accidentului și ca soții 
să nu fie despărțiți ?). In caz de necăsătorie, soțul supraveţuitor 
are dreptul la plata unei sume egale cu triplul rentei anuale; 
b) copiilor mai mici de 16 ani li se datorește, in caz de deces a 
unuia dintre părinți: pentru doi copii 25%, pentru 3 copii 35%, 
pentru mai mulți copii 454/6, independent de renta datorită părin- 
telui rămas in viață, —iar în caz de deces al ambilor părinți: pen- 
tru un copil 20°/ pentru doi copii 40%, pentruă sau mai mulți copii 
6%; c) ascendenţii ce se aflau in sarcina victimei, atunci cind 
aceasta nu are nici soț, nici copii, au dreptul la o rentă egală cu 
10%/ din salariul anual. Descendenții, allindu-se In aceleaşi con- 
dițiuni, au dreptul şi ei la o rentă egală cu 10% din salariul 
anual al victimei. Totalul rentelor acordate prin aplicațiunea aces- 
tui aliniat din art. 3 nu poate fi mai mare de 30%, Străinii aw 
aceleaşi drepturi ca Francejii ; cind însă părăsesc Franţa, ei au 
dreptul, odată pentru totdeauna, lao sumă egală cu triplul rentei, 


1) Cas. Civilă, 27 Martie 1901, introdus ln textul legii prin legea 


903, 
imita 2) Trib. Havre, 12 Mai 1900, 


ACCIDENTELE MUNCII 39 


ce li se cuvine. Moștenitorii sâi domiciliați in momentul acci- 
dentului în străinătate nu pot reclama nici o despăgubire. 

Art. 4 al legii prevede că patronii mai datorează victime- 
lor accidentelor muncii preţul ingrijirilor medicale şi al produse- 
lar farmaceutice, chiar din momentul accidențului, atunci cind in- 
capacitatea de lucru este mai mare de patru zile, Art. 5 prevede 
insă că patronii se pot dispensa de cheltuelile medicale şi in- 
demnizările datorite pentru primele 30, 60 sau 90 zile dela data 
accidentului, dovedind: t} că lucrătorii lor sint aliliați la o socie- 
tate de asigurare la care contribue și ei, pentru plata primei, cu 
cel puțin a treia parte; 2) că societatea lurnizează victimelor în 
mod electiv îngrijirile medicale şi farmaceutice, şi 3) că indem- 
nizarea plătită de acea societate zilnic nu este mai mică de x 
din salariul muncitorului rinit. In caz cind această indemnizare 
ar fi inferioară acestei jumătăţi, patronul este indatorat să com- 
plecteze diferența din banii săi proprii, 

Cind un accident este provocat din greșala victimei, aceasta 
are dreptul la aceleași despăgubiri, ca şi cind nici o greşală nu 
i-ar fi imputabilă. Felix Faure a demonstrat, după cum am ară- 
tat mai sus, că ar fi nedrept să facem răspunzător pe muncitor 
de unele accidente intimplate, este adevărat, din imprudența sa, 
imprudenţă insă ce devine cu timpul o a doua natură pentru 
muncitorul ce stă veșnic în apropierea pericolului ucigător, „Cea 
„mai nâprasnică sabie a lui Damocles—spunea Rospaii in Parla- 
„ment—cind te obișnueşti să o vezi atirnind deasupra capului 
„tău, cu vremea incetează de a te mai inspăiminta“. Pentru a 
nu se da un fel de primă temerității, art. 20, cu foarte mare 
dreptate, a prevăzut ca „tribunalele pot scădea indemnizarea cu- 
„venită—după tariful mai sus menţionat—cind lucrătorul sa fä- 
„cut culpabil de o greșală de neertat*, — Această scădere insă nu 
poate absorbi intreaga despăgubire '). Din contra, ori de cite ori 
o asemenea greşală de neertat este imputabilă patronului, des- 
pâgubirile pot fi majorate, fară insă să poată intrece salariul pri- 
mit de victimă innaintea accidentului. Accidentul provocat cu in- 
tențiune nu dă drept la nici o despăgubire, 

Pensiunile acordate prin aplicarea acestei legi sint incesi- 
bile şi insezisabile. Ele, în principiu, se soldează printr'o rentă 
asigurată fie printr'un titlu de rentă consemnat la un stabiliment 
public, fie printr'o poliţă de asigurare. După trei ani din mo- 
mentul accidentului, victima poate reclama '/+ din capitalul co- 
respunzător rentei sale, in scop de a intreprinde un negoj oare- 


1) Această dispoziţiune de lege a dat loc la discuțiuni : ce insem- 
near Savaa a să gigi i rar) si elementele atei mat 
nea —Cu Casa uguat a curmat definiliv disco- 
red oian acestei greşeli, în modul dator: „orice greșala axcepțională 
comisă iu Piliata, făra necesitate fară utilitate Vie pring existenţa, 


urisprud a clasat beţia printre aceste Paris 24 Noembre 
1900; ibid, 15 Martie 1902; poa pr 18 Noembrie 1 D j 


+ VIAŢA ROMINEASCA 


care și, astlel, a-şi mări veniturile. Orice convenţiune contrarie 
legii de faţă este nulă. 

Pentru garantarea creanței victimelor, relalivă la medica- 
mente, ingrijiri medicale şi indemnizarea temporală, art. 23 in- 
scrie un nou privilegiu general asupra tuturor mobilelor patro- 
nului, la art. 2101, c.civ. § 6. In principiu, patronul nu este obli- 
gat să consemneze nici un capital corespunzător rentei cuvenite 
unei victime a accidentelor muncii, nici să contracteze vre-o asi- 
gurare menită să garanteze acestor victime plata rentelor ce li 
se cuvin. O serie de măsuri le asigură insă plata integrală a ren- 
telor la care au drept, potrivit dispoziţiunilor acestei legi. Pentru 
garantarea rentelor cu caracter permanent, art. 24 și urm. (de- 
cretul din 28 Fevr. 1899) lasă la latitudinea patronilor alegerea 
oricărui sistem de asigurare, după ce supune insă, după cum 
vom vedea imediat, toate societățile de asigurare la un riguros 
control din partea statului. Așa dar, patronii pot sau să-și asigure 
lucrătorii la o societate de asigurare oarecare, sau să Inființeze o 
mutualitate proprie stabilimentului lor, sau să-şi afilieze personalul 
la un sindicat de asigurare, cuprinzind mai multe stabilimente in- 
dustriale, sau să nu şi-i asigure de loc, constituindu-se propriilor 
asigurători. Pentru a preveni insolvabilitatea acestora din urmă, 
sau eventual a societăţilor de asigurare, art. 24 prevede crearea 
unui fond de garanție, constituit pe linză „Casa naţionala de 
pensiuni a bătrinilor* şi alimentat (art. 25) din patru centimi 
adiționale, adăugate la patentele obișnuite, plătite de industriașii 
vizați prin prezenta lege, din cinci centimi adiţionale de fiecare 
hectar concedat în industriile miniere şi o centimă adițională la 
principalul stabilimentelor comerciale !). In ipoteza cind un pa- 
tron n'ar fi luat nici o măsură de asigurare potrivit dispoziţiunilor 
ari. 24, victima unui accident profesional are dreptul să se adre- 
seze, conform art. 26, acestei Case nationale, care ii soldează ceia 
ce i se cuvine potrivit legii de față, rămânind ca ea să exerciteze 
in contra patronului o acțiune In restituție a sumelor debursate în 
locul său. Pentru a preveni insolvabilitatea companiilor de asi- 
gurare, art. 27 le supune strictei supravegheri a statului, obligin- 
du-le in acelaşi timp să consemneze de urgenţă la Casa de de- 
puneri un fond de garanţie, anume afectat asigurărilor în contra 
accidentelor muncii. Asupra acestui fond victimele accidentelor 
posedă un privilegiu exclusiv, Societăţile de ajutor mutual şi sin- 
dicatele de garanţie, constituite conf, art. 24, sint supuse aceluiaşi 
regim de control și garanţie, ca și companiile de asigurare men- 
ționate la art. 27. *) 

O lege nouă, din 24 Mai 1899, declară aplicabilă legea din 


1) cau ultimă dispoziţie a fost introdusă In urma legii din 1906, 


art. 4 
V. amănuntele acestei regulamentări in d ele din 23 Ă 
1800 ai a7 Da 1900. regula ecretele din Febr, 


ACCIDENTELE MUNCII 4t 
n 


11 Iulie 1868 şi la accidentele muncii, cu drepturile ce conferă 
victimelor lor legea din 1898. Cu chipul acesta astăzi patronii 
pot contracta asigurările direct cu „Casa națională de asigurare 
in contra accidentelor“. Această casă, garantată de stat şi admi- 
nistrată de direcţiunea Casei de depuneri, oferă avantaje superi- 
oare asupra instituțiunilor particulare attt prin garanţiile in total 
deosebite ce oferă, cit şi prin modicitatea primelor sale, Bine 
înțeles, patronii sint liberi să contracteze asigurările cu orice ins- 
tituțiune privată, — „avantagiile oferite insă de această instituţie de 
stat au determinat imensa majoritate a șefilor de stabilimente să 
o prefere societăţilor particulare”. 

Formalităţile ce cată a se indeplini în caz de accident sint 
regulamentate în art. 2 al legii. In termen de 48 de oare după 
intimplarea unui asemenea accident, patronul sau reprezentanţii 
săi sint indatorați să declare la primărie locul accidentului, sub 
luare de chitanță, imprejurările in care s'a petrecut accidentul, nua- 
mele şi adresa victimei şi a marturilor '). Această declaraţiune 
trebue să fie insnţită de certificatul medicului stabilimentului, a- 
rătind starea victimei şi urmările probabile ale accidentului, iar în 
“caz de imposibilitate de a prognostica, să se arâte epoca la care 
se va putea preciza care vor fi aceste urmări, Primarul incu- 
noștiințează „imediat“ pe inspectorul divizional al muncii locu- 
lui, sau pe inginerul de mine al regiunii (art. 11). In caz de 
moarte sau incapacitate permanentă, transmite tot „imediat* de- 
clarațiunea și certificatul medical primit judecătorului de pace res- 
pectiv, care, în termen da 24 de oare, procedează la o cercetare 
la fața locului, avind de scop a stabili: a) cauza, natura Și im- 
prejurările in care s'a intimplat accidentul; b} cine sint victi- 
mile şi unde se află in momentul anchetei; c) natura leziunilor; 
d) cine sint persoanele ce vor putea formula oarecare pretenți- 
uni, atără de victime; €) care era salariul zilnic şi cel anual al 
victimei (art 12). Se procede la cercetarea in mod contradicto- 
riu, părţile fiind citate prin scrisoare recomandată, Cind victima 
nu poate părăsi patul, judecătorul este obligat să se transporte 
la câpătăiul său. El poate recurge, cind crede de cuviinţă, la lu- 
minile altor medici decit cei curenţi ai victimei, putind să de- 
semneze şi experți, care să-l asiste la cercetare, *) Intreaga cer- 
cetare cată să fie trimeasă cel mai tirziu In zece zile, în care caz 
trebue să se arăte in procesul verbal incheiat motivele acestei intir- 
zieri. Judecătorul de pace prin scrisori recomandate inștiinţează 
părțile de terminarea anchetei, depunind imediat minuta redac- 


——- 


1) Aceasta deelarațiune trebue facuta mumai la primarie: cel ce ar 
fi adresat-o aiurea se consideră că ur À lipsit de la această ubligaţiune. 
(Trib. Dijon, 5 lanuar 1897, 6 nap e 1897). O declarițiune icomp se 
consideră ca fară fiinţa. Atitea declarațiuni redactate, cite vic- 
time sint. (Cire, Ministerului de Justiție din 22 Aug. 1899). ' , 

Outecare reslricļuni sint aduse acestui drept ori de cite ori se- 
„retele de fabricațiune ar putes fi compromise. 


42 VIAȚA ROMINEASCA 


tată la grelă. Părţile pot lua in timp de cinci zile copii le- 
galizate după această minulă, fără nici-o plată de timbru. După 
expirarea acestui termen dosarul este innaintat tribunalului civil 
al județului (art. 13). Patronul care ar fi contravenit dispoziţiu- 
nilor art. 11 este pasibil de o amendă de 11—15 lei, iar in caz 
de recidivă în cursul aceluiaşi an de 16—300 lei (art 14). 
Articolele următoare au in vedere competințe, procedură şi 
diverse dispoziţii. 
Orice contestaţiune relativă la cheltuelile de boală, Ingro- 
păciune și indemnizare temporală, se adresează judecătoriei de 
pace a locului accidentului, oricare ar fi suma reclamată (art. 15). 
Hotărirea se pronunță in ultimă instanță, numai cu dreptul de re- 
curs in caz de exces de putere!) Celelalte contestațiuni se adre- 
sează tribunalelor ordinare. In termen de cinci zile după primirea 
dosarului, președintele tribunalului citează victima, sau pe moste- 
nitorii săi, și pe patron in instanță de conciliare, Dacă partine 
să-i impace, redactează imediat o ordonanță, cuprinzind impreju- 
rările in care a intervenit transacțiunea care nu poate fi decit 
conformă prescripțiunilor legii. In caz de dezacord afacerea este 
trimisă în judecata complectului tribunalului. Până la judecarea 
sa, patronul este dator să servească victimei o pensiune alimen- 
tară, fixată de judecată, cu execuţiune provizorie. Afacerea se ju- 
decă de urgenţă şi cu precădere (art. 16). Sentinţele tribunalului, 
toate date cu execuţiune provizorie, sint supuse dreptului de apel, 
in termen de 15 zile de la pronunțare. Curtea trebue să statueze 
asupra apelului în termen maximum de o lună de la formularea 
sa (art. 17). Toată procedura este scutită de taxa de timbru şi in- 
registrare. Art. 18 prevede că acțiunea tn indemnitate, prevăzută 
de legea de faţă, se prescrie printr'un an, din ziua accidentului. 
In cursul primilor trei ani de la darea hotăririi, părțile pot cere 
sporirea indemnizării in caz de agravarea urmărilor accidentului, 
sau scăderea acestei indemnizări, în caz de atenuare a acestor urmări. 
Orice convențiune contrară acestei legi, fie anterioară accidentu- 
lui, fie posterioară lui (art. 30), este nulă. Prin urmare, in această 
ultimă ipoteză, dacă victima s'ar mulțumi, în urma accidentului, 
cu o despăgubire mai mică decit cea prevăzută de lege, ea poate 
ori şi cind cere intregimea indemnizării cuvenite după lege, fară 
să i se poată opune vre-o excepțiune de transacțiune. Indemni- 
zarea fiind in sarcina exclusivă a patronilor, aceia dintre dinșii, 
care vor fi reținut muncitorilor vre-o sumă din salariile lor in 
scop de a-și diminua sarcinile create prin legea de faţă, sint pa- 
sibili de o amendă de 10—300 lei, iar in caz de recidivă, dela 
500 — 2000, afară de obligaţiunea de a restitui sumele astfel per. 
cepute (art, 30) °). Aceleaşi penalițăți sint edictate contra „agen- 


1) Cas civ, 22 lapuarie 1901. 


Toate aceste ultime dispezițiuni cuprinse în art. 30 au fost ia- 
NE vechiul text de o eng Ai Martie 1905. 


ACCIDENTELE MUNCII 43 


ŘS 


i afaceri“ care, prin diferite Fagādueli, vor priva pe victi- 
ak phrase de d dale din ceia ce li se cuviue prin stricta 
aplicare a legii; iar obligaţiunile contractate cu asemenea indi-- 
vizi, cu titlu de contracte de prestațiuni de serviciu, etc, „Sint 
„considerate ca neexistente* (arl. 30 nou.). In caz de lichidare- 
a unui fond industrial, indatorat să slujească vre-o pensiune de- 
asemenea natură, capitalul, reprezintind pensiunea datorită, devine- 
exigibil şi se va värsa la „Casa naţională de pensiuni”, să 
lată, în citeva cuvinte, care este economia importanţei egiit 
din 1398, modificată prin cea din 1905. Binelacerile acestei legi, 
după cum, în treacăt, am spus mai sus,—in 1899, prin legea din 
30 lunie, fură intinse asupra muncitorilor agricoli lucrind in ri 
treprinderi, unde sint întrebuințate „mașini puse in mișcare de 
motoare neinsullețite*, iar In 1906 (legea din 12 Aprilie) asupra- 
tuturor salariaților din toate exploatațiunile comerciale, fără e 
tincțiune. Astfel că astăzi, alară de servitori, muncitorii intre - 
ințați In micile şi primitivele exploatări agricole şi cei ce = 
crează pe socoteala simplilor particulari 1), se poate spune Koa > 
Franța mai toți muncitorii sint garantați prin legea din 9 A- 
ili DA, 
set goe EN caracterele legiunii franceze sint următoarele : 
t. Principiul riscului profesional este aplicat în toată intre- 
gimea sa, patronul fiind singur răspunzător de accidentele lu- 
ilor săi; 
aea Din moment ce patronii sint răspunzători de toate a- 
ceste accidente, o justă compensațiune li se cuvinea şi lor; in- 
demnizarea cuvenită muncitorilor este parţială, iar nici de psn 
integrală, cum ar fi fost in sistemul responzabilității Eroaren e, 
cind cel. vătămat are dreptul să reclame integritatea pagubei sa e - 
3. O procedură simplă, grabnică şi gratuită, este pusă la- 
i iţi victimeior ; « 
pagr pe er ia care au dreptul victimele acestor acci< 
cu desăvirşire asigurată. x 
par ei şistem de iagi. minunat din maè multe puncte 
de vedere, nu este lipsit totuși dc oarecare lacune, Ne vom mär- - 
gini să semnalâm două dintre cele mai importante și de ai ri 
cu desăvirşire practic. Una este, fără indoială, excluderea a a- 
diilor profesionale din numărul cazurilor prevăzute in aceste legi. 
Sint maladii bine cunoscute ca fiind apanagiul diferitelor mese- 
rii, care, cu toate acestea, nu au fost In stare să one 88 
naţia legiuitorului francez : lucrătorii fabricilor de oglinzi pr E 
mai toți de efectele intoxicârii cu mercur, printre minori sin 
rari acei ce nu sint atinși de „mystagnus” sau A pene 
dătătoare de anchiloze ; necroza lucrătorilor din fabricile de chi- 
brituri este bine cunoscută, precum şi saturnismul şi intoxicarea 
cronică cu ceruză, in industriile unde această substanţă este în-- 


40 Trib. Lille, $ Iunie 100£. 


"H VIAȚA ROMINEASCA 


Arebuințată. De ce dar această deosebire intre leziunea prove- 
nită dintr'o exploziune, bunăoară, ce nu atinge decit o inlirmă 
minoritate din muncitori şi distrugerea lentă, sigură şi irezisti- 
bilă, a intregului personal al unui alt stabiliment ? Este oare mai 
interesant muncitorul care şi-a perdut un ochiu, sau chiar o mină, 
decit ace! care, atins de o necroză osoasă, datorită intoxicațiunii 
cronice cu fosfor, de pildă, îşi vede părțile osoase mortificate, 
transformate în isvoare eterne de punoi, conducindu-l, în marea 
majoritate a cazurilor, la cabhexie şi apoi la o moarte dintre cele 
mai oribile? Este oare mai demn de compătimire un muncitor 
care şi-a perdut un picior decit cel care, atins de hydrargirism, 
se slirşește, după lungi cangrene, necruze, sau paralizii, in modul 
cel. mai mizerabil 2 Minori din celebrele mine de mercur dela 
Ahnaden-dei- Azoque (Spania) sint mai toți atinşi la virsta de 40 
ani de o alecțiune specială a gingiilor, cu ulcerație, umilarea 
glandelor submaxilare, căderea dinților şi uncori necroza maxi- 
larelor şi cangrena gurii.  Saturnismele, intoxicație cronică cu 
„plumb, de care sint atinşi aproape toți ceruzierii, zugravii, tipo- 
grafii, sticlarii, etc., cauzează turburarea vederei, paralizia exten- 
sorilor minii, turburări musculare, astmul saturnian, gută satur- 
niană, nelrită interstițială, albuminurie, insomnie, deiir, halucina- 
„ție, apoplexie şi coma !). Pentru ce aceste nenorocile victime 
zale muncii ar fi mai puțin interesante decit celelalte victime ale 
accidentelor ? 

Medicina, astăzi, a lăcut astfel de progrese, incit lesne se 
poate deosebi o maladie simplă de o maladie profesionala. Teama 
de lipsa unui criteriu serios, prn urmare, pentru determinarea a- 
cestor două categorii de maladii este cu desăvirşire exclusă, 
Noi socotim că, luind nişte dispoziţiuni de ocrotire a acestor vic- 
time ale muncii, legiuitorul francez, lără să impovăreze in mod 
excesiv unele industrii, ar fi fost cu mult mai consequent simți- 
mintelor de care se fălește că este insulleţii, decit lăsind la voia 
intimplării atiția muncitori demni de toată solicitudinea.  Făcind 
aplicațiunea principiului risicului profesional şi în aceste cazuri, 
„legiuitorul francez ar fi dovedit că ideia ce la călăuzit la crea- 
rea acestui drept nou este, întradevăr, o innaltă idee de solidari- 
tate socială. 

O altă lacună a leii franceze este libertatea de asigurare 
sau de a nu se asigura, după liberul lor plac, lăsate patronilor. 
Intr'adevâr, ar fi destul ca un industriaș, Indatorat să plâtească un 
numâr considerabil de pensiuni, să fe declarat insolvabil, pentru- 
„ca budgetul „Casei de pensiuni a bătrinilor* să fie dezechilibrat. 

lată cele două mari lipsuri ce ne izbesc în legiuirea 
dranceză, care să sperăm că vor dispărea in curind şi, mai ales, 
«că nu se vor strecura şi la noi in ziua cind speranţele noastre 


1) Legea din 15--49 lulio 1902 regulamonteaza, în Franța, intrebu- 


i ceruzui, lără insă să acorde iuni rictimil t 
Taros, coruna: reparaţ imilor acestor groaz- 


ACCIDENTELE MUNCII H- 


a 


realizindu-se, vom vedea, inslirşit, răsărind şi la noi acest. 
drept nou. 


II. 


Am arătat, la inceputul acestui articol, care este condijiunea ' 
juridică a victimilor accidentelor muncii ; am arâtai— pentru a do- 
vedi care este insemnătatea socială a acestei chestiuni— cà, ne- 
luindu-se măsuri urgente de reparațiune, favorizäm înmulţirea. 
cerşetorilor, vagabonzilor, —cu un cuvint, a clienţilor pușcăriei, 
Mai innainte de a expune care este, după noi, soluțiunea acestei 
probleme, socotim că nu e de prisos să insistăm, cu ajutorul e- 
loquent al cifrelor, asupra gravităţii ei. In acest scop, ne vom 
sluji de oarecare date statistice străine, câci în zadar am căutat 
să ne procurâm asemenea date cu privire la ţara noastră: şefii 
de industrii, cu o singură excepţiune, (şi se înțelege pentru ce), 
ne-au refuzat orice lămurire in această privința, rar Ministerul 
industriei, neposedind incă o organizaţiune desâvirşită, nu are la 
indâmiaă elemente serioase de informaţiuni, Deşi răzlețe, pose- 
dăm. totuşi oarecare date statistice importante, culese în industria 
petroleului, şi datorite d-lui inspector industrial Djuvara. Singurile 
cifre insă oferind garanții serioase sint cele dobindite prin deose- 
bita bunăvoință a d-lui director general al C. F. R., şi de 
care date ne vom servi mai la vale. 


Dacă studiem statisticile franceze, mai vechi, vedem că in 
Franţa şi Algeria, în 1879, atunci cind starea legiuirii era aproa- 
pe identică cu aceia pe care o posedăm noi in momentul de fajā, 
intr'o categorie determinată de industrii, considerate ca cele mai 
puţin periculoase, la 256,000 muncitori se constatată 1610 acci- 
dente, — ceia ce face 6—7 accidente la 1000 muncitori ; fäcindu- 
se stricta aplicațiune a acestei proporțiuni la numărul total al 
muncitorilor industriali, obținem, pentru acel an, un contigent de 
cieca 6000 accidente ale muncii. O proporjiune analoagā se 
constată în anii cei buni şi in industria engleză. 

Industria luind o extensiune din ce în ce mai mare, jar ma- 
şinismul devenind una dintre condiţiunele industriei din veacul 
trecut. numărul accidentelor crescu în mod inspăimintător. In- 
tre 1840 şi 1889, în cifre rotunde, s'au produs 300 exploziuni de 
aparate puse In mişcare de forja vaporilor. Apoi, numai cea 
dustria minelor şi a carierelor, dela 1884 până la 1689, numaru 
anual al accidentelor variază Intre 945 şi 1,360, pricinuind o me- 
die anuală de 310 morţi şi 880 răniţi. Intre anii 1880 şi 1884,- 
in această industrie lucrau 200.000 do oameni ; ei bine, in fiecare 
an accidentele omoară 325 dintre ei şi rineşte grav 1350 ) 
Georges Paulet, directorul secţiunii de prevede:e socială de la. 


1) Cauwâs vol. 1, p. 972 muta I-a, op. cit. 


:46 VIAŢA ROMINEASCA 


“Ministerul muncii din Franța, ne comunică un tablou, din care 
“reesă că, de la 1900 până la 1904, numărul total de accidente 
profesionale a atins cifra colosală de 59,466, cauzind moartea a 

522 lucrători, incapacitatea de a mai munci, pentru tot restul 
vieții, a 953 lucrători și o incapacitate parțială a altor 49,991 1). 

In Germania, numai in 1890 și numai printe muncitorii 
asiguraţi de corporaţiuni (Benisgenossenchaliten), s'a constatat 
226,403 victime Intre muncitorii aparținind industriei propriu zise 
şi 12,573 intre muncitorii agricoli ; iar dintre aceste victime, 5474 
au decedat, 1869 au fost izbiţi de o incapacitate absolută per- 
maneniă, 21,513 au lost izbiți de o incapacitate parțială perma- 
nentă, 9,862 de o incapacitate temporală şi 439 au avut urmări 
necunoscute. Totalul victimilor asigurate a fost, în acel an, aproxi- 
mativ de 200,000, dintre care 2,708 au fost izbite de o incapaci- 
tate sabsolută permanentă, iar 6,047 au murit, lăsind în urma lor 
7,348 orfani. „lată bilanțul activității pacifice al unei țări civili- 
„Zate.... Pare că ar fi o cimpie de răzhoiu plină de singe, de la- 
„crimi şi de gemete *)*... Şi statistica aceasta nu menționează 
numărul bolnavilor atinşi de maladiile profesionale, de care vor- 
beam mai sus, 

Nu am avea decit să stabilim raportul între numărul mun- 
- citotilor noştri şi numărul muncitorilor din Germania, Anglia și 
Franţa, pentru a dovedi cit de importantă este chestiunea acci- 

- dentelor muncii și cit de urgent este ca statul să intervină în 
favoarea victimelor lor. După d. inginer Pâianu, în 1906, marile 
noastre stabilimente industriale intrebuințau 47,695 muncitori, în 
mica industrie erau întrebuințaţi cam 251.793 muncitori Astăzi, 
după o informaţiune pe care nu am putut-o contiola, dar care, după 
toate probabilitățile, trebue să fie exactă, numărul rotund al mun- 
citorilor industriali ar fi de 400,000, Dacă această cifră ar fi 
„exactă, inmulțind-o cu coeficientul 3 (tatăl, soția și un copil,— 
pentru a lua cifre mijlocii), obţinem un numărde 1,200,000 per- 
soane care sint interesate in chestiunea accidentelor profesionale, 
fără a mai socoti numărul considerabil al muncitorilor agricoli, deși, 
de la o vreme incoace, Incepind și ia noi să se industrializeze 
agricultura, incep şi ei să fie interesați în cauza, 

Socntim dar că nimic nu ar putea fi mai eloquent decit 
următorul tablou statistic, intocmit după datele oficiale, pe care 
„ni le-am procurat de la Ministerul Industriei și cuprinzind numărul 
accidentelor în cele patru mari regiuni petrolifere din ţară: 


1) ħrogura noastră, „Accidentele profesionale". ti, 1907. 
~ Tip. PE ării Roumaine. 20 pe-a 
2) Rev. Eaciclopedique, 1892, p. 1040, 


ACCIDENTELE MUNCII Zi 


E: 222| 20) 
LE. ICE a 
ME E II 
m 


T 1906-1907 


Prin urmare, numai in aceste regiuni, in timp de doi ani, 
Şi numai In această industrie, de-abia născindă, numărul victi- 
melor accidentelor muncii a fost 417. 

Dar acest tablou mai este instructiv şi din alt punct de ve- 
dere : Societăţile de exploatare a petroleului, fåcind transacțiuni 
cu moştenitorii muncitorilor morți în urma accidentelor muncii, 
le plătesc, în termen mijlociu, cam o mie de lei de ficcare deces. 
O mie de lei, prin urmare, este preţuită viaţa omenească de a- 
ceste generoase societăţi. Şi acestea se intimpla ziua în amiaza 
mare, și nu sa găsit până in prezent nici un trimis al națiunii, 
care să ridice glasul in Parlament, pentru curmarea acestei revol- 
tătoare situațiuni! Este adevărat că in anii 1907—908, în re- 
iunea I, se vede trecut un mori, al cărui moştenilori au primit 
suma de 4495 lei. Aceşti excepționali și fericiți moștenitorii insă 
erau văduva și copii unui lucrător străin. In anul 1906—907, 
Soc. Telega-Oil acordă moștenitorilor unui lucrător mort 750 lei ! 
Pentru 19 lucrători riniți și pentru un lucrător invalid, în aceiași 
ani, Soc, Steaua Romină cheltueşte 104 lei 70 bani „pentru ingriji- 
rile medicale și despagubirile acordate acestor victime“, 

In ccia ce priveşte cifrele din tabloul de mai sus, ele ni se 
par cu totul inferioare realității. Într'adevăr, printr'o comunica- 
iune oficială din 31 Martie a. c., numai Soc. Romino- Americană 
ne semnalează, în cursul anilor 1906 — 1907, peste 213 accidente, 
dintre care 3 mortale, iar 210 urmate de o incapacitate trecătoare. 

In administraţia C. F. R., intre 1899 şi 1907 (1 Aprilie), de- 
zaierile cauzează 5 morţi şi 22 răniţi, ciocnirile 17 morţi şi 38 
riniți, iar accidentele neprevăzute (exploziuni, cālcāri, etc.) 150 
morţi și 299 riniţi, —numărul lor insă a mers progresind, după cum 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


se poale vedea din alăturatul grafic, intocmit după datele statis- 
tice oficiale 1). 


ET UZ) (ZA UZ EI 


` 


JEE Ki dă 


lată cit de importantă este această chestiune şi et de ur- 
gent este ca nesiguranța, arbitrul și abuzurile de toate felurile, 
care domnesc incă la noi, să înceteze de a mai dăinui. Codul nos- 
tru civil se potrivea industriei, agriculturii, și comerțului din alte 
timpuri ; situațiunii moderne a muncitorului trebue să-i corespundă 


1) Dare de samă stalislică asupra exploatarii C, F, R, şi docurilor, 
pe exerciţiul anului budgetar 1906—907. Bucureşti, Baer, 1908. 


ACCIDENTELE MUNCII +9 


un drept nou, nu improvizat, extras printr'o artificială și meşte- 
şugilă interpretare a legilor existente, ci printr'o sănătoasă și cins- 
tită legiuire nouă, În ceia ce priveşte legiuirea, pe care ar urma să 
o avem, mai ales, in vedere la redactarea unui proiect de lege, so- 


' cotim că, In ceia ce priveşte principiul, întinderea, aplicaţiunea le- 


gii, procedura de urmat, cifra despăgubirilor și competința In caz 
de neințelegeri, legea franceză, fiind cea mai lămurită, cea mai 
complectă şi mai apropiată intregului nostru sistem legislativ, 
ne-ar puteu cu mult succes servi de model. 

Cu ocaziunea examinării legii franceze, am arătat care sint 
cele mai insemnate lacune ce ar trebui să dispară din ea, aşa că 
nu mai revenim asupra lor. Ne vom ocupa mai deaproape de 
chestiunea asigurărilor, cercetind însă care este sistemul ce ar 
părea mai potrivit nevoilor și condiţiunilor țării noastre. 

Am văzut că sint două sisteme, adoptate de diferiți legiui- 
tori ai Europei: cel dintăi, adoptat de Austria, Germania și Italia, 
obligind pe patroni să-şi asigure personalul în contra accidente- 
lor şi ca aceste asigurări să fie cuntractale numai cu o anumită 
categorie de stabilimente, aflate sub controlul permanent al sta- 
tului ; cel de-al doilea sistem, pe care Pam intilnit cu prilejul exa- 
minării legii franceze, lăsind patronului libertatea de a rămine 
propriul său asigurâtor, luind măsurile pe care le crede de cuviinţă, 
pentru a se asigura in contra accidentelor. 

Din aceste sisteme, primul ni se pare prelerabil din toate 
punctele de vedere. Intr'adevâr, am arătat mai sus cit de ceriti- 
cabil este sistemul francez și care ar fi efectele insolvabilităţii 
patronilor neasigurați ; la noi, unde iniţiativa individuală este a- 
proape nulă, unde asociaţiunile sint atit de rari şi simţimintul de 
solidaritate socială forte puţin dezvoltat, sistemul asigurării obli- 
gatorii pare că se impune. În ceia ce privește organizarea aces- 
tei asigurări, socotim că statul prezintă, la noi, cele mai multe 
garanţii, cel mai mare număr de avantagii. Insolvabilitatea sta- 
tului. mai întăi de toate, este afară de discuțiune; deficultăţile bine- 
cunoscute pe care particularii le intimpină la noi de la majori- 
tatea societăţilor de asigurare, orideclteori acestea sint datoare să 
soldeze cuiva vre-o despăgubire, vor fi suprimate în sistemul ce 
preconizăm, iar primele plătite statului fiind pretutindeni cu mult 
inferioare stabilimentelor private, patronii vor realiza un beneficiu 
apreciabil, sarcinile impuse prin noua lege părindu-le, in chipul 
acesta, cu mult mai uşoare. 

„Le Syndicat des compagnies å primes fixes“ din Franța, în 
perioada dintre 1889 şi 1898, a repartizat primele incasate in mo- 
dul următor: indemnizări 570o, comision la agenți 18,30°/o, di- 
videnda acţionarilor 9,88"/o şi cheltueli de administraţie 14,21°/o. 
Intr'o administraţie de stat, se poate lesne ințelege că cei 28.18°/o 
din sumele Incasate vor putea fi sau alocate victimelor acciden- 
telor, mărindu-li-se, prin urmare, in mod simțitor cifra indemnizä- 
rilor cuvenite, ori, sub regimul unei legi cu tarife de indemnizări 
fixe, aceste economii ne mai fiind necesare, ar putea permite re- 


+ 


50 VIAŢA ROMINEASCA 


ducțiunea primelor In proporțiune cu quantumul lor. Dealtmin- 
frelea, statisticele germane ne spun In mod lămurit că chiar chel- 
tuelile de administrațiune, In instituțiunele de stat, nu absorb 
decit 13,73%, din primele incasate, o cifră, prin urmare, inferioară 
eu mult celei ocupate In statistica societăților de asigurare par- 
ticulară, după cum am văzul mai sus '}. 

Mai innainte de a termina, sintem datori să mai semnalăm 
o nouă lacună, de o gravitate deosebită, în toate legiuirele expuse 
mai sus. S'a constatat că patronii știind că cifra Iindemnizărilor, 
datorite In caz de accident urmat de moarte, va varia după sta- 
rea civilă a victimei,— această indemnizare putind fi nulă în caz 
de lipsă de moştenitori şi, din contra, egală aproape cu intregi- 
mea salarului lucrătorului decedat, cind acesta este căsătorit, are 
mai mult de patru copii şi întreține incă pe ascendenții săi legi- 
timi, — [ie din propria lor inițiativă, fie sub indemnul societăților 
de asigurare care acordă oarecare avantagii lucrătorilor necăsă- 
toriţi și ai căror ascendenți legitimi sint morţi, dau o preferință 
ingrijitoare lucrătorilor ce întrunesc aceste din urmă condițiuni, 
inlăturind din stabilimentele lor, în mod sistematic, muncitorii Im- 
povoraţi de o familie numeroasă și, prin urmare, cei mai intere- 
sați. Această purtare a patronilor are, pelingă această conse- 
cință imediată, o altă mai îndepărtată, cu mult mai gravă din 
punct de vedere social.  Atribuindu-se prin acest mijloc un ade- 
vărat premiu celibatului, în majoritatea regiunilor industriale, după 
aplicarea legilor expuse mai sus, numărul căsătoriilor au scăzut 
in mod constant, lucrătorii preferind concubinajul, cu pinea de 
toate zilele, căsătoriei, lipsite de aceaztă pine. Nu cunoaştem vre-o 
măsură legislativă luată undeva in scop de a se preveni acest 
elect neaşteptat al noilor legi. 

Noi socotim că mijlocul cel mai sigur, cel mai drastic, pen- 
tru a înlătura acest nou pericol social, ar fi o lege indatorind 
stabilimentele de asigurare să perceapă o primă superioară cu 
10, 15, 20, 5%/a celei percepute pentru asigurarea lucrătorilor 
celibatari, mai mari de 23 ani. Cu chipul acesta, patronii ne 
mai găsind nici un avantaj ca să prefere pe celibatari lucrătorilor 
insuraţi, pericolul semnalat ar dispărea cu desăvirşire. 

lată, In citeva cuvinte, cam ce măsuri socotim că se cuvine 
a se lua în scop, bine înțeles, nu de a înlătura accidentele muncii, 
aceasta fiind cu neputinţă, dar spre a se atenua suferințele vic- 
timelor atit de interesante ale acestor accidente. 


Aprilie 1909. N. Petrescu-Comnen. 
Bibliografie. aant- dai tuica 


Lambert, Les accidents du travail et l'assurance obligatoire, Paris, 1895, 

Saleilles. Les aceldenta da travail et la respansabilite civile. Paris, 1895. 

Eà. Serre. Les necidents du travail (commentaire da la lol du 9 Avril 1898). 

ra = Dela responsabilité en malicre d'accidents du travail. Paris, Rous- 
seau, 


1) Cof. Gide. Economie sociale, chap. „Séeurité*, 


Graiul apelor... 


La mal, 


Mindra apelor crăiasă 
Ne'ntilnirăm azi în cale, 
Eu cu gindurile mele, 
Tu cu valurile tale. 


Prinşi de-o tainică chemare 
Ne privim acum în faţă, 
“Tu eterna vremii doamnă, 
Eu un strop râzleț de viață, 


Cum te văd, din clipă 'n clipă 
Ostenită mintea-mi cade, 
Simt moşia ta cum creşte 

“Şi hotarul meu cum scade. 


Lingă sinul tău Incepe 
Zborul sufletul să-şi fringă : 
Cum să taiu nemârgenirea 
Cu luntriţa mea nătingă *... 


Tu m'ai biruit de-acuma 
Pururi neinvinsă mare, 
Biet drumeţ în întuneric 
Umilit ţi cer iertare. 


Spre adincurile tale 

Îmi indrept trudita rugă, 
Mă primeşte "n totdeauna 
Acenic să-ți fiu și slugă. 


52 


VIAŢA ROMINEASCA 


Dela mal mă lasă 'n tichnă 
Sa mă uit așa... departe: 
Din intinderea albastră 
Voiu ceti ca dintr'o carte. 


Acternitas 


Pe boltă stele tremurate purced sfiala să-şi aprindă 
Şi ca o pasere rânită se sbate biruitul soare ; 

Noi stăm la mal uitaţi alături, iar veşnica povestitoare- 
Nemărginirea ei ş'o fringe In ochii tăi ca 'ntr'o oglindă. 


Amurgu-şi flutură 'n albastru năframa cu argint țesută 
Şi tot mai rar işi bate marea răsufletul incet de pace; 
Noi ocrotim atita cintec acum cind buza noastră tace, 
Cind minile ingemănate se string și-și spun povestea mută. 


Pribeag ni-e sufletul pe ape şi marea ni-e acum stăpină, 
Căci ne-am topit demult suflarea in uriașul piept de unde, 
Ea ne-a 'mpletit iubirea 'n valuri, in depărtările afunde... 
De-acuma prinsă'n taina apei nemuritoare-o să rămină. 


Noi ne vom stinge 'ncel femeie, ni-e scrisă moartea sub pleoape, 
Dar va zimbi intotdeauna senina veșniciei soră, 

Va răsuna iubirea noastră In mindra valurilor horă, 

S-a legănă pe-aceleași unde, va plinge In aceleaşi ape. 


Şi poate-odată, Intro sară, tot ca acuma de albastră, 

Cind noi vom fi demult tärinä, — vor poposi doi inşi la mare, 
Neştiutori s'or prinde 'n braţe, se vor strivi” Imbrăţișare 

Şi nu vor ințelege bieţii, că string la piept iubirea noastră, 


Furtună. 


Deschide-ţi fereastra spre mare 
Frumoaso cu sinul de ghiață, 
Deschide şi uită-te 'n zare, 
Ascultă măreaţa cintare 

Şi fură-i un strop de povaţă. 


GRAIUL APELOR. 


Le vezi rotitoarele unde 

Se "ndoaie supuse de frică, 
N'auzi cum din neguri afunde 
Năpraznic un strigăt pătrunde 
Cu zborul amurgul despică. 


E ceasul de horă păgină 
Cind vilor purcede din haos, 
Îl chiamă eterna stăpină, 

Ne 'nirinta lui patimă-l mină 
Şi viferul n'are repaos. 


Te uită cum sinu-i tresare, 
Fiorul de dragoste-o sapă, 
Se sbuciumă dornica mare 
Şi geme şi ţipă şi sare 
Albastra minie de apă, 


Sălbaticul mire coboară 

Din trăsnete-i cinta chimvale, 
Cu glasul lui bolta 'nfioară 
Şi tremură unda fecioară 
Cind mindru el stăruie 'n cale. 


Din fulgere are cunună, 
Răsufletu i cerul aprinde, 

Un chiot de nuntă răsuna, 
Cu marea acum se cunună-— 
Te uită, in braţe-o cuprinde. 


O sete nebună de viaţă 

Departe 'n văzduhuri s'așterne 
ndemnu-i o lume-l Invaţă.. 

-- Frumoaso cu sinul de ghiaţă 
De ce plingi cu faţa 'ntre perne ?., 


Mama Vemerii eterne... 


„Și cind te văd întinsă mare, nehodinită totdeauna, 
"Cum ești tu pururea aceiaş și totuși alta 'n ori-ce clipă, 
Eu simt câ'n sinul täu trăeşte şi frumuseța şi minciuna, 
Câ'n fața apei amindouă deopotrivă se 'nfiripă. 


Nepoltolitul suflet veșnic de-o nouă dragoste ţi-e dornic, 
Tu fringi în undai jucăuşe de-apururi alte curcubeie, 
Tei sbuciuma şi azi şi mine de neastimpărul statornic 
Tu mama Venerii eterne, intre femei cea mai femeie. 


VIAŢA ROMINEASCA GRAIUL APELOR... 


Biruitoate urlă marea 
Și mi te lasă pe pâmint, 
Solie jalnică şi mută 
A aşteptării ce s'a Irint. 


De-aceia cind te văd frumoasă ş atitor năzuinți stăpină, 
În mine-un vilor se ridică şi mintea mea îl ințelege 
Pe bietul crai de-odinioară, ce'n răzvrătirea lui păgină, 
A pus cu biciul să te bată, şa pus în lanţuri să te lege: 


De profu ndis. 


Pling apele in noapta asta 

Şi intrun vaier indelung, — 
Oitări mi-ating în zbor fereastra 
Şi 'n zbor la patul meu ajung. 


Ce tainică apropiere 

Şi ce indemn ascuns din cer, 
Mi te-a trimis să-mi spui povestea 
Săârmanului corăbier 7—- 


Ori poate ştie uraganul... 
Si vrea să-i vadā la un loc 
Pe bicţii călători pe valuri 


Batuţi de-acelaş nenoroc?.... 


O groază sulletu-mi supune 
Si'n aşternut eu mă culund, 
Căci stihuri de ingropăciune 
Vin din prăpăstii fără fund. 


Bordighera, Alart, Octavian Goga. 


Plinsori şi gemăte şi şoapte 
Dealungul apelor s'aştern 

Si'n pacea miezului de noapte 
Par smulse dintrun plins eterm. 


Pe semne-acu-i grozava clipă 
Cind moartea a purces la drum 
Si bate tainic din aripă 
De-asupra mărilor acum. 


Toţi robii zăvoriți subt apă 

Îşi simt stăpina şi tresar, 

Ei sparg a valurilor groapă 

Si pling cu plinsul lor amar. 


Împins de-o nepătrunsă lege 
Se cere lutul în pămint; 
Sărmane suflete pribege 

Își cer o cruce șun mormint. 


Scirocco, 


S'alungă clocotul de ape 
Si'n goană brațul unui val, 
Ca un stăpin fără de milă 
Asvirle-o scindură la mal. 


In jurul unui hrisov. 


Despre imprejurările în care a fost dat hrisovul din 30 Septembrie 
1777 al lui Grigorie III Ghika, pentru adāugirea boerescului. 


Faptul că Grigorie II Ghika a dat hrisovul său pentru a- 
dăugirea slujbei bverescului tocmai la 30 Septembrie 1777, aacă 
cu o zi innainlea uciderii lui, mi-a părut totdeauna straniu, 're- 
cum se ştie, acest hrisov este un răspuns la analoraua bocilor 
din ! Aprilie 1775, prin care cereau ca țăranii să fie indapriți 
a lucra stăpinilor, pe ale căror moșii se aflau aşezaţi, din fece 
zile una, Nu ințeleg cum Domnul, după ce lăsase această ctere 
fără răspuns vreme de doi ani şi jumătate, satistacuse în arte 
cererea boerilor tocmai in ajunul morţii sale. sa, 

Interesantul volum de cronici grecești tratind despre ioria 
țărilor noastre, adunate de d, Cherameos dela Petersburg Și pu- 
blicate de Academia noastră, în volumele XIII şi XIV al co- 
lecţiei Hurmuzaki, 1) pe lingă că ne dă cheia enigmei, nemai 
impărtăşește amânunte cit se poate de interesante asupra 'agi- 
cului sfirşit al nenorocitului Domn, și aceste amănunte se 
torite unui contimporan, Comisului Constantin Caragea, car 
trăia atunci In Moldova şi era Marele Comis al Domnului ucis 

Din Efemeridele lui Caragea reiesă că relaţiile Domiului 
cu boierii erau din cele mai râle şi că răspunderea acestoi re 
laţii mai mult decit incordate cădea, In mare parte, asupra Dom, 
nului. Grigorie Ghika, care a lăsat numele unui ocirmuitor “i 
frunte, intreg la minte, drept şi ncimpilător, ni se Infäțişează aici 
ca un om lacom de. bani, necredincios câtră cuvintul dat şi la 
sindu-se să fie influențat de trei miniştri, —cum îi numeşte Ca 
ragea,- bine inţeles, greci, lacomi, răutăcioşi, jacaşi, vinzători de 
dreptate, impilători și obraznici cu boierii mari și mici. Aceşti 
trei Greci se numiau: Marele Postelnic Ventura, Căminarul Du: 
mitrache Scheliţi şi Treti Logolătul Hristodul, | 

Din povestirea lui Caragea constatăm că Domnul lăsase toată 


i} Efemeridele, scrise cu mina sa de Bam! Constantin Caragea 
1777—1811. Textul grecesc, in Jurmuzaki, Vol. XII; traducerea romi 
pească de G Murnu, ln Vol. XIV, p. 09. | 


IN JURUL UNUI HRISOV 57 


puterea pe mina acestor trei Greci, pe cind boerii păminteni nu 
numai că nu se bucurau de nici o trecere, nu numai că erau in- 
ţercați de ghelirurile și Îolousele licite și ilicite cu care erau 
obișnuiți, dar erau chiar excluşi şi dela o dreaptă participare la 
conducerea trebilor țării, mai find apoi supuși la fel de fel de 
afronturi şi unii din ei chiar bătuți la falangă, cum i se in- 
timplase Pabarnicului Dârmaânescu. !) Se mai constată că Grigorie 
Ghika se arâlase cu desăvirşire Tără credință câtră boeri, ne- 
ținind niciodată făgăduințile de indreptare, pe care li făcea de cite 
„ori plingerile lor amenințau să devină primejdioase. 

Domnul se mai arătase lacom şi necruţător câtră țară, luind 
dela dinsa dări, de care Împărăția o scutise pe doi ani, şi Impo- 
vărind-o chiar cu altele nouă *). 

in asemenea imprejurări este lucru firesc ca relațiunile boe- 
rilor cu Domnia să fi devenit foarte încordate şi ca ci să fi re- 
“curs, spre a scăpa de acest ocârmuitor supărător, la obişnuitele 
lor arme : pribeuirea, jalbele şi intrigile la Poarta, 

Intirzierea pusă de Domn, intirziere care este spre lauda 
lui Grigorie Ghica, la intarirea anatoralei dela 1 Aprilie 1775, nu 
va fi contribuit puțin la nemulțumirea boerimii. adăogirea ce- 
rută de ti alcătuind pentru dinşii un mare spor al veniturilor, pe 
care le trăgeau din satele lor. 

Pe lingă cei trei Greci jacaşi. se mai bucurau de mare trecere 
pe lingă Domn nepoţii lui de soră: 3) lordache și Costache Sul- 
gioroglu, care luase, se'nțelege, cu Invoiala lui, numele de Ghika, 
scriindu-l insă Ghyka, cu y (5, ipsilon) în loc de i. Cel mai 
mare, lordache, era Hatman, iar cel mai tunâr, Costache, Vel 
Câmăraş, Amindoi erau născuţi in Țarigrad şi trebuesc priviți 
ca Greci (cel mai mare iscăleşte chiar grecește pe unele acte 
oficiale); unul insă, Iordache, era căsătorit cu fiica unui boer på- 


1) Dărmănescu jas a f fost cum urgisit de soarta. în această pri- 
viuță. Mai fu batut la falangi şi de Moruzi. la 1778, eu prilejul descope- 
ririt intrigilor caro pricinuiră taires lui Bogdan si a lui Cuza, 

2) Efemerida, Hurmuzaki XIV, p. 76-77, 

3) Jordache si Costache erau Bi lui Dumitru Sulgioroglu şi ui Erate- 
vinei Ghika, sora lui Grigorie (III) Ghika şi fica Terzimanului Alexandro 
Ghika. Pe lingă alte nenumarule dovezi despre această fihiatiune, mai a- 
vem şi mărturia lui Constantin Caragen, autorul Bjemeridilor de caro ne 
ocupam. 

Din cuprinsul lor rezuilă 

a) Ca Hatmanul Iordache şi Câmâraşul Costache ersu nepoţii Dom- 
mulni Grigorie Ghika ; 

b) Ca ersa cumnaţi (in textul grecesc YOvxtzos 255445 >fratele sv- 
tiei) eu Comsaulia come urmaşul lui Grigorie Ghika pe scaunul Moldovei, 
care îi num? chiar pe amindoi in Caimăcâmia ce avea să ocărmuiască țara 
= ei Sei Da A Beria p. gr ol mere ori), 91 a tradu- 
IV, şi p. 89, 97 (de douăori) şi 103a textului 

Se ştia că Conàtanlin Moruzi era căsătorii! cu Sma 
fica lui Dutitru Sulgforogiu, Cof. Le livra or de kapt în) 


un Phanariote, Ed. Il-a, p. 152, unde autorul, din gresală, face Sma- 
ji fiica lui Alexundru Stiitiorogiu. nfa zi 


58 VIAŢA ROMINEASCA 


mintean şi celălalt era să urmeze in curind pilda îrăţine-său, A- 


mindoi par a fi fost pe atit de iubiți și de prețuiţi de boerii: 
maldoveni, pe cit cei trei miniştri erau uriţi şi despreţuiţi !). 

Jalbele impotriva Domnilor, trimise de boieri la Țarigrad, 
erau aproape totdeauna bine venite pentru demnitarii Porții, care- 
trăgeau foloase insemnate din fiecare schimbare de Domn. De 
astă dată. aceste jalbe cădeau pe un tărim cu deosebire prielnic, 
căci Grigorie Ghika cra privit de ei, şi nu fără orice temeiu, ca 
fiind omul Rusiei, Destituirea și inlocuirea lui prin Marele Dra- 
goman Constantin Dimitrie Moruzi fu hotărită, iar poroncile spre- 
acest sfirşit, alcătuite in toată taina, fură incredințate unui ca- 
pugibaşă (şambelan), Hisarizade Ahmet Bei, care mai avea 
rangul de Mare Imbrohor. Pentru pornirea acestuia spre țările 
romine şi spre serhaturi, se dădu ca lemeiu aducerea la cunoş- 
tința tuturor a incheierii păcii 7). In poroncile împărătești insă, ci- 
tite boerilor după moartea Domnului, și al căror cuprins ni-l dă 
Caragea pe scurt, vedem că nu este necum vorbă de uciderea 
lui Ghika, ca numai de mazilirea şi ducerea lui la Țarigrad, cu 
toată casa. Probabil că poronca de moarte va fi fost verbală, 

Boerii nu aveau nici o știință că implinirea dorinților lor 
era atit de apropiată, căci, cu o zi înnainte de sosirea capugibașei, 
adică Vineri la 29 Septembrie, unii dintrinşii trecură Prutul și 
lugiră la Hotin. Aceşti boieri erau: Marele logofăt Constantin 
Roset Bălănescu, Marele Paharnic Dărmănescu (bătut la falanga 
din poronca Domnului, cu citeva zile innainte), Clucerul Mihalache 
Balş, Medelnicerul lordache Cananău, Marele Spatar lordache 
Cantacuzino, Banul Grigore Balş şi alţii mai puţin insemnaţi. Eb 
intreţineau, de mai innainte, corespondențe cu Suleiman. Paşa, co- 
mantantul Hotinului, şi cu Suleiman Efendi, bine emine, acest 
de pe urmă un dușman înverşunat al Domnului, de care fură 
bine primiţi şi găzduiţi *). 

Vestea plecării acelor boeri fu adusă la Curte de Vel Că- 
maraşul Costache Ghyka, care o auzise în casa Visternicului Ior- 
dache Balş de la un martor ocular. Câmaraşul găsise vestea 
destul de importantă pentru a trezi pe moșu-său din somn, dar 


1) Iordache era căsăloit eu Anastasia Costache, iar frate-său mai mic, 
Costache Bind Aga, se casaturi, la 17 Septembrie 1778, cu Maria, fiica Spataru- 
lui lordaehe Cautacuzinu, după cum arulă Caragea (E/emeride, p, 93). 

Stima ca baerii moldoveni o aveau tru cei doi fraţi Ghika-Sul- 
gioroglu reiesă din faptul că, in sara zilei t Octombrie, pe cind Dom- 
nul era ucis do Bostangiii capugibaşei, iar Hatmanul lordache se muncia 
să impace eu desăvirşire obșliu buerilor eu Vodă, ei, cu mitropolitul in 
eap, raso că se Vur impaca, şi vor crede cuvintele lui V numai 
ducă Jordache Ghyka va primi să se făcă Postelnie şi e Dar lordache 
Ghyka. „știind fourie bine nestatornicia şi dispoziția Mariei Sale, n'a vrut 
20 prieetacă ca at tn est dose fa co oaie Caăe, p. TO be ai 

asà tot, ara și se duce la pe 75 
boeri sore că dacă Hatmanul lordache a gi des dp A 
ea să fie dala fratelui său, Comârașului Costache, (lbid., p. 73). 


2 Biemsride p. 36—71. 


IN JURUL UNUI HRISOV 59» 


s'ar părea că Vodă nu-i prea dădu crezare '). Insä, a doua zi,. 
cu toate că creaturile lui se arătau sceptice şi-l sfătuiau să nw 
creadă, Domnul, convins de adevărul vestii, se arătă foarte tul- 
burat, dindu-şi samă de primejdia ce aveau s'o alcătuiască pen- 
tru el jalbile pe care lugarii erau să le trimită la Țarigrad și care 
aveau să fie sprijinite de Suleiman Paşa şi Suleiman Efendi. EI 
se hotări atunci să caute mijloace de impăcare cu boerii ne- 
mulțămiți. Trimise să poltească la Curte pe logofătul Ioniţă 
Cantacuzino £), dar acesta nu putu să părăsească casa, căci fu- 
sese silit „să scoată singe din piciorul său“, fiind bolnav de su- 
părarea pricinuită de un afront ce-i făcuse Vodă, și care era ul- 
timul dintr'o serie Intreaga. Domnul il sfătuise să pună la cale 
pe străini să se ridice cu jalbă asupra prepusului peste ei, Ser- 
darul Saul, care-i impila în chip neruşinat. Apoi, cind străinii 
aşternură pe hirtie și-i inminară păsurile lor, tot Domnul puse 
pe Căminarul Dumitrache Scheliţi să le poroncească să meargă 
la Saul acasă să-i ceară iertare, iar de nu vor merge, vor f 
pedepsiți; şi străinii fugise cu toții la casa Logolătului, plingin- 
du-se de ruşinea ce ei o pățise din pricină că-i urmase sfatul. 

Neliniştindu se, Domnul trimise să cheme pe nepotul sân, 
Hatmanul lordache Ghyka, care de-abia se 'ntorsese de la țară de 
la Holboca, de la Spatarul Mateiu Ghyka, fratele Domnului. Vodă 
intimpină pe Hatmanul lordache, cu cuvintele: „Auzit-ai de mof- 
lurile lor? Nebunii de ale Bălanescului şi de ale Spatarului 
Iordache (Cantacuzino) Deleanu?* Dar Hatmanul ti răspunse că 
el priveşte imprejurarea ca un fapt nu numai a citorva, ci ca 
un lucru făcut, după o ințelegere obştească, între toți boerii şi 
cu mitropolitul In cap, ci fiind hotăriţi „ca să se indrepte la 
toate hotarele dinprejur, să-şi arâte cătră stăpinitorii lor seculari 
indreptățirile şi cererile lor“. 

Şi cind Vodă, tulburat, i-a spus să caute chip de Indrep- 
tare, lordache Ghyka i-ar fi răspuns: „Nu {am spus-o dinnainte 
că lucrul are să se spargă şi că nu poale fi vindecat? Acum; 
cu ce pot face și ce fel de cinste mi-ai dat Măria Ta, ca să pot 
să fiu de ajutor acum cind i-ai amărit şi i-ai lâcut pe toți ne- 
păsători, nepăzind jurămintele şi făgăduințele tale şi Intrebuin- 
țind ca miniştri ai tăi nişte astfel de indivizi, care au nenorocit 
toata țara cu nedreptățile lor şi cu ruşieturile prea din cale a- 
fară ce le luau de la fieşte-care, răsturind judecâţile și făcind 
interesele ciocoilar* 3), 

Domnul, după ce îl părăsi Hatmanul lordache, avu nenoro- 
cita idee să trimită pe la boeri, ca să-i imbune, pe Câminarul 
Dumitrache Scheliţi, adică tocmai pecel mai urgisit din sfetnicii. 
1) Ibid. p. 69. 
3) Ibid., p. 70 
3) Ibid. p. 7L 


ce VIATA ROMINEASCA 


lui, pentru răutalea și stoarcerile lui de bani. Boerii nici nu vo- 
iră să intre in vorbă cu dinsul. 

In aceiaşi zi, Simbătă 30 Septembrie, Domnul fiind vestit că 
soseşte capugibașa, trimise innaintea lui, spre a-i face cinste şi 
a-l duce la conac, la Beilicul cel mare, doi slujbași de ai Curţii. 

Caragea ne mai povesteşte că in aceiaşi zi Vodă trimisă pe 
Gavrilache Uşierul, cu poşta, la Hotin, ca sa fagăduiasca Paşei 
Şi lui bine cmine 50 pungi de bani, ?) dacă vor trimite pe boerii 
fugari innapoi. 

Hatmanul Iordache Ghyka se intoarse la curte, „aducindua-i 
(Domnului) la cunoștință din partea tuturor boerilor și a ruitro- 
politului cuvintele lor de indreptățiri şi pingere, şi toate nedrep- 
tăţile și ocările ce au suterit din partea miniștrilor lui, şi altele 
de felul acesta“ 3), 

La aceste, Vodă răspunse că „dragă Doamne, nu ştiea că 
erau aşa mari răle*, dar că primeşte orice condițiune ce i-ar im- 
pune-o boerii și că o va intări cu jurămint, numai să cheme innapoi 
pe cei trimişi la Hotin. Hatmanul mergind cu acest răspuns la 
boeri, ei, deși nu credeau in sinceritatea Domnului, s'au hotărit 
să trimită la Hotin pe Cuparul Ioniţă Cananău *), cu o scrisoare 
obștească câtră boierii aflați acolo, cerindu-li „să se mârginească 
Şi să nu se mişte mai departe“. Caracteristic este că Hatmanul 
Iordache cerind Domnului 550 graşi pentru cheltuiala drumului 
lui Cananău şi pentru ca „sā poată vorbi cu tărie câtră cei de 
acolo şi să le spue cum că iată Măria Sa s'a muiat față de 
dinşii și i-a dat numai lui o astfel de sumă pentru osteneala ce 
a făcut”, Vodă n'a vrut să dea nici un ban, zicindu-i la sfirșit: 
„dă-i ceva și apoi ți le dau eu“. Hatmanul a lost silit să iea 
250 de groși din banii şcoalei (al cărei epitrop era) şi să-i dea 
lui Cananâu $). 

După aceasta, Caragea ne mai istoriseşte că Domnul şi cu 
sfetnicul său, Dumitbache Scheliţi, s'au pus pe făcut scrisori la 
“Țarigrad, pe care le-au pornit cu calaraşi câtră miezul nopții 5). 

Despre hrisovul pentru adăugire la slujba boerescului, Ca- 
ragea nu ştie nimic. Dar faptul că hrisovul este datat tocmai 
în ziua in care făcea încercări desnădăjdluite, pentru a impăca pe 
boeri, este o dovadă că darea hrisovului alcâtuia un mijloc pen- 
tru a ajunge la împăcarea dorită. Fost-a cerută această conce- 
siune de câtră boieri, sau fost-a ea un act spontaneu al Domnu- 
lui, pănă astăzi nu știm. În orice caz, darea hrisovului in asemenea 
imprejurări dovedeşte că neaprobarea analoralei în timp de doi 
ani alcătuia un punct insemnat, steşi nelegiuit, al nemulțămirilor 
hoerești, 


1) Ibid, ibid. 
2) Ihid., p, 72 


3) Ibid., 
4) Ibid., ibid. 
3) Ibid., ibid. 


IN JURUL UNUL HRISOY Li 


Efemeridele lui Caragea ne-au dat explicarea unui fapt 
care, Îără de lămuririle cuprinse intr'insele, ar fi rămas cu totul 
fără ințeles, 

Din şirul faptelor povestite de Caragea, martor ocular şi un 
rău voitor lui Grigorie Ghika, acest Domn iesă cu bună samă 
micşorat ; totuşi faptul că, chiar In imprejurâri deosebit de grele 
pentru el, în clipa în care se vedea silit să se umilească față 
de boeri, el nu a consimțit, spre a ciştiga buna lor voință, să 
săvirşească nelegiuirea cerută de boerime în toată intregimea 
ci, ci a redus-o cu desăvirşire!), alcătuește un fapt vrednic de 
laudă pentru nenorocitul Domn, 


Radu Rosetti. 


Te a ru 


1) Boerii ceruse, în Aprilie 1775, ca sătenii aşezaţi pe moşiile lor (2) 
să Îi dea zeciuiala din zilele annlui, precum li dädean zeriniala din pro- 
ductele lor. adirá să li Inereze din zere una. Pin bebanvul dia 30 Sep- 
tembrie 1777 insă Grigmie Ghika udâogi lu ind. to irile impuse ţăranilor 
prin asărâmintul său de la 1 lannarie 1760, avea de a face stăpiaului cite 
două elări pe an, a face reparatii la acarete şi, la maşiile eu așăzări, a 
aduce elle o podroadi precum şi elto două care du lemne la cusa stăpinu- 
lui; apoi, monopolul vinzării băuturilor era exeluziv inrhbereșluit stăpinilor. 
Dacă acest hrisov aleâlueşte o nouă înrăutățire a stării sătenilor, inráutn- 
tea èste neasimânat mai asoară decit aceia ca o ceruse stăpinii, la 1775. 


PĂCATE. 


La Văratic. August. Zio. 
Mancile Incep să vie. 
Toaca,—n'ar mai auzi-o!— 
Le-a chemat la leturghie. 


Vin smerite,— deși ochii 
Vicleşug din ei aruncă, 
Vin, in negrele lor rochii, 


Ca un cird de ciori pe-o luncă. 


Vin, cu post şi rugăciune, 
Sa-şi mai spele din păcate, 
Sau să ceară vro minune. 
Sau speranțele să-şi cate, 


Numai una no să vie. 
Una tinără: Gilafira, — 
-Căci o dirjă nebunie 

A "ndrăgit-o, ca martiră, 


Sade-acas, In nemişcare, 
Ca o schivnică, şi plinge, 
Și nici ea nu știe care, 
Care-anume dor o 'niringe: 


“Cel ce-a dat-o pe ea, lată, 
Evanghelicului Mire ? 
Sau o gură "'nllăcărată, 
„Cart-a scos-o eri din fire? 


PACATE 


Lă 
+ * 


La oraş, trei zile după, 
Intr'un parc, un băețandru 
Rupe-așa, ca să le rupă, 
Niste frunze de-oleandru. 


Cald c-n greaua atmosferă, 
Dar in, sufletu-i mai cald c,— 
Şi "n zădar a lui himeră 

In iluzii vrea să-şi scalde. 


„.. lar pe cind, nervos, sălbatic 
Svirle, rupți, toți trandafirii, — 
Gindul lui e la Văratic 

Și la buzele Glafirii.— 


Haralamb G. Lecca. 


Ape mari: 


Dela Bălaia şi până la gura Filipoiului nu era palmă de 
pâmint In balta Brăilei, pe care să n'o cunoască pădurarul Gheor- 
ghe Nălucă, din comuna Frumușica. Toate privalurile, toate jăp- 
şile, toate grindurile, toate trecătorile pe plute de papură, toate 
tirlele, toate ezerele, toate chirhanalele le cunoştea omul acesta. 
Puteai merge liniștit cu el ori şi unde prin părțile acelea, chiar in 
fierul nopții. 

Ca avere, nu se gâsca om de potriva lui, la două poște 
imprejur. Și, in Frumușica, fruntea jlăcăilor era Oprea Năluca, sin- 
gurul băiat al pădurarului. Carte nu ştia nici unul, rizi altul, dar 
nu se găsea în sat cărturar, care să facă pe hirtie o socoteală 
mai repede şi mai bine de cum o făceau ei in cap. Cind punea 
Oprea cavalul la gură, lăutarii tăceau şi bătrinii lăcrămau. lar 
cind se duceau fetele la mure şi se nemerea și îăcăul pădura- 
rului printre ele, părea că și iarba şi salcia şi apele Dunărei 
cintau prin cavalul lui, și uneori flacaii, care trăgeau la opâcini, 
rămineau cu opăcinile 'n sus, pe cind luntrea plutea la vale, ca 
dusă de cintec, iar fetele se uitau infiorate una la alta, 

Amarnică furtună se ridică deci în sufletul lui Gheorghe 
Nălucă, pădurarul, cind ailă câ facăul lui se iubea cu fata jita- 
rului din Ursărie. În ziua aceia nu luă nimic în gură şi se in- 
loarse acasă pe inserate. Chemă pe Oprea şi-l intrebă de-i ade- 
vărat ce spune lumea. Şi, cind se incredinţă că Hăcăul lui nare 
de gind să se lase de Ilinca jitarului, îi făcu vint în baltă, la. 
tiriă. 
O săptămină-două, la început, ji veni cam greu fiäcàului 
nostru. Erau cele din urmă zile de iarnă: reci, umede, mohorite, 
Dar intro sară, cu vreo două zile mai înnainte de Mucenici, ce- 
rul se romeni inspre Brăila, şi Onera vâcarul zise : 

— ja te uită cum arde stulul şi papura în balta Brăilei! 

Peste citeva zile salcia inmuguri şi soarele, blindul, dul- 
cele soare de primăvară, innecă pămintul și apele în lumină. Ca 
nişte virluri de ace eşea iarba din pămint, Ostroavele inverziră 


APE MARI 65 


in citeva zile, apele străluceau şi curgeau la v i 
incătuşată pină aci, sbucnea birina. Şi adr aa E, 
mai pa Opete Nălucă de locurile acelea. j 

ro bună dimineală cucii i i i a'şi 
acest Sar voioşie din ură in sirena y jion AAA 

ädurarul venea dih cind in cind pe la t 3 
mult. Pribegea prin baltă și răsărea cînd pe "mg ra fa 
cind pe la Trăsură, cind prin Arapu, cind prin Bratușca. Până 
şi pe la Biăsova şi Coțofana 1) văzuseră nişte băltăreți. Celor 
a nor zori caută pe acolo, le răspundea că a pierdut „o 

Numai in Simbâta Paștelui stă i i i 
fu să plece, luă pe Oprea “ap era că nea br oia Ape 

— Ce faci? Vii mine la horă? 

— Nu. 

—  Văru-tău Stoian şi lanc i 3 îi 
PARI cir ma sat i lancu al lui Bou Negru sint dulapcii 

— Lasă că-i bine şi aici, 

- da y zică nu te laşi de fata jitarului ? 

— u 

— De loc? 

— De fel! 

— Atunci aici să-ți putrezească osul ! 

— Și aici putrezeşte tot ca'n cimitirul satului 

— Aşa, hai ? 

— Da! 

z Bine ! 

și pädurarul se lăsă cu luntrea la vale, Flăcăul făcu Pi 
tele la tirlă. Mama lui îi trimi uns Sie 
peria stone li trimise insă pe ascuns o pască şi vre-o 

Trecuseră şi Rusaliile și Oprea era tot in baltă. 

Ziua, cînd n'avea de lucru, se uita la vapoarele şi vasele 
de tot felul ce treceau în susul ori în josul apei, Erau vapoare 
de călători, care mergeau repede, brăzdind adinc Dunărea cu 
valuri mari, ce veneau, legânindu-se ritmic, să isbească in ma- 
luri şi să alerge de-alungul lor pe măsură ce vaporul se depărta 
Pe un vapor de acestea cinta într'o zi muzica militară şi lumea 
juca. Oprea chiui odată din adincul plăminilor şi amenință cu 
bita, pe cind o cocoană flutura în bătaie de joc o batistă albă, 

in nopțile cu lună, Oprea se așeza pe malul apei şi punea 
cavalul la gură. Cei trei dulăi care păzeau tirla se așezau lingă 
el, cu boturile intinse pe labele de dinnainte, cu ochii Inchişi, 
In răstimpuri pirtia de lumină, svirlită de lună pe ape, se rupea 
în nenumărați trandafiri de aur, care se impleteau in ghirlande 
anaes şi aceste ghirlande se legănau ca bătute de adieri pe 
- ea e apa clipe cee jocul lor se potrivea atit de bine 
cnecu Mi Oprea aon n cit fi se părea că apele joacă după 

___ Dar într'o noapte întunecoasă, pe cind Opre 5 
chide ochii nici in polog din pricina Yalarilor, ua. rr aiak 
5 


| 66 VIAŢA ROMINEASCA 


incepu a pluti pe ape. Cu cit se apropia, cu atit se desluşea 
mai bine. Era un cintec rusesc, cintat de vre-un pescar ce se 
ducea cu peşte la Brăila. Pădurile întorceau și ele cele două 
versuri din urmă, şi pescarul aştepta stingerea ecoului spre a 
cinta mai departe. 

_„Cintecul murise de mult și fMăcăul pădurarului nu putea 
adormi. Fără să ştie de ce, ii veni in minte că, in cintecul a- 
cela, era povestea iubirii lui., Cind şi cind ctte-un ciuhurete in- 
fiora singurătatea cu buciumul lui jalnic. Un vapor răscoli apele, 
umplu de vuet pădurile şi se perdu la vale, purtind prin văzduh 
o stea verde... 

Toamna goni pescarii de pe ape şi frunzele de pe sălcii. 
Vinturile ei frâmintau cu huet apele adinci şi pădurile ostroa- 
velor, Şi iarna, care veni foarte curind in anul acela, apucă tot 
in baltă pe Oprea Nălucă. 


II, 


Cele două lemei se ghemuiseră lingă soba rece, cu minile 
in sin, cu ochii în pămint, ca două vinovate. Uriaşele valuri de 
vint ale crivățului infuriat urlau prin văzduh ca sute de mii de 
fiare flăminde, smulgeau coperișurile de stuf, fringeau pomii 
inghețaţi, clâtinau casele din temelii, svirleau troiene intregi pe 
satul tăcut. 

Casa in care trăiau cele două femei cra așezată tocmai în capul 
satului. Printrun ochiu de geam, inlundat cu o sdreanță de sac, 
vintul arunca din cind în cind spulberătură de zăpadă. O bucată 
de hirtie, care fusese lipită în loc de geam și care se ținea a- 
cum numai intrun colţ, flutura ca o pomeneată, 

Cele două femei — mama și fiica—stăteau acolo ca prinse'n 
cuie. Un motan, ghemuit Intre ele, torcea cu sgomot și el pârea 
singura viață'n casă, larna grea și lungă inghiţise până și gär- 
dul de nuiele, ce'nprejmuia locul. De vre-o septămină cele două 
femei nu mai arseseră decit ce se milostiviseră vecinii. Jitarul 
murise și le lăsaseră fară nici un sprijin. 

— Ca nu ne ia Dumnezeu şi pe noi odată!—oltă bătrina. 

Fata vru să spuie și ca ceva, dar își mușcă limba din 
pricină că dinţii ti clânțăneau de frig. Numai după vre-o cileva 
clipe zise: 

— Cine m'o fi vorbind de râu, că mi-am mușcat limba 
pănă la singe. 

In acelaşi timp cinele incepu a latra câ furie și ele se ui- 
tară una la alta. Cineva baătu Incetinel In geam și cele două fe- 
mei inghețară, Sacul cu care era infundat ochiul de geam spart 
fu impins de-alară de o mină şi, prin spărtură, cineva strigă: 

— Mama Smarando, ţine cinele de rău că mă simt vecinii... 
V'am adus o tirlie de lemne. 

Smaranda se uită la fata ei, care innălbise la față. 

— Cine-i ăsta, fata mea? 


APE MARI àT 


Si 


— Oprea Nălucă, 

_ Bătrina eși repede în bătâtură, O momie neagră se apro- 
pie de ea; 

— Înnalt mal mai aveţi! Până să-l urc, m'a dat de trei ori 
vintul jos! 

Flăcăul se indoi de şale, apucă tirlia ded i 2 
turnă lemnele. Apoi zise: ó äi TEIR 

— Noapte bună, mamă Smarando!,, ine cinele de rău 
până mă mai depărtez. d 
Şi se şterse in noapte, lără nici un sgomot, ca luat pe sus 
de vint. 

Spre primăvară insă vestea sbură ca glonțul prin sat. Su- 
ratele se stringeau pe la cite una, ierecau şi desivrecau cum se 
pricepeau ele mai bine 

— Auzi, fa surată, că toată iama le-a ținut de lemne. 

— Aşa am auzit şi eu. 

— Păi ce crezi! 

Cite una făcea pe grozava. Se uita, prin prejur cu băgare 
de samă, ca şi cum s'ar fi temut de vreun spion, coboră gla- 
sul şi zicea: 

— Da 'cu am auzit altceva. 

— Ce? Ceai auzit, leicuţa ? Ba nu, zău 

— Mai bine nu mai spun. 
că — Ei, şi D-ta acum! Parc'o să ne-apucâm noi să batem 
oba. 

— Auzi că i-a făcut lui Oprea. 

— Cine? 

— Eu, una, ştiu că nu. 

— Așa o fi. Ce crezi? 

Şi tocmai prin săpfâmina patemilor a picat pădurarul la 
tirla. Priponi luntrea şi urcă malul, Dădu „bună vremea“, co- 
prinse toată tirla într'o ochire și întrebă pe văcar: 

— Unde-i Mercana ? 

— Pe grind. 

PR ir; Ad'o încoa şi pune-i lunia'n coarne, s'o dăm dincolo. 
cam măritat-o. 

Văcarul plecă și pădurarul se apropie de Oprea : 

— Văcar ajunseşi. Acu vrei sajungi și pușcăriaş ? 

— De ce? 
| — Pentru că furi lemne din pădurea Statului şi le cari la 
ibovnica ta. 

Flăcăul nu zise nimic, Pădurarul arătă inspre un plop 
bătrin 

— Vezi tu plopul de colo? 

— Cei cu el? 

— In locul unde vine virful umbrei lui cind stă soarele'n 
răscrucile cerului, se zice că-i Ingropată o comoară. Dacă mai 
ridici o scurtătură de lemn pentru cele ce te-au inbrobedit şi 
te-au făcut de risul lumii, te adorm cu cu mina mea şi te tn- 
grop acolo, să-ți cinte frunza lui şi'n miez de noapte. M'ai auzit ? 


ea VIAŢĂ ROMINEASCA 


Oprea se uita departe, peste virlurile sălciilor. Apoi intr'um 
tirziu zise: 

— Taică, cu mă duc. 

— Unde? 

— In lume. 

Padurarul vru să spuie ceva, dar Onea aduse vaca și ele 
luă pe lingă luntre și porni cu ea dincolo. De pe la mijloce 
Dunârei chiui 

— Băgaţi de seamă, că'mi pare co să vie apele man, 

Şi pădurile ostroavelor își strigară una alteia cu vuet pre: 
ung: „ape mari“, 

Parcă vorbise intrun ceas rău Gheorghe Nâlucă! Intre 
săptâmină apa crescuse cu trei palme. Ea umplea scursorilt, 
surpa malurile, micşoră grindurile, trimitea braţe în toate părțile, 
ca o oştire numeroasă care upucă pe drumuri deosebite, spre a 
se uni după oarecare timp. Turburi, gălbui, spumegate curgeau 
acum apele Dunărei, cărind la vale plâvii de stuf, lemne, garduri. 
intr'a zi, o salcie bătrină plutea la vale cu rădăcinile 'n sus. Fel de 
fel de svonuri umblau prin lume. Mai la vale de Gropeni a fost 
găsită pe Dunăre o albie cu un copil in ea. Și copilul gingura. 
După alte zece zile apele inconjurară tirla pădurarului. Ele lu- 
ceau in bătaia soarelui din ce in ce mai intinse, din ce in ce 
mai adinci, din ce în ce mai amenințătoare. Salciile se oglin- 
deau în ele cu crengile în jos, şi supt apeţi se părea o altă pā- 
dure, un alt cer, o altă lume. 

Oprea Nâlucă se vedea prins, El cercă de mai multe ori 
pe zi semnul. Veneau, mereu veneau apele, 

Se plimba pe mal cu minile 'nfipte 'n briu, cu ochii in 
pămini. Şi cu cit se strimta locul din pricina apelor, cu atit i 
se strimta şi cercul gindurilor lui. In vremea din urmă mintea 
lui frăminta numai planul de lugă cu Ilinca. 

Un singur gind îl durea: mama lui nu va mai avea traiu 
cu pădurarul, dacă se ducea el în lume. Cind ti râsărea in minte: 
chipul mamei lui, gindurile i se risipeau, ca un stol de pasări 
speriate de o detunălură puşcă. 

Şi apele veneau mereu... Toată lumea iși scoase vitele din 
Baltā, Numai pădurarul mai atirna. Dar in a doua Joi după 
Paşti se dădu bătut şi, incărcind vitele pe pod, le trecu dincolo. 
Ajungind la malul înnalt, fata se opri incremenită lingă un 
butuc de viță. Pe undele apelor ce uniseră Dunărea nouă cu 
cea veche tremura, ca o poleitură, blinda și tainica lumină de 
lună. Din ostroave nu se mai vedeau decit virturile sălciilor bä- 
trine, ca nişte mari pete de umbră, in jurul cărora licăreau 
ape iuți. 

Ilinca se uită la cireşul in Moare și nu-i venca să'şi creadă 
ochilor: malul se surpase pină la el şi o parle din rădăcinele 
lui erau acum in văzduh, ca nişte biete mlini ce caută un spri- 


APE MARI 6s 


a A a E g 


jin. Ea se uită in jos şi o cuprinse ameţeala. Mal 

„Malul era 

Şi innalt, Apa se urcase până la jumătatea lui... iai 
e rca venea un miros de liliac... 

„Șt atunci, peste strălucirea apelor mari incepu a pluti 
trist și duios cintec de caval. El părea a laat sri ie z a 
topi în lumina de lună, a se fărima in hohote de plins. Oprea 
air: ine ia rămas bun dela locurile acelea, 

inca il văzu cum crește pe ape, cum se apropie, şi 
for de ghia ii alergă prin spate, I se pära că rai cand bem 

| abur și că se innalță dela pămint. Lili i- 
mise o undă de miros amețitor. z 00 it 

Ea Hai! 
a legă funia de tulpina cireşului, aproape de l 
capătul ei jos, işi facu cruce și incepu a piesei PESE 
s Incet, încetinel! 
“läcaàul se uită la ea şi i se pàrea cà pluteşte In sb 
Pestelcile ei in fluturi luceau în bătaia lumii, E grai iese de 


cireş se scutura în părul ei bālan. O floare mo nog 
în cosiță, ca o stea. de crăiţă îi licărea 


z Aşa, aşa |! 

Ațiva bulgăraşi de pămint porniră la vale cu un sgom 

5 . x. . ot 

ear E aoe marie apă. Man pirii și fata se uită in rs Dar 
Jumătatea malului şi. dacă "şi. y 

E DE atal CAAA oa şi, dacă "şi-ar fi dat drumul, s'ar 


ai domol! Tot domol! 

„Fata încremeni insă pe loc. Minele ei se incleştaseră 

ras ai tot viei ADEN, Atunci cireșul gemu, şi malul ram 
pe eicuo unătură năprasnică, în -i 

<u florile albe şi rourate. S n a EATE TAARE 


C. Sandu-Aldea. 


mN E E I a e 


Messina |... 


S'a săturat pămintul de lunga lui robie 1... 
Şi cu un muget groaznic de aprigă minie, 
El, tremurind de ura răbdării din trecut, 
Colibe şi palate în praf le-a prefăcut. 


Au fost!,.. Abia se știe de locul unde-au fost 
Oraşe inflorite, ce dat'au adăpost 

La vesele popoare ce zac azi ingropate 
Sub zidurile grele a' mindrelor palate. 


Și gemete grozave... suspine... tot s'a stins ii 
Tăcerea e stâpină căci moartea a invins;— 
Şi-acei rămaşi in urmă s'au dus incet in lume 
Luind cu ei povoara durerii fär de nume. 


Messina!... Fosta-i oare in lumea celor vii 
Un cuib de irumuseţă, de flori, de poezii ?.... 
Azi numai valul mării Saude 'n depărtare, 
Ce parcă trist jălește cu voacea lui cea mare. 


Matilda Poni 


e pe 


Norocul lui Florea Drăgan. 


Florea Drăgan așteptă un veac până să pornească trenul. 
Plecase, pe-o viforniță cu zăpadă, înnainte de miezul nopții, de-a- 
casă, și ajunse la gară pân' a nu se face ziuă bine. Sluga zvirii 
două foale de lină peste caii suri, care abureau cumplit, ii trase 
apoi, zmincindu-i de urechi, şi clătină din cap, ca şi cind ar zice : 
„Nu cred să nu vă umile zmeii acum odata“. 

Florea Drăgan sări, din ciţiva paşi, în gară și întrebă de 
bilete. 

„Peste trei ceasuri, domnule, Peste trei şi cincisprezece 
plecăm“ zise un slujitor, care mâlura în sălița de aşteptare, 

Lui Florea, dintâi nu i se părură aşa de grele cuvintele 
acelea. „La urmă, bine caştept; se putea foarte ușor să 'ntirzii... 
Ş'atunci era mai rău*,—işi zise el. Aşa o nebunie de drum să-l 
faci pe termen e greu. Asară, tirziu, căpătase telegrama și n'a pu- 
tut să se mai gindească şi la plecarea exactă a trenului. 

Dar nu trecu un şiert de vară, şi rarâși întrebă pe servitor, 
dacă are să mai aștepte mult 

„Bine, domnule, am spus că peste trei şi cincisprezece. N'a 
trecut decit cincisprezece. Așa dar incă trei in cap“, 

Dar Florea Drăgan crezu că'şi bate joc de el, ş'abia acum 
işi aduse aminte să-şi cerceteze ceasornicul său. A ! avea dreptate 
măturătorul acela. Abia trecuse un sfert, 

Şi de-aici în colo aşteptarea pentru el a fost o mare tor- 
tură. Cerca să se gindească acasă, la femee, la copii; ieşia să'şi 
vadă caii, zdrobiţi de goana nebună. Zâdarnic insă... el vedea un 
singur chip ori incotro iși indrepta gindul. Şi chipul acela îl in- 
lemnea, il iăcea, deodată, să'şi piardă conştiinţa timpului, și, până 
treceau citeva minute, lui i se părea c'au trecut ceasuri intregi. 

Dar, insiirşit, maşina şueră şi buinește pe nările largi, ne- 
gre, şeful trenului zbiară ceva râguşit, și călătorii, incovoiaţi subt 
pachete, cu mersul și capetele intro dungă, pășesc grăbiţi, mā- 
runțel, cu, ochii la numerele de pe cupele. 

Florea a fost întâiul care s'a urcat, şi-i păru acum că'ndata 
va fi la soră-sa acasă. Dar, pânăsă se pornească trenul, pănă 
S'ajungă la întăia gară, !și pierdu iluzia aceasta, şi neliniştea de 


72 VIAŢA ROMINEASCA 


pa A 


mai Innainte | cuprinse din nou. Un gind il impintena Incă şi-i 
da putere, dar gindul acesta slăbea cu cit drumul ținea mai mult. 

Cind se cobori din tren, ochii ii căzură pe-o slugă cunoscută, 

— Da ce-i, Petre? 

— Gata, domnule ! 

— Cum gata, măi? 

— A murit azi noapte la cintatul întăi al cocoşilor. 

Florea Drăgan se urcă acum obosit in căruţă, şi sluga dădu 
biciu cailor. Aşa dar, a fost zădamic gindul lui, a fost numai o 
inchipuire a sa că va scăpa de moarte, Dar iată, îinstirşit, soră-sa, 
Simina, de-acum are să se odihnească. Ca'n urmă, ce-i viața asta 
toată? Un feac. Ba nu un fleac, o batjocură. Creşti, te chinui, 
te lupţi, pentru ce? Pentru nimica. lată soră-sa, Simina, s'a chi- 
nuit pentru nimica. Și o nebunie generală stăpineşte minţile oa- 
menilor : n'au nimic cu moartea, nu se gindesc la ca. Şi iată că 
moartea e stăpină peste îți. in urmă, işi zicea ei, dacă te gin- 
deşti bine, e o nebunie să trăeşti, 

Şi pe cind, in chipul acesta, i se părea lui că se linişteşte, 
căruța se apropia mereu de sat, Şi cind Florea a zărit mai întăi 
casa Siminei, casa In care ea sta acum așa de liniştită, deodată 
i se umplură ochii de lacrimi, de'ntăile lacrimi, deodată incepu 
să se innăduşe de suspine, Săraca Simina, ce noroc puțin avu 
ca in viață! Săracii copiii ei, cit au rămas ei de părâsiți! Caci 
tatăl lor murise cu trei ani mai innainte ; și deatunci numai biata 
Simina ştie cit s'a năcăjil, cit s'a zolit cu lumea şi cu greutățile 
vieţii. Simina şi ca Florea Drăgan! Căci Florea, cind a plecat 
acasă, după inmormintare, i-a zis: „Simino dragă, nu te supăra 
tu, să te'nbolnăvești. Că iată eu trăesc încă, Şi eu, până mi-ajută 
Dumnezeu, am să te sprijin“. Şi Florea s'a ţinut de cuvint. l-a tri- 
mis, în toată luna, din plătuța lui, şa rupt de multe ori lui dela 
gură, şi a sprijinit-o. Dar totuşi Simina era supărată de moarte. 

Florea şa vârsat durerea pe drum. Acasă, incunjurat 
deodată de patru orfani mărunței, inima lui se iăcu mai tare ca 
piatra, şi lacrimă în ochii lui nu s'a mai ivit. Şi mititeii se li- 
peau, se acățau de el cu minuţele iragede, tinere, şi priveau me- 
reu in ochii lui să vadă ce-o fi. 

Dar Florea-i imbuna: „Mama, drăguţi, a ostenit mult în 
viață. A muncit, a alergat, Acum, instirşit, a chemat-o Dumnezeu 
in cerul cel frumos, să se hodinească. Ş'a zis Dumnezeu câtră 
mine: Florea, tu eşti mai mare și mai tare. Ia tu copiii Siminei 
şi să fie ai tăi, să porţi grija de ei pănă vă voiu chema pe toţi 
aici in raiu, lingă Simina“, 

După inmormintare, Florea Drăgan i-a și luat pe toți patru 
şi a pornit cu ei acasă. 

Orianii, la casa lui Florea, cind vâzură alți copii, Intăi se 
sfiiră, apoi se 'mprieteniră şi 'n urmă 'şi incepură jocurile. 

lar Florea Drăgan rămase să se lupte multă vreme cu gin- 
durile. Şi "nainte de toate, credea cl, că nevastă-sa nu va vedea 
cu ochi buni pe cei patru străini. 


NOROCUL LUI FLOREA DRAGAN 73 


Şi Florea simţea că avea dreptate femeia, Din leafa lui 
amărită, li va fi «u neputinţă să-i nutrească pe toți. Dar are el 
“un gind mare, un plan luminos, care nesmintii trebue să-i reu- 
cască, Ş'atunci nu le va fi greu, atunci va da Dumnezeu de vor 
"fi toate bune. 

Florea se și gindea să inceapă cu planul acesta. De mult 
poartă el slujba aceasta; de multeori i-au zis şefii, cind se in- 
tilniau rar cu el: „Domnule Drăgan, ce-i de nu mai mişti ni- 
mica? Aici vreai să 'mbâtrineşti ? Dumneta, care-ai fost totdeauna 
așa de distins, e păcat să putrezeşti aici. lată, este postul cutare 
Şi cutare“, 

___ Dar Florea le-a mulţămit totdeauna și n'a cercat să se ri- 
dice mai sus niciodată. Pentru el, era de-ajuns să fie sănătos şi 
să poată trăi. E drept că de cind incepu s'ajute pe soră-sa, trăia 
cam greu, şi a şi voit în citeva rinduri să innainteze o rugare 
-pentru un post mai bun, dar niciodată na putut compune ruga- 
rea aceia după placul lui, 

„Acum însă, cind se duse și Simina și rămase cu orfanii ei, 
simţia cum curg cuvintele cererii, vedea cum senchiagă șirele, 
şi o neobișnuită căldură i se punea la inimă, 

Dupace vr'o săptămină întreagă şi-a tot repețit in gind ru- 
garea aceia, incâlzindu-se, trăind clipe de adevărată innălțare su- 
Aetească, bucurindu-se de viitorul mai bun al lui şi al orfanilor, 
-se hotari să o scrie. A scris-o sara, dintruna, fàr’ un greș, fără 
să aibă a mai adăuga ceva la dinsa. Se bucura de bucuria fe- 
meii, de bucuria micuților, cind vor afa cu toţii schimbarea mi- 
nunată ce are să se'ntimple în viața lor, Dar acum, nu! Acum n'are 
să le spună nimic. Să le fie bucuria cu atit mai desăvirșită, cind 
vor afla vestea cea bună. 

Florea Drăgan nu se putea nici gindi la imprejurarea c'ar 
putea să nu fie numit în postul ce-l cerea. Rugarea lui era așa 
“de caldă, aşa de adevărată, aşa de siintă, —tot sufletul şi la pus 
in ea,—incit va fi cu neputinţă să nu reușească, Vor fi ele şi 
alte cereri, de ale altora. Unii se vor răzima pe vristă şi pe anii 
de serviciu, alții se vor răzima pe merite deosebite, vor fi şi de cei 
care vor plăti să ajungă. Dar cind cei mari vor ceti pe rind 
“vugările tuturor, peste a celorlalți var trece în grabă, căci moti- 
mele ce le aduc ei sint așa de obişnuite... Şi se vor opri cu toții 
asupra cererii lui. 

Vor vedea aici o inimă bună, o inimă largă, un suflet creş- 
tinesc. Vor pomeni numele Siminei şi vor cugeta puţin cine a 
fost Simina aceia. Aha! vor zice: aceia a lost preuteasa din 
Viltori. Şi a murit săraca și ca. Şi ciţi orfani spunea Florea 
nostru c'au rămas ? Patru orfani! Săracii..! Săracul Florea, să-l nu- 
mim pe el, că-i vrednic bărbat. Şi domnii cei mari, domnii cei 
bătrini, care de mult au trecut peste amara luptă pentru pine, 
ori poate nici cind n'au trecut prin ca, se vor induioșa cu toții 
Şi-i vor da postul acela cu toată inima. 

Ah, ştie el Florea c'așa va fi. Florea na glumit niciodată 


14 VIAŢA ROMIXEASCA 


in viață, Florea nu glumește nici acum. El șa descusul lot su- 
fletul, la descreţit din crețele cele mai ascunse, să-l vadă cei 
mai mari, tot, aşa cum este. De aceia se bucură el de bucuria 
nevestei și a copiilor, cind va veni cu numirea in mină şi-i va 
intreba: Giciţi ce-i aci? Şi ei nu vor avea de unde amarul lor 
să ghicească ; iar cind le va spune, au să plingă cu toţii de 
bucurie, 

Puse cererea la poștă, recomandată, şi de-aci In colo Flo- 
rea Drăgan incepu să-şi trăiască partea sa de fericire In viață. 
Ziua muncea cu dragoste, cu palimă, era veșnic voios, incit co- 
legii de oficiu de multe ori nu se impăcau cu el. Acum venit 
dela inmormintarea soră-sa, cu patru orfani după cap, el insuşi 
cu cinci copii, şi totuşi aşa de voios! Florea de multe ori îşi is- 
prăvea lucrul mai degrabă și ajuta celorlalţi. Şi-i venia nu numai 
să-i ajute. ci să-i imbrățişeze pe toţi. 

Ziua aşa, iar noaptea visa deştept, se moleşa in Inchipui- 
rile bune, frumoase, ale viitorului. Ochii lui, dela o vreme, ince- 
pură să clipească ca de boală, și inima lui nu mai avea o sin- 
gură bătaie regulată. Se bucura, mai presus de toate, că poate 
face şi cl un bine in lumea asta. Poate să crească orfanii soră-sa, 
a Siminii, Şi bucuria aceasta cra așa de mare, incit li imbăta 
intreaga ființă, 

Şi nici nu luă în sumă că trecură patru săptămini, că tre- 
cuse termenul peniru darea postului, şi el nu primise incă nici 
o înştiinţare. Cind insă, în oficiu, cineva pomeni de postul a- 
cela şi că pănă atunci a trebuit să fie dat cuiva, inima lui Flo- 
rea sări deodată din loc. Plecă în grabă la poştă şi cercetă de 
n'are ceva recomandat, Nu avea nimic. Florea se linişti insă cu- 
rinc. Au putut să mai amine, zicea dinsul; cei mari nu-s siliţi 
să îndeplinească ceva numai decit la termin. 

Dar, de-aci incolo, aştepta totuşi poşta cu mare neliniște. 
Dela o vreme, incepu să pindească din oficiu, de-acasă, de pe 
drum, căruța poştii, cum ar pindi hoţul pe drumețul bogat. 

Mai trecură cinci zile şi nu primi nici un răspuns. În toată 
sara cerceta la poştă de nare ceva recomandat. Şi'şi făcea cu- 
raj, se imbărbăta. De ieșea pe drum o femee cu donița plină, i- 
nima-i zvicnea cu putere, şi 'şi zicea : în ia-sară sigur că'mi soseşte 
actul de numire in noul post. De visa noaptea ceva, totdeauna 
işi tilcuia visul ca o veste bună. 

In urmă, în ziua a şesea, la oficiu, dimineața, funcționarii 
vorbeau de ocuparea noului post. 

— A lost cu noroc Ştefănescu, frate. 

— Ștefănescu totdeauna a avut noroc. 

— Totuşi e prea mult. El trece din treaptân treaptă, cind 
alți funcționari vechi putrezesc într'același post amărit. 

— De cine vorbiţi, întrebă Florea Intrind în birou. 

— De Ștefănescu. Inchipueşte-ţi, Irate, a reuşit şi acum. Acela 
are noroc, nu glumă. 

— Unde a reușit, intrebă Florea, albit deodată. 


NOROCUL LUI FLOREA DRAGAN 75- 


— La concursul cel din urmă. Ştii... 
Dar Florea Drăgan ii curmă vorba. 
— Ştiu frate, dar fiți pe pace. De astădată n'a reușit dinsul. 
Ser Cum să nu, iubite Floreo, zise un funcţionar bătrin ? 
Poftim ceteşte gazeta oficioasă, — şi-i dadu o gazetă proaspăi tăiată, 
__ Florea o luă, ceti notița, o ceti a doua oară, a treia oară,- 
Şi-i păru nespus de ridicol ce era scris acolo. „Pentru splendi- 
dele sale merite administrative, etc,” 
Florea puse gazeta pe masă și incepu să ridă indelung. 
— De ce rizi, domnule Drăgan, il intrebară colegii uimiți, 
— Pentrucă ce-i scris e neadevărat, e numai o baljocură 
pentru bietul Ștefănescu. Altul e ales, nu el. Se vede că cineva 
vrea să-l baljocorească, 
Ceilalţi îl ştiau de omul cel mai serios şi-l priviră deci uimiţi + 
„___— Cum se poate, domnule Florea, Monitorul nu minte: 
niciodată ? 
— Acum, de data asta, a minţit. Vă spun că se inșeală, Stiu 
cu siguranță că postul acesta e dat altuia, e rezervat pentru altul. 


Şi Florea Drăgan lucră în cancelarie, şi innainte și după 
amiazi, liniștit ca totdeauna. Sara merse iar la poștă. Acum a- 
vea o scrisoare, deşi nu recomandată, O scrisoare groasă... De- 
sigur că acolo sint actele lui şi numirea în oficiu. O destăcu tn- 
dată, găsi rugarea lui, şi pe rugare două șire groase, răşchirate. 
Şi ce scrie, mă rog, așa pe scurt?—iși zise Florea. Şi ceti: 
„Find ales altul, cererea d-tale nu s'a putut implini, Actele, în 
număr de patru, se retrimit*. Att şi o subscriere. 


„. „Ha!*—tăcu Florea ingrozit— „se vede c'au nebunit cu toții 
Și şi bat jo: de mine“. Funcţionarii poștii priviră semnificativ la 
omul acesta care vorbia singur. Dar Florea ieşi în grabă, merse 
acasă, porunci femeii să-i perie hainele cele mai bune, şi, spu- 
nind că-i trimis intr'o afacere urgentă, olicioasă, până la oraşul 
din apropiere, porni în noaptea aceia, la drum, 

_ El era convins că cineva, din glumă proastă, a publicat şi 'n 
foaie şi i-a scris și pe hirțiile lui același înțeles, 

i Ajuns In oraș, cu hirtiile In buzunar, merse la şeful care-i 
zisese de multe ori: „Ce nu mai mişti, domnule Floreo, și d-ta? 
Om cu atitea calități, vreai să putrezeşti intr'același post 7* 

: Trebui să aştepte mult până sa-l primească. Insfirşit, insă, 
intră, cu hirtiile în mină. 

„__— lată Māria Ta, nu ştiu cine şa bătut joc de mine şi mi-a 
trimis rezoluţia asta, care nu poate fi adevărată. Şi-i intinse 
hirtia. Şeful, care sta pe divan, gras și bine hrănit, luă hirtia sä 
vadă despre ce e vorba, Privi, strimbă din nas şi zise: 

— Ce sări facia reușit Ştelânescu, — și i-o intinse iar lui Florea. 

— Adică, nu-i minciună ce-i scris aici şi în foaie ?—in- 
trebă Drăgan, cu ochii holbaţi, gifiind, 

— Cum să fie minciună, domnule, cum să poţi crede 
aşa ceva ? 


"16 VIAȚA ROMINEASCA 


— Adică, e adevărat că eu am căzut ?—intrebă Florea, in- 
gălbenit şi ofilit, ca şi cind ar fi zăcut un an la pat, 

— Cred că am de-aface cu'n om sânătos la cap. Daca 
reuşit Ştefănescu, n'ai putut să reușești şi d-ta, într'acelaşi post. 

Florea incepu să se 'nnece; „Da, mă rog, rugarea... ştiţi cu 
copiii, știți cu Simina, cu soră-mea și cu orfanii ?* 

— Stiu, omule, şi dă'mi odată pace. N'ai reușit și gata |... ce 
mai atita vorbă lungă ? 

In Florea se rupse ceva, se lrinse pentru totdeauna, iar 
ceva nou, timid şi amării, se trezi în el şi-i Imboldi din nou inima. 

— „Uite, domnule dragă, faceţi o bunătate. Schimbaţi și- 
rele acestea, precum că Florea Drăgan e numit.* 

Dar şeful îi tăia vorba furios. 

— Se vede că dta eşti nebun. Aşa mi trebue. Ji spune 
omul un cuvint de imbărbătare, de laudă, cind li cercetează o- 
ficiul, i-l spune din complezență şi el crede deodata că-i prieten 
cu tine, că-i pe-o treaptă, că se poate răzăma pe sprijinul tău totdea- 
una. Ah, lingăii aceştia ai vieții cit sint de timpiţi şi de neciopliți. 

Seful, cu aceasta, își intoarse spatele, îşi luă pălăria și plecă. 

Florea Drăgan stătu nemișcat până eşi, apoi se ridică în 
silă, genunchii abia '] mai țineau. Şi-i păru, cind trecu pe urma 
şefului, c'ar Îi rămas in urma lui un miros de grăsime rincedă, 
un miros de descompunere de mort. Şi aerul acela i se urcă la 
frunte, li trecu în cap, apoi și-a perdut conștiința. 

S'a trezit la poliție și, de-aci, cu mare greutate, pe dibuite, 
ajunse la gară. 

Mergea acum spre casă, şi speranța că va ajunge la o soartă 
mai bună ti pieri pentru totdeauna. li veniau frinturi din ruga- 
rea lui, cu Simina moartă, cu cei patru orfani, ca leafa lui de 
ris și cu unsprezece guri de săturat. Dar nu se mai putea in- 
câlzi de acele fragmente ale suletului său, Zimbea nâmai amar 
şi se gindia ce păcat, ce proianare-a lost să'şi desvălue el su- 
fletul innaintea oamenilor, ca innaintea lui Dumnezeu ! Şi mai a- 
vea un punct de razim, o singură minglere. Ce bine că na spus 
nimic femeii, câ n'a spus nimic copiilor. Acum, durerea şi des- 
nădejdea lor l'ar ucide. Așa incă va mai putea munci, pănă va avea 
zile. Şi, in hurducatul trenului, se gindia cind la norocul ce lar 
fi putut avea el, cind la indestularea femeii, cind la fericirea co- 
piilor. Şi'şi ducea batista cind la un ochiu, cind la altul, cind 
la amindoi... 


I. Agirbiceanu. 


Concert simfonic. 


Le remede an nwlaneorques- 
cea a musique. 
Alfred de Mussel. 


De-ai fost vre-odată 'n patria durerii, 
Sermane cetitor, o scumpe frate, 
Închide ochii şi'n singurătate, 
Ascultă bine muzica tăcerii... 


Ascult-o : Par'că "n taina primăverii 
Prin golul sufletului tău străbate 
Un țiriit de grieri pe 'nserate 

Şi-ţi cinta 'ncet poemul mingterii., 


Simţești topindu-se 'ntr'o dulce jale 
Deşertăciunea suferinții tale 
Și-o soarbe-apoi simlonica tăcere... 


lar doruri noi prin inima-ţi s'avintă., 
S'avintă 'n armonii de re'nviere... 
Şi cintă'n jurul tău tăcerea... cinta.. 


Mihai Codreanu... 


PP Si 


Cronica biterară. 


Profiluri lemenine: Amalia Rosselli. 


t ån-genere, literatura femenină franceză jigneşte gustul prin perso- 
nalismul şi subiectivismul său exagerat. Mai în toate operele, autoa- 
rele apar ca râstrinte în mii şi mii de oglinzi, în toată goliciunea lor 
sufletească şi, uneori, chiar trupească, în mii de atitudini mal mult sau 
„mai, puţin meşteșugite, mai mult sau mai puțin veridice sau verosimile, 

„mai, mult sau mai puţin estetice... Cea mai mare parte din operele lor 

- Sint, destăinuiri ale celor mai intime ginduri şi simţiri, un jurnal intim în 
care se notează, clipă cu clipă, impresiile simple, aşa cum chinuesc sufletul, 
cum tremură în inimă in momentul în care se resimt. Şi o astfel de 
confesiune publică, oricit de impodobită, de poetică şi literar scrisă ar fi, 
loveşte peplăcut, Jigneşte ceva delical în noi, 

Viaţa. sufletească sentimentală, sinceră şi adevărată, tinde să se In- 
chidă în ea înseși, se întioară şi se stringe în adincurile celor mai as- 
cunse cute ale sufletului, numai la gindul unei indiscreţiuni,... Ideia ge- 
meratrice a unei opere de artă poate fi în emoțiile intime ale artistului, 

„opera însă nu izvorăşte decit din nevoia artistului de a obiectiva această 
stare intimă într'o creațiune cu existență proprie, care să aibă puterea 
de a impresiona prin ea înseşi, fără a fi însă această emoție intimă sau 

„simpla ei transpunere, 

De aceia revenim, poate, cu atit de mare plăcere la literatura fe- 
menină italiană, care, deşi nu realizează calităţi de formă atit de desă- 
virşite ca a unei M-me de Régnier, de pildă, nici puterea de expresie a 
unei Marcelle Tinayre, nici fantazia şi meşteşugirea strălucitoare a une 

, contese: de.Noaille, captivează totuşi tocmai prin acea lipsă de preocupare 
personală, prin năzuința activă de a obiectiva în creaţiunile lor literare 
simţiri şi ide! foarte personale, de sigur, dar nu redate sub acea formă 

„de confesiung publică, cu acea pecete de personalism indiscret, care dis- 

„place în. operele scriitoarelor franceze. 


CRONICA LITERARA 79 


Şi nu am schițat pentru cetitorii „Vieții romineşti” profilul celei 
"mai celebre şi mai cunoscute literate, a aceleia care reprezintă pentru In- 
mea intelectuală din Europa toată literatura femenină italiană şi care e, în a- 
celași timp, o „ligură* în întreaga literatură contemporană ; nu am vorbit 
încă de Matilda Serao, tocmai pentrucă am ţinut să scot în relief a- 


„ceastă trăsătură la nişte scriitoare mai tinere şi de a doua mină încă, cărora 
“însă le aparţine viitorul. 


Amelia Rosselli este cea dintăi femee în Italia, care a scris pentru 
teatru, şi, deşi a scris multe nuvele şi romane, dintre care unul, „Feri- 
cirea pierdută”, e plin de observaţii drepte şi analize fine asupra căsni- 
ciei, publicul italian nu i-a reţinut numele decit atunci cînd, la un „concurs 
dramatic naţional“, juriul a dat premiul unei drame, întitutată „Su/fetul*, 
-al cărui autor era ea, şi după care a scris şi teprezentat pe scenă o a doua 
dramă, „/luzia*. 

In ambele drame sint puse probleme de psihologie sexuală, sau, 
mai bine zis, acelaşi problemă de psihologie. Teza autorului este im- 
posibilitatea de a acorda „sentimentul“ cu rațiunea şi logica, in ceia ce 
priveşte legăturile sexuale ; imposibilitatea de a erta şi a primi ca o ne- 
norocire faptul brut al legăturii trupeşti dintre femeia iubită şi altul, 
chiar cind aceasta se datorește unei rătăciri de o clipă, chiar cind se 
datorește numai violenţii şi, în tot cazul, cind femeia nu a luat parte la el cu 
sufletul (l'anima); imposibilitatea de a proporţiona importanța actului 
material cu felul modern de a privi sufletul şi actele omului. 

In cea dintăi piesă, eroina, o fată care trăeşte singură. 6 viață de 
artist, făcînd pictură, pledează cu o violență pătimașă impotriva educa- 
tici absurde ce se dă fetelor tinere din ziua de ari şi, în special, impo- 
triva misterului cu care se înconjoară fenomenele vieții sexuale. Urma- 
rea inevitabilă a. acestei .educațiuni este ajlțarea bolnăvicioasă a curiozi- 
tăţii, senzualitatea şi perversiunea lor, care le fac nişte „gisculițe aibe 
şi nepătate”, în aparenţă, dar nişte adevărate „cocote sufleteşti”, In reali- 
tate. Această pledoarie, prea pătimaşă pentru o simplă discuţie de idei, 
suggereară spectatorului ideia unei drame In existenţa acestei fete tinere, 


„Şi, în adevăr, ca mărluriseşte lui Silvio, care o iubeşte şi vrea să o ia 


de nevastă, că a fost violată în copilărie de o brută, care a surprins-o 
singură pe cimp, Scena acestei mărturisiri e foarte frumoasă, şi biata 
fată işi apără cu mult foc şi cu multă insuilețire adevărata ei feciorie, fe- 
cioria sufletească, fecioria sfintă a sufletului el rămas curat în trupul pin- 
gării. Silvio însă nu-şi poate invinge „sentimentul“, prejudecățile le- 
gate de „faptul în sine“, şi părăseşte pe Olga, Insurindu-se cu o „gts- 
culiţă nepâtată“, care însă se nimereşte să fie in realitate „o cocotă sufle- 
tească”, cum îi prezisese Olga, şi atunci el îşi înțelege greşeala. 

Tera aceasta a fost pusă de multe ori, mai ales de poeții roman- 
tici, şi a dat naştere Ja multe tirade retorice şi induioşări generoase, 
D-na Rosselli însă o pune cu pasiune, în umanitatea ei adevărată, cu 
“înţelegerea sentimentală a femeii, cu o putere de argumentare plină de 


so VIATA ROMINEASCA 


mlădiere şi ingeniozitate în alegerea dovezilor, cu o insulleţire caldă şi 
simpatică, care au ciştigat publicul şi au făcut-o să rămiie, în Italia, autoarea: 
piesei „Suflelul*, deşi, din punct de vedere artistic, „luzia* e su- 
perioară, 

În această din urmă piesă, eroinae o femee măritată, care are un 
moment de nilare de sine, o clipă de rălăcire, după care însă se trezeşte cu 
groază, urăşte pe acel ce a ademenit-o, nu simte decit oroare şi dez- 
gust pentru greşeala ei; „trupul“ singur a avut o clipă de slăbiciune, 
inima insă nu a avut nici o parte în această aventură, Bărbatul cunoaş- 
te adevărul, ştie că cu „sulletul* femeia sa i-a fost credincioasă, cu ra=- 
iunea e convins că trebue să erte şi să uite, dar „nu poate“, În două. 
acte, este lupta aceasta dintre rațiune. şi simtire la bărbat, supliciul fe- 
meei nenorocite, care primeşte in fiece clipă insulta izbucnită din exas- 
perarea simțirii, care scapă în îiece clipă de sub controlul raţiunii, pănă: 
cind, în actul al treilea, Ema, Incredințindu-se că „ertarea” este o iluzie, 
o iluzie generoasă, se revoltă şi pleacă, 

E în aceste două drame o înțelegere adincă şi, în acelaşi timp, şi fină- 
a problemelor sufleteşti, un dor de a le prezinta cu putere şi o inde- 
pendenţă”de judecată, o îndrăzneală de a-şi arăta părerea împotriva și pe: 
deasupra opiniei publice stabilite, —ceia ce face şi mai prețioasă încă opera: 
D-nei Rosselli, operă în care vom găsi, în sfirşit, părerile şi sentimen- 
tele lemeci în o mulţime de probleme delicate și importante, și în care,. 
până acum, nu s'a pronunțat decit partea adversă. 


Izabela Sadoveanu. 


Cronica științifică, 


— Aparatele de zburat mal grele decit aerul — 


Dacă acum zece ani ar îi afirmat cineva că, în cel mult un dece- 
niu, va îl posibilă construcţia de aparate de zburat mal grele decit aerul 
și care să parcurgă cu una sau două persoane cercuri închise de 
mai mulți chilometri şi să se menţie în aer cu conducătorul lor mai 
bine de o oră;—pe lingă că nu ar fi iost luat in serios, dar ar fi fost 
privit de marele public şi, cela ce e mai curios, de foarte mulți oameni 
ce ştiinţă, ca un utopist, ca un om ce visează lucruri nerealizabile pen- 
iru starea actuală a ştiinţii. ŞI e foarte explicabi! discreditul, in care se 
atla în ultimul timp, atit din partea marelui public, cit şi din partea mul- 
tor specialişti, orice incercare şi orice lucrare pentru rezolvirea probie- 
mei navigaţiei aeriene, fie prin aparate mai grele, fie prin aparate mai 
uşoare decit aerul, 

Chestia rezolvirii navigaţiei aeriene a tost una din puţinele proble- 
me tecnice care să fi stimit atit de mult interesul și entuziasmul atit 
ai marelui public, cit şi al specialiştilor, Cind, la 1783, frații Montgolfier făcu- 
ră prima experienţă publică cu balonul lor de hirtie, într'un mic oraş de pro- 
vincie, la Annonay, vestea se răspindi în toate părţile cu o lujeală neexplica- 
bilă față cu mijloacele de comunicaţie atit de nepertecte de pe atunci, 
lumea intreagă se entuziazină, frații Monteoifier fură primiţi ia Curte 
şi nu puteau face un pas afară din casă, tără să nu fie însoțiți de o mul- 
time înflăcărată, care le făcea ovaţii. Toată lumea, specialişti şi nespecia- 
lişti, credea că construcţia de baloane mari, dirijabile, cu care omul să 
se poală mişca liber în aer, nu va mai prezenta nici o dificultate. Ori 
cine, indiferent dacă poseda sau nu cele mai elementare cunoştinți de 
mecanică şi fizică, se credea chemat să rezolve această mare problemă 
şi se credea în drept să ceară dela public şi dela stat mijloacele pentru 
construirea unor aparate care, prin forţa lucrurilor, nu puteau da nici un 
rezultat practic apreciabil. Şi, timp de vre-o cincizeci de ani, marele pu- 
bile entuziasmat (specialiştii începură să-şi dea samă de dificultăţile, pe 
cate ie previntă rezolvirea acestei probleme, şi de imposibilitatea învingerii 


9 


dă VIAŢA ROMINEASCA 


acestor dificultăți cu mijloacele, pe care le punea la dispoziţie ştiinţa şi tec- 
nica de pe atunci) aştepta dela oamenii cei mai puțini chemaţi şi dela, 
aparatele cele mai puţin studiate, rezolvirea problemei navigaţiei aeriene 
prin aparate mai uşoare decit aerul. În sfirşit, după multe dezamăgiri, 
entuziasmul, cu care fusese primită pănă atunci orice incercare în această 
direcţie, se schimbă în nepăsare şi, adesea, în băiae de joc. ŞI cind, mai 
tirziu, veniră încercările, cu aparate studiate, ale vnor oameni de ştiinţă ca, 
Giffard, Renard şi Krebs, frații Tissandier, etc., ele nu putură face nici o 
impresie. A trebuit să apară Santos-Dumont, cu nişte dirijabile (baloane cu 
cîrmă) puţin studiate, care din punct de vedere tecnic insemnau un pas 
înnapoi faţă de dirijabilul Renard şi Krebs, şi chiar față de acel al fra- 
tior Tissandier, dar care ştiu să stirnească curiozitatea marelui public, 
pentruca acesta să înceapă să se intereseze din nou de această chestie, 
ŞI dacă cincizeci de ani de încercări nereuşite au fost destui pentru a 
face pe mulţi să creadă că rezolvirea problemei navigajiel aeriene prin 
aparate mai uşoare decit aerul este o utopie, cel puţin pentru multă vre- 
me,—ce să mai spunem de încercările cu aparate mai grele decit aerul, 
aparate cu care din timpuri imemoriale, dela Dedal şi Icar, lumea incer- 
case să învingă puterea gravităţiei şi să se mişte liber prin aer, apa- 
fate însă care, dată fiind starea de mai înnainte a ştiinţii şi mijloace:e, 

care le punea technica la îndămină, nu puteau duce la pici un re- 
zultat? Astfel dar e foarte firească neincrederea, cu care au fost primite 
chiar de mulţi ingineri şi oameni de ştiinţă primele incercări de aviație 
ceva mai reuşite, ale lui Ader, Santos Dumont, Farman, Delagrangze, 
îraţii Wright ete. 

Dacă, în cele de mai sus, s'a dat o aşa de mare importanță atitu- 
dinii marelui public faţă de problema care ne interesează, lucru care nu 
se face de obiceiu in chestiile de ştiinţă pură, sau in celelalte chestii 
tecnice, cauza e că progresele ce se pol realiza în această direcţie sint, 
mal mult decit se crede, condiţionate de interesul şi atenţia ce le-o dă 
marele public. Pentru a rezolvi o chestie de știință pură experimentală, 
e destul unui savant să se inchidă în cabinetul lui de lucru şi în laborator, 
interesindu-], în cele mai multe cazuri, prea puţin ceia ce va crede marele 
public despre chestia ce și-a ales-o şi despre rezultatele ce le va căpăta. 
Intr'un asemenea caz, pentru mersul ştiinţii e absolut indilereni, dacă 
chestia deşteaptă interesul și entuziasmul marelui public, cum a făcut-o 
descoperirea radiului, sau dacă trece neobservată, cum au trecut atitea alte 
lucrări ştiinţifice, de multe ori foarte importante, In chestiile tecnice, lu- 
crurile stau altfel, ŞI aici, ca şi in ştiinţele experimentale, numai „cu 
teoria pură nu se poate realiza nimic, sau prea puţin ; şi aici, teoria trebue 
să meargă paralel cu experiența, Dar, pe cind la ştiinţele experimentale 
experiențele se pot face în cele mai multe cazuri in laboratoare, 
care în statele civilizate stau la dispoziția tuturor oamenilor de 
ştiinţă, în chestiile tecnice experiențele sint în majoritatea cazurilor foarte 


CRONICA ȘTIINTIFICA 3 


Oe: ia pă se iz face decit în fabrici. Laboratorul ştiinţelor tec- 
„ Dar fabricele nu-s la dispoziţia ori-cul: si 
cauză, pentru ca o idee să fje es nai aia P pna ip 
mulţi sorţi de reuşită, pentru ca, riscurile fiind cit mai mici, să inspi 
incredere fabricantului proprietar. ză 

s Chestia rezolvirei navigației aeriene e o i 
deci, teoria singură nu poate realiza nimic, sau a n timp, 
ideile nouă in această direcție nu prea pot inspira mare incredere ode: 
triaşilor, întreg domeniul fiind prea puţin studiat şi prea mulţi nech 
mați ocupindu-se cu el, așa incit azi chiar unui specialist îi este dan 
gren să aleagă ideile bune de cele rile. De aceia, problema navi aţi 
aeriene amenința să rămie de domeniul pur teoretic, caiie f : 
costisitoare nefiind de cele mai multe ori permise de mijloacele s = ae 
liştilor, care se ocupau de această chestie, dacă sgomolul care se tic în 
jem citorva experiențe reuşite n'ar fi atras atenția unor mari capitaligii 
sao se da =: prilej mijloacele de a-şi pune în aplicare 

cea recţie, ŞI, dacă aparate i 
decit aerul şi, mai ales, pr au Ea OA e ra 
pul din urmă, aceasta se datoreşte în mare parte interesului, pe care unei 
experiențe l-au deşteptat In marele public, şi îstcurăjăritor morale i 
ae pe care aviatorii le-au primit dela el, cari 
e înțelege prin aparate de zburat mai ere i 
aparate, care se susțin în aer, nu fiindcă pole sro E, fa pas 
mică decit a aerului ambiant, nu fiindcă, posedă ca baloanele, rezervoare 
pline de un paz mal uşor decit aerul, ci acele care, fiind mai grele de- 
cit aerul, se susțin în atmosferă prin mijloace mecanice, intocmai ca 
păserile, cheltuind energie. Aparatele de zburat mai erele decit aerul 
care sau construit pină acum, se pot împărți în trei mari clase: I) Or- 
sea A piara 2) aeroplane şi 3) heiicoptere, 
. mai veche soluție a constat în aceia A 

reconstitui cit mai bine zborul păserilor, nu insă oc Senpi ră 
serilor mari, ca vulturii şi cocostircii, care cu aripele întinse pot dritat 
distanțe mari fără să facă nici o mişcare, ci zborul păserilor mici şi al 
insectelor, care, pentru a se putea susține în aer, trebue să bată repede 
din aripi. : Astfel s'a născut sistemul ortopterilor sau ornitopterilor, sis- 
ten care, incontestabil, era ce! mai puțin chemat să dea rezultate mulţu- 
mitoare, Pe lingă dificultăţile ce prezintă realizarea lui şi care erau im- 
posibil de învins de ştiinţă, nu numai în stadiul de acum citeva secole 
dar chiar în starea ei actuală, apoi această clasă era din punct de v i 
dere mecanic principial greşită. si 

Ortopterile sint din punct ce vedere mecanic greşite, fiindcă se 
susțin în aer prin lovituri sacadate, şi mecanica spune că prin lovi- 
turi sucadate se pierde o parte din efect, Şi. deci, pentru, a ridica o é. 
tate cu o ortopteră, va fi necesară o putere mai mare, decit pentru a zonă 
acelaşi greutate cu ajutorul unei maşini de zburat, la care mijloacele de 


PA VIAŢA ROMINEASCA 


susținere lucrează In mod continuu. Un alt neajuns e că transformarea 
mişcării rotative, pe care ne-o dă motorul în mişcarea alternativă, de 
multeori foarte complicată, a aripelor, necesitează un mecanism greu, 
complicat şi, de cele mai multe ori, foarte delicat. In sfirşit, e de neadmis 
că se va putea vre-o dată imagina un aparat, ori cit de bine studiat şi 
de complicat ar fi ei, care să ne dea lovitura de aripă a păserilor, în 
toată complexitatea şi variaţia ci. 

Aceste sint citeva din neajunsurile ornitopterelor, neajunsuri strîns 
legate de înseși caracterele esențiale ale acestei clase, neajunsuri care, 
deci, nu se poate spera că se vor putea altfel suprima în viitor, decit 
renunţind la întregul sistem. Din această cauză, tle au fost în timpul 
din urmă complect părăsite '). Pe vremuri Insă ele formau singura clasă 
de aparate de zburat, mai grele decit aerul, şi din timpuri străvechi pănă 
acum vre-o patruzeci de ani, cind Ponton d'Amecourt imaginează prima 
helicopteră, istoria aparatelor de zburat mai grele decit aerul se contun- 
dă cu istoria ornitopierelor. 

Celelalte două sisteme, deşi principial diferite, au apărut totuşi a- 
proape In acelaşi timp, acum vre-o patruzeci de ani, dar n'au inceput să 
dee rezultate practice aproape satisfăcătoare decit în ultimii doi-trei ani. 

2). Aeroplanele. Dacă mişcăm orizontal în aer un plan înclinat, 
aerul opune rezistență mișcării planului şi, în acelaşi timp, aerul compri- 
mat sub plan tinde să-l ridice in sus. Acesta e principiul aeroplanelor 
şi ul zmeclor. 

Pentru a urca un zmen, mai ales cind vintul nu e tare, copilul 
aleargă contra vintului, mişcă planul inclinat contra aerului şi, din rezis- 
tenja opusă de particulele de aer mișcării supraieței inclinate a zmeului, 
rezultă susținerea întregului sistem. O dată zmeul sus, suprafața incli- 
nată zămine fixă, sau aproape fixă, vintul venind cu o viteză oarecare 
să bată în ea, susținind astfel întreg sistemul. La aeroplan suprafeţele 
inclinate se mişcă în tot timpul zborului, cu o viteză anumită, cheltuind 
energie. ŞI e de observat că ceia ce condiţionează forța ascenzională 
a unui aeroplan nu e viteza lui absolută faţă de pămint, ci viteza lui 
relativă față de particulele de aer. Aşa că un aeroplan se va ridica şi 
menţine mai uşor în aer, cind va buza contra vintului, decit cind va 
zbura cu vintul. 

Rezistenţa opusă de aer, şi deci şi forța astenzională a aeropla- 
nului, e cu atit mai mare cu cit: a) suprafața e mai mare, b) cu cit 
inclinaţia față de direcţia mişcării e mai mare şi c) cu cit viteza faţă 
de particulele de aer va fi mai mare. Deci, peniru aceiaşi greutate, a- 
ripele unui aeroplan vor fi cu atit mai mici, cu cit aeroplanul va avea 
o viteză mai mare. Calculele şi practica au dovedit că nu e bine să 
se Incline prea tare suprafețele de aeroplan, căci atunci rezistența ae- 


1). Ciţi-va aviatori diletanţi germani n'au desperat încă să rezolve 
în sevil mod problema navigaliei aeriene, 


CRONICA ŞTIINTIFICA 85 


tului capătă valori prea mari, şi s'a dovedit teoretic, şi empiric, că cete 

aţă aro mes se iarna cu suprafețe inclinate între 4 —6e, Aşa 
e ce supra 

ep aces lea see pac acre ale aeroplanelor moderne nu 

Pentru a se menţine în aer, aeroplanu) are nev i 
viteză, Să stea pe loc, e imposibil. pars ce ane nd manea 
cestei viteze, fără care zborul nu e cu putinţă, se consumă energie, e 
nevoe de iorţă motrice, Aeroplanul are, deci, nevoe de un motor E Mo. 
toarele aeroplanelor, pentruca acestea să se poată menține în că tre- 
= sä iie puternice şi uşoare. Rezolvirea problemel navigației aeriene 
ie prin aparate mai uşoare, fie prin aparate mai grele decit aerul deci, 
nu € decit o chestie de motor. Şi nu trebue să credem că evoluția atit de 
repede, in timpurile din urmă, a mijloacelor de navigație aeriană se 
datoreşte vre-unei invenţii mari, făcute de curind în această di- 
recţie. De aproape 10 ani, teoria aeroplanelor e destul de bine stabi- 
lită, şi, dacă de-abia în timpul din urmă s'a putut realiza ceva pe tere- 
nul acesta, lucrul se datorește aproape exclusiv faptului că Industria au- 
tomobileior, care a progresa! atit de repede in timpul din urmă, ne-a 
pus la dispoziţie motoare destul de puternice şi de uşoare, care să 
poată comunica unui dirijabil o viteză mal mare de 10 ni, pe secundă 
şi să permită susținerea în aer prin mijloace mecanice. Evoluţia apa- 
ratelor de navigație aeriană e stins legată de evoluția motoarelor u- 
negare A pees realiza vre-un progres apreciabil în cele dintăi, 

industria iți i 
ned nu va pune la dispoziție motoare din ce in ce 

Sint multe imbunătățiri, care s'ar putea adu i - 
a, ergo care se cunosc, DANN mai bine Fep posi 

te însă nu pot fi aplicate, fiind i ; 

tru notonrle de inte de oara pe 00 apti ae a 
otoarele uşoare, pe care ni le pune la dispozitii i 
motoare cu benzină, cu un mare ie de aiad: aapa sai 
multe au 8—16), şi cintăresc în mediu, cu carburator, 2—2,5 Kgr. de 
cal-putere, După părerile specialiştilor, nu mai pulem spera ca acest 
solu de motoare să se îmbunătățească cu mult, aşa că desigur, aeropla- 
nele viitorului vor avea alt soiu de motoare, poate turbine de ză 
Două Kgr. de cal putere pare a fi limita, pănă la care se pot cons- 
trui motoare uşoare de benzină cu mişcare alternativă, şi o uşurare mal 
departe a motorului va face ca acesta să fie atit de delicat şi să se 
strice atit de uşor, incit n-ar mai fi de întrebuințat. 

Afară de plane susținătoare şi de motor, aeroplanele mal au ne- 
voè de un mijloc de propulziune, de un propulzor, care să transforme 
puterea motorului în viteză. Singurul tip de propulzar întrebuințat la 
aetuplanele moderne este acelaşi, care se întrebuințează şi la dirijabitele 


şi vapoarele actuale, adică este helicea. 


gë VIATA ROMINEASCA 


Din punct de vedere mecanic şi cinematic, helicea e tipul ideal 
al propulzorilor, Din nenorocire, însă, nici pănă acum nu avem o teo- 
tiè mecanică admisibilă a helicei aeriene. Tot ce se ştie, e că ea ar 
lucra cam ca un şurub, care, făcînd muteică din aer, învirtindu-se, caută 
să se mişte axial. Faptul că până acum nu avem o teorie adimisibilă 
a helicei aeriene e foarte explicabil, căci chestia prezintă dificultăţi aşa 
de mari, încit pănă acum nu avem nici măcar o teorie a helicelor hi- 
draulice, întrebuințate de atita timp la vapoare, şi a cărei formulare ar 
avea o importanță practică atit de mare '). 

Helicele aeriene, aşa cum le avem scum, sint departe de a fi sa- 
lisfăcătoare. Ele m'au, în cel mai bun caz, decit un coeficent mecanic 
de 60'e, adică din puterea întreagă a motorului numai 60, e trans- 
formată în viteză, restul de 40", se pierde pentrucă helicele, neputind fi 
calculate, nu pot fi bine construite. Nici pănă acum nu s'au făcut expe- 
riențe, care să stabiliască dacă helicele cu pas mic şi cu un număr mare de 
invirtituri, aşa cum sint întrebuințate la aeroplanele franceze, sint mai 
bune, sau mai rele, decit helicele cu pas mare și cu un număr mic de învirti- 
turi, aşa cum le întrebuințează fraţii Wright. S'a spus de atitea ori, in- 
cit a devenit o banalitate, că problema navigaţiei aeriene e o chès- 
ție de motor; ea e, cel puţin, tot atita şio chestie de propulzor,de he- 
lica,—helicea fiind, după motor una din päițile însemnate ale aeropla- 
nului susceptibilă de a fi mult înbunătăţită. 

Şi acum putem trece la examinarea principalelor tipuri de aero- 
plane moderne. 

a} Aeroplanul Voisin. E aeropianul cu care Farman şi Dela- 
grange au repurtat succese stit de strălucite, Aeroplanul Voisin e un 
bipian : ate două suprafețe susținătoare, aşezate una peste alta. Supra- 
fața aripelor e în total de 40 m. p, cuo lăţime de 10 m. La spate sint 2 
suprafețe orizontale, mai mici. În aer siat curenți neregulați, ascendenți 
şi descendenţi, care pot strica echilibrul longitudinal al aeropianului. Ro- 
inl suprafețelor de la spatele aeroplanului e acelaşi ca și rolul coadei de 
ta păseri, e de a impedeca, sau cel puţin de a micşora, efectul acestor 
curente neregulate, şi, din cauza aceasta, ele sint numite stabilizătoare o- 


1) Pentru a da o idee, de cil de putin siguri sint inginerii, in eal- 
rulul şi construcţia helicelor hidraulice, vom cita următoarea intimplare : 
înnainiea unei curse de bărei-automaobile din Monaro,i se rupe unei barci, 
zare avea mulți sorţi de vielarie, rind pe rind, belicea moniala si cea de 
rezervă. Cursu trebuia să aibă loc a dous zi, incit nu mai era timp să se 
ceară la fabrică o helico nouă. Proprietarul băreii, desperat, monteaza a- 
tunei o helive de la o barca veche, construita pentru un motor de 2 ori 
mai mare, pentru un alt numir de tururi și cu alt pus decit helicea bär- 
cii de cursă. Pentru a o putea monta, diametrul helicei fiind prea mure, e 
nevoit să-i tae şi virful aripelor. A doua zi, era sigur că motorul se va o- 
pri inainte ca barea să fi parcurs 500 m. In realitate, barca, care, cu heli- 
cea calculată şi construită anume pentru en și pentru motorul ei, facuse 
22 noduri pe oră, făcu in ziua cursei, eu helicea da ocazie şi mutilata, 2i 
noduri pe oră şi eşi iuvingătoare! 


CRONICA STIINTIFICA si 


tinzontale. Un aeroplan va fi cu atit mat stabil, cu cit distanța între su- 
praiețele susținătoare şi ceie stabilizatoare va fi mai mare, după cum 
un automobil e cu atit mai stabil, cu cit distanța între roji e mai mare, 

La spate avem un plan vertical, care serveşte de cirmă verticală, 
și în față unul orizontal, care serveşte de cirmă de adincime, Întreg a- 
paratul e mişcat de o helice aşezată între cele două suprafețe susțină- 
toare, acționată de un motor de 50 cai putere, care face 1200—1500 
tururi pe minută. 

Aeroplanul e aşezat pe 4 roale şi cintăreşte 530 Kgr. Ridicarea 
se face în modul următor: Aviatorul stă între cele 2 suprafețe susțină- 
toare, avind la spate motorul şi în faţă un volant, asămănător cu volantete 
de la automobile. Trăgind spre el, sau impingzind înnainte voiantui, el 
acțiosează cirma de adincime, învirlindu-o la dreapta sau Ja stinga pe 
cea verticală. Helicea pusă în mişcare, aeropianul innaintează cu o iu- 
țală din ce în ce mai mare, Cind sa ajuns viteza de GO Km. pe oră, 
roțile de dianapoi părăsesc pămintul, aviatorul trage spre el volantul, n- 
șezind cirma aproape orizontal, şi aeroplanul se ridică în aer, unde poate 
îi uşor condus cu ajutorul celor două cirme, 

b) Aeroplanul Wright. Şi acesta e un biplan, Cirma de adin- , 
cime, aşezată tot în față, e formată de data aceasta din două suprafețe a- 
șezale una peste alta. La spate este cirma de direcţie, formată din două 
spraiețe verticale, 

Propulziunea se face cu ajutorul a două helice de lemn, care se îti- 
veresc în senz contrar, acţionate de un motor de 25—30 cai putere, 
Mai interesant este că la Wright, direcţia nu se capătă numai cu ajuto- 
tul cizmei verticale, ci şi prin deformarea (gauchissement) suprafețelor 
susținătoare, întocmai ca arlpele paserilor cind vor să facă o curbă: ca- 
pălui dintr'o parte a supratețelor susținătoare se apleacă în jos, pe cind 
celalalt capăt se indoae în sus, şi, in acelaşi timp, se întoarce cirma 
verticală, 

Comanda aparatului se face cu ajutorul a patru minere aşezate 
cite două, la dreapta şi la stinga aeronautului, Cele două minere de 
dinaainte acționează cirma de adincime, cele din urmă diformează su- 
pra'ețele susținătcare şi acționează cirma de direcţie. Aeropianul nu 
mai e aşezat pe roate, ca acroplanul Voisin, ci pe nişte patine de lemn, 
aşi că nu se poate ridica singut. Pentru a se putea ridica, el par- 
carge o distanță de 20 metri pe o şină de lemn, fiind tras de o greu- 
tate de 700 Kgn care cade de pe un stilp. Ajuns la capătul şinei el 
se “idică uşor in aer, 

innainte de a trece la examinarea altor tipuri de aeroplane, credem 
că 2 interesant să facem © comparaţie între aeroplanul Voisin şi cel 
american, 

Primul fapt ce ne loveşte este că, pe cind aeropianul francez se 
poate ridica prin propriele lu: mijloace şi de pe orice teren (după ex- 


88 VIAŢA ROMINEASCA 


periențele lui Farman, chiar de pe cele mai improprii pentru acest lucru, 
(de pe un cimp arat de ex.), aeroplanul fraţilor Wright are nevoe de şină, 
de slilp şi de o greutate de 700 Kgr, Un defect la motor (lucru care 
la motoarele uşoare actuale, care sint atit de delicate, se întimplă foarte 
des), şi aeroplanu! american, căzut la pămînt, nu se poate ridica decit 
după ce va fi fost transportat la aparatul de lansare. 

La aeroplanul Wright lipsesc apoi suprafețele stabilizătoare: lip- 
seşte coada acroplanului. E drept că Wilbur Wright susține că stabi- 
lizătoarele, atit cele orizontale, cit şi cele verticale, mai mult incurcă de 
cit servesc, căci curenții atmosferici nu lovesc, în majoritatea cazurilor, 
in mod egal suprafețele stabilizătoare şi cele susținătoare, şi că, fără a- 
ceste suprafețe, aparatul e mai mlădios şi permite o descriere de curbe 
mici de tot. Suprimarea supralețelor stabilizătoare, însă, nu se poate 
face fără a micşora stabilitatea intregului aparat, şi, dacă luxul de a se 
lipsi de ele şi-l pot permite frații Wright, care fac sportul acesta de 
mai bine de cinci ani, lucrul acesta nu şi-l poate, desigur, permite un 
novice. Superioritatea aeroplanului american față de cel francez coz- 
stă în deformarea suprafejelor susținătoare, şi probabil că toate 2- 
eroplanele care se vor construi de acum înnainte, vor face uz de 
această deformare, 

In sfirşil aeroplanul american are două helice, care se Învirtese in 
senz contrar, pe cind aeroplanu! francez are numai © helice. Sistemul 
cu două helice prezintă, din punct de vedere teoretic, avantaje Incontzs- 
tabije; el are însă, din punct de vedere practic, un mare neajuns. Dacă la 
aeroplanu! Voisin s'ar rupe helicea,—lucru ce se poate întimpla fosrte 
uşor, de oarece helicele sint organe delicate, —aeroplanul s'ar scobori 19- 
cel, într'o curbă graţioasă, fără nici o primejdie pentru aviator. Nu sot 
acelaşi lucru s'ar întîmpla însă la acroplanul Wright: aici o helice ru- 
pindu-se, pe cind cealaltă continuind să lucreze, echilibrul e imediat stri- 
cat, şi aeroplanul cade la påmint, descriind o spirală, intocmai ca o p3- 


sere innaripată. Accidentul lui Orville Wright în America, care a costat . 


viața unui ofițer american şi în care şi inventatorul era să-și găseaică 
moartea, e o probă de neajunsurile pe care le prezintă pentru momen! 2- 
ces! sistem. 

Nu ne vom opri decit prea puţin asupra celorlalte aeroplane, tonte 
inferioare aeroplanelor Voisin şi Wright. Ne mulțumim să observăm 
că unele din ele, ca aeroplanul Esnault-Peiterie şi unele din aeroplarele 
Blériot, sint monoplane: suprafața susținătoare nu mal e despărțită is 
două părți, aşezate una peste alta. Monoplanele au asupra biplandlor 
avantajul că sint mai mlădioase, permit o descriere, cu viteză, de cercuri 
mici de tot, şi că realizază viteze mult mai mari, opunind aerului o re- 
zistenţă mai mică. De aceia, probabil, aeroplanele viitorului vor fi toate 
monoplane. În schimb, pentru moment, biplanele trebuesc preferate, 
fiindcă sint mai întăi de toate, mai uşor de construit, de oarece sint mai 


CRONICA ȘTIIXTIFICA ~a 


stabile fațä de curenții neregulați atmosferici, care ar veni să bată late- 
ral în aripi, şi fiindcă la monoplanele actuale sintem constructiv nevoiți 
să punem helicea în fața planurilor susținătoare, iar nu în centrul de re- 
zistenţă, ceia ce face că toate monoplanele modeme au tendința, deşi 
toate sint prevăzute cu stabilizătoare mari, orizontale, de a se precipita 
cu virful în pămint. 

In stadiul, la care a ajuns acum construcția aeroplanelor, ele mu 
numai că nu pot îl introduse în viața practică, dar constituesc un sport 
adesea foarte periculos. Aeropianele vor putea fi întroduse in viaţa 
practică atunci cind vor fi prevăzute cu aparate stabilizătoare automate, 
asemănătoare aparatelor stabilizătoare dela torpile, şi care, mişcind o serie 
de cirme orizontale şi verticale, să restabilească automatic echilibrul stri- 
cat de curenţii atmosferici neregulaţi, şi să readucă aeroplanul la pozi- 
ţia, din care fusese deviat de aceste curenie, Aparate de acest fel au 
fost imaginate şi brevetate in timpul din urmă foarte multe, şi unele din 
ele pot îi întrebuințate. Unele însă cer restabilirea echilibrului dela un 
giroscop, ca aparatul Regnard, altele dela un pendul, ca aparatul 
Davidescu, 

Dar aparatele acestea sint grele, şi motoarele de care dispunem 
nu permit întrebuințarea lor. Cu timpul motoarele ușurindu-se, se va 
schimba şi construcţia şi forma aeroplanelor. Aeroplanele viitorului vor 
avea, de sigur, viteze mari : 150—200 Km., poate şi mai mult, şi de aceia 
vor avea nevoe de suprafețe susținătoare mici de tot, vor îi deci, pro- 
babil, monoplane. Toate vor avea aparate de restabilirea automalică a 
echilibrului, aşa că va fi posibilă intrebuințarea, fără prea mare risc, a 
sistemului cu 2 helice. Modul de ridicare a aeroplanelor va fi, poate, 
situl decit acel al aeroplanelor moderne. Modul de lansare al aero- 
planelor Wright va, fi probabil, cel întăi părăsit. Cu cit va crește viteza 
aeroplanetor, şi, deci, cu cit suprafeţele susținătoare vor deveni relativ 
mai mici, modul de ridicare al aeroplanelor franceze, care pentru moment 
dă rezultate satisfăcătoare, va trebui să fie părăsit şi el, căci pe roate 
nu se pot realiza viteze mai mari de 100 Km. decit pe şosele bine in- 
grijite. E posibil ca aeroplanele viitorului să fie prevăzute cu belice 
verticale, care să le ajute să părăsească pămintul. ln sfirşit, motoarele 
fiind uşoare şi puternice, se vor pulea construi aeroplane destul de 
solide, pentruca cineva să se poată rista cu ele la înnălţimi mari, de 
1000—1500 m."); şi atunci va fi posibil să se realizeze aşa numitul zbor 
cu velă (vol ă voile), atit de sigur, al paserilor mari, ca vulturii, cocorii 
Şi cocostircii, care cu aripule întinse, folosindu-se de innălțimea la care, 
se găsesc, de viteza căpătată şi de diferiți curenţi atmosferici ascendenți 
parcurg destul de repede distanțe mari, fără să facă nici o mişcare. 

Pină atunci aeroplanele nu vor constitui, cum am spus, decit un 


1). Pana acum recodul 1l ţine Wilbur Wright, cu un salt de 100 m. 


$ö VIAȚA ROMINEASCA 


sport, adesea periculos. O neprevedere, o greşulă a conducătorului, şi 
aeroptanul dezechilibrat cade la pămint. ŞI dacă Wilbur Wright deține 
tecordul timpului, al innăițimii şi ai distanței, meritul nu e atit de mare al 
iwi W. Wright, inventatorul, cit al lui W. Wright, conducătorul de aeto- 
plane. Recordurile le datorește el nu atit talentului lui inventiv şi con- 
structiv, cit dibăciei şi extraordinare lui forțe nervoase, care i-su permis 
să-şi ţie încordată atenţia mai bine de donă ore. ȘI, astfel, am ajuns iar 
de unde am plecat: evoluția aeroplanelor, ca şi evoluția tuturor celor- 
lalte mijloace de navigație aeriană e strins legată de evoluția motoa- 
relor uşoate, şi, cînd aceste din urmă se vor putea construi destul de 
“uşor, construcția aeroplanelor practice nu va mai prezenta nici o di- 
ficultate. 

3).  Helicopterele, Acestea cer susținerea în aer dela o pereche 
sau dela un număr ct soţ de perechi de helice verticale egale, care se 
invistesc, două cite două, în sens contrar, Helicopterele au față de aero- 
plane neajunsul că, pentru a ridica acelaşi greutate, consumă o forță 
mult mai mare decit aeroplanele, şi apoi sint mai periculoase decit aces- 
tea, de oarece aici o rupere a unei helice, pentru moment atit de delicat 
construită, înseamnă o catastruiă, 

in stadiul actual al navigaţiei aeriene, helicopterele au rămas mult 
în urma aeroplanelor. Nu ştim ce ne rezervă viitorul; «e probabil însă 
că și acest soiu de maşini de zburat va avea soarta ornitopterelor. 


Em. Triandatil. 


Cronica Externă 


Evenimentele din Turcia 


Regimul constituțional din Turcia a trecut printr'o criză din cele 
mai grave. Abdul Hamid, care părea a fi înțeles minunat că regimul 
constituțional este o necesitate, fără de care nici un Sultan numai poate 
aspira astăzi la pretenția de a domni asupra imperiului otoman, a in- 
cercat să înnăbuşească constituția printr'o lovitură pertidă şi dosnică şi să 
relatroneze, astfel, absolutismul. Bine înțeles că la acest atac Tinerii Turci 
au răspuns cu cea mai mare energie şi rezultatul acţiunii lor a fost strā- 
lucil. în citeva zile ei au reuşi! nu numai să asigure continuitatea Të- 
gimului constiiuţional, dar încă să detroneze pe Abdul Hamid şi să dis- 
trugă ultimele rămăşiți ale faimosului regim hamidian. Ca isbinda finalā 
să îi rămas de partea Tinerilor Turci, nu estede mirare. Atmosfera gene» 
rală le era favorabilă şi vintul vremurilor bătea în visiele lor. Dar cela ce 
a fost surprinzător a fost repeziciunea cu care au cîştigat supremaţia. 
In mai puţin de opt zile, după contra revoluţia uneltită de Abdul Hamid, 
Tineri Turci erau sub zidurile Constantinopolului, cu două corpuri de 
armată, cel din Salonic şi cel de la Adrianopol, şi cucereau, aproape fără 
nici o împotrivire din partea soldaţilor Sultanului, palateie imperiale şi 
ministerele, obligind pe Abdul Hamid să abdice şi să plece la Salonic, 
ca prisonierul lor, întovărăşit numai de citeva cadine şi ciţiva servitori, 

Din repeziciunea, cu care Tinerii Turci au procedat şi din lipsa de 
impotrivire serioasă ce au întimpinat, lumea s'a putut convinge, pe de 
o parte, de însemnătatea mişcării pe care el au creat-o în toată lumea 
otomană şi, pe de altă parte, de iluziile ce îşi mai făcea încă Sultanul 
despre puterea lui, 

Se ştia că mişcarea Tinerilor Turci este o mişcare însemnată, dar 
mulţi credeau că era la mijloc mai mult un entuziasm trecător, datorit 
vrăjmăşiei pe care regimul hamidian o sămănase in toste straturile so- 
cetății, şi, în orice caz, toţi socoteau că în imperiul otoman sint multe 


GEJ VIATA ROMINEASCA ° 


clase sociale, adine credincioase vechiului regim şi gaia ori cind să se 
ridice împotriva ideilor pe care Tinerii Turci ie reprezentau. Cu alte 
cuvinte, se credea că sint in masele musulmane tezaure ascunse dè 
reacționarism, care nu aşteptau decit un semn al Sultanului, pentru a 
se revărsa şi mätura mişcarea Tinerilor Turci, precum valurile mării 
spală, despreţultoare, palateie de nisip, pe care copiii le ridică pe ma- 
Iuri. Contra revoluția lui Abdul Hamid a avut acest mare dar de a s- 
răta tuturor că chiar în cercurile religioase cele mal fanatice a pătruns 
credința că imperiul otoman nu mal poate trăi sub un regim despotic. 
Taţi au înţeles, însfirşit, că în Turcia susceptibilitățiie religioase se pot 
periect impăca cu anume cerințe ale civilizaţiunii moderne şi că progre- 
sul şi respectul mahomedanismului nu sint două sfere care se exclud. 
cu necesitate, una pe alla, 

Cauzele care au contribuit la această schimbare de concepție sint 
numeroase, Desigur că, în bună parte, a contribuit tirania exercitată de 
Abdul Hamid. Sistemul său de splonagiu, nesiguranța In care trăiau toţi, 
coniiscările pe cate el le tâcea neincetat, —toate acestea au hatărit pe Turci 
să adopte un regim, care să ii pue pe viitor la adăpostul unor aseme- 
nea pericole. Pe de altă parte, sistemul lui Abdul Hamid ducea, cu fa- 
talitate, la două rezultate : Intăi ia mişcarea separatistă a diferitelor na- 
Vonalităţi, astăzi supuse imperiului otoman, şi, al doilea, la acapararea 
sistematică a comerțului şi a industriei turceşti de cătră elementele stră- 
ine. Ori, în aceste două rezultate stătea nu numai pericolul cel mai mare 
pentru lumea musulmană, dar se găseau concentrate şi problemele cele 
mai jignitoare pentru mindria şi pentru sentimenteie religioase ale Tur- 
ciior. Aşa fiind, era şi firesc ca, atunci cind toate ceielalte țări necreştine 
scuturau jugurile străine sub influența unui puternic vint de naționalism 
şi se reorganizau pe temeiul civilizaţiunii europene, Turcii să Îi părăsit 
şi ei vechile forme de guvernămint. Nu trebue să uităm că mişcarea 
Tinerilor Turci nu a fost o mișcare izolată, Toată lumea asiatică s'a trezit, 
dintr'odată. din amorţeala ci. Acesta e unul din fenomenele cele mai cu- 
rioase ale timpurilor noastre. EI a fost determinat de victoria Japoniei 
asupra Ruşilor. Lumea asiatică, văzind că Rusia a fost zdrobită de cătră 
singura putere asiatisă, care se adaptase civilizaţiunii europene şi im- 
prumutase formele ei de guvernămint, a crezut, deodată, în virtu- 
tea acestei civilizațiuni, şi, simultaneu, ne-a fost dat să privim renașterea 
Persiei, a Indiilor, a Chinei şi, acum în urmă, şi a Turcilor. Dacă miş- 
catea Tinerilor Turci ar fi fost numai o mişcare liberală, ca nu ar îi 
prins atit de repede rădăcini în Turcia. Ceia ce a înlesnit progresele Ti- 
nerilor Turci a fost că mişcarea lor s'a înfāțiṣat ca o mişcare naționalistă, 
Apostolii mişcării Tinerilor Turci au jost mai puţin nişte suflete inamo- 
rate de libertate și de doctrinele innaintate ale lumii moderne, decit nişte 
patrioţi, cărora le singera inima, comparind situaţia țărilor din apus cu 
situația din Turcia. Ei cunoşteau virtuțile poporului ottoman, rezervele 
de energie, de bun simţ, de hărnicie, ce zăceau acolo, Şticau că, dacă 


CRONICA EXTERNA 93 


aceste forje sociale se pierd, dacă imperiul ottoman se surpă pe zi ce 
trece, e fiindcă acest imperiu este cel mai rău ocărmuit din lume, 

Prin urmate, e destul să schimbi reaua administraţie a statului, 
pentruca decadența să înceteze și pentruca splendorile de odinioară să 
teinvieze. Simplicitatea acestui raționament a isbit mintea celor mai ne- 
păsători şi mai sceptici dintre Turci. Toţi acei care, Întinşi pe terase o- 
fientale, visau zile întregi, şi nepăsători de sbuciumăriie lumii occidentale, 
sorbeau liniștiți, farmecele unei vieţi uşoare, toți aceştia au îmbrățișat 
cauza Tinerilor Turci, cu speranța că, sub puterea ideilor acestor oa- 
meni entusiaşti, din Turcia slabă, umilită, ruptă în bucăți de ghiaurii cei 
păcătoşi, va răsări iar o Turcie puternică, care să pue stavilă poftelor 
din afară, să răspindească propășirea neamului şi să impună respectul 
lumii întregi, Şi iată cum năzuințele liberale ale Tinerilor Turci s'au în- 
tilnit cu fanatisinul religios al bătrinilor. Numai aşa se explică cum 
mişcarea Tinerilor Turci a putut pătrunde pănă în adincimile popo- 
miui turcesc, şi, tocmai fiindcă lucrurile se întăţişau astfel, de aceia ea 
2 şi scăpat discernămintului lui Abdul Hamid, care n'a zărit punctul de 
contact ce putea să existe inire fanatismul vechilor Turci şi liberalismul 
acelor tineri. 

Dealtmintrelea, nici nu era cu putință ca Abdul Hamid să nu'şi 
facă Muzii asupra puterii sale, Cel mai mare rău al guvernămintelor 
despotice, pentru despoți, stă In faptul că între ei şi lumea, pe care ci 
voesce s'o ocirmulască, nu există nici un fel de contact, aşa încit, dacă 
despoţii pot, citeodată, pregăti împotriva poporului lovituri în ascuns, 
poporul poate, întotdeauna, suferi prefacerile sociale cele mai adinci, 
fără, ca despoţii să bănuiască ceva. Acesta a fost cazul lui Abdul Ha- 
mid. El şi-a inchipult că spionii, acest vast şi costisitor aparat de spio- 
nagiu, cu care împânase lumea, pot să stabilească acest contact. E! a 
ultat însă ca marele cusur al spionilor e că ei sînt dirigulți şi că culeg 
ştiri numal în direcțiunile ce li se indică. Ori, cine indică aceste di- 
recțiuui ? Le indica Sultanul, care cauta vrăjmaşi şi comploturi în siere 
care į se păreau lui suspecte, dar nu se pgindea la acel mare proces de 
evolujiune, pe care numai citeva cuvinte ale Tinerilor Turci îl determi- 
nau, prin interesele pe care le deşteptau şi prin necesităţile la care se 
adresau, Dealtmintrelea, asupra unui proces social de o aşa însemnătate 
şi de o aşa adincime ce influență putea să aibă o armată de spioni, 
prin detinițiune pregătită să tradeze toate cauzele şi prea obişnuită si 
se mulţumească cu superficialitatea lucrurilor, pentru a putea ghici fa- 
căra mintuitoare, care se aprinde în fundul tuturor sulerințelor mari. 
Abdul Hamid a mai avut încă un mare merit că a putut, atita timp, 
menţine un regim, care era osindit peirii şi de spiritul vremurilor, şide 
nevoile reale ale imperiului său. Sfirşitul lui e ceia ce trebuia să 
te, sfirşitul unei tentative atit de cutezătoare impotriva mentaliti- 
i vremurilor de azi, adică un dezastru urit din toate punctele de 


a VIAȚA ROMINEASCA 


vedere. Abdul Hamid a sfirşit, cum a domnit: a imprimat dezastrului 
final nota odioasă care învălue toată domnia lui. 

Nu vom încerca azi, cînd evenimentele sint incă prea aproape de 
noi, să formulăm o părere definitivă asupra acestei domniii. Perspectiva 
e indispensabilă în istorie. Dar putem, de pe acum, afirma un lucru: 
trăsătura caracteristică a personalităţii iui Abdul Hamid a fost un fel de 
excrescenţă bolnăvicioasă a egoismului. Abdul Hamid ar fi putut să facă 
tot ceia ce a tăcut, să omoare sute de mii de armeni, să impileze pro- 
vincii întregi, sā confisce averi colosale, să fie crud, ipocrit, viciean, 
trădător şi laş, în acelaşi timp,—cind ar fi avut o domnie de tristă a- 
mintire, dar, totuşi, n'ar fi fost personagiul odios, care a inspirat o ade- 
vărată repulziune supuşilor săi şi lumii civilizate, dacă cruzimea şi lă- 
comia ar îi fost la e! mijloace pentru a servi vre-un interes obştesc, sau 
vre-o cauză mare, oricit de antipatică şi oricit de Ingustă ar fi fost cea. 
Dar ia Abdul Hamid totul s'a redus la un singur lucru: la persoana lui. 
lată de ce istoria îi va refuza, intotdeauna, circumstanţe uşurătoare, A 
confiscat averi fabuloase, a omorît mii de oameni, ca să potolească lā- 
comia de bani, care ii ardea sufletul, ca să poată umplea lăzi cu lire de 
“aur şi cu maldăre de pietre scumpe, ca să satisfacă voluptatea bolnăvi- 
cioasă pe care i-o dădeau pipăirea aurului şi ascunderea bogățiilor, prin 
toate colțurile miticului Yildiz. A asasinat sute de mii de armeni, fiindcă 
intimplarea a voit ca cijiva Armeni să ff complotat impotriva vieţii 
lui şi fiindcă, cuprins de o spaimă nebună, nu sa liniştit decit atunci 
cind a avut siguranța că numai rămăsese în tot Constantinopolol nici un 
Armean în viață. S'a închis la Yldiz, a înlăturat pe toţi oamenii de va- 
loare, a concentrat totul în jurul lui, a ingenunchiat toate forțele. a dom- 
nit prin spaimă, prin corupţie şi prin vicleşug, fără să se dea în Vături 
dela cea mai fugrozitoare crimă, fără să bănuiască măcar ce este seru- 
pulul,—şi aceasta numai pentruca voința şi poftele lui să fie toate im- 
plinite. Dovadă că la el toate s'au redus le grija persoanei şi averci lui, 
ne-o dau ultimele zile ale domniei saie. Dacă Abdul Hamid ar fi lost, 
în viaţa lui insuflejit de vre-un ideal, ar fi găsit în firea lui destulă pu- 
tere ca, în infringerea lui, să aibă măcar vre-un crimpei de măreție, dacă 
nu un gest eroic. Nu s'ar fi firit, ca cel mal păcătos sclav, la picioarele 
învingătorilor săi, nu le-ar fi implorat ertare, dindu-le tot, până şi viaţa 
celor din urmă soldați credincioşi, pănă şi numele celor din urmă par- 
tizani devotați, numai ca să-l cruțe viața şi averile. Mai ales, cind a săvirşit 
anume fapte, cînd ai făcut să curgă atita singe, incit să se roşească a 
pele Bosforului, nu ţi-e permis să nu ştii să stirşești, Până şi asasinii 
de rind işi pun ultima mindrie în a avea, cel puţin, tăria sufletească de 
a privi guilotina în faţă, 

In asemenea condițiuni, nimic nu e mai tipic decit epilogul dra- 
mei hamidiene, Această domnie pătată de singe, plină de crime, învă- 
luită toată In misterul atmosterelor de Seral, imbibată parcă de un par- 
fum de cruzime orientală, se sfirşeşte cam ca istotia unor bande, prin 


__CRONICA EXTERNA 95 


scotocirea peşterei tilharilor. Ea e o dramă, care se închee printr'un in- 
ventar: o anchetă prin marele bănci europene, ca să se stabilească 
cifra exactă a milioanelor depuse acolo de Abdul Hamid; deschiderea 
tuturor lăzilor, tuturor dulapurilor, tuturor ascunzătorilor secrete, a tutu- 
ror beciurilor de la Yidiz, pentru a găsi şi a cataloga banii, giuvaerica- 
iele, titlurile de rentă, acțiunile, vasele de aur şi de argint, toate obiec- 
tele prețioase, toate bogăţiile de o mie şi una de nopți, pe care egois- 
mul hrăpareţ al lui Abdul Hamid le-a acumulat, în 30 de ani de dom: 
nie. ŞI e păcat ca Abdul Hamid să fi fost un astfel de om, fiindcă, 
orice s'ar spune, el avea însuşiri mari. Inchipuiţi-vă numai ce energie 
extraordinară, ce stăruință în îndeplinirea voinţei sale, ce rafinare în di- 
băcie trebue să fi avut acest om, pentruca să menţie In picioare, timp 
de 30 şi mai bine de ani, un regim atit de protivnic realităţii, un regim 
care era o aşa de îndrăzneață sfidare a vremurilor în care trăia și a ci- 
viiizaţiunii în mijlocul căreia opera,—şi presupuneţi ce ar fi putut să 
dea, ca lapte mari şi ca fericire pentru poporul său, aceste însuşiri stră- 
lucite, dacă ele ar fi fost puse în serviciul binelui obştesc, lar nu inchi- 
nate toate întru satisfacerea instinctelor sale egoiste! La dreptul vorbind, 
Abdul Hamid era un bolnav. Intr'o intocmire socială sănătoasă şi rațională. a- 
cestom ar îi fost ingrijit Intro casă de sănătate, lar nu investit cu atributele 
suveranității supreme. S'ar zice însă că soarta a voit ca despotismul să 
se stirşească în Turcia cu o astfel de domnie, pentruca toată lumea să 
se poată încredința că e nevoe să se institue în imperiul otoman un re- 
gim care, pe viitor, să-l pue la adăpostul unor asemenea nenorociri. Tre- 
bue să recunoaștem că nici nu putea să fie domnie care să desguste 
mal mult pe un popor de absolutism, decit domnia lui Abdul Hamid. 
Precum, în antichitate, se imbătau iloji, ca, din spectacolul degradator 
al beţiei, stâpinii să se desguste de abuzul vinului, tot astfel soarta pare 
a Îi vrut ca, din spectacolul abuzurilor hamidiene, Turcii să fi păstrat, 
pentru vecie, ura puterei despotice, 

Dacă Vila Alatini a inchis cu persoana lui Abdul Hamid și o pa- 
gină din istoria imperiului otoman, nu e mai puţin adevărat, totuşi, că 
pentru tinerii Turci începe acuma epoca cea grea. 

Intr'adevăr, acum abia începe pentru ei epoca constructivă. Până 
azi a fost epoca de distrugere a trecutului, în care entuziasmul şi spe- 
tänja au suplinit adesea multe alte lipsuri, Acum însă e vorba de a se 
clădi ceva, şi opera de organizare e presărată cu greutăți de tot felul. 
Greutățile vin, mai ales, din două părți: dela elementele turceşti, cu 
care trebue procedat în aşa chip, incit să se păstreze un echilibru, cit 
se poate mai stabil, intre tendinţele progresiste ale unora și prejudecă- 
{le altora, și dela naţionalităţile care trăesc sub jugul otoman şi cu 
care trebue urmat In aşa fel, incit ele inseşi să aibă interesul să Susție 
regimul Tinerilor Turci şi să nu fie intru nimica ispitite de a se deslipi 
de imperiul otoman. Pe lingă aceste două greutăţi fundamentale, Tinerii 


ó VIAȚA ROMINSEASCA _ _ — = — 


Turcii vor avea de luptat cu toate greutăţile inerente oricării lupte şi 

oricării transformări sociale. Ei vor intiimi în drumul lor prejudecăţi nes- 

tinse încă, încercări fatale de reacțiune, ambiţiuni, speranțe amăgite, 

nelipsitele calomnii, deprinderi care nu se pot stirpi—întrun cu- 

vint, tot convoiul de mici mizerii păminteşti, care sint veşnic nedespăr- 

jite de viaţa şi de sbuciumările omului. Dacă Tinerii Turci vor şti, 

insă, să păstreze disciplina şi încrederea de ae sway ră vor Are să e t 

inainteze pe acest drum spinos; mai mult, vor innainta chiar mai iesne, “ 
căci nu i mai avea, ca până azi, pe vrăjmaş în mijlocul lor. ronica veselă. 


CALEIDOSCOP. 


au Fantezie de Sf. Gheorghe. 


(Un interior de bătrin divortat}. 


I. G. Duca. 


CALENDARUL DE PÄRETE. 


(eu cifra rogie de minie.) 
V'anunţ c'a venit Slintu-Gheorghe ! 


UN FOTOLIU VETERAN. 
Hai, cară-te! 


UN CAMION, 
furuină afară.) 


Lasă pe mine! 
Vă car eu pe toate! Răbdare! 


TOATE MOBILELE. 
(în eor.) 


Ce plagă! Ce chin! 


UN OBIECT INTIM. 


Ce ruşine, 
UN PAIANJEN, 


Așa se cuvine acelui ce nu'şi are propria casă! 
De'ml daţi două puncte în spaţiu, Indată 'mi întind a mea plasă! 


MĂTUROIUL. 
(ameniniindu-].) 


Mă urc eu la tine-arahnee şi-ţi spulber îndată eu verva! 


VIAŢA ROMINEASCA 


PAIANJENUL, 
(fagind pe taran), 


În trist hal ajuns'ai, sărmana mea veche rivală, Minerva ! 
Rămii cu gunoaele tale, respectă-mi exilul celest... 


UN ŞOAREC. 
Plecaji cine vreţi! Eu sint contra: moi, f'y suis, deci, je reste! 
O PLOŞNIŢĂ, 


E trist ca să'ţi laşi un prieten cu care-ai trăit impreună! 
Deci, eu emigrez cu stăpinul pe care-l ador... 


ŞOARECUL, 
Poită bună! 


FOTOLIUL VETERAN, (oltind). 


Ce este şi viața umană decit o eternă mutare! 

Dar tot universul acesta nu-i oare bazat pe mişcare ? 

De ce ne-am mal plinge, tovarăşi, cind ştiţi c'a probat Galileu 
Că'n spaţiu pămintul se mută, rotindu-se 'n zodii mereu ! 

Că inamovibil nu este în viața aceasta amară 

Decit ghinionul Iui Mirea, poetul,—şi steaua polară ! 


UN ALTUL, 
Aşa e! Sint toate mobile! 


UN RĂVAŞ DE DRAGOSTE RĂTĂCIT, 
Da, pân' şi la donna è mobile ! 


UN FULG DE PERNA, 
Qual pium' a! vento! 


VETERANUL. 


O, Doamne ! Ce vremuri ignobile! 
Pe vremea cind eu eram tinăr, țin minte, la "ntăia mutare... 


UN SCAUN „MODERN STYL". 


Incepe din nou ramolitul cu-a sale-ovajiuni funerare. 


Pe vremea cind eu eram ti 
Cu drag Îmi păzea canavăua cusută de propria-i mină, 


bär, eram adorat de stăpină: 


Căci încă p'atuncia în casă 
Cu degete fine şi albe, s 
O văd cum broda curcubtă 
Tii minte, micuță ogtindä®% 


in onoare gherghețul... 
mpă lutind ca sidetul, 
n firele lungi de mătasă... 


OGLINDA, 
(nftind). 
Era minunat de irumoasă | 
Sub ceața întinsă de vremuri pe ochiul meu limpede-odată, 
Suride şagainică încă imaginea ci adorată 
Şi parcă se miră de-atita ruină şi-atita vechime... 
LAMPA. 
O, dulci, neuitate şi-apuse de-apururea ceasuri sublime t 
Aice, pe colțul de masă, veghiam cu-abajurul meu roz, 
Cind ea "şi impletea de culcare cu panglici bogatele cozi, 
Și stam luminindu-i visarea ades pănă noaptea tirziu. 
O PERNIŢĂ DE MĂTASĂ. 


Qricit de ascuns şi de tainic, un gind nu avea să nu-l știu! 
Aci 'şi îngropa ea obrajii cind singură-adesea plingea... 


MAI MULTE VASE DE FLORI. 
Podoabe de fiori minunate tot anul purtam pentru ea! 
CEASORNICUL. 
Şi barnică! 
SCRINUL, 
Şi gospodină, cu cheile 'n briu şi cu şorţul... 
UŞA. 


Era cam uşernică, totuşi... 


1e VIAȚA ROMINEASCA 


„e —— 


UN COD BLAZAT. 
(pe birou) 


Ce pacoste, bre, şi divorţul! 
Doi ingi se 'niilnesc cine ştie la ce festival sau serată, 
Işi fac cu piciorul sub masă, în timp ce minincă 'nghețată, 
işi dau „rendez-vous*-uri pe stradă, îşi scriu citva timp post-restans 
Şi dinsa devine amantă, iar dinsul devine amant. 
Apoi se complică-aventura, şi, dacă amanta-i abilă 
I poartă pe-amant ce-l mai poartă şi-l duce la starea civilă: 
Biserică, popi, nun şi nună, Ciolac, fotograf, gratulări, 
Plecare urgentă la Nizza, dar după exces-desmierdări, 
Golit e borcanul cu miere... necaz, gelozie, scandal, 
Aprozi, trel somații legale, şi—uf, în sfirşit !—tribunal ! 
CEASORNICUL. 
De-atunci a "'nceput iar boema... 
BIBLIOTECA, 
O, Doamne, ce harababură! 
O CANAPEA. 
Mai an mi-am pierdut două coaste... 
PIANUL. 
Şi eu, mai întreaga dantură! 


PENDULA, 


Eu siicia cin ochit.. 
LAVABOUL, 
Eu, ibricul, 
O SOFA. 
Şi eu, jumătate din ciiț! 
FOTOLIUL VETERAN. 


Din toată tamilia'mi scumpă eu astăzi sint ultimul jilj! 


CRONICA VESELA tei 


4Uşile se deschid bruse şi intra hamalii eu 
š se zgomot, se 
din casă. Iolgi dau Jua za deui) alta A 


O CADRĂ. 
Adio, părete ! 


PĂRETELE. 
(în ecou). 


Adio! 
O OGLINDĂ VENEŢIANA. 
Doómol ! 
FOTOLIUL VETERAN. 
Aduceţi-mi brancardul | 
UN PASTEL DE FEMEE (cătră hamal). 
Inlături cu laba, mojice, că'mmi iei de pe față tot fardul! 


{Uo hamal scapă ghipsul Venerei din Mio, rupindu-i nasul și eăuttud 
să î-l pue la loc) 


VENUS. 


Mutatis mutandis ! Vai mie! 
OGLINDA. 


Sărmana mea Venus din Milo! 
Ca Duică, nici nas n'al acuma... 


STĂPINUL. 
(inteind, o zăreate şi exclamă, ca Aeneas) 


O quantum mutatus ab illo! 


A. Mirea 


VIAŢA ROMIXEASCA 
Sunt lacrima rerum. 


Une grace strange el navrante 
Est bea le blanc trápas des lys... 


Jaa Lorrain. 


În grădina unde Infloreau odată, 
Gingaşe zambile, albe, diafane, 

Unde ardeau macii, roşii lampioane, 

În lumina stinsă, parcă voalată 

Ce-o aruncă 'n preajmă stinjineii vineţi, 
Azi, e întuneric şi pustietate... 

Ah, ce cruntă moarte, flori nevinovate! 
Voi ce, în potire, madrigale ţineţi. 


În grădina tristă, în grădina moartă, 

Unde astăzi totul, totul funebral e, 

Printre ramuri rupte, veştede petale, 

Doar un flutur negru, jalea şi-o mai poartă. 


Ascultaţi povestea florilor damnate : 

Ele, nu muriră n glastre ce omoară, 

N'au murit pe albe sinuri de fecioară, 
Nici în blonde plete; n'au murit presate 
"N breviarul vr'unei Graetchen visătoare,— 
Ci, 'ntr'o dimineaţă, un măgar intrat-a 

În grădină. Dinsul, mirosi o floare, 
Smulse una—două... apoi, cu grămada. 
Urechiatul lacom le mincă pe toate £. 


Eu, nu pling slirşitul florilor curate, 
Nici bine nu'mi pare, nici nu simt vre-o milă 
Pentru floarea care moare ori învie, 
Eu, cind mă apuc să fac o poezie, 
Sint asinul, care mestec'o zambilă. 
Joachim Botez. 


Cronica fantezistă. 


Misterul din strada Diaconeselor. 


Toală lumea cunoaşte rolul preponderant pe care-l are, in 
păzetăria modernă, reporterul, Însemnâtatea reparterului intr'o 
redacție nu este intrecută azi decit de loartecă. 

Reporterul modern afā tot, vede tot, miroase tot, e chiar 
in stare să invente tot. 

Cu creionul intr'o mină, cu carnetul in cealaltă, aparatul 
fotografic în a treia, el ne redă violul de eri şi incendiul de 
mine. 

Reporterii moderni Ştiu tot, tot, —mulţi chiar Și gramatica 
romina. 

Dacă ar mai fi necesară o probă de dibăcia reporterului 
modern, următoarea ar fi hotăritoare. 

Citisem in gazete ultima promoţie de Bene-Merenti: lite- 
răți, pictori, sculptori, ușieri, muzicanți, moaşe, etc., etc. (Cine 
pretindea că nu mai sint romini nebenemerentaţi F) 

Clasificația oficiala a victimelor mă lăsase foarte perplex : 
unii scriitori, Bene-merenti clasa |; alții, clasa It; alţii, Serviciul 
credincios ; alții, Virtutea militară ! Artişti bine apreciați căpă- 
lau clasa II, pe cind iluștri horticultori erau bombardaţi cu clasa 
intăia. Clasa intăia pentru scriitori de o oficială mediocritate, pe 
cind scriitori meritoşi se alegeau cu Medalia jubilară ! Ințelegeți 
perplexitatea mea, ințelegeți că rămăsesem foarte nedumerit de 
această fantezistă clasificație, Care să-i fie explicația, care să-i 
fie cauza ?— Nimic mai simplu imi veţi zice; Cauza ?— cauza 
este cea atit de veche şi ait de puternică în țara noastră. Cauza 
este protecția, Scriitorul cu o protecție de 10 deputați putere va 
căpăta un Bene-merenti clasa l-a, pe cind Pirlitul a cărui pro- 
tecție nu are nici doi senatori putere, se va alege, fireşte, cu 
clasa a doua, a doua, numai pentru că nu există a treia. 

Ei bine, nu este aşa, in cazul de față protecţia nu joacă 
nici un rol, nu surideţi, nici un rol: Pune omul in joc protec- 
tia de care dispune pentru a căpăta o catedră universitară, o 


104 VIAȚA ROMINEASCA 


— e — 


misice, un minister, o fur-nitură, ceva de valoare, dar care-i 
prostul să-şi uzeze protecția pentru Serviciul credincios clasa H, 
ori pentru Hene-merenti, clasa l-a! Atunci ?— Atunci imi ziceam că 
poate Statul insuşi nu atribue nici o importanță diferitelor sale 
clase de decoraţii, diferitelor sale calități de tinichele, ceva ca 
la Regia monopolului tutunurilor. Cum știți, și R. M. T. imparte 
produsele sale în o mulţime de clase, de calităţi: Clasa |, clasa 
H, ctc., etc, Dar, iarăși cum ştiţi, oricare arfi „calitatea“, Bec- 
temis ori Mabhorcă, tutunul rămine acelaş,—singur prețul diiera, 

Ca şi Domniavoastră, eram şi eu foarte perplex, Zi și 
noapte mă întrebam de ce un pictor de valoarea lui Pătrașcu să 
capete clasa a doua, pe cind un pictor de nevaloarea lui Sera- 
fim, clasa întâia ? | 

Zi şi noapte mă întrebam de ce jumătatea scriitorului Mi- 
rea, D-l Iosif, să fie bene-merentat clasa l-a, pe cind cealaltă ju- 
mătate, d-i, Anghel, numai a doua? 

De ce Domnul... Må opresc, cele „8 pagini*—de anunțuri— 
ale gazetelor nu ar fi de ajuns pentru a inregistra toate Intrebă- 
rile la care dă naștere ministeriala clasificaţie a scriitorilor, a ar- 
tiştilor noștri. De altmintrelea cazurile citate nu sint ele mai 
mult ca suficiente pentru a explica perplexitatea publicului, a 
noasiră ? 

De ce? 

— 0 fi deandoasele, zise unul. Clasa a Il-a o fi cea mai 

mare. 
Explicaţia e bună pentru cazul Pătraşcu-Seratim, dar ce te 
faci cu d-l. Mirea”, transformat prin ministeriala clasificaţie In- 
trun fel de vagon-mixt: jumătate Clasa l-a, jumătate Clasa H-a; 
un fel de plăcintă: jumătate cu carne, jumătate cu brinză ?! 

— Numirile se lac dupa vechime. 

— După greutatea corporală. susține un al treilea. şi recu- 
Noaștem că este o parte de adevăr în această alirmaţie, dar a- 
tunci puternicului Sadoveanu, nu-i ajunge Clasa l-a, i se cuvine 
minimum un Bene-mereati Vazon-Lits şi atunci, duiosul, dar țiricul 
poet Stavri cu ce va rămine ? Trecerea Dimboviţei, Ordinul Ca- 
rol, Medalia jubilară ? 

— Tăcere, Domnilor, am găsit, Criteriul ministerial este e- 
lasticitatea coloanei vertebrale, 


Firește, fiecare din aceste ipoteze poate explica unele ain 
cazurile promoţiei, nici una, insă, nu este destul de cuprinză- 
toare, nici una nu ne dă criteriul ministerial, Enigma perzistă, 
cruda enigmă continuă să ne tortureze. 

Dezesperind ca prin simplă logică, ca prin simplu bun simț 
să putem alla ministerialul talentometru, ne deciserăm-—oul lui 
Columb—să ne adresăm, pentru a-l alla, insuşi ministerului cta- 
silicator, 

Pe D-nul Haret, cu care era natural să Incepem, îl deran- 
jarăm in zădar. Domnia-sa ne declară că n'are nici o cunaștință 


CRONICA FANTEZISTA inà 


de numirile făcute. Eu sint omul școalei, mă ocup de a ] 
de Nimic alt. E drept că, la un centrali dat, hoziad, cà câ 
scriitori şi artişti pretindeau că fac parte din diferite şcali: 
„Şcoala impresionistă“, „Şcoala franceză“, „școala naturalistă= şi 
alte școli am crezut de datoria mea, ministrul $coalelor, să tri. 
mit să le inspecteze. Inchipuiește-ţi Domnule, am allat ast-fel ca 
totul era O minciună! Cu tot zelul lor, inspectorii mei nu au pu- 
tut găsi nici una din acele pretinse „Şcoli“ ! Tot ce au găsit, a 
lost In București „Liceul francez“ iar nu „Şcoala iranceză* dar 
nici unul din acei pretinși „elevi ai şcoalei franceze: — nici 
RE „hu sa găsit trecut in matriculele Liceului francez, 
ri răminea să diac? Sa dau, fireşte, o circulară şi så mă 
vezinieresez de toţi acei impostori. Tatà de ce, Domnul meu, nu 


vă pat da nici o lämurire asupra clasiticării lor i 
cretarul meu general, poate el... nine Sa 


* 


— Dragă doctore regret, dar i imi 
D +, FESTER dar personal nu știu nimic des- 
pre numirile de care-mi vorbeşti. Nu infelėg insă mirarea d-tale 
intru ceea ce priveşte clasificarea. Te intrebi de ce Pătraşcu 
artist de talent, a căpătat numai clasa a doua, pe cind Serafim 
întâia, ŞI te miri. Apoi bine, doctore, dacă Pătraşcu are talent, 
ce-i mai trebue și decorație ? Şi nu vezi cit de nedrept ar fi ca 
cel iz e talent să fie şi fară de Bene Merenti !+ 
| „indesc, scumpe doctore, ca acestea 's sentimentele uma- 
de Te ra acnee pe aceia care au făcut clasificaţia in ches- 
3 „ue vrei să fii mai pozitiv i i irecţi; 
rai aid d pozitiv informat, treci la Direcţia 


Esr: Sintem cu totul streini de numirile pe j- ? 
nalați, Singurile numiri făcute de noi în ordinul Benk T 
și celelalte, numiri indiscutabile, au fost numirile noastre Atit 
a plecat de la. noi. Restul nu ne privește, Cum știți, aci noi ne 
ocupăm de invățămint, nu avem deci nimic. a face cu lilerile cu 
artele, cu talentul, Pedagogia germană a arătat... i 


Am arătat şi eu d-lui Director, că Indal i 
ar C Ă lă ce voi avea ; 
Ppi libere voi trece să aflu părerea pedagogici aieea 
deocamdată, preocupat de teribila enizma, am trecut la Direcţia B. 


„= Nu vă putem da nici o desluşire, nu facem noi i 
ia Personal insă, cred, d-le Urechia, ca aveți dreptate : distri. 
eu Selle, decoraţiilor, se face in afară de ori şi ce ordine 
igi „lată, de ex., eu, Director, nu am decit clasa a doua Bene- 

erenti, deși sint in Minister de 20 de ani! De 20 de ani vin 


106 ; VIAȚA ROMINEASUA 


punctual, de 20 de ani votez cu guvernul şi, băgaţi bine de 
samă, în această lungă carieră, n'am scris nimic, n'am produs 
nimic, nimic, d-le, desfid să-mi arătați un rind; nimic, tocmai 
ca să nu poată fi controversă asupra meritelor mele. D-ta știi 
cum sint criticii: cit ai făcut greşeala să produci ceva, unul te 
face genial, altul idiot. Ei, tocmai de asta nu am produs nimic, 
nimic, ei bine, d-le, eu totuşi nu am decit clasa adoua ! Te intreb, 
drept e? Şi, poate, nici pe asta nu o aveam, de nu se mişca 
nevastă-mea, mititica... 
Incercaţi la Direcţia VI, poate acolo... 


Nici Direcţia a şasa nu ştia nimic de numirile făcute, şi 
nici a şaptea, şi nici a opta şi nici o direcție. Casa şeoalelor rå- 
mase închisă, ca o adevărată cassă ce este, Casa bisericei işi 
iàcu cruce și jură pe sfinta evanghelie că nu ştie nimic. Nimic 
la Statistică, nimic la Contabilitate. Imi mai răminea Registratura. 
Haide la Registratură, ultima speranța. 

— Nu știm nimic, d-le Urechiă, 

— Vă rog, vă conjur, d-le Registrator, sinteți ultima mea 
speranță, cercetaţi, aduceţi-vă aminte, nu aţi inregistrat cumva 
petiţii de la scriitori, de la artişti care cereau Bene Merenti? Petiţii... 

„== Cum nu, am Inregistrat sute de petiții de pe la scriitori, 
artiști, muzicanți... 

— A, în fine, voi alla! x 

— Unii cereau să traducă pe Omer în grecește, alții pe Pro- 
dănescu in Îranțuzeşte, alţii să transforme in Sonete circulările 
ministeriale... 

Pictorii olereau să facă portretul d-lui Ministru, sculptorii 
statuia d-lui Ministru, muzicanţii să compună un imn d-lui Mi- 
nistru, și toți nu cereau de cit o „mică remunerație*, care să 
acopere „numai cheltuelele“. Așa petiţii berechet, domnule, dar 
petiții pentru a cere Bene Merenti nam pomenit Am pomenit 
petiții pentru a-l refuza... 


Oribila soartă, misterul perzistă! Așa dar nimene, nimene 
in tot ministerul nu ştie cine a făcut promoția benemerenților, 
nu cunoaște nimeni, în tot ministerul, criteriul care a prezidat la 
clasificarea scriitorilor, artiştilor noştri! Oribilă soartă,—tortură- 
toare enigmă. Ca să scap de groaznicul chin mă gindeam la si- 
nucidere. Cumpărasem chiar operile domnului Iorga, cind o 
idee genială... 

Birjar, iute, la Iulia Poloneza. 


CRONICA FANTEZISTA 103 


Graţie unui taximetru, care ne Impingea—cam violent—tră- 
sora de la spate, în două minute furăm la domiciliul celebrei 
cărturărese. Pe zidul casei o mare tăbliță ; 


JULIA POLONEZA 
— Casă propria — 
Inspiruta zeilor, eleva lui Mehmet Ali, fomata interna la Maternitate- 
Ghiceşte treratul, prezentul şi viitorul. 
Comori, boli, divorțuri, pierderi, procese, avorturi, 
calea Moka veritabilă. 
Spune numerile ciştigătoare la loterie. 
Furnisoarea Curţii princiare. 
On parle fransed. Vorbitoj esperantoj. 
— Poltiţi de aşteptaţi niţel. Coniţa e in cabinetul de con- 
sultaţie, cu un domn. 
— Oare cine o fi? 
— (Misterios), Este domnul Ministru Brătianu, vine în toate 
zilele să-i ghicească de remaniere, 


După o scurtă așteptare, uşa cabinetului de consultaţie se 
Heschide, un miros de tâmie, paciuli şi năduşeală sbucneşte. 
„Inspirata zeilor“, Iulia Poloneza, păşeşte majestuos. 

— Am venit, doamnă... 

— Tăcere. Ştiu tot. Ascultă, să vezi cum ghicesc tot,—şi 
(inchizind ochii, inspirată) continuă astfel: Eşti de statură mică, 
porți ochelari. Barbă nu, mustăți numai. Eşti de sexul mascu- 
lin. Aşa e? 

— Da, încă masculin, răspunsei, mirat de toate cite le ghi- 
cește așa de ușor „Inspirata zeilor“. Da. toate sint exacte. Dar 
am venit... 

— Lasă, știu tot. Ascultă: Vei face o călătorie. Ai mulţi 
duşmani, dar şi prieteni, Unii iji vor râul, alţii binele. Fereşte-te 
de unul lung, cu barbă lungă ; te pindește cu o conferință. Ai 
să primeşti o scrisoare. Ai să-mi dai 20 de lei... 

— Aci ai scrintit-o. Dar, ilustră matroană, nu-i vorba de 
mine. lată cazul pentru care am recurs la știința d-voastră. Avem 
in țara noastră o sumedenie de scriitori, de pictori, de sculptori, 
de muzicanți,—toţi, firește, geniali, că doar toți sint nepoți a divu- 
lui Traian. Nu se ştie prin ce minune cițiva din acești nepoți 
ai lui Traian şi copii ai muzelor rămăseseră ne-benemerentaţi, ne- 
decorați. De Paşti, zile in care alți copilași capătă hăinuțe sau 
shetuţe noi, copiii muzelor căpătară cite o medăliuță, cite o de~ 


108 VIATA ROMÎXEASCA 


corățică, Nu însă toţi aceeaşi. Unii căpătară Bene Merenti clasa |], 
alţii clasa I-a, Unii Trecerea Dunării, alții Medalia Jubiliară. Și 
se intimplă că tocmai cei mai puţin meritoşi, cei mai mici. 
căpătară decoraţiile cele mai mari, mai de clasa l-a, iar cei mai 
mari se aleseră cu cele mai mici! Şi lumea sa mirat muit de 
asemenea împărţeală, şi lumea vrea să ştie care să fi fost crite- 
riul Ministeriului, cind lui Pătraşcu—pictorul—i-a dat clasa Il-a, 
iar lui Serafim pe cea dintăi; și lumea vrea să ştie de ce calita- 
tea întăi lui losif, şi numai a doua lui Anghel, Si am întrebat 
Ministrul şi n-a ştiut, şi-am întrebat Secretarul general, şi n'a stiut, 
şi am întrebat tot Ministerul, şi tot Ministerul mi-a răspuns că nu 
știe nimic! Şi atunci am alergat la d-ta, şi iți zic: aţă lulio, 
nu ne lasa; spune-ne care a fost criteriul Ministerului. 

Şi Țaţa lulia mi-a dat în cărți, mi-a dat în bobi, mi-a dat 
în calea, mi-a dat in ciocolată, mi-a dat chiar în bani—in banii 
mei, vai, și vai! totul a fost de giaba, criteriul nu la alat. Ches- 
liunea a rămas tot misterioasă, mai misterioasă ca afacerea din 
stația M. B., mai misterioasă chiar ca remanierea |, B, 


Birjar, la Conu lancu. 

Salonul de așteptare e plin. Șapte miniştri, șapte ambasa- 
dori, șapte consilii de administraţie, şapte cai de călărie, şapte 
biciclete îşi aşteaptă rindul. Saffi văzul cu ce aer ironic mau 
privit toți aceştia! Mai speră şi pirlitul ăsta să fie primit, — 
par'că ziceau. Nu ştiau ei ce bilet de introducţie dâdusem cu fe- 
ciorului. Efect sigur: în adevăr, ușa se deschide şi un majes- 
tuos lacheu anunță: Di. Urechiă să poftească la Majestatea Sa. 
Să fi văzul mutra celor 7 miniștri, 7 ambasadori! Ei, vezi ca 
bilețelul meu căiră Conul lancu era dela D-şoara Mitza de Va- 
gon-lils—şi incepea aşa: Amoraşul meu drăguţ... 

Sint, fireşte, emoţionat. Nu e puţin lucru să pâtrunzi la amo- 
raş, pardon, la Conu lancu. 

In marea sală a muzeului, în mijloc, Conul lancu, mai mult 
cu barbă decit Co cioc, stă în automobilul dăruit de M. S. Re- 
gele Carol. Lingă Conul lancu, sub un glob de sticlă, o perină 
de trăsură. Ce-o fi şi asta ? Excelența sa vede privirea mea in- 
terogatorie, se scoală, se inclină respectuos cătră perina de sub 
glob, se închină şi, cu vocea-i impunătoare, rostește: Perna, pe 
care Augustul meu stăpin și-a pus Augustul Său Fundament. 

O nouă închinăciune şi Excelența Sa îşi reia locul intre cei 
doi văesuitori publici, care Ii lustruiau celebra mustață, 

— Tinere, spune repede ce doreşti; sint grăbit, foarte grå- 
bit: 7 rendez-vous-uri, 7 miniştri, 7 soţietăți, 7 prințese... 

In două cuvinte explicai Excelenței Sale teribila enigmă. 

- Nimic mai semplu, tinere, 

— Excelența voastră a ințeles? 

— Eu anțeleg tot, cu ştiu tot. Află deci tinere că criteriul 
crite... cri.... hor.... horrr.... 


CRONICA FANTEZISTA 109 


Vai, ce nenoroc pe mine, cind să aflu, a adormit! 
. 


La Pink-ul romin. 

_ _ Aţi auzit, desigur, de d-l. Pink, celebru prin pilulele sale. 
Eşti anemic? D-l Pink iți oferă pilulele sale, Eşti singeros ? D-1 
Pink iți oferă pilulele sale. Iți cade părul ? D-1 Pink iţi oferā pi- 
'ulele sale, Te stringe gheata? D-l Pink iți oleră pilulele sale. 
Te-a dat afară din slujbă? D-l Pink iţi oferă pilulele sale. Nu 
poţi face remaniarea ? D-1 Pink Mi oferă pilulele sale’). Nu e 
boală, nu e bolnav care să reziste pilulelor d-lui Pink. Cu fai- 
moasele pilule se vindecă toate: riia caşi guturaiul, holera ca- 
și soacra. D-l Pink este un om mare. 

Multă vreme d-l Pink a fost singurul remediu universal 
multă vreme d-l Pink a operat fără concurență. Astă-zi, în fine, 
lucrurile s'au schimbat: Rominia este fericita țară care a dat 
naștere rivalului d-lui Pink. Astăzi, frați Romini, putem striga cu 
mindrie: avem şi noi Pink-ul nostru, uraa, trăiască d-l lorga, 
trăiască Pink-ul romin. 

Pink-ul romin este chiar superior Pink-ului american, căci 
pe cind acesta se adresează fizicului, Pinkul romin psihicului. 
Pinkul romin ştie tot, vindecă tot, conduce tor, tot, tot mai bine 
ca ori și cine. Se întimplă ceva, se face ceva In țara rominească? 
Bai or eclipsă, tablă de logaritme ori vițel cu două sapete, ce-o 
ñ, îndată Pinkul romin „ni“ confecționează o pilulă, pardon, un 
articol şi „ni“ dă leacul, indrumarea, explicaţia. Nu se intimpla 
nimic ? E la fel. Pinkul Rominiei ne prezintă totuşi pilula sa. 
Rind pe rind pilulele Pinkului romin vindecară, cenzurară, în- 
drumară, organizară, decretară, exploatară literatura, politica, re- 
ligia, moda, patriotizmul, spanachidizmul, comerţul, finanţele. bra- 
zageria, magistratura, astronomia, moșitul, sculptura, piscicultura, 
horticultura, maăturătura, filologia, bucătăria, jandarmeria, Pinkul 
romin se pricepe la toate, drege toate, conduce toate, exploa- 
tează toate. Feriţi-vă de contra-laceri, Adevăratele pilule Pink nu 
se păsesc decit la farmacia, la „Neamul rominesc“. 

Şi dacă El știe tot, El ştie şi criteriul ministerului imi zisei 
cu. El, tot El, o să deslege torturătoarea enigma! La El, deci. 

Imbrăcat in elegant costum naţional, câmașă cu şabacuri, 
izmenuţe cu bibiluri, Pinkul Rominiei, scrie, cu dreapta un arti- 
col pentru Neam : Până cind răbda-vom în tara noustră toată 
jidovimea spurcată, care ni sărăceşte şi ni... 

Cu stinga o declaraţie pentru ziare: „Nu sint antisemit". 

Piciorul său drept arată cum se joacă adevărata chindie, 
piciorul său sting compune o frumoasă poezie, lar din gură: 


g 


1} Cine doreste sa fe mai deplin informat asupra acţiunii acestor 
miraculoase pilule să cileasea volumul „Verzi gi uscate“ da ludolorm. 


“to VIAŢA ROMINEASCA 


Ş lar din gură el zicea 
Doina Domnului lorgă 
Care vine cam ași : 
Rominaş frumos, 
Mul te rog duios: 
„Neamul* mi-l citeşte 
Abonament plăteşte... 


— Domnule Pink, zic eu... 

Tăcere. Nu răspunde. 

— Domnule Profesor ! 

Tăcere, nu răspunde, Noroc că introducătorul imi suflă ms- 
„dul de a mă adresa. Cad în genunchi, lovesc cu fruntea pămin- 
“tul şi zic: Neintrecut geniu al omenirii ! 

Formula operă de minune. D-]. Pink deschise gura și grăi: 

— Cine eşti tu, infim mormoloc care ai indrăznit să intre- 
rupi genialele mele ginduri ? Eşti tu Mihai Viteazul? Esti tu 
‘Stefan cel mare ? 


Eşti tu Domnița Smara, 
A noastră Jana Darcă. 
Tomnatecă lecioară 

A mea codirectoară ? 


— Neintrecut geniu al omenirii, vai, nu sint Domiţa Smara 
-şi nici măcar Badea Cirţan, dar enigma care mă frămintă numai 
“Tu, mare geniu, o pofi dezlega şi de-aceia la tine venit-am. Ne 
“întrebăm cu toţi care să [i fost criteriul ministerului cind a cla- 
silicat scriitorii noştri, artiştii noştri In diferite clase, mă intreb... 

— Criteriul ministerului nu voi să-l ştiu, dar iţi dau pe al 
mtu, și e destul: artiştii, magistrații, moaşele, scriitorii, militarii, 
veterinarii, sacagiii, filologii, omenirea toată se imparte in două 
„categorii: categoria celor cu talent, şi categoria celor lără. 

— Prea bine. Dar cum faceți clasificarea ? 

— Cu talent sint toți aceia care mic se Inchină.... 


+ 


Adio orice speranță. Nici El, El care toate le știe nu apu- 
tut să-mi arate criteriul ministerial! Vino moarte! 

Deschid discursurile d-lui Iorga, cu o prefață de d-na Smara, 
-Și aştept, Deja etern somnifera legumă işi incepuse efectul cind, 
tavanul se deschide şi, ochilor mei gata să se închidă, apare un 
tinăr elegant, creionul intr'o mină, carnetul in cealaltă, aparatul 
‘fotografic in a treia, 

— Stai, doctore, nu muri ca un simplu client. Eu iți pot 
„deslega torturătoarea enigma, eu iți pot alla misteriosul criteriu, 
Pentru mine nu există mister în strada Diaconeselor. 


CRONICA PANTEZISTA ui 


— Cine ești tu, tinăr salvator? 

— Sunt reporterul modern. Eu aflu tot, vâd tot, miros tot 
fotografiez tot, Ai vrut să afli pe ce s'a bazat ministerul cind a 
impărţit scriitorii noștri, artiștii noştri, în Bene Merenti clasa l-a 
şi Bene Merente clasa Il-a şi mai putut afla. 

ME Nu, vai! Ministerul nu o ştie, Secretarul general nu o 
şte, nu o ştiu Direcţiile, nu o ştie Casa şcoalelor, nu oştie Casa 
bisericilor, nu o știe Registratura, nimeni nu o ştie în minister. 

— Eroare, doctore, eroare. O ştie... 

— Cine, cine ? 

— O ştie acela ini ii 
nai. şt care în minister face promoţiile de Bene 

-— Dar cine? Cine? Te conjur, pe ce ai mai scump, pe 
capul Smarei, spune, spune odată cine e misteriosul, cine e ge- 
SnI erat. eminentul critic care decide promoţia ? ` 

Ane ? 

— Cine ?—Portarul, portarul ministerului ! 

„Portarul* zise el şi In aeroplan zbură aruncindu-mi urmă. 
torul manuscript. 


„UNIUNEA REPORTERILOR AEROPLANIȘTI* 


Adevărul asupra Misterului din strada Diaconeselor.— 
„Cine face numirile de Bene Merenti P.—Interviev cu portarul 
ministerului Instrucției.—Era el '—Cum operează. —Viaţa şi operile 
sale,— Mina orbului.— Cuvintarea d-rului Botescu, 

Citiţi ziarul nostru, 


Memoriul iscusitului reporter este prea voluminos pentru a-l 
putea da în întregime aici, vom transcrie insă aici citeva pazini 
necesare pentru a lămuri fiorosul mister din strada Diaconeselor. 
Dam cuvintul Eminentului membru al Uniunii reporterilor aero- 
planişti (cum am zice ceva, Ca liga reporterilor). 

„Cu birja numărul 460 (vezi instantaneul nostru) m'am 


pna Ta r ra 
numäru ii repor- 
terului ao src 


transportat strada Diaconeselor, la Ministerul Instrucţiei publice. 
Aici fui îintimpinat de Portar, 
— D-le Portar... 


112 VIAȚA ROMINEASCA 


=. Nu sint portar, sint cap al serviciului deschiderei porților. 


Mie cl 


ii 


: Sapea d-lui Porlar 
(După un instanlaneu luat de reporterul nostru). 


iD 
Ghiata piciorului drept Ghiata piciorului sting 
a d-lui portar. a d-lui portar 


— Domnule Por... pardon, d-le Şef al deschiderii porților, 
risei eu, misterios şi diplomatic, aş dori să aflu cine din minis- 
ter decide numirile de Bene Merenti. 

— Nimic mai ușor. Eu, d-le fac numirile. 3 

— Taci, zisei, eu, uimit de abilitatea mea. Nu se poate 
Domnule, d-ta faci numirile ? Parol ? 

— Pā crucea mea! 

— Stai nu mişca, adăosei eu, ochindu-l cu aparatul fotogra- 
fic. Nu mișca, Suride grațios. Tac. Mersi. Te-am luat. lată-l: 


Portarul M, I Insärcinal 
cu numirile in ordi- 
nul Bene Merenti 


— Grea însărcinare, Domnule Portar! Greu să potriveṣti 
cui să dai clasa l-a, cui, clasa Il-a. Grea clasificare ! 

Portarul pufni de ris, 

— Ce grea, d-le, nimic mai uşor. 

— Ei, aşi! Cum? - 

— lac'așa: în sacul ăsta pun fel de fel de nume, de prin 
gazete. In sacul cestlalt pun biletele cu lotul, adică cu dicoraţia : 


CRONICA FANTEZISTA 113 


Bene Merenti clasa l-a, Bene Merenti clasa li-a, Medalia jubilară, 
de toate. De două ori pe an primese ordin de sus să scot 10—15 
dicorați, şi-i scot. Dintr'un sac trag un nume, din cellalt nevasta- 
mea trage lozul, adicătele dicoraţia, şi gata. Lucru semplu. 

— Cit se poate. 

— lacă, un parexamplu, să zicem că mi-a telefonat : „Du- 
mitre, scoate doi dicoraţi*. Sârut mina, am înțeles, Acu poftim, d-le, 
de-mi ajută. lacă, eu iau sacul cu numele, d-ta ia sacul cu di- 
corațiile, 

Incepe D-ta, trage. 

Adică de ce nu, gindii eu și bag mina în sac, scot un bi- 
lei, citesc tare: Bene Merenti Clasa Ill-a. 

— Acu eu, zice portarul, scoțind un bilet: Mi... Mi... Mi- 
hail E... Emi.... Eminescu. 

Aşa dar Mihalache Eminescu capătă Bene berenti clasa Iil-a. 
Şi gata unu, 

Acu al doilea. Scoate lozul. 

— Poltim + Bene Merenti clasa I-a. 

— Acum eu, să vedem cui. (Citind biletul) Si... St... Smara. 


bd 
Văzuşi ? 
— Minunat, nene Dumitre! 


— E, D-le, te văd băiat bun, să ştii că de Crăciun te scot, 
parol, te scot, clasa l-a. 


A. Urechia 


MARINĂ 


O, mare iubită ! ce bună amică eşti tu cu poeţii? 
Porneşte vaporul, şi iată-mă singur din nou lingă pupă. 
Viu acru'mi umilă plăminii de parc'aș sorbi dintro cupă 
Demonică, filtru'ncărcat, de toate puterile vieţii ! — 


Ah, gustul trecutelor lacrimi, pe care le-am plins altă dată, 
Pe buzele 'mi pale acuma-l simt iară-şi—mărgele de sare! 
Ce altă dovadă mai vie că matca-ți adinc sbuciumatţă 

E albia primordială a vieţii, o tainică mare? 


Ce giulgiu imens peste-un leagăn, string apele verzi mişcătoare, 
Ce-albastru a prins peste tinc in cue de foc baldachinul ! 

În nvaptea aceasta simt bine că's clipa etern călătoare, 

Că's una cu apele mării și una sint cu seninul! 


Greu cade nămolul la funduri, ca după furtună, și cine 
apa privirilor mele ar [i să privească de-aproape, 

N'ar crede c'aşa limpezime l-ascunde atita de bine 

Precum îti invălue taina imensul tău giulgiu de ape! 


Şi gindul meu fuge ‘nainte departe pe 'ntinderea mârii — 
Ce splendidă 'mi pare această albastră și unică oră! 

O, dacă pe clipele— aceste s'arunc aș putea o ancoră 

Ce vesel aş da pe vecie tot restul vieții uitării! — 


D. Anghel. 


(Sconu represi 
răzemat de o stincă, cit 
şi pişeşie spre diasul). ge de: Cetea 


Carmen Saeculare. 


— Partea a doua — 


inta grola Danubiulni, La ridicarea eorlioei, Danubin, 
viéții. Doina, aparo la Ialraroa grotei 


DANUBIU 
(ridicind ochii din varte) 


Ce te aduce iarăși, copila mea 2... 


DOINA 


Ca 
Cunoşti cetatea veche, pe malurile tale, bere 
Acolo unde largă puternica ta matcă 
Umflind prisosul apei 
Cu glas de cataractă 
Mănioasă se prăvale 
Îngrămădind nahlapii, 
Pe care li aruncă de stinci ca nişte snopi ? 
Acolo unde veșnic puzderia de stropi 
S'aprinde şi se sfarmă In mii de curcubee, 
Pe lacul unde-odată a fost menit să stee 
Intiiul pod de piatra, ai cărui stilpi şi azi 
Scot frunţile din ape ca nişte sentinele 
La poarta ţării mele,— 
am văzut norodul ducind grāämezi de brazi 

Ca să inalțe bolte de arcuri triumiale, 
Femei, cu poala plină de flori, trecind pe cale, 
Cu fluturii de aur cusuţi pe-al lor vestmint, 
A songar peste steaguri jucind voios In vint 

i In ajunu' acelor frumoase sărbători 
Cid se 'ntorceau acasă aquilele romane t... 


“Ce-i veselia asta de cintece şi flori, 


Podoaba de chilimuri pe margini de balcoane 
Ce e risipa asta de flamuri şi petale 2 : 


Ce oaspete va trece sub arcuri triumfale ?... 


VIAȚA ROMINEASCA 
DANUBIU 


Cum?... Ai uitat povestea pe care ţi-o spuneam, 
Cind mă 'ntrebai de soarta străvechiului tău neam 7... 


DOINA 


Spuneai parc'o baladă... mi-aduc aminte abia... 
Spuneai de-o 'mpărăţie, la obirşia ta... 


DANUBIU 


Da... într'o 'mpărăţie, la obirşia mea 
Pe-acolo unde's numai un riuşor abia 
Ce'şi despleteşte apa spre văile adinci. . 


DOINA 


|rechemindu-şi în minte) 
Este-un castel fantastic, incununat de stinci... 
DANUBIU 
Intro împărăție, la ohirşia mea... 
DOINA 

Spuneai... un cuib de vultur e falnicul castel 
Cladit din vremi strâbune şi-acolo, sus, In el, 
Ferit de lumea 'ntreagă trăește-un prinţ strâin... 


DANUBIU 


O, da... revâd ştejarii ce "n paza lui Il țin 
Şi-un cuib de vultur pare fantasticul castel... 


DOINA ? 


Spuneai că mindrul soare cind urcă 'n răsărit, 
Şi dăinue in zare o clipă 'n loc oprit, 
Ca o coroană arde pe negrii codri mari... 


= ~ CARNER SAECULARE u7 


DANUBIU, 


Cum lremătă oştirea bătrinilor șlejari 
soarele acolo creştea din răsărit! 


DOINA, 
Spuneai că trist stă prințul In vechiul lui castel, 


Şi-adesea i se pare c'ajung până la el, 
Din loc in loc purtate, războinice chemări... 


DANUBIU, 


Cum clocoteau bătrinii stejari in depârtări 
Şi ce uimit sta prințul în vechiul său castel!,.. 


DOINA. 


Spuneai ca tale unde iau graiul de baladă, 

Sglobii peste pripoare săltind cind stau să cadă, 

Ca-i povesteşti intruna de-o țară fermecată, 
care-adus de tine va stăpini odată... 


DANUBIU. 

Şi dus ascultă dinsul duioasa mea balada!.. 
DOINA. 

Îi povestești într'una de ţara fermecată... 


DANUBIU, 


Da, li spuneam intr'una, şi-atunci ca niciodată 
l se părea castelul că este trist ṣi gol., 


mă iza sui "6 DORNA 


Pin' ce 'ntr'o dimineață la poariă-i bate-un sol... 


115 


VIAŢA ROMINEASCA 


DANUBIU 


Si l-am adus cu mine în ţara fermecată!,.. 
Pricepi acum, copilă, de ce orașul unde 
Puternica mea matcă venind cu ape multe 
"Si "'nalţa greu nahlapii ca niște catapulte, 
Lovind mălăgioase în „Porţile de fier", 

Stii pentru ce străvechea cetate-a lui Sever 
S'a imbracat deodată în strai de sărbătoare ? 
Şi cine-i mindrul oaspe străin, pe-a cărui cale 
Mini damice aruncă risipă de petale ? 

Ai inţeles acuma cine-i acela care 

E aşteptat să treacă sub arcuri triumiale +... 


DOINA 


Binevenit să lie pe plaiurile tale ! 
Şi 'n plin să-i meargă toate |. 


DANUBIL 


Bine-ai grăit, copilă |... 
Cind ai intrat la mine, stăteam plecat pe-o filă, 
Privind painjinișul din roşul zodiac... 
Vezi, fiecare filă de-acestea e un veac, 
Pe care cine ştie ce mini au scris mistere... 
Sint pagini peste care e scris un singur nume, 
Sint unele senine cari, dacă le-ai intoarce, 
Ar lumina cuprinsul ca un potop de soare, 
lar alte-atit de negre şi pline de durere 
Incit dacă le-ai rupe din carte şi le-ai stoarce 
Un val imens de singe ar năpădi pe lume... 
Necontenit roteşte fatalul zodiac, 
Apropiind şi iarăşi induşmănind, popoare, 
Ca fluxul și refluxul ce mişcă apa mării, 
Căci pace nu există o clipă întrun veac: 
De-ajuns să cad'o vorbă in cumpâna 'ntimplării, 
Sau un erou s'arunce greu spada lui de fier, 
Ca una din balanțe năprasnic să coboare 
Pe cind cealaltă cere dreptate—urcind spre cer... 
Și-aşa va fi, desigur, copila mea, căci iată 
Ca din adincuri crește sporind mereu o pată 
Ce-mi face roşe apa, cum este oceanul 
Pe locurile unde intinde crângi mărgeanul... 
Semn de războiu e-acesta, copila mea!., 


CARMEN SAECULARE 119 


DOINA 


Război ! 
Ah, stă să bată ceasul acum şi pentru noi|, 
Pāmint, plămadă veche de sacre oseminte, 
Tu ce păstrezi sâpată pe lespezi de morminte 
Duioasa epopee a unui tinăr ram 
Rupt din tulpina celui mai vechiu şi falnic neam 
Sfint țintirim al multor măriri care au fost, i 
Măreaţă irecătoare a unei lumi întregi, 
Mult primitoare gazdă a mulţilor pribegi 
Ce-au rătăcit pe-aicea, så cate-un adăpost, 
Grinar bogat și darnic, mult milostiv de pine, 
Tu, ce ești toate-acestea, o patrie cercată 
Fii gata pentru jertiă, căci nu ştii niciodată 
Ce-ascunde vălul tainic al zilelor de mine! 


DANUBIL 


Nu-ţi fie teamă, Doină !—căci un int ce 

Pe el atitea urme de glorios iei a eog 
Şi care-alit de-adese a fost cercat de soartă 

Nu va râbda pe dinsul decit pe fiii lui! 

Cu lutul lui sint una cei din același lut 

Și-alt legămint mai trainic pe lumea asta nu-i | 


DOINA 


Oricum, parcă 'mi sporeşte a inimii bătae 
Cind mă gindesc, părinte... 


DANUBIU 


FE i Alung” aceste ginduri 
ŞI vino de te uită cu mine 'n vechea carte... 


Priveşte 'n vâlmășagul intunecat de rinduri 
Ce-aleargă in zigzaguri, rotesc şi se 'ntretae... 
Priveşte semnul roşu... Ce vezi ?.. 


pi DOINA 


, E Zăresc departe |... 
Se face-o zi de toamnă luminoasă, 
Văd ca 'nir'o goană șir de albe sate— 


120 VIAŢA ROMINEASCA CARMEN SAECULARE 
"Pe pajiști finul neatins de cas Imprăştiind fantastic” buchete de seintei ? 
Şi lanuri mari de griu nesecerate... Simţi tu ce greu miroase spre noi cind bate vintul 
De pare că aduce miasme din infern ? 
Văd brazde de arături neisprăvite Auzi tu cum vueşte şi dirdie pămintul ? 
Şi pomi bătrini in fiece livadă Auzi, parcă aleargă cu paşii lui cei grei 
Ce'şi lasă singuri rodul ca să cadă — Un uriaş prin ganguri de peşteri suterane +... 


Se umple orizontul de-a corbilor bejenii, 
Stratulgeră vulcanul acum incins de pară 

Şi ca "ndărâtul unor cortine diafane 

Spre-o pală Semilună, ce tremură pe cer, 

Vezi tu prin fumul roş, ca 'ntr'un sabat, vedenii 
Urcind pieptiș In goană şi alte cum coboară 
Și cad de-a rostogolul, zvirtite din crater ?.., 
Mai sus, mai sus, nâvalnic urcind pe urma lor 


Ogrăzile de iarbă prididite. 


Zăresc femei ce pling îingindurate, 

Cu capul rezemat de stilpul porții, 

Cu ochii mari şi trişti de spaima morții... 
Şi iat acum oştiri nenumărate... 


Rid steaguri cu frinturi de curcubee, Tot alte umbre-aleargă spre semnul ce le chiamă 
Şi soare mult zăresc pe epolete, Şi iata că şi pinza de flăcări se distramă 
S'aprind In treacăt mii de baionete “Şi pala semiluna se schimbă 'n tricolor | 
Purtind pe virful lor cite-o scintee,,. Vezi, pentru steagu-acesta in vilvătar roză 

“Se luminase cerul ca 'ntr'o apoteoză, 
Vad cai cu juguri grele pe grumaze, Și-a ars altaru-acesta de flacari, ce se stinge L.. 
Trec tunuri mari pe roți uruitoare 
Şi cum se duc din goană, orbitoare 
Ard spiţele la roţi ca niște raze... 

DOINA 

Departe-i văd acuma, tot mai mici, 
Şi peste-o apă mare iat' un pod, 
Pe care trec incet ca un norod “Siinţită fie ziua botezului de singe! 
Nenumărat de ordii de furnici... Şi preamăriţi eroii care-au căzul sub steag. 


Ducind în ochii limpezi dincolo de mormint 


Şi cum spre pod, şie după şir Vedenia acestei frinturi de curcubeu ! 
Drapelele se 'nclină toate 'n jos 
In faţa unui Prinţ muiat în fir 


Ce le salută mindru și voios! 


DANUBIU 
Din mii de piepturi izbucnesc urale 
Şi clocotind răspunde viu ecoul Se face iarn' acuma şi 'naintind cu greu 
Din mal in mal; iar valurile tale, Prin fulgii de zăpadă, Invălmăşiţi de vint, 
Se 'nalța parcă spre a-şi vedea emul L.. Vezi tu armata noastră, şiraz după şiraz, 


Voioasă cum pâşeşte cu fața câtră țară... 
Nu mai zăreşti in treacăt scintei pe baionete, 


DANUBIU Pe trese nu mai joacă rasiringeri de lumină, 
Mantalele pe umeri au albe epolete 
Intoarce îinc'o filă şi spune-mi, vezi acum, În albe, somptuoase căciule de hermină 
Vezi cum se 'mbracă cerul ca 'nir'o apoteoză - Si-au presehimbat: Cureanii căciula: legendară, 
Şi aerul s'aprinde in vilvătae roză 'aruntă li-este barba şi genele albite 
Tremurătar ca noaptea pe-o gură de vulcan ?... şi albă li-e miustaţa la toți de promoroacă, 
Vezi tu ca niște irimbe minate 'n uragan, Şi caii dela tunuri au hamuri înflorite,” 


Cum! fug in vălmăşală virtejuri mari de fum, ŞI țurţuri albi atirna de gurile de tun... 


u 


VIAȚA ROMINEASCA 


————————— a X 


E fng şi tot mai tare în viscol fulgii joacă, 
Zadarnic urlă vintul din goarna lui nebun, 

Ei cinta... veseli cintă, căci inima li-e bună; 
Li-e calda 'n piept de focul sublimei biruinți 
Şi-i alb și prinţul tinăr ca troenit de ani: 

ȘI cum în şa se 'ntoarce, zimbeşte mindrul prinţ 
Văzindu-și toți voinicii cu dinsul dimpreună 
Cum i-a schimbat ninsoarea pe toți in veterani. 
Dar iată şi amurgul cu umbre violete 

Şi mindra viziune de glorie dispare, 

Doar vintul mai aduce slab sunet de fanfare... 
Acum răzbind prin viscol vin rebegite cele, 
Bieţi prizonieri în zdrenţe, desculți, făminzi şi ninşi, 
Purtind în ochi tristețea eroilor invinşi... 

Lipsiţi de călăuza stindardului pierdut, 

Greu stăruesc pe cale, pàziți de baionete... 
Tăcuţi și fantomatici, în livida 'nserare 

Ei merg... şi frigul crește şi ninge tot mai tare; 
lar vintul ca un meşter grăbit şi nevăzut, 
Ducindu-şi pretutindeni bizara-i fantezie, 
Aleargă şi se joacă cu harnica-i mistrie 
Ingrămădind fugare troene 'n baricade... 

Ei merg... şi tot mai tristă pe dinşii noaptea cade... 
Ca un pat alb, de-o mină iubită aşternut, 
l-adulmecă perlidă fantastica zăpadă 

Şi unul cite unul rămine din grămadă, 

Dar nimenca nu 'ntreabă de cela cea căzut, 
Nu-i mai intoarce nimeni privirile 'ndârat 

Şi-i insemnat tot drumul de -statui de omat... 


DOINA 


Dormiţi şi voi in pace, duşmani de veacuri, voi: 
Care-ați trecut acuma de negrul prag al porții, 
De unde nu mai este intoarcere 'napoi 1.. 

Vă dăruesc şi vouă o lacrimă. eroi, 

Căci dușmănia trebui să tacă 'n faţa morţii! 


DANI BILL 


Vai, nu mā mai ajută privirea mea slăbită! 
la tu dar zodiacul cu linii mișcâtoare, 
Citeşie tu și spune mi, copila mea iubită, 
Pe pagina aceasta de ce-i atita soare ? 


CARMEN SAECULARE 


DOINA 


(ea 'atr'un vis) 


Văd lumină vie 
Intro fierărie, 

Un cuptor aprins, 
De flăcări incins, 
lar lingă cuptor 
Nauă iăurari 


Cum hrănesc cu zor 


Ylăcările mari. 
Limbi de vilvătaie 
Joacă, se "'ntretaie, 
Se "'nculătăcesc, 


Scad şi iarăși cresc 


Şi invăluesc 

In lumină vie 
Neagra fierărie 
Umplind de scintei 
Tet cuprinsul ei! 
Şi iată acum 
Făurarii mei 

Ca aduc un tun 
Innegrit de fum, 
De singe stropit 
Și-l pun la topit! 
Arde "'năbuşit 
Cuptoru "'nroşit, 
lară cind socot 
Că-i topit de tot, 
Raăstoarnă grâbit 
Oţelul topit 

Şi- coroană scot. 
Cu grijă o spală 
Şi pe nicovală 
Vesel şi ritmat 
Ciocanele bat 
Şi-a meşteşugesc 
Şi-o şieluese 
Pân' o potrivesc} 


Cum arde de viu, 
Ah, acuma ştiu 
Pentru ce lucea 
În povestea ta 
Cătrà răsărit 
Soarele oprit 


VIAŢA RUMINEASCA 


Peste codrii mari, 
Si de ce vuiau, 
De ce clocoteau 
Bātrinii stejari... 


Stiu, fără să-mi spui, 
Pentru fruntea cui 
Cerul a menit 
Coroană de-oțel ! 
Poarte-o fericit 

Cu va trai, —El 

Si urmaşii Lui! 


D. Anghel şi St. O. losit. Scrisori din Bucovina. 


Chestiunea existenţii poporului romin din Bucovina se pune din» 
nou pe tapet, în toată complexitatea problemelor ei. Pănă acuma aveam» 
doi dușmani mai periculoși : Evreii, pe terenul economic, şi Rutenii, pe- 

a RI terenul! etnic, la care se mal adaugă biurocraţia austriacă, pe terenul po- 
litic şi administrativ, crescută în ură învergunată în contra a tot ce-l ro-- 
minesc şi băștinaş In ţară, şi, inslirşit, castele noastre, pe terenul social, — 
căci mai mult decit ne-au stricat şi ne strică străinii ne-am stricat: nob+ 
singuri şi ne mai siricăm încă, deoarece cele 200.000 şi mai bine-nu- 
sint un popor, ci, cel puţin, trei popoare, cu tendințe şi aspirații deose» 
bite. Dar despre aceasta altă dată. 

in timpul din urmă, raporturile dintre noi şi duşmani s'au schim= 
bat în detrimentul poporului nostru. Evreii s'au înmulțit, în ultimul, 
timp, în mod exorbitant: la o populaţiune de 750.000, cit avea Buco- 
vina în 1900, revin aproape 100.000 Evrei. Numărul lor însă. va fr» 
crescut, în ultimul deceniu, în mod înspăimintător, prin imigrările din Ru- 
sia, aşa că recenzemintul dela 1910 ne rezervă o frumoasă surpriză. De 
cînd partidul naţional a acceptat, sub presiunea necesității, programul, an~ 
tisemit al creştinilor sociali, s'a angajat între poporajiunea romină şi : 
Evrei o luptă pe viață şi moarte. A cui va fi izbinda, nu e greu. de gi- 
cit. Jidanii luptă cu toată puterea lor, cu colosala lor influență politică, 
cu banul, cu intriga, cu calomnia şi, mal de ales, cu corupția. 

Un sprijin puternic fn această luptă îl capătă de la presa 
lor, care, deşi e de calitatea cea mai rea, predomneşte opinia publică nu. 
numai în Bucovina, ci şi în întregul imperiu. Şi 'n fața acestul duş- 
man se află un popor lipsit de o conştiinţă națională luminată, aproape 
lipsit de o organizaţie economică, capabilă de a duce o luptă cu samsarii > 
şi cămătarii organizaţi. Să zicem însă că lupta cu un singur front ar 
mai avea oarecare sorţi de reuşită, dacă regenerarea noastră economică» 
va succeda și dacă naţionalizarea clasei culle va fi perfectă. Dar ce să 
zicem de o luptă cu două fonturi, căci şi Rotenii, care ne-au dat pănă - 
acuma lupte numai pe terenul politic, pe care le-am susținut cum am pu- 
tut, cu toată Hpsa de conducători poporali devotaji cauzeimeamului, s'au : 


12% VIAŢA ROMINEASCA 


Încăerat la luptă desperată pe terenul economic şi cultural, „Neamul 
calicilor*, desprețuit din cauza sărăciei lui proverbiale şi din cauza in- 
culturii lui, lipsit de elementul boeresc, lipsit de o clasă cultă, ne ame- 
nință cu deposedarea pe terenul economic şi pe cel cultural, ŞI, ca să 
mu se pară că fac numai fraze de ocazie, voiu intra in miezul ches- 
tiunii, 

Pericolul rutean, în toată greutatea lui, a fost ințeles de clasa noas- 
tră conducătoare, oportunistă până la extrem, abia în urma unor intim- 
plări din ultimele zile. Casa Centrală a bâncilor rutene (Selanska Kasa) 
a cumpărat în ultimii ani, spre scopuri de parcelare, 8 moşii, dintre care 
două, cumpărate în anul acesta, sint în ţinuturi în care elementul roml- 
nesc e periclitat. 

Faptul acesta ne-a atătat pericolul în intregime cu atit mai mult, 
cu cit lucrul nu va răminea izolat. 

Spre a înțelege mai bine problema aceasta şi pericolul ce ne ame- 
ninţă, dacă nu vom fi ciarificaţi, voiu face o mică digresiune asupra pro- 
prietății mari din Bucovina, pe cale de a dispărea. In Bucovina se 
simte o mare lipsă de pămint, mai cu samă pămint arabil și pășune. O mare 
parte a țărânimii e proletară, mai ales In părțile rutene. Lipsa aceasta 
de pămint se poate astimpăra sau cu ajutorul moșiilor fondului religio- 
nar, sau cu ajutorul celeilalte proprietăţi mari. 

Din moşiile fondului religionar, care cuprind o treime din pă- 
mintul Bucovinei, țărănimea n'a avut pănă ‘n prezent nici un folos. Mo- 

-şiile fondului cuprind păduri întinse, a căror exploatare exclusivă au a- 
vut-o pănă acuma Jidanii, care au scos averi de milioane, căci, neavind 
concurenţă şi pădurile arendindu-se din mină liberă, ei le luau pe preţuri de 
nimic, Abia în anii din urmă s'a rupt cu principiul „minei libere“ şi 
s'a introdus licitaţia cu oferte, — şi aşa s'a intimplat minunea că pădurile 
scoase în anul acesta la licitaţie au Incăput în minile Rominilor, între 
care şi o tovărâşie țărănească, Pe lingă aceste păduri şi pe lingă mo- 
şia Rădăuţului, care se intrebuinţează pentru hergheliile împărăteşti, fon- 
dul are 19,337 jughere pămint de arătură. Acest påmint se află parte in 
complexuri mari şi formează 25 domenii cu 15.232 jughere, parte în en- 
clave răzlețe, la un loc 4.305 jughere. 

Numai aceste 4.305 jughere se dau în arendă la țărani, tar printre 
atendaşii celor 25 domenii sint 19 Jidovi, 4 Şvabi, un Polon şi un Ro- 
min desnaționalizat. 

De cind politica noastră Îşi ia, măcar în parte, directiva ei şi din 
nevoile ţărănimii,—sau, mai bine zis, din momentul ce țăranii, treziţi prin 
curentul democratic la o viaţă politică mai independentă, şi-au formulat 
mai des şi mai cu tărie postulatele lor,—s'a căutat un remediu pentru re- 

"letințele acestea, dar aproape in zadar. Căci, pe lingă clasica bunăvoință 
a administraţiunii faţă de Romini, in general, şi de ţărani, în special, şi 
neglijarea complectă a intereselor noastre la centru, unde numai parti- 

-dele mari au trecere şi din cele mici numai cele solidare, mai vine şi 


SCRISORI DIN BUCOVINA 127 


altă greutate. Moşiile fondului sint, după statutul existent, administrata 
«de împărat, şi numai prin delegaţie aceste drepturi sint exercitate de 
„ministrul de agricultură. Rezultatul acestei stări este că nu există un fac- 
tor constituțional responsabili pentru administrația acestui fond nici în 
“camera provinsială, nici In parlamentui central. Dacă interpelezi in camera 
provincială, ea se declară necompetentă ; aşişderea şi parlamentul central, — 
-aşa că-țijrămine numai calea concesiunilor obținute prin intervenții personale, 
Deputatul Aurel Onciul, care a abordat pentru prima dată, în mod sari- 
„05, această chestiune de un interes vital pentru țărănimea noastră şi a ur- 
"mărit-o, de atunci, cu un zel vrednic de laudă, a propus administrațiu- 
nii mai multe moduri, fără să reuşască pe deplin, avind totuşi unele suc- 
cese parțiale. S'a propus, mai întăiu, vinzarea de veci a moşiilor fon- 
dului la ţărani, prin intermediul băncii țării. Contra acestui mod de tran- 
are s'a tidicat, înnainte de a se fi rostit guvernul, consistoriul, care are 
un vot consultativ la administrarea avere! fondului teligionar. Motivul 
«a fost teama că averea fondului, prefăcută în bani, n'ar îi așa de sigură 
-Şi că statul, intrun moment de nevoe, ar putea-o confisca. S'a cerut deci 
arendarea moșiilor țăranilor, şi, la obiecţia administraţiunii că prin aceasta 
-S'ar îngreuia simțitor administraţia, ea neavind nici macar siguranța unei 
culturi raționale şi a unei plăţi regulate a arendei, s'a oferit Centrala in- 
-soţirilor ca unic contractant pentru toate moşiile, pe care apoi urma să 
-te arendere țăranilor,—dar nici aceasta nu ni S'a conces de frica prea 
marei influențe politice ce-ar ciştiga-o Rominii pe urma moşiilor lor stră- 
“moşeşti. Succese parţiale au fost totuşi: Aşa moşia Dubova, din distric- 
tul Siretelui, a fost luată de țăranii romini şi şvabl din Tereblecea; mo- 
:şia Florinta, din districtul Sucevei, scoasă la licitație abia după multe 
stăruințe, a fost luata de Romini, şi, probabil, ei vor succeda a lua şi Coma- 
nul, Alte moşii, al căror contract s'a stins în anul acesta, au rămas Ìn 
"minile vechilor arendaşi,—toţi Jidani. Şi să se noteze că, pe lingă că nu 
se bagă în samă cererile elementului celui principal din ţară şi, tot odată, 
“şi cel mai indreptățit, administraţiunea fondului pierde sume mari de bani, 
ţăranii olerind prețuri incomparabil ma! bune. Preţurile arendaşilor sint 
între 9.86 cor., minimum, pe juger, şi 43:74 cor., maximum,—acesta flind 
“unicul preț care trece peste 30 cor., toate celelalte răminind sub 320—pe 
cind țăranii plătesc prețuri mult mai bune : aşa, pentru Florinta, pentru 
-care s'a plătit 16.40 cor., țăranii au oferit 28 cor. 

Ar fi de dorit ca consistoriul să insărcineze pe un bărbat compe- 
“tent cu compunerea unui istoric al fondului religianar. 

Mai rămine proprietatea mare, de la care s'ar putea alimenta tă- 
'Tănimea cu pămintul trebuincios. Vom face o mică digresiune, spre a 
atinge, numai în treacăt, schimbările survenite în proprietatea mare, In 
privinţa naţionalităţii proprietarilor, de la incorpotare şi până in prezent. 
Am innaintea mea un conspect suma: — primul de felul acesta, făcut sub 
-administrajia austriacă — asupra moșiilor din Bucovina, cu indicarea loca- 
'titäții, a posesorului gi a suprafeței moșiei.. Conspectul, descoperit in- 


TE 7 o, À VIAŢA ROMIXEASCA A 


Wi SÒ 
$ bf 


1790, — deci câțiva ani după 
hivă boerească, e făcut in 15 funie Į à 
no da —in Suceava, de căpitanul Hora de Osselavita și eg pad 
Basilius Constantinovici, pentu scopuri fiscale. frek l sreang 
i t cu desăvirşire din „ca: 
funci aflăm nume, care azi au dispăru gl 
i tef, Beldiman, Giurgiuvan, 
Sturdza, Russet, Niculce, Morţun, Murgu pudră 
i ftători s'au perdut 
, Stroescul. şi alţii ; alteie, ale cător pu h 
naa țăranilor, Majoritatea soti ema ei ni ron steril a 
ei i 
ă ei citiva Armeni, dar nici un Evreu. Şi az A 
rari S bine de proprietari şi coproprietari Evrei, nn care ang 
luceşte familia Fischer, cu vre-o 6 moşii. Atunci un eg a ri a, 
żin, cu vre-o 7 moşii, în cel mai rusesc district al Bucovinei, raz a 
armagi de ai proprietarilor de atunci, purtătorii unor frumoase nume 
t cei mai îndirjiți Ruteni! i 
rer osia de arătat, pe baza actelor, prefacerite in decursu 
celor o sută şi mai bine dè ani prin care a trecut proprietatea mare, pe 
curat rominească, 
a TE Faika senu noastre, e indestulător însă dacă vom spune că azi 
mai avem in total cel mult 10 proprietari mari Rumini în a a dep 
timpul, mi se parc, c - 
ezită acest nume. Nu e departe g 
portie clasă a poporului nostru, glorioasă eră va cit a rămas nea 
i străini, se va vorbi cu acel cunoscut fuit... | 
S d repeziciune mare se petrece la noi păi at e repere mar 
—parte, liindcă mu A 
tetățit! mari, care trece la țărănime, parte, | 
sie, trebue să vindă pămintul, iar parte, fiindcă tea mda 
nu poate concura ru țăranul, deoarece agricultura in mare nu m 
ite ocupaţii. Şi aici e problema cea mare. 
va A tot Pare nol o pierdere mare din po a sia aerieni 
ii i n pos 
E] ile romineşti au trecut, una cite una, i 
oz Anal pâna să se aşeze în mijlocul nostru, insamnă direct pei 
tea noisti8. Şi deşi lrecerea moșiilor în mini străine a fost A caca 
jerdere pe terenul național şi economic, ea totuşi tot n'a ei ape p 
ikast cită vreme o stàpinia un individ, cum va fi insă ze i 
nainte, cind ea va fi parcelală şi cind pe ea se vor creis eo ta o 
o populație străină, Şi pericolui acesta pe e meninmbed Aa i rii 
utenii,car 
„ci a sosit, Spuneam mai sus că k - 
clei Ad ne medie acuma şi pe terenul economic, Între est e 
părate de dinşii în ultimul timp, două, mai ales, sint foarte pe 
erei Innainte cu cîteva luni, Rutenii au cumpărat Pătrăuţul de sus, ca 
a inteduri de 2000 juzere, pe prețul de nas E A E IE pen jaz 
Storojineţului, district peric 
arde ec seria  aogăbereri am pierdut enorm piae = 
ves district —are, între satele mărginaşe, un sat Corceşti, p j k pi 
i Romini, ceia ce favorizează planurile de cucerire ale Rutenilor. 
Li . 


ceastă moşie va fi parcelată şi colonizată cu Ruteni galițieni, de cel mai. 


iu soiu,—o Incintătoare perspectivă pentru frumoasa Bucovină a lui A- 
Li 


SCRISORI DIN BUCOVINA 139 
—— —————_ s a a 
lecsandri. Se spune că el arfi plătit cu cel puţin 300.000 cor. mai scump 
moşia şi că s'ar afla în încurcături băneşti, din care vor eşi însă de bună 
samă, iar noi vom avea un sat rusesc mai mult. Cunoscindu-se firea re- 
iractară a Ruteanului, greutatea cu care 
limbi străine, putem fi siguri nu numai că 
că vor slaviza şi satele învecinate. 


Al doilea caz : Banca rusească, Ruska Kassa, care a primit în timpul 
din urmă de la Centrala slavă, din Laibach, depuneri de vrun 1% mi- 
lion coroane, a cumpărat moşia Stănești, cam 300 fălci, aşezată la gra- 
nija regatului, în ce! mai periclitat district al Siretelui ; şi aceasta, dease- 
menea, va îl parcelată şi colonizată. 

Sub impresia acestor evenimente de o gravitate extremă, Centrala 
însoţirilor romine a cumpărat moşia Pătrăuțul-de-jos, cu o întindere 3.338 
jugere, din care jumătate e pădure şi jumătate teren arabil, de la E- 
vreul Max Anhauch, cu 1.570.000 coroane, 

Această cumpărătură e un caz tipic de îmbogăţire jidovească, în 
Bucovina,—şi el nu e izolat Această moşie a cumpărat-o Evreul Anhauch, 
innainte cu vr'o zece ani, cu suma de 600.000 coroane, şi, după ce şi-a scos 
capitalul investit prin devastarea pădurii, o vinde cu un mie profit de 
1.500.000. Şi a trebuit cumpărată, căci, dealtmintrelea, o Iau Rutenii, mo- 
şia fiind învecinată cu cea cumpărată de dinşii (Pătrăuţul-de-sus). Cen- 
trala noastră a mai cumpărat, pentru parcelare, Milişăuţul-de-jos, în distric- 
tul Sucevii, cu 190 fălci teren arabil, Nu mai puţin, alte 10 moşii 


se vor susținea ca colonie, dar 


Despre lupta culturală ce se pregătesc Rutenii să ne-o dea,—și 
care e tot atit de periculoasă, caşi cea economică, —voiu vorbi altădată, 


Cernăuţi, Maiu 1909, 
G. Bucovinean. 


Miscellanea. 


COMEMORAREA MORȚII LUI EMINESCU, 


Iniţiativa luată în Galaţi de ciţiva magistrați, profesori şi avocaţi 
de a comemora, la 16 lunile, aniversarea de 20 de ani a morții lui Emi- 
nescu, printr'o serbare, printr'un volum festiv, etc., a găsit răsunet şi în 
alte părți ale ţării şi e menită a se generaliza pănă la o serbare a Ro- 
minilor de pretutindeni. In Bucureşti se constitue un comitet asemănător 
celui din Galaţi, cu scopul de a aduna fonduri pentru ridicarea unei 
măreţe statui celui mai genial scriitor pe care ţara l-a avut pănă acum. 


D. IORGA. 


In numărul de 19 Aprilie al „Neamului rominesc“, sub titlul O re- 
acțiune literară, d. lorga se plinge cu amărăciune de conspirația pusă 
la cale de „Viaţa HRominească“, „Minerva“, „Universul (d. Iorga face 
aluzie la d. Caragiale, pe care „insă, ca de obicelu, are prudența de a 
nu-l numi), „Convorbiri critice“ şi „Adevărul“, cu complicitatea mare- 
iui public (de astădată d. lorga loveşte în publicul din regat, căci cu cel de 
peste munţi e certat de mult), pentru reintroducerea în literatură a „jo- 
curilor de cuvinte cu două înţelesuri, a porcdriilor iritante, a insultelor 
şi discuţiuni lor inverşunate !...* 


Vromea eolaburațiilor sanâtoase in vederea unui ideal s'a incheiat. 
Nadâjduese că nu se va mai găsi un naiv care să mai inceren inca odată 
o luptă, cu astfel de oumeni și lutr'un astfel de mediu, 


Dacă d. Iorga n'ar exista, ar trebui inventat, 


+ 
+ + 


In numărul de 26 April, d. lorga răspunde unui anonim care, în 
„Revista politică şi literară“ din Blaj, 


chiamă pe dd, Maiorescu şi Gherua ca să iea din nou sceptrul erilicei, 


MISCELLANEA 151 
————— 


prelăcut in jucărie trecătoare sau in beţigaș de copil, de către numiții 
=eritiei buni, de notițe“, care sint dd... mā silese şi totuşi refuză con- 
dein] să reproducă o lista in care la cel diatăiu nume după al mieu a- 
fluo tovărâşie infamanta. (E vorba de d. Chendi). 


Dee-mi voe anonimul, zice d, lorga, să spun două cuvinte ase- 
zate şi cuminţi (de cuvintul cuminte d. lorga a abuzat aşa de mult, 
incit îi aparţine aproape, —cuvintul,..) 


Dela 1866 pană pe la 1830, d, T. Maiorescu a seris un pumär de 
articolo limpezi; —in care combatea rele literare care şi fără aceasta erau 
pe sfirşito: d-sa eersa—orice critic eult în orice țară cere aceusta—cerea 
rappt poporală, înțeleasă de oricine, sänātate în concepjie, respect 

artă, 

Criticile d-lui Maiorescu şi-au indeplinit misiunea: aceasta o simte 
cine lọ receteşie ari in ediția complectă a „Minervei". 


Jos d. Maiorescu ! 


A venit apoi d. Gherea, D-sa a făcut eriliea dupa obiceiurile țarii 
de unde venia, Rusia. Serjilorii il interesau pentru tendițele lor, şi astfel 
d-sa nea dal o serie de studii sociale provocate de literatura curenta, 


Au avut un efoct momentan, şi azi se cetese cu greu şi fară 
interes, 


Jos d. Gherea! 


A mai trecut vreme; Modele copleşiau literatura 'romineasea. Glo- 
viile falşe se fabricau prin ziare, Idealul dispăruse cu totul dinnaintea seri- 
itorilor, și aceasta tocmai ciod uu neam intreg avea ecasuri mai grele. 


Atunci... 


Atunci. din locul unde lueră pentru știința, s'a ridicat un om. 
care a prins a vorbi despre literatură... („ca m'es? venu un journ"). a 
prins a vorbi mai mult pentru el.. 

Sa intimplat cù aşa a fost ceasul, de l'au ascultat unii (d-lui 
lorga ii repugna lauda de sine). S'a bucurat peutru izbinda ce se inde- 
plinise, 

Şi apoi s'au schimbat luerurile, Seriitorii au dorit multa şi mare 
taimā. S'au lacomit şi ei, cu omul, la banul ce se poate da, uzi de „Viaţa 
Rominească”, iar mini de „Adevărul“. Şi a făcut atunci un mara haos 


şi o mare zartă, prin care se auziau strigăte de licitatie, osanale şi 
pored iei, 


Insă, 


Odată ieşit din liniştea ştiinţei sale, omul acela a urmat să vor- 
bească, şi, orice zgomot se infuria afară, el tot pe dinsul se auzia.. 


| 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


Să restabilim lucrurile, în modul cel mai grav falşificate de d. 
lorga. 
Curentul literar, pe care pretinde d-sa că l-a creat, datează de mult, 
foarte de mult. Scriitorii care-l formează au inceput a scrie,—aşa cum 
aveau să scrie mai tirziu în Sămândtorul—in „Povestea vorbei“ a d-lor 
Stavri şi Gorun, care nu făceau decit să urmeze o direcţie veche de ju- 
mătate de veac în cultura rominească... 

Sămănătorul, el însuşi, a fost întemeiat, cu tendinți naţionaliste 
şi poporaniste, de d-nii Vlăhuţă, Coşbuc, Gorun, Iosif... Curentul deca- 
dent căzuse, şi dacă d, Chendi, venit mai tirziu la Sămânătorul, a dus 
—în urma altora şi acum cind nu mai era nevoe—o violentă campanie 
in contra decadenţilor, a făcut-o din dorul de invingeri uşoare... Tirziu 
de tot a venit şi d, lorga, şi a prins a distruge pe decadenţi şi a crea 
curentul poporanist.... ca „musca la arat" a lui Lafontaine... O singură 
notă originală a adus d. lorga la Sămăndtorul: lipsa de gust literar. 
(Vezi: Vasile Pop=Edgar Pot) 

Aşa scrie d. Iorga istoria contemporană. 


lar în numărul de 3 Maiu al „Neamului rominesc“—în vreme ce 
alară căldura crește mereu—„marele îndrumător” publică următoarea 
notiță : 


D. I. Nadejde e impotriva diseulării exceselor „represiunii“, 

Se ştia că numărul Țiganilor ucişi e foarte redus. Acești intere- 
sani cetățeni au ştiut să se puie la adâpost, 

ȘI, odată ce numărul viclimilor Vgănosti ale represiunii e asa 
de restrins... 

Cirrr! 


„DE LA CRITICA LA HARŢA.* 


În numărul din Aprilie al „Convorbirilor literare“, d, Mehedinţi a- 
tacă în mod violent nota decadentă a „Vieţii noi*,—violenţă cu atit mat 
zadarnică, cu cit a combate azi pe decadenţi însamnă a sparge uşi de- 
schise, Sint vre-o zece ani de cind acest curent literar a pierdut orice 
însemnătate şi a ajuns să servească de anima! impăiat „vinătorilor de 
duminică“ ai criticei romine. Până la d. Mehedinţi, d. lorga fusese ul- 
timuli adversar brutal al acestei cauze pierdute. 

D. Mehedinți nu duşmăneşte atita decadentismul, cît duşmăneşte 
personal pe d. Ovidiu Densuşianu, pe care l-a numit odinioară „Tyrteul 
literaturii romine,*—aluziune foarte caracteristică pentru aristocratica 


MISCELLANEA 133 


generozitate şi delicateţă a autorului ei. Patima îl aduce pe d. Mehedinţi 
să batjocorească şi activitatea științifică a directorului „Vieţii noi“, „care 
„mare nici o părere proprie, ci gindăceşte anevoios printre părerile al- 
„tora, care în dicţionarul său are uşurinţa “de a amesteca insinuări de 
„pamiletar poiitic, şi care e atit de străin de spiritul limbii romine, incit 
„chiar şi In privința vocabularului comite greşeli hazlii..." 

Noi ştim că d. Densuşianu are cel puţin cercetări la activul d-sale, 
pe cind cursul netipărit—seripta manent !—a] d-lui Mehedinţi este in 
aşa mod compilat după Ratzel, incit ne-a inspirat serioase îndocli asu- 
pra cunoștințelor d-saie de limba germani... Cursul acesta, geologico-et- 
nografic, apare studenţilor dela ştiinţe ca foarte etnografic, iar celor dela 
litere ca foarte geologic; însă şi unii şi alţii îi contestă d-lui Mehedinţi 
cunoştinţa propriel lor specialități... 

Pentru a descrie atmoslera ce pluteşte asupra „Vieţii noi“, d. Me- 
hedinţi, trădind o foarte întunecată, aşi zice chiar macabtă, imaginaţiun., 
se inspiră din Divina Comedie a lui Dante, 


Ati intrat vreodată intro hrubă ori peşteră ?... 

Ce grozavă priveliste in lumea aceasta a umezelei și a intunericu- 
lui! Peste lol cotloane şi bolte negre, de eare atirnă moi şi reci urieio- 
sii şoareei en aripi, liliecii. lar pe jos, tarindu-se cu mișeări amorțite: 
salamandre fâră ochi, broaşte ealeind deşalat, reptile și altu vietăți des- 
gustătoure, Uite numai la proteu : „o ciudată jivină la fel cu salamandra, 
incolor, eu labele mici şi scurte, pare că sint nişte bucăţi de lemn“... 

Dar ce să mai zicem da astfel de tiriloare ca nase scirba, cind In- 
săşi flora, aşa de simpatică la lumina soarelui, devine şi eu oñlitä şi an- 
tipatică la intuneric: ciuperei livide, eriptogame fără nume, muecegaiu ee 
dà senzaţiu pielei de șarpe.. Iļi vine sa ziei „flori ale răului“, flori peniru 
lilieci, broaste, paiajeui, pricoliei şi alte pocituri ale lumei subpămintene. 


lar şi iar revine d. Mehedinţi asupra „cripto-criticei veninoase“ : 
mucegaiu literar”, „vegetaţie literară de taverne şi lupanare, de umbră 
şi penumbră, în care răsar şi trăesc criptogamele decadente, tot ce e 
între două lumi* (o dramă a d-lui Densuşianu); tot ce e amfibiu şi 
diform, şi nu se aseamănă nici de frică cu măreția şi sănătatea steja- 
za ci are o hotărită înrudire cu fauna şi vegetaţia degenerată aspe- 
uncilor“.,. 

Pe neaşteptate, dispozițiunea sumbră a d-lui Mehedinţi se rezolvă 


_Întrun ris strident şi bizar: 


Erwin Densuşianu— Stejarul !... E ciudat, dar risul e uneori așa de 
nestăpinit, incit te năvălese lacrimele... Si rizi totuşi, rizi din tot adia- 
cul sufletului... 

Fără disciplină intelectuală, închee d, Mehedinţi, eritiea—critiea 


d-lui Densuşianu, firește—degenerează repede într'o hartă şi zadarnică şi 
nerrednică. 


Ni se pare că prea vede D, Mehedinţi salamandra din hruba altuia 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


D. IORGA ŞI ABDUL-HANID. 


„Împrejurările din Constantinopol“ este titlul unei bule trimise de 
Papa dela Vălenii de Munte Tinerilor Turci, care au comis greşeala de a 
nu-l consulta în chestiunea atitudinii lor faţă de sultan, 


Abdul-Hamid räsufä incă din mila birnitorilor săi. N'au binevoit 
a recunoaște ei intrinsul pe suveranul constituțional eu persoana „invio- 
labilă şi sacră“, oricind şi după orice (!!) Păcat! Tinerii Turci păreau, ca 
orice Turci, oameni de omenie. Po de alta parte, trebuia să se recunoască 
și aceia eh Sultanul care a creiul Turciei o armatâ—oricare ar fi greşe- 
lile sale politie+—m'a dat innapoi şi nu s'a coborit până la o umilinţă. 
Odată zicea că nu va sfirşi eu un ultim representant al unei dinastii dego- 
nerate intr'o țară perduti. Acainşi mindriv se desfăcea azi din aliludi- 
nea lui față de primejdia internă. 


Aşa dar, să se ştie că atunci cind un popor se răsvrăteşte, de- 
tronează pe suveran şi-l judecă, trebue să respecte următoarea regulă : 
dacă suveranul se umileşie, trebue decapitat; dacă se ține mindru, i se 
lartă toate crimele... 

Nu credem ca Tinerii Turci să ție seamă de pledoaria d-lui lorga, 
deşi, prin /storia imperiului otoman, d-sa şi-a ciştigat drepturi şi asu- 
pra poporului osman. Dealtfel, dacă ar îl trăit în Turcia, sub „marele asa- 
sin“, d. Iorga, cu temperamentul d-sale, ar fi suferit, între cei dintăi, o 
mică... „greşeală politică“ în fundul Bosforului, 


P. Nicanor & Co. 


i 


Recenzii. 


Titu Maiorescu. Critice, 1966— 
1907, 3 volume, editura Minerva 1908, 

Cu prilejul reeditării studiilor critice 
ale d-lui Maiorescu de cätră institutul 
„Minerva“, le-am reeitit după ciuei- 
sprezeco ani şi am avut impresiunea 
eñ au rezistat, mai mult de cit se 
crede, dintelui vremii, 

Ceia ce te atrage în primul rind este 
stilul. Daci facem abstracţie de lite- 
ratura propriu zisă şi consideram nu- 
mai genul didaclic, d. Majoreseu esto 
cel mai desăvirgit stilist pe care l-a 
avut țara până acum. Fraza e plină 
şi perfect ritmată, armonieă fără a fi 
căutată, elegantă fara manierism, şi 
de o simplitate, sobrietate și natura- 
leța eu adevărat elasiea. Te incredin- 
tezi inc'odată cit de adinci a maxima 
că stilul e omul; căci ealitsțile do stil 
ale distinsului eritie oglindese insu- 
şirile sale intelectuale şi sufleteşti. 
Deşi de origine țărănească, în a treia 
generație, d. Muiorexeu are psiholo- 
gia aristocratului aămitos, la care in- 
teligența, voința şi sentimentul sint 
in cel mai drept echilibru, şi ln care 
sensibilitatea rafinata e stăpinilă de o 
sănătate robusta şi de o viguroasă şi 
ordonată inteligență. Destul de im- 
presionabil peniru a fi inzestral cu 
spirit de observaţie și simţ artistic 
ales, d-sa are prea mult iubirea ade- 
vărului şi a gindirii abstracte, pentru 
a cânta in formă altceva decit exacta 


şi preciza exprimare a cugatării. Con- 
ciziunea aproape lapidară a stilului 
işi ure originea, pe de o parle, in vi- 
guroasa pornire de a cizela și con- 
centru fraza pentru a economisi ener- 
gia cetitorului. iar pe de alta parte, 
in însăşi claritatea gindirii, care nu 
Îuerează, ca artiștii, intuitiv, adică 
prin imagini concrete, ci, ea filozofii, 
logic, cu noţiuni ubstracte, definite în 
modul cel mai exact, şi limpede con- 
ceputa in relaţiunea lot eu realitatea 
concretă din care derivă, D. Maiorescu 
şi-a făcut o cultură solida, mai Intăi 
la un liceu aristocratie din Austria, 
unde, fâră indoială, domneau po vre- 
muri alte melode pedagogice derit 
în şcolile noastre, şi apoi la univer- 
sitațile germane, pentru ale căror tra- 
diţii de studii obiective şi temeinice 
şcoala secundară il pregătise eit se 
poate de bine, Ideile generale, bine 
asimilate, ale eriticei şi filozofiei apu- 
sene, distinsul critic le-a aplicat apoi, 
—după metoda, prin excelenţă logică, 
a deducțiunii,—culturii și societăţii ro- 
minești. Activilatea d-lui Maiorescu a 
fost şi este mai ales practică: admi- 
rabil profesor, distins parlamentar, 
remarcabil om de stat, judecător lite- 
rar compeleni—inriurirea d-sale asu- 
pra culturii romineşti n'a fost mai 
puţin însemnată decit aceia a niver- 
sarului şi urmaşului său, d, C. Dobro- 
geanu-Gheren. Dreptatea insă ne o- 


136 VIAȚA ROMINEASCA 


bligă să recunoaştem că D. Mainreseu, 
neavind spirit îndueliv și generaliza» 
tor, ma creat nimie, nici in critică, 
nici in filozobe, nici in ştiinţă şi nici 
ln vro-un alt domeniu al culturii—spre 
deosebire de d. Gherea, care in eri- 
tiea literară a ereat ea artist si ume- 
ori ea ginditor, eu toate că-i lipsesc 
multe din însuşirile d-lui Maiorescu. 


Cind vorbeşti de D, Maiorescu, o pas ` 


ralală cu adversarul şi urmaşul d-sale, 
d. C. Dobrogeann-Gherea, se impune 
de la sine. 

Spre deosebire de innuintaşul d-sale, 
d. C. Dobrogeanu-Gherea este un au- 
todidaet. Din primu adolescența a dus 
lupta primejdioasă în contra absolu- 
tiamului, $i, venit în țară, a muncit 
din greu pentru a putea trăi ; și dacă 
toluşi n găsit timpul sa-şi facă o in- 
tinsă cultura literară, în schimb cu- 
noștintele de filozofie şi ştiinţă, a- 
rele cunoştinți pe care le Invuță ci- 
neva numai în ndoleseenti, de ne- 
vos, şi care formează de fapt ade- 
vărata temelie a instrucţiunii, au fost 
şi siat la d. Gherea mai mult sau 
mai pulin neindestulătonre. Afara de a- 
ceasta, fire de artist şi nalura populară, 
d. Gherea gindeşte intuitiv, în imagini 
concrete, din care pricină s'a arătat 
cam stingaciu in disențiunile curat 
abstracte— emoţiunea  impersonală“, 
„eantificarea predicatului* ete, 

Stilul d-lui Gherea trădează aceste 
lipsuri. Prolix de cele mai multe ari, 
plin de zadarnice sinonime, pleonasme 
şi tuutologii, el arată neputința de a 
defini noțiunile in mod exact, insă mai 
arata și acea covirşitoare putere de 
sentiment a naturilor populare, care 
sə revarsă in frumoase şi plasliee i- 
magini, dar şi în multe și zădarniee 
wuvinte. La d, Gherea sentimentul și 
voința predomină asupra inteligenţi, 


D-ra a cucerit publicul nu atit prin 
teorii şi sentinţe reci, cit prin descrieri 
plastice şi calde pledoarii, prin acel 
entuziasm comunicativ, în care impul- 
ziunea voinței şi puterea simțirii se 
amestecă în părţi egale. In fața operei 
de artă, distinsul eritie nu fea, eu 
innaintașul său, atitudinea de jodecător 
cu mintea rece şi ascuţită, ci, adevă- 
rat artist, se lusă tn voia emoțiunilur 
evocutu în sufletul sau, și le comuniea 
eetitorului amplificate de vaste gene- 
ralizări—luate fireşte, nu din filozofia 
conservatoare germană, ci din coneep- 
ţia materialistă a Istoriei si teoriile 
revoluționare rusesti, Dar și aceste 
goneralizări, în parte greşiie pentru 
[ara noastră, nu mintea rece, in cau- 
tarea adorarului, Je născoceşte, ei 
dragostea adinea pentru clasele popu- 
lare şi revolta instinetiră contra ori 
cărei asupriri. Fara voin d-sale, şi 
făcind socialism în aparenta, d. Ghe- 
rea a fost reprezentantul tendințelor 
poporaniste ale inieei burghezii romi- 
nesti; și ori ce-ar erede, ori ce-ar 
spune, ori ce-ar face d-sa, istoria Îl va 
considera ra reprezentantul tecrelic al 
acestei elase; părăsil de acei „prole. 
tari intelectuali”, cu ale căror suferinți 
a ecompâtimit atit de mult, d-sa apare 
azi va un rege detronat... 
* 

Dar, revenind la d. Maiorescu, ne 
simţim datori să vorbim şi da grege- 
lele acestai rorifeu al eriticoi romine. 
Criticul judecătoresc, cum l-a nmmnit 
d, Gherea, a dat sentințe nedrepte, 
poate chiar pârtinitonre, Pe Eminescu 
chiar pu l-a recunoscut decit tirziu, 
şi încă şi atunci l-a pus mai prajos 
de Alecsandri, eruțind probabil iner- 
ţia publicalui colitor, Io studial „Di- 
rectia nouă în poezio şi prozā", pu- 
blicat in 1372, găsim, puși alaturea de 
Eminescu și Alecsandri, pe Sarbänesen, 
Petrino, şi Bodnărescu ; iar în studiul 


l 

„Poeți şi eritici", publieat in 1366, d, 
Muioreseu, după co recunoaşte că s'a 
înşelat in privința color dintai, na ei- 
tează, iar alăturea de Alecsandri și E- 
imineseu, pe d-nii Naum si Vlahuţă, 
ea poeți, şi pe d-nii Caragiale și I: 
Cerchez, ea autori dramatici. In ştiinţă, 
şi anume în ` cereetarile privitoare la 
tara noastră, d. Maiorescu nu poma- 
nesle pa Cobileeseu şi micşorează atit 
aperele d-lui Hajdeu, „eu multe lucruri 
frumoase pe copertă și cu molte ipo- 
teze nedovedite în text", cit și Iatoriu 
Rominilor, în 6 volume, de d, Xenopol, 
„dovada cel puțin de mare stăruința“; 
in schimb e foarte îneinlat da „inte- 
resantele scrieri şi lecliuni universi- 
tare ale d-lui S. Mehedinţi“ şi de 
„temeinicele (!) studii“ ale d-lui Teo- 
hari Antonescu. Nu-i vorbă, oarecare 
greseli în acest sens a făcut in lite- 
ratură şi d. Gherea, dar eel puţin d-sa 
wa avut niciodată preteuțiunen de a 
da verdicte în numele Fsteticei. 

Daea—pentru a încheia—am dori să 
ennerotizârmm intr'o imagine deosebirea 
dintre d. Maiorescu gi d. Gherea, pe 
unul l-am asemäna en oapă de munte, 
roce şi repede, îngustă și curată, a- 
dines şi murginită în albia ei pietroasă, 
iar pe celnlalt cu unul din acele mari 
Navii nle „Lumei noi“, care în albia 
lui moule, in pàmint nou sau aluvion, 
cam cuntilăți imense de apă turbure, 
plină de mal, şi se revarsă domol, fe- 
cuudiad cimpii nemărginile, 

ILS 
.". i 

A. Vlahuţă, File rupte, Atelierele 
Socec, Bucureşti, 

Cu drag primește oricine apariția 
unei ediții noi din opera poelnlui 
Viabuţă, dar mai cu drag decit toți 
generaţia care ne-um leganal vi- 
surile tinereţii în ritmul muzical si 
duios al versului lui, noi care am 
plins cn el la mormintul iubitei, 
am recitat cu emfaz şi desperare : „A! 
e negrăit de lesne să-ţi slobozi un 


g RECENZII y 137 


glonte 'p ereer“, ne-am indignat și 
ne-am riserătțit cu el impotriva spo- 
elii şi a nesimțirii zisei societăți bune, 
neam entuziasmal la toate adierelo 
generoase ale sulelului său, totdeauna 
răzvrătit, desi atit de dulee şi duios ! 
Cum aşa de frumos a spus-o confra- 
tele G, L, intr'on număr preeedenl, 
Vlahuţă e poetul tinereţii noastre, si, 
ori de vite ari răsfoim o earte edi- 
tată din nou sau serisă de curind, re- 
găsim un prieten drag, o râsiringere 
a entuziasmalui nostru din prima ti- 
nereță, o idee cu care sintem fami- 
liari, un fel de a privi lumea, viaţa 
şi artu,cure e numai a lui și pe care 
noi acei ce i-am eintat versurile o viață 
întreagă şi i-am cetil, in revistele Jite- 
rare pe cart le-a condus, arlicolele, cu 
evlavie, altfel le ințelegem şi le sim- 
tim, poale, decit generaţiile de azi, 
despre care poetul zice cindva in ae- 
tualul volum ; 

„O tinereță, tinereță, ce vint nü- 
prasnic bintue sfintele tale speranțe... 
sfintul tău entuziasm“, 

la uceste „fila rupte” în caro noi regă- 
sim eu drag un poet iubit, un prieten ve- 
chiu ul cugelării noastre, un povestilor 
uelulrecut, al cărui farmece deplin îl cu- 
nose numai acei ce auavul norocul a trăi 
in intimitatea lti, generațiile actuale 
vor găsi, roia ce le lipseşte poate, „sein- 
teia“ care trebue să la aprinda focul 
tinereţii, entuziasmul care pe noi, la 
virsta lor, ne-ar fi făcut să strigām 
in gura mare versuri ra ale lui Gaga 
şi să enumerăm, cu incintare gi eyla- 
vie, versurile lui Iosif şi D, Anghel, 

.". I. S, 

Per. Papshkagi, Scriitori Aro- 
mini în ocolul al XVIII,—Cavalioti, 
Ueuta, Daniil, Bucureşti, Găbl-Rasi- 
deseu, 1909, t vol. în 8 mare, da 330 
P-, pretul lei 10, 

O carte foarte prețioasă prin faptul 
că întâia oara se pune in lumini sa- 
tisfarăloare, elt poale rezulta din do- 
cumente, viața culturală si naţionala 


138 VIAŢA ROMINEASCA 


a Rominilor din sudul Dunării in cursul 
secolului XVII, 

Macedo-Rominii! au avut totdeauna 
conștiința neamului lor şi a originii 
lor romane, In secolul XVIII se dez- 
volta o viaţă culturală relativ destul 
de insemnata. Centrul îl tormează ora- 
ul Moscopale, caro lu 1744 avea deja 
o şcoala superioară numită *Acudemie 
nouă”. Oraşul capătă în acelaş timp şi 
o tipografie. Cine a intemelat-o şi cind 
anume, nu se știe; la 1812insă Grecii 
o considerati, pe linga cea din laşi şi 
Buvureşii, ca pe a trela depe pămin= 
tul Eladei. Prima carto cunoscută ea 
tipărită in această tipografie este “Via 
ta şi slujbu noului martir Serafim al 
Neohorel şi Fursale' de Anastas Gor- 
dios, in 7735, in grecește. Tot in gro- 
ceşie apur apol cărți in 1741, 1742, 
1764, 1746, 1760, Tipografia din Mos- 
copole a existat o bucată de vreme şi 
in secolul XIX, 

Din Moscopale erat apoi învățații 
macedo-romiai : Teodor Anastas Ca- 
valioti, care în 1700 a tipărit la Mos- 
copole Eisaywpi, retipărită in 1774 
la Veneţia, Jar in 1770 la Veneția 
llpwzozspiz (dieţionar neogrec-aro- 
min-albanez);— Daniil, care a tiparit 
Eiozywypni âdasralia, a earet pri- 
mä ediție n apărut poate la Moseo- 
pole, a doña In Veneţia in {1802;— 
Constantin Ueuta, care a tipărit la 
Viena în 1797 Niz Iatõayoyiz, a- 
bacedar aromin cu caractere greceşti. 
Pentru tustrel acest] autori d. P. da 
insemnate date biografice, 

Starea economică a oraşului Mosco- 
pole era şi ea relativ destul de inflo- 
ritoare, Unit negustori moseopoleni 
plecat cn mărfurile lor chiar in stră- 
inhtate, stabilindu-se apoi prin diverse 
centre europene. Un asemenea centru 
a fost Budapesta. (El a dat Ardealu- 
lui pe ilustrul Şaguna). 

D, P. publica apor textele: ‘Noua 
Pedagogie’ (abecedarul) lui Ucuta gi 


“Invăţatura Introducâtoare' a lui Da- 
niil Moscopoleanul. In Glosurul final 
al cărţii se introduc şi cuvintele din 
Dicţionarul lui Csvalioti. 

Cu oeazia acestui glosar, d. P, atra- 
ge necontenit atenția asupra greşeli- 
lor dialectologice din cartes d-lul Wei- 
gand, Aromunen. La pagina 240, sub 
cuvintul surafe, exasperat, d. P., elev 
al d-lui Weigand, serie urmätoarele 
rinduri semnificative la adresa farso- 
rulul din Leipzig: „surafa brici, Ra- 
siermesser, — ngr. oupi: = $opapi. 
Forma surăfescu, dată de Weigand, 
nu există şi-i formată de dinsul greşit 
dupa Supafed, var Supafed exista şi 
mai puţin. Weigand confundă la pg. 
152 No, 106 substantivul surafea 
=Sundfea = ngr. Sonpágt ‘das Ra- 
Fiermesser’ şi-l lace verb la impera- 
tiv, schimbindu-I arbitrar şi accentul : 
anapga, fpate, supafea trebuegte 
tradus “angsam, Bruder, mit dem Ra- 
siermesser'. Asemenea greşeli! mizu- 
nä, din nefericire, in Aromunen IL* 

Felicităm calduros pe d, P, pentru 
stăroința cu care publică Ja intervale 
lucrări de o importanța fundamenlală 
in ce priveşte cunoaşterea Rominilor 


din sudul Danării. 
G. P. 
.". 

Dr. Pierre Janet. Les nduroses, 
Bibi. de Philosophie scientifique. Flam- 
marion. Paris, Prețul 3 lei 50 bani, 

La unul din congresele internatio- 
nale de psihologie, ținule în anii din 
urmă, Ribot a făcut constatarea că 
psihologia experimentală e, mai ales, 
cultivata în Germania și Amèrica, coa 
introspectivă şi descriptivă în Anglia, 
iur în Franţa predomină psihologia 
patologică. Reprezentantul cel mai 
distins al acestei direcții in psibolugie 
€, desigur, astăzi succesorul lui Ribot 
la College de France, doctorul Pierre 
Janet, El reuneşte intr'o rară măsură, 
lueru atit de rar la ceilalți psihiatri 
contemporani, calitațile medicului eu 


RECENZII 139 


—— 


acele ale psihologului și ale cugeta- 
torului. Operele lui clasice cuprind, 
alături de analize minuţioase şi pre- 
țioase observații de detaliu, vederi 
generale, aproape totdeauna puternice 
şi profunde, In lucrarea lui recenta, 
Janet rezumă și condenseaza, punin- 
du-le la indămina marelui public, stu- 
diile particulare, pe care lo face de 
douăzeci ani asupra nevrozelor, stu- 
dii cuprinse in volumele lui intinsa 
asupra automatismului psihologic, is- 
teriei, nevrozelor şi ideilor fixe, ob- 
sesiilor şi psibasteniei, studii ce eu- 
prind iai bine de cinei sute de ob- 
servaţii detailate ale bolnavilor de toate 
speciile şi numeroase analize fiziolo- 
gice şi psiholugice ala tulbarărilor ce- 
lor mni variate, —un material bogat şi 
impunător pentru cei ce vor construi 
odata teoria boalelor spiritului, 

Prima parle a cărții cuprinde o de 
criere a simptomelor nevraputice, A 

| torul descrie ideile fixe si obsesiile, 
amneziile şi indoelile, tolburările Hm- 
bajului, ehoreele şi ticurile, paraliziile 
şi phobiile, tulburările percepţiei, acela 
ale instinctelor şi alo funcţiilor visto- 
rale. Partea a dona, coa mal interesantă 
pentru psihologi, cuprinde mai mult 
natiuni generale, concepţiile pe care 
„le are autorul asupra celor mai inte- 
|resante din nevroze, histeria şi psid 
hastenia, precum şi concepţia lui asu- 
pra nevrozelor in general. Diseutind 
teoriile emise asupra isteriei, Pierre 
Janet arata imposibilitatea concepției 
unatomo-fiziologice a isteriei şi, com- 
bătiud teoriile lui Bernheim şi Babin- 
|ski, dupa cure isteria se reduca la sug- 
„gestie, menţine vechea sa “oncepție, 
susținută imeă în opera asupra Auto- 
matismului psihologie (1899), 

După această enncepție, caracterul 
esențial al isteriei o Ingustarea cim- 
pului de conştiinţa (adică reducerea nu- 
mărului fenomenelor psihologice, cara 

| pot A simultan reunite in aceiași con- 
ştiluță persunală) şi tendința la diso- 


ciare şi emancipare a sistemelor de. 
idei și funcţii, a căror sinteza consti- 

tue personalitatea. Mai interesante 

insă pentru psiholog sint vederile sala 

asupra psihasteniei, Combătind teoria 

emoţională a psihasteniei, el crade că 

emotivitatea e ceva pren vag și că multe 

simptome nevropatice nu se pot re- 

duce la tulburări emoţionale, Dupa el., 
elementul caracteristie in psihastenie 

e pierderea functiei realului, absența 

de deeizie şi de rezoluție volontarā, 

absența de credinţă şi de atenție, in- 

capucitatea de-a incorca un sentiment 

in raport cu situația prezentă. Impo-. 
triva psihologilor care admit că o func- 

ție mintală rămine totdeauna aceiași, 

orieare ar fi obiectul asupra căruia 

sa exercită, Janet crede că e o mure 
diferenţă în operaţiile psihologice, după, 
cum ele se exercită asupra obiectelor | 
imaginare sau abstracte, sau asupra 

lucrurilor reale, care există chiar acum: 
innaintea noastră, pe care le putem- 
percepe, modifica, sau de care ne pu- 

tem apara, Există, după el, o fanc- 

iune, care consistă în aprehenziunea. 
sau adaptarea la realitate prin per- 
cepție sau acţiune şi care modifica 

considerabil toate celelalte operații 

mintale, după cum se adaugă sau nu 

se adaugă lor, 

Tulburările acestei funeţiuni, Janet 
le pune în legătură en fenomenele. 
psihologice semi-normale, semi-pato= 
logice, cure au lor tn somn, in obo- 
seală sau in emoție. In toate areste 
fenomene se observă oarecare agitalie,. 
unele fenomene, privitoare la unele 
funeţiuni, sint exagerate cel puţin in 
aparență, iar altele, relativ la alte func- 
țiuni, sint paralizate sau diminuate. 
Fenomenele conservata sau exagerate 
sint : 1) fenomenele firiologice şi pai- 
halogice izolate, relativ simple sau 
fără mare coordonare sistematică ; 2) 
fenomene eăroru spiritul la acordă 
pulin interes şi atenţie, flindeaă nu au 
un rol util în acţiunea reală, pentrucă 


10 VIAŢA ROMIXEASCA 


nu sint ronsidorale ca realități im- 
portante și 3) fenomene verhi, repro- 
duceri de sisteme psihologice de mult 
organizate, şi care nu sint formale ac- 
tual pantru situația prezentă, 
Ceia ce dispare în neesto diversa 
Ari sint ; 1) fenomene complexe, bo 
le, care rezultă din funcționarea ar- 
monioasă a unui sistem, acele ale ea- 
iror elemente sint numeroase şi de o uni- 
tate mare; 2) fenomene care presu- 
pun atenţie, vredinţa și sentimentul 
realităţii şi 3) fenomene enre pot f ca- 
lificate ca prezente : voinţa exuet adap- 
tată situaţiei prezente, in ceia co ea 
are nou şi original, atenția la eveni- 
mentele ce apar şi care ne permita 
să le ințălegem şi să ne adāptām lor, 
Pentru inţălegerea acestor enruetere, 
Manet emite o hiputeză îindrăzueaţă şi 
“interesantă asupra ierarhiei fenome- 
"mnelor psihologice şi oscilaţiilor nive- 
lului mintal. După el, toate fancţiila 
spiritului nu sint egale şi nu prezinta 
același grad de facilitate, Operaţiilo 
| mintale sint dispuse dupa o ierarhie, 
‘in care gradele superioare sint gieu 
de atins şi sint inueeesibile bolnavi- 
lor, pe cind cele inferioare rămin la 
spoziţiu lor. Operația cea mui groa, 
|aeea eare dispare mai repede şi mai 
"des în toate depresiunele, e aprehen- 
ziunea sau adaptarea la realitate, sub 
toato formele ei. Aceasta operaţie con- 
ține acţiunea, care ne permita să lu- 
crâm asupra obiectelor extorioare, ac- 
tione grea, mai ales, cind e sociulă, 
cind trebue să se exsrute nu numai 
asupra mediului fizic, dar incă şi asupra 
nediului social, în care sintem eufun- 
daţi, mețiune grea, densemanea, cind 
trebue să aibă in ochii noştri un cu- 
racter de libertate, de personalitate, 
cure urută compleela adaptare a ac- 
tului nu numai faţă de mediul extern, 
ci faţă de rele mai multe din ten- 
dințele anterioare coordonate, Acest 
prim grup, de operaţiile cele mai 
innalte şi mai grele, conține și atenția 


cara ne perinite să percepem lucrurile, 
ca certitudinea existenți lor, A prinde 
9 percepție sau o idee, eu sentimen- 
tul că e reală, adica a coordona in ju 
rul acestei percepții toate tendințele, 
toate activitațila noastre, —iata operu 
capitala a atenţiei, 

Mai mult, u şti să te mulțameşti in 
totul de prezent, de ceia co e frumos 
şi ban în ol, a gli să suferi prezentul 
cind nu se poate alifel,—iată operatii 
mintale grele, cure pot fi aprupiute de 
acțiune şi de atenție, faţa de realitate. 
Sub acest grad, sint aceleași opera- 
tioni, despoiate de ceia ce facea per- 
fecțiunea lor, adică de acuitatea sen- 
timenluiui realitaţii, acțiuni fără adap- 
tare exacta la fapleie noi, fară coor- 
dimarea tuturor tendintelor individu» 
lui, percepții vagi, fara certitudine și 
fâră mulțumire a prezentului, acţiuni și 
percepții dezinteresate. Cu toată opl- 
uia populară, operaţiile mintale privi- 
toare la idei sau imagini : rațiooamen- 
tul, imaginaţia, reprezentarea inutilă 
a treculului, reveria,—trebue conside- 
rute, după Janet, ea fiind de un grad 
inferior. Pe o treaptă mai joasă sint! 
apgitaţiile motrice rău adaptate şi inus 
tile, reacțiunela viscerale sau vasoino= 
lriee, considerate ca un element eseni 
țial al emoţiei, Acestea sint fenomene 
simple şi uşoare, fiindea perzistă la in, 
divizii cai mai slåbiți. Gradul de ten 
siune psihologică sau do ridicarea ni 
velului mintal se manifesta prin gra- 
dul pe care îl ocupă, în ierarhie, fe- 
nomenele psihica cele mai innalte, pe 
care le incearcă individul. Funcția 
realului en acțiunea si erediața cer 
un grad innalt de tensiune; reveriu, 
agituțiile motrice sau viscerale sint 
fenomene de tensiune joasă, rores- 
punziod unui nivel mintal inferior, 

Această tensiune psichologică et 
pinde, evident, de unele fenomene fi 
ziologice, de unele modificari in cir- 
culația și nutriția erierului, poate de 
o mieşorare de repegiune în vibraţiile 


h 
s 


RECENZII 141 


sistemului nervos. In realitate, meca- 
nizmal fiziologie al acestor fenomene 
è inta necunoscut, si nu putem deter 

mina, en oarecaro precizie, derit aspe 

tul lor psiholugie. Aceasta tensiune 
psihologica e foarte variabila nu pu- 
mai lu diferiți osmeni, dar chisr in 
cursul vieţii unui acelaşi individ. Ja- 
net erede că cunnaşierea scestor va 
riaţii de tensiune psilologira şi a a- 
cestor oscilații a nivelului mintal va 
ie, mai tirziu, un mare rol tn inter- 
pretarea modificărilor enracteralui şi a 
evoluţiilor spiritului. In ultimul enpi- 
tol al lucrării sale, psihiatru! francez 
cauta si dea o teorio asupra nevro- 
zelor in general. Inşirind diferitele de- 
finiţii care s'au dal, în cursul timpului, 


nevruzelor, sa opreşte mui mult asme, 


roa, care consideră navruzele ca 
vale psihologice, caracterizate prin in- 
terventia spiritului san a reprezentări- 
lor mintale, 

EL crede eă aceasta definiție conţine 
o parte de adevăr, darca e prea vagă 
3i prea generala, intinzindu-se asupra 
tuturor alterărilor in fuacțiile eere- 
brale, tuturor iasuficiențelor mintale 
şi tuturor alienaților, boli eu totul in- 
dependente de novroze, După Junet, 
deia do boală functionals trebue să 
uire în concepția generali a neyro- 
zėlor, 

Tulburärile nevropatice privese tot- 
deanna funcţiile, sistemele de operaţii, 
şi niciodată un organ izolat, şi anume 
privese partea superioară a Taneţiilor 
pribiee, adaptarea lor actuala ln im- 
prejurările noi externe sau intorne. 
Aceasta parte superiuară n luneţiilor 
+ totdeauna in evoluţie, de aceia ne- 
„vrozele trebuese sā intre in grupul 

bolilor de dezvoltare, Ele apar, mai 
"otdeauna, lu momentele in eare trans 
formarea organică și morală e mui 
accentuată, debutind de obicei in mo- 
mentul pubertății, se agravează in 
momentul căsătoriei, la moartea pă- 


ta definitiei date de dr. Dubois, din 


rințilur, sau a iatimilor, după toata Í 
schimbärile de carieră sau de poziție, — | 
adică se manifestă in momental to 
care evoluția individuală și sociala 
devine mai grea. 

Ciad nevroza se prelungeşte, indivi- 
dul se pare ca a incetat a evolua. 

Marele caracter al nevrozelor e că 
spiritul, sau partea superioară a dife- 
ritelor funețiuni, nu evoluiaza de loc, 
sau evoluiază râu, Daca prin cuvialul 
evoluție inţălegem faptul eñ o Hinţa 
se transformă incontinuu, pentru u se 
adapta la împrejurări noi, şi că ene- 
incetat po calea dexvoltării și a perfec- 
Vionării, nevrozele pol fi definite ca 
tulburări sau opriri în evoluția fune- 
tiunelor. 

Teoriile eminentului psihiatru şi eu- 
gelätor francez asupra histeriei, “pal 
hasteniei şi nevrozelor, slat desigur, 
în cea mni mure parte, hipoletice, și 
multe ruanifestări sle patologiei spiri- 
tului şi ale vieţii interne nu'pot fi inse- 
rate în cadrul lor. El insusi, eu spiri- 
tul eritie al adevaratului om de stiinta. 
recunoaşte partea de falgitate inerenta 
oricărui sistem, care incearcă sa cla- 
seze formele nenumârate şi schimbä- 
toare ale fenomenelor naturale, şi pre- 
{ueste mai mult, în opera su, analizele 
şi observațiile de detaliu. Totuşi con- 
cepţiile Iui generale, care au puncte 
de contact eu teoria lui Höfding a- 
supra activitații sintetica a spiritului 
şi cu teoriile lui James şi Bergson asu- 
pra valorii biologice a vieții psihice, 
au o mare importanța psihologira. Ele 
aruncă o lumiuă vie asupra mecanis- 
mului voinței şi a altor fenomene până 
acum besatistăcător explieale, gi vor 
servi, desigur, ca idei conducatoare 
pentru cerretarile viitoare. 

0. B. 
.". 

A. Croiset, Les dêmocraties an- 
tiques. Paris, Froest Flammarion, 1209, 
Un vol. în 5,339 pag. 

Dintre cetățile vechi, care in totalul 


142 VIAȚA ROMINEASCA 


lor oferă un cimp foarte bogat ob- 
servatorului politic, Atena atrage şi 
reține mai mult atenţia d-lui Croi- 
set, şi aceasta pentrură ulei s'a näs- 
“eul şi a evoluat, conform unei logici 
neindurate păna la ultimele ei com- 
sequențe, demoeruția, pe care Atenia- 
nul a sprijinil-o prin calitățile lui, 
precum a compromiso prin defeelele 
sale înnăscute, 5 
După o intruducere, in cure pledează 
contra abuzului ce se face de socio- 
logie In tratarea istoriei şi cere mai 
multă atenţie pentru psihologia rase- 
lor, incepe deserierea evoluției poli- 
tico la Atena, Dela regalitate la aris- 
Loeraţie, şi dela aristoerație,—cara cade 
isbită de forţele unite ale burgheziei şi 
ale micilor producatori, condusa de So- 
lon, care pune bazele democrației, de Pi- 
fistrate, care lucrează ja Intărirea spi- 
ritului democratie, do Clistbene, vare, 
prin acţiunea lui hotărită, dä republi- 
cii un enracler rationalist si egalitar, 
de Pericles, insemnat dealtfel mai 
mult prin politica lui generala, —Alena 
ajunge, printr'un mers răpede și sigur, 
minat de cauze sociale, politice şi e 
economice, la o compleeta şi absolută 
democrație, Ceia ce caracterizează a- 
ceastă expunare nu siul atit faptele 
noi, pe care autorul le aduce, cit mes 
toda. Caşi Fustel de Coulanges, de 
care sa deosebește atit de mult, Croi- 
set inlatura din calea lui tot ce mo- 
dernii nu seris şi visat despre consti- 
tuția ateniană; el nuse adrocauză de- 
cil seriitorilor vechi, Intc'un alt ca- 
pitol, autorul ne face un tablou al a- 
cestei constituţii, arâtindu-na resortu- 
rile ce o puneau in mişcare; na descrie 
adunările senatului și ale poporului, 
modul de funcționare şi competințele 
legislative ale fiecăruia, modul de a- 
legere şi atribuţiunile magistraţilor, 
funcționarea tribunalelor, unde distri- 
buirea justiției era incredinţată popo- 
rului, şi consacră un capitol studierii a- 
- „celei clase de oratori, adevăraţi şefi de 


partide, născută din insăşi funcționa- 
rea constituţiei, şi sfirşeşle cu starea 
armatei, marinei, finanțelor. 

Pentru a vedea intrucit această or- 
ganizare a corespuns şi satisfăcut idea- 
lul Atenienilor, Croiset supune la o 
minuțioasă analiză părerile vechilor 
scriitori şi eugelatori, Pericle, Tacidide 
şi Izuerate sin! inciataţi și mindri de 
constituția patriei lor, pe cind Platon şi 
aristocralul anonim, autorul unei „Re- 
publice ateniene“, de Ja care Fustel de 
Coulanges işi imprumută o parte din 
materialul cu care zugrăvește acel in- 
tanecas tablou al democraţiei ateniene, 
îi adue critice aspre şi indārātnice. 
Pentruca tabloul sa fie complect, mat 
trebue să ştim care au fost calitățile 
şi spiritul Atenianului, care a uzat de 
aceste forme guvernamentale, Capito- 
lul în care ne vorbeşte de calitaţile 
fireşti ale Atenianului, de educația ce 
o primeşte prin şcoală, religie, arta, 
ştiinţă, viaţă, de educatia politică ca- 
pâtată prin practica afacerilor şi dis- 
cursurile orutorilor, ne arată ca fin și ce 
adine cunoscător a Inmii grecesti este 
Croiset şi formeaza, de sigur, una din 
cele mai originale şi delicioase parți 
ale operei sale! 

Cu seeasta constituție, cu geniul po- 
porului, cure a pus-o în aplicare, A- 
tena a ştiut să realizeze, pa cit ome- 
neşte o cu putinţa, cerința uricărei 
forme de guvernâmint: dJe a asigura 
ordinea în stat şi de a chota, în mod 
activ şi intelizeul, binele publie. 

A ştiut să se păzească de intrigile 
şi loviturela aristocrației, precum s'a 
ferit şi de soluțiile exlrame ale so- 
cialismului şi comunismului, eunoscule 
şi antichității, şi deombiţiile Liranilor. A 
produs şi favoriza! acea extraurdinară 
infloticre a urtei și cugetarii ; iar elod a 
căzut, a căzut sub loviturile unei forțe 
superivare, de care nu fost inviaze și 
stata cu Altă organizație. 

„Dacă cercetâm faptele fară idee 
preconcepulă, trebue să recunoaştem 


RECENZII 


că democraţia ateniană a fost una din 
cele mai mari creaţiuni a geniului grec. 
Ea a coneeput un ideal de viaţă co- 
leetivă, foarte nobil, in care legea, ra- 
Viunea comună, să fie regula supremă 
a acțiunilor, şi in eare totuşi individul 
să aibă un spaţiu larg, pentru a se 
mișra liber şi a-şi desvolta toate for- 
tele sale, Acest ideal, care avea să fie 
tot mai mult acel ul viitorului, ea l-a 
conceput şi exprimat eu o conştiinţa 
limpede, chiar din vremea lui Solon, 
Clisthene, Pericle, De fapt, cu toată 
inevitabila imperfecţiune a lucrurilor 
omeneşti, ea l-a realizat intr'o măsură 
destul de largă, pentruea cele două 
veacuri, co corespund dasvoltării ina- 
lituţiilor salo, să fi fost o perioada de 
a rodnieie de necrezut in toate ra- 
murile activităţii omeneşti, in viața 
pablieii şi privată, in arte, în cugetare. 
Omenirea n'a cunoscut o altă epocă, in 
“are un grup politic să fi fost mai 
profund „eiviliza!* şi care să fi iasat 
viitorului o moștenire mai bogata in 
opere şi în suggestii de tot felul. Fără 
îndoială, e un bilanţ glorios, —căci 
“are poate fi, ja urma urmei, tinta i- 
deală a unui popor, dacă nu aceia de 
aşi insemna în primul rang locul prin- 
tre acei a căror pilde constitue firul 
evoluției omenirii civilizate 7“ 

Dar stabilirea democrației la Atena 
a avut aceiaşi influența pe care u a- 
vut-o şi revoluția feuneoză : s'u estins, 
primind mici modifieari, aproape la In- 
treaga lume greaca, Că n'a dat ace- 
leași roade, eă rezultatul democratiilor 
elene a rămas eu mul! în urma, aceasta 
este explicabil : o formă de guveruă- 
mint nu este in definitiv docit un cadru, 
n formă goala, iur valoarea ei depinde 
de continut, Studiind formele, pe earo 
democrația le-a primit în restul Gre- 
viei, autorul trece Ja evoluția spre 
democrație, In Roma, Acolo, după ce 
prio lupte singeroase se ajunge, ln 
timpul răsboaelor punice, la an echi- 
libru fericit Intro puterile consulilor, 


143 
O E a SĂ E a 


senatului şi poporului, acest echilibru 
erupt prin politica ei imperialistă, şi 
Roma uvoluează, pe un drum plin de 
răsboae civile, spre monarchie, Aici 
democrația n'a ajuns la deplina ej des- 
voltare, 

Conclusia care se degajează din stu- 
diwl democratilor antice este că, cu 
toată existența aclavajulwi, mica in- 
tindere a statelor antice şi importanța, 
exagerată de unii, & religiei, ele nu 
se deosebesc în fond de cele moderne, 
fiindcă punctul lor de plecare, cagi 
azi, į} formează lupta da clase. 

Acest volum,—ale cârui părti, simplu 
şi regulat ordonate,ne reamintesc ar- 
hiteetura nobilă şi severă a Parte- 
nonului, şi în care d. Croiset, cu pri- 
ceperena fină și nuanțată pe care ò ad- 
mirasem in celelulte opere ale sale, 
după ce sa scris atit asupra yechi- 
lor state, reuşeşte să ne spună inca 
ceva nou,—va rămine cartea rlasică, ce- 
tita de toți acei care vor voi să cu- 
nonscă aspirațiunile politice ale lumii + 
greco-romană, = M. J. 

-+ 

Maximilian Sanielevici. No- 
fiuni despre asigurări, (Elemente de 
ealeulul probabilităților. Jocurile de 
noroc şi ruina jucatorilor, Asigurări 
In contra daunelor de inecadia, tran- 
sport şi în contra accidentelor carpo- 
rale. Stadiul mortalitaţii nmenesti. 
Rente viagere. Teoria matematica a 
asigurărilor in vederea mortii). Bucu. 
resti, Institutul de arte grafice „Emi- 
nescu", 1909.—Un volum de 44 pe. 
făra preţ, 

Se ştie importanța tot mai mare, pe 
eare au ciştigut-o, in viaţa economică, 
societăţile de asigurare ; prin ele omul 
caută, micar în parle, sā facă fața 
întimplărilor neprevăzute. Progresul 
acestor ramuri ale netivităţii omeneşti 
e strins legat eu acel al calculului pro 
babilităților. De aceia, autorul, la Ince- 


putul cărţii, expune elemente din w- 
eest calcul, 


.—: 


Probabilitatea nnui lucru este ra- 
portul între numărul cazurilor favo- 
rabile ivirii lws şi totalul cazurilor 
posibile, toate cazurile fiind egal de 
posibile. Ca unitate de măsuri e si 
guranja, eare cunrespunde la pro- 
babilitatea unu. Expune regule pen- 
tru aflarea citorva probabilitaţi mai 
complicate, astfel; regula probabililă- 
ţii totale, a probabilităților compli- 
mentare, a probabilității ivirii simal- 
tanee a evenimentelor independente 
si regula evenimentelor dependente. 
Două noțiuni de mare importanţă in 
asiguriiri sint grija şi speranța moa- 
tematică, Speranța matematică este 
produsul dintre valoarea a cărti că- 
pătare e probabilă prin însăşi proba- 
bilitatea căpătăni sale; tot astfel, 
grija matematică e produs dintre 
valoarea riscată și probabilitatea per- 
derii sale, 

lu practică, noi nu cunoaştem direct 
probabilitatea unui eveniment, însa a- 
vem putinţa de a studia un numâr 
cit mai mare de date, în care apare 
arel eveniment ; stunei, prin, aplicarea 
legei numerilor mari, putem alla pro- 
habilitatea lui. Această probabilitate 
se numeşte a posteriori, spre dtoso- 
bire de cea cunoscută direct şi care 
se numeşte a priori. „Știința, care ex- 
trage din experienți asemenea date şi 
deduca din ele legi pontra viilor, se 
numeşte statistică, Intre altele, stalis- 
tien e baza industriei asigurărilor“. 

„Un joc de noroc se zice echitabil, 
atunci când miza sint proporționale 
cu şansele de a cîştiga. Acoastu in- 
samuă că, dacă jocul este repetat de 
un număr foarte mare de ori, esto cel 
mal probabil ea nici unul dia jucători 
nu se va ulege cu vre-o pierdere“, In 
practica zilnică insă, din cauză că nu 
sè dispune de sume infinite, chiar cind 
jocul e echitabil, el este dhunatur. 

Tot un joc de noroc e faptul, cind 
noi nu dăm o sumă mai mică, pentru- 
ca să scăpăm de riscul pierderii uneia 


tu VIAȚA ROMINEASCA 


mai mare. Aşa, de exemplu, sint zece 
convivi, şi, in loc să-şi plăteasca fie- 
care consumalia, ci trag la sorti care 
să plăteasca totalul. 

Sa presupunem lucrul următor: Fie- 
care persoană, a cărei grijă matema- 
tică e de cinci lei, dă unui străin cinci 
lei şi cinci zeci de bani; in acest caz, 
ecaro eonvir a scâpat de grija de n 
a mai pierde ceva, iar porsoana stră- 
inä va lua asupra sa riscuri ce se 
neutralizează, ba incă va cîştiga cinci 
lei, Aceasta persoană străină se nu- 
meste asigurutor, In practică, proba- 
bilitatea, de care ne servim în caleu- 
lul riscului, e dată a posteriori, ineit 
diferența dintre prețul cu care un a- 
sigurălor îşi ia un rise şi prețul echi- 
tabil al riscului e menită să facă faţă 
unei eventuale deosebiri dintre pro- 
babilitatea de caro s'a servit și acea 
pe care i-o va arăta experiența. 

Această operalie, pt care o faca a- 
sigurātorul de a lua asupra-şi riseu= 
rile mai multor persoane, se numeşte 
asigurare; asigurarea aro de scop 
deci Impărțirea unei pagube viitoare, 
nesigure, asupra unui număr mare de 
ommeni. Contribuţia celor usigurati 
se numeşte primi, iar pagubele suforite 
so numese daune, In primul loc, pri- 
mele servesc la avoperirea daunelor; 
in primă mai intra cheltueli de achi- 
ziție, ciztigul aziguratorului, precum şi 
suma co serveşte la acoperirea doose- 
birii, de care am vorbit maf sus. Peu- 
tru calcularea primelor trebue sä cu- 
noaştem raportul dintre valoarea dau- 
nelor şi valoarea riscurilor supuse a- 
sigurării, eu allo cuvinte să cunoa- 
şlem probabilitatea daunelor. Numai 
la riseurile, pentru eare statistica a 
arătat că acest raport e constant, se 
poate vorbi de p asigurare sistema- 
tică. Altă condiție a unei exploatări 
sistematica e ca obiectele supuse asi- 
gurării să aibă cam aceiaşi valoare; 
cind nu se poale indeplini această 
condiție, ea se remediază prin reasi- 


RECENZII 14 
il e ai a aa aa a i a cu EN 


gurare, Societatea trebue să mai flè 
atentă asupra riscului obiectiv, adică 
asupra persoanei ce asiguri, 

Autorul arată diferite ramuri de a- 
sigurare, expunind mecanizmul caleu- 
lării primelor, diferite combinaţii de 
asigurare, elasificările riscurilor şi, lu- 
eru important, reproduce diferitele ta- 
bele de tarife ale sucietaților noas- 
tre. O ramură importantă prin dez- 
voltarea ei este asigurarea eoalra 
accidentelor : asiguralii se impart in 
clase după profesiile lor, grupindu-se 
profesiile ca prezinta cam acelaşi rise, 
lasă această împărţire a profesiilor 
in clase de rise mu e areiazi pentru 
invaliditatea permanenlă, sau vremel- 
nică, şi un bun tarif trebue si consi- 
dere aceasta distincția, 

Asigurarea cea mai sislemalivă e n- 
ceia aaupra vieţii, E destula spune 
deocamdata că asigurările asupra vieţii 
sint siugurile care au lu bază statis- 
tici precise şi care, prin urmare, pot 
avea o teorie matematică serioasă, pe 
ciud la celelalte ramuri de asigurare, 
statisticele stat vu totul rudimentare, 
şi primele siut fixate in mare parte 
de o concarentă şi o prețuire subiectivă 
a riscului”, Aci plala sumei asigurate 
ca avea loc cu siguranta, —e indocinie 
numai cind ea so va face, iar iu cas 
zul rentei, cit limp se va folosi indi- 
vidul de ea; pe cind la celelalte ra- 
muri plata era posibilă, dar nesigură, 
Asigurarea asupra vieţii este o opu- 
rație Dnaneiară cu termen lung, care 
depinde de durata probabilă a vieţii 
omeneşti, Prin urmare, va depinde: 
f) de dobinda cu care se poate plasa 
capitalul, de suma asigurati ; 2) de pro- 
babilitaten de viețuire a asiguraţilor. 

Dobindu, eu care se plasenză eapi- 
talurile, se capitalizează, In asigurare 
o foarte importantă noțiunea de en- 
pital actual, e suma C. care trebue 
depusă acum, ca, peste n ani, cupita- 
lizindu-se dobinda, să devie K. 

Ne rămine să vorbim de legea mor- 


talității omeneşti— această lege apare 
cind se studiază un număr mare de 
cazuri, Dacă se înseamnă icu Îx nu- 
mărul oamenilor ce au vrista de x 
uni și se inseamnă cu dx numărul nco- 
lor dintre ix,ce mor în cursu) anului ur- 


l 
mäător, raportul I = qx reprezintă 


legea de mortalitate la vrisia x, sau 
e probabilitatea a posteriori ca unul 
dintre cei de vrista x să nu ajungă pe 
x-+i. Sint două metode pentru afla- 
rea acestoi legi: Se consideră un nu- 
măr mare do copii, atunci cind sau 
născut, și se socotește numărul acelor 
ca ajung la vrista de 1, 2—x...n, trecin- 
du-sa intr'o tabela, tabda de supra» 
vejuire, n find vrisla cea mai mare 
pe cure o va ajunge vreunul din ei; 
e posibil ea legea mortalității astfel 
găsită să nu se potrivească eu realis 
talea nici la epoca inițiali, nici la cea 
finală. Ia practică se utilizează o a 
doùs metodă: Intr'un un se studiază 
mortalitatea la fivrare vrizlă, şi de aici 
se alā raportul, ce dă legea mortali- 
taţii, Alte noţiuni intilnite sint viaţa 
mijlocie şi medie. Viaļw medie e tim- 
pul necesar ca numărul indivizilor de x 
uni să se reducea pe jumătate, iar viața 
mijlocie e numărul mijlociu de ani, 
trăit de cei ix. Să vedem ce fel de 
table se utilizează, Pentru micile a- 
sigurări în vederea morții şi penlru 
persoanele în vristă de 0—20 ani, se 
intrebuințează table de mortalitate ale 
unei întregi populații. Tablele cele 
mai dex întrebuințate sint acele de 
mortalitate a asiguraţilor în vederea 
morții, —societatea faco o selecţie ne- 
primind decit pe coi sănătoşi. Mai 
iutrebuiutate la noi sint: tabela en- 
gleză Hn (healtby mule, barbaļi sī- 
nätoşi) sau cea franceză A. F, (assu- 
ris francais). A lreia enlegorie sint 
tablele de mortalitate ale rentierilor ; 
mortalitatea lor e mai mică decit a 
eelorlalļi asiguraţi, căci numai cei să- 
mâtoşi şi cure se cred că vor trăi 
10 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


mult vor să devie rentieri, Cea mai 
întrebuințată tabelă e R. F. (rentiers 
francais). 

Autorul reproduce, la sfirsitul eär- 
ţii, o tabelă Hv , pentru vristele dela 
10-97 ani, comutaţiile fiind socotite 
cu 4. 

Rentele sint viagere sau temporale, 
putind fi fiecare posticipată sau anli- 
cipată ; valoarea unei rente e cu atit 
mai mare, eu cit no asigurăm de la o 
vriată mai mică, Renta viageră m 
pata ax o dată de formula: ax = i 
Nx şi Dx găsindu-se in tabela in drep- 
lul fieetrii vriste. 

La asigurarea în vederea morții, 
prima pe care o plateṣte persoana 
creşte eu vrista, căci totodata creşte 
şi probabilitatea de a muri. S'a că- 
utat să sê plăteascá prime uniforme, 
sau să se plătească numai o primă 
unică. Prima unică e egală cu valoa- 
rea actuală a sumei, pa care societa- 
tea o va plăti la moartea asiguratului. 
Astfel, pentru o persoană de 30 ani 
prima unică e de 2684%., din sumă; 
aceasta se mai exprimă că primu unieă 
e egală cu angajamentul societăţii, 

Pentru aflarea primelor anuale uni- 
forme, impărțim prima unică prin va- 
loarea unei ronte de un lev, In aceleasi 
condiţii de plată ca prima anuală, 

Acestea sint primele malematice, 
societățile insă încasează primele co- 
merciale, care sint mai mari.—am ară- 
tat mai înnainte pentru ce. 

Reserva matematică e o noțiune de 
care trebue să ție iutotdeauna sama 
societățile de asigurare po viat; ne 
cunoştinţa ei a adus ruina multor so- 
eielăţi după citiva ani de prosperi- 
tata, Rezerva matematică, la o epocă 
dată, e diferența dintre angajamentul 
societăţii şi al asiguratului la acea 
epocă. 

Cind un individ nu mai plătește 
primele, are dreptul la o parte din re- 
zerva matematica, restituire cunosculă 


sub numele de pro} de rescumpărare, 
Expresiunea care se dă pretului acesta 
e rezerva lui Zillmer, 

Autorul arată diferite combinații de 
asigurări asupra vieții. 

După cum e natural, intr'o carte In- 
toemitä după programa şcoalelor de 
comerţ, su citează articole din codul 
de comerţ, în rare se arată raportu- 
rile dinlre asiguraţi și asiguratori. 

D. Sanieleariei ar fi putut să nrâle că 
şi in Moldova, innainte de Regulamen- 
tul Organic, era un fel de asigurare: 
In contra unei eñtimi hotărite de bani 
sau muncă, po care o dădeau țăranii 
boerilor, aceştia igi luau răspunderea 
plății tuturor huralelelor ce sar Ñ pu- 
tut ivi. (R. Rosetti: Pam. Sat. şi Stăp, 
în Moldova, p- 392}. 

Aceste „Noliuni despre Asigurare“ 
pot fi celite nu numai de specialişti, 
căci autorul a căutat să trateze mate- 
ria într'un mod cil mai atractiv- 

J. N. 
. = » 

M. Chisanovici, Die Wahrheit. 
No. 25.—(Mochi Fischer-Riller des ei- 
sernen Kronen-Ordens) Czernowitz. 
Preis 40 h. 

In această broșură se arată elemen- 
tele cele mai caracteristice alo vielii 
reprezentunlului desâvirşii al dinastiei 
fizereşii și se dovedeşte strigătoareu 
insulta adusă simțului de moralitate, 
cind un um èa Mochi Fischer, spriji- 
nit de guvernatorul von Bleyleben, a 
fost onorat cu ambiţionata distinctie 
de cavaler al ordinului Coroanei de fer, 

DI. Chisanovici arată tot ce face să 
iasă la iveala caraclorul hidos al a- 
cestui magnat, în exploatarea satelor, 
şi expune situația raportorilor agrare 
in nordul Moldovei,—locul de origină 
al acaparatoarei dinastii de arendsgi 
evrei, Caracteristica regimului agricol 
din judeţele Botoşani, Dorohoi, Sucta- 
va, o ia după „Cronicele interne" ale 
d-lui C. Stere, apărute în „Viaţa Ro- 
minească“, LN. 


ST ae 


Revista Revistelor. 


Convorbiri literare (Aprilie). 
D, loan A, Bassarabescu ne dă una 
din obişnuitele d-sale povestiri a- 
uecdulice „Străinul“, cunoscuta călăto- 
rie a mahalagiului cu consoaria sa; 
povestirea introductivă, cind simpatica 
şi cind ironică, ny e lipsita de oare- 
care interes. Tema insă e banală și a 
mai servit aulorului, iar anecdota pro- 
priu zisă e aproape trivială. 

D. Al. Tzigara-Samureaş dă ularma 
asupra unei noi pericitări a mont- 
mentelor noastre: in bugetul Ministe- 
rulai Cultelor pu s'au prevăzut sumele 
necesare penlra restuurări, şi asifel 
chiar lucrările în curs sint amenințate 
de a na putea fi continuate, iar ser- 
viciile de restaurări, care au lucrări 
muri în execuţie, ar fi pur și simplu 
desfiinţate, În ufară de această mare 
primejdie, autorul semnalează şi alte 
neajunsuri. „la preajma bisericii dia 
„Snagov se pilă o lespeda de piatră de 
„mormial, purtind pe o latura un che- 
„nar eu slove, Cealaltă parte n chena- 
„tului a lost netezită en dalta, „pen- 
„iru a se indrepta piatra menita sa 
„serve la o clădire nouă*—după cum 
„ne-a explicat părintele paroh, care 
„De-a insoții în vizita noastra. Dausa- 
„menea, am mai constatat că tiglele 
„#mälļuite din podvala veche a biseri- 
„cii au fosl peste lotl inlocuite cu un 
„mozaie foarle comun. Din acele rari 
„țigle, smălțuite in vorde și de farme 
«poligonale, după cit imi amintese, nu 


„se mai şiie nimic. Ca in zilele noas- 
„ire să se mai poata repela aseme- 
„nea procedee, e intr'adevăr de ne- 
„iertat.* 

După ce mai aduce şi alte exemple, 
autorul încheie : 

„Ne-am fâcut cel puțin datoria de 
mă le aduce la cunoștința publicului. 
„Căci monumentele siraăbune sint un 
„bua comun al nostru tuturor, şi eu 
„toţii sintem datori să ne interesim 
„de soarta lor. 

Convorbiri eritice, (Aprilie). 
Serenada, in adevăr trubadurescă, a 
d-lui Cincinat Pavelescu e plină de 
gingâşie. 

Reproducem Incepulul : 

Ca să-ţi cint dinlr'o chitară 

Sub fereastră tiam venit— 
Era vară! 

Liliacul inflorit 

Şi cu rozele semele 

Nisipeau printre alei 

Un for de linereţa, 

lar in părul tău cel blond 

Caldul soare, vagabond, 

Raza vrind să-şi poleiască, 

‚S'a "'neureal în adevăr, 

Si "n zadar vrea så ghicească, 

In al buclelor tezaur, 

Care-i raza lui de aur, 

Care-i firul lau de pár? 

Luceafărul (No, de 1 şi No. de 
10 Mai) 

Povestindu-şi amintirile asupra seri- 
itoruiui Ernest Mauriciu Arndt, M. S. 


148 VIAȚA ROMINEASCA 
—————————————————————— 


Regina vorbeşte incidental cu multă 
simpatie de d. D. Sturza, pe čare l-a 
cunoscut odinioară ca student la Bonn, 
Framoasu nuvelă a d-lui Agirbiceanu, 
„Copilul Chivei“, e cu do obiceiu in- 
suflețita de cea mai sinceră compati- 
mire pentru viala trisla a celor umili, 

Revista politică şi literară, 
Blaj, 1 Mai) 

O interesuntă povestire da d. Agir- 
biceanu,„Ursitul"; o nuvola de d. Em. 
Girleanu, „In Vinerea Patimilor“; in 
cronica literară, un anonim regreta că 
d-nii Maiorescu şi Gherea nu reincep 
a serie, pentru a inlatura pe criticii 
de azi, care—afară de d-nii Iorga, Chen- 
di şi Dogdan-Duică-—sint toţi părti. 
nitori. 

Junimea literară (Cerntuţi, 
Mai), 

D. loan Grămada traduce frumos 
u foarte mişeătoare poumă a seriito- 
rului german Paul Heyse, 

Arhiva (Mai). 

D, Dr. Shunda motivează astfel pro- 
punerea de u se creiz, la Iasi si la Bu- 
cureşti, eite o catedră de limba al- 
baneză; 

„Se stie afinitatea Ruminilor pentru 
„Frunerji. E o simpatie inslinetiva cu 
„mult mai puternică derit simpatia 
„pentru celelalte popoare neolatine, ea 
„italienii, Spaniolii, ete, Ca neamuri 
„sperilice, Fruncejii sint popor galo- 
„romanie, iar Romiuii, popor daco-ro- 
„manie, 

„Ce legătură de inrudire este intre 
„Gali şi Duci? Studiul Galilor în 
„Franţa lea proporții din ce in ca mai 
„ari ! Bretonii vorbese până azi un 
„Ilia galic, celtic. Ori, aceste studii 
„celtice au o impnrlunţă extraordinară 
„Şi pentru Romiui și Albaneji. Limba 
„celtică aruncă o lumină via asapru 
«originii comune a Galilor şi a Daco- 
„Tracilor, popoare celtice. Ceia ce 
„sat Bretonii —resturi de Gali— pentru 
„Franceji, sint pentru Nomini toemui 
„Albanejii—ramaşile ds Niri. 


„Studiul limbii celtice (din idio 
„mele Bretonilor, Irlandezilor, ete.), 
„comparat cu studiul limbii dacice, 
„(din cuvintele dacice rămase, din 
„toponimia peninsulei carpato-hulea- 
„nice şi din elomaoniele nelatine co- 
„mune limbii albaneze şi romine) a- 
„rată că şi popoarele daciea sint Celţi. 
„Ca lip antropologie, brahicefalia ti- 
„pică la Celţii din Galia, Irlanda, Rl- 
„veția, ete, este aceiaşi ln Albaneji, 
„Fărgeraţi (Albano-Valahi) şi la Ro- 
„minii din munţii Pind gi Carpaţi, - 

„Aceasta e alinitalea sau vocea sin- 
„gelui. Celto-romani sint şi Franeeşii 
„şi Rominii. Această voce ue impune 
„datoria, nouă Rominilor şi Albaneji- 
mior, Să urmărim de aproape cerceta. 
„rile iavățaţilor asupra Celţilor, pro- 
„babil cul maf vechiu popor în Europa, 

„lată da ce propunem sa se ia ini- 
„lialiva cuvenită pentru inființarea u- 
„nui cere de stadii celtice in Romina 
„Acest cere ur avea să-și procure 
„sertierile privitoare la limba eslliea— 
„(crearea unei biblioteci celtice) şi va 
»inireprivdo studii comparative celtico 
„şi daco-traciee. Cercetări dacice 
sänt posibile, din fericire, grație lim- 
„bii albaneze. Aceste lucrări fireşte 
„nu să fie publicate în organul de pu- 
„blicitate ul cereului“, 

Sigur eslo ea, din punctul da vedere. 
antropologic, poporul rumin se asta 
mănä foarte malt eu populația din 
centrul Franței, folre parte si ialralta 
predominiad Momo alpinus: iar in pri- 
vinja moravurilor, usemänarea dintre- 
vechii Celţii, Liguri, şi ţăranul ro- 
min de azi este, daasemenea, izhiloare, 

Romania (i$09, No. 1). 

Mario Rogues derivă pn rom. alnio»» 
viclean, din ungur. dinak, Cu această 
ocazie d-sa atrage alcalin că forma 
aline, data de S. Pugşearig in Dicţio- 
narul Academiei, nu există In realitate 

La Nonvelte Bevue. (April, 
1%09). 

Într'an articol, intitulat „Candida 


REVISTA REVISTELOR 149 


turi atademite", Henry Bidou se o- 
cupă de seriitorii, eare şi-au propus să 
vie locurile decedaţilor François Cop- 
pée şi Gaston Boiasier, in Academia 
franceză. Fără să ne dee un studiu 
critice documentat şi susținut asupra 
candidaților, autorul articolului trece 
in revistă activitatea literară a lor, fă- 
eln] și aprecieri seurie asupra valou- 
rei lot. Candidaţii pentru locul lui 
Fr. Coppée nu fost poeţii : Harauconrt, 
J. Aicard, A. Dorehuin de Pomairols 
i J. Lahor, şi istoricul E Daudet ; iar 
pentru locul jui Boissierau fost: Ste- 
phen Licgeard, Denys Cochin şi René 
Doumic. Portrotele unora din ei sint 
repede, dor reaşit, sehitate de mtor, 

Asupra Alegerilor din Italia găsim 
citeva aprecieri ale lui Raqmeni, care 
conslali că noua cameră e aproape 
ceia co a fost şi camera dinnaintoa ei 
şi că guvernul îşi pastrează majorita- 
tea sa docila. De altfel, alegerile în 
Italie, ea şi In Spania, spune nulorul, 
(ea şi la noi Rominii,—adiugim noi) 
sint mai totdeauna favorabila guver= 
nului, şi camerile nu vor À expresia 
adevărata a poporului eită vreme nu 
va exista sufragiul universal. Cu luate 
aceslea, cu ocazia ultimelor alegeri, 
extrema stingă s'a intarit în camera 
italiană, iar ca fapte mai caracteris- 
lice autorul notează victoria socialis- 
tului reformist Bissolati vontra cleri- 
calului Santini, pentru care a luptat 
ehiar Vaticanal, gi rouşita republica- 
nului Mazza, in Roma, 

Articolului intitulat : Revoluţia 
persană și acordul anglo-rus, ne dă 
9 expunere sumară a improjurărilor 
în cure sa produs mişearea revolu- 
(ionara din Persia şi asupra rolalui 
pe care puterile europene, in special 
Rusia şi Anglia, l-au jucat şi jl jouea, 
Dupa o descriere seuriă a regiunilor 
şi o caracterizare repede n popula- 
tiei, autorul arata starea nenorocită 
în care zace Persia: serviciile toate 
„lezorganizate, lipsa de bani constantă 


— 


în tezaurul public. dezinteresarea pro» 
prietarilor mari, sărăcia exeasiră a 
populației de jos,—și mai presus de 
tonte lupta dintre Rusia şi Anglia, 
pentru preponderența, în Persia. 

Timp de peste doušzeci de ani, Rusia, 
in dorința ei de a-şi deschide prin 
Porsia drum la mare, a căutat să aca- 
pareze tot mai mult pe Sah, prin Im- 
prumuturile co i le acorda, cu scop ea 
să capele cil mai mulle concesiuni, 
Ea a obținul chiar Irei mari drumuri, 
pe care lea monopolizut pentru co- 
merțul rusese, şi dreptul de a supra- 
veghea vămile, Şi cum influenţa Ru- 
siel tindea să dovie cu totul exclu- 
zivă, Anglia a căutat s'o combată, pe 
de-oparte ajatind pe Japonozi contra 
Ruşilor, iar pe de alta, provocind în 
Persia revoluția din 1906, indreptata 
contra Rusiei. Dar incerenrea Germa- 
niei da a interveni in Persia şi me- 
multumirea contra dominaţiei Euro- 
pei, manifestată în Asia după victo- 
riilo Japonezilor, au silit pe Rusia şi 
Anglin să facă în 1907 un acord în 
chestiunea persană, Prin acest acord, 
caro e un lriumi al diplomaţiei ru- 
segli şi insamuă consânțirea dreptu- 
rilor ciștigate de Rusia în Persia, 
printr'o muncă de peste douăzeri de 
ani, se imparte Persia in trei zone; 
cea mai mare și mai bogată e sub in- 
Nuenţa Rusiei, cea mai mică și mai 
săracă sub a Angliei, iar restul e neu- 
tru. Dar eu acest acord revoluția nu 
a fost cu totul innăbușită, şi astazi 
Persia se afa în plină anarhie, așa 
ca viitorul ci pare a fi o viţa în fe- 
lul acelei pe care o duc Tunisia și 
Egiptul, — prateetoratul țărilor, eare 
şi-au luat insăreinarea dea le pacifica. 

Mercure de France (April, 
1908), 

Asupra Relaţiunilor dintre Serbi şi 
imperiul Austro-Ungar uruneă o re- 
pede privire istorică Pierre Quilard, 
într'un articol din numarul de la 4 
April al acestei reviste, Plocind dela 


150 VIATA ROMINEASCA 


constarea că Serbia, prin situaţia sa 
geografică şi polilică, e sub tutela Ans- 
triei, şi că populațiile cara vorbese 
limba shbenseă sint despărțite în mai 
multe grupuri, apartinind la mai multe 
state. —autorul articolului scoate în re- 
lief politica de izolare gi de domina- 
ție, pe rare imperiul Habsburgilor o 
duce faţa de Serbi. Austria e aceia 
eare a căulat să impiedice o alianla 
eomereială intre Serbia și Bulgaria: 
tot en e aceia care a urmării mereu 
să aducă o separație cit mai adincă 
intre Serbia şi Muntenegru ; și tot ea 
a făcut din Bosnia și Herzegovina 
nişte provineii austriace, Ceia ce a fá- 
cut intotdonuna pe Austria să aibă 
faţă de Sorbi o astfel de politiet n fost 
teama că o Serbie mare, puternică şi 
independentă, ar fi o piedecă pentru 
inaintarea Austriei spre Salonic, ŞI 
tendințele de emancipare, care s'au 
manifestat în Serbia dela reintrona- 
rea Raragheorghevicilor, nu puleau de- 
cit să ingrijoreze lot mai mult gi- 
vernele austro-ungare. De aici con- 
fictul cure era să aprindă focul In o- 
rient şi caro de-abia a fost aplanat, 
asu, mai bine zis, Indepărtat pentru 
moment,— căci antagonismul serbo- 
austriac are rādācini adinei şi poale 
să rezerve Incă surprire lumii politice 
europene, 

O protestare impotriva stării de lu- 
ceruri actuale, in contra dezinteresării 
ce domneşte in socielalea şi in eon- 
ducătorii ei de nzi pentru arta so- 
elală, e articolul, cu acest titlu, al lui 
Andri Fontainas, Autarul ințelege 
prin „artă socială“ ucea artă, a cărei 
înțelegere şi utilitate să nu mai fe 
a cltorva aleşi, ci arla pentru toţi. „Tot 
ce serveşle colectiritații, tot ce tinde 
să innalțe existența individului, în to- 
cuința sa, în şcoală, în locurile de 
ntrunire, pe care le frecventează, tre- 
bue să poarte semnul voei alegeri lu- 
minate şi îngrijite, un semn de fru- 
miuseţă“, —spune autorul, şi constată 


ră se face azi prea puțin în sensul 
acesta. 
Expansiunea franceză in Europa 
şi relațiile franco-itallena eslo tit- 
iul unui articol, în care Marins-Ary 
Lehond, după ce arati prieinela careo 
aa fâcul ca influenţa franceză în Ita- 
lia—foarte puternică prin secolul al 
XVil-a şi al XVIl-a—să scadă con- 
siderabil în secolul al XIX-a și, mai 
ales, dupa 1870, cercetează imprejurā- 
rile în care s'a facut reapropriereu din- 
tre Franţa şi Italis, dupa 1900, şi sta- 
rea, în eare actualminte se păsese re- 
laţiile dintre aevate două țări, Auto- 
rul amintește de serbările din 1907 — 
1905 şi de entuzinsmul ce n domnit 
in timpul lor in ambele naţiuni, arata 
extenziunea mare, pe care au lual-n 
in Franța truducerile serierilor celor 
mai de samă autori italieni, insem- 
natele studij, pa care diferiți seriitori 
francezi le-au facut asupru artei şi ii- 
teruturii italiene, ospitalitatea largi po 
caro revistele franceze o acordă unor 
seriitori italieni, ca Ferrero, Colajani, 
Lombroso, Mosso ote., —si termini arä- 
tind marea impresie pe care dezastrul 
de curind intimplat in Sicilia a pro- 
dus-o în Franţa şi simpatia po care 
care aceasta a maniteslal-o eu ucest 
prilej pentru ţara soră. Insfirşii, și 
usupra relațiilor economice dintre cele 
două țari autorul aruncă o repede 
privire, din eare se vede că apropie- 
rea dintre ele o adincă şi nu poale 
decit să folosească uminduror popoa- 
relor, 
La Reyne du Mois (April, 1909). 
Cunoscutul sociolog 0, Bowglé, in- 
tr'un articol intitulat „Sindiealişti şi 
Bergsonieni”, so ocupă de ideile pe 
care sindicaliştii le aduc in concep- 
tile teorelicianilor claselor proletare 
şi face o apropiere între teoriile sin- 
diealiste şi intre filozofia bergsoniană, 
arâtind cum teorelicianii sindicalişti 
-se sprijină pe ideile filozofice ale lui 
Bergson. In adevar, faţă de inleler. 


REVISTA REVISTELOR 6 


tualismnul sociuliziilor marxisti, sin- 
dìcalistii pun praginalismul lor inspi- 
rat din filozofia lui Bergson : în loc de 
a clădi sisteme abstracte, ei caută să 


_ Gbaerve realitatea ; in loe de a avea 


incredere lu rațiunea organizitoare 
a lumii, ei au incredere in arțiune, 
De aceia, sindicalistii sint contra de» 
moeraţiei : peniru dinşii metodele po- 
litice ale democrației sint primejdioase 
proletariatului, iur idealul ei e netast 
pentru moncitorine. Sindicaliştii sus- 
țin că democraţia, prin concesii și re- 
forme, Unde să impiedeca chestiunea 
socinlă de a se puna in toută eruzi- 
mea ti, po cind interesul proletarilor 
esle ca ea să fie pusă pe faţă și în 
intregime ; greva generală e peniru 
ci arma cea mai sigură do lupia. Dar, 
în izolarea clasei proletare, po care o 
predică sigdicaliztii, ei pu observă de- 
cit o latură a realității şi gregese cu 
totul cind fac abstracție de naționali- 
tate. Da acein, do ludat co intra in 
acţiune, ehiur sindiealişiii, duşmanii 
concesianilor şi ai conpromisurilor, sint 
siliţi să alerge la compromisuri şi con- 
ctsiuni. Şi autorul articolului, recu- 
noseinii că siudiealisimul n adus oars- 
care servicii cauzei muncitoare, prin 
elementul nou pe care l-a introdus în 
concepțiile teurelicianilor ei, erodo to- 
lazi că realismului parțial al sindicaliz- 
tilor trebue opus un realiam integral, 
care să ție sama da loule forţele și 
să inleleagă că ucțiuuea pozitivă este 
uu „compromis“ continuu, 

Bend da Charuguea ne dă un inte- 
resanl articol asupra bandelor negre 
in Rusia, ocupindu-se de isloricul şi 
organizaţia lor și facind o repede o- 
chire asupra polilicei şi erimelor lor, 
Origina bandelor negro e din timpul 
domniei lui Alexandru al I-a, cind, 
in 1552, dapa asasinarea lui Alexandru 
al H-a, s'a inființat liga sfintă de cå- 
ire Plehre, se zice, care pe aluuri era 
directorul departumentului poliţiei. A- 
censia ligă stintă, aleatuita din nobili, 


biuroerați invali, proprietari mari şi 
din marii duei, avind ramifiealii în 
toate clasele sociotiții, u devenit Uni- 
unea adeviratilor Ruşi şi, de unde la 
inceput avea de scop apărarea vieții 
țarului, si-a lrgit tot mai mult aeti- 
vitatea cu timpul. Fiind sprijinite de 
guvern şi poliţie, bandele negre s'au 
tot imnulțit şi au ajuns foarta pater- 
nice, aşa că acum farol, guvernul rus 
3i „Uuiuneu“ formeaza un tol aşa do 
strias legal, incit ar fi cu nepuliulă să 
se separe acțiunea lor, Autorul urată 
poi luptele, pa care aceste bande no 
gre le-au dus contra Dumei şi contra 
eonalituţiei, trecerea mare pe care o 
au la (ar şi inearcările, pe care le-au 
facut de a-şi intinde inlumaţa şi po 
lingă unii suverani străini, ca Wilhelm 
ul M-iea şi Eduard al Vil-a, In sfieşit, 
autorul numără crimele comise de 
„Uniune“, arātind po scurt imprejură- 
rile in care ole s'au săvirzit, cum şi 
protecția înaltă, de care autorii s'au 
bucurat, rimânind nepedepriţi in cele 
mai molte cazuri, 

Anova Antologia. (| April 1909), 
Angelo Sodini.—Producţiunca cultu- 
rii in Germania şi comerțul de cărţi 
la domiciliu, In prima parie a arti- 
colului, autorul se ocupă eu extraor- 
dinara dezvoltare pe cart, în timpurile 
din urmă, au luat-o aşezâmintele de 
cultură, în Germania. Citeva cifre nu- 
mai pot să dea cetiturului o idea des- 
pro aceasta dezvoltare, Astfel, în Müa- 
chen există 40 de specii diferite de 
şcoli, care continua instrucție copiilor, 
după ce au pärāsit şcoala primară, 
indrumindu-i «pre diferite meserii, lu 
Prusiu, bugetul instrucției, care lu 1850 
era numai de 10 milioune de mărr 
se urcă astăzi la 100 mil, ln 1582 
rau în Prusia 20,440 şcoli primare 
1,427,045 elevi; in 19014 ea număra, 
orage, 4,413 scoli cu 35,753 clas 
32392 scoale cu 65549 clase, 
5,580,000 elevi, lu Lară. In ce pri 
învațamintul secundar, erau in F 


152 VIATA ROMINEASCA 


în 1835, numai 136 de gimnazii; tn 
1905: 303 gimnazii clasice şi 385 gim- 
nazii reale. Paralel cu aceasta râspin- 
dirə a culturii merge şi ereșlerea 
treptata a proilueției intelectuale : Ger- 
mania este cea mai mare produca- 
toare de cărţi din Europa. La sfirgitul 
secolului trecut cifra anuală atingea 
abia 8,900 vol.; in 1901, aceasta ciiră 
se ridică 25,331, iur la 1905 la 23.850, 
Franța, care ocupă în această privinţă 
al doilea loc, nu atingea în 1901 decit 
un lotal de 10,053 de vol. şi a mers 
scăziud până la 10,898, în 1906. Numai 
Japonia a putut bato recordurile Ger- 
maniei, ridicindu-se dela 19,446 opere, 
în 1001 la 20,735 in 4904 şi 86,046 în 
1905, și, cela ce e şi mai de mirare, 
aproape numai opere originale, iro- 
ducerile find limitate la 35 în 1901, 
23 în 1904 și 17 în 1909! Cum se pro- 
cedează în comerţ pentru răspindirea 
in public a cărților upărute, aceasta 
formează partea a doua a articolului. In 
Germania acesstă activitate e lăsată ex- 
clusiv pe sama literaților caro, ad- 
mirabil organizați, stau veşnic în con- 
tact en toste categoriile posibile de 
clienţi, pe cind în Anglia şi America 
această grijă e lăsală exclusiv în sar- 
cina «editorilor, care n'au la Indămină 
alt mijloc pentru acest senp decit re- 
clama prin ziare şi reviste. Se-ntelege 
uşor că aceasta e o stare de inferio- 
ritate faţă de Germania, In aceustă 
din urmă fară comerțul de librărie 
s'a perfectionat lacă în ultimele tim- 
puri, prin introduceren vinzării la do- 
micilju, prin intermediul comişilor cñ- 
lūtori, aşa numitul Heisehbuchhandel, 
Aceste librării, en comişi-voiajori, «- 
rau în 1897 numai în număr de 36, lu 
1905 numărul lor Sa urcat la 368 
lata co ful de afaceri face o asemenea 
librărie, care se găseşte In Stuttgart: 
Iastitutul bibliografie din Leipzig a 
vindut priu intermediul acestei libra- 
rii, între anii {893 şi 1902: 190,800 
exemplare din marele Lexicon Meyer: 


20,500 din ediţia mică a acoluiaşi lexi- 
con și 14,400 ex, din Brohm : „Viaţa it- 
nimalelor*. Aceasta reprezintă o va- 
loare de peste 35 miloane märei. 
Revista d’'Halia (April 12909). 
N. Zingarelli.-Chestluni universitare. 
In Italia so face din eein ce mai sim- 
țită nevoia de a reforma Inrățămtntul 
superior ; discuția a început întăi în 
presi şi se pare că și vamenii poli- 
tici au inceput a ñ favorabili acestei 
idei, Autorul cercetează in acest arli- 
col chestiunea examenilor. Actual- 
mente existä în universitățile italiene 
două feluri de examene: speciale—a- 
supra unui curs auual sau bienal de 
lecţii cu privire la o singură materie. 
—şi examene de diplomă—o teză scrisă 
și cilova examinări orale, pa eare și 
le alege candidatul din diferite male- 
rii. S-ar pâren că aceste dispoziții ga- 
rantează atit pregătirea prulesională, 
prin examenele speciale, ell şi cea 
ştiinţifică. Daca se observă Insă rea- 
litatea concretă, se constată următorul 
fapt: la concuraurile pentru magis- 
traturä, administrații centrale si ca- 
tedrela de scoli secundare, din sulele 
de candidaţi, cu diplome universilare, 
nu reuşesc vici atiția eiti se cer pen- 
tru ocuparea locurilor vacanle; eei 
mai inalti cad în mod rușinoş tocmai 
la materiile la care da multe ori au 
căpăla! note mari la examenele spe- 
ciale, Acest lucru are de efect scăda- 
rea slimri, io opinia publică, pentru 
diploma universitară şi acreditarea på- 
rerli—chiar printre gradaţii universi- 
turi—ca enltura adevărală se ciștigă 
numai după terminarea universităţii. 
Care e pricina acestei stări de lu- 
ceruri, se-ntreabă autorul ? Pricina sint 
toemui examinele specialo, Programul 
universitar vore ca studenţiisă urmeze 
un anumit număr de materii şi să 
treacă asupra Becărei,un examen spe- 
cial; aceste materii nu slan între elè 
intr'un raport nalural de subordonare, 
cum e totdeauna cazul în practica 


REVISTA REVISTELOR 153 


profesională, ci sint fiecare predate 
pentru sine, fâră privire la altele, ca- 
şicum studenlul ar f să devio spe- 
eialist In fiecare din ele. ŞI trebue 
să se gindească cineva că sint elte 15 
sau 20 de materii, cure alchlues: o 
facaltate! Asifel, studentul au numai 
ei no poale aprofunda serios vre-o 
materie, dar e chiar pus în imposibi- 
litate de a se ocupa singur en ceva, 
trebuind să-si piardă ziua, ateultind 
prelegeri, Fuptul acesta aduce cu sine 
şi un all rău: studenții urmează nu- 
mai cursurile obligatoara si pa cele 
libere ale profesorilor ordinari, iar 
profesorii liberi sau privat-docenţii, 
care de multe ori propun cursuri de 
specializare, din ştiinți foarte impor- 
tante, rămin eu salile goale. Indrep- 
tarea n vede autorul în introducerea 
sistemului german: studentul să fe 
liber a-şi nlego cursurile care-i cini- 
vin şi să fiè obligat a treca examen 
numui din aceste materii, alese da el 
îusuşi, Astfel, fiecare va putea să ur- 
meze numai la materiile carel inte- 
roseazā şi pentru care simta vocație, 
alegindu-ṣi ca şliinţi ajutatoare dis- 
ciplini care cadreaza cu dirceția to 
care mai tirziu va f chemat si lu- 
creze independent. 

Deutsche Revne. (April 1909). 
Cunoscutul explorator Prof. Olto Nor- 
denskjäd publică in ucest ne. un arli- 
col asupra întrebuințării practice a 
ținuturilor polare, in enre diseulă şi 
chestiunea insalelor Spitzberg. E un 
fapt curios, zice el, cà mările cole mal 
răci sint loemai acele care ascund mai 
multă viată in valurile lor. Toate sînt 
foarte bogate în peşti şi în ele se in- 
tilnese mai des giganţii lumii ani- 
male — bulenele. Nu acelaşi lucru se 
poate spune şi despre pâminturile in- 
ghețalu,—ele totdaauna au servit mai 
mult ca puncte de sprijin pentru ex- 
ploaturea animalelor marine. Dacă in 
prima perioada expedițiile spre ținu= 
turi polare urmaăresa stopuri pur ideale 


şi dacă mai tirziu stulurile da turişti 
sau indreptat spre pol, numai din cu- 
riozitale, nu a troent mult șia apărut 
şi puuelul de vedere practic: exploa- 
tarea bogățiilor naturii. Spiluberg este 
acel ţinut polar, vara mai de timpuriu 
a airas atenția oamenilor ; descoperit 
la 1596 de Olandeji, îşi incepe isloria 
eu anul 1007, cînd englezul Hudson 
porneşte vinătoarea acelor specii da 
balenă, numită groculandeză, care as- 
lăzi au devenit aşa do seumpe, leit 
una singură insainnă o avere, Alunei 
a inceput o mişcare de imigrare in 
Spitzberg aşa de pulernivă, incit, în 
scurtă vreme, prețioasa balenă a d's- 
părut peniru totdeauna din apele sale. 
Vinătoare da foco nu era aşa de pro- 
duetiră pentru a atraga mari mulţimi 
de oameni și alracția Spilzborgului a 
dispărut pentru un moment, In lin» 
purile actuale se observă o noul mis- 
care de atracție, datorită prezenței unei 
specii mai inferioare de balenă — aşa 
numita finnică — decit numai e probabil 
că această mişcare vu inceta în curind, 
de oarece ursastă specie da balenă se 
poate vina mult mai avantajos în ros 
giunile antarctice. Prin această miş- 
care de untură ceonomiei, care a a- 
vut de efect ugurarea condiţiilor de 
transport, pini în regiunile înghețate, 
s-a înlesnit eñlàloria turistilor, atrasi 
de splendorile naturii arctice, Wii si 
mii au lorepul să invadeze în fiecare 
vară şi cei mai mulţi, folosindu-se se 
faptul ea aceste linuluri sint fără de 
stapin, s'au pornit să disiruza, fară 
remusenre, păserile și onimalale vare 
locunese acolo regiuni, în care, și fară 
de asta, viața e aşa de greu de trăit. 
Fuptul acesta n făcut ca oamenii poli- 
tici din statele interusale să se gin- 
doaseă că ar Îi vromea de a se pune 
onrecare regulă şi lu acele indepărtata 
Vinntari, S'a mai adăugat incă si fap- 
tul că de un timp incenca s'a găsit 
tot mal des pe teritorul insulelor mine 
de cărbuni: exploatarea lor însă cere 


tra AKTA ROMINEASCA 


—. .» 


bpetasdr existența unor Furie legale și 
wsifel'in curind va avou loc în Chris- 
tiinia "o conferință diptutvatica pentru 
"a eo 'bolări viitorul ireulelor Spitz- 
Terg, Lucrul esl msi cuminte, crede 
Nordenskjăld, ar É wt unexiunea la un 
“stat oarecare,—lucct care ar putea fi 
jignitor pentru cebilalte state, -ci sta- 
"bilirea unul stati, admis de toate 
statele interesate, 

Deutsche Rundsehan (April 
1909). Adolph Muusrath, Amestecul re- 
ligiilor în imperiul roman. Este un 
capitol dinte operă, totitulatä „Ia- 
šus und die mentestamentlichan Serift- 
steller”, care va apărea În curind, Cilă 
vrente, zice“âulorul, popoarele au trait 
Ju state separate, se'nlelege usor că fe- 
vară îşi svea zeii sål, Ciad Roma Insă 
a devenit capitala lumii, culturile di- 
feritelor popoare au intrat Iotr'o ado- 
virală concurenți pentru supremație» 
Experiosta Irebuia să arate care reli- 
gia va ereu mai multa putere asupra 
mifletoler, şi se vădi că niciuna, 

Zeii, care personificau puteri ute 
maturii; nu pulean să-si mai păstreze 
puterea, odată scoase din patria lor, 
Astfel, in timpul imperiului, deveni tai 
mai <peneral sentimentul că zeii nu 
maia rădăcini puternice în sufletul 
popesralor : Zeii răsăcilului alungă po 
ai apusului, si cultura greacă este, pen- 
"rounii ea şi pentra alții, mourtea. Ia 
“timpul lui Alexandru şi al Biadochi- 
lor, se pare un moment că Melania 
mu! are să île învingător, dur in curind 
reacţiunea incepe, şi, în apusel imperiu- 
hii roman, se râspindese tot unai mult 
"xulturile asiatice, care se amestacă 
“tre ele. Caracterul fundamentul al 
imperiului este synkretiamul. Rezul- 
“latul acestui schimb de vederi religi- 
vase intre diferite popoare-este ideia 
za toale popoarele aderă pe neolaşși 
* Darunezeu, numai sub ferme diferite; 

» si atunci Romanii, atrasi de noutatea 
' formelor religioase, părăsesc:pe veuhii 
: vai ai Olympului, penlrudisi odata pacta 


sultelească în culturile zeilor Mithra, 
Isis, Osiris, ete. Nu se ahjura vechii 
zei, dar se'nreren eu mijloacele altora. 
Pentru spiritile gindiloare din această 
epocă u izvoril necesitatea de n cus 
prinde mulțimea zeilor într'o unitate 
superioară. „Logos*-ul Platonicienilos, 
Panpsyche a Stoivilor, inu locul zeilor, 
Dintre religiile pozilive numai Judais- 
mul corespundea acestei conviogerÌ 
filuzofire despre unitatea divinității. — 
Creștinismul s'a dovedit a fi forma, în 
care religia judaica putea să devie 
religia universală, Odală insă eu lupta 
sa pentru supremație, crepliaismul fu 
atras iu amestecul religiilor, şi gnosti- 
vismul nu e ailreva decit continuarea 
proresului syncretiat în Judoism și 
Creştinism. Domeniul psihic, pe care 
sa dezvolta acum noua religie, este po 
de v parte syukrolismul, pe de altu 
filozolia greacă, Morala şi monoleis- 
mul apologeţilor creştini nu se poate 
explica numai din invațatura lui sus: 
Seneca, Plutareh și Epiktet siat poate 
mai importunii pentru această expli- 
care, Mai cu samă însă Platonismul 
formează cadrul, în tare creştinii eu 
eultura filozoliza îşi lormulează con- 
cepția lor roligionsă. 
Sozinlistische Wonntshefie. 
(April 1909). Ed. Bernstein, Revizio- 
nismul şi revizuirea Programului, 


lutr'e conferință linută iunaintea cer-- 


eului sociuldemurrat din Charlotten- 
burg, Berustein a propus modificarile 
pe cure le crede nocesare da adus pros 


grabtului de la Erfurt. Presa socia-. 


lista ortodoxa, combalină aceste pro- 
puneri, le-a denaturat intelesul ; pen- 
tru restabilirea adevăratului lor sens» 
R. le reproduce in acest articol, inso. 
țindu-le de motivurea lor. Mai întăi 
e] nu core socializarea (Verstaalli- 
ehung) tuturor mijloacelor de produe- 
pe, Socializarea trebue să corespun- 
dă unor anumite interese generule şi 
nu trebue să fe făcula numai de dra- 


pui unei anumite formo sociale, Cele.. 


REVISTA REVISTELOR 155 


a A 


mai multe insă din marile intreprim- 
deri industriale germane au devenit 
ustăzi intreprinderi moudiale ; lu ase- 
menen împrejurări, importanța o are 
tinta comerciala, pentru a cărei in- 
grijire statul nu poate fi potrivit. Ori 
cit, din punct de vedere etie, s'ar do- 
vi dispuriţia unor asife] de intreprin= 
seri, totuşi, dacă so în in considerare 
ce rol joscă pentru Germania expor- 
tul în steăinatate al acestor afaceri, 
ar i nebunia n se cere decapitarea 
lor: Germania importá materii prima 
în sumă de 4 miliarde anual şi o- 
bieelo de hrană în valoare de 2 milj- 
arde, care trebuese plătite prin pro- 
“usele industriei. Socinlismal, deci, nu 
punto cete socializarea tuturor mij- 
loncelor de producţie şi de schimb. 
Aceluş lucru şi cu teoria crizelor, A- 
firmarea programului dela Erfurt ca 
„crizele devin din ce în ce mai dese 
şi mai pustiitoure“ a tost desmințită 
de realitate. Fapt real este numai 
tendința spre criză şi nesiguraula, ce 
rezulta din aceasta, pentru majorila= 
leu afacerilor şi oamenilor, Tot aşa 
nu mai poate răminea in program a- 
firmarea despre „treptata treştere a 
mizeriei, apăsării, selăviei şi explor- 
tării munritorimiii*, căci e falsa, Tre- 
bue insă să se arme creșterea dife- 
renţii dintre bogâţin soriotații şi vo- 
niturile marei mulţimi a muncitorilor, 
precum şi— ceia re nuse menţionează 
in programul dela Erfuri— creşterea 
caracterului social al producției şi a 
neaelivitații funcţionale a proprietari- 
lor mijloacelor de producţie. 

The Contemporary Review, 
(April, 1909. London), 

D. Palmer Benneil—Teoria eredi- 
tāții a lui Weismann— dovedeçte că 
această leorie, care nu e nouă, e de- 
parte de a putea explica misterul ere- 
ditaţii. Profunda problema a eredității 
menţine între biologii moderni acè 
iaşi controversă, eare era ln veacul ul 
șenple<prezerelea şi ul optsprezecelea. 


- 


Natoraliştii de pe atunci credeau în 
teoria preformației : germenele vieței 
conține dela inceput invaginate in el 
o serie infinita de germeni organizați 
complect, după tipul progenituri a- 
dulte. Reprodurţia şi dezvoltarea or- 
ganică nu ennsiă decit în creşterea 
prin nutriţie, a acestor germeni inl- 
țiali. Teoria era atit de simplă şi atit 
de logică incit Haller, unul din prin- 
eipalii ei susţinători, a calculat numă- 
rul fiinţelor caro su trebuit sä f exis- 
tat în ovarele Evoi, in momentul crea- 
{iei ei. Prestigiul şliinţiie al teoriei 
preformiste era atit de tiranie, ineit 
işi continuă dominaţia şi dupa 1759, 
data apariţiei cărții lui Gaspar Fried- 
rich Wolf: 'Theoria Generaitionis. 
In curind însă adevărurile dovedite cu 
experiențe din domeniul embriologiei 
asigură victoria lui Wolf şi natura- 
liştii acceptă, in locul vechii teorii pre- 
formiste, noua leorie preconizată de 
Wolf: teoria «piganetică, In timpii 
din urmă vechea doctrină proformistă 
e reinvială prin energia şi abilitatea 
Profesorului Weismann, Chestiunea 
in discuţie între Weismann şi epige» 
niştii moderni eoste în esența nce- 
iaşi ca in timpurile lui Walii. Toţi 
biologii admit că transmiterea ca- 
racteristicelor speciei se daloreşte na- 
turei ereditare a materiei germinale. 
Weismann, merge mai deparie, şi vx- 
plica si variațiile individuale prin pe- 
teulialităţi dsterminanta ale materiei 
germinale; pe cind adversarii sai ex- 
plică aceste varlațiuni prin acțiunea 
forţelor incidente, la care fatal e su- 
pusă dezyòllarea vieții organice. 
Weismann admite că prima divizi- 
une a plasmei e făcută pe baza di- 
ferențierii, de sici rezultă două ente- 
gurii de celule: 1} celule germinati ve, 
caro tresc in continuare şi contin, 
singure, determinantele caracterelor 
fiinţelor ; 2) celula somatice, tare na 
au absolut nici o influenţă asupra ce» 
lulelor germinative: uşa că schimbi- 


356 VIATA ROMINEASCA 


vile încercate de corpul unul orga 
wisn nu pot f transmisa prin eredi- 
tate, căci numai plosma perminolivă 
trăieşte în continuare. Colulele somati- 
te sint dominate exclusiv de celulele 
germinutive prin determinantele spe- 
ciale ; celuleie somatice nuu menirea nu- 
mai de a restaura țexăturile uzate. 
Deosebirea Intre părerile lui Wais- 
mann și ale vechitor preformişti cons- 
tä numai îm faptul că cei din urma 
îşi imaginan germenele ca pe o ima- 
gină microscopică a adultulms, peelad 
cel dintiiu presupuno existenţa unui 
număr de particule determinanta, cara 
hatirăse jorma Aimţii adulte, fâră să 
aibā asemănarea fizică en ea. Prima 
vbiecția care se aduce teorici eredita- 
ţii lui Weismann e că el admite o 
plasmă germinativă, infinit de com- 
plexă și de o stabililate atit da mare, 
ineit se pòste transmite neschimbalā 
din tata în fiu, prin un număr infinit 
de generaţii. Asemenea ipoteză nu 
se poate admite în ştiinţă : experienţa 
a dovedit că un corp cu eit e mai 
complex, cu attt e mai puţin stabil, 
Apoi faptele observate nu vonfirmă 
nici teoria existenļji a două categorii 
deosebite da celule, nici teoria deler- 
minantelor; ṣì, nu e nici o ratiune 
şliinţifiea pentru a erede in teoria 
conlinuităţii plasmei germinative gi 
în dogma netranamisiunii caracteris- 
ticelor ciştigate în viaţă. Fapte ne- 
numărate vin ca să invalideze aser- 
{iunile Ini Weismann : o frunză de be- 
gonia di naştere la o plantă eom- 
pleelă ; o ciupercă hăcuită se renagto 
din fiecare fragment; o creangă de 
salie reproduce un copac Întreg;— 
şopirla işi reface coada ; paingiuul işi 
creşte piciorul amputat; culbecul igi 
reface alaturi tentaculul rupt, cu ochi 
en tot; politul hidroid îşi pune capul 
la una ori alta din cele două exire- 
mitaţi, si dacă imprejurarile i-s favo- 
rabile îşi creşte la fiecare exlromilate 
cito un cap. Experiențele profesorilor 


n —- — -o 


Oscar Hertwig, Driesck si Wilson an 
arăta! că un ou da echinoid ori de 
amphioxus tiial In donă, patru ori 
opt părţi, dă naştere tol la atitea 
fiinţe vii... Acoste fapte nu doredese 
oare că celulele corpului (somatice) 
prin ele inşile sint în stare de a 
lun diferita forme necesare existenti 
ior în mediul schimbator? Unde se 
vedo intervenția exclusivă n celulelor 
germinalive cu determinantele lor ? 
E adevărat că Weismann pentru a-și 
împăeu teoria en faptele a recnrs la 
determinate suplimentare potentiale, 
care devin active numai sub iufluența 
ațițărei din afară. Pentru ce n-om ad. 
mile atunei influența mediului asupra 
organismului şi transmisiunea eredi- 
tară a acestei influenţi? Evident ea 
areste determinante suplimentare sint 
chemate în ajutorul celor primare 
pentru a salva teoria continuității 
plasmei generulrice, innlterabile. Tot 
uceste determinate suplimentara sal- 
valoare sint chemate de Weismann 
pentru a explica luptul, cum intrun 
stup de albine, din aceleaşi ouă se pot 
dezrolta— sub influența regimulni-—trei 
sperii de insecte; iar într'un furnicar 
patru specii de furnici. Sforțările lui 
Weismann de a-şi salva teuria, ampli- 
Beind-o eu vorbe, nu aduc nici o bi- 
mină în misterioasa problemă a ere- 
dităţii: ea rămine inea marele sfinx 
în știința, Dogmele pu râsună toca în 
altarul ştiinţii. Cei care vor să impuè 
dogme ştiinţei să-si amintească ade- 
vărul spus de Huxley : „Știiata comite) 
suicid, cind adoplează un crez”, 

The Xorih American Review, 
(Aprilie, 1909. New-York).—D, Georga 
B. Cortelyon, ex-seeretar al tezauru- 


lui în Statele-Unite—„Regularea Bu- 


getului Naţional'—eritică actuala or- 
ganizare a bugetului Statelor-Unito, a- 
rătind disproporția intre venitwri și 
chelineli și cerind creşterea venituri- 
lor pentru a balanța cheltuelile. Au- 
torul cere stabilirea unei autorităţi, 


REVISTA REVISTELOR 157 
E E EIRE EN E i 


care să asigure coordinarea intre veni- 
turi şi cheltueli şi să fie răspunzătoare 
de balanța de sfirşit de an. 

Autorul da balanta intre venituri şi 
eheltueli a anilor: 4878, 1898, 1898 şi 
1905,din care se vede că piină scum zece 
ani în urmă bugetele stutului se sol. 
dau cu excedente, iar din 1898 se incep 
deficitele pentru a ajunge în 1908 la 
cifra de 60,000,000 dolari. Pentru 1909 
se prevede un deficit de 120.000.000 
dolari. Creşterea cheltuelilor ordinara 
ale statului s'aureat dela 135 milioane 
dolari in 1878, la 638,000.000 dolari In 

W08—o creştere de HWP în o gene- 
ratie! Aulorul obsèrva că mare parte 
din cheltveli, care in bugetele altor 
{äri nu sint trecute fa cheltueli ordi- 
nare, în bugetul Statelor Unito sint 
anglobate pe nedrept in aceste chel- 
tueli, aşa sint elūdirile, marile lurrári 
deo exploatare, porturile şi canalurile, 
Aceste cheltueli trebue sa apese şi 
penerațiile viitoare, cara vor traga fo- 
loase mari pe urma lor. Ar trebui dar 
ea planul de organizare al bugetului 
să se sehimbe peniru a cgliudi mai 
drept nevoile şi veniturile bugetare 
+urente ale statului. 

Saturday Review. April 1909, 

in urma ugitațiilor anli-engleze şi a 
turbarărilor, care s'au produs în unele 
orașe diu India, 19 special 1e Calcutta 
şi in Poonă, cuanscule focare de anar- 
hişti, s'a simţit nevoia de a se intro- 
duce oarecare reforme în aparulul ad- 
ministrativ al acestei colonii, spro a 
se. satisface în parte unela din cerin- 
tele nemulțumiților. Reformele pro- 
puse da Lord Morley (intese tocmai 
lu aceasta, prin o largă daseentrali= 
zare, care ar face din sat după expre- 
sia sa „punctul de plecare al vieței pub- 
lico“ şi prin introducerea de elomonte 
băşlinaşe în organele administrative 
ventrale, alcătaite până acuma exclu- 
ziv din Engieji, 

Aceste schimbări propusa au fost 
wult criticate de unii cunoscători 


ai stării de lucruri din India, Intre 
alţii Sir Édvin H. Collen, intrun foate 
interesant, deşi cam tendenţios arlicol: 
„Lord Moriey's Indian Reforms eri- 
tică acoste reformo, pe mutivul ca nu 
majoritatea populației din India ar 
simţi nevoia lor şi le-ar cero cu Indă= 
râtnicie, ci numai un foarte mie nus 
mär de agitatori de profesie, susținuți 
de organizațiile anarhiste din diferite 
orașe, care fac insă altt zgomot in ju- 
rul lor, incit fac să se creadă că toata 
țara e eu dinşii, In realitate lucrarile 
nu-s aşa. După cum spunea şi Sir John 
Strachey, India e mai mult un nume 
generic dat unei regiuni, care cuprinde 
o mulțime de țări diferite. „Na fost 
niciodată o ludie, sau o țara India, 
avind dupa concepția europeana, vre- 
un fel de unitate fizică, politica, so- 
cială sau religioasă şi niciodată n'a 
lost „un popor Indian, despre care 
totuşi auzim vorbindu-se atit de mult“, 
S'a repetat de nenumârale ori, s'an 
facut tablouri idilive despre n „Indie 
noui“ şi despre o „nouă stare despi- 
rit”, care cere reforme și insista să aiba 
ü parte mai largă iu guvernarea garel, 
dar aceasta nu dovedeste decit, ca 
üu e cunoscută in Anglia udevărala 
stare de lucruri, Căci nu poate fi vorba 
do o „nouă Indie“ de vrema ce nu e- 
xistă o Indie şi nu poate fi o „nouă 
stare de spirit“, dacă prin aceasta sa 
inţelege o nouă dispoziţie politică, care 
ar predomina majoritatea popoarelor 
din ţările ee alcâtuose India. 

Din populatia totala do 226,000,000, 
numai 800,000 pot f socotiți ca căr- 
turari în limba lor natală, Acele sute 
de milioane de muncitori tăcuţi şi rab- 
dălori, m'au aspirații politice si puţin 
le pasă de reforma. Singura lor da- 
riuți e să aibă ce minca şi să fie u- 
şuraţi de biruri, Iar dintro puţinii in- 
digeni mai culţi, nu acei credineloşi 
Angliei şi care doresc reforme mo- 
derste se agită, ei extremistii, pe eare 
nu i-ar mulțumi nici o reforma şi al 


8$ VIATA ROMINEASCA 


căror scop fațiş e îndepărtarea stäpi- 
nirei engleze. 

Pria forța lucrurilor aceste reforme 
nu vor polea aduce o reală imbună- 
tăţire în starea populației sărace din 
India, 

In Consiliile Legislative provinciale, 
de pe lingă organele centrale de ad- 
ministrație nu vor mai fi majoritaţi 
oficiale cu pănă acum. Dar cine din- 
tre indigeni vor intran acsste consilii 
legislative lărgite ? Juristi, proprietari, 
cămâtari, negustori, din care nimeni 
nu e reprezentativ al milioanolor de 
locuitori, ce duc o viaţă de azi pe mino, 
ea agricultori ori muncitori in diferite 
meşteşuguri indiene. 

In ceia ce priveşte admiterea unui 
indigen, fară portofoliu, la Departa- 
mentul Legislatiy al viceregelui, acesla 
măsură nu e nici ințeleaptă nici ne- 
cosură. -Orice s'ar zice dar, In acest 
chip un indigen are mijlocul de a şti 


celo mai secrete măsuri, care sar lua 
pentru mentinerea stăpinirei englere, 
deci a străinului, în caz de revoltă. 

Şi apoi şi aici se pane chestia rasei 
si a religiei. Dacă acel numil e un 
Hindu, Mabomedanii n'au să mai aibă 
incredere și, dacă e un Mahomedua, 
Hinduzii vor fi jigniţi de faptul că sa 
ales un membru din o comunitate, 
caro după credința lor epeo treaplă 
inferioară. 

La aceasta trebue adtugat faptul, 
că, oricine ar fi acel numit, principii 
şi şufii din India ar primi cu mare ne» 
mulțumire intrarea unui supus indian, 
in un corp suveran, cărui ei li da- 
inrese ascultare. 

Pentru toate aceste molive, aulorul 
crede că măsurile Lordului Morley 
vor slăbi puterea executiră şi vor 
mări greutăţile şi primejdiile de care 
se izbeste administraţia din India. 


Mişcarea intelectuală în străinatate. 


— 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE. 


Georges Boehn. La naissance de 
Tintelligence. Paris, Flammarion, 3.50. 

O expunere a stării actuale a pro- 
blemelor psihologiei animale. Auto- 
rul sistematizează faptele şi cunoştin. 
tele cele mai nouă relative la aceste 
chestiuni şi răspindite prin diferite 
reviste de specialitate, 

Max Otfner. Das Gedächtnis. 
Die Ergebnisse der experimentellen 
Psychalogie und ihre Anwendung 
in Unterricht and Erziehung. Berlin, 
Reuther et Reichard, 3 M. 

E un manual de psihologie peda- 
gogicä, în care autorul ne dă o re- 

e privire asupra progreselor rea- 
lizate în studiul legilor memoriei de 
către Wundt, Kiilpe, Ebbinghaus şi 
alții, 


ISTORIE. 


Andrien Fortin. Etudes histero- 
ques. Les Croisades. Paris, Bloud et 
Comp., 1909, Prix 1.20, 

Un rezumat foarte succint a eve- 
nimentelor care au ocupat atita timp 
şi au avut atit de mare însemnătate 
în istoria veacului de mijloc. 

Baron de Menneval. Marie-Louise 
et la Cour d Autriche (1814—1815) 
Paris, Emile-Paul, 5 fr. 

Un studiu asupra vieții sojizi a 
dona a Iui Napoleon, în timpul cu- 
ps între cele două abdicări ale 
mpăratului,—studiu bazat pe acte în 
mare pas inedite, 

P. Schnabel. Studien zur baby- 
lonischassyrischen Chronologie. Ber- 
lin, 1908, Peiser, 4.25, 

Cercetări asupra cronologiei asiro- 
babiloniene, bazate pa dalele cele 
mai nouă ale istoriei, 


Dr. Wladan Georgewltsch, Die 
serbische Frage, Stuttgart. Deutsche. 
Verlags-Ansta 

Fostul ministru-prezident şi auto- 
rul cărţii „Sfirşitul Obrenovicilor* 
caută lămurească în această operă, 
drepturile şi aspiraţiile Serbilor, 


ŞTIINŢA. 


J. Malette, Elements de physique 
ei de chimie. Paris, O. Doin, 6 f 

Intr'o formă concisă se dau in a- 
ceastă lucrare noțiunile indispensa- 
bile de ştiinţi fizice şi chimice, pe 
care trebue să le aibă conductorii 
din cadrele corpului inginerilor. 

Dr. de Grandmaison. Les régimes, 
alimentation rationnelle dans la 
sesi ét la maladie. Patis, Maloin 


O carte, care poate servi de Indru- 
mätor celor atinşi de boale cronice, 
mamelor şi tuturor acelora care au 
nevoe să se ocupe în special de hi- 
giena alimentaţiei, 


SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITICA. 
—————— A. 
DREPT, 


Louis André. /istoire dronomigue 
depuis l'antiquité jusqu'à nos jours. 
Paris, F. Alcan, 

Lucrarea, scrisă pentru şcoalele pro- 
feslonale din Franța, poate servi ori- 
cui are nevoe de o privire repede 
şi generală asupra istoriei economice. 

Thaller, La Vie jaridigue du 
Français. Paris, Rousseau, 10 fr. 

Al doilea volum al studiilor făcute 
de autor asupra creditului, tesponsa- 
bilităţi., moştenirii, căsătoriei, etc, 
etc., din punct de vedere juridic. 


160 VIATA ROMINEASCA 


F. Burchkhart. Die schweizerische 


“ Emigration, 1798—1801. Basel, Hel- 


bing und Lichtenhahn, 12.50. 

Un studiu asupra pricinilor şi a 
împrejurărilor care au dat naştere şi 
in care s'au produs numeroasele emi- 
grațiuni din Elveţia, cătră finele se- 
colului al 18-a. 


CRITICA LITERARĂ ŞI ARTISTICA. 


> 

Paul Masqueray. Euripide et ses 
idées. Paris, Hachette, 

E un studiu asupra ideilor mare- 
lui poet c in privinţa zellor, a 
personagiilor din aaa, a condiţiei 
omului, a situației femeilor, asupra 
societății şi a cetăţii,—studiu bazat 
pe texte din operele poetului vechiu. 

Georges Latenestre. Molière, Pa- 
ris, Hachette, 2 fr. 

in acest volum, din colecţia „Les 
Grands écrivains francais“, ni se dă 
un rezumat scurt al vieții şi activi- 
țății literere a lui Molière. 

Dr. M. Winternitz. Geschichte der 
indischen Literatur. Leipzig. C. F. 
Amelangs-Veriag. 

Voiumul cuprinde partea a doua 
a operei şi a apărut, ca şi partea |, 
în colecția „Literaturele răsăritului.“ 

L. Filomusi Guelfi, Siudi su 
Dante. Edit. Lapi, città di Casteilo. 

E o culegere de studii critice, în 
parte deja mai de mult publicate, a- 
supra operelor lul Dante. 


ETNOGRAFIE, FOLKLOR. 


Felice Pagani. Vivendo in Ger- 
mania, Edit. Treves. 

Autorul încearcă o descriere com- 
plectă a vieţii poporului german, fa- 
milia, universitatea, armata, industria. 

Dr. Hans Paalzon. Das Kaiser 
reich Japan. Berlin, Paetel, 

Cartea conţine, pe lingă o schiţă a 
istoriel Japoniei, descrierea moravu- 


rilor, comerţului, iudustriei. Se ocupă 
şi cu literatura, arta şi limba. 

R.R. Maret. The thresholdof Re- 
ligion. Methuen 3 sh, 6. 

Culegerea diferitelor studii publi- 
cate mai inainte de autor şi prin care 
inaugurează o direcție nouă în cerce- 
tarea fenomenelor magico-religioase, 


ARHEOLOGIE. CALATORII. 


Dr. G. J. Witkowski. L'art pro- 
fane å l'Eglise (Etranger), 3. Sche- 
mit, 13 fr. 

E al doilea volum, în care auto- 
tul, după ce în primul sa ocupat 
de arta proiană în biserică relativ la 
Franţa, cercetează acum aceiaşi ches- 
tiune în celelalte ţări din Europa, 

S. di Giacomo. Napoli (figure e 
paesi). Edit. F. Perrella, Napoli. 
Cartea se imparte în patru părţi: 
teatrul, cintecul, istoria, strada. Au- 
torul caracterizează fizionomia Nea- 
polului. 

Ch. Huard. Londres comme je 
fai vu, Paris, Eng. Reg, 3.50. 

O carte de impresiuni, în care au- 
torul ne dă şi desenuri originale, 
schițe luate în tugă,—diferite locuri 
şi aspecte mai curioase ale marelui 
oraş, 


LITERATURA, 


Maurice Barrès. Colette Baudoche 
Paris, Juven, 3.80. 

Povestirea vieții unel tinere fran- 
ceze din Meiz, care nu voeşte să ia 
în căsălorie pe un german prusian. 
Eroii romanului sint din pătura de 
jos a societăţii, 

Abel Hermant. Chronique du Ca- 
det de Coufras. Paris, Juven, 3.50. 

Sub forma de cronică se poves- 
teşte viaţa unel familii de muncitori, 
asupra cărora viața de cazarmă are 
o influență binefăcătoare, 


Compilator. 


-xen er 


1909. ANUL IV. Ma No. 5: 


Viața Romînească 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


SUMAR 

„su Rötäcirea din Stoborüni. 
St. 0. A nce it Sokah 
rA Sassan . >» » » e Boeru? Dincă Nåståsóin. 

opeseu . . . +, + Note din ltalia (Din carnetul i pictor), 
Mircea Rădulescu . La getitoars, RT diugi 
George Moroianu . Iuptarii enoperatice şi gospodärii ţărăneşti în 

Danemarca. 


George Ranetti . Moartea şi nenorocitul (Fabulă de Lu Fontaine.) 

H. Sanieleviei Clasificã -i literare (Epopen esté o creațiune a 
rasei permunicel, 

Dr. N. Leon Cronica ştiinţifică |lusectele care transmit boa- 

i lele parazitare), 

I. Athanasiu Cronica științifică (Din ereziile ştiintifice ale 
d-lui dr, L. Cosmovici). 

Izabela Sadoveanu Cronica literară (Profiluri femenine: Matilda 
Serao). 

L G. Duea .: . , . , Cronica externi |Sindienliamul în Franta). 

A NR i sii bd: veselă (Culeidoswop: Banehetul lui A. 

irea). 

T PER O Pe . Serisori din Bucovina. 

I. Russu-Şirianu . Scrisori din Ardeal (Moartea Ini Alexandru 
Mocsonyi. — Sinoadele diecesane,— Sustine- 
rea şcoaislor. — Conferinta deputatilor. — Un 
conferențiar. — Prigoniri pentru agitație 
impotriva „menține maghiare“), 

P. Nicanor & Co, Miscellunea (D. Dulin Zamfirescu şi „popora- 
nismad".— „Scriitorii monopolizsati de finnan- 
ţa literari" —Cum ne cunosce străinii, — 
Deta Academie.— D. lorga filotog.—Cwltura 
oead şi polificionimnul - „A se slăbi“, — 

. Mehedinţi şi .poporani > 

: Recenaii: lon Wnuka. „Casa cu pesannri (i gi Ein ran, Peel 

on ră Moe lesea, „deritas—A, D.— Tudor Vin. „lstor vielli mela"; N, Gane. „pia —[, 3,- 

U Rădajeseu Moin: „Puieres suteteancă (ri. Mnnaniemul metalul Fulantaz. Çarsctarsi*—0, M 


N, Gane „Bostan Patrieciin-Hasdrn*: Săvrstrn Moldovan si Sirulea Togan. .Wepionsmal mimi 
riley de localbtàiy) en poporapuse romină die Ungaria": G. Coriolan: „Petru Harms innainte ite 
urcarea va pe iron și Perm Pribasgni*—0, P =lorga i. Toma: toorts Nomind*= A. A. = René 
Gonnsid, „La Hongrie au XX+ miel; Lodorto Nowdran. „Le Japon moäerne; som évolmica® 
-M, L-J, Tomtain. „Etodue de mythelngi et A'hisinkro das tmligioms sntiyimas = 3i J 

Revista Mevintelor i Conrorhiri literare. Såptámina, oarortiri critice, Neam rn- 
mbnrae literar, Țara tomstră, La Nunralie ioves, Mervrnze de Fiance, Rorue dss denx 
mmundne, Neyne påilosiphbiys=. La Rovne Narova Antulogis. iitista Atalia, Deutsche Rusdsehan 
Deutsche Herin, Soxialicmebe Momaisbefte. The < nntemporary - Iova Thè Xori Amerin 
Beriew, Botnutay Revirw y 

Migrarea intelectuala îm strãinātmie 

Varietăţi, 

Bibliugrabe, 


CAE, AX J 
Redacția şi Administraţia: Str. Golia 52 


Vinta Maominenscă apare 


No. viitor va apare la 25 Iunie. 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : 7, Agirbiceanu, C. Alimâneștiana, D. An- 
ghel, A. Baltazar, Jean Bart, N. Bataria, G. Bogdan-Duică, dr. P. Bog- 
dan (docent), C. Botez, 1. Botez, OrtavianBotez, I. Al. Brătescu-Voineşti, 
Vintilă I, Brătianu, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, 1. Cio- 
cirian, N. D. Cocea, G. Coşbuc, prof. I. cav. de Cuparencu, Ana Con- 
ta-Kernbach, Barbu Delavrancea, |. G. Duca, Pompiliu Eliade, Elena 
Farago, A. N. Gane, N. Gane, Octavian Goga, C. Hogag, C- Hoisescu, G. 
Ibrăileanu, St. O. Iosif, dr. S. Irimescu, M. Jacotă, prof. univ. dr. N. Leon, 
V. Loichiţă, E, Lovinescu, dr. i. Lupaș, dr. N, im, prof. univ, dr. M. 
Manicatide, Constanţa Marino, I. Mironescu, S. Mândrescu, Oh, din 
Moldova, Const. Morariu, St. Morărescu, V, G. Morțun, D. Munteanu- 
Rimnic, G. Murnu, 1. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, 
inginer N. P. Panaitescu, locot, colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. 
D. Pätråşcanu, Horia Petra-Petrescu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ. 
A. Philippide, prof. univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, 
dr. St. Popescu (docent), D. Popovici- Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca 
(O. Carp), dr. N. Quinez, loan R. Rădulescu, I. Raian, George Ra- 
neiti, Radu Rosetti, I. Russu-Sirianu, Izabela Sadoveanu, M. Sado- 
veanu, C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr, 
V. Sion, dr. Alex. Slătineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. 
Tatuşescu, |. Teodorescu, D. A. Teodoru, George Tofan, lorgu Toma, 
Al. Tzigara-Samurcaş, Dr. A, Urechia, dr. Alex. Vaida-Voevod, Al. 
Viăhuţă, N. Volenti şi alții. 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an ð š n 7 i + 15la 
Pe jumătate de an 5 . E a f 3 
Un număr 2 


Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 

i 
trebui să plătească în plus 4 lel pe an şi lei pejs nm, ca indemni- 
i i d i ti iii 
zare pentru incasatori. 


Pentru Edga marar preoți de sat, primari şi funcţionari sătești, stu- 
den} și elevi, paan 15 lel, pe jumâtale de an ci (Aceştia pot plati în 
trei rate a cite 5 lei trimise cu anticipare), 
IN AUSTRO-UNGARIA: 
e an . ` . ° è . f5 coroane 
Pe jumătate de an è ś T eor, 50 h. 
Un numar . à È A è è 2 voroane 
] Abonamentul anual se poate achita In trei rate de cite cinci coroane, 
din patru in patru luni. 
IN BASARABIA: 


an 4 R A . b 8 ruble 
Pe jumatate de an è = X > 4 rubie 
Un număr 1 rublă 


Abunumental anual se ponte plati la fiecare doua luni eite 2 ruble, 
până la achitarea. 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe un j i è 3 - ý 22 lei 
Pe jumatute de an X il lei 
Un număr , 2 lei 50b. 


(ezi urmare ‘pag. 3-a coperții) i 


Rătăcirea din Stoborăni. 


Duminică, 10 Martie 1907,—Se inserează. Vasile Coarnă şi 
cu Ion Barbă se 'ntorc dela curte, tot cu vorba pe care au adus-o 
şi alţii, de azi dimineață, decînd s'a intors satul, fără tocmeală 
curmată pentru imaș şi pentru locuri de arătură. Boerul ţine 
mereu pe a lui, cică nu-i dă mina să lase mai eftin. Cu grăma- 
da, cum s'au dus dimineaţă la curte, au văzut singuri că nu se 
poate ajunge la înţălegere: au băgut de samă că se 'ndeasă la 
vorbă, în numele cbștiei, tot alde Covrig, care au fost văzuţi 
cu ochii, citeva nopți dearindul, eşind dela curte, innainle de ziua 
hotărită pentru snvoială. Decind se ține minte, tot alde Covrig 
jes innsinte și cuvintează din partea norodului ; dar vezi că gura 
lumii n’o poţi opri să spună, mai întâi în goaptă, apoi In favor, 
precum că al de Covrig se 'nțeleg într'ascuns cu boerul cit să 
ceară, cit să lase şi cind să bată palma; ba, uniispun că deaceia 
le dă lor boerul mai mult pămint de arătură şi-i scutește de plata 
vitelor la imaş, măcar că, de ochii lumii, la vades, îi socotesc 
gi pe dinşii şi le dà chitanţă că au plătit: la mijloc sint meşte- 

ri de ale lor! Rominul.... ca osea! zise unul „noroc, cucoa- 
pe !*? cs citeva vedre adälmaş ?— treaba gata. Azili sa infun- 
d:t la alde Covrig: Cind şi-au făcut loc şi c'nd au dat să'nceapă 
vorba, ciţiva nespălaţi | au şi umflat in pumni sin ghionturi și 
li-au dat brinci pe poarta curţii. Dar vezi, azi altă făină se ma- 
cină Ja moară !.... cind ai sprijin, poţi merge şi după dreptate. 
A fost,cit a fost.... acum s'a isprăvit! vine revoluţia!.., şi, dacă 
vine revoluţia, fireşte că poţi pune căciula pe-o ureche şi poli 
să iai in pompi pe alde Covrig și pe mama lor! Iaca dece nu 
s'au mai läsat ei să fie duși de nasin rindul acesta şi iacă dece 
au tot ales, rinduri-rinduri, cite doi oameni de credinţă, care să 
poarte vorba dintre ei şi boer, 

Dacă văd că anio Coarnă şi cu lon Barbá se 'ntorc dela 
curte tot cu vorba, pe care le-a spus'o boerul dimineaţă, şi pen- 
trucă tot are să vină revoluţia —cic'ar fi trecut şi dincoace de 
laşi—nu-i alt chip : „să-i moură boul pe brazdă, celui care s'ar 
duce întăi la e să iscălească contractul, până cind n'or fi cu 
toții fața, ca să zică toți amin, la cele scrise intr'insul“—jură cu 

1 


< 
14 


162 VIAȚA ROMINEASCA 


toții intrun glas. Ca nici odată—pentrucă negreşit vine revoluția— 
nimeni nu ridică glasul să zică altfel, se imprăştie pe la casele 
lor și rămin numai ciţiva, care, impreună cu Gitlan şi cu Năsoiu 
intr? din nou in crişma lui Brinză, in bătătura căreia s-a ținut 
sfatul toată ziua. 

— Ce mai spune la gazată, domnule negustor ? —intreabă 
Gitlan, rage ine lą masa de lingă tejghea. 

— să fie !—răspunde Brinză, luind gazeta în mină. Acum 
văd eu că n'am plătit polul şi jumătate degiaba impărțitorului 
de tutun pentru gazeta țării. Statul ştie el ce face! De unda 
am şti noi acum ce mai e prin lume?! 

Şi crismarul începu să citească „De pe cimpul răscoalelor, 
Răscoalele din judeţul Botoşani. Răscoalele din județul Iaşi. Ris- 
coalele din județul Vaslui. Rascoalele se intind. Groaza proprie- 
tarilor. Fuga evreilor. Faria rsculaţilor“. Cind citeste apoi amă- 
Buntele, ochii tuturor se'flăcărează ; se scoală toţi din locurile 
lor, se adună împrejurul lui Brii ză, şi clatină din cap, în semn de 
aprobare, la auzul fiecărui cuvint. 

— Aţi auzit voi nătă'âilor?—intreabă Gitlan, rotindu-şi 
privirea in toată crişma. Aşa romini, mai zic şi eu! halal 


— Aşa-i! bine grăcşti Gitlun l—răspund cu toţii, cătind 
unii la alții, 

— Acuma ştiţi ce zic eu, oameni buni ?--intreabă tot Gi- 
tlan, mai cu aprindere. Eu zic, pănă una-alta, să ne dea negus- 
torul o ocă de rachiu şi pe urmă, cine o ajunge pănă mini, vom 
vedea ce-i de tăcut, 

— 84 ne dea —răspund ei în cor. 

— Uşor de zis—lace Brinză —dar cine plătește ? 

— Negustorul plăteşte !—spnne tot Gitian, trintind cu pum- 
nul in tejghea... 

— Negustorul ?!— face Brinză, silindu-si zimbirea si forțin- 
du-se să se arăte liniștit. Dar cum ?! pe mine mă chiamă Ițic ? 

— Ițic plăteşte !—răcneşte Gutlan, indesindu-se cu hotărire 
in sufletul crismarului. 

— Ce-ar fi adică ?! . gindește Brinză, trecindu-i un fior cald 
prin inimă... 

— Fă-te la mine 'ncoace, măi Barbi—spune Gitlan, cind 
vede că negustorul toarnă rachiu in sticla. 

Gitlan şi cu Barbă se dau intr'un colţ şi șoptesc. Negusto- 
rul trage cu coada ochiului la ei şi i se pare că creşte deo 
palmă mai innalt, cind se gindeşte că şnapta asta a lor are să ho- 
tărască mai iute şi mai după pofta inimii lui sfirsitul negustoriei 
lui Ițic. Cu bună samă, mult năduf îi viră în sufletul lui Brinză 
omor asta a lui Ițic. Ce face Ițic, ce drege, dar îi merge 

pace ! 

Și doar are şi Brinză tot maifă ca Ițic! lumea însă năvă- 
leşte la Ițic, îşi descarcă sacii acolo, iar Barbă şi alţi negustori 
ca dinsul, stau cu maria în rafturi şi bat în buze. In nenumă- 


RATACIREA DIN STOBORANI 103 


Tate rinduri au dat jalbă la prefectură, la Minister, la primăria, 
în toate părţile, precum că Ițic nu are dreptul să stea in sat şi să 
facă negustorie... dar degiaba ! Tot deatitea ori s'a cerut părerea 
consiliului comunal, care a făcut tot atitea incheeri că [ţie nu 
are dreptul să stea în sat. Prefectura aprobă incheerile consiliu- 
lui comunal, dă ordin ca „in dona zeci şi patru de ore, individul 
străin Ițic Strulovici să fie scos din sat, in conformitate cu legea“. 
Brinză însă și toţi ceilalţi negustori localnici, râmin mereu cu gura 
căscată, cind soseşte Ițic cu un ordin nou—innaintea celui d-intai 
ordin, pe care încă nu l'a adus poșta—că „prefectura revine asu- 
pra măsurii luate cu ordinul No. 1600 a. c. și ingădue mai de- 
parte răminerea in sat a domnului Ițic Strulovici“, 

Istoria asta ţine mai mult de treizeci de ani: Brinzi nä- 
dăjlueşte că in sfirşit o să se pue capăt negustoriei lui Ițic şi 
deaceia se grăbeşte să fie aşa darnic la rachiu. 

— Noroc, domnule negustor !— spune Gitlan, tăcini din ochi 
lui Brinză ca să-i deaa ințelege că treaba ii pusă la cale. Norac 
bun, oameni buni, adaugă el, cătind imprejur şi indemniniu-i 
din cap să se apropie de pahare, 

— Noroc şi ceas bun!—răspunde Brinză. 

— Noroc să dea Dumnezeu !—repetă cu toţii. 

S'adusese a treia ocă de rachiu, cind intrà Cirţă, primarul 
în crismă. 

Gitlan s'apropie de dinsul şi cata săi citească in ochi, ca 
să-i afle gindul, 

— Nu ride, domnule primar—face Gitlan, apăsind vo.ba şi 
scrișnind din mâsele, ştiind partea slaba a lui Crţă. Uite la mine 
şi ja de ici un pahar de rachiu l... 


— Aşa mai vii li socoteală! face Gitlan mulţ'mit. Crezi 
că eu îs beat? ct lumea !.. Să beau până dimineaţă și tot ştiu 
ce fac, Ce mai poruncă dela stapinire ? 

— Să inchid crigtuele, că nu-i voe să se adune oamenii 
la crimă. 

— Ţia spus, z'u, una ca asta?! 

— La telefon. Allo! primarul ?—primarul, Ascultă prima- 
rule ! te fac raspunzator dacă se adună oamenii la un loc, ori 
stau prin crişme ! Cum asânţeşte soarele, inchide crişmele ! Liniste 
în sat?—linişte. La cel mai mic semn să-mi raportați '—inţales. 

Unul cite unul incep să se strecoare pe uşă și să-și cauta 
de drum. Rămin innăuntru Gitian, Barbă şi primarul Cirţă. Sa 
pun cu toţii, de iznouvă, la băut rachiu. Primarul şi cu Gitlan 
Se pun rămâșag : cine s'o imbita turtă mii degrabă să stea 
mini in casă toată ziua. Crismarului ii creşte inima, toate merg 
struna. Toarnă rachiu intârit cu spirt. El ştie că Gitlan nu se 
imbată cu una cu două. In paharal lui Gitlan toarnă rachiu s- 
mestecat cu apă, iar într'al lui Cirţă rachiu amestecat cu spirt, 
Primarul incepe, de la un timp, să clipească, apoi să moțăe pe 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


scaun. In vremea asta, iotră doi musafiri pe ușă: Petre Stanciu 
şi Neculai Saracu. Se'ntorc dela Tecuci, unde au fost chemaţi ca 
să fie trimişi pentru potolirea răscoalelor. 

— Cum, măi Gitlana!—face Stanciu mustrător, punindu-gi 
minie cruce pe piept; satul nostru să rămină de ocară ? în alte 
părți lumea se'nbogăţeşte într'o zi şi voi staţi cu pumnul în gură? 

Primarul cearcă să se scoale, bolborosăște din gură niște 
vorbe fâră înţeles și cade sub masă. , 

— la puneţi mina, mai bine, să ducem creştinul ista în 
odaia de-alături... că n'o să-i vine îndămină să doarmă sub masă. 
El are ordin dela stipinire să închidă crişmele, dragă doamne !. 
Las că-l inch:dem noi pe dinsul în crizmă. Are el grijă negusto- 
rul—adaugă Gitlan—să-l cinstească dimineaţă tot cu de cel din 
astă sară, că doar n'o peri lumea, daco sta mini toată ziua 
in casă !. 

— Aţi fost la revoluţie ?--întreabă Brinză pe noii veniţi. 
S'a stirşit revoluțiile ?. a 

— De unde! chemase pres mulți rezervişti, pe noi ne-a dat- 
inapoi. Pe ceilalți i-a pornit. Noi am răspuns la apel şi-am por- 
pit acasă. Ne-am intilnit cu unii din Diocheţ. L'au gätit pe Aizic 
de acolo. L'au prădat şi i-au dat foc. La Bujoru... am văzut cu 
ochii nogtri : Cărau creştinii cu sacii, alţii cu carele, marfa din 
tirg. Pradă, dau foc, —apoi vine legea. Omul ia påmint... cit poate. 
Nu-i judecată, Toţii boerii fug, toţi jidanii fug şi lasă moşiile şi 
lasă marfa pe socoteala norodului, Cit apuci, atita ai !... dar vezi 
că şi-aici e o socoteală : au dat de ştire să vie inginerul, ca să 
fie o dreptate la împărţirea moșiilor! Din partea asta nu-i nici 
o grijă. Si nu-s pudecată, măi! ințălegeţi voi? ; 

— Nu-i judecată, zău ?!—face Gitlan, căscind nişte ochi, 
cit toate zilele; apoi dacă nu-i judecată... ia mai dă, domnule 
negustor, o ocă de rachiu, că fi-oiu pldt—adaugă ei, câtind crunt 
la Brinză şi apăsind vorba. i 

— Adică nu te mai ostani fu, negnetorule— face Stanciu, 
puninda-și sumanul pe masă şi innaintind cu hotărire spre Brinză. 
Inlături!,.. că luăm noi, cit vrem noi, nu cit vrei su. 

Brinză o afeclește. Inţelege că-i mai cu cinste să lase, de 
bună voe, pe Stanciu să stea la tejghea, decit să fie scos cu 
deasila. : 

- Ce pofuţi, băeţi ?—întreabă Stanciu, aşezindu-se la tej- 
ghea și făcindu-şi un chip de negustor politicos. 

— SA spue el—arată Gitlan pe negustor—că e/ ştie, ce are 
mai bun în dugheană, = 

— O vadră de rachiu, raftul cu pine gi cel cu masline— 
răspunde Brinză, Ingălbinind. 

— Aşa... da! mai vii de-acasă, drăguliță !—spune Gitlan 
luindu-l pe după cap, în semn de adevărată prietenie. 

— Dar bine, fraţilor !... eu nu-s jidan—face Brinză rugător. 

— De asta asa-il,.. decit, aceia-i, altă socoteală... Cu Ițic... 
mine dimineață... 

— Cu Ițic mini dimineaţi— hotărăşte Stanciu. Noaptea ne 


RATACIREA DIN STOBORANI 165 


se cade in vremurile de azi. Noaptea se duc numai hoţii. Noi 
slava Domnului, nu sintem hoţi! mergem ziua, aşa merg voinicii ! 


+ 
* * 


Luni, 11 Martie, Ion Postelnicul, în luminatul de ziuă, pir- 
lește niște spini ca să-i poată suci mai uşor la rădăcină și să-i 
pună la grapă. «Dumnezeu ştie—gindeşte el—de ne-oda boerul 
loc! E îndirjit rău; dar tote mai bine să fie grapa facută gata ; 
de n'oiu simâna griu pe boereasca, o să-mi trebuiască pentru 
popnşoi şi-i... tot bine». Şi, fără să vrea, se gindeşte la vorba 
auzită decusară, precum că aro si vie revoluția. «Bine— 
—tace el în gind —vine revoluţia... gi ce are să fach revoluția? 
Dä revoluţia pămint?!,.. Cit lumea! Cum vine asta?—să ia 
adică pămintul boerilor și să ni-l dea nouă; vine, nu prea vine! 
Adică ce? să piară din lame siminţa boerească ?—Năluciri de 
proşti ! moşia-i a lui, w'ai ce zice! Dacind lumea, bogaţi şi săraci, 
Adevăr: în vechime se'ngrideau mai bine boerii cu noroiul ; 
dar tot noi sintem de vină! nu s'au ingreniat invoelile dintr'o- 
data. An cu an s'au urcat. Boerii cer şi noi dăm. la să nu fi 
dat!? De ce am dat, de ce am ridicat. Tot noi gintem de vină: 
nu trebuia se dăm ! Numai iar ma'ntorc și zic: lumea se'nmul- 
teste, pămintul rămine tot atita. Ciocoiul îi chior, nu vede ?— 
Dacă nu dăm noi, dau alţii, din alte sate, că nevoe nu-i numai 
la noi... încotro apuci. Atunci? Nu-i vorbă, mai mare nevoe are 
boerul de noi: se chiamă că noi sintem pe moșie și, la munci, 
ne ia ca din oală. Cei din alte sate se'nvoese mai mult în bani, 
că ei n'an cum să vie la munci. Boerului îi vine mai bine cu 
munca noastră ; se chiamă că munca-i mai mult în dar. Banii... 
în bani, nu-i munca in dar. la greul... Sf. Gheorge s'apropie şi 
locuri nu ne-a dat, Noroc doar că iarna s'a lungit şi n'au egit 
încă la arat; altfel, cine ştie?--ar fi năvălit alte sate şi le-ar fi 
dat locuri. Ce umblă ei cu năluciri... cu revoluţii?! Azi trebue 
să rupem preţul!... Revoluţie ?—asta mai trebuia acum !... După 
sărăcie, altă sărăcie: că doar n'a marit ocirmuirea... unde-i no- 
rocul acela să moară!?... Hm!—făcui și eu ca prostul!.. s'ar 
omori netoţii, ca chiorii, de Ja pămint... ptiu! Cum o dai, 
tot rău h», 

— Mog loane!—strigă Neculai Boboc, la poarta Postelni- 
cului. Hai degrabă la crișma lui Brinză. că vine revoluția. 

— Ce spui, mă !?—face Postelnicul, sculindu-se in picioare 
şi dind din cap, ca să i se ridice căciula de pe ochi. 

— Pe crucea mea! a venit Stanciu şi cu Siracu de la 
Tecuci... şi spun c'au văzut-o cum a ajuns pănă la Bujoru, 

~ Ei, şi daca venit la Bujoru 2— intreaba el, dindu-şi că- 
ciula din nou pe ochi. 

— Apoi n'auzi ca vinzoleală-i prin sat?... s'adună cu toţii la 
Brinză, ca să vedem ce-i de facut. 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


— Gaărgăuni, mă! gărgăuni la capul vostru!l—adaugă e? 
de sub căciulă. 

— Va să zică nu mergi? 

— Fà "nainte, că te-ajung !— răspunde Postelnicul, cu gim- 
dul hotărit să nu se ducă. i 

lon Postelnicul stă la cumpănă, după plecarea lui Boboc. 
Işi amintește de „răscoaia lui xim“. Ce-au păţit atunci !... Să 
se ducă... intră'n bucluc; să nu se ducă, au să intre éi în bu- 
cluc. „La urma brmei—gindește el—ia să vezi! cum şi-or aş- 
terne, aşa or dormi!* Râmine tot la hotărirea luata: să-și 
scoată grapa la capăt, şi pe urmă are să vadă cum e mai bine. 
Poate s'o duca gi el la adunare, să vadă ce-i, ori, poate, şi mai 
bine ar fi să pornească, pe ici incoio, să nu fie în sat, până 
sor potoli zărghiţii. CA ştie el!.. la bucluc au să s'adune zva- 
păiaţii cei tineri, cei care n'au o palmă de pâmint... că celor bä- 
trini, cum e dinsul, nu de mai arde de phmint--mine-poimine... 
„sapa şi lopata... giun cot de pămint la ţintirim“. 

Lumea furnică prin sat. Vorba că vine revoluţia umblă 
din gură în gură. Pilcuri-plicuri, oamenii se indreaptă spre crişma 
lui Brinză. In răspinteni, crainici strigă adunarea. Proorocia Pos- 
te. nicului se'mplinește: bătrinii se codesc rău; ba, cei ciţiva, 
care au venit, stau departe şi privesc, Asta îndirjeşte pe tineri. 
Incet-incet, ca din intimplare, batrinii sint înconjurați, apucaţi 
la mijloc. Unii vor să piece, cind se văd înconjurați: sint luaţi 
în ghionturi şi liniștiți. Planul e făcut: să nu râmină nimeni, 
parte hărbâteuscă, la casa lui; să meargă cu toţii la revoluţie. 
Cune n'o vrea de bună voe, să meargă de nevoe. Drept vorbind, 
revoluţia s'a inceput: crişma lui Brinză, nu se ştie cine—cel 
puţin mulţimea nu ştie—au deavelit-o într'o parte la acopere- 
mint. Asta-i în ochii tuturor și-i dovadă că s'a inceput revoluţia. 
Numai Gitlan şi cu Stanciu ar putea spune cum s's desvelit 
crişma lui Brinză. Ei insă au altceva acum de făcut; mai pe 
urmă o să aflăm şi taina usta. 

Sint înţeleşi cu toţii că trebue revoluție; nu sint ințeleşi 
însă ce plan să urmeze, şi, de aceia, fiecare, dorind să sa inceapă 
treaba după capul lui, strigă cit il ia gura, ridicind ciomege, to- 
poare, cazmala şi sape, pe deasupra capetelor. Neculai Tânast, 
cu glasul lui de taur, potoleste sgomotul. 

— Să vie intre noi moş lon Postelnicul -strigă el, după ce 
ce se face linişte. El are să ne povătuiască ce-i de făcut. S4 sə 
ducă zece inşi şi să-l aducă. I sa dat de veste, şi vad cà nu 
s 'arată. 

Se desprind indată o grupă de peste cincizeci de ingi, şi-l 
aduc pe Postelnicul pe sus. 

— Ce vreţi sà faceţi, măi băaţi?!—-incepu Postelnicul, 
prinzind la inimă, c nd vede că al de Gitlan nu-s de faţă și că 
are de-afaca cu oameni teferi. 

— Revoluţie, revoluţie!— strigă toţi deodată, 

— Revoluţie? —intreabă el, ca şi cum mar fi auzit bine. 
Apoi ce nevoe aveți voi de revoluție ? 


RATACIREA DIN STOBORANI 167 
Saa DELE et ti-a aie rc iiie MĂ ED SR E Er a 


— N'avem pămint ! n'avem pămint !... 

— Ei, şi cum credeţi voi ?—revoluţia osă vă dea pămint ?.. 
— faca noi !... noi muncim pămîntul ! 

— Muncim noi pămintul, -i 
Ag: p dar vezi ca pămintul nu-i al 
— Să fie şi pâmintul al nostru t... 

— Dar vorba e că nu-i al nostru... şi lucru ce nu-i al nos- 
tru... nu putem pune noi stăpinire pe lucru străin ! 

— A fost al strămoşilor noştri... 

— A fost al strămoşilor noştri, măi bieți, dar vezi că inna- 
inte vreme era lumea proastă, nu ca azi. Ce-a minzat lupul, ti 
bun mincat, Are boerul carte de stăpinire?—are. Wi, dacă are, 
sa mintuit. Dacă strămoşii noștri n'au fost in stare să-şi ţină 
stăpinirea pămintului, hram de dinșii... şi vai de noi, Săraci sin- 
tem, dar să fim cu socoteala... să nu fim şi mai săraci, decit 
sintem! Ocirmuirea nu-i moartă, băeţi !... Puşcăria ne pindeşte !.. 

Un moment se face tăcere. „Cam? !—se'ntreabă fiecare, ne- 
ere pi terme gi'n eane s'amestecă ocirmuirea?,.. Apoi ce 

n al de Stanciu... că la Bujoru au făcut rovoluție, si - 
cerut nimeni nici o socoteala ză ciudata 

, ~ Cu ră rinduială aţi pornit, oameni buni !—urmează Pos- 
telnicul, incurajat de tacerea care s'a făcut. Duceţi-vă pe la ca- 
sele voastre şi lăsaţi ciomegile şi lasaţi topoarele şi lăsaţi tot 
ce aveţi cu voi. Adunaţi-vă apoi, şi să mergem din nou lacurte. 
Sa mergem cu vorbă bună, De ne o cere mult... ia să vezi!... o 
Să muncim și noi cit om putea)... cit nu... a mai răminea şi 
nemuncit !... Ce nu poate Rominul, nici Dumnezeu nu cere! 

— Bună vorbă, grăeşte Postelnicul — răspund b itrinii ceilalți. 
Să mergem la curte, cu vorbă bună... să nu-i intäiaşi dată cind 
= nT cu dinsul. Ne om invoi gi-acum!... Mai bine săraci 

curati |... 

Şi rămin cu inţelegerea asta: să se ducă fiecare acasă, să 
zorească femeia să facă mincare, şi apoi să se ducă toți la curte, 
să se impace, cum o fi, numai să nu vie alte sate să prindă lo- 
curi Je arătură, innaintea lor.—Jură din nou: să-i moară boul pe 
brazdi celui care s'ar duce să iscălească întăi contractul, pănă 
cind mor lva cunoștință cu toții de cele cuprinse intr'insul. 
Vreau adică să se sfirsască obiceiul vinzărilor şi a meșteșugiri- 
lor... „că dacă apucă de iscăleşte unul, apoi se şi duce şi pune 
plugul pe brazdă... Şi, dacă vezi pe unul că ură, iți sare inima 
din loc, de teamă că, iacă-iacă, a început aratul pe boereasca !... 
Or mai fi oare mulţi iscăliți ?... Te duci şi întrebi, şi-ţi spune că-s 
pe sfirşite .. te sparii, te rogi şi iscăleşi,,. şi cind colo, afli mai 
pe urmă că numai unul ori doi erau iscâliţi,,. cei vinduţi!... 
al de Covrig,..*. 


$+» 


Abia sẹ luminase de ziuă, cind Ițic aude bătind în uşă. [i 


168 VIAȚA ROMINEASCA 


trecu numai decit un fior prin inimă. A fost el trezit din somn 
gi alte dâţi, a tost prădat nu mai știe de citeori; n'a avut însă 
groaza pe care o are acum. Hoţul, cind vine noaptea, vina cu 
frică, se teme să nul simţi, şi, dact- simţi, şi dacă prinde de 
vesta că Vai simţit, o ia la sânătoasa, de teamă să nu-l cunoşti. 
Se schimbă însă acum lucrul. Ei vin, cine or fi, hotăriţi s'o facă 
pe față, ziua ciad toată lumea e în mişcare; n'au teamă de ni- 
mic, după cite a auzit el că s'a intimplat în alte părţi. DA lan 
parte— puţin de tot, cit o muache de cuţit—perdeaua de la iv- 
reastră gi se uită în drum. De rindul acesta, teama lui ma fost 
zădarnică : se împlineşte tocmai ceia ce-i spunea inima însă dun 
luna trecută, de cind a auzit despre intimplările din susul Mol- 
dovei. Il rideau oamenii şi-i spuneau : «Ițic, ai auzit 2... ațina-ta!» 
Răspundea el, nui vorbă, tot rizind: «Cu mine n'au nimic oa- 
menii ; eu trăesc bine cu dinşii... eu nu sint arendaş da moşie, 
eu sint negustor şi ajut pe om la nevoe,.. Cean ei cu mine !»— 
dar inima lui de-atunci incoace, era tot cirigi Acum vede 
bine: Gitlan, Năsolu, Stanciu şi Siracu, baţi, doi cu ciomege 
şi doi cu topoare. S'a isprăvit da-acum! — gindeşzte Ițic. 
Trezegte toată casa. Adormiser? cu toţii tirziu de tot: auzise că 
s'au intors rezerviştii şi că s'au pus la băut, la crisma lui 
Brinză. Cãutase pe primar să-l roage să-i dea vre-un străjer pen- 
tru noapte şi n'a dat de el. Asta le mărise grija la taţi și ador- 
mise imbrăcaţi, aproape de ziuă. Nu-i vreme de perdut. Scoate 
e bumaşcă și spune lui Ilinţă, băiatul lui de optsprezece ani: 
iuţă! na bumaşca asta, du-te afară, dă-o în mina lui Gitan, 
dar aşa ca să vadă şi ceilalți şi-i spune aşa: «buna dimineaţa, 
oameni buni! ţine, bade Gitlane, bumaşea asta! .. Tata vă cins- 
tește dela dinsul, azi, Luni dimineaţă, ca să fle bine toată săp- 
timina.... Vine şi tata la crişmă gi vă mai cinstește şi-acolo,...» 
N'apucă bine să sfirzască vorba şi s'aud din nou ciocânituri la 
ușa din drum; în vremea asta, Lizi, tata cea mai mare a lui 
Ițic, se'ntoarse ca o furtună din magazie, c'un braţ de saci de- 
gerți. Ingrămădesc cu toţii marfa în saci şi-o cară în ogradă, pe 
uşa din dos. Ițic sare prin fandu! ogrăzii, ia în spatecite-un sac 
plin şi legat la gură—pentra mai multă siguranță —şi le face vint, 
la vecini, ca să-i păstreze. S'aude un zuruit de geamuri. Stanciu, 
cind a văzut. bumașca, a zis aşi: „Bun!... pune-o bine, Gitlane, 
că mai ies şi altele...* Gitan se uită la bumască, o prubulueşte 
din ochi, cit îl ajută mintea lui Inecata în rachiu, şi-ar vrea chi- 
purile să-şi dea sama de-i de dunăzeci ori de-o sută... şi nu iz- 
buteşte. «<lacă-i bană şi asta !- face el, clâtinind din cap; iar 
cind aude znrnitul geamului, de lovitura comizului lui Stanciu, 
toată firea i s'aprinde. Intr'o clipă pune bnmigoa în buzunar, 
ridică toporul, dă cu toată puterea în usA, o sfarmà in bacăţi şi 
năvăleşte înnăuntru. După el vin şi cei trei tovarăşi, „Staţi— 
strigă Săracu, indată ce veda că Ițic şi cu toţi ai lui au părăsit 
casa şi s'au mistuit, nu se ştie unie—staţi, că-i pleaşcă, Ițic! 
vin şi-mi dă un cot de cit)... Ițic! o pereche de papuci penira 


RATACIREA DIN STOBORANI 183 


—— 


nevastă !... Jos rafturile, băeţi!*. Cu ochi sňibateci, se râpăd cu 
topoarele şi dărimă rafturile şi sfarmă tejghelele gi arancă marfa 
in drum. Incepe să s'adune lume din toate părţile gi se uită toți 
cu nedumerire şi cu groază, «Cum !—trece prin mintea femeilor 
şi a gospodarilor bătrini—aşa-i la revoluţie?... parcă s'auzea că 
vine revoluția pentru påmint... apoi Ițic are să ne dea pâmint ?!,.. 
Vai de capul lui, săracul)... toată munca Imi se risipește», Ca- 
trina lui Toader vine, spărietă, şi spune în şouptă: «Să vedeţi 
săracii, alde Ițic, îşi smulg părul din cap, stau cu toţii ghemuiţă 
la mine în casă şi se roagă să nu-l săăcească. Rifoa a lesinat, 
am udat-o c'o cotă de apă şi-abea am trezit-o ; și plinge sâruca, 
biata Jidoatcă, de udă pămintul, şi se bate cu pumnul în cap si 
se roagă, ca şi noi creştinii, şi zica: Doamne, nu-ilăsa Doamne! 
îndură-te de munculiţa noastră 1» 

— Unde-i Ițic ?—intreabă Gitlan, egind dianăunatru cun 
braţ, de bucăţi de cituri, pe care le trinteşta in mijlocul drumului. 

— Sa dus lu Bereşti—strigă Catrina lui Toader. Chiar a- 
res A pornit Toader: i-a pus pe toţi în căruţă şi-a plecat cu 

inșii. 

— Au plecat la Bereşti ?... să le fie de bine ! asa le trebue... 
— face Gitlan rinjind şi clipind din ochi, ca s'arăte lumii că nu-i 
nimeni cu cap ca dinsul. 

— Ţine, fa, calico!—spune Săracu, apucind de mină pe 
Anica lui Chitic gi silind-o si'ncalțe o pereche de papuci noi. 

Anica se roșşeşte, se sminceşte, cata să scape și nu poate. 

— Uite ici— face Săracu, ridicind toporul. Îţi crâp capul în 
două, aici pe loc! Incalță-i şi... marş! 

Anica, bucuroasă c'a scăpat teafhră din izbilura brincei lui 
Săracu, o ia la fugă şi, cind ajunge în dosul cotiturei, o apucă 
tremurul ; în trecere, aruncă papucii peste gard, in ograda lui 
Ițic, si fuge acasă într'un suflet. 

De aici înnainte lucrul se face cu rinduială; fiecare din cei 
patru voinici, cind iesă cu brațul de marfă, nu-l mai pune jos. 
Se gindesc şi la sulet şi găsesc că-i bine să-şi dea de pomană, 
să aibă şi pe ceia-lume; do acnia, după părerea lui Năsoiu, ho- 
tărăsc să'mpartă marfa la lumea care stă deoparte gi care, ne- 
greșit, după credinţa lor, îi fericesc... câ le-a venit în gind o is- 
pravă ca asta. Unde mai pui că, la o inirebare—să zicem c'ar 
fi, vreodată, vre-o întrebare—n'are să aibi cine-i da de gol... că 
toți s'au infraptat. De altă parte, dacăi vorba c'a venit revolu- 
ţia şi că n'o să mai aibă nimeni, niciodată, să mai tacă intre- 
bare, adică de ce n'ar lua lumea din pomana celor patru voi- 
nici—că doar n'o să te pui cu nebunii... să ţi dea cu toporul in 
cap. Nu-i vorbă, ai putea să te duci pe ici în colo, să-ți cauţi de 
sărăcie... Dar ce? in toate zilele ii revoluţie?... nu-i păcat să nu 
“stai... să vezi cum ii revoluții ? 

— După mine, băaţi!--face Gitlan, casierul celor patru, 
pornind innainte, fluturind bumaşea in vint, după ce au sfirsit 
de impărțit marfa lui Ițic; la Brinză, băeţi!... colea, un poloboe 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


de vin în bătătură, ca ’n vremurile de demult. Si râm'ne du- 
gheana lui lţic ca un om cu ochii scoşi şi cu gura căscată,, 
care nu vede cui, şi nici n'are grai să se jeluiască. 


+ 
. t 


— Ai auzit, bunică, ce-a păţit Jidanul ?--intreabă Tița, în- 
trind pe ușa Postelnicului, gifiind. L'a prădat revoluția și el 
stă ascuns, săracul, O mulţime de femei s'au dus acasă cu marfă . 
de-a lui Ițic. Se duceau cu taţii la crisma lui Briază. Alde Gitlan 
chema lumea să bea. S'au luat după dingii o droae, 

k Ion Postelnicul, care ospăta ipgindurat, se scoală dela masă 
grăbit. y 

— Tot o să se 'nceapă bucincul !- gindeste el. Au să se 
pună la băut si n'o s1 facem nici azi invoiala! Și, parcă-i un 
facut: nu se desprimăvârează mai iute... in toate zilele sărbă- 
toare ! Stau grămadă în sat, tolocânese fără socoteală şi n'ajung 
la nici o rinduiala. Nu-i a bună L.. de trei ori ingir scăpaiu lin- 
gura din mină. O să se 'ntimple azi una! Mă duc să văd ce an 
de gind să faca... 

Mai apoi se răsgindeşte. Lui nu i trebue bucluc; şi de aceia 
giisește mai ințelepţesc lucru să-și scoată grapa la capăt. «De-or 
avea de gind să se ţină de vorba mea, m'or chema ei> — gin- 
dește el. 

— Ascultă, Tiţă—spune Ion Postelnicul, strânepoatei sale 
de zece anı, după ce răsucește rădăcina unui spin — du-te şi 
caută pe tată-tău şi-i spune să vina aici, că-l chem eu. Te fa- 
po binişor, printre oameni, gi zi aşa : «tată, hai, că te chiamă 

unicul», 

lon Postelnicul se teme de nepotu-său Vasile, că s'o lua 
cu băutura şi-i năting de tot, pe cit îl ştie el, cind se 'nbata. 
Se'nbată rar, dar bine. Şii buclucaș... să rupi şi să tugi de el, 
cind se 'nbata. Harnic, cinstit, cuminte... ce ţii bun, dacă 
"nebuneşte, cind se 'nbată?! Nu-i cheltuitor, nu-şi bea munca 
lvi... dar cind găsește p'eaşcă. apoi să te ţii!... să-ți arâte el 
băutură lacomă ! Şi-i vorba de pleașcă: au lust banii Jidanului 
și i judecă !... 

— SA vezi, bunicule, ce-i acolo!—spune Tiţa, intorcindu se 
speriata şi stropită de glod, din fuga ce-o trăsese. Au scos un 
poloboc afară şi beau cu cofele, care incotro. Cind m'au văzut că 
șoptesc tatei, l'au luat la mijloc şi nu i-au dat drumul. Şi te su-— 
duian... că ziceau că matale m'ai trimis. Acolo chiue şi strigă 
rău. Cică au să dea toc la curte... cum or sfirşi polobocul. 

— Apoi... bine, Tiţă—tace Postelnicul, așezindu-se pe stin- 
ghiile grapei, şi simțindu-se ca și cum ar fi facut o poştăde loc 
pe jos. Au să se 'nbete cu toţii, bate-i-ar Dumnezeu, să-i bată !— 
gindeşte el. Gata buclucul .. mai ştii ce-i trăeneşte nebunului prin 
cap? au să dea foc!... ptiu !... bate-i-ar Dumnezeu, nu li-ajunge 
sărăcia lor !... mai cauta și altă sărăcie!... Auzi, să dea foc! Ei, 


RATACIREA DIN STORORANI 17E 
porem i a E e 


şi pe urmă? au să ia moşia ? a murit ocirmairea ?.. nu-i alta... 
decit sărăcie peste sărăcie... Sa ma duc la diuşii... nu-i chip! nu 
te "'nțelegi cu omul beat, cum nu te 'nţelegi cu nebunul! ba, iți 
dă şi cu ciomagul în cap.. De s'or duce la curte, boerul 0 să 
tragă cu pușca şi se face moarte de om!... mare blăstămaăţie |... 

— Tițà !--spune Postelnicul, după o hotărire, pe care a 
luato in nrmă— du-te, 'Tiţă, dragul bunicului .. du-te tugulița prin” 
dosul bisericii şi eşi la curte. Intră innauntra şi spune boerului 
la ureche aşa: «a zis bunicul sh pui caiila trăsură şi să fii gata. 
Cind li vedea că vin dela crişma lui Brinză spre curte, sue-te in 
în trăsură, dă bici cailor şi fugi la Galaţi». 

Mai bine aşa! — gindeşte Postelnicul, cind rămine singur. 
Focul tot ii mai bun de cit moarte de om. Au să sa duca la 
curte, au să găsească numai cucoana... cu dinsa n'au nici o in- 
țelegere, Poate n'or mai da nici foc, dacă nu l-or găsi pe boer” 
și nu l-or avea innaiatew lor: cu boerul au ei, ce au! Adevăr: 
prea scump cere şi el!... dar, iar mă 'ntorc şi zic: cu răul, rău 
găsești!... cu vorbă bună, tot mai nimerit... Ei, dar poate trân- 
cănesc ei aşa! poate nu s'or apuca de dat foc... poate nici nu 
s'or mai duce azi la curte. dac'au dat de băutura... 

— Am fost— spune Tiţa, intorcindu-se. Cind am intrat eu, 
eşeu fata lui Truistă. Caii erau puși, vizitiul pe capră. boerul la 
fereastră, cucoana făcea buccele, cuconaşii cei mici imbrăcață. A. 
zis că ştie, 

— Va să zică nu-i șagă — gindeşte Postelnicul. Va să zică 
n'au innebunit cu toții!.. s'au mai găsit oameni cu glugorie la- 
capul lor, care să-l indemne, la o adică, să fugă... Păcatul mare L.. 
poate am fi rupt tocmeala azi !... o să "'ntirziem cu arăturile şi 
pace t... 

— Să vezi, bunicule — adaugă Tița. M'am întors pe la Brinză. 
Sa adunat tot satul. Şi femei s'au adunat. Le dă și lor să bèa. 
Matușa Sanda, cind m'a văzut, m'a luat deoparte şi mi-a soptit 
așa: edute şi spune lui bunicu-tău să plece de-acasă, si se duci 
din sat... că-i râu. I-au pus nebunii si lui gind rán». 

Vestea asta pune virf amărâciunii, care '] munceşte, de doi 
ani incoace, pe Ion- Postelnicul. 

E o poveste lungă şi bogată în amânunte, țesut pe soco- 
teala lui; adevărul curat insă il ştie numai el şi cu boerul, 

doi ani în urmă, vechii proprietari, care şedeau, cea mai 
mare parte, prin strainităţi, scot moşia în vinzare, prin tribunal. 
Tocmai ieşise vorba că pot cumpăra moşii și obștiile de săteni. 
Ion Postelnicul, cind aude de una ca asta, serie lui fecioru său, 
șlujbaş in Bucuresti, şi-i spune: 


Dragul tatei, 
„Moşia Stoborăni îi pusă in vinzare. Aud că şi obştiile 


cumpăra moţii. Dacă-i aşa, chibzueşte şi vezi ce-i de făcut. Ştii 
reit nevoe de pämint este la noi. Mie si ție nu ne trebue; eu 


AT VIAȚA ROMINEASCA 


el singur... zici ca dinsul: nu știu, n'am văzut !—că cine are să 
vie, in vremea de azi, să-ți ceară socoteală de marfa lui Ițic! ?.. 
Cit lumea !... 

— Staţi !—face Săracu, ridicind polobocul cu fundul în sus. 
„Să chiamă c'am scos o treabă la capăt. Mergem la Conu Pe- 
trache, acum. Mergem şi-i spunem aşa: Coane, dă-ne pâmint!... 
Nu vrea?.. Om vedea... 

— Mergem la Curte!.. la Curte, măăă ! —so'ndeamnă cu 
toţii, ridicind în sus topoare, ciomege şi tot ce au în mini. 

— i ne dea påmint t... 

— SH ne dea pâmint !—räspund cu toții, cu glasuri ce par 
venite din altă lume. 

Şi-o pornesc cu taţii din bătătura crismei lui Brinză. Unii 
„răcnesc şi se bat cu pumnii în piept; alţii incep sa chiue, ca 
la nuntă; alţii dau cu pistoalele. In fruntea lor merge Gitlan, 
învirtiud o ghioagă, ca un tumbur-major, cu căciula dată pe ceafă, 

Pe drum, intilnesc pa Aniţa lui Puşcă, care le spune că boe- 
rul, cu trei cai la trăsură și cu patru argaţi lingă dinsul, iesă 
„chiar acum pe poarta curţii, 

— Pe dinsal, bheţi !—strigă Stanciu, curgindu-i balele, ca 
la un cine turbat. - 

— innapoi, băeţi!—face Năsoiu, arâtind cu mina să-i insă 
înnainte, la vii, pănă ocolește boerul pe la pod. E 

Cum se'nvirtesc valurile zorite de virtejul furtunii, aşa se 
ridică, se ciocnesc şi se străbat rindurile mulțimii aceştia, care 
aleargă, —unii, fără să ştie încotro. | 

Numai in trei rinduri şi-a aruncat conul Petrache „privirea 
innapoi : odată cind a eşit pe poarta: atunci, cind a zarit mulți- 
méa, care i se părea că venea ca un potop spre curte, a luat 
hăţurile din mina vizitialui şi-a început să dea, de nădejle, cu 
biciul in caii nedeprinşi en bătaia; altădată, cind a văzut că 
oamenii, pe la celialt capăt al satului. dau de-adreptul şi zoresc, 
prin apa care acopere şesul, să-i iasă înnainte; în sfirsit, cea din 
“urmă dată, adevăeată cumpănă, cind s'a dat jos de-a tăiat ştrean- 
gurile calului prăștier, care a căzut mort la podul Chifului, A 
tăiat el, Conu Petrache, ştreangurile şi a lăsat el calul mort în 
drum; dar nu-şi aduce nici azi aminte, de era, el singur, între 
vii sau între morţi. Ştie să-ţi spue doar atit: că acele momente 
i s'au părut o viață întreagă primejduita. 


sts 


Gheorghe Mohor auzise desdedimineaţă c'a venit revoluția ; 
însă, după sfatul pe care l-a avut cu femeia, a râmas cu ho- 
tărirea s1-şi cauta da nevoe şi să stea acas, Cind vede insă 
trecind, ca o nâlucă, in fagă năprasnică, trăsura curții, pe lingă 

„casa lui, şi cind bagă de samă că în locul lui Conu Petrache stă 
--vizitiul, iar în locul vizitiului mină cu deznădejde caii chiar 


RATACIREA DIN STOBORANI 133 


“Conu Petrache, îi fulgeră numai decit prin minte un gind, la care 
visa e] de multă vreme: 

— Va să zică ştiu şi boerii de frică !—tace e], în gindul 
lui. Va să zică aşa mi-s boprii!... ciod ii la o adică... dau și ei 
"bir cu fugiţii! Aşa da!... las să mai știe şi ei de frica noastra! 
tiii... acu'-i acu’ l.. Conu Petrache u fugit... şi moşia ?... Ei! 
"moşia... moşia... mozia-i a noastră, frate t., firește că-i a noas- 
trä ! că dacă ela togit, acui să fie moşia ?! Negreşit că moşia-i 
a noastră !... 

— Ai văzut, tu, măi femee, comedia dracu'ui !2—face Mo- 


„Mor, clătinind din cap la Ruxanda lui și arâtind în urma trâsu- 


zii lui Conu Petrache. 

— Vad şi eu, omule !—răspunde ea, mirată. Ti-ar fi venit 
in gind? Eri nu mai departe, se ținea tare ca totdeanna, de-ai 
fi crezut că nul poţi urni cit lumea 1„.Şi cind colo.. fuge de 
“Seapură ! 

—- Ha-ha !—ride Mohor,cu sufletul plin de bucurie. [i fricos şi 
boerul ca şi unul de-ai noştri!... [i şi prost—câ mai bine nu 
i-oiu zice !... Să fi fost eu în locul luj... D'aşi fi fugit! Stăteam 
locului şi aşteptam, cu pușca în mină. Numai un foc, să fi tras 
“şi las de nu Sar fi imprăştiat ca puii de potirniche !... că cine-i 
nebun să se vire în gura puștii, să-i rămină copiii pe drumuri ? 
“Las că-i bine, femee?... avem imaş, de-acum... cà moşia... 

— Nu mà 'nebani, omu'e !—face Ruxanda, punindu-și mi- 
nile cruce şi cătind ţintă in ochii lui Mohor, 

— Sa dus de-acum boerescul 1.. Apoi cum crezi? pănă 
“cind să tot muncim noi pe lavurile boerești: Crezi că-i mai dă 
lui mina să se'ntoarcă, după ce-a fugit ? Cit lumea !.. Slava Dom- 
nului!... ne făcurâm şi noi cu moşie... aşa vremuri mai înțăleg 
„şi eu !... Proastă lume a mai fost păn'acunn t.. 

— Doamne, maica Domnului !— face Ruxanda, închinindu- 
se. Dă-le, Doamne, sănătate celor ce-au inceput revoluția! Va 
să zică, omule, ţinem vacă pentru copii... să dau drumul boilor 
pe moșia boerească, de-acum |! 

— Fireşte că să le dail... Moșia noastră, ce mai vrai... Mai 
bine mă duc şi eu; or bânni că nu m'am arătat pân'acum şi-or 
zice că m duc numai la praznic !... 

— Dute. omule, degrabă !... Vezi, să iai moşie pe Valea Ur- 
sului, că-i bun pâmint acolo... Să nu cumva să iai dealul Mel- 
lor, că nu-i de nimica !... Baga samă, să nu se'ndese numai alţii 
la locurile cele bune!. 

— Lasă pe mine femee!.. că ştiu eu ce tac!—răspunde Mo- 
shar cu hotărire, ezind pe poarta ogrăzii.., 

— la dă-mio sapă temee! — strigă Mohor, intorcindu-se. Ha- 
tha 1... plecam cu minele in gură! Mi'ntorc—zic—imi trebue o 
„sapă pentru moşuroae la moşie! 

— Du-te, omule !... nu te mai intoarce 'napoi, că nugi 
„merge bine !... i-a aduc eu acolo... 


176 VIAŢA ROMINEASCA 


— Aşai, femee!... ai dreptate, nu mai intru în ogradă... 
mă duc !... f 

Stai !—face Mohor, în gindul lui, mergind iute pe drum— 
va să zică moşia îi a noastră... Buuun ! decit o să se facă bu- 
cluc la impărţeală... care mai de careo să vrea tot locuri bune... 
'Trebue de adus un inginer, că nu-i cu dreptate altfel... negreşit 
trebue adus un inginer... Facem analoghie şi-i plătim... Aşa! ana- 
loghie înainte, că altfel... n'o să tragă el moşia de pomană !... 
O să fie greu cu Sorenii, că ei zic precum că odată, în vremile 
vechi, aveau şi ei drept la Stoborăni... Nu-i alta de făcut, decit 
sà aducem citiva oameni bătrini din Chițcani să ne arâte hota- 
rele vechi... Aşa! ei ştiu hotarăle vechi, au să le arâte şi... trea- 
ba gata !... Bate feul pâniii cald!,. de laşi pleaşca din mină, vin 
alţii şi ţi-o ia... Ha-ha ! Conul Petrache, săracul!... cum o să tri- 
meată el să-și ia cucoana ši calabalicurile!.. că nu mai vine el 
cit lumeu!... umble doar după cai morţi să le ia potcoavele L- 
Uite frate!—face Mohor, apropiindu-se de crişma lui Brinzi—va 
să zică... nu mi-a venit numai mie în gind... văd că toți vin cu 
sape gi cazmale pentru hotârnicie... auzi ? Ei tocmai asta pun 
la cale. 4 : A 
— Staţi, fraţilor !— strigă Mogor, apropiindu-se. Staţi că mai 
este un clenciu !... îi uşor de zis să impărțim moșia, dar, vezi, 
că au să vie şi Sorenii și au să zică precum că şi ei au avut, 
odata, drept la moşie!... buclucul gata ! Eu zic aşa: Sä mergem, 
cineva, sà aducem pe bătrinii din Chițcani, care știu rinduiala 
veche a moşiei şi să ne aräte hotarele, ca să nu avem amestec 
eu Sorenii... i 

— Bun cuvint! bun cuvint !—răspund care-mai-de-care. 

— Fuga, femee, acasă !—spune Mohor Ruxandei sale, care 
soseşte cu sapa. Du-te, injugă boii la car şi fà la Chițcani, la 
moş Sandu şi la moş Panţu şi le spune aţa: „Moş Sandule şi 
moş Panţule ! să mergeţi să arătaţi hotarele vechi, că Stoboră- 
nii au de impârţit moşia și mwar vrea să aibă giiceavă cu Bo- 
renij*... atita să le spui, că au să vină... Pe urmă, treaba 
noastră |... x N i 

In vremea asta rege și sara a e paleti calea lui Conu Pe- 

he, uzi până la briu ni de glo 

Sa pä L'am scăpat. ef in ei. S'a dus la dracu să-l ia, Conu 
Petrache! Aleluia ; de-acum a noastră-i mosia l... i 

— A noastră-i mosia, määä !—strigă Năsoiu, cit Ilia gura. 

— A noustră-i moşia, mii !—râspunde gura lumei, care 
se adună mereu şi se ingrâmâdeşte ca saudă mai de-aproape şi 
să vâdă ce-o să se mai intimple. 

— Staţi, oameni buni !—strigă Cristeiu, Beteagu !... Betea- 
gu îl în sat!... 3 E Ă 

— Naaa !—gindeşte Mohor. CA bine zici, frate! Proprieta- 
rul !... Tiji ?... dacă proprietarul îi în sat... n'o să fie chip! Nică 
acum nu punem mina pe moșie! Mä duc după muere să-i spun 
gi se întoarcă inapoi l... ţi-ai găsit si mai avem noi noroc L.. 


RATACIREA DIX STOBORANI 177 


Se face un moment tăcere şi se uită unul la altul, cu dos- 
nădejdea in suflet și se 'ntreabă, prin semne, ce-i de făcut 2 

— Chiar acum l-a văzut fata mea, udaugă Cristal, A a- 
pucat in sus. Trebue să se fi dus la Dumitrescu. 

— Pe dinsul, báeți !— face Săracu. . 

— Apoi, dacă-i aşa treaba... mă duc acasă și aștept—face 
Mohor, in gindul lui, încolţindu-i din nou nădejdea pierdută. 

Mohor şi cea mai mare parte din lumea adunată ar vrea 
să se intimple lucruri strașnice; dar în același timp mar vrea 
să se arăta pe faţă, şi de aceia, incet-incet, aşa parcă nici n'ar 
cb aa ce-i vorba, se furigează, cu gindul să aștepte acasă. 
ză Mohor adică fac toţi ciți nu se lăcomise la polobocul lui 

nză, 

— Aţineţi-vă, määä!— face Săracu, arătind lui Stanciu cu 
mina, ca să plece şi el, cu ceata lui, pe drumul bisericii, 

Şi pornesc în alergare, despărțiți în două cete: una câtră 
Dumitrescu şi alta la casa proprietăţii, pentru ca apoi să se 
întilnească, ca şi cum s'ar încheia goana la vinătoare de lupi, 
Negreşit o să le cadă în palmă Beteagu!... ce ior face apoi, or 
vedea, după ce l-or prinde. 

Numai Cristeiu, care o ia agale pe urma cetei lui Stanciu, 
îşi face socoteli lămurite. „Ce vreţi băeli2* —are să 'ntrebe Be- 
teagu, după chibzuiala lui Criateiu. „Ce să vrem, cucoana? !— 
să ne dai nouă moşia! că d-ta ai cu ce trăi, slavă Domnului! 
— Apoi eu am dat parale pe moşie, bre!... Ştim, cucoane, dar vezi 
că şi noi ţi-om plăti.—Scoateţi parale şi v'o dau... Apoi noi n'a- 
vem acum parale, da’ să-ţi plătească Statul, şi noi să-i plătim 
lui. Bine, băeţi! Bine, cucoane, da vezi că să ne dai iscălitură 
precum că ne lagi moşia, că altfel îi rău. lacă vă dau iscălitură 
in primărie... Să trăeşti, cucoane! să-ţi trăiască și cucoana şi 
copii !... Are Dumnezeu de unde să vă dea altă moşie !...* 

Cit su încunjorat gonaşi, ajunsese vestea înnainte la Dumi- 
trescu şi la Postelnicul precum că are să le calce casa, ca să 
caute pe Beteagu la dinşii. O samă dintre ce retragi pe la ca- 
sele lor dau crezare ponosului aruncat de conu P e, precum 
că Postelnicul gi cu Dumitrescu au luat parale de la Beteagu, 
noul proprietar, ca să nu poată cumpăra obștia moșia; de 
altă parte, văd ei bine pe ce-i pornită treaba: de nu i-or lăsa 
să caute în casele lor pe Beteagu, că doar numai dinşii, Pos- 
telnicul şi cu Dumitrescu, ar putea să-l ascundă,— faptul gata! 

-i păcat să se 'ntimple şi fapt, chiar de-ar fi lunecat și ei cu 

ea gi-or fi luat bani L. De aceia, pe furig, ferindu-se unul de 
altul, trimit copiii să Je şopteaacă amindurora c'ar face mai bine 
să se ducă din sat şi să nu mai stea innaintea răsculaților. 

Cind aude Postelnicul de una ca asta, face citiva paşi spre 
fereastră, cu gindul să plece; se'ntoarce insă innapoi în casă, se 
uită la revolver şi la cele două puști încărcate şi 'ncepe i 
facă socoteala:... „Eu în casa mea nu i-oi läsa să intre; or da 
ei năvală, dar numai după ce-or păşi peste zece morţi... Milu- 


2 


178 VIAȚA ROMIN PASCA 
2 ALDE E S n: nica r a 


"mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulțimea in- 
pură Tale, şterge fără de legea meai... începe el luindu-gi 
căciula din cap ṣi îngenunchind, cu ochii la icoane. 

Şi mare vreme să și sfirsască tot psalmul, pe care-l ros- 
teşte decite ori se găsește în fața primeşdiei: do-atară s'aude 
dnduină un pas de om. 

— Măi, frate!—apune frate-stu Gheorghe, intrind grăbit în 
casă, eu zic să te duci de-acasă, că nu-i bine!... rimin eu să-i 

ept. 
ji leon Postelnicul se scoală de Ja rugăciune, se uita încă o- 
dată la arme, apoi, cu pas dămol, cam tremurat, iesă din casă, 
luptindu se cu două boabe maride lacrămi, care îi înneacă ochii. 
In bătătura casei are o cumpănă... şi-şi ia revolverul cu dinsul ?... 
—gisegte că cea mai bună armă e credința in Dumnezeu, care se 
uită în inima omului. Aducindu-şi aminte de cuvintele Mintuito- 
rului, cînd seafla între doi tălhari, rostește și el: „Lartă-i, Doamne, 
că nu ştiu ce fac!*.... şi æji pe poartă, lăsind deschise în lături 


toate uşile casei. 

Du venea amâărit dela Slobozia, unde fusese după 
un rest de bani, de pe pâmintul vindut din zestrea nevestei, Nu 
putuse lua nimic. Aproape de Stoborăni, pe constă, aude că-l 
strigă lrute-shu Culache, 

— Unde te duci tu, Ioane ?—i) intreabă-Culache, din virtal 
carului cu gunoiu, pe care il arunca de ripă. 

Ion Dumitrescu rămine nedumerit de întrebare. Până una- 
altu, îi da prin inimă că s'a intimplat ceva acasă, în arma. lui. 

— “Cum, unde mä duc!... ce fel de vorbă-i asta ?... 

— Apoi cum ?,.. tu eşti dus de eri ?... a venit revoluția şi 
Chiar la tine acasă acum... du-te şi tu înnapoi!... Ei caută la 
tine pe Beteagu.... 

Doi ani în urmă, cind cu vinzarea mosiei, Dumitrescu era 
notar. Slujba asta o ţinea el de mai mult de douăzeci de ani, 
de cum eşisa din seminar. Nu sa preaţit atunci şi nu sa preo- 
țit nici de-atunci incoace. Cu o săptămină innainta da licitaţia 
moşiei, a venit prefectul la Stoborăni şi i-a cerut să-i dea lista 
oamenilor, care se inserisese pentru moşia seoasi în vinzare, 
Pumitreseu era şi casier la banca satului. Banii se ţineau la 
depuneri, în Galaţi, iar lista înscrişilor şi cite un leu de parale 
de fiecare falee, se ţinea Ja bancă, de unde se libera chitanţa leu- 
iui de parule. N'a vrut el să dea lista înscrișilor, dar l-a dat a- 
fară numai decit din notărie. După intimplarea asta, s'a apucat 
de cri;mărie: și-a 'vindut zestrea nevestei şi a cumpărat martă. 
Nu-i 'vorbă: n'a câloat el:a popă... dar a crigmar nici :atita! Lu- 
mea însă a găsit numai decit, după vorba lui Conu Patrache, 
tăimăcirea lucrului : Domitrescu a luat bani de ta Beteagu, s'a 
lšsat ie notărie și... s'a făcut negustor! Fireşte,- dacă Betaagu 
li în sat și dacă nu-i la casele proprietăţii, -negregit, e la Dumi- 

-trescu, ori la Postelnicul,... 
C'un gind înnazoi-şi-cu o sută înnainte, Dumitreseu S'aproprie 


RATACIREA DIN STOBORANI 19 


de saț, tupiluş, îi iesă înnainte soră-sa Nastasia şi-i arată primej- 
dia la cate si dilen Acum se teme să se latoarcă inapoi, ca să 
nu-i tae drumul. Nastasia îi arată gura zemnicalui pentru varză 
morată; e] întră, se då după polobocul cu varzi, iar dinsa pune 
capacul zămnicului la loc şi stă prin bătătură ca să-i poată şopti, 
din gura zemnicului, veştele de-acasă adusa da iscoade. 

Toţi işi fac socoteala că Beteagu, auzind de foga lui Conu 
Petrache, nu s'a putut deee la cartea veche, în care stă aren- 
dagul, ci, mai degrabă, îi dus la casa de musafiri ai proprietăţii, 
ridicată deosebit, linga biserică, 

— Deschide! strigă Sâracu, dupi ce a incunjarat cu „oas- 
tea“ lui ograda, jar imprejur. 

— Iaca deschid, răspundea baba Fiţa, lăsată de proprietar 
să trăiasci în bucăţăria curţii şi sa vadă şi de casă. 

— Unde-i Beteagu?—intreabă Stanciu, ridicind toporul a- 
supra Fiţei. 

— Nu-i, maică! nu-i aici !... n'a venit niciodata de cind s'a 
făcut stăpin pe moşie, face Fiţa înlomoită. 

Fiţa spune drept, întrun fel. E adevărat că Baţeagu n'a 
venit niciodată în aceasta casă. S'a auzit că ar fi venit de două 
ori până la arendaş, in vreme de doi ani, decind îi rietar, și 
că s'ar f dus inapoi îndată; în sat insă nimeni nu l-a văzut pe 
Beteagu și chiar nimeni nu-l cunoaşte. Toţi i-am simţit puterea 
decum s'a facut atăpinul Stoborânior: in cinci ani, după soco- 
teala lui Mohor, pe cele două mii de fălci de pădure, pe care le 
tae, îşi destource prețul de veşnică cumpărare a mo iei iutregi; 
iar in şapte ani, de pe celelalte trei mii de falci de arâtură, işi 
scoata a doua ouă preţul cumpărării de veci a aceleiaşi moşii 
fatregi. De s'ar intimpla acuma să gâsască pe cineva în casă, ar 
plăti, hät și bine, toate oalele sparte:. în locul Jui Peteagu! 

— Deschide inlâturi toate uşile !-—poruncaşte Siracu, cind 
întră în tinda curții. : 

— laca, maică, pacatele mele! face Fita, deschiziad peste tot. 

Năvălesc cu toţii prin odăi, prin pod, prin pivaiţi ; scoto- 
cesc prin subpaturi, prin bucătărie, pretutindeni. Nimic! 

— Nu-i aici, fraților,—striză Siracu, scârpinindu-se după 
ceafă și fac niu-le semn să pornească cu toţii la Dumitrescu, 
unde, negreşit, l-au găsit ceilalți... 


De-un stilp al crișmei lui Dumitrescu stă legat un cal bo- 
ceresc, cal de măsură. Cum dau cu ochii de cal, se încredințează 
“Gitian şi, după el, toată ceata c'au găbnit pe Beteagu, De-ar fi 
tefari, chiar după cal ar cunoaște mai bine cum stă lucrul. 

— Să ue dai pe Bateagu, cucoană Anici!—poruncesște N4- 
soiu, cind vede pe Anica, nevasta lui Dumitrescu, stind in ușă, 
tremarind de groaza cetei aceştia pornite. 

— Ferească Dumnezeu !... nu-i la mine L.. 


10 VIAŢA ROMINEASCA 


— Să ne dai pe Beteagu, cucoană !—strigă Gitlan, cu to- 
porul ridicat asupra Anicăi. Vezi colea ?... aici rămti ! 

Cind se uiti Anica şi vede toată ograda plină de lume, 
cind mai vede apoi că nici făgăduizla lui Iordache, flăcăul lor 
întors din armată, că le dă un poloboc cu vin numai să se li- 
niştească, nu-i poate opri... deschide şi ea uşile în lături şi se 
răpăd, care-mui-decare, 1n toate părțile casei. Ara 

Şi nu găsesc nici aici pe Bateagu. In toată casa... nici ți- 
penie de om!.. Dour în cămară, in trei colțuri ale ei, dau de cei 
şase copii ai lui Dumitrescu, care stau ghemuiţi cite doi şi se 
uită la năvălitorii grăbiţi... cu ochii plini de spaimă... ca de piatră. 

— Unde-i Beteagu ? —intreabă Săracu, apucind de mină pe 
Anica şi sgilțiind-o. s 2 

— Nu l-am văzut pe Beteagu, oameni buni!... nici nu-l cu- 
nosc |... nu ştiu nimic la sufletul meu. 

— Staţi!—strigă Munteanu, egind din pivniţă şi arătind im 
sus două hirtii de cite o suta. 

Se 'ngrămădesc cu toţii şi 'ncep să strige. Unii spun că 
nu le trebue bani; alţii că le trebue pămint, iar gura tuturor 
înlătură, pentru multă vreme, orice putere de înțelegere. lest 
vorba că banii aceştia nu-s dela Beteagu şi că in pivniţă, între 
poloboace, stă ascuna Qurmale, omul lui teagu, privighetorul 
peste toată moșia. 

Pentru tăerea şi desfundarea pădurii, Bateagu a adus un 
sat de Unguri, lea lăcut bordee și i-a aşezat in partea de apus 
a moşiei, în pădure, cale de doua ceasuri de la Stoborăni. „Peste 
ei şi pentru desfacerea lemnelor a adus Și l-a pus privighetor 
pe Gurmale, de neam macedonean. Tot Gurmale trebue să pri- 
vegheze şi pe arendas, dacă se ţine de contract pentru partea 
de arâtură. In sutul nou, unguresc, de unde vine mai ca apro- 
piere gara, şi-a fäcut Beteagu planul pentra conacul moşiei. Până 
una-alta, Beteagu, cind vine dela pară, găzdueşte la casa nout, 
pe care a făcut-o numai pentru Gurmale. Acesta, cind dă prin 
Stoborăni, găseşte loc mai potrivit de popas la crişma lui Du- 
mitrescu, unde, la nevoe, poate găsi o gustare mai în linişte, 
pentrucă aici nu prea dà lumea năvală, cum dă la crisma lui 
Brinza. Se vede că, pe ziua de azi, l-a păscut păcatul, de i-a 
venit în gind să vie prin Stoborâni. Cind a auzit că arenda- 
şul a fugit şi că lumea cauta acum pe Beteagul, s'a ascuns şi 
el, cum a crezut mai bine, după arătarea Jui Iordache, ficiorul 
lui Dumitrescu, Anica ştia bine că în pivinţa ei s'a ascuns 
Gurmale şi deaceia i-a amorţit limba şi i-a îngheţat inima, cind 
a inceput s'o sgilţie Saracu de mină. 

Cai din aproprierea lui Munteanu aleargă în pivniţă şi-l scot 
pe Gurmale prăpădit, cu faţa ca de pămint, Fata lui Cristeiu, 
copilă de zece ani, nu spusese minciuni. Ea văzuse în mai 
multe rinduri, prin sat, pe Gurmale, călare. Lumea ştia că-i o- 
mul proprietarului, însă copiii credeau că-i char proprietarul. 


RATACIREA DIN STOBORANI 181 
n —————————— 2 


— Unde-i Beteagu ?— întreabă Gitlan, inşfăcindu-l de piept 
ia 

— ucurești, oameni buni !—răspunde Gurmale, rugă- 
tor, abia deschizind gura. P = 
Pepe Minciuni ! minciuni !—strigă toţi, îngrâmădindu-se spre 


— Pe dinsul, băeţi!—strigă Stanciu, ridicind iataganul a- 


In aceiași clipă se trag cu toţii innapoi, ingroziţi. Unii in- 
cep să se furişeze, cu gindul să sa ducă pe la casele lor; feme- 
ile, care se luase după revoluție, ca să vadă și ele isprăvile ei, 
o iau la fugă, cu minile la ochi, de teamă si nu se uite innapoi 
şi să vadă pe Gurmale mort. 

— Ce staţi, mâi, şi vă uitaţi ca muerile ?! — face Cristeiu, 
care ajunsese tocmai atunci în bătâtura lui Dumitrescu, Aţi 
facut şi voi destulă treabă, mişeilor.... adaugă el amărit, 

— O cofă cu apă!—strigă Gitlan dasmeticit şi ulergind in- 
naintea- Anicăi, care tocmai dage fuga în casà, cu inima sârita, 
mai mult moartă decit vie, după ce a văzut lungit, in bătatura 
ei, pe Gurmale, cu singele bolborosind de sub căciulă, 

— Nu-i mort, oameni buni !--strigă Gitlan, după ce a tur- 
nat peste capul lui Gurmale cota de apă. 

Cu bună samă, nu-i mort. Deschide ochii şi se uită nedu- 
merit, ca și cum m'ar înțelege de ce se uită atita lume la el, 
cu capul intins asupra lui. Dă să se scoale, şi rămine într'un 
cot, cu capul atirnat intr'o parte. După alta cofă de apă, tur- 
nată de Nâaoiu, se trezeşte cu totul și se scoală in picioare, 

— Fraților! — incepe Gurmale, cind iși dă sama unde se a- 
Da... aveţi milă! am şi eu nevastă, am şi eu copil... 

— Agaaa !—face Stanciu, trezit cu totul de beţie, din sgu- 
duitura morţii Iui Gurmale—aşaaa 1... mili!.... milă vrai mätä- 
luțä 71... na, milā t... 

Cind aud de milă, începe să clocotească in toţi dorinţa de 
răzbunare. Dacă moartea unai duşman i-a îngrozit, vieața lui, 
chinuită, le pare că-i răcoreşte, şi de aceia, îndată ce văd ghion- 
tul dat de Stanciu, se răpăd, unul după altul, şi-i cărăbânese 
la pumni și la ciomege pe spate şi la picioare. 

— La primărie! —strigă Cristeiu. Acolo să ne dea hirtie... 

— La primărie !—repetă cu grabă Lupu, 

Tuturor li se pare că nomai Dumnezeu l-a scos înnainte 
pe Cristeiu, ca să le dea o rog i Fireşte cå la primărie !.. 
unde se fac și se desfac toate... că doar îi vorba să la dea htr- 
tie la mină precum că el, omul lui Beteagu, imputernicitul lui 
Beteagu, le da hirtie la mină că moşia Stoborăniloe e dată in 
vesnica stăpinire a norodului. 

Şi-o porniră cu toți la primărie, dupăce îl sue pe Gurmmale 
călare ; Gitian şi ca Stanciu țin calul de zâbale, iar Nasoiu şi 
Saăracu, unul de-oparte şi altul de alta, de milă —cum zic ei, ri- 
zind drăceşte—il mingie cu ciomegele pe spate. 


supra 


ia VIATA ROMINEASUA 


— fa stati, fraților! —atiigă Gitlàn, oprindu-se, cind ajung 
în dreptul casei lui Harbuz. Staţi... că-i curge prea mult singe... şi 
nuj bire să-i curgă Roliihiului ürült singe... nu vine bihe treuba asta! 

Se opresc in loc. Ciţiva întră in căsa lui Harbuz şi se'n- 
torc innupoi Eh pártol de cămeţă ruptă, dată dë Catrina lui 
Haibuz. Il descalică pe Gurmale, îi leagă rana de la cap, şio 
pornăst, cu dinsul pe jos. Guzzan, cind vede că nu-l măi incape 
căciula pe Gurmale, din pricina legăturii de la cap, îşi è 
căciula lui raptă şi-i pune th cap po a lui Gurmåle. Asta il is- 
pitegta şi-l hotărăște È os Busuioc să şi irunce si el opincile din 
picioare şi să se "icilțe cu cizmele lui Gurmale, pe care îl dês- 
esiță, cu iivolrea lui Gitlan. Bustioc merge tantos, ca şi cind 
s'ar ñ întors chiar acum dela tirg, de unde siar A cumpărat 
cizme. .. 

St opresc din nou în drum. Igi arată bănuiala că Beteagu 
tot în săt poate să fia şi că n'are unde fi aiurea, decit la Pos- 
teinicul. Pe druti s'au Ingrozit rindurile cu femei și cu cei ce 
aşteptau să vada ce-o bi căutarea lui Beteagu, Se rup din 
invițime și se duc, ò parte, la casa Postelnicului. Nu gasesc acasă 
p Postelnicul, nici?pe baba Uţa, care tugise şi ea. Gheorghe Pos- 

€lnicul îi aştepta cu uşile date de pereți. Cociobăesc tot : casă, 
pivniţă, poduri, poeți... nimic şi pace 1... Va să zică a fosto pā- 
rére: nui Beteagu în sat. Dau så porneăsei ihnainte, dupa ce 
vine vestea că nici la Postelnicul nu-i Bâteagu, însă ami uh 
Btrigăt din depirtare şi sé opřesc pe loc. Vino un oin, cun steag 
alb în ñt. În urma lat aude un bucium, ca n vremurile 
vechi. Unoră le dă prin inimă ca vine armata; alţii, prirzinui 
giddul fricoşilor, fi iau innainte cu vorba şi le arata steagul alb, 
cu care s'apropie vestitoral străin. Armata 2)... prostie... ce să 
caute armata ?... cind ei pun, chiar azi, stăpinire pe moşie... 
Ce treabă are armata cu nevoia lor? 


Sp. Popescu. 


PD a 


SONET. 


Te-ai deșteplat in faptul dimineții 
Cintind, cuprins de-o bucurie mare... 


Sint zile snte, zilele in care 


lubești, rizi, plingi ca'n virsta tinereţii. 


Dar sint și zile triste, cind iţi pare 
Aşa de gol şi sarbăd sensul vieţii, 
Că cel mai ibspitat din toți poeţii 

Să le dea farmec nu at fi în stare... 


Mai mulțămit ai & atuncea, dară 


Ai şti c'adormi să nu te mai irezești, 
Că visu acesta rău tot o să treacă, 


Şi nu vei fi silit să mai priv 
Atitea mii de forme ce tata 
Mizetia vieții omeneşti... 


e a ae 


St. O. losit. 


Boerul Dincă Năstăsoiu. 


E căldură 'năbuşitoare de Iulie, că nu degeaba-i zice lumea 
a e limpede şi senin ca stecla, Nu se zăreşte nici un 
nouraș, decit o geană alburie, care pluteşte ușor, departe n za- 
rea orizontului, spre soare-apune, ca o jurubiţă alba de borangic. 

Soarele, Innălțat deasupra capului, a trecut de amiază. De 
sus, din innălțimele cerului, el iși revarsă bogăția de raze aurii, 

ind zarea c'o lumină strălucitoare. ea 4 
sade eri arde sub picioare, ca o vatră 'ncinsă. Undele de 
căldură joacă la suprafaţa pămintului, intocmai cum pliplese 
deasupra maşinii Infierbintate a unei sobe. | 

O toropială leneșă iți cuprinde tot trupul; şi, dacă ai dat 
de vro umbră răcoroasă, parcà nu te-ai indură să te mai cir- 
nești d'acolo. Aa A Să 

In holda de porumb a boerului Dincă Năstăsoiu un c 
de săpători abat pe capete—că-i Indeamnă boerul dela spate — 
ca până sara să isprâvească de sapă dadora și lacra din 

apta. : 

za ai o PINETE sgomotul zingānitor al sapelor, care scurmä 
pămintul sgurit, dar mai ales al celor care izbesc puternic = 
muchiile in bolovanii mari şi 'ntâriți ca cremenea. Porumbu 
crescuse la briu, pe-alocuri la piept, incit deabia se mai vedeau, 
pe deasupra foilor sucâlite de secetă, capetele roșii și năduşite 
ale săpătorilor inşiraţi pinză, ca cocorii. Unii săpau descinși, alții 
cu capul gol. ; 

Mai la coada cârdului erau şi citeva femei. 

Abāteau de foc, căci mai era ca o asvirlitură de băț până 
să iasă cu rindurile 'n căpâtăiu, unde trebuiau să facă odihna, 
să bea apă şi să sucească cite-o țigară la umbra deasă și rä- 
coroasă a nucului din oa ja: 

Săpau şi gilliau de ul. , 

rari pl munca li topiau ca pe-o luminărică de ceară. 

Sudoarea făcea nasturi-nasturi pe faţă, curgea șiroae pe 
git şi se amesteca cu pulberea ridicată din sape, tormind 
o clisă de nămol, de-ai fi zis c'au trecut prin vr'o mociriă. 


BOERUL DINCA NASTASOIU 185 


Zor şi zor, de par'că să le iasă sufletul. Care cum ajungea 
In căpătăiu, svirlea sapa din mină și dedea fuga la umbra nu- 
ului. Își ştergea sudoarea de pe față şi git cu mineca cămășii, 
1şi stimpăra setca cu apă din urcior, apoi se tolânea pe iarba 
verde și fragedă dela umbra nucului, 

— Māi băieţi, al dracului mai e boeru' ăsta al nostru! Ce 
tot face p'acolo, de nu vine să răsuile şi el oleacă 'n tibnă, ici 
la umbră ? 

— Hei, par'că el dă din oase, ca tine! El Ştie numai să 
stea colea, la spatele tău, şi să te cățăe din gură: „Fă aşa“, 
„drege pe dincolo*! Da’ ia pune-i și lui sapa 'n mină şi bagă-l 
-colea 'n pir şi 'n bolovani; şi atunci să-l vezi pe jupin Dincă 
cum iar crăpa burta aia, cit o damigeană de cele mari! Nici 
trei cuiburi n'ar putea muşuroi! 

— Da’ ce tot obligăreşte el p'acolo?—zise unul sculin-, 
du-se 'n sus și uilindu-se ţintă pe sub straşina palmei, lipită de 
frunte,—Hei! bată-l poteca! Ci-că face pricopseală mare şi el: 
s'a așezal grecește p'un muşuroiu de porumb şi ciocoteşte pir, 
pe rindul de pe răzor. 

— Păi, să ştii căşi face treabă: il tunde din față, par'că 
l-ar paşte o oaie... jar rădăcinele li râmin toate 'n pămint. Pe 
unde ciugule el, mai să mai vezi pir... pă-ână mine de dimineaţă. 

— Par'că l-ai minji cu gaz și i-ai pune loc cu chibritul! 

— Zor de isprăviţi țigările, c'acum ne scoală pe rinduri ! 

— De ce-o fi intirziat jupin Dincă, pin’ acum, cu porumbul 
nesăpat ? Din toată lumea văd că nomai el mai are porumb de sapă! 

— L-o [i stinjenit şi pe el pustia asta de secetă, crezind 
că s'o 'ndura Siintuleţu =ă mai dea vr'o milișoara de ploaie. lar 
acum l-o [i întețit, că i se strică porumbul din sapa, 

A dat omul raita prin sat după oameni, să-şi ia grija dela 
el; și pe urmă, ce-o da Dumnezeu! 

— Hei! parcă nu l-aţi cunoaşte pe bocrul nostru 1—zise 
lie al Panciului, Nu e aia pricina. Intrebaţi-mă pe mine, că eu 
ti cunosc și măsele din gură. Că bine mă știți : toată vremea li 
obligăresc prin curte, P'acolo 'mi fac vacu. Boer Naăstăsoiu e 
sgircit afar' din socoteală ! Cind era toiul sapei, nu se 'ndura să 
bage oameni, să-şi sape porumbul, că p'atunci umbla ziua de 
lucru un franc şi jumătate. A lăsat să-și isprăviasca toți munca, 
ca să scadă prețul ; iar dacă şi-a văzut porumbul galben ca şo- 
franul şi orb de buruiană, iar pâmintul tare ca fierul, n'a ineme- 
rit, cind să plece după oameni; şi uite ce-a mai găsit... cu nouă 
golopgani ziua ! 

— Ehe, se ține el, că-i sgircit jupinu'! Dar mi se pare că 
„Scumpul mai mult păgubește*. Ca, şi Dumnezeu ti dă tot după 
inima lui: că, unde era să bage un om, acu bagă doi, 

— Aşa e el: scump la tărițe... şi pe urmă e nevoit să fie 
«ltin la mălai. 

— D'apoi fie, că şi noi li săpâm, nu jucărie ! Plinge pă- 
mintu’ pe urma noastră !... că numai îl impușcâm... negru peste 


156 VIAŢA ROMINEASCA 


verde, iar la cuib două sape de țărină : una înnainte, alta îndărât.... 
că de curăţit şi de rărit are grijă siintu-Aranghel. 

— Numai il otrăveşti : că, pe la ziua jumătate, se sucăleşte,; 
de parea l-ai opări cu apă fiarta! 

— Aşa-i trebue, că prea-i cupit al dracului ! 

— ALE „d'âiă de unde se tace fierul cu fierăstrăul 1* —adă- 
ugă lie al Panciului, Eu i pasc de aproape douăzeci de ani; 
şi-l cunosc ca p'un cal breaz ! Ăsta, în toată vremea, are curtea 
plină de lighioni; peste şaizeci de găini şi douăzeci — treizeci de 
giște și rațe. Și i-le cară vulpea, vara, prin bălării, iar el na 
se'ndură să tse un pui de găină... să-şi mulțumească şi el suffe- 
tul! Minincă nişte fofigaiu de peşte,—d'ala de devale, din prăvălia 
lui,—lără căpâţini, şi care se lipeşte tot pe gratar. Eu zic că, dacă 
l-ar scoate de vinzare, colea în titgal Circinov, i l-ar da jandaru” 
pe girlă, cu butoiu cu tot, La el, sub pat, nici odată nu i se goleşte 
o putinică ori două de ouă. lar el face jumări c'un ou, de umple 
tigaia ; că mai toarnă peste ou o cană de apă și un pumn de 
mălai, și le face... de juri că-i lărcăzău pentru puit). El nu Mmi- 
nincă ouă proaspete niciodată. Ci-că să minince îintiiu pale 
vechi, şi apci să se apuce de-ale proaspete. Şi, până să se is- 
prăvească ale vechi, se clocesc şi ale proaspete. Sparge cite 
cinci-şase ouă, pănă să nimerească unul mai bun. Toamna, la 
el, în toți anii, e podul plin de mere, întinse pe gratii. Ti-i-i... 
da ce mere mindre și rumene! i se topesc In gură de dulci 
și mălăeţe ce sint! 

lar el, cind se suie prin pod şi rivneşte la mere, ce crezi 
că mânincă ?- tot ce e mai putred şi mai viermânos. 

— Pai bine, p'ale bune le păstrează pân” s'or strica şi alea. 

— Aşa e, trăi-te-ar Dumnezeu—iscăli liie al Panciului. Că 
primăvara le scoate cu tirna la porci,—negre de putrede, de um- 
ple bătătura de ele 

Intr'o zi, îngtoşai din obraz: „-—Domnule Dincă*—zic— 
„dă-mi şi mie citeva mere să duc acasă la copii!“ Că, săţi f 
dat el necerut ?— te-a ferit AĂl-de-sus !— Ştiţi ce-a făcut ? 

— Ti-a umplut sinul! 

— Ce-a văzut pe dracu ?7—A răscolit toate merele şi mi-a 
ales vro 3—4 Calea putrede, de-ți intrau degetele prin ele, 

— Nu minţea bietul Girbâţ, cînd zicea că „jupin Dincă e 
d'âia de unde n'are mârul cocian!* 

— A! E potecă mare!l—urmă Ilie al Panciului. 

Are beciul plin de zăcâtori cu vin şi ţuică, de d'abia stau 
pe câpâtăie ! Ti-i!.. da ce țuicà?!.. Ifi vijle urechile cind bei! Dar 
el, crezi, că din aia bea?—ţi-ai găsit! Are, mai după uşă, un 
butoiu de vro 30—40 de vedre de olercă să juri că-i spăla- 
tură de buți. Din aia dă la oamenii pe care fi are la muncă... 
A să vedeți desară, ŞI tot din aia se cătrăneşte şi el de multe 
ori, cind dă prin pivniţă. S'așează pe prăgar, li trage cite 20—30 


1) Malai, amestecat eu apă, pentru puii de găină, 


` BOERUL DICA NASTASOLU 187 


de riocane, Ala-dup'Ală, și se câleşte. de-l iau sfinții. De cite ori 
nu-l găsesc beldie, incremenit pe pragarul dieta funda” butoiului,. 
cu (vu Tatro mină, cu ciocan 'ñtr'alta şi cu uiceaua lingă el. 

__— Mămăliga, tt așa —zise Petre al Neanhii—ci-că tot rece 
o minincă, în toată Vremea, EL nu ştie ce-i mămăligă caldă, 
Ca, la tot cinacu', mai aré rămasă cite un codrii de mamaliga 
fece. Şi, Cnil şade la masă, s'apuča întăi de Şneapu'-ăl rece ; 
jar cind să pună și p'a cakla, s'a săturat, 

— Apoi, p'aia o pune bine, s'o mininte la conacu-ălalt, 
tot rece. 

— Mai cit berechet de nutreţ fu anu trecut— mai complect 
Iie al Panciului—și vitele boerului Dincă de-abia au eşit cu 
pielea pe ele, în primăvară : slăbanoage şi jigărite, ca nişte pisici 
hămușite, Le băgai în traista! Ştiţi că el are devale, în “Ciua, 
o blană tie vro 20 de pogoane. Astă toamnă, după cea cutes 
porumbul, a băgat oameni de-a tăiat cotenii, i-a tăiat şi i-a făcut 
teancuri. Pe urmă, dacă à apucat de-a fiert vinul, èl umbla 
to-ot cărăui. Se certa cu oamenii prin ŝat, că de! omu’ era M- 
glotat, ñúişi putea lăsa munca jos... $i să-i muncească lui de 
clacă. Că ti minjea ochii, cu „ce nu curge pe apă“. El, dacă 
plătea colea cite 2—3 lei pe zi, wăsia căruțe berechet, Dar, Il 
lăsa dracu de inimă ?... Mai rămăseseră numai cocenii lui m 
toată lunca. A intrat văcăria prin èi şi i-a sdrențuit, ca pe naiba. 
S'au pornit pe urmă, nent, niște ploi, care au tinut-o vlog mai- 
mái vr'o două säptämini. N'A mai ales boeru' ca pralu de ei: că, 
toți s'au făcut bâlegar pe loc. Așă cu boerul nostru! 

— Boer la deal—boer la vale,—se amestecă 'n vorbă 
şi Moş Negoi; şi eu aşa l-am pomenit: cu nişte hanţe pe el,ta- 
verzite de soare, cu pantalonii ciuguliți de rațe pe poale... şi cu 
hirloagele alea de ghete, de par'că s niște oale, Incâi, pălăria le 
piine virf Ja toate: o văcălie de dirmon, fará cordea şi pleoş- 
tită ca o foae, de dovleac. 

— Dacă tl. Cine are averea lui? 

__— Ei, $í 2. ce folos ? El trăieşte tot camdosit... iat averea... 
cine știe pe ce mini o Incăpea ; că nevastă m'ate, copil nu, ni- 
mica nu. O să s'aleagă prăfu de ea. C'așaii lumea noastră: 
„Stringeţi voi, să mincăm noi*!, 


+ 


._ — Ei, da ce-l găsi pe boeru nostru, de ne lăsă să ne odih- 
mm atit de mult ?—intrebă lic al Panciului, mirindu-sc.—la vezi 
tu, măi Nae, ce mai lace el? 

se sculă 'n sus şi se uită cu pătrundere spre boer: 
— Sss! la mar: dia de vedeţi ce 'mborocâieli ale naibii 
e pe boierul nostru! Pesemne că l-a ajuns şi pe el toropeala. 
zădulului ; că a amorțit cu mina-pe pir | 
Ciţiva curioși se și ridicară 'n picioare. 
— Hei, bietul l.. doarme şi el somnu' mătușii. 


+88 VIAȚA ROMINEASCA 


— Lăsaţi-l dracului să-şi... facă mătaniile ; că s'o fñ spove- 
„dit eri la Popa Alexe! 

— Cut o mai pircoti el—adause Ghiţă al Bălaşii—să vă 
"vă spun ce prociteală am avut cu el, mai 'nnainte, intr'una din zile. 

Acu, eu mai auzisem prin lume că el ar fi sgircit râu; şi 
“că, cu toată boeria lui, trăeşte din conac mai rău decit unul din 
noi. Dar, vezi dumneata, nu văzusem eu, cu ochii mei. C'altfel, 
“ţi-l ardeam, de-l ustura "n git! MA dăscâlia, de par'că cine ştie 
ce boer mare ar fi fost 1.. Ştiţi obiceiul lui: după ce că bagă 
oameni la muncă pe 5—6 gologani ziua, apoi nici p'aia nu ţi-i 
pune 'n mină. lfi dă mai mult cu de-asila, din prăvâlia lui, ori 
„peşte d'ala, de i-a mai râmas numai coada şi şina spinării, ori 
brinză d'-aia, de... mai-mai să pornească singură de-a rostogolul, 
ori fel de fel de nimicuri pentru copii: portocale, rahat, roşcove.., 
Intr'un rind, nu știu cum făcuse el—pe semne că s'arâtase dracu 
la el—că adusese In prăvălie nişte crap proaspăt, d'âla mare, dar 
bun ! Cind intru 'năuntru, ti toca gura 'n patru, era un coraj şi 
Nişte laude pe el, de-ți lua auzul. 

—  Viuleţii băieţi! Viuleţii, neică! Ia uite-te, cum li mișcă coada! 

-- Coada-i mişcă, capu'i pute I—Ai, domnule Dincă ? 

— Ce spui tu, mă?! „Pisica unde n'ajunge, ci-că i se 
:strepezesc dinţii !* 

— Cum Il dai, domnule Dincă? 

— Un frăncuţ şi jumătate ocaua. 

— Elten de tot!.. Păi bine—zic—o găină e un franc... şi a- 
Urnă mai bine de-o oca veche. 

— Apoi, atit mă ţine şi pe mine, mâre Ghiţă. —Ciţi sinteţi 
voi in casă ?.. că ştiu că la peşti veniși, 

— Cam multicei, comnule Dincă... şapte copii; şi cu noi, 
doi, ăi bātrini — nouă, 

— Bravo mă, să trăiţi! Leşinaţi d'Aștia imi trebuesc mie... 
mulţi, că-mi vind peştele repede. lji cintăresc vr'o 4 chile? 

— Bine, domnule Dincă, mi-i cintări-.. casta e lucru lesne: 
dar e vorba : patru chile de peşte costă șase franci. Cit să-ţi 
muncesc, eu pân' l-oiu plăti ? 

— Cu? Zece zile; cite 60 bani ziua, tocmai 6 lei. In 2 
săptâmini ieşi achitat gata. 

— Şi cite zile mininc eu din peştele dumitale? 

— Päi de, mă; vr'o două zile, că sinteţi cam mulţi călcă- 
uni pe capu lui! 

— Incă, cu iconomie, măre domnule Dincă, 

— Mäi, da barem —vorba ţiganului — știu că „trăiţi un traiu“... 

— „Cu al morţii două“, zic. Trăiesc două zile şi muncesc 
în urmă două săptămini—de sint negru—pân' să-l plătesc, 

— Au! Apoi așa, cum gindești tu? „Obrazu' subțire cu 
-cheltuială se fine“ t 

— Dar în alelalte zile cit oiu munci la d-ta, ce mai ml- 
ninc? Dar mâlaiu pe ce să iau? că mi-e căpesterea toaca: 
mam nici strop. Cumpâr şi mâlaiul, cu ocaua, tot dela 


BOERUI, DINCA NASTASOIU 180» 


PA AN O 


d-ta din circiumă. Mai bine li O să dau fu Nai i- 
vului, să iau o oca dr munte en de 6 mm D aan gra 
nincă copiii bucăţile, jar eu zeama. 

— Auliu ! Rău trăiţi voi mal?! 

— Ni ştiut; să-i fi zis: „Ce mai faci irate-meu ?* 

— Päi de ! Ştiam? Şi pe urmă zice : — Îţi fi „stins“ tirul, 
după luncă, urzicile de pe lingă garduri și stevia de prin vii} 

— Ba, chipurile, a mai rămas şi pentru d-ta—să-i fi zis. 

„_— Hei, mare domnule Dincă —zic—noi n'am gti să trăim, 

bine, dacă ne-ar da mina? Dar... sărăcia ! Aia e afurisită ! | 
-j Haide, bă, de vă sculaţi azi; c'ați făcut bureţi di 
mind —lua-v'ar muma i 1— i incă 
mere lar SĂ miez, Tăcni cit putu boerul Dincă, 


è p 
gu t 


Goleştii- Badii. 


Note din Italia. 


(Din carnetul unui pictor) 


Giotto. 


Florenţa, Pe strade mici și inguste, pe căsuțe vechi, in 

oaie părţile, plăci de marmură cu cite un vers din Divina Co- 
medie, la fiecare colţ ţi-aduci aminte de Dante, ti simți umbra. 
Acelaşi lucru se petrece cu Giotto şi discipolii lui în muzee şi în 
biserici ; nu poţi face un pas fără să zăreşti frescuri palide cu 
figuri multe, ce umplu pereţii de sus pină jos,—plăci mari de cu- 
lori delicate, aproape lâră umbre,—toate de un admirabil efect 
decorativ, de o tonalitate deschisă, aurie. Ceia ce te impresio- 
nează innainte de a le privi mai deaproape, este asemănarea aces- 
tor tablouri Intre ele, şi dacă n'ar fi unele mai slabe, altele mai 
puternice, după temperamentul artistului ce le-a lucrat, ai crede 
„că toate sint de acelaşi maestru,—deși sint opera a trei generații 
de pictori, executate în timp de aproape o sută de ani. Zugrăvite 
in aceiaşi gamă de culori, în nimic nu se deosebesc nici ca im- 
presie generală, nici ca ford, acelaşi ideal I! urmăresc maeştrii 
toţi, prin aceleași mijloace luptă să-l atingă ; Intreaga școală for- 
mează un singur bloc, care ar putea fi perfect anonim, căci per- 
-sonalitatea specifică a artiştilor este foarte puțin accentuată. Elevii 
lui Giotto nu văd arla decit prin prisma lui, nu au alt 
crez decit al maestrului, cusururile lui chiar se repetă,—mărite 
bine înţeles la şcolari, In special aceasta ne poate arăta ce tem- 
perament puternic, ce geniu extraordinar a fost acest artist, care 
şi-a pus pecetia lui pe un secol intreg, 

Doua capele zugrăvite de Giotto In S-ta Croce. Pereţii im- 
părțiți In. mai multe despârţituri, în care sint diverse tablouri re- 
presintind scene din viața Slintului loan Botezătorul, sau Sfintului 
Francisc. O nenorocire numai că a fost nevoe să fie restaurate şi o 
neghiobie că sa permis o restaurare atit de proastă. Totuși, 
după fragmentele care se cunosc că sint neatinse, după ceia ce-ţi 


NOTE DIN ITALIA 19t 


ongi, Si Arena din „Padua, poți să-ți faci o judecată asu- 
pa plagi Compoziţia şi forma, bine înțeles neputind fi 
erste > gt or, a pa ga primitivă ; pentru rest mai 

A + . - m ii i i 
ale lui, și ai pe Giotto în era să aa iie na ai 


mai din pricina acestei simplicităţi voite, arta lui j i 
aea pna peri ŞI tot din cauza aceasta andra pr aiaro 
Paviji Moartea Salni Frenci T 
j i nasc, feapân, inti 
ge te incupjurat de tovarășii lui de Pi pă pe rai ui 
ni mă, miga 3 peip fejitä, altul se mită cu durere in ochii lui 
ere aca e îi desnădăjduit. Un călugăr ii pipăe coasta sa 
Mape mec pap e damnului, alţii citesc litaniile morților, alții vin 
ae: pia Beni „Pe scurt e zugrăvită emoția ce produce 
evul media gi vară iubit, o scenă din viață iutimă de schit din 
ot m iu. Se poate operă mai mișcătoare, mai simţiţă, mai 
ard Dincolo de zidul minăstirei nu vezi nimic Aer a 
bastri aema, spre care sboară suletul călugărului purtat de 
prog a Seaca de ni acesta, care opreşte contactul cu lu- 
ante aut era se petrece şi nu cunosc scenă redată cu 
măi chiar singur tabloul ac a, iri i 
e ceru preocupaţiile lui de pe puei 9 pr E. ie se 
eta ea, (ara cu vederea multe naivităţi de forma şi tinind 
a a peri ei preia de exprimare trebuiau inventate de 
că ger 8 tau fi dela inceput perfecte. Dar avind in vedere 
E e ae Pe comparind'o cu vechile picturi bizantine sau 
rai „PR pomami său Gimabue, ne putem da samă ce imens 
ate tă sr pag Ta in artă. Inaintea lui Giotto arta nu eşise 
sint atit pomelo ar ga e pierd Ea i, S 
i j i ; clasa 
<u arta medievală. Cu el arta face un salt aae E ed 


devine chiar scopul artei Cu 
pul artei, un cuvint, cu Gi - 
ostean. se infiltrează incet-incet In buc ctre i pna hi 
earna altă -arta, —lacepe evoluția care are să ne ducă. pas a 
fir p de dauă sute de ani, spre Leonardo.şi Michel 
“Giotto incepe Remuşierea. cină 


192 VIAȚA ROMINEASCA 


Fra Angelico. 


Interiorul minăstirei St. Marco din Florența. In chilii de că- 
lugări, In sāli de mincare și de rugăciune, In coridoare, peste: 
tot pluteşte spiritul mistic al lui Beato Angelico. Frescuri blonde- 
în care totul iți aminteşte pe Giotto; draperia executată fară preo- 
cupare de ştotă, caracterul generalizator al personagiilor, clari-- 
tatea expresivă a subiectului, lipsa totală de amănunte. Gama ge- 
nerală e aceiaşi ca la toți giotiştii ; umbrele gâlbui transparente, 
draperii rose ori violete deschis, albastru limpede, în general o 
pictură in tonuri palide. Cu totul altfel este insă maestrul im 
tablourile de şevaletă, Acolo vioiciunea, adeseaori crudă, a cu- 
lorilor iți dă o impresie mult mai puţin plăcută. Are roşuri pu~- 
ternice alături de albastruri, cu care nu se Imperechiază şi dacă 
spiritul picturei e același ca în frescuri, dacă puterea expresivă 
şi sinceritatea naivă te farmecă, In schimb ochiul nu ţi se desfată 
ca in St. Marco. Pe Fra Angelico numai aici îl poţi cunoaşte 
pe deplin. ; 

Nu eşti religios nici mistic, cu toate acestea nu poji să ne 
fii impresionat de sinceritatea credinţei acestui călugăr, de sfin- 
tenia personagiilor sale religioase, de curăţenia dumnezeiască æ 
Maicii Domnului. 

Buna Vestire. Fecioara stă pe o laviță sub un portic, læ 
ușa unei chilii asemănătoare cu cele din St Marco. Vestea pe 
care blind, plin de smerenie i-o aduce ingerul, o aiurește. Des- 
chide ochii mari, uimiţi, pleacă uşor corpul și capul inainte ; in 
extaz incrucișează minile pe piept, sufletul i-e la gură, —un cu- 
vint n'ar mai putea rosti de emoție, Şi emoția aceasta prin aju- 
torul artei se transmite şi in noi şi ne dăm samă ce imensă 
importanță are pentru un artist convingerea adincă, sinceră şi 
sincer exprimata. t 

Cine n'a auzit cum Fra Angelico nu atingea pensula ping 
nu se ruga lui Dumnezeu să-i indrepteze mina în lucrul său, cum 
de citeori zugrăvea patimile lui Christ ochii i se umpleau de la- 
crămi ? Sinceritatea unei credințe atit de profunde nu se putea 
să nu se manifeste in arta lui: Fra Angelico este ultimul și cel. 
mai mare pictor religios, ce a avut creştinismul. 


Fra Filippo Lippi. 


lată un alt pictor călugăr. dar ce dilerință ! Pe cind misticul 
Fra Angelico iși petrecea viaţa în rugăciune şi opera lui era inspirată. 
de ea, Fra Filippo fură o călugăriță şi se insoară, părăsindu-şi rasa. 
Chiar aceestă simplă notă din viața lui intimă ne poate arăta că 
deşi bun credincios, totuşi a fost un spirit inclinat mai puţin spre- 
misticism, cu mai mult sentiment pentru natură și realitate. Spi- 
ritul acesta ¢ arta lui Intreagă, 


Dumnezeu creiază soarele şi luna 


Michelangeli: 


Rouma) 


Capela sixtină 


Palatul Vatios 


„Viața Rominească* 


Mebetangralo Profetul Ezechiel 


iPadatul Vatican. Capela Sixtină, Roma) 


„Viața Rominească* 


pIsosujwoy DIDIA* 


duuogg ‘Owm urg (men! 
DINS2A-Pung oala orm 


„PISDIUNUOI Djoy" 


BIBI A ‘piponi pă poyne tauţe 


M2aApuuţad epaoday 


MEI port 


„PISDUTUCĂI DiviA* 


huadoj "seat g psa) 


pesn pjes ap peanfuoaur ‘ow Isuesg IS issin 


Fr, Philime» bip! Fecioara Maria şi Isus 
(Galeria P $ 


„Viaţa Rominească” 


AR. Sei Foilajusio St. Eustațiu, St. lacob 
şi St. Vincențiu, 


(Galera Diz, Fiorenţal 


„Viața Romincascä“ 


CERTE p E IN FILE H ihs ii 3 
35 PLE t s$ 
i by ilie alipi iliri 
i T f 55 = Ekia sE tie sosi zipp e 
Paper ina i 
E Hin H jrit EH EPE EEE EEE i 
E ĉa gaip: PHR HH] TMI EEE 
a| btzatgisi JHT HR i i ij 
: TI Ei ei PEL BESE if Eh fişei 
i ELI CELEI HE EL R ETE PETE 
ds g aiin SE ERUN URREA 
ial igisi PI De pieței ale: sii iliii 
Z Lin ieil EI A! $ aig Hai 
E f HER aiiis nfisiai ss gina 


aaa 
II ——— 


134 VIAȚA ROMINEASCA 


Pulla male, 


Sint inaintea unui tablou din Uffizi ce reprezintă pe St Eus- 
tachio, St. Giacomo şi St. Vicenzo. O impresie ciudată, un far- 
mec curios nu mă lasă să mă depârtez. MA duc în aite săli, sint 
incintat de alte opere mai mari, mai perfecte, dar inainte de a 
eşi din muzeu trec iar pe dinaintea tabloului lui Pollaiuolo şi 
râmin încă un moment să-l privesc inainte de a grăbi pasul pen- 
tru plecare, Subiectul e aproape inexistent; trei simple figuri, trei 
sfinți, drepți, unul lingă altul cu fața spre privitor, în atitudini fn- 
țepenite, gesturi stingace. În afară de culoare care e extraordinară 
--de o tonalitate aurie in care verdele măsliniu inchis al brocar- 
tului face să reiasă și mai puternic roșul hainei, un ros de sin- 
ge proaspât,— In afară de culoare simţi o energie rară In redarea 
tipurilor, o viziune precisă, un desen strins, o formă de sculptor, 
calități care ti-ar explica in parte ciudățenia farmecului de care 
eşti cuprins. 

Totuşi, sub pielea figurilor nu simţi circulind singe ca la 
Tizian, imprejurul lor nu e acr și atmosferă ca la Veronese şi 
nici nu au relieful delicios al figurilor lui Leonardo. Şi cu toate 
acestea, a doua zi cind vii la muzeu și în zilele următoare in- 
cepi şi sfirşeşti vizita tot cu aceşti modești sfinți aşezaţi unul 
lingă altul. 

Care e cauza de admirâm mai mult, sintem sufletește mai 
incintați de un tablou unde arta nu a putut să-și spună ultimul 
cuvint, cum e cazul acesta cu Pollaiuolo, de cit de un altul unde 
perfecțiunea ar trebui să le incinte fără nici o rezerva? De ce 
la Venezia ești mai mişcat de Carpaccio şi Bellini, văzind totuşi 
că Tizian şi Veronese au creat o artă mai desâvirşită? De cete 
farmecă mai mult o Madonă a lui Filippo Lippi ca una a lui 
Rafael, nediscutind totuşi superioritatea de meșteșug a lui Ra- 
fael asupra lui Fra Filippo ? 

In afară de alte explicații, in afară de dragostea noastră de 
azi, pentru forma precisă și individuală, cred că larmecul acesta 
îşi are pricina in însăşi imperlecția operelor. In toate lucrările 
marilor primitivi simţi voința nestrâmutată de a invinge o greu- 
tate şi neliniştea că nu o vor putea birui, simţi pasiunea cu care 
au luptat să deslege problemele mari şi grele ce-și puneau; simţi 
credința puternică nu numai religioasă ci credința in idealul lor 
artistic. Marii maeştri din secolul al XVI au găsit de-a gata cercetă- 
rile Incepătoare, ei n'au avut decit să ne lase capo-d'opere. În lucră- 
rile acestora, afară de Michel Angelo şi leonardo da Vinci, nu simţi 
suflul intern, pasiunea, lupta cu ci şi cu arta lor, Operele lor 
sint senine, uşoare, de multe ori dumnezeeşti de frumoase ; dar 
cind după ce le-ai admirat indelung revii la un Pollaiuolo, Ver- 
rochio, ori Mantegna, imediat vezi că te afi in fața unei arte 
mai conzistente, ești cuprins de un farmec ciudat, o simpatie 
recunoscătoare pentru aceşti maeştri trudiți, grație căror marea 
renaştere a lost posihilă, 


NOTE DIN ITALIA oS 


„Sint doi frați Pollaiuolo, Pietro Și Antonio, care au lucrat 
mai tal in comun, ca şi frații Ghirlandaio, ca mulți maeştri din 
vremea lor. Se pare că Antonio a fost cel mai puternic ca ar- 
tist, In orice caz lui i se atribue operele mai principale. Ca mulţi 
din acea epocă, era sculptor, gravor, cizelator, pictor şi tot ce 
ne-a rămas de la el are un caracter atit de individual că nu te 
poţi nici odată înșela, il recunoşti imediat, fie In sculptură, pic- 
tură sau gravură. Picturile lui de cele mai multe ori sint figuri 
izolate şi atitudinile lor, conzistența formelor, Ifi indică sculptorul. 
Detaliul, totdeauna ingrijit, de un desen strins, fie în sculmură, 
fie In pictura. Impreuna cu Verrocchio e poate tipul cel ma in- 
teresant al primei renaşteri. 


Botticelli, 


Pe Botticelli îl cunoşteam destul de bine din muzeele, pe 
care le vizitasem. Ca freschist In Italia nu cigtigā, dacă ai vāzut 
cele două frescuri din vestibulul Luvrului. E insă un tablou care 
el singur face cit toată opera lui la un loc, e chiar quintesenta 
operei lui Botticelli. Acest tablou e Primăvara. I cunosteam 
din reproducții, ṣi mărturisesc că nu era una din operele care 
mă atrăgea mai mult. Figurile au ceva silit, graţia lor ceva prețios, 
forțat ; mişcările trupurilor, stingace, compoziţia colțuroasa. Apoi 
în fotografie, văzut de aproape, toate amănuntele iți apar precise, 
tH dă o vagă impresie de duritate. In sfirşit, după reproducție, 
nu era țabloul ce-mi plăcea mai mult de Botticelli, 

Cu totul altul e sentimentul ce ai inaintea originalului ! 
N'am văzut tablou chiar care sa-ţi facă o impresie mai deosebită 
«le acea ce o aveai in fotografie. Ramii uimit. Toate rezervele ce 
le făceai dispar inaintea picturei, dar in așa fel câ nu vezi ni- 
mic de cit calități. Ba nici că te gindeşti sa te intrebi pentru 
ce ifi place ; te laşi legănat de beţia visului, căci e un vis ce 
ai Inaintea ochilor, un vis Incintător. 

__Pe fondul intunecat și unit al copacilor, un fond de tapi- 
serie veche, apar cele trei grații in dans uşor, aerian, parcă 
n ating pămintul, Zefirul adie, Cupidon In văzduh intinde arcul, 
un adolescent rupe o floare dintr'un copac, o zeiţă îmbrăcată ca 
leana Cosinzeana svirle flori şi impestrițeazā cimpul. Este ea, 
Primävara, cu flori pe cap, Mori la git, flori in poală, Imbrācată 
cu o haină toată numai flori. In fund Venera, zeița care prezi- 
«lează această scrbătoare a ochilor, cu un zimbet melancolic face 
„un gest cu mina dreaptă, un gest uşor ca să nu turbure visul 
acesta dumnezeesc ; totul e trecător, și flori și grații şi dragoste... 

Ei bine, această misterioasă impresie o datorim numai cu- 
Loarei. E atita armonie intre fond şi figuri, atita ritm in gama 
culorilor, atit de nuanțat echilibrul lor sobru în cit uiţi tot, nu 


196 VIAŢA ROMINEASCA 


mai vezi nici preţiozitatea gesturilor, nici mişcările colțuroase şi 
silite, nici pintecele disgraţios al Venerei, nici mișcarea comună 
a nimici prinsă In braţe de zefir; eşti cu suflet, cu inimă numai 
in admirație şi de ai putea, ai dori s'o revezi in fiecare zi, Pri- 
măvuaru explică de ce moda a pus în primul plan numai pe 
Botticelli, din toata pleiada quatrocentiştilor, 


Chirlandæio. 


lată un artist diametral opus lui Botticelli, deşi contempo- 
ran. Pe cind Botticelli e un rafinat, un spirit cultivat, bolnävicios 
şi de multe ori artificial, Ghirlandaio rămine tipul robust, sănă- 
tos, meşteşugarul care n'a avut timpul nici posibilitatea să devie 
un Anumanisi, dar care, in schimb, a avut o pulterede observaţie 
extraordinară, un geniu realist, care are un loc de cinste între cei 
mai mari maeştri ai timpurilor. Pictura lui iți prezintă de multe 
ori crudități de tonuri, violenţe de roşu, durități care ies din to- 
nalitatea tabloului ; ce desen precis insă, în schimb ce formă 
robustă și plină de caracter ! Rezerva ce o faci la unele din pic- 
turi dispare innaintea frescurilor, — Ghirlandaio este mai ales un 
freschist. Nici unul dintre quatrocentiști n'a posedat mai bine ca 
el meşteşugul de a zugrăvi al fresco; nimeni n'a pus pe zid 
portrete şi tipuri de caracter cu atita precizie, atit de pătrunzător 
văzute şi desenate. Observator neintrecut, el nu se incurcă in 
teorii filozofice, ca Botticelli, nu zugrăvește o lume fără de pri- 
hană, ca Fra Angelico. El nu zugrăvea decit ceia ce vedea şi 
cum vedea ; subiectul religios la el nu era decit un pretext pen- 
tru a reda portrete și viața de toate zilele. Capelele Sassetii şi 
Tornabuoni sint exemple tipice. 

Sint pentru a nu ştiu clte-a oară innaintea Cinei lui din Og- 
n'santi. Concluzia, dacă m'aşi incerca să dau una, e că se men- 
ține şi după ce ai văzul pe Leonardo, și cred că e cel mai extra- 
orlinar lucru ce-l poți spune despre un tablou. Cina lui Leonar- 
do are un caracter mai generalizator, mai simbolic ; gesticulația 
personagiilor face drama mai vizibilă, fiecare tip e sintetizarea 
unui anume caracier,— este, cu un cuvint, o operă mai profundă, 
mai definitivă, e Cina de luină. 

Ghirlandaio e mai intim, e realist ; figurile lui sint pescari sim- 
pli, naivi, nu sintapostoli cu putere de Dumnezei, ca la Leonardo. 
Dar ce sinceritate simţi în figurile lor simple, ce energie sub 
Irunţile acestea aspre, bătute de vint! Aceași emoție îi cuprind 
pe toți, ca şi la Leonardo, la cuvintele Domnului; nu au insă 
caracterul de vijelie, ca în tabloul din Milan. Unii sint revoltați, 
alții ingroziţi, alţii pe ginduri. Sfintul Petre întreabă cu dosul 
minii pe luda din faţa lui: 

— Tu ești, canalie, nu poate fi altul ? 


NOTE DIN ITALIA 197 


In adevăr, dacă vre-o dată a fost z ită obrăznici i 
ca e în tipul acesta al lui luda. Cu Proc gpeg senat por gameri 
mată pe genunchi, sfidează pe Sfintul Petre: A 

— Da, eu sint! Ce polteşti ! 

Ce păcat că figura lui Christ a iost refăcută de... Carlo Dolci! 


Rafial, 


„Curios maestru Rafael! Cine a văzu i i 
lui, una din Madonele lui, se inşală cind rm iis i IDAE 
genul. Nu există numai un Rafael, ci zece, — fiecare deosebit, cu 
altā facturā, alt spirit, altă artă. Totdeauna influenţat de un tem- 
panaur. mai puternic, Rafael râmine un Indeminatec care-şi 
oa pige cotit joci Vor ipod ar a te înșela asupra adevăra- 

perei, e rind, imitează pe Perugi - 
nardo, pe Michel Angelo. Cu o ușurință ră dle fă pes 
cu o adevărată ingeniozitate in gruparea personagiilor şi com 2 
ziția arabescului unui tablou, Rafael a Iost, intr'o generaţie pe 
es meşteri, acel care şi-a cunoscut mai bine meșteșugul. Pe 
nu l-a turmentat probleme ştiinţifice cu aplicare la arta lui ca 
pe Leonardo, nu a creat in sbucium, n'a fost torturat de pasiu- 
Fe uriaşă a lui Michel Angelo, n'a avut nici spiritul cercetător 
| unui Pollaiuolo ori Verrocchio, nici firea melancolică şi neli- 
niștită a lui Botticelli, Cind a inceput el să zugrăvească, toate 
rețelele erau descoperite, știute, epoca işi formulase deja estetica 
ei. Rafael nu numai ca n'a revoluționat-o, dar, senin, s'a mulju- 
fumit să producă lucruri frumoase, fără să facă atenţie dacă for- 
mula ce o intrebuinţează e a lui, ori e străină, [ară să simtă nevoia 
unei orgi strict personale, 
nt în atican, innaintea frescurilor lui. S 
are restaurări grosolane, care te impiedica de aae 
lungat. Totuși, © vezi odată, de două, de mai multe ori — conti- 
nuu aceiaşi impresie perzistă : frumoasă, o irumuseță rece insă, 
Deşi foarte multă ştiinţă, ca totdeauna la Rafael, totuși grupurile 
acestea atit de savante, atit de echilibrate, te supăra. Prefer Dis- 
Pula Sfintului Sacrameni, cu toată compoziția in semi-cereuri 
concentrice, cu toată simetria ei arhaică. /ncendiul burgului, Par- 
nasul, —toate celelalte te interesează mult mai puțin: le lipseşte 


` un nimic, nimica toată, sufletul! E oare din pricina vecinatății 


lui Michel Angelo, că găsești totul plicticos? Nu cred: i 
Je stanţele lui Rafael este capela papei Nicolae V, ori SANAA 
frescurilor lui Fra Angelico ai, ca totdeauna, aceiaşi impresie de 
ideala fericire. E tocmai această indeminare neobişnuită care-i 
strică lui Rafael; nu simţi in arta lui nimic intern, profund, Per- 
sonagiile lui mai totdeauna frumoase, ideale, sint just la limita 
de a deveni dulcituri ; un nimic le trebue şi ajung zaharicale. 


198 VIAŢA ROMIXNEASCA 


Este insă un Rafael mai consistent, un Rafael care ţine 
Iruntea quatrocentiștilor, şi din toată inima regreți că nu a rămas 
in direcția aceasta. E Rafael, autorul portretului Gravida, Madona 
del Grand Duca, Madona del Cordelino, Rafael-ul portretelor şi 
personagiilor studiate cu o conștiinciozitate de primitiv, cu o pă- 
trundere de caracter şi cu o precizie în desen, care te face sā 
regreţi cu atit mai mult cu cit n'a putut să se sustragă influențelor 
prea diverse, să râmie ceia ce trehuea să fie, , 

Dar, in definitiv impresia aceasta severă ce o avem noi astăzi 
ce la Rafael, nu numai că nu a fost împărtășită de epocele anteri- 
care dar, din contra, el a lost aproape continuu indumnezeit. Lucrul 
este explicabil. Noi cerem astăzi artistului, înnainte de orice, o in- 
dividualitate proprie ; măsurăm chiar importanța artei unui maes- 
tru cu criteriul personalității lui. Precum in personagiile unei 
opere nu ne mai mulțumește frumusețea mai mult sau mai puţin 
abstractă, ci căutăm, mai presus de toate, o artă de caracter, in 
care forma plină şi precis exprimată să ne suggereze un tip ce 
poate exista, — tot asemenea voim ca şi artistul să aibă un tem- 
perament precis, arta lui să-mi dea nu impresia unei abilităţi, ci 
a unei voințe puternice, a unui temperament care arde de dorul 
de a se exprima. La începutul secolului trecut nu se cerea atita 
originalitatea artistului sau a operei, după cum nu se punea pref 
nici pe caracterul și individualitatea personagiilor ; nu se urmărea 
de artişti şi nu se cerea artei decit „noblețea, frumusefa pură, 
idealul. Se poate ca epocei noatre sã-i urmeze o alta, cu idealuri 
artistice deosebite ; nu-i mai puţin adevarat insă că azi, cu gustul 
epocii noastre, cind, alături de Michel Angelo, Rembrandt şi Leo- 
nardo, pronunțăm numele lui Rafael, simțim o distanțä...ṣi ce 
distanță ! 


Michel. Augrlo. 


Pentru Michel Angelo, pictor, nu prea aveam mare entu- 
ziasm. Fie că-l inperechiam in mintea mea, cu contemporanul 
său Rafael, fie pentrucă aveam un fel de prejudiţiu, căci fusese 
prea mult cintat şi de o epocă puțin simpatică ; mai probabil 
încă din pricina impresiei ce-mi lăsase niște copii, care se păs- 
trează, cu o ridiculă sfințenie, in galeria Schak din Mănchen şi 


de carenu presupuneam să fie chiar atit de proaste. Toate aces- ` 


tea mă făcea să am pentru el un entuziasm măsurat. Maârturisesc 
că în Capela Sixtină am intrat nu numai cu multă curiozitate, 
dar şi cu oarecare indoială. s : 

Pereţii sint zugrăviți de maeştri. iluştri, — şi toți s'au intrecut 
să-și arate tot talentul, pentru un aşa loc distins. In special Ghirlan- 
daio şi, mai ales, Perugin au capo-d'opere. Apoi Botticelli, Pinturi- 
chio, Cossimo Rosselli, toate nume ilustre, pentru care totdeauna nu 


ITALIA 199 


poţi avea decit o nemărginit 
ţi-ai ridicat ochii In sus, spr 
lume de uriaşi, unde gesturi 
Irunţi concentrate în gindiri 


goste. Cu toate acestea, cind 
an, unde se sbate, clocoteste o 
ente alternează cu figuri senine, 
nde, alături cu muşchi gata să 
intre In acțiune; cind ai cu cu privirea lumea aceasta de 
profeți și sibile dintre cari ijelie apare Dumnezeu, - - Jahovah 
biblic ;— atunci uiţi și pe Perugin $i pe Ghirlandaio şi pe Bot- 
ticelli, iţi par toţi mărunți, eşti strivit de puterea uriașă a acestui 
geniu formidabil ! 

ima zi, a făcut Dumnezeu lumina; a doua zi, cerul şi pă- 
mintul; a treia zi...— sint vorbe atit de banale, că nu le mai atri- 
buim nici un sens. Cu toate acestea, veniţi de vedeţi aceste pa- 
lide cuvinte intrupate de Michel Angelo, uitați-vă la sibilele, la 
profeții săi și vedeţi ce proporții biblice ia fiecare cuvint! 

Cu părul și barba in vint, răsare Dumnezeu din văzduh, 
fixează pentru totdeauna, printr'un gest teribil. drumu! soarelui, 
calea lunei, apoi pleacă mai departe. Purtat de ingeri, patern, 
bilind, intinde un deget,— Adam este creat.. Profetul Ezechiel, la 
chemarea îngerului, se ridică după jelţ,—cind se va porni, simți că 
va fi un uragan, nimic nu poale rezista acestei forje elementare. 
Isaia, cufundat în ginduri; Joel, plin de atenţie ; sibilele, cetind 
in cartea destinului ; ingeri, genii, figuri decorative, toți se sbat, 
toţi sint sguduiţi de năprasnice pasiuni, în toţi simți aceiaşi vio- 
lențA internă—in repaos ori în acţiune, totdeauna însă prezentă + 
toți sint torturați de însăși puterea lor extraordinară, Şi această 
putere e Insuşi sufletul maestrului, al lui Michel Angelo. Veşnic 
nenorocit, veșnic turmentat, neavind un prieten, marele izolat clo- 
cotea de pasiuni uriaşe, era continuu turmentat de dorința de a 
le exprima. Urmind pilda Romanilor şi Grecilor, arta lu are, în 
acelaşi timp, nu numai un caracter esențialmente monumental, ci 
şi generalizator, etern, pe deasupra tuturor epocelor. In adevăr, 
după epoca quatrocentistă, unde toată arta are un caracter anali- 
tic, care de multe ori e dus pănă la dragostea de amânunt, până 
la preţiositate, Michel Angelo, printr'o Intorsătură puternică, revine 
îinnapoi, reia firul artei de la Giotto şi, avind drept temelie rezul- 
tatele a două sute de ani de cercetări, ne dă o artă, rezumat al 
tuturor sforțărilor trecute, o artă în care totul e generalizator şi 
sintetic. Individualitatea figurii la el nu mai are importanța 
quatrocentistă, stofa draperiei e indiferentă, fondul devine iarâşi 
simbolic, ca la Giotto, toată arta din nou e concentrată în direc. 
ţia expresiei, din realistă ajunge iarăși idealistă. Natural, e un 
idealism, care are de bază întregul quatrocentism, exprimat de 
un temperament uriaş. 

Mijloacele ?— Ne este oare permis să vorbim de mijloace inna- 
intea unei arte, ca acea a lui Michel Angelo ?... Totul simplu, larg, 
umbra puternică, relieful sculptural,—arta lui este esențialmente 
decorativă-monumentală. Forma, adesea forțată de violența miş- 
cârii; proporțiile, intenționat exagerate. El nu urmărește redarea 
vieții reale, ci maximul de expresivitate ideală. Culoarea, nici 


200 VIAŢA ROMINEASCA 


nu te întrebi de există sau nu; iți e de ajuns că, deși puternică, 
nimic nu-ți supără ochiul, şi-ţi poți lăsa astfel drum liber minții 
şi gindirilor ce-ţi deşteaptă opera lui. Şi aceste gindiri sint cele 
mai înnălțătoare, pe care vre-o dată ți le poate sugera o operă de artă. 


Cu capul rezemat de speteaza scaunului, cu ochii în sus 
spre tavanul capelei sixtine, rar mai poți articula un cuvint. In 
jarul tău auzi exclamaţii șoptite și, fără să-ți dai seamă, le 
repeţi şi tu: 

— „C'est salanesgue*, — exclamă un francez bătrin din sală. 

Deasupra ta, uniad de gesturi și mişcări violente, o mare 
de patimi, deslânțuită, te face să repeți același cuvint: 

C'est salanesqute ! 


Ştefan Popescu. 


ba șezătoare. 


Domniţele torc pe 'ndelete 
Din fusele lor de sidef; 

Flori roșii le scintee 'n plete, 
Domniţele torc pe 'ndelete, 

lar altele cos In gherghel, 


Domniţele deapână fire 

Și meșter se 'ntrec In ales, 
Domnmiţele deapână fire 

Şi țes borangicul subţire 
Ca paejinişul cel des. 


Şi Grile cintă 'n războaie, 
Rodanele 'n horă s'alint, 
Virtelniţa saltā vioae..., 

Şi firile cintă `n războaie 

Ca strune din harle de-argint, 


Şi cintă Domniţele albe 
O doină cu viersul ci lin; 
Şi roze şi-anină in salbe... 
Şi cintă Domniţele albe, 
Ce-au gurile mici de rubin. 


Domniţele "'nşiră mârgele 
Pe fire de aur, la rind... 
Şi vesel glumesc în de ele, 
Domniţele 'nşiră mărgele, 
Înșiră mărgele, rizind. 


VIAŢA ROMINEASCA 


lar una şopteşte-un descintec, 
Cind ţese la pinza de in: 
„Să-i fie viața un cintec... * 

Şi tainic şopteşte-un descintec 
Domnița cu ochi de senin... 


„Vrăjmaşile lânci să s'abată, 
„Câmaşa să-i fe un scut, 

„Să nu fie atins de săgeată, _ 
„Vrăjmaşile lânci să s'abată, 
„Şi... Singură cu să-l sărut..* 


Cind toarce un caer de lină, 
O alta-i furată de-un vis, 

Și fusul îi scapă din mină, 
Cind toarce un caer de lină; 
Iar ochii-i se pierd în abis... 


Şi gindul ei flutură 'n zare 
Cu norii din cerul blajin: 

Se "'nlunecă-ades şi tresare... 
lar gindul ei Nutură 'n zare 
Cu fumul cel alb din cămin... 


Şi alta incepe să spună 
Un basm negrăâit de duios, 


Mai blind ca o noapte cu lună... 


Şi alta începe să spună 


Un basm de-un viteaz fâl-frumos... 


lar firele cintă 'n războaie, 
Rodanele 'n horă s'alint, 
Virtelniţa saltă vioaie... 

Si firele cîntă 'n războaie 
Ca strune din harfe de-argint. 


Mircea Rădulescu, 


Lăptării cooperative şi gospo- 
dării țărănești în Danemarca. 


Pâna pe la jumătatea veacului trecut și ceva mai incoace, 
Danemarca excela în cultura cerealelor, care formau pe- atunci 
principalul şi aproape excluzivul obiect al comerțului ei cu străi- 
nătatea, Din princina aceasta, Danezii au dat, timp indelungat, 
toată atenţiunea lor Imbunătățirii metodelor de cultură, spre a 
obține pe suprafața relativ restrinsă a țhrii lor recolte cit 
mai bogate. Preţurile rentabile, cu care se plătiau produsele agri- 
gulturii daneze, în străinătate, au contribuit ca această stare de 
lucruri să dăinuiasca un timp destul de indelungat. Următoarele 
date statistice privitoare la preţul mijlociu al cerealelor daneze, 
pe pericade de cite zece ani, ne dovedesc cu prisosință aceasta : 


Preţul mijiooiu, In coroane,) pe tona daneză. 


Anii 
1820 — 1830 7.60 6.12 
1830 — 1840 10.42 8.35 
1840—1850 12.35 9.27 | 
1850— 1860 16.62 12.38 
1860—1870 17.29 12.62 | 
1870— 1880 19.03 13.47 j 
1880— 1890 14.27 „11.41 
1890 - 1900 11.76 | 9.21 | 


După cum vedem, perioda cea mai infloritoare (1850—1880) 
a preţurilor cerealelor daneze coincide cu suprimarea taxelor de 
intrare pe griu în Anglia (1846), unde se exportau, în cantități 
tot mai mari, prisosurile de cereale din Danemarca. Tot In acest 


1) O coroană danezi =—1.40 lei ; o lona danezi =1.39 nl. 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


— 


interval de timp, s'au cultivat in această țară cele mai intinse 
supraieţe cu cereale. 

Dar liberarea tirgului englez de cereale, prin suprimarea 
taxelor de Intrare pe grine, precum şi puterea de consumaţiune 
mereu crescindă nu numai a Angliei, dar a Intregei Europe, au 
îndemnat și pe alte țări producătoare—atit europene cit şi extra- 
curapene — să-şi intinda tot mai mult terenurile cultivate cu ce- 
reale. Urmarea a fost o supraproducțiune şi, deci, o scădere sim- 
ţitoare a preţurilor, care, după 30 de ani de continuă creştere 
(1850 — 1800), scad de-odată (in perioada de la 1880 — 1890) cu 
circa 25/, din ceia ce fuseseră cu 10 ani mai innainte (1870— 
1850), — scădere care se accentuiază mereu, indoindu-se aproape, 
10 ani mai tirziu (1890 — 1900), 

Imprejurarea aceasta a fost cauza unei schimbări radicale 
în viața economică a Danemarcei, a cărei populațiune incepe, in 
preajma anilor 1880, a-şi indrepta privirile, mai ales, spre cultura 
vitelor cornute şi a porcilor şi spre valorizarea produselor de 
animale, în mod cit mai raţional şi mai avantajos. 

In loc de a incepe lupta cu concurența universală pe tere- 
nul culturii cerealelor, Danezii au preferit să treacă —intr'un mod, 
dealtfel, aproape bruse—dela cultura în mare a cerealelor, la 
economia In mare de vile, şi această schimbare a avut pentru 
ara lor rezultatele cele mai fericite. Prisasul de cereale nu se 
mai trimite acum peste frontieră, ci se preface in lapte, unt, 
carne şi brinză, intrebuințindu-se ca hrană pentru animale. In 
același timp, cultura plantelor furajere celor mai variate incepe a 
se face pe-o scară Intinsă, Inlâturind, astfel, pericolul unei secă- 
tuiri a pâmintului, care incepuse a se simți sub regimul culturii 
prea extensive şi intensive a cerealelor. 

Astfel, vom vedea in curind pe Danemarca, ingrijorată un 
moment de deprecierea cerealelor ei in urma puternicii concu- 
renje internaţionale, inundind pieţele engleze cu cantităţi enorme 
şi mereu crescinde de vnt, de brinză, de carne şi de ouă, şi 
dind, astfel, lumii pilda cea mai strălucită de ce poate produce 
energia constantă, munca chibzuită și unirea tuturor întrun scop 
comun, bine determinat. 

In adevăr, Danezii, chiar dela inceputul acestei eri nouă 
in viaţa lor economică, au înțeles secretul succesului de mai 
tirziu, Ei şi-au dat de-atunci bine sama că, incepind această nouă 
viaţă economică, individual, fiecare, nu vor putea face mare lucru, 
— exceptind poate unele exploatări agricole de pe marile pro- 
prietaţi, --dar că, uniţi toți impreună, vor putea produce în condi- 
țiuni mult mai lesnicioase, mai perfecte şi mai ieftine, untul, 
brinza, carnea şi ouale, cărora le-au asigurat, chiar dela inceput, 
in Enulitera, o clientelă statornică şi remunerâtoare, Aşa s'a nâs- 
cut, aproape odată cu noua direcțiune economică, și prima lăp- 
tărie cooperativă daneză, in 1882, 

Numărul vitelor cornute (afară de oi), al cailor şi al porci- 
lor, care prin anii 1860 scăzuseră în mod simțitor, Incep acum 


LAPTARII COOPERATIVE IN DANEMARCA m5- 


să se inmulțiască văzind cu ochii sub noul regim economic. 
are următoare prezintă un deosebit interes in această 
privință : 


ne cornute | [Eolia intu- 


Qi | Porei ror anima- 


aai pii 


| 
: EA TE 1.875.052, 381.512 2.659.353 


332.262, 1.348.321] 1.719.249] 503.667) 2817.56 
i888) 375.533) 1.459.527, 1.225.196. 770.785, 2.983.02 


449.329] 1.744.797 1.074.413) 1.168.493! 3.563.975) 
456.935) 1.840.466] 876.830) 1.456.699. 3.811.58 


Em 134.33214 646.605|/— 998.2227 1.075.187. 


| 
32 2) | | | | Total plus 
25>! | | | 1.152,02 
EiS | | 
1i COAC ap 
3 Pi -l | | il n 


Vedem, deci, că, in acest interval de timp, caii s'au înmulţit 


cu 38°/e, vitele cornute cu 540,, porcii cu 282%), Această sur- 
prinzătoare creștere a animalelor domestice in Danemarca reese 


şi mai mult, dacă comparâm această țară cu celelalte țări. 
europene : 


umărul uni Num ul anie] 
Anul! nalelor la | malelor pe 


| 4000 de loc. km. P- 
| | 


Numcle țărilor 


Danemarca | 1903 i800 | 120 
Norvegia | 1900 |  gi4 | 6 
Suedia 1902 | 941 l1 
Rusia | 1902:| 1124 | 22 
Kominiu | 1900 1674 84 
Germania | 1900 | 668 70 
Olanda | 1901 566 | 58 
Belgia | 1901 404 92 
Marea Britanie şi Irlanda | 1902 » 564 | 14 
Franța l i901 | 747 54 
Austria, fără Bosnia și Herzeg, | 1900 | 712 65 
Ungaria * 1895 | 1223 76 
Bulgaria | 1904 | 2808 | 18 
Serbia i 1905 | 2068 | 115 
|] i | 


Din cifrele de mai sus reese că Danemarca stă, In privința 
aceasta, în fruntea țărilor europene (afară de Bulgaria şi Serbia), 


Ei VIAȚA ROMINEASCA LAPTARII COOPERATIVE IN DANEMARCA 2 


«cu circa 1800 capele de animale domestice mari ṣi mici la mia 
-de locuitori, sau 120 de capete pe kilometru pătrat. “diat imbunätäțirea metodelor de industrializare a laptelui, mi 

tnoi ii i f : elui, 4 

Pentru noi, ltominii. care locuim într'o ţară, unde creșterea find, în acelaşi timp, şi spesele de pr otactiune $ Salcia 

vitelor era odinioară aşa de iniloritoare, am cresut că nu este fără brinzei, etc. $ 


sinteres să ştim cum stăm azi, in această privință, comparativ, Unele gospodării mari daneze produceau dei A 
„pe de-o parte cu Danemarca, iar pe de altă parte cu ţările care p ja mai demult 


lInfinjarea cooperativelor de lāptārie a avut ca elect ime- 


„ne înconjoară (Austria, Ungaria, Bulgaria ṣi Serbia). 

Din următorul tablou statistic comparativ reese că Dane- 
marca stă, in privinţa vitelor cornute mari, a cailor şi a porcilor, 
in fruntea tuturor acestor ţări, cu 714 capete de vile mari (din 
care 421 de vaci), apoi cu 188 de cai şi cu 563 de porci, la o 
mie de lacuitori,--pe cind Rominia posedă numai 393 de ca- 
pete de vite mari (din cari abia 114 vacii, 131 de cai şi 259 

«de porci, la o mie de locuitori. 


unt şi brinză, dar calitatea acestor produse ale economiei rurale 
lăsa mult de dorit, aşa incit ele se vindeau cu greu şi se pla- 
teau puțin. Dar, chiar acele care erau de calitate mai bună nu să 
puteau ae in străinătate (in Anglia, mai ales), decit sub firme 
Și nume străine, care işi aveau mai demult ii ili 
EN, reputația stabilite 
Astfel fiind imprejurările, cooperativele de lăptări 

r plărie erau che- 

mate să producă, din acest punct de vedere, o iulevărată revolu- 


iune în viața economică a Danemarcei. Ele au is 

majorităţi a explnatațiunilor agricole, mari şi Bansos bigi pi 
lorizeze productele în mod remunerator, şi împrejurarea aceasta 
a avut, mai ales asupra gospodăriilor țărâneşti, o influența din 
cele mai binefăcătoare, Se ştie că, in Danemarca. pâmintul se 
află in mare parte in minile țăranilor, în formă de proprietate 
mică și mijlocie, Următoarea tabelă statistică ne da o icoană in- 
teresantă in privința formei proprietăței daneze, in anul 1903, pre- 


Statistica animalelor domestice pe kilometru patrat şi 
la mia de locuitori, 


| 


| 
| 


| =r iati sec > m am “cum și in ce priveşte distribuțiunea producțiunii 
Fo Sa . Ea Yael. J e “deosebitelor exploatări agricole’). | P aiipata, 
NUMELE |O E: | an|i!lo|ă la|lila|i O tabloul acesta statistic vedem că, în 1903, erau in 
AET SNN p g| marca 249,983 de exploatări agricole, care i $ 
ȚĂRILOR | 2 S | 3|5|a|5|ă ŝ -E z preună, o Intindere de 3,608,418 bsctare, edi e Ta! Afel gi 
a|alalaje|a |: E- | s | Z pai exploatare agricolă cite 14,3 hectare, ' i 
= e i E Er E aa acă grupām acum toate aceste exploatări agricole în ur- 
: | TE | | | jr: è mătoarele trei categorii diferite, şi anume: 1) exploatări cu o în. 
„Austria | 5.7, 70 32 347| 16 173| 9 96| 16| 17i indere mai mică de 15 hectare, 2 l ic i 
| saca rtrd Spa sul a , 2) exploatari cu o intindere 
Ungaria 72 113| 21/332] 9, 147| 25 401) 23| 362 dela 15 la 60 de hectare şi 3) exploatările cu o intindere de 
“Danemarca |12.5, 188| 47| 714, 28 421| 23 338| 37| 563 peste 60 de hectare,—atunci contatâm că categoria intăia, care 
Rominia | 6.5, 134| 20 393) 6 114 43 857, 14| 259 “cuprinde, mai ales, mica proprietate țărănească, reprezintă 72,12/a 
„Bulgaria i 5.1] 123| 21| 304| 35| 110 73 174) 4 91 din numărul total al exploatărilor agricole şi 16.8“/0 dia supra- 
- Serbia | 36 64 20 354| —l —| 631140) 18! 322 faţa lor totală ; categoria a doua, care cuprinde partea cea mai 


— 7 - insemnată a proprietății țărănești, mare și miiloci i 
gr a i “ şi mijlocie, reprezin 
[53 76 | cii aii 24,4" jo din numărul total al exploatărilor şi 50.1 din nahas 
| lor suprafață, iar categoria a treia, care cuprinde marea proprie 
tate, reprezintă 3,5% din numărul exploatărilor şi 33,190 din su- 


ipraiaţa lor totală. 


Țaranii danezi deţin, deci, exact două treimi din intinderea 


proprietăţei rurale a țării lor, iar rezultatele exploatării agricole 
“a proprietăţilor țărănești sint, proporțional, mult mai o etate 


„Media. generală pe | ca: 1131266 +10) 10:7 193 
skin, ş | 


H" 


Proporțional, avem cu ol capete de vite mari, cu 18 cai şi 
cu 456 de oi mai multe decit vecina noastră Ungaria, la fiecare 
mie de locuitori. In schimb insă, Ungaria are, la fiecare mie de 
locuitori, cu 33 de vaci şi cu 103 porci mai mult decit Rominia, 
“iar Bulgaria are cu 111 vite cornute mari şi cu 884 de oi mai 

multe, de fiecare mie de locuitori, decit ţara noastră. In stirşi,, 
- sintem inferiori i-Serbiei, in ce privește numărul oilor și al porcilo,, 


1) Să se vada tabela statistica de pe pagina vrmatoare.* 


Forma proprietăţii rurale €anize in anul 1203. precum şi distribuţiunea produețiunii pe suprafeţele 


LAPTARII COOPERATIVE IN DANEMANCA 209 


decit acelea ale marei proprietăți, după cum se poate vedea din 
următoarea tabelă statistică ; 


Statistica producţiunii laptelui, ouălor şi porcilor, 


3 pe hectarul exploatat. 
E eee 
7 fi 
SPP ture intinderea proprietă- | lapte ouă Porci 
A TFTA ților, în hectare | kilogr. kilogr, capele 
sia | [IESI | 
s52 EEFE | 
= Sasa De la 0— 0,Shect, 550 176 1,6 
LE —-—-——— Fa m 0,5— 5 » | 1043 [| 21,5 0,8 
e = 5 SAI 3 [| 905 7,5 0,5 
a = S = 2 2155299 su 445 45 | 04 
35 fr s '30— 60 395 2,5 0,3 
FE g2% > 20004 € 255 1 | 02 
3 A Z, w » 240 heci. în sus | 200 0,23 0,1 


Proprietarii din prima categorie dețin .28,1°/o din numărul 
total al vacilor cu lapte, care se găsesc in țară, peste 30 din 
numărul gāinilor și cam o treime din numărul porcilor. Aceasta 
dovedeşte că mica proprietale produce, proporţional, mult mai 
mult decit marea proprietate, 

Proprietatea mijlocie reprezintă circa 24,4% din numărul 
total al exploatărilor agricole şi dispune de peste 50/ din su- 
pralața arabila a țării. Această categorie deţine cam 52% din 
numărul total al vacilor cu lapte, cam tot atiția porci şi ṣo din 
numărul gainilor. 

In slirși!, marea proprietate reprezintă 3,5%), din numărul total 
al exploatărilor și cuprinde cam o treime din suprafața exploata- 
bilă. Pe proprietăţile cuprinse în această categorie se găsiau 
19,8%, din numărul total al vacilor cu lapte, 6,90 din numărul 
găinilor şi 15,1%fe din numârul porcilor, Reese de aici că atit în 
ce priveşte producțiunea, cit şi în ce priveşte renta, proprietatea 
mică și mijlocie sint în Danemarca superioare marei proprietăţi 
Este adevarat insă că proprietatea mică şi mijlocie au ajuns in 
Danemarca la această stare infloritoare pe urma lăptăriilor co- 
operalive și mulțumilă cooperativelor pentru desfacerea untului, 
a cărnii de porc şi a ouălelor. 

Mai innainle vreme, gospodăriile ţărăneşti produceau un unt 
foarte râu condiţionat, din cauza lipsei de metodă şi de mijloace 
suficiente de fabricaţiune, Din pricina aceasta, maria gâsia numai 
cu greu cumpărături şi strica chiar bunul renume al untului pro- 
dus în condițiuni mai bune pe fermele marei proprietăți. Numai 
mulțumită societăților cooperative de lăptărie au ajuns, mai tirziu, 
şi țăranii să producă un unt convenabil şi rentabil. Este micri 


907.516 
1.387.966 
5.446.615 


Laptele pro- 
dus, în mii 
de funți 


Eu! 
p 
ja 
1] 
Lu 
(o 
pes 
2] 
0 
A 
O 
H 
4 


Numere absolute 
19, 
631.117 


| 


425.530 


249.03, 3.606.416, 1.037. 


deosebitelor exploatări agricole din Danemarea. 


1.035.373 
769.782% 


exploatărilor | 
agricolo 


Marimea 
exploatărilor, 
în hectare 


210 VIATA ROMINEASCA 


sant de șiiut, in această privință, cum a luat naştere prima lăp- 
tărie cooperativă; 

In iarna anului 1881—82, sau asociat cițiva țărani din co- 
muna Hjedding, în lutlanda vestică, in scopul de a-şi imbunătaâţi 
modul de valorizare al laptelui. Intenţia lor era de a găsi un lăptar 
priceput, care să meargă din curte in curte, pe la fiecare din ei, 
spre a instrui personalul însărcinat cu transformarea laptelui, Pe 
urmă, tot acel lăptar avea să stringă untul de pe la toți asociaţii, 
să-l sorteze şi să îngrijească de vinzarea lui. Ei şi găsiră, in cu- 
rind, omul de care aveau nevoe în persoana unui anumit Stilling- 
Anderson, care işi luă această sarcină, Acesta se convinse însă 
curind că sistemul propus de ţărani nu era tocmai practic, de- 
oarece el se temea că va întimpina greutăți la primirea, condi- 
ționarea şi sortarea untului. Deaceia, el propuse țăranilor ca să-i 
trimită laptele lui, spre a fabrica singur untul. Aceştia primiră cu 
condițiunea ca asociațiunea să înceapă cu un număr de cel pu- 
țin 400 de vaci. Trei sute de vaci se găsiră repede, iar Stilling- 
Anderson se holări ca să cumpere, pe contul lui, laptele dela 
alte o sută de vaci şi să intre și el in asociație cu țăranii, Ast- 
fel s'a născut prima lăptărie cooperativă, care, cu o sumă de 
8000 de coroane daneze, işi construi un local modest, prevăzin- 
du-l cu instalațiunile strict necesare, În vara anului 1882, laptăria 
incepu fabricarea untului. 

Intreprinderea avu un succes extraordinar, şi doi ani abia 
dela înființarea ei se inscriseseră in ca, ca asociaţii, o mulţime 
de ţărani din Imprejurimi. 

Tot In același an, s'au mai inființat in vecinătate alte trei 
lăptării, bazate tot pe pnncipiul cooperativ, şi care au lucrat In 
aceleași condițiuni, ca lăptăria din Hjedding, adică cu maşini 
centrifuge pentru extragerea untului, şi cu obligațiunea pentru 
membri de a'și trimite regulat laptele dulce la laptărie și de a-l 
primi innapoi, smintinit, pe un preţ bagatel. 

Mulțumită propagandei puternice a societăților de agricul- 
tură, care aveau demult în programul lor răspindirea ideilor pen- 
tru înființarea de lăptării cooperative, succesul celor dintăiu in- 
ființate lu repede cunoscut pretutindeni în țară, servind, astiel, de 
model la înfiinţarea altora, Numărul lor se inmulţi cu o repezi- 
ciune uimitoare, și nu există nici un exemplu în istoria econo- 
mică a altor popoare, care să poată fi pus alături de ce sa fä- 
cut, în Danemarca, pe terenul cooperativelor de lăptărie, intr'un 
timp aşa de scurt. O comparație In această privință există totuşi 
între noi şi Danemarca, în ce priveşte băncile noastre populare, 
care au luat, intr'un timp iarăși foarte scurt, o mare desvoltare. 

Cincisprezece ani după înființarea primei lăptării coopera- 
tive, adică la 1906, numărul lor era de 1,076, cu 157,500 de mem- 
bri,—şi la finea anului 1907 numărul cooperativelor de lăptărie cra 
de 1,087, cu 158,173 de participanți. 

Odată cu inmulțirea lăptăriilor cooperative s'a mărit şi cer- 
cul de activitate al fiecăruia dintre ele, In această privință, ur- 


LAPTARII COOPERATIVE IN DANEMARCA 2 


mătoarele cilre, reprezintind desvoltarea gradată a două lăptării 
din dle și nordul lutiandei, ne pot servi de exemplu con- 
vingător : 


„Lăptăria din judeţul Ribe 


| Numarul Cantitatea de 


coopera-l -lapte lnerata, 
torilor | in kilograme 


51 
54| 763,500; 1888— 89 156 
61| 1,052,500] 1889— 90| 157 
70| 1,334,500 1890— 91| 158 
89) 1,366, 1891 — 92] t61 
102| 1,574,000; 1892— 93} 191 
127| 1,594,000, 1893— 94) 228 
135| 1,636,000, 1894 — 95| 237, 
140] 1,827,500, 1895— 96| 247) 2344 
147) 2,043,500; 1896— 97, 270| 2581,5 
148| 2,178,500 1897— 98" 204 
152, 2,150,000; 1898— 99] 318" 
155, 2,507,500, 1899— 900 323|) 3.926.000) 
176, 2,850,000 1900— 901! 330! 4.066,00 
196| 2,911,500 — | -| - 
205, 2,911,000 —- f - — 
214! 3,070,500 — | = — 
226! 3,406,000 -= j — - 
3,859,500 — |] = - 
3,924,5 — — - 
— 3741, — | 


Un fapt important in desvoltarea lăptăriilor cooperative da- 
neze trebue reţinut, anume: e bine să ştim că cele dintâiu lăp- 
lării și-au Inceput activitatea cu cea mai mare precauțiune, ne- 
cheltuind decit strictul necesar pentru instalațiunile lor, care la 
inceput erau cu totul modeste şi constau dintr'un mic motor, ` 
dintr'o maşină centrifugă pentru extragerea untului, dintr'un vas 
pentru unt, dintr'un cintar zecimal şi dintr'o pompă. Pe lingă 
acestea, mai era locuința lăptarului, foarte modestă şi instalată 
sub același acoperemint cu clădirea lăptăriei, 

Inceputul acesta modest, cu cheltueli puţine, a avut un re- 
zultat foarte bun, prin faptul că a permis cooperativelor de lāp- 
tărie să reziste cu succes anumitor greutăţi, inerente oricărui 
început, pentruca mai tirziu să ia un avint cu atit mai mare, — 
pe cind fabricile de unt și brinză, Infiinfate tot cam pe-atunci, in 
Olanda, cu un mare lux în instalații şi clădiri, au făcut fiasco 
chiar dela inceput, prin exagerarea cheltuelilor. 

După economistul danez Krurup, citat de dr. Brinkmann, ta 


212 VIAŢA RUMINEASCA 


interesanta sa carte asupra agriculturii în Danemarca (bazală pe 
ultimele statistici — care mi-au servit în parte și mie), capitalul in- 
vestit In lăptării (instalații şi construcţii) se prezintă, în diferitele 
părți ale țarii, tn modul următor: 


po cap de vacă 
1) In lutlanta sudvestică 16,248 cor. de lăptărie sau 25.5 cor. 


PE 3 2 nordică 17454 G b 5 S AN 3 
3), = sudestică 20.000 „ ,» = k OS: n 
4) „ Insulele Füne BO > > A NER -aea 
5) „ Insula Seèelanda 20.666 , » a s Ae. e 


După cum vom vedea mai jos, capitalul investit in cele 
două lăptarii cooperative, Lundby şi Jorulvese, vizitate de mine, 
reprezintă, in mijlociu, o sumă mai mare de 30,000 coroane. 

În intreaga Danemarcă, capitalurile investite in laptăriile 
cooperative reprezintă circa 30 de coroane pe cap de vacă. 

Cele 1057 de lăptării cooperative, cite erau in Danemarca 
la finca anului 1907, aveau, In total, 158,173 de membri. După 
ultima statistică, exista in Danemarca, in 1903, un număr de 
178,469 de exploatări agricole, cu vaci de lapte. Din aceste ex- 
ploatări, circa 90"/s fac parte din laptăriile cooperative. 

Dar ceia ce este cu deosebire important in această dezvol- 
tare a lăptăriilor cooperative, este faptul că gospodăriile țărănești, 
pănă la cele mai inici, fac parte din cooperativele ie lâptărie. 
Instituția cooperativelor de laptărie in Danemarca nu este numai 
o instituțiune a clasei mijlocii dela ţară, ci ea atras ia sinul ei 
şi pe micul proprietar şi chiar pe muncitorul agricol, Instituția 
laptăriilor cooperative este In Danemarca v instituție socială de 
cea mai mare Insemnâltiate, 

In activitatea lăptăriilor cooperative joacă un rol important 
numărul vacilor cu lapte, care participă ia cooperative, precum şi 
cantitatea de lapte ce o produc aceste vaci. După calcule fä- 
cute şi controlate in diferitele părți ale ţării, sa constatat că o 
vacă daneză produce anual, în termen mediu, cam 2600 kgr. de 
lapte, sau zilnic, în mijlociu, 7 kg. 

Avind apoi în vedere că, pentru obținerea unui kilogram de 
uni, se Intrebuințează In Danemarca, în termen mijlociu, 28 kgr. 
de lapte dulce, avem, prin urmare, ceva pesie 31g kgr. de uni la 
suta de kilograme de Japte, ceia ce reprezintă anual, pentru o 
vacă, 93 de kilògrame de unt, 

Productivitatea laptelui la vacile daneze stă nu numai in 
raport cu rasa vacilor, ci şi cu clima ţării. Rasa cea mai răs- 
pindită de vaci în Danemarca este rasa de lutlanda (vaci roşii 
şi mari), selecționată și mult ameliorată. Străbătind insula See- 
landa în cruciş şi curmezi$, am văzuto mulţime din aceste vaci 
păscind priponite în livezile cu pășuni, bogate şi suculente, cum; 
se våd pretutindeni in Danemarca, din cauza umezelii climei. 


ADOR ES > IA-TI FI SERII IPPȚ VEDERII 


LAPTARII COOPERATIVE IN DAXEMARCA 23 


Dacă vacile noastre romineşti nu se pot compara cu cele daneze, 
în privința cantităţii de lapte ce o produc, în schimb laptele va- 
cilor noastre conţine un procent mai mare de unt, decit laptele 
vacilor străine, compensind in modul acesta, măcar în parte can- 
titatea mai mică de lapte pe care o dau, 

Se poate spune că 90°% din cantitatea de lapte, care se produce 
in Danemarca este valorizat prin mijlocirea lăptăriilor cooperative. 
Restul de 10”/, aparține unor societăţi pe acțiuni şi marilor pro- 
prietari, care și aceştia, la rindul lor, sint de cele mai multe ori 
constituiți în societăţi pe acţiuni, pentru valorizarea laptelui. 

Toate lăptăriile cooperative din Danemarca sint asociațiuni, 
care se ocupă numai cu fabricarea untului şi a brinzei din lap- 
tele dulce ce se aduce de câtră asociaţi. Nici una din aceste 
cooperative nu se ocupă cu creşterea şi ingrijirea vacilor, căci 
nici cooperativele nu posedă vaci Cu creşterea. şi ingrijirea va- 
cilor se ocupă fiecare asociat in parte, la fèrma lui, 

Scopul lăptăriilor cooperative este de a asigura membrilor 
cea mai remunerătoare întrebuințare a laptelui, şi scopul acesta 
este atins prin producerea, în asociaţiune, a untului și brinzei de 
cea mai bună calitate, precum şi printr'o întrebuințare raţională 
a laptelui smintinit și a zărului, provenit din spălarea unului, — 
pe care lăptăriile 1] innapoiază asociaţilor, unele în mod gratuit, 
altele in schimbul unui preţ bagatel, după cum a lost Intelege- 
rea statulară. 

Lăptăriile cooperative sint intemeiate, in general, pe timp de 
10 sau 15 ani, care se stabileşte prin statute şi In care interval 
asociaţii se obligă-—chiar prin statute—a preda lăptăriei coope- 
rative, In care s'au inscris, tot laptele ce-l produc, 

Alară de laptele ce-l Intrebuinţează pentru hrana casei, nici 
un asociat n'are dreptul să vindă nici lapte dulce, nici unt, nici 
brinză,—ci tot laptele dulce trebue să-l ducă, zilnic și în intregi- 
me, la lăptăria cooperativă. Numai moartea sau trecerea propri- 
ctājii sale in alte mini, prin vinzare sau donaţiune, stinge obliga- 
iunea de mai sus. 

Termenul de 10 sau de 15 ani a expirat actualmente pentru 
cele mai multe societăţi cooperalive de lăptărie, şi, cu toate acestea, 
toate s'au obligat din nou, prin acte în regulă, de a continua alţi 
10 sau 15 ani. Aceasta este dovada cea mai bună despre pros- 
peritatea acestor” asociaţiuni. 

Capitalul de instalațiuni şi de exploatare şi'l procură lâptă- 
riile cooperative pe cale de imprumuturi, pentru care garantează 
toți asociații, în mod solidar şi proporţional cu numărul vacilor, 
cu care s'au Inscris în societate, 

Lăptăriile cooperative daneze sint administrate de un comi- 
tet și de adunările generale, pe cite doi ani. Comitetul alege din 
sinul său pe preşedinte, convoacă adunările generale şi numeşte 
pe casier și pe contabil. Toţi aceştia fac serviciul gratuit, afară 
de cel din urmă, care este plătit. Comitetul are dreptul să con- 
troleze orișicind producţiunea și modul cum se manipulează 


an VIAŢA ROMINEASCA 


laptele de câtră membri, —aceasta in vederea că atit una, cit şi 
cealaltă, să se facă In cele mai bune condițiuni. 

Adunările generale au loc odată sau de două ori pe an. 
Fiecare membru are un singur vot, şi deciziunile luate cu o sim- 
plă majoritate au putere de lege, căci adeseori statutele multor 
lăptării prevăd că, în contra hotăririlor adunărilor generale, nu 
se poate apela la nici o instanță judiciară, şi uceastă dispozi- 
liune a fost chiar recunosculă prinir'o holărire a Curţii de Ca- 
sație duneze. 

Conducerea exploatării lăptăriilor o au administratorii, sau 
maeştrii lăptari numiţi de comite:, care, la rindul lor, numesc 
restul personalului ajutător, 

Personalul laptăriilor cooperative este recrutat printre ab- 
solvenţii unor şcoli speciale de laptărie, sau dintre absolvenţii 
şcolilor de agricultură, cu secţii pentru lăptării. 

Transportul laptelui dela fermele asociaţilor la lăptărie se 
face pe spesele cooperativelor, care, In general, angajază in acest 
scop un antreprenor cărăuș, căci lăptăriile cooperative numai 
arareori ţin ele singure cai şi câruțe pentru aceasta. 

Laptele se plăteşte după greutate, sau după procentul de unt 
pe care-l conţine. Acest din urmă sistem prinde din ce în ce tot 
mai mult teren. 

Spesele impreunate cu administraţia lăptăriilor se acopăr 
dintr'un fond special, constituit din reţineri de 11 pină la 2 oere 
din preţul fiecărui kilogram de lapte dulce. Dacă, după scăde- 
rea tuturor cheltuelilor, mai rămine din acest fond ceva dispo- 
nibil, atunci acel rest se imparte, la finca anului,—intre asociaţi, 
sub titlul de excedent, şi proporțional cu cantitatea de lapte, pe 
care fiecare asociat a predat-o lăptăriei. 

Cele mai mule lăptării cooperative (cam 52%/.) numără In- 
tre 100 şi 200 de membri. Cam 30%, sint lăptării cu mai puţin 
de 100 de membri, iar restul de circa 180o, sint cu peste 200 
membri, fiecare. 

Importanța unci lăptării cooperative constă in cantitatea de 
lapte, pe care o transtormă anual. Actualmente, lăptăriile cooperative 
daneze primesc, impreună, peste două miliarde şi trei sute de mi- 
lioane kgr, de lapte dulce, anual, spre a fabrica din el unt șa 
brinză. 

Cheltuelile de exploatare pe miia de kilograme de lapte aw 
fost, la diversele laptării cooperative daneze, de 4,45 cor. in 1901, 
de 4,20 cor. in 1902, de 4,12 cor. in 1903, şi de 4,11 cor. 
in 1904. 

Pentru laptele predat lăptăriilor s'a luat de cătră asociaţi, 
in 1901 —65,76 cor. daneze pe mia de kilograme, in 1902, — 62,70 
cor. in 1903—64,64 cor, şi în 1904—62,70, cor., ceia ce ar re- 
veni, în bani d'ai noştri şi pe kilogram: in 1901 —9,5 bani, în 
1902—8,8 bani,- in 1903 —9,3 bani și in 1904—8,8 bani. Trebue să 
ținem insă samă de faptul că toți asociații de care este vorba 


LAPTARII COOPERATIVE IN DANEMARCA 215 


— 


aici, şi-au primit innapoi, in mod gratuit, laptele smintinit, pe 
care l-au intrebuințat apoi la creșterea şi ingrâșarea porcilor. 
Este foarte interesantă gruparea lăptăriilor daneze după can- 
titatea de lapte, pe care o transformă anual, 
Dăm, In această privință, următoarea statistică, din 1904: 


Cantitatea de lapte dulee, 


Cite le din numărul 
transformată anual, 


laptariilor au preluerat-o, 


Până la 500.000 kgr. 2.6" fo 
Dela 500.000 kgr. până la 1.000.000 kgr. 9.10 fo 
s 1.000.000 , , „ 2000.000 38.8o 
» 2000.000 . , , 3000.000 . 30.9%/a 
» 3.000.000- 3 , „ 4000.000 . 13.4°fo 
„24000000 e > s- a 5.000.000. 3.19 
a 5.000.000 , in sus 2.1*/0 
100 


Cu cit ọ exploatare este mai mare, cu atit spesele de pro- 
ducțiune sint mai mici şi viceversa. 
Urmatoarea statistică ne convinge despre acrasta : 


Spesele de exploatare în oere*) pe 1000 kg. de lapte prelucrat. 


e 


Läptáriilo cu | | Laăptariile eu 
peste 3 mil. 3—3 mil. + | I2 mil. kgr. 
kgr. de lapte. | de lapte. || de lapte. 


| 
„de 

= 
le de | 
J| 
= $ 


= 513 ap] a s 
zÉ HEARE zŠ z$ 
BEIER IRRE 
3 EES SZ - sa! 
za 34 25 CR ŠE ZE Za pe = 


E y || 
oo) 105469,8! =j [ia | PA = | 
1900, 130501 | — || — | — | — || 129/573,2| — i 
1901] 138472,6| — | — | — | — || 1343544] — 27 609 
1902) 1844526] — | — | — | — | 137,526 — || 251586,8] — 
1903 96422 | 288. 137468 |226 | 158.508 |270 || 19,576 |238 
11904) 106:409,6| 302. 166 441,6271,2| 139523,4|316,6| 27618 |333,2% 


Odată cu ridicarea cantitativă şi calitativă a producțiunii 
untului, graţie lăptăriilor cooperative, exportul acestui produs a 
luat în Danemarca un avint considerabil. Aproape intreaga can- 
titate de unt danez se exportă in Englitera, mulţumită, mai ales, 
următoarelor imprejurări : 

1) Untul danez este azi căutat și apreciat pe piețele en- 


*) O coroana daneza=—100 oero şi in bani de-ai noștri, lei 1.40, 


300,41 
292,117 


ii 102 


Amrn or noS to rp 
= am Super 
PETER EErEE 
2 simi ee E EEr E E T 

A a cS Ya 25 
E SENINA SA 3 
= Pn l — dẹ 
eE ee a S e E 
- Pra m m maaa e 
EEE PERI AITTE E 
saina Faciam ā =oanrnauong 
: CARE ZANRAS SSSs"| 
10 9 hm sI = ] 
0 CES.. A pyn 
A a O= nO TIELE] 
9 EEFE EGEE FEL EI E 
i EEEE EEEREEEDE EIAS 
OO C+GoO=0N Li e e dai hu 
Na DB-ANPANE nui iT 
GE i E E =N a 
— x. 
—— = = === — ro. - —— 
Of EI e e e e ie a mi o i =) 
i = i o t taa o D t o A ao nja 
“fsg E EEETT EFE ca în en ME m E [ce 
JI 2 mSSao-—wnsi cos varii jz 
o4: wa) izi 
| SS Zara SINE nSaaN le 
LUE i zi: i 7 Erl ră 
A annae amono nno najo 
vi PPE RETETEI LII EA 
ale: TIPICE ISI 
ES NSU S a emna |= 
2 ZE SSIRANIRRAİ Sasna Ie 
na “ + N 9a > A == m 
b9 = =: == = —— 
Simona LELE ==3 Re an= 
=c 5 A 1 5 co sp e ha 
5 FEEFEE EELEE 
Ssa don -= = m em = — | 
e SSRA AgS Seas 
—= III IEZI NT EE sigam 
Za EEEE SN 
t DOARA SINAS ERIE sI 
Begoe Fe tota esA+nlz 
[= 2 o w~ 
g EREEREER ce-i = 
Li] E 3 ur SP 
Bom AN+eHioonane dje 
y c DAN n a m a e O e a A O na 
a FEFEFE EPEE A 
f -ocana oae oae | 
| mid E PIC Anon |= 
p e a a „fatade « =- za 
H i ee sm 5 
O EEEREN NTE 
ç ca cl an t~ i an a 
Q EEEEFFEEFEFE RSR RI 
imperiile 
f ÎSLACASASIĂ răsare 
ASN = 0 = — = 
H a i a * | e 
DA -~ 
3 pR E: 
Srg EI 
= 53>% v = 
v Za” 8 > 
gi 2 e c = E g 
5 n z d ASESU Dee 
SE Sg 3 = aa Ns’ . tme 
5 gS Moy an` SZF 
2 ă ES sE asi esa E-E-E 
«| 2E | SEE sco iasa 
Pas = [=] v = = 
a d OLP EEI 5522390563 
ñ E ROD Z OI ZZ0 Ada 
HE -nitidi însă 
Siz a A OA N PALPA ON CA 


LAPTARII COOPERATIVE IN DANEMARCA 217 


gleze, In urma calității sale superioare. El trece, cu drept cuvint, 
a cel mai bun printre unturile ce se importă in Marea Britanie. 

2) Danemarca este avantajată, In această privinţă, prin apro- 
pierea ei de Englitera. 

3) Exportul untului danez in Anglia este favorizat prin nu- 
"meroasele servicii directe de navigațiune dintre aceste doua țări 
şi grație şi numeroasei Note comerciale a Danemarcei, care nu- 
mără citeva mii de vase, 

Toate aceste imprejurări, precum şi severitatea, cu care se 
„controlează in Danemarca calitatea acestui articol, caşi aceia a 
-altor produse de-ale economiei rurale, ca ; ouăle, carnea, etc., — inna- 
inte de-a fi exportate, —au contribuit să cîştige untului danez In- 
crederea clientelei, asigurindu-i un loc excepțional de favorabil 
pe picțele englezești. Și nu este lucru indiferent pentru o ară, 
care produce articole de export, de a-şi asigura increderea și 
simpatia unei piețe comerciale, ca cea englezească, care are, după 
cum ştim, o putere de consumațiune atit de considerabila. 

Peste 9/» din toată producţiunea de unt a Danemarcei se 
“duce în Englitera, În 20 de ani exportul untului danezin Anglia 
a crescut de la 400,556 cwts (hundredweights à 50 kgr.), cit 
sera acest export în 1886, la 1.630.363 cwts,, cit a fost la 1905,— 
adică cu peste 400a/0, Aproape jumătate din tot untul importat 
în Anglia este unt danez. | 

O statistică, In această privință nu este, fără interes. O 
däm aici (sub anexa A) ca cu atit mai mult să reiasă, şi din 
ea, starea Infloritoare în care se găsește Danemarca, pe terenul 
economiei rurale), 

Cetitorii doritori a aprofunda subiectul, vor putea să con- 
sulte, cu folos, rapoartele comerciale ale autorului, publicate sub 
auspiciile Ministerului de Industrie şi Comerţ, în care se descriu, 
mai amănunțit, citeva lăptării şi gospodării țărănești din Dane- 
marca, cercetate lu fafa locului, 


George Moroianu. 


„1) Să se vadă tabela statistică— Anexa A—de pa pagna astcriaură, 


Moartea și nenorocitul. 
(Fabulă de La Fontaine.— Traducere liberă 9: 


Un tăetor de lemne venea dela pădure ; 
Şi, sub povara virstei Ş'a vreascurilor, biet, 
Incovoiat de spate, gemind, păşea incet, 
S'ajungă In coliba-i 'naintea serei sure. 
Dar, prididit de-atitea strădanii şi durere, 
¿l sarcina'şi asvirie in drum, și se gindi: 
De cind pămintul ästa şi soarele "1 zări, 
Avut-a el vr'odată o clipă de placere ? 
E altul mai calic ca el? 
Adesea n'are pline, odihnă niciodată ; 
Nevasta şi copiii, şi biruri şi armată, 
Un creditor In veci rebel... 
Chemă deci Moartea. Moartea sosi grăbit şi 'ntreabă : 
— De ce mă chemi, creştine? Cu mine ce ai treaba?" 
- Eu te-am chemat? t.. Aşa e... uitasem... Mai nimic: 
Ajută-mi iar povara In circă s'o ridic | 


Mormintul lecueşie toate ; 

Dar unde-om sta, să nu cricnim, 
Sa suferim pe cit se poate, — 
Mai bine decit să murim! 


George Ranetti, 


a i E i 
*) Dintr' un volum de traduceri din La Fontaine, care va apărea in curing 


Clasificări biterare. 


— Epopea este o creațiune a rasei germanice — 


Innainte de a studia curentul romantic al literaturii veacu- 
rilor de mijloc, vom incerca să stabilim o generalizare, care se 
va arâla fecundă in cercetările noastre de mai tirziu și care pen- 
tru sinteza noastră finală, este de o hotăritoare insemnâtate: e 
vorba să dovedim că epopea eroică, pe care am numit-o clasică, 
este o creaţiune specifică a rasei germanice. 

Pentru poezia eroică anonimă, elaborată In primele veacuri 
ale “evului mediu,— Cid, in secolul al unsprezecelea, —nu ştim să 
fi întrebuințat cineva termenul de „Clasic* ; de obiceiu, întreaga 
literatură medievala e considerată ca romantică. Și cum pentru 
indreptățirea caracterizării noastre, nu ne putem incă folosi de 
formula ce urmărim a intemeia, ne vom sprijini pe o analogie: 
cu poemele omerice, in de obşte recunoscute ca prototipul cla- 
sicismului, epopeele eroice medievale se aseamără în toate pri- 
vințele ; se aseamănă prin originea lor, prin felul de elaborare, 
prin simplicitatea stilului, și prin intreaga ințelegere a vieţii, ca- 
tacteristică unei aristrocraţii răsboinice Şi neintrinate. Cite odată 
asemânarea e chiâr isbitoare: multe scene din Gudrun iți amin- 
tesc Odysea, !) şi această epopee a şi fost numită „Odysea 
germana“. 


G treispre- 
zoea ani, ari deveni soție, Gerlint, mima pinine vs la muncile vele 
mal grale şi-o (ino ea pe-o si Intr'o z friguronsă de Martie, —z ipada că- 


—zăda nie ceruseră incâlțăminie crudei opine: și tremurau de frig in ca- 
snagile lor ude, pe cind vintul de Martio 
odată zärese dni bărbaţi, venind spre țârm intr'o barea: era Ortwin, fru- 


la mare are de o armata de 60.000 do eroi. Ferioarele fug rușiuate, 
Ortwiu intreaba de 


dsm- 
nitorul țarii, cind Herwig priveste mereu pe Gudrun, care-i aminteste 
de sen ariv- „—şi suspina. Apoi intreaba și dinsul de fiica regelui Fri- 


220 VIATA ROMINEASCA 


Dar nu numai epopeele croice medievale, ci de fapt orice 
“epopee eroică este clasică; sau mai exact: orice adevărată Cpo» 
-pee, este eroică şi clasică in acelaşi timp. 

| se dă in deobşle acestui gen literar, după a noastră pă- 
rert, o delinițiune prea larga, după care Ramayana şi Mahubha- 
rata, Schah-Namèh, poema chaldeană a lui Jzdubar, biblia. le- 
genda bretonă a lui Arthur, Paradisul perdul, Divina comedie, — 
toate ar fi epopei. În această generală accepțiune a cuvintului, 
am vorbit și noi in articolul trecut, de epopea croică, pe care 
am numit-o clasică, şi de epopea lirică și cavalerească, pe care 
am numit-o romantică. Dar a admite o epopee lirică, nu insamnă 
dare o răsturna Insâ-şi vechea şi sănătoasă împărţire a literaturii 
in genuri, după care genul epic este tocmai opus celui liric? 
In poezia lirică vedem sentimentele poetului, originala oglindire 
a vieții in sufletul său turburat de emaoțiuni placute sau dure- 
roase ; in poezia epică ni se povestesc lapte eroice in cadrul 
unor tablouri largi de moravuri statornice și sentimente veșnic 
omeneşti, Una e subiechiuă ; cealaltă, cit mai obiectivä. lar cpo= 
pea națională, este tocmai prototipul poeziei epice : fiind o crea- 
țiune spontană a tuturor—in deosebi a clasei aristrocratice 2) — 
ea exprimă credințele tuturor, zugrăvește moravurile vremii, şi 
este ogiinda civilizaţiei unei epoci. 

Sa cercetäm mai de aproape contlițiunile sociale priincioase 
nașterei unei epopei naționale. 

S'au găsit și epopei In adevar populare, adică ţărâneşti, 
cum e Anlevala finlandeză, sau cum sint Bylinele ruseşti: ele 
insă nu au unitate, ci sint numai nişte culegeri de legende im- 
prâștiate, cu caracter mai mult liric și didactic decit adevărat epic. 

Toate acele opere literare anonime, insă, care merită cu 
adevărat numele de epopei, sint o creațiune a clasei aristocratice. 
“Cum ziceam în articolul trecut, numai șefii puteau imbrățișa eve- 
nimentele istorice în toată întinderea lor; numai la ospețele şe- 
filor, cintăreții — adesea șefi războinici și dinşii—destâtau pe con- 
vivi prin povestirea laptelor glorioase ale neamului, căci numai 
o aristocrație războinică, avind timp și Inclinări artistice, poate 
incuraja clasa cintăreţilor —aezi, scalzi, barzi, harpişti — care ela- 
horează cu încetul legendele istorice şi tradiţiile religioase ale 
poporului, mai întâi sub formă de balade singuratice, apoi,—prin- 


sopilor. A murit de jsle—rhspunde Gudrun, Laerămi izvorăse din ochii 
bărbaţilor ; eind insă Herwig arată inelul de Ingodaă, mindra fecioară 
îi spann zimbind: „eunose foarte hine inelul, a fost al mou altădată; pri- 
vegie acum şi pe acesta, pe care odinioara mi l-a tri nis iubitul, pe eind 
cunoşieam incă bucuria 1a (ara tatălui meu“, Herwig o imbrățizeaza, şi-i 
vestegte scâpnren. Vesela și miaioasă aruncă Gndrun pinza în apă: „un 
rege a ținute în braţele lui, şi e acum prea mobilă ca să mai spele ves- 
mirtele Gerlindei...» 

Seene frumnase ca acestei, sint malte in epopea Gudrun, inriurită 
de altfel şi de cavalerizmul medieval, 

2). Iu trivolitatea zeilor umeriei, s'ar oglindi neinirinarea aristocra- 
iei elenica, iar religiunea mai serioasă a lui Hasiod, ar corespunde erè- 
intelur poporului, ? x 


CLASIFICARI LITERARE ai 


tro comhinare progresivă şi naturalä,—in opere din ce in ce 
mai mari—pină la aiea unitate definitivă ce se creiază prin» 
gruparea intregului material In jurul unui eveniment istorie de o- 
neobişnuită însemnătate, Dacă de pildă Romanii, din ale lor 
frumoase legende redate de istoricul Titu Liviu, n'au ajuns să 

creeze o epopee națională, pricina trebue căutată in faptul că ei 

n'su format dela inceput o aristocrație răsboinică parazitară, ci 

un popor de țărani agricultori). Zic: la inceput, fiindcă numai 

vrista tinereții unui popor este favorabilă epopeii ; mai tirziu, 

desvoltarea rellexiunii slăbeşte credinţa adincă în mituri şi je- 

gende, introduce în narațiune intențiuni didactice, şi micșurează 

însemnătatea pe care naturile primordiale o dau fiecârui amânunt 

al vieţii; iar rafinarea nervilor şi desvoltarea impresionabilităţii, 

inlocuesc sentimentul calm şi viril, simplitatea firească şi naivă, 

cu sensibilitatea lirismului si artificiile imaginațiunii -intirun cu- 
vint, obiectivilatea se turbură tn folosul subiectivilății. Istoria li- 

teraturii universale ne şi arată, că la popoarele cele mai dense- 
bite—la Eleni, la Germani, la Franceji -- stingerea poeziei epice 
e urmată de aparițiunea lirismului ṣi a literaturii didactice. De 
aceia credem că nu vom greşi, de vom considera ca epopei 

adevărate numai pe cele naționale anonime, sau pe cele care's - 
foarte aproape Incă de creaţiunile anonime, Eneida, geniala 
poemă a lui Virgil, ar fi dar o foarte reușită imitațiune a epo- 

peii, nu însă o epopee adevărată, find prea muli pătrunsă de 

intențiuni relectale, şi mai ales, de o pasionată sensibilitate 
lirică. 
7 3) „Romanii au fost unul din puţinele popoare enre n'au supus, în 
locul Jur de asezare, o rasă iuferioară şi mai verhe, De au găsit o allă. 
rasă, au slirpito, ori sau ronlopit cu dinss. A lipsit dar, în incepul, Ro- 
mei, o clasa iomnitoare de envuleri trăind din muncă nelibera, precum a 
lipsit şi negustorul străin cara stoarce țara, Homanvl era Aran; él lucra 
la cimp și neast en toata familia lui, dar fără nizaţi ana cu foarte puţini 
argnți. În sa ridică un neam țărânese aspru, mârginit dar viguros, care 
ştia să țin la dram şi să luple, dar mai ştin să are şi să samene, cum nivi 
odata n'au ştiut cuvulerii spartani, sutrapii asialiei yi mervenarii m gusta: 
rulni punir, etruse şi grec, Cum spune Mommsen In pemurilonrea su operă ! 
Multa popoare au iorins și eucerit en Roannti; dar ulei unul nn si-a in- 
sugit cu sudoarea felii solul dobindit, eucerimi pentru a dona oara cu plu- 
>= pâminiul câștigul en lancea, Ceiure râsbilul riştigă, rrabolul poate räpi; 
mu tot aşi eala curerirea pe care o face plugul: daca Romanii nu per- 
dut multe batalii, dar mai niciodată mag cel! phmint rom» m, pririna ie 
boe căutată in dragurtea rlutornieă a țăranalui pentra ogarul său”, De fapt, 
e de uriaşă desfişurare de puteri a Romei, coincide cu ridirarea so. 
ciala n țărânimii romane. O noblega de patrici sa näsol cei drept, in 
opinere eu pl bea de stresini; dar era o adevărata as de tarani, al 
cărei cel mai insit prinripiu consta în păziraroa averii, şi cara enpate 
Ineruri aga de ntfolositoaro ca teilru, artă, tinta s jcuri ariei . 
Cilitorul îşi va aminti de sigur de țnrăniman- desrabită de revoluția iret 
tezra—care a format armatele triumfatoare ale lui Napoleon, da răzeşii auzi 
Ştefan, ete. Cum zice autorul pe carel rilez: Roma a dat lumii rap 
exemplu de urioşa energia care, e onomiceşte şi peliticeşte, dormitează. în 
munca hiberă”.— Pr. Herz. „Moderne Rassentheorlen*, Viena 1904. 


m" Ap VIAŢA ROMINEASCA 
ăla i me i 


Această poema-— cu iubirea aprinsa a Didonei—a şi fost în 
-evul mediu una din temele favorite ale romanticilor trouveri şi 
Minnesingeri. lar de Comedia divină a lui Dante, ce sa mai 
“Spunem ? Este o poemă scolastică, și subiectivă In cel mai Innalt 


Pentru a dovedi că această epopee este o creațiune spe- 
-cifică a rasei germanice, va fi de ajuns să refacem 


nografiei, vechea teorie popularizată de Renan, că rasa semitică 
nu are aptitudini epice. 

Pe vremea lui Renan, rasa albă Caucaziană se impărția 
incă în Arieni şi Semiţi ; şi ca atițea alți scriitori din veacul al 
nouăsprezecelea, acest original ginditor nu inceta de a pune în 
Contrast subiectivitatea Semitului, caracterul 
“didactic al literaturii arabe, egiptene, ebraic 


iane, cu obiectivitatea „indoeuropeana“, cu plasticitatea Şi natu- 


filologia germana crezuse că a descoperit ISvorul tuturor limbilor 
europene, —a limbilor celte, latine, 
in vechea limba sanscrită 4), cit entusiasm nu Sa cheltuit Și 
cite volume nu s'au scris, asupra „moravurilor simple, li- 
bere şi sânâtoase“, asupra „imaginaţiei delicate, plastice şi neo- 
bişnuit de fecunde*, a „Arianului* primitiv, aşa cum ne apare 
el in bâtrina literatură indiana! „Niciodată natura exteri- 
Vară n'a intilnit o gindire aşa de mlădioasă, pentru a se oglindi 
intr'insa cu nesecata varietate a arâtărilor sale *)* —zice Taine. co- 
-mentind cartea unui erudit german asupra literaturii indiene. 


4) S'a dovedit ca limba greacă, limba latina veche mai ales limba 
lithuaniană, sint mai aproape de limba ariză primitiva pă sanscrita; e- 
--dele sint posterioare anului 1000 a, Ch. şi redactate In se- 
„colul al treilea de Ch.—A. Faail , op. cit. 
5) H. Tne „Nouveaux easais de critique*— Le Bouddhism*. 


CLASIFICARI LITERARE m 


S.. 


de pildă Spaniolul sau Napolitanul: mic de stat, brun, e paring 
creţ sau buclat, cu nasul aquilin, cu escu Bos Fogo Ke mig 
i cu temperamentul pasionat, — | Gie : 
presă oo ta, Acea ca fizic se ia i lain o pafin, fon 
ildă cu Suedezul : Innalt, „cu 
cu Europeanul de „nord, de pi aa 
părul lins, cu ochi albaștri, cu nasul drept, cu şi 
cu sien aie fegmatic !.. Presupunerea că aceste par taria 
“ar fi rezultatul Inriuririlor climaterice in timp de el ra 
ani, contrazice nenumărate fapte elemientare şi nu merită a 
iza ajuns apoi la inchecrea că limba arică ari de GA 
limba rasci germanice, rare din patria ei de origine— spe es 
absolută siguranță, şi mai mult de cit Jobul: anA noe 
r i migrațiunile prin secolul al cinsprezecelea Innai e 
dpi ri areas Lo rind Galia, ltalia, Grecia ”, apoi, m pene 
rit, Iranul şi India, impunind pretutindenea limba i raselor 
tohtone, dar şi absorbindu se Intr'insele cu timpul, 
fel erau aceste rase? : 

Ca aw mie de ani mai innainte, pe la sfirşitul epoca m 
piatră şlefuitä, pe cind Europa era locuită la nord şi a semna 
rasa blondă, homo europaeus, iar la me. in panre ia re i 
i i ja și irlanda, de rasa me iteraniană si iberică, 
co alta seali care popoarele semitice din riza 
se depărtasera puțin, printr'un amestec cu alte aragi a 
năvălise din Asia in continentul nostru prin Caucaz, P Sea 
rasă, care, după cum ne arată descendența ei de astăzi, a A E 
"mătoarele caractere: era brună, mică de statură, cu corpu Aa 
«desat, cu membrele groase, cu gitul scurt, cu capul eS a du 
tund 3), cu părul negru şi lins, cu rac) raza și ms orien 
imic şi drept, —şi care rasă, e greu de admis să nu j , 
ardia aR en amestec al rasei mediteraniane cu pe SĂ ze 
“gol, —ca Hetiții, pe care i-au găsit şi absorbit Evreii in Pale ; 
sau ca Sumero-Accazii supuşi de Chaldeeni, Si e, 

Venind din Asia anterioară, din acele regiuni in ca E 4 r 
täzi rătăcese Turcomanii şi care se invecinează la ec fiară i 

rabia şi la răsărit cu întinsele stepe considerate ca reg = ce 
'origine a rasei mongolice,— brachicetalii neolitici au Pee A se 
Rusiei, Dacia, nordul peninsulei Balcanice, sudul Sea creea 
nordul Italiei, Galia, nordul Spaniei, Anglia, Irlanda și ak gia, 
“evilind, în genere, pe de o parte regiunea de origine a oa £ ză 
manice, iar pẹ de altă parte regiunile prea Cairo. SA ope 
nia, sudul Italiei şi Grecia, și prelerind cu deosebiri barie 
muntoase, pe care le ocupă și astăzi—din care pricină antrop 
ii i-au şi it homo alpinus. i 
gii "W Anh aa ot aere s'a revărsat, cum am spus, areg 
pra Europei de mijloc, de apus şi de miazăzi, a cucerit p 


neerca tul dur a fost reapinaa. 
7 dirt pe pri zeama! render sint dolicocefali, 
au capul lungăreţ, 


= VIAȚA ROMINEASCA 


tindenea pe homo alpinus —care la rindul lui cucerise mai inna- 
inte pe homo mediterraneus,—şi astfel cele trei rase s'au ames- 
lecat în proporțiuni diferite, dar în aşa fel că cu toate miurațiunile 
ce-au mai urmat, in Europa de nord predomină incă Germanul, 
în Europa centrală brachicelalui şi In Europa de sud rasa me- 
diteraniană, 

Aceasta cit priveşte Europa *), 

In general insă, din tot ce cunoaştem in domeniul antropo- 
logiei şi etnogratici, ne-am format convingerea că intreaga ome- 
nire cuprinde în adevâr numai patru rase primitive, cu carac- 
tere bine deosebite— neagră, mongolă, germană și mediteraniană 
— rase, din al căror amestec au rezultat toate varietățile de oameni 
acum existente pe suprafaţa pămintului ; ne exprimăm această cre- 
dință fără ezitare. deşi antropologii, printr'o obiectivitate, credem, 
râu înţeleasă, se abțin de a incerca să reducă prin. analiză, ze- 
cile de rase enumerale și descrise de ei, la citeva primitive. 


8) Cartea d-lui Tenohari Antonescu, „Lumi witate* e frumos serisă 
şi foarte înteresanta în studiile privitoare lu literntura indiană, chuldeană 
și egipteană ; este insă en folu) neindastulătoare în partea ei antropologicà. 
n capilolul: „Cum su format preistoria”, uutorul se unește cu părerea 
„celor mai insemnați antropolegi din America şi Europa“ „eà tipurile fun- 
domentale sle raselor omenești de ustăzi se regăsesc cu caracterele lor 
Incă din timpurile cele mai vechi ale cuaternaru ui, că prin urmare spoje 
omeneasca in arest timp indelungat de citeva sute de mii de ani nu a 
schimbat intru nimic in constituția sa fizica“; „că omul u trebuit sa aibă o- 
disfägurare lungă de vistà, să incerca mii şi mii de reacuri mai înnainte 
influențele pulernice ale climei $i felului de hrană, pentru ca trunehiul pri- 
miliv să fi dal nastere alitor mifdiţe nenumărate, Inrit xü acopere pa: 
Tatu Intresgä a gleboki, incă din timpurile cuaternare, iar varietatile dife- 
tite omeneşii sà devie aproape adeciirale sperii. Nu posto fi ajuns 
durala evalerpsiuloi, oriett de lupgä ar fi fost, pentru cu să explice nse- 
menea prefaceri adinci. De aceia ucroia txistenții omului erpiar.” 

D. Antonescu vitează mal alea pe Kollman. Dar acest savsnl n sus- 
ținut în luevările sale că rasele actuale nn şi-un sehimbal enrselerele „cet 
puțin din timpurile Delvriuini" —udiră de vre-o zece mil de ari.. nu? 
Cum ajunge D. Antonescu la rileva sule de mii?! 

lar in ul doilea studiu, D-sa işi propune să de monsire ca Dacin esta 
atria primitiva n „Arienilor",—tntelėgind Pe Arivni, după vecher concep- 
{ione filologieä. popoarele ce verbese Hmh indo-europene, D-sa pare a mr 

bogat de samă ca rhiar savanții pe curi-i citează, ca Penka și Poesrhe, 
inteleg prin Arieni rasa Hondă. Unul dia argumentele dlui Antonerea 
esto umslorul : 

ura ariauă cuprinde pe de o perte popoare  dolicoblurde cu Ger- 
manii Celţii, Grecii vechi ete. iar pe de alia parle, aro brune sì bra- 
chicefole, ca Latinii, Slavii, Armenii. Albanezii, Dacii, ele. Cum tusa Penka 
priveste drept cauză principală şi enică n transformůrii fizice a trupului, 
candițiile elimatolcgice,-dacă er fi să admitem teoria lui asupra originei 
scandinave a rasel ariane, sr wma ca această rasă så fi fost numai doli- 
cocefală şi blondi, cu ochi albaştri {Der tocmai aceusla uomite Penka t} 
Fiindea Insa găsim şi o adoua diviziune eu caractere brachivefale, trebue 
să căultm lcczşul de formare şi desvollare a rasei, aiurea, şi anume In- 
ir o tegiune ca Dacia, esie are cele două clime ale Earopei: useată şi 
caldă la pes unu dă şi rece w munte, De aceia Me ghiurii dela ses sint- 
mai bruni, iar Seculi dela munte, mai blonzi, ca și Moţii printre Romini, 

Cu alle cuvinte: 

Pe deoparte nu ajung sute de mii de ani pebtru schimbarea carac- 


CLASIFICARI LITERARE 225 
p— ——————————— 8 


Pentru problema care ne preocupă, e interesant să stabilim 
mai întiiu cum se deosebesc intre ele, din punctul de vedere 
psiho-fiziologic, cele două ramuri primitive ale rasei albe. ”) 


Stuart Mill a arătat cel întăi putinţa şi nevoia de a se In- 
temeia o știință a caracterului— FElhologia— pentru cercetarea na- 
turii şi originii variaţiunilor in luncţionarea legilor generale ale 
sufletului omenesc, variaţiuni, în virtutea cărora, în faja aceloraşi 
imprejurări, firi deosebite reacționează in modul cel mai deosebit, 
Psihologii care s'au incercat să realizeze concepțiunea marelui 
ginditor.—cel puţin cei lranceji, pe care-i cunoaștem +°), —s'au mär- 
ginit la acele şubrede clasificari intemeiate pe descrieri exterioare, 
pe care le intilnim la inceputul ori cărei Științi, şi despre care 
am vorbit în primul nostru articol. Singur Fouillte, în cartea sa 
Temperament el caractere, a incercat să clădească o Ethologie 
deductivă, pe temelii fiziologice,— dar clădirea lui e cu totul fan- 
tastică, asemănătoare in trăinicie unui castel de cârţi, cum vom 
arăta cu alt prilej în mod amănunțit. 

Aici nu vom imbrățișa problema In toată complexitatea ei, 
ci ne vom mulțumi cu o schemă, din care să putem deduce in 
mod limpede, cele mai insemnate insușiri sufleteşti care deosebesc 
pe german de rasa mediteraniană. 


terelor de rasă; iar pe de alta parte, vre-o mie au fost de ajuns ca să di- 
ferenţie ze—cum mu se poate mai mulé: in dolico-blonzi și brachi-bruni—ele- 
mentele aceluiaşi popor, (maghiar) trăind la o mică depărtare unul de altul, 
„_ Penka, toe penirură ințelege prin arieni rasa dulicoblondă, F ad- 
mife infivenţa climei ca pricină a caracterelor neestei rase, de aceia ti pre- 
gorune origines in Scandinavia, unde este şi astăzi centrul ei de mă 
ate, 
Un alt argumant in favoarea Daciei ca origine a rasei ariene, àr fi 
pial că în Galia brouzul a venit dinspre Caucaz. po artera Dunării, adus 


Celti din Dacia 
Celți nu, dar de populația precellira, neorianä, privita de unii 
ca şi facind parte din rasa brachicefală neolitiea ; aceşti liguri au 


fest. mai apoi cuceriţi de blonzii Celţi, cari le-au impus limba „arica” şi au 
forma! elasa lor stăpiniluare, 

9) Pentru antropologie, einogrufie, preistorie, a se vedea intinsa lu- 
rare a lui Ranke „Der Mensch“, monumentula operă a lui Halzel „Val. 
kerkunde“, Deniker „Les races humaines", şi mai alex eye ră pe ultimii 
15 ani a revistei franceze „L'Anthropologie”, Bauă ar fl şi ca ui Ripley, 
pa care n'o cunoaglem, „The races ot pă apărulă în 1900.— Chiar 
ducă din punctul de vedere antropolugie, erediuța noastră In existenta a 
Patru rase primitive, ar fi gresita, este insă muljumitoare din punetul do 
vedere al psihologiei de rasă, de oarece serveşte, <a patt paralelă cu 
adevărul, peu evordonaren tuturor faptelor cunoscute, 

10) Paulhan, „Les caracteres*; Louis Prat. „Le caractère empiryque èt 
la personne“; P, Malnpert. „Les élćmenis du caraetâre et leurs ] de 
combisaisen" ; Ch. Ribery. „Essais de clasilication naturelle des raractêres"; 
Fr. Queyrat. „La earacióre et Pèducation morale”, 


5 


226 VIAȚA ROMINEASCA 
c o ATA ROMINEASCA 


Intreaga noastră activitate sufletească ne-o putem inchipui, 
grosso modo, sub forma unui curent nervos, care pornind dela 
periferia nervului sensitiv, se comunică la creer ca sensaţie, face 
acolo felurite circuituri ca intrun ghem, şi se descarcă apoi ori 
prin firul motor în mișcări voluntare, ori prin marele simpatic 
innăuntrul organismului, — unde accelerează sau deprimaă viața noas- 
tă vegetativă ; iar curentul nervos el insuşi, se poate concepe 
ca o explozie care se comunică treptat printr'o serie de grămă- 
gioare de praf de pușcă, după ce prima grămăgioară, cores- 
Punzind simțurilor, a explodat sub puterea unei excitațiuni 
din afară, 

Insă procesul de propagare a exploziei, pe care Wundt ii 
numeşte procesul de irituție, este în fiecare clipă intovărășit de 
un alt proces, pe care tot Wundt îl numeşte de oprire : substanța 


intrece pe cel de iritație, il paralizează şi intrerupe sensația in 
mersul ei. Cind insă excitația creşte, procesul de iritaţie invinge 


„Cceiu un caracter tetanic (de spasm)... Proprietatea trunchiurilar 
„Dervoase și a ramificărilor lor, de a opune o mare rezistența 
„iritațiunilor, este cu deosebire potrivită pentru a apăra organele 
„centrale contra grămădirii excilațiunilor sensoriale, fără scop, 
„lipsite de finalitate“. Cu alte cuvinte, fiindca în fiecare clipă fie- 
care părticică a trupului nostru primește cite o sensație, dacă 
toate ar reuşi să ajungă la creer, În mintea noastră ar fi un 
haos. Deaceia, cu cit sistemul nostru nervos este mai intreg și 
mai bine hrănit, cu atita se apâră mai energic in contra impre- 
siunilor nefolositoare. „Ceia ce numim aptitudinea de a lucra a ner- 
„Vului, este evident o funcţiune simultană de oprire şi de exci- 
„Citaţie, Cu cit un nerv e mai apt a funcționa, cu atita puterile 
„de oprire și excitație sint mărite intr'insul. Dacă nervul este is- 
„tovit, aceste două puteri, dar în deosebi cea de oprire, este 
„mMicşurată, Iritabilitatea devine mai mare: contracţiunea ține mai 
„mult, dar e mai slabă: şi cu cit nervul e mai obosit, cu atita 
„iritațiuni noi il obosesc şi mai tare n), 

Dealtiel, nervul, cum arată Wundt, nu-şi reface el insuşi 
In orice caz, decit o pārte din materia descompusă, iar restul 
Pi 


W; Wundt. gge ments de Páychologie physiologique*—{trad, fean- 
+ > 


A 
ceză), Vol. I, p. 258— 


CLASIFICARI LITERARE 227 


1 imeşte dela celulele ganglionare, care sint niște adevărate 
lesa de materie nervoasă ; și tocmai pentrucă rezerva o 
substanță este așa de mare în elementele centrale, deaceia ge 
cle aşa de puțin simțitoare,—adică nu reacționează de uz a 9 
iritafie mică, dar reacționează în pir foarte puternic o iri 
iune energică, sau la una repeta $ 
a an ine sistemul nostru nervos se comportă ca supapa 
de siguranță a unui cazan cu aburi: dacă supapa se mișcă în 
greutate, atunci se ridică rar, dar cu putere, și ese abur molt; 
iar dacă se mişcă lesne, atunci se ridică puţin, dar mai des, 
i es ufin. 
7: jg apan pc de vedere va trebui să cercetăm cum func- 
fioneazā sistemul nervos la cele două ramuri ale rasei albe. 


. 
+ . 


asa blondă, desvoltindu-se in nordul Europei, intr'o clima 
si w, 5 şi eds a avut şi are nevoe, cum ştim, de o hrană 
foarte imbelşugată, căci pe de o parte respirația e foarte aclivă 
din pricina frigului, iar pe de altă parte, lupta cu natura e grea, 
din pricina trebuinjelor numeroase şi anevoe de mulţumit. Prin 
urmare la această rasă, organismul funcționind repede şi singele 
fiind mereu încărcat cu materii hrânitoare, sistemul nervos trebue 
să fie și el foarte bine hrănit. Atita ar fi de ajuns pentruca 
„explozia“ nervoasă să se propage greu dar cu putere. 

Mai intervine insă şi principiul exerciţiului, de care vor- 
beşte Wundt: „supapa“, deschizindu-se mereu, slăbeşte. Insă la 
omul care trăcște Intro climă aspră şi duce cu natura o luptă 
grea, nervii nu au prilejul să se ascultă, ci din contra, se tocesc, 
fiindcă mai mult se exercită sistemul muscular decit cel nervos. 
Şi intrucit fineţea simţurilor ar fi o slăbiciune in mijlocul unei 
naturi dușmănoase, selecțiunea naturală a trebuit să lucreze și 
dinsa ia micșurarea impresionabilității, Insfirşit rasa meditera- 
niană a eşit din epoca de piatră cu cel puțin cinci mii de ani 
innaintea celei germanice, care este astfel cu mult mai tinārā 

nsa. 
g fra pricini —şi s'ar putea găsi cred şi altele—care au 
jâcut ca la omul blond de nord curentul nervos să se propage 
ı dar cu re! A i putea 
mii Raaka nat dl la care am ajuns cu ajutorul teoriei fizio- 


A nile nervoase —zice Fouillċein Temptrament et caractère — 
Pa, sp pp mei pete sufăr din contra o lutirziere destul de mare 
„in centre, Care-i pricina acestei iulirzieri ? moi, este mişearea con- 
„rară de refacere care vine să precumpăneaseă, mai mult sau mal utin, 
-mişcarea de descompunere, și care opune astfel o rezistență curentului de 

iberata“, 
eane francez îşi asumă la 1901 o teorie e care Wundt a expus-p 
la 1574, elada apărut prima ediție germană u Ps iei fizialogiee. Dealtfel, 
şi intrebuințarea pe caro o dă Fouiliia tenriei maestrului, este cu totul 


greşită, 


228 VIAŢA ROMIXEASCA 


logice a lui Wundt, este de o neinchipuită insemnătate, 

In adevăr, sensaţia fiind puternică, imaginea, care este un 
ecou al sensaţiei, va fi și dinsa intensă, —cu atit mai intensă cu 
cit creerul este şi el bine hrănit. In creerul germanului lumea 
reală se va oglindi, aşa dar, în mod foarte credincios, memoria 
materială va fi desăvirşită, viziunea plastică neobișnuit de mare. 

Afară de aceasta, curentul nervos propagindu-se incet, ela- 
horarea interioară a materialului venit din aiară prin simţuri este 
măi mică, — ar elaborarea presupune mai totdeauna şi o alterare, 
Insfirșit, judecata fiind lentă, are timpul și inclinarea de a còn- 
sidera la fiecare hotărire şi argumentele contrare: va fi deci 
mai sănătoasă, mai „Inţeleaptă“. 

In privința sentimentelor rasa germanică se va deosebi de- 
asemenea de rasa mediteraniană. è 

Funcționarea intensă a organismului se traduce prin acel 
concert de plăcute sensațiuni organice, care au o inriurire aşa 
de hotăritoare asupra obișnuitei noastre dispoziţii sufleteşti, Bo- 
gata rezervă de energie a sistemului nervos,—tensiunea, sau tos 
nalitatea lui innaltă, — face ca sensaţiunile, activitățile, toate fenas 
menele vieţii trupeşti şi sufleteşti să fie insoțite de plăcere. lar 
sentimentele propriu zise, care nu sint decit o revărsare de ener- 
gie nervoasă (in legătură cu anumite asociaţii de idei), prin 
marele simpatic, pentru accelerarea sau deprimarea vieţii vege- 
tave, au să fie şi ele puternice, adinci.—nu însă pasionate, 
căci pasiunea este o elaborare cerebrală, 

Din punctul de vedere al voinţei, Germanul a trebuit să 
fie— din pricini lesne de Ințeles— statornic, activ cu răbdare, 
energic, însă lipsit de impulziuni. 

In rezumat dar, pe home europaeus Il putem caracteriza 
astiel : ca inteligența—obiecliz ; ca atectivitate— optimist, senti- 
mental, cu dragoste de viaţă; ca voinţă — ponderat, 


= 
a » 


Rasa mediteraniană s'a desvoltat din contra in mijlocul 
unei naturi blinde şi darnice, unde trebuințele vieţii sint nein- 
semnate, unde la nevoe se poate trăi—ca Bramahnul indian la 
bătrineţe — aproape fără haine şi lără adăpost, cu Iru-tele pomis 
lor roditori şi cu apa limpede a isvorului. Popoarele meditera- 
niene au preferat în totdeauna, ori viața păstorească, precum a 
gäsim la Arabi,— consideraţi de antropologi după caracterele lor. 
fizice ca prototipul rasei, — la Iberi, la Ebreii din biblie, la Ber- 
berii din nordul Alricei ètc., ori viața comercială, cum o cunoaş- 
tem la Fenicieni, la Cartauineji. şi in general in timpurile isto- 
rice la toate popoarele de civilizaţie semitică. Agricultură au 
făcut numai de nevoe, siliți de inmulţirea populaţiei, şi numai 
in regiuni foarte prielnice, cum au fost de pildă malurile Nilului, 
ale Tigrului şi Eufratului,—pe cind pe Germani li intilnim pre, 
tutindeni și totdeauna agricultori, 


CLASIFICARI LITERARE 223 


Cind insă respirația este puțin intensă și activitatea fizică 
relativ mică, o hrană uşoară e indestulătoare ; singele e mai puţin 
bogat, nervul mai slab hrănit, iar „puterile de excitație şi cele 
de oprire“ sint mult slăbite; prin exercițiu continuu, simţurile 
omului mai puţin robit muncii trupeşti se ascut, iar selecțiunea 
naturală, lucrează şi dinsa în sensul rafinării nervoase, —ioarte 
folositoare într'o climă unde lupta intre oameni iar nu lupta in 
contra naturii vine pe intăiul plan. Instirșit căldura măreşte ca 
Insăşi in mod nemijlocit iritabilitatea sistemului nervos. 

Prin urmare ja Homo mediterraneus curentul nervos a 
trebuit să se propage repede şi slab, —lapt fiziologie elementar 
din care vom deduce iarăși intreaga psihologie a rasei. 

Intăia urmare a „iritabilității* este un fin spirit de obser- 
vație, care atinge culmea în poezia arabă şi care derivă în cea 
mai mare parte din sensibilitatea pentru ațițări ușoare, — nebaă- 
gate în samă de alții... 

A doua urmare este inclinarea la raționament abstract. Dis- 
punind de energie nervoasă puţină, iar solicitările din afară fiind 
din contra foarte numeroase,—din pricină că simțurile primesc 
şi comunică la creer excitațiunile cele mai neinsemnate, — Me- 
diteranianul se va simți copleşit de mulțimea sensațiunilor, cu 
atit mai mult, cu cit fiecare din ele, ajunsă in creer, trezește, în 
circuitul ei repede, imagini nenumârate ; iar din pricina sensației 
slabe şi a creerului mai slab hrănit, putinţa de memorizare este 
departe de a fi egala cu a Germanului, necum să mai şi cores- 
pundă bogăției materialului adus de simţuri. Deaceia Medite- 
ranianul se va ajuta activind ceia ce numește Wundt: „fu- 
ziunea imaginilor inrudite“, adică pe de o parte condensarea lor 
în noțiuni, iar pe de altă parte ordonarea noțiunilor în cadrul 
unor legi generale. 

O a treia urmare a iritabilității Mediteranianului este fan- 
tazia— de care Germanul este aproape cu totul lipsit. Deja elabo- 
rarea materialului de imagini după normele Logicei,— elaborare 
așa de intensă din pricina uşoarei propagări a curentului nervos 
în creer,—face ca lumea din alară să se oglindească în mod nu 
tocmai credincios in creerul Mediteranianului, ştiut fiind că ela- 
borarea aduce cu sine şi o alterare; cind însă normele adevă- 
rului formal şi real vor fi părăsite, și imaginile, Jntro repede aso- 
ciare, se vor combina liber după tendinţele pasionale sau este- 
tice ale individului, atunci subiectivitatea va ajunge cu totul 
precumpânitoare... 

Din punctul de vedere sentimental, urmările „iritabilităţii“ 
Sint de asemenea hotăritoare. 

Sistemul nervos al Mediteranianului, care cum am spus 
dispune de o rezervă de energie nervoasă mai mică, pe cind 
consumarea acestei energii se face din contra pe o scară mai 
intinsă—are o tendință către deficit; din care pricină meditera- 
nianul, deși mai simţitor la feluritele neplăceri ale vieţii, are 
totuși mai puţină putere de a reacționa contra lor; şi tot din 


230 VIAȚA ROMINEASUA 


pricina slabei tensiuni nervoase, sensaţiile, activităţile, toate fe- 
nomenele vieţii trupești și sufleteşti, sint dureroase uneori, și 
foarte adesea indiferente, neatrăgătoare, Că funcționarea lentă a 
intregului organism tinde a se traduce printr'o cenestezie nemul- 
țumitoare, e de asemenea probabil. 

De aici inclinarea la pesimizm a religiunii orientale, cum 
o găsim, nu se poate mai caracteristic exprimată, în poema 
chaldeană a lui Jzdubar şi In toată literatura indiană; de aici 
caracterul grav, sombru și nesociabil al iberului, aşa cum nil 
arată scriitorii din vechime, greci şi latini: de aici melancolia 
dureroasă a muzicii orientale şi sudeuropene,—şi chiar a doinii 
noastre, pe care Rominii, Sirbii, Litvanii, au imprumautat-o de la 
Traci, şi care exprimă, nu „durerile de care moare un neam 
întreg“, ci jalea acelei slăbiciuni a mediteranianului, care trebuia 
să-l deie pradă, mai intâi congenerului său Homo alpinus, şi 
apoi, contopit cu acesta, omului blond, stăpinitorul lumii '3),.. 

Tendinţa către deficit a sistemului nervos și nemulțumirea 
de viaţă pe care o pricinuește, explică în mare parte şi caracte- 
rul fantastic al literaturii popoarelor mediteraniane : căci nemul- 
țumirea de realitate a silit pe om în totdeauna să se relugieze 
în lumea închipuirii,—pe care mediteranianul o crează cu atit 
mai ușor şi cu atit mai frumoasă, cu cit insă-şi gindirea lui e 
mai repede şi mai ascuţită. 

Care va fi insă caracterul acestei lumi Inchipuite ? In ce 
direcţie va fi ea superioară lumii existente ? 

Răspundem : va fi o condensare estetică a realităţii, 

Pentru a ne lămuri, să luăm exemple din domeniul sim- 
tului gustativ. 
„La rasa germanică mincarea şi băutura, —ca funcțiuni fi- 
ziologice fundamentale—sint însoţite de un intens sentiment de 


13) Tracii ernu un popor fonrie nervos ; Orfeu, geniul muzicei la Greci, 
era ful unui rege trac; renumitele mystere, cu amestecul lor caracteristice 
de misticism aprins şi neinfrinată seusualitate, erau de origină tracă şi au 
avut o mare inrlurire asupra creştinismului primitiv ; legătura dintre mystere 
şi religiunile semitice, evidentă dealtfel, se arată şi în faptul că mitul Pro- 
rerpinei— mitul central al erelor—se regnseşte în poema chaldeană a lui 
Izdubar: „Călătoria zeiței Iştar in infern“. Contrastul desavirzit dintre 
roliziunea mistică a Tracilor şi religiunea naturalistă a Greeilor, se limu- 
reşte, ponte, prin aceia că homo alpinus, congenerul lui Peninsulei Balta- 
nens, sa oprit, ca păstor ce era, in părțile muntoase ale homo mediterra- 
nice, pe cind Germanul agricultor caran venit dupa dinsul, s'a coborit în 
Grecia.. Doina, care este una din cele mai rafinate melodii ereate de mu- 
zica orientala şi ar avea o mara asemânaie, zive-se, cu mutica arabă, a 
fost de sigur imprumutata de homo alpinus dela eongenerul siu meditera- 
pia aa be ir ea cu eri ma = r5 päscut. Paepe cercetari 

ovedi, credem, ea a a fost păstrată slorul romina din Cur- 
pati. probabil adevăratul Romin— brun, fa ret are rotundă, nas aqul- 
A i oiaberamtat gt Mai nmlt mediterraneus deci! a 
nus? — urmaş acului care a rominizat pe urmă ulaliile agri- 
cole străine, slave şi de altă origină, din cim w Insă aer eră e. 
tor a fost mai ferit, şi de urgia năvălirilor, şi de asuprirea paturii stapini» 
toare romineşti, 


CLASIFICARI LITERARE 231 


plăcere, de acel ecou organic adinc pe care Psihologia Il nu- 
meşte savoare și care corespunzind mulțumirii unei trebuinți a 
intregului organism, este altceva de cit sensaţia gustativă propria 
zisa. Popoarele nordice consumă şi astăzi enorme cantităţi de 
carne aproape crudă şi de legume abia opărite, hrană ce pare 
cu totul insipidă unui meridional. Ecoul organic adine al func- 
țiunii de alimentare, explică şi înclinarea germanului câtre al- 
coolism. inclinare care nu-l pârăseşte chiar cind ajunge să trä- 
iască într'o climă mai dulce. 


Mediteranianul din contra, potrivit funcționării incete a or- 
ganismului său, este de o rară sobnetate; insă din pricina rafi- 
nării generale a sistemului său nervos, pune mare preț pe sen- 
sația gustativă propriu zisă—sensaţie pe care natura insă-şi i-a 
dat-o omului ca un stimulent cu totul secundar... Spaniolul, de 
pildă, —cum arată Taine, după M-me D'Aulnoy,—mânincă puţin, 
iar mincarea lui e atit de condimentată că „arde gura“: „multe 
doamne din aristocrație se hrănesc numai cu șocolată* zice 
M-me d'Aulnoy*. 

Cu alte cuvinte, luncţiunea fundamentală fiind slabă, stimu- 
lentul e mărit și din secundar ce era, trece pe intăiul plan. 

Dar plăcerea aceasta sensațională constitue tocmai ceiace 
Fechner numeşte elementul direct al sentimentului estetic: ea 
corespunde, de fapt, unei cheltueli cumpătate de energie nervoasă, 
Fiecare din simţurile noastre cuprinde elemente diferite, care, cores- 
pund unor sensaţiuni diferite; ṣi cu cit sensaţiunile sint mai va- 
riate, cu atita cheltuiala de energie e mai cumpătată și plăcerea 
mai mare. De aici variaţiunea și simetria, ca condițiuni esenţiale 
ale sentimentului estetic. 

Dar atară de elementul direct sensaționai, sentimentul este- 
tic mai cuprinde şi un element asocialiv —cu mult mai insemnat 
decit cel dintâi, Aşa de pildă, precumpânitor este elementul aso- 
ciativ in plăcerea de a sorbi din apa cristalină a unui isvor de 
munte, în plăcerea de a bea șampanie la ocazii mari, in plăce- 
rea de a minca „miel fript pe iarbă verde“, in plăcerea de a 
lua parte la o masă impodobită de argintării, cristaluri, flori şi 


Populaţia de cimpie a Moldovei, mai bâlana şi daci cu mult singe 
„germanic“ (adus de slavi, și poate de alle eiemente mai vechi) cinta, dupa 
cum ne amintim din copse. melodii monotone, trăgânale, asemănătoare 
eu unele melodii slave prin simplitatea lor... ; 

Dar tonte acestea sint presupuneri, şi lo dam cu atari, Antropologii 
sint unanimi în a considera poporul romin ca format din homo alpinus, foarte 
aseminâtor ulației din centrul bre nd) după ce mâsurâlori, nu ştim, — 
Ca acest prle) obserțăm că nuvela d-lui Sp, Popeseu, din nomärul trecut 
al „Vieţii Romineşti“ : Isbărirea Westemului—cea mul'bună din cite n seris 
d-sa—a fos! pentru noi o udevărată revelaţie : că țăranii romini, sau cel pu- 
ţin unii {Arani romiui, sint abuciuntali de un misticism aşa de exaltat și 
tragic, cum ni-l arata d, Sp. Popescu, nu bânuiam. Moștenire tracă... 


2:2 VIAȚA ROMINEASCA 


femei frumoase, in toalete splendide 14)... Insă acest element aso- 
ciativ se reduce pe deoparte, în ultimă analiză, tot la cel direct 
şi este proporţional cu dinsul, iar pe dealtăparte este proporţional 
şi cu iuțeala de gindire—insuşire de asemenea caracteristică me- 
diteranianului, 

Prin urmare avem aici incă un contrast fundamental intre 
cele două rase din punctul de vedere al simţirii : rasa meditera- 
niana este înclinată la esfelism, pe care-l introduce pe cit e 
posibil în viața reală, dar mai ales clădește pe dinsul viaţa 
inchipuilă; rasa germanică din contra, din pricina înnahtei ten- 
siuni nervoase şi a cenestesiei admirabile, iubește viaţa reală In 
intregime, sub toate formele ei, şi o insullețeşte cu acea 
căldură sufletească statornică pe care o numim sentiment. 
(Sa mai spus, cu drept credem, că clima aspră, inchizind 
pe om In casă, cu familia lui, şi micşurindu-i plăcerile sensuale, 
i-a desvoltat sentimentele familiare Şi indirect pe cele sociale, 
Istoria ne şi arată că toate popoarele precumpănitor meditera. 
piane au căzut pradă celor alpine și germanice, mai ales din 
pricina lipsei de solidaritate socială, Se poale vedea aceasta 
foarte bine, in lupta Iberilor și a Cartaginejilor cu Romanii, şi 
in lupta Arabilor cu Spaniolii Vizigoţi). Şi cum dragostea de ga- 
meni şi problemele efice pe care acest sentiment le ridică, cresc 
proporțional cu dragostea de viață, opoziția poate fi mai bine 
formulată așa: Germanul are despre viața o concepție etică, iar 
Mediteranianul, mai mult estetică. In ultimă analiză, cea dintăi 
se Intemeiază pe plăcerile adinci organice, iar cea din urmă pe 
plăcerile simţurilor. 

* ý * 

In shirșit, o ultimă deosebire intre cele doua rase din punc- 
tul de vedere al simţirii, este în deosebi hotăritoare, și pentru teza 
acestui articol, și pentru sinteza finală a intregii -noastre lucrări, 

Germanul este epic, Mediteranianul, liric, 

In fafa unei mișcătoare scene reale, Germanul, obiectiv cum 
este,— din pricina sensaţiunilor sale intense, — iși va intipäri in 
minte toate amănuntele intimplării şi va fi afectat de un senti- 
ment puternic şi liniştit—liniștit, căci impresiunea, deşi puternică, 
se propagă cu greu în creer, revărsindu-şi prisosul de energie 
înnăuntrul organismului, ca un curent electric care silit să treacă 
printr'un fir subțire se preface In căldură şi lumină. Meditera- 
nianul din contra, va primi o impresiune slabă, care insă in 
anume împrejurări, — găsind In sistemul apercepliv numeroase cle- 
mente inrudite— se va propaga in creer cu o iuțeală extraordinară, 
și hrănit cu toate elementele pe care ile pot procura impresiu- 
nile anterioare, va degenera repede in acea turburare adincă pe care 
Psihologia o numeşte emoțiune, şi care repetată şi exagerată dă naş- 
tere pasiunii. Emoţiunea va altera la rindul ei cele citeva elemente 


14) Vezi Fochner „Vorschule der Aasletik*, gi vulgarizarea teoriilor 
de către Guyeau, in „Problèmes de VEstelique contemporaine*, 


CLASIFICARI LITERARE 233 


ale percepțiunii pe cari spiritul de observaţie le va fi ales și reținut 
ca mai caracteristice — și astfel intreaga temelie a poeziei lirice este 
creată, Mediteranianul este subiectiv, nu numai din punctul dee- 
dere al cunoaşterii, ci şi din cel, al simțirii, căci la dinsul sensațiu- 
nea fiind slabă, iar propagarea ei interioară, foarte repede, se 
naște o disproporție între imaginea realităţii şi ecoul ei sufletesc, 
in acest înțeles, că ecoul fiind mai intens decit imaginea, atrage 
asupra lui atenţia conștiinții, In faţa unui peisaj, Mediteranianul 
va Îi mai puţin solicitat să-i descrie contururile, decit emoţiunea 
pe care i-o pricinueşte, Subiectivismul acesta se mai exagerează 
şi prin slăbiciunea reacţiunii. Din pricina slabei tensiuni a între- 
gului sistem nervos, Mediteranianul nu are, ca Germanul, reac- 
tiunile voinței proporționale cu excitațiunile din afară, ci acumu- 
lează aceste excitațiuni, pentru a le descărca deodată şi arare- 
ori în impulsiuni violente, In acest înțeles s'a spus de Arab, sau 
de Spaniol, că are un caracter concentrat: de obiceiu indolent, 
pasiv, cu mişcările incete şi grave, adesea nemișcat, el ascunde 
pasiunea interioară, care isbucneşte in anumite momente cu 
mare putere, Insă cu aceasta am caracterizat pe Mediteranian şi 
din punctul de vedere al voinței: este un impulsiv. 

Următorul tablou sinoptic rezumă caracterele celor două rase: 


Homo europaeus Homo mediterraneus 


plasticitate spirit de observaţie 
gindire concretă gindire abstractă 
Ca inteligență memorie raţionament 
i obiectivitate subiectivitate 
realism fantazie 
optimism pesimism | 
D | concepție elică concepție estetică 
Ca simţire sentiment impresionabilitate 
| echilibru pasiune 
Ca voință | ponderaţiune impulsivitate 


Pe temeiul acestor caractere ne putem ridica la următoarea 
generalizare care privește deopotrivă şi clasificarea în şcoli şi 
aceia în genuri literare: Germanul este epic și clasic, Meditera- 


nianul liric şi romantic, 


Intorcindu-ne la literatura medievală și trecind dela pri- 
mul ci curent, epic şi clasic, la al doilea curent, liric şi roman- 
tic, vom arăta că cel dintâi se datorește unor elemente germanice, 
iar cel din urmă unor elemente mediteraniane. Innainte de aceasta 
însă, finem să cercelăm cum se manifestă cele două rase in alte 
domenii ale culturii omenești, ca muzica, pictura, sculptura, re- 


igi i altele. 
AETS H. Sanielevici. 


a a a a 


Cronica ştiinţifică 


Insectele care transmit boaiele parazitare 


Siirşitul secolului al 19-lea a realizat un progres imens, în ce pri- 
veşte originea și modul de propagaţiune a boalelor epidemice, 

De unde odinioară se credea că aceste boale provin din cauza 
alterațiunelor chimice ale atmosferei, ştiinţa experimentală a dovedit pen- 
tru majoritatea lor, că sint produse de diferite organisme microsco- 
pice, care irăesc ca parazite h corpul omului. 

Diseminaţia acestor parazite se face în mare parte de cătră insec- 
tele sugâtoare de singe, 

Aparatul lor bucal este conformat ca cel mai perfect instrument 
chirurgical, cu ajutorul căruia înţeapă pielea şi aspiră sîngele victimei, 

Unele insecte servesc numai ca simple vehicule, ele transportă 
paraziţii microscopici de pe oamenii bolnavi pe cei sănătoşi, astfel sînt: 
musca, tâunul, ploşniţa, şi puricele, altele din contra sint indispensabile 
parazitului ca să se poată desvolta, în cazul acesta ele servesc ca o gazdă 
intermediară. In categoria aceasta intră fințarii, şi parazitul diseminat de 
cătră aceste insecte îşi face un ciclu al desvoltărei sale în stomacul lor, 
iar o parte In singele omului bolnav. 

Ţinţarii constitue 13 un loc o familie, pe care ştiinjiliceşte o nu- 
mim culicide, Ei au corpul subţire, picioarele lungi, antenele de asemenea 
lungi şi ornate cu peri, o trompă lungă şi subțire, conformată pentru in- 
jepat şi supt. Ţinţarii se găsesc mai cu samă în apropierea apelor dulci 
şi în special pe lingă bălți, mlaştine, şanţuri, basenuri şi fîntîni. Ei işi 
depun ouăle lor la suprafața apelor liniștite. Din ou esă o larvă lungă- 
reaţă care se agită în apă cu mare rapiditate. După ce larva işi schimbă 
tegumentul de mai multe ori, se transformă în nimfă. Nimfele trăesc şi 
eie în apă ca larvele, au capul voluminos şi respiră cu ajutorul a două 

tuburi situate pe partea dorsală a regiunei toracice. Nimfa în curind se 
imobilizează la suprafața apei, lăsind se iasă din interiorul ei ținţarii 
adulţi. 


Ţinţarii sînt insecte crepusculare sau nocturne. In timpul zilei ei 


— o 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 235 


trăesc ascunşi În grajduri, pe plafonuri şi în colțurile camerilor de dor- 
mit, pe sabt ae. In pivniţi, pe sub frunzele arborilor, pe subt po- 
duri, in fine bri unde pot găsi umbră, dacă nu intuneric. 

Boalele transmise de țințari sint: paludismul, filariosa şi /rigu- 
rile galbene. Din fericire pentru noi aceste A boli din urmă nu bin- 
ue decit în regiunile tropicale şi subtropicale, 

Dintre anion de ţinţari, care transmit paludismul, la noi trăeşte 
genul, Anopheles, care se deosebeste de Culex, un alt gen foarte frecvent 
la noi, chiar prin atitudinea corpului său, A- 
nopheles cind stă liniştit pe un părete verti- 
cal, ține corpul aproape perpendicular pe ci, 
pe cind genul culex tine corpul aproape pa- 
ralel cu păretele. 

Barbaţii se hrănesc cu nectarul din flori şt 
zeama din fructe, numai femelele lecondate se 
hrănesc cu singe din corpul nostru. Barbaţii au 
E antenele penate, stufoase, pe cind antenele fe- ' 
t melelor sint filoforme. Femela de anopheles se 

cu A deosebeşte de aceia de culex fiind că are palpii 

B maxilari deopotrivă de lungi ca trompa, pe cînd 

la femela de culex palpii maxilari sint cu muit 

ma! scurţi ca trompa (Fig. 1). Trompa ținţarilor 

are forma unei teci, in interiorul căreia se află 

şese stilete ascuţite (labrum, epipharinx, hipo- 

+ pharinx, două maxile şi două mandibule), 

d ? Totalitatea acestor stilete împreună cu fa- 

Pie LA Ce Caler AP ringele alcătuesc un fel de seringă, care func- 

Capul eu uparatul bucal ționează după principiul unei pompe aspi- 

în Asophelen. rante-refulante. 

In interiorul capului, dedesubtul faringelui am găsit ') un corp de 
pompă chitinos de forma unui clopot, sau mai bine a unei butelii pr 
şampanie, a cărei gură se continuă cu un canal ce străbate stiletele ş 
prin care ţințarul suge singele, Fundul buteliei este format din o mem- 
brană chitinoasă foarte elastică, pe partea externă a acestei membrane 
se fixează un piston chilinos, (Fig. 2. K.) Coada pistonului se fixează 
de partea internă a capului prin un grup de muşchi (Km) şi grație tei 
muşchi, pistonul poate să se mişte în interiorul corpului de pompă. 

In Interiorul corpului de pompă se deschide canalul glandelor sa- 
livare (spsor) şi prin acest canal saliva încarcață de parasiţii paludismului 
este impinsă în interiorul corpului de pompă. 

Innainte de a vedea cum se servesc țințarii de acest aparat la ino- 


- 


iz 


1) N. Leon. Uber den Sangrûsel der Anopheliden (Zool. Anz. XXVIII 
1904 p. 730). 


23 VIAȚA ROMINEASCA 


cularea paraziţilor in corpul omului, să vedem cum se prezintă acești pa- 
rasiţi şi cum produc ei paludismul, 

Era un timp, cînd se credea că paludismul (Malaria sau frigu- 
rile intermitente) este produs de diferitele miasme ale bălților, pe care 
le introducem în tubul digestiv cu apa de băut, de unde apoi trec in 


Fig. 2.-—Aparatul cu care tințarii inoeuleuză parazitul malariei, 


limphatice şi în singe. Alţii credeau că aceste miasme le introducem în 
corp cu aerul inspirat, de unde vine şi numele boalei de malarie (aer 
tău). Alții în fine credeau că germenii, care produc această boală, rezidă 
în sol şi în praful atmosferic. 

De abea în 1880 Laveran a descoperit în singele malaricilor pā- 
faziții care produc această boală. (Plasmodium malariae, Plasmodium 
vivax şi Laverania malariae). Ei trăesc în interiorul globulelor roşii şi se 


prezintă la început sub forma unor corpuscule nucleate, animate de miş- 
cări amoeboide, Ele cresc tepede İn dauna globulelor, descompunind 
hemoglobina, lar productele ei de descompunere, sub formă de granula- 
liuni pigmentare se îngrămădesc În interiorul lor. Parasitul creşte aşa de 
mare că globula rămine ca un strat subțire deasupra lui. 


CRONICA ŞTIINŢIFICA asr 
3 a 


Nucleul se divide în mai mulți nuclei, care se retrag la periferie, 
Protoplasma se segmentează la rindul ei în o serie de mici corpuri sfe- 
tice numite spori (Fig. 3 D şi D’), care prin ruptura globulei sanguine 
devin liberi. Aceşti spori pătrund şi el în globulele sanguine sănătoase, 
cresc, le distrug în acelaş mod, produc alţi spori, care şi ei continuă a 
se desvolta în acelaş mod. 

In anumite condițiuni, încă necunoscute, sporii, care au pătruns în 
interiorul globulelor, nu mai iau forma amoeboidă, ci se transformă în 
corpuscule semilunare (Fig. 4 A. B. C.D. E.). Cind un țințar înţeapă un 
paludic, absoarbe odată cu singele şi corpusculele semilunare. Ele e- 


Fig. 4.—Desvulturea parazitului semilunar. 


voluează în stomacul jinţarului, îşi schimbă forma, unele devin mai in- 
tăi ovoidale, apoi sferice, acestea sunt elementele femele (macrogamelele, 
jig. 5. C.), altele se transformă în corpuri fagelate, constituind elemen-. 
tele mascule (microgametele. (fig. 5. A. B.) Fecundaţiunea se face im 
stomahul ţințarului şi produsul acestei fecundaţiuni devine un corpuscul 
iungărej, numit Zigot (fig. 5 D.). Zigota pătrunde în păreţii stomacului, 
printre celulele epiteliale, parazitul crește repede, se rotunjeşte, își for- 
mează 0 capsulă protectoare şi se depune la suprafața externă a stoma- 


Fig. î.—A. B. microgomel ; G. macrngomel ; D. Zigol, 


cului, sub formă de nodale rotunde, Conţinutul acestor nodule se de- 
vide în un număr de mici organisme falciforme numite sporazoiți. La, 
un moment dat păretele nodulei se rupe şi sporosoiții se răspindesc în 
toate părţile corpului ținţarului, dar mai cu samă în glandele salivare, 
Cind ţinţarul înțapă din nou un om, muşchii faringelui (fig. 2. m.) 
atit cef superiori, cit şi cei inferiori se contractă şi faringele (fig. 2. Ph.) 
aspiră singele din capilarele plăgei. In acest moment glandele salivare 
secretează saliva, care Încărcată de sporozoiţi se scurge în interlorul cor- 
pului de pompă. Muşchii (fig. 2. Km.) pistonului il imping, de la par-- 


238 VIAȚA ROMINEASCA 


tea posterioară spre partea anterioară, injectind ast-fel saliva încarcată 
de paraziți în plagă, 

Incă o insectă la care, se pare, că parazitul sufere modificări în 
corpul ei este Glossina, o muscă care are mare asămănare ca formå 
şi dimensiune cu tăunul dela noi. Musca aceasta prezintă mai multe 
specii şi fie-care din ele serveşte ca agent de transmisiune a unei anu- 
mite boli, 

Glossina morsitans (fig. 6) numită de indigeni şi îse-tse trăeşte 
în Africa australă, şi transmite boala numită Nagana, care bintue mai 
toate mamiferele de acolo afară de om. 

Animalele cele mai sensibile pentru această boală sint guzga- 
nii, şoarecii, cinii şi momiţele ; apoi vine lepu- 
raşul, cobalul, calul, porcul, bovidele, caprele 
„şi ovidele. 

Parasitul este un protozoar numit 7rypano- 
soma Brucei. Simptomele sint caracterizate prin- 
tr'o febră cu tip remitent, şi o anemie repede. 
Alecţiunea este adesea ori mortală. Bruce, care a 
studiat această boală în Africa, a făcut următoa- A 
tea experienţă: a închis muştele într'un sac de 
gaz şi le-a pus mal întăi pe un anima! bolnav, 
apoi pe un altul sănătos. Citeva zile după ae ` 
ceasta animalul sănătos presenta simptomele obiş- Fi. pe Parang mā- 
nulte ale boalel şi paraziți apărură In singele lui. y 

In Africa occidentală există o boală cunoscută sub numele de 
boala somnului, produsă de o altă specie de Trypanosoma, Tryp. Gam- 
biense (Fig. 7) afecțiune mortală pentru om, răspindită în basenul Sere- 

golului, Gambia, Congo şi Nilul superior, Ea este inocu- 
i Jabilă la cine, pisică, epure, cobai, şoarece, cal, magar şi 
Sary mlel şi unele specii de momiije. Omul este inoculabii de 
cătră Glossina palpialis toarte comună în Senegambia, 
unde boala somnului domneşte în permanenţă, 


Fig. 7.—Try- tto 
panosoma, care 


pian A a Intre insectele care servesc ca simpli agenți de trans- 


singele unuine- misiune, fără a servi ca gazdă intermediară la desvolta- 
gru. rea parazitului sunt: ploşnița, puricele şi muştele. 

Ploşniţa de pat /cimex lectularia) este o insectă pe cit de su- 
părătoare şi scirboasă pe atita de primejdioasă, ea are un miros carac- 
teristic, datorit unui Iicid secretat de o glandă situată în torace: se ouă 
in April şi Mai, ouăle sint albicioase şi se deschid cu un căpăcel pe 
„nde iesă puiul. 

Plooşaițele sint noctambule, în timb zitel stau ascunse prin eră 


CRONICA ŞTIINŢIFICA 239 


păturile pärejilor şi a mobilelor etc., ele sint agentul de propagaţiune a 
ciumei, tuberculozei şi a tiphosului recurent. 

Tiphosul recurent sau frigurile recurente sint o afecțiune care se 
observă în Irlanda, Silesia, Odesa, Egipet, Algeria şi în India. Parasitul, 
care produce această boală, a fost descris de Obermeier,—e! are forma 
unui corp spiralat, subțire şi ascuţit la” ambele sale capete prezentind 
mişcări oscilatorii, In timpul accesului parasitul se află in singe la perti- 
ferla corpului; în perioada apiretică se retugiază în vasele splinei, 

Aparatul bucal al ploşniţei se aseamănă foarte mult cu acel al țin- 
țarului, el este conformat pentru înțepat şi supt. Odată cu singele bol- 
navului ploşniţa suge şi parasitul pe care îl transmite la oamenii sănătoşi. 

Tictin examinind sîngele din corpul unor ploşniţe, pe care le-a lã- 
sat se sugă un bolnav de iyphus recurent, a găsit In el după 77 de 
oare parasitul spiralat. Tot el a experimentat cu o momiţă, pe care a 
lăsat să o Ințepe citeva ploşniţi, care supsese pe un bolnav de thyphus 
recurent şi momița se înbolnăvi, 

Unii autori susţin că ploşnițele inoculează şi bacilul lui Kock, 
Dewevre a publicat o observațiune relativ la răspindirea tuberculozei 
într'o familie, pe care o atribue înţepăturilor de ploşniţi. El a pisat 30 de 
ploşniţe care supsese pe un iuberculos, inoculind cu acest suc trei 
cobai, la cate a determinat o tuberculosă generalisată. 

Pioşnițele puse in contact cu sputa dela tuberculoşi dau după 
citeva săptămini culturi foarte active, 

Puricele /Pulex) este o insectă cosmopolită ; el nu face distincție 
de clasă, sare pe bogaţi ca şi pe săraci; el este cel mai bun acrobat, 
căci sare de 200 de ori mai sus de cit Înălțimea corpului lui. Femela 
işi depune ouăle in crăpăturile duşamelelor, 

El joacă un rol foarte important în propagarea ciumei. Dacă sare 
de pe un om ciumat—după ce l'a muşcat—pe un om sănătos, li ino- 
culează imediat parasitul ciumei. 

Puricele mai serveşte de gazdă intermediară unei lenii mici (Di 
Plidium) care trăeşte în intestinul subțire la cîne. Larva acestor tenii 
trăeşte în cavitatea viscerală a purecelui, cinele cind striveşte şi înghite 
puricele, îndată ce larva ajunge in intestinul lui se preface în tenie, 
Această tenie s'a găsit şi la copii care se joacă cu cinii. 

Tăunii (tobanus) aceste insecte sint foarte comune în ţară la noi, 
mai cu samă in delta Dunătei. Ei formează o familie din cele mai bo- 
gate care numără peste 1,600 de specii. Tăunii sint foarte avizi de singe. 
Femelele atacă omul şi mamiterele mari în timpul zilei, mai ales cind 
arşiţa e mare, Barbaţii se hrănesc cu sucul din flori. Femelele sint a- 
genţii de transmisiune a mai multor boli parazitare, 

Stomoxes. Această insectă seaseamănă cu musca ordinară prin 
talie, colorit şi modul ei de desvoltare. Ea atacă adeseori omul care pe 
lingă că'l incomodeză prin Înţepăturile sale, îi inoculează şi Sura. Sura 
este o afecțiune contagioasă a animalelor de transport din India, cal, 


240 VIAŢA ROMINEASCA 
Do VIAŢA ROMINEAS 


cămile şi bol, Această afecţiune prezintă toate caracterele unei anemii 
pernicioase progresive. Ea este produsă de cătră un parazit microscopie 
Trypanosoma Evansi. 

Muştele ordinare (musca domestică şi musca vomitoria) de şi nu 
au un aparat bucal de ajuns de bine conformat pentru ințepat şi ino- 
culat totuşi pot propaga tuberculosa, ciuma, daiacul, holera şi tiphosul 
în două moduri deosebite, Ele transportă direct bacteriile patogene cu 
ajutorul picioarelor, a aripelor sau a aparatului bucal, sau le înghite şi 
apoi le depune cu escrementele pe substanțele alimentare. 

E lucru cunoscut în spitale, cum în timpul vereli, mușştile se a- 
dună în jurul paturilor cu tuberculoşi şi a scuipătorilor, din fundul că- 
rora pompează produsele expectoraţiunel. Spilmann şi Hauschalter exa- 
minind escrementele, mai multor muşte, care staționase citva timp In 
scuipătoarea unui tuberculos, păsiră un număr mare de bacili ai tubercu- 
losei, Tot ei au mai găsit acest bacil şi în escrementeie de muşte rase 
depe geamuri sau depe păretele unei camere de spital, 

Yėrsin a găsit bacilul ciumei pe muşte; Nuttall a reuşit se infec- 
teze muşte cu bacilul clumei, hrănindu-le cu sucuri de organe de ani- 
male moarte de ciumă, 

„ Raimbert a inoculat la cobai o trompă două aripi şi patru pi- 
cioare, la un alt cobai a inoculat numai o aripă şi două picioare a unei 
muşte care a stat 24 de oare subt un clopot cu singe infectat cu baci- 
lul dalacului, şi după 60 de oare, ambii cobai au pierit de dalac. 

Tsuzuti a găsit în muştele prinse in camera bolnavilor de holeră, 
bacilul holerei iar Ficker a reuşit se găsească bacilul tiphosului la 
muşte pe care le-a hrănit cu acest bacil cu 23 de zile mal inainte, 

Un exemplu instructiv în aceasta privinţă ne dă tifosul din timpul 
tăsboiului American-Spaniol, în care de şi se luasă toate măsurile sani- 
lare cele mai severe în cea ce priveşte apa etc., totuşi epidemia nu in- 
ceta, Causa era că roiuri de muşte, care se ridicau de pe materiile fe- 
cale ale bolnavilor, transportau bacilul tifosului pe substanțele alimentare 
destinate celor sănătoşi, 

In ţările calde mustele mai propagă oftaimia purulentă. In timpul 
sezoanelor calde, spune Laveran, mai toţi copii indigeni au pleoapele 
acoperite cu muşte, ci se obicinuesc cu acest Supliciu şi mai nu mai 
caută a le alunga; imuştele se duc încetul cu incetul, şi ele transportă vi- 
rusul oftalmiei purulente dela un copil la altul, 

Inmulţirea țințarilor, ploşnițelor, puricelor şi a muştelor constitue o 
adevărată primejdie a sănătăței publice, distrugerea acestor insecte a de- 
venit o preocupaţiune serioasă a higieniştilor, 

Dacă pănă în present nu s'a găsit, încă remedii, contra tuturor 
boalelor parasitare, totuşi datorită cunoştinţelor biologice a acestor Insecte 
se pot stabili mijloace sigure contra răspindirei boalelor propagate de ele. 


Dr. N. Leon 


—— ROMICA ȘTUNȚIEICA sa 


+ 
* * 


Din ereziile ştiinţifice ale d-lui dr. L. Cosmo ici, prof - 
cultatea de Ştiinţe din laşi. ih ei 


Scriu aceste rinduri pentru persoanele, care au mai putut crede că 
d. dr. L. Cosmovici nu e cu totul străin de ştiinţa pe care o profe- 
sează. In timpul din urmă, am putut să fac unele constatări, care cred 
că è bine să fie cunoscute şi de d-sa şi, mai ales, de Onor, Facultate, 
căreia aparţine. 

Cele ce urmează au fost culese din cartea d-lui dr. L. Cosmovici, 
intitulată : Zoologie (Anatomie şi Fiziologie animală) pentru liceul real 
şi modern, cl, VII, 1903. 


„Resturile sint aruncate afară prin alte canaluri. 

„Alimentele sint chemate în corpul protozoarelor de cătră curen- 
salii de apd intreținuți de contracțiunile vacuolelor contractile”, 

D. dr. L. Cosmovici este, poate, singurul zoologist, care să nu ştie 
că chiar printre protozoare sint unele care au anume părţi a corpului dife- 
renţiate în vederea alimentaţiei. Aşa, infuzoriile ciliate au o gură, un fa» 
tinge şi un anus, Dar să presupunem că autorul s'a gindit la rizopode, 
forma cea mai simplă de protozoare. La acestea, după d-sa, „alimentele 
„străbat prin canalurile capilare de care este cutreerată protoplasma 
„corporulă“. E surprinzător ca, în anul 1903, d. dr. L, Cosmovici să nu 
aibă nici cele mai elementare noţiuni despre structura protoplasmel a- 
cestor animale. Dacă ar fi văzut, sau măcar ar fi cetit cum se hrăneşte o 
amebă, nu avea nevoe să să inventeze canalele capilare şi curenții de 
apă din corpul protozorelor. 

Chiar presupunind că aceste animale s'ar hrăni numai cu substanțe 
lichide, nu astfel se explică pătrunderea lor in protoplasmă, Ştiut este 
însă că hrana acestor animale constă, în cea mai mare parte, din parti- 
cule organice de tot felul, microbi ete. Ele sint capturate, mai ales, de 
pseudopozi şi întroduse, împreună cu o mică cantitate de apă, în corpul 
protoplasmei, Aceasta formează cela ce se numeşte vacuolă alimentară 
(Jves Delage). 

2) Pagina 18: „In limbă se sfirşesc capetele a două perechi de 
„nervi, unul lingual, ce vine din nervii trigemânari şi se împrăștie în 
„părțile dela virful organului, celalt vine dela glosofaringieni şi se 
„imprdştie In partea dela bază“, 

Pe nedrept desconsideră d. dr, L. Cosmovici nervii hipoglos şi 
coarda timpanului, care fac parte din inervaţia limbil. 

3) Pagina 29: „Exceptind substanțele minerale, alimentele sint 
ade trei feluri : 6 


242 VIAŢA ROMISEASCA 


.3) În locul întăiu, căci acestea sint cele mal hrânitoave, vom 
„pune pe acele albuminoide, ru composițiunea albuminei, numite Incă 
„azotoase /quaternare), căci cuprind C, H. O. Az. pe lingă o citime 
„oarecare de sulf, phosphor şi sărurile amintite mai sus". 

Cunoştinţele de chimie ale dlui dr. L. Cosmovici sint în greşală 
cind susține că toate albuminoidele conţin fosfor şi săruri, Fosfor se gä- 
seşte numai In nucleo-proteide, iar sărurile constituesc o impuritate a 
albuminoidelor, Ele nu întră în compoziţiunea lor elementară. 

4) Pagina 31: „In fine în locul al treilea sint substanțele grase, 
„ce se deosebesc de toate celelalte prin acela că nu sint prefăcute de 
„tubul digestiv, ci numai sfărimate tare, poriinzate așa cd pot trece 
„de-a dreptul în singe”. 

Cu mult Innainte de 1903, se ştia că grăsimele sint saponilicate în 
aparatul digestiv, adică sint desfăcute in giycerină şi acizi graşi, iar a- 
ceştia din urmă se combină cu baze alcaline și formează săpunuri so- 
lubile în apă. Sub această formă se absoarbe cea mai mare parte din 
grăsimea Ingerată, şi bila dizolvă o oarecare cantitate de grăsime şi 
inlesneşte absorbţiunea. Pătrunderea grăsimii insă sub formă porfinzate 
devine din ce în ce mai problematică, 

5) Pagina 34: „Alimentele ajunse în stomac sufăr din partea su- 
„cului gastric, suc acid şi bogat în fermentul numit pepsină (chiag).— 
Se dă numele de „chiag* unui alt ferment, zis și lab ferment, sau pre- 
sură, care se bucură de proprietatea de a coagula laptele. El n'are ni- 
mic a face cu pepsina. 

6) Mai departe, pe aceiaşi pagină, se spune: 

„Balele ce ajung in stomac din cauza alcalinității lor provoaca 
„pe cale reflexă o secrețiune mai imbelşugată de suc gastric*.—Q ast- 
fel de idee, susținulă în 1903, este o monstruozitate, Se ştia admirabil 
de bine la această epocă mecanismul secreţiunii sucului gastric. Ali- 
mentele sint excitantul priacipal al acestei secreţiuni. Primele porțiuni de 
suc gastric sint secretate sub influența calităţilor organoleplice ale ali- 
mentelor (miros, gust), sau chiar numai a vederii lor. In aceste cazuri, 
sistemul nervos central pune în stare de activitate glandele pepsice, prin 
intermediul nervilor speciali. Ajunse în stomac, alimentele continuă să ex- 
cite glandele gastrice, fie direct, fie prin intermediul circulaţiei şi al sis- 
mului nervos, lu nici un caz însă saliva nu este un excitant al secrețiu- 
nii sucului gastric. Pe cînd scurgerea salivei este continuă, aceia a su- 
cului gastric se opreşte, digestiunea siomacală odată terminată. 

7) Pagina 36: „Singele vinos din vilosități trece In maiu (siste- 
„mul vinei porte) încit aduce cu dinsul peptonele și giycosa* —Se caută 
de mult timp peptone in sîngele vinei porte şi nu se găseşte. D. dr. L. 
Cosmovici trebuia să ştie aceasta. ŞI, daca ar fi ştiut că produsele de di- 
gestiune ale substanţelor albuminoide (propeptone şi peptone), introduse 
deadreptul in singe, sint otrăvuri pentru organisme, nu ne-ar spune că 
„singele conține porțiuni din substanțele peptonice ce au rămas neub- 
„Sorbite de elementele corpului (pagina 55). 


CRONICA ȘTIINŢIPICA 235 
Da 


8) Pagina 55: „Partea lichidă a singelui în care se afla globu- 
„lele, plasma, este compusă din apă avind in soluție o mare cătime 
„de substanțe albuminolde, între care fibrina ocupă primul loc. Cind 
„se scoate singele din vinele unui animal, imediat fibrina se precipi- 
„teazd sub forma unor fire mai mult sau mai puțin lungi*.—Tot aşa 
susținea şi Burdach '), la 1837, De atunci însă, chestiunea formării fi- 
brinei a făcut progrese, de care d. dr. L, Cosmovici este cu totul străin. 
Se ştia, la 1903, că fibrina nu este o precipitare a celei disolvite în singe. 
Ea este un corp nou, care se produce în singe, În anume condițiuni, şi 
da formarea ei contribuesc 3 feluri de substanțe: 1) fibrinogen, care există 
în plasma singelui, 2) săruri de calciu, care iarăşi se găsesc In singe şi 
3) fermentul fibrinei, “cara ia naştere, sau devine activ, ori la eşirea singelui 
din vase, ori sub influența diferitelor corpuri introduse în aparatul circulator 

9) Pagina 56: „Globulele roşii dela proteu măsoară şase ze- 
scimi dintr'un milimetru (0/16), ori noi zărim bine corpuşoarele care 
au un milimetru ca diametru". —E ştiut că globulele de proteu nu în- 
trec 0/08, adică 80 Pa iar nu 600!; apoi noi vedem şi corpuşoare 
mai mici de un m.m., cam până la 0™/m1. 

10) Pagina 71: „Mai toate fesdturile organismului animal, a- 
„fară de cel conjonctiv și acele ndscute din el, cuprind induntrul lor 
„un foarte mare număr de țevi transparente, cu înfăţişarea unor gi- 
„raguri de mărgele, prin care curge un lichid albicios, numit limfa“. — 
Astăzi, toată lumea ştie, afară de d. dr. L. Cosmovici, nu numai că va- 
sele limiatice sint cuprinse în ţesatul conjonctiv imterstițial din diierite 
organe, dar că insăşi origina capilarilor limfatice este în acest țesut, 

11) E interesant a se vedea apoi cum explică d. dr, L, Cosmovici 
Jormarea limtei: (pag. 71) „Limfa iși are sorgintea sa pe de o parte 
stot în serumul singelai, căci în lduntrul țesăturilor există comuni- 
„cări între capilarele vasculare şi acele limfatice, şi deci o parte din 
„Strumul sanguin trece în vasele lim/atice,..... etc,*—Dacă Harvey, care 
a descoperit circulația singelui la 1628, ar fi putut crede în existenţa 
comunicărilor între 'sistemul sanguin şi cel limfatic, —n'ar îl fost surprim= 
zător ; aceasta însă nu era permis d-lui dr. L. Cosmovici, la 1903 (9. 
Se ştia la această epocă, admirabil de bine, că sistemul sanguin este 
complect închis în toate părțile corpului, afară de unele organe, cum 
este splina, în care endotelial vascular m'asputut îi urmărit in diviziunile 
arteriolelor din pulpa splenică. Aici, în loc de capilare cu pereți bine 
delimitaţi, ar exista lacune pline de singe. In dreptul capilarilor se face 
schimbul de materiale Intre plasma ?) singelui și țesuturi, Mecanismul 
acestui schimb trebue căutat In legile ostnozei şi în activitatea celu- 
telor endoteliale ; comunicările despre care vorbeşte d. dr. L. Cosmo- 
vici sint o invenție a fanteziei sale şllințitice, 


9 Lipra = i siase Tom. IV., 1837, p. H5. 
„de. sosimoviei confunda plasm. 
enult că nu ştie mecanismal formării brie, ză rana E bac ce 


si VIAȚA ROMINEASCA 


12) Pagina 80: „Compoziţiunea ureei=C,H,Az+0,*.—Cunoştin- 
tele chimice ale d-lui dr. L. Cosmovici sint din nou in greşală, câci 
ureea are următoarea constituțiune chimică: COAz:H,, 

13) Pagina 116: „Muşchii conțin o substanță azotoasă, numită 
syntonind sau musculina”.— Se dă numele de syntonină sau albumină 
acidă primului termen al transformării albuminoidelor, sub acţiunea sa- 
cului gastric. 

14) Pagina 121: „Țesutul nervos, după cum vom vedea in cu- 
rind, se compune din celule nervoase şi tubi nervoși, Aceste elemen- 
ORI a 

Innainte de a se fi cunoscut, în mod precis, relaţiunea care există 
între tubil nervoși şi celulele nervoase, se pulea zice că țesulul nervos 
se compune din 2 feluri de elemente: tubi şi celule. De mai bine de 
20 de ani însă, se ştiecă elementul fundamental al țesutului nervos este 
celula nervoasă, împreună cu toate prelungirile sale. Cilindrul ax din tu- 
bul nervos, care constitue partea esențială a lui, reprezintă una din s- 
ceste prelungiri. Pentru a se înlătura conluziuni, ca acela în care a că- 
zut d. dr. L. Cosmovici, Waldeyer a propus termenul de neuron, prin 
care se înțelege „celula nervoasă, ru toate prelungirile sale,—nu nu- 
mai celula, aşa cum se spune la pagina 123. 

15) Pagina 138: „Pe cind dar nervii rachidieni sint mixti, a- 
„dică sensitivo-motori, aceştia ce nasc de pe bulb vor fi sau numat 
„sensitivi scu numai motori, după cum vor eşi de pe tăeturile late- 
„rale anterioare, sau posterioare“. —lar într'o notă de pe aceiaşi pagină 
se lămureşte chestia, precum urmează: „Dacă cei motori au şi sensi- 
„bilitate, sau viceversa, cei sensitivi sint şi motori—aceasta se daio- 
„feşte anastomezelor numeroase, ce an loc între nervii cranieni şi a- 
„desea chiar dela origină". —Aşa dat nervii, trigemeni, pneumogas- 
trici şi glosofaringieni nu sint nervi mixti, deşi sint perfect de bine 
cunoscuți nucleii de origină a fibrelor motoare şi sensitive din fiecare ! 2 

Despre aceşti nervi se mai vorbeşte şi la paginele 149 şi 150 
unde se îndreaptă greşala de mai sus, căci se recunoaşte diviziunea 
nervilor cranieni în „mișcdtori, sensitivi gi mişcători şi numai sensi- 
tivi“,— Cind se enumeră însă aceşti nervi, la unii se arată şi funcţiu- 
nea, la alţii însă nu, astfel că nu se poate şti care dintre ei sint me- 
tori, care mixti şi care sensitivi, 

16) Pagina 148 : „Nervii de reiațiune ce es din măduvă, numiţi incă 
„şi nervi ruchidieni, sint totdeauna părechi şi nasc prin clte 2 rädd- 
stini; una anterioară, ce pleacă din coarnele anterioare ale măduvei 
„si esă prin tăeturile laterale anterioare; cealaltă, posterioară, pleacă 
„din coarnele posterioare şi esă prin tăeturele laterale posterioare ale 
„măduvei. Tubli acestor din urmă rădăcini trec prin cite un gag- 
„lion nervos gi, apoi, se intrunesc cu iubii rădăcinelor anterioa- 

„re, alcătuind nervii rachidieni, ce In urmă es afară din canalul 
„rachidian, prin orificiile laterale rămase între fiecare 2 vertebre con- 


CRONICA ŞTIINŢIFICA 245 


»secutive, orificii numite de conjugație“ —O astfel de d i 
y escriere putea ti 
admisă înnainte de 1885. Dela această dată incoace, s'a aer că 
tubii nervoși care formează rădăcinele posterioare nu pleacă din coar- 
ase posterioare ale măduvei, pentru a trece apoi prin ganglionii spl- 
» aşa cum ne spune d. dr. L. Cosmovici. Ei îşi au origina În chiar 
aceşti ganglioni. Celulele nervoase de aici prezintă 2 prelungiri: una 
se duce la periferie şi se termină în piele, muşchi etc., formînd nervii 
sensitivi ai acestor organe, iar cealaltă se duce şi se termină în măduva 
spinării. 
17) Pagina 170; „Aceste 2 membrane fi i i 
- =. ; selerotico-corneia şi cho- 
„roida) singurele alcătuesc pereții globilor oculari. A treia pre zei 
e PsP numai in spre partea posterioară a lor, anume retina, 
„Este pet capetelor nervoase (nervilor optici), aşa încit ea nu face 
a sei n organizarea pereţilor, ci, ca membrană ce este, trebuia sd 
za pereţi pe care să se Intindă." lar la pagina 171 se descrie struc- 
. retinei, precum urmează: „Pe o tăetură în grosimea retinei se vede 
e dop Drey se Întorc cu capetele lor in afară şi se termină in- 
< e bastonaşe sau conuri ce se aplică 7 
Aa e plică pe choroidă, fără a 
La 1903, structura retinei era foarte bine cunoscu 
' tă. Se ştia că este 
conice din 3 rinduri principale de celule: 1) celule vizuale, cu bas- 
i rabin r Bega 2) celule bipolare şi 3) celule ganglionare, din care 
ibreie nervului optic (sau tubii nervosi, 
„apleacă ervoşi, cum li numeşte d. dr. 
Acestea fiind bine ştiute, cum să numim ex 
5 plicarea că „retina 
este formată din tubi nervoși, care se intorc afară“ 
ast pisara cu capetele lor în afară“, 
N'am insistat decit asupra greşelilor ştii 
ştiinţifice fundamentale, care 
că găsesc în tratatul de Anatomie şi Fiziologie animală al d-lui dr, L, 
MRE Astiel de greşeli se găsesc şi în cursul de Fiziologie gene- 
rală '), profesat de d-sa la Facultatea de Ştiinţi din laşi! Voiu reveni a- 
supra celor cuprinse în acest tratat. De data aceasta, semnalez numai că 
= dr, L. Cosmovici numeşte hydrocarbure nişte principii alimentare, 
ormate din C. H, şi O. în care H, şi O. se găsesc In proporțiunile din apa 
£ 3 eu formulă generală este: Cn H2n On. Se ştie că hydrocurburile 
ormate numai din C. şi H. şi că aceste corpuri sint otrăvu 
mpa (ex. peirol, parafină, etc.). ai: pă au 
ocmai pentru a se inlătura orice conluziune, s'au nu 
ă mit hydro- 
carbonate substanțele, in compoziţia cărora intră C, H. și O. cum sint: 
amilocelle, glycoza, zaharoza, etc, 
In mai multe rinduri am observat că unii 
studenţi numesc aceste 
substanţe hydrocarbure, deşi insist în cursul meu asupra acestei ches- 


ANIN d e aai „Cursul de Fiziologie gonerala animală.-— Diges- 


sic VIAŢA RONINEASCA 


tiuni. Explicarea o am acum: ea este dată de tratatele didactice ale d-lui 
dr. L. Cosmovici care conţin astfel de greşeli de chimie elementară. 

Cele arătate mai sus probează că d, dr. L. Cosmovici, cu toate 
titiurile d-sale academice, este lipsit de unele noțiuni fundamentale pen- 
tru ştiinţa ce proiesează. Titlurile trebues: respectate atit timp, cit purtă- 
toru! lor dovedeşte că posedă cunoştințete corespunzătoare; altfel, ele 
constituesc o armă periculoasă, de care, trebue recunoscut, d. de. L., 
Cosmovici a ştiut să se servească admirabil de bine. 

Apoi, d-sa s'a ținut foarte departe de progresele Fiziologiei. lată şi 
o altă dovadă despre aceasta: fiind vorba despre putinţa transformării 
substanțelor albuminoide în grăsimi, d. dr. L. Cosmovici mă întreabă ') : 
Cum, d-le Athanasiu, nu este adevărată transformarea albuminoidelor 
in grăsime ?—O astiel de intrebare face impresiunea că vixe din partea 
cuiva, care se deşteaptă dintr'ua soma lung şi e mirat de cele ce aude 
şi vede in jurul său. 

S'au publicat asupra acestei chestiuni atitea lucrări, incit, adunate 
la un loc, ar alcâlui mai multe volume Toate probele aduse in spriji- 
nul transformării albuminoidelor in grăsime au lost dărâmate prin cer- 
celări experimentale, O lucrare, pe care am făcut-o in Institutul de Fi- 
ziolugie dela Boni, dovedeşte ca nelundată şi opiniunea că in intoxi- 
carea cu foslor aibuminele s'ar transforma în grăsime, 

Toate acestea arată numeroasele goluri, care se găsesc În cunoş- 
tințeie de Fiziologie ale dr. L. Cosmovici, 

Ele nu-i impedică insă de a scrie rindurile următoare 2): „Noi, 
„Care ne ocupâm serios cu știința, deci sintem în curent cu tot ce se 
„publică, ne e destul o frază sau o idee ca să ştim de cine a fost 
„scrise şi unde le putem găsi”, Las cetitorului de a găsi calificativul 
unei atare afirmări. 

Eu doresc din toată inima ca d. dr. L. Cosmovici să se ocupe in 
adevăr serios cu ştiinţa, spre fericirea catedrei ce ocupă şi a tratatelor 
didaciice pe care le va scrie pe viitor. Până atunci însă, rog pe d-nul 
Ministru al Cultelor şi Instrucțiunii publice să ia măsurile ce va crede 
de cuviință, pentru a nu mai fi admisă in învățămint cartea de Anato- 
mie şi Fiziologie animală a d-lui dr. Le Cosmovici. 

Greşeliie ştiinţifice, pe care le conține, nu numai că vor obosi, 
tără folos, mintea elevilor, dar se vor opune mai tirziu la înțelegerea 
fenomenelor vieţii. Se ştie cit e de greu să ne destacem de ideile 
greşite, ciştigate în copilărie, 

|. Athanasiu. 


e imi 


J) Arhiva. Anul XIX, 1908, No. MI—12. p. $23. 
2) Arkiva, Anul XIX, 1909, Na, 7—8, p 300, 


Cronica literară. 


(Profiluri femenine: Matilda Serao) 


Impresia ces mai clară şi mai puternică, pe care o lasă opera Matildei 
Serao e impresia unei sincerităţi şi a unei spontaneități, care te fac să 
primeşti drept calităţi şovăelile şi inconsequențele concepțiilor, lipsurile 
unei instrucțiuni Nsuficiente, cit şi imperfectiunile şi stingăciile stilului, 
Această scriitoare are un farmec, pe care în zadar te-a incerca să-l a- 
ñalizezi, şi, dacă ai vrea să-l deiineşti, n'ai putea mai bine decit cu a- 
cel „nu ştiu ce şi nu ştiu cum“ al lui Eminescu ; te cucereşte acel plin 
de viaţă, acea senzibilitate însetată de milă şi dreptate, acea simpatie 
exuberantă, acea patimă şi pornire, cu care vibrează sufletul el la orice 
suflare de entuziasm, la orice nădejde şi avint al cetăţii fermecătoare, al 
cărei suflet şi l-a insuşit şi care a primit-o cu iubire, presimţind în ea, 
încă dela primele încercări, pe cîntârețţul ei adevărat. Puterea ci cea 
mare în jurnalistică şi în scrierile literare e emoţiunea, a cărei sponta- 
neltate nu e stavilită nici de erudiție, nici de spirit critic. Trebue ca o» 
pera el să placă, trebue să o guşti şi să o iubeşti, şi numai după a- 
ceasta să o judeci. Niciodată criticul partizan al artei pentru artă nu 
s'ar simți mai nedumerit, decit în fața acestei emoţii ce clocoteşte, iz- 
bucnind in blesteme, rugâminţi şi indemnuri, după ce zugrăvește cu o 
putere, care a făcut-o să fie asemănată cu Baizac, scene din mizeria şi 
putrezeciunea,Neapolului. Rafinatul critic de artă pentru artă poate să 
se râsvrătească în fața stilului acesta grăbit, incorect, în fraze hăcuite; 
Matilda Serao nu caută să fie stilistă, să realizeze perfecțiunea formei, 
să ciseleze imagini strălucitoare şi îraze armonioase, ci caută să reverse, 
în operele ei, căldura vieţii, pasiunea cu pornirile ei arzătoare şi clipele 
de oboseală, —iar stilul acesta inegal, cu tresăriri paternice şi slăbiciuni, 
este graiul ce i se potrivește, este mijlocul cel mai nimerit, pentru ca 
viaţa să circule in tot ce scrie şi pentruca călduta să se comunice su- 
fietului cetitorului, 

Dealtminterea, pentru cine cunoaşte viața scriitoarei, e foarte lă- 
murit că natura ei bogată, care se cheltueşte intro activitate prodigioasă, 


248 VIAȚA ROMINEASUA 


nu are putinţă de a avea un stii șlefuit şi îngrijit. lată ce zice criticul 
italian Ugo Ojeti despre activitatea şi viaţa ei: 

„Această femee admirabilă scrie in fiecare zi, în afară de operele 
sale literare, mai multe coloane, în jurnalul pe care-l conduce, şi două sau 
trei pagini din romanele, pe care le publică sub pseudomine, în jurnalele 
populare, Stă adeseori la tipografie până la trei ore dimineaţă ; nu lipseşte 
nici dela o primă reprezentaţie, nici dela o serbare publică sau parti- 
culară, unde toţi îl arată o iubire entuziastă. Işi îngrijeşte averea, ve- 
ghează cu lubire asupra numeroşilor săi copii, conduce al doilea jur- 
nal, acesta numai literar, aleargă la Roma in orice împrejurare politică, 
dictează corespondențe, articole parlamentare, cu o claritate de vederi 
şi precizie de judecată, pe care nu o găseşti nici la jurnaliştii bătrini. 
Mai mult, ține conferinţi în fiecare an la Neapole, Roma şi Florenţa, 
găseşte vreme să se repeadă la Paris şi să ajungă și prin Palestina, să 
cerceteze mormintul lui Isus şi să plingă pe el cu atita sinceritate, in- 
cit să se Intoarcă cu sufletul aprins de misticism...” 

Aceasta poate să ne dee o idee de puterea de viață şi de energia, 
pe care o reprezinsă Matilda Serao. Pare unul din acei arbori dela Sud, 
în care fierbe iute o sevă bogată şi ale cărui forme exuberante, vigu- 
roase şi splendide, realizează frumuseţa desăvirşită a vitalităţii in plină 
putere şi intro captivantă armonie. Puterea aceasta armonioasă, care 
se manifestă în operele Matiidei Serao, pria grație şi mişcare, trebue să fie 
darul persoanei sale intregi. Aceasta ne explică cum singurul glas pro- 
tivnic, care s'a ridicat in concertul de admirare, cu care Napolitanii serbau 
pe tinăra scriitoare, glasul criticulni Emilio Scarfoglio, a tăcut curind, 
invins şi cucerit... Matilda Serao a primit lupta, iar Emilio Scartoglio a 
devenit după cițiva ani tovarăşul vieţii şi al activităţii sale jurnalistice... 

Firea aceasta bogată nu se cheltueşte numai în activitate, ci şi 
într'o senzibilitate vie și caldă, în totdeauna gata să se reverse In sim- 
patie irățească pentru „sufletul tuturor fiinţelor“, ba chiar şi pentru 
„Sufletul lucrurilor“, 

Maurice Muret, In studiul său „Littérature italienne d'aujourd'hui”, 
comparind călătoria lui Loti la Erusalim cu călătoria Matildei Serao, face 
să iasă în relief foarte bine acest dar al ei de a pune în descrieri viață 
emoție şi variaţie, această simpatie universală care o face să vrea să 
pătrundă sufletul Nilului, să prindă și să redea sufletul țărilor prin care 
trece şi pe care ea îl caută „în ochii femeilor, intr'o stradă, în unele 
peisagii scaldate în anume lumină, întrun fragment de statue, într'o armă 
ruginită, într'un cintec, intro vorbă“, acel suflet al țării, pe care d-na 
Serao Il găseşte uneori intr'o floare |... 

Deaceia, Matilda Serao e un pictor unic al peisagiilor, un poet 
fără păreche al mediului, în care se petrec scenele din viața omului, iar 
eroul principal în cele mai multe din operele ei e „Napoli“, cetatea scăl- 
dată in toc de soare şi oglindită în undele limpezi ale mării, cu farme- 
cul palatelor ei albe şi a grădinilor fermecătoare şi poetice, indărătul 


CRONICA LITERARA 249 
aa a aaa 

“cărora dospeşte murdăria ei orientală ; cetatea palpitind de viață şi de 
patimă, de bucurie şi desnădejde, strălucind de voluptate şi bogăție, ge- 
“mind de mizerie neinchipuită, trăind o viaţă fantastică şi de necrezut, 
"umplindu-ne sufletul, rind pe rind, de înduioşare, de desgust, de milă, de 
dragoste şi de ridicol, trăind în iluzia deşartă şi speranța nebună, sau în 
„deziluzia şi desperarea adincă a jocului caprițios al norocului; loteria. 

Această plagă a cetăţii vrea Matilda Serao să o arăte, în toată du- 
Teroasa el grozăvie, mai ales în romanul, considerat ca unul din cele mai 
“bune, „Paese di Cocagno“, sub întimplarea fără mare însemnătate a mar- 
“chizului Calvacanti, un senior napolitan bătrin, care vrea să-şi recapete 
măcar ceva din prestigiul nobieței pierdute şi care recurge pentru aceasta 
la jocul de loterie. Pierde tot ce are, işi sacrifică şi nevasta şi pe gine 
„gaşa Bianca Maria, fiica sa, pe care o chinueşte zi şi noapte, inzistind să 
'invoace spiritul mamei sale, pentru a juca numărul cel mai bun la lo- 
“tărie, şi care în cele din urmă îşi pierde minţile. 

Jocul iotăriei apare aici ca o nebunie dureroasă, care tirăşte pe toți, 
fără deosebire de vristă şi de sex, în virtejul ei. „Culmea mizeriei pen- 
"tru un Napolitan, zice Matilda Serao, nu e cind zice: „N'am mîncat!” 
“dar „N'am putut să joc nici măcar un bilet!" 

Toate superstiţiile, cele mai grosolane şi mai copilăreşti, trăesc In 
-sufletele aceste pe jumătate orientale şi călăuzesc imaginaţia lor arsă de 
‘climatul African, în alegerea şi gruparea numerilor de loterie. Toţi cred 
„că ştiu călugării de mai înnainte numerile ciştigătoare, şi, deşi nu le pot 
“spune, totuşi acei ce se mărturisesc nădăjduesc că, cu mijlocul acesta, vor 
atrage asupra lor favorurile norocului. 

Din toate aceste superstiții trăesc o sumedenie de paraziți, ca nişte 
lpitori pe o rană vie, In primul loc, Limpegnatrice (cămătăreasa), pe 
care iată cumo descrie Matilda Serao: „Cind trece acoperită de rochiile 
„de mătase şi juvaerurile pe care „popolana” le-a amanetat la ea, cu gi- 
“tul Incărcat de şiraguri de pietre scumpe, cu cercei în ureche, care sint 
adesea recunoscuţi, cu mantela de catifea a cucoanei dela etajul întăi 
pe umeri, de după uşi şi de la ferestre suspinile se inăbuşesc, se aud 
oftările pe jumătate stăpinite, se dau pe faţă palori neaşteptate: /im- 
Jpegnatrici* înnaintează ca un idol indian, căruia un popor intreg îi sa- 
crifică aur şi singe !“, - 

Apoi „['assisteto“, un fel de medium care trăeşte pe socoteala fa- 
"miliilor burgheze, vorbeşte în enigme şi se preface sau chiar are halu- 
cinaţii, şi face să se creadă că poate ghici numerele ciştigătoare, acest 
fel de bilciu ridicol şi dureros, această populație care se prăbuşeşte în 
fiecare Simbătă sara. spre localurile unde se 'nvirte roata norocului, o 
“mulțime descrisă magistral, in liniile ei mari şi întrupată cu o artă 
“şi o putere de individualizare deosebită, in eroii ce o reprezintă, O co- 
medie, dar şi o tragedie : expresiunea nevoii covirşitoare de a pune o 
"rază de lumină In sufletele şi inimile aceste pline de suferința mizeriei, 


250 VIAŢA ROMINEASCA 


 — DI —e 


un orizont deschis asupra tuturor bucuriilor posibile, puţin aer şi spa- 
tiu in strimta lor viață de sărăcie, 

Dar, mai ales, un prilej pentru polemista, jurnalista, educatoare so- 
cială ce e, mai cu samă şi mai presus de ori ce, Matilda Serao, de a atrage 
atenţia celor care „pot“ şi „trebue“ să aducă indreptare răului; un stri- 
găt de iubire şi de rugăciune izbucneşte la sfirşitul poesiei către cir- 
muite : „Nu lăsaţi Neapolul în ignoranță, murdară şi fără gpuncă, fără aju- 
tor; nu distrugeţi în ei poezia Italiei!” 

Şi glasul acesta cald şi vibrant n'a rămas fără răsunet: Neapolul a- 
răspuns cu admiraţie şi iubire, opinia publică s'a trezit, Italia s'a intors 
cu grijă spre Neapol şi spre durerile ei, arătate cu aşa putere de artă 
şi cu atita eloquență de Matilda Serao. 

In alte romane ca: „Cucerirea Romei“ (1885), Inimă bolnavă 
(1581), Fantazie (1883), Virtutea Cecchinei (1884), Romanul unei fete 
tinere (1885), Viaţa lui Riccard lona (1887), Un mic roman (1892), 
Indiferenta (1896), Dona Paola (1897) şi După Ertare (1904), în care 
se incearcă să redee viața din păturile de sus ale societăţii, deşi a pro- 
dus opere ce insamnă ceva în literatura italiană, totuşi nu sînt la înnăl- 
times celor vintăi încercări (Terne sec, Paese di Cocagno, Sentinele ve- 
ghiați !, Balerina), 

Ea, care ştie să redea sufletul poporului în toate delicateţile sim-- 
țirii, ca şi în toată sinceritatea brutalitiţii lui, cu o aşa sigură mă- 
sură, cu aşa surprinzătoare știință a nuanțelor, şovăe în lumea aceasta 
artificială, şi, cu toată puterea ei de simpatie, imaginaţia vie şi cunoş- 
tința adincă a sufletului omenesc, e, de cele mai multe orl, rece şi-şi 
susţine teza mai mult ca jurnalistă, decit ca artistă, 

In ultimul roman, „După ertare*, Matiida Serao are aceiaşi teză 
ca şi Amalia Rosselli, in /luzii : imposibilitatea „ertării* după rătăcirea, 
fie şi vremelnică, a unuia din cei doi tovarăşi. Dar în romanul d-nei 
Serao problema nu e pusă cu puterea şi claritatea, cu care era pusă în 
drama d-nei Rosselli. Bărbatul din acest roman nu iartă, ca în piesă, 
pentrucă nu poate Intătura din sufletul lui simțirea adincă, sădită de 
veacuri acolo, a geloziei trupeşti, ci pentrucă sufere prea mult atunci 
cind se convinge că nevasta sa, care nu-l iubise nici înnainte de ertare, 
este şi acum, după ertare, tot atit de indiferentă cu el, ca şi la început. 
Ceia ce e interesant în acest roman şi în toate celalte, în care e vorba 
de iubire, e concepția deosebită a acestei iubiri şi a datoriei, precum şi 
lipsa desăvirşită de spirit de sacrificiu la bărbaţi, ca şi la femei. 

Pasiunea e o scurtă, dar covirşitoare stare de exaltare fizică şi Su- 
tietească, pe care aceste firi dela sud, pline de sănătate, arzind de do- 
rul de a trăi. deschise tuturor bucuriilor, o primesc ca o binecuvintare, 
la care nici nu-şi pot inchipui că ar putea renunța pentru alte consideraţii: 

„Viaţa e aşa de lungă şi iubirea aşa de scurtă!* zice Maria Gu- 
asco, eroina din „(După Ertare“. Datoria e în viaţă o lumină slabă, 
spre cate privesc numai cei ce se muljumesc a duce o viață 


CRONICA LITERARA zr 
ei da Caine aaea CR 


stinsă, adormită, ferită de dureri mari, dar lipsită şi de acele fericiri dum- 
nezeeşti, care o fac în ochii lor să fie demnă de trăit. De luptă între 
datorie şi dragoste, ca în romanele lui Fogazzaro, nici nu poate fi 
vorba |, 

Sufletul eroilor din romanele Matildei Serao e mai aproape de pă- 
ginism, decit de creştinism, ceia ce tace pe Mamice Muret, (op. citat), 
să caute un nume aparte neocatolicismului din cele două din urmă scri- 
eri ale sale: /n fara lui Isus şi Sora Giovanna della Santa Croce (a- 
cesta din urmă dedicat lui Paul Bourget), să-l dea o calificare deose- 
bită : catolicismul napolitan! In adevăr, nimic nu e mai puţin mistic, în 
sensul adevărat al cuvintului, decit catolicismul Matildei Serao. Credinţa 
nu răsare în sufletul ei din turburarea conștiinței In faţa necunosculului, 
din cercetarea in singurătate şi tăcere a acestei turburări, din meditații 
şi aspirații spre un ideal moral nedefinit, ea-şi iubeşte religia pentru re- 
tlexul frumuseții fireşti ce se răspindeşte În ca, pentru pompa și stră-- 
lucirea cultului, pentrucă e personificarea elementelor fireşti, pe care le 
adoră cu patima omului de sud, pentru hrana aşa de potrivită pe care: 
o oferă imaginaţiei Infierbintate de arşița de soare, care scapă aşa de 
des şi aşa de uşor controlului rațiunii. 

Dearela, în romanul, „Sora Giovanna della Santa Croce”, privit ca 
cel mai desăvirşit roman al Matildei Serao, cela ce e mai covirşilor ca 
impresie nu e sentimentul religios, ci aceiaşi simpatie pasionată pentr 
mizeria celor mici, din toate celelalte povestiri, cela ce rămine ca o Su- 
ilare puternică de răzvrătire a acestei incotigibile „popolane“, care se ri- 
dică din stirşitul romanului: descrierea unul ospăj de Paşti, oferit de 
mila publică săracilor din azilul în care, în cele din urmă, se adăposteşte 
călugăriţa, Sora Giovanna. Mái presus de mila pentru biata călugăriță 
care, aruncată după 35 de ani din viața liniştită şi pioasă a mănăstirii 
în valurile și luptele vieții, fătăceşte din mizerie In mizerie şi din umi- 
linţă în umilinţă, coborind treptele decăderii sociale, simţi indignarea, 
minia şi dezgustul autoarei pentru persoanele de elită, care servesc la 
ospățul de Paşti dintr'o falşă caritate creştină, dar care privesc la acești 
desmoşteniţi ca la nişte fiare, ce ar minca după gratii Intro menajerie, 
Călugăriţele din romanul ei rămin, după o viaţă întreagă petrecută în 
mănăstire, aceleaşi firi instinctive, de sud, adoratoare a formelor, care, 
din toată viaţa lor din mănăstire, regretă practicile, devoţiunile exterioare 
şi posturile de care sint lipsite, şi care, sub asprimele neinduraie al dog- 
melor, au păstrat dragostea arzătoare de viaţă şi morala largă a omului 
de sud, care are comori de îngăduință pentru cel ce greşesc, cedind is- 
pitelor dragostei şi care o face pe Sora Giovanna nu numai să asculte 
destăinuirile amănunțite de dragoste ale curtezanei Concetta Guadagni, dar 
şi să se însărcineze să facă pe un preot să cetească două liturghii, pen- 
truca Cicillo să-i rămie credincios !.,. 

Femeia este şi trebue să rămie creatură de dragoste şi de dragoste 
maternă, pentru care a fost menită şi pentru carea format-o evoluţia so- 


-252 VIAȚA ROMINEASCA 
a aaa 


cială, şi, desigur, repulziunea pentru tipul de virago, pentru masculini. 
Zarea atit de ridiculizată la unele intelectuale, este tot aşa de îndreptă- 
țită, ca şi respingerea pentru tipul bărbătesc afemeiat. Evoluţia morală 
Însă, parale! cu evoluția socială, cere şi garantează din ce în ce mai 
“mult afirmarea individualitaţii în activitatea colectivă. Progresul, cuceri. 
tea omului asupra naturii, este alirmarea, din ce în ce mai pronunţată, a 


acestei individualităţi şi desrobirea ei de sub tirania legilor naturii, sau 


mai bine zis disciplinarea, supunerea acestor legi nevoilor sale, stăpini- 
rea lor in folosul individului. Femeia este şi ca o creatură omenească 
şi dacă, ca urmare firească a evoluţiei acesteia, este şi va fi din ce in ce mal 
mult chemată, prin forța lucrurilor, să iea parte la viață şi să-şi afirme 
deci individualitatea, urmează oare de aci ca ea să nu mai poată fi a 
„ceiași creatură de dragoste şi dragoste maternă, de pănă în acum, dar 
cu sufletul maipotrivit vremilor în ca re trăim şi cerințelor unul ideal nou?. 
A impedicat-o pe d-na Serao activitatea ei neobosită de literată și 
jurnalistă, ocupațiile ei intelectuale şi acea originalitate superioară tutu- 
tor celorlate talente femenine, de a fi în acelaş timp şi creatura plină 
de viaţă şi grație, care a robit sufletul unui popor, a cucerit dragostea 
unui bărbat de valoare şi a ştiut să fie mama duioasă şi prevăzătoare 
-A numeroşilor ei copii ?.... 


I. Sadoveanu. 


Cronica externă. 


— Sindicalismul în Franţa — 


Chestiunea covirşitoare azi în Franța este chestia sindicalismului,. 
şi, de fapt, sindicalismul se prezintă ca un fenomen social, ale cărul 
ultime consecinţi nu se pot încă prevedea. Sub imboldul lui, societatea 
actuală merge, netăgăduit, spre o transformare adincă, şi, dacă el 
va triumia sub forma sub care ni se înfăţişează astăzi, temeliile înseşi 
ale tutulor concepțiunilor noastre asupra statului vor fi cu desăvirşire răs- 
turnate, In asemenea condițiuni. nu e de mirare ca primul simţimint, pe 
care-i inspiră lumii mişcarea sindicalistă, să fie un simțimint de adevă- 
rată spaimă. Cit timp sindicalismul s'a mărginit la domeniul raporturilor 
dintre capital şi muncă şi cit timp a evoluat în sfera intereselor parti- 
culare, protestările sau temerile, pe care el le-a pricinuit, au fost, rela- 
tiv, fără de însemnătate. Dar de cităva vreme el a eşit din acest do- 
meniu şi şi-a întins stăpinirea şi asupra domeniului statului, ale cărui 
bare le amenință cu atita violenţă, incit e firesc ca lumea să fie oarecum 
inspăimintată. Ori cum ar fi insă chestiunea, ea este destul de însemnată 
pentru a merita o cercetare obiectivă. 

Mai intăi de toate, se cuvine ca în această chestiune a sindicalis- 
mului să facem, din capul locului, o deosebire între sindicalismul lucră= - 
torilor propriu zişi şi intre sindicalismul funcționarilor statului. Dacă 
lupta ce se dă astăzi în Franţa este atit de aprigă, aceasta e fiindcă sin- 
dicaliştii voesc, cu ori ce chip, să confunde aceste două forme de sin- 
dicalism ; ori, ele nu se pot confunda, Intr'adevăr, ce este sindicalismul ? 
Sindicalismul este organizarea sistematică, coordonată şi rațională, a 
muncii, în fața capitalului organizat. In domeniul privat, în raporturile 
dintre lucrători şi patroni, cine poate tăgădui legitimitatea acestei orga- 
nizări ? Dacă era o nedreptate In societatea modernă, era, desigur, acela 
că producțiunea se datora existenții a doi factori de o egală însemnă- 
tate, dar din care unul, capitalul, era admirabil organizat, avea pentru 
el protecțiunea întregului aparat legislativ, precum şi beneficiile extra- 
legale, nedespărțite de ori ce forță,—pe cind celalt, adică munca, era cu. 


„24 VIAȚA ROMINEASCA 


i ————— 


+ desăvirşire dezorganizată, oropsită de legi, prigonită de cei tari, privită 
cu oarecare bănuială de toate organele statului. Ceia ce făcea această 
«nedreptate şi mai simţitoare era că numai o minoritate reprezenta capi- 
“talul, pe cind munca era reprezentată prin masa cea mare, cea întinsă, 
a populaţiunii. O intocmire socială, în care puterea era repartizată cu 
„atita disproporţie, nu putea să fie o intocmire socială sănătoasă, mai a- 
les cind, prinir'o ciudată ironie a soartei, acest fenomen se destăşura, cu 
"toată brutalitatea lui, tocmai în nişte vremuri care proclamaseră egalitatea 
oamenilor şi care făgădulseră omenirii domnia libertăţii, In alte timpuri, o 
astfel de stare de lucruri ar fi lost numai o nedreptate; în vremurile 
noastre însă, ea devenea o ipocrizie şi lua infăţişarea unei odioase cari- 
caturi a idealului întrezărit, Deaceia, capitalul s'a şi sbuciumat In deşert, 
„cind a vrut să se impotrivească sindicalismului, căci, precum li era lui 
AÎngăduil să se coalizeze în societăți de tot felul, incepind cu societatea 
rudimentară, cu societatea în nume colectiv şi sfirşind cu mecanismul 
„savant al societăţilor pe acţiuni ; precum îi era ingăduit acesini capital 
„SA se razime pe tot edificiul formidabii al instituțiunilor de credit, cu 
tamilicaţiunile lor internaţionale, —tot astfel trebuia să-i fie îngăduit şi 
"muncii să se concentreze în sindicate, care să discute cu capitalul, care 
să se apere Împotriva lăcomiei lui, care să revindice anume drepturi 
» dictate, In cea mal mare parte, de umanitarismul însuşi. 
ŞI, după cum nimeni nu a putut nega capitalului dreptul de a îm- 
: pinge cit mal departe perfecțiunea organizării sale, tot astfel nimeni nu 
a putut, cu temeiu, nega muncii dreptul de a complecta organizarea 
sindicatelor, prin federaţiuni regionale, printr'o confederaţiune generală a 
muncii, prin burse ale muncii, şi aşa mai departe. 
Deasemenea, cind organizarea muncii, eşind din cadrul îngust al 
revendicărilor profesionale, s'a avintat pe drumul cel larg al revendică- 
* rilor sociale ; cind sindicatul s'a transformat dintr'o armă profesională, in- 
„run mijloc de realizare al unei alte intocmiri sociale, —nimeni nu a pu- 
tut tăgădui sindicaliştilar acest drept. Capitalul şi munca sintin conflict 
Multă vreme, în această luptă, capitalul a dominat şi munca a fost sub- 
juzată. De ce war veni acum şi rindul muncii, dacă nu să-şi exercite 
supremația asupra capitalului, cel puţin să trateze cu el în condițiuni de 
egalitate ? Avem de a face aici cu o luptă dictată de anume necesităţi, 
care duce factorii producțiunii incet, dar sigur, spre o nouă formulă de 
echilibru, mai bună, poate, decit lormula actuală. 
În această mare şi lungă luptă nu se poate face vre-o imputare tn- 
"temeiată muncei, peniru armele de care ea se slujeşte, Singura chestiune, 
cate se poate pune in ce priveşte sindicalismul lucrătorilor, este: în ce 
măsură acest sindicalism are sorţi de isbindă. In primul rind, este evi- 
dent că sindicalismul nu poate cere nimănui să socotească forma lui ac- 
tuală ca o formă definitivă, Sindicalismul poartă încă pecetea fazei de 
- dibuiri, prin care trece, Sint, desigur, In formulele Ini de azi multe e- 


CRONICA EXTERNA 2355 


“xageraţiuni. El recurge adeseaori, în concepţii ca şi în fapte, la excese, 
"care nu pot reprezenta'aşezarea lui delinitivă. In a! doilea tind, sindica- 
liştii nu pot avea pretenţia ca toată lumea să fie convinsă că ei au gă- 
sit formula lumii de mine, Nu negăm insă că singurul mijloc de a 
Tealiza emanciparea proletariatului este sindicalismul, 

Organizarea socialistă de partid, ca mijloc de realizare practică a 
“socialismului, a dat faliment, şi nici nu putea să ducă aiurea decit acolo 
unde a dus, adică la compromisuri mai mult sau mai puțin onora 
bile cu societatea burgheză, sau la rătăciri în labirintul deciamaţiunilor 
-deşerte. Nu voi nega, deasemenea, că sindicalismul nu poate, la un mo- 
ament dat, săvirşi în societatea capitalistă prefaceri adinci. Este vădit că 
“în ziua în care sindicalismul va fi cuprins pe toţi Incrălorii şi se va fi 
organizat pertect, din toate punctele de privire, este vădit că în acea 
zi îi va îi lesne să transtorme intr'o realitate revoluția socială, de care 
vorbesc teoreticianii socialismului. Dar nu e mai puţin adevărat—şi aici 
începe partea slabă a sindicaliștilor—că intronarea socialismului nu de- 
¿pinde numai de revoluția socială, fiindcă nu există numai un singur pro- 
letariat, ci două proletariate deosebite; proletariatul industrial, care, ne- 
“stăpinind nimic, este vrăjmaşul proprietăţii individuale şi aşteaptă min- 
“tulrea lui dela naţionalizarea solului şi dela colectivizarea tuturor instru- 
mentelor de muncă, şi proletariatul agricol, care stăpinește şi pe care, bine 
“înțeles, prin însăşi aceasta, nu-l atrage perspectiva unei societăți clădită 
“pe lipsa proprietăţii individuale.—Aşa incit cine ştie dacă sindicalis- 
"mul nu este o formulă destinată să rezolve, sub o formă pe carenu o putem 
"încă preciza cu desăvirşire, conflictele dintr'o anumită steră a activități 


“omeneşti, raporturile dintre capita! şi muncitorimea industrială, jar nici- 


„decum o formulă perlectă şi generală, care să îmbrățişeze societatea 
“în Intreaga şi nesiirşita ei complexitate ?.. Nu trebue să uităm că insăşt 
istoria conlirmă această ipoteză. Desvoltarea lumii a dovedit că prezi 
-cerile socialiștilor se realizează în maleria Industrială, dar că, în mate- 
"ie agrară, prevederile intemeetorilor doctrinei socialiste sint zilnic des- 
minţite de fapte, Concentrarea pămintului in mini tot mai puţin nume- 
"roase nu se adevereşte. Dimpotrivă, proprietatea se Imbucătățeşte me- 
"reu, şi cercul acelor care sint chemaţi să se folosească de stipinirea pă- 
"mintului creşte neincetat. De ce să nu scoborim atunci sindicalismul 
„dela demnitatea de formulā generală şi quasi-magică, unde apărătorii lui 
l-au ridicat, la locul mai modest, de formulă utilă, dar restrinsă la lupta 
„dintre capital şi muncă? 

Dacă sindicalismul lucrătorilor se prezintă astfel, sindicalismul func- 
“ţionarilor ni se înfăţişează sub o formă cu totul deosebită, Intăl, însăşi 
"temelia sindicalismului lucrătorilor, adică acea nevoe firească de restabie 
lire a echilibrului între cei doi factori ai producţiunii, capitalul şi munca, 
lipseşte în cazul sindicatului funcţionarilor, Acolo nu mai există capitalul, 
“impotriva căruia vrei să te răsboeşii, pentru a te apara, sau pentru a 


256 VIAŢA RONINEASCA 


realiza o nouă concepţie socială. Mai mult, funcţionarul întrupează într'in- 
sul—spre deosebire de lucrători—o indoită personalitate. El este, în ace- 
lași timp, muncitor şi patron, căci ce este statul, dacă nu un tot, din 
care face parte şi el ? Lucrătorul poate să revendice contra patronului tot ce 
vrea, căci intre el şi patron nu e nici o conlusie de personalitate; el nu are 
nici un drept asupra patrimoniului patronului, care este cu desăvirşire dis- 
tinct de al lui. Pe cind între funcţionar şi stat există confusie şi de per- 
sonalitate şi de patrimoniu, Funcţionarul face parte integrantă din stat, 
„Intre punga lul şi a statului sint legături puternice şi indisolubile. Să nu: 
ni se spue că acestea nu sint decit nişte subtilităţi teoretice. E destul să 
cităm un singur exemplu: Să presupunem că statul, ascultind de cere- 
rile funcţionarilor, le-ar spori tuturora lefurile, Cine ar suporta, In ultimă 
analiză, acest spor, dacă nu tot funcţionari, căci statul ar trebui, pentru 
a acoperi golul pe care asemenea ridicări de lefuri lar lasa în budget, 
să vie cu o serie întreagă de noi impozite, la sarcinele cărora, desigur,. 
ar contribui şi ci. Cind, prin urmare, funcţionarul nu poate îmbunătăţi 
soarta lui profesională, fără să incarce partea lui contributivă din sarci- 
nele comune ; cind, pe lingă toate acestea, asupra hotăririlor statului el 
poate avea o înrlurire prin votul de care dispune, prin ruprezentajiunea. 
națională pe care el o creiază,—ce similitudine se mai poate stabili intre 
lucrător şi funcționar, şi cum pot sindicaliştii să pretindă a-i cuprinde şi 
pe unii şi pe alţii în acelaşi formulă ? Dealtmintrelea, dovada cea mai 
bună că situaţia funcţionarilor e alta decit a lucrătorilor o găsim în în- 
săşi realitatea lucrurilor, Funcţionari, tocmai fiindcă au intrunit intr'inşil: 
această îndoită poziţiune de muncitori şi de patroni, au dobindit o serie 
întreagă de foloase, care pentru lucrători au rămas încă în stare de re- 
vendicări şi de deziderate. Pensiunele, de pildă, traduse în limbagiul 
revendicărilor lucrătorilor, sint asigurarea impotriva accidentelor şi a bă- 
trineţii. Gartanţiile de stabilitate în funcțiuni nu sint altceva decit inlătu- 
rarea lipsei de lucru (le chômage), adică a crizei care constitue, poate, 
cea mai gravă şi cea mai lristă din bolile organizării economice moderne.. 
Că soarta funcționarilor nu este pertectă, că ei nu au încă drepturile lor 
indestul de bine precizate, in legislațiunea actuală a Franţei, că favori- 
tismul bintue în birouri, că ia adesea o formă scandaloasă şi că e vre- 
mea să se pue capăt abuzurilor făptuite de politicianism In administra- 
ţie,—toale acestea le recunoaştem fără incunjur. Rolul de apologist al 
funcționarismului francez nu ne suride nicidecum. 

Mergem chiar mai departe: sintem gata să admitem că concepţia 
tuncționarismului centralizator este o concepție învechită, că trebue găsit 
ceva nou, fiindcă sindicalistii au dreptate, cînd susțin că nu e normal să 
voim a îndeplini descentralizarea administrativă cu o organizaţiune func- 
ționărească, creată pe vremurile de centralizare excesivă. Cit timp func- 
ționarii se vor pune pe acest teren, revendicările lor vor fi legitime, şi 
nimeni nu va putea găsi argumente temeinice, pentru a nu-i autoriza să 


-= 


CRONICA EXTERNA 2357 


se constitue în sindicate. In Angilia, în Germania, în ltalia, In Austria, 
guvernele au recunoscut sindicatele funcţionarilor şi găsesc foarte firesc 
ca oameni de aceiaşi profesiune, cum sint factori poștali, telegrafişti, în- 
văţători, să se une scă, pentru a se ajuta reciproc şi pentru a apara mai 
bine drepturile lor în faţa autorităţilor şi a parlamentului, Din nenoro- 
cire Insă, funcționarii In Franţa nu se mărginesc să se menţie pe tere- 
nul profesional, ci ei dau sindicatelor lor un caracter revoluționar. Vor 
ca statul să le dea voe să se slujească de o armă, cu care să susție 
interesele lor profesionale şi să tacă, totdeodată, şi revoluția socială, 
spre a distruge societatea individualistă de astăzi. Ori. aceasta nu se 
poate, fiindcă duce la o adevărată contradicţie. 

Societatea modernă are, în teprezentajlunea naţională, un mijloc de 
expresiune a voinței ei, un mijloc cit se poate de deplin, deoarece sufras 
fiul universal;asigură şi celui mai umil dreptul de a-şi spune cuvintul în 
conducerea afacerilor publice. Prin urmare, dacă aceasta societate vrea să 
facă revoluţiunea socială, nimeni nu o impedecă, ea e stăpină pe desti- 
mele ei; dar, dacă nu o vrea, dacă voeşte, mai bine să evolueze spre 
o mai armonioasă solidaritate socială, in cadrul societății actuale, atunci 
nu funcţionarii au dreptul să-i stea în cale, slujindu-se peniru aceasta 
de aparatul statului, cu a cărul mănuire i-a delegat națiunea. 

Funcţionarii trebuesc să înțeleagă că ei nu sint decit nişte manda- 
tari însărcinaţi să asigure mersul zilnic al mecanismului statului, astfel 
precum națiunea, luată în majoritatea ei, înțelege acest stat la un mo- 
ment determinat. Funcţionarii trebwesc să înțeleagă, deasemenea, că ei 
nu reprezintă decit organismul care execută, iar nu capul care porun- 
ceşte, şi că acțiunea lor este indoit antipatică: întăi, fiindcă se prezintă 
sub forma unui adevărat abuz de incredere, făpluit pe nişte mandatari, 
şi al doilea, fiindcă se prezintă ca un fel de monstruozitate liziologică, 
pretenția coadei de a se substitui capului. Dacă ar fi ca să se admită 
teza funcționarilor sindicalişti, ar urma nici mai mult nici mai puțin decit ca 
reprezentajiunea naţională, expresia națiunii intregi, să fie subordonată 
sindicatului, adică representaţiunii unei infime minorităţi a acelei națiuni, 
ceia ce este inadmisibil, 

Ca cetăţeni, funcţionarii găsesc în sultagiul universal un mijloc de 
expresiune al tuturor dezideratelor lor, dar, ca organ de execuţiune al 
statului, ei nu pot să decapiteze parlamentul şi să se ridice peste stat, 
intorcind aparatul statului impotriva naţiunii, dela care el emană. Func- 
ţionarii se pun, astiel, nu numai pe un teren cu desăvirgire anarhic şi 
nelogic, dar Incă pe un teren cit se poale de ingust. Coniundind nein- 
cetat noua concepţie socială cu interesele lor profesionale, ei pun, în 
manifestațiunile lor, idealul corporativ mai presus de interesele generale, 
iar nevoile superioare ale statului dispar cu desăvirşire In marea reven- 
dicărilor lor egoiste. lată de ce socolim că, oricit de vie ar fi lupta care 
se dă azi In Franţa în jurul sindicalismului funcţionarilor, ea va sfirgi 
In curind prin a se reduce la adevăratele ei proporţii. Guvernul va In- 

7 


258 VIAŢA ROMINEASCA 


cela unele din abuzurile pe care le făcea în dauna funcţionarilor, func- 
ționarii vor fi liberi să formeze sindicate, ca în celelalte țări, pentru a- 
părarea intereselor lor prefesionale, şi, recunoscind ei singuri inadmisi- 
bilitatea caracterului revoluţionar al acestor sindicate, se vor scutura re- 
pede de influența, pe care sindicalismul lucrătorilor a putut să o exer- 
cite asupra lor. Prolectul de statut al funcţionarilor, elaborat de d-nii 
Clemenceau şi Briand, este o chezăşie că guvernul francez a înţeles tot 
ceia ce e intemeiat în revendicărilor funcţionarilor săi; iar infringerea cum- 
plită a grevei poşiaşilor şi atitudinea celorlalţi funcționari ai statului, 
cu prilejul acestei greve, sint o chezăşie că şi funcţionarii vor înțelege 
ceia ce nu e întemeiat în pretențiunile lor. Din toată această ches- 
tiune, care pasionează Franţa inlreagă, care a turburat adînc cercurile ei 
politice şi pe care, în afară, toată lumea o urmăreşte cu o vie şi cu 
foarte firească atențiune, sindicalismul funcţionarilor va răminea in ma- 
rele proces de prefaceri sociale, care caracterizează vremurile noastre, 
un fenomen trecător, ca acele furtuni năprasnice care se ridică deodată, 
sgudue totul în drumul lor, dar care dispar fără să lase nici măcar ur- 
mele acţiunii lor distrugătoare, Îi place, naturei să distreze citeodată, cu 
asemenea fantazii sburdalnice, monotonia impunătoare şi majestoasă a 
veşnicei ei evoluţii, 


|. G. Duca. 


POD N NN 


Cronica Veselă. 


— 


CALEIDOSCOP 
Banchetul lui A. Mirea. 


Subscerisul, după eum se stie 
Pima seort dA T 
pre a serba aceasta dată 
n chip solemn, chemă indata 
La un ospat gargantuese 
Pe numeroșii săi amici, 
Loctorii să-mi dea voe-aiei 
Pe scurt ca să le povestese 
ge a decurs acest banchet, 
n adevăr demn de-un poet... 


+ 


“Celebre au rămas pe lume ospeţele lui Baltazar, 
Chetiiul descendent al celui din urmă crai din Babilon, 
“Ce bea din cupele sacrate aduse din Ierusalim ; 
Sardanapal, efemeiatul, de-asemeni este legendar ; 
Vestilă-i nunta dela Canna, la care-un musafir sublim 
C'un gest de bine-cuvintare ştia să schimbe apa 'n vin; 
Nemuritor rămase iarăşi banchetul marelui Piaton, 
„Banchetul cel mai de pe urmă, pe care 'n casa lui l-a dat, 
Cind renunţă la poezie ca să urmeze pe Socrat: 
Celebru 'n istoria lumii va răminea de-apururi iar 
Ospăţul dat de Cleopatra mult tastuosului Antoniu, 
Cind dinsa-i oferi 'ntr'o cupă acel faimos mărgăritar, 
Ce prețuia cit un imperiu ; nemuritor e şi Petroniu 
Care-a descris cu-atita vervă banchetul lui Trimalcion ; 
“Va face epocă de sigur banchetul dela Tirgovişte, 
Dar mai presus de Cleopatra, Brâtianu, Baltazar, Platon, 


Sint eu—căci ale lor ospeţe, pe ling' al meu, nu's decit nişte 


„Agape fără importanţă... 
Ospăţul era 'ntins afară 


VIAŢA ROMINEASCA 


În cea mai splendidă grădină din lumea mea imaginară, 
Cu flori enorme cit copacii, şi cu copaci, nişte copaci 
Să nu-ţi ajung’ o zi Intreagă ocolul trunchiului să-l faci... 
De-asupra mea drept policandru se aprinsese o „Cometă“; 
În capul mesei, lingă mine, îmi instalasem o lunetă 
Să pot vedea în celalt capăt pe cel din urmă musafir... 
Poruncile mi-erau purtate prin telegrame fără fir; 
Pe uriaşul cimp al mesei, imaculaţi ca luciul lumii, 
Se împinzise „Funigeii”, scăpaţi din stativele Runii ; 
Străvechea mea arpintărie, cu-atita artă cizelată 
De rafinatul Benvenuto, sclipea pe masă Inşirată... 
Dela cleştarul alb de rocă şi pân' la amfora de lut 
Bogate cupe multiforme chiemau pe oaspeţi Ia băut. 
Fintinile aruncau în aer elluvii de opoponax; 
Negrese svelte şi fardate cu cel mal autentic vax, 
Din creştet pân' la talpă nude ca Veritas eşind din puț, 
Mişcau cu gesturi cadenţate apărătoarele de struţ. 
Orchestra mea era condusă de insuzi zeul Apolon, 
Căci impozantul domn Dinicu, gătit cu marele cordon, 
Se indurase să-i cedeze In urma urmelor bagheta... 
Şi ce divin cinta orchestra! Eol, mă rog, ținea trompeta, 
Orfeu din cetera-l măiastră scotea accente colosale, 
Pan da din cap. ca un isteric. suliind in nai imensa-i jale, 
La contrabacus era Bachus; alăturea de el, Triton 
Sufia 'ntr'o scolcă uriaşă, adusă 'n formă de trombon, 
Şi-alţi virtuoşi din lumea veche, al căror nume-acum Imi scapă.. 
lar grosul il făceau Satirii, divinităţile de apă, 
Driadele, Siivanii, Fauni cintind din syrinx, Citarezii... 
Ca o cascadă tumultoasă curgeau bemolii şi diezii! 
Era divină-a lor cintare, ce se vărsa în valuri line, 
Căci cum puteau să cinte zeli decit doar armonii divine 71... 
Pe care să le-aprecieze n'ar fi putut decit Castalde, 
Mascagni, sau vre-un alt maestru născut sub ceruri mult mai calde... 
Bacante-alese pe sprinceană, conduse 'n dant de Terpsichora, 
Desculţe-aşa cum joacă astăzi celebra Duncan Isadora, 
Şi-aşa cum le mai vezi pictate pe-al vazelor antice pintec, 
Se legănau In jurul mesei, ritmindu-şi pasul după cintec... 
Voioase işi sunau crotalii şi surideau provocătoare, 
Alcătuiau ghirlănzi imense, ca nişte flori dănţuitoare, 
Ce-şi risipeau polichromia şi iarăşi se stringeau încet, 
Unindu-se pe nesimţite la loc ca un splendid buchet... 
Greu să descriu în fine pasul unor femei așa lejere! 
Păreau că-s nişte preotese ce-oficiază vechi mistere, 
Nu un Kake-walk neeuritmic, lasciv şi lără nici un haz, 


5 3 < 


CRONICA VESELA 35 
7.2 IA 


Aşa precum |! joacă turma demi-mondenelor de azi... 


Vrăjiţi priveau la toate-acestea nenumărații musafiri, 

Pierduji cu totul în beţia ce-o dau supremele uimiri! 

Erau reprezentanţi iluştri din toate treptele sociale: 

Academia 'n păr, cu toate că multe titve erau chiale, 

Mortzun cel iubitor de artă şi-atit de voltor de bine, 

Biindat de cruci şi constelații autohtone şi străine, 

Reprezenta guvernul însuşi, ca unul care 'n altă vreme 

Nu ducea trenul cel de astăzi, ci s'antrena scriind poeme ; 

Era intransigentul Stere şi domnul Maiorescu Tit, 

‘Cari, după ce se ospătase mincind cu mare apetit, 

Făceau acuma curte Muzej poporaniste a lui Goga ; 

Duiliu işi plecase capul, pe ochi c'un gest trăgindu-şi toga 

Să nu mai văd 'aşa oroare; Ranetti, tinărul Silen, 

Ce de obiceiu bea vin sau bere, se adăpa din La Fontaine ; 

Amicul nostru Păucescu, în culmea marei bucurii, 

Armat cu şapte furculițe, minca din şapte farfurii; 

Bucolicul Stavri pe ginduri visa la holdele-i de griu ; 

Birsan, simpaticul Danubiu, întradevăr bea ca un riu; 

A. D. Holban sta lingă Spaethe, ce se 'cerca cu miez de pine 

Să-i jee masca, să-l cunoască şi generaţiile de mine; 

Brătescu ot Voineşti, c'un zimbet-privind pierdut la craniul gol 

Al miticului Caragiani, schiţa un gest de carambol; 

Viu discuta cu A, Davila— Pompiliu Eliad, detalii, 

Slidindu-se unul pe altul şi măsurindu-se in Thali ; 

Efebul sprinten Minulescu, al Muzelor precoce fiu, 

Îşi rezervase mai de-oparte tacimul pentru mai tirziu ; 

"Ovid, Dragomirescu, Motru, cu-a lor reviste excelente 
făceau vint, cercînd in aer ca să provoace mici curente, 

Era 'n sfirşit tot ce-i ilustru, plus senatori şi deputaţi, 

„Judecători, artişti, profesori, popor şi mateloji, soldaţi, 

Atar' de doctorul Ureche, care făcea scandal enorm, 

Fiind poltit să las’ afară, căzi mirosa a iodotorm..., 

Dar ce splendid era menu-ul! Ar trebui să fiu Flaubert 

Ca să descriu banchetul ăsta ce sta întins sub vastul cer, 

Ca cel ce l-au văzut odată grădinile lui Hamilcar... 

Ca Dumas-Pâre eram eu insumi, şi Amphitrion şi bucătar : 

Citez vre-o trei sau patru feluri din suculentele minuni: 

Erau întăi vre-o şapte critici gătiţi cu pene de păuni, 

Apoi opt sclavi purtau pe-o tavă de zece metri, toată 'n aur, 

“Ceremonioşi, de-alungul mesei, friptură de plesiosaur ; 

Alţi ofereau piltii gătite din labe de hipopotam, 

Urechi de elefant ; fragmente din vechea coasta lui Adam ; 

Apoi, (in toată Europa ca lucru rar, ne mai văzut) 


VIAŢA ROMINEASCA 


Adusă din regiuni polare, o înghețată de mamut 
Făcu deliciul şi mirarea intregii adunări auguste : 
Doar singur domnul Teodoru n'a vrut cu nici un preţ s'o guste.. 
Zaharicale şi bomboane şi prăjituri nu s'au servit, 
Căci vream să menajez stomacul lui domnul Maiorescu Tit; 
Dar portocali, banani şi rodii, nuci seculari şi mandarini 
Ca'n „Richard IlI“ veneau în goană, tirind enorme rădăcini, 
Veneau, făcînd ocolul mesei, aşa împovăraţi de roadă 
Şi se plecau spre fiecare ca drept în gură să le cadă... 
lar cînd şi-atinse apogeul acest ospăj demn de Homer, 

Am dat poruncă să se scoală din pivnița lui Jupiter 

Un vas vitat, rămas acolo supt dărmături din vechiul timp, 
Cind zeli-au fost siliţi cu toții să emigreze din Olimp, 

ŞI, ridicind, apoi, în aer, hanapul meu plin de-ambrozie, 

Am zis cu glas măreț : 

„Trăiască ilustra noastr "Academie ! 

„Cind Dumneaei îmi recunoaşte cu laude talentul meu, 

„Ca semn de reciprocitate e drept s'o recunosc şi eul 

„V'am combătut cu îndirjire mai an, e foarte-adevărat, 

„Şi lănci am rupt în contra voastră, —dar sufletul mi-a fost curat! 
„Şi dac'am îndrăznit ca astăzi să vă convoc la un banchet, 
„E ca să ştiţi şi voi odată ce bine ştie un poet 

„Să'şi ospăteze musafirii... Ţin însă să desmint un svon 

„Ce tinde să s'acrediteze: s'a spus că eu, caşi Platon, 
„Voesc să 'mi ard a mele versuri şi să mă las de poezie! 
„Să ştiţi, iluştri domni, că asta c-adevărată infamie. 

„Nu ! Eu voi scrie înnainte, doar nu's nebun să fiu ca el, 
„Căci vreau cu orice prej la anul să iau şi Premiul Năsturel, 


* 


p. c. A. Mirea. 
Premiat de Academia Romină. 


naaa 


Scrisori din Bucovina. 


Chestiunea politică care preocupă mai mult Opinia publică din Bu- 
covina este conflictul A. Onciul-George Wassilko, Pentru înțelegerea lui, e 
mecesar să ne oprim ceva mal muit asupra cauzelor care l-au provocat, 
George Wassilko, fiul lui Alexandru Vasilco, pe vremuri unul din frun- 
taşii romini din Bucovina, e deputat al colegiuini rural al Storojineţului 
căpitan al țării şi membru în casa seniorilor din parlamentul austriac, In 
ultimul period legislativ al dietei bucovinene, George Wassilko a repre- 
zentat proprietatea mare romînă. 

In urma unui conflict avut în sinul proprietății mari, Wassilko, care 
nu putea conta la o alegere în curia proprietăţii mari, creă un partid nou 
numit al centrului (Mittelpartei), compus aproape în intregime din 
proprietarii mari Evrei. Până atunci, proprietarii mari Evrei, deşi aveau un 
număr considera! de voturi, nu aveau nici un rol politic în proprietatea 
mate, Cele 8 mandate ale colegiului al doilea al proprietății mari (cole- 
fiul prim al proprietăţii mari e format de fondul religionar şi are două 
mandate) se impărțiau, în baza unui compromis, între proprietatea mare 
armeano-polonă şi cea romină Sub conducerea baronului Wassilko s'au 
raliat Evrei din proprietatea mare şi cu cițiva proprietari mari creştini 
şi au format „Miltelpartei”, La alegerile generale din 1904 acest partid 
n'a putut trece pe nici unul din candidaţii săi, alegindu-se candidaţii ce- 
lor două partide coalizate : romin şi armeano-polon, 

Abia după alegeri, în urma tratativelor dintre cele 3 partide ale 
proprietăţii mari, s'au conces noului partid donă mandate, unu! din par- 
tea Rominilor şi unul din partea Armeano-Polonilor. Această dispoziţie 
se va pune în practică abia in anul cind urmează a se face nolle ale- 
geri generale pentru dietă, cind vom avea fericirea a avea unul, dacă 
nu chiar doi Evrei deputaţi ai proprietăţii mari din Bucovina. La 1904, 
baronul Wassilko, care in lupta dusă de partidul romin contra baronului 
Bourgignon îşi tăcuse un oarecare nume, luptind pe partea Rominilor, 
până la intervenirea faimosului pact între o parte a clubului romin die- 
tal și preşedintele ţării, urma să rămie afară din dietă, dacă nu se iveau 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


alte momente, care au înlesnit intrarea sa în dietă. Partidul democratic, 
care se ridica atunci şi care spera să aiba majoritatea In noua dietă, ceia 
ce s'a şi intimplat, avea nevoe de un candidat potrivit pentru postul de 
căpitan al ţării—cel vechiu, d. Joan Lupul, nefiind agreat de democrați. 
Şi, în căutarea aceasta, privirile democraţilor, mai bine zis privirile lui 
Aurel Onciul, se opriră asupra baronului Wassilko, Acestuia i s'a oferit 
mandatul colegiului rural din Storojineț, unde a şi fost ales In urma a- 
gitației dezvoltate de democrați. La deschiderea dietei a fost numit că- 
pitan al ţării. 

In decursul celor cinci ani decind baronul Wassilka stă în fruntea ad- 
ministraţiei autonome, raportul dintre dinsul şi prietenii săi de odinioară 
s'a innăsprit până la isbucnirea conflictului. Deputatul Onciul, voind să cri- 
tice activitatea căpitanului țării în comisia budgetară a parlamentului, 1-a 
avizat pe Wassilko, cu care e împrietenit din tinerețe, printr'o scrisoare, 
în care-l ruga că, în cazul cind nu se mai gindeşte la postul de căpitan 
al ţării pentru viitorul period legislativ—căci critica nu urmăria altă ceva 
decit să impedice numirea lui Wassilko, — să-l înştiințeze, ca să nu des- 
făşoare în comisie această afacere penibilă, Baronul Wassilko a publi- 
cat scrisoarea d-lui Onciul, ţinută în termenii cef mai loalall, şi răspunsul 
său nesatistăcător, iar ziarele evreeşti, care duc o goană teribilă în contra 
lui Aurel Onciul decind s'au Incredințat că acest talentat şi energic de- 
putat nu-i dispus să servească interesele lor, au incercat să prezinte a- 
ceastă scrisoare ca un act de presiune. Partidul romin, ocupindu-se cu 
atacerea aceasta, a declarat-o, chiar la cererea d-lui Onciul, drept o afacere 
care-l angajează pe D-iui personal, iar nici de loc pe partid. In comisia 
budgetară, d. Onciul a criticat bazat pe fapte, activitatea căpitanu- 
lui țării: a arătat pe de-oparte o serie de iregularităţi In administraţia 
autonomă a ţării, incorectitudini constatate la funcţionarii comitetului fă- 
rii, samovolniciile căpitanului! comise cu ocazia ultimei sesiuni dietale, 
cind căpitanul țării în decurs de o lună a convorat numai două şedinţe 
plenare, câutind astfel să sădărniciască discuţia unor proecte neagreate 
de dinsul; a arătat apoi ţinuta căpitanului ţării faţă de Romini, conflic- 
tul provocat cu ocazia alegerilor comunale din Cernăuţi, şi a cerut o 
anchetă din partea ministerului de interne. 

Chestiunea conflictului Onciul-Wassilho avea să ajungă în discuţia 
comitetului naţional, care urma să se pronunțe dacă se identifică sau nu 
cu ținuta d-lui A. Onciul, In şedinţa convocată pe Vineri, în 28 v. 1909, 
şi la care şedinţă aveau să se discute şi alte afaceri de natură organiza- 
toare, Şedinţa s'a aminat, pentru un termen nehotărit, la cererea a 3 
deputați din parlament, care au declarat că nu pot participa la şedinţă, 
din cauză că sint ocupați In parlament. 


Procesul contra studenţilor care au demonstrat la locuința baronu- 
lui Wassilko, cu ocaziunea alegerilor comunale din Cernăuţi, s'a jude- 
cat luni, în 7 |. c; toţi impricinaţii au fost achitaţi. 


SCRISORI DIN BUCOVINA 25 


La discuţia budgetului ministerului de` comerț, deputatul Onciul, 
“unicul deputat romin în comisia budgetară, a cerut ca concesiunile de 
'birturi ce se vor creia la sfirşitul anului 1910, în locul dreptului de pro- 
pinaţie, desființat, să nu se dee în arendă propinatorilor şi crismatilor 
„de până acuma, ci comunelor şi ţării. 


In discuţia budgetului ministerului de agricultură, d. Onciul a ine 
zistat din nou asupra chestiunii arendării moşiilor fondului religlonar dis 
rect la obştile ţărăneşti şi a cerut aceasta, bazat mal ales pe lipsa mare 
de pămint. A arătat că din cei 198.000 țărani, chi sint în Bucovina, 
77.000, sau 40, posed mai puţin de 4 hectar şi numai 41.000, ori 20",, 
au i$ până la un hectar intreg, aşa că mai mult de 60, ale țărâni- 
mii bucovinene trebuesc să trăiască cu mai puțin de un hectar de pă- 
mint. A arătat, bazat pe unele arendări făcute în ultimul timp de ob- 
ştiile ţărăneşti, avantagiile pe care le are fondul: la 2 moşii arendate țăranilor, 
fondul a obţinut o urcare de 60'i» față de preţul din trecut plătit de a- 
endaşi şi de 40", faţă de prețul olerit de arendaşi la licitația ultimă, 


ki 


La discuţia budgetului ministerului cultelor şi instrucțiune! publice, 
«d. Onciul a reinoit unele cereri de interes cultural ale Rominilor, ca: 
“crearea catedrei pentru istoria romină pe lingă universitatea cernăuțeană, 
deschiderea claselor paralele romine a liceul din Rădăuţi, divizarea 
“şcoalei normale de invăţători şi învăţătoare în secții naţionale, convo- 
“carea congresului bisericesc, — chestiuni de eminentă importanţă națională 
şi culturală, 


+ 


Societatea muzicală „/fora“ din Bucureşti a dat, la invitarea socie- 
täții studenjeşti „Junimea“ din Cernăuţi, două concerte bine reuşite, u- 
nul în Cernăuţi şi unul In Suceava. 

Societatea a venit sub conducerea preşedintelui ei, a d-lui Do- 
bresca, şi a dirigintelui ei artistic, a d-lui Juarez Movilid. | s'a făcut la 
sosire o primire din cele mai călduroase. Concertul a plăcut mal ales 
pentru melodiile poporale, care au stitnit aplauze frenetice. In sara con- 
«certului a domnit un entuziasm cald, care a trecut în manifestații ce 
s'au prelungit pănă cătră ziuă. Şi la Suceava excursioniştii au fost 
primiţi foarte bine. 


266 VIAȚA ROMINEASCA 


„Armonia“, societatea muzicală din Bucovina, care, în urma unor 
măsuri luate de comitetul „Societăţii pentru cultura şi literatura romină 
din Bucovina“ trece printr'o criză din cele mai grele, fiind pusă aproape 
în imposibilitate de a-şi continua rodnica-i activitate, a reprezentat, în 
sările de 7 şi 8 Innie, piesele: „La Șezătoare", compoziţia d-lui dr. T, 
Brediceanu şi „Craiu nou“, compoziţia nemuritorului Ciprian Porum- 
bescu, Simpaticul compozitor al piesei „La şezătoare“ a azistat în am- 
bele sări la reprezentarea piesei sale şi a primit din partea „Armoniei“ 
o cunună de lauri, în semn de mulţumită pentru cedarea piesei. 

In interpretarea piesei s'au distins: doamnele Onciul (născută 
Lupu) şi Breck (născută Palievici); domnii: Brucker, Şandru, Ucralneţ, 
Forgaci şi Vasilovschi. 


Gt. 


o .... 


Scrisori din Ardeal. 


Moartea lui Alexandru Mocsonyi.—Sinoadele diecezane. —Susţinerea: 
şcoalelor.—Conterenţa deputaților. —Un conterenţiar.—Pri- 


goniri pentru agitaţie impotriva „naţiunii maghiare“, 


In ziua de 1 Aprilie n., a încetat din viață, in castelul său dela 
Birchiş (Banat), Alexandru Mocsonyi. Coboritor dintr'o familie macedo- 
neană, al cărei membri s'au ilustrat deja în luptele naţionale dela 1848, 
şi el însuşi fiind nu numai foarte bogat, ci şi cult şi cu bune sentimente 
naționale, Alexandru Mocsonyi, dela 1868 încoace, a fost considerat nu. 
numai ca „fruntea şi lumina Banatului“, ci se bucura de considerația 
tuturor Rominilor, ca puţin alții. Făcea parte din generaţia care, la 1868, 
deschisese marea luptă pentru înscrierea In lege a drepturilor noastre na- 
ționale. Deşi tinăr, el s'a distins îndată ce a intrat în parlament şi pănă ce 
a ieşit, ostentativ, la 1874 (cînd s'a convins că nu se poate ajunge la o- 
înțelegere cu Ungurii), şi era socotit drept cel mai cu autoritate între cei 
peste treizeci deputaţi romini. Părăsind terenul parlamentar, el n'a mal 
Teintrat, ci a rămas în pasivitate şi după ce conferența națională dela 10- 
lanuarie 1905 a decis inaugurarea politicei de activitate. Cu politica ur- 
mată de partidul național el a rămas, dealtiel, în divergență, Incepind" 
dela 1892, cînd în conterența dela Sibiu a luat poziţie contra Memoran- 
dului dus la Viena, dupăcum n'a aprobat nici ţinerea congresului na- 
Vionalităţilor (10 August, 1895, în Budapesta), şi ultima ocazie cind a luat 
parte la acțiune politică a fost conferența națională din vara anului 1893, 
cind, ca şef al „moderaţilor*, cum se zicea, a combătut politica radicală. 
pe care o făcea comitetul naţional, prezidat de dr. I. Raţiu. 

Pe teren cultural a luat însă toată partea sa de muncă şi jertfă, 
A fost ales preşedinte al Asociaţiuni şi, la 1896, cind Ungurii işi serban 
mileniul, a convocat la Lugoj adunarea generală a Asociaţiunii, aran- 
jind concursul măreț al tuturor corurilor din Banat. 


‘268 VIAŢA ROMINEASCA 


Moartea sa a fost un doliu național și urmind, la scurt interval 
după moartea lui Brediceanu, este o ireparabilă pierdere pentru frații din 
Banat, care acum sint în mijlocul celor mai grele lupte pentru apă- 
farea bisericii, greu primejduită. Mocsonyi implinise virsta de 68 ani. 
Cu Rominia nu căutase contact, ci declinase onoarea alegerii sale la 
Academie. În timpul din urmă trăise absolut izolat. Averea şi-a lăsat-o 
nepoților. 


In Duminica Tomil s'au deschis Sinoadele dieceselor dela Sibiu, 
„Arad şi Caransebeş. Ele au avut să discute multe chestii grele. Au avut, 
mai presus de toate, să se pronunțe asupra ştirbirii făcută de ministrul 
Apponyi autonomiei noastre bisericeşti. Vestitul Burdea, care din mă- 
celar a ajuns „Consilier de Curte“, cu titlu de „Ilusiritatea Voastră“, pen- 
tru a se arăta demn de favoarea guvernului, s'a făcut o unealtă atit de 
josnică, Incit a provocat amestecul guvernului în afaceri interne bise- 
riceşti. A cerut anume ca ministrul să ancheteze in afacerea alegerilor 
dela Mehadia, Sasca şi Zgribeşti, deoarece el, parvenitul, nu are incre- 
dere în Sinod, singurul nostru for competent în chestii electorale bise- 
riceşti. Ministrul a şi delegat pe funcţionarul său, pe renegatul P. lo- 
nescu, să ancheteze. Impotriva acestei încălcări aduse aulonomiei noas- 
tre bisericeşti, In şedinţa sa dela 22 Aprilie n.. Sinodul din Arad a pro- 
testat, unanim, chiar la ministru, precum a protestat şi în contra faptului 
că, într'o adresă cătră episcopul Aradului, ministrul, printr'o simplă trăsă- 
tură de condeiu, vrea să desființeze sinodalitatea bisericii noastre, zicind 
că episcopul nu e obligat a ţine socoteală şi a executa deciziile consis- 
torului (ales de Sinod). E de regretat însă că Sinodul dela Sibiu, în 
„ambele aceste chestiuni, n'a adus aceleaşi hotăriri, ci a ales calea mai 
uşoară a trecerii la ordinea zilei. Cel dela Sibillu, în chestia dela Caran- 
sebeş, a protestat şi el cu demnitate. 

In fața nouei situaţiuni, create şcoalelor noastre prin legea Ini Ap- 
ponyi, ni se impune intrebarea: ce facem, mai susţinem, ori trebue să 
părăsim şcoalele primare coniesionale ? Sinodul din Arad, cu 20 voturi 
contra 13, a decis să susțină şcoalele şi să aducă chestia la Congresul 
naţional bisericesc, care se va întruni, la 14 Octombrie, în Sibiiu. Ca 
“supremă corporație, Congresul are cuvintul din urmă. 

E de remarcat că învățătorii membri ai Sinodului, trei la număr, 
precum şi fostul profesor la gimnaziul din Braşov, deputatul Vasile 
“Goldiș, secretar consistorial, au pledat pentru inchiderea şcoalelor, care, 
—după părerea lor—sub regimul legii lui Apponyi, nu-şi mai pot în- 
deplini rolul de până acum, ci vor deveni pepiniere de maghiarizare, 
iar bieţii învăţători unelte în minile administraţiei politice maghiare. 


SCRISORI DIN ARDEAL 209% 


Chestia, în tot cazul, este de mare importanță şi desbaterea ei în Con-- 
gres va produce mari valuri. 

In legătură cu menţinerea ori părăsirea şcoalelor primare sint 
şi preparandiile (şcoalele normale) dela Sibiu, Arad şi Caransebeş, Dacă 
închidem şcoalele primare, evident, n'avem ce să mai facem nici cu 
prepatandiile. Deja şi pănă acum guvernul ne-a făcut atitea greutăți, in- 
cit, ca să putem susține pe anul viitor preparandia din Arad, Sinodul a şi 
decis să fuzionăm cu diecesa Caransebeşului şi să căutăm a susține im- 
preună cela ce separat nu se poate! 


Pe ziua de 26 Aprilie, au fost convocați in conierență deputaţii 
noşiri, la Budapesta. In aceiaşi zi şi-a dat şi guvernul demisia. Depu-- 
taţii noştri au avut să se pronunţe insă nu numai asupra demisiei gu- - 
vernului (ceia ce au facut prin cuvintul prezidentului, dr. Mihali), ci şi 
asupra afacerilor interne, Intre care, în primul rind, soarta presei, prigo- 
nilă din cale afară, 

S'au şi luat măsuri In vederea susținerii presei şi a jurnaliştilor 
noşiri, fără a căror întărire nu se poate îndeplinit nici o luptă naţională. 


La 25 Aprilie, tinărul advocat tomin, dr, Cornel lancu, a ţinut la 
primăria din Arad o conferență despre alcoolizm. Ziarele maghiare de azi 
publică această conterență. Am cetit-o şi eu, E frumoasă şi instructivă. 
Rog însă pe amicul meu lancu să nu să supere, cind exprim dorinţa că- 
astfel de conferenţe ar trebui să le țină pe la sate, între Romini. Pe Ungurii 
din oraşe au ei cine să-i lumineze! Ori, în satele noatre este deja atita 
lumină, incit generaţia noastră de tineri cărturari să nu aibă misiunea de 
apostolat printre ţărani P... 


+ 


Seria prigonirilor pentru agitație Impotriva slăvitei „naţiuni ma- 
għiare* a început de astădată, făcind excepție dela cunoscutul şi ve- 
chiul clizeu : alaltăeri a intrat In temniță D-na Anuja Vlad, soţia de- 
putatului Orăştiei. Damele romine din intreaga Transilvanie i-au trimes- 
adresă de aderenţă şi felicitare, d-na Vlad fiind întdia Romincă osindită 
la o lună inchisoare pentru apărarea limbii romine. Adresele trimise 
d-nei Vlad nu pot fi publicate, deoarece şi acest fapt ar constitui o 
crimă, care în Ungaria se pedepseşte cu 6 sâptămini temniță ordinară - 
şi 400 cor. amendă, 

Dintre ziarişti au fost osindiji, în aceste din urmă zile: Nicolae : 


ó VIAȚA ROMINEASCA 


s redactor responzabil al ziarului „Drapelul“, la 4 luni temniţă 
neon 400 cor, ená. D-sa a fost adus la curtea 5 ate ze 
“Temişoara, în ziua de 20 Maiu, din temniţa peria mă ` misa 
“ace o altă osindă, de 3 luni. Apărător a fost tinărul ş 
ius Brediceanu. 

i pia de 24 Maiu, a fost osindit, la curtea cu juraţi din Pere 
Mare, redactorul responzabil al „Tribunei“, la 6 luni aseze. ge os 
amendă. Acelaşi redactor (C. Savu) a primit cităţiune p iba apra 
procese de presă, care se vor judeca in iunie. Mal sint inten 


lui 7 procese. Da i 
a Ema se va judeca la curtea cu juraţi din Tirgul Mureşu 


tui procesul intentat pentru agitaţie contra d-lui Victor Branişte, redac- 
“4or la „Gazeta Transilvaniei“, din Braşov. 


|. Russu-Şirianu. 


ED N a 
m 


Miscellanea. 


—— 


D. DUILIU ZAMFIRESCU ŞI „POPORANISMUL:, 


Cu prilejul primirii d-sale ta Academie, d. Duiliu Zamiirescu a 
făcut o gafă—cum se zice în limbajul aristocratic, incumetindu-se a 
„expune în modul cel mai hotărit, teorii şi soluțiuni orginale, în ches- 
tiuni pentru care nu are nici priceperea, nici pregătirea trebuitoare. Ma- 
rile greşeli ale întregii d-sale opere, se datoresc tocmai unei lipse de 
simţ critic, lipsă care l-a rătăcit de atitea ori în cimpuri cu totul străine 
însuşirilor ce posedă—şi cu deosebire în cimpul teoretic. De astă dată 
însă, întrun moment foarte solemn pentru d-sa, o adevărată fatalitate 
4-a ispitit să se producă întrun domeniu care-l este mai mult ca oricare 
interzis : în domeniul criticei literare, Un frumos panegiric al Innainte- 
mergătorului, Olănescu-Ascanio, i-ar fi reuşit mai bine şi l-ar fi scutit de 
dojana, uşoară in aparență, aspră în fond, pe care l-a adresato d. 
„Maiorescu, 


Urmărim de mulți ani, cu o simpatie, cind entusiastă şi cînd er. 
tătoare, opera literară a noului academician. 

D. Zamlirescu este un clasic; şi ori ce s'ar spune, clasicismul 
este literatura omului normal,—romantismul şi realismul presupunind 


împrejurări nesănătoase, adinc nemulțumitoare, care turbură şi diformează 
sufletul omenesc. 


cinați, în sufletul cărora siguranța materială şi legăturile familiare, ne- 
tu rburate in cursul mai multor generaţiuni, au născut sentimente delicate 
şi generoase porniti, ascunse sub aparența simplicității, a bonotniei şi a 
bunului simț practic, 

Insă patima criticului de a pune in formulă bogăția unui suflet 
“deosebit, găseşte în d, Zamfirescu pe scriitorul cel mai enigmatic al li- 


ne VIAŢA ROMINEASCA 


teraturii romineșşti : alături de seninele şi plasticele Imnuri păgine, vul- 
pgarităţile artificiale din Fără titlu; alături de clasicismul ales al Vieţii 
la țară, romantismul comunal primelor d-sale lucrări şi realismul aproape 
josnic al Lumei noi şi lumei verhi; alături de armonia, echilibrul şi 
simplicitatea creațiunii curat literare din Lydda, o lipsă de bun simţ 
surprinzătoare în elucubraţiile filozofice ale aceluiaşi roman. 

Ce varietate de contraste isbitoare | - 

Te intrebi: scriitorul care a compus Viața la fară, o capodoperă: 
—sau aproape-— a literaturii romineşti, să fie acela care pare cu totul lip- 
sit de simţul ridicolului, în mult admirată, pe vremuri, Harpistă, şi in 
romanul În fața vieții aşa de umoristic analizată de d. Gherea? Să 
fie acela care in Lume nouă şi lume veche se arată insulleţit de patima 
urită de a se răsbuna pe cale literară de jigniri cei s'au adus perso-- 
nal? Să fie acela care in felurite prefețe şi articole de critică, arată cul- 
tura adincă şi ascuţita pătrundere a unui adolescent? 1... 

Da, este unul şi acelaşi scriitor. D. Zamfirescu nu-i singurul autor 


în literatura universală, care lasă în urma sa, între o mulțime de opere: 


mediocre şi submediocre, o lucrare unică, menită să rămiie, şi concepută 
intrun moment de fericită inspirație... Cine poate spune astăzi, ce-a mai 
scris un Prévost alară de Manon Lescaut şi un Bernardin de Saint- 
Pierre afară de Paul et Virginie ? 


Arătătoarele ceasului se învirtesc cu iuțeli diferite, numărind mi-- 


nute, ceasuri şi secunde, dar o singură coardă le mişcă pe toate; dea- 
sementa şi sufletul omenesc, are o trăsătură hotăritoare, de pe care se 
desfăşoară ca de pe un mosor nesecata varietate a arătărilor sale, 


+ 


Cunoaştem cu toții firea scriitorului nervos şi cerebral al timpurilor 
noastre—a unui Eminescu, a unui Caragiale, a unui Vlăhuţă, a oricărui 
scriitor francez contemporan : nervul, extrem de rafinat, tinzind la deficit; 


pesimism ; observaţie ascuţită ; impresionabilitate lirică; minte pătrunză-- 


toare ; spirit de invenţiune; fantazie. 

Eşit din mica burghezie şi desrădăcinat de o cultură superioară, 
el luptă din greu pentru a dobindi locul ce i-se cuvine In societate, 
sufere de relele organizării sociale, e frămintat de problemele ei, şi a- 
jungind să le priceapă în generalitatea lor superioară, le transpune în 
literatură, spre marea mulțumire a celor de o soartă cu dinsul. 

Să ne inchipuim însă o clasă care din contra, e mulţumită de soarta: 
ei şi se bucură de viaţă. Ce fel de scriitori işi va selecta dinsa? Îşi 
va selecta desigur temperamente contrare celor nervoase, temperamente 
sentimentale, Un atare scriitor nu va avea, de obicei, nici spirit ascuţit 
de observaţie, nici impresionabilitate lirică, nici minte pătrunzătoare, nici 
putere de invențiune, nici fantazie bogată, nici pricepere pentru proble=- 
mele sociale, nici ştiinţă de compunere... Ce va avea atunci? Va avea 


MISCELLANEA 273 
Aen 


sentiment, adică acea căldură sufletească statornică, ce corespunde 

prisos de energie nervoasă şi care te face să iubeşti viaţa Sb losia ia 
mele ei, sub formele ei veşnice mai ales; va avea plasticitate, o altă 
însuşire a nervului bine hrănit, adică limbă miădioasă, bogată și firească — 
în cazul de taţă, o armonioasă transpunere a limbii populare ; va avea 
nori de sed oara nedesrădăcinat, ca d. Zamlirescu, o delicată fin- 

te a sentimentelor familiare, in deose i 
racteristice vieţii patriarhale, = oeio asi dau a 


Acesta este d. Zamfirescu, pe care l-am putea 
măsură, numindu-l o natură „germanică“, Dacă insă Piraat mc 
devăr o natură curat germanică, ar fi avut bunul simţ, adică obiectivi- 
tatea, de a-şi alege numai subiecte potrivite cu însuşirile ce posedă, şi ar 
îi creat poate numai opere capitale, i 

D. Zamfirescu pătimegte insă, din nefericire, de o inclinare ciudată 
câtre speculațiuni abstracte, care inclinare, nefiind ajutată nici de un spi- 
rit ascuţit de observație, aşa de necesar în ştiinţele morale, nici de vigu- 
foasa pornire a minţii de a adinci problemele vieţii, a degenerat într'un 
subiectivism aproape ridicol. Şi mai pătimeşte apoi de o lipsă de voinţă 
cu adevărat bolnăvicioasă, pe care a imprumutat-o fiecăruia din eroii săi 
lăsind doar eroinelor, şi incă numai celor exotice, oarecare inițiativă — 
slăbiciune care l-a făcut să se lase veşnic purtat de imprejurâri, ca o 
plută pe apă, şi care explică toate umbrele operei d-sale literare. 

Lipsa de simţ critic şi lipsa de voință i-au fost fatale d-lui Zamfi- 
tescu... Pe când ducea în tinereţe viaja de ziarist-boem, a crezut de cu- 
viință să facă lirism romantic—deşi nu-i impresionabil, — şi nuvele ro- 
mantice, —măcar ca mare fantazie; mai lirziu, pe cind romanul social 
eta la modă, a compus şi d-sa /n fața vieţii şi Lume noud, uitind că 
nu are nici pricepere pentru problemele sociale, nici putere de invenţi- 
une, şi nici ştiinţa compunerii; dacă au scris alţii asupra războiului pen- 
tru eatirnare, a publicat şi d-sa /n războiu, în care dulcegăriile izvorite 
din lipsa d-sale de voinţă bărbătească, se potrivesc rău cu povestirea unor 
întimplări grele, hotăritoare pentru soarta unui popor; ba d. Zamfirescu 
s'a aventurat şi în filozofia innaltă, innecind scenele intens poctice din 
Lydda întrun galimalias filozofic,—-ce-i drept, caracteristic Germanilor, 
dar nu celor mai buni... O singură dată a avut d. Zamfirescu norocul — 
alta nimic !—de a se intilni cu insuşiriie pe care i le-a dătuit natura, şi 
atunci a povestit viața de familie a unor firi simple dar alese, în cadrul 


ra liniştite a naturii, cu frescheța de sentiment a copilăriei senine 
naive... 


bd 
+ + 


Nu odată s'a pus d. Zamfirescu în rea lumină, aventurindu-se, cu 
un curaj şi-o siguranță demne de o cauză mai bună, pe cimpul, aşa de 
8 


Dea 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


alunecos pentru d-sa, al speculațiunii abstracte... cu atit mai mult că teoriile 
făurite erau de obicei şi foarte reacționare, Se putea nădăjdui Insă, că, 
intrun moment aşa de solemn, când privirile țării întregi erau ajintite 
asupraii, va avea—-sub puterea unui înnalt sentiment de răspundere— 
buna inspiraţie ca, intrind sub Cupolă, „să pornească cu dreptul“ |... Ei 
bine, nu—a pornit şi de astădală cu piciorul sting... al criticei literare!,., 

Desigur, era fatal.. Şi deasemenea era fatal ca acest literat al aris- 
tocrației să atace „poporanismul,*—mal ales... după ce a văzut nu fără 
durere, pe unii scriitori tineri ajungind în scurt timp la popularitatea pe 
care el însuşi n'a putut-o dobândi întrun sfert de veac de activitate ti- 
terară.... 

Se apăra d, Zamilrescu pe sine, apărind clasa pe care o viață ìn- 
treagă a servit-o; de aici avintul acela războinic aşa de nepotrivit firilor 
armonice şi cumpătate... Inarmat pănă in dinţi s'a prezentat în faţa ve- 
nerabilului corp, dar nici o spaimă n'a insuflat figura d-sale femenină şi 
veşnic tinără, ci zimbind blajin l-a desbrăcat d. Maiorescu de armele de 
lemn şi l-a aşezat la locul ce-i era pregătit.. 


s 
+ ki 


Să relevăm ereziile cuvintării noului academician? Dar n'avem de- 
cit.. greutatea alegerii. Şi, mal întăi, ce înțelege d. Zamfirescu prin 
„poporanism*? lată ce nu ne-a lămurit de fel 

Ințelege simpatia scriitorilor pentru clasele da jos? (In adevăr că 
numai atit am cerut noi—pentru a nu fi învinuiți de sectaristn—in pri- 
mul număr al acestei reviste}. Dar atunci polemizează ca Turghenief, cu 
Tolstoi, cu Dickens, cu Georges Sand, cu Tenyson. cu George Eliot, 
cu Eminescu, cu Vlăhuţă, cu Caragiale şi chiar cu Duiliu Zamfirescu, 
acel talentat scriitor al nostru, care în „Viaţa la țară“ a creat admirabila 
figură a lui Ciobanul, tipul păstorului romin, visător şi contem- 
plativ, observator dezinteresat al firmamentului instelat şi poet pănă în 
adincul sufletului... 

Ori înţelege d. Zamfirescu prin poporanism tendința de a lua 
subiecte din viaţa poporului ? Atunci să-i amintim că din citeva zeci de 
romane ale genialei Georges Sand,—de care d, Zamfirescu se simte de- 
sigur foarte apropiat,—cu subiecte luate din toate straturile societăţii, cri- 
tica franceză e unanimă în a recunoaşte ca cel! mai bun: „La mare au 
diable” povestirea iubirii liniștite şi cuminţi dintre un țăran, rămas vā- 
duv cu copii, şi o tinără țărancă... (Observăm în treacăt că celebra scrii- 
toare, aristocrată din naştere, crescută la ţară, sănătoasă la trup şi la suflet, 
fire sentimentală, echilibrată şi armonică, a fost ademenită de curentele 
vremii a scrie romane romantice şi romane sociale; n'a reuşit însă pe 
deplin decit in genul clasic), D. Maiorescu mai citează pe Auerbach, cu 
idilele sale rustice, pe Ganghofer, cu scenele sale din viaţa muntenilor Tiro- 
lezi, şi pe Bret Harte; iar noi am mal adăuga, dintre contemporani 


MISCELLANEA 275 

: 
pe Rosegger, fiul şi iubitorul țărănimii din Stiria, aşa de puţin idea- 
lizată şi totuşi atit de simpatică, şi pe Vlasco Ibanez, vigurosul şi distin- 
sul scriitor spaniol, care în recentul său roman, Pămintul blestemat, ne 
povesteşte în modul cel mai dramatic şi cu o rară ştiinţă a compunerii, 
întrun stil ferm, sobru, plia de culoare, cu emoţiune adincă și în acelaşi 
timp cu nepărtinirea omuiui profund cunoscător al problemelor sociale, 
lupta, plină de scene sguduitoare, dinlre ţăranul fermier ereditar şi 


“trindavul său proprietar-rentier !)... 


Li 


Dar, la dreptul vorbind, nu-i acesta caracterul esenţial al cutentu- 
lui poporanist, reprezentat în literatura rominească prin Slavici, Creangă, 
Coşbuc, Agirbiceanu, Goga, Sadoveanu şi alții; nu e vorba numai de 
subiecte luate din viaţa poporului, ci e vorba de naționalizarea literatu- 
rii prin limba, cugetarea şi simțirea poporului, de cătră cetitori şi scrii- 
tori de curind eşiți din sînul lui, sau apropiaţi incă sufletește de dinsul. 
Aceşti scriitori vor zugrăvi adesea—nu lotdeauna—viaţa săteanului, dar 
ma: ales îivor apăra drepturile și interesele-—şi nu noul academician care 
se induioşează până la lacrămi de boerii ce-au sărăcit fiindcă au fost 
prea nobili ca să [ie socoteli... le-o va lua aceasta în: nume de râu. 

in articolui d-sale pubiicat in Săptămina, d, Panu, disculind po- 
poranismul, spune: 

„In două feluri poţi fi literat poporanist: sau tratind subiecte po- 
sputare, cu natura, caracterul şi limba poporului, sau lăcind operă lite- 
„tară in care eroii, personagiile tale, să aibă pecetea caracterului celor 
ce trăesc la țară. 

„Ca să faci literatură în sensul întăi, trebue să fii crescut la țară 
„şi să nu fi căpătat destulă cultură literară, ca să te facă să uiţi limba 
„in cate ai crescut, poveştile pe care le-ai auzit şi geniul poporan de 
„care te-ai impregnat“,—condijiune pe - care, după d. Panu, numai 
Creangă o îndeplineşte. 

Credem că d. Panu se înșală. Nici odată țăranul adevărat nu va 
gusta pe Creangă; povestirea acestuia, amănunțit realistă, nu-i va insufla 
nici un interes; țăranul are nevoe, ca orice om necultivat, de o intrigă 
sensajională, eroică, povestită în linii mari, ca acelea din basme, sau de 
poezii intens lirice, şi deasemenea simple în compoziţiunea lor ; el este prin 
excelenţă liric şi romantic, țăranul romin mai mult ca oricare, 

Prin urmare literatura poporanistă,—cel puţin cea din regat, fiindcă 
In Ardeal o bună parte din țărănime e ridicată la nivelul economic şi cul- 
tura! al unei mici burghezii, —nu e scrisă pentru popor, ci pentru intelec- 
tuali şi clasele mijlocii, care sulleteşte nu s'au depărtat încă mult de din- 
sul şi care, mai ales, i-au imbrățişat interesele şi aspirațiunile indreptățit... 


1) Indemnăm pe extitor să-şi procure ucest roman impecabil, upărut 
în franţuzeşta in editura Charpentier. 


276 VIAȚA ROMINEASCA 
BRA: EE E A AE ea 


„Cit despre al doilea fel de a fi literator poporanist, continuă d. 
„Panu, acela e greu de tot; aproape nimeni nu a reuşit in acest gen. 
„Cum observă foarte bine d. Zamfirescu, personajele lui Caragiale din 
„Năpasta, în special Anca, sint creajiuni ale imaginației autorului, înflu- 
„enţate de poporanismul din literatura rusească, Năpasta nu este decit o 
„ingenioasă punere pe scenă a proverbului rominesc: după faptă şi 
răsplată. * 

Şi noi credem că ţăranii din Năpasta sint mai de grabă persona- 
gli shakespeariane decit oameni reali, dar mai credem că opera mare- 
lui nostru seriilor este o dramă esențialmente romantică, fără nici o pre- 
tenție de realism, şi că ceja ce n'a reuşit să tacă d, Caragiale poate 
reuşi altora foarte bine,— căci altfel ar trebui să stabilim principiul că scrii- 
torul nu poate cunoaşte decit clasa din care face parte, principiu pe 
care l-ar infirma intreaga istorie a literaturii universale. 


Li 


D. Zamfirescu neagă talentul şi mai ales... mirajul poporaniştilor 
noştri. Ar îi cazul să-l întrebăm : care-i mirajul „Lumii noi şi lumei 
vechi” ?,... Cind a scris cineva lucruri aşa de... submediocre, trebue să 
fie mai indulgent. 

Dar să admitem pentru moment că totce a publicat D. Zamti- 
tescu este in adevăr superior creaţiunilor scriitorilor noştri tineri. Crede 
d-sa că ar avea dreptul să condamne curentul poporanist ? 

„La 1740, scriitorul german Bodmer din Zürich, fiul unui preot de 
țară, luind ca model literatura engleză şi în deosebi „Paradisul pierdute 
de Milton, porneşte, evident în numele burgheziei elveţiene, celebra cam- 
panie in contra franțuzomaniei curților şi aristocrației, cari ridicau în 
slava cerului pe marele dictator literar Gottsched din Lipsca, In teorie 
Bodmer avea dreprate, dar ciad a fost vorba să ilustreze admirab ilele 
sale principii, a compus proză rimată şi tragedii reci, mal prejos de orice 
critică. Nu-i vorbă, adversarul său Gottsched, care-şi luase ca devizăra- 
[iune şi regularitate, şi ca maestru pe Boileau, n'a fost nici el mai fe- 
ficit în opera sa curat literară; şi-a ciştigat insă mari merite ca stilist, 
iar soția sa, scriitoare şi dinsa, a lost o femee de spirit care a ridiculi- 
zat Într'o comedie, cu mult succes şi cu muită grație şi fineţă, sentimenta- 
lismul burghez al lui Klopstock şi stilul său greoi şi silit. Şi In adevăr, 
cine mai poate ceti azi Messiada ? D. Zamfirescu ar ti trecut cel dintăi 
de partea spirituale! şi distinsei Luisa Adelgunda Victoria Gottsched, in 
contra pedantului Kiopstock, care reprezenta pietismul burgheziei şi care 
a şi trezit în sinul ci un entuziasm nespus. Şi râu ar fi făcut d, Zamii- 
rescu, fiindcă ar fi cercat să înăbuşe în faşă un curent iiterar care tre- 
bula să culmineze în Hermann şi Dorothea, geniala epopee a timpu 
tilor moderne !... 


Pentru istoricul literar nu poate fi vorba nuimmai,.—între două cun- 


MISCELLANEA 217 


sente, —care este acum mai bine reprezentat, ci e vorba şi de aceia că 
© clasă are calitățile şi cusururile bătrâneţii, pe cind alta se ridică plină 
-de puterea şi entuziasmul tinereţii... 


. 


Dar, zice d. Zamfirescu, poporul romin, coboritor din cel roman, 
„are simţ politic şi calităţi de erou, dar nu este „născut poet“; cu alte 
cuvinte, numal aristocrația rominească, rafinată de cultura străină, poate 
crea o literatură care să nu fie lipsită de „miraj*... 

Faptul că d, Maiorescu care ştie cit de primejdios este în ştiinţă pa- 
“triotismul rău ințeles, a sprijinit în răspunsul d-sale erezia „latinistă“, 
me umple de mirare... De unde era să aducă Romanii atâta element 
latin, ca să covirşească elementul dacic? Oare nu-i lucru ştiut că France- 
zul de astăzi se distinge încă prin însuşirile etnice ale vechilor Gali, pe 
cari Cesar ni-i arată ră+boinici, expansivi, sociabili, nestatomnici şi do- 
itori de noutăţi? Spaniolul de azi nu este Iberul de odinioară, aşa 
“cum ni | descrie Strabon : sombru, concentrat, orgolios, nesociabil, incă- 
păținat şi lubitor de singurătate ? ŞI dacă in Spania, care a suferit stă- 
plinirea romană, nu două veacuri, ci vre-o șeapte, şi a dat literaturii la- 
tine scritori străluciți, elementul autohton n'a putut fi lunecat şi nici serios 
alterat In caracterele sale etnice, ci numai limba i-a fost impusă de acea 
“minoritate care avea Indărătul el intreg imperiul roman,—pulem noi vof- 
bi de insuşirile latine ale poporului romin? Limba latină o vorbeşte azi 
şi Francezul şi Spaniolul : este vreo asemănare între ci?.... 


Dealitei decit să pleci dela cauza necunoscută la efectul cunos- 
cut, e mult mal cuminte să urmezi drumul contrar. Poezia populară o 
cunoaştem, şi în privinţa ei părerile tuturor oamenilor de gust sint unt- 
nime: un avint liric intens innaripează versul popular, întipărindu-i o for- 
mă expresivă, dar simplă şi străvezie, parcă de totdeauna legată de ideta 
pe care o cuprinde... Care bteratură populară şi care literatură cultă se 
poate mindri cu o pocmă mai adincă in simțirea ei ca Miorița ? ȘI dacă 
e vorba să intrăm şi noi în domeniul ipotezei, nu de Romani ne amin- 
teşte această poemă, ci de Traci,—acel popor mistic, pesimist, fantastic, 
liric şi muzica!, care a enervat cultura elenă cu spiritul său exaltat... De 
Traci ne aduce aminte şi melancolia adincă, pătrunzătoare, nostalgică, a 
Doinei, şi atmosfera tragică, apăsătoare, mistică, a Mioriței... Şi una şi 
alta par a se fi păstrat în Carpaţi, la elementul păstoresc de origină 
tracă... Şi dacă Alecsandri a îndreptat cite ceva în Mioriţa, nu punind de- 
la dinsul, ci combinind diferite variante, el n'a făcut decit să, curețe a- 
ceastă poemă de sgura ce vor fi depus asupra-i, unele elemente din 
impie, mal puţin înzestrate. Că variantele din şes pierd în lirism, 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


dar cişiigă in valoare documentară, —ce bine se potriveşte această ob- 


servaţie a d-lui Zamfirescu cu ipoteza originei slave a elementelor aces- 


tei regiuni. , 


Dar d. Zamfirescu nu-i impresionabil; d-sa a publicat multe poezii, 


frumoase unele, ca formă şi plasticitate, dar lipsite de adevărat lirism. De 
aceia d-sa nu gustă poezia populată; şi de acela n'a simţit că nici 
Alecsandri, nici vreun alt poet, oricii de mare, n'ar ti fost In stare să com- 


pue Miorița.—cu elementele ei mytice, cari se pierd in noapieu tim-- 


purilor, şi cu tonalitatea ei așa de adiac originală... 


„SCRIITORII NONOPOLIZAŢI DE FINANȚA LITERARĂ". 


Povestea cineva despre două femei care şi-au pierdut amindouă. 
bărbatul. Una din ele, după ce l-a plins pe răposatul, precum se cuvi- 
nea şi-i zicea inima, vreun an-doi, s'a măritat cu un om cum se cade; 
cealaltă, sub cuvint că-i hotărită să rămie credincioasă amintirii bărba- 
tului dintăi, trăia pe ascuns cu un crai suspeci,—ba gurele rele vorbeau 
chiar de mal mulţi... In odaia et de culcare, văduva nemingilată aran- 
jase în jurul unui portret al soțului un fe! de altar; acolo amantul o 
găsia toldeauna îngenunchiată, şi, parte înduioşat, parte ațițat, se pră- 
bea să-i usuce lacrămile, oferindu-i mărgăritare adevărate, .,. 

Curiozitatea insă era, că indemănuteca vădană nu înceta de a vorbi 
cu cel mai adinc dispreţ de necredinta tovarăşei remăritate; adesea da 
ochii peste cap şi ridea amar de „naivitatea“ propriului ei „idealism“, 
„Hepotrivit cu veacul cel practic şi prozaic*,,. 

Ipocrizia văduvei pe unii îi revolia din cale afară ; pe mulţi îi: 


amågea , iar pe cel care-i cereau favoruri, îi tăcea să plătească mai 
Scump... 


Sint cijiva ani de cind un fe! de platorism strtns legat cu prós- 
tituţia bintue unele cercuri ale societăţii romineşii. Prostituția naşte ade- 
sea platonismul, ca în piesa lul Goncourt, La fille Elisa ; dar, iarişi, şi» 
platonismul nefiresc impinge la prostituție, pricinuind căderi neprevă- 
zute, în anume momente de slăbiciune... Fapt este că acest platonism 
boinăvicios a ajuns la noi un gen, care ispiteşte din cind în cind şi 
oameni cum se cade... 

Unul din paragrafele lui, este şi următorul: „să nu-ţi faci ţie... 
comerţ cu literatura !* 

Să ne inţelegem. 

In societatea modemă orice activitate socială regulată îşi are e- 
chivalentul în bani; cei mai vestiți scriitori europeni: Zola, Maupassant,. 
Eiliot, Tolstoi, au purtat socoteli foarte migăloase cu editorii lor. Care 
om nu caută sa-şi vindă munca pe cit poate mai scump? Profesorii: 
noştri universitari nu s'au agitat și el pentru mărirea salariului ce pri- 


MISCELLANEA 279 


"mesc în schimbul „apostolatului” lor? Cesă mai spunem de lucrători! 
Mii şi sute de mii de proletari se luptă cu invergunare, pentru a-şi mări 
“timpul de odihnă cu un ceas şi salariul cu un franc! (Desigur, D. Iorga 
le-ar spune: „Ce sint aceste „porcdeli“ pentru citiva galogani ? Pur- 
taţi costumul naţional şi veţi fi fericiţi 1...) 

Idea că plata înjoseşte pe intelectual era curentă în Grecia veche, 
unde munca în genere, fiind făcută de sclavi, era privită ca ruşinoasă ; 
cu invinulrea de a profesa pentru bani—cum a arătat Grote—îuse- 
-sară discreditaji Sofiştii ; astăzi însă nici un om cuminte nu mai susține, 
şi mai ales nu știm să fi susţinut cineva în apus, că a scrie pentru 
bani este o ruşine... Căci fa dreptul vorbind, nu peniru bani scrii sau 
protesezi ; in alegerea carierei, vocațiunea poate fi hntăritoare. Alegi cu- 
“tare profesiune, care-ţi place, deşi ma! puțin rentabilă; dar orice caris 
-eră ai imbrăţişa, trebue să trăeşii, prin urmare trebue să fii plătit, Şi 
„cit de puţin se plăteşte încă la noi! Să ni se citeze un singur scriitor 
fruntaş, care să cîştige, nu cit un distins funcţionar de bancă, dar măcar 
„cit un profesor universitar 1... Ne-am obişnuit prea muit să vedem pe 
scriitor plătind cu sărăcia neagră vina de a fi superior cutărei medioc- 
„zităţi cocoțate prin cine şiie ce vicleşuguri L.. 


Dacă „Viaţa Rominească* n'ar avea alt țel decil să asigure scrii- 
“orilor o răsplată cit mai dreaplă pentru lucrările lor, încă meritele ei 
faţă de literatura rominească ar fi extraordinare; căci apusul ne arată, 
-că, dacă nu-i singura condiţie, dar una din condițiunile propăzirii Hte- 
"rare este putinţa pe care-o au scriitorii de a trăi numai din scrisul lor, 

Dar oare aşa stau lucrurile de fapt? Nu. Nu de aceia avem scri- 

itori buni penirucă plătim, ci dragostea de care se bucură cauza pe care o 
apărăm, din partea publicului şi a celor mal aleși Inieiectuali ai ţării, 
ne-a pus În stare să plătim colaboratorii. Şi cu cit avem scriitori mai 
"buni, cu atita sintem mai cetiţi; şi iar, cu cit sintem mai cetiţi, atragem 
mai mulţi scriitori. Aceasta ne dă putinţa de a răsplăti, sperăm, din ce 
în ce mai bine, munca cinstită şi grea a intelectualilor, Ştie d. lorga 
-că intemeetorii acestei reviste nu se folosesc cu nimic din veniturile ci, 
-ci le impant scriitorilor fără a opri vre-o plus-valoare? ŞI am vrea să 
ştim ce face directorul „Neamului Romănese* cu produsul mult răs- 
-pinditel sale publicaţiuni ? N'ar fi bine să înceapă şi d-sa a renumera 
pe acei elevi din „centrele țărei“, care-l colaborează cu atita asiduitate, 
muncind cu atit mai greu, cu cit nu sint încă obişnuiţi cu micile lor 
„compuneri ?,... Mulţi sint săraci, şi ar avea şi ei peniru caete, cărţi... 


- 


Repetăm, nu plata singură ne aduce pe scriitorii cei buni, 
Căci, de pildă, revista d-lui Mehedinţi de ce nu are şi dinsa scrii- 


280 VIAŢA ROMINEASCA 


tori? E doar lucru de sine înțeles că fiecare revistă caută să s- 
tragă cii mai mulţi şi cit mai buni.. N'ar putea și dinsa plăti? N'ar 
putea, că nu-i cetită. Dar patronii ei, aşa de bogaţi, n'ar pulea face 
jertle băneşti ? Nu, că n'au foc sacru, n'au destulă credință în propria 
lor cauză... Dar o plată tot exislă. D, Maiorescu povestea odinioară, la 
cursul său de filozofie, ce necazuri are cu poeţii cari cetesc cite ceva la 
seratele d-sale literare : „Azi ceteşte poezia şi miine cere o slujbă“. Mi- 
zerabili indivizi ! Adevăraţii poeţi au ştiut intotdeauna să moară de foame 
cu modestie, să locuiască într'un betiu al mitropoliei, ca Alexandrescu, 
ori ca Eminescu, să-şi cumpere cu 14 lei palton dela „haine vechi"... 
După aceasta se şi cunoaşte vocaţiunea... adică după „senindtatea ab- 
stractă” cu caie ştii să tragi pe dracul de coadă. Am recitit dăunăzi 
mai toate dalele biografice, cite sint asupra lui Eminescu, Doamne, ce 
viață nenosocită! Tristă şi pustie viaţă! Şi vedeţi acest lucru din cale 
afară de ciudat: D, Maiorescu, care cu nimic altceva decit cu propriile 
d-sale calităţi a ajuns de timpuriu la putere, bogăţie şi mari onoruri, găsia 
că pentru cel mai mare scriitor al țării, trei-patru sute de Jel, în schimbul 
uricioasei şi preiei munci de ziarist, era destul de frumos t... „Eminescu 
dispreţuia banii şi onorurile... Se arăta cu totul degajat de viața reală 
şi de ale ei bunuri păminteşii...* Ba că era să se uite cu jind la mo- 
bilele şi tablourile nobililor amphytrloni !.. Făcea şi el pe abstractul, — 
dar cine ştie ce era în sufletul Jul... D. Caragiale, care i-a fost atita vreme 
prieten, a proteslat cu o bărbătească şi generoasă indignare contra no- 
bilei metafizici a dezinteresării, care s'a lăcut pe spinarea bietului Emi- 
nescu, pe cind el muncea ca un hamal la Timpul şi visa... să poată 
petrece şi el o lună de vară la ţară, o lună de odihnă şi relmprospă- 
tare... | s'a dat, ce-i drept, şi cite-o sinecură; mica sinecură de biblio- 
tecar ; dar regimul celălalt l-a dat afară, şi l-a tras şi în judecată pen- 
tru neglijenţă... 

Desigur, sinecurile acestea au fost şi sint încă un rău necesar. Nu 
poți lăsa pe un om de talent să moară de foame, cind țara sa nu-i încă 
destul de innaintată, ca talentul să-i poată da piine... Dar acest mod in- 
direct de a plăti munca intelectuală din fondurile statului e departe de 
a fi corect; şi nici folositor nu e, căci coboară pe un om de talent 
Ja o muncă inferioară, alăturea de cine ştie ce om incult, dezorgani- 
zează un serviciu al statului, răpeşte zadarnic scriitorului un timp 
preţios şi il umileşte, plătindu-l pentru ceia ce nu face.. 


Ce allă viaţă ar fi avut Eminescu într'o ţară apusană, unde ar fi 
pulut trăi larg din sciisul său, unde s'ar îi putut lipsi de protecţia boe- 
Tească şi de „modestia* pe care-o impune, şi unde ar fi fost scutit de 
neplăcerea de a respinge cu nerecunoştință generoasa propunere de a 
fi ținut cu casă şi masă (!).. ŞI d. Iorga indrăzneşte să la in nume de 


MISCELLANEA 284 


rău scriitorilor că aponisesc una sau două mizerabile sute de lei cu 
scrisul lor?! D-sa a cercat odinioară cu literatura (|!) şi n'a reuşit; a 
cercat cu critica!) (11) şi ma reuşit; a cercat apoi cu publicarea docu- 
mentelor--era să zicem cu Istoria—şi a reușit binişor; de aceia pri- 
meşte 650 lei pe lună ca profesor, şi mai are şi alte mici venituri: de- 
la documente publicate, dela cărți elaborate săptămina!, dela „Neamul 
românesc” — unde nu are nici un scriitor, ci numai... ucenici fără plată, 
care Învață meşteşugul imprecațiunii— brățară de aur în dulcea noas- 
tră țară, etc. Ei bine, dece cutare scriitor care a reuşit cu literatura să 
trăiască mai prost? Este genul.. compilatorie, superior celui liric, epic 
sau dramatic ?... 

Până cind cu disprețul neruşinat al burtăverzimii pentru munca 
crealoare— cea mai grea din toate? l. 


CUM NE CUNOSC STRĂINII. 


O voluminoasă revistă „Das Neue Europa“ (Europa Nouă), care 
apare în limba germană în Paris, Budapesta şi Viena, publică, în No, 
de April 1909, o cronică asupra Rominiel, în care, vorbind de partidele 
politice din țară, spune că partidul conservator-democrat de sub şefia 
d-lui Take lonescu „şi-a ciştigat simpatiile inteligenți romineşti şi e for- 
ma! in cea mai mare parte din elementele cele mai alese din punctul 
de vedere intelectual. Distinsul conducător al acestui partid, profesorul 
Stere, a contribuit şi el, ce-i drept, ca programul partidului să devie 
simpatic cercurilor cele mai larg! ale poporului“. 

Cite programe ai, domnule Stere ? 


DELA ACADEMIE. 


Maturul şi ilustrul corp a ales ca membru corespondent pe ma- 
rele nuvelist, d. Bassarabescu, care a Imbogăţit paginile „Convorbinlor 
literare“ cu admirabilele sale producţii în proză şi, probabil, în versuri. 

Dar in acelaşi timp, Academia şi-a aproptiat din nefericire, tot în 
calitate de membru corespondent, pe un domn Brătescu- Voineşti, un 
neinsemnat scrib, autor al unei lamentabile nuvele „Pană Trăsnea*, 

Trebue să recunoaştem insă că matwul coip nu s'a fácut decit 

loarie rar vinovat de asemenea frapante pae de mate Au praesesi 
cribi în asta, care au tăcut sgomot pe vremuri,—un 

n bond kainen Seed <ău „Luceafăr“, un Caragiale cu nesăbuitele 

sale comedii, şi alții ejusdem farinae—dar Academia, păzitoate severă 

a bunului gust, a ştiut să reziste entuziasmului trecător al ignobi- 

iului vulg. 


„Din locul unde luera pentru ştiinţa s'a ridicat un om... care a 
prins peri de lileratura"—„qa m'esi venu un zour que le rossignol 
santait», zice şi lamburiparul lui Dandet... 


204 VIATA ROMINE 4SCA 


„ridiculizarea* d-lor Coşbuc, Slavici, Popovici-Bănăţeanul, Goga etc? 
Ne revine în minte un articol af d-sale intitulat Primăvara lite- 
rară şi apărut în Sămânădtorul dela 20 Februarie 1905, 
In acest articol, autoral Incepe prin a combate zolismul socialist 
(care zolism, caşi Kebias, n'a existat niciodată: socialiștii au fost totdea- 
una contra lui Zola), 


Marx, Engel, Orupotehim... erau nume de loale zilele. Apoi, după 
Cropotchin, Engel, Marx, veneau la rind cele literare, udică Zola. 


De Marx (Costică ?) am auzit. Am auzit şi de Kropotkin. Dar 
Engel ? Fănică Engel? N'am auzit niciodată, Să fie iar vre-un personaj, 
din Piaton ?... Pentru D-zeu : ce blasfem, ce maledicţiune, ce sumbră 
grandomanie de orator sudămerican, îl face pe d. Mehedinţi să se dra- 
peze in cilații faişe şi să se îmbete de nume greșite, ca acel rastaquou- 
dres creoli care îşi trintesc un guler cit o manşetă şi o crizantemă cit 
floarea soarelui 71. 

„După socialişti şi după Zola, vine rindul d-lui Densuşianu, ct 
preferințele d-sale pentru literatura rafinată, imitație franceză : 


Poate să se mai pâseuscă vreun Tersil!), romin care incapabil de æ 
prețui ce avem, să ne mai indemne iarăşi la vreo imitație a celor sirăine, 
la vre-o nouă rătăcire literară, 


lată şi nota d-lui Mehedinţi relativă la cuvintul Tersit : 


„Thersite, Grec dont Homère fait ce portrait au H-e livre do 1 Iliada. 
io plus laid de lous ceux qui étaient venus devant Troie. II était louche, 
boiteux, il avait les épaules voûłées et ramasščes sur la poitrine.. une 
voix aigue”, ete. CL P. Larousse, Dietioonaire şi Iliada e. I, 


Ne adresăm patronilor d-lui Mehedinți şi-i întrebăm: găsiţi că e 
frumos să-şi bată cineva jov, sub pretext de polemică literară, de cusu- 
rurile trupeşti ale cuiva ? Admiteţi d-tră ca cineva să fie numit: „cel 
mai urit om, incrucişat, şchiop, cu umerii aduşi, ingust de piept, cu vo- 
cea ascuţită” ?.. Nu vi se pare barbar? Nu simţiţi că sufletul hain ab 
lui Titirică inimă-rea işi arată arama ?.. 

ŞI toate acestea, peniru ce ? 

Pentru că d. Densuşianu se punea de-acurmezişul „direcției sd- 
ndtoase a scriitorilor de astăzi cari şi-au aflat inspiraţia lor mai In- 
tăi de toate in însăşi ființa sufletească a poporului nostru”. 


Iata dece ziceam că e o adevârală răcorire sufletească să vezi că 
primăvara literară, care cu Junimea ajunsese in luna Masiu, că această pri- 
mâvură durează încă şi cu seriitorii mai lineri din ziua de azi, Cind li ve- 
dem câ se inspiră din viufa poporului nostru, mi se îmriorează sufletul... 


Şi nu doar că d. Mehedinţi ar fi de părere să nu cetim literatură 
străină, să nu gustăm muzică străină, etc, 


E a. — 


MISCELLANEA 285 


„Cäci*—zice d-sa, trintindu-şi căciula pe ceală— „mă întreb cu tot- 
dinadinsul : ştie cineva ce e fericirea dacă n'a auzit măcar, odată sim- 
fonia a IX-a de Beethoven ?* (Lache?...) 

Insă 


„cine ştie — ca să mai pomenim şi de alte arto—ecino ştie dacă 
urmaşul cel mai apropiat al lui Beethoven nu va f din neamul unde se 
aude acuma musica primărăratecă a lui Vidu! Cine ştie, dacă în ţara unde 
au luat fiuţă pinzele lui Grigoreseu... Cine ştie... 


De aceia 


cu gindul triumfului din Sim/oma a IX, cu inima plină de acea 
„bucurie, sinteig divină, fiică a zeilor din Elysew” să cuprindem eu bra- 
ţele deschise pe toţi cei veniţi pe drumul inflorit al artei izvorite din eon- 
şiiința neamului nostru. Azi sint puţine flori; mine, dacă primăvara däi- 
avegle, vor fi multe,—o grădina intreaga. 


Aşa d. Mehedinţi despre noua mişcare literară în general. 
lar în specie despre Coşbuc, cel cu „noi vrem bumbac !*: 


Și e semnificativ că şi cel ce sa ridical după Eminescu, Coşbuc, ne-a 
„cuceri inimile noastre mai întăi de toate prin acea „Nunta Zamfirei”, la 
care viu împărați diu tot largul pămintului celui „Inng şi lət“, dar care 
Anlăi de toate este o nuntă strâmoşeasca, unde se petrece cu hora, eu fal- 
nie alai de nuulași şi cu veselă colăcârie ca in vremaa din bâtrini; unde 
e şi Pepelea şi Bardaş din munţi silhui... şi Sanda şi Ruzanda lui, şi cine 
Dumnezeu nu e dintre toţi aceia, cariţi dau un fior de mindrie că sint 
crealioni ale geniului tiu rominese și ale nimănui altuia, 


ŞI despre Slavici cel cu „romantismul nemţesc” : 


Dar Slavici, cu Popa Tanda, sufietul adine iubitor de bine, personi- 
ficares idealisata a poporului de peste munţi, ridicat prin el Insugi, 


Şi despre Poporici-Bănăţeanul: 


Dar luceafărul cel pentru totdeauna slins, Popocie: Bănăţeanul, cu 
duioasele sala icoane dia „Viaţa meseriagilor”. Şi alții... j- 


Cine le scria acestea acum patru ani ? Noi? D-ta cetitorule? Kebias?.. 

Nu: d. Mehedinţi. 

ŞI cine jubilează acum de atacurile d-lui Zamtirescu ? 

Noi? D-ta cetitorule? Kebias? Samuel Klains? Fănică Engel? 
Lache Beethoven etc. ?. 

Nu: tot d. Mehedinţi. 

„Celitorul șă judece ! 
P. Nicanor & Co. 


Recenzii. 


Ion Minulescu, Casa cu gèa- 
murile portocalii (nuvele), Biblioteca 
pentru toţi. * 

D. Minuleseu este, după eilt am va: 
zut din aceste nuvele — despre poeziile 
d-sale vom vorbi cu alt prilej—ferm 
hotari! a faca pe excentricul. D-aa 
şi-a dat ceu mai mare osteneală,—un 
mal de diable —si fie bizar şi intru- 
eliva a reuşit, Nuvelele so cetese cu 
oarecare euriazitate. Dar jar le gin- 
deşti: e aşa de ugor să aştorni ciu- 
dățenii, duplice u seris un Hofmann, 
un Pot, un Gogol, şi mai ales dupăce 
au seris atilea simbolisti, —era să zie 
absintişti, lraneeji. Şi mai este iară 
ceva, Hofmano a fost un om de o 
rară nervozitale şi de o fantazie e- 
xaltată, pe care el a mai uţițat-o inca 
aleoolizindu-se în mod sistematice. Pot 
a fost deasemenea un delracat şi un 
alevolie, Povestirile lor bizare, ade- 
värato balocinații. sint trăite cu fan- 
tazia şi simiite cu nervii.. Dar d. Mi- 
nuüleseu pure să fo un om sănătoa, tea- 
fár, caro se căzneşie de moarte să facă 
pe.. ciudatul, $i nu vedem mobilul 
&-sale, Sa fii excenlrie în viaţa, în- 
teleg: eşti setos de libertate; iţi da 
chiar o notă simpatica de indepen- 
dență. Dar cind serii, nu mai ești 
indepondent, fiindcă se chiamă că vrei 
să fii cotit, ori chiar admirat. Ori 
vrea d-sa să atragă atenția lumii prin 
excentrilăţi ? In acest cuz exrentricita- 
tea iea o înfăţişare mai puţin nobila şi 


generoasă. Dar de unde ştim noi că d, 
Minulescu se preface ? O stim chiar din 
serisul d-sale.Nuvelele celo „portocalii“ 
nu excelează de lbe nici prin fantazie 
şi nici prin zeca nervozitate impre- 
sionanta a marilor fantaşti. Partea 
mai bună in ele sint faMonerile plas- 
tice—iar plasticitatea este tocmai o 
insuşire a omului sdravăn sänätos 
Stilul, deasemenea, o foarte ingrijit 
arătind la autor vea mai tafloritoare 
bună stare a sufletului şi a nervilor, 
D. Minulescu nu este on adevăral fan- 
tast, ci un.. simulant. Dar era şi 
natural. Azi eind un curent atit de 
sănăles stăpineşie literatura romineas- 
că, iar anemicii și nertoşii au fost 
miâturaţi de pe arena literară, trebuia 
fireşte ca tot un om sânătos să iet a- 
supra-şi şi rolul de excentrie,--ca la 
teairele de amatori, unde, cind nu sint 
femei, joacă barbaţii seest rol, 

Alifel, nu credem că d. Minulescu 
va starni mult în rolul d-sale ; cu tim- 
pul simularea il va obosi. Şi ar 
şi păcat. D-ra sre oarecare talent care 
ar pulea fi întrebuințat mai bine, 

Fie cu aceaslă recenzie să-i servoas- 
că de... „specific“. 


Lndovie Daug, Blestemul, „Bib. 
pentru toţi“, 

Un groe, Erucli, a furat hoțeste pe 
Ruxanda, fata unui boer moldovean, şi 
a luat-o in cãsätorie cu deusila, plă- 


RECENZII 287 
———————————— a N 


tind un preot ea să-i cunuue la o mă- 
năstire. 

Părinţii fetei eu căutat să strice că- 
sătoriu pe calea judecaţii, dar n'au ren- 
git ; atunei fata sa resignat. Din cà- 
sătoria lor s'au născul trei copii: un 
băiat, Tudor, care samână exact cu 
tată-săn şi are sentimente greceşti; o 
fată, Lia, care sumăcă exact cu maj- 
că-sa şi we sentimente romineşti; 
şi un alt baist, Radu, furat de mie co- 
pi! de țigani (hm!) şi vindut la Turci, 
care l-au fäcat jenicer, Inuninte de a 
fi fural, Radu avusese grija de se 
frige la mina, ea să-l poata recunoaste 
muma-sa mai tirziu. Radu, ajuns ma- 
re, este trimis cu alți Turei lu lași, 
unde simțindu-se in primejdie de monr- 
to eu prilejul isbuenirii Eteriei, fuge 
din orng și se refugiază la țară, Un- 
de? Firegie că intimplarea îl aduce 
în casa părinților săi. Hominii sim- 
palizează cu Turcii, şi deaceia Ruxan- 
da îl adăposteşte ru bueuria, 

In vremea aceasta, Tudor are nn 
prieten bogat, Isni, Gree fireşte, dela 
eare ja o mulțime de bani, avind ne- 
Voe a-i cheltui cu o Poloneză, la Iaşi, 
şi-i fügädvéşte în sehimb pe soră-sa 
Lia, de care Grecul e amorezat. Acest 
Grec vine in casă la ei, incurajat de 
Erucli, să ceară mina Liei; şi-i faco 
felurito declarații intocate, fiind lasa 
refuzat, o insultă și o amenință că o 
va avea cu sila. 

Am uilal să spunem că Erucli a 
omorit odinioară, nu ştiu penlruce, pe 
un țăran, Vlad, a cărei soţie, Anca, a 
innebunit de durere şi râtăceșie pe 
drumuri, mai ales pe dinnsintea rasoi 
lui Eracli, strigind hu-ħAw, de cite ori 
are nevoe nulorul, şi amenințind în 
versuri că: „morţii se vor răsuna“, 
Pe cind Eracli este furios da refuzul 
suferit de protejatul său luni, află de 
găzduirea Turcului şi se hotaraşte sa-l! 
omoare. pentru a mâguli pe Ipailante; 
cere ajulorul lui Iani, promiţindu-i 
în schimb a-i da pe Lia cu deasila.— 


Tragedia lucepe : pae, pac, moare Tu- 
dor, moare Lia, moare Tureul, pe caro 
Ruxanda l-a recuaoscul, mai innainte, 
după ursură şi dupa alte semne, pro- 
babil „vocea singelui” şi „amuleta 
mnieii mele”, Anea intră in east şi 
strigă ca de obicei: hu-hie 

D. Dang, dupăce-și face singur o 
eriti:ă în prefață, arătind câ drama 
d-sale nu-i de loc seasuţional, ei din 
contra foarta verosimilă, ne mărturi» 
seşte că ideia Deatemului l-a cuprins 
deodată şi nu L-a mai lăsal pănă n'a 
isprăvit-o în aple zile—cam alit i-a 
trebuit şi creatorului ca să ridească 
lumea. 

D. Daug este un /u presto. 

* 


Ion (i. Miclescu, Jertfa (Dramă 
intr'un aet) Tip. Carol Gôbl, Bucureşti. 

D-na Dubau şi-a pierdul soțul acum 
şapte ani, şi jalaa via intunecat mul- 
ia vreme şi viața fiicei sale Tinca. 

In sfirsit, mirele dorit de mamă şi 
iubit de Bică a venit, „A ridicat de 
pe ea alita iung și negru zâbranie care 
ii imbrobodise tineruţele», 

Dar Ștefan, logodaieul Tincâi, a ple- 
eal lu rzzhoi (scena se pelrece la 
1577) şi acum einei zile d-na Dubău a 
aflat moarleu lui. Cu groază se gin- 
doștu la desperarea pe care inspàimin- 
tătoareu veste o va pricinui flivei sale, 
câzind asupra- ea un lrasnel, şi amt- 
Dă din zi in zi destăinuirea aduvăru- 
lui, Din fericire, an prietin de familie, 
eolonel-medie,—căruia Tinea îi dădu: 
se” în pază pe logodnicul ei,—trimis 
fiind la Bucareşti pentru aprovizionări 
şi bânuind criza gravă prin čare vor 
trece cele două femei, găseşte, cu ma- 
re greutate, timpul do a se repezi— 
dar numai pentru un cens—la moşia 
Stereşti, unde loeuese ele, Toata spe- 
ranja mamei este eå doctorul va şti 
el să destainuiuscă Tincăi adevărul ta 
aga fel, tocit cel puţia sânătutea ei să 
nu fie primejdaită, Doctorul stă la in- 
doială de a lua asupra-şi primejdiosul 


238 VIAȚA ROMINEASCA 


rol,—eind Tinea intră, cintind și ținind 
în mină un mănunchi de trandafiri. 
Ea se prefacea f veselă, pentru a nu 
intrista pe mama ei care a suferit a- 
tit, dar de fapt e chinuită în flecare 
moment de grija primejdiei în care se 
afla Ştefan. O convorbire, condusă cu 
multa pricepere dramatică, se urmea- 
ză intre Tinca şi doclor; acesta se 
încurcă din ce în ce mai rău şi vede 
timpul trecind fară ca el să-şi f 1o- 
deplinit teribila datorie. Insă cum Tinm- 
ca ji povesteşte de o fata din sat, A- 
nica, mai mieă decit dinsa cu un an, 
care o slujește acum şi al cârui lo- 
godnie, Mitrică Staneu, e în acelaşi ba- 
talion cu Stefan, o idee li inlgeră prin 
minte ; Vesteşte moartea lui Mitrică 
Stancu şi apoi povestește eu emoţiu- 
ne şi entuziasm faptele eroice ale ba- 
talionului, care sa luptat o noapte tn- 
treagă cu Turcii—500 contra 4000—şi 
fiind In primejdie de moarte a avul 
nevoe de cineva rare să anunțe ta- 
bära generală: s'a oferit Mitrică şi a 
fost rapus pe drum. 

La inceputul povestirii, Tinea e li- 
niștită, căci rugase po doctorul să-l 
ție pe Stefan mai mult pe lingă am- 
balanţa. Cu incetul insă, incâlzindu-se 
de faptele eroico, măreța, ale batali- 
onului, întreabă, Intăi „eu un inceput 
de indoială morala”: „Şi Stefan era 
la adăpost ?* ; mai tirzia, cu ruşine şi 
mirare : „Şi Ştefan era la adapost ?* 
apoi cu minie: „Şi Stefan era la ada- 
post ?*,.—in fne tare şi isbucnind: „Şi 
Stefan era la adapost? Ah! Nu! Nu 
se poate! Nu se poate! Il cunose! Nu 
spui drepi! Stefan n'a stat la ada- 
posi !*, 


DOCTORUL 


Daci uu sta, nu scăpa! Ce spu- 
neri atuncea ? 


TINCA 


Ce spuneam ?,... Strigam: bine-ai 
facut, Ştefane ! 


DOCTORUL 
Eşti sigură ea strigai aşa ? 
TINCA 
Ma mai latrebi ?,.. 


DOCTORUL (solemn) 

Da, te întreb. Și ja seama la ră 
punsul ce-l dai: ești sigură că strigi 
aşa ? 

TINCA 
(se uita drept in ochii doctorului) 


Doctore, ee enaţi aşa la mine ?... (scoate 
un strigăt) Ah!... Inelul, gavița de păr... 
(Da aceste amanunte referitoare la 
Şletan vorbise doctorul, atribuindu-le 
tot Ini Mitrică Stancu). Ştefan este vi- 
teazul dela podul Ogoslului | 


DOCTORUL 


TINCA (strigind) 

Biae-ai făcut Ştofane! (prăbuşindu- 
se pe canapea) Slavă (ie, dar vai 
mie !... 

(Doctorul se repede la clopot şi sună. 

D-na Dubau vine in grabi şi află 
că Tinca şiie tat. Dapă o seent foarte 
emoţionantă intre cele două femei, 
D-na Dubau intinde mina doctorului 
caro i-o sărulă 


D-NA DUBĂU 
Ai făcul minuni, doctore! Nu-mi 
vine să crod. 
DOCTORUL 
Am povestit minuni: minunile de 
la Rahovw. Şi povestirea minunilor 
minuni face! 
D-NA DUBĂU 
Cu ea mi-ai adormit copila! 


DOCTORUL 


N'am adormit copila: am trezit Rù- 
minea ! 


Piesa d-lui Miclescu, deşi fourte 


iii — 


-seurtă, abia 20 de pagini, arată tnde- 
-mânare în conducerea acţiunii drama- 
tice; scena culminuntă îţi dă o seur- 
tă dar puternică emoţiuna. În schimb 
persnnagiile nu sint aproape de lot 
individualizate; d-na Dubău este in- 
eoloră, doctorul e incolor şi chiar 
“Tinea nu-i văzută, ci mai mult intru- 
parea unui sentiment: al generozită- 
ii. Imţelegem doar atita ca diosa e 
.o putur finä, aristoeralică, primitoare 
de idei generale. In total, piosa aceasta 
iți face impresiunea de a fi fost com- 
pusă cu judecala și im cabinet, cași 
“acelea ale d-lui Haralamb Lecca. 
A. B. 
. za . 

Tudor Virnav. Istorio vieți 
„male. Biblioteca Minervei. 

Nu ştiu caro Invâțal a definit omul : 
un anima! curios de trecut și viilor, 
Viitorul—sintem prea seeplici ca să ne 
giadim serios la el; in schimb Insa 
cu ee sete ne aruncăm asupra trocu- 
tului! Cu ce emoție adinea, ininica şi 
plină de florii spaimei şi ai regretului 
ascultăm glasarile răsârile din adin- 
„cul Ini! Şi pareă niciodata această 
«urinzitate n-u fost mai atițală şi cer- 
„eetarile mai pasionate, decit în vre- 
mea noastra, judecind, între altele, și 
“după nnmârul de memorii, scrisori şi 
orice documonte, care inchid în ele o 
“faşie din viața reala şi adevărată a 
-vremilor apuse, care se dau ls iveală, 

Apusul pentru cea mai mare parte 
-din epoci are arbivo bogate, pe care 
e de ajuns să le cercetezi cu patima 
i răbdarea iabitorului de lucruri vechi 
pentru a reinvin un alt col} de lume, 
“viaţa unei epoci, sau măcar a unei cs- 
Aegorii din acea epocă. La nui, aseme- 
Bea documente pubem zice că lipsese, 
4i în acoanlă privinţa, d. Virnav a des- 

coperit șia dat la iveală in adevăr un 
dueru rar şi preţios: dar şi din punet 
„de vedere literar „Istoria vieţii mele” 
æ un document omenesc de valoare. 

Acest mie volum e o pagină din is- 


taria vieţii noasta sociale de acum 100 
de ani, o pagină în enre e nutala zi 
zi, vie şi plint- de insufleţire, viața 
unui. boerinaş ce sa fura negustor, 
dimpreună cu acea a celor ia mijlo- 
cul enrora trăeşte, en delalii foarte 
caracteristice, intr'o formă naivă si 
stingacu, dar din care se pol observa 
calități densebite ale spiritului de ob- 
servuţii, darul de a povesti şi o bo- 
găție de cuvinte to adevăr surprinză- 
toare, pe care nuloral şiiosă o mānu- 
nuiască cu destulă indemânare, spre 
a face să so desfăşoare Innaintea noss- 
trä, in culori foarte vii, diferite sos- 
ne* şi feluri de a trài a contimpora- 
nilor săi. Băiatul sărac trăeşte pe la 
rudele bogate, — şi iata cum deserie ime 
presia ce i-a lâsal-a casa părintească: 
„iar cind ne intoreeam acasă, maica 
mihnită și en ochii pururea In laerämi, 
caro aceasta cu vremea să făcuse la 
dinsa firo*—şi mai departe: „lată-meu 
tot aşa in lipsă ca şi mai înnainte şi 
maică-mea tot srirbilă, decit numai că 
din copii, unii murise, şi alţii în locul 
lor sa născuse”, Şi apoi ev lablow a 
vieţii din curtea lui Fotuche Ciurea 
şi viața lui de copil oropsit şi rinduit 
sa trăiaseă Intre slugi şi sălaşul Ţiga- 
nilor 5. 

Ce bino şlia el si suggarezo in fra- 
zele lui naive sufletul, viaţa şi rapor- 
turilo din tamilia gi casa aceia boe- 
rească! Găsim şi indicații fonrte vii 
şi carncterisliee asupra educaţiei ce 
se primea pe atunci, buchile mobdo- 
voneşti la popa. dascàlul gree, la care-l 
trimite postelnireasa Safta Leonardo, 
şi, în fne, gramatieul, teribilul tip de 
daseăl, la care-l pune protòetoral La- 
dă ; aflam detalii interesanle asupra 
felului ceum se facea drumul dela 
laşi la Bucureşti, cu care mocâneşii, 
şi aspectul Bucureştilor, cu cei doi aa- 
meni puşi de vii in țeapă la barieră, 
„prestupoici făcâtori de rele“ 1... Şi pri- 
mirea lui Lads, care, văzind că nu 
ştie grecoşie, li aruncă cu dispreţ po- 


recla de Cuţoviach! Şi atitea pregi- 
oase deslușiri asupa vieții, ocupații- 
lor şi petrecerilor unui mare negustor 
de pe vremuri !.. Foarte atingatoare e 
sinceritatea cu care-şi zugrăvește sen- 
timentelu, ea iubirea lui du maică-sa 
de care cind se desparte, el, deşi om 
în toală firea, se lrintește ja pămini 
şi plinge după en, ca copiii mici, Im 
carantina Lipscanilor, spre mirarea tu- 
turor cinovaicilor L. Lipsa de iwvon- 
jur eu varegi arata planurile do ea- 
sătorie, cind sta „in aşteptare sa vada 
din care parte suflă vintul“, pănă cind 
il butărăşte ruda sa, Chiru, „a se in- 
soţi eu vre-o feeinnră pe care cu vremea 
să poată a o impletici eum vu voi, fară 
a se rupt", —toale acestea ne urata 
ideile timpului asupra casatoriei și i- 
deulul de femee de pe acela vremuri 
care nu e atit de indepartat, dupa 
ne Sur erede, după trecere de 100 
ani. 

In rezumat, nu e episod din viaţa 
lui Teodor Viruuv care să nu fe piin 
de invațături noua asupre vremilor in 
care a trait şi care să nu fo insufle- 
Ņit de cvl nmi viu interes şi simpatie 
pentru cel ce serie acele lucruri. 


= 

N. Gane, Spice. Bucuresti, impri» 
merja şi editura C. Sfotea, 1900, 

Zilele trecula m intrat printre rin- 
durile „nemuritorilor* dela Academia 
noastră și d. N. Gane. Dar, dacă 
trebue să mărturisesc că nimie nu se 
potriveşte mai puţin cu ideis nemu- 
ririi şi cu sentimentul „vieții voşuiee* 
decit atmosfera musedă din lacugul 
„venorabililor“, in schimb nimic nu se 
împacă mai puţin decit ideia morţii şi 
ehipul bătrineţii cu parfumul de tine- 
refa şi viociuneu gingaşului povesti- 
tor moldovan, pănă şi în ultimile sale 
serieri, în aceste „Spice”, pe care le 
dârveşte acum publicului nostru ceti- 
tor. Pare că sud și acum pe dascălul 
meu de romină, Miron Pompiliu, cetin- 
du-ne „Hatmanul Baltag", ca să ne 


VIAŢA ROMINEASCA 


răsplătească de silința şi chinul ep 
care invâţam acele faimoase şi Inenr- 
cate epigrame ale lui Bodnareseu,—gi 
parcă deodată se licea lumina în 
sufletele noastre, eare, cu o slrașnieă 
recunoştinţă, se întorceau spre magicul 
puveslitor care glia să imbruce totul 
in acea formă duioasă, la stilul siw 
uşa de fermecător prin simplicitatea 
şi elaritateu lui. Imi aduc aminte cu 
ce nerâbdura răsfoiam colecţia „Con- 
vorbirilor”, ea să dau de'numele lui N. 
Gane! Şi niej odată n'am pulut sa mai 
regăsesc în povestirele istorice şi in 
legende, aşa cum găseam la el, neca im- 
prosie suavă, acea emoție deosebiti a 
îmbinării realităţii cu fantazia, acele 
simţiminte, cind turi şi aseuţito, casi 
cind ar f izvoril din suflete şi tipuri 
omenėşli evea, cind poelice şi naive, 
ca revărsale din lumea himerică a Je- 
gondei şi din existenţa indoelnică a 
vremurilor de mult apuse la sufletul 
nu al unui poel, ci al neamului pos- 
tru intreg, 

Deaceia, poate, nuvelele d-lui Gane 
nu sint numai o lectura de tinerea, 
Recetindu-le cu prilejul apariţiei „Spi- 
cilor”, am regăsit, cu o surpriză feri- 
cită, emoțiile primei mele tinerel, tot 
atit de fragede şi de vii, ca pe vre- 
murile cind ne desluşen dasealul pos- 
teu, Miron Pompiliu, frumusețile aces 
tei proze originale, 

Puțin îi pasă cetitorului daca s'a păs- 
trat sau nu exactitatea istorică ln e 
pisodul căsatoriei „Domniței Ruxanda“, 
dacă aulorul a consultat documenleşi 
hrisoare, înlru nleatulrea costumului 
lui Vasile Lupu şi a alaiului domnese 
ce-l însoţeşte la biserică; ne place 
chipul Domnului „cu gugiumană în cap, 
po umăr cu manta alba și guler de 
samur, în picioare ciubole lungi şi la 
briu sabie bătută 'n pielre scumpe”, 
În chipul cum spune norodului o vorbă 
bună, ett şi în intreg felu: lui de añ, 
in biserică, la curte şi în familie, ob 
oglindește destul de lămuri! firea boo- 


RECENZII 2t- 


rului moldovan, aşa cum ba cunoscut 
d. Gane in casa părintească si cum 
l-am apucat şi noi în bâtrinii ce au 
mai rămas din acea generatie, Vasile 
Lupu, Petru Rareş, Ştefaniţă ru toati 
curtea lui, sint reprezentaţi de autor 
aşa cum şi-ar inchipui poporul şi eu 
psihologia re le-o dă baladele popu- 
lare. Şi tocmai această simplivitule 
şi acea naivilala voila a povastitoru- 
lui moldovan fure ca „Andrei Florea 
Curcanul“ să fe siuguru bucata serisă 
în prenjma evenimentelor dela 17, care 
nu jiznește simțimintul nostru de pa- 
triutism ; d. Gane e delicat şi cumpă= 
tal jn mijlocul utitor zgomotoase ba- 


nalitâţi retorice, serise doar de os- 


ipeni cu talent. Secrelul sau e că şiie 
să vorbească despre faptele mari ule 
omului şi despre Improjurârile prave 
ale vieții—eu sinceritule, 

Dar loală măestria sa da povestilor 
e în novrelelo cu subiecte mărunte din 
viața de toato zilele, ca „Duduca Ba- 
aşa”, „Cinele Balan”, „lu vacanța"; 
este, cu adevărat, cela re se chiamă 
in graiul poporului „un dar”, eu mij- 
loace de o simplicitate extremă, duo- 
serileri fară strălucire, cuvinte obişnui- 
te, —prin care el şiie să farmece, si 
iocinle şi să sinpinoasei intoresul ce- 
titorului ea niri unul altul dintre serii- 
torii noştri. 

E un fel de expanziune duloass, pro- 
prie Moldovanului nostru, care rig- 
tigā simpatia şi eaptivează spiritul cel 
mai rece, dispunindu-l să primească 
cu plăcere chiar elsnurilo romantice 
care la altul ar părea oşile din modă, 
Inveehite, şi care ar trebui să jigaească 
gustul nostru format la şevala natura- 
lista, sau, cel puțin, să no facă să su- 
rindem ; cetim totuşi cu plăcere şi e- 
maţii „Finarul Ini Ştefan“ şi „Privighe- 
toarea Socolei”, Darul de a emoţiona, 
de a inmuia sufletul cu simţiminie 
de simpatie şi bunntate prin însuşi 
felul dea povesti şi prin inlervenirea 
directă a personalităţii povesatilorului, 


prin atmosfera care o erelază, așa ca 
o simplă fraza să producă o revăr- 
sare bruseă de induioşare,—este pu- 
terea talentului d-lui Gane, si capo- 
dopera in această privinţă e „Alluţa”. 

Ceia ce face insi puterea adevărată 
a deserierilor sale, evia co intipireşie 
in sufletul nostru mai viu și mai no- 
sters tablourile din nəturä, —e dragos- 
lea Ini pentru Moldova! Nicăiri me 
veţi găsi o expresie directă a acestei 
iubiri, o frază precisă relativă la en, 
ei o emoție, care, ea o rază de soare 
de după un nor, unreşte orice deseri- 
ere. Cu ee dragoste pasională prinde 
şi redă formele si culorile din sâlagu- 
rile undea copilarit L. Cine nu eunoaş- 
te și nu ştie pe derusl chiar doserierea 
„Brădălelulni”, din „Flnerul lui Şta- 
fan“ ? Şi care Moldovan ma simțit far- 
mecal eu care-i stăpineşte sulletul a- 
ceastă fire a Moldovei şi legatura ini- 
mii sale cu ea, urmărind locul Inchis 
intre piscurilo capriţioaea şi ensendelo 
ce sa roslogulese pe covorul de maugchi 
din uceastă „grădină eşită din sinul 
naturii”? 

Si prulutindeni găsim sufletul aces- 
tei Moldove iubita in viața atit de ca- 
racteristică a hoerilor miei, care au 
trðit la moşie în mijlocul norodalui. 
şi in sinul naturii, In obicelurile vechi, 
in etedințe, în superstiție, In legen- 
dele incintatoare, caşi în priveliştile 
ci ce nu se pot nita, —iìntr'un cuvint, în 
lut co faco din aceasta patrie o fiinta 
conerelă, plină do viaţa şi grație pen- 
tru sufletul artistului coro o red, east 
pentru sufletul cetitorului care o rocu- 
noaște, dupăcum îşi recunoaşte și gra- 
iul atit de puţin meşștegugit, atit de 
aproape de forma iastruciivă a gra- 
iului pepalar: limpede, viu şi pliu de 
relief. 

Doaceia, nu trebue să-și inchipue 
d. Gane că ar putea A vreodata in- 
diferent publienlui cetitor, cam, mi se 
pare, o spune undeva in „Spice“, O- 
pera sa are accente da acele care vor 


— i 


-292 VIAȚA ROMINEASCA 


gāsi intotdenuna răsunet In inimile 
unastre; ea a răsărit din păminlul nos- 
“ru şi s'a ridicat din codrii, munţii, 
riurile şi sullatul neamului moldave- 
mese. 
LS. 
» E . 

C. Rădulescu-Motru. Puterea 
sufletească (11). Mecanismul actului vo- 
Huntar. Caracterul, Bucureşti, 1903. 

Prin importanţa pruelică şi peda- 
gogica a problemii pe care o truteaza, 
acest nou volum din lucrarea filoza- 
"fică intinsă a d-lui R. Motru prezinta 
un deosebit interes, Autorul său, bine 
informat ca intotdeauna, ulilizaază eu 
multă competeuţă, dezi nu Inloldeauna 
„destul de clar, ultimele producții ale 
psihologici germane. 

Discutind, la inceputul lucrării sale, 
diferitele definiţii dute caracterului de 
psihologi, ca Ribot, Waadt, etc, d. R. 
Motru le inlš tură en negtiințifee, Nindeă 
int inspirale de teorii filozofice sau 
“vederi morala şi fiadeà cuprind ele- 
„monle a priori. Studiul stiintifice al 
„caracterului trebue să pornească, după 
d-sa, dela acel al mecanismului actu- 
Jui voluntar, In acest mecanism ele- 
“mentul esențial siat imaginele motri- 
ce. Faimoasa teorie a idrilor forţe 
e fulşa, căci nu orice excitație intrată 
én rufet se transformă în acl volun- 
"ar. Imaginea actului dorit nu are 
putare ca do sine sa se transforme lu 
rmişcare, ei, după cam a arâtat Ebbin- 
-ghaus, acesstA imagine inlelerluală 
trebue mai intai să se asocieze cu ima- 
„ginea unei mișcări deja experimentale 
„de sufletul umenesc. Ipoteza care 
„explică actul voluntar ea o consecință 
„directa a lendinții imagiaelor de a se 
Aransformna In act e mai utrâgaloare 
pentru moralişti, dar nu corespunde a- 

„devârului căci imaginea activităţii ex- 
perimentate e o verigă indispensabila 
in lanțul cauzalitaţii voluntare. Ima- 

„ginele mişcării executate sint mai io- 

stim legale de suñetul nostru, caci ele 


sint rezultalul celei mai apropiate ex- 
perienţi, pe cind celelalte imagini stot 
mai In afară de sufletul nostru. Namai 
datorită experienţii actelor trecute se 
formează ln sufletul omului o albie 
constanlă pentru cursul activitații sale 
valunlare. Pentru cunoaşterea aces- 
tei albii, trebue să ne indreptam aten- 
Via asupra vieții trecule a omului, 
Pentru cunoaşterea caracterului, con- 
ținutul iateligenţii e de puțină impor- 
lunță, un aet trăit dezvâlue mai bine 
sufletul, 

In fenomenele complexe de voința, 
adică in acolo care sint puse in ra- 
port cu exislența caraclerului, inter- 
vine, ea un factor important, imagi- 
nea persoanei aceluia cara făptueşte 
actul. Aceasiă imagine e formală din 
impresiunile lasate de mişearile şi ae 
tele persoanoi, adică de imaginele mo- 
trico rezultate din fapte, Imaginea vi- 
zaală se poate ndăugi şi dinsa, dar 
actul propriu zis voluntar nu se face 
prin mijlocirea ei ; pentru actul volun- 
tar e absolută mneroe de imaginea 
rezultata din experienţa faptelor. A- 
ceasiă imagine nu ocupă primul plan 
al conștiinței, ci uneori e inconştien» 
tă, dar determină exclusiv actele com- 
plicale ale voinței. Eroarea principa- 
la a vechei psihologii e rā nu a dal 
rolul cuvenit acestor imagini, ei na- 
mai celor superficiale, care ocupă de 
regulă primul plan al conştiinţei, dar 
care nu rezulta din experiența faptelor 


Cunoseind procesul rare se pelrece in 
suflet In formarea caracterului, ne pu: 
tem explica diferențele ce se produe 
intre caracterele diferiților oameni. 

Imaginea motrice a persoanei nu 
se formează la toți indivizii in ace- 
laşi mod. Unii indivizi ajung să al- 
cătuiască această imagine cu mai 
malta uşurinţă, alţii cu foarte mare 
dificultate ; unii odată ce alcătuase 
prima imagine devin incapabili să o 
mai transforme, alții, dimpotrivă, sint 


RECENZII Ed 


capabili sa şi-o fixeze pentru mai mult 
timp; unii păstrează imaginea în lu- 
lumina conştiinţei, alții nu, Toate a- 
cesto diferiţi se resfring lo infaţiga- 
rea fäptelor voite. Cusurul oameni- 
lor fără caracler, ale câror fapto sint 
produse larā logică şi după capriciul 
determinărilor externe, consta in de- 
foeluozilatea dispozițiilor lăsate în su- 
fietul ior de experiența faptelor tre- 
cute şi nicidecum in insuficiența me- 
moriwi şi judecații lor intelectuale. 


in sufletul acestor oameni fuptele tre- ` 


cute nu lasă urme durabile, din care 
să se inchege o imagine vie a perst- 
valitații, priu mijlocul căreia så se 
zeze o normă de conduită, La a- 
ceştia, dispoziţiile sufletești, lasate de 

faptele Lrecule, sint vagi şi nesigure, 

asifel ca ele nu produc o delerimina- 

re puternică şi uuitară iunăunlrul me- 

tauismului actului voluntar, ci o deter- 

minare risipilă, difiueută, Aclivilalea 

lor sulunlară se resiriuge slab ia sulet, 

nu dă moliy la observarea şi curectu= 

rea de sine. Numai chod imaginrie pro- 
duse de propria noastră aclivitute sint 
formato şi păstrula du sullei, numai 
atunci pultem vui, câci, în momentul 
determinarii, Vum gasi pregătila uso- 
diarea dintre dorința gi firpie Carec- 
tèréle advrarale sint acele care ştiu 
să învețe din experiența actelor tre- 
cule şi au in sufletul lor, pregatită, 
asotiarea Intro aceustă cxperienţă şi 
actela viitoare, La acestea, imaginea 
persoanei, ca inja aelivă, uu e risi- 
pita, difluentă, ci preciza şi galu a 
dolermina voinţa îniro anumita di- 
recție. Caracterul constă dur ln fø- 
ricita organizare n meimurivi faptelor 
trecule, Omul de caracter a ciştigat 
din exercitarea lni, ca persoană seti- 
vā, o memorie bogată a migearilor, şi 
graţie ncéšteia e stăpin po aclivitalea 
lui viitoare, El samană cu acei care 
au profitat diutr'un exerciţiu repetat, 
eu deosebire că exerciţiul la care Sa 
dedat el cuprinde activitatea corpului 


intreg, pe cind exercițiul celor dintai 
cupriade numai o funcţie a corpului. 
Dar explicarea caracterului prin ima- 
ginele de mişcare Inlimpini greutăți. - 
Acestea sint peniru mulţi insuficiente 
in a explica tol fondul caracterului şi 
par, in acelaşi timp, ca o nesucolire a 
dezideratelor idealului nostru moral,- 
unitatea, armuniu, libertatea. Dapa d. 
R. Motru, aceste deziderate alo is- 
dealului, își au rădăcina in cultura 
trecutului, ele sint o moştenirea fi- 
lozofiei greceşti, care credea in sub- 
stanļislitatea suBetului, in origina Iui + 
divina, şi urmarea innainte de toste 
să satialuca plăcerea rontemplării » 
desinleresate. Aspiraţiilu lumii mo- 
derne sint insă indreptate spro fapte, - 
iar ou spre cuntemplație ; avem nevve 
do un ideal, care să ne simbolizeze 
formarea şi perfecționarea caracleru- 
lui, ca un acl de cucerire, iar nu ea- 
un act de darnieie, venil din partea: 
divinității Cuvintul de voluntarism 
revina des în filozofia conlimporană. 
Faţa de acest nou ideal, imaginele de 
miseare, care par unora sşa de prozaice 
şi sărace În calităţi sufleteşti, sint to- 
tusi elemente indispensabile, care ne 
ajuta să înţalegem pe deplin formarea- 
caracterului, Tratind aceasta proble- 
mă din punctul de vedere al eduea- 
tiei, d. R. Matru arata cum cei mai 
malţi pedagogi, deşi i;i dan samă de 
rolul important al imuginelor motrice 
in manifestarile caracterului, stau le~ 
indoiulă sa facă din cultivarea aces- 
lor imagini baza slâruințelor lor po- 
dagogice. Dout molive ji impiedică 
dels nceasa ; primul, nesiguranța ecn- 
noşlinialor psihologice asupra imagi- 
nelor motrice, va dispârea oda en 
progresele științei pedagogice, şi al doi- 
lea, mai puteruie, & că imaginea mo- - 
trice din mecanismul actului voluntar 
nú poate fi adusă după voe în congti- - 
ință, Bindeă ea se dezealue îatermitent 
şi numai in momentele hotăritoare. - 
In limitele impuse de organizaţie şcolii. . 


mişcările spontano alo copilului, ati- 
tudiuea, inclinările lui prolunde, scapă 
de obicei privirilor pedagogvlui, Acesta 
ny are posibilitatea de a urinări acii- 
tivitatea extraseolară n elevului şi nici 
nu poate f secondal in această direc- 
ție de părinţi, Pentru a pune la ba- 
za educației caracterului cunoştinţa 
imaginelur motrice, pentrucu, eu nju- 
torul lor, så dirijim influența noastră 
asupra elevalui, nu e decit o singură 
cale : să introducem viața reală şi Iu- 
treagă n olovului In organizația seoa- 
lei, dind acestuia cine în goală po- 
sibililutea să se desvălae până în a- 
dinen! sufletului, In vederea acestui 
scop, lrebua să considerâm copilul 
ea ființa arliva, nu receglica, să sehim- 
bâm en desăriryire atitudinea noastră 
pedagogică fuță de el. Elevul să in- 
vele, nu privind cu ochii la ceia ce 
farem nol, ci să învețe din éfəctele 
faptelor inseşi, så lnceapi a se eu- 
cunoagte chiar din școala ca fiinţa in- 
treagā, socială, şi pu ca o ființă trun- 
chiata, potrivită unei vieţi conveațio- 
nale. Să experimenteze el Inzuşi, in 
orele de şcoală, toate cunoştinţele pe 
eare le luvaţă, Să iasă din geoala cu 
deprinderi formule in tot genul de 
activitate, caci atunci va ieşi şi om 
eu caracter forma! ; enruclerul se for- 
meazi în ucelaşi timp eu adaptarea 
mişcărilor sale sub imaginea molrice 
n iulregului corp. Omul care poate 
ee vrea, nu acel ce vrea ominai să pon- 
tă, este omul de caracter, Elevul care 
din şcoală s'a deprins să asocieze lnpla 
la cunoştinţă, acela şi-a ciştigal şi 
mijlocul de a pulea ceia co voiește, 
El este omul pregalil pentru lupta 
vieții de astazi. 

Teoria psihologică a d-lul R. Motru, 
inspirată jn vea mai mare parte de 
lucrările rocente ale psihologiei ger- 
maue, mai alea de acele ale lui Eb- 
bingbaus şi Meumaan, cuprinde, desi- 


-gur, o mure parte de adevăr. Ea ni 


se pate insă prea simplistă şi unila- 


204 VIAȚA ROMÎNEASCA 


terală. Sucot că problema carncteru- 
lvi e mai complexă. Scoţind, cu mule 
tă dreptate, in lumini importanța ima- 
ginelor motrice şi a elementului bio- 
logic al waraelerului, dsa a neglijat 
en totul elementul stu subiectiv, viuța 
afectiva, care, desigar, în mecanismul 
actului voluntar, cagi in formarea gi 
desroltarea caracterului, îşi are şi ea 
rolul său, 0. B. 


Neculai Gane. Bogdan Petri- 
cefeu- Hasdeu. Discurs da recepțiune 
la Academia Romina, rostit la 13 Mal 
(26 Iunie} 1909, eu Rãspuns de Iacob 
C. Negruzzi. Bucureşti, GObl— Rasi- 
deseu, 1009, 1 brog, de 27 p. Preţul 
1 lea. 

D. N. Gane a fost chemat sa lalo- 
cufască la Academie pe Hasdeu. In 
discursul stă de receplie noul venit 
se exprimi cu toată cniduru despre 
ilustrul dispărut. 

lu răspunsul sin d. Negruzzi salută 
in d, Gane pe prozatorul simplu şi 
plăcut, cara, adAugim not. ne-a ferme- 
meest pe toți lucă din vrista ces mal 
fragedă, 

. 


Silvestru Moldovan si Nico- 
lan Togan. Dicţionarul numirilor 
de locahitiţi cu poporaținne romînă 
din Ungaria. Sibiu, editura "Asoria- 
iuni, 1909, 1 vol, de 352 p. Preţul 
5 coroane (pentru Rominia & lel). 

Dieţionarul tiparit de Asociaţiunea 
pentru literatura romina gi cultura 
poporului romin din Ardeal săsponde 
unei trebuinţi simţite, —se ştie c4 pea. 
te munţi unele localităţi poartă eite 
5—0 numiri, 

Dictionarul evprinde Irel părţi: par- 
tea | cuprinde toate numirile localita- 
ților din Ungaria, in care se gisește 
populaţie romineasca ;—pariea I! cu- 
prinde numirile maghiare |oficiale) de 
localităţi şi cele enrespunzătoare ro- 
mine ;—partea II cupriude numirile 


RECENZII 295 
— O OOO O M 


germano de localități şi dəasemenen 
cele corespunzătoare romine. 
Pentru fiecare localitate se dat in- 
formaţiile necesare. 
+ 


fi. Coriolan. Patru Rareş in- 
mainte de urcarea sa pe tron şi Pe 
tru Prideagul, Bucureşti, Gobl-Rasi- 
desen, | brog. do 4b p. Fara pret, 

Se arată ca acel Potro, cure a pri- 
begit prin Polonia, intre anit 15011527, 
şi caro se pretindeu fin de voevod, nu 
trebue confundat co Patru Rareg. 

G. P. 
» x * 

torgu Gh, Toms, „Şenala Romi- 
mä“. Un vol, de 203 pag. 1908, Suceava. 

Cartea d-lui Toma e o „monografia 
ilustrata“, pablicati cu ocazia jubilen- 
loi de 35 ani al societaței culturala 
Şcoala Romină“, din Saceava, din 
cara se porte cunoaşte „hiznințele, 
întreprinderile şi sireesele, sau, cu alte 
euvinte, momentele mai mareante din 
viațu* numitei sovietați, 

După co ni se fac» un rezumat is- 
toric asupra trecutului cultural din 
Bocovinu, ni se vorbeşte de infiinţa- 
rea societăți, —intimplata la 14 Sep- 
tembrie, 1853, şi datorită d-lui Théi- 
dor V. Șiefanelli, Consilier lu Curtea 
din Leov, şi lul Ştefan Ștefuriae, fost 
profesor şi mort in 1393,—de organi- 
zalia, activitatea gi aşozămintele ei, 
de fondurile şi fandaţiile administrate 
de ea, de Diiutelo sorietații, în număr 
do 4: filiala din Rădauţi, Cernăuţi, Sto- 
rojinețt și Siret (in total, centrala gi 
filialele au peste 500 de membri), de 
averea societății, ete. 

La sfirsit ni se dă n listä complecta 
a foştilor membri şi a mombrilor ac- 
tivi, »#ceştia fo pe timp facultativ, fie 
po vinļä. 

Cartea mai cuprinde multa sehițe 
biog rafice, „intercalate ca un prinos 
de stima şi rerunoştiața, po zare so- 
cietatea jubilară Il aduce ambilor ei 
ntomsstori, tuturor bineficătorilor ş į 


membrilor valoroşi”, precum şi multe 
şi foarta reuşite ilustraţii. 

Serisă murit și plină de multe in] 
formaţii insemnata pentru atarea cul- 
lurala a Rominilot Bucavineni, lucra- 
rea d-lui Toma se celeste cu un den- 
sebit inleres. j 

Din parte-ne, dorim sociotäții „Şcoa- 
la Romiaä“ un viitor frumos, In cara 
să se roalizeza, pe deplin, folosul gi 
rodnitia activității ei actuale, 

AA, 
kd 9 + 

Bené fionnard, Lu Hongrie aw 
XX-e Sitele, Etuda demornique et 30- 
ciale. Paris, Armand Colin, 4 fe, 

Sub acest litlu cam pompos, in do- 
sul căruia teni nştepla sa găseşti o 
expunere generala a stării sociale, 
economice şi politice a Ungariei de 
de azi, toate datele relative la des- 
voltarea ei ştiinţifica, literară gi ar- 
tistică, cum şi v cercetare amănuați- 
ta a diferitelor problema mai insem- 
nato ce agitá statul vacio şi, în spo- 
cial, a chøstiunii naționalităților, —nu= 
torul ne dä, In realitate, un simpla 
studiu asupra agricultorii din Ungaria. 

Volumul sar A putul astfel intitala 
mai curind „Uogaria agricolă”, ori 
„Agricultura ja Uagaris“, şi catilorul 
war fi aflat deabia din prefaţă că nu 
trebue să se aşteple în mai mnit 

Aceasta limitare a cimpului de cer- 
celări faco, natural, ca lucraraa sa nu 
ofare decit un interes mai reatrins 
pentru nesperialişii,—ceia ve nu im- 
pedică totuşi ea unele capitole să se 
celeasei cu malta plăcere pi cu up 
adevărat folos chiar de câlră aceştia, 

in special, pentru nai, Rominii, car- 
tea lui René Gonnard e plină de in- 
vițăminta, 

Iată, de pilda, rolul mare pe care 
inițiativa privată şi statul Il au în dos- 
voltarea agricola a Ungariei. Fireşte, 
faţa cu cain ce fac in America pro- 
prietarii, societăţile şi statul, pentra 
agricultură, nu poţi fi grozav de im- 


298 VIAȚA ROMINEASCA i 


onat de reia re se face în mo- 
aen de peste Carpați. Autorul vo- 
lumului compară însă in mialeu lui 
starea de lueruri din Ungaria cu cea 
din Franta, iar noi trebue s'o eompa- 
rëm cu cea din Romipia. Sintem a- 
unei siliţi să reeuoouştem că şi ini- 
țiativa privată și statul foce cu mult 
mai mult pentru agrivultară în Unga- 
ria, deci! lu noi. 

Marile institute agricole, ereate de 
stat. muzeela şi staţiunile de experi- 

s, po care aulorul ie deserie în cap. 
e Sr olita parte a lucrării sale, şi 
care aduce atit de mari foloase gri 
cultoritor, arata marele interes pe care 
guvernele ungurești il are peniru cea 
mai însemnată bogăţie a țării. 

Acelaşi lucru ni-l arată pentru par- 
tieulari enormele cheltueli fieute eu 
regalarea cursului apelor şi cu lueră- 
vile pentru impiedeenrea inundaţiilor. 
în deosebi, pe noi, Romiaii, care asis- 
täm in fiecare primăvară la inundații 
mai mult ori mai puţin intinse şi på- 
gubitoare, care nt vedem eimpiile pli» 
me de apt, rasele diy regiunile mai 
joase ale oraşelor inundate yi darà» 
mate, linii ferate întrerupte, mii de 
oameni făra adăpost şi eu avutul ri- 
sipit de furia valurilor,—nu se poate 
să nu ne put pe ginduri datele po 
care autorul ni le dt: în regiunile Du- 
uării, societatile au făcut, până in 1898, 
lucrări de peste 45 milioane de forini, 
adică aproape 100 milioane francei, 
iar în regiunile Tisei au tăcut, până la 
aceiaşi data, luerâri de peste 200 mi- 
Vioane de franci; astfel, pentru cele 
mai mari două fluvii s'au facut digui, 
rigole de deviaţiune şi altele in va- 
loare de peste 300 milinane de tranei t~ 
"Nu mai puţină intindere au luat, mai 
aks in timpul din urmă, și societatile 
peniru Iuerâri de secarea mläştivilor, 
de drenaj şi de irigatiuoi, — luerări 
care dau culturii şi fac productive In- 
tinse regiuni, care altadata nu- adu- 

etau nici uu folos. 


lu aceiași ordine de idei, numărul 
mare de şcoli agricole, cereale prin inie 
țialiva privala şi luate apoi de stat, 
sub conducerea şi ingrijirea sa, ne a 
rata, nu mai puțin, elt de bine au itse | 
teles vecinii noştri ce folouse së pot 
trage din agricultură, cu v muncă lu- 
minata şi bine indrumat. s 
E dropl cå in Uagaria sint proprie 
tari de pamint aşa de mari, cu mogii | 
aşa de intinse, incil pol intemeia o 
şcoala, numai pentruea să-şi formeze $ | 
administratori şi funcţionari pentra- il 
moşiile lor ; şi, iaraşi, nu e mai puţin 
udevăral ca regiunile şese—iu special | 
alo Tisei—sint expuse la inundaţii aga | 
de colosale (romancierul M. Jokai a 
deseris cu putere una din uceste gru-— 
zavo dezastre, in romanul tradus in 
irunțuzeșie sub titlul do „Le nouveau 
seigneur” ), incit, pentru a se osita ne- 
norocirile groaznice de inum- 
dați, era movos să se ele măsuri e 
aparure,—dar, oricum, Du ayem şi noi. 
proprietari destul de bogaţi, ca să mu 
se resimtita de cheltuelilo necesitate 
de intreținerea unei şcoli de agricul- 
tura? lar inundațiile noastre nu si 
due şi ele destul de mari nenorociri 
Nu e insă intenţiunea noastra de a 
urmâri toate mijloacele prin care Ungu- | 
rii uu căutat să-și imbunâtăleuscă sis f 
mul lor agricol, pentru a arata cit sin- | 


ingădue să rezumâmn, 1 

bogatul material ct eg ag trei 
i i—instituțiile agricole, priv 

erp ză ale volumului 


jlocia şi mică —din Ungaria; seei e 
ae e um aiat organizate și con 
duse fermele, cum sint exploatate mo 
crese vilele in regali 
vecin; acei po care îi interesează situ 


RECENZII 


aaa aaa 


ţia lucrătorilor agricoli, nsoeiaținnile 
acestora, chestiunea emigrărilor spre 
America; In sfirgit, acei care caută să-şi 
dee sama de rezultatele la cara o ex- 
plonlare şi o cultura sistematică a pă- 
mintului poale să ducă,—vor găsi in 
cele aproape patru sute de pagini ule 
volumului acestuia foarte multe date, 
poale proa multe chiar, şi voderi juste 
şi mai totdeauna interesante, 

Luerarea se remarcă şi prin arsin 
eh dutele şi eifrele sint Inate din do- 
cumentele oficiale dela ministerul da 
agricultură, iar autorul, deşi prielen 
şi admirator al Uogurilor,— proclamat 
intr'un cere de prieteni „Ungur de o- 
nosre”, tilju de care pare foarte tn- 
ciniat,—cauta totuşi să redea numai 
adevărul, chiar dacă el ar desplace 
puțin amicilor săi Maghiari, cum sint, 
desigur, unelo trăsături din portretul 
moral al Ungurilor, pe care nil da lu 
pagina 64, sau recticările pe earo le 
face la statisticile ungurești asupra 
proporției populațiunii din Ungaria, 
dupa naţionalităţi. 

Astfel şi intrucit nu va A lost in- 
dus în eroare de mentorii săi Unguri, 
ori de simpulia duosebilă po care pri- 
imirea cordială a acestora i-a eigtigat-o, 
—uutorul merită Incredorea, şi infor- 
maţiile sale sint preţioase pentru toți 
acei care dorese să cunoască mai bine 
situația agricola a Ungariei. 


Ludovic Xaundonw. Le Jupon 
moderne ; son évolution. Paris, Ernest 
Finmmarian, 450. 

Dela războiul ruso-japonez incoace, 
mulțumită victoriilor strălueita şi ne- 
aşteptate, dobindite de mieii locuitori 
ai Insulelor Niponice, s'a seria foarte 
mult asupra noului popor, eare din- 
tr'odala işi ciștigă, prin vilegia şi age- 
rimea sa, un loc de frunte intre po- 
poarele lumii. 

Se pare că un simţimint de umilință 
cù nu au cunoscut alita vreme un po- 
por care era vrednic de cunoseul in- 


deambă acum pe toţi acei care sint 
in mâsură să spue cevra despre el 
să în condeiul in mină pentru a ne 
dezvalui fia civilizaţia lui, vmehe şi ra- 
finată, fie insugirila sale sufleteşti, fie 
felul său da viață şi concepţiile lui des- 
pre lume, fe tactica lui militara, fe 
nalura şi aspectul regiunilor locuite 
de acest popor miraculos, 

In acest polop de mudii, broşuri, 
volume, articala de revistă, corespon- 
dențe de ziare, monografii, memorii, 
ete. ete. asupra Japonojilor, „Bibliote- 
ca de filozofia știiaţica”, de sub con- 
ducerea lui Gustave la Bon, ne då un 
volum —şi nu unul din eelo mai pu- 
țin intoresanle—ennlribuini la eu- 
noaşterea vielii invingătorilor Ţarului. 

Ca eorespimdeut de ziar, cazut prizo- 
nier in minilo Japonejilor, Luidlovie 
Naudenu a stat —libar iocurtnd—un an. 
in Japonia, unde a avut astfel prilejul 
să adune un bogat muterial relativ 
la psihologia Japonejilor, la viața lor, 
şi sa studieze diferitele -chestiuni şi 
probleme, caro frămintă poper 
plin de nobile ambiţii şi de innalte 
aspirații, 

Ceia ce-l preocupă, mai ales, pe nu- 
tor este viața intima, sufivteaseă şi 
socială a Japonrjilor, relațiile dintro 
elasele sociale şi chestiunea feme- 
iascā. 

Asupra eurajului Jeponejilor auto- 
rul întră în desroltari foarte lungi, 
ehulind să explice aceasia Insuşire 
sufletească, do care soldații Mikadului 
au dat dovadă prelutindani, in răsboi. 
prin diferiţi factori de ordin istorie, 
social, psihologie, şi dind şi un mare 
— prea mare — ral influenţii naturii. 
După aulor. eurajul Japonrjilor s'ar 
datori nesiguranței vieţii In Japonia, 
din enuza vulcanilor, a cutremurilor, 
a uăralirilor mării şi a altor feno- 
mene cosmice, care seceră elteodala 
mii de viaţi omeneşti, — explicare pe 
care ni se pare că autorul pune prea 
mare bază, intrucit i sar putea obiae- 


10- 


"203 VIATA ROMINEASCA 


tu că și alte regiuni ale lumii sint 
tot aga de expuse, fară să fi sait în 
sufletul locuitorilor dexprețul japnnez 
pentru viuță; s'ar mai datori deso- 
lor şi numeroaselor molime (holeru, 
cima, desinleria ele.), care decimează 
regulat populnlia,— explicare care in- 
razi nu e mult superioară celeilalte; 
s'ar datori, apoi, faptului en natalita- 
tea japoneza e fuarte mure, uşa că 
viața pre mai puţin prej,—reia ce e 
-desigur una din cauze; s'ar mai -da- 
tori, mul ales—şi nici explicația e ab- 
- solut justă— faptului că Japonezii ë 
mai lipsit de imaginaţie, mai lipsit 
de individualilale, derit Europeanul, 
ceia ca-l face să nu aibă roprezenta- 
rea prim jliilor; si, în fine, s'ar dá- 
tori la o suma de alte cauze: mizeria 
claselor de joa, educaţia din familia 
şi din școală, saperstițiile și eredin- 
telo religioase, cundiţiite istorice în 
care nu lrăil şi stau dearoltat Japo- 
m ji, cultul pentru impârat, ete. ete, 
— facturii, cere sint pe larg expusi do 
autos în prima parte a Inerârii sale, 

Mai puţin adincita e partea a Irein 
a volumylui: chestiunea sociala, Aici 
autorul îşi mtrgineşta observatiile 
salo la citera chesbuni generale : fic- 
tivitatea parlamentarismului in Japo- 
nia, mişeurea soctalistà, industriais- 
mul şi exploatarea claselor do jos;— 
in special a femei gi a copiilor, — 
dogma divinității impâralului, mişte- 
rea antimililarismului și chestiunea 
prolelariulului intelectuat, 

Autorul reuşeşte insă, ia această 
pate, să ue dea nn tablou foarte miş. 
citor de mizeria gronzuică ce domneşte 
ia ţara Impăralului-Soare şi sa scot- 
tă in relief contrastul izbitor dintre 
bună starea chorva aleşi şi sărăcia 
exasperanlă a color milti, 

Fvsrie interesantă şi cu multe ab- 
sérvații nouă e a patra parte a valu- 
mulni, aceia in cara Naudean se ocupa 
da fernein Jepni za, Ca să ennoarei ri- 
peva familia uni Japonez, cupiii şi mai 
alos soția lui, e fosrie greu, aproape 
imposibil, pentrucă femeia mëritată 
are odälle ti în ensa, nu face vizite, nu 


primeşte, se ocupă numai cu creşterea 
copiilor şi eu nevoile casei. In gonere, 
Europenii, care se duc prin Japonia, 
cunose acolo pe femeia curtizană ; dar 
intre femeia curtizană şi femeia ină- 
rilata e, in areasta țară, o prăpastie, — 
sint, după eum foarte bine arată an- 
torul, damă femei, eu tolul deosebite: 
una reprezinta tot co arta şi a edu- 
cuţie anumita poale da ca gingăşie, îi 
neţă, rafinaru, cealalta e tipul stin- 
găciei şi a lipsei de daprindare in 
societale.. 

Dur nu se poale rezuma uice lot ce 
autorul ne dă în aceasta exirem de 
interesantă parte a lucrării sale, 

Sa nolăm numai, va o curiozitate, 
faptul cà cei mai rafinali Frauceji, du- 
păce au stat eitra limp la sociotatea 
artistelur curtezane japoneze, păsese, 
la intoarcere, grosolane pu cele mai 
fine şi maj rafinate femei francuze.. 

In sfirgit, să mai spunem ed, orivum, 
condiţia femeei e nenorocită în Japo- 
nia, căci, dacă nu a vindut-o părinții 
şi nu a devenit curtezană, apoi in ca- 
zul cel mai buu, ea femee maritata, 
e selava umilita și fără nici un drept 
al soțului ei, 

Şi, ca să lerminäm această incom- 
plectă expunere a conlinutului unei 
carți alit de bogate ln inple, vom mii 
spuuo că autorul ne mai dà, in par- 
len a doua a cărții salo, o descriere 
a „ucbunisi“, cum o numeşte el, din 
Septembris 1005, avea, isbuenira de 
ură, acea clovolire de nemulţumire care 
a urmat incheerii păcii dela Ports- 
malh, pace alo cărei condițiuni au 
fost foarte râu primite de populalia 
Japoniei; iar in partea a cincea si cet 
din urmas, pe lingă descrierea splendi- 
dei panorame a oraşului Tokio, uuto- 
rul ne mni da şi dəscrieroa bacanalei 
dela Yosehiwaru, —un fol de serbare 
tradiționala in onoarea eurtvzanelor,— 
cum gi un portrel moral al Japgze- 
zolul, eu Imsnşirile şi, mai ales, dufee- 
tele sule; viclenie și lipsi de cinste. 

Luată în toiul, cartea lui Namdenu 
a o covtribulie foarte însemnată pen- 
tru cunoaşterea unora din aspectele 


-emm if 


ip. 


vieții şi enrneterului Japanejilor, şi ee 
tirea ei e placută şi lolositoara în a 


celas timp, M.C 


>. 
. . 

F. Tontaine, Etudes de mytha 
logio e$ Thistoire des religions an- 
tiques, Paris, Hachelte, 1 volum in 
8”, 998 p. 

Di Toutuin e un om da o exire 
mă rezervă şliințilică ; aroasta se 
vade po flacari pagină dealungul Ii- 
tregului volum, care cuprinde difaritete 
articole publicata fa în marele dic- 
ționar de antichităţi al lai Daremberg, 
Saglio, fin Jlo marea enciclopedie, fie 
in diverre revisle. Aparitia volumu- 
lui său ia aproape caracterul unei pro- 
testări în contru goneralizărilar Indrăze 
neje nle mitologilor anteriori, și fru- 
moasele fi:ţiuni mitologice au lulilnit 
in ol un elasificator reca şi impasibil. 
Desigur, matoda aceasta a fost eunus- 
enta qi aplicata ; dur, dacă, dupaco 
ați cotit ps Dəcharme, sou pe Prel- 
ler, sau pe oricare altul, eu stilul lor 
uşor, grațios, re părea că imprumuta 
poezia funteziată a miturilor, rare a- 
bordiu cu atita incredere grolale pro- 
blewms ale mitolngisi antice, desehideți 
in urmă nsu! volum al d-lui Touluin, 
veli avea impresia unei mlinci deose- 
biri. Acoasta provine, mai ales, din ne- 
ineredureu, iust Ificnta mieset, pe care o 
manifesta actoral in descoperirile f- 
lologici comparata şi io rezultatele pa 
care le poslo da matoda comparalivä, 
loclimad mai mult spro teoria eullu- 
rilor locale, ṣi din euuza ozitèrii sale 
in Iragerea roncluziilor,—dealttel, mo- 
toda Inf A. Huhn yi Max Miller ia- 
cepa lot mai mull să fo părăsita de 
cereclălorii istorjoi religtilor, 

Volumal său cuprinde trei parți, şi 
in feeare sin! geupale chestiunile după 
materie. În prima, găsim articolul 
„Mitologie“, publieal in marea enriclo- 
pedio, unde ne dă un rezumat come 
pleci al diferitelor sisteme de religii, 
precum şi teoriile relalive la naşlerea, 
eslinderea şi transformarea milurilor, 
Expuneres, cum şi trebue, e clară, 


precisă, fară veleităti do originalitate, 
ei ecleclismul ce-l profesează na 
onstitaa una, Articolul seesta e ur- 

at de o critică, pe rare autorul o- 

ace cărții d-lui Renel, „Cllurila mi- 
litara la Roma”, şi unde combate, ru ~ 
drepinta, metoda comparalivă, latre. 
buințată peulcu a se explica simbola- 
rile de pe steagurile leginuilor. Ur- 
meaz un „d:scura asupra nužodel în - 
mitologia greaci”, ținut în faja enne- 
presului internațional de islorle a re- 
ligiitor, în 1900, ln enre observăm prin- 
cipiile sale în studiul miiuriloe gres 
cesti, 

O sintetizare rompleeta şi ordonată 
a unor lueruri cunoseule gàsim şi in- 
„Religia în Grecia şi la Roma", cazi ! 
in articolul „Bilurile în regia greacă 
şi romană” şi in „Sacrificiu gi riturile > 
lni la Roma”, publicate toate Irei in 
dicjionarot de antiehitaţi. Partea a 
doun cuprinde un studin sarios si bine 
slorumenlut asupra archenlagioi reli= 
gicase in Crale, umde reconstitue, pe 
bara ultimelor descoperiri, diferitele 
culturi a lui fus, proenm şi dout arti 

-eolo da dicţionar, „Malicertes*, zau ma-- 
riù, probabil de origină senilă, şi „ Pro- 
methena”, zeul aducâtor do fuc, care în 
trăsiturile lui esentiale na găseşte la 
inireaga rasă arică şi în ellovu religii 
samite, În parica a teela, alătari ew 
două articole asupra lui „Janus şi Ld- 
ber Pater”, vechii zei ilalici, gasim un 
studiu asupra zeului solar agu da rãs- 
piadjt lu imperiul roman, Afithra, şi 
o dare de samă detaliată a sapalurilar, 
pe care d. Toulain le-a făcut in Tuni- 
sia, unde a descoperii nn templu at 
lui Saturnus Bulcaraneneia, şi in care 
găsim importan!o informații asupra 
cultului saturnisn, in Africa, 

Am lnşirat subiectele pa sare anto- 
rul le tratează en compelinţă, bazat 
pe toale intormuțiile ev beu stat la 
dispoziție şi føriadu-se continuu de a 
se aviota in ipoteze hazm dato. Rezultas 
iela, pe caro je-a dobiedil constitucse 
un pas lubainie, sigur, care se facejin. 
limpezirea chestiunilor de mitologie. 

M, J. 


Revista Revistelor. 


Convorbiri literare, (Mai). 

Sa publică o comunicare eclilă A- 
cademiei de câtră d, lacob C. Negruzzi, 
relativ la un manuscript al lui C. 
Negruzzi, care conține: „O novelă, un 
studiu : enraetere morale și citeva frag- 
mente—desigur, zica d, Iacob Negruzzi, 
cele dintăiu lucrări literare” ale lui C. 
Negruzzi. Titlul volumului-manuteript 
e: „Zuberile mele din Basarubiu ta 
anii 1821, 1922, 1821, la salul Şară- 
utii din ruiava Hotinul.” — Limba din 
acest manuscript, ne spune d, lacob 
Negruzzi, samănă eu a lui Beldiman, 
nu e lucă frumoasa limbă de mai tir- 
giu n lui C. Negruzzi. —Cu aceasta o- 
cazie, d. lacob Negruzzi stabileşte şi 
data naşterii lul C, Negruzzi: 1808, 
căci latal lui C. Negruzzi, spătarul 
DinuN egruzzi, s'a Insurat In anul 1807, 
D. lacob Negruzzi reprodare și opl 
versuri de C, Negruzzi, gravale pë 
frontispiciul bisericii din Trifeştii- 
Vechi, la 18339, anul easaturisi sule.— 
D. Negulesen urmează cu publicarea 
interesantului sau sladiu asupra /ilo- 
zofioi Renaşterii. 

Năpižmina,. (29 Mai 1909). 

Cetirea revistei d-lui Panu îi pro- 
duce lotdeauna un sentiment de plà- 
cere vie, acria a contactului unei in- 
teligenţi pătrunzăloare şi pururi ar- 
tive. Voderila sale asupra chestiilor 
la ordinea zilei sint ca totd-auna ori- 
ginale, Interesanta şi suggestive. 

Discul ind cauze'e scumpetei traiului, 


di. Panu le atribue taxelor vamale 
protectoare. Candueitorii ţării, spune 
d-sa, se ocupà numai de prosperitatea 
unei elaso restrinse de producălori, 
lasind În bunul plac nì acestora mi- 
lioauele da consumatori, 

Polemiztod cu d. Zamlireseu in pri- 
vința valorii poeziei monstre populare 
d-sa serie: „Recetiod zilele acestea 
Doinele şi Horele, am resimțit uceiaşi 
impresie ca şi intâşi dala, anume că 
lu ele găsim o poezie de o nespusă 
giugâşie do senliment și un neasârmă- 
nat farmec de frumuaeţă”, A găsi pe 
Alecsandri în dusul poetalui popular, 
e, după d-sa, tot ce poate fi mai gre- 
gil, căci cela ce se observa la el e 
tocmai lipsa de senliment lirie ; bardul 
nostru se opreşie in privința senti- 
mentelor la suprafepi:—Vorbind de 
nenorocitul incident militar dia Giur- 
giu, dsa Il consideră ca fiind deo 
ex!remă gravitale. „Cea mai gravă 
faptă, pe vare nişte ofițori subalterni 
pot comite, e călcarea legilor civile şi 
militare şi ultragiarea autorităților ei- 
vile In exvreitial funeţiunii lor. Acest 
lueru nu poate râmiuea nepedepsit. 
Ori atunci nu mai există diseiplină, 
aşi putea zice că nu mai exista ar- 
mată, căci nu ioțeleg armata fară 
disciplina”. 

Convorbiri critice. (25 Mai 1509), 

D. Mihail Dragomirescu nu e miil- 
tomit de răspunsul d-lui Maiorescu la 
euvintarea rostita de d-l Duiliu Zim- 


REVISTA REVISTELOR sor 


frescu la Academie asupra popora- 
nismului, „D. Maiorescu a fost no- 
„voit pe deoparte să alunece asupra 
„bor puncte delicate, relevate pe 
„drept de d. Zamfirescu, iar pa de alla, 
„să lase nerezolvale Intreaga chestie 
„à poporaniemului enro era fondul am- 
„belor cuvintări; putem ziee eA nici 
„d. Maiorescu n'a avut cova do elsti- 
„gal cu acest prilej... Chestia popora- 
„üismolui, odată ridicată, trebuia lá- 
„marilă pe deplina şi in acelaşi limp 
mânlăturată, ca una care astări—cagi 
«naționalismul literar“ do acum patru 
„uni al „Samánätorolui*—nu mai are, 
„in mişcarea noastră literară, nu mai 
„poale avea, absolut nici un înțeles; 
„şi că, in fine, dacă nu s'a făcut In 
„sinul „Academiei romlne”, caro era 
„tocmai chemată so facă—va trebui 
„să fio făcută de cineva chiar daca 
„seel cineva nu aro nici in clin nici 
„in minecă cu „Academia romina“, — 
„şi va fi făcută cit mai curind, ca să 
„scâpâm odata de aceste „miragii“ 
„din cara m'au de cigtigat derit oa- 
„menit practici, nii într'un enz lite» 
„ralura”, 

Cam se simta la aceste riaduri o- 
mal cunşlienl de valoarea sa... 

Mai caracteristică pentru spiritul 
său răsboinie este urmâloarea notiță, 
echivalenta cu provocarea la duel a 
unui spadasiu de meseria: 

„Constatăm eñ nici până acum nu 
„di sa trimis la redacţie volumul de 
„poezii ul d-lui Octavian Gupa—.Ne 
„cheamă pàmintul*—asupra căruia am 
„fi vru! sa vorbim, Si no latrebām : 
pre să fie la mijluc—leamă ?—ireve- 
„renj ? —ori şi una şi alta? Ori cum 
„ar fi, vilej=se lucru nu e, şi nici 
„drept. 

Neamul românesc literar. 
(Maiu). —D. Iorga a devenit foarte exi- 
gent de o bucată de vreme. Nu-i mai 
place nimica—nici chiar humorul d-lui 
Vasile Pop (Edgar Poč). Abia dacă 
mai gusta d, lorga „duiugia* din nu- 


velele d-nei Constanţa Hodog, ori ac- 
centele virile alu d-lor Rotica şi Se- 
rică, 

la acest numër al „Neamului“ d-sale» 
nu-i place d. Goga. 

Articolul despre d, Goga Incepe, fi- 
reşte, eu „Ibrăileanul dela domnu” Stere 
care segate Viaţa Romimeaseă*,—ex= 
presie tot atit de delicata ea şi acea 
a unui pazelar care, mai dăunazi, 1i 
spunea dlui Iorga: „—MĂ, ala, Iorga 
dela domnu’ Nicu Filipescu, cure scoate 
poe „* 

După accia d, Iorga treca la altă 
ordine de... idei gi se pronunța, cum 
s'ar zice. defavorabil despre acei „cari 
se joacă serios eu o jucărie pe care o 
numesc critică” (zice dumnealui, au- 
torul lui Vasile Pop=—Edgar Pot), 

Şi insfirşit ajunge la noul volum al 
d-lui Goga, câruia-i găseşte o mulţime 
de defecte, datorita inluenţai ideilor 
Vieţii Rominegii.... 

D. lorga bânueşte d-lui Goga cå nu 
se mulţameşie să „vadā chá lume se 
vede din turnul bisericii lui” (e figură 
de stil, cări d. Goga nu o preot), D. 
Iorga ii interzice orizonarile mai largi, 
aceastea fiind domeniul excluziy al 
d-sale şi al culaboralorilor „Neamului 
Rominese literar". 

Dar loate acestea sint priviri de vul- 
tur asupra lleralurii romiaeşti. Nei, 
mai prozairi, ne vom permite să-i fa- 
com d-lui lorga citeva observaţii do 
detaliu,—eăci In detalii e cam slab, 
ea toți oamenii prea mari. 

D, Iorga swapiua după poezia „oua 
lui“ (Un om), pe care o seria d. Goga 
înnainte de nefasta influența a Vieţii 
Rommineşii, — dar uila (cA are atitea 
pe cap!) că această poezie a „omu- 
lui” a fost publicata în anul M al 
Vieţii Romineşti, după co d, Goga su- 
ferise pernieioasa influenta a revistei 
noastre, 

lar elad d, lorga vorbeşte de infla- 
ența Vieţii Rominegti asupra d-lui 
Goga, uil că, In acelaşi luna Maiu 


se VIAŢA ROMINEASCA 


4909 (dar, ca e drept, latr'un număr 
politie îl „Neamului“ sân), ne denunță 
că n'avem nicio idee, nici o direcţie, 
cà in revista noastră se pgâcese ulituri 
„neţionslismul, libaraliamul, eocialia- 
mul, apurinnisinul, radicotiamul, sim- 
bolismnl, naturalismul, Healismut, sa- 
milismol, antisemilismul, ** 

Apol alonel de ce spuna că noi l-am 
învăţat pe d. Gogu să aibă o „perso. 
nulitate vijelioucă pi satenicA, in care 
să se văzboiaseă o lumo cu eNA lu- 
me“ 2-Curioaso Irébne st mai fe le- 
gile, vare prezidează In ccia cs s'ar 
pulea numi engelarea idini lorga! 

P.S, Intr'un articol, d, lorga vur= 
bazte de... „duelul Store Mehedinți". — 
Serios, d la Torga ? Cum? Duel ? Dug 
intelectual ? cu d. Mehedinţi ?! 

Tara noastră. Sibiu 1 Junie. Un 
vehement nrlicol, însulleții de o ge- 
mernasă indignare, conira alaeurilur 
aduse de d. Duiliu Zaemlbiresra litera- 
turii de peste munți şi ln deosebi po- 
elulul Octavian Goga. După ee dis- 
gata poporanismul,. nutorul arată că 
aristocrați su fust Beldiman, Vacăra- 
ştii, apoi Alexandri, Russo si intreaga 
lor generalia, „dar vlaslurul negislo- 
rului din Foesuni şi mira porodiţa a 
vreduirului țăran din Densugul ardo- 
lean ? L.. 

Ah, uria poveste a mäslinei și a 
mămâligei procopsite 1* 

La Nouvelle Revne (Mui, 1909. 

Articolul lui Eugene Maral usupra 
bibliotecilor libere in Germuniu nonik 
ne dă date și cifre fuarlo interosante 
pentru extenziunea uimiloare pe tare 
aceste biblioteci an luat-o pe „pămin- 
tul cărților“, cum denumeşte autorul 
Germania. In adevăr, ne pulem face 
o idee de raspindirea gustului de ce- 
tit in această nră dacă ne giodim 
«că, pe liugă efiinâtatea mare u tirgi- 
lor, apoi Germania singura are 12bi- 
blioleri eu peste GOMOD) de volume, 
pe cind Anglia nu are derit $, Ame- 


rica 6, Franța 1 și lot restul Europei 
6. Acest gust de celit, aşa de putere 
nie in Germanis, explică si progresni 
mare pe care bibliotecile lbore lan 
făcut îm neeastă țara. Astfel, Berlinul 
singur poseda in 1900 dreja 27 biblio- 
teci populare eu peste 100,000 de vo- 
lume ; pumai Charlottenburg eu o po- 
pulație de peste 230.000 locuilori are 
peste 30,00 de volume In bibliotecile 
salo populare, Tar alte orage imal mari 
se inlrec parcă intre ele eu numărul 
bibliotecilor şi al volumelor : Hamburg 
totr'o singură bibliotecă liberà are a- 
proape 70,000 de volume; Strasbourg 
ure o maró bibliotecă libură eu o rir 
rulație de peste 100,000 da volume ; la 
Posen biblioleca principală are 70,000 
de volum, la Darmstadt 20,000, elr. 
ete. lar Krupp singur, ia fabricile sale 
din Essen, n intemeiat o biblioteca 
centrală cu peste 55,009 do volnma. 
Curionse sint datele pentru procentu 
aţa cărţilor vetite şi pentru culeg. 
riile cetilorilor la una din biblivlerile 
din Berlin: | femee la 25 barbaţ; 
51a lucratori, 2%) funelionari ș lite 
ralura 07%, istorie Wa, peogralie 3, 
şliinți nolurula 7, drept şi economie 
poliliră 5, tehnologia 40 Ca o con- 
cluzie penerulă a nrtieniului: gustul 
de cetit se raspindeşie lot mereu; 
muncitorii în genere dau un procent 
foarte mare de cetilori: se celose mai 
ales lucrari yliințifise şi de sociologie, 

Rasa şi cancerul e un articol “în 
care dr, I. Thomas stabileşte, pe buza 
experientelor facute de diferiți înva- 
țaţi, că este o strinsă legătură Intre 
rasă şi diferite boale, în sensul 
că unele rusa—ca şi unele specii de 
plante ori animale—sint mai recep- 
live pentru anumite boli, şi allele mai 
puţin. In sperial pentru cancer se 
pare câ rasele meridionale (Negrii, E 
vreii, Italienii) sint mai puțin recep- 
live, lar cele de nord, şi mai ales Ger- 
masii de sus şi Seandinavii sint mai 


REVISTA REVISTELOR mF 


receplive. Pricina nu se poate preciza, 
dar faplele se stabilese prio observas 
ție şi stulisliea, 

Aradeinicianul Gaston Bonnier ne 
dă un articol întitulat Transformi!s- 
mul demonstrat prin absurd, în 
care, plarind deln faptul câ iulre teo- 
riilo transformate ale Iui Lamarek, 
Naegeli, Duwin, Hugo de Vries, sint 
deosebiri aşa de mari, tneit cetilorul, 
nepatind admite nici pe una, incepe a 
sè îndui chiar de Insusi lraneforinismul, 
—eaulá să arâte că, dacă modalitutea, 
mecanisinul, ne scapă, iransformismul 
e absolut sigur. Si, imprumutind dela 
geometrie metoda de demansteaţie nu- 
mită prin „absurd“, el lovedaşta ea şi 
uvexistența Iransformismalui nepa- 
tind f admist dela sing, rezultă vas 
abilitatea  trausformismului.. Auto- 
sul demoustrează pa cinci cài că e- 
zista legături inire loule organisuiele: 
din morfolopu comparută vedam cê, 
de pilda, ornitoriocal a o alcătuire de 
reptili, pasere şi mamifer; embrio- 
genia na araiă că oul de paiujeu, de 
pildă, pontra a da naştere paiajenului 
trece pri farala : protozoard, celente- 


ratá, eehinudermă, verme, miriapal și- 


in Insfirgit arahnid ; paleontologin ne 
arată cà an existat auimula care au 
facut Iracerea dela u sporio. la plta; 
histoloyia că toato celulele din care 
un animal e forinal deriva unele da 
altele şi ca suceasiuneu de fenomene 
cure se desfasoara pănă la. formarea 
desăvirzită a unui ţesul e aceiaşi și 
pentru ciupereă, de pilda, și penlru os 
brazul omului; insfirşit, morfologia ex- 
perimentulă a reuşit să transforme 
plante »quatice ta plente de cimp, ori 
viceversa, silind ţăsuturile şi fanețiu- 
mile organice sa se modifice după me- 
dius Ponte acestea ne fae sa nu putem 
mimilo că nu exista iransformism, a- 
dică ue doredese prin absurd tran- 
sformi-unul, 

Interesante observajii asupra edu- 
„cuţit fretator in secolul XX-a face 


Muria Daria: Mans Hain articolul su 
Pornind dela ileia că femeea e creată 
ca să lie lorarăşă barbatului şi să fie 
mamă, autoarea "face o erilica severă, 
sistemului de educaţia de uzi, care ny. 
pregăteşte pe fete punlru avesto dous 
roluri, şi acuta în linii mari eare ar 
trebui să fe educaţia fetelor apre n le 
pregăli poalru o viaţa ciusiiia, folosi- 
toare şi ferieilă, 

Mercure de France (Maj 19010). 

lntron seurt articol din fruntea nu- 
màrului de la i Mai al acestei ra- 
visie, Chariez Chassd ne da u carae 
terizare a suletului şi u operri poe- 
tului de curind disparut, Algernon 
Charies Swinburna. Autorul sulumu- 
lui „Poema şi Balade”, eare n slirnit 
la apariţia su, în 1806, alitiwa proles- 
tări şi alita indignare, a ramas boala 
viața lul un solitar şi un revollaf. 
„Antiereşha, revuluținnar, emisrel al 
cârnii goale și al iubirii fára utlţer al 
stării civile şi fară preol*, Swiaburnu 
era um aristocrat de naştere gi de 
tempérament, va individu sdist nelu» 
duplecul. Caructeristica operei sale e. 
un lirism puternic, pelnfrinat, care îţi 
da impresia unei puteri supraomentali, 
a „unei trombe necbusite şi giguntice 
care le liriăşte cu pulero în udineul 
virtejolar sala”, Singurul cull al ares- 
tui distrugătur de credințe afost cul- 
tul pămintului, eu creutor al tuturor 
bimurilor, al tuturor bazăţiilar ; pâ= 
mintului: şi mai ales mării iu dedicat 
el poeme mionnale, imnuri de. ado- 
rație. Din nefericire, Swinburne, „unul 
din cei mai mari artiști ai Hmpurilor . 
maderny", s'a ținut departe de mig- 
carea socială a epocii noastre, şi de 
aceja operu sa atit da [cumuasă nu e 
şi o operá de bunătate. 

Adimirubiiul publicist Paul Louis ne 
dă în elera pagini pumni p foarte ine. - 
teresunta, fuarle justa si mizinală in- 
ceroare asupra revoluţiei turceşti, . 
După ce arată cit de neașteptată a.. 
fost nceastă mişeare şi eit do răpada 


IM VIAŢA ROMINEASCA 


s'a facut, incit tn zeco luni sultanul 
a fost silil să Jure pe constituție, a 
fost {inul prizonier in palat şi In cele 
din urmă detronat, —luecruri la care 
mimeni nu s'ar f aşteptat cu o lună 
ianainle,—nntorul arulă că nceustă re- 
voluție e unirà şi nu are analogie cu 
uiri opa din celelalte revoluții. in a- 
derâr, darà revoluția franceza a fost 
mai mult politică şi a adus ridicarea 
burghezimei ; ducă revoluția rusească 
a fost eminamente socială, făcută de 
proletariatul agricol şi industrial,— 
revoluția lureeaseă nu e facută nici 
de burghezie, nici de ārani, nici de 
proletariatul muncilor, şi na mo de 
loe caracterele acestor revoluţii. Ceia 
te caraclerizză migrarea Junilor- Turci 
e mai intai nepurliriparea maselor şi 
al doiloa indeplinirea revoluţiei de 
că!ră armula, În deosebire de revo- 
luţia franceza şi cea rusească care au 
zguduit adine masele şi au frâmintat 
toale păturile populației, revoluția tur- 
ccas'ă a lisat aproape indiferente 
masele; en a fost tâculă de armata, 
pentrnră urmata ora singura forţă or- 
gunizală, care putea răsturna despo- 
tismal. Astfel, revoluția turceasca nu 
a isrnrit din nevoile conglienlo ale 
poporului, ei e o revoluţie importata: 
Junii Turci gi ofițerii s'an format la 
şroala Enropei. Ce a impins armata la 
revoluție ? Mizeriile ebselutismului şi 
in speria! spionajul, tirania gi favori- 
tismul din armată, Şi de co revoluția 
a fost fâculă de armasta din Maredo- 
nýa ? Din mai multe pricini: mai in- 
tai pentrueă această armată suferea 
mai muit sub vechiul regim, avind 
mereu lupte cu populațiile creştine şi 
eu bandele din Maredonia ; apoi pen- 
tracă această armată era singura caro 
aven varecare rohesiune şi eferlive 
mai complecte, penlrură Turcia căuta 
să se prezinte aice, in Macedonia, mai 
biae, spre a da iluzia dejpulere atit 
reprezenlanților de lot felul ai Euro- 
pti, cit şi mai ales Bulgarilor, caro 


deveneau tot mai ameninţilori; im 
speria! armata din Saloniec—sediul co- 
mandantului şe(—pe lingă că era coa 
mai bine organizată, apoi avea şi bune 
căi de comunicație cu Constanlinopo= 
lul ; apoi chiar spiritul mai reroluţio- 
nar al populațiilor nemusulmane din 
Macedonia a influențat asupra armatei 
turceşti de-acolo. Toate acestea ne 
explică de co urmata, şi in special 
acor din Macedonia, a ftcut revoluția. 
Dar, la drept vorbind, revoluția de- 
abia e la inceputul ei, cu toata do- 
tronarea lul Abdul-Hamid şi Introna= 
rea amicului Jvailor-Turei. Care va M 
soarta ei viitoarea? Revoluţia acensta 
e lovită de la inceput de un element 
de insuecos: duşmanul formidabil ab 
libertaţii, al reformelor şi al oricărei 
idei nous, Coranul, au a fost atins do 
raroluţie, astfel că ea lasă să sub- 
sista germeni pulernici pentru contra- 
revoluţie. Şi, din acest punet de ve- 
dero, revoluția turcească iar se dau 
sebeşlo enorm de cea franceză şi de 
cea rusă : pe cind revolulia franceză 
a distrus dreplul divin şi ierarhia ca- 
tulieă ; pe cind revoluţia rusă a lovit 
in sanctitalea farului ṣi în urulputer= 
nicia clerului, lulnd en baza so-ialis- 
mul, — revoluția lareeaseA nu numai că 
nn loveşte în Coran, dar rhiar se spri- 
jină pe el. D= areia masele otomane 
din Africa şi Asia au râmas indife- 
rente [aţă de furtana de la Bosfor, şi 
de acia chestiunea grea peniru vii- 
torul mişcării Junilor-Turei e: nu se 
va face o maro sciziune morală im 
lumea otomană in momentul elnd re- 
volulia va lrere la aplicarea princi- 
piilor, la reforme ? Se poate dar zire 
că pentru'Junii- Turei greutăţile de-abia 
incep. Şi revoluția nu va triomfa de- 
eit elod Coranul va ceda. Cum? Re- 
voluționarii vor râminea inactivi până 
eind In spiritul public ture se va face 
diseredilul religiuuii, ori vor proceda 
iule şi cu energie. Dar în cazul ab 
doilea le trebue revoluţionarilor oa 


REVISTA REVISTELOR 305 


meni, —şi până acum ou se vede in 
revoluția turceatea cine va juca rolul 
unui Mirabeau, a unui Danton, a unui 
Robespierre. Purtarea parlamentului 
turcesc in timpul contra-reroluției nu 
poste decit să descurajeze po cei ce 
simpalirază cu mișcarea Junilor-Turei, 
—mai ales că această mişcare are a- 
lţia duşmani în finanta cosmopolită, 
căreia îi strica atitea combinaţii les- 
nicioase şi productive... 

Revue des deux mondes (Mal.) 

Un interesant studiu postum ul lui 
Gaston Boissier asupra lui Chamfort, 
ca seriitor şi om politie. Chamfort a 
lăsa! puţine destăinuiri asupra vieţii 
sale, dar mârturisirila euntemporani- 
lor ni-l arată, ca şi anecdotele şi ma» 
ximele sale, ca un strălucitor eauseur, 
muşeător şi sarcastic, 

Ambiţia lui de 'seriitor era mare, 
dar cele trei piese de teatru, po care 
le-a seris și elogiile academice pe care 
le-a (inut, asupra lwi Molière şi la 
Fontaine, sint slabe, Spirit critic, con- 
ştient de lipsa lui de putere inventiva, 
după căderea uneia dia tragediile sale, 
la 1777, s'a hotärit să nu mai serie li- 
teralură şi să caule succesul în altă 
carieră, In broşuri și pamflete pline 
de ironie, deşi prolejal şi pensionat 
de nobili, el incepe să atace abuzurile 
vevhiului regim, La 1783, intră în re- 
laţie cu Mirabeau, El revedea impro- 
vizările acestuia şi era, pentra dinsul, 
mai mult decit un exeitator în violen- 
tele lui atacuri inpotriva aristocrației. 
La 788, rugat de protectorul siu, 
contele de Vnudreiul, să serie un pam- 
fet impotriva deputaților din tiers 
stat, el refuză, rupind orice legălură 
eu nobilimea. 

Timp de patru ani, dela 1789 la 
1793, e partizanul entuziast al rero- 
luţiei, seozind chiar violențele +i. Ne- 
avind stofa unui om de acţiune, refu- 
ză de a face parte din adunarea na- 
ional, elt şi din comună, Cind Gi- 
rondimii ajung puternici, ministrul 


Roland il numește intrun post insem- 
nat la biblioteca naţională. 

Odată cu căderea Girondinilor, de- 
nunțat ea prieten al lor de un fune- 
ționar inferior al bibliotecii, Jacobin, 
Chamfort a inchis, Apărindu-sa en tä- 
rie, arălind serviciile pe care le-a a- 
dus revoluției, e liberat. Ameninaţat 
din nou ru inchisoarea, se sinucide de 
desperare, după co se mutilase în chip 
oribil. Rolul său politic, eaşi cel lite- 
rar, ä fost mediocru, Causeur incom- 
parabil, maximele şi cugetările lui, 
conversații improvizate in timpul zilei 
şi pe care sara le arunca pe hirtie, 
li asigură un loc onorabil in literatura 
franceză. Dintre toți moraliştii, e ppa- 
to a cel cure a spus mai mult rău de 
societatea timpului sân, caşi de ome- 
nirea intreagă, 

Revue philosophique (Aprilie). 

Intr'un art, asupra conştiinţei afec- 
tive, Th- Ribot reia studiile sale asu- 
pra seuzibilității. Eil constatá extrema 
difienltate de n izola constiința afec- 
tivă pentru a o caracteriza. Elemen- 
tul afectiv apare In conştiinţă totdea- 
una strins legat en percepții, idei, ima- 
gine. Ribot disociază elemenlele a- 
costei logături, relovind existența unor 
stări de conştiinţă pur afective, aproa- 
pe vida de orice element intelectual, 
şi pune în evidenţă, schimbările a- 
duse in stările de conştiinţa prin sla- 
birea vieţii afective, sau prin domina- 
rea ei eXagerală asupra vieții inte- 
lectuale, 

Diseulind natura senzibilitații afec- 
live, Ribot susline că in fondul ei e 
o manifestare energetică a cărei for- 
mă primordială e iritabilitatea, că ea 
e iunainte de toale un fenomen de 
miscere, care se cxprimă prin fapte 
de alracţiune şi repulziune, expanzi- 
une şi eontraețiune. Plăcerea şi du- 
rorea vu siot decit forme secundare 
sau conseciați ale senzibilității, arā- 
lind o creştere sau o diminuţie a ac- 
tivitații. Conştiinţa afectivă e con- 


306 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ştiinţa enorgiilor vitale ale individului, 
Ea o de natora ei iraţională şi ire- 
dnetibilă la modalităţile intelectuale. 
Prin deosebirea care o stabileşte Im- 
tre eul afectiv şi cel intelectual, Ri- 
bot caută să explice pretinsele con» 
tradieţii, pe care simţul comun şi re- 
flexiunea le relevează in practica vie- 
ţii omeneşti şi le condamnă in nu- 
mele logicei fara a-şi da samă că 
fac eroarea de a traduca afectiyul în 
termeni intelectuali, interprotindu-l şi 
judecindu-l după un criteriu străin, 
Această deosebire de natură intre a- 
fecliv şi intelectual apare lui Ribot 
ca un puternice mijloc de conservare 
a senzibilităţii care rezistă tuturor a- 
tiugerilor raţionamentului. 

„Aceasta è mai vizibil în morala,— 
spune el. Ea cuprinde, pe deoparte, 
còin ce e innăseut, tendinţele bune sau 
rile, adică adaptate sau nu mediului 
social, temperamentul şi eararterul in- 
dividual; po de altă parle, factorii 
intelectuali; principii, teorii, deducţii 
şi construcții speculative, care mizună 
în tratatele de morală. Fiecare autor 
propune un nou fundameal pentru 
morală, sau cantà un remediu pentru 
criza morală contemporană. 

„Puate mai mult scepticism ar îl de 
dorit, Fara a susținea ca influenţa 
teoriilor o neglijabilă, slaba sau nulă, 
şi ea, fiind indifereală şi inofensivă, e 
inutil să fulgerăm impotriva ei.—ar 
trebui să observăm el sentimentul mo- 
ral, cînd e solid, nu se lasă pren mult 
a f alterat in praclică nici în bine, 
nici în rău, că e] izi afirmă iaconglient 
independeța sa prin acle şi că ar tré- 
bui să credem ceva mai mult în pu- 
terea lui instinelivă, ceva mai puţin 
in acea a ideilor”, 

La Revue. (| lunie 1909). 

Intr'un articol intitulat „Ura unui 
papă“, Angado da Gubernatis canta 
să slubilească adevărata cauză a con- 
damnărei lui Galilei, bazindu-se pe 


H 
MSA 
ne 


documentele noi, date acum la iveală. 
Dacă Galilei a fost condamnat, zice 
el, aconsta se datoreşie nu careetari» 
lor sale ştiinţifice, ci faplului ca se 
ameslecase in discuții teologice, dind 
textelar biblice interpretări contrare 
dogmelor, şi ca exeltase asupră-și 
ura Jezuiţilor, ridiewlirind pe doi 
membri importanți si acestui ordin, 
Scheiner şi Grassi, în citeva din seri- 
erile sale. 

In adevăr, din corespondenţa ce a 
avut loe între Maffeo Barberino, inna 
iate şi după ce a ajuns papă, sub nu- 
mele de Urban al VIII, şi Intre Gali- 
lei, vedem raporturi plina da eurton- 
zie şi prietenie, precum şi o mare ail- 
miraţie din partea cardinalului Bar- 
berino pentru descoperirile asirono- 
mice ale concelăleanului său florea» 
tin, pe care-l glorifiea intr'o odă. Cu 
doi ani lunuinte de condemnare, Galilei 
fasesa primit eu multă cinste ln ecur- 
tea papală din Roma. Apoi Jezaltul 
Cristophe Griemberger declară, că dacă 
dinsul ar fi ştiut să păstreze iubirea 
părinţilor acestui ordin, ar fi putut 
serie despre orice, chiar despre mis: 
catea păminlului, iur gloria lui ar fi fost 
universala, Jezuiţii atacați lasă de el, 
pornesc o lupta plină de intrigi in 
contra lui şi conving pe Urban că 
Simplicius, un personaj ridicol şi pa- 
dant aristolelian din „Dialoguri asu- 
pra celor două sistema” nu-i altul de- 
cit insaşi papa. Atunci acesta, aprina 
de minie impotriva celni pe care-l 
suslinusa şi protejase până acum, işi 
schimbă imediat dispoziţia faţa de el; 
şi de unde, eu puțin Innaiate, ti dâduza 
voie să-şi publice sub auspiciile sfin- 
tului Scaun un tratat „Despre flax şi 
reflux", asupra cărui, e drept, făcuse 
rezerve, admise de Galilei, şi cerusa 
să se mărgincască numai la dovezi 
matematics, de odată vedem că, toc- 
mai pentru această operă, autoral e- 
chemat să se explice in faţa comisa- 


REVISTA REVISTELOR 307 


eului SI. Seaun, iar opera căutată şi 
distrusă, sub pretext că se ataca dog- 
inele, lucru în parte adevărat, 

Bolnav şi bătrin, Galilei se apară 
slab, declarind ca nu a sprijinit päre- 
rile lui Copernie, şi tăgăduezte celo 
ce scrisese în opera incriminata, care, 
zicea el, nu e terminată şi deci eon- 
eluziile nu sint incă puse. Această 
apărare slubă, se întelege, zice de Gu- 
bernalis, că mu putea fi doveditoare 
în faţa sfintului eonsiliu şi a papei, 
la care sub masea zelului religios se 
ascundea o aprinsă ură personală, şi 
astfel bătrinul savant fu condemnat 
să-şi renege doctrinele și să fie in- 
chis la Arceri, 

Argumentele d-lui de Gubernatis, 
care caulă să reduca proporțiile lup- 
tei între știință şi religie ce sa ince- 
puso in Italis, nu siut doveditoare, 
Căci intre umanism şi naturalisan, 
sprijinit pe rațiune şi experienţa— 
care-şi lua atunei locul ia lume—şi 
intre catolicismul colorat de filazofßa 
lui Aristot era o contradicție funda- 
mentală, de care nu-şi dadeau sami 
nici ehiar reprezentanţii principali al 
curentelor In luptă, contradieţia invo- 
luntară, incoogtienti, nelämurit sim- 
yiia. 

Asifel] sa expliet daca, pe cind pre 
oğli declară că in cereotările ştiinţifice 
dau libertate neţărmourita savanților, 
jur aceștia profesează o prolundă a- 
lipire de dogme, Copernic e excomu- 
nicat, Bruno e ars de viu, Galilei In- 
chis, Descartes impiedacat da asi pu- 
biica opera, ele. ele. 

Profesorul Larsen, în Starea do 
spirit a unui popor in timp de 
războlu, studiază, pe temeiul serisn- 
rilor familjare din vremea războiului 
prusa vo=tanez, psihologia Danezilor în 
războiu. Caracteristic soldatului da- 
nez e n ințălegere pasivă a datoriei 
şi o leamă fatalista da dumnezen, 
lipsi de eroism şi o așa de strinsă 
legătură familiară, incit interesele 


si afeeția penlru casă sint puse inna= 
intea patriei, 

Nuova Antologia (Mai 1909). 

Vittorio Cian,—Dietantism şi şti- 
ință în studiile literara, In toate 
domeniile da activitate intelectuala, 
zice nutorul, se observa două tendiuţi, 
iu aparență contradictorii: una cara 
se îndreaptă spre cercetarea analitică, 
cit se poale mai speciala și exelusivä ; 
alta earo tinleşte spre marele sinteze 
ala sribilului. Opoziția e numai ina- 
pateută ; in realitate, aceste doua ten- 
diuţi nu numai ea nu se exelud, ei, din 
potrivi, se întregesc una pa alta, prin- 
ir'un neincetat schimb de energii, 
Citeodata insă, din pricina abuzului 
acestor tendinţi, concursul recigroc po 
eare ar trebui s3 şi-l ofere se vede 
impiedocal, Abuzul cercetării anali- 
tice, minuţioase şi mierosenpice, afac- 
tează ochiul cu o incurabilă miopie, 
pe cind graba după priviri generale, 
siulelive, aduce neinlăturat superfici- 
siitate, Aceasta superficialitate da o- 
biceiu sa numeşte astăzi dilentatism, 
Na e vorba, sonțelege, da acel dile- 
tanlism lamlabil, care face pe un spe- 
cialist înt'o ramură oarecare a cunas- 
tinrlor omeneşti sä se intereseze și 
de lucruri străine specialităţi sale, ci 
de acel obicelu de n considera stiinta, 
arta şi orive muncă intelectuală, ca 
un soiu de sport, în care eu pulina 
munci şi fară pregătire prealabila ee 
poate ajunge la vra-un rezulta! serios. 
Aceşti diletanţi periculoși sint acei eare 
ingronsă  rindurile conferențiarilor, 
a așa zizilor seriitori brilanţi, a eri- 
leilor de artă, ete. Mai alos in chas- 
tii de artă și literatura se siml mai 
In largul lor; considerind arta ea un 
soju do distracţie şi da jucărie, utila 
numai vabilâții lor, ei fac o adară- 
rati invazie în cimpul istoriei şi era 
tieii literare şi artistice; grupindu-se 
lo mici cenacluri, In jurul vre-unui 
z'ar, ei exerrilează un soia deo mono- 
pol al genialitaţii şi bunului gust 


308 VIAŢA ROMINEASCA 


Explicația acestui fapt e ugoară: din 
toate studiile, cele literare au mai 
mult decit altele aparența uşurinții şi 
sint în realitate cele mai accesibile, de- 
oarece prezinta un grad mai mare de 
subiectivitate. Impotriva acestei ten- 
dinți periculoase nu există decit un 
singur leac: educația ştiinţifică a 
spiritului. Cultura generală, pe care 
cineva o căpălă mai uşor, trebue a- 
profundală prin serioase studii de spe- 
cializare; In chestii de critică literară 
nu trebue nimeni să se lase Iinşelat 
de vechiul cintec al celor două eri- 
tici, care ur fi inconeiliabile intre ele; 
critica istorică şi coa estetică, Aces- 
tea nu sint decit duuă funcțiuni inte- 
lsetunlmente diferite, dar care nu nu- 
mai că nu se duymănese, ci, din po- 
irivă, sint destinate a se intregi şi a- 
jota veciproe. După cum ur fi ridicol 
un specialist, cara ar considera cerco- 
larea istorică en scop În sine, renun- 
țind la ceia ca formează ținţa finală 
si cea mui tonalta a criticii: aprecia- 
rea operoi literare, tot uşa de ridicol 
ar [i şi acela eare s'ar aparu de cri- 
tieñ estetică, fară să poseada acen pre- 
gătire indispensabilă, care e cuno- 
tinta sulida, istorică, a materiei lite- 
rare, 

Mevinta d'Italia (Mai 1909). A- 
cuma cind Fedra lui G. d'Annunzio a 
făcut de actualitate, in Italia, vechiul 
wit grec, publică in acest număr Carlo 
Pascal, sub titlul, A proposito di 
Fedra, un mic studiu comparativ In- 
tre tragediilo cu acoluşi subieet ale lui 
Euripide şi Racine, In tragedia „Ip- 
polit” a lui Euripide, caracterul „Phe- 
drei“, admirabil de consecvont rugrā- 
vit in tot decursul piesei, sufere spre 
slirşit de o mare ineonseevența. Dupa 
ce Phedra e reprezentată ca pricepind 
toată oroarea nenorocilei sale patimi 
şi ca luptind fară sucres în contra ei, 
ju urmă, ciod eu se omoară spinzu- 

indu-se, Euripid o face sa țină in mină 


o foaie serisă, po care a Insemual 
monstruoasa calomnie contra lui Ip- 
polit, spre a se răzbuna, 

Racine a observat acest punet slab 
al tragediei euripidiene şi, pentru a a 
evita, u făcul ca calomnia să porneas- 
eü nu de la Phedra, ri dela serritor 
rea ei, iar Phedra så participe numai 
inir-atita, intrucit agitația in care so 
găsea o făcea să nu-şi deu samă bine 
de actiunile ei. Ceis ce a liăcul însă 
Racine nu putea face Euripide, flindeă 
poetul grec era legat da tradiţia le- 
gendei, incă vie po limpul său; cele 
două personaje aveau un caracter É- 
xat: Phedra era femeia care arde de 
dragostea imparà pentru fiul shu vi- 
treg şi care, respinsă, se răzbună pri 
calomnie, iar Ippolit era linărul cast, 
care fuge de orice gind de dragoste și 
enre urăște toate femeile. Racine era 
liber da lanţurile tradiţiei şi a putul 
schimba după voe caraclerile perso- 
nujelor sale. La el, Ippolit nu mai e 
despreţuitorul Afroditei, ci el însuși 
iubeşte pe o altá femee. Astfel actiu- 
nea tragediei lui Racine e mult mai 
complicata, Exeeptind însă aeosle 
sehimbäri ale caracterelor celor două 
persoane principale, Racine urmează 
foarte fidel pe bätrinni tragie şi-i im- 
prumută cele mai puternice scene, cum 
singur, dealtmintrelea, mârturiseşte ln 
prefața enro preceda tragedia. Raciae 
da ca iubită lui Ippolil pe Aricia. De 
unde a luat el pe utost personaj ? Ei 
singur ne spune că nu l-a inventat, ei 
l-a gâsit în autorii vechi, El se referă 
la Virgiliu, care, în cartea a Vila 
Ameidei, prezeolind eroii care urmează 
pe Turous, vorbeşte de fiul lui Ippolit 


şi al nimfei Aricia, Aisi e un curios 


amestec al legendelor locale, italice, că 
legendele grece. In eringul sacru al 
Ariciei era adorată o pereche do ze 
totelari: Virbius şi Aricia, Po bara 
unor pretinse asemănări, teologii pi- 
gini zjunseră să identifice pe acel 


REVISTA REVISTELOR 309 


Virbius cu Ippolit, şi astfel sjunse no- 
fericitul fiu al lui Theseu soţul obaca- 
rei nimfe italice. 

Deutsche Rundschau. (Masiu 
1909). 

Eugen Kiihnemann - „Charles W.E- 
lot, prezidentul Universităţii Har- 
vard“, In ziua do 9 Malu 1909, Char- 
les W, Eliot a părăsit conducerea u- 
niversitații Harvard, în fruntea careia 
se afla de patruzeci de ani. 

Faptul acesta, zice autorul, a pro- 
vocal in publicul american o mişcare 
tot atit de mare, ca şi alegerea noului 
prezident al Statelor-Unite. Färă să 
fl fost vreodată un om politie, Eliot a 
fost, în decurs do decenii, una din cele 
mai mari forțe publice din {America 
de Nord. Reformele pe caro el le-a 
adus universităţii, al cârei prezident 
era, au fost punelul de plecare pentru 
o totală schimbare de direcție în sis- 
temul de educaţie al intregii republi- 
ce. Cind, în vristă de 35 de anl, a 
fust chemat dela catedra lui de rhi- 
mie analitică dela Institutul tebnolo- 
gie din Boston ea prezident al univer- 
sitāții Harvard, această şcoală, cea 
mai veche din tarăä— fondată in anul 
1636 — se niin într'o stare haotieñ. 
Partea el cea mai importantă —aşa nu- 
mitul „college“—era un fel de liceu, 
cu patru ani de invăţămint, eu planul 
de studiu, în cea mai mare parle fixat 
prio anumite programe. 

Invăţămintal cuprindea limbile vechi 
—grenea şi laliua—matemalica şi pu- 
ține ştinți naturale. Pe lingă „eol- 
lege” erau şcolile de spocializare pen- 
tru teologie, medicina şi drept. Intre a- 
cesteu din urmă şi „college“ nu exis- 
ta nici o legătură, aşa că se putea 
intra direct în ele, fara să se ceară 
preulabila absolvire a colegiului, 

lavăţămintul, în universitățile amo- 
rieane, este determinat de țelul cătră 
care este indreptată intreaga sforțure ; 
căpâtarea aşa numilului grad. Gradul 
pe care-l acorda colegiul este A. B, 


(bacealaureus artium), De cerințele 
care se impun conferirii acestui grad 
alirnā nivelul ştiințife al invățămin- 
tului din colegiu. Aici, prin urmare, era 
punctul dela care trebuia să porneasea 
reforma, Ținta trebalasă flo: trans- 
formurea şcolilor de specializare in 
geoli accesibile numai graduaţilor din 
colegiu, pe deoparte, şi ridicarea la un 
nivel mai tonalt a cerinţilor pentru 
gradul de A. B., po de alla parle, A- 
cost din urmă lucru alrăgea după si- 
ne innălțarea Invățaămintului în timpul 
celor patru ani de studiu din „college“. 
Dar prin aceasta se forţa, oarecum. 
ridicarea Ja un nivel mult mai lunalt 
invăţămintelui din şcolile secundare, 
din ai căror absolvenţi sa recruleuză 
studenţii care vin la colegiu. Astlel 
reformele din Harvard se repereulau 
asupra intregului invățâmint din A- 
meriea, Şi aceasta n fost opera lui 
Eliot, Bagheta magică care i-a ficul 
posibila ducerea la bun sfirsit a aces- 
tor reforme a fost principial liberta- 
ţii invăţămintului: studenţii nu mai 
fară siliți să Inveţe după un program 
[ix—eca în licee—ei câpălară liberta- 
lea do u-şi alege prelegerile pe enre 
voiau sa le urmeze. Hezultalulil a- 
rată următoarele cifre: numarul stu- 
denţilor din Harvard era la 1359 de 
1043, În 1909 de 3018; din aceştia in 
„college“ erau 529 la 1809 şi 2239 lu 
1908. La 1869 erau 6} de profesori, 
la 1909, 023, Şcoala de drept aven 
atunci 3 profesori, azi are 16; cea do 
medicinë area 19, acum are 50 (fară 
uzistenţi). Carţile din biblioteca au 
crescut dela 169,000 la 803,800. Ave- 
rea, în dolari, era, la 1869, 2,257,989; 
azi, 19,392,649 dolari. 

Dentaehe Revuc (Mai 1909) Ru- 
dolf Graf Waldburg —.După Criză. 
Chestia Slavilor de Sud“, Autorul, 
după ce iți arată mulțumirea pentru 
pasnica rezoivire a crizei şi explică 
mişcarea Serbilor prio „rubla rusasca 
şi fundul englez“, caută să găsească 


P——( ai a 


310 VIAŢA ROMINEASCA 


o soluţie a chestiunii slave din Aus- 
tria. Punctul eeniral al politicii aus- 
tro-unpare, zice el, se află astizi în 
Balcani. Popoarele slave de sud, Ser- 
bii, Croaţii, Slovenii ete., tind spre 
unite, Austria nu se poale opune à- 
pune acestei tendinţi; ea nu poate a- 
vea rolul de a fi apâsâloare Slavilnr. 
Din potrivă, ea trebue să fie ocroti- 
luarea lor. Imaginea Trialismului a- 
pare la orizont. Slringerea Stavilor 
intr-un singur mănunchiu, în interior, 
şi un soiu de protectorat econuinic, 
in afară, sînt caile pe care se poate 
ajunge la rezolvirea acestei chestiuni, 
vilale pentru monarhia dunăreană, 
Slavii nu trebue să gravileze spre 
Belgrad ori spre Cetinje; cultura su- 
perioari şi evoluţia economica mai 
innaintulă trebne să-i facă a-şi căuta 
punctul de echilibru innăuntrul Aus- 
triel, Fără indoiala —continuă autorul 
—că cuvintul Trialism aro să pro- 
soare o puternică opoziţie. Ungaria 
se opune la nga cera. Mai curind sau 
miai tirziu însă va trebue să ințelen- 
gä că ea nu poale să-si facă duşmani 
pe toți Slavi dia monarhie. 

Politicii Unguri vor trebui să pri 
ceapă că necesitatea istorică cere im- 
perios o soluție a chestiei slave. A 
doua cale prin care s'ar putes rezol- 
va de la sine această chestie, anume 
prio aplicarea votului universal, egal 
şi secret, ar f mult mai periculoasă 
pentru Ungaria şi ar aduce inevitabil 
pierderea supremaţiei ei. Naliunea ma- 
ghiară, care numără numai 5 milionne 
de locuitori, nr Ñ pusă imediat in minori- 
tate. Și, pentru Cisleithania, trecerea a 
pesta 2 milioane de Slavi la un stat au- 
tonom, eare însă ur f unit cu imperiul 
in toate chestiunile externe, militare 
şi financiare, er insemna o puternică 
întărire a elementului german, Şi, din 
polrivă, daca Bosnia şi Ilurzogovina, 
cu cele peste două milioane do Slavi, 
în loe de nu-și trimito deputatii în 
parlamentul unui nou stat ilirice, au- 
tonom, şi iar trimite lu Viona sau la 
Budapesta, asta au ar însemna decit 


+ 


intărirea partidelor slave pe sorolea: 
ln Germanilor sau a Ungurilor. Poste 
pasul cel dintäin pe această enlo ar i 
autonomia Bosniei. Acei cara iardat 
sar opune ideii unui protectorat oco- 
nomie asupra țărilor slave din afart 
sint partidele agrare. Dar şi elè vor 
trebui să cedeze rațiunii de stat, Elo 
nu pol lua asupra-și răspunderea ză» 
daârnicirii aproprierii statelor slave de 
monarhie, numai din pricina unei po- 
litice economice egoiste. 

Sozialistisehe Monais-Hcene 
(Main 1909). 

James Ramsay Macdonald — „Criza 
socialismului englez. După confe- 
rivța anuală, întrunindu-se la Edin- 
borg partidul independent ul mun- 
cii (ladependeut Labour Party), a ur 
mat demisia din comitet a patru mems 
bri. Pentru a explica areusia, serit 
autorul articolul de faţa. Msi intai en 
mie istorie. Independent Labour Parly 
a fost fondat iu anul 1583, după co 
experiența arâlasc că „Federaţia so- 
cial- democratică” pägobea mai mult 
decit folosea mizenrea socialiată din 
Acpgliu. In interval de un an, acea 
la din urmā fu cu totul introcută da 
cea dintai atit în ce priveşte numi- 
rul membrilor, cit şi la ce privește 
forța de acţiune, Partidul indepen- 
dent ul muncii porni cu mare zel și 
eu un egal succes organizarea Iineri- 
tarilor totr'un partid al inuneitarilor, 
independent de orice alt partid poli 
tie. Pe la 1900, acest tel era deja m 
juns. La alegerile din 1906, pentru 
intaia data, acest partid ajunse ln Coe 
mera Comunelor la o insemnitate reală, 
Acuma însă începea pentru acest par- 
tid o eră nouă: lupla parlamentară. 
Suecesul rapid Însă orbi pe mulţi, şi 
in curind se ivi o minoritate care și 
inchipui că orice cere electoral indet 
trial ar putea f cucarit dacă s-ar vres. 
Dar atit partidul independent al mut- 
eii, cit şi partidul muncitorilor, sint 
conduse de comitete exerulire, caro 
trebuese consultate la orice alegeri 
parlamentare, şi acaste comitate Inţe 


leseră indată că, dacă ar lăsa să in- 
tre în lupte, de al căror nesueces e- 
rau mai dinnuinte sigure, n'ar rezulta 
altceva decit o scădere de prestigiu. 
Mulţi membri însă nu voiau să știe de 
asta. Cind trebui să aiba loe o ale- 
gere tn Colne Valley, se prezintă drept 
candidat Grayson. Membrii eomite- 
telor insă, care-i eunoştenu treeutol 
ceam fodoalnie, nu-l primiră. Alunci el 
hyj puse candidalura ra independent 
şi reuşi. Succesul său fu interpretat 
ca o invingere a comiletelor, Succe- 
sul acestui deputat ea orator—ca om 
politice a făcul un complect fasco— 
strinse in jurul său pe toți cei nemul- 
țumiţi, şi astfel so formă o mişcare 
antiparlamentară, care se înluarse la 
verbera tactică sgomotoasă, dur fără 
folos, a agitației. Pentru dinşii par- 
lidul muncitorilor face prea pulin zgo- 
mot în Camera Comunelor. Acest 
grup de opozanți s-a găsit foarte mult 
sprijinit de „Federaţia social demo- 
erata", care demult a incetat să se 
mai ocupe cu socialismul, ci îşi mär- 
gineşte activitatea numai Ja atacuri in 
contra partidului  muneitorilor. Or- 
ganol ei, „Oarion“, prezintă socialis- 
mul în baina sa utopică şi sentimen- 
tală, Conducătorul său Blatchford, seri- 
itor talentat, nu se interesază de po- 
litieă, nu vrea să se ocupa cu latura 
practică a chestiunilor, ei se multu- 
meşte să lucă din socialism un fel de 
felia, Atacurile acestora, unite, au a- 
dus deja o slăbire a partidului mun- 
vii, şi de areia cei palru membri ai 
comitetului executiv, împreună cu a- 
utorul acestui articul, au hotārit să-şi 
doa dimisia, pentruca, recăpâtind li- 
bertatea de acţiune, să poata lupta în 
conira acestor lendinţi vălămăloare 
adevăratelor interese ale muncitorilor 
engleji. 

The Contemporary Herlew 
(Malu, 1909. London).—D. Edwin Pe- 
ars—,„Criza în Turela“ —deserie ulti- 
mele evenimente din Turcia şi-şi arată 
părerile asupra perspeelivoi politice a 
noului stat constituțional. Autorul a- 


REVISTA REVISTELOR su 


rată caracterul de moderaliune al re- 
voluției din Tulio trecut, făcută de 
„Comitetul de Uniune şi Progres“, şi 
laşitaloa siogerossi n -mişcării reacţi- 
onare de la 13 April, apoi trece la 
deserierea amănuntilă a imprejurari: 
lor, care au adus detronarea lui Abdul 
Hamid şi reiulronarea Constituţiei, 
Succesul revoluţiei nu se datorește 
numai devotamentulai sefilor, cit, mai 
ales, desvoitării simțului politie al 
mulţimii, Puterea mişearii revolaţic- 
nare şi-a avut leagânul in Macedonia, 
adică în acea regiune unde populalia 
incepuse să apreciere binefacerile in- 
tervențici europene, Masele popul: re 
au pulut să se convindă că vechea ad- 
ministrațio tureească era mult mai 
impilătoaro decit administrația venită 
după Introducerea jandarmeriei și a 
comisiei financiare, Ofiterii europeni 
ai jundarmeriei deteră linişte popnla- 
ției, suprinzind bandele invadatoare 
şi asigurind justiția ; iar comisiunea 
financiară asigură plala regulată n sa- 
lariilor, Miscarea revoluționară şi-a 
găsit sprijinul şi in puterile europene, 
in special în Anglia. Asigururea linige 
tei în viitor va dopinde în primul loc 
de stăpiniren puterii elvile asupra pu- 
terii militaro: in «porii se cer on- 
meni tari la Ministerul da Marină gi. 
la Ministerul de Război. Nevoia cea 
mure a Turciei, acum, în momentul 
de primbjdio, e tocmai lipsa de a- 
meni capabili. Din tonta râlele, pe care 
Abdul Hamid le-a făcut ţării sale, 
poate cel mai mare sta în faptul că a 
lipsit Tureia de oameni capabili, de- 
priuşi în arta de a guverna. Batrinul 
Kiamil este ultimul cara suprașețu- 
eşle dintre vechii demnituri ai statu- 
lui, Hilmi a fost totdeauna suspect, 
Afară de Ferid şi Ismail Kemal, am- 
bii Macedoneni, nu se mai alla nimeni 
care să aihă, în fața opiniei publice, 
prestigiul necesar pentru a forma un 
minister. In Parlament sint molji de- 
putaţi vrednici, care diseutaă interesele 
generale cu multă pricepere şi euno- 
tința şi care nu comit greşala dea 


a, 


312 VIAȚA ROMINEASCA 


pune oraloria mai presus de ştiinţa 
faptelor, eu toate aceste insă să nu se 
uite ca lipsa tradiției constituționale 
cere multă prudență. 

The North American Re- 
view (Maiu, 1909. New-York).—Dl. 
Albert Schinz-— „Doveni-va limba en- 
gleză limbă internaţională ?“— a- 
nalizează amănunli! care ar fi factorii, 
care ar hotari victoria unei limbi inter- 
naţionale. E fapt cert că limba engleră 
a ciștigal va mare -ascendent asupra 
celorlalte limbi, din cauza vitalitaţii şi 
energiei poporului englez şi din cauză 
că limba vorbită de acest popor e 
cea mai innaintată şi mai simplificată 
din punct de vedere linguistic, dar a 
conchide de aici că limba engleză va 
deveni limbă internaţională, aceasta 
e o  mşarinţi, Aulorul examinează 
chestiunea din mai multe puncte de 
vedere. Din punct de vedere po- 
litie, aecastă problema nu poate per- 
mite coneluzii certe. Lewis Carnac, t= 
nul din cei eu mare autoritate în a- 
sementa profeții, îşi inchee investi- 
gațlile cu afirmaţia categorică ca la 
slirşitul veacului al XX-lea limba en- 
gleză se ea vorbi de 640,000 000 de 
oameni, pe cînd limba rusă numai de 
233,000,000, iar limba germană de 
210000000. Carnae pleaca dela con- 
stataren de fapt că în 1899 limba en- 
gleză se vorbea de 116,000,000 de oa- 
meni, limba rusă de 85,000,000, iar 
limba germană de 80,000,000. Speru- 
țiile insă asupra viitorului nu pot, 
totdeauna, fi sprijinite pe faptele pre- 
zente, Dacă cineva, la sfirzitul veacu- 
lui al XVIII-lea, ar fi argumentat lot 
așa peniru viitorul limbii franceze, 
ar fi susținut că la sfirşitul veacului al 
XIX-lea limba franceză să se fi impus 
ca limbă internaţională tuturor popoa- 
telor, Cine poate şti dacă limba en- 
gleză nu şi-a ajuns azi culmea de ex- 
panziune, pecind limba rusă ori ger- 
mapă au in ele, potenţial piatrată, o 
mai maro putere de expanziune ? Din 
punct de vedese linguistic, e adevărat 
că limba engleză e cea mai simplifi- 


ceată : a scapat de complexitătile gras 
matieale—deelinări, conjugâri. genuri— 
dar a păslrat dificullaţi ju expresiile 
idiomalice şi în ortografie şi pronun- 
are. Tendinţa de a simplifica ortogra- 
fia engleză in direrțţie fonetica, dacă 
va izbuti, va îinleani invățarea ortó- 
grafei engleze pentru Englezi, dar va 
crea cel mai serios obstacol în ris: 
pindirea acestei limbi la alte popoare. 

Prin ortografia cuvintui seris engler, 
străinul recunoaste adeseori cuvintul 
din propria sa limba, germană. suu 
neolatină ; cind cuvintul englez se va 
serie ușa cum se pronunță, va îi im- 
posibil pentru un strain sa-l mai re- 
cunoască ; de pilda, cuvintul „natura* 
din limba engleză poate fi ințelas da 
orice Neolatin, seris aşa cum sa pro- 
nunţă—sieiteiur—nu va mai putea fi in- 
țeles. Pentru un străin, ortografia limbii 
engleze, a cărui vocabular e jumălale 
teutonic şi jumătate latin, prezintă un 
sprijin şi a inlesnire la invatare; En- 
giezul numai găsește greutate in aceas- 
tă ortogralie : rar străin, care ştia en- 
glezezte, să [acă greşeli da ortogralte 
cind serie această limba, pe cind puțini 
engleji, chiar culți, işi seriu corect 
limba. Ceia ce constitue o dificultate, 
în adevăr foarte mare, ptalru un străin 
care învaţă englezeşte, e prommuțarea, 
nu ortugratia, Aşadar, din punct de 
vedere al răspindirii limbii engleze 
printre străini, ar lrebui să se schimbe 
pronuuțarea, nu ortografia : ar trebui 
ca Englejii să-şi pronunțe limba lor 
aşa cum e soris, mu să-şi serie lim- 
ba aşa cum e pronuntat, Mai e inca 
un punet de vedere, pe care autorul 
îl dezvoltă şi care-l face să croudă că 
devenirea limbii engleze ca limbă fn- 
ternaționala răspindilă ar f o pierdere 
mare pentru aceasta limba, 

In adevăr, individualitatea unai 
limbi— puterea, frumusetea, originali- 
tutea--trebue sä sufere în =forțările 
de adaptare la neroile a eit mai multor 
popoare din diferite părți ale lumii, 
E un adevăr psihologie că formația 
şi transformarea unei limbi se dulo- 


REVISTA REVISTELOR 313 


rese nu alit necesității de a exprima 
„tava ce esto jn interiorul cuiva“, eit 
necesităţii de a exprima „ceia ce 
poate fi înțeles de alţii“, Astfel, limba 
engleză fiind silita să se prefaca după 
ințelesul tuturor va pierde inwușirile 
ti specifice. Neologismele sint mai 
palide şi mai poțin viguroase; de aiei 
preferința pentru cuvintele vechi in 
literatura. Limba franceză, eare a fosi 
un timp limba internaţională a clase- 
lor de sus, a trebuit să primenseä 
foarte multe cuvinte străine: Diegi- 
narul Academiei Franceze din 1878, 
care are 32000 cuviule, arată ca 
20,000 cuvinte din aceste 32.000 sint 
de origină străină. Și, cel puțin, limba 
franceză n fost limba universală a 
unei elite. Ca se va intimpla cu lim- 
ba engloză, cind eu ar ajunge limba 
universală u maselor populare ? 
Autorul conchide că Englezii ar tre- 
bui să lupte chiar pentru raspindirea 
printre sireiai a altei limbi, 
Saturday Review (Mii). Filson 
Joung serie un duios articol despre 
poetul John Davidson, eu prilejul 
morţii acestuia, John Davidson afost 
unul dia acei poeți minori, care, de şi 
au senzibilitatea exeesivă şi imagina- 
lia bogată a marilor poeți, le lipseste 
însă darul de a putea reda ru destula 
strălucire aceia ce simțeze. In avinlul 
lor spre idealul dorit, sint țiataiţi la 
pămint ea da un lanţ de fier, de greu- 
tatea aceasta de a-şi putea fulrupna 
aevea, în versuri puternice, visurile 
negrăile, care au inflâcârat mintea 
alitor diutre ei. De acela, şi viața lor 
are de obicei în ea parlea ei tragică. 
Caci e ceva mişcâlor, o ceyn dureros, 
cind simţi că, in dosul acelor sărmane 
versuri de regulă prolixe şi inegale, 
in care cite un mărgăriniur stralu= 
cește ivi şi colo, pierdut intrun nămol 
de bunalilăţi, se ascunde o inimă, eare 
frămială doruri vii şi patimi multe! 
J, Davidson a trăit mai tot timpul 
vieții sale sărne şi bolnav, Iatr'un 0- 


răşel de pè ecusta Atlanticului, Pen- 
zauce, Pragostea pentru poezie il fă- 
cuse să renunțe la vroo carieră mai 
mănoasă, pă care ar îi pulul-o ugor 
ocupa oricind. Aici duse o viaţa mo- 
notonă şi plielisită, izolat în mijlocul 
unui tirguşor, in care nimeni mu ştia 
ee-i poezia, şi nevoit a cunoaste pănă 
in adincul ei toală amârâciunea unel 
vieți singuratice. Impovorat de grou- 
tățile familiei și de toate micile nä- 
cazuri ale unei vieji sărăcăcioase, el 
nu putes sa-şi ingădue alte distraeții, 
derit cercetarea unei biblinteei publice 
şi plimbarile dese pe străzile tirgului, 
in care se giis inchis și pe care, n- 
junsese să-l urască, cum își urăște 
fiara cuşea in care a fost prinsă. In 
aceste imprejurări, firea sa deveni in- 
ehisă şi melancolică, avind numai din 
cind in cind seăpărări de minio și de 
critică pitimașă Impotriva omenirii, 
Seria de preferinti in versuri albe, 
gên in care rouşea mai bine și pentru 
care fusese lăudat în tinerețe de 
Swinburne. 

Dar versurile sale avură soarta ati- 
tor altora, care, deși bune şi corecte, 
nu au in ole puterea de a rupe acea 
„còniplratio a bacerii”, caro so face în 
jurul lor. Pueziilele sale erau putin 
eunoscule, şi araroori j-se cita numele 
prin recenziile revistelor, ea acel al 
unui poot provincial şi obacur, Cind 
autorul acestui articol, prieten bun 
cu Davidaon, scrise un studiu com- 
plect asupra operei lui, in „Fortnightly 
Review", bietul poet uvu un momen! 
da mare fericire şi-i mulțumi in ter- 
meni palelici, cA pentru „cel maj ge- 
neroa dar, care 1 sa făcul vrodata“, 
Nici nceasta insă n'a izbutit să-l facă 
indeajuns de cunoscut In cercurile li- 
terare. Articolul se inchoa cu o poe- 
zie a lui Davidson, intitulata „Testa- 
ment“, serisi cu un an innaintea mor- 
ii sale şi in care se simle toata me- 
lanculia şi deznădejlea sufletului său 
dezamăgit. 


DU aiar N a 


Varietăți. 


Crierul la diferite rase omeneşti. 
Acum ciţiva ani în urmă Kohlbrugge 
a făcut studii foarte interesante asu- 
pra variațiilor, pe care le prezintă cir- 
cumvoluţiile cerebrale la diverse mo- 
miji. Aceste variaţii rezultă dintro 
dezvoltare exagerată a siloanelor, din 
reuniunea sau separarea lor, din un 
chip de rotaţie întrun fel sau inal- 
tul, etc. Toate acestea şterg în aşa 
fel caracterele specifice şi generice, 
în cît e imposibil, în faja unui crier 
al unei momiţi din lumea veche, a 
te pronunța cu siguranță dacă el a- 
parține unui semnopitec sau unui 
cercopitec, unui cercocebus sau unui 
macac, Greutatea variază in propor- 
ţii nu mai puţin mari; la Semnopi- 
thecus-maurus el oscilează între 50 
şi 54 grame. Aceste faple probează 
cil e de greu de admis că, la ani- 
malele în stare sălbatică, organele va- 
riază în limite cn mult mai restrinse, 
decit la animalele domestice şi la om. 

Pe baza studiilor asupra momiților, 
Kohlbrugge a făcut studii asupra cri- 
erilor Europenilor, lavanejilor, Male- 
sienilor , Australienilor, etc. Ei are- 
cunoscut că greutatea crierulul unul 
European este egală cu aproximativ 
1.360 grame, pe cînd a lavanezului 
cu 80 grame mai puţin. Totuşi gre- 
utatea crierului Iavanezului variază, 
caşi a Europeanului, în limite foarte 
intinse : dela gr.— 1.675 gr. Cri- 
erul Europeanului pare a creşte în 
greutate din ce în ce mai mult. Dar 
nu e nici o bucurie. Dacă crierul Eu- 
1opeanului, în general, este mai greu 


decit al lavanezului, ctierul Japone- 
zului îl egalează, al Chinezului şi al 
Eschimosului îl întrece, Crierul Ne- 
grulul pare a fi cel mai uşor. Gre- 
utatea crierului pare insă a fi inde- 

ndentă de educație şi inteligență. 

-a invocat adeseori greutatea con- 
siderabilă a crierului oamenilor iluş- 
tri, dar aceasta nu pare de loc ain- 
trece greutatea mijlocie a crierului 
clasei sociale căreia ei aparţineau, 

Intre forma exterioară a crierului 
şi geniu, sau inteligenţă, iarăşi nu am 
avea un raport, 


Producerea heliului prin urani- 
um.—Ramsay şi Soddy au descope- 
rit că heliul se produce din transfor- 
mările radiului. Debierne a arătat că 
acest gaz este de asemenea un pro- 
dus de denagitppare a actiniului. lată 
că acuma Soddy recunoaşte aceiaşi 
proprietate toriuiui şi uraniului, 

Pentru producerea heliului prin u- 
ranium procentul mijlociu este apro- 
ximativ de 2x10—:* grame pe an, 
adică un milion de kilograme de u- 
ramum produc aproximativ 2 mili- 
grame de helium an. În aceleaşi 
condiţii radiul produce 158.000 litruri 
de helium. 


Somnul plantelor.—Un horticul- 
tor din Franţa a făcut curioasa ex- 
perienţă de a narcotiza arborii. Ela- 
vea nişte pruni exotici, care nu dš- 
deau rod din ear că se înlimplau 
înghețuri după ce ei infioriau, şi, pen- 
tru a impiedeca distrugerea florilor 
prin îngheţ, s'a gindit că să îintirzie 


VARIETAȚI 345 


cu citeva zile inflorirea, In acest scop 
el a tăcut ia rădăcina fiecărui copac 
cite o gaură îngustă, adincă de vre-o 
40 centimetri, a turnat în ea cite 200 
centimetri cubi de eler, ori de clo- 
roform, şi a astupat-o apol. Rezulta- 
tul a fost că înflorirea a intirziat cu 
jumătate de lună, florile nu au mai 
fost stricate de îngheţ şi arborii au 
dat fructe, 

E vorba numai dacă arborii au fost 
în adevăr anesteziaţi, ori dacă întir- 
zieres înfloririi se daloreşie răcirii 
pămintului din cauza eterului turnat 
la rădăcina plantelor. În ori ce caz, 
experiența e interesantă şi poate a- 
vea şi alte aplicațiuni practice, 


Culorile şi nebunii.--Culorile au 
o foarte mare influență asupra sufle- 
tului omenesc. Acest adevăr reese 
foarte limpede din experiențele ce 
s'au făcut întrun azil de nebuni din 
italia, unde s'a incercat să se utili- 
zeze culorile pentru tratarea bolna- 
vilor. Rezuliatele au fost uimitoare. 
Astie], un bolnav agitat, fiind pus 
intr'o erai popa leo re = 
te e; -au recăp iş- 
tea Api o şedere de ozi într'o odae 
violetă ; pe „tmelancolici*, cu por- 
niti spre sinucidere, camerele roşii 
sint cel mai bun tratament: după ci- 
teva ore de şedere devin mai veseli 
şi cer de mincare, iar gindul de si» 
nucidere dispare numai decit. 

Aşa dar, după cura cu muzica, iată 
şi pe acea a culorilor pupind medi- 
cilor la dispoziţie mijloace de a com- 
bate boalele nervoase. 


Gudronarea soşelelor.-— Acest mij- 


loc de a scuti pe călători de praful 
drumurilor, după ce a fost imbrățişat 
şi aplicat citva timp cu atita entu- 
siasm, începe să fie părăsit, găsindu- 
2 cr mati Teacs Menace u a- 
evăr, pe lingă că gudronarea nu du- 
rează mult şi trebue să se tot împros- 
păteze, dar apoi mai are şi răul că 
dă un praf mult mai puţin, ce e dre 
dar vătămător : el lritează ochii, otră- 
veşte plantele de pe marginea soşe- 
lelor, iar în riturile de pe lingă soşele 
distruge peştii. 
Care va îl dar mijlocul ca să avem 
drumuri tari, fără praf şi nevătâmă- 
toare sănătății ? 


Formarea lacurilor elveţiene. — 
Teoriile de pănă acum erau: ori că 
lacurile alpine s'au format de ape 
Onan, ori că s'au format prin 
scufundări de pămint. Gabriel Eisen- 
menger aduce o nouă teorie: lacu- 
rile îşi datoresc origina trecerii prin 
văi a enormelor mase de ghiață 
gom uneori de pănă la 800 metri) 
din perioada glaciară şi circulaţiei in- 
tense sub-glaciare. Astfel, aceste la- 
curi nu ar fi decit o epocă trecă 
toare din viaţa geologică a văilor el- 
veţiene, fiind menite să dispară 
umplerea fundurilor lor cu erii 
solide, aduse de pe coaste de cătră 
torente şi rîuri. Autorul teorii a făcut 
chiar calcule, din care ar reeşi că la- 
cul Constanţa va dispare după 125 
de secole, lacul Celor Patru loa- 
ne după 200 de secole, iar lacul Le- 
man după 300 de secole, 

Să fie dar amenințată Elveţia să 
piată aceste esențiale elemente de 

mmuseţă şi atracţie ? 


piu uit 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. 


Harald Hăfiding. Philosophie de 
la Religion. Paris, F. Alcan, 7.50. 

Traducerea însemnatei lucrări a cu- 
noscutului filozof. Ideia centrala a 
concepţiei sale este sentimentul „con- 
servării valorii“, 


F. Mentrâ. Cournot et la Renais- 
sance du Probabilisme au XIX-e 
siècle. Paris, Marcel Rivière, 12 fr. 

O lucrare de popularizare a idei- 
lor filozofice şi a operei lui Cournat, 


Ernest Selllière. Le Mal! roman- 
tique, essai sur [Imperialisme irra- 
tionnel, Paris, Plon, 8 fr. 

Al patrulea tom din seria pe care 
autorul a consacrat-o filozofiei impe- 
rialismului, 


Paolo Mantegazza. Bibblia della 
sapienza. Soc. tipogr. Torino. 

Volumul cuprinde o serie de studii 
asupra tuturor problemelor care agită 
mintea modernă. La urmă sint aşe» 
zate in ordine cronologică maxime 
de ale celor mal însemnați ginditori 
din timpurile vechi şi nouă, 


continuu, 


ISTORIE. 


Gabriel Monod. De la Methode 
dans les sciences. (Histoire), Paris, 
Alcan, 3.50. 

In această colecţie de articole da- 
lorite unora din cei mai insemnaţi 
scriitori francezi, G. Monod se ocupă 
cu chestiunea metodei în Istorie. 

Charles Merki. L'Amiral de Co- 
lign y (1519—1572). Paris, Plon-Nour- 
rit, 7.50, 


Un studiu amănunţit asupra vieţii 
şi activităţii marelui amiral francez. 

Giuseppe Portigliotti. San Fran- 
cesco d'Assisi e le epidemie mistiche 
dal Medio Evo. Sandron edit, 

Este o istorie psihologică a Sf, 
Francisc, cu care ocazie autorul face 
tabloul epocii în care a trăit. 

Karl Seli, Katholizismus und 
Protestantismus. Leipzig, Quelle und 
Mayer, 1908, 

Autorul, cunoscutul istoric din Bonn, 
expune, în acest volum, nașterea şi 
deosebirile celor două mal principale 
forme ale creştinismului, 


ŞTIINŢA, 
Emile Borel. Eléments de la thi- 
ou des probabilités, Paris, Hermann, 
T. 


O carte de popularizare a teoriilor 
probabilității pentru nespecialiştii ma- 
tematici, 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 317 


Charles Henry. Taro ologi 
et pai ep Paris, Hermann, 6 fr, 

O aplicare a matematicii la biolo- 
gie şi psihologie. Autorul face mă- 
surători a reacțiunilor sensitivo-mo- 
trice, 

Dr. G Bardet, Notions d'Hydro- 
logie moderne. Paris, O. Doin, 3.50 

Autorul a concentrat toate faptele 
şi datele nouă, datorite ultimelor dés- 
coperiri ştiinţilice, relativ la apele 
minerale şi la proprietățile lor, 


E. Gossart. La Grammaire des 
e uite Paris, Vuibert et Nony, 
6 fr. 


După cum o arată titlul, eo lucrare 
eminamente practică, prin care se 
pune la indămina electricianilor toate 
cunoștințele cele mai utile şi cele mai 
obişnuite în ramura lor de activitate, 

Paul Renard. L'Aéronautigue, Pa- 
tis, Ernest Flammarion, 3.50. 

Cea mai nouă lucrare asupra ae- 
tonauticei, Autorul dă toate teoriile 
şi toate rezultatele ultime la care s'a 
ajuns în navigația aeriană, 


SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITICĂ. 
DREPT, 


G. Palante. La Sensibilite indi- 
vidualiste. Paris, Alcan, 2.50, 

O adunare de articole, în care au- 
torul cercetează situația individului 
in societate şi față de societate, 

E. Clunet. Les Associations au 
pani de vue historique et juridique. 

aris, Marchal et Billard, 7.50. 

Un studiu întins asupra asociații- 
lor. Autorul studiază chestiunea şi 
din punct de vedere istoric şi din 
punct de vedere juridic. 


unato Parlato Alessi. La 
della legislazione sociale. 
Sandron editore. 

Autorul, unul din tinerii sociologi 
ai Italiei, a murit în dezastrul dela 
Messina, Volumul are o prefaţă de 
Achille Loria şi conține o expunere 
a modului cum se determină legis- 
lajia socială, 


CRITICA LITERARĂ ŞI ARTISTICA. 


Jean Mélia. La Vie amoureuse 
de Stendhal. Patis, Mercure de 
France, 3.50. 

După documentele rămase dela 
însuşi Beyie, autorul ne dă detalii 
asupra vieţii lui amoroase, bogată 
în aventuri de iubire, 

Jules Case. Tablettes littéraires 
Paris, Ollendori, 3.30. i 

Sub acest titlu s'au adunat un mare 
număr de articole critice asupra lui 
H. de Régnier, Maurice Barrès, R. 
de Gourmont, etc., datorite lui Jules 


H. V. Gerlach. August Bebel. Ein 
biographischer Essay, München Al- 
bert Laugen, 1909, 

Cum arată titlul, o concisă des- 
criere a vieții cunoscutului şei socia- 
list german, 

Arthur Bâthlingk, Bismarck und 
iaag Stuttgard, |. G. Cotta, 


Autorul arată asemänarea acestor 
două figuri istorice, studiind raportul 
lor faţă de natură, religie, monarhie, 
stat, omenire, etc. 


ARHEOLOGIE. CALATORII. 


A. Sainte - Marie - Perrin. Båle, 
Berne et Genève, Paris, Laurens, 4 fr. 

Volumul face parte din „Colecţia 
orașelor de artă celebre“, în care ni 
se dă fizionomia artistică a diferite- 
lor oraşe din Europa. De astă dată, 
ni se infățişază trei din cele mal in- 
semnate oraşe ale Elveției. 

F. Niedieck, Mes croisiăres dans 
la mer de Béhring. Paris, Plon, 10 ir. 

Impresii din călătoriile de vinat ale 
autorului în marea de Behring, Inte- 
tesante observaţii asupra vieţii şi o- 
bicelurilor popoarelor siberiene : Ko- 
nakii, Kamciadalii şi altele. 

Gino Bertolini. Tra Musulmani e 
Slavi. Treves editore, 

Volumul, er na ilustrat, cuprinde 
aaa de călătorie în țările balca- 
nice, 


D= 


318 VIATA ROMINEASCA 


CHESTIUNI MILITARE 


‘Commandant Picard. Bonaparte 
et Moreau. Paris, Plon. 

Autorul cercetează şi stabileşte o- 
figinea gravelor neînțelegeri ce au 
existat Intre aceşti doi generali mari. 

Pierre Baudin. Notre armée à 
l'æuvre. Paris, Lavanzelle, 1908, 

O critică detailată şi severă a ma- 
nevrelor franceze din 1908, 


LITERATURA, 


Francis Jammes. Rayons de miel. 
Paris, „Bibliotheque de l'Occident“. 
3.50, 


Cel din urmă volum al cunoscu- 
tului poet francez. 

Jules Claretie. L'Obsession, Paris, 
Pierre Laffitte, 3.50 

Un roman, în care autorul arată 
chinurile vieţii unui pictor bolnav, 
stăpinit de o obsesiune, de care-l 
vindecă un medic prin persuasiune. 

Henri Duvernois. Le Mari de la 
couturiere. Paris, Les Annales, 3.50. 

Roman din viaţa celor mici, Băr- 
batul cusutoresei e un individ care 
stă degeaba, făcind planuri şi visind 
întreprinderi mari, pe cind nevasta 
lui munceşte şi întreține casa. 


Compilator. 


Bibliografie. 


„Eugene Lovinensco. Jean-Jacques Waiss et son oeuvre littéraire. 
Paris, 4900. Preţ, 3.50 lei, 


„Victor Zahāroschi, Die Habsburger und die Rumánen. (Eine 
historische Skizze). Czernowitz, 1909, 
Academia ortodoxă. Almanach jubiliar. Cernăuţi, 1909, Editura 
da-i" „Academia ortodoxa“, 
om Titt. Știința amuzantă, (Experiențe utrăgătoare, intemeiate 
pe legi ştiinţifice). „Bib, pentru toți“. Preţ. 60 bani. 
A. Vlahuţă. File ru e”, 1909. Preţ, 250 Jei. 
D. Aper g St. O. Iosif. Carmen Saeculare, (Poem istoric). 
„Bib, Socec (No. 63). Preţ. 30 bani. 
Mihnil Kogāiniceana. Deschiderea cursului de istorie naționali, 
Biblioteca rominească enciclopedie „Sococ* (No. 52), 
» Coşbuc. Ziarul unui piarde-vară, Biblioteca romineasca encielo- 
pedică, „Socec“ (No. 53—60). Pret. 80 bani. 
(Mo. 538 + Dulfu. Snoace. Biblioteca romineasei enciclopedica „Socec*, 
No. 53). 


Em, Giirleanu, Punga. Nuvele gi schite, Biblioteca romineasca en- 
ciclopedica, „Socee" (No, 54—55). Prot. 55 bani. 

Guy de Maupassant, Domnignara Fifi. (Trad. de AL Gh. Doi- 
naro şi Al, Anestin). „Bib. rouă“, Bucureşti. Preţ, 75 bani. 

C. Chr. Sfolanovici. 0 contribuțiune la prolema înbunătăţirii 
agriculturii noastre. Agricultura în armati. Bueureşti, 1909, Fără preț 

Henric Stahl. Curs complect de stenografie cu vocale, (Partea l-a, 
Stenografia corespondenţialo). „Albert Baer“, Bucureşti, 1909, Preţ, 1.50 lai. 

Octav G. Lecca. Domniţe gi jupineso romina de altă dată. „Bib. 
pentru toți“. Prep 30 bani, 

Protopresbiterul Dimitrie Dan, Un odor din mânăstirea 
Suceviţa. Cernăuţi, 12909, Fâra pret, 

Cesare Lambroso, Procesul Steinheil şi femeia criminală, Fidi- 
tura „Lumen“, Preţul 20 bani, 

Maxim Gorki. A fost odati.... Editura „Lumen“, Preţul 15 bani. 

Sever Cavaler de Zotta. Vasile Impu. (Drama istorică în 3 
sete, In versuri), „Minerva“, Preţ, 2 lei, 

D, Vasiiin — Bacău. Puterea morali. Ardealul. Educaţia Voinţei, 
„Bib. naţională“. (No. 15—17). Preţ. 30 Bani. 
Preţ, zei G. clesen. Jert/ä. (Drama intrun act). Bucureşti, 1909. 

re èu. 

Per. Papahagi. Scriitori Aromini în secolul al XVIII-lea. (Ca- 
valioti, Veuta, Danii), Bucureşti, 1909. Pret. 10 lej. 

I. C, Negrescu, Export şi debugeuri—în special din Orient. Mij- 
Toace ţi reguli de urmat pentru cucerirea pietelor străine, Bucureşti, 1909. 
Preţ. Saci iaca u 

oan Sinsiganu, Despre cullura dragostei dé frumos în oalele 
noastre primare, Buzau, 1909. Perä preţ. 7 F 

En fost magistrat. In preziua nuntirilor in magistratura ina- 
moribili. Refiecțiuni, 1909, Fara preţ. 

Ion Minulescu. Casa cu geamnrile portocalii (Nuvele), „Bib, p. 
toţi“. Pret, 30 bani, 


330 VIAŢA ROMINEASCA 


F. X. Vetzel. Vatra esa Societatea „Inocenţiu Micu Clain* 
i Blaj, Blaj. Preţ. 40 fior. piei 
în pi yoana Aas Sanieieviei, Suer despre Asigurări, Bucureşti 
Thes , 
Iostitatul de arte prea ate Peira i Ioan. (Trad. de N. N. Boldiceanu) 
Bib. rom. encle. „Socec“ (Nu, 64—67). Pref. 1 leu, ia K 
V. Lunkeyici, Viaţa casnică a animalelor. (Trad. n, ruseste 
Dr. L Duşrian). Bib. rom. encie. „Soee”. (Nr. 62). Preţ, 30 bani. să 
a O Dimitrescu-Parepa. Să ferim, sau nY? Tirgovişte, 1909, 
A pret, atoniado. Thomas Carlyle. Bucureşti. Inst. da arte grafice 
i . Pre} 3 lei. ; i 
Carei Db. Mansiin şi G. D. Manoliu. Asociaţiuni de interes @- 
icol. (Cooperative). Lousain, imprimeria F. & R. Centerick, 1909. R 
Ir D Coriolan. Petru Rareş înnainte de urcarea sa pe iron ş 
tru Pritea Bucureşti, 1909. Earol Göbl. Fara pret. Z SI 
Deinvrancea, Stópinca ođdatã.. Bib, anciclop. „Socse* (No. x 
dc Sirene Munteanu. Aripi negre. (Poezii). Bib. enciclop. „Socec“, 
Se par ră Discursul fint t catod irota, din Blaj, la "u 
. „Soene* o. 63-71). Pre a 
R Pde Maupasnnt. Nurie din räsboin. (Trad. de A. Miadru). 
i i 2 ` : v 
cn “Fr a mgb sai Poea umati intrun aet— Trad. de D. Av- 
ghel şi Si. O. Iosif). Bib. eneiclop. „Socec“. (No. 73). Prot. 30 bani. 
Jcan Racine. Andromaca. (Tragedie. — Trad. de D. Manu). Bib, 
i Sorae* 7 ni. 
apă ra G. Toana. Go română. Suceava, 1909, i 
Florean 7. Becescu. Poveste Grozavă. (Poem alegorie in : La 
einturi asupra răscoalelor din 1907). Ediţia Il. Coustanţa, Ovidiu, > 
Po Teodoresen-Kiriteanu. Poveşti poporale, cu cuprins mor. 
i i seste STR] 
Faltetai, Betta ap x" Pogan. Dictionarul sei lor „deocalităţi cu 
i Ingaria. iu d 
ET ae enan Sn. Didactica învățămintului secundar, Încercări rai 
pra metodicei limbii germane. Bib. pedagogică u seminarului pedag. univ. 
i h - + 
scule - a i rr PSESE Cuore (inimă de copil). (Trad. e aas 
de Traian Stoenescu). „Bib. p. toți”. (No, 426—429). Prok ce 
sn G. Dossios. 0 vizită la Muzeele Luorului (corespondențe 
1905— i, 1909. Preţ 11. ; > 
EON Emil perdea Note şi er AA eu privire la țara Lytirei. Bu- 
aaia 100, ar pt nare . Dragostea unui rege. (Trad. „dia italienește, 
i z =, (Xo. 3). Bucureşti, Preţ. i. 
sie pă i Vâzeţel Verdo p ar verde, (Culegeri populare). Craiova, 
iib, folkloristica“, (No. d). Preţ. 30 bani. i i 
să pă Nordau. Psikologia dragostei. Bib. „Lumen“, Bucureşti. 


= A mă Flacări înnăbuşite. Biblioteca socială, Editura „Revistei 


‘Constant. C. Georgesco-Severin. La réforme agraire en Ronw- 


1909. ANUL IV. IUNIE No. 6. 


Viața Romînească 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


SUMAR 


D. D. Pâtrăşzanu . . . Insperţie. 

Francis Lebrun. . . . „Da morbidezza” (en 2 Mustraţii). 
Sp. Popescu . . . , , Ràtäeirea din Stoboräni. 

Natalia losif , . . . . Cintul Dainei (Poezie, 


Const. Hoiseseu . .. . , Studiu critic asupra industriei petrolului. 
lon Minuleseu . . . , Bece home (Poezie). 


Radu Rosetti. . . . , Regretabil! 

G. îbrâlleanu. , . . . D. N. Iorga critic qi polemist rmrmare). 

H. Santelevici . . . . „Srem Dionis”. 

A. Baltazar . . . . . Cronica artistică (Arta populari in decorația 


bisericesc), 
Sp. Antonescu . . . , Cronica artistică :„Timerimea artistică". —0 
şcoală de pictur bisericeasei'— Conenrsul 
` pentru catedrele de desemn şi sculptură), 
Lt-Col. Goruneanu . . oana militară “Intwiția si fnrăță mintal mi» 
itar). 
l. G. Duca ... .. . Oronica externå (Boala înedgetelar), 
A. Mirea . .. . a. , Cronica veselă (Caleidoscop: Versuri caniculere) 
Gt... sı 4 + a e Seine din Bnenvina (Oraşele Bucovinei), 
I Russu-Şirianu . „a Scrisori din Ardeal (Gratiaren d-nei apr 
Vind. Hotârirea medicilor români dim, 
Bucuregti — Moartea doctorului Aurel Mu- 
regian. — Lupta dela Carunsebeş. — Cata- 
clinmul maghiar — Criza de guverm), 
P. Nicanor & Co. , , . Miscelanea (D. Dailim Zamfirescu: Byzant.— 
Siräinitatea şi Rominmit din Transiliania, 
— İntra aristorrați.—D. N. Em. Tehari 
piagintor.— D.A. lorga şi C. Trandafi- 
react), 


Recenzii: Comitetul comemorării —Balaţi  Omazin hel M. Eminssoni he Ciooitian 
„Pr pinu Zaharia Birsan. „Xavole* AL |, Uinbaenu. .Pseniochintghetioss*; Lamenia 


Oar 
ten poporalai, seu Arepturi mi dalortis,—i, 5.—0 Antomšaġa. Tian Cariye- —0. Mh- Donar 
Nawteana, „Aripi negru. —A. T.—Aloxsmira Vesilto. „tintroe, urätart al hocete de-ale ponoru» 
imie P.—Paul Xaspioray. „Eartpidu et èma lines, -36 Jc Pier Clergrt. „la Snisse an 
XXp uoce i L.— 


Rovistia Bevintelor : Conrorhirt Nterare, Såptsmine Liceatărul, Neavista poliis si 
literară, "Țara miarirs, La Nonrele jun. Warmare de Franoe 


La re tn meds Rovue dea 
Minea, La Boti. Sataniay Hove 


IANI 
Redacția şi Administraţia: Str. Golia 52 
bt 


n Si - -= —— 

Vinja Rominoeasch apars lunar et aprozimatiy 150 de papini, — Abonamèstel in- 

țară : en an în jai; Jummâtate de an Hiei, Nemàår:i 3 lei — Pestro învățători, preoţi de ast s3 

studenţi - un am 15 jei, jnmåtste de an 7.00 — Pemyn Austro-Ungaria ! an an J5 coroane: - 

tato de an T oorosne DÒ h, Număral 2 corcann — Pentra Basarabia: an an 5 rabla: 

tate de an 4 rabie. Nomărul 1 rahis, Pentru străinătate: un an 22 lief: jumătate dn sn $i ini, 
1 m Lei Bi e o Damen fatali a aa yatea rasina mrmdhare. 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcția d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /. 3 har C. Alimâneştianu, D., An- 
ghel, A. Baltazar, Jean Bart, N. Baţaria, G. Bogdan-Duică, dr. P. Bog- 
dan (docent), C. Botez, l. Botez, OctavianBotez, Í. Al. Brătescu-Voineşti, 
Vintilă I. Brătianu, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, Î. Cio- 
cirlan, N. D. Cocea, G. Coşbuc, prof. i. cav. de Cuparentu, Ana Con- 
ta-Kernbach, Barbu Delavrancea, I. G. Duca, Pompiliu Eliade, Elena 
Farago, A. N. Gane, N. Gane, Octavian Goga, C. Hogaş, C. Hoisescu, G. 
Torabeanu, St. O. Iosif, dr. S. Irimescu, M. Jacotă, prof. univ. dr. N. Leon, 
V. Loichiţă, E. Lovinescu, dr. |. Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ. dr. M. 
Manicatide, Constanţa Marino, I. Mironescu, S. Mândrescu, Gh. din 
Moldova, Const. Morariu, St. Morărescu, V. G. Morțun, D. Munteanu- 
Rimnic, G. Murnu, I. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav, de Onciul, 
inginer N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D 
D. Pătrășcanu, Horia Petra-Petrescu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ. 
A. Philippide, prof. univ. dr, D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, 
dr. St. Popesti (docent), D. Popovici-Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca 
(O. Carp), dr. N. Quinez, loan R. Rădulescu, I. Raian, George Ra- 
netti, Radu Rosetti, |. Russu-Șirianu, Izabela Sadoveanu, M. Sado- 
veanu, C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof, univ. dr. 
V. Sion, dr. Alex. Sldtineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. 
Tatușescu, I. Teodorescu, D. A. Teodoru, George Tofan, lorgu Toma, 
Al. Tzigara-Samurcaş, Dr. A. Urechia, dr. Alex. Vaida-Voevod, Al. 
Vidhuţă, N. Volenti şi alții, 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an è å è f 18 lei 
Pe jumătate de an $ A = j 9. + 
Un număr š Ste 


Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 
trebui să plătească în plus 4 lel pe an și 2 lei pe X an, ca indemni- 
ainoaa. E E 
zare pentru incasatori. 


Pentru ee ai preoți de sat, primari şi funcţionari sătești, stu- 
denți și elevi, pe an 15 lei, pe jumatate de an 750. (Aceștia pot plăti în 
trei rate a rite 5 lei trimise cu anticipare), 


IN AUSTRO-UNGARIA: 
15 coroane 


Pe an s . 3 . . ò 
Pe jumâtute de an Ă 4 A i 7 cor, Di h 
Un număr . é i . = F 2 coroane 
Abonamentul anual se ponte achita in trei rate de cite cinci coroane, 
din patru in patru luni. 


IN BASARABIA: 
Pe an i $ 3 è é 8 ruble 
Pe jumātate de an 5 A 4 „4 ruble 
Un număr 2 


. . . A 1 rublă 
Abonamental anual se poate plăti la fiecare doua luni elte 2 ruble. 
până la achilare, 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe an r A R è A è 22 loi 
Pe jumâtute de an 3 è 3 é i1 lei 
Un număr . 2 lei 50b. 


mezi urmare pag. 3-a coperții) 


Inspecţiie. 


— 


Cind di. Păltineanu a intrat în ogradă, toate elevele lugiră 
repede inlăuntru, strigind pline de emoție: „vine, vine 1%; iar cind 
a ajuns în localul școalei, prin ușele intredeschise, apărură două- 
trei capete spăriete, care se uitară o clipă la dinsul, apoi dispă- 
turë imediat. Prin clase elevele sint intro activitate febrilă, 
Unele îşi pregătesc caetele, altele cetesc repede ceia ce li se 
pare că nu ştiu, citeva, cu ochii în tavan, spun lecţia pe din- 
afară, iar cele mai Iricoase îşi fac cruce, mişcind buzele incet. 
Toate se pregătesc pentru un mare eveniment: căci di, Palii- 
neanu— Petru Gavril Păltineanul— musafirul care a sosit acuma 
in cancelarie, musafir nepoltit trebue s'o spunem, este inspecto- 
rul general al învățămîntului şi a venit să inspecleze şcoala se- 
cundară de fete, din oraşul X. 

DI. Păltineanu a intrat grav în cancelarie, ca omul care-și 
dă samă de importanţa persoanei sale. Subsuoară ține o geanta 
imensă—simbolul funcțiunii—plină cu acte şi hirtii de-o insem- 
nătate capitală. El dă bunăziua profesoarelor, zimbind mai mult 
autoritar decit cordial, iși pune pălăria în cui, între două pălării 
de damă, şi se desbracă de palton, cu gesturile. sigure ale omu- 
lui observat, stind un moment la îndoială, dacă trebue să-l pue 
sau nu peste etolele şi boaurile spinzurate in cuer ale doamne- 
lor profesoare. Odată această operaţie preliminară terminată, el 
se îndreaptă cătră d-na directoară, care-l intimpină cu tot res- 
pectul cuvenit: 

— Cind aţi venit, domnule inspector? 

— Chiar acuma. Vin direct dela gară. 

— Așa? Poate doriţi să luaţi ceva. 

— Nu, mulţămesc. 

— Să vă aducă vrun pahar de ceaiu, 

— A, nu! mulțâmesc, 

— Atunci o cafea cu lapte. 

— Nu, mulțămesc.... nu iau nimic. 

— Sau poate o dulceaţă ? 

— pg mite nu vă deranjaţi, vă rog... am luat la gară. 

— Aşa 


ra VIATA ROMINEASCA 


— Da. Frumos oraș aveţi—zise di, inspector, îndemnat la 
această constatare nu atit de realitatea faptului, cit de situația 
sa oficială. 

— A! sinteţi foarte bun! 

Conversaţia fu întreruptă de clopoțel, care sună fix la ora 
preserisă de regulament. lar prolesoareie, luindu-şi cataloagele, 
plecară in clasele respective, toate avind o atitudine care spu- 
nea: „in ce mă privește pe mine, sint gata oricind* — iar în gind, 
dorind fiecare din cle: „de l-ar duce dracul oriunde, numai la 
mine nu“. 

DI. inspector general, consultind orariul, a hotñrit să ono- 
reze cu prezența sa pe d-ra Cleopatra Marino, profesoara de 
limba romină, care avea lecţie la clasa întăi. Intrind în clas, 
profesoara a Inghiţit de citeva ori în sec, după care operație, a 
comandat cu un glas, pe care a voit să-l facă sonor şi solemn, 
lucru la care n'a ajuns decit pe jumătate: 

— Scoateţi-vă cărțile de cetire, domnişoarelor ! 

Domnişuarele toate au scos cărțile comandate, apoi se ui- 
tară cu ochii fixi la profesoară, pecind inspectorul, așezindu-se 
pe un scaun, îşi şi incepuse funcțiunea lui, Profesoara tremură, 

-= Să cetească d-ra Măgtrdici, 

D-ra Măgirdici se scoală și cetegte cu glasul slab, foarte 
slab şi intretăiat : „Despre imbrăcâmintea lemeiască“ 

D-ra Măgirdici tremură, 

— Ce ui? Ți-i frig ?—intreabA profesoara pe elevă, 

D-ra Mâgirdici tremură mai tare. 

D-ra profesoară o imită, Elevele celelalte se contagiază, 

— Haide, domnişoară Mägirdici, ceteşte tare şi lrumos. ca 
să 'nțeleagă şi dl, inspector, 

DI. Păltineanu, la această atenție delicată din partea profe- 
soarci, se aşează mai comod, gindindu-se la înțelesul subtil, pe 
care uneori Îl dau unei fraze conjuncţiile în limba romina. 

D-ra Măgirdici ceteşte ceva mai lare: „Despre imbrăcămin- 
tea femeiască“, 

Acest capitol îl face pe dl, inspector, printrio asociaţie 
foarte naturulă, să se uite la îmbrăcămintea profesoarei. 

D-ra Cleopatra Marino e îmbrăcată cu mult gusi. Obser- 
vind-o, di. Pâltineanu remarcă cit de bine isbutesc uneori feme- 
ile să imiteze figurile de pe jurnalele de modă, mai ales în ce 
priveşte atitudinea corporală, , Intr'adevâr, şi la d-ra profesoară, 

“unele părți ale corpului sint comprimate în mod violent Inlăuntru, 
pe cind altele, drept compensație, sint scoase ostentativ tn afară. 
Se vedea bine că armătura comprimantţă era „ultimul sisteme, 

Dar deși noi, pentru a istorisi aceste amănunte, am zăbovit 
ceva mai mullişor, inspectorul nostru a trecut foarte repede a- 
supra lor, doritor să asculte pe d-ra Măgirdici, care cetea ; 

„Despre imbrăcămintea femeilor se poate vorbi puțin, pen- 
trucă ca este supusă schimbărilor modei ; totuși s'ar putea spune 
ceva în privința alegerii colorilor şi a citorva reguli higienice*. 


i ha 38 


e Să E ET NED a a i a d aia  = - 
>- a. P " 4 La | r ad á 


s ` P La p 
. = INSPECTIE 33. 
-rer E O Sere E O I lN 

— Vra să zică, ct trebue să avem noi în vedere ciad ne 
îmbrăcâm ?—intrerupe profesoara, 

— Moda—răspunde eleva. 

Profesoara tremură, 

— Lasă de-o parte moda, căci nu trebue să ne jinem de 
mottă —-o învaţă profesoara. Prin Urmare, noi trebue să avem in 
vedere... ce? Să raspunda d-ra Leuştean, a 

D-ra L.euştean se ridică, dar nu știe ce trebue să avem in 
vedere, mai ales dacă lăsăm moda la o parte, 

— Higiena— răspunde profesoara. 

D-ra Mâpirdici continua: „Cind e vorba să alegem n 
ştoia, trebue să vedem mai intâiu ducă ea ne prinde. Fe. 
meilor de statură mică nu le stă bine o ştofæ cu desenuri mari, 
cele mai corpolente nu trebue să-şi facă haine cadrilate, ștofele 
cu dungi verticale nu sint peniru femeile innalte..,“ 

—— Verticale... adică cu dunga ‘a sus —explică profesoara, 

D-ra Măgirăici urmează mai departe: „In privința colarilor, al- 
bastrul e pentru femeile blonde ; galbânul, portocatiul și roșul peniru 
cele brune, coloarea violetă e de iniăturat. Corsetul e foarte vâtăma- 
tor. Medicii s'au declarat totdeauna în contra lui, căci el 
este pricina multor boale de piept, de inimă și de stomah, Dacă 
n femee ar putea vedea râul pe care-l pricinueşte organismului 
nostru, desigur că nu l-ar mai purta toată Viața“. 

— Prin urmare, ce ai injeles de nici, domnişoară Leuşiean ? 

— De aici noi am înțeles că trebne să uinblăm inbrăcate 
cu dunga 'n sus şi să nu purtăm corset, 

Aceasta a înțeles d-ra Leuştean. 

— Vai de mine, domnişoară L.euştean — se scandalizează pro- 
fesoara— așa înţelegi d-ta? 

Şi d-ra Marino se uită, plină de grijă, la di. inspector, 

DI. Păltineanu tocmai se ginden: Dacă-mi las gramanda- 
nul la gară, atunci mam nevoe de otel, Economisesc cițiva lei 
şi scăp şi de ploşniţi“, 

Scoţind această concluzie satisfăcătoare, di, inspector zimhi 
puţin, aprobind pe profesoară, 

D-ra Marino, Incurajată, mai explică odată, că femeelor In- 
nalte nu lii permis să umble cu dunga n sus, câci, din pricina 
unei iluzii optice, ar părea și mai inalte... Si ca să se convingă 
că elevele au înțeles rostul acestei prescripțiuni negative, pro- 
fesoara aduce lucrul pe partea lui pozitivă, practică, 

— Atunci cum trebue să umble îmbrăcată o femee innaltă? 

De data aceasta d-ra Leuştean « incureată de tot, spre mà- 
rea părere de rău a profesoarei. 

— la sama, domnişoară— intervine inspectorul, 

Dar în loc ca d-ra Leugtran să cie sami, după cum era 
sfătuită, o spaimă grozavă o cuprinde cind aude glasul inspec- 
torului. Deia d-ra Leuștean spaima trece direct la d-ra pro- 
iesoară, de unde se repercutează, sub forma unei panici, asupra 


324 VIAŢA ROMINEASCA 


clasei intregi. Se produce un moment de confuzie generală. 
Inspectorul incepe să regrete amestecul său inoportun şi nechibzuit, 

O elevă din fund strică această atmosferă deprimantă, ri- 
dicind degetele cu mult curaj. Din entuziasmul cu care întinde 
mina peste capul elevei din față, se vede bine că ea a înțeles 
chestiunea. 

Ei, spune d-ta—-o designează profesoara— cum trebue să se 
imbrace o femee înnaltă ? 

— Cu dunga 'n jos, răspunde eleva Ioarte hatărit. 

Şi din răspnnsul ei se vedea conştiinţa că a tranşat deli- 
nitiv această chestiune, obscură pentru d-ra Leuştean. 

Pratesoara părăsește atunci pe femeile îinnalte, trecînd la 
altă categorie. 

— Dar dacă sintem groase? Să spue d-ra Oiţă. 

D-ra Marino se poate pune personal în această alternativă 
cu totul hipotetică, deoarece, aşa cum se găsește acuma, ar pu- 
tea fără nici un inconvenient să-și coniecționeze haine din sto- 
fele cele mai cadrilate, 

— Atunci noi trebue să ne imbrăcăm astfel, ca să părem 
cit mai subțiri, răspunde d-ra Oiţa. 

— Aşa este, declară profesoara, Corset insă aţi vâzul că 
nu este bine de purtat. Prin urmare, voi să nu purtaţi corset, 
Aţi înțeles ? 

— Am înțeles, domnişoară — râspunseră elevele In cor. 

Profesoara, dupăce a lămurit chestiunea îmbrăcămintii, în 
mod adéquat fiecării categorii de femei, trece la altă ordine de idet. 

— Domnişoară Oijä, ia spune-mi un substantiv! 

Desigur, multe substantive ştie d-ra Oiţă, Dar lucrul e cu- 
noscut: tocmai cind iţi trebue substantivul, atunci nu-l găseşti, 
E una din micile mizerii păminteşti. Deci d-ra Oiţă mâăcarcă se 
gindeşte adinc.... zădarnic.... nu poate spune pici un substantiv. 

— Nu știi nici unul? Nu se poate. 

D-ra Oiţă vra să spue ceva, dar imediat se dezaprobă sin- 
gură cu multă vehemenţă, 

— Vită-te în jurul d-tale. 

D-ra Oiţă se uită In jurul său şi Intilnește privirea d-lui 
inspector. 

— Să luăm substantivul domiul—zice ea in cele din urmă. 

— Declină-l, 

— Nominativ— domnul este bun; genetiv— pătăria domnului 
este nouă (dl. inspector îşi ia pălăria de pe bancă, gindindu-se 
că a venit vremea să-şi cumpere alta); dutiv—dă domnului a- 
ceastă carte frumoasă ; acuzatiz— copiii buni iubesc pe domnul; 
vocalia — o domnule, ce bun eşti! 

Şi d-ra Oiţă coloră acest din urmă caz cu toată căldura 
cerută de natura lui sentimentală. 

Profesoara tremură. D-ra Oiţă tremură, 

— Pluralul — comanmilă profesoara, 


INSPECŢIE sis 


- oi stat frumoși... 
— Să lăsâm,.. Văd cà ştii—zice d-ra Marino, terminind as 
A v „lerminind asl- 
fel anben, tocmai cind exemplul ajunsese mai controvérsst. i 
a aa reia jos, foarte satistăculă de succesul său 
fesoari ntru a dovedi varietatea cunoşti elor 
sale, sape lar natura subiectului, icon cat ea 

— Sa ne spue d-ra Neculau, lupni in 

ID price ui cum face la femenin ? 

— Ursul? 

— Ursoaica, 

—  Greerul ? 

— N'are. 

— Ce nare? 

— Moţiune. 

E DA i 3 * y 
La rog SN urmare, ce numim eoi sofite, domnişoară Vex- 

— Noi numim moțiune... atunci cind ară i 

h A ssa. UL täm 5 Po 
nul masculin şi cel femenin, n PNE ge 

— peme mai bine, 

— Cind punem alături parte bărbătească de cea fe 5 

z ruga nu ẹ bine de loc. ninie 

i d-ra prolesoară, nefiind mulțumită nici cu răspunsul do 
` x + Kal '- = mM- 
nişoarei Mironescu, nici cu al domnişoarei Stelänescu, nici chiar 
cu al domnișoarei Rosemberg Raşela, în care își pusese toată 
speranţa, fiind tustrele mai mult sau mai puţin de părerea dom- 
nişoarei fiarei Feiga, le explică: 

— Vam spus de atitea ori că se numeşte moțiune trecere 

unui substantiv prin genul masculin, iemenin şi n Ați în 
culru, - 
jeles acum, domnişoarelor ? ? a 
A Sope > punea toate elevele în cor, 
i - inspector se scoală de pe scaun și mulţumind pro- 
lesoarei, pleacă din clas, înnainte de stirşitul 1 ver aa, 4 
sa-l läsäm un moment singur, pentru a-și face reflecțiile 
sale asupra limbii romine, şi să trecem în cancelarie... 

Cu puțin timp mai innainte, veniseră aici profesoara de de- 
sen și cea de lucru manual. Ele au lost inştiințate imediat de 
evenimentul insemnat, prezența d-lui inspector general. Dar d-ra 
Pavli, mai ales, a primit vestea cu inima uşoară, căci „la de- 
sen e nare ce căuta”. 

„ Intrind in cancelarie, ele au văzul geanta, paltonul şi bas- 
tonul domnului Pâltineanu, tot lucrari neobişnuite pe aa, căci 
eaire Huţupan, peasan de religie, singura parte bărbătească 

i eu personalu actic, nu obișnueste s 
e Ta Șnueşte să poarte asemenea 
D-ra Pavli, tinăra maestră de desen, e foarte iubi 

A 1 $ tā de eleve, 
de profesoare, ba chiar de părintele Huţupan, din pricina naturii 
sale pline de veselie, care nu o părăseşte niciodată. Adeseori 
ea face colegelor ei tot felul de farse, iar profesorul de religie, 
prin situaţia iui excepțională, are, bine ințeles, cea mai largă parte. 


396 VIAŢA HOMINEASCA 


Odată a ascuns paloşii profesoarei de ştiinţe In şaşonii enormi 
ai părintelui Huţupan, pe care.i-a atimat în nişte cue, după o 
uşă, lăsimilu-i acolo, pănă cind, după multă lrudă, a dat insiirșit 
preotul de dinşii. Altadaţă, a Imbrâcal ò manechină cu giubeaua 
popii: făcindu-i un cap din şalul enorm cu care părințele işi In- 

şoară gitul să nu răcească, puninil deasupra pâlăria profesoarei 
de matematici. Cataloagele sint pline apoi de tat felul de dese- 
nuri : militari chipeşi, civili mustăcioşi, draci carnorați, preați bär- 
hosi, aducind aceştia din urmă mai toţi cu profesorul de religie. 
Peniru toate acestea, colegele ei o numesc „nebuna de Matilda”, 
iar părintele IHuţupan „anâpoda faiā, | 

Dupăce d-ra Pavli şi-a scos pălăria şi s'a desbrăcal de ja- 
chetă, primul gind i-a indreptat spre d-ra Marino, atunci în 
suierință, 

— Biata Cicopatră,,, trebue s'o treacă toate nădușelile—a 
spus ea cătră profesoara «le lucru, 

Punindu-şi pălăria în cuer, ea se uită In paltonul inspec- 
torului, şi apucindu-l de-o poală, făcu următoarea remarcă i 

— Ar putea să aibă căplușala ceva mai bună, Să propu- 
nem domnului inspector să i-o consem, 

— li de matasa? 

— Da, însă cam proastă, 

D-ra Pavii umblă prin buzunare, din care scoase un ca- 
che-ncz Şi, dind cu ochii de eticheta artistului care confecționase 
paltonul: „Lupu Rozenblum, croitor, Bucureşti”, exclamă: „Al 
domnul se imbracă la Bucureşti“, 

Şi zicind acestea, ea 1şi aşeză Intre umere paltlonul inspee- 
torului, luă apoi geanta subsuoară, îşi puse pe cap pălăria ci 
deandoasele şi luind de pe masă o estompă, o băgă în gură, mā- 
car că colega ei la fiecare mişcare li spunea spărietă: 

— Vai de mine, mă rog ție, Matildo... să nu vie... 

D-ra Pavli însă, lumind din estompă cu niște mişcări pline 
de nobleță, se plimbă ţanțoș prin cancelarie, așa cum crede că 
trebue să umble un personaj aut de considerabil, ca stâpinul 
paltonului. La un moment dat, ca se oprește în faja prietenei 
sale şi-i spune cu un glas autoritar : 

— Domnişnară, să te pregăteşti de inspec... 

N'a apucat să termene cuvintul din urmă, cind ușa cance- 
lariei se deschise și dl; Paliineanu apârv.., 

D-ra Pavli aruncă pe masă geanta, svirii cit colo din gură 
estompa, şi cit pe ce să facă acelaşi lucru şi cu paitonul dintre 
umere, un momant uitindu-se cu pălăria Intoarsă pe cap, pe cind 
colega sa, prin expresia figurii şi schime, căuta să arăte inspec- 
torului că dezaprobă cu totul această metamorfoză a „nebunii de 
Matilda“, 

inspectorul, cu toată gravitatea lui, e un om care pricepe 
gluma. Zimbind puţin, el se adresează protesoarelor. spăriete din 
cale-aiară, 

— Doamnele sint profesoare? 


- Li P 
P- i 
b + 


t INSPECŢIE 427 

——__————— aaae 

— Da, Matildă Pavli, maestră de desen. 

— Margareta Eşanu, maestră de lucru, 

o Imi pare bine, zise inspectorul, uitindu-se la paltonul său, 
care, de pe scaunul unde în graba fusese ăruintal, spinzura cu o 
poată pe podea. Și punindu-și pălăria pe masă, d- inspector îşi 
ridică paltonul, il scutură de colb, mai ales partea care stătuse 
în coniaut direct ca pămintul, și-l așeză din nou in cuer peste-n 
jachet de blană a unei doamne prolesnare, 

In vremeu aceasta, d-ra Margareta Eşanu se gindea la aver- 
tismentul aspru, pe care-l şi vedea venind din Bucureşti, intrun 
plic galben, pe cind d-ra Pasti de-abia putea să-şi stăpincaseă 
risul, privind figura spărietă a colegei sale. ° i 

În sfirsit, clopotul sună. Profesoarele veniră una che una 
în cancelarie, Veni şi d-ra Cleopatra Marino, puțin cam indis- 
pusă, D-i inspetor se întreținu citeva momente cu profesoarele 
asupra unor consideruțiuni din pedagogia germană, anunțind apoi 
că în ccasurile următoare, va inspecta liceul de bâcţi din locali- 
tate. Toate profesoarele la auzul acestei vești, alară de d-ra Cleo- 
pata Marino, își exprimară atit prin gesturi, cit şi prin vorbe, pä- 
rerea lor de rău, că n'au avut şi ele plăcerea dea fi onorate 
de câtră di. inspector. Apoi d. Pâltineanu— Petru Gavril Pahi- 
neanul — stringind mina direcivarei, adresă prolesoarelor în mod 
colectiv un rămas bun şi porni cu geanta lui imensă la subsuoară, 

— Mai poltim, vă rog—zise directuara, 

— Cu plâcere—răspunse inspectorul, 

4 Și di. inspector general, cu pașii gravi ai unui personaj con- 
siderabil, părăsi localul şcoalei de fete, spre satisfacția generală, 
pentru a provoca o emoție aproape similară asupra corpului di- 
dactic dela liceul de băcţi din localitate, 


D. D. Pătrăşcanv. 


p y am AT 


„ba Morbidezza“. 


Un frumos cuvint italian, pe care, desigur, il putem intre- 
buința în altă limbă, dar în nici una traduce exact. El deşteaptă 
ideia unei graţii fragede, molatece, a unei lrumuseţi care se to- 


peşie singură până moare, dar care moare senină, surizătoare, 


brazde adinci pe obraz. Ea nu este nici „miélancòlie*, nici 
„Spleen“, nici „sehnsuchi*, nici „dor“, 

Sint unele caractere atit de puţin precise, atit de alunecoase, 
incit nu le poţi decit foarte greu defini şi, pentru a le analiza mai 
deaproape, trebuc să le urmărești în operele unde apar mai e- 
vidente, unde ne lorțează atenţia, Aici, deci, trebue să căutăm 
morbidezza, peniru a incerca să-i pricepem înţelesul 

Un fruct al decadenței, ca nu apare decit cind o arlă şi-a 
spus ultimul cuvint intro direcție dață, cind sa exprimat deja 
complect în opere definitive. Cit timp artistul dibue, el jerileşte 
amănuntul pentru marile idei care-i dirijează tendințele lui, sau 
ale școalei sale; morbidezza rămine necunoscută atit asprilor 
lucrători primitivi, cit şi marilor cercetători din rasa lui Michel 
Angelo. Cu toate că arta lor nouă ne pare perfectă, ea Insă nici- 
odată nu-i mulțumea pe aceste genii teribile şi nelinistite. Ei 
nășteau operele in durere, n'au cunoscut, deci, voluptatea de a 
crea cu bucurie, rezervată altora mai puţin prolunzi poate, dar 
de multe ori tot atit de mari. 


> 


Ea . 


După tncercările stingace, dar viguroase, ale primilor sculp- 
tori attici, după zeii aspri din Hecatonpedon, găsiți nu de mult, 
după statuele din Egina, incă anonime ṣi hicratice, inshirşit după 
opera periectă a lui Phidias şi Polyclete, pare că pentru prima 
oară a apărut în lume morbidezza in artă, cum dealtfel si in 
literatură a urmat nu mult după aceasta. Nu ştiu dacă-nu tre- 
bue să-i căutăm paternitatea în Prasiteie. Sintem atit de puțin 
siguri de autenticitatea operelor ce i se atribue! Desigur, mor- 


IUBIREA 
Vatinan. R 


A pa 


ENU >= 
(NE ` 4 Sa 


<- 


S-UL SEBASTIAN 


(alerta Neg 


Sastro Bottineili 


ineas * 


S Fiata Ron 


To VIATA ROMINEASEA 


este surprinzător de egală şi finiştita, Satisfscut de ceia ce ex- 
primă, grația Il preocupă pănă ia mizăleală, Morbidezza sa 
este curată și mistică. Dar ca există, este pătrunzătoare în In- 
gorii săi piăpinzi, In Fecioarele sale ginditoare. Arta nu-i com- 
piectă în ca Insăși: modelaţia nedecisă, draperiile rudimentare, 
viața puțin intensă; dar ca era compleciă pentru maestru, care 
In corpul omenese nu vedea decit figurile, era să zic—nu vedea 
decit sufletele, căci chipul însuşi devenea de muke ori ne- 
material, 

După el, Filippo Lippi dă artei un nou avint şi apoi se 
oprește şi el In slorțarea sa, se repiuzează, se complace In ea. 
lată peniruce, fără tiuloială, Madona sa din Piti, dela Florenţa, 
are grația în totul panticulară pe care o sturtiem aici. Nici misticism, 
nici idei, ci frumuseţa femenină, cum o visa, cum o iubea e], 
zugrăvită cu dragoste si mingăcatăa cu un mestegu liniștit și 
sigur, Şi aici Incă perfectiunea este extremă şi conştientă, Far- 
mecul este minunat de dulce și diseret, dar un nimic ar face din 
capo-d'operă un lucru banal. Este momentul fermecâtor Şi Íu- 
kitiv ai morbidezzei, 

Sandra Hatticelli pentru mulţi este reprezențantul acestui 
gen, l-am face cu toate acestea o mare nedreptate, dacă nu l-am 
erede capabil şi de altceva, căci el se impune admirajiei noas- 
tre prin multe alte calități. Trebue cu toale acestea să recunvaş- 
tem că la el morbidezza capătă o ascuţime parliculară, o pro- 
Îinzime surprinzătoare. Nu ştiu nimic de o sensualitate mai de- 
licată, ca grupul celor trei graţii din Primăvara lui. Toate ca- 
racterele atorbidezzei cetei mai rafinate, svelteţa liniilor, moliciu= 
nea uşoară a atitudinilor, tonte sint reunite In această operă + 

Şi toate acestea Invâluite într'o gamă de un colorit minunat 
de sigur şi discret: tonuri galbene şi verzui uşoare, care se t- 
chilibrează şi se topesc la contactul unui trandafiriu, aproape mu- 
rini, al cărnurilor.  Morbidessa până aici părea că nu priveşte 
decit forma și desenul; cu Botticelli ea pătrunde și în culoare, 
Acest caracter 1 regäsim continuu In cea mai mare parte din 
operele sale : în Minerva din Pitti, una din figurile pe care a 
creat-o cu mai multă dragoste, în Venus eșind din ape, atit de 
ușoară în formele sale nesigure, cu elele sale sirimte şi mem- 
brele de adolescența. Dar unul din tipurile sale cele mai desă- 
virşite în această privință este poate Si. Sebastian-ul său din 
Berlin, Acest frumos tinär, cu totul individual, frate, desigur, 
cu unul din îngerii din Madona del Magniticat, cu gitul său slab, 
cu membrele sale nervoase, cu capul inclinat sub buciele dese 
ale părului sâu negru, cu ochii sâi adinci și ginditori. ne amin- 
tește, aproape chiar fâră voia noastră, anticele statui alexandrine; 
ne reamintește deasemenea —și prea mult poite— oarecare poeme 
de Theocrit, de Callimac şi de Catul: Ageanax şi Juventius. 


și 2—A s3 sedea reprodacţiile dia ar, trecut, eare tusoțese articolul 


i 
„Nate din Italia", de dl. Stefan Popasen. 


>- DDE ie a e ea S A A a s a 


-LA MONBIDEZZA* sal 
Ankia Duci: i: CĂ ÎI IN RI a 

„0, qui fasculus es Juventiarume. 

S-tul Sebastian al lui Botticelli ne aminteşte, natural, pe acel 
ul lui Sodoma, din Ulfizzi. Durerea transtormă aici, desigur, morbi- 
dezeu, dar lără 5o poată distruge, Această durere e atit de ti- 
niștită, e atit de nematerială —am putea spune, încit respectă fru- 
museța senină a formelor acestei creațiuni mărețe. Cu toată 
suferința, cu toate lacrimile care-i îinpaenjenese ochii, martirul ne 
apire ca un zeu tatr, Apolon sau Hermes, îdealizal incă prin 
aureola suferinții, 
> Trebue să lăsăm la o parte chiar multe din operele caracteris- 
tice, pentru a nt ne npri decit numai la cele mai mari nume 
ale artei italiene, Nu vom spune nimie, deci, de Rafael. Ela 
cunoscul morbidezau, fară îndoială, a ințeles-o, a redat-o, dar ca 
virtuos uimitor, fără SA puc In ea nici sufletul său, nici credința 
sa artistică. Tot asel fäcuse si maestrul său, Perugin, Arta 
5a, Cam monotonă, Se potrivea puţin poate cu căutarea migalită 
a amânuntului, sțudiat şi elirşit cu pasiune. Leonardo da Vinci 
ne readuce iar la anorhidezza, cu Știință mai multă insă, cu mai 
multă artă și mai puţină naivitate. 

Frumoşii săi Ingeri, lvan-Botezătorii săi sint pătrunşi de 
acesi sirit cu toată vigoarea desenului şi limpezimea coloritului, 
Dar discipolul său, Bernardino Luini, va urma maestrului mai ales 
pe cărarea aceasta, pe care va arăta un talent de necomparat. 
Madona din Lugano, celelalte apere dela Brera, din Milano și 
cele din Luvru, sint cu atit mai extraordinare ca impresie, cu cit 
cele mai multe sint frescuri, şi farmecul coloritului, sub patima 
anilor, a ajuns de o extremă dulceaţă. Cu toate acestea, una din 
pinzele sale din Luvru, Salome, este expresia incomparabil de 
irumonsa a morbidezzei şi, probabil, ultima ei intrupare camplectă 
pe caren avut-o în arta italiană, căci dupa Luini se grăbeşte de- 
cadența acestei forme de artă raânată, Singur peniile viguroase 
subzistă : Tizian, Tintoretto şi Veronese-—și acestia sint pictorii 
splendoarei şi ui forței, nu ai nrorbidezzei. 


Dupăce am urmărit morbidezza In operele unde am gä- 
sit-o exprimata, să ne oprim puțin, pentru a-i preciza elementele, 

Mai întăi abservâm că morbidezza este toldeodatā subiectivă 
şi obiectivă, ca orice manilestaţie a artei. Ea are un dublu ca- 
racter : psihologic și plastic, luind acest din urmă cuvint în In- 
țelesul său filozofie şi expriminu prin el, deopotrivă, liniile, formele 
si colnrile. 

Elementul psichologie al morbidezsei este de o importanță 
extremă, absolut deciziva chiar. Toți pictorii care l-au exprimat 
în operele lur, oricare a lost pasiunea ce au avuto pentru rea- 
litate şi viaţă, au sacrificat-o pentru idealism.  Morbidezza este, 
esențialmente, su sentiment, un sentiment exprimat pe cit a pu- 
tut astistul mai clar, sau cel puțin sugperat, aproape impus 


' 


332 VIATA ROMINEASCA 


chiar imaginației privitorului, Dar din ce se compune acest 
sentiment? El e destul de complex, dar această complexitate, 
mai mult aparentă decit reală, rezultă din lupta a două senti- 
mente simple; acel al frumuseții la desvoltarea lui şi acel al 
fatalităţii, al neantului apropiat şi lacom dea inghiţi lucrurile fru- 
moase. Este o gindire în special iubită de poeţi această alianța 
intre frumuseță și moarte... 

Ea a dominat literatura greacă chiar şi în perioada cea mai 
strălucită, Ea a dat tonul operelor literaturii alexandrine, Cum 
dar n'ar fi cucerit și pe artişti? Acelaşi lucru s'a produs şi in 
Renașterea italiană, Dante și Petrarca, părinţii şi inspiratorii li- 
teralurii italiene, au creat, în Beatrice şi Laura, lipuri de frumu- 
sejā primăvăratecă, surprinse, înnainte de desvoltarea ior, de gro- 
zăvia neantului. Viaţa lor atit de scurtă a fost continuu Invăluită 
de o umbră ușoară, de un presimţimint al peirii apropiate. Dar 
moartea „in irumuseţă“* este dulce; nici Laura nici Beatrice nu 
se gindesc la ea. Ai zice că ele ştiu că icoana lor este nemu- 
ritoare şi că vor fi totdeauna tinere și frumoase în visurile ne- 
număraţilor lor adoratori viitori. Această concepție a „Vieţii 
nouă* de Dante şi sonelele lui Petrarca a lost suiletul intregii 
poezii italiene. Dar niciodată un popor n’a unit mai strins poe- 
zia şi arta,— Botticelli a fost un pasionat de Petrarca. 

Elementul plastic al morbidezzei se armonizează cu elemen- 
tul psihologic care-l inspiră. Liniile sint de un ritm uşor, curbele se 
intind, se prelungesc ; maeştrii nu se dau innapoi nici chiar innain- 
tea unghiurilor ascuţite, —dar cu cită măestrie ştiu să le învălue 
ascuţișul ! Formele sint ciare și precise, reliefurile citeodată evi- 
dente, consistenţa este vizibilă şi nu se opreşte decit innaintea 
durității.  Insfirşit, culoarea și lumina au o importanță extremă 
pentru expresia morbidezzei. Culoarea este atenuată şi discretă, 
toată gama de „demi-teintes* şi de degradaţii de tonuri insensi- 
bile. Trebue ca arta coloristului să fie absolut ascunsă, şi ni- 
mic să nu apară din meșteșugul cel mai savant, 

Lumina, totdeauna laterală, nu cade niciodată în raze vio- 
lente, căci ar da umbre prea viguroase, şi atunci figurile ar fi lip- 
site de farmec. Totdeauna invâluită, ca face ca figurile să aibă 
o și mai mare grație, iar umbra pe care o procctează pe figuri le 
scaldă Intro atmosferă de mister. 

Tocmai pentru aceste enorme greutăţi, puțini artiști au pu- 
tut exprima morbidezza, lără să cadă in scarbad, sau prețiozitale 
caraghivasă. Pentru a reuși, trebue o delicateța extremă de gin: 
dire și de exprimare, şi o dragoste pătimașă de arta sa, spre a 
se interesa de o potrivă de cele mai mici amănunte, dela cu- 
tele draperiilor la detaliile miinilor, urechilor, părului, peliţei, pre- 
cum şi celor mai ușoare modelații ale cărnei, 


Arta modernă poate oare la rindul ci sā exprime morbi- 
dezza? La prima vedere s'ar părea că nimic nu s'ar impotrivi, 


„LA MORBIDEZZA" 333 
EMT 


Prerafaeliții englezi, cu Dante Gabriele Rosselti, Gustave Mo- 
reau, Henner, Carrière, amintesc intrucitva prin operele lor o 
stare sufletească Vecină cu morbidezza, Cu toate acestea, e atit 
de departe Şi spiritul şi formula sub care ei se prezintă. Cind 
nu sint direct imitatori, ca Preralaeliţii englezi, opera lor e pă- 
trunsă de tristeță (Carrière), de melancolie (Henner), de eleganța 
prețioasă (Gustave Moreau); în nici unul nu găsim însă concen- 
trate la un loc caracterele morbidezzei, aşa cu am definit-o. Virsta 
de aur a morbidezzei a trecut şi nu se va mai intoarce, cum nu 
sa mai întors nici virsta epopei eroice homeriane. Cel mult, o 
putem imita, dar în artă creația originală, nu imitația, e de o ade- 
Vărată valoare. Am putea reface pe Botticelli ori Luini, cum am 
refăcut statuele de Tanagra; dar avem altceva mai bun de făcut 
decit un preralaelism sterp. Arta are încă mii de cărări nouă, 
necunoscute. Să adorăm trecutul, dar să mergem continuu in- 
nainte călră viitor, 


Francis Lebrun, 


a ii 


Rătăcirea din Stoborâni. 


Dăunăzi, conu Petrache, amârit că Stoborânii mu se mai 
mulţămesc niciodată, oricit s'ar strădui să le-arâle că nu poate 
lasa mai eltine învoelile, s'a hotărit şi a plecat la Soreni, ca să-i 
invoiască la pășunat vitele, în ciuda Stoboränilor, care au să-si 
muşte minile. | A. _ 

S'a întors de-acolo cu nepus In masă, din pricină că So- 
renii, de felul lor răzeși, sau obrăznicit deabinelea cu dinsul 
Cum o da, n'o nimerea, Le arăta cl, conu Petrache, Sorenilor, 
câ Beleagu a Inşesit arenda şi că nu-i dă mina Să păstreze int 
invoelile de anul trecut; Sorenii Insă nu s'au induiaşat ; ba chiar 
ti făceau socoteala că toamna, la plată, trebue să-și vinilă vita 
pentru văratul ci, iar unul, lost sergent în armată, de felul lui 
mucalit, i-a spus că la anul viitor o să pască iarbă... €l, conu 
Petrache, că ci n'au să mai aibă pentruce [ace invoeli, de şi-or 
vinde vitele în toamnă, j 

Tot atunci se 'ntoarce în satul Soreni Sandu Ciubotarul, care 
lusese la Birlad peniru material de ciubotărie, El adusese vesten 
precum că studenţii din Birlad au spart geamurile de la prävä 
liile jidovești, că norodul a luat marfa din prăvălii şi câ chiar 
el, Sandu Ciubotarul, sa înfraptat din dărnicia celor če pră- 
dase ziua mare; că studenții sint cei mai mari oameni din țară, 
că ei pot să facă ce vor, şi nu îndrăznește nimeni săle stea in 
cale; că e destul să se arste undeva un student, să spue, de 
pildă, că norodu! nu trebue să mai sufere, pentruca să se nimi- 
cească orice pedică ar plănui cineva impotriva. Negreşit, este 
aşa 1... Au rămas Jidanii din Birlad cu maria lurată 7—au rămas ; 
le-au lăcut cineva ceva?—nu; au spus studenţii că arendașii ji- 
dani trebue izgoniți ?—au spus; i-au alungat din țara do sus ?-— 
alungat. Ei, ce mai vreai?! Va să zică studenții sint oamenii 
lui Dumnezeu, pentru ușurarea norodului : atunci... ce te uiţi la 
conu Petrache, cum trăncăneşie cl că nu-i dă mina 1. n'äi de- 
cit să-i faci vint pe ici-incolo, şi imașul... gata, berceler... fâră in 
voială! N'ai decit să pomeşti frumos, intr'o bună zi, la Stob- 


râni, să pui stăpinire pe imaş și bună pace! Nu-ţi trebue decit 
un student în frunte și... habar n'ai!—fireşte că, intai şi näh 


è 


di azi ra W. oa i x 

HATACIREA DIN STOBORANI 333 
re L U UN 
dupăce alungi pe arendaș, trebue să faci sânu rămină nici urma 
din ccia ce ar putea indreptăți pe cineva, c'a lost cindva pro- 
prietar l.. şi ce poate mistui asemenea lucruri mai iule şi mai bine 
decit focul? t.. 

— Ascultati, Iraţilor !—spune Sandu Ciubotarul, oprindu-şi 
calul în mijlocul mulţimii oprite in drumul spre primăria Stobo- 
rănilor. Steagul acesta alb, pe care Îl pori, este semnul păcii 
şi al ușurării. Eu sint studentul Sarenilor, care vin după mine, 
Moşia Staborăni este a voastră şi a noastră deacum. N'aveţi 
grijă!... voi clăcaşi, aveți nevoe de påmint de atâtură ; foi, So- 
renii, n'avem unde ținea vite. Să fie ò dreptate şi o trăţie den- 
cum: voi cu arâtura şi cu imaşul şi noi cu pășunatul, deaval- 
ma cu voi. SA mergem la boer și să-i spunem aşa: cucoane, 
iaţi tălpăşița şi te du! apucă-te,,, 

= A Íugit, boerul ! — întrerupe mulțimea ameţită de vorbele 
solului din Soreni, făra sa-l jase să sput toată vorba începută (că 
adică să s'apuce de altă meserie conu Petrache): a plecat și o 
să pomenească şi morților cum a plecat, 

— A plecat, zău?!—lace Sandu Ciubotarul, tngindurat că i 
sc strică bunătate de socoteala... 

— Ura, băeţi! strigă Stanciu, amintindu-și de primirea ge- 
neralului cind vine la manevră, 

-- Uraaaa !— răspunde mulțimea Stoborânilor... 

— Uraaa! — răspunde gloata Sorenilor, care tocmai intră 
acum in satul Sinborâni şi aud strigătul de bucurie pentru stu- 
dentul lor, 

— Sirigă ura, Palicarule! — face Gillan, phiontind pe Gurmale, 

— Vral—strigă Gurmale, stringindu-şi toate puterile, cite 
i-au mai rămas, în dorința de a-şi scăpa viața, 

Strigătul lui Gurmale stirneşte hohotul tuturor. Ciubotarul nu 
ințelege Incă nimic, Dupăce se fae cunoștințele— că adică noii 
veniţi sint creştinii din Soreni, care se uită numai in sus din 
partea imașului, întovărăşiţi de cei din Chițcani.. că adică vin 
două sate de creştini în ajutorul Stoborânilor- Săracu tälmäceste 
rostul lui Durmale în auzul tuturor. 

— laca, oameni buni !—sfirgeşte Säracu, arâtind pe Gur- 
male—aista li omul lui Beteagu. Il ducem la primărie sa ne 
dea hirtie de stapinire. 

Sorenii şi Chiţcanii, treji inca,—ha, Sarenii nemincaţi, pen- 
trucă trebuiau să facă ocolul tocmai prin Chiţeani şi apoi să vie 
impreună la Steborăni — păsesc socoteala Stoboranilor cit se poate 
de chibzuită, i 

— Bine v'ați gindit, fraților !—face studentul Sorenilor—ne- 
greșit, să ne dea hirtie la mină! 

— Tot ţine Dumnezeu cu noi !—gindește Mohor, care au- 
zise de sosirea Sorenilor şi a Chiţeanilor şi venise şi el să vadă 
ce-o să se mai intimple. Dacă Sorenii au şi studeni—s'aude că 
studenţii pun ţara la cale deacum innainte—apoi norocul nostru 
al tuturor! Să le dea Dumnezeu sănătate studenților... Ce oa- 


— e 


3% VIAŢA ROMINEASCA 


meni şi studenții iştia! vezi dumneta?,.. cică pornesc așa prin 
țară, fac ce vor și nu Indrăznește nimeni să le zică nici negri 
fis ochii!... halal de dinşii! halal de noi, c'a lasat Dumnezeu şi 
studenți pe lumea asta t.. 


+ 
- + 


La primărie nici fipenie. Vătăjelul, pe ziua de azi, avea 
Insărcinarea, dată de notar— primarul nu se știe ce s'a făcul—ca 
să pindească de nu cumva se 'ndreapta revoluția inir acolo. 
Cit sa ţinut sfatul în drum, numai bine a avut vreme notarul 
so ia la sănătoasa... şi să se ducă după primar, in casa Lupu- 
lui, unde s'au infundat la băutură. De dimineață incă, deciteori 
sbirniea telefonul, notarul da mereu răspunsul că-i bine In sat şi 
că nui nici un semn de turburare. Şelul de garnizoană îi spune 
notarului că-i bucluc şi că-i bine să spue drept; notarul insă ştie 
bine că mare să fie nimic... are să se bea banii lui Ițic şi-a- 
tlta tot, 

— Cine s'a dus la Ițic 2—gindeşte notarul. 

— Nu se știe !—räspundė tot el. 

— Cine a furat marfa Jidanului ?—Intreabā primarul, clipind 
la notar. 

— Cine a spart capul lui Gurmale ?—intreabă tot el. 

Notarul ridică din umeri, în sema că nu Șlie nimic. Elo 
ține intruna, cind se 'ntreba asupra slirşitului : au să dea gata pe 
Ițic, au să se imhbete zdravân și... au să se culcel.. la ce să mai 
vesteşti prefectura! Să mai baţi capul domnului prefect şi cu 
pățania lui Ițic 1.. a avut el grijă, că nu-i prost Ițic: „să pună 
ici sutarul, şi-atunei altă vorbă 1... poţi să 'ncepi cercetările, ca doar 
nu ești nebun să-i și descoperi pe vinovaţi, și apoi să-ți dea loc... 
Cel mai bun lucru e să te pui, colea, pe 'nlundate, la băutură t...“ 

— Fraţilor !— începe studentul, suindu-se pe prispa innaltă 
a primăriei, cu ochii inflăcărați de cea mai adincă încredințare 
despre ceia ce are să spuc—a venit vremea ca să nu mai fiți 
in suferință L.. Noi, studenţii, vă spunem: luați moșiile bocrești 
în stăpinire și nu aveţi nici o răspundere, Dumnezeu vrea aşa, 
Regele vrea aşa! Sintem trimiși de Rege, ca să vă spunem cu- 
vintul lui. 

— Trăiască Regele !— strigă Mohor, 

— Trăă-ia-scă Ree-ge-le, ii-n pa-ce şi 'n-o-nor...—incepe să 
cinte mai întăi un băetan, apoi alții, care mai țin minte imnul 
regal, decind au eşit din şcoală. 

S'adună toată suflarea din sat și S'adaugă la puzderia de 
lume, care a venit din Soreni şi Chițcani, 

Poruncesc vătăjelului să deschidă ușa primăriei și năvălese 
în ca ciți pot incăpea. Gurmale dă hirtie de stăpinire asupra 
moșiei. In vremea asta incepe zbirniitul telefonului, Vâtăjelul 
aleargă și pune un urechier la ureche, iar la celălalt urechier se 
pune Stanciu. 


RATACIREA DIN STORBORANI 337 

— Allo! allo, Stoborăni! 
— Aici, Stoborânii !— răspunde vătăjelul, 
— Cine-i la apara! 2— întreabă prefectul, 
— Eu sint! 
— Primarul 2 
— Primarul |! 
p Linişte ? 

3 


== Linişte în sat? 

— Linişte !—räspunde vătăjelul, cind vede cuțitul lui Stan- 
ciu ridicat asopra lui, 

-— Bine 1 

— Trăiţi, domnule pretect ! 

Stai, frate !—gindeşte Căciulă, luminat de o insulare mint- 
nață— dacă-i vorba ca deacum scăpăm de nevoi, dece adică n'am 
da cu piciorul în faale nevoile ? t... fireşte că nu trebue lăsat pri- 
lejul t... Aici, în primărie, este contractul meul. nu-i păcat de Dum- 
nezen să plătesc eu, deatita amar de ani, pentru un galbăn luat 
dela Grec, cap la cap, în fiecare an, şi, in loc să scadă, datoria 
s'a ridicat.. de n'o så mă scap, de mi-aşi vinde şi comindul 17. 
mi-am vindut caii, mi-am vindut boii... şi cămaşa de pe mine 
mi-am vindut şi tot n'am scâpat de Grec! 

la 'n ascultați, fraților !—striga odată Căciulă, de jace sa 
dirdie geamurile, arătind cu mina la telefon, ca să fie scutit de 
muliă vorba, 

— Așa-i! aşi! telefonul !--răspund cu toţii, dumerindu-se 
unde bate Căciulă, ? 

Cu bună samă, telefonul iți poate face buclucul, Mohor 
ştie mai bine decit toți cum stă treaba telefonului, Nu-i demult 
—să lot fie doi ani deatunci—cind era Dumitrescu notar, nare 
de lucru? Mohor era de strajă. Se uita cum lot vorbea Dumi- 
trescu, nu știu cu cine—ba cu Galaţii; ba cu Slobozia, ba cu 
Fălciul, ba... cu cine nu ţi-ar trăsni prin cap !...—se tot apropia, 
cu ochii bunghiţi, se minuna şi dădea din cap, în semn că nu-i 
lucru curat la mijloc. 

— la pune şi tu, măi Mohor, urechierul ist slobod la ureche... 
ca să vezi și tu cum s'aude la telelon— face Dumitrescu, în dorința 
lui de a-l pune şi pe dinsul, măcar cit-de-cit, pe tărimul vremei 
telefonului... , 

Cu toată credința lu Mohor că păcâtuește —negreşit, telefo- 
nul e lucru drăcesc—alunecă in păcat și pune, cam tremurind, 
urechierul... N'are insă noroc !... abia il pune și... sare arsa, arun- 
cind iute urechierul, făcindu-şi cruce. 

— Nu ţi-am spus? j i 

— Ce mi-ai spus, bre ?—face Dumitrescu, rizind din toată 
inima, cind 1 vede gifiind şi ingălbenit de spaimă... 

— Ma văzut! 

— Ce spui, bre!? 


n p = +... 


bază VIAȚA ROMINEASCA 
————————————— a $S 


`~  — Pe crucea mea!... asta mi-i crucea — spune Mohor, făcin- 
du-și din nou cruce. 

— Apoi, eu credeam că telefonul ti numai pentru vorbit şi 
pentru purtat vorba, da’ nu şi pentru văzut! ?... 

— Cum te-a văzut, bre ?—intreabă Dumitrescu, ținindu-se 
cu mina de pintece, ca să nu se tăvălească de ris. 

— Apoi, n'ai auzit ?... cum am pus pustia ceia la ureche... 
a şi strigat: „La loc, Mohor!* 

Să i să pună pe inimă, nu altă ceva, lui Dumitrescu, cind 
înțelege năzdrăvânia lui Mohor și cum auzise el t.. Tocmai atunci 
prefectura chema pe primarul din Bujoru. „Allo, Bujor!*, che- 
marea dela prefectură, in clipa în care asculta Mohor, a fost 
auzită „La loc, Mohor!* —şi tălmăcită de dinsul ; „Mars deacolo, 
Mohor!* adică: „nu-i de nasul tâu, Mohor, S'asculţi la telefon !* 

De-atunci a prins el ceva din rostul telefonului, după tä- 
muririle date in urmă de Dumitrescu, şi deaceia işi face cl a- 
cum drum prin mulțimea din primărie, „să reguleze, cum 
ştie el mai bine, telefonul“... ca să nu le vină cumva în gind celor 
de la Galaţi să se uite uite în primăria din Stoborâni,.. tocmai 
acum, cind li-i lumea mai dragă! 

— Aşa !—face Mohor, mulțumit. Scoatem butelcile astea cu 
zama, in care Işi viră dracul coada, din cutia de sub telefon.. 
le punem, frumușşel, alături de cutie Şi... aleluia... Galaţul! 

Intimplarea face ca să nu ceară nimeni Stoborânii la tele- 
lon, toată vremea cit stau in primărie... Altfel, nici un fir al te- 
lefonului n'a fost smintit din locul lui. A scos numai bateriele 
electrice din cutie şi le-au pus alături, fără să se întrerupă cu- 
rentul ; toți însă şi-au luat grija Galaţului ! 

— Buuun !—face Căciulă ușurat, dupăce şi-a luat „grija Ga- 
laţului“.— Acuma, oameni buni, se chiamă cà sintem numai noi 
singuri, In legea noastră. Se chiamă că n'o să mai știe nimeni... 
Şi, pentrucă n'o sā mai Ştie nimeni, ce ziceţi de contractele Gre- 
cului ?... că tot am pornit noi pe-o treabă !... de ce n'am face treaba 
deplină 21. 

— Aşa-i! aşa-i !— striga mulțimea, mulțumită şi încălzită de 
dorința stirnitä.,, 

— Să vie primarul! Unde-i primarul ? să se ducă vătăjelul 
sa-l aducă. din pămim, de unde-o şti l.. ca să rupă el contrac- 
tele, în fața noastra. 

— Auzit-ai, Vasilache ?—intreabă Gitlan pe vătăjel, arătin- 
du-i ghioaza. Acu! să fii cu primarul aici! ciinii Să-ţi ştie de 
ştire! ințelesu-mai ? 

— Acuşi l—râspunde V asilache, plecind îngrozit de teama 
„hirtiilor,“ la care «| se uita, până acum, ca la un lucru de care 
se simțea tăspunzâlor, mai mult decit primarul, pentrucă, vorba 
lui : apa trece, pietrele râmin,,, 

„Dacă-i așa—gindește Usturoiu — apoi, stai, că nu-i numai astal... 
mai sint contracte L., contractele cu rămășițile lui conu Petrache. 
Ce-s eu vinovat că n'a avut deajuns de săcere, de m'a trecut 


RATACIREA DIN STODBORANI 339 
rme N LUL 1 


dator la socoteală ?! Noi sintem de vină cind nu plouă şi nu se 
fac popușoii de prăşit ? apoi dacă n'am avut ce prâși intr'o vară, 
la ce să pună adaus ia anul viitor? Noi Sintem de vină că nu 
dă Dumnezeu ploae la vreme Și nu-i de prășit, ori de săcere? 
apoi să nu rupă contractele cu tămâăşițile ? ! 

— Mai sint, fraţilor !—spune Usturoiu, tare—mai sint şi 
contractele cu rămâșiţiie lui conu Petrache. 

— Aşa-i! aşa-i !—răspund cu toții, Sa rupi şi contractele 
cu rămășiţi.., 

Tiii!—face Tesla, in gindul lui. Da' contractele de bancă | 
adică dece n'am da dracului şi „banca“! 

— Ştiţi una, fraţilor ?— incepe Tesli—, banca |... ce ziceți 
de „bancă“ ? s 

Se uită unul la altul. Banca? apoi... Vine, nu prea vine! 

— Banca?! face Cristeiu, arâtind la casa de fier, aşezata 
în primārie,  Acui îi banca, pricapsitule ? ! 

-— Aşa-i, măi !—şoptesc ei, câtind unul la altul. Banca ti 
a noastră! 

— Cind te-a luat cu datoria de la Grec, ţi-a părut bine, ca- 
licute ? !— urmează Cristeiu, uitindu-se mustrâtor la Teslă. Ai 
uitat ? 

Se face tăcere. Cei cu datorii la bancă ar fi dorit så se 
dea dracului și banca... Prea se râţoesc, după părerea lor, cei cu 
„bani mulți în bancă; şi ci au prea puţine parale puse intrinsa ; 
ba, nici acestea nu le-ar fi avut, dacă n'arfi fost siliţi sa pună 
ca să poată îi imprumutați, li stinghereşte insă gindul că de sar 
strica banca, s'ar strica unirea pentru moşie—lucrul cel mai intai 
pe care au de pus stâpinire. Şi, fâră cei mai cu putere, nu s'ar 
face treabă bună până la capăt. Oricum, cei mai chiaburi is mai 
pricepuți la treburi mari... şi ce lucru mai mare poate să fie pe 
lumea asta, decu să pui stăpinire pe-o moșie de mii de Hei ca 
a Stoborânilor ?!,.. să pui căciula pe-o ureche şi să nu mai ai 
nevoe de pămint nici tu, nici urmaşii tai, in vecii vecilor RE 

— SA lăsăm banca in pace! —incepe unul şi altul. Cind 
ai pâmint, ușor iți plateşti datoriile, cit de mari sa fie ! Ba, trä- 
ind n belșug, pofi pune şi tu cit vreai în bancă. 

— Mai, oameni buni !—tacepe Jugaru, care tăcuse şi chib- 
zuise până atunci infundat. laca ce zic cu: ce-i In mină nu-i 
minciună! noi să luăm moşia şi pe urmă... om vedea ce mai 
avem de făcut. Sa zicem, de-o vorbă, că Siatul n'are amestec 
cu moşiile bnereşti. De asta, aşa-i: dar vezi că altfel! vine cind 
te-apuci să rupi hirtiile Statului} că hirtiile din primărie sint hir- 
tiile Statului, bre! Nu-i bine să intri in duşmânie şi cu dinsul. 
Că Statul poate să vină Intro zi şi să zică: „bine, măi, porc de 
cine... ai luat moşia lui Beteagu şi nu ţi-am zis nimic... treaba 
ta, să te răfueşti cu Beteagu, cum ți place; dar ce-ai avut cu 
hirtiile mele? ia poftim la mine incoace și stai în ocnă, de tae 
sare! *,,, încotro apuci atunci? 

— Aşn-i I—lace Moraru, din Chițcani. Nici o pricopsală, 


340 VIAȚA ROMINEASCA 


dacă rupem contractele. Conu Petrache a fugit, aleluia ! ce-ţi 
trebue contractele lui?! Greaca de la noi a fugit la Birlad,ca, 
după moartea Grecului, ea ține contactele—ce nevoe de hirţoa- 
gele ei?! Apoi nu știți? un contract în primărie şi altul la cel cu 
imprumutatul... ce folos să rupi pe aste din primărie, dacă mai ai 
un rind de contracte la dinşii ?! Au fugit. să le fie de binet.. 
să se ducă patruzeci de ani şi 'nnapoi să nu se mai uite! Mai 
bine să ne căutăm de nevoe şi să mergem In cuibul cel nou din 
pădure ; trebue să stricăm culcușul lui Beteagu, ca să nu mai 
fe pe urmă vorbă precum că, vorba ceia, a rămas In casă cuiul 
lui Pepelea. Dece să nu fie treaba regulată, cind om împărți 
moșia ?! 

— La pădure, fraților !— strigă studentul Sorenilor. Are 
dreptate creștinul ista, care a gräit acum, Să lăsăm hirtiile pri- 
măriei in pace! 

— La pădure, măăă!—răspunde Gheorghe Barda, pe care 
il scurmă la inimă rangul Ciubotarului din Soreni. 


Gheorghe Bardă are un plan strașnic; azi n'o să fie nevoc 
şi nici nu-i vreme să şi-l pue în lucrare, Ce-ar fi adică, dacă el 
Gheorghe Barbă, ar f studentni Stohorănilur?! Ca doar nu-i el 
cum ar crede unul şi altul 1... e cogeamite Romin, innalt ca o pră» 
jină—să n'aibă nevoe de scară pentru mincat cireşile din virful 
cireșuiui—şi cu un git lung şi subțire, parcă-i o coadă de fus, 
Cum vine asta? —il roade pe Barda pindul — dacă Sorenii, răzeși, 
care n'au așa mare nevoe de påmint ca Stoborânii, işi au stu- 
dentul lor—adică omul cu care poți intra şi în loc, lără să ai 
grijă — dece mar avea şi Stoborănii studentul lor, Și anume pe 
dinsul ? Că doar şi el e om de viță: tată-scu, om şi jumătate pe 
vremea lui, știe o lume c'a fost deputat în Divanul de la lași 1. 
Negreșit, el, Gheorghe Bardă, a fost sortit sa fie studentul Stabo- 
rănilor ! el are să tragă moşia la creştini !— Până una-alta, Gheor- 
ghe Bardi işi ascunde gindul lui năsdrăvan—are să-l scoată la 
iveală de mini dimineață — pentrucă vede că vine primarul, adus 
de Vasilache. 

— Cei mài ?!— întreabă primarul Cirţă, clipind din ochi şi 
rizind, ca S'arate că nu-i beat şi că ştie ce face. 

— La pădure, măăă!—striză din nou Barda pe deasupra 
pinzei de capete din faţa primăriei. 

— Să meargă și primarul cu noi !—sirigă studentul So- 
renilor. 

— Så meargă !—räspund Stoborănii, găsind că-i minunat 
lucru ca, la o treabă ca asta, să fie faţă și primarul. 

-= Aşa să fie !—porunceşte Gheorghe Barda, mergind câtră 
primar. Încalecă iute pe calul lui Gurmale! 

Cirţă stă la cumpână. Nu doar că s'ar teme să se ducă 
la pădure— ştie e] că n'o să-i tac capul — dar nu se bizue, pen- 


RATACIREA DIN STOBORANI 3H 


trucă nu știe năravul calului... Ar fi mai bucuros să se 'nloarcă 
innapoi, in casa Lupului, unde hălăduia aşa de cu indeminare: 
vede insă bine că n'are incotro ŞI că-i mai sănătos lucru să te 
dai după pâr, decit să ţi-l lași în mina celui care te ține... Gheor- 
ghe Bardă, cind vede pe Cirţa că se codeşte, 1i umila de briu 
și-l sue călare. 

„_— Innainte, măăă!—strigă Bardă, infiorindu-se de gindul 
lui ascuns... că, de mini dimineaţă, el o să fie student, și vrea 
să "ncerce norodul să vadă de i se supune, ori nu, 

— Inainte, măăă !— răspunde norodul, pornind incet, pe 
drumul spre poarta ţarinii. 

„___ Bardă se simte Intrat noulea cer, Primarul (Cirţa rinjește 
ŞI t se pâre car fi Alexandru Machedon, cind se ducea, în fran- 
tea oștilor, să se ba cu Căpeinii altor lărimuri, Gheorghe 
Mohor mai zăbovise la primărie : tot ti fulgera prin inimă grija 
Galaţului*, şi n'a pornit pănăcind n'a dat alară pe notar, care ve- 
nise și el în urma lui Cirţă, ca să mai vadă ce mai este pe la 
primărie. „Ce-i în mină nu-i minciună“ — asta-i de cind lumea ! 
şi deaceia Mohor nu porneşte pânăcind nu 'ncue ușa primăriei 
și nu ia cheia de la ușă în buzunar. 

— Mai știi? gindeşte el, pornind după norod—dacă-i tràs- 
neşte prin cap notarului să pună la loc buteleile telefonului şi să 
înceapă a zbirnti clopoțelul de la Galaţi! Mai bine aşa !—lace 
el, tof în gind, pipăindu-și buzunarul cu cheia de la uşa primă- 
riei, Punem stăpinire şi pe urmă,,, să poltească, dacă mai poate 
cineva desface lucrul t.. Í 

Şeful de garnizoană, cind vede încuiată primăria, îi spune 
notarului c'ar fi bine să strice uşa; nu de altă, dar poate mai 
vine vre un ordin pentru rezerviști. Notarul prinde a se ingrozi 
şi se începe in el o adevărată luptă. Sa strice uşa ?—dar Mo- 
hor, cind a plecat, i-a şoptit așa: „Ascultă, domnule notar: să ştii 
una şi bună! încuiată să rămină primăria ! că de unde nu... Vezi 
lumea asta din trei sate ? au să-ţi inşire mațile pe garduri, să-ţi 
le scobească ciorile ! nai înțeles ?...* Pe de altă parte, cu toată 
drojdia lui din cap, simte el, aşa ca prinir'o pinză deasă, c'ar 
trebui inștiințată prefectura şi c'ar face bine să strice uşa primăriei 
şi s'o cheme la telefon. Din această luptă a notarului, fără să 
ştie cum, nu esă altceva decit că. se pomenește fugind, de-i 
scăpăra călcăele, nu ştie nici el unde, nici incotro. Și rămîne la 
primărie numai Vasilache, care ia ințelegere cu şeful ca să-l 
vestească acasă, de s'o auzi zbirniitul telefonului şi l-o chema 
cineva pe şeful de garnizoană. „De m'o chema cineva—gin- 
«leşie şeful, mergind spre casă—oiu face tot ce mi s'o porunci ; 
de nu... nu-i treaba mea să m'amestec! La carte serie că eu 
să fiu la ordine; din capul meu, n'am dreptul să dau ordine... 
Eu m'am dus la primar și i-am spus c'ar fi bine să-mi ceară să 
arestez pe alde Gitan ; n'a vrut? treaba lui! el are să dea de 
dracul 1... că de arestam pe cei cițiva nebuni de băutură, cra 
rurmată treaba de la Inceput şi n'ajungea... dracul ştie unde au 


542 VIAȚA ROMIXEASCA 


s'ajungă !.. Pe omul beat nu-l poţi cirmui cu sfatul... a cercat 
invățătorul şi... cit pe ce să-şi păsească mantaua!,, am cercat 
cu, cu binişorul, şi le-am spus că, dacă au de luat moşie, să se 
ducă la moșie ; dar ce au cu acarelele moşiei 2... mi-au spus că'mi 
pun foc 1.. Cum i-ași fi dus eu la răcoare, de-ar fi vrut primarul?! 
iaşi f ţinut să se trezească şi le-aşi fi dat drumul... multe spune 
omul la beţie L.. dupăce s'ar fi trezit, n'ar fi mai vorbit așa AID 

Vasilache, vătăjelul din Stoborâni, ingindurat de ursita „hir- 
tiilor*, s'așază pe pragul uşei de la tinda primăriei, cu urechea 
la pindă Innăuntru, iar cu ochiul petrece cum scapătă, după coti- 
tură, cei din urmă oameni din şirul, fără sfirṣşit, al norodului ce: 
lor trei sale, 


La podul cel mare, dupăce scapâtă coasta movilei lui Co- 
tef, de obosală, ori poate de legânătura calului, nici eu singur 
n'ași putea spune din ce pricină, pe Cirţă, cum merge el, cu capul 
bălălău, il apucă... „râul de mare“, şi-i ispășeşte păcatul căciula 
jui Pardă, care merge alături de Cirţă şi-i poartă grija să nu 
se prăvale de pe cal. „Nu-i nimic '—gindeşte Bardă, scuturin- 
du-și căciula—las' că-i bine!..., are să se răcorească l.. a băut 
Rominul cam mult!...* Barda are dreptate.  Cirţă scapă de ame- 
tala, care l-a prins decum l-au suit câlare, şi 'ncepe şi el să facă 
haz de veselia norodului. Pe Gurmale, cu capul legal şi des- 
călțat, Il pun să cinte „Deşteaptă-te Romine* și-l ghiantesc și-l bo- 
solesc cu ciomegele tot drumul, pănă la pădure. Cind se ivesc 
la moară, dau cu ochii de „sanitar*, care cobora coasta Chiţcă- 
nilor, cu degetele eşite prin ghetele rupte, pe jos, tot bljbiind cu 
piciorul loc mai tare, pe marginea drumului, ca să nu dea prin 
ulodul främintat de care. Cu ochii la picioare şi la loc sănătos, 
unde să calce, sanitarul nu băgase de samă, mai din vreme, că 
dă peste urdia aceasta năprasnică. Se oprește în loc numai cind 
aude, ca de sub pămint, glasul pițigăial şi stins al lui Gurmale, 
Dă se fugă Innapoi, la deal, însă n'are vreme; cițiva Soreni il 
văzuse demult şi-i făcuse ocolul, Decum l-au zăril, au şi hota- 
rit să-l ia cu dinșii. Nu de alta, dar au băgat de samă că sa. 
nitarul are dealace cu doctorul la telefon, ca să-i spue că in sat 
sint gilci, ori altăceva. Şi, pentrucă umblă la telefon —dacă-i dă 
în gind să deschidă fereastra primăriei și să se ducă puşcă la 
telefon ?—are să-l dreagă şi poate să dea peste dinsul prefectura, 
Deaceia, Îl aduc alături de Gurmale, ti dau şi lui de cheltuială, 
că minincă leafa degeaba, și-l pun să cinte tovărășie cu Gurmale. 
Cintă ei, nu-i vorbă: dar pentru cîntatul lor, care zgirie urechea, 
chiar a omului beat, le curg pe după ciafă pumnii lui Bardă şi 
ai lui Gitlan, iar pe obrajii lor... cite două şiruri mari de lacrimi. 
Şi cintă mereu. La podul Chiiului, dau de calul mort, lăsat In 
marginea drumului, de conu Petrache. Asta ti lace să prindă şi! 
mai mult la inimă şi să se incredințeze că, de bună samă, conu 


RATACIREA DIN STOBORANI 343 


Petrache no să se mai întoarcă Innapoi, cit lumea Şi pâmintal. 
incep să sue dealul Pietroasa. Pe coasta dealului, un cal slab 
ciuguleşte cioburi uscate de miriștea din anul trecut. Săracu se 
duce la dinsul, ii aduce de coamă — calului, in balul în care se gā- 
segle, nu-i mai zburda să se Impotrivească—și.| incalecă pe sa- 
mitar, Au băgat şi ei de samă că sanitarul—om să-l sune vin- 
tul jos, de sănătos cei—n'o sa poală ținea mersul până la pă- 
dure, Să stai cu dinsul să se odihnească. nu-i vreme --ziua-i 
Mică şi trebue să faci treaba la care ai pornit, iar nu să stai sa 
păzeşti pe sanitar; să-l laşi singur n'ai facut nimic... dupăce s'o 
odihni, se scoală și se duce la sat și... iar rău! A avut Dum- 
hezeu grijă, de-a scos innainte mitoaga de cal, ca să-l ducă pe 
sanitar, 

Din clopotniţa bisericii, din Stoborăni, dascălul Toader se 
uită după „urtia“ care urcă dealul Pietroasa. Nu pot merge alā- 
turi cu drumul: pămintul destundat Hi suge piciorul până "n 
genunchi in glod, și n'ai spor, Cu toată dorința lor de a merge 
huziș. nu-i chip, $i deacria se nşiră numai pe drum, cite patru 
alături, etți incap. Sub glodul drumului a rămas încă loc băta- 
torit, Şi ai în ce să-ți sprijini piciorul, ca să pășești innainte. As- 
ta-i Şi pricina pentru care dascălul Toader vede că fruntea intră 
în pădure, iar coada n'a pornit încă de la moară. Zăboveşte multă 
vreme dascălul în clopotniţă, până cind incepe și coada sirului 
să urce coasta; în vremea asta, vede o căruță că esă din sat, 
pe poarta ţarinii, în goana cailor, Cala bine și cunoaşte, după 
părul cailor — unul murg și altul sur—că preotul din Stoborăni, 
care nu Sarătase pănă atunci, fuge la Galați. Se vede ca nici 
el nu se bizue pe trecerea care o are in turma lui, „De-ar fi 
trăit reposatul—gindește dascălul Toader, cind scapătă căruța 
preotului după movila lui Coteţ—el ar f stat innaintea norodului 
și le-ar fi spus... așa, aşa, așa... nu se minincă tot ce zboară! 
dar aista., dă omului în obraz cu vorbe grele, că nu-i ajunge cit 
ii plăteşte lao slujbă ceval.. Săracul, părintele Dumitrache ! el 
mavea lăcomia aistuia, și deaceia l-ar [i ascultat vameniii... De-ar 
G trăit el acum!? Dă Romiriul cit poate, că cine n'ar fi bucuros 
să dea mult ? că pentru sulletul lui dāt. innaintea părintelui Ha- 
ralambie însă n'are nimeni crezare, chiar de n'ar avea nici după 
ce bea apă!. şi-acuma fuge!... hăram de viaţa lui !* 

Cum stă dascălul Toader în clopotniță și judecă in gindul 
lui pe părintele Haralambie, bagă samă că de prin pădure, în 
partea ei despre miazănoapte, incep să s'arate oameni, care se 
'ndreaptä, răzleţi, spre sat. Si nu-l prinde mirarea. EL ştia că 
aşa are să se intimple. Mulţi au pornit ci la pădure, din Stoba- 
răni. pentrucă n'aveau ce se face, de teama râilor: dar cei ne- 
băuţi, cind au dat în pădure şi au văzut că-i chip să se furiṣeze 
innapoi, fără sa fie ințeleşi intre dinşii unii cu alţii, sau strecu- 
ral, unul cite unul, şi s'au intors la sat. „Sint destui pentru dus 
ia Peteagu—gindeşte fiecare, ca să-și ascundă teama de răspun- 
dere, de-o îi vre-o răspundere; iar de-o fi să se impartă moșia, 


34 VIATA ROMINEASCA 
Mann aia 


Ca 


nu-i nevoe så se ducă altta norod la Beteagu, că doar nare 
acolo cetate de dărimat, şi, cind o f la impărțală, o să ñm şi 
noi de faţă, ca să fie o dreptate şi o frăţie. Mai bine să stai 
acasă şi să aștepți ce are să se intimple, decit să intri în bucluc, 
de o fi vreodată întrebare. Că, de te duci acolo, nu poţi să nu 
pui mina şi tut... ce-ar zice atunci ceilalți ?... aşa, stai acasă și 
ei nici n'au să ştie că n'ai fost cu dinșii, în starea în care sint 
ei acum!... Nu doară că fapta lor ar fì rea!., nuuu! ferească 
Dumnezeu !.. dar vezi că ru vine bine s'o faci cu martori t. paza 
bună trece primejdia rea ! tot vine mai bine s'ọ facă alții ..* 


+ 
a + 


Cei trej Turci ai conacului nou din pădure, cind văd nâvata 
neaștepiată a unui aşa potop de oameni, uită și de ialaganele şi de 
pistoalele lor de la briu și o sfeclesc de Ja Inceput; iar cind ză- 
resc pe stăpinul lor, pe Gurmale, că vine legat la cap, o şi croese 
la fugă în pădure. Numai Ali, nehiruitul —cum se lăuda el, tot- 
deauna, cătră tovarășii loi—mai zăboveşte o clipă, ca să-şi dea 
samă de nu-i cumva o părere că pe stâpin Il aduc fără voia 
lui și că poate, de n'ar fi aşa, ar fi locul să-și arăte vitejia, Za- 
bava asta a lui o plăteşte greu. Conacul e inconjurat mai iute 
decit poate fugi Ali, şi-i prins la mijloc. De prisos semnul lui 
Gurmale, făcut lui Ali, ca să nu se împotrivească ! și fâră acest 
semn, singur Ali recunoaşte că nu-i loc de vitejie, şi deaceia se 
uită și el—parc'ar fi vorba de altcineva—cum îi iau iataganul 
și pistoalele de la briu. i 

Se 'ncinge sfat că ce să facă Turcului? Unul spune ca să-i 
dea un topor în cap şi... gata! Vorba asta însă nu izbutește, 
pentrucă nici acela care a spus-o nu se bizue să ridice toporul 
şi să dea. Altul începe să-l mustre pe Ali că ce caută in ţara 
noastră și dece n'a stat in țara turcească; Turcul Insă, care nu 
ştie boaba rominește, numai se uită și dă din umeri, intr'aiurea, 
Altul, ca să-şi răzbune mai groaznic, li aminteşte Turcului şi-i 
trinteşte in obraz vorbele aceste ; „Ascultă Turcule ! tata mia spus 
că te-a ucis la Grivița, iar Beleagu te-a adus în țara noastră! 
păgin !* Turcul tace mereu, incemenit. In siirşit, Il iau şi-l dau, 
cu capul în jos, în groapa de gunoiu. Se hotărăşte sa-i pună 
pae deasupra și să-i dea foc. Pun in adevăr pae şi-i acopăr pi- 
cioarele, care rămăsese afară, Sorenii găsesc că-i păcat de ciu- 
botele Turcului şi, până una-alta, dau la o parte pacle, il des- 
calță şi-l acoperă la loc. 

— Un chibrit, măaa! — strigă Teslă, arâtind paele, de 
peste Turc, 

(mă Tesla are chibrituri la dinsul, dar nu vrea să dea el foc 
și nici n'ar vrea s'aprindă altcineva cu chibrituri date de el; ṣo 
coteala asta şi-o fac toţi: ficcare ar Vrea să dea altcineva foc 
Turcului, și nu ştiu nici eu de n'ar sări ci singuri să stingă pacie, 
cind le-ar vedea aprinse! adică zic cu așa, pentrucă Ştiu că mai 


RATACIREA DIN STOBORANI 545 


mult de jumătate din norodul acesta are darul fumatului şi nu 
pleacă nimeni la drum fară chibrituri, ori tără scăpărătoare, 

In vremea asta, Gitlan se bate cu gindul că ce-ar fi de fa- 
cut să afle de nu cumva Gurmale o fi avind vin in pivniţă, şi-ar 
fi păcal de Dumnezeu să dea foc şi să ardă şi polobocul inna- 
inte de a-l judeca după toată regula. Sorenii intră in casă şi 
dau de nevasta lui Gurmale, cu copilul în brațe, Ji iau copilul, 
i-l invălesc in şuba de iarnă a lui Beteagu-—cea mai potri- 
vită Invălitoare, după părerea ior, cu toate car fi potrivită şi 
pentru pus pe umerii unuia dintre dinșii—porneşte unul innainte, 
cu copilul în brațe, iar alții silese pe Gurmaloaca să-și imbrace 
ceva gros şi să se bregătească de drum lung. Ca o maşină, 
nevasta lui Gurmale umblă prin casă, Fără să zică o vorbă si nu 
ştie nici ea ce înțeles poate să aibă „drumul lung“. Tot intir- 
tește in mină o pelincă a copilului şi nu-i tn stare să priceapă 
dece pelinca asta ji fără mineci. O zoresc să se imbrace mai 
iute; ea, desnădâjiuită, le arată pelinca şi le Spune că nu ştie 
şi nu pricepe dece, de rindul acesta, nu se poate Imbraca... 
Caciobăesc prin dulapuri şi-i găsesc o blană ; i-o pun in spate, 
o scot afară de mină, îi pun in brațe copilul, invelit tot în şuba 
lui Beleagu, li arată drumul în pădure şi-i spun numai atita: 
„Du-te 1“. Sis'a dus. h 

Cind vede pe Gurmăloae intrind în pădure, Teslă se duce 
la Gurmale şi-i hotărăşte aşa: „Să te duci după dinsa şi să nu 
te mai intorci innapoi, că-i rău!* Unii cotrobăese prin casă, alții 
prin hambare, iar ciata lui Gitlan plănueşte in pivniță cum să 
scoată alară polobocul cu vin, Cei care văd plecarea lui Gurmale 


— Aici ti de traiu, băeţi!—tace Gitlan, eșind din pivniţă, 
c'un ciaun de vin. loată, băeţi! 

Lui Naăsoiu i se pare că-i treabă cu zâbavă ca să care cu 
cisunul un poloboc cu vin; „când s'aştepţi să-ți vie rindul ! să bee 
din ceaun atita lume! Şi deaceia dau năvala în pivniță şi scot 
polobocul alară. Ca să meargă și mai iute, Gttlan și cu Năsoiu 
pun cei întăi umărul, apoi alții... şi-l scoală cu fundul în sus. Dau 
cu toporul şi-l desiundă, E greu la casă străină, că nu găseşti 
îndată ce-ţi trebue. N'ajung vase pentru cărat vin pe Ja acei ce nu 
'ncap aproape de peloboc, şi deaceia se folosesc de ceaune, de 
căldâri, de cole şi chiar de vasele zmălţuite, găsite pe sub paturi... 

Incep să chiue, ca la nuntă, Ecoul codrilor poartă chiotul 
prin toate colțurile depărtarilor, Descarcă pistoalele lui Ali: So- 
renii, cind aud bubuiturile, işi amintesc ṣi incep să-și descarce 
revolverele. Firile cele mai blajine s'aprind la auzul revolverelor. 
Din nou năvălesc Sorenii In casă şi 'ncarcă în spate tot ce put 
duce cu dinşii ; cui nu-i ajunge lucruri din casă, se răpăd prin 


240 VIAŢA ROMINEASCA 
EI SCRI DE eee moca t BE: DATAENE E. 


hambare și prin şoproane, Măcar să fie vorba de un fier, bun 
pentru răstee, ori pentru potcoave, dar tot îi bine să nu plece cu 
mina goală, — Cind văd că nu mai este nimic de luat, tac fu- 
niile boilor din coşare, căpițelele cailor din graji, scot vitele a- 
fară ṣi dau foc peste tot. Se ridică flăcările in innaltul cerului ; au 
doar grija s'alunge vitele, deprinse în adâpostul lor, să nu dea 
busna în flăcări : „vita munceşte cași omul, și-i păcat să ardă“, 
Privesc cum facările răsbesc la podelele conacului ; Se incredin- 
țează că nu poate scăpa nimic nears; când văd apoi că hamba- 
rele, șoproanele şi coșarele sau mistuit, găsesc că tocmai asta 
vroiau ei şi că-i de prisos să mai zăbovească aci, „Sa isprăvit 
și cu Beteagu !* — gândeşte fiecare —şi pornesc innapoi, în trei cir- 
duri: unii se'ntore spre Stoborâni, alții la Chițcani, iar alţii, in- 
cărcați cu prăzi, apucă la Soreni, dupăce se'nțeleg că mini di- 
mineață să se 'ntoarcă din nou, cu toții, la Stoborâni,... ca să 
"npartă moşia, 


2 
+ a 


La moara lui conu Petrache, ceata Stoharânilor țin sfat 
Nu ştiu cui îi trăsneşte prin cap o nebunie Și'ntreabă aşa intr'o 
doară: „dac'a îi venit armata în urma lor şi-o fi intrat in saț* ar 
Intrebarea asta, hodoronc-tronc, ti cam punc pe gânduri, Mohor 
se pipăe din nou şi se'ncredințează că „cheia primăriei ii tot in 
huzonarul lui, și vra se zică n'a avut ce câuta armata, că na a- 
vut cine să'i dea ie ştire. Cind aud că-i cheia primăriei tot la 
Mohor, prind la inimă, insă iau înțelesul ca să intre în Staborăni 
unul cite unul, prin locuri deosebite, pe furiș. Nu de altă, dar 
tocmai acum bagă ei de samă că nu sint nici jumatate din 
ciți plecase la pădure ; nici Cârța nu-i cu dinșii acum, Va să 
zică ceilalţi se întorsese din drum, innapoi la sat. Va să zica nu-i 
unirea, pe care se bizuiau ci toată ziua, Inoptează de-al binelea : 
noroc de lună—luna ca ziua. Și dacă-i lună ca.ziua, se chiamă 


cine a fost la pâdure* ! Cei care plecase Innainte de la moară, le 
es înnainte și-i vestesc că nu-i nici picior de soldat prin sat şi 


Le vine cu totul inima la loc şi intră cu toții în sat, chiuind şi 
cintind. Vin drept ia primărie. Spun şefului de garnizoană, care 
era înnaintea primăriei, c'au dat gata culcușul cel nou al lui Be- 
teazu și că din partea proprietarului nu mai au nicio grijă de-a- 
cum, Se chiamă că ei sint proprietarii moşiei deacum înnainte. 
De cind lumea, fireşte, proprietarii, cind intră în stăpinirea mo- 
șiei, trebue să bea adălmaș, ca să stăpinească in plin şi cu să- 
nătate ; deaceia, cind văd că primăria îi tot aşa cum au lăsat-o, 
hotărăsc să meargă la Brinza. Gasesc inchis. Ce-i de făcut? că 
negreși! trebue băut aldămașul moşiei. lau toate crișmele pe 
rind... peste tot inchis, Șeful de garnizoana le spune c'ar fi bine 


RATACIREA DIN STOBORANI 5 37 


se ducă pe la casele lor, să se odihnească, după atita muncă, 
Soh ‘Daut destul l.. De-ar şti ei că şeful, din capul lui, sa dus 
pe la toți crâșmarii și le-a spus că are ordin de sus să nchidă 
de 3... 
e a a lor Stirnește satul. S'adună din nou ca să vadă pe 
vitejii care au luat moşia. Gitlan işi amintește că alaltăeri conu, 
Petrache adusese două poloboace cu vin roş și le virise in hrubă, 
Ce-ar fi, dacă ?!... iși Intreabă voinicii lui, ȘI găsesc, cu toţii, că-i 
cel mai sfint lucru din lume să te duci Și să Dei!.... Tot nu-i 
conu Petreche !,, Cine să bea vinul, daca el a lugit!?—negreşit 
alde Gitlan ! Şi pornesc la curte. După dinşii se ia tot satul ; fie. , 
care vrea să vadă ce-au să facă. Se codesc. Se 'ndeamnă unu) 
pe altul şi nu "ndrăznesc, Ei ştiu bine că conu Petrache a fugit, 
dar tot li se pare că, de undeva, din umbra pe care o face, lu- 
mina lunei, de subt un hambar, de pilda, să nu cumva să iasă 
conu Petrche. S'aude un zuruit de geamuri. Cineva a zvirlit cu 
ciomazul într'o fereastră şi a făcut-o pulbere, Zuruitul „acesta, 
noaptea cu lună, cind se pot vedea şi șoarecii fugind, ti Infer- 
bintă numaidecit. Intr'o clipă dărimă gardul, dau năvală în o- 
gradă şi-o ţin intins cătră polohoacele pline, din hrubă. Toate 
căldările și țingirile din bucătăria lui conu Petrache sint puse la 
muncă. Pe canele curge prea incet, față cu arşiţa pe care o au 
alde Gitlan. Scot canelele ; în locul lor, pun morcovi, rămași de 
cu iarnă în hrubă, pănă cind vin innapoi căldările și tingirile de- 
șerte, ca să fie umplute din nou, Praznic obştesc. Incep să ia 
lemei cu cotele şi să care vin acasă. Poloboacele scad, capete e 
se umplu, îndrăzneala sporeşte. Catra slirşitul vinului, Sanie și 
cu Săracu fac semn lui Gitlan şi lui Nasoiu să intre în ieri ui 
conu Petrache. Bardă 1i ințelege Şi Să ia după dinşii. ? Minea 
în casă. Coana Anica, nevasta lui conu Petrache, cind ve ne 
intră lumea In ogradă, lasă lampa aprinsă, esă prin ușa „de din 
dos şi fuge la Neculai Logofătul, unde cârase, de cu ziuă, ce 
putuse lua din grabă, ṣi unde-şi dusese şi copiii. Satul ar că ea 
e la Lozolăt, dar „nu-şi pune niineni mintea cu'n cap de emee ; 
Chiar şi Logofătul ia parte la praznicul de vin roș, proaspăt; e 
bea, chipurile, ca să aibă ce spune coanei Anicăi, cind s'o duce 
e. 
Nr ora ri da Du se uită unul ia altul şi izbucnesc în 
ris, Ei ce? L.. acul. li casa asta ?.... fireşte că-i a lor! şi 
daca-i a lor, apoi... ei is boeri acum! Aşa! dacă ești es 
cine te poate ținea de râu ?!... wai decit, după atita manci s 
te odihnești și tu !... „Uite, cum stau scaunele imprejurul mesei 1* — 
de pg PAIR Gitan, așezindu-se pe un scaun, lingă 
masă, făcindu-şi chip de „con Petrache“, cind chiamă el pe vi- 
chilul Nichita, ca să-i dea porunci pentru dimineaţă, a ai 
Ceilalţi tovarăşi Ințeleg numai decit unde bate Hi sassa 
şeazā şi ei pe scaune, imprejurul mesei şi-și potrivesc și ei fe- 


3i : VIAŢA ROMINEASCA 
n ta, cai i a a N N 


fele, stăpinindu-și risul, după siujba acelui - pe care își inchipue 
că-l inlocuest. 

— Porunciţi !—răspunde Näsoiu, sculindu-se de pe scaun, 
în semn de respect. 

— Vezi, mini dimineață, în zori, să-mi aduci pe Gitan, in 
bice—de n-o veni altfel—şi să-l pui la clacă, la dres săivanele, 
l-am prins boii în grtu, Şi nu mi-a distrus toată gloaba, la care 
l-am pus. 

— Inţeles! 

— Gherasim !— strigă Nâsoiu la rindul lui, câtind la Sä- 
racu, pe care şi-l închipue că-i vătavul Gherasim. 

— Porunciţi, domnule vichil! răspunde Săracu. 

— Tu să pleci din astă sară. Să iei cornul și să dai de 
ştire prin sat, că mini să fie toată lumea la prăşii. Să cauţi pe 
Năsoiu și să-i spui că trebue să-şi prăşască râmâşițile din anii 
trecuţi, c'apoi... biciul lui Nichita îi ştie de ştire. 

— Teles! 

— Destul, nätärāilor !—strigā Bardă, trintind cu hotärtre 
pumnul în masă, ca să vadă cum ar primi ceilalţi purtarea asta 
neașteptată a lui N'am stirșit, ce-aveam de făcut! Veniţi după 
mine ! 

Se uită unul la altul, nedumeriți. 

— Ştiţi voi, cine sint cu ? I—intreabă Bardă, perzindu-și 
răbdarea să mai aștepte până dimineaţa. 

— Ei, astaii!—face Gitlan, sculindu-se şi pregătindu-se 
de lupta. 

— Eu sint student)... să ştiţi voi! 

— Să fie Barda student !— face Năsoiu, sculindu-se şi fä- 
cind semn și celorlalți să se scoale, ca să plece, Mai bine s'a- 
vem studentul nostru |... 

— Să mergem la casa de musafiri a proprietății —parun- 
cește Bardă, ridicind in sus ciomagul de bătut popuşoi, cu care 
umblă in mină de azi dimineaţă. 

~ Că bine zice Barda I—răspunde Stanciu, cătind spre 
ceilalţi... vezi, noi uităm că rămine in piciogre curtea de mu- 
safiri a proprietăţii, 

— Tiii !—iac cu toții, bătindu-se cu palma peste Frunte ca 
S'arăte mirarea că tocmai ei, oameni cu cap, să uite ei de una 
ca va ? 

ardă se uită cu drag şi se mindreşte că după dinsul, 
studentul Stoborânilor, se iau atițea viteji, cu topoare și cu sape, 
gata de lupta... mult mai mulți decit indrăsnise să se ducă 
Până la conacul nou al moşiei din pădure. Cind cere chibrit, 
“se ngrămădesc, care mai de care, cu chibrituri şi cu scăpărători, 
Bata să dea foc fiecare, 

— Arde satul, maaă !—strigă Mohor, cind vede că au de 
gind să dea foc. 

Vorba asta ji potoleşte, Cu bună samă ar arde satul, cum 
sint casele dese și'ngrâmadite imprejurul curții de musafiri! 


2 - RI a a L AE 


RATACIREA DIN STOBORANI 349 
case R Darie vit: a 


Zurnitul unui geam e semnul hotăritor că au altceva mai săna- 
tos de lăcul, Se răpăd cu topoare şi cazmale, sparg uşi, feres- 
tre, lucruri din casă; tae ușori Și cercevele; dărimă acoperişul 
și doboară la pămint, ajutaţi de lumina lunei, tot ce le arată 
studentul Barda. Ce ramine nestricat şi-i ușor de dus iau cu 
ei... că doar şi ei au nevoe de multe lucruri în casa lor, Adică, 
numai Sorenii să ia? Cine o să-i apuce pe Soreni de lucrurile 
luate de la Beleagu din pădure ?—nimeni, Ei, dacă n'o să-i a- 
puce pe Soreni, firește că n'o să-i apuce nici pe dinșii, Gindul 
acesta li imbărbătează şi mai mult. 

Se'ntore din nou la curtea lui conu Petrache. Alde Stan- 
ciu, de rindul acesta, sparg dulapurile și iau tot ce wăsesc. Sä- 
racu îmbracă paltonul lui canu Petrache, care fugise imbrăcat 
cu blana; Gitlan îmbracă redingota și galoşii, se uită în og- 
lindă şi-i arată lui Nasoiu : „Ote, mă! cu nu-s con Petrache ?... 
Nichita ! vin aici, Nichita 1... că-ți culegi măselele de pe jos, porc 
de cine, ce eşti tu!* Unii sparg hambarele ȘI "ncep să care cu 
sacii acasă, în vederea obştească. Asta ti ispitește şi pe acei ce 
n'aveau pânacum gind de furat. Dacă ai o lume, Greşte că 
n'are să ştie cine a luat şi cine n'a luat! Atunci? dece mai lua 
Şi tu 1... că doar şi tu ai nevoe!,, 

Șio țin aşa pănă în asfinfitul lunci, câtră ziuă, cind ii do- 
vedeşte vinul rog, turnat peste cel alb, de la Gurmale,.. și-i ido- 
boară cu totul, 

Spiridon Popescu. 


> CINTUL DAINEI, 


Supt arșiță, în margini de cărare, 
Se'ntind uscate fire de mohor... 
Dar iată-o cumpănă in depărtare 1.. 
Grăbește, insetate călător !... 


E ca un braţ ce 'n aer se ridică, 

Şi oblu cumpânit 1ţi face semn.. 
Tu vezi In gindu-ți ciutura cea mică, 
Fintina cu ghizdeele de lemn... 


E limpede isvorul din fintină, 
Răcoare poale 'n preajmă-i vei afla... 
Şi ascultind cum apele se 'nginā, 
De drumul greu o clipă vei vita t.. 


Dar ai ajuns !.. Si te opreşti indată 7... 
A desperare braţele-ţi ridici ? 

O groapă e lintina cea secată t., 

Și-o năpădiră brusturi şi urzici L., 


De-asupra, cumpăna inșelâtoare 
Albeşte 'n focul soarelui de amiaz t. 
lar ţie, doar săratele isvoare 

De plins iți lasă brazde pe obraz! 


Natalia losii, 


— 7... a T A MA gap cv La dna 


Studiu critic asupra 
industriei petrolului. 


Legea promulgată anul trecut de guvernul rominesc ast- 
pra distribuţiei consumului intern intre diversele rafinării din țară, 
precum și legea promulgată anul acesta asupra concedării tere- 
nurilor statului, sint departe de a fi dat o soluţie definitivă şi ho- 
tăritoare chestiunii complicate a petrolului în țara romineasca, 
Aceste legi—cea dintăiu mai cu samă-—nu pol fi privite decit 
ca nişte măsuri provizorii, corespunzătoare unor Stări excepţin. 
nale şi trecătoare in evoluția industriei petrolului, 

Starea critică a micilor rafinori, scoși un moment din at- 
mosfera de seră, in care se deprinseseră a trăi sub regimul car- 
telului, prin concurența serioasă a Americanilor, fusese imbol- 
dul pentru prima lege: iar pentru cea de a doua, slaenațiunea 
producțiunii din ultimii doui ani, stagnaţiune, care, deşi nu pu- 
tea fi alarmantă pentru cei ce cunoșteau de aproape mersul hy- 
crurilor, a putut totuşi să influențeze în râu cereurile financiare 
interesate, 

Aceste legi nu-şi pol moliva oportunitatea lor, decit, cel 
mult, atit, cit vor dura fenomenele, mai mult sau mai puţin eri- 
tice, care le-au dat naştere; ele nu par insă aft menite sa cris» 
talizeze forma definitivă şi minluitoare pentru industria petrolu- 
lui rominesc, 

Această mare chestiune, privită ca o sursă de avuție nafi- 
onală pentru țară şi ca o pirghie importantă pentru desvoltarea 
economică a poporului romin, râmine in picioare, şi va fi- meri. 
tul celor de miine de a o rezolvi în toată întregimea ei. 

Diversitatea elementelor interesate in această industrie, ne- 
siguranța și nestabilitatea condițiunilor naturale şi econotnice 
speciale acestei activităţi, nerezolvirea chestiunii de proprietate a 
terenurilor petrolifere, precum și lipsa unui criteriu de acţiune şi 
iniluenţă din partea statului, — fac din această chestiune a petro- 
lului una din cele mai complexe și mai dificile chestiuni privi- 
toare la viaja economică a färii noastre. 

În general vorbind, publicul din ţară cunoaște prea puţin 
chestiunea petrolului, şi aceasta datorită faptului că nui sa 


- 


252 VIATA ROMINEASCA 
DOE Dre NAR 


prezentat niciodată o expunere complectă asupra êi, Nu din ar- 
ticole disparate şi neconsequente, răspindile in presa zilnică, şi 
nici din îrtnturi de discuţiuni prinse ici şi colo, îşi poate cineva 
forma o opinie exactă asupra acestei complicate chestiuni, 

Ne propunem în acest studiu să Incercăm a imbrăţişa in- 
irun mod succinet, dar cit se poate de complect, Intreaga ches- 
tiune a petrolului, incepind pin a analiza diferitele ianze prin 
care a trecut industria petrolului, cu toate crizele şi vicisitudi- 
nele unei activităţi allâtoare intro țară nepregătită incă pentru 
industria mare, inzistind şi câutind a urmări efectele și influența 
ce a decurs din fiecare din aceste faze atil pentru progresul e- 
cunomie al țării, cit şi pentru industria petrolului în sine, şi sfir- 
şind, apoi, prin o vedere generală şi critică a stării actuale a a- 
cestei industrii, precum și a perspectivei pe care o poale prezenta 
In viitor această activitate, in care ne-am pus alltea speranțe. 

Vom deosebi, dela inceput, două epoci in desvoliarea in- 
dustriei petrolului rominese : prima epocă este acea a micii exe 
Pioatări, tără capital şi cu mifloace rudimentare de lucru, iar 
a doua epocă este acea în care se întemeiază marea exploatare, 
desvoltata sub un regim capitalist şi cu mijloace mecanice şi 
sistematice de lucru, 


L Epoca micii exploatări. 


Cunoscut în existența lui de aproape 300 de ani, petrolul 
rominesc se exploata până pe la siirşitul secoiului trecut în mod 
exclusiv cu ajutorul puțurilor de mină, În aşezarea şi executa- 
rea cărora populațiunea ţărănească din regiunile petrolifere arata 
o deosebită dibăcie. 

Exploatarea care se făcea înnainte de jumătatea secolului 
trecut şi care consta din gropi şi puțuri, care rareori treceau peste 
patruzeci de metri adincime și la care nu se Intilsiau deci! aflori- 
mentele zăcămintelor, adică o păcură viscoasă, care servea ca ma- 
terial de uns şi pentru scopuri medicinale, —nu merită decit o 
atenţiune din punct de vedere istoric, neavind nici o importanță 
ca activitate industrială, dat fiind utilizarea aşa de limitata pe 
atunci a acestui produs, care era menit să ajungă, peste o jumaă- 
late de veac, un articol de utilitate generală și să pătrundă in 
colţurile cele mai depărtate ale lumii, ca cel mai puțin  costisi- 
lor isvor de lumină și căldură, 

Deabia in anii 1856—1857, descoperindu-se uleiul lampant 
prin destilarea păcurii— descoperire introdusă in țară la noi de 
câtră niște Evrei din Galiţia, unde destilarea păcurei fusese in- 
cercată pentru prima oară in 1854—s'a inceput, în mod mai te- 
meinic, o activitate In această ramură industrială, care poate să 
ne preocupe din punct de vedere economic. 

Vom împărți in 2 faze această epocă a micei exploatări, 
în care rolul principal il joacă elementul indigen, avind ca mij- 
loc esențial de exploatare puţurile de mină. 


PT Era ISI =3 ETAPE ErZ == —v 


t£: 


"1n -` 


STUMU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI 353 
e —————— 


a) In prima fază vom cuprinde acea activitate paşnică, 
in care un număr insemnat din familiile țârăneşti, afătoare in 
regiunile petrolifere, işi găsise ocupaţiunea şi existența, pe de o 
parte, în săpatul puţurilor de petrol, iar pe de alta, în noua me- 
serie de cărăuși, care se creia in mod necesar pentru desfacerea 
In țară şi chiar pentru un mic export al păcurii și al uleiului lam- 
pant, destilat in citeva fabrici, rudimentar instalate in centrele 
petrolifere, ca Bacău și Prahova, de câtră Evrei, care, dealt- 
fel, au păstrat totdeauna o prelerință pentru acest gen de acti- 
vitate, care le permitea, după cum vom vedea mai tirziu, să 
exercite o speculă foarte greu de controlat tn Intreaga activitate 
a petrolului, dindu-le, astfel, posibilitatea de a realiza beneficii 
In afară de munca lor. 

In această primă fază a exploatării exclusiv țărâneşti, fn- 
cepâtoare, cum am văzut, cu descoperirea uleiului lampant şi cu 
instalarea primelor fabrici de destilare (1857— 18539), puţurile de 
extracțiune se înmulţesc cu o repezeciune uimitoare, deoarece 
activitatea era stimulată In acest timp şi de prețurile bune care 
se puteau realiza pe atunci, căci în lâ6i, pe timpul războiului 
american, prețul petrolului era de 150 lei pe suta de chilogrume, 
Astlel, că in cijiva ani, prin 1866, puţurile de exploatare sporese 
la un număr de 600, din care circa 275 In Moldova şi restul de 
405 in Muntenia. Adincimea acestor puțuri era în medie de 60 
pănă la 80 metri—și rareori trecea de 100 metri, iar productiu- 
nea extrasă din aceste puțuri atingea cifra de 6000 tone. 

Desigur că In această fază de exploatare a petrolului nu pu- 
team avea decit o importanță locală, și nu putea fi vorba nici de 
vre-o organizație comercială şi nici de concurenţă. Prin forța im- 
prejurărilor, dată fiind Imbucătăţirea proprietății rurale şi adesea 
moștenirea în diviziune a unui singur puț de cătră mai mulţi 
succesori, exploatarea era impărțită intr'o suma de intreprinderi 
mici, izolate, fără capital şi îără relațiuni comerciale, Pieţele de 
desfacere erau foarte restrinse şi alimentale in mod discontinuu 
și primitiv vara cu carele, şi iarna cu sâniile, iar în timpu! cind 
drumurile— căci șosele nici nu existau prin aceste regiuni mun- 
toase — deveneau impracticabile din cauza ploilor, orice transport 
se intrerupta. ; 

ȘI, cu toate aceste greutăți de transport, se incepuse totuşi 
de cäträ taranii din regiunile invecinate cu Transilvania și Bo- 
covina un export de petrol spre aceste ținuturi strâine, ba chiar 
şi in Rusia, De o plasare serioasă insă a petrolului rominese pe 
pieţele mondiale,—nici nu putea fi vorba pe acea vreme, 

Bine ințeles că, în aceste condițiuni grele, şi prețurile erau 
mari, urcindu-se dela 5 la 8 franci vadra de 15 litri, ceia ce făcea 
să se ciștige parale bune pe acea vreme şi să îndemne, din ce 
in ce mai mult, pe țărani la această ocupaţiune. 

Atta timp însă cit producțiunea nu era aşa de mare, incit 
să acopere cerințele care creşteau la Inceput Intr'o măsură supe- 
rioară pruducţiunii, deoarece piața de deslacere era de abia In 


aud 


354 VIAȚA ROMINEASCA 
i e IAA RORISRARCA 


lormaţiune pentru petrol : atita timp cit micile intreprinderi erau 
izolate, iar prețurile destul de mari, pentruca fiecare să-și scoată 
profitul său,—nici un conflict de interese nu se putea ivi, și con- 
cutența cra necunoscută in această fază liniştită, care a durat 
până pe la anul 1870, 

Efectele, care au decurs din această fază, deşi fără'o mare im- 
portanță economică pentru ţară, stni totuşi foarte insemnate şi de- 
cizive chiar pentru viitorul industriei petrolului, 

In primul loc, este de observat că regiunele petrolifere puse 
in valoare prin lucrările de extracțiune ale ţăranilor, şi anume: 
Bacău (Moineşti, Solonţ, Lucăcești, Comănești, Teţeani, Cimpeni, 
Cașin etc.), Prahova (Păcureţi, Malița, Băicoiu, Țintea, Dragă- 
neasa, eic.), Dimboviţa (Colibaşi, Valea Lungă ete), Buzău (Sa- 
rata, Berca, Beci etc.) —stnţ aproape aceleași, pe care astăzi s'au 
întemeiat marile exploatări ; iar in al 2-lea loc, producțiunea con. 
tinuu crescindă dela citeva sute de tone în 1857 la 12,000 tone 
in 1870, empe inițiativei, dibăciei şi activităţii exclusiv țărănești, 
a avut de efect crearea timpurie a unei piețe locale de consu. 
maţie, care, în tot timpul acestei faze, a lost superioară produc- 
țiunii, precum şi a unui mic export de petrol brut cătră țările 
vecine, ceia ce a avut darul să facă repede cunoscuta străinătaţii 
bogăţia pe care o ascunde subsolul țării noastre, 

b) A doua fază reprezintă lupta care se dă între aceşti mici 
exploatatori, pe care i-am văzul ridicindu-se în prima fază, făra cāpi- 
tal și cu mijloace rudimentare de lucru, şi între capitalişti, care nu 
intirzie a se ivi in această nouă ramură de industrie, câutind a 
organiza exploatări în mare și a introduce mijloace mecanice de 
exploatare. 

Este lupta fatala și inegală, care a avut loc in mai toate 
industriile existente, incă dela inceputul veacului trecut, cind re- 
gimul capitalist inlocuește pretutindeni pe acel al corporațiilor. 
Maşinismul şi capitalul înlătură lucrul de mină şi sdrobeşte mica 
industrie, 

E greu de stabilit data preciză, cind industria petrolului 
trece sub regimul capitalist, deoarece această trecere s'a făcut 
cu multă sfiiciune şi nesiguranță. Şi este, pănă la un punct pare- 


tență a micei exploatări țărănești, cind ne gindim că industriile 
miniere au lost in toate țările industriile de preferință ale regimu. 
lui capitalist, 

Se incercase, incă din anul 1862, de firma engleză s Vala- 
chian Petroleum Co,* cu un capital de 8 milioane franci exploa- 
tarea, prin tuneluri și sondagii, a întinselor terenuri achiziționate 
in Țintea, Moreni și Beci ; dar incercările mau dat rezultate și 
s'a părăsit orice lucrări, după mari cheltueli. 

In 1867, se pun bazele unei societăţi romineşti „Compania 
anonimă romină pentru exploatarea şi comerțul de petrol“ cu 
un capital pur rominesc de 100000 galbeni, dar nu se cunoaşte 
nimic din lucrările acestei interesante societăţi. 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI zis 
Nnr aa E L. 


Deabia din anul 1870 încep a se introduce in mod mai 
sistematic forțe capitaliste străine, de oarecare insemnătate, 

Aşa, intre anii 1870 și 1889, vedem o serie de capitaluri 
străine, in special engleze, căulind o Iructiicare in industria pé- 
trolului din Rominia, dar nici unul din aceste capitaluri străine 
nu reușește a intemeea vr'o exploatare serioasă, şi ele par a fi 
servit mai mult la depreciarea industriei petrolului nostru, decit 
la dezvoltarea şi consolidarea ei. Astfel Capiain Thoyes e! Co. 
in Buştenari, Suchard et Co., la Colibaș, Hildebrand, la Matiţa şi 
Poseşti, Pilstiker et Co., la Glodeni ctc.,—toate aceste Intreprinderi 
capitaliste străine au sfirgit prin a lichida și a părăsi lucrările 
cu perderi, i 

Aceste nereușite, pe lingă greutăţile unei tehnice primitive 
de sondaj. pe lingă lipsa unui personal experimental, mai aveau 
apoi la baza lor şi neiertate greşeli de constituire şi adminis- 
trație, deoarece se căuta a se realiza beneficii extraordinare, 
prin pure operațiuni de speculațiuni financiare asupra terenurilor 
petrolifere, sau asupra unor slabe inceputuri de iucrări, care nu 
erau macar conduse inir'un mod competent şi care nu erau fà- 
cute decit spre a servi de pretext la acele speculațiuni. | 

Mai mult succes par a fi avut citeva Intreprinderi intemeiate 
din inițiativa romineasca, precum: Gr, Monteoru, cu numeroasele 
sale puțuri dela Sarata (jud. Buzău), G. Gr. Cantacuzino, pe a 
cărui proprietate se face, In 1883, o incercare serioasă de exploa- 
tare sistematică, cu rezultate favorabile, mai cu sama Sonda 
Sospiro (Drăgăneasa), care, prin bogatele sale erupțiuni, mar- 
chează un punct insemnat in desvoltarea industriei mari s. dease- 
menca, Prinţul Ştirbei la Voila, şi Negroponte la Grozeşti, au ES 
cut incercări serioase de sondaj prin anii 1883 — 1885 ; iar prin 
anul 1889 moștenitorii D. V. Hernia intilnesc, prinlr'un sondaj 
la Câmpina, bogate straturi eruptive, Na 

Totuși, nici aceste intreprinderi rominuști nau avut succe- 
sele obişnuite marilor exploatări in celelalte industrii, fie din 
lipsa de curaj sau capital, fie din lipsa de experiență, dar, maj 
cu samă, din pricina lovirii de dificultăți tehnice privitoare la 
sondaj, care era departe de siarea perfecționată de azi, precum și 
de necunoașterea conidiţiunilor tehnice äle terenurilor petrolilere 

n țară. i 

A Pa rezumat, putem calcula că, dela 1870 și pănă la 1989, 
s'au Introdus In scopul exploatării petrolifere din ţară vro 20 
milioane. Lucrările elective însă, în această perioadă de timp, 
se reduc la vr'o 60 de sonde (din care numai vro 12 au lost 
productive), care, cu toate accesoriile lor ca: conducte, instala- 
țiuni de depozite, materiale etc., nu pot reprezenta în nici un caz 
un capital mai mare ca 5 milioane. Vedem, deci, că deabia un sfert 
din capitalurile investite s'au Intrebuinţat in lucrări propriu zise, 
iar restul s'a perdut în combinațiuni şi speculații financiare. 

Cu astiei de reprezentanți ai regimului capitalist, bine in- 
eles că nu se putea sdrobi mica exploatare, Incepută şi conti- 


350 VIAŢA ROMINEASCA 
e ie AN i 


nuată în mod aşa de sănătos de cătră țăranii romini, De aceia 
vedem că, în tot intervalul dela 1870 pănă la 1889, mica ex- 
ploatare cu puțurile de mină a mers In necontenită prosperare, 
lără a se resimţi vr'o influență, decit doar prin anii 1884—1885, 
prin marea producțiune a sondelor dela Drăgâneasa, din partea 
incercărilor neputincioase ale diferitelor intreprinderi capitaliste, 

Și cine ştie dacă astăzi am fi putut ajunge la desvoltarea 
actuală a industriei petrolifere, de n'ar fi fost in această perioadă 
critică, plină de deziluzii și nesuccese, puțurile țărănești, cu pro- 
ducția lor constantă, care să menţină reputaţia bogăției solului 
rominesc şi să incurajeze pe capitaliști la noi încercări, 

Intr'adevâr, din cele 60 de sonde, care s'au plasat în acest 
interval, 1870—1889, am văzut că numai vro 12 sonde au fost 
productive. Şi alară de sonda dela Sospiro, care singură a dat 
n producție de vr'o 29,000 tone, celelalte sonde, la un loc, nu 
reprezintă o producţie mai mare ca 50,000 tone; deci, un total 
70,000 tone. Producţia totală insă in această perioadă a fost 
cam de 400,000 tone; deci, producţia intreprinderilor capitaliste 
reprezintă deabia '/s din acea a micei exploatări, 

Am insistat asupra acestui punct, spre a restabili un adevăr 
istoric, și anume: că desvoltarea industriei petrolifere rominești 
nu se datorește, cum cetim adeseori, acelor încercâri fåcute dela 
1870 încoace de citeva capitaluri străine, ci țăranilor proprietari 
de terenuri petrolifere, care făra capital și cu propria lor muncă 
au pus In evidență bogăţia țarii şi au menținut reputația acestei 
bogății, cu toate vicisitudinele care au survenit în epoca dela 
1570— 1889. 

Dar, dacă mica exploatare a țăranilor nu a avut de suferit 
în această epocă vre-o influenţă directă din pricina incercărilor 
de introducere a regimului capitalist, ea are insă de suferit un 
mare neajuns, în mod indirect, din pricina speculațiilor care au 
precedat toldeauna intronarea regimului capitalist în diferite in- 
dustrii, 

Şi aceste speculaţiuni au prins în industria petrolului mai 
bine decit in oricare alta, deoarece petrolului, prin însuşi natura lui, 
îi este implicat un caracter speculativ. In adevăr, un norocos cu 
citeva mii de lei Intiineşte un isvor nesecat de petrol şi se im- 
bogățește, vinzind petrolul sâu cu un preț ridicol de 100 lei va. 
gonul, iar un altul, care a intilnit 9 sursă slabă, vinzind petrolul 
cu 400 lei vagonul, deabia Şi-ar scoate cheltueleie, —şi un al tre- 
ilea perde totul, neintilnind de loc petrol. Dacă, pe lingă aceste 
condițiuni aleatorii, create prin natura lucrurilor, mai adăugăm şi 
altele artiliciale, pricinuite de reaua credinţă a citorva interesaţi, 
vedem atunci ce soartă critică se creiază bieților exploatatori. 

In 1870, producția țării atingea cifra de 12,000 tone, iar în 
1875 depășea pe acea de 15,000 tone, — cantitate, care Incepea să 
prezinte dificultăți de destacere în țară, din pricina lipsei cailor 
de transport si a instalațiunelor de depozit, precum și a obiș- 


nuinții unei bune pasţi din piața țării de a se alimenta cu pe~ 


i 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI 557 


trol rusesc sau american, deoarece, dela 1870, petrolul ameri- 
can incepuse deja a invada piețele europene, cu un preț scăzut 
de 30 lei suta de kgr. (12 dolari pe centner), 

Aceste ditficultați indeamna pe speculatorii, care stăteau la 
pindă în dosul citorva bânci din țară sau străinătate, de a intra 
in joc și a incerca chiar o acaparare a producţiunii, unindu-se, 
in acest scop, de cele mai de multe ori, cu rafinorii indigeni, care 
In majoritate erau Evrei şi a câror număr sporise prin anul 1870 
la peste 25, avind mină liberă în industria întreagă a petrolului, 
grație tarifelor extrem de protectoare, care îi apărau contra concu- 
renței străine, acolo unde ei îşi intindeau cimpul de lucru, Rafi- 
norul era astfel, stâpinul pieței romine și el fixa, după voe, atit 
prețul petrolului brut, cit şi a celui rafinat, 

In astfel de împrejurări se incepe acel joc deşanțat al pre- 
țurilor, pricinuit nu de condițiile normale ale pieţei, care era Incă 
departe de a fi saturată, ci, in mod artificial, de speculaţiile ra- 
finorilor. uzi A 

Pe măsură ce producţiunea se mărea şi ajungea să satis- 

lacă trebuinţele imediate ale peţei, situația se inrăutâțea, din ce 
in ce, pentru producătorii de peirol brut, care crau nevoiţi să 
scadă preţurile până la limita pe care o vocau rafinorii, pentru a 
putea desface maria lor,—limită, care adesea se scobora sub chiar 
costul acestei mării. Bine ințeles că in aceste condițiuni, mulți 
prelereau a restringe şi chiar a intrerupe cu totul lucrările, decit 
a lucra în pagubă. Natural, producţiunea devenea, din ce în ce, 
mai puțin abundentă, şi atunci rafinorii erau forţaţi a mări 
prețurile brutului, majorind deasemenea pe al lampantului. Această 
ridicare a preţurilor avea pe de o parte, şi în mod natural, ca 
consecință imediată incurajarea şi inmulțirea exploatatorilor de pe- 
trol brut, iar pe de alta, restringerea pieței. Producțiunea creştea 
din nou iar consumaţiunea scâdea și iarăși urma o perioadă de 
supra-abondență de petrol brut. Exploatatorii, ne-avind depozite 
şi rezervoare, erau forțați a vinde cu orice preţ. Rafinorii se fo- 
loseau de această situație şi scoborau din nou prețurile petrolu- 
lui brut, realizind, astfel, beneficii mari, Aceasta a fost era de aur 
pentru acei care vocau a specula, nesupărați de nimeni, in indu- 
i rominesc. r 
e is aici epocă, pe la anul 1887, atras de perspectiva se- 
ducătoare de a acapara piața romină, se stabileşte in Rominia 
grupul financiar Offenheim et Co. Dată fiind nestabilitatea pieţei, 
nu a fost greu pentru numita firmă de a o acapara, asigurindu-și, 
prin contracte, aproape intreaga producție a țării și luind anga- 
jamentul de a cumpăra producţia viitoare, oricare ar fi ea. Acest 
angajament stimulează lucrările existente ale exploalatorilor de 
petrol brut şi atrage, pentru prima oară, in mod serios, capita- 
lurile străine spre țara rominească, astlel că, în curind, produc- 
ţia sporind, ca intrece trebuințele țării, iar resursele financiare ale 
firmei Offenheim et Co. nu mai ajung spre a face faţă situaţiei, 
pe care ea singură i-o crease. 


4 VIAȚA ROMINEASCA 
E pn di a RONIRE SUA: 


Pe ruinele firmei Offenheim et Co. se creiază în 1889 „So. 
cietatea romînă pentru industria şi comerciul petrolului,“ socie- 
tate care există și azi şi ale cârei interese se conlundă aproape 
cu acele ale societății „Sfeaua Romină*, 

Această noua societate, fondată cu un capital de 4 milioane 
lei, urmăreşte în fond aceiaşi aclivitate caşi firma Offenheim 
et Co., dar cu un scop mai puțin speculativ, ea însăşi fiind 
şi o societate producătoare de Felrol, căci avea exploatări la 
Glodeni, Cimpina, Sarata şi Solonţ. Intenţiunele societății erau 
de a reglementa preţurile și producţia petrolului din țară, adu- 
cind o stabilitate a pieţei, prin cumpărarea cu contracte a celei 
mai mari părți din producțiunea ţării și prin prelucrarea acestei 
producțiuni in fabrici sistematice şi suficiente, pe care le insta- 
lează in diferite centre, ca Bucureşti, Cimpina, Montearu şi Moi- 
nești. Pentru a înlătura supra-producțiile locale de petrol brut, 
această societate Inființază depozite și conducte, precum sint con: 
ductele Glodeni-Doiceşii şi Buştenari-Doltana. Este prima socie- 
tate, care dindu-şi sama de perspectiva restrinsă ce o poate oferi 
desvoltării industriei petrolului consumația internă, care se rezuma 
pe acele vremuri numai In lampant, se gindeşte in mod serios 
la organizarea unui export, care nu putea fi inceput decit prin 
oferirea pe piețele străine a unei mării bune și uniforme, spre a 
putea rivaliza cu cea străină şi, deci, pentru acest scop, introdu 
cind în rafinăriile sale cele mai moderne sisteme de lucru, 

Intr'un cuvint, din toată activitatea ei se vede un incepuţ 
de expioatare raţională. 

Păcat numai că, după 5 ani de activitate, această societate, 
In urma lipsei de capital şi a neințălegerilor iscate in sinul ei 
nu și-a mai putut ține situația ci de conducătoare a industriei 
petrolului In Rominia și fu nevoită, în anul 1895, să treacă asupra 
societăţii „Steaua Romina” exploatarea ei industrială și comercială. 

Bunele intenţiuni pe care le-a avut această societate, şi în 
parte, aplicarea lor in sensul reglementării preţurilor şi a pro 
ducțiunei ; siguranța pe care o oferea pentru viitor producătorilor; 
prin angajamentele și contractele pe care le incheia cu ei; suc- 
cesele obținute în propria ei exploatare cu sonde (realizind o pro- 
ducţie de peste 70,000 tone, numai de pe terenurile ei) ; stimula- 
rea şi creșterea bruscă a producției totale dela 30,000 tone, cit 
erau în anul 1888, înnainte de fondarea ei, la aproape dublu (54000 
tone) în 1890 adica un an după fondarea ei,—toate acestea au 
produs un curent favorabil industriei romine. 

Capitalurile străine, care in urma nesucceselor din perioada 
1870— 1889, stăteau in rezervă, incep să se intereseze in mod 
serios şi activ de această ramură a industriei rominești, incura- 
jate fiind la aceasta şi de faptul imbunătățirii mijloacelor de 
transport prin calea ferată. Deci, cu anul 1899, putem marca cu 
siguranță consolidarea marei exploatări în industria de petrol 
rominească, 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI 359 


Din acest an, încep şi zilele grele pentru mica exploatare 
țârânească. 

Regimul capitalist s'a implintat, iar mica exploatare o pu- 
tem considera ca învinsă. Micii producători, văzirulu-și amenin- 
tata rentabilitatea muncii lor prin concurența lucrului mecanic, 
incep a vinde proprietățile lor, cu tot cu puțuri, capitaliştilor, şi 
astfel dispare, după o existență de peste 30 de ani, acea simpa- 
tică breaslă de industriaşi țărani, care daca n'ar fi fost lăsaţi la 
voia Intimplării şi a speculatorilor, şi dacă statul sar fi îngrijit 
mai mult de soarta lor, tăcindu-le posibil, incetul cu incetul, o 
inlocuire a mijloacelor rudimentare de exploatare prin altele sis- 
tematice şi intervenind la timp pentru organizarea comercială a 
unui export comun, facilitind astfel, prin, imboldul cooperaţiunii 
și prin ajutorul unui credit de stat trecerea la marea industrie, 
care era impusă prin forja imprejurărilor Ia industria de petrol, 
iară a-şi perde cu aceasta caracterul ei național, — in aceste con- 
dițiuni, zic, cine știe ce perspective frumoase nu s'ar fi putut 
deschide pentru industria de petrol cu adevărat romineasca... 

In rezumat, caracterul şi efectele care reies din aceustă fază 
sint următoarele ; | | 

In primul loc, menţinerea caracterului național al industriei, 
cu toate incercările repelale în mod sistematic In tot timpul aces- 
tej faze de câtră capilalurile străine, de a se plasa în această 
industrie, încercări care au rămas mai totdeauna iniructuoase, din 
cauza nepregătirii lor şi a spiritului pur speculativ care le pre- 
domina. : i 

In al doilea loc, este de remarcat cà producția petrolului, 
care s'a extras in această perioadă şi care este datorită, cum am 
văzut, aproape intreagă, micei exploatări țărănești, incepind cu 
cu 12,000 tone în 1870 şi ajungind la 30,000 tone în 1888, deşi 
manifestă o creștere înceată, a avut însă marele $ rol de a evita 
o stagnaţie complectă a industriei şi de a incuraja pe capitaliști 
la noi incercări. ; 3 

Pentru consumatorii ţării—câci intreaga producțiune se 
bazează, în această perioadă, aproape numai pe consumaţia in- 
ternă—această fază nu este de loc favorabilă. | i 

Intr'adevăr, pe de o parte, speculaţiile rafinorilor insufici- 
enți producțiunii și taxele vamale extrem de protectoare, men- 
țineau prețurile lampantului destul de ridicate ; pe de altă parte, 
Nuctuația producției ca consecinţă a nestabilităţii preţurilor, lipsa 
unei organizațiuni de vinzare, agravată cu lipsa de câi suficiente 
de transport, precum şi calitatea inferioară și variată a lampan- 
tului,— toate acestea făceau nesigură şi foarte inceată Introducerea, 
pe o scară mai mare, a petrolului lampant In consumația internă, 

Vom studia în numărul viitor continuarea desvoltării in- 
dustriei petrolifere în epoca marei exploatări, 


Const. Hoisescu 
loginer de Mine. 


1909, 


ECCE HOMO. 


Eu sint o 'mperechiare de straniu 

Şi comun, 

De aiurări de clopot 

Şi frămintări de clape, 

În suflet port tristeţa planetelor ce-apun 
Şi "n cintece, tumultul căderilor de ape... 


Eu sunt o cadenţare de bine 

Şi de rău, 

De glasuri răsvrătite 

Și resemnări tirzii, 

În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu, 
Şi "n visuri majestatea solarei azonii.... 


Eu sint o 'ncrucișare de harfe 
Şi trompete, 
De leneşe Pavane 


„Şi repezi Farandole, 


În zimbet port minciuna umbritelor regrete, 
Şi "n ris impertinența sonorelor mandole, 


Eu sint o armonie de prozā 

Şi de vers, 

De crime 

Şi idile, 

De artă 

Şi eres... 

n craniu port imensul stăpin, pe Univers, 

Și "n vers, voința celui din urmă ne 'njeles L.. 


lon Minulescu. 


a a a a 


Regretabil | 


Sint aproape douäzeci de ani de cind am publicat, in Re- 
vista Nouä, un articol intitulat: Despre invaziuneu Slavilor în 
Peninsula Balcanică şi despre formatiunea naționalității române, 

În acest articol expuneam o ipoteză nouă asupra alcătuirii 
neamului rominesc. Nu tâgăduiam printr'insa stăruința, în Dacia 
Traiană, a unor elemente romanizate chiar după ce provincia 
fusese, sub Aurelian, părăsiță de legiuni şi de autorități, dar nu 
atribuiam acestor elemente rolul de căpetenie în alcătuirea nea- 
mului nostru, Acest rol 1! atribuiam nenumâăratei mulțimi de captivi, 
aduşi aici din provinciile Imperiului de Răsărit de câtră Slavii 
care pusese stăpinire pe Dacia și se aşezase intrinsa in veacul 
al V-lea şi care nu incetase, in tot cursul veacului al Vl-iea 
și chiar în al Vil-lea, să facă, aproape in fiecare an, incur- 
siuni în Peninsula Balcanică, 

Stăpinirea Slavilor in Dacia, năvălirile lor peste Dunăre și 
aducerea de cătră ei a unor multitudini de captivi (Procop 
zice că fiecare nävālire costa pe Imperiu viața sau libertatea a 
200,000 Romani) sint niște lapte absolut dovedite, necontestate 
şi chiar nediscutabile, 

Tot atit de neindoelnic este şi faplul că aceiaşi Slavi, cae 
se aşezase în Dacia Traiană, au colonizat, in decursul secolelor al 
VI-lea şi al VIl-lea, pe lingă intreaga Mæsie, o mare parte din Tra- 
cia şi din Macedonia, ajungind până in Tesalia şi chiar in Morea, 

De aici a rezultat că, pe cind numărul provincialilor Ro- 
mani din Imperiul de Răsărit, aduşi captivi în Dacia Traiană, 
sporia, acel al Slavilor era cu desăvirşire redus prin emigrarea 
lor in mase mari pe ţărmul drept al Dunărei, Şi numărul acelor 
atrași în chip statornic spre miazăzi de o climă mai dulce, a fost 
atit de mare, incit, la siirşitul veacului următor (al VII-lea), cind 
au venit Bulgarii, Moesia era cu desăvirşire slavizală, atit de sla- 


` vizată incit cuceritorii ei, de neam urălo-altaic, fură in curind 


slavizaţi şi ei. 

Această mişcare în sens contrar: de sporire a numărului 
provincialilor cu desdvirşire romanizați aduşi in Dacia Traiană, 
pe de o parte, şi de scădere a acelui al Slavilor, care plecau neconte- 


302 VIATA ROMINEASCA 
m ee o z> n 


nit peste Dunäre pe de altă parte —a avut o inrturire hotăritoare în 
procesul de contopire a celor două elemente care convitțuinu acuma 
in Dacia, Ea a asigurat elementului roman, cu desăvirșire supe- 
rior în cultură şi în inteligență, predominarea, punindu-l în stare 
să dea noului element etnic născul din aceasta contopire numele 
și limba lui şi să-i imprime o parte din trăsăturile caracteristice 
ale Latinului, 

Predominarea elementului romanizat a mai fost ajutată şi 
de alte două imprejurări : 

1) de faptul că, la Slavi, prinşii în războiu îşi recăpătau 
după puţini ani libertatea deplină, putind sau să rămină printre 
biruitorii lor, ca egali, bucurindu-se de aceleași drepturi ca obştia 
Slavilor, sau să se întoarcă în țara lor de origină: 

2) de uşurinţa cu care Slavii erau ademeniţi să imiteze şi 
să primească obiceiuri, şi să vorbească limbi sirăine, lucru care 
alcătuia şi alcătueşte încă una din trăsăturile lor caraeleristice. 

Ipoteza expusă de mine in Revista Nouă, deşi nu se preo- 
cupă deloc de temeiuri limbistice, mai prezintă particularitatea 
că se potrivește de minune cu concluziunea la care a ajuns, In- 
temeindu-se excluziv pe temeiuri limbistice, Miklosich, asupra a- 
celeași chestiuni, 

Se ştie că ilustrul limbist privește limba varbită de Romi- 
nii din Macedonia ca una şi aceiaşi cu acea vorbită de Rominii 
din Dacia Traiană ceia ce, susține el, exclude putinţa ca Ro- 
minii macedoneni să se fi dezvoltat deosebit de acei din Dacia 
Traiană !). 

Această ipoteza, expusă de mine la slirşitul anului 1889, 
n'a ridicat nici o critică, n'a indignat absolut pe nimeni. 


Deatunci insă eu am făcut un pas înnainte. La 1889, sta- 
ruința in Dacia Traiană, după retragerea legiunilor şi a autorită- 
ților, a unei părți din populațiunea ei romanizată — mi se părea cu 
putință. Un studiu mai indelungat și mai amănunțit al chestiunii 
m'a adus la convingerea că elementele romanizate rămase pe loc 
după părăsirea oficiulă a Daciei, n'au putut să fie decit prea pu- 
ține și că, în orice caz, ele au trebuit să dispară in curind. Te- 
meiurile care m'au adus, mai cu samă, la această convingere sint: 

1) Faptul că vechile numiri de orașe, de sate, de pirae şi 
de munţi, în ființă In epoca romană, au dispărut cu desăvirşire 
și au fost inlocuite prin numiri slave, sau rominești, chiar în păr- 
tile unde colonizarea romană a Fost mai intensivă, cum este, spre 
exemplu, actualul comitat al Hunedioarei, 

Acest fapt dovedește că atunci cind Slavii au venit să se așeze 
în Dacia, ei nu au găsit intr'insa o populaţie care locuia aici de 
veacuri și dela care ei să fi aflat vechile numiri ale localităților, 
Au s 


1) Miklosieh.—Die Slacischen Klemonte im Rumânisehen. 


REGRETABIL! 307 


recum a fost cazul în alte țări cucerite şi colonizate de Romani, 
ai Galia, Noricul, Spania a în care populația romanizală s'a 
menținut chiar după cucerirea lor de cătră Barbari 5. 

2) Absurditatea presupunerii, în deobşte admisă, cum că ele- 
mentul romanizat, rămas în Dacia Traiană după părăsirea ci de 
câtră Aurelian, ar fi trăit timp de veacuri în munţi, din păstorie. 
Un popor poate trăi din păstorie numai acola unde dispune de 
pășuni bogate şi mai ales intinse. Pe pășunile puţine şi sărace 
din munţii acoperiţi cu păduri dela sudul și dela apusul Tran- 
silvaniei, unde se presupune cà Sar menţinut rämäşițile vechei 
popuiaţiuni romanizate din Dacia, se puteau Intreține numai um 
număr mic de vite, cu produsul cărora nu s'ar fi pulut hrăni un 
neam, ci de abia vre-un trib nelnsemnat. lar asemenea triburi mici, 
sărace şi sălbătăcite cu desăvirşire, n'ar fi lost niciodată in stare 
să desnaționalizeze şi să ubsorbă un neam puternic, numeros și 
omogen, cum erau Slavii, care ocupase Dacia. 

Acestea sint, pe scurt, temeiurile care m'au facut să părăsesc 
cu totul ipoteza stâruinţii în Dacia Traiană a unui element ro- 
manizat, de vre-o importanță oarecare, şi sa atribuesc desnaţia- 
nalizarea Slavilor şi alcătuirea neamului rominesc care locuește 
in dreapta Dunărei, numai mulțimii locuitorilor romanizați din Pe- 
ninsula Balcanică, aduşi aici de Slavi cu prilejul necontenitelor 
lor năvâliri, in timp de mai bine de un veac, în Imperiul de 
sai TE teorie nouă asupra alcătuirii neamului rominese 
are nevoe de desvoltări şi de lămuriri. Imi propun să le expun 
pe larg, îndată ce voiu f terminat alte lucrări incepute demult 
Și, mai ales, dupăce voiu fi complectat studiile mele relative la 
chesliunea țărânească, din care face parte şi rezumarea lor in 
principalele limbi europene). 


. 
* 


Sint acuma trei ani şi jumătate, pe cind eram in servi: 
ciul Ministere Afacerilor Străine, văzind că nu dispun e: tim- 
pul necesar pentru a sintetiza Voluminosui material pe care- adu- 
nasem pentru alcătuirea istoriei raporturilor dintre pâmint, săteni 
şi stäpini în Moldova, m'am hotărit să utilizez parte din el pen- 
tru alcătuirea unui memoriu, menit să fie prezintat Academiei 
Romine şi tratind Despre originea şi transformările clasei stä- 

Moldova. 
~= pică acestui memoriu am pus un rezumat, în citeva 
linii, a ipotezii asupra alcătuirii neamului rominesc, expusă in 
Revista Nouă, la 1889, Bindcă mi se părea, și mi se pare incă, 
că acea ipoteză inlesneşte mult priceperea faptului predomnirii, 
in vechiul obiceiu al neamului nostru, In dreptul rominesc, a 
spiritului şi a numirilor slave. 


1) Rezumatele în limbile franceză, engleză și germană, sint terminate. 


a3} VIATA ROMINEASCA 


a 


Inir'adevär, la aducerea In țările noastre a provincialilor 
romanizați de peste Dunăre, Slavii dispuneau aici de toată pu- 
terea politică. Luind in considerație că procesul de desnaționa- 
lizare a elementului slav și de contopire a ambelor elemente a 
avut trebuință de mai multe wenerații spre a fi desăvirşit, este 
lucru firesc ca formele şi numirile alcătuirii politice a nouâi na- 
ționalităţi să fi fost slave, dar intrucitva modificate de spiritul 
mai precis şi mai particularist al clementului romanizat. 

Apoi, la stirşitul rezumatului, adăogeam paragralul următor : 

„Astăzi nu numai că mențin in întregimea lor concluziunile 
sus citatului studiu, dar merg mai departe şi susțin, precum voiu 
dovedi pe larg în curind, aiurea, că elementul roman, rămas în 
Dacia Traiană după retragerea legiunilor, n'a putut să se mențină 
şi a trebuit să dispară In curind, fară urme, în potopul de Barbari 
năvălitori. Naţionalitatea romină s'a născut deci, după mine, 
excluziv numai din contopirea Slavilor care venise să S'ateze in 
țările noastre cu elementele romanizate de peste Dunăre, aduse 
captive In urma neincetatelor năvaliri slave, sporite prin numaă- 
rul acelor care jugiau din Imperiu de greutatea birurilor şi prin 
desnaţionalizarea celor dintâi prin cei de ai doilea, cu totul su- 

periori în minte şi in cultură, 

Precum se vede, exprimam aici o simplă opiniune a mea, 
opiniune care nu influența întru nimic nici rezumatul care pre- 
cedă expunerea ei, nici cuprinsul memoriului propriu zis care 
© urma, 

Memoriul fu cercetat, înnainte de a fi tipărit, mu, după o- 
biceiu, de un singur membru al secţiunii istorice, ci, prin ex- 
cepțiune, de doi membri ai acelei secțiuni, dintre care unul era 
însuși președintele ei şi amindoi făcură asupra lui rapoarte 
elogioase. 


Memoriul fu distribuit membrilor şi pus în vinzare la sfir. 
şitul lunii August 1906. 


Insă eu, la Aprilie al aceluiași an, demisionind din postul 
ce-l ocupam şi devenind absolut stăpin pe timpul meu, m'am 
folosit indata de prilej pentru a mă pune pe lucru şi a scrie 
cartea ce de atita vreme doriam s'o scriu asupra istoriei legătu- 
rilor dintre pămint, sâtear, și stăpin în Moldova, Făcui să intre 
Intr'insa aproape intreg cuprinsul memoriului sus pomenit, pre- 
zentat Academiei. In capul cârții, sub titlul : Despre alcătuirea 
neamului rominesc, am pus articolul apărut in Reviste Nouă, 
dela Decembrie 1889 şi. spre a ciștiga timp, am trimis la tipo- 
grafie chiar textul tipărit in acea Revistă. In grabă insă, am ui- 
tat să mai adaog paragralul din memoriul asupra Claselor stă. 
pinitoare, în care mà pronunțam Impotriva stăruinţii in Dacia 
Traiană, după părăsirea ei oficială de câtră Aurelian, a vre-unui 


Zi d 


REGRETABIL! sås 


clcment romanizat de o importanță oareșcare, Cartea a apărut In 
librărie, în ziua de 20 Decembrie 1906, E f 
Mare fu mirarea mea cind, la mijlocul lui Ianuarie 1907, nişte 
amici dela Academie imi povestiră că, în şedinţa dela 12 a a 
celei luni, dl. Maiorescu se arătase uimit de faptul strecurării, in 
Analele Academiei, a enunțării unei teorii, după care „Rominii 
s'au format din captivii aduşi de peste Dunăre, fără nici un 
ut romanu“, Li i | 
ger dr di. Maiorescu, îngrijit ca nu cumva „inimicii noştri să 
intrebuințeze această afirmare ca un adevâr Intru citva pri- 
mit de Academia Rominâ“, cerea ca secţia istorică să-și spună 
anume părerea în această privință—,„şi părerea el va fi agata 
insăşi părerea a ar a YP că, în ce Il priveşte, va ad- 
i ărere, oricare ar îi ca, 
24 Memt mi Academiei care cercetase memoriul meu in manu- 
scipt, răspunseră că nu împărtăşesc cele enunțate de mine far 
pre alcătuirea neamului rominesc, dar că, acea enunțare a 
privită de d-lor ca o afirmare lăculă In : treacăt, incidentală Ş 
nedovedită, secţia nu avea, prin urmare, s'0 aprobe sau so pera 
probe, Cu toată insistența d-lui Maiorescu, Academia nu dădu 
ererii sale, : 
T Ma voiu ocupa mai departe de alirmațiunea absolut e 
deväratā a d-lui Maiorescu, cum că eu aşi ñ afirmat că „homini 


. Sar fi format fără nici un element romat. Insă nu pot decit 


= z atențiunea cetitorului asupra faptului că di. Maiorescu— 
pie Eremia Maiorescu care in tinerețe jacuse, cu epice ra 
succes, acele campanii leribile impotriva Rominismului gi i- 
gent, fanatic, d oufrance, al lui Barnuţiu și al intregii ye a a 
Petru Maior, şcoală care proclama ca dogmă că tot, in ința, 
spiritul, in originea, In legislațiunea, in instituțiunile noastre, era 
romän—s'a cercat acuma, la bătrinețe, să obțină dela aD 
istorică a Academici proclamarea, în privința alcătuirii neamulu 
nostru, a unei dogme, la care se arăta gata să se inchine, tb 
care ar fi ea. Dar credea oare di. Maiorescu că publicul cula 
ar fi abdicat drepturile sale ae liberă critică cu aceiași ușurinț 
abdica domnia sa iu gg 
R g draco membrilor Academiei ia ferit de pomes 
de a se înfățișa in calitate de concurenți ai Papei şi wes se face 
ridiculi, proclamind, In plin al XX-lea veac, dogme is dată 
Istoria neavind alt scop decit descoperirea adevărului, re. 
bue ca istoricul să aibă deplină libertate să descurce și să ră 
copere intreg acel adevăr şi, spre arest sfirşii, să cerceteze adn 
discute toate ipotezele cu putință şi toate argumentele bac 2 
in sprijinul acelor ipoteze. Încercarea de a crea o istorie ofici 
sau ortodoxă, care să excludă enunțarea şi argumentarea unor 
anumite ipoteze, declarindu-le, la un moment dat, de eretice sau 
de primejdinase, poate în vremile noastre să stirnească numai 
e i crezul deci de cuviinţă să răspund la atacul facut de 


aas VIAȚA ROMINEASCA 


di. Maiorescu asupra chipului meu dea concepe alcătuirea nea- 
mului rominesc şi, dealtmintrelea, eram prea ocupat cu urmarea 
studiilor asupra chestiunii țărănești, pentru a mă mai indeletnici 
cu o polemică absolut oțioasă. 

Dar iată că dl. Maiorescu, convertit acuma, definitiv se 
vede, la doctrina „romanismului“ à outrance, pe care il comba- 
tuse altădală cu atita inversunare, stărue să mă prigoncască 
fără răgaz şi fără mila, 

Cu prilejul recepției sale în secția literară a Academiei, dl. 
Duiliu Zamfirescu a găsit cu cale, vorbind de poezia populară 
romină, să facă o diversiune istorică, în care, întrun graiu fru- 
mos și elegant, dar pe temeiuri absolut fantastice, susține latini- 
tatea aproape desăvirșită a neamului rominese şi stăruința lui 
neîntreruptă în ţările dela Nordul Dunărei. 

DI. Maiorescu, in răspunsul său, a nimicit aproape cu desă- 
virșire pe recipiendar, aprobind din discursul său numai digre- 
siunea lantastico-istorică, pe care o cuprinde. Cu acest prilej, ilustrul 
logician zice: „partea ce mă cred, dator să scot mai întăiu la 
iveală din studiul d-tale—şi o fac cu cea mai mare mulțumire, — 
sint paginile în care vorbeşti de originea noastră italo-latină şi, 
fără a te opri la cunoscutele argumente limbistice, atingind nu- 
mai în treacăt datele istoriei, cauţi să pătrunzi cu intuiţia artis- 
tului taina moştenirilor etnice şi să ne arăţi "supraviețuirea su- 


fetului roman in Rominii de astăzi, urmaşi direcţi ai marilor. 


cuceritori“, 

Apoi, d-sa zice că punctul de vedere ales de recipiendar este 
cu atit mai binevenit, cu cit, la 1906, s'a strecurat în Analele Aca- 
demiei, „deşi fără răspunderea ci, un studiu al d-lui Radu Ro- 
selti — Despre originea şi transformarile clasei stăpiniloare int 
Moldova,—in care susține cà elementul roman tâmas in Dacia nu 
sa pulut menţine după retragerea legiunilor şi a dispărut fară 
urme“, şi că „naționalitatea romină s'a născut exclusiv numai 
din contopirea Slavilor care veniseră să se așeze în țările noastre 
cu elementele romanizate de peste Dunăre, aduse ca captive (eufonia 
este a d-lui Radu Rosetti), ete.* Apoi felicita pe «i. Zamfirescu 
pentru introducerea criteriului latin In cercetarea poeziei romine. 

lată-mă, deci, denunțat de dl. Maiorescu, pentru a doua oară, 
ca un om care tăgădueşte latinitatea neamului său, ca un om 
care răspindeşte doctrine pernicioase, ce trebuesc combătute cu 
hotărire. Oare aşa să fe? Ei bine, nu, Du este aşa. Di, Maiorescu 
asmuţă lumea impotriva mea, absolut fără temeiu “căci, după tep- 
ria eferodoxă, expusă de mine, pe care, incă o dată, o revendice 
-cu hotărire şi cu care mă fâlesc, neamul rominese cuprinde daca 
nu mai multe, dar cel puțin tot atitea elemente latine ca după 
teoria ortodoxă, conformă cu dogmele, care s'ar părea că vrea să 
le impună di, Maiorescu, 


Care sint desebitele elemente care, după teoria orlodoxă, 
sint cuprinse în alcătuirea neamului rominesr ? 


- 


REGRETABIL! 557 
a 


I Elementul dac. Faptul că Romanii au ocupat în chip e- 
lectiv și au colonizat numai Banatul, cu părți din Transilvania şi 
din Ţara Romineascâ—nu este contestat azi de nime. lar faptul 
că Dacii nu au fost exterminați de Romani și au urmat să alcă- 
tuiască, şi după cucerire, o parte din populațiunea provinciei — este 
admis chiar şi de dl. Maiorescu a i 

II, Elementul roman și romanizat, adus de cucerirea romană. 
Despre acest element ştim cu certitudine că fusese adus din toate 
Părțile lunii romane : „Traianus, victa Dacia, ex totoorbe ro- 
mano infinitas eo copias hominum transtuleral ad agros el urbes 
colendas* $), 

Aici fură aduși coloni din Jliria, din Dalmația. din Nori- 
cum, din Panonia, din Galia, där mai ales din Siria şi din 
Asia Mică, 

Mommsen zice despre colonii aduși de Traian in Dacia: 
„Aus dem besten Theile des Landes wurde die cingeborne Be- 
volkerung ausgetrieben, und diese Striche mit einer für die Berg- 
werke aus den Gebirgen Dalmatiens, sonst jiberiviegend, wie es 
scheint, aus Klein Asien herangezogenen nalionslosen Bevilke- 
rung wieder beseizt. In manchen gegenden freilich blieb dennoch 
die alte Bevölkerung und behauptele sich sogar die Landes- 
sprache "y, 

Sigur este cà din Italia, nu se aduseră colonii ; Nerva şi 
Traian lăcuse tot ce le stătuse prin putinţă pentru a impiedeca 
orice mieşorare a populațiunii ei, cel de pe urmă stabilind chiar 
prin lege ca Italia să nu mai dea colonişti pe viitor 4). 

Inslirșit Italia nu mai dădea de mult nici recruți pentru le- 
giuni; astfel că veteranii legiunilor in garnizoană, care după termi- 
narea serviciului rămineau coloni in Dacia, erau şi ei de origini 
diverse, neitaliene. 

În rezumat, dacă fără indoiala parte din coloniştii aduși In 
Dacia erau romanizați și dacă mulţi vorbeau latineşte, de singe latin 
erau prea puţini care se găsiau mai ales printre funcționari şi ofițeri. 
(Ca nu toți funcționarii veneau din Italia și câ mulţi erau origi- 
pari din deosebite provincii —avem dovezi neindoelnice) *), 

Presupunerea d-lui Duiliu Zamfirescu cum că la coloniza: 


t. Vezi cum își rido do Potru Maiar, care pretindea ca Ducii fusese 
eu totul exterminuti de itomnni, în : În contra direcției de ovi în cultura ro- 
mină, în Critice, vol, I, p, 150. (Ed, Mineryei), 

2. Eutropius. VII, 6. S y 

3, Adica: „Din cela mni bune părţi ale țarii, populațiuaia indigena fa 
izgoniți și aceste regiuni fură ocupata deo ațiune iără naţiune, 
adusa pentru lucrurea minelor din mingii mației dar, du cum 
sa pure provenind pentru partea precumpănitoare din Asia Mică. 
Sinţelego că in multe pârii nu rămas v a a piruer a care 4 pàs- 
trat chisz limba ţării.” (Sub A rian, soldatii da cavalerie daci păstrase drep- 
tul să dea atrigâtele lor da răsboiu in limba, daca), Mommsen.— Römische 
Geschirhte, V, p. 203, si notn 1 dela gina DE 

4, Iupg, Dia romunisehau frero o an des Römischen Reiches, p, $32. 

5. Ibid, ibid, 


des VIAȚA ROMISEASCA 
—————— 


rea Daciei ar fi participat şi suburbiile Romei, rămine lipsită de 
orice temeiu altul, decit doar bogata imaginaţie a poetului, 

III. Elemente diverse, lăsate in Dacia de năvâlirele deosebi- 
telor neamuri barbare. 

IV, Elementul slav. Nu cred că dl. Maiorescu să conteste 
existența acestui element în alcătuirea neamului nostru. Este mai 
presus de îndoială că Slavii şi Anţii au ocupat Intreaga Dacie 
Traiană şi că de acolo au pornit, dela inceputul veacului al V-lea, 
numeroasele lor năvăliri In Imperiul de Răsăril, care au avut ca 
urmare colonizarea cu Slavi a Moesiei, Traciei și Macedoniei, De- 
altmintrelea urmele elementului slav în limba, in toponimia şi în 
legislațiunea noastră veche sint prea numeroase şi prea Insem- 
rate, pentruca participarea acestui neam la alcătuirea neamului 
rominesc să poată fi pusă la indoiala. 

Vedem prin urmare că elementele constitutive ale neamului 
rominesc, după teoria ortodoxă, sint: 1, elementul dac: 2. ele- 
mentele romanizate, aduse de cucerirea şi colonizarea romană ; 
3. elemente barbare diverse: 4. elementul slav. 

Să vedem acum care sint elementele constitutive ale neamu- 
lui nostru după ipoteza mea, acea eferodoxd. Aceste elemente sint: 

I. Elementul slav, amestecat cu puţinele elemen:e barbare 
și unele dacice pe care Slavii la venirea lor le găsise In Dacia. 

II. Elementele romanizate, aduse de Slavi din Pemnsula Bal- 
canică, alcătuite în cea mai mare parte din Traci romanizați, 

Vra să zică elementele romanizate, aduse de Traian în Dà- 
cia şi rămase acolo după părăsirea provinciei, după teoria orto- 
doxă, sint inlocuite, în teoria mea, acea cterodoxă, prin ele- 
mentele romanizate aduse din Peninsula Balcanică de cătră Slavi. 

Oare elementul meu romanizat să fi fost mai puțin roman 
decit acel al teoriei ortodoxe ? Cred că tocmai contrarul este a- 
devărat, 

In loc de populațiunea „fără năfiune*, adusă din toată Iu- 
mea romană, eu aduc în Dacia o populaţie aproape omogenă, al- 
câtuită în cea mai mare parte din Traci absolul romanizați care 
iși ziceau Romani şi numiau țara lor Romania. Este un fapt cu 
desăvirșire stabilit că, in veacul al V-lea, pe vremea lui Attila, 
limba latină era atit fimbă oficială cit şi limbă vorbită tn casă, 
în intreaga Peninsulă. 

Apoi să nu se uite un lucru: şi Macedonia și Tracia au 
primit colonii romane, colonii de civili şi colonii de veterani şi leau 
primit intro vreme în care Italia cra În stare să trimită colonii 
în provinciile cucerite —intr'o vreme cind legiunile şi, prin urmare, 
coloniile de veterani erau alcătuite mai cu samă de Italieni, 

Apoi Macedonia fusese cucerită de Romani cu trei veacuri, 
Moesia cu un veac, Tracia cu o jumătate de veac înnainte de 
Dacia ; in veacul al Vl-lea populațiunea lor fusese deci supusă 
inriuririi romane necontenile timp de 450 până la 800 de ani, şi 
erau astlel negreşit mai romanizată decit elementele, fără națiune* 


REGRETARIL 369 


aduse, la Inceputul veacului al Ilea după Hristos, „din toată It- 
mea romană“, 

Şi mai este Incă ceva, Populaţiunea daco-romană, care ar fi 
putut să râmină In Dacia, nu putea să fie, in orice caz, decit 
prea puțină la număr, pe cind istoricii bizantini, timp de mai bine 
de un veac, ne arată că Slavii au adus pe ţărmul sting al Duna- 
rei nenumarate mulțimi de provinciali Romani, 

De unde rezultă ca: 

|. teoria mea eterodoxă cunoaşte un element romanizat, #- 
dus în Dacia Traiana in cursul veacurilor al VI-lea şi al VII-lea ; 

2. acest element romanizat era mai bine romanizat şi mai 
toman de singe decit acel al teoriei ortodoxe, 

3. acest element romanizat al teoriei eferodoxe era mult 
mai numeros decit acel al teoriei ortodoxe. 

Că Rominii sint Latini prin singe—aceasta o poate susţine 
numai un poet ca d. Duiliu Zamfirescu. Pentru orice om se- 
rios, ci provin din elemente latinizate prin limba şi cultura latină, 
dar cu puţin singe latin in ele, amestecate cu alte elemente au- 
tohtone, anterioare cuceririi romane, și cu Slavi, Ei sint, in a- 
ceastă privință, in aceiaşi categorie cu celelalte popoare care se 
numesc latine, afară de Halieni, adică cu Francezii, Spaniolii şi 
Portughezii, Mai mult nu pretinde nici teoria ortodoxa. 

Cum râmine acuma cu afirmările şi denunțările d-lui Maio- 
rescu ? Ce mai râmine oare din crima de lîse-romanism pe care 
aşi fi comis-o ? 

Dar, innainte de a răspunde la aceste întrebări, mă simt dä- 
for să ușurez pe dl, Maiorescu de o grijă pe care a exprimat-o 
cu prilejul intăii sale agresiuni. in ședința Academiei dela 12 
lanuarie 1907. D-sa a exprimat atunci temerea ca nu cumva 
„inimicii noștri să intrebuințeze această afirmare ca un adevăr 
întrucitva primit de Academia Romina“, 

Mi se pare vederat cà, prin aceste cuvinte, dl, Maiorescu a 
făcut aluziune la pretenția Ungurilor de a fi mai vechi locuitori 
ai Daciei decit Romini care, după Roesler şi Huntalvy, ar fi 
venit în aceste ţări numai în veacul al XII-lea, 

După cit ştiu, istoricii Unguri au renunțat la această tcorie, 
absolut absurdă, şi nu mai tâgăduesc adevărul arătărilor anoni- 
mului notar, care povesteşte cum Ungurii ia venirea lor, au Ră- 
sit pe Romini locuind in Transilvania, S'au luptat cu ei şi i-au 
învins. Anonimul, atit de orapsit în ultimele decenii de şcoala 
lui Roesler şi a lui Hunfalvy, a ajuns astăzi iar la cinste mare : 
se vorhea chiar in vremile din urmă să i se ridice o statue. 

Dar teoria cterodoxă deloc nu vine in sprijinul pretențiu- 
nilor Ungurilor de a fi mai vechi locuitori ai Daciei Traiane decit 
Rominii. Ea pune aşezarea definitivă a elementelor romane, aduse 
din Peninsula Balcanică, in veacul al VI-lea Şi In intâia jumătate 
din al VIl-lea, adică cu trei sute ani înnainte de venirea Ungu- 
rilor. Rezultă, deci, că di. Maiorescu poate să se lepede in teata 
liniştea și de această grija, 

4 


320 VIAŢA ROMINEASCA 


Vedem, prin urmare, că Invinovăţirile aduse mie erau şi 
neadevărate şi nedrepte, că deșerte erau îngrijirile de care fusese 
cuprins di. Maiorescu și că dumnealui mi-a căutat pricină ab- 
solut pe nedrept. 

Și naşte acum intrebarea; fâcutu-șşi-a dl. Maiorescu acest 
păcat cu mine, fiind de bună credință, din neştiință sau din uşu- 
rință,—sau l-a făcut cu premeditare, ştiind că acuzările pe care le 
face sint neintemeiate, peniru a ajunge un scop oarecare, cu 
desăvirşire străin de cauză ? 


Presupunerea că di. Maiorescu a păcătuit din neștiință mi 
se pare absolut inadmisibilă. Faptele arătate mai sus fac parte 
din cunoştințile banale ale oricărui Romin care a făcut studii 
mai mult sau mai puţin complecte. Găsim, pe de o parte, in toate 
manualele de istorie inșirarea elementelor care au alcătuit nea- 
mul rominesc după ipoteza ortodoxă, iar pe de alta, în scrierile 
mele se arată foarte lămurit că elementul adus de Slavi din nă- 
vălile lor în Imperiul de Răsărit, era cu desăvirşire latinizat şi 
dovada acestei alegaţiuni se poate controla cu inlesnire de ori- 
cine. Elementele chestiunii erau la indămina oricui ; un copil era 
in stare să facă sinteza lor şi să constate că neamul rominesc, 
astfel cum reies din conceperea mea elerudoxă, nu conţine în 
nici un caz mai puţine elemente romane decit acel care este re- 
zultatul conceperii ortodoxe. 

Nu se poate admite ca un om cu o culiură atit de vastă 
ca acea a d-lui Maiorescu, inzestrat cu o minte atit de puternică 
ca a domnici-sale, cu o minte care trăeşte de atita vreme în u- 
nire așa de strinsă cu logica cea mai inexorabilă, sa ñ căzut 
într'o greșală atit de vederată. 

Greşala nu se poate atribui nici uşurinții, căci di. Maio- 
rescu nu este om ușor, nici pasiunii, căci este bine cunoscut că 
domnia-sa este omul judecății reci şi nepasionate, 

D. Maiorescu nu face nimic fără matură chibzuinţă și fără 
să aibă innaintea ochilor un scop lămurit şi bine definit. 

Care a fost deci scopul domnului Maiorescu, cind s'a ridi- 
cat Impotriva unor tendinţe neexistente în scrierile mele, cind 
s'a alarmat de primejdii imaginare, de care acele scrieri erau cu 
desăvirşire străine, cind a asmuţat publicul impotriva mea, acu- 
zindu-mă de lese-romanism și cind, făcînd praf din discursul 
d-lui Duiliu Zamfirescu, a lăudat numai acea parte dintr'insul în 
care recipiendarul făcea, fără umbră de probă, nişte afirmațiuni 
în spiritul școlei odinioară atit de disprețuită şi atit de maltra- 
tată de domnia-sa—a lui Petru Maior ? 

O apropiere de date ne dă cheia enizmei, 

Vedem că d. Maiorescu, care primise memoriul meu relativ 
la Originea şi transformările clasei stăpiniloare în Moldova cel mai 
tirziu în Septembrie, nu se indignează impotriva celor tipărite la 


REGRETABIL si 
a E 


începutul memoriului decit la 12 Ianuarie 1907, * adică după 
patru luni, 

Dar, dacă cercetăm volumul XXIX al Analelor Academiei, 
partea relativă la desbateri, constatăm : 

1. cà şedinţa dela 12 lanuarie 1907 a fost intâia din anul 
1907, iar acea dela 22 Dechembrie cea de pe urmă a anu- 
lui 1906; 

2. că în şedinţa dela 22 Decembrie cartea mea, Pnl. 
tul, Sătenii şi Stăpinii in Moldova, fusese prezentată de 
câtră dl. Dimitrie A. Sturdza, care insoțise acea prezentare cu cu- 
vinte elogioase la adresa cărții, 

Precum se știe, această lucrare, tratind despre istoria cla- 
selor noastre agricole, face istoricul proprietății mari și arată că 
ta este rezultatul unei serii de uzurpațiuni ale clasei stăpinitoare 
asupra drepturilor țărănimii, cărora le-a pus cunună uzurparea 
dela 1831, cea mai cumplită din toate, prin stipulaţiunile con- 
ţinute in Regulamentul Organic. 

O asemenea carte, care dela inceput se bucură de deose- 
bita favoare a publicului, nemulțămise in cel mai mare grad pe 
partidul politic care privește marea proprietate funciară ca teme- 
lia de căpetenie a statului romin, a cărei legitimitate ṣi utilitate 
G pune mai presus de orice indoiala şi de orice discuțiune. 

3 DI. Maiorescu, care din tinerețe şi-a legat soaria de acest 
partid, în serviciul căruia a pus necontenit resursele strălucilei 
sale culturi şi ale talentului său, n'a voit să lase nepedepsit faptul 
cà eu, cu o mină brutală, scusesem la iveală niște nelegiuiri şi 
nişte păcate grele, a căror dare in vileag domnia-sa o socotia 
primejdioasă. Fapta mea indrăzneață și, in mintea domniei-sale 
reprobabilă, trebuia pedepsită şi răul prizinuit atenuat prin... dis- 
creditarea cărții. 

lată pentruce, chiar în şedinţa Academici, care urmă pe 
acea în care dl. Sturdza prezentase cartea mea, dl. Maio- 
Tescu se indignă de modul meu anti-roman de a concepe alcă- 
tuirea neamului nostru şi ceru ca secțiunea istorică să con- 
damne teoriile mele shismatice şi să proclame dogma cărei 
aveau să se conforme scriitorii drept credincioşi, care ar voi 
scrie pe viitor despre alcătuirea neamului rominesc. 

Incercarea d-lui Maiorescu dădu greș cu desăvirşire, şi faţă 
de public şi faţă de Academie: cartea avu un mare succes de 
librărie, iar Academia îi acorda, în sesiunea anului trecut, premiul 
Năsturel. 

Se vede insă că d-sa este stăruitor în campaniile pe care 
le intreprinde, căci, in sesiunea Academiei din anul curent, s'a 
folosit de mica fantezie istorică cuprinsă în discursul d-lui Zam- 
lirescu, pentru a făptui asupra mea a doua agresiune, despre 
care am vorbit mai sus. 

In realitate, această a doua agresiune este datorită faptului 
că, acum un an și jumătate, am publicat un al doilea volum asupra 
chestiunii țărănești, care a avut darul să supere pe partizanii curd- 


372 VIATA ROMINEASCA “teor = =- 


fenici absolute a originilor proprietăţii la noi şi mai tar J 

supărase Intăiul volum, i ii 
DI. Maiorescu n'a incercat să'distrugă insuşi, pri 

a ince să'dis prin n exnu- 

nere argumentată, teoriile şi laptele expuse de mine in acele rană 

cărţi ; nici unul din specialişti făcind parte din Sruparea politică 


testabila valoare) n'a găsit cu cale sā jea In această chestiune 
pozițiune faja de mine. Singur dl. N. Filipescu i-a venit in aju- 
tor, rumpind In Parlament, in intruniri publice şi In presă, ò 
lance impotriva mea, cu vehemență, dar făra eleet i 
Astfel sünd Jucrul, di, Maiorescu, a incercat pentru a doua 
oară, ceia ce mai incercase in zdar : discreditarea cărților mele 
facind apel la mindria ce o simte Rominul de originea sa latină 
şi denunțindu-mă ca un tâgăduitor al acelei origini — acuzaţie ce 
ştia bine că este neadevârată, DI, Maiorescu care altădată 


niez, îl en restera fonjours quelque chose !, se vede că la bà- 
trineje şi a schimbat părerea asupra legitimităţii intrebuințării zi- 


„A nu cunoaşte lucrul de care vorbeşti este un $ 

E grad mab 
mic de greşală în comparare cu deprinderea de a ascunde ade- 
vărul, de a răspiudi cu intenție ştiri falşe şi de a nu le recti- 


Quantum mutatus ab illo ! 
Agresiunile d-lui Maiorescu nu mă vor impiedeca să ur- 
mez a căuta adevărul asupra trecutului nostru, indepărtac sau a- 


dogmă datorită sau nu prejudecăților, şi fară a mă îngriji de 
eventuala excomunicare a vre-unui corp savant, oricare ar f. 
Insă aceste agresiuni au dovedit publicului ce deosebire 
este între acel Maiorescu care iși ridea cu atit de dreaptă cru- 
zime de exazerațiile ridicole ale școalei lui Barnuţiu, care scria 


ta stazi, Acel de ndinioara lupta pentru adevăr, lumina şi pro- 
res —imootriva neştiinței, a neadevărului Şi a prejudecâţilor ; acet 
de astăzi face apel la calomnie şi la prejudecată pentru a des- 
considera 0 operā, a cărei păcat este că a cutezat să ridice vălul 
care acoperia un lung şir de nelegiuiri, fâptuite de un pumn de 
oligarhi impotriva intrezii ohştii a unui neam. Şi di. Maiorescu 
recurge la asemenea arme, fiindcă ny dispune de altele peniru a 


Radu Rosetti. 


DO 


1) Naio Critice, 1, p. 203, ed, 
h enaa Se Mee, E p. 205, ed, Minervej, 


D. N. lorga critic şi polemist. 


(urmare), 


Imprejurări deosebite m'au impiedecat să urmez cu demas- 
carea procedeelor necorecte, întrebuințate de d, Iorga în analiza 
volumului meu, Spiritul critic în cultura vominească. 

Urmez în acest număr, - dar urmez cu desgust și cu plic- 
tiseaiă, căci este desgustător să te scobori la nivelul, la care a 
injosit d. lorga discuția— şi plicticos sa te pierzi in copilării şi chi- 
țibuşuri, ca acele din care şi-a țesut d-sa lungul său arti- 
col impotriva mea. 

Dar mai intâiu, un incident caracteristic pentru ceia ce s'ar 
putea numi „mentalitatea“ d-lui lorga, 

La articolul meu, în care dovedeam prin citate că m'a fal- 
Şificat, d. Iorga, dupăce, fireşte, mă injură, adaoga că am pre- 
tenția ca d-sa să-mi răspundă, Şi, urmează d-sa; 


O, nu! 
Intăiu, domnule, pindeşte-te cine eşti şi despre cine scrii, şi apoi 


năzueşte la răspuns. 


Invitarea să mă gindesc despre cine seriu e o lipsă de pru- 
denfä din partea d-lui lorga. Să punem că nu mi-a făcut această 
invitare, ca să nu [iu nevoit să-i răspund... 

Cit despre cine sint eu, lucrul e indiferent in chestie, —iar 
dacă nu, cu atit mai râu pentru d. lorga, căci, cu cit sint un 
personaj mai neinsemnat, cu atit devine mai ridicolă munca d-sale 
intinită de a mA falșilica pe 20 de pagini de „Neam romă- 
nese literar“... : 

Mai important pentru acei care urmäreac activitatea d-lui 
lorga este să relevâm că şi de data aceasta, in scurta-i notiţă, d-sa 
nu şi-a putut infrina bolnăvicioasa apucâtură de a falşifica, căci, 
atunci cind se rocoşeşte la mine şi ţipă ca degeaba ii cer râs- 
puns, d-sa comite un falş, deoarece eu nu i-am cerut nicăiri, 
în articolul meu, să-mi răspundă. | : 

Şi falșificarea e făcută cu o intenţie foarte practică şi nu 
iără oarecare dibăcie (ceia ce dovedeşte, fie zis in treacăt, câ d, 


374 VIAŢA ROMINEASCA 
Aak EEE E pe a IE A Eu aaka 


lorga nu e atit de inconştient şi zvăpăiat, cum susțin unii din 
apărătorii d-sale în extremis)... 

E o dovada de dibăcie această nouă falşificare a d-lui 
lorga, pentrucă în articolul meu dovedeam așa de limpede,—prin 
ecloquența citatelor.—că m'a falșificat, Incit d-sa n'a putut să 
nu se simtă jenat față de băeţii d-sale din „centre“. Această 
jenă trebuia să-l impingă să scrie ceva, ca să-şi refacă virgini- 
tatea ; dar, simțind că nu poate face nimic impotriva evidenţei, a 
pretextat că e un om aşa de mare, incit (dupâce se ocupase 
de mine in 20 de pagini!!) nu poate sta de vorbă cu un per- 
sonaj așa de neinsemnat ca subsemnatul L.. 


Am relevat In articolul precedent unsprezece falşificări ale 
d-lui Iorga și am văzut că toată lumea s'a convins de felul cum 
ințelege d-sa onestitatea literară. Am văzut chiar partizani de 
ai d-sale foarte plouaţi. Aceasta m'ar fi putut dispensa să mai 
urmez, dar, fiindcă am făgăduit la stirşitul articolului precedent 
că „voiu urma*,—mă execut, 

Bine Inţeles că nu mă voiu plictisi pe mine şi nu voiu 
plictisi pe cetitori, nici nu voiu răpi acestei reviste un spațiu 
prea mare,—relevind toate „lalșurile*, toate „hepriceperile* şi 
toate „contrazicerile* eroului dela Valenii de Munte. 

Voiu spicui „critica“ d-lui Iorga, pentru a mai da incă vreo 
citeva exemple de chipul in care ințelege să purifice atmosfera 
morală fostul „Împărat al cugetării romineşti*, Dar, dacă un sin- 
gur admirator din „centre* imi va cere să urmez mai departe, 
mă voiu executa şi voiu discuta toate cele 71 de falşuri, nepri- 
ceperi şi contraziceri, cite am numărat în „critica“ d-lui lorga. 


. 
. ba 


Cine a cetit volumul meu, ştie că mi-am dat toate silințile 
să dovedesc că Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi și A. Russo, 
incă dela 1840, au inceput să lupte pentru nafionalizarea cul. 
turii, a literaturii, = pentru a face pe scriitori să se inspire dela 
popor, pentru a face pe scriitori să ia subiecte din viața trecută 
şi prezentă a poporului romin, pentru a feri limba de influen- 
jele străine, ctc. Acest lucru l-am spus în aproape jumătate de 
volum și l-am accentuat atit de mult, incit s'au găsit mulţi care 
să spună că exagerez. 

Dar d. lorga spune cetitorilor săi că cu nu Ştiu acest lucru, 
şi iată ce lecţie straşnică imi dă: 


Acum iată ce e şi cu oamenii dela 1848... 

Ei, prin erp, vea indrumare nouă a lui_Kogălniceanu, prin inslinc- 
tul fericit al lui Alexandri, prin bunul sfat al lui Negruţ. au scos tite- 
ratura noastră din faza imilării romantismului francez. Şi au arătat, pen- 
tru intătaşi dată, că aceasta e o țară originălă, cu un neam distinct, că 


D. N, IORGA CRITIC ŞI POLEMIST 375 
ie cca arii A E > 


în acest neam se păstrează tradiţii milenare, că el are o scumpă co- 
moară de cintece, de poveşti, de amintiri, etc, 

ŞI astfel, atunci, d-le Ibrăileanu, cind d-ta treci la răboj ined o 
influență străină. se petrecea de fapt altceva, aşezarea gindului şi scri- 
sului românesc pe temelii fireşti de adevăr, de realitate specifică, pre- 
cum ai zice d-ta (şi urmează d. lorga injurindu-mă). 


Dar ce-am spus eu, încă odată, in mai mult de jumătate 
din volumul meu * Curajul d-lui Iorga de a falşifica ia proporţii 
omerice, 

Bine ințeles că eu n'am spus și enormitatea că singurii 
„oamenii dela 1848" sint numai Kogălniceanu, Alecsandri şi Ne- 
gruzzi, care „au scos literatura din faza imitării romantismului 
francez“, căci, caşi toată lumea, cu ştiu că tot „oameni dela 
1848* sint și Brătianu, Rosetti, care au făcut altceva. 

Şi bine Infāles că cu n'am spus că la „1548* na fost o 
influență străină... Fiindca a fost: influența Franţei revoluționare 
şi romantice, care a prmvocal acea nuționalizare a literaturii 
noastre, cum influența engleză din veacul al XVill-lea în Ger- 
mania a provocat naționalizarea literaturii germane... 


D. lorga serie: 


Pentru astfel! de argumente, nu rămine decit a se felicita cine are 
curajul de a le intrebuinţa. Caşi pentru acela că Moldovenii sint Daci, 
deci alt neam decit Muntenii, şi că sufietul a două rase deosebite se 
vede in „nepăsarea religioasă“ a Moldovenilor de pe la 1650 şi în e- 
viavia munteană. Aşa comicării n'au avut de mult cinstea tiparului, 


Sa ne inchipuim că ași fi adus, pentru o cauză oarecare, 
acest „argument*, Ar fi o „comicărie* ? Cind se vorbeşte de psi- 
hologia Francezului din Bretania, deosebită de aceia a France- 
zului din Normandia, de psihologia ltalianului din Lombardia, 
deosebilă de aceia a ltalianului din Toscana— este o „comicărie* ? 

Acum, iată cum stă, în adevăr, chestia: 

Dupăce citez pe A. Russo care spune ca: 


Moldova e țară rece, unde entuziasmul fie politic, fie literar, nu 
prinde în clipeală..., 


scriu următoarele ; 


din tonul frazei lui Russo pare că pricina lucrului ar fi o „tă- 
ceată” inerentă sufletului moldovenesc. Nu. Acea „răceală* se explică 
tocmai prin acea tradiţie culturală, cit e vorba mai ales de răceala faţă 
cu „entuziasmul literar”, şi prin lipsa unei clase revoluționare, cit e 
vorba mai ales de răceala faţă cu „entuziasmul politice, 


| 


376 VIAŢA ROMINEASCA 
cole CERRO 30 ni Bl E ceri iiad 


Prin urmare, eu resping considerația de rasă, și Imi apar 


argumentele mele, care sint: 
clase revoluționare, 
Apoi adaog : 


tradiția culturala şi lipsa unei 


ŞI, fiindca a venit vorba de o deosebire sutietească. am putea 


spune ipotetic, că poate îi vorha şi 
că Moldovenii sint mai sceptici. È 


de un element pur psihic. Poate 


n „Sztisori*, Alecsandri numeşte pe 


Munteni Ciasconi: „Gascoai sau pe romineşte Munteni“, Dar e uşor 
u 


de infeles că un popor, ua Oraş, 


cureştiul, care è în fierbere politică, 


trebuia să facă impresie de gasconerie unui sceptic rafinat, cum a fost 


Alecsandri). ln sprijinul acestui „sc 
vechi. Aşa, de pildă, se ştie ce im 


eplicism” ar veni şi unele mărturii 
presle au făcut lui Paul de Alepo 


Moldovenii, şi ce impresie Muntenii. De Wepăsarea religioasă a Mol- 


dovenilor s'a speriat călătorul străin, 


pecind pentru credința şi smerenia 


Muntenilor m'are destule cuvinte da laudá. A castă deosebire sufletească, 


dacă e, s'ar putea, poate, expli:a ŞI 


prin deosedirea elementelor etnice 


care au luat parte la formarea Muntenilor şi Moldovenilor,—motă : D, 
ul, în cursul său, susține că Dacii sau retras prin munţii des- 
re Moldova,—( Alecsandri, intotdeauna gata de invectivă, zice cá 


Munteni! sint Romino.Bul 


ri, ceia ce e falz). Dar, înstirşit, acestea sint 


ipoteze şi elementul piara aet e greu de calculat. 


Ei? Am adus eu ca „arguimeni* deosebirea de rasă dintre 


Munteni si Moldoveni ? 
Dece Îalşifiză cu atita lipsă 
— Pentrută vrea să curâţe 
Lucrul e clar, 


* 
+ 


de purinare d. Torga ? 
atmosfera morală ! 


La afirmarea mea că, In privința culturii, „Rominii au împru- 
mutat aproape tot*, d, Iorga răspunde, că și alții au imprumutat: 


Dela vechii Elini, ucenici al Orientului asiatic, până azi, această 


cultură se împrumută. 


Cind d. Iorga mă invaţă acest lucru, dă a înțelege că eu 
nu-l ştiu. Și atunci mă falșifică, pentrucă iata ce am spus cu, în 


pasajul incriminat de d-sa: 


Nu e nici un popor çare să nu îi imorumutat dela altele. Din 


faptul că cultura europeană e creată 


d= mai multe popoare, rezultă că 


fiecare datoreşte mult celorlalte, Popoarele germanice au împrumutat 


cultura romană, toate popoarele mod 
cultura antică, «tc, 


ȘI băcţii din „centre*, care, 


ame n'au făcut decit să desvolle 


cetind articolul d-lui lorga, vor 


fi jubilat că cu nu ştiu că și alte popoare au imprumutat! 


Dar d. lorga, voind să mă 


distrugă definitiv, admite că se 


D. N. TORGA CRITIC ȘI POLEMIST nT 


poate spune că „Rominii au imprumutat aproape tot“, dar adaogă 
“că cu aceasta n'am spus nimic, deoarece tot cu atita drept se 
"poate spune că (cuvintele d-lui Torga): 


Francezii, Germanii, Englezii, Orientali, n'au creat aproape ni- 
mic, au împrumutat aproape tot. 


Nu, d-le Iorga, nu eşti convins de ceia ce spui. Ii... falşifici 
“propriile d-tale convingeri, căci d-ta stif (ar fi teribil să nu ştii 
sau să uiţi) că „Francezii, Germanii, Englezii“. au păstrat cultura 
antică, pe care au clădit, continuu, cultura modernă eurnpeană, 

Cultura europeană de azi, este o continuare directă a cul- 
“urii antice,—dar nu Rominii au continuat cultura antică, ci „Fran- 
"cezij, Germanii și Englezii? 

Ştiinţa şi filozofa europeană,—cu toate ramurile lor, cu 
“toate aplicaţiile lor, cu toate concluziile lor,—au lost create de 
„Francezi, Germani, Englezi“, şi nu de Romini, căci, cum am 
spus în volumul meu : 


Din cauze istorice bine ştiute, poporul romin a trebuit să piardă 
toate bunurile culturii aduse alci de colonişti, 


Și cind a. spus că „Romtnii au imprumutat aproape tot“, 


adică că au crear și ci enva, m'am gindit la acea umilă enn- 
tributie a Timon le culturi europeană, — dacă au contribuit cu 
ceva ta culno europieă, 


i. mici 


B; lorga şi ridesamar de mine, cind spun că tn privința 
culuii „Rominii mau creal apioepe nimic ṣi au imprumutat a- 


proape tot. N 
D-sa mă învață că Rominii au avut o cultură: 


Cind viaţa politică a disnărut, cînd viața orăş=messză s-a împrăștiat, 
“epimul rmra!, cu secnara-i cultură tracică s'a întors, 


Cu alte cuvinte, cind a incetat stăpinirea romană, s'a Intors 
cultura tracică. 

„Și prin urmare Rominii n'au avut ce să imprumute, de 
oarece au avut Intotdeauna cultură —seculara cultură tracică. 

Dau însă peste un articol al d-lui lorga din 1903, publicat 
în Sămănătorul, in care cetesc : 


Pentru ce-a făcul e! (Cuza-Volă), bine şi rău, țara, cufundată încă 
în necultură, a tămas nepăsă'oare, 


lată dar „seculara cullară tracică“ a d-lui lorga scoborită, tot 
ded. Iorga, la rangul de „neculiură*, —ori, dacă voiți, „necultura* 
„in 1903 ridicată in 1909 la rangul de „seculară cultură” t.. 


378 VIAȚA ROMINEASCA 


Şi-mi pare bine, pentru onoarea d-lui lorga, câ am dat, dim 
intimplare, peste articolul din Sămănătorul, căci ar fi fost dure- 
ros peniru d-sa, ca lumea să creada că nu ştie acest lucru,- 


aşa de simplu, că cultura s'a desvoltat în Apus şi că Rominii, in- 
tr sora harnici şi inteligenţi, au trebuit s'o imprumute şi să şi-o 
asimileze, 


(Acum, că „seculara cultură tracică* este şi ea o „cultură“, 


— de sigur ! Dar „cultură“ în alt înțeles decit l'am dat eu acestui 
cuvint și... decit i-a dat și d, forga, cind vorbește de „necultura* in 
care era „culundată țara“ în vremea lui Cuza, In înțelesul acela: 
că un popor, fiindcă există, trebue să aibă o organizare socială, 
obiceiuri, credințe, prejudecăţi, rudimentare manitestări de artă, 
etc. Aceste lucruri intră In definiţia simplei existențe a unui popor). 


Li 
. * 


Şi acuma, influențele străine. 
Eu scriu: 


Influenţa slavo-bu gară care, ea cea dintăiu, a adus forme nouă 
o mentalitate nouă, ba şi o limbă oficială nouă, i 


Atita scriu eu. Dar d. lorga : 


Luind in tis „aerul țiinos* al „conservatorilor doctrinari* cind vor- 
besc de alte „doctrine* decit aceasta nouă, d. Ibrăileanu trece la cea 
dintăiu influență străină : influența siavo-usâgară, Pentru acei care știu 
de ce' poate fi vorba, ar fi o influență slavă prin cana! bulgar. Dar a- 
ceiaşi influenţă a străbătut şi prin Sirbi, Şi a spune că ea a dat „o- 
mentalitate nouă“ e a nu înțelege deloc că limba siavonă şi-a avut do- 
meniul ei restrins, bisericesc și de stat, lar sufletul creştin e mai vechiu, 
cu mult decit dinsa, şi nu e nici el un suflet „slavo-bulgar*, 


Mai intâiu, siclială: că cultura slavonă a străbătut şi prin 
Sirbi. Dar fac cu isloria influenței slavone ? Ori amintesc în trea- 
cât, d-lui Motru, că au mai fost şi alte influenţe ? 

Al doilea, falșificare: că eu aşi fi spus că sufletul creştin 
e De ete „Slavo-bulgar*. Unde spun eu acest lucru, asanato- 
rule 

Al treilea, rea credință: „A spune că influența slavonă a 
dat o mentalitate nouă, e a nu înțelege deloc că limba slavonă 
Şi-a avut domeniul ei restrins, bisericesc şi de stat* —zice d. Iorga. 
7 Rea credință, căci d. lorga știe că Bulgarii au avut şi o 
influență asupra organizării de stat. —Este un calcul perfid (d. 
lorga, incă odată, nu e un inconştient, cum cred admiratorii d-saie), 
căci dacă Rominii au luat dela Bulgari, pe lingă limba biseri- 
cească şi a statului, și forme de organizare socială, simte bine 
d. lorga că trebue să admită şi o influență asupra mentalității 
rominești! Cum, cultura franceză (forme sociale, limbă, etc.) a 


D. N. IORGA CRITIC ȘI POLENIST E Ti 


putut schimba „mentalitatea* atit de mult, încît d. Iorga să fie 
nevoit să facă o „revoluție* in Piața Teatrului, iar influenţa bul- 
gară (mai bine, slavo-bizantină) să nu fi schimbat „mentalitatea“ ? - 

Cunosc un scriitor care vorbeşte de influența chineză asu- 
pra Franţei, In veacul al al XVII-lea, şi care spune că această 
influență a schimbat „mentalitatea“ lranceză. Şi cine este acest 
scriitor care spune as:menea „comicării*, cum ar zice d. lorga ? 
Este un istoric literar ceva mai insemnat decit d. Iorga, este ma- 
rele istoric literar Ferdinand Brunetitre! (vezi Éludes critiques 
sur T Histoire de la Littérature Française, vol. VII, p. 183). Si 
nu ştiu să se fi găsit vre-un „patriotë care să fi insultat pe Bru- 
netiere, pentrucă a vorbit de influența Chinei asupra „mentali- 
tății* franceze. 

D. lorga mai scrie: 


„A doua [influenţă]: cea husită, care a indemnat a se traduce 
scriptura, fără să dea un singur element de „mentalitate nouă“, 


Nu mă interesează dacă a dat sau nu vre-un element de 
„mentalitate“ nouă influența husită. Poate o fi dat. Dar ches- 
tia e că d. Iorga mă falşifică, căci iată ce spun eu despre in- 
fluența husită : 


Influența husită, care in veacul al XV-lea a introdus la Romini o- 
„noutate“ : traduceri de cărți bisericeşti. 


Atila tot. Vorbesc eu de „mentalitate* ? Dece mă falşifică. 
d. lorga? Dece? Pentrucă apetitul vine mincind, 

Și d. Iorga urmează să mă combată tot cu atita pricepere- 
şi bună credință şi In privinţa celorlalte influențe. 

Zice că numirea de influență luterană e falșă, pentrucă: 


influenţi calvină a Ungurilor se adaoge la cea luterană a Saşilor, 


D. Iorga vrea să fie perfid. Dar aici nu mai e dibaciu. Chiar 
şi cine nu cunoaște o boabă din istoria culturii romineşti, va fi 
lovit de acest „se adaoge* şi va Ințelege că e vorba de altă 
influenţă, pe care, fiiind asămănătoare cu cealaltă, n'am mai amin- 
țit-o, căci, incă odată, intro carte, unde vorbesc de spiritul critic 
din veacul al XIX-lea, nu am avut de fäcut istoria influențelor, ci 
am voitsă arăt d-lui Motru că au mai fost influențe. —lar cine- 
cunoaşte puţin istoria culturii, ştie că acea influență calvină n'a- 
fost numai o altă influenţă, ci şi o influență venită mai tirziu, 
care, vorba d-lui Iorga, numai se... udaoge la cea principală, la 
cea luterană, care marchează o epocă! D., lorga putea să spună 
că n'am vorbit de foale influențele, dar nu câ numirea de lute- 
rană e „lalșă*.... Dar atunci n'avea prilejul să ma injure, şi. dacă: 
nu injură, d. Iorga nu doarme liniştit, 

Despre influenţa polonă... Ah! obositor mai e d. Iorga! E. 


meta 


-880 VIAȚA ROMINEASCA 
Dia aa Adon S iah aa E 


un adversar în adevär redutabil ! Uitte, nici nu Știu cum să pro- 
cedez : ce să aleg dintr'un pasagiu, adesea dintr'o fraza a d-sale : 
falşificarea, nepriceperea, ori reaua credință ? Așa dar, influenţa 
poloneză, 


ideia romană, ride d, lorga, au dat-o Romtailor Potoni. Deci „men- 
talitatea”, etc. De fapt, ŞI călugării dela Dealu spuneau la 1530 că nes- 
mul se trage din Roma cu mult innsintea infivenţii polone. Aceasta a 
lost un impuls karşi, prin impârtăşire de cărţi, şi nu o pretacere de suitei 


E pură falșificare, caci iată ce am spus tu; 


A doua influență salutară străină e În veacul a] XVIl-iea, în 

- Moldova. Polonii, popur de culiură curopeană, grație culturii lor latine, 

zu, incă din veacul al XVI-lea, 0 mare inriurire asupra Moldovei, — lu- 

tiurite care-şi dà efectul deplin în veacul al XVI-lea. Acum şi începe 

adevărata intluență a civilizaţiei Apusutul asupra Rominilor (şi vorbesc 
e). 


Vorbesc eu de o „prelacere de sullet*, domnule lorga? Și 
nu că n'ași crede intro prelacece de suflet. Dar vorba e că nu 
vorbesc de acest lucru -şi nici de mentalitate 1—D, lorga imi 
vorbeşte de „călugării dela Dealu“, N'am nevoe de ei, cum 
n'am nevoe nici de influența polonă din Moldova din veacul an- 
terior, al XVl-lea! Pe mine mă interesează „inliuenţa polonă din 
veacul al XVii-lea* 1 Dar fiindcă acestei iniluențe i se datorește râs- 
pindirea ideii de jatinitate a neamului, d lorga, care mă „distruge * 
mercu, se simte nevoit să sară cu călugării d-sale ! Apoi, d. Iorga 
mă învață că 


Puţini au sorbit din acest izvor, şi aceștia scriau cârți de înnală 
invăţătură, cu foare slaba răspinuire, 


Exact, Dar mā falşifica, cind spune câ eu nu ştiu acest iu- 
cru, Îl ştiu atit de bine, incit scriu o pagină ca să arât că ideile 
cronicarilor nu puleau fi răspindite, căci nu erau pricepute. lată 
un pasaj din pagina mea: 


Prima (cauză de slăbiciune a influenței poloneze). Lipsa de cul. 
tură, aproape totală, în păturile moidoveneșii ; cu alte cuvine, ipsa u- 
nei mase de cuuoștinje aperceptive, cum s'ar zice (şi, dupăce arăt că 
ideia de latinitate, de pildă, nici nu putea fi prcepută, nici provoca min- 
drie, urmez): Deaceia cronicile, nici n'au fost tipărite, cum au fost căr. 
{de bisericești, care, ele, corespundeau unei necesități. 


N'am făcut studii asupra psiholugiei apostolilor, dar se vede 
că cel din urma lucru, de care se sinchiseşte un apostol, e a- 
devârul, bietul adevar! 

Dar să vedeţi ce mai e şi cu „fanariotismul* | 

Eu spun d-lui Motru aceste cuvinte : 


D- N. IORGA CRITIC ŞI POLEMIST sat 


— 


Acei care se ridică impotriva celor dela 1848, fâră să se ridice 
impotriva tuturor influențelor străine mat dinnainte, se fac, fără să vrea, 
apărătorii tanariotismului şi al rusismului, căci funninte de ialiuența eu- 
ropeană dela Inceputul veacului al XIX lea, țara era fanariolizulă şi o 
urită influență rusească se accentua. 


Cu alte cuvinte, spun că cine condamnă mişcarea politică 
dela 1848 (ale cărei inceputuri— arăt aiarea, in volum, că trebue 
puse imediat după 1821), acela declară, fără să vrea, că ar fi 
fost mai bine să nu se facă reacţiunea impotriva fanariotismului 
şi a rusismului, 

Acum îată d. lorga: 


„Fanariotismul-— „Ţara fanariotizată* 2 Ce gopgoriță o îi şi asta! 
Fanariotismul însamnă numai un anumit colorit poiitic al epacel dela 
1700 ja 1822, insamnă numai o anumită modă În limba de salon şi de 
Curte, insamnă un anuine ceremonial, ŞI atit. O cultură fanariotă, o ti- 
teratută fanariotă, 

Doamne, onorate domnule, ne jucâm cu cuvintele, ca să speriem 
pe amatorii de „Viaţă Rominească* (şi urmează, făcind spirit). 


Așa dar, lanariotismul nu insamnă şi o influență rea asu- 
pra moravurilor ? ~ 

Dar na dece nu știe sau nu vrea să ştie d. lorga e vorba, 
ci de altceva. E vorba cà, conform hotăririi luate. d-sa mă falşifică, 

„Mā falşilică, cind spune că cu vorbesc de „d cultură fa- 
nariotă, o literatură lanariotă“, — Este o halucinație a d-lui lorga 
iprofeții sufar de halucinații). — Dealimintrelea, şcolile greceşti 
la care invăţau fiii de boeri și influența literaturii neo-elene asu- 
pra primilor noștri poeţi,—pe care d. lorga le Ştie, — poate mi-ar 
fi dat dreptul să vorbesc şi de o cultură „fanariotă“, —dar n'am 
vorbit de ea. SEN <A 

Tot aşa procedează şi cu „rusismul“. 

Din caer că, aber de apariția generației dela „1848*, 
se accentua „o urită influență rusească“, — d lorga scoate că eu 
aşi vorbi de vre-o influenjă a culturii şi literaturii rusești !.. Şi 
eu, care nam vorbit nici mâcar de influența lui Karamzin, Puş- 
kin şi Krilov asupra lui Kogâlniceanu. Negruzzi şi Donici Le 

+ Sintem in vremea ţipetelor, a injuriei, a calomnici „Şi a 
oroarei de gindire serioasă şi cinstită, și d lorga e un tip re- 
prezentațiv al vremii, Vremea aceasta trebuia să selecteze pe d. 
lorga, — şi-l selectează cu tarafuri de iăutari prin gări şi cu dis- 
cursuri pe la răspinţii | 


D. lorga are obiceiul, de o bucată de vreme, să tot dectare 
că d. Maiorescu „nau l-a doborit pe Bărnuţ*, Aceasta afirmaţie o 
face şi în „critica“ volumului meu, invinuindu-mă că mam vor- 
bit de Baârnuţiu, cind, in două rinduri de tipar, am vorbit de Ar- 


sa VIAŢA ROMINEASCA 


-deal.—Dar d. lorga „n'a doborit* nicairi pe d. Maiorescu, și, 
„Pănăce o va face, noi răminem convinși că d. Maiorescu l-a 
„doborit* pe Bărnuţiu, că d. Maiorescu i-a distrus toate teoriile. 
Dar d. lorga,— cași d. Cuza, —care e un fel de nou-fracţionist, are 
admiraţie pentru antisemitul Bărnuţiu, şi de aici urmează... slăbi. 
ciunea argumentelor d-lui Maiorescu, 

Bărnuţiu a fost un umanist in toată puterea cuvintului, și 
in forma cea mai naivă cu putință : Bărnuţiu voia să trăiască el, 
“şi să facă și pe poporul romin să trăiască ca Romanii. Să re- 
invie organizarea de stat, de familie şi chiar religia Romanilor. 
E şi d, Jorga de această părere ?... Dar parcă d. Iorga a cuge- 


Bârnuţiu, ştim că a fost pe față antidinastie (nu Știm bine cum 
e azi), dar despre d. lcrga nu ştiam acest lucru, Cuzismul d-sale 
pentru d, A. C, Cuza, și înflăcâratul d-sale cuzism pentru Vodă 
Cuza—poate ne-ar da oarecare indicaţii... Şi poate, în această 
chestie, d. lorga să fie de acord cu d. lorga, cind face pe Bar- 
nuțianul. /ncolo, credem că nu; credem că d. lorga n'a cetit 
demult nici pe Bărnuţiu, nici pe d. Maiorescu. 

Dar... acestea sint chestii subțiri, sint discuţii, —şi trebue sa 
“ne grăbim să ne scoborim puțin, să ne scoborim la d, Iorga, la 
falşificare, căci nici aici nu poate să nu falşilice, 

Mai intăiu, falșifica, cind zice că l-am „uitat* pe Bărnuţiu, 
căci în volumul meu am vorbit de el şi de elevii lui. Al doilea, 
falșifică, cind zice că eu explic „latinismul“ din Muntenia și prin 
Bărnuţiu care, ma invaţă d. Iorga: 


a lucrat în Moldova, 


parcă eu aşi [i spus că a lucrat în Muntenia! 
Dar iată, alăturea de lecţia ce-mi da d, lorga despre Bär- 


cu samă, anumite teorii despre originea limbii şi a poporului 
romin și anumite sentimente şi idealuri. Dupa d, lorga, Şincai 
şi Maior, care au seris o limbă curată, n'ar fi „școala latinistă*!! 
—Ei, slab combatant, d. Iorga! Ce bine-i şade cind haranghează 
pe elevii din „centre !*_—dece nu se limitează în genul in care 
e menit să strălucească 7... 


Eliade, zice d, lorga, impotriva mea, a fost „poporan“, pen- 


“trucă a scris pănă la 1840 o limbă „frumoasă populară“, 


D. N. IORGA CRITIC ȘI POLEMIST asi 


A scris până la 1840 o limbă frumoasă populară, dar vorba 


“e că eu mă ocup de perioada care incepe tocmai dela 1940. 


“Şi in această perioadă găsesc pe un Eliade, care scrie o limbă 
“italiano-romin | 
pe == re pdl vorba despre aceasta ! Putea el, Eliade, să criza 
-0 limbă „frumoasă“ până la moarte, şi tot nu l'agi fi ya psi 
reprezentanții curentului poporan, pentrucă eu porate so AS 
luļia ideilor, de teoriile relative la limba literară, si nas 
än privinţa lormării limbii literare—şi nu de limba în E m Aaa 
-seris scriitorii! Eliade, chiar cind scria „frumos“ $ 2 dna 
mandat ca factor al limbii literare limba literaturii popula e 
Este un scriitor care a scris mai „frumos“ decit Sade și e ge 
-thiar In perioada de care nam ocupat, e Creangă, şi Ş 
n'am vorbit de el, fiindcă nu a fost in chestie ! Sin A 
Ei, d-le Iorga, ai fost deprins cu victorii i: aria alee 
te-au tămiiat d-nii Tăslăuanu, Scurtu şi Chendi. Atunci, aas 
ste tămliau, ți-au făcut cel mai mare rău, temperament senzi 
da linguşiri cum ești, nu acum cind te combat, 


+ 
* . 


Admirați acum din răsputeri următoarele rinduri : 


i iito- 
se întoarce acum... asupra, adică împotriva scr 
ilor Maal ca Rosetti—liberal ; deci, respect, domallor ! nanena 
atit de mult”, „ar fi fost un adevărat poet" (a fosti, nu mai poa 
intra in istoria literară, fiindcă, etc, 


Va să zică eu mă intorc „impotriva“ scriitorilor Munteni, 
-deci tra lor. , ; Si 
ei Da rosa pies C. A. Rosetti, şi, fiindcă e liberal : „respect! 
—aädicà Il laud fără să merite. RA oS, b 
ag deși il laud pe acest coreligionar politic al meu, tatagi 
spun că Wa fost poet, cà numai „lăgăduia”, dar nu s'a finu 
. ială,.. | F 
a: i nt d. lorga mă combate pe mine, cel cu „respectul 
—afirmind d-sa, impotriva mea, că Rosseti a fostin adevăr poet!.. 
Nu e admirabil d. lorga? 


-| explicâm d. Iorga, pentru a-l scuza, 
eră e ne că Muntenia a fost inferioară Moldo- 


vei, deci, cind vede că ajung la Muntenia, d. lorga Sile ca ce 
sint împotriva scriitorilor ei.—D. lorga dă apoi cu ag e p7 
setti și, ştiind că éu sint liberal, îşi tnchipue că-l voiu i ie, z 
atunci zice că-l laud.— D. Iorga ceteşte citeva rinduri şi ve > A 
eu nu-l laud pe Rosetti, —atunci, pentrucă s'a pus să mă e is 
trugä“, Imi ţipă în parantezcă Rosetti a fost un adevărat poet!... 

“E un caz interesant de psihologie specială. E A 

Dar să vedem ce crede In adevâr d. lorga despre C. 


"Rosetti ca poet, 


254 VIAŢA ROMINEASCA 


Să deschidem volumul | din a d-sale /storie a literaturii 
romineşii din veacul al XIX-lea, la pagina 230: 


Instirşii, Constantin Ruset sau Roseti, şi el venit din Dasiea cea. 
nouă, colaborator la uncie din revistele inccicate de tinesii îcesiri e- 
poce, n'ere, in lccul acestei aimonii, decit uşurinţa versului sdu prozaic. 


Parcă nu tocmai „a fost!" un adevărai poet! Parcă e şi d, 
lorga de aceiași părere caşi mire, 

Dar d, lorga are la 'ndâmină mai multe păreri in aceiaşi 
chestie, și e greu sa] prinzi, Aşa, d-sa poate să deschidă volu- 
mul îl al aceleiaşi opere a d-sale şi să-ţi dovedească că Rosetti 
„a fost" adevărat poet. Şi iată, in adevar, la pagina 194 a vo- 
lumului II; 


Cu molt Superior lui Poliriincaru prin varietatea formei sale, prin 
uterea scniiiventului de iubire sau setei de tăzbunare pentrucă a fost 
"şelat, prin spiritul său meşcãior, prin energia unui vers care sună i- 

descori ca al unui adevărat Feth e C. A. Rosetti, pe care-i inspiră By- 


ton, despreţuitorul şi deronicul, 


D. Iorga încă n'a optat pentru nici una din aceste doua o- 
pinii ale d-lui lorga, aşa incit nu Știm care e adevărata sa på- 
rere asupra lui C. A. Rosetti, 

-Dar probabil ca a doua, aceia cA „a foste. Probabil ca. 
atunci cind punca că e „prozaic*, incă nu-l celise... 


Şi mă păștea o nenorocire... În volumul meu avusesem 
îndrăzneala să explic slăbiciunea operei lui Bolintineanu şi prin 
lipsa sa de cultură. 


Ei, dar d. lorga veghea, Şi se râpede, Dar mai intâiu un 
preludiu „spiritual : 


Bolintineanu... Poet, da, însă n'avea „Culturalitate“, nici măcar cu 
diplomă dela Universitatea poporală a cursurilor de vacanţă din laşi, 


Nu poate uita cursurile de vară... E o nenorocire a d-lui 
Iorga, — Dar să trecem, Ba, mai intâiu, să relevâm a mică, o 
foarte micà falsificare, atit de mică, că e drăguță. D. Iorga pune 


tunrä—dar daca-i lace plăcere, fie | 
Mai departe, d. lorga zice: 


De fapt, Bolintineanu, cum se vede din studiile sate, din cărțile 
sale de cătătorii, din anticulele sale dela 1848 şi 1856—9, din opera sa 
de ministru. —era tut aşa de cult caşi Alecsandri, iar defectele tui via. 


dintro indoenţă necbişnuită (l) şi dia tizgierva de cătră pubiic (E per 
sonalism aici, domnule Iorga !) 


D. N. IORGA CRITIC ŞI POLEMIST 38% 


——— 


Istorie a litera- 
Bine.— Acum să ne adresăm la o valoroasă | 
turii, să vedem cum stă chestia. Găsesc Intr'o Istorie a literaturii 
că Bolintineanu : 


alinia jumătăți de nojiuni căpătate la întimplarea cetizilor în fran- 
juzeşte, 


Ca: 


i - acele 
nu ştie, nu simie şi nu poate crea din nou a 
y orei cetit paginele palide ale fai arti pre: mai Să 
sind cartea franceză a lui Kogălniceanu, şi va fi urmărit, d sr 
foarte distras, literatura istorică novă în „Propăşirea* şi , gazin 
istoric”, 


x caiu 
istoric literar, care vorbeşte şi el. de incù 
lui Bei u- Şi ştiţi “cine gr acest arie E etan ie 
a, şi de a d-lui Iorga ? E insuşi d, K 
aie [tarie a literaturii romineşti din veacul XIX, paginele 
tu RA te gindeşti că d. lorga n'a fost obligat prin nici o 
sentință judecătorească să-mi „critice“ volumul !... 


Li de spirit critic” în jara celor mai ascuțite spirite de critică 
Eliad şi r, rran Alexandrescu ! 


exclamă d. lorga la afirmarea mea că Muntenia a fost lip- 


i iritul critic... ză | : 
n E prior Aer complectă şi trei sierturi de falşificare, 


i mâtate. , 5 
i Ca eta 1840 incoace, Eliade e parcelă ză n 
tacurilor criticii moldoveneşti—am spus-o în vo re -asna oe 
1840— dată e vorbă să iaei şi a Eia sii ae i. 
sese iticii; cind se > Eliad k c 
35 pekena figi saik remar ary lui Eliade nu-i prea r 
y setea am şi spus-o.— Conservatismul lui Ehade, și el, pă, ae 
ri fe nu-i critică—am dovedilo, şi d. lorga trebuia 
« tele. s E ; 
EROS Prizee teza n'a făcut ni a Koli oa ek pa 
ici în „ crifici, nu „spiritele ascu pN 
careia gură i ccitite de critică*, dar, dacă nu fac posed E a 
critici mau ce căuta intrun volum unde vorbesc de 
ideilor... ) 
. . 


Una din cauzele, peniru care spiritul critic a apărut 


—zi i 1 
ZIC 


386 VIAŢA ROMINEASCA 
CDR De 2 0 e ct case cir DEE RL Da 


meu — faptului că scriitorii inse i di i 
di Dak a o mnaţi din generația dela 1840 
La aceasta, d, lorga Imi răspunde : 


In ciuda d-lui Ibrăileanu, să restabilim crono! 

ut, Alecsandri şi Kogălniceanu sint fii de tate măr or di 
acu Asaki e fiu de preot; din cei mai noi, Gusti, Istrati, C 
sa pee Dăscălescu, generația de la 1850, nu sint boieri deloc. 
n Muntenia, Ghica + Rosetti poartă nume domneşti, după lancu Văcă- 
tescu, mare boier; Eliad, Alexandrescu sint fii de boierinaşi; Bălcescu 
a girl Sae iam; Creţeanu e de boierie mai nouă, dar din 

+ u, i 

mei, A cre m - Boliac dacă vin din rindurile străinilor im- 


Băgaţi de sama că d. Jorga înşi i i i 
: i : Șiră pe fofi acei Mu 
oc socoate boeri, dar uită, cind e vorba de cite pa În 
me le ia Donici, adevărați boeri, i 
Bă, samă că-mi inşiră, in Moldova, pe neboerii Gusti 
age Codrescu, Dăscălescu, care n'au ce căula în discuție find. 
eu 2 hour ze că acești oameni sint critici, 
i e samă, că-mi vorbeşte i 
A chiar git gta "p de neboerul Asaki, despre 
ați de samă, că-mi vorbește de boerul lan 
, că: cu Vâcăr 
a manta al „vechiului regim“, dar nu vorbeşte de boerii din 
loldova ; Conachi, Beldiman, Dimachi etc — reprezentanți şi ei 
a! „vechiului regime. j adie 
Dar toate acestea nu sint încă nimi i 
i S ic. Si i 
dovezi de rea credință din partea d-lui lorga, aci SON. ao 
«Rea credință amestecată cu o levantină șiretenie, cind scrie . 


Negruj, Alecsandri şi Kogălniceanu sint fii de boeri mai noi, 


și cind despre Eliad Alexandrescu şi i 

[ T: i și Bălcescu scri 
parcă aceştia ar fi mai boeri decit Negruzzi, Alecsandri, Ro Sea 
iza ere de d. lorga—A. Russo! z 
; eschidem /storia literaturii a d-lui I i 
cine sint aceşti i i i i Ir an 
ri ata T boeri munteni, mai mari decit scriitorii moldo- 


Eliad) era fiul unui polcovaic sau căpitan d ovişte 
de poliis de treapta mai de jos, anume [lie ne det Soia n oen mg 


Frusina, era Gre 
tom., vol, I, p. zu şi în casă se vorbea mai mult grecește, (Ist. lit. 


(Gr. erp mia e cu siguranță un Tirgoviştean, ieşit din clasa 


boierinaşilor, fiu al 
dee aat i e s y Mihail, pe care-l pomeneşte ediţia din 1863. 


(Bălcescu) era fiul unui boier din cei măru 
: nți. Pitaru! - 
„ dintr'un neam despre care nu se spune hat în trecutul poa ai 


D. N. IORGA CRITIC ȘI POLEMIST 37 


di, lorga, în „polemica“ cu mine, zice că Bălcescu e de „vechiu şi 
bun neam” !) 


Cit despre Creţeanu, singur d. Iorga zice că neamul lui cra 
boerit la 1820... Ă 

Așa că, chiar din cartea d-lui lorga, rezultă că boeria scrii- 
torilor munteni e mult mai mică decit a celor moldoveni citați mai sus, 

Va să zică, în privinţa boeriei singelui, d. lorga, istoricul 
literar, arată că „polemistul“ d. lorga spune neadevăruri. 

Dar nu despre aceasta e vorba, In volumul meu nu ¢ vorba 
de nobleța sîngelui,—câci ar h fost ridicol să explic ceva prin 
această metafizică eltină, Prin boeria scriitorilor moldoveni, am 
înțeles situația socială, deci: interesele de clasă, viața de fami- 
lie mai rafinată, părinți cu oarecare cultură, o bibliotecă în casă, 
posibilitatea de a avea profesori mai buni și dea merge în strâi- 
nătate, ete.— Aceste împrejurări ale vieţii sint ceia ce am nu- 
mit boerie ! 

N'a priceput d. Iorga, ori mă falşilică ? 

Mă îalșifică, pentrucă aceste împrejurări, datorite boeriei, 
le-am discutat pe larg, nu le-am amintit numai așa intreacât! 

Şi, dacă e așa, atunci faptul că scriitorii munteni se trag 
din oameni cu mici titluri de boerie, nu mă interesează, —cind 
ştiu că acei scriitori au fost săraci și n'au trâil in împrejurările 
in care ar fi trăit, dacă ar fi fost de fapt boeri. 

Dar chiar dacă d. lorga ar fi avut... norocul ca scriitorii 
munteni să lie de fapt boeri, ar fi ciştigat d-sa ceva în „pole- 
mică“ ce-mi administrează?-—Eu arăt că in Moldova, pe lingă 
„boeria* scriitorilor, au mai fost alle multe cauze,— şi, prin ur- 
mare, chiar dacă scriitorii munteni ar fi fost de fapt boeri, totuşi, 
lipsind celelalte cauze, ci tot n'ar fi lost critici, 

Așa că degeaba d. Iorga imi scoate Innainte pe |. Ghica 
şi C. A. Rosetti, 

Cu atit mai degeaba, cu cit cu am explicat revoluția din 
Muntenia dela 1848 ca o mişcare a boernaşilor!, aliați cu clasa 
mijlocie, Impotriva constituției oligarhice impusă de Ruși (Re- 
gulamentul Organic). 

Cind insă, ca in Moldova, au fost și alle cauze—afară de 
„boeria* oamenilor de cultură—-acei vameni de cultură, pe lingă 
„mișcarea dela 18487, au mai produs şi o mişcare culturală : cri- 
tica, de care am vorbit în volumul meu, 

. 
* * 


D, lorga scrie ; 


1 Daca s'au amestecat și boeri mari lo miscarea dela 1848, aceasta uu 
insamni că acea mişcare n'a fost a „boernaşilor“,—după cum faptul ca in 
Revoluţia Ar per n Sa caror pan va = rare = papra. că acea see 
tuție nu a fosta burghaeziei,— cum mişcarea sorial-de- 
n dări din Germania unul priza are mere grea industriaş Singer, au 
insamnă că acea mișeara nu e a proletariatului, 


388 VIATA ROMINEASCA 
OA o a coc cazac ne-a A A EU 2 


» deodată, după acest talm -balmiş de moldovenism popo- 
ERAR y egoa cu Asachi în Pacea, zi s 

fost representantul la noi al clasicismului poetic italian de pe la 
1800, clasicismul lui Monti şi Alfieri, Mai tirziu a tăcut unele concesii 


niceanu-Alecsandri. E un spirit care a trăit peste jumătate de veac, şi 
deci s'a pretăcut în multe 


oara inteligență a d-lui Ibrăileanu. 

Căci dumnealui culege pe rind ce sèrie poetul, supt atitea înriu- 
riti, la 1848, la 1853, la 1943, la 1852, la 1839, la 1847—8, la 1836, la 
839, la 1853, ia 1852, la 1846—urmez ordinea citaţiilor, care e tocmai 
aceasta —şi ajunge la încheierea, firească: „o colecţie de te con- 
tradictorii“. Asachi e un „Amestec de curente contradictorii“, Cum 
poate crede oricine, dacă are nepriceperea de a-l studia astfel. 


Ce ușor triumteaza maestrul! Şi cit e de fericit! 

Ei bine, ascultați, băeţi „din centre“ ; 

D. lorga inşira anii, in ordinea citațiilor mele. E imprudent 
maestrul, căci aceşti ani, dela 1836 până la 1853, sint numai 17, 
şi nu „peste jumătate de Veac*, cum zice d-sa, 

Dar, insfirşit, chiar in acești 17 ani, dacă Asaki ar fi fost 
intâiu „om vechiu, apoi latinist, apoi critic (sau şi invers); daca 
ar fi fost intăiu conservator, apoi liberal (sau şi invers); dacă ar 

scris intăiu o limba „veche“, apoi una nouă, elc., —= atunci, da, 
nu s'ar fi „contrazis“, atunci s'ar fi schimbat, atunci ași fi greșit, 
atunci ar fi trebuit sa vorbesc nu de o „colecţie de tendinţi con- 
tradictorii*, ci de evoluţia ideilor lui Asaki. 

Lucrurile insă stau cu totul altfel, şi d. Torga le-a lalşificat 
amarnic. f 
Şi iată cum stau lucrurile, 

Šu spun: 


In politică Asaki este un om vechiu, un „conservator“ 


şi spun: 


Dar acest om vechiu, în politică, a fost unul din cei mal de samă 
reprezentanţi ai introducerii culturii apusene la toi. 


Așa dar, techiu ca om politic, nou ca introducătar al cul- 
turii străine. Aceasta în tot timpul. E vorba aici de o evoluţie: 
a lui Asaki? Nu de „tendinţi contradictorii * ș 

In privința limbii... 

Su dovedesc cà Asaki, In acelaşi articol din 1839, manifesta. 
două tendinţi contradictorii 


Opoziţie impotriva acelor sisteme linguistice, care voiau să „Siros 
pieze“ limba, recomandarea aria bisericesti ca bază a limbii literare, 


Prin urmare o atitudine cuminte, aproape casi a scoalei critice moldo- 
veneşii ; dar, totodată, propunerea rajionalistă ca act „tribunal* de lin- 


D. N. IORGA CRITIC ȘI POLEMIST 389 


guişti să decreteze „imbunătăţirite* limbii. (In volumul men citez pasa- 
giul din Asaki, in care el mahy una după alta, aceste două idei con- 
tradictorii). 


Vorba Coanei Eñmiței: E fandacsie, bobocule? E ipohon- 
drie, domnule lorga ? 

Mai departe. i ` 

La 1839, Asaki spune lucruri ca la 1847, şi anume vor- 
beşte ca Alecu Russo: dar, fof la 1847, tol în articolul în care 
vorbeşte ca Alecu Russo, Asaki mai propune să schimbăm limba, 
cum au schimbat-o Grecii. (Dovedesc aceste lucruri cu citați, în 
7 | meu). 
ie = sa tai la distanță de $ ani ( 1839— 1847) spune oră 
laşi lucru; iar în acelaşi an şi în acelaşi articol din 184 
spune lucruri contrare ! 


E evoluție „firească“, istoricule literar, domn lorga ? 

Dar, ati eu mai departe ca, fot „În acelaşi an (1847) şi 
tot In acelaşi articol, pe lingă că susține şi idei ca ale lui 
Rosso și ca ale lui Laurian, mai susține şi idei ca ale lui Pum- 
nul, — deci în acelaşi articol, idei din trei sisteme deosebite şi 
contradictorii) 

Mai departe, în volum, dovedesc că: 


ici —apoi, in 

i dacă (Asaki) aici se ridică împotriva latinismului,—apoi, i 

alt măi al trei din acelaşi an, e lăudat Ellade, pentrucă, m ea 

rierul Rominesc*, curăță limba de cuvinte „străine“ şi pune in lo 
„rontane“ 


Nu e nevoe să urmez mai departe cu Asaki. Dacă cineva 
a, sint gata! 
ji POE Seat recenti impertinenţele ce-mi aruncă d, lorga cu 
prilejul lui Asaki şi admiraţi psihologia acestui om. Admiraţi-i 
şi inima uşoară, cu care se aruncă în discuţii, care dovedesc, pe 
deoparte, că nu poate să nu falşifice, iar pe de alta, că, autor de 
interminabile volume asupra literaturarii romine moderne, este 
incapabil să priceapă spiritul (deloc greu de priceput) al unui scri- 
i nătate ca Asaki! f 
ja A e SS Și In privința lui Alecsandri. La concluziile 
mele, bazate pe fapte, pe citații, că Alecsandri s'a contrazis, d. 
lorga imi răspunde, cu același cintec monoton, că: „Omul a lu- 
crat o jumătate de veac şi mai bine*.—A lucrat, dar eu am do- 
vedit că s'a contrazis nu numai in PTY vreme, dar chiar in 
iaşi piesă (lo dela Sadagura, ete.). 
gie caro, dece această insistență a d-lui lorga de a apăra, 
cu orice preţ (cu ce pret !), pe Asaki şi pe Alecsandri ? 
Apoi, pentrucă d-lui Iorga nu-i convine a se vorbi de „CON 
dicţii“. 2 R i A 
a D. lorga, care a fost pentru şi contra Fanarioților, pentru şi 


2% VIAŢA ROMINEASCA 
para E E e ATA SPAGA 


contra lui Mihaiu Viteazul (iartă-mi, d-le Torga, această nerespec- 
A tare a... cronologiei), pentru şi contra Evreilor, pentru și contra d-lui 
Vasile Pop (şi a mai tuturor scriitorilor In viaţă și chiar morți), pentru 
şi contra votului universal, pentru și contra junimiştilor, pentru şi 
contra tinerilor liberali, pentru şi contra statuei lui Cuza, etc. ete., 
~d, lorga are o oroare instinctivä de discuția „contradicţiilor*_ 
Am scris cuvintele: „pentru şi contra statuei lui Cuza“. 
Acest pentru-contra e mai puţin cunoscut, şi, chestia fiind şi de 
actualitate, de o arzătoare actualitate, credem necesar să produ- 
cem texte, 
Se știe că in anul acesta, de cind d. lor iti 
s i i 3 ga face politică 
red e pare, d-sa fine oara pentru statuia lui Cuza, vorbe- 
„d, Ruginoasa, plinge la Piatra-Neamţ, deschide liste de 
serpi g „Neamul Românesc“, ete, + TE 
i 1 bine, acum șase ani, în 1903, iată c ( - 
ticol din „Sămănătorul“ : ci 


Cea mal bună statuie, aceia pe care ar fi primit-o e! (sublin 
d. lorga), ar îi un pios monument, fără pie Agora sa prezic 
guratecul sdu mornint, păzit de acum Innainte de orice profanare 
(hm !), o rugăciune trainică în colțul de umbră unde el a voit să se co- 
boare. Dar nu! Aceasta ar fi pentru dinsul, şi sint şi oameni care vo- 


esc ca marea statuie impundioa lui à , 
şii (subliniat de noi!).... Tar f re a lui Cuza-Vodă să fie pentru din 


mintul care le trebue (subliniat tot de noi). 


Dar vezi, pe-atunci „statuia“ era in rogramul altor „dem 
craţi“, al celor „conservatori*.— Acum, dn e Ea A Sblot 
„naționaliști“, —și acum se schimbă lucrul: statuia nu mai e 
„pentru dinșii“, ei nu mai sint „ațițători de turburări“ —acum 
cind ei „au nemerit la mormintul care le trebue“ 1., 


„Şi iată dece apostolul dela Valeni i 
„contradicţiile“... Jui Taaki aaia äleni nu poate auzi de 


Eminescu, 


Jenant ! (zice d. lorga). Aşa de mare, aşa de puţin liberal... 


S'ar părea că eu urmăresc să arât că oamenii mari 
; Sar | i ari au fost 
ataje Soy că, erp ef la Eminescu, mă simt in mare incurcă- 
—nu-i aşa c s'ar ’ i i-ai 
rea ia părea, celitorule, care nu mi-ai ce- 
In realitate, lucrul stă cu totul altfel! Eu imi d i 
ci ) au toate si- 
linţile, în volum, să dovedesc reacționarismul lui Eminescu e 
Cum mi-am dat toate silințele să dovedesc că Alecsandri ma 


fost liberal, cum cred m (ore i 
am scris acum vre-o pen ! m credeam și cu, ba chiar cum 


D, N. IORGA CRITIC ȘI POLEMIST 391 
Dar atunci?! 
Ei, lucrul e foarte simplu: „Jenant*-ul d-lui Iorga e „poò- 
lemică,.. distrugătoare“, —adică vorbă de clacă... ` 


.--Şi ce fac eu ca să depreciez pe... adversarul meu politic 
Eminescu ? 

lată ce fac, după d. lorga: 

Zic, mai Intăiu, că „Eminescu a fost numai poet“. Apoi, 
am nenorocirea să mai spun că „proza sa este puțină“. Şi, in 
siirşit, ca să mă pierd cu totul, adaog că: „chiar acea puţină 
proză ¢ poezie in proză“. 

Acum, să zicem că eu am spus exact așa cum reproduce, 
cam strimb, d. Iorga. 

Dar despre ce e vorba aici? E vorba de nuvelele lui 
Eminescu. 

Nuvelele lui Eminescu sint, după mine, literatură subiectivă, 
deci lirică, —caşi „poeziile“ sale. Aşa că artistul Eminescu e, 
pentru mine, un poet liric, un mare poet liric, unul din cei şapte- 
opt mari poeţi lirici europeni din veacul al XIX-lea. Dar nuvelist, 
artist obiectiv, Eminescu nu e! 

Cind spun acestea, insamnă că, în calitatea mea de „libe- 
ral*, vreau să injosesc pe Eminescu ? 

Nu ¢ puţină demagogie in eşirea aceasta a d-lui Iorga Im- 
potriva mea ?— Ştiu că are teroare de acest cuvint (şi cu tot 
dreptul !), dar n'am ce face, trebue să-l intrebuințez ! 

Dacă voiu spune că Victor Hugo, care a scris romane in- 
terminabile, este un mare poet liric şi epic,—chiar şi'n romanele 
sale,—insamnă că voesc să injosesc pe Victor Hugo ? 

Teribil estetician și istoric literar mai e şi d. Iorga ! 

Dar ce nu spune d. lorga în jumătatea de pagină de re- 
vistă, consacrată studiului meu despre Eminescu ! 

Citeva falșificări din această jumătate de pagină, le-am re- 
levat in articolul precedent. 

Acum, citeva frumuseți ; 

Cind zic că Eminescu n'a fost un „patruzecioptist*, d. lorga, 
spiritual cum este, se dedă la cuvinte de duh: d-sa zice „că ṣi 
cra greu să fie patruzecioptist ca unul ce era la doica la 1848“... 
Las'că la 1848 Eminescu nu era la doică, căci Incă nu se näs- 
cust,—dar, prin „patruzecioptişti“, înțeleg eu oare numai pe 
oamenii care au lucrat la 1848?--N'am definit eu „patruzeci- 
optismul“ ca o stare sufletească, ca o atitudine politică? Insist 

aci asupra acestei copilării a d-lui Iorga, pentrucă o repetă ne- 
contenit, de pildă şi cind mă „distruge“ în privinţa lui Odo- 
bescu !—D. Iorga sa făcut că nu ințelege că prin „patruzeci- 
optism“ ințeleg liberalismul roşu, liberalismul care incetează læ 
1884, '— şi cind se face că nu ințelege, mă falșifică— marele in- 
drumâtor ! 


1.  Intr'un loe, în volumul men, zie: „ridicolele atitudinii liberale. 
gafmenoptits demorrete, reruluționare, ori cum voii s'o mai numiţi” — 
e clar 


392 VIAȚA ROMINEASCA 
OT a 


Dar e peste măsură de interesant d. lorga, cind iși bate 
ră dRe, araea sar laud şi-l Polar nr săpt ra 
Și asanator a svirlit peste bord pe A, AR 
să mă „distrugă“ pe mine. sii sia i ica bug ca: 

D. Iorga vorbeşte ironic de : 


Russo, marele geniu din „Rominia literară“ 


pe care-l numește un „bel esprit”, 

Acum, ia să vedem care este părerea d-lui lorga d 
A. Russo, atunci cînd nu polemizază cu mine. Să deschidem 
Istoria literaturii a d-lui Iorga, volumul II, pagina 255: 


Un alt Moldovean, înzestrat 
fire, \nnalt in cugetare etc, cu un talent superior, adine in sim- 


—aşa e A. Russo în /storia d-lui lorga !--Va să zică e 
unui „bel esprit", va să zică un „grand esprit“ t i PEAN 
Spuneți, mai cunoaşteţi vre-un alt istoric, indrumätor şi 


asanator, care să-şi bată In a în i i 
şi de lume ? 4 șa chip joc de adevar, de el însuși 


Odobescu. 
Eu am spus c'a fost un „Paătruzecioptiste, 


du Fonta ce-a fiul colonelului Odobescu, tinărul care ese la i- 


Mai intâi e falş ca Odobescu ese la iveală pri 
i 4 n 7866! 
Fără a ne opri asupra scriselor sale anterioare, Gdobosce scoale 
o mare şi insemnată revistă In anul 7867. 


Despre „patruzecionțismul'“ i i 
Fe DAE arti ptismul' unui om care n'a lucrat la 1848, 
Interesant insă până la „comicărie“, cum ar zi orga, 

i A A ice d. 
sa Ta ma ga ait dă voe lui Odobescu să fie n 
ioptist“, adică liberal innainta i i carul i 
colonel Odobescu !!,.. dig plutea RN j 


Odebescu a fost liberal innaintat, dar d. lor : - 
să fi fost ceia ce a fost, pentrucă tatăl lira fat ga nu-i permite 
Şi băeţii din „centre* admiră ! reacționar ! 


- 
. + 


E vorba de socialism. 
Aci d. lorga se intrece pe sine Insuşi, 


"Ð. E. IORGA CRITIC ŞI POLEMIST 393 


Eu am spus că „socialiștii* au fost eminesciani, cu alte 
cuvinte că „socialiștii“ de atunci n'au fost socialişti. 

Ştiţi ce a înțeles din acestea d. Iorga ? 

D-sa a înțeles că cu spun câ „socialiștii“ au fost emines- 
ciani, nu pentrucă n'au fost socialisti, ci pentrucă Eminescu a lost, 
el, socialist | 

Eu am scris 60 de pagini, in care dovedesc că Eminescu 
a fost conservator (şi că n'a fost deloc socialist) ; că „socialiştii* 
de atunci n'au lost socialiști, ci reprezentanți ai unor clase „re- 
acţionare“, după terminologia socialistă. —şi d. lorga, faişificîn- 
du-mi, dintrun condeiu, 60 de pagini din volum, face încă şi 
țupâituri hazlii ! 

Acum, altceva. Aci chestia e mai subtilă şi sintem, deci, 
gata să recunoaştem că d, lorga n'a ialşilicat, ci a fost de bună 
credinţă : n'a priceput. 

Eu am spus cà vechii „socialişti“, prin firea lor, prin fon- 
dul lor, au fost naționaliști, dar doctrina nu le-a permis să faca 
naționalism, doctrina i-a „obligat* să facă internationalism, 

Ce strident mai ride d. Iorga! Cum se bate cu minile 
peste coapse: 


Atita-l deosebea: doctrina, Dacă, în locul doctrinei socialiste, ar 
fi ales pe cea naționalistă, erau adevăraţi naționaliști. 

Nu ne îndoim. Aşa, unul cu nevastă urită ar fi avut nevastă fru- 
moasă, dacă n'ar îl ales nevastă urită, şi deci se poate zice că are o 
„nevastă „arhi-lrumoasă“. 


Hm! D. Iorga se umbaleuză in logică! Ştiţi că logica e 
‘domeniul favorit al d-sale ! 

Ei bine, domnule lorga, fără a-ţi face teorii, căci ele îţi re- 
pugnā (d-ta le numeşti desprețuitor „Hlozofie*), iți voiu dovedi că 
lucrul care iți pare așa de cu neputinţă e foarte posibil. 

Şi, pentruca să nu te duc prea departe, mă voiu opri chiar 
la d-ta.. 

D-ta faci „ţărânism* de vre-o opt ani, mi se pare. „Țăranul 
womin“, „păstrătorul limbii şi al naţionalității“,—instirșit tot ceia 
ce se cuprinde in „talpa țarii. *—Järänist ca d-ta mai rar.—Dar 
d-ta ai nişte cărți de călătorii: „Sate şi mănăstiri,“ Drumuri şi 
orașe," in care zugrăvești tot ce ai văzut In țara asta, exprimi 
tot ce ai simțit... 

Ei bine, există se singur țăran in volumele d-tale ? Te-au 
interesat pe d-ta ţăranii, viața lor, sărăcia lor, sufletul lor ? 

Nu !—Şi atunci vezi că e posibil să fii în teorie țărănist 
pănă la atrocitate, iar în fond să te sinchisești de ei ca de o- 
mătul de anţarţ ? 

Ca vezi, una-i teoria, doctrina, stilul, retorica, etc. —şi alta-i 
natura intimă a omului. 

Şi atunci, dece nu lași incolo şi pe nevasta cea lrumuasă, 
Şi pe cea urită şi pe cea „arhi-irumoasă ?* 


254 VIAŢA ROMINEASCA 


Să mai amintesc că, dupăce ne taxezi de anti-naţionalişti,. 
spui că facem „şovinism ca să ni se ierte trecutul“ ? Dar nwe 
vezi că te contrazici copilăreşte ? 

Sau poate, acum, admiţi şi d-ta că cineva poale profesa œ- 
teorie, şi, in realitate, fi altăceva? 

Dar atunci te contrazici în două etaje, iubi:e domn! 

Mai interesant, —căci d, lorga e mereu tot mai interesant,— 
aşa dar, mai interesante următorul mic accident ce i se Intimplă 
d-lui lorga: 

Eu am spus că „socialismul“ de altădată a fost fărdnist. 

D. lorga mă combate prin următoarea insultă: 


Socialismul ieşan, întins apoi şi asupra altor centre, e piesi 
pentrucă, de nevoe, fărea curte şi taranilor, pentrucă el cerea påmint 
in folosul lor, pentrucă lucra prin șarlatania petiţiilor către Stat în ve- 
derea Impărțirilor de moşii. 


Un om, care se respectă cind scrie, s'ar fi oprit să vor-- 
bească despre şarlalania unor oameni,—a vechilor „socialişti“, — 
care n'au tras nici un ciștig din activitatea lor, ci, și d. Iorga» 
ştie lucrurile, ci numai suferinji personale. 

Unui om, care se respectă cind scrie, i-ar fi lost ruşine să. 
vorbească de șarlalania unor oameni care au făcut sacrificii €- 
norme pentru o utopie! 

Şi, mai ales, cind acel om este istoric şi, deci, dator să știe 
că mişcările politice şi sociale au intotdeauna cauze politice şi 
sociale—şi nu „șariatania* unor oameni L.. 

„Dar aud că d. lorga, şi la cursurile pe care le ţine in laşi? 
„pentru poporul românesc” (apropo: nu demult a scos o carte- 
pentru „clasa Il-a gimnazială şi pentru poporul românesc” !), 
cind vorbeşte de mișcarea dela 1848, o tratează tot așa de știin- 
țific cași „socialismul“ de altădată. Se zice că face atita „spirit“ 
pe socoteala generaţiei de acum 60 de ani, incit băeţii d-sale din 
„centrul“ laşi işi rup coastele de ris... 

Aşa dar, ca să rezumăm, „socialiştii* de altădată au fost. 
nişte şarlatani. 

Bine. 

Acum să cetim ce scrie d. lorga numai zece rinduri mai: 
departe : 


Faptul că la „Contemporanul“ se scria moldoveneşie cu afectaţie şi 
se intrebuințau unele forme ortografice vechi, dovedeşte „arhinaţiona- 
lism*,—deci, socialiștii, între cari a petrecut oarecari ani de sinceritate - 
autorul (adică eu), sint cei mai naţionatişti dintre naţionalişti. 


Aşa dar, pe cind mă dedam la „sarlutania“ petiţiilor, — pe-- 
treceam oarecare ani de „sinceritule* ?! 

Sinceritate şarlatanească ? 

Şarlatanie sinceră? 


D. N. IORGA CRITIC ȘI POLEMIST 303. 


Prostie genială ?... 
„„Jorgalism echilibrat? 
Ce-o să zică „clasa IlI“ şi „poporul românesc“ ? 


Despre capitolul meu, în care analizez pe Caragiale, d. . 
lorga scrie o jumătate de pagină, din care n'am înțeles absolut 
nimic. Această parte a „criticii“ d-sale e scrisă in stilul /storiei 
lui Ştefan cel Mare,—pe care d. lorga a compus-o, fireşte, tot- 
„pentru poporul românesc*... Probabil insă că mă injură şi aici» 
şi probabil că vrea să mă sicie.— Dacă cineva a priceput ce vrea să 
spună d. Iorga, Il rog să facă bunătatea să mă lămurească şi 
pe mine. 


Şi Inchee d. lorga „critica* sa: 


- Aceste pagini sint, din partea noastră, o smerită inchinare U- 
riaşului. 


— Dar ce e cu „Uriașul“ ?—mă va Intreba cetitorul. 

E o vorbă de duh, care nu se poate înțelege singură, 
dar pe care d. Iorga o scoate din niște premise... Căci d. lorga- 
işi aranjează întăiu premisele, cind are de „fäcutë un „spirit“... 
Probabil că deaceia d. lorga ride anticipativ, cind are să facă: 
„spirit“ : ride, cind işi pregăteşte premisele in vederea viitoru- 
lui spirit, pe care, el, mehenghiul, 1 ştie dinnainte, dar pe care- 
băetul din „centru“ nu-l ştie și se uită cam nedumerit la maestru... 


Acum, măcar o dovadă de bună cuviință, de bună creştere 
şi de innălțţime morală a d-lui Iorga : 


Admiraţi curajul! „Eminescu a fost numal poet“. Vestitul cugetă- 
tor genial ? Da. el. Şi dece numai poet? Pentrucă „prosa sa este pu- 
ţină”. Şi poesia şi mai puțină, adăugim; dar nu stăm la o tejghea de 
cafea turcească ori de lucruri de acelea pe care le cumpără, cum zice- 
d. Ibrăileanu, un „orienta! libidinos". 


Băgaţi de samă: d. lorga face recenzia volumuui meu; 
adică a unei cărți in care nu e vorba nici de d-sa, nici de parti- 
dul d-sale, nici măcar de lucrurile contemporane ; şi'n această re-— 
cenzie vorbeşte de „o tejghea de lucruri de acelea pe care le 
cumpără un oriental libidinos* !.., 


398 VIAŢA ROMINEASCA 


Cunoaşteţi vre-un ali scriitor, oricit de balcanic, care să-și 
fi pompat din creer, pe hirtie, ceva mai puțin curat ? 

Şi cind te gindeşti că, mai dăunări, acest om, indignat in 
“curăţia lui leciorelnică, tuna impotriva literaturii lui Caragiale 
din „Universul“ şi impotriva celei din „Viaţa Rominească”, nu- 
mindu-le, in elegantul său limbaj, „porcăeli* L... 

Să mai relevez şi alte... aşi zice „porcăeli“, dar „mă gin- 
desc cine sint şi despre cine scriu*....să zicem: şi alte semne de bună- 
creştere ? Ca aceia că noi nu ne spălăm, că nu facem bae, 
-eic.?— De prisos, credem, după mostra de mai sus, 


Cum se explică toate acestea ? 

D. lorga este un om cinstit,—atit de cinstit, incit se mi- 
-nunează şi d-sa insuși, ceia ce-l face să-şi strige cinstea prin 
“toate gările și pe la toate răspintiile, ca o fată care sar lăuda 
mereu că-i virgină. 

Cum, dar, acest om atit de cinstit a lost în stare să se 
„dedea la asemenea falşificări ordinare şi la asemenea triviale 
injurii ? 

Lucrul e foarte simplu : 

Mai întăiu, fiindcă mi-am permis să scriu un volum fär 
să-i cer autorizaţia. Dè, dacă ai scrie un tratat de chimie, tot 
nu s'ar formaliza atita d, lorga... dar să scrii despre istoria li- 
teraturii romineşti, fără o prealabilă autorizație din partea d-sale ! 
Căci literatura rominească este un parc destinat plăcerilor 
sportive ale acestui lord al cugetării romineşti ! 

O altă cauză, pentru care d, Iorga mă injură, şi mă fal- 
şifiă ca să mă injure şi mai tare, e că nu l-am citat, sau nu 
l-am citat după dorința inimii d-sale. 

D. Iorga te injură dacă nu-l citezi; te injură dacă-l citezi 
fără să-i insoțeşti numele cu calificativele: „Impăratul cugetarii 
romineşti*, ori măcar „marele și savantul nostru istoric“, sau, cel 
puţin, „genialul nostru îndrumător“. 

Ei bine, eu l-am citat foarte puţin,—prima mea greșală ; dar, 
mai ales, deşi l-am citat aprobaliv, am uitat să-i Insoțesc numele 
cu vre-un calificativ iperbolic,.., 

Ba, ceia ce e mat rău,—şi d. lorga mi-o reproşează cu a- 
mărăciune,—l-am citat numai pentru fapte,—şi nu şi pentru idei, 
ceia ce l-a supărat râu pe d. lorga, căci d-sa pretinde că de o bu- 
cată de vreme are şi idei—lucru ce a trecut neobservat de 
mine— şi pentru care-i cer toate scuzele | 

Apoi, d. Iorga are mai multe ahturi la inimă, din cauza 
noastră, 

Aşa, prin apariţia noastră, acum patru ani, am schimbat 
forma de guvernămint a literaturii noastre, făcind dintr'un im- 
periu, în capul căruia era d, lorga, o republică a literelor, fără 
“Impărați, coroane, tronuri şi protocoale. 

„Şi cine nu ştie psihologia necăjită a „regilor în exil“?! 


D. N; IORGA CRITIC ȘI POLEMIST sor~ 


; Apoi, mici incidente, din care d. lorga na ieşit tocmai 
strălucit, incidente provocate de d-sa şi deci cu atit mai dure- 
roase pentru d-sa,--ca acele celebre „cursuri de vară* din lași, cu 
ocazia cărora d. lorga s'a făcut vinovat de calomnie, —ca acea nos- 
timă intimplare cu recenzia recenziei lui Brockelmann, cind d. lorga. 
a inaugurat, față de noi, campania d-sale de lalşilicări, — şi alte ac- 
cidente displăcute pentru d-sa, de care nouă, celor dintâi, ne 
pare foarte rău, căci, martor ne e Dumnezeu, care vede toate, 
că nu dorim răul rimâărui! 

Acestea sint fapte. 

Dar aceste fapte nu ar explica felul „criticii* d-lui lorga, 
dacă n'am ținea socoteală şi de temperamentul indrumătorului. 

D. lorga, censor al publicisticei și al neamului rominesc!, 
combină, in indeplinirea acestei funcțiuni, cel mai exagerat tem- 
perament femenin cu cu cel mai viril dicționar pitoresc, 

Ziarul d-sale, „Neamul Românesc*, conţine, intr'un singur 
număr, mai multe injurii decit toate ziarele de partid, Intr'o sāp- - 
tămină, —cind nu sint alegeri, bine-taţeles, căci, in acest din urmă . 
caz, chiar proza d-lui Iorga devine palidă —prin comparaţie. 

lar dacă e vorba ca să şi calomnieze, d. lorga nu se dă 
Innapoi, ci merge cu energie inainte. 

D. Iorga injură toată lumea: Partidele politice, pentruca , 
continuă să mai existe incă după ce d-sa şi-a publicat progra- 
mul naționalist-democrat ?.—Pe membrii acestor partide, indivi- 
dual, pentrucă nu intră in partidul d-sale.—Pe toţi acei care nu. 
lac parte din nici un partid, dar nici din al d-sale, pentrucă ete, — 
Toate revistele şi pe toți scriitorii dela aceste reviste, pentrcă 
etc —Pe acei care nu-i citează cărțile, ori i le citează fară elogii, 
ori cu elogii moderate. — Portugalia, pentrucă sa purtat „necu- 
viincioasă“ fațā cu junimistul naţionalist-democrat Franco.—Pe 
tinerii Turci, pentrucă se poartă „nccuvincias* faţă cu... bătrinul 
respectabil, „care e* Abdul Hamid. — Ardealul, pentrucă e „necu- 
viincios* față cu d-sa. —Critica europeană, pentrucă e „necuviin- 
cioasă* uneori cu operele d-sale... Dar ce nu injură d. Iorga? Să 
spună chiar admiratorii săi „Din centrele României“ ? 

Cumpăna prin care trece „ncamul romănesc* e atit de ma- 
re,— injuria atit de necesară, —incil, cind are de lăudat pe vre-un 
naţionalist-democrat, simțind că se abate dela rolul innalt ce ia, 
incredințal neamul, face o bogată libațiune, injurind prealabil, 
ca introducere, pe toți „adversarii* sâi in bloc. Aşa, avind de 
lăudat dicţionarul d-lui Sextil Puşcariu, scrie o lungă introdu- 
cert, in care atacă cu multă energie pe d-nii Take lonescu, Bä- 
dărâu, Honigmann, Mochi Fischer, ne cruțind, în treacăt, nici , 
„partidele“. 


i. Nu e malt decind d. Iorga, inregiatrind in „Neamul Romānese” - 
alegerea unui învățător intr'o comună din Ardeal, adăoga: „Stiu eul*—n- 
dicâ: „V'aţi afiat in treabă, fară să mà Intrebaţi”.., 

2. Mai puțin pitoreae injură d. Jorga partidul marilor latilundiari, pen- 
ii en acest apărâlor al țărănimii are o seosibila slabiciune, —singurasl , 

ieiune. 


„898 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar d, lorga ştie să şi laude, Şi, —trebue s'o recunoaştem, — 
“entuziasmul cu care laudă nu e mai prejos de acela cu care 
injură, căci acest om este entuziasmul personificat. lar cele mai 
entuziaste cuvinte de laudă, d. lorga le are pentru d. Iorga, căruia 
rii păstrează un mare şi sincer cult și o necondiționată admira- 
ție, socotindu-l ca o apariţie inexplicabila în această țară inna- 
poiată, in această Europă stricată şi in acest secol de mai multe 
ori infam... 


Sutsje vonu irop tard, ou trop tôt? 


trebue să se intrebe probabil d. lorga, și cu drept cuvint. 

Şi atunci cum nu era să mă înjure,—acest mare poet al 
injuriei romine ? ! 

— Dar pentruce falşică, şi Incă așa de stingaciu, d. lorga ? 
Pentruce, cu alte cuvinte, nu are prudența necesară publicis- 
tului? Pentruce se pune în trista postură de a fi aranjat pe două 
coloane ? 

Mai întăiu, pentrucă patima ii turbură mintea, şi nu-și mai 

«dā samă ce face. 

Şi al doilea, pentrucă : mu-i pasă ! 

Nu-i pasă de nimenea, sa deprins să-și „facă cheful” cu 
toată lumea, cum li vin toanele. 

E introducerea ciocoismului celui mai caracterizat in pub- 
licistica noastră. 

Cine nu ştie, cine n'a vâzut pe ciocoiul din Moldova care, 

- după ce minincă şi doarme bine, se scoală, ia o uulceaţă și 
apoi ese In balcon și 'ncepe să injure fară nici un motiv pe 
servitorii din ogradă ? 

Ciocoiul n'are respect de demnitatea altuia, ciocoiului îi 
e indiferent dacă are sau nare dreptate—el iși face cheful, si- 
gur că n'are să i se răspundă, sigur că nare să sufere nimic 
de pe urma toanelor sale !.., 

Şi d, Iorga, care mă intreba „ce gogoriță* mai e şi „la- 
nariotismul* t... 

Dar destul pentru data aceasta. 

Vom mai avea, desigur, plăcerea să vorbim despre d. 

s Torga. 
G. Ibrăileanu. 


3 
= 
= 
=i 
z 
Ea 
-i 
=i 
= 
> 
c 
3 
. 
3 
è 


„Sărmanul Dionis“ 


Cine 'n tinerețe a umblat fără 'ncetare pe cărările visării, 
pe cind propria sa cărare 'n viață lămurit nu și-o vedea; cine 
sărac şi simţitor, a trăit ani dearindul In atmosfera curată şi înnăl- 
şătoare a cărților, departe de vălmășagul lumii și irămintat de 
aspirajiunile omenirii intregi; cine într'atit s'a instrăinat de „vi- 
sul morţii eterne“, incit i-a părut viaţa ca o resiringere nedesăvir- 
tă a lumii ideale..... Cine—ca Dionis—a vibrat adinc odinioară la 
„adierea unor note de pian eşind in amurgul zilei de vară pe fereas- 
tra vre-unei case curate și retrase, și pierzindu-se cu pariumul 
florilor in văzduhul transparent... şi cine, isbit, în odaia singura- 


ică sau în fundul vre-unei alei, de văpaia fantastică a lunii, „stă- 


pina mării şi a singurātāților“, și-a simţit pieptul umilat de pla- 
nuri măreţe şi mari dorinți—acela va regăsi în „Sărmanul Dionis” 
propria sa tinerețe, cu iluziile ei, cu dulcea ei tristeţe, cu mira- 
jul iubirii eterne şi al unei vieţi de leerie,.., 


Cind am cetit pentru întâia oară, acum cincisprezece ani, 
fantastica nuvelă a lui Eminescu, am avut impresiunea ciu- 
„dată—, cum o va fi avut şi cetitorul une-ori—, de a fi colaborat la 
dinsa... Am recitit-o de multe ori mai tirziu, la răstimpuri lungi, 
-şi vre-o trei luni m'am ocupat cu traducerea ei in limba germa- 
nä; totuşi și astăzi, atmosfera de tainică visare, de blindá ironie 


ai de lirism adinc dar liniştit, mă cuprinde dela primele pagini 


cu aceiaşi putere ca în trecut... 

Ca printr'o baghetă magică reinviate, visurile şi simţirile de 
„odinioară mă invălue cu farmecul lor nespus... Retrăesc timpuri 
„apuse pentru vecie și ințeleg mai bine poezia dorinţii.... 

pi Romantismul va răminea cred intotdeauna literatura tine- 
rețu.... 


~ Între alte pgreșeli—„latal legate de o mină de pămint”— 
„ritica noastră a făcul și pe aceia, că găsind în ţară un curent 


IAN 


literar, care In originile caşi în caracterele sale, prezenta o dè- 
săvirşilă asemănare cu analoage curente din literaturile străine, și 
anume cu cele romantice din prima jumătate a secolului at 
XIX-lea. a găsit de cuviință să nâscocească numele de pesi- 
nism sau decepţionism,— ca un botanist care găsind în cimpia romi- 
nească o floare oare-care, s'ar apuca So boteze el insuși, In loc 
să-i caute numele In atlasele speciale. 

Cine cunoaşte istoria literaturii universale ştie, sau poate 
uşor descoperi, că în Franţa, in Germania, în Anglia, aristocra- 
ţia nemulțumită de revoluţia franceză a pornit acea mişcare de 
reacțiune In contra ideilor liberale, care pe târimul literar a luat. 
numele de romantism şi la care s'au raliat în curind şi intelec- 
tualii eşiţi din mica burghezie,— pe cind clasicismul era cu in- 
verşunare apărat de ziarele şi revistele conduse de reprezentanţii 
marii burghezii. Că în Franţa la inceputul veacului trecut bur ghe-- 
zia cra triumfătoare, şi clasicii aveau slujbele şi sinecurile, pe 
cind in Germania pe aceiaşi vreme, aristocrația era stăpină pe 
situaţie, şi fericea pe romantici cu titluri de nobleţe şi catedre 
universitare — nu ne interesează aici; ne interesează doar atit, că 
şi la moi, cum cra de așteptat, tot boerimea pornește — sub forma 
politică-literară a romantismului „Junimei* — mișcarea de reacțiune: 
în contra Ideilor liberale ale generaţiei dela 1548 ; şi la noi, tot 
intelectualii eṣiți din mica burghezie dau reacţiunii strălucire prin 
talentul lor literar şi politic ; și la noi ajung acești intelectuali — 
pentru cari revoluţia făcuse prea puţin,=——să se rupă de bocrime, 
— pentru cari revoluţia făcuse prea mult— şi să caute sprijin In: 
masele adinci populare... 

Un cunoscător al Hiteraturilor străine ar fi putut desigur 
prezice apariţiunea şcoalei romantice tn literatura noastră după. 
1848, şi ar fi putut chiar prezice figurà așa de caracteristică si 
oarecum predestinată a lui Eminescu—câci, ceia ce-i Musset pen- 
tru Franța, Novalis pentru Germania, Lenau pentru Austria, Byron 
pentru Ancia, Leopardi pentru Italia, Lermontov pentru Rusia 
— este Eminescu pentru poporul romin..... adică reprezentantul 
cel mai caracteristic al literaturii romantice. 

> > + 

Rog pe scepticii inveteraţi, cari sub pretextul plauzibil al 
obiectivilății, dar de fapt pentru a-şi economisi travaliul cerebral, 
se arată neincrezâtori in legile sociologiei şi apără cu infocare 
haosul aparent al faptelor, să treacă In revistă mai sus inşiralele 
nume celebre, şi să-şi recheme In minte viața şi operele fiecăruia... 

Ce asemânare isbitoare ! Natura își economisește şi dinsa 
puterile ei... i De oi 

Toți aceşti scriitori au lost aristocrați din naștere și mspi- 
raţi de aristocrație! 


1. Alfred de Musset, Nienibsch von Strehlenau, lord Byron, contele 
Hardonberg— Novalis, contele Leopardi, uristoeratal Lermontov. şi ful cami- 
marului Eminovici. 


„SARMANUL DIONIS" wt 


Apoi, punctul de plecare al romantismului fiind nemuljumi- 
rea de realitate şi refugiarea In lumea imaginară a poeziei, a- 
ceastă şcoală a trebuit să selecteze tipuri mai mult sau mai pu- 
țin mediteraniane, a căror iritabilitate era mărită uneori prin de- 
generare ereditară. Mediteranianul se distinge, cum am arătat 
aiurea, prin gindire abstractă, subiectivism şi fantazie ; prin me- 
lancolie, pesimism şi „condensarea estetică a realității“; înslirșit 
printr'o mare impresionabilitate și pasiuni violente. Dar acestea 
sint punci cu punct caracterele reprezentanţilor tipici ai roman- 
tismului european ; de aceia am şi rezumat caracterizarea mea 
psihologică, in formula; Germanul e epic şi clasic, Meriterania- 
nul, liric şi romantic, 

„De fapt, toţi scriitorii mai sus inșirați, sint naturi nervoase 
şi cerebrale, iar unii, ca Lenau, Leopardi, Novalis, Eminescu, 
sint cugetători şi savanți. A 

Toţi au suferit de o incurabilă melancolie şi au fost sbu- 
ciumați de pasiuni neinlrinate. Toţi au avut o viaţă tristă şi o 
o moarte prematură ?. 

D. Dobrogeanu-Gherea—de care trebue să pomenim mereu, 
căci a tratat foarte multe din problemele Istoriei literare—a scris 
studii lungi ca să demonstre că pricinele pesimismului european în 
general și ale celui eminescian în deosebi, trebue căulate în relele 
organizării sociale burgheze ; dar pesimismul lui Eminescu nu 
este decit pesimismul unui Byron, Leopardi, Musset —pesimismul 
romantic: chiar Schopenhauer nu este decit un produs direct şi 
imediat al romantismului german ; in Germania insă la 1792, 
cind s'a constituit şcoala romantică— prima şcoală romantică e- 
uropeană— organizarea burgheză nici nu se putea incă intreve- 
dea, necum să-şi fi arătat părțile rele; ea avea să mai întirzie 
cu aproape trei sferturi de veac... 


Şi totuși, din toate şcolile romantice europene, şcoala ger- 
mană este fără indoiala cea mai caracteristică. Nicăeri nemulţu- 
mirea, şi deci despărțirea de realitate, n'a fost mai radicală, și 
mai nesănătoasă In urmările ei. Lirismul mistic și intunecos al 
lui Novalis, iea aparența unei psihoze, iar pe elenizantul Höl- 
derlin, exaltarea lirică 1] aruncă de fapt in noaptea nebuniei, în 
care rămine patruzeci de ani, până la moarte; religiozitatea 


2. Musset a murit la 47 de ani, ruinat de aleoolism gi de excese 
sexuale; Novalis la 29 de ani, de ftizio și dogouerare; Lenau a innabunit 
la 42 de ani şi a muri! la 45 de ani; pa a muril la 36 de ani, da fri- 


Şi la ecilalți. seriitori em. Chateaubriand, Heine, Hofmann, 
Werner, Hölderlin, Bren Kleist, Shelley elc, se regiseṣte extrema iri- 
tabilitale nervoasă cu felurilele el urmări fatale. 


DDR AIR „a. IE 


convertitului la catolicism Zacharias Werner, se infățişează sub 
forma celei mai grave isterii, iar supraomeneasca impulsivitate 
a genialului sinucigaş Kleist, inspiră spaimă şi repulsiune mare- 
lui Goethe, olimpic în armonia lui neturburată; patima de a idea- 
liza nobleţa medievală, atinge monomania barocă la De ta Motte 
Fougué, iar figurile bizare imaginate de Holimann, ți cutremurau 
de groază pe Insuşi acest neintrecut fantast al literaturii universale 
— şi aşa mai departe. Dacă romantismul ca şcoală literară este o 
boală—şi este o boală—atunci nicăeri ea nu s'a prezentat aṣa de 
complectă în toate simptomele ei, ca în Germania. 

Pricina ?... 

Nicăeri teama de viitor şi iubirea de trecut n'a fost mai 
mare, decit la nobleța germană dela 1800, ingrozită de atroci- 
tăţile feroarei franceze ; iar pe de altă parte, nicăeri viitorul nu 
se arăta mai fără speranță, nicăeri atmosfera nu era mai înnăbu- 
şitoare, pentru intelectualii micei burghezii, decit în Germania 
fărămițată şi adinc feudala dela 1800, asemănătoare acelor for- 
tireţe-inchisori, cu jilave sali şi coridoare, lipsite de aer, lipsite 
te lumină, unde nervii se ascut şi imaginaţia se exaltează... 

Pe terenul mlăștinos şi In atmosfera malarică a şcolii ro- 
mantice germane, a crescut acel trist şi galben nufâr de baltā 
care este pesimismul schopenbauerian... 

Ca! Moldovean de origine bucovineană, ca clev la Cernâuţi, 
iritabilul şi fantasticul Eminescu a avut prilejul să se adape din 
frageda copilărie la iavorul literaturii romantice germane : la zece 
ani cetea genialele dar dementele fantazii ale lui Hoffmann... De 
aceia, cit timp literatura rominească nu va A văzut un studiu 
complect şi limpede, pe baze istorice, al romantismului german, 
Eminescu nu va putea fi drept judecat şi nici pe deplin ințeles *, 


- 
* + 


Caci, dacă în origincle sale şi'n felul de evoluare, roman- 
tismul nostru se aseamănă desăvirșii cu cel francez, în cuprinsul 
şi spiritul său însă, se înrudeşte de aproape cu şcoala romantică 
germană. 

Eminescu se pâtrunsese atit de mult de felul de simțire at 
acestei şcoli, incit foarte adesea ne face impresiunea de a f un 
contemporan al sensitivului Novalis & şi cu greu se va găsi în 


3. Pentru romantismul german a se vedea: Brandes, „Şcoala ro- 
manlics* (din „Curentele incipele ale literaturii secolului x1 XIX-lea”, O 
vol). Admirab(lă din punrtul de vedere psihologie, cartea lui Brandos lasă 
de dorit In a cauzelor sociale.— Haym, „Şcoala. romantică” io- 
norm material : do pagini).—tietiner, „Goethe şi Schiller His ed pataas 
romantica“ (citer din memorie); are tocmai coin ce-i lipseşte luibra ndas.— 
Heine, „Scoala romuntică“,— ele. 

4. Ñovalis esta autorul „fiorii albastre",— simbolul idealului mistic și 
al dorului neințeles (Sehneuehi).—eare formează subiectul tainieulai său 
roman lirie-fantastie Heinrich von Ofterdingen şi corespunde exact S-tului 
Graal din poemele celtice medievale, 


„SARMANUL DIONIS Wa 


literatura germană dela Inceputul veacului al nouăsprezecelea, 
vre-o idee sau vre-un sentiment, pe care să nu-l fi exprimat și 
genialul nostru poet în scrierile sale, 

K In deosebi insă Sărmanul Dionis, este, cum am spus odi- 
nioară, o adevărată sinteză artistică a romantismului german, cu- 
prinzind, strinse ca întrun focar, aproape toate caracteristicile a- 
cestei şcoli literare. 


Şi mai întăi, cit de caracteristie-romantică este insăşi ideia 
filozofică fundamentală a povestirii t... 

In pornirea lui ascunsă, şi poate pemârturisită, de a răsturna 
dogmatismul teologic, Kant răstoarnă orice dogmatism, arătind 
că noi nu putem cunoaşte din realitate decit aparențele, fenome- 
nele, pe cind realitatea însăși, rianenele, scapă cunoştinții noas- 
Tre. Heine l-a înțeles bine pe genialul filozof, cind a comparat 
Critica rațiunii pure. cu revoluția franceză ; intelectualii burghe- 
Zei germane, neputincioşi în fața realității, făceau şi ei singura 
revoluție ce li era ingăduită ; aceia din lumea ideilor, Din punc- 
tul de vedere al concepției materialiste a istoriei, Kant, cași 
Goethe, Schiller, Herder şi ceilalți clasici, corespund precis libe- 
ralismului moderat pe care principii germani îl ertau burghezici, 
in tendința lor de a slăbi puterea, prea mare încă, a aristocra- 
ţiei feudale, Clasicismul german, caşi cel francez, insamnă ä- 
lianţa burgheziei cu suveranul in contra jeudalităţii. Kant cores- 
pand: lui Descartes: amindoi au inceput prin “teorii radicale și 
amindoi au stirşit prin a face concesiuni impuse. lar Goethe şi 
Schiller corespund lui Corneille şi Racine... 

In curind insă, vestea revoluției franceze și a ororilor ci, 
cade ca un trăsnet în liniştea patriarhală + societății germane ; 
suveranii, mici şi mari, înțeleg că timpul cochetăriei cu burghezia și 
al liberalismului stil Ludovic al XIV-lea, a trecut; în locul frivoli- 
tāții distinse, şi al raționalismului liber cugetātor, Frederic Wil- 
helm al ll-lea introduce, la curtea berlineză odată cu urcarea sa 
pe firon, o religiozitate mistică, ipocrită, și un reacţionarism 
neinirinal. 

Atunci ajung intelectualii burghezici să ințelează toată mi- 
zeria stării lor sociale! Tendinţele lor liberale ne mai găsind in- 
curajare la curţile suveranilor, ci ar fi trebuit să se adreseze 
burgheziei însăşi ; dar burghezia era și insa o creațiune aproape 
artificiala a puterii monarhice, și In orice caz, se afla intro de- 
săvirşită atirnare de dinsa, de aceia se tira la picioarele suvera- 
nului, primind toate umilirile, și față de curentul cel nou reac- 
fionar, reprezentantul autorizat al raționalismului burghez, Nico- 
lai, se grăbeşte să renege pe prietenul şi maestrul său Lessing— 
genialul premergator al revoluționarismului burghez, — îndată 
după moartea acestuia... lar In literatură, burghezia incurajează 
cea mai vulgară școală din cite cunoaşte intreaga istorie a lite- 
raturii germane: şcoala „plingătoare* a lui Kotzebue şi Iiland!... 

Pe cerul întunecat a! Germanlei feudale, nici o stea data. 


toare de speranțe nu strălucea intelectealului burghez; inimen 


tot VIAŢA ROMINEASCA 


o nd N cl 


nu putea să intrevadă intrun timp calculabil egalizarea claselor ; 
orice nădejde întrun viitor mai bun părea zădarnică, 

In fața unei atari realităţi adinc descurajatoare, intelectualul 
se relugiază in lumea imaginară a poeziei; din pricina prisosului 
de energie pe care nu-l poate cheltui intro societatea care-l ţine 
in roluri subalterne, nervii ise ascut şi imaginaţia se exallează ; 
in locul obiectivității clasice, un subiectivism destrinat se deslân- 
jue în literatura romantică: imaginaţia iea locul rațiunii. 

Dar cum ajung, intelectualii burgheji să se potrivească în 
aspirații şi tendinți cu aristocrația leudală—adică tocmai cu claza 
care le stetea in cale, le închidea orice orizont, şi era pricina si- 
tuaţiunii lor sociale inferioare 2 Jată una din cele mai intere- 
sante probleme de sociologie. 

Istoricii literaturii germane ne dau versisti. 

După unii, lirismul exaltat inspiră „romanticilor* simpatie 
pentru secolul al doisprezecelea. cind poezia delicată şi visătoare 
a Minnesingerilor înflorea la curţile princiare. 

După alții, „romanticii* ne mai avind nici o speranţă în 
viitor, şi ne putind să-şi menţie idealul în alară de viaţa reală, 
au trebuit să-și indrepte privirile spre trecut, şi anume spre glo- 
rioasa epocă a imperiului german, care contrasta așa de mult 
cu Germania fărămițată dela 1800, şi după care suspina şi aris- 
tocrația germană, 

Mai mult insă ne vom apropia de adevăr, de vom admite, 
că deoarece burghezia era prea slabă pentru a-i sprijini și prea 
vulgară pentru a-i înțelege, intelectualii au fost siliţi să se apro- 
pie cu incetul de aristocrație, cu care au ajuns in curind să se 
intilnească în gusturi şi tendinţi. 

Şi cu ce entuziasm a trebuit să primească filozofia lui Fichte, 
acest intelectual pornit a se desrobi de realilatea care-l strivea 
şi inclinat a trâi în lumea lui interioară, cu propriile lui puteri 
sufleteşti 1., 

Fichte porneşte de la filozofia lui Kant, dar face un pas 
mai departe: dacă realitatea insăși n'o putem cunoaște niciodată 
şi sub nici-o condiţiune, ea nu există pentru noi; nu există decit 
eul, în care se petrec de fapt toate fenomenele, exterioare In a- 
parență. 

Incă un pas—şi ajungem la idealismul magic al lui Nova- 
lis, filozofie pe care o ilustrează Eminescu în Sărmanul Dionis. 

Novalis, cel mai exaltat și mai subiectiv dintre romantici, 
al cărui bizar roman Heinrich von „Ofterdingen pare a se pe: 
trece în altă planetă, trage ultimele consecinți din filozofia lui 
Fichte: dacă lumea e o creajiune a eului, dacă fenomenele sint 
in noi, atunci și spațiul şi timpul tot în noi sint, atunci indivi- 
dual e atotputernic, și trebue să caute realizarea dorințelor sale 
in adincul propriului său suflet: e de ajuns să doreşti ceva cu 
intensitate, ca acel ceva să realizeze,— chiar dacă ai dori să te 
strămuţi în altă epocă sau In altă planetă. 

Romanticilor cari reprezentau o clasă neputincioasă din pri- 


„SERMANUL DIONI5* 405 


cina imprejurărilor, și cari se selectaseră fireşte dintre naturile 
lipsite de voinţă stăruitoare, ce scumpă trebuia să le fie această 
teoric!... „Fericirea realizată fără muncă și siorțare* —iată o temă 
care revine mereu in literatura romantică germană. 
| Idealismul magic al lui Novalis, a fost ilustrat sub formā 
literară, de scriitorul romantic danez Oelenschldger, in admirabila 
sa operă Lampa magică a lui Aladin, o prelucrare a cunoscu- 
tului episod din O mtie şi una de nopți. 

O simbolizare literară a aceleiaşi teorii ne dă şi Eminescu 
sub altă formă, In Sărmanul Dionis. l 


* 
. . 


Dionis este eroul romantic prin excelență. Tatăl său, natură 
aristocratică, „se râtăcise în clasele poporului de jos* din pricina 
unei legături dezaprobate de părinţii săi, 


Misterios, făra să spue eniva seerelu] numelui lui, el sedea im casa 
preotului bătrin a cărui fijen era Maria, Ei se iubira. In toata ziua ol îi promitea 
că taina sufletului său îşi va avea sfirşitul, că el o va lua de so ie, că o 
soartă aurită o a teaptă. Dar intr’o zi el primi o scrisoare cu sigi! negru, 
o desehise—o ceti, o rupse în bucaţi şi cu ca mintea sa— o eupie de po 
un testament pârea a fi după cit se putea ia din bucâţile rupte, i 
m ri în spitalul de alienali, palid, mut pănă în ultimul moment, preoru- 
pat pare că de a ascunde un sacre! mare. Fructul amorului acestor ou» 
meni fu Dionis. 


| Văduvita sa mamă îl crescu cum putu din lucrul minilor 
ei ; îl crescu rău—dar cum se putea altfel 7—1l iubea aşa de mult! 


Singura ei bucurie intr'o viaţă fără speranță, fară viitor, fără mul- 
țumire... Dara consumată de lipsă—ea se stinse intro zi. In delirul ei 
irase mina eo ului şi-o ascunse în sin, lingă imimă, s'o incălzească—uu 
simbol al vieţii el întregi! 


Ar fi greu de Inchipuit pentru Dionis o mai romantică ori- 
gine, și imprejurări de viață mai priincioase romantismului. De- 
clasarea părintelui său și apoi moartea mamei, îl lasă singur In 
lume, despărți! de societate, menit unei vieţi de contemplare şi 
melancolică visare... 


Era orfan, o existență fără de speranță şi afară de acela determinat 
naştere la IRM era sărac... şi prin natura sa predis- 

usă, el devenia şi mai sărac, Era linăr—poate niei optsprezece ani—cu 
atit mai rău.. ce viaţă 1l aşteaptă ps el?... Un copist avizat a se coltiva 
e apucate, singur... $i această libertate de alegere in elementele de cul- 
ura il făcea să cetească numai ceia ce se potrivea cu predispunerea sa su- 
foteasen atit de visătoare. Lueruri mistice, subtilitäți mhelaðzice li atrágesu 
cugetarea ca un muguet—e minune oare că pentru el visul era o i gi 
viaţa un vis? Adesea işi tachi nise el insuși cit de trişti, cît de lungi, cit 
de monotoni vor trece anii vieţii Iui—o feunza po apă. Lipsit de iubire— 


w VIAȚA ROMINEASCA 
E E Pe RR ja in a mea ca 258 


— 


eăei v'avea pe nimeni in lume, iubitor de singurătate, in nepatinţu sufle- 
tească de a-şi crea o sourlă mai fericită, el slig că in „aceaslă ordine a 
realității”, cum o numea e], nu-l va intilni nici un zimbet şi nici o làerimä.., 

Lasa lui de pusinie, un volt intunecos şi painjenit. din arhiva unei 
cancelarii, şi almosfera leneşi + fegmatică a calerelii—asta era toata 
viața lui 


Tinăr, sărac, fără familie, [ără speranțe şi fără viitor—toale 
se potrivesc pentru a-l face pe Dionis să trăiască mai mult in 
lumea inchipuirii decit in aceia a realităţii... 

Și dacă nu ne-ar fi teamă de învinuirea de pedantism, am 
vorbi din nou de naturile mediteraniane, cari prin subiectivismul 
şi contemplativitatea lor, prin marea lor impresionabilitate, pre- 
cum şi prin lipsa de obiectivitate şi de voinţă stăruitoare, se a- 
dapicază așa de greu mijlocului înconjurător şi sint aşa de puţin 
menite să reuşească In viață... 

Căci iată cum ni-l descrie autorul pe Dionis: 


Faţa era de acea dulceaţă xiuală aibă cazi marmura În umbră, crut 
trasi fără a A useată, şi ochii tăiați în forma migdalei eran de acea in- 
tensivă voluptate pe card 9 are ca ifeaua neagră. Ei înnotau in orbitele 
lor. Bidilnde-și căciula cea niţoasă, vedem o frunte util de netedă, albă, 
corect boltită... Parul, numai cam prea lung, cur in vite pres pe spate, 
dar usedelunea nezgră gi sălbalica a părului con ta placut cu fața find, 
dulce şi copilărească a băetanului... Surisul său era fin, dulce, şi de o 
profundă melancolie... 


Origine romantică, natură romantică şi împrejurări roman- 
tice—toate concordă in viața sârmanului Dionis... 


* 
e + 


DL. Slavici ?) ne arată pe Eminescu In tinereţe, cheltuindu-şi 
adesea venitul pe cărți, inchizindu-se un timp 1n casă, şi cetind 
ziua şi noaptea, cu acea sete nepotolită a intelectualului născut, pen- 
tru care gindirea este suprema voluptate ; astfel il găsim şi pe Dionis, 
dela inceput, adine cutundat in meditări filozofice, şi expunind 
sub formă plastică, evocatoare, teoria lui Novalis, pe cînd stră- 
bale încet, pe străzile noroioase și sub ploaia măruntă a nopţii, 
drumul dela cancelarie spre casa lui pustie. 

Descrierea mahalalei sărăcăcioase, şi a cafenelei murdare 
in care se abate Dionis, ne recheamă pe Holiman; căci, caşi la 
marele fantast german, realitatea comună, arătată în amănuntele 
ei prozaice, este nu ştiu cum iluminată, de o bizară şi fantastică 
fostorescență. Eminescu obține acest efèct, stilizind mizeria cu 
ajutorul contrastelor, exagerind şi concentrind pentru a-i da ca- 
ructer, şi presărind ici și colo comparații depărtate, cari trădează 
instrăinarea de realitate a eroului: 

———_— 


3) „Eminesewomul*, în „Omagiu lui M, Eminescu” de comitetul ty- 
memorării— Galaţi 


` 


ooo Sana DIONIS” w 


Cile-o femee eu faţa înfundată in capyon. igi desfasura trecătoarele 


e prin spaţiul neguros, asemenea zeilor intunecaţi din epopeele ner- 


Sau: 


Orologiul, Adel intrepret al bâtrinului timp sună da 12 ori din mba 


mii a TT 4 da lumii ce nu-l asculta, samă, cñ se scuriese n i3 


in deosebi se armonizează caleneaua murdară cu soarta și 
ginduriie lui Dionis ea respiră intensa poezie a desperării, şi ne 
aminteşte de tavema „unite pătrunde lumina printre fereşti mur- 
dare“ şi unde pruletarii lui Eminescu, caşi hoţii lui Schiller, iși 
revarsă răsvrătirea contra ordinei ce dăinueşte,... i 


. 
. + 


Dar iata și locuința lui Dionis, 


Ce mizerie splendidă!... Ce stil, in această sărăcie intristă- 
garel... 


Afară ploaia iucetase şi, prin mrejele si valurile de nori negri-vineţi 
una trecen palida şi rece.—la mijlocul unei grădtui pustii, Ei acei lori 
și buruenele crescuse mari ln tufe negre-verzi, sn innnlțau ochii de forenslră 
sparl n unei caso veri, a cărei streşină de sindila era putreda şi acope- 

tá m un mugebiu, cearo strâlueeu ca bruma în lamina cea rece a lunei. 
Niste trepte de lemn duceau în catul de sus ul ei, Uga mara deschisă in 
balconul catului de sus aa elătina setrțlind în vint gi numai intro titină, 
treptele aae părea si nepgre—pe ici pe colo lipsea elle una, aşa incit tre- 
buiai sa t două deodata şi balconul de lemn se clătinu sub pagi, El 
trecu prin haţiyul grădinii ia prin zaplazurile ntruita şi urcă iute scarile. 
Uşile tonte erau deschise, El intra iatr'o cameră innnită, spațioasă şi goals. 
Pârelii erau negri de şiroaele de ploaa co curgeau prin pod şi un must- 
gaiu verde «e prinsesede var; cercerelele ferestrelor sa curmau subt pre- 
siunea zidurilor vechi şi gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor ruginite 
se ivenu în lemnul putred, In colţurile tavanului eu grinzi lungi şi moho- 
rite, painjenii işi exereltau Micula şi pasulea lor industrie; intr'un coit al 
casei, la pimiot, dormeau una peste alla vr'o citeva sute de cărţi vochi, 
multe din ele grecesti, pline de învăţătură bizantină; în ait colţ, un pat, 
adică «iteva scinduri pe doi «apriori, acoperite cu un mindir de pale şi c'o 
plapomă roşie. 


: E un decor de feerie, căruia pentru a fi desăvirşit, nu-i mai 
lipseşte deci... luna: 


Luna isi varsi lumina ei cea fantastică prin ferestrel i, albi 
podelele de păreau unse cu crida; pâreţii ecoezorii aveau, Ben rea ma 
ea lumina lunci, două quadrate mari argintoase, cu reflectare n fereatra- 
or : pinzele de paiajen străluceau viaiu in lună. 


Luna, marea vrăjitoare, „stăpina marii și a singurătăţilor*, 
care ca un pictor de geniu, poleeşte și transfigurează sărăcia, 
invăluind-a în visătoarea şi curata ei lumină,.., 


408 VIATA ROMINEASCA 


> 
> =. 


In această izolare, în care nu are alt tovarăș decit un por- 
tret al părintelui său, Dionis e departe de a fid opleşit de tristeţă ; 
la vrista lui de 18 ani, aripile imaginaţiei te innalță cu ușurință 
deasupra celei mai crude realități: și cu cit realitatea e mai 

a, imaginația iși iea un sbor mai avintat.... Lirismul intens 
şi fantazia bogată, trăsături romantice esențiale, nici nu au altă 
pricină decit energia necheltuită a intelectualului nedreptăţit, care din 
pricina privilegiilor și a restricțiunilor sociale, nu-şi poate afla în 50- 
cietate un rol demn şi potrivit puterilor sale. Prisosul de energie 
creşte impresionabilitatea şi dă sbor visurilor noastre.. Amin- 
tească-şi cetitorul din vremea adolescenţii, — de nu este chiar acum 
adolescent....—sub ce lumină nouă vedea realitatea, după zile în- 
tregi petrecute în casă cu cetirea... Eu insumi Imi aduc aminte, 
de o lumină mată, gălbue, nostalgică, discretă, vai, nu sint poet! 
O clipă, impresiunea reinvie, dar cind s'o prinzi, s'a risipit...— 
ce părea că invălue în zile de toamnă casele tăcute din străzile 
retrase ale Capitalei... Verdeaţa viței sălbatice pe murii* uscați... 
cite un plop răsleţ tremurindu-și frunza argintoasă pe azurul dia- 
fan... toalete distinse, profiluri nervoase şi inteligente... murmu- 
rul vag al oraşului mare... văzduhul vibrind parcă de patimile 
vieţii intense... —visarea era în aer... 

Dar cit de intensă trebue să lie visarea poetului nostru, așa 
de singur, aşa de sărac... Ca un salcim, infipt în asfaltul mort şi 
uscat, care peste casele 'nvechite iși ridică parfumata-i coroană 
spre "'nălțimile albastre şi ceterce, mingliate de lumina dulce a 
soarelui și de adierile blindului zefir, astfel își ridică Dionis frun- 
tea curată Incoronată de pletele-i bogate, spre văzduhurile limpezi 
ale idealurilor eterne şi ale cugetârii omeneşti... 

Contrastul dintre sărăcia Inconjurătoare şi imensa lui bogă- 
ție suiletească, e desăvirşit, In vrista tinereţii, singurătatea are 
un farmec deosebit: e farmecul libertăţii nețărmurite... Cu gir- 
direa lui ascuțită şi viguroasă, Dionis pricepe lumea, o judecă, şi 
prin aceasta, o şi stăpinește parcă... Şi pentru a o umili mai bine, 
şi pentru a simţi mai bine propria lui superioritate, el o pa- 
rodiază, în cunoscutele versuri umoristice, recunoscind patimile 
şi obiceiurile omeneşti, ba chiar sisteme de filozofie, la ploşniți 
şi la mije... Este faimoasa ironie romantică, — din crezul școlii 
germane —isvorită tocmai din dorința individului de a se ridica 
deasupra lumii reale... In aparenţă, nimic nu-i mai depărtat de 
ironie decit lirismul ; dar oare impresionabilitatea şi spiritul rece 
de observaţie nu isvoresc amindouă din aceiaşi iritabilitate a 
sistemului nervos ? Romaniicii au fost naturi cerebrale; poe- 
mele lor ne deschid vaste orizonturi filozofice, La Heine, îro- 
nia şi lirismul se impletesc în fiecare clipă... 


» 
. . 


Dar în ustăseară Dionis ura vesel, fără să ştie de ce, Lu cipelelul 
de luminare ce sia în gilul paratei, cu ochiul rog şi bolnav, èl deschise o 


„SARMANUL DIONIS“ 409 


carla vecha legală cu piele şi roasă de molii—un manuscript de jis 
„Architocturae cosmicae sive astronomicas geocontricas roni at oră Cu 
contele aşezate pe masă şi cu capul in mtini, Dionis descifra textul obscur 
pănă ce luminarea incepu a agoniza fumegind, Se stinse. FI îşi apropia 
scaunul de fereastră, pe cure o deschise, şi În lumina cea palidă a lunel. 
el intorcea fone eu foae, uilindu-se la constelaţiunila ciudate, Pe o pagina 
găsi o mulțime de cercuri ce se làiau, atit de multe, inrit părea uu ghem 
do sau un pàinjeniz zugrăvil cu singe.. 


In fața locuinții lui Dionis se ridica o casă albă şi fru- 
moasă. 


Dintr'o fereastră deschisă din catal de sus, el auzi pri 
tremurind notele dalti ale unui clavir si un tinăr Bagri mină d o a 
copila adiind o rugiiciune ușoară, par'eă parfumatà, fantastică, 


„Dionis inchise ochii „şi-i se păru că vede pe un nor de 
„argint, in 'naltul cerului, un inger alb, ingenunchiat, cu miinele 
„unite, care cinta o rugăciune divină, adincă, tremurătoare : ru- 
„Băciunea unei vergine“, 


Intredesehise ochii şi văzu prin feroastra arcata gi deschisă, | ij» 
locul unui salon strălucit, o juna fata muiata intr'o haina “iba. infiorimi 
cu degelele ei subțiri, lungi şi dulci, clapele unui piano sonor, si acompa- 
nd poaa rar $ a a inaenea a glasul ei dulce şi moale. 

iul divinului Brit, Shakespeare, 
un nou inger lunatee, o nouă Ofeliaa zu dle caute fue sall na 
Apoi xtriugind ochii silit si tare, a innaeat visul siu în Intuneric— 


n’a mai văzut nimic—ei auzea dispărind, ca o suvenire intunecată, ruga- 
ciunea unei vergine,. 


In acest moment, sub infiorarea celui mai lerice vis pe 
care-l poate avea un tinăr de 18 ani, Dionis adoarme; dar, 
după teoria romanticilor, că visul trebue cit mai bine impletit 
cu realitatea, pentruca cetitorul— sau privitorul—să se turbure, 
să se dezorienteze, să piardă simțul de obiectivitate, şi să poata 
intra cu atit mai bine in fantaziile poetului—deaici ; teatru In 
teatru, public pe scenă, actori în sală, etc.—Eminescu şterge 
cu aşa Iindeminare linia de -despărţire dintre vis şi realitate, in- 
cit nu numai că nu se arată la prima, sau chiar a doua cetire 
a povestirii, dar nu poate fi găsită decit printr'o serioasă şi a- 
tentă cercetare. 


Muzica incetase domult, si el cu totul în prada impresiunii s&le, 
tinea incă ochii strins-inchizi, Cind se deşteptă din reverie sa, foroasira 
de sus a palatului era desehisa, în salon intuneroc și sticlele ferestrei strā- 
luciau ea argintul in nalba lumină a lunei. Aerul era blind şi varatie.,. 


De fapt, Dionis sc deşteaptă in vis, ceia ce noi nu băgăm 
de seamă, așa că sintem cu atit mai viu impresionați, cind ce- 
tim mai departe : 


410 VIATA ROMINEASCA 


Privi din nou Iu păiajenigul de linii roșii—şi liniile incepură a se 
mişca. El puse degetul in centrul lor—o voluptate sufletească il cuprinse... 
de o mină nevăzută el era tras in trucul... 


li apar mai întăi anii copilăriei, cu poveştile lor despre 
„zine in palate de cristal“; apoi vede răsărind „domni în haine 
de aur şi samur, divanul de oameni bâtrini, poporul entuziast 
şi crestin"... 

(Novalis, Tieck, Wackenroder şi alți romantici germani, vor- 
besc şi ci cu entuziasm, în toate operile lor, de Europa fervent 
creştină din veacul de mijloc... „Imperiul creștin universal* din 
evul mediu, era idealul lor comun...) 


Și liniile semnului astrologie se misean cumplit ea şerpi de jiratec. 
Tot muii mare şi mai mare devenia painjenul.— „Unde să stăm 7* — auzi ei 
un glas din cenlrul de jăratee ul carţii.—.„Alexandru cel bun*—puta el 
sopti cu glasul apăsat, eăci bueuria, uimirea, 1i striugea sufletul, şi. 


. 
> + 


„Incet, incet pulnjenişul col rog se largi, se diafaniră şi se prefăcu 
întrun cor tumenit de apunerea soarului, El era lungit pe o cimpie eosită, 
fioul clădit mirosea, cerul de inserase era de-asupră-i slbustru, limpede, 
adlae,.. tremurătorul gla al clopotului umplea sara chemind la vecernie, 
și el ?—el—ce imbrăcăminte ciudata ! O rasă de siae, un comanac nagru—— 
in mina lui cartea ustrolugiei... Ştia sigur eam venise în cimp, ca să cl 
teaseă, ca citind adormise... Ciudat ! Călugărul Dan so șisusa mirean eu nus 
mele Dionis. Ah meștere Ruben, zise el zimbind—ecartea tn întradevăr mi- 
nunata oste |.. Bine ziei, ca Egiptenii nvenu pe deplin dreptate eu metem- 
peicata lor... Ce ndine e Evreul aveatal 


Schimbarea perspectivei și a întregii atmosfere e admira- 
bilă în contrastul poetic pe care-l cuprinde... 


Prin lumea rumenă de apunerea frumoasă trese ealugărul nostru. 
De departe se văd turnurile stralucitoare ale bisericilor Iașilor, casele fru- 
mos viruite eu streginu vechi, paste cara vărsa o vioria lumină răsărilou- 
rea lună... In cerdacuri ged bătrinii vorbind de ale lor ; fetele tinare ivese 
fețele rumene ca mărul prin obloansle deschise., 


Sintem in secolul al paisprezecelea,—in acel poetic 1400, 
pe care Eminescu l-a cintat mereu, —epoca eroică a ţării ro- 
mineşti, cind boerii erau viteji, răzeşii in floare, iar țăranii incă 
nerobiți pămintului... 

Romanticii germani suspinau și ei după secolul al doispre- 
zecelea—al cruciadelor, al cavalerismului, și al lui Frederic 
Barbă-Raoşă... In apus, la 1400, cavalerismul era în plină decădere... 


El se opri innnintea unei ease ce so ridica izolată în mijlocul unei 
ogrăzi pustii. Casa era c'un seoperemint uguiat—păreţii orau de piatră 
micà, ca ucoia cu care se pietruese Fintinele, și orice tencuială câzuse de 
pe ele, iacit părea o bucată din ruina unei cetăţi... Nici um copac, nici uu 
scaret pe lingă casă. 


____—______ SSĂRMANUL DIONIS" 4 


O tainică şi sinistră presimfire ne infioară... 


El sui iute scările şi bâtu tare în uga tinzii —,Cine=i ?*—iat 
pm adine der liniştit. —.Eu, Dau Uga da deschise şi drept gem lui 


n se ivi un òm "nalt, cu barba lungă sură fe 
ereştat avea un fes mic, asemenea Mm i jidovegti. -vi E 


Descrierea odâii aminteşte laboratorul unui alhimist medie- 
val; maistrul Ruben, este el însuşi o figură faustiană, iar convor- 
birea dintre dinsul şi călugărul Dan, ne recheamă vestita scenă 
din geniala dramă a marelui Goethe, cind Mefisto iea chipul doc- 
torului Faust şi dă sfaturi pline de ascunsă ironie, famulului 
Wagner. ” 

Insă fgura maistrului Ruben nu-i mai puţin o creațiune vi- 
guros originală, cart rămine pentru vecie intipărită în mintea 
oricui a cetit o singură dată fantastica povestire a lui Eminescu. 

Este invâţatul medieval, plin incă de asprimea și puterea 
stăpinită a naturilor primordiale, ascunzinil virtoşia corpului şi a 
sufletului sub o liniște aparentă, ca un stejar vechiu şi noduros, 
care sub coaja putrezită pe alocurea, ascunde lemnul tare ca 
fierul... Iar duritatea aceasta pe care o bănuim, ne pregăteşte 
oarecum pentru desvăluirea adevăratei naturi a dascâlului. 


Maistru Ruben era un bătrin de oantică frumusele, O frunte 'naltă 
pleşuvă, ineretita do gindiri, ochii suri, bolliți adine In pa eol intelept, 
şi barba lungă, care curgea de sub adincii umeri ai obrazului până pa 
pieptul totdeauna ram plecat, il dau arâturea unui înțelept din vechime. 
Aràtarea lui era linistilă—dac nu blindă numi fn imprejurul gurii mus- 
culoase se veden o dulceala amarila dn indoieli. El este un Evreu invâtat, 
pribegit din Sponin în Polonia, unde insă, nepulind G invatator publie, 
panira râmâsena in le lui, fusese chemat de Domnul Moldovei ca 

asaräl de matematică si filozoBe la Academia din Socola. Câtugărul Dan e 
moul din seolarii Aendemlei, iar en deosahire al maistrului Ruben.. 


Ruben e Faust şi Mefisto In aceiași persoană .... 


Cu ajutorul cărţii astrologice şi al sfaturilor lui Ruben, că- 
lugărul Dan se strămulase in mireanul Dionis trăind peste 500 
de ani. Tot Ruben il învață cum ar putea să se ducă intrun 
spaţiu zidit cu total după voia lui, lăsind în locu-i propria lui umbră, 


Se'nțelege că atunci trebue să ue despărlim pentru loldonuna ; căci 
w spuţii doge ziua în LI] ură secol. La caer vei gåsi un alt pm ana- 
og en mine, caru poate nu te va cunoaşte sau poate vai pierdut t 
învățăturii sale... Dar bagă de seama, rêsfoind errita tot Aa aa ele 
v Heparin dumnezeiască e In fiocarn gir. Aceasta e n taină pe cure nici 
eu n'o pricep. 

g se zice, că unui om inerediulat despre Ginta lui Dumnezeu nici 
nu-i poate veni in minte cugetul ascuns în nceastă ciudată uumărătonare, In 
zadar ți-i întreba și umbra... ea nu ştie nimic despre aceasta taină. Se zice 


IL) VIAŢA ROMINEASCA 


«a Diavolului, lanainte de eñd i-ar fi plesnit în mine această obacură 
ideie şi de atuncea a căzul. De tiar veni în minte, să știi, se risipesc 
toate dimprejura-ţi, timp şi spațiu fug din sufletul tñu şi rämli asemenea 
unei crengi uscate, din care vremea asemenea a fugit. 


Dan se aruncă la gitul dascâlului, plingind ca un fiu ce 
n'are să mai vadă pe tatăl său. Ochii lui Ruben erau plini de 
lăcrimi. Se despărțiau pentru totdeauna. 


Dar îndată ce ieşi Dan, indata ce coborise scările eu cartea subhsu- 
ori, ridicind eu mina lunga poulă a rasei de gise—casa se prefăcu înlr-o 
peşlera cu päreții negri ca cerneala, luminarea de ceară intr-un cărbune 
plutitor In aer, carțile în bășiei mari de sticlă la gură legate cu pergament, 
in mijlocul cărora uranu intr=un fluid luminos si vioriu draci mici, spin- 
zurałi de coarne, cara zâpăian din picioruşe. Ruben yng ea sbirei, barbaţi 
deveni latoasă şi-n lureulițe ca doui bărbi da jap ochii H luceau ca rad ct 
tee, nasul i se strimbä şi se usca ca un ciotur de copac și, scărpinindu-se 
în capul liţos şi cornut, Incapu a ride hjd şi «trimbindu-se : „Hihi! zise— 
încă un snet nimicit eu totul !*—Dracii se strimbau rizind în biâzicele lor 
- se dadeau peste cop, iar Satana işi intinse picioarele lui de cal, răsuflind 

n greu, 

— Mult a trebuit pănă l-am prins în lag pe acest călugăr evlavios, 
dar in sfirzit 1. bibi.. toti totuşi... nro să-l nimicească bătrinul meu 
duşman. Lam spos, că nu-i poale veni în minte gindirea tăinuită de nu- 
mărătonrea cărţii ?.. trebuie să-i vie... trebuie să-i Vie.. Mie de ce mi-a 
vonit ? Pentruc'a trebuit să-mi vio! 


Scena preschimbării lui Ruben este o plastică fantazie, plină 
de caracter, şi in același timp, de un humor sănătos, robust. 


Dan ajunse acasă. Dido inte'o ehilinață din casele unoj boer mare... 
Cind intră în chilia lui, râsufiă adine, Nu era să întreprindă un lucru ex- 
traordinar? Aprinse o lampă neagră umplută eu untdelemn... și desehise 
carteu, Tacerea a atit de mare ineit pare că aude gindirea, mirosul, erep. 
teren chiar a unei garoafe roşii și frumoase... 

E un moment maro; să cuget mai intai—gindi el—doril-am de eind 
siat ceva pentru mine. numai pentru mine Y.. Din gindirea mea am iäsat-o 
vreodată pe ea, pe Maria? O, muls Oh! să sădese dumbrăvi de dafin cu 
intunecoase eñrūri, vu lacuri albastre şi limpezi ca lacrima; ea să alerge 
prin cărările tninuite, prefacindu-se a fugi de amorul meu şi eu so ur- 
IMĂTERE sa. 

El intoarse şeapte foi şi umbra prinse conlurele unui basrelief, mai 
intoarse incă şapte, şi umbra se desprinse incet ca dintrun cadru, sări 
jos de e perete, şi sta diafana şi zimbitoare, rostind limpede şi respec- 
tuos: „Bună seara !* 


Scena aceasta ne aminteşte renumita „Poveste miraculoasă 
a lui Peter Schlemihl* de romanticul Chamisso, în care eroul 
cu acest nume işi vinde propria lui umbră, pe-o nesecată pungă 
cu bani, diavolului apărut sub înfățișarea unui bâtrin prietenos; 
nimeni de sigur din cei cari au cetit povestirea, na uitat mo- 
mentul cind placidul bătrin, după ce scosese din buzunar, cu fi- 
gura cea mai nepăsătoare, un cort, o masă, niște scaune, o trăsură 
cu doi cai iuți, şi alte asemenea... nimicuri, cade la Invoială cu 


„SARMANUL DIONIS* 43 


Schlemihl, şi,—ţac !—ii desprinde umbra dela cap şi d i 
„—ţac!- eia pici 
par ar scoate-o din ţinte, o face sul, şi o pune „A Prosoma Gi 


In „omul fără umbră“, emigratu! Chamisso a simbolizat, | 


precum se ştie, pe omul fără patrie,—cum a fost el însuşi : Emi- 
nescu a cunoscut fără indoială povestea lui „Schlemihl“... 


Scena dintre călugărul Dan și umbra sa, ne mai amintește | 


convorbirea călugărului Medardus, în inchisoare, cu a doua sa 
personalitate, — cu dublul său,—di i i 
Ar gaura: BP ă in romanul lui Hoffman „Elixt- 

Călugărul s'a imbătat cu un vin delicios, care |- i 
intr'o sticlă printre reliquiele mănăstirii și Gont es i să Pie 
prin tradiţie că cuprinde un elixir al diavolului; a căzut apoi 
dintr'un păcat în altul, și intrun acces de nebunie, a fost a- 
proape să devie ucigaș, Aruncat in închisoare, Medardus vede 
ridicindu-se de jos o lespede, şi propria lui persoană scoate 
capul şi-l cheamă pe nume t... Altădată se vede pe sine dus la 
spinzurătoare, pe cind tot el privește din balcon,—şi aşa mai de- 
parte. Fantazia autorului atinge nebunia, şi-ţi dă fiori de groază 
oricit de tare de suflet ai [i dealtfel, Dublul se regăseşte şi in 
alte povestiri ale lui Hoffmann, și era de altmintrelea o temă co- 
mună li romantici. 


Din convorbirea lui cu umbra, Dan află că el va deveni e- 
tern, atotştiutor, și cu ajutorul cărţii, atotputernic, pe cind dinsa 
va deveni fiinţă muritoare, și om de rind; de aceia îi poruncește 
să-şi scrie memoriile și să le lase în saltarul mesei —cu care prilej 
face felurite observări pesimiste asupra lumii şi a oamenilor. 


Dormi! zisa Dan, poruncilor, Orologiul shiruii it : fu 
bra intrupat în om, ra en moartă pe ve s răguşit o oră: um 


Ca şi Schlemihl, Dan trecea pe luminatele strade, fără ca 
luna să-i facă vre-o umbră pe ziduri, căci pe a lui o lăsase a- 
casă. In curind ajunge la Maria, şi o preschimbă și pe dinsa 
in ființă eternă, lăsind in loc, umbra ei; apoise innalţă amin- 
doi în văzduh şi trec prin roiuri de stele până ce ajung în lună. Căla- 
toria lor nu fuse decit o lungă sărutare, Pămintul, Dan il pre- 
face intrun mărgăritar, și-l atirnă In salba iubitei, după ce ui- 
tindu-se cu ochianul prin coaja lui, se mirase că,nu plesneşte 
de mulțimea urii ce cuprindea“. —Eminescu nu incetează de a 
pune 'n lumină, cu fiecare prilej, zădârnicia vieţii și răutatea 
oamenilor... 

Pesimismul, cum am spus, se regăseşte la toți scriitorii ro- 
mantici, şi nu este decit o generalizare a nemulțumirii sociale, 
care-i izvorul oricărui romantism, 


Şi ce frumos făcuse el în lună! 


Lil) VIAȚA ROMINEASCA 


Şiruri do cireşi seutură grei omâtul trandafiriu al înfloririi lor bo- 
pala pe care vinlul Il grămădeşte In troiene; flori ciatau in aer cu frunze 
ngreuiete de gindaci ca pietre scumpe, şi murmurul lor umplea lumea de 
un cutremur volaptos, Groeri răguşiţi cintan ca orologii aruncate în iurbă, 
iar painjeni de smarald au țesut de pe o insulă pănă la malul opus un 
p de pinză diamantică, ee sticleşte vioriu şi Iransparent, incit ale lune- 
or razo pâtrunzind prin el, inverzese riul eu miile lui unde. Cu corpul 
‘palt, mlădiet, alba ca argintul noaptea, treco Maria peste acel pod imple- 
tindu-și părul, al cărui aur se strocură prin minuţile-i de ceará. Prio bai- 
nele argintoase îi transpar membrele uşoare; prre de omàt abia 
atingeau podul.. Sau adesea, așezați intr'o luntre de cedru, coborau pe 
aseultătonrele valuri ale Muriului, El îşi rezema fruntea incununată eu flori 
albastre de genunchiul ei, iur pe umărul ei cinta a pasăre 


Cităm numai o mică parte din descrierea serafică a lui E- 
minescu, pe care trebue s'o almirâm cu atit mai mult, cu cit cu- 
noaștem greutățile pe care le întimpină fantazia cind părăseșie 
cu totuf lumea reală. 

Asemânată cu o descriere analoagă din romanul lui Nova- 
tis Heinrich von Oflerdingen, aceia a lui Eminescu e mai plas- 
tică,—nu se pierde în vag... 


* 
+ . 


„Insă de ce oare omul nu gustă vre-o fericire !* —se "'ntreabă 
Eminescu... E problema din Faust: cit lumea omul va fi chi- 
nuit de contrastul dintre nemărginirea sufletului şi slabele pu- 
teri ale trupului. „De voi spune clipei: rămii, atunci sint al 
tău*,—zice Faust lui Mefisto, sigur că nu va găsi în nimic şi 
niciodată mulțumirea desăvirșită. 


Numai o poartă inchisă Dan şi Maria n'au pulul-o trece niciodată. 
Deasupra si, In trinnphiu, era un ochin de foc, deasupra ochialui un pro» 
verh cu literale strimbe ale intunecatei Arabii, Era doma lui D-zeu. Pro- 
verbul, o enigmi chiar pentru mpeni; 

— Aşi voi sătvăd fața lui Dumnezeu, zise el tnui ingur, co trecea, 

— Dacă nu-l ai in tine, nu există pentra tine, şi în zadar 1 cauţi, 
zise ingerul serios,  ——— SE mn, se za ID 

ată el işi simţi capul pli cintece. Asemanea ca un slup de 
albine, ariile roiau limpezi, dulei, elnre in mintea lui Imbätată, stelele pā- 
rean că se misci după taetul lor; Ingerii ce treceau surizind po lingă el, 
inginan eintările ca lui îi treceau priu minte. 

„Asta-i întrebarea, zisa Dan încet, enigma ce pâtrundea flinga men. 
Dare mu cinlă ei ceia ce gindese cu ?.. Oura nu se mizeă lumea, cum voiu 
eu?" El strinse co intuneeală durere pe Maria la inima lui.—Harmuzul 
pâmintului ardea in salba ci de mârgăritara.... „Oare fără s'o ytin nm sint 
eu însumi DUMNE.” 

Vum ! sunetul unui elopol urieşese—moarlea mării—ehderea cerului 
—bolţila se rupeau, smaltul ior albastru se despică, şi Dan se simţi träs- 
nit şi afundat la nemârginire, Riuri da falzere il urmârenu, popoare de 
tunete bătrina, vuirea nemirginirii, co tremura mii O gind nefericit! 
aiuri e].—Spasmolie ținea în mina lui cartea lui Zoroastru, instinctiv 
rupse mărgeaua pâmintulai dela gitul Mariei. Es cădea din brațele lui... 
ex o salcie neguroasă i intindea ervaugile spre el, și striga căzind {ra 
Euridice): „Dane! ce m'ai facut pe mine ?*, 


„SARMANUL DIONIS* 415 


ȘI un glas răsună în urma-i: i 
Norocul (ăn, eă n'ai pronunțat vorba epore pai lan azeri 


„EI cobora eu cartea supt mină nourii i, s 
a a men culmile strălucite ale unui oraş, lamini i Saca fra Ew 
mtecă cu aerul blond, grădini mirositoare și.... şi deschise ochii. 


+ 
+ . 


Cite frumuseți n'a grămădit Eminescu în lumea lui 
din lună, și totuşi ele pâlesc faţă de frumusețile simple ga ves 
ale Vieții noastre păminteşti ; căci de aceste simple şi eterne 
lramuseţi, sint legate bucuriile a miliarde şi miliarde de oameni 
care trăesc odată cu noi, ori au trăit innaintea noastră... Marele 
Goethe, care simjea adinc mulţumirile eterne omeneşti și le ex- 
prima cu vorbele cele mai obişnuite, ne povesteşte intruna din 
poeziile sale, cu vocea lui gravă şi liniştită, bucuria de a te 
deștepta inviorat la lumina veselă a soarelui de vară, — după ce-ai 
dormit adine o noapte inireagă, improspătat de aerul răcoros 
parfumat, şi legänat in somn de fognetul frunzelor tnfiortate de 
adierea zefirului—și de a privi pe fereastră grădina bogată, plină 
de putere şi tinerețe, pe cind în sufletul tău, dragostea senină 
de viață, de plăcerile şi ostenclele ei, şi mai ales de mulțumi- 
rile ei sentimentale, cintă naturii un imn de recunoştinţă... 

Cu alte vorbe, exprimă și Eminescu acelaşi sentiment: 


se sculură oarecum din somn. Soarele so innălța, ca un glo 
ane arzător po un cer adine albastru; grădina de demara ferestrei i age 
adormise Dionis, ere de un verde umed şi răcorit după noaptea eu ploaie, 
florile împrospătate ridicau în soare cochetele capele copilăroase gi ochii 
lor Plini de reci şi sădarnice lacrimi. la rasa de peste drum perdelule 
albe orau incă lăsate, prin aleele erădinei ei, vişinii şi cireşii infloriţi, sal- 


ocne miros dulce, tăiuniau cărările risipite intr'o viorie si melancoliei 
4 t3. 


„Şi ce frumos il exprimä t.. Pentru a regăsi în noi impre- 
siuni aşa de proaspete, trebue să ne intoarcem la anii frumoşi 
ai copilăriei, cind suiletul nostru senin şi naiv, nu era incă tur- 
burat d= indoeli şi amărăciuni,—nu era incă otrăvit de desama- 
girile luptei pentru trai.. Poezia ca şi religiunea cere credință; 
şi e un privilegiu al poeților de a păstra toată viaţa frescheja de 
simţire a copilăriei... 

Poate că de aceia sint veşnic invinși. 

Şi cum se armonizează capetele copilăroase ale florilor şi 
parlumul lor suav, cu 'n cap blond de capilă inpurpurată la față 
de gingașe simţiri 1... Oare parlumul trandafirului nu ne poves- 
teşte limpede un intreg roman de pasionat și voluptos amor, iar 
immaculatul crin, sfioasele simțiri ale fecioarei visătoare ?... 


Peordeana de vis-a-vis se dete putin inlr’ rt i 
albi aparu un blond eap de copila. Bidea, aci dl ia amar 
„Maria !* şopli ol co inima sirinst. 
Parul ei cel blond, şi impletit in cozi cădea pe spate; o rază de 


uë VIAȚA ROMINEASCA 


i êa lasă ua 
Dară inima lui se contrase cu violeni al înţelese sensul, dar 
și sepaliniă realizării viselor lui. Apopa pepe Sra ee mi-a mai 

t şi asta? gindi el cu sufletul plin de Jacrimi... 

Ea cofrare araa data irase „Derdetule me s phan cu o 
garofă in u ä vea pareä ginduri in poliru rpură 
al ode ar pede pl el, ră trepte în ea. Ah! en aer pr să fie 
bună, de ce suridea, de ce? şi toemai în fereastra? Oare ea nu-l vedea ? 
Dar dacă-l veden, daci aceste zimbiri aveau o intenţiune.„. mică, cocheta, 
iasă totuşi ?*—Redispăru, 


Scrisoarea pe care Dionis o trimite Marici—cu cine ?... In 
basme nu se 'ntreabă....—ne-ar părea emiatică în exaltarea ei, dacă 
nu ne-am gindi cit de puternică e simţirea dragostei in vrista 
adolescenții, cind o senzualitate vagă şi nemărturisită se 'nbină 
cu simţiri turburătoare şi cu ademenitoare inchipuiri, cind dra- 
gostea lrupească e una cu cea sufletească. —de care niciodată 
mar trebui să fie despărțită,—cind puterile trupești și sufleteşti 
necheltuite ne inspiră o pasiune mistică, fefişisiă, pentru tot ce 
face parte, sau e numai în legătură, cu ființa adorată... Şi cum 
trebue să se exalteze această simțire a sărmanului Dionis pentru 
bogata Marie, cind o depărtare socială aşa de mare, li desparte 
unul de altul !... 


Floare! cum surizi în grădina zilelor tale, fară să ştii că o inimă sa 
rupa? Stea! cum luceşti in cerol tau, fără să ştii cå un suflet moare? 
si Jo ză Tar ta eşti și mai frumoasă, eşti și mai mult cauza unor «rude 
dureri. Ah! cit eşti do frumoasă şi eu cit eşti, eu atita mai nefericit sint, 
şi cu eit sint, eu atit mai frumoasă eşti! 

Nu-mi zimbi! zimbetul täu m'ar umple de speranțe vane. A mă 
iubi nu-ti este permis, ra pă rage te rog! Poate disprețul täu m'ar 
omori și moartea nu-i nimic pe ling chinul meu de azi, t arma pa- 
surilor tale, murii H sărat, pa care a trecut umbra in; deapretuieşte-ma t 

„Mario l.. aga-i că astfel te cheamă! nu se poate să to cheme alt- 
fel... tul.. nu-ți zica altfel... Adio! adio!” 

Si eu toato et scrisese, loluși o spera de o dureroasă dulceaţă, 
dezariă dar singură li amelea sufletul lui, Etja iochipuia, că en va pu- 
tea ñ n lui, Ea! toată lumea era cuprinsă in acest cuvint, 

Cind gindea, cum i-ar lua capul ei de aur în mini, şi far topi ochii 
cu sărutările Ini, cind gindea, câ mijlocul ei cel doleo. s'ar putea odihni cu- 
prins de braţul ini, că ae putea să-i prinda minuta oi ulbă, să se uito În 
transparentele-i degete me intregi, îi venea să nebuneasci. Cei viaţa ? 
El simțea că o oră lingă ea, ar pan maj mult decit toată viaţa, 

| trimisese scrisoarea, Sta in fereastră neliniștit, pare e: sed 
sentința de moarte, nu ştia ce să pindească, nici pindea ceva, un s 
far şir de icoane turburi, imbătatoare. Ah! el ceruse disprej şi spera amor. 


Fericirea visată vine pe neaşteptate, şi emoțiunea momen- 
tului dramatic, care ni se comunică şi nouă, e ucigătoare pen- 
tru Dionis. 


Ea se ivi lu fereasiră. El se retrase după perdea ca s'o obser- 
ve. Ochii lui se uscau de ardoare şi sclipeau cu o bolnavă dorință; 


„SARMANUL DIONIS" 417 


ea se ivi humoasă, ochii ei cei mari şi adinei erau plini 

Şi se nita inaintea ei, in mânile unito $i lăsate A or ra ir 

vea şi în fa[ă cu o expresie indecisă, înmecată de dorința de a plin 

ca un copii vinovat. El se arâlă în fereastra, ochii ei painjenaţi 

de lacrimi se indreptară spre el... adinci, mio, plutitori... Ea boţi 

apr ah eu mina, o duse la inima... Şi... o durere aseuţilă, crudă, 

ră tipare n Ă pare CA i na rape viața, i se taie In două i- 
K cuprinse vederea.. şi i nimic. 

cil era de iuug pe podeaaa camerei lui, Ce coduri aaa 
Copila fugi speriata din fereastra, 


Lă p p t 


+ 
-. . 


Väzind-o turburatā şi cu scrisoarea in mină, afind de că- 
derea in nesimţire a lui Dionis, tatăl Marici aleargă impreună cu 
un doctor — de unde ?... In basme nu sc "ntreabă...—in camera 
tinărului, şi ridicindu-l de jos, îl culcă în pat. Cu acest prilej, 
descopere taina originei lui Dionis, 


Explicarea In donă cuvinte: persoana juridică, care se afla a- 
cum pe mina ingrijitoare a Esculapului nostru, avea drepturi asupra 
unei moșteniri. Dovezi erau asemănarea cu portretul şi multe alte 
impre jurări care mu ne inleresează, legate insă de origina până a- 
com obscură a mi Dionis, Destul că soarta Ini materială din momen 
tul acesta erna schimbată, 

O manta neagră Il acoperea pe Dionis, prin creţii căreia trans- 
parent delicatele şi coneretele lui forme. Tatal Martei se plecă asupra 
ui şi-l privi en plâcere, cu intenție. 

„Aha ! gindi doctorul cu şireţie“. 


lată dar că Sărmanul Dionis a ajuns deodată bogat, şi e 
pe cale de a dobindi pe aceia pe care cu exaltare dar ară spe- 
ranțe a iubit-o. 

„Fericirea realizată iară muncă şi slorțare” !,.. 

Intre operele scrise de romantici pe această temă, mai cu- 
noscută este nuvela lui Eichendori „Din viala unui pierde vară“. 
Fiul unui morar. un „om de nimic“, care nu știe alta decit să 
cinte din vioară şi din gură, pleacă'n lume să-şi caute norocul, 
Pe drum, două doamne care trec mindre în trăsură, fermecate 
de cintarea lui, I) iau cu dinsele în castel, şi prin mijlocirea lor 
morarul ajunge întăi grădinar, pe urmă vameş. El insă e ina- 
morat de linâra contesă, şi cind o vede ?n tovărășia unui bărbat 
pe care-l jea drept logodnic, pleacă iarăşi In lume şi ajunge in 
alia. După multe aventuri se intoarce, şi alind că „tinăra con- 
tesă“ nu-i decit nepoata portarului din castel şi că-l iubeşte pe 
dinsul mai mult decit pe oricare altul, o ica in câsâtorie și se 


7 


4s VIAŢA ROMINEASCA 


pa 


A - it-o, impreună cu o 
ta intr'o căsuță, pe care contele le-a dâruit-o, 

o. pre şi o Sa. Astiel un om pe care toată lumea 1l maen 
ca „bun de nimic“, ajunge fericit fără să se ostenească, lăsin- 
du-se numai purtat de valurile vieții. 


A Să TA dei / i să 
i aiurând, Dionis reia visul de unde l-a lăsat. 

re pi pari iarăşi oraşul vechiu cu stradele strimte, cu 
casele inchircite, cu streşinile mucegâite in lună“. Dan trece re- 
pede pe strade şi intră in chilia lui. 


— „Şi mi-a trecut prin minte, zise el, acen ideie, nefericită, pe 
care Rabi o credea cu Peputinţă in capul unui om*.—Umbra lui 


doma e pt cartea lvi Zoroastru... ea se seulă incet... cu ochii în- 


chişi... se subție... se lipi de părele şi se aşeză ironică, fautastică, 
lui. 3 
ti to gar bolnav, abătut, strivit subt greutatea cugetări- 
Jor lui. Afara de aceia, un fulger îi trecuse drept prin inimă m vre- 
mea căderii lui. El se lungi pe pat ṣi s'acoperi cu ram 29: re 
tea lui treceau ființe ciudate, pe care nu le văzuse nicioda PES 
di el—in curind voi muri, aste-s deja umbre dep: cea luma*. Nu- 
mai umbra lui proprie stătea dreaptă in părete, parcă sase: şi 
ciudat !—avea ochii albaştri. „Dracul să te ia, gindi el, şi umbra mea 
işi bate joc de mine acuma”. a 
J tră maistrul Ruben, Sei 
a Me O OR, de cind ai lăsal să-ți crească perciumi 


i fian jidovese ? 
lia eog po i rece cate e de mult !—de cind mă ţin minte, 


zise Ruben netezindu-şi barba. Dar m'ai văzut altfel vre-odală lingă 
Curtea veche? 


Schimbarea din nou a întregii perspective, este de un efect 
poetic admirabil. Parcă ni se stringe inima la ideia că intrăm 
din nou, de la lumina zilei, în conluziunea visului fantastic, şi 
totuşi curiozitatea noastră e viu ațițată, Dar in curind ne Lepa 
dințăm că Dionis visează cu ochii deschiși, amestecind vi fara 
realitatea, şi înțelegem cu acest prilej, că umbra este portretul, 
Ruben e Riven, iar „umbrele de pe ceia lume“ sint doctorul şi 
tatăl Mariei, De sigur nu s'ar putea aplica mai bine principiul 
romantic de a impleti cit mai strins inchipuirile fantaziei cu lu- 
mea reală... 


Dar iată-l pe Dionis in noua lui stare sociala, Impărtăşim 
cu dinsul adinca-i mulțumire, și admirăm fina analiză psiholo- 
gică a autorului, care 'nțeiege foarte bine, că odată ce-a dis- 
pârut sărăcia şi nesiguranța zilei de mine, trebue să dispară 


„SARMANUL DIONIS“ t 


şi exaltarea minței, şi neliniştea sufletului, Cu ştiinţă, sau fără 
intențiune, Eminescu ne lămureşte astfel in ema Dionis 


asupra originilor sociale, și asupra cauzelor psihologice ale ro- 
mantismuluyi,.., 


„E noapte... O răcoreală dulce pătrunde prin ferestrele deschi- 
se, şi A peng lungit iu paturi, tremură în friguri, cu buzele uscale, 
cu fruntea plină de sudoare şi eu capul greu, Portretul părintelui 
său lipsește din parete, cărţile cele vechi asemenea... casa e aceiaşi, 
insă mobile noi şi elegante, covoare pe jos: numai patul e acelaş. 
„Ciudat, gindi el, din minune în minune... en nu mai ştiu ce se in- 
timplă eu mine*.—/mna revărsa tot aurul ei în odaia lui și supt 
această smălțuire diafană, mobilele şi covoarele străluceau somno- 
ros şi mat; un orologiu singäneşle încet şi subțire în părete, şi 
prin mintea lui tree iute, turburi, amestecate, toate intimplarile abia 
trecute. Şi toate ii păreau vise: mintea lui îi părea îimproapălată, 
vece, clară, față cu mintea cure o avusese înainte. Din jurul lui 
dispăruse lumea cea semiobscură a binereței lui; el privea la wii- 
tor, cum ai privi în fundul unui lac liniştii și limpede lacrima. 
E] singur nu-şi puteu explica această limpezime a minții. Işi inchise 
ochii, eodată simţi cum că pe marginea patului său şade cineva.. 
ti şedea pe picioare. i ae simți o mină dulce si mică pe frunte, EL 
„lesehise ochii pe jumatate. Vazu un băiat cu fata ovală, palida, cam 
slăbită, părul de aur acoperit de o pălărie de califea neagră cu mar- 
gini largi. imbrăcat c'o bluză de califen, care cuprindea strins de un 
culan lustruil mijlocul cel mai gingaş din lume, Ochii Jui Dionis pe 
jumătute inc hişi nu trâdau, că el veghează, || privi în întreg, de la 
capul inundat in aur pân'la bolinele micuţe, ce stecleau radioase pe 
„ovorul inflorit, 


— Ah! gindi el şi inima se cutremură în el, este Maria! 


Scenele de dragoste se văd a fi scrise de aceiaşi mină 
ca poeziile erotice, în cari Eminescu poate rivaliza cu Musset 
şi cu Heine, adică cu cei mai mari lirici ai timpurilor moderne, 


Dormi! dormi, şopli ea aplecindu-și gura pe fruntea Ini.. EX 
simi o 1oză umedă curgindu-i in păr... Dar în momentul acela el îi 
înlânţuise gitul... ea speriulă vru sa se retragă, dar bralul lui o ți- 
nea cu tâne culrată astfel pe peptu-i, 

işi simţi gura astupata de sărutări... El își închise ochii şi sim- 
tea că inima i se sparge In pept.. apoi iar li deschise, spre a cnp- 
Finde cu ei dulcea lui sarcină, care ridea cu un fel de copilâruasă 
orar de zimbetul lui, de surprinderea şi spaima ei proprie... de 
at, tot... 


Incheierea povestirii poartă şi dinsa pecetea romantismului. 
Pentru romantici, iubirea este unica preocupare a vieţii. Acest 
punct se găsește şi în crezul romanticilor germani, și în acel 
al romanticilor francezi, E destul să amintim de ideia ades 
exprimată de Musset că amorul siințește o viață plină de tinā 
şi păcale.... 


Adeseu in nopli lungi de iarnă, după ce ea de mult devenise 
tezaurul căsniciei lui, cind de buna voia lor lrăian exilați la vre-un 
sat, spre a se iubi departe de zgomotul lumii, Maria intra deodată 
în salonul încălzit și luminat numai de razele roşii ale jăratecului 


Pal A 


TEI) VIAŢA ROMINEASCA 
er NE E e e e za Ne cai alea eco ae e tr 


ră 
i in, intra timbräcată ca băiat. ca in noaplea aceen cind se vázu 
re tăia pod in apropiere şi aslfel se primblau la braț prin rară 
intunericul câlduros al salii; diu cind in cind îşi plecau gură pe go r 
diu cind in cind steteau inaintea unei oglinzi cu capetele ga unu 
de altul, și rideau. Era un contrast placut : iajn lui trasă şi fină, pă care 
nu se putuse incă şterge amărâciunea unei tinereļi apăsnte, ri x: 
sese intr'o trăsătură de nespusă naivitate în jurul gurii, lingă fizio- 
nomja ovulă. rotunzită şi albă a ei... chipul unui tinăr demon lingă 
chìpul unui inger ce n'a cunoscut niciodată indoiala. 


i in amor, n'ar 

Exaltarea care eroul romantic o pune i ! 

avea înțeles, pie mai tirziu acest sentiment ar trebui să facă 
loc celorlalte preocupări ale vieţii omeneşti... 


Lă = 

intiri de la „Junimea“ din Jaşi*, vor- 
beşte pre ele O, „laimoasa nuvelă a lui Eminescu“ 
care a intrecut ca elucubraţie filozofică tot ce se paue 
"pâna atunci la „Junimea“. Și dacă nu ar fi limba, acea limi | 
"frumoasă a lui Eminescu-— insă limbă cu pretenție şi emfatic 
"in Sărmanul Dionis—nuvela ar fi fost considerată ca o ae 
„vaganță a unui ascet, torturat de foame, de sele şi de absii- 
” nenţă, şi slăbit prin Aagelațiuni zilnice”. d i 
" Cu aceasta, d. Panu aduce în discuţiune valoarea tn gii 
literaturi romantice. Se pune intrebarea : o povestire see in te- 
sătura ei infringe legile naturii, poate ea să aibă o valoare li- 

terarā statornică ? 
titei mai întăi că literatura bogată a basmelor popu 
lare,—care datează din timpuri immemoriale, şi este dl ap o 
creațiune a celei mai vechi rase din centrul, vestul şi sudu Su- 
ropei, a rasei „iberice“,—a fost imprumutată de ae VA ce heg 
superpus primului strat, şi se moşteneşte din geto z soo 
aproape neschimbată. Şi te intrebi: dacă e adevărat c De in 
critic, caracterul fantastic al unei intregi școli literare, in re g 
prejuräri sociale anormale—dar oare trebuința de a se desrobi 
de legile neinduplecate ale naturii, să nu fie simțită Die ari și 
de omul cultivat ? Că așa este, ne-o arată imensa Ig n ice 5 
popularitate a povestirilor fantastice de Hoffmann, Eie: zoo e E 
Fermecătoarea şi graţioasa Undine de De la Motte Fougué, ori 
Povestea lui Peler Schlemihl de por hei ag o reputație uni- 

i scute de orice om ins E 

eg ti fine pme de vedere, Sărmanul Dionis poate fi pus 
alăturea de povestirile lui Holimann și de tot ce vrea creat 
mai interesant In literatura romantică a tuturor vremuri bt 
atit mai mult, că mijloacele întrebuințate de Eminescu sint pe 
şi sugestive, ferite de orice manierism şi de orice complicaţie 
at problema mai are și o altă față, Foarte adesea sane: 
zia dă numai cadrul, in care autorul pune un fond de adevăr 


„SARMANUL DIONIS* 421 


etern omenesc—cum arată undeva d. Dobrogeanu Gherea despre 
Poveştile de Crăciun ale lui Dickens. Cu sin intenție re cs 
lică, fantasticul este In literatură de-o întrebuințare universală : 
romanticul Shakespeare, clasicul Goethe, realistul Dickens, adică 
corifeii tuturor şcolilor moderne,—ca să nu mai pomenim de 
literatura antică și medievală—nu se sfiesc de-a recurge la mi- 
raculosul care leagănă copilăria marii mulţimi. In Faust, trage- 
dia eternă şi fundamentală a vieţii omenești, contrastul dintre 
nemârginirea dorinții şi mărginirea puterii de realizare, este sim- 
bolizată cu ajutorul unui cadru extrem de fantastic, imprumutat 
străvechilor superstiții ale poporului. 

In acest ințeles şi cu această intenție, e intrebuințat miracu- 
losul, şi de câtre genialul nostru poet, 

Un lnăr, sărac în bunuri materiale, dar bogat in puteri 
sufleteşti neintrebuințate; innamorat de o fată bogată, frumoasă şi 
naivă ; visind fericirea altor vremi, de sănătate, credinţă și linişte 
patriarhală ; sperind că mina nevăzută a norocului îl va ajuta 
să-şi Implinească dorinţele-i aprinse ; chinuit de simțirea nehotă- 
rită a nemâărginirii aspirațiilor omenești; pornit a se 'nnălța cu 
fantazia deasupra unei realități strivitoare ; și ajungind cu timpul 
intr” un fel sau altul, la locul ce-i se cuvine in lume după 
puterile cu care firea l-a inzestrat —sint acestea, lucruri nereale, 
intimplări închipuite, simțiri trecătoare în viața noastră ome- 
nească ?|.,, 


> 
. * 


Şi acum, să ascultăm mai departe ce ne povesteşte D. Pa- 
nu in cartea D-sale. 

„Intro seară mă duc la Junimea, d. Pogor ne spune ; 

„—. Astă-seară avem lectură, Eminescu cetește o nuvelă, 
„Maiorescu care a cetit-o, spune că-i o capodoperă, 

„Eminescu, răsturnat întrun fotoliu, şedea plictisit și indi- 
„ferent la ce se petrecea in juru-i, D. Maorescu soseşte şi ce- 
„lirea începe“, 


După primele pagini de filozofie: 


„Noi ne uitam unii la alții, cei opt deveniseră treizeci, ne- 
„Şliind ce este aceasta şi unde are să ajungă. Tocmai tirziu, 
„Eminescu incepe a ne da explicaţia acestei metafisice, cetind 
„că eroul lui, Dionis, era un copil orfan, Imbuibat de teorii me- 
„talisico-astrologice, locuind intr'o casă ruinată și avind de la pä- 
„rinți o singură suvenire, un portret al unei figuri, semi-barbă- 
„tească, semi-lemeiască, dar mai mult bărbat decit lemec, de 
„Vreme ce era portretul tatălui său mort tinăr. 

„Am respirat cu toţii, lată-ne, ne ziceam noi, readuşi pe 
„pămint; de acum nuvela are să fie nuvelă, să ne așteptăm la 
„intriga ei, căci pe erou Il cunoaștem.* 


„„Adică o nuvelă, ca să fie nuvelă, trebue să aibă intrigă 
şi să se petreacă pe pămint. 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


sisa O AE E E on a a 
„După meditärile provocate de cartea astrologică : 


„— Na, iarăşi filosofie, zise incet d-l Nicu Gane. 

„Noroc că imediat Eminescu incepe a ceti: «că în fața ca- 
„sei sale era o Jocuință frumoasă şi că pe fereastra deschisă se 
„aude sunetul unui piano, un glas fraged şi plăcut, și se zărește 
„chiar silueta unei fete gingaṣe.> ; > ei 

„Aici din nou uşurarea ne ridică grija, evident că o intrigă 
„amorousă era să se lege între sărmanul Dionis şi fata bogată 
„şi frumoasă.“ 


„Dionis se preface in călugărul Dan de pe vremea lui A- 
lexandru cel Bun: 


„Eminescu se opri de citit. D-l Pogor lăcu o strimbătură 
„puternică, noi ceştilalți aveam o figură plictisită. In această 
„transformare å la Faust—căci vădit câ cartea de astrologie avea 
„0 înrudire oarecare cu cărţile vechi în care Faust, în actul in- 
„tăi, caută să găsească secretul lumei—nu ni se pärta de un 
„interes palpitant, Cu toată osteneula care şi-o dă duse Emi- 
„nescu de a adopla un sti! fantastic şi diabolic de circonstunță, 
„nu izbulise.* é 
i „Un lucru recunoscuserâm cu taţii. Recunoscuserâm pe E- 


„minescu cu cultul lui pentru Domnii vechi, cu entuziasmul pen- 
„tru curţile vechi domneşti, cu iubirea lui pentru boerii bâtrini, 
„sfetnicii Domnului, cu dragostea lui pentru poporul rominesc, 
„pe care şi-l figura ca creştin, ca iubind pe Domn și tronul fără 
„margini*. i E 

— „Bine, ia să ne lămurim ? întreabă d. Pogor. Cele ce 
„se petrec cu Dionis, de sigur că Dionis le visează ? i 

— „Da şi nu, răspunde Eminescu cu convingere. Asta-i o 
„leorie care-i greu de înțeles. : f 

„Cei opt, care deveniseră treizeci şi cinci, incepură a ride 
„cu indulgență“. 


Răspunsul lui Eminescu e sublim... 


„Cum vedeţi, nuvela lua o intorsâătură mai mult decit stra- 
„nie. D-nul lacob Negruți, care de obiceiu, deşi cu zimbetul pe 
„buze, aproba teoriile lui Eminescu, incepu a tuși tare și repetat, 
„făcind din ochi şi din mini semne disperate, că nu este chip 
„de înțeles ceva, şi, aplecindu-se spre Xenopol, care era lingă 
„d-sa, zise: 

— „Ce fac eu cu cititorii Comvorbirilor, cind voiu publica 
„nuvela aceasta ? Au să-mi intoarcă toţi ina oi revista. 

„Eminescu insă, senin, foarte senin, işi continuă lectura”. 


„Ruben se demască după plecarea călugărului Dan : 


„De astă-dată, protestările luară un caracter mai pronunțat ; 
„aceasta nu mai era fantezie, erä pură copilărie. Erau amintirile 
„poveştilor cu draci, cu moara cu draci, etc.* 


„SARMANLL DIONIS* 423 


_ Faust furnică de asemenea „pure copilării* : strigoaice că- 
larind in pielea goală deandâratelea, ținindu-se de coada calului 
şi făcind obscenităţi; diavolul punind cep unei mese și imha- 
tind pe nişte meseriaşi cu un vin imaginar, care iea foc mai 
tirziu ; etc. etc, 


„„Câlugărul Dan umblă pe străzile laşului: 


„Aici, o dilicultate, Nuvelistul era nevoit să descrie un o- 
„râș, așa cum oraşul exista în timpul lui Alexandru cel Bun, prin 
„urmare nefiind chestie de metafisică, Eminescu trebuia să do- 
„vedească cunoștințe arhitectonice din veacurile trecute, precum 
„şi a moravurilor și a costumelor acelor veacuri. Caci de... este 
„uşor să transporți cu mintea pe cineva in veacul lui Alexan- 
„dru cel Bun, dar e foarte greu să-l faci să trăiască în acel vear. 
„Şi meşterul Ruben cu toată astrologia sa, nu putea să-i dea a- 
„ceste cunoştinți pozitive, de care chiar un nuvelist are nevoe, 

„De aceea, noi cei irei Romini, adică Taso, Lambrior şi 
„cu mine, ne-am deschis bine urechile să vedem cum Eminescu 
„are să ne descrie casele, costumele, etc., din timpul lui Ale- 
„Xandru cel Bun. 

„Il auzirăm continuind astfel: „EI işi grăbi pașii pină In- 
„trà în tirg, pe o uliţă strimta cu case vechi şi hirbuite, a cà- 
„ror cate de sus erau mai largi de cit cele de jos, așa in cit 
„jumătatea catului de sus se răzima pe stilpi de lemn și numai 
„jumălate pe cea de jos. Ceardacuri inalte inaintate sub şandra- 
„male lungi, iar In ceardacuri şerd bătrinii, etc. etc.* 

— „Apoi, stâi, că nu-i așa, intrerupse Lambrior, dumneata 
„descrii un oraş turcesc, arhitectura din veacul trecut. Subt Ale- 
„xandru cel Bun, Rominii nici nu veniseră incă in contact cu 
„Turcii. 

„Eminescu dădu din umere şi-şi continuă citirea, Ce-i 
„păsa lui de adevărurile istorice ! Nici odata el nu s'a interesat 
„de aceasta; totdeauna el a avut credința, că omenirea şi Ro- 
„minii au trăit așa, după cum el și i-a inchipuit, iar nu după 
„cum ci au trăit In realitate, Mintea lui Eminescu a fost inca- 
„pabila de a ințelege vreodată un adevăr care nu ar fi intrat în 
„sistemul credințelor sale, care nu i-ar fi gidilat o manie a lui, 
„fie filosofică, fie istorică“, 


Nu că nu-i păsa, dar în povestirea lui fantastică, adevărul 
istoric nu-i tocmai în chestiune... 


„Mai departe, Eminescu ne vorbeşte de case cu acopere- 
„mint țuguiet, de cavaleri purtind căciula țurcănească — amintire 
„a costumului de pe portretul lui Mihaiu Viteazul, —invâliți in 
„mantale, lucru care ne provoacă risul nostru al cunoscătorilor 
„în istorie, şi vă puteţi inchipui ce mai cunoscâtori erant 
„chiar noi! 

„Eminescu continua, continuă, în mijlocul unei mari plic- 
„liseli, 


- = 


— a 


— 


4 VIAŢA ROMINE ASCA 


„Călugărul Dan se uită la umbra sa, umbra se transformă 
„intr'o fată, Maria’); un dialog drăgăstos urmează între dinșii. 
„Dan vede clar cum ființa lui se desparte Inir'o parte eternă şi 
„ună trecătoare, braţele lui incep a pieri în aer, şi cu toate a- 
„ceste ele capată puteri uriașe. Deodată călugărului Dan li vine 
„plăcerea ca să ie toate şi să afle toate, în sihişit îi vine 
„gustul să devie chiar insuşi Dumnezeu, şi atunci se intreabă : 
„Oare fără s'o ştiu nu sunt insuși Dumne... In acea se'undă 
„totul se prăbuşi imprejurul lui, ca In Ce poate fi va fi a d-lui 
„Bodnărescu“, 


Incheierea D-lui Panu şi a membrilor /unimei : 


„Necontestat, că Sărmanul Dionis are o concepțiune pu- 
„ternică şi că este eșită dintr'un cap numai ca acela al lui E- 
„minescu, dar e numai concepțiune. Ca nuvelă, adică ca des- 
„criere, ca intrare In detail, ca punere în relie! de caractere, ca 
„viață trăitoare, ea este slabă de tot. Se vede de departe că E- 
„minescu nu mistuise bine ceia ce citise şi că nu isbulise să 
„dea Sărmanului Dionis, măcar caracterul unei nuvele fantastice. 

„Citirea durase lung timp. A trebuit să iuăm ceaiul pe la 
„douăsprezece jumătate, 

„Nu-mi aduc aminte bine critica d-lui Maiorescu asupra 
„nuvelei, dar ştiu că a făcut o critică. Cit despre ceilalți, era 
„unanim admis, că, aparte teoria melempsichosei, nuvela era de 
„0 extravaganță ncertată. 


Pacat, mare pâcat, că D. Panu nu-și aminteşte exact păre- 
rea d-lui Maiorescu, 


D. Panu aplică nuvelei Sărmanul Dionis un criteriu de 
judecată reulist ; vorbeşte de „caractere“, de „viață trăitoare”, de 
„intrare in detalii“ etc. D-sa ar fi putut intreba, «le pildă, cu cine 
trimite părăsitul de oameni Dionis, scrisoarea câtră Maria; de 
unde apare doctorul, tocmai la vreme, cind leșină Dionis ; şi mai 
ales, ce acte legalizate dovedesc drepturile de moştenitor ale lui 
Dionis. 

Eminescu insă, a răspuns de mai inainte ja aceste Intrebări, 
indiscrete in lumea romantică, spunind celitorului : dovezile ce 
dau drepturi de moştenitor „persoanei juridica“ care răspunde 
la numele de Dionis, nu me interesează ; și în incheierea filozoli- 
că a povestirii, sprijinit pe spusele lui Théophile Gautier, Eminescu 
protestează contra credinței cititorului, că intimpiările lui Dionis 
n'ar fi decit un vis, alcătuit cu elementele reale ale vieţii sale, 
Shirşitul e scris în acel spirit caracteristic, de ironie față de ceti- 
tor, pe care l-au arătat Hoffman, Jean Paul și ceilalți romantici 
germani. 

Cu despre intrebarea, dacă nuvela lui Eminescu è ca po- 
vestire fantastică reușită, ni se pare că D. Panu e prea rafio- 


1) D, Panu nu-şi aminteşte bine intriga povestirii. 


„SARMANUL DIONIS“ 423 


malist—ca răspunsul d-sale să fie hotăritor, De aceia nici nu se 
nțelegea cu Eminescu, cum ne-o spune aşa de bine chiar d-sa: 
A „Eminescu, nu a discutat cu noi, rămăsese istovit după 
„Cilire, se vedea că citind nuvela, trăise viața sărmanului D ionis 
e tea area Ch chiar la Junimea” nu era în elementul lui 
i du-i râu câ nu s'a nås i i i i 
ploaie ia născut aievea, In timpul bătrinului Ale- 
„Ne-am despărțit tirziu. Grupuri, i i i 
„cuția et ate Sărmunului Dionis: E E 
„Eminescu S'a separat de vreme de noi, ducindu- i 
„Rar mergea In lovărăşia noastră, mai ales ivoărășia pila 
„plăcea, din cauza spiritului meu zeflemist. Eminescu era și 
„tl In momentele lui bune vorbăreţ şi glumeț, de şi în totdea- 
„una cu o umbră de melancolie, însă nu admitea glumă asupra 
„credințelor şi convingerilor sale. Şi fiindcă tocmai acele cre- 
„dinți şi convingeri puneau în mişcare verva mea, de aceia 
„mă evita, cu toale că reciproc ne stimam. Niciodată n'am avut 
„Vre-o discuție displăcută cu dinsul, și cind era bine dispus 
„chiar consimţea să ia o consumație cu noi, 4 
„Dar nu pot spune acelaș lucru și despre alţii. Eminescu 
IAA 7 nare rs pori pe mulți din Junimea, iar cuvintul de 
„proşti şi ignoranți era la fiecare s pe buz 
„lumea insă il menaja, Z dă clu: al ice ez 
„Nu știu, dar parcă era o presimţire în noi toți. că o mare 
nenorocire era să i se intimple“. 

_Ca intreaga /unime, afară de d. Maiorescu, considera po- 
vestirea lui Eminescu ca o „exlravaganță ncertată*, e aşa de 
interesant, incit ar putea forma subiectul unui articol deosebit. 
Evident insă că poelul era pe deplin conștient de imensa su- 
perioritatle a culturii şi cugelării sale, aşa că nici nu-şi mai lua 


osteneala de a lămuri pe ascultători... 


_ Ceia ce deoscheşie pe Eminescu de toți scriitorii insem- 
naţi pe care i-a avut țara până acum, este laptul că el a fost 
tot pe atita ginditor cit şi poet. Întelectual născut, inzestrat cu o 
cultură vastă, el a judecat dela o mare Innălțime viața omenească, 
a ştiut să aleagă părţile cterne de cele trecătoare, şi mai ales pe 


„acelea le-a cristalizat în operile sale. Din acest punct de vedere 


poate Îi asemânat clasicului Goethe, Opera lui Eminescu râmine 
nemuritoare, ca și dragostea pe care in versuri geniale a ex- 
primat-o, ca şi orizonturile Hlozohice asupra vieții şi societăţii o- 
“meneşti, pe care ni le deschide Iu poeziile şi povestirile sale, 


H. Sanielevii. 


Pr Da Pre 


Cronica Artistică. 


— 


Arta populară în decorația bisericească, 


Curentul de naţionalizare a artei romineşti se intinde din ce în ce 
în cimpul activităţii noastre artistice, mijlocind ivirea unel artei noi, care 
si multumească şi orgoliul nosiru naţional. 

Da, dacă da bine, perzistind în această pretacere a artei roml- 
neşti prin elementele naţionale ; dacă, cu modul acesta, şi in acest do- 
meniu am ajuns sau vom ajunge să pretindem un rang printre popoarele Im- 
naintate, — apoi intrebuințarea nemetodică şi necumpâtată pe care o facem 
în unele cazuri ne va conduce, mal repede şi mai sigur decit am putut 
ajunge la idealul naţionalizării artel, la un rezultat cu atit mai neaştep- 
tat, cu cit el este însăși negaţiunea civilizaţiei: barbaria, 

Voi arăta aci nu motivarea acestei alirmaţiuni,—care şi aşa reesă 
din cele ce urmeazăşi pe care acel care o dorește o poate găsi intr'unul 
din studiile publicate în această revistă ').—dar un caz special, unde lipsa 
de cumpătare ajunge să treacă drept o lipsă de bun simi, care compro- 


mite tocmai scopul ştiut —şi-l compromite indestul pentru a nu ne ridica spre- 


a înlătura răul,—şi care e o adevărată primejdie pentru arta romintească. 

* E vorba de intrebuințarea cusăturilor naționale în decorația bisericească. 

Se poate oare o mai condamnabilă naivitate, o mai copilăreas- 

că înţelegere a problemelor de artă, sau—paradoxal-—o mai vinovată con- 
servare a tradiţiei „naționale“ ? 4 


Nu cred să se găsească un singur artist serios, un singur om de- 
gust, care să nu zimbească, văzind cusăturile naţionale pe pereţii bisericilor, 


sau care să nu se intristeze, auzind de triumful aceste! iraționale şi ab- 
surde îndrumări în arta naţională. Cum de poate înțelege cineva atit de 


pe dos naţionalizarea unei arte? Fi-va oare numai lipsa de gust, sau- 


complecta ignoranță în care presupun că trăesc decoratorii care specu- 


lează materialul decorativ popular în arta bisericească ? Şi una şi alta,. 
cred, Decoraţiunile ţărăneşti sint—cind prezintă un tot armonic —polti=- 


t. Vezi studiul nostru : Spre mn stil rominesc. 


CRONICA ARTISTICA sa. 


vite numai pentru compoziţiuni cu caracter rustic, iar cind pot trece în 
arhitectura civilă orăşănească, atunci, după cum am arătat '), se prefac 
printr'o stilizare metodică adaptată decorului incunjurător. 

În afară de această consideraţiune, mai eo alta, care infundă teo- 
tia aceasta nenorocită a decorării bisericilor cu cusături naţionale. 

Expresiunea liniilor, mai puţin poate decit a culoarei, a fost, în. 
toate timpurile, cea mai strict observată de câtră artişti; în arhitectură, 
mai ales, succesul unel opere cra—cum şi este—condijionat de expresi- 
unea liniilor, Arta decorativă populară este prin compoziţia liniară şi: 
schematică o artă care exclude caracterul de gravitate, de severitate, ce- 
tut tn compoziţiunile decorative religioase. Motivele de pe cusăturile na- 
ționale fac, din ori şi ce obiect, o catrință, o cămaşă, un cojoc cusut cu 
desenuri în spirală, un lucru care, dacă spune ceva, apoi numai calm, 
religiozitate, taină, nu poate fi, Se întimplă cu aceste motive naţlo- 
nale din arta populară întocmai caşi cu motivele naţionale din mu- 
zica populară. Inchipuiţi-vă că mine muzica bisericească va  întro- 
duce, cum s'a intimplat cu decorațiunea, motive naţionale. Vom auzi, 
mulțumită deştepţilor reformatori, Hora, Chindia şi chiar Doina ameste- 
cate cu „Miinele tale m'au făcut şi m'au zidit...” sau „Sfint, Sfint, Sfint 
este Domnul Sabaoth“, cîntări executate cu gravitatea temulă a mai 
tuturor cintărilor religioase ortodoxe. Ce e aceasta, ne vom întreba ? 
Aria națională! Căci: „Este de o deosebită Importanță naţiona- 
lă—cum ar zice autorul unei cărţi de iconografie '—ca Rominul să-şi» 
vadă obiectele artistice eşite din propriile lui mini, (aici am putea zice: 
cintecale artistice auzite In satul său) aplicate în cele mai monumentale 
şi mal sfinte lăcaşe ale bisericii sale, în catedralele episcopești"(!!) ... 

Dar să mă silesc mai bine a arăta aci şi alte motive, cu care, gfi- 
ințificeşte, voi combate această erezie artistico-națională. 

Nu odată am arătat *) că arta decorativă populară e stăpinită de- 
acea primitivitate comună tuturor artelor populare, adică ale fiecărui po- 
por, Potrivit acestui fapt, e posibil—şi lucrul e perfect dovedit—ca de- 
cotațiunea populară rominească să aibă caractere comune cu decoraţiu- 
nea populară a altor ţâri. E şi firesc: caracterul de primitivitate le in- 
rudeşte. Țăranul romin sapă tabliile uşilor, țăranca romincă ţese covoare- 
şi lăicere intocmai caşi țăranul norvegian, sirb sau rus. Prin urmare,. 
care este, în afară de partea originală—care există numai in limitele 
restrinse ale primitivităţii - -meritul artistic, specific rominesc, al acestor 
decorațiuni, pentruca ele să poată fi mai ales folosite In „catedralele c- 
piscopeşti*? Am izbutit să facem un sti! rominesc In arta bisericească, 
nu este aşa ?— căci aceasta e dorința acelor care vor cu orice pref aceas- 
ta. Dar dece stil rominesc şi nu stil norvegian (|) sirbesc (1) sau rus?" 


1). Vezi articolul citat mai sus. 
Dr. Kiia Miron Cristea, Iranografia, Sibiu, 1905. 
Convorbiri. literare, Mai 1908; Viaţa Romineasei. Decembrie 1903 5. 
Calendarul Socec pe 1909, 


448 VIAȚA ROMINEASCA 


Căci fondul decorativ popular se aseamănă, este acelaşi; și într'o parte 
şi înt'alta, decoraiuni primitive— foarte potrivite, ce-i drept, pentru mo- 
desta casă a țăranului—ca acele dela casa meşterului Antonie Mogoş, sau 
ca acele de pe la casele din Giaru, Gorj; şi la ţăranii noştri, caşi la 
țăranii finlandezi, covoare, ştergare cu figuri în patrate, în cruci; la fã- 
manul caucazian, caşi la cel muntean sau transilvănean, crestături pe 
fiuere, pe bastoane şi furcile de tors... 

Dar poale nu am spus de ajuns, nu am convins indestul? Ei 
“bine, caracterul de primitivitate al cusăturilor naţionale şi, In general, al 
motivelor naționale ne-ar impersonaliza stilul dorit. rominesc, mult mai 
mult decit ar face-o asemănarea artei noastre populare cu acea a artei 
populare ale diverselor popoare din Europa Credinţa că cu materialul 
decorativ popular rominesc se poste creea, numai cu el-—-aşa cum il 
găsim—un stil rominesc propriu, s'ar stârma de constatarea că un po- 
por salbatic are şi el oartă populară la fel cu a noastră. (Nici nu se putea altfel, 
«ind e vorba de o artă populară de primitivitate), Poporul acesta—şi nu e nu. 
“mai unul—e poporul malaez. Şi nu v'aţi gindit că, atunci cind întrebuințați 
—şi încă în biserică—cusăturile naţionale, luate aşa cum se găsesc, 
penima intocmi, cum se pretinde, un sti! rominesc, aţi putea face un stil 
maiaezian 71. Şi nu exagerez deloc, cum nici nu zeilemisesc pe ni- 
meni; Ratzel, în Vălkerkunde, reproduce mai multe cusături şi mai 
multe obiecte din industria casnică malaeză, şi e de observat că dese- 
nuriie şi chiar tehnica acestei arte populare insulare, oceanice, sint Întoc= 
mal ca ale noastre '). Şi aceasta pentrucă, după cmim explică însuşi Ratzel, 
torsul şi țesutul sint foarte mult răspindile la Malaczi; furca şi răz- 
boiul lor ne amintesc pe acele europene, deci şi pe ale noastre "), 

Poate risipesc multe iluzii cu această constatare; totuşi fac a- 
ceasta, numal pentrucă e în joc numele de național. Sub pretext de 
a face arta naţională în biserică, pictori sau zugravi fără de nici o pre- 
gătire au speculat neştiința epitropilor sau a parohilor, aşternind, tocmai! 
penirucă era atit de uşor—cit de uşor!—covoare naționale sau alte mo- 
live populare pe zidurile bisericilor şi ale catedralelor, care, după cite 
stiu—gi o ştie orice istoric de artă—nu au primit niciodată astfel de 
decorațiuni. { 

Nu astfel se poate face artă naţională... şi chiar artă naţională 
bisericească. Lăsaţi deoparte cusăturile naţionale, care nici nu sint potri- 
vite cu caracterul bisericesc; căutaţi în bogata decoraţiune a vechilor 
biserici, unde veți găsi destule motive, care vă vor mulțumi şi gustul şi 
sentimentul naţional, 

Dar ştiu că vorbesc în pustiu : decoratorii de biserici nu au nici o pre- 
„gălire (dacă pretind că o au, atunci aşi fi tare curios să ştiu cum şi-au făcut-o). 


1). Dr. Frioderich Ratzel : Vâlkerkunde, 3 Tomuri. Leipzig, 1885. Veri, 
mai cu seamă, planga dela p, 390. Țesituri şi arme malaaza— paginile 173, 
240, 156, ele. 

2). Vezi pag. +26. V. IL 


CRONICA ARTISTICA no- 


Decoraţiunea bisericească este şi eao ştiinţă, şi incă una complica 
nu se poate face de câtră orişice prim venit, de cătră aiga Enea po 
şcoală (unde nu se 'nvaţă pictura bisericească), nici de zugravii specu- 
lanţi, care umblă din comună în comună... şi nici de cătră acei care tră- 
esc nesupăraţi în indoita lor fericire, aceia dea nu'şi fi bătut capul cu pro- 
blemeie de artă decorativă şi acela de a îi det peste o ţară, unde, în ches- 
tiuni speciale, nu se cer sfaturi dela spectalişti. 
Acestora nu mă adresez: acei care veghiază insă la cultura noas- — 
tră in general; acei care iubesc şi apără tradiția ortodoxo-rominească : 
acei care au dragoste de arla rominească,—toţi aceştia să ia sama ca o 
regali pi gieşeală să nu se mai intimple ln viitor, in bise- 
„Nu ne e permis ca, in acest al XX-lea secol 
fanţii sau pe naivii*,— a spus un mare decorator img Atel 
că vede un abuz de motive naționale pe unele compozijiuni decorative 
tomineşti ; şi iarăși că: „nu trebue sub nici un cuvint, nici chiar sub 
acela de artă națională, să ne reintoarcem la o primitivitate '), care 
poate atinge barbaria“, Mă gindesc ce-ar fi zis același fin decorator stră= . 
in, dacă ar fi văzut aceste motive populare în „catedralele episcopeşti je. 
Si, dacă e bine ca tot ştiinţa să ne lumineze in această chestiune, 
apoi ca decorațiuni bisericeşti sint, au fost şi vor răminea: ghirlandele 
de fructe şi flori, dela Colțea şi Horezu, inrudite cu aceleaşi motive 
din monumentele bizantine ; cupola si-lui Gheorghe şi absidele sf-tei 
Soli şi sf. Vital din Ravena; rinsourile de viţă şi foi de acant, dela 
Batiştea, Colțea, Schitul sit. Ştefan şi Bolniţa Hurezilor, exemplare răs- 
leţite din bogata ornamentație bizantină dela sit, Vital, Galla Placidia şi 
El Bagouat — Bagoult ; insfirşit, panglicele încolăcite, cornurile de abun- 
dență, lozanjele aşezate în cercuri concentrice, etc. etc. Acestea sint de- 
cotaţiuni bizantine şi tot acestea sint decoratiunile întilnite în bisericile 
vechi romineşti, Nepregătiţii decoratori, improvizații pictori bisericeşti şi ace l> 
cate inlrebuinţează şi acel care nu intrebuințează motive nalionale, —să | 
caute mai întâi a je cunoaşte. Altfel, simplul cuvint de blam ar fi pres- 
puţin pentru a pedepsi pe acei care Inşală astfel —fără intenţie, ce-i drept 
—buna credință a celor care au nevoe de decoratori bisericești 


A. Baltazar. 


s Ty 


Tinerimea artistică.—O şcoală de ictură biseri 
cursul pentru catedrele de desemn şi pede caii 


Tinerimea artistică.—Nu voi face aci recenzi. i 
a lucrărilor ex 4 
anul acesta în Salonul Tinerimii: ar fi şi prea tirziu pentru ie, 
Voest numai să notez citeva observațluni asupra artiştilor care ai 


I) G O A i 
aa P era Pr rară dart dicoratiț. Domnilzaj Marin de Bukarest, ln. 


Cai 


-430 VIAȚA ROMINEASCA 


„„pun la această societate artistică, societate, care trebue considerată ca cea 
mai serioasă din cile avem. “M'am obişnuit să văd în lucrările expo- 
zanţilor dela Tinerimea, pe lingă calităţi artistice, şi studiu, un studiu 
foarte adincit citeodată şi care, orice s'ar zice, oricit s'ar impăna expo- 
ziţiile cu eboşuri neînsemnate, cum face d. Hirlescu, constitue valoarea 

„zeală, întreagă, a unei opere.k Deaceia, m'a surprins faptul că, anul a- 
cesta, Tinerimea a Ingăduit să se expue pe panourile sale lucrări, care 
din punctul de vedere al studiului— desenul şi valorile—sînt nule.!! Se 
"pate că Tinerimea, lăsind să treacă aceste lucrări, a voit să facă profesie 
de eclectism cu atit mai mult, cu cit în primii ani de producţiea aces- 
tei societăți fi eşise numele că imbrățişează numai vederile membrilor 
ei, că face, cu alte cuvinte, sectarism. El bine, convingerea mea e că 

` Tinerimea făcea mai bine în trecut, luind o poziţiune intransigentă faţă 
de lucrările slabe ; se alegea ceia ce era mai bun, şi vizitatorul ştia, mai 

- dinnainte, că, trecind pragul expoziţiunii, va îi în faţa unor pinze seri- 
„oase, Am văzut anul acesta la Tinerimea aceia ce n'agi vrea să văd 
nici în vitrine: capete neconstruite, nevalorate, peisage lipsite cu totul 
de orice intenție-—numai spun de execuţle—cum şi pinze neînsemnate, 
pastişate cu îndrăzneală. Autorii acestor pinze: d-nii Stănescu, Po- 
„pescu, şi încă vre-o ciţiva—sint destul de necunoscuţi, deşi ei nu au 
nimic de invidiat d-lui Hirlescu, cunoscut oarecum din expoziţiunile an- 

» terioare, pentruca să nu fi ținut să'şi insemne debutul cu lucrări cuviin- 

. cioase—vreau să zic convenabile ; totuşi Tinerimea le-a expus lucrările. 

Dar pomenii pe d. Hirlescu. Artistul acesta are convingerea că 
cu eboşuri de şcoală te poţi manifesta ca artist format. Foarte bine, dar 
eboguri fac toţi artiştii, căci toţi încep o pinză, dar nu le scot în expozi- 
ţii. ICeia ce se începe construindu-se larg, se revine mal tirziu, stodiind— 
vezi, aceasta nu poate sau nu ştie d. Hirlescu —tema dată, pentruca, in 
urmă de tot, să poţi prezinta o pinză sfirşită sub întreitul raport al de- 
senului, al culoarei şi al valorilor! Altfel ne-am mulțumi cu lucrările e- 
tevilor de şcoală, care, desigur, nu sint mai prejos de lucrările d-lui 
Hirescu. Sfătulm sincer pe acest artist să lase deoparte nimicurile aces- 
tea şi să se prezinte cu o lucrare studiată; să muncească serios, să nu 
privească înlături, aşteptind aprecieri şi indemnuri dela critici impro- 
vizati, care spun înepţii, chlar cînd le spun în franţuzeşie. Să nu creadă 
cu adevărat d. Hirlescu că „d-sa e al doilea artist, care, după Patraşcu, 
redă natura, în pete“ (oh! nevinovatul critic...) Cind redai natura, cit 
poți să o redai, atunci o redai aşa cum este, cu echilibrul proporţiilor, 
cu mea e conturelor şi a valorilor şi, mai presus de toate, cu conzis- 
tența el.ÎLa d. Hirlescu nu se vede nimic din toate acestea. 

Tot ca lucrări slabe, acestea însă intolerabile, sint pinzele d-lui 
Aricescu, care, aşa cum s'a prezenta! pin'acum, pare mai mult un ama- 
tor, Ceia ce face d. Aricescu nu e pictură, şi tocmai pentru aceasta m'are 
ce căuta întro expoziţie de pictură—și încă la Tinerimea Artistică 1... Pa- 
noul d-lui Aricescu ne face să credem că, oricit de serioasă este Asoci- 


CRONICA ARTISTICA sat 


ajia Tinerimii, oricit ține să se Infăţişeze cu cele mai bune expoziţiuni, 
nu se poate scutura de povoara acelor impuneri cu deasila ale persona- 
lităţilor şterse, care se strecură pe lingă adevăratele talente. Ba nu zău: 
ce caută acest amator în sinul Tinerimii ? Cum de se îngădue exhibi- 
{iunea unor pinze care jignesc bunul simţ şi pentru care nu trebue nici 
maear trudă, necum ştiinţă sau talent ? 

Intr'un cuvint, multe lucrări date în expoziţiunea de anul acesta a 
iezi eg sa compensat nici prin modul d-lul Artachino, nici 

ales prin via d-lui Mihailescu—acea com 
aa e să fie plasată ca firmă. CO ai 
ce pretenţioşi factori pentru un desem nul, pentru i 

posibile, ncertate... D. Mihailescu e un prea necopt se ru ein a 
wreme a fost lăsat să părăsească academia, 

a Să nădăjduim că Tinerimea va urma pe viitor linia trasă dela înce- 
put, atunci cind, prin selecţiunea pe care o făcea, dovedise că a înţeles 
„aceia ce trebue făcut, pentru a se uşura dezvoltarea adevăratei arte, * 

O şcoală de pictură bisericească.—Dintr'o Innaltă inițiativă se 
va Înilinja, intr'una din mănăstirile Moldovei (sau chiar în laşi, paremi-se) 
o şcoală de pictură bisericească. Nu ştim incă dacă şcoala aceasta va 
fi sau nu investită cu pecetea oficialități, ceia ce, desigur, îi va asigura o 
durată mai lungă, cum şi o existenţă mal puţin pasivă, faţă cu cela ce se 
întimplă cu mal toate întreprinderile care rămin dincolo de ocrotirea gu- 
vernelor, Dar, cum nu ştim încă care va îl organizația acestei viitoare 
academii de pictură bizantină, modul ei de funcţionare, profesorii, nu 
putem deocamdată decit lăuda iniţiativa, răminind ca, atunci cind şcoala 
se va fi afirmat printrun contingent de pictori bisericeşti—cei dintăi e- 
şili dintr'o şcoală specială—să ne gindim la cela ce mai rămine de spus. 

E locul însă să facem o întrebare, care trebuia să şi-o pue de- 
mult îndrutmătorii culturii romineşti, anume: pentruce nici pină azi nu 
s'a creat o catedră de pictură bizantină la una din şcolile noastre de Arte- 
Frumoase ? Utilitatea acestei catedre nu mai poate fi discutată, după cum 
o dovedeşte Insăşi initiativa L P. S, S. Mitropolitului Moldovei. O şcoală 
de Arte-Frumoase, cu multiplicitatea cursurilor de desemn şi Istoria Artelor, 
ar putea forma mai cu înlesnire viitori decoratori bisericeşti, dacă aceştia 
vor urma un curs de artă bizantină in acelaşi limp cu cursul aplicat, 
Un program de studii elaborat de specialişti ar fixa dela inceput ca- 
racterul Peene cleo nepermiţind abateri de acelea care se intil- 
mesc astăzi, lăsind ca del c 
aoire ela inceput lucrurile să meargă pe drumul 

Oricum va îi, ori de unde ne va veni binele 
© şcoală de artă decorativă bisericească, nol nu ne atingerea x 
deoarece numai astfel s'ar pune capăt unei stări de lucruri, care ia 
cine vede lucrul de aproape, e deplorabilă, Pe deoparte s'ar im in 
dacă nu ar dispărea cu totul— numărul alitor zugravi străini, a plent 


432 VIATA ROMINEASCA 


din jara lor, ca nevrednici, şi vin aci, unde, prin mijloace condamnabile,. 
ajung să ne decoreze cele mai insemnate clădiri religioase cu zugră- 
veală proastă ; iar pe de altă parte, insişi unii pictori (ce greu îmi vine să 
spun cuvintul) romini, reputați ca decoratori de valoare, vor veni să in- 
veje dela această nouă şi adevărată şcoală ceia ce trebuiau să ştie 
înnainte de a se fi dat drept decoratori bizantini, Poate că în interesul 
artei decorative romineşti, această nouă şcoală să fie semnul că în artă— 
cel puțin intro direcţie—am putut inlătura fanfaronada şi reclama acelor 
care trăesc din aceasta, 

Dacă e drept sau nu ceia ce afirm aici, aceasta se poate şti, vi- 
zitind vreuna din bisericile; sit. Nicolae Viădică din Prund, sft. Nico=- 
lae Şelari, sit. lonică, Silivestru, Oboru Nou, cum şi în provincie: bi-- 
serica cea nouă din Ploeşti, cele din Calafat, Turnu Măgurele, Corabia 
etc. Ce decoraţiuni inspăimintătoare! Ce lipsă de stil. de armonie, de 
gust... Cită ignoranță, cîtă nepăsare ! Să sperăm insă că nepăsarea, că-- 
reja i-a pus capăt inițiativa dela laşi, va înlătura şi ignoranța cu care 
apăreau pin'acum decoratorii bizantini, 

Concursul pentru catedrele de desemn şi sculptură.—Concur-- 
sul pentru aceste două catedre s'a ținut în trel rinduri : odată pentru: 
desen şi de două ori pentru sculptură. In toate aceste examene, după 
incheerea a multor procese-verbale, nu s'a recomandat nici un candi-- 
dat, ceia ce dovedeşte cit e de greu să pătrunzi cu învățămîntul 
Artelor Frumoase, Pentru cine cunoaşte felul cum s'a nicătult comisi-- 
unile, concluziunile pe care le tragem nu pot să râmină lipsite de logică, 
anume : a) mai repede poți ajunge tist de valoare—prin propriele tale 
merite, bine'nțeles—decit să poţi îi recomandatul unei comisiuni. la noi, 
pentru o catedră la şcoala de Aste- Frumoase şi b) că, dacă comisiunea 
ar îi fost alcătuită din memori cel puţin egali Im valoare cu candidaţii, 
aceştia ar fi reuşit la sigur. 

Nu ştim ce cusur se va fi gisit d-lui Steriadi, candidatul reco=- 
mindat de majoritate pentru catedra de desemn. Nu ştim, deasemenea, 


cum de nu s'a putut recomanda, în două rinduri, unul din cei doi con-- 


curenți serioşi la catedra de sculptură: Stork şi Paciurea. Cele ce s'au 
petrecut cu aceste concursuri indreptăţeşte concluziunile enunțate mai 
sus şi pe care acum le explic. 

In două rinduri, artişti ajunşi, apreciați. Stork şi Paciurea, sint 
respinşi de d. Hegel şi ceilalţi membri ai juriului, printre care, unul, nici 
nu e măcar alit de cunoscut, peniru a putea spune că e mai slab sau 
mal tare (ceia ce lot nu insamnă nimic) ca d. Hegel sau ca d. Serafim, 


Şi nu ştiu pentruce ambițiunea acestor artişti de valoare nu-i hotărăşte să re-- 
munțe ta neplăcerea de a fi plimbaţi de colo pănă colo, răbdind să li se drămă-- 
tuiască merilele de cătră nişte persoane care nu ştiu să le aprecieze. Căci: 


comisiunile compuse cu d. Serafim—oh! iar domnul Seralim—şi Hegel, 


|! 


ł 


SAREA O 


aa can acel nou necunoscut membru al jutiului, nu vor alege nici- 
Peas pi propia lor convingere, pe artişti ca: Paciurea şi Stork, 
ae A sera comisiunii, nefiind ei înşişi artişti serioşi, fiind deci 
Pac aprecieze opera artiștilor concurenți, vor lua hotăriri, vor 
n mentarii, care, fireşte, vor fi alături cu drumul. De exemplu : 
primul examen, atunci cind artiştii îşi aduseră întreaga lor operă, 
cind, prin urmare, se poate judeca şi decide de valoarea candidaţilor a'a 
spus: „că candidații sint de forţă egală" şi „că trebue să prezinte o a 
an mai mare, o compoziţie”. Se hotărăşte un nou concurs, Se dă ca 
— ghiciţi ce ?... Monumentul Unirii * (în macheto 1). Bieţii artişti 
supun, fără să murmure, şi se prezintă după două luni cu idile 
pentru monumentul Unirii. Comisiunea latăşi se întruneşte şi hotără i 
că: „simpla machetă a monumentului—hħotărità de tikea e pa 
entă pentru a decide de forța candidatului”... şi că, prin urmare, va pai 
bul un nou concurs (!)... Dar să siirşim ; faptele vorbesc. Noi Best 
pu sm yae al PANNA şi cu acest nou specimen de judecători: 
A * „comisiunele*, pe care vom . A 
cum am făcut-o şi cu ceilalţi judecăloa: critica şi ini a ce 


Spiridon Antonescu, 


Tr 


Cronica Militară. 


intuiţia şi învățămintul militar, 


PARTEA I, 


Introducere. 


Invăţămintul este o chestiune capitală, căci dela el depinde, în 
mare parte, dezvoltarea mentatilăţii unui popor. 

Invățămintul însă nu poate fi de folos fără o bună metodă, prin 
care să se dezvolte judecata mai mult decit memoria, ŞI, cum această 
chestiune reclamă o atenţiune deosebită, am găsit necesar ca să-i con- 
sacrăm studiul de mal jos, pentru a invedera aplicarea unui sistem in- 
tuitiv şi, totodată, rațional de învățămînt, pe care-l practicăm În regimens 


tul nostru. 
Mai Innainte însă de a intra în subiectul propriu zis, stabilim, ca 


premise, că un metod de învățămînt, ca să fie bun, trebue ca să inde- 
plincască următoarele condițiuni: să contribue constant la dezvoltarea 
judecății elevilor, să fie practic, să se mențină ca o continuare a acelu- 
iaşi metod din învăţămintui general şi să corespundă timpului; în defini- 
tiv, să fie raţional. 

Dacă generalizäm studiul şi 
o facem, pentrucă nu pricepem o 
cum era pe timpul mercenarilor. 

Astăzi armata reprezintă națiunea, şi cum vor îi cetățenii, aşa var 
fi şi ostaşii, 

Educaţiunea naţiunii, deci, condiționează educaţiunea armatei. 

Formaţ! cetățeni luminaţi, oameni de caracter şi cu judecată, buni 
patrioți, şi veţi avea cei mal demni, cei mai disciplinaj! şi cei mai iluștri 


militari, dela soldat până la general, 


asupra învățămintului public, aceasta 
instituţie militară separată de naţiune, 


CAPITOLUL I. 


Vedere generală asupra evoluției artei militare, 


In legătură cu cele de mai su 
5, credem necesar să aruncăm - 
usa generală asupra evoluției artei militare şi a iormaţiilor de lopti ri 
` pere Tate pentru a vedea progresul învățămîntului în raport 
mi , Şi apoi a ved ai 
ie m a a, ea, mai ales, dacă invățămintul actual co- 
A In Pa greacă, lupta constă din izbirea a două mase, numite 
a $ nere, alange. Falangele constau din oameni aşezaţi pe mai multe 
aep in adincime şi armaţi cu suliți, pină la 12 m, lungime; falan- 
reem anevoloase de mănuit. Schimbarea direcției şi a formațiilor 
biaa e) unal trupe era dază nu imp »sibilă, dar foarte rudimentară 
Face poala mat a ai mult la purtarea lâncii (sulița) şi la menţi- 
prepare d, ——Geci, se cerea în toate chipurile ca ei să fie voinici 
Alexandru cel Mare fringe fa! 
ei: pe sait pe ia alanga, cela ce Îi dete victoria contra 
perioada romană, falanga capătă mai ă 
5 multă miädiere, = 
jr Organizarea armatei, ea era națională şi avea o instrucţte ră. 
up Eh În raport cu cezințile epocii, ý 
n evul madiu, după desmembrarea Im 
2 periului Roman şi, 
par ocina med se impării în domenii mal dei ui au 
A maa nu avea o organizare proprie. Unită 
arpa em arie boerilor, cate veneau cu servit tos fara aa 
mică, Luptele se dădeau tot cu arma albă "între 
zar apei zi conduse de nobili călări, Imbrăcaţi in ankaa p 
i t pa jos. i 
maaa pe jos. Scrima era, deci, obiectul de căpetenie al 
Pe măsură ce statele moderna 
i prind conzistentä, se i 
tepi Ta zarva permanente regulate s ei dar tot pe pa in 
a desvoltată, căci, cum armele de foc nu | ri 3 
Toe i = Bas face rău inamicului de departe, ere a penal 
ie to nge, dealtfel mult i i 5 
aa nn ea mai mici şi mai mobile, şi lupta se 
Cu timpul însă totul se schimbă, da t 
c , dar evoluţia formatiilor şi - 
trucţiei merge în strinsă legătură cu periecjlonarea Antena4 d 
ae ne principiu rămine fundamental, mal ales în evul modern i 
. ela avem acel progres constant În arta militară, datorit nilo 
militare, ca: Gustav Adolf, Turenne, etc, până cind, sub Fred zi 
ere maneci i subțiază, formațiile devin mai mobile şi, astfel, se osia 
si ay ez liniară, Armata era pusă atunci pe 3 linii, care se puteau răi 
s uri, prin ocolirea subimpăririlor, pânăze venea indreptul punctului 
e atac, în general in flancul inamicului, unde se făcea sr Tactica 
. 


436 VIAȚA ROMINEASCA 


focurilor întocueşte arma albă, la infanterie ; cavaleria, din contra, men- 
ține arma albă. In sfirşit, sub Napoleon |, se inaugurează tactica în adin- 
cime, adică flecare linie trebuia să'şi pună subimpărțirele sale în adin- 
cime, pentruca ele să fie ferite de focul inamicului şi pentruca puterea 
de impulziune să vie din spate, în o gradație crescindă, 

Dela organizarea aceasta se ajunge la cea din ziua de astăzi, a- 
dică la răspindirea în tirallori, pe măsură ce ne apropiem de poziţie, şi 
la înnaintarea, astfel, pănă la prepararea asaltului cu focuri, după care ur- 
mează, sau nu, isbirea individului cu arma albă. 

Omul dar e lăsat acum la propria lul inițiativă, ca să se apropie 
de poziţie încă dela o depărtare destul de mare de inamic, lucru pentru 
care trebue a parcurge distanța, care-l desparte de poziţie, prin o serie de 
operațiuni individuale, multiple, complicate, în raport şi cu împrejurările 
momentului şi cu mişcările camarazilor de luptă, adică a întregei unităţi, 
cărela i s'a dat ţinta de atins; se cere, deci, ca soldatul, în cercul lui 
de acţiune, să fie, el însuşi, un mic tactician, o fiinţă energică, inteli- 
gentă şi conştientă de misiunea sa. 

Din cele ce s-au spus şi potrivit principiului emis încă dela în- 
ceput, ar urma că şi metoada de instrucţie să corespundă epocii ac- 
tuale, adică să se ti perfecționat şi ea In raport cu diferitele şi multi- 
plele cerinți şi cunoştinţe ale soldatului modern. 

Cu părere de rău constatăm că un principiu rutinar ne mai stăpl- 
neşte încă, căci ne ocupăm cu mânuirea armelor în tact, caşi cum tot aşa 
va trebui să lucrăm cu unitatea în fatangă. Mănuirea săbii şi astăzi constă, 
in mare parte, din comanda : „La pămint! tăeţi!*, în tact, cu o uni- 
tate întreagă, pusă adesea sub comanda lul „Don Vagmistru", Aceasta 
numai pe motivul că: „La pămint! tãeți +... este de efect pentru inspecţie ; 
in schimb, mişcarea ar folosi mai muit în evul mediu, 

Este un mister, cum putem să preparăm omul mai lesne pentru 
epoca romană, ori a lui Gustav Adolf, sau Frederic cel Mare, deci pens 
tru epoci de sute şi mil de ani în urmă, şi simţim greutate sau, cel pu- 
țin, nu ne putem hotări a prepara pentru epoca anului 1909, dupăce 
am avut răsboaele dela 1865—70—77 şi răsbolul Ruso-Japonez, în special. 

Noi nu găsim explicarea acestui lucru decit In defectul îinvățămin= 
tului în general, deci In greşitele metoade de învăţămint dela licee şi 
şcolile superioare, fie ele militare sau civile, care nu dau o bună direc- 
ţie judecății noastre. 

Nu contestăm că s'a făcut un oarecare progres atit în învăţămin- 
tul general, cit şi în învățămîntul şi Instrucţia militară; progresele sînt 
insă mal mult izolate şi necoordonate,—încolo ne găsim încă în nesigu- 
ranță. Bunăoară, in instituţia militară, facem paradă de progrese, pentru- 
că am ajuns la instrucția individuală, etc., fără să ne gindim că nu este 
destul ca să împrăştiem oamenii pe cimp, pentruca să avem dreptul 


A PDA 48 


de a pretinde că am perfecționat metod 
ul de instrucție, după c 
licee, zicem că am făcut progres, pentr crini 
' ă i 
t A oneeura gres, pentrucă am desființat bacaloriatul, 
In multe corpuri s'a trecut la instrucţia 
i în gru chiar s'a fn- 
ceput instrucția individuală, Adică, în loc ca d iodi E să Saidia 
oamenilor fiind cot la cot, fi pune in grupuri mai mici, sau izolaţi, la 
srp distanță unii de alții, dar I instrueşte tot la mişcări în tact, pe 
or a cezar că oamenii sint instruiți în o lalangă mai ṣu- 
că atenţie mai mult gimnasticei corporale, decit celei 
ANII au mers mai departe: ei ex 
; plică şi comandă, lulnd 
ra om bor parte, fără a părăsi acele explicaţii nestirşile şi acea dir 
sare în «apelat, dz pentru tact, pe care oameni trebue să o exe- 
s : care timp, pe instructor, ex :—la „Unu“ 
mina dreaptă de miner, uitindu-se la instructor, sau Aiea iri st 
urmează „Două...* etc, za 
Acest metod nu prezintă nici un ava 
ntaj ; are Insă marele incon- 
hag că Aaaa un instructor pentru fiecare soldat, ceia ce însamnă pepe 
ate ya : aproape cu totul pe sama gradelor inferioare; şi apoi 
za > e foarte mult timp, facindu-se o mare filozofie din preciziunea 
aa: îi în tact şi a mişcărilor preliminare, ceia ce ar fi fost poate atit 
asa pen acum 2000 de ani, pe timpul falangei, cind se cerea ca toji 
metz suliţele deodată înnainte, etc., iar nicidecum astăzi, 
ze dar chestiunea numai din punctul de vedere al mişcării 
ir or în mod automatic, orice sisteme de instrucție, în grup sau indi- 
vidual, au neajunsurile lor. Deaceia rutinarii Incăpăţinaţi, combătind 
pe progresişii, zic că se pierde disciplina cu instrucția individuală, şi de 
aceia nu s'a trecut în toate corpurile la această instrucție, 
iginte multe de zis in această privință. 
n treacăt, putem spune că disciplina, formată prin 
trunită automat, trebuia să dispară odată cu falanga, za bena 
până astăzi, cînd cea mai mare calitate a soldatului este moralul, iniția- 
tiva şi disciplina din convingere, pe cate nu o poate da un metod de 
ronal, care distruge iniţiativa şi judecata omului, 
isciplina formată prin mişcări în tact, la instrucţia întrun 
ită, est 
similară cu cea obținută altădată prin batae, care Îringea şi injosea Fa 
nitatea omului şi după care oftează poate mulți, adică acei care nu'şi dau sa- 
ma Se sentimentele care trebue să călăuzească sufletul soldatului modern, 
u se poate avea disciplină, dacă nu înnal 
nitatea lui de om cu mintea întreagă. a epoca 
Prin urmare, faptul privit din acest dere, 
4 punct de ve 
punctul de vedere al formăiil judecății, amindouă tacere 
în grup, precum şi cea individuală, aşa cum se aplică, dau faliment, 


————————————— 


4386 VIATA ROMINEASCA 
O ————— 


căci oamenii timin nişte automaţi, lipsiţi de iniţiativă şi judecată, de- 
oarece, pe cind brațele lucrează, judecata lor wepetcară. 

Cu sistemul de pănă acum se găseau oameni chiar în ultimul 
termen de liberare, care nu puteau să execule o mişcare corect şi nt 
puteau îi întrebuințaţi la cel mai mic servicu special, fără să nu dea 
naştere la o Incurcătură, din cauza modului greşit cum injelegean Iu- 
crul, fiindcă mintea acestor oameni nu a lucrat niciodată cum trebue. 

Apoi, acestea sînt elementele cate trebuesc să fie la înnălțimea ce- 
rințejor actuale ale răsboiului, cerinți complexe şi variate la infinit, în 
raport cu infinitatea cazurilor neprevăzute, care se ivesc în tot locul şi 
în tot momentul? Răspundem, desigur, că nu. 

Cauza acestui rău se poate găsi în cuvintele : rutină, lalangă, 
metod greşit de învățămint. 

Să lăsăm rutina, să rupem falanga, să schimbăm felul de învă- 
tämint... 


CAPITOLUL II, 
Observațiuni generale premergătoare instrucției propriu zisă. 


Pentruca metodul pe care-l susţinem noi să se poată aplica bine, 
este nevoe ca oamenii noşiri să fie însutleţiţi de cea mai mate bună- 
voință, şt, pentu aceasta, trebue să ingrijim de a le deştepta interesul pen- 
tru Instrucție prin oarecare mijloace prepălitoare, 

a) Ingrijirea oamenilor. Perloada sosirii rectuților trebue să 
facă obiectul unel atenţiuni deosebite pentru instructor, decatece pri- 
mele zile de incazarmare ale recrulului au o mare influență asupra res- 
tului carierii lui militare. 

Se impune dar să arătăm oamenilor, mal ales în primele zile, 
cea mai mare solicitudine; să fim biinzi şi binevoitori cu ei şi să-i fe- 
zim de orice grosolânie din partea gradelor sau soldaţilor vechi. 

Nu'şi poate cineva închipui ce aere de superioritate şi ce drep- 
turi îşi arată mulți din soldaţii vechi faţă de cei noi şi cit le sint de 
răuvoitori, ba de multe ori ajung cu ei la maltratare şi chiar la bătae! 

Recruţii sperieţi rabdă şi tac. 

Cercetind un caz de bătae, anul acesta, am constatat că un sii- 
gur recrut, dintr'un pluton întreg, a îndrăznit să nu se supună maitra- 
țării unuia din oamenii vechi şi a sărit să scape chiar pe un recrul, pe 
care îl bătea camaradul cel vechiu, peniru un lucru de nimic, 

Leatul vechiu a fost pedepsit, iar celui bray i-am dublat conce- 
diul pe timpul sărbătorilor şi l-am citat cu ordin de zi pe corp, pentru 
a se şti, şi cu această ocazie, că sintem contra răilor. În schimb, avem 
o admiraţie pentru omul corect, brav şi demn, care şi apără dreptul 
lui, sau al fratelui său de arme, deoarece acesta e idealul omului 
de răsboiu, 


arta 
7 


CRONICA MILITARA 439 


Pe timpul celor 15—20 zile, dela venirea lor, trebue 
să fie scutiţi de instrucţie, să fie lăsați liberi şi să "tie poA A a 
ca să ia contactul treptat cu tot ce-i priveşie pe el, ca militari, începînd 
cu exerciţiile distractive, etc. In acest timp, trebue să-i învăţăm să se 
A să “ Poen să vorbească ete.—să-i ferim, deasemenea, să nu 

e corvadă la dispoziţia celor ve 
az pă lea poziţ chi şi să nu rămină tot în urmă ia 

Ofiţerul să caute, în plutonul său, prin convorbiri dese, să cu- 
noască sentimentele oamenilor şi să se facă iubit de ei, prin îngrijirea 
deosebită, pe care le-o arată, Intrebindu-i, între altele, ce mai știu de pe 
acasă şi asigurindu-se de toate nevoile lor; va cerceta, mai ales, pe cel 
slabi şi întristaţi, fe el soldaţi vechi sau nol. In acest timp, îi va in- 
druma, ca să fie cinstiți, şi îl va convinge că minciuna este o patimă 
ruşinoasă, care nu trebue tolerată, 

Informaţiuni cerute de regiment dela comună asupra purtării recru- 
tului şi a neamului lui ar îi de cea mal mare importanță, prin înrluri= 
Tea pe care ar avea-o asupra cetățenilor, chiar cînd ar vedea că purta- 
rea lor e urmăriță, 

In această ordine de idei, cind vorbim cu omul, să ținem ca el 
să ne privească drept in față, să nu se uite In altul, să-l scoatem şiret- 
licul din el şi să-l convingem că, în orice Imprejurare, este mult mai 
bine să-şi pună nădejdea în mintea şi brațul lui, decli să rămini un au- 
tomat fără judecata Inl proprie, căci un astfel de element ar îl impropriu 
serviciului, cind nu ar avea după tine să se ia lu vre-o ocazie serioasă, 

La răsbolu, mai ales, cătăreţul se va găsi adesea în o situaţie, în 
cate va trebui să ia repede o hotărire, şi, dacă nu vaavea mintea mlă- 
dioasă, dacă nu va fi învățat să judece el singur, şi să facă totul 
din propria lui inițiativă, işi va pierde capul şi va produce dezordine 
în unitate, 

Mai departe, este de mare importanță ca ofițerul, lerindu-se de o 
familiaritate propriu zisă, să fie cit mai atent cu oamenii. Dacă în tim- 
pul instrucției este foarte rău să atingem oamenii, cînd îi indreptăm 
în schimb, în convorbirele cu ei, este bine ca, privindu-i drept în ochi, 
să punem mina pe umărul omului cu care vorbim şi, cu o vorbă părin- 
tească, spusă în limba lul, ca să-i meargă la inimă, să-i dăm Încrederea 
de care are atita nevoe. 

Pentruca ofițerii să cunoască bine nevoile soldaților, se impune 
să adoptăm organizarea germană, adică, elevii din şcoalele militare 
să fie trecuţi mai întăi la trupă, pentru un stagiu de citva timp înnainte 
ani papa A Sata acesta, căci, prin observațiile de toate 

. zu nt de străini 
a NG A BAA i AEA, cu sufletul tinerii noştri ofiţeri pen- 

Dacă nu sînt răi, sint însă indiferenți și nepr - 
unea lor față de nevoile oamenilor, pe pi te eee 


+40 VIATA ROMINEASCA 


lor sentimente, ceia ce provoacă o mare deosebire de clasă socială între 
elementele aceleiaşi instituțluni. 

In unitatea noastră, pentru a face pe olițeri să se apropie mai 
mult de oamenii lor, am lăsat în sarcina celor patru şefi de plutoane ab- 
solut toată instrucţia, teoriile, şcoala de carte, serviciile, gospodăria şi 
orice mişcare sau neregularitate care s'ar produce în serviciu. Căpita- 
nul rămine însă responzabil de modul cum conduce pe ofițeri, pentru 
a forma din ei buni instructori şi buni educatori ai unilăţilor pe care le 
conduc. Pentru aceasta, ei au toată autoritatea şi libertatea de acțiune, 

Mai trebue să se stabilească un tablou comparativ între unităţi, 
relativ la oamenii bolnavi, dezertori, cazuri de furt, etc., pentru a face, 
pe deoparte, responzabili pe acei care se dezinteresează de educaţia oa- 
menilor, iar pe de alta, să căutăm a mulțumi şefilor respectivi, pentru o 
bună purtare şi o bună gospodărie în unitățile ce comandă, 

Pentruca şeful să se pună la curent cu tot ce se petrece şi ca 
să'şi cunoască bine oamenii, trebue să nu acorde o permisie, pedeapsă, 
ete. pănă cind nu vorbeşte cu omul în cauză. Prin acest mijloc, de multe 
ori, poate constata, bunuoară, că oamenii sînt maltrataţi, că nu'şi primesc 
dreptul lor, că nu li se respectă repausul stabilit, că li se aplică pedep- 
se exagerate sau nemeritate, 

Relativ la pedepse, se recomandă mai multă blindeţă faţă de 
oameni, 

Dezertarea, chiar repetată, s'ar putea erta, sau pedepsi cit mai 
uşor; în tot anul trebue să se studieze bine cauzele care o produc, spre 
a se lua măsuri de înlăturare, Chiar oameni răi să fie trataţi ca nişte 
cazuri patologice, care trebuesc vindecate, nu distruse, Relativ la acest 
lucru recomandăm cartea d-lui căpitan Lebaud — „L'instruction dans 
l'armée d'une democratie“, Acolo se poate vedea rolul ofițerului, şi, 
prin comparaţie, ne putem convinge de materialul exceleni—în cazul 
nostru oamenii—pe care Îl avem în poporul nostru cumpătat, inteligent, 
brav, supus şi lesne ertător, față de atitea subiecte rele din armata 
franceză, descrise de d-l căpitan L.ebaud, care ajung până la perver- 
sitate, cu disprețul pentru instituţie şi pentru ofițerul care-l instrueşte şi 
il ingrijeşte. ' 

b) Mijloace pregătitoare. Trecind la mijloacele pregătitoare, de 
care ne-am putea sluji la buna aplicare a metodului pe care-l sustinem, 
mai avem de adăugat următoarele : 

Atențiunea. Ca să putem avea tot profitul dintrun bun sistem, 
menit a ţinea totdeauna deştept interesul oamenilor, trebue să căutăm 
mijloacele prin care să-i facem să fie cu desăvirşire atenți la tot ce li 
se spune în timpul prelegilor. Numai astfel ei pot să observe, să cu- 
gete şi să se folosească de învăţătura care li se dă, 

Energia şi variația exerciţiilor. Pentru a se preschimba moli- 


CRONICA MILITARA iti 


ciunea în acțiune şi pentru a se ținea Incordată atenţiunea oamenilor, 
căci toţi trebue să asculte şi să observe, se impune o variațlune a exer- 
ciţiilor şi combinarea ior cu repausuri date des, aşa incit cineva, stind 
deoparte, să observe că oamenii sau lucrează ceva cu energie, sau se 
Tepauzează ; iar energia şi repausul, adăugate la o inteligentă conducere 
a instrucției, să isbească imediat alențiunea acelui care priveşte unitatea, 

Controlul. Controlul atenţiunii se face şi printrun fel de întrebări 
pe care le punem continuu, trecind dela om la om şi, mai ales, intervenind 
des la exerciţii cu chestiuni de mlădiere, după cum le numim noi. 

Capitalul de cunostinți, Pe lingă menţinerea atențiunii, trebue 
să profităm de capitalul de cunoştinți al oamenilor, dobindit în practică, 
Aceste cunoştinți trebue să se capitalizeze şi să se desvolte, pentruca 
ei să se servească de ele atit In cele mai miel detalii, cît şi pentru des- 
voltarea mal departe a instrucției. Fiecare om trebue pus în poziţie de 
a compara cela ce ştie el cu cela cei se cere, pentruca, prin acest le! de 
inducţiune, să'şi vadă e! singur rezultatul silinţilor şi să'şi formeze jude- 
cata. Nu e bine ca oamenii să fie ţinuţi sub ideia că sint neştiutori, 
ințepeniţi la corp, caşi la minte, Nu trebue să le băgăm în cap că sint 
nişte proşti, că nu ştiu nimic, deşi au învăţat multe lucruri timp de 21 
de ani, Nu trebue să prezintăm ştiinţa militară ca ceva we mal văzut şi 
ne mai auzit. Să ne ferim dar de a le anunța cu vorbe mari nişte lu 
cruri de nimic şi să-i facem să se aştepte la cine ştie ce, atunci cind nu 
le cerem decit o întoarcere la dreapta, bunăoară, pe care el a făcut-o de 
atitea ori şi totuşi nol i-o prezentim ca o mare filozofie. Intoarcerea să 
o tacă el, iar noi numai să intervenim, corectind-o, dacă e greşită, 

Explicații, Nu se vor da nici explicaţii propriu zise, ci vom 
ținea ca oamenii singuri să cugete şi să tragă concluzia cea bună, spre 
a-i putea dela inceput transforma în elemente de inițiativă şi cu judecată, 

Preveniri, Pentru a fixa cit mai mult atențiunea oamenilor, tre- 
buesc evitate, cu desăvirşire, prevenirile: „Luaţi seama”, „Ascultați la mi- 
ne”, maj ales la călărie, Oamenii trebue si lea sama şi să facă totul, 
fără prevenirea noastră, 

Impărțirea pe timpuri, Dacă unele mişcări sint complicate şi 
nu se pot Învâța deodată, să nu se facă instrucţia cu timpuri, pentru- 
ca oamenii ṣ aibă ce număra, căci atunci atenția oamenilor este mai 
mult ca să numere timpul, decit să facă ceva bun, Impărțirea mişcării 
se va face pe părţi, numai pentru a se învăța partea care nu se pricepe, 
excluzind orice numărătoare. Fiecare parte să devie o mişcare deosebită. 

Forța grupului. Grupul din jurul instructorului să nu fie prea 
mare, căci numai astfel oamenii pot să audă glasul natural al instructo- 
rului— (fără strigăt). 

Totul să se urmeze în linişte. 

Comanda. Cind lucrăm cu recruți, fa inceput să nu dăm cos 
menzi, ci numal să anunțăm mişcarea, ca să obişnuim pe oameni să fie 


Liz) VIATA ROMINEASCĂ 


atenţi. Comanda le atrage numai atențiunea, dacă nu erau atenți, şi miş- 
carea, prin urmare, nu se face decit după a judecată liniştită, 

Pentru același motiv se va evita comanda cu glas tare, chiar la 
instrucția oamenilor vecti. 

Cind dăm comanda cu glas tare, mişcarea se execulă şi de acel 
adormiţi şi, mai ales, de cai, fa exerciţiile călare. 

„Cind cerem ceva liniştit însă, controlăm dacă mişcarea se execută 
de toţi oamenii deodată şi dacă se execută intrind în acţiune ființa inte- 
tigentă a fiecărui om. Adică, cu comanda tare, cali conduc pe oameni, 
în caz contrar oamenii îşi conduc caii. 

Miădieri, Am spus că, pentru a dezvolta şi mal mult atenţiunea 
oamenilor, introducem în cursul instrucției aşa numitele mlădieri, pentru 
ca să miădiem corpul şi mintea oamenilor, nu numai prin grupări în 
diferite direcțiuni, dar şi prin răspunsuri ori cerințe de mici Insărcinări, 
care ne vor folosi mai tirziu, 

Astfel, pe ciad oamenii sint atenți la o mişcare pe care o exe- 
cultă, cerem cu pias încet unui om sau la toji o mlădiere, ex: să se 
aşeze cite patru cu faţa la răsărit ; sau le cerem să transmită un ordin 
dela coadă la capul reprizei, şi viceversa, cela ce ne va fi necesar:mai 
tirziu, cind vom lucra cu întreaga coloană, care va avea lungimea de 
km. întregi. 

introducem dat un mijloc folositor pentru a ţine pe oameni atenți 
şi a-l face să cugete la cela ce au de executat, 

In general, alurea, aceste mişcări de mlădieri se fac în limpul des- 
tina! lor, şi mişcările, puţin folositoare, se repetă una după alta, cu mici 
varlajluni, ex: se cere o împrăştiere ori o grupare în spatele instructo- 
ului, apol imediat împrăştierea în o altă direcţie şi iarăşi adunarea, 
Atunci oamenii execută aceste mişcări automat, caşi pe cele din evolu- 
țille companiei, cum ar fi, ex: „Companie In dreapta, la stinga, im- 
prejur“, étc, cu deosebire că milădierele se tac mal vin, însă mai în 
dezordine. 

Asifel, atențiunea şi judecata nu se desvolti normal; oamenli se 
imitează, caşi mal 'nainte, fiind preveniţi de ceia ce au să facă, 

Miădierele, deci, trebue să aibă în vedere frămintarea minții în 
toate sensurile, şi, ca să invederăm aceasta, dăm următorul exemplu: un 
copi! dela 3—-4 ani a intrebat pe maică-sa: „Dece cind sulll in foc, se 


aprinde, lar cînd sufti în luminare, ea se stinge*—o probă dar de inteli-- 


gență, indreptată însă în o anume direcţie, căci acelaşi copil, care pune 
asettenea întrebări, rămîne incurcat, cind i se spune: „Du-te de adă cutare 
obiect de pe masa cea mică din dormitor”. 

Această observaţie se poate face in orice ocazie, mai ales cu oa- 
menii care fac pe deştepții, care critică tot, dar rămin incurcaţi cind i 
se dă să deslege o problemă de nimic, sau să facă ori să spună ceva 
precis, verbal, sau, mai ales, în scris, fără pregătire, 


CRONICA MILITARA "3 


Nol introducem la miădieri doi factori: mai întăi, surprinderea şi, 
apoi, rezolvirea unei probleme cit de mici, pentru a întreține atențiunea 
şi a mlădia cugetarea, 

Spre exemplu: Ne găseam mai zilele trecute în sala de instrucţie, 
cind ni se anunță că un domn locotenent Danez, însoțit de un cama- 
rad, voeşte să viziteze regimentul ; cu această ocazie, între altele, am 
explicat d-lui locotenent metodul nostru intuitiv de instrucție şi am fä- 
cut chiar o şedinţă cu nişte recruți, veniți de curind. l-am spus apol 
cum întroduc, în orele de instrucţie propriu zisă, mlădierele, de care am 
vorbit. Astfel, pe cind lucram cu tin recrut şi celalți erau atenți la a- 
ceasta, strig :„Foc! uşile sint închise“, Oamenii au descins repede săbiile 
şi s'au aruncat peste toate ferestrele, dela o înnălțime convenabilă de sărit, 

Dupăce s'au întors oamenii, am rugat pe dl locotenent să pună 
singur o chestiune, ca să se convingă că nimic nu era preparat ; atunci 
d-sa, pe cind un soldat executa singur tăeri şi impungari la manichin, 
îi cere să presupue că a scapat sabia şi nu are timp să o ridice. 

Soldatul! a dat drumul săbiei jos, s'a repezit şi a apucat manichi- 
nul de git, ceia ce era destul de raţional. 

Am mers apol la manej, la instrucția călare ; şi, pe cînd oamenii e- 
Xecutau mişcări de manej In jurul nostru, le-am cerut, fără prevenire să se 
ducă repede pe linia de nord a unei grădiniţi, pe care o vedeam în faţă. 

Intr'o clipă, oamenii, conştienţi de cela ceau să facă, au luat-o raz- 
na pe cimp, fără să fie conduşi de vre'un instructor, şi s'au aşezat 
unde le-am cerut, Au rămas însă acolo, deoarece, îngrabă pe care opuse- 
sem ca să-i surprind cu mişcarea, uitasem să le spun să se întoarcă, 

Am atras atunci atenţia ofițerilor că, dacă oamenii gresesc, de 
muite oti noi sintem vina, căci le dăm ordine pripite şi nedesluşite, 

Un alt exemplu: pe cind la inspecția călare a bacaloriailor, aces- 
ta executau mişcări de manej, am spus unuia să presupună că este şel 
de grup şi că este nevoe să se baricadeze In manej, ca în ţară inamică, 
timp de 2 ore, împreună cu 4 oameni pe care-l are sub comandă, 

Mişcarea nu s'a executat bine, căci un bacaloriat mi-a spus că 
trimele un om afară din manej, altul mi-a spus că pune la poartă un 
om cu sabia, ca santineală, şi ceilalţi trebue să stea călare. In siirşii, ca 
să le atrag atențiunea asupra cunoștințelor lor din viaţa de toate zilele, 


“le-am spus să se gindească ce ar face, dacă l-ar ataca nişte hoți. Atunci 


numai mi-au spus că se baricadează inliuntru ; au aşezat o santinelă cu 
carabina, ia uşă, au dat caii la unul singur, ca să-i ţie, şi ceilalţi s'au a- 
şezai, ca să ie gata să'şi încarce armele,—cela ce era bine, 
Am comandat apol „Incetarea* şi „Incălicarea re 
> x pede pe partea 
dreaptă a calului, scara stingă fiind pierdută“, Unul din el, în grh, 
a pus piciorul sting În scară, ca la Incălicarea pe partea stingă, şi era 


să treacă piclorul drept peste urechile calului, în plus că nu s'au ajutat 
între ei; ca să-şi ție call, 


4H VIAŢA ROMINEASCA 


Deaici rees trei lucruri : 

1, Chestiunile fiind variate, neaşteptate şi cerind un pic de ju- 
decată, nu se execută tocmai lesne, dacă mintea omului nu e frămintată 
in acest sens; deci, e nevoe să o frămintăm. 

2, Omul trebue să profite de capitalul cunoştinților lui, care ti 
pot ajuta mult în deslegarea problemelor militare, care se aseamână cu 
multe chestiuni din viaţa de toate zilele, cum era cazul cu atacul hoţilor, 

3. Trebue să fim mai indulgenţi cu soldaţii, căci, dacă noi, oa- 
meni luminaţi, sintem capabili să desiegăm aşa de rău o prohlemă, care 
se potrivea atit de mult cu ceva din practica vieţii, şi cînd, din prea 
mare grabă, sintem în stare să încercăm să încălicăm pe la urechile ca- 
lului, apoi trebue să ertăm şi să considerăm ca naturale greşelele de ni- 
mic, pe care le fac elevii noştri, şi să'i slăbim cu epitelele grosolane 
care se obişnuesc fie la cazarmă, fie aiurea, 

Incheem acest capitol, atrăgind atenţiunea apostolilor instrucției 
şi al învățămîntului propriu zis că elevii pe care avem de instruit, fie ei 
militari, fie simpli şcolari, ne sint tot fraţi, şi avem, deci, simplă datorie 
de a-i înnăița, instruindu-l, iar nu injosindu-i, 


(va urma). Li-col. Goruneanu, 
C-tul r-tului 9 Roşiori. 


Cronica Externă. 


Boala budgetelor, 


Dacă aruncăm o privire asupra țărilor celor mai mari şi mai 

gate din Europa, ne Izbeşte faptul că toate trec în momentul A față w 
aceleaşi serioase greutăți financiare. In Anglia, care se făleşte a îi stă- 
pina mărilor, metropola comerțului şi a Industriei, budgetul se prezintă 
cu un deficit de 400 de milioane şi Cancelarul Esichierului e silit să re- 
curgă la o serie întreagă de impozite, aproape toate foarte im populare 

pentru a putea umplea acest gol simţitor, In Austria, d. Bienerth caută 
fesurse noi pentru peste 160 de milioane. In Germania, deficitul se 
urcă la 500 de milioane de mărci, şi toată lumea ştie ce opoziţie întim- 
pină în parlament noile sarcine, cu care Principele de Biilov se vede 
constrins să impovăreze națiunea. lar în Franţa cea bogată şi cea eco- 
noamă, budgetul a crescut în aşa proporţii în ultimii ani, incit d, Poln- 
carré, înspăimintat, a exclamat, cu drept cuvint, într'o zi: „acestia nu 
mai E în budget, e Himalaya budpgetelor*, £ 

e oare aceasta o simplă coincidență, sau să tie rezul 

boli care bintue, deopotrivă, în toate țările său mari şi ra De. 
vada cea mai bună că ne aflăm in faja unel boli, iar nu a unei simple 
coincidenţe, o găsim în cauzele care au determinat în aceste țări defici- 
tele pe care Je constatăm. Intr'adevăr, pretutindeni delicitelele isvorăs 

din aceleaşi două cauze: din sporirea sarcinelor militare şi din cheltu y 
tile, pi Sana le impun statelor moderne problemele sociale. se 

uelile militare, în deosebi, cresc fără incetare, 

după cițiva ani de Intrebuințare, sau, mai bine spus, de dentara 
trebuesc schimbate, Artileria, care astăzi trece drept cea mai palaci. 
naţă, este mine Inläturată, ca ne mai putind susține lupta cu artileria 


455 VIAŢA ROMINEASCA 


vecină, şi trebue, prin urmare, sau prefăcută, sau înlocuită pe de-a-in- 
tregul, 

in marină chestiunea se prezintă sub o formă şi mai ciudată. 
Progresele ştiinţii merg acolo cu o aşa repeziciune, incit e absolut im- 
posibil budgetelor să se fle după ele. Abia s'a inventat un tip de cui- 
rasat, sau de încrucişător; abia s'au cheltuit sute de milioane pentru a 
construi, într'un anumit număr de ani, o flotă, după un tip dcterminai,— 
şi se dovedeşte că modelul era greşit, sau că s'a inventat altceva mal 
perlecționat. Un vas care a costat 50 de milioane se vinde, după 10—15 
ani, ca fierărie veche, 

Războiul ruso-japonez a obligat pe marile puteri, care inclinan 
spre vasele mijlocii, să-şi construiască cuirasate mari, de oarece a- 
celea singure s'an arâtat în stare să reziste focului puternic al artiterii- 
ci moderne. lat inventarea în Anglia a tipului Dreadnough a produs 
în toată construcția militară navală o adevărată revoluție. Cine nu are 
azi Dreadnougih-uri, nici nu se mai consideră ca avind o flotă de război. 
Lucrurile au mers pănă acolo, încît, în parlamentul englez, miniştri şi 
oameni politici cu greutate şi cu vază au susținut pe faţă că, deşi flota 
engleză este, ca număr, de două ori mai mare decit flota germană, to- 
tuşi ea trebue socotită ca fiindu-i inferioară, de oarece, la 1912, Ger- 
mania va avea vre-o 3—4 Dreadnough-uri mal mult decit Anglia. Şi 
astfel milioanele sint înghiţite unele după altele, fără nici un îolos, de 
cătră nişte construcţii, care nu mal valorează nimic a doua zi după ter- 
minarea lor. Dar mal e ceva. Aviaţiunea face zilnic progrese mai ui- 
mitoare, şi fără a avea o imaginație å la Jules-Verne, putem afirma că 
sintem pe pragul rezolvirii definitive a acestei mari probleme. Insă toată 
lumea își dă samă ce transformare radicală în tehnica războaielor Va Te 
zulta, fata), de pe urma aviaţiunii,. Toate normele de azi vor Íl răstur- 
nate. Fortiticaţiunele vor pierde tat rostul lor, artileria de cîmp va trece, 
ca Insemnătate, pe al doilea plan; principalul factor aj răzhoaelor va 
deveni flota aeriană. Dealtminieri, guvernele marelor puteri au şi lace= 
pul să se înprijească de această chestiune, La Londra, la Berlin, la 
Paris, se urmăresc, cu aceiaşi pasionată atențiune, toate experiențele de 
aviațiune, Ofiţeri superiori sint încurajați să se ocupe de aproape cu 
aceste probleme; H se dau subvenţiuni însemnate, ca să studieze dife- 
rite periecționări, şi e o adevărată intrecere intre puteri, pentru cumpă- 
tarea noilor aparate. Entuziasmul pe care Zeppelin-ul il stirneşte în Ger- 
mania, precum şi onorurile excepționale cu care Impăratul Wilhelm irt- 
carcă pe inventatorul lui, pe Contele de Zeppelin, se explică, În mare 
parte, prin speranţa, pe care toată Germania o are că, prin acest balon, 
ca va dispune în curind de cea mai formidabilă flotă aeriană din lume. 
Aşa flind, e de prevăzut că peste citva timp toate cheltuelile făcute pănă 
acum pentru inarmările militare şi navale se vor dovedi inutile, şi că 
vor trebui făcute nol cheltueli, pentru a pune statele la înnălțimea ne- 


g l PENN A A a l aA 


CRONICA EXTERNA w 


voilor create prin revoluțiunile, care 
rează es momentul de rea în ja indo OI rata 

olitica socială, de asemenea, va necesita cheltueli tot mal 
Diferitele sacrificii budgetare, pe care statele şi le-au impus, ca ga 
în ajutorul celor de jos, nu constituesc decit un început în cea mal mare 
eg incomplect şi silos, E netndoelnic, de „pildă, că în Anglia pro- 
> l de asigurări împotriva bătrineţii, pe care guvernul d-lui Asquith 
rasă png oa ag piine că va trebui complectat printr'o serie in- 

e, Aceasta cu atit mai mult, c 

Anglia sufere de o criză economică, care că pia A ronet la pa 
lucrători în neputinţă să-şi agonisească pinea de toste zilele, aşa incit 
trebue neapărat să se găsească un mecanism financiar, care să asigure 
pe viitor societatea englezească împotriva mizeriilot şi primejdillor cho- 
mâge-ului, Guvernul Asquith s'a şi gindit în acest senz la un sistem 
de asigurare impotriva chomage-lui, bazat pe participarea statului, a pa- 
tronului şi a Incrătorului. Ð, Winston Churchill, tînărul ministru ii cos 
merjulul, a intocmit chiar un proect, pe care Il va prezenta parlamentu- 
lui şi care, se zice, este pe cit de ingenios, pe atit şi de interesant. In 
Franţa parlamentul discută, de ani de zile, un proect de asigurare fim- 
potriva băirineții şi a accidentelor, a cărui steră de aplicaţiune se răs 
rimă mereu din cauza greutăților budgetare, dar care, aplicat chlar în 
niregime, tu reprezintă decit o parte din vastul program sociat, pe care 
opta l-au făgăduit democrației franceze. i 

aţă de aceaslă creştere neîncetată a cheltuelilo 
barea: vor putea oare statele să mal sporească, încă melit eri pre 
cinele lor budgetare ? Astăzi statele nu au ajuns incă la saturarea de 
Impozabilitate, Ştim că fiecare Impozit nou slimeşte o furtună de pro- 
testări, că pretutindeni clasele bogate se vaetă de creşterea paie ee 
pe venit şi că ameninţă guvernele cu emigrarea capitalurilor Ştim că 
sînt unii oameni politici, care şi-au făcut o adevărată profesiune din a 
zugrăvi, în colorile cele mai întunecoase, calamităţile economice, car 
aşteaptă societăţile noastre moderne, dacă nu se pune odată cz at săi 
pozilelor asupra succesiunilor şi asupra marilor averi. În Anglia sint 
azi totzi, care pretind chiar ca noile taxe asupra proprietății rurale îi o- 
bligă să-şi vinză latifundiile, dar adevărul este că sint incă clase care 
netăgăduit, nu plătesc tot ceea ce ar putea să plătească, sau, mai exact, 
care plătesc, proporțional, mal puţin decit aite clase. Este deasemen ; 
sigur că asupra luxului sub diferitefe lui forme nu s'au pus încă jai 
impozitele care se pot pune, dar nu e mai puțin adevărat că puter 
de impozabilitate a statelor a ajuns aproape de maximul el lati iza 
pozitele indirecte sint în legătură strinsi cu puterea de consutiattu z 
unei populațiuni. Cn să crească puterea de consumație, trebue înot, n ; 
apărat, să se tmărcască şi buna stare a acelei populațiuni Ori în ZA 
ceste vremuri de grea luptă pentru tral şi de concurența tot mal iak 


+ VIAŢA ROMINEASCA 


buna stare a populațiunii nu poate creşte, fără ajutorul unei largi şi, prin 
urmare, costisitoare legislaţiuni sociale. Al doilea, ca să se mai poată 
spori impozitele, trebue ca şi avuţia să se desvolte în aceiaşi măsură, 
Ori lucrul acesta nu pare probabil. Dacă in veacul al XIX-lea budge- 
tele statelor au putut să crească în proporţii atit de mari, aceasta este, 
desigur, fiindcă atunci, sub influenţa progreselor ştiinţifice şi prin în- 
troducerea maşinilor, forța de producțiune a omenirei s'a inzecit şi s'a 
însutit deodată. lar pe de altă parte, avuţiile au crescut atit de repede 
fiindcă Europa, printrun întreg concurs de Imprejurări a avut putinţa să 
cucerească aproape toate pieţile de desfacere ale lumii, Erau, prin ur- 
mare, la mijloc cauze cu totul excepţionale, Nimic nu ne permite însă 
să credem că viitorul ne rezervă aceleaşi prielnice împrejurări. Aproape 
n'au mai rămas Europei pieţe de cucerit. Pe de altă parte, ea nu poate 
trivni să mai cucerească nici pieţele, pe care nu şi le-a asigurat încă, sau 
pe acele a cărot putere de consumaţiune nu şi-a atins până acum ma- 
ximul, de oarece s'au creat în lume o mulţime de alte focare de pro- 
ducţiune, care, toate, se ridică spre a concura Europa şi care, bine in- 
jeles, sint mai mult de natură să restringă mişcarea de afaceri de 
pe bătrinul continent, decit s'o sporească. 

Nu mai vorbim de Statele-Unite, der chiar Japonia şi China se infăţi- 
şează că două puteri amenințătoare pentru ţările europene, căci deţin 
astăzi, In lume, sceptrul supremaţiilor comerciale, Şi să nu credem că 
faptul că Europa nu'şi va mai putea crea în afară debuşeuri noi este 
o chestiune secundară. Din potrivă, pentru desvoltarea bogăției euro- 
pene, ca constitue un factor, esenţial, întru cit industria şi comerțul ce 
xistent au indestulat de mult pieţile interne şi nu lucrează, în cea mai 
mai mate parte, decit pentru a ciştiga piețile externe, fără de care des- 
voltarea lor ar fi imposibilă, şi viața lor chiar ar fl o viaţă cu desăvir- 
şire anemică. Aşa încît, la dreptul vorbind, Europa pare a intra mai 
mult într'o epocă de schimbare a repartiţiei averilor existente, decit in- 
tr'o epocă de nouă propăşire economică. 

Dacă totul ne indrituesce să credem că statele se apropie tot mai 
mult de maximul lor de impozabilitate, va veni şi nu este departe ziua, 
în care ne mai pulindu-se spori impozitele, ele vor trebui să pue o stavilă 
mersului ascendent al cheltuelilor lor. Tuturor cheltuelilor nu H se va 
pune însă o stavilă deodată. Va trebui, deci, să se facă o selecţiune 
intre cheltueli, şi statele vor fi atunci constrinse se sacrilice unele din 
cheltuelele actuale în folosul celorlalte, Cum cele mai mari izvoare de 
cheltueli sint armata şi chestiunea socială, problemul se va reduce, 
în ultima analisă, în a se şti dacă trebue renunțat la dezvoltarea proble» 
mejor sociale, pentru a continua cu inarmările, sau, din potrivă, dacă ire- 
buesc oprite înarmările, pentru a satisface nevoile tot mai însemnate şi 
mai urgente ale claselor desmoştenite. 

După noi, răspunsul statelor nu poate fi îndoeinic, Ele vor sacrifica 


Me Ad cmc Îi “nai 


CRONICA EXTERNA uo 


imarmărite, În primul sind intre chestiunea Inarmărilor şi chestiunea $0- 
cială există o deosebire, care din capul locului, pune chestiunea Inar- 
mărilor intr'o stare de vădită inferioritate față de problema socială. Ches- 
tiunea socială este o chestiune vie, ea reprezintă viața Insăşi a unui po- 
por, pe care ni o poți nici opri, nici desfiinţa, căci e mal presus şi de 
puteriie şi de voinţa omenească, pe cind chestiunea înărmărilor nu mai 
este, in stadiul In care a ajuns astăzi, decit o chestiune artificială. Pu- 
terile au nevoe să se inarmeze, spre a se apăra în potriva unor alacuri 
eventuale şi spre a putea să susție, ori cind, drepturile lor în lume, Dar 
de aci şi până la exegerațiunile, pănă la frigurile de înarmare rare au 
cvprins omenirea e o distanță, Trăim sub imperiul formulei. lui Bis- 
mak : „pacea inarmală“, Toată lumea recunoaşte insă că, pe calea pe 
care puterile au apucat-o cu Inarmările, nu e nici un motiv ca lucrurile 
să se siirgească odată. În mijlocul acelei întreceri de Înarmări, pacea 
nu va îl niciodată sigură, Dealtminteri, nu trebue să dăm formulei, „pae 
cea inarmalà* git infejes de cit acela pe care il are. Este adevărat că 
Inarmârile au impedicat Isbuenirea războlului, dar aceasta numai într'o 
privinţă, şi anume în privință că puterile, văzind ce proporiii fenome- 
naie isu înatmările, s'au temut de consecințele unor conflicte ȘI au so- 
cotit, şi cu dript cuvint, că întrun asemenea conilict, chiar biruitor, 
suma calamitațiicr ar compensa suma beneficiilor, Incolo, ceia ce a a- 
sigurat pacea n'au fost inarmpănile, ci interesele şi mentalitatea popoare- 
lor. Peniru {ärile care lucrează, care inchinä munca lor unei opere crea- 
toare, răsbolul nu poate avea un rost, decit tnir'atita, întru cit e in mä- 
suiă să mărească centrele lor de desfacere. De aceia singurele războae 
ale Europei, de treizeci de ani încoace, n'au fost decit răbone coloni- 
ale, adică răsboae îndreptate faţă de acele puteri care aveau simiimia- 
tul najiona! destul de slab, pentru a permite cuceririi, să fie o cucerire 
reală. Intre puterile cu simţimintul naţional desvoltat şi viu, războaele 
devin, cin ce în ce mai mult, o imposibilitate, findcă toată lumea işi 
dă samă că ccctiliea unei naționalități conștiente de ființa ei etnică 
impedică ca orice cucerire să devie o realitate, şi, departe de a mai 
constitui un folos, se translosmă pentru cuceritor inti'o adevarată cala 
mitste. Aceste constatări au schimbat, încetul cu încetul, concepția pe 
cate naţiunile o aveau despre onpzrea rațională şi au redus la adevăra- 
tele lot proporții unele prejudecăţi şi unele susceptibilități convenţio- 
nale, care înainte aveau o inlluenţă hotătitoare asupra diplomaţiei in- 
temaţionale. In această privinţă, s'a săvirgii o aşa adincă revoluțiune în 
mentalitatea Europei, incit, dacă citim azi nu mai departe decit argu- 
mentele pe care Napoleon Jli şi sfetnicii] săi le invocau În susținerea ace 
tiunei lor diplemalice, sintem uimiji să vedem ce consiđerajiuni deşerte 
au putul preface atita dor de pace in cel mai nenorocit dintre războae. 
De aceia, putem afirma că pacea a fost intemelată de toale aceste 
schimbiri, iar nici de cum de puştile şi de tunurile, care au lost ne- 


430 VIAȚA ROMINEASCA 


îndestulătoare sau demodate, de cite ori diplomaţii au vrut săşi pue 
nădejdea numa! întrinsele, 

Daca e, deci, limpede că puterile nu au interes să declare răz- 
boiul şi dacă cauzele adevărate ale păcel trebuesc căutate numai în parte 
in politica inarmărilor, de ce să mi se sacrifice inarmările în folosul 
chestiunii sociale ? Unii din partizani limitărei armamentelor se îndoesc 
totuși de stavilirea cheltuelilor militare în folosul inecesităţei lor proble- 
mei sociale, fiindcă nu văd mijlocul practic, prin care puterile vor 
ajunge la limitarea armamentelor lor. Ei nu'şi pot inchipui împrejurările 
şi condiţiunile, în care o înțelegere în acest sens se va stabili între pu- 
teri, şi se întrebă dacă nu cumva un răsboi singur va îi în măsură să 
servească ceia ce nici convingerea, nici raţiunea, nici spiritul de concilia- 
țiune, nu ar fi în stare să săvirşească. Recunoaştem ca diferitele state 
nu au incă mentalitatea lor indeajuns de pregătită pentru isbinda de- 
finitivă a unei propuneri formale de o limitare a armamentelor; dar ar 
fi să aducem marilor puteri o insultă grătuită, dacă nu le-am crede în 
stare să inţeleagă binetacerile păcii, decit după ce vor fi trecut prin 
calamităţile războiului. Dealminteri, aceşti partizani sceptici ai unei limi- 
țări a armamentelor n'ar trebui să uite că puterile nu sunt stăpine In a- 
ceastă chestiune că chiar, dacă ele ar voi să sacrifice chestiunea socială 
chestiunii armamentelor, nu ar putea so facă. Problemele sociale 
joacă un rol mai însemnat în viața popoarelor, şi nimeni nu e în stare 
să se impotrivească mersului lor. Clasele ocirmuitoare de azi, care ar 
voi să oprească valul democratic care înaintează mereu, ar fi pur şi 
simplu măturate. Am ajuns deja la stadiul, în care o clasă nu mai poate 
îl ocirmuitoare, decit dacă consimie, să înbrăţişeze interesele păturilor 
largi şi numeroase ale unei naţiuni. Sub ochii noştri se petrec mari 
prefaceri. Stratiticaţiunea vieţii sociale se schimbă : Straturile din adin- 
cime se înalță, straturile de la suprafaţa se lasă în jos. Prin deplasările 
lor, se pregăteşte o altă aşezare, şi lumea se indreptează către o nouă 
formulă de echilibru al factorilor sociali, pe care nu avem pretenţia so 
putem enunța aci, dar care, în orice cas va îngădul luminei şi bune 
stări materiale să pătrundă mai lesne de la un strat la altul şi nu va 
mai introduce straturi impermeabile între fericirea celor de sus şi ne- 
voile celor de jos. Să nu ai bani pentr o asemenea politică, e ca şi 
cum nu ai avea bani ca să trăeşti. lată dece boala prin care trec azi 
budgetele marelor puteri, nu e o boală trecătoare, ci e boală organică, 
o boală a întregului mecanism social moderm. Faptul că ea bintue cu 
mai multă tărie tocmai în țările cele mai mari şi cele mai bogate, adică 
în țările în care şi chestiunea socială a intrat într'o fasă mai acută, este 
o nouă dovadă că ea precipită mersul menirei spre democratizare. 

Probabil că ţările care imping azi mai departe furia armamentelor 
vor Îl cele dintăi silite să capituleze în fafa chestiunei sociale, fiindcă 


CRONICA EXTERNA t 


pe acele țări greutăţile financiare le vor pune mal întăi în dilema de 
a alege între unele sau altele, iar împrejurările în nevoia de a prefera 
chestiunea socială, chestiunei înarmărilor, Aceasta va fi răsbunarea de- 
mocraţiei impotriva scepticismului, cam sarcastic, cu care revendicările 
e pie me întimpinate de acei cărora le place să ia în ris sau să 
ciu t ce schimbă ceva din credințele 

> arsi ntele, sau turbură ceva din 

Poate că tot atunci vor înceta şi criticele, cu care a fost segetat 
materialismul cel mai prosaic, din cerințele fără "de ingăduință ale ba- 
nului, din consideraţiuni meschine de cifre, din imposibilităţi de echi- 


librare budpetară, va eşi pentru omenire, o eflorescență d 
curată şi mai ideală. , cenţă de fericire mai 


I. G. Duca. 


— "Fro T ——— Oy 


CRONICA VESELA 453 


Poeta Carmen Sylva; nici cum aveau Latinil 
Un atriu cu fîntină; 

Nici chiar ca Ex-sultanul o vilă Alatini 

Un parc şi o cadină; 


Cind în a ta odae din uşă la ferestre 

Abia te poți Intinde, 

Aşa că-l imposibil, ca alt Xavier de Maistre 
Voiajuri a 'ntreprinde,— 


Atunci renunţi la toate şi aşteptind să plouă, 
Cu mina cea mai sumbră 


x e, Faci versuri ca aceste, sub patruzeci şi două 
Cronica Veselă. De spari mari în me 
a A. Mirea. 
CALEIDOSCOP. DT Daia anii 


Versuri caniculare, 


Cind este o căldură de patruzeci şi două 

De şpriţuri mari la umbră, 

Cind vezi pe agronomul, pe care nu-l mai plouă, 
Făcind o mină sumbră, 


-— S 


Cind eşti silit ca mine să rizi ca Pagliacci 
De proprla-ţi durere, 

Cind nu ai ca Nababul în solul vechii Dacii 
Finlini petrolifere, 


Cind nici nu ai putinţa să treci măcar bariera, 
Să-ţi cauţi sănătatea, 

Necum ca bardul Goga să pleci la Bordighera 
Să cinţi eternitatea, 


Cind n'ai ca Sadoveanu o casă şi-o livadă, 

O moară şi-o albină, 

Cind numat creditorii mai vin ca să te vadă,— 
N'ar mai veni să vină!— 


Cind n'ai o prefectură ca Gheorghe din Moldova 
Şi nici nu ţi-e odaia 

Întreagă tapiţată cu piele de Cordova i 
Cum are la Sinala 


Scrisori din Bucovina. 


Oraşele Bucovinei. 


Insemnătatea oraşelor ca centre de activitate culturală, e- 
conomică și socială, my incontestabila. Un popor, care n'are in 
stăpinirea sa oraşele, are o viaţă politică și culturală pore: 
Intr'o astfel de situaţie se află și Rominii Bucovineni. Oraşele 
aşezate In mijlocul satelor lor nu sint centre In care să se con- 
centreze tot ce satele au mai copt ca activitate economică, mal 
ales ca activitate socială şi mai innaintat ca cultură, reprezen- 
tind astfel inima regiunii, ci sint centre” de exploatare neruşi- 
noasă, ajunse pe deplin în minile străinilor. Din ele nu se răs- 
pindeşte cultură şi lumină, ci mizerie, nevoi şi o mulțime de 
influențe stricâcioase. Rominul Bucovinean nu e deloc pregătit 
să susție lupta economică cu străinismul cotropitor, şi deaicea, 
rind pe rind, oraşele, care innainte erau complect rominești sau 
cel puţin în mare parte romineşti, sint astăzi cu aa Tae zeu 
Şi acest proces de Instrăinare progresează răpede, şi sub = i 
noştri vedem cum, pe zi ce mergem, elementul rominesc o- 
raşelor se instrăinează, se pierde. 0 acţiune de salvare a aces- 
tui element de loarte mare importanță —importanţă, nu numai 
numerică—ar fi fost demult la loc. Până azi nu se poate însă 
spune că s'ar fi făcut ceva de samă In direcţia aceasta. ir 
“totuşi citeva inceputuri bune. Numai prin o improspâtare a ele- 
mentului slăbit dela oraş cu elemente viguroase, țărâneşti, a 
pregătire suficientă pentru lupta dela oraşe, sar putea salva 

rte oraşele noastre. À 

pig ez priy "a descompunere urmează mai departe, ne 
vom trezi peste cițiva ani că elementul rominesc de baştină a 
dispărut din oraşele noastre şi că am rămas numai cu clasa 
“Muctuantă a funcţionarilor, cu care nu se poate intemela o ade- 
viață orășenească. li 
yar arta date pe care le vom inşira mai jos se va vedea 
care era situaţia oraşelor la 1900; e aproape sigur că recenză- 
mintul care se va face la anul viitor ne va aduce noi surprin- 
deri dureroase. 


SCRISORI DIN BUCOVINA 45 


In Cernăuţi, capitala ţării, elementul rominesc e aproape 
dispărut. Aici, unde toate popoarele din ţară işi concentrează 
activitatea lor, rolul elementului băștinaş romin, e minimal, Nu- 
meric, sintem cei mai slabi şi, dealimintrelea, activitatea noa- 
stră, ca popor autohton, e foarte slabă. E drept că avem în Cer- 
năuți o sumă de instituțiuni culturale, care desvoliă o activitate fru- 
moasă pe diferite terene, daride poporațiunea rominească a oraşu- 
lui, în special, nu ne-am prea interesat, şi urmarea a lost că ele- 
mentul rominesc a dispărut cu desăvirşire din centrul orașului. 
Progrese enorme, direct amenințătoare, au lăcut in ultimii ani 
Rutenii, Evreii şi Polonii. Mai ales Polonii s'au revărsat ca un 
adevărat potop asupra capitalei țării, Pe cea mai principală stradă 
a Cernăuţului— strada Domnească— se ridică, față 'n față, două 
clădiri impunătoare : deoparte „Dom Polski* +Casa polonă), in 
stilul Zakopane (stil naţional polon), şi „Deutsches Haus” (Casa 
Nemţilor), în stil gotic. Pe cea mai lrumoasă piaţă a Cernăuţu- 
lui, in mijlocul oraşului, lingă teatrul municipal, se ridică Casa 
națională a Evreilor, iar in apropierea străzii care cuprinde ca- 
sele boerești romine— cite au mai râmas in Cernăuţi—se ridică 
„Narodnyi Dim" (Casa naţională a Rutenilor). Au şi Rominii 
„Palatul* lor naţional, pe piața principală. Chiar azi, cind scriu 
aceste rinduri, se deslășoară In Cernăuţi serbarea Sokoliştilor 
Poloni, ca un memento pentru timpurile viitoare. Pentru sfințirea 
unui loc dăruit lor de comună, pentru exerciţii gimnastice, Po- 
lonii au aranjat festivități grandioase, aducind Sokolişti (Sokol 
sint societăţi gimnastice care lormează armata viitoare pentru li- 
berarea Poloniei) din toate centrele polone, din Lemberg, Craco- 
via, Varşovia şi din Posen, spre a arăta lumii puterea lor. Și 
ziarul autoriza! al partidului național unit— „Patria“ —ti salută 
cu câldură, într'un prim articol, voind să arâte lumii că sintem 
un popor cult. Mi se pare că „Patria“ va regreta odată acest ar- 
ticol plin de căldură, căci tot mai mari şi mai primejdioase sint 
aspiraţiile polone. Pentru citeva sute de elevi de școală primară, 
ei au primit nu numai inspectori districtuali naţionali, ci şi un 
inspector general ; in Cernăuţi au deja un liceu polon privat, 
care peste puţin va fi public, pe cind noi așteptăm de jumătate 
de secol ca să avem, cu banii noştri (mijloacele fondului reli- 
gionar), o şcoală secundară națională. Rutenii au o școală se- 
cundară naţionață in Vijniţa, pe socoteala statului; şi chiar E- 
vreii au un institut particular in Storojineţ... numai Rominii nu! 

Rulenii, care ne intreceau, la 1900, cu vro 4,000— 5,000 
de sufleie, se vor fi înmulțit. desigur, in cei 10 ani din urmă. 
Majoritatea lor e imigrată din Galiţia, și sint pentru noi, mai 
ales pentru Rominii suburbieni, cel mai periculos element de 
desnaţionalizare. ln centrul oraşului, ei sint lucrători manuali, 
organizați in asociaţii socialiste, ca, de exemplu, asociația tāe- 
torilor de lemne şi a servitorilor. Aproape toate oficiile publice 
şi casele particulare sint pline de servitori Ruteni din Galiţia, 
aşa că, lâră exagerare, s'ar putea spune că toată servitorimea 


436 VIAŢA ROMINEASCA 


Cernăuțului e ruteană. Şi această observare se potriveşte nu 
numai pentru Cernăuţi, căci mai toate orașele și orăzelele bu- 
covinene, chiar și cele aşezate în regiuni curat rominești, au 
un contigent considerabil de servitori şi servitoare Rutene, toţi de 
origine galițiană. Cit de periculos e acest element incăpăținat și 
relractar, aceasta o poate spune numai acel care i-a cunoscut 
de-aproape, Pericolul acesta e și mai mare in Cernăuţi, unde 
acest element e adunat in număr mare şi exercită o influență zil- 
nică asupra elementului romin, foarte puţin rezistent. 

Populațiunea băștinașă romineascăd, în mase compacte, se 
alā numai în suburbiile Cernăuţului: în Roşa, cu atinența Stin- 
ca, in Clocucica, Caliceanca şi Vorecea. Cele trei din urmă sint 
amenințate de slavism, și avem de inregistrat zilnic pierderi. 
Unicul suburbiu care reprezintă viilorul Cernăuţenilor e fRoşa; 
aici locuim impreună cu Nemţii, care nu sint periculoşi pentru 
masele poporului, 

Nemţii au in centrul oraşului un număr insemnat de func- 
paan, căci aproape toate funcțiile superioare sint ocupate cu 

emți, importați din restul monarhiei. Principiul superior după 

care se cirmueşte Bucovina nu admite ca un Romin, chiar nici 
Bucovinean, să fie conducătorul unui oficiu mai de samă, In 
mahalale cel mai lnsemnat contigent Il au Nemţii, In Roșa. 

Evreii sint stăpinii absoluți ai centru'ui şi au contingente 
insemnate şi în toate suburbiile, 

Dâm o tab:iâ, care arată situația Romiailor și a Rutenilor 
din Cernăuţi, după statistica dela 1900, 

Cernâuţul avea o populaţiune de 67.622 suhete : 


Romini Ruteni 

Centrul 2,960 9.048 
Horecea 672 124 
Ualiceanca 505 636 
Clocucica 1,368 1.675 
Mänästerisca 349 1.074 
Roşa 4.346 +73 
Total 9.400 13,030 


La 1890 Rominii aveau in Cernăţi, 7.624, iar Rutenii 10.384 
deci, în decursul periodului dela 1899 —1990, ei ne-au intrecut 
cu 1.000 de suflete, şi la 1910 acest număr va fi cel puţin întreit. 

Centre mai insemnate în districtul Cernăutului sint: 

Boianul este centrul Rominilor care au mi râmas peste 
Prut. inconjurat din toate părțile de Ruteni, nâpidit de Evrei, 
el va trebui bine apărai, ca să nu cadă pradă străinismului, 

Populaţiunea de 6.695 suflete din 1900 se repartiza precum 
urmează: 4.562 Romini, 1.087 Evrei şi 308 Ruteni. 

Sadagura e cel mai infect cuib evreesc din Bucovina; din 
cei 4.510 locuitori ai acestui orăşel, care are onoarea să aibă în 


SCRISORI DIN BUCOVINA aa 


-cuprinsul său pe cel mai vestit rabin, sint 3.437 Evrei si 
e că poi ca Sadagura să fie legata cu o linie de te 
, năuțul,-—aiunci ne pu imi 
a Soneat evreesc calic, Poe ARERR 9 POAR: foile 
că mai mare comună din Bucovi Cuciurul- near, 
populațiune de peste 10,000 locuitori, e ru ati in acest district 
Comuna e deja astăzi aproape complect rusificată, din cauza indo- 
lenţii conducătorilor Romini de pe vremuri. Cu căderea acestui 

mare centru e hotârită și soarta Romiailor din acest district, 

: Guru Humorului, aşezat intrun district cu o populație in 
majoritate rominească, e un Urgușor nemjesc-evreesc. Rominii 
sint in minoritate disparentă : citiva funcționari şi ciţiva țărani 
rămași la perileria oraşului, În timpul din urmă, se concenirează 
in Humor o Insemnată activitate națională. Sint doua bânci rọ- 
mine, o prăvălie şi o şcoală de copii Romini, Continuală această 
activitate, ea va deschide un lrumaos viitor pentru district și pen- 
tru oraș. Populaţiunea de 4.063 locuitori se imparte in 2.000 
Nemi, 1.457, Evrei, 582 Romini şi 37 Ruteni. i 

Centre mai insemnate in district sint: 
Solca, așezată înir'o frumoasă regiune de brazi, cercetată de 
a de prag 20 0age 5a Evrei —are o populațiune de 2,884 
ă care 1.5! i 4 vrei şi 
Sp tori, a omini, 1.090 Nemţi, 300 Evrei şi 
Arborea, satul Hatmanului Arbore, cu o i 
5.657 locuitori, dintre care 4.581 Romiai, 670 Eero pure 
şi 13 Ruteni. Insemn innadins peste tot numărul Rutenilor spre 
a arăta că nu-i colțişor mai insemnat in Bucovina, în care să nu 
afli măcar ciţiva Ruteni, E mic numărul comunelor romine din 
Bucovina, care să m'aibă nici un vaspe din neamul acesta, pe cind 
PROGE ar sint aproape curat rutene, i 
mpulung e unicul oraş mai mare, în care i 
rominească e in majoritate absolută, majoritate ae. apare 
prevedea că va dispărea în scurt. La 1900, raportul dintre naţio- 
nalităţi era următorul: Ronini 4.698, Evrei 1.654 Nemţi 1,199 
Ruteni 192, —totalul : 8.028, Desigur că recenzămintul care se 
va face la anul ne va aduce surprinderea că, şi in această veche 
aşezare rominească, Romioii au pierdut majoritatea absoluta. 

Lucrarea de organizare națională, prin care s'ar putea in- 
târi pozițiunea elementului rominesc, s'a inceput deabia In tim- 
pul din urma; ar fi de dorit ca ea să fie mai energică şi mai 
unitară. In oraş avem o şcoală profesională pentru prelucrarea 
lemnului, care ne face cinste. Ea are un frumos viitor de 
împlinit : regenerarea clasei noastre de meseriaşi şi colectarea 
frumoaselor lucrări originale de mobilier rominesc, care se mai 
aha in acest district şi care se pierd treptat, In anii din urmă, 
am primit, după o luptă grea, un liceu utracvist, cu limbile de 
propunere romină şi nemţească. „Scoala romină“ a deschis o li- 
brărie reminească, a doua In toată țara; mai există o prăvălie 
rominească, incolo nimic. Nici un meserias Romin, nici un co- 


458 VIAȚA ROMINFASCA 


merciant pentru miile de locuitori Romini ai oraşului şi pentr 
zecile de mii ale districtului !.... 

Centre mai insemnate in district sint: Vatru-Dornei, loc 
balnear. Din cei 5.159 locuitori, pe care-i avea Dorna In 1900, 
2.946 erau Romini, 1.052 Evrei, 622 Nemţi şi 55 Ruteni. Centrul 
este complect iudeizat. Vara, In timpul sezonului, centrul Dornei 
e o a doua Sadagură: Evreii din Galiţia, din Ungaria, Rusia și 
Rominia, își dau aici intilnire. Caracterul rominesc al acestei 
irumoase aşezări romineșii este ameninţat de evreism, care CU- 
prinde tot mai mulle locuri. In această parte a țării, Evreii san 
aşezat In număr considerabil, mai ales de cind cherestelele- 
evreeşti ruinează podoaba ţării. Fiecare intreprindere de cherestea 
aduce cu sine un contingent insemnat de Evrei, ca funcționari, 
şi alt contigent de străini, Ruteni, Buici şi Mazuri Galiţieni, ca 
lucrători manuali, aşa incit se implinesc pe deplin cuvintele ma- 
relui Eminescu : 

„Şi cum vin cu drum de fier, toate cîntecele pier“. 

Comune fruntaşe sint: Vama, cu 3.931 locuitori, dintre care 
2.704 Romini, 545 Evrei, Nemţi cam 500 şi 27 Ruteni; Dorna- 
Candrenilor, cu 2,600 locuitori, dintre care 1.968 Romini, Evrei 
268 şi 15 Ruteni; Siulpicanii, care va avea în scurt timp o 
pretură, ceia ce-i un prilej nou pentru aşezarea străinilor, cu 1,904 
locuitori, dintre care 1.413 Romini, 132 Evrei și 6 Ruteni. 

O comună Iruntașă a districtului, care face cinste Romini- 
lor din acele pârți, e Fundul Moldovei, 

Siretele, vechiul oraş moldovenesc, in care trâia odată 
breasla vestită a cojocarilor, e pierdut definitiv pentru Romini. 
Un mic procent mai vegetează pe la perileria oraşului, dar şi 
acesta va dispărea din cauza ticăloşiilor lor și a inditerenţii noas- 
tre a tuturora. Din cei 7.614 locuitori, 3.093 sint Evrei, 1.566 Nemţi, 
1882 Ruteni şi 669 Romini. Liceul din Sirete e un institut com- 
pleci evreesc. Soarta rominismului din Sirete li aşteaptă şi pe 
puţinii Romini din district, care va cădea pradă slavismului, căci, 
pe lingă multele păcate pe care le avem, suferim şi de o com- 
plectă lipsă de orientare. Tocmai acolo unde sint posturile cele 
mai expuse, locurile cele mai periclitate, se trimet oamenii cef 
mai slabi, cei mai lipsiţi de inițiativă, acei care nu vreau sau 
nu pot să ințâleagă rostul vremii, 

Dușmanii noştri insă trimet tocmai în astfel de locuri pe 
cei mai muncitori, pe cei mai intransigenţi dintre ei. Ași putea 
dovedi cu fapte şi nume că tocmai în acest district, cel mai pe- 
riclitat pe lingă Cernăuţi, domneşte, din punct de vedere naţional, 
cea mai mare destrăbalare, cea mai iresponzabilă nepăsare şi 
dezorientare. Pe Rominii Bucovineni nu-i pasionează alte ches- 
tiuni decit chestiunile politice. O chestiune culturală a intregi? 
țări nu se cunoaşte. Societăţi de apărare naţională la Romini, 
singurii care au de pierdut în această țară, pe cind toţi ceilalți 
au de ciştigat, nu există. O mină de Nemţi, care trăcsc in sa- 
tele lor ca in sinul lui Avram, au „Schutzvereine“; Rutenii aw 


SCRISORI DIN BUCOVINA 439 


societăţi la fel, deasemenea Polonii şi numai Rominii nu !... Care 
societate rominească din ţară, fâcind abstracţie de „Scoula Ro- 
mină“, care şi-a mărgenit, in timpul din urmă, activitatea læ 
Suceava, se ocupă cu chestiunea şcolară, cea mai de samă şi 
mai delicată chestiune care poate exista pentru un popor care se 
află in situația Rominilor Bucovineni?.. În care adunare politică 
s'a pus la discuţie această chestiune, vitală pentru rominismul 
din Bucovina ? Şi cite nu s'ar mai putea spune?! Aceste rele 
se simţesc, mai ales, în astfel de localităţi primejduite, Acolo de- 
abia se vede ce cumplită e dezoruanizarea noastră... 

„_ Rădăuțul e aşezat in centrul Bucovinci romineşti și in unul 
din cele mai puternice districte romineşti, Din cei 14.403 locui- 
tori ai oraşului, 3.876 sint Romini, intre ei foarte mulţi gospo- 
dari cu stare, 4.894 Evrei, 4,628 Nemţi şi 494 Ruteni. Ca cen- 
tru de activitate națională rominească, Râdâuţul n'a avut până in 
prezent nici un rol, sau numai un rol foarte puţin insemnat. Rā- 
dăuțul avea, in toate manilestările sale, un caracter pur german. 
Liceul din Rădăuţi, deși așezat intr'o regiune cu o poporațiune 
rominească numeroasă și bogată, e pur german şi e frequentat 
de o minoritate disparentă de elevi Romini. O mișcare de rege- 
nerare sa inceput, şi sperâm că în scurt timp Rădăuţul va a- 
junge ceia ce trebuia să fie demult: un centru de activitate na- 
țională rominească, Dela toamnă vom avea, în locul școlilor 
primare nemţeşti-romineşti, două şcoli de cite 6 clase curat na- 
ționale, una de băeţi şi alta de fete; deasemenea, peste puțin, 
dacă nu la toamnă, vom avea prima clasă rominească la liceul 
nemțesc de acolo. Rădăuţul ma: are o prăvâlie rominească, um 
internat de băeţi, o bancă şi o librărie întemeiată de „Reuniunea 
districtuală a învăţătorilor“. Alte instituţiuni vor trebui inființate. 

In acest district avem o serie de comune mari,—cea mai 
mare este Vicovu? de sus, cu 6.892 locuitori, dintre care 6.177 
Romini, 363 Evrei şi 16 Ruteni. 

Suceava este prin tradiţiune orașul culturii romineşti din 
Bucovina, Vechea capitală modovenească are cel mai de lrunte 
institut cultural al Rominilor Bucovineni: liceul greco-oriental, 
care a contribuit, in mod simţitor, la ridicarea unei clase de car- 
turari Bucovineni. Şi alte instituțiuni de samă, ca „Şcoala Ro-- 
mind“, care a inființat internatul, librăria și tipografia, apoi so- 
cictatea muzicală „Ciprian Porumbescu“ 1și au sediul In Su- 
ceava. 

L Vechea populațiune băștinașă, meseriași și comercianți, a 
dispărut demult, neputind susținea concurența omoritoare a F- 
vreilor imigraţi, care lucrau cu cele mai neiertate mijloace. Azi 
abia mai vegetează pe la periferia oraşului râmăşițele falnicei: 
şi bogatei burghezimi de altădată, Chiar și Armenii, vestiţii ne- 
gustori ai Moldovei, care aveau in Suceava un centru principal” 
al lor, au dispărut in mare parte, şi tot mai mult se intinde pe- 
cingenea strâăinismului. Pe toată strada principală a Sucevii nu: 
se mai află decit două sau trei case creştine, 


“460 VIAŢA ROMINEASCA 


Din cei 10.955 locuitori ai Sucevii, numai 2.780 sint Romini, pe 
“cind 4.229 sint Evrei, vr'o 2.174 sint Nemţi şi 598 Ruteni. Polo- 
‘nii, care sin: deabia o mină de oameni, işi au „Dom Polski“ al 
lor, in capitala lui Ștefan. Rominii abia In anul din urmă şi-au a- 
dus aminte că, peniru concentrarea activităţii lor, au nevoe de un 
adăpost propriu. 

Dintre comunele lruntașe ale districtului amintim aici pe 
cea mai mare: Bosanci, cu o populaţie de 5,157 suflete, dintre 
care 4.658 Romini, 171 Evrei şi 18 Ruteni, 

Storojinețul e dintre oraşele care are incă o numeroasă po- 
poraţiune țărănească, așezat intr'un district in care se dă o luptă 
vehementă, deşi deocamdată latentă, între rominism şi slavism. 
“Storojineţul este lipsit şi de cele mai primitive instituţiuni na- 
ționaie. Afară de filiala „Şcoalei Romine” şi a „Societății Doam- 
nelor romine“, societăți prea mici şi prea slabe spre a face faţă 
multelor cerinţi cultura!e ale districtului, nu s'a găsit că e de 
trebuință şi o allă societate pentru Storojineţ. Nici măcar o mo- 
deslă casă națională, unde să se adune oamenii la sal, nu se 
află in Storojineţ. Nemhi, care vor fi, la un loc, vr'o citeva sute, 
au ridicat in Storojineţ un palat național impunător, care costă 
vro 140.000 coroane ; Rominii, care sint In district vr'o 50.000, 
n'au nimic, Şi să nu se uite că acesta e districtul celor mai mulți 
proprietari Romini, 

Storojineţul are o poporațiune de 7.182 sullete ; din aceştia 
sint 2.512 Romini, 2.612 Evrei, 757 Ruteni, 

Centre mai insemnate în district sint: 

Hunila-moldovenească — care numire e mai mult o ironie, 
căci comuna e, cel puţin după statistica oficioasă, mai mult ru- 
sească decit moldovenească — are vr'o 4.806 locuitori, din care 1.374 
sint Romini, 2.071 Ruteni și 659 Evrei. 

Cindeiul are o poporațiune de 2.594 locuitori, dintre ei 1.706 
Romini, 520 Evrei şi 55 Ruteni. 

In părțile rutene nu sint centre de insemnătatea celor așe- 
zate în sudul, ostul sau centrul Bucovinei. 

Vijnila este un tirg pur evreesc; din cei 4.490 locuitori ai 
oraşului, 3.997 sint Evrei şi 199 Ruteni. Chiar inscripțiile stra- 
delor sint scrise, In acest nou Canaan, în evreeṣte, E de mirat 
că tocmai in acest oraș a lost aşezat gimnaziul rutean, pe care 
guvernul austriac l-a dăruit Rutenilor, ca despăgubire pentru 
ceia ce nu le poate da In Galiţia. 

Vaşcăuțul are 5.047 locuitori; 3.419 Ruteni, 836 Evrei şi 
un Romin. 

Coţmanul, cu un liceu rutean-nemţesc, frequentat mai ales 
Rutenii Galiţieni, are 4.782 locuitori, între care 3.885 Ruteni, 509 
Evrei și chiar 7 Romini, - 

Zastavna, cu 4.162 locuitori, dintre care 3.311 Ruteni şi 
479 Evrei, mare nici un Romin. 

Şi In acest oraş se afla pe la 1786, una din cele 6 şcoli 
naționale romineşti din Bucovina 1., ot 


n. 


Scrisori din (Ardeal. 


Graţiarea doamnei Anuţa Viad.—Hotărirea medicilor romini 
din București —-Moartea doctorului Aurel Mureşanu.—Lupta dela 
Carausebeş.—Cataclizmul magiiar.— Criza de guvern, 


La 1 lunie st n, d-na Anuţa Vlad urma să intre in temniță. 
Se și anunţase, în chip semioticios, că și-a inceput osinda de o 
lună. În urmă s'a scris că trebue să-și amine implinirea pedep- 
sei, deoarece guvernul e in mare strimioare: nu are unde s'o 
închidă, neavind temniță de stat pentru femei, ci trebuind tocmai 
acum să-i aranjeze o cameră in noua temniţă dela Raab (Györ). 

Cind colo, la 4 lunie, ne pomenirăm cu știrea senzațională 
câ M. Sa _Impăratul a grațiat pe doamna Vlad, - aceasta in urma 
propunerii ministrului de justiție Günther (German de origine) 
căci d-na Vlad nu ceruse grațiarea. i 

5 Ce s'a intimplat In acest interval, se ştie. Femeile romine 
din Bucureşti şi din alte orașe ale Rominiei au trimis d-nei 
Yy lad o adresă de aderență şi, In acelaşi timp, protestau impotriva 
regimului de teroare maghiar, denunținii lumii culte barbaria ce 
se comite în Ungaria pănă și [aţă de femei. 

Veniră apoi medicii romini din Bu ureşti și intrew Regatul 
şi deciseră că, in asemenea imprejurari, nu vor participa la con- 
gresul internaţional al medicilor, convocat la Budapesta. Cind 
regimul maghiar persecută o damă romină, pentrucă ea a indem- 
nat pe elevii unei școale romine să-şi iubească limba maternă 
rominii din Regat n'au ce să caute în capitala Ungariei | i 

Presa romină din statul ungar a salutat cu mare entuziasm 
hotărirea medicilor. „Lupta“ a arâtat că dela, 1893 şi 1804, cind 
cu adresele de aderenţa ale profesorilor universitari şi memoriul 
Academiei Romine, nu s'a produs în Rominia un act mai inalța- 
tor de. solidaritate naţională, 

i Au atit mai inverșunată a fost insa presa maghi a 
insultat ungurește sadea atit pe femeile Fane din pielea 
şi pe medicii romini. lar cind s'a publicat in „Budapesti Köz- 
lüny“ (organ oficial) decretul de grățiarea d-nei Vlad presa ṣo- 
vinistă a râmas cu desevirzire desconcertată, Chiar şi „Buda- 


a402 VIAŢA ROMINEASCA 


pesti Hirlap”, ziarul de frunte al contelui Apponyi şi Andrassy, 
a scris câ grațiarea, acum, după hotărirea medicilor romini, este un 
„act de slăbiciune a guvernului maghiar, prin urmare un blam 
adus intregii „naţiuni“... 

In realitate, grațiarea a fost o necesitate de stat, şi medicii 
romini au scos din încurcătură chiar pe M. Sa şi pe ministrul 
de justiție, care pot obiecta mulțimii șoviniste maghiare : „Nu 
vedeți că, ducind la temniță pe d-na Vlad, opinia publică din 
Rominia se agită tot mai tare ṣi, în astfel de imprejurări, vizita Ar- 
hiducelui Francisc Ferdinand la Sinaia ar deveni aproape im- 
posibilă !..* Raţiuni de stat au determinat deci graţiarea, iar ati- 
tudinea medicilor romini, fără indoială, a dat o bună pirghie ce- 
lor chemaţi să apere interesele innalte de stat. 

E aproape aceiaşi siluaţie şi aceleaşi motive, care în Sep- 
tembrie 1895, au determinat graţiarea membrilor comitetului na- 
ţiona!, intemniţați pentru Memorand, Deosebirea este numai în Im- 
prejurarea : că atunci stăteau de 14 luni deja In temniţă frun- 
tașii autorizați ai neamului rominesc, iar în Rominia se prepara 
să meargă insuși M. S. Impăratul Austro-Ungariei... Şi atunci 
grațiarea a fost un act al Coroanei şi a fost considerat tot ca o 
slăbiciune a politicei maghiare. 

In tot cazul, şi atunci caşiacum, s'a dovedit că Ungurii fac 
o politică adeseori contrară intereselor Innalte de stat și că Co- 
roana trebue să intervină pentru inlăturarea greutăților provocate 
-de regimul şovinist din Budapesta, 


Duminică in 7 | 20 lunie, a incetat din viață dr. Aurel Mu- 
reşanu, directorul „Gazetei Transilvaniei“, din Brașov. EI tmpli- 
nise virsta de 62 ani şi anul trecut îşi serbase jubileul de 30 ani 
decind profesa gazetăria, precum tot atunci „Gazeta“ implinise 
70 ani de existență. Asupra ultimelor zile ale d-rului Mureşanu, 
„Gazeta Transilvaniei“ scrie urmâtoarele şire, caracteristice vie- 
ţii noastre, a publiciştilor din statul ungar: 

„Amendele grele de inchisoare și de bani, şi procesele puse 
in curgere in contra persoanei sale, l-au indignat și amărit in 
măsură mare. Pe astăzi, Luni, a lost citat la Tirgul-Mureșului, pen- 
tru a [i ascultat In chestiunea articolului „Crăciunul“, scris de 
dinsul în ajunul sărbătorilor Crăciunului din anul trecut. Din 
cauza boalei sale, care nu-i permise să părăsească locuința, a 
chemat săptămina trecută pe medicul tribunalului din Braşov, dr. 
Kecskemeti, care, examinindu-i starea sanitară, i-a liberat un cer- 
tificat medical. Simbata sara, după Incheierea ziarului, a trimis 
judeiui de instrucție din Tirgul-Mureşului acest certificat. 

„Eri, Duminică, expirind termenul de 15 zile pentru achita- 
rea amendei de o mie coroane, dictată in procesul intentat pen- 


tru reproducerea cunoscutei scrisori a poetului Björnson, a trimis 


„înnainte de prinz Procuraturii din Tirgul-Mureşului cu mandat 


SCRISORI DN ARDEAL, 453 


"poştal aceasta sumă. Până la amiazi a mai scris o scri = 
ticulară și a primit vizita d-lui G, |. Nica, unchiul Gnas Maca 
-şanu. După „prinz a dormit până la oarele 3. Trezindu-se din 
somn, a revidat poșta de după amiazi, a cetit ziarele mai noui 
„pregătind material pentru numărul apropiat al „Gazetei=, i 
„___ De mai multă vreme, Aurel Mureşanu era suferind, aşa că 
mici i asi să pes odaia, muncea insă cu toate acestea. 
olitica națională, reprezentase aşa zişii ivişti in- 
transigenți. Atit la 1903, cind s'a ales d Via p Moa SM 
în iarna anului 1905, cind conferenja naţională din Sibiu decre- 
tase intrarea în campania electorală, dr. Aurel Mureșanu pleda, 
in „Gazeta“, pentru pasivitate. Tot aşa la 1892, a fost, Im- 
potriva ducelui Memorandului la Viena, după cum n'a luat parte 
nici la congresul naționalităților din Budapesta (1895). Dar, a 
susţinut Intotdeauna cu tărie intransigența față de Unguri şi au- 
Soon ie na JR a făcut multe jertfe pentru susținerea celui 
rechiu ziar politic rominesc, a i ilvaniei“ 
E NENESE A COSA &a „Gazetei Transilvaniei“, pen- 


Pe cind vor aparea aceste rinduri, la Caransebe í 
sāvirşit alegerea (a doua !) de episcop. Frămintarea e i pa 
tre naționaliști, care incontestabil au majoritatea, se menţine can- 
didatura vicarului episcopesc dela Oradia, Vasile Mangra, şi a 
protosincelului dr. Miron Cristea, dela Sibiu. Guvernamentatii. în 
frunte cu Burdea, luptă din răsputeri pentru alegerea directorului 
seminarial dr. losii Olariu. Și nu este exclus ca acesta să şi reuşea- 
-scă. lată dece ; se susține că guvernul n'ar propune aprobării M. 
Sale pe altul, şi, astfel, diecesa iar ar räminea vre-un an, ori chiar 
mai mult, fără episcop, Ca sA evite primejdia aceasta, unii dintre 
naționaliști — deputaţii din cler, mai ales—sint de părere ca să se 
facă o invoială cu dr. Olariu şi să se pună odată capăt lrămin- 
tărilor actuale, care pricinuesc mult rău diecesei. Mulţi sint apoi 
şi osteniţi de luptele indelungate şi inclină deci, şi din acest mo- 
“iv, pentru o deslegare paşnică a chestiei. à 


Până in momentul cind scriu acestea i i 
care durează deja de două luni, nu s'a aE a. a 
semnele de pănă acum, avem speranța că nici nu se va eta ari 
după cum doresc Panmaghiarii: nu se vor acorda adică niciun 
fel de concesiuni naţionale, Viena stăruind ca partidele ma- 
ghiare să se țină de angajamentele luate la 8 Aprilie 1906—cind 
li sa încredințat guvernul—să facă deci reforma electorală pe 
baze largi democratice, In caz contrar, Impăratul va înlătura dela 
cirmă pe actualii oligarhi și va numi un guvern, care să se ra- 
-zime pe naţionalităţi și socialişti—ceia ce arfi un cataclizm pen- 


464 VIAȚA ROMINEASCA 


tru politica şoviniştilor maghiari, căci ar Insemna domnia drep- 
täții pentru toate popoarele, şi, astfel, nu numai Ungurii vor bene- 
ficia de avantajele puterii, 

Cel puţin „Neue Freie Presse“, „Vaterland“ si alte ziare dim 
Austria așa scriu. „Frankfurter Zeitung*, deasemenea publică o co- 
respondență din Viena (cu data de 14 lunie), în care amenință 
că, dacă Ungurii nu-şi bagă minţile In cap, ci stărue mereu in 
direcţia de pănă acum, câutind să sirimioreze Coroana şi să ex- 
ploateze pe naţionalităţi, Impâratul va pune capăt actualei dom- 
nii de rasă şi de clasă, chiar cu rizicul de a descunsidera 
parlamentarismul, care in Ungaria şi aşa este o ficțiune. 

Este, In orice caz, caracteristic acest limbaj al unor ziare 
austriace, care pănă acum au scris tot in favorul Ungurilor. Aceasta 
arată că în cercurile vieneze apucăturile Ungurilor s'au deochiat 
rău şi că există un curent de a se pune capăl, pe vreme mai in- 
delungată, tuturor velcităților panmaghiare, 

Timpul cel mai apropiat va dovedi dacă a sosit vremea 
ca Vicena så fie destul de tare, pentru a-i supune pe şefii par- 
tidelor oligaibe din Budapesta. Deocamdală, pe lingă violenţa 
presei germane impotriva Ungunlor, mai avem de inregistrat ma- 
rea îngrijorare ce i-a cuprins pe Unguri, ale căror juinale scriu 
şi recunosc că In criza mare, actuală, ei sint izolați; nici impăratul, 
nici partidele din Auswia nu ţin cu ci şi în Europa intreagă nti 
se află un singur ziar care săi aprobe. Doar singur deputatul 
dr. N. Şerban, care a mai fost guvernamental, în adunarea din 


urmă a congregațiunii Făgăraşului, sa pronunțat pentru hanca 


independentă maghiară (ceia ce pretind in deosebi Kossulhiştii), 
fapt, pentru care ziarele naționaliste lau certat aspru. De- 
viarea aceusta a deputatului naţionalist (2) a şi făcut mult singe 
rău intre Romini. mai ales că s'a aflat iute şi cauza: d. Şerban 
voise să facă o plăcere lui lusth. preşedintele Camerii, în juruk 
câuia s'au grupat toți uderenţii bâncii naţionale maghiare, pro- 
vncaturi ai crizei care dâinueşie. 


10| 23. VI, 1909. Russu Şirianu. 


Miscellanea. 


D. ZAMFIRESCU-BYZANŢ. 


Auzim adesea invinuindu-se breasla pgazetărească, de a fi coborit 
tonul discuţiunilor politice în această țară !... Dar nu ne aducem aminte, 
ca vre-un linăr, improvizat ziarist la 18 ani în vre-un mic orăşel de 
provincie, să fi coborit discuțiunea la mai mare vulgaritate, ca d. Duiliu 
Zamfirescu, literat, academician şi membru în Comisiunea Dunăreană ; 
expresiunile întrebuințate de d-sa, ar prinde mai bine pe un alt Zam- 
firescu, care deşi coboritor dintr'un împărat bizantin, nu crede totuşi 
mai pre jos de demnitatea sa, să vindă vinuri drese şi sulemenite, „cu 
dearidicata, cu sticla şi cu paharu.“ 

In ce ton de urbanitala răspunsesem nol atacurilor d-sale yio- 
lente !... Ne păruse drept a face deosebire, între d. Mehedinţi, care-i 
nul din toate punctele de vedere, şi d. Zamfirescu, care dacă ar fi fost 
înzestra! de natură cu bun simţ şi putere de judecată, ar fi fost un om 
de talent în toată puterea cuvintului. Ei bine, în replica d-sale, d. Zam- 
firescu se ridică la nişte înnălțimi... cum nu ne-am fi aşteptat nici de 
la tovarășul d-lui Kebias. 

O reflecţie se impune: „Convorbirile Literare“ revista „aristocra- 
ţiei de naştere şi de talent,“ unde au scris odinioară un Malorescu, un 
Eminescu, un Creangă, a ajuns să publice obscenitățile d-lor Zamfires- 
cu şi Mehedinţi!... Se 'nfelege: boerimea e'nvalidă, lar dela Tănase, 
feciorul boeresc ajuns intendent, nimeni nu va aştepta cuviința adevă- 
raului țăran dela coarnele plugului... 

D. Zamiirescu şi-a făcut odinioară educaţia literară, şi mai ales, 
morală şi socială, în „şcoala vieţii“ a d-lui Macedonsky; şi ce fel de 
aimosieră domnea acolo, se poale vedea în parte, după cele ce-au 
depus ephebii pe hirtie. 

-Oste nu ne-ar fi ertat să reproducem aidoma şi fără nici un èu- 
femism, părerea curentă a publicului cetitor despre d. Zamfirescu ?... Fi- 
reşte, nimeni nu va aştepta ca publicul, în vorbirea-i familiară, să 'n- 
trebuințeze expresiuni teoretice-abstracte, ori să cerceteze, ca pedantul 


to 


465 VIAŢA ROMINEASCA 


meu coleg de redacţie, dacă nervul e mai mult sau mai puţin bine 
hrănit... Protanul judecă numai cu bunul lui simţ... ŞI de vor îi aspre 
cuvintele lui, martor ne e cetitorul, că nu nol le-am născocit. Intrebaţi pe 
oricine e puţin în curent cu literatura: 

— Ce fel de om e d. Zamfirescu? 

Răspunsul va suna cam aşa: 


. . - i . . . Li - 


f 3 A . „ (In ultimul moment n'am avut curajul...) 
„Cine găseşte câ'n această apreciere am pus de la noi, să ne 
arunce piatra ! 

In articolul -relativ la autorul „Imnurilor păgtne“, publicat în nu- 
mărul trecut al revistei, se făcea abstracţie de „ethologia” noului mem- 
bru în Comisia Dunăreană, şi se accentuau în schimb cusururile sale inte- 
lectuale, cari cum am arătat, au avut o nenorocită Inrlurire asupra ta- 
lentului său literar: vorbiam de gafele d-lui Zamfirescu, de lipsurile d-sale 
în ce priveşte simțul critic, simțul tidicolului şi bunul simţ, de elucubraţiile 
d-sale filozotice, întrun cuvint, de , . . . necerebralitatea d-sale, ca să 
zicem astfel. 

Autorul „Vieţii la ţară“, în pasionatul său răspuns fa criticile pro- 
vocate de discursul academic asupra „poporanismului în literatură”, şi-a 
luat sarcina să ilustreze zisele noastre cu nenumărate pilde, 

Vorba Rominului: „omul se cunoaște la minie*,.. 


+ 


Foarte caracteristic pentru d. Zamfirescu este tittul articolului d-sale 
din Convorbiri literare: „O piatră In baltă” .. . 1... Asemenea 
preocupări aquatice, arată că d-sa are de gind să iea noua funcţiune 
diplomatică, altfel decit ca o simplă sinecură . . Ideia Insă, de a ase- 
mäna pe adversari cu „gişte gălăgioase, cucove, bitiani, berze melan- 
colice, sitari sugători şi . . . animale cu pielea groasă“, e nefericită, 
căci ce i-ar impedeca pe polrivnici, de a plăti exact cu aceiaşi mo- 
nedă, şi de a asemăna şiei pe d. Zamfirescu, cu alte animale de apă, 
de pildă cu o broască fiioasă, cu un rac Indărătnic, cu un peşte lucios, 
etc. Va trebui să recunoască cetitorul că a face pe cineva porc, nu-i 
o dovadă nici de finețe şi nici de inteligenţă... 

ŞI prea inteligent nu-i nici răspunsul d-sale la învinuirea cel a- 
duce Țara noastră a d-lui Goga, că face pe aristrocralul deşi „viăstar al 
negustorului din Focşani”... 

„E penibil a vorbi despre sine, dar, odată pentru totdeauna, viăs- 
„tarul negustorului din Focşani, adecă eu, sint născut fiu de oameni in- 
„văţaţi și de oameni de neam. Vărul tatălui meu, faimosul dr. Lascar 
„era inscris la Universitatea din Lipsca, dela 1814—1827. Unchii mei, 
„adecă proprii frați ai tatălui meu, Gheorghe şi Dimitrie, se întorceau 


MISCELLAXE A iT 


„lă 1842 din Germania şi Franța după 15 ani de studii, şi 
„viaţă întreagă, retraşi la ţară, la acele vii cu vin bun, Fat ea 
„epigrame proaste, desgustaţi de lumea pehlivanilor şi ariviştilor, care 
„înfloreşte şi acum. La 1757, adecă pe vremea cind strămoşii autorului 
= din „ ara noastră” nu se coborise Incă din maimuță, egumenul Lascaris 
„Seria, cu documente, filiaţiunea familiilor Dukas, Vrana şi Las:aris 
„aceştia din urmă coborindu-se dela loan al IV Lascaris, la 1259—do- 
„cumcnte, cari în parte au fost arse de un Neculai Lascar, lar parte 
„Se ge iape e ea mele d-na de Rendi şi d-na Torande 
ste între ,  Zamiirese iectivi i C 

Pra E. E coat u, cu acel subiectivism ridicol de care 

Mai Intăi, fost-a oare vorba în Țara noastră de ered la! 
Zamlirescu, ori de rubedeniile d-sale mal Indepărtale ? Nu; ppm ne 
de tatăl d-sale şi de origina d-sale socială, D. Zamlirescu insù ne aduce 
pe „vărul tatălui d-sale”, sau cum ur zice d. Speranţă „un văr de frate 
vitreg“ |! intrucit era faimos doctorul Lascar, nu allâm; dar peutru no- 
bleja d-lui Zamiirescu el nu contează. Se mai laudă noul academician 
cü unchii săi, cari au studiat 15 anl în Germania. Cind studiază” 
cineva 15 ani în străinătate, e semn rău: parcă umblă mal mult 
să cheltuiască parale.. Dar unchii aceştia erau simpli Zaastiteşti 
iar Zamfirescu na fost nici cind un nume aristrocratic, Asta ne 
aduce aminte de cucoana cu pretenții de neata bun, care mortificată 
că trebue să-şi mărite lata cu un d, Vasilescu, spunea, ridicindu--i 
mult înțeles sprincenele: Vous savez, c'esi un vral Vasilescu | Ca e 
gumenui Lascaris scria la 1757 Îiliaţiunea familiilor Dukas Vrana ni 
Lascatis. mi se pare că nu priveşte pe d. Zamfirescu, căci tatā | bu- 
nicul d-sale erau Zamiireşti simpli, şi numai bunica d-sale pui it 
injelegem, era Lascaris: A aduce în cauză pe loan al IV periuta d 
la 1259, ni se pare iarăşi ceva din cale atară zamfiresc.. lmi s 
aminte de un tip pe care l-a prezentat d, dr. Babeş la o poms ă 
cate se lăuda că are un milion de vagoane de grîu, o sută de te 
moşii, eic. ŞI ee slavă mare poate aduce o atare filiaţiune fanari tk, 
chiar de ar fi autentică ?... Fiindcă, vorba d-lui Kebias, e cunoscută en 
ca din Byzanţ”, şi acest Ioan al IV-lea Lascaris, poate să fi fost vre- k 
vizitiu de circ, ajuns împărat prin favorurile impărătesei... Ceja ce a a 
putea numi: „arivism aguatic”, înflorea teribil in Byzanţ.. Dar m 
ziceam, d. Zamfirescu n'are nimic de a face cu Zăscărisii d-sale pm 
e Zamfirescu, şi nici un Popescu sau Zamfirescu n'a fost pe iona va 
zantin. Curios este că tocmai la „fiul negustorului din Focşani“, la 
răspunde pe o Intreaga pagină, d. Zamfirescu totuşi nu răspunde: reia 
noi care cunoaştem mentalitatea noului academician, am pune rămă 
că tocmai negustorul din Focşani, care trăia din munca lui onestă k 
mai de ispravă decit... toată istoria bizantină, invocată de d-sa d 

Ce să mai zicem de afirmarea că la „1737 strămoşii autorului 


468 VIATA ROMINEASCA 


din Jora noastră nu se coboriseră încă din maimuţă” 2! Țăranul 
e maimuță după d. Zamfirescu?! tu. Nu putem decit să com- 
parăm stima şi dragostea pe care O arată țărănimii romine, boeri ade- 
văraţi ca Alecu Russo, Kogălniceanu, Alecsandri, Eminescu, şi adevărați 
aristocrați intelectua!l, ca d. Maiorescu, cu disprețul adinc pe care |-l a- 
tată un ciocoi înfumuralt ca d. Zawmfirescu,— asemănat cu drept cuvint 
de Ţara noastră unei „măsline procopsite“, 

D. Goga însă, este dintr'o veche familie preoțească, ceia ce de 
fapt echivalează cu o atistocrație intelectuală. ŞI de altiei am 
putea aminti d-lui Zamfirescu, că bunicul lui Goethe—fu de potcovar— 
a fost croitor la început, şi mal pe urmă hangin; bunicul după tată 
al lui Schiller a fost brutar, cel după mamă birtaş. Cum s'ar fi rățoit față 
de dinşti d. Zamiirescu-Byeanţ cu ghenealoghia d-sale bizantină, dacă 
le-ar fi fost compatriot şi contemporan L... Aristocraţi n'au fost nici Cot- 
neille, nici Racine, nici Molière, adică de fapt cei mal mari clasici ai 
timpurilor moderne |... 


. 
+ * 


Un pasaj foarte zamfiresc, deşi ar fi putut fi scris şi de d. lorga, 
este următorul, în care noul academician răspunde ia invinvirea ce-i a- 

duce Jata noastră că nu cunoaşte nici Istoria nici Etnografia : 

„Va să zică, es, care am trăit 20 de ani în străinătate, culegind 
„deadreptu! dela izvoare probele istorie! romane, asistind la cele mai 
„insemnate prelegeri de universitate, primind impresii de artă deadreptul 
„dela originalele celebre, la Athena, la Roma, la Paris, la Haga, la An- 
„vers, la Amsterdam ; eu care am cetit pe Frohuer la Roma, la teme- 
„lille coloanei lui Traian şi in muzeul lateranens, şi am fost la Benevent 
„ca să admir arcul de triumi; eu, care m'am luptat să învă| ureceşie, 
„ca să pot ceti pe Piaton şi care l-am cetit intreg; eu, care am tradus 
„aproape ivate poeziile iui Leopardi şi Carducci, petrecind ani în tăcere 
„şi singarălate—eu nu am nici o pregătire pentru a Ințelegre istoria şi 
„arta—iar junele țopirian cu şeapte clase de liceu şi mandonnele dels 
„Caransebeş, aceia e pregătit să ințăleagă arta şi Istoria £.. * 

Fosrle eloquent dar foarte... necerebrai dx 

De artă na fost vorba, ci numai de Istorie şi Etnogra- 
fie : arta a Intercalat-o d. Zamfirescu peniru a se putea lăuda cu... toate 
capitalele Europei... Insă Istoria romană nu e nevoe s'o culegi dela 
izvoare şi din prelegeri celebre, ci o poli învăța foarte bine acasă la 
tine după Mommsen... dacă ai bunăvoință și pricepere—căci alle! de- 
geaba te-zi duce şi la Roma : te întorci „mai bâtrin decit ai plecat, 

Despre modul cum pricepe d, Zamfirescu Istoria, avem probe, 

Ascultaţi cum aplică d-sa mirajul lui Loria: 

„De prin veacul al XI-lea, Florenţa incepuse să se deştepie la 
„libertate. Din giturile Apenninilor suila peste Ewopa întreagă un vint 


MISCELLANEA 159 


ud desrobire, care amenința să răstoarne feudalitatea. (111!) Atunci 
a ez pp ciezută că dacă vor da o altă directivă spiritului 
-i :) vor putea ţine mai depart 7 ii fi 
venia eparte în iobăgie pe vasalii fie- 
Ce ințelege d. Zamfirescu prin „vasalii tietului *? Ințelege—ca toală 
umea —pe feudalii ma! mici şi pe cavaleri 7... Şi aceştia erau în /obd- 
gie (9?) —erau pentru libertate” şi contra „feudalismului* 711. Cum? 
„Cavaler iobag“ 771! Ori poate înțelege prin vasali, pe servi—pe cari 
pănă la d. Zamfirescu nimeni nu i-a mumii vasali! ! ŞI crede D-sa că aceşti 
iobagi formau în secolul al X/-lea „spiritul public“ şi amenințau „să 
răstoarne feudalitatea” ?!1 E treaz d, Zamfirescu, ori vorbeşte din somn? 
p o sa aplicație a teoriei mirajului—pe care snobul D, Zamilrescu a 
adus-o „direct dela izvor" impreună cu alle bi c 
sote d j cu alle bibeinuri autentice.. —este 
„Noi, în fine, Rominii, în războiul nostru din 1877. € 
> , - Guzi econo- 
mică evidentă (! 1); consolidarea Dunării şi portul la Mara Nagri. 
irh cucerirea independenței. Poetul, Alecsandri“, x 
u alte cuvinte, de aceia am fäcut războlul 
, f pentru a cuceri 
un port la care nimeni nu visa şi pe care, cu Dobrota, l-am căpălat 
sa piper noastră, în schimbul Basarabiei; „iar consolidarea Du. 
nării* este pentru filozoful nostru „în ore libere“ 
a og e“, mai însemnată decit 
In Revista idealistă dela 1 Septembrie 1903, teoreti 
, eianul nostru 
ne povesteşte, în tonul profetic pe care-l are comun cu d, Iorga, că pe 
vremea lui Cesar, Germanii erau rătăcitori, trăiau prin păduri, n'aveau 
oraşe, şi nu cunoşteau țesătura |... Na vom preciza acum, istoricului no- 
siru „direct dela izvoare” cu cite mii de ani înnainte de Cesar cunoşteau 
"Germanii țesătura, dar atita Îl putem spune, că cel puţin cu o mie de 
ani înnainte cunoscuseră bronzul... adică eşiseră din epoca pietrei şle- 
fuite, care epocă se caracterizează şi diasa prin cunoaşterea țesături... 
i sai a dovedi latinitatea poporului romin, pe care în discursul 
u academic o susţine cu atita aprindere, adincul 
aduce ca argument că: sigle tu 
Pe metopele interioare ale arcului d 
j e triumf al lui Constant? 
„dicate din Forul lui Traian, se văd Dacii duşi in robie. ae ze 
„tea lor de atunci este intocmai imbrăcămintea Muntenilor noştri 
reci oma Dovadă de adincă slatornicie a rasei, ‘Poporul roman a 
„fost un popor conservator şi esențialmente politic. Tot 
„porul romin. lată ce sintem“, si nea e 
Cu alte cuvinte: pentrucă Muntenii noştri 
poartă şi azi imbrăcă- 
mintea dacă, de aceia poporul romin are intocmai caracterele etnice ale 
poporului roman. „lată ce sintem". 
Am înţeles, 


40 VIAȚA ROMINEASCA 
ud cn d n 


+ 
. $ 


Nu vrem să intrăm acum în discuţii mai amănunțite cu vajnicut 
adversar al poporanismului. Cetitorul a înțeles însă, credem, penibila 
subiectivitate a gindirii sale... Ai impresia că intr-o rişniță de cafea, cearcă 
cineva să macine simburi de piersici... Un cap delicat şi o figură leme- 
mină ca ale sale, nu concordă cu aceste grele probleme, şi 'n zădar se 
"ncearcă noul academician să ne dea iluzia erudijizi prin citeva amă- 
nunte neinsemnate,„. Dacă d. Zamfirescu şi-a pierdut timpul la „prele- 
geri celebre“, —rău a făcut; dacă „a cetit pe Fröhner în Roma, la teme- 
liile coloanei lui Traian şi in muzeul laleranens“—tău a făcut ; dacă „a 
fost la Benevent ca să admire arcul de triumi“* —păcat de atita osteneală 
pentru un lucru de nimic; dacă „sa luptat să 'nveje preceşie ca să 
poată ceti pe Platon”, şi „dacă La cetit intreg“—foarte rău a făcut, căci 
filozota lui Platon oribil medigerată, este o tugină cae mănincă 
din operele d-sale—vezi romanul Lydda; şi dacă d, Zamfirescu gă- 
seşte mijlocul de a bea din apă Lethei pentru a uita filozolia lui Platon, 
să facă tot chipul, că altfel e pierdul!!, 

Cu o deziavoltură graţioasă, distiusul diplomat se aruncă în Filo- 
zolie, Etnografie, Folklor, Filologie, Psihologie, Economia politică, —ìn 
ori şi ce se poate conversa cinci ininute intr'un salon... Nu e vorba ce 
spui, e vorba cum le spul, 

„Mioriţa e opera unui Muta... ea este eşită din capul genial al 
„unui locuitor din Carpaţi, care reunia iu sine toate calitățile tipice ale 
„unei rase... un aristrocrat in țoată puterea cuvintului„. Ca vristă, baia- 
„da Miorijel nu se poate ridica la Daco-Romiali din veacul de demult (?), 
„deoarece in replica (versiunea ?) iui Tudor lăutarul se vorbeşte de 
„pistol Moriologia şi sintaxa sint ale limbei noastre de astăzi. Materia- 
„iul lexic intocmai ai nostru. Prin urmare (|) Miorița e relativ 
„modernă“. 

Că poezia populară evoluează cu limba şi cuprinsul suiletesc al 
poporului, n'a auzit d. Zamtirescu „direct la isvoare”.. Argumentul cu 
pistolul, e un juvaer de logică şi erudițiune,.. 

„Aceasta ar fi folklor. lată acum şi o pagină de filozofie: 

„Fiecare din nol aduce ln lume o problemă sulletească, pornită de 
„departe, din cauzalitatea cea dintăi, care problemă are să se desfăşoare 
„intr'o intindere determinată de timp. In 40 sau 50 de ani, un om tre- 
„hue să spună de unde vine şi cine este. El spune de unde vine, prin 
„însuşirile lui personale, şi spune cine este, prin modul cum reactivează 
„taţă de firea inconjurătoare. Un om vede sau aude intrun lel; orga- 
„nele lui sensoriale se exciţă mai cu inlesnire decit ale altora. Aceasta 
„este însuşirea lui de cauzalitate şi spune de unde vine omul. La toţi 

„oamenii, însă. sensațiunile se prefac in reprezentațiuni, cele ale au- 
„zulul în general deşteaptă timpul, cele ale pâzului(!), spațiul. Cum se 
„prefac aceste sensaţii în reprezentațiuni şi cum legătura reprezenta- 


MISCELLANEA tii 


pene i timp şi În spaţiu dă naștere la cele dintâi sentimente es- 
cae 11) aceasta spune ce este omul. Reactivarea lui față cu firea incon- 

„jurătoare nu atimā numai de Insuşirile lui de cauzalitate, ci mai cu 

„seamă de puterea iradiantă a lumii din afară* (20) 

sl. ep pe onoare că n'am priceput nimic, şi că nici măcar n'a- 

ez re-o bănuială, cit de vagă, despre cele ce vrea să ne spue d, 
miirescu ; dacă cineva înțelege, îl rugăm să ne lămurească... 


Cum am spus în articolul trecut: 
: „0 lipsă d 
toare, în elucubraţiile d-sale filosofice”... à iii 


4 
+ + 


Dar cum ziceam, nu intrăm deocamdată în discn 
D. Zamtirescu a expus atitea erezii, incit ar trebui să a 
că să limpezim cela ce d-sa încurcat, Concepjia materialistă, mirajul lui 
Loria, „sufletul iranic*, țăranul în literatură, etnografia poporului kast 
de ce alone nu sa ocupat? J 

ar înnainte de a trece la „ethologia“ noului a 

Cui o putem extrage din articolele sale, ţinem să a 
pasaje rege care ne-au pus pe ginduri : e 

a ul dela Jara noastră şi-a pus barbă i 
„că Să spună dela laşi aceleaşi DARA oa aer Fubebre =, i: 
„pe autori. (Ai jura că diplomatul nostru vorbeşte despre sine și dea re 
„procedeele sale filozofice). Ganghofer, Rosegger, Blasco Ibanez ks- 
„tosul şi distinsul scriitor spaniol“, Fortescue, Buifalo-Bil, Bratlaa ZA 
afiiarcăbitul estet dela Universitatea din Macerăta „ne povesteşte in mo- 
„dul cel mai dramatic şi cu O rară ştiinţă a compunerii, înti'un stil ferm, 
„sobru, plin de culoare, cu emoţlune adincă şi în acelaşi timp cu nepăr- 
stinirea omului profund etc, (cunoscător al problemelor sociale H 
„plină de :) scene sguduitoare dintre ţăranul fermier ereditar i Reg 
„tul (trindavul) său proprietar rentier. E mare lucru talentul! grec 
shofer, cu scenele sale din viaţa muntenilor tirolezi ; Braila cu 
„Studiile sale dela Universitatea di Macerata (aici d, Zamfirescu pinn 
„0 notă: „Indemnâm pe cetitori să-şi procure aceste studii acte 
„apărute în editura Socecco din Macerata"); Fortescue, cu curgătorul său 
„stii, ferm, sobru şi totodată plin de caloare, sint autorii cari nu se 
sean p ca rochiilor din saloane, „căci limba lor miădioasă, bo- 

rească, este o insuşire i ] 5 

are arene şire a Nervului bine hränif* Ah, Portès- 

Am citat acest lun pasaj, pentrucă dovedi 
sufletul noului academician—trecut de 50 de prea See dd. asia, 
sky n'a dispărut cu totul... Mutt am fi dat să vedem, cu ce expresie pe 


1) Adiugim ln tezi i 
PESE A ugin s reed ery na Oar amai lotr'adina särito de d. Zamfirescu 


472 VIAȚA ROMINEASCA 


„figura sa femenină şi veşnic tinără*, noul academician şi vechiul di- 
plomat, a aşternut aceste giumbuşiicuri... pe care siliți sintem să le 
comentăm,.. 

Mai întăi, nu înțelegem cum nu se sfieşte să ridă de d. Mzio- 
resen, subliniind c'o ironică intenţie cuvintele maestrului : „Ganghofer, cu 
scenele sale din viața muntenilor tirolezi...* Să fie o răsbunare, pentru 
dojana primită la Academie ?... Apoi, nu 'nţelegem de ce i se pareba- 
roc că pe lingă George Sand, Auerbach, Ganghofer şi Bret Harte, c 
taţi de d. Maiorescu, noi am adăugat pe Rosegger şi pe Blasco Iba- 
nez... Toată viața d. Zamfirescu a cochetat şi flirtat cu ciiva autori ce= 
lebri, de cari credea că-l pot pune îniro lumină interesantă, cu „idea 
tistul* şi... „platonicul“ Platon, cu mizantropul şi misogynul Schapen 
hauer, (vezi: „in faţa vieții“, unde Schopenhauer merge mină 'n mină 
cu dragostea adulteră dintre un tinăr arivist şi soţia unui ministru z 
ministreasa-i oferă tinărului pe fata ei de soţie, tinărul o re 
fuză, fata se mărită, după care urmează un nou adulter, sau o tentativă 
de adulter... şi alte asemenea „porcăieli* ; totul învelit ta foile de vije 
ale unei filosofii nebuloase şi extrem de indigeste...)——cu pesimistul Leg- 
pardi (d. Zamfirescu numai pesimist nu e, dar pesimismul e un fel de 
piper în saloane...)—cu Carducci (fiindcă nu-l prea cunoaşte lumea la noi 
ete. Dacă ar fi avut o cultură mai puţin picantă dar mai solidă, d. 
Zamfirescu ar fi stiut că Styrianul Rosegger, a cărui aniversare de 70 
de ani, nu de mult Ausiria 'ntreagă a serbat-o, şi Spaniolul Blasco I= 
banez, de care |. Fitzmaurice-Kelly in admirabiia sa Istorie a literatu- 
rii spaniole. tradusă de curind in franţuzeşte, spune (pg. 427) că este 
„şelul tinerilor romancieri*—, nu sint scriitori mai puțin însemnați deot 
Ganghofer, Auerbach şi Bret-Harte, citați de d. Maiorescu... Cind vrei 
să vorbeşti de literatura „poporanistă“ silit eşti sări cilezi... şi dacă €. 
Zamtirescu crede de cuviință să le alăture pe „Fortescue, Butialo-Bi, 
Braflan“,—şi o face fărd a ragi, Îl priveşte... 


* 
+ s 


A i iitorui 

In sfirsit nu "'aţelegem întrucit e greșită fraza noastră despre scr 
Blasco RE Nu cumva şi la noi „baronii medievali dau în secolul 
al XI-lea altă directivă spiritului public pentru a putea ţine mai departe 
în iobăgie pe vasalii flefului“ ?... 

Transcrim din nou fraza încriminată : 

„pe vigurosul şi distinsul scriitor spaniol, care în recentul săa 
„roman, „Pămintul blestemat“ ne povesteşte în modul cel mai drama- 
„tic şi cu o rară şilință a compunerii, intr'un stil ferm, sobru şi pliz 
„de culoare, cu emoțiune adincă şi in același timp cu nepărtinirea 


MISCELLANEA LI 


„Omului profund cunoscător al problemelor sociale, lupta, plină de 
„Scene zguduitoare, dintre țăranul fermier ereditar şi trindavul său 
„Proprietar rentier”. 

Dacă intenţiunea noastră ar îi fost să stăruim asuora scriitorului 
spaniol, am îi arătat că e! intruneşte o sumă de insuşiri, pe care numai 
arăre-ori le găsești impreună; adică e viguros (ca naturile plebelene) şi 
distins (ca naturile înteiectuale) ; acțiunea romanului é cu mare price- 
pere condusă (natură cerebrală) şi în acelaşi timp puternică în dra- 
matismul ei (natură impulsivă); stilul e sobru (natură nzrvoasă) şi în 
acetaşi timp plin de culoare (uatură plastică, intaginalivă); emoţinnea e 
profundă (natură sentimentală) şi judecata nepărtinitoare (natură abstractă), 
Cu alte cuvinte, are în acelaşi timp calităţile de sănătate ale omului din 
popor: vigoarea, împulsivitatea, plasticitatea, senlimentalismul,—gi cali- 
tăţiie intelectualului rafinat; distincțiunaa, sobrietatea, inteligenţa ascuţită 
“Şi nepărtinirea pinditorului, În deosebi Il supără pe d. Zamfirescu ex- 
presiunea i „ferm, sobru și | totodată" —adaugă d-saj plin de coloare, 
bine, în manuscript era cuvintul în același timp ; l-am gters, pentru ritm... 
Cine va ceti Pămintui blestemat, va înţelege, că un scriitor poate fi 
foarie vizual şi foarte plastic, ca Tolstoi şi Dick=ns (/Diekens, scrie d. 
Zamiirescu) tără a avea ceva din prol:xitatea lor cam obositoare, 

D. Zamiirescu citează cincizecişişease de cuvinte, şi omite In- 
tradins şease, pentru a face fraza neclară... Tot astfel procedează şi cu 
altă frază a acelulaşi articol: „admirabila figură a Baciului Miru, tis 
pul păstorului romin, visător şi contemplativ, observator desinteresat 
al firinamentului instelat şi poet pină in adincul sufletului“, D, Zam- 
firescu schimbă cuvintul dezinteresat (tipărit exact cum poate controla 
cetitorul) în dezinteresant, ca să poată exclama: „E aşa de limpede!... 
Par car îl şi observatori interesanti ai lirmumentului”... S'ar părea că siste- 
mul de îalşiiicare al d-lui lorga, recrutează adepţi şi în lumea aristocratică, 
Dar nu, noi credem că d, Zamfirescu e original... d-sa trădează oare 
cari cute adinci ale sufletului în aceste mici mistiiicări..,, 

Fraza Încriminată, insă, « fără cusur; cineva poate observa cerul 
dintr'un interes practic (peniru ploae etc.) şi poate fi poet superficial 
{pentru distracție); dar poale observa cerul şi din interes intelectual, şi 
poate fi o natură cu adevărat poetică, visătoare,., 

Ce-i lipsea... d-lui Zamfirescu ? Să tacă paradă cu spiritul şi inte- 
ligenţa d-sale... 

„Intrucit priveşte fondul însuşi al discursului meu, văd că Blasco 
„ibanez n'a înțeles nimic.* Dacă e vorba să intrăm şi noi în domeniul 
„ipotezei, nu de Roman! ne aminteşte această poemă, ci de Traci—acel 
„Popor mistic, pesimist, fantastic, liric şi muzical“... (care a enervat cul- 
satura elenă cu spiritul său exaltat). Tot asta zic şi eu: „Mioriţa este o 
„concepţie iranică, eşită din capul genial al unul locuitor din Carpaţi... 
„Valoarea sa literară stă in incomparabila frumuseţe a imaginilor. Ale- 


a. VIAȚA ROMINEASCA 


„goria morţii este, fără îndoială, una din cele mai fericite transpunert” 
„ale safietuiul iranir, atit de imaginativ, suflet care s'a păstrat la toate 
„popoarele indo-europene, dind loc la un substrat comun de legende, 
„ete.* E un mare păcat că a dispărut acel popor mistic, pesimist, fan- 
„tastic, liric şi muzical... Offenbach trehue să fi fost irac de origină”. 

Din modestie spune d. Zamfirescu că „tot asta zice şi d-sa*; de 
fapt, e "ncredințat că spune ma! frumos şi mai bine... Numai cit trebue 
să lacem o deosebire: Tracii, aşa cum iam descris nol—cu misticis- 
mui misterelor lor,—au existat în adevăr, pe cind „sufletul iranic care s'a 
păstrat la toate popoarele indo-europene”, acel suflet aşa de aimirabil— 
mu există şi n'a existat niciodată, cum n'au existat şi nu există strigoii, 
ielele şi vircolacii... 

Se vorbia odinioară, acum multe dicenii, de o rasă indo-europeană ; 
ma! tirziu, cind s'a descoperit că mai vechi sint cărţile religioase per- 
sane de cit cele indiene, rasa aceasta a devenit iranică ziar acum vre-tid 
sfert de veac, a murit de-abinelea, și astăzi doarme somnul de veci... 
D. Zamfirescu amestecă sufletul |ranic cu cel indo-european, fără a băga 
de seamă, că ele-au trăit cindva pe rind, iar acum sint moarte amin- 
două... In ce fumoir s'o fi tratat chestiunea aceasta 2. D. Zambrescu a fost 
distrat... Să întreprindă dsa o cercetare, şi dacă va găsi vre-un om de 
ştiință—nu un diletant palavragiu—care să mai susţie încă teoria indo- 
europeană, ne dăm bătuţi... Dar oare romanii cel prozaici, nu aveau gi 
ei acelaşi suflet iranic Pl... Curiozitatea este, că d. Zamilrescu în ártico- 
jul din Revista idealistă, admite şi o sită teorie, care s'a născut pe 
suinile celei „indo-eutopene“, şi e incompatibilă cu dinsa, teoria dolico- 
celalilor blonzi idealişti, şi a brachiceialilor bruni, practici; dacii ar fi: 
fost din prima rasă, după d-sa, şi romanii, din a dona, ceia ce se oglin- 
deşie azi in psihologia deosebită a moldovenilor, bucovinenilor şi ba- 
sarabenilor, pe deoparte, şi In aceia a muntenilor, oltenilor şi ardeleniior, 
pe de alti parte, Cu acest prilej d. Zamfirescu amestecă pe homo'me- 
diterranneus cu homo alpinus, susţinind că amindoi au capul rotund Mt... 

Dar e destul. Noi răspundem de fiecare cuvint aşternut pe hirtie,- 
pe cind tot ce spune d. Zamfirescu este trăncăneala frivolă şi In acelaşi: 
ümp pedantă,a unui diletant de salon, care în snobismul său de om a= 
juns, îşi învălue gindirea obtuză şi neputincioasele sinteze in nume 
rare şi vorbe sunătoare,—mal mult preocupat a părea decit a fli 

Cum ziceam in articolul trecut: „D. Zamfirescu pătimeşte de o în-- 
clinate ciudată câtre speculajiuni abstracte, care înclinare, nefiind ajutată 
nici de un spirit ascuţit de observaţie, așa de necesar in ştiinţele mo- 
sale, nici de viguroasa pornire a minţii de a adinci problemele vieţii, 2: 
degenerat intrun subiectivism aproape ridicol." 

Ciudat: un cunoscător ne vorbia de vinul pe care dnii Zamfi- 
rescu şi Mehedinţi îl vind „cu dearidicata, cu sticla şi cu paharul”. „E 
prea astringent fiindcă-i s'a pus tanin, şi colorează bumbacul fiindc'a pri~ 
mit materii colorante...“ Va să zică şi vinul: sulemenit, sclivisit, făcut să 
pară, nu să fitu 


MISCELLANEA 475- 


Päm'aici am văzut „ideile“ d-lui Zamfi 

sentimentele d-sale, gaa a a 
"A Parrak nu aşi răspunde tuturor acestora decit cu giume 
„Său, la cei proști, nu aşi răspunde de lọ tru că u 
„bilegiile sale..." (pro domo ?...) y Aa pliate 

„Eu nu cer nici burse, nici funcţii, nici ti i itori 
i ogralii, nici cititori..." 

(O epigramă d-lui Goga): ci cină aa 


„Nu poate face epigrame 
„Oricare blondă stirpitură 
„Căci blondul e de la natură 
„Culoare galeşe de dame 

„lar stirpitura va atare 

„N'are nici chip, m'are nici sate 


„aşi putea să răspund unui ipocrit şi vul 
par anonim care se as- 

sit a josul unui foileton, că pănă eri sta In mina mea să-i rup- 
„gitl şi nu am făcut-o, fiindcă acel git purta un ca 
„te ocupi de el“ 5 Ip gti 

(Trebue să fie vorba de vre-un funcţionar pe care d. Zumtirescu 
là putut da alară... E extrem de Interesanlă mentalilalea acestui fost 
secretar general de minister—nu-i aşa 7...), 

„Aşi putea să spun multora multe de toate“. 

„Dar nu o lac, pentru că polemica literară cere protivnici egali, a 


„căror creştere şi cultură să fie la acelaşi niv 
i 1 
„lagi nive, $ cl, şi nu sintem la ace- 


(Nivelul d-lui Zamfirescu : „porc“ a 

î » „prost, „stirpitură“, „pehli- 
van“, „bădăran”, . y . țar 
dig an țopirlan”, „Brailan-, „Fortescue“ şi „țara lui 


„Am vorbit de d-nii Slavici, C 
PL ay oşbuc şi Goga ca de oameni 

La această afirmare, trebue să răspundem cu citaji : 

pa Revista idealistă (Sept. 1903): 

„D. Slavici, de cind a luat condeiul în mină, z 

i „ Pugrăveşte un 
„We ființe care parcă ar trăi pe o lature, undeva apă a) mea 
„cu nişte suflete pururea aceleaşi, neisprăvite şi nelnțălese—-dar nu ştie 
„Să creeze oameni adevăraţi. Romanul de faţă ca valoare psihologică 
„Este hp cab de nul ca novelele de mat înnainte”, a 
rm citaji mari din romanul d-lui Slavici „D 
in Bdirini*, in- 

soţite de exclamaţii ca acestea: „Auzi dumneata !1* A acea e 


mahalagioaice care-şi pune minele | i 
vorbele vecine... e în şolduri, Işi subțiază glasul, şi ingină 


476 VIAŢA ROMINEASCA 


După ce-l Invinueşte pe d. Slavici că preface pe Daco-Rominii 

„cari se luptă cu lupii, morţi de foame, întroeniţi prin corhâni*, în „cio- 
“bănaşi de idilă, rumeori şi nesăraţi”, iată ce scrie d. Zamilrescu cu lo- 
gica d-sale cunoscută : 

„Copila scoase un țipăt de nebunatică bucurie, prinse calul de 

„coamă şi se arunci uşoară ca o pisică sălbatică în spinarea lui—şi atit 
„de ţeapân se ținea pe calul neinşelal, incit îi întinse lui Bodea mina 
„şit ridică şi pe el, Ea strigă apoi „Vuci, şi armăzarul, eşind c'o să- 
„titură lungă în largul văii, se depărtă pe cursul apel cu iuțeata crivă- 
„(ului* (din romanul d-lui Slavici). 

„Această scenă de circ, inverosimilă, falşă, antiestetică, cuprinde in 
„taina alcătuirii sale o cauză iiterară care irită nervii, Ce poate să fie ? Pro- 
„babil mitocănia lundamentală a totului, răsturnarea tuturor legilor plasti- 
„cei (22): o fată câlare pe un armăsar, cu picioarele bănănăind, care 
„fură pe un flăcâu şi strigă „Vuci“ Ji se sbirleste părul de atita uri- 
„ciune. Cit e de gentild imaginea unul călăreț, aşezat voiniceşte In şea, 
„răvimat în scâri, furind o fetică acoperită toată In mătase, pe care o 
„stringe la plepi". 

Mâtasa aceasta, care nu face parte din „legile piasticei*, să nu fie 
şi ea puţin cam mitocânească 71... 

D. Zamfirescu a concurat cu d. Siavici la un premiu academic, 
„Din bătrini* a fost preferat romanului „In război“ —inde irat.. ciobanii 
d-lui Slavici sint prea „rumeori*, şi „ciobânițele* nu destul de zaha- 
risite.... 

+ i . 

Dar să urmăm cu „elhologia” dlui Zamfirescu, 

Unchii d-sale erau „dezgustaţi de lumea pehlivanilor şi arivişti- 
lor care îniloreşte şi acum”, 

„S'au sculat” (In contra d-sale) „de peste munți şi de peste văi 
„toţi bursierii cucoanelor, toți miluiții institațiunilor de binefacere". 

„Imberbul dela Țara noastră şi-a pus barbă“... 

„Poporanismul duce la onoruri, la burse grase şi, doamne fereşte, 
„şi la Academie; exaltat într'o proză sălbatică, în cea mai deşuchiată 
„proză din cite au înflorit în limba rominească, ea duce la Cameră, la 
„Senat, la Universitate, şi dacă o vrea cerul, şi la minister"... 

„Aşi fi dorit să rămîn cu cel dela „Viaţa rominească* în relațiuni 
„reci dar curtenitoare, ca doi cumnaţi cari aşteaptă să le moară socrul 
„toman”. 

(In lumea aristocratică, moştenirea şi zestrea sint resorturile vieţii.) 

„D. Stere n'are vreme să se ocupe de firma comercială P, Ni- 
„canor et Co. Băcânia aceasta...* (nu vinde vinuri stilizate). 

„Până atunci, fiindcă d, Stere este un om de talent şi cunoaşte 
„limbi, iată nişte versuri: 


MISCELLANEA imr 


„Che questa bestia, per la qual tu gride” 
etc. 

(in desperate, autorul „Altor orizonturi“ scoate totd 
~i n . „alti 
şi bibilurile“ sale italieneşti), a polii 

m-a Vedem pe Ardeleni, în ţara noastră, sub forma atit de i 

d F antipatică şi 

rd psp à AEREA de gimnaziu, a poeților de gazete, a csittetor 
„de gaştă—iabitori de vin bun (de al d 
rd ra) { “sale, nu) cam greoi, cam in- 

(Cum se poate califica insulte adusă unel ct f - 
profesorilor Ardeleni 21!) zăcea 

„Deprinderea tăcerel, venită din țări civilizate, presupune o bună 
„creştere obştească, presupune suflet curat şi mai cu seamă lubirea 
„frumosului în sine, fără nici un gind ascuns, Aceste postulate lipsesc 
„majorităţii criticilor, după cum lipsesc în general vamenilor politici 
„de la noi, savanților de la noi, femeilor de la noi, întregii lumi gin- 
„ditoare din ţara noastră, care este caracterizată printr'o absență totală 
„de sinceritate sutietească, şi care, făcind artă, san politică, sau Hiera- 
„tură, sau ştiinţă, sau critică, umblă după câăpătuială. Prin urmare 
„trebue vorbit verde cu asemenea persoane. 


„Mă rog, cine-i virtuosul Catone, immaculatul cenzor, care din in- 
nălțimi mehedințiene, şi-aruncă privirea olimpiană asupra țării întregi 
şi găseşte ca Jugurta că „nu-i mai lipseşte de cit un cumpărător ?* 

Este d. Duiliu Zamfirescu — care > 


. . + . . . 
+ + 
. 


— dar nu lL. La nivelul d-sale nu ne putem cobori... 

Ii mal răminea d-lui Zamilrescu o culme de alins, o culme, pe 
care numai aristocrații de naştere se pot cățăra. Iat-o: 

„L-a urma urmei, chiar respectabila d-nă Izabela Sadoveanu ar pu- 
„tea ruga pe venerabila dnă Matilde Serao pentru o mină de ajutor... 
„De ce nu sint capabile femeile scriitoare ? Ele pot fi în același timp şi 
„creatura plină de viață şi grație care a robit sufletul unui popor, a cu- 
„cerit dragostea unui bărbat de valoare şi a ştiul să fie mama duioasă şi 
„prevăzătoare a numeroşilor ei copii“, 

„Un aşa ansamblu incintător e demn de dna Matilde Serao: c'est 
„un pays de cocagne, sau pe romineşte, ţara... şetului muzicelor“, 
D-na Izabela Sadoveanu e străină cu desăvirşire de 'ntreaga discu- 
ție, şi cind d. Zamfirescu îşi găseşte intr'adins două puncte de trecere— 
Serao şi cocagne —pentru a lega de numele dizlinsei noastre colabora- 
toare un calembour pornogralic, să ne dea voe atuncia să-i spunem, că 
nu un literat, un academician, ua diplomat şi un urmaş al tn pătatului 
Lascaris, dar chiar un simplu om de omenie nu se poate pune astfel în 
afară de normele celei mai elementare... bune purtări... Ne plesneşte o- 


418 VIAŢA ROMINEASCA 


“brazul de ruşine, că sintem siliţi să luăm notă de astfel de dovezi de 
„creştere“ şi de „nivel“ L. ') 


* 
x s 


Ce greşală neiertată, ce gafă Ingrozitoare a fäcut D. Zamfirescu, 
cind ajungind academician, a crezut momentul venit să se răsbune de 
lunga indiferență a publicului faţă de operile D-sale, şi sa grăbit să-şi 
desmorminteze personalitatea boemă dela Literatorul şi Rominia liberă, 
cu toate umbrele, patimile şi vulgarităţile el... 

Tăcerea e de aur—mal ales pentru D. Zamfirescu... O va 'nje- 
tege însfişit 21... 


STRAINATATEA ŞI ROXINII DIN TRANSILVANIA. 


In „Revue Critique“ din 3 Iunie 1909. Unguru! Koni, vorbind 
despre o carte a Unguralui Mailăih, scrie : „Autorul probează că plin- 
gerile contra ultimelor legi şcolare şi contra apăsării naționalităților sint 
nejustificate”. Nu este Intăia oară cind asemenea inexactităţi tendenţi- 
oase se scriu în importanta revistă din Paris, şi nu ştiu cum să ne 
mirăm mai mult că d, Arthur Chuquet, istoric, îngădue a se strecura 
în revista sa lucruri menite a induce în eroare opinia publică mondială 
asupra celei mai mari nedreptăţi din civilizata Europă a veacului XX, 


1) Ni se afirma ea „Forteseue” şi „mandonnele din Caransebeş” ar fi de 
PSESE, di pornografii. Noi na le-am putul descifra, nefiind pregătili la 
„şcoala vieţii“ a d-lui Macedonsky.—Odată cu D. Zamfirescu, publiea şi d. 
„Kebius in „Convorbiri literaro” un arlical intitulat „Roadele americanismu- 
lui literar". li raspundem în citeva cuvinte, —prea multe peatra d-s, In 
nuvela d-lui Sp, Popescu, nu vorbeşte autorul, ci mog Ghoorgbe ; după teo- 
ria d-lui Kebiaż, Balzac ar fi răspunzător de teoriile banditului Vautrin... Pa 
d. Bassarabeseu mu-l defaimăm pentrucă nu-l patem căpăta colaborator; 
d-lui nu-i literat; cu două nuvele umoristice nu ajunge cineva penne; 
iam contestat de mult taleatot în revista noastră... fnterviewul, faimos 
interview, a fost desmiuţit, şi intervieworal n'a desmințit desmințirea, Prin 
urmare d. Kebias sə face vinovat de calomnie.. Cu o abilitate rará, d. 
Kebias declară ca nu ne ceteşte revista, ṣì o dee alhtnrea de Indruma- 
rea; apoi ue invioueşte că steri-lizăm sufletele seriitoritor., Sombrul, se- 
varul, maenbeul d, Mhedinţi, ridiea laba sa joace balet. Nu-i Muțelegem 
veselia, cind tovarășul d-sale în vinuri şi idei, il face „maimuţă”, „kopir: 
lan” si tigro rapace”... „voinie şi primejdios mai ales cad e flamind", 
Inta e Mebedioți ra trebue să toghi dela boeri!.. D, Mehedinți plinge 
pe ruinele lagalni, „ameriennizat” de „siriinii” dela „Viaţa Hominenară”, 
A devenit d-lui siraşnie æonofob de elud se 'ucureă la nume străine, 
eu „Kebias“, „Engel“, „Mihut Twain", ete. De altfel, cind a apărat „Viata 
Rominensea”, d-lui a incarcat s'o ignoreze ca o „eantitute neg ijabila* ; an 
urmat gesturi superbe şi desprețniloare, apoi ascose de farie, lu sleşit So- 
veja (da ce profaneuză d-sa memoria lui Alecu Russo — un numa scum 
- sulletelur idualiste—farindu-i psoudonimul ?..) plinge pa ruinele... lagulu 
Ciclul e complect. „Pulintica rabdare“ şi oamenii îşi vor da susma de reu= 
„litate, ocupladu-yi locul ce li se cuvine. 


MISCELLANEA wa 


INTRE ARISTROCRAŢI. 


Sint memorabile peripeţiile „polemicei* dintre d-nii O. Densuşianu 
“şi S. Mehedinţi. 


—  Şehiopule | 
— Parazitule | 
— Salamandră ! 


„Polemiştii” trecuseră de „harţă* şi ajunseseră demult la „Uşa 
cortului“, 


Şi cine ştie unde ar îi ajuns aceşti iluştri combatanți, dacă n'arfi 
venit d. Duiliu Zamfirescu. 


Dar d. Dulliu Zamlirescu veni şi puse chestia „aristocrăției“. 

ŞI atunci „Parazitul” îşi zise: 

— Dar aristocrația sint eu ! 

ŞI atunci „Salamandra îşi zise: 

— Dar aristocrația sint eu | 

ŞI, descoperind că aristrocraţia sint ei, îşi dădură mina irățeşte im- 
“potriva „poporanismului“, 

Pe „Parazii* îl umplu de fericire „umorul cu care d-nul Duiliu 
Zamfirescu a ridiculizat mistificarea socialistă, numită popotanism*, 

lar „Salamandra“, crudă în fericirea ei, începu să einte „Piligă- 
Aat*,— cum ar fi zis eri „Parazitul*,—moiitia poporanismului : 

„Să-i ierte D-zeu păcatele şi fie-i țărina uşoară”, 

ŞI cind te gindeşti că aceşti esteticiani, aşa de aproape sufe- 
teşte, s'au „porcăil“—vorba d-lui lorga—şase ani de zile, în loc să lupte, 
“din vreme, cu puteri unite, împotriva poporanismului ! 

Un lucru le mai rămine de făcut: să-şi întăţişeze ghenealoghia. 

D, Duiliu Zamfirescu ne-a dovedit că se trage dintrun impărat 
bizantin,—arâtind, lie zis in treacăt, un superb dispreţ d-lul Mehedinţi, 
care striga acum o lună din răsputeri: „Mai departe de Byzaaţ!"... 

Din ce impăraţi se trag d-nii O, Densuşianu şi S, Mehedinţi ? 
“Căci, vorba ăiuia, o aristocrație fără împărați va să zică că nu există, 
“Ori, domniile-ior se mulțumesc numai cu „aristocrația“ talentului ? 

„. Ferice de d. Zamfirescu, care combină, intro proporție atit de 
fericită, pe acea a talentului cu acea a singelui |.. 


D. N. EM. TEOHARI PLAGIATOR. 


D. N, Em Teohari, în articolele sale despre „Comicul lui Cara- 
giale*, publicate în Convorbiri Critice, din lanuarie, Februarie şi Martie, 
a d-lui Mihail Dragomirescu, a plagiat copios din cartea „Le Rire" a 
lui H. Bergson. 

Nu am înţeles niciodată să pricinulm culva durere prin scrierile 
noastre, şi câlcindu-ne pe conşiiinţă, poate am fi „muşarmalizat* acest 
„delict, dacă în afacerea aceasta n'ar fi amestecat şi un elev. 

In adevăr, asupra plagiatului d-lui profesor N. Em, Teohari ni s'a 


ago VIAŢA ROMINEASCA 


atras atenţia de căltă un elev din clasa V dela un liceu din București- 


Şi sintem siguri, deci, că dacă noi a 


in manuscrisul trimis de elev, 


m tăcea. nu va tăcea elevul! 


probele plagiatului— pe două co- 


i Riis icuntă. 
loane—ţin 27 de pagini, scrise tu O caligrafie ioarie mărunt 

Noi vom da numai citeva mostre, (Să se observe şi greşelele de 

vaducere— singurele veleităţi de.... originalitate ale d-lui N. Em. Teohari). 


N. Em. Teobhari („Convorbiri Cri- 
tice"). 


„Care să fie fondul comicului 7... 
Ce este comun între stimbăturile 
unui clown, un joc de cuvinte, o 
scenă de vodevil, care şi unele și 
altele au darul de a ne face să 
dem“ (pag. Ă 

Tot A adie 117: 

„Nu există comic în afară de 
ceia ce este omenesc, Un peisa- 
giu poate fi frumos, grațios, $u- 
blim, comun sau urit; niciodată nu 
va fi comic, rizibil. Uneori nidem 
de animale, de jocul unor căţeluşi 
de pildă, aceasta insă numal pen- 
trucă în atitudinea lor surpiindeni 
ceva din expresiunea copilului seu 
a omului. Vom ride de ascme- 
mea şi de o pălărie, dar nu pen- 
trucă este de pae sau de postav, 
ci de capriciu! fabricantului care 
ia dat o lormă aşa de carghi- 
oasà*, 


yapa „Dacă ne asiupăm urechile in- 
tro sală de bal ca să nu mai at- 


vor părea 1iaiculi” 


„Mai putem observa pe de altă 
parte că, pentru a simț! tot efectul 
comicului, trebue neapărat să ne 

sim in contact cu alte persoane. 
alo pu poate trăi izolat, el e con- 
tagios, tinde a se comunica de la 
unul la altul, are nevoe de ecou, 
de răsunet, de aprobarea unul grup. 
Risul, oricit ar fi el de sincer, as- 
cunde totdeauna un fel de subin- 
ţelegere, de complicitaie cu alţi ri- 
zători () real! sau inchipuiți; iată 


H. Bergson („Le Rire”). 


„„Qu'ya-til au fond du risible ? 
Que trouverait-on de commun en- 
ire une grimace de pitre, un jew 
de mots, un quiproqguo de vaude- 
vilie, une scène de line comédie ?* 


(pag. 1). 


„li n'y a pas de comique en dè- 
hors de ce pui est proprement hu- 
main, Un paysage pourra étre bean, 
gracieux, sublime, insignifiant ot 
laid ; it ne sera jamais risible. On 
tira d'un animal, mais parce qu om 
aura surpris chez iui une attitude- 
d'homme ou une expression hu- 
maine. On rira d'un chapeau, mais- 


ce qu'on raille alors, ce n'est pas, 


je morceau de feutre ou de paille, 
c'est la forme que des hommes Iui» 
ont donnéęė, c'est le caprice hu- 
main dont îl a pris le moule“ 
ipag. 3—4), 


„ua H suffit que nous bouchions- 


nos oreilles, aw son de la musi- 

que, dans un salon où Ton danse, 
ur que les danseurs nous pa- 

taissent aussitôt ridicules* 

„il s'adresse à l'intelligence pure. 
Seulement, cette intelligence doit 
toujours rester en contact avec d'au- 
tres intelligences.. On ne gou- 
terait pas le comique si l'on se 
sentait isole. Jl semble que le rire 
ait besoin d'un écho . . » + >» 


Si franc qu'on Je suppose, fe rire- 


cache toujours une arrière-pensée 
d'entente, je dirai presque de com- 


plicite avec d'autres rieurs réels ou. 


MISCELLANEA 481 


de ce la teatru se ride cu mai mul- 


tă poftă cind sala este plină“ $ 
gina 118). p (pa 


imaginaires. Combien de foi n'a- 
t-on pas dit que le rire du spec- 
tateur au théâtre est d'autant plus 
large que fa salle est plus pleine ?“ 
(pag. 6—7). 


D. N. Em. Teohari la şi exemplele din Bergson, 


„Un om fuge pe uliţă, se im 
decă şi cade; trecătorii rid. Ei rid 

ntrucă cel ce fugea a ajuns aco- 
o, jos, fără vola lui. Dacă spec- 
tatorii ar simți că omul s'a aşezat 
jos de bună voie şi intenționat, cu 
alte cuvinte că s'a prefăcut numai 
că cade, ei n'ar mai putea ride cu 
poltă. Risul prin urmare e provo- 
cat de cela ce este involuntar în 
mişcarea celui ce a căzut, de stin- 
găcia lui, A fost un obstacol in- 
nainte; omul, In loc de a-l ocoli, 
in loc de a se da ia o parte sau 
de a păşi peste el, continuă miş- 
carea În mod mecanic *), dă peste 
obstacol, cade şi atunci noi idem“ 
(pag. 119). 


„Alt exemplu: Un şef de servi- 
ciu, funcţionar scrupulos şi regulat 
ca un ceasornic, obişnueşte a-şi lva 
cafeaua regulat la birou. Unul din- 
tre amploiaji, farsor, schimbă lucru- 
tile: pune caieaua În locul câlimă- 
rilor, călimările in locul cafelei şi 
coşul de hirii In locul iotoliului. 

ul neschimbat în mişcările lui 

e toate zilele, înmoae condeiul în 
cafea, soarmbe din cerneală şi se a- 
şează in coş. Spectatorii, natural 
tid. Cazul acestui şei este analog 
cu al omului care în fuga lui se 
impedecă şi cade. In ambele ca- 
zuri, ceia ce ne face să ridem, pri- 
cina hotăritoare sa rizibilului, este 


că noi vedem o mişcare mecani- 


„Un homme, qui courait dans la 
rue, trébuche et tombe; les pas- 
sants rient, On ne rirait pas de lui, 
je pense, si l'on pouvait supposer 
que la fantaisie Jul est venue tout 
å coup de s'asseoir pat terre ; on pit 
de ce qu'il s'est assis involontaire- 
ment. Ce n'est donc pas son chan- 
gement brusque d'attitude qui fait 
tite, c'est ce ie ya d'involon- 
taire dans le changement, c'est la 
maâladresse. Une pierre étail peut- 
être sur le chemin. Il aurait fallu 
changer d'allure ou tourner l'ob- 
stacle, Mais par manque de sou- 
plesse, par distraction ou par ob- 
stination du corps, par on effet de 
raideur ou de vitesse acguise *), les 
muscles ont continué d'accomplir 
le même mouvement, quand les cir- 
constances demandaient aulre cho- 
se. C'est pourquoi l'homme est 
tombé, e! c'est de quoi les passants 
tient" (pag. 9—10). 


„Volci maintenant une personne 
qui vaque ă ses petites occupati- 
ons avec une régularité mathéma- 
tique. Seulement, les objets qui 
l'entourent ont cte truqués par un 
mauvais plaisani. Elle trempe sa 

lume dans Tencrier et en retire de 

a boue, croit s'asseoir sur une 
chaise solide et s'étend sur le par- 
quet, enfin agit ă contre-sens ou 
fonctionne ă vide, toujours par un 
effet de vilesse acquise.. La vic- 
time d'une farce d'atelier est donc 
dans une situation analogue à celle 
du coureur qui lombe, Elle est 
comique pout la même faison. Ce 
qu'it y a de risible dans un cas 
comme dans l'antre, c'est une cer- 


1. Sublinieri fäcule de d. Teohari, 
2. Sublinieri făcute de Bergson. 


sa VIAŢA ROMINEASCA 


că 1), acolo unde se cere ilexibilita- 
tea vie a unei persoane pentru a 
evita obstacolul. In primul caz ac- 
țiunea sa produs întimplător; in 
al doilea ea a fost produsă în mod 
artificial, voit ;—a intervenit un au- 
tor. (pag. 119), 


„In ambele aceste cazuri efectul 
a lost produs de motive exterioare; 
comicul e oarecum accidental, stă 
numai la suprafaţă. Să vedem a- 
cum, în ce împrejurări comicul a- 
junge a fi mai semnificativ, mai a- 
dine. Pentru aceasta e necesar ca 
inflexibilitatea acțiunii mecanice să 
se poată manifesta fără a mai fi ne- 
voe de o provocare exterioară, de 
un obstacol pus în cale de întim- 
plare sau de mina omtilui. Trebue 
ca ea să-şi scoată din propriul ei 
tond prin o funcționare naturală, 
prilejul incontinuu reinoii de a se 
exercita şi isbucni în afară, Inchi- 
pulți-vă un om preocupat vecinic 
numai de ceea ce a făcut şi nicio 
dată de ceea ce face. Inchipuiţi- 
vi-l, cum se întimplă adesea, Inzes- 
trat cu o acţiune greoaie, înceată a 
simțirii şi cugetării, din care pricină 
el rămine tot in urmă, adică vede 
ceiace nu mai este, spune ceia ce 
mu se mai potriveşte: închipulii- 
vil cu alte cuvinte că se adoptă 
la o situaţiune totdeauna trecută şi 
nici de cum la situaţiunea momen- 
tului. Un asemenea om, hotărit, 
poartă comicul în el însuşi, în pro- 
pria sa persoană; distracţiunea con- 
stitue fondul său intim şi-l face ri- 
zibil, Cind însă distracțiunea pro- 
vine nu din o fncetineală a spiri- 
tului, ci din preocuparea vreunei 
chestiuni mai serioase, dar străină 
actualităţii, cînd în acelaş timp, pu- 
tem cunoaşte şi explica natura a- 
celei distracțiuni, efectul comicului 


1) Idem. 
2) Idem. 


taine raideur de mécanique là où 
T'on voudrait trouver la souplesse 
attentive et la k ges Barore 
d'une personne. llya e es 
deux cas cette seule différence que 
le premier s'est produit de lui-meme, 
tandis que le second a été obtenu 
artificiellement. Le passant, tout à 
l'heure, ne faisait qu'observer; ici 
le mauvais plaisant experimente, 


(pag. 10—11). 


„Toutefois, dans les deux cas, 
c'est une circonstance extérieure 
qui a déterminé l'effet. Le comi- 
que est donec accidentel; il reste, 
pour ainsi dire, å la surface de la 

ersonne. Comment penctrera-t-il 
â Vinterieur? II faudra que la ral- 
deur mécanique n'ait plus besoin, 
pour se révéler d'un obstacle placé 
devant elle par le hasard des cir- 
constances ou par la malice de 
l'homme. Il faudra qu'elle tirè de 
son propre fonds, par une opéra- 
tion naturelle, l'occasion sans cesse 
renouvelte de so manifester exté- 
tieurement, Imaginons donc un es- 
prit qui soit toujours à ce qu'il 
vient de faire, jamais å ce qu'il 
fait, comme une mélodie qui re- 
tarderait sur son accompagnement. 

Imaginons une pertaine inétasticité 
native des sens èt de l'intelligence, 
qui fasse que l'on continue de voir 
ce qui n'est plus, d'entendre ce qui 
me résonne plus, de dire, ce qui 
ne convient plus, enfin de s'adap- 
ter à une situation passée et ima- 

naire quand on devrait se mode- 
er sur la réalité présente, Le co- 
mique s'installera cette fois dans ia 
personne même: c'est la personne 
qui lui fournira tout, matière et 

forme, cause et occasion. . + 
Mais l'effet de la distraction peut 
se renforcer à son tour. Îl y a une 
loi générale dont nous venons de 
trouver une première application 

et que nous dormulerons ainsi: 


MISCELLANEA 455 


va fi şi mai puternic. lată bună- 
oară un individ care-şi petrece tim- 
pul citind numai romane cavale- 
reşti cu intrigi şi aventuri de tot 
felul. Acel individ incetul cu in- 
cetul, va siirşi prin a fi cu desă- 
virşire fermecat de eroii săi şi de 
lumea lui inchipuită. De acum ia- 
colo distrat, el va da puţină atem- 
fune lumei reale, pentru că nu-l 
mai interesează, expunindu-se ast- 
fel la o mulțime de neplăceri şi 
contraziceri, care vor stirni de si- 
gur risul nostru. Don Quijote in- 
trupează în mod desăvirşii tipul u- 
nui asemenea om. Dacă compa- 
tām pe acest visător cu omul care 
se împedecă şi cade, observăm oa- 
recare analogie, ŞI unul şi altul 
stirnesc risul, pentru că nu ştiu să 
se adapteze realității, împrejurărilor 
momentului; şi unul şi altul au 
ceva din inerția lucrurilor materi- 
ale care, odată puse în mişcare, 
nu se mai pot opri; şi unuia și al- 
tuia, în stirşit le lipseşte prevede- 
rea, cunoştinţa exactă a situațiunii, 
insuşiri indispensabile omului în- 
treg şi viu, peniru a putea învinge 
împrejurările potrivnice. Asemâna- 


„ Tea, se înţelege, nu trebue Impinsă 


prea departe, căci, în definitiv, nu 
este tot una a te impedica de rèa- 
Dope vieţii fiindcă eşti prea ab- 
sorbit în lumea închipuirii, Din pri- 
mul caz se poate scoate cel mult o 
farsă ; din al doilea o înaltă come- 
die, (pag. 119—120). 


quand un certain effet comique dé- 
rive d'une certaine cause, l'effet 
nous parait d'autant pius comique 
que nous jugeons plus naturelle la 
cause... Supposons donc, pour pren- 
dre un exemple précis, qu'un per- 
sonnage ait fait des romans d'a- 
mour ou de chevalerie sa lecture 
habituelle, Attiré, fasciné par ses 
héros, il détache vers eux, petit ă 
à petit, sa penste et sa volonté, 
Le voici qui circule parmi nous å 
la manière d'un sòmnambule, Ses 
actions sont des disiractions, Seu- 
lement toutes ces distractlons se rat- 
tachent à une cause connue et po- 
sitive. Ce ne sont plus, purement 
e! simplement des absences*) ; elles 
s'expliquent par la présence ?) du 
personnage dans un milieu bien 
defini, quoique imaginaire. Sans 
doute une chute est toujours une 
chute; mais autre chose est de se 
laisser choir dans un pults parce 
qu'on regardait n'importe où ail- 
leur, autre chose y tomber parce 
q''on visait une étoile. C'estbien une 
étoile que Don Quichotte contemplait. 
Quelle profondeur de comique que 
celle du romanesque et de l'esprit de 
chimère ! Et pourtant, si l'on rétablit 
l'idée de distraction qul doit servir 
d'intermédiaire, on voit ce comique 

très profond se relier au comique 

le plus superficiel, Oui, ces esprits 

chimérique, ces exaltés, ces fous si 

étrangement raisonnables nous font 

rire en touchant les mêmes cordes 

en nous, en actionnant le mème 

mécanisme intérieur, que la victime 

d'une farse d'atelier ou le passant 

qui giisse dans la rue.. (pag. 11, 

12, 13, 14). 


3 


In numărul din Februarie, după pasagiile citate din studiul d-lul 
N. Em. Teohari, urmează încă trei exemple de comic, acestea luate din 


Caragiale însă, cu mici comentarii. 


1) Subliniere facuta de Bergson, 
Idem. 


43i VIAŢA ROMINEASCA 


+ 
e 


Să spicuim acum ceva şi din numărul din Mastie : 


su. Omul a trăit şi trebue să tră- „It est nécessaire que Thomme 
iastă In societate; sub influența a- vive en société, et s'asireigne_ par 
cestel nevol s'a formato pătură su- conséquent à une tÈgie-... Sous 
perlicialä de sentimente şi idei co- cette double influence a dù se for- 
mune, care acopere, dacă nu ini- mer pour le gene humain une 
buşă cu totul, focul interior al pa- couche superticielle de sentiments 
siunilor individuale. Progresul, ten- et d'idées, qui tendent à Vimmuta- 
dința omenirii cătră o viaţă sosială bilité, qul voudisient du moins être 
mai stabilă şi liniştită, a întărit a- communs å tous les hommes, et 
ceastă pătură tot mai mult, a orga- qui recouvrent, quand its n'ont pas 
mizat-o ca să acopere pasiunile la force de Vèioufer, le feu intétieur 
noastre, după cum scoarța pămintu- des passions individuelles. Le lent 
lul, soiiditicată după o lungă şi tai- progrès de l'humanité vers une vie 
nică evoluţie, acopere azi masa clo- sociale de plus en plus pacilice a 
cotitoare a metalurilor din sinul ei. consolidé cette couche penu à peu, 
Din cind in cind insă, se pare: comme la vie de notre planèie elle- 
erupțiuni vulcanice zguduitoare; meme a stă un long effort pour 
masa clocotitoare rupe scoarța şi recouvrir d'une pellicule solide et 
izbucneşte în afară. Drama are ceva froide la masse ignée des métaux 
„ din aceste erupțiuni. Prin ea, arlis- en ébullution. Mais ilya des érup- 
tul scoate la suprafață, ne face să tions volcaniques... C'est un plaisir 
simțim tensiunea interioară, fierberea de ce genre que le drame nous 
adincă din sufletul nostru, care, din procure. Sous la vie tranquilie, bour- 
fericire, nu izbucneşie totdeauna, gepise, que la société et la raison 
miuljumită convențiilor izvorite din nous ont composée, il va remuer 
nevoile societăţii“, (pag. 208—209). en nous quelque chose, qul, heureu- 
sement, n'éclate pas, mais dont il” 
nous fait sentir la tension intérl- 

cure* (pag, 162—163—164), 


Probabil că elevul va publica aiurea şi restul de dovezi—pe două 
coloane—ale pisglatului d-lul profesor N. Em. Teohari, 

Ne pare tău pentru prestigiul publicisticii şi criticii romine, pèn- 
tru prestigiul corpului didactic şi pentru prestigiul viistei mature. 

Ca să plagiaj! mai cu siguranță, învăţaţi o limbă străină mai pu- 
ţin cunoscută, cum ar fi cea portugheză; dar, mai cu samă, nu vă a- 
tingeji de cărți aşa de cunoscute ca a lui Bergson ! 

Vremurile s'au schimbat: băieţii cetesc mal mult decit profesorii, 
Meseria plagiatului a devenit grea, Fiţi circumspecți P 


D. N. IORGA ȘI C. TRANDAFIRESCU, 


Di. N. Iorga vestește Jumil că nu mii ceteşte „Viața Rominească“. 
Ne pare foarte râu, prin urmare, că d-sa nu ne va mai putea lë- 
muri asupra unor Intrebări, care sint în legătură cu faima d-sale de istoric. 


MISCELLANEA 435 


e—a 


in Neamul lilerar dela 1 lanie 1909, d. lorga publică—aproapa 
de nimic—următorul scurl antrefileu. Ar fi adică o descoperire istorică, 


Ceva despre Ion Brătianu, conspirator În Paris, 


Se ştie că lon Brătianu a fost amestecat în complotul lui Orsini 


impolriva lui Napoleon al Ill-lea şi că a stat i 
apele e în e E stat închis pentru complicitate 


Într'o serisoare n unni C. Tramdafire 

SE, CAFO ntea—serisoarea i 
spane—un fiu botezat de Mivhelet, se intilnesc aceste rinduri cu privire la 
inchisoirea pe care a sufarit-o viitorul organizator al liberalismului romin. 


31 Augunt. 
„„A-i sfat poale că lon Brălianul esta inchis dela 15 Iunie. Este ture 


rompromis, cum se gitz; nu-l pol vedea încă, findet este tot la secrel 
si judecata lui aflu că na se va face decit pe lu Deeombries A fost tara 
chinui! şi foarte bolnav. Acum e bine, şi Maria mea a izbulit a-l vedea- 


Unli cetitori, care ştiu că d. lorga a osindit la munca silnică pe 
viaţă pe cite un cercetător serios, autor de volume—care însă nu erau 
fn curent cu descoperirea d-sale că Basarabia ne-a fost luată la 1812 şi 
3, ci din contra persista în diabolica eresie a anului 1812 fix—su şi 
pălit desigur... Va să zică: se she.. Tinere student la facultatea istoric, 
nu cunoşti legătura dintre Brătianu şi Orsini? Eşti repetent.. şi „decit 
să-ți dau mina, mai bine mi-o tai din cot", şi „decit să-ți fi dat un 
ceai, mai bine spålam cinii cu el *).* 

insă de astădată cetitorul poate fi liniştit: d. lorga nu ştie nici 
dumnealui ce spune. 

Curios om şi d. lorga l.. 

Cu un fapt, pe care nici d-lui nu-i ştie bine, tiranizează cu tn- 
drăzneală o lume întreagă, speriind-o că: se ştie. Caracteristic !., 

+ j, $ 

De fapt, lată cum stau lucrurile, 

loan Brătianu n'a fost amestecat In complotul iui Orsini, nu cu- 
noştea pe Ossini, mavea nici in clin nici în minecă cu Orsini, 

Atentatul Jul Orsini s'a intimplat la 1858, Brătianu a fost arestat 
la 1853—din pricina legăturilor sale cu republicanii, care se agitau după 
lovitura de stat a lui Napoleon dela 1552—osindit în lanuarie 1854 pen- 
tru „detenţiune de tipograile“ la 3 ani de închisoare şi liberat apol de 
Napoleon (toale aceste fapte le poate găsi oricine în Qazeta Tribuna- 
lelor de pe vremuri), 

La 1856 Brătianu a venit în ţară; la 1857 a luat parte la elabo. 


1 Mici versete desl profetului la adresa unui cunoscut istorie pre- 
miat de academie, 


456 VIAȚA ROMINEASCA 


a a u ————————— 


rarea celor patru puncte care exprimau dorințele țării; în Ianuarie 1859 
s'a intimplat Indoita alegere a lui Cuza-Vodă, la care alegere Brătianu 
a luat parte aşa de activă. 

Prin urmare, ne întrebăm: ce nu ştie d. Iorga ? 

Nu ştie cind s'a intimplat atentatul lui Orsini ? 

Nu e de admis, câci aceasta se poate afla la moment din marele 
uvraj intitulat Micul Larousse ilustrat. 

Atunci nu ştie cind a fost arestat Brătianu P... 

Nu ştie d. lorga, marele istoric, cind a fost arestat loan Bră- 
tianu la Paris Pl. 

Şi băgați de seamă că nu e vorba aici numai de memoria brută, 
ci e vorba de memoria de raporturi, memoria omului inteligent—pe a- 
ceasta n'o are d. lorga, Căcl cum nu s'a gindit d-sa că în 57, 58 şi 59, 
Brătianu era mare om de stat, ocupat cu Divanul ad-hoc, cu alegerea 
lui Cuza, cu rezolvarea unor probleme hotărituare pentru soarta țării— 
de atentate la Paris, în complicitate cu anarhiştii, îi ardea lui atunci 71. 

Ori, poate d. Iorga nu ştie cind a lost Divanul ad-hoc şi alegerea 
Ini Cuza 7! Ori, poate nu ştie ce parte a luat Brătianu la aceste eveni- 
mente 7! Ah! mar putea un ali Istoric să-i arunce şi d-sale vorbele: 
„decit să-ți dau mina, mai bine mi-o tal din cot“, şi „decit să-ți dau 
un ceai, mai bine spăl cinii cu el? 

. F 2 

Dar nu e numai atit, 

D. lorga n'a avut curiozitatea să se intrebe: cine să tie acest Tran- 
dafirescu, revoluționar Romin la Paris 2 Cå doar mu erau aşa de mulți! 
Mai ales că pare să île un personaj insemnat, intim cu Brătianu, intim 
chiar cu Michelet, care i-a botezat un copil.. Un Romin cărula marele 
Michelet îi botează un copil—cine să fie ?... 

Că d. lorga nu-i curios să afle aceasta—ială un fapt foarte curios, 
care aruncă o ciudată lumină asupra iubirii d-sale de ştiinţă. 

Ori, poate nu mai este curios de cind vine la laşi Intr'adins du- 
minica, şi într'adins cu trenul de 11, întirziind pe drum 3 ore, în care 
timp ţiganii cu trombonul şi clarinetul sparg urechile oamenilor, strigind 
pe toţi gură-cască, pentruca mintultorul să albă privitori ?! 

Acest C. Trandafirescu este C. A. Rosetti (se pronunță Rozeti). 

Aud 21. Poate fi un pseudonim mai transparent ? 

C. A. Rosetti, care a purtat toată corespondența revoluţionarilor 
noştri dela 45—şi d. lorga găseşte o scrisoare a lul şi nu-l cunoaşte 
scrisul. ŞI nu ştie cela ce ştie un student dela Istorie—-că Rosetti iscălea 
adesea Rose, şi era numit şi de prietini Rose, Papa Rose. Sau d, lorga 
nu ştie mici că rose vine pe romineşte trandafir 7... 

In schimb, lea să scrie Soricu sub alt pseudonim 0 poezie la o 


MISCELLANEA 457 


gazetă din Tulcea—să vezi cum ochiul ager al d-lui | 

sub stravestirel... T Pe A AOSS 
Așa dar: în trei mici aliniate nu mai puţin de trei enormităţi!, 
Te pindeşti ce trebue să fie In operile istorice ale d-lui Iorga ? L 


s . 


Cind se va întreprinde un control serios ? 
> 
= . 
i Dar... desigur, d. lorga nu va cetl această notiţă. Nici măcar un 
pricten complezant nu-l va atrage alențiunea asupra acestei neasemânate 
„mojicii* de a-i releva ușurința cu care „tace istorie”, 


Si d. N. lorga va făcea, şi nedumeririle noastre grele vor rămi- 
nea, vai, neluminate,.. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii. 


Comitetul Comemorării. Ga- 
lați-Omogin Ini Mhal Eminescu, cu 
prilejul a 20 da aui dela moartea sa, 
Socec. Preţ, 3 lui, 

Dumnezeul, preotul, profetul, eroul 
tuluror timpurilor şi mai ales al tim- 
pului nostru e „poetul”, zice Carlyle, 
iar neamul, care nu are enltul eroilor 
sai, e destinat să piară, 

Mai mult parea decit toti seriitorii 
noştri, Eminescu răspunde josnşirilor 
eroului neamului nostru. lar daca ad- 
mirația arzatoare a unui număr res 
trins no s'a putut tacă manifesta de- 
eit prin cultul unui mie numar puntra 
mareața ma figură, semnificaliv e că 
acesi cult e al „tinerelului intelectu» 
al“ şi că nici o inițiativă oficialä nu 
l-a provocat. Sarbălorirea lui Emines- 
en pretutindeni unde s'a facut, s'a pe 
trecut in tăcere, cu ovlavia tu care se 
petrec tonale manifestările unor santi- 
mente sincere, Cale patru busturi nla Iui 
sint datorite lot inițiativei private, ox- 
presiunea admiraliuuli celor „cițiva”, 
care l-au înțeles şi l-au admirat pănă 
In indumnezeire, şi mi se pare eñ a- 
coastä glorie, care n'a uvul-o decit E- 
iminescu, este semnul cel mai sigar 
al „eroismului“ său, este omagiul a- 
celei admiraţiuni, care nu so "asul și 
care nu sa indreapta decit spre „ade- 
vărații* oameni mari. 

Mi se pare foarle utingătoara aceas- 
ta pielale câlră marele nostru poet şi 
socot ei nu se poale monumente mai 


expresive nlo aceslui sentimen! decit 
basturile ridicate din inițialira priva- 
ta, cum e bastul d-lui Ghica Dumbră- 
veni, sau acele ale intelectualilor, care 
studenţi săraci, aduni en gren abolul 
penlru această operă, isr după ce a- 
jung oameni copţi păstrează, ta o fu» 
elă nestinsă, cullul peniru poetul di- 
vinizul In lineceţe, în mijlocul prozei 
şi a greutăților vieţii, şi caută să tra- 
zeaseð în indiferența publicului mos- 
tru sfinta poezie a admiruțiunii. 

Aceasta înseamnă pentru mine vo- 
lumul seos de enimitetul din Galaţi, al 
cărui suflet este di. Cornelio Botez, 
Acest volum, care din vina noastra a 
tuturor nu e mai bogat, cuprinde to- 
tugi lucruri prețioase, pagini care caută 
si trezoască în amintirea nosstră fi- 
gura lui Eminescu, eu perannalitatea 
lui inlreagă, cu mediul ln eara a co- 
pilarit, eu cei ce i-au ținut mai de a- 
prospe ; cauti să dea elumantul neela 
„biografic, atit de prețios pentru a in- 
{eloge opera artistului, felul lui de a 
privi lumea şi viața care, mai molt 
decit influențele multiple ale mediului, 
exprimă vitalitatea udincă a spiritului 
său şi pun in legătură roalitatea mo- 
rala cu realitalea estetică, recoaati- 
tuind astfel pomul” câruiai dutorim 
ereuțiunea geniala. 

Omul vrer să ni-l iofaļişeze dl. Sla- 
vici, în acele pagini mizeale, în care 
ne vorbeşte do legătura sa cu Emi 
nescu; omul, aşa cum a fost cunoscut 


RECENZII 43 


şi cum s'a oglindit in sufletul altora 
vrea să ni-l infaţizrre di. Corneliu Bo- 
tez, In amăuuutele hiugralice, culeasa 
cu atita grije și de sigur ru multe gre- 
utaţi,.—şi malerislul acesta aduunt cu 
trudă şi migală e tot atit de prețios 
ca şi minunatele pagini scrise asupra 
poetului de penele mřesire nte d-lor 
L L. Caragiale, Viabhuţa, Ghorea, Ma- 
ioreseu ete, Nu polem decit să zicem 
ca di. Xanopol „Cinste voui Gala» 
nilor* şi să duvedim cà sintem old- 
Inri cu dinșii, eñ ințelegem şi lmpâre 
tăsim adinca lor odmirutiune, enpiri= 
baind cu zelul, da care ei ne dau asn 
frumoasa pildă, lu stringerea fondului 
poniru ridicarea nnui monument demn 
da cal mal mare poet al neamului 
nestra, 
. 

Zou Ciocirluu. Pe plain. Schitu 
dia viaţa dela ţara. Minorva, Dururegti, 

Pretutindeni în literatura contimpa- 
rană a Franței, Germaniei, Huliei, po- 
eţii şi prozatorii clută în versuri fru- 
museţile firii şi ala vieții din collul lor 
de ară, deseriu şi reiuviază, in romas 
ne și puvestiri seurle, scene din vinţa 
puporuluai de jus, diu provincia în care 
s'au nâsrul, 

Aceşti poeti „du terroir" sint, cu 
voia d-lui Zemâreseu, poporanişii, To- 
teleclualii cei mai subtiri: Anatolo 
France, Jules Leimuitre, cte., inteleclu- 
ali càrora, cu adevrat, parfumul „bu- 
chinelor vechi” le e mai familiur du- 
cit mirosul seru ul părmintului yi mi- 
rusul şi mai carneleristie el opiucilor, 
gusta aevsustă literatură, gùsese cuvin» 
le alingâtoare penru nezi exprima aen- 
limentele pentru pateia conerelizată în 
clotarile şi seraerilo ucelur vare li res 
dau firea In culori gi farma seuzibila, 
in scene vii şi reale din viata celor 
simpli, vare, trăiţi mai aproape de ea, 
i-au pasteut moi via şi mai earucteris- 
tie selatul, 

Puporanisinul, nu ca reteta literară, 
ca procedeu artileiul (așa cum şi-l In- 
chipue acel care n'an che sure şi ne in- 


vinuvițeze pe noi că l-am unprumuta 
dels rundueatarii Revistii, pentru a A 
primiţi printre colaboralori, eum si 
imprumuta ua free sä le duri în al 
la palat!) vien expresia unor tendinți 
sincer izvorite din sufletul seriiturilor, 
ca expresia unui moment sulolexe in 
mişcarea eulturală, este ua caracter 
ganera al jileralurii moderne, răspun- 
sul anei noroi veşnice a vieții noas- 
Ire sentimentale, n formið vunerelu a 
conștiinţii existenţii nonalre ca neam, 

Cel mai subtil ininuitor al eugelarii 
ahbalracie, cel mai fin si mui roost 
mintnitor n! stilului, rel mai preţios 
artist ai limbii, Analole France, pune 
in evidenţă legătura adinci a litera- 
burii culte cu cea populară, in unul 
din acele „propos litióraires™ care aleà- 
tuese veele patru volume, publicate sab 
numele de „Vie Hitérairg", 

Limba nòastrà fad, abatraela, ralis 
pată, zice ol, s'ea năsrut din brazdă, 
s'a născut din grine, ca riolnl ciocir- 
liei, Abiu ancum observ şi sint miş- 
cat, dindu mi Sună, it e de „tări 
neac” graiul pe care-l vorbim, căci, 
dacă vraele i-au imprumutat ceva 
gratie, twal puterea ei vine dela țară, 
unde s'a măseul, 

Na irebae st „afin prea, mult, 
zice tol Analele France, şi să paea 
luim prin exces de delicateța! Bise- 
rica eatolică, earu posedă in cel ma: 
innall grad runagştioju paturii omeneşti 
opregte pe namouì de a sazui prea 
mult să derle ingeri, cu nu ewmva să 
ajungă bestjit. Putem să repetam şi 
nol ucelaşi lucru rafinaţitor (!) noştri 
intelectuali L., 

Și, dupa nevastă digresie, să venim la 
schitele d-lui loa Ciocirlan, a căror par- 
fum țărănesc și culoare elmpenească 
may hotarit să fac aceste rifecții. 
Seliţele aceste sint tablouri, seene, ince 
tuntanee ași pulon zice, din viața dela 
țară, foarte vii şi volorale, dar redate 
mai mult ta maniera pictorilor, decit 
a povestilorilar. Viaja e suggerala ton- 
tă din atitudini, mişeări şi scene sue= 


490 VIAȚA ROMINEASCA 


vesive; în nuvela „Da vatră”, de pilda. 
Primul tsblun—o sară de iarnă, într'o 
casă a cărei mizerie e redată în amă- 
nanțimi şi culori foarte sugzestive, 
toată viața e strinsi lingă vatra, în 
jurul slabelor pipieli ale tăciunilor, şi 
acolo tabloul e foarte viu: cu cele trei 
fetite goale, zoioase, care se plrpo- 
lese ; cu baeţuszul mie îngropat ia 
spuzu tald, care face foricele eu gri- 
unțele sruacste in spuză, dela care se 
ciarta cu acel cățeluş atit da viu, sim- 
bal al lipsei şi chinnrilor foamei. Alt 
tablou ; fetița cea mai mărişoară pro+ 
piteste molaiul, iuto şi indemanalică, 
in mijlocul tuturor acelor fiinţe micute 
şi Măminde care i urmărese cu inlerea 
şi lăcomie mişebrile, Tabloul ultim : 
bucuria, nerăbdareu, pasiunea ru care 
toata acea lume mică se imbulzeşte 
în jurul malulalui copt, sin care es 
aburi calzi, miros atit de ademenilor 
pentru aceşti bicţi Măminzi, şi apoi 
groaza, lu care re stinge tontă acenstă 
bucurie, la intrarea tatălui beat şi gata 
să zdrobească Binţele plăpinde. 
Acesta e, în genere, lelul d-lui Cio- 
cirlan de a trata subiectul, şi reusezta 
prin aceste tablouri a evoca, cu multă 
putere, viaţa grea dela ţară, in touti pe 
mărginitu şi varinta ei sulerinţi,—dar 
mai ales e suggostivă dureren foamei 
in fiinţele plaginte și nevinovale, eo- 
pii şi animala, care nu cunosc din vis 
derit donr arenstă suferiați şi nu nu 
ala putere de rezistenţa decit ribda- 
rea, insaşzire atit de puțin obişunila 
firii şi vieții lor, tu alte pături sociale, 
D. Cioctrlau « cit se poate de obieetiy 
si numai prin detalii, gesturi şi ati- 
tudini de o simplicitate eloquentă, face 
sii pătrundă emoţii în auiletul cetita- 
rulni și erelază asife] din chipul lui 
„Moş Radu” din „Pnduräri* un chip 
simbolic al durerii eu care se träegte 
acolo, Puterea dramatică, afară de po- 
vestirea „Plutagul”, a cărui sfirşit e, 
in adevăr, zgzuiluilur, lipseste In genere, 
şi deaceia povestirile eu conținut dra- 
matie sint slabe şi lot denceia sfirşi- 


tul bucății „Din tragoste“, aşa de jus- 
tă ea paichologie, sga de insullețită şi 
interesaniă mai ales în scena dela 
horă, unda cei doi fseai rivali se in- 
tilnese, devine teatral şi fals, vrind si 
fie dramutie- 

Nicăiri insă n'am celit bucăţi mai 
frumonsa ca acelea tn care d. Ciocirlan 
ne descrie scêne si tablouri din viaţa 
copiilor şi a animalelor ca bunăoară: 
„In lunturi” sau „Cursa“, 

Poezia vieţii dela bara, gruția fete- 
lor şi bărbaţi facăilor, gingăşiile ju- 
birii lor şi piloreseul atitudinilur—siut 
foarte bine simţite şi foarte frumos 
redate, cum e în acea minunată poe- 
mă în proză, „Da 'nnăibit*. 

In schimh, deserierea naturii mi se 
pare reca, lipită de poezia urandioa- 
să a acelor locuri, şi legendele nu sint 
redata cu evlavia care li se cuvine, ci 
pur povestite de un suflet puziliv care 
a perdut iuțelegerea graiului lor şi e 
nesimțitor In Borul de tains şi elanul 
de misticism din care sau născut, 

Un progres vădit în stilul d-lui Civ» 
cirlun e că se limpozeate din co în ce, 
că işi pierde siiogăcia şi că devine 
mai mlädios şi maj corect, 


. 

Zaharia Birsan. Nucale. Bblio- 
teen Minerva, Bucuresti, 

Franceza! are o mulțime de cuvinte 
pentru diferile genuri de povestiri, că- 
rora sintem nevoiți numaulderi! să le 
zicem „nuvele“, indiferent dacă acest 
termen se potriveşte siu nu eu coaţinu- 
tul lor. Nuvela, prin eileva trasàturi de 
caracter, inlr'o neținne puternică, tre- 
bue să sugeerezu, din citeva momente 
suflateşti, un colţ, de lume, o viața 
sufintească, pu care romanul arè liber- 
tuntea a le trata în larg, treptat şi cu 
amânuuţimi, Acest fel de a trata su- 
biectul „In scuri” cera o mnre putere 
de concentrare, restringe libertatea 
fantaziei şi stinjeneşte caprițiile ins- 
pirației,—deareia se cere mulia sigu- 
ranți in alegerea subiectelor, repezi- 
ciuae şi putere în expunerea lor, Cu 


PO 0 PI N NI Saca cana ct AN N a E a ea 


RECENZII 394 


povestirile, eñrora le-am pulea zice 
récite, contes, libertatea povestitorului 
derine nemărginila, jocul fantaziei in- 
finit, iar forma poate À cit de largă, 
vagā, plutitoare in jurul oricărui su- 
biect, raci totul depinde de „darul“ 
nutoruloi de a povesti, de farmecul 
pe rare slia sa-l puni pentru a facc 
povestirea inloresuala şi plăcută. Nu 
se poale tăgadui 6 lui Z. Birsan vi- 
piciunea iu untie povestiri, emoția 
ugmarā ce eoloreszä stilul şi introţine 
interesul, dialoguri insuflețjte şi chiar 
oarecare imeşteşugz de a alcătui poves- 
lirea zi a o fwe alrăgăloare, cu mij- 
losec de stil destul de puţine şi Intr'o 
limba destul de săracă in imagini, dar 
nu pulem să luăm ucesto plăcute „eon- 
vorbiri* ca nişte bucaţi rupte din via- 
tä si realitate, ca niște perspectiva 


vii şi puleruice asupra vieţii suleteşti, 


De cile ori e verba de adineit sufle- 
tul, de schițat și supgerat „drama e- 
sxistenţii, povestirea râmine la sapra» 
fața lucrurilor, cum e In nuvela „Su 
ga“, in care nu ni se derlușeşte pen- 
truee loemai In acea nopla sluga” 
se giudoşle ca utila durere și stărnin= 
ţa la rostul vieţii lui pierdute și nici 
nu ni sa suggvreazi toala prea răsro- 
lire suletauseă ce la trezit din amor- 
țeala vieţii sale, —numai vbicein şi ro- 
zamnare prăbuşindu-l la aeca hotă- 
rire năprasniei de a-si curma dirol 
vieții. lar cind vrea să anulizeze sliri 
sufleteşti mai delicate, tonul devine 
de un sentimentalism dulceag și stilul 
de o culoare prea lrandafirie, care jig- 
neş'e gustul, caro cere, lucmai În a- 
eeate analize, cumpâătare şi mijloace 
da supgostie puternice, In Joe de acea 
indujngare elenă şi cele eferle de re- 
torism care bmuprăștie emoția alevi- 
rată, guta în multe momente să sa 
nască in sufletul cetitoralni, Aceste de» 
fecto Insă, pe cure le-am relevul, nu 
impiedică ca lectura povestirilor d-lui 
Birran să fie ugoară și plăcută, 


AL F. Odobescu. Pseudochima= 


gheticos (Falşul tratat de vinătonare). 
Edit Leon Alcalay. Bucureşti. 

Cine n'o cunoaşte ? Și totuşi ferici- 
tä idee au avot editorii care uu seo 
la lumină în această ediție etenă, E o 
carla pe care o admiri şi care le nimeş- 
te; o ceteşti,oreceteşti și te mulţumeşte 
ca un lucru rar, izbindit după molle 
greutăți luviuse, la earo lasă nu te 
gindeşti, gusliud forma aceasta nşoară, 
mladioasă, care pare el alinge în zbor 
ideia și ràsfringa abia emoția, parcă 
anume să te atițe şi să la meinte, 

E o carte unica în literatura noastră, 
aceasi „eauserie” vioae şi străluci- 
toare, elegaulă şi adeseori ritmată, ca 
o poemă în pruzii, o țesătură miracu- 
loăsa de erudiție şi documentare, de 
eunoşi iuți precise şi improvizații poe- 
tice, goana zglobie şi mebunalică a u- 
nei fantazii capricioase şi euriose de 
ueprevăzul, care culege frumuseți din 
toste artele, eunostinți din tonte ru- 
murile de științe, se avintā în digre- 
siini pasionante şi pline de vervă, ei- 
lind versuri şi improvizinăd basme, 

Gustul, erudiția, felul acela strălucit 
şi plin de libertate, care trece atit de 
iute şi cu & propos dela un subiect 
la altul ; ideile, felul de a luţelege arta 
si natura, legenda wi basmul, —toate 
sint din vremile de azi, sint serise de 
un contimporan lintr yi totuşi... Şi to- 
tuşi peste ueeastă formă strălucitoare 
şi alit do modera cizelală se aşterne, pe 
ici pe eolo, culosrea vremei în carea 
fost scrisà „la patina“, aeea umbră n 
vremii care face valoarea şi frumuseți 
lucrurilor anlice, Iei-enlo o intorsaty- 
ră da frază, in care seriitorul ien 0 2- 
nume atitudine, un fel de „bonhomie* 
voita, un anume fel de a glumi şi a 
se prezenta publicului, pa care are 
şi Negruzzi şi Alvesamiri, Increderea şi 
adinera evlavie peniru știință, entuzi- 
smul arela nou pentru artă, tinereța 
sufletească a unui neam, penlru care 
cultura are lucă lot farmecul unei pri- 


' me iubiri, aceasta e culoarea vremii in 


opera Ini Odobescu gi ea ne reimpros- 
pâtează sufletul şi ne inlinereşte inima. 


+2 VIAŢA ROMINEASCA 


Lamennais, Cartea poporului 
san drepturi şi datorii, (Traducere da 
Scarlat Georgescu). Biblioteca Miner» 
va, Bucureşti, 

Lomennais a lost o Agură pulerni- 
că jo vremea lui. Cind a spårat primul 
volum dist cartea lui, „Esswis sur l'in- 
différence relipiense”, Chuleaubriaud 
iu prezia nemurirea; a foal comparat 
en Pascali şi i s-a dal auloritatea lui 
Bossuet, iar nn episcop a zis: că acea 
carle ar fi trazit şi ua mori. A fost 
no spirit mislice, urzălor, profund reli 
gias, dur şi un denimeral, mu råsyvrätit 
din această pusiuue pentru popor, diu 
care a scos el drephurile si dutoriile, 
pe care cel mai indrăzae| revoluțio= 
par şi le-ar puter Insusi en program: 

„Deci, oricine ut A acela caro va 
Indrăzni sa se numenscă slipluul nos- 
iru, râspundețisi : nu. Nu vă lasati a 
fi niet impilaţi de câlră oamenii por- 
niti pe silnicii şi pe nèvàlire, nici in- 
şelați de câtră acei vare vă propovādu- 
est tabla în numele lui D-zen, cure se 
silese a vă senlunda lu intunericul şi 
timpiren neşiiinții, pontrura appi să 
zică : poporul e lipsit de lumiua şi 
de dreapta judeeală ; ci nu se poala 
conduce singur pe sioe; trebue deci, 
fn ialeresul săn, să fie slăpiail”, 

Şi sa poate usor Ințelega furtuna, 
pe cura a stirnit-o in lumea catolică 
şi legitimista, dela 1530, abatele cere 
profeseuză asemene idei, rodaelorul zia- 
rului „PAvenir”, Dar umesleeul neela de 
seozibilitate şi violența, de asprime şi 
mistieism, care a facul din Lemananis 
un propagundist do o putere rara şi 
un polemist de actualitate de mure in- 
Huenţi, nu a pulot faco nici un ora- 
tar de mare elaquența şi nici un seriis 
lor destul de entuziast, de cald și de 
iosuflulit, peniruea să poulăa râscoli 
canştințele şi pråbngi voințele tu acte 
mari în răserătiri mâreţa, Deacveiu, 
poate, „Cartea poporului” cu toale cà e 
destul de bine truânsă—conlinulul pe 
earo l-am iudicat nu ne inràlzeyto to- 


tuşi aşa eum ar Ñ de așteptal—zi ca 
lonté că calitatile și ideile cuprinse to 
ea ar trebui să o facă de uctnalitute, 
sa resimte teribil ca e din epoea lui 
1530, 

I. S. 


=.>. 

G. Antoniade. Thomas Onrlyle. 
Bueuregti, Carol Göbl. 1909. 

Opera renumitului seriilor şi enge- 
gâlor englez e tară pulin cunoscută 
lumii noastre intelectuale, Abiu unii 
treenti, Jl. Maiorescu, cara de patru- 
zaci de ani caută să ra=pindeaseă la 
nol cunoștința celor mai alese imapifya. 
tări ale engetării apusene, F-a consacrat 
citeva prelegeri din viul si inleresan- 
tul său curs. Acum d], C. Antoniude, 
unul din elavii săi cei mai distingi, 
seria o lacrure remarcabila și aproape 
compleetă asupra eogelAle rulni engler. 
Cein ca sn observa dela primu vedere 
in nceastă lnerare, e compoziția sa sis- 
temalieă, produsul unei serioaso dis- 
ripliue intelectuala. Multiplole fețe ala 
cugetarii Jui Carlyle, factorii caro o 
explică şi o determină, sin? scoase jn 
relief eo rară pătrundere, şi, prin sin- 
teza lor meştegugita, autorul reușește 
si aledtuinsea iunainlea ochilor noştri 
imaginen vie a acestui mare spirit in- 
tuilir, a arestni predicator neobosit 
al energiei morale. Intr'un stil colo- 
ral şi expresiv, d-sa zugrâvegia rnpl- 
lăria şi adolescenta tristă şi grea a 
fiului de meseriay scoțian şi ne descria 
curnelerul său serlos ni religios, tutu- 
pecat și mistir, Aualizind cu multa fi- 
velă spiritul lui Carlyle, d-sa arată 
formațiunea sa intelarluală, influența 
lui Goethe, aces a romantizmului ger- 
man; avale în Înmină caracterul poe- 
tie şi vizionaral imaginnţiri sale, sti- 
lul său « hinuit ; analizează cu pătruu- 
dere humorul şi irunia lui superioară, 
Romanul filuzulie „Sartor resarins* e, 
după d-an cel, mai fericit exemplu des- 
pre ceia ce poate A o concepţie bú- 
moristică a existenţi. 

Carlyle n'a fost un cugetătur siste 


RECENZH t93 


matie, preocuparea sa de căpetenie a 
fost cea elic; dir o teorie a vieții 
practice presupune o teorie a existens 
ţii in general, şi ucenstă teorie d, Am- 
toniada o găseşte reprimată mui eu 
samă in „Sartor resartua”, Ex igi are 
origina In filozofia kanliană, interpre- 
tata na la sensul eriticist, ei in acel 
romantie. Tolul e hiinä, vestmint, sub 
care Saswennda coya nevazul, o exis- 
lență udineă şi mislerioaza. Concep- 
{iile ontologice ale lui Carlyle sint 
strina legato cu felul cum priveşte el 
problema religiusa, 

Autorul arată adineimea po care o 
även la Carlyle acest seutiment mog- 
tenit de el dela stramaşii sti puritani 
şi păstrat prin toale luptele si dure- 
rile adolescenții, 

Analizind morala lui Carlyle, scoate 
în lumină lupta apriga dusă da elim- 
potriva utilitariamului, credința sa in 
nobila morala a datoriei, învnțata dela 
marele fiuzof garman, cultul său mis- 
tie pentru munera taculă şi incouştien= 
ta. Cu o» deosebiță compelența expune 
d-sa partea cen mai cunnseulă n es- 
getärii lul Carlyle, filozotin istoriei si 
cultul eroilor, Dar poate cele rni in- 
leresanie pagini ale urestel lucrari 
sint acelea privitoare la Bluzutia po- 
lilicð a vuuelătorului englez. În ele 
di, Autogjude face Labloul Ioprejura= 

rilor is'orice In care u trăit Carlyle, 
descrie lupta sa impotriva spiritului 
egoist şi utilitar al liberalismului eco- 
nomis, calda şi pasionate si plednaria 
in favoarea rluselor muncitoare gi 
asuprile, săgețile peo caro Carlyle 
le-a aruneat impotriva demazugiei, a 
sentimentaliamului social exagerat şi 
a iporrizivi morele, Cu multă dreptu- 
te dsa arata tu chip eloquent com 
pivotul reformei sorinle eru pantra cu. 
gelorul englez reforma individuala yi 
cum politica sa se reducea la morală. 
„Lupta pentru individualitalu defineş- 
te politica lui Carlyle, Acensta politi= 
cà eslo pâlrunsă dela un capat la al- 
tul de murala, „Aristorratizmul, „ab. 


— 


soluligmal“, care dă părerilor sale po- 
litice o asămânare cu sistemul min- 
dru din Politeia lui Platon, nu este in 
ultimă analiză decit urmarea indivis 
dualismulni său, Acest individualism 
nu este nici anarhie, cum e la Slirner, 
nici imoralist, cum apara la Nietzache, 
dimpotrivă, dela Incepul și pâna lu 
sfirgit se reazimă po morală; e un in- 
dividuslisn moralist in cea mni tonal- 
tă şi maj nobilă uccsplie n curintu- 
lui. Individul este o realitate, dar nu 
este singura; nn este un absolut, to» 
tul nu sọ reazimă lael, Mai este o lu- 
me, care èsto o realitate straşnieă, mui 
e o ordine divină a lumii acesteia și 
o lege morală, vare trebue să reali. 
zeze rit mai deplin esenta Ini ndevă- 
rată, iar legea morală 1l porunceste 
să aducă ordinea diving pa pàmint, st 
lucreze la infăstuirea unei soeietați 
de eroi“, 

Avem nădejilea ră această lucrare 
plina de merit, atit prin seriozitatea 
fondului, eil şi prin forma ei elegan- 
iñ și vie, va contribui să răspindaus- 
că în lumea noastra cititoare cunog- 
tința unei cugetări innalte și hinefárā- 
lonre, în enre “oglindeste după cum 
Spunea Teine, citevu din calităţile cele 
mai profunde și eela mai curate nle 
spiritului englez, —cuzilare, cure meri: 
la să [le eitmal mult cunoscută, pen 
tru innulta ci valoare morala şi educa» 
livă şi pentru nobilul său idealism. 

0. B, 


s.. 

Donar Munteanu, Aripi 
(Poezii) Biblioteca ponce a ap 

Mai intai crilieul, autorul prefaţii si 
dizeelorul bibliotecii (D, Mihail Dra- 
pomiresru); 

„Domar Munteonu s'a desvoltat sub 
sinflamula ea deosebire n lui Alexan- 
„dru Mucedonski, dar are şi fondul şi 
sforna sa proprie. Dialro tei poeții 
„zi tineri şi mai batrini din aceiași 
„eoală, el este eol mai puternic, atit 
seu adincime cit gi ca avi, 

Cel mai puternic din şcoala Mato- 


PR VIAŢA ROMINEASCA 


N 


donsky, atit ca adincime cit şi ea a- 
vint ! E destul. 

„Titlul „Aripi negre“ este foarte bi- 
„ne alea: el caracterizează admirabil 
„tea mai mare parte din aceste poeme 
„în care melancolia întunecată are a- 
„ripile unei grava şi susținute armo- 
„mii ce nu se mai găseşte la nici un 
„poet al nostru“, 

Adică armonia are aripi şi le im- 
prumuta melancoliei... iar amindouă 
sboară spre innalţimile transcendente 
ale „senpoşităţii“ lui Kant. 

„Dar pe lingă poeziile in cari intru» 
„peazi pustietatea neagră şi chinul 
„ă/redelitor aproape bolnăvicios al su- 
„lotului, cum sint „Sult gol“, „Spre 
„nebunie“, „Cain“... poeme în care să- 
„üütatea sufletului se vede in combi- 
„narea tuturor efeclelor din celelalte 
„poezii“... 

Pustietatea albă şi ebinul bortelitoral., 
cine e sânâlos la sullst combina toate 
efectele din celelalte poezii intr'o poo- 
ană...(2) Dar cine combină vorbe fârh 
înţeles ?.. 

„In poezia „Pe muntele Golgotha* 
„inspirația religioasă se ridică la o 
„măreție pe cara n'o găsim in litera- 
stura noastră decit in unele opere ale 
„bătrinilor Heliade şi Gr. Alexandres- 
„cu, fii aceluiași pămiul, eaşi Donar 
„Munteanu“, 

Ce pathos! Ce mireţie!,. Dar pne- 
zia in chestiune e tot alil de grandi- 
oasă în inspiralia ei religioasă, peril 
un pohar de apă căldicică are gustul 
vinului de Bordeaux sau de Chypru, 
Hugăm sä fim erezuţi pe cuvint. 

„Donar Munteanu o unul din cel 
„aleşi: la rond original, formă orl- 
„ginală”!... 

Sa teâesti Marita-Ta ! „La legi nonă, 
oameni noil“ —a spus și Kogâlni- 
ce nu lui Cuza. 

„Şi mulţi din cei re fae versuri 
„azi, ar vrea să la aibă și nu le au“, 

„Că nu sint de ai nogtri.. la rezu- 
mat: grandiloquacitate pe datorie 1... 


s% 
Acuma pootul. 
In tot volamul am găsit trei poezii 
drăguţe, serise in genul pastelelor lui 
Alecsandri, ea fond şi ca forma: 


Pastel. 


| ce şapteşia 

Cn AP a Splendi o eopilà : 

de i păr de soare, 
Cs ra S kiiore de zambilă,— 

lie 'n futuri zeveleň, 
roşii fragi ascungi in sin 

Şi din jurwt fluturi seară 
roiuri—rviuri peste fin. 


Albii futuri saltà ‘n soare 

şi plutese ea flori in zare, — 
Dar prin finul de mătase 

so despică o cărare 

i- il] eu ochii mure, 
e un curat potir de erin, 

1 aleargă vesel, — 
TES pe ppt supt cer senin. 


El uleârgă, ea în apă Ă 

se pou la Fr = ata 

imda-albasiră-i fura pu 
sora, şi la vale i-l colindă; 

Un fácãu se şi ivește 
i sè-apropiè de eu... 

i prim aer fluturi 3 
"s ca gi fulgi ngori de nea, 


Dar eopila se roşeşte, : 
„ERE E ora 
a 4 4 
You e di ei şi-a cuprinde ; 
Ea in voie Í se Însă, : 
el o fringe de mijloc... 


p. re fluturi rogii 
du ce ae, (o dia Tos da toi. 


Zina de rouă 


Se crapă de ziuă; pe lidul cer 
luna te şi stelele per, 

Šin zaron tacea cu "pcetul se stringe 
purpură vie ca valul de singe. 


Mărgele de rouă pe iarba lucese, 

lar florile albe şi raşii rimbose 

In pomii grădinii asennşi de verdeață — 
Alături de lacul ce tumaga "n ceaţă ! 


RECENZII 495 


dy zinā frumoasă ca visul frumos, 
su părul ce'n valuri îi Juneca 'n jos, 
Cu ochii tezaur de-olbaatră lumină, 
Igi mlădie corpul umblind prin grădiuiă, 


Ea ține în mină o floare de crin 
Si merge ‘nainte cu ochii 'n senin ;— 
Spre-un pom îşi indreapta picioarele 


u 
Şi ochii albastrii şi brațele nude, 


H semtură-o cracă şi pică pe ra 
ori roşii şi albe ca fulgi de nea; 
Mai seutură-odată :— petalele ý 
Stropindu-4 tot covpul cu flori si cu 
rouă, 


Şi'n furi i so 'pgroapă și ochii de-azur, 

ȘI părul, şi fuţa; iar Jur imprejur 
elalele 'atr'una se 'nalța, coboară 

Prin aerul rece ca lluluri ce sboară. 


Şi ziga de roua tot sculură Mori, 

Pe cind vilvorează plapindele xori; 
Mai lvagănâ-o eracă, mai leagana două 
Si iarâş și iurâș pelalele plouă. 


Deodată se-uude în aer un car: 

O plonie de țriluri vibrează sonor 
In siol vindunele rotesc peste baltă,— 
Un guier de mmieriă în papura ‘naltë, 


Cind urcă, cind scade suu piere uşor, 
Pe-aiei ciocirlia la repede sbor 

Se "nalţă şi eintă, se pierde ‘n lumina, — 
Se umple de viața intreaga grädină ! 


Alunria in zarea lipsătă de nor 
Rasare si cregġlo un dise orbitor, 
io ploae de raze din el se rasfringe 
e purpura-aptinsă ca valul do singe. 


Şi discul se suie pe cern-azurat 
Mropind dia văzduhuri, şi lacu "neețat 
Şi zins grădinii, frumosul tezaur, 
Şi pomii, şi valea en-o ploaie da aur. 


Dar zina de rouă, minunea din zori, 
Topită de soare se urrā în norit., 


In a treia, nota senzuală se urută şi 
mai puternic : 


In adincul din pădure. 


Cu lâcare fioroasa 


ia adineul di 
Şi'n adine e o polană pă ză 


en flori rogii şi cu mure 


Şi eu umbră răcoroasă, 


iar din fundul unui riu 
O naiadă işi arată 


corpul alb pina la briu, 


Fuţa alba, buze rogii,— 
Ochi adinci dintraltă lume; 
Paru lung, in valuri negre, 
se restiră peste spume ;— 
Respirarea ii ridică ia 
-i să calul si 
ȘI în sini îi h kors 7 
wu foc aprig şi pågîn. 
Şi la focul ei năprasnie 
un silvan cu frunze 'n plete 
Saliărei ieşind din umbră,— 
ý eu privirile şirete 
Se apropie de zină á TETA 
emun surts de vrijitor.— 
Pe cind oebii lui sālbatici 
se aprind de-acelaş dor. 


Şi najada 1i şoptegte 
şi n săruturi Il adapa,— 
Dar o dulee moleşaia # 


o aşterne pest 
Căci silvanul o La meea Pose es, 


4 şi 'nlr'o patima de fi 
O cuprinde de mijas. P 


Celelalte poezii din volum, adică a- 
prospe toate, an, ca versifieare, ca imu- 


+ gini, ea idei şi sentimente, gust de apă 


caldă, şi cetirea lor e deadreptul chi- 
nuituare, Nu-ţi rămine nimic ; doar un 
ocou vag de psihologie, melancolie, il- 
ziologie—totul plat, şters, spâlăcit cu 
desârirşire. Cum de a reușit să erea- 
ze d. Donar Munteanu, trei poeziji pla 
cute, intre atitea rele ? Sa fie sensu- 
alitatea, nota pe cure n siăpinezte, ca 
in genere poeții din şeoula din cure 
face parle? Fapt esto că aceste trei 
poezii uu un aor cu lutul deosebit de 
celelalte; sint în alt gen, 


A, T, 


. . 

Alexandru Vasilin, Cintece, ti- 
råturi şi bocete de-ale poporului, in- 
solite de 42 Arii notate de d-na Sofia 
Teodoreanu, Bucureşti, Academia Ro- 
mină, 1909. 1 vol. de XIX + 207 XXXV 
pagini, prețul 5 ler, 

D, A. V, invățator la Tătăruş jud. 
Suceava, no dă una din cele mal im- 


i VIATA ROMINEASCA 


portanle colecţii foiklarice din cite a- 
vem, şi care cuprinde numeroase cin- 
tece bătrineşti, volmicesti, catanești, 
cintece de dragoste, cintece lu nunţi, 
la beție, cintece luitoare ia ris, ein- 
tece felurite, uraturi la Sn. Vasile, 
borete. 

Intreg materialul este adunat din 
satul Tataruş şi este publicat chiar în 
dialectul respectiv. 

In prefaţă se spun multe Jueruri in» 
leresunle eu privire lu modul enm an- 
torul sha adunat materialul Relevăm 
pasajul urmâtor : „Să nu se creadă că 
materialul folklorie se culege aşa de 
lesne... Omul nu spune Becărula ce 
are pe inima lui. Culegatorul trebue 
să albă râhdara fără margiui, să stea 
merrü la pindă până mimereşte pe 
vintåreļ sad poveslitor în loane bune, 
ea să poată fura din gura luy o formă 
iul deplină, mal frumoasă, mal Iatren+ 
gă. Trebue să ştii să intri în inima 
omalul—cu chipul tat de purtare o- 

menenten—să tò cunouscă că nu esti 
fudul de ol, şi că eşti curat Ja nullel, 
intr-un vurini să simtā că esti desul 
lut, şi să i-te lipeşii In suflet, g-apul 
atunci să ytil că omul numal ce n-a 
şi acela nu l-a spunu“, 

Melodiile, pusa po pote da d-na So- 
fa Teodoreanu (uñsenlă Moziceseu), 
sint tarăş tonte din satul Tâtaruz, Cu- 
legātorul observă; „Poate s-ar părea 
multora câ mololiile aceste nu-s toe- 
mul frumoase. Să se glie că pe po- 
por îl interoseuză cintarea cit îl inte- 
resează, dar mal mult jl interesează 
cuvintele care sa cinta, Se vede mai 
bine aceasta la cinlocele bâlrineşii, 
ale căror melodi! nu-s aşa da inflori- 
te, cum sint do pilda cele de jale ori 
de drugoste", 

Ni se d3 în sfirsit „citeva lämuriri 
asupra gratului din Tălăruş*, precum 
și asupra origini! locuitorilur din Tă- 
tărus, pe care uulorul ni-i prezintă, 
şi cu drept cuvint, ca „veniţi din Ar- 
denl şi anume din parten de miaza- 
nospte a aceste țări”, Asupra unora 


din explicațiile fonelice Blologit își 
vor faca rezervele lor. 

D. V. esto vroduic de înaltă luuda 
peniru osteneala pe care şi-a dat-o 
Spre n aduna acest preţios mulerial, 
şi Academia Romin, care a procedat 
cit se poate de echitabil publicindu-l-o 
pe socoteala ei, Își va asigura recunoş- 
tinta flologilorpublicind pe socoteala ci 
şi celelalte colecţii pu care arest vred- 
nic eulegator le posedă în manuseris, 

Cu acest prilej observăm că, impre- 
uvă cu alţi învăţători, d. V. face ca 
judetul Suceava şi Neamţ să stee în 
frunte în ce priveşte interesul pe care 
cel Teşiţi din sinul poporului și-l dat 
pentru a-l cunonşte producerile fol- 
klorice. 

G.-P. 


* 
+. 


Panli Masqueray, Euripide et 
ses ides. Paria, Hachette, 1808, Un 
volum în 805 p, iu 5 

Karipide este diulre tragieii Atanieni 
cel mai modern ș e aproape un con- 
lomporan ol nostru prin sensibilitatea 
sa femenina, prin diletäntismul său 
intelectual şi prin ncen melancolie și 
tristeți pătrunzătoare ce se d-pujează 
din wpera su. Pentru aceasta privirile 
noasire se indrosptă mai mult eatră din- 
sul şi pentruea Bind „reprezentant al 
intelectualismului, şi a postol al revinde- 
vărilor lui”, el aduca şi desbato pe sce- 
nā toate problemele ce agilau veacul 
al V. laleresul Bzurii salo e mărit toca 

prin faptul eă in el se laerucişazi două 
epoci: al poeziei ce se duce şi al gti- 
ințil ce Incepe; pria imaginatie şi 
senliment aparține trecutului, prin spi- 
rilul anu de observaţie prezentului şi 
viitorului; Chiauit de eterno indoeli In- 
sa, wa avut destula putero de sinteti- 
zare, ca să-şi eroiaseă un sistem de 
eredinți proprii, şi deaceia a cazat 
in contradicții izbitoare. „Pentru fe- 
care problemă putem găsi cel puţin 
duuă soluții cu totul opuse, zira Mas- 
quersy, și intra ele o mulțime de ak 
tele intermediare", Om de nuanțe fine 


R ECENZII 497 


şi chulind cu sinreritale adevărul, a 
govăit continuu, şi aceaslă iodecizie se 
reflectează şi in personajele ereate de 
el. Azi e, de sigur, grou sa prerizăm 
care a fost fundul ideilor marelui tra- 
gir, datà fiind varietatea puurlelor de 
Fodero din care s'a pus, 

Metodu domnului Masqueray de a-şi 
studia poetul, punindu | necontenit in 
mediul său, Ji sugereaza aproprieri in- 
teresante și explicari Ingenivase pen- 
ra e mulţime de chestiuni ce nu fir 

vă pe deplin înțelese, De pi 
Vaţi gindit să explicuţi ad, 
slichomithia dramei prin obişnuisța şi 
frequeuța proceselor, unde timpul a- 
eordat pârţilur era egal şi măsura! de 
elepaiiru ? Ori ewm, e ingenios, Şi ra 
prologul s'a nzscut prin deimorraliza. 
Tea artei şi prin influența tut mai ma- 
a Sepi in tealro ? 
uşi e probabil ea Euri eu să 
fp inţeleasa intriga put pe cntra 
Popor, a inventat prologul, iar ca sa a- 
tenneze vicelul dezastruos al acestuia 
pentu interesvi acţiunii şi vă dea v 
salislacţie celor cu un gust delicat. a 
rafina! pauă la exces arta pee paruții- 
lor. Dar sint şi alte consecinți mai se- 
rioase şi mul profunde; veacul al V, 
prin excelenta rationalist gi sceptie, 
peseiuist çi democrat, ki selecteaza 
voeji care să corespunda aspirațiilor 
Süle, Reflexionen, ce pune în legåtura 
trecutul şi viitorul şi caro abia se näs- 
euse, farmecă şi imbata inteligen tile 
vii ale contemporanilor poetului, care 
Bu li-i intru nimie inferior. Jo gustul 
său peniru disenții subtile şi sulistiee, 
portul Bë mihuzvază, puniud persona- 
jele siramelor sule să susţină pareri 
pairin nsupra aceluiaşi subjeel, sä 
maxime și paradoxo, angajind 
dezbateri, ca in dialogurile Fiu 
Mediul rațiunatist 1) face pe port re 
alist, dar, voind sa descrie lumea aşa 
cum este, dus de tendința pesimista 
a spiritului, i s'y lutimplai sa nu vadă 
deci! defectele, sà nu observe derit 
partea dureroasă, imperfeelă, mizera- 


e—a 


bilă din viuțaă. Eroii trogeđiilor sale 
siol nişte criminali ordinari; foarte 
rar se ridică deasupre nivelului eo- 
mun, Teoriă lui Zola, eum vedem deci, 
nu e ceva nou, 

Tot din aevleagi pricini, eu toate că 
Euripide nu e un ateu, totuşi antropo- 
morfismul şi erimele zeilor omerici 1 
indignéazð, cum revoltaseră şi pe Xeno- 
phunes, şi îl fae să serie celebra frază : 
„dacă zeil comit o nedreptate, ei nu 
sint zei”, Caci in faţa Olimpului divin 
el nu reaeţioneuza ea Pindar ssu Es- 
ehil, care au cautat să corecteze legen- 
deie religioae conform idealului lor 
de moralitate și dreptate, ci, eondem- 
Bind greșalile zeilor şi fâcindu-ue să-i 
delesièm, în scepticismul său mu se 
poale opri lu nici o soluţie. Deşi tn el 

e o pulernică nevoe dea crede, totuşi 

pa Aa nipon nA răului în lu= 

me cu ideiu de zei drepţi şi atot 

toniel, râmiua tăcut 3 T other t 

Hyp suwah tois 90Țoic RGAMIILG,., 
Aga fiind, înţelegem zimbetul de iro- 

nie, eu care a privit rilurile religioa- 

se, tirgul pe care omul 1) face cu di- 

vinliatea, pretenţiile oraculelor de n 
prezice viiforu), şi cum a satirizat, dis- 
crel, e drepl, preoţii. Intrlegem ea 
nu poale crede in puterea rugăciunii 
căci ceru! a rimas indiferent și rece 
la accentele pasionale ce-i veneau de 
jos; Heruba, ciod işi vede pulntul și 
oraşul prâbuşindu-se in farări, ex-la. 
mă: „O zei! Dar de ee sai mai eheba?. 
Nici oduta nu mau auzit !*, strigat du- 
reros care ne reaminteste po Le mont 
des oliciers al lui de Vigny. 

: Dar acolo unde discordaaţu intre poet 
ŞI trecutul po caro vrea să-l Invie pe 
scenă, este evidenta, e în modul ewm 
a conceput şi redat Euripide pe maurii 
eroi ai epopeii. Cine ar pulea recu- 
noagte pe Agamemnon, mindrul şi pi- 
sionatul fiu a lui Auso, in acel gef 
plin do hezitäri, ambițios, mediocru şi 
aperi de alegeri, ori pe Menelaos, 
` acel personaj molatie, sensta] şi 

ranie, eei poarta numele în dramele 


12 


495 VIAȚA ROMINEASCA 


«uripidiene, sau pe Ulise, ori pe Elena, 
cu frumuseţn ei mitică ? Aceştia par 
că nr Îi mai la locul lor fotr'o come- 
die, Şi pe noi nu ne intoroseaza fap- 
tul ea nici un poet nu poata reda tro- 
cutul întorie. sustrògindu-se dela influ- 
ențele mediului său, ei ea Euripide ni 
se infațigează aici ea o verigă din Ino- 
(ul amintit mai sas ul raționalismului 
care incepuse să distrugă deja ln He- 
cateu şi Herodot credința naivă ln lu- 
mea legendară şi care a dus pe Eve- 
meros la cunoscuta lui teorie despre 
origina zeilor, Dacă a sevbarit pe cei 
mari şi deci n'a apreciat noblola, a 
ridient însă pe cel umiliii de soartă: 
seluvii, ţăranii, clasa mijlocie, femeile 
chiar, eu tosta eritien ce le-o face, nu 
găsit în el un apārātor plin de sim- 
palie; Ba feciourele, sale, numai ele ne 
uferă exemplo de eroism, eroismul 
spontaneu şi nereflertal, de care am 
vorbit altă dată. 

MA oprese Insh, căci opera domnu- 
lui Masqueray fiim? o lucrare do analiză 
Bai şi judicionsi, care nu vres să fie 
altceva, trebue cetita tatreagå, pentru 
a fi apreciată cum se cuvine, gi pem- 
tru a se urmări giudirea intorlochiata 
şi plina de contraziceri a tragicului A- 
tenian. 

M. J. 


*. 
.» 

Pierre Clerget. La Suisse au 
XX-v siècle Etude tconomiquajet so- 
ciale, Puris. Librairie Armand Colin. 4 
vol. In 3°. 208 pu. 

Intre numeroasele lueräri etnogra- 
fica, din punet de vedere economie și 
social, apărute in ultimi! ani, Inerarea 
aceasta prezinlă un mare interes nu 
numai pentru acei care se ocupă de 
aproape cu studii economico-sociale, 
dar şi pentru oricine ar vrea să cu- 
mouscă Elveţia. 

In introducere autorul studiază, pe 
rind şi în ordinea insămnătăţii lor, 
factorii principali care au dat Elveţiei 
o anumită pecete în toate timpurile, 


eaşi acum, Primul loe între ei I oca- 
pă madiul fizio, şi numai apoi desvol- 
taroa istorică, individul şi statal. Cler- 
got di o aşa do mare importanță pri- 
mulai furtor, incit acesta o apropo 
peste tot promotorul celorlalți trei 
factori din urmă, Dapă acest autor, 
imadiul fizie inflaeuţaază nu numai fi- 
zicul individului, ci şi starea lui sufle- 
teaseă : dozal nelntracut da libertate, 
de paee şi puterea de inițintiră pri- 
vata—lnsuziri alit de caracteristice El- 
velianului, siat ia legătură strinsi cit 
rajiefal sotului şi clima in care viaţa» 
eşte el. 

Intrind in dasroltareu subisetului, 
Clergat, in primal capitol „Papulaţiu- 
nea“, sehițază mii dinanlata cale trei 
regiuni naturale, adiea Alpii, Jara şi 
Podișul, stabilind raportul diatre nu- 
mărul, ocupațiile, obizeiurila, ete., lo- 
euitorilor şi mediul fizie Aminteşte 
dominarea populatiaali şi limbii gar- 
mane, palriotinnul lingaistie. apirut 
in regiunea garmană, uade s'a format 
„Deutschswaizerisehar Sprachroreia”, 
eu stop de a întări saatimoatul lim- 
bii germane, iasă paţin descoltat în 
eonşliința populară, şi ca rsactiuno: 
„Union romande pour Venaalgaemaat 
et la culture da la langae française” 
esta ia formaţiune lı Nomehâtel, 

Tracind la aviutul agricol și indus 
trial, autorul limureşio exuzela poa- 
tru cure agricultura nu poata da pro- 
duse suficiente consumaţiei interne, 
cu toste asociaţiunile agrare, care 
siot ca şi un partid ugrar puternic, 
Natura, din acest punel de vedere, a 
invins multe din aspiraļiuaile exeeloa- 
{ilor agricultori ai Elveţiei. În schimb 
cultura plantelor faragere şi creşterea 
vitelor s'au desvoltat in ehip neiatre- 
cut, iar „ca conseciați, industria ali- 
mentară acopere cu prisosinţa chel- 
tuelila facuto eu importul cerealelor. 

Dacă agricultura olveliană stagnea- 
ză din cauza naturii vitrega, in pri- 
viața industriei, Elveţia e la innâlţimea 


ţărilor celor mai industriale ; ba ine 
ugele din industriile ei, cum e ceas 
niešria, constituese articole de exp 
chiar şi pentru St. Unite, 

Cauze istorice au jucat un rol im 


Nantes, protestanții din apus sau re- 
fogiat in vestul Elveției, dela Geneva 
până la Zürich, Fi au aduse şi capita- 
luri şi eunogtințe Innuintate ln ramura 
indastriei şi comerţului, delerminind 
astiel, de cum au venit, un mare avint 
in aceste ramuri, cu toute ea lipsea 
tocmai elementul indispensubi! indus- 
triei mari: combustibilul, Au impor- 
tat cărbune, fer, ete., şi azi cărbunele 
negru e înlocuit In mare parte cu „căr- 
bunele alb”, 

In durea de sama, pa alocuri amä- 
nunțită, asupra căilor de comunivatie, 
autorul lămurește cauzele pentru cara 
drumurile de fer din Elvetia ocupă 
unul din primele ranguri ea lungime, 
construcția variată dupa relief şi ca 
frequantare, inzistind :u deosebire n- 
supra saerificiilor ce se fac pentru cou- 


Bibilataca Unirara!t 


429 


truiea şi Intrejineres drumurilor de 
er şi a trenurilor de munte, asupra 
omunieaţiilor transalpestre, a luptei 
e trafic intro Gothard şi. Simplon, 
recum şi asupra unui inceput de ia- 
“ucuire a tracţiunii cu aburi prin trar- 
iune electrică. Această inlucuire e 
fourta avantajoasă in Elveţia, din ea- 
usa utilizării numeroaselor chderi de 
apă, cara prezintă deneamdata singu- 
rul inconvenient Ju a nu îl continue, 

Cu privire la rulul èo international, 
Fivoţin trebue så țină recordul inter- 
naționalismului, pentruvă aga îi dicra- 
ză toate civeumstanți le şi, lu primul 
rind, poziţia geog'ufică intro 4 dintre 
evle masi mari puteri, | s'a garanlat 
neutralitatea numai pe consilerațiuni 
strategice, Elveţiei ii esta ineredin- 
tatā cheia Alpilor, si, în vazal unui 
răsboiu continental, biruinţa va M a 
poporului de a cârui purto va trece 
Elveţia. Deuceia țara aceasta va Ñ 
totdeauna ocrotită de puterile mari 
şi va rărminena pururea tare, cusi gra- 
nitul Alpilor, 


L L, 


a i 


Revista Revistelor. 


Convorbiri Literare. lunie 1909. 
D. L Slavici publica un foarta inlere- 
sant articol intitulat Eominazcu şi limba 
vromineasră, din care se vede rit de 
mult se preocupa genialul nostru serii- 
tar de etimologia, sintaxa, și lexico- 
logia limbii romine. „Între manuserip= 
tele Ini s'a găsit un inceput de dictio- 
par de rime. El a inut să facă acest 
dicţionar mai nales pentru ca să gi- 
seasca vorba „dexgropule“, care rimează 
eu altele po care seriilarii le intre- 
buinţază mui des. „De dragul rimet, 
pu care bo dau muri "n gură” —zicea 
el—„se va folosi şi da vorba pe care 
„Î-u recomand”, 

Răptâminu, In chestiunea scum- 
pirii trasulni şi în chestiunea inspec- 
iunior sumitare, cile-un arlicol ener- 
gie și fourte judielos, Observațiile din 
viali ale d-lui Panu stot ea totdeauna 
foarte interesante, 

Lucentărul, 16 Innie 10. D. 
Agirbieeanu publici o frumoasă mi- 
veleta intitulata Nica. D. Agirbiceanu 
serio cu totăcaunn, uşor, limpede, eu 
mult amor, şi tot ce descrie d-sa, do- 
vine interesant. Maria Cunţun: Joana 
D'Arc. O drăguță poezia de Simina 
Bran. Hocenzii, eronici. 

Revista politică pi literară. 
O nuveleta de D. Agirbiesenu Pispa- 
mul, interesantă şi originală, eare ne 
deschide orizonturi asupra părţii in- 
tunecale a vieţii omenesti.. Articole 
şi notite politice interesante, 


Tara nonstră. 28 lunie (11 Iulie) 
1909, Găsim urmâtoareu notiță inte- 
resaută la adresa d-lui Torga : 

„DI. Iorga insultă in modul cel mai 
„trivial acel mânunchiu de oameni 
„desinteresaţi cari grijase de soarta m- 
„costel reviste, Din prilejul propunerii 
„ce-am lansat pentru primirea mogteni- 
„torului de tron, —dl. Torga ne sruncă 
„vorbe grosolane pe care la cunoaştem 
„din jargonul apecile al gazetelor de bu- 
„lovard.. Noi nu na Msêm tiriţi, pe 
„terenul injariilor în discutiile publi- 
„eistiea, findet între altele aveam in 
„program şi curâlirea presei noastre 
„de uritele burueni balcanice, Nu vam 
„folosi rețeta da cure ne mirim câ nw 
„se sfliezte di. Iorga şi nn vom râs 
„punde în tonul d-sale, fiindcă ni-e 
„ruşine obrazului. Constatam lasă că 
„dl. Iorga n'a vrut sa ințeleagă pro- 
„puneren noastră pa cere n interpre- 
„tenză fals. Noi na am sfălui! „pe Ro- 
„mini să iasă la drum en minile in- 
„tinse spre pomană”, cum spune dl. 
„lorgs, ci am spus că loemai demni- 
„tatea noastră pretinde să ne alrmiim 
„existența prin o manifestaţie caro să 
„atâte eà trähn şi aşteptam. Este exact 
„acelaş sentiment care indrumă oseamă 
„de Romini iransilvâneui aşezali In farg 
„* lanseze un apel pentru a sa lafă- 
„liga în număr mare În Sinaia, ca să. 
„salute pa mostenitorul de tron. Acest 
„apel è iscalit între alţii da d-nii Sin- 
„Viei, A. C. Popovici, Gh. Bogdan- 


REVISTA REVISTELOR sot 


„Duich, ete... Rogäm pe di, Torga sa 
„tăbărască asupra acestor domni şi pe 
„Doi să ne lase în pace. Avem alte 
„lucruri de făcut, inulit mai utila si 
„mai edificâtoare decit o disculie eu 
„lritabilul apostol dela Väleni*, 

Se citează urmâlnrul pasaj diatr'un 
artiesi publicat de d Macedunsky tn 
ziarul „Biruinla” : 

„Dl. Duilio Zamfreseu, poetul se- 
„nin al culmilor şi care, pe lingă cà 
„reprezintă în Academie imlrumarea 
„tălră puritatea artistică, încemnează 
„în acest înalt corp consfintirea mig- 
stivei dela „Literatorul, a lutburat a- 
„tine pe cei cari prâvâlese literatura 
„tomină cătră moriria lipsei de carle“... 

La Nonvelle Revre (Iunie, 
1909). 

Intr'un studiu asupra bugetilui en- 
glem, Arthur RulTalovieh, dupa ca face 
teoria bugetului englez în scurt şi da 
citova lămuriri asupra normelor după 
enre el se nlcatuegte, se ocupă de bu- 
getul actual alcatuit de Lloyd George. 
Autorul arată greutățile cu care a a- 
vut de luptat ministrul englez la al- 
cătairou bugetului : d-Acitul de anul 
trecut (18 milioane) și cheltnelile noi 
neceșitate de punerea in nplicare a 
unor legi noua şi de nevoile armatei 
faproupe MO de milicane) ;—ecum şi 
resursele nouă ca a căutat el sá ie 
creeze pentru a acoperi suma dea cara 
avea irebuiuța, Ceia ce constituo mu- 
rea inovalie a bugetului lui Lloyd 
Giorga este impozitul complimentar 
asupra veniturilor ee trec pesto 125 
mii de lei şi mai ales propunerea de 
a luxa proprietatea funciară. Pentru 
acesle tandinți inaintate, autorul pro- 
actului a fost foarte viu combâlul a- 
tit in parlament cit şi in afară, velit 
ce pu l-a impiederal să-și susție cu 
tarie punctul său de vedere. 

Rusia şi panslavismule un articol 
în care Jacques Daugoy, plecind dela 
ideia, că toţi Sluvii earo trăese sub alte 
dominaţiuui, ori chiar siut indepen- 


dengi, dar alcătnese state mici, an 
puternice motive va sa se ingrijaseă 
de soarta lor şi să vada în Rusia po- 
torea in jurul căreia ar trobui să gra- 
vileza,—ecaută să arâte că ţarul face 
o mare greşală penlrică nu înlătură 
prieinile eare Iodepărleară de el sen- 
timenlele celor Jalle grupe ori uri 
slave. Cehii din Austria şi Polonii 
din Germania, Slovenii și Croaţii din 
Austria, Serbii independenţi cu nu- 
mele, —loţi au a se teme de infloanța 
germană. Din neferizire pantra ei, nici 
in Rusia no pot vedea totdeauna o 
prietenă, bu chiar Polonii din Ruain 
nici nu pot considera astfel da eit ea 
pe o dușmană, şi din pricina areastu 
Slavii din afara de Rusia fac ndeseg- 
ori jocul politici garmane ori austri- 
ace, Autorul articolului inchee ca a- 
tunei vind Rosia va avea o politiet 
internă mai liberalt şi o politică 
externă msi pronunțată punslnvista, 
ca işi va recăpăta maron influenţă pe 
care a avut-o alti dată in Europa, 
spre binele ei ṣi spre multumirea.. 
alianței sule, Franţa, 

Un anonim publici un articol plin 
de sperante asupra urmărilor revo- 
luţiei turcesti. Oplimistul autor al 
articolului, bazat pe faptul că revolu- 
Via turcă se sprijină pa nemală, ea 
are sprijiuul păturei culte turceşti, şi 
a baționalitățiluz, cum şi simpatia E- 
urupai,—erede cà revoluța va reuşi 
Şi va pules aşeza imperiul pe baze 
nouă şi solide. Stim insă că mulţi 
alţii care au seris asupra acestei ches- 
tiuni mu mu putut avea aceleaşi spo- 
ranțe nesdruneinate şi cu toate că n=- 
nonimul autor al acestui articol ne 
spune că el cunoaşte mai bine de eit 
orieine situaţia din Turcia, ne o greu 
să impărtâşim făra rezerva optimis- 
mul său! 

Mereure de France, (lanie, 
1909). 

Sub titlul de „Complexitatea lui 
Remy de Gourmont:, Marcel Couloa 


5o VIAŢA ROMINEASCA 
SN i a E e eo cae 


publică un sludiu critic asupra activi- 
taţii literure a fecundului seriitor fran- 
eer. Aulorul articolului arată feţele 
multiplo sub eare se prezintă produe- 
tia literară a lui Remy de Gourmont, 
care in acelaş limp e poel de valon- 
re, povestilor iacusit, dramaturg gas- 
tal, romancier erudit, istorie, erilie, 
filozof, Alolog şi savant, Şi Impârţin- 
du-şi studiul său in mai multe para- 
grafe, Marcel Coulon analizară princi- 
palole opere ale lui Remy de Gour- 
mont in feeare gen de artivitate li- 
torară, seoțiud io reliof lusugirile şi 
origiualitatea serillorului, 

Cele din urmă descoperiri arheo- 
Jogiee ficute în Egipt, e articolul in 
cure Albert Gayet fuce darea sa de 
suma unuală despre rezultatele cela 
mui insemnate alo cercetărilor intre- 
prinse de savanți in Ewipt. Da asti- 
dată darra de samă eo inşirare fuar- 
te sumară a noilor dosevperiri, iar cen 
mui mure parte a articolului e o eri- 
tică plină de ironie şi de desprel a 
covgresului de arhaulogia din Cairo, 
şi o eşire violenia, dar justilicata u 
autorului contra bogâlaşilor țarii Iui, 
care nu i-au dal concursul pentru a 
scoale lot ee se putea scoale diu An- 
tinoe, pe riad un Pierpont Morgan, 
de pills, a pus de curind la indâmina 
profesorului Lylhgoe din New-York 
enortna mijivace muteriale pentru u 
face sâpâluri şi rereetāri in Egipt, 
Gssim loluşi adunate la un loc in a- 
eesi arlivol cele mui tasommite des- 
cuperiri din anul acesta: gâsirea mai 
multor morminte pra-istorica de et- 
tre Garslein, allarea unui templu al 
lui Tutmes JI de câtre Ed. Naville, 
descoperirea unui nou cavou sl unui 
prinţ din dinastia XX-a de câtre Da- 
via, scoulerea lu iveală a unor nume- 
roase papirusuri şi a arhivei unul nu- 
tar din epoca greco-romană in Egipt 
de câtră profesorul Zucker din Ber- 
Jin elen ele. 

Intr'un articol intitulat : Ciţiva prie- 


teni engleji ai lul Alfred de Vigny, 
Doris Gunnell ne arată, pe baza unor 
serisori inedite, legaturile de priete- 
nie pe care marele poel lo-a avot An- 
glia, undo a fost chemat de mai multe 
ori in chasiunea succesiunii soției 
salo şi unde numele lni şi legăturile 
lui de familie i-au deschis multe uşi 
in lumea mare londoneză. Autorul 
articolului ne face astfel să vedem 
impresia, pe rare poelul francez a fa- 
cul-n in aristocrația engleză, eum şi 
impresiile pe care el le-a avut din 
această ţară pentru carea manifestat 
intotdeauna un viu interes. 

Mauzie: Pizard «e ocupă de Conven- 
țiunea din Berlin şi de rezultetel» 
pe care ea len avul din punct de 
vedere nl proteeţiunei artistica în 
Franţa. Aceasta convealie diu Berlin 
a complectat şi modificat convenţiunile 
din Berna din 1886 şi cea din Paris 
din 1896, Deşi găseşte In lucrările con- 
venţiunii din Berlin contrazireri şi la- 
cune rogrelabile, deşi uneori reducţia 
unor articole coustilue o daro fnna- 
poi faţa de conventiunile anterioare 
din Berna şi din Paris, —tuluşi autoe 
rul recunoaşte că această nouă con 
vențiune aduce un oarecare număr de 
imbunâtațari. În special autorul arti- 
colului Imparte Incrările ultimei ton- 
vențiuni in două părţi: prima pănă la 
articolul XVI aduce reforma bune ori 
mediocre, iar a doun dela art. XXV 
junainte e partea roa şi regrelabili 
a actului convenţiunii din Berlin. 

Prima parle se datorește spiritului 
liberal de enre erau animați cei mai 
mulți dintre delegaţii care au luat 
parte la lucrări, iar à doua se dato- 
reşie opunerii Angliei şi în parte a 
Germaniei la introducerea uno: masuri 
mai înaintate şi mai radicale. ŞI au- 
toral intra In critica detailata atit a 
arlicalelor bune cit şi acelor rele, eri- 
tică pe care nu o pulem urmări aice, 
de parece ea nu oleră Interes decit 
pentru acei pe core chestiunea isar 


REVISTA REVISTELOR 503 


interesa in sperial. şi rarevor putea-o 
găsi în numărul dela 16 Junie al a- 
cesiri reviste franceze. 

Henry: D. Davrey publică un arti- 
col eritie asupra srereturului erglez 
George Meredith, in care analiraza 
in scuri aelivitalea sa literară și ne 
dă şi citeva nminliri drspro el, 

Lan Revue dn Mols (Puris, lu- 
mie 199). 

Ipir'un lung articol intitulat „Ce-i a 
îmbătrin!?* profesorul Wilhelm Eb- 
sein se orupă cu problema bătrine- 
ţii. După ce fuce o desrriere fosile a- 
mănunţilă a inlaţişării sub care se 
prezintă un bâirin, arătind astfel ele- 
mentele anatomice şi funelionnlu ale 
bàirineții, autorul se intreaba eare e 
pricina imbatrinirii şi răspunde că in 
general slăbirea şi impulinarea, pe 
care o observăm ln bătrini, se dato- 
reşte unei alrofii care se intinde mu 
mumai la țesutul adipos, dar şi la 
mugehi, la oase, ln cartilaje, adică eu 
mici exceplii, la totalitatea țasulurilor 
şi organelor, Autorul face o expunere 
sumară a concepției lui Friedrich Mer- 
kel asupra bitripelei, acest savant 
Bind cel dintai care la i891 a facut un 
studiu mai intins asupra bătrineței 8- 
ziologice ; arală apoi contribuţiile și 
luminile pe cure le-au adus in această 
ebetiune observaţiile si studiile Iui 
Vulpian, Virchow, Bibra, Schlossber- 
ger, Charcho!, Ichn Davy şi alţii; şi 
în cele din urmă unalizaza teoriile lui 
Meteboikof, care, după cum se stie, 
au avul mare râsunet in lumea invă- 
jatilor, arălind enm unele din expli- 
cațiile savantului rus sint puse la in= 
doială de invaţati ca Mihimanu, Hugo 
Ribbert şi alţii. Incheiereu Broască a 
acestui sludiu este că in chestiunea 
aceasta sipl ine multe lucruri care 
râmin să fio de-acum ipainte definitiv 
stabilite, 

O incereare psihologică asupra th- 
ranului ungur ne-o dă Gabriel- Lonis 
Jaray in sevrtul său articol care poarta 


ea titlu vorbele eo le-am subliniat airi. 
Autorul articolului carueterizazii asttel 
pe țirunul ungur: spirit tradiţional, 
religios şi mistic, fonrte accesibil in- 
Nuenţei clerului de orice nuanţa ; su- 
pus prin tradiţie proprietarilor mrri, 
dar urindu-i instinctiv; avid de pamint, 
iubitor do libertate; format do câtre 
clasele diriguiloare ungurești aşa ea 
să considere ca cei mai mari duşmani 
ai sii pe Austriaci care țin oarecum 
sub picior Ungaria, po râmâtarii evrei, 
singurii vinovați de mizeria țărănimii, 
şi pe naționalități, care nu urmărese 
allă veva decit distrugerea statului un- 
gurese; aceștia sint factorii cu enro 
clasele diriguitoare își mențin supre- 
maţiu. Asta incă n'a impiedicat cu din 
cind in cind ţăranul ungur să so ras- 
coale, Ce vafi ciat aceşti farani — came 
greu de luminat şi de organizat prin- 
iru eñ sint imprăștiați, iar mu grrumaia, 
ea lucratorii din fabrici—vor intelege 
adevăratele priciui ale suferinței lur, 
—esle problema viitorului, 

Revue des idées. (15 lunie). 

Distinsul publicist, Jules Sageret, 
serie un remarenbil sodiu asupra Mui 
Henri Poinrară, Auulizind doctrinu f- 
lozofică a marelui svant şi eugelalur 
fruneez, el arata cum acesla în cele 3 
opere ale sale scrise peniru marele 
publiv, La scienre «et l'hypothèse, Lu 
valeur de la science și Science el mi 
lhade, a chutul sa lâmnureusea pro- 
blema generală a gtiințel, acea a va- 
lorii şi semnificației salo. Darbmind 
concepția metafizică a ştiinţei: Poin- 
care w'a ruinat, em au crezul unii, 
prive cerlitodine ştiinţifică. Impolrica 
lui Edouuri Le Ray şi a pragmalis= 
mului, el a seris a IE-a parte din u- 
peru sa „La valear de la science“ și 
aceasta polemică, la şaizeci de ja- 
gini va rbminea în antologia filozofiei 
şi literaturii trauceze, Ştiinţa, după 
Poincaré e un sistem de relații, inlre 
lucruri sau mai bine zis o relaţie iu- 
te spiritul nostru şi lucruri, o adap- 


Lili VIATA ROMINE.ASCA 


tare a spiritului nostru la lucruri. Te 
deia da udaplare e in acord eu acea 
de comoditate. Pentru a intra in re- 
jaţie eu lucrurile, pentru a prinde mai 
hine legăturile re le unese, spiritul 
nostru şi n alcătuit instrumente men- 
tale.  Croarea acestor instrumente 
depinde de dinsul, fără a fl urbiteară, 
findra aceste instrumente trebuo să 
răspundă scopului lor, adică să fie co- 
mode, Sageret crede că teorin lui 
Poincaré îşi are izvurul in logen eco- 
muiniei de sforţări, cura derivă după 
E. Mach, ilustrul savant vienez, dia- 
tro necesitate biologică, Și poate că 
termenii de necesitate psihologică, 
practică sun organică ar A fost mai 
polriviţi decit ucel de comoditate Ia- 
trubuințat de Poincaré şi ai l'ar fi scu- 
tit de umuzalia de scepticizm ce i s'a 
adus da unii. 

Intr'un articol asupra erad răţii in 
ou, biologul Brachet bazat pe expe- 
riențele lui Roux, Fisehel şi Wilson, 
sepale la lumină robil pe carel au 
materiile eytoplusnice ca substrat al 
tendințelor hereditare, considarind en 
ruinată bipoteza atotputerniciai chro- 
anozomilor nueleari, Experiențele re- 
cente alu lui Godlewsky, modifică de- 
asemeni idoile răspindile până in ul 
timul timp, asupra valorii şi rolului 
epermatozoldului. Ele duc la eonelu- 
zia că productele muscule şi femela 
difera in realitate în chip profund; 
oul, mult mal pulernie decit sperma- 
tozoidul, are proprietați foarte spo- 
ciale, care se resfring asupra intregsi 
ontogeneze şi pe care spermatozoidul 
nu le poata modifica. După A. Bra- 
chet analiza rauzelor şi raţiunei de a 
fi a eredilaţii nu trebue să se limiteze 
numai În cercetarea modificărilor nu- 
eleare, nici sa fio mărpinita in feno- 
menele cytoplasmice. Ea trobue să 
îmbrăţişeza toato relațiile, care in di- 
feritele stadii ale vieții celulelor so- 
xunle, unese Intre ele, protoplasina şi 
ancleul, 


Jules de Gaultier întenn articol 
„Bovarysm și det'rminism*, scoate 
în lumină importanţa operii lui Van 
Gennep, Religions, mosurs ot légyen- 
des, essais d'etnographie ot de linguis- 
tique. 

Ln Mevue, (1 Iunie 1909). 

D. D. Vernon intrun articol iatitu- 
lat: O nouă faţă a chestiunii fe- 
menine razumează ideilo expuse de 
Olto Weininger In cartea sa Geschlecht 
und Chartkisr. Opora acestui engeta- 
tor, mort prea tinăr, constilue o ew- 
rioasă incercare do analiză a deoss- 
birilor intelectuale şi psirologice din” 
tra vele dous sexe şi in acelaş timp 
arata primajdia, de cara e amenințulă 
femeia, pria faptul că în ea predomină 
elementul, calificat da Mozot, femania. 
Deslunzul studiului său dezl Weinin- 
gar are in väder» lipuri de femeia ṣ 
bărbut, absolut opose, pe care natura 
nu la-a ereat niciodata, el glie că, dia 
panet do vylore fiziologie deosebirea 
nu e nicimlată comọpleetá, ci în orice 
ființă elementul femenin sə combină 
ta proporții variate cu elemantul mas- 
eulia şi că global nui populat desit 
da fiiuţe intermadiare. Da aici se đe- 
duce că omul şi femala sint supagi w- 
nel legi de atracție soxuală, cind pot 
forma impreună un am complect şi o 
femeie complectă, explicindu-se astfel 
aplecările sexuale. Tot de alci urmează 
că nevoia du emanelpare caşi posibi- 
litatea emancipării depinde de partea 
da masculinitate ce există in fomeie, 
ințelegzini! prin emancipare voința unei 


“femei da a ajonge sufletește In iade- 


pendenţa murală şi facultatea creatoare 
a omului. Voința sressta de liberare 
e unla la fameiu absolută și nuci in- 
cercala sincer decil de femeile băr- 
baţi. în care omil eere să se libereze. 
Pentru dovedirea lezei sula autorul 
cilează numele inluror femeilor care 
sau ilustrat ty istorie, şi probează că 
fomeniznal nu e ceva modern, ci a 
apărut succesiv la intervale regulate 


REVISTA REVISTELOR 


> 


An timpal renaşterii, de pilda, femeile 
erau socotite capabila şi avazu toată 
Aibertatea da u-şi desrolta facultaţile 
„creatoare şi intelectuale. Căci, zica 
autorul, puterea creatoare şi desvol- 
taroa intelectuală superioară sint le- 
gate də masculinitatea şi nu-s uceaie 
bile decit femeilor înzestrate ca o doză 
suficienta de elament masculin. Exa- 
minind deosebirile intelectuala şi psi- 
«hica diatre cole doaa sexe, autorul 
constata vă fomeis este oxelusiv se- 
xuulă și pasivă, pe eind omal se poate 
interesa de tot co o viaţa, de toata 
evoluția morala și intelectuală n ra- 
sei nonsire,— Buzinda-se po teoria eu- 
woştinţii u lui Avonariua, elemoutul 
Şi caracterul, şi pe faptul că fomoia 
au poseda dualitatea, care să-i por- 
mită de a se opune sie insesi, eind 
scăpa de Imperiui simţurilor şi da a 
trai intro lume de idei gi concepții, 
Weininger contaata femaij posibilita- 
"tea du a avoa geniu, de n aysa ms: 
moria rouşlicota a erenimentelor, ii 
contesta logica și moralitatea, precum 
şi posibilitatea de a navaa noțiunea 
proprietații, 

Mai sparte în insuşi tipul de fe- 
«sie pune li cei doi poli două divi- 
-siuni principale: femeia mamă şi fe- 
mela prostituata; lotre ela se eşalu= 
uează infinite [arme intermediare. Pros- 
tituata absolută, femaie da a intelac- 
tuslitale saporivară, muti şi jaspira- 
şoare în felul Aspasiei, [ine numai lu 
om, mams absolută nu vede decit eo- 
pilul sân. La =firgitul studiului său 
"Weininger propana pentru dispariția 
deosebirilor dintre femei şi bărbaţi 
inlaturarea sensaalității, saprimarea 
velațiilor fizice intre sexe, ca find con- 
trară ideii de morala, cara oste seo- 
„pai universului, 4 

Emanciparea femeei ur merge astfel 
paralel cu dislrugerea rasei omeneşti, 
Teoria cugetaturului german o to ul- 
“timile consacinţi antisocială, 


Saturday Review, (Iunie), Bă 
ward H. Couper. Sensational Jour- 
nalism. 

Dintra toate țările, iu care presa a 
luat un avint mare, Anglia e singura 
in care Sa dezvoltat mai pugin zia- 
risliea senzaționulă. Cauza eca mai 
principală ar fi legea asupra calom- 
nisi prin presă, care preveda pedepse 
mari pentru serlitorii, care ar tutro- 
buinţa forma cea mai eflină şi mai 
compdat a presei senzaționale—persn= 
nalitățile, Pe linga acoasta gustul pa- 
biicului englez rafinat şi moral tu a- 
còla timp, face pu deoparte cn pu- 
tința uxistența a n mulțime de jar- 
nele serioase, foarte răspindite şi ad- 
mirabil informste, iar pa de alla parle 
sileşta chiar pa ziarele do sanzație a 
păsira o rezervă şi o bună caviiuţă în 
şticile lor, necunoscuta In alte țari, De 
aceia aa numita „prasă g ulbină*, care 
înflorește în America, mu a putut 
prinda rădăcini ia Anglia, 

Prin jurnal de senzaţie so Intelege 
de obicei acela, in care se gäsèse cele 
mai abracadabrante stiri, dia care ma- 
joritaiea stat falga, toate povestite eu 
un lux de detalii şi de epitete in sta- 
re să inlivare pe cel mai blazat Shor- 
loc Holmes. Jurnalele engleze insă 
se føresc a povesti știri necontrolate 
da teama de a nu veden cite un mie 
anunţ în „Westminster Gazelte* că 
„Asorinliu Presei e autorizată să a- 
firme ca nu e exact faptul cutare”, po- 
vestit de ele. Aconsta le-ar scădea 
mult în ochii cetitorilor şi cum astazi 
cineva schimba un jurnal pentru altul 
malt mai uşor decit in tzocut, mulţi 
ar pârâsi pamiletal senzațional fară a 
simţi acolo ragrate sootimentale, pe 
care le-ar fi simţit bunicii lor in a- 
celeaşi Improjurari. Cit deapra eata- 
rarta de adjective sugestivo presärate 
in cursul povestirii, acestea nu au tre- 
cere decit cind ştirile fac aluzia la cu- 
nəscutal domn X sau Y, procedeu 


foarte întrebuințat de jurnalele din 
New-York, dar care mu e cu putinţa 
în Angliu. Şispoi dacă era o vreme, 
cind despre expresia Dr. Macnamara, 
articole de jurnal serice în felul a- 
cesta „ar fi speriat un automobil“, as- 
tàzi ela nu devenit aga de banale, in- 
cil n'ar mai inspăiminla pici pe un 
elev din şeolile primare. În avesto 
împrejurări ehiar genul jurnalismului 
de senzaţie englezesc e deosebit de 
cel din America de exemplu. Pores- 
tirea e simplă şi seurta, punelul eul- 
misant e expus numai îm citeva linii 
puternica. Intimplarea o descrisă fără 
mici un cuvint de prisos, fără vre-un 
epitet senzațional sau vre-un comen- 
tar personal. In general afară de ch 
teva excepții, jurnalele din uceastă 


VIAȚA ROMINEASCA 


elasi spun adevărul de site ori îl pot 
ella, se poartă cuviinelos cu adrersa= 
rii, afară doar de vițiva duşmuni per- 
sonali ui proprietarilor lor, nu prea 
publică anume corespondențe de ordin 
sentimental la miea publicitate şi daw 
ştiri foarte bine şi repezi despre tot 
ce se pelrece în țara. Dacă mar f& 
limba de obicei prea neglijată din a- 
acuste ziare, lipsa aproape complreiă 
da articule literare şi de fond serionsa, 
precum şi modul uniform de a expu- 
no și comenta orice eveniment exelu- 
siv după punelul de vedere al propri- 
etarului ziarului, care-l impune subal- 
baroc săi, presa senzațional in a» 

enastă (ară fericită ar putea f cu gres 
deosebita de celelalte jurnale engleza. 


-anaa 


TABLA DE MATERIE 


Volumului XIII 


(ANUL IV, NUMERELE 4, 5 şi 6). 


I. Literatură. 


i brie „— Norocul lui Florea Drăgan 


du- Aldea, —Ape 


mari . 


nghel.— Marină * boezie) 


tea a Iba) , 


Codreanu.— Concert simfonic (Poezie) 
Goga. — Graiul apelor... 
Furtună. —Mama Venerii eterne...—De pro- 


1. A 

Ç 

D. A A 

D. Anghel şi St. O. losif.— Carmen Saeculare (Par- 
M. 

A. 


(La mal.— 


[undis.— Sirocco) . 


Natalia losi 
St. O. Josif. 


—Cintul Dainei (Poezie) 
—Sonet . 


H. G. Lecca.—Pâcate (Poezie) 


D. Mihalache. —Boerul Dincă Năstăsoiu 
loan Minulescu —Ecce homo (Poezie) 
D. Nanu.—Sentinţe (Poezie) 

D. D. Pätrāşcanu.—lnspecție 
Matilda Poni.—Messina |... 


. 


* 


(Poezie) . 


Spiridon Popescu. --Ratacirea din Stobo:ăni 


Mircea D. 


George Ranetli.--Moartea şi nenorocitul (Fabula de” 


ădulescu.— La şezătoare (Poezie) 


la Fontaine.— Traducere liberă). 


M. Sadoveanu.—Un om singuratic 


-Aeternitas— 


. 
* 
Li 


+ 


AE On oii 


Pag- 


éi 


114 


115. 
77 


AI 


NN. Studii. Articole. Herisori din ţările romine gi din 
ni: ăimătate. 

ARE PE 

Un Bucovinean.— Scrisori din Bucovina , . . 125 

C. Hoisescu.— Studiu critic asupra industriei petrolului 351 

\G. Ibrăileanu —D. N. lorga critic şi polemist (urmare) 373 

Francis- Lebrun.— „La morbidezza* . . . . 3 

George Moroianu.—lLăptării cooperative şi gospodă- 

pam- rii ţărăneşti în Danemarca ; `; > 

N. Petrescu- Comnen, — Accidentele muncii REE 

St. Popescu.—Note din Italia (Din carnetul unui pictor) 190 
Radu Rosetti.—In jurul unui hrisov (Despre Impre- 
jurările in care a fost dat hrisovul din go 
eptembrie 1777, al lui Grigorie lil Ghica, 

pentru adăugirea boerescului) . . ; 36 

S >. Reégrétabill... z > a i 5 361 
JI. Sanielevici.— Clasificări literare (Epopeia este o 

creaţiune a rasei germanice) . . . 219 

z » „Sărmanul Dionis* . í F 5 A 

d. Russu-Șirianu.— Scrisori din Ardeal (Moartea lui 

Alexandru Maesor yi.---Sinoadele diecesane, 

Susținerea şcoalelor.— Conierenţa deputa- 

ţilor.—Un conferenţiar.—Prigormri pentru 

- agitaţi= impotriva „naţiunei maghiare“, — 

Graţiarea d-nei Anuţa Vlad. — Hotărirea 

medicilor romini din Bucureşti.— Moartea 

doctorului Aurel Mureşianu.—l.upta dela 

Caranse beg.— Catachismul maghiar. — Criza 


de guvern. . şei n ei Spre: 


Un Bucovinean.—Setisori din Bucovina . . . 125 
“(1.—Serisori din Bucovina.  .  . A 
„ —Scrisori din Bucovina (Oraşele Bucovinei) è 454 


III, Uronici, 


Spiridon Anlonescu.— Cronica artistică. („Tinerimea 
artistică*.— O şcoală de pictură bisericeas- 
câ.— Concursul pentru catedrele de desemn 
şi sculptură). 3 A ; A . à 

aI, Aihanasiu.—Cronica ştiinţifică. (Din ereziile cae 
fce ale d-lui dr. L. Cosmovici, profesor la 
Facultatea de Ştiinţe din laşi). z è 241 

A. Baltasar:—Cronica artistică (Arta populară in de- 


corația bisericească). .  . . č e +s 426 
Joachim DBotes. — Cronica veselă, (Sunt lacrimae re- 

rum} . . . . . . . . 102 
4, G. Duca.— Cronica externă, (Evenimentele din Tur- 

cia.—Sindicalismul în Franţa.— Boala Bud- 

getelor). . . . . . . .9 445 
„Licol. Goruneanh.—Cranica militară, (Întuiţia şi in- 

văţămintul militar), o... 434 


IL: 
Pag, 
Dr. N. Leon.— Cronica ştiinţifică (Insectele care trans- 
mit boalele parazitare), 234- 


A. Mirea.—Cronica veselă (Caleidoscop: Fantezie 
de sf. Ghcorghe.— Caleidoscop : Banchetul 
lui A. Mirea.—Calzidoscop: Versuri ca- 
niculare). . A 3 é A . 97. 259, 452 

isabela Sadoveanu. — Cronica literară. (Profiluri feme- 
nine: Amalia Rosselli. — Profiluri femenine: 
Manlia Sermei Se m i 78, 247 

Dr. A. Urechia.— Cronica fantezistă. (Misterul din str. 

„Diaconeselor), , Se MSN “AN a 103 

Em. Triandafil. — Cronica ştiinţifică (Aparatele de a 

sburat mai grele decit aerul), . “Ag Iar 8r. 


IV. Miscellanen, 
P. Nicanor & Co. (Comemorarea morţii lui Emines- 


'eu.—D. sr, ER e em critică la harţa*.— 
D. Iorga şi Abdul Hamid.fyD. Duiliu Zam- 
firescu şi „poporanismul“. — „Scriitorii mo- 
nopolizaţi de finanța literară*.—Cum ne 
cunosc străinii. — Dela Academie.—D. Ior- 
ga filolog.— Cultura romină şi politicianis- 
mul. —yA se slăbi",—D. Mehedinţi şi po- 
poranismul“. — D, Duiliu Zamfirescu- By- 
zanţ.—Străinătatea şi Rominii din Transile 
vania.—Între aristocrați —D, N, Em. Tea- 
hari plagiator.—D. N. Iorga şi C. Tran- 
dafirescu) . . , . . + 130, azi, 465- 


V. Recènzii. 


G. Antoniade.— Thomas Carlyle. (0. B} . . 
Zaharia Birsan.— Nuvele (|. S t 5 7 A 3 ; De 
M: Chisanovici.— Die Wahrheit, No. 36 (Mochi Fi- 

rap rio des eisernen Kronen-Ordens) 
Ion Cioctrian.—Pe plaiu (|. S) ru Aba co LE 140 
Pierre Clerget.—La Suisse au XX-e siècle (|. L) . ; 
Comitetul Comemorărei, —Galaţi.— Omagiu lui M. E- 


minescu, cu prilejul a 20 de ani dela 
moartea sa (i. S) . 488 


G. Corioian.—Petru Rareș innainte de urcarea sa pe 

„tron şi Petru Pribeagul (G. P.) Te 295 
A. Croiset.—Les démocraties antiques (M, J.) i 141 
N. Gane. —Bogdan Petriceicu-Haşcdeu (Discurs de re- t 


pep iuas la Academia Romină, rostit la 
13 Maiu 1909, cu râspuns de lacob C. Ne- 
gruzzi) (G. .) . - Li . . 294 


TV 


~ —,Spice* (|. S) . a A ? 2 i 
Rene iE a La Hongrie au XX-e siècle (M. C.) 
Dr. Pierre Janet. — Les névroses (O. B.) k ş 
Lamennais. —Cartea popor. sau drepturi şi datorii (|. S.) 
Titu Maiorescu.— Critice (3 vol.) (H. S.) : 3 
Paul Masqueray.— Euripide (M. ]) eh : > 
Ton G. Miclescu.—dertia (Dramă intr'un act) (A. B.) 
Jon Minulescu. —Casa cu geamurile portocalii (A. B.) 
Silvestru Moldovan şi Nicolau Togan. —Dicționarul 

numirilor de localități cu poporaţiune ro- 
mină din Ungaria (G. P.) d dia . 
Donar Miunteanu.— Aripi negre. (A. T.) y; $ 
Ludovic Naudeau.—le japon moderne. Son &volu- 


tion (M. C.) . SARE . 

Al. I. Odobescu. Paendorhineghenico {l 5) a ud 

er. Papahagi. — Scriitori Aromini în secolul a 

ù ğ XVII lea —Cavalioti, Ucuta, Daniil (G. P.) 

C. Rădulescu-Motru, — Puterea sufletească (Il). Me- 

canismul actului voluntar. Caracterul. 

(0. B) $ ep te Si S 

Maximilian Sanielevici.—Noliuni despre asigurări. 

(N): A č e DE e - ȘI 

lorgu Gh. a ză Romină (A. A) ă 

Es Toutain.—„Etudes de mythologie et d'histoire des 

réligions antiques* (M. JJ). > . o 

Alexandru Vasiliu.—Cintece, urături şi bocete de-ale 

poporului, însoţite de arii, notate de d-na 

Sofia Teodoreanu (G. P.) s x 

Tudor Virnav.— Istoria vieţii mele (l. S) . A 
A. Vlahuță. —File rupte (I. S) d Tic a 


VI. Revista KRevistelor, 


Arhiva A A 7 j | e A 
Palmer Bennel.-—Teoria eredității a lui Weismann . 
Ed. Bernstein. —Revizionismu! şi revizuirea Programului 
Henri Bidou.— Candidaturi academice  . >. - 
Gaston Bonnier. — Transformismul demonstrat prin 
absurd : i ; e aA 
” s Chamfort, ca scriitor și om politic 
C. Bougle.—Sindicalişti Și Bergsonieni . .  - 
Vittorio Cian, — Diletantismul și ştiinţa în studiile literare 
„Larsen. — Starea de spitit a unui popor in timp de război 
René de Charagnes.—Bandele negre in ANET 
Charles Chasse. — Poetul Algernon Charles Swinburne 
Sire Edvin H, Collen, — pie Horley's indian reform's 


Convorbiri critice. A A r A $ 3 ă 
Convorbiri literare 


Edward H.. Cooper.—Sensational journalism , z 
Georges B. Cortelyon.-~Regularea budgetului național 
Marcel Coulon. —Complexitatea lui Remy de Gour- 

mont . . . . . . 
Jacques Daugny.— Rusia şi panslavismul d 5 
Wilhelm Ebstein.—Ce-i a inbătrini? . pi e 
„Andre Fontainas.—Arta socială F A A 
„Albert Gayst.—Cete din urmi descoperiri arheologice 

ficnta tn Earp y e e a 3 
Angelo de G abernatis.—Ura unui Papă , eais 
Doris Gunnell. —Cițiya prieteni Engleji ai lui Alfred 


- 


de Vigny sd Die ei AA e 
„Adolp Iausrath.— Amestecul religiilor în Imperiul 


Roman, . . f : 
Gabriel Louis Jaray. — Țăranul ungur . . . 
Filson Joung.—]ohn Davidson îm m 


Junimea literară. š y : > j j a 

Eugen Kiihnemann, — Charles W, Eliot, prezidentul 
universității „Harvard“, . à s E 

Marius-Ary Leblond. — Expanziunea franceză in 
Europa şi relaţiile franco-italiene 

Paul Lowis.—Incercare asupra revoluției turceşti, 

atceafărul E Ă A 7 > å B - 

James Ramsay Macdonald.—Criza socialismului en- 


glez. 4 j 7 £ i A > 

Mariaj Careia- Manssilla.— Educaţia fetelor in secolul 
al XX-lea. . . . + . 

Eugène Morel. — Bibliotecile libere în Germania 
aNeamul romănesc literar . >. o Z a. â a e. 
Otto Nordens Kyăld.—latrebuinţarea practică a ținu- 
aaa polare. Chestiunea insulelor Spitz- 


g- + * o - . 

Carlo Pascal.—A proposito di Fedra, 7 : 
Edwin Pears.—Criza în Turcia, , , = sia 
Pierre Ouillard, — Relaţiunele dintre Serbi şi Imperiul 
Austro-Ungar. . . . i d 19 

Arthur Raffalovich. — Budgetul englez 
Raqueni.— Alegerile în Italia ,  . . . 2 , 
La nouvelle Revue.— Revoluţia persană şi acordul 
Anglo-Rus. . i Ob A 

Revista politică şi lilerarä. . 
Th, Ribot. —Conştiinţa afectiva, | 


Romania. . . ur. e A ie dată 
Jules Sageret.—Henri Poincaré . re S 
Săplămina. . . T E E a: "i 


VI 


Albert Schine.— Deveni-va limba engleză limbă in- 
ternațonală? e o. e. e 
Angelo Sodini.—Producţiunea culturii in Germania 
şi comerțul de cărţi la domiciliu, . . 
ten PAID nuci see a or N a 
. 4. Thomas.--Rasa şi cancerul. . , . . 
L.— Vernon.— O nouă faţă a chestiunii femenine , 
Rudolph Graf Waldburg.— După criză. Chestia Sla- 
PRO GE O ei te TE 

N. Zingarelli —Chestiuni universitare. . . 


ME Farto oan a KOTANA a e 
VII. Mişcarea intelectuală în străinătate, 


IX. Bibliografie . 2 . X $ ° 


UNIVERSITAŢII 
La I|- 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se înmapoiază ; în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
inştiințați, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data 
primirii manuscrisului, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice și onorarul dorit; în caz contrar, acesta 
se va fixa de câtră Direcțiunea Revistei. 


rr... 


Pentru tot ceea ce privește redacţia : manuscrise, 
reviste, ziare, cârţi, etc, a se adresa d-lui G. Jbrăi- 
leanu strada Golia 52, lași. 

Numai articolele științifice (ştiinți naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slă- 
tineanu, str. Știrbey-Vodă, 111 bis, Bucureşti. 


Pentru tot ceea ce priveşte administrația: cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa rege pin pe revistei „Viaţa Rominească“ 
strada Golia, 52, lași. 

D-1 1. Botez va continua a reprezenta revista noas- 
tra, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
rite, şi a face angajamente in privința anunciurilor, 


Persoanele, care doresc să se aboneze la raza 
Romineascăd, sint rugate så se adreseze Administrației 
prin mandat postal. 


Au aparut In editura revistei „Viaţa 

[ri ME a crini BL Arie iei SĂ femei AI Bine. mes 
Romineasca“ si se alla de vinzare la principalele li- | 
brarii din tara. precum si la administratia 

DOTATI GIN paie PC 


revistei : 


|. Al. Brătescu-Voineşti. Jn lumea dreptății. Nuvele. Un vo- | 
lum, în Bo, de 290 pagini. -Preţul 2 Lei | 

A. Philippide. Specialistul Romin. Contribuţie la istoria cultu- | 
rii romineşti din sec. al XlX-lea, Un volum, în format mare, 
de 96 pagini.— Preţul 1 Leu 50 Bam. 

M. Lermontov. Demonul, Pocmă tradusă de loan R. Rădulescu, 
precedată de o notijā privitoare la „Poetul Caucazului“. O | 
plachetă elegantă, pe hirtie velină, format special, de 64 pa- 
uini.— Preţul 1 Leu 

St O. losif şi D. Anghel Legenda Funigeilor Poem drama- 
tic, în trei acte. O plachetă elegantă, pe hirtie velină, format 
special, de 60 pagini.— Preţul 1 Leu. 

G. Ibrăileanu. Spiritul critic în cultura romineuscă Un vò- 

| ium, in 8o, de 267 pagini. —Prejul 2 Lei 


|a Á A A 


a 


PREŢUL 2 LEI 


În editura revistei „VIAŢA ROMIÎNEASCĂ* din lași 


G. IBRAILEANU 


Scriitori s Curente 


PREȚUL 2 LEI