Viata Rom. (R.), 1906, 3

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Si ei 1E ES?
A
Viața Romînească

Directori: C. STERE şi P. BUJOR

" $
; SUMAR
L Al, Doi Tee, ~- Conu Alecu (schiţă),
N. Volenti . . ; , Imi X (corno).
G. Bogdan-Duică . . . Serisori de Grigorie Alexandrescu.
L Agirbiceanu ` sa a {n Impti (nuvoli).
ee a A A SM (e (whiti
ujor so va ei SI "hinne d
6. Ibrălleanu. . 's , Probleme Dilerare. ek
Horia Petra-Petreseu | . Badea Ciiribani "nn
Aurel cav. de Onciul. . . Ecolwția Politică în ma.
S Seenba .., ... , Veto Rominească în „bul,
| M, Costea , ... , , Din Basarabia !Rominii yi a Agrari),
P: Nicanor & Co.) incellansn,
Izabela ayahan (Evan) Cronica Literară. {Critica feminint).
P. Bujor . -e s e Cromie Sint, Lierse şi lubirsa în
Lupta pentru
Dr, L Simionescu, . , . Cronica bes pp o Dorinţă”),
| Vintilă I C. Brâteanu . . piară Zeie? ate sătegti pentru Aren- y
ars de
| T. Russu-Şirianu şi C. S. . Cronica Sit. tul Politice: Mae
- phiura— Cnm s " d, Stolypin Rusiaj:

Meerenaiät : ©, Dubrugpennu

„ti ntribuţinni ts Sindil Croeiprkor
sa (leng drett Mënëaprt din (arit,

—Dhepeg $£ mm Iiecie tu ngalih wie Socialismus Stir,
Vi". Bodu D. kosti: Engage". iber i Ze m dn af că is Oi Vihergaen `

Beer ae în iater fe, ounen CR

Lnersrt: Dovista Politis at Li
EE de Tree

. La Ronie,

-da $
Str. Romina 4. — Administrația: Str. Manolescu DN

, ary Tugat vu Aproximativ 130 de
22 Kit.

Numârui RÄ Vent

Aia

Viaţa Romînească

REVISTĂ LUNARĂ

Sub direcţia D-lor Prof. Univ. C. STERE şi P. BUJOR

i 9 iei "n P. Bogdan
Jor: I. Agirticeunu, G- Bogdan-Luică, Dr. P. Bogdan
Bes eg Octavian Rote, I. Al, Bratescu- Voineag, dre
I. Bratianu, prof. univ: Dr.J. Cantacuzino, M. Carp, Dr. P. perag se
cirtau, Prof. I. cav, de Cupareneu, Ana Conta-Kernbach, I G. ES z e
Sadoveanu, A. N. Gane, N. Gane, Octavian Goga, G. Ibrăileanu, \ J „aie de:
Dr. N. Lupu, prof. umiv. Dr. M. Manicatide, S- FL Marian, 1 Dietei,
Månidrèscn, Gh. din Moldoeu, Const, Morariu, St. Morărescm, V. G, Mor-
fun, J, Nădejde. Dr. Aurel car. de Onciul, G. Pascu, D. D. Pitrăşeanu,
Horia Petra- Petrescu, prof, univ. A. Philippide, Dr. D. Pompeiu, Matilda
Poni, Sp. Popescu, Dr, St. Popescu (docent), Aurel C. Popovici, D. Popot ici-
Bareuth, Dr. N. Quines, 1. Raian, I. Russu-Şirianu, M, Sadoeean n, Serer
Secula, prof. unie, Dr, I. Simionescu, A- Stavri, C. 'Şivcăleanu, Dr. D. Ze
tugescu, D, A. Teodoru, George Tofan, Al. Tzigara-Samnrcag, Al Vicbat,
N. Valenti gi alții.

Condițiile de abonare

IN ŢARĂ:
De au = : . E 15 le
Pe jumatate de an e . H e
Un număr b 1 leu, 50 b

Penlra învăţători, preoți de sat, primari si seeroluri comunal! ru:
ral, studenţi si elevi, pe an 15 jet. — Acestia pot plati în modol următor:
la inceput trei lei, apoi elle un leu pe lună cel puţin, pini la achitare,

IN AUSTRO-UNGARIA :

Pe an A A 1% coroane
Pe jumătate de an e > A 7 eur, 50 b
Un număr ,

l cor. At b,

Abonamenlul anual se poate achita iù trei rate de elte cinei corn ine,

din pairu tn patru luni,

IN BASARABIA:

Po an

i . e ° n . S ruble
Pe Jumätate de nn é 3 ruble
Un numar g

Kit capelei

Abonamentul annal se poate plali la fiecare dowa luni cite 2 ruble,

până la achitare.

IN STRĂINĂTATE:

Pe an A ve
Pe jumâtuale de an ' e P lei
Un numar , E i p 11

(vezi urmare Pag. J-a a coperții)

d Ja

Viaţa Romînească

= TY}

Viaţa Romînească

Revistă literară şi ştiinţifică

AnuL | — VoruuuL Ill

BIBLIOTECA

UNIVERSITĂŢII
IAŞI

IANI

Redacția: Str. Bomm 4, — Administrația: Str, Manolescu 2.

1906

Conu Alecu
(Schi)

Conu Alecu, măcar că e boer eget-beget, e de „prinţipuri
liberale“. Dă mina cu ori şi care;--celui mai umilit cînd vine
la dinsul îi zice să-şi pue căciula 'n cap şi-l pofteşte pe scaun.
Cind se duce la moşie cu Iosif tinichigiul, ori cu Tilică fierarul,
îi pune alături cu dinsul în trăsură. Odată, cind i s'a îmbolnă-
vit Dincă, feciorul din casă şi a intrat în spital, nu era zi să nu
meargă să-l vadă și să-i ducă ba țigări, ba cite ceva de ale min.
cării. Cum vă spusei, e de „prinţipuri liberale“. Sä te ferească
insă dumnezeu să te'ntinzi mai mult decit socotește dumnealui
că H se cuvine, că numai decit ţi-o tae, dar știi, scurt! Şi în
asemenea prilejuri chipul lui blajin și zimbitor, care îi dă o in-
făţişare de bătrin bun și glumeţ, aşa se preface, încit nu-l mai
cunoşti. Mustaţa-i albă colilie ca şi părul i se lasă in jos, sprin-
cenele negre ca smoala i se ridică în sus, iar de sub ele selipeşte
o privire care te sileşte să faci trei paşi înapoi...

In zilele în care nu e dus la vie ori la moşie, se adună cu
alți ciţi-va bătrini de seama lui sub umbra teilor din grădina
publică. Acolo stau de vorbă până la vremea mesei. Totdeauna
are ceva de istorisit, iar ceilalţi îl ascultă cu drag, că e om
umblat și nimeni nu ştie să istorisească mai frumos și mai cu
haz ca dumnealui.

lată-i. Risul stirnit de căderea unui om care trecea grà-
bit, aduce aminte lui conu Alecu de o intimplare,

— De ca i-o fi venind omului să riză cind vede pe altul
căzind ?.... Sint vr'o ciţiva ani d'atunci, mă "'ntorceam cu nevasta
de la Kissingen, Finareta, cind o vedea pe cineva căzind, moare...
o apucă un ris de nu se mai poate stăpini... Eram Intro gară
de prin Austria. Stam amindoi la fereastră... Un neam înalt,
mare cit un mal, venea grăbit să se urce în tren. Nu ştiu cum
calcă și odată fleanc! se întinde cit era de lung drept înaintea
ferestrei noastre;—pe urmă se scoală repede şi intră in vago-
nul nostru. Pe nevastă-mea o apucase un ris cu istericale... şi

VIAŢA ROMINEASCA A

rizi.. si rizi.. ridea cu lacrămi. II goptesc : „Stăpineşte-te seen

asta au se face“, Aşi! mai rău. Işi iza batista peste obraz
i r 4 rog, de să clătina vagonul... up?

E Zei pe! batrini care ascultă pe conu Alecu rid şi pla 39
topese. Ei cunosc pe coana Finareta și ştiu cit de drăgălașă e
cind ride, până şi acum la bătrinețe. .

In vremea asta se apropie doctorul Clopotescu, bäiat bun
de altminteri, dar cam prea îndrăsneţ şi adresindu-se câtre cel
care ascultau, le zice, bătind pe umeri pe conu Alecu:

— Ce palavre vă maispune boerul de rideţi cu atita pofta ?

De-odată chipul rizător al lui conu Alecu se schimbă, dar
ştii ? la moment: mustata albă i se lasă în jos, sprincenele ne-
gre se urcă în sus,—aruncă mina de pe umăr şi cu o privire
care face pe doctor să se retragă trei paşi:

—. Mä rog, ruda nu mă ştiu cu dumneata;—de copilărit
impreună n'am copilărit ` atunci se vede câ-ți sint dator ceva,
de mă baţi pe umeri şi mă faci palavragiu; că numai cui esti
dator, Je ia peste picior. Ce-ţi sint eu dator dumitale ?

ȘI duce mina la buzunar să-și scoată portofelul.

Indrăzneţ e doctorul; dar sub privirea dreaptă a conului
Alecu e greu să nu-ţi pierzi piuitul, mai ales cind, pe chipul
nici unuia din cei de faţă nu vezi vre-o incurajare. Bilbie ci-
teya cuvinte şi pleacă încurcat.

— Fie, că bine i-o făcuşi cogne Alecule!

— Ei! comedia ciorilor!,. Imi pare rău că Lo fácui, dar
te silaşte.

Asta e cusurul băeţilor ăstoru: buni, deştepţi, or ñ ştiind
carte multă, dar nu ştiu să se poarte. Nu se mai oitä ca esti
cu părul alb. Pac! pac! mă bate peste umeri şi mi face palavragiu,
Pai aș pulea săi flu bunic, bată-l pustia, Asta e ca istoria cu
Hristache. Giavă ; d'aia'| intrebai cit 4i sînt dator.

— Dar ce istorie e aia, coane Alecule? întrebă unul,

— Nu v'am spus'o ?

A mai spus'o, dar ori c'au aitat-o, ori cù le place cum o
"pam Wa Alecu, răspund toți într'un glas :

— NU, e
De e inseninat la faţă, de parcă n'a fost de cind

calecă pe un scaun şi povesteste `

— 'Trebue să-l fi cunoscut dumneavoastră... Bulgarul Ala

de umbla în mijlocul verii imbrăcat în haine groase de dimie,

legat la git gin cap cu o gogeamite birsană de căciula fumurie.

—— EEN

Dumneata trebue să-l ştii, că sedea lingă dumneata, colo, peste
drum de hanul roşu. Unul mare-mare cu mustăţile tunse. Cind
vorbea, te uitai in urma lui să vezi ce copila vorbit. Nu-ţi
venea să crezi că vocea ala pițigăiata a ieşit din trupul lui. Să
iei un trombon d'alea marile dela muzică, să-ți umfi bacile, să
sutli cu putere şi să sune: piiii! ca o piculină,—aşa impresie iţi
făcea cind îl auzeai vorbind... E! asta era feciorul unuia Glavă,
pripăşit pe la moşia lui unehi-meu, Era cu vr'o cițiva ani mai
mic ca mine, Piu minte că-l trimetea unchi-meu la tata cu do-
nicioarele de smeuri:—venea cu picioarele goale, Deia o vreme
nu mai știeam de ch —il pierdusem din vedere, cind, hăt! peste
vre-o douăzeci şi mai bine de ani, m'am pomenit cu el la mine,
ca să-i dau un petic de pădure de pe mosia mea. | lam dat,
PW'atunei, om muncitor, i-a mers bine, Pămint nu putea să cum-
pere că era străin, dar îi morgea vestea că are bani. Imi părea
bine ch s'a pricopsit, stracul, Altminteri cuviincios, respectuos,
trebuia să-i zic de trei ari: «şezi jos», cind venea pe la mine, ca
să se hotărască să se aseze pe marginea scaunului... Intro zi
mă pomenesc cu văru-meu Vasilache Matraca.

— L'am cunoscut ; de lu Ploesti.. întrerupe unul.

— Ala, Aman-zaman ! să-l imprumut cu patra mii de lei.
Eu bani n'aveam la mine, trebuia să mă duc la București să iau
de la depunere. Nu şi nu, că lui litrebuia chiar atunci. Mă gin-
deam de unde să-l gâsese napristan, cind, cum eram în pridvo-
rul cas, văd trecind pe ulită pe FHristache bulearul, Îi bat în
geam și se urcă sus. Zic: «Domnule Hristache, nu U se întirnplă
dumitale patru mii de lei în bani până luni, ml mio duce la
Bucureşti să {i-i aduc ?> Zice: „Ba da“; şi-mi aduce patru mii
de lei pe carei dau lui vărul Vasilache, lau condeiul și-i dau o chi-
tant, pe cum că am primit de la el 4000 de lei cu soror peste
einci zile,

Ca naiba! duminică imi vine vierul de la vie cu ştire că
sa aprins magazia, Luni nu m'am putut duce la Bucureşti, nici
Marţi... Mart) seara intilnesc pe Hristache al meu. Zic: „lartă-ma
că nu m'am putut ţine de cuvint, ca trebuit să mă duc la vie“,
Unde mă scuturi de mină simi răspunde: «Nu face nimica
frate.» Ma uit la el.. Mi s'a părut cam but; m'am zis nimic.

A doua zi incepea curtea cu juri şi presedinte nebunul ab
de Verusi, care te osindea la amendă şi nu vrea să stie. N'am
putut să plec nici Miercari, nici Joi... Vineri mă intilnesc iar cu
balgarul. Zic; „lata și inca de ce n'am putat pleca la Bucureşti“.

CONU ALECU 7

5 VIAȚA ROMINEASCA

Ei! ce credeți dumneavoastră ? atunci am înțeles eu temeiul
vorbii tatii (dumnezeu să-l ierte !):—cui eşti dator te ia peste
pictor. Bulgarul, nici una nici alta, mă bate peste ume, ags
cum mă bătu doctorul: «Nu face nimica, nene Alecule“, Auzi
dumneta: Nene Alecule, el mie!!! Ptiu !

— Ei şi ce-ai zis? întreabă unul.

— Nimic. Mam întors repede acasă, cu gindul să apuc
trenul... era prea tirziu ! Toată noaptea uite așa m'am perpelit,
Micar că trenul pleca tocmai la 3, m'am sculat ei m'am imbră-
cat de la 5, de grijă să nu-l scap. Nevastă-mea : «Lasă că te-oi
duce luni; te condamnă Verusi la amendă». Aşi! Să fi ştiut că
mă condamnă la inchisoare şi tot plecam... De cind sint nu mi
sa părut că umblă trenul mai încet ca la întoarcere. Imi venea
să sai din el, so iau la fugă, s'ajung mai repede acasă. Cum am
sosit, seara la 9, zic vizitiului: „Nu deshâma şi du-te peste
drum de hanul roşu la Hristache bulgarul şi adu-l incoace. Să-i
spui c'am zis eu să aducă şi o chitanţă“. S'a intors trăsura fară
el; se culcase. Trimet pe fecior: „Acu să mi-l aduci! Să nu vii
fară el", In sfirgit după o jumătate de ceas da așteptare s0-
seşte.— «Ce e cocoane Alecule 2» Zic: Set jos şi scoate chi-
tanța“,— «Dar de ce atita grabă ?2 — «Sezi», zic, «Uite patru mii
de lei. Uite şi zece lei dobinda, Douisprezece la sută fac la 4000
pentru un an 480,— pentru o lună 40, -pentru o săptâmină 10;
mai poftim şi zece lei pe d'asupra». Se uita la mine nedumirit.
Zic: sArum să-ți spui şi pentru ce atita grabă. Nu vreau ca
miine cind mă-i întilni să-mi zici pe nume, că alaltăeri mi-ai zis
„frate“, ieri „nene Alecule“ şi miine, dacă n'apucam să-ţi plătesc
acum, imi ziceai «.Alecule» sadea şi nu-mi place, Eu nu zic pe
nume decit slugilor mele, încolo la nimeni. [i vrea de-aci încolo
să fii politicos şi cuviincios ? bine, te primesc ca până acum cu
dulceaţă şi cu cafea ; nu? Sănătate! nu te cunosc, nu mă cu-
gd kips trăsura la capul scării, poftim», D'atunci n'a

a mine; cind îl intii i
aa neam mă saluta şi trecea pa

Aşa şi cu firfisonul ăsta. Imi pare rău că iam tăiat o ; dar
iar mă gindesc că dacă nu i-o faceam aşa, miine mă bătea peste
bintice, poimine mă trăgea de mustață... Buni băieţi, Astia din
ziua de azi... deştepţi... or 8 ştiind carte multă, dar nu ştiu să

se poarte. Nu se uită la tine că i cu părul
al !
te bate peste... Maică Precistă, liaa DA g WE

loan AL Brătescu-Volneşti

Lui X....

Te crede lumea, că 'noți numai in bine,
Ca val de bate, e val legânâtor,

Ca bucurii şi mingieri de tine

Se țin şirag, sub ceturi fara nor.

Ascunzi in suflet sub masca zimbitoare
Dureri nespuse, nu vreai sa Gesminţeşti
Gindirea buna ce lumea rivnitoare
De tine-și face - naiv o amâgeşti.

Dar numai tu știi ce cruda ironie

En rolul groaznic cen chinuri joci rizind,
Ascunzi de mila cumplita comedie :
Cine-ar cunoaște-o, ar nebuni plingind !

N. Volenti

Scrisori de Grigorie Alexandrescu

ÎNTRODUCERE.

Gr, Alexandrescu este un scriitor, pe care toţi cetitorii il
iubim de-opotrivă, şi cei naivi și cei critici, şi tineri și bâtrini,
si liberali şi conservatori, şi buni şi răi, De ce pare?

Mio mi s'a părut ch una dintre cauzele cele mai insemnate
ale popularității sale este cruțarea cu care el priveşte lucrurile 0-
menaști, zimhetul ce-l are încă pe buze şi cind spune adevărul
cel mai crud, intimitatea ce-o acordăm conștient sau inconştient
oricărui predicator de acest solu, Alexandrescu “u-i un trăsnet,
cind loveste; el nu poate fi, pentru-că iubeşte pe toţi şi pe toți
li bate ugor pe umeri în vreme-ee le spune înțepătoareln sale
adeväruri. EI te îngăduie să te-aprapii; iar, după ce i-ai simțit
superioritatea, te-apropii singur, nechemat ; şi e] este vecinie îngă-
duitor : Iubim mult omul şi ni se pare că iubim numai pe artist.

Firea aceasta fericiti se desvileşte cu toată intimitatea,
nestăpinită de nici o consideraţie, în scrisorile de față. Si de-aceea,
chiar dacă Car avea şi altă valoare, decit a documentului u-
man, menit si explice alcătuirea unui sufet din care au egit
şi versuri celebre, ele merită să fie tipărite.

Nu se vor găsi, ce-i drept, analize intinse. Alexandrescu
este sobru în expresie ` dar atributele puţine, pe care le da Tn-
timplărilor și oamenilor, sint totdenuna luminoase sau cel puţin
nu lasă nici o indoealñ asupra părerii şi simţirii lui.

Viata omenească o cunoştea din toate părţile ei: El putea
să pună piciorul în noroiul ei şi în acelaş timp işi simțea capul
liber, Idealul râminea deasupra, neatins, nescoborit, cum stă
Duhul-stint în icoane, întinzind aripi blinde- de porumbel asupra
acelora, pe care cerul îi iubeşte. Cunoştea bine viaţa şi de-aceea
vorba lui este, totdeauna vorbă de dascăl inţelegător.

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU t

Gasta viața și nu fugia niciodată de bucuriile ei: Un bal
este un eveniment despre care ţine să scrie şi amicului său ;
pantofii mici și ochii frumoși îl fac să tresară ; bucuros deschide
uşa sa chiar şi femeii uşuratica. ŞI totuşi par'că-l vezi încrețind
fruntea şi parcă ] auzi totdeauna intrebind : De ce si nu poată
fi și alţii fericiţi ?

Partea de scrisori, care vorbește despre fericiraa altora —
acești alții erau amicii lui, naţia lui—va interesa firește mai mult:
Cum era gata oricind si sprijinească o faptă bună, să scrie, să
informeze cu graiul și scrisul, să critice, să îndemne la luptă,
tuate aceste fapte bune se vor vedea scrisoare cu scrisoare,

Intimplător scrisorile încep cu anul 1842, cing el avea un
nume fâcut deplin, iar Ghica incepea a fi privit de Lat ca om în:
văţat, de care viitorul va ţine seamă: E vorbese deci şi
despre treburile țărilor, la început mai ales cum se reflectă in
literatură, mai apoi cum se desvoltă cu preferință în politică.
Despre literatură se vorbeşte mai cu seamă pănă în 1844, cind
corespondența se întrerupe, pentru a reincepe la 1549, după
plecarea lui Ghica la Constantinopol, şi pentru a lna acum ca-
racterul unei corespondențe de informație politica,

Epoca aceasta din urmă este discutată în două publicaţii
istorice şi cunoscute despre principii Bibescu. şi Ştirbei, Se poate
deci controla și cu ele cam vedea Alexandrescu, Eu nu voin con-
trolu, deoarece aici nu-i nici loc, si'n general nici grabnic să ho-
Läim dacă a văzut totdeauna bine sau nu. Aici lăsăm cores-
poudlenţa să vorbiască neimpiedecată de comentarul greoiu al is-
toriei prea conștiențioase. Citeva note, pe ici, pe colo, au fost
totuși de nevoe. N'am explicat însă nimic ce se poate bănui e-
xact sau ce se explici dintr'o serisoare prin alte scrisori.

Scrisorile nu fost păstrate bine de Ghica, care le-a depus
la Academie, unde au numărul $01 în seria manuseriptelor. Cu
toate acestea unele s'au pierdut.

Colecţia lui Ghica o sporesc cu o scrisoare, care sa pu-
blicat în Gazeta de Transilvania și care nu merită så rămină in-
gropat acolo, Este o scrisoare relativă la încetarea Propăşirei “h

Bucuresti 2 VI 1900. G, Bogdan-Duleă

` *) Datele serisorilor, gare sint cuprinse intre piranteze, sint stabi-
ee de mine, Din cauza ureasta ordinea seeisorilor diferă de-a manuserip-
LE v A

VIATA ROMINEASCA TA ei

SCRISORILE
K

Bucuresti, 1842 Ghenarie 29.
Iubite prietene!

i ii tale să vorbia de o
i u citeva zile înaintea plecării ta d
mmm Ma, a să face egean polcovnicului Odobescu și că
A A u dë
nr “Dar ps = sché sa cea ce uon pr Lë cn em

s şi s'au implinit cuvintele tale că adecă ini i
ea geg rier cind este vorba de pantofi mici și eg ar
frumoşi, Dar m'am dus. o IN aie ER Geiger? eg E SI ni
chit. De am petrecut bine, te las udec A NK Gëss ch
soanele acelii soțietăţi şi care te unești cu mine la = bebei

i iluziile vieţii cea mai plăcută este femea. Nu

Sch On DURA DUONA m'a fâcut să te uit, Din protivă am we
bit sau ca să zic aşa au vorbit foarte mult de tine, harig aa i
tot prieteşugul nostru nu prea mi-ar fi venit la atea f a
as fi ştiut mai aproape; insă pe morţi şi pe cei poa ei aţi er
trebui să-i pizmuim. Aşa ia seama să nu te intorci, căci atunce
i ili te omor insu-mi,

S Me ta ?) am priimit-o la țară, dar să vedea că a
zăbovit o lună la Focșani, căci coconu Take 9 a priimit-a de odata

isoarea de la lași,

pe am bi ca Arzi zi după întoarcerea mea ca să caut. do-
vezile învățăturii tale pe care abia le-am descoperit într'un colţ
al Papă Crez că n'ai fi avut așa mare trebuință de ele gi
că singură înfăţişarea ta a fost destulă ca să mărturisească in
favorul stiinţelor ce ai, 2 o.

Astept cu nerăbdare să mă inștiințezi de poziţia in care te
afli şi de nădejdile ce ai, căci singura idee că soarta îţi e pià-
cută poate inbunătăți pe a mea. Între noi este o legătură nu
numai de obicei, dar de gindiri şi de sentimonte care însuflă ade-
văratul prieteşug şi desăvirgita încredințare.

Inștiințează-mă pă larg de toate; spune-mi de ai dat acale
versuri TL de ai avut prilej a face vreo propoziție); fereşti-te

1) „Cavalerul“ loan Odobescu era pe atunci „ajutorul şefului ogtirii* :
bărbat de vre-o 49—50 ani (se născuse in 1792). Soţia luai {t 1623 Nov. 1888)

se născuse ln 1810; ea era din familia Caracag. omnişoara Odobescu n
devenit buraneasa d'Avril,

Odobescu înaintează abia in 1845, după dimisia şefului C, Ghica, spätar
ad interim (11 Iulie} Domnia lui Bibescu de G. Bibesen, L p. 571i.

2 Din Foegani. din drum.

d CR Ini Ghica.

) ase, Calendarul pentu orul romin al lui Cogălniceanu,
po 1542, doci cel puţin din Dec. 1541, Anusia ip. 54) ca „editia miniatura”
a Ini Gr, Aleesandresen este sub tipar. A şi apărut in 1842,

53) Guvernului şi Domnului.

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU sa

insă de a cere pentru mine vre un loc Ja şcoală : sint multe cu-
vinte care nu m'ar ierta să priimesc şi aş vrea mai bucuros un
post în slujba udministraţivă sau judecătorească,

Iancu Văcărescu esta să via peste cîteva zile acolo. At
de aș şti ceva hotarit, aș putea veni cu dinsul, fiind-că mi-a
propus.

Daca poeziile mele nu s'au tipărit încă, roagă pe d. Cogäl-
niceanu să pue versurile de mai jos, peste care didei din intim.
plare in nişte indreptări ce voiam odată să fac ; să le pue, zic,
cel dintii, cele doua dintii în Epistoli către Cantacozino sau viața
câmpenească, cel de al doilea în Mimgierea adresată unei tineri
femei şi cel de al treilea în elegia Cind dar o să gusti pacea, o
inimă mihnită, să înțelege că fiecare în locul altui vers, care
il veţi găsi cu ochi închişi !). Iată și versurile.

Departe d'ai puterii

Tovarâși nelegiviți,

De cursele nedreptații,
oameni neomeniţi.

Versurile acestea s'au prefăcut așa, căci m'am gindit ch nu
trebue si vorbesc: de fringhie in casa Spinzuratului, mai ales
dacă soarta mea va voi să rămii aici,

2 GI i este esenţa tai melodii...
KA Cind tei ek vencurilor Zoo...

De o camdată n'am vreme să-ţi scriu mai mult. Nădajdu-
ese că nu vei zăbovi a-mi răspunde... Sieste te asemenea să-mi
Limit şi bani ?), căci stii de am trebaință,

Adio, iubite Iancule. Minutul cind voi afa că putem fi ne-
despărțiți, va fi unul din cele mai plăcute ale vieţii mele. Al täu.

G. Alexandrescu.
P.S. Miine este nunin Predeseului.

Bucureşti, 1842 Februarie 10.

Iubite lancule !

+». Elenca n'a venit pe la mine s'o spovedesc. ŞI această
pagubă o sint dator poate lipsii mele la ţară. Dar zilele astea am

D Reelifcărite eorute de poet nu s'an facul la pag, F3, unde ràma-
seră versurile :

Departe d'ai tiraniei
Miniştri nelegiuiţi,
le cursele viclenie
De oameni nemenili ;

} i i t la pag. i 2 şi | 33, penl ri cure pagini schi Ja il H
t n, Hi rile sosseră
2 Onor iir ul de nut He t

VIAȚA ROMINEASCA

de gind să o poftesc formal, ca să-i spui din parte-ţi ceva d'ale
eg i

IN -i arăt un ), | "
it în abia ei după ei le cunoşti, ba pari p er odă
tone cel puțin pentru mine, dar mă duc de urit,
a Deen a făcut o doleanţă către e sanoa

i ji care se află "LE au 8

gege E e ri te tainele între Dumnealor, GE
Ee uns să să facă propunerea de față. Pină acum nu Ser
Seet e) Bine ar fi să nu prea vorbeşti de aceasta sau cel
een să nu o dai ca vesta dela mine. De ispravă te voi
KOR G. Alexundreseu

DI.
1542, Martie 17-

Iubite Ghica !

'oinescu +) mi-a spus cele ce îi scrii pentru mine. Bå-
RE arene D. Ke? ge mi-a trimis bani e prea georgeta
Mi gindesc dacă nu trebue să stric învoirea şi să nu mai tipi e
resc poeziile sau să le opresc toate, pă seama mea, de pere
ce unul din noi n'a păzit condiţiile, căci este mai mult de un
an de cind i-am trimis manuscriptul și banii trebuia să mi-i
trimiță îndată. Spune-i, te rog, că mi-ai scris si că l'as pofti
să-mi insemneze prin cine mi-a trimis banii, ca să-i celu de la
acel om judecătorește sau în sfirşit îl rog să-mi spue pricinn
pentru care nu mi-i plăteşte. Mi-ar părea insă foarte (rău) să
mă stric cu acei d-ni pentru o pricină aşa de mică.
Dacă numai tipărirea să va fisprăvit, atunci adu-ți aminte
insărcinarea ce ţi-am pus să legi doa exemplare frumos și să
le infâțişezi prinţului, Ba încă ar fi fost bine să tipăreşti o toae
cu adresa cuviinciousă DL
Vream să-ţi trimit adresa obşteşti! adunări, cure din seri-
soaren taică-to am înțeles că nu aţi văzut-o. Dar să spui drept,
mi-a fost teamă să nu să rătâcească. O mulțime de lume să
grimădeşte în toate zilele la uşile ndunării ca să asculte ras.

1) Ponte artista Elenca, despre care bătrinul Ollaneseu spune lui D,
Ollineseu (in Teatru la Ramini, I, L p. 62 (nota) ai SO. că chu ei şireți
şi minlea ei fulyratecă o purtau mai cu drag la alte indeletniciri”, decit 19
artă. Ar A fost o cunoştinţă din epoca Filarmonieal!

2) In -doleanţa” Adunarea obşteaxea folosia aveloggi cuvinte ` „staren
cea lrisiă, intru rare să află astăzi țara“, Era ndrosu ctre Domn, votata
la 12 Februarie 1942 (Analele parlamentare! vol. (1. p Hi și 23). Sa pure
că poetul îi cunoştea cuprinsul inainte de-a 8 fost depusă în adunare. `

H Sa trimes cu data 14 Febr,

H Jean Voinescu IL

5} De agezal in fruntea volumului, ea dediva ţie,

Ri-

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU A

punsul M, Sale, care si aşteaptă de atita vreme şi care trebue
să fie prea frumos de vom judeca după zăbava cu care să lu:
crează,

Eu petrec cum dă Dumnezeu, mai mult rău decit bine. Plà-
cuta urat plecat iarăş la ţară și aşa mă aflu ca un peste
pă usca

Arată inchinăciunele mele D. D. Cogălniceanu, Negri, Ale-
xandri, Negruţi şi cl... Al tàu prieten

G. Alexandrescu
IV

(Stampila poştei esto din 10 Martie 1842.

Iubite Josee £

Zici că mi-ai scris mai mult de zece scrisori, în vreme ce
eu n'am priimit decit una dela Focşani. Aceasta mă face să intru
la bânuială că poate le-o fi prins cineva din voitorii nostri de
bine. Apni nu pociu să înţeleg cum nici de la mine n'ai mai luat
alta, de vreme ce ai priimit atestaturile care m'ai însărcinat să
le caut şi cu prilejul cărora ţi-am scris. Dar să le lăsăm acestea
flindcă știu că eşti in favor lingă unele rochi şi prin urmare ocu-
ar l-a iți dau te Dee să uiţi numărul. scrisorilor trimise sau
priimite,

Eu sint hotărit după îndemnul tău să intreptioz voiajul ;
aştept numai să-mi trimiţi banii de la Donici, fără care nu pociu
pleca şi si mă !nstiințezi de te-ai mutat şi unde, ca să trag a-
colo. Vezi să n'apuce Donici să plece iar la țară și atunci adio
pentru mai multă vreme bani ei voiajuri.

Scrisoarea către putăi şi șarle *) nam dato, fiindcă pol-
covnica n'a găsit-o cu cale și mi să pare ch are cuvint; îți va
SCH singur pentru Ce...

După cum auz, si maşinează niste lucruri drăceşti, In care
spun că Iliad este comprometat. Dar Dumnezeu știe în capu cui
s'or sparge. Ce oi afla tioi mai sori v N

Numirea ta de profesor 4) a facut plăcere la toți.

Grăbește-te a-mi răspunde mai curind, și a-mi trimite bani,
căci arz de dorința de a pleca), Al tău prieten,

ses Gr. Alexundrescu

p Odobesaru.

Versuri,

Era varba de-o conspirație, în care du rapoartele roasulului
francez Eliade ar fi jucat rolul de agent ore rea (Rapoartele inedite, la
doa SE val. dE 181 al Lee Leien ageet de ER d Së aiba et

primat nişte revoluționari, Iueru plăcut Rusiei, El i ca
în Curier ramine or A near Int, - Be

a demia mibnileană, cu rafesor de inginerie. V. A. Urevhe,
Istoria şeoalelor, ÎL, p. 217—219. d'H s a

5) Din adresa acestei scrisori să vode el L Ghica

Zu
casele spătarului Alexandri. nenn Ja Iasi în

VIAȚA ROMINEASCA

V.
Bucureşti, 1842 Aprilie 15.

Iubite lancule !

imi vor

A Domna neverici talo, EE
cate bere boală de care insu-mi am pătimit adesea RES SR
mare sint iertâtor pentru cei ce si află în asemenea s di rd
insă că mi-a părut foarte râu de această agent m
că vreau să mergem impreună la nunta Dohtorulu DAP ECER

Pa Elenca asemenea trebue so fi costisit mult. ; e a
că n'am întilait-o ca să-i spai de venirea-ţi. Dar de voiu pu
mina pă dinsa, nădâjduesc să o mingii cum se cade. r $

Eu nu viu în sârbâtori, de vreme ce sărbătorile nu ei pe
treci în oras; ba, ca sů te imitez, mă duc şi eu ză armor en ef
mina mare la MOR. eter pe äi cunoşti 1). Apoi

io e şi Buc :
ge JOP NA Donici Kë siet şi i am chieltuit sănătos. Dar
Sali, prietena d-le nu s'a învrednicit să ia măcar o para...

De poci să mai imi serii înaintea plecării, nu faci rău. Cit
pentru comisioana de a-ţi aduce ceva parale părintești, fii sigur
că nu voi uita (daca mi le vor da), căci amo presimţire că o să
ne De de mare folos. Foile de geometrie le voi căuta şi ţi le.

i aduce, : 4
p” ue aici nimic interesant. Obşteasca adunare s'a închis
pină după sărbători și deputaţii au plecat pe la moşii ca să vază
ca mai face ţara, 4

Tudorache Popescu a scria M. Sale o scrisoare cerind des-
păgubire pentru vreo patru sute de mii lei ce zicea că a dat
fuşfef postelnicului şi Balăceanului ca să-i faci nişte mici slujbe.
Vudă a orinduit comisii şi pentru că Popescu n'a avut dovezi a
poruncit să să scoată din stung,

Gr. A.
VI
Bucureşti, 1842, Mai 6.
dubite lancule,

la moşia unde am fost de paşte ţi-am găsit o mireasă
şi Mam hotărit nunta. I-am propus încă să mă cunun în locu-
Par procuration și să priimesc zestrea, ca să opresc aurul şi să-
aduc mireasa Adio! Nam vreme să-ţi scriu mai mult, dar te
iubesc şi te doresc și aceste simţiri plătesc cit toate scrisorile.
1) Odobescu,

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU - 17

VII
Bucuresti, 1342 Mai 18.

„fn Zilele acesteu a sosit aici un general din suita inpâră-
tească ; nimeni nu ştie de ce a venit, dar lumea vorbeste multe.

Ieri am intilnit la obstensca adunare pă Anagnosti !), care
m'a intrebat despre tine şi m'a însărcinat să-ți scriu din parte-i
muita inchinăciuni...

VIH
Bucureşti, 1343, funie LO,

„Eu încă n'am priimit eczampleru de poezii, care zici că
mi l-ai trimis şi n'ar fi rău si cercetezi acolo ce s'a făcut ca să
mă scapi de o grijă care mă supără, Scrie-mi asemenea ce in-
dreptâri au săsă facă si de câtre cine.

Voinescu printr'o scrisoare ţi-a trimis o nuvelă intitulata
Farcaș şi tot de odată te-a rugat să spui la redacția Glaneru
(mi "o a priimit numai numarul din urmă gi că ar dori să
aibă colecţia întreagă. Dar nu ştie de ai luat scrisoarea, caci n'a
priimit răspuns, El fini zise asemenea să-ți scriu că atlasu lui
Vese D este pe stirşit şi ar dori să întrebi pe Asachi prin ce
mijloc să-l trimiţă, căci prin postia ordinură este foarte cu grèn.

Pe sici fierbe lumea ; Turcu +) a sosit astăzi, dar nu sà stie
ce o să iasă din venirea lui. Să zice ch ela adus prințului o
sabie de mare preţ; de vafisă ne tae cu dinsu, cel puţin capul
täu este la siguranție, Să sună asemenea că cea mal mare parta a
boerilor de opoziţie au făcut o jalbă tainică câtre Pusia Dar sn
găsit unul din éi rare i-a trădat. Orcum va f, nu vorbi despre
aceasta,

Nenea Gogu în sfirsit a plecat astăzi DL

Nu mă aflu In dispoziţie sa-ti scrin mai mult, căci sinut
nemulțumit de mine şi de lumea ceilalta. Ţi-as spune pentru ce
dar nu voiu să turbur placerile tale. MA mărzinese numai să În.
toapâtez încredințarea prietegugalui care il meritezi atita de

ine și cu care să va mingiia totdeauva al tău prieten

fi. Ais reomdregcn

1) M. Anagnosti era un literat, varo Deen parte din Societatea tite-
vară, condusă de |. Voinescu II. M. Anagnosti serisasa la 1537 brosura La
Valuchie et fo Moldavie (Paris) şi la 1844 0 carte Das iddes de la Rovoln-
tion ef ca affaires d'Orient (Paris). ÎI imfluențţase, intro ulţii, Lammennasa,
Orienta! îl da pe mina Rusiei, inteleasă insă cu Franţa, doourece cheshus
Den Oriontului n'eat pius seulement russe, ci curopionue (p. 229).

le gonewr madoroumain, Spimeitovul maldo-roman, ISi. Lat,
Despre nuvela Parca n'am nici o ştire,

H Dr. Eduard Velse, Tawe istor
ISH, nu eu data cind s'a terminal tipari — š

4) Era-Ese. Sa Harigighi Mostaseri Şechib-Efendi, mădularul sfatu-
Iul imperiului otoman şi director al ministeriului Irebilor din maro! u. care
trase în gazdă la logofătul L Manu, eum serie Curierul din 12 Lumi.

5) Pleva la Paris eu uu ajutor de studii din fondurile mitropolit-
lui Dosotei. CL. și manuseriplul p. A. v,

apărute n Bucuresti eu dala

iš VIAȚA ROMINEASCA
IE O n n, an

(1842, toamna).

„Ne afläm încă la vii, unde poate să mai zăbovim vreo
de det Aici fiind silit si şăz in casă, st SOD S
la voiajul nostru şi aştept notele mineralogice TL Vezi f =
să va putea mai desluşite şi mai lesne de înţeles pentru
g Do pang ei ne scrii aici, adresează scrisorile la Niculuche

ari tcirmuitor 2) ,. )
E S D. nU si-mi trimițä mai curind rămășițe
de 40 eczemplare, oprind cite îți trebuesc sau trimite-mi-le însuți
prin poştia rusească recomandindu-le D-nei Iacovencu *).

M'am mirat îndestul negăsind in album portretul Cāmārä-
soaii 4). In necazul meu am adăogat la voiaj cite-va rinduri în
cara critic amar talentul tin de zugrav. lată ce zic în articolul
Ocnelor mari : | EL

„lancu Ghica, încintat atit de manierele, cit și de frumuse-
Lea gazdei noastre, i-a scos pe furiș portretul. E de prisos să
laud aplecarea ce are la desen, căci poate ca prieten să fiu bä-
vuit că îl părtinesc şi că am privit lucrarea cu ochii amorului,
Atita numai spui ch după ce mi-a arătat portretul, făcind jură.
mint că este femea cămăraşului, pă care o vedeam in tot ces-
sul, m'am încredinţat că tovarășul meu are un talent deosebit
pentru... mineralogie“ 5). |

Iţi place? Și mai furi altă dată portreturi ?

lar mai adaog să nu uiţia da persoanii stiute două eczam-
plare bine legate, indati după sosirea sa și sù ne serii mai cu-
rind... A) tău prieten

tir. Alexandrescu.

Séi
1342, Noemvrie 21

Iubite Iancule $

Am văzut răvaşul D. Donici şi te rog să-i răspunzi că nu

1} Voiujul e deseris in Memoriul de călătorie. (Ed. UI a poeziilor lui
Alexandrescu, p, 1 şi urm.) Gh. ai AL il făcuseră în August 1842,
n e Lahuvary era oelrmultor in judetul Huzan,
i 3) Ignatie la(ajcoveneu era eng aler: rusose de-al Irvilea chis { Dom-
nia Ini Bibescu, D. p. 58). El voia să caute pela 1845 melale, ca şi Tran-
dafiloii, dar cererea nu i sa admis. Donna Ecaterina larareneo gi fiica ei,

i. eran "ln 184 membre alo Soti i li i
EE S S de Betisiä literure din Bucureşti. Sofia lat

tzuleseu, membru al Academiei şi fos-
ministru. lacovenrii e i e D i i ii
däer matri. Do li Ce Bes Odobegeii, ceilalţi prieteni ai seriito-

4) Albumul era o

Academie nu să aha). publicaţie a lui Cogalaiceanu şi ecrenlui său. (La

H Gluma se afit şi în memoriul în ediția dela 1868, p XH—XM.

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU 19

ştim dacă subt Domnia viitoare poeziile vor avea soarta ce au
avut subt Ghica. Dar nădăjduim că nu. -

Cit pentru acelea ce mi se cuvin Dlui nare de cit să ți le
dea și apoi este treaba ta să mi le trimiţi cum vei putea. In-
credințează-l că mam de gind să le vinz, ci să le dăruese pe la
unele persoane care nu obişnuesc să cumpere nici odată cărţi
rumineşti şi că prin aceasta poate să înlesnesc D D. editori slo-
bozenia de a trece cite vor voi spre vinzare.

D-lui Cogălniceanului arată-i că mă voi sili cit îmi va fi
prin putinţă săi implinesc cererea,

Te plingi că nu-ţi scriu nimic despre intrigile politice;
în adevăr ele sint atit de incurcate incit nu ştii de unde să le
iei căpătiiul. Iorga Bibescu a sosit mai alaltăeri şi a reclamat
in protiva scoaterii sale din listă, de unde il ştersesară subt cu-
vint că nu are 40 de ani. *) Sä zice că sint multe probabilităţi
în favorul lui. Dar în starea lucrurilor nimeni nu poate fi sigur
de nimic. Cit pentru mine sint din partida aceluia care va izbuti
să să facă. Tata Ioniţă Fälcoianu are muri nădejdi, pentru că s'a
tocmit cu un escamateur anume Rodolf, °) ce să află aici, să es-
camoteze colora neagră a bilelor ce si vor pune la dinsul și să
le albească pe toata...

Aştept cu nerăbdare numărul Fin al jurnaluiai vostru, 5)
dar îmi pare càm rău că o să văz și versurile mele, care aţi fi
făcut mai bine să nu le tipăriți, căci nu plătesc nimic. Nadăj-
duesc că vai profita mult din critica d-lui Alexandri, pe care te
însărcinez să 1 îmbrăţigezi de trei ori din parte-mi.

Văz că nu-mi spui de ai infăţişat Prințului eczemplarile ce
aveai de gind sà cumperi. Oare nu te-o fi încredințat cineva că
şi aceasta este supărător la reputaţia mea? Răspunde-mi, căci
voiu să stiu ca ai făcut,

Polcovnicu zice să-i trimiţi caleașca, că prea chieltueşte mult
cu birjile.

Aseară am petrecut cu nişte pantofi frumoși care mi-au vor-
bit de tine şi mi-au întăritat jaluzia, AI ttu prieten

Cr. Alexandrescu.
XI.
1542, Deeemvrie 4.

„Nu știu de aţi auzit pă acolo de o brogură satirică ce
s'a răspindit pă aici inpotriva unor persoane puternice și al cñ-
reia rezultat, poate să pue ură intre oameni, ba încă să şi com-

D Bibasen a fost înseris de Adunare in lista boarilor eligibili la 27
Nav. IBH.

2D) Rodolfo era seamatorul, căruin Eliade i-a adresat (1513, L lun.) o
cdi La Rodaljo.
3) Prapăgiraa ce se prepara de-acum.

OMINEASCA s
e VIAŢA R A ——

prometeze, pă cum zic unii că ar fi mută de Valian: sh te fe-
rească Dumnezeu de asemenea prieteni... Ze

XII,

Bucuresti, 1842, Decemvre 15,

lubite lancule

Nu știu pentru ce m'ai pus la uitare. Să vede ch ai învă-

Got cochetăria de la femei şi socoteşt că scriindu mi rar te faci ~

mai dorit. Dar aceasta e anevoe. Or cum va fi, te rog eh te Los
torci la obiceiul cel vechiu, care este şi cel mai bun. Ti-am scris
mai deunăzi o coală întreagă; ţi-am seris asemenea şi în seri-
soarea coconalui Take, dar la nici una nu mi-ai răspuns, Gindeş-
tite că n'o am întru nimic să fac o satiră asupra tacerii tale.

Am auzit că ai scris polcovnicului cà nu poţi veni in săr-
bători, după cum ne figăduiai și îmi pare rău, căci îmi faceam
o idee plăcută de petrecerea ce era să avem pă aici; imi inchi-
puiam cum era să te văz dun perdea la Tarsiţa. , N

A propos dà Tarsiţa, trebue să ştii că acum s'a aruncat în
politică si ch tratează pricina orientului y

Am vorbit de tina cu postmegterul de acolo, d. Pecold, *)
vesel bâtrin şi curtezan din cel mai de fronte, :

Poenaru mi-a spus că manuseriptu asupra lui Carol să ti-
părește aici şi prin urmare nu mi l-a dat. Nu ştiu de trebue să
crez că vu rhspuns despre aceasta 3. Mi-a zis asemenea că după
ce vor lua sfirgil frămintăturile politice să va apuca a seri cite un
articol pentru jurnalul vostru, din care nědājdueste că îi veţi
trimete citeva “tcremplere ca si le Inparţă

Aş vrea să ştiu cind o să iasă acel jurnal, căci mi s'a urit
aşteptind ; apoi am și nerăblare să văz critica poeziilor mele
din care sint sigur câ voiu profita mult,

Alecsandru Golescu s'a intors, dar de un ochiu nu vede,
[ancu Florescu a venit asemenea. L'am intilnit la vrea doä ba-
luri și la cea dintii vedere am priceput că trebue să D avut la
Paris cel mai bun profesor de joc,

Simbâtă să faca alegerea Domnului, dar nu socoti ca o Fa
te instiințez cine sa ales până nu miai răspuns la scrisoarea
+ trecută,

Imi pare foarte (äu) că nu poki să-mi trimiţi poeziile, zăel
acum ar prinde mare loc. Dar mai fă vre-o cercare: pune și pä

D Brogura lui Vaillant wre Hul Episode da la qitestion Goen:
Russié, Valurhie, Alla aie, Puris 1842, Fiind en peputimta să să ulerga
Cimpinsanu Domn, brogura recomanda pe - ZZeian Balaceanu și ert, pe
ai candidaţi, eruţind inteucilva pe G. Bibescu,

2) Era Nemnį,

3) Despre Curo XII veri V. A. Uroche, tstoria

gcoalelor, Ip. 237.

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU 21

d. Cogălniceanul care poate să aibă mai multa enfluență asupra
tai Donici, Cere asemenea și Spovedania.

Inştiințează-mă de ai dat cele două eczemplare,

Mai alaltāari, aflindu-mă la d. Vilara, îmi spuse cu un fel
de mirare 1) că Valian s'a întors și că a venit pină în zio săi
facă vizită. Nimeni nu putea întelege cum un om gonit peste
graniţă a avut corajul să se întoarcă. Dar el nici ca si turbură
cu asemenea idei și mergea pă la toţi, zicind că a venit să să
aşaze aici. Insă Costache Dorobanţul, ce era pornit la vinătoare
după dinsul, îl intilni în seara acea şi îl porni de unde venise 3).

S'a isprăvit hirtia, dar tot ţi aş mai scri,

Multe închinăciuni D. D. Alexandri gi Cogălniceanu.

Al tău prieten

Gr. Alexandrescu.

XUL *)

(1562, iarna),

de t'tcris á la hāte, Je suis sûr que tu ne m'en voudras
pas ; mais que veux tu, cher ami, j'ai requ ta lettre aujourd'hui
matin et je n'ai pas eu le temps de copier des vers, Patience!
ça se fera la semaine prochaine,

Tu me demandes ce qu'on parle de toi; rien, absolument
rien et pour une raison très simple, c'est que je ne vois per-
sonne, Depuis ton départ je mai été ou plutòt je n'ai trouvé
qu'une seule fois la Pernet. Elle a été malade: mais î présent
ele est bien.

Tu sais qu'on préparait un grand bal à la cour. Una été
donne et j'y ai assisté par curiosité. Mr Stirbei voyant un jeune
homme dans la foule l'a accosté en le prenant pour toi et a
causé quelques instants avec lui, j'ai été enchanté de la méprise...

Il faut savoir que depuis ton départ je ne fais que flaner
toute la journée, tant je m'ennuie !

Embrasse de ma part nos chers amis et fais mes compli-
ments A Mr. Pecolt +).

Ecris-moi aussi pour la négociation dont je t'ai charge.

Tu m'obligeras beaucoup en empêchant qu'on imprime mes
vers et en m'envoyant le plus tot les premières feuilles de PAI.
bum. Ton ami

Gr. Alerandresco.

1) Ja uru Episode ete., Vaillant îl numise pe Vilara un intrigant
in serviciul Laien Aven deci de ce sä sa mire peri A
Vaillant parasise țara in urma complotului (incă nelämurit hine}
dela 1840, In 5 Nov, pleca din Bu ti, în 18 Julie i841 din Moldova.
(Cele două date după un memoriu al lui, foae volanta, Ja Academie).
3) Cua haie a corectată, ca şi celelalte franţuzeşii ce urmează.
4) Poştaru

EASCA
e VIAŢA ROMIN E

XIV.
i343, Martie, 2.

i le

5 că este o fatalitate pentru toate lucrurile care
PRL rău pe că să află scris in cartea soartei Ca soc ve =
nu le înplinească. De pildă: mi-ai scris cà poeziile mele v $ p
ştiu cu cine şi m'au venit; mi-ai scris că imi trimiți povi Geo
si nu mi-ai trimis-o ; mi ai scris că eşti gata să dai pr ze |
eczemplarile ce te-am rugat şi nu i le-al dat; în sfirşit îmi e
dueşti o zină, o pianistă frumoasă şi aici ea nu vine! Dracu
j duelile omeneşti. K |
ze TE ee că * stadată n'aveam de gind să-ți scriu, ca să
nu-ţi fac reproguri ` dar, vorbind eri despre tine cu D. Beldi-
man, cu care am avut cinstea a prinzi la D. Ştirbei şi ghcindu-l
dispozat să se incarce cu o scrisoare, nu mă putui înprotivi la
o asemenea ispita *). |

Mă mir cum zici că n'ai primit de o lună scrisori în vreme
co nu e doš siptămini de cind ţi-am trimis proectul mânăs-
tirilor, i

Cărţi nu s'au tipărit mai nici una în anul trecut, iar cit
pentu forma alegerii mitropolitului caută'n regulamentul orga-
nic cara negresit trebue să să fi aflind și acolo.

Imi pare râu că n'a mai eşit până acum jurnalul vostru,
căci am făgădult la niște dame să le citesc critica poeziilor mele.

Picat că nu ești aici să vezi mulţimea versurilor în tormă
de ode cara să fac pă toate zilele pentru prinţul nostru. Dar
gau găsit poeţii pe dracu, căci mi să pare câ nu le plătește gi
nici nu prea îi plac. Mai deunăzi m'am dus şi eu cu lumea la
palat, spre închinăciune, M, 5, după ce imi adresă citeva vorbe
imi zise: «Mi-a adus D Genie versuri *). Dar părerea mea
este că nu trebue să facă nimeni versuri, cind nu arssñarul
acesta de la natură». Slabă incurajare pentru D. Genilie care să
afla de tä...

` Euo să mă mut de la voi,

Sărută din partea mea miinele Doamnei Marii Rijnovanu

şi demoazelii și iarăş din partea mea inbrăţişază pă D. D. Co-

găiniceanul şi Alexandri, silindu-i să-mi trimită poeziile. Adio !
AL täu prieten

Gr. Alexandrescu

P. S. Uitai să te heretisese pentru rangul ce ai priimit.

lui Mihai Sturza si 3 beseu serisonrea de salutare a
ini Bibescu de Fe Se so întilui eu Domnul Moldovii. Domn
2) L Genie

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU Ed
XV.
(Fără dată. Serisi inainte de 12 Februarie 184%.
lubite lancule !

w DIE pentra cărţile tipărite in anul trecut, ştii că nu
sint tocmai prieten cu Dad, ca să-i ceiu o asemenea însemnare `
apci sint sigur că nu s'a tipărit mai nimic şi nu ştiu de ce so-
cotiţi că jurnalul vostru nu poate esi fără a f înbogăţit cu ase-
menea sărăcii 1),

Vineri la 12 să face întronarea Domnului nostru *)...

Cu expediţia viitoare mă voiu sili să-ţi trimiţ şi celelalte
însemnări și îţi voiu scri mai pă larg, căci acum ideile mele
sint cu totul paralizate. sau, ca să zic mai bine, înpârțite pă ici,
pă colea şi mă aflu în aceeaşi stare a sufletului cu un prieten
al meu din Moldova.

Recomandează-mă la suvenirul afurisitei şi al celorlalte

cunoștințe şi sileste-te odată pentru totdeauna de implineste do-
rințile prietenului tău

Gr. A,

(Va urma)

ee e re

1) Era vorba de reproduceri şi eritiee in Propăgirea. Interesantă
esle condamnarea cuprinsă in vorba „sărăcii“

3) Intronaren en facut Duminica în t4 Februarie,

In luptă

S'au lăsat umbrele din dealul Tufelor de'mbrăcau en
pănă la piept. Mierlele galbine începură de la ojina peer
să fluere răslăţate, ca nişte voinic cari n au nici o grij
lumea asta. Invirteau flueratul cu intorsături de marșuri, vrin
par'că să deştepte şi pe celelalte cintăreţe, ce stau ascunse în
umbră, moleşite de căldura de peste zi. Dar acelea, abia după
ce soarele trecu dealul, au prins să-şi cerce glasurile mindre,
clare. In lunca de la poalele pădurii brazde de iarbă groase,
se înşiră dese una lingă alta. Şase romini, In cămeşi asudate
ce li se lipeau de spate, în capul gol, se legănau inşiruiţi unul
după altul, povestind cu glas tare.

-— «Măi, ăla aşa se duce de gindeşti că (aen pâsat cu
cuțitul. Sa fie după el, nu s'ar mai opri până 'n por la
Anuţa Safui, E

— Coseşte ca saşii. Mai, eu am cosit Intro zi cu Simi-
nu Dărăbanului, da, toată ziua m'am tăvălit pe jos, de n'am
făcut nici un por. Acuma ştiţi voi cumus ei la picioare;
cocostirei. Pe drum merg: bleanc—bleanc, bleanc—bleanc, —
trăznitu-i-ar sfintu, că toată vara umblă 'n cizme, de li se pu:
trezesc picioarele. Dar cind cosesc aşa se poartă mäi, de stau
să fugă după coasă, Acum fug ei cit fug, dar la cincisprăzece
paşi ar scoate limba să nu le fie ruşine. Da n'o scot, numa
asudă şi se moaie, de rămin cālbejiți cu zece 'mpuşcături după
tine, și apoi tot coada o tin pină aduce Dumnezeu şi sfinta sară.

— Ce şti mă, Costea poate-o fi prăsilă de sas. De-aceia
îi place lui aşa de tare slălina de ans,

Cel de care işi băteau gura, era un flăcău voinic, harnic de
să-i cauţi păreche, cel mai bun cosaş din tot satul,

IN LUPTA o,

Zimbind cu bunătate la glumele lor cind erau din voie
bună,—intoreindu şi capul intr'altă parte cind irvorau din rău-
tate, un tinăr de vr'o douăzeci şi şase, cu pălăria lată, plecată
inainte, în haine inchise, a tot stat pe lingă ei de azi dimineaţa,
Pălăria-i umbreşte bine faţa vorbitoare, încadrată într'o bogată
barbă castanie, iar ochii-i privesc umezi, limpezi, Ochii lui au
mult din verdele şi adincimea unei ape mari.

De-un răstimp tot cleampâne capacul orologiului ` să stee
să nu mai stee? Cå rominii:s harnici ei şi cinstiţi, dar daca
ochiul stăpinului nu-i vede, tot nu poţi zice că nu s'ar mai opri
din cind in cind să-și umple pipele şi să povestească, răzimaţi
de toporiştea coaselor. Şi el ştia mai bine ca oricine altul, că
ziua de coasă-i cu "o zlot bun şi demincare, iar un zlot nu-l
arunci aşa numai în vint,

Ci acum au dat răcorile, şi aerul proaspăt, mai subţire
par'că, îi Indeamna pe oameni mai cu temeiu la muncă. Şi
chiar să nu-i indemne, George Pirvu nu mai putea să-şi iee
gindul de la cineva, şi nu mai putea deci să rămină.—Spuse
oamenilor cam pănă unde ar gindi el c'ar putea să fie iarba
culcată pân' de sară, le pofti spor mult şi est in drum.

Calea umbrită se pierde printre iarba mirositoare, înaltă,
Plouase primăvara din belşug, şi țiriiau grieri puţini. Cind sint
grieri mulți iarba-i rară şi 'nspică cind e de două palme. Las’
să mai dee Dumnezeu şi bine, că'n doi ani slabiseră vituțele
oamenilor de erau numai coaste şi noduri,

George Pirvu mergea prin mijlocul verdeţii cu pălăria in
mină, cu'n zimbet uşor pe buzele rumene, cu ochii aproape în-
chişi de plăcere. Din spinii costiţelor se purtau presurile cu
cintecul de seara, pe marginea pirăului, pe lingă ripi, codoba-
turile se inizptau în zborul scurt, ca şi cind ar scăpa din mina
cuiva, se aşezau, dind tactul cu cozile sure, lungi, pe vrun
bruş ori piatră, mindre de picioarele lor de domniţe. Pe la
Marginea pădurii mierle, cu penele cumu-i tăciunele, făceau o
gură, de gindeai că s'a aprins ceva pe-acolo. lar din tufișuri,
adinc în pădure, cintăreţele mäestre, gingaşe, suspinau cu gla-
suri mihnite, necutezind să ese în luminiş, în sfiala lor curată:
ca şi cind ar fi să se Indrăgostească copilițe de şasesprezece
ani, să le tremure sufletul intrun cintec abia auzit, şi nici ele
să nu ştie, cum stau in umbra răcoroasă a grădinii, cu inima
pătrunsă de-o mingăere dureroasă-—de cintă ele ori alteineva.—

George cum trecea prin sărbătoarea aceasta mindră şi

VIAŢA ROMINEASCA Sg

i tut mai

ii a ugor, fără de trup, și
rării, părea că lunec: x
geg e in minte o icoană sinti —Zirebetal SES
Ae mai inainte îi trecu de pe buze, o linişte ET e
tea brăzdată a unui făcător de rele | se tipăreşte P a g

ochii i-s Impaingeniți de unde călduțe de lumină.

Astă sară pe răcoare
Cinta o privighitoare
Cu glasul de fată mare...

Glasul dulce, mlădios îi Infioara tinereţele, d aducea e
mai multă lumină, tot mai multă căldură in ochi p da SE
legănat, suspina lin doina trăgânată, imbolnăvindu-şi de feric
inima.

—Și mindră dorul de la tine

Peste multe dealuri vine

Cu lacrâmi şi cu suspine

SA mă usuce pe mine. a

Mindră, mindră, dac'ai vrea
Daţi-ar badea inima-—

Tu s'o pui lingă a ta

SA nu mă mai poţi uita!

Hei, dar de mergi tot aşa cintind, tindăleşti ciasuri Dän
s'ajungi acasă, şi acolo Doamne cum va bate de tare inima
ce aşteaptă. De citeori va fi eat cineva pănă la por
Intro haină uşoară, albă, cu pui negri. De citeori v'a fipri vit
în lungul drumului, și-apoi va fi intrat iarăşi în curte, imbujo-
rată la faţă, gindind că poatea văzuto cineva. Drumul nu-i
lung, iacă dealul, şi sub deal satul, dar acum lui Pirvu, cum
incetă de-odată din cintec, li păru că mare s'ajungă pân' la
miezul nopții,

Şi ferească Dumnezeu să 'nopteze Lia singură acasă! S'ar
teme, Doamne cum iar fi de frică. Câ sara daca bizăia numai o
goangă smâlţată, ori un flutur cu ochii holbaţi sbirniia roată in
jurul luminii, Lia se ascundea în braţele lui și sta aşa să nu se
mai deslipeasca de el, şi dacă eşia singură In intunericul din
curte îi povestea cu ochii mari şi adinci, cu faţa aprinsă, o mul:
time de vedenii, Aşa-i ea, [ricoasă, ca toate nevestele tinere.—

Abia acum se gindea el că ar fi trebuit să pornească mai

IN LUPTA a
În grabă, că n'ar fi trebuit să-și lase femeia să aştepte aşa də
mult,

Nu ştie el ce-i aşteptarea? Cind sta pe spini trei-patru
zile pină să-i aducă poşta slova măruntă de la Lia, cine era
mai neliniștit ca dinsul? Că bătrinul şi bătrina—părinţii lui—
se purtau ca umbrele in lumina roşatică a focului pănă se găta
cina, şi zicea o umbră cu glasul scăzut ca în şoaptă:

-Tu hä! iar nu-i bine cu băiatul!

—lar !» — Apoi cuvintele sisăiau şi mai incet și nu se mai
auzia nimic desluşit.

Și vezi atunci Lia nu putea să-i scrie mai de grabă. Că
Danciu era acasă, și cum e dinsul om Incruntat şi asupru de
fire, s'ar fi aprins cum s'ar aprinde un foc de vreascuri uscate,
dacă afla că fata lui scrie unui tinăr, Aşa se gindia Lia tot-
deauna, şi ar fi murit de ruşine dacă tatăl său ar fi simţit nu-
mai ceva, Dar a plins, aşa cum n'a plins in toată viaţa ei, cind
omul acela incruntat, s'a apropiat odată de dinsa cu ochii plini
de lumină, a îmbrăţișat'o, a sărutavo pe frunte, şi i-a zis nu-
mai atita: «Auzi tu, să nu-mi spună ea nimica !»—Genele i se
umeziră şi cerca s'o mingăe: «Ce si plingi aşa? Asta nu iru-
şine, tu eşti fată mare. Ce să plingi? Tot aşa si mä bată Dum-
nezeu cite zile vuiu mai avea ! Auzi acolo! Dar" acela i un linăr
brav tu !»

Şi drept avea bâtrinul Danciu. George era un om «brav»
de care să te legi, să porneşti cu elin puterea nopţii, gi să
PU pese de-ar fi să mergi pănă la capătul lumii. Atita numai
că era sărac. Dar oare ciți sint avuli din tinerii cari mintue
şcolile? Puţini, tare puţini. Cei mai mulți dintre cei cu dare de
mină necunoscind puterea vinului vieții din oraşele mari, se
ticăloşesc de nu mai fac nici o ispravă.—Aşa se gindea bătri-
nul Danciu: omul nwi sărac cind poate să trăiască şi are un
suflet curat,

ȘI George Pirvu nu avea nici o pată şi putea să şi trä-
iască, lată şi acum, a dit Dumnezeu an bun. George va face la
douăsprezece care de fin. Nu-i nimic asta: O iarnă întreagă
să aibă celea trei capete de vită—doi boi şi o vacă ce rumega
tind vor zăcea cn ochii inchişi de jumătate pe aşternutul de pae,

Poate să ese și mai mult. Bine ca-s numai şase inşi pe
cari i-a lăsat în luncă, da 's oameni harnici: cosesc de rad pä-
pămintul. Și dac'a fi de intrecere un car-douä de fin, colea la
primăvară cind se inmoaie zăpezile, —are să prindă bine.

28 VIAȚA ROMINEASCA

Cum mergea grăbit spre casă, Pirvu trecea repede cu
gindul de la puterea lui de agonisală, de la finaţele, hoidele şi
lanurile de cucuruz ale lui, la nevastă, la bunătatea de copilă,
cu fruntea curată şi senină, şi cu nişte ochi de să te topeşti ca
ceara de faţa focului, Și totuşi din ochii aceia privea vecinic
un suflet cuminte, te linişteau cind erai mai tulburat.

N'avea el un gind hotărit cind a luato : cum îşi vor croi
viața? Dar anul trecu de cind firea lor se desluşeşte tot mai
bine, şi se topeşte una într'alta. Şi de cite-ori George făcea o
ispravă nouă și bună, vedeau amindoi mai clar drumul pe care
vor merge...

Cind ajunse acasă, sfinţise soarele, numai voaluri uşoare
de purpură se ridicau tot mai sus În văzduh, deasupra dealu-
rilor de la apus.

Slujnica isprăvise cu mulsul, şi Lia mingăia pe bărbie vi-
telul bălan.

Cind se deschise portiţa, fugi sprintenă, cu capul plecat
spre piept, şi braţele moi se petrecură pe după gitul lui George
ca două mladiţe tinere,

«Gindeam că nu mai vii, De ce ai stat atita mă răule
dragă ?—Se induioşa ca sufletul unui copil, ce-a aşteptat ziua
intreagă să vie odată mama de la hotar, şi acum, că a sosit, nu
ştia să ridă ori să plingă.

— Vezi că a trebuit să stau, Ştii tu cumu-i omul dacă
nu-l vede ochiul stăpinului.—Da' tu ce mi-ai isprăvit astăzi că-
prioaro?-—şi el o depărtă puţin ca s'o poată vedea mai bine.

—Da.... am făcut eu ceva! Cu capul plecat spre umaă-
rul sting se uita la el cu ochii umezi,

— Și ce-ai făcut mă-rog, dacă-i slobod să ştiu ?

— Vezi că nu-i ertat!

—Aşaaa ? Adică tu lucri pe ascuns? Nu-i nimic! Tu
crezi că azi am fost tot lingă cosaşi ?—Şi el cerca să facă o
față serioasă, Fi

— Se înţelege, unde să fi fost intr'alt loc, zise ea răzind.

—Ba mă rog am mai fost. Din luncă păn' la oraş e nu-
mai o jumătate de ceas, Aşa la o glaje de bere.

—Aşa, acum te-apuci să minţeşti, că ție nici nu-ţi place
herea.

—Aşa crezi tu. Da vezi c'a venit popa din Poiana pe
acolo ŞI a zis să-i ţin de urit însaţindul !

Lia-l imbrăţişă zimbind: Mincinosule, că popa din Poiană
a fost azi aici în sat. De ce vrei să mă năcăjeşti ?

IN LUPTA 2.

—Apoi tu cum de nu mi spui ce-ai făcut astăzi ?

— Vezi că nu se poate mäi omule!> Şi ea fugiiar sprin-
tenă la vițel, care remase cu gitul ridicat, aşteptind mina stä-
pini. Incepu să-l mingăe iar.

George se apropie incet, şi netezeşte şi el viţelul pe spate.

Lia puse de-odată mina pe sub bărbia viţelului, îi ridică
gura umeda de lapte : «Ui!» Apoi puse ceealaltă mână pe na-
sul rece al bălanului şi-i strinse gura în palme. Viţelul şovăe
din cap, şi zburdă spre grajd.

—«Făcutu-l'ai să fuga?

--Ca zeu de-am strins tare!

—Ei nu, par'că n'am văzut eu. Vei vedea că nu mai
vine la tine.

Nevasta se înciudi:

—Ba vine!

—O se vezi că nu mai vine. Vita nu-i ca omul, că pe
om il stringi şi tot vine !

-Mā şodenie dragă! şi Lia il imbrăţişe Zur,

Da'mi spui ce-ai lucrat azi ?

— Cum eşti şi tu, toate vreai să le ştii.» Apoi, cu ochi cari
aşteptau o vorbă de mulțămire calda—calda: «Am plivit două stra-
turi şi... şi am cusut florile pe străiţuca cea de catifea neagră.»

El nu zise nimic, ci o sărută pe ochii umezi..,

Dupa cină nevasta aduse poşta: o gazetă şi două scrisori,
abia acum îşi aduse aminte să i le dee,

Intr'una protopopul trimitea un ordin sotit de Ja episco-
pul, sä stărue toţi preuţii ca să se cunune oamenii cari trăesc
in nelegivire in parochiile lor, In cwea-lalt£ se aviza despre n
restanţi de dare pentru şcoală de dog sute bune.

George după ce ceti hirtile privea prin părete, în colo,
Işi uitase de co:aşi, de iarba lui, de vitele lui, de tot. Simţea
că i se ridică din suflet ceva, cel indeamna să stârue cu gindul
la el, la oamenii din satul acesta, la toate durerile şi năcazurile
lor. Nui era nou simtämintul, In anii cind ze pregăta pentru
preoţie, indemnu! acesta era strălucitor in frumuseţa lui. Atunci
se gindea că poate -X pătrundă printr'o stincă de cremene. Si
de cind e aici Ins; `, la părăsit avintul măreț. Dar cind ziua
Intreagă trebuia si se gindească cu lotul la altceva, cind era
silit sa şi vada de sămânaturile şi de hotarul cei da eci-jia,
cind trebuia să-şi numere des banii să vadă, de are cu e să
plătească unde era de plătit, atunci i se părea că se risipește

30 VIAŢA ROMINEASCA

oarecum, Gindul i se Impărția, neștiind bine in ce parte să

m ce în urmă nu se mai gindea la nimic.
BE zice acolo George, par'că te-ai supărat ? Şi ne-
vasta se apropia sfioasă de scrisori : Doar nu va fi vr'o neno-
rocire ? ` } ON p
— Păcate omeneşti Lio, ce să fie. Zice că să-i indemni
să se cunune pe cei ce trăesc în nelegiuire. Eu de ce mi bat
gura în toate duminecile ? Tot pentru asta. Ei, dar aici sint
citeva cazuri desnădăjduite, de nu mai poţi ajuta nimic,

— Dacă nu poţi ce să faci, tu eşti de vină? Sg

—Ce să faci! Trebue să faci ceva. Aşa, ca dobitoacele
nu pot să trăiască.»

Tac amindoi şi privesc la hirtiile de pe masă,

— «Pe o nu i-am chemat aici acasă să-mi stec faţă. Dar
ei se priveau cu ozhi duşmânoși, şi şi aruncau vorbe grele de
mā lua o groază. E uşor să scrii, dar să faci ceva, asta-i!

Glasul femeii se făcea tot mai duios, tot mai bun:

- Bine dragă, de ce să te superi tu? Vezi, nu te mustră
nime, numai scriu să faci ce poţi.

L'am chemat pe unul. Intăi n'a zis nimic ci ma tot as-
cultat. Şi spun eu, şi credeam că-l voiu îndupleca să-şi alunge
din casă spălătura şi să-şi primească nevasta adevărată. Dar
la sfirşit ştii ce-a zis? A spus aşa, ca şi cind ar vorbi cu ve-
cinu-so: «Poţi să-mi toci la ureche cit vei vrea! Dta nu ştii
ce iad am avut eu cu dinsa. N'o mai aduc, mai bine mă bag
in foc să ard deviu!» Si a inceput să blasteme, să se jure pe
cite-s în lume «de-i va mai trebui la casa. lui».

—Ăştia's proşti, Goorge, nu te ințăleg pe tine. Le poţi
tu vorbi că nu pricep.

— Ba pricep Lia, ba pricep dragă. Dar sint patimi ome-
neşti cari nu cunosc stavili, Sint tulburări adinci în sufletul
omului, cari fierb neliniştite, ca un virtej de apă tulbure, $i
dacă virtejul acesta a început odată, nu-l mai poate opri niti o
inimă, bată aceea in pieptul unui domn mare, ori în a celui
din urmă țăran».

Pe fruntea lui George Pirvu se lisă o umbră de tristeță
mare. Glasul i se asprea, ca şi cind ar fi nemulţămit cu sine
însuşi. se inăsprea şi era tot mai adine,

Slujnica deschise incet uşa.

— «Ma rog oamenii de la coasă vreau să meargă. Au ispră-
vit cu cina.

IN LUPTA si

El se trezi de-odată din tristeța în care căzuse:

—Ei vezi ! Stai că le plătesc indată!

Fa cu capul gol în răcoarea de afară şi le numără banii.
Şase zloți fac şase inmormintări,—şi douăzeci de ingropări abia
de erau anul întreg,—cit şase cununii, dar de acestea de erau
una-două la an.—Dar iarba trebuia tăiată, că era pănă'n briu.

— «Ce zici dragă, va eşi mult fin ? zise preuteasa, cînd
George întră în casă după ce le-a plătit,—inseninat ca după o
faptă bună,

—Nr'o două-treisprezece care. Va fi destul.— Pentru viţe-
Jus va fi otavă. Să vezi numai cum are să crească de mare şi
frumos pän’ la primăvară.»

-—Pârea că se sfiesc să vorbească mai mult despre avu-
tul lor, şi despre grijile cari sint legate de viaţă.

Lia merse in chilia vecină şi acum sta lingă George cu
mina ascunsă la spate.

—«Gizi ce am?-— Şi ochi-i luminau ca două diamante

negre, ,

--Ce să ai, ia un măr!

—Ba că nu-i mär)

— Dacă nu-i măr, apoi sint nuci. Vezi că-s nuci din pod.

—Nu-s! şi ea se îndoi repede să nu-i prindă ori să-i
vadă mina de la spate,

— Atunci n'ai nimt:, că alta ce să ail»—Ochii ei îl pri-
viau rugâtoare, părea că zic: äu giceşte tu, mi-i așa de greu
să-ţi spun, şi totuşi aşa aş dori să vezi ce am».

Dar Pirvu nu putea gici de loc.

— «Ce mai om şi tul!» i se lăsă în braţe, şi ca un copil,
cu ochii în poală, ţinea in mină străițţuca cea de catifea, pe
care a cusut azi florile.

Era un buchet de numâuita, albastre, adinci, Deasupra lor
In galbin două litere mari I. H. şi intre ele o cruce roșie, Acum
avea G -orge in ce pune cutiuţa cind mergea la bolnavi să-i grijască,

—«Şi mai am ceva dar nu-ţi arăt pănă mine.

—Pentru ce să nu-mi arăţi?

—Mi lirică să nu te superi.

—Ei bine, par'că tu ai putea să mă superi cu ceva. Arată:
mi, nu mat fii copilă.

—Vezi că tu eşti copil, că vreai să le ştii toate ca mu-
erile», Ea îi dete o invitare, cu tipar frumos intre două garoafe.
Zise scurt: Să meargă "'mpăratul şi eu nu mă duc,

d'W

32 VIAŢA ROMINEASCA

_Pentru ce să nu mergem ? Nui departe, dou ceasuri.
Mai vedem şi noi lumea. Lin !—Cerca să o convingă, însă umbra
de tristeţe iar i se lasă pe frunte. CA |

Dar nevasta se apropie cu scaunul de el, şi-i zise :—s Vezi
cà te superi, ştiam eu că ai să te superi.—Apoi, cu glas foarte
limpede şi hotărit, adaugă:

—Uitate la mine dragă. Copilăs eu? De ce să nu ne
vorbim noi desfăcut, fără nici o sfială., De ce să ne temem,
unul de gindul celuilat ? Nu mergem pentrucă n'avem bani.
Atita tot. Intasta nu-i nici o ruşine că n'avem bani. Numai să
fim noi sănătoşi. Ce să ne sfiim să ne spunem ce-i adevărat?
Dar pentru asta nu-i nici o supărare.

George îşi ridică ochii împaingeniţi şi o priveşte indelung.

—Dragă tu Lio, mare săţi pară ţie rău că ai venit in-
tr'un sat cu mine ?

Nevestei i se umplură ochii de lacrimi.

— De ce vorbeşti aşa, spune-mi de ce vorbeşti aşa ?

Îşi razimă capul de umărul lui, şi-l priveşte cu o neţăr-
murită dragoste,

—Să nu m2 mai întrebi aşa, puiule, să nu-mi mai zici
aşa că mă superi tare.—Aşai că nu mai faci? 3il mingăia
cu mina albă, mică,—ca pe un copil.

Glasul lui Pirvu era înnecat : «Nu, m'am să mai zice

Dar după ce s'a sculat, fără să vrea, tot aceasta îi venia
in gind. L'a, i-a spus vrind să-l mingâăe mai tare, că pici nu-i
mai place, că nici nu ar mai ști juca.

Ea, și să nu-i mai placă jocul. Asta nu se poate. Nu ştia
el bine că pân” era fată- şi ce-i de-atunci, abia un an—nu o
întrecea nimeni În lunecarea usoară, in adizrea de vis a phi-
cerii ce i se citea pe faţă? O vedea şi acum lnclinindu-şi
capul cu duioşie pe umăr, pe cînd în părul bogat îi ardeau in-
tunecat doi trandafiri. — Aşa a văzut'o el mai întâi, aşa i s'a in-
tipărit In inimă, şi cind se gindea că 'ntr'un an de zile de cind
e cu el, abia e dată a putut să bată din aripi fluturaşul acela,
o durere mare i se pogoria în suflet, şi părea că i se întăreşte
ceva acolo linga inima,

li veneau în minte cuvintele doamnei Virginia, mătuşa
fetei :

— «Numai de nuiar fi urit puiului, dacă ziceţi, că-i aşa
de departe satul acela de orice centrul» Dar bătrinul Danciu
n'o lăsa sà zică mai multe: «Ce centru ? ce departe? Om să

IN LUPTA 33
fie, şti colea un om brav, apoi de celelalte nici o grijă. Dä
Dumnezeu, numai minte să fie, dă Dumnezeu, numai dragostea
să rămină».

Şi iată a rămas şi dragostea, şi minte era destulă, şi to-
tuşi nemulțămirea incepu să muşte din inima lui Diren, Nu
pentru el, că el cunoştea bine dealurile, era dedat cu tinile cle-
ioase, ştia cit e de bun un prinz şi mai sărac, dacă are omul
inimă bună, Dar îi era de nevastă! Ce ştie ea de sbuciumul
mare de luptă, prin care a trecut el pănă să ajungă să se ho-
tărască pentru preoţie? Părea ca-l cheamă ceva, un glas adinc
de durere părea că! strigă să dee ajutor. Şi el a pornit la luptă
cu gindiri măreţe, cu idealuri mari de bine. Ea n'a ştiut, pe
dinsa n'a minat'o la sat nimeni, numai dinsul. Dragostea mare
ce-o lega de el.—Și iată, abea-i un an, şi el a rămas de foarte
multe ori dus pe ginduri. | s'a părut pănă a nu veni in sat, că
el toată viaţa are să lupte pentru alţii. Şi cind era odată mai
năcăjit, îi veni așa ca din senin gindul acesta înghețat: «Intai
frebua să vezi din ce vei trăi tu!» I se părea de multe ori
că 'n anii de pregătire li filliiau mereu deasupra capului aripi
nevăzute, cari l'au insoţit, Pau adus cu zborul lor închis pănă
aici, Cind s'a aşezat in sat, aripile bătură de-odată mai repede,
se înălțară tot mai sus, pănă ce nu s'a mai simţit nici o adiere.

Dar el poartă intreagă vina. Pentru ce a smuls din mij-
locul indestulirii un suflet senin, şi l'a adus în lipsa şi sărăcia
lui să-l intunece?

George se chinuia să-şi ducă gindul într'altă parte, dar nu
putea. Că o vedea mereu ṣa cum i s'a întipărit mai Întâi in su-
flet, şi simţea că nu ar fi putut face altcum.

Emilia adormise de mult dar pe George nu-l prindea somnul,
Se sculă şi eşi afară in lumina albă a lunei. Se aşeză pe laviţa de
lingă mărul din curte.

Era o pace adincă de se auzea murmurul păraelor de-
părtate, Părea că'n intreg văzduhul s'a revărsat liniştea ce se
asază pe feţele albe ale fecioarelor ce adorm fără nici o nădejde
in izbindirea visului ce le-a topit inima.— Două stele trec de-
odată pe sub bolta inflorită şi nu se mai văd, ca şi cind s'ar fi
cufundat in nimic. In urma lor două linii de argint, se stin-
seră grabnic. 3

Afara pe cimp pling fluerele feciorilor ce-au mers cu vi-
tele Ja păscut. In răstimpuri dangăt rupt, inăduşit de clopot,
de la vr'un bou ce rumegă zăcind, se inalță ca o undă de vaet
ce-a scăpat din pieptul unui om ce se chinue să moară,

34 VIAŢA ROMINEASCA

Liniştea aceasta îl făcea pe George să-şi simtă durerea şi
mai tare, Părea că numai acuma pătrunde el pe deplin in
adincimea unei taine mari, pe care o vedea in noaptea aceasta,
că stăpineşte in toată firea, in taina suferinţii.— Cind intră în
casă dinspre aluniş începu să plutească pe aripi pacinice cintecul :

Doamne cum mag alina
Inima de n'ar ofta,
Doamne cum m'aş odihni
Inima de n'ar mai fi!

Un suflet nu se intunecă însă aşa numai pentru gindurile
ce şi le face cineva. Gindurile vin şi trec, de unele rizi chiar
insuți după ce au trecut. Şi o inimă nu se îndoaie aşa ca o lu-
mun de ceară de ori ce undă de căldură.

Dimineaţa era o lumină ca aceea de te'nsenină să nu fi
închis ochii toată noaptea. George Pirvu nu i-a prea inchis azi-
noapte,—şi cind îi inchidea vedea mai tare ca și cu ei deschişi.
Înciripă în grabă vr'o patru oameni, şi la drum cu ei, că azi se
porneşte o aşa câldură, de se va face finul tot cumu-i strămă-
tura dacă vor răscoli bine iarba pe unde-i mai groasă.

Lia il petrecu pănă la portiţă, și-l rugă frumos să vie pe
seară mai de vreme acasă,

Preotul îşi râsuci o ţigară, şi mergea glumind cu rominii.
Părea că-i foarte ugor, şi aşa o mincărime de vorbă il prinse,
de nu mai gâta poveştile.

Cind văzu lumina aceea mare dimineaţa, îi veni repede
un gind hotărit: «Satu-i gol şi popa să stee acasă! Cesă facă
el Inc un sat gol? Moare lumea dintr'asta că popa se 'ngri-
Jeşte de ce-i trebue ? Ba nu moare de loc!»

li veniră aşa de cite-va ori în minte invăţăturile unui das-
cal: «Lunea te-apuci să aduni date pentru predica din Dumineca
Viitoare, Ceteşti cărţi, tot ceteşti şi tot insemni, Marţia și Mer-
curea le ordinezi şi scrii predica. Joia o inveţi Incet, iar Vinerea
o zici cu glas tare, Pe urmă Simbata grijeşti din cit poţi să nu
vorbeşti multe ca să-ți rămină glasul curata.

Dar la cuvintele acestea, fără sä vrea, îi venia să riza
acum. Şi cu sufletul inviorat, fără nici un gind rău, îşi zicea

i d d
ca şi cind ar continua poveţele profesorului: Pe urmă Dumi-
neca după ce ai gătat cu sfinta slujbă şi cu predica, te pui şi

IN LUPTA 35

flueri odată'n biserică să te lege oamenii. Atunci cel puţin
te-ar ținea ei să nu mori de foame.

Nu-i mai veneau gindurile de asară, simția numai că tre-
bue să se'nvirtă ca un prisnel după trebi, dacă vrea să-i meargă
bine.—Bine-ar fi aşa, nu-i vorbă, popa ca un părinte sufletesc
la sute de oameni, să se'ngrijească de celea sufletești, să nu fie
tot en gindul la ziua de mine, la zilele lui pănă la mcarte, să
se'ngrijească de asta cei pentru cari ar fi să lupte,

Da vezi că nu se'ngrijeşte nimeni. Ca naţia dacă-i aduce
o liturghie de prescuri la biserică Dumineca, gindeşte ca făcut
mult, foarte mult. Şi cind vine o femee so slobozi din casă
şi-ţi dă cinci creițari, ei i se pare că Ga dat cinci zloți. La
'mormintări, la cununii să te tocmești cu el până ţi-e acru su-
fletul, el tot: «Zäu părinte să mai laşi că avem». D spui:

«Bade mie-mi dă vlădica drept să iau atita !» El: «Bine că dă,
dar dacă nu-i, de unde să iei ?>... Ecleja o lucri cum poţi, mai
cu plată, mai cu zile de-ale lor, dar tot mai mult cu plată.

Prescurile se gată Marta Dach te pun păcatele să ai
mai mult de trei guri: preuteasa, tu și slujnica, apoi Luni seara
nici coji nu mai sint să dai la un puiu. Banii pe boteze, fes-
tanii, ajung pe sare, pe oțăt, şi pe lumină. Dar dach te-a bătut
Dumnezeu să tragi şi cu ţigara, îi zvinţi pe toţi, care cumu-i
apuci. Şi domni mari de romin se miră că sint preoţi cari
trag în pipă tăbac prost. Hm! s'or mira, ce să faci, ca să se
mire şi ei de ceva. După cum aţi învăţat la olaltă la şcoală şi
aveţi aceeaşi cultură aproape, ar slobozi şi ei fum tot aşa de
subţire ca şi voi, dar” dacă nu le ajută puterile, cată să se mul-
țămească și cu noduri de fum gros.

Naţia noastră-i năcăjita, n'ai ce zice. Cine cineşte, trage
de pe o zi pe alta. Vezi bine, pentru oamenii noștri e jertfă
săracii şi cind dau zece bani.—Şi cind ai un suflet milos cum
are Pirvu săracu, te'nduioşezi, cind vezi cum intinde mina să
dee ceea ce poate creştinul, E supt el de multe lipitori, ce să-l
mai sugi şi tu. Și îţi impietreşti şi inima de nu mai simţi, cind,
certind pe vr'unul pentru vr'o greșală, îţi strigă în ulița mare:
<Par'că el îi mai bun, par'că nu noi il ţinem. Voiu vedea eu
cind şa mai împlinta dinţii in prescură de la mine !»

Dar Gsorge Pirvu cu alt-ceva nu se putea impăca: Cum
işi pleacă poporul ăsta capul, ca o vită ingenunchiată, de cite-
ori vin aruncuri noi de la comună.

li spune notarul: «Ai să plăteşti cu atita mai mult». Și el,

aö VIAŢA ROMINEASCA

o grămadă de om, stă înaintea lui, cu grumazii frinţi: «Apoi
dacă zici că-i lege, vom plăti, domnule, ce-om face, pe rind,
cum vom putras... ră ` e

O singură da, ori ce nedreptăţi li s'ar fi făcut, nau zis
nimic, numai au gemut inăduşit. O scintee, din care să se a-
prindă un foc care să lumineze departe, nu s'a ivit în inima
nici unuia.—Ori doar e de tot adinc ascunsă scinteea aceea,
aşa că nu se poate vedea?

Pirvu făcea de multe ori o asemănare; Un animal rănit
zace de multă vreme într'o pustietate. Pân' era sănătos a fost
o mindrete şi o putere ca aceea! Acum, că-i străpuns de dure-
rile rănilor vechi, vin dobitoace amărite dar mănioase şi Îl iz-
besc, il muşcă. Lui în fierbințelile bolii, cum n’a mai văzut do-
bitoacele acestea, Îi par monştri, şi ca să nu le mai vadă, de
frică îşi îndeasă capul subt trupul rănit. —Vin apoi dobitoace
din viţa lui, poate neamuri, să-i aducă vr'o bucată ceva, să nu
moară de foame. El le vede, le cunoaşte, dar sccotindu-le de o
greutate pentru el, se Înfurie şi vrea să-le muşte, Acestea fug
ingrozite, iar el moare de foame in loviturile străinilor.

De cite ori era pe cîmp afară in toiul muncii, în lumina
mare a soarelui, ori in loviturile tari ale undelor de vint, Ge-
orge Pirvu se insenina, Gindurile i se limpeziau, şi se vedea iarăşi
tinărul harnic şi sirguincios de altă dată, de care a zis Danciu
bătrinul : numai brav să fie omul, şi dă Dumnezeu bine.

Şi brav era George. Că treceau lunile şi finul uscat, de em.
bâta cu mirosul, se așeza in clăile rotunde, înalte, în virf cu
popa; mirișiile se retezau scurt, şi sropii grei se indesau în
stogul zdravăn ; tuleii de cucuruz cu boabele cumu-i jarul inchis,
străluceau printre leţele coserului cind bătea soarele acolo.

Afară putea să-și vada mai bine de trebi ca acasă. Simţea
de multe ori, că munca asta pe care o fasc el nu-i nicio
virtute : ori ce om din sat poate să o facă, şi o şi făceau cari
erau harnici şi aveau unde så lucre. Pentru atita treabă n'ar fi
fost nici o lipsă să Inveţe doisprăzece ani numai în școlile din
oraş. Acolo se pregătise el cu totul pentru o altă viață, mai
ales pentru o altă luptă, pe care n'ar putea-o duce nici unul
dintre oamenii din sat

Numai cit lupta aceast” nu putea să prindă, nu putea să
pă erer ca acela, Acolo nu se vedea altă ținta in viaţa,

e d pe mine, nu se ştia de altă luptă, decit veci-
nica hărţuială amărira pentru o bucată de pine. Oamenii aceş-

` IN LUPTA ai

tia nu puteau så înțeleagă ori-ce le-ar fi spus mai înălțat, mai
pentru suflet, căci ei ştiau atita: să se pue. in brazdă Luni
dimineața şi să esă Simbätä sara, Scumpe-s, Doamne, de multeori
cite-va cupe de făină!

Şi popa lua pilda de la ei. Avea cunoştinţă, simţise
chiar, de multe ori, o altă viață, deosebită—ca ceriul de pă-
mint—de ceea pe care o ducea acum. Dar vedea el bine că
piatra cea dintâi in zidirea vieţii omeneşti e: să ai o bucată
de pine.

Pană tind aceasta nu-i asigurată, poţi veni să propovă-
dueşti oamenilor ideile cele mai luminoase şi mai mindre, ei nu
vor înțelege şi nu vor urma decit pe acelea, cari,- poate nu-
mai ca 'ntrun vis depărtat —asigură acest traiu de pe o zi pe
alta,

Cit se deosebia adevărul acesta rece şi greoiu, de idealu-
rile calde, luminoase, cari îi călăuziseră tinereţa lui.—lIn răs-
timpuri de gindiri adinci vedea, că in curind trebue să se schimbe
direcţia ecucaţiei de pănă acum din şcoli. Trebue o pregătire
mare, temeinică, pentru lupta cea mai grea, pentru lupta vieţii.

Admiri un vultur care se Inalță în slava ceriului, cu ari-
pile întinse măreț, Jar durerea îţi sfăşie inima, cind vezi că se
coboară ca o săgeată și prinde în ghiarele-i ascuţite o pasere
din zbor, o mică pasere cintăreață, ori se năpusteşte asupra
unui biet de iepuraş, care zadarni: vrea să se apere.

Pănă cind vulturul răpeşte numai, pănă ce atitea vieţi tre-
mură de groaza lui, tot zborul său în lumi de lumină, nu plă-
teste nimic.

George Pirvu se induioşa de multe ori pănăla lacrimi, cind
se pierdea aşa cu gindul. Ca într'o lumină curată, vedea scris
cu litere de singe, cite-va cuvinte, de unde vedea el că trebue
începută educaţia tuturor oamenilor de azi, nu numai a preoți-
lor, căci dintre oamenii luminaţi ei poartă mai mult povoara
invăţăturii lor,—cuvintele Mintuitorului: «Milă-mi de popor!»
Mila care ajuti, care munceşte, nu mila care aduce lacrimi în
ochi iar după aceea uită.

Și cu cit se gindea mai mult popa cel tinăr în chipul
acesta, părea că simte tot mai uşoară greutatea soartei sale, Pe
oameni nu i-a fost nici cind năcaz, vorbe aspre le spunea foarte
rar. Dar acum se convingea tot mai mult, că sătenii aceştia nu
poartă nici o vină că el trebue să muncească ca ori ce om din

sat, Cind cel stors şi lipit îşi bagă mina în şerpar să scoată

Di VIAȚA DONIREASCA

ciţi-va bani pentru ca să plătească părintelui, pentru o slujbă
ce i-a făcut, el jertleşte. Şi jertfa săracului tot-deauna e mare.
Siet aducea aminte de văduva aceea din scriptură, care a Iert:
fit doi. porumbi. o

Dar badea ori lelea aceea care ţi-a dat bănuţii poate că
nici nu gindeşte, că ţie—care ai o cultură, şi dorinţele celea
mai modeste—nu ţi-a făcut nici un bine cu asta, nu te-a aju-
tat, deşi ar fi voit poate să te ajute. Cum să-i intre in cap, că
tu totuşi trebue să duci o viaţă cit de cit deosebită dea lor?
Şi chiar dacă s'ar gindi aşa, putere-ar ei face minunea asta ?
N’ar putea!

Las’ dar să se mingăe cu credința și cu multumirea că
tiau făcut un bine. Pentru ce să li-o răpeşti ?

Cu cit treceau lunile mai multe, George Pirvu se im-
păca mai ușor cu chipul acesta de gindire şi de Train, Si cind
vrun biet de om, plin de nelegiuiri ca stupul, era certat de
popă şi striga in ulița mare, că nu mai duce nicio liturghie de
prescuri la biserică, acesta nu-şi mai impietrea inima să nu mai
simtă, ci blăstăma otrava băuturii, care pătrunse inimile năcă-
jite ale celor mai mulţi poporeni.

Era din firea lui om tăcut. Dar acum vorbia şi mai rar, şi
o linişte plină de gindire i se intipărea tot mai adinc pe faţă.

Chinurile vechi îl tăiau mai adinc numai cind veden, —
deşi preuteasa nu zicea nimic—că trebue ceva la casă şi n'are
pe ce să facă.—Dar Lia din ce în ce era tot mai cuminte, şi-l
mingăia cu vorb= dulci. Aşa era de mare puterea de a linişti
ce se desprindea din fața alba a nevestei, incit George de multe
ori nu se putea răbda să nu-i zică:

—«Auzi dragă, tu eşti mai tare decit mine.»

Anii trec așa pe nesimţite şi te pomeneșii numai că ești
demult Intr'un sat. Diren acum apucă a noua oară luna inflo-
rită a lui Maiu de cind păstoreşte şi se năcăjeşte,

„Năcaz da, era destul, dar şi mingăere era. Că patru co-
pilaşi — îngerii, cum le zicea preuteasa puii, —cum le zicea popa --
umpleau curtea de risul lor arginţiu, şi scirțiiau Pott cum
eşau în uliţă de gindeai c'o tot deschide vintul,

Popa cind venia acasă nu mai scăpa de ei, până ce lua

pe cel mai mic in braţe şi-l ducea la nevastă să-] i
+ D i să š 7
Cind venia Danciu batrinul zicea de la portiță : iu na

IN LUPTA 39

«Sănătate nepoților, Vezi asta-i avere odată»

li mulțămia pe toți pe rind cu gogoroane verzi şi roşii,
cu vr'o jucărie ca aceea, de să se bată copii care să pună mai întăi
mina pe ca, şi apoi ţineste cu intrebările. li descosia moşul de
ştia păn' a nu intra în casă ce face mama, unde-i dus tata,
ce-au mincat azi dimineaţă, Numai într'un loc se incureau băeţii
cu răspunsurile tot-deauna,

—<Aşa-i că voi nu plibgeţi nici odată zu şi moșul, plecat,
se uita la ei.

Copii işi lăsau capetele in pămint, şi stau aşa. De la o
vreme priveau prin curte in colo,

Bunicul îi întreba iar;

—«Aşa-i că voi pat plins?

Odraslele clatinau uşor din capete că nu, tot cu ochii în
pamint. Dar cel mai mic se lipseşte tot mai tare de bătrin, şi
zice neet ca să nu-l audă ceilalţi:

—«Ba Mia pins». Dar cum vede că moşu nu zice nimic,
merge clătinindu-se şi pune minuţa pe soru-sa cea mai mare.

—ela asta h —

Cea dată pe faţă şi cu plinsul şi cu minciuna se cătră-
neşte, incepe să trimbiţe şi spune că şi Ion şi Victor şi Nelia
au plins, Apoi se uită cu ciudă la trădător: «Mai zice si el, apoi
el toată ziua plinge.»

Bătrinul îi ascultă pe toţi, face intre ei bună înţelegere,
apoi spune iar ` «Aşa-i că voi nici unul n'aţi plins?» Copiii nu
mai zic nimic, nici cel mic, ci se uită la moşu.

«Noa vezi aşa-mi place mie, să nu plingă copilul. Numai
cei de ţigan pling, Copiii oamenilor nu pling pentru toată lumea
asta. De-aceea v'am dat eu vouă gogoroane de zăhar».

Cind venea preuteasa să vadă cine-i în curte de tac copiii
ca 'n biserică, lui Danciu i se umpleau ochii de lumină vie: — «Vezi
asta-i comoară odată Emilio !»

Ştia preuteasa bine că-i comoară. Altfel pentru ce s'ar
trudi ea să cruţe cit poate din toate, să-şi ţină copiii în hăinuţe
bune, curate, de să gindeşti că nu-s deci din sat, ci că a venit
o căruţă cu domni mari, și sau lăsat copiii să se joace aci
pân” se vor întoarce.

Simţea şi părintele George că-i dar de la Dumnezeu, mare
dar, simţea insă din ce in ce mai tare şi greutatea unei case
plină de copii. Că mai "nainte mai vindea cite ceva din buca-
tele ce se făceau în eclejie. Ori-cum era ceva. Că la casa unui

D VIAŢA ROMINEASCA

domn par'că-i pustiu dacă nu-s ciți-va bani în pungă. cs mie
şi greu să stai atunci acasă. Că'n toată clipa ţi poate so zm
domn in sat, un cunoscut, şi atunci să nai pe ce pune mina
să-l omeneşti c'un litru-doi de vin, vine cam greu. `

Dar de cind răsăriseră copiii, nu mai era nimic de intre-
cut. şi acum ar fi fost de lipsă şi mai mult, că mai trebuiau
patru să fie şi îmbrăcaţi, da i

Si cind se gindia că peste doi-trei ani le vine rindul la
şcoală, pindea să-l furnize ceva prin spate. 4

Dar furnicarea aceasta era bună. Privirea visătoare de
altă dată din ochii lui se ştergea incetul cu încetul, şi în res-
timpuri luminile lui aveau luciri tăicioase de oțal. Fruntea tot
mai mult se umplea de linii ginditoare, şi din liniile acestea şi
din creaţa adincă, ce se ivea din cind in ciid deasupra na-
sului, —ceteai hotăriri tari.

Glasul ii era din ce în ce tot mai poruncitor, gi preuteasa
de multe ori egia in pridvor:

— „Doamne, George, cum strigi tu! Gindeam că te sfadesti
cu cineva,

— Se vede că m'am răzbunat prea tare Lin, dar las’ că
nu-i nimic. De ce ne-a dat Dumnezeu piept sănătos?“

Pe creştini îi purta mai aspru. Nu la piată, ferita sfintul,
că bani ştia el bine ca n'are de unde să iee, Dar 'cel puţin
să-i lucreze o zi-două, că nu vor aştepta nici ei să li se facă
toate de pomană,

Cind avea la sapă, n'ai fi văzut un puiu de romin In toate
trele crismele din sat. Ca pe cei cei ardea lucrul lor şi erau
săraci, trebuia să-i lase să-şi gate la ei. Dar cei bogați— și
cei ce tindăleau vremea lui Dumnezeu — de doi ani încoace nu
i-au ramas popii dator cu nimic. Cind nu vreau să vină şi
vedea că pot veni, lua doi trei juraţi de la comună şi bate, pā-
rinte, la uşile oamenilor, Şi creştinii cu capetele ploate mergeau
inainte și popa după ci,

La sapă aşa, la secere aşa, la fin tot așa.

De ce are el cu sutele zile de lucru la ament din sat?

Ca aceia să bată cinii or! să umplă crişmele 2

Ar fi păcat de Dumnezeu aşa ceva,

Dar Firvu vedea, că mare acum eciejie destulă unde să
folosească zilele.

Şi dacă oamenii veneau acum, unii şi de voe bună să facă

KS iar ar f fost păcat de Dumnezeu să nu aibă ce le da
ucru.

IN LUPTA At

Nu s'a gindit mult, ci Sa dus într'o bună dimineață drept
la curtea unul grof de ungur, ce sărăcise de mult satul acesta
ce nu se mai intrema. Moşia era arendată unui jidan, că
domnii erau tot „Sus“ la Pesta lor. Jidanul, cu ciştig treizeci la
sută, i-a dat în arinda loc de douăzeci de jugăre.

Acum avea părintele unde să-şi bage zilele de lucru. De
cînd incepu să fie mai aspru, oamenii părea că şi în biserica-l
ascultă mai bine,

Simţean că omul acesta, pe care atita vreme l'au văzut
bun şi blind şi nespus de iertător, nu e dintr'o pănură cu dinşii,
Cine ia în arîndă doua-zeci de jugăre de loc, şi incă dela un
jidan plin de toate păcatele, se chiama cà are inimă odată!

Intr-o Dumineca insă tot satul se scula in picioare. Jitarii
aduseră o cireadă intreaga de vite prinse in eclejia popii şi în
locul arendat dela jupinul. Le-au adus în sat, grămădite colea
una Intr'alta, de nuinai tot coarne vedeai. Le-au închis la primărie.

Sâtenii n'aveau pășune, decit vr'o cinci, şase ochiuri de på-
dure. Aşa, le viran pe moşia grofului, arendara la jidan, cu r2
zloți de cap.

Dar luda nu vrea sā ştie cu nici un preţ de vitele inchise.
Era Duminecă dupa amiazi, şi mugetele dobitoacelor flaminzite
umpleau satul,

Sătenii ziceau să le sloboada, ca le mor de foame, Dar
popa nu et nu. Lui i-au făcut pagubă. Paguba trebue plătită,

Vr'o patru bâtrini vâzind cinia popii au mers la jidan,

Şi ăsta veni acum Nuturindu-şi barba sură, de pârea că
el e Caiafa.

Popa-i zice scurt: „E cireada d-tale, Paguba d-ta o porți;
cu d-voastră n'am nimic, oameni buni, d-voastră puteți merge.

Jidanul hirai în barba :—Vezi ca-s vitele lor şi n'a fost in
contract så plătesc io pagubele ce le fac vitele lor,

— Pentru asta nu trebue nici un contract, domnule, E
legea de pășunat cate zice aşa cum ţi-am spus eu! Dacă te
învosști, bine, dacă nu, vitele râmin şi li se dă de mincaretot `

pe socoteala d-tale şi facem pira mai departe“,

Jidanul ştia el bine legea, poate mai bine ca popa, dar in
satul acesta nu şa baut încă nimeni capul cu legile.

bat ridică de pe piept barba sură, şi cu ochii mici, galbini,
a vrut să privească la popa. Privirea acestuia insă Il făcu
să-şi plece iar capul.

— «Apoi acum odată le scotr, mormăi el «dar nu-s așa

42 VIAŢA ROMINEASCA

de prost să plătesc eu. lo le-am grijit? Are ciurdarul două

i, El să plătească. A
E7 - Pipe treaba d-tale cum ai să-ţi destorni banii !>. Cind

să se ducă, jidanul tot nu putu să nu-şi arăte veninul raza ştii
insă părinte, că nici arindă dela mine nu vei mai căpăta 4

— Să fi d-ta sănătos. Pe trei ani avem contract încheiat.
După aceea vom vedea ce-a mai fi. Multe se pot intimpla în
ZS ET mari, îimborzoiate de mânie, ciurdarul, un un-
Eur neaoş de pe pustă, injura în limba lor, scoţind vitele din
curte, Stia el că stăpinul său ăst nou nu glumeşte. j Dacă ac
fi aci Măria sa, ar face o glumă plătind el paguba, şi nu şar
Daa neamul la năcaz că doar şa adus prăsila de departe. Dar
jidovul cind e vorba de bani nu ştie de glumă, să fie chiar ta-
zii Din Dumineca aceea oamenii se uitau cu sfială vădită la
popa. Le părea bine că l'a fript pe jidan, şi cu cit le părea mai
bine cu atita se sfiiau mai tare de popa. jt

Preuteasa acasă nu se putu răbda să nu-i zică:

— «Zău, George, ar trebui să trăeşti mai în pace cu oa-
menii. Să fi auzit cum strigau de tine pe uliţă, că le omori
vitele de foame, că m'ai inimă.

Tu ştii, Lio dragă, că eu nu pot face rău nici la un puiu
de găină. Ei nau avut nici o pagubă, Asta aşa trebue să
meargă».

Dar cind veni Danciu bătrinul şi auzi de ispravă, îşi bătu
ginerele pe umăr: «Bine-ai făcut George, bine-ai făcut». Apoi
cu glasul induiuşat cătră fată, — cind răminea numai cu ea: «Nu
ţi-am spus eu că-i un om bray? Om nu tulă, nu ţi-am spus?
Până-i mai tinăr băeatul iac'aşa, să se uite in ochii muerii. Dar
vine odată ce vine, ş'atunci se deşteaptă bărbatul in el»,

Şi drept avea bătrinul Danciu. Nici popa nu ştia, dar ne-
greşit a venit ceva, s'a deșteptat ceva în el.—In anii cei dintai
iac'aşa : o ducea din ginduri, Mindre cugete, frumoase cugete
şi judecăţi, dar acelea numai îl chinue pe om. Vede cù nu le
poate face. Apoi ginduri grele, negre, despre soartea lui, des-
pre idealurile de-odată, despre micimea lui de acum. Ginduri
serioase, adevărate acestea, dar usch pe om cum ar păli o floare
viermănoasi la rădăcină, Și nu numai că nu-i ajutau, — îi intune-
cau viața. — De lucrat, lucra şi atunci, că din vint nu poţi trăi.
Dar nu era în el fiorul care-ţi mişcă singele, nu era scînteia

IN LUPTA

43
N

care luminează din ochi,
fruntea,

Aproape nouă ani de zile a trăit fără săşi afle un rost
hotărit. Lumea în care trise ca tinăr a fost o lume de vis,
pe care nu o află nictiri în jurul său, viața ce i se deschidea
1 se părea o carte neagră, pe care n'o cunoaște, nu ştie să ce-
tească în ea, şi de aceea nu cuteza să o deschidă, nici dorinţa
să o deschidi n'o avea.

Dar cind văzu că-l umplu copiii, că trebuesc acuşi pur-
taţi la şcoli, ceva s'a trezit în el, Aşa de-odată, ca din senin.
Ca un fuior de flacără simţi că i-a trecut prin toate încheetu-
rile. Fără să-şi dee seamă cum şi de ce, sa apucat virtos de
lucru, fără ca să-i vie in cap una singură din teoriile la care
se gindia mai inainte,

ȘI în agitația mare, in clipele de repaus, avea senzația
depărtată că el merge dus de ceva, şi că se consumă incet-
Încet, neştiut de nimeni, numai o lumină trandafirie, ca un zo-
rit de dimineaţă, rămine în urma lui,

„În sat, decind cu inchisoarea aceea de vite, vorbiau oa-
men mult de popa : «CA i-a stat aşa în faţa jidovului !» Şi in-
cetul cu încetul, oamenii işi luară inima în dinţi, şi se abăteau
cu vr'o hirtie pela popa: Cine ştie, poate să le ajute şi lor.

Şi dacă la inceput trei-patru s'au folosit cu desluşirile şi
poveţele popii, creştinii cari veniau mai tirziu stau cu căciulile in
mină, şi ar fi fost gata să-i zică «Mări-Sa>. Nici o mirare nu
ar fi fost, căci şi notarul era Măria-Sa Înaintea lor. Ciudat neam
napa noastră: cu cit e cineva mai străin de el, cu atit e mai mare
domn. Şi popa li era mai străin ca înainte cu zece ani.

nu era hotărirea care-ţi brăzdează

(Va urma) I. Agirbiceanu.

Luminiţele s'aprind; —
Pe la căsi s'adun

Copilaşi ce truda lor
Mamelor şi-o spun...

Turme trec.... şi turme vin,
Pulberi ridicind,

Pizuri dulci din doine lin
S'aud cind şi cind...

Luminiţele pe rind

Tremur” şi se sting.

Pace ;—-doar de pe vre-un scoc
Pling apele, pling...

Dureroase nostalgii.....

Dureroase nostalgii,

Firul mingaierii

Mi l-aţi rupt şi mi-aţi strivit
Glasul primaverii...

VIAȚA ROMINEASCA

Sufletul mi-i pustiit,
N'are flori sârmanu! ;
Vestejitu-s'au pe rind
Caci acum e anul,

Decind doru'n lume-l duc
Şi Imi ud nairama.

El ma doare, caci ma pling
Trei livezi şi mama

Inserare

E linişte, pe "'ntinsul șes
Adorm trudite seceri, —
Pe-al ceriului albastru şters
S'aprind pe rind luceferi,

Pe drumuri pling picate flori
Sfirşitul primaverii,

Cind cern petalele uşori
Treziţi de vinturi, merii....

Talangi departe ruga-și spun.—
Cu boarea sarii line

Uitate visuri iar s'adun'

Şi vine dorul, vine....

Cu vorba dulce, dragalaș,
De mijloc ma cuprinde,

Şi ma tot duce drag partaş
Sa-i fiu pe la colinde t...

Dragomirna Main, 1906 V. Loichiţă

e Pi

Suflete chinuite
(Sehită)

In minăstirea cea tăinuită de lume e o linişte dumneze-
ească. Străjuită de aproape de munţi îmbrăcaţi în mantie verde
de brad şi acoperită în sus de bolta înstelată, stă vechea minâs-
tire de veacuri ca un cuib ascuns şi bine păzit,

Mai toate maicile eşite noaptea tirziu de la privigherea
sfintei cruci, merg smerite înspre chiliuţele lor, strecurindu-se ca
nişte umbre uşoare pe cărârușele minăstirii. Insuflețite de evla-
via sfintă a maicii starițte, încep cu încredere postul sfintei Marii.

La lumina tainică a candelei, Maica Stariţa, cu sufletul
plin de dragostea Aceluia care şi-a vărsat singele în zadar pen-
tru binele omenirii se pregăteşte în linişte de culcare, rostind
în gind rugăciunea ei de sară...

Deodată ea rămine ca impietrită cu un crimpeiu de rugă-
ciune pe buze... Ce să fie oare?... Ce sgomot?,.. Doamne! Mi-
renji aceştia nici noaptea nu mai au odihnă! Cintă ?.,..

Din depârtare, de sub muntele de strajă, veneau păn' la
ea, în ondulări molatice, glasuri de bărbaţi si de femei, armoni-
zate intrun concert,

Fam să-şi dea samă de ce, se simţi atrasă cätrà fereastra
dinspre munte, indreptindu-şi mai bine urechia și ținindu-şi res-
pirarea în semn de ascultare,

Pâşind uşor în virful picioarelor ca şi cum se temea să
n'o simtă nici zidurile chiliei, merse inspre fereastră tot mai
aproape, atrasă ca într'o mreajă fermecată,

Cu o tremurătură uşoară de mini deschise fereastra, ple-
cindu-şi cu sfială faţa palidă în răcoarea nopții dinafară,

SUFLETE CHINUITE 47
á e WEE SE

, Cu o mină răzimată du pervazul ferestrei, cu cea-l-altă în-
lemnită în aer în semn de ascultare şi cu gura intredeschisă in

„Semn de admirare, chuta să absoarbă tot mai deslușit armonia con-
„ certului pe care liniștea şi intunerecul nopții o făceau din ce în

ca mai fermecătoare.

„Doamne ! ce frumos glas!“ ingină ea. Inima îi bătea cu
putere şi fiori calzi îi străbăteau furtunos tot trupul ei chinuit,
Toată firea ei să läsa prada unei amintiri plăcute şi veche, veche
de tot,

Cu o încordare mai presus de puterile ei, căuta să absoarbă
cu lăcomie un glas ce se desprindea mai lămurit din tot con-
certul acela, glasul tenorului.

„Ce stranie asämänare !“, gopti ea. Doamne! Par'că e glasul
lui Petrică care i-a cintat pentru ultima oară la despărțirea lor.
Sint 40 de ani de atunci de cind ea, copilă de şasesprezace ani, su-
tlet orfan şi oropsit de rude, a simţit pentru întiia şi ultima oară
sărutarea caldă a dragostei,

In auzul fermecător al concertului, ea iși evoca fulgerător
şi cu o putere uimitoare chipul iubitului de altădată, dragostea
lor curată, cintecul acela, sărutarea aceea... Şi pe măsură ce ve-
deniile plăcute de altădată îi veneau în minte mai puternic și
mai aidoma, pe acea măsură şi toată făptura ei căpăta învio-
rarea tinereţii de atunci, In întuneracul terestrei, chipul ei
luminat de aureola dragostei, părea ca renăscut din vrajă, Trăsăturile
regulate ale feței, puţin obosite de povoara anilor, ochii frumoşi încă,
cerniți de veghieri în ragăciuni indelungate par'eă-şi recii pătaseră
acum toată viociunea gi farmecul tinereții je şasesprezece
ani. Surizind cu lacrimele în ochi, par'că aștepta o minune din car,

Dar toată această vijelie sufletească n'a durat de cit citeva
momente, Armonia concertului, glasul fermecător al tenorului
păreau din ce în ce mai tare inghiţite de liniştea și intunerecul
misterios al nopţii.

Fiorii de ghiaţă ce-i cuprinseră tot trupul, st picăturile de
lacrimi ferbinţi ce-i picuran pe mina obosită o deşteptară din
visul acela neașteptat.

Cu minile tremurinde, închise repede fereastra, închizind
cu ea in suflet și ultima frază a ecoului îndepărtat ` „Totu-i
vis şi armonie, noaptea ban“,

VIAȚA ROMINEASCA

gë

„Doamne ! Ce päcat ! Ce faseseasta t“ murmură ea ca deştep-
tată dintr'un vis. Rămase un moment uimită în mijlocul chiliuței `
ochii ei căzură rugător pe chipul maicii Domnului minziiat de
lumina tainică a candelei,.. Şi atunci, dindu-şiea seamă de toată
grozăvia păcatului, căzu în genunchi, cerindu-și iertare: «Dum»
nezeule milostive, mintuitorul nostru, cela ce prin proorocul tău

Nathan ai dat ertare lui Manase, iartă şi pe roaba ta Fvghenia

de toate păcatele făcute au cu fapta, au cu vorba, au cu gindul»...

P Bujor,

Probleme literare

In citeva «Cronici literare» şi cu prilejul diferitelor recenzii
din această revistă, şi mai înnainte întrun articol despre d. Sa-
doveanu, am arătat, fragmentar bine înțeles concepţiile noustre
asupra creării operei de artă, asupra raportului acestei opere cu
publicul și asupra rolului şi datoriei criticei literare. Adversarii
insă nu ne-au înțeles -căci nu putem presupune că se fac că
nu ne-au ințeles-—gi, în timpul din urmă stan serbat un al
doilea triumf, sau mai bine jubileul triumfului lor de acum şase
lani,—d. Marin Simionescu hRimniceanu intrun lung articol din

Luceafărul“ (No. 11—12), d. Lovinescu în vol, II al Paşitor pe
Nisip... ceilalți în mici notițe scurte, cuprinzătoare și... definitive.

Vom căuta să lämurim punctul nostru de vedere, aducind
citeva consideraţii nonă, reeditind citeva din cele spuse pănă
acuma, dar dezvoltindu-le şi punind, pe cit va A cu putință, o
ordine și o clasificare în ceea ce am exprimat fragmentar pănă
acuma,

Şi pentrucă ceea ce n'a fost înțeles bine se poate cunoaşte
mai ales din articolele polemice ale adversarilor, care, reste, re-
prezintă modul de a gindi ul acelora pentru care soriem—adică
al acelora care nu sint lămuriţi încă asupra chestiilor ce tratăm
—coasideraţiilor noastre le vom da forma unor articole de pole-

` mich, plecind dela părerile inaintate de adversari,

Vom pleca mai cu samă dein cele spuse de d. Simionescu
iniocann in „Luceafărul“, pentrucă d-sa este mai complect,
căci a adunat cu mai multă sirguință dacă nu cu mai mult
it. obiecţiunile aduse., artei teziste sau utilitare, pe care
crede. den, că am susținea-o. Aşa dar până lu un punct, fi
vam face plăcerea de a nu-l amesteca cu ceilalți tovarăşi al
, căci da cere acest lucra în „Luceatărule. Dar, în
schimbul acestei plăceri, H cerem şi noi o concesie: să ne
lase ca. pe ici pe colo, sù răspnndlem cite ceva şi celorlalţi
partizani ui ideei care-l este așa de scumpă, căci, la urma ur-
mei, „teoriile“ lor sint exact aceleași cu ale d-sale. Ba,—de ce
să nu mărturisim ?— generozitatea noastră de a nu-l prea ames-
teca pu d. Rimniceanu cu tovarășii săi, nu dovedește cine ar
ce altruism din parte ne: ne-a fost foarte ușor s'o facem, Ch
i 3 ` +

50 VIAȚA ROMINEASCA
Tea éis, a eet GE WE A (i ci

răspunzindu-i d-sale, prin chiar aceasta le-am răspuns şi celor-
at. Deosebirea între dinşii este că pe cind d Rimniceanu, de
pildă, e doctrinar şi „ştiinţific“, d, Lovinescu scrie cu un dulce
scepticism. care, fie zis în treacăt, mi se pare că a scepticismul
acela ce provine din frica de a se anguju —iar d. Densușianu, ca
un gros bonnet ce sa consideră în literatura rominească, nu simte
nevoia nici de a-si jastifica prin argumente „teoriile,“ nici a se
insinua cetitorilor prin anecdote și scăpărări de spirit: daa iși
decretează, scurt ai lapidar. de patru ori pe un, cu aerul unui
oracoi, teoriile d-sale asupra literaturii, pe care ceilalți le ilus-
trează apoi cu un aparat științific de intăia sau de a dona minà,
sau prin fermecătoare gaminerii de stil.

“Luceatirul» din Budapesta este cea mai bună revistă a
Rominilor din Ungaria și totodată cea mai răspindită. Find cea
mai bună, ea, fireşte, reprezinta, sau trebue să reprezinte, inte-
lectualitatea Rominilor de dincolo; fiind foarte răspindită, a spune
că această revistă nu este a lui X sau Y, ci a acelora care o
ceresc, este aproape o tautologie,

In adevăr, o publicaţie cu răsunet. nu este a redactorilor
èi, ea este a publicului. Aşa dar, socotind, ceea ce uvem dreptul
s'o facem, că «Luceafărul» e o manifestare a năzuinţilor popo
rului romin din Ungaria, s'ar părea că concepția ce ne-o facem
noi despre Rominii de acolo. ca despre un popor luptător şi mar-
tir, căruia i se pun in faţă cele mai mari probleme ale vieții +-
este o concepţie greșită. Poporul romin din Ungaria. judecind
după revista sa. n'ar fi preocupat de alta problemă decit de acea
a artei şi, în specie, a „artei pontru artă“... Nu presupun că
această problemă, şi mal alis această concepţie, să fie atit de
vitale și la ordinea zilei la Rominii de peste mur ți.

Avem al noi, dincoace. o revistă care nu trăeste decit pen-
tru „artă“ gi In special pentru „arta pentru artă“, e Piata Nona
dar aceasta este o revistă personală, nu ea publicului şi dela
ea nu se poate induce la preocupațăile publicului rominese. Şi
apoi chiar dacă Viața Noua ar fi a publicului, de, noi sintem
sici cam parveniţi. ne putem permite si luxul acesta de a lupta
numo: pentru intangibilitateu frumosului 1)... dutä ce am rezol-

vit, spre deplina satisfactie a tuturora t social

: i fact n pate problemele 7
naționăla si morale, Credem însă că Lë Gs enge, Ge
popor de luptatori, én alte preocupări şi idealuri... Cit despre d.

Lovinescu, d-sa planează “dincolo de bine şi de rău»!

In numărul de pe lunie al „L i `
i unie „lăceafărului“ d. Marin Simio-
nescu-Rimniceanu, care în această revistă sta de straja N

1) Adică vorbă ss fie! Noi, >
ed Sieg mes: en A Denas hg feat iri Galca Wf
p te gie i D. Karr si nu-i Plure Gogu, e „sensibil r e i
a rig a ai ti băgat de sama că reel? campioni ai frumosului” n'au
gust terur? Excepţie face, pâna la un punet, d Eat wë
d. mm.

PROBLEME LITERARE . EU

„arti pentru artă“, îşi publică rezultatul unei munci laborioase
de citeva luni, ca să răstoarne cele spuse de noi intro cronică
din Viața Hominească (No. 2),

A! Insfirșit iată unul care se detaliază. A venit unul care
să spună pe larg. chiar prea pe larg. ceea ce numai zăcea dedesub-
tul afirmațiilor lor ! E numai d. Marin Simionescu-Rimniceanu de la
«Luceafărul», dar ne mulțumim şi cu atita, consolindu-ne că-l
mai putem adăoga și pe d Lovinescu.

Se cunoştea, din „teoriile“ lor. cum concep ei arta, critica
și celelalte, dar numai se cunoştea. Am simțit că ci pleacă de lu `
concepția că artistal e o placă fotografică, căi socot numai ca,
un receptacol de imagini, căruia psichologia stărilor sufleteşti mai
superioare nu i se mai aplică, dar n'o spuseseră incă deadreptul,..

Acums, prin pana unuia dintre ej, şi cel mal. sincer, ni
se dezvălue întreagă această faimoasi concepţie.

So detaliem și noi.

Vom serie cam mull, disproporționat cu importanța ata-
Culot, O facem însă, pentru câ ni se pare bun orice prilej, care
ni se prezinta spre a elucida chestia. Si apoi, ne mingiem că
lungimea răspunsului nu este. poate, uși de disproporționată cel
puţin cu importanța «Luceafărului», în care s'a publicat «atacul»,
Dealtmintrelea şi d. Lovinescu a contribuit puțin lu această lun-
gime.. O justifice şi eu cum pot!

Avem o singură părere de rău: că d. Rimniceanu n'a făcut
un articol, în cara concepţia «artei pentru artă» să fie expusă
mai logic și mai consequent şi că n'a cules. în sele sale, toate
argumentele în sprijinul acestei concepții, (De d, Lovinescu nici
nu poste fi vorba: d-sa e sceptic, nu e «d. Sistem», è <conciliant»,
i-i ruşine să aibă opinii hotărite). D. Rimniceanu ne-ar À făcut
un serviciu mare, ne-ar fi dispensat pe uni de ocupaţia pregà-
titoare de a aduna argumentele teoriei adverse.

Dar. citeva chestii prealabile...

Domnul Rimnicearu întrebuințează mai multe procedenri
greşite.

Mai intăiu citează prea mult, Citaţiile nu se fac decit atunci
cind vrai sa-ţi agrementezi stilul ca Moricele. cum face d. Lovi-
nescu, cum prea face d Lovinescu. sau, dacă eşti serios atunci
cind ie comentezi, ori cind ai nevose så ti sprijini părerile. Dar
mai înțăiu, e clar, trebue să ai păreri. Părerileti le faci prin,
propria-i cugetare, sjntată de lectură, pe care tio asimilezi, Ce-
tirea xi asimilarea autorilor esta 0 chestie cu totul de ordin
privat, care nu priveşte pu cetitar, Acesta cere să-i dai produsul
gindirii, lecturii si asimilarii ei; el nu vrea să asiste Ja propa-
rația, bucătăria (ertaţi-mi comparaţia) acestui produs, Ce face
însă d. Rimniceanu ? D-sa nu asimilează lectura organiemului con-
Copie sale, po lasă pe noi să Zo asimikim, De işi hpesta
mai bine sau mai rău, fişele, pe care și-a scos notițe din cărţi, ori
la curs, Şi ne las pe noi să muncim in locul d-sale, să le mis-
tuim. De aici urmează citeva lucruri, pe care le vom releva mai
pe urmă, și care îi vor displace, de sigur.

KI VIAȚA ROMINEASCA

Alt procedeu greşit al d-lui Rimniceanu este acela că d-sa
nu discută cu omul... cu care discută, ci cu nişte teorii, pe care
i le împrumută cu deasila, Şi i le împrumută cu deasila, pentru
că dan are gata contra-tenriile, și dacă «adversarul + War avea
teoriile pe care d-sa a învăţat să le combată, atunci ar răminea
fără «adversare, și omul nu poate trăi fără adversar... ȘI d, Lo-
vinescu împrumută «adversarului» teorii, dar nu pentrucă Une la
contra teoriile sale... De ce i le imprumută, nu-mi pot da bine samă.

Şi. din cauza acestui procedeu, d. limniceanu mai Inte:
buinţează și altul: d sa, nedumerit de atitudinea adversarului,
pe care o simte, instinctiv. că nu e aceea pe care o combate,
taxează pe adversar de jongleur, de sofist, de lipsit de logică,
etc, Să mă explic: Daa vrea să combată arfa fezistă, arta nti-
litară, pentrucă Daa are un teanc de notițe impotriva acestei
concepţii. Se intimplă că sudversurul>—eu -să nu fiè partizanul
acestei teorii şi ca în teoriile lui, «adversarul» —eu!—să se apro-
pie cind de teoria «artei pentru artă», cind ile cea a sartei utl-
tare»... Pe d, Rimuiceanu îl enervează această pozițiune a adver-
sarulai, în contra căreia rare notițe si atunci declară ci nu
poate urmări pe adversur—pe mine—care trece «nemotivat» dela
teoria «artei pentru artă» la acea n cartei tezistev... D-sa nu
poate concepe n altă teorie, care să nu fie nici una nici alta: o
a trata teorie și, din nefericire pentru D-sa. teoria adversarului»
d-sale este o a tresa. Plictisit de această lipsa de obiectiv n no-
titelor sale, declară că adversarul face «sofisme», «Jonglerii» gi
altele, ba încă, trecirul dincolo de subiectul tratatului său filo-
zofic, insinuioză cu intenţii de cruzime (și cu permisiunea d-lui
Taslhuanu a că poporanismul Vieţii fominesti è un poporanism
«de vorbe»!... De sigur că d. Rimniceanu e un luptător pentru
popor, și vorbeşte de la înălţimea indeplinirii misiunii sale!... Cu
cit e mai simpatic d. Lovinescu inje m'en fichismul său! D-sa ar
admite și poporanismul de vorbe goaie și pe celălalt, tot ca voiţi !
Ar ști D-sa să le «concilieze !+, Dar să revenim, căci voim săi
dom d-lui Rimniceanu, un sfat de strategie literari. «Sofismea și
«jonglerir» le face ucela care, ştiing că spune neadevăral, totuși
il spune si vrea să-l dovedească, Dar acest Joer nu-l luce nimene
fără un înteres. Aşa dar d, Rimniceunu trebuia să se intrebe
WA ce interes are adversarul D'sule să susțin ceea ce nu
crede ? Căci e mult mai ușor de sustinut un adevar si pentruce
interes grozav de mare «adversarul» şi-ar fi U
de Hercule de a susținea ceea ce ştie că e neadevârat?

Nu ataca, inito discuţie literară, moralitatea «adversarului».

lar dacă ţii cu orice preţ sp fuci, deschideţi t
risti să te'ncurci pe dee KS STEEN Ge

Acum să venim ja chestia

Sh vedem ce nu stie si ce nu imniceanu
Gel C je § ponte înțelege ıl
Si, à propos, o intrebare ` e Luceufărul» ds Lee:

In acest caz nu e răspunzător de nimi
ei e nimic, Ori este o revista c
un program, cu nn ideal, şi atunci intrebarea de mai sus Webas

dat gratuit munca `

o tribuna libera a l

PROBLEME LITERARE 53

s'o formulez mai complect: ce nu știe și ce nu înțelege «Lucea-
fărul» prin pana esteticianului şi criticului său d. Simionescu-
Rimniceanu ?

Răspansul e foarte greu de dat, pentrucă d. Rimniceanu
face o aşa confuzie între notițele d-sale, incit ele se contrazic
asupra aceleiași chestii—voiu dovedi, Apoi răspunsul e greu de
dat. și pentrucă d. Rimniceanu. care. se vede, pâni acuma a
consultat. cârți relative numai la una din problemele in discuție,
intinde considerațiile relative la această problemă la toate celé-
lalte, Așa de pilda, dan nu ştie să deosebească problema cre-
arii operei de artă de problema raportului între opera de artă
şi societate. —eate ca şi cum s'ar confunda problema geologică a
apariției muntilor din Elveţia cu problema psichologică a admi-
rației de cätrà turisti a acestor munţi. Dar dan mal face și
alte confuziuni.

Să punem o ordine în dezordinea fiselor sale.

Urearen operei de artă. _

Ce produse, ale sufletului pune artistul in opera sa? Ce
răspunsuri la incitaţiile lumii din afară ?

pe d. Rimniceanu să vorbească.

Artistul, zice den, «redă mamai open ce-i oferă simţurile»,
— să reprezinte imaginea concretă e deci scopul ultim al artis-
tului». (D. Lovinescu numește aceasta: «supunerea desăvirgită
la obiecte), Vorbind de pictură, dan zice că «judecarea ei peste
marginile organului perceptiv și nu din privinţa acestuia, va
trece totdeauna peste ceea ce e pictura, peste scopul o, va fi
nedreaptă. Aprecierea unui obiect din natură variază la fio care
pictor după firea sa, anul vede lucrurile ca volum. altul ca linii,
altul cà culori și această vedere diferită a fiecăruia hotăreşte
atitudinea lor faţă de lumea exterioară...» Pictura e numai pen-
tru ochi», zicea d Rimniceanu acum citeva luni, în articolul său
despre d. Sundu-Aldea. + Subiectul find numai motivarea formei»,
adăoga dan. å 33

Aşa dar artistul pune in creaţiunea lui numai imagini, Un
pictor se deosebeşte de altul prin felul imaginilor: unul vede cu-
lorile, altul volumul. altul liniile (curioasă teorie, 4 picturii, pe
care o emite și d. Lovinescu), A judeca peste marginile orga-
nului perceptiv, adică în afară de puterea și exactitatea imagi-
nii, este «nedrept», zice d. Rimniceanu, Aen dar, a judeca opera,
disproporţionată, a lui Michel Angelo ca superioară cutării zu-
grăviri perfecte de struguri și alte fructe, este «nedrept», căci
judecăm din punct de vedere al concepției, al înțelesul, nu al
organului perceptiv !. Din punct de vedere al «organului per-
ceptiv> un strugure zugrăvit poate fi o operă mai de valoare
decit opera lui Michel, Angelo! Şi dacă Miichel-Angelo n'a ales
ca «motivare a formei», ca subiecte, struguri ei portocale, e o pură
intimplare. /

Dacă d. Rimniceanu consideră pe artist ca un receptor pā-
siv de imagini—concepţie pe care um numit'o odată conceptie
de oculist şi de optician —eate clar că Daa nu va înţelege fali-

5$ VIAȚA ROMINEASCA

mentul «realismului» și al «naturalismului» şi va spune că «Re-
aliştii redau viaţa și opera lor e ca viața inconștientă de mora-
litate sl imoralitate» (aşa zica și d. Lovinescu, d-sa va crede
pe egoistul st mizantropul Flaubert (iartă-mă, d-le Rimniceanu,
ch te plictisesc. şi d. Lovinescu il crede!) care a tertelit atitea
categorii de oameni. cind acesta va spune că «nu va lăsa să se
vadă opiniunea sa asupra ființelor pe care le pune în scenă (deși
—nu e o contrazicere ?—d. Rimniceanu va emite un «totuşi»:
«Totuși „telul artei documentare, impersonale puta caracte-
rul eului a felului său de a vedea totul și această afirmare 4
personalităţii artistice o exprimă tot un realist, anume Zola,
definind arta drept un colţ de natură văzută printr'an tempe-
rament»).

O artă vimtersongalä: prin afirmarea «personalităţii» este o
contrazicere intre două fişe: in prima fișă era afirmarea superbă
de impersonalitate a lui Flaubert, în a doua afirmare neconse-
quentă a „realistului“ Zola; pe d. Himniceanu nu l'a lasat inima
să renunțe la nici una din fişe. .

„In sfirşit. majoritatea fişelor de mai sus (minus acea cu „to:
usi“) sună că artistul reda realitatea, viața asa cum este ea,
inconștientă de moralitate și imoralitate, pentrucă artistul trans-
pune realitatea oglindită fn imagini. Artistul ar fi o oglindă a
realității, în care aceusta din urmă se reflectează (cum zice și d.
Lovinescu). Dar, iată că intr'o Ben, d, Rimniceanu afirmă ch
omul cae? („Omul cult“, în tot articolul e D-sa) „nu caută reali-
tatea sau copia ei în artă, ci natura preschimbată în expresiu-
nea unui suflet mure“... (ceea ce la d. Lovinescu devine reprodu-
cerea caracteristică, semnificativă St oarecum ideala“, KZ pu-
Go d ovia să-şi lămurească această definiție, care, aşa în

„e prea «oarecum», adică i
Keser, ES Gig: că atit de vuporoasă, ca poţi
Da, da! Așa e și mă unesc cn seria aceas
a d-lui Rimniceanu, căci d-su a scos notițe şi A ge dă e
scriitori, care nu mali privesc pe artist ca un aparat fotografic.
| Arta este „oglinda personalităţii artistului“ zice şi den si
uşa este, Opera de artă, mai zice d-sa, poartă pecetea neamului
timpului şi a „personalităţii“ artistului, l ;
D-sa insă poate să ras unda ia i
tate“ ințelege una trunchiată. pp mee ral aa
eg al receptacolului de imagini: unul vede volu
See, ete. Nu insă, d-sa nu scoboară, în alte fişe, pe artist
e jos, cum îl scoboară în lişele citate mai inte, ie pa

„personali-
punct de vè-

Am mai cistigat ceva, Av j
` em deja mărturisire ist
depune Ip opera sa, pe lingă imagini, Şi sentimente. TR geg

PROBLEME LITERARE ER

merge mai departe: Intro fişă declară că „In arta oricñrui timp |
se ceteşte și concepțiunea lumii acelui timp” 1]. J

Va să zică. intro operă de arta avem imagini, sentimente
şi concepţiuni — imagini:e, sentimentele şi concepţiurile artistu-
lui față cu lumea din afară, față cu „remlitatea”. In Madume
Bovary avem imagini, sentimente si conceptinni, ale lui Flaubert...

Dar d. Rimnicvanu își şi ilustreaza aceste fişe, care aint,
faţă cu celelalte, niște contru-fize: D-sa vorbesste despre «Su-
pra-spiritualismul evului mediu» care „se manifestă prin...” prin
ce? Prin en negare a masei.. ornameuticu capricioasă ingrâma-
dită pe arhitectura rămasă numai ca un schelet, ca o şchulărie»
care toate rexprimă fantezia bolnavă a acelui tin..

He! he! Am ajuns departe de tot: „negarea masei“, „or-
namenticu capricioasă”, „scheletul“ sint imagini. cetitorule, care
“exprimă © fantazia bolnavă, sint imagini iu slujba unul senti-
ment, a unei concepții, nu sint imagini pentru imagini. Cum
stăm cu «nedreptatea» de a judeca in afart de «organul per-
cepiiv Ze

Dar domnul Rimnireanu este și mai explicit cind, vorbind
de ȘI. Ştefan din Viena, spune de el că: sea orişlee operă |
de artă şi această biserică exprimă un sentiment—spiritualis-
mul evului mediu—care impresionează pe privitor, dindu-i o
vim il stare sufletească».

Așadar, în opera de artă, nu e transpusă „renlitatea“ prin
mijlocirea imaginilor, ci reulitatea (imaginile ei) serveste numai
pentru a exprima un sentiment, a ilustra o concepţie,

Realitatea. cum este ea, cum va fi fiind ea, n'a transpusa
nimene în opera de artă. Orice aperi de artă este o selecție de
imagini de câtră un sentiment, de câtră o concepție, ajutate de
oiganele perceptive, rar, foarte rar o selecţie de cour un organ
perceptiv numai, de pildă in zugrăvirea unei portocale. Orice
operă de urtă e o filozofie asupra vieţii ori, cum sa spus, o
“critică a vieţii». d

Pentru seriitorii— erealiştiz— ruşi, țăranul e o fiinţă blinċá,
poetică un filosof: aşa văd ei pe ţăran, aceste însuziri ji lovesc,
pe acestea fe aleg. Pentru scriitorii — «realişti»—tranceji, țăranul

1) Apoi dacă se „cileste conrepţiunea Inmii acelui timp”, pentruce
te încerci să Faci spirit, domnule itimniceanu. cind eu span cà În arhitec-
tura palatelur parveniţilor din Bucureşti se vede vuncepțiunea acelor
parveniți 3 Crezi Deta ca dacă bozătaşii din Bucuresti ar avea gust,
palalele lor ar fi asa cum sint? Dar e elar că arhitectul face ceca ce place
proprietarului. Toţi arhitecţii, din toata Europa, sint În fel ? Şi dach ai na
sint asa cum sint, nu se datoresle ucensla „enpeepliei lumii noastre”, adica
mediului ? Dar iusuţi d-ta nu publici o fişă, în care spul că: „Toate mo-
numentele ei (Renasterii) sint dutorite mindrivi municipale, fiecare or
cănlind să se deovebeasei de altul si să-l intrearã, a oamenilor cure |
cauta nemurirea in trecerea la veșnice a numelui lor ca mijlocitori al unei
«ladiri”? Şi, Taine, pe care-l vitezi cu mure iers dar fară nici o ES |
denta, cum explică el arta Renaşterii din Malin, prin nişte individuahitali |
apârute din senin, ori prin psicholngia specială a poporului italian din Mi )
mea aceea? Că o sevielate işi ure arhilectii, pe care-i merila,—esle ade-
vårat san mu?

e VIATA ROMINEASCA

A egoistă şi ridicolă: «sa văd ei pe țăran, aceste insu-
air geg pe acestea Je aleg. ȘI nn mai dau alte exemple,
ei t cu miile. ;
ue et, See aţi văzut, în „contra-fişe” (asa voiu numi, pen-
tru ușurința discuţiei, a doua serie de fişe, faţă cu prima serie
pe care o voiu numi «fişe») d. Rimniceanu vorbeşte de exprima-
rea sentimentelor, a concepțiilor, vorbeşte de artă nu ca de o
imitare a realităţii, ci ca de expresia unui suflet. a unei perso:
nalitäți, ete — totuşi den afirmă aiurea, conform cu „fişele ` că;
„Artistul e prezent ca artist şi absent ca judecător moral“. In
privința aceasta— iţi fac cu bucurie plăcerea aceasta, domnule
Rimniceanu — d. Lovinescu nu mai este cu d-ta, dar nici cu mine,
D. Lovinescu. sceptic şi fin, devine «conciliante. Dan admite cà
scriitorul imprăştie o atmosferă de simpatie ori antipatie asupra
personajelor. dar nu admite aceasta, pentrucă den cam ad-
mite, însă nu cam admite aceasta... MA exprim aşa ca să re-
dau perfect concepţia d-lui Lovinescu. Caci iată, ca să nu lun-
gesc vorba mult, în ce încurcături må pune d. Lovinescu. Intran
loc (aşi pe Nisip, vol. II) d. Lovinescu zice că in genul drama-
tic nu poate fi vorba de atitudinea de simpatie ori antipatie a
scriitotului Dar în alt ioc, are pagini intregi, în care arată exis-
tența acestei atitudini în opera de artă, dind exemple—ce ne-
șansa !— tocmai din autori dramatici: Molière, Dumas Dis, Ibsen,
Caragiale, ate !—Sau, vorbind de d Brâtescu- Voineşti, dea re-
levează cu o caracteristică a acestui scriitor simpatia pentru anume
tipuri; vorbind însă de di, Girleanu. zice cà nu-l priveşte asupra
cui și-aranci simpatia acest domn!.. Şi nu mai insist asupra
teoriilor şi contra-teoriilor d-lui Lovinescu, căci den n'are «fişe»
decit pentru anecdote și forme de spirit.

Să revin la d. Rimniceanu 7 Aan dar, «artistul e absent ca
judecător moral»! Curios om şi artistul acesta ! Noi toţi, mai
insenzibili decit el, avem, în fața oamenilor şi a intimplărilor, ori
admiraţie, ori dezgust. ori despreţ. ori milă, ori ura si el, artis-
tul, mare! Artistul iși pune sentimentele sale in operă, şi con-
cepţiile sale, zic „contru-fişele“, dar.. n'are o atitudine morală

1) Cealaltă arta nu poarta arest enracter 3. Dar onre d, Rimniceanu

e măcar convins ca realismul poarta areaatn ie de „i Í

i eo pe AA, de. EK neum rava Juni, lol a Eeer
x tetea... i Si x N
eram gap ES bea: Zen ema? M eare nu maie.. „im pevsona-

———

PROBLEME LITERARE 57

e numai o chostie de procedeu, şi că, dacă din punct de vedere
al procedeului, prefer procedeul de a se ascunde artistul, a nu-si

declera preferințele sale, apoi

din punct de vedere al psichnlogiei

artistului, mi-i indiferent dacă Balzac, Zola ori Maupassant s'ar

amesteca direct în opera lor,

declarind că țăranii sint brute ri-

dicole, ori dacă aleg numai acele însuşiri, fransfigurindu le. exa-

gerîndu-le încă, care prezintă
iste. Și tot așa mi-i indiferent

pe țărani ca brute ridicole şi ego-
dacă Turghenet ori Tolstoi declară

direct, amestecindu-se în operă, că țăranii sint sfinţi şi fllozofi,
ori dacă ai e numai acele însușiri. trausfgurindu-le si reagerin-
du-le, care prezintă pe țărani ca sfinți şi filozofi. — Realitatea
n'are nici o semnificație. noi îi däm una; în opera de artă sem-
nificaţia o dă artistul —e<Artistul nu e judecător moral»! El da
persoane, intimplări, pentru care n'are preferinţi morale! Ei ași!

stavian Goga gare antipatie pentru «stăpinul gliei> şi mila
pentru «clăcași» ? Brătescu- Voinești n'are simpatie pentru Ri-
zescu şi antipatie pentru Berlescu ? Aţi văzut, d Lovinescu,
unde-i convine, relevează „Simpatia“ aceasta !1—Si marele Dickens,
un «artist», un «realist». are simpatii şi antipatii declarate ?
Scoate declarațiile din Dikens. care-s de prisos, şi, nu-i aşa, că
o să ai iluzia că Dickens nu e , judecător meral“ ? Şi Ibsen creaza
imagini ? Nu e «judecător moral») —D Lovinescu admite ch da.—
Dar sar putea da mii de exemple, câci toată literatura e o exem-

plificare,
Că se pot da exemple.

foarte rara. de indiferentism moral

al artistului față cu personajele sale? Dar indiferentismul moral
nu e o atitudine morală, bine caracterizată în etică? Da sigur,
după cum sint între oameni unia care se uită la semenii lor ca
la nişte animale, pe care le confundă intro masă uniforma de
bipede, tot aşa. Sr în aceiaşi proporție, se găsesc oameni de Aces-
tia şi printre eeriitori. Atitudinea faţă cu o nenorocire, de pildă,
poate fi ori plăcerea. dacă ești crad, ori mila, dacă eşti bun, ori
indiferența, dacă ai simțul moral atrofiat, Concepţiunea „lipsei

de atitudine morala“ opt i

n dogmă, este o concepţiune nero-

niană, căcj desigur, dacă e adevarat că Nerone gusta »frumo-
sul» arderii Romei, (är „apreciare morală», el era cel mai che-

1) In acelaşi numar din „Luceafarul“, în eare d, Rimniceanu îsi pu-

Mich tratatul său filozofie, e publicat si un articol al d-lui Horia Petras

Petrescu despre Ibsen, în caro cetim lueruri ea acestea : (Ibsen) „In dra-

mele următoare lupta contra societăţii şi a principilor ei falge o poartă
d

mai

eparte”... „An izbnenit din nou vemulţomirile fată de critica lui Ibsen“.

„Încep sa prievapă şi ronnuţionalii lui valuarea urtistica şi etică n lui Ib-
seu". „Inlocmai cum au fost inteleşi rau toți regoneratorii spiritului ome-
nese la inceputul cnrierii lor.. tot astfel Şi Ibsen"... „În lot de critica
uşoură de salon. o satiră muşeătoare şi nemiloasă, o zbietuire fără de

mici o concesie"... „Primeipiilor lui Kunt şi mai eu sumă prinvipinlui repre-
zentativ al lui (imperativul categoric) le-a dat Ibsen c haina mai plastica”...
„Ibsen combute cu toată puterea convingerii minciuna“, Invațămintele ope-
rei lui Ibsen, zice d, Horia Petra-Petreseu, sinl ` „Adesărul trebue susţinut
eu pretul singelui, eu indirjire, dacă e de lipsa („Un Dusman")! „In că

micie trebue să existe adevarul. R

elația dintre barbat și nevasta să mu fe

33 VIATA ROMINEASCA
DN Be ri

raci A şi. în a-
mat să facă „artă pentru artă”, fară cz Seier lui
lev ca mai arust a pierdut lumea» in elt. eT S ON AD
äise fi transpirat o atitudine morală. una tou ` ei
sia be na trebue ză cerem unui scriitor eg ca ien
pună anume, constient, să ilustreze în Kies eg dree
nu Domat morală, rd ra pocmo ste A ee
D E, ite festem, ag ta nutili-
j ` aşa de departe, încit admite fez arap
ierg Daa See "tendinas ințelegind steza», + A den en
conciliant, pipe Segman pe Mech cc legt A EA
(= tezistă) a lui avrancea,. păsa pistă zi d pes
iarăşi, în situaţia curioasă de a apăra er In p ege Bär d
tea artei! Unde e, d-le Lovinescu, ca în oratorie, gas
imag pn Scop de a LONVİNGE, in loc de combinare A p de
Zeg ef e e artă, e oratorije! şi a semnificativ că dai
exemple de artă luate din discursurile de AMRS, i aia

Si, în genere, in volumul său al doilea. « „Lov ne Ze mg
să fie conciliant, dar crezind că noi sintem tezisti, face va? 3
misuri cn tezismul, în contra cărora ne ridicâm, ne br se er a
numele purității și independenței rtei. Domnia sa 4 Gees
wl", pe care noi nu-l putem admite. Pentru pna e me D
de opere muri sint «teziste», ceeace e fais. On de ar: ën
scriitor vrea sa propage teorii prin opere de artă, nu face y >
Domnul Lovinescu face ca şi un reactionar care, voind să tac
concesii socialismului, ar tace ochi dulci anarhismalui, —Cetiţi ar-
ticolul dlui Lovinescu ilespre d. Gorun si observați cum criticul
tezist, adică d Lovinescu, vorbeşte de d. Gorun, ca despre un
scriitor tezist, Judindu-l 1!

ea cea dintre Săpin si sclavă! „Cod — nu se inleleg, soluția cea ma
bunn e dapitan („Noru* 7, „Fominismmul a câștigat prin „Nora “e SR
rent fervent”. „Cind eontrarii H atacă, râspunde prin „Strigoii Se La fr-
treburea : să fie omul sincer? Ráspunde hotärit: da!” ele, ete. str. Apoi
d, Horia Petra-Petreseu citeaza un pasaj diu Lolhar, biograful lui F seu,
din care citam şi nui: „El (Ibsen) e poetul! dorului mostru d nn timp
non, cy oameni noi... EL e realistul (bagi de samă, domnule EH
cel mai neimpăca! și cel mni neimiricat gi (cuget la acest şi) visiălorul
cel mal indraznet ul idealelor piitoaro” 3. „Este un rălatar prin munţi care-și
intinde minile spre soare. mini curate de preot şi judecătur”,

(ŢI „judecător“... d

E drept ca acum cite-va luni, in „Luceatărul”, d. Rimnicennn, după
citeva Inevreari de a arata că lbsen nu-i.. tezis? iD. Kimniceanu ea
pe tezişti, erezia ca no combate pe noi), arunea posle bord pe Ibsen, Qe-
clarindu-i ca nu posle „servi pentru cultura estetica.” Va să zică Ibsen e
on seriilor mai miè en d, AN BS

Și m gindose la bieţii cetitori al „Luceafărului=. După ce li se dä
un articnl de fond, in care se upăra concepția „artei pentru arta”, D seda
o critică bazată pe coneepiiu tendentionista 1
itoanu, la chipul său de a condice revista, de a răspindi adevărul asupra

chestiilor literare, în mass retitorilur shili. Apoi d»ea uro dreptate d,

Himnicoanu, dece publică d, Taslăoanu articolul d-lui Horia Petra-Petresea
rare, in aresl caz, e absolutamenle greşit, „nedrept? Daca are dreptate d.
Horia Petra-Petreseu, de ce publică d. Taslâoanu articolul d-lui Rinniceanu
care, în acest caz, esta absolutamente gresii şi nedrept? Unul din d
irebne să fie numai de cit u combinație de neadevaruri grosolane |

Şi ma gindese la d. Tas- `

PROBLEME LITERARE 59

In discuția cu d, Rimniceanu, poate exagerez şi eu, exa-
gerez in senzul sartei pentru artă», căci, după mărturisirea serii-
torilor și, ceea ce este mai i
sist (tezistă, băgaţi de samă) a avut cei mai mulţi susţinători
printre scriitori, —urmeaza că scriitorul na e tocmai așa de puţin
conştient de scopul moral, social, ete, al operei sale !). Dar, in
stirșit, chestia, pentru a fi lămurită, ar cere multe dezvoltări
psichologice, multe distingeri subtile. O lature a acestei chestii
am atins'o in «Cronica literară» din No. 6 al „V. R.* (eAr-
Datt /uptători»),

Şi dacă scriitorul, vrind ne vrind, işi exprimă sentimentul
său faţă cu ceea ca zugrăvește, atitudinea sa,— se întimplă, d-le
Rimniceanu, ca un seriitor să-şi exprime un sentiment de plă-
cere pentru un lucru care, în lumea aceasta nu lospiră si nu
trebue să inspire plăcere. Maupassant, în Une partie de campagne,
zugrăvește ca un fapt divers şi plin de haz, cum doi tineri işi bat
30c. intr'o pădure la ciți-va metri unul de altul, anu) de mamă și
altul de fiica, dupa o petrecere, pe cind soțul-tată și logodnicul
fetei, nişte „burghezi“, niște „simpli“, sint ridiculizaţi de autor.
(Intotdeauna, in romanele franceze, bărbaţii inşeluţi sint ridicoli,
ŞI comici. fentruca sint inșela ți),

Nu este aceasta o atitudine imorală ? Ar scrie o aga bu-
cată Tolstoi, Dickens, Brătescu- Voineşti, Viăhuţă, Sadoveanu ?
şi nu e vorba de subiect zl, căci. cu același subiect, altul ar face
© bucată din care ar reeşi infamia faptului și milă peutru bur-
ghezul cel „simplu“ gi „Tidicol“. D, Rimniceanu scrie citeva rin-
duri pline de triumf, cînd mă întreabă cum se poate ca ` Vaetie
a Ii Maupassant să fie scrisă şi cu „obiectivitate“ şi sa transpire
din ea ei „triumful“ lui Manpassant. impreună cu triumful wt:
mosului". Se poate! „Obiectivitate“, peatrucă are talent, pentrucă

scena e zugrăvită cu putere. pentrucă redă viața; „triumf“ pem
tracă Maupassant a ales acele note —toarte reala—,„s'a supus
obiectului“, d-le Lovinescu, dar unei anumite părţi, selectată din
Obiect — care-i permit Ini, şi cetitorului imoral, să triumteze, sā

I) Mam pus şi eu pe terenul că _seriitorul =i mu ponta răspunde
e scop a urat” eind a rreut opera, cum zice d, Rimaleennu. Dar exuge-
res si ep, cări daca un Flaubert ar alega vă nu stie ce scop an avut, ar fi
fseut'o și un Ibsen, un Alexandre Dumas Dis ete? e

2) Felul cum e tratat <uhisetul intereseaza şi nu subiectul, zice d.
Rininiveanu. (D. Lovinescu e. şi în privința uceasta. usa de „ronciliante, în
vil mare nici o pūrere hotărila) De perfect acord. dar cu multe distingeri,
domnule Rimnirzanu—și domnule Lovinescu... edei d, Lovinescu apara In
contra nonsiră, foarte grat, nudul in pielură, deserierea unui omor mtr'un
Poman. tot lucruri nouăl!— Chestia nu e an de simplă «um o rrede d. Rimnicea-
na. Mai intaiu nu stiu ce spune „Luceafarul“, al cărui rominism* consta Irma!
în subiecte”, în zugrăvirea vietii româneşti. Noi credem — am spusa ln ch
urice subieri, trecut printr'un sunet rominesc, va da o opera romineasră,
Din profesiile insa de crediuța aln gvoalei naționaliste, vare a anunțul o
-primăvara literara~ reegen ca subiectul rominese. din viata Rominilor mø-
lastrinati, nr 8 „literatură romineasen“.. Dar sa Insă „Lnceafirul* și
să ubordam alta chestie. Crede d. Rimniceanu cà un su luat din ma-
rile probleme ale hat a nu e superior esteticeşte unuia Juat din chitibugu-
rile vieţii ? „Subiectul“ situației tnoi întelectua inadaptabil într'o lume de

VIATA ROMINEASCA

; i g henett si Tolstoi
se bucure Că «gomosul» a ezita Aha Ké ie ia în pri-
şi Maupassant scriu cu «obiectiv Gr feine
SH pratt A e a rei se pune anume

Dar de aici nu ur ri k PUA eg
propage» idei — cum afirmă de patruzeci de ori gege
eg ae EE E ege şi-a iat rolul
i nu cerem aceasta — nu uri ; heneit și-a Iua
pp date de "dëser ig iere i sn peer
i lor. Nu! Aya vedeau ei pe äran, $
ee reţineau, deeg le alegran şi apoi le mist pinza
opera lor. Lumea are milioane de aspecte şi din pă ainu ec ea
pe acele care ne interesează. Unele ne interesează și ma E
organului perceptiv. altele din cauza sentimentelor ect re. ge
pe Turgheneif Tan frapat mai mult cntitațile aupra nu 8
chestie de organ ferceptio [de folul ochiului său), că pe reg
Dan frapat mai mult d-/ectele ţăranului, iarăși nu e chestie le
organ perceptiv. E chestie de sentiment, „de concepție pei ai
vieţii, de simpatie ai antipatie, Mii drag cineva: Vad în e ice
ales calităţi. Il urăsc sau il despreţuesc ? Vad in el mai mult
detectele: su văd calităţile. Turgheneit iubea pe ţărani și aveg
ca ideal dezrobirea lor; Maupassant, din înălțimea finețe sale
de parizian rafinat, li despreţuia. De ce unul vedea un fel și altul
altfel? Desigur că şi din cauza temperamentului lor şi, mai ales,
din cauza condiţiilor socialo în care aceşti doi seriitori sau
desvoltat. i

„Propugandă“ nu făceau ei, dar operele lor conţineau şi
manifestau sentimentele lor: aceste sentimente se transpuneau
în cetitor şi se adăogau la seria de motive determinante ale
voinței Ju acest sens e vorba de arta moralizătoare și demora-
lizătoare, cum vom vedeu mai departe.

O artă de «propagandă» nici nu concepem ce ar putea fi.
Doară atita putem concepe: Un poet liric să ne poruncească:
«Fiţi buni», «Fiţi miloşi» ete, Un romancier să pună în gura
personajelor sentințe morale! Dar am făcut noi această cerere?

asi

arivisii mârgeniţi şi vulgari (in lumea dreptăţii“), ori raporturile dintro
răzişi şi ciacoi („Sfaturi vechi“) nu e supert esteliceşte unui subiect ca,
de pildă, petrecerea la o herărie a unor tineri 3 Dintre doua opere ssrisè
cu sn egal talent, una en un subieri care e în legatură cu soarta omenească

una care tratează un chef intre amici, nu vei preľera pe vea dintâiu ?—
isle vre) nperă, caro să infrunte vearurile, şi vare să nu fi aval nn „su-
biert“ mare, adica semnificativ 2—Caci personal tatea mare n artistului pu
so poate manifesta decil cu ocazia subiectelor mari, adica a acelor acţiuni
care, fe ori cil de banale, sint in legătură eu soarta noastră, cu acele pro-
blemeeare ni le impune conservarea noastră individuala san n sperivi, In Fa-
ust subicetul e banal şi trivial, dar re mare insemnatate are pentru noi ; e vorba
de fericirea omului pe pamint. Şi de cu, in pictură, nudul omenese e subiectul
cel mai inalt și nu sirugurii gi portocalele ? Nu pentrucă „omul” e cel mal
interesant pentru om? „Nu subiectul, ci folol cum e tratat“, domnule Rim-
nireanu ? Asta n'are înțeles derit iniru eit cineva vreu si spună va, dură
nu e bine ratal, dacă e (ra tatent tratat. dacă nu e creație, cel mai ad
mirabil subiee! pg are nici o valoare... Aceasta, da !

PROBLEME LITERARE

———————————————————

Dar în criticile noastre, de pilda despre d. Sadoveanu, am cerut

așa ceva? Liam judecat din acest punct de vedere ? Personajele
sale dau sentințe morale ?

E uşor a declaru pe toate paginile unei reviste că «adver-
sarul+ cere «propagandă», trebue s'o dovedești, dar mai intăiu
trebue să-ţi imaginezi măcar în ce ar consta această cerere. E
drept că d. Lovinescu işi imaginează lucrul. După Den, indemnul
direct, ca in poezia patriotică, sentințile morale, puse in gura
personajelor, ca in Voltaire eto. ar fi morala în artă! Si ne com-
bate, şi ne combate!... Și ne va mai combate... 4

Cå «arta» poate A imorală», d. Rimniceanu e sitit să re-
cunoască, vorbim! de arta decadenților, (și d. Lovinescu vorbeşte
de fondul pervers, satanic al lui Baudelaire), dar zice că deca-
den! vreau imoralitate... Ei, ori fi voind, wor fi chiarei imorali !
Or fi ea morali, dar vreau imoralitatea 3 Şi încă céva: Zei: deca-
denti s'a’'ntimplat să fie tezişti, Să voiască anume imoralitatea ?
Nu, decadentismul ca concepţie estetică este ultima concluzie a
sartei pentru artă», decadenţii sint apărătorii cei mai straşnici

să na se cauta «omul» în opera sa, Şi tocmai decadenții au mai
mult acest interes, Teoria „ărtei pentru artă“ aste oprirea de a
cerceta idealul artistalui, pentrucă atunci se deschide marea
problemă a criticii vieții, prin ajutorul operei de artă, şi toţi
acela care mau interes să se critice societatea, sint partizanii
„artei pentru artă”, In toate epocile revoluţionare, s'a profesat
teoria coatrară și toți luptătorii pentru imbunătățirea socială au
profesat teoria contrară, ajungind chiar la exageraţii. la tezism.
ȘI de aceea ne micrăm, dar ne mierām peste măsură, cind ve-
dem că „Luceafărul se facu partizanu} «artei pentru artă. a
care nu există. dar care e platforma in chestii de artă, a re-
icționarismului si a imoralismului ') — Nu credea d. Rimniceanu să

1) Q nedumerire: „Luceafarul“ face mare cuz de caracterul specifie
rominesc pe care Lrobao să-l aibă literatur: vomineasen, Dar ducă „Lucen-
fral“ e partizanal conceptiei sartei peniru arta”, uu crede ei susține două
luernri cuntradictorii ? Apol dach main drept sa socot arta derit ca o com-
binație imparsonali de imagini. dacă e „nedrept“ s'o jndec din alt punet
de vedere decit al redarii „realităţii“, al „organului pereeptiv>, atunci ce
Insemnează o lileratură cu carneter romines 3 Exista o aşa deosebire
intre orgunvle perceptive (ochia, ureche, ete.) ala popoarelor, incit areasta
deosebire sa producă caracterele specifice ale popoarelor? Rominul
se deosebeste de Ungur prin -organele sale pereeptive” ? Si daca
nu foi suftetul— cure el se specializează, nu organele perceplive—apare în
literatura, ntunei de ce vorbiti de rominism in litera ură ? Ruminismul o-
chinlui nu al sentimentelor şi al concepţiilor asupra lumii? La Fontaine e
„feancez* si Creangă „moldovan” din cauza „ochilor* şi a urechilor, a orga-
nelor percepliva specifice ?—,„ Luceafărul“. vezi, e naționalist şi vere litera-
bară romineasci ` dar „Luceafarul, în d. Rimnicenau, e reacționar şi sus-
Vine Larta pentry artă”, —înca o contradieţie a naționalismului reneționar,
cum am relevat altă dată contradieţiu intre „usţionalism” si intre oroaren
de accesul țarânimii în viata politica a țarii.

A VIAȚA ROMINEASCA

i it, care cred

uptător din Ardeal, eu tot stilul său "emt, :
a kax e rea prin traducerea ad litteram a notiţelor din cht şi
WEE
oate să lupte şi mai cu succes, d ` sé
erch „adversarului“, sint enge o farse ceri eram K
E e E pane ia artei pentru artă“, d. Rimni-

SE T ladi in opera de arta, a
ceanu se bazează p° «realism», pe clădirea, :
unei „realităţi“ cu ajutorul imaginilor. Dan vorbea, la pictura
de pilda că a judeca pe un artist în atară de organul său per-

iv (u f altul volumul, etc.) e «nedrept». În
captiv (unul vede culorile, u aA e sea
literatură cita pe Flaubert, care nu judecă fiintele puse e fe b
etc. Il intreb: Arhitectură «realistă», care să dea, prin mag - a
«realitatea», o «realitate» fără apreciarea artistului, există ? Ce
«realitate» da arhitectura? Ce „imagini“ ale lucrurilor din afară
combină arhitectul? În catedrala Sí, Ştefan ce «realitate» au
transpus arhitecţii? Insuş d-sa spune câ In Si Ștefan vorbeşte,
se exprimă supra-spiritualismul evului mediu. Dar acest supra-
spiritualism este o sumă de sentimente şi de concepții. izvorite
dintr'un anumit mod de viaţă oi Sf. Ştefan nu este decit ex-
primarea acelor sentimente şi concepţii, Și de aceea, în arhi-
tectură, ca şi în muzică—asemănarea acestor două e cunoscută
—precumpâneşte sentimentul și concepția asupra «realității».
Dacă intrun roman, Intro statue, ori intrun tablou, ma intere.
sează şi reproducerea lumii din afară si apreciarea acestei lumi
de câtră artist, in arhitectură şi muzică mă interesează aproape
numai apreciarea: imaginile sint absolut: în slujba sentimentului
şi a concepției, foată valoarea lor e dată de scop: de exprima-
rea sentimentului și a concepției.

Dar d. Rimniceanu mă întreabă: Este o arhitectură, o
muzică imorală ?

Şi, ca să-mi dovedească că nu există, se pune “cine ar
crede-0? zic și en ca Ala- De terenul teudenţionist, părăsindu-şi
puactul său de vedere, aceia al „artei pentru artă”: dat vrea
„5 răstoarne“ și-i e indiferent pe ce se sprijină in lupta sa.
D-sa zice: „Arhitectura nu poate reda atitudinea unei përsona-
litäți de cit vag în expresiunea artistică, domeniul ei fndepärtat
de imitarea lumii si judecarea acesteia din punct de vedere moral
sau imoral nu poate să se intrupeze in operă“. Punct. "Trecem
peste enizmu câ „domeniul ei înJepârtat de imitarea lumii... nu
poate să se intrupeze în operă*—o considerăm ca un lapsus de
sintaxā—-şi reținem cees ce are un înţeles: „judecarea acesteia
din punct de vedere moral sau imoral nu poate să se intrupeze
in operă“, pentrucă personalitatea se exprimă vag, Si d. Rim-
niceanu expune şi motivele pentru care în această artă nu poate

Mai curios e că acum citeva luni şi d. Mimniecanu vorbea de pri-
mäin na Merară, în Juecearărul, de nationalizarea literaturii. In ce consta
ea dacă subiectul mare a fue şi ducă Jodeci, pe de alta parle, numai din
punet de vedere al „nreanului porceplive 3

PROBLEME LITERARE 63
m iat a sai i'a

fi o atitudine morală sau imorulă ` «Nici ra tele ei cu lu

nici äre e acea lume nu pot fi exteriorizate in arhitectură». e:
în celelalte Arte un i Be" —in care, de oarece acelea rapoarte şi
acea lume pot fi exteriorizate, avem dreptul să căutâm atitudi-
nea morală. Arz spus mai sus că d. Rimniceanu aci se pune
pe terenul concepţiei tendenţioniste... 1),

Dar acest vag al atitudinii nul opreşte să fie o atitudine,
«Atitudinea personalității» e vagă, dar Ge și vagul n'o opreşte
să fie puternică. Şi go opreşte să fie o eclatanta atitudine. In
arhitectură, artistul işi exprimă sentimentele și concepţiile pro- /
duse în el de June nu prin zngrăvirea lumii care i-a produs
sentimentele și concepţiile, ci în mod simbolic, prin altăceva.

Sentimentele şi concepțiile, izvorite din traiul mizerabil din
evul mediu, nu le exprimă artistul-arhitect prin zugrăvirea ace-
lor mizerii, ci prin proporţii matermatece şi linii. adica. în cuvin-
tele d-lui Rimniceanu, in arhitectură sint exprimate „nu rapoar-
tele omului cu lumea, nici acea lume“ a

Şi să facă d. Simionescu din arta care exprimă atitudinea
faţă cu lumea—fără să fie acea lume, „realitatea“ — on sprijin
pentru o teorie (a „artei pentru artă“) care se bazează tocmai pe
concepţia că în artă se zugrăvește lumes, «realitatea» și nu ati-
tudinea. este incercarea curajoasă de a face un four de force,
mät presus de puterile sale!

Arhitectură imorală ! Nu, de sigur, dacă d. Rimniceanu

t} D. Rimnieranu e așa de puţin lamurit asupra concepţiilor pe care
le imbrațisează vu entuzinsni, învit nu bugă do sumă in ce contreziceri a-
mare cade. Vorbind de damni de la Milanu, ziee: „Domul de la Milan.
care ca exprimare artistica Insă intru citva de dorit. se arată de la in-
cepul ca impropriu, de a fi luat ea pildă intr'o romparație unde se cant
n ae arita ceea ce rroa arta în afară de margenila ei.” Pentru te? pon-
tru că: „Gregalu acestui dom e lipsa unității eonceptinmii, n unei unitați
artistice, n expreslunii unei firi unumile”. Şi apoi arata vom a tot fost a-
daoga!, prezentinid uzi o combinație de varactere deosebite.—Foarte bine!
Vu să ziră, unie eo „concepţie, exprimarea unei firi anumita“. se ponte
înce erima de a câuta ce orea arta ? Pentru ce acolo se poate si aci my?
D. Nimniceunu nu intelege aci țalureu du, ie? mu e dag care vorbeste de
„sipra-spirituulismul* exprimat” în Sf, Stefan 21. că dezarmoniile de care
varhe-te insemnează. o suma de imagini vrare pu exprimi un sentiment,
(de pilda „supra-spiritraljismui"h eù awi imaginile, oriett ale frumoase,
nu-si mdeplinese rolul lor de n fi expresia.. emi? noa lor (imagini pentr
imugini) ci a altor stari sufletesti. D-sa tio ep prezidează, în actul ima-
ginaliei, asneiurea imagipilor 2 Gite ea prezideaza sentimentul asociat eu
ele? Și dacă ncesi dom mu e o asocinție fo imagi legate de același sen-
timent (adică „armonice*). atunci el na exprimă nimie, sint bueafi de sufet
disparate, — Acolo insă unde imaginile sint armonice, pentrură luata s'ai
asociat pe baza unui sentiment, wein ele rxprimă acel sentiment: si odati
ve exprimă acel sentimen’, se pune problema ce sentimeni. se pune pro-
Mema atitudinii artistului in inta vieții. — Dar ntunei poate fi vorha, rela
tiv în alte apere de arta, unitare, de acel io slurk de murginila vin 3 Ju-
devarea sentimentului nu e in „marginile ei^, ale artei ?

2) Și intr'o fisă d, Rimniceanu afirma că „no + nimie inex primabil
inito arta, i

i AECH `
. i rnografică ! Si nu, pentrucă, cum it spus D-sa,
Wie elei MAAS, dar Zeg sentimentul de umilire, de tare
de descurajare, e un sentiment care determină voinţa pă up

vieţii, atunci arhitectura cutedralelor gotice poate e Ze ween
chiar din punet de vedere strict moral ! Va spune ins cine a
că arhitectura gotică înnobiiează sentimentele, ne tace să ni se
tempereze orgoliul, etc. ? Foarte bine! Atunci are o valoare
moralizătoare, în loc de demoralizătoare, lucrul rămine acelaş :

j valoare morală !

g ger moralitatea veacului de mijloc este in legătură cu
sentimentale dominante atunci. şi dacă în arhitectura gotică sinf
acele sentimente, ele trebue să aibă o valoare şi un efect moral !

In muzică, „aria cea mai tendenlioasă”, CUM am spus in
Cronica din No. 2 al «Vieţii Romineşti» lucrul e şi mai clar! In
muzică se redă „realitatea“? Unii o susțin; atunci, tot după d.
Rimniceanu (cara acuma e pe terenul tendenţionist), putem căuta
și găsi atitudinea morală fată cu realitatea, tot atita cit şi In
' literatură ori pictură. Nu se redă „realitatea” [ceea co cred si
eu) ? Atunci, ca şi în arhitectură, dar mult mai puternic, se redă
numai atitudinea faţă cu realitatea, răspunsul la realitate, —a-
tunci cum se întemeiază d. Rimniceanu (care chiamă in sprijin
„imaginile«, «realismul», „impersonalitatea“, pe Plaubert, etc.) pe
muzică pentru a susținea „arta pentru artă“ ?

Muzică imorală, mă intreabă D-sa? Dacă muzica este expre-
sivă, insemnează că exprimă—e prea banal acest Joer Ce
exprimă ? Nu realitatea, zice D sa. De sigur! Atunci ce? Senti-
mente, o spune singur. Şi sentimentele se judecă din punct dë
vedere moral. Ge fel de muzică expresiva va fi aceea care nu
va exprima sentimentele imorale ale unei cocote, într'o opereti?

D Rimniceanu se încurcă, în privința acestor două arte,
din o mulţime de pricini. Mai intăiu pentrucă. cum am văzut,
işi schimbă punctul de vedere !) Al doilea pentrucă nu Intelege
cà, dach nu mi se arată cauza sentimentului (realitatea), mi se
arată efectul, sentimentul, adică tocmai ceea pe ce ne bazăm noi
ln teoria noastră. Al treilea. ca si confrații d-sale, confundă ten-
dinţa și cu moralizarea ori demoralizarea. Dar arta e, mai întâlu
tendențioasă, adică exprimă atitudinea afectiva a artistului.
Uneori acea atitudine e moralizătoare ori demoralizătoare, alte
ori nu poate fi judecată din acest punct de vedere.

Sentimentul faţa de un apus de soare nu poate fì nică moral

? 1) A mai päțit'o d. Rimaictanu cu prilejul pledoariei in favoarea d-lui
Sandu Aldea. După ce ne imputa «a judecăm din punet de vedere moral, d
Rimniceunu găsea că admiraţia d-lui Aldea pentro Kita Mindrena era just ilcată
caci Niţa Mindren „işi făcea datoria, apărindu-șt bunul său impotriva cae si
lor de țărani puturoşi*.. Apoi de co ie puneni pe lama morală uman
Rimniceanu ? De eg catadixeni sa le scuburi la o critică
ufară de „redarea impersonală a reati
Jar In sfirgii. intr'o peroraţie bine sim
bea de „Cartea d-lui Sandu, en

aerul rominese* ete., tot eritici
afură de organul Gereentiv:

„nedreaptå" —iti
*, in ufară de „organul perceptiv-?

tü si susţinută, d. Rimniceanu vor-
| cirat, eu sănAtalva Inviorátuare, e
„dsdraple“, compromisuri cu eritien „Mi

PROBLEME LITERARE 65
ae Pa E N

nici iai. Paoliineniăi faţă cu suterin
numa it moral sau imoral. Bucuria că altul sufere, ori indi-
terența faţă cu suferinţa lui, sint sentimente imorale ; mila pieri
cu acea suferința e un sentiment moral. Trunspunerea, incorpo-
rarea acestor sentimente in opera de artă, e atitudinea afectiva
faţă cu lumea şi, incă odată, cind e vorba de un răsărit de soare,

Vie omenești, de pildă, e

„acea afectivitate nu poate fi apreciată din punct de vedere moral,

decit intrun chip cu totul indirect.

Dacă Eminescu zugrăvește poetic numai natura melancolică,
insamnă că el a fost un om melancolic; aceasta e o tendinţă, e
răspunsul său emoțional faţă cu realitatea. Dar să spun că me-
lancolia sa e morală sau imorală, n'o pot face, deşi, din punct
de vedere mai innalt, pot spune că melanculia e negarea energiei in
luptă și deci o atitudine deprimantă pentru voinţă. Dar cind Emi-
nescu, faţă cu luptele vieţii igi exprimă sentimentul că poți fi un
sfint ori un om pătat da crime, e acelaş lucru,—atunci el işi ex-

Da m sentiment, un răspuns față cu «realitatea» care este
imoral.

Până aici am discutat problema cregrii operei de artă din
punct de vedere al stărilor sufleteşti depuse în ea. Am cerut
ceva sau am constatat 3 N'am cerut nimic, am constatat numai.
Dar am constatat lucruri, pe care nu vrea .să le constate d.
Rimniceanu şi confrații säi. ') Aşa dar chiar de aci mà deose-
besc de den, Insă, fiindcă nu cer nimic, fiind că declar că „ar-
tstul nu scrie pentru nimene“, că «el nu se gindeşte la un pu-
blic>, că el trebue «să creeze», d. Rimniceanu zice că pricep per-
fect „arta netendenţionista“. Ba n'o pricep de loc! Netendenţio-
Dat nu voesc să recunoască, cà artistul, atunci cind crează,
crează cu toată personalitatea lui. Ei susțin, ca d. Rimniceanu în
pfișele” sale, că artistul este un receptacol de imagini, un crea-
tor «impersonal» şi alte atentate la psichologia elementară.

Dar find că nu cer nimic artistului, pentru că il las să
spună ce are de spus, -după propria-i personalitate, asa cum a
rezultat ea din efectele educației asupra ereditaţii, d. Rimniceanu
înțelege că nu-s fezisț, dar, neputind eşi, cu şi d-nii Lovinesca
și Densuşiânu, din greşala d-sale inveterată ch cine nu-i /esist e
partizan al „artei pentru artă“, ne putind pricepe ọ a treia con-
cepție, mă declară că sint, cind vorbesc de creație, «netenden-
ţionist» şi apoi sar nemotivat lu «morală» și <poporanism».

1) Ba le constată d. Rimniceanu, in unele Bee. Acum elleva luni to
Luevafârul“, cind D-sa se indelelnicea cu acen critică „ştiinţifică“ a nuvelelor
d-lui Sandu Aldea—d. Himnicennu, care apăra lot „arta pentru urlă”, vor-
bea de literatura scandinavă şi rusă, imtbibala de morala : „Do sigur lasă,
că arta cure oglindeşte timpul lu care s'a măscut, va BR imbibata de 1mo-
rală, daca în timpul erenţiunii sale probiemele ` morale aveau privritule,
înfluiuțind pe tot omul luminat”: Apoi atunci? Şi cind „problemele morale
n'au privrilale” (Cind vb asta, in ce sezon), In artă nu se manifests,
pru ial eu puterea cu care se pun problemele imorule, fie elt dn puțin,
acele probleme? Dar d. Rimoiceanu nu le vede, cind un se manifesta cu
prinritate,—e chestie de miopie psihica...

e VIATA ROMINEASCA

Va vedea dan că nu sar de loc „nemotivat“ |).

Dar aceste chestii formează obiectul cu totul altei probleme.

Până aici am studiat cum se produce, din ce se alcătuește
o operă de artă, ce stiri sufletești se combină într'o operă de
artă. E un capitol de stin naturale: e vorba de producerea unui
fenomen.

Ce influență are acest fenomen, opera de artă, asupra so-
cietății, asupra cetitorului, e altă chestie.

Cum s'au produs munţii din Elvetia, e o chestie— geologică.
De ce plac, cui plac, e altă chestie —psichologică, estetică, soci-
ală, istorică etc.

(Va urma!
G. Ibrăileanu.

1) Și va vedea şi d. Lovineseu, dach n'a vazut deja, că nu be nici

D „concesie”, că nu ridice „o vitimă colăţue“. Pentru

bine, iaşi pune Ja dispoziţie lucruri pe care le-am seris acom 10—12 ani, -

in cara susțineam exact
Gherea, şi mai de mult, a vurhit du apte D Loy

SSES prix oameni blinzi și enneiliunţi. Din fericire,

u_vren si ne facă `
ori din nefericire, nu

Badea Cărăbană

Astă-vară am călătorit prin ținuturile părinților mei,

Sate romineşti ascunse in verdeaţa pădurilor, în galbenul
holdelor de aur, în cenușiul stincilor cu adăposturi de vulturi.

Nu ştiu cum sint alţii, dar pe mine, decite ori se 'ntimplă
să-mi pierd urmele prin ţări streine, pe drumurile incilcite ale
streinităţii, un glas lăuntric începe si mă mustre respicat ` «Stră-
baţi oraşele şi ţările altor neamuri, dar neamul tău nu ţi-l cu-
noşti îndeajuns!>,

Aşa s'a intimplat şi în primăvara trecută. Drept răspuns
mi-am luat traista subsioară, mi-am aruncat mantaua pe spate,
am prins toiagu 'n mină şi... p'aci ţi-e drumul.

De intram întrun sat, întrebam pe primul trecător: «Bade,
unde şade popa vost Ze, treceam la popa, legam prietenie de la
roată cu toţi şi-mi ziceam plin de bucurie de cite ori găseam
inimi calde și primitoare ` «Vezi, Esta-i neamul tău rominesc !,.»

Aşa, colindind dintrun sat intr'altul, am ajuns şi în satul,
în care a vazut lumina zilei tatâl-meu.

Un prietin, cu care invătasem pe bâncile scoalei, m-a pri-
mit cu brațele deschise. In preumblările noastre am ajuns odată
la marginea satului. Aici casele scunde, afumate, inconjurate
de garduri neputincioase, incetau deodută. Un cimp larg, neted
ca masa, cu iarbă crudă crescută ca din påmint după ploaia din
zilele trecute se întindea până la poalele pădurilor, e

Am poposit pentru o clipită aici,

Abea ne-am aşezat și prietinul a inceput să-mi spună cu
farmecul pe care-l avea în vorbă, povestea cimpului ăstuia. Eu
am ascultat uimit,

Indată ce-am ajuns acasă din călătoria mea, m'am apucat

68 VIAȚA ROMINEASCA

de lucru, ŞI iată că scrin povestea «badii Cărăbană» a frun-
tașului din satul nostru din Transilvania, pe timpul anilor fur-

tunoşi 1547 — 48.
IL

In satu întreg nu era om ca badea Cărăbană, |

De-ţi punea Dia mina pe umăr și uitindu-se adinc în ochii
tăi îţi grâia apăsat: „Așa a fi!“, puteai să dormi liniștit,

De se 'ntimpla să se încaere flăcăii la joc și de vedea ba-
dea Cârăbană că se 'ngroașă gluma, numai că mi se avinta—cu
toți anii lui—în mijlocul fierbinţelii, bătind pămintul cu piciorul
și făcindu-şi loc cu minile-i noduroase, pănă cind păru-i răsculat îi
flutura prin vint, striga din baerile inimii: «Mä, băieţi, mă, da
astimpăraţi-vă odată !» Vorba lui era luată în seamă, iar învrăj-
biții doar ch mai priveau chioriş unul la altul, căutindu-şi de
drum.— Pusul lui apăsat se cunoştea de departe. Mergea legt-
nat, cu ochii ţintă înnainte, ochi vorbăreţi, cuminţi, pur'că ascul-
tau o donn şi steteau aşa înlăcrămaţi, e

In biserică —Duminică da Duminică şi sărbătorile de-a rin-
dul,— badea Cărăbana cetea cazania cu literele schiloade şi gu-
gubete, de ge mira lumea de iscusenia lui,—că pe vremea aia
mai rar omul cu cenoştinţă de carte—nu te läsa nemeşul să te
ridici, `

De mergea la Cărâbană cineva şi-l ruga: «Bade Cărăbană,
uite, imi degerä plodurile de frig, dă-mi cite-va vreascuri», ba-
dea Cărăbană-i tăia vorba din pură și-i aducea vreascuri uscate
brațe întregi.— De se milogea altul: «Bade Cârhbană, mi-a dus
Murăşul tot amarul de bucate, pe care mi la lăsat nemeşul»,
Cărâbană punea mina 'n hambar și din toată sărăcia scotea elt
credea că poate să sură întrajutorul omului prins cu uşa.

Ajunsese o vreme de spuneai: «Sä fii ca badea Cărăbană»,
cind voisi să zici: să fii om cinstit, sñ-ți vezi de treabă, să-tu
fie ortacii os din osul täu.

De cite ori îl vedeau oamenii pe badea Cărăbană în strană
la biserică, In haine curâțele, în cisme cu turecii impodobiţi cu
ciucuri, cu o mină pe şerpariul lat, cusut frumos, cu ceealaltă
migăindu-şi părul care-i curgea potop pe spate, sau proptindu-
se pe biti—cu un firicel de Im în musteaţa stufoasă — de-a-

Hien ori îşi spuneau : «Pie, că bun om mai avem la noi în sat?
Halal de el l>;

——

Ce EE BADEA CARABANA G9

Acuma are cincizeci dè ani incheiați. Pe vremurile cind era el
Hăcău l-au prins cu arcanul intr'o bună dimineaţă şi bau dus
în cătane. Pe timpurile ales te duceau cu de-asila In te miri ce
colț afurisit de ţară, pe şapte, opt, ba cite-o dată și nouă ani de
zile, Cind plecai din satul tău, nu mai credeai să ti-i vezi pe
ai casii, de par'că mergeai pe altă lume.

Badea Cărâbană ride cu poftă cind işi aduce aminte de
toate astea—llutură cu mina prin aer de citeori se uită la cei
doi flăcăi ai lui şi zice rizind: «Hei, hei, alea au fost vremuri
odată !»

De multe ori îl prinde limbuţia. Ştie poveşti multe. Casa
toată se așează rotogol în jurul lui,—căre pe prispă, care pe
marginea cuptorului, care pe 'aviţele de pe lingă păreţi Şi ascultă.
Muierile-și prind coatele'n palme şi rămin—duse, flăcăii stau ne-
mișcaţi ca nişte luminări, Florica, fata badii Cărâbană, urmăreşte
cu ochii pe Lică, care se joacă cu un gătej. Şi timpurile trecute
se desfăşoară cu toată vraja lor, cu toată duioşia vremurilor
trăite—cu chiu cu vai dar trăite. Patimele, care l-au frămintat
se micşorează, sbuciumul de altă dată pare un gind rătăcit şi
fără de noimă, oamenii — dusmani de-atunci par'că mau fost atit
da păcătoşi cum îi credea atunci,

Astăzi lumea e mai păcătoasă, Vin păcatele din curtea ne-
meşească cu ghiotura. De cite ori n'a molcomit badea Cărăbană
sufletele neindreptățite! De citeori n'a închis ochii amindoi și
şi-a călcat pe inima!

Asupra zidurilor groase, cari se infigeau în stincile coltu-
roase de multe ori s'au indreptat ochi impäengeniți în singe şi
pumni stringi de durere. Dar toate le potolea badea Carăbană cu
cite o vorbă spusă dela inimă, eu glasul liniștit şi plin de durere
potolită,

— «Hei, ce să-i faci? Aen ne-a fost sourtea, firtate! Rabdă
şi taci `. Aşa a vrut D-zeu, să n'avem zi de dai-Doamne....
Veacu-l rău... Sintem iobagi şi-avem sä muncim şi să tăcem
ca pestele», A

Altădată mingăiu pe altul:

— «Lasă, n'o fi cit e lumea aşa! or veni şi alte vremuri
pe capul nostru... Mai curge apă pe Murăş şi ne-om desmeteci
Și noi is

Altă dată își scotea fluierul din şerpar, îşi aaen la loc
pletele căzute peste ochi şi 'ncepea să «zică» din fluier de te
apuca jalea, Par'că stu să i se spargă pieptul, sunetele ieseau

70 VIAȚA ROMINEASCA
eege 7

i i pli ini ile-şi ștergeau
sbuciumate şi pline de dor nelmplinit, de femei
ochii pe furiș cu dosul palmelor, Atunci badea Cărăbană o rupea
dintr'odată cu cintecul din fluier şi 'ncepea să cinte trăgânat şi
cu gindurile bătind cimpii `

«Raabdă inimă şi taci,

Raabdă inimă şi taaci

Ca pămintul, care-l calci,

Ca pămintuluul, care-l caaalei!
Fii inimă răbdătoare

Ca pâmintul sub picioare»...

Murăşul curge de-o vreme 'ncoace mai turbat. Valurile i se
sbat păgineşte 'n patul prea strimt. Koşeaţa soarelui tsi oglin-
desta războinicia pe picăturile tremurătoare. Geana de cer par'că
se cutremură, se sbate năvalnic—e semn că vremea 'n cursu-i
domolit de mai "nainte e gata să-şi preschimbe mersul.

Badea Cărăbană stă pe malul Murăşului.— Ochii şi-i ţine în
pămint. Le ruşine,—Pieptul îi e pirjolit de jale.- Ochil-i cată
țintă la firicelele de tärinä...

Nemeşul i-a necinstit ieri fata. Pieptul Florichii s'a cutre-
murat, căutătura ei speriată La străpuns inima de părinte.— Cind
sa împotrivit Florica, nemeșul i-a dat nebun cu pleasna biciului
peste obraz.— Pentru ce-a dat nemeşul ?— l-a luat-o, i-a ris în
față ca o fiară—apoi i-a călcat-o în picioare, Şi gindind la fața
ofilită a Florichii, badea Cărăbană plâmădește un gind, un gind
de răzbunare, .

Pentru ce tot injurături şi chinuri 3 Murăşul, că e Murăş și
dacă-i pui ceva in drum işi incoardà brațele și rupe zăgazul și
duca toate la vale.—Cinele e cine şi mușcă şi se apără cind îl
loveşti.— Pentru ce biruri şi răsplată "n spini ?— Pentru ce femeile
pe mina lor ?— Pentru ce numai: „cine!“ Şi „vită!“ şi ochi ful-
gerători—şi cimpurile sămănate şi lucrate, şi viile culese, şi pă-
durile taiate gi toate—namai pe seama lor!?

Până acuma şi-a spus mereu: Aşa a vrut soartea!— Da”
de ce-a vrut soartea în felul asta ?—l-a plăcut, iacă, numa-aşa,
să pună "np mina unuia biciul şi "o grumazii altuia jugul ?— In
mina unuia nuiaua și picioarele altuia in butuc?—Pe buzele
unuia înjurătura şi in ochii celuilalt smeria şi jalea ?—In ochii
ee pofta după Florica lui şi-apoi disprețul -şi batjocura —

ura?!

CC, AE LR KE d BADEA CARABANA 74

Acum pricepa el mai bine lacrimile satului i
ui întreg... Toti au
pătimit așa, de cite ori au venit la dinsul și s'au tingait. A i-a

mingăiat, le-a spus vorbe buna Acum e rindul lui so scoa
. ui
cale.—Dar cum ? -Cum ? a ir

x Podul plutitor se mişcă lnacetinel, Badea Cârhbană iși arunca
ochii dincolo, Un domnişor în haine nemțeşti.

- «Vino, bade, trece-mă b».

Cârăbană sare "mn picioare. Opincile-i tirșiiesc pe nisipul cald,

— «Bucuros domnişorule,..».

al aruncă pălăria la o parte. Apucă funia de la țărm, işi
incoardă brațele suilecate şi răzimindu-se cn putere in picioare,
alunecă cu pod cu tot la ţârmurul celalalt.

— «Noroc, bade...»

— "Să dea Dumnezeu»,

— «Cum o duceţi în sat?»

— <Aşa, aşa. A.

In gindul lui badea Cărăbană gindeşte : «Ce-o mai vrea gi
neamțul ästa? Bani, bani şi muncă...»

— «Popa D-voastră acasă-i 2»

— «Acasă»,

— «Esti bun să-mi arăţi drumul ?>

— «Bucuros, D-sorule».

Amindoi merg lingă olaltă, Soarele, care-şi aruncă văpalu
pe luciul Murăşului de pare un ştergar țărănesc, le luminează
fotele: una întunecată, dată pradă gindurilor, aita înfierbintată
de un foc ciudat,

— «Da de unde eşti, D-şorule ?»> se incumetă să intrebe
Carăbană,

— «Dela Blaj, dela şcolile ale innalte».

« Blaj! locul unde învaţă popia copiii noştri.

Tinărului îi lucesc ochii ca doua stele inrourate,

— «Sa ştii bade... Cum te chiamă ?...

— «Cărabună, Domnişorule».

— «Să ştii, bade Cârhbană, și să spui şi la alţii, că peste
două ceasuri må găseşti aici, la părintele Dumitru. Am să vă
Spun ceva. Ven tot satu...»

— «0 fi ceva cu adunarea aia la Blaj?»

— «Da, bade Cărăbană, aleargă și spune oamenilor că am
venit să le vorbesc de adunare»,

"9 VIAŢA ROMINEASCA `

In mintea badii Cărăbană s'a făcut un luminiş Acum era
limpede ca lumina zilei ce voia, La Blaj o să le spună nemeșilor
osinda...

Peste două ceasuri gindul ăsta a încolțit cu tărie, a prins
putere și viață, cind satul întreg stătea în jurul Domnişorului
dela Blaj. A inceput să le spună lucruri, pe cari nu ie mai
auziseră din gura unui domn. l-a întrebat de chinuri, de robotă,
de che, vorbele-i curgeau ca o apă,--cind domoală, cind fn-
foriată, — ochii lui căutau mulțimea, care stătea ca năucă și nu-și
putea crede urechilor de ce aude,

Aveau să se schimbe astea tonte?—Fi să vrea, ei să măr-
turiseascã, că nu mai sint vita de jug?

Vorbele lui erau suliţi.—Suliţi cari taie văzduhul şi se 'nfig
în inimi duşmane, Căutătura lui era răscoală, minile lui erau
aripi, cari dau semnul plecării—la dobindirea dreptăţii și a
neatirnării,.

Lacrimi de bucurie se iveau în ochii tuturora.

— «Cum, nu o să na mai bată?

— «Nu o să mai dea cu biciul?

— «Nu o să ne mai injure?

— «Şi o să ne sămânim noi singuri cimpurile noastre ?

— «N'o să dăm dajdie mare?»,

Şi ca la un semn dat toţi ridică pălăriile gi le flutură în
aier. Părintele, om cu barbă albă, cu minile tremurâtoare, igi
apropie buzele de fruntea domnului dela Blaj şi-l sărută cu ochii
plini de lacrimi,

— «Veniţi, veniţi în dumineca Tomii t».

— «Da, venim! Jurăm!» Şi întind minile spre jurămint.

Badea Cărhbană innintează doi paşi, Işi şterge cu mineca
dela cămaşe o lacrimă din geană.

— «D-zeu, care vede și ştie toate, să-ţi ajute şi d-tale și
nouă... "om merge la Blaj cu toţii să ne vedem şi să ne cu-
noaștem, Să trăieşti, D-gorule...».

Glasurile de pe cimpul Libertăţii au răsunat. Din murmu
rul dumnezeiesc al clopotelor, din clocotul răsboinie al codrilor,
s-a desprins un ţipet de jale din mii și mii de pieptari ţinute
înăbușite amar de timp, s'a deslânțuit o furtună de glasuri,
care jură ch vor ținea una, că vreau să fie un trup —un suflet,

BADEA CARABANA za

Ochii badii Cărăbană erau umezi, Căutâtura lui sälta dela
unul la altul— dela capetele cârunte ale vlădicilor, la țăranii cu
zechea pe umeri, dela domnii cu lacrimi de dragoste în priviri
la flăcăii țărani cu braţele vinjoase în Aler în semn de erneit.
suire, în semn de făgăduială că o rup cu trecutul... i

După ce s'a împrăștiat mulțimea de oameni —resfirindu-se
ceată de ceati asemenea firelor de paiangen—în toate catunele
rominești, ducind cu graiu viu vestea deşteptării, badea Cârăbani
şi ceata în fruntea câreia era, s'au îndreptat înspre casă.

Drumul era lung, carăle înnaintau sprinten pe cărările in-
colăcite,

Adoua zi, inspre sară, zăriră satul lor, cu casele ghemuite
în căciuli de paie, cu lătratul depărtat al cînilor.

Deodată se opresc toţi ca stanele de piatră in pragul sa-
tului. Crucea dela hotar e doborită la pămint, Christos culcat
de-a latul peste tarini.

Dinspre pădure s'aude glas prelungit de tulnic. Răsună
jalnic, brăzdind văzăuhul răsculat, dus de aripale vintului de sară.
Murăşul le dă parcă să 'nțeleagă că nu-i a bună: cu șopotele
sale le spune limpede: «Fraţilor! Fiţi ca ochii 'n patra...»

nainte! Şi toţi pun minile pe ciomege.

Ceata se dă jos din căruţe.

Pe ulițele strimpte nici pui de om. Goale, tăcute, Doar
un isvoraş clocoteste molcom întrun jghiab de fintină. Doar
un cocos speriat din somn bate din aripi, pe un gard de nuiele.

Opincile ating uşor pămintul.

Badea Cărăbană ajunge în ograda casii, Scoate ușa din ți-
țini dintr'o smuritură şi stă pe pragul uşii. Nimeni în casă.
Ochiurile de fereastră deschise Jarg, velinţele de pe pat în neo-
rinduială. Un gind i străfulgeră prin cap: «Au fugit la pädure!»
Ese afară, Toţi aleargă care "ncătrău, ca nebuni.

— «Fraţilor! La pădure, oameni buni! Luaţi ce găsiţi!»

Caii i-au desprins şi pornesc în goană nebună spre pădure,
pe o costişe de deal, care iese acum —in bătaia soarelui ce apune
—mai bine la iveală.

Şi de-odată tulnicul se aude din nou. Sună prelung, spät:
mintător, de te cuprinde groaza. Prevestește moarte de om.

— „Sint ai noştri! La ej!"

d VIATA ROMINEASCA

O clipeală de foc se zăreşte într'alt colţ, cum işi face loc
prin întunericul pădurii, apoi se face tot mai mare, mai mare,
prinde putere, pănă ce vilvătăi răsculate vestesc sosirea duş-
manului,

Caii au năduşit de alegare nebună. Spinarea le eu su-
doare.

Dar iată ch se aud ţipete surde și răcnete de spaimă.

— «Ungurii! Ungurii fe

Cărăbană şueră odată. Caii stau locului pironiţi. Ceata
de femei și copii tremură de groază ca in pragul morţii. Gen
bătrini sar înnaintea femeilor să le apere.

— «Sintem noi, n'aveţi frică! Unde-s Ungurii? Unde?»

S-au recunoscut. Femeile pling și-și smulg cu degetele pă
rul despletit, copiii tremură ca varga şi inchid ochii speriaţi. Unii
bătrini stau tăcuţi pe mormanele de huine, de lucruri aduse
clala-grămadă,

Un moşneag gingăveşte:

— «Tinerii-s în pajişte!... Aşteaptă pe Unguri. Nemeşu i-a
chemat, Ei n'au ascultat. Noi am fugit....»

Un altul ţipă; «Popa Dumitru! Popa Dumitru! L-au prins
ia curte! L-au dus la eiis şi nu mai poate, Cade morman.

Al treilea —o femeie —se vaietă: „Copilaşul! copilaşul ! L-am
uitat în leagăn! Vai de mine! şi-şi bate pieptul cu pumnii. E
tata măritată a lui badea Cărăbană.

Toţi ţipă de se zguduie pădurea. Badea Cărăbană strigă
speriat: Popa Dumitru)... copilul? Nepotul? şi cit ai bate 'n
pălmi e pe cal.

Ceilalți stau uluiţi locului, Nu stiu care încătrău. El mină
ca turbat, Ce vrea 2... E nebunie să mai ajungă în sat... N'aude
chihote sălbatice 7... n'aude trimbiţe de răscoală ?... nu vede o
pară de foc la marginea satului 2... Nu-i văd ochii lăcomia flacă-
rilor ce potopesc casele ?... E nebunie! Ricnetele se fac tot mai
nebune, armele se înclaştă de ferestre, de uşi şi ie prâvălese la
trezi tacleie s'aruncă pe acoperişele de paie.. E prăpădenia
umil...

Cârăbană mină ca nebun. Copitele calului scapără scintei
pe drumuri nebitute. Pâlăria i-a căzut în intuneric, părul îi flu-
tură prin vint, ochii-i caută țintă înnainte, numai înnainte...

a o rera a ap colțul ulii... Ungurii m'au ajuns încă pe
= „ cade fără puteri la pâmint, se lungeşte şi-şi

BADEA CARABANA 13

dă sufletul.— Cu hăţurile în mină loveşte Cărăbană în el ca turbat.

Vede că nu mai merge. Descalecă,.. aleargă în ruptul capului,
minile-i tremură, picioarele i se fring dela încheieturi. — Işi vede
stirșitul,— Işi ia toate puterile.—Un pas—e in odaie... —se loveşte
prin întunerecul ca păcura ‘le leagân !— Micutul s'a deşteptat şi
seinceşte, — Ii apucă cu minile leagănul — 1 ţine sus, cu puterile
încordate... 'Tremură din tot trupul...

Ce să se facă acum?2—Ungurii se apropie,. Un pas şi sint
aici £..

O rupe la fugă, la ai săi!—0 fugă nebună! — Dumnezeu La
ajuta !... Dumnezeu nu l-a lăsa pradă duşmanilor... să ajungă la
ai săi, să in arma n mină... să se bată ca un viteaz!., Asa, sin-
gur, pe mina dușmană Le groaza... I-e groază...

Aude paşi grăbiţi în urmă, Par'că simte răsuflarea grea i
cailor,

— «Doamne D-zeule, nu mă läsa!»

Copilul se sbate în leagăn şi ţipă speriat de alergarea păgină.

Nu mai e scăpare.—Il fugăresc dușmanii.— Au cai iuți —un
pas şi s-a sfirşit.— Aude casele cum trosnesc din încheieturi, —
pe dinaintea ochilor fi trec viivătăi do foc, —șiroaie de singe. —
nu mai simte nimic, nu mai aude nimic—un singur gind: copi-
lul!—eopilul ! —nepoţelul !—şi apoi în capul satului !

Aruncă jos leagănul- cauta cu minile prin scutece -prinde
capul copilului —il duce la gură de-l sărută—apoi își infige dege-
tele în carnea plăpindă...

Un tipet scurt—o scinceală...

O larmă drăcească: casele sa prăvăi, cimpurile clocotă de
minie, honvezii bat pămintul în mers nebun.

Dar de-odată, fâră de veste, se văd prin intuneric cămeşi
albe. La para licăritoare a focului aruncă scintei luciul săcurilor
și coaselor.

Badea Carabapă prinde putera. Se innalţă ln stat, apucă cu
o smucitură din mina unui făcăiandru o săcure şi o învirte de-
asupra capului. Işi umilă pieptul, şi strigă cit îl ja gura,

— „Acum după mine! Daţi, flăcăi, daţi, că destul au dat ei
în noi!“

Un măcel groaznic. In jurul badii Cărăbană se ridică tru
puril moarte făcind un lanţ de carne.

Coasele tale in dreapta, în stinga, săcurile trosnesc, patu-
rile puștilor isbesc nebunește. Vaietele umplu văzduhul. Un mi-
ros greu de fum şi singe inchiegat se răspindeşte pesta cimpie,

DI VIAŢA ROMINEASCA

VII.

Dacă ţi-ai fi îndreptat paşii a doua zi inspre inima satului,
dacă ţi-ai fi aruncat ochii inspre clopotniţa bisericii de altădată,
umerii ți s-ar fi cutremurat, ochii ţi sar fi inchis şi ai fi bolbo-
rosit : „Doamne, Doamne, mare ti-e răbdarea!”

Vaietele de astă-noapte au pierit, mugetele vitelor cu grin-
zile aprinse de-asupra capului s-au molcomit, tipetele din intu-
nerecul nopţii s-au prefăcut in suspine innăbușite.

Mităhale negre—grinzi, coperişe, paturi, pluguri de lemn,
unelte, aşternuturi — toate zac aruncate "n cădere nebună,

La op va pași, pe livada plină de verdeață își petrec Săcuii.
Din căntătura lor poţi ceti beţia din noaptea trecută, ochii lor
orbecăiese după pradă, gurile lor se schimonosese si'njură pe cei
legaţi în fiară.

Pe deasupra capetelor—la o lovitură de puşcă—dau tir-
coale păsări Hăminde, ademenite din uscuuzătorile lor învecinate
cu cerul.

Un săcuiu innalt, smead la faţă, cu buze roșii, cărnoase, igi
trintește pălăria ia pămint, scoate un fluier şi'ncepe un cintec
străvechi. Tovarăşii s'adună roată,

Pe de-asupra satului rominesc prefăcul în cenuşe se ridică
și creşte, tot crește, jalea unui cintec streiu,

Badea Cârăbană îşi duce minile ingreuiate de lanţuri la ochi,
pletele-i argintate îi cad pe obrazul ofilit, gindurile-l duc pe alte
plaiuri. Cu cit viersul săcuiului este mai jalnic, cu atit gindurile,
cari îl frâmintă pe badea Cărăbană, sint mai intunecate...

işi vede copilăria, cu părinții inhămaţi la carul nemegese
cu oftările ieşite din adincul sufletului. Igi vede tinereţea min-
cată prin țări și printre neamuri de altă lege şi alte obiceiuri...
Işi vede sutul —la reintoareere— chinuit de fie-ce venitură străină,
Se vede dind sfaturi şi ajutind pe ortaci cu fapta, zăreşte pe
nemeş cu biciul cu plesne de foc în mină, cu zimbetul de dis-
preţ pe buze, apropiindu-se și dind porunci fără de mila. —Şi
vede şi cimpul Libertăţii răsărind ca o minune sub bolta ceriu-
lui -şi pieptul i se umflă de odată şi ochii-i scapără scintei și
câpul şi-l ţine mindru "n sus,

Badea Cărăbanaă n'are şcoli, gare învățătară—dar ştie una:
Dumnezeu nu poate să ajute pa cei nedrepți.
ial a d se roage din baieriie inimii pentru neamul lui

plinge de mila tovarășilor ajunși pe mină de calău—

BADEA CARABANA n

dar faţa nu-i dă de gol nici un simtțimint de umilire, brăzdătu-
rila adinci ale obrajilor rămin drepte, nu se mișcă, doar din cind
in cînd larma cătuselor îl tace să tresară şi să-şi aducă aminte
de sfirșitul apropiat.

Un lucru-l mai roade la inimă. Nu mai poate să îmbărbă-
teze la luptă pe ai säi. Nu că ar avea el lipsă, Cuncaşte el bra-
tele voinice ale făcăilor, dar uşa-i învățat de amar de ani, să le
stea într'ajntor cu vorba şi cu fapta,

Şi una ar mai vrea s'o știe, Ar vrea să se deştepte după
o vreme, să-şi vadă visul cu ochii, să-şi vadă neamul fericit,
apoi poate să doarmă mai departe în racla tăcntă,

Pentru el şi altfel n'ar mai fi viaţă de aici inainte! El e
bâtrin, Pentru el viața nu mai are poieni frumoase. Dar tinerii,
tinerii... ei vor scăpa de toate piedecile... răci trebue să scape...

Săcuiul cîntă înnainte, Sunetele plingătoare se prelungesc
pe întinsul cimpiei, se pierd lovindu-se de păretele de munți din
apropiere ca iară-şi să revină frinte, ca o suflare uşoară, impre-
unate cu murmurul înnăbușşit al Murăşului,

Și pare-că, pentru o clipită, toată ceata asta războinică e
apucată de un plins fără de hotară, nn hohot inlânţuit în piep-
tari, O clipită... căci abea s'a sfirsit ultimul ton si-un chihot
nebun, sfâşietor răneşte văzduhul. E un mars de bucurie, de in-
vingere, de visuri implinite din belşug, de suflete dușmane sugru-
mate în fasi.

Si pintenii încep să bată tactul, minile incep să fluture,
ochii să sa caste şi sh arunce scintei, gurile să scoată Vpete de
bucurie, trupurile să se frăminte ca niște valuri înspumate,

Şi de odată stau toţi ca la un semn dat locului,

Căpitanul îşi ineruntă sprincenele. Buzele-i tremură de mi-
nie. Face ciți va paşi şi-şi propteşte minile in solidari.

— „Cum, cin de valah, tu nu joci?* Ochii tuturora pri-
veso la şirul de zece țărani legaţi lingă olalta. Un jopă bătrin,
—eu barba mare, albă ca spuma, se clatină fără să zică o vorbă,
E popa Dumitru. Şi căpitanul dă poruncă sàl deslege pe popa
Dumitru,

— „joacă. că de nu-i taia barba 1“

Toţi rid.

Cintecul începe din nou. Acum ma! turbat,

Ţăranii prinşi îşi duc minile la ochi să nu vadă pe popa lor.

Popa Dumitru sti ca nănc. Nu face nici o mişcare.

78 VIAŢA ROMINEASCA

— „Nu? nu?“ întreabă toţi. Unul i dă un brinci, Popa
Dumitru se clatină şi cade în iarba pirjolită.

— „Să cetească evanghelia“ strigă unul. d

— „Da, să cetească evanghelia!“ răcnesc cu toţii.

Căpitanul dă şi el din cap:

— „Cu ochii scoși! altfel nu!”

Un delir nebun.

Unul face repede un foc. Altul taie o cracă de pom și o
ascute. Altul strigă cit îl ţine gura:

— „Cini de valah! Sinteţi toţi de spinzurătoare! Voi ne
staţi în drum!

Voi ne furaţi ca hoţii!— Libertate ?— Voi, libertate? !— lată
libertate ! „şi implintă parul îinroșit în ochii popii Dumitru,

Un cutremur scurt, — Hohoteşte cimpia.

— „Aduceţi evanghelia 17

I pun o carte în mini.

— „Ceteşte, cine!“

— „Popă, ceteşte!“

— „Uite evanghelia !*

Nemeșul se'ntoarnă câtră ceilalţi în lanţuri.

„Astia-s de vină! Pe ei copii!"

Cei zece stau muţi —cu ochii ţintă la Săcui.

De-odată un ţipet surd îi pironeşte locului. Dinspre curtea ne-
meşeasci se văd vilvătăi de foc. — Văzduhul se umple de strigăte,

— „Vin Valahii !*

- Stau incremeniţi, cuprinși de fiorii morţii.

Norul de praf se apropie năvalnic, cu un potop aducător
de pierzare. Parcà se aude de departe cum cade o ploaie mä-
runtă, deasă, răpăind fioros. E larma opincilor.

Căpitanul trasare, palid la faţa ca un strigoiu,

— «Soldaţi ! arma la umăr ie

Badea Cirăbană işi vede pe ai săi. Zăreşte cămeşile albe,
brațele întinse prin aier, luciul săcurilor şi al coaselor. Şi ca in-
tr'o clipealä de fulger vede ridicindu se din svircoleala asta ne-
bună, din încolăcirea asta de brațe, din răcnetele asurzitoare,
din loviturile de săcuri, de coase, de puşti, un neam întreg pri-
menit, cu minile pe frinele viitorului, eu graiul străbun pe buze,
in căutătura ochilor, în bătăile inimii,

BADEA CARABANA 79

Abia are timp, să murmure un: «Dumnezeu cu voi fa. Apoi
o căutătură plină de ură spre Săcul,

O ploaie de gloanţe îi ia vorba din gură,

— Apoi cade în iarbă cu tovarășii săi laolaltă.

VIII.

Norul se tot apropie. Săcuii au luat-o spre soare-apune,
Popa Dumitru stă lungit în iarbă, cu faţa cătră urmăritori. Ba-
dea Cáräbană e pe spate, cu mina la inimå. Murăşul le ţine pro-
hodul şi urlă, ca sbiciuit de furtună vrășmașă,

Horia Potra-Petreseu.

Evoluția politică în Bucovina

|. Starea la incorporare.

Prin tractatul din 7 Mai 1775, ţinuturile moldoveneşti Cernăuţi, Su-
ceava, Cimpulungul moldovenesc şi Cimpulungul rusesc fură incorpo-
rate Austriei, formind o ţară nouă, numită Bucovina.

Caracterul țărişoarii acesteia era rominesc, limba romină fiind limba
oficială şi cea mal răspindită în ţară. Populaţiunea insă nu era curat ro-
mină, ci amestecată. Toate ştirile contemporane amintesc între locuitori
pe lingă Romini ai Armeni, Jidovi, Ţigani şi Ruşi. Numărul Armenilor,
Jdovilor şi al Țiganilor s'a cdhstatat cu prilejul recensementului tăcut de
generalul Spleny la anul 1776, atlindu-se între 17601 de familii cu a-
proape 70000 de capete, 58 de familii armenești, 526 jidoveşti şi 294 ţi-
găneşti ; raportul între Romini şi Ruşi a rămas însă neconstatat, numărin-
du-se țăranii, fără a-i deosebi după limbă. Deosebirea aceasta fu trecută
cu vederea în împărtăşirile generalilor Spleny şi Euzeuberg, amintind ele
numai de Moldoveni, ceea ce a tâcut a se crede, că în Bucovina pe
timpul îincorporării existau numai țărani romini, În terminologia austri-
acă însă, terminul „Moldovean* nu are înțeles etnic, ci geografic. Aus-
tria oficială şi astăzi nu distinge Cehi, Poloni etċ, ci numai Bohemi, Mo-
tavi, Galiţiani etc, Caracteristic este de exemplu, că rapoartele ministe-
riale vorbesc de o limbă bosniacă, parcă ar exista o naţiune proprie
bosniacă, pecind Bosnlacil sint sau Sirbi, sau Croaţi, sau Osmani.

Ştiri mai precise asupra raportului între Romini şi Ruşi ne dă nu-
mai geometrul Pudinszky, însărcinat de impăratul losit H cu descrierea
țării, care la 1783 raportează că în Bucovina „se vorbeşte mai mult m-
seşte, şi că cam numai a patra parte vorbeşte romineşte“, Relaţiunea
aceasta neintemelată pe date statistice şi deci arbitrară, va fi de sigur
exagerată. Fapt Insă este, că întregul ţinut al Cimpulungului rusesc, care
formase odată o parte integrantă a Poloniei, era locult de Ruși. Aşiş-
deren şi populaţiunea dintre Nistru şi Prut, precum ne mărturiseşte Can-
temir în „Descriptio Moldaviae“, era în mare parte rusească. Apoi se
aflau în centrul şi sudul Bucovinei mai multe colonii ruseşti, intemeiate

EVOLUŢIA POLITICA IN BUCOVINA SU

de mânăstirile dornice de braţe muncitoare, precum Liuzii Horecel şi ai
Homorului, Rușii Mănăstioarei, ai Plăvălarilor, ai Moldoviței şi de pe
Bou, etc. In urmă există şi astăzi pe valea Siretului şi a Sucevei pină
aproape de oraşul Suceava un numărde sate ruseşti, constatate deja ia
încorporare. Că populaţiunea lor nu se compune din Romini rutenizaţi
dovedeşte tipul, portul şi numele lor rusesc, precum şi faptul, că acest
val rusesc Îşi are continuarea sa şi în Rominia, undenu poate fi vorbă
de rutenizare. Existenţa acestor Rust nu se poate explica altfel, de cit
admiţindu-se continuitatea lor cu Ruşii aflați în țară la descălicareă
Moldovei şi cu ceia aduşi de Ştefan cel Mare, de cari pomeneşte cro-
nicarul Urechile, Oricum, momentele amintite indică, că pe timpul in-
corporării elementul rus era deja foarte numeros în Bucovina.

Conglomeratul de popoare, afiat în Bucovina, se compunea în pri-
vința socială din boieri, preoți şi ţărani, Recensementul deja anul 1776
a constatat 197 de familii bolereşti, 501 de familii preoțești, 554 de că-
lugări şi călugărițe şi 14992 de familii ţărăneşti.

Dintre boieri a rămas în teară numai un singur boier adevărat,
anume Balş. Ceilalți puţini, cari aveau moşii în Bucovina, locuiau la
laşi, Restul familiilor numite boiereşti aparținea clasei mazililor, lipsită
de orice influență politică. Partea cea mai mare din ei era aşezată în
sate ruseşti,

Rolul principal îl juca clerul, care se compunea din mai mult de
o mie de membri şi stăpinea patru şeplimi ale teritoriului Bucovinei,
EI era incult, lacom şi conrupt. In fruntea lui se afla episcopul de Rā-
dăuţi, Dositeiu Herescul. Mănăstirile însă erau supuse Mitropolitului de
la laşi.

Dintre țărani aveau proprietate numai cei din districtul Cimpulun-
gului moldovenesc, ceilalţi erau clăcaşi şi munciuu pe moşiile boiereşti
şi mănăstirești. Clăcaşii dearindul erau neglijaţi, săraci şi Inculţi.

Sistemul politic era cel absolutist. Domnul, încunjurat de diva-
nul său, compus parte din Romini şi parte din Greci, admifistra fara cu
ajutorul unor funcționari provinciali, în majoritate greci. Administrația
era cil ze poate de insuficientă şi coruptă şi nu avea alt scop, decit a
scoate cit se poate de mulţi bani din țară,

il. Era absolutismului.

Austria, ocupind Bucovina din motive strategice, ca să-şi asigure
o comunicaţie mai comodă între Galiţia şi Transilvania, consideră în
prima linie momentele militare. In cadrul lor, ea continuă a trata Buco-
vina ca gab de exploatare financiară. Ea îşi dădu însă samă, că tiec-
tul exploatării acesteia trebuia să devie cu atit mat mare, cu cit creştea
averea ţării.

Spre a mări averea, administrația austriacă se îngriji mai întâi de

s2 VIAȚA ROMINEASCA

îmmulţirea populaţiunii, ca să dobindească braţele necesare pentru lu-
crarea păminturilor, în parte pustii. In acest scop, ca organisă Oco-
lonizare sistematică şi întemeiă în ţară succesiv 27 de colonii germane,
5 maghiare, 3 lipoveneşti şi 3 slovace. Cu drag, ca ar îi adus şi colo-
nişti romini din Moldova ; dar încercările respective au rămas zădarnice,
deoarece Rominii nu numai că nu vroiau Să imigreze din Moldova in
Bucovina, ci din contra emigrau din Bucovina în Moldova. De colonii
din Galiţia şi Transilvania nu amintesc actele archive de războiu, cari
de altfel cuprind toate demersurile administraţiei militare. Guvernului nu-i
conveneau nici chiar îmigrările individuale din ţările acestea, Căci pro-
punind generalul Euzeuberg, să se oprească colonizarea oficială, de
oarece populațiunea Bucovinei creşte de la sine, consiliul de războiu
din Viena îi obiectă, că sporul acesta nu urmează, decit pe socoteala
Galiției şi a Transilvaniei, micşorind populaţiunea, şi aşa rară, din fă-
rile acestea, din care cauză imigrarea ar trebui impicdecatä, Totuşi con-
tinuă mereu imigrarea spontană, indeosebi din Galiţia şi în dimensiuni
mai mici din Maramureş şi Transilvania, mai ales în urma scutirii de
recrutare, acordată Bucovinei pe 50 deani de impăratul losii I. Afară
de aceea, administraţia germană, în lipsă de material băştinaş potrivit,
aduse în țară o mulţime de funcţionari, învăţători, comercianţi şi me-
riaşi străini, Coloniștii şi imigranții aceştia sporiră mereu numărul popu-
laţiunii bucovinene. Deja ta 1786 se constatară 125.000 de locuitori, la
1798: 181.076, la 1807: 209.498, la 1827: 270.773, la 1837: 318.412
şi la 1846: 370.673, rezultini daci pentru şase dacenii un spor de 197%
în locul celul normal de cel mult 77%, Sporul acesta, cuprinzind în
cea mai mare parte străini, schimbă fireşte raportul dintre naționalități
Bucovinei in defavoarea Rominilor,

El deveni şi mai nefavorabil prin faptul, că mazili romini, dge-
zaļi între Ruși, ultară pe 'ncetişorul limba sominească, şi că în cler stră-
bătură multe elemente ruşeşti. In urmă limba oficiată germană strimtori
tot mai mult uzul limbii romine. Rezultatul tuturor acestor procese a
fost, că Bucovina în decursul cre: absolulismuiui je: pierdu succesiv ca-
racterul expres romin, pe care-l avuse pe timpul incorporării.

Structura socială se schimbă numai întru atita, că se formă o clasă
nouă, burgheză, compusă din funcţionari, comercianţi sl meseriaşi, În
majoritatea lor covirşitoare străini. Pe de aită parte vechile ciase, boerii,
preoţii şi ţăranii se menținură. e
SN E e Leg regimul austriac, dobindind deja în 1786 drep-
unte dominicale, afară de jurisdicție şi de incasarea birurilor, şi cu ele
şi dreptul lucrativ de propinaţie, care le asigura venituri crescinde, In-
Staren lor in straturile Galiției D făcu părtaş! la rămăşiţele de drepturi,
pe cari le posedau încă staturile austriace. í
SC: Cen Agen ee ternelie, impăratul eat H desfăcu legătura

aşi, destiinţă mânăstirile, Inä averile lor în ad-

EVOLUȚIA POLITICA IN BUCOVINA sa
eege EE

ministrația statului şi formă din ele fondul religionar, care garantă preo-
Hor mireni mijloacele necesare de existenţă. Infiinţarea unei şcoale cle-
ticale, prefăcute la 1827 într-un propriu institut teologic, mijloci cleru-
lui o cultură mai înaltă:

Țăranii deveniră iobagi. lobăgia puse capăt exploatării colective,
uzitate mai înainte, delimitind fiecărui țăran parcela menită pentru fo-
losul său, Sistemul, acesta, producind o legătură mai intimă intre mur-
citor şi parcelă, avu de urmare o cultivare mai intensivă a păminturi-
lor ţărăneşti. In urmă gospodiria model, introdusă pe moşiile fondului
religionar, îi indemnă pe tărani la o muncă mai rațională,

In privința politică continuă sistemul absolutist. Totuşi, cel putin
la început, se considerară întrucitva şi elementele autonome. Aşa rfe-
forma clerului se făcu în înţelegere cu episcopul Herescul, lar în toate
afacerile de organizare se ceru şi votul boerului Balş. Poporul ca atare
nu se mişca de fel. O amorțeală complectă domnia, ca şi în toate
celelalte provincii ale Austriei.

Administraţia era la inceput militară. Bucovina forma o provincie
proprie, administrată de un general ajutat de trei auditori şi cincispre-
zece prefecți de ocol. La 1786 insă, ea, sub numirea de cere cernău-
tean, îu incorporată Galiției şi supusă administraţiei civile a gubernului
din Lemberg, exercitate de obiceiu de funcţionari aduşi din Vest, Spi-
ritul administrației corespundea timpurilor respective. Oricum, adminis-
trajia era cu mult superioară celei contemporane din Moldova, ingri-
jindu-se întrucitva de binele public. Ea făcu şosele, incurajă cultura pă-
mintului, prăsila vitelor şi exploatarea minelor, regeneră comerţul, per-
fecţionă meseriile, incercă crearea unei industiii, Infiinţă treizeci şi două
de şcoale poporale și un gimnaziu impreunat cu un institut filozofic
la Cernăuţi şi puse biserica pe o bază trainică.

HL Era constituţională.

Revoluţia anului 1848 produse în Bucovina o mişcare puternică,
Primul ei rezultat fu curentul național. Fraţii Hormuzaki şi Aron Pum-
nul deşteptară conştiinţa Rominismului în hoerimea aproape cu desă-
virşire slavizată şi în preoțimea infiltrată cu elemente ruseşti. A odeş-
tepta și în țărănime, nu era nevoc, pentrucă țăranii în conservatismul
tenace, propriu clasei lor, işi păstraseră intactă limba şi legea. Dovadă
sini datele recensămentului de la anul 1880, care pentru prima oară
consideră naționalitatea şi constată în Bucovina 190.005 Kommt, Nu-
mărului acestula, presupunindu-se o înmulţire naturală de 10%, pe de-
ceniu, pe cind media înmulțirii aceşteia se urcă abia la Zu, i-ar cores-
punde pe timpul incorporării o populațiune romină de 71.000 de ca-
pete, In realitate insă intreaga populațiune a Bucovinei, în care pe
lingă Armeni, Jidovi şi "Dean se afla at un număr considerabil de
Ruteni, nu ajungea cifra aceasta. Mamele romine nenăscind de două ori

S VIAŢA ROMINEASCA
Ee ee

pe an, iar numărul imigranţilor romini din Transilvania şi Maramureş
fiind neînsemnat şi în orice caz mai mic, decit cela al Ruşilor aflaţi în
țară, sporul abnorm al Rominilor din Bucovina nu admite altă expli-
care, decit ceea, că procesul romanizării Ruşilor, constatat in Moldova
de toți istoriografii, a continuat şi în Bucovina. Intr'adevăr există în ju-
rul Sucevei mai multe sate, în care la încorporare locuiau Ruşi, astăzi
insă nu se mal vorbeşte de loc rusește, deşi numele, tipul şi portul lọ-
cuitorilor este evident rusesc, Fără îndoială s'au rutenizat şi elemente
romine, aşezate in nordul Bucovinei în mijlocul Ruşilor ; dară pierderile
respective, cauzate de forța împrejurărilor, s'au compensat cu virf prin
asimilarea Ruşilor din centrul şi sudul Bucovinei. Asimilarea aceasta
este meritul exclusiv al țărănimii romine, Ea s'a dovedit deci şi in Bu-
covina tot aşa de rezistentă în privinţa naţională, ca în Rominia sau in
Transilvania şi a fost depozitara principală, ba în era absolutismului
chiar unică, a Rominismului în Bucovina. Pe cind boerimea și preoți-
mea, sau cu un cuvint întreaga inteligenţă de atuncia, nedestoinică şi
plecată puternicilor, işi uitase limba şi originea, țărănimea nu numai
inu morts la ea, ci cuceri încă terenuri nowi.

Totuşi ea astăzi e invinuită de indiferenţă națională. Contrastul
intre caracterul expres romin al ţării pe timpul incorporării şi între ames-
tecul babilonic la inaugurarea erei constituționale, dimpreună cu con-
ştiinţa rea a inteligenţii şi cu lipsa de cunoştinţă a datelor relevante din
cra absolutismului, ingropate pină nu de. mult in archivele din Viena,
dădură naştere părerii greşite, că Rominii, şi indeosebi țăranii romini
din Bucovina se rutenizează şi se pierd. O literatură intreagă s'a scris
asupra chestiei acesteia, Azi părerea aceasta a devenit dogmă, lar com-
baterea ci, ca şi odinioară negarea latinităţii curate a limbii romine,
trece de sacrilegiu măcar că ficţiunea aceasta, ca și orice neadevăr, a
cauzat nenumărate rele, sdruncinind încrederea Rominilor în puterea lor
proprie şi împingind politica lor pe o cale de tot greşită. Chiar relele
acestea reclamă imperios stirpirea ci. Pentru atare scop ajung datele nude
ale statisticei, Ele dovedesc în mod evident, că elementul romin in Bu-
covina a rămas cel puţin intact şi cå structura națională continuă a fi,
precum s'a dezvoltat prin desele colonizări şi imigrări în decursul erei
absolutismului.

Mai mult se schimbă structura socială. Boerimea romină dobind;
sub regimul constituţional o putere covirşitoare, asigurindu-i constituţia
colosale privilegii electorale ; totodată ca însă dădu constant îndărăpt,
pierzindu-și moşiile, cari trecură In mini armenești şi jidoveşti. Astăzi ea
în curia proprietăţii mari abia reprezintă 40% din voturi. Procesul re-
gresului ei continuă şi mereu se apropie momentul, in care ea va fi
scoasă cu totul din joc de alianţa armano-jidovască. Atunci prepunde-
rența proprietăţii mari, favorabilă in trecut ciemeniului romin, va trebui
să-i devie fatală. —

Preoţimea se consolidă mereu şi ajunse la o treaptă a culturii,

$ EVOLUŢIA POLITICA IN BUCOVINA D

care o pune în fruntea clerului din toate țările greco-orientale. Pe lingă
ea, şi în mare parte din sinul ei, se formă cu ajutorul universităţii in-
ființate la Cernăuţi o inteligență romină, relativ numeroasă, compusă
aproape cu desăvirşire din funcţionari şi institutori,

Țăranilor, era constituțională le hărăzi libertatea şi improprietări-
rea. Prin ea, el deveniră proprietari şi stăpini ai parcelelor lucrate de
ei. Avantajul acesta însă îşi avu şi relele sale. Căci, pe cind pe timpul io-
băgiei, paralel cu înmulţirea țăranilor, se inmulțiau şi parcelele cedate
lor de boer, întinderea păminturilor ţărăneşti răminea pe viitor constantă.
Ţăranii se înmulțiau mereu, dară locurile lor defel. Consequenţa faptu-
lui acestuia a fost, că păminturile ţărăneşti se imbucătățiră şi se tm-
bucătăţesc mereu, incit astăzi 40 la sută din gospodari posedă mai pu-
țin de jumătate de hectar. Fireşte că țărănimea întreagă sărăci tot mai
tare şi ajunse la sapă de lemn.

Schimbarea cea mai mare o îndură sistemul politic. Era consti-
tuțională redete Bucovinei autonomia, pretăcind'o din cerc galițian ia-
răşi întro provincie proprie. Expresiunea cea mai pregnantă a autono-
miei fu dieta țării, înființată la 1861, prin care o mare parte a legisla-
unii şi administraţiei trecu din minile fostului guvern absolutist în cele
ale elementelor băştinaşe.

In dietă, constituția rezervă 11 mandate din 31 proprietăţii mari.
Celelalte 20 se împărțiră după caracterul cercurilor electorale între Ro-
mini (6), Ruşi (6) şi Germani (8). Elementele acestea fiind disparate
din capul locului, proprietatea mare de la sine deveni pivotul pentru for-
marea unel majorităţi. Guvernul, avind nevoe de o majoritate sigură,
care să-i voteze proiectele sale de lege, se văzu deci silit, să apeleze
la concursul proprietăţii mari, iar boerii romini, stăpini ai curiei acesteia
solicitară chiar sprijinul guvernului, de oarece dogma pretinsei ruteni-
zări îi făcea să creadă, că sunt prea slabi, spre a se apăra înşişi în
contra Ruşilor, şi că din cauza aceasta nu pot izbuti fără de ajutorul
guvernului. Situaţia aceasta produsă la ambele părţi interesate tendența
de a se alia. Concursul guvernului, în teorie imparțial, nu se putea
însă dobindi pe temeiul unul program expres naţional, Din cauza a-
ceasta, boierii renunţară la o politică naţională positivă, se indestulară
cu momentul negativ, de a impiedeca, în cadrul competenţei dietei, din
răsputeri progresul Ruşilor, şi se constituiră drept aceia nu intrun club
tomin, ci într unul conservator, format din proprietari mari. In schimb
pentru moderaţiunea aceasta, guvernul le garantă majoritatea în dietă, pu-
nindu-le la dispositie mandatele cercurilor rurale romine, în care sub
ingerința autorităţilor administrative se alegeau de țărani numai boeri
sau aderenţi ai bolerilor. Dependenţa rezultată din modul acesta de
alegere, siăbind şi mai mult posiţia boierilor, şi aşa considerată ca slabă
de ei înşişi, paralisă orice acţiune naţională. In chestiile naţionale, gu-
vemul deveni singurul arbitru, iar preponderența sa o întrebuință, spre

#6 VIAȚA ROMINEASCA

a sprijini pe terenul administrației statului progresul Ruşilor şi a impe-
deca progresul Rominilor, ca astfel sä restabilească equilibru, alterat
după părerea sa de majoritatea dietală. Dietei îi rămaseră numai afa-
cerile economice. În acestea precumpăneau precum nu putea fi altfel
cu privire la majoritatea boierească a dietei, interesele proprietăţii mari.
Toate legile votate în era aceasta au mai mult sau mai puţin pecetea
clasei proprietarilor mari. Aşa legea domeniilor sustrase moşiile boie-
reşti legăturilor comunale şi scuti pe boieri de contribuirea la cheltue-
lile comunelor. Legea şoselelor aruncă cheltuelile pentru conservarea
comunicaţiilor, prin instituția medievală a barierilor în prima linie în
sarcina mulţimii ţărăneşti. Legea pentru desființarea propinaţiei, pe
lingă că legitimează drepturile ce-şi arogaseră în această privinţă boierii,
le asigură venituri grase pe socoteala consumatorilor țărani, şi aşa mai
departe. Puținele legi de interes general, precum cea pentru poliţia
cimpurilor şi a apelor, pentru învăţămintul poporal, etc. fură votate nu-
mai din iniţiativa şi sub presiunea guvernului, rămaseră insă timp in-
delungat în mare parte pe hirtie, de oarece dieta nu acorda creditele
necesare pentru aplicarea lor conştiincioasă. Legi speciale în favoarea
țăranilor, precum pentru ameliorarea, arondarea și comasarea pămintu-
rilor, pentru tocmelile agricole, pentru organizarea creditului țărănesc,
etc, care în celelalte țări se făcuse de mult, nu se votară de fel. De
mărirea păminturilor ţărăneşti prin cumpărarea şi parcelarea moșiilor ce
se vindeau continuu de boer romini, nici nu era vorbă. Ele treceau
pe prețuri de nimic în minile Armenilor şi Jidovilor, făză să se facă
nici cea mai mică încercare, de a le dobindi pentru țărani. Ţărănimea,
talpa ţării, fu neglijată complect şi slăbi tot mai mult, iar slăbiciunea
ei—ţăranul romin fiind depositarul Rominismului în Bucovina, —era iden-
tică cu slăbirea elementului romin, Situaţia lul deveni cu atit mai pre-
cară, cu cit în decursul erei constituționale, progresaseră şi se întări-
seră atit Ruşii, cit şi celelalte elemente din ţară şi începuseră a apăsa
tot mai greu asupra Rominilor.

Starea devenise insuportabilă,

Singura cate de mintuire era, de a părăsi nefericitul conservatism,
aşa numit, de a inaugura o sanătoasă politică naţională şi de a o in-
temeia pe puterile proprii ale poporului romin din Bucovina— Forţa
necesară pentru transformarea aceasta nu o putea da nici boerimea con-
sumată prin politica ei conservativă şi ameninţată în tabăra ei proprie,
nici inteligența dependentă (şi în total minusculă care formează abea
l la sută din alegători) ci numai massa țăranilor. Trebuia deci pus in
picioare țăranul. Singurul Ini mijloc de a se afirma, politiceşte, era
buletinul său de vot. Era deci de meapărată trebuință, de a-i asigura
votul liber, înlăturindu-se pe de oparte ingerința guvernului, înlesnită
prin alegerea indirectă şi publică, —pe de altă parte stăpinirea cămăta-
rilor, bazată pe banii daţi cu imprumut. Drept aceea curentul nou cul-
mina în postulatele reformei electorale şi al băncii țării, Postulatele

EVOLUŢIA POLITICA IN BUCOVINA 87

acestea fură adresate mai întăi majorităţii dietii, formate din boerimea ai
inteligența romină, făcindu-se astfel încercarea a le îndeplini cu binele,
Ambele clase le-au refuzat, de oarece indeplinirea lor era identică cu
trecerea puterii în minile ţărăneşti, şi nimeni nu dă de bună voie pute-
rea din mină. Na rămas deci, decit indeplinirea cusila prin luptă,
Atare luptă sa dat cu priiejul alegerilor generale din anul 1904. Ea
s'a terminat cu izbinda complectă a curentului țărănesc.

Sub impresia rezultatului alegerilor, boerimea şi inteligența ad:
miseră reformele cerute. In deplină înţelegere, dieta anului 1904 refor-
mă legea electorală în sensul votului liber, votă banca ţării, desilinţă
domeniile, barierele şi propinaţia şi deschise nouă Izvoare financiare pen-
tru alimentarea mai intensivă a învățămîntului rural. Prin legile acestea
inlăturindu-se toate diierențeie, lupta şi desbinarea încetară și toate cla-
sele romine se uniră întrun singur partid naţional.

Banca este deja înfiinţată. Chiar în anul prim al activităţii sale,
ea, parte direct, parte indirect, prin casele cooperative, alimentate de ea,
a scăpat din minile cămătarilor particulari mai pe toţi. țăranii romini şi
a tăcut cu putință a se cumpăra şi împărți între ţărani moşiile situate
în Bucovina ale patriarchului de la lerusalim și moşia Hatna scoasă la
mezat. Celelalte legi încă nu sint promulgate, sancţionarea lor trăgă-
nindu-se din cauza mecanismului greoiu alaparatului biurocratic. Nu
incape însă indoeală, că se vor sancţiona în curind. Sancţionindu-se
ele, încalecă ţăranul şi devine stăpin pe soarta sa. Emanclparea ţăra-
nului romin, stilpului celui mal puternic al Rominismului, iată rostul ul-
timetor lupte intestine şi ultima fază în evoluţia politică din Bucovina.

Aurel Onciul.

of a

Viața Rominească în Ardeal

— Teatrul —

Urmărind viaţa neamului nostru rominese din Ardeal şi țara Ungu-
rească, în trecut nu odată vom găsi elementul rominesc şi romini, la
locuri şi lucruri de capitală importanţă, în istoria ţării, dar vom mai găsi
destul de cu vreme, încă înainte de începutul veacului XIX, dovezi de
conştiinţa caracterului propriu etnic, deosebit de alte neamuri, a acestui
neam din „viță de împărat.“ Vom găsi totodată o energie specifică de
validitare a Individualităţii etnice la dinsul, îndată-ce razele din Apus in-
cep să încălzească intelectualitatea lui; dar mai ales vom vedea isbuc-
nind cu multă vioiciune şi energie rivna lui de progres cultural, indată-
ce lanţurile sclăviei cad, zdrobite de revoluţia din 1848, de pe braţele lui.

După anul 1848--căci cu acest an se începe istoria contimporană
aproape a tuturor popoarelor culte—s'au văzut și iobagii tromini din
țara noastră stăpini pe drepturi omeneşti, —cu tot absolutismul, care nu
pe dinşii avea să-i întringă.,. (şi nici n'a înfrint pe nimeni!)

In puţinii ani de precipitare a evenimentelor timpului, din care a
eşit dualismul austro-ungar, nu există teren, pe care Rominii să nu caute
a munci, pentru a ridica nivelul cultural şi moral al poporului exploatat,
asuprit, şi umilit Din" aci veacuri multe.

Astfel, în afară de organizarea bisericilor romineşti, şcoalelor (sub
scutul și cu ajutorul imperial), Rominii se gindesc la organizarea de
societăți literare-culturale, cum este „Asociaţiunea Transilvaniei, pentru
cultura poporului Romin* (1864) astăzi cu reşedinţa în Sibiiu ; „Asocia-
țiunea Naţională Aradană, pentru cultura poporului Romin“ (1863) (as-
tăzi in somn cataleptic} ` se discută apoi cu înfocare şi se plănuieşte In-
temeierea unei „academie de drept* romineşti, la Sibiiu; apoi a unei
şcoale de fete; se pun temeliile unor fonduri pentru gimnazii romineşti;
oameni mai instăriţi fac lăsăminturi de stipendii (burse) pentru tinerime,
pentru studii secundare şi superioare... ŞI cînd atit de mare e avintul
pentru lumină, de sigur că nici teatrul rominesc nu putea îl uitat, nu
putea lipsi din programul-—dacă e permis să-i zicem aşa !- programul
cultural al generaţiei înaintaşe nouă, celor ce sintem astăzi la rind.

VIATA ROMINEASCA IN ARDEAL Ki

Dezvoltarea chestiunii teatrului naţional (romin) la nol, voi căuta
să o schițez în cele următoare.

Trupele teatrale nemţeşti sau ungurești, de care vor fi umblat şi
prin centrele ținuturilor romineşti din ţara noastră, încă dela sfirsitul
veacului al 18-lea, cu greu credem să D atras public rominesc, care era aşa
de puţin reprezentat, în acele timpuri, între intelectuali, „Steaua* şi „Vi-
îleimul*, la sfintele sărbători din iarnă, vor fi dilectat pe „bătrinii* noștri
din țara Ardealului, —pe cind prin capitalele Principatelor romine făceau
turneuri d'aide Bosco şi trupe de operete şi melodramatice franceze şi
italiene...

Adevărat reveriment sufletesc, adevărată insuflețire, au produs la
noi, în societatea noastră rominească omogenă ca origine, sentiment ai
idealuri, trupele de actori romini de peste munţi, din Rominia,

„Regretatul Pascaly—zice dl. 7. Vulcan ') —vorbea totdeauna foarte
călduros despre entusiasmul cu care a fost primit cu trupa sa la nol;
iar neintrecutul Milo, chiar şi în cele mai adinci bătrinețe spunea, feri-
cit, colegilor săi tineri ` Am fost întimpinat, ca un rege!"

Şi cu aceeaşi insuilețire au fost primiţi actorii şi trupele venite
ani de-a rindul, nu tocmai prea des *), prin anii optzeci, a lui lonescu
(cupletist), Petculescu (bănăţean trecut în Rominia), etc.

Din Rominia ni-a venit deci impulsul pentru teatru rominesc,
adecă ni-a venit dorința, ni-a venit şi mai corect—dragostea şi sentimen-
tul necesităţii unui teatru rominesc, după ce am gustat farmecul pro-
ducțiunilor acestei arte, în graiul de lingă „Dimboviţă apă dulce”...

Ecou al sentimentului obştesc, se tace un tinăr publicist romin,
d. Iosif Vulcan, care în Norii 29 şi 30 ai tinerei reviste „Familia“ din
Budapesta, dela 1869, face apel la publicul romin: „Să fondăm teatru
naţional !“

De-aci începutul chestiunii teatrului la noi.

Pe timpul guvernului lui Deâk Ferencz în Ungaria „modernă”
dela 1867 incoace, la votarea unui budget al statului fiind vorbă de o
subvenție pe seama teatrului naţional-maghiar, a luat cuvintul primul-
ministru şi prin greuiatea cuvintului său a provocat hotărirea parlamen-
tului, de a refuza o subvenție teatrului maghiar, deoarece nu se poate
vota şi celui sirbesc, care de asemenea cerise un ajutor.

Quantum mutatum ab illis!

Astăzi deputații majorităţii cer să fie daţi atară din „dietă* acei
reprezentanţi, (Rominii D cari cer, ca statul să întrețină (conform legii)

1). „istoricul societăţii pentru fondul de teatru”, in Anuarul L 18989.
ina 6.
iie In timpul de faţa vin eam des, ṣi nu în totdenuna inescopționa-

bile „persoane“, din ia, să facă „arta” la noi,

"mu VIAȚA ROMINEASCA

şi şeoale cu altă limbă de propunere (dintre îimbile vorbite în patrie)
cea maghiară...

2? Am arian acest incident numai pentru a arăta, că Ardealul fo-
minesc şi în alacerea teatrului naţional, ca în toate ale sale, unde e
vorba şi dacă e vorba de păzirea şi desvoltarea comorilor naţionale şi
neschimbatelor bogății şi podoabe strămoşeşti, râmine singur cu ale sale
puteri şi din seul său se susține, cu tot greul, căci:

„la noi în zadar ară plugul,

Străinul ne tură belşugul...

S'aşa, pentru promovarea cauzei teatrului romin, rămine numai
inima şi punga rominească în— angajament.

Dar gtasul d-lui Vulcan (Familia) —reluăm firul expunerilor noas-
tre—m'a sunat In pustiu! Publicul rominesc şi mai ales tinerimea, se Inm-
suflejéşte pentru ideia teatrului rominesc în Ardeul şi această insuflețire
nu rămine fiiră urmări, fără resultate pozitive.

După ce chestiunea se discută în ziaristică, iar la discuţie vedem
xind idei conducătoare pe însuşi „Luceafărul luminător* pe tinărul
Mihai! Eminescu, apoi înimosul ardelean, înteligentul prote-
sor loan Lăpădat (Braşov) şi alţi tineri romini din elita intelectuală,
cari pe atunci sint la studii în străinătate, înțelegem temeinicia mișcării
pornite pentru întemeierea „Societăţii pentru crearea unui fond de tea-
tru rommin“, in care mişcare tinerimea ne pare precursoara tendințelor
spre unitate culturală, din zilele noastre,

Se ştie, că la Buda (Pesta) a apărut calendarul lui Şincai, im-
ptăştietor de lumină ; tot acolo ştim că exista o societate literarã-romi-
nească la inceputul veacului al 19-lea ; acolo şi-a tipărit Carcalechi „Bi-
blioteca” ; ştim că acolo şi-a petrecut marele nostru mitropolit de mat tir-
ziu, Şaguna, copilăria, între neamurile sale : tot aici trebuiau să înceapă şi
mişcările culturale romineşti, cel puţin temporal şi In parte, pentrucă
îruntuşii neamului nostru erau acolo, erau deputați in „casa țării“ în Bu-
dapesta, acolo se întilneau.

La sfirșitul anului 1896 se adună mat mulţi romini fruntași din Bu-
dapesta la deputatul George Mocsonyi, pentru a lua o hotărire în
causa teatrală, care, se vede, că preocupa cu toată seriositatea pe fervenţii
săi apostoli şi cercurile romineşti. Se decide convocarea unel conferințe
a coloniei tomine; conferința se ține, la 28 Februarie 1870, şi se alege
o comisie (V, Babeș, I. Hodos, P. Mihaly, AL Moesonyi, los. Vulcan),
care primeşte insârcinarea de a „convoca o altă conterență 1) pentru
desbaterea unui proiect de program (ce va tace comisiunea), după ce

1 Procadaeuri DÉI taractor ai d $ SC
ea balasturi pe corpul instituțiunilor cer tă „ eari şi păna astazi stau

VIAȚA ROMINEASCA IN ARDEAL, H

conferența recunoscuse cu unanimitate necesitatea înființării unul teatru
național rominesc,

La 25 Martie 1870 ') se ţine adunarea, care decretează Infiinţa-
tea „Societății pentru crearea unui. fond spre a înființa un teatru ro-
min“, sab care firmă a şi fost aprobată Infiintarea acestei societăţi, de
guvernul țării, care, astăzi, poate ar fi dispus să impiedece eventuala
executivă a Inființării unui teatru rominesc; căci e aprobată, inaugura»
rea numai a unui fond de teatru, nu a unul „Teatru naţional romin*.

Adunarea constituantă se ține la 4 şi 5 Octombre 1870, la Deva.
Despre adunarea dela Deva di. Vulcan ne spune următoarele: 3),

„Publicul rominesc salută cu viuă bucurie această adunare și se
intruni în numâr mare mai cu seamă din părţile acelea, iar cei din de-
păârtare o ielicitară prin depeşe.

„Preşedinte fu aclamat losit Hodos"), secretar subsemnatul (los,
Vulcan) şi August Horşa. Comitetul de cinci presentă istoricul chestiunii
și proeciul de statuie, constatind totodată, că sau şi făcut oferte spre
scopul acesta şi anume 3070 îl, prin subscrieri şi 597 Îl 4 cr, în bani
pata. Adunarea luă act cu plăcere, Voti statutele şi pe temeiul ace-
lọra constitui comitetul central conducător astiel : preşedinte losii Hodos,
vice-președinte Alexandru Maocsonyi, cassier Vichentie Babeş, secretar
lasii Vulcan; membri: Alexandru Roman *), Petre Mihali și Dr. losii Gal.
Cu astă ocaziune subsemnatul (adică d. I. Vulcan) ceti lucrarea sa ` De
ce voim Savem un teatru național ` iar preşedintele Hodos ceti o Re-
lațiune despre teatru în ţările romine. Viitoarea mlunare generală a
fost invitată la Abrud, Baia-de-Criş, Oradea-Mare. Se primi invitaţiunea
delt Sătmar”.

In cele de mal sas am arâtat care a Jost inceputul mişcării pentru
a face un teatru rominesc in Ardeal,

„Societatea“ pentru fondul de teatru ţine în vm ai e în acelaşi
stadiu şi in prezent an de an, cite-o adunare generală, în diferite cen-
tre romineşti (oraşe, comune mari), la care adunări se fac protocoale şi
tapoarte* ; se înscriu noui membri, se inmulteste deci numărul lor şi co-
lizaţiunile pentr „societate“ sè sporesc; se țin prelegeri, representațiuni
şi petreceri, care toate impreună aduc şi folos material şi moral; şi încă
un clement important pentru viaţa noastră socială: cu aceste pritegiuri,
la adunările generale ale acestei „societăţi“ (ca şi ale „Asociaţiunii pen-
tru cultura şi literatura romină” se Inc cunbacuţi Romini de pretutin-

1 „Convorbiri literare” audă „Irumonsi intreprindere”,

3) Up, et, p. 15. S
embru al „Academiei Romine”,
ra Leger eh de |. şi lit. romină lu universitatea din Budapesta

si membru ul „Acad, Ram.

ap VIAȚA ROMINEASCA `

déni, mai ales din ţara noastră, se leagă retaţiuni între oameni si fa-
milii, se ţine cu un cuvint strins, în separatismul şi mindria sa, în cu-
räțenta sa şi idealismul său, elementul nostru rominesc.

Urmărind aceste adunări generale, în prima linie, scopul de a In-
mulţi averea „societăţii“, pentru a putea ajunge odată să înființăm un
teatru național romin pentru Ardeal, dar avind a face şi cu o mulţime
de alte chestiuni folositoare, vom mal releva din acele citeva, mai im-
portante, pentru a prezenta într'o lumină cht mai potrivită munca „sa-
ciel" din cestiune.

„Societatea pentru crearea unui fond de teatru romin, In ce pri-
veşte activitatea sa pe terenul literar, pănă la anul 1898 nu-şi are or-
ganul său oticios de publicitate, ci numai „Familia” (înființată la 1865
in Budapesta) din Oradea-Mare, revista literară dirigeată de secretarul,
ulterior preşedintele său d.l. Vulcan, aduce rapoarte, conierențe, etc, de
la adunările societății, Gare este valoarea literară a acestor publicaţiuni
şi ce influență au avut ele asupra desvoltării gustului la publicul nostru
cetitor e foarte greu de cercetat şi de aflat; —dar fapt e, că, poale in-
cidental, acel timp, (pănă la 1895), este perioada de somnolenţă a fns-
tituțiunii din chestiune... ŞI meritul d-lui 7. Vulcan este, că avind, deşi
puțin talent literar, multă rivnă precum şi devotament pentru „societatea
fondului de teatru“ st Insufleţit fiind de ideia de teatru rominesc, a ti-
nut-o ca în dinţi şi a scos-o la zile mai bune, -cu concursul generaţiei
acum fa ordinea zilei în munca naţională şi la ema ei,

La adunaren generată de în Orăştie a societății (1897) s'a hotărit
„Să se editeze în fiecare an după adunarea generală un anuar, care să
conţină pe lingă raportul comitetului, procesele-verbale ale adunării ge-
nerale (Reminiscenţe de birocratism austriac 1), cuvintul de deschidere al
preşedintelui, eventualele disertaţiuni şi alte cestiuni mai momeninoase*...
Dela acestă dată „Anuarul” apare regulat, cu material din domeniul ridi-
cat, Sediul Societăţii se mută din Budapesta la Braşov, un centru romi-
nese (adunarea dela 1895), și incepe o „eră noua“: bătrinei societăţi i-se
nfiltrează singe nou, din tinerele elemente ale profesorilor dela gimna-
ziul rominesc de-acolo,

Activitatea „Societăţii“ pentru teatru, la o direcție sănătoasă, prac-
tică, punctul de vedere literar rămănind insă, încă vrind-nevtind, pe o
pantă interioară...

Pănă să arătăm însă actuala stare a „Societăţii“, resultatele activi-
DU ei, şi publicarea actnală a chestiei teatrale la noi, să înşirăm, pen,

tru orientare şi —,inventar“, lucrările literare din „era“ Vulcan, ca apoi
si revenim la „era nouă“,

Acele sunt:
Schițe din istori? teatrului, de |. Vulcan (1872); Limba in scenă,
de |. Vulcan; Despre datinele poporale în literatura dramatică, de At,

M. Marianescu ; Mireasa văduvită (poezie alegorică) de Jon Becineaga
(1873); Despre însemnătatea botanicei la poporul Romin, de Simeon

VIAȚA ROMINEASCA IN ARDEAL sa

Manginca şi Saturnalia de At. M. Marienescu (1874); Despre literatura noas-
tră dramatică, de |. Vulcan; Despre necesitatea şi datoria de a ne cultiva limba,
de loan Marcu (1875); Pregătiri la înfiinţarea teatrului naţional, de 1. Vulcan
(1876); Teatru ambulant de L Vulcan (1877); Umorul la poporul romin, de I.
Vulcan (1879); Despre satira poporală romină de 1. Vulcan (1881); Lăudăroşii
(comedie) de Vulcan (1883); Despre frumos şi arte, de Aurel Diaconovich şi
Despre educațiune de loan Marcu (1885); Wilhelm Teli (disertaţie) de A. P.
Alexi şi Cine a inchiriat casa? (comedie) de |. Vulcan (1886); Ştetan Vodă cel
tinăr, de |. Vulcan (1887); Chiriaşul fugit (comedie) de I. Vulcan ( 1888);
Pesimismul în poeziile lui Eminescu, de Vasilie Goldis (1889),

Deia această dată, adecă dela 1890, cinci ani consecutiv larăşi dor-
mitează „Societatea fondului de teatru”; nu ţine adunări generale anuale
nu se mai continuă deci anualele conferințe, a căror chibzuire puţin sis-
tematică şi nu tocmai complectă, se invederează din însăşi înşirarea lor,
a celor mal multe, pe care credem că nu le vor regăsi urmaşii noştri în
„Analecte literare” de ale limpului nostru...

Deia 1895 reorganizindu-se „Societatea pentru fond de teatru ro-
tmănesc*, sub presidiul d-lui losit Vulcan, ajutat de elementele tinere,
cultura sistematică şi specială a acestora se recunoaşte și din disertaţiu-
nile ţinute la adunările generale ale „Societăţii“, tipărite în Anuarete bine
ingrijite şi redactate, cu pricepere, la început de d. V. Goldis, acum de
d. Dr. |. Blaga.

„Era nout: însă, minată de febrilul dor al progresului, caracteristic
intregei noastre vieţi publice, dela „procesul Memorandului“ încoace,
porneşte drept spre inta ` Teatru naţional rominese |

Pentru implinirea acestul vis, pentru întruparea acestui gind, insă
trebue să ne eredm o bibliotecă teatrală şi o trupă de actori.

Şi pe cind reprezentaţiunile de diletanți ni se sporesc, ca o dovadă
că se simte nevoia de teatru, e dezvoltată plăcerea pentru această minu-
nată şcoală a oamenilor mat, ba poate tocmai îndemnată de acest feno-
men, „Societatea* pune în lucrare o „Bibliotecă teatrală” și trimite In
străinătate, la conservator, cu cheltucala sa, un actor romin, pentru per-
tecționare în arta dramatică,

Sä luăm pe rind, şi aceste cestiuni.

Adunarea generală a „Societăţii peniru fondul de teatru“ ținută la
1886 în Făgăraş, a decis a se ingriji comitetul de publicarea unei biblio-
teci teatrale.

Cum avea să tie acea bibliotecă ?

„Nu va avea deci ') teatrul nostru ambiţiunea de a se compara şi a
se intrece cu scenele din Viena, Paris, ori chiar numai cu cea din Bucu-

1) Migearea teatrala ln noi ia anul 1898 de V, Goldiş (Annarul H al
Societăţii. A

ei VIAŢA ROMINEASCA

—

reşti, căci avind ambiţiuni de acestea, şi-ar perde terenul de sub pi-
cioare, ar deveni o enigmă neințeleasă In viața culturală a poporului
nostru. Ci stind pe temeiul gradului cultural şi folosindu-se de elemen-
tele firii etnice a poporului rominesc din Ungaria şi Ardeal, teatrul nos-
tru cu ajutorul acestor elemente ne va presenta prin mijloacele artei sce-
nice adevărul şi minciuna, frumosul şi uritul, răul şi binele, aşa cum noi
le simţim, cum noi le trăim“.

Cu câtă pricepere sint fixate aci cerințele, pentru piesele de teatru
ce va avea să publice viitoarea „bibliotecă“, a cărei îngrijire se dă d-lui
Virgil Oniţiu, proiesor-director gimnazial, şi membru corespondent al
Academiei Romine! lar „Biblioteca teatrală editată de societatea pentru
crearea unui fond de teatru romin“ publică următoarele broşuri, care
foarte puțin răspund trebuinţelor „aşa cum noi le simţim” `

1. Soare şi ploaie, comedie întrun act, de Iosif Vulcan (cu un Pro-
log) preţul broşurii (editura N. Ciurcu—Braşov.) 40 fil, 2. Idil la ţară,
comedie întrun act, localizată, după Juin şi Flerx, de Maria Baiulescu,
3. Biletul de tramvay, comedie într'un act, de Grigore Mărunţeanu (sic !)
4. Un om buclucaş, com. loc. de M. Baiulescu (după Michel şi Labiche)
şi multe localizări, —care absolut nu au prins la diletanții noştri, nici n'au
satisfăcut cerinţelor vieții „cum noi le trăim”...

In chipul acesta, „Biblioteca“ nu a reuşit, Na dat nici materialul
cerut nici cel corespunzător, pentru reprezentaţiuni teatrale; continuarea
publicării ei a lost deci sistată, căci a crea o biblotecă teatrală corespun-
zătoare cerințelor publicului nostru, sa dovedit, că nu putem,

S'a incercat apoi, a se ajunge tot la ţinta indicată, prin concurs
cu premii; dar dintre opt „lucrări dramatice“, presentate la concursul din
1903, nici una n'a fost învrednicită de modestul premiu de 500 cor.

In chipul acesta, societățile de diletanți, care la noi, ar avea să in-
deplinească un rol cultural-educativ, au rămas tot cu Alexandri (în cazu-
rile cele mai bune) deşi —condițiunile noastre de via ar cere, dacă nu
mai mult, cel puţin altfel de piese, ca acele să servească spre educația
poporului nostru, avind în vedere condiţiile vieţii de azi.

Natural, că această stare de lucturi nu este a se socoti decit ca un
neajuns al condiţiilor de viață şi de dezvoltare a noastră. Dar vedem
pentru viitor un bun angur de posibilitatea existenţi lteraţilor şi la noi

în faptul, că nu ca şi ceilalți şi o şi poate face aceasta bunăoară Oc
tavian Goga, nu a făcut:

„Şi ca tot ce-i mal de seamă,
A plecat la Bucureşti...

M
Hurslerul trimis de „Societatea pentru crearea fondului de teatru”,

ca să-şi perfecționeze cunoştinţele dramatice în străinătate, reintors în
patrie, nu a fost angajat pentru organizarea unel trupe ambulante, —căci

VIAŢA ROMINEASCA IN ARDEAL Ka

aceasta e prima formă, în care are să se întrupeze teatrul nostru națio-
vu Societatea a trimis din nou doi bursieri, de astă-dată la Bu-
cureşti,

Nu cunoaştem un plan precis al lucrăritor ce ar avea să facă „So-
cletatea” pentru inaugurarea în viitorul apropiat a teatrului nostru ` dar
serviciile pe care le aduce fostul bursier al „Societăţii“, publicului romi-
nese şi cercurilor de diletanţi deja organizate în unele centre romineşti,
fără îndoială contribue la dezvoltarea vieţii noastre culturale. Lipseşte
însă acestor fel de reprezentaţiuni, că ele nu se fac pentru masele mari
ale poporului nostru, şi nu se dau nici piese de incontestabilă valoare...
lar scopul tuturor silințelor noastre şi pe terenul cultural şi moral, trebule
să fie luminarea ţăranului romin şi întărirea lui în credința cea mai bună,

In această direcţie „Societatea” incă n'a făcut nici un pas, nici nu
şi-a spus cuvintul. Aşteptăm însă ca în apropiatul viitor ea să-şi traseze
linia de muncă; şi aceasta credem că se va face, îndată ce va dispune
de un numâr corespunzător de artişti (actori), de oarece starea materială
a societăţii poate să permită cit mal curind o întrupare a unul vis frumos
a generației trecute, a silințelor şi jertielor a 38 de ani de muncă.

Ca o dovadă a duhului de jertfă a publicului nostru pentru insti-
tuții culturale, nu preșetâm de a arăta în cele următoare starea finan-
clară şi progresul ei, după decenii a „Societăţii pentru crearea unui fond
de teatru:

Anul 1870 fond, la întemiere 6,334 cor
PR VI tota! 32,982,336 „
s AB — e 109,571,18 ,
e 1900 , e 271,818,74

Progresul vădit şi capitalul pe care a ajuns a fi stăpină „Societa-
lea pentru crearea unui fond de teatru” sint garanţii, că innugurarea
nouei înstituțiuni, care va fi chemată să fie un factor de mare impor-
tanță pentru desvoltarea noastră culturală şi care s'a făcut din sudoarea
poporului, nu este depărtată, ci este chiar în calea împlinirii,

Experiențele trecutului şi piedecile întimpinate, precum şi nehotă- `
iren în faţa unor probleme şi momente grele, de sigur vor învâţa pe
conducători, a căror număr, şi sperăm că şi energie naţională creşte, să
lucreze la inălțarea viitorului teatru naţional romin din Ardeal şi tidi-
carea lui la rolul unui factor precumpânitor in viața culturală a noastră,
căci numai prin aceasta Îşi vor implini datoria faţă de neam şi vor da
intrupare silințelor idealiştilor lor inaintaşi.

Nu va fi lipsit de interes, pentm orientarea cetitorilor arătarea
tabloului regiunilor unde este mai intensă activitatea teatrală la noi, sau
mai bine zis, unde şi cite reprezentațiuni teatrale arangează diletunţii

zé VIAŢA ROMINEASCA

romini, ')—spre a înțelege, că acolo, unde e mai multă activitate şi pe
acest teren, este mai multă trezire și mai multă forţă de rezistenţă, în
lupta de conservare şi desvoltare a neamului.

lată tabloul "17

IN ANUL

In comitatul (judeţul EE
It | 1900

Caraş-Severin (Banat)

Braşov
Alba-Interioară
Sibiiu
Hunedoara
Timava-mare
Timiş (Banat)
Bistrița-Năsăud
Făgăraş
Torontal (Banat)
Arad (Ungaria)
Salnoc-Dobica
Turda-Murăş
Cojocna

Bihor (Ungaria)
Turda-Arieş
Selagiu
Tirnava-mică
Cenad (Ungaria)
Sătmar i

21| Ciuc (Săcuime) E

= 0 S

- i :
Ca ori-ce instituțiune, care poartă pecetea rominismului, şi teatrul
rominest va fi la nol un scut şi o spadă a culturei naţionale; de-s-
ceea, silințele îndreptate pentru statomicirea acestei instituțiuni şi resul-
tatele ajunse pănă aci, am crezut că nu este de prisos a le face cunoscute

în cercurile largi, rominești, pentru cari e scrisă această revistă
Arad $ adie 1906. ;

S. Secula

—
— —

1) lată citeva note artist
Him că 1308 Ge? en ramuri ez regi de ditetanţi -
pi e e H3 me SS

t r He ew e i A PS A St "
Bi, a » a o
2) Anuar VII p. 106, d 5

Din Basarabia
— Rominii şi chestia agrară —

in Basarabia, ca şi în tot Imperiul Rus, centrul de gravitate al vieţii
publice se află astă-zi în chestiunea “agrară, care acolo ja caracterul
unel chestitini curat rominești, ŞI nu numai pentru că majoritatea covir-
şitoare a populaţiunii e rominească,

În polemicile sale impotriva „Basarabiei*, d. P. Cruşevan a ntir-
mat de mai multe ori, că în Basarabia sint numai vr'o 800,000 de Romini,

E interesant, socot, să lămurim nceastă chestiune, chiar după datele
oficiale ruseşti,

Ultimul recenzămint genera! al populaţiunii în Rusia s'a făcut in
1897, şi atunci s'a constatat că populaţiunea rominească se urcă la 1,126,000
de suflete "A.

Populaţia totală a Rusiei ta 1897 era de 129 milioane, De atunci,
Comitetul central statistic al Imperiului, ţinind seama de excendentele naş-
terilor asupra morţilor, a evaluat, pentru 1 ianuarie 1904, populațiunea
Rusiei la 744,200,000 "1. Din datele publicate de acest Comitet rezultă,
că creşterea anuală a populațiunii în Rusia întrece dond milioane, adecă
este mai bine de 1,5%, față de populaţiunea totală, (Prin urmare as-
(sl aceasta trebue să atingă aproape /50 milioane),

Daci vom admite pentru Rominii Basarabeni (cari de sigur, nu
sint dintre populațiunile mai puţin prolifice ale Imperiului) același pro-
cent de inmulțire,—e vădit, că după statistica oficială rusă trebue să
numărăm astă-zi în Basarabia cel puţin 1,300,000 de Romini.

Dar nu trebue să uităm, că —neexistind deosebire de credinţă In-
tre Romini şi Ruși, şi toate şcolile din Basarabia [ind excluziv ruseşti

ep cei trecuţi prin şcoală, cei ce au învăţat ruseşte şi mal ales toți
orăşenii, deşi în toate oraşele și chiar în Chişinău s'au păstrat încă ma-
halale curat romineşti,—sînt socotiți ca ruşi în toate actele oficiale.

Şi de sigur, sintem mat prejos de realitate, dacă vom admite că

1) Vezi Statesman's Yearhook (Scott Keltio) for 1906, p. 1516.
3) Tid, p- 1815.

WG VIAŢA ROMINEASCA `

numărul Rominilor, ce din această cauză n'a fost inregistrat de statis-
tica oficială, se urcă la cel puţin 300,000,
Avem dar tot dreptul să susţinem că numărul total al Rominilor

în Basarabia e cel puţin de 1,600,000, adică 73%, din populaţia totală

(2,300,000), şi, de sigur, în realitate şi mai mare.

Dar dacă vom ţinea seamă, că, la fard, elementele străine nu se
găsesc de cit la extremitatea de Nord a provinciei (Rutenii din Nordul
judeţului Hotin) şi în partea ei de sud (Nemţii în judeţele Akerman şi
Izmail, Bulgarii, Ruşii şi Sirbii, de asemenea in Akerman, Izmail, şi
puțin în sudul judeţului Bender), atunci ni se va lămuri că foată pără-
nimea în masă compactă, din sudul judeţului Hotin, peste tot în jude-
țele Soroca, Bălţi, Orheiu, Chişinău, şi nordul judeţului Benderi, e cu-
rat rominească (puţinele elemente străine, răsleţite printre ea, sint romi-
nizate, sau pe cale de a se rominiza),

Mai departe, Chestiunea agrară, In toată ascuţimea ei, nu se pune

decit aproape excluziv pentru țăranii romini. Elementele străine sau sint `

aşezate în oraşe, sau formează o populaţiune rurală privilegiată + (alară
de Rutenii din Hotin, pe cari stăpinirea rusească i-a găsit aşezaţi în păr-
tile acele),

In adevăr aceste elemente au fost aduse in Basarabia, intre 1812—
1842, de către guvernul Rus, care a creat acolo diferite colonii in părtile
de sud, mai rar populate, înzestrindu-le cu păminturi întinse, — pănă la
60—70 hectare de cap de familie, şi scutindu-le, pentru cincizeci ani, de
plata dărilor şi îndatorirea serviciului militar. Vădit, că pentru aceste pe-
pulaţiuni problema agrară are cu totul altă însemnătate decit pentru po-
pulațiunea baştinaşă, rominească,

Sintem deci în drept să vedem în problema agrară din Basarabia o
chestiune rominească,

Împrejurările speciale, în care ea poate fi rezolvită, îi dau o insem-
nătate, din punctul de vedere naţional rominesc, şi mai mare Incă decit
se poate părea din cele spuse pănă acum.

Întreg teritoriu! Basarabiei cuprinde aproape An. milioane de hec-
tare (4,437,570—4,064,052 desetine), — adică cit o treime din Rominia (13
milioane hectare).

Din această întindere aproape un milion (924.569) de hectare for-
mează cuprinsul judeţului /zmai/, în care au fost fuzionate cele trei ju-
deţe romineşti, răpite din nou după răsboiul din 1877, Jar restul de 3",
milioane de hectare se repartizează între cele şepte judeţe ale Basarabiei
oil In articolul de faţă nu ne vom ocupa de judeţul Izmail, în care
a 7 ze ep or ge Sege Zeg mai rară şi mai amestecată, şi care şi as-

regimul legii romineşti de improprietārire, din 1864
(cu deosebire, că acolo la 1894 nu s'a mai prelungit terminul de inalie-
nabilitate a păminturilor ţărăneşti).

După datele oficiale, această intindere de 3'4 milioane de hectare

se Împarte intre diferitele cat
(în cifre rotunde):
Proprietatea privată .
Moşii mănăstirești. ,. -

ii de proprietari după cum urmează

e o maus er. EA ate

E e E a o ANRE
Proprietățile statului, județul ersoanelor morale etc. 170,000 `,
Proprietăţi răzăşeşti . A Zi a, OO: a
Păminturile țăranilor. . . A a daf, d. 1400000: >

La prima vedere aceste cifre desmint nevoea de påmint a țăranu-
lui în Basarabia, e

În adevăr răzăşii şi țăranii au împreună, după aceste date, 1,750,000
de hectare; adică in Basarabia fiind aproape 300,000 de familii ţărăneşti
şi răzășeşti asupra fie-cărui cap de familie cade în mijlociu cite 5, 8
hectare, —un vis pentru țăranul romin din Regat!

Mai mult. Să socotim chiar că pentru o gospodărie ţărănească sä-
nătoasă e nevoe de acea normă, pe care a admis-o guvernul rus la im-
proprietărirea țăranilor „liberi* din Basarabia în 1863 (emanciparea (rt:
nilor în Rusia, din 1861, n'a atins Basarabia, decit în ce priveşte pe țigani,
de vreme ce țăranii noştri clăcași nu mai erau atunci „şerbi*, în înțelesul
acestui cuvint pentru țăranii ruşi,—dinşii erau socotiți „liberi*), cind s'a
împărţit din cele 744 moşii boereşti 541,000 hectare între 80,555 familii

bobea Univgrg?

Dränesp, adică ceva mai mult de opt hectare de cap de familie.

Atunci acele 300,000 de familii ţărăneşti în Basarabia actuală ar i-
vea nevoe astăzi de 2,400,000 de hectare, adică,—adăugindu-se ła Intin-
derea proprietăților ţărăneşti şi răzăşeşti acea a moşiilor monăstireşti, ale
statului, ete. (350,000 h.), a căror atribuire clasei ţărăneşti nu ar constitui
nici o greutate, —ar reminea de ingrijit, pentru îndeplinirea normei de $
ectare, răscumpărarea încă de cei mult a 300,000 hectare din propric-
tăţile private, ceva mai mult de 20a din intinderea totală a acestora,

Chiar această situaţiune nu ar D avut în sine nemic tragic. La re-
zultatul dorit am ti putut ajunge relativ uşor, prin imbunătăţirea meca-
nismului Băncii Rurale, chiar fără să fie nevoe de expropriere silită.

Mai mult. In faţa acestor cifre brute adversarii reformei agrare în
Basarabia au putut susține cu oare-care aparenţă de succes, cum de
pildă a tăcut vestitul „boer moldovan“, ce şi-a deift un numein „ov“, d.
Semigradov, în adunarea zemstvului Chişinăului în anul acesta; —1) că
fie-care creştere a populaţiei nu poate mereu justifica tot noi expropieri;
2) că „păminturile nu se inmulțesc“ ; 3) că în cei mai din urmă 40 ani
intensitatea culturii a crescut şi ea, şi prin urmare norma de la 1868 ire-
bue să fie redusă; 4) că dacă am reduce-o numai la şepte hectare pentru

un cap de familie, toată nevoea ţăranului s'ar putea satisface numai E
împărțirea moșiilor manăstireşti etc. (350,000 + 1,750,000=—2,100,000 hec-

Vezi „Material pentru d rea chestiei agrare în Basarabia”
in să „Baal abia“ din Chişinău, No. 22 şi 26, din 1906; ec an insă
in hectare in loc de desetine, şi am indreptat citeva greşeli de calcul.

100 VIATA ROMINEASCA

tare pentru 300,000 de familii), fără să se atingă proprietatea privată,
cel mult s'ar cere repartizarea mal dreaptă a păminturilor Între țărani.

Din nenorocire toată această argumentaţie se imprâștie ca tumul,
dacă ne uităm mal de-aproape chiar la cifrele oficiale.

Din capul locului, ne izbeşte faptul, că în judeţul Akerman pro-
prietatea „țărănească” are intinderea de 570,000 de hectare, adică 1%,
din întinderea totală a proprietății ţărăneşti, raminind pentru cele-
latte sese judete numai 60, ! ŞI in acest judeţ țăranii au aproape de pa-
tru ori mal mult pămint, decit ceilalți proprietari (170,000 hectare).

Dacă ne uităm la celalalt judeţ din sudul provinciei, Benderi, ve:
dem că acolo „țăranii* incă au 320,000 hectare, adică 23, din intinde-
rea totală, şi tot cu mult mai mult decit marii proprietari (200,000 hect.)

In aceste două judeţe, prin urmare găsim D, aproape două treimi,
din proprietatea ţărănească totală în Basarabia, pe cind pentru celelalte
cinci judeţe ramine numai 37”, o treime! Şi adăugăm, în aceste din urmă
judeţe, ca regulă proprietatea țărănească e cu mult mai restrinsă decit cea-
lată (în judeţul Bălţi, dp care e aproape egal ca întindere cu Benderi,
țăranii au 200,000 h., pecind proprietarii mari 300,000 h.)

Cum se explică aceasta?

Prin faptul, că în statistica oficială sint cuprinse între păminturile
„ţărăneşti*, şi acele care au fost date coloniştilor străini, aduşi, cum am
arătat mal sus, mai ales în judetul Akerman, şi mal puţin în judeţul
Benderi. De aci situaţia excepțională a acestor judeţe.

Dar coloniştii aceștia sînt „țărani“ numai doar după terminologia
administrativă rusească, dar în realitat> sînt imici „moșieri” cari multu-
mitä avantajelor arătate se află in condițiuni cu totul deosebite, şi de fapt,
de piidă, Nemţii din Akerman au reuşit să pună mina pe mai mult
de: jumătate din moşiile mar! ale jud tului. Necontestabii avem a face deci
cu o clasă privilegiată,

á După dateie oficiale păminturile coloniștilor au următoarea intin-
cre *): A

Ale Buigarilor 350,000 hectare; ale Nemţlior ` 150,000 hect. ; ale
Francejilor (colonia Chabot, jud. Akerman înființată ln 1923), Sirbilor,
Ruşilor împreună ` peste 700,000 hectare.

a true la Xa 600,000 hectare, cu care trebue să scă-
pară a neg anească, şi să le socotim impreună cu proprietatea
i De SE o peepi răzeşeşti, s'au format în multe părți
hectite: gege, dl e geet ue motive vom reduce cele 300,000
Cer eg KA iect,, sintem, desigur, mal prejos
lată-ne deci departe,

nu numai de norma dela 1868 dat
acea redusă, de 7 hectare! 1868, dar chiar de

„Besarahia”, No, 2

DIN BASARABIA tul

mmer

"In adevăr, făcînd pe temeiul acestor date rectificarea cifrelor ofi-
ciale de mai sus, ajungem la următorul rezultat:

Proprietatea privată (cu a coloniştilor). -2,050,000 hectare;

A statului, mănăstirilor etc. . . . 350,000 ,

Păminturile ţărăneşti (răzaşeşti). 1,100,000 .

Cu alte cuvinte, pentru a realiza norma recunoscută necesară ln
1465, țărănimea ar avea astă-zi nevoe de 1,300,000 hectare, şi chiar
pentru norma redusă, de şepte hectare, —de un milion de hectare! Ceeace
însamnă, că chiar după împărțirea moșiilor mănăstirești şi ale Statului,
ar trebui să recurgem la proprietăţile private pentru 950,000 hectare, (în
cazul al doilea—pentru 650,000 hect.)—o deplasare de proprietate ce
cu greu s'ar mai putea săvirşi numaicu ajutorul Băncii Rurale.

Conflictul de interese economice, între țărani şi moşieri, ce se naşte
din situația descrisă, se complică printr'un conflict de interese naţionale.

Din analiza precedentă rezultă, că nevoea cea mare de påmint o re-
simt aproape excluziv țăranii romini, din acel masiv rominesc, în care
ta sate aproape nu se găsesc elemente străine.

În al doilea rind rezultă. că situaţia țărănimii romine s'a îngreuiat
mai ales mulțămită faptului, că politica de colonizare a guvernului rus
a înstrăinat peste 600,000 hectare din solul naţional, creînd o clasă strå-
inā de săteni privilegiați.

ŞI pe cine au ţăranii romini în faţa lor, chiar în afară de colo-
niştii străini ? |

În cea mai mare parte, pe moşierii tot străini, (nu vorbesc aci de
sentiment naţional, pe care nu Vau păstrat din familiile vechi boereşti
decit vr'o patru, cinci, cel mult zece în toată Basarabia), — venetici din
toată lumea, dar mal ales Armenii din Galiţia, în minele cărora a Intrat
cea mai mare parte din moşiile boereşti. Sint cunoscute familii de aces-
tea, ca Demeanovici, Şimanovici, Ohanovici etc., cari au venit goi
în Basarabia acum trei patru decenii şi astă-zi posedă moşii de cite
zeci de mii de hectare.

ŞI moşierii basarabeni, în ce priveşte proprietatea lor se arată tot
atit de nemernici ca şi cei din Regat: Mai mult de jumătate din întin-
derea proprietăţilor mari, 770,000 hect., e arendată pe termene ve Pi
cinci, zece, cincisprezece şi mai mulți ani, mai ales la evrei; 270, t.
se arendează cu anul, şi în condiții groaznice, cu 60, 80 şi chiar peste
o sută lei (în Hotin) ţăranilor, şi numai veo 350,000 de mata
Om, se agricultează de înşişi proprietarii, —şi aceştia sint de obiceiu

ii sau Polonejii.
ee setate geen sintem în drept să spunem, repet, că E
tiunea agrară e o chestiune rominească, adică ea nu se zeg E
ca o luptă pentru îmbunătăţirea soartei muncitorilor pămintului, Fe
lupta elementului băştinaş pentru păstrarea pămintului strămoşesc,

inpotriva înstrăinării solului național.
pa Un popor ce sar lăsa desrădăcinat de pămint e condamnat să

108 VIAŢA ROMINEASCA

piară. Şi în Basarabia măsura, in care reforma agrară ar reuși să mă-
tească proprietatea pămintului, ar însemna în acelaşi timp şi măsura, în
care rominismul îşi va păstra legătura cu străvechia lui moşie.

Şi în lupta aceasta, lupta naţională, în inţelesu! adinc al cuvintu-
lui, moşierii de origine rominească, de nu ar fi chiar atit de instrăinaţi
sufletește, se coalizează, din interes ingust de clasă, cu toți dușmanii
poporului romin din Basarabia...

Aceste fapte ne lămuresc pe deplin in privința motivelor, care au
indemnat partidul naţional-democratic din Basarabia să adopte progra-
mul agrar, ce a fost publicat în No. 12 din „Basarabia“. Fără să mai
vorbim aci de primejdia, ce ne-ar ameninţa pe noi, Rominii, dacă în ce
priveşte problema agrară, partidul nostru naţional nu şi-ar fi însuşit cel
puţin soluţiile, pe cari le făgăduesc ţăranilor elementele progresiste mo-
derate din Rusia.

„Bocrii“, cari ar vrea să servească neamului lor, trebue să inje-
leagă această situaţie şi să între în rindurile partidului naţional demo-
crat. Pentru aceasta nu li se cer jertfe mat mari decit acele, la cari au
consimțit proprietarii ruși, din partidele progresiste. Dar pănă acum în
zădar îi aşteptăm...

Ast-fel fiind lucrurile, e lesne de înțeles, ce răsunet poate avea în
Basarabia predica de înfrățire cu „boerii* adresată peste Prut de către
naționaliștii din Regat, pe cari necunoştința desăvirşită a împrejurărilor
locale nu-i împiedică să dea îndrumări de sus, luptătorilor ce, cu jertfa
libertăţii şi a vieţii lor, chiamă la o viaţă nouă milioanele de suflete ro-
mineşti, uitate aproape de un veac, de tot restul neamului...

M. Costea.

P.S. Guvernatorul Basarabiei, d. Haruzin, plănueşte editarea la
Chişinău a unui ziar oficios în romineşte, pentru a lupta în potriva ten-
dinţelor democratice şi, negreşit, „revoluţionare şi separatiste” ale „Ba-
sarabiei* d-lui Gavriliţă. Se zice, că Ministerul de Interne a primit cu
multă simpatie planul d-lui Haruzin şi i-a făgăduit un ajutor material,
serios, Š

Într'un ceas bun! Considerăm şi aceasta ca un triumf al cauzei ro-
mineşti într'o provincie, unde pănă acum un an şi colecțiunea „Dorului”
era considerată ca o scriere „subversivă* şi unde copii de şcoală, care

ar fi îndrăznit să vorbească între ei în limba lor, era i .
bear d d u nenorociţi pen

Deputaţii congresului preuțesc din Basarabia au su

i pus aprobării
preasfințitului Vladimir, episcopul Chişinăului şi al Hotinului, rezoluţiu=
nea congresului de a se introduce în programul Seminariului din Chişi-

DIN BASARABIA 103

nău, ca obiecte de studiu, inväțämintul limbii romineşti şi al cintării bi-
sericeşti „moldoveneşti“, după programul elaborat de o comisiune a con-
gresului,

„Basarabia“, No. 29, ne aduce vestea tristă, că colaboratorul ei, Pin-
țilie Cubolteanu, e greu bolnav. „Boala colaboratorului nostru, —spune
„ziarul Basarabean,-—se trage dela inchisoarea umedă şi întunecoasă, unde
„a fost nevoit de administraţie să stea”...

Dorim tinărului şi inimosului conirate dela „Basarabia“ insănătoşire
grabnică, pentru ca cu puteri nouă să poată luptă pentru ridicarea şi ltt-
minarea neamului.

Miscellanea

FRAŢII BUCOVINENI IN IAŞI

intilnirea, pe pămintul liber rominesc,a mii de Romini, din toate
părţile Daciei rupte "n bucăţi, este un folos netăgăduit şi de netăgăduit,
şi cel mail mare de sigur, al Expoziţiei naţionale.

Acești oameni veniţi din atitea lacuri deosebite, au avut prilejul
să ne cunoască şi si se cunoască, ai să povestească celor ramaşi acasă
ce au văzut, ce au auzit şi ce au simțit aici.

Desigur că ar fi fost şi mai bine, dacă ar fi văzut lucruri şi mai
frumoase, şi mai imbârbătoare !.... Dar să nădăjduim că, cu alt prilej, şi
nu tirziu, vor putea vedea la noi o stare mai bună, mai normală, cînd
strălucirea capitalei Rominismului, buna stare a clasei de sus gi „civili-
zaţia” oraşelor nu vor mai fi plătite cu preţul mizeriei ce se 'ntinde

„Din munţii noştri pănă 'n vale"...

Noi leşenii, locuitori ai acestei vechi, părăsite şi înstrăinate capi-
tale a Moldovei, n'am avut parte să salutäm decit pe Rominii bucovineni,
pe cei mai aproape de noi in toate privințele,

Rominii bucovineni au venit în ziua de 30 August şi au stat cite-
vă ceasuri in vechea, foasta lor capitală.

A fost mare fericirea ce am simţit'o, dar duioasă, cu o nuanţă de
tristeţă ` l-am simțit aproape, aproape de tot, pe aceşti oaspeţi scumpi,
cărturari unia, țărani cea mai mare parte, ţărani mindri ca brazii de pe
Plaiurile verzi ale dulcii Bucovine, atit de Romini, atit de Moldoveni,
atit de ai noştri, şi atit de departe, totuşi, de noi, deşi frumoasa „ţără
a fagilor* e numa! la citeva ceasuri de laşi 1.

Se dei e dien eg tare a legăturilor dintre Romini, datorită vi»
or de ară, să fie un inceput bun și i
viitor care să se îndeplinească t... A caile EE

GIUSEPPE GIACOSA.

De curind a murit Giacosa, unul din dramaturgii fruntaşi ai Italiei,
al cărui nume era cunoscut și la noi.

Născut la Collereto Perella în Piemont la 21 0
ctombrie 1847, a de-
butat prin 1872 ia teatrul din Turin cu un mic proverb „Cinele care

MISCELLANEA Ir

linge cenuşa nu-l puneţi să păzească făina“. Au urmat „Triumful amo-
mu", „Fraţii de arme“, „Contele roş*, „O partidă de şah“, piese istorice
cu subiecte medievale sau comedii uşoare pline de spirit sau de fantazie
juvenilă. Anii l-au făcut mai serios şi problemele morale şi sociale ale
timpului au început să-l preocupe, În „Amoruri triste" (1888) în care à-
analizează problema adulterului apare ca un discipol, optimist însă, al na-
turalizmului francez. In „Drepturile sufletului“ (1894), In care tratează a-
ceing problemă, se simte influența cuceritoare a teatrului lui Ibsen. Eroina
piesei Anna e o soră mai mică şi mai palidă a Norei. i

Dar ultimele lui piese „Ca frunzele” şi „Cel mai tare“, în care sin!
puse teme sociale şi probleme mai generale şi de-o importanță mai marte,
i-au consacrat mal ales reputaţia şi formează desigur partea cea mal
trainică a operei sale. „Ca trunzele* („Come le foglie* apărută în 1900),
cel mai mare succes contemporan al scenei italiene, e o protestare con-
tra moravurilor detestabile aie unor exemplare din inalta burghezie. Fami-
lia Rosano tráieşte pe spinarea lui Giovanni Rosano, un negustor
bogat, şi cind acesta e ruinat, cînd trunchiul se pleacă, membrii familiei
rămin dezarmaţi, fără putere de luptă şi de reacțiune in fața greutăților
vieţii, asemeni frunzelor purtate de vint, Caracterul lui Tommy, ful, un
dandy elegant şi estet, uşuratic şi slab, menit la cele mai mari căderi nu
din cauza unei perversităţi înăscute, ci din indolenţă şi din trindăvie, al
Nennelei sora lul, suflet sănătos pe care suferința îl oţăleşte și iubirea
îl regenerează; al inginerului Massino, eroul simpatic, omul energic și activ
plin de bunătate şi de bun simţ,—sint desenate cu un relief uimitor și
cu o mare intensitate de viaţă. Ultima lui piesă „Cel mai tare* (Îl più
forte) In care a incercat să zugrăvească un aprig om de afaceri din fa-
milia lui Turcaret şi Mercadet, e mai puţin reuşită. Subiectul în care a
reuşit atit de bine Mirbeau (Les affaires sont les affaires) nu se potrivea
cu talentul lui Giacosa, lipsit de putere satirică şi de ură, sentimental
şi blind. i

Scriitor inegal şi variat, mai mult delicat decit puternic, sănătos şi
simpatic, Giacosa a propăvăduit în teatrul lul, care totdeauna te mişcă şi
iți dă de gindit, virtutea, bunătatea, indulzenţa şi o rază de idealizm lumi-
nează toate piesele sale. Suflet generos şi optimist, filozofia lui senină,
făcută din caritate şi milă, formează un contrast izbitor cu acea a marelui
său compatriot cu sufletul păgin, d'Annunzio, care în operile lui nu pri-
veşte decit cu dispreţ sau cu o curiozitate rafinată şi crudă, lumea cea
mare şi veşnică a suferinţei.

CAPITALURILE STRĂINE IN... LITERATURĂ

Dupăcum în domeniul economic avem, aci la noi în ţară, parti-
zani ai capitalurilor străine, cari cred că fără ajutorul străinilor nu sintem
în stare să ne folosim de bogăţiile naturale ale pâmintului rominesc,tot
aşa, şi în domeniul literar, există cîţiva „îndrumâtori“, cari socot că, fără

os _MIAȚA ROMINEASCA

a ne ţinea pas cu pas de literatura franceză, ni e cu neputinţă să creăm
o literatură,

Şi, dupăcum tendinţa capitalului străin de a ne subjuga e repre-
zentată de o mulțime de oameni de afaceri din țările al căror capital ar
voi să fructifice la noi, tot aşa şi capitalul străin... literar îşi are repre-
zentanţii săi sub formă de colaboratori la revistele străine, însărcinaţi cu
judecarea literaturii noastre.

Bogăția pe care are să o exploateze scriitorul nostru e sufletul şi

| viaţa acestui popor, iar capitalul care tructifică şi valorifică, esteticeşte,
această bogăţie e talentul unor scriitori ca -cltind cîţiva şi din cei mai nol
i — Goga, Brătescu, Sadoveanu, etc.

Partizanul însă al capitalurilor străine în literatură un d. Densu-
şianu, de pildă—nu va vorbi decit cu despreţ de... capitalul nostru na-
tional literar, trecindu-şi însă vremea cu lauda capitalului străin—-vre-un
scriitor sau seriitoraş francez—sau cu lauda vre-unui scriitoraş romin,

Je mănueşte un mic capitalaş străin, imitind şi. pastişind literatura fran-
Í ceză, de obicelu ce e mai rău In acea literatură.

lar reprezentantul străin al capitalului străin- -un d. Montandon
varecare, de pildă, dela Mercure de France, unde ni face onoarea de a
ne discuta de citeva ori pe an—va vorbi de sus, de tot, de un Goga,
Sadoveanu ori Brătescu, dacă va vorbi în treacăt de ei, dar va ridica
în naltul cerului-—mai întăiu pe d. Densuşianu, conducătorul în țară al
unei agenţii de literatură franceză, apoi pe d. Pompiliu Eliade, amba-
sadorul acelei literaturi la noi, şi, în sfârşit, pe acei „scriitori“ cari fac
literatură „rominească” scriind, într'o limbă mal mult sau mai puţin in-
coloră, reminiscenţi din banalităţile literaturii franceze, — cind nu le scriu
deadreptul în franțuzeşte.

Aşa, d. Montandon, de care vorbeam mal sus, semnează în
Mercure de France din luna aceasta, un articol intitulat „Lettres rou-
maines“, care conţine două „elogii considerabile“ ale D-lor Pompiliu
Eliade şi A. Macedonski.

Deşi ce crede d. Montandon de noi nu e așa de interesant, vom
rezuma totuşi citeva pasaje despre d. Macedonski.

D. Macedonski este „o incarnație“ desăvirşită a sufletului romi-
nesc aşa cum e definit acest suflet în primul număr din revista bucu-
reşteană,.. Beau Danube Bien.

D. Macedonski a vindecat literatura rominească de „dulcegăriile*
Bolintinenilor şi Alexandriilor (la plural!)...

D. Macedonski aşteaptă cu încredere „dreptatea“ dela posteritate,
căci el nu se poate uita decit cu dispret ia întronarea şi detronarea pe
tind a d'Jor Vlăhuţă şi...Radu Roset OU) Iosif şi Coşbuc, etc.. Aci d.
äere: se sprijină şi pe compatriotul său literar, d. Densuşianu.

i e aroan e un om mindru şi plin de curaj. EI e acela care
a În it să spună contemporanilor săi vorbele curajoase : „In reali-

MISCELLANEA 107

tate Eminescu rămine un plagiator, stricător de versuri şi de limbă, o
ruşine a epocei actuale“...

D. Macedonski mănueşte limba cum n'a mal mânuit-o nimene
inainte de dinsul. E un artist „incomparabil“...

In Romina renumele fiind „o afacere de coterie şi de clică“, zice
bunul nostru prieten d, Montandon, sprijinit pe nu ştiu ce articol al
d-lui Densuşianu, d. Macedonski nu şi-a putut ciştiga locul întliu pe
care-l merită. Atunci el s'a răzbunat, scriind în franţuzeşte (Bronze,
Calvaire de Feu), şi laudele unanime ale presei franceze şi belgiene
l'au pus din nou în vaza compatrioților săi „surprinşi” şi ruşinaţi.
(Aflaţi-o, că n'o stat, compatrioţilor 1)...

ŞI, insfirşit—ca să isprăvim d. Montandon ni face cunoscut,
şi aci Inadevăr sintem surprinşi—că d. Macedonski este şelul unei şcoli:
„neo-latine”, urmaş al lui Eliade Rădulescu, pentrucă d. Macedonski
vrea ca, prin graiu şi prin ortografie, să devină inaccesibil „vulgului“
—grijă exagerată, căci dorinţa i se îndeplineşte şi fără asta.

În rezumat, scriitorii noştri nu fac două parale faţă cu scriitorii
„romini* — flaşnete ale celor franceji, ori cari scriu deadreptul în tranțuzeşte..

Acum că influența celorlalte literaturi asupra celei romineşti e ne-
cesară şi salutarä e altă chestie, —transacţiile internaționale sint fatale.
Dar desființarea noastră de dragul Franţujilor de aici şi din afară, nu!

Să o 'nţeleagă bine d. Hallier şi advocaţii săi din Bucureşti.

POȘTA REDACŢIEI

Primim scrisori dela multe persoane, care ne-au trimis manuscrise
spre publicare şi cărora nu le-am răspuns, în nici un chip, despre soarta
bucăţilor trimise.

Rugăm pe corespondenţii noştri să aştepte până ce vom ceti ma-
nuscrisele adunate în timpul vacanței, spre a putea să ne pronunțăm a--
supra lor.

P. Nicanor & Co.

Cronica literară
— Critică femenină —

„Poate, zice d. GL în recenziunea pe care o face asupra volu-
mului de Versuri al d-nei Farago (Fatma), poate că volumul unei dra-
goste iemeeşti nu poate fi criticat cu comprehenziune, de cit tot deo
femee. Atunci nevoia unei „critici lemenine* se resimte mai ales în ţara
noastră, unde numărul poeteselor este atit de mare”. i

Mârturisese că nu am văzut în aceste rinduri ale d-lui G. |. de
cit o provocare indirectă spiritului critic femeesc, sau mai bine zis, o
invitare a ne da şi noi măsura în judecarea operelor literare după ce
ne-am dato în producerea lor !..,

Critici deosebite în judecarea valorii operelor de artă, după cum
ele se datoresc unei femei sau unul bărbat, unui Turc sau unul Chi-
nez, desigur că nu poate admite judecata sigură a d-lui G. I. Rămine
de știut dacă nu cumva., critica femenină ar avea de ridicat ceva obiecții
în potriva măsurii cu care se determină valoarea operelor artistice da-
torite femeilor,

Provocarea e aruncată la intimplare, iar eu cred că fac un serviciu
femeilor afirmind, pe cit îmi învoesc puterile, că artiştii şi iterații de
pe toată suprafața civilizată a globului nu pot avea decit o estetică, una
şi acelaşi, ince priveşte legile sale generale, iar critica estetică numai o
măsură, una singură, pentru valoarea operelor de artă, oricare ar fi ori-
gina lor. De sigur că sintem perfect de acord cu d. G. I, aşa că nu
mai încape vorbă de polemică în această privință, iar articolul este fà-
cut numai spre a arăta ce crede o femee despre arta femenină şi critica ei!...

Punctul delicat care face grea o critică a artei lemenine este suma
de prejudecăţi, cu care de veacuri s'a căutat a se stinjini activitatea in-
telectuală a femeii, asociaţiile de idei aşezate în adincurile sufletului
nostru în jurul acestei chestiuni, ce a devenit in vremile noastre o ches-
liune arzătoare, chestiunea feminismului,

lar greutatea stă în aceia că, dintro parte şi din alta, adevărul lumi-
nos ëşit din judecata dreaptă şi inteligența limpede nu-şi poate găsi
forma care să nu jignească la unii şi Ja alţii vre unul din miile desen-
timente legate de aceste prejdecăţi vechi...

Cintarul cu care se judecă deci operele femenine are desigur un.
deier, o senzibilitate excesivă care-l face mereu se oscileze în plus sau
in minus după diferite influențe lăturalnice, streine de valoarea în sine
„a operei ce trebue cîntărită !,,,

CRONICA LITERARA 100-

Din această cauză critica superficială şi fără scrupule de cinste H.
lerară dă cu o uşurinţă... scandaloasă verdicte categorice fără nici un
temeiu, iar criticul conştiincios se găseşte adesea în Incurcătură, sfiindu-
se parcă a nu părea nedrept apreciind în bine sau prea pulin civil, spu-
nind rä inconjur adevărul în râu!

Criticul scrupulos şi conştiincios se poate îndoi chiar de sine în-
suşi, de propria lui judecată, dindu-şi seamă cit de mult poate fi Iniluen-
jat fără chiar a prinde de veste de acele influenţe lăturalnice de care vor-
beam adineaori, Mii de simţiminte legate în constelațiuni de vechile pre-
judecăţi radiază în viaţă conştientă şi inconștientă a sufletului nostru. Ju-
decata le reneagă, dar adesea izvorăsc din adincurile sufletului nostru prin
cine ştie ce legături tainice şi neaşteptate şi fac să se plece bruse cinta-
rul întro parte sau în alta!... Nu vorbesc numai de țara noastră, unde
pană acum intre multe talente onorabile nu s'a ivit incă o producţiune
artistică temelască de o valoare necontestabilă, covirşitoare, de şi avem
şi la noi exemple tipice despre ce devine critica în fața operelor literare
iemeeşti. E incă viu în mintea tuturor zgomotul asurzitor ce s'a făcut de
ò anume presă in jurul prea cunoscutei Riria. Un ilustru necunoscut, tn-
t'o broșură inspirată după propria-i mărturisire de un destul de ilustru
cunoscut, merge atit de departe cu măgulirea, incit inchee potopul de
laude ce-l revarsă asupra divinei Rira cu următoarele (cum să le zic 7...)
rinduri rimate 21...

„Dar ip se gindesc oare că Riria 'n hirtie a pus poeziei vechi o
nouă temelie fe.

Nici mal mult nici mai puţin!... ŞI apoi cazul şi mal recent al
Zen) Bacaloglu, autoarea unul roman de o psichologie atit de ădincă, de
subtilă, de extraordinară, incit nici odată na fost în jurul vre unei pu-
biicaţii artistice o presă mai „mirobolantă* decit în jurul acestui roman
fără precedent (şi probabil fără urmare D în literatura noastră. Mai mult
decit atit, e singura dintre autoarele noastre literare a cărei operă a fost
consacrată capo d'operă de către autorităţi superioare: sute de volume
Sau revărsat în dar dela ministerul Instrucţiunei în bibliotecele şcolare
atături de operele unui Eminescu şi Alecsandri !... De data aceasta Riria a
âmas pe jos! In adevăr nu cred că în opera Ririei să se găsească pja-
tituduni atit de mari, înşirări de vorbe goale atit de pretenjioase şi de ri-
dicole ca în cele citeva pagini pe care d-na Bacalogiu vrea să le
treacă in fața publicului drept „Roman psichologic!*, Şi apoi greșeli
de limbă, de gramatică în adevăr fenomeitale. Construcţii de fraze, acort-
duri de subiect cu predicatul care ar exaspera şi pe cea mai indulgentă
profesoară de romină deia cursul profesional |... Critica însă ne anunţă
cu pompă o nouă stea de mărimea int, În proză, alături de d-na Riria
care a îmbogăţit cu „comori de frumusâță limba Rominească creind o
proză nouă“ ! Pe citi aceiaşi critică aproape nu pomeneşte de d-na
Nădejde şi nu ştiu măcar de zice o vorbă în treacăt de d-na Hodoş al
cărui talent, de şi neegal, e incontestabil. Aceste citeva nulităţi femenine,.

so O TOARNEN o

„care au reuşit nu ştiu prin ce mijloace să-şi creeze situaţia falşă de re-
prezentante ale literaturii femenine în Rominia, nu dispun de loc opinia
publică a considera activitatea artistică a femeii ca O activitate serioasă,
ce merită a fi luată în seamă ca atare.

Talentele reale sufăr din această cauză, activitatea lor cinstită şi
operele lor cumpănite, cu merite reale, nu înseamnă nimic sau mai ni-
mic în literatura noastră contimporană. Criticul serios şi conştiincios, cind
se găseşte În faţa unei opere în care pe lingă lipsuri şi neajunsuri sint
lucruri de talent, se simte stingherit să spună adevărul, tot adevărul fără
cruţare, gindind la toate nulităţile cărora aşa zisa noastră critică precum
at presa nu le refuză nimic. Poate şi aceasta esplică în parte de ce ar
fi vrut dl, G. I. să treacă această misiune delicată unei colaboratoare: se
gindea poate că lucrul ar deveni mal uşor de spus sub pana unei temel.

Să ne mingiem oare că lucrurile se petrec la fel in Franţa? Să
ne mingiem sau să regretăm mai adinc că nu am ajuns încă la o dez-
voltare suiletească destul de înaintată în acest secol de lumină, în cit må-
car acolo în apus să se poată pune şi discuta chestiunile de artă şi tH-
teratură fără patimă, tără preocupări şi consideraţii atit de străine şi de
îndepărtate de artă, adevărata artă !...

În adevăr, lată ce zice Georges Pellissier in „La Revue“, 15 Ianuarie
ac, „Comment refuser à une femme l'éloge que son livre merite,
et méme ou surtout celui qu'il ne merite pos" Mais le critique se perd
de réputation ?! Quelle naïveté ! Lorsqu'il s'agit d'une femme, tous les
gens tant soit peu avertis savent, 6 bon public, que les louanges se
mesurent sur la galanterie du critique, è non sur la valeur de
l'ouvrage!“

lată deci toată activitatea literară femenină compromisà, findcà
dintro cauză sau din alta critica „masculină“ a ridicat în slavă operele
citorva nulități dintre femei care au întrebuințat tocul şi cerneala ca pre-
text de a parveni, de a-şi lace o gloriolă, după cum au întrebuințat altele
scena, etc... Şi iată-l pe Georges Pellissier năpustindu-se cu furie asu-
pra activităţii literare a femeii, acuzând sexul întreg de lipsurile şi pă-
catele celor citorva autoare care au parvenit, Doamne! din cauza Doc:
telor şi slăbiciunii „sexului tare” ! lată-l nedrept cu Marcelle Tinayre ca-
re-şi are locul său consacrat nu de critică, ci de gustul sigur al unul
numeros public cititor din toată Europa, căutind fel de fel de pricini
autoarei romanului Conquête de Jerusalem, nevrind să recunoască Te:
meii autoare nici un merit artistic, tăgăduindu-i posibilitatea de a pro-
duce opere de artă de valoare numai şi numai din cauză că criticii din
slăbiciune şi galanterie, din consideraţii şi prejudecați de acele despre
care vorbeam la iîncepntul articolului, au cocoțat la locul, unde nu së
cuvine să stea decit talentul real şi adevărat, pe citeva dame ce mu au
alt merit decit acela de a face parte din sexul zis slab,

Munca, şi prin muncă înţelegem şi pe acea intelectuală, ehe un
lucru sfint, ce ne inalţi, ne face să trăim prin noi înşine, pentru noi $t `

pentru alţii! Nu simt oare cel ce nesocotesc acest prinos sfint de vii]

E CRONICA LITERARA mi

——

acei ce calcă în picioare sforțarea cinstită a unul suflet omenesc de a
realiza folosul de care se simte capabil, sforțarea de a trăi prin el fo-
losind altora, nu simt oare că fac o crimă socială, în potriva lor însişi
şi în potriva celor din jurul lor, cind dau locul de onoare nulităţilor
din... galanterie!,., Căci procedeul acesta este generalizat pentru întreaga
activitate femenină. Trebue oare ca, pe linga greutăţile ce le avem de in-
timpinat dimpreună cu bărbaţii în lupta pentru traiu, sà nise mai adauge
una nouă, poate cea mal grea, în tot cazul cea mai umilitoare pentru
ei şi pentru noi, galanteria ?!... ,

Din galanterie s'a dat Ririei locul întii în poezia nouă rominească
inaintea lui losit şi poate chiar a lui Coşbuc, din galanterie presa care
tace sau înjură surugieşte cind apare vft-un volum de al vreunui scri-
itor de un real talent, a făcut acea reclamă asurzitoare şi îără nici un pic
de pudoare, galimatiasului pe care D-na Bacalogiu în naivitatea sa il
botează roman psichologic, Şi tot din galanterie se dă abia un locuşor,
se menţionează în treacăt romanele d-nei Nădejde, nuvelele d-nei Ho-
doş şi versurile vreunei naive care crede că prin ceva talent şi mun-
că cinstită poate artistul să-şi capete locul cuvenit în lumea intelectualilor.

ŞI apoi tot bărbaţii se pling de concurenţa nedemnă ce le-o fac fe-
melle! Dar ce sint de vină femeile dacă bărbaţii sint galanți? !

Răul este nu numai în apucăturile femeii, ci mai ales în apucătu-
rile bărbaților, cari caută şi apreciază în activitatea femeii altă ceva de
cit munce cinstită. In potriva acestui rău trebue să reacţionăm cu putere.
Respectul de noi înşi-ne, respectul pentru muncă în genere şi pentru
munca intelectuală şi artistică în special trebue să ne facă pe toți inte-
jectualii fără deosebire a ne ridica In potriva unci stări de lucruri ce pin-
pgăreşte ceva sfint

Atit în mintea femeii cit şi în mintea bărbatului trebue stabilit cu
tărie adevărul că nu există şi nu trebue să existe criterii deosebite pen-
tru a determina valoarea operei unula şi a altuia dintre cele două sexuri,

In munca fizică, in munca brută pentm pine, femeia plăteşte amar
inferioritatea ei socială, inferioritatea în care e pusă din cauza Insăşi a
rolului ei natural: crearea şi formarea generaţiilor nouă. In profesiile li-
bere, unde neegalitatea ar fi mai puţin apăsătoare, acolo unde cimpul
ar trebui să fie lăsat liber luptei leale pentru ca selecţiunea să se facă
pe cit e posibil după valoarea și meritul individului, femeia are de lup-
tat cu alte greutăţi. Atunci cind activitatea ei nu poate fi încătuşată prin
legi prohibitorii, ea cată să ite înăbuşită de prejudecăţi sau de porniri
cărora, poate din indulgență sau poate în ironie, bărbaţii le zic... galanterie !

Critica are o datorie de cinste, datorie Dr) de care nu poate să-şi
justifice existența aceia de a aprecia, comenta şi analiza opera de artă
după valoarea el intrinsecă, independent de ori ce alti consideraţie din
afară, Condiţiunile "ce trebuesc realizate de o operă de artă pentru a
produce în noi acel simţimint deosebit, acea emoţiune înaltă a frumo-

- sului, sint generale, isvorite din natura însăşi a sufletului nostru, deci

u2 VIAŢA ROMINEASCA a

cle trebuesc cerute de la ori ce operă de artă, independent de izvorul
din care şi-a luat fiinţă,

„O operă de artă femenină e şi ea supusă acestor legi ale creați-
unii artistice, trebue neaparat să le realizeze pentru a avea dreptul să
fie considerată ca atare,

Creaţiunea eşită din trămintările conştiente şi inconştiente ale vi-
el sufleteşti a artistului trebue să realizeze acea „petite ligne de la
vie* de care ne vorbeşte Sully Prudhomme, să ne trezească in suflet
„acea sonoritate vagă care în acustică se numeşte armonicile unui su-
net” cum zice di. G,1. Şi aceasta indiferent dacă artistul e bărbat sau
Semer, răminind apoi să cercetăm în urmă nota personală, lumina spe-
cială în care artistul ne prezintă colțul de viață în opera sa şi în ce
măsură e în stare să ne facă să vibrăm, cit de adinc şi de intins ne
pătrunde raza de lumină din opera sa. Deci cu socot că un om de
gust, critic bărbat sau femee, dacă e pătruns de acea cinste pe care O
socot indispensabilă ori cării critici, dacă vrea să merite acest nume, se
va putea pronunța ca o egală competință asupra operei unei femei cà și
asupra operii unui bărbat.

Mal e însă un punct ce trebue luat In consideraţie,— Dacă soco-
tim femeia egală suflețeşte cu bărbatul, avind aceleaşi drepturi la viaţă
ca şi el, avind posibilitatea de a crea în artă egal cu bărbatul, nu tre-
bue să avem miopia intelectuală de a cere identicul. Operile de artă deo
valoare reală ale femell pot avea calităţi altele de cit acele ale bărbatului,
pot însă în acelaş timp fi lipsite de unele calităţi ce se găsesc în ope-
rele de artă ale bărbaţilor, fără ca prin aceasta valoarea estețică a opere!
lor de artă să fie în scădere. Ideniul lor artistic poate fi altul fără ca
prin aceasta să fie inferior. Caracterele de diferenţiare sint datorite indi-
viduatitățit lor, alta de cit acea a bărbatului. Greşala în care au căzut
adesea atit partizanii cit şi adversarii femenismului este tocmai această
confuziune intre egal şi identic.

Această greşală, am observat-o adesea şi în judecata criticii asupra
operelor de artă ale femeii, şi poate că în această privință o critică fe-
menină luminată ar fi necesară, Criticul fiind şi el un artist, înrudirea
mai strinsă a sufletului lul cu al artistei creatoare, ar face cu putință o
înțelegere mai adincă şi mai Jargå a artei femeeşii,

Ca incheere, alături de d. G. 1, socot ai eu că o critică femenită
e necesară, Aceasta mai întăi pentru a se găsi o voce care să dea oin-
curajare talentelor ce se ridică tără a fi bănuială de galinterie, apoi pen-
tru că socoti că în critică ca şi în artă femeia poate aduce o notă perso-
nals, un punct de vedere deosebit, anoi în nadejdea cà graţie iniluenței
ei, critica ar putea deveni şi la noi ceia ce e în apus, o discuţie calmă,
civilă, Dr personalități jignitoare şi fără trivialităţi, şi în sfîrşit mai ales
pentru a da în totdeauna strigătul de alarmă la care să se ralieze tofi

intelectualii, fără deosebire, inpotriva galanteriei ca armă de luptă in
domeniul artei şi al ştiinței!...

Izabela Sadoveanu (Evan).

Wes"

Cronica Științifică
e Foamea si Iubirea
IN LUPTA PENTRU EXISTENŢA

Foamea şi iubirea sint două necesităţi organice de cea mal mare
importanță pentru conservarea individului şi a speciei, In adevăr, ori
ce fiinţă vieţuitoare, fie plantă sau animal, omul chiar, căpătă o dată cu ve-
mirea sa pe lume, un dor nesfirşii de viaţă. ŞI pentru a-şi indeplini
acest dor în toată plenitudinea lui, fiinţa viețuitoare trebue neapărat să-și
satisfacă, in prima linie, aceste două necesităţi organice, foamea care
să-i asigure conservarea sa ca individ ai lubirea care să-i asigure con-
servarea sa ca specie.

Dar, pentru satisfacerea foamei şi a iubirii, ori-ce ființă vieţui-
toare trebue fatalmente să ducă o luptă aprigă atit în contra mediului
natural incunjurător cit şi în contra altor ființe cu care trăeşte în atin-
gete. Marele naturalist Darwin, în opera sa nemuritoare, Origina speci-
ilor şi Selecția naturală a descris în mod magistral întreaga epopee a
acestei lupte pentru existență. Inspirat de legea economistului englez
Malithus aplicată la om şi formulată astfel: că poporaţia unei țări creşte
intr'o progresie geometrică adică mult mai repede decit mijloacele de
hrană care cresc intro progresie aritmetică, Darwin generalizează, stabi-
tind prin numeroase observaţii că „toate ființele organiz'te se forțează
într'una de a se înmulţi după o progresie geometrică şi că fie-care din
ele, la o perioada dată a vieţii lor şi în unele timpuri ale anului în
cursul fie-cărei generaţiuni sau la unele intervale de timpuri, trebue să
lupte pentra existență şi să fie expuse la o mare distrucţie,” (pag. 84).

Din complexul luptei pentru existenţă rezultă selecția naturală
adecă alegerea sau snpraviețuirza acelor indivizi sau specii care sin}
mai bine adaptate la mediul incunjurător şi mai bine înarmate pentru

stă luptă.
a Pe Det selecţiei şi al adaptaţiei la mediul încunjurător ki
mark şi Darwin au pus bazele teoriei evoluţiei sau a transformizm

care a deschis orizonturi noi şi largi de cercetări în toate ramurile Bio-
H

VIAŢA ROMINEASCA

ia aceasta, existinul In Gemen de acum 2000 de ani, la Em-
rară “arată azi în mod ştiinţific „că diferitele forme de ființe vie-
țuitoare se trag toate unele din altele; sint prin urmare toate înrudite
şi, în ultima instanţă, Îşi au obirşia în ființele cele mal simple”. Toate
cercetările Mortotogiei şi ale Fiziologiei nu fac decit să întărească această
origină comună şi înrudire între ființele vieţuitoare.
Lupta pentru existenţă, după Darwin, rezultă inevitabil din iuțala
cu care toate fințele organizate tind a se înmulţi; iar limita extremă a
acestei înmulţiri e determinată, în prima linie de hrană şi de uşurinţa
cu care o fiinţă oarecare devine prada altei fiinţe mai puternice, sta-
bilindu-se astiel un numir mijtociu de indivizi care pot să trăiască în
o localitate anumită.
kd

Sint multe cauzele care provoacă lupta aceasta generali pentru
existență. Intre aceslea, foamea şi iubirea sint desigur cele mal carac-
teristice fiinţelor visiultoate, Ele constituesc, în adevăr, două mobile pu-
ternice în jurul cărora gravitează aproape întrega activitate a fiintelor
viețuitoare, de oare-ce pe tema lor e brodată aproape întreaga luptă
pentru existență cu o consecință fatală a instinctului de conservare ain-
dividului şi a speciel:

Faptul acesta e aşa de adevărat în cit se pot cita grupe intregi
de animale a căror viaţă nu se rezumă decit în satisfacerea acestor
două necesităţi organice. Aşa dex. sint şi Etemerele, acele insecte
svelte şi gingaşe care se văd adesea sburind, mai ales äi sară, pe
marginea lacurilor sau a riurilor. În adevăr, unele din aceste specii de
insecte irăesc în ape, ca larve, aproape trei ani. Toată activitatea vieţii
lor În cursul acestui timp e redusă In a-şi agonisi hrană necesară pen-
tru a creşie şi a deveni adulte, pentru a se conserva, prin urmare, ca
indivizi; lar cind au devenit adulte, căpătind aripi şi organe genitale
in stare de a funcționa, sboară la suprafața, şi pe marginea apelor; in-
divizii bărbaţi fecundează oule depuse de femele în apă sutestăcin-
Wu-şi ast-ic] şi cea de-a doun necesitate organică, lubirea, care le asi-
gură conservarea speciei. ŞI în ziua cind şi-au salistăcut şi această A
două necesitate, indivizii adulţi mm. J

Pentru satisfacerea foamei şi a iubirii să desfăşoară adesea lup=
tele cele mai aprige în întreaga serie a fiinţilor viețuitoare, incepind
dela cele mai inferioare, microscopice chiar, păn'la om.

Aşa: o plantă gingașă pe care intimplarea a sădit-o în mijlocul
altora mai puternice, luptă mereu in contra acestora care U absorb din
påmint cea mai mare parte din hrană şi cate o inădușă, luindu-i lumina
şi căldura soarelul necesare peniru hrana ei prin urmare pentru con-
servarea ei! ca individ, Impiedecind-a în acelaș timp ai de n se repro-
duce, prin umire de a-se conserva ca specie, -

CRONICA STIINŢIFICA ns

Între animale însă lupta aceasta pentru
ZE ei cite odată forme de adevărate Sea ` GE

n fundul mărilor mai cu seamă se desfà ne
singeroase pe tema acestor două necesităţi piam m Y Gen, peri
malul de mare cel mat feroce, numit şi leul mărilor şi păn'la animalele
cele mai inferioare, microscopice, intilnim uceastă luptă pentru existență
manifestată sub forma de măcel! ingrozitor. Rechinul pentru a-şi satis-
face foamea sfăşie tot ce-i lesă în cale. Peştii mal mici ca et
sint atacați şi stășiaţi de el, La rindul lor, aceştia atacă alţi pesii
mai mici decit ei. Pe lingă aceasta mai toți peştii atacă şi mi-
niscă o sumă de alte animale cum sint dex, scolcele, corali, stelele
de mare, caractițele mai mici şi o sumă de alte animale asămănătoare
cu raci) din grupul crustaceelor.— Dar şi acestea (scoicele, coralii, crus-
taceii etc.) la findui lor ca să se hrănească atacă alte animale mai mici
decit ele, Şi astiel tot ce mişună în cuprinsul mărilor să devorează unii
pe alţii In ordinea mărimii şi a puterii lor.

Există, atit în mări cit şi în apele dulci, citeva specii de crustacel
mici, intre care unele numite Dafnii sau purici de apă, altele Copepazi
şi Gamari cari formează hrana abondentă a celor mai multe animale
din ape, ai în special a peştilor. Ei bine, am putea afirma, fără să gre-
şim, că in cursul unel zile miliarde de aceste ființe sint mincate de
peşti şi de alte animale, Şi dacă aceste mici viet n'ar dovedi cu in-
mulţirea lor excesiv de mare, ar fi desigur distruse complect,

Nu e nimic mal demonstrativ decit experiența urmitoare: Să pu-
nem întrun vas de sticlă plin cu apă citeva sute de aceşti crustacei pe
cari D putem prinde uşor în ari-ce baltă cu un mic filet şi introducind
in urmă în acest vas, şi un peștişor viu, o știucă mică, d. ex, știuca
find peştele cel mai vorace din apele dulci, vom veden cum în mai
puțin de două sau trel minute toţi crustaceii sint devoraţi.

Cei cari au avut ocazia să asiste vr'o dată la” pescuitul sardelelor,
au putut vedea in mare un astfel de mäcet. Cind sardelele vin în cete enorm
de mari pe lingă coastele mărilor pe unde îşi fac voiajul lor obicimuit,
apar acolo şi Rechinii și Marsuinii cari se zăresc adesea din cauza vol-
telor şi siriturilor lor la suprafața mării. Marsuinii sint mamifere acustice
ca şi Balenele Insă mult mai mici de cit ele şi din aceaşi familie cu Del-
finii cari trăese tat în mare. Ei aţin calea sardelelor, inghiţindu-le cu du-
zina, şi prin sărituri la suprafața apel, ucid cu sutele cind cad peste
grămada de sardele, inroşind apa cu sîngele acestor peşti inofesivi. In
citeva din aceste sărituri. atit Rechinii cit şi Marsuinii masacrează şi inghit
sute şi mii de sardele, producind astfel un măcel ingrozitor. lar la urmă
pescarii, pentru satisfacerea stomacurilor noastre, continuu măcelul mal
sistematic, prinzindu-le în filetele lor cu sutele de mii. E interesant de
observat, cu ocazia pescuitului sardelelor, furia şi îndirjirea pescarilor în
contra Marsuinilor cari le fac o concurenţă teribilă, distrugindu-le vina-
tul și de multe-ori spărgindu-le şi filetele de pescuit,

116 VIAŢA ROMINEASCA

vs mg

Din aceste cîteva exemple să poate vedea cit de aprigă şi de ne-
stirşită e lupta pentru satisfacerea foamei în tot cuprinsul apelor,

Pentru a-şi căpăta mai uşor hrana, unele animale acuatice perfec-
ționează această luptă, intrebuinţind şi oare-care tactice. Aşa, între multe
exemple, Toxotes jaculator, un peşte care trăeşte în riurile din India,
pentru a putea prinde mai uşor insectele care râtăcesc, sburind pe foile
plantelor acuatice, aruncă din gura iui stropi de apă asupra acestor in-
secte, care, lovite, cad în apă şi sint astfel uşor prinse de el. Arunca-
rea stropului de apă se face cu mare dibăcie, aşa că mai totdeauna in-
sectele sint lovite,

Un exemplu singeros de tactică e şi acela intrebuințat in contra
Balenei de cătră Rechin în asociaţie cu Espadonu, peşte puternic care
posedă şi o armă puternică, reprezintată prin botul lui tare, osos, foarte
lung, tălos și ascuţit ca o spadă, format din prelungirea fălcei superi-

„oare, Să ştie că Balena, cu toate că e cel mai mare animal care există
azi pe suprafața pămintului, e puţin înarmat pentru luptă, de oare-ce în
toc de dinţi are fanoane cu care nu poate stărima de cit animale relativ
mici. Nu e greu de atacat, decit numai din cauza mărimei ei colosale.
Ei bine, Rechinul se asociază cite odată cu Espadonu ca să o atace.

Prin săriturele lui repezi la o înălțime oare-care de la suprafața
apei, Rechinul se lasă să cadă cu putere peste corpul Balenei, turmen-
tind'o astfel, pe cind Espadonul îi dă lovituri puternice pe dedesupt cu
botul său ascuţit ca şi cum ar străpunge-o cu o spadă, însingerind-e
din ce în ce mai tare.

Dar, dacă în cuprinsul mărilor lupta pentru satisfacerea foamei e
singeroasă, nu mai puţin singeroasă e şi lupta pe care o poartă anima-
lele care trăesc pe pămint. Aşa, Broaştele, Şerpii ect. ca să-şi satisfacă
foamea lor, trebue să distrugă viața atitor insecte, paseri sau a altor ani-
male cu care să hrănesc de obiceiu. Tot astfel şi paserile răpitoare ca
Vulturu, Uliu etc, distrug viața altor paseri mai puţin înarmate decit ei
în lupta pentru existenţă precum şi viaţa multor Şerpi sau a altor ani-
male cu care ele se hrănesc. Şi de multe ori hrana nu şi-o pot căpâta
decit in urma unei lupte teribile. lată cum descrie Houssay " un colț al
acestei lupte intre paserea răpitoare Gypogeranus reptilivorum, numit
popular şi şerpar şi intre un şarpe veninos: „În sudul Africei, această
pasere urmăreşte toți şerpii, chiar şi pe cei mai veninoşi. Şarpele, sim-
lind pericolul ce-l ameninţă, caută mai întliu să scape prin fugă. Pase-
rea H urmăreşte din scurt pe jos nescăpind insă din vedere de a se
ënne. in teg ŞI cind Şarpele se vede pe punctul de a fi ajuns
"E zën e i poa în faţa ei, gata să useze de armele lui de apă-
ge pupă g niingă dinţii veninoşi. Faseren se opreşte, işi indoaie
i pele sale făcindu-şi scut pentru a-şi apăra picioarele şi părțile
nferioare ale corpului. E un adevărat duel care începe. Şarpele se

1) Les Industries des Animaux: pag, 50,

CR =

e ONICA ȘTIINŢIFICA H7

aruncă asupra dușmanului său care la fie-care dată parează atacul, in-

tinzind virful aripei sale, astfel că dinţii veninoşi ai Şarpelui nu se pot

infinge de cit în penele cele mari de la viriul aripii, şi veninul depus

acolo n'are nici un efect asupra paserii. In acest timp, paserea dă cu

cea-l-altă aripă lovituri puternice peste corpul Şarpelui până îl ameţeşte.

Şarpele ameţit în fine începe a se rostogoli pe pămint. Repede atunci

paserea învingătoare Îi înfinge pliscul în craniu. aruncă victima In aer
și o înghite.*

Aceleaşi lupte singeroase pentru satisfacerea foamei să petrec şi
între mamiferele camivore cu Leul, Tigrul, Pantera, Lupul, Cinele etc,
Mai fie-care din noi cunoaştem din cetit sau din vedere episoade din
aceste lupte. Doi cini Hăminzi, ori cît de prietini ar îl el, se vor bate
pân” la singe pentru un os,

Dar noi oamenii ? La prima vedere ni s'ar părea că facem ex-
cepţie din punctul de vedere al acestei lupte aprige. Reilectind insă un
moment, vedem indată că, cind e vorba de conservarea noastră cu indi-
vid, nu eşim din cadrul general al luptei pentru existenţă. Poetul Gr,
Alexandrescu a zis bine: „Gură de om, gură de cine, cere pine“. In
adevăr, şi pentru satisfacerea foamei noastre trebue neapărat să luptăm
şi de multe ori să distrugrem viaţa atitor indivizi plante și animale.

Un calcul aproximativ, de curiozitate:

Numărul locuitorilor de pe toată suprafaţa pămintului e, aproxima-
tiv, de un miliard şi jumătate. Admiţind că din aceştia numai jumătate,
adică 750 de milioane, ar minca carne; admiţind iarăşi că, în medie, un
om ar consuma 300 grame de carne pe zi. Cei 750 de milioane de oa-
meni vor consuma zilnic 250 miliarde de grame de carne sau 250 mi-
loane kilograme. Omul, mincind carnea diferitelor animale, unele mai
mari, ca boul, altele mai mici ca porcul, oaca, epurele etc., apoi carnea
diferitelor paseri, peşti, scoici, etc. să admitem cifra de 100 de kgr, me-
dia de greutate de animal consumat vom vedea că cei 750 de milioane
de oameni vor trebui să distrugă zilnic viața a 2 milioane şi jumătate
de alte animale pentru a-şi satisface foamea lor! Un adevărat macel, Nu
mai socotim cazuri de acelea cind un singur om în citeva minute, min-
cind o farfurie de icre de pește distruge posibilitatea atitor indivizi peşti,
cari S'ar fi dezvoltat, dacă oule lor s'ar fi dezvoltat în apă. =

Distrugerea acestor animale pentru satisfacerea foamei noastre a de-
venit azi fatală, şi nu se mai poate înlătura, de oarece specia omenească
a evoluat din ce în ce mai tare înspre regimul carnivor, regim care a
contribuit desigur întru citva la dezvoltarea inteligenţii omului.

Dar cea-ce e plingător de trist pentru noi oamenii, €, că cu tot
gradul, aşa zis de civilizaţie, la care am ajuns azi, cu toată morala reli-
gioasă în care am fost crescuţi de secole, nu ne-am putut debarasa incă
de sălbătăcia moştenită dela animalele feroce de a ne sfâşia unii pe al-
ţii din cauza foamei. In adevăr, manifestarea acestei lupte sălbatece o
intilnim dela antropofagul primitiv pan” la germanul civilizat de azi.

15 VIATA ROMINEASCA

geg, A

In timpurile vechi, invaziile barbarilor au dat loc din cauza foamei
ia măceluri îngrozitoare între oameni. Barbarii asiatici, ne mai putind să
aibă acolo hrana Indestulătoare vieţii lor, au trebuit să emigreze în cete
flăminde, abătindu-se asupra Europei pentru a-şi satisface foamea, distru-
gind popoare în calea lor şi punind stăpinire pe păminturi nouă şi mal
bogate. —

i Dar răshoaele moderne ? Au ele oare o altă cauză ? Desigur că nu.
Sub masca cavalerismulul medieval sau a naţionalismului modern, po-
poarele s'au măcelării unele pe altele tot din cauza foamei. Toate răs-
boaele, alară poate de acele pornite din exaltarea religioasă a cruciaților,
au avut la bază o cauză pur economică, Interesul economic care prede-
mină azi viaţa tuturor popoarelor sau mai simplu chestia de gură, cum
se zice, impinge pe un popor să atace pe altul pentru a-l lua o bucală
de pămint sau pentru a deschide nol debuşeuri mărfurilor lor, Nu mai
departe de cit acum citiva ani am văzut cum Burii, acel mic popor paş-
nic şi muncitor a fost complect masacrat de câtră Englezi pentru a le
tåpi minele lor bogate de diamant şi cum iarăşi un popor mie ca Grecii,
in urma unei crize economice teribile, s'a aruncat disperat în gura tunu-
rilor întregei Europe. Foamea dă adesea curajul cel mai eroic. Şi ce
probă mai strălucită am avut în ultimii ani despre cauza răsboaelor decit
măcelul ingrozitor dintre Rusia şi Japonia, ambele disputindu-şi cu inver-
şunare posesiunea Manciuriei şi a Coreei, provincii bogate pe care Japo-
nezii au inceput deja a le exploata şi pe pieţele cărora ei prăsesc loc În-
destulător pentru desfacerea miriurilor lor.

Dar lupta pentru satisiacerea foamei se manifestă azi și sub un alt
aspect ` Dacă facem abstracţie de deosebirile de naţionalitate, vedem oa-
menii împărțiți în două clase cu totul protivnice: clasa stăpiniţoare care
deţine bogăţiile şi puterea politică şi clasa stăpinită, muncitoare, produ-
cătoare de bogății și care îşi cere un drept mal larg la viaţă, după cum
| se cuvine, Intre aceste două clase a existat şi va exista o luptă crin-
cenă cit timp va exista intre ele o neegalitate din punctul de vedere eco-
nomic şi politic,

lată dar cum se justifică clar faptul stabilit mai sus: că foamea e
unul din mobilele cele mai puternice în lupta pentru existenţă. `

Să vedem acum şi cel de al doilea mobil. iubirea
iru pentru existență.

De multe ori şi pentru satisfacerea iubirii atit animalele cit şi omul
trebue să înfrunte o luptă cite o dată singeroasă, E în adevăr un spec-

in lupta pen-

pentru posesiunea lemelei. Putem uşor urmări oare întregi această |
H uptä,
dacă întrun basin cu apă de mare punem doi sau mai mulți indivizi här,

i
D

CRONICA ȘTIINȚIFICA 119
—— RIA OO

—

baţi şi o singură temelă, Vedem în adevar bărbaţii duşmani mai întăi ur-
mătindu-se cu inverşunare şi în urmă apucindu-se la luptă corp la corp
invăluindu-se unul pe altul cu braţele lor puternice căptuşite cu ventuze
şi muşcin du-se păn' la singe cu fălcile lor în forma pliscului de papagal
Cu ocazia acestei lupte, azistăm în acelaş timp şi la un spectacol în ade-
vär surprinzător, vederea noastră e fascinată de schimbările repezi de cu-
loarea Giele! lor iritată puternic din cauza luptei, prezintind la fiecare mo-
ment o infinitate de jocuri vii de culori şi de desenuri de toate nuanțele
şi de toate formele, Ei bine, în urma acestor lupte, cel mai puternic dintre
ei mine singur pentru a poseda femela.

Tot astfel şi în grupul paserilor; lupta pentru satisfacerea iubirii ia
cite o dată caracterul unui adevărat duel singeros.

Bätaia cucoşilor noştri domestici şi a păunilor de mare pentru po-
sesiunea femelei e clasică. Cit timp n'a sosit Incă epoca reproducerii,
păunii de mare trăesc în perfecti armonie, îndată insă ce epoca aceasta
a sosit, ei se bat mereu. ŞI această bătae nu se face fără oare-care decor;
aşa: Combatanţii, doi cite doi, se retrag pe o colină acoperită cu larbă
stufoasă şi încunjuraţi de păuniţele spectatoare. Lupta începută prin sbir-
Iren penelor şi prin mici atacuri de antrenare Și de incercare a forțelor,
devine din ce în ce mal înverşunată prin ploaia de lovitori ce-şi dau
reciproc cu ciocurile, cu pintinii, cu aripele pănă ce unul din com-
batanţi, insingerat, se dă învins, fugind').— Lupta Isprăvită, Invingătorul
se prezintă triumfător păuniţelor care-l urmează. Ce copie mai fidelă a
acestei lupte decit dueturile cavalerilor medievali pentru iubita lor ! Cäc
desigur şi omul lupta şi cite odată singeros pentru ` satisfacerea iubirii.
Zilnic se petrec în lume drame singeroase din cauza iubirii. Şi pea-
această temă sint brodate adeseu scenele cele mai dramatice din operele
celor mai mal mulți scriitori. Intreaga epopee, liada lui Homer, e ur-
zită pe tema tubirei prinţului troian, Paris, pentru frumoasa Elena,

Din consideraţiite şi exemplele, citate mal sus, conchidem dar ca
foamea și lubirea sint două imobile puternice în lupta pentru existență
pentru că de satistacerea lor e strins legată, în prima linie, conservarea
individului şi a speciei, Desigur la animalele care trăesc în societate,
mai cu samă ia om, lupta pentru existență se mai complică, de oarece
la acestea en e provocată şi de satisfacerea altor necesităţi de un ordin
mai inalt, intelectuni; dar descrierea acestor necesităţi ese deja din ca-
dru! acesiui articol,

Din Ingreuerea luptel pentru existenţă a rezultat, atit la animale
cit şi la om, Sociabilitatea care sa desvoltat parale! cu dezvoltarea
<rlerului. Doi sam mal mulţi indivizi, animale sau oameni, luptă mai uşor

I W, Tenivhe if. L'Aeltivité des Animaux

120 VIAŢA ROMINEASCA

pentru a-și căpăta hrana cind se asociază, proba societăţile de furnrci,
de albine, de maimuțe şi de oameni. Desigur Sociabilitatea a adus o
indulcire a moravurilor în lupta pentru existența. Oamenii ţărilor civi-
lizate nu se mai minincă între ei cum se mincau oamenii primitivi an-
tropotagi.

Furnicile, care tormează o societate aparte de restul celorlalte ani-
male, nu se minincă între ele. Prin faptul vieţii lor sociale s'au mai res-
irins caracterul singeros al luptei pentru existență. E adevărat însă că
furnicile unei colonii atacă pe altele din altă colonie. Noi oamenii, sub
acest raport, sintem la gradul de sociabilitate al furnicilor. Proba răsboa-
ele între națiunile noastre,

Albinele prezintă aproape acelaş lucru. Viaţa lor socială face ca in-
divizii aceleaşi colonii să trăească în perfectă armonie: nu se minincă
intre ei, şi nici nu atacă indivizii din alte colonii. E adevărat insă că
unii indivizi din colonie, numiţi trintori sint ucişi de albinele lucrătoare,
dar aceasta nu In scop de a-i minca, ci în scop dea scăpa de ei. Pare
a fi mai mult un act de dreptate, de oare-ce aceşti trintori nu fac decit
să consume mierea fabricată de albinele lucrătoare. — ŞI spre utili rea
noastră, societatea omenească n'a atins încă acest sentiment de dreptate,
Societatea noastră hrăneşte încă sute şi mii de trintori cari nu fac alt
ceva decit să consume bogăţia adunată de cei ce muncesc,

Dacă indrumarea societății noastre s'ar fi făcut de la început pe
calea cea bună, căutind să menţină mereu Intre toţi indivizii raporturile

de dreptate şi egalitate, desigur chestia foamei n'ar fi existat azi şi prin

urmare nici măcelurile singeroase cauzate de ea. Dar cum se zice : Ce-a

fost, a fost: De-acum înainte insă cel cari se interesează mal de-aproape

de viitorul acestei omeniri trebue să-şi armoniseze toate aspirațiunele şi

activitatea lor pentru a vedea cit mai curind triumfind idea în adevăr

dumnezecască a dezrobirii acelora cari mai sufăr încă durerile foamei şi

dezastrele singeroase cauzate de ea, à
P. Bujor

Cronica Pedagogică

— Tot o dorință“ —

Articolul d-lui C. Alimnişteanu „O Dorinţă“, publicat in „Nea-
mul Rominesc* de la 6 August, merită de sigur o atențiune deosebita,
pentru că e foarte rar la noi, ca oameni politici, care nu au aproape nici
o legătură directă cu universităţile şi şcoala—mai ales cu şcoala romină—
så mă ocupe totuşi de menirea lor şi întru cil ele corespund acestei
meniri,

Articolul d-lui A, cuprinde, în detalii, multe adevăruri, multe sin-
cerități, care nu strică să fie spuse cit mai des. Ideia principală insă e
de nesusținut; dacă ar fi adevărată In totul, şcoala ar merita Dana con-
siderațiune, ce | se dă în ultimii ani. Tema pe care è țesut articolul e
următoarea : „Imensa majoritate a celor ce constituesc clasa politiciani-
lor, de înveninată speţă, din pricina cărora sintem de acord că Lora
sujete, ¢ fructul direct ori indirect al Universităților noastre”).
Existența „politicianului de gaşcă“, în înţelesul urit al cuvintului şi in-
tr'o aşa de enormă cantitate "eum se constată la noi, este chiar tea mai
serioasă dovadă că Universitățile noastre nu sau indeplinit dato-
ra“! În rezumat Universitățile şi şcoala în genere sint răspunză-
toare de pervertirea caracterelor şi de grozava zăpăceală, în care să allă
populația regatului din anul jubitar 1906. Ele au azi la noi cea mal
grea tăspundere, pe cind părinţii şi mediul social, nu pot avea nici o
putere,

E grea, dar din cale afară nedreaptă, învinuirea ce se aduce
şcoalei, iar sarcina ei ar fi prea covirşitoare, Din nefericire această
părere nu e numai a d-lui A. şa păturii sociale, cu educațiune ipu-
sană, din care face parte ; ea sa auzit şi de mai sus, cind cu ocazia sår-
bătorilor jubilare s'a recomandat numai profesorimii pentru ca să aibă
în vedere înainte de toate oțălirea caracterelor; se aude şi mult mai de
jos, de la părinţii care sint siliţi, din lipsa mijloacelor, să-şi dea copiii
ta şcolile romine.—

—

l} Subliniat de autor, 9

122 VIATA ROMINEASCA

Nu sint dintre aceia care să vadă numa! paiul din ochiul altuia.
Am avut şi eu ocazia să arăt că universitățile romine nu sint incă ceia
ce trebue să fie, întrun stat normal dezvoltat. Vina însă am găsit-o nu
atit în Universitaţile in sine cit mai ales în mediul incunjurător, cu un
nivel de tot scoborit şi în care ele trebue să-şi ducă viaţa. Dacă acest
mediu ar fi în totul produsul — direct ori indirect --al lor, învinuirea ce
i se aduce ar îi fondată.

In realitate acei care dau tonul, personalităţile care conduc ai în
jurul cărora să îngrimădesc sateliți de toate soiurile, sint produsul U-
niversităților străine. Deci nu e numai şcoala care ciopleşte complect
caracterul individual, după cum nu e singur maestrul, care dă gata o
statue de valoare; el are ajutoare, care săvirşesc opera, după normele
indicate.

A considera şcoala numai ca singurul factor de cioplire a firei ome-
neşti aşa de complicate, e a nesocoti unul din cele mai esenţiale prin-
cipli de biologie, după care o individualitate organizată e rezultatul unor
factori numeroşi, sub influența cărora frehue să se găsască.

Presupunem însă că numai şcoalei li este dat să formeze carac-
tere statornice, În acest caz, ar fi vorba de o şcoală apropiată de ideal,
iar nu de şcoala rominească cu cite 60--100 elevi iu clasă, ingrămădiţi
în urma economiilor făcute în profitul Molochului cu coif în cap, ori al
alegerilor aşa de dese; ar fi vorba de un educator adevărat, nu de un
profesor romin, demoralizat şi hărțuit de nevoi ai intrigi, hulit chiar de
conducătorii ţării, considera! ca un leneş ce nu vrea să muncească
mai mult de 12 ore pe snptămină! In condiţiunile în care să găseşte,
şcoala rominească nu ar putea face mare lucru, chiar dacă singură ar
ti stăpină pe suftetul omenesc. Dar, natural e, ca aluatul suiletesc al
omului să fie frămintat de multe mini, Pe lingă şcoală, ca factori lotări-
tori, care să indrepte purtarea omului adults trebue Insă, în orice condi-
Hunt, de pus părinţii şi mai ales mediul social. Numai conlucrarea aces-
tora impreună, în acelaş sens, pot da rezultate bune; in orice caz răs-
punder=a unei stări generale rele, trebuc împărțită, căci e nedrept a con-
sidera numai pe unul dintre factori şi a scoale basma curată pe ceilalți.

Că la nol nu e, ca aiurea, uh sprijin reciproc între şcoală şi pă-

rinţi de o parte, intre şcoală şi mediul social de altă parte, reiesă şi din

articolul pomenit. Majoritatea părinților, indiferenți de purtarea odraslei
lor în societate ori chiar in cercul strins al familiei, consideră şcoala ca
o Dor prin care copilul trebue să treacă, spre a-şi căpata hirtiile nece-
sare pentru dreptul la viaţă în mediul social existent, iar pe profesor ca
un instrument ce trebue să nu se opue dorinţii lor. Selecţie, cernere se-
rioasă! Dar aceste sint vorbe goale, la care dacă profesorul s'ar potrivi
şi le-ar urma cu figurositate, ar îl în pericol să umble ca ţiganul cu Si:
tra, din tirg în tirg, sau de ar sta locului, şar creia o situație socială de
nesuferit, Numai cine a fost profesor în provincie, ştie cit e de amară viaţa
de educator, conștient de misiunea lul! Poate să fie aşa, sepoale spune;

CRONICA PEDAGOGICA 123

dar e vorba de profesorii universitari, care pot avea control, care sint li-
beri etc. etc. Un caz concret, intimplat mai acum dol sau trei ani, poate
fi un răspuns convingător de libertatea lor. Un profesor universitar, ac-
tual mare funcţionar la minister, a fost numit preşedintele comisiunii de
capacitate— vechiul bacalaureat—la un liceu din provincie. A căutat să facă
o selecţie conştiincioasă şi a înlăturat un elev „cu spete“, de sigur con-
siderat ca incapabil să fie demn a intra la universitate, Rezultatul a fost
că la Septembre, cind să repetă esamenul şi e hotăritor asupra soartei
de un an al elevilor slabi, preşedintele din lunie-- contrar legii ori a re-
guiamentului—a fost întocuit prin altul mai blajin.

Eată libertatea de acţiune!

Să intoarcem şi altfel. Să ne inchipuim pe părinţi, mergind mina în
mină cu profesorii. Să ne inchipuim pe tinărul absolvent de liceu, ajuns
la Universitate, trăind întrun mediu identic cu acel din străinătate, în iti-
timitatea proiesorului căruia i-ar da mina să ţie casă deschisă şi să-l
puie în poziţie de a cunoaşte o viaţă familiară model; să ni-l inchipuim
in sfirşit că esă din Universitate un adevărat om, cum ne trebue. Intră
în vălmăşagul vieţii, în mediul social pe care nu-l poale evita şi în
care vrea să puie in practică tot ce cartea şi profesorul au sădit în ei,
Ce tablou înviorător i se prezintă lui inainte, pentru ca să poată călca
cu seninătate şi curaj 2 Cade într'o învălmăşală babilonica, intrun bilciu
de conştiinţi. Vede cum oamenii pe cari profesorul său I-a ridicat în
slava cerului ca mari patrioţi, ca binefăcători ai neamului, sint trataţi şi
uneori chiar dovediţi ca talhari, excroci; vede nulităţi patentate, care cu
chiu cu vai, ş'au luat o diplomă dela școlile străine, ajunși să dicteze
legi, să se amestece în conducerea intereselor vitale ale ţării ; vede cum
simțimintele cele mai înalte ale unui popor, sentimentele de naţionalitate,
sint terfelite în noroiul luptelor pentru budget, iar Ştefan Cei Mare şi
Mihai Viteazul servind drept piedestal pentru săturarea vanităţii fără
margini ; vede în fine că munca cinstită e luată In ris, mebăpată în
samă, dindu-se precădere acelora care nu au un petec curat pe conştiinţa
lor. Şi nu e doar acesta un mediu format numai din individuatităţi, tre-
cute prin şcolile romine.

Atunci acest tinăr cu caracter, sau îşi acopere ochii de ruşine,
retrăgindu-se intrun colţ, trăind în lumea lui, lumea cărților şi a gin-
durilor cinstite şi curate, sau, de are mijioace, fuge peste graniţă intrun
mediu potrivit cu individualitatea lui. De le nevoieş şi foamea îl biciu-
eşte, caută să-şi facă o cărare, salvind măcar în parte din nobilul bagaj
ce duce cu el.

Oprit în drum insă, tras de minecă in dreapta şi în stinga, oste-
nitin cele din urmă, cade in braţele unui din acel care-i țineau calea, tä-
minindu-i din vechile precepte învăţate doar acela din Tată! Nostru:
„Facă-se voia Ta“. Ar îl vroit şi el să se urce pe o treaptă, să înceapă
de jos, să ştie că prin muncă cinstită îşi poate arăta destoinicia, să aibă.
seninătatea morală ca să îmbărbăteze şi pe alţii ca el.

ia VIAȚA ROMINEASCA

Exemple? Ori unde vrel, ori unde te întorci. Cutare fiu de H
ran, moştenind de la părinți o statornicie în muncă, oțelit probabil şi de
profesorii pè la care a trecut, a încercat să-şi croiască un drum pe
baza adevărului şi a muncii, A mers cit a mers, cu voie bună şi curaj,
dar de la o vrem: nu a mai putat răsbate prin mărăcini. A râbdat ne-
vola pănă la o virsti la care colegii lul, mai practici, huzureau în bine;
s'a făcut că nu aude tinguirile celor din apropierea lui, dar la urmă a
trebuit să fie învins,

A căzut în brațele unul partid politic care era la putere, şi d» o
dată nu mai putea dovedi funcțiunile cu care răsplătesc, cel ce se fălesc
că au prins un bäet bun", cu sufletul însă otrăvit.

Cine a stricat caracterul ? Şcoala? Cine dă naştere atitor potiti-
ciani de gaşcă ? Tot Şcoala? Se va zice că asemenea cazuri izolate pot
fi aduse ori din ce ţară, chiar din acele adevărat civilizate, lată însă
un exemhlu cu adevărat doveditor. Cred că învățătorii put fi socotiți
ca un produs indirect al Universităţii,

Moşienind dorul şi puterea de muncă, de la acei ţărani harnici
şi cinstiţi ce ne duc pe umere, căpătind învățături bune de la profeso-
rii aleşi, crescuţi mai toată vremea lor de instrucţie în afară de ori ce
contact stricător, ei se du: în satul lor cu sufletul curat şi inima caldă
pentru binel: populațiunii sătești,

Cel mai mulți dintre ci îşi fac datoria în conştiinţă, făcînd de
multe ori şi jertfe pentru upostolatul lor. Cine sint duşmanii lor mai
vajnici ? Preotul în multe cazuri cu o edurajiune insuficientă pentru
marea lu! menire în Lara noastră, apoi notarul şi primarul, elementele
administraţiunii centrale, adecă o pătură importantă din mediul social. Şi
in loc ca aceşti muncitori harnici să fie dacă nu răsplătiți dar cel pu-
țin încurajați, ei sint pedepsiţi pentru activitatea lor extra-școlară, prin
intervenirea de sigur a arendaşilor şi proprietarilor, care capătă spriji-
nul conducătorilor noştri politici. Cine vrea să se convingă, de aceasta,
nu are de cit să deschidă Revista Asociaţiunii Invățătorilor din Iunie
1905 °), unde e un Pom nie întreg de învățătorii-martiri, căzuţi pradă
caracterelor ferme, a celora ce sint produsele scoalelor străine, ŞI dacă
aceti oameni nu vor mal lucra după convingerea lor, cine va fi de
vină ? Tot şcoala, tot profesorii ? Dacă aceşti învăţători vor sta plini de
umilinţa, cu căciula 'n mină inaintea lui Fischer, loanidis ori alt Nabab,
La pe a „Sărut mina, boerule“ la toate dorinţele alegătorilor

giul întăi, tot şcoala La învăţat aşa? Ar trebui odată pentru tot-
teauna de încetat cu vorbele rele asupra școalei şi a profesorilor.

In condiţiunile sociale în care s'au găsit şi se păsesc, ele au dat
roadele cele mat frumoase din cite sau cules pe cimpul activităţii ro-

1) O parte din aceste pagini, dovada cea mai dureroasă a starii

noastre de organi

primea zare sociala, au fost reproduse în No, 6 din „Viaţa Ro-

"remm m

STT Zi"

CRONICA PEDAGOGICA 1%

mineşti. Dacă ne fălim in ocaziuni solemne că sintem o ţară cultă, se
datorește numai profesorilor; dacă sintem independenţi, să nu se uite
că datorim aceasta nu numai marilor generali, care au devenit mari nu-
mai prin sîngele scurs din trupurile fiilor de țărani, dar şi multor pto-
fesori, care prin: meseria lor au pregătit țara la independenţă şi libertate,

Nu e deci şcoala pervertitoarea caracterelor; microbul e impor-
tat de aiurea, din acea sferă a mediului social, care are toate mijloa-
cele practice să indrume pe calea binelui şi a ordinei şi a cinstei ori
să tragă după ea mulţimea pe calea Dein,

Acelora trebue de recomandat så albă în vedere indreptarea ca-
racterelor, căci nu se vor îndrepta nici odată apucăturile râle, condam-
mind la închisoare pe cel ce a furat, impins de foame, o pine, dar a-
timind decoraţii pe peptul ministrului, care avind un „proces gras“ şi
lovindu-se de un articol din lege, îl modilică numai spre a-şi mări awe-
rea ori tămiind şi dind putere aceluia care în întruniri ţipă cit îi ia gura:
„țara mea, poporul rominesc piere sub străini”, iar a doua zi îşi împru-
muta numele unor companii străine, a căror ţintă e să stoarcă numai
bani din pămintul rominesc.

Nu trebue să ne mităm că o populațiune de peste 6,000,000 de
romini, nu au putut da 142 profesori universitari, adevăraţi, ci mai uşor
şi mai drept e de mirat cum din aceleaşi milioane, nu s'au putut stringe
grămadă cite 8 miniștri destoinici, care să nu aibă în vedere numai traiul
bun al lingușitorilor şi al +usţinătorilor lor indoelnici, ci să pună piept
contra tuturor viţiilor care perverstesc caracterele celor de sus cu cultură
apusană, contaminindu-se prin aceasta şi cei mai de jos cu cultură slabă,

kd
k +

Drept incheiere aş exprima şi eu o dorinţă, dacă mi-ar fi îngăduit,
adresată nu d-lui A. personal, ci tuturor acelora care, ca şi daa sunt
culţi, cinstiţi, avuţi deci fără spaima foamei şi care „fac politică”, Adu-
naţi-vă fără alt imbold de cit îndreptarea relelor, grupați în jurul vostru
tot ce e cinstit şi curat în ţara aceasta —veţi găsi de sigur mulți, chiar
dintre aceia care au învațat ta universitaţile mine sl apucaţi-vă de
taiat maracini de ori unde îl găsiţi.

Puneţi la inchisoare pe miniştrii cărora li se strigă în faţă „pun
gaşi“, dacă In adevar au furat, daţi afară pe toţi acei ce nu-şi fac da-
toria pentru care sint platiţi, up, cu un cuvint, pămintul ţării noas-
tre de băltoagele ce imiprăştie miasme ucigătoare în atmosfera socială,
daţi şcoalei considerațiunea ce o are aiurea, in veacul al XX-lea, şi a-
tunci veţi vedea ca veţi gasi în profesorii, huliţi azi şi trataţi drept le-
neşi, sprijinul cel mal puternic, care va spulbera de la sine părerea ce
se are acum despre şcoala şi universitaţi. Până atunci e bine şi drept
„a vedea şi bima din ochiul tău“.

Hârşova. Dr. I Simionescu,

Cronica internă
Obştiile sătești pentru arendare de moşii?)

Pină azi s'au înființat 53 tovârăşti săteşti pentru arendări de mo-
şii, din ele:

6 au intrat în exploatare în 1903 sau inaintea acestui an,
Ben 2 e e „1904

dia 3 D „1905
SÉ: ew e b „1906

7 vor intra în exploataţie întrun an viitor.

Greutățile ce au avut ele de învins au fost şi sint încă multe și
mari, datorite unor cauze de origină foarte deosebită.

Dorinţa, de pildă, de a avea pămint, de multe ori nevola dea
scăpa cit mai curind de învoeli grele a făcut ca sătenii să piardă din ve-
dere măsurile de luat pentru a asigura tuturor parte la moşie şi o ex-
ploatare liniştită şi rodnică,

Inainte de votarea legii asupra obştiilor şi din nenorocire chiar azi,
sătenii prea încrezători într'unii din ei, dau procură acestora, care lac
contractul sau depun garanţia pe numele lor. Pe urmă se fac stăpini de
fapt pe moşia luată cu banii altora. Tovărâşia de la Comana din Vlaşca,
fiind-că la înființarea ei nu avea la îndămină legea obştelor, votată mal
tirziu, $'a luptat cu moartea timp de 3 ani, și a plătit peste 50,000 lei
fără nici un drept, mandatarilor ei de rea credinţă.

Sint obştii care au fost aranjate conform legii, insă în care nu s'a
hotărit dela inceput cum se va face impărțeala. pămintului, Unii, deşi
lipsa de pămint era mare, au luat până la 150 h. pentru ei, pe cind alții
cu nevoi mal mari, nu aveau decit unul sau două. In aceste obștii dela
inceput — şi cu drept cuvint—s'a aşezat vrajba şi neincrederea. Această

cauză de greutăţi se putea lesne intătura i

ura prin înfiinţarea unei cooperative
de producțiune după statutul tip al Casel Centrale, statut scos pg însăşi
experiența obştiilor.

In acest statut se prevede mai intii ca moşia să se împartă în tar-

*) Articolul de fi
Fanta linută de sator la

a servit ca malerial pentru o

"mg ren) Băncilor populare, din ea Sengen?

Septembre a.t.

CRONICA INTERNA 127

lale mari după calitatea pâmintului, fiecare membru luind din fiecare din
aceste tariale după puterea sa de muncă şi nevoile familiare, însă fără a
depăşi un maximum, care va varia după moşie şi numărul membrilor to-
vărăşiel, Darca loturitor fiecăruia să se facă prin tragere la sorţi,

Pretutindeni obştiile au de luptat cu muli vrăjmaşi, atit dintre sã-
teni, cit şi dintre „puternicii pămintului”,

La Comana cel ce-a apărat mai tare pe mandatarii de rea credință,
care puseseră mina pe moşie in dauna obștei, a fost primarul satului,
La Arsache în Vlaşca arendaşul interesat să omoare tovărăşia a găsit
sprijin în perceptorul fiscal, din fericire azi destituit, La Pomiria şi din
nenorocire în întregul judeţ Dorohoi, unde înfloreşte trustul lişeresc mai
puternic, administraţia locală de sus pănă jos este principala piedică ca
obştiile să meargă bine. Tot în acest nenorocit judeţ prin taptele u-
nora dintre noi, o licitaţie de moşie sa aminat de 2 ori Dänn azi, fiind-
că funcţionarul ce trebuia să o prezideze, apărător pe faţă a trustului de
arendaşi străini, a lipsit tără nici o cauză justificată. A stat Ja moşie ca
licitația să nu +e ţie şi obştea să se descurajeze. Nu am cuvinte destul
de tari şi nu se pot lua măsuri destul de straşnice contra unor slujbaşi
publici, care au atit de puţină conştiinţă de datoriile şi răspunderea lor.—
Toţi aceia ce-au făcut apel la Casa Centrală au putul constata ajutorul
ce Fau căpătat, ea a făcut singură cercetări, anchete contradictorii, a lă-
murit pentru alte administrații unde era dreptatea și a izbutit în cele
mai multe cazuri ca vinovaţii săşi ia pedeapsa.

in cele mal multe cazuri Casa-Centrală a găsit bunâ-voinţa admi-
nistraţiilor centrale. In deosebi d-l Ministru al Domeniilor, a ştiut să lase
ia o parte ori-ce consideraţie cind a fost vorba de a sprijini impreună
cu Casa Centrală, dobindirea dreptului călcat al vre-unei obştii.

In situații de azi avem nevole nu numai de bună-volnţa autorită-
Uber, dar şi de ajutorul lor neintrerupt şi de fapt. Căci pe lingă acești
vrăjmaşi, de care vorbeam mai sus, este fostul arendaş sau arendaşul
vecin ; unul se găsește scos din moşie, Cell at în neputinţă prin concu-
renţa liberă ce se face, de-a specula munca şi sărăcia cum făcuse pănă
acumà. Aceştia din urmă sint încă prea puternici şi sătenii nu vor putea
invinge ori cit de tari ar fi cind, administraţia publică nu le va da aju-
torul el, Numai cu acest sprijin se va putea eși dintro stare rea şi inve-
chită, în care se luptă de o parte muncitorul istovit şi adus la sapă de
lemn, lar de alta cel ce are la spatele lui nu numai capital, dar și un
intreg sistem de acaparare al pămintului, din care face un monopol în
folosul lui,

Bună-voinţa adusă de administraţiile publice s'a arătat prin aren-
dările făcute obştelor `

Din 53 moşii arendate de ele

Statul le-a dat Wee, EN, ce pi i, ERE
Eforia Spitalelor Ok . . . è sos soso noe 4

128 VIAȚA ROMINEASCA

Eforia Sfintulul Spiridon er E S EE E E? 2
ci cat a 8 A "An e RONI II I E
Kg" Ee. e e N SN ee a er A
Aşăzămintul Nifon . . . , l
lar Proprietarii `, . .. 8

O menţiune speciala trebue făcută Eforiei Spitalelor Civile, care a
urmat pilda Statului, pildă care din nenorocire nu a fost urmată de Eforia
Sf. Spiridon. Din partea unei instituțiuni publice de bine-facere, cu maşii
în părţile ţării unde arendăşia cea mai asupritoare este în floare şi tã-
ranul stă mai rău, este neexplicată îndărătnicia pe care această instituție
a arâtato pentru apărarea unul interes general aşa de mare ca cel ce
ne ocupă,

Dar pe lingă aceste greutăţi pe care tovărăşiile de arendare le irt-
tilnesc pentru a se constitui şi a cultiva în linişte şi care cu inlesnire
pot fi înlăturate, sint şi altele, legate de starea actuală a sătenilor sau de
piedicile pe care timpurile trecute le-au adunat pănă azi.

Mai întăi de toate în ce condiţii se găsesc mal mulţi din membrii
obştii care vrea să arendeze ? In afară de cite-va cazuri foarte rare, do-
tinja de a arenda la dinşii nu este isvorită, cum se intimplă de obiceiu,
din nevoia de a'şi intrebuința economiile ce au sau cunoştinţele speciale
in ale agriculturii; este în cazul cel mai bun impusă prin lipsa de pă-
mint de cultură şi din nenorocire de cele mai multe ori pentru a scăpa
de condițiile sălbatice ce-i impune vre-un atendas speculator.

Aceasta reiese chiar din impaărțeala obştelor pe județele din țară,
In Moldova, de o întindere mai mica, unde ţăranul este Intro stire mai
proasta ca cel din Muntenia şi unde are mai puţin spirit de inițiativa,
găsim proporțional un numar mal mare de obștii de arendare. In ju-
dețele în care învoetile sint mai grele, tocmai acolo mişcarea pentru
arendare este mai puternică,

e Aceasta mai reiese şi din preţurile oferite fa licitaţie de țărani,
cari platesc cu rodul pămintului adesea ori, dar mai cu seamă temerea
de a nu prelungi starea de robie în tare se gasesc cite-odată.

Sa dau citeva pilde :

La moşia Trestenicul din Vlașca s'a sporit arenda dela 50 |
91,800 lei adică cu BIg. P TANN

La Văreşti Obedeni (Ilfov) dela 61,000 la 91,220 lei + 20.000 lei
ecarete, adica cu peste Ki

La Tăuteşti (laşi) dela 10,125 ta 15,000 lei cu 50%.

Poposiţi (Botoşani) cu 43,

Andreşeni (laşi) cu 130%» iar pentru cele 27 moşii dale de stat
obştelor În arendare-—cu o îndrumare de 14765 hec. şi o arendare de
389,571 Jet. spent arendei a fost de peste GU.

Schimbatu-s'a ceva în ceva în aceşti ani din urmă, ari rei de po-

CRONICA INTERNA 129
rumb, care să justifice aceste sporuri de arendă 3 Sporirea populaţiei nu
a fost destul de mare ca să explice aceste ridicări, Drumuri de fer noi
nu s'au deschis ca după 1881, terenuri noi de cultură nu s'au desță-
lenit, pămintul nu s'a lucrat mult mai bine, pieţe noi străine nu s'au
găsit, nici preţurile cerealelor peste hotare nu s'au ridicat mai mult, Ri-
dicarea arenzilor s'a făcut mai cu samă de unii speculatori cari îşi ba-
zează socotelile lor nu pe creşterea producțiunii moşiei, dar pe specu-
larea nevoiei de pâmint şi lipsei de păşune, Această speculă a fost In-
lesnită în Moldova mai cu samă prin acaparări de întinderi mari, cari si-
lese pe țărani să treacă prin ori-ce condiție a arendaşului.

Dacă multor proprietari particulari le este greu să ceară nu-
mai cit face moşia în adevăr, administraţiile publice trehuesc să dea pildă
gindindu-se mai departe. Pe lingă grija ce trebuesc să aibă de a nu
istovi pămintul şi mijloacele lui de muncă, ele mai au menirea dea
ocroti pe cei mal slabi şi să îngrijească de aceste urcări fără nici un
temei,

Această griji a avut'o cea dintăi instituţie de cultură romineasc 4
Academia Romină. :

Intr'o licitație publică ţinută în cursul acestui an, s'a oferit pen-
tru moșia ei, Moara Grecilor din Vaslui 68,000 lei, in loc de 28,000 lei
arendă anuală pentru periodul 906/907. Cu drept cuvint Academia Rc-
mină s'a ingrijat de această sporire prin nimic justificată, şi în unani-
mitate a respins oferta obținută şi a hotărit ca pe viltor şi condiţiile de
arendare să se prevadă:

a) Întinderea de pămînt pe care arendaşul este dator să o dea
țăranilor pentru hrana şi a vitelor lor;

b) preţul maxim pentru chiria pămîntului şi pentru păşunatul vi-
telor ;

c) prețul minimum al muncilor agricole făcute în bani;

d) pentru moşiile unde cultura se face prin învoeli cu dijmă, con-
tractele de arendare să fixeze un maximum al acestor învoeli.

Trebue să menţionăm că azi Statul nu are încă întocmit un
contract obligator de invoeli pentru moşiile lul arendate,

Arendarea moșiilor statului, după cum se face astă-zi, prin lici-
tafe, —duce la urcarea tot mai mare a arenzilor, și în acelaşi timp, prin
toate formalitățile complicate, face adesea cu neputinţă arendarea obştillor.

Ar trebui sau ca, dinainte, intr'un plic închis, să fie fixat preţul
arendei, —şi acordată preferință obştiilor,—sau chiar, şi mai bine, admisă
arendarea prin bună îinvoeală, cind e vorba de obștii. Legea comptabi-
lităţii se opune ? Nu are decit să se modifice.

Primejdia învoelilor directe este putinţa relei credinţi a funcționa-
rului, dar aci nu mai poate îl vorba de rea credință cînd se dă în a-
rendă unul sat intreg, celor stabiliți pe moşie, şi cari o muncesc.

Dar să presupunem că preţul a fost bine chibzuit şi că obştea or-

430 VIATA ROMINEASCA

ganizată voeşte să păşească. Ea se loveşte adese-ori de neincrederea pro-
prietarului pentru plată. El cere garanţia bănească şi plata cişturilor
inainte. Trebue să recunoaştem in aceasta că în această privință din cei
şapte proprietari cari au arendat obştiilor moşia lor, au fost mai increzători
decit administraţiile publice şi unii din ei n'au avut nici o garanţie,

Pentru stat şi administraţiunile publice avansul de făcut este va-
ioarea unui cişt întreg, jumătate fiind pentru garanţie şi altul pentru plata ter-
menelor de | Aprilie şi | Iulie, adică inainte de a recolta, Numai pentru
43 obştii cu un cişt anual de 1,200,000 lei, suma de dat înainte a fost
de peste 1,000,000.

Nevoia arendării este destulă, după cum spuneam mai sus-—0
dată datorită lipsei de pămint dar de cele mai multe ori nevoia de a
scăpa de noua robie în felul ei, In cele mai multe cazuri dorința de-a
arenda vine nu numai după ciţi-va ani răi lăsați de Dumnezeu dar şi
după istovirea făcută de acea moşie de arendașul speculator.

Tocmai în aceste condiţii, sau in lipsă de pămint, acestor oameni
li se impune obligația de-a vărsa cite odată cu 2—3 ani inainte garanţia
(Darvari, Văreşti-Obedeni intră în 1908, garanţia depusă 1905 şi 1906;
in Teleorman se pregătesc depe acuma pentru o moşie a cărei arendă
expiră peste 5 ani). De unde se ia acest avans?

Dar să ne întrebâm şi la ce corespundea garanţia cind a fost în-
"mia ? Ea asigura proprietarulni cîştiurile şi aplicarea contractului,

Dar garanţia depusă de un arendaș adese-ori străin se poate ea com-

para cu răspunderea solidară şi neţărmurită a unui sat întreg, care are
case şi pămint lingă moşie, care a zidit Biserica şi a îngropat mòöşi
şi strămoşi in cimitirul satului ?
a Garanţia în bani trebue ea însă suprimată cu totul? Cred că nu,
fiind-că ea este un imbold la economie şi este inci nevoie de
imbold, Avem ca pildă propăşirea băncilor populare acolo unde ele s'au
ocupat de arendări. Ea trebue însă transformată.

Cred că garanţia cea mai sigură pentru administraţiile publice
poate fi în afară de acea de ordin moral de mai sus, uneltele şi mijloa-
cele de muncă mai puternice şi mai numeroase. CGaranţia să fie adunată
ilar întrebuințată in dobindirea de instrumente, vite, săminţă mai bună,
care să fie intrebuințate şi amanetate şi care prin urmare să nu poată fi
instrăinate fără a fi inlocuite cu altele In tot timpul arendării. Valoarea
lor să garanteze cişturile in cas de complectă insolvabilitate.

Se va vorbi iar de legea contabilităţii ?

D Garë E Le rare ca să oprească binele şi poporul nostru în loc?

nf pe a fost făcută, ea nu poate să De o lege neschimbată,
ri atit de schimbătoare nevoile țării noastre.

Geen imprimă mme me decit trebuie asupra greutăților ce în.

H am făcut'o atit pentru cei ce au incer-

cat acest fel de tovărășie, dar mai cu samă pentru cei ce vor încerca în vi-

CRONICA INTERNA 131

itor, cit şi pentru a reaminti, celor ce vor cerceta starea actuală a acestor
obștii, de multele şi marile piedici de tot soiul ce au avut de întimpinat
apostolii cei d'intäi ai acestei chestiuni, Cind ei vor judeca slăbiciunile
ce vor constata, să nu uite atmosfera în care ele sau desvoltat.

Din cele 53 de ohytii organizate au fost unele care au ajuns la două de-
gite de pieire, unele în care cheltueli foarte mari şi trebuincioase s'au făcul,
oameni au dat după ce mai dedeseră, au scos de unde maveau, şi ca
undelemnul pe apă, obştea s'a ridicat şi a plutit din nou deasupra, Din cele
53 obşte, nici una azi nu s'a desființat şi toate, ca cea de la Comana,
cea de la Pomiria, au putut să învingă greutăţile ce intimpinaseră, să se
vindece de rânile ce avuse prin greşelile ce se făcuseră,

Din obştiile înființate pănă acum, 16 au mai mult de un an de ex-
ploatare. 29 sunt înființate în cursul acestui an şi § aşteaptă, după ce
au depus partea să intre în exploatare.

Ele au luat în arendă o întindere de peste 30,000 de ha, cu ova-
ldare a aremdei de aproape 1,200,000 lei. Am depus ca garanție peste
500,000 lei (să nu ultim Însă că trustul fişeresc are în Moldova nu-

mai peste 200,000 ha. 3 milioane arendă), Din toate obştiile care au a-
rendat moşiile statului, numai 2 nn achitat ciştiul de Aprilie 1906, şi
mai toate au asigurat plata ciştiului de lule şi Octombre 1906, Să nu
se ulite ca ele au trebuit să amortizeze întrun an sau doi toată garanția
sau că au de plătit (unele pănă la 24", dobindă) pentru această garanție. ŞI
aceasta după 3 ani răi de tot Mat toate acestea au trecut perioada pe
riculoasă,

Asupra marii însemnătăţi pe care o au aceste tovărăşii atit din
punctul de vedere al economiei naţionale, cit şi din punctul de vedere
social şi naţional, rominesc,—vom orbi aită dată.

Vintilă L C. Brătianu

Cronica Externă
— Falimentul politicei maghiare —

Din datele statistice publicate de ministerul ungar rezultă, că în
primele trei luni ale anului 1906 au emigrat din Ungaria cu 31,000
mai multe suflete de cit ar face sporul natural, naşterile intrecînd cazu-
rile de mortalitate, din acelaş interval "1.

Inregistrind aceasta, economistul maghiar dr. Hegedüs Lorânt scrie:
„Dacă asta continuă, la stirşitul anului poporaţia Ungariei va fi scăzut,
oficiat, cu 90,000 suflete; dacă i vom socoti însă şi pe cel ce pleacă
fără paşaport, deficitul înspăimintător se va putea evalua la 200,000 de
cetățeni. Asta e socoteala noastră. Cifrele acestea vestesc departe că ne
prăpădim",.,

Gravitatea acestor pierderi se va putea cumpăni insă numai dacă
vom face puţină comparaţie, în timp ce în Austria, căci Ungurii vor să-i
ia inainte, densitatea poporaţiunii este 70, în Germania 104; iar in
Belgia, cu care le place să se asemene, 234 pe chilometru pătrat, —în
Ungaria nu sint de cit 59 locuitori pe un chilometru pătrat.

Nu pentru-că ar H prisos de oameni, nici pentru-că ar P lipsă de
påmint pleacă atiţia emigranţi din Ungaria, 7 după mărturisirea tuturor
economiştilor maghiari chiar din causa relelor intocmiri economice şi
politice, Nu-i la mijloc nici lipsă de patriotism : pleacă mai ales Ungurii
{în 1903 sau dus 23,000), despre cari nu se poate presupune că nu-şi
iubesc patria, nici că vor fi fost ori sint intăritați de „agritatorii perverşi” !

De cind cu inaugurarea actualei politice de stat, politică ce'şi are
ca ţintă unitatea de stat şi în ce priveşte limba, toți ori aproape toți
bărbaţii de stat maghiari se preocupă numai de chipul cum ar putea
face Unguri şi din pietre. Chestiile economice au fost şi sunt neglijate,
din care cauză în Ungaria țărănimea e mal apăsată de cit ori unde, ad-
ministraţia e o satrapie de nesuferit şi pănă ce Ungurii fac politică şi
visează de „imperialism maghiar“,—peste 60, din marile proprietăţi (la-
tifundii) au ajuns în minile Ovreilor, comerciul întreg este în minile

1) Au emigrat în anul trecut 10.324 relățeni ungari.

CRONICA EXTERNA 137

lor, marea industrie de asemeni, precum și băncile mari din ţară sint
tot ale lor. lar ce nu pot cuprinde Ovreii din Ungaria, vin şi cuprind
cei din alte țări. In anii din urmă, constată cu durere Hegediis, antre-
prenori din Austria şi Germania au pus mina pe cele mai bogate mine
de fer din Ungaria: pe cele din Sepuş, Arad şi Bihor. Se poate face
o socoteală aproape exactă cind se va face ultima extracţie a ferului
din aceste mine. „După ştiinţa specialiştilor — serie Hegediis — peste
38—40 ani nu mai avem de unde scoate fer. Lucrătorilor dela minele
de fer va trebui să le dăm drumul, cel 35,000 lucrători din fabricele
de fer vor rămine şi ei fără piine şi prin Fiume vor pleca în America,
Nu-i vom mai vedea nici pe ei, nici ferul*...

Şi nu e vorba numai de pierderea oamenilor săraci, Nu. Emi-
pranţii, ori cit de săraci, duc cu ei nu numai braţe productive, ci şi sume
de bani, mai mici ori mai mari, dar care, după socoteala celebrului sta-
tistician Kopp, fac pe an 50 milioane coroane,

Emuigrările acestea sint in creştere,

Astfel, in timp ce la 1901 Austro-Ungaria figura cu 171,000 emigranţi,
la 1903 numărul s'a ridicat la 206,000, dintre cari cetăţeni ungari 100,000,
Austria poate insă suporta mai bine aceste pierderi. Pe de-oparte fiind-
că are o poporaţie şi mai mare şi mai spornică, pe de altă parte pentru
că şi economiceşte ea progresează pe fie-care an. După-cum arată mi-
nisterul de finanțe austriac, cetățenii cari la 1898 cheltuiau mai mult de
cit 1200 coroane pe an, aveau un venit de 2 miliarde sl 300 milioane; la
1904 veniturile acestora s'au urcat la 3 miliarde. Un spor de venituri de
700 milioane în 6 ani! Şi să se noteze că e vorba de mărturisiri pe
urma cărora agenţii fiscali stabilesc darea. Cite milioane nu vor face Ve-
niturile nemărturisite ?!... In Ungaria sepun dări nouă, până să se intro-
ducă darea progresivă, imobilele îngreuiate ajung la criză egală cu fa-
limentul,

Superioritatea Austriei se mai invederează şi din următoarele :

În anii din urmă, va să zică pe cind fruntașii politici maghiari au
scris şi declamat mai mult despre „imperialismul maghiar“, cînd s'a pur-
tat lupta omerică pentru naţionalizarea (ori mai bine : maghiarizarea) ar-
matei comune şi pentru independența vamală, din comitatele apusene
ale ţării s'au aşezat in Austria 250,000 cetățeni ungari, iar pentru artico-
lete industriale mai necesare (28 la mumăr!), şi numai pentru acestea,
Ungaria a plătit anul trecut Austriei cu 63 milioane coroane mai mult de

cit în 1901. Cee-ce, bine înţeles, nu impedică pe Unguri să lupte ca centrul
politic al monarchie să fie mutat dela Viena D Buda, a cărei somptuos
palat regal stă cu anii închis.

In ce mizerie am ajuns, se poate judeca apoi indeosebi dacă vom
compara Ungaria cu vre-o țară din apus, de pildă cu Germania.

ŞI Germania a avut intr'o vreme gloria tristă să dee mulţi emi-
granţi. In anul 1881 a stat chiar în frunte, dind 220,000 cetățeni State-

134 VIAŢA ROMINEASCA

lor-Unite, Politica sănătoasă a marelui imperiu a făcut însă ca acest nu-
măr să scadă. Dela 1890 pină la 1900 n'au mai emigrat de cit 530,000.
In 1904 au emigrat 47,000, iar în anul 1905 acest număr a scăzut la
20,000, va să zică abia a cincea parte din numărul: emigranților ungari,
măcar că poporaţia statului ungar este aproape de trei ori mai mică de
cit a Germaniei,

Chiar de ar emigra mai mulţi din Germania, pierderile nu se pot
compara. Aci cei mai mulţi Germani emigrează în coloniile germane; in
Africa teritoriul ajuns în posesiunea Germaniei face 2 milioane 352,860
kilometri pătraţi, —pe cind Austria mereu irămintată şi slăbită de luptele
ce a trebuit să poarte cu partidele maghiare, nu numai că nu şi-a putut
ocupa colonii, dar nu a putut nici să-şi asigure piețe, nici să-şi mărească şi
întărească influența pe mările unde asista numai la victoria Germaniei
şi a celorlalte state europene. Emgranţii din statul ungar sint deci pier-
duji, cei mai mulţi, pentra totdeauna.

De cite ori a fost vorba de vre-o acţiune a marilor puteri, de pildă
cind cu represaliile contra Chinei ori afacerea Marocco, presa maghiară a
inregistrat aşa zicind cu plăcere rolul neînsemnat jucat de diplomaţia şi
marina monarchiei austro-ungare. Lipsa de succes în politica mare a mo-
narchiei, cei mai mulți bărbaţi politici maghiari o consideră favorabilă
politicii naţionale maghiare. O spun chiar pe față: cu o Austrie slabă
şi fără prestigiu înafară, campionii „imperialismului maghiar“, al căror
şef e contele Apponyi, luptă mai uşor 1...

In felul acesta greutăţile ce fac „imperialiştii maghiari* Austriei se
resimt insă nu numai asupra mersului lucrurilor de peste Leitha, ci asu-
pra soartei intregei monarchii. Intocmai cum nu se gindesc că politica
actuală de stat a contribuit ca țara să piarda în fiecare an mai multe
braţe de cit intrun răsboiu mare, întocmai după cum nu se cutremură
cind oficios li se raportează că, în mai multe comitate de la Nord, lo-
cuite de Slovaci, nu s'a putut face recrutare, de oare-ce numai bătrinii,
copiii şi ologii au mai rămas în saie, ceilalți au emigrat, —intocmal așa
pentru limba de comandă ori cel puţin ciucurii tricolori maghiari, şefi
politici au fost în stare să pună în joc siguranța întregei monarchii.
Patru guverne d'arindut—Széll, Héderváry, Tisza şi Fejervary—
nau putut recruta penttu-că Coroana n'a consimţit să lase armata din
Ungaria la dispoziția celor-ce printrinsa voiesc să maghiarizeze. lar
unde s'a ajuns prin această politică, lăsăm să ni-o spună tot dr. Hegedüs:

„Armata de muncitori e nesigură (pentru marea industrie), pentru-că
muncitorii mai inteligenţi pleacă cu prămada în America, iar fabricantul
nici-odată nu ştie cind va fi boicotat prin greve.

„Nu e sigură nici pasiţia vămilor, pe care clădeşte (marea indus-
trie), pentrucă tariiă vamală autonomă n'avem incă inserisă în lege şi
chiar în vara aceasta, marea parte a exportului nostru spre orient l'a lä-

CRONICA EXTERNA 135

sat „în suspensiune“, adică ` exportul german va ocupa pieţele pe care
aşa zicînd cu ghiarele ni le-am săpat acolo pentru fabricile maghiare.

„E nesigură şi darea: pentrucă ex-lexurile au venit una după alta
şi în timp ce în altă parte darea, va să zică cheltuelile necesare statului,
este absolut sigură, la noi nici pe asta nu se poate compta.“

Abstractie făcind de chestia naţională, pe care n'am atins-o aci şi
care se agravează pe zi ce trece, credem că se invederează şi numai
din cele mai sus arătate, complectul faliment al politicii şoviniste ma-

ghiiare. O nouă îndrumare se impune.
I. Russu Şirianu

-Cum „pacifică* d. Stolipin Rusia. —

In cronica trecută am spus, că în materie de represie nu se poate
merge mal departe ca guvernele lui Trepov şi Durnovo.

Wam inşelat,

Prinţul Urusov descriind în Dumă tabloul obicinuit al „progrome-
tor“, ne-a arătat armata şi poliţia operind cu „discreţiune* în dosul ban-
delor de haimanale, pe cari parcă nu le poate reprima.

In Siedice s'a operat franc, fără nici o tăţărnicie inutilă.

Nu se ştie cine, nu se ştie în ce împrejurări, trage un foc asupra
patrulelor militare.

Deputaţia locuitorilor, ce se prezentase la guvernatorul general, sus-
üne că tocul a fost tras din greşală, chiar de un soldat; alții afirmà că
au tras nişte ordonanţe şi rezerviştii concediaţi ; dar să admitem, că au
tras chiar revoluționarii.

Administraţia, cu toată armata ei de jandarmi, poliţişti şi detectivi
de tot felul, nu s'a crezut în stare să descopere ea însăşi pe vinovaţi,
Şi iată că guvernatorul spune deputaţiunii (în care erau şi creştini şi evrei),
că dacă pănă la un ceas determinat minovații nu vor fi predaji auto-
rităților, se va începe bombardarea şi devastarea oraşului,

Această cerere n'a putut fi îndeplinită pentru simplul motiv că
nu cunoaşteau pe vinovaţi, şi cu atit mai puţin locul unde sar fi ascuns,
şi nu aveau nici timpul nici mijloacele necesare, biet? oameni cuprinşi
de groază, să facă ceea ce nu fusese în stare să facă administraţia,
cu tot aparatul ci,—să pună mina pe cei vinovaţi.

Nu putea preveni catastrofa, decit doar jertfa de sine a vre unui
martir, cum spune „Russkia Viedomosti” care ar îi luat asupra sa rolul
de Monna Vanna, şi ar fi plătit cu viaţa sa păcatele altora scăpind ast-
fel pe concetăţenii săi de grozăvia administrativă,

Eroi nu s'au găsit, şi oraşul întrega fost trecut prin „foc şi sabie“:
bombardare, salve de puşti, devastarea caselor şi a prăvăliilor.

Din cind în cind focul inceta, administraţia cerea din nou, „predarea

136 VIATA ROMINEASCA

vinovaţilor“, tixind un nou termen,—şÌ după trecerea termenului, —noi
salve de tunuri şi puşti, din nou curg şiroae de singe, din nou ard casele...

Ca rezultat : sute de morţi şi răniţi, prăvălii devastate şi prădate,
case arse sau dărâmate de lovituri de tun, merinde nimicite sau împrăş-
tiate,—şi populaţiunea unui oraş întreg, care nu e lăsată să părăsească
locul dezastrului, înconjurat de trupe, se află in prada tuturor grozăviilor
asediului, ce urmează după bombardarea repetată...

In Vienden, un sat de Lett, din provinciile Baltice, un căpitan cere
de asemenea de la locuitori, „predarea vinovatului,“ care ar fi tras în
ajun întrun sergent de poliţie; anunțind, că dasă in trei oare acesta

nu va fi prins, vor H împuşcaţi trei locuitori ai satului aleşi la in-
timplare.

Şi au fost împuşcaţi L.

Şi bravul căpitan face cunoscut țăranilor inspăimintaţi, că de „nu
vor prinde minte", vor fi împuşcaţi, tot la intimplare, alţi nouă din consătenii
lor, —iar de „nu va ajunge, şi atentate se vor mal repeta“ — alţi 27,—
şi aşa mai departe în această progresie...

Di. Stolipin pacitică Rusia...

Şi pretutindeni : răscoale, asasinate, devastări, ard cast i
se pradă trenurile... E

In curind vom vedea roadele şi mai grozave ale acestei pacificări...

C. S5.

ina

REOENZII

C. Dobrogennu-tiherea, Din
ideile fundamentale ale socialismului
ştiinţific, rconferinţă linulă în sala
Cereului „Rominia Munriloare“. Bu-
rureşti, 1906, Prețul 50 bani.

Broşura aceasta, care n'are nici DO
do pagini, a fost peniru mine un è-
veniment şi o cuuză de mulle și va-
riate emoţii. Un eveniment, pentruei
a:n avol prilejul să cretese Inca odată
cilova pagini serise de acel om, ale
căruia învățături mau făcut mai in-
Laiu, Im anii tinereţii, să cuget asupra
durerilor gi problemelor vieţii; pen-
trucă, la noi, e rar acuma să auzi
vorbe eşile dänir un spirit inalt şi o cu-
getare adincă ; şi pontrucă, tot ee serie
d. Gherea, le impari ori nu cu conelu-
ziile sale, îţi produce acea plăcere in-
telectoală și estetică, pe care pn poale
da de cil un om, care, ca d. Gherea,
intruneşte, in cea mai frumoase”. eom»
binație, știința, logica gi claritatea ex-
punerii. — și o eauză de emoţii— multe
şi wariule—peulrucă mi-am celit ere-
zul din tinereță. pentrucă, acuma, nu-l
mai pot avea saça ca alladată, peniru
că am eugetat eu meluneolie lu lunga
luptä de odinioară, din nenorocire Dr
rezultat şi pentrucă mi s'a vadit mal
mult, even ce de aliminirelea ştiam, deo-
sebirea de vederi care m'a fent să apuc
pe alt drum, in coneepţiile usupra pro-
blemelor socia’e, de cil xechlul meu
dascal, — mingiindu-isă doară că în mer:

tod., în idealul vieții sint incă de a-
ewi euel precum i in chestiile li-
terare, în eare nu am decit preten-
Un de a f un clev al sën,

In conferentu sa, d. Gherea expune,
pentru popularizare, „citeva din ideile
fundamentale ale socialismului șliin-
țific*, lucru Intotdeauna folositor și
de nelualilale, pentrucă socialismul
ştiinţific este o doctrină istorică şi e-
conomiră, fără cupoaşleren căreia vis
neva nu se poate orienta în comple-
xul vieţii sociale de astăzi, şi nu poale
prevedea evoluția ei de mine,

Metadul nostru istorie, în linii ge
nerale, e acelaș ca al d-lui Gherea—
deşi, poate, dind mai multa importania
unei solidaritați—cea naționala —decil
d. Gherea, mai ales eind e vorba de
popoarele miri, veşnic Jo primejdie
dea Â taghițito de nilele-—Avcama
insa, cind e vorba de aplicat metodul
la diferile popoare, ne deusebim de d.
Gherea, După d. Ghoren, s'ar părea
că azi, pe lol globul pămintese, so-
cietaţile omeneşti s'ar compune din
uesleaşi clase, că modul de producere
şi împărțire n bogățiilor ar fi acelag.
Asa, d. Gherea, de şi vorbeşte in Ro-
minia, tugriveşte „societatea moder-
pă” eu o societate in care stau faţa
in faţa mpi alex clasa capitalista și
cea prolejară; arala că cea mai mure
unamolie a „sacielaţii moderne”, „eu
pitaliste*, e supra-produeția ; explică

138 VIAŢA ROMINEASCA

politica. inarmarile, războaele din „so-
cietatea modernă” ca rezultind din ne-
cosilatea „exportului” mărfurilor pen-
tru a erea o supapă de siguranță în
conira „supra-producţiei” ete. Dar, sint
țari pe glob în care nu sint capita-
listi și proletari, in care „anomaliile”
nu vin din „supra-producție“, în vare
râzboaele n'au ca pricină curgerea,
în afară, in colonii, a „supră-produc-
et: Cine ar face anatomia și fizio-
logia unei ţări din centrul Africei,
chiar înarmat tot cu doctrina lai Marx,
ar găsi alle clase, alte antagonisme,
alte cauze ale războaelor, decit cele
pe care le arati d. Gherea ca fiind
caracteristice penlru „societatea mo-
dernă”, cum ar găsi, facind istoria A-
tenei ori a Romri, inrăşi alte clase,
alte antagonisme, alle cauze ale raz-
boaelor.

Facind anatomia societății noastre
romineşti, disevind'o în clase, făcind
fiziologia societăţii noastre romineşti ;
cereetind adică modul de producere
şi Impărțire a bogâţiilor,—vom găsi
oare că analiza d-lui Gherea ni se po-
triveşie? Vom gasi faţa in fala mai
ales două clase antagonice, eapitnlişti
şi proletari? Anumalii, mizerie din
cauza „supra-penducției de mărfuri” ?
Tendinţi războinice, inurmari in sco-
pul de a ni pastra ori asigura dr bn:
euri pentru export?

Raspunsul nu poate D de cil nega-
tiv. D, Gherea, în conlerenţa sa, zii
priveşte foarte bine „societaţile ca-
pitaliste“ (Germania, Anglia, Belgia
ele dar societatea uoasiră nu e de
felul acestu.—Nu e aici locul a intra
ia amănuntele chestiei; se va vorbi,
de sigur, altădată în aceusta revistă
şi cu mai multa competenta de cil o
pol Luce eu,

Ajungem la chestia de ideal, de ținta
luptei, pe care trebue s'o ducem noi
acei care ne simhim datori să po pu-
nem mintea și inima in slujba clase-
lor exploatate, udică, e acelaş lucru,
în sivjba progresului omenese,

Sintem gata să admitem că „soriu-
tatea socialistă”, adici proprielatea
eoleclivă, incetarea antaganismalui de
clase, cu toate urmările lui mizerabile,
este un ideal inalt şi renlizabil, De
sigur că în spre acea formă merge 50-
cieintea omenesseñ, Dar acea formă
socială nu poate rezulta din dorința
noastră, n'o putem fâuri noi, ea sera
naşte fatal dia alta, premergătoare,
pentrueă, cum spune și d. Gherea,
Marx a dovedit cl organismul social
se dezvulta ca oricare altul, după legi,
adică prin cuuze determinante. O stare
produce pe alla.

Dar sint aceste „legi“ aceleaşi pre-
tutindeni si în totdeauna? Acest In:
eru nu la putot dovedi di. Gherea
şi nici din Marx no rezulta el,

Noi insă credem că sovializmul, dacă
se vu realiza odata pe acest påmint,
se va realiza pentrucă se va D reati-
zat mai înlăiu In Ans, asp dar pu»
tom gelt" capitalismul: pănă atunci
trebue însă să vedem care sint mevo-
ile reale şi remudiabile ale clasei des-
maoştenite—la noi: țirănimea—şi să
luptăm pentru satisfacerea acelor ne-
voi, spre a păstru neamul acesta, căci
o nație nu trebue să piură de fuame
si de intuneric și, din alt puwet de
vedere, spre a-l pistra win peniru
progres, pentru ca să ponlă primi
odută şi forniele superioara de viaţă
socială.

Caci, ali fel, daca „sociela leu viitoare”
nu va mai gasi atei îmre Carpaţi a
Dunare, şi chiar intre Tisa şi Nistru,
acest popor, peniru ce mal lrăim, pen-
tru er să mal luplâm noi, cari Du

putem trèi at lupta, decit ca Români? `

in numele dur chiar al ştiinţei lui

Marx, noi respingeni concepția posi-

hilităţii unui parlid socialist, In Ina
lesul pe care îl aro în Apus, în țara
noastră : De altmiulrelea, sfirgitul Tons
lei mişeari, in care n'au lipsit mici
spiritul de jerifà, nici cunoașterea

doctrinei, esto dovada coa mai air, `

lucituute a erlor sustinute mai sus,

RECENZII 139-

DI. Gherea, spirit științific. nu va
pulea explica acest streit numai prin
păcatele sau „poftele“ citorva din con-
ducâtorij ei, Astfel de explicare poate
satisface doar numai nişte minţi pri-
mitive, dintro cmi nu face parle di.
Gherea,

L
Lé L

Radu D. Rosetti, Epiyrama, Bu-
enrezti, Minerra, 1906. Prețul 1 leu
MI buni.

Epigrama nu e poezie, nu € strea-
ție“, nu e produsul sentimentului și nl
imaginaţiei, așa dar d. Radu D. Ro-
sétli ar H putul să serie epigrame
bune.

Epizrama e un cuvint de spirit pus
in versuri, Eu cere deri două condi-
iuni: spirit şi o forma lapidara. Iu
privința formei nu e gen literar mai
prelențios decit acesta,

Ca d, Radu Roselti e departe de a
avea forma lapidură, o slim de mult,
dela cele däniäiu ai dela „Cele din
urmă“, Că m'are spirit, o allăm atuma
din frumosul si elegantul volum dato-
rnt editurii Minervei.

Ba, d. Rosetti nre spirit, dar spirit
de uz anumil gep, mai bine: de o
anumita regiune geografică şi socială :
Dan are un spirit prolix de „bel es-
prit d'arrondissement", eum s'ar zice
in franţureşte. De ultmintrelea şi poe-
zia sa è din neelas izvor, reen ce ex-
plică oarecarela uer s, pe eare l'a

avul îintr'o anumita pătură. Nu ştiu
cine a vorbit de domnişoarele de pen-
sion cure cetese pe Lamarline și pe
Radu D. Rosetti...

Dacă și unele din poeziile D-lui Radu
D. Roselli nu puteau B cetite in pen-
sioane decit cu oarecare... disereție,
apoi unele din epigramele sale vor
avea nevoa de o diserelie absolută.

Ministrul Cultelor însăzeialad tele-
grafie pe staria Mănăstirii Agapia să
încă o anchetă, d Roselli îi aplică ur-
mătoarea epigramă :

Nu ered să mai Îl fost ministru,
Pe baza unui paragraf,
Sa poală să Insâreineze
O sturiţii prin telegraf!

care nare numai defeelul de u nu &
de spirit, el şi acela de a nu D origi-
nală, pentracà eu am auzit acest att:
rit“ exprimat in proza de un „bel es-
prit* din Tirgu-Neam|, — în băcănia
vestilă a D-lui Tomoviri,

In materie de spirit d, Rosetti se
multumeşte eu foarte putin. D-sa nr
putea să serie pe cuperta elegantului
volum vorbele lui Anton Pann:

De prin lume adunate
Şi iarăşi la lume date,

ciel o mare parte din volumul său e
u simplă colectie de vorbe de duh, rä-
suflate, de prin Tirgu-Neamt ṣi alte
nrăgele, — Aşa, Iran va spune unui
„Domn X* cà

Capetele mullor oameni

Au produs ceva in viata,
Numai capul dumitale

N'a produs derit... mălreaţiă,

Nu ştim dach pe „Domnul X* To f
ustural „epigrama* aceasta, dar ea
am auzit'o de mult—dela un bârbier...

D. Rosetti e foarte crud cu „Politi
cinnii*. lată eu ee noutate li face să
rogaseā `

Un cetatean v'a rupt ara
La colțul unei strazi lipilă,
Pentru motivul foarte simplu
Ca „Murdăria e oprită”.

O A mulla enusticilate in acest att: `
vit”, dav e banal, penteucă e „de prin
lume adunat . ete..."

Dar D-lui Rosetti toate i se par
nouă, Ce spuneți de următoarea epi-
gramă, de care ur ride și Mitiea:

l-n tocat ulâlia capul

Ca e dusinteresal
C'a'nceput acum de-a bine `
A fi des... interesat,

En cred «a „spirilul” acesta n'a fost

140 VIAŢA ROMINEASCA

nou decit în prima zi dupa cele şapte
ale ereațiunii,...

N'am de gind să reeditez volumul
d-lui Radu D. Rosetti, dar am să mai
dau citeva pilde de vorbe de spiril
imuşeătoare: Un betiv căruia doetorul
i-a spus sii nu bea mult lichid, s'a
apucat să bea... nu ghiciţi 2. sa apu-
cat să bea.. solid.—Cind a rent în
Cameră discutia pelrolului, „desbute-
rea, pe loc, s'aprinse“,—e clar!— Sar-
vitorul d-lui Radu Rosetti, plictisit că
poetul ti tot bate enpul shi șteurgă
ghetela, i le-a „şters de-al binelea“. —
O aseuțime de briciu are „epigrama“;
Unui Mincinos, pe care nu pot rabda
sii n'o trunseriu :

Se explica funrte lesne
De ce ereer tot pofleste :
Omului îi placo s'aiba
Totdeauna ce-i lipseșle,

Ca ineheere a citațiilur, voiu brans-
erie (cerind mii de seuze eelilnrilor
noştri) următoarea „epigramă“, care
caracterizează perfeet gustul estetic
al d-lui Radn D. Rosetti: Umui Ami-
„al:

In caz deer un rezbel (!) te-ai tace
Hustru, printre alte fapte,

C'ai trage lunuri cu tir sigur
Țintind pe vasele de... noapte.

Asemenea „spirii* n'am auzit nici
la Tirgu-Neami,. Și lotuşi. nu e origi-
nul. L'am auzit, de sigur nu adresat
unui amiral, ci lrecind pe ln vestita
damen de la hala...

Desigur că cetitorul a rămas con-
vins că am seris un articol în contra
d-lui Radu D. Roselti. N'am avut de
de gind să De acest lucru. Am voit
sa art că d. Rosetti n'are spirit, gi
aceasta na e o batjocură, Spiritul mu
este una din acele insuşiri, fară care
cineva ar fi un om necompleci. Din
contra, el este un somn de duzechi-
libru intelectual, în orice caz el este
o abatere dela logica normala. Fiind

că um căzul In aceste considerații,
să fac, pănă la capăt. o pledoarie în
favoarea d-lui Radu D. Rosetti.

Dan este un om echilibrat. Deja
poeziile sale neau dovedit că don
mare o incullule—imaginaţia— dezvol-
tata unormal. La dsa inteligența,
seutimenlul și imaginaţia stau in echi-
Dien, „Epiwramele” d-sale au dovedit
cù esle un spirit logic, incapabil de
acele asoriaţii de idei dezordonate şi
neașteptate, cure formează „spiritul“
D-sa se'ueeureă, în „epigramele“ sale,
să utilizeze procedeul „jocurilor de
cuvinte“, care sint culmea asociaţiei
nelogice, dar dan ca spirit echili-
brat, nu reuseşte nicãori..

Imi fac o deosebita plăcere de u-l
raclama in rindurile noastre, a muri-
lorilor de rind.

lneä odată : D. Radu D Rosetiil e
un om foarte normal și foarte echili-
brat! O singură data a avut un mo-
men! de unormalitate: alunei cind a
seris epigrama Editorului Volumului
men „Printre Picături” `

Eu „Printre Picături”, priu viaţă
Cu rhin, cu vai, m'am strecurat;
Dar edilorul meu din piaţa

De sigur ya egi... plouat.

Dar zdruneinul, din fericire, i-a
trecut indata, autorul şi-n recipătal
imediat frumosul său echilibru su-
Deilezsc,

Tudor Pamite, Jocuri de Copii
adunate din salul Ţepu (Jud. Tecuciu)
—Esxtras din Analele Academiei Ro-
mine, Bucureşti. Preţul 1 leu. 40 bani.

„Această picătură e scoasă din fe-
lurita manifestare a vieţii copiilor de
țară, zice aulorul în prefaţu sa; ea
deschide pas altora cure, ln un lov,
De vor pulea da o icoana adovărală
a vieţii neamului nostru“.

„Scopul eulegălorului u fost dea
da materialul necesar pentru studiile

etnograflei naționale, celor ee va avea
inima şi priceperea să le facă sau sii
le porneuseă.

„Ostoneala lui au cerut'o atiția de
atila vreme; acam va vedea si va
pipăl ori cine, intrucit dorul lor le-a
fost pornit din suflet ori din gură”.

„Tol ee urmează e cules, fară aju-
torioța nimănui, din satul Ţupu, mare,
răzâşese, ținutul Tecuciului“,

D Pamfile isi imparte colecţia în
A, Jocuri de copii, | jocuri propriu
zise, IL Sorti, HI Jocuri en păcâleli, IV
Joace, V Jucarii, VI Diverse. B. Cin-
tece de luare in ris, | Calră oameni,
N Către vietäat), lucruri, diverse, —C.
1 Jocuri dọ cuvinte, spirite, formule
de picileli, I Intrebări, probleme, II
Främintäri de limbä, — ai in siirșit un
Glosar bine tntoemit,

Volumul d-lui Pamfile este de mare
folos pentra aeei care se interesează
de obiceiurile poporulni. pentru fol-
klorişti şi pentra limbişti— Şi nu e
om care să mi celească cu plăcere
arest repertoriu al frumoaselor şi ne-
vinovatelor jocuri ale „vristei crude
şi necoaple”, care ne-au incintut pe
toți şi care ibeintă, mai ales, În țara,
vrista, singură fericita, a acelora care
se chinuese pentru noi, a „satenilor
fară nume ce due războiul mure al

tuturora“...
GL

$%
x —

Const, Giurescu, Conirbuțiuni
la studiul eronicelor muntene, Bucu-
resti, IR, Preţul 3 Jei,

La sfirsitul cartii sale, autorul insuy
spune: „rezumind rezultatele la care
am ajuns prin vercetarea întreprinsă
in acest studiu, constatăm ca incheere
en Radu Popesew n seris sub titlul
Istoriile Domnilor Ţării Rominegti o
cronică care cuprinde istoria Munte-
niei dela Radu Negru până la ince-
putul anului 1729, Prima parte, scrisa
in ultimii ani din domnia lui Şerban
Cantacuzino şi terminindu-se cu moare

RECENZII i4

tea Smarandei Băleanu, intimplat faa
13 Mai 1088, n fost atribuita pe ne-
drept Ini Constantin Capitanul Filipes-
cul. Mai tirziu, intre 1719 ṣì 1721, Ro-
du Popescu şi-a continuat această ero-
nică pănă la inceputul celei de-a dona
domnii în Ţara Rominească a lui N,
Mavrocordat (1719), caruia o si in-
ehini, iar câtra st rşitul anului 1724 a
intregil-o, de astă dala ca eronienr
oflrial, şi cu cele intimplate sub Ma-
vrocordat, a cărui domnie este apoi
povestită, pentru timpul vrmätar, trep-
tal, pe măsura desfășurării evenimen-
telor. Se pare însă că aceasta ultimi
parte nu ea conservat în forma ri
primitivă,

Dimpotrivă. nu este probabil ca tot
el sa f seris Istoria Țării Rominegti
dela 1688 incoace. Cronica aceasta
fragmentară, serisă în dout rinduri,
la 1709 și 1716, a cărei legilură ru
Istoriile nu este incă cunoscută și a
cărei ennlinnare, ducă a avut vreuna,
ceia ce nu e sigur, nu este aceia din
mss. 441 dela Academia Romina, se
deosebeste de Cronica lui Radu Po-
pescu, i cărei redactare a doun oară
pentru aceinş perioadă nu și-ar găsi
de altfel nicio îndrepiațire, si prin
spiritul în care e scrisă şi prin fap-
tele povestite şi prin forma nara-
iunii“,

Cronica lui Radu Popescu are don
variante, până acuma cunoseule sub
numele de Cronieu Bilăcineaacă şi
Cronica dela Cluj. Coin ce-a facut ca
prima parte a cronicii sale să se atri-
bue lui Constantin Căpitanul Filipeseul
esta o notiță făcută de Constantin
Căpitanul, un altul, eare a copiat in-
treg manuscrisul în 1769: „acestă
entie s-an seris de Constantin Capfi]t[a-
nul]. Mai 10 l. 7269*. Acest Constan-
tin Căpitanul, dușman Cantacuzinilor,
„subseriitorul petiţiunit pe care boe-
rii pribegi o dau miniştrilor austriaci
la începutul domniei lui Brineovennu”.
este însă o persoană diferită de

Constantin Căpitanul Filipescul, ful
spătarului Panp Filipeseu și ginerele
postelnicului Constantin Cantacuzino.
In sfirşii, biografia lul Radu Popesru
este pe larg expusă într-un capitol
special.

Stilul carii este limpede şi curgà-
tor, mersul argumentaţiei sigur şi
convingătur. Trecind dela carte lu au-
tor, d, C. Giurescu ni apare un om
inzestrat cu cunoştinţi solide, cu me-
todä şi eu răbdare, ni apare adică un
ndevärat om de știință,

G: P.

N. Dobrescu, Intemriarea mitro-
poliilor şi a celor dintäi mănăstiri
din țară. — Bucureşti, Tipografia câr-
flor bisericeşti 1906,

Sindiarea trecutului nostru a arut
multe faze pănă să ajungă In inniţi:
mea cercetărilor de acum, so pare to-
tuşi că unele instituţii prin conserva-
tismul lor firexe cu greu se pot prinde
de curente şi vederi noui şi aşa poute
că se explică cum aproape lol ce sa
seris despre lrecutul bisericii romine
—meesle serileri sint analizate intr'un
capitol special ]al carți de fați,—
de oameni da ai bisericei, sint do-
vezi dureroase de ignoranță, şi cea ce
e mai dureros, este că chiat neum sub
ochii noştri avem un ultim —să sperăm
cel putin ei cel mai vinovat produs
de acest soiu (Viaţa religioasă la Ro-
mini de d. Stanescu).

In mijlocul acestor fel de studii a-
pare curtea d-lui Dobrescu putemie
dueumentală, bine compusă şi limpede
serisi.

Intemeiarea principatelor ea forma-
țiuni politice cu orgunizaţie nouă şi
independentă trebuia să fe urmata şi
de organizarea biseririi—e un fenomen
care se observă şi În statele incunju-
râtoare, Serbis, Bulgarin—ajutind ast-
fel la consolidarea unor principate a-
bia năseule. letoria organizării hisari-

VIAŢA ROMINEASCA

cii romine de pela anul 1000 până la
stirşitul see. XIV e studiata în cartea
de fața.

Să vedem acum izvoarele de pro-
codare şi rezultatele autorului,

Confuză, meexuelă şi necomplectă,
cum e partea primă a cronicii Tarii-
Romineşti, nu are nici o mențiune des-
pre inlemeiarea milropoliilor, iar ceia
ce dă Ureche la domnia Jagni-Voda
despre nilropolia Moldovei nu se poate
susține decil cu dificile subtililali de
argumentare ; avem insă—un adevărat
noroe—ineontestabile şi hotáritoare ac-
tele patriarhutului constanlinopolitan
(Acta Patr. Const.) şi acestea siot te
melia pe care se sprijină o mare parte
din Ineraren de fată.

După duui din aceste acte se poale
şti că în Mai 1359 a fost întărit ca
mitropolit al Ţării-Romineşti, după stä-
ruințile Domnului, Alexandru Basa-
rabu, Jacint! de Vilzina--Maeinual din
Dobrogea după toate invocările filolo-
gice şi istorice expuse de d. Dobrescu
la p. 45 și dintre cari cel mai holari-
tor mi se pare cel dedua tot din ac-
tele patriarhalului, cari spun că mitro-
polilul era din vecinătatea țarii,

Nu mult insă după aceasta, în urma
unui conhiel ivit între, boeri și Domn
de o parte şi mitropolitul Jacint de
alta-—ncesta mi se pare că e motivul
de fond, acela cu înmulțirea populaţiei,
chiar cu mărirea teritoriului sub Vla-
dislav, ered că lrebue considera! nu-
mai en forma, mal putin jignitoare
pentru Jacint, sub entre sa ficut nu-
mirea unui nou mitropolit —la anul 1370
avem un nou mitropolit, pe Antim, la
Severia.-Pomeluicele arhioreilor Ţarii-
Romineşti cunosc ca prim mitropolit
al tării pe Antim; de aici ered că s'ar
putea face o conjeclură, areia că po-
melnicul a fost făcut intruna din mä-
năgtirile din părțile Severinului (v. p-
47 Nota 1).

Dacă pentru Tara Rominească ches-
tiunea intemeerii milropoliilor se poate

limpezi ast-fel mulţamilă actelor pa-
triarbatolui, pentru Moldova insă se
poate discuta cu mai puţină precizie
şi se va videa de ce,

Organizarea bisericii în Moldova nu
urmează imedial intemeerii principa-
tutui, avem o perioada de intensă pro-
paganda catolică, pe limpul lvi Laien
și înființarea chiar a unui episcopat
catolic ln Siret (1310).—Ortodoxii mol-
doveni făceau partu sigur— după actul
papii Urban V—din diecesa cea mai
apropiată a Falciului— prin analogie se
poate deduce eü cel din Țara-Roimi-
neasca, inainte de intomeiarea mitro-
poliilor,. erau în legătură cu Vidinul
ori Silistra.—Dupä Lakeu a venit Inga
ortodoxul şi pe vremea lui spune U-
roche că s'a întemeiat mitropolia Mol-
dovel, singurul punet din cole spuse
de Ureche pe care îl susţine şi d. Do-
breseu. Numele mitropolitului dat de
Urechi, nu se poate susține şi rimine
wecuno-cul,

Aşăzurea acestui prim mitropolit s'a
făcut cu bine-enviularea Patriarhiei
de Ohridu, zice Ureche, şi acest fapt
a fost aceeplul până ucum mai de
toți istoricii nostri; d. Dobrescu intr'o
pledoarie eritieä, doveditoare de o mi-
nunata pregătire istorică, caută să ris-
pingă această părere şi prin analiza
situatiei tuturor Putriarhiilor, dela ea-
re putea primi bine-cuvintarea milro-
politul moldovean, cum şi prin ann-
logia unui caz dela (hier ` deşi ana-
lagia in istorie nu poate avea totdea
una aceiasi putere holăriloare ca in
googralie—ajunge la concluzia ră sin-
gurul Joe, dela care putea luu buae-cu:
vintarea primul mitropolit al Moldu-
vei, e Tárnoya —In treacăt fie zis, fap-
tul că Urechea pus in lecălură cu Oh-
vida intemeiarea milzopoliilor Moldo-
vei mi se pure că se ponle explica
prin relațiile strinse pe care le-a avot
Moldova eu această Patriarhie în ser.
XIV.—Un conflict pulernie să isc cu:
rind inire Patriarhia Constautinopolei

RECENZII 143

gi Moldova biserieeasea şi mitropolia
Moldovei riimine definitiv stabilita nu-
mai după aplanarea acestui conflict—
studiat în toate amănunţimile lui de
d. Dobreseu—si recunoasterea Mitro-
politului losif de câtre Patriarhia de
Cnostantipopole.

Organizarea bisericii mai presupune
şi zidiri de mânăstiri, elădiri de biso-
riti, preoţi și râlugiri, şi de aceia
toato acestea se cuprind şi în carlen
d-lui Dobreseu.

Multe puncte rämin cistigale defi-
nitiv, după aceasta earte şi eereetārilo
ulterioare nu vor pulea decit sù le
confirme; rimin insă şi amănunte ob-
scure, dalorite insă numai lipsei de
izvoare şi aici Insă ipotezele, ereale
cu molt tact ştiinţific, de d. Dobreseu,
au mulţi sorţi de izbinda; cartea in
tota} îndeplineste toate condițiile unei
Iuerări de adevărulă valoare științifiva.

Lă

N, Dobrescu, — Fragmente privi-
toare la istoria bisericii romine, Buda
Pesta, Institutul tipografie Luceafárul.
1905.

Lipsa unei reviste speciale obligà pe
unii cereetatari istorici de a-şi aduna
in volun materinlul împriștiut prin
felurite reviste, chiar dacă arel mate-
rial nu prezintă totdeauna o unitate.

In parte ast-fel se prezintă și frug-
mentele d-lui Dobrescu cu un adaos
insă de multe inedite.

Arhivele din Budu-Pesla şi Viena
sint bogate în documente interesante
peniru trecutul nostru, citeva din a-
ceslea privitoare mai ales ln trecutul
piserieii Rominilor din Ardeal le dà
d. Dobrescu. Sint actele de numire ale
episcopilor Sava (1007), Teotil de
Prislop (4635). ENimie (1525), Avram
(1641), Mihail Molodies ; apoi conbr-
mări de vlădici și diferite douaţiuni
facute de principii Ardealului; un
fragment foarte lamurit despre mig-
varea provdeală inire preoții Arden-
lului de numirea (lu 1057) ca mitro-

144 VIAŢA ROMINEASCA

poli! al lor, a unui grec, care nu ştia
rominėşte, lonsaf; situația Rominilor
din Ardeal - mai ales a clerului—in-
nainte de unire (1687) după un pater
jesuit: ultimul fragment să alcătueşte
din expunerea continutului a doud-
sprezeee scrisori ale lui loan Inoren-
iu Klein către ministrul Kaunitz între
1757—1764. Era la Roma Klein și nu
primea pensia regulat, şi o duceau greu
cu creditorii, şi-l ruga mereu pe Kau-
nitz pentru „pensioara® (pensinucula)
lui,

Sint amânunte noui şi interesante
pentru ultimii ani ai vieţii lui Klein,
care completează și sehimbă intru
citeva cele cunoscute până acum. (v.
Ang. Bunea, Ion Inocențiu klein

Intru eit toate avesto fragmente sint

referitoare la treculul Ardealului. pot
alcătui o unitate, Isolat de acestea se
află insă un foarte interesant frag-
ment despre un episeopat al Romini-
lor din sec, XI şi XII, dependent de
Ohrida şi pe care d. Dobrescu il re-
vendică— şi ered că pe bună dreptate
—şi pentru Rominii din nordul Dună-
rii, intru cit în see. XI şi XII Rominii
de la nordul și sudul Dunării nu for-
mau incă unităţi politico separate.
Poate că e o dorință a d-lui Do-
brescu chiar de a ne da toate aceste
fragmente în întregime, noi insă nu
putem de cit să-i mulțumim şi pentru
forma, eit se poate de ştiiațitica de
altfel, sub care ni l'a dat.
E P.

Revista Revistelor

Luceafărul (No. 13—15), consi-
erat jubilediui M, S. Regelui, conține
o materie variată -- istorin neamului,
bucati literare de seriitori dintre cei

mai distinși, ele, — și ilustrații minu-
nale. Reproducem admirabila poezie a
lni Octavian Gogu :

IN MUNŢI

Voi munților, mindri moşnegi cununați
Cu stelele bolţii albastre,

In leagănul vesir de codri şi stinci
Dorm toate poveştile noastre.

Alluri de șoimii cu vebii apringi,
Din tainica voastră dumbrară,

Se mată "ndrasnețe "m lumina din eer
Si visele noastre de slavi.

In voi îşi desteapta plinsorile ei
Frumoasa mea tară surucă

Cu brate lipsite de-al luptei fior

Si buze ursile să Loch,

La voi vine jalea-i, cind vifor pâgin
Pureesde strigurea să-i fringa.

In cintece o schimbă pădurea de brazi
Si "o lume-o trimite să plingă.

La voi mă indrumiă ‘n cărările ei

Si biala mea soartă pribeag,
Padurea eta verinie lipsilă de somn
Mi-e sfint: ş-alita de dragă. ~
Cinlurea mhiastră din codrii cărunți
Da strunelor mele povaţă,

Şi-o mindra poveste sirivită de vremi
'Truditul meu suflet invata.

Din culmea pleşuvă ru creştelul alb
Privirea mea zboară departe

Si "mn mintea supusă tresare aprins
Fivrul maâririlor monrto.

Un vaser amarnic se shale 'n amurg
Și moare în zvonuri de ape,

Al munţilor vaer ma zbuciuma'n piept
Şi-mi tremura plinsu'n pleoape.

O vitregă soarle cu palima ei

Pe 'utinsele culmi și polena,

In vremuri pitice, iubirii de frați
fidilu-i-a granit vielene...

A pus miezuiue şi =tavil'a pus
Rupindu-vă ereştetu'u dona,

Cind Domnul stâpin pe påmint şi pe cer
Pa voi v'a dat, munţilor, noua!

Va arde ruşinea din ereşiel,—ades'
Voi aspra porniţi vijelie—
Din sutelu-mi lavom vă sourbe atunci
Naprazniea voastra minie!
Din urletul vostro sub ceriul aprins,
Din ploaia de trăznete grele
S'a naşte vodata, plulind peste vremi,
Cintarea elntārilor mele!

146

Junimea Literară (N-rele 5 şi
9, August şi Septembrie), cn un st-
mar bogat, studii şi beletristica. — D.
George Tofan („Cursuri universitare
Feriale”) propune minunata idee de n
sa ţinea, de tatr profesori universi-
Lari, cursuri— in cursul verii, în vre-un
loc de munte, la vre-o mănăstire de
pilda, spre a uni plâculul cu folosito-
rul,— la caro să asiste şi intelectualii
din afara de Regal. E o idee nimerilă
vare va trebui pusă în practică, chei
nu se poate un mijloe mai potrivi! de
a face să se stringă legăturile cullu-
rale şi sufleteşti intre Tratt, ŞI nu pu-
tem concepe o vnacantii de sara mai plă-
cută şi mai plină în acelaş timp.— Un
interesant articol despre „Rominii din
Serbia” de d. Isidor legan, un articol
despre „Infaşatul la Rominii din Bu-
envina" de D. Dan (areastă revistă e
foarte importantă peniru articolele
dese re, le dă relativ la obiceiurile ro-
mine şti), inceputul unei conferinte n
d-ei Aspasia Luţia despre Coşhue și
Goga, srbite gi versuri iseñlite de
d-nii V. Huţen, Liviu Marian, N, Dra-
cinsehi, G. Rotich, Leaudru, Petra-
Petrescu, Luichila, Dragoslav, Lucifer,
Nalbă, Lili, folklore de d. S. FI. Ma
rian, Cronică de d, Gh, Crâsnpeanu,
Däri de Suma ded, G, Codreanu —
Cum vedeţi, o o adevărata mişrare,
tinara incă. o „junime literara“, care
deri fagăduegte mult,

Revista Politică ai Literară
(Blaj, No. 1, Septembrie). E o revista,
cum spune şi Hilol, politica ai Jite-
rară. Programul revistei, exprimat în
doua arlirole, „Programul nostra” de
d, A, Cisto și „Idea Rominismului şi
Politica naționala“ de d. Dr, L Maniu
deputat, este naţionalist activist, —
D. Nerva Hodoş „(Ortografia rominii“)
îşi exprimă dorința va ortografia nen-
demiei, care e o concesie, sa fie adop-
tata de toţi, chiar farind conresii da
principii, spre a se uniltea odată seri-
erea cârturarilor romini.—D. f. Scurta

VIAŢA ROMINEASCA

D
mme
=
a

(„Foi răzlețe din istoria noastră arde-
leană. neşliulă incă”) aduce mari elo-
gii d-lui Torga, aratind cà daa a des-
coperit, pe nişte cărți vechi, elteva.
însemnări relative la trecutul Ardea-
lului.— Versuri de d. Ciato, două frue
mouse schițe datorite dlor Sadoveanu
şi Ciura.—Cronieă literară. Biblioura-
fie, ete.—Abonamentui 12 fr. pe an,
6 fr. pe "aan, Revista apare lunar,
Revista Idenlistă (August). Tran-
seriem dintr'o bucată a d-lui Artur Go-
rovei („Prin Ţara”) urmatoarele rin-
duri care ne desvâlue incă o durere,
E vorba do grănicerii de prin parţile
Dornei :

„Ce n motivat pe eri mai mari, nti
se ştie, sau vor îl știind numai ei, de
au trimis locnai aici la marginen Lärch,
grăiniceri recrutați de prin mahalalele
sau imprejurimile Bururegtinlui, ga:
meni rari, in afară de chipul omenesc,
nu au uimie comun cei acei pe cari au
menirea —aşa se zice —st-i moralizeze,
Aceşti papugii, precum îi mumese ni
noştri. îşi Iinrhipue că ei sinl nişte fi-
ințe superioare, condamnați de soartă
a-şi ispaşi păcatele «strămoşilor intre
barbarii din nordul Moldovei, pe care-i
tratează ca pe niste barbari, sau cel
mull, ra pe nişte fiinle inferivare eres
ate pentru distractia lor,

„Unu dim distrrețille cele mai obi-
viuuite ale grănicerilor de po ari,
este ueensla = dară vre-un Aran are
o femee frumuşiră, esto plodit cind
vine de ja lucru zi oprii peniru a fi
cercetat dacă nu are ceva de contra-
bandă. Pe cindi se raseoleşte in tra-
istă, unul din grăiniecri îi găseşte o
cutie de chibrituri, ori un pachet de
tutun austriac, pe care tot grăinicerul sre
mäeslrin să i-l furigeze În traistà. Ares-
tat, conform eu legea, țăranul jo dus
la vamă, unde 3 se inehele cuvenitul
proces-verbal, și apoi e trimes sab
„escortă, tocmai la Fulticeni, departare |
de 145 kilometri, vode e aruneat ba /

puşeärie. In neest timp, însă, pasii

REVISTA REVISTELOR

Leen

torii hotarelor cercetează si pa la casa
creștinului, pentru a mai găsi ceva
contrabandă. Se duc, adică, sa Den
poreheziție. Uneori pereheziţia e anun-
țală prin impuşenturi în uşile caselor,
pentru a ingrozi pe cei din liuntru.
Apoi ferestrele sint sparte, uşile dn-
borite, vandalii pătrund In casă, şi
primul lucru găsit de contrabandă
este nevasta gospodarului, care ende
victimà distracţiei grănicerilor.

„Și inea ie bine dach se tntimplă
numai alita. Mulţi an fost împuşcaţi
şi au murit de gloanțete gränicorilor,
eari au njuna o adevărata spaimă a
populaţiunei, Cred ch niei apropieren
turcilor nu inspira atila groaza”.

Arhiva (No. 7 ai, lulie, August),
D. A. D. Xenopol şi-a ales, ca pro-
gram al revistei, curățirea limbii de
străinisme, Lucrul e laăndabil, dar eum
ințeluga d-sa arest Iuero, vezi Miscel-
tansa din Norul trecut al NR: D
Xenopol vrea să reinvie pumnizmul,
De ce nu? D. Macedonski nu n rein-
viat „neo-latinismol^, cum ne asigură
d. Montamion in „Mercure de France”?
D. R. Manoliu susține eñ Eminescu nu
s'a năseul la Dumbrăveni şi fagâdu-
eşle că se va ocupa sA stabilească:
Ipotesti sau Botoşani 7—D, Ge. Traneu
(„pura ma’'alalei”) serie un articol...
cel mai spiritual articol pe care l-am
cotit vre-odata : judecaţi după (per:
put: „Pentru ea sa nu se strecrare
vre-un „msnlncenlemlu*, de aceea Ire:
ime să vă alrag atenția că de şi sin-
tem pe „inaala-urile” Dmnärei, nu am
îutemeiatul (2, d-le Xenopol) gind de
a mă indeletnici cu maar", nică
sa và propon consliluirea vre-unei 30-
eietați pe acliuni peniru fabricarea
stemei mevesura la „maala-enfurile"
emroanelor..* ete, Prea multa... ma-
ala", d-le Traneu!—În acest număr
serie și d. Caion, De ce lipsește d,
Barbulescu $ ~

Matistien (No. 1. Septembrie). O
revista imnortantă. mai cu samă dacă

LE i

va da loati importanţa cuvenită „mig-
rării sociale, economice, politice, ele,"
dela noi mai mult decit celei „din lu-
men Inlreagă“, pe care, În nevoe, o
putem cunoaşte şi de aiurea.

La Nouvelle Revne (alte, Au-
gust, 1905).

Moartea ilustrului dramaturg ul nor-
dului a dat naştere unei literaturi
foarte bogate asupra vieţii și aclivi-
LU sale, Aice (No. pe Iulie) gasim
un articol nf lui Jean Bnyet asupra
lni Henric Ibsen, în care aulorul sus-
ține va „Teatrul lui Ibsen” nwi decit
un teatru de idei, une ori chiar de
cuvinte. Aceste idei, aveste ruvinte noi
le cunoaştem de mult şi nu erodenm
că no vor Îl u data importate ca pro-
duete noua, Autorul articolului ajunge
lu aceastii incheere după ce arată ch
teatrul Ini Ibsen—o dubla lupta a eron-
Imi mai întai contra societatii şi apoi
enntra nalurii sale fizice—e usemiinalor
eu literatura D-nei Sand şi că eroul ib-
senian e capătul unei lungi serii de spi-
vite legale unele de altele: de la Re-
formatori la Filosof, de In Rousseau
si B, de St-Pierre la M-me Sand, Bar-
bés, P. Leroux, J. Reynaud. $i dach
azi romanele D-nei Sand— vele sociale,
idealiste—ne fae si zimbim, pe vind
Ibsen are atit de mare influență asu-
pra spiritelor, asta se datorește in
mare parte progresului pe care știința
Ta facut din timpul D-nei Sand pâna
azi, Eroul lui Ibsen stie căel e vieti»
ma, nu numai a soriatății, ci yi n ert-
ditații—gi neet determinism fiziologic,
contra càrnia voința sa e nepulin=
coasă, e de un mare dramatism, Apol
succesul Iui Thsen se mai datorește şi
„deghiziirii” teoriilor in haină „norve-
giana“—uu fel de misticism caro le-a
dat aerul de noutute. Si antorul, care
nu è un admirator al lui Ibsen, de-
clară că nu ințelege—ndiră nu gusti—
teatrul lui „confuz şi nereal* şi sfr-
seste articolul inchizind porțile tea-
trelor franceze acestui seriilor, care—

og TA ROMINBASCA

—

poate sā fie bine acolo în cadrul lui
„in ţara minunată a fordurilor, & ce
țelor şi aurorelor boreale“...
Ocupindu-se cu progresele mari, pe
enre le-a Det, în secolul nostru, to
clama comercială, Paul-Louis Hervier
dă, in arlicolul sau asupra evolugiei
publicităţii, (No. pe August) numeroase
prube de reclame, tiparite prin ziare
incă din veacurile trecute, dintre care
unele sint fourte interesante nu numai
prin modul cum sint concepute, dar
chiar prin lămuririle, pe care ni le dau
asupra vieții acelor timpuri. Cel dintăi
anunțoreclumă tipări! în ziar u fost, in
Franța, acel al unui medie publieat
in „Gazelie” a lui Renaudot la 1631
şi deja de prin 1798 se gäsese in „Chru-
nique de Paris” anunțuri de căsâtorie,
—de care azi gem gazetele. Numai se-
real „Journal des Débats* a refuza!
multa vreme de a lipări anunțuri vr:
merciale ; abia pe la 1799 a luceputa
primi pe acele ale librnrilor, iar mini
upol a fost nevoit să deschidă largi
coloanele sale acestui izvor nesecat de
bogăţis pentru ziare. Aşa pe lu 1801
se găseşte In acest ziar un unuul, care
arală cn laximelrele do la lrăsuri nu's
ceva loemai nou: e vorba, auume de
„0 trăsură care culeuleaza”, printr'an
mecanism, numărul ebilowmetrilur par-
cursi. — Toate anunţurile dinainte de
mijlocul secolului al jun sint In ge-
pére ditirambice, deciamutoure şi fonrte
lungi, Deubia pe la 1815 Emil de Gi-
rariiu fuadatorul ziarului „Presse“,
fncezred, en eel mai deplin sucees, de
a da anunţurilor o focona comeisă, shn-
plă, rezervulă. Dar şi acest fel de aunuţ
se modifica in euriad: cind apar, prin
1890, reclame lu-placarde cu desemnuri,
care au alit de mare sucees, alunei si
in ziare lexlul tinde tot mai mult sa
dispură pentru a da loe desemnului,
Astăzi se şlie cil de variate mijhvnes
se uzilează pentru roclta A -— pai ales
in America, Autorul da niste cilre, dän
care se vede că, în vroinea noastră,

se cheltueae zeci de milioane de lei cu
reclamele. Şi totuşi, după spusele mai
multor negustori mari, pe care wuto-
rul articolului i-a consultat, nici o dată
nu cheltuoşte bani în zadar negusto-
rul care chellueşie pe reclama, dacă
glie vum s'o faca,

Mercure de
1906.

Moartea lui Luther, intimplata in
condițiuni puţin cunoscute, a dat în
toldeanna loc la disruliuni Foarte
uprinse intre parlizanii doctrinelor lui
religioase şi intre duşmanii lui, Pe
cind cei dintai an cautat să prezinte
sfirgitul marelui reformator ca normal,
veilulți s'au silit să-l arāte ea nepre-
văzut şi cumplit, O noua contributio
la această chestiune aduce Charlotte
Chabrier-Rieder intrun articol Intitu-
lal: „0 enigmă istorică, moartea lui
Imther“. Cu toate silinlele, pe care
şi le-au dat diseipolii lui, Coelius,
lonas şi Aurifaher de a tace publicul
să ereadă că moartea lui Luther a
fost liuiştila şi senina, alcâtulud chiar
o dare sumă în acest sens despre dou-
veroa-a intimplare, totuşi oarecare in=
divii—invinețirea cadavrului, sirimha-
rea gurii ele.„—cum şi mărturisirile
fostului său servitor credincios, Ams
bruste Kăuizel, uu fâcul să se in-
țeleaga că inourtea lui a fost violents
si nenormală. Dacă s'a sinucis strans
guliadu-se, dupa com spune fostul lui
servitor, darà à mwrit de apolexie,
in urma upei mese prea iinbelşugale
in mincare și băulucă, după cum iè
era obiceiul, dacă a murit de angina
pectorala ori de vre-un accidenl cars
diac —nu se poala ail sigur, è o
„enigmă istorica”; dar că a murit do
monre violenta şi că in ultimul timp
a fost chinuit de vedeuli cumplite,
despre usla nu e nici o indoiala.

La fern, August 1006.

Un autor, care nu-şi semnează artis
colul. dur care e un bun cunoseàtor al

France, Avgust

situaţiei diu Rusii, da interesante Its `

REVISTA REVISTELOR 149

muriri asupra regbmidui Trepof şi asu-
pra mijloacelor prin eare un personaj
aşa de neinsemnat intelectualiceşte n
putut să ajungă la o situalie atit de
innită. Acum, rind „omul lare*—si-
ueis, bolnav ori asasinat prin otravă—
a părăsit pentru totdeauna lumea în
care a sämänat alita durere, socotim
nimerit så impârtasim cititorilor noy-
tri eitera din limuririle anonimului
autor al articolului. In ultimul timp
majordomul Trepolf devenise un
fel de dictator tn Rusia: el guvorna
mai pre sus de miniziri, de tar, de
biuroeraliv, de tonte. Cum s'a putut
face asia ? In chip forrte firesc, Tre-
pof, coleg de petrerori eu marele
duce Sergiu, a fost impus ţarului,
prin amenințări, de cătră acosta, en
guvernator al Petersburgului, după
masacrele din 22 Januar 1905, Cind
Sergiu a fost numit guvernator gene-
ral al Moscovei, din care ol voin să
facă o citadelă a regimulni, a fost
nevoit, din eanta înrnpavităţii sale
administrative și de frica responsabi-
Dat, sa facă apel la nmieul sân
TrepolT. Atunci a inceput în guverne
mintul Mosenrei n guvernare prin le-
roare, în rontra căreia nimeni nu in-
drăznen să deschida gura și, pe cind
din celelalte provincii vanean mereu
svonuri rele de revoluție, Ţarul vedea
în Sergiu şi Trepa pe funcționarii
modeli, singurii care sint în stare si
salveze `autoeratismal. De aceia cind
in lannar 1905 a izbucnit in Peters-
burg mişcarea revoluționari, S u
amevințind pe tar eu o revolta de
palat—in interesul dinnsliei— ducă nu
introduce şi la Petersburg felul de
guvernare de In Moscova, face ca Tre-
polt să devie guverantor al capitalei.
In corind Sergiu, e ucis de-o boamba
şi atunci Tropotf în po linga Tar ro-
lul lui Sergin de sfătuitor. Mai mult
ine, Trepolt ia asupra sa responsa-
bilitatea tuturor esentunlităților, ceia
ce Țarului li convine perfect, Astfel

so crează pentru galeria aceu legendi
care e o scuză pentru taţi: Țarul ar
vrea si dee libertaţi, dar e prizonie»
rul inconstient și neputincios al Imi
Trepoff și al bandei lui ;--Trepolf n'ar
f asa de răn, dar e supusul orb al
voiații ţarului teroriza! de progresele
revoluției ete... In renlitate Ţarul ştie
foarte bine ce se pelrece în Rusin gi
sa lesă n ñ „prizonierul lui Trepoff
pentrucă agai convino. Numui cind
Țarul va intelege cñ in respectul vo-
inții poporului va putea gàsi mintui-
rea penteu fară și dinastie, numi
aime) liniştea se va restabili în ma-
rele imperiu, inchee uutorul. Inr noi
eu durere ne gindim că în locul onni
Trepolt, rasar alți zece pe dată şi eñ
cine atie cita vreme încă, milioane de
oameni vor vielui în grornicele fri-
mintari, în eare se sbuciurmă nefericita
tară.

Cunoscutul Léo Claretie, care newim
o uaspelele nostru en ocazia deschi-
derii pavilionulvi Francez la Expoziţie,
publică un frumos articol despre ca-
lambururila oamenilor serioşi, In vare
eilează numeroase jucuri de cuvinte
din Homer, Cicero, Clément, Marot,
Emil Augier, Racine, Bnilean, Vietor
Hugò, ete, cum ṣi unele calambururi
celebre de-ale unor bărbaţi insemnali
ca abatele Mauray, Lamartine, Clovis
Hugues, Richeliou yi alții, Autorul
caută si explice pentruce ehiar spi-
rite alese sau dedat une ori In acest
soiu de glumă grosolan şi gäseşte
că joenrile de cuvinte sint un fel de
gimnustică a minţii,

Revne de Méinphysique et
de Morale. (Xo. A Iulie 906}. Alfred
Face, „Da doctrina de ln vie ches
Guyau, son venită ef sa portés“, Com-
batind eileva eritici recenle, autorul
arata unitatea și importanța filozofiei
lui Guyau În engetaren contemporană.
Se uneşte eu părerea lui Höffding
care distingind în filozofia din ultimul
timp Irei direcții: una obiectiva şi

150 VIAŢA ROMINEASCA

TA WE ——————

sistemalieii, alta bazată pe teorin cu
noştiuței ai alla pe valori sau era”
luare (subordonind teoria vunoştinții
trebnintelor vieții și ale acțiunii) pu-
ne pe Guyau în fruntea ultimei di-
repii alaturi cu Nietzsche ai Wilium
James, Ca şi aceştiu, Goyan s-a ridicat
contra intelectualisnului unilateral por-
nind de la ideia de viață, ul cărui
sentiment spontan H pune la rădăcina
oricare experienţi. Viaţa era pentru
el un principiu mai mult decit psiho»
logie si mai mult de cit fiziologic,
ceva original şi specifie, o sponta-
neitate internă care nu se confunda
eu reflexiunea, ceva care e în neelag
timp principiu) realitaţii şi scopul
idon) al acţiunii. Filozofia lui e nni-
tară, idein de viaţa e pentru el pri-
mitivă şi fundamentala şi fuţă de ca i-
deile de ființa, forta, mişcare, cuge-
tare nu sint decit noțiuni abstracte.
Filozofin lui e ua monism bazat pe
unitatea viet, imanent şi naturalist.
El u-a redus viaţa la cauzalitalea me,
caniciăi cum ered unii, forţele fizice e-
rau pentru el forțe vital», Viaţa n-a
fost la Guyau o entitule matafizica
nici o intuiţie poetică şi romantică
ca la Nietzsche. Doctrina sa a fost un
pananimizm, El a loat viața în seuzul
ei psihologie, en obiect şi subiect de
experienţa imediată, la oriaina ori
cărui fenomen intern sau extern. Gu-
yau a fost inainte de toate un psiho-
log şi un meditativ, nu un simplu ar:
tist diletant, nici un filozof scolastie.
Punctul de vedere sociologie deriva
pentru dinsul din cel vital şi psihic,
soeletaiea era pentru el o expapriune
a vietii individuale. Teoria cunagtin-
ţii a subordonal-o vieţii şi valurilor
ei. Criteriul valorilor era pentru elin-
tensitatea şi expanziunea vieţii, Viaţa
exlrage din ea insăşi puterea şi er:
trage din pulerea superioarii, datoria,
intăi individuală, apoi socială, fein.
du-și insfirşit propria ci sancţiune prin
conştiinţa pe care o ia de sine şi prin

valoarea pe care şi-o dă. Aceasta doe-
trina adevârulă şi înaltă nu e, după
Fouillte. ceva provizor, oa conţine o
parte însemnată de adevăr și dară va
fi cindva depâşilă ca toate dorlrinele.
in ea nu-i nimie de distrus, viitorul o
va desavirși şi o va complecla numai.
Revne dés Idées 15 Aug. 1908
Léon de Montesquisw La hiérarchie
des sciences d'après Auguste Comte.
So ştie că Comte clasitică stiintele
in ordinen generalitaţii lor deseres-
cinde și a complexilații lor ceres
cinde, astfel: matematica, astronomia,
fizica, chimia, biologia, sociologie. Fio-
care sliința e pentru el sub dependența
tuturor ştiinţelor care o prevedeari in
ordinea de clasare, dependență directă
faţa de știința ce o procodează ime-
diat și îndireelă faţă de celelalte, Cu
descreşterea generalitaţii coincide eres-
terea în demnitate a unei stin),
Combiaind această creştere de dem-
nitate cu creşterea de dependeuţă,
Comte a stabilit o lege importanta pe
caro o rezumă astfel: Cele mai nobile
fenomene sint pretutindeni suhorda-
nate celor mai grosiere, Ullima pro-
prietate a ierarhiei pozitiviste © gra-
dul de modificabilitate a fenomenelor
care devine cu alit mai mare eu rit
fenomenele sint mai puţin generale şi
deci mai complicate. In ordinea feno-
menelor astronomice eficacitatea in-
tervenliei noastre e nulă, eu dovine
reala in ordinea fenomenelor fizice,
ereste fată de artivitalea ehimici, apoi
fața de fenomenele vitale şi mal ales
faţa de cele sociale. In „Filozofa po-
zilivă* Comte considera sociologin ca
al şaselea și ultim termen, al ierarhiei
pozitive. In „Politica pozitiva” u adam
gat al şaptelea termon, morala avind
en studiu sentimentul cu motor suprem
al existenții individuale. Aceustă cla-
sare enciclopedie cuprinzind apte
termeni « in filozofia lui strins legata
eu legea celor 3$ stări prin care trebue
să treacä sureesiv fiecare ramură din

.
cupoșiiniile nouzire, Cu ril ne ureâm

mp seara stintelor, Irereren se face
„mai incet. In sociolugie explicările me-
“Mafizire domina, de neci vechea diri-
iune a concepțiilor noastre fanda-
„mentale, iu fMozutie naturala şi filuzo-
fie morala, una relativă la lumen inor=
gabică, alla la omul moral şi social,
diviziune pe care Comte a Deutz să
dispară, reen istruind unitatea noastra
mentala pe baze exclusiv porilive. Po-
zitivisvul ocupă un loc intre maleria-
lism ab apirtnalizm, rocunoseind ră
studiile superioare trebue să fle din
cauza subordonarii lor preparute de
«ela inferioure, dar dezaprubind ten-
dinu după rare acestea sint dumi-
pute de cele inferioare, Comceiliaren po
eare m face pozitivizmul Intre aceste
doun sisteme e datorita mai ales pre-
ponderentei punctului de vedere so-
vial. Diversele noastre cunoştinţi enm-
pun in fond o stiință unica, area u
umunitaţii şi namai preponderenta
punrinlui de vadere zial lo poate
lega intre ele, realizind o unitate su-
bhieelivă şi relativa, dar singura posi-
bila. vaci ln unilatea absolută și obite»
tiva trebue să renuntam. Intre filuza-
fie şi religia Ini Comte nu-l contra-
dietia com a orezul Littré și alții, vi o
simplă şi logică dezvoltare u gindirii,
In Filozofa Pozitivā elnborimd mate-
rialele imensului edificiu pe care vroin
sa-l consiruiuseă, Comle ornpindu-se
numai de detalii a intrebuintat me-
toda obiectivă, Dar odată elaborarea
terminati, a vru st puie o legatură
intre diferite ramuri, să construiască
o sinteză. Pentru aceasta a intrebuiu-
tat mein subiectiva şi pnrăsind ob-
sarvalin, a cautat să scoală dn spiri-
tul nostru, prin refleețiuue, legatura
zadarnice căulală înafară, lepâlură nu
absolută ci relativă, avind rulnare nu-
mai pentru noi, Prin mecasta Comte
n-a renunța! la metoda obiectivi lw-
gitimă, rind e vorba de realitatea eu-
uostiuțelnr, cea subierliva avind in

REVISTA REVISTELOR II

vederea numai considerația utilitaţii
lur, Carei pentru el lurrările de detalii
trebue subordonate vederilor generale
după cerintele bunului simi si A mo-
rale,

La Reyne Länne (No. 7, Iulie
si 8. Angust}.

Cu prilejul apariţiei cârţii lui Ed.
Rod „L'afaire Jean Jarqnas Rousseru"
de-pre caro s'a vorbit în numărul tre-
eut al acestel reviste, Fuguet studiază
și el aceasta chestie (No, F), deseriiml
starea sorinlă a Genevei pe alunri şi
insistind asupra rolului meschin pe
care Va jural Voltaire Im aceasta afa-

cere, Inten poporul contra lui Rous-
senu, prin publicaţii anonime pline de
venin şi negin} mereu prietenilor säi
din Paris amestecul său. Cu prilejul
afarerii Ronssean, guvernul nristoeral
ul Geuevei şi-au perdul auloritalea mo-
rala şi cea materiala, Marelo democtat
Ronssenu, eare trebols să contribue
atit de mult la răsturnarea nristoera-
Uri de pretutindeni, a contribait intai
la ruinarea vă in propria Iui patrie, — la
No, 8, Faguet publică notele lui Sainte-
Houer serise pe margenile unui exem-
plar din Montaigne, care a servil ma-
rolui eritie, în 1801, Jẹ lecţiile sale
dela Şevaln Normală din Paris, — În
numerele acestea cetim o pnlemică
foarte. aprinsă între René Doumir și
Léon Séch asupra faptului dacă ama-
rul intre Lamartine şi „Elvira“ a fost
platonie ori.. nu!

La Revne Socinliste (Avgust),
publiea o anchetă interesantă — răspun-
surile multor personalități marcante
socialiste din Franţa, Anglia. Germa-
niu, Iuliu, Rusia, ete.—asupra „Drep-
tului de vot pentru femei”.— Fiind câ
in cel mai recent numär al acestei re-
viste, pe care Pam primit chiar acuma,
so publica o alta ancholă— răspunsuri

ale unor femei feministe şi auti-femi-
niste -- asupra „Câsătoriei”, vom da, ln
numărul viitor. alaturea cu darea de
sama despre „Cashtorie” şi acea des

152 VIAŢA ROMINEASCA

pre „Dreptul de val“, ambele rhestiuni
ficind pâna la un punet, din aceiași
ordine de idei.

Revne internaţionale de so-
ciologie, N». 6, Juin 1998.

Gubriel Prévost publică prima parte
a studiului sâu „La famille et la pa-
trie devant la philosophie*— asupra
familiei (räminind ca despre patrie
sn urmeze în N-rul viitor),

Aulorul susline, că familia nn an
născut odata em omenirea. vare ia in-

Sceput a trait în promisenitate. Rezul-
tind din raporturile primitive dintre
„prnerealuri si procreaţi”, familia nu-
mai eu încetul sa constituit ca o gru-
pare sociala definită, şi înca hazele
ei au variat şi variază ndine dela pn-
por la popor, sub inriurirea climei,
moravurilor, temperamentului, stării
sociale, religiunii ai a legislației; şi
desigur aceasta instituție va fi supusa
si pe viitor multor schimbari,

Autorul prevede, de pildă, eñ sn-
primarea principiului de moştenire a
averilor va aduce o schimbare radi-
enin,—şi en dovadă arata cit de mult
se deosebeste familia Iranreză de vea
engleză sau amerieună, multumita li-
bertatii testamentare ` — „o simpla de-
osebire, spune G. Prévost, în concep
Da proprietăţii n ereut astfel o prä,
pastie între familia suxonă și familia
Intina“,

In trecut, Codul Civila revolutionat
tamilia, admiţind intervenţia justiției —
ca organ nl sorietații,—in raporturile
Intre sog şi intre părinţi și copii,—
coca ce inainte ar fi revoltat po „nu:
Joers Tamiliuli”, Putem prevedea
evoluția şi mai departo în uceastă di-
rectie —spro o tot mai mare egalitate
şi libertate u fømeii, şi sprø o bero-
tiro tot mal energiei din partea soci-
sit a drepturilor ei şi ale copiilor,

Revue scientifique (No. 9) 1
Septembrie 1906). Dr. A. Calmette, Di-
rector al Institutului Pasteur din Lille,
serie un articol interesant, intitulat :

„Caile de pâtrundere añe infertiunii
tuberruloase și apărurea organismului”,
Chestia tuberculozei, ziee autorul,
trebue să intereseze pe tot omul. Tus
berculoza ind una din boalele cvele
mal räspindile şi mai perienioase,
Dacă cercetarile făcute pini in pre-
zent asupra tuberculozei n'au reuşit
se ne dee mijlocul sigur de n o in-
vinge complect, eel puţin ele au pre-
riza!, după cum s'a exprimat şi D-rul
Rome '}, punctele importanto care ag:
teapta dezlegarea definitivă și asupra
cărora trebue să so judreple areste
cercetari. Şi unul din acele punete
inportante e şi acesta studiat de D-rul
Calmette in articolul de faţă. In ade-
vär, după cum se exprimă D-rul Cal-
melte, „Cunoaşterea exartă a eñilor
de patrundere a bacilului tnbereulazei
in organizm e de o importanța capi-
tală, căci en trebue să seryensen de
bază la determ'narsa misurilor de
combatere pe care trebue să le mlap-
tām cu folos în conlra rhspindirii tu-
bereulozei, Aşa, Dën în ultimele tim-
puri Cliniconii si bnclereolugii erau de
acord pentru a admite că molipsirea tu-
berculoaaui se cfectueazi mai cu geamii
prin praful încărcat de bacili care
pătrund în plămini cu aerul inspirat.
Von Behring însă, a emis la, 26 Sep-
tembro 1805, iden că tuberculoza pil-
monară a adultului n'ar 0 de cit o
manifestare tardiva a unei infeețiuni
intestinale eapălala la vinien tinärā.
Doctorul Culmelle, bazat pe expe
riențele diterililor savanti şi pe ale
sale proprii, farule in colidoratie cu
C. Guérin, stabileşte urmâtoarele con-
chant teoretice şi practice asupra eñ-
ilor de pătrundere a infecției tubor-
tuloase `
1. „Că virusul tuberculos patromie
de cele mai multe ori in organizmul
omului şi al animalelor prin căile di-

1) Vinţa Romineasea No. 6. August
1906 pag. BIB,

REVISTA REVISTELOR 153

gestive şi mai cu seamă prin intestin,

2. CA bacili luberealagi, introdusi
in tubul digestie, pot 8 absorbiți şi
pătrunde mneoassa intestinală fară n
lasa acolo ve'o urmă ` eà, imediat ajungi
in vasele chilifere ei, sint învaluiţi,
prinşi de unele globule albe da singo
numite leucoriţi polinucleari, insoţind
astfel acesti leucoriţi In toate voluju=
rile lor prin organele limfaliee și prin
vasele de singe,

3. Ca localizaţiile pulmonare, ganglis
onare, Seroase, viscerale, articulare
sau osoase ale tubarceulosei, rezulta
din oprirea, Ju vasele capilare ale
acestor diferile organe, a leucoeititor
cari, invaluiud haett lubereulogi vi-
rent, sint distruși de celulele care
căplușese po dinăuntru vasele (ma
erologze) produrindu-se astfel lesiuni
tuboreuloase incepăloare (celula gi-
gamicã şi granulația cenusie).

4. Toate localizatiile interne do in-
Zorte inboreuluasă sint de origină
intestinalä, afara de unele intimpläri
rari cind virusul tubereulos e inoculat
sau introdus intimplator în pirle sau
in unele pr HU (mucoase) alinse mai
diuninte şi unde el se instalează, dind
nustere la forme de lubereuloze Jo.
cale cum sint d. ex lupusul, tubereu-
lozele naso faringiene, olitele lubereu-
louse ete, mai mult sau mni puţin
susceptibile de u se propaga prin va-
sele limfatice.

5, Ca prulurile uscalo sau umede
murdările de bacilii tubereuloşi sint,
în general, incapabili de a produce
infecția directa a plăminului.

6. Cå, în imensa majoritate a cazu-
rilor, molipsirea omului rezullā din
pătrumleren, In caile digestive, a ba,
cilitor proaspeli si virulenii de pro-
venieuță umana (scuipat): en astfel
se explică inlinderea şi gravitatea
mulipairii in familii şi în lacurile
unde oamenii trasse in colectivitate
ca în uleliere, binrouri ele,

7, In fine eñ bacilii tuberculosi de

origina bavină sint vapabili de n in-
fecta po om, mai em seama la elatea
Images, însă această inteeliune nu e
aşa de deasa și de gravă ca urca
produsă prin bacilii tubereuluşi de ori-
gini minana,

Ca concluzii de ordin practice, D-rul
Calmelte mai stabilește:

1. Bazele de câpitenie ln combate-
ren tuberenlozei sint pedenparie lupta
în contra seuipnatului, iar pe de altă
parta «dueația higicnica atit a person-
nelor atinse de tubereuluză elt şi a
persoanelor rare sint obligale si tra-
vasră In contact en cei atins, Afara
de neeasta, să nu se senpe din vedere
că şi aurmenajul, loenintele nesănă-
toase, alcoolismul și mizeria sint cauze
principale care rontribuese ln slabi-
rea rezistealii organizmalui, vind e
vorba de infecția luberenloasa.

2. Ca lupta contra terenului favora-
bil tuberculozei e desigur mai «firneo
de vit lupta în contra bacilului. Acei
cari so Ineăpăținegză de a răspindi
greșala ca unii oameni sint tuleren-
lizabili şi alţii mu, Irebuese conlamnati
în public. Adevarul e rà jett oamenii
sint expuşi do n f tuboreulizaţi ca şi
maimuţele, ea şi boii și en şi tonta
cele-Valto mamifere, In adevăr, şi ou
menii și animalele cela mai rezistente,
nech mai viguroase, conlracloază ru
siguranţă tuberculoza, dară sint expuși
intrun timp suficient În o serle de
veinfecţii sueresive, și nu pot fi dell-
nitiv cruțați da cit acei care au avut
pop! de a Ñ vaccinati prin o atin-
gere vimdecată,

la fine pentru a supiimu orice ovn-
zie da molipsire prin lapte şi prin
derivatele sale ca smintina, untul
brinza ete D-rul Calmette expone do-
rințele congresului din Nancy formu-
late fn urma propunerei sale şi anume:
Ca nimeni s4 no aibă dreptul do a
vinde laptele destinat pentru consu-
maţia publică dech n'a facut mai întăi
o decluraţie prin care să se angajeze :

154 £
1) De a nu Une in grajdurile sale
de eit vaci care au fos} supuse de
mai puţia de doua snplămiai la proba
tuberculinei şi care m'an reacționat.

2. A supune de două ori pe un
toate aceste vaci de lapte la proba
tuberenlinei sub controlul unul vete-
rinar sanitar anume iosărcinal pentru
aceasta.

Ar fi de dorit cu neeste măsuri,
propuse de Congresul din Nancy, să
fi» serios aplicate şi la noi unde această
boala face allen victime,

Nuova Antologi». (| August,
Roma). Emilio Salaris. Spiritul ins-
tituțiunilor elveţiene“, Autorul, loco-
tenent in oştirva italiani, după cede-
clară eă articolul său este rezultatul
unei observări mai indelungate Meule
la fața locului și după ce relevează
neobişnuit de intensa iubire de patrie
a Elveţionilor, iubire de palrie care e
sirina legala de cultul pentru institu-
țiile demoerutice ale färii, ne dä ur-
mătosrele amănunte asupra organiza-
Hei militare svițerene, Servieiul mili-
tar este obligator peniru oriee elve-
Lan de la vrista de 17 uni pină la
50; reerntarea însă are loc dupi im-
plinirea a 20 de ani. Armata se im-
parte în: activă (timpul serviciului 12
uni), landwerkr (timpul servielului 13
ani) şi landsturm (in care se pol in-
rola toţi tinerii dela 17 pină la 20 de
ani şi toți oamenii dela 45 la 50 de
ani, care au servit deja in armata aw
tivă şi în lundwebhr). Este izbitor nu-
mărul eel] mare al scutiților de urmată
ca neapţi : in 1001, 4%, au iost seu-
Hp, în 1902, cifra a crescut. Aceasta
so explică ap din raţiuni bugetare: fie-
care eanlon poale înrola un număr a-
numit de tineri, iar restul este gäsit
ca neupt pentro serviciu ; astfol Statul
ubține doua foloase ` menţine un număr
limitat în şcolile de instrucție si în aco-
laş timp îşi măreşte venitul prin taxa
pe care o plàtese cei scutiţi, Corpul

VIAȚA ROMINEASCA

ofițerese se reerulează din soldati şi
subofițerii mai culti; gradul se acorda
după urmarea timp de 40 ori 00 de
zile a unei anumite şcoli preparaton-
re. O singură exceptie se face cu ab-
solventii secției militare a polileeni-
cului din Zürich, care sint inserişi de-
udreplul en premiers lientenants în ar-
lilerie și geniu, Oflerii de stat major
se reeralează din ofiterii rare an ur-
mal limp de 10 septamini gerala spe-
cial de stat major din Than. Forin
oștirii şvilerene alinge următoarele
cifre: armata aetiră 153,000, lund-
wehr SSON, landsturm inarmat
46,000, landslurm neinarmat 237,000,
Iu fiecare an re inslruese recruți şi
se rechiama 70,000 de oameni pentru
cursurile de instroeție. Cheluealu a-
nuală pentru armată se ridică ln 30
de milioane. Iu corpul ofițeresc elve-
{inn stat astăzi doua curente: unul
personifica geoala natională, celalalt
şcoala germana. După unii soldutol
trebue să fie numai un bun inergâtor
şi un bun trăgaciu, po vind alţii rar
ea să stabilească o disciplină mal ri-
gireusă si să deprindă soldaţii cu or-
dinear strinsă, cu miscarile de massă,
Rivista d'ltalin. A Marghieri.
„Drepiul de vot femeilor“, Este o con-
ferenļä pe care uutorul, deputat in
parlumenlul italian, a tinut-o ln cer-
enl Blolugie din Neapole. Faţa cu ee:
rerile femeilor de n D inserise in Tis-
tele electorale, în Malia, cereri care,
in unele loralitați au fost admise, au-
torul declară dela inceput că legea in
vigoare asi, se opune şi, dacă e
vorba en femeile sa capete dreptul
de vol. atunei trebue schimbata legea
actuala. După o scurtà enumerare a
dreplurilar pe care temeile le-an et-
pătat deja în alte ţări, autorul mārtu-
riseşte că „nici un om cu rațiune n-ar
putea să-şi asume respunsabilitatea de
a socoti femeile în general ca neuple
de a exercita dreptul de vol politie”

dar ndaugà imediat en „nu poate sa
fie niciun om eu ratiune care să gin-
deaseă sau să roiuscă ca acest drept
să-l aibă toate femeile“ —Părerra sa
e că „in anumite limite determinate*
femeile ar putea sa-şi exerriteze drep-
tul de vot, fără ca societatea sa aibă
a se leme, Ca partizani ni dreptului
de vot poliție pentru femei citeaza —
in afara de lohn Stuart Mill— pe Giad-
stone, Lord Bicousteald şi Lord Salis-
bury. Tara în care s-a luptal mai con-
seevent pentru acest scop a fost An-
glia. Cea dintăi propunere în Camera
Comunelor a fost facută în 167 de
catre Stuart Mill, apol la 1870 de ea.
tre Dilke şi apoi consecutiv în 1871,
19, 13, 75. 706, 78, 79, 83, 84 şi 1892,
Propunerea lui Mill din 1567 a fost
respinsă cu 113 voturi contrare, pe
cind ultima propunere din 1592 a lui
Woodal a avut 335 voturi favorabile
şi niciunul in conira; Camera lorzilor
insă n fost acpeu eare a respins pro-
punereu largirii dreptului de vot, Celor
eure se derlari în polriva acordării
dreptului de vol politic femeilor pe
motivul inferioritații intelectuale, an-
torul le spune că „oririt de inferioară
ar fi capacitatea femeii fuţă vu n băr-
balului, va fi totus suficientă pentru
acest scop”, Dar autorul cura e in po-
triva introducerii votului universal în
Italia, pe motir ea numarul de anal-
fabeţi e prea mare, se-nțelega ra na
admite votul universal nici pentru fe-
mei. Ba, cere şi mai multe restrieţii
decit pentru bărbaţi: „Nu e suficient,
zica, pentru admiterea femeii la vot,
condiţia ceruta bărbatului : aceia adi-
CH do a ști a veti și serie, Trebue un
oarecare element eare să ne den sigu"
ranța că femeia care aspiră la dreplul
de vot aparţine unor clase sociale cure
să constitvedseñ cen mai mure garan-
lie posibila, nu numai de interesul său
material şi moral de a vota, dar şi
de cultura şi onornbilitatea sa". ŞI în
consecisță cere dreptul de vol pentru:

REVISTA REVISTELOR 135

i. femeile măritate sau nu, eare au
anumit cens; 2, negustorițele -au msg
le care condue indasirii şi fabrici; 3.
Inureatele ` 4, deplomatele, care nu 5
ani de slujb:; 5. literztele şi femeile
de ştiinţa; poutru toate să sa ceară
vrista de 25 de ani. Cum se vede au-
torul fine mult In drepturile clasei <o-
ciale din care face parte,
Deutsche Rundschan (August,
Berlin). Albert Pfister „Din America”.
Aula) însărcinat va reprezentant al
regelui W iirtiembergului să rosteasca
disenesul festiv la seshiirile care au
avut June în Chicago în onoarea lui
Schiller in Mai 1905, s'a folosii de
acest prilej pentru a studis universi-
taţile americane, In Germania, ne
spune el, universitățile s'au format
prin voința principilor sau a oraselor
şi nomal mat tirziu an sjans să se
unifice en trehuințele poporului; in
America însă ele s-au năsčntl deodata
din insuşi sinul poporului, Statele-
Unite, ca stat unitar nu intruţine nici
o universitate şi chiur nici o yeonla
afară de Academiilo din Westpoint şi
Annapolis peniru armala zl murină ;
toate seslile şi universitățile sint im
teeţinute de fiecare din cele 33 de
stato in parte precum şi de eontrihu-
Via oamenilor privați. Universilalea
din Chicago (alatul Ilinois) de pilda se
datorește lui Rockefeller care n făcut
Inlăi n donație de 12 milioane de do-
làri; dur afara de cl s-au mai gäsit
şi alți 3000 de donatori, in acelaş
siat Utopie se mai află o universitate
privută la Evanston precum şi o alta
întreținută de stutul Minois, care m'are
decit 5 milioane locuitori, Numai Uni-
versitatea din Chicago, are 4000 de
studenți şi o avere de 18 milioane
dolari, ocupinil deci in ep priveste bo-
gălia al treilea loc Intre universitățile
amerieane ` Harvard, Columbia, Chi-
cago. Nu toate universitățile din Ame-
rica însă an aetiași însemnătate chiar
din punet de vedere al corpului pro~

t56

fesoral ` cele eu n mai mare iuliuență
sint: Harvard (Cambridge), Zale (Cn-
npeel Semi), Columbina (New-York), Cor-
nel! în oraselul Dhaka (New-York),
Johns Hapkins în oraşul Baltimore şi
Universitatea din Chicago. Ca şi în
Anglin, în jurul Becării universități
se află aşa numitele College, cire sere
ves ea şcoală pregatitoare pentre
specialisarea in Universitate. La Har-
vard şi lu Johns Hopkins se eer patru
ani de cursuri de College dnp rare
sa capita titlul de Bachelor of Arts
(A. B) care permite urmarea unei
sperialitaņi la Universitate. Viața ncs-
demică se ponte rezuma in trei cu-
vinte, zice nutorul, loeuirela un loe n
tuturor (house system). spart ṣi club,
Acela dela activitatea caruia depinde
soarta Universitaţii este Presidentul
ei, numit pe viaţă de câtre consiliul
comunal,

Deutsche Revne (August, Stuti
gari), Dr. Karl Max Giesgder, „lu
semnălutea vixurilor”.—Penlru popon-
rele vechi insemniătatea visurilor sta
în valoarea lor profetică. La Egiptenii
mai ales domnea o adevărată epide
mie de explicare de visuri: oamenii
froeventan anume templul zeit Isis
pentru a visa şi a căpăta explicarea;
la Asirieni visurile regilor înfluențan
chiar politica lor; chiar şi Biblia
contine multe visuri profelice, ca ins-
pirații a unei directe revelații, ŞI
Grecii işi explicuu visurile en trimise
de zei şi cel mai vestit Joe de talmi-
tire al lor, era Oracolul lui Trophonios
in Băoţia, Evul mediu credea de nse-
menea in Dieren profetică a visuri-
lor, dar cu explicarea lor se ocupa
numai clerul de jos pe cind Biserica
le ignora en desăvirşire. Cu timpul
insă importanța acordata visurilor fu
cdulula aiures si anume: unii le con-
siderau en o ridicare a sufletului pe
o treapiä mai înallă, tur alţii Le aer:
dau numai o valoare prognostică si
diagnostica pentru anumite boale,

VIAȚA ROMINEASCA `

Astfel s-a stabirit en pentru anumite
feel?! organice en furuneulii şi enn-
cer, visul poale serri ca on semn
prognostic. De asemene epileptieii
an dein în viserize epileptice. Visurile
hislerieilor sist însă mai putin carae-
teristice, In multe cazuri visurile pot
prevesti şi viitoare deranjari ale min-
tii in timpurile din urma s-a cautat
a sa stabili să alta legatură între vis
şi trezie: Radestork, Griesinger DI
Frend, explică visul ea implinirea do-
rintelor ce n'au putut f sulisfâcule
in realitate, Vinz iasă, mai aproape
de adevâr, consideră visul ca „un fe»
nomen in toste eorurile notrebuineins,
in multe cazuri morbid. Autorul face
un pas mai deparle şi rousideră vi-
surile ca „o stare de degenerare psi-
hieă, o reinloareere atit psibicește cil
şi fisiologiceşte spre «pori anlerioare
ale vieții individului şi n speciei”.
Degenerarea ze arati prin fuplul ca
pe vind ùn slarea de trezie notele im-
portante ale unei reprezentări toti-
neca pe cele neimportante, in stare
de vis se intimpla tocmai contrarul.
Chiar şi reprezenlările corpului nos ru,
se descompun în siären de vis, pre-
eum chiar şi reprezeninrea personali-
taţii noastre; astfel se poate intimpla
ca in vis corpul nostru să ne apară
dedublat, iar personalitatea schimbată
şi anume in sensul unei fase anteri-
cure a evoluției noastre: ne visăm
copii, tineri ete., cu ideile şi sentimen-
tele din seele epoci trecute, Visul
deci nu numai ch arată o degenerare
psihica, dar conţine și multe elemente
patologice care se găsese de obiceiu
la persoanele alinse de nlienație min-
tala.

Sozialistische Monats-Hefte,
No, S, August, 1906.

James R. Macdonald, în „Sozialis
mua oder Arbeiterpolitik*, — explică
pentru ce majoritutea socialiștilor En-
gleji au tutrat în „partidul muneitori-
lor“, enre nu şi-a insusit doctrina so-

cinlistă ` motivul: necesitatea de a se
uni em sindicatele profesionale (Trade-
uniona), cari sint refractare formulelor
seinliste, „Surialismul fară sprijinul
„Sindicatelor e condamnat să rămină
„0 mişeure de critica sterila şi abs-
„trarțiune nepulineionsă ` Tradeunios-
pinul fără socialism e o lupta inutilă,
„obusitoare si nici o dată hutaritoare“,

Astfel se opun» soeiulismului nbs-
Iract o reală pulitică muncitoare,

Eugène Fourniére, în „Die Stellung
der Sozialislen in franzăsizvhen par-
lament“, —rerunnagte că in vestitul duel
puriamentar între Clemenceau și Jan-
rôs, beest din urmă a fost invins -
chiar o parie dintre socialiştii „inde-
begiert" (intre cari şi veehiul tovaraş
al lui Juuròs, Viviani) au votat pentru
afişarea discursului lui Ulemeneeau,
Autorul crede ră iolransiogrnja so-
ciuliştiloe „uniţi“ va da roade şi mai
rele.

€ontemporary Review (Lon-
don, August).—D-I J. A. Spender, in
„Primele Zuse Luni*, analizeaza arti-
vitalen guvernului dela veniren iui la
putere: Luna August, spune autorul,
găseşie noul guvern in mijlocul celei
mai azzăloare sesiuvi din timpurile
moderno“, Dacă noului guvern i se
poate imputa lipsă de strălucire, nu i
poale imputa insă, nici de cei mai
acerhi opozanți, lipsa de harpicie. Nici
odata wa fost o activitale mai mare
în Biurourile, Comisiunile ṣi Subcomis
siunile înaltei Administraţii, — „Bilul
Educației”, la ordinea zilei încă dels
1902, „Reforma Armatei”, care uzi nu
mai poate ingădui trăgănare, vor fi
muljämitor şi de finiliv rezolvate şi vor
da o noua tărie Imperiului Brit mie.
lu sfirsit, legenda, că guvernele libe-
rale sint mai puţin abile în afacerile
externe decll cele conseryaloare, a
fust compleel spulberata prin atitudinea
ce n liut sh aiba Sir Eäur:d Grey

„in econferenin delt Algeciras şi prin

izbindu ce a uyut guvernul tn relațiile

REVISTA REVISTELOR

157
eu Sultanul. Raporturile en Germania
sint azi din rele mai bune, fara sp sa
sliugă susceptibilitulea Frantei, şi spe-
ranţu unei bune prietenii cu Rusia nu
pare exelusă după incetarea tragicului
război vicii varė astăzi biulue marele
Imperiu. Târia și prevederea guver-
nului, entităţi eare i-au asigurat deplin
suvees în afacerile externe, 1 vor pune
desigur în stare să rezolveasră și ma-
reu ehostiu u Transvanlului din Africa
de Sud,

North American Review (Now
York, Angust). — Dl Jacob H. Schiff,
după o călatarie de stadii prin Japo-
nia comunică vbserraliile sale în „Ja
ponia după Răsboiu”, Aulurul amine
teste faplul ea ducă Anglia nu sar G
înțeles cu America pentru a realiza
imprumulul Japonez în cursal râsbo-
boiului, Japonia Sur Ñ ruinat int-
iute de a se lermina războiul. lu a-
devăr, azi Anglia şi Salele-Unile
DU un nici un moliy sà se ingri-
jeaseă de imprumuturile din 190$,
dar siguranța de arum nu era atunci.
Anglia şi Statele-Unite au riseal Onan-
ciarminte pentru ca războiul punea in
primejdie civilizația lumii intregi, mu
uumai existenta Japoniei. Pentru Jas
ponin, Măpinirea asupra Coreei era o
chestie de viaţă; inaintarea Rusiei pe
teritoriul curoean trebwwa sigur să
piovonce războiul — era, penleu Jupo-
uia, o adevărată incâlcare de teritoriu,
Astazi Rusin e alungută din Coreea,
chestia războiului nu mai preocupă pe
nimeni, Partida Militara deşi incă are
mare iullueuţă in politica țarii, totuşi
marii oumeni de siut, „intemeetorii
Japoniei moderne”, våd o primejdie in
programul Partidului Militar și nu
admit lupta Japoniei decit pe colea
dezvollärii comerciale şi industriale.
Nici uo popor nu e alit de harnie și
atit de frogal şi inbitor de inrăļáturā
en cel japonez. Tara e siracă în bo»
giții naturale şi cu loale că Japonia
imporiñ cea mai mare parte din ma-

158

torille prime, ea reuşeşte, molțămita
ealitaților extraordinare ale locuitori:
lor ei, să concureze pri: eflinătale şi
calitate productele industriale ale ce-
lorlaite țari. E o prudenţă exagerală
faptul că Statul a ţinut ca mai mult
de jumatate din datoria publică de
1,250,000,.000 dolari să fe plasată in
ţară. Autorul conchide că tot viitorul
Japoniei constă în dezvoltarea indus-
triei,

Positivist Review (London, Au:
gua), D 5. H. Swinny se ocupă de
situația murală a Angliei în Egipt- De
cind Anglia a incetut să se mindreasei
eu rezultatele administraţiei ei in Indii,
Egiptul îi servea totdenuna ea o do-
vadă a talentului ei de a administra

o ţară tria sămănind progres si `

culegind simpatia untohtanilor. Ultima
stare de Ineruri din Egipt pare u fde
natură să convingă Imperiul Britanie
cà administrația engleză in Egipt nu
e de loc iubită şi ch Anglia trebuesă
se uşlepte la altceva de cit În reem:
noştinļa populațiilor indigene de acolo.
In Egipt lasa enlta a indigenilor in-
cepe să protesteze impotrira sistemu-
lui englez de administrație, cu toate
că acest sistem a miri! prosperitatea
economica a țării, a răspindit cultura
şi a asigurat împărțirea justiției. Care
e enuza acestei nomulţâmiri ? Poate fi
numai fanalizmul islamie, care neocon-
tenit creste în tot nordul Afrieei ? Fan
indoiala ultima neinţelegere eu Sulla-
nul nasapra delimitarilar a încurajat
populaţiile mabhomedane din Egipt, dar
fanatismul acestor populații no esplien
singur atitudinea patriotică aaen:
lista a clasei culle egiptene Altele
sinl enuzele: Anglia a căulal sistema»
tic să Impedece formarea oamenilor
de stat dintre indigeni. Treptat, treptat
toale locurile din administrația supe-
rioară au fost dale numai in mina En-
glejilor. Anglia urmhreşte alrofiairea
insaşirilor de self gavernement in sinul
poporului pe care Coco să) adminis-

VIAȚA ROMINEASCA

treze. Aconală concepţie nu poale să
convie acelora in care $ incepul deja
să mijeaseă sentimente de mindrie nas —
ționata ; pentru ei Anglis poale să ad-
ministreze Egiplul în modul cel mai
echitabil. totuşi o Justiţie impărţiin de
străini e mai rea de cit injustiţiu insăşi.

Russkoe Bogatstvo, lulic, 1905.

8. Elpatierski, in srhiţele sale „Din
Duma”, arată efectul revolutionar al
acelor şedinţe ale Dumei, la cari luau
parte miniştrii, Aceştia în ochii mat,
țimii totdeauna aveau presligiul puterii
şi al inteligenți, intru cit ci condue
acest mecanism imens, cate este sta-
tul Rus. Luptele parlamentare cu oa-
meni ca Pelrunkeviei, Herzenstoin, Ro-
dire, ete. - kp desnolit, şi arâlut ceva
ce „nu e nici puternic, nici frumos,
nici curat”,

„Aceasta a produs o impresie ame-
„ţitoare asupra țaranilur-deputați, La
„inceput am fost chiar uimit, că dis-
„corsurile D-lor Slişinseki gi Gurco,
„nemai în mijlovul acestor tarani-de»
„putaţi, n'au provocat vi'o indignare,
„ci o imensă veselie, un ris ey mul
„puteau stipini,

„Vata, mă !—îmi spunea in culuare
„unul din ei, — și, primblindusse, tot
„poenea din mini de şoiduri, ridea. şi
„vorbea en sine insuşi :

„—Si noi la tară cerodeam! Ma! Ia»
taţi mi-nigtri Lu Ho L.,

„Insămnătatea diseursurilor ministe-
„riale pentru reroluționarea siraturilor
„de jos, eatit de imensă, Inc) niei Do
„putem calcula astăzi. Mult fulas a
„adus dă aceasta privintă Stolipin, malt
„au ajutat Stizinaski, Pavlov, kukegteg
„şi Şeeglavitov. insă eu deosebire un
„unbozăţit tezaurul roroluțiunii ruse d.
„Gureo. Mai fericit decit tegi ceilalţi
„dinzul a dăramat iluziunea binelui
„Publice şi a conrepțiunilor de sint, ep
„investeu pe oamenii de gaverniimint
„in ochii mulțimii: — taranii um vazul
„pe nișe oameni mici, Dr multă
TT

Mişcarea intelectuală in străinătate

„ FILOZOFIE

Alessandro Levi, Por un pro-
gramma di filosofia del dirito. Torino
Bocea 1905.— Antorul tratează chestiu-
nile de metodologie ale filosofiei juridi-
ee panind-o in legătură cu chestiile ge-
nerale de filosofie. Incepe eu teoria
eunnştinții, ei dein raporturile intre
filosofia generala și filosobile particu-
lure, troce la raporturile dintre aceste
din urină cu ştiinţele positive și în

- Special cu șliinţele sociale, en soeia-

logia, filosofia economics, juridica şi
etic,

Lucien Arrént, Art et Peycho
logie individuatie. Aleno. 2 fe. 50, O
enlegere de articole și studii ale vu-
poseulului scriitor francez asupra con-
„dițiilor de viaţă ale artistului, asupra
influențelor diferitelor medli, asupra
ereditatii și asupra concepțiilor Ini a-
supra frumosului. i

Jean-Paul Aarme ` Physiolo-
sie rt psychologie de T'atiention. Eyo-
lotion, dissolution, râtdueation, âdu-
egent rn o prefața de Th. Ribot-Al-

Arata problemele, experiențele ro-
lative la ele, precum şi teoriile, indi-
Së A eg sale.

` d rède:
international de promitea a zeta
sinne, ținulă la Genera in 1904, ra-
poarte și dări de samă, — Geneva, Kün-
di g— Comunicări de Boutrowx („Rolul
istoriei filozofiei ip studiul filozofiei”),
Gourd („Definiţia filozofiei"), Windel-
dand („Problemele actualmente puse

logievi şi teoriei cunoștintii in mate-
rie de ai patt naturale şi morale“), Pa-
reto („Individual şi Social”) Reinke gi
Giard |„Neovilalismul şi finalitatea în
biologie") ete, ete.

Léon Totstoi, La foi umicorsella,
traduction de Halpirine Kaminsky.
Fasquelle, 3.50.

Marele romancier studiaza problema
veşnicului confliet intre sliiață și re-
ligie, folosindu-se de toate datele ul-
lime ale sin

P. Lacombe: La psycholoyie des
individus ct des socidtés chez Taine,
historien des littératures, Alean.—Au-
torul vorbeste numai de Taine istorie
al literalurilor. E! interpreteaza in-
trun ship interesant temperamentul
intelectual al marelui eritie, Analizea-
za mai cu seamă Histoire de la litte-
ruture anginise.— Autorul combate n-
desea pe Taine,

A. Schopenhauer ` Sur la Ré
ligion (Parergu und Paralipomena),
traducere franceză, Alcan.

Jean Lahor: De bréviaire un
panihciste et le pessimisme heroique,
Fischbacher.—E inleresantă această o-
perà, în care pasionatul poet al „Ilu-
siunii* işi exprimă ilozotia su, pe care
o cunoaştem deja din poeziile sale, —
Titlul spune +] însuşi care este con-
cepţia poelului- filozof.

F. Pillon : Z’ Annce philosophi-
que Alcan, 5 fr. Conține: Brochard :
La Murale de Platon ` Rodier: L'Een-
lution de ln Dialeciique de Plalon ;
Hamelin ; L'Opposition des concepts

160 VIAȚA ROMINEASCA

d'après Aristote ; Pillon : Un ọüùvragë
récent sur la philosophie de Renou-
vier; Dauriac: La Philosophie de G.
Tarde; Bibliographie française de l'an-
née 1905.

Aliottn: La Misura in Psicologia
sperimentale. Firenze, Galetti.

Aro mai multe pârţi, în vare tratea-
ză deosebitele probleme ale acéstei
sliinţe noua ` psicorronomètrin, psico-
dinamica, psicostalira, ete.

ISTORIE. ETNOGRAFIE.

0. Nachod. Geschchile von Japan
Bd. 14 „Uezelt* („Geschichte der aus-
sereuropăischen Staaten“, Herausge-
geben von K. Lamprecht. Allgemeine
Staatengesehichte. Zweite Abteilung)
Gotha, F. A. Perther, 1906, Acest vo-
lum cuprinde istoria veche pina la
vin p. eh. Prof. Lumprechi spune des-
pre uceasti lucrare: „este întâia isto-
rie științifică a Japoniei în limba ger-
mană”,

Luumannel, Haupimann und Kom-
pagnicehef im 1. Nass. Int, Rgt- Ne.
87 und Lehrer an der Kriegsukademie,
Der russisch- japanische Krieg: Berlin,
R. Schröder. Sint doua fascicule : In-
laia conține istorie inlunplirilor dedi-
nainte de războiu şi n doseriere a for-
țelor ruse şi japoneze, A dana se o
cupă cu primele lupte pe mare dela
Port-Arthur şi Parhemulpho, ew lup=
tele dela Jalu şi Bintsehou,

Cyrus "Tbomns si W, J, Mac

Gree: The Indian of Norli Aitarica

in hisloric limes. Philadelphia, G. Bur-

rie and sous, G dollur=.— Autorii, mem-
bri ai biroului de einnlogie din Was-
hington, nrală erimele „civilizaţiei“
unpotriva Imdienilor şi importanta,
pentru seuroltarea economică a Sta-
lejor-Unile, a acestor populaţii.

N. Thedenat: Pompii. Renouard
3 fr -4 volume. Viața privula st pu-
blică diu Pompei. Conţine 200 repro-
dureri totogratice.

René Viviżni: La Restanration

(att - 1830), al Vil-lea volum din Fis- E

foire Socialiste, publicata sub direcția
lui J. Jaurêa. 3 fr.

Eugène Fournière: Le Règne
de Donis-Phitippe (1890—1843). al
Villen volum din aceiași: publieutie.
7 fr. 50.

Emile Moca, Le Rigne da Riche-
lieu, —o carte utilă pentru acei caro
voesce si priceapn pe Richelieu din
faptelu lui marunte şi ea determinat,
in activitatea sa, de imprejurările #0-
eietații în care a trait,

SOCIOLOGIE, STUDII SOCIALE, DREPT.

E. Durkheim: L'Anmie Sociolo-
omg Alean, 12 fr. 50. Contine: A,
Meillet : Comment les nema changent
de sens: M. Mauss èt H- Beuchat ` Es-
sal sur les variations salsonnitres des
socidtta eskimos, étude de morpholo.
gie sneiale,

Aundoli. [Empire du trarail.Plon.
Un tablou interesant şi instrueliv a-
aupra vieţii în Statele-Unite. Autorul
susține că pănă acum niei un stat p'a
ştiu! va Statele-Unite, să unsasii cea
mai mare prosperitate eu con mal
mare lipsă de suferință nmenească.

Emilio M., Pagliano, Jun Cos
tituzione del Montenegro, Roms, E- Vo-
ghera 1906, Se ştie ei prințul Nichita
in ñ Dee. 1905 n dat o constituţie
Mumieneprului. Autorul în partea in-
tni se ocupă cu dreplul publie a fose
tului regim, apoi studiaza natura, ean»
zelo, izvoarele actualei constiluțiani,

Dr. E. Mouze. L' Argent ei TAn-
thropa—Socioloyie, Misch et Thron,
Bruxelles. Un sludiu eritie asupra
chestiunii Arilur si asupra greş elilor
şeoulei antropo-sociologice.

R. Petrucci, Les Originea nafu-
réelles de la Propridté, Misch èt Thron,
Bruxelles.

Un studiu asupra formării proprie-

taţii chiar din stadiile cele mal pri

mitive ale omenirii. Autorul exuta să
doe druscă cum că proprietatea e o

urmare firească a activităţii vieţii şi
apare odată ru ea.

E Waxweiler, Esquisse una
Soridogie, Misch et Thron, Bruxelles.

O incercare de n da cercetărilor so-
viologice o bază mai pozitiva, adică o
bază experimentală,

Mare Hélys, A travers lo femi-

-nisme suidoia—interesanlă mal ales

prin redarea tipului de femee emanri-
pală, in senzul bun al cuvintului, aen
cum se găsese uumal în ţările nor-
dice şi protestante. Această carte ne
luminează unele din tipurile de femei
din Ibsen.

Dr. S. Junkelevitel ` Nature et
Socidió, Alean. — Între fenomenele #0-
ciale şi cele, naturale e o deosebire
nu numai de grad, dur de calitate;
un fenomen social e mai mult de:
eit o rezultantă n forțelor naturale, e
un fapt sui generis, omenesc, în care
sa manifesin inainte de orice doriaţile
si credinţile oamenilor reuniți intro
colectivitate, — idealul lor moral; feno-
menul social, supus și el cauzalităţii,
realizează scopurile omenesti, prin şi
in care oamenii adesea iși manifesta
rezistența lor la Jocul orb al forțelor
naturii, — acestea vrea să le dovedească
autoral.

CRITICĂ LITERARĂ ŞI ARTISTICĂ.
ISTORIE LITERARĂ. BIOGRAFIE

Scipio Sighele: LeHoratura ira-
gica, Fr. Teoves, Milano. — Autorul ana-
nalizează, din punct de vedere psicho-
logic şi psiaehiatric, personajele prime
cipale din D'Anunzio, Eugene Sue,
Zala, ele.

R. le Brun: Corneille devont trois
siăclea, Sansal, 2 fr, 30. Opiniile prin-
vipalilor seriitori din veacurile XVII,
XVIII si XIX,

Judith Cladel, La Vie de Leon
Cladel, Lemerre.

Viaţa fecundului seriilor povestită
cu mullà preciziune şi cu simliro de
câtre fica lui.

MIȘCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE

101

Eugène Gilbert, Des Lettres
Jrançaises dans la Belgique d'anjowr-
d'hui, E Sansot, Paris, Un studiu
comparativ asupra diferiților seriilori
mai insemnali belgieni: Verkneren,
Maeterlinck, Rodenbach ete, seris en
pricepere, tact şi elnrilule.

Henri Mazel: Co qwa faut lire
dans sa vie. „Mercure du France". Anto-
rul imparte viața omului în mai multa
perioade și recomandă operile de ce-
tt pentru flecare din aceste pe:toade,
—aeelor care nu voese sigi cheltuiasca
fără socuteulă vremen.

Henrik Ibsen, Leieren de Hen-
pie Ibsen œ ses amis, lraduites par
M-me Martine Rémusat, —serisori de

o importanța extremă pentru eunuig-
teren i caracterizarea eslraardin:

rei persunalităli a dramalurgului senn-
dinav,

Lonis Thomas, Les derniòres
leçons de Marcel Sehioob sur Fran-
çois Villon, édition de Psych. Pu-
blicarea celor mai insemnate desco-
periri asupra Iui Villon, facute de rà-
ire Sehwob, cure prepara un studiu
asupra lui Villon și a socielaţii de pe
vremea sa, — studiu intrerupt prin
monriea autorului,

Fdonard Rod, Affwire J. d
Romaseaau. Perrin. Imerarea eritieulni
francez asupra căreia noi am dal un
rezumat. după un arlieol din „Nnova
Antologia”, în No. 5 al „Vielii Romi»
masti”.

Marcel Reymond, Verrochio,
Librairie de l'art ancien el moderne,
Un stadiu bine documental asupra pic-
torului ai a sculptorului Verrnehin,
profesorul marelui Leonardo da Vinri,
şi preenrsorul renașterii italiene:

Penri Davignon: Moliere et Tee
vie, Fontemoing. Autorul aralã că tea-
irul lui Molière nu place femrcilnr,
indes, conform şi vremii lui, el nu
pune pe seenă fomes de 30 ani pä-
sionata, —ci fetele a căror psihologie
e prea simplii pentru femeile moderne

trecute de 25 ani. In această carle
mai o vorha despre Moliêre şi Bur-
ghezia, Drama în Molière, ete.

Jacques Langinis, Alfred de
Vigny critigue de Corneille, d'aprés
des documents inédits —un nou aspeel
al marelui poet, acela de eritie ul o
perei literare a altora.

ŞTIINŢĂ.

Dre Emil Deckert Aorlame
rika, Zweite Auflage. Leipzig und Wien,
Ribjographisches lustilul. O descriere
n Americii de Nord in ce privesle np:
Iul, apele, elima, flora şi faura. La
uim o schiță de geograñe pulilică
gi economică,

G. Geriand, Immanuel Kunt,
seine geojraphischen m. antropalapis-
chen Arbeiten, E o analisà mai întinsă
daspre, Naturyaskichte des Himmels,
eñulind sà stabileasei rolul geografiei
in opera lui Kant ṣi rolul lui Kant in
istorin geograhei.

Dr. Eug. Biluneioni, Diziona-
rio di botanica gensrale Hoepli, edi-
tore, Milano 1906. Cuprinde istologia,
anatomia şi fisiologia plantelor. Opera
è vomplectată de tablouri sinoptica
şi bibliografie, dar in apendire se dă
bingrafia celor mai insemnaţi botanisti.

G. Fenizia. 'eculurione biologica
e le sue prove di fatto, Palermo, Remo
Sandron edit. 1900. Este un manwal
din colecţiunea Piccolu enciclopedia
del socolo XX-a, Conţine o scurtă ex-
punere a luluror problemelor strinse
dela Darwin încoace in favoarea teo-
riei evoluției, apoi intr'ùn capitol spe-
cial, se discula principalele obierțiuni
aduse. Alte capitole se neupă cu im-
porlantele Iuerări mal nouă şi la fine
o bogatii biblingraiie,

Russel Wallace, M porto dal’
uomo mall universo Traduzione dall
inglese di Giacomo Lo Forte. Rem
Sandron edit. Palermo (Rn. Este cea
mai recentă sinteză a rezultatelor tu-
luror ştiinţelor fizice şi biologice, Pre-
fața lui Lo Forte care o preeeilenza,
rompleetează volumul relevind diver-

102 VIAȚA ROMINEASCĂ

ganțele dintre ideile lui Wallace și
acele ale altor biologi.
FOLK--LORE

Dani Sâbilloi: Le Folkloro de
France, tom, II, La Faune et la Flo-
re. E. Guilmato. 18 fr,

Cum nrală titlul, se vede bine ch
autorul studiază toate chestiile ce in-

lereseuză pe folk-lorist, relativ la.

plante şi animale,

Arnold van Gennep: Mythes
et Légendes d'Australie. E Guilmoto,
10 îr.—Importantă prin faptul că stu-
diul semi-eivilizaţilor este de un in-
lores special, pentru că problemele er
se pun relativ la viaţa şi conrepțiile
lor, siot probleme relative Ja „Ineopu-
turi", relative la „origini“.
LITERATURA.

Ferdinand von Hornsicim,
Mohammed, Drama în drei Aklen.

Stuitgurd, Greiner & Pfeiffer, 1000.
Fühung, Psychologische Dichtungen.
Zw, Ansgabe, Ibidem —Cta dintai o-
peră aminteşte mult drama eu acelas
nume a lui Voltaire. Fanntismul Tut
Mahomed este explicat de autor în
„introducere” ca o aulusugeslie,

AL doilea volum e o culegere de po-
ezii care se disting prin simţire adin-
că și deseriplii epice.

bunt Martens: Kroisleuf der
Disbe, roman. Berlin, E. Fieisehel un.
Co. 2 mārci.—Autorul pare cñ a venit
să serio snlira acelei stări suleteali,
care se chiamă Gemith,

Gerolamo Rovetia., Îl piorno
della cresima, comedia in tre atti, Mi-
lano, Treves, 1906.

Este o satiră muşeătoare li adresu
societății arislrorraliee,

Nicolas Léskov, (ous de Kussie
Perrin et C-ie. O coleeļie de nuvele,
traduse de Denis Roche, de-ale humo-
ristalui rus,— în care sinl înfăţişuli în
chip foarte viu, tot felul de indivizi, din
toate vlasele sociale și de toale ea-
tegoriile,

Compilator.

Bibliografie

(Asupra unora din carțile de mai joa vom reveni la rececnziih,

0. Carp (G. Proca), Rindunel, poezii. Bucuresti 1906, stubilimentul
de arlo grafice Albert Baer. Preţul 2 lei

C. Rădulesen-Motru, Psichologia Murtorwlui, studii Alosolice.
Bucuresti, 1906, Librăria Socec et Co. Preţul Su bani,

Tudor Pamfile, Jocuri de copii. Bucuresti, editia Academie Ro-
mine. Preţul 1 jen 40 bani.
gnana Societăţii Turistilor Romini vol. II, 1905, Bu-
curegti.

Zoc Verzea, In lumen ds azi, Comedie de moravari în A acte.
sag T. Tipogrulia „Munea“. Pretul 3 lei.
it ihicseu-Nigrim, Constantinopol; Bucureşti, Lihrâria Socec, Pre-
D eu,

Costin Oprescu, Din sfaturile şi povețile lui Mog Sur, PI D
Muabilimentul de arte grafice Breet pen sabie SE

Nerisonre de la cîțiva dascăli placați în străini către colegii lor
ilin Wi 7 pia
m, N, Conferinţi de igienă şi medicină pa ră, Ga-
laţi. Preţul 50 ME. P ia e : codita a
er pere ien Cinturi, SE INKL
m WW a, Din imăcara Vieţii, Poezii, Bistrita, Tim
G. Matheiu, 1905. ? Teen

Dr. Fulin Maniu. Discursuri Parlamentare, 29 Maiu—31 Iulie

t906, Blaj, 1906 Tipografia Seminariului Arhidiecezan.
4 Gh. Talbure, lerodiacon, In Şcoală. Conferinţe literare, Sibiu,
a GE aere, 1900, Preţul 1 lea, e
ugen vinescu, i pe Nisip.. Vol. I, Bucuresti, Librūria
Nationala, 1905, Preţul 2 lei. ERP a y à
E N. korga, „Domnul Tudor“ din Vlădimiri Bucuresti, Biblioteca So-
cielății „Steaua“, 1906, Preful 15 bani.

Const. Giurescu, Contribuțiuni la Studiul Cronicelor Muntene,

Lag > Ven ER
ean T. en, La Propriiti Dittéraire et Artisti en Roumanis,
Bucarest, 1900, Prix 3 fr, si da Vë

Petra Riscanu, Istoricul Incățămintului Secundar, Iaşi, Tipo-
grafia Naţionala, 1906,

Gheorghe Riycanu, Istoricul Invăţămintului Particular în Ko
mita, Baeureşti, Minerva, 1MM.

Ministerul Financelor.— Serviciul stalislivei generale a finan-
velor. Biuroul statistici comereiului interior, Comereiul exterior al Romi-
niei şi eer Porturilor în 1905 (| Ianuarie—3i Decembrie si. el Ba-
vureşti 1

Radu D. Rosetti, Epigrame, Bucureşti, Minerva, 1900, Prețul
i leu b0 hani,

_Dr. Elie Miron Cristea, Curintare Funsbrală, rostilà lu 15/23
Martie 1908 la immormintarea parohului Toan Viţelariw din Oena de sus.
gege 00

1 Morn, Silvia, Bucureşti, Tip. Dor. P, Cucu, Pretul 1 leu.
__ Dr. L G. Sbiera, orar me Stee o Istorie sațială ee
religionară bisericească, şi culturală literară u rominilor dela originea lor
încoace pină în Iulie Vol. 1 Cernăuţi 105.

Mateiu Voileann, Assesor conzistorial, Cuvintări ocazionale, Si-

biiu, Tipogralin Arhidieeezană, 1900. Prețul 2 coroane.

EES

TABLĂ DE MATERII

1. Al. Brătescu- Vomeşti. Conu Alecu (schiţă) ; 3 5
N. Volenti. Lat X. (versuri) » S A >
G. Bogdan-Duică. Scrisori de Grigorie Alexandrescu ` 10
I. Agirbiceanu. In Luptă (nuvelă), a š a 24
V, Loichiţă. Versuri + = $ e e Ma k 44
P. Bujor. Suflete Chinute (schiţă) e S Ze v S
G. Ibrăileanu. Probleme Literare A e A À d
Horia Petra- Petrescu. Badea Cărâbană (nuvelă) . A u
Aurel Onciul. Evoluţia politică în Bucovina . - R KU
S. Secula. Viaţa Rominească în Andeal.— Teatrul . e 85
M. Costea. Din Basarabia.—Rominii şi chestia Agrar . 97
P. Nicanor & Co. Miscellanea. j e 4 e
Izabela Sadoveanu (Evan). Cronica Literară (Critica feminină) 108
P. Bujor, Cronica Ştiinţifică (Foamea şi Iubirea în Lupta
pentru Existenţă). i 5 E A > 113
Dr. l. Simionescii. Cronica Pedagogică (Tot „O Dorinţă“) 121
Vintila 1, C. Brătiamu. Cronica Internă (Obştiile Săteşti
pentru Arendarea de Mosii) - 3 e „126
LL Russu-Şirianu şi C. S. Cronica Externă (Falimentul Po-
liticei Maghiare.—Cum pacifică d. Stoiypin Rusia 132
Recenzii : x s e f ` A A =
C. Dobrogeanu -— Gherea : „Din Ideile fundamentale
ale Socialismului Ştiinţific“, Radu D. Rosetti: „Epi-
grame“, Tudor Pamfile : „Jocuri de copii*.— 6G. L
Const. Giurescu : „Contribuţiuni la Studiul Croni-
celor Muntene“.- G. P.; N. Dobrescu: „Intemeiarea
Mitropoliilor şi a celor dintăi Mănăstiri din ţară“,
„Fragmente privitoare la Istoria Bisericii Ro-
mine" KP
Revista Pevistelor : R x e S b . 145
Lvceafárul, Junimea Literară, Revista politică şi
Literară, Revista Idealistă, Arhiva, Statistica, La
Nouvelle Revue, Mercure de France, La Revue,
Revue de Mâtaphysique, Revue des ldees, Revue
Latine, Revue Socialiste, Revue de Sociologia,
Revue Scientifique, Nuova Antologia, Rivista
d'Italia, Deutsche Rundschau, Deutsche Revus,
Deutsche Monatsschift, Socialistische Monats-Hette,
Contemporary Review, North American Review,
Positivist Review, Ruskoe Bogatstvo,

Miscarea intelectuală în străinătate 1 e „159
Bibliografie . d à s > 8 E „103

cin al În Tn

1906. ANUL 1.

OCTOMBRIE No. 8.

Viaţa Romînească

Directori: C. STERE şi P. BUJOR

SUMAR
Mihail! Sadoveanu . . . = - Mariana Vidraşeu / $
en ue E aa Vergi, ge men
+„Bogdan-Duică .,.. . +: Serisori de Gri Alexandrescu (urmare!
|. Agirbiceanu .,. . . + + In luptă Voie CN ,
G. îbrâlleanu. . , . . . + Probteme literare [urmare
Dr. P.Bogdan >...» Teoria electronici a materiei,
Ci Morarit `, Ae . e Viaţa Rominească în Bucorina.-— Părți din
Ist. Rom. bucovineni,
Prof. I. cay. de Cuparencu . : D e Problema vuzăgenscă.
L Russu-Şirianu . . . . Dm ` pigale noastră memoran-
4 D
P. Nicanor & Co. ee M iscellanea.
e caci die. e] Cronica Literavrâ.— Arta şi Critica feminin.
Ana Conta-Kernbach . . . Cronica Ped ieă.—Convorhiri garg,
Dr. Tatuşescu . . . . - Cronica Med — Regimul Sării.
Căpitan Alexandru Sturdza . Vier e E Studiu de psicologie
min H

Recenaii : Eagen Lovinesna 3 „Pasi po Xip.. vol, Us. 1; Mada Roseti: „Despre
urigina «i transformării» clasei stăpinttoare din Moânya* =O; fon Bârseena : „Primele Cimtari*—
o Bi Dr. 0,1, Sbiera: „Cuntrtbniri pentra e istorie Social vetățenească, religmnară bdseriutas-
ră si cmltarală litorsră n Munniniior de la neigimea lor inoowe, piak în tule 1904 vol, 1", ah.
Tubero iéretiaċón 1 „În eoeali* -M C; „Serisoarn dela câțiva dascăli pieonți în striimi oltri an-
legit jor din jarā*-=1, M; Louis Eisenmann : „Le compro Anstro Hongrois de 1267*—E, P.

Revista Movintelor: 3ëmásitornl, Orizontul, Bierice și Scoala, Beien dent,
Bewiata Asbetaţiei învățăturilor si învățătoarelur din Bominia, Albina, Siptimins, Rerne dex deux

1 Mercure de Fragen, La No Revne, La Revuo, La Rerne Latine, Kerne de Muispày.
SE Bocialiste, Nuova Antulegia, Iiviata â'talia, Deutsche Retee, Dratsehe Monsisehrifr,
Sonate Metteg, Contemporary Berta, North Amerikan Beien, Review of Reviews,
Mişoaren intelectuală în ntrăluătate.

Bibliografie.

DAND
Redacţia : Str. Romină 4. — Administraţia: Str. Manolescu 2.

: an an 8 let, Namărul 140, —
Stader us an i5 let, jumătate de an T.50, — Pentru Austro-Usgaria: en am 19 Cat `
tate de aa Tee EE 1 cor. 50 h — Pentru Dasarabia: ap an 8 rubla;
an4

Viaţa, Romînească

REVISTĂ LUNARĂ

Sub direcţia D-lor Prof. Univ. C. STERE şi P. BUJOR

Cu colaborarea d-lor: 7. Agirbiceanu, G. Bogdan-Duică, Dr.
P. Bogdan (docent), C. Botez, 7, Botez, Octavian Botez, 1. Al. Brá-
escu Voineşti, Vintila |. Brătianu, prof. univ. Dr. I. Cantacuzino, M.
Carp. Dr. P. Cazacu, }. Ciocirlan, Prof. 1. cav, de Cupareneu, Ana
Conta-Kernbach, 1. G. Duca, A. N. Gane, N. Gane, Octavian Goga,
G. Ibrăileanu, V. Loichiţă, Dr. N. Lape. pot univ. Dr. M. Manica-
tide, S. FI. Marian, l. Mironescu, A. dndrescn, Gh. din Moldova,
Const. Morariu, St. Morăreseu, V. G. Morţun, l. Nădejde, Dr. Aurel
cav, de Onciul, Locot. Colonel Se. Panaitescu, G, Pascu, D. D. På-
trăşcanu, Horta Petra-Petrescu, prof. univ. A. Philippide, Dr. D- Pom-
peiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, Dr. St. Popescu docent), Aurel C.
Popovici, D. Popovici- Bayreuth, Dr, N. Quinez, |. Ratan, George Ro-
neiti, I. Russu-Sirianu, Izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, Sever Se-
cula, prof. univ. Dr. I. Simionescu, A. Stavri, Căpitan Alex. Sturdza,
C. Şărcăleanu, Dr. D. Tatuşescn, D. A. Teodoru, George Tofan, Al. Tzi-
gara-Samurcaş, Dr. Alex. Vajda-Voevod, Al. Vithuţă, N. Volenti şi alții.

Condiţiile de abonare

IN ŢARĂ:

Pe an e y 18 let

Pe jumātate de an H 4

Un numar ° : . e 1 leu, 59 b.

Pontru învăţători, previi de sat, primari i seeretari comunal ru-
rali, studenți si elevi, pe an 15 le. —A a pot plati în modul urmator:
la îneepul Irei lej, apoi cite un leu pe lună cel puţin, până la achitare,

IN AUSTRO-UNGARIA:

Pe an e . . ă . , 15 coroane
Pe jumâtale de an P e 3 . Teor 5h,
Un număr - . 1 cor. 50 h,

i Abannamentul auuul se poate achita in trei rate de cite cinci coroane,
din patru în patru luni.

IN BASARABIA:
Pe an i A A a A 5 8 ral
Po jumitate de an 3 e = A + rabie
Un numâr ici

D e . 4 i 0 eupeie
Abonamentul annal se prate plati la feca i
până la achitare. pcate plati la ro două luni cite 2 ruble,

IN STRĂINĂTATE:

Pe an + å > .
Pe jumatate de an A š e x ii =
Un număr . ` 7 é vn + 3 lei

{vesi urmare pag. s-a a coperții)

Viaţa Romînească

TABLĂ DE MATERII

Mihail Sadoveanu. Mariana Vidrașcu (roman)
Cornelia din Moldova. (versuri) ` x e y
G. Bogdan-Duică. Scrisori de Grigore Alexandrescu

{ ) e A
L Apîrbiceanu. In luptă (nuvelă) t A S i
G. Gilson, Probleme literare (armare) .
Dr. P. Bogdan. Teoria electronică a materiei d
C. Morariu şi Prof. i. Cav. de Ci ncu, Viaţa rominea-
scă în Bucovina — Părţi din Ist. Rom, bucovineni.
— Problema

râzăşească ST Mo atata
1. Russuw-Șirianu. Din Ardeal — Politica noastră memo-

randistă . è ~
P. Nicanor & Co, Miscellanea . 3 8
G. 1. Cronica Literară — Arta şi critica femenină
Ana Ce trmlacă, Cronica Pedagogică — Convorbiri
Scolare . A ` A $ e d
Dr. Tatuşescu. Cronica Medicală — Regimul Sării A
Căpitan Alexandru Sturdza. Cronica Militară — Studii de
psicologie militară. A > 3 A
Recenzii : A , , e A à + A
Eugen Lovinescu ` „Paşi pe nisip... vof. UG. L;
Radu Rosetti: „Despre originea gi transformările
clasei stăptnitoare din Moldova“—C,; Ion Bir-
seanul : «Primele Cinturi»—0O. B. ; Dr.Q. L Sbiera:
«Contribuiri pentru o istorie socială catăţenea-
ach, religionară bisericească $i culturală literară
a Rominilor dela originea lor încoace, pină la
Iuliu 1504 vol. I», Gh. Tulbure ierodiacon : «În
oală»—M, ©. «Scrisoare dela citiva dascali ple-
cati în străini cătră colegii lor din țari». B.;
Lonis Eisenmann: «Le compromis Austro-Hon-
-grois de 1867»—E. P; ,
Revista Revistelor ` A i e p - -
Sămănătorul, Orizontul, Biserica şi Şcoala, Re-
vista idealistă, Revista asociaţiei învăţătorilor
i învățaătoarelor din Rominia, Albina, Săptămîna,
e des deux Mondes, Mercure de France,
La Nouvelle Revue, La Revue, La Revue Latine,
Revue de Methaphysique, Revue Socialiste, Nuova
Antologia, Rivista d'Italia, Deutsche Revue,
Deutsche Monatschriit, Sozialistische Monats-
Hefte, Contemporary Review, North American
Review, Review of Reviews,
ri rade intelectual în străinătate
D e a ~

ografie

DI E E a ui

321
324

Mariana Vidraşcu
— roman —
CAPITOLUL 1.

Cu inima strinsă imi aduc aminte de cel mal indepărtat
trecut al vieții mele. Cinl lumina lumii mi-a pâtrans întâia în
suflet, eram mică şi slăbuţă, și singurele ființe care umblau în
"juru-mi cu ochi calzi şi cu vorbe blajine erau două bătrine: ma-
“ma Ten şi mama Eu, —amindouă călagăriţe in mânăstirea Va-
"ratie, Acolo zice-că am venit și eu pe lume, în locuri aşa de fru-
moase, care mi-au fost aşa de dragi; dar nici pe tatăl meu nu
lam cunoscut, nic! mama nu mi-a încălzit, în cele dintâi zile
ale lumit mele, c'o vorbă moale ori c'un cintec de leagan, ston.
sa copilarie.

Despre tatăl meu am auzit puține lucruri, A fost un biet
om nenorotit şi pâtimaş. Sărăcit cu totul de împrejurări, nu l-au

"` lasat alţii să moară de foame şi i-a dat o slujbă mică, Lan fī-

cut administratorul mânăstirii unda m'am născut, După nașterea
men, care a fost mi se pare fară noroc, altă pacoste s'a abătut
asupra capului său: a căzut bolnav şi a zăcut multă vreme in
spital. După ce s'a ridicat pe picioare, slab şi amărit, a lăsat gi
nevastă și copil şi a pornit în lume după noroc ; dar norocul e
pasere rară și un an incheiat, cit a alergat tatăl meu după dinsa,
èa nu sa coborit din negurile-i nestrăbătute. Şi după anul acela
omul a căzut la pragul bătrinelor care veghiañ asupra mea. A
venit şi a plecat: nimeni n'a» vrut să mai primescă o ruină de
om care nu mai avea nimic de nădajduit de la vieață. S'a dus
in lumea largă, s'a prăpădit, —și din înfăţişarea lui nimic nu mi-a
ramas la vrista ac-ja frageda, abia doi ani, în 1877. Totuşi mai

106 VIATA ROMĪNEASCA

tirziù, in ani de tăcere și melancolie, veneau din necunoscut,
poate din noaptea în care bietul tata era cufundat, veneau peste
sufletul meu adieri nedesluşite, ceva trist, ceva duios, ca un
miros de flori de pe morminte.

Maică-mea rămasă aşa, fără nimic de care să se apuce cu
mina și în sarcina a două bătrine sărace, sfătuită de unii şi de
alţii, hotâri să se ducă ia Iași, să invețe şi să se facă mouşă,

Ea plecă în adevăr,—şi eŭ rămăsei între bătrinele mele,
în chiliile aşa de curate, mobilate aşa de simplu, pline totdeauna
de miros de flori şi de raze de soare strecurate printre perdelele
lasate, în grădiniţa plină de flori felurite, între ochi blajini, în
cîntecele melodioase ale clopoteior mânăstirii. Icoanele din odatu
mare erau ceva neinchipuit de frumos şi de minunat: în fata
lor stam ceasuri întregi, le priveam cu ochii duşi. În cămară, era
o ladă mare înflorită, plină de cărţi vechi. Mă strecuram acolo,
ridicam capacul. şi incepeam să răsfoesc filele îngălbenite intre
scoarțe tari. Inghiţeam pulverea care acoperea chipurile sfinţilor
şi mult îmi plăcea mal ales mirosul, mirosul acela deosebit al
cărţilor vechi, uitate în sipetele lor can sicriuri. — Dormeam intrun
pat larg, aproape deo ferestraică prin care se zăreau, dimineața,
aşa de limpede, depârtările învăluite von aburi, Mama Tea sta
la capul meu, mama Ku la picioare, şi seara, cu ochit la icoane
și la candela cu luminiţă fină, dapă ce rosteam incet Mi/nește-nuă
Dumnezeule !, mă culcam cu fața 'a sus, cu plapoma pină la
bărbie, şi cu ochii mari, cu ochii duşi, ascultam glasurite domoale
care-mi povesteau despre vieţile sfinţilor şi despre minunile Maicei
Domnului, Ascultain, și de multe ori imi inchipuiam că şi ma-
meie mele uşa de cernite şi așa de bune sint nişte sfinte trimise
de Maica-Domnulul la mine. Dar ele nu erau sfinte, ele singure
spuneai că-s niște biete păcătoase care se vor duce în focul
nestins,

«De ce să vă ducați în focul nestins? am întrebat eñ încet,
întrun rind, seara.

— Aşa vrea Dumnezeii 1: imi răspunse plecindu-se asupra
meu, c'o sărutare, Mima Eu.

Da, atunci nu mt puteam face nici-o idee bună despre acest
Dumnezeii care hotăra astfel sfirşitul unor mame așa de duioase.
Stam şi mă gindeam sto cugetul meu innălțam o dorință spre
Maica-Domnului, care ştie să aline toate 'lurerile din valea
aceasta a plingerii,

Vara ne culam în cerdac, mă incintaŭ vibrärile armoni-

MARIANA VIDRAȘCU 197

oase ale clopotelor în amurg și adormeam în lumina mare a
lunei, care umplea noaptea pină în depărtări adinci. 'Tăceri nes-
firşite inväluiaŭ biserica innaltă ca o fantazmă nelămurită, plopii
care se ridicaă prin picla uşoară a nopţii ca alte turnuri de
mănăstire, chiliile din preajmă, iivezile mirositoare, pină'n taina
codrului de brad din munte, —și o melodie ușoară, ușoară cobora
une ori in această tăcere, o adiere de bucium depărtat, în munţi,
cine ştie unde, ca o chemare duioasă a unul suflet nevăzut,

Din zilele acestea limpezi mă zmulse o scrisoare, Mama, pe
care o uitasem, dorea să mă vadă, —şi mama "Tea, care era
mai curagioasă, mă așeză intr'o căruţă, şi pornirăm. La Iași am
găzduit la moşu-Hasnaş care era înerijitorul spitalului de la
Galata. Acolo am văzut pe mama, m'am uitat mult, cu oarecare
sfială la dinsa şi aveam, simțeam în mine o ciudată dorinţă ca
aà fug de ea, nu simţeam la apropierea ei nici-o tresărire de
dragoste. Era acolo vuet mare, erau riseta multe, care nu se mal
stirgeai! şi care râneau urechia mea obişnuită cu vorbe şoptite
şi cu tăceri lungi. MA simțeam necontenit zguduită din creștet
în tălpi, aveam aceiasi simţire, aceiaşi tremurare de inimă ca la
izbucnirea tunetului. Şi poate din această pricină m'am îmbol-
năvit. Repede s'au aplecat asupra mea fețele multor doctori cari
furnica pe-acolo, prin lungi coridoare,—şi de-bună-samă că el
ap hutărit an fiii trimisă îndărăt la minăstirea Varaticului. Nu-
mai aerul și ingrijirea de-acolo puteai să-mi facă bine, Eù sim-
team aceasta şi o doream din toi sufletul: innainte de plecare
toată lumea mă căuta nebună și nu mă mat găsea, MA socoteau
rătăcită, Si cătră seară dadură peste mine: eram ingenunchiată
în biserica cetăţuei și mă rugam la Dumnezeu şi mai ales la
Maica-Domnului să mă ducă îndarăt la bătrinele mele pe care le
iubeam aşa de mult,

Multă vreme după întimplarea aceasta nu cred să fi trecut,
Mama își stirşi invățătura şi fu numită moașă în tirgul Costești;
şi chiar în iarna anului aceluia veni la noi, la Varatic, ca să pè-
treacă sărbătorile Crăciunului. Şi parcà acum vâd innaintea o-
cehilor o icoană, așa de bine mi-aduc aminte de figura rumână,
zimbltoare, oarecum îngrijită, a mame! şi de chipurile bătrinelor
mele, privind-o cu luare-aminte. 'Tustrele stan pe pat aproape
de sobă, în căldura odăii, cu capetele apropiate, și mama vor-
beste repede, repede, cu foc, cu glas in șoaptă,—iar eù nu pot
pricepe un singur cuvint, Mă uitam cu ochii mari la aceia care
zicecă era maica-mea şi numai de un lucru îmi părea bine, că

168 VIAŢA ROMINEASCA

era foarte framoasă, mi se părea că întrece chiar pe maica Olim-
pis, care era câlugăriţa ve mai frumoasă din mânistirea noastră,

Şi cum stăteaii ele și vorbeai aşa, cum mă uitam eü ui-
mită, deodată se deschise ușa și intră un om uriaş, un buchet
mare-mare în mină. O frică strasnică îmi cuprinse inima: mă
gindeam la toți preoţii noştri pintacoşi, car! slujea la biserică,
şi străinul mi se părea mal mare, de două ot mal mare decit
toți. Şi era urit, cu mustăţi dese și co blană mare care-i acu:
perea bărbia. Şi Morile pe care le ţinea strins în mină mi se pă-
read ceva absolut neînțeles. Flori în timpul ernil niciodată nu
eran în grădinița noastră. Mama Eu îmi spusese că omătul a-
doarme florile în vremea ernil, le adoarme şi le invăleşte pină "n
primăvară, ca să nu le fie frig. De unde avea dar străinul flori?
Şi cum mă uitam spăimintată la aşa namilă, deodată sa pleacă,
mă cuprinde, mă ridică pină la obrazul lui roşcovan şi mă sărută.
Incepul a mă sbate gi a fipa, El incepu a ride, imi puse o por-
tocală în mină şi-mi dădu drumul, Aruncai portocala şi în fundul
Odăii, în ungherul patului, grămădită cu spaimă, priveam pe fe-
restruică cu îndărătnicie la iarna de afară şi din cind în cind in-
torceam ochii mari, spoiioşi spre străinul acela care intrase din-
tr'odată ușa, turburind liniștea chilioarei noastre. Imi trăsesem
plapoma peste mine şi pe furiș îm! făceam cruce, Așa mă învă:
țaseră bătrinele mele să fac la primejdie. Cind am văzut pe uriaș
plecind. parcă mi s'a luat o negură de pe suflet.

A-doua-zi mama mă luă în brațe, îşi aplecă asupra mea
obrazu-i rumân și începu să-mi povestească despre o mulţime de
lucruri minunate : despre o căruţă mică, mititică, numai pentru
mine, despre dol ciiiuţi cari fug ca vintul, despre nişte păpuși
mari, mari cit un om...

«Mergi lu Costești, mämu18 ? Dacă mergi la Costeşti, al să
găsești acolo şi păpușă, şi căruță, şi cal, si al să te jocişi al să
te primbli cit îl vrea...» e

Ea ma uitam la bătrinele mele și cu ochii în lacrimi mă
gindeam cit am să fiù de fericită cu păpușele, cu căruţa şi cu
cãisorii,

«Mergi cu mama ? mergi?

— Merg...» am şoptit en,

Dar pe drum, lingă mama, care privea tăcută înnainte-i și
nu rostea nici-an cuvint, a inceput a-mi părea grozav de rad
după căsuţa noastră, după bunicuţe, după florile care dorm supt
omăt ca să nu le fie frig. Imi Gären ën. mă simțeam amârită,

MARIANA VIDRAȘCU In

aşa mititică cum eram, dar tăceam şi aşteptam întimplările ce
aveal să vie

Ajunsă printre casele rare şi joase ale Costeştilor, priveam
cum trec pe lingă mine o mulţime de obrazuri necunoscute. Su-
rugiul intoarse deodată caii şi intrarăm Intro ogradă largă, în
fundul căreia abia se înnălţa deasupra pămintului o căsuță cu
streaşina drept deasupra ferestrelor, o căsuță care sămâna ca
două picături de apă cu moara de la noi, de la mănăstire. Ase-
mensa Sondag, care n'avea nici măcar cerdac, mi se păru tare
urită ` voiam să intreb pe mama dacă acolo şade ea, şi nu-mi
venea cuvintele pe limbă, nu îndrăzneam să rostesc o vorbă.

Mama fâcu un pas impingindu-mă lnnuite-i, şi mă trezii într'o
oli întunecoasă, care mirosea a umezeală. Doi si-
pete, un dulap şi o masi de lemn alb erai! aruncate acolo, la
intimplare parcă. Şi deacolo, din säi, trei uși se deschident
în trei părţi, în trel chilioare, care păreaii mal mult niste dulapuri
săpate în zid Prin una din uși ant un preot cn părul și barba
ca zăpada de albe : intrat repede, mă apropiat de e! și-l sărutal
mina, cum ştiam că se cuvine. Dar el nu-mi răspunse c'o săru-
tare și co vorbă bună cum se Deen la noi la minăstire, şi ei
rămăsei cu brațele atirnate, uimită şi tristă. Sosi şi cucoana
preuteasa, inchizind nga cu grosimea ei. Două fetiţe pe care le
ținea de mină se ascunseră după fusta ei, una într'o parte şi
una 'na.ta ; o servitoare bătrină, din prag, se uita lu mine cu
gura căscată, peste umărul stăpini-sa, Dar cucoana preuteasa o
simţi, se intoarse iute și-l zvirli minioasă citeva cuvinte:

«Ce stal aici, ha ? N'altreabă ? Pleacă şi-ţi vezi de lucru 1...»

Sluga eşi mormăind si cel cari râmuseră se uitaa la mine
şi nu-mi spuneai nici-un cuvint, parcă erai muţi. Un suspin mi
se ridica încet in piept, eram gata să pling, cind intră repede si
mama de-afară şi toţi rostiră intr'un glas: «Bine-al venit, bine-a!
venit !»

Apucindu-mă de mină, mama mă împinse în cutia et, in
care, prin întunecimea care o umplea, putul să deosebesc o ladă,
două scaune, un pat şi o măsuţă. Asta era toată averea odăil:
o priveam ginditoare, pe cind mama își potrivea repede părul şi
îmbrăcămintea la o oglingioură. Nu-mi spuse nici-un cuvint și
porni grăbită la afacerile ei.

Voiam să pling, să pling tare, şi-mi era frică de străini!
cari mă Îînconjuraii, cari m'ar îi auzit din celelalte odăi. Imi
înnăbuşii oftările grele şi-mi ştersel în grabă cele citeva lacrimi
mari care totuși răzbâtură şi-mi înfierbintară luminile ochilor.

170 VIATA ROMINEASCA

Cueoana preuteasă bigă de seamă că eram mihnită şi-mi
aduse în grabă o bucată mare de pine şi citeva nuci. Nu-mi
spuse nici-o vorbă insă. lar una din fetiţe. Anicuţa, care ră-
mäsese în urma bătrinei, apropiindu-se du mine, îmi vorbi pri-
vindu-mă drept în ochi: «Să fil cuminte, că altfel ese dracul din
sobă şi te minincăl....»

Aşa de tare m'am înspăimintat, incit nici! n'am îndrăznit
si mă clintesc de la locul meŭ. Singele îmi alerga repede prin
vine şi mà durea capul. In neclintirea mea dureroasă, mama
Tica şi mama Eţi îmi stăteau înnainte, în mintea-mi înfierbintată,
mA priveaii cu dragoste şi cu lacrimi, își mişcaŭ buzele, dar
mauzeam niciun sunet, şi pieptul mi se umila iar de suspine
amare,

Toată vremea cit am stat in căsuţa aceia, eù şi mama
mincam la preuteasa. In fiecare zi priveam stinjenită, numai cu
coada ochiului, la masa aceia mare și pâtată, care nu era aco-
peritä cu nimic; la strachina largă pusă in mijloc, in care toată
lumea vira lingurile. Eù şi mama mincam in farfurii deosebite,
dar lingă lingurile acelea care se amestecau şi se loveaii, fâră să
vreaii îmi aduceam aminte de mincările bune şi de plăcintele pe
care mama Eu le Deen acolo, la noi, la mănăstire, de farturioa -
rele cu floricele şi cu dungă roșie pe margine la care priveam
totdeauna înnainte de a începe să minine,

Mama sta puţin acasă, râmineam mal mult singură, şi ea
iși vedea de «afaceri». Stam singurică și mă nâcăjeam cu bu-
chile din abecedar: mă puneam cu tot dinadinsul să citesc ga-
zata care era întinsă pe masă în loc de plnză curată; pe urmă
priveam, din cind în cînd, pe fereastră, pină ce vedeam barba
albă şi pletele albe ale lui Popa Gheorghe; număram gâinile bo-
ghete care să învirteaii prin zăpada ogrăzii, alegeam în gind pe
cele mai mindre şi le dădeam numele celor mat frumoase maici
de la Varatic; obosită apot de privit, rămineam cu ochii în gol,
în umbra odăil, mă simţeam părăsită, şi o răceală ciudată mi se
urca din pămint prin picioare.

Intro seară, o mare mirare mă cuprinse, cind văzui intrind
in odăiţa noastră, pe neașteptate, pe uriașul necunoscut care
mä înfricoşase la mânăstire, Incărcat cu pachete pline de bu-
nătăţi şi c'o mulțime de jucării, mă privea zimbind şi-mi tācea
semn cu capul să mă apropii de el. Răspinidi în jaru-mi ei pa-
chetele de prăjituri şi bomboane şi jucăriiie nenumărate,—iar ep
stam uimită și nu știam ce să fac. Dar la glasul mamei, parcă
mă deșteptai, mä apropial de om, şi el mă luă în braţe ei mă

MARIANA VIDRAȘCU 171

wn -— - — a

săruta, Miscată, mă retrăsei în colțul meu: decind venisem în
căsuţa aceia a popel, maici-mea niciodată nu-şi upropiase bu-
zele de obrajii şi de fruntea mea.

Mama, veselă, prinse a cînta din ghitară. Imi udusel a-
tunel deodată aminte că auzisem murmur de coarde sin chilia
bătrinelor mele, și gindul ducindu-mă îndărăt, inspre zile limpezi,
o mare jale imi aduse lacrimi fierbinti în ochi, Acuma-mi părea
răi că mă apropiasem de necunoscut și-l primisem sărularea pe
care obisnuia să mi-o dea mama EU şi mama Tica.

Dar și mihnirea aceasta trecu şi incet-incet începui să ma
obisnuesc cu cuconu-Filipache.. Se purta gingaş cu mine, mă
mingiia pe cap, totdeauna îmi aducea citeceva din tirg. Ma
simteam pornită c'un început de dragoste spre d, dar singură-
tatea şi pustiul chilioarei umede imi aduseră o boală lungă care
nu se isprăvi decit la Varatic, în lacurile acele unde vintul avea
mingieri de mamă şi aducea mirezime tămăduitoare

Așa, în 1850 ajunsei, la virsta de cinci anl, cu clasa întâia
facută, Si venita iar în Costeşti, ca să fac clasa a doua, in loc
să intru iar în pestera veche care mă imbolnăvise, intrai Intro
casă mare, frumoasă, undă mă simţeam tare bine, uude găsi
pe străinul care obişnuia să-mi aducă jacării şi pe mama care
mă întimpină cu putina vorbe:

«Vezi tu. Mariano? Să-i spul fată,--al înțeles ?»

De înteles înțelegeam. dar de obişnuit nu mă puteam cu
nici-un preţ obişnui să-l zic tată, cu toate că se purta blind şi
irăgăstos cu mine. Lui if ziceam simplu ` cuconu Filipache ;—iar
mamei nu-i ziceam nică întrun Tel: el îl pindeam privirile
gi-! atrăgeam luarea aminte cun gest. EI not puteam spune o
vorbă moale, n'o puteam privi cu ochi umezi, pentru dinsa parcă
nici nu eram pe lumea asta, și ca să n'o plictisesc acasă, mă
trimetea la şcoală, ca să repet clasa intăia. Ce puteam face în
plictiseala şcolii? N'aveam nimic noii de aflat. Fugeam la pri-
eteni de seama mea, mă veseleam şi mă jucam, şi cind vedeam
copiii egind de la şeoali, mă intorceam frumușel şi en acasă, cu
cârticica subsuoară ; pină ce Intro zi, dină mama peste mine,
cum mă jucam de-a visitele cu vecinul Costică, îşi puse minile în
solduri şi-mi trase o batjocură strașnică. Am rămas ingrozită,
şi atunci am înţeles, cu mintea mea crudă, că niciodată n'o să
pot desmierda pe femeia aceia care nu mă iubea, cu același nume
gingaş cu care chemam odinioară pe bătrinele mele dragi.

Nu trecu mult şi vinturi ghețoase începură să sulle.

t72 VIATA RUMINEASCA

Era pe vremea emil, pe-aproape de sărbătorile Crăciunului.
Cuconu Filipache in fiecare zi pleca la pădure, unde supraveghea
tăerea lemnului—căci el ducea pe acea vreme toate treburile
moşiei marelui boer Costescu—şi seara, după ce venea acasă,
după mincarea bună, încălzit de citeva păhărele de armaş, se
punea să însemne socotelile intro condică cu nişte scoarțe care
îmi păreaii tare frumoase și pe care grozav aşi fi vrut să le do-
bindese pentru abecedarul mei.

Indrăznii să murmur lul cuconu Filipache, într'o seară, do-
rinţa mea, dar el era cufundat în socotelile lu! si nici nu mă băgă
în seamă. Şi intr'o zi, donn multă dorință, după multă reho-
tărire, pusei mina pe condică, scosei c'un cuţit, frumos, scoar-
tele şi mi le potrivii cum putui la cărticica mea. Incolo, foilor
en socoteli nu făcui nici o stricăciune ` le lăsa! în colțul de masă,
unde le găsisem. Eü nu socoteam să fi făcut o greşală, dar
mamei nu i-am spus nimic, nu fiindcă mă temeam de bätae, ci
pentrucă mă feream eù din obişnuință de dinsa. Gasen, a-dounezi
dimineaţa, de-abia se făcuse ziuă şi egil din odaia în care dor-
meam tustrei, eü, mama şi cuconu Pilipache, eşii şi intral in
bucătărie, după cum îmi poruncise de la inceput mama şi după
cum îmi era obiceiul acuma. Acolo dealtminteri petreceam et
destul de bine: pentru două-trei țigări date pe ascuns, Vasile.
vizitiul, îm! spunea o povesta ori mă plimba cu sania prin o-
gradă înnainte de plecarea Aert, lar în ziua aceia, nu de
muită vreme mă bucuram de sfaturile slugilor, cînd deodată mama
năvăli pe uşă, roșie la față de minie, se năpusti asupră-m!, mä
apucă de păr și începu să mă plesnească cu palma peste obraji,
Așa, fără de nici o vorbă, mă impinse înnainte-l din bucátārie
in odaia noastră ; acolo mă zvirli în fața lui cuconu Filipache și
răcni la mine aprig:

«Ce-al făcut, ticăloasă ce eşti, cu tartașil?»

Minciuni nu ştiam să spun. Scosei cârticica şi le-o întinsel,
tremurind. Atunci palmele să deslânţairă din noù, palmele și
pumnii cari curgeaii şi băteaii în mine fâră mila. Si la urmă
maică-mea, în fața lu! cuconu Filipache care şi întorsese capul,
mă scuipă în obraz,

“Na! să te înveţi minte, şi să te mulțumeşti <ă ai scapat
așa de eftin !...»

Mă desbrăcă apoi de strae și mă puse în genunchi afară,
în omât, Din frigul și din groaza aceia mă scoase cuconu Fili-
pache. Și în casă, în pătişorul mei, pină într'an rain am plins

MARIAYA VIDRAȘCU 173

cu sughițuri și am tremurat cu genunchii la gură. Adoná-zi
o tusă repede mă apucă cu ferbințeli aprige care poate m'ar fi
dus la mormint: mamei mele puțin îl păsa de mine; dar pe
semne că așa îmi era dat sù merg înnainte, pină la sfirşit. Am
zăcut şi-am plins pe perna mea multe zile nesfirșite, si nici
vorbe blinde n'auzeam, nici tată și mamă n'aveam cul zice.

Din întunerecul acelui depărtat trecut se înnalţă donă umbre
mingietoare: moșu-meu Constantin, fratele mamei, şi un prieten
al lui,

Moşu-meu, de mie copil rămas în îngrijirea mamei, se zbă-
tusa ca nevoile, lăsat în voia întimplărilor, batut şi umilit de
soră-sa mal mare ca de o străină, Bătrinele dela Varutic avură
milă de el, com au avut mai pe urmă și de mine, şi după ce-l
fâcură să isprăvească şcoala primară, îl duseră la Iaşi ca sàl
dea la liceu. Acolo însă umblară mult şi bine ca să găseuscă pe
prea sfinția-sa mitropolitul Moldovel și al Sucevei ` pentru nişte
biete călugărițe ca ele era greu de răzbitut aşa de sas. Spriji-
nul nădăjiuit nu veni deci şi, destul de supărate, aduseră pe
băiat înnapoi la mănăstire, de unde, ca făcură ce dreseră, izbu-
tirä să-l trimeată la Crăcăoani, tot în ținutul Neamţului, seriita-
ras la primărie, $

Acolo a stat moşu-mea Constantin pină la vremea arma-
tei, Cind a fost să plece la Bucureşti într'un regiment de linie,
sa oprit la noi, şi atnnet l-am văzut eu hine, atunci a putut să
se lege icoana iul în mintea mea c'o intimplare. Băiatul nevoias
cerea surori-sa cițiva bani, ca să aibă acolo în orașul acela mare,
pentru greutăţile inceputului. Atunci am văzut iar pe mama cu
părul vilvoiă şi cu ochil mari în starea de minie grozavă, in care
o adusesem eu cu neertata greşală a scoarțelor condicel, Striga,
striga și dădea din mini, grâmădind asupra bietulu! Constantin,
care sta cu capul plecat deoparte, un potop de vorbe grele. Cu.
conu Filipache, liniştit o bucată de vreme, nu mai putu suferi;
dădu un pumn grozav in bro, deschise un săltar, scoase un
pachet mare de hirtii de bancă, zmulse una, şi înjurind cu mi-
mie, cu obrazul stacojiii, o întinse luf mon men,

Bietul orfan a plecat Ja Bucureşti şi în casă n'am mai au-
zit spunindu-se despre el nic; o vorbă: parcă murise. Tirziii, nu
ştia cit o fi trecut după această intimplare, noire, seară viforoasă
de iarnă, un soldat slab, nemincat, galben ca ceara, bâtu la ușă

17 VIATA ROMINEASCA

noustră.— Mama începea să se minie, vorbea cu cuconu Filipache
si-l dea pe poartă utară, ce caută așa, la uşile oamenilor, in pw-
terea nopții? Dar soldatul aducea o scrisoare, Zicea că e de la

unchiul Constantin, cu care era prieten bun, ca un trate. Cuconu |

Filipache citi scrisoarea, în care se spunea că străinul e băiat
de familie bună, sărac și fără nimeni pe lume, în care n:oșul
Constantin se ruga cu lacrimi şi de soră-sa şi de cumnatu-săii

să nu-l respingă, ci să-l găzduiască, că-i om bun şi i-i drag ca

un frate,

Mama nu zise nimic. Cuconu Filipache deschise usa, Gott
pe străin în casă cuo vorbă blindă, gi porunci an se pregătească
o odae.

In scurtul răstimp cit a stat la noi m'am făcut bună prie-
tenā cu domnul Georgescu, Că cra de familie bună, asta se cu-
noştea din chipul cum vorbea şi cum se purta: asta chiar maich-
mea o băgase de seamă. Fam părinţi şi fară rude, sărac, êşise
bolnav din oaste, şi găzduirea la noi era un popas din drumul
care nici el nu ştia unde] va duce. Se purta blind cu mine, imi
spunea vorbe calde pe care multă vreme nu le auzisem, mă lua
în braţe şi deseori spunea că seamân bine cu unchiul Constan-
tin. Intro săptămină devenisem favorita şi protejata lul: mă
guiam fără nici-o ceremonie in spatele lui. îl tatuiam și-l săruta ;
iar el Imi închidea totdeauna obişnaitul drum spre bucătărie, intin-
dea brațul şi oprea deseori palma mamei indreptata spre.mine ; la
masă mă aşeza lingă el şi-mi scotea a doua oară totdeauna de-
cite ot îi şopteum : Asta-mil place! Astea le făcea cu un zimbet
blajin de om care sufere, privea pe mama cu ochi rugători, in-
cit nici ea nici cuconu-Filipache n'aveaii ce zice şi lasa lu-
crurile să meargă aen,

Veni insă ziua plecării. Ca de obiceii, am alergat în odaia
lui, cu braţele intinse, cum s'a zărit de ziuă. L-am gasit mihnit,
plingind, cu fruntea răzimată *n mina dreaptă, cu stinga lăsată
în lungul scaunului pe care sta. L-am întrebat încet:

«Ce-1? tea batjocorit mama 2.»

Orice durere, pe vremea aceia, nu putea să vie decit de
la mama,

«Nu, drăguță, mama nu mi-a făcut nimic.» `

5e uita dus înnuinte-l, apol îmi puse o mină în creștetul ca-
pulni gi-mi zise cu glas mişcat:

«Tu... w.. dragă, n'ai să fii fericită... dar ai să trăeşti...2

EG mă uitam la el şi nu ințelegeam :

MARIANA VIDRAȘCU 175

«Da ce plingi?+ Şi-mi venir si mie lacrimile şi începui și
ch a plinge.— Apoi, îndată după aceia, în odaia mamei, aflat pri-
cina supărării prietenului mei, Pe vremea aceia insă n'o puteam
ințălege lamurit.

«Am visat un vis grozav... am avut mare spaimă...» spu-
neg încet snidatul, şi mama, in fundul divanului, cu cafeaua nea-
eră lingă dinsa, D asculta cu luare-aminte, Fii, lingă prieten,
care sta pe un scaun lingă tereastră, asteptam cu sufletul plin
de tremur.

Se facea că era într'unumurg, povestea soldatul, şi el era
rătăcit în e mpuri puatii, fără zare, fâră drum. Umbla rătăcit,
căuta să-și indrepte incotrova pașii şi nu putea. Trudit se lasa
la påmint, cu căpu'n palme, cu coatele pe genunchi. Şi deodată,
cum sta aşa, drept înnaintei se crapă o prăpastie adincă, plină
da intuneree, Se scoală, vra să fugă şi nu poate, un zgomot gro-
zav pornește si parcă-l impinge o putere necunoscută Innainte.
Face un pas și cade, înghiţit de adinc...

Ascultam întricoșată, Mina prietenului mei, pe care o tineam
in palmele mele, era asudată, rece. Simţirile nelămurite de groază
se amestecară apol cu durerea despărțirii, st am plins mult,
mult, cu durere adevărată şi adincă, cind m'a sin utat şi mi-a spus:

«Apol ep mă duc... Matà să fii cuminte... auzi 2...»

S'a dus,—şi după o lună u venit veste că a murit. Asa s'a
stirait cea dintăiii prietenie a mea, cea dintăii rază de soare care
4 pătruns în odăita-mi îngheţată.

O vreme apoi am rămas singurică. Cit a trecut nu stii, —
dar cu deosebită bucurie imi aduc aminte de venirea unchiului
Constantin,

Bunătatea celuilalt! parcà trecuse la el. Am inceput să-l iu-
base îndată şi pentru această bunătate și pentru necazurile lui,
Sărac, fâră o camaşă venise, şi din slujba ce avea acolo în tir-
gușorul nostru nu putea alege decit puțin. Maică-mea îl făcea
imputări şi pentru hrana ce i-o da din belșugul nostru, îl făcea
imputări grozave clipă cu clipă și căuta să-l rănească cu orice
vorbă. Intrun rind fiindcă iîndrăznise să spue că i-l soră mal
mare, că ar trebui să se poarte altfel cu el, era să fie dat afară
în brinci, pe scări,

Amindoi necăjiţi, ne ințelegeam bine în odâiţa noastră, lingă
o căsnicie care, cu cit creșteam și ințelegeam, cu atit mai mult
imi dă fiori de groază si dezgust.

Cuconu Filipache avea obiceiul să joace în cărţi și să beu

170 VIAȚA ROMINEASCA
mult. Deseori venea tirziù, în puterea nopţii, și din däi, deş-
teptată într'o tresărire de spaimă, ascultam Upeteie ascuțite ale
mamei, da care răspundeaii mormăiri răguşite şi amenințătoare,

De multe ori. după răcnete grozave, mama intra zbiriita,
cu ochii bulbucaţi si eront, cu fața roşie, cu buzele inspumate,
trintind ușa care detuna de se zgudniai pereții. Supt plapoma
mea, imi stringeam pleoapele şi de-abia suflam, |

«Hui, sculaţi!.. poftiţi și vedeţi cite indur din pricina
voastră 1...»

Ne scula, Co palmă pe mine, c'un ghiont pe moşu-mei, şi
ne împingea în odăița for strimtă, in neorinduială, aşa de plină
de fam de tutun că mă înăbușeam si-mi venea ameţeală. Cuconu
Filipache, fără surtuc şi fără jeten, sta nemișcat la marginea
patului, cu ochit aţintiți asupra cânii mari de vin, care trebuia
să fle adusă plină în fie care seară şi pusă acolo pe masă,

Mama începea răcnetele, unchiul Constantin cerca o împă
care, lua partea tatălui, pină ce înfuriat doodată, cucona Fili-
pache tresărea, ridica pumnii uriaşi gi incepea să urle, cu ochil
singeroşi ` l

«Am să vă daŭ afară, am să vă dai dracului, orl mă ran
c'un cuţit, ori mă spinzur,—ce vraţi vol cu mine, ha ?»

Citeodată începea să se bată cu pumnii în piept şi peste `
cap,—altedăţi după ce bea cu disperare parcă vinul de pe masă,

răminea topit la marginea patului nu mai putea face nici o mis-
care, nu mai putea rosti nici un cuvint, Atunci mama cu tipe-
tele el incepea şi nu maí sfirşea pină 'ntr'un Gran,

Ce se petrecea atunci în capul mei, în sufletul mei, nu-

știu. Dar groaza acelor pont şi astăzi o simt gi icoanele acelea
nici acuma nu mi saat şters din minte. Iar azi știa că mama nu
putea să facă alttel, Şi en iar ch nici cuconu-Filipache altfel nu
putea să trăiască ` ridicat cu geren de jos, acum vechilul anul mare
boer, trăind din belşug şi plictisit in viața lul îngustă, fără dra-
goste de la cineva, fără să iubească el însuşi pe cineva,-—ca pu- ?
tea face? Tovărăşia mameï nu era făcută să-l liniştească si să-l.
porueuscă pe alte càl

Suteream și aşteptam totdeauna cu bătăi da inimă seara:
şi cea mai mare fericire pentru mine, atunci, era cind cuconu .
Filipache intra de vreme, își bea vinul obişnuit și se culca. In!
odăița strimptă stam de vorbă cu unchiul Constantin, răstoiam `
volume groase pline de ilustraţii, făceam căsuțe cu cărți de LR
şi mă bucuram pe cit puteam de clipa de linişte pe care mim:
dăruise Dumnezei,

MARIANA VIDRAȘCU 177

Dar multă vreme n'a durat nici prietenia aceasta in cass
părintească. Mama, într'o bună zi, după ţipetele-! ascuţite, după
injurăturile lui cuconu-Filipache, care, într'o clipă de furie gro-
zavă sfărimase can multe alte dät cu pumnii tot ce găsise în
juru-l, dădu afară pe unchiul Constantin, şi en rămăsei iar sin-
gură și nenorocită.

La şcoală mă'ntilneam cu o fetiță, cu care trăiam bire,
Ema Mavrichi, dar clipe de singorătate cu dinsa n'aveam. Irina,
fata bucătâresel, căreia mă jeluiam din cind în cînd, nu mal era
ia noi, se dusese şiea odată cu maică-sa. Nu mal aveam pe ni-
məni acasă : eşisem o clipă la soare şi acuma intrasem iar în
chilioara rece şi tristă. Și mi se fringea sufletul de jale cind ve-
deam părinți ca-reşi dăgosteai şi-şi mingiiaŭ copiii. MA gindeam
că ea niciodată n'o să am parte de mingierez mamei, Mâtuşa
Adela, sora lui cuconu-Filipache, și bărbatu-său,—cu cari mama.
trăia foarte răi —imi aduseră Intro zi ue la iarmaroc de la Ro-
man o păpușă mare, mi-o pusesă in braţe şi mă mingiiară pe
îrunte, Am intrat în odăiţa mea şi am început să pling cu la-
crimi amare.

In clipele aceleu am avut o așa de mare sfişiere de suflet.
şi m'am simțit gen de părăsită cu 'ntr'o pustie, incit nu mai pu-
tai să ràbd. MA duset li mama gi-i spusel incet, cu glas înnăbușit :

«Vreau să mă duc la Varalic şi să sta acolo...»

Şi incepui să pling. Infuriată, mama se repezi la mine. Vo-
iam să fug, incepul să Op, M'a prins şi m'a bătut aşa de tare—
incit de sfirşitul zile aceleia nu-mi mal uduc aminte, M'am tre-
zit singură, ca'ntr'o ghețärie, şi nici nu maï puteam plinge. La
şcoală, adoua zi un virtej mă cuprinse, lumea începu să se Invirtă
in juru-mi şi căzul jos fâră simţire. Man stropit cu apă, man
trezit fetele și map adus acasă.

Mama era tot miniată şi incruntată, chiar cind a venit dot-
torul Bernard, un neamt gros şi foarte blind, şi i-a spus dind din
cup: «Grav, foarte grav...»

«Ce al mată, ce te doare ? mă intrebi moale doctorul,

— Vreaŭ să mă duc la Varatic.. şoptil aşa ca să m'auda.
mamá.

= A, da! a, da! zise doctorul dind din cap şi intorcindu-
se spre mama, Nostalgia... nostalgia... Trebue matà s'o daci la.
Varatic.... Acolo e linişte, aer, acolo se face bine...»

La Varatic două zile am trăit c'o frică mare : MA temeam
ca nu cumva mama să se răsgindească și să mă ducă inapol la

18 VIAȚA ROMINEASCA |

Costeşti. Stam mai mult ascunsă, mă feream, să nu mă vadă, Și
cind văzul trăsura plecind cu mama, și fără mine,—nu pot să
spun ce bucurie mare, fierbinte imi umplu toată fiinţa Nu-mi
xenea să cred că toate amărăciunile ap trecut, că de-acuma sint
liberă şi fericită in sfirsit, cu bătrinele mele.

Eram stăpină pe vieață, Intro vară minueată, care desñi-
sura frumuseți nouă ochilor me: fermecaţi ; îmi venea să cint, să
imbrăţişea pe toată lumea. Multă vreme m'am uitat lung la ma-
ma Tica şi la mania E, amindoui albe cu obrazurile brăzdate,
simânind așa de bine una cu alta, amindouă cu nişte priviri așa
de blajine, apoi le-am luat de după cap, le-am sărutat de nenu-
mărate ori gi am inceput a plinge...

«Ce ai tu, fetiţo, da ce plingi ?»

En nu le răspundeam nimic, mă uitam fericită la ele şi-mi
curgeab lacrimele sirag,

Şi multe zile fericite am petrecut ep acolo in cerdacul larg,
mingiiată de vinturi calde, învăluită de căldura dragostei bătri-
nelor, Eram slabă şi cu toate simţurile ațițate, Ascultam induio-
Sat melodia adincă a clopotelor, priveam munţii bătrini învă-
oi in ceața depărtărilor, amurgurile cu o culoare așa de dulce
viorie, şi aşteptam ca pe ceva sfint, totdeauna noŭ, răsărireă
celei dintâi stele în inserările limpezi.

Bătrinele mä duceai regulat la biserică ; ascultam de la un-
capăt la altul sfinta slujbă, apoi, ingenunchiată la picioarele preo-
tului şi acoperită peste tot de patrafirul lui, ascultam o rugăciu-
ne neînțeleasă, mormâită prin barba deasă,

Dar cu toate rugăciunile si cu toată ingrijirea, aveam
friguri aproape în fiecare zi, şi bătrinele nu mai ştiaa ce să-ml
facă. Toate leacurile pe care le aflaŭ în sfaturile cu alte maici,
după ce egeaŭ din biserică, le îintrebaințară, imi învăliră pinte-
cele şi'n foi de tutun, zădarnic. Aŭ trebuit să inceteze şi să mă.
lasă în seama Domnului, -

Incetul cu incetul m'am făcut bine ` dar toamna venea și
maica-stariţa, într'o bună zi, avind a face un drum la laşi, mă
luă cu dinsa și mă lăsă acasa, la Costeşti, Cu capul plecat, cu
inima îndoită, am intrat în casa mamei.

“
Aj

II.

Lucrurile ap mers un timp binişor, Mama uvea acuma o:
prietenă, cucoana Aglaia Irimescu, femee bună c'o inimă duioasă,
întrun trup subțirel, numai de-o palmă de nalt. Venea la noi

R de

MARIANA VIDRAȘCU 179

fiecare după amiază, vorbea blind și dădea rar din mini, mă lua
in brațe, mă dezmierda şi-mi găsea o mulțime de calități, despre
care fără incetare vorbea mamei. In răstimpul cit a stat ea în
Costeşti, mama părea mal blindă, îşi oprea miniile şi izbucnirile
de cuvinte; iar eù, pe cit puteam, mă feream să fii singură cu
dinsa şi mă păzeam ca de foc de greşalele copilăriei mele.

Venea acum în casă şi unchiul Constantin, cearta veche
era uitată, Aveam de multe ori bucurii mari, cind mă aştepta
la poarta școlii, mă lua de mină şi mi ducea în tirg să-mi
cumpere un caet ori un condeiii. Linen dinsul dădeam drumul
vorbei şi-l povesteam o mulţime de întîmplări de-ale noastre,
ale fetelor mari,—căci acuma eram mindră, eram domnişoară,
eram in cel din urmă an,

lar cu venirea primăverii, după plecarea cucoanei Aglaia,
DAD) destui de scump multe ceasuri de tihnă, O vreme Tramen.
să în sărbători de paști, în sărbătourea naturii, in inflorirea gră-
diniior, scotea stoluri de fete pe uliţile tirgușorulai. Aşi fi vrut
și en cu dragă inimă să mă duc la biserică, să-mi arăt rochița
nouă, căci aveam rochiță nouă croită dintr'o fustă veche a ma-
mel, dar botinele nu-mi mai ţineai în picioare de rupte ce eran
Şi au puteam face dol paşi în uliţa de ruşine. In întristarea mea
aveam şi o tovarășă de suferiaţă, pe bătrina, mama lui cuconu-
Filipache. Nici ea garen cu ce eşi, nici ea nu se împărtăgise
cun straiii în aceste sârbători în care lumea toată se innoește,
deși în casa noastră nural banit nu lipseau. Stăteam închise in
casă umindouă tovarăşele da nenorocire şi plingeam ; —si nimeni
nu-și poate închipui ce durere e aceasta, durerea hainelor si a
încălțămintei de paști, pentra un copil, şi chiar pentru un bä-
trin. Poste suferința aceasta ne-a făcut bune prietene, căci bine
am trăit cu bâtrina pină la sfirșitul zilelor el,

In anul acela, mal sâltată și mai inţelegătoare în ale lumii,
primeam mai adine zguduirile. Vieaţa pe care o duceaii părinţii
mei simţeam eg cum imi rănește sufletul.

La intii Maia mulți din tirg, impreună cu cuconu-Fili-
pache ai cu mama, petrecură armindenul în grădina schitului
de la Plopeni, între bătrini arbori infloriți, pe pajiște plină de
buchete de toporaşi. Multe fetițe de seama mea s'a dus cu
Părinţii lor; ea stam acasă cu bâtrina. Pe deoparte eram mih-
niki, pe de alta eram bucuroasă că am scăpat o zi de frica cu

care umblam în sin neintrerupt. ȘI mă mal bucuram că pot

umbla prin toate odăiie, prin toate“enițurile, ca să. pot să-mi vir

150 VIAŢA ROMINEASCA |

năsuşorul pe unde nu era vou.— Ziua începută bine se stirşi răi.

Mama întră gemind, cu un deget tăiat, cuconu-Pilipache petrecu `
noaptea toată cu al lui, şi a doua-zi dimineaţa, cind intră tinin-
du-se cu minile de pereţi şi cu capun piept, a fost o grozăvie
de voi spune-o şi morţilor din morminte. Mama înjura, cuconu
Filipache injura; mama începu să une ca înjunghiată, cuconu `
Filipache începu & urla cu străşnicie şi a-şi repezi pumnii în
toate părţile. Sticle, farturii, pahare, scaune, cădeaii, se sfărmal

ca supt izbituri de ciocane. Și în iadul acela eŭ tremuram cu
inima cit un purice, pină ce mama puse mină pe ceva și incepu
să-și descarce asupra mea năduful, fiindcă lăsasem deschisă por-
tita grădinii.

Dar nu-mi! erai sfirşite priveliştile şi încercările. Toate tre
ceai. —şi alte petreceri grozave veneau, cu chefuri nesfirşite în
luncile Siretului pe malul apei, în deal la mânăstirea Plopeni,
şi chiar în pivnița noastră. $

Eraù petreceri sălbatece, Toți oaspeţii coborau deodată.
chiuind treptele de stejar, şi cum ajungeaii în fund, în întunerec,
deodată zeci de luminări in toate colţurile se aprindeaă și lu-
minaă ca intr'o biserică. Cite trei luminări de fiecare butoiŭ.
După urale de bucurie, urma tăcerea şi o binecuviatare rostită
pe nas, cintută prelung supt boltă ;

Poloboace, poloboace,
Aşează-te cu vrana "ncoace
Sa ne stringem vre-o cițiva
Pentru mintuirea ta,
Aleluia!

Kean vinuri bătrine, tari ca spirtul, vinuri din viile dom-
nesti de la Cotnari. Scump trebuia plătit orice pahar. Băuto-
rul, pentru un păhărel, ingenunchia lingă butoi, îşi făcea cruce
cu mare evlavie şi săruta vrana, Pentru armaș băteau cu toţii `
cite zece mâtănii,—şi era o bucurie şi era un chef! Și en mă
gindeam ce bine ar fi să aibă maică mea pentru mine atita
dragoste cità arăta în asemenea zile pentru un butoiă de vin
ales. - Din gura pivniţii, dindăratul porților, eù priveam și ascul- `
tam cu o bolnavă curiozitate cîntecele şi vorbele desträbälate |
de jos. si aşteptam pină ce cu toţii urcat scările spre lumina.
zilei, în patru labe. |

In vacanţa aceasta de la sfirşitul clasei a patra primare
trebuia să se hotărască şi soarta mea. Incotro eraŭ să mă in-
drepte părinţii mei? In unele clipe căulam së cuget, —dar mat

MARIANA VIDRAȘCU 151

mult căutam sù mă bucur de clipele de libertate pe care le a-

veam atunci mai ales, cind supravegherea mamei era mai mică,

Cum puteam, cum mă strecuram la tovarăşa de clas cea
mat dragă, la Ema Mavrichi, fata inginerului de la nol, Acolo
mai gâseam și pe cel trel fraţi al ei, și, impreună cu Tasia, fata
bucătăresei noastre, intindeam nişte jocuri şi nişte clăci la stra-
turile cu flori, să se ducă vestea,

Din acea vreme mi-a rămas © amintire neştearsă gi o a-
dincă impresie, Mama prietene! mele era o femee aşa de fru-
moasă și așa de ciudată cum nu văzusem niciodată. Stăteam
și o priveam multă vreme; cind mă întreba fi răspundeam cu
glas miscat şi sflos, aveam pentru dinsa o dragoste şi o admi-
rație nemărginită, Ă

Era frumoasă ca un înger, cu trăsăturile fine şi delicate,
cu sprincenele arcate, și palidă, parcă n'avea nici o picătură de
singe în vine. Umbla ușor, parcă plutea, întindea spre lucrurile
din juru-i o mină cu degete subțiri și albe ca fildeșul Imbră-
cată în alb, cu părul negru abanos pe jumătate despletit și re-
vărsat pe apate, se culca în iarba mare a grădinei, cu ochii în
albastru, dusă parcă spre lumi de visuri.

Toata casa era frumos mobilată şi bine ținută, numai odaia
el era intro neorinduială de speriat. Cărţi eran răspindite in
toate părţile, caete de muzică pe sub paturi şi pe sub scaune,
haine aruncate, praf invăluit la cea mai ușoară adiere de vint.
La pianul totdeauna deschis, se așeza uneori şi cinta același cin-
tec, lung, trist, — și aşa de monoton dela o vreme, că părea lugubru.
Si fori în Juru-i, flori pretutindeni. In mijlocul acestei nerindueii,
uneori sta ceasuri întregi, nemişcată, pe un scaun. In unele zile,
cind soseam imbujorată, dornică de joc, Ema mă trăgea deoparte
şi-mi goptea `

«SA mergem în fundul grădinii să ne jucăm. Mama vrea să
Ze absolut liniștită...»

Alta dâți o găseam lucrind înlrigurată, și lucra pină ce se
istovea.—Şi ea veneam, și, cind puteam, stam go privesc; cind
puteam vorbi cu ea îi arătam toată dragostea ; ea-mi zimbea ca
deşteptată din vis, şi o simţeam că e foarta atinsă, toarte miş-
cată de vorbele mele, de privirile” mele,

Cind um auzit, Intro dimineață, că a fost izbită de nebu-
nie, am crezut c'o sù mă îmbolnăvesc de supărare. Deatunci
pela tovarășii mel de joc nu m'am mal dus, pe Ema a dus-o
tatal săi Ja lași,—și eh foarte rar, numal din cind în cînd mal

e? VIAŢA ROMINEASCA P

vedeam pe doamna Mavrichi. Doctorii spuneai că nebunia gd e

fâră leac. Acum sta ceasuri în faţa icoanei Maicei-Domnului fâră
să spue o vorbă, fără să facă o mișcare, Alte dät, îmbrăcată în

negru, cu copilul cel mai mic, un băețel de tre! ani, legat de `

mijlocul ei cu an lanţ gros, umbla pe uliţile Costeştilor, încet,
dreaptă, cu privirile arzătoare aţintite innainte-i. Și acum era
trumoasă de nespus şi părea că e coborită de pe alte tărimuri.

In vremea aceasta, cind eram într'o aţiţare de nespus, in-
tr'o durere ciudată care şi azi se deşteaptă cind imi aduc aminte
de biata nebună, părinţii incepură să se certe pentru viitorul met,

Mama nu era de loc ambițioasă:

«Eü, dragă, mă mulţumesc cu puţin... Să se ducă frumos
la școala profesională și să invețe ce are de învăţat... Bi acolo,
cea da Dumnezeii... Atita i-l destul, pentru cela ce este...»

Cuconu-Filipache aici se arăta insă hotărit :

«Nu, să mă ert dumneata, cucoană Sofiică... En vreaă să
fac din Mariana o domnişoară la modă,—ai înțeles? Aşa um eñ
un gust, ce vrai? Las să-mi fac şi eu gustul...»

Mama nu se da bătută, discuţii lungi ircepeaŭ și se siir- -
sea fără rezultat, pentru a începe dela capăt a doua-zi. Dar on: -

conu-Yilipache nu se da:
«Nu, infiez pe fată sn dau la şcoală înnaltă, —scurt

decit Olga lui Vasilescu, —ce crede el? Fu vrei să am fată cu
franțuzească ` cind mi-a veni scrisoare dela cuconașu' Mistocle
Costescu să aibă cine mio citi, și cind a fi treaba pe răspuns

să aibă cine răspunde tot pe franţuzeşte, Şi mal vreaŭ să știe

și nemţeste : cind vin Jidanil ăștia răpânoși pe aici ca să cum-

pere griù şi cind își incep harhatul, să aibă cine-i înțelege, ca |

să nu mă vindă, ludele „»

Delu o vreme mama a tăcut, ma mal avut ce zice, şi cu-
conu Filipache a plecat la laşi ca să vadă ce zice şi moşu

Hasnaş in această afacere.

Ce-ati făcut ef ce-ai dres acolo, aŭ hotârit să mă dea in-
trun pensionat francez, ca să am la început o educaţie mai in-
grijită. Ş'aşa, în toamna anului 1885, plecarăm la laşi, Acolo

moșu-Hasnaş, un om bârbos cu ochii blinzi, mă primi cu dra.

goste si cu vorbe bune, şi dintr'odată mă simţi pornită spre el
cu toată inima. Acolo auzii pe o verizoară a mea, fata de su-
flet a moşului, cîntind așa de frumos din piano, încit mi-ai dat

lacrimile. Mi gindeam că e frumos lucra să cinți, că eŭ niciodată ` |

En
vread, mi'nțelegi, să am fată care să cinte din pian mal bine l

MARIANA VIDRAȘCU 183

n'o să ajung 54 cint așa de frumos! Verişoara Maria se apropie
blindă de mine, mă apucă de bărbie, imi ridică capul spre ea:

«De ce eşti copilă ? Las’ că ai să înveți și tu g'al să ont
şi tu ca mine, n'at grijă...» y

Unchiul Husnaş dădea din cap zimbind şi-şi trecea degetele
prin barbă : $

«(e stl faci ? ara mare dragoste gi mare simtire... Să vezi
că are să învețe repede piano |...»

La pensionatul doamnei Parret intrarăm întrun salonas um-
plut pe jumătate de un piano vechii. Priveam în juru-mi plină
de simţiri nouă, îmi tresărea inima cind prindeum cu coada ochiu-
lui o privire înduioșată dela cei din juru-mi,—şi mi se părea că
de-acuma s'a sfirşit, de-acuma intru într'o lume nouă, încep altă
vieață şi copilăria cu micile ei bucurii, cu durerile ei mari sa
sfirşit! `

(Va wma

Mihail Sadoveanu.

Glumă

Aurii ca soarele

Vreau să-i fie pletele,
Sa-l iubească fetele.
Ochii lui,—aş vrea sa fie
Cum îi bolta azurie;
Gura lui—ca trandafirul,
Sa te-alinte ca zefirul...,

Fetele sa le dea gata
Cum acuma face... tata...

lar de-i fata,—las'o bruna

Ca o noapte fara Jung
Ochi şireţi şi galeşi fa-i,

Cum le place la flacai.

Gura ?... cum'ei şti... Sa iasa
Fata mea cea mai frumoasa, —

In băieţi sa deie iama,
S'o razbune și pe... mama!

1902

VIATA ROMINEASCA

Sus albastru, jos albastru
Cit te uiţi departe'n zare,
Nesfirşit, nemaărginire,

Numai cer și numai mare.

Şi de n'ar vui pietrișul,
Valul marii cind il bate,
Ar fi liniștea sinistră
Intr'așa singurătate....

Cum stau eu, pe ginduri dusa
Şi ma uit in largul marii,
Abia vad tremurul apei
Din amurgul sur al sării,

Parcă eu ma simt pornita
Și de valuri dusă 'n zare,
În spre nesfirșit, departe,

Unde-i numai cer și mare,

Monte-Carlo, 1904

Cutremur

Cu-a ta inima de lavā
Şi cu ochii tai aprinși,
Nu eşti oare vr'o bucata
Din vulcanii-acuma stinşi?

Ca și dinșii, ochi-ți negri
Arunc' flacări și scintei,—
Ca pamintul ma cutremur
Cind aproape sint de ei.
Puris, 1894 Cornelia din Moldova

TD A E A

Scrisori de Grigorie Alexandrescu
(Urmare)

Bacureşti, 1843 Mai 24.

Foile din album, ce zici că mi le trimiţi, nu le-am priimit
i prin urmare nu pociu nici să riz nici să pling de articolul tău ').

Ša vede că Alecsandri a uitat să le dea la poștie. Pricina de
nui ţi-am scris este că am lipsit citeva zile la ţară, cu o soție-
tate plăcută care poţi să ţi-o închipueşti ei abia aseară am ve-
nit. Pe D D Rijnoveanu şi Corradini *) nu iam văzut incă,

Nu înţeleg de ce lucruri ţi-a vorbit cucoana Anicuţa ai
în ce pricini îmi cei desluşiri, dar şi de aş înțelege, m'aș teme
si nu să piarză scrisorile,

Astăzi am mincat cu polcovnicul şi i-am citit cele ce-mi
scrii în pricina hotăririi tale ; părerea Dumnialui este că n'ar tre-
bui să te grăbeşti a lăsa Moldova, căci nu vede deocamdată ce
poziţie mai bună poţi găsi aici, care să po dobindeşti mai lesne
acolo. Eu sint de aceaşi idee, cu toate că dorința mea este cu
totul din potrivă şi că aș vrea or în ce loc să fim împreună.

Pernet a plecat în lipsa mea. Poate ai auzit istoria seriso:
Es furate dela poştie. Dar, între noi vorbind, Pernet era cam
nebună.

Am multă neribdare să aflu nebunia care ţi-a intrat în cup
şi, daca ai trebuinț de mine, mă vei găsi gata, după cum sint
totdeauna cind e vorba de nebunii. `

Sā vede că iar te-ai împrietenit cu Corradini, pentrucă pol-

1) Albumul istoric şi litarer pus mai lirzin in vinzare de Th. Co-
dreseu nu-i decit adaosul literar dela Calendar pentru poporul românesc pe
one mean pret, pre copertă nouă şi fără călindar: Deci ar f sr sie

album: e egal cu anah de învățături şi petrecere ? Dur du
Almanah pe 1843, pag. 100 aceste două publicaţii Š] sint identice, In Caiete
dar- Almanah chiar se anunță ca aflindu-se ey tipar, un Album ştiinţific
literar in 8 mare. (Lu Academie nu se a Nu se găseşte vrun om
un să comunice tru lămurirea chestiei cuprinsul analizat al acestei pu-
blieaţi be" Ze ie revista 21
A ini setisese Chants du Danube (Paris, 1541), re
care va vorbi şi Alexandrescu, ` Va Kies

covnicu mia spus că ia adus o scrisoare dela tine. Îmi pare
rău că n'a venit şi Mme Rijnoveanu, căci aș fi dorit să o văr,

Cu viitoarea expediţie iți voi scri mai mult, iar acum adio,
Bind că mă așteaptă D. lacovencu, Al Dn Gr. AL

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU 187
eege

(1843) Le 2 Novembre.

XVII.

Le bonbeur nous stduit, le malheur nons acealile:
Muis nul ne peut percer la nuit de l'avenir,
Tel qai se plalnt aux dieux de son sari déplorable,
Demain va les bénir.
Euripide.

C'est précisément mon histoire: je me plaignais aux dieux
du sort déplorable de ma jolie baguette et aujourd'hui je leur
rends gràce de l'avoir retrouvee Qaant ă lautre malheur, il est
sur le point de finir,

Je ne croyais pas que le petit article du portrait pourrait
te deplaire et je concois encore moins comment, îl peut nuire à
ta réputation d'homme d'esprit ou A tes autres qualités; mais
puisque tu veux absolument passer pour un bon peintre, soit,
je ne m'y oppose point.

Nous venons à peine d'arriver des vignes et je reçois pres-
que en même temps les trois lettres: ainsi tu vois que ce n'est
point toute de bonne volonté que je n'ai pas répondu et que je
ne Vai rien envoyé pour le journal.

_ _Je vols ayec regret que tu negliges ordinairement mes com-
missionă ; tu ne me dis rien de mes poésies que je tai prié de
m'envoyer su plus tôt possible,

Jo t'envoie ci-jointe une lêttre de Voinesco qui m'épargne
la peine de te paner politique; quant au rman, je te l'adresse
en entier +}. i

Donnetoi la peine de presenter mes respects à l'aimable
Mme Ghica et diles ini que si elle est damnés dans l'aatre
monde, je lui demanderais la permission de Ini tenir compagnie,

de remercie beaucoup Mr. Alaxandri poor le peu qu'il m'é-
crit dans ta lettre, Enonce lui que si à prochaine élection on
melt pour prince (ce qui ne peut manquer d'arriver) je le re-
compenserai en lui donnant l'inspection de tous les monastères
féminins des deux principuutis, Adieu, cher ami! Täche de ne
pas guérir de ta maladie, car il vaut mieux garder les vieilles
connaissances que d'en faire des nouvelles; et puis tu ne vaux
rien quand tu es bien portant.

Tón ami

Gr, Alexondresco.

1) Firmanul cetil la intronarea Jui Bibescu,

183 VIATA ROMINEASCA
XVIII,
Bucureşti (1543) Noemvrie, 10.
Iubite lancule !

Scrisoarea ta mi-a pricinuit o adevărată mulțumire si iți
ceiu iertăciune că te-am "bănuit de lenevire la inplinirea comisi-
oanelor mele.

Eu adevărat am uitat să-ţi vorbesc de efectul elocvenții
mele asupra logofătului Grigţorie ?). Dar acum te inştiințez că
această elocventă n'a avut trebuință să se arate în toată intin-
derea ei, căci bietul logefât nici gindeşte lu asemenea bagatele
si m'a rugat să ţi-o scriu. Dar vrea atunci să te întilnească ca
să vorbiţi în pricini moşiii, pentru care C.c. Take se judecă cu
episcopia. Aşa fii în pace despre aceasta.

Socoteam că d, Cogălniceanul are şi însuşi puterea sh-mi dea
eczamplarele ce mi să cuvin. Dar de vreme ce este altfel, roagă-l
cel puţin să-mi trimiță bucata de poezie intitulată Spovedania,
care nu sa tipărit si după drept cuvint trebue să mi-o întoarcă.

Imi scriseseşi că cel dintăi No, ul jurnalului nostru va eși
la Noemvrie 1). ŞI acum văz alte comedii. Ai fost pricină de nu
m'am grăbit. a face nimic, căci vremea mi să părea trecută cind
m'am întors dela vii. Aşa, cu toată bunavoinţa, nu vă putuiù
sluji deocamdată. IO alătur în adevăr o mică bucată de poezie,
dar socotesc că aţi face mai bine să n'o tipăriți, căci mie nu-mi
place de loc, sau de o veţi şi tipări-o, să adăogaţi că w'a venit
în miini din intimplare, căci mai am și nişte cuvinte pentru
aceasta *), Cit pentru versurile măşcilor, nu să potrivesc nici de
cum la un jurnal şi Dor note nu să pol inţălege. Dar nădăjduese
se vă trimiţ curind cava mai bun, fie şi pentru al doilea No.
V'aș fi dat vre-un articol din voiajul nostru, dar n'am avut vre-
mea a prescri, căci abia ieri am primit scrisoarea ta şi m'am
grăbit să-ți râspunz.

Pe Poenaru nu l'am văzut, dar o să mă duc la dinsul şi o
să vă scriu ce mi-o zice. (äist en cerneala): Pe Carol XII mi să
pare că Îl am şi eu şi pot să-l trimit d-lui Cogâiniceanu, daca
însă cere pe acela scris de Voltaire.

Aș vrea să mai scriu. dar s'a sfirsit hirtia.

Al tău prieten,

Gr, Alezuandvrescu.

t) A ett la 9 Ianuarie 1844,
2) Bucata intăia apărută in Propăgirea are titlul In cosuri de méh»

mire (la 16 lanuaric) si d ir i ar i Ale-
nb Cragg. Kam acesa Propoşirea nu msi are versuri de Ale

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU 159

XIX
Baruresti (1843) Noemsrie 12

„„Ştiinţa de a ţinea minte zilele săptăminii a fost totdca-
una pentra mine, daca nu cea mai grea, dar din cele mai grele,

Poate ai citit în Carcalechi că un nelegiuit Moidovean a
venit să ne ră floarea, zmintina demoazelilor IL Vorba
qu'il n'a pas ce qwil faut au chat e cam de obşte întinsă și pe
aici. Asa aştept de ja tine o discripţie bironienă de efetul ce
a facut inlățoşarea miresii în soţietatea voastră şi dacă ochii ei
arăt dulcele leşin al plăcerilor mulțumite sau descurajarea nä-
Bor insălate. La aceasta mă interesez atit ep cit si multe

ame.

Petrecerile noastre urmează după cum ştii. La Voinescu
se adună în toate Mercurile un fel de soţietate literală?), unde
autori lacomi de slavă priimesc aplauze și şuerături; eu pină
acum n'am fost temindu-mă de cele de a doilea,

Trimite-mi, te rog, or cum vei ști Spovedania care îmi tre-
bueşte şi nu voiu să fle acolo. Inştiinţează-mă asemenea și de
albamu vostru cînd o să iasă...

Bucureşii, 1333 Novembre 23
Iubite lancule !

intimplarea voi astădată să fiu ecsact la tăgăduiala de a-ţi
seri şi cu această ecspediţie, lucru ce ar fi putat prea bine să
nu se intimple, daca aș fi avut alt ceva så fac sau daca vremea
cea urită mar fi ertat să bat podurile după obicein,

Steriadis mi-a spus că te-ai jălnit de tăcerea mea. Așa
mă socotesc dator a te despăgubi, de vreme ce bavardajul meu
nu-ți este neplăcut,

Vei fi auzit poate că Prinţul nostru a plecat la Craiova
unde il aştepta un bal strălucit al fratelui său 3). Sa zice că la
Pepi şi la Maria wau mai râmas boneturi şi că multe din da-
mele oltene au dezgropat pentru această solenitate eroicile cos-
boat? ei să purta in vremea lui Mircea,

i putut şi eu să merg ca să văz bucuria femeilor si

iar nai dar DA A mat beer şi apoi aceasta ar f
cra oamenii în favor, cinste

ët am ea v ce sint departe de

1). Marele postelnic loan Ghica se cununase en Efrosina, fata m;
recht Ban George Filipesen, In 7 Nav. Vestit c na, fata mae
pre pa “ear E nans > numărul de la d Ce" Za Carealechi serisesa des

semnalată girei inen din i Ianuarie DT vak ;
ue me de Metan" dapa. Pra debate

1). Pivease la 19 Noemvrie și à stat 2 de zile, (După Curier),

199 VIATA ROMINEASCA

Nu uita că te-am rugat si-mi descri efetul ce va fi fă-

cut în soțietatea voastră prezantația Efrosinii Ghica cum gi o

ce alte amărunturi vei avea asupra aceștii interesante perechi,
Serisoarea ta să fie franţuzească gi lungă, căci am făgăduit-o la
fromuseţi ce să interesez la numita persoană şi aştept relația
ta ca o santenţă fără apelaţie.

As vrea să ştiu de ce Albumul vostru nu să mai vede, de
ca nu îmi trimiţi versurile mele pentru care te-am rugat atit,
De ce Doinele sau Doicile lui Alecsandri nu mai es la lumină şi
altele multe,

Sint cam supărat căci am auzit că nu-ţi îngrijăşti destul
sinitatea şi că nu urmezi nici de cum povaţa înaltului egoism
cu care la noi au înaintat atiți învăţaţi.

Teatru italian de aici să duce dracului, Directorul a dat mai
deaniăzi o jalbă cerind de la stăpinire un ajutor de cite Jr 200

pe lună sau să ia statu lojile de rindul 1-iu și lor să le dea +

500, dar nici una, nici alta n'au fost priimite, deocamdată statul
avind alte cheltueli mai neapărate. Spun însă că Prinţul are de
gind să le dea ceva de la sine,

Imbrăţişază din parte-mi pe toţi prietenii şi infâțişază D-nii
Răjnovencii si D-nii Efrosinii Ghica adinci inchinăciuni de la al
tău prieten.

Gr. Alexandrescu

ISH, Ghenarie îi

lubite Jancule !

Nu ştiu care este pricina de nu poţi nici o dată să inde-

plinești făgăduelile ce faci. In zadar am așteptat Albumu care |
zici că mi Vai trimis; în zadar astept Prapăsirea, de care îmi

vorbeşti ca de un lucru sigur; şi ce este mai de mirat încă,
nu-mi răspunzi nimic la cererea ce Yam făcut într'atitea rinduri
de a-mi trimite cu or ce preț versurile mele de la Cogălniceanu ;
știi că nici intrun chip nu voiu să rămie acolo; sileşti-te dar,
odată pentru totdeauna a mă îndatora cu trimiterea Jor.

In scrisoarea ta citii citeva rinduri din partea D-lui Ne-
gruţi, poate că nu le-ai băgat de seamă. De aceea ţi le alătur
aci. vezi-le, De ţi să vor părea după cum mi-au părut mie (cu

toate că ar putea cineva Să le găsească un indoit inteles), dā-i `

EE răspuns din parte-mi pecetuindu-l întâi după orin-
uială.

In seara de st. loan a fost bal mare la nobilul täu prieten `

Iancu Florescu, care prin tratamentele şi înghețatele sale ga do-

bindit o popularitate ce nu va lipsi a-l duce pină la treptele tro- -

nului (in vreme de vacunţie). La acest bal s'a întimplat un fel

de dispută care a degenerat în ocări, intre Blaramberg şi biz- f
dadea Mitică din pricina unor ochi frumoși, cărora Blaramberg

| SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU 191

sa socotit dator a le lua apărarea. Mitică a trimis un cartel,
celălalt nu l-a primit şi lucrurile s'au laat cursul lor cel obicinuit.
Aici să cercetează pricina Sirbilor de la Brăila!), Prinţul
ma urmat întru aceasta pildii despotice a fostului Domn gi nu
le-a hotărit de la sine pedeapsa, ci cu părerea sfatului extraor-
dinar i-a dat în judecata divanurilor. Pină acum nu să ştie ce
so alegu. Alte nuvele politice nu am. 5
A propos de politică. D. D. Marcovici şi Eliad subt deose-
bite (Lipseste o varbă), pun minușiţele pe cite 40000 lei pentru os-
tenelile dumnealor în literatură, Norociţi muritori care au da-
rul a plăcea tuturor guvernurilor, în vreme ce noi, goniți subt
cel trecut, suferiți de cel de acum, sintem ca nişte epuri tricoși
(mă gindesc la un epure ce este să-l mâninc la prinz), care să
tem de suflarea vintului și de căderea frunzelor; or cum, eu
unul. comparind prezentul cu trecutul, nu am drept a mă plinge*)
și daci nu mi sa dat de sus talentul acela ce cîştigă favorul,
dar cel puţin nu mai aştept vizita Chirculescului.
Am intilnit de citeva ori pe Dusoşi i am cerut?) portretu.
Dar nu | are gata; mi-a figăduit însă că îl va isprăvi cit seva
putea mai curind, Al tău
Gr. Alexandrescu.

XXII

(134%, la înreputul anului)
Iubite /ancule!

«Din treizeci de eczamplare ale Propăşirei ce zici că îmi
trimiți, mam primit de cit unul și acela cel șters de ţensură.

IO multumesc că n'ai dat lui Negri (sic)*) scrisoarea mea...
Si cu o nuvelă foarte plăcată pentru amatori de lite-
ratură: Foiletonu Imi Carcalechi să scrie de C. Boleac*). Al Gu

Or, Alexandrescu,

XXIII

Burureşti, Leit Murlie 8
Iubite lancule !

D. Cogăiniceanu mi-a trimis mai deunăzi după îndemnul

1). Era vorbu de-a eleria grero-sirho- bulgară, care vom să refacă
eleria și răsenala de la Lett. Vezi Domnia Îmi Bibe "e
Geh SC el omnia Ini Bibescu de Gheorghe Bi

„ 2). Grigore Alexandrescu, „Dumnealui parucival“ era în acest limp seful
seful d og a Liine et iech in secţia I a seerelariatulni stilul,

enner) noi eanu. | Almanahul statului pe 1944. p. 99).

$). Negruzzi '

G). In 1543 Vestitorul rominess mi are

i 4 foileton, d
anul 1544 si Boline (ecällnd uneori ©. H.) serie foarte, SEN incepe en

192 VIAȚA ROMINEASCA

tău 40 eczemplare din noul jurnal, însă numai No. 4 şi 5. De
acea nici am început u le împărţi așteptind numerile începă-
toare; afară de aceasta nu mi-a insemnat nici preţul abonaţiii,
indeamnă-l dar a să grăbi, Dar à propos de jurnal. Spune mi
de ce Propăşirea s-a oprit la cel dintăi pas?)).

Bălcescu peste citeva zile vă trimite un lung articoi. Vo
inescul asemenea mi-a făgăduit?). Cit pentru mine nu voiu lipsi
a vă sluji cu cea ce-mi va fl prin putinţă.

Văru-to N. Creţulescu auz ch pleacă la Paris pentru un an
ca să sa desăvirşască in mestesugul său şi, ce e mai frumos,
pleacă fară să-şi piarză leafa.

Sint sigur că iţi fi auzit pe acolo de desbaterila politice ale
camerii noastre, cum şi de inchiderea ei", Aş fi curios să aflu
cum vedeţi voi aceste lucruri şi erc? daţi dreptate. Eu a$ fi pu-
tut să-ți trimiț atit ofisurile Domnului cit şi răspunsnrile Adu-
närii, dar puţina siguranță a poștii m'a oprit.

Mi-ai făgăduit cuvintul Cogălniceanului la deschiderea cur-
sului de istorie, dar nu l'am văzut; mi-a spus însă Voinescu ch
Va citit şi că e prea frumos).

Spune-mi tu ce curs faci, ce posi ocupezi? Aturisită să fie
modestia, care te-a oprit de a-mi seri că ocupezi un post mai
insemnat. De şi am aflat o de la alţi, dur tot nu-ți știu titlu
și poate că aceasta e pricina de nu-ţi vin scrisorile mele...

FA închinăciunile mele prietenilor şi sărută din parte-mi
miinele Doamnelor Etrosinii Ghica şi Maria Rijnovanu,

IO multumesc că mi ai intors acea nesocotită scrisoare pe
care D. Negri (sic) nici intrun chip nu o merita. Al tàu prieten

Gr. Alexandrescu

XXIV
(1843) Le 21.

Je me hâte de répondre à deux lettres sans date. Dans
l'une tu me parles de mad. Ghyka, dans l'autre de Album et `
autres choses, que tu m'envoies, c'est-à dire que tu as Pinten-
tion de m'envoyer, car je ne les ai pas encore vues, et alors
tu conçois que je n'ai pus grand'chose A te dire lu dessus,
Quant à M-me Ghyka tu fais très bien de m'en parler, car il y ag
beaucoup de personnes qui s'intéressent à elle; ainsi parle-mol
sur son compte tant que tu voudras et profite de chaquo oc-
casion pour me rappeler à son souvenir, 7

1). Este vorba de titlul revistei, care nu răuşi să fie Propişirea, ci į
d

numai Foue ştiințifini si literară.
R 2). Articolul era Puterea armată, care incepu sū apsrā la 21 Mai
L Voineseu u n'a trimis nimie f
3), Inehidere pricinuită la 4 Martio de conflictul s hose
tia lui Trandafloii. adech a minelor, eta ei Verei, în cin

A
- Voinescu Îl va fi cetit in manuseript; in ti à bia la 2
Sept. și | Oct. lu Propăşirea, GE dg enden

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU 193

Tu auras peut-être entendu parler du fameux bal à Tocca-
sion duquel Mr. Grammont, premier aide de camp s'est distingué
par l'originalitė de ses invitations; mais ce que tu ne sais pas,
“est le départ pour Vienne de l'illustre Mr. Sfager'). l'ami intime
le preferé des familles Philipesco et Jacovenco. Annonce cette
triste nouvelle à M-me Ghyka avec tous les mânagements pos-
sibles, car l'amitié, surtout celle qu'il inspire, est une passion
aussi terrible, aussi dévastatrice que Ja maladie que tu connais
si bien et qu'on nomme l'amour °).

Ton ami Gr. A.

XXV
(Stampila poştei e din 15 Martie sii.

lubite lancule!

Tocmai imbrăcam un frac negr-verde, cu nasturi de me-
tal, ca să merg la so-a-re la D, Tacovencu, cind intrară una după
alta amindonă scrisorile tale. Inchipueşte-ţi că am avut răb-
darea să le port în buzunar nedespecetiuite pină m'am intors.
Dar vream să le citesc în linişte, precum imi place să sorb cu
incetul o ceașcă de cafea şi să prelungesc multumirea de a con-
versa cu tine cit so putea mai mult.

De la cele dintai rinduri înţelesei că wai priimit încă seri-
sorile mele, căci altfel ai fi știut cel puţin unde şade Din Pernet
și daca mi-a întors capu, Văz că numita HU insuftă un interes.
cam Herbinte. Dar sint silit să marturisesc că il meritează, Ce
duh! Ce graţie! Sosirea ei a facut mare sunsaţie Toata lumea
vorbeşte. Sint dame care au cuvintele lor să n'o găsească fru-
moasă, Sint şi altele care sarat drepte, Duminică da concert’).
Tes (sic) este amorezat foc si s'a propus să o ia de nevastă,
Dar ea ride, Eu meg destul dă des Ja Conduri*) unde tragera
țigări, bem ceai. vorbim de tine. ridem de alții, dar nu fac curte,
Crez că D-nei este cam nemulțămită, căci nu am galanteria să
Gare SE mă ei pretinde că tu o aveni această ga-
anterie biarele dembnului să văd încă i Be
De de bing... a EE

Cea ep mi serii de projetul oteirmuirii de acolo mi-a făcut
o plăcere deosebită?) Aceasta de s'ar fi pus sau de s'a putea
pune in lucrare, mi-ar fi de un mare folos aici. Sint aproape

1). De sigur Schwager.
2 vilele ironie `
R mică era în 14 Martie. N'am găsit ni i i e
cert, nici despre arlisla, care-l oprise puțin vw lve negr atei ene
4). Conduri era un hotelier, care ren şi cofetărie,
A +): Cani se pure, un proeel pentru ducerea iu Moldova a lui:Ale-

a d

ED VIAŢA ROMINEASCA

si te îndemn să impingi lucru, încredințindu-te că va fi numai
o formalitate, de cara nu voi abuza, şi care o voi plăti cu o
pompoasă odă la slava Moldovii,

Aseară am intilnit pă Bălicenică la Curte. El te iubeste
mai mult de cind știe că te-ai făcut boer. Și m'a insârcinat să-ți
scriu din parte-i nobile inchinăciuni....

XXVI
Bucureşti, 1544 Mai In,

De o dată cu No. 16 al jurnalului am priimit încă un pa-
chet cu două-zeci eczemplare, de la No. 1 pină la 15. Zece din
ele le-a luat C. Bălcescu, iar zece să află încă la mine. Din a-
cestea vre o tri-patru s'au ros pe drum, incit nu mai sint de
dat. Pentru bani trebue să mai aștepți, căci Poenaru nu să
află aici,

Ar trebui să fiu cam supărat, căci după sosirea ta acolo
cele dintii scrisori care ai scris au fost pentru alții, iar nu pen-
tru mine. Eu sint jaluz în prietegug ca şi în amor şi nu voiu
ca acest dintii sentiment sù aib soarta celui din urmă, adică
să fie biruit de simţirea ce insallă un nou object.

Te indemn să citeşti în gazeta lui Carcalechi de ls 13 Mai
articolu D-lui Boleac asupra moşilor. Norocul trebua să fle prea
al dracului, dacă după acest articol si după cel pentru balu vor-
niculm nu va zimti cu dragoste d-lui autor 1).

M-me Caterina lacovenco m'a însărcinat să-ți ceiu știință
despre D na Efrosina Ghica, de la care de mult n'a primit scri-
sori. Grăbeşti-te dar a-mi spune ce ştii, ba poţi chiar a-i faca
cunoscută această indatorire înfâțişindu-i tot de odată adincile
mele închinăciuni şi recomandindu-mă la graţiosul Dumneaej au:
venir, Daca demoazelile Filipescu vor fi incă acolo, te supui și
câtre DD-Jor la aceiaşi îndatorire,

Imbrățişază din parte mi pe Alecsandri şi spune multe In-
chinăciuni lui Donici care a fugit de aici hoţeşte ?), Al tău

Gr. A.

XXVII

Bucureşti, (1841) Mai 12, -

mm. Bălcescu trebue să-ţi fl seris sau să-ţi serie pricina
întirzierii banilor. Aşa eu nu am nimic să adaog.

1). Articolul despre Magi, caro hotāra ca serbarea „face cinste d-lui
Manu” ze află la pagina 146.

2). Donici (Fabule, I, 1542, p. 35) face tu „hărăziren fabulii Rimi gi

E ija lui Alecsandreseu—nota că „ae afla la Bucureşti in pr d

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU 19

Din 20 eczamplare ce au venit pe adresa ta, zece le-a luat
el și mi-a spus că le-a dat mai pe toate.

Cit pentru numerile de la Bălășescu, nu văz pină acum
pici o ispravă 1).

Mi alătur aci Irch un articol din voiaj, care să-l dai lui A-
lexandri dinpreună cu scrisoarea cea câtre dinsul, ingrijind a-
mindoi de cele ce scriu în această pricină TL Iar daca Alexan-
drinu se va fi aflind acolo, te inputernicez să deschizi scrisoarea

să eg cum vei socoti mai bine, aducindu-ți aminte de al
prieten.

Gr. Alerundreseu,

DS Pe D, vi-contele De Gramont l-a trintit grozav calu
şi i sa cam zmintit creerii. lucru ce nu era anevoe, căci bietul
omul (sie) nu prea avea mulţi, Nu spune aceasta ca de la mine 21

XXVIII.

(1844) Iunie 14.

„wwe Volu namai să-ți răspunz la cele ce imi scrii de Conra-
dini: Crez „că Dumnezlui este incintat de polcovnicu gi de mine;
de polcovnicu, pentru că are darul a piñcea la orcine d cunoaşte,
iar de mine pentrucă am ut politeța si găsesc de bune poe-
viile sale și să-l despăgubesc oarecum ce amâriciunea ce mi-a
spus că a cercat acolo din partea Moldovenilo: (acestea păstrea-
Se pentru tine). Nu este însă mai puţin adevârat că ele nu au
Biti un merit transandent şi imi pare bine că tu le-ai judecat
altfel, inprotiva părerii ce te-a încredințat că am.

Îmi vorbiseş: de o scrisoare a Cogilniceanului, pornită in-
preună cu albumul, dar mam văzut-o; mulțameşte-i din parte-mi
pentru binele ce zice de mine in biografia lui Hrisoverghi +). Și
spune-i că şi de nu sint așa după cum mă arăt publicului, dar
că mă voi sili să mă fac vrednic de recomandatia Dumnealui.

Aşadar, iubite lancule, fără a te stinjeni de nici o conside-
Tale, de nici o îndoială pentru viitor ai hotărit să vii să trăim
inpreună ? Voia la tine ca la moşi-to banul Ghica, după cum zic

Rominii, På mine mă cunoști şi ştii de îmi place să fiù cu tine.
AL tiu Gi. AL.

11. Nifon Bal u ara profesor la seminar

2) Era articolul cu titlu Pasaj ete. din Propăgirea de

: S la 18 Iunie.
bet zb SEN era o rămășiță dela Biet “Ca ia continua SEN,
ie? E ormațiilo na puteuu fi favorabile tinerilor liberali, pe care
Bi egen es gn SE oran Ge — té De aceia nici

reseu r

Kisseleff și actualul arhiotant al Domnulni, ` An tenta ini

4 Laudel
laşi, 1549, Ze Wi Cozălniceanu se află în Poezii a îmi A. Hrisoverghi,

(e
DT

196 VIAŢA ROMINEASCA

XXIX.

(1844, intre Aprilie şi Iunie).

Nu știu, iubite lancule, de ce în scrisoarea ta de eri nu-mi
vorbeşti nimic despre articolul ce vam trimis sint acum donk
săptămini, împreună și cu un bilet către Alexandri. Daca nu l-ai
priimit, instiinţează-mă cit mai îngrabă, ca să cercetez la postie
de unde am luat adeverinţă,

Ni ştiu ce să-ţi spui în pricina banilor. Poenaru lipseşte
cu catagrafia. Dar Pop mi-a fâgăduit că va stărui către profe-
sori ca să scoată deroria 1). Cit pentru zece galbeni ce îmi scrii
să dau lui Duso ?), tu ştii că depozitul banilor nu mai este la
mine, ci la Bălcescu, care Inparte foile şi fără otorizaţia ta d
nu poate să dea,

LI scrisesem să zici ceva D-nei Efrosinii Ghica din partea
prietenelor sale, dar nu ştiu ce ai făcut.

Daca veţi fi primit articolul meu, vezi să se tipărească in-
treg întrun singur No. şi pe urmă trimite-mi originalul atit ai
acestui, cit şi al acelui dintăi °).

Joi am mincat cu Rijnovanul la Voda, Şi am vorbit de tine,
cu toate că ştiam că nu mai sinteţi aşa prieteni ca mai nainte.
El n'a spus pricina cea adevirată care il aducea aici, dar acum,
slavă lui Dumnezeu, toată lumea o ştie.

Noi aici petrecem după cum știi, cu deossbire că li Castri-
soea dă Vist t) concerturi în toate lunile şi să adună mulţime
de lume frumoasă. Sa înțelege acea care a mai rămas în București,

Sa zica că demoazela Zoe Filipescu este să se mările cu un
Moruz, Nu ştiu de este strălucilui prinţ care zilele acestea a bä
tut podurile noastae si de cure, intre noi vorbind, nu am mare idee.

Madam Manu (Anicuţa) mt însărcinat să-ți scrin multe tan-
dreţi, Insărcinează-mă e tu să-i zic ceva din parte ţi şi răspun- `
de-mimai curind în pricina articolului. t

Al tău

Gr. Alexandresenu.

XXX.
11844, inninte de A) Iulie)
De trei ori Bravo, iubite prietene! Te fericesc şi te inbră-

țişez. Articolul tău este frumos seris şi bine gindit. Sint mindru
Je tine și de prieteşugul thu! 5) Dar dace nu m'ai lăsat în aceste
KAES dE |

Apate e 3 am

D Toan Pop, profesorul de stil rominese,
2 Domnul,

| 3) In Propäşirea Alexandresru a publicat două „articole“, unul

3 Aprilie (Cozia), al doilea la 18 Iunie (Pasaj dintro relație de voiaj

Dr ai

21 Cred ca este vorba de un articol din Album:

SCRISORI DE GRIGORIE ALEXANDRESCU 197

——

dispoziţii ? De ce scrisoarea ta cea din urmă a venit se întunece
bucuria mea cu umbre posomorite ? Tu eşti bolnav : indoit bol-
nay! Cit pentru friguri, nădâjduesc că ta vor părăsi curind, dar
boala morală, apatia si desgustul rece care ne stăpinese cine le
va tămădui ? Acolo nu ai cerc de activitate, nu ai nimic de fä-
cut! Oare alci o să găsasti mai mult? Activitatea ta o se aibă
mai multe prilejuri a se eczersa ? |

De ţi s'a fâcut dor de acasă, la aceasta nam nimic să-ţi
Inprotivesc. Dar ia seama ca rătăcirea din urmă să nu fle mai
rea decit cea dintii, ia seama să nu te Ştii cit aş dori
să fiu cu tine aici san or unde. Dar binele ṣi interesul tău îl pro-
țaesc mai mult decit plăcerea mea, Polcovnicul socoteşta ca si
mine, apoi rămine să faci cum vei socoti mai bine. Ai încă vreme
să te gindeşti, căci eu sint de sistema bătrinului din Victor Hugo ;

Sur une chose ù faire, on dit son sentiment,
C'est d'abord mon système, mais quand la chose est faite,
Vai pour système musai de Ja trouver parfaite,

`
Care va sà zică că, chiar spuindu-ţi părerea, o să mă găseşti umil
cu tine lu toate şi totdeauna.

„_ Coeoana Marița a plecat de mult, -C(oconu) Take să află aici
și are de gind så meargă la Diägaică la Buzău, unde nădăjdu-
eşte că vei putea veni pentru dog trei zile. De să va putea, îl
voi Insoţi. Eu m'am ferit de u-i spune că eşti bolnav.

De Pernet nu pat să-ți dau destulă ştiinţă, pentracă nu o
văzusem multe zile, find dus la ţară, după cum ţi-am scris. So-
cotese că a plecat minioasi pe mine,

Imi pure rhu că n'ai oprit de a să tipări versurile mele în
album; aṣa imi fägäduiseşi,

___Rijnovanu a plecat de mult. Conraâini mi s'a părut bun
bùist. Dar, după cum zici, avind prea înaltă idee de meritul sin,
Adio ! Îţi voi mai seri, Al tău

Gr. Alexandrescu,
XXXI.

Scsisoare cătră M. Cogäiniceanu ') i
(Fara data și completa, Dar s'a seris curind după 6 Noemvrie 1344.)

„Dar Cogiilniceanul ce mai face 2“, întrebai mai dăunăzi po
unui din boer moldoveni, care veniseră la Focsani pentru vestita
intilnire a Prinţilor *).— „Cogălniceanul ? Se află la o mânăstire,

1) Trimisă prin V, Alaxandri, la ministi š

5) Vestita intilnire s'a inima ja rap Noomi 1844, G, Bibeseu

s'a intors în Baeu în BN —
eeh ein gp (După Curierul românesc, p. 045 şi

198 VIAȚA ROMINEASCA

unde să roagă pentru ertarea păcatelor“.— „Ce fel! Nu cumva
s'a călugărit ?"—Nici de cum, dar l-au trimiseră acolo pentru
că a scria nişte cuvinte de prisos în favorul ţăranilor“ 1).

Imi aduc aminte de o scrisoare a lui on tribun roman,
pe care Ciceron, cu toată elocvenţa sa, n'a putut să-l apere de
eczil. Acela, mulţumind prietenului său pentru rivna cu cara l'a
apărat, îi mulțumia asemenea căci nu Fa putut izbăvi, căci alt-
fel, zicea el, nu aș fi mincat aşa bune lăptuci (sau altă buruiană)
la ostrovul..,

In adevăr, înțeleg foarte bine cum, mulțumit de cagetul
său, încredințat că g'a făcut datoria, poate un om să petreacă
liniștit într'o mănăstire, chiar cind ar fi lăcvită de călugărițe.

3) Imi pică în mini numâru 41 al Propășirei 3 şi en pà-
rero de rău văz câ s'a priimit un articol care constintează pe-
deapsa de moarte, măcar că s'a pus o notă !) — Cogâlnicene,
nu-mi scrii dacă ai primit 70 + ce ţi-am trimis. Mi s'a figăduit
de către mulţi ca să mi să trimită şi banii ceilalți. Vei sti câ
sint şi care au strins după la trei sau patru abonaţi şi-i tin pe
seama D-lor,

Priimeşte prieteneştele noastre consolaţii şi ne scrie.

Or. Alezendrescu şi Ton Glirn,

(Pe marginile paginei întăi): Poate să te pomeneşti într'o zi că
viu să-ţi fac o vizită. De nu ar fi fost tatăl meu bolnav de moarte,
aş fi făcut-o pînă acum.

Nu mi-ai răspuns la cite ţi-am scris pentru o sucursală din
tipografia ta. Am întreprins un jurnal politic ebdomadar. Abo-
namentu o să fie 5 stanţihi pe an. Caută să ne trimiţi pledoaru
täu, toată pricina ta, ca să iasi în No. 1, careesă iasi curind "i

Şi scrie, (Nota marginala este serisa de Ghica).

JI Cogālniceanu fusese exilat la Riger priotr’o încheere din 22 Ovt,
In calitate de avocat ul Botoșanilor, intrun proces en mânăstirea închinată
Pophuţii vorbise contra Grecilor şi străinilor. Consulul rus nr fi cerut exi-
larea şi el fu exilat supt pretersi că ar fi vorbit de un atentat la viaţa
Domnului. Gazeta, 1844 p. 203.

„În acelaş timp C, Negruzzi fasese exilat la mo ie, lot de sfatul ad-
ministrativ cu actol de supt No. 26442 și de ministrul de inlerne, cu actul
de supt No. 23477 Nov, 13, Prieinn s'a zis ca sint niste numeri dän Propă-
şirea gi anume N-rile 4, 10 si 12 (Gazeta. 1844, p, 462),

2 citeva luni Cogalniceanu şi Negruzzi (3i arhimandritul Meletie
Istrati) s'au întors din „exil“, în Januarie, Gaseta de Transilvania din 22

lanuarie 1845, p. 28
Cum era să mai Lriească Propăgirea !
2) De aici inainte serie Ghica.
I) Numărul At are data 22 Orl.
4) Articolul Despre legislația criminală, la p, 228, Neisealit.
5) So plănuia un orgon care sa Inlocueasea Propăgirea N'a apărut,

ALEXANDRESCU 199

SCRISORI DE CIAO

Scrisodre cătră Gazeta de Transilvania *,
YH 5).

Domnule Redactor! In We.J2 al foaei Dumneavoastre, yor-
bind despre jurnalurile romineşti, geet că Propăşirea sau Foaia
fiinţifică din Moldova e primită şi în ţările austriaceşti °}. Un

ce nu se află în fiinţă, nu poate fi priimit nicăiri, Domnul
mieu; dar să vede, că Dumneavoastră nu ştiţi pă acolo nimic
despre soarta acelei foi şi prin urmare mă socotesc dator ca Ro-
min a vă espune pe scurt următoarea imprejurare,

Acea gazetă nu mai trăește! Acea gazetă şi-a dat obştes-
cul sfirsit încă din anul încetat. Sehiepticii, cărora le place a
găsi pricini in toate întimplările omenești, pretind că foile publice
cad din mai multe pricini: unile, căci nu au cititori şi prin ur-

sau, ceea ce esta tot una, căci pun lucruri ce au sint slobode.

Cit pentru mine, supus credincios al Preainaltei Porţi și
futalist cu deosebire, ri gg a crede, ca tot ca se întimplă,
atit zeien cit și gazetelor, e hotărit in cartea veciei,

„Aceasta e, Domnule, pricina de nusi mai vede Foaea Mol:
dovei, Dar un lucru poprit nu este totdeauna şi mort şi ndej-
dea ce insoțeşte totdeauna pe om ne face să credem că acel jur-
nal curind sau tirziu va incepe iar cu o noñ putere dobindită
de lunga-i odihna.

(Ya urma) Qr, Alexandrescu,

G. Bogdan-Duicà.

1} Anul 1845, No. din 22 Februarie.

2) Gazetei i se scrie din lași, cu data 16 Nov.: „De vreoeiteva săp-
timini Propişirea începe a zchiopäta, Ar fi prea mure pagubă să o par-
can de tinara”, (Pag. 386). In 1545 Gazeta spera totusi ca revista va
continua,

+
`

In luptă
(Urmare)

—

Nu ştia nimeni să-şi tilcueasci pentru ce s'au -coborit
măriile lor baronii del: Pesta, pe la mijlocul lui Septemvrie.
Şi peste vari rar-rar dacă vebiau vr'odată, Și chiar atunci cit
rămineau ? Ia pănă ce umblau odată prin păduri, să se laude
čau fost la vinat, apoi să se tolânească fntr'o poiană şi să
minince, dar mai ales sä bee, Doamne, ṣi să descarce puştile în
aer. Apoi iar mergeau «sus» la Pesta, —cum ziceau ei.

Dar acum a trecut Septembre, se strecură zilele negu-
roase, răci de Octombre, şi ei tot nu se mai duc, i

Vezi că mai venise cineva cu ci. Unu de tot umbla pe
hotar așa ’ntr'o tundră albă, da subțire, încins pe la mijloc
cu aţă. Umbla de peun deal pe altul şi tot implinta ceva "n
pămint, se pleca apoi, pirea că se uita să vadă ceva.

Oamenii îl vedeau, dar nu se prea mirat de el. Au mai
venit ei cu baronii alții şi mai şi, cari umblau pe dealuri şi
prindeau goange, ori adunau pietricele. Au mai văzut ei scrin-
titi de aceia. ja

Dar popa, cind l'a văzut mai întăi, a gindit altceva. Se
duse aţă la primar. Primarul ca bita: «nu ştiu zocu domnule
părinte cine va fi acele şi ce caută», x

— «Nu cumva e inginerul pentru comasare ? Inainte cu
patru ani mi-aduc aminte că se zvonea de comasare,»

Dar dacă nu ştia omu, nu ştia ai pare! Ce săi zică ? Lui

ii spune notarul ceva? Numa zice: fă asta, şi el face.

Notarul de cerc era intr'alt sat. Dar popa nu se gindea
acum la aceasta. El voea să afle ce caută inginerul acela, pe `
hotarul lor,— că de bună samă era îngirer. l

Ce DD ei — -—

IN LUPTA 201

Notarul colo cu «keram», cu «nem tudom», că nu ştie, să-l in-
trebe ungurește. e

— «Auzi, domnule notar, nu te mai face, că-mi vine să
intru in bănueli cu d-ta. Cum să nu ştii d-ta romineşte, doar
eu te-am auzit vorbind ? Dar d-ta ştii bine că noi nu pricepem
limba ungurească. N'o auzim numai cind vin secui cu oale.»

Notarul o rupse cine:cineşte pe înţeles, dar se făcea că
nu ştie nimic de omul cel de umblă pe dealuri.

— «Die notar, dacă te-oi prinde în urmă cu minciuna
cum ţi-a cădea?

— Eu nu zic câ nui inginer, dar nu ştiu ce va căuta,
Nu ne-a inştiințat nimeni.

— Bine! Nu via înștiințat nimeni?» zise preotul şi se in-
toarse acasă.

Dar la şase zile se bâtea duba prin sat că Măria Saa ce-
rut comasarea pămintului, că-i aici inginerul, şi că cine nu vrea

comasarea să meargă la cancelarie,

Oamenii ce să ştie ci Dee cu capul lor? la să se scarpine
în el şi să şi-l clatine unul cătră altul,

— «Ce zici, cuscre ?

— Ce să zic? ştiu eu!»

Era issă cineva care ştia ce să le spună tuturor.

Papa în biserică le-a tilcuit pe 'nţeles ce-i comasarea aceea,
cum se face, ce roade poate să aducă. Satul era mare, numai
căt pâmintul s'a impuțioat mereu, Şi cari aveau era departe,
pe unde erau jocurile celea grase. Vezi că le rămăsese dela
strămoşi mai harnici. Acum ei, cum erau departe, nu puteau

să-şi lucreze păminturile bine. În preajma satului imboldia de
toate părţile moşia baronului. — Pămintul pe aci era mai slab,
Dar dacă D s'ar da sătenilor aci, ar putea ei să-l facă roditor.
Şi ar căpăta şi mai mult, şi ar scăpa şi de multele pedepse, —căei
nu le-ar mai fi scăpat vituţele în pămint strâin.

Popa le spuse lămurit: Să se invoiască toţi la comasare
dar să ceară pămintul din clasa cea de pe urmă, aci in apro-
pierea satului.

Oamenii se treziau par'că dintr'un somn adinc la poveţele
popii: cum ar putea ti să-şi lucreze moşia mai bine dacă ar fi
aproape de sat.

După ce-au eşit din biserică se adunară pileuri-pilcuri şi se
mirau de cuminţeria popii.

— «Măi, d-lui om odată, nu tufă ca noi!»

202 VIAŢA RUNINEASCA

Și nu a mers nimeni la cancelarie să spună că nu se in-
voeşte cu comasarea. $

Care însă a fost mirarea popii, cind la două săptămini

comasarea era făcută gata! In două săptămini,—și el ştia bine
că pentru aşa ceva se cer cel puţin cite-va luni! A mers insă
cu satul întreg la împărţirea pămintului .să vadă ce va mai fi
gi minunea aceasta.
i De ce-a văzut şi auzit Pirvu rămase ca trăsnit şi oamenii
se îngălbiniră ca pămintul, cu ochii nemişcaţi, Dar numai pe-o
clipă. În ziua următoare, Gheorghe sta inaintea domnilor mindru,
cu privirea încruntată.

— « Comasarea de aici e tălhărie domnule inginer. D-ta insuţi
eşti un tălhar. N'avem lipsă să ne arâți mai departe şi să re
dai în samă pâmintul. Vedem noi ce ai stat d-ta a face şi știu
și pentru ce ai făcut. Noi cerem comasare nouă.»

Şi după preot, tot poporul, cu ochii plini de minie, po-
runci să se care de pe hotarul lor, câci altfel nu va fi bine de
dinsul,

Nu i-a fost greu părintelui Pirvu să adune datele, ca să
poată fi atacată comasarea. Ştia din slugile boerești cit vin s'a
băut acolo în casele bătrine, şi op bani a perdut în cărți ingi-
nerul cit a stat aci pentru comasare. Era un präpädit şi jumă-
tate inginerul acela. Dacă se 'mbăta, striga in gura mare cà el
cel ce dă avuţie şi sărăcie, că Inaintea lui trebue să se închine
tot satul, pănă şi baronul. Şi acesta, cu toată fala lui, asculta
cu mustăţile îmburzoiate de minie, asculta şi nu zicea nimica.
Dar după ce oamenii nu voiră să jee în samă pămintul împăr-
Dt nici cînd gendarmii veniră să li-l arate, părţea de părţea, ci
ţineau morts că lor altă comasare le trebue, baronul nu mai
putu suferi beţiile inginerului, şi odată in puterea nopții îl prinse
de piept şi-l zvării In uliţă, în biciuirile unui vint aspru de Oc-
tombre,

Dela omul aruncat afară, în grabă ştiu satul cite mii i-a
dat boerul, că să-i dee o tablă bună,

Era un neamţ de vorbea rău de tot romineşte. Dar tot
putea să îndruge: «Dat el, dat de dat, da iar el dus. O ia,
dus la cărți, tot, tot>,

In curind ieşiră la iveală 2—3 oameni mai gazde din sat,
cari văzind cum au fost inşelaţi, —au spus că ei pun jurămint
Co mină pe inimă şi cu alta pe cruce, c'au dat bani, mulţi bani
şi inginerului şi baronului, numai să-i părtinească inaintea celor
mai mari. Ştii să capete colea într'o tablă tot, tot.

IN LUPTA wa

Pirvu în două săptimini, ca pupăză pe colac, află, că in-
ginerul acela e om fără calificaţie, că a fost numai ajutător la
alt inginer.

Incă inainte de Crăciun popa putu să spună în biserică
oamenilor, că de-ocamdată vor reminea păminturile care cum
au fost, comasarea făcută ca şi cind mar fi, iar pe toamnă se va
tăia pămintul din nou,

Oamenii se bucurau și nădăjduiau într'o impârţire mai bună
pe aul viitor, se bucura şi Pirvu din suflet, iar bitrinul Danciu
cind auzi şi de isprava asta a gineri-său îi scrise numai atita:
«Nu pot veni la tine, că chiar acum îmi fac testamentul in care
iti las tot, tot ce am, ţie».

Popa însă în scurtă vreme nu mai era văzut cu ochi buni
de cei mai mari,

Și mai întăi groful, cu ochii piezişi, cu mustăţile țepoase,
spuse o vorbă mare ca de jurămint, pomenind de strămoșii săi,
căi va pune capul nemernicului ce-a cutezat să facă piră, să
adune datele păcâtoase, şi să sumuţe pe țăranii turtiţi la cap
impotriva sa, Bătu din pinteni într'una din zile, se avintă nebun
in Saus lacie și ia drumul la notar, la pretore, la inspectorii de
şcoli, — erau taţi puşi paznici într'acelaş oraş, — şi teșteşte-l cum Gott:
mai negru pe bietul părinte Pirvu. Putea el să Je scrie tuturora
doui vorbe numai, şi aceia ar fi ințeles tot și ar fi ştiut ce să
facă, Dar il ardea să le spună cu gura ce fiară primejdioasă e
popa acela.

Popii nu-i zise nimic, dar jidanul era să fie scos din a
renda pentru că ia dat, fără ştirea lui, 20 de jugăre de loc
preotului,

Era pe la mijlocul lui lanuar, şi un puiu de ger ca acela,
de să-ţi Ingheţe răsuflarea. Dar cind e un foc bun în casă, şi
nevasta şi copiii Ga sănătoşi, rizi de crivățul ingheţat de afară,
căci gindul şi inchipuirea ta e calda.

Lui Pirvu insă nu-i prea venia să ridă. Că lemne mai
erau ele,—aşa o jumătate de car, dar o copiliță i se bolnăvi, şi
mergea tot în mai spre râu.

De cite ori a dat el sfat puporenilor să cheme pe doctor
cind au vr'un bolnav greu jn casă, să nu-l lase să moară cu
zile, că omul nu-i dobitoc.

Şi acum copilă-sa se usca văzind cu ochii, cu faţa de ceară,
cu fruntea albă, Şi îl chinuia gindul: Cit ar fi de bine să aduc
pe doctorul! ; i

204 VIAŢA ROMINEASCA

Dar aştepta zi de zi ajutul ce-l căpăta de la stat, cite-va
zeci de zloţi,—în tot anul pănă pe vremea aceasta l-a primit.

Şi acum nu mai sosia, Aştepta de la o vreme poşta cum
aşteaptă creştinii ziua- Paştilor.

Că de Craciun şi de anul nou abia se strinseră bani pen-
tru trei părechi de papuci, două la copile şi una femeii. El a-
vea cizme. Sint şi mai bune cizmele peste iarnă. Tin sănăts-
tea'n oase la un om ce stă mult în frig. Și apoi el cit aveasă
se culunce prin zăpadă dela o casă la alta,

Oamenii au dat cit au putut, da vezi că mau avut de unde
amaru lor sï dee mai mult, că pentru ei să facă crețari era to:
atit de greu, ca să faci ceva din nimica. Mäiaiu a fost puţin,
de s'ar ajunge până după Paşti, dar incă să mai şi vinză?

Ei trăiau aşa liniștiți, prea liniştiţi, mulțămiţi cu ce aveau
pe masă, Cui să-i fi trecut prin gind că popa lor ar mai avea
şi alte lipse ori dorin de cit ei? Şi chiar dacă le-ar trece lor
prin minte, putere-ar să-i ajute ? N'ar putea.

Pot insă cei dela stăpinire, dar iată că trece clipă după
clipă, ceas după ceas, zi după zi, şi banii ce-i căpăta în tot
anul, nu mai sosiau,

N'ai fi putut să bagi de seamă că Pirvu ar simţi o durere,
ori cit de mică. Ci vedeai numai că e tot mai minios, că se
gindeşte tot mai tare, şi că ochii lui fac judecata.

Cind trecu întâia Făurar şi tot nu mai sosia nimic, din
ochii lui se văzu tot ce crede despre cei cari îi ţin plata, puse

zece ferdele de cucuruz în car şi porni la oraş,

Sara venia cu doctorul în căruță, voios ca şi cind nu
ar avea nici o durere în lumea asta, În loc să-i sosească plata
lui căpâtă în grabă o provocare, Gan 39 de zile să solvească şcoala
datoria ce o mai are, Vor mai fi fost vr'o cincizeci de zloți,

Popa în celea 30 de zile bam în cinci rinduri la ușile oame- `

nilor, şi tot adună cei cincizeci de zloți, Dar la două săptămini

căpătă dela inspectorul de şcoala admoniţia a treia, ca sala de

propus să fie inălțată cu jumatat de metru, altcum nu se va

mai putea propune in ea. Asemenea să fie şi recuisitele de
lipsă

de vrednicia sa. Se'mpărţia în patru şi ce-şi punea in gind
scotea la cale,

Dar prin Martie se trezi aşa din bun senin, cu'o piră |
mare, in care era In joc eclejia bisericei, Eclejia aceasta a

ean lia ci

Popa ştia de unde vin toate acestea, ştia şi-i părea bine |

1X LUPTA 205

fost la început de două jugăre de cositor şi un jugär arător.
Inainte cu patru zeci de ani familia baronească de ao) din sat,
nu se ştie din ce motive, i-a däruit bisericei 20 jugăre de loc.
Acum popa David de pe atunci nus'a mai gindit să asigure pă-
mintul acesta pentru biserică, El era mulțămit că poate merge
mai de multe ori la curte să zică «bogdea prostea» pentru
darul făcut. Popa David, atita că avea darul şi ştia face slujba,
—dar incolo era om de-ati din sat, un lungan de om, nesecat
de zăroaba învățăturilor multe de azi.—Și baroniţa de pe a-
tunci era o femee fluşturatecă de s'o dai dracului, şi ştia d
romineşte, Urmașul baroniţii, baronul de acum, cerea inapoi
cele 29 de jugăre, căci donațiunea mamei sale nu s'a insem-
nat nicăiri, nici pămintul nu a trecut la biserică,

Popa gta bine de unde vine pira aceasta, dar la 'nceput
nu Sa temut de loc pănă nu s'a convins, că 'ntr'adevăr celea
20 jugăre nu erau intabulațe pe biserică, Atunci simţi aşa un
lior rece in spate, şi porni aţă acasă, fără să mai răspundă
la binețele trecătorilor,

Celea 20 jugăre erau pierdute, Pentru anul acesta n'ar fi
rău, dar dă primăvara şi unde se va sămăna cucuruzul pentru
anul viitor ? Era nădejde incă deşi mică, dar era, în arinda de
la jidan. Dar aceea nu cra de ajuns, locul acela, şi mai ales
nu în anul acesta!

De toamnă s'a hotărit să-şi ducă băeatul ia scoală. Acolo
trebue bani, nu glumă. Ce ajută citeva jugăre de loc? Dacă
nu-l duce întizzie băctul, că şi aşa a rămas un an peste mă-
sură. Băeatul e sînătos şi voinic, şi se va ruşina mai tirziu să
umble intr'o școală cu copii micuți.

Pirvu se bam mult cu gindurile păr'a putut ajunge la cu-

vintele acestea: «Va fi ce va vrea Dumnezeu». Apoi fruntea

i se intunecă, ochii i se 'ncruatară din nou ca de o minie mare.

Ciad, ajutat de slugă, puse la loc o proaptă la gard Işi
zise în gind, tare ca şi cind ar vorbi: «Tot nu mă 'ndoaie el
pe mine l»,

Vinduse cinci miei—berbecuţi—cu şasesprăzece de argint,
şi două glăgi de bere se cuvenia să bee şi el. Mai ales că
se "ntilni aci în oraș cu preoți cunoscuţi,

S'ar fi scăpat el de toţi, dar de popa Stan nu se putea.
Era şi om în vrist, de gindeai că nu-i gura a lui, aşa torăia în
toate părţile, Îţi făcea impresia că barba albi e pusă numai,
că nu-i a lui, şi că se ascunde aci un tinăr vioiu-vioiu,

ug VIAȚA ROMINEASCA

—<Pirvutule, să nu vii tu la un păhar! Săăăracă lume,
departe am ajuns cu popii cei noi! Zic că peste tot un popă
să nu mtren crijmă. Zice r'ar porunci pravila! D'apoi cind am
fost eu de m'am preuţit, în toată săptămina mă prindeau la
crijmă, Atunci de ce-a tăcut pravila, ha P>

Se apucă să documenteze grăbit, incureindu-se şi mincind
cuvintele, „Asta-i aşa. Să vie sfintu Ilie să zică: «n'ai dreptate
bade“ şi i-aş răspunde: ba am. Adecă noi să n'avem dreptul
să ne petrecem odată în săptămină ? Cezic în săptămînă, odată
în lună, căci nu poate veni popa in toată săptămina la oraş",
Şi cum se uita cu ochii mici, ascunși sub sprincene, undeva la
ceilalţi preoţi pe cari ia strins mai mult gura lui de cit greu-
tatea pungii aci In crişma asta mai domnească, făcea un semn
crişmarului să nu rămiie guri căscatä. '

Berea ca berea: spumă multă'n două păhare, Ce rămine
in musteaţă și barbă, ceva amărală se scurge pe git, şi piñ-
teşti cit capeți pentru patru sloboziri din cas. Asta nu-i băutură,
Vinul săracu, că-l iei cu treizeci, cu douăzeci şi opt chiar litrul,

ii torni în păhăruţe mici, şi te poţi pune pe uşorul doi ingi la-

un litru, Se invoiră în grabă să-şi aducă aminte de Cana Ga-
lisi, Zădarnie se cătrânea popa Stan, ca să desfunde glăgile să
puşte ca la nuntă, ceilalţi știau atita: Popa Stan bea cit şapte

dar de plătit plătesc tot nepoții, preoţii mai tineri, şi toți erau |

mai tineri ca el.

Cu ţincănirea păhăruţelor se deşteptau amintirile, cu deserta-
rea lor se treziau durerile, şi incepeau poveştile despre ce are
să sufere unul fiecare, Aveau să-și spună multe totdeauna, mai
ales dot, cari au fost prieteni buni tot timpul cit au umblat Ja
şcoli, iar acum au ajuns în două sate bătute de Dumnezeu, de
ie vine să'şi smulgă bărbile de cite ori apucă cit de cit în cap.

Dar.popa Stan e îngerul de impăcare pentru toţi. «Ce să
ne bocim măi nepoților? Se boces= femeile! Dar voi sunteţi
prea tineri încă. Nu via muşcat incă năcazul aşa de tare, încit
mai tirziu să nu vă mai doara nimic, ori ce-ar veni peste capul
vostru chirotonisit. Dar soseşte ea şi vremea asta. Pentru unul
fiecare trebue să sosească. Atunci apoi nu vă mai doare capul
de nimic, nu vă mai plingeţi de nimic, ci aşteptaţi să treac'o-
dată săptâmina ori două, să mai ei de-acolo unde v'aţi înfun-
dat, să mai scăpaţi de greutatea casii,—şi aşteptaţi să treacă
odată viața!“

Cei mai mulţi îi dau dreptate popii Stan şi închină cu el,

"ge "fëmmt a aa T em me

IN LUPTA 207

țincănind păhăruţele, numai cu Pirvu n'o putea scoate la cale
nici odată.

— „Vezi prea neagră lumea, părinte Stane, nu stă bine
să vorbeşti aşa de viață, dumneata chiar, care ar trebui să ne
dai poveţe.“

Stan clipea repede diu ochi uitându-se la Pirvu. „Sfaturi
vouă nepoate, că voi ăşti mai tineri ştiţi clte'n lună. De voi nu se
mai prind sfaturile,— Dar ce să zici, esti tinăr încă, cel mai tinăr
intre noi, poți vorbi aşa. Crezi că noi n'am avut odată idealuri,
planuri mari ? Ba am avut frate, ba am avut. Dar te ticăloşeşti
mái, treizeci de ani intrun sat cumu-s şi eu, de te faci par'că
una cu pămintul, Un gind frumos, un gind de muncă trece nu-
mai atunci cind zece nevoi te trag intr'altă parte. lar la un
popă la tot gindul și hotărirea bună stau in jur nouăzeci şi nouă
de nevoi,

— Nu gindi, (rate Pirvule, nu crede nepoate dragă, că noi
2știa ne pr de fiori de măr. Pe noi pe toţi ne-a muscat
năcazul de care am zis mai inainte, pe tine se vede că nute-a
muşcat Încă. — Dar ţi se'ngreuiază in curind familia, trebue să
le Gai măi la copii o creştere, şi nu vei putea, atunci să te văd
eu cum vei incărunți. Atunci te vei învăța şi tu să stringi bine
atolo de unde e să iasă ceva, să nu lași porumbul din minä.“

Pirvu ştie unde vrea să bată popa Stan, şi zimbeşte cu
bunătate cătra el şi ceilalți preoți :—„Bine părinte, păcatele lor,
dar dacă n'au, cum să iai ? Daca n'au să-ţi dee pentru un bo-
tez de pildă mai mult de 2o creițari, ce să faci cu creştinul, sărl
pui la afurisanie Ss

— «Ba aceea n'o zic, deşi nici asta n'ar strica cite-odată,
că avem oameni mai impeliţaţi ca dracu. Dar să-l stringi nu-
mai de clte-va ori cu uşa, să nu-i faci pănă nu-ți plăteşte şi ai
să vezi !* A

„Dar spune-mi pärințele, te ajuţi d-ta atita cu cei 20—30
bani? Piäteste-se pentru asta să-i laşi omului convingerea că pen-
tru bani facem celea sfinte? Vezi eu nu cunosc nimic din ba-
nii aen de-aceea nici nu dau mult pe ci.“ i

Sau cu toții că nu-i rivnitor la ban popa Pirvu, şi le
Venia cu ciudă că-i aşa, dar cind îi lua cu vorba şi-i intreba
care-i mai bună purtare: a lui ori a lor, ceilalți clătinau din cap,
și se făceau că nu'l aud. 1

Aşa era Pirvu tot-deauna intre ei.—Dar acum, în primă-
vara aceasta, cind se intilni cu popa Stan şi ceilalţi, după ces
Vindu miei, nu stiau care să-l compătimească mai tare,

208 VIATA ROMINEASCA

— „Şi zici că nu ti-au trimis plata nici pănă acuma ?

— Nu miau trimis'o, şi nici să nu mi-o mai trimitä, că
mumi mai trebue, l

— Hoho! stăi frate nu vorbi așa, că vorbeşti rău, Se
vede cit de colo că eşti năcăjit. Dar trece supărarea, şi cind vine
banu il stringi în pungă, de nu-l mai laşi să vadă nici lumină
soarelui“, Şi popa Stan se apropie de el să-l îmbune.

— «Las părinte Stane, n'am eu lipsă de nici o mipgiere,
ce crezi, aşa de slab sint eu?

— «Ba eu nu zic că eşti slab nepoate, numai să nu-ţi faci
inimă rea. Baronul Ga făcut tot răul. Ştim noi toată povestea
cum i-ai stricat comasarea, em te-ai certat cu arendaşul, cum
te-a pirit străinul peste tot locul unde a putut să-ţi tae creanga!
de sub picior.—Ai făcut rău că te-ai stricat cu el pentru niște
beţivi lencşi şi ticăloşi cum sint şi poporenii täi. Lor nu crede
că le-ai ajutat ceva, ei vor reminea tot cum au fost, Dar tu ţi-ai
perdut plata; mică nu-i vorbă, dar tot ceva, nu nimic,—ţi-a luat
20 jugare din eclejie, peste un an nu vei mai căpăta pici să iei.
pe arindă, atunci apoi ce vei face ? Crezi tu că oamenii aceia.
pentru cari ţi-ai perdut tot, vor şti că-i datorințà lor să-ți facă
un fel de traiu? Iti dau un sfat: baronul a stricat tot, el poat
să şi direagă. Du-te pină la el odată!»

Gheorghe Pirvu venise năcăjit de acasă. Abia şa căpătat
un om să-i aducă mieii pănă în oraş. Sluga i se 'mbătase Du-
minecă de nu s'a mai trezit două zile încheiate, Nu era multă»
mit nici cu preţul meilor, mai ales cind se gindea la lipsele ce
avea să le acopere cu banii aceștia, Şi iată, popa Stan l'a f-
cut, ca'ntotdeauna, să între şi in crijmă să mai pună şi aici €
țari. Şi nu-i destul atita, ci să pune să-i amârască şi mai mul
viața.

O minie dureroasă se grămădia tot mai mult în ochii lui
negri şi fruntea i se întuneca tot mai tare. Cind incepură
ceilalți să spună că bine vorbeşte părintele Stan, că omul de
trebue să se îngrijească mai întăi, Pirvu nu mai putu să rabde

— „Va rog să tăceţi fraţilor. Şi d-ta părinte Stane, cit
eşti de bătrin, să taci şi d-ta. Ce v'aţi apucat să må dăscăli
pe mine? Eu am să trag răul dac'am făcut erun rău, dar dela
d-voastră, care v'aţi uitat ce sinteţi nu primesc nici un sfat
fiţi bătrini cit veacul.“ Mânia incepu să se deslege şi Gheorghe
nu ze mai putea opri: j

„Adecă ajungi intre oameni intunecaţi şi năcăjiți, şi-i vezi,

IN LUPTA 209.

cum să chinue. Tu eet popă acolo şi să-ţi zici: las’ să rămină
prosti, las” se fie cum au fost, că alt ceva tot nu poţi scoate
din «i. Dar cercat-aţi vr'odată ? N'aţi cercat, şi nu vă trece prin
minte, că ori voi ori alții dar trebue să se facă odată inceputul:
„Vine o primejdie mare cum a fost la noi comasarea ne-
dreaptă, oamenii rămin cu ochii holbaţi, cu gura căscată, că nu
giu cum să inceapă la nimic, şi tu care pricepi să te pui de:
oparte, să te alipeşti de cei, cari jefuesc, pe cei, cari trebue să-i
aperi. Vezi, dragă doamne, ca să nu te strici cu ei, ca să nu-ți
be vrun rău. Asta se chiamă la d-voastră a fi om, mai mult,
se chiamă a fi conducător. E rău c'am ajuns păn' acolo!

—-Nu te aprinde aga nepoate, nu te aprinde. Eşti tinăr
incă, Ai foc in tine. Nu te-a muşcat încă...

—Ce tot vorbeşti de muşcat părinte Stana? Nu ştii d-ta
Pasca numai pe oameni slabi D indoaie, pe cei buni ii
piileşte tot mai lare? Peste mine n'a dat nimic bon acum? Ba
au dat destule, dar mie mi-a dat Dumnezeu gind bun de tim-
uriu, şi am şiiut, că să porţi o luptă ca a noastră e vitejie.

poi ori Invingi în lupta asta ori cazi, tot una e: ești un om
vrednic. tii d-ta cumu-i cind se bat în bătae: cei viteji merg
mereu înainte, şi tot viteji mgimin, ori că ajung pe zidurile duş-
manilor, ori că vrun glonţ li se 'nfundă 'n piept cind sint pe
drum.

— Eşti tinăr nepoate, doamne tinăr eşti incă. Dar să ştii
tâ-mi plac vorbele tale. Aşa un suflet treaz parcă dezghiaţă.
şi pe cei adorimiţi. Numai ştii tu nepoate că focul oricit ar fi de
mare se stinge dacă nu mai pui pe el.—Şi noi nu prea avem
te pune |

—Ba avem părinte Stane, ba avem. Dozră noi preoţii
trebue să fim mai aproape de altar, Nu ştii d-ta ce dă altarul?
Nu ştii ce hrană dă, celui ce ştie cere?

—Ei nepoate dragă, lu ai eşit par'că numai ieri din se:
minar.— Noi ăşti bătriai nu mai prea ştim lucrurile acestea.»
Și popa Stan umplea păhă:elele, dar nu mai cuteza să se uite
la ceilalţi, şi nu mai avea nici aşa voe de vorbit.

Gheorghe cind if văzu pe toţi duşi pe ginduri, cu capetele
plecate, se induioşe tare, îi trecu minia, şi nu ştiu cum li veni
așa un simţimint că el trebue să întăreazcă pe oamenii aceştia,
că el ar putea să-i facă mai curagioşi in lupta vieţii. I se pă-
rea că el e mai mult, şi mai bătrin ca toți.

— Dragii wei voi nu ştiţi, dar ţinta noastră nu poate fi de

240 VIATA ROMINEASCA

ocamdată alta, decit ca se apunem, să ne stingem. Dar să ne
stingem după ce-am luminat cit de cit în viaţă, să ne stinge
aşa ca o stea, ca şi după ce vom dispărea, să rămină în urma
noastră lumină, Şi numai după ce vor veni multe stele de
acestea să se stingă în satele noastre, se va împrăștia întunere?
cul mare ce apasă, se va schimba at traiul nostru. Pe noi, poate
că nu ne ştie nimeni cum se cade ce sintem, nu-şi bate nimeni
capul cu noi. Dar asta nu trebue să ne descurajeze. Noi ştim

de altă răsplată, care nu-i dela oameni, şi chiar și aceştia, cind

nu vom mai fi, işi vor aduce cu drag aminte de nişte luminiţe,
cari au tot rărit din întunerecul din care pănă la ei n'a ajuns
nimica. De credem că stingerea noastră e o nimicire, atunci nu
mai plătim nimic, viaţa pentru noi nu mai poate avea nici un
preţ. Dragii mei, ceea ce ne poate ţinea dezgheţaţi e numai
gindul acela mare, că noi invingem chiar prin căderea noastră.»

Ceilalţi cu capetele plecate pe masă ascultau moi, cu ochii
neclintiţi. Sau ei bine că Pirvu nu o duce mai bine decit ei,
poate el are veniturile cele mai slabe. Işi aduceau ca 'n vis

aminte la cuvintele lui Gheorghe de gindurile și planurile lor

înainte cu cincisprăzece, douăzeci de ani. Li se păreau nişte al-

cătuiri luminoase—luminoase, dar aşa de uşoare de se tot cu-

fundau şi iar se ridicau din întunerec. N'ar cuteza nici unul
să-și mai lege viaţa de ginduri, de icoane aşa de frumoase,
Din toată frumuseţa visată de ei au intilnit ceva in viaţă? Au
venit griji multe cu paşii grei ca de urs, şi acelea au rămas
pentru totdeauna ingheţate înaintea lor, ca nişte fantome ce
bagi groază în om, Cum se simțeau singuri la năcaz, fără ca
un ochiu de veghe cel puţin să fie aţintit asupra lor, aruncați,

cum spun mulţi, după spatele lui Dumnezeu, vedeau că se tim- `

pesc şi mai tare, se turtese oärecum, La ciţiva ani ştiau
aproape numai atita; că vor trăi ei cumva de pe o zi pe alta,
Şi de multe ori cînd se 'ntilneau cu prietenii de şcoală, ce-s aşe-
zap în funcţii pe la oraș, plecau în pămint capul, ori se 'ntor-

ceau într'altă parte ca să nu-i vadă. Li era greu, mai mult:
un fel de ruşine mestecată cu slăbiciune pe la incheeturi, sim-

Han in trup, şi li se părea că-s nespus de nefericiţi,

Gheorghe Pirvu ajunsă insă la altă convingere decit dinşii,
In anii cei dintii i se părea şi lui, că n'arenici un rost viața,
aşa cum o duce, că nu pentru o astfel de luptă s'a pregătit el
atita amar de vreme. A văzut că lupta pentru alţii nu-i cu pu
tință dacă traiul lui nu-i asigurat întăi. Şi cind au prins să se

IN LUPTA s 24

ridice copiii, a simţit mai tare că-i o nebunie să se lupte pentru
alții, tar ai săi să moară de foame.—Dar munca începută pentru
sine cu atita curaj şi putere, a băgat indată de samă că-i spre
folosul satului intreg. Şi cind a văzut că oamenii trag învățături,
că se indeamna la lucru, că îşi string rindurile şi incep să in-
țeleagă, el, care mai nainte nu ştia cum să le ajute, a dat tot
inainte, tot înainte. D părea bine că-şi poate folosi sie-şi şi poate
fi de folos altora, şi altceva nu mai doria. Gindurile, “teoriile
ce-l tulburau odată, dispăruseră.

Acum numai atita vedea limpede şi hotăril : in lupta a-
ceasta, în care el a fost dus fără ca să fie pregătit anume pen-
tru ea, dinsul va cădea in urmalurmelor, se va mistui, şi toată
pregătirea din şcoli îi dă numai ajutorul acesta : să înțăleagă
tă el se stinge luminind, că viaţa lui nu s'a istovit fără de
folos în lume,—că altcum nici nu ar fi cu putinţă de-ocamdată
e luptă.

Şi convingerea aceasta lipsea din ceilalţi soţi de luptă
şi de suferință, Şi din lipsa ei, dinşii nu puteau înțelege pe
Gheorghe Pirvu, şi nu puteau să-şi inchipue altcum lupta vieții,
decit aşa, câ-s nişte oameni bătuţi de soarte,

Cind se despărțiră popa Stan era aşa'n trei dungi, şi zise
stringind mina lui Pirvu : «Eşti tinăr băete, tinerel nepoate, dar
te muşcă şi pe tine odată, ş'atunci...! Dar una să-ţi spun ca de
la un om mai bătrin: îmi place tare de tine! Aşa aş zice şi
tu: toți protopopii ca şi popa Pirvu să fie, și vlădicul ca toți pro-
topopii aceştia la olaltă! Atunci am mai răsufla şi noi ceşti de
pe treapta cea din urmă și cea mai bătută de toate furtunile.
Ne-ar face un rind şi cu eclejiile și cu plata, de ştii să fi tot
tu ceaslovul in mină.

—Nu crede părinte Stane, că noi sîntem cei mai bătuți
de nevoi. Cel care sufere mai mult poate e chiar vlădicul. Nu
gi d-ta că la noi la Romini aşa-i legea in ţara asta: cu cit
Cineva e mai sus, mai deştept, mai puternic, cu atita să-l loveşt
mai tare tot la cap şi la inimă, ca să nu mai cuteze nici să
gindească, nici să spună ce simte, —Las' părinte Stane, ştii d-ta
vorba ceea: tot măgarul ştie povoara lui.

_ Trecuse primăvara tot învăluindu-şi pe sus lumina şi norii
ŞI Vinturile, tot intinzindu-şi covoarele verzi pe lunci şi pe
dealuri, impodobindu-le en flori curate, pe cari le tot schimba
peste noapte, Trecuse şi vara cu căldurile ce umplu văzduhul

212 VIAȚA ROMINEASCA

senin de unde albe de argint, cu vinele groase de ploi ce bi-
ciue ca o vijelie, cu răsufletul morale al nopţilor călduţe. Acum
bat vinturi aspre ca şi cind ar avea în aripi așchii lungi de stejar.
Verdele se întunecă tot mai tare, se trage poate sub coaje ori
in inima arborilor şi în rădăcinile firelor de iarbă, şi rămine
arămiiul ori incotro te uiţi,

In lumina slabă a soarelui, numai fiarăle dela patru plu-
guri luminează, cînd le scot din pâmintul rănit, ca să tragă
brazda într'altă parte, — De-o săptămină se împarte pămintul co»
masat a doua oară. Inginerul de-acum a lucrat aşa după cum
g'au băgat sătenii jalba scrisă de Pirvu: Oamenii au căpătat in
trei table în preajma satului. Pămint mai din clăsile din urmă
dar aproape de sat de-l vor putea lucra bine.—Curtea cea ba-
ronească a căpătat marginea, departe de sat, dar ptmint mult
si bun,

Sătenii erau foarte veseli. Tot mereu, vedeai cum merge
şi unul şi altul să-şi vadă tabla, să şi-o măsoare din ochi, pe
unele locuri şi din paşi. Şişi făceau de-acuma planuri cum îl
vor lucra pe anul viitor.

Numai cineva nu prea eşia să-și vadă tabia. Din eclejie a
luat curtea prin judecată celea douzăzeci de jugăre, aşa că popa.
a rămas cu patru, după comasare, Era foarte îndestulit cum Ji sa,
împărțit pămințul oamenilor, şi se bucura de bucuria lor. Se gin-
dia însă ci el din patru jugăre cum va eşi pe viitor? H neliniştea,
giadul acesta. Dar era convins că oarecum tot va putea ci el,
la cale, va lua pe ariadă dela oameni, va face el cumva.—-Din.
partea asta ar fi eşit el mai de multe ori la hotar să vadă ce
părţi au oamenii. |

Dar altceva il apăsa greu-greu, ca o piatră de moară. Nu
s'a aflat un singur om care să-i fi mulțămit, cu o vorbă cel pu-

zeg

popa lor le-a dat sfaturi şi i-a ajutat... |
Erau buni bucuroşi că au apucat la ceva, şi-i puteai auzi
cumu-şi aruncă cite-odată vorbele tare: «Doar tot al nostru a fost.
pămintul acesta odată; Dacă nu ni-l dau după dreptate, lam fi
luat cu puterea.»
~- Treceau pe lingă eclejia cea nouă de patru jugăre, şi nu-i da
nimănui în gind să ster cel puţin în locsă se uite la ea şi să cla-
tine odată neindestulat din cap. WW
Gheorghe Pirvu gindia că oamenii aceştia nebăgind în |
samă ecleja nu-l bagă în samă pe el, pe popa,-—şi numai odată
sa mai simţit aşa de umilit ca acuma, H

IN LUPTA 213

Inainte cu un an a fost la oraş cu copilița cea mai mare.
A tras la un advocat cu care terminase gimnaziul. Era acolo o
copiliță de vr'o 13 ani, soră cu soţia advocatului, Şi in auzul
tuturor, copila lui care era de 12, ii zise aceşteia <Domnişoară».
Atunci Pirvu s'a roşit dintr'una, apoi a pălit cumu-i moartea.

Aşa o umilință simțea şi acum. I se părea că el e făcut
să-şi bată alţii joc de dinsul.

Intr'o Simbătă se isprăvise cu împărţitul, şi Dumineca în
biserică popa le-a spus la oameni să mulțămească lui Dumnezeu
că au scos la capât bun de data asta impârţirea şi să-l roage
ca pe viitor să-i ajute într'o nouă muncă.

— „Să te auză Dumnezeu părinte“ răspunseră poporenii,

După biserică popa merse acasă, dar nu ajunse bine, cind
se trezi cu curatorii bisericii şi cu mai mulţi poporeni. li polti
in casă, să vadă ce năcazuri nouă au.

Oamenii îşi invirteau pălăriile în mină, şi nu știau cum
se inceapă. Un bătrin cu fruntea brăzdată, unul dintre cei mai
harnici oameni din sat, aşa zise:

— «Părinte să nu vă fie cu supărare că venim aşa det
umplem casa. Da am venit să-ţi spunem ce ne-am hotărit să fa-
cem, Acum d-ta ştii douăzeci de jugăre din eclejie le-a luat haro-
nul, zicea că-s a lui, şi nici n'au fost puse după biserică. Dar dacă
le-a luat ior stâ'n git părinte, că cine mincă dela biserică, işi
mincă din fericirea lui pe lumea ceealalti. Da noi ne-am soco-
tit aşa: Patru jugăre e o nimica toată şi iacă și d-tale ţi-a dat
Dumnezeu copiii şi trebue să-i creşti. Cu acestea nu-i putinţă,
dar dacă ar mai fi patruzeci pe de asupra tot ar fi ceva. $'a-

' poi colea patruzeci ne-am socotit noi mai mulţi să le dăm dintr'al

nostru la sfinta biserică să fie de eclejie, De-aceeea am venit
mai mulţi să facem scrisoare pentru asta, şi să te rugăm pe d-ta
să le pui după biserică, să Be pe vecii vecilor a ei.— Acum, să
nu jej d-ta în nume de rău părinte, că noi de, ce pricepem,
dar ne-am gindit că aşa tot n'ar fi rău. Atita ne-ajută mintea
părinte să ert d-ta»,

Ochii lui Pirvu se luminară, fruntea i se insenină: oa-
menii aceştia au inimă şi ştiu să preţuească, ;

Fâcu contractul şi-şi puseră toți degetele pe crucea din

naintea neamului.
L Agirbiceanu.

Probleme literare

(Urmare).

Spuneam, în articolul trecut că, după problema creării operei
de artă, ni se pune o alta, cu totul deosebită, si anume pro-
blema raportului dintre opera de artă şi public.

Pentru a pricepe aceustă, a doua, probiemă, sint nevoit să
rezumez încă odată—și nu e vina mea, sau poata e vina mea
dacă n'am fost destul de clar în alte articole— cela spuse în pri-
E ape de artă,

Producțiile spirituale omeneşti se Im cum sa ştie, în trei
genuri mari: ştiinţa, arta şi ee, ge ?

, < Sistemul ştiinţelor este sistemul diferitelor uoastre cusos-
tinti asupra lumii, Știința ne explică lumea creată de Dumnezeu
Şi fiindcă nu putem stäpini, cu mintea, această lume, fără s'o redu-
cem la noţiuni generale şi serii de noţiuni, materialul cu care lu-

omul de știință sint aceste noțiuni, care sint nişte ex-
tracte de imagini.

Dar iată altfel de oameni—artiştii—care nu mai explică lu-
mea, ci se apucă să creeze, dupi modelul lumii lăsată de Dum-
nezeu, 0 alta lume,—care adaogă ceva, care prelungesc creațiu-
nea. Pe lingă cei un miliard şi jamätate de oameni în carne si
oase, artistul mai crează alţi oameni. Pe lingă comisarii inscrisi
in budget... şi în actele stării civile, Caragiale a mai creat unui,
pe Nae Ipingescu, despre care vorbim ca despre oricare altul, cu
care comparăm pe alţii, etc. Pe lingă peisajele lăsate de Dum-
nezen, artistul crează altele, Pe lingă munţii din geografie, Emi-
nescu a creat pe cei din «Făt frumos din lacrimă». lar uneori,
cind artistul A o reală — Napoleon în «Razboiu și Pace»
de Tolstoi, de pilda —el tot crează, crează a doua oară, în al
doilea exempuar, Acea persoană, etc... Şi flindcă artistul crează
individuali tăți, el trebue să utilizeze nu noțiuni care nu cores-
pund la indivizi, ci imagini care, ele, în lumea psichică, tind să
fie ao eeng SE din luma reală,

pol omului de ştiinţă este licarea lumii, al ar, `
tistului este crearea unei jumi alăturea, pa conform, = lumea

d
`

PROBLEME LITERARE 25

Dar iată al treilea gen, cel oratoric, în care intră discursul
propriu zis, ziaristica, pamfletul, ete. Aci e vorba de a convinge
pe alţii, de a face pe alţii să creadă ceea ce credem si noi, de
a-i face să lucreze aşa cum dorim noi.

Dacă o operă șțiinţifici e bună, atunci cind ea ne arată un
raport nou, necunoscut, între lucruri; dacă o operă artistică e
bună atunci tind în ea e creată o bucată din viață, un discurs
a bun, atunci cînd a convins.

Oratorul combină idei (din ştiinţă) şi imagini (din artă) aşa
încât să convingă. Ideile și imaginile sint un mijloc în vederea
unui scop, care nu e nici explicarea lumii, nici crearea unei lumi,
ci înduplecarea. — Acest al treilea gen s'ar putea zice că e para-
zitar, căci utilizează materialul ceiorlalte donn, ?

Așadar, şi omul de ştiinţă şi artistul, sint donă ființe soli-
loce, care nu se adresează la public, care urmăresc, unul adevă-
rul, celălalt creaţiunea. “Y

Dacă băpăm bine de samă învinuirile ce ne aduc adver-
sarii noştri, vedem că toate se reduc la aceea că noi am face
contuziune între artă şi oratorie, că am cere, adică, artei să con-
vingă publicul la anumite idei ori doctrine, „A face din artă o
propagatoare de morală,“ cum zic adversarii noştri, este a con-
funda urta cu oratoria,

Dar această confaziune n'am ficut'o nici odată, ba, lucru
curios, de ea s'au ficut vinovaţi adversarii noştri, d. Densuşianu
vorbind, de pildă, despre Ibsen, d. Lovinescu vorbind de Demos-
tene, Cicero, d, Delavrancea, ca de nişte artişti, ` 3

Insă... aici e toată chestia... însă noi susţinem câ artistul
crează cu toată personalitatea lui, că lumea lui de imagini—atit la
înmugazinarea ei, cit și la reproducerea ei în opera de artă—
«ste condiţionată de sentimentele şi concepţiile sale asupra vieții,
că ceea ce determină asociațiile sale de imagini sint sentimentele
si concepțiile, ca un artist are preferinţi, simpatii şi antipatii,
care se trădează în creaţiunea sa, „Dumnezeu a umplut lumea
cu ce-a putat”, zice filozofia populară, şi artiștii aleg din această
lume, unii unele mostre, alţii altele,— şi unii îşi revarah simpa-

tia asupra cutării părți, alții asupra cutării parți din creațiunea

Dum 5 ges

E Eate în tot ce spunem noi vre-o „cerere“ de „propagandă ?
Concepem noi arta altfel decit ca o creațiune... pentru creațiune °

A venit, credem, vremea, ca să fim odata pricepuți. La teo-
ria că artistul are numai imagini, răspundem cu teoria, ounn:
tară în psichologie, că artistul, nefiind un aparat fotografic $
cinematografie, la imagini, că şi la un artist ege
element psihic intelectual, este însoţită, ca la orice om, de un ele-
ment afectiv, apreciator : plăcere ori displăcere, simpatie ori apă
tipatie,—şi de o judecată asupra ei, adică de o clasificare a S
din punct de vedere al concepțiilor asupra lumii, concepţii pe car
nu este om să nu le aibă.

T-

216 VIAȚA ROMIXEASCA

Dar dintre imagini pe de o parte şi concepții Şi senti-
menie pe de alta, acestea din urmă sint mai subiective, sint par-
tea mai adincă şi mai intimă a pesonalității ncastre, sin? expre-
sia, ecoul adaptării noastre la împrejurări. Constituind subiec-
tivitatea noastră, ele prelucrează, topind și combinind, imaginile,
aşa dar acestea din urmă capătă înțeles dela cele dintăiu, ele
exprimă, traduc pe cele dintăiu. De aceea am spus altă dată că
cea mai importantă intrebare pentru mine e; ce are de spus
artistul ? à

Arta este expresia solilocă a sentimentelor si a concepţiilor
prin imagini, — imprumutind cu oarecare schimbări și generalizări,
definiţia lui John Stuart Mill.

Eminescu iși arată sentimentele şi concepția despre viaţă,
întrupindu-le în imagini ale vieţii. EI îşi arată admiraţia pentru
trecut zogrăvind, int'un chip uprobativ și entuziast si nlegind
anumite aspecte, viaţa de pe vremea lui Mircea ori viața cavale-
rească dela 1400; el işi arată concepţia despre viața modernă
rominească zugrăvind, cu despreţ ori dezgust și alegind anumite
aspecte (acele imagini care să exprime concepţia sa), civilizaţia
burgheză introdusă la noi ori dragostea de azi (Satirele III și
IV}; ei îşi arată concepţia pesimistä asupra vieţii în Împărat si
Proletar ori chiar şi-o exprimă deadreptul (Ce face d. Rimni-
ceanu cu ereaiismoj> cimpersonal:?) în Glosa sa.

Dar toate uceste stări sufleteşti le depune în opera sa,
penitrucă de are. pentrucii organizarea nervoasă moştenită gi in-
fluența împrejurărilor vieții iau produs acele stări eufleteşti, Ei
nu le depune pentrucā i le cere cineva, nici măcar pentrucă și
de impune ei, ci pentrucă le are El n'ar putea să creeze o altfal
de operă de artă î),

Noi pretindem, și credem cu drept cuvint, că numai
aceasta concepţie 9 artei este destul de largă ca să ne explica
toate condițiile ei. De aici și nedomerirea d-lui Rimniceanu, c-
mia i se pare că „sar nemotivat“ dela „arta pentru art: ja
„tendenţiozism" şi „poporanism“.— Teoria „artei pentru artă“
explică greșit creurea operei de artă si nu admite ceea ce există:
influenţa artei din punct de vedere morai; teoria fezistă sau
utililară a artei explică și ea greşit crearea operei do artă Și
concepe o influenta oratorict a artei asupra publicului. — Numai
teoria „tendenţionista“ a artei poate vxphea si crearea oparel de
artă ca un produs deosebi? al spiritului omenese şi influeața ci
din punct de vedere moral, cu artă ṣi nu ca oratorie.

Această „a treia“ teorie nu o o teorie de conciliare; ea
nu stă mai aproape de fiecare din celelalte doua decit acele
două intre ele, Cele donă teorii, pe care le respingem, se'mpacă
foarte bine, în ultimele lor roncluzii cum, de mult, a observat

1) Şi neeasta nănă la un panel: nu trebue sä so uite presiunea mediu-
lui nsupra artistului, adaptarea loi, ași zice semi-volunatara, la gustul pi-
blicului. Mai pe larg vezi Taine asupra clasicilor dën veacul al XVII in
Philosophis de l'Art. o operă pe care se bazează d. Rimniceanu.

PROBLEME LITERARE

emaa a e

-
ar

d. Gherea foarte bine. După teziști, artistului i s'ar putea cere
şi impune să facă cutare operă de artă. Să cinte azi ro-
bia şi mine să o înfiereze. Şi aceasta s'ar putea şi duță concep-
Da d-lui Rimniceunu. după concepţia «artei pentru artă», căci
dacă poetul "Cato nici un ideal, dacă n un receptacol de imagini,
nimica na-l impiedică să cinte uzi imaginea nnor robi chinuiţi și
mine imaginea luptei pentru dezrobirea lor. Aceste donn concep-
ţii stau în acelaş raport ca şi teoria morală a liberului arbitru
și a fatalismolui, ale cărora concluzii sint neresponsubilitatea si,
după cum teoria deterministă, ea, este negarea adevărată a celei
fataliste, aşa si concepţia tendenţionistă, ea este negarea ade-
vărată a tezismului. |

Cuvintul „tendinţăi“—am mai spuso—care stirneşta prea
mult ideea de voință conştientă, anumită, de un plan urmarit,
este scuza adversarilor noştri Dar ur fi vremea să priceapă
despre ce este vorba. Ca să-i ajutăm, am dat mai multe echi-
valente. mai ales cuvintul : „atitudine“, în înțeles aiertiv, adică
atitudinea de plăcere ori displacere faţă cu viaţa redată.

Sa mai adaog încă odată că artistul trebue să creeze cum
crede el, din materialul pe care-l are, conform concepției asupra
vieţii pe care o are, fără să-şi adapteze creatiunea la gustul pu-
biicului ? Dar de cite ori am spuso! =

Şi. d. Rimniceanu nu lasă la o parte nici una din fisele, în
tare a scos fraze in contra fezismanlui ` „Artistul nu face ştiinţă”,
«nu propagă idei», «nu trebue să-și subordoneze arta moralei»...

— Dar, de o mie de ori nu! Pentru Dumnezeu. ajunge!

Şi mà gindesc, şi mă voiu ocupa de ea odată, la psicho-
logia acestor domni. De ce nu înțeleg? Vă aduceţi aminte de d.
Lovinescu, care combătea pe Taine şi pe Gherea, pe cum că
„nu mediul formează talentul“... Auziţi,.să înveţi pe Taine că nu
"mediul formează talentul, că omul se naşte ori nu cu talent !
Si s'o spui aceasta ls noi, în urma luminoaselor articole ale

d Gherea ? Curioasă stare sufletească t... i
Să revenim. Dacă aşi putea să-i cer artistului, cu nădej-
dea de a căpăta, un suflet mare, din care apoi să creeze o prea
înaltă, ași face-o, ași cere; dar ştiu că aşi cere in zădar, ştiu
că chiar o educație îndelungată (nu cerere ori stat nu i-ar putea
înălța sufletul, dacă ar f lipsit de predispoziţii în acest senz, eecht
că am o mediocră încredere în etectele exagerate ale educat ei,
mai mediocră poate de cit „adversarii“. Atunci cum ași GE ?
E mai mai apaoape cum aşi cere ghețari pe muntele Caahisn..
Dar dacă pricep că artistul e un soliloc, că-și ua n
opera de artă personalitatea a. aşa cum ea a reesit din er ci
tate şi imprejurări, apoi am dreptul, ca critic, de a judeca aceas e
personalitate, de a o analiza şi de a må lămuri în privința w
porturilor ei cu publicul cetitor, dar aceasta este altă chestie, €
totul alta, este:
Raportul între opera de netă
„societate“, să particularizăm, să zicem „cet

t
|

societate, In loc de
Le „gindindu-ne în spe-

248 VIAŢA ROMINEASCA

dal e literatură— pentru ușurința discuţiei şi pentru a nu lărgi

blema,
wi Dacă arta ar da „realitatea“ cum este ea, cum va fi fiind
ea. atunci raportul ar fi între realitate st cetitor. Arta ar fi prin
definiţie morală, nu pentrucă „întregeşte“ pe cetitor. ci pentrucă
«realitatea» conţine în ea invăţăminte, pentrucă învăţămintele
morale cele mai adinci le scoatem din „realitate“, din experienţa
vieţii. Corneille, teoretician al „artei pentru artă“, între alle căi
permise artistului sfre a moraliza, pune și aceasta : „zugrăvirea
naivă a realităţii, așa ca să nu se confunde viţiul cu virtutea“,
Dar cine redă «realitatea» cum este ea ? Nimene / Scriitorul, cum
am spus, alege elemente din realitate, face o selecţie, țransfipu-
rind încă acele elemente. Şi dacă un scriitor imi dă viţiul ca
virtute, ori ca un fapt divers fără semnificaţie, atunci mai poate
fi vorba de morala izvorită din «zugrăvirea naivă u realităţii» ? 1),

Va să zică nu voiu căuta raportul intre «realitate» (pe care
ri em ci între artist şi cetitor (ori «privitor», «ascultător»,
etc. etc).

Arta, selectind și transfigurind, e o «critică a vieţii», ?) cum
Sn zis, și e de o importanță capitală cine este acest critic, cum
critică el viaţa, din ce punci de vedere o critică.

Pricepe d, Rimniceanu pentru ce n'a fost înteles Eminescu
la început? Pentru ce, dacă e adevărat faptul, nu place lui Coş-
buc ?—Pentrucă Eminescu privea viața dintr'un alt punct de vè-
dere decit ceilalți: „Imaginile“ lui Eminescu erau foarte expre.
sive pentru starea sa sufletească, nu erau expresive pentru a
lor. Cind stare sufletească, atit de bine zugrăvită de d. Gherea în
„Artiştii proletari culţi“, sa generalizat, Eminescu a ajuns la
modă şi a făcut scoală,

Dacă cineva are, potenţial, capacitatea de a simţi aceleaşi
sentimente, de a vedea viața tot asa, atunci arta ara o mare in-
duenţă asupra acelui om gi devine-—şi aceasta e o tautologie—
o cauză eficientă în determinarea voinței lui,

Ca arta poate produce sentimente in cetitor, o recunoaşte
-contrazicindu-se cu <zugrăți impersonală a imaginilor-—și
d. Rimnicesnu, Aceste , mente“ sint pentru den un Tel de
umbră a lui Banco. Şi se fereşte grozav de ele, face ce poate să
le îndepărteze. Şi iată cum procedează: D-sa susţine că senti-
mentele provocate în cetitor nu pot fi motive pentru voinţa lui,
wau adică influenţa morală, pentruci aceste sentimente „durează
numai cit impresiunea estetică“, Ai lăsat cartea din mină, s'au
dus! Să zicem că e așa, deși—ce dumnezeu! toţi cetim-—știm

ca nu e aşa, să zicem că e aşa, Ce ciştigă d, Rimniceanu? Dar `

un sentiment odată avut nu e. ca orice act psihic, o posibilitate

mult de a-l avea din nou? Nu lasă o urmă, o predispoziţie

suflat ? Şi atunci, repetindu-se acelas sentiment,

nu se pre-

1). Vezi şi Paul Stapfer: Questions Esthătiques et Réligie
3). Vezi şi articolul din... „Luceafarul“ dëngén, Ibsen de 3 Horia Pa-

Petrescu, amintit intr'o uota de mul inainte (in articolul precedent),

PROBLEME LITERARE am

dispune sufletul la asemenea sentiment, nu se crează o serie de
motive anumite pentru acțiuni?— Dar nu e cum spune d. Rimni-
ceanu, pentrucă sentimentul e ssociat cu imaginile ṣi pănă ce
numi dispar imaginile, până ce nu uit „cartea“, nu dispare nici
sentimentul, ŞI, după ce am uitat „cartea“, atunci, cum spuneam
mai sus, a dispărut şi sentimentul. dar a lăsat o posibilitate mai
mare pentru ace! sentiment, — voinţa mea, în viitor, în determi-
narea ei, se va resim de efectele acelei «chrti».

De aici nu urmează că o carte bunn mă face bun şi una
ren reu. Pe ci? educația are efect, şi „cartea“ e un mijloc edu-
cativ, Si; de sigur, dacă n'am predispozițţie pentru anume senti-
menta, „cartea“ nu-mi va produce nici un efect; dar dacă am
predispoziția, «cartea» va fi o întărire a "unei serii de motive de-

terminate ule voinţei mela.

Dar e, ertaţi-mi expresia, scandalos de banal să insişti asu-
pra unor asemenea chestii. Trebue să fie cinsva un secretar al
notiţelor sale, pe cara nu le poate pricepe și ngeza la locul lor,
pentru a nu înțelege asemenea lucruri. A fend

Cum, Dickens nu mă face mai bun, mai fericit? Zola nu

mă face mai mizantrop? Eminescu nu mă îndeamnă (şi cind sint

mai ebosit îmi vine să-l ascult) să „stau deoparte” ? Goga nu
mă indeamnă si-mi pun mintea gi inima în slujba acelora care
«de mult aşteaptă o dreaptă sărbătoare» ? Gogu nu-mi ak, une-
ori, acelaşi impuls ca un marş de Wagner ori Meyerbeer? Emi-
nescu cå un marş de Chopin ? Şi cite exemple sà mai dau ? A-
pärätorii aceştia al „artei pentru artă” te fac să fi mai banal
deci te-a lăsat Dumnezeu tatăl ! ` i

Dar d. Rimniceanu —acest om sever, de o severă ştiință—
face o excepţie pontru poezia patriotica. (E făcut ca poezia re ai
«patriotică» să încarce pe criticii noştri: Sint «naţionalişt di au
ce Dee". Aceasta, zice den, duce la acţiune! Pentruce, pei
nule Rimniceanu, aremai aceasta ? Dar cea «nepatriotică» nu uce
la einacţiune» patriotică, deci lu o „acţiune nepatri M

Şi dacă opera de artă produca sentimente —care „dul end
Be şi cit o cateşti—apoi de ce d. Rimniceanu se miră că i vei A
apentru mine „admirabili“, dar îmi produce o «durere mora De A
E „admirabilă“, pentrucă e serisă cu talent, pentrucă imagini

t i i Ier ste de Chénier
a diu nutoritaţile d-Ini Rimniceanm, vurheste de 6
en de ir planceree ep cărui catre o excitație la detinere. Xe ei
wasi vita pe Bruneticea (D. Rimmniecanu vileaza tot co poale, er ui
prudenta), pentrucă acesta morge prea „departe—unde vu morge mări
subordonează arta moralei. Cere arlistului să nu utilizeze greyit eng Gë
sociali, arta. De ultminirelea Brunotitre—citat de d. Rim rima ig
jinul sâu D —etgde că orica urtă uro in sine un germene d a im
pentrucă se adeesează nu la simturi, ei în plăcerea puur cop ER
Acest articol nu poate lua proporții prea considerabile, Ge a

voin arăta eum d. Rimniceanu nu șia înteles aulorii, pe „rosi. dim
De va trebui, o voin faee. ln general vorbind, autorii săi nau e peri La
chestia nonsira. Msa citeaza metafiziciani şi esteticiani piper
parte despre ce este, despre co trebue să fie sorba în aceit

We >]

ben

22 VIATA ROMINEASCA

sint putarnice, pentrucă ceea ce a ales autorul e bine, puternic redat,
Dar imi produce o „durere morală“, pentrucă autorul, Maupas-
sant, n's văzut, in întimplarea asta, decit satisfacerea instinct»
lui unui «gomos> şi nu catastrofa morali care, din elementele
date. în parte, tot de el, rezultă pentru mine. Eu simt mila și
dezgustul. dar Maupassant n'o simte. ai de aici ciocnire între
mine şi autor. Şi am spus (d, Rimniceanu nu relevează), că im-
presia „estetică“ („estetica* D-voastră) mi se știrbeşte, pentrucă,
pedeoparte faptul îmi sojicitează mila, pe de alta autorul, prin
atitudinea lui, imi solicitează bucuria-—lucru pe care d. Lovinescu
trebuia să-l răstoarne inainte de a scria cu cugetul senin că: „Ten-
dințele ne sint inditerente sub raportul estetic“.—ln Le Port, un
incest, d. Rimniceanu zice (mä combate!) că mila e provo.
cată de fapt, nu “le autor! De sigur, domnule Rimniceanu!
Dar aci nu mai vin în contradicţie cu autorul: şi el e ins-
păimintat de fapt. ȘI în Yaeze mila îmi e produsă tot de fapt,
dar autorul nu male cu mine!) In Une partie de campag-
ne, unde cei doi tineri batjocaresc pe mamă şi pe fiica logodită,
alăturea de tată soţ şi de logodnic, faptul imi produce milă
şi dezgust, dar autorul, cum s'ar zice trivial, se hlizeşte st eu
nu-l pot urma. Această atitudine a lui Maupassant e un stig-
mat de degenerare morală, e manifestarea unui om care nu merge
în acelaş pas cu omenirea,

In Fort comme la Mort, admirabil scrisă, una din operele
cele mai artistice, uutorul relevează cu duioşie darerile 'unui om
care nu poate să trăiască si cu fiica după cea trăit cu mama
ei ; dar nu relevează, nu alege din multele elemente, şi situația
teribilă, nedreptatea care se face soţului, și opera este imorala.
Toată grija lui Maupassant e pentru pictorul, care face adulter și
care are tendinți spre incest (şi care e uşa de «nobile şi van:
perior»>!) şi nici o grijă pentru „antipaticul“ şi eridicolul» «cocu», =-
D. Lovinescu vreasă mă combată dindu-mi ca exemplu pe acest
erou din Fort comme la Mort, pe mama din Pierre et Jean, tot a
lui Maupassant și pe Jon Ursu al lui Sadoveanu, D-sa zice cà
aceşti eroi sint cimorali> dar „simpaticii“— D-sale. Mai intâiu,
nu e vorba dacă-i sint simpatici ori nu D-sale, ci autorului,
creatorului lor. Și eu pretind că ei sint simpatici autorilor lor,—
Al doilea, d. Lovinescu face o mare confuziune: D-sa crede că

„1 D. Rimnienanu erede că pe mina m'ar fi satisfăcut „rsinţa“ go-
mosului, ori faptul că acesta sar Ñ stapinit at an ar D profitat de „suresri=-
tarea* fetei", D-sa mure să înțeleagă niciodată —iosdtrăznese sa fac acensiii
profelie— ca ulte e subiectul si alla atitmlinea Dä cu subiectul. Din a-
ceastă nvințelegere rezultă şi faptul că dan ereda că eu aşi voi si surgu-
nese din literalura zugrăvirea asupriluzilor ţăranilor. Mai intálu nu sure

gunese nimic; apoi, aplaud la zugrăvirea acestor upper), duets rodali `
„ea săsupritori”, no ta., bieto victime (Vezi Kitz Mindrea® de d. Sandu-

Aldea). 44 romancierul gi nuvelistul alege, o mărturiseale și d. Rimnieeanu,
căci d. Rimniesanu e o roleeţie de contradicții! Ge alee, crede d. Rimni-
cenm că nu e semnificativ ? O „alegere se face dinir'un amwmit punct
de vedere.—ori d. Riimnieeanu erede în liberul-arbitru Le

PROBLEME LITERAR 221

în viață orice om imoral e antipatic, pe cind în artă orice om,
moral sau imoral, e simpatic. Şi Iago e simpatic? Nu-i uşa ch
nu ? Atunci sint imorali şi în artă, care ne sint antipatici, si
dacă autorului i-s simpatici, urmează ciocnire Intre noi și autor!
Acum să revenim la tipurile citate de d. Lovinescu: Bertin din
Fort comme la Mort e imoral şi e răspunzător el de imoralita-
tea sa; el mare circumstanțe atenuante, Ele un pervers, un
egoist, care seduce pe femeea altuia fără nici o mustrare de
conştiinţa. El se complace în situţiu e, și, cind e nefericit, e
nefericit că nu poate seduce și pe fiica amantei sale, Dear
fi putut so seducă, o sedacea cu bucurie, Că, la urma urmelor,
toți sintem jucăria soartei, e altă vorbă, dar acest lucru ar tre-
bai atunci să scuzeze orice crimă ; atunci nimene n'a fost, nu e
gi nu va À vinovat de nimica.—lon Ursu! E imoral, e beţiv,
dar.. el e o victimă a soartei, el e un bătut de Dumnezeu, Im-
prejurările vieţii în care e aruncat de mizerie il due la beție,
la imoralitate, el are foa/e circumstanţele atenuante, exphcătoare
în senz de jertatoare. De Bertin ne e scirbă, de Jon Ursu ne e
milă. Bertin e un mare stricat, Ion Ursu e un mate nefericit. —
Sonia, din Crimă şi Pedeapsă, e o prostituată. Se poate o mai
mare, „imoralitate“? Dar cind ştim că ea s'a prostituut pentru
a-şi hrâni familia sa de mizerabili săraci şi bolnavi, atunci,
impreună cu Raskoinicof (= Dostoewski). o numim şi noi
«stintă». Prostituata Sonia e un tip de femea mai sfinta decit
toate «sfintele» lui Balzac. Ana Karenina își înşeală bărbatul,
dar fatalitatea care o mină la acest fapt, cure li va aduce
atita suferinţă ce se va încheia cu sinuciderea, ne-o face simps-
Lech, Ea asta una din zictimele tatalităţilor, sociale.—Prin urmare,
şi lucrul e banal, totul se reduce la gadu! de responsabilitate a
«moralului» .. Şi, dach este aşa, simpatia d-lui Lovinescu pentru
Bertin nu e o simpatie sinătoasi, pe cind simpatia sa pentru
lon Ursu e sănitoasă. Şi simpatia lui Maupassant pentru Ber-
tin (plus antipatia lui pentru barbatul «cocu», care, prin defini-
ție, o «ridicol») e nesănătoasă, iar simpatia lui Sadoveanu pen-
tru Ion Ursu e sănitoasi, e morală. „Antipatia ` pentru Ion
Ursu ar fi fost imorală, ar fi fost o manifestare ridicolă şi aspră
de puritanism îngust, primejdios. e e

A Simpatia ied pentru un tip (cind dlui Lovinescu i se
întimplă s'o zăreasci), îi e indiferentă d-lui Lovinescu ! Domnia
sa deciară că ji e indiferent dacă Aristofan face «crima» de a
ponegri pe Socrat in „Nourii“ — bucată, zice d. Lovinescu, care

` nu va fi contribuit puţin la condamnarea lui Socrat,—bucată,

zica d. Lovinescu, «frumoasă, adevărată operă de artă» şi sten:
denționistă» {ceea ce în mintea d-sale este egal cu tezistă). O
bucată „tendenţionistă“ gi «adevărată operă de artă», imi pure
că e o contradicţie pe terenul d-lui Lovinescu, —dar să ar
asta... Va sa zică tendința „criminală“ 4 lui Aristofan li e in-
diferentă d-lui Lovinescu, în apreciarea comediei lui Aristofan,
Se poata! Dacă adulterul şi tendinţa spre incest a lui Bertin i-s

an VIAȚA ROMINEASCA

indiferente, de ce nu i-ar fi şi tendința „criminală“ a lui Aria-
tofan 3 Dar îl voiu intreba pe d. Lovinescu: Dacă D-sa ar fi
trăit m Atena pe vremea lui Socrat şi i-ar fi fost scumpe ideile
lui Socrat, i-ar fi fost îndiferentă tendința din „Nourii*? In
apreciareu «Nourilor» nu ar fi jucat rol idealul său, opus ideu-
luluni lui Aristofan? Și nu ințelege d. Lovinescu că ceea ce-l
face acuma să-i fle „indiferentă“ tendinţa «criminală» a lui Aris-
totan esta lipsa noastră de interes pentru lupte petrecute acum
2000 de ani ? Sa-şi închipuiască d. Lovinescu că ar profesa
acuma filozofia socratică, că ar lupta pentru acel ideal; iar fi
indiferentă acea tendință „criminală*?—măcar că «Nourii> n'ar
mai fi o primejdie acuma...

Dar deja simt că devin nepoliticos cu d, Rimniceanu : l'am
părăsit prea mult, Să ne intoarcem la D-sa.

Ca să vedeți cum d. Rimniceanu nu înțelege lucrurile, voiu
aminti că Daa mă întreabă dacă, pe lingă altele, La Maison
Tellier e condamnabil din punct de vedere moral. Nu e con-
damnabilă ! E una din operele cele mai morale, căci desprețul de
oameni, tendinţa de a-i terfeli, aci s'a aplicat asupra unei cate-
gorii de oameni, asupra unor fapte, care meritau acest desprei
şi acea terfelire (Cu oarecare rezerve relative la citeva scene
dela tară, cind «pensionarele» sint la fratele „patroanei“, — scene
prea crude). Aci s'a intimplat ca desfrinarea să île neestetică,
să aibă 'aerul grotesc, de aceea Maupassant e în tonul just. Mau-
passant ajunsese la stare pshică, aşa de comună azi în lu-
mea obosiților rafinați, cînd faptele nu mai au decit aspect gi
valoare estetică. Nu mai e moral şi imoral, ci estetic şi nees-
tetic. (Na e vorba de artă, ci de judecarea faptelor În domeniul
vieţii reale). Starea aceasta sufletească a redat'o admirabil Sien-
kiewicz in cuvintele prin care Petronius vestește pe Nerone că
se sinucide: eÑ în viață ceva ce nu mai pot suferi. O, rogu-fe,
nu crede că mă înspărmintă că ţi-ai omorii mama, soția, fra-
lele, că ai dat foc Romei... Dar încă ani intregi să-mi chi-
nuesc urechile cu cîntecele tale ; să văd pintecele Mu domițian,
pe picioare subțiri, cum saltá în dans... iată ce întrece puterile
mele*.... Faptele imorale nu-i „intrec puterile“, ci picioarele
subțiri» şi «pintecele domiţian»... Tot Sienkiewicz, în Fără Dogmă,
zugrăvește starea aceasta sufletească, la un contemporan.

Această stare psihică a avut'o şi obositul Manpassant—el
care cerea, plictisit, să se schimbe decorul universului, el care
ridea de uriciunea și putoarea omenească!—şi această stare se
tot întărea la dinsul, până ce a ajuns la o complectă mizantro-
pie, la considerarea vieţii ca o lupta între bestii conduse numai
de instinct, mai ales de cel sexaal şi de o frică, cea de moarte.
Lipsa de idealism e fatal să ducă la concepţia că viața nu mai
are nimic bun decit plicerea fizică și anume cea mai puternică.
cea sexuală, Şi cine pune tot preţul pe simţuri, se teme grozav
de moarte. In unele nuvele îl indurerează şi imoralitatea, e drept,

“stirbire a impresiei estetice.— Va să zică Yue/le nu

PROBLEME LITERARE 228

——— mama u

nu numai neestetica. Acest mare scriitor a fost şi un mare ne-
fericit, o mare contradicție ; in şufletul său s'a dat o mare luptă
intre considerarea lumii din punct de vedere moral şi între pä-
răsirea acestei consideraţii. Acel care a scris Une vie nu era
acel care a scris Une partie de campagne. Şi cine n'a simţit
uneori oboseala vieţii, starea acea cind nu te mai impresionează
rău râul, ci numai grotescul ? Cind nu mai ești sensibil durerii
ci aspectului uricios si, dacă este, murdar al durerii ?

„Marele obosit Nietzsche a simţit acestea toate—şi a creat,
un sistem filozofic.

Până aci am presupus un cetitor cu o morală rigidă, pu-
ternică ` am admis că Yucite produce o durere morală și deci o,
] emorali-
zează pe cetitorul moral, ci îi dă o impresie estetică contradic-
torie, Dar ia să presupunem un cetitor uşuratic, adică un om
dintre aceia, faţă cu care se poate pune fără multă discuţie pro-
bema influențelor morale, căci pentru omul definitiv moral nu
poste fi vorba de primejdia de a deveni imoral, nu numai prin
artă, dar prin nici o altă influenţă: Orice atentat la moralitatea
unui om format complect, moraliceşte nare nici un efect. Să pre-

“supunem aşa dar unul din acei oameni, pe care mediul îi poate
“vemoraliza. Atunci Yvette., ori Une partie de campagne nu-i va

produce o impresie contradictorie, ci el va face haz, va triumfa
impreună cu eroul şi cn autorul, se va demoraliza !

— Va sh zică cereți artistului si fie moral?

— Nu cerem, dar ne pare rău cind nue. Nu cerem Ceahlău-
lui ghețari, dar ne pare rău că mare!

Arta e un produs al activităţii sufleteşti, un produs natu-
rai, în studiul căruia intrebuințim metodele Științelor naturale.

"Acest produs are un raport cu noi, ne produce anumite impresii;

cum e produsul aşa și impresia. Desfacem produsul în elemen-
tele sale, cind îl studiem in sine. Cercetâm ce importanță au
acele elemente în proâncerea impresiei noastre, cind studiem
acel produs faţă cu noi.

In această discuţie am vorbit de «artă», parcă ar fi unu sin-
gură, an rodus de un singur fel. Dar nue așa: E o mare deose-
bire, de pilda, între muzică şi poezia lirică, pentrucă în cea dintăiu,
prin sunete. ni se dau sentimente, îi cea de-adoua, prin ima-
gini, ni se dau și sentimente şi cauzale lor (aspectul naturii, Dum-
nezen, farmecele iubitei, etc), E deosebire apoi intre poezia li-
ficà sau subiectivă și cea obiectivă ; in aceasta din urmă ni se dau
mai mult, și mui cu samă, cauzele sentimentelor, —aşa că un
Flaubert igi putea permite să deciare, fără a stirni risul, că el
nu-și exprimă sentimentele şi opinia sa asupra personajelor şi
întimplărilor,—Va să zică, dacă am face un studiu complect, ar
trebui să luñm, atit in analiza produsului, cit și in cercetarea
raportului lui cu publicul, ar trebui să luăm artele pe rind, iar

224 VIAŢA ROMINEASCA

în literatură, genurile aparta, cel puţin genul subicotiv și cel
obiecuiv, deosebite.

Ar fi curios atunci de văzut cum se poate îndrăzni măcar
a se aplica teoria «<impersonalităţii> la poezia lirică. Ae voi s'o
văd aplicată la sara, la satirele lui Eminescu, de pildă. Să mi
se dovedească «absenţa artistului ca judecător moral»! Ori aces-
tea nu sint «artă»? Şi dacă in roman, de pildă, atitudinea ar-
tistalui faţă cu faptele nu e aşa de eclatanti, insunnă că nu e?

Aţi văzut că d. Rimniceanu confundă problema creației ò-
perei de artă cu cea a raportului între ea și public,—de aci so-
fismele, jongleriile și trecerile... mele «nemotivate»,

Daa mai face şi alta confuziuni, dar mai sles una, care
explică multe, majoritatea greselilor sale: esta confuziunea, pe

de oparte a «criticii» cu «știința» și pe dealtă parte a «criticii»

cu eestitica».

Si acum trecem la această altă problemă:

Problema critichi operei de artă. «Critica e știință»,
zice d. Rimniceanu. ` Den face confuzie între noțiunea «critică
Stin, şi noţiunea «critică ştiinţifică». E drept că orice cri-
tic din lume, Taine, Sainte-Beuve, etc., s'au folosit, în critica lor,
de o mulţime de stiinţe; estetica, psihologia, morala, istoria po-
litică, socială, economică, literară, biologia ete. De aceea critica
este «ştiinţifică», —altmintrelea ar fi o inşirare de impresii, D,

Gherea, intr'o conterenţă recentă, a arătat perfect cum socialis- —

mul, ca şi medicina de pildă, nu sînt «ştiinţe» ci sint <ştiinţifice»,

pentrucă se bazează pe științe. Acelaş lucru şi despre critică: |

Ea poate fi ştiinţifică, dar nu o ştiinţă. Aşi dori să-mi arāte <l.
Rimniceanu care esta obiectul «ştiinței»-critică şi care este sis-
temul de cunoştinţi al acestei științe. Aşi mai dori să-mi fixeze
locul, în orice clasificaţie a științelor vrea, a acestei «științe».

Şi aci, a doua confuziune: Pentru Lan criticul se ocupă cu afru- i
mosul», cu legile producerii frumosului, cu „structura impresiei

estetice” ete. Luaţi pe orice critic, iarăşi pe Taine sau Sainte-
Beuve, şi spuneţi dacă merar cu aceasta s'au ocupat ei. Critica,
cum o concepe d. Rimniceanu, e „estetica“ 1). Dacă confundă
pe cuiticul literar cu „esteticianul“, în adevăr, are dreptate să
spună că nu e de competenţa criticului a vorbi de morala în
art% și de a se pune din punct de vedere al unui ideal. De si-
gur, din punct de vedere estetic, nu poţi vorbi de cit de frumos,
de „formà“. Şi, dacă critica este o noţiune identică cu estetica,
atunci e firesc ca ea si fie o ştiinţă, sau, mai just, un inceput
"de ştiinţă. Dar dacă critica este o îndeletnicire care utilizează,

combinimilu-le, rezultatele altor sm, fâră a fi o «ştiinţă», 3- `

tunci d, _Rimniceanu mare dreptate.

—

1). D Rimniceauu faee intăiu—peniru ce 2—istoria estetice, Apul
declară ca această estetică esto molafiziea şi ii preferă pe cen șliinţiBei,

pe tare o delineşte. După aceea spune că eriliva nn e estetică, dar meu, —

ta pac SECH zi ege A in ice "ech d-su defineste acum eris
„um definise mai inninte estetica stiintiliră, Pent va vin .
ei eicht SSi d pi 35 dia ee S Pentru a A convinen es

PROBLEME LITERARE 225

___ Critica nu se ocupă memai cu „forma“ operei de artă, ea
se ocupă şi cu legătura între artist şi rasă sa (0 spune și d,
Rimniceanu) şi naționalitatea sa (o spune şi d. Kimniceanu) şi
concepția epocei sale (o spune şi d. Rimniceanu),—şi mediul na-
tural, social, moral. etc. Apoi influenţa operei asupra societăţii, etc.
etc. lucruri, toate, cu care nu se ocupă estetica şi pentru care criti-
cul trebue să posedeze multe alte ştiinţe, morala, sociologia, etc.,
care nu pot fi aplicate fără un rdeaj, așa încit criticul nu poate ecri-
tca» fără un ideal asupra vieţii, cum îi recomaadă d. Rimni-
Gäng, confundindu-l cu esteticianul (care, da, n'are nevoe de
ideal asupra vieţii, căci face știință naturală).

Va să zică critica nu-i ştiinţă, e «ştiinţifică» şi încă ceva:
criticul nu poate, mare drept să nu aibă un ideal asupra vieţii.

Dar chiar d. Rimniceanu cere criticului să «vibreze» cu ar-
tistul, pentru a-l pricepe. Apoi dacă artistul, cum am dovedit,
isi pune idealurile fn opera de artă, ce insamnă «a vibra» cu
opera lui? Nu-i aşa că insamnă a vibra cu toată opera lui, şi
cu idealurile din opera lui? Nu-i uşa că se pune, pentru critic,
şi problema idealului ? ȘI atunci cum să-și lase criticul la o
parte idealurile sale, cum să nu judece criticul şi din punct
de vedere al idealului său ?

Dacă opera de urtă are o semnificație mărală gi socială
și dacă etica și sociologia, în aplicaţiile lor la viaţa omenească,
nu pot fi concepute ca tratate ori studiate fâră un ideal, atunci
Com să nu-l aibă criticul ? `

Dacă d. Rimniceanu Gar fi confundat critica cu estetica, n ar
fi ajuns la asemenea curioase teorii. Dacă War fi crezuto o
„Siință* iar n'ar fi ajuns la asemenea teorii. Cind criticul 80
ocupă cu o anumită problemi, forma operei de artă, talentul
artistului. faca estetică, nu trebue să amestece idealurile sale

“asupra vieții. In celelalte cercetări ale sale, criticul «face» şi alte

stiinte si trebue sh se pună din punct de vedere al unui ideal,

Și, dacă esteticianii au făcut «știință naturală», criticii. 209/7
San pus și din punct de vedere ul idealului *). Com vei inţeleze
idealul lui Eminescu ori Goga. fară a te pune petarenul idealului ?
Si dacă voiu pricepe idealul lui Eminescu şi l voiu găsi condamnabil,
um sà tac de dragul „artei pentru artă”? Cu estetician VOIA „admira
talentul eum a făcut d, Gherea), ca cre voiu studia opara lui Emi-
nescu și din alte puncte de vedere şi voiu face rezerva în pri-
vința idealului (cum a făcut d. Gherea), apoi voiu cerceta cau-
zele idealului lui Eminescu, inflaența sa, ete. întrebări care nu-s
de domeniul «estetice». Ba, mai mult, ca critic pot nici să nu
stodiez opera din punct de vedere estetic, Aan d. Șărrăieanu,

1). E plina de învațaminte aventura d-lui O, Densuşianu, intransi-
gentul partizan al „artei orar artă“, inlimplată eu ocazia lui Ibson. In
„Revista Revistelor: din No. 6 al „V. Rz, am rezamat gp articol al d-lui
Deusuşianu despre Ibsen, în care se vorbea de ce a uruf, ce @ urmărit es
prin opera sa,—vorbiud ca un pur fezist, concepind pe Ian, tu gti fs
ca pe un „propangadist de idei...” Vezi, în privinţa asla, şi Croniea Lite-
tată din No, 6 nl „V, R>.

226 VIAȚA ROMINEASCA

în «Cintarea pătimirii noastre», a studiat pe Goga din punct de
vedere al idealului mai cu samă. Dar, este o chestie: Cind
studiezi, cum a făcut d. Şărcăleanu, idealul unui scriitor, asta
insemnează că prealabil ai admis valoarea estetică a operei ` alt-
mintrelea, despre o operă care mu e de artă, nu se poate dis-
cuta nimic: ea nu există! Cel mult poţi vorbi de intenţiile o-
mului, dar nisi odată de semnificația operei, pentru cà «operā»
nu există.

D. Rimniceanu şi-a întins fisele din Dateie de estetică si
în alte domenii: da aci confuziunile sale,

Dar d. Rimniceanu va râminea aşa întotdeauna, pentrucă
dacă ar admite că criticul trebue sk se pună din punctul de
vedere al unui ideal, atunci, cum am mai spus, neindrăznind să
apere idealuri imorale sau, mai a'es, reacționare, ar trebui să
apere idealuri umanitare şi în dan este o repugnanță înăscută
şi instinctivă împotriva acelor idealuri. In totdeauna reacționa:
rii au luptat împotriva «idealurilor» în artă, prin «idealuri» în-
țelegind pe cale generoase. Cind a apărut Shelley societatea
fashionabilă engleză a strigat: că sa perverteşte arta prin Intro:
ducerea lucrurilor străine de ea! In contra lui Oscar Wilde, ide-
alist al egoismului feroce şi deci un apărător al «artei pentru
artă», SE societatea engleză n'a strigat, l'a socotit ca „rege.
al vieţii“ (King of life). Şi un critic, care ar ft relevat idealu-
rile egoiste şi imorale ale lui Wilde ar fi fost taxat de atenta-
tor la «frumos», la „artă...“ Criticii lui Shelley însă. acei care
i-au condamnat tendințele, m'au fost taxaţi așa. Era în inte-
resul fashionabilităţii, atunci, a se cerceta și condamna idealul
artistului !...

Criticul, zice d, Rimniceanu, n'ara drept să nui placă o
operă de artă, dacă e scrisă cu talent, "are drept să caute ini
opera de artă altăceva de cit poterea talentului, „Certorul”
însă, sice dag, are acest drept. E multă, multă confaziune a lu-
crurilor în această afirmare a d-lui Rimniceanu. In concepția
asta se vădesc toate greşelile d-sale de care am vorbit până A
cuma.—Este o deosebire între cetitor si critic, dar e alta si din
alte pricini, Un «cetitor», ducă nu se'mpacă, dach mai ales il
repugnă tendinţa scriitorului, aruncă cartea, mu-i place de loc,
Dar să luam lucrurile sistematic., Un poet subiectiv, plin de.
senlimentali tatea lui, de atitudinea lui, e cel din urmă care să poat
pricepe pe alt poet, cu ultă sentimentalitate, cu altă atitudine, `
Aceasta au susţinut-o la noi d-nii Maiorescu gi Philippide. Un
„cetitor“ obişnuit, avind o personalitate mai puţin definită, mat
puţin trangantă, e deja mai comprehensiv, se poate pune şi În
alte atitudini decit a sa, dar pănă la un punct. Un pcetitor”
obişnuit, dacă e săntitos moraliceşte, nu se va mai putea pune
în atitudinea lui Baudelaire: atunci îi va scăpa gi /riumuseță,
talentul lui Baudelaire. Un critic însă este mai comp
decit un cetitor: se poate /ransfune în orice atitudine şi deci

PROBLEME LITERARE a

poate pricepe frumosul isvorit din orice atitudine, Cel mai mare
critic, acela care a creat genul, Sainte-Beuve, a şi definit mai
bine decit oricine psichologia criticului, vorbind de Diderot: «Et
(Diderot) avea în cel mai inalt grad acea facultate de semi-me-
tamorfoză, care e indeletnicireu şi triumful criticii şi care constă
în a te pune în locul autorului, şi din punctul de vedere al su-
biectului pe care-l examinezi, în a ceti orice scriere conform cu
spiritul care a dictato. El excela a lua pentru citva timp și
cu voa acest spirit al altuia, a se inspira de el şi adesea mai
bina decit acel altul, a se încălzi de acel spirit nu numai inte-
lectualicește ci şi sentimentaliceşte» (Causeries du Lundi, II,
301). —lar Brandes, alt critic mare, caracterizind, la rindul său,
pe Sainte-Beuve, pe care-l numeşte părintele criticei științifice
moderne, zice: „Insusirea particulară a spiritului său era posi-
bilitatea lui de a pricepe și interpreta un extraordinar număr de
alte spirite“ (Main Currenis în XIX Century Literature, V, 305),
— Aceasta este comprehensiunea criticului. A scoate însă de nici
că atitudinea aceea, în care mă transpun, nu o pot judeca din
punct de vedere morul, este a nu pricepe lucrurile. Fiindcă a fost
deja vorba de Baudelaire şi de Sainte-Beuve, voiu aminti päre-
rea acestui critic asupra poetului «diabolic» (in „scrisoarea“ ti-
părită în Fleurs du Mal): Sainte-Beuve îi recunoaște talentul, dar
„tace multe rezerve asupra afitudinii lui Baudelaire. —Dacă prin
comprehensiune mă pot pune în simţirea ce o are un criminal
cind ucide din pasiune, urmează că o um şi eu? Urmează ch o
aprob ? Inţeleg ce s'a petrecut în el, pot trăi, în imaginaţie, sen-
timentul lui, dar îl dezaprob,— Aceasta este deosebirea, cantita-
tisă. nu calitativă, între cetitor şi critic. Dela poetul subiectiv
pănă la criticul cel mai comprehensiv, dela incomprehensiune pănă
la marele grad de comprehensiune este o varietate infinită de
“nuanţe si atita tot,

«Criticul să-şi lase la o parte idealurile!» Inchipuește-ti,
domnule Rimniceanu, că ai fñ critic, închipueşte-ți ci ai fi fost
critic în Rusia, cind se agita problema desrobirii țăranilor. In-
chipueşte-ţi, fă această sforțare extraordinară, că ai fi fost unul
dintre partizanii desrobirii şi că ai fl avut să critici doi scriitori:

e Turgheneft, care idealiza (transfigurind) pe țărani şi pe un
Maupassant rus, care 7idteniza (transfigurind) pe ţărani. După
ee al fi constatat. marele talent al amindurora, puternicul erea-
lism» al amindurora, după ce ai fi spus ch Rusia trebue să se
mindrească cu asemenea artiști, nu ai fi vorbit de chipul anta-
goie, în care acei doi scriitori privesc țărănimea rusă? Ai H tä-
cat asupra acestui arhi-important caracter al operei lor literare ?
Şi, dacă mai fi tăcut—că mo puteai face—şi ai fi relevat vie:
me lor, D-ta, apărător al desrobirii, n'ai fi relevat atitudinea
nedreaptă, egoistă, anti-sociali, primejdioasă (căci paserile de
noapte ar fi utilizat'o) a Maupassant-ului rus? Şi ai fi incetat să
fii «critic» ?— Dacă judecai numai puterea de expresie, «arta», "Ju:

228 VIAȚA ROMINEASCA

mosul», «imaginile», făceai estetică, estetică aplicată la literatură,
nu critică literară,

Auzi, Tuegheneif a avut o aşa de mare influență asupra
spiritului public în chestia dezrobirii țăranilor, încit universitatea
din Oxforth a putut să-i dea titlul de doctor în drept onorific,
pentru partea ce a luat la desrobirea țăranilor gi criticul să ig-
noreze această influență, si nn vorbească de ea, să-şi ascundă
această problemă literară: influența scriitorului asupra publicului!
SA nu aprecieze criticul atitudinea morală a autorului, cu toate
că ea există; să nu vorbească criticul de influenţa operei de artă
asupra sentimentelor publicului, cu toate că influenţa asta există 1),

Sä considere criticul pe artist ca un aparat de plăci foto-
grafice ori cinematografice; pe cetitor ca un alt aparat care fo.
tografiază ori cinemataograflazi la rindul său totografiile ori cine-
matografiile scoase de artist |

Nu e sentiment în opera de artă, nu e concepţie, nu e ideal,
nu vorbeşte un om întreg, un suflet complex și complicat, - vor-
beste un colector de imagini, o fiinţă trunchiată, o ființă cu o
psichologie curioasă, la care imaginea n'are reacţie, nare răspren-
sul intregii individuabități L.

ȘI, în privinţa criticii, criticul nu e un om complect, un om
care cunoaşte viaţa întreagă, cu toate înțelesurile ei, cu toată
filozofia ei, pe care so caute în opera de artă; e un estropiat,
un amator de decalcomanii, un imbecil care compară culori, volume
gi linii şi care dincolo de acestea nu mai vede nimic!

Criticului, îi cere d. Rimniceanu să judece pe urtist numai
din punct de vedere al <organului perceptiv», Care critic a jude»
cat aşa? D. Rimniceanu nu are chemarea să den o nouă indru-
mare criticii. Că are aerul so indrumeze pe alte căi, ar dovedi
si faptul că d-sa dezaprobă pe criticii care seriu «inspirat», căci

1). In pledoaria su în favoarea d-lui Sandu-Aldea, d. Rimiiletana `

cita <a bacâţi de „arta peulu arta” serierile lui Gorki.—Dar iata ce spune
Gorki, intr'o bucata din a sa „In inchisoare“: „Zugrâvind aceste mizerii,

acoste agonii, nu mă gindese de cit să stirnese în alții sentimente de milt —
omeneşti, mà încerce să înduiogez inimi ndesea, vai, seci și inehise,* Si —
ciud untorul insug e conştient de valoarea moralizătoare a operei sale, eu,

de frica d-lui Rimniceanu ée Co, am si tac asupra acestui Incru?!

Vorbind de Cehof, pe cure la cunoscut de SE e, Gorki, după ep `
na CT

rolevonză marea obiectivitate („realismul imporsoi a marelui scriitor
ras. unul dintre cei mai obiectivi, Maupassant al Rusiei cum a fost numit
eu drept cuvint, îl caracterizează, din punct de vedere al tendinților, nel-
fel (regret că nu pot cita decit fragmentar): „In fiecare din paginile lui `
Cebof, aud suxpinul adine al unei inimi în adevăr oms , suspinul des-
nădajduit al milei pentru ființele care, in loc sa Be conştiente de demni-
tates lar personală, sint prada forței grosolane și trhese cu nişte peşti...”
„Banalitatva, iati care a fost duşmana sa. Toata vința a luptat impotriva
ei: ela ridiculizat-o cu pana sa muşcătoare și impasibilă” (d-le Rimniceamr `
„El a examinat pe sărmanii sii compatrioți şi, cu un zimbot întristat, ett
an ton de reproş delicat dar adine, cu o dasnădejie nesfirgită pe fit și
in inima, el le-a spus în frumoase cuvinte şi fară faţărnieiv:

— Trâiţi foarte urit, domnilor! E a trăi astfel...“ hi

Acesta este înțelesul operei unui seriitor decit earo n'a fost altul mai
„tentisi* şi mai „impersonul”, $

PROBLEME LITERARE 229

«critica ar fi parazitară prin imitare», Dar atunci zoti

sint condamnaţi.—D-sa aici iar e victima confuziei între äre
ştiinţă şi estetică, Den nu ştie că critica este si o artă, în acel
sunz că ea reconstituește personalitatea artistu 4, fapt recunos-
cat și exprimat de Sainte-Beuve, — vezi citația de mai sus din
acest scriitor ` «a te inspira de spiritul artistului, a te încălzi de
el» este... «critica parazitară. prin imitație» a d-lui Rimniceanu.
— Această parte artistică a criticii, critica-artă, deşi științifică,
Ho poate pricepe d. Rimnicesnu, care crede în o critică-egti-
ințä>». Dacă ar Îl «ştiinţă», desigur n'ar putea fi şi artă. Că cri-
tica este și o artă, a spus'o demult Sainte-Beuve.. Si însuşi el.
în asa Histoire du Port-Royal, evocă personajele ca un a-
devărat romancier.—Şi gindească-se oricine la Taine, la chipul
lui de a scrie, de a evoca viaţa, ca un adevărat artist, prin acei
sti! plin de imagini, care ar face forţa şi onoarea oricărui scil,
tor de romane ori nuvele.

Aen dar, critica, răminind ştiinţifică, are dreptul și datoria
mal intăiu de a judeca din punctul de vedere al unui anumit
ideal, şi ul doilea de a fi și a răminea o artă.

D Rimniceanu mare dreptul de a da o nouă îndrumare cri-
Hoi, Dan trebue să se mărginească a constata ce este critica şi
aceasta o poate face studiind pe critici. Incă odată, care critic
a judecat operele artiştilor numai din punct de vedere al „orga-
nului perceptiv“ ? Cel mai obiectiv critic,acela care a voit să

„tacă din critică un studiu de ştiinţe naturale, Taine, aşa a jude-

cat pictura? (Pictura, nu mai vorbesc de literatură |!) A studiat
pictura numai din punct de vedereal „organului perceptiv“ ? Dar
nu e Taine acela care a declarat ch inălțimea, valoarea operei
de artă atirnă de «gradul de binefacere al caracterului» ? «Toate
celelalte fiind egale, opera care exprimă un caracter bine-fâcător
e superioară aceleia care exprimă un caracter rău-făcător,> zice
el, si continuă arâtind că din două opere de același talent de
execuliune, aceea care va zugrăvi un erou e superioară celei cara
va zugrăvi un ticălos. (Philosophie de CĂri, I, 335).

lată că criticul cel mai «ştiinţific», cel mai obiectiv mu ju-

` dech mumai din punct de vedere al organului perceptiv. Judecă

și «in afară» de acest organ, judecă, cum ar zice d, Rimniceanu,
„nedrept“.—'Trebue să judeci «nedrept> pentmca să declari pe
Michel Angelo superior cutărui zugrăvitor perfect de struguri şi
ponon ori cutărui cioplitor perfect de monumente funebre!

judeci numai din punct de vedere al „organului perceptiv“,
de ce acesta din urmă n'ar fi cit, ori mai mare decit Miche

Angelo? !). `

1). Există cineva eare a spus despre Michel Angelo, artistul, cñ avea
„sufletul unui ie, unui meditativ, unui razbunător, un sulet furios şi
generos, rătăcit intr'o lume moleșita şi coruptă... ineapabil de a se inco-
voin şi supune, refugiul en lotul în su, prin care, în licerea seliviri,
mareă-i inima și desnădejdea sa vorbeau Inch... Iata sentimentul care i-a
revelat asemenea forme; pentru a-l exprima, a schimbat el proporţiile or-

Ka 5

230 VIAŢA ROMINEASCA

Dar parcà d. Rimniceanu nu judecă „nedrept*? Parcă e con-
sequent în fişele sale ? Vorbind de Rubens, îl apără că n'a fost
pornograf ci... a fost altă ceva: a avut o mare şi nobilă filozofie
asupra vieţii —De unde ştii d-ta aceasta ? De ceo spui? Nu vezi
că judeci «nedrept», «în afari> de faimosul «organ perceptiv> ?

Pentru cine nu judecă decit din punct de vedere al acelui
organ, nu poate fi artă «pornografică», Un act de perversitate
sexuali, din acele de care vorbește Leo Taxil ori Kraft Ehing,
dacă e zugrăvit perfect, dacă e văzut și redat perfect, nu poate

fi, după concepţia „organului perceptiv“, decit o mare operă, şi `

de loc o operă «pornografică>! „Pornografia” e o noţiune care
implică o judeacati «nedreaptă», „in afară“ de «organul per-
ceptiv> L..
D. Rimniceanu spune că „pornografia“ e o imoralitate vos?
(ca și arta decadent: D-sa scapă foarte comod din încurcături !)
—Dar de unde o ştii ? Dacă-ţi mulţumeşte «organul perceptiv»,
de unde o ştii 3 Pentru ce îţi pui intrebarea „nedreaptă” despre
ce „a doit” pictorul?
Şi, curios, mici um pictor pornograf mu e imoral, ef vreau să
fie imorali! Nu-şi exprimă personalitatea lor, ci se pun arme
să dovedească că au € pesonalitate imorală !...
Dacă Maupassant sugrâvea (in loc să scrie) Une partir
de campagne, d, Rimniceanu Var f tratat, atunci, de imoral,
de pornograf, do om care vrea anume imorulitatea ! Dacă a seris
(în loc să zngrăvească) e „impersonal“, e „realist“, e «arti pen-
tru arii!
Dacă d. Rimniceanu ar fi consequent în fişele sale, ar trebni sè
declare că nu există arti „pormografică“, că a vorbi de porno-
grafie e a judeca „în afară de marginile artei“. Catulla Mendes
și Armand Silvestre au nuvele scrise cu mai mult talent decit
d. Sandu Aldea, clientul d-lui Rimniceanu, Pentru ce nuvelele
acestuia din urmă sint «artă» şi ale celor dintăiu nus cartă
Ştiţi pentru ce? Pentrucă d. Rimniceanu subordonează arti mô-
ralei! ! Pentrucă nu vede talentul lui Armand Silvestre din cauza
atitudinii morale a lui Armand Silvestre! Pentrucă d. Rimni-
ceanu a un «cetitor>, nu critic, care, după cum am spus, aruncă
cartea, nu-i vede talentul, dacă nu so împacă cu senedingils
scriitorului !
Si nu creadă însă cetitorul că apăr pornografia. O apăr,

dinare, ele, ete,*. Nui aga că e o judecală „nedreupli“, „in afară da
organul pereeptir*? Acoluș eritie „nedrepl* faca o altă nedreptate: Vor-
bind de Rubens, arată cum a schimbat proporţiile, a disproporționat, pen-
tru a-şi exprima un sentiment, un sentiment comun cu cunleni nii săi,
izvorii din nevolulie istorica... Iar vorbind do Rembrandt, criticul „nedrep!"
(fara cultură adică—ştiti, „om elt: e o noțiune identică eu si pumai cu
d. Rimniceanu) zice: „EI n simţit mila ote." Tonto aceste atitudini mo-
rale, toate aceste aprecieri „în afară de organul pereepliv”, tonle aresta
pe ar vân pon EN la reda o KE da TArt, criticul
+ cel ma nțifie, cel mai „na

Si... d, Rimniceanu in sprijinul shu L. `

“Burckharut ;.... Baedecker.... etc.

st", pe care-i citeaza

PROBLEME LITERARE Bi

punindu-mă pe terenu! d-lui Rimniceanu, căci pe acest teren nu
poate fi artă «pornografică>»... `

Că pornografia şi arta sint dou noțiuni contradictorii, da,
dar n'o poţi susținea da cit pe terenul tendenţionist. Arta en

gustată da mai puţini impreună, cu atita este mal puţin artă,
Plăcerea estetică creşte cu cit este împărtăşită de mai mulţi:

Lorsque je voia le beau, je voudrais ètre deux,

a 7is Guyan,

" Şi «arta» pornografică nu poate fi gustată de cit în secret.
Nu se poate concepe o nuvelă pornografică àla Armand Silvestre
cetiti într'un salon de oameni de treabă, Această mesocrabili/a4+
a ei, o face sn nu fie artă”... Dela arta cea mai sociabila
pănă la pornografie sint nuanţe infinite; cu cit o bucată e mai
Înspre palul nesociabilităţii, co atita e mai puţin «arti»...

Cind oamenii ar fi toți cu gustul estetic dezvoltat, cea mai
înaltă şi subtilă operă de artă ar solicita admiraţia unanimită-
ți. Niciodată însă pornogratia nu o va putea obţine, afară "a
cit dacă s'ar schimba concepțiile morale ale omenirii În privinţa
mevurilor sexuale, afară decit dacă libidinozitatea şi imaginația
obecenă ar ajange starea sufletească normală a omenirii...

Si aceşti domni, aceşti -esteticiani» cu citații, pe care nu
le înțeleg, cum mu înțeleg nici viața. cred, în sinceritatea ior
angelică, că ei apără prestigiul artiştilor, că ei apără prestigiul
criticilor ! :

Ei nu bagă de samă că înjosesc, mutilează, reduc la jumå-

Aţi. la sferturi, Ja optimi de oameni pe cei mai întregi dintre

noi, organiamele cele mai cu rezonanță dintre noi, pe aceia care
ei, clocotesc de patimi, ei visează lumi mai mari ori mai bune
pe acest påmint trecător, ei sint fiuritori de idealuri,—pe acela
în care se concentreză ura şi imbirea noastră, avinturile noastre,
tendințile noastre spre alte orizonturi !... omnia

Si acum, începeţi din nou lecţia învățată cu atita trudă :

„Arta se vrea pe sine”; carta se recete pe sine»: sarta
vrea imagini»; «imaginile vreau artă»; Hegel ; Wundt; Groos;

G. Ibrâileanu

—
Ki

DEE gegierft

cit esta maj puţin sociabilă, cu cit adică plăcerea ei poate fi |

Teoria electronică a materiei

Descoperirea substanţelor radioactive şi studiul proprietăți.
lor lor au condus la concluzii atit de neaşteptate, incit se părea
că tot edificiul ştiinţific se prăbușește ; teoria atomică, termodi-
namica, erau aşa de amenințate în temeliile lor, incit vestitul
matematic francez /7. Poincaré exclamă: siu mijlocul atitor ru
ine ce mai rămine în picioare!» Emoţiunii generale li urmă o pe~
rioadă de reculegere, în care toate concluziile fură supuse la noi `
probe, căntindu-se cu îngrijire ca să să se schimbe cit mai puţin
din concepţiile vechi; e adevărat că probleme importante işi aş-

teaptă încă reselvarea, dar sint semne neindoiuse că o teoria

întreagă a esit la lumină, că unele din credințele fundamentale
mai vechi sint pe punctul de a dispărea şi idei nouă le iau lo-

cul. Ne propunem in articolul de faţă să arătim concluziile ER

gure, le cari a ajuns știința in cea ce priveşte constituția ma-
teriei.

‘Ca tot-deauna campionii noilor idei au avat predecesori şi
tocmai acum Îşi găsesc explicarea lor o sumă de fapte. cari, oÙ-
servute înainte de descoperirea substanţelor radioactive, râmăse- `
seră isolate, fără legătură cu ideile dominante pe atunci şi con-
siderate ca simple curiozități ştiinţifice. In expuneraa, care ur-
mează, ne vom ocupa în primul loc cu discoperirile fäcute ina-
inte de geen a Radiului, căutind să vedem là ce concluzii con-
duc ele în ceia ce priveşte problema constituției materiei; vom >
cerceta apoi rolul jucat de descoperirile substanțelor radioactive,
cari, cum vom vedea, au avut o influența hotăritoare asupra `
mersului științei in ultimul timp. E

s D
I. Q
+

In jamătatea a doua a veacului al 19 lea fisica se e |

sub inriurirea operei puternice a lui Maxwell, care, studiind ideile
lui Faraday, le intregi, schimbind cu desăvirgire modul de inter-
pretare, de pină atunci, la o sumă de fenomene fisice, Toate

Hlp elementare spun, că corpurile incăreate cu electricitate se
atrag ori se resping, după felul electricităţilor, cu cari se găsese
incârcate, In prima jumătate a secolului al 19-lea se avea în ve=

TEORIA ELECTRONICA A MATERIEI 233

dere numai acțiunea corpurilor electrisate și sa credea ch mediul
care desparte aceste corpuri nu joacă nici un rol in aceste atracţii
sau respingeri electrice, In stiință se cunosc aceste idei sub nu-
mele de gea ncțiunei la distanță.

Faraday cel dintii arată că acest mediu ara o influență
întăritoare în fenomenele electrice; modul cum a dezvoltat el
aceste credințe este și astăzi admis în ştiinţă. Aprofundind opera
lui Faraday, Maxwell a dezvoltat-o şi a rezolvit în mod genial
unele probleme fisice. Am putea resuma în chipul următor activi.
tatea lui Maxwell:

4) A definit rolul isolatorilor și A prevăzut undele electrice,
pe cari le-a realizat 20 de ani mai tirziu /Jer/s; aceste unde
sint astăzi aplicate în telegrafia fără sirmă. Cu această ocazie a
ficat un pas ma! departe: a explicat toate fenomenele optice,
admițind că mişcările eterului din undele luminuase sint datorite
unor forțe electrice şi apus astfel basele feariei e/ectromagnetice
a luminei,

b) Studiul fisicei i-a arătat că pe vremea lui toate feno-
mencle fisice se explicau pe baze mecanice; la basa tuturor e-
Taa noțiunile /orzei, mişcărei, repegiunei etc, Maxwell cel dintâi
A pus problema explicărei ai a fenomenelor electrice prin const-
derații mecanice, Admiţind existența unor anumita corpuşoare,
tari prin mişcarea lor constitue electricitatea, el a căntat să arăte
“în ce mod pot fl interpretate toate fenomenele electrice; imagi-
nind sisteme complicate a arătat cum mişcarea dela o particulă
electrică poate fi tfansmisă. la alta; ca un detaliu care iși are
importanţa lui, ţin să aduog că in cărţile englezeşti, pentru a
“arăta modul acesta de transmisiune a mișcărei dela un corpuscul
“In altui, se reprezintă corpusculii prin roți dințate, dinţii de la o
roată angrenind cu cei dela alta; cînd unu se mișcă, pune pe cea-

tă în mişcare, Aceste roți dințate reprezintă corpusculele cu
“proprietăţile lor.
E H. Poincaré a făcut o analiză complectă a operei lui Maxwell
“Intregind în parte teoriile lui. lată cum se exprimă el despre 0-
Ber lui Maxwell: în ceia ce priveşte explicarea mecanică a fe-
„nomenelor electrics „toate soluţiile ce se put propune au într'în-
-sele ceva artificial, de care se fereşte raţiunea. Unul din cele
mai complecte fusese dezvoltat de Maxwell la o epocă, în care
ideile sale nu luaseră forma lor definitivă. Structura complicată
ce o atribuea el eterului, făcea sistemul său ciudat ; al f crezut
că ceteşti descrierea unei usine cu angrenaje, cu biele cari trans-
mit mişcarea şi se îndoae sub sforțarea regulatorilor cu forță
centritugă şi a curelelor de transmisiune. Ori-cit ar avea engiezii
gust pentru acest felin de concepţiuni, a căror aparență concretă
ei o iubesc, Maxwell fu cel d'intâi, care a părăsit această teorie,
aşa că ea nn figurează în operele sale complecte“ ',

1) H. Poincaré, La thtorie de Maxwell ot les oseillations Hertzien-
nes, Biblioteca Scientia.

24 VIAȚA ROMINEASCA ` =

—

După cum vedem, Maxwell insuși a renuntat la încercarea
lui de a explica în mod mecanic fenomenele electrice.

Ceia ce va face numele lui nemuritor, este partea, care se
referă la undele electrice şi identificarea undelor luminoase, cu cele
electrice. Partea aceasta a operei lui Mosel este cu totul matema-
Geh: ela stabilit equaţiile, la cari se supun fenomenele magnetice
si electrice; putem aminti mai departe că in mecanică avem pen-
tru casul corpurilor în mişcare, cquaţiile lui Lagrange. Poincaré
scoate in relief însămnătatea operei lui Maxwell, cure a arătat
că-i posibil sk trecem ușor dela equaţiiie relative la electricitate

i magnetism, la acelea ale lui Lagrange, cu alte cuvinte, atit
fenomenele electrice til şi cele mecanice se supun la aceleași
«quaţii. De aici Poincaré trage două concluzii de cea mai mare
lesâmnatate: pe de o parte e posibil să avem o explicare meca-
nică a fenomenelor electrice, iar pe.da altă parte, e posibil să
avem o explicare electrică a fenoinenelur mecanice. Am văzul oh
Maxwell a incercat explicarea mecanică a fenomenelor elecirice.
și a părăsit-o. Ce insamnă cx/licarea electrică a fenomenelor me
canice ? Intr'un limbaj mai puţin ştiinţific, însamnă să calcam
fenomenele “cunoscute nouă cui ajutorul clechicutăței gi repetăm.
constatarea lui Poincare ` această explicare e posibilă.

Tot Maxmcil a făcut cea d'intăi incercare de a da o inter-
pretare electrică unor fenomene fisice, cind a arătat că andele.
luminoase sint unde electrice şi a stabilit astfeliu explicarea lu-

minei prin electricitate. Constatarea ce am făcut mai sus; ne in-
deamnă să pretindem mai mult decit atita, si căutăm adică să.

explicăm foa fenomenele fisice cu ajutorul electricităței. Aceasta
ur constitui atunci feoria elecirică a arici, j

Vom căuta să dăm acum citeva detalii, relatiy la modul
cum sa aplică teoria electrică la unele fenomene fisice. Pentru
aceasta e de nevoe ca să reamintim unele din faptele învățate
în cursul elementar şi si le întregim prin expunerea altor ces-
tiuni. Aşa, de exemplu, ni amintim că dacă apropiem un curent
electric de magnet, magnetul este pus în mişcare, şi deviat e

posiţia lui; invers, apropiind de o sirmă prin care trece un cu-

rent un magnet, în cas vind sirma se poate pune în mişcare,ca
se va mișca sub acţiunea magnetului, cu alte cuvinte, un curenti
slectric poate devia un magnet din posiţia lui de echilibru și
poate fi deviat de un magnet. Să reamintim mai departe unele
fapte relative la fenomenele de inducţie. Să ne inchipuim doi
conductori aşezaţi la o oarecare depărtare unul de altul; să lä-
săm să treacă prin unul din aceştia un curent de o iniensitale
determinată ; dacă la un moment dat facem să crescă această:
intensitate, se comunică dela conductor mediului inconjurătur enar
gie, care lovind conductorul al doilea, îl încarcă cu electricitate; prin
urmare mediul incunjurător poate primi energie dela un conductor,
cind intensitatea curentului din acest conductor creşte ` la creş-
‘terea curentului se ză deci în mediul înconjurător
energie, intocmai cum înmegazinăm energie intro peatră pe
care o ridicăm dela pămint în sus; acestă energie e potențială

V K

TEORIA ELECTRONICA A MATERIEI 235

o e

și eu va putea fi utilisati în anumite momente; un asemenea
moment e acela cind intensitatea curentului de pe conductor des-
creşte ` energia mediului înconjurător trece în acest cas pe con-
ductor.

Dacă intensitatea unui curent ce trece printr'un conductor
nu variază, nici; mediul înconjurător nu primeşte energio dein
conductorul incärcat; acest mediu a suferit unele schimbări în
momentul stabiiirei curentului In conductor ; din causa acestor
schimbări un magnet, apropiat de curent, este deviat din posiția
li, dar nimic mai mult; ca să fle schimb de energie intre un
conductor electrisat şi mediul înconjurător, se cere neapărat, ca
intensitatea curentuiui, ce trece prin conductor să varieze ; în
aceste variații, uncori se comunică mediului energie, alte orii se
ea. Schimbul acesta se face cu cea mai mare usurinţă; diferite
experienţe dovedesc aceasta. Nu toţi sint de acord, cind e vorba
de forma sub care se găsește energia în mediul inconjurător ;
Maxivel! admite că ea este sub formă de mişcare ` corpul care
se misch este eterul. Dar ducă în privinţa felului, cum se pre-
siuta această energie, nu ştim multe, un lucru e în afară de in-
doială : uşurinţa cu cure ea se comunică conductorilor ori pi:
seste pe aceşti din urmă,

Sa ne inchipuim acuma că pe un conductor, se gâsec cn-
rent? alternativi; intensitatea curentului este, in acest cas ne-
contenit variabila ; ea creşte pină la un maximum şi apoi des-
creste: trecind prin valoarea zero îşi schimbă direcția, ajunge
crescind pin'la op maximum şi aceste variaţii se repetă neconve-
nit; uneori ele se fac de un număr mare de ori pe secundă. avem
atunci curenţii de îna/fă fregiență ; în aceste condiții, schimbul
între conductor si mediul înconjurător este foarte viu; meritul
cel mare al lui Åaxwell este de a fi arătat, ci în aceste con-
diţii se produc în mediul înconjurător unde eleciromagite bice, cari
se propagă prin eter; mai departe Maxmrl/ şi urmaşii lui arată
Că Hunina, căldura, undele electrice ete.. sint toate unde ep
magnetice; în tocmai dup cum svem mal multe feluri de uude
luminoase, cărora le corespund colori deosebite, roz, albastru vio-
riu ete, tot aşa avem mai multe feluri de unde electromagnetice :
unde electrice de diferite feluri, undo calorifice de diferite feluri,
unde luminoase de diferite feluri; propagarea acestora se eg
prin mișcări vibrătoare în eter; undele electromagnetice, henri
rizate prin un număr anumit de vibrații pe secundă, se weg? sn
raze sau radiații : în lumina care ni vine dela soare, avem dej
mai multe feluri de radiatii, pe cari le putem afia, cind RD
această lumină printr'o prizmā; e cunoscută experienta ee? at ZS
lui Aemion si modul cum se produce "spectrul salar ; yi e
pot fi visibile ori invisibile, în spectrul solar avem moane pane
vizibilă şi în această parte avem mai multe teluri de ra e ei
raze, rogii, galbene ote, Se vede că toate radiațiile ant r isp
un corp, îşi an originea în curenţi „electrici, a căror ke pp
variază ; flind că putem varia intensitatea acestora întrun n ieri

infinit de modari, ni va resulta un număr infinit de radiații.

2530 VIAȚA ROMINEASCA

un corp trimete namai un feliu de raze, putem admite că în acei
corp există curenți, a căror intensitate variază întrun anumit
feliu, şi ea se face într'un mod regulat. Cum vedem, nu-i nici o
greutate să explicăm trimeterea unul singur feliu da raze de cà.
trå un corp. In natură lucrurile nu sînt însă asa de simple; tre-
cind razele, cari ni vin dela diferitele corpuri, prin prizme, le dis-
facem una do alta şi deci cu ajutorul prizmei facom œsalisa ra-
zelor trimise de un corp. Se ştie ce perfecție a atins acest mod
de a analiza razele cu ajutorul spectroscoputui.

Spectroscopul arată c* unele corpuri încălzite trimet un număr
mic de raze ; așa flacăra în care punem sare de bucătărie, tri-
mete o coloare galbănă, pe care la spectroscop o putem disfaca
in două; alte corpuri trimet mai multe raze; sint unele corpuri
cari trimet suta de raze. In acest caz, trebue să admitem că mo-
dul cum variază intensitatea curenților este el însuşi foarte com-
plicat. Ni mărginim numai la acest mod de denumire, care nu
precizază nimic, flind-că asupra acestui punct vom reveni,

Cu aceste constatări am ajuns la un punet culminant; am
văzut că e posibilă o explicure electrică a fenomenelor fisice și am
arătat cum putem explica radiațiile corpurilor, adică lumina, căl-
dura ce-o trimet ele, plus o sumă de alta radiaţii,

Cum ni-am putea inchipui materia păstrind concepţia veche
a atomului indivisibil ?

Teoria atomică nu numai că admite atomul indivisibili, dar
din modul ei de aplicare, se mai vede că in interiorul unui a-
semenea atom energia e nulă. Singura energie pe care o poate
poseda un atom, e acea ce o capătă de la agenţii exteriori și
ea se manitestă sub forma de forță vie, atunci cind atomul se
mişcă. Unui atom, care nu se află în mişcare, teoria atomică fi
atribue energia zero, cu toate că nu e spus acest lucru nicăiri
în mod hotărit. Ca sà explicăm manifestările materiei cu ajutorul
electricităței în teoria atomică, ur trebui să admitem că toate
radiaţiile cari vin de la corpuri—adică toată manifestarea cor:
purilor—ge datorese unor curenţi electrici, de intensitate va-
viabilă cari s'ar găsi In corpurile materiale. Dar chimia modernă
ni Spune că și afomui radiază, ba chiar atribue atomilor inya-
riabili radiaţiile constante, caracteristice corpurilor, Ar trebui deci
să admitem că curenții electrici pot circula în interiorul atomului,
ipotesă care nu se impacă cu admisiunea că în interiorul ato-
mului energia ar fl zero ; mal departe n'am putea să explicăm
cauza acestor curenţi variabili, la unii variaţia fiind chiar foarte
complicată. Cu toate că in acest mod, explicarea electrică a pro-
prietăţilor atomului este imposibilă, putem totuşi căuta această
explicare în alt mod. Din diferite experiențe se ştie că atomii
pot fi încărcaţi cu electricitate. SA ne inchipuim că un asemenea

TEORIA ELECTRONICA A MATERIEI 237

repede ia concluzia că repegiunile mișcărilor sunt variate, dia cauza
forțelor cari lucrează asupra atomulni din cauza cioenirei cu alți
atomi. Masa electrică cu repegiunea variabilă ar putea D com-

tomului o mişcare iarăşi simplă ; pentru ceasul mai multor raze
trimise de atom, ar trebui să atribuim acestuia miscâri mal com-
plicate. Ni-am lovi aici deo greutate: pentru atomii, cari trimet
sute de radiaţii, ar trebui să admitem mişcări, de a căror com-
plicaţie nici nu ne putem face o idee. Această dificultate poate
să fie chiar de neiniăturat; ea este de o cam dată de importanță se-
tundară, faţă de chestiunea posibilitţei explicărei manifestărilor ma-
teriai prin electricitate. A-ceastă posibilitate o avem, cu condiție ca
Să putem asămăna cu un curent electric o masă electrică în mişcare,
Acuma se vede importanţa lucrărilor lui Rowland relativela acțiunea
te o exercitează un corp electrisat în mişcare, asupra unui magnet,
Dacă in adevăr corpul electrisat în mişcare produce acelas efect
ca un curent, va trebui ca un ac magnetic pus în apropierea lui
Să fie deviat. Rowland a aratat ch în adevăr lucrurile aşa se
petrec şi legea iui Rowland era admisă de toţi fisicianii. O
Sumă de alte fapta o confirmau. Se ştie de exemplu că intr'o
Sre sau un acid ori bază în soluţie, molecula e disfăcută în
mai multe părţi electrisate numite Zon? ; acești Zo? conduc cu-
Tentai şi s'a constatat că ei în mișcare deviază acul magnefic.
Mai departe, scinteia electrică are influență asupra acului, dar
descarcarea se face în acest caz cu ajutorul unor particule luate
de la un pol ei duse la alt pol ; aceste particule elacrrisate, în
mișcare, influențează deci acul magnetic, e

i O sumă de alte fapte confirmau această idee, ba Lorentz
emisese teoria lui după care un curent electric ar fi format din
particule electrisat, numite electroni, cari se mişcă prin conduc-
tori şi desfăcuse deci curentul electrice in un mare număr de
mase electrica în mișcare. Chestiunea părea definitiv tranşată,
Se poate inchipui eg e generală, cind francezul Cremieu a-
nuntă că experiențele lui aparent ireproşabile ca execuţie con-
trazic ideile admise şi că în reahtate o masi electrică, care se
mişcă, nu produce uceleaşi efecte ca un curent. Pender, un elev
a lui Rowland execută şi el o sumă de experiențe, cari con-
firmau resultatele profesorului să. Prebuea să se hotărască intre
aceste doua resultate contradictorii, căci dacă râminean bune
tesultatule lni Crămieu „ar fi fost ceva de schimbat la teoria
modernă a electricităței*1)

Pender și Gremien Seen atunci în comun în laboratorul
lui Bouts de la Paris. o serie de experienţe relativ la această
chestiune în presența lui H. Poincaré, Lord Kelvin etc; aceste

1) At. A. Lorente, Ergebnisse und Probleme der Eleklronenlheoria
(1905),

238 VIATA ROMINEASCA

experiențe confirmară resultutele wi Rowland. Ali experimen-
tatori ca Eichenwald în Moscova, Karpen in Paris gi Adams
in Cambridge ajunseră la acelaş resultat- O explicare electrică a
materiei se poate deci da, cu condiţie ca să atribuim atomului
incăreat electric mişeări uneori foarte complicate. O confirmare
mai mult a acestei teorii o găsim în experiența urmitoare, cu-
noscută sub namele de fenomenul lui Zeeman. Dacă într'o lu-
minare, care trimete lumini, avem particule electrice, a căror
mișcare produc lumina, ar trebui ca un magnet să poată intin-
epta felul luminei trimese, căci el pote modifica direcția cw
renților electrici și deci a particulei electrice. Zerman și alţi er:
perimentatori au gasit că în adevăr cu ajutorul magneţilor, pu-
tem modifica natura luminei trimise

Cam aceasta ar f explicarea elestrică a manifestărilor ma-
teriei, admiţind materia formată din atomi indivisibili şi încâr-
cați cu elâericitate, Greutatea cea mare sar intilni, cind am
căuta să traducem această concepţie în formule matematice ;
ar trebui să atribuim atomului electrisat, în adevăr, mişcări ex-
trem de complicate, pentru ca el si trimeată citova sute de
raze, visibile la spectroscop ; dar ceia ca ni va face să modifi-
căm această concepţie e imposib litatea de a explica cu sjn-
torul ei fenomenele, cari se constată cind se fac descărcări eleo.
trice în tuburi cu aer rarificat ; tot aşa fenomenele de radionc-
tivitate nu pot fi puse in armonie cu această teorie, aşa cum
am expus-o. . `

Miscărcări electrice în taburi Crookes. Cind fa-
cem să treacă discărcările electrica prin tuburi, în cari am Det:
vidul aşa de bine, incit presiunea gazului din interior este de
citava milionimi dintro atmosferă (tuburi Orookes), se observi
d sumă de fenomene şi iau naştere trei feluri de raze: unele
raze pleacă de la catodă şi lovesc păreţii opuși ai tubului; a
raze se numesc raze calodice; Goldstein a isbatit să aràte,
există în tuburile Crookes o sumă de raze cari au direcţie con
trară color dintâi; dacă bortelim placa care constitue polul n
gativ ori catoda, Goldstein a constatat că prin canalele catodel
trec raze, pe cari le-a numit raze-caal (Canal strahlen); păr
tela sticlei de cari se lovesc razele catodice, devine luminos; dé:
la dinsul pleacă razele invisibile descoperite de /oentgen şi cu
noscuta sub numele de raze X sau raze Roentgen, Nu voiu dă
detalii practice, în privința modului cum se produc aceste raze
Îmi închipui că toate acestea se cunose din cursul elementar
Vaiu trece din această cauză toarte pe scurt in revistă cele Si
feluri de raze produse „In tuburile Qrookes, amintindu-le num
proprietățile lor mai importante. |

Rasele catodice. Sint formate din particule negative, cart
părăsesc cafoda, asvirlite de dinsa cu repegiune foarte mart
Fie-care particulă în mişcarea sa fiind asâmânată cu un curent
rezelescatodice sint deviate de fnagmeți. Crookes a imaginat 3
sumă de experiențe, pentru a dovedi proprietăţile lor; bombar-

TEORIA ELECTRONICA A MATERIEI 239

darea datorită acestor raze poate pune in miscare a
sebite construite în interiorul Gebeier Golts $ ageet
râzelor acestora, putem încălzi diferite corpuri puse în interiorul
tubului; căldura e datorită loviturilor particulelor cari constitu-
eat razele catodice,

___ Razele catodice străbat unele foi metalice puse în calea lor
şi pot încărca negativ (Perrin) unele dia corpurile, pe cari le
lovesc, lovind păretele opus catodei, îl încălresc; acest pârate
devine luminos, luminind cu o coloare versie, pe cind de la din-
sul pleacă in acelaș timp raze A. Faptul că particulele razelor
catodice străbat foile metalice, ne indică pe de o parte că ele
trebuie să se miște cu o repegiune enormă, jar pe de alta că
fiecare particulă este formată din părți mai mici decit moleculele
gazurilor, căci moleculele nu pot străbate aceşti păreţi. Una din
proprietăţile cele mai caracteristice acestor raze e constatarea,
că ele iau naștere, cu aceleaşi proprietăţi oricare ar f gazul
închis în tub. Aceasta dovedeşte că particulele ce le compun
nu pot fi atonu: gazurilor, căci, atomii fiind deosebiți de la un
corp la altul, ar comunica şi razelor catodice proprietăţi deosebite
după gazul închis. Această împrejurare a silit pe Crookes sù
admită că în tuburile sale materia se găsește intr'o atare deosa-
bită, pe care el a numit'o materie radiantă.

În această materie radiantă sa transformă toate gazurile
închise în tub; avem în fața noastră primul caz, cind s'a putut
face transformarea unei substanțe simple în ulta; această cons-
tatare loveşte în vechea concepție utomică, după care atomul
este fix; transformarea gazurilor în tubul. Crookes. se face deci
prin schimbarea atomului. Ce feliu e această schimbare, vom ve-
dea mai tirziu; ne molțâmim pentru moment să constatăm nu-
mai existenţa ei. Ja

Razele Goldstein s'a dovedit că sint formate din pârticele
positive și diferă de la un goz la altul.

Razele X sint atit de bine cunoscute, încit numai în tres-
căt amintim proprietățile lor. Ele impresionează plăcile fotogra-
fice şi fac luminoase unele substanțe ca cianura dublă de Fla-
tină și Barım; în fino ele străbat unele corpuri opace, pe cind
pe altele nn; străbat de exemplu carnea. dar nu pot atrăbate
oasele. Se cunosc numeroasele aplicaţii, la cari ele nu dat
naştere,

St revenim la razele catodice, ;

Fiecare particulă, care formează razele catodice, e compusă
din materie și electricitate, ambele în anumite cantităţi, Diferite
expsrienţe au permis să se afle raportul intre cantitatea de e-
lectricituta (masa electrica) și masa materială. + semenea pâr-
ticule se intilnesc şi in alte împrejurări: așa, cînd disolvăm o
subatanţa in apă, de exemplo un ucid, soluția conduce curentul
electric şi încă de la 1887 Arrhenius a arătat că în acest caz
trebue să admitem că atomul e încărcat cu electricitate; pondu-
cerea carentului se face de cătră aceşti atomi electrizaţi, cunos-
čuti în ştiinţă sub numele de ioni.

240 VIAȚA ROMINEASCA

— — —

Diferite experiențe an arhtat cith electricitate se gi-
Beşte într'un jou i prin urmare su putut face şi aici raportul
între masa electrică si cea materială. Determinarea raportului
acestuia la romii, cari constituese razele catodice, a fost hotă-
ritoare pentru introducerea noţiunei de atom complex. Aseme-
nea determinări au fost executate întăi de Kaufmann in 1897 —
1898, apoi de S. Simon in 1899 gi de Seis in 1902; ei au o-
perat cu razele catodice. S'a găsit cá fiecare ion din acëste raze
duce tot atita electricitate, cât atomul de Hidrogen din soluțiile
conducătoare de curent; sa găsit mai departe, că particula m8-
terială a unui jon din razele catodice e, aproximativ de 2000 de
ori mai mică decit a atomului de Hidrogen. Pină la aceste dis-
coperiri se credea că atomul de Hidrogen ar fi cea mai mică
particulă materială ; se vede că în tubul Crookes reuşim să pro-
ducem particule materiale mult mai mici decit atomul de Hi:
drogen; atomii pot f deci disfăcuți, feji în părți mai mici. A-
ceasta era prima lovitură care se dădea concepției vechi a ato-
mului, Gen cum Íl inţeleg chimiştii; atomulnu mai este nesecabil.

Examinarea substanţelor radionetive. După ce sò-
ţii Curie au descoperit Radiul, s'au executat asupra razelor e-
mise de ucest corp o sumă de măsuri cari aveau de scop să le
determine mai de aproape natura, /pu/herford a găsit că radiui
emite trei feluri de raze: unele a sint constituite din particule
electrisate positiv; altele 3 sint identice cu razele catodice; al-
tele y sint identice cu razele X. Pe cind în tuburile Crookes
esie novoa de cheltuială de energie electrică ca să producem
cele-trei feluri de raze, (raze X, raze catodice şi raze Goldstein
identice cu razele = ale radiului) radiul şi substanțe!e radioactive
emit aceste raze în mod spontan. Cele mai bine studiate din a-
cestea sint razele Ẹ ori catodice ; particulele ce le constituesc
sint încărcate negativ, și se mişcă cu o repegiune uimitoare,
280,000 km. pe secundă,

Din causà că sint mici giau o asemenea repegiune enormă,
ele pot străbate corpurile cu multă uşurinţă.

Studiind razele 3 ale Rudiului, Kaufmann a găsit pentru
particulile acestor raze repegiuni cari variază între 236.000 pină
la 283,000 km, pe secundă, pe cind repegiunea luminei e de
300,000 km, pe secundă; cantitatea de materie cuprinsă într'o
particulă e 1000—1500 oi mai mich decit atomul de Hidrogen.

Din toate acestea resultă că Radiul şi substanțele radioactive
emit în mol spontan particule mult mai mici decit atomul; Au-
therford şi Soddy au numit această emisiune de particule elec-
trisate disociare corpusculară ; Thomson, Lenard, Wehnelt, Qus
tave Le Bon şi alţii au arătat că toate corpurile puse în con-
diții determinate emit particule electrisate și anume acelaş felin
de particule. Particulelor acestora li se dă uneori numele de ioni
alteori de electroni; o particulă formată din materie elecirisală
se numeşte fon; dacă dezbrăcim omul de partea sa materială
şi considerăm numai masa electrică, el devine electron, Fenome»

TEORIA ELECTRONICA A MATERIEI 24r

nele radioactivităței şi a discărcărilor în tuburi Crookes dovedesc
că putem împărți atomul mai departe; atomul e deci un complex,
Să vedem ce lumină arunci această constatare asupra pro-

„blemei puse, explicarea electrică a materiei. Noţiunea atomului

complex ridică şi ultima dificultate ce am semnalat-o, cind am
arătat în ce mod putem să explicăm manifestările materiei; am
arătat atunci, că pentru a explica spectrele aen de complicate
ale unor metale, trebuia se admitem că atomul electrisut ar avea
mișcări foarte complicate; admiţind atomul complex, dispare si
aceasi & ultimă dificultate; să considerăm de o cam data atomul
format din doni; fiecare fon poate da nastero la cita o radiație,
așa incit înlocuim mişcarea complicată a unui singur atom cu
mai multe mișcări simple ale ionilor. Un propres enorm se rea-
lisazi în acest feliu, El n'ar putea fl mai bine comparat, decit
cu progresul ce s'a realisat în Astronomie, cind sistamul geocen-
tric al lui Ptolemeu a fost înlocuit cu acel heliocentric a lui Coper-
nic. Să considerăm numai mişcarea diumă în cele două sisteme :
in casul sistemului geocentric, trebue să admitem că stelele, ori-
cit de depărtate ar fi ele, se invirtesc în jurul pămintului în 24
de oara şi doar la unele „calea e atit de lungă, că mii de ani
i-a trebuit luminei să ajungă“ dela stea la noi, Cit de naturală,

este din contra, explicarea mişcărei diurne, admiţind că pâmintul

se învirteşte în jurul său în 24 de oare. Dispar aşa repegiunile
enorme, de neinchipuit chiar, ce trebuia să le atribuim stelelor
în sistemul lui Plolemeu, în tocmai după cum cade complexita-
tea neinchipuit de enormă a mișcărei atomului cind il inlocuim cu
un complex de ioni, atribuind fiecărui Zon mișcări simple.

Pin cele ce preced, se vede că putem vorbi acum de o in-
terpretare electrică a materiei. Admiţind atomul compus din foni
şi atribuind fiecărui Zen o mişcare potrivită, vom putea explica
toate radiaţiile, cari pleacă dela un atom ; rolul principal fE joacă
masa electrică care se mişcă; masa materială a ionului nu in-
tervine cu nimic in explicarea acestor fenomene ; de aceia sa şi
propus să se neglijeze cu desăvirşire această masă materială și
să reducem ionu? numai la masa sa electrică, e. alte cuvinte să
inlocaim ionul prin electron. In acest cas atomul apare format
din electroni, iar teoria electrică a materiei devine Morta elec-
ironică a ei. N

Ramine să examinăm concluziile, la cari ne duce teoria
electronică a materiei şi să răspundem la unele întrebări, cari
se pun cu necesitate, servind să-i probeze temeinicia, Cum teo-
ria se găseste încă la începutul ei, multe probleme, cari se pun,
nu sə găsesc încă resolvite, Sizt însă indicaţii, cari arată că
noua teorie poate explica toate propirtăţile materiei ` așa se para
că ea poate să ni spună de ce complexele de electroni moră
aparența materiei, ea explică adică masa „materială ; > en e
arată că sar puta explica încă atracția universală. Mai amina
nu sint toți de aen d in privinţa electronilor cari formează atomii;

a VIAȚA ROMINEASCA

cei mai mulți înclină spre ipoteza atomilor formaţi numai din elec-
romi negativi. Există elecuroni positivi si care e rolul lor? o in-
trebare la care nu sa dat încă răspuns satisfăcător. Lista ches-
tiunilor neresolvite e prea lungă pentru a mai insista asupra ei.

Fiind-că electronii cari compun atomii sint de acelaş feliu :
se vede că la baza atomilor avem o concepţie unitară; atomii
diferă între dinşii numai prin numărul electronilor, prin repegiu-
nea lor și prin modul cum sint aranjaţi în complex. Teoretic e
posibil să luăm ciţiva electroni dintr'un atom şi să-i incorporăm
la altul: avem atunci putinţa dea transforma atomii, unii în
alţii, adică elementele unele în altele; conclusia teoriei electro-
nice e credinţa În fransmutarea elementelor. Vom avea imediat
ocăsiunea să vedem intrucit stă în puterea noastră să facem
această transmutare.

Ü nouă chestiune se pune, bazată pe materialul adunat de
citeva secole de experiențe: numai in timpul din urma s'a pu-
tut realiza transmutarea substanțelor; casurile sint foarte rari ;
complexele de atomi sint foarte stabile, da aceia s'a crezut a-
tita timp transmatarea imposibilă ; chiar disociarea corpusculară
se face cu greutate enormă, cu atit mai greu are loc transtor=
marea unui element în altul. Se impune deci să vedem de ce
complexele de atomi sint asa de stabile. Se admite că electronii
eiectuesc în interiorul stomului mișcări de rotaţie, cu repegiuni
considerabile, Experiența arată că ori de cite ori corpurile sa
găsesc În mişcări repezi de rotaţie, acțiunea forțelor externe e
redusă, aşa incit cind repegiunei mişcârei de rotația e foarte
mare, corpurile acestea sint susirase acţiunei forțelor externe ;
exemplul clasic e Hfirezuj, care cit sa învirteşte, nu cade, şi de
indata ce repegiunea de rotație a căzut sub o anumită limită,
corpul cade, Tot aan cit timp bicicleta se alla în mi:care, ea nu
cade, dar de îndată ce nu se mai mișcă, cade la pămiut. Siste-
mele de electroni, cari se invirtese în jurul unor axe cu repe-
giuni aproape de aces a luminei trebue să fie cu siguranții sus-
trase ucţiunei forțelor externe şi de acela sint stabile, adică a-
tomii sint invariabili. Cu toate acestea se pot imagina sistome
de electroni, cari să nu fie stabile: în acest cas electronii s'ar
distace pg rind din sistem, iar corpurile acestea ar suferi o di-
sociure corpusculură spontană, Cari “sisteme de electroni ar fi
iai aproape de acele nestabile ? E putural că sistemele compli-
cate, formate din un mare numâr de electroni sînt mai nestabila
decit acelea formate din un număr mic de electroni; cu alte çu-
vinte teoria prevede, că atomii de pun? înalt trebue să fie mai
pulin stabili, să se disocieze mai uşor. De fapt substanțele radio-
active fac toate parte dintre corpurile cu pond atomic mare şi
anume sint radioactive Uraniul, Tboriul, Radiul, Bismutul, Pham-
bul radioactiv,-

Disociarea materiei, fiind o chestiune de atit de mare in-
sămnătate, merită să ne oprim mai mult asupra ei. Sa conside-
răm această disociare din punctul de vedere al energiei pusă în juc.

— .

TEORIA ELECTRONICA A MATERIEI 243
Ee

Cu toate că electronii din atomi constitue sisteme care
să reziste forțelor exterioare, se poate prevedea că acestea, cind
şint destul de mari, ar putea schimba pe unii electroni din dru-
mul lor; ei pot sări atunci din atom, păstrindu-şi repegiunea lor
din sistem. In general ori de cite ori un electron părăseşte a-
tomul fie silit ori nu, ca în cazul disocierii spontanee el își păs-
trează repegiunea sa enormă aproape egală cu acea a luminei,
Se stie că energia unui corp în mişcare se măsoară prin pro-
ductul jumătăţii masei sale cn patratul repegiunei, Dacă am
admite că la un moment dat 1 gr, de materie s'ar disocia im-
prăștiindu-se cu repegiunea numai de 100000000 m, pe secundă, e-
nergia acestui gram de materie ar f de 31. — ze 100.000.0002
ceea ce fac 510 miliarde de kilogramometri ; cu o asemenea ener-
gie sat putea mişca un tren de martă, mergind 86 km. pe ceas,
așa ca să înconjoure pămintul de patru ori. Ca să facă aceasta
cursă, arzind insă cărbuni, ar trebui să se ardă 2.830,000 kgr.
de cărbune ceea ca revine Ja 68000 fr, admiţind 24 fr. tona dè
cărbune,

Un gram de materie disociată reprezintă deci o valoare comer-
ciali de 68000 de franci. Noroc că se disociază cantităţi foarte
mici de sabstanță, Să na inchipuim că un gram de substanță
Sar desface de-odată în electronii din care e compus; s'ar pro-
duce o explozia enormă. Stabilitatea atomilor pune o stavilă
disociației corpusculare ; eg se face treptat şi în cantități foarte
mici, aşa că numai în cazuri foarte rari pondul substanţelor s'a
aflat micsorat din cauza disociaţiei, Dacă disociarea atomilor se
face cu dezvoltare de energie, adhugirea de efectrout la atomi
cere consumarea unei cantităţi colosale de energie ; această ener-
gie ar servi să dee electronilor enorma repegiune ce o au în
atomi,

In momentul închegitrei sistemelor de electroni in nebuloasa
primitivă, s'au produs de sigur tot felul de sisteme; acele stä-
bile au pntut să se păstreze pină azi; cele mai puțin stabile
s'au distrus necontenit, această împrejurare explici raritatea sub-
stanțelor radioctive, căci ele sufăr distrugere. Să ni inchipuim
că un chimist de astăzi ar 8 trăit pe vremea cind sistemele da
electroni sufereau disocieri puternice, acel om ar fi avut sub ochii
wi exemple zilnice de transformări de atomi și probabil, că el
mar fi formulat legea nedestruetibilității atomilor. Bragg si
Rutherford au arătat că gi metaleie comune sufăr asemenea de-
zagregare; ea este însă aşa de slabă, incit nu poate fi pusă în
evidonțà ca inijloacele ca le avem noi de obiceiu la dispoziție,

Am dezvoltat pină acum o sumă de concluzii teoretice cu
privire la proprietăţile atomilor; am pus în special în evidenţă
putinţa transformării unui corp simplu în altul, E timpul să
vedem co sa realizat în mod practic în această chestinre. Vom
expune această parte dup Soday, care a ţinut o conferință la
«Roentgen —Society> și în care su ocupat pe larg cu rezulta-
tele obţinute în ceia ce priveşte transmntarea substanțelor,

i a. E

24 VIAŢA ROMINEASCA

Soddy arată că o asemenea transformare e cu putință practie
numai Intro direcţie: sisteme complexe de electroni perd în
urma disocierii pe unii dintre dingii şi dau naștere la sistema
mai simple, adică s'a reuşit pină acum să se transforme ele-
mente cu pond atomic mare, în altele cu pond atumic mic. Stu-
diul acestor transformări a fost urmărit de Rutherford. Atomul
de Radiu, perzind un electron sub formă de raze a se transformă
in emanatie; această din-mrmă prin disociare corpusculură së
transformă succesiv în Radium A, care e solid, apoi în Xa-
dium B. şi Radium C; Rutherford a armärit transformările a-
cestea pină la Radium F, care este identic cu Polonium. A-
ceste noi elemente îşi găsesc deja locul in clasificaţia lui- Afer-
deleef. Partea care se desface din aceste transformări e He-
liom, corp a cărui prezență intre productele de disociare a fost
dovedită întăi de Ramsay şi Soddy şi confirmată mai tirziu de
Dewar și Curie,

Mărimea pondului atomic al corpurilor obţinute nu-i bine
cunoscută ` Soddy admite că pondul atomic al unui element di-
feră de a precedentului de 4 unităţi; perdarea aceasta reprezintă
Helium (pond atomic 4); radiul are pondul atomic 225, emana-
ţia 221; poloniul ar avea atunci pondul atomic 205. Dacă sar
prepara Radium G, acesta ar putea fi Plumb sau Bismut (207),
Transformările acestea au fost urmărite cantitativ ; timpul intre-
buinţat ca să se transforme substanța pe jumătate se numeste
durata mijlocie a viefei atomului. Pohtru Toriu această durată
a de 2.000.000.000 ani; pentru Radium 1885 ani, pentru ema-
nație 5,7 secunde. i

Transformările amintite arată că sforțările alchimiştilor e-
a fibrica aur din celelalte metale erau pe deplin justificata;
numai cit ei au procedat greşit; ar fi trebuit să caute să pre
pare aurul din metale cu pond atomic mai mare, Sodey face re
lativ la această chestiune urmâtoarele observaţii: ca Wergne
să fabrice aur din metale cu pond atomic mic, ar fi trebuit să
adaoge atomilor acestor elemente electroni; această adäogire ar
fi fost insoţijă de o consumare atit de mare de energie, sar fi
consumat cu această preparare atita cărbune, incit folosul obti-
nat ar fl fost ilusoriu. Dacă am căuta să fabricăm aur din els-
mente cu pond atomic mai mare decit al aurului, am ajunge să
facem acest lucru, disociind o parte a atomilor acelor elemente;
disociarea aceasta ar pune în libertate atita energie, incit ea ar
constitui folosul principal al fabricei, pe lingă care, valoarea au-
rului obţinut ar fl tără insâmnătate.

Electroni , electroni liberi, In afart de elec-
tronii pe cari i-am admis asociați pentru a forma atomii—pe
aceşti electroni ii putem numi egal, căci se găsesc în complex
—avem nevoe să admitem şi existenţa unor electroni cari pot
circula printre atomi ori molecule gl pe cari Lorentz îi numește
liberi. Rolul acestora in producerea fenomenelor calorifice, lumi-
noase, electrice etc, este enorm, In vid nu se găsesc electroni li-

TEORIA ELECTRONICA A MATERIEI 245

beri, —Pentru a ni face o idee de cit folos e noua concepție a
electronilor vom aminti citeva din fenomenele fisice, la cari ea
se aplică. Drude a putut stabili o teorie, in care el explică pro-
pagarea căllurei prin conductibilitate, ca fiind datorită eiec front.
lor, Curenţii electrici constau după Lorentz din electroni, cari se
mişcă prin corpul bun conducător, Aceste teorii îşi au deja suc-
cesul lor asigurat, prin faptul că au putut explica unele relaţii,
al căror înţăles nu) putuse descoperi incă fisica neelectronică.
Riecke şi de au aplicat mai departe această teoria la expli-
carea fenomenelor aşa de bine cunoscute în electricitate sub nu-
mele de Zermoelectricitate, efecte Peltier şi Thomson, fenomenele
electrice ce apar la contactul a două metale etc.

Să considerăm doi conductori, cari au la suprafața lor cite
a pătură de electroni. Dapă numărul electronilor, după modul de
aranjare etc. se poate intimpla ca alta să fie starea electrică pe
un conductor decit pe celălalt; această diferență a stärei elec-
trice o putem constata în mod practic în chipul următor: legăm
cel doi conductori prin un fir metalic subţire; dacă starea elec-
Dich -e aceiaşi po amindoi conductori, ei vor trimete pe fir elec-
troni în acelas namâr, cu aceiasi repegiune şi în direcţii opuse;
ciți electroni vor isbuti să treacă de pe un corp pe celalt, toți
atiția vor trece dela al doilea pe întăiul; starea lor electrică nu
se va schimba Să considerăm însă cazul, cind unul poate tri-

` mete mai mulţi electroni decit celalt: un curent electric va merge

prin fir dala cel d'intăi corp la al doilea. Ca un curent electric
să iee deci naştere, este nevoe ca electronii să fe aşa aranjaţi
pe un conductor, incit acesta să poată trimete cătră al doilea
mal mulți electroni ; este nevoe, cu alte cuvinte, ca între con-
ductori să fie o diferență a stèrei electronilor; această diferență
este da demult cunoscută sub numele de diferență de potențial.
Atit chestiunea aceasta cit şi altele—o parte deja amintite— ar
merita o mai de aproape cons'derare căci ele igi gäsesc soluțiile
mulțămitoare numai în teoria electronilor, Ar fi să trecem însă
pesta scopul ce ne-am propus, cind am hotărit să scriem această
revistă. Gindul nostru fundamental era să arătăm resultatele
positive, la cari s'a ajuns pină acuma și să punem dinaintea ce-
titorului întregul edificiu de fapte, cari au silit pe invăţaţi, ca
să modifice vechea conceptia a/omistică, de care é legată stiinţa
omenirii de mai bine de două mii de ani.

Dr. P. Bogdan.

PEPI E e a mad

s
>

Viața Rominească în Bucovina |
Părţi din istoria Rominilor bucovineni. — |

Incă ca elev seminariali, mergind pe stradele Cernăuţulul 1
şi vâzind inscripţiile de pe la institutele de creştere publică, pe:
werbeschule” (şcoala de meserii), „L.andwirtschafitiche Lehranstalt* {şcoala
agronomică) ètc... ah! doram atit de mult să ştiu, ce iolos ni aduc a-
celea institule nouă Rominilor, Cl copii de ai noştri le cercetează ete..
Şi nimic nu citiam mai cu dor decit fragmentele istorice despre trislul
nostru trecut, ca bunăosră prelegerea publică despre fondul religionar |
bucovinean de unchiul Samuil (Sitvestru) Morariu, publicată în căiinda-
rul din 1874, citeva date statistice şi istorice din Bucovina de T. V. Ste-
fanell] pubiicate in cãlindarul bucovinean din 1876 şi în convorbiri tite-
rare din 1891, ceva despre mersul şi dezvoltarea culturii teologice şi
clericaie în Bucovina de răp. profesor universitar Isidor cavaler de On-
ciul în Candhia din 1883, Şi incepind de la 1886 smar îmi singera
inima de bocetele „Revistei politice", ori bunăoară de o epistolă din
1888 a distinsului nostru scriitor şi colaborator ai „Revistei“ T. V. Ste-
fanelli, care mă conjura pe toți zeii să fac ce-oi ştie, numai să capete
dela conzistoriu istoricul şcoalei reale din Cernăuţi, căci advocatul Dr.
Roit propusese in o şedinţă a consiliului comunal din capitala țării sp
se prefacă şcoala reală gr, or. în şcoală reală de stat, şi d. Stefanetti
nu ştia de de ioc; cum să apere în „Revista“ interesele noastre față cu
propunerea numitului advocat

lată cauzele care m'au făcut să scriu in deja citata corespondență
din „Revista“... No. 6 ex. 1889: „Din Carpaţi pin' la Ural are să |
meargă siava rus-ă !* Cu această strotă ultimă fineste un oare-care lsi-
dor Pasicenski o poezie publicată în No, 1 al gazetei rutene „Ruska
Pravda” pe anul 1889, gazetă menită pentru ţăranii ruteni din Buco-
vina. ŞI „cum au fost odată Rutenii di: Bucovina" ni spune artico-
lu! „Norodul rusăsc“ din acelaşi No. de gazeiã, unde se zice că fara
aceasta a fost zmuită dela Galiţia in 1340 şi în 1352-—după zicala po-
porală „unde-i hoit, acolo se adună şi cozbii* —au intrat în Bucovina şi
Volohii sau Rumunii din Maramureş în frunte cu Voevodul lor stav

~ |

VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA EH

Bogdan Dragoş, aşezindu-se în satul bucovinean Volovji. Aice Dragoş
şi-a tăcut curţi şi biserică şi a început a domni nu numai asupra Volo-
bier săi, ci şi asupra poporului rusăsc din Bucovina. Mai tărziu a luat
el subt stăpinirea sa şi învecinata țară a Moldovei, infiinţind astfel pri-
mul Volvodal bucovinean-moldovan. Domnitorii şi boerii volohi au In-
trodus apoi muže datini, cari l-au stricat Rutenilor bucovineni foarte
mult şi de cari mu se pot colorosi nici astă-zi“,

„Vedeţi, d-lor istorici romini din Bucovina, cum scriu istoricii ru-
feni istoria patriei lor dezlipite de Galiţia pentru mojicii ruteni? Vă
„place ? Da mojicii romini, ce istorie a Bucovinei cunosc ei ?....... Unde-i
[frumoasa „Steluță” a părintelui Cobilianschi? Rămine poporul nostru
“numai cu cărticelele „Societăţii literare” şi cu ale teologilor din Cer-
mëi ? Numai de atita hrană sufletească credem că e vrednică mama
care nouă îruntaşitor ni-a dal viaţă zz,

Ocazia, care m'a împins să scriu şi ceva istorie romină bucovi-
“neană, este următoarea :

“in anul 1887 comanda militară din Cernăuți imi ceruse decretul
„de capelan câmnpestru în scopul dimiterii mele dela gloate (Landsturm)
şi pe la finca aceluiaşi an vine în locuința mea un ostaş, aducindfi-mi
un plic închis. Credeam sigur că e certificatul de dimisie din armată,
"Am rupt deci plicul şi l'am aruncat în focul din sobă, dar—spre mirarea

` men A9 loc de certificat, văd vr'o 12 coale cu felurite întrebări însoţite
de o hirtie adresată la mine şi semnată de un căpitan (Hauptmann) Hein-
` dch Himmel Hârtia vorbea tot de „Societatea d-v.“ (Ihr Verein), fără
„să înţeleg ce fel de societate, fiind eu membru la mai multe societăţi
din Cemăuţi. Neinţelegind, ce vrea căpitanul acela, i-am re'ntors toate
hărtiite cu lämurirea necesară, Dară scurt timp după aceea capăt dela
conzistorul arhiepiscopesc aceleaşi hărtii cu provocarea să lucru la ches-

` ionarul căpitanului numit în Interesul prestigiului clerului bucovinean.

Adecă ce era P lată ce: La dorinţa societăţii antropologice din Viena
căpitanul Heinrich Himmel anume fu permutatla Cernăuţi, ca să eo
date antropologice şi etnografice relativ la locuitorii Bucovinei, şi el "
adresase cu exemplare äle cestionarului său şi conzistorulul, rugîndu-
i x obosit de traducerea
să le împartă intre preoţii arhiediecezel. Fiind eu gaara
Omiliiior s. loan Hrisostom la epistolele ap. Paul către Tit şi og V
ce chiar atunci le finisem, şi avind a purta şi toată sarcina pen. su
ficteşti, am mers la capul bisericei, unchiul Silvestru, scuzindu-mă au
pot lucra la cestionarul amintit. Unchiul mi-a răspuns cam an : po
iu nu-i lucra, al doilea nu, al treilea nu, deci cine să ne gier ais:
în opui pentru care se culeg datele ce le cere Himmel, pon KS
cari se vor îndesa şi aice, cum aud că se Indeasă în deeg Sei a
ia opul „Oesterreichische. Monarchie în Wort und Bild“?. -De acee
te sfătuiesc să lucrezi,
; Vorbele acestea fiind poruncă, se înţelege că am tr
serios la problema dată. Sosind deci acasă, m'am pus de

ebuil să cuget
am citit cestio-

245 VIAȚA ROMINEASCA
narul cu toată atenţia. In decursul citirii mi-am adus aminte că despre
cutari întrebări am citit desluşiri în culari opuri, deci m'am dus să le im-
prumut dela societatea pentru cultură şi literatură. Însă bibliotecarul, rn,
Nicolai leremievici-Dubău, mi-a spus să aştept pînă a doua zi, de oare
ce şi societatea a primit cestionarul, şi relativ la el comitetul avea să
ție a doua zi şedinţă, prin urinare îmi cra posibil, cum imi spunea Du-
bău, să mă conformez cu conclusul luat. A doua zi am auzit că comi-
tetul societăţii a respins colaborarea la cestionar pe motivul, că terminul
pentru darea răspunsurilor e prea scurt (pare-mi-se 1 Mart sau April
1588). Atunci din nou m'am dus o unchiul şi i-am spus că ce mai pot
face cu singur, dacă societatea întreagă, care are atiția membri, ar fi
putut da fiecărui membru cîte puţine întrebări şi ea totuşi n'a făcut a-
ceasta ? Unchiul, zimbind şi negresit numai ca să mi incurajeze, mi-a
răspuns cam aşa: Ştim noi din ce fel de membri e compusă societatea
şi ca să nu-şi piardă nimbul, a trebuit să afle un motiv de respingere.

-Tu însă lucrează, cit poți. Nu trebue să răspuazi numai decit la fiecare în-
trebare. Unde-i vede că nu poți răspunde, lasă şi treci mai departe!

Cam tot pe atunci Himmet mi-a scris o epistolă, în care regretă
foarte că i-am re'nturnai cestionatul ce mi) adresase ca prim secretarului
societăţii arheologice romine, dela care el aştepta rezultatele cele rg

frumoase, Ştiind acuma de ce era vorba în prima lui scrisoare, m'am p
scuzat prin un răspuns şi l'am rugat să trimită cestionaru! președintelui `
societăţii arheologice romine, amicului meu Dionisie Olinschi-Oiinescul,
promițind întru una că voi colabora şi eu la acel exemplar, după cit îmi

va fi cu putinţă. De ocamdată însă m'am apucat de lucrat la exemplarul €

trimis mie de conzistoriu. După ce am finit şi predat lucrarea aceasta la
terminul fixat, Himmet! mi-a adresat scrisoarea aceasta :

Prea onorate şi stimaie d-le! Am fost foarte plăcut surprins, cind
am aflat lucrarea d-v, între memoarele trimise mie de Presfinţitu! Act,
episcop. Nu e lipsă de laudele mele pentru a caracterisa marele pre! al
acestei lucrări escelente, dară pot spuue că zeloasa d-v. bunătate ma
mişcat îoarte, fiind-că ştiu, cit sinteţi de ocupat. Lucrarea du, mi-a fost
aşa de plăcută şi de aceea, fiind-că am auzit câ silințele mele patriotice-
ştiințiiice, cu toată recomandarea lor prin Preasfinţitul Arhiepiscop, prin `
Excelenţa Sa prezidentul țării şi prin di. colonel Seracin, întimpină spe-
cial în cercurile rominești o primire nefavorabilă, ale cărei cauze nu le
pot înţelege de Tel, Şi eu eram deja ingrijat că această ţinută respingă-
toare se va Du şi asupra cercurilor ştiinţifice ale Rominilor, de oare-ce
societatea arheologică romină a ignorat total scrisorile mele întrun mod
cu totul neindătinat în corespondența cu societăţi ştiinţifice, şi nu mi-a
re'ntors pină acuma nici măcar cestionarul imprumutat în scopul prelu-
crării. Societatea poate fi impedicată prin felurite cauze de a lua parte la
răspunsurile cestionarului, dar în corespondența cu societăţi științifice nu
există de sigur nici un fel de cauze, care ar pute impedica comunicarea

pane ae Li

VIAŢA ROMISEASCA IN BUCOVINA 349
aama

cu Dote a unul astfei de reluz. Eu mă pot provoca la împrejurarea
că în comunicaţia mea de zeci de ani cu societăţi şi persoane de ştiinţă
din patru părţi ale lumii încă nici odată n'am întimpinat o astfel de ig-
norare a formelor de comunicație. Bucuros aşi presupune că poate o
scrisoare de felul acesta s'a perdut, şi eu contez acuma că du, ca se.
cretar al societăţii arheologice, cu bunătatea deja dovedită bucuros Imi
veţi da o lămurire, Aceasta o pot spera cu atita mai mult, cu cit din

Iucrarea dv, atit de frumoasă, cu bucurie văd că nu există cauze prin-
„tipiale contra participării la culegerea datelor etnografice. Ori şi cum -

sint dator a vă mulţumi mult, şi a da expresie acestei mulțămite în mo-

dul cel mai cordial şi mai sincer e scopul acestor şire, ce le incheie al

d-v. cu toată stima şi supunerea H. Himmel, Cernăuţ 27 | 5 1888.

La scrisoarea aceasta i-am răspuns lui Himmel că-mi voi da toată
Stina să capele o lucrare şi din partea societății arheologice, ca al
cărei secretar mă oblig să-i dau un elaborat special cu atita mai mult,
cu cit el prelungise termenul scurt de mal nainte pină la 31 Iuli. Tot-
odată lam rugat să-mi re'ntoarcă prima lucrare în scopul decopiării,
căci eram ferm decissă public în limba germană un opus cultural-istoric
şi etnografic despre Rominii din Bucovina.

Răspunsul lui Himmel e următorul :

S-voastră ! Implinindu-vă dorinţa şi trimițindu-vă imediat manus-

"criptul, imi exprim marea bucurie că S.-v. v'aţi decis a eda un op et-

nografic. Un scop principal al cestionarului, ce l'am pus în circulare,
este a face să apară astfel de lucrări mai mari sau mai mici,

Acuma aşi avea numal să mai rog, casă binevoiţi a-mi trimite con-
tribuirile promise pină la finea lui lulic.—Se'nţelege de sine că S.-voas-
tà aveţi deplinul drept al publicării acestor contribuiri, căci repet încă
odată că elaboratele trimise mie nu le Aa gar mg ci n Saga

rețios etnografic le inaintez societăţii antropologice. Eu voi ca, ce
pre de încredere a unei lucrări sau a alteia, fiind-că se în-
intimplă că spusele singuraticilor se contrazic, sau fapte arătate de alţii
se neagă.—Aşa s'a intimplat că un domn susţine, cumcă nu sint nici un
fel de moravuri, datini, credințe, superstiții, opinii, tradiţii, legende etc;
cari n'ar fi intemeiate în religia ortoodxă etc, O afirmare de feiul acesta e
cu bună samă”numai ecoul acelora îngrijiri ce unii le aveau la inceput,
crezind ca admiterea oarecărei datine străvechi, a unei superstiții etc. ar
pute fi folosită pentru a suspiciona ortodoxia bucovinenilor. O astfel de
neincredere aparține boalelor de copii, pe cari studiile etnografice trebue
să le sufere intro ţară pină acuma puţin exploatată. Semnează etc. Cer-
năuţ 17/7 1888.

Mam stătuit apoi cu amicul d. Lange zor eee eg

jată a ii arheologice şi poate şi a neamului rom

agitare n eu ge? din epistolele adresate mie de Himmel,
că în opul ce't va eda societatea antropologică, noi Rominii vom rämine

250 VIAŢA ROMINEASCA

de ruşine faţă cu conlocultorii noştri straini. Am mai dat la timp lui Him-
me! contribuirile promise, şi în fine m'am apucat de lucrat din răsputeri
schițele culturale în limba germană, cu scop bine calculat în această
limbă, căci ştiam hotărît că încă mult element rominesc dela noi așteaptă
trezirea la viață naţională, şi astfel nu poate fi trezit decit prin scrieri
germane. Planul meu era ag traduc în nemţeşte tot ce pînă atunci se
scrisese ca istorie romină bucovineană (lotul acela erau numai fragmen-
tele istorice amintite mai nainte), apoi să dau istoricul tuturor gcosc-
lor, al societăţilor şi literaturei romine din Bucovina, în fine, ca al doi-
lea tom al schițelor, să urmeze etnografia, după cum o lucrasein penine
Himmel. Schiţele germane aveam de gind să le prelucrez în limbă cu
totul vulgară pentru popor, să mai dau poporului în aceeași limbă is-
toria lumii tălmăciti de mine după dr, Th. B. Welter pina la Traian şi
însfirşit istoria Romninilor,

Relativ la şcoale, unchiul Silvestru mi-a pus la dispoziţie toate ac
tele din arhiva conzistoriului, şi mi-am adunat programele anuale alè
diferitelor şcoale şi tot felul de ştiri private, şi am adresat mulţime de
epistole prin țară, şi cînd credeam câ mi-am strins tot materialu! nece-
sar pentru cutare scop, scrutam teancurite de acte cu toată minuțiozi-
tatea şi nu odată transcriam manuscriptul deja pregătit pentru tipar, a
doua şi chiar a trela oară din cauză că dam de Izvoare nouă relativ la
cutare obiect, |

Astfel mi-am publicat schiţele în „Românische Revue" a d-lui dr
Cornel Diaconovich, şi de acolo separat în 300 exemplare pe spesele
celui mai distins amic ce l'am avut în viața de pină acuma, a râposa
tului publicist din Gherla Nicolae Fekete-Negruțiu. o

În decursul lucrării schițelor, am primit dela căpitanul în serviciu
activ şi actualul major pensionat, di. Temistocle cavaler de Grecu, epis-
tola următoare : A J

Mult stimate d-le! Alăturez carta amicului meu Himmel şi ne-am
simţi mult fericiți, dacă ați binevoi să primiţi elaborarea opului, C
toată stima etc...

Vorbele elaborarea opului îşi au explicarea în carta ziell
precum urmează : |

Societatea antropologică. trebue să trimită în zile! proxime mate-
rialul cules despre Romini d-lui Constantin Morariu sau d-lui Olinschi-
Olinescul şi să-i roage pe aceşti domni de a primi prelucrarea matelas
lului împreună cu alți învăţaţi ai Rominilor din ţară. Lucrările ambilor
domni au plăcut foarte în Viena şi au produs viua dorință, ca să ap
ră un op valoros, în care să fie descrişi Rominii din Bucovina, Ar 8
foarie important ca opul să apară în limba germană, pentru a inlesti
cunoştinţa Bucovinei în cercuri largi etc. Budapesta 10/5 1889.

In 28 Mai 1889 am şi primit dela societatea antropologici serisoa-
rea aceasta ;

Sfinţia-Voastră! La ordinul comitetului societății antropologice din

emm D;

“VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA 331

Viena am onoarca a vă comunics, că numitul comitet a decis a vă in-
vita la pretucrarea datelor cwiese de di. maior Heinrich Himmel despre
poporațiunea romină din Bucovina impreună cu dl. Olinschi-Olineseul.
imi permit aşadară rugarea să binevoiţi a-mi comunica, ori de sinteţi
apiecst a întreprinde prelucrarea ştiințitică a acestui materia! în decursul
proximilor doi ani. In cursul făgăduinței S-v. amicale colecţia respectivă
de data vi s'a trimite imediat. Ea însă rămine proprietatea societăţii an-
topologice din Viena, şi după folosire binevoiţi a l-a reintoarce etc.
Heger, secretar. e

Eu în nici un caz nu mal puteam primi şi sarcina aceasta, Am
scris deci societății antropologice să trimită materialul amicalul meu Oli-

` nesu, căruia i-am promis solemn că-i voi sta in ajutor pină la finer

preiucrării, El s'a şi învoit, dară valurile sorții l'au impins să treacă cu
totul la Rominia şi pe mine m'au apăsat scurt timp după aceea aşa, in-
cit de fel wam mai putut cugeta sä public şi partea a doua (etnogra-
Denn schițelor,

Oferind un exemplar de schiţe uachiulul mea mitropolitul, el mi-a
zis cam aşa: Da, măi, da! Toate ate noastre mi se par ca un zid pă-
pisi, de pe care pică tencuiala, pietrele etc... şi nime nu gindeşte să
mal repare ceva, Am citit cu interes schiţele tale in „Românische Re-
vue" şi trebue să-ți spun că n'ai făcut un Iucru de azi pe mine, ci un
um care va rămine vecinic,

Secretarul dela consulztul rusăsc din Certăuţ, di Dimitrovici, mi-a

` spus ceva mai pe urmă ci a citit în o foaie din Londra o notiţă foarte

măgulitoare ia adresa schițelor. Se ştie că di. Dr. Cornel Diaconovich Îşi
trimetea revista gratuit pela toate forurile cu infiuență politică normativă
din Europa, şi aşa de sigur vor D ajuns si schiţele mele In Londra.
Dind cite un exemplar de schiţe tuturor deputaţilor noştri din ca-
mera țării, deputatul di. baron Eudoxiu de Hurmuzachi a venit intr'o
zi in locuința mea şi mia zis: Anume am venit să-ţi mulţâmesc pen-
tru schițele nemţeşti, căci am citit în ele lucruri, de cari nici ideie nu
geg - alte multe publicaţiuni ale melc au fost menite şi schițele să
se vindă în folosul fondului creat de mine impreună cu amicul din Gherla
pentru înființarea unei şcoale romine de fetițe la noi, care fond era ad-
ministral de societatea „Şcoala romină” din Suceavă, E însă foarte sem-
niticativ că, după cit bine îmi aduc aminte, abia vro zece gas
mi s'au cumpârat cu preţul fixat de 1 iL 50 CEs şi fostui meu e rai
deis gimnaziul din Suceavă, veteranul în pensie din ziua de azi dl. le-
ronim Muntean mi-a trimis pentru un exemplar 5 îl. Toate celelalte exem-
„am dat gratuit cul mi le-a cerut,
CS SC ge început a publica schijele germane, compiectate cu
unele date nouă, în limbă de tot vulgară, în foaia populară vier
rea” subt titin! „Ceva din istoria Rominilor bucovineni“ şi de rimă
două broşuri separate subt titlul „Părţi din istoria Rominilozr buco

352 VIAŢA ROMINEASCA

ment", Nu mi-am realizat însă planul intreg defi inceput, ci am publi.
cat pentru popor încă numai istoria amintită de Welter în „Deşteptarea“
şi în trei broşuri separate, care mai toate zac în localul societăţii tipo-
grafice din Cernăuţ, deşi bunăoară „Gazeta Transilvaniei“ zicea că „ar
fi de nespusă valoare pentru bibliotecele noastre poporale, dacă această
„Istorie a lumii“, atit de bine scrisă pentru popor, S'ar tipări şi sepa-
rat în broşuri”—Am apelat în „Deșteptarea“ sa mă completeze cineva
cu publicarea istoriei Rominilor pentru poporul nostru, dar fară rezultat,
C. Morariu,

— Problema răzăşească —

Nainte de 40 ani domnia în țerişoara noastră linişte. Deşi o 1o-
culau ca și în prezent mai multe naţiuni, ele se ințelegeau între olaltă.
Nu era cunoscută zavistia şi ura între frați,

Cu încetul năvâliră tot mal multe cete duşmane neamului nostru
dinspre miază-noapte şi se aşezară în țara noastră, unde aflară primire
şi imbelşugare, Oardele slave se inmulțiră şi întărindu-se bine, su fni
ceput a observa o atitudine de tot ostilă față de Romini, drept recom-
pensă pentru primirea ospitalieră şi proverbială a Rominitor.

Aceşti aşa numiți Rufeni tineri ') organizindu-se cu timpul şi cà-
pătind necontenit succurs din Galiţia vecină, au pornit o goană inver-
şunată contra celorlalte naţiuni şi în special contra Rominilor, cari au
fost şi sint şi azi clasa cea mai cultă, mai puternică şi dominantă din
jeară. Prin învățătorii importaţi, garda şi potaia națională a Rutenilor
tineri, s'a inveninat feara de ură şi pizmă fățarnică. Pentru a cîştiga po-
zițiunea dominantă în eat, au început a slaviza şcolile cu desăvirzire
care munca le-au înlesnit-o Rominii, parte în urma comodităţi! lor, parte
neapreciind puterea crescindă a Rutenilor, iar în fine fiind divizați în două
tabere, Mult au contribuit la Intărirea lor şi reterinţele politice, Azi, dacă
luăm harta etnugratică a Bucovinei în mină, ne cuprinde groaza, Toată
partea nordică a țării e slavizată cu totul, de caracterul rominesc de odi-
nioară nici urmă, Prutul nu formează de mult frontiera limbistică,

Cei, cari sufăr mai mult prin slavizare, sint Mozilii şi Răzăşii,
cari în părțile Prutului, unde e puterea lor numerică, au pierdut limba
maternă, nu insă şi conştiinţa națională. Acest moment l-au ştiut a a-
precia mai mulţi bărbaţi devotați cu trup şi suflet cauzei naționale şi au
inființat în anul 1900 „Societatea Mazililor şi Răzeșilor bucovineni“ *)

Scopul cardinal al societăței este: Deşteptarea conștiinței de
origine şi promovarea intereselor culturale, economice, comerciale Ma-
zililor şi Räzäşilor din Bucovina.

Spre ajungerea țintei aceste a început comitetul a absolva a Acte

1) Rutenii batrini Ant indigeni şi în prezent în alianta cu Rominii,
y Vezi „Isturicul societăței- de D. cav, de Bejan in opul iubilar „Ro:
miii din Bucovina” 1906 pag, 9{—93.

VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA 233

vitate febrilä in toate comunete locuite de mazili şi răzăşi în părţile Pru-
tului. La inceput a mers greu, fiind răzăşii în partea cea mai mare Sch,
pätaji de tot şi buimăciţi de aşa numitele societăţi rutene Sici-Arcăşii,
cari sub masca de pompieri urmărese cu totul alte tendinţi politice, pentru
a ajunge la cîrmă în ter, Ele şi-au propus a suprima ori ce altă miş-
care şi a persecuta pre fiecare, care nu-l unealta oarbă a Ucrainţilor,
Vandalismul acesta i-a revoltat —pe lingă causa naţională, pre mulţi rä-
zăşi contra Rutenilor, neputind suporta cnuta căzăcească. De această
imprejurare s'a folosit şi socletatea noastră pornind o agitație mai In.
tensivă şi înrolind cetele Mazilitor şi Răzăşilor în tabăra noastră.
Autorul acestor şire, care a colindat toate comunele răzăzeşti, s'a

` încredințat pe depilin, că posiţiunea Rutenilor tineri nu e de log aşa aurie,

precum se fălesc ei la ori ce ocaziune. Ba din contra, jinind Rominii cu
toții strins la un loc şi lucrind din răsputeri pe calea naţională, folosin-
du-se mai departe de referințele politice, i-ar aduce pe Rutenii tineri
intr'o posiție, că li-ar trece dorul a cere despărțirea diecesei şi Impărţi-
rea fondului religionar dotal şi inzestrat cu averi bogate de străbunii Ma-
zililor şi Răzăşiior noştri,

Dar să nu ne abatem de chestia rezeşească,

Numărul Mazililor şi Răzăşilor din Bucovina se urcă aproximativ la
25,000. Dintre aceştia sint mai mult de 5000 în societatea noastră. Con-
siderind faptul că nainte de 3 ani se aflau abia 100 în societate, e do-
vada cea mai bună, că răzăşii se Un de Romini şi-şi aduc aminte de
cinstea strămoşească.

Ei loculesc în următoarele comune :

I. Comune curat romineşti `

1 Mușeniţa, 2 Botoşeniţa, 3 Bunceşti, 4 rest, 5 Rupcea, 6 Bude-
DU, 7 Davideni, 8 Banila moldovenească, 9 Broscăuţii-vechi,

II. Comune mixte :

l Cernăuţi, 2 Mihaicea, 3 Tureni, 4 Gogolina, 5 Călineştii lul Cu-
parencu, i

HI. Comune ruseşti :

| Cabeşti, 2 Costeşti, 3 Stăneştii de jos pe Ceremuş, 4 Voluca pe
Ceremuş, 5 Carapciu pe Ceremuş, 6 Vilancea, 7 Comareşti, 8 Jadova,
9 Panca, 10 Piedecăuţi, 11 Nepolocăuţi, 12 Ivancâuţi, 13 Valeva, 14 Cu-
ciurmie, 1 nu, 16 Boianciuc. i

er SE număr sporadic, puţine familii de răzâşi si mazili
în multe sate între Prut şi Nistru,

În toate comunele, unde s'au făcut adunări a fost primirea repre-
zentanţilor societății grandioasă. Cu braţele deschise ne-a întimpinat rã-
zăşimea luind cu vie satisfacție raportul comitetului In cunoştinţă şi in-
scrii e ca membri in societate.

rrome în comunele rutenizate am auzit strigătul general:
„Am uitat limba, dar sintem Romini şi voim şcoală rominească. ag
noi nimene nu s'a interesat şi veneticii ni-au răpit limba, odorul ce

254 VIAŢA ROMINEASCA
mai scump al strămoșilor ; ne doare inima, cind ni aducem aminte de
frumoasa limbă, care o vorbiau părinții, pe cind noi şi copiii noştri
de rusie nu mai scăpăm,

Aceste şire le dau publicității, casă le cetească lumea mare romi-
nească şi să le preţuiască după merit şi subsemnaiul crede, că o alare
mişcare eminent naţională merita atita atenţiune din partea națiunii noastte,

Subsemnatul e mai departe ferm convins, că cu încetul toată răză-
şimea va fl inrolată în societate. Cu aceasta însă scopul încă nu e ajuns,
Lucrul principal este: Scdparea generațiunii tinere de totata ruteni-
zare. Aceasta se va ajunge numai prin şcoală, E deci-de lipsă, ca
toată suflarea rominească să pue umăr la umăr şi să sprijinească din
răsputeri îmtrepinderea noastră. Trebue să se creeze în toate comunele
răzăşeşti, din cari e expulzată limba rominească și unde a existat
pănă nu de mult, şcoli private, pentru susținerea cărora sint parafi
răzăşii a contribui amăsurat stării lor materiale,

Fiind însă multe comune de tot sărmane şi neputind lna sar-
cina aceasta asupra lor, trebue să Îl sară naţia într'ajutor, ŞI dacă
națiunea romină a jertfit pentru alte scopuri sume foarte mari, fără să
obție sticcesul dorit, atunci merită causa Mazililor şi Răzăşilor atita Jertiă,
ca să nu se piardă în motanul slavismului atitea mii de mazili- si
răzeși, cari se țin de romini și stăruesc din toate puterile a da copiilor
educație rominească.

Considerind în fine faptul, că Rutenii țin orbe la limba tor,
pe cind Rominilor li place a vorbi în limbi străine, fiind chiar mindri
de talentul lor limbistic, că numărul Rutenilor creşte In fiecare an cu
sute şi mii de emigrați din Galiţia, pe cind Rominii noştri nu capătă
de nicăeri succursuri de'aceste, ba din contra mulți dintre ai noştri —
emigrează la Canada, ar trebui națiunea romină să se grăbească cn
deslegarea problemei răzăseşti,

Cernăuţi în 21 Sept, 190

Profesor ancu cav. de Cuparencu,
Vice-Presedinle al Soe.

Din Ardeal
— Politica noastră memorandistă —

Pină la 1848, ba am putea susține că pînă chiar în 1881, cind
s'a întemeiat partidul nostru naţional, poporul romin din statul ungar
politicește nu avea o organizare comună. Am și arătat, în articolul pre- e
cedent, cum în veacurile XVII şi XVIII Rominii ardeleni luptau singuri
şi băteau stăruitor la porțile Burgului din Viena.

Ceea-ce nu însemna însă că Rominii din Ungaria propriu zisă
şi din Banat ar fi făcut oittel de politică. Nu. Ci pe cind ardelenii
erau în plină politică memorandistă, cum s'ar zice, ceilalți apuca-
seră şi ei drumul Vienei. Aceleaşi cause nasc aceleaşi efecte. Regimul
din Ungaria nu era nici el mai binevoitor faţă de Romini de cum se
dovadise cel din Ardeal. Se impunea deci, ca sprijin să caute şi ei nu-
mai ia tron. La Dieta dela Pojon şi apoi la cea din Budapesta, zădarnic
se duceau. Nu-i asculta nimeni!

De altminteri Chiar dacă mar D avut pilda fraţilor din Ardea, chiar
dacă n'ar fi ştiut şi auzit despre.lupta marelui episcop Klein, Rominii
ungureni şi bănățeni aveau exemplul Sirbiior, cu cari trălau în comuni-
tate bisericească, ceeace pe atunci imbrăţişa întreaga viață publică na-
națională. La 1790 Sirbli ținuseră congres naţional, redactind un memo-
rand prin care rugau Coroana să sancţioneze o mulțime de privilegii,
să le delimiteze teritoriu naţional, pentru ca astfel să se poată constitui în
persoană morală (federaţie națională), precum cereau şi complectă liber-
tate religionară şi cancelarie aulică sirbească...

Era firesc, ca dacă Sirbii se adresează Coroanei, Rominii, cari su-
fereau şi pe urma regimului politic maghiar şi erau loviți tot așa din
partea administraţiei bisericeşti sirbeşti (pe care o căutaseră şi primiseră
pentru a scăpa de unire!) să caute şi ei scut la—Coroană.

Fiind într'o situație mg grea, de oarece întreg clerul lor gemea
sub tirania ierarchiei sirbeşti, Rominii din Banat şi Ungaria propriu zisă
abea la 1813 se invrednicesc şi ei să dee semne de viaţă.

Ajungind sub cirmuire bisericească sirbească, bine Inţeles că Ro-
minii ungureni şi bănățeni sufereau, poate mai mult de cit chiar fraţii

250 VIAŢA ROMINEASCA

—— e

lor din Ardeal. Cu nimic călugirii sirbi nu erau mai de treabă de cli
jesuiţii. De aceia grija lor de căpetenie şi dorința cea mai mare a fost
să scape de prelaţii sirbi. La 1814 Rominii din eparchia Aradului adre-
sează Coroanei un memorand în care cer ca pe viltor să Ii se dee epis-
cop romin.

„Neamul şi preoțimea rominească din diecesa Aradului, de legea
grecească neunită, cu cea mai aplecată şi credinciosă supunere ingenun-
chind, îndrăzneşte a se ruga, ca după moartea acestui episcop Pavel
Avacumovici, după milostiva sa îndurare, M. Voastră să binevoiască a
le da lor episcop de neam romin, cu singele şi cu inima romină!*..

Aşa începe memorandul.

Cu multă demnitate, lapidar şi bărbăteşie, vrednicii aradani spun
apoi întreaga lor durere.

„Augustule Impărate şi apostolice Crai !—urmează ei — Dă-ne îndrăs-
neală, ca pricinele adevărate ale tuturor intimplărilor sau răutăților aces-
tora, de cari omenirea se înfiorează, cu fiască credință să le înşirăm.

„Depărtată să fie toată urăclunea şi toată pisma neamului rominesc
şi a clerului, către neamul sirbesc, fiind tot de-o lege cu el şi avind
asemenea dreptate a țării. Ci tot de am trebui să spunem, ce e drepi,
causa mai sus spuselor urmări °) rele nu este tocmai neamul sirbesc, ci
cu adevărat privilegiile acelei părți a neamului acestuia, cu milostivire
dăruite...

„Nu doară ne înşelăm, sau mai virtos fiindcă toate privilegiile,
cari ar impedica dreptul altuia, rămin fără nici o putere, —toate relele
mai sus pomenite nu înaltelor îngăduinţe sau cuprinderilor datelor pri-
vilegii şi cesaro-crăieștilor inalte privilegii, ci cu totul clerului celui mare
sirbesc le ascriem, care cu vicleană măiestrie, sub forma privilegiilor,
făcind Intrebuinţare, a căutat şi a lucrat ca nesimţit să ingele şi si
prindă pe Romini în lanţul seu, cari Romini dimpreună cu clerul tor,
pentru prostia şi neştiinţa sa, fiindcă de o lege sunt, n'au priceput in-'
şelăciunea Sirbilor, şi de abia în ziua de astăzi sau deşteptat din som-
nul cel păgubitor, '

După ce îşi spun părerile asupra originei romane a „națici rom".
neşti*, lucru asupra cărui „nu este indoială", şi arată greutățile ce au
suportat Rominii, autorii memorandului dau interesante relaţii statistice -
faţă de 80.000 Sirbi cari ne stăpineau, erau 300.000 Romini,

Privitor la felul administrației bisericeşti, se scrie :

„Toate lucrurile şi trebile consistorului în mai sus numitele diecese
(Arad, Temişoara şi Virseţ) se poartă în limba sirbească, apoi însuşi
episcopul, cu cea mai mare parie a asesorilor născuţi sirbi, mu ştiu ro-
mineşte, şi puţinii asesori de Romini, unde se află, nu știu sirbeşte,

1) Se spune în memoranil că Rominii sunt rel mai inapoiat popor:
Tocult, gata de gilceava şi revolta, hoți ele. sia

DIN ARDEAL, D
Ga deeg EE

Be. eet séng şi hotăririle consistorului nici asesorii romineşti, nici
ai cet cu causa nu le înțelege, nici îl întreabă, nici t ascultă
să griiască vre-un cuvint pentru sine în Judecata. episcopească*

Aceleaşi plingeri le adresează Rominii lui Francisc losii 1 la 1892
cu singura deosebire că memorandul cel! din urmă se plinge încontra
pape unguresc, la care se potriveşte intreg pasagiul de mal
sus, înlocuind cuvintul „consistor“ : "

„sirbesc* cu „unguresc“... A irma EE

Mai este apoi o deosebire, şi înct mare: la 1814 am avut de
suferit şi dela „asesorii consistoriali* sirbi şi dela agenţii stăpinirii poli-
tce. Azi avem de furcă numai cu aceştia din urmă. De tirania patriar-
chei dela Carioviţ ne-a scăpat marele Şaguna. Şi suntem în aşteptarea
unui Şaguna care să ne mintue de nedreptăţile agenţilor (asesorilor D
politice] şoviniste actuale, convingind Coroana şi pe bărbații de stat
zi țării, că o naţiune romină, cu largi drepturi politice şi la adăpost de
șicanele de tot felul, este numai spre mărirea Coroanei şi tăria patriei!

In memorandu! dela 1914 al arădanilor ni se face de altfel nu nu-
mai tabloul suferințelor îndurate pe urma „clerului celui mare slrbesc“,
ci avem întrinsul şi o mărturisire prețioasă privitoare la bunătatea Co-
roanei faţă de Romini. La sfirşitul memorandului, unde se înşiră bună-
tățile ce ar isvori dacă li s'ar acorda Rominilor episcop romin, se serie:

s- fără cit că după pilda Rominilor de legea grecească neunită
din Ţara Ardealului să li se dee episcopi de neam romin, sub a cărul
priveghere institutul de învăţămînt, intemeiat prin mila Majestăţei Voastre
in Ardealul vechiu, cum se cade fiind scutit, să poată înflori“...

Pentru serviciile ce Roininii arădani au adus Coroanei în răsboiul
cu Napoleon I, se ştie: Împăratul li-a dat slobozenie să-şi ridice un ins-
ttut de învăţămînt, preparandic pentru pregătirea învăţătorilor, din care
sa desvoltat falnicul seminar de azi. Va să zică şi cea dintii şcoală
mai înaltă a Rominilor din Ungaria s'a ridicat „prin mila Împăra-
tului, *

Adevărat că Rominii au vărsat destul singe pentruca Împăratul să
se simtă indemnat a le acorda atita— „mila“... D'asemeni se ştie, că pe-
titia lor dela 1814 a rămas nelnată In seamă. Nu ce mai puţin adevă-
tat însă, că a fost un semn de osebită bunăvoință din partea Coroanei
acordarea intemetării institutului rominese de cultură, după cum de ase-
men! e fapt, că mai tirziu metropolia Rominilor din Transilvania şi Un-
garia se reîntemeiază tot prin bunăvoința Coroanei, a M. Sale Împă-
tatului şi Craiului Francisc Iosif I.

Nu acest memorand este însă singurul act de simţire naţională a
Rominilor din Banat şi Ungaria propriu zisă, ci chiar la 1778 ei au dat
dovadă că nu vor să fie slăbiţi în sentimentele lor pentru neam, ci din.
contră : pretind toate condiţiunile necesare desvoltării vieţii naţionale.

258 VIAŢA ROMINEASCA

La 14 Aprilie 1773 consiliul de răsboi din Viena s'a adresat co-
mandei militare din Timişoara ordonindu-i să intervină In mai multe afa-
ceri şcolare ale regimentului iliric de graniță cărui (impreună cu Sirbii)
aparțineau şi Rowminii. Se imputa că: 1) s'au făcut mai multe schimbări
în personalul didactic fără a se fi cerut prealabila incuviințare a con-
siliului de război; 2) prea e mare numărul (24) şcoalelor ilirice faţă cu
cele (3) germane ` 3) grănicerii nu prea îşi trimit copiii la şcoalele ger-
mane.

Se dau instrucțiuni pentruca în viitor aceste rele să se schimbe,

La 2 Aprilie 1774 același consiliu, în scop de germanisare, dis-
pune ca în granița romînă să se inființeze două şcoli germane: ia Me-
hadia şi Boroviciu, iar învățătorii, dacă numai se poate, să fie catolici,
după cura tot atunci, s'au octroat asupra bisericii gr. or, o mulţime de
schimbări, privitoare—se înțelege—indeosebi la administrația biseri-
cească,

Nici Sirbii nici mai ales Rominii, n'au vrut să tolereze acest
amestec al militarilor în afacerile lor bisericeşti, Sub presiunea sentimen-
tului obştesc, metropolitul Vichentie loanovici dela Cartoviţ adresează
Împăratului la 27 lamuarie 1778 un memorand (tradus în „Cartea de aur“
a lui T. Păcăţianu, v. l, pag. 91), in care se spune că „națiunea nei-
nä: şi „clerul de jos* e revoltat în contra Metropolitului şi incontra
tuturor episcopilor sufragani, din causă că în decurs de patru ani: 1)
au fost şterse de două ori numeroase sărbători precum a ieşit şi vestea
că s'ar introduce calendarul romano-catolic şi apoi va urma unirea; 2)
din Ciaslov a fost ştearsă o figură; 3) s'au făcut schimbări în Abece-
darul stavon şi valach; 4) şi în catechism ; 5) în Pâscălie d'asemeni
s'au făcut modificări; 6) în Psaltire a fost trecut simbolul sfintului Ata-
nasiu ; 7} se procedează aspru cu toate calechismele presentate la cen-
sură pentru a D tipărite... Scurt: „națiunea e impedecață în eserciţiul re-
lgiunil şi de aceea nu poate fi liniştită”...

Se cere ca Împăratul să aibă grijă „asupra tipografiei ilirice”, „ca
să fie prevăzută cu litere mal bune“, se spune apol: „3'a născut mare
nemulțumire fiind-că privilegiile acordate din partea domniei preainaite
nu sint date numai mitropolitului şi episcopilor, ci întregului cler şi inire-
gei națiuni, iar din partea acestora n'a fost nimeni la Sinod şi nimeni
n'a dat sinodului (intrunit în Carloviţ la 1774 şi 1776) pienipotenţă să
se dimită in acţiunile sale Ja scornonirea afacerilor, de privilegii, pentru-
că spre a delibera asupra lor nu sinodul, ci congresul naţional trebue
să fie convocat.

In sfirşit, după ce îşi spune părerile și cere concesii în mai multe
afaceri de salarisare şi jiberă alegere, precum şi la moniăstiri şi călugări,
metropolitul îşi reservă dreptul a spune altădată mai multe,

Intro a doua adresă, înaintată curind, întradevăr, metropolitu! loa-
novici cere ca şi clerul gr. or. să fie socotit egal cu cel catolic şi să se
şteargă pedeapsa corporală a acestor preoți: mulţumeşte pentru ridica-

DIN ARDEAL 959

rea unui gimnaziu naţional

ționali va fi Segen în Prunariu ppt rc a

inalte) copiii „naţiunei ilirice" să fie primiţi fără nici vag iba

de tendenţa de i iată dt en ese
germanizare, „de trimiterea copiilor Deum cu îi

şcoalele germane, pe cind i pâlnie

5 P şcoalele adaptate, după zeligiune
limbei naţionale, sunt H r weien

ra atit de neglese*... Se cere deci ca şi aceste şcoli
şi track lor, să-şi aibă întreţinerea din acelaşi fond ca cele catolice
cn Seet ES supraveghlarea A comandei militare, ci a consisto-

E de înțeles, că după-cum Ungurii dela Curte căuta i
Dep aciiune şi rezultat favorabl! Srăilor, ale căror aen Gegen
pord I la 1690) erau un ghimpe în ochii lor,—tot aşa şi Sirbii: în ori-te
acţiune bisericească şi de caracter politic căutară să insă şi să stee dinşii
în irunte, ar Romtnil mai la urmă. Că în ce stare de plins eram, se in-
vederează şi din faptul, că nu era cine să ne apere, ci causa noastră
era susţinută de un mitropolit sir, care nu putea să aibă o dorință mai
mare decit să ne desnaţionalizeze.

Cu toale acestea, petiţiile mitropolitului loanovici au avul urmări
bune şi pentru Romini. Cei dela Viena nu au mai forțat germanizarea şi
au dat o mal mare atenţie libertăţii confesionale a „Dăţiunei ilirice“, după
cum au respectat şi drepturile limbii romineşti. Nu I s'au acordat Sir-
bilor şi Rominilor toate cite au cerut, dar la compunerea aşa zisului „De-
claratorium illyricum“ dela 1779, care regula siluaţiunea lor bisericească,
sa ținut cont de multe, ceca-ce a avut un bun efect asupra desvoltării
ulterioare a bisericii noastre. În tot cazul: a iost un noroc şi pentru
noi şi peniru Sirbi, că aveam a-face cu aulicii dela Viena, lar nu cu
Siaturile maghiare, de cele mai mulie ori în luptă şi cu Viena şi cu na-
Vonalitițile,

E, în orl-ce caz, de înregistrat faptul, că ceeace „națiunea illy-
frică“ ceruse în congresele dela 1769 şi 1774 şi ce accentua şi memoran-
dul dela 1778 inmanhal de metropolitul Toanavici împărătesei Marin Te-
tesia: ca biserici! gr. or. sd i se dee dreptul de aşi alege episcopii şi
pe mitropolit („aşa cum era obiceiul în vremurile de demult, supunin-
duse Curţii actul alegerii spre preainaltă aprobare”), şi „să nu să tri-
mită comisar regal la sinod“, — bisericii pr. orientale romine i s'a acor-
dat prin Statutul exoperat de metropolitul Şaguna, după cum tot în vir-
tutea acestui statut avem congresul național bisericesc, pină ce la Sirbi
comisarii regali, numiţi de guvern, continuă a lua parte la desbaterile
supremei lor corporaţiuni bisericeşti întrunită la Carloviţ, după cum nici
alegeriie de episcopi nu cad în competenţa sinoadelor alese de popor.
Tot aşa, biserica romină greco-catolică este încă tot în stadiul ortodocși-
lor dela începutul veacului, La 1814 Rominii arddani rugau pe Impă-
ratul: „Excelenţiei Sale metropolitului Cartoviţului, să binevoiască tim-
purju a-l porunci, ca nu după fatrodusul obicei, în sinodul seu sirbesc
să aleagă episcop pentru diecesa rominească; aşişuerea să se milosti-

200 VIAȚA ROMINEASCA

vească a îngădul clerului diecesan, ca după norma şi orinduiala cleru-
lui neunit din Ardeal, să se aleagă trei candidaţi romini pentru epis-
copatul acestei diecese, şi pe aceştia să-i propună prin decasterii M.
Voastre pentru milostiva numire“, Episcopii bisericii romine gr. cat, şi
azi sint numiţi de guvern şi numai pentru înalta demnitate de metro-
polit, sinodul (compus numai din cler) alege trei candidați... de faţă
fiind comisarul regal.

Invinuiri nu se pot însă aduce, pentru toate acestea, Coroanei, ci
în urma schimbării dela 1867, le remine aşa zicind exclusiv miniştrilor
responsabili maghiari sarcina să chibzuinscă asupra unei autonomii bi-
sericeşti şi pentru fraţii noştri gr. catolici, Sirbii aşteaptă şi ei de mult
ca sub constituționalismul maghiar să li se facă parte cel puţin de
atita, cit avem sub domnia autocrată militară vieneză.

Pină la jumătatea veacului XIX atit Rominii din Ardeal cit şi cei
din Ungaria propriu zisă şi din Banat, după cum se poate vedea din
memorandeie lor, ceruseră intervenția Coroanei mal ales în afaceri bi-
seticeşti. Singur Klein vedea mai departe şi solicita cu stăruință şi in-
lesniri—drepturi—de caracter politic. D'aci încolo memorandele Romini-
lor işi schimbă cu desăvirşire tonul. Marea redeşteptare dela 1848 i-a
făcut şi pe Romini să se preocupe nu numai de alacerile bisericeşti, ci
să între în luptă şi să ceară intervenția Coroanei în afaceri politice
naționale.

Intr'un viitor articol vom trata şi această epocă a luptelor noastre.

` I Russu-Şirianu

a E

Miscellanea A

——
i

STATUIA LUi VASILE ALEXANDRI. .

Se zice că, însfirşit, la 15 Octombrie se va inaugura statuia lul
Vasile Alexandri.

Ridicarea unel statui nu are numai însemnătatea de a dovedi un
sentiment civilizat; de recunoştinţă şi de pietate câtră oamenii buni care
sau dus dintre noi, cl şi aceea de a aminti urmaşilor faptele mari ale
trecutului spre a-i îmboldi la fapte folositoare patriei.

Revenirea, printre noi, a acestul „oaspe de bronz scump nouă“,
care a fost, odată, un dulce cîntăreț ai pămintului moldovenesc, este
un eveniment însemnat pentru Rominime şi, în special, pentru Moldova,
pentru Moldova sa şi pentru laşi, pentru laşul său, unde a gustat fru-
moasele zile ale copilăriei, bucuriile şi durerile tinereţii şi ale bărbăţiei,
unde a cugetat, a simţit şi a luptat acest vestilor, de pe vremuri, al unor
vremuri mai bune,

Ei a fost mare prin toiul său de deşteptător, prin concentrarea şi
radiarea aspirațiilor unei generaţii de visători generoşi,—prin suprafața
operei sale, prin idealizarea vieţii acesţui popor.

Vom serba cu toții amintirea acestui om care.„s'a încălzit trei şfer-
turi de veac ja soarele Moldovei”...

Dar...

Ne gindim şi la altăceva. Opera acestul scriitor incă nu este adu-
nat toata (mai dăunăzi căutind, în nişte vechi calendare, altă-ceva; am
dat peşte o frumoasă bucată de proza a lui Alexandri, rămasă necunos-
cută—şi cite vor mai fi încă?), o ediţie complectă a scrierilor iul cunos-
cute, pentru popor, încă nu avem; o ediţie critică pentru cărturari încă
nu avem, .

Pe cit ştim, în alte ţări se fac mai întăiu aceste lucruri, şi în fel
de de fel de edijii—şi apoi vine şi statuia...

Acele pna ZI Ss vorbeam, sint semnul unei adevărate civili-
zait ` statula e semnul extern.—Şi în toate sintem la fel, nu ne dezmin-
vom, E mai uşor să dal dovezi de însuşirea spoelii de civilizaţie, decit

de miezul ei. e

202 VIAȚA ROMINEASCA

Dar nu Învinulm pe nimene. Le spunem acestea, pentru că e bine
să constatăm cit mal des că nu am ajuns încă departe, —ca nu cumva
să ne înşelăm asupra noastră şi să dormim pe puţinii lauri ciştigaţi..

După statue, oare nu se va găsi vre-un om muncitor, ta d. Bog-
dan-Duică de pildă, care să ridice poetului dela Mircești şi celălalt mo-
nument de care vorbeam mal sus 3

NUNTA LUI OCTAVIAN GOGA.

Simbătă, în 30 Septembrie, a avut loc, la Sibiiu, căsătoria civilă n
poetului Octavian Goga cu frumoasa Domnişoară Hortensia Cosma, iar
Duminică, 1 Octombrie, s'a serbat şi cununia religioasă, în noua cate-
drală. Nuni au fost D. şi D-na Viăhuţă, Serviciu! divin a fost săvirşii
de asesorul consistorial Părintele Dr. Miron E. Cristea, asistat de diaconul
Gh. Tulbure.—La sfirgit Părintele dr. M, E. Cristea a rostit o frumoasă
cuvintare plină de avint poetic şi național, —„pe cind în dosul mirilor
O mamă prea fericita îşi înneca bucuria şi jalea In fărime de lacrimi ce
i se turişau printre gene“...

CITEVA „CURIOZITĂŢI $I ALTELE“... ALE D-LUI 0. DENSUŞIANU.

D. O, Densuşianu s'a dus şi dan. de astădată ca toată lumea, la
Expoziţia Naţională. Dar dan s'a reintors acasă plin de grijă, ca intot-
deauna, de soarta artei romineşii, De data asta toată grija d-sale este
pentru pictură, vărsind, întreacăt, şi citeva iacrimi pentru halul în care
a ajuns biata literatură.

D. Densuşianu nu poate pricepe faima de care se bucură pictorul
Grigorescu. Cred cat şi înțeles pentru ce: Pictorul Grigorescu zugră-
veşte scene din viața dela țară, e un „țărănist*. Cast în literatura de
azi, „rominismul* lui Grigorescu, este, zice d. Densușianu, un „Impru-
mut întirziat“ dela Alexandri, o „mişcare factice şi compromisa*. D. O.
Densuşianu îi preferă pe Aman ai cărul țărani „parcă sint lipiţi pe pei-
saj străin şi petrecerile lor amintesc prea mt kermesele olandese“...
(Oare pentru acest lucru 1 preferă lui Grigorescu ? Se poate, căci acei
„peisaj străin“, măcar, desdăunează pe d. Densuşianu de „ărănismul*
lui Aman).

D. Densuşianu vrea o pictură de det (cit se deosebeşte de teoria
„organului perceptiv* a d-lui Rimniceanu D. dan vrea ca pictura să!
„Sgudue“, să-l facă „să gindească”,....

Are dreptate d, Densuşianu, dar pentruce subiectele pur tomineşti,
dacă ar îi tratate de artişti, nu Var „sgudui“, nu Yar face „Să gindeasca*?

Toate popoarele şi-au avut pictura lor. Poporul romin nu-şi poate
avea pictura sa, decit dacă pictorii săi vor zugrăvi ceea ce e caracteristic
vieţii rominești, dacă-şi vor exprima „ideile“ lor cu ocazia vieții carac-

Apol in Viața noastră, ceea ce e mai caracteristic rominesc, e
Viaţa de la (ară, căci oraşele au un caracter hibrid, sint o mahala a

MISCELLANEA 203

Cosmopolisului, şi atunci pictura cea mai originală va fi aceea care va
teprezenta acea viaţă care poartă pecetea celei mai mari originalităţi
romineşti. E

Concluzia ?.... Concluzia e că Grigorescu, care e un Creangă, un
Sr al penelului, este adevăratul pictor al vieţii şi al sufletului ro-
MÎNesc, „a.

De ce nu pricepe d. Densuşianu momentul în care trăeşte ? De ce
nu se mărginește a constata şi explica realitatea, faptul?—0O realitate,
un fapt, care e o concluzie necesară a dezvoltării noastre sociale şi
culturale |

D. RADU D. ROSETTI DESPRE D. RADU D, ROSETTI,

Primind la redacţie un exemplar din „Epigramele* d-lui Radu D,
Rosetti, am fost siliţi, din datoria de cronicari, să ne spunem cuvintul
asupra acestei nouă opere a proliticului autor. Părerea noastră a fost că
d. Radu D. Rosetti n'are nici spirit.

O parte însa din critica romina e de altă părere. Aşa cronicarul H.
terar al Epocei, care, din întimplare, e însuş d. Radu D. Roseti, crede
că d. Radu D. Rosetti e un om plin de spirit şi-l consolează zicînd ca
„din invidie şi ură personala“ nu am recunoscut d-lui Radu D, Rosetti
această însuşire, Ne pare bine că a gasit şi d. Radu D. Rosetti pe cineva
care să-l consoleze.

D. Radu D, Rosetti me adreseaza urmatoarea apostrofa relativ la
epigrumele d-lui Radu D. Rosetti:

„De ce mai pomenit nimic de epigramele mai noul ca:

Unet imblinzitoare de lei

Am auzit ca stopineşti
Cu o privire, zece lei
Dar ci-en şi tu te 'mblinzeşti
Cu dousuzeci-cind poți sa'i iei
de asta:

Unui parvenit
De cind şi-a cumpărat o vie,
Ne i-a de sus cumatrul Ghiţa,
De nimeni nu mai vrea să ştie;
Cl-c'a ajuns boer de viță

sau chiar de aceasta, veche?
Preşedintelui Expoziţiunii din 189,

Am fost la Expoziţiune
i am văzut cu-amaărăciune
doar „RButolul* dintre toate
E lucru de capacitate,

EE, etc...
Să-ţi spun tot eu de ce, şi fără falşă modestie. Pentru că sint bune“.

364 VIAŢA ROMINEASCA

— Nu de asta, domnule Radu D. Rosetti, ci pentrucă... şi celelalte
citate, sint tot aşa de... bune aal acestea—pe care, cu aceasta ocazie,
iată, le-am citat !

POLITICIANISMUL ÎN LITERATURA,

Politiclanismul, în politică, se caracterizează prin lipsa de cunoş=
tinți temeinice asupra vieţii societății și prin o totală tipsă de scrupule,
Politicianul are citeva fraze goale, în care nu crede, care, în orice caz,
îi sint indiferente, cu care jonglează în toate împrejurările şi mare nici
o ruşine în îmbrăţişarea diferitelor „cauze“, Azi e conservator, mine li-
beral şi poimine junimist, nu pentrucă-şi schimbă părerile, ci pentrucă
aşa-l dictează interesul său personal. Azi ridică în naltul cerului pe d,
Sturdza, înjurind pe d. Cantacuzino,—tmine va face contrarul. Tot ce nu
este în partidul, din care momentan face parte, e prost, necinstit, bandit.
Mine, aceşti bandiți vor deveni pentru el tovarăşi şi deci oameni în
care se personifică cinstea şi talentul. Tot ce face partidul, din care în
acel moment nu face parte, dar din care făcea parte eri şi va face parte
mine, e infam şi tot ce face partidul „său“ e operă națională grandi-
oasă.—ŞI toate acestea şi le permite politicianul, pentru că are o încre-
dere nezdruncinată şi nedesminţită în inconştiența publicului faţă cu care
jonglează şi pe care ştie bine că-l va înşela, cel puţin că nu-l va stimi
indignarea.—Lipsa unei opinii publice luminate este mediul în care se
dezvoltă şi creşte acest microb al viel! noastre,

Politicianismul din nenorocire, invadează şi în literatură. Priviţi
cum o mulțime de aşa numiţi critici şi judecători literari, indrumători,
dragă doamne, al opiniei pubiice,—aci se chiamă ai „gustului“ public,
priviți-i cum se aventurează cu un bagaj de cunoştinți egal! cu zero şi
observaţi-le atitudinea.—Aci partidele se chiama „Şcoli literare", „curente“,
„reviste“, în realitate nişte simple gaşte. Politicianul literaturii trece, ca
şi ceaisiait, fără nici un motiv dintr'o gaşcă în alta. Eri, pe cînd era în gaşca
cutăzuia, D leuda, 1 se prostăvea ca unul Dumnezeu, azi, cînd l'a părăsit,
nu este cuvint pe care säi spună acela şi care, pentru politicianul
trecut în altă gaşcă, să nu fie o prostie si o infamie. Toi cei din gaşca
în care momentan se află, sint talente şi genlil; toţi ccilaiţi sint mutitäți,
deşi eri acela încasau acele calificative, Daca se giseşte cumva un om
în afari de orice gaşcă, politicianul literar, Cosi celălalt, îl „va cultiva“
prin laude ghibaciu adresate şi combinate, pănă ce-şi va pierde nidejdea
de a-l ciştiga; imediat, ce! lăudat ett va deveni un om lipsit de talent.
Cine e cu noi e geniu, cine nu e cu noi e o nulitate!... Posibilitatea
unor astfel de moravuri literare ne-o explică atetaşi lipsă a unei opinii
publice luminate. Politicianul literar îşi permite salturile şi contradicţiile
lui grosolane, pentrucă are, şi el, o sfintă Incredere în necunoştința publicu-
lui căruia se adresează. Cagli congenerul său din politică, e! nu se teme
că va fi huiduit și lapidat; e! exploatează aceiași inconştiență a publicu-
lui, care este mediul favorabil peniru dezvoltarea apucăturilor sate.

MISCELLANEA 25

De cele mai multe ori—ceea ce è caracteristic şi explicator pănă
la un punct de vedere — politicianul literar este un gazetar care jace po-
lticianism şi în politică, de unde 1 lransplantează în literatură. ŞI nu este
un gazetar de partid, căci ll ti tepugnă „principiile“, care, pentru din-
sul, sint o mărgenire a „individnalității* lui, EI e un gazetar „indepen-
dent*, adică își închiriază pana-i talentată pe rind, sau în acelaş timp,
tuturor partidelor. Aci insultă pe d. Cantacuzino şi laudă pe d. Sturdza,
dincolo, cu aceiaşi indignare, ladă pe cel dintălu şi înjură pe cel de-al
doilea. Dar el scrie şi la o gazetă „Independentă”, unde tratează de sus
aceste nimicuri, partidele şi luptele dintre cls.

Cind bunăvoința sa se întinde şi asupra literaturii, el devine critic,
judecător literar, Injura şi aci, pe rind, şi după interesele sale, toate şco-
lile, toate grupările, toate gaştele şi pe toţi scriitorii, dar, în acelaş timp
critic „independent“, se ridică mai presus de acele nimicuri care se ntu-
mesc discuţii literare. El are un despreţ suveran pentru discuţii, parcă
ar sta cu un stinjen mai sus decit inteligența contemporanilor săi, parcă
ar fi studiat adine toate chestiile şi s'ar fi convins de zădărnicia lor,—
Avind un despre aşa de Impărătese pentru discuții, el Iscăleşte lunar,
bimensual ori hebdomandar sentințile sale de moarte, pe care nu se simte
nici odată dator să le justifice.

In universalitatea spiritului stu e! este gazetar liberal, conservator,
junimist, independent, critic literar, muzical, hipic, etc. EI critică totul, ni-
mic nu-i place. ŞI uneori se pune el sa producă, să arate el cum se
scriu nuvele, poezii şi celelalte. Muzică şi pictură nu face, pentrucă n'a
învățat meşieşugurile aceslea—aci activitatea lui se mărgineşte numai
la critică...

Activitatea lui e bogată, cum vedeţi, şi un singur lucru îl împiedică
de a trece la nemurire: Nu nemereşie intotdeauna genul prin care să-şi
exprime înaliele şi variatele lui concepții. Adesea ceea ce ar forma un
minunat subiect de critică muzicală, devine, sub condeiul lui enciclopedic,
o nuvelă, lar ideile lul în economia politică le pune în ode solemne la
zile mari. Dator să-şi spună cuvintul lui competent în toate chestiile —
căci națiunea e nerăbdatoare--în graba lui el confundă genurile literare,
de aceea nuvelele lui’ au au aerul unor articole de ziar, articolele al
unor nuvele şi sonetele al unor antrefiteuri,,..

La noi cea mai uşoară meserie e aceea de îndrumător al publicu-
lui.—Dar prefer pe cel din urmă tăetor de lemne, care-și face meseria
sa serioasă și utilă, acestor geni} universale care nu produc nimic, decit
doar un sars de mulțumire—daca eşti cumva amator de ridicol.

O LĂMURIRE S
In Viaţa Literară de la 8 Octombrie, cetim următoarele :

„Revistele lunare nu ma? sint indicate să aibi influcnța de odinioară.
Ele sint scoase cumra din rindul publicațiunilor militante, cari vin in con-

266 VIAȚA ROMINEASCA

tact direct cu mulţimea. Seriitorii care Un la popularizarea operelor și
ideilor lor, preferă organele săptâminale, răspindite“,

— din care, desigur, face parte Viața Literară.

Şi apoi:

„Şi la Viaţa rominmească mai e o parte urita: eu cultiva, ca şi d.
lorga, un fel de notă demngogică, cu vinarea după seriitori—fâră deosebire
de tuleni—din toate provineiile...*

Dacă e aşa, să-i facem d-lui Chendi o destăinuire, care, recunoaş-
tem, poate să aibă aerul unei delaţiuni : Mulţi dintre scriitorii Vieţii Lite-
rare—„care ţin la popularizarea operelor şi ideilor lor*—acei mari scri“
itori aleşi pe sprinceană, au colaborat la... coşul Vieții Romineşti („cea
mai bună revistă...” zic ei, trădători), —chiar şi d. Radu D. Rosetti, pe
care tocmai acuma s'a trezit d. Chendi să-l treacă la coş.....

Dacă cineva pune la îndoială afirmaţia noastră, sintem gata să-i
punem la dispoziție... piesele justificative.

DELA REDACŢIE.

Urmarea articolului d-lui I. Nadejde despre „Geschichte des rumit-
nischen Volkes von N. lorga“ şi acea a notiţelor de călătorie ale d-lui
C. Stere („Patru zile în Ardeal“) vor apare în numărul viitor al „V.R.*

Din eroare, în „Cronica Ştiinţitică* din numărul trecut, s'au atri-
buit lui Gr. Alexandrescu versurile: „Gură de om, gură de cine,—cere
pine“ ale lui Depărăţeanu.

P. Nicanor & Co.

Cronica literară
(Arta şi Critica Femenină),

Fiindca cele citeva rinduri din recenzia asupra volumului d-nei Fa-
tago au avut norocul si dea naştere articolului d-nei Izabela Sadoveanu
din N-rul trecut (Cronica literară), voiu pune şi cu problema artei şi a
criticii femenine, pentru a lămuri ceca ce am înțeles prin „necesitatea unei
critice femenine* cind e vorba de poezia de „dragoste“ a unei temei.

Desigur ca sufletul femeesc se deosebeşte de al bărbatului, şi se
deosebeşte mai ales în privința senzibilitaii, adică a acelei însuşiri din
care mai ales rezultă opera de artă.—Aşa dar opera de artă datorita unei
femei va fi altfel decit acea datorita unui bărbat.

Nu urmeaza însă de aici că criticul birbat nu o va putea înțelege
şi critica cu toată comprehensiunea. Un critic, dacă merita acest nume:
trebue sa priceapa şi pe un grec antic ca şi pe un simbolist parizian»
pe un pesimist ca şi pe un optimist, pe un un descriptiv ca şi pe un li-
He, etc, E! trebue a" aibi acea însușire de a se transpune în tot felul
de suflete, de care vorbesc în alt atico! din acest numar al AN. R.* ŞI
cred ca deosebirea între psicologia unui grec antic şi între aceca a unui
„diabolic“ francez nu e mai mica decit între psicologia unui bărbat şi a
unei femei,--contemporani. Aşa dar un critic poate să priceapa arta fe-
zienină,

Voiu pricepe personalitatea unei femei exprimată într'un roman, într'o
drams, pentrucă acea personalitate nu-mi este mai neințeleasă decit este
de pilda, personalitatea unui optimist pentru un pesimist.

Voiu pricepe sentimentalitatea unel poezii lirice femeești, în care
se cinta natura de pilda, pentrucă, Iarăşi, acea sentimentalilate nu-mi este
mat indepărtata decit, ca să lau acelaş exemplu, sentimenitalitatea unui
optimist pentru un pesimist.

Toţi avem sentimente poetice fața cu natura, şi În apreciarea mea
am de unde pleca: dela sentimentul meu poetic față cu ea. Procedez, in-
conştient, prin analogie.

Dar acestea nu se mal aplică tot așa la poezia de dragoste a unei
femel,

n —————

288 VIAȚA NONINEASCA

In poezia de dragoste a unei lemsi se exprima sentimentul poetic
pentru un bărbat, sentiment pe care nu-l pot aves, pentrucă nimic nu e
mal banal pentru un bărbat decit un bărbat. Pentru un bärbat e tot atita
poezie in alt bărbat, ca în „24204,

Pentru un bărbat sint poetice aceleaşi lucruri ca şi pentru o fe-
mee, minus „bărbatul“, În acest minus stă necesitatea unci „critice fe-
menine”,

Dar se va zice: Nu e in poezia de dragoste a unei femei a-
celaş sentiment ca şi în poezia de dragoste a unui bărbat? Schimbă
numele bărbătesc în unul femeesc, înlocueşte pe el prin ea... şi gustă
poezia, care-ţi poate exprima şi dragostea ta!

Obiecţiunea e neintemeiată, căci nu e acelaş sentiment, E, aşi
spune, dacă aşi nădăjdui că voiu fi bine înţeles, un sentiment contrar,
Fără a insista mai mult, voju siage atenţia asupra unul fapt banal şi
anume că sentimentul de dragoste e condiționat de rolul cetor două
sexe În conservarea spaciei și că numai bărbatul are atitudinea agresivă,
Ca o verificare voiu atrage atenția asupra unor fapte foarte simple,
Bărbatul, într'o poezie de dragoste, poate cerși iubirea... Dar ie inchi-
puiţi-vă poezia de dragoste a unei femei, în care autoarea ar cerşi iu-
birea unui bărbat! Pentru ce aceasta din urmă ar jigni simţul estetic ?
Pentrucă.... bărbaţii stau în genunchi înaintea femeilor şi pentrucă.... bär-
baţii şi“nu femeile, fac propunerile de căsătorie! —Inchipuiţi-vă că o
poctesă ar cinta „barba ebenină“ a iubitului ei, ori talia lui viguroasă !
Se poate ceva mai urit? Pe cind cintarea „părului ei ebenin” şi a „ta-
lici ei": mlădioase de cătră poeți, umplu mii de pagini din poezia bărbă-
tească ! De ce ateastă deosebire 3 Penlrucă ființa agresivă arc mai pu-
țină pudoare *).

Cintecul de supunere, de abandonare al unei femei poate să placă
bărbatului, pentrucă îi satisface orgoliui—asia e altă chestie—dar nu şi-l
poate insuşi, nu-l poate pricepe, penirucă ceea ce e poctizat în ace! cin-
tec, pentru bărbat, e în afară de sfera lucrurilor poetice.

Nu urmează insă de aici că un critic bărbat nu poate judeca da
ioc poezia de dragoste a unci femel). Sincerilatea şi puterea sentimen-
tului o va aprecia şi mai ales va aprecia cu toată competinţa calitățiie
de formă, imaginile, stilul, versul etc.

O judecată însă absolut comprehensivă, care să rezulte din identi-
licarea perfectă cu artistul, a cărui viață pusă în opera de artă s'o retră-

1) Din cauza aceasta d critica femenină treboe să aibă alt ton.. D.
Gherea, in articolul despre Eminescu, cilind versurile poetului: „MA iubesti
tu, page dropt !*, fuco următorul comentar: „Nu donr că nu ştia, dar e
aga de bine, en după o mia de ori să mai auzi o dafa un da" Această
'rumntsă frază, egita din pana unci fembi-crilie, mar face impresia de ne-
dolicateță, de pa pe pudoare ?

i ma simt cuprins de o mare imdotală, şi euriozitate, Aşi vrea să
vad ea—unaliza și comentirea—unui volum de poezii de te, [ă-
vută de o femee! S'o vad vorhind de bncuria sărularilor, da tortura gelo-
Siet, de tragedia Iran 1.. `

CRONICA LITERARA 200

iască criticul bărbat, nu e posibilă cind e vorba de poezia de draposi
a unei temei, i
+

Dar...

Am presupus că poezia de dragoste a unei femei exprimă sen.
mentul de dragoste cu toate însuşirile sufletului femeesc. Acest lucru
însă nu-l prea găsesc în literalură,—sau mai bine în literatura romi-
hească, ca să nu De multă discuție,

Să Himurim,

Luaţi poeziile poeteselor noastre ŞI, în cea mai mare parte, veţi
constata următorul lucru: Dacă veţi schimba genul adjectivelor (dacă în
loc „sint tristă“ veţi pune „sînt trist") şi dacă veţi schimba pronumele
(dacă veţi pune „ca s'a dus” în loc de „el s'a dus*), veţi observa că
poezia ar putea fi scrisă şi de un bărbat, Daţi această poezie, corectată
astfel, celui mal ager critic şi-l veți mistifica : o va lua de bună credință
ca scrisă de un bărbat.

Cum se poate ca in poezia de dragoste a unei femel, care ar ire-
bui să conțină sentimentele caracteristice ale femeci, să nu se găsească
aceste sentimente ? e

Cred că explicarea nu cere mare sforțare. După cum în morală
bărbaţii sint creatorii valorilor şi aprecierilor morale, impunind modul lor
de a aprecia şi femeilor, chiar cînd această apreciare e absolut în de-
favoarea acestora, fiind uneori rezultată din concepția că femeea e un
obiect de plăcere, tot aşa şi în literatură, care ce formată de bărbaţi, va-
lorile şi aprecierile poartă pecetea sufletului bărbătesc. Numai ceea ce a
căpătat o valoare literară şi poetică de la bărbaţi e socotit—şi de femei-
ca materie literară, ca element poetic, Aşa dar, în poezia de dragoste,
femeile utilizează aceleaşi elemente ca şi bărbaţii —minus cerşirea şi cin-
tarea caracterelor fizice bărbătești. Deosebirea e de cantitate, nu de ca-
litate.—Ceea ce n'a fost încetățenit în literatură de bărbat, adică tocmal
ceea ce ar trebui să formeze caracterul specific al poeziei femeeşti, nu a
căpătat încă acces în literatură, ch toate că avem atitea poelese.

Pe lingă aceasta, să se mal ţină în sama şi alt fapt. O personali-
tate poetică devine autonomă, numai cind e foarte puternică, altmintre-
lea devine prada alte! personalități mai puternice: dovadă şcoală emi-
nesciană, imitatorii lui Coşbuc, ai Iui Goga, etc, Şi cum în titeratura
noastră n'a apărut încă o puternică personalitate literară femenină, chiar
dacă m'ar fi pricina cealaltă (impunerea valorilor poetice de cătră bărbați),
încă ar trebui să ne aşteptăm ca personalitatea. adevărat femeiască să nu
se. fi manifestat în poezia rominească. Poetesele noastre, dacă sint emi-
nesciane ori coşbuciane, e clar că nu pot fi adevărat „feminine“...

Acestea, bine înțeles, nu se aplică în mod absolut nici la toate
poeteseie, nici la toate bucăţile lor.
GL

Cronica Pedagogică

—— Convorbiri şeolare —

Pedagogia ca ştiinţă este o creațiune modernă. Observaţiuni mul-
tiple şi uşor controlabile, legi strict formulate şi lesne verificabile nu a-
vem în domeniul Psihologiei şi chiar al Fisiologiei—ştiinţele pe care se
razemă Pedagogia—de cit de citeva decenii. Până la Herbart," adevă-
ratul întemeetor al el, Pedagogia, ca şi Psihologia şi ca intreaga Filozofie,
din care aceasta din urmă e o ultimă diferențiare, nu era de cil o aspi-
rațiune generoasă a unor nemulţumiţi, —citeodată Genial, —decit o creați-
une artistică, apărută pe de-a 'ntregul din storțările unui singur individ,
intocmai punților din poveste pe care le ridică de cu sară şi până în
zori o pasere năsdrăvană. .

Generalizări pripite, toate sistemele de educație propuse pănă în
zilele noastre şi chiar acele care ni se par nouă un ideal incă neatins,
nu mal au decit folosul unei construcţiuni logice oricare —sisteme metn-
fizice, matematice sau religioase—o valoare istorica şi literară, foarte pre-
țioasă netăgăduit, dar rezervată numai pentru cei cari au nevoe să stu-
dieze mersul evolutiv al educaţiei în tot întregul ei.

Educaţia interesează omenirea întreagă de o polrivă, teoria el va
trebui să se sprijine pe experienţi indelung repetate şi multiple, pe cer-
cetări neindoelnice asupra mersului firesc al individului. Presupunerea
şi bănuiala, fantezia şi încercarea, —nu le mai este îngăduit să se strecoare
în o activitate de aşa însemnătate ca educația. Ca să albă dreptul să
se impue multora, ca care reprezintă interesele cele mal vitale ale ome-
nirei, teoria educaţiunei cată să reprezinte numai cercetările cele mal
riguros ştiinţifice. "ec?

Psihologia însă, această mare regeneratoare a vieții sociale, ne-a
spus prea puţin până în momentul de față, pentru ca ştiinţile care sert-
zemă pe dinsa să aibă pretenţiunile unui sistem de legi pozitive şi nè-
strămutabile. In asemenea situaţie se află între altele (Estetica, Morala
etc.) Pedagogia. lată pentru ce această disciplină nu poate avea în zi»

` lele noastre decit infățişarea unei critici ştiinţifice a educațianii în vi-
goare, sau aceia a unei discuțiuni, bazată pe analiză riguroasă, a edu-

CRONICA PEDAGOGICA LO

cea de mine.

cațiunii care se afirmă, se impune, sau măcar se întrevede, ca fiind /

Critic ştiinţific nu poate fi însă oricine! Indeletnicirea aceasta de
analist al problemelor celor mai subtile, presupune şi pregătire filozo-
fică, psihologică şi sociologică din cele mai temeinice, şi agerime, pă-
trundere, lărgime de vederi şi vigoare de concepţie, —daruri din care ni»
tura nu a făcut până acuma răsipă L...

>
+ =

La noi orice dascăl îşi are sistemul jul de educaţie. ŞI de mai ate /
şi rotunzime de condeiu, incep propuneri de reforme, ori critici prin re

vistele didactice, Inainte chiar ca autorul lor să-şi fi isprăvit socotelile cu
măseaua de minte.

Ca să fim drepți, trebue să spunem că şi fiecare părinte îşi are
sistemul propriu de educaţie şi, dacă studiul copilăriei nu ar fl cam plic-
ticos, fiecare cetăţean şi l-ar avea pe al Iul...

Chestiunea e prea complexă pentu a fi analizată aci. Credem
totuşi că nu greşim susținind că una din pricinile acestui belşug de con-
cepţii pedagogice este şi lipsa noastră de disciplină intelectuală, este şi
irica noastră de sforjare mintală. Decit să-şi frăminte capul pătrunzind
un sistem bun, Rominul mai bine creează pe de-a 'ntregul unul ciung!
Şi vanitatea şi lenea îl sunt în cîştig.

Nouă ne lipseşte, în genere vorbind, curiozitatea de a şti pentru a
şti, plăcerea de a afia, de a cerceta, de a pătrunde. ŞI cînd nevoia de-
vine neimbiinzită, Rominul, cu agerimea-i neîntrecută, scotoceşte din co-
morile intelectuale ascunse, concepţii apropiate de modelul impus, îşi
orbeşte cu ele maiştrii..... pănă să aibă el vremea să scape, că restul nu-i
mai interesează.

E o întrebare dacă ingenlozitatea şi mlădierea pot totdeauna des-
păgubi de apucăturile aceste săltărețe ale minţii nedisciplinate L...

Progresul nu se face schimbind o stare de lucruri pe de-a 'ntregul, răstur-
nind şi inlocuind veşnic, ci modificind cite puţin şi imbunătăţind treptat
ceea ce este deja in ființă. Logica însăşi ne-o dovedeşte, deşi argumen-
tele cele mai tari le-am găsi în Istoria culturală şi politică a omenirei,

Fâcind bilanţul unei schimbări în activitatea noastră, găsim ur-
mătoarele :

1) O stimulare a forțelor datorită plăcerii de a intreprinde ceva nou,

2) O cheltulală pentru adaptarea la condiții nouă de muncă.

Ambele energii dezvoltate variază desigur cu vrista, temperamen-
tul, forța nervoasă de care dispune individul pus In joc, etc. Insă, pe
cind cu repetarea schimbărilor plăcerea se toceşte şi devine tot mal mică,
adaptarea se face tot mai anevoios şi cu cheltueli de sforțare din ce în ce
mai mari.

Ce capitaluri intelectuale extraordinare nu ar trebui să avem noi

BP VIAȚA ROMINEASCA :
We
dascălii, pentru a ne împlini slujba în toate ale ei E eg geg | gé
atita risipă de forţă în adaptări inutile. Căci în şcoală eng wës
iac la doi-trei ani, N'apucă directorul să se orienteze ae regu o
lar, că acesta se schimba. N'apucă institutorul să-şi ' asimileze epli

ez j 4, că autorităţile şcolare H modifică !
programul cu mijloacele-i de munc gg org pui
Activitatea dascălului devine în mod fatal haotică —dar
ER ISA rindurile aceste, noi nu susţinem că dascălii nu ar avea oe?
marea să contribue la îmbogățirea ştiinţei pedagogice. Numai cit ar fi
de dorit ca, înainte de a face propuneri, inainte mai ales de a venea
ceia ce inteligențe mai bogat înzestrate au clădit, şi dascălii şi rapi à
cunoască tot ce s'a făcut şi cum s'a tăcut, fot ce se ştie şi se realizează, şi
numai dacă, după această muncă de acumulare, le mai rămine cani
spre a afla ceva nou ori a deosebi un aspect necunoscul încă,—să o tac

mai atunci! e
SZ "a de oarece principiile pedagogice generale se leagă cu întinse
studii sociologice, activitatea științifică, în deosebi de cea pur profesio- ,
nală, a celor mai mulți dascăli, se va reduce în mod fatal la controla-
rea de amănunte didactice, In experimentarea procedeurilor scolare, la BW
culegerea de observaţiuni psihologice, la modificarea în aplicare a dife- |!
ritetor principii şi formule stabilite de pedagogi, cu un cuvint la studii
de amănunte şi nu la închegări sintetice şi nu la formulări de principii

la ardicări de sisteme !
ES Există şi în această muncă modestă satistacţiuni de vanitate chiar

inteligenţele cele mai bine înzestrate!

iazul toi a vroit, cu rindurile de mai sus, nici să desvinovăţim pe
dascăli, lăsind vina toată autorităţilor şcolare. Am dori totuşi să contri-
buim ta stabilirea exactă a responsabilităţilor, stăruind asupra erorei
fundamentale, care prezidează la indrumarea mersului nostru cultural,
aceea de a rupe firul continuităței în tot momentul, sau de a socoti că
indreptările se capătă numai cu destocări şi înlocuiri totale.

Dacă rezultatele unor dispoziţiuni în vigoare nu sint cele aşteplate,
să fie un semn că însuşi dispoziţia e rea? Nu a putut fi ea necom-
plect sau, chiar rău înțăleasă? Nu sint în joc reaua credinţă ori piè-
dici neinvinse întrun moment dat, dar nu neinlăturabile.

Organizarea care dăinueşte mai multă vreme dă oamenilor de bu-
năvoinţă şi inteligenţelor stăruitoare—căci sunt şi de acestea !—posibilita-
tea să aducă îmbunătățiri de detail, pe cari spiritele sintetice nu le-ar
născoci nici odată, Ea le dă răgaz să descopere unde se pot face eo:
nomii de energie,—căci fă asta se reduce urice progres simpiificind pro-
cedeurile sau împlinind lipsurile şi inconsequenţele.

Sa nu se răspundă că Inteligențele agere n'au nevoe de atita sdrun-
cin pănă să vadă slăbiciunile unei creațiuni. Cel ce văd prea de tim-
puriu defectele, nu dovedesc adese decit superiicialitate şi necomplectă
pregătire...

CRONICA PEDAGOGICA 273

Desvoltarea individulu| în curgerea ei deplină este inrturită de ne-
numărați factori. Schimbările naprasnice ale temperaturei, nivelul tere-
nului locuit, umiditatea aerului, mişcarea statornică a atmosferei, vecină-
tatea tulburătoare a vulcanilor, sint elemente cari determină în anumit fel
constituţia şi temperamentul omului. Dar nu numai mediul cosmic, ci şi
cel social înriureşte în mod hotărit asupra fiecaruia din noi. Oamenii
cari ne'nconjoară, chiar acei cari vin mal rar in atingere cu nol, prin
felul lor de a fi, prin concepţiile lor inguste sau generoase, prin mo-
ravurile lor cristalizate, prin visurile şi greşelile lor, mărginesc sau sti-
mulează în mod statornic pornirile toate cu care ne-a inzestrat dărnicia
naturei.

Şi dacă ne mal gindim că fiecare individ nu-l decit un produs,
hecălculat şi necalculabil pină in zilele noastre, al moştenirel, o rezul-
tantă dintre vigoarea cheitultá şi lipsurile implinite de prevedere, dintr'un
intreg şir de peneraţiuni, cind vedem cit de multe elemente întră in
formarea unei individualităţi, putem calcula cu o mare -probabilitate neşti-
infa celot can au redus diversitatea sufletească la două-trei formule şi ştiin-
He pedagogice la tot atitea principii inguste şi simpliste,

in afară însă de inrlurirea aceasta, nevroită chiar de acei cari o
exercită, cu atit mai puţin de acei cari o suiăr, omul a fost supus din
cele mai vechi timpuri unei înrturiri ştiute şi oroite—a părinților în
primul loc—exercitată în mod aproape statornic şi sistematic şi indrep-
tată In vederea unui țel determinat. Pe această înriurire conştientă şi
sistematică o numim educație. Ea sa hultuit pe un instinct şi un sen-
timent comun celor mai multe specii animale, pe instinctul reproducerii,
a perpeiuării speciei, şi pe sentimentul matern,

Activitatea conştientă, de o vechime necalculabilă, findca tre-
cerea de la instinct la viaţa conştientă s'a făcul treptat In evoluția
animalelor, este pornită din ceia ce are omul mai bun şi mai ales In
sufletul lui : 1) reflecţiune, 2) dorinţă, pornire generoasă, ca alții mä-
car să sufere mai puţin decit dinsul, ca alții să fie mai bine oțeliți în
lupta ce-i aşteaptii!

Este foarte interesant de ştiut cum s'a practicat şi cum se practică
educaţia, dar mai interesantă este teoria el : linlamentele generale, ja-
loanele evoluției omeneşti, întrevăzute numai de către inteligențele cele
mal pătrunzătosre, idealurile generoase către care au îndemnat omenirea
suiletele calde şi generoase. Această teorie a educaţiei alcătueşte obi-
ectul : Istoriei Pedagogiel ca şi al Ştiinţei pedagogice,

in-Istoria Pedagogie studiem vremurile trecute, cum s'a practicat
educaţia în diferitele timpuri şi la deosebitele popoare şi ce sisteme peda-
gogice s'au propus, în primul loc de câtre legluitori şi filosofi,

in Pedagogia propriu zisă studiem teoria educaţiunei de dat astăzi
adică a cetei ce ni se pare mai bună pentru vremile de faţă, mai po-

24 VIAŢA ROMINEASCA

trivită cu idealul către care tinde omenirea din zilele noastre, mai a-
proape de treapta de mine a evoluţiunii omeneşti.

Pedagogia nu este o ştiinţă cu un domeniu de cercetare propriu,
ci o colectare de adevăruri date de către alte ştiinţi. Şi cînd datele deis
care pleacă sunt neverificabile sau măcar necontrolate, toată clădirea e

ameninţată să se surpe. Ea este o ştiinţă aplicată, de aceia se şi consi-
deră de mulţi ca o artă.

Pedagogia are mare asemănare cu Medicina. Şi una şi alta im-
plică multă răspundere, şi una şi alta cer individului chemat să le prac-
tice cu izbindă, pregătire îndelung căpătată, disciplină intelectuală incer-
cata, fineţă de analiză şi acea putere nedefinită de intuire, de ghicire»
de trecere mai departe decit cele date, însușiri cate nu se pot căpăta
fără dispoziţiuni fireşti remarcabile.

Dar pe cind diagnoza şi tratamentul medicului nu au de a face
decit cu simptome firești, evidente şi independente de voinţa bolnavului,
diagnosa şi tratamentul educatorului au de luptat cu o complexitate ne-
„pătrunsă încă şi cu o putere de pretăcătorie, care poate merge pină la
neînvins. lată de ce credem noi că munca educatorului este cu mult
mai grea de cît a medicului—deşi părerea generală este alta—şi de ce
socotim că pregătirea profesională ce i se dă în zilele noastre este ne-
îndestulătoare.

Ana Conta-Kernbaceh.

Cronica medicală
— Regimul sării —

Sint credinţi, mai cu seamă în domeniul hi
k me gienei şi al medicinei
aşa de vulgarizate, şi datind de atit amar de vreme, Sept au Sen
S stare de dogmă şi se transmit din generaţie în generație, nediscutate.
eracitatea lor e în afară de ori-ce bănuială ; iar cercetătorii resimt o ade-

„Vărata sfială de a se atinge de ele: sînt chestiuni periculoase, îşi zic ei,

care pot să deslânțulască în contra noastră furia documentelor şi obser-
Vaţiunilor științifice acumulate de veacuri, fie acestea ori cit de falşe. —
Poporul ştiinţific nu e incă pregătit pentru ca să asiste liniştit la un
astiel de eveniment, căci în ştiinţă, ca şi în viața socială, nu rare ori s'a
văzut revolta rutinei chiar în umbra acelora cari caută să o lumineze
Sp scoată de sub jugul minciunei, din mizeria sclaviei şi a credinţei
varbe.——De ce să-și rişte dar reputaţia cercetătorul blajin, care se bu-
cură de simpatia oamenilor de ştiinţă, încercind să răstoarne credinţi
evangelice, cînd are la dispoziţia lui cimpul inofensiv al cercetărilor orl-
ginale ?—Pentm aceasta trebuesc oameni anumiţi, insufleţiți de un dor
special, trebuesc revoluționari.

e De pildă, cită vreme nu s'a crezut, ca intro dogmă religioasă, în
ees: Perez şi hrănitoare a vinului ? Religiunea a venit să întărească
emp? Sec Re? chiar la una din tainele ei. Nu era bolnav,
ya v căruia pe lingă prescripţia medicală, să nu i se dea
K l de a bea şi vin vechiu negru, pentru ca să se întărească,
weg recomandație era indiferentă de virsta, mergea la Tei dela copi-
ul de sin pină la bătrinul octogenar. Era indiferentă de boală, H se re-
comanda pinä şi acelor prăpădiţi bolnavi de stomac, pentru care astăzi
s'a constatat tă vinul e o adevărată otravă, Sint copii mici care de si-
gur sau prăpădit nu din cauza boalei de care sufereau, ci pentrucă li se
dedea vin ca să se întărească. E cunoscut strigătul de indignare al bir-
jarului parizian, care după ce băuse o zi întreagă cu gîndul să se în-
tărească,.la sfirgitul zilei s'a pomenit că nu-l mai ţin picloarele.—În
contra acestei credinți greşite au trebuit să se ridice citeva glasuri de re-
voluționari, între care Lancereux, să injghebe o falangă puternică de lup-
tători şi totuşi lupta continuă încă şi astăzi, dovadă că mai sunt încă
adepţi ai vechei teorii.— Cu toate că pe fiecare zi ei pierd teren, totuşi

vm ROMIRBASCA __——
gis

E i dovezilor, :

iste cu indārätniciė în rătăcirea lor.

a
s'a intimplat cu carnea, oae DS
4 E cotată, incit sa ajuns în scurtă vrem
ios

sens, ntajunsurile €
rămas NzeXpiisăe = i]
wi numele de ei d aok ongera entatie exclusiv carna
- alimentaţie H
rul eg? că tn contra cămei, mai cu geg ereditate ia cel puţin
rea ia a avut timpul să se transmită gun? e
ouă generali, aşa că am ajuns să vedem di
e 3 „ altele, din
manifestati DT alimente au fost prea Ee cu pät-
grat proscrise pe nedrept ; așa 100 de ani au fost conside-
contra, au ţi (tomatele), cate poate timp sech îndepărtate din alimentaţia
en purtätvare de acid oxalic şi ag mari sau mici, de nisip sau
rate c îabricanţiior, Gat-
i a tuturor trecut, a venit
attitricitor, gutoşiior $ hiul, —pină ce, anui `
u cu tinichiul,—p a le paradi
de pietre, cu sea inuțioasă şi a arătat că stante: Pace mutație
sei 2 ee Nemtii, nu sint za clu pe a făcut o tê»
sin, S dea o EN ; ime
ind nicl urme ui cat so opri
oct ata gang n populară, revoluție pe cere D? ee care convine
e, get armata, pentru că e o revoluțle excep
n . tru că a
tuturor MOE ai an adus bine cuvântări o po g cartea
ege le: o legumă de o aşa mare ge sleit prima ediţie)
mg Én vindut ca pinea caldă (în două de în svonul ce circula
Wk Chea a cumpărato toji artriticii, neinereză ire de atitea zeci de
fiind-că ps ta de casaţie medicală, după 0 era i din care de drept
sen Ces o sentință de reabilitare a NR diterent dacă sint în viat-
puse amnistia pentru cei ce An age vi a emoție şi bucurie, asistă
ec Wăgica, roşie i de
morți de mult; lar pălăgzica, | cu mindrie rangt
isa i-as ei pe piaţă şi îşi ooch se petrec în ştiinţă şi
ap dată ; cită asemănare între fenomene ü
2 „— Credin
e cam lat an a tag dt
rap că sarea e necesară alimentaţiunii rr pentru desvoltarea
rg entaţiunii omului, nu numal gedet ze bună în toate, nu-
biță alim normală a organismului lor. Sarea € există credința
şi sri mă şi se pare, că în înţelepciunea iei bine. Nu voesce
că cu cit ai minca mai multă sare, cu atit e
e

A Gautier. — L'alimentation et le: regimes.

Kl
$
)

) - CRONICĂ MEDICALA

ori vei auzi ieşind din gura oamenilor zişi Col, sau mai bine a celor
cari posed diploma unei culturi oficiale, şi atita tot, axioma: „sarea este
foarte sănătoasă“, pronunțată cu multa autoritate științifică, ca și cum în
natura ar exista o singură substanță care să dea sănătate. În definitiv se
recomandă la copii, la adulți, la bătrîni, la bărbaţi ca şi la femei, să mi-
nince sare. Omul nu trebuie să fie nesărat, că nu place nimănui; de aceia
trebue să pue sare în toate manifestaţiile vieţii lui, In operele-i literare
ca şi în articolele ştiinţifice, dacă vrea să le citească cineva; iar cind
are de învins dificultăți, mai cu seamă financiare, trebue „să-şi pue pie-
lea în saramură“ şi să facă față cheltuelilor, — Vedeţi dar cită nevoe de
sare are omul,

În aparenţă aşa e, în realitate însă, vom vedea, pentru surprinde-
rea multora, din acei care ne vor ceti şi nu ne vor găsi nesăraţi, că nu
e tocmai aşa,

Dintre toate sărurile anorganice care Intră în compoziția corpului
nostru (fosiatele, sărurile de potasiu, etc.), numai sarea de bucătărie o
Ităm în stare de puritate din mediul ce ne înconjoară, Toate celelalte
săruri, le încorporăm o dată cu alimentele vegetale sau animale cu care
ne hrànint, fără să ne däm seama în special de gustul lor. S'ar părea
dar că alimentaţiunea noastră, pentru ca să fie complectă şi să ne între-
ție viața şi sănătatea, trebue să fie formală din grupul alimentelor carno-
vegetariene de o parte şi din sare de alta.— De aici probabil obiceiul sim-
bolic de a ieşi inaintea oaspeților de distinețiune cu pine şi sare.

Dar oare totdeauna a avut omul această solicitudine pentru sare?
Religiile, Istoria şi observaţiunile moderne dovedesc că nu. Grecii şi Ro-
manii, cind aduceau jertfe zeilor, nu puneau nici o dată sare, daca ele
consistau din animale; pe cînd dacă erau producte de ale solului, le în-
tovărăşau totdeauna și cu o cantitate de sare.

Uercetind obicelurile şi dezvoltarea animalelor vertebrate, descope-
Dim explicația ştiinţifică a acestei manifestațiuni mistice.— Animalele ma-
mileze vertebrate nu resimt nevoia sărei decit dacă ele sint erbivore.
E cunoscută, zice Bunge "1 şiretenia vinătorilor cari, în munţi, se pun
ia pindă mai cu seamă în locurile unde există eilorescențe de sare la
suprafața solului, ştiind că acolo vin caprele şi căprioarele ; cum iarăş
e cunoscut obiceiul crescătorilor de vite, dea le da să lingă sau să mi-
nince sate, —Învăţămint isvorit dintro lunga şi sănătoasă observaţiune
că vitelor le place să lingă sare, că ele minincă în urmă mai cu pottă
şi se desvultă mai bine.

Animalele carnivore, în schimb, nu simt nici cea mal mică nevoe

de sare ; din contra, ele au o adevărată aversiune pentru dinsa, în cit
dacă li se prezintă o mincare gătită cu sare, alături de alta fară sare, au
să o prefere pe cea din urma; lar după strimbătura cu cate îşi mani-

1) Bunga„.—Lehrbuch der Physiologie des Mettschen,

yi 8

278 VIAȚA ROMIXEASCA

festă desgustul, poți înţelege că, numai nevoite de foame, minincă bucate
în compoziţia cărora intră sarea. Dovada se face uşor prin observarea
celor două carnivore cari se găsesc la casa fiecărui om: pisica şi cinele;
şi unul şi altul preteră bucata de came ne sărată, iar aversiunea lor pen-
tru came e aşa de manifestă, incit Rominul, cind vrea så caracterizeze
lipsa de plăcere a cuiva pentru a face ceva, zice: „ţi-e a face cutare It-
cru, cum i-e cinelui a linge sare*“,—O substanţă pentru care are cine-va
în stare normali aversiune, este o substanţă de care organismul nu are
nici o nevoe pentru menţinerea compozițiunii sale chimice. Acessta è
adevărat mai cu seamă pentru animalele la care simțul gustului nu 3
suferit încă pervertirile la cari a ajuns omul.

Evoluţiunea omului sprijine şi dinsa clasificarea de mai sus. la
timpul săibătăciei lui, cind se hrănea numal din pradă, omul era ex-
clusiv carnivor şi nu cunoştea gustul särel, Popoarele indo-germanice,
zice Bunge '), atita vreme cit au trăit în sălbătăcie şi sa hräņneau numai
din vinat, nu cunoşteau sarea, şi în limbile lor nu se găseşte un cu-
vint pentru denumirea särei, Mat tirziu, cînd o parte dintr'inşii au in-
ceput să se stabilească, să 'devie agricultori şi să se dedea la alimen-
tațiunea vegetali, au început să vorbească şi de sare,— Tacit citează
cum Germanii, cari mai înainte nu ştiau ce e sarea, pe măsură ce de-
veneau agricultori, simțeau o aşa mare necesitate, că duceau războaie
pentru cucerirea izvoarelor de sare. În limbile finice, zice iarăşi Bunge,
de la care facem foarte multe împrumuturi în această lucrare, pănă în
ziua de astăzi nu există un cuvint care să însemneze sare, Finii de
răsărit, cari trăesc încă ca nomazi şi vinători, nu întrebuințează nici as-
tăzi sarea; Finii de apus, cari sint agricultori, întrebuinţează sarea, dar
O numesc cu un cuvint german.

Există în Siberia triburi de popoare nomade, de pescari sau vi-
năloti, cari nu întrebuințează sarea, și nu fiindcă nu o aula indåmini,
ci pentzucă resimt o adevărată aversiune pentru dinsa. Aceste triburi
conservă peştele fără sare şi ajung de-l minincă într'o adevărată stare
de putrefacție, Cu toată intervenţia guvernului rus, care le-a daruit și
impus sarea, n'au reuşit încă să se imprietenească cu dinsa.. Aceste
fapte sint relatate de mineralogul Ditmar, care a călătorit toată Siberia
pe la 1851—1856 şi a fost mult timp în contact cu triburile Kamtscha-
dale, precum şi de călră alţi cercetători veniţi în urmă.

Astronomul Z. Schwartz istoriseşte că, el singur, în timpul une!
călătorii în țara Tungujilor, s'a hrănit timp de trei luni exclusiv cu carne
de ren şi păseri sălbatice, fără strop de sare, şi că în tot acest interval
s'a simțit bine. Aceasta indiferență pentru sare nu atirnă de tatitudi-
nea la care trăesc popoarele, pentrucă nu numai popoarele siberiene,
dar chiar triburi din India ostică, cum e tribul Tudas şi altele din Asia

Dunpe.—Ethnologiseher Nacbirag zur Ab

a
1). handlung ier div SAS
dentung dus Rochsajzrs—Zellschr. f, Biol. Hd. X 1874, Kä ii

CRONICA MEDICALA Zu

mică, cum sint Kirgizii, nu întrebuințează nici astă-zi sarea, Acelaş
lucru îl istoriseşte Salust despre Numizi: Numidae plerumque lacte
et farina, carne vescebantur et neque salem, neque alia irritamenta
gulae quaerebant. e

Pe lingă triburile citate mai sus, la fel cu Numizii, mai trăiesc
chiar în timpurile noastre triburi, cari nu numai că nu resimt nevoia
sărei, dar nici nu o pot suferi; așa sint de pildă Beduinii din peninsula
arabică şi Boşimanii din Africa de sud. Amindouă aceste triburi sint
exclusiv carnivore, In schimb Negrii, cari locuesc centrul Africei, ling
sarea cu acelaşi plăcere cu care ar linge un european o bucată de za-
här. Din nenorocire pentru dinşii, acea regiune e foarte săracă in sare,
pe care sint nevolţi să o aducă din ţări îndepărtate, împrejurare de îi
ridică foarte mult preţul, Maungo-Park zice: cind vreai să pui în evi-
denjë bogăția vre unuia dintre dinşii, spui că „minincă sare la desserte.
Cit de mult ţin el la sare, se mai poate vedea şi din următorul mare ju-
tămint al lor: „Să mi se prăpădească recolta, să-mi piară vitele, şi să
mam parte de plăcerea de a minca sare, dacă nu spun adevărul“, Ne-
grii aceştia sint vegetariani, ulilizind pentru hrana lor pe lingă legumi-
noase şi cereale, cu predilecțiune orezul.

Spre a nu cădea în prolixitate, mă mărginesc numa! cit să citez
popoarele nordamericane din suşa indiană, Mexicanii, păstorii de pe
Pampasul sudamerican, locuitorii din Olanda nouă, cele mai multe po-
poare din insulele australe şi insulele ostindice, cari iarăşi n'au cunos-
cut sarea de cit in timpii din urmă, pe măsură ce civilizaţiunea a pä-
truns pănă la dinşii,

Rezultă dar, din cele înşirate, ci în toate timpurile, sub toate la-
țitudinite şi climatele, la toate rasele omeneşti şi popoarele cite există,
intrebuințarea sărei a fost cunoscuti numai la unele, iar fa altele de loc,
Dacă căutăm să stabilim o relațiune intre întrebuințarea sărei şi felul a-
limentațiunii, constatăm că în mod invariabil acele popoare care se ser-
vesc de sare sind vegetariene, pe cind carnivorii nu-i cunosc întrebuin-
țarea:

Intorcindu-ne acum cu mintea la obiceiul mistic al Grecilor şi Ro-
manilor de a jertfi zeilor cerealele împreună cu sare, iar animalele fără
sare, vedem că d nu e dar lipsit de un fundament științific.

O explicaţie chimică neindoioasă a acestui fenomen se pare că nu
există, dar cea mai probabilă este că, vegetalele conținind o cantitate
mare de potassă, aceasta provoacă In organism o dublă decompoziţie
din care rezultă clorurul de potasiu şi carbonatul de sodiu, cari Tod
străine compozițiunii normale a serului sanguin, se eliminează prin urină,
Din cauza acestei continue deperdiţiuni în clor şi în sodiu, animalele
nutrite cu vegetale reclamă in mod imperios clorurul de sodiu sau sa-
rea de bucătărie, pe cind cele nutrite cu carne, nesuierind această de-
perdiţie, nu-i simt de loc trebuința.

Statisticile moderne nu se sfiesc să demonstreze rici chiar în H.

289 VIAŢA ROMINEASCA

rile cu impozit pe sare, nici în acelea cu monopol, că locuitorii de la
țară, din cauza alimentaţiei lor mai fnult vegetariene, consumă mult mai
multă sare de cit cei de la oraş, şi noi o afirmăm cu tărie, că pentru tā-
rani sarea este de o absolută necesitate alimentară. Statisticile franceze
probează cu cifre că consumaţiunea sărei repartizată pe cap este de trei
ori mai mare ia ţară de cit la oraş. Nu există dar un imposit mai ne-
drept, din punct de vedere al claselor sociale, de cit acela asupra sărei.

Mincăm noi oamenii, în general, prea multă ori prea puțină sare?

Consumaţia acestui aliment mineral se face invers de cum ar tre-
bui; adică: acei cari ar trebui să minince sare mai multă, minincă prea
puţină şi acei care ar trebui să minince mai puţină, minincă prea multă,
Orăşănii minincă prea multă sate comparativ cu alimentațiunea lor foarte
carnată şi țăranii, după cîtă nevoe ar avea, minincă, desigur, sub tre-
buinţă.

Insuliciența alimentaţiunii ţăranului cu sare se explică, pănă la un
punct oarecare, prin tendința nelimitată ce o are de a se abtine de ia
alimentele pent care trebuie să dea parale, Supra-alimentarea sărată
insă la orășeni, cind nu există o cerere fiziologică, nu s'ar putea ex-
plica dacă n'ar intra in scenă un nou element: gustul. Se întimplă cu
sarea ceia ce se intimplă cu toate alimentele şi condimentele cari po-
sedă un gust foarte pronunțat: cu cit mîncăm mai mult din ele, cu atit
sensibilitatea gustativă pentru acel aliment se toceşte şi reclamă doze mai
mari ca să obție aceiaşi sensație. Aşa e cu ardeiul, piperul, oţetul, muş-
tarul, hreanul, toate picktisurile inglizeşti, gustul fumului în conservele
de carne afumată, alcoolul la care după ce se isprăvesc gradele de tărie
Í se mai adaugă ardeiu şi muștar pentru ca limba să simtă şi mal pro-
nunjatā arsura iul; tot aşa este şi cu sarea. PFiindci am vorbit de m-
cool, trebue să amintim că el se bucură în această privință de un dublu
avantaj conrupător, anume de a provoca în acelaş timp -două abuzuri:
pe al său propriu şi pe acel de sare. Este ştiut că toţi beţivii simt ne-
voia de a minca sărat, ca să-şi stirnească seten, şi de a bea după aceia,
pentru că au mincat sarat. e

Cită sare ar trebul să mincâm ca să nu trecem dela uz la abuz?

Presupunind că ne nutrim cu ceteale, lepuminoase și lapte, prin
umare cu acele alimente cari reclamă mai multă sare, 2 grame pe zi
e prea suficient, Dacă ne-am nutri numai cu orez, zice Bunge, citeva
decigrame ne ar fi deajuns, pe cînd cel mai multi -dintrè nol, mincăm
20—30 grame de sare pe zi!

Pentru ca această expunere să nu rămie clasată în domentul ştiin-
Mot speculative, cela-ce nu ar atinge scopul nostru,—pentrucă ea nu ar
interesa decit pe cei ce sutar de curiozitate ştiinţifică, fără să putem fi
folositori în mod practic cui-va, —trebule să mai răspundem la o ultimă
intrebare ` Abuzul de sare, aşa cum l'am văzul că se practică, este ei san
nu dăunător sănătății ?

CRONICA MEDICALA 251

Substanțele nutritive, în organismul omului, circulă ca intrun cere
care n'are decit o singură deschizătură : rinichii. În toată această circu-
Joie, a materiei alimentare, se stabilește un schimb intre substanţele nu-
tritive şi serul sanguin, care schimb are de scop de a-i menţine acestul
din urmă o compoziție constantă, Ori ce substanță se Introduce în cir-
culația sanguină şi care nu întră în compoziția normală a singelui, este
în scurt timp eliminata prin rinichi, Tot aşa se intimplă şi cu substanțele
cati întră în compoziţia normală a serului sanguin, dar cari sint intro-
duse în cantitate prea mare ` surplusul este imediat eliminat prin rinichi,
Aceasta este şi soarta sărei mincată în cantitate mai mare decit trebue, -—
Veţi zice, dacă natura a fost aşa de inteligentă şi, prevăzind abuzurile,
a pus in serviciul organizmelor o supapă de siguranță prin care să se
elimineze surplusul, —cara mai este neajunsul ?

Rinichii sint nişte laboratoare organice a căror putere de activi-
tate are o limită, şi, pentru că aici ne interesează numai chestiunea sărei :
ei nu sint organizaţi ca să poată elimina orice cantitate de sare, fără ca
acest exces de muncă să nu-l obosească, să nu-l dezorganizeze,. să nu
altereze structura membranelor filtrante şi să nu dea naştere cu timpul
unei boale de rinichi. Mă întreb chiar, dacă nu aceasta este explicația
unor bonie de rinichi, pentru care cercetările minuţioase ale medicilor n'au
putut descoperi o cauză plauzibila ?

Sint cazuri însă cind rinichii nu se alterează, dar refuză surplusul
de travaliu, se pun în grevă şi zic: „dacă nu reciamăm cele 8 ore de
muncă fiziologică, cel puţin aveţi bunul sim} şi nu ne daţi de lucru mai
mult decit puterile noastre, mai mult decit putem să facem fără za să ne
imbolnăvim.* — Rezultatul acestei, greve va fi că din 30 grame de sare,
importată „zilnic în cetatea federajiunii celulare pe care o numim om,
rinichiul, instituțiune însărcinată cu exportul materiilor netrebuincioase,
fiind în greva legitimă, nu va expedia zilnic pe canalizarea urinară de
cit 3—6 grame. Restul se va acumula în organism, unde va face depo-
zit—De drept, acest depozit ar trebui să se facă in plasma sanguină ;
cum însă tendința organizmului este de a echilibra densitatea lichidelor
cari întră în constituţia lui, imediat legea osmozei îşi incepe acţiunea,
se stabileşte un curent de la serul sanguin, mai dens prin faptul că
conţine în disoluțiune mai multă sare, spre limiă, cere scaldă fiecare din
celulele noastre, Din această cauză circulația e jenată, Încep să apară e-
demuri (umflături), mai întăi parțiale, pe urmă generalizate, turburări
in funcțiunile generale şi alte citeva simptome, în descripția amănunţită
a cărora nu se poate intra fără a nu face patalogie şi a se trece astfel peste
hotarele interesului publicului căruia mā adresez, Toate aceste tulburări
nu-şi găsesc explicaţia în nici o leziune specială a vre-unui organ, ci
sint pur ai simplu de domeniul nutriţiunii generale, cum sint şi turbu-
rările artritice, isvorite din abuzul alimentaţiei camate, Ele sint tenace şi
rebarbative tratamentelor obişnuite, durează ani de zile şi sfidează reje-
tele medicilor; dispar însă ca prin minune după suprimarea sărel.

—

952 VIAȚA ROMINEASCA

Mi-am atins scopul, care era acela de a atrage atenţiunea asupra
boalelor şi tulburărilor la cari expune abuzul de sare. Dacă nu mi-ar îi
teamă că m'am lăsat să lunec prea repede pe povirnişul entuziasmului,
aşi opina că turburările nutritive, de ordin general, cari decurg din abuzul
de sare, ar putea D considerale nu ca o boală ci ca o diateza, şt după
cum există o diateză artritică, caracterizată prin anumite turburări şi pre-
dispoziţii la anumite boale, tot aşa s'ar putea numi aceasta diateza cloru-
rică, caracterizată prin tulburările ce am văzut, predispunind la boale de
rinichi şi cine ştie dacă nu şi la altele, a căror cauză pănă acuma a ră-
mas ne descoperită. `

În goana care se pare că s'a pornit împotriva abuzurilor din toate
ramurile activităţii omeneşti, medicina nu se lasă mai pe Jos, ci vine să
denunțe şi ea, publicului, abuzurile ce-se săvirşesc în domeniul «i.

Dr. Tatuşescu.

Cronica militară

DESPRE FALSIFICATE ŞI SUROGATE MILITARE ŞI DESPRE
PARADĂ,

— Studiu de psicologie militară —

Progresele artei tecnice moderne nu adus cu sine a industrie in-
trează de falsificate şi de surogate. Scopul acestor produse este-—În aiar
de chestiuaea ciştigului—de a procura lumei plăceri sau iuziuni eine,
Cu aceste produse ale industriei moderge $ 9 răspindit mai mult decit
înainte deprinderea publicului de a se mulţumi cu aparențe inselătoara `
căci nu este cu putință ca gustul şi judecata oamenilor să nu se strice
sub acliunea unor inriuriri rele, Lumea se deprinde uşor cu Ieruri de
calitate inferioară, mal cu seamă cind nu cunoaşte alicie, cind nu are
pillelui de a face comparațiuni ` dar mal mult încă, fiindca imprejurul
'aisilicatelor şi surogalelor se faze o reclamă adestosi zgomotoasi, Se
stie infine că o parte a industriei moderne trieşte speculind slăbiciunile
nubiieutui; lipsa sa de cultură, lăcomia și vansatea oamenilor.

Cesa-ce se pelrece cu obiectele industriei şi comerțului se ob-
seră în toate ramurile activităței omenesti: pretulindenea putem vedea
tendința de a substitui lucrurilor cari au ui preț și a căror dobindire cere
muncă şi timp, ialsificate sau surogat: cbinute cu uşurinţă şi acoperite
cu un Just înşelător, Ast-fel lumea lubeşte n se înşela mutual şi pe
sine Josée,

Să aplicăm cele spuse mai sus, la graad:

Cari sunt elementele ce! ntal rare, mai scuinpe sau nisi Breu de
Dbtinut, trebuineloase unei ştiri ?

Vom numi în primul rind instrumentele războinice, cari sunt mai
in vederea țuturora şi pe cari ori-ce popor bogat sau cu credit și le
poat procura cu oare-care jerttă impusă sau făcută în comun acord:
mijloace personale, adică ofițeri, trupe, mijloace metetiale, ca arie de
orice fei, cal, corăbii de räzboi şi cetăţi; adăogăm incă legi şi regula-
mente militare, necesare pentru a organiza pregatirea, desvoltarea, intre-
buinţarea și consezvarea Intreguiul aparat.

Faptul că c'ementele enumerate mai sus se Inlocuesc cu produse

284 VIATA ROMIXEASCA

de o valoare indoioasä, nu reprezintă un eaz izolat în istoria militara.
Fenomenul psicologic care ne interesează este următorul: ce! cari Ze:
substituțiunea periculoasă şi cei cari o aprobă, adecă: conducătorii arme-
telor, armata însăşi şi publicul civil sunt în stare, cu tot procedeu! lor
greşit, a'şi suggera iluziunea țăriei adevarate şi pregătirii depline pen-
tru război. Lăsăm la o parte cazul excepțional, cînd minciuna se faca
in mod premeditat. Cuvintul: „nous sommes archipreis, Îl ne mangue
pas un bouton", a rămas istoric şi este tipic. Prin aceeaşi mentalitate
s'au ipnotizat şi înainte și după războiul franco-german şi alte popoare.
Asemenea antosuggestiuni se produc mai cu seamă în timpul unor pa-
rioade indelungate de pace. Ele provin din aplecarea omului spre a simţi
numai nevoile actuale şi Imediate şi de a nesocati pe cele îndepărtate `
cele din urmă se întrevăd numai de indivizi izolaţi, cărora majoritatez
nu le dă credință (rapoartele Colonelului îrancez Stoffel inainte de 1870,
ale căpitanului Clado în 1905).

Dulceaţa siguranței momentului, obişnuința lumei de a se deda plă-
cerilor traiului comod, fără sacrificii pentru un viitor mal îndepărtat au
fost adeseori pentru indivizi şi colectivităţi cauzele unor dezemăgir
amare, —Dar este înca o cauză care a mai facut ca popoarele să frz.
nească iluziunea tăriei neînvinse, fără a D pregătite pentru război: o ar-
mată slabă înzemnează, astăzi mai mult decit înaintea vremei armatelor
naţionale, un popor stab; slăbiciunea unul popor, ca şi cea individuală,
nu se mărturiseşte cu placere, căci este amestecată aici şi o chestiune
de amor propriu şi noțiunea onoarei naţionale ; deviza „onoare şi ps-
trie* pe drapele! și stindardele oştirel este expresiunea acestul simţimint +
chestiunea pregetirei pentru război, a stărei armatei fiind şi o chestiune
de amor propriu, nu ne putem mira dacă intervine şi vanitates,

Aici este ridăcina surogatelor şi lalsilicatelor militare.

Trecind deta aceste consideraţiuni generale la specificarea Lange,
lor, reamintim cetitorilor noştri in privința ofiţerilor, trupei şi cailor cu-
vintul tipic cifre pe hirtie, Această locuţiune curentă s'a născut din fap-
tul că adescori sa făcut încercarea dea inşela lumea cu cifre de paradă:
pentru a mulţumi pe unii, şi a se On față de alţii. Astfel cifrele imiti-
tare arătate Ja „Aimanacul de Gotha" şi in alte pubiicațiuni, Intenteiate
pe comunicaţiuni oficiale, pot D privite în cea mal mare parte ca exa-
gerate.

Dar adiiţind chiar sau convingindu-ne despre exactitatea publici-
țiunilor statis“-e sau a cifrelor insemnate pe tablouri sau situatii (sta.
tistici periodice), totuşi nu trebue uitat un lucru : o adunătură de oa-
meni nu Insernnează O armată adevărată (Armata lui Chanzy în 1870—71,
Garibaldianii în 1866 şi in 1870—71). k

Şi nici masse de soldați instrui;i nu formează încă unitați mania-
bile, Organizațiunea numită cu un termen tecnic „Ordinea de bätae”
nu se poate improviza în ultimul moment sau schimba des după nevoi

CRONICA MILITARA z355

momesztane, fără ca puterea armatel să scada şi mersul operațiunilor să
tie periclitat, (Ordinea de bălae a avangardei Gurko, cu care acest Ge-
nera! a trecut Balcanul în vara anului 1877 şi care întrunea unsprezece
specialităţi diferite de trupe; improvizaţiuniie şi expedientale lui Kuro-
patkin în Manciuria, mal cu seamă în zilele luptelor dinaintea Mukdenu-
iul). Este un lucru dovedit că nu orl-ce oştire merită titlul unei armate
în concepţiunea tactică normală şi curentă a cuvintului,

O cifră de o suta de mii nu impune În sine cunoscătorului : căci,
dacă nu este falşă, poate totuşi să nu reprezinte decit un surogat,

Este deci de cercetat şi calitatea ciemenielot din cari se compun
asemeeea cifre. Un individ îmbrăcat în uniformă, echipat, care ştie in-
strucţia de paradă, de gardă şi serviciul corvadelor nu este poate decit
travestia unui ostaş adevărat, Termenul tècnic francez în această privință
este ies non-valeurs de l'armée. Armatele deosebesc întradevăr comba-
ant şi necombatanți. Dar şi în numărul celor dintii se gasesc p'alocurea
mulţi soldaţi cart ar fi trebuit socotiți în categoria a doua. Se știe că
puşti, tunuri şi cal zu folosesc decit cind liraliorii şi tunarii sunt lamilia-
Tizaţi cu întrebuințarea acestor instrumente ingenioase şi complicate şi
cind călaretii sunt în stare de a Sluji cu dibăcie şi pricepere ca patrule
de descoperire şi de cercetare. Totuşi au existat şi mai există înca ar-
mate în care activitatea serviciului zilnic se rezuma în silinţa de a pro-
duce numai halucinaţiunea placută a pregătire! pentru razboi, făra nici o
jertia serioasă in aceasta direcțiune. Este oare nevoe de a reaminti ca
exemplu exerciţiile de paradă tacule cu puşti de lemn? Sau expresiunea
curentă a face tuburi? *),

Atita asupra trupei propriu zisă. Să trecem la oiiţerime. Războaele
tuturor veacurilor au arătat că titluri şi insemne în unire cu o iradițlune
străluciță au fost cite odată îndestulătoare peniru a acoperi dezvoltarea
ŞI Taspiiidirea surogatelor intre comandanţi ; de aci s'au născut locuțiu-
nile carieră de parchet, de curte, de salon sau de cancelarie.

Precum armele albe şi armele de foc nu folosest decit în mina
unor bărbaţi pricepuji și Incercati în mijlocul practicei cinstite şi intern-
sive, tot aşa și o armată sau o flotă, deşi impunătoare în sine la pa-
radă sau la manevre, nu reprezintă puteri reale decit sub aceleași con-
dițiuni (fots amiralului Persano In 1865, cea a amiralului Rajdiestvenski
in 1905). Asemeneu şi cetăţi și regiuni fortificate nu sunt decit surogatu!
unei tezistențe puternice, dacă ie lipsesc muniţlunile şi alimentele nece-
sarc; ete nu sunt decit culise de teatru amenințătoare, dacă planul după
care au fost clădite este prea măreț, dacă pentru a le ocupa trebue să
aruncâm în ele Intreaga armată de cimp.

1) Trupele teritoriale se instruese cu puşti de lemn, Se trag cartu-
şele soldaților destinate exereitlilor do tir in aer pentru a siirsi servisin]
mai repede; tuburile de metal cari râmin, se pastrează ea dovada cà „tra-
gerea su executat conform regulamentului şi ordinelor date“, Procedeul se

a face tuburi. Vezi General Hârjeu, Pregătirea pentru Räzbai.

E VIATA ROMINEASCA

Un fenomen care şi el izvorăşte din uşurinţa cu care se substitue
lucrului solid dar greu de obținut, lucrul uşor de procurat dar subred,
este iluziunea că a copia sau a imita regulamente străine mai cu seamă
în parţile lor formale, fără a le prelucra în mod metodic, garantează pro-
grese sau succese, În realitate lucrul stă astfel, că o armată nu se poale
Ian cu regulamentele sau cu legile ei unilaterale, decit atunci cind este
bine stabilit că ele nu există numai pe hirtie, ci se aplică în intregime
în mod cinstit după spiritul lor, forma venind în a doua linie, Este un
iapt interesant că numai armatele În cari regulamentele tactice se aplică
în mod practic şi permanent pe teren, făra a se alipi nimeni de tipicuri,
rămin la curent, căci numai simțind zilnic şi pretutindenea unde este ceva
de schimbat, de întregit sau de simplificat, se poate progresa; pe cind
armatele unde regulamentele se învaţă, dar nu se aplică în practich, se
mulțumesc cu exerciții de practică, stagnează şi rămin inapoi. Un
exemplu interesant: în 1866 armata prusiana a intrat în război cu tegu-
lamente a căror forme erau cu totul învechite; dar spiritul în care ele se
aplicau pe teren înainte de a izbucni războlul era tiber de orice pedan-
terie; atmosfera practică şi de iniţiativa care domnea în armati a fost
unul din elementele care au contribuit la izbinda ei.

Ce se intimpla cu prescripțiunile permanente, se repetă in miod
analog şi cu cele trecătoare ` este cunoscut o acolo unde se face treabă
mai puțină se ordonă mai mult şi poruncile sunt mai sonore şi mal pom-
poase. Nu numai psicologul recunoaşte în vorba lungă şisirază goala su-
rogatul activitații reale; cine este pulin cunoscator de oameni ştie că
tocmai omul care lucrează mai puțin caută a-și crea sieşi şi altora ilu-
ziunea activității şi cind este mai stab, iluziunea puterei ` astfel] conşti-
ința se împacă gl amorul propriu se pizeşte de critică.

In perioade de pace se înradăcinează uşor în public şi chiar prist-
tre militari credința că regulamentele se aplică în timp de război in mod
mecanic, că reformele sunt lucrul de căpetenie şi că principiile tactice
sunt rigide, Studiul istoriei militare ne arati din contră, că cu primul
pas pe care”! facem după mobilizare ne şi depărtări dela tipicul învățat.
însuși Feldmareşalul Moltke a caracterizat ființa strategiei ca „un sistem
de expediente”. Prin ceea ce sustinem nti vroim sà scidem importanţa
autorităţii regulamentelor, ci numai să atragem atențiunea asupra idola-
lairici formelor şi a tipicurilor şi asupra cauzelor èl psicologice. Cici
urmările unei asemenea evoluțiuni pot îi grave: din fantasmele născo-
cite în timpuri de tihnă şi de meditațiuni teoretice de cabinet s'a născut
p'alocurea o concepţiune tecnică, nepractică a războiului: războiul de
pozițiune, vinatoarea după pozițiuni, jocuri complicate cu formațiuni
tactice, formule matematice pentru conducerea trupelor. O mostră intere-
santă este urmatoarea regulă tactica stabilită acuma o sută de ani: „cind
baza de operaţiune este aşa de lungă, că liniile exterioare de operaţiune
jormează la obiectul de operaţiune un unghiu mai mare de 60°, atunci

CRONICA MILITARA 237

putem să înaintam, în alt caz însă, nu*, Comparind fenomenul despre
care am vorbit cu altele menţionate mai 'nainte observăm acceaşi ten-
dinţi de a înlocui elemepte de valoare cu surogate ene ` artei foarte
complexe şi pline de viaţă a conducerii trupelor, se substitue facultatea
jucăriei cu forme şi învațatura moartă, care prin complicaţiuni artificiale
caută a excita aparenţa unei ştiinți mari şi oculie.

În general s'a afirmat de toți specialiştii practicei războiului—şi
aceasta airmaţiune s'a întărit în cursul evenimentelor campaniilor prin
iapte—că nu cartea singură face pe ostaşul desăvirşit, dach) lipsesc ca-
iitățile” militare şi talentul sau geniul.

Să vorbim deci de calităţile militare, cari sint un element atit de
insemnat al valoarei unei ott,

Ori-ce oştire caută să desvolte asemenea calităţi în rindurile ei şi
a le menţine în floare; mai cu seamă în ofițerime, căci ea este „suile-
tul armatei“. In armate cari nu se conduc în mod metodic în această
privință, calițățile militare adevărate sunt înlocuite cu surogatele lor sau
ele sint rău înțelese, faişificate, Nu ne miram că cu această înlocuire
GER este legată tendința de a întări iluziunea prin reclamă sau
paradă.

Astiel lipsa deprinderii şi oţelirii fizice a trupelor s'a acoperit a-
deseori cu producțiuni izolate acrobatice sau sportive, d. p. cu aşa nu-
mite marşuri militare (expresiunea pleonastică este interesantă) făcute cu
o trupă selecționată dinadins.—Astiel s'au văzut paradind în faţa supe-
riozului inspector reprize de subofiteri experimentați, travestiji în recruți.
Tot astfel incapacitatea fizică a comandanților se ascunde sub o muncă
ustentativă la cancelarie sau în direcțiunea administrativă. Sau pentru a
tezuma : se înlocueşte produsul muncii intensive, cu o producţiune de
valoare mai mică şi totul se acopere cu un paravan,

Numai Ecaterina cea Mare s'a lăsat să fie înşelata prin satele lui
Pattomkin; noi inşine, cind vedem trecind o trupă la exerciţiu sau la
paradă, deducem repede din aspectul ei, din ordinea care domneşte în
acel moment, din simultaneitatea mişcărilor de paradă, că în acea trupă
există toate calităţile militare sau, cel puţin, că disciplina ei este desă-
virşită: Läul batalion al celebrului regiment Preobrajensk a făcut totdea:
una această impresiune ; el era socotit ca o trupă de elită, fiindcă impunea
pe cimpul de paradă, pînă ce In ziua răsvrătirii sale în 1906, lumea a
văzul că ea se înşelase, Disciplina nu exista în acest batalion decit în
forma unul surogat. Astfel prin paradă se pot acoperi prea bine lip-
suri însemnate şi nişinoase.

Una din calităţile cele mai necesare unui comandant este clarita-
tea și preciziunea în concepțiunea hotărifilor şi ordinilor; constatăm că
uneori această calitate se înlocueşte prin arta diplomatică sau pompa
cu care se redactează ordinele. De aceea criteriul exterior al unui or-
din bun va fi simplicitatea sa: făgădueli emfatice, cuvinte profetice, ex-

-288 VIAŢA ROMINEASCA

—— ze

hortațiuni amenințătoare şi quasi-energice sint atitea indocti că avem a
face cu surogatul hotăririi clare; forma teatrală, complicată şi nebuloasă
nu acopere de cit indeciziune şi ignoranță; ar trebui să se studieze dis-
ciplina numită corespondența militară şi din aceste puncte de vedere ;
deprinderea cu fraze goale este cu atit mai periculoasă la militari cu cit
ea conduce la sugpgestiuni periculoase educațiunii ofițerilor, Natura noss-
tră este de o imaginaţiune fără margini cînd voim să acoperim perple=
Xitatea care ne cuprinde; un exemplu din ultimul razboi din Manciuria :
de cite ori nu şi-au sugerat Ruşii ei singuri iluziunea unei actiuni ho-
tăritoare, întreprinzind operațiuni sau diversiuni îără rost, bazate numai
pe o nădejde nesigură şi înşelătoare 3 ') Un termen tecnic pentru asc-
menea mișcări convulsive este expresiunea germană „Verlegenheltsmană-
ver", Un alt exemplu care ne arată surogatul perspicacității tactice, dar
care excită jluziunea siguranţei şi patrunderei este „ordinul“ lui Napo-
leon dat în 4 August 1870 în care clafirma, ajutat de fantazia sa, într'un
aliniat: „inimicul are intenţiunea de a merge în contra oraşului Nancy“ `
Vrea SA zică va opera nesocotind armata franceză, pe cind Moltke chiar
în 1868 stabilise ca prima operaţiune a armatei germane, după ces.
centrarea ei în contra Franciei, ar fi „de a căuta fortele principale ale
inimicului ori unde s'ar găsi, şi de a le ataca“,

Un scriitor militar cunoscut "1 dezvoltă în mod convingător ideia
că imaginaţiunea (fantazia) este o calitate indispensabilă pentru un con-
Cucător de trupe. Adăogăm pentru scopul studiului de față că acenstă
calitate nu se poate înlocui prin dezvoltarea amplitudinei memoriei, care
din nefericire formează un factor însemnat în programele şcoalelor, c-
xamenelor şi concursurilor militare, M. S. Regele Carol a şi atras lua-
rea aminte a autorităților militare asupra acestui punct: un ordin de zi
din 1902 nu numai cere „cunoştinţe profunde şi solide lipsite de su-
perficialitate* ci osindeşte tendința de a împătula în capul trupei și c-
flțerilor o ştiinţă enciclopedică stearpa, bazată pe învăţătură pe de rost,
Din pomiri şi tradițiuni diametral opuse spiritului acestor directive s'a
născut (şi ziurea decit la noi) credința că fantazia şi geniul imaginativ a!
omului de război se poate inlocui cu încărcarea minții cu multă in-
Văţătură. Dunnen că la război într'o situaţiune tactică anumita se pre-
zintă comandantului ca panaceu exemplele istorice învăţate, pe cari nu
are de cit a le „aplica“ pentru a cîştiga isbinda, este din nefericire räs-
pindită prin această doctrină. Adevărul este că exemplele din istorie nu
înlocuesc de cit pină la un punct ingeniul şi fantazia care lipseşte la
unii; lar pentru acei cari sunt inzestraţi cu adevărate talente, a căror
spirit imaginativ s'a dezvoltat prin practică, asemenea exemple uşurează
şi călăuzesc intrebuințarea lui.

petit 1). ee tea ag rap Makela spre Port Arthur; ex-

unea Generalului Mi o - 7 iți

amiralilor Rajdiestvenski pi NiebaBaţaf. St KEE AE
2). Generalul C, von der Goltz in „Națiunea armata”,

CRONICA MILITARA alai

Nu avem de gind a aplica pe rind tuturor calităților militare scal-
pelul nostru ; am depăși limitele ce ni le-am impus în acest studiu eu.
mar. Dar nu putem să mergem mai departe fără a atinge macar calita-
tea principală pe care se Intemeiază toate celelalte: voința şi energia
(voința susţinută). Şi această calitate fundamentală are surogatele ei::
slăbiciunea şi trindăvia caută a produce iluziunea energiei prin acțiuni
convulsive şi nesocotite ; exemple : Liaoyan, luptele pe malurile riului
Saho, Mukden. Lipsa de energie stăruitoare și metodică in viața de
toate zilele se acopere printr'o activitate spasmodică şi sgomotoasă ; e-
xemple: gălăgia teatrală şi ameţitoare, dar nici de cum productivă, a
unor instructori sau şefi de repriză, în cazarmă sau pe cimpul de exer-
chu ` instrucțiunile şi controlurile spasmodice cari întrerup perioade in-
delungate de pasivitate şi de inacțiune, prin citeva zile de încordare e-
Xagerată şi nefolositoare ` apelurile de front nominale, după care cu
toatá pierderea de timp şi oboseala, controlorul rămîne înşelat; şi aşa
ma! departe,

Incheiim şi trecem la un alt grup de considerațiuni: în general
calităţile militare nu se pot dezvolta şi menţine nefalşificate de cit sub.
scutul indeplinire: exacte a datoriilor ostăşeşti, De aceea se şi cere as-
tăzi cu drept cuvint în armată mai puțin o memorare a acestor datorii,
mai puţin predicarea lor ex cathedra de cit pilde concrete şi clarificarea
noțiunii fiecărei din aceste datorii la fiecare ostaş, de la simplul sol-
dat pină la Generalul comandant al unei armate. Numai din noțiunea
clară a datoriilor militare se poate naște ceea ce se numeşte simţimintul
datoriei. Pentru a uşura lămurirea ideilor şi explicațiunile A, S. R. Prin-
cipele Moștenitor a clasificat datoriile ostăseşti în modul următor {dina-
des sau lasat la o parte In această clasificare datoriiie cetățenești sau
de altă natură): V

Credința ostăşească

Cuzajul şi vitejia

Disciplina

Camaraderia

Cinstei ostăşească

eg de a îi purures gata pentru război, — `

“asificarea dr fața nu este numai clară ci cu f
Pe baza ei putem să urmărim firul intrerupt al et eegen ZE

Dacă observăm ceea ce se petrece în viaţa reală, von găsi că fje-
cârei din aceste datorii corespunde un surogat sau un falşificat. Este
invederat că una din grijile de căpetenie ale instructorului sau coman-
dantului educator al unei trupe va îi, dea păzi unitatea ce i s'a Încre=-
dinţat de râspindirea acestor microbi periculoși, căci ei îneacă cu sigu-
tanță dezvoltarea sănătoasă a calităților militare ale inferiorilar săl.

la acest sens credința oOstăgească câtră persoana suvezanului sau a
comandantului de căpetenie nu se poate înlocui prin Slugărnicie şi bi--

-290 VIAȚA ROMINEASCA

zantinism ; iară credința patriotică către neam şi ţară nu mai este adevă-
rată nici trainică cînd ea nu se arată prin fapte pozitive, ci prin acţiuni
negative şi sgomotoase, precum le produce un naționalism exagerat :
fraze goale, fapte şoviniste, înscenări teatrale. ,

Curajul militar asemenea se poate falşifica prin superiicialitatea şi
fraza bombastică ; curajul de fanfaronadă s'a concretizat în caricatura lui
miles gloriosus creată de Plautus, în figura soldatului Chauvin (din al
cărui nume s'a născut şi termenul șozinism) în colonelul Ramollot şi în
Moş Teacă. A

Surogatuli disciplinei „adevărate“ (vezi I. O. de zi din 1902) este
acea obediență automatică cerută p'alocurea, acel despotism medieval
care nu ține socoteală nici de firea omenească, nici de temeliile pe care
se clădeşte edificiul armatei moderne: conlucrare pentru un scop înalt
comun, Sub un aseminea regim, absolutismului egoistic de sus, cores-
punde lacheismul şi servilismul linguşitor de jos. O disciplină înțeleasă
astfel nu se introduce şi nu se menţine în general dech prin „mijloace
de paradă, (marş de paradă, minuiri exagerate, jocuri de formațiuni),
prin cuvinte amenințătoare şi printrun cortegiu întreg de măsuri repre-
sive, cite odată barbare ; am arătat deja că sub un asemenea sistem se
ascunde uneori spiritul slăbiciunii şi chiar al revoltei. În orice caz pri-
mul vint mai aspru la război distruge întregul edificiu atit de strălucitor
în timp de pace şi demoralizarea ese la iveală, Disciplina militară trebue
întradevăr să fie de fier: dar nu trebue să se oblin numai prin mij-
loace represive și prin dresaj. Pentru a nu fi rău interpretați accentuăm
că chestiunea de rezolvit în oştire se rezumează în cuvintele: dresaj şi
edlucaţiune ; nu in: dresaj sau educaţiune '). Numai dresajul trebue să aibă
rostul său, să nu fie pentru paradă, să se întrebuințeze din contra numai
în anumite părți ale instrucţiunii militare, unde este invederat că în mo-
mente de emoţiune sau de oboseală, în timp de război, deprinderea joacă
un rol însemnat (disciplina marşurilor, avanpostutiie, tragerea).

Camaraderia se poate traduce pe romineşte prin dand tovărăşte.
Camaraderia este insă falşificată cind tovărăşia “devine abuzivă, egoistică,
Nu există camaraderie adevăsată întru necinste. Camaraderia adevărată

"este întemeiată pe ideia muncii comune îndreptate spre un înalt en,
Camaraderia nu este o noțiune sentimentală (îraze convenţionale, pozniri
născute din simpatii personale) nici egoistică (conivența suspecti, con-
cesiuni mutuale). .

In mod analog, surogatul cinstei ostăşeşti neialşiiicate sunt frazele
teatrale şi pretențioase ce se fac asupra ei şi asigurările emiatice şi con-

veiijionaie ce se aud cite odată şi cărora se poaie răspunde cu cuvin-
tele scurte: iapte, nu vorbe.

1) Dril oder Erziehung este titlul unei lucrări blival
deceniu al veacului trecut de” Arhiducele Ionn al Auster de eme
Acelaşi subiect este tratat pe larg în Capitaine Simon, L'instruction das

Officiers, l'éducation des tro il i $ ci
que. Paris 1904. npes ef la puissanco nationale, étude sociologi

CRONICA MILITARA >

Ajungem la ultima datorie ostăşească ` pregătirea pentru tăsboi. Pur
nerea el în practică este mai cu seamă grija otiţerimei ; surogatul ci este
parada. Asupra ei vom vorbi mai pe larg la Incheerea acestui studiu.

După ce am discutat valoarea mijloacelor materiale şi personale ale
războiului precum şi a calităţilor şi datoriilor militare, mai rămine de zis
un cuvint asupra spiritului ostăşesc şi spiritului războinic pe care po-
poare și armate caută a le hrăni pentru a dovedi vitalitatea lor.
Armatele iși trag puterea lor din puterea naţiunilor din cari ele se-
recrutează ` mal cu seamă astăzi în țările unde domneşte sistemul ser-
viciului militar obligatoriu şi general, Dar şi invers valoarea, puterea og:
tirii se propagă prin mijlocirea elementelor ce au trecut prin rindurile el,
in întreaga naţiune. Astfel există” între popor şi oaste o influență reci-
procă, o osmoză a puterilor ostăşeşii, Este în interesul unui popor pre-
văzitor să nu lase să dispară din mijlocul său spiritul militar şi războinic,

Spiritul militar găseşte surogatul său în militarism. Adeseori am-
beie noțiuni Sau confundat; din confuziunea ideilor s'au născut apucă-
turi greşite. Spiritul ostăşesc se întemeiază pe simțimintul dezvoltat al
datoriei, a! ascultărei, al exactităţii, al punctualităţii şi al scrupulozității,

al respectului legii; în fine pe entuziasmul pentru fapte inimoase, pe
rezistenți bărbătească şi pe oțelirea puterilor trupeşti. Este un ciștig pen-
tru o națiune cînd prin influența educaţiunii în casa părintească şi în
şcoli aceste simţiminte cari sunt etementete spiritului ostăşesc, se dez-
voltà. Această dezvoltare nu se poale obtine cu mijloace exterioare, cu
partea de paradă a activităţii militare. Confuziunea ce sa făcut între
spiritul ostășesc şi iubirea părăzei sau pedanteriei rigide subofițereşti a
dat naştere unor idei greşite, De aici a rezultat cultul formei, neglijarea
fondului, militarismul sterp şi din militarism rău înţeles, gustul de a mi-
Mariza, întradevăr, armata trebue să se folosească de tot ceea-ce poate
ajuta scopurile ei; dar este o greşală cînd totul se pune sub regimul
formelor: prin unliorme şi insemne exterioare militare, prin dresaj de
paradi nu se poate introduce de pildă în tinerime adevăratul spirit os-
tăşesc. Un astfel de militarism nu corespunde nici evoiuţiunii timpurilor
moderne și este dăunător: Nu trebue ultat că armata pentru o țară este
un mijtac şi nu un scop; și tot gsemenea parada pentru o armată nu este
decii un mijloc, şi încă din cele mal modeste,

Spiritul războinic este deosebit de cel militar. Elementele din care
ci se hrineşte sunt palriotismul, admiraţiunea eroilor naţionali, simţimin-
tul onâarei naţionale, gustul exerciţiilor curagicase ` prin acest din urmă
punct el se înrudeşie cu spiritul estășesc. Surogatul spiritului războinic
se produce, cind elementele sale se faișifică : cind patriotismul se trans-
formă în şovinism şi prin urmare In fanfaronadă ` cind entusiesmul devine
preficut și exagerat; cind onoarea națională se face pretențioasă şi sus-
ceptibilă fără cauză invederată.

in consideraţiunite premergătoare am pătruns şi În unele taine ale
vieţii practice militare cari de obicei (ptn ascunse. Un studiu psico-

292 ; VIAȚA ROMINEASCA

logic nu poate să fie superficial pentru a nu displace; el nu poate fo-
losi decit dacă se întemeează pe baza practică, reală. Folosul unui ase-
menea studiu este învederat ` prin el se pot lumina vederile unora, in-
drepta părerile altora. Scopul psicologiei militare este de a contribui a
impiedeca iluziunile periculoase, cari sunt şi cauzele multor greşeli şi
tătăciri.

Pe paginile premergătoare se găsesc adeseori alhturate cuvintele
paradă cu vanitate, reclamă, surogate şi alte expresiuni cu un înţeles
asemănător. De aici unii cititori s'ar simţi îndreptaţiți a conclude că a-
cest studiu a fost scris pentru a osindi cu desăvirşire parada militarz,

Rindurile cari urmează vor dovedi ca această deducțiune ar îl
greşită. Parada militara are întradevăr un folos ` însa ea trebue restrin-
să la strictul necesar, Influențe straine intereselor armatei au putut da
părăzei o intindere şi o importanța care a indus în eroare spiritele mulțimii,

Inainte de a ne întreba care este scopul şi folosul parăzei, trebue
să ne lamurim asupra înțelesului acestui cuvint. Exista paradă militară
în forma revistelor şi detilarilor, combinate Său nu, cu serbări oticlale;
necesitatea el este necontestabila, cu oare-care restricțiuni pe cari le vom
arăta mai jos, Se mai numeşte paradă ori-ce producţiune individuala sau
colectiva în interiorul cazarmi! sau în afară de ea, menită a arăta ar-
mata în părţile ei strălucite, facindu-se abstracţiune de—sa punem fară
frică cuvintul— cele serioase. `

Fireşte că pe nol ne interesează mai cu seamă psicologia parăzei
numite în primul rind; totuşi trebuie să atingem cu un cuvint şi cea
de a doua categorie.

Vom stabili din capu! locului că un coniro! în privința pregătirii
pentru război sau a mersului exact al serviciului nu poate să fie în nici
un caz scopul parăzei, Dit reuşita unei parăzi la o trupă, nu se poate
deduce nimic serios, Ne reamintim faptul că o trupă excelentă de paradă
poate să fie lipsită de calități militare adevărate ` sunt batalioane cari
execută în moi uimitor ori-ce exerciţii de simultaneitate, cari dirijează
subunitățile lor prin semne cu sabie sau cu fluerul ca prin farmec, fără ca
ele så aibă o valoare tactică mal mare decit un corp de balet bine dre-
sat. Ne putem inchipui regimente strălucite ca exterior, cari şarjează cu
un avint zgomotos şi în acelaş timp elegant tribunele spectatorilor, pro-

ducind astfel o plăcută sensațiune în public, dar a căror activitate la riz-
boi nu va fi aplaudată de nici un tactician. Nu sunt atit de depărtate
timpurile cînd lumea glumeaţă la Berlin vorbea de „cadrilul dela Tem-
pelhol“ şi cea dela Bucureşti de „circul dela Cotroceni“ dindu-şi astfel
părerea critică asupra valoarei cimpurilor de exerciţiu şi luptelor de pa-
tadă poreclite de Germani cu expresia „Revuegeiechte“,

Să mergem mai departe: vedem chiar că parada este un mijloc
prin care se pot acoperi lipsuri şi greşeli grave ; astfel însuşi controlul
cel mal straşnic ca formă poate să fie în realitate o simplă paradă; aşa

CRONICA MILITARA 293

de pilda cu ocazia aşa numitelor inspeciiuni generale, spiritele a sute ai
mii de oameni st incordează şi se menţin intro stare de ferbere anor-
mali săptămini intregi în aşleptarea evenimentului. Mentalitatea solda-
Dor şi ofițerilor capati sub un asemenea regim o direcțiune cu totul
speciala în dauna bunului simi. Controlul degenerind în paradă şi soarta
individului atirnind de reuşita ei, parada devine pe nesimţite însuşi sco-
pul activităţii armatei, dar în acelaş timp pregătirea pentru război, o ilu-
ziune. Sub un asemenea sistem îniloreşte formalismul, şi exerciţiile de
paradă capită o însemnătate deosebită. Astiel s'a putut întîmpla ca, ul-
tindu-se scopul principai al armatei, să se cultive cu multă perdere de
timp şi prin mijlocul unui dresaj monoton şi adeseori barbar, sub cu-
vintul că sunt un factor de căpetenie a! disciplinei şi al atenjiunei, exer-
CO artificiale şi nefolositoare (minuiri, focuri şi mişcări complicate, jo-
curi cu formaţiuni), Valoarea militară a trupelor s'a judecat chiar numai
după felul execuţiunii unor asemenea păpuşării, Iubirea formalismului
părăzei, care reprezintă. surogatul unul dresaj şi unei instrucțiuni intr'a-
devär folositoare, a ajuns chiar a fi socotit ca un element pedagogic,
precum dovedesc mijloacele întrebuințate la mititarizarea şcoalelor. ă
Putem dealtmintreiea sá controlăm cele spuse, observind activi-
tatea ataşațiior militari trimişi Intro ţară străină pentru a studia armata
ei; celor pricepuţi puţin le pasă de părăzile la cari sunt chemaţi cu
insistenţă, pe ei fi inieresează secretele armamentului, ale întăririlor ce-
tăților şi ale mobilizării, cifrele dar sunt oarecum secundare. Pe aceşti
ofițeri îi interesează în mod deosebit starea şi spiritul populațiunii, cali-
täțiie soldaților, caracterele şi personalitățile comandanților, sistemul dre-
sajului şi instrucţiunii militare, energia sau slăbiciunea pregătirii şi îna-
intării în corpurile ofițereşti, fi: va
Dacă lucrul stă astie!, atunci cum rămine cu atrmațiunea noas-
trä, că parada are un scop și un folos practic ? SC
Intra'adevăr nu sunt multe de spus în favoarea părăzei. Dar ar fi
a greşală de a trece cu vederea peste aceste puncte. Şi anume: Parada
este un mijloc de a sărbători zile mari cu massele trupelor adunate. Pa-
rada militară cu pompa şi strălucirea el impunătoare, aprinde Leer
mul mulțimii ; publicul care vede armata în splendoarea ei se bucură `
tot așa şi soldatul în front, bine înțeles cind parada este bine organi-
zată, adică cin armata nu se oboseşte peste măsură prin pregătiri, prin
monotonia înscenării sau aşteptării indelungate, Este lucru cunoscut că chiar
o inimă rece şi critică se electrizează în timpul unei reviste sau defi-
läti; mal cu seamă cind totul se destăşoară sub imperiul unei emoțiuni
generale izvorite dintr'o idee comună, sau în fața unui comandant a
cărui personalitate este cunoscută şi iubită. Ostaşilor le place a se pro-
duce dinaintea multimii; bucuria, mindria, încrederea în sine se cetesc
in ochii şi pe obrazul lor. Mulțimea iubeşte acest spectacol şi fie-care

interpretează impresiunile ciştigate la paradă aşa cum îi prescrie gi

294 VIAŢA ROMĪNEASCA

său propriu individual sau colecttv.—Înfine cei cari comandă, au toc-
mai la paradă simţimintul plăcut că ei stăpinesc şi conduc massele cu
cea mai mare uşurinţă; dacă lucrul reuşeşte la paradă, de ce nu ar
reuşi la război? Dar nu numai la paradă ci şi la manevre este un simți-
mint plăcut pentru un comandant de cavalerie de a se pune În capul une;
brigăzi sau diviziuni pentru a executa o şarjă strălucitoare, Este oare
numai o întimplare norocoasă că spectatori militari şi civili numeroşi se
găsesc deja în aşteptare în vecinătatea punctului de izbire ?

Ţarul Pavel iubea parada peste măsură; această pornire avea ră-
dăcina el In admiraţiunea lul pentru armata lui Frederic cel Mare, Dar
Pavel nu vedea decit partea ei exterioară, stralucitoare ; pe aceasta sin-
gură a introdus'o în oştirea rusească. Ţarul Alexandru, marele Duce
Constantin, fiii săi Ţarul Neculae şi marele Duce Mihail au avut aceeaşi
predilecţiune. Ei uitară cu totul că ostaşul este destinat războiului, pre-
cum dovedesc cuvintele marelul Duce Constantin: „Nu pot suferi ráz-
boiul, căci el strică armatele“ p A ,

Rudenia şi prietenia între curţile de la Petersburg şi Berlin au trans-
mis cultul părăzei din Rusia în Prusia ` astfel armata acestei din urmă
țări a putut revedea în caricatură formele din timpurile lui Frederic cel
Mare. Ele s'au conservat aici un timp îndelungat imitindu-se şi în alte
armate şi dind în urmă naştere acelor manevre de ieatru pe care le ci.
tică Arhiducele Albrecht at Austriei în modul următor Dr „toate amă-
nuntele erau convenite dinainte; toate mişcările se făceau ca cu păpuşi: cor-
puri întregi se mişcau ca marionete după comanda şefului; totu! cra o
batjocură a imagini! adevărate a războiului. Aceste produse bolnăvicioase ale
unei perioade indelungate de pace infloreau mai cu seamă în Prusia şi
in Rusia indată după războaiele din 1813—15".

Nu ne putem abtine de a cita aici un cuvint al unui mare psicalog
militar, Napoleon in critica sa asupra unei cărţi scrie Generalului Rognist
următoarele :

„Disciplina stringe trupele imprejurul drapelelor lor; prin aiocu-
„țiuni, curajul trupelor nu se poate mări in timpul luptei ` cuvintările nu
„Sunt ascultate de soldații veterani şi recruţii cei tineri uită ce li s'a spus,
„la întăia bubultură de tun. Din cuvintarile citate de Livius nici unta nu
„este autentică: nici una nu are avint, nici una nu are pecetea însu-
vleit momentului. Gestul Incurajator al unul comandant inbit de tru-
„Pele sale face mai mult de cit cel mal frumos discurs, Alocuţiurile şi
„Cuvintăriie rostite în timpul campaniei au un alt scop: De a şterge im-
„presiunea rea lăsată trupelor prin ştiri false şi rapoarie greşite, pentru
„d menține un spirit bun în findurile lor, sau pentu a da subordona-
„ților ceva de gindit şi de discutat. Un ordin de zi simplu face mai

t} Vezi: Ti. Seitan, Istoria Rusiei sub Ţarul Neculae |. Vol, i.
2) Arh. Albrecht, Asupru responsabilităţi în deel Vicma, al

CRONICA MILITARA 295

„mult de cit acele alocuțiuni bătrineşti“. Cind Împăratul Napoleon tre-
cea călare dealungul frontului, un singur cuvint al său: „desfășurați dra-
pelele", sau: „a sosit momentul“, sau numai gestul şi privirea sa, fä-
ceau ca soldaţii să tremure de curaj şi de nerăbdare.

O armată comandată de personalități marcante, o armată bine pre-
gătită sau victorioasă, îşi poate plăti făra grijă luxul părăzilor şi stră-
lucirii exterioare, fiindcă are şi fondul. Dar o armată nedezvoltată nu
poate înlocui fondul care lipseşte, cu o spoială exterioară. fără a avea
în momente critice decepţiuni amare.

Mai este un punct de notat în favoarea părăzii. Dacă ori-ce pa-
radă militară, orice strălucire de uniformă, orice inscenare impunătoare
sar desființa, entuziasmul pentru serviciul în armată şi pentru ceea ce
se numeşte cariera armelor ar slăbi, cel puţin în perioadele îndelungate
de pace şi de linişte naţionala precum şi la acele popoare ale căror su-
flete nu sunt înflăcărate şi împinse de o aspiraţiune naţională. Străluci-
rea exterioară a armatei atrage pe mulți, Ea impune mai cu seamă ti-
nerimei, căci dinsa iubeşte a se vedea jucind pe scenă un rol impună-
tor; ea are ambiția de a fi admirată.

De aceea şi parada va fi cu atil mai apreciată cu cit mentalitatea
poporului se va apropia mal mult de a tinerimei, cu cit poporul va fi
mai setos de sensaţiuni. Masselor în general lesplac înscenări grandi-
oase. Dar cind este vorba de o armată naţională, vine şi amorul pro-
priu, mindria, cite odată şi vanitates, care vede oglindindu-se în strălu-
cirea oastei puterea şi valoarea proprie. l

Parada impune şi prin massele trupelor. Cunoaştem puterea psi-
cologică a numărului asupra individului, lipsa spiritului critic al mulți-
mii, inferioritatea mentalități masselor, credulitatea şi suggestibilitatea
lor. Ea este aşa de mare încit chiar cele spuse în aceste pagini nu
se poale ca să nu De contrazise de unii,

Dar pentru acei cati se pot desface de iniluențele sus menţionate
şi de Janţurile închipuirilor tradiţionale, reese îndestul de clar că scopul
părăzei militare este cu totul secundar. Parada are precum am văzut
raţiunea ei de a fi. Dar astăzi ea nu mal este ultima expresiune a spi-
ritului militar şi războinic şi a valoarei armatei pentru război.

Deducţiunile practice pe cari le ciştigăm din considerațiunile noas-
ire sunt următoarele:

Deşi mentalitatea publicului şi a poporului este cea cunoscută,
conducătorii unei armate serioase nu trebue să cedeze sub influenţa ei,
Parada tradițională trebue redusă şi simplificată, dindu-i-se forme raţio-
nate cari corespund nevoilor adevărate ale armatei, Exerciţiile şi ins-
trucția de paradă rămase din timpurile vechi sub formă de prescripţi-
uni regulamentare sau de deprinderi tradiţionale trebuesc reduse la un
minimum, care nu împiedecă, ca astăzi, pregătirea pentru război. Serviciul

298 VIAŢA RUMINEASCA

trebue organizat astfel ca să se deosebească de ori şi cine cu ven.
rință limita unde parada începe şi pregătirea pentru război încetează.

Astfel ze va face lumină în capul ostașilor de orice categorie; nici
un soldat nu va mal crede că parada, pompa militară şi slujba perso-
nală este scopul armatei, Numa! attici vom putea spune că am scă-
pat de moştenirea lăsată de Țarul Pavel.

Acestei moşteniri din trecut se intovârăşeşie, pentru a împiedeca
dezvoltarea armatelor modeme, deptinderea ca lumea să se mulţumească
cu muncă uşoară; sub scutul lenet şi sub scutul părăzei pol vegeta

u rogatele şi ialsificatele militare despre care am vorbit mai sus.

Dacă cuvintul napoleonian „à la guere le morai falt les trois
quarts de l'affaire“ este adevărat, atunci datoria militerului inimos, psi-
colog şi cunoscător de oameni este de a se îngriji ca sceste trei sfer-
turi ale puterii oştirei sa nu fie iluzionare. Orice cetățean insi este
indreptățit a cere aceasta de la ofițerii armatei țării sale.

Câpitan Alexandru Sturdza

RBEOQEN ZII

Engen Lovinesen, Pagi pe Ni-
šipa vol. IT. Librăria Xaţională, Bu-
creati, 1900. Pretul 2 fr,

Acest al Tilea volum al d-lui La-
vineseu, Mind în adevăr „al doilea”,
nu vom reedita cele spuse asupra gtt,
malai volum In privinta folului de a
gimti și a serie nl d-lui Lorimesen, —
În co ne priveşte pe nul, bam răs-
puns În treacăt, în articolul „Pro-
bleme Literara“.

Gilera observații numai: a

ID. Lavineseu—cn şi allii—faze a con-
forie complerta intre critica „judeci-
torenscă* și cea „ştiinţitieă” san in-
terpretativă, intre un eritfe literar i
între un șaf de grupă, intre zelt
literara“ şi „grupare“ de seriitori, In-
tre scoală literară şi şcoală oriticã,—
cind relevează ca o scädero n activi-
taţii d-lui Gherba faptul ca acest eri-
tie n'a ereat o şcoală... literară, cum
a creat d. Maioresru, D. Maiureseu a
fost un critice „judecătoresc“ (In tnte-
lesu] bun al cuvintului), dsa a den,
curajat nulităţile şi a grupat in jurul
d-sale pe oamenii de tulent. D-sa n'a
fost un critic interpretativ, ca Sainte-
Beuve, Taine, Faguet, Brometière ele,
D-sa ma Meut scoală literari, cl grup
literar feăci seriitorii grupați In jarul
d-sale aveau tot felul de roneepţii n-
supra vieții şi făceau parte din lot fe-
lul de seoli litorare: clasici, roman-
tei, realizti, ete.) -şi ducă a fient
vreo „scoală“, apal a fost o scoala

eritici, cum se stie, reprezentată slab,
D, Gherea însă a fost un eritic inter-
pretativ, el nici nu s'a ocupat da nu-
litäți, el nu s'a ocupat dorit do serii»
torii de talent, pe care ba explicat,
sliințiiceste, pe cit erilica poate fl sti-
inţifica. Prin nrmare—do şeoală Hite-
rară niri vorbă nu ponte li, m'o crează
miotadati vre-un eritic—d, Gherea nu
putea face nici grup, în orice car nu
avesta pulen fi scopul şi rezultatul ue
nej Arti critice interpretative.
Ce acoula a făcul Taine ? D. Gherea
mar f putot ptn, eu „idealurile
sale sociale“, litarntura, decit intr'un
chip foarte indireel: nu ca „erilie” el
ca om politie, lăcind va idealurile sale
sociale sk so râspindeaseă in lumea
intelectualilor, din cara apoi să se re
eruteze artisti eare să exprime idea-
lurile acelei lomi de intelectuali.—D,
Gherea nu pulea face „şenală* decit
en critic, o şcoală critică, si acest lu-
eru Fa facut. Toată eritica de după
dinsul se resimte de influența en.
chiar a adversarilor säi, pe care a
stirnit'o. O asemenea geoală—eritieii—
am faent'o toţi criticii, Sainte-Beuve,
Taine, ete. Atita poate face un critic,
O şcoală literară o farce un poat.

Dintre „Figurile literaro” ale dlui
lovinesen, desigur că cea mai reușită
este a d-lui Belliceanu. Nu vreau sa
spun că mi fmpac în totul eu apre-
ciaren sa, dar d. Lovinescu a reusit

298 VIAŢA ROMINEASCA

să-și exprime Line şi pregnant ideea
ce şi-a Det o de autorul „Chipurilor
dela Mahala“, Ceva mai puțin reuşita,
dar poate mai justă incă, mi se pare
„figura“ d-lui Girleanu.
Şi neum, o descoperire ! D. Lovin
cu, cind nu face din critica un joc ză-
darnie, cind nu eriticà trágind cu conda
ochiului la public să vada ce impre-
sie produce —căci de obicăiu dan e
ca acele lemei cochete care nu far
nici o mişenre decit în vederea efer-
tului ce au sū Droduch — cimd dan se
gindeşte la subiect şi numai la su-
biect, cind fl intereseaza adevărul fl-
indeă adevărul este in interesul sau,
cind, de pilda, e pus in situația sa
lupte ca să iasă din primejdie—şi în
asemenea ocazie nu mai e loc de co-
chetării—alunei d, Lovinescu poate
să serie bine.—D. lorga a atacat pe
d. Lovineseu, cind acesta a scos pri-
mul volum al Pagilor pe Nisip, ṣi l'a
atacat aspru şi, judecind dupa conți:
nutul volumului, pe nedrept, D, Iorga
vorbea de nişte necuviințe ce i-ar fi
fost adresate, in acel volum, dè d.
Lovineseu, pe cari nu le gisese in
volum. Probabil că stot chestii de eu-
lise, in care nu ne amestecâm, po care
nu le ştim, pe care nu voim să lo a-
fam. Că asemenea chestii, la noi, di-
ferenţiaza „curente* şi crează şeuli şi
dușmânii literare, lucrul e sigur, Alt-
miatrelea nu ne-am putea explica, de
pilda, dugmaănia teribilă intre citeva
reviste, în ideile cărora nu obser-
väm nici o deosebire, —idealul lor na-
tional, cultural şi literar fiind acelaşi,
—Să revenim, D. Lovinescu atacat, a
răspuns, ridieulizind pe d. lorga şi
„direcția“ sa „noua“, Poate ca aşi a-
vea cova de observat... şi chiar am So
observ : „Direcția d-lui lorga de a-
cum doi ani li convenea nsa de mult
d-lui Lovinescu, incit n voit să se in-
serie intre colaboratorii d-lui Iorga,
ln à „Astăzi d. Lovinescu

ridiculizeaza „direcţia“ d-laj Iorga,

“are—uu e aṣa d-le Lovinescu %—e a-

celai ca şi acum doi ani, Acesti e

punctul slab al apararii şi atacului

d-lui Lovinescu, mai alas en d-an ri-
dienlizează aceasta -virecţie* cu ma-
nifestäri ale ei de pe vremea cind
voia să colaboreze la Sămănătorul...
—Dar iasfirşii. d. Lovinescu, atacat de
d. lorga, se apăra, atacă, se razbuna,
Aci nu mai ers locul pentru mişcări
elegante... ca să minunäm publical
prin adresa noastră, prin scepticismul
şi fineţa noastră... nci d, Lovinescu,
imeolţi! cum s'ar zice mai popular, se
apâră și loveşte. Desigur, ca in toate
aceste situații, d. Lovinescu merge
prea departe, cări d. Joren are me-
rile renle: D-lui Lovinescu tie uşor
să ridiculizeze pe d. torga ca critic
ori ea Sei de şcoala, dar d-su vita ari
nu pricepe că d. lorga n facut mult
pentru cultura romina prin puterea
sa de muncă, prin ştiinţa sa, prin pu-
ternica—şi chiar absorbanta sa— per-
sonálitate.—Dar lăsind ln o parte toate
uceslea, trebue să recunase că d, Lo-
vinescu, în vele doua articole in con-
tru d-lui lorga, dă dovada de multa
vervă și de un talent real de a scoate
in relief coen co vrea să seoută.

Dach d. Lovinescu, cu cunoştințile
sale, cu uşurinţa sa de a serie, nu
Sar uita in dreapta și in slinga la
spectatori —publicistiea ar vistiga up
element folositor şi interesant.

să GL

Li Li

Eadu Rosetti, ` Despre originea
şi transformările clasei stăpinalorare
din Moldova. Bucureşti, 1906 (Extras
din Analele Acudemiei Romine).

Autorul caută să pună neamurile
boereşti din Moldova în legătură en
„cnezatele de lu inceputurile istoriei
noastre, dinnaite de intemeiurea prin-
cipatelor,—iar „enezatele“ luse-şi le
explica prin influența slava.

Toata partea aceasta a studiului

REA.

d-lui Rosetti desigur ra provoca multe
obiecţiuni din parten specialiştilor atit
pentroca autorul adesea, pe baza do-
cumentelor meindestulătoare, ajunge
la vedorțiuni ce ni se pur riseate, si
chiar e silit să creeze o nouă teorie
asupra originilor neamului romminese
lapropiindu=se in acestă privință de
cunasetia leorie a Ing Răssler), cil şi
peolu ei dan nu-și da seamă ră
„ehinejii* muu fost pumai lu Romini
san Slavi, el asUel de cnpitenii le gă-
sim lu toate poponrele,—snb diferite
denumiri ln faza de tranziție intre
organizati gentiljeä şi vea de stat;
și la Grecii Ini Homer, şi la Germanii
lui Tacit și la Jrochejii Ini Morgan,

Datele documentare, citate de d,
Rosetti, numai in lumina instituţiilor
îmloage vie altor popoare, mai bine
tuboseule în aceasta fază de tranziție,
Rear putea lămuri asupra naturii ade-
Sätle n sirärechilor noastre enezale,

Dar in partea a doua, urmărind
trtusfo: mările clasei stapiniloare a
Moldovei, studiul d-lul Rosetti ca-
Däin o insemnatate deosebita,

Astfel autorul ne arata, cum „la
aäfirgitul veacului XVIE vechea clasă
„stâpinitoare.... a primit o lovitură de
„moarte, de lu niște aventurieri ji-
„aşi, ajunși pe scaunul ei și ajutați
„de lăcomia propriilor «ai fruntasii"...
„Aceştia eran erealurile Domnalui,—
„Grecii şi Rominii, eari stinse să
„ciștige favorul lui şi... marii demni-
„lari ai tarii“, Prin abuzuri neruşinute
de putere, prin talharie Gs, în mi-
nije citor-vu familii se adună latifin-
dii fantastice (DI. Rosetti publică iz-
voadele de moşii ale boerilor Gavri-
Dt Costarhe, Gheorghe Ursache, Mi-
rop Costin, Iordache Raset, ete).

În veacul XVIII —„boiorii par a uita
„neamul din care an ieşit ` își insu-
„ese limba, hainele, obiceiurile gre-
„cești, încep a-și greciza pina si mim-
Me ;... singurul lor scop în viața este
„“porirea averii, satisfacerea vunitaţii

äi

Stin ajungerea lu ranguri inalte şi
Sptslarea plăcerilor materiale, — Fa-
„vbareu dompeg sch fiind evl mai bun
$i cel mai expediliv mijlve de mavu-
stire, cei mulți din ei se agtern covor

b picioarele aceluia căruia Turcul
„i-a nrendat dreptul să jifueusea tara
„Şi se fac complicii impilărilor lui
„spre n culege pentru ei fiematură
„dintr'iusele. Ori ce simtire de demni-
tate piere în fața setei de foas.—
„lar aceia cari nu pot izbali să els,
stige favoarea Domnului se intavara-
„ţese pentru a segate din seaun pe
stel neprielnice lor şi a aduce altul de
„la eave så se poată folosi.. Contac-
„tul eu Grecii îi faraso mesteri desi-
„sâvirgiți in minuirea intrigii ṣi a
„minciunii... Şi astei ei îşi potree
„vinţa lingusind şi unellind spre n=şi
„“pori avutul şi vaza“.

Şi ceren) priviligiaților se tot res-
tringe: „Clusa stapinitoare, caro la
„inceput număra sute de neamuri
„era ucum o lovărăşie mică de tot
„alcătuita din douazeci și vreo elteva
„familii* (Şi uconsta olizurhie are un
point d'honneur eimdat : „fotele nen-
sMurilor eu vază se dădeau cu les,
„nire de soții Greeilor fară avere şi
„fără »trāmoşi, veniți in „ecpninoa“
„Domnilor, lasă căsătoria lor eu ur-
„nagul unei familii de viţa enrjaseă,
„dar sătăcila <au câzulă in uitare, era
„socotită ca lucru nerinsteţ*),

„Din cele 927 sate boiereşti (eite
„erau In Moldova, dapă Condica Law
„ilor lui AL Moruzi din 1803), 479
„erau stăpinite de 28 familii.. Tar
„celelalte neamuri din clasa stăpini-
„oare din vechime, cari na vâzuce la
„starea de razăşie (adica boieri miei,
„sun boierinaşi), stăpiuean toate la
„un loc $57 sate, adică mai puţin de
„cit cele 25 familii de mai sus“.

Taranii şi răzaii, în aceste impre-
jurări, stat, fireşte, „storai“, „fug ine
catro apuca“, „salele se degerteară"..
Fiind-că, spune di. Rosetti, — „se poate

300 „VIAŢA ROMINEASCA

mtabili ea prinelpiu obşlese ci : orice
velas care se deosebeşte de obştie
„prin faptul că deține în minele oi. o
„putere maj mare decit area obatie,
stinde sä atmzece de puterea ei, Și
„această tendință sa manifestă pria
“fapte nbuzive cari sint in raport tn-
„Vera eu gradul de cultura şi de eros-
„tere a ciusei priveliziule, en buntta-
„tea și efenrilntea legilor și, mai cu
sSCAMÄ, ew spiritul et puterea de re-
„zistenţă a obştiai”.,.,

Ast-fel şi în veacul XIX — „răpirea
„moşiilur riăzaşeşti devenise pentru
„mulţi din boierii vremii regulamen-
„tare, mari sau mici, ou adevărat
„sport, cruin îl Jerifinu o parte insem-
„Dată din vremea lar şi intru care
„avenu na sprijin puternic în cum-
„plita venalitute a justiţiei lui Mihaiu
„Sturza“,

Inuintea interesului de elas dis
pure pănă și simțul naţional: „Nu
„trebue să no indoim eñ, dacă ci nu
„Sar (i incipăţinul, precum se înca:
„păţinară, spre a pastra şi chiar a
„pori nişte privilegiuri cari în cen
„mai mare parte se sprijineau numai
„pe abuz şi nu s'ar fi lăcomit să
„sloareă din raporturile dintre diogii
sii taruni lacā mai malt decit, prin o
„serie de uzorpări storconu până atunci,
mei ar fi putut tinea dela Kissclef,
„Sub punctul de wedera al dezcoltârii
sRafionule, mil! mai milt docit s'a
„obținut, Ne-a fost dut să vedem atunci,
„ca culme n ruginii, po un general
„fus apărind țărânimea română fme
„potriva lăcontiei boierilor români“...

Boierimea cea mare vbţinuse în Re-
gulamentul organie „o consi ituție esen-
sisl oligsrhien*, „Hogasul Intre vale
„două fracțiuni alo clasei stapinituare
„se ficase acima larg de tot. Ju mica
„boierime, umnilita, desprețuita, nodrep-
„tățila de ern mare, asimilată cu
„Slugile «i, cari udesea cäpàtau pitaco
ade, ranguri la cari nici nu puteau
„tisa mulţi boierinaşi ai căror stra-

vital işi văzuse moşiile întarite de
„Alexandru cel Bun, dar hepulincioasii
„față de protivnicii ei, se atirnise o
„ră hotarită şi neimpăcată. Si trebua
„recunoscut, că mult datorește Romi.
„ia democratică de usiä-szi gees,
„tei uri”...

Mulţămita ei, boierimea mică s'a
pus în trunten revendicărilar populare
şi a determinat transformarea poliliea
şi soeială a țarii,

Aceste constatări sint en alit mai
preționsa, tntroeit d. Rosetti uu poate fi
bănuit de „idei subversive“ si „pro-
pagarea luptei de clasa“... (Simpatia
pentru boieri Il face chiar sù contra»
zică faptele citate de el insusi, cind
la p. mo spune, că „boierii mari şi
mici s'an funt In intrecere pentru a-şi
indeplini cu sfinţenie datoria care
țară)”,

In raramat d, Rosetti stabileste ur-
mătoarole trei faze prin care a trecut
boierimea noastră :

1) Până la incepatul veaenlui XVII
ea prezinti toate caracterele unei no»
bilimi de baştină, avind Bioata anteri-
oară inceperii ialoriei noastre.

2) Timp de um veac, de ia începu
tul veacului XVII şi pară în epeen
fanariotă, en este o aristocrație.

1) Insfrzit, dela inceputul epocii ta
niriale și pănă la 1858, eu ce tram-
formà intro oligarhie,

Jar de lu 1955 ineoncr, această oll-
garbie pierde atit privilegiile cit și
averea ei şi linde n dispărea spre a
fave Joe unei pluloerații.

,
$ A +

ton Bârscanul. Primele chaturi.
Budapesta 1906,

S-u Dout adeseori observația ca, ba

“nai, poeţii incepatori se grâbese prea

mult să-si publice poeziile in volum,
fără a se folosi indeajuns de sfaturile
oumenilor de gust şi ale eunoacători-
lor. Această observație ze patrivexle
pentru di. Rărseanul care desigur sa

i
|

prea grăbit, şi în dayna-i proprie, pu-
blicind în volum cele două zeri ai una
poezii ale sale. Căci citind volumagnl
acesta de cinci zeci şi trei de fețe, lec-
tarul râmine cu o nemulțumira vie.
Afară de cileva poezii (Sărbătoare,
Un damet odati) în caro forma e pe
alocuri îngrijită gi simtirez are o notă
mai personală, cele mai multe din
poariile è-lui B, ili fac impresia de
ceșa eunoscut, aint aan reminiseenţi
literara şi compoziții räci, după teme
prek cunoscute (Cintee barbar, Re-
gele Gotic. Mirele mort, Bale) şi au-
torului îi plane subiectele inlunecate
şi sinistre, sau exprima stari sufleteşti
prea comune şi hanalu (Chiparizii,
Versuri din câlatarie, Din vale) latra
formă snap şi citeodntă prozalcă,
Comparaţiile și imaginile în poeziile
d-lvi B. nues intdeauna reuşite, uncie
sint prea forțate şi artiliviale, ultele
dovedese lipsa de Dei şi gust. In
„Salba“, povestea unui fete iugelate
(autorul nu vede iubirea decit sub
aspectul ei tragic) sint versuri va
atestea:
Fugi, bade, că jar este lovul,
Ca jar lasă "a urmă feciorii,

in „Soldaţii mării” şi „Plinsul pie-
trei“ autorul se incenrei să exprime
idei și pure ar avea ceva de spus,
valurile mării în mersul lor veşnic,
chemarea mistică a apei, ii sugereaza
refiacții filozofice, dar.. mi-adue aminte
de Guyau și die altii şi verwnrile d-lui
B. mi se pur banale, lipsita de ma-
rette iar fondul neestor poeme, obscur
şi confuz, Reugi-vu dl. B. să mp dea
cindva ceva mai <imţil, mai clar,
intro formā mai satisfăcătoare ?

0. B.

e Te

Dr dd, E Sbiera, Contribuiri
pentru e Istorie socialë cctițenenată,
veligionariă bisericească gi culturală
literari a Românilor de la originea

RECENZII ial

lor încoace, pînă în Inlių 1504. Va-
lumul J, Cernauţi 1606. Prețul 12 er
roane,

Acum vre-o nouă ani, DL De. Sbiera
profesor de limbs și Ieruturu ro-
minä la Universitatea din Cernăuţi,
publică sub titlul da „Afigcãri cuiu-
rale și literare la Boni?" din stiuga
Dunării" o parte din enrsul Dante
universitar si anume acea, În care se
ocupă en răstimpul de la 1504 plină
la 1714. De sigur că intererul deosebit
pe rare) ofera acenstă epocà, în cart
apar primele curţi în limbu rumină,
faptul <a en ern puţin studiată al eu-
noscuts, cum şi neela că on & tai br
gală în înonmunen!e literare, dotermi-
naseră pe autor să dea ia lumină mai
înlăi o paria dia mijloc n evrsului său
si să un încenpă lipirirea chiar do la
început. Si, a drept, cartea d-lui Sbiera
n luminat multe părţi nbscure din
trecutul eullural al Hominilor şi a
adus multe servicii Gralog ep se neupă
cu sindiul literaturii romina. Dar iată
+4 acum vădejilea, pe cura chiar pe
atunci o nulrea uutorul, do uși putea
tipâri eind-va şi restul cursului d-sale,
lecepe să pa realizeze spre folosul
unei mai depline cunoagteri a vieții
sufletesti a Rominilor,

Dupa cum sa vede chiar din tillul
noului volum, DI. Sbiera ne da arumu
prima parte a cursului sñu, acea în
care se ocupi cu viața culturala a
Howminilor chiar de la originea lor și
pină la anul 1504, adică pănă la epova
tratată ia lucrarea tipărită acim
nouă uni,

Daca sur așlepla rine-va sh gă-
senseă în cartea dlui Sbiera o Iatorie
a limbii şi Hteratgrii romine, aga eum
un curs de Istoria limbi ori a litera-
turii unui popor se faee sinre, și cum
se face şi la Universitatile noasire,
s'ar înşela - imprejurari eu totul spe-
cisle luu silit pe profesorul de la
Cernăuţi sa-şi lărgească mult cimpul
cercetarilor sale, Dacă la noi, de pildă,

302 VIAȚA ROMINEASCA

studentul, care urmează un curs de
Istoria limbii şi a literaturii romine
are deja, ori capâta de la alt curs, dès-
tule cunoştinţi de Istoria Rominilor,
pentru ca să poata înțelege mişcarea
culturala a acestui popor, au tot neo-
laş lueru se intimpla eu studenţii de
In Universitatea din Cernăuţi; acolo
ascultătorii d-lui Sbiera erau, dupa
cum ne spune d-sa „tineri cari n 'aveau
nivi o cunoștință despre trecutul Ro-
minilor“, şi de-ncein D-sa a fost no-
voit să le dee şi aresle cunostinți ab-
solut necesare pentru inlelegerea mig-
cării culturale, de-aceia cursul său de
Istoria literaturii romine a seyenit o
Istorie socială, religioasă și culturală
a Rominilor,

Nu este gindul nostru şi nici nu se
poate aștepta cineva să däm o recen-
zie critică ori vre-un rezumat mai
dezvoltat al unui volum de peste 800
de pagini, format mare, in această ru-
brică, în care chutim numai să semna-
lam publicului apariţia lucrarilor care ni
se trimit, şi să dăm o scurtă infor-
mație asupra lor, Poate mai tirziu,
dacă imprejuriările ne vor Ingădui, să
Be pcupăm o dala, mai pe larg, cu
această lucrare, în care e depusă
Wnunea unei vieţi sirguinelonse ; in ori
ce caz, nevoiţi am D sa așteplam npa-
rițiu ialregii opere, pentru va să ne
putem favo nsupra ei o părere hotă-
rita. Dăm deci numai un sert rezu-
mat despre cuprinsul cărţii.

După o introducere generală, in
care se ocupă cu originea omului, en
rasele, cu originea limbii rumine, tu
incertările de pâna acum asupra isto-
riei literaturii romine ete, DI. Sbiera
Hir in materia propriu zisa, D-sa
imparte, dupa considerații pe care le
săpune în capitole anume, epocă de
la origine pâna la 1506 in cinei räs-
timpuri : 107—872, 279 176. 476-561,
601—1186 şi (teg — 1504,—imparţire
care totugi nu are alta justificare de
cit uşurinţa expunetii, Apoi, la fe

care din aceste cinei răstimpuri în
"Parte, autorul studiaza pe rind mig-
cârile politice, religioase şi culturale.
Folosindu-se de aproape lot ce nu
dat cercetătorii Comte dinninte de
D-sa în domeniul istorisi politice, re-
ligionse şi culturale a Ruominilor, uti-
Ried toate serierile inväțaților strå-
ini relative la istoria poporului nostru
și dispunind de o bogată lectură asu-
pra chestiunilor, pe care le atinge,
DI. Sbiera ne dă un tablou luminos
ul vieții sufletesti a poporului ronin
in trecut, În special pentru cunoaște
rea datinilor şi credințelor mostenite
de noi de în Romini, eum şi pentru
înțelegerea influențelor, pe care po-
puarele invecinate Joan avul asupra
desvullării noastre culturale, cartea
D-lui Sbiera este de foarte mare folos,
Ca luerarea aceasta are slabiciuni
şi lipsuri, că unele din parerile anto-
rulni sint cam hazardate, că sint şi
multe lueruri care ar 8 putul să lip-
sasea pentru a nu ingreuia expunerea,
şi aşa cum greuuie (cum sint, de pilda,
părvrile lui Laurian din Tentamen eriti-
cum, unele teorii de-ale lui T, Cipariu
şi altele, care nu mai prezintă azi de
eit doara un interes de curiozitate is-
torieii),—autorul este rol dintai care
" recunoaşte in Precuvinturea sa. Noi
insă nu vom semnala nimic din acele
lipsuri aice, unde nu avem nici putinta
de a scoate In relief multele părți bu
ne din lucrarea d-lui Sbiera, nici pe
aceia de a dovedi, prin citaţii şi ex-
puneri mai dezvoltate, părţile cari ni
se par slabe ori greşile,—ci vom adu-
ce omagiul nostru de recunoştinţă här,
balului, eare şi-a inchinat viața unei
munci statornice pentru luminarea nea-
malui său şii vom exprima dorința
ca să-l vedem desăvirşindu-şi cit mai
curiui opera,

Gh, Tulbure, ierodincou, In
Sept, conferințe literare. Sibiiu, Ti-

RECENZII 303

pogrsña archidievcesanä, 1906, Pretul
! cor, 41 leu).

Se pare ch insāmoātaten cea mure,
pe care o are cultura pentru ridica-
rea și întărirea unui popor, n'a fost
nicâiri mai bine ințeleasa de Romini
decit in Transilvanie. Nu stin dacă,
io general, se tipăresc acolo mai multe
cărți pe an de cit in Rominia {relatio
de sigur ch da), dar, cind e vorba
de scrieri de popularizare, de scrieri
pentru mulțimea cea mure, apoi ar
trebui să ne fie ruşine de puţinul ce
se face la noi în uetastă direeliune,
față cu “ceia ce sefare dincolo, peste
munţi. Acest sentiment îl avem de
cite ori primim cite unul din volumele
broxurile uri brugurelele modeste, fară
pretenţie, cu eare, pe fiecare zi, spo-
reste numārol publicațiunilor fraților
din Ardeal.

Avem dinaintea noastră o carticiciă
de %2 de pagini, fosrte drăgul tipä-
ritä, în eare părintele leradiavon Gh.
Tulbure prezinta publicului citeva con-
ferințe, pu care le-a ţinut, la diferite
ocaziuni, în anii din nrm, ea student,

Cum e lesne de ințiăles, cartea aceasta,

rodul nelivilătii unui tinar sirguincios,

caro se afia încă pe bancile şeoalei,
nu e tipărită in vederea celor cari nu

cunoştinți mai tutinse de literatura. O-

mul de specialitate nu va gasi în en ve-

dert mä, ori fapte incă neştiule,—
dar cel ce nu Sr ocupă în deosebi cn
literatura, cel ce nu are putinţa să ei-
teasea opere voluminouse şi scumpe
ca „Istoria literalurii romine in see,

NYU a d-lui orga, serileri pulin

accesibile, ca „Gheorghe Lazăr şi c0-

„ile romine* a lui P. Poonnriu, sau

lverñńri speciale ea” Istoria filologiei

vomine” a d-lui Şeineanu și altele, —
va celi cu plăcere şi cu folos volu-
masul acesta seris eu simtire şi eu
pătruadere, intrun stil uşor şi eur-
zător, El va aven prilejul să admire
entuziasmul, jerifirea de sine şi adinea
iubire de neam u dascălului Gheorghe

Lazär, atit de bine scoase in relief
de autor; va putea să cunoască viața
de munch şi de luptă, bogata aetivi-
tate literară a lui Petru Maior, pe
care autorul ni le desfăşoară cu multă
pricepere; va căpâla preţioase infor-
muţiuni, ponte numai ceva cam prea
entuziaste, asupra migrării literare
din ultimul limp în Ardeal, cum gi
asupra altor chestiuni, eum e rapor-
tul dintre artă gi retigiune ete.

Tulă de ce socotim că fourle bine è
făcut păriutele Tulbure, că nu a lš-
sal să se piurdi prin ziare neesto
cite-va dizertații, ci le-a adunat in
volum. Ele, de și serise de un geolar,
nu ut numai meritul „eð sint serise
cu uviutul şi bunăvoința tinereţilor*,
cum spune autorul in modesta sa pre-
fața; au îneă şi meritul ei vor aduce
un adevârut folos acelor re le vor
coti și eu ne reloveaza po un cercetător
in domeniul literar, de la care sintem
în drept să aşteptăm frornoase lucrări,

M. C.
. A Li

Nerisoare dela ciţiva dascali
plecaţi in străini câtră colegii
lor din ură. Bucureşti 1906.

O miei broşură de 46 pagini insu-
Herita de un cald dar vag nuţionulizm.
Sinceritatea şi iubirea de bine a an:
țarilor fae en apelul să capela o vervă
aproape lirica şi zugrăvirea primej-
diilor amenințătoare să devio callo-
Lesch, Ne pare bine că cei plecaţi,
provizor, dintre noi se tugrijese de
viitorul nesigur al neamului nostru `
ar fi tusă de regretat daca cei rămași
ar aven nevoje de exagerarea primej-
diilor pentru a na părăsi postul de
veghere. Unele din sfaturile date pen-
tru mintuirea neamului se praelică
deja de mai mulţi ani, altele au ajuns
chiar obligatorii pentro corpul nostru
didactic, intru eit priveşte activitsten

lui extrageolară. In strigātul ei de
alarmä, brogura recomanda profeso-
rilor unele măsuri de salvare nai:

Jag ~

gală eu care noi nn putem fi de Toe
de acord; „Conferinii despre hoarii
leneși şi nepricepuţi, Evreii si Grecii
cotropitori şi distrugători”, Nu, peste
tracă credem că asemenea Másuri ar
spori incă nennroririle ceinr usupriție
fară niei tn folos. Apoi, „Vascälul"
are alten de Meat incit sâmânarea
urii îimpolriva oricui poate Ñ lasata
altoruş ea nu e compatibila cu rolul
de apostol al „dascălului”, singurul
rol cee i-l hoterese auluzii brogu-
rii. Arâtinăd menirea „dascălulai“,
broşura face o şarji singerousă tm-
potriva partidelor politice, pe care le
condamnă imediat, din principiu, me-
recuneselndu-le alta funcţie decit po-
Mlicianizinul, şi îndeamnă pe profe-
sori si evita partidele at si-și inde-
plinească upostolatul lor, stingheri și
anonimi, căci ei sint cei mal impor-
fanți pentru viitorul naţiei, dovada...
„Germania modernă a fost creată de
daseali”. Noi am dori ea tovmui aceşti
oameni, dezinleresuți şi vrednici, să
ingronge rindurile partidelor politice,
eet numai cu asemenea elemente par-
tidele politico—eare In toate țările, ele,
conduc interesele Stutalui—ae pot rego-
nera şi părăsi căile politicianizmulul.
Daca partidele noastre politice nu-si
indeplinesc datoria citră țara, da vină
nu e principiul colaborației comune o
cetuțenilor, ci ticăloşia şi nepriceporea
celor grupaţi, şi puritanizmul celor en-
re se izolează de partide. Dacă se va
ridica in dogmii eñ cei buni şi vrednici
na lrebue să între în partidele poli-
tice, adica sa dezerteze de la luptele
celâțeneşti, ca să nu-și piardă puritatea
şi aureola apostolalului, Stdarä so va
nega politicei rangul do ştiinţă com.
plexa şi superioară cu care flacara
eelâțeau constient e dator să facă cu-
noztintă, mâcar erea mal adine da cit
unii din statul mujor al zetualolor
partide istorice, atnuei apostolatul pro.
fesorilor va f în desert. Cine vreu să
lupte pentru progresul societaţii tre-

VIAŢA ROMINEASCA

boe să ièa parte lu luptele politice, să
facă politică—udecărată politică. In-
să, politica serisasă sl sporsicā pentru
tară, nu se poate face în afară de par-
Dën de grupări. Principiul asociat lei
pn poate D contestat toemai în poii-
tieñ. E enm euriousă teoria „dusrulilor”
care pentry îmbunătățirea starii lor,
ca corp, se adresează partidelor, iar
purlideiur politice nu le acorda deelt
politicianizmul, rezereipndn-s? nomal
lor onosrea de a „trea Germania
modemi“, Co ziceti? Nu sîntem prea
prelenlioși ?
L RB

a
Ld Lë

Lonis Kiscnmann, — Le om-
promis Austro- Hongrois de 1887, —
Etude sur le dualisme — 695 p. p.
Paris.

Voluminoasa carte n d-lui Eisen-
mann, o, în parte, cercetarea resumi-
toare a uneis din vele mai grave ches-
tiuni æ politico) enropene.—Dauă sint
punctele de plecare gi ronducere a
autorului: evoluția puterii ausiriaee
i a înstituților politice ale Austriei
în ser, XIX și sfirgitul acestei evolații
prin compromisui de la 1867; şi in
a doua parte a lucrării, consecințele
nenstui compromis pentru monarhia
auslro-ungatrăe

Intreaga iuctare so ulcătnește din
trei cărţi şi un capitol preliminar lu
care se arată in trăsăturile sale esen-
țiale situația Austriei şi Vagariei in
timp de trei secole piină în pragul
revoluției de ln 1845. Š

Ca şi acest capitol, primele două
cărți sint resultate lot din acelasi
principiu: pentru a înțelege compro-
misal dola 1807, irebuese expuse mai
întăi elementele constitulive din cari
a fost formată monarhia astro-ungarž.--
Şi aici iarăşi sint doud feluri de eer,
nimente cari sint urmările, evenimente
cari pregătesc şi distrug aproape Bo-

emia şi evenimenle-—Incepind en Prag-

matieu sanrțiune a lui Carol VI- cari
pregâlese şi ridică forta Ungariei,

Cartea intāia e consacrată revoluției
si reacţiunii de 10 ani (1535—1839).—
De şi revoluţia a toat invinsi lu Viena
si Buda-pesta gi de şi a fost apoi or-
bită priu triumful aparant al absolu-
tismului lui Metternich, tolugi ea re-
ugesle să distrugă multe resturi ale
feodalitaţii şi sa dea de miodit la un
nou regim, iar Ungaria de ncam cte
pată congtiiopt mai intensă de forta
ei şi de drepturile sl—Cu ruina sis-
temului reueţionur sl lui Bach so ler-
mină prima carte,

A dona carte A lucrării d-lui Ei-
senmann së ocupà cu evenimentele

„ foarta complieute alo istoriei consti-

tuțăanule ale Austriei, dela năroirea
sistemului centralisator si gormanisa-
tor al lal Bach pisa la erisa din
1945—60. — Cele din urmă luni ato ab-
solutismului sub Brack şi Rechberg,
sforțarile acestora şi diploma din Oc-
tornbrie 1860, apoi direcția lui Schmer-
ling şi patente din 20 Februarie
rt, toni ineercări do a concìljia
drepturile istorica tradiiiumile cu ss-
piruțiuuile naţionale moderne trezile
prin revoluția dela 1548—si apoi de
a stabili un compromis intre princi-
piile cvustibuționale şi menținerea ete
tralismului abaalntist conservator,
Evenimente externe upur spre me-
norocul Austriei şi iugaduitoare iden-
luriior Uuguritor. Ansiria e iuviusă
iu Halia siin Boemia și iulringerile de
pe cimpul de luptă distrug şi planu-
„ile absolutiste și aristoci altice ale lui
Belaredi, fară efect rămin şi visurile
lui Beust sl atunci salvärea Austriei
sta în minlle lui Deák autorul com-
pramisnini de la 1867 prin care Aus-
tria giu polut căpăta fidelitatea Un-
gurilor, —Sub aceasti forna a com-
promisului su rasturnat constitutia
austriură, şi sureesele lui Doak obţi-
nule prin iudrăsaeala și spiritul shu
larg sint povestile de gier eu multa

RECENZII 35

—

vială.— Tot sub Deák şi Eötvös, duuă
spirite drepte, discutarea chestiunii
naționalităților pe care autorul o ex-
pune tlar insă iusuiicient ; şi cu toată
simpatia autorului pentra Ungari, re-
suită faptul Labucurslor pentru noi
wl Rominii sint cai mai rezistenți ten-
dințai de maghiarizare pe cate auto”
rul o găseşte, nu o singură data, Ine
dreptuţita,

Ultimele capitole sint rezervate unei
nmânunțile muulize a consecinţilor pe
cari le-a produs compromisul in Un-
garia şi Austria,—Prin compromisul,
care pu a funcţional normal de cit
vre-o It uni. Austria slăbeşie şi par-
lnmentul ei so mimieesle chiar fiind
inlocuit eu o hirovtație absolutist” şi
ast-ful sistemul dunlismulni =o arată
fără putere in Austria —lIn Ungaria
s'a format un parlamentarism puter-
nie eare funcjloncazi numai spre pro-
Atul unei jamătăţi a populațiunei Up:
guriei—şi pu zi co merge spiritul de
autonomie creste. —Aşu că din analisa
ucenutu limpede se veda că nu sn
ajuns de loc la cuiu ce sa eredea lu
inceput şi In ve era in gindul lui Dedk
adică un echilibru intre ecle dont părţi
ale imperiului și o favorizare a insti-
tutiilar reprezentative.

Uogurii canta să impună unitatea
lor, iar Viena se găseste în toute pir-
tile in faln veluitaților sepuratoare
ale lor,

După un studiu atit de intins—re-o
T0 p — nutacul nu se Seele do a
trago conriuzii peniru viitor. D. Eisen-
mana nu erede nici in pangermanism
niei lu panslavism, nici în färin inde-
pendenței Ungurilor, nici că moartea
actualului împărat ar disloca monar-
hia și nici intron federallam absolut,
ci intr'un fel de „Elveţie monarhică”
care ar implini uvnulugiile centralis-
mului, dualismului şi federalismului,
fară a area inevuvenientele nici unuia,

E. P.

Revista Revistelory

Sămănătorul (Septembrie). D.
larga, în „Arhitectura rominească”, ©-
mite mai multe idei juste si da o mul-
time de sfaturi, cura ar trebui să fie
realizate. D-sa spune că, la școala de
arhitectură, ar trebui sh se creeze un
curs pentru arhitectura tradiţională,
religiousă și profană ; că „rezultatul ar
fi şi mai bun, dacă şeolarii ar face
supl conducerea unui profesor mai
priceput in asemene lucruri, o mare
calătorie in vacanțe care i-ar pune in
stare sii vadă şi să inţeleagă monn-
mentele cele mai Insemnute ale tim-
purilor de originalitate în cladire”, lar
pentru eapătarea diplomei, camlidații
sa preziale o leză—care ar fi blue să
se şi tipăreasei, pentru a fi cunoscută
de cercurile mai largi—asupra unei
biserici ori mânăstiri. — Apoi d-sa mai
propune publicarea unor „albomuri
de arta care să aduna tot ce ni su
păstrat“, pe care le-ar putea face A-
eademla, „dacă ar avea ul! program
de activitate",

Aceustiă operă, zice d, Jorga cu drept
cuvint, n'ar putea-o faca nici Ministe-
rul de Instrucție „prea cuprins mai
dntotdesuna de politiea* şi chiar dacă
ar face-o, „ar cobori-o şi ridiculiza-o
prin oamenii pe cara i-ar insăreinu"..—
D. lorga *uguoreazii ideia ca acest lu-
erg să-l facă Societatea artistică caro
“a alcătuit în jurul Principesei Maria,

Cu acest prilaj să relevăm şi un ar-
ticol al d-lui Pann din Săptimina, in
cure distinsul seriitor neagă existenţa

unei arhitecturi originale romineşti,
căci vechii arhitecti au fost Bizantini,
Veneţieni, ate, E drept acest lucru,
dar acea veche arhitectură, transplan-
tată, a devenit, prin vechimea ei, deci
prin asimilare, o arhitectură „tom:
Dëasch?

Vorbind de Cintăreţii Sibiieni la Bu-
cureşti, d. Torga ridiculizează inalta so-
ciotale bucureşteană care şi-a arăla!,
prin absența sa, disprețul pentru arta
muzicală naţionala.

Orizontul. (August — Septembrie
1906).

lu primul articol, di. Dr. Valer Mol-
dotan se ocupă cu chestia programe-
lor politice sle uationalitaţilor, Por-
ninà de la faptul că primul-ministru
Wekerle a putut sa spuie in Parla-
ment că el nu cunoaşte programul nati-
onalitäților și interpretind vorbele nce-
luia în senzul că el nu cunoaște progra-
mul naționalităților aliate, adica al elu-
bului deputaţilor naționaliști, nu pro-
gramele naţionalitaților, autorul cons-
tată că în adevăr deputaţii naționali-
täților nn au un program comun de
activitate parlamentară, D-sa crede
că un usifel de program se impune și
că el sa poate face luindu-se punctele
care sint comune În programele na-
ionalitaților. Un astfel de program
de activitate ar preciza punelul
de vedere al deputaților naționaliști
asupra poziției de drept publie n na-
ționalitațiloe în regatul ungar, Şi di.

—

Moldovan crede că el s'ar putea for-
mula asifel: „Prin o lege fundamen-
tală să se recunoască şi garanteze
naționalitatea Rominilor, Sirbilor şi
Slovacilor ca subiecte etnice de drept,
insă ca părţi intregiloare ale naţiunii
politice ungare”. Cit priveşte punc-
tele, in care programele naționalitä-
{ilor sint deosebite, acelea râmin pe
sama fie cărei naționalități în parte.

DI. Vasile E. Moldovan. in tabloul
politic, propune şi susţine cu multe
dovezi folosul şi pulinţu crearii unui
mare ziar cotidian rominese, Dacă in-
teligența romina si poporul ar plati
anual o rolizaţie foarte mică (variind
intre 2 și 12 coroune pe an) sar pu-
tea alcătui un venit de 185,000 de co-
toane pe an, en care Sar pulea duce
cu mult mat mullà vigoare lupla po-

“ Htieă, Ziarul entre s'ar intomeia astfel

ar putea rezista perseculici procuro-
rilor unguri, ar deveni o putere in
viuia publică după cum e ziarul s0-
cialistilor unguri „Xepszava”) sl ar fi
simburele în jurul căruia s'ar grupa
toate energiile romineşti, care acum
slan impraşliute sau în neacliçilate.

Biserica si Nconla din Arnd
publică, in numărul 38 al su, vorbi-
rea d-lui A. Birseanu rostită cn pri-
Ierd adunării generale a „Asoeiaţise
mii în Braşoo, Dată fiind insomnata-
tea acestui discurs penlru ințelege-
ren rolului culturali al acestei institu-
Di pentru poporul romina dia Tran-
silvania, ne facem plăcerea să rezu-
mim citeva din punctele mai princi-
pale ale lui. Fâcind o puralelă intre
intrunirea din anul aresta gi acele gi-
nute tot la Bragov în 4502 ei 1853,
oratorul se întreabă dach Rominii din
Ardeal au făcut vre-un progres cul-
tural de la acele tnlruniri până azi.
H constată ca în literatura şi mai
ales in ştiinţa, din cauza lipsei con-
dițiunilor prielnice—faurte bine nrë-
tato de nulor- progresele sint miei
pentru cel ep le-ar privi pe de-usupra,

REVISTA REVISTELOR 307

fara să ție samă de imprejurările in
care a funeţion tgi funcţionează „Aso-
eiaţia“ ; dar cind e vorba de lăţirea
luminii în straturi cit mai mari, de
popularizarea şliinţii, de creşterea
sentimentelor bune, progresul e mult
mai simţitor. Astfel „Asociaţia“ a aju-
tat mulţi tineri lipsiţi de mijloace ca
să studieze şi să devie luminatori ai
poporului, a dat multo ajutoare uco-
nicilor de la meserii ai elevilor de la
şeoalele de negoj, pentru ea prin ei
să lucreze |n crearea unei clase mij-
locii, a inființat o scoală de fete pen-
tru a forma din licele Rominilor nişte
mame bune şi folositoare neamului, a
lnerat pe toate căile la ridicarea ve:
nomică şi culturală a poporului şi a
reuși! sa aducă în viaţa sătenilor imbu-
nătațiri, care sint un puternic indemna
pentru lucrarea mai departe în ancolas
senz. Toate aceste au făcut ca „Asu-
eințiunea”“ sà fle privită im cele mai
multe părți „ca o mamă bună, care
caută să atragă la sinul său iubitor
pe toţi fiii sai şi Ia care eu tolii
privese eu ineredere și iubire”.
Revista Idealist in numărul
de pe Septembrie, conține între alte
articole şi unul al d-lui V, M. Kogal-
niceunu, care so ocupă cu chestiunea
insemnata a împroprictăririor, După
ce arata că, în tarile agricole fară
mare dezvoltare industrială, chestiunea
țărănească se pune regulat, la epoce
mul mull sau mai puţin departate,
sub formà de nevoe de påmint, de im-
proprietărire a sătenilor, autoral nra-
tă el poi ne găsim acum În una din
acolo epoci, cină o nouă improprielă-
vire e necesară pentru a se da mij-
luace de traiu părții colei mai nume-
roase a poporului,—taranimii. Cu atit
mai mult ni se cure să rezolvim cit
mai grubuie nevasta problemă, cu eit
împrejurările politive internaţionale
sint mai nesigure, aşa că nn putem
şti ce va aduce ziua de mine, şi tre-
bue A intârim edt mai bine temelia

308 VIAŢA ROMINEASCA

statului romin,—si ea cit exemplul tä-
rilor, care au sjuns la o mare dey-
voltare industriulă, gi caro nu inceput
să regrete că munca cimpului a fost
pärāsitä pentru cea industrială, trebue
să ne invețə că e un mare rău să si-
lim țărănimea —lipsind-ọ de pāmint—
să nâvăleasei lu oraşe, la fabrici. Se
pare că lucrul acesta nu e înțeles de
o mare purte dintre oamenii nostri
politici, da aceia astăzi opnziţiunea în
conlra improprielâririlor e foarta se-
rioasă ai înverzunată, DI. Kogalnicen-
nu combate cele mai insemnate argu-
menlo ale adversarilor improprietări-
rii, D-sa dovedeşte că proprietaten
mică bu € azi mai lnliasă de cit cea
mare, după cum susțin ei căci, ehiar
după cifrele cele mai umflate pentru
propriaintea mică, on se ridivă In cel
mult 3,200000 de hectare, stăpiuite da
wa milion de capi de familie, pe cind
proprietatea mure aline cifra de
54540.11 7 hectare impărţile ln came? rii
de oameni; deci n nouă impropriela=
rire nn ar ameninta de loc proprie-
tatea mare, cum susțin adversnrii im-
proprietăririi, Cu atit moi mult nu nr
ameniula-a cu eit nue vorba de n se
jua cu sila proprietàțile particulare
pentru a se da la tarani; alături cu
moşiile Statului, ale minei moarte şi
ale instituțiilor mari linanciare. s'ar
mai. da taranilor şi acele magii pur-

tivolaro, eare sint încărcate de ipoteci `

şi pe cure proprietarii nu le mai pol
ținea. Dar chiar dacă s'ar atinge pro-
priotatea mare, onre asla ar iun rău
pentru stut 2 Dacă te gindim că cei
mai mulţi diu proprietarii mari chel-
tuese SO la sula din venit In slrăină-
tate, el eei mai mulli îşi nrendează
moșiile la straini (in jud, Botoşani 89
la sută din moșiile mari sint areudate),
ră agricultura care se fuco pe moşiile
mari este ruinătoare („Raubewirtsehaft*
exploatuție agricolă de jaf—zie Nemţii
acestei agriculluri extenzive), că site-
nä sint exploataţi fară milă ai im-

pinsi la degenerare pe aceste propri-
lat mari,—nu putom să răspundem
de cit: nu, nti ar A un râu, Se mai
obivelează că proprietatea țărănnaseă
at face să scadă producţiunea agricolă
natională (an fost senator a spus au-
torului că acesta A fost cel mai pu
ternie argument adus în senat coulra
proectului Caseirurale votat de came-
ră); dar, dacă ţărunii ar fi instruiti și
at face o ugricallură raţională, asta
nu s'ar intimpla : și apoi neum nu se
due în strainatate BP), din banii cieli-
pa de marii proprieteri 2.. Ce folos
o aice penra tară ? Astfel autorul ar-
licolului respinge cele mai insemnate
argumente aduse contra improprietă-
ririi al spune că ea se va face, pen-
tru eă ea raspunde unei nevo: adinci
și nu se peale inlitura.

Revistn Asociatiei învăţă-
torilor şi invăţătoarelor din
Nominia publică, In fruntea numà-
rului său de pe Septembrie, doringile
învățitorilor romini pentru şcoala gi
ridicarea săteannlui nosira, —ut nu-
màr de M de puncte, toate vereri
drepte, bing chibzuite şi absolut im-
perioase pentry ridicarea și întărirea
poporului nostro, Läsind la o parta
cererile care privese imbunătăţirea
stării materiale a învătalorilor, nu
Bind-ea le-am erede nedrepte, cum ai
unele cereri de detalii, cum sia! cele
relativo la controlul invațămintului,
la concedii reduceri pe etile ferate
ele., reproducem sike citeva din co
rerile mai generalo"alo invățătorilor,
pentru a scoate în relo direcţia
sinătuoasă ai palriotiet a aetitivitajii
acestui corp, esre din ce In ce mai
mult îşi inchini muncea şi inteli-
genţa cauzei cele mari—imbunâtațirii
starii țarânimaei, Cel dintăi punet din
acest program al învăţătorilor nostri
glâsueşle aga: „Invăţătorii să Inerera
din rasputeri pentru infiinţarea: to-
vărășiilor săteşţi, obştiilor şi bancilor
populare“ ; pentro lovărăşiile sătești

ei cer sub No. G: „Tovărăşiilor săteşti
să li se Det următoarele inleaniri :
a) reducerea transportului eu 50/3 pe
eilo Terate pentru produsele tovāärā-
şülor, b) scutirea de vamă a maşini-
lor și instrumentelor, e) simplificarea
formalităţilor pentru păstrarea cerea-
lelor în docuri, d) proferarea in sta-
bilimentele publice a produselor to-
vărăşiilur, e) preferurea obştiilor sä-
teşti la arendare de moşii, f) putinţa
da a gti satenii preturile tirgurilor
de desfacere“, Oricine poate vedea
el aceste cerori isvorăse din o adinea
cunoaştere şi dintru preocupare sta-
tornică de nevoile tovarăşiilor sătești,
Uu alt punct, sl saptelea din cererile
Asociației, este ca „cursurile compli-
menlare şi de nduli <ă devina obli-
zalorii iaraa, şi duminieile și snrba-
torile in celelalte timpuri”. Ireätäte-
rii maf cer „să se dea dreptul Invă-
țatorilor ca sa poută f aleşi în con-
siliul comunal, io consiliul judoțan și
in pariamentul țarii, ca şi proleso-
vii”; ea „Invăţătorii să fio preferați
in conducerea instituțiilor create da
ei prin acţiunea extraşeolari“; ca
„Să se sporească mui repale uumă-
rul geoalelor rurale şi al învăţatori-
lor“ a alte multe imbunatațiri, toate
reulizabile ngor, foarte modeste, dar
absolut trebuitoare, Subacriem eu
dragă inimă la tonte cererile, la cele
pe care le-um reprodus aice și la eelo
pe «aro nu leam reprodus, și indem-
nëm pe învăţători să stărule din toate
puleriie pentru indeplinirea lor,
Albiua (1 Octombrie). D. M. Sado-
vean, în una din Serisorile sale tri-
mise dle un prieten pribeag., vorbeste de
„Humuleştii lui Creungă*, de satul a
cela mare, vechiu, răzāges:t care arie
„despărţirea n IV-a a urbei Tirgul-
Neamţ“, do căsula unde sa nascut
Creangă, azi modernizată de o nepoală
a autorului „Amintirilor*, de amintirile
riimase priulre Humuleşteni despre pe-
trecerile do mai tirziu ale lui Croungă

REVISTA REVISTELOR 300

in satul său, ete—E una din paginile
cela mai frumoasa şi mai duioase ale
d-lui At. Sadoveanu.

Săptămina (Septembrie), D, Panu,
tu prilejul lecturii serisorilor lui Ib-
sep, care a captivat la vriata de 03 de
ani po o tinăra fats,—pune problema
dacă „o futa tinăra poate iubi un om
bäi". Ca poale iubi, o dovedeşte
iubirea inspirata de Ibsen, romanul lui
Zola „Docteur Pascal“, ete.—Care este
cauza ucestei curioase psirhol ot, căci
nu e natural ca o fata tinara să iu-
beaseă pe un bätrin ? D. Panu răspunde
foarte ingenios: Femeea iubeşte tn
bărbat forţa, forța fizica, Astazi insit,
forţa fizică a barbatului a incetat de
a mai fi pentru temea pe planul in-
Din, dar en avind nevoe ai admire
pe bărbat, adinirnțiu ei sa transplan-
tat pe terenul moral ori intelectual :
udmiraţia forţei morale ori intelecto-
ale, Un Ibsen, un „Doetenr Pascal“ am
patut raplica prin forța cugetarii lor.
Desigur lasă că acest amor nu are a-
cel caracter pasionat, care e „acea nbh-
sorbțiune de carne n doi indivizi de
sex deosebit, tineri şi viguroşi”,

Cu neesi prilej să adhogăm și noi
ceva : Posibilitatea acestui fel de amor,
a cărui explicare dată de d. Panu o
primim, esto încă un argument în con-
tra celebrei Metafizice a Amorului n lui
Sehopenbnauer.

Revne den deux mondes. (|
Angust 1906.) Brienetidre. Da maladie
du burlesque. Genul burlesque care s'a
născut sub influența italiană şi spa-
niola si a inflorit în Franţa in prima
jumâtate a secolului sl XVII, nu tre-
bue considerat ca o reacțiune contra
preţiozităței, care domnea pe atunci
în literatură. Din contra, acest mod
de u serie, a fost bine primit de pre-
țioși şi prin otelul de Rambonillet şi-a
facut intrarea în lume, Barlescul nu-i
in realitate deci! o altă formă a pre-
ţiosului, EI e o travestire a realităţii.
Prin asta se distinge de comie cure

310 VIATA ROMINEASCA

se bazesză mai mult pe observalie,
De sutiră sau ironie se distinge, prin
acoia cà nu se inspiră de nici o in-
tenţie care să-l depășească, găsindu-şi
în sine insusi rațiunea dea fi. E o
alterare și transformare a naturii ea
şi preţiosul, dar pe cind acesta far-
dează realitatea pentru a ne atirni ad-
miraţia, burlescul o înjoseşte şi o ta-
ricaturizează, pentru a ne face să ri
dum. Ambele sint speciile unui ate-
luiaşi gen şi caută să provoace In ci-
titor surpriza şi mirarea. Preliosul și
burlescul nu sint accidente istorice
particulare, ci reprezintă o tendinţă
naturală a spiritului omenese, tendință
cure apare In anumite timpuri in
toute litoraturile. In literatura fran-
ceză preļiogii şi burlegtii din secolul
XVII au avut ca urmaşi în secolul
XVIII pe Fontenelle, Marivaux, Mon-
tesquicu în Lettres persanes, Crohil-
lon in romanele lui lieenţionase, în se-
colul al XIX pe Hugo în tealrub său
romantie și in faimoasa prefața a lui
Cromwell, în care a făcat upologia ge-
nului, apoi pe Gautier și pe Banville.
Aceasta tendință, Brunelitre o wonsi-
sideră ca o bonla a artel, a limbii şi
a spiritului cărti, apune el, marii ar-
Hait în operele lor nu s'au indepărtat
de natură.

Brunctière Publications vécontes
sur Montaigne, (1 Septembrie 1900),
Cu prilejul apariţiei ediţiei municipala
din Bordeaux a operii lui Montaigne
şi a studiilor remarcabile ale lai Strow=

sky asupra acestuia, Brunetière caută -

să caracterizeze, după ultimele infor-
pn), pe marele scriitor. După el, sco-
kul Ivi Montaigne, seriină les Essals,
n'a fost niei de n se zugravi pe sine
cum a erezul Pascal, nici de a con-
simi un sistem filozofic sau a faca o
apologie au religiilor, cum au crezul
unii. Les Essais- sint o uneheta sau-
pra naturii omenesti, Montaigne u
jost un incomparabil curioz. Na insă
un pur diletant, căci şi-a propus tote

deauna un obiect ulterior curiozitaţii
sale. Scopul Jui a fost să pătrundă
cit mai adine în eunoglinta de sine
insuşi și în acea a omului. Pe cind
seriilurii anteriori nu se preocupau et
observaţia psihologică ; istoria mura-
urilor, istoria intimă concepulă ca o
prelungire a experienţii proprii în
toate senzurile, a fos! obiectul la cure
s'a aplicat Montaigne. lntenţiile lui
sint cu lotul deosebite de ale lui Sf.
Angastin sau Rousseau, seriiudu=si
vestilele lor confesiuni, EI nu se 7n-
grăveşie pentru a apărea în fața lu-
mii ca un tip excepţional, ei pentru
a se studia și cunoştinţa de sine cis-
tigată prin observație, ii serveşte ca
mijloe de ronlrol pentru a aprecia,
după justa lor valoare, observațiile pe
eari le-a cules în cursul cilirilor și
meditaţiilor sale. In particularitățile
firii sala, i| interesează ceia ce e con-
stant şi ntorn omenesc, Observuţiu
lui e totdeauna compararatiră. Maril
seriitori clasiel ai literaturii franceze
au devenit moralisti datorită lui Mon-
taigne şi fäcind din observaţia pail-
logică și morală obiectul literaturii,
el a pus una din buzele elasieismului,
"Hoon lui Montaigne n'are un carat-
ter sistematic, nici n'a fost totdeauna
aceiaşi. Ea u avul epocile ei a Bru-
netière erede. cu Strowsky, că Mon-
teigne a Ireent dein stoicizm la pyr-
rhonziu şi apoi la dilelantizm dar,
apune el, llazalia lui Montaigne a fost
mai moli o #lozofle a vieţii, o adap-
ture In imprejarări, Ja mediu, la nma-
tura, cava fără stubilitate, mai mult
o motali derit o Bluzobe, o artă de

a trai, decit o concepție a vol, In- -

Huanţa operii lui Montaigne a fost +-
normă, nu numai în literatura fran-
eezi dar et în literalura universală, Ba-
con şi Sehakespeare au împrumutat
mult dela dinsul,

Gaston Rageat. Les zdeliais de la
pepeho-physiologie. Autorul arală cum
Sa nâscut psiholiziologia sub infu-

REVISTA REVISTELOR Hi

enta lui Comte, ca o reacțiune con-
tra şcolii de observație interna a lui
Joulfeoy şi inşiră rezultatele paiho-fi-
zicei inaugurate de Fechner şi ale psi-
ho-fiziologiei proprii reprezentatii în
Franţa mai ales prin Ribot şi Binel,
rezultate pe cari autorul le consideră
ea minime şi neinsemnale neluminind
derit funeţiile inferioare ale vieţii su-
feteşti. Contribuţii mai importante
pentru studiul fancţiilor superioare
psihice a udus, după el, psibo-patolo-
gia prin operila clasice ale lui Ribot
şi în timpul din urmă prin minuna-
tele studii ale succesorului situ, In Col-
lège de Franee, Pierre Janet, Dar me:
toda intrebuințata de acesta e obser-
van externă, controlată de cea in-
ternā, un fel de iairasperție compu-
ratā, care se apropie mai malt de
metoda lui Jouffroy şi a vechii psi-
halogii spiritualiste, decit de meto-
dele experimentale ale psiho-lizioloziei.

Mercure de France, (Septem-
brie 1905),

Intr'un articol intitulat Um german
apologist al limbii franceze, Maurita
Pellisson face o scurtă dare de samă
w unei lucrări asupra limbii franceze,
datorită unui 1neälat german dn se-
colul al (Jean, Cind, în 179%, Acando-
mia din Berlin a pus un concurs asn-
pra chestiunii, „penlra ce limba fran-
cozi a pjuns universali in Europa $
dach trebae de presupus eñ ea îşi v
păstra meres aceasta prerogativă”, s'u
prezentat doun zeci si una de Inerâri
pentru premiare. Intre neestea, în a-
fară de celebrul „Diseurs* al Iui Ri-
varol, cara a obținut premiul, u mai
fost remareati și o win lucrare scrisă
in limba germană de profesorul dela
Stuttgart, Schwab. Dar, daca juriul a
împărțit premiul intre aresta dout lu-
erärt, publicul nu a făcut acelaş ner
cu faima: pe cind discursul strălucit
al lui Rivarol n ajuns celebru, meme-
riul eradit, dnr mai greoiu,al Ini Schwab
a fost dat uitării eu totul. Şi totuşi

aproape nu este nici o idee în luera-
rea celui dintâi, care să nu se gä-
soasch şi în a celui de al doilea, pe
cind multe, foarte multe lucruri, din
memoriul lui Sehwab nu se gäsesc la
Rivarol. In special, la ehestiunta duc?
limba franceză va continuu să Be uni-
versală in Europa, În care Rivarol nu
răspunde decit vag, prin cite-ru fraze,
cure incunjură răspunsul, —Sehwab răs-
punde prin o bogată analiză a limbi-
lor engleză şi germană și prin pune-
rea in evidenți n superiorității velai
franceze. De aceia autorul articolului
atrage atenția „Congresului pentru ex-
tenziunea și cultura limbei franceze”
asupra Iwerării lui Schwab, pe nedrept
dată uilării, in care scriitorul german
cere să se lucreze pentru ea limba
frapeeză să dovie chiar universală, pen-
tru că „multimea limbilor vii pe eare
trebue să le învăţăm Incepe deja să
aduei paguba științelor şi urtelor”,
Fără a intra în detalii, fâră a face
vre-o citația din poeţii la care se gin-
deşte, fara a le spune chiar numele,
Jean Binm stabileşte un paralalism In-
tre filosofia Ini Bergson gi poezia sim-
bolistä, intr'un urlirol de considerați-
uni generale. Plecind dela idein că
„poezia si filosofa sint doui aspecte
alo upei realități unlee”, autorul artico-
lului arată că între filosofia lui Berg-
son si intro poezia simbolistă este o
mare apropriere şi că ambele sint nişte
muwnifestări ale spiritului opocei noas-
tre. Daca dela conceptiile stiintitice
„evoluţianisle“ de acum trei zeci de
de ani, s'a ajuns azi În conropiiu „ide-
ei de continuitate” de azi, dacă deter-
minisanul şi materialismul de acum
treizeci de ani na mai sint admise uzi
asa eum erau alunei,—apoi şi In arti
spiritul a trebuit sa evolueze dela poe-
zia paruasiană şi romanul natoralist
de atunci, la simbolismul de uzi, Şi
cen dintăia apropriere intre lilozatia lui
Bergson şi intre poezia simbolistă, pe
care o găseşte autorul e cñ, dupt vum

HIE VIAȚA RUMINEASCA

filosofia bargsoniană e mai mult o pri-
bologte descriptiva, care enuti sā stu-
dieze acţiunile oamenilor, fără a avea
protenţiu, ca filosofia do altă data, de
a Je preseria legi, tot astfel şi poeţii
simbolisti nu mai cuută si devis pas-
tori ai popoarelor ca V. Hugo şi La-
muriine, să predica ca Dumas fils, ori
să desprojuiaseă după cum făceau Vigny
și Parnussienii, ` poezia simbolistă pri-
vegle, liră apostrofă şi făra gost, ire-
cind imaginile vieții ca și acele ale
uuui via, Cu totul in opoziţie cu ro
manlismul ei clasicismul, care nu se
deosebeau dacit prin metoda, dar care,
de altfel, aveau acelaș scop de a des-
crie pasiunile mari ale suflotului, care
„sint stări rare şitreeätoare,—cu totul
la opoziţie cu aveste seoli literare,
poezia simbolistă se ocupă eu fenome-
nela mai adinci, mai ascunse, mai no-
lnsompale în aparenta, dar din care,
in fond, e țesuta urzealu sullotntui nos-
tru. Acesta fenumwne sufletesti, care
sint reulitatea profundă a sufletului
nostru și larmecul poeților contempla-
tivi, sin! obiectul de studiu al lui Berg-
son şi isvorul de inspiraţie u simbo-
liştitor. Aceasta este aproptierau cen
mare intre filosefa borgsoniană și poe-
zin simbolistă, uvestu-i substratul co-
myn al unei tilosali: și al unei poezii,
care au apârut cam lu acelaş timp,
dintr'o concepţie nout științifică ssu-
Pra mmlurii şi u oinului,

La Nouvelle Rerne (Soptem-
brie 1906),

Un gind foarte descurajatur iți deg-
lenptă in minte cetirén relatărilor lui
K. Raph, făcute dupa raportul afiela)
al comisiunii de ancheta, asupra ne-
regularitațilur co s'au sävirgit cu o-
carin liguidării războiului din Trane-
taal: la ce mai folosese sule de ani
de cultură şi de civilizaţie, dacă la un
popor inuintat, ea cel onglex, au pu-
tut så se pelreacă astfel de lucruri?
la adevăr, din faplelo expuse in acel
vapori se vede alitu lipsa de preve-

dere la unii din cei însărcinaţi en ches-
lia proviziunilor, alita lipsi de seru-
pul la alţii, inrit armata engleză a.
pare Intro foarte tristă lumină: ge-
nerali invinovăţiţi oficiul de lipsa de
pricepere, şeful varvicialui Auunciar
al ministerului de räzboiu açuzat de
nezligeuţă, ofițeri superiori acuzaţi de
prea mare uşurinţă, olileri gi subof-
teri dovediţi ca neciastiţi, iata ce de-
Bleaza pe dinaintea ochilur nostri, Mi-
lioune de franci a pägubit statul din
«nuză că, pe de oparte, după Zotelee-
rea păcii, el vindea provriziunila pe un
pref foarte scăzut ca nvtrobuiloare şi,
pe de zita, cumpăra îndată chiar acele
lucruri vindule de el, plătind insă nn
pret mare, pentrucă avea nevole pen-
tru intrețiuerea soldatilor pănă la re-
patrinrea lor. Cit despre debandada,
cure domnoa ln serviciul aprovizio=
ării, e destul să pomenim faptul că
un gubollțer a putul sa vinda sasa
suto da mii de livre do orăs unui an-
lreprenor, ovis de al armaleil.. Şi
incă nici n'a putut comisiunea de an-
cheta sii constate toate neregularitä-
ie, pentru că multe documente an
fast distruse de cătră cei pentru care
erau primejdioase, :
Intron articol bino informat, Pierre
iberuns se ocupă vu activitatea de pănă
acum şi cu acea pe caro o va area
de desfăşurat în viitor majoritatea li-
borălă engles. După ce arată vondi-
iunile iu care a venii la putere in
Anglia partidul liberui, după ce arata
ci ucest partid a evoluat foarte mult
tù senzu) ideilur inaintate şi că de
fapt el e un fel de partid radical,
autorul arata că In cele două mari
chesliuni, care frâmintă arom lumea
politică şi poporul englez, chestiunea
fiscali şi Aren a invaţamintuiui, gu-
vernul actual şi-a spus părerile : men-
ținerea statului-quo liber-sehimbist
şi liborarea invălamiutului de sub tu-
telá clerului. Pentru “celelalte ches-
tioni guvernul nu s'a pronunțat cate-

gorie, dar părerile sala sa tunose din
dileritele declaraţinni ale unor mi
niştri in anumite ovaziani, Astfel se
aşteptă destinţarea seluviei deghizaln
a Chinejilor dusi pentru muncă în A-
frica de sud, cârora de-o ramileta li
s'a permis să se întoareă în Asii efni
vor (cein ce Inainte nu le ora Ingå-
duit); se asteapia de asemeni întru
ducerea sistemului reprezentativ in
Travsranl şi se prevode că viitoare
legislatură va f mult ocupată cu pro-
blemelu muncii, Jn politiea externi
guvecnul lui Campbell = Bannormann
canta să menție cele mai bune rapor-
turi ca Franta și Italia, să indulecasră
raporturile cu Germania ai sii faci o
cil mai mare apropriere intre Auglin
si Rusia şi prin o natfel de politiei
locreazt mait pentru parea generală,
ha chiar gurornul actual al Angliei s'a
declara! gata să sprijine o propunere

care ar tinde la lunitarea Inarmării -

popoarelor.—ceiu ce a un mare pas în
sonzul pucifismului. Dar programol
guvernului şi al majorităţii liberale;
deatul do bogat ai aşa, se pare că în
curind vu trebui că fe inet lărgit, prin
introiincoren In el a unei grave ches-
tinni ennslitutionalėe; acen a Camerii
Lorzilor. Instituţia ei, cere pănă a-
eum en meulinul multumita trndiţiunii
şi inofensivitaţii ei, pare ci e sin,
guta aperanţă a partidului conserva-
tar, care vveşte ca prin ea si faca sh
cadă reformele liberale. Ducă în ehes-
tiunea invățamintului, a Home Rule-
vi ori în vre-o alti chestiune mare
se va isca un conflict! intro guvern,
Parlament si popor po de-o parte şi
Camera Lorzilor pe de ulta, atunci evi-
den! că guvernul va fi silit să-şi pue
probl oma dară să reformeze ori chiar
să anprime Camera Lorzilor. ȘI find-
că biserica unglicună are pretenlia de
a pune sliipinire po iovațămint şi, prin
el, pe viața publici engleză, apoi pen-
u mulţi incape dain să se pue și
chestiunea separa iunii bisarizii de stat.

= REVISTA REVISTELON 314

Astfel Anglia e siăpinili mcum da o
paziane reformatoare, care va aduce
iu enrind mari schimbări în averstă
țară, prin mijlocirea partidnlui liberal
unit eu al muncitorilor.

Ln Bevre, (Septombrie 1908) la-
t'an urtieal toarle bogat in tapte.
Francis Marre, ocopindi-se eu atot
fia modernă a industriei chimice, a»
rată progresele imenie pe enre le-n,
Tăent în ultimul timp neenată imins-
trie, Ceia ca a ajutat foarta mali pro-
gresu! ci ope da o pnrte faptul că in-
dustria ehimieä a căutat să păstreze
mereu een mai strinsā legâluri en
ştiința pură, să so folosească de toate
descoperirile ultima ale chimiei, ine
pa de alta eA și știinta s'a silit «a Be
conducătoarea aceslei industrii, si-i
afle lonte navoilla şi să i le sntisfuea,
De acein dară știința n dat industriei
metodele cele mai leanicionee şi mal
eftine pentru a prepara şi extrage di-
ferite corpuri de caro en are nevoo,
cmm sint, de pilda, acidul selfarie. soda,
nitrații, aluminiul ete.„—apoi şi indas-
tria dă laboratourelar do studii tonte
corpurile, da care au nevoe, în cele
mai bune condițiuni, aşa că, pe cind
alta data chimistii—analiști eran ne-
voiți răi prepare singuri reaetivii
puri pentru experiențele lor, astăzi
se poate spune că nu există pro-
duete sau reselivi enro să nu se poată
procura în comert intro stare de pu-
ritate absolută, Mulțumită duieier, pa
care toorin le-a procura! comerțului, as-
tăzi industris materiilor colorante, a
gudronului, a parfumurilor, a explori-
velor ete, s'a schimbat eu totul sià
ajuns la rezultate foarte frumoase.
Jar din faptul ep cele mhi multe in-
dustrii chimice vor puten de-aeuma
inainte: să so lipsească de combastibil
mineral şi vor căuta să se insinleze
in regiuni bogule To huila alba, va
rezulta o modificare foarte insemnată
a bur? industriale a Europei si astfel
“țări, care pănă acom nu fost lipsite

stt VIAȚA ROMINEASCA

de indusirie, se vor bucura în curind
de activitatea şi de prosperitatea, pe
care azi industria le procură numai
unor regiuni,

La Revue Latine, (Septembrie)

E. Faguet, vorbind de scrisorile lui
Alfred de Vigny editate du compa-
trioata noastră, d-ra Emma Sakela-
ride, găseşta in ele, pe lingi acel Vigny
pesimist şi solitar-mizantrop, pa care-]
cunoaştem cu toții, și pe un Vigny
„grațios şi vesel“.—după cum rezultă
din mai multe din acele bucăţi ine-
dite.—Apni gasește pe un Vigny eri-
tie literar foarte ager.

Ineditele unui seriitor, buecäțile pe
caro el nu le-a publicat, pe caro mai
ales nu le-a seris în vederea publica
rii, Dr aruncă lumini surprinzătoare
asupra oului. Siar fi interesant de
stiut pentraue un seriilor şi-a ales a-
nume tendinţi din sufletul sau, carora
le-a dat aprobarea sa ca materie pen-
tru literatură. Cine nu ştie, la noi, eñ
„Eminescu“ cel din poeziile publicate
de insuş poolul è pọ parte numai din
tot Emineseu, dacă nu chiar un alt E-
mineseu decit cel deseoperit in inedi-
tele sale, care, fie zis in treacat, pu-
blicate aşa laolaltă vu celelalte opere
alè sale, vor da generațiilor viitoare
un alt Eminescu, decit acol ce a voit
însuș el se sparā L..

In Prejudecata raselor, p recenzie
a cârţii eu acest nume a lui Finot,
directorul de la „Revue“, E. Faguet
recunoaşte că reconstituirea curaete»
telor specifice ale raselor este o uto-
pie, dar insistă asupra faptului ea
psichologia specifică a unui popor este
o realitate,

Alphonse ` Séché şi Jules Bertaut,
analizind cele citeva numere ale re-
vistei Revue Parisienne scoasă in 1840
de Balzac, arata că marele romancier
a fost şi un eritie literar şi social de
primul ordin.—Din acea revista, se
vede cum Balzac a priceput, printre
cei dintai, pe Stendhal: admiraţia pens

tru Walter Sealt,—mai rezervată peu-
tru Cooper.—şi nedreptatea cu care
judecă po Sainte-Beuve, care, nu e
vorbă, n'a cruțat nici el pe Balzac, pe
caro nu l'a inteles, cum se ştia, pe
deplin,

Jeanne de Flandreysy cnraeteri-
zeazăi opera lui d'Annunzio, caracteri-
zare care se poate rezuma prin rmn-
Inarele cuvinte, eu care inehee nu-
toarea: „Vedem reiaviind şi palpitind
in d, d'Annunzio sufletul latin, veggie
tot aşa de radios, tot aşa dò splendid
artistice ca'a vromea Romei imperiale
şi a Republicelor mârețe în cara ră-
sări Repnşterea._*

evne de méiaphysiqne et
de morale, {1 Septembrie) C, Du-
nan, Legitimitatea metafizieii, Auto-
rul combale pe cei ee neagă exis-
lența metafizicii, susținind că ep nu
e n ontologie care speculuazră asupra
unor ubiecte ce aparţin unei lumi inac-
cesibile experienţii noastre, ei o sfar-
tare a spiritului pentru a realiza ču-
noştinţa integrală a vaturii, prin for-
marea unor notiuni din ce în ce mai
sintetice şi exprimind din ce în ce
mai bine unitatea universală, Ea tre-
bue să fie un idealizm experimental,
iu earo experienţa să fie alfa şi omega
speculației. Spiritul nu poate aveu
alt luern de eupgeiat şi de interpretat
decit natura şi eu nu ponte fi inter-
protată, fra a pr referi In chip con-
Sen) la experiență, Ştiinţa e şi eu o
sinteză şi procedează en şi metalizica,
construind noțiunile sale şi confun-
dindu-le cu experiența, dar obiectul
ei e o experiență actuală şi limitată,
pe cind noţiunile metafizice sint lor-
mate in vederea experienții univer-
sale. Sinteza totală neputind fi nicio-
data atinsa, aceste noţiuni nu pol fi
niciodată compleet determinate și nici
o ennstrucție motañzică nu poale Oo

operă definitiva. In metafizică sintem
lotdeuunu Ju provizoriu, dar şi teoriile
fizice ale sliinţii sint provizorii, Att-

torul erede ci. metafizica e o intre-
prindare n spiritului omenese legitima
și necesara, o intreprindere de care
nimeni nu se ponte dispensa, de a o
urmari intro anumiti măsură, ciel
pentru oricine. minuieste noțiuni ne-
cesitulea de a sintetiza se lupune.

Revne socialiste (Awgust 1906).
Dreptul de vot pentru femei, —trebuie
să li se acorde imedist şi fára niei
t tranziție?

A doua zi după alegeriio recente
din Franța, alit do dezastroase pentru
conservatori, aceştia an emis ideja de
a da drept de vot femeilor, spe-
rind cå aceast jumătate a omenirii,
până neum conservatoare, U va aduce
la putere, „Rorue socialistet a intrebat
pe principalii reprezentanți ui socia-
liznului din străinătate şi diu Franța,
cure Va trebui să fle atitudinea deputa-
(iior socialişti ducă dreapta ar pro-
pune să sa acorde femeilor Iranceze
dreplul de vot. Au raspuns Vaillant,
Allemaue, Vandervelde, Krir Hardie,
Ramsay, Maedonald, Enrico Ferri, Ron-
banowiteh, Koudrins, Kaustky, Bern-
stein, Cu toții sint partizani ni aces-
tei reforme şi erod ef din es va re»
zolla pentru femeie o liberura de sub
legile și obiceiurile cara din punel de
vedere economie şi civil o fne inferi-
vară barbatului, iar peniru proletariat o
repede creştere de forță şi libertate
morală şi sociala, aceasta reformā
find nn pas mai malt pe caleu pro»
aresului democratic şi uman. Votul
femeilor, spune Vandervelde, nu va
ausge rezultatul sperat do elericali ;
cele mai multe din ele vur vuta ca
bărbaţii lor, eu toate sentimentele lor
religioase, lu imensa majoritate a ca-

zurilor, comunitalea intereselor me-

najului va determina comunitatea vo-
tului. Var f şi excepţii favorabile
rearijonarilur, dar aceasta nu va dura
mult, Îndată ve femeile vor il alega-
lori, loate partidele vor avea un ip-
teres electoral, independent do consi-

REVISTA REVISTELOR 315

dernții mai nalte, de a Je face educa
Un politica şi indiferența senndalousă
a multor demoeraţi şi socialisti pen-
lru mizeria, ignorunţa si părăsirea
intelectuală a unei jumataţi din omé-
nive, va dispărea, Fara concursul fo-
meilor, triumful sacinlizanului o ime
posibil şi, spre a le cuceri, nu trebuie
să sacrilicâm dreplul lor, pentru von=
siderații josnice de oportunitate și in-
teres electoral, Bernstein crede den-
semeni că pericolul acordarii dreptu-
lui de vot femeilur e imnginar sav tre-
cälor, pe eil foloasete acestei ro-
formo sint reale si permanente, Cle-
ricalii, spune ol, vor [wre experiența
lui Bismucrk şi vor dozamăgi in ace-
Lag limp dogmele propriei lor religii
asupra misiunii femeiei. Femeia opri-
mată e clienta preotulni, fomeia libe-
rata va f femeia soriali-ti.”

Nuova Antologin (Roma, Sep-
lembrie)—Angisto Osimo „Fenomenul
lipaei de lucero“ şi „Sucietatea Umani-
tară-.— lu italia exista v instituţie ca-
raeterisiica, „Socistă Umanitaria* nu
mită, care îşi dutoreşte Mota marelui
filantrop Frospero Moni Loria; el, În
1502, prin testament, a lăsat pentru
ifliuțarea acestei societăţi suma de
1001301070, samă care a crescut
pină bs 1902—duta inflințarii soelelaţii
—la 19450,542,62, După voința donn-
torului, această Sociotale Umanitara
trebue să urmărească nemâloarele sco-
puri: n) Să fondeze In Milano o „Casă
de muncă” care să poală da de lucru
celor ve au; b) Så sa lacă un
biuruu de plasare, pentru a pro-
cura munci ; e) Så se ajute şenlile de
arte şi meserii, industriile cnsnice,
«voperalivele de producte și de muncă
elr.; d) Să lupte pentru imbunatațirea
condiliuniloe morale şi materiale ala
muncitorilor agricoli, ra astfel sa se
micgureze emigrația. — Societatea a-
ceasta deci, după cum se vede, urmiă=
resto două scopuri: şi de a preveni
lipsa de ocupaţie și de a imbliazi

210 VIAȚA ROMINEASCA

soarta acelor enre sufăr din aceasta
lipsă, Ca primă emanatie a acestei sy.
cietăţi răsări „Oficial muneii”, care
Ska propus studiul statistie al tuturor
ehestiuniior te se raponrtă la munea
şi moneitori; o secțiune n acealui o-
Dein o formează oficiul de intorimatiuni,
Pentru o acţiune muai directa si de
folos mediul pentru muneituri, So-
ciolutea Umanitară a creat ofiviile de
plasure la Milano, Lodi, Novara, Ver-
celli şi Morlara, Afară de aceasta, So-
vietalea, inspirindu-se de exemplul
Belgiei şi al Pranţiei, şi-a indroptat ae-
tivitaten spre Cassele de njulor pentru
cei är de lucru; ea a coordonat di-
feritele casse de njulor deja existente,
a făcut sa se mai infințoze si altele,
contribuind ca și comunele Gand, Bro-
xelles ete. in măsură de 50 Sin asupra
cotelor de subsidin nu mai mari de
1 fr. pe zi și pentr un termin de ne-
oeupalie caro să nu inireacă 60 de
zile Ineratoare pe an, pentru un mun
citor, Scopul principal însă al acestei
societăţi n'a fost pus incă în practica.
Cassa de Joer, eare si des de muncă
celor neocupaţi, n'a fost Incă tofiin-
(atn, dar va ineepe în curind a Dags,
ionn. Se'nţelege că nu va f condusa
de criterii noi, ci vu urma exemplelo
celor mui bune Cassa da lucru, cure
funcțioueuzi ln alle ți.

Rivista ditalia (Romu, Sep.
tembrie).

L. Gamberale „Şeonla unică fără
latina”. Chestiunon limbii latine in
gimnazii, a provocat o criză în sinul
comisiunii pentru reforma şcolilor se-
cundaro din Italia, Prof, Vitelli, mem-
brul cel mai eu autoritate din comi-
siune, şi-n dat domisia, motivată eu
multă umăriciune și ironie. Prieina
acestei demisiuni este faptul că mafo-
ritatea comisiunii s'a decinrat pentru
introducere unei noi metode de pre»
dare a limbilor elasice, metoda, cum
zic ei, fară pedanterie și aproape fira
gramatica. (Aceași metoda dar, pe

care pedagogii noştri neas impus şi
în eolile ţării noastre), Cn drept cu
vint autorol numeste o asemenea re.
todă „ceu mai streina de o drenpiz
Îmdecată, dur care te indreplăteşte añ
tragi cuneluzia ea acei care o propun
peatru greacă şi latina, sint absolut
inocenți de orico atingere cu vlaxieii-.
Cu toata acestea Gamberale o pentru
seoalerca limbii Jatine din gimnaziu,
dar doreglo scoaterea pe fată, un senn-
terea deghizată, prin introducerea nuor
noi metode, Motivele sale sint bazate
pe dale statistice si sint coneluzive.
Annariul statistice arată cA jn (op.
elevii tuturor gimoaziilor, de ortec fel,
erau în numât de 56,133, jar acel al
liceelor 17,000, Chiar si en douazeci
ani mai inainte, în 1882, lucrurile stau
tot aşa: 49811 gimunsiaști şi 12200
licanni, Asta Insamuă ca Däin din vle-
vii gimnaziului mu urmează mai de
parte studiile Hesale; prin urmare mi
e da lve rațional de a obliga majori-
tatea să taca exerciții de memorio eu
eonjugările și deelinările laline, fară
ca să-i urmeze nici un folos pentru
viitor. Limba latină e neccanra deri
numai acelora vare au să ormeza li-
ren si apoi universitatea, gi e com
plect inutilă celorlalți. Cifrele arata
că o mare majoritate de elevi, simle
nevoja unei scoli saperioare geontelor
elementare, şi că aceasta majoritute
nu are vointa ori putinta de a merge
pina la sfirzitel studiilor s<ocundare,
Doci nercesilutea unei geoli unice făra
latină este impusă de statialiei.
Dentsehe Rex ne... Dr. Vino?
von Hartel, vice-presedinie nl Acade-
miei din Viena, face o dare do seamă
amănunțită despre mersul xforţarilar
de a aduca în fiinţa o nulune inlerna-
ționala a tutoror Acadamiilur. Gindul
e vechiu, l'a avut Bacon şi l'a visat si
Leibniz, Dar tn timpurile mni nonă,
realizarea lui a devenit mai imperi-
casă din pricina nevoai de a aleatui In-
crări care trec şi peste forțele unui

REVISTA REVISTELOR 37

singur individ şi peslə mijloacele u-
nei singure Academii. O Inerare de n-
semenea fel osle ace) Thessurus lin-
guse latinae, care plănnil de mult, a
devenit o realitate oeum în urmă, mal-
umita silințelor lui Ed, von Woelfflin.
Cel care a pornit tratativele pentru
alcătuirea uniunii internaționale a A-
cademiilor, a fost Th. Mommsen, cel
mai indre organizatar ai munteii știin-
Dee din timpul nostru, În urma In-
țelegerii lui ca marele geolog vinnez
Ed, Suess ai eu autorul acestui articol,
Sau alcâtuit statutele şi sa format
mat întăi (1893) un cartel al Academii
ler germane din Berlin, Goltingen,
Leipzig, München şi Viens, Prima lor
conferință n avut lor la Leipzig, şi cu
aceasta venzie s'a ales combdanea pen
tru dicționar, anume Buecheler, Diels,
von Hartel, Leo, Ribheek (dopă moar-
tea sa, Brugmunn) si von YWoelfllin,
Pina in 1858, cartelul a capital des-
tulä forţ pentru a se Järgi Intro u-
niune internaţională, În ndevăc, după
iavitâția Academiei din Berlin, se a-
lipirā si Academii streine, astfel cx în
conferenia dela Wiesbaden furà re-
prezentate și „Snrietutea regali” din
Londra, Academia de stiinți din Pr-
ris, Academia din SI. Petersburg, Aca-
demia natională de ştiinti din Wa-
shington ; Academia dei Lincei, igi tri-
mess aderarea, Acum se stubilirs sta-
tutela si se hotari şi primiron Încă a
altor 9 Academii, La î April 1901, a
avul loc intaia udunnre venernlă în
Paris, în cate s'a admis principiul en
Acatemniile să hotèreseñ guvornele res-
perlive de a lrimete direct toate tipă-
riturile, țarilor intrate în confederație
s'a hotărit apoi inceperea unei ediții
romplecte a operelor lui Leibniz, pre-
cum si alcătuirea acelui entalog al tutu-
rar lucrărilor relative In ştiinţile ma-
turale, pe care îl incepuse Royal So-
ciety din Londra.
A doua adunare generală a arnt loc
la Londra, In Mai 190%, adunare la

earo au participat 21 da Academii eu
78 de delegaţi, Mai tirziu n aderat si
Japotitu, Elveţin însă n'a aderat pină
acuma, Villorul congres este hotari
pentru Mai 1905, lu Viena.

Deninehe Honatsselrifi (Bor
lin, Septembrie),

Gencral-locotenent von ` Biet. Nane
Donna „Trensformurea armatei ebineze*
Inerpmturile de transformare ale ar-
malej chineze datează din anii 1200—
1901. cu orazia expediţiunii paterilor
curopene în China, Pina în neest (mm,
armata chineză consista din trei difi-
rile arganizațiuni, de diferite valori:
1) Trupele iinperinle, aşa numite ale
„Slenpului verde“, oştire sub romanda
Guvernatorilor de Provincii, care o tu-
trebuințau Ja lot soiul de serviri, mu-
mai În serviciul militar nu. Totuşi în
anul 1904, uenst corp numire 400,000)
oameni 9) Armala maneinriană, for-
matà din urmaşii acelor colonişti
care nu inlronat dinastia netualā pe
Ja incepulnl spe, XVII. Amesteeală
mult en Chiueji si Mongoli, număra lu
1834, 270,000 de oameni, Pa este im-
pšņilš ju A corpuri, din cara ecele 3
dintai, slau sub comande directă n
impäratelui cerose; divizia J, este
garda regala; restul de 5 corpuri,
apartin prinților essei imperiale. Pen-
ira a finen aceustă oştire cil se poste
mai legată de dinastie, familia impe-
rinlă ingrijeste de familia feacãrri sol-
dat; jar, pentru a-i faca să nu sede-
pärteze de locul garnizoanei, li s'a
dat toste păminturiie de jur impre-
jurul vrzedintäiog lor, Bind opriți In
acnlus limp de a se eñsilori cu Chi-
neze, pentru a-şi păstra puritatea rassel,
Seopal din urmă insă n'a fost com-
pleet ajuns, 3) Trupele Guvernatnri-
lor, pe caro neegtin s'au vâznt siliți a
şi le forma din pricina insulicienţii
trupelor imperiale. Marele om de Stat
ehiney, Li-Iung-Tschang în Tsehili, a

mai tirziv Yunn-Sehi-Kai, snhelul ae-
tualui mişeari du renovare, angajură

318 VIAȚA ROMINEASCA

instructori străini, eu osebire germani,
introduseră instruețţia moderna şi
crearà singurele trupe care au fost do
vreun folos în timpul luptelor din
1900—1901 In timpurile din urmă oft-
terii instractori atat in mare majori-
tute Juponezi. Yuan-Schi-Kai, a orga-
nizat in provinein Petsehili aşa numita
nrmata Peiyang, formată din 3 divi-
ziuni, flecure din cite 2 brigade dein-
fanterie din cite 2 reg, de 3 batali-
Dane a 500 de pameni, | reg, cava-
terie de 700 soldați, 1 reg. artileria
en trei diviziuni, din care 2 do nrti-
lerie de cimp a 4 baterii cu cile A
tunuri și o diviziune de artilerie de
munte— 1100 oameni cu 45 guri de
lo. 1 batalion de pionieri şi | de
tren de cite 500 oameni, nn detaşa-

ment de sanitari de 100 de oameni,

Fiecare divizie numără 8900 soldați,
totalul se ridică la vreo 30/000 en 98
tunuri de cimp gi 45 de munte. Plata
Herărui soldat este de 450 Laeli lunar
[l tnel=—4 fr); de la ficeare se reține
cite 154 tael lunar, curè se dä fumiliei,
cara pentru a nu da de grijă solda-
tulvi recrutat, esto uşezati în locurile
rele mai nerotite şi care, la procese,
se bucură de drepturile unul literat
de gradul |; aceste privilegii dispar
după egirea soldatului ain oștire, Sor-
viciul este de 3 ani sub steag, 3 ani
in rezervă și 3 ani dn milijia. Dia anul
1902 reorganizarea oştirii trecu din
minile guvernatorilor din Proclucii,
in acele alo guvernului din Peking-
intrun ediet imperiul din 1905, s'a
stebilit planul viitourei organizații:
se hotäràşta iuființaren a 30 divizii,
cu instrucție moderna, da cite 10,000
oameni fiecaro; pion la 1922 toate
trebue să fe formate. Pin acuma s'a
ajuns namai la 60,000 de oumemi cu
200 tunuri, dar planul de organizare
“e urmează făra intrerupere şi, atunci
cind China U va realiza, va ajunge o
putere militara, de care vor trebui să
țină samă taste statete Europei,

Sozialistische Monsta - Heite
(Bertin, Septembrie).

Aproape in intregime acest numär
esie consaeral chestiunilor er aeren
să lie dezbătute in Congresul partidu-
li social demorrat german deln
Maunheim. Eduard Bernstein in „Pen
tru Congrosul socislist dio Mannheim”
diseută ehestia oportunităței grevei ga-
nerala ca sermi de luptă, și se declară
in potriva ei, cunsidarind acilutia pag-
nică şi organizalia en o mai inteleapta
daelien. „Daci se zice că lueratorul
german nu e revolutionar, cu aceuala
nu i se fuco un repros, Revolutia, in
inţelesul po care acest cuvint il are
este, ca şi razboiul, la wrni urmei,
numai an mijloe barbar de a împăca
conflicto eare nu sa pot san se erede
că nu se pot aplamu altmintrelea“,
Wolfgang Heine „Dreptul pensi, pro-
cedura penala, şi executarea pedep-
sei”. Aceasta chestie fgura şi ea in
ordinea de zi a congresului de la
Mannheim. Autorul se mârgineşte asla
numai citeva idiliculii asupra punvle=
lor cure trebuese diseutate şi direcției
in cure Lrebuese rezulrile, Orice re-
formă propusa, zica el, trebue si lină
suma da imprejuririle de faţa, ușa ca
añ pouti îi execuluta in societatea ae
tuali, Aen, din pricina iusulicieaţii le-
gilor actuale, mulţi sint da părere ca
legon să defineasca mnnai actele pè-
nale, iar pedeapsa să fo Jasali Ja li-
bera aprøcinre n instanței; alții cer ea
nici penalitstea actului să nn die pre-
văzul in lege, ci să fie apreciats după
cazuri, iar alii au propus va predeup-
su să nu Be dictată de judecători, ei
de colegii de functionari, Autorul do-
elară că asemenea propuneri, din pum
elul de vedare al polilicei prartice a
prezentului, trebuese respinse de soe
cial democrație, căci mi se pot găsi in
Germania necluala organo cărora să li
se poala inerediața o uşa nelimitata
putere. In eo priveşte responrabililu-
tea criminala, trebue să se ceară ridi

carea limitei majoratului penal la (4
uni impliniţi şi pentru taţi doliqnen-
tii tineri nu trebue pusă numai ches-
Hunea dach avesu cunoștință despre
pennlitatea actului, ci trebue si sp den
pedepse numai alunei cină el posedă
un grad de maturitate intelectuala şi,
morală destul de ridicat pentru n ne
putea aştepta la o rezistenti seriousă
fața de impulsul criminal, In pri-
vintn procedarii, trebuie inlaturat se-
eretul instrucției şi trebue permis n-
părârii să aibă influență în mersul ins-
trueliri,

Contemporary Beview (Lon-
dou, Septembrie),

„Anglia şi Germania în Turcia*—
articoli, al cărui autur bine inlormat
se ascunde sub anonimat —urată sehim
barea opiniei publice faţă de aceste
sinnă țări în Orient, insistind cu deo-
sebire asupra simpatiei de care Anm-
glis se bucură acum lu Turela, Ans
inrul observă că iuuinle de 1906 unti-
paiia pentru Anglia era generala In
publicul ture. Călătorul englez putea
sä simlă această izbitoare dușmănie
in trecerea lui. cit de grăbită, prin
Torcia: în vapor, în tren, în cafenea,
la hotel... preinlindeni, atmosfera in-
cāreată impotriva Angliei to Inabuşia,
In intreg Orientul Anglia era urită
din cauza politiei ei care se eou-
ducea de principiul de „n care lo
iul si a nu da nimie, de a distruge
prin orize mijloe orice concurent vit
de neinsamual”, Este o ren politici
pentru o tară de a tinde spre mont-
pol: „Dumnezeu se ingrijeşie cn co-
pacal să nu ajungă lə cor”. fn 1906
totul se srhimba. Caro e cauza? Po-
litica Augliei— multumita personnlită=
ţii regelui Eduurd—se schimbă, An-
glia se intoarce la politica ei tradiți-
onal, părăseşte principiul monopolu-
lui și ajungo sprijinitoarea Libertății.
Acest ultim cuvint explică totul, Schim=
burta bruseă a sentimentului publie
fayi de Anglia esle izbitoare, mai cu

REVISTA REVISTELOR 319

samă in Turcia, unde « provocata gi
de reucţiunea impotriva Germaniei.
Patura culta, in Turcia, urâşte pe Wil-

hem Ii, pentru că el sprijini absoin-

tismul tiranie al-Sultanului; oamenii
de afaceri, aiei, privesc pe Germanii
din imperiul Sultanului ea pe nişte
locuste şi zie ep drumul de fer gør-
man e facut numai pentru u imbogăţi
elţiva Inalţi demnitari germani, Ger-
mania e uita acum in Turria poate
mai mult inea decit fusese nrita An-
glin inainte de 1905. „Partidul Tineri-
lor Turei“, care a inceput sà reinvie,
Si că vu găsi un sprijin in Anglia,
de aceea el o un propagator pulernie
ul simpatiei pentru Imperiul Britanie.
Pulereu do relnviere n acestui partid
pleacă dela niște curioase imprejuräri:
Sultanul— pentru a opri generaţia ti-
nära do a invăţa in şcolile altor {ari
idei nesiinătonst—u Incurijal ráspin-
direa şi înmulțirea geonlelor plină in
cole mai mici sate. In orage, s'au in-
Binţat şcoli superiparo pentru fete, In
aceste groli, pa lingă Koran, se bovo-
MA şi n celi şi serie, si aceste cunog-
tinți njing Dale revoluționare nico
urii absolutisti: „Cine învaţă a ceti
şi serie Iprnin și n gindi; st cind fe-
meile gindesc, răul incepe a fermonta”,
Afirmația că libertatea Turciei va veni
prin femel art oarveare tomeiu, Geor-
mania a perdul terenul aproape enm-
pleci in Turela unde-i ensținoță nue
mai de partida Palatului; en nu mai
poate masca nesueresul politirei sale.
Pentru interesul propriu nl Germaniei
şi pentru rezolvirea ehesliei Orientu”
lui, o colaboraţie a Angliei și a Ger-
manioi in Turcia se impune,
Xorth American Review.
(New-York, Septembrie}.
Cu incepere din Septembrie revista
a inceput să apură de doua ori pe
lună, eoalinină, in Recaro număr, elte
un capitol din „Autobiografia lui Mark
Twain”, așezat inaintea articolelor
speciale, — Statele Unite şi America

-320

Batinā", daturit d-jui Jonn Barrat,
ministru american în Columbin, arali
relațiile reciproca intre cele doua
Ameriei. Autoral arati grasala Sinte-
lor Unite de n neglija intinderea re-
Maţiilor de tat folul cn America de
Sad, Astazi Statele Unite au atentia
inenrdată mai mull spre Karnpa derit
spre statele sudamericane, unda Ve-
chiul Continent a elattent a mai mure
influența morala şi materială de oi
marea Hepublieăi dela Nord. Autorul
afirmi ca dacă Statele Unito ar chel-
ini a cincisprezecea parte din banii
ntrobuințaţi în dezvoltarea tomertu-
lni ep Asia, pentru a spori comertul
cu America Latinii, seest, comarţ s'ar
tripla. Comerţul Amerieet Latine eu
celelalte ţări, dupa rapoartale ofeiule,
se uren În i25 la suma do (,700,000,400
dolari, dintre care 1,000,000,0M do-
lari fa export şi 700,000,000 la im-
port. In suma exportului Statele Unite
figurează cu 330,000,00 dolari: inr la
Con a importului numai en 189,00,10
dolari. Asifel batanta importului se
ridica cu 160,000,000 dolari impolrivu
Statelor Unite. Con mai mure parte
din Statele sudamericane mu imparta
din Statele Unite de cit Liza din obiec-
tele pe care leur pulex importa in
totalitate, Xegligenia Stalelor Unite
taia de Amerien de Sud se arata nu
numai in relaţiile cbmorriale, varo,
singure, le-ar îi destul de pagubiloare.
Amerieunii de Nord n-au mâezr euri-
oritatea utraelivă da a vizin Ameriea
de Sud: dintre Americanii de Nord,
care enlatorese in alto ţări, numai
1 vizitează af America Sudicñ, pe
cind proporţia eAlatorilor Americani
Latini, care vizitează Statele Unite,
se ridieh Ja Si, Presa Statelor Unite
ignurează evenimentele tosemnalo din
America Latina ` telegramele ziarelor
Adesea denaturează faptele san le ra-
portează in chip necomplaei, ea pe
nişte lueruri neimporlanie, Ziarele

cop...

VIAȚA ROMINEASCA

din Londra, Paris, Berilio, Madrid.
Roma publică, In o <ăpiâmină, mai
müle telegramo raferiinure la Ame
rica de Sud, decit ziarele din Statale
Unite, în o lună. Cind ziarele Ameri-
cii de Nord yoeae sa ţie in eureni
publi iu evenimentele din America
Sudiea, atunel se imărpiumse în a
exagera şi n du informaţii senza-
ționale asupra revoltelor, atentatelor,
forțind imaginatia +A inloculăscă vu-
moaştarea exactă a faptelor și con-
tribuial astfel u intanoen inca mai
mult privirea cetitorilor spro America
Sutdira, Indiferenta Statelor Unite- de
aem pentru tot ep se petrece în su-
dul only? Continent e daunatoare nu
numai Statelor Unitet en inlirzie evo»
luția unui acord eoman In maren fa-
milie Pan-Ameriennă. Astazi, o per-
soană din Brazilia, Argentiun, Uru-
guay, Paraguay ori Chili poate aves
răspunsul unei serisori, lrimisă in
Europa, in "s din timpul necesar pes-
tru a avea răspunsul unei artisan,
trimisă in Slatole Unite, Asemenea
organizare u serviciului de emma).
calie Intre cele dout Amariei e mai
mult de cit dăunătoare,

Review of Reviewu (London,
Septembris).

DI, Stend, Directorul reyistei—in stu-
diui shu biografie asupra actualului
Rege al Serhivi—reromanda pa Petru
I ca pe un Rege en adevărul consti-
tuţional, tasulaţit de cale mai inalte
principii de marală.—Dl. Raleigh scoa-
to în lumină maoritele marei seriitoure
engioze, Peart Mary Teresa Craigie,
Operele acestei» scriitoare, de curind
decedată, un avut un mare răsunet in
Anglia. In filosoa sa despre viață eu
găseşte în câința limanul luturor su-
ferinţilur ` căința sinceră poate ras-
cumpära toate pheatela; es ponte s
dea omului neiëricit curajul ep să tra:
iască.

Mişcarea intelectuală, în străinătate

FILOSOFIE

H. Poinenră, La Valur de la
Setence, Flammarion

Autorul arată eñ, em toate variatiile
"pricinase ale modei stiinţifiea, cu
tot caravlerul conventional al uaora
dintre noțiunile calu mal fundamen-
tale, știința nu-i o simplă neumularo
de ipntezo arbitrare, ci ne di temei-
nics cunoştinţe asupra acelei realitati
obiective, care e accesibila minții o-
menesti

Emile Picnrd, Lu Sence mo-
derne et son ctal uctust, Flumimurian,

Aulurul si-a props să deo in enr-
tea a o ideile asopra stirii gtiințitor
matematice, fizice și matarate in wl-
Hunii ani. In trei sule de pagini el a
condensat cele mei insemnate rezal-
tate pozitive ale științăi si a pus In
evidanța iegăturile care naese dileri-
tolo stiimţi Intre ele,

Gustave Le Bon, LD'écohdion
de lu miotiérs, Flanunariou,

O ndunuea de arlivule vare au ieul
senzaţie în lumea säint eg. Autorul
ü dovedit că, contrar părerii seculare.
materia nu-l eternă și poate (i distrusă,

Alfred Binet, L'Ame stle Corpa,
Flammarion,

Aulorul irali ră progresele recenle
ale psihologiei experimentale au avut
råsunot asupre speculuțiunilor color
mai abstracte ale filozofiei. Vechile
ipoteze, materislismul, spiritunlisinul,
parejelismul, monismul ete. nu mai
corpspund datelor de ari ale sliintii,

W. B. Pillsbnry, Lalteulian, 0,
Duin 4 fr.

Prufesnrul de psihologie do la uni-

verzitutea din Michigan, studiază con-
dițiijo atenției, fiziologia şi mecaniz-
mol ei, diseatind teoriile cele mat
recento, d

Paul Sourinu, La récerie esthi-
tique, essai eut În psychologie du
paite, F, Alean 2 fr, BO,

Autorul, mái molt om de litere de
vii fiozaf, are observații intarasante
nsupra poeziei interioare, poezioi na-
turii, mrzicii, ele,

G. Astan, La morale selon Genau.
et ses rapports mose les conceptions
factnelios da la morale seientifiqua, F,
Alean 2 fr, 20

Autorul expune ideile lui Goyan in
morală yi lo critica din punct do ve-
dare soriologie, urntimilu-se partizan
al teoriilor lui Direkheim gi Léry
Bräht.

ISTORIE

Dr. Foiix Salomon, Willinm
Pitt der Timgere. Ersler Band: Bis
sum Auăgantge der Fricdonsperiode,
Zweiter "Thai: Die politiache Wirksam-
kelt Lwipzig uni Bertin, D G. Teu-
bner 1906,

Parlon inisin a acestei lucrări à g-
părul in out: awtorul s'a folosit de
un bagat material de izvoare, eu totuk
now, şi nu pumni manuserise, dar gi ti-
pârituri pulin eunaseute pină nenm,
cam siat de pildă euvintarile {inute
in parlament.
Feldmurachal-Leuinnut Graf.
Alexander Hëtuer. Eriðnis-
se awoier Brider måhrend dar Be-
lagerung von Paris mad des Auf-
sandes der Kommune 1870—71. Ber-
lin, Gebrüter Paetel, 1909.

be ge

Cei doi fraţi sint baronul Raphael
Hübner, membru al ambasadei Aus-
tro-Ungare din Paris şi fratele său,
autorul, pe atunci căpitan de Iusari,
Foarte interesante amintiri despre eve-
nimenteie de atuuri,

Baron Mare de Villiers du
'Terrage, Rois sans conronne, Perrin.

O lista a tuturor aventurierilor cari,
incepind eu Jehan de Băthencourt, re-
gelo Canarelor și sfirgind cu Jacques
L impăratul Saharei, au căutat să
creeze impărății In locuri necunoscute,
depărtate ori libera.

Henri Chantavoine, Des Prin-
cipes de 1759, Lecène-Oudin,

Un studiu asupra drepturilor şi da-
toriilor pe care le hotăraste „Consti-
tuția anului al Mi-lea". Ceia ce è in-
terosant, è că autorul publica şi cele
9 articole ale „deelarațiunii datoriilor
omului”, care nu sint in genere ep.
noscule-

Emile Moca, Le Bäun-: de Ri-
chelieu (1617—1649), Perrin.

Un studiu bine informat aspra ac-
tivitāții şi asupra setului marelui mi-
nisiru. Autorul, enra e foarte Tamilin-
vizat en viaţa şi personajele epoci
de enre se ocupă, a utilizat tol mn-
terialul de informaţie, chiar ciutecele,
care cireulau pe vremuri, autirizină
activilatea lui Richelieu.

J. L. de Lanessan, D'Eiat 4 Jes
Episss en France, Félix Alean.

Legen Separaţiei Biserieai de Stat a
dat naştere unei intregi Titeraturi re-
lative la chustla aceasta, Serierea luj

Lanassan e una din lucrările mai sa-
rioase , în ea autorul studiază rapor-
turilo dintre Biserica şi Stal in Franţa
din timpurile cele mai vechi, ehiur din
secolul al Vil-a,
SOCIOLOGIE, STUDII SOCIALE

Icilio Vanni, Saggi di filosofia
sociale e giuridica, Balogna, Zanichelli,
1506. Opera rămas nepublicatăa din
priciua morţii autorului, fast profesor
de filozofia dreptului ta Roma, este

VIAȚA ROMINEASCA

publicată sub ingrijirea prof. Giovanni

Marabelli. Conţine lerţiuni asupra flo-

sotiei dreptului, un studiu asupra jü-

riştilor seoulei istorice germane, in-
cercări critice asupra leariel saciolo-
Bice a populaţiuaii şi un program eri-

tie de sociologie, ,

Prof, Dr. Alexander Supan,
Die territoriale Entwicklung der eu-
ropäischen Kolonien, Mit èinem Kolm
nialgesehiehilichen Atlas von 12 Kar-
ten und 40 kärtehen im text, Gotha.
Justus Porthes 1900. Mişcarea caloni-
alā e urmârită pina la războiul ruso-
japonez. Rezultatul mişeăriiide cotani.
zare a rasei albo este ef ustiizi 99 mil
km. p. ('/+ din suprafața globului) sint
colonizați, 665 mil, de onmeni an fost
aduși sub influența enropeanā şi 40
mil. de albi, pentru vare Enropu nu
mai avea nici loe nici hrană, sau sta»
bilit în celalalte continente.

Coquclin je Lisle, Za Panger
minisme, Chapelol.

Un studiu asupra actiunii Prusiei,
in ultimii ani, usupri statelor Europe
centrale,

E. Stein. Die Anfănge der menschli-
chen Kultur, Un vol. 148 p „Berlin Ter-
bner, Collection* Ans Natur und Gels-
teswelt 1906. Obiectul acestei cârii e
o scurtă şi clară expunere a origini-
lor civilizaţiei şi culturei umane. Au-
torul expune eu multă crilică Și pru»
denja rezultatele cercetarilor nouă asi-
pra omului preistorie, discută teoria
rasalor şi arată rolul instrumentelor,
ornamentelor, mestesugurilor, sisteme.
lor de măsură, artei și ştiintei in ci-
vilizalie,

Jaques de Boisjolin, Leg par-
tis en France, Roy,

Un studiu asupra partidelor politice
din Franţa. Cartea ar putea Ade mare
interes tinind sama de situația politi-
că actualii din Franti; din nefericire.
autorul pleaca dela o imparțire gre-
sitä a partidelor (lu $: clerieal, civic-
şcolar, simticalist—socialist şi anar

MI: CAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE

bist, aşa că lucrarea, eu toate obser=
vațiile jeste, nu aduca multă Inmină
in chestiunea de care se ocupă,
CRITICĂ, STUDII LITERARE.

Emil Manerhof, Shakespeare, —
Probleme. Kempten und Mânchun 1905.
Verlag der Jos. Kiselsehen Buehhand-
lung.

Cartea conţine trei studii: „Lady
Marbeth“, „Serisori asupra lui Ham-
jet", „Olhello— Tragedia geloziei zz Au»
torul pulemizoaza In acelas timp cu
eri care-s de allă părere.

Ernest Gaubert PrancoisCoppie,
Sananl,

O biografio complectă a celebrului
poet, Autorul arată influența lui jn li-
teratura şi eu a adus nou in poezie.

A. Bossert, Des Granda Korivains
Français: Caloin, Hachette.

Un studiu asopra marelui reforma-
tar, ca seriilor. Autorul îl consideră
eu unul dintre erealorii prozei fran-
cezo.

Léon 'Tolsiot, Vie ol Oeuvres, to-
pos lei M, „Mercuro de France”, 7 fr,

Aceste două dintii volume ale ope-
rei complecte conțin memoriile, umin-
tirile, scrisorile si extracte dia jurna-
lul imtim al marelul seriitor, eonrdoe
nate de amicul si discipolul său, Bi-
rukov.

STUDII MILITARE, TECRTCE

Gcacral Erb, LArtilerie dans
les Hatmillea de Metz, Chapelot.

Autorul, care ca ofiter de artilerie,
comandind bateria a patra, a luat
parte ln neeste lupte, arală rolul pe
enre ba avut artileria.

Pelet-Narbonne, De Cavalerie
allomanda pendant ley journées da
Conlmiers, Berger-Lavrault.

Luerare tradusă din limba germana
de colonelul P. Silvesire, Un studiu
asupra folului cavaleriei în serviciul
de siguranța şi în luptă,

O. Curey, //'Artillerie Japonaise,
Berger-Levrault, 5 fr,

C. de Grandprey, De Side de
Port-Arthur, Berger-Levrault, 5 fr.

R. Meunnicr, La Guerre Russo-
Japonuise, Berger-Levrault, 15 fr,

Istoricul și invăţamiutele ce se pot `
trage din aces! războiu.

A, Ferruci, li trafora del Sem-
pions e i passugi alpini, F-lli Bocca
editori, Torino 1906,

Autorul a adunat în acest volum
toate notițele tecnice şi veonomice
care se referă În săparea Simplonului
amintind si celelalie mari săpături nie
sec. XIX: Fréjus, Gothardul, Brouner,

LITERATURĂ,

Fr. von Sehitler, Ansgorillte
Briefe. Auegowöhlt und eingeleitet von
Prof, De. Bugen Kăhmemann, 2. vol,
Hamburg-Grossboratel 1905, Deutseho
Dichtor-Gedüchtnis-Stitung.

Colecţia cuprinde 205 de scrisori, o
optime deci din toate serisorilo tu-
nosrule nie lui Sebiller. In nceste seri-
sori se oglindese momontele principale
din viața postului,

Aifrecd de Vigny, Correspon-
daner 1510 — Tä, recneilia ot pu-
blide par Emma Sokellaridés —Cal-
manm Levy.

Compalrioaty noastră a Det un
maro serviciu Hteraturii franceze in-
grijind tiparirea vonrespongenței ma-
relui poet, din care so poate vedes
vrednicia carneterului si u vieții lal,
eum şi părerile lui Ip multe chestiuni,

Léon Dandei, Les Primirea.
Fasquelle, 350.

Autorul face in arest roman un fel
de proces al parlamentarismului sub
toate formele Jui. Personajele celo
mai multe ale romanolit sint din par-
tidol socialist ori din democraţie,

Compilator

Bibliografie
[Asupra unora din cărţile de mai jos vom reveni la recenzii)

Henrik Sienkiewicz, Hania, roman. Bu ti $ i
Se ect Preti a ama, roman. Bucureşti 1906 Editura „Biu-
e A vait. Pentru Neutirnare, roman răzbuinie, Plo i 1906, St
Ae e a Aen „Progresul“, Preţul, 2 lei 50 ke? P
orinn i, Becerep, S Ziuä, v ` i
grade; „Oedip ge Spre Ziuă, versuri, Constanţa 1906. Tipo-
A j paara C. Georgian. Poezii, Bucuresti, Libraria Socce. Prețul 1
ani,
George Christeseu. Vran P istorică, F ` "ae
fia SE Nier 50 bani, ae Zen
aste Eiecvng, Onyanizaţia Provinciei Dacia T; Ditert i
1908. Inst. de Arte Grafico „Carol Got, ei ela Traiană, Bucureşti
Us: Bucovincan. aen ieren Bucovinei Bucuresti. Institut do
Arta Grafice „Minerva“ Preţul 3 lei Su bani.
€. Hamangiu, Arta gi Literatura din punct de vedere juridic. Bu-
Sec Imprimeria Statului,
r Hamrngin, La ati la Proprieti Li i i$e
iiine mamaie ariz Législation sur d elé Dittdrairest Artis
. Miha ă teiein, Citeva propuneri pentru Resemplaritažoa și
d'Stagen Dë elor. Bucuresti 1906. Tipografia Gutenberg, Pr ul a
r, A. Urbeanu, i =
primeria Statula mi. Hrana săteanului romin. Buenreşti 1906. Dn
. Cantunlar Asia gi Africa, d i i
1904. Bo Se ae frica, curs de geografia economică. Craiova
` Raport prezentul Domsidui Ministru de Finance asupra Revensie
miintului Fiscal din annl 1905. Bucuresti 1906,
o P.N, Panakexei, Ucenici şi Tuvăţământul Profesional, Confe-
rinti, Bucuresti 1506, Tipografia Voința Neţionula*
D, A, Teodoru, G. Bogânn-Duicii, N, Băbexseu, G, Bein
Pulandit, Conferinfa da iF via a Didactic, Bueuresti 1906,
Be, Manicann Anur şeoulni Comerciale supar Galaţi
1900 —1900 Tipo-Litogralia A. Fricămann, = si tea nai
Camera de Comercin ei industrie cirënms. IX Rota-
sami M tu „masrriagilor din jur. Botoşani Dorohoi, Suceava, Boto-
Sani (Wë Tipografia „Reinviorea”,
„Gh. sein Paindi Educatia în Scoulela Secundare. Piatra N. 4905
Tipogratiu „Gheorghiu“ Preţul 30 bani,
, „Dr. A. F, Diesen Necesitatea unui Serviciu Psychiatric în Inchi-
amri ynn den
E, N, Leon Raport nit Diui Ministru al] Femei
ashpra Incățimintului Gitter Naturala Bacaregti INKL Ze
Anociaţianea peniru Literatura Homină şi Cultura
Poporului Homin.— Bihiotara Despårtömintului Cluj :
No. 4. Dr. Amos Frinen: Ce să facem ? Preţul 1,20 Bier,
Ne. 2. Dr, E. Daianu: Gren Broina. Preţul 30 fil.
Nr, 3, Calindarul de la Cluj pe anul comun 1905. Prețul (4 fl.
Ne. 4. Silviu Brândei, Intăiul ajutor lu nenorociri, povestit pe ro-

Nr. 5. Vasile Ranta Bulucesev : Cultivati pomi! Pretul 20 flè.
Nr. G, Aurel Poruţiu : Cum trebue si ed p i Preotul 2 fil
Nr. 7, E e DE Protoi 20 fil. $

4 ngn. Ineätäm? ndustrial în România, Notitā
» Sturea actuală. Buenreşii „Librăria şcoulelor, zi

EE EE
TIPOGRAFIA „DAUIA* HAJESOU, GROASU a Comp, lA.

1906. ANUL L NoemBRit No. o
bewege ———— EE ———

Viața Romînească
Directori: C. STERE şi P. BUJOR

SUMAR

S Bopen Ne a a g Criza lwi Lache (nuvoli.
Ap Bogdan-Duică . .. . . Costache Conachi ai Tragedia lui
George Ranetti . . ,. . , Pop d
George Kernbach . . . . . Expoziţia Jubilară.
Al. N; Gane .... . , , Din viața unui voluntier (amintiri),
Dr. Nicolaie Lupu. . , . . Rolni Medivinei fagi ou bolile oare izoordse
din starea economică a săteanului,
M Carp . . . .. . — Um postal clipelor de îndoiali (0, Carp).
George Tofan .. . . . . Viola Romineasă în Bucovina.— Teatrul,
Podgoreanu . . . . . . , Serisori din Ardeal.
Pr. OWE. ...... . Dën Hosarubia,— Renegteroa Culturală,
P. Nicanor & Co. .. . . ., Migeediouee,
e pe ae e... o Cronica Literară. — Traducere.
P. N. Panaitescu . . . . . Cronica Beonomicà, - Abeolrenții geoalelor
de meserii la țară.
T6..Duou e CAPe vu. Demi Eternă. —Situnția în Anglia.

Recenaii : jnen AL Brătesen- Voinesti ` „In Ponen drepti; Alex, (Gë, Dohsi: „Stiri
literare: a, Niemleanu. Vasile Cictora, O Stamate 3 Opere Compleute pabliuape Ingrijită dn A
Hogan Dulei*, — A; J; iieorgi €, Georgian: „Pnrail (1359 — Lët: 0 Hnamangta ` „Arta gd ltorabare
Aim pünet de vedere juridin, Tene pruprietăței imteotnale”; U, Hamangiu: „a Begin 4e
a propririe Mticenize et artistiyne en Eramanin.— Le droits dra autoare rman: pi tona pas;
dea T, Gliks : „La proprióta littéraire vi artisti en Wegmatze, 2-a ditten", =f, Ki © Bita-
been Odie: „Comnen Kenne : Ineratură, sliloetut i erating, —3. O

Revista Revistelar: literista politică è erai. Orlenntul, Enna Sationgit,
Bexists Asortaţiei înviţătoriine et învâțătnaredar din Ruminia, Rorista Läraiieg?, Kovista yoneraki
2 ireățămițitnlui, Oultara Ramini, Annales Sefentidqyurs de l'Umirersite Ae deser. La Zonprotäe
Berne, Mervuro de Franoe, La Rerne des does, Revua Phduanphigne, Hex me zipergle des Rei
ees, Spo Antologia, Mivieta d'Lealtg. Dontweko Heras, Ünrutamporary Ber ee. North Amerean:
Berw, Roriew vi Roviewa. b

Mişcarea intelorinat Im sirpinitnte

Ant
Redacţia : Str. Romiă 4. — Administraţia: Str. Manolescu 2.
1906

Tintin Rominenseg apare hinar cu aprosimartie 10 de pagini, — Abocamentni bn
ară > um an In lel; jumătate de an Tei, Sumârni 13% — Pesira învătâtari, prenţi Aa sat si
studenţi: ap ah 15 Let. jnanătate de an T.i — Pantra Amairo- Tarta : nm an 15 coroane ` Jumi-
tate de an "7 cormane 30 bh Xomâral t cor, 30 A — Pentru Basarabia: on an 5 rubler emt,
tata de an d ruble. Xumărul a de copeici. Pentre gaäingiaie ` wa an 37 iel; jnmitate de an
D jet, Xmârul 2 jol — Pentru detain a se redne pagiita irrmâtrara

Viaţa Romînească

REVISTĂ LUNARĂ

Sub direcţia D-lor Prof. Univ. C. STERE şi P. BUJOR

Cu colaborarea d-lor; A Agirbiceanu, O. Bogdan-Duică, Dr.
P. Bogdan (docent), C. Botez, 1. Botez, Octavian Botez, l. Al. Bră-
tescu- Voineşti, Vintilă L Brătiana, prof. univ. Dr. 1. Cantacuzino, M.
Carp, Dr. P. Cazacu, L Ciocirlan, N. D. Cocea, Prof. I cau. de Cu-
parencu, Ana Conta-Kernbach, 1. G. Duca, A. N. Gane, N. Gane,
Octavian Goga, G., Ibrăileanu, V, Loichiţă, Dr. N. Lupu, prof. univ.
Dr. M. Manicatide, S. FL Marian, 1. Mironesen, A. Mândrescu, Gh.
din Moldova, Const. Morariu, St. Morărescu, V. G. Morțun, 1. Nä-
dejde, Dr. Aurel cav. de Onciul, inginer N. P. Panaitescu, Locot. Colo-
nél, Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. D. Päträşcanu, Horia Petra-Petrescu,
prof. univ. A. Philippide, V. Piroan, Dr. D. Pompeiu, Matilda Poni,
Sp. Popescu, Dr. St, Popescu (docent), Aurel C, Popovici, D. Papo-
vici-Bayreuth, Dr N. Quinez, JL Ruian, George Ranetti, I. pare i
rianu, [zabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, Sever Secula, prof. univ. Dr.
1, Simionescu, A. Stavri, Căpitan Alex. Sturdza, Dr. D. Tatuşescu,
D. A. Teodoru, George Tofan, Al. TzigaraSamurcaş, Dr. Alex. Vajda-
Voevod, Al. Viâhuţă, N. Volenti și alţii.

Condiţiile de abonare

IN ŢARĂ: kr
Pe an b e A : 1s lel
Pe jumâlute de an A è 7 S A"
Un număr i š P 1 leu, 50 b.

Pentru învăţători, freu) de sal, primari şi secretari comunal ri»
rali, studenți şi elevi, pe an 15 lei.— Aceştia pot plati in modul urmator
ia ineeput trei lei, apoi vile un leu pe luna cel puţin, pină In achitare,

IN AUSTRO-UNGARIA:

Pe nn > e e A 13 coroane
Pe jumătate de an > e A i 7 emp, 3h,
Un număr , e t cor, 50 h,

l Abonamentul annal se poate achita în trei rate de cite cinci vornane,
din patru în patru luni,

IN BASARABIA:

Po an 5 e i a S 4 5 ruble
Pe jumatate de an a = = A ruble
Un număr SN copiei

Abunumentul annal se ponte piati lu fiecare două luni cite 2 ruble,
până la achitare,

IN STRĂINĂTATE:

Pe un d 4 s è ` > 22 iei
Pe jumâlute da un a A f e (më

Un număr . å ` d x R 2 in

Viața Romînească

TABLĂ DE MATERII

—

Sp. Popescu, Crişma lui Lache E ep Hin Si
G. Bogdan- Duică. Costache Conachi şi Tragedia lui Lentor
George Ranetti. Copacul şi Privighitoarea pasa
rai 3 Kernbach. Expoziţia jubilară `
Gane. Din viața unui voluntar .
Dr. Nicolaie Lupu. Rolul medicinei față cu boalele care
izvorăsc din starea economică u săteanului

M. Carp. Un poet al clipelor de îndoială (O. Carp) P
George Tofan. Viaţa Romineuscă în Bucovina — Teatrul—
Poagoreanu. Scrisori din Ardeal .
Pr. Onofrei. Din Basarabia -Renasterea “Culturală `

P. Nicanor d Co. Miscellanea d A 4
G. 1. Cronica Literarä—fTraducerile —

P. N. Panaitescu. Cronica Economică — Absolvenţii sem.

lelor de meserii la țară

I. G. Duca, Cronica Exlernă-- Situaţia in Anglia —

Recenzii:
Ioan AL Bràtescu- -Voinești : „In lumea dreptăţii“; `
Alex, Gh. lonescu : „Ştiri literare“; „N, Nicoleanu,
Vasile Cirlova, C. Stamate: SECH complecte pu-
blicaţie îngrijită de G. Bogdan-Duică“,— @. L;
George C, Georgian: „Poezii (1899 — 1906)" ; C. Ha.
maângiu ` „Arta ai Jiteratura din punct de ve
dere juridic. Teoria proprietăţei intelectuale“ ; ©.
Hamangiu : „La legislation de la propricte litte-
raire et artistique en Roumanie, Leg droits des
auteurs roumain et ctrangera“ ; Jean T. Ghica:
«La prupriâte littâraire et artistique en Roumanie,
2 e edition>,—Q. K. ; C. Ridulescu-Codin ` «Como-

rile Poporului: literatură, obiceiuri şi Lët C.

Revista Revistelor .
Revista politică şi literară, Orizontul, Economia
Naţională, Revista Acociaţiei Invăţătorilor și In-
văţătoarelor din Rominia, Revista idealistă, Re-
vista generală a Invăţămintului, Cultura Romina,
Annales Scientifique de l'Uuiversité de zg Bin
Nouvelle Revue, Mercure de France, La Revue
des Idées, Revue Philosophique, Revue gentrale

+ des Sciences, Nuova Antologia, Rivista d'Italia,
„Deutsche Revue, Contemporary Review, North
American Review, Review of Reviews,
Mişcarea intelectuală în străinatate e

e" gg EEN

473

483

Crigma lui Lache

Parcă-i un făcut! La crişma lui Lache nu mai dă lu-
mea năvală. Si doar a bătut şi ei, cum li treba negustorească,
o potcoavă de cal, găsită la răsvruca de drumuri mari, ca să se
poarte lumea prin uşa crişmei, cum se preface la răscruci; iar

- pe tejghea stau la rind, bătuţi cu ţinte: <un franc de doi» tur-

nat numai din plumb curat şi pe care negustorul nu l'a trecut
mai departe vre-unui nespălat de cioban; un franc găurit luat
de la un ursariu pentru ca să vie atita lume cită vid ursarii
In calea vieţii lor rătăcitoare; «o dupcă», jumătate franc, ca să
fe dugheana cu drăgănele; apoi cite un gologan de aramă de
toate mărimele, ca să umble prăvălia cum umblă gologanul—gi-s
ţintuiţi toţi banii aceștia pentru ca banul intrat în prăvălie să
nu mai poată eşi înapoi.

De ani întregi n'a mai jucat hora Paştilor dinaintea cris-
mei lui Lache, Şi, după socoteala lui, e mare lucru pentru ò
crimă dacă poţi avea adunarea Pastilor dinaintea prăvâliei
tale! Intäi-gi'ntùi serinciobul trebue să umble toate sărbătorile,
cite-s cuprinse în cele cincizeci de zile dun Pasti, până la Ru-
salii, şi dacă ai norocul să poţi ridica scrinciobul dinaintea ușii
tale, apoi n'au cum să se facă aiurea adunările din vremea asta.
Unde mai pui ch Rominul se deprinde cu locul adunării, se îm-
prietenește cu dinsul gii vine greu să şi-l schimbe.—A incercat;
Lache şi cu serinciobul: a intrat în vorbă cu chien flăcăi, le-a
dat de bhut în citeva rinduri, a adus lemne de furci şi de grin-
dein pentru serinciob tocmai din pădurea Epurenilor, a turnat
un scrineiob să se ducă vestea, a tocmit liutari de pe Horincea
și... tot degenba! Ba si-a auzit vorbe chiar cu urechile lui, pre-
cum că de cind e satul, la o sărbătoare cu asta, nu s'a mai po-
menit două adunări, una la crișma boerească gi alta la eriş-
ma lui. Celor bătrini nu le venea la socoteală pentrucă asa-i
Paștele fhcut să fie: să te aduni cu toţii la biserică și apoi cu
toții la serinelob, ca să poţi vedea dintr-odată şi sä-ți dai cu
ideea cum se mai preface lumea, cum se duc bätrinii prin vama
vieţii şi cum vin alții pe nesimţite de le iau locul. Celor tineri
jarăşi nu le cade treaba tocmai bine; Insarații au rude în ces-
blo parte a satului gi ran com să stea în răgaz, la aceiasi d-

320 VIAŢA ROMINEASCA

dunare şi să-şi spună în tihnă toate ahturile şi bucuriile; iar fä-
căii gi fetele, în bună parte simt că parcă se desfac în două
bucăţi şi-a siliţi să se dea pe faţă, să-și arăte ascunsurile sufle-
tului lor: dragostea nu vrea să ştie de socotelile Iui Lache, iar

dacă se duc la celălalt serinciob, lucrul sare în ochi la toate ba: —

bele, nu ca atunci cind e o singură adunare şi cind nu te ştie
nimeni încotro îţi bate inima!

De dragul iui Lache n'o să-ţi lagi tinereţa pustie. S'or face
poate, cu vremea, două şi mai multe scrincioabe în Măstăcani,
dar pănă una-alta treaba asta nu împacă pe nimeni şi de acela
în dimineaţa din Lunea Paştilor s'a pomenit Lache cu serincio-
bul scos din furci şi făcut bucăţi! . Şi iacaşa nu mai poţi im-
pica lumea ` arendasul, un Grec din lumea lui Dumnezeu, ia fiu-
cărui fiăcău cite o zi de coast pentru serinciob, Lache face scrin-
ciob mai frumos și mai bun, aduce lhutari din fandul Horincei,
nu cere flăcăilor nici o gloabă si cu toate acestea ei se dug tot
lu scrinciubul boeresc, unde-au apucat de pa vremuri, în loc să
vie cu toţii numai la serinciobul lui —Nu-i vorbă, să vede că nici

Lache n'are prea mare noroc, La început mergea dugheana lui `

de n'ajungea si dovedească ; dar vezi că atunci era numai erig-
ma lui pe lingă cea boerească. De la aceasta fougea lumea
din ape că ce fäcea ce dregea Grecul, dar în tot anal strica
vinul, Intro bună zi însă se pomeneşte satul cu Hergcu. Se
duce numai decit vestea precum că la dugheana lui Herzen sint
multe și de toute yi că ar fi mai eftina. Pa se spuneau şi lu-
cruri aproape de necrezut, dacă nu le-ai fi văzut cu ochii; sa
spunea, de pildă, eñ te duci la Jidan cu un ou de găină st dž
douăzeci de bolduri, ori cinci ace de cusat; unii spun că Herseu
sa apucat să vindă şi în sat lucrurile cu prețurile apropiate
de ale oraşului, în ge vreme ce Lache dădea pănă acum nu-
mai un bold, ori pumai un ac pentru un on proaspăt; că Hersen
di douăzeci şi cinci de masline la ou, pe cind Lache dhdea nu-
mai cinci masline cu pielea lipiti de simbure. Azi asa, mine
așa, pănă ce nu mai ajunge Herşcu sp se răsuile de lume în
prăvălia lui, iar Lache stă de-i ţiue urechile de dugheană pustie.
Fireşte că nici el nu sta cu miinele în sin; Spune în gura mare
câ toate lucrurile din duzheana lui Herşcu sint fulşe, că băutu-
rile, pe care le are acesta, sint spurcate şi oträvite; se jură pe
toți Dumnezeii că el nu poate da la un ou decit un Dold, far
dacă Herşeu dă douăzeci, tocinai asta-i dovada cea mai bună
că vinde lucruri false ori furate, Si lumea nu se induioşază de
er lui Lp Les EC pentru toate flecurelele,
acum tarile gi sacii în hambar i

într'al lui Lache bon cinii. zi au i-ai cade!

Cu tot sbuciumul lui Lache, numai cui i-i lene să se ducă
la crişma lui Hergeu--eare găseşte chipul să țină cri ro-
minească şi după ce s'a luat străinilor acest drept— va ve-
cini de ui lui Lache se mai abat pe la el, în aprinsul luminări-
lor şi dimineaţa inainte de plecare la muncă. Multe guri rău-
tăciouse spun lucruri aproape de necrezut, îşi tălmăcesc annporu

CRIŞMA LUI LACHE we

cum de-şi plăteşte dârile cerute unui negustor. Unii cred că
perceptorul îi îngădue o mulţime de daravele nu tocmai curate,
pe care nu le îngădue altor negustori din cuprinsul comunei ; alții
zic car fi avind mult amar de bani puşi la o de cind era
negustor mare în Galaţi; alții dau deadreptul şi-ar fi în stare
si jure pe sfinta cruce că lumes se fereşte de măsurile lui Lache,
de socotelile lui omfiate ai de prețurile lui gogonate.

Se găsesc însfirşit — lume nu-i ?—gşi cinioşi la inima lor, care
spun că Lache nu şterge niciodată datoriile din catastih şi că
Rominul plăteşte mereu, zeci de ani în şir, aceleaşi şi aceleaşi
datorii. Oricare ar fi însă adevărul, nui nici un om in Mâstă-
cani, care să-i tăgăduiască lui Lache dreptul de a trăi «boareşte».

Ciţiva ani în urmă, Lache era între cei întăi negustori ai
«tirgului nou> din Galaţi. In prăvăliile lui, moștenite de la un
unchiu bogat, încărcate cu toate trebuinciousele gospodăriilor sä-
teşti, unde slujise din copilărie, didea om peste om. A avut
creştinul zile bune până ce iau bătut darabana. Mai ales cu-
coana Manda, fiică de negustor mare de vinuri, cu proprietăţile
ei în <tirgul nou», crescută în toate indeminările și bunătăţile
In care poate visa o familie cam se cade în lumea negustorilor
de vinuri, ar fi mai mare păcatul ca acum, după ce-a ajuns la
ţară, în satul de obirşie al lui Lache, unde au deschis crişmă
şi prăvălie de mărunţuşuri, să nu mai poată trăi eboereşte», A
avut, nu i vorbă, cam mult de furcă pănă să stea pe picioare
Lache în Măstăcani. — Tată! iui, mort de cițiva ani—pe vremea
cind Lache era in toată puterea lui de negustor şi deci pe vre-
mea cind s'ar fi făcut foc de i-ar f vorbit cineva de Măstăcani,
mai ales în fața cucoanei Mandei, care pentru toată lumea nu
şi-ar fi arhtat faţa în prăvăliile din Galaţi—impârţise pămintul şi
viea la cela trei Och mai mici decit Lache, cu învoirea nescrisă
a acestuia ; ba chiar și casa bătrinească era prinsă de unul din-
tre eumm cu care trăia şi bitrina.

ache a scăpat casa de buciuc, a ridicat-o şi a mai lărgi:
to; a dărimat casa ficat de alt comnat pe locul dat nevesti-
s3, a lărgit bătătara de jar imprejur răşiuind locul tuturor veci-
nilor, și-a luat viea da pe la surori, într'an cuvint s'a făcut sin-
gurul gospodar în culenşul părintesc,

Oricum s'ar uita lumea la viața și la gospodăria lui Lache
se pare că amindoi, chiar şi cucoana Manda, san dat mult la
brazdă. Deo bucată de vreme—de la venirea lui Hergcu în sat,
ar zice poata un răutăcios- -cucouna Manda gâteşte singură bu-
catele, pentru că, spune ea cn bună dreptate, ware nădejde nici
intro femee din sat ca să gătenacă o masă ca lumea; ţine nu-
mai aga, pentr'un rachiu-doua pe zi, cite o toantă a satului, ca
să-i curăța vasele şi să-i arunce zoile din bucătărie. Un privitor
iscusit ar găsi poate că ea nu tine bucătăreasi.din pricină că
par putea-o plăti poate cu tot venitul crişmii lui Lache, cu-
coana Manda arată însă, nu fâră puţină sfală, că ca mare cum
„să-şi omoare timpul ca ia oraș, și de aceia e silită să se ducă

328 VIAŢA ROMINEASCA

pe la bucătărie, Muerile cu limbă lungă spun că Lache a im-
prejmuit ograda cu zaplaz atit de nalt, ca să nu mai vadă ni
meni pe cucoana Manda, cum stă ea ca viitoarea împărăteasă
din d ab ar în mijlocul curții înconjarată de tot felul de păseri,
pusderia pămintului; tot moerile acestea spua ch Lache face și
negustorie de păseri, pe care le porneşte în puterea nopţii la
Galaţi. după ce cucoana Manda cu udevărată mhestrie şi după
indelungate stäruinți preface pe cucoşi in claponi şi schimbă sem-
nele de la răţe şi de la gişte,

In casa cucoanei Manda s'a păstrat încă „masa boereascâ“
după cum dovedesc cuţitele, farculiţele, farfuriile şi cele cel puţin
trei feluri de bucate pe care le face ea, cind are obraze de ale
cirmuirii cu musafiri nepoftiţi la masă, Asta se ştie în tot satul
şi găzduirea aceasta, a feţalor care vin în trăsuri pe arcuri, trasa
cu clopoței şi cu zurgalăi, îi ţine pe ul de Lache in ochii satului
la rangul de boerie,— De cit așa mare boer, gindesc une-ori oamenii,
iarăși gare cum să fie, Mai main Lache nu-i de viţă boerească,
Tatăl lui a fost, ce-i drept, gospodar fruntaş în sat; dar de aici
şi până la viţă boerească mai este! Nu-i vorbă, tot ţinutul ştie
că Lache avea odată prăvăliile lui încărcate în Galaţi înainte
de a răminea mofluz ; de atunci însă a trecut multă apă pe Du-
Dären ; de atunci a tot umblat forfota din tirg in sat... pănă cind
tot Mastăcanii o să-i mininee ciolanele £..

Se vede că-i tot adevărată învățătura cărților evreeşti, pre-
cum că „nici un prooroc în ţara lui“, De cind a venit Lache în
Masticani, A pindit şi pindeşte încă primăria. La toate alegerile...
B'alege şi e! cun poloboe de vin mai puţin în pivniţă. Nu doară
că nu l-ar duce capul să fie primar și încă primar cum n'a mai
fost in paitea locului, dar n'are el noroc să aibă voturi destule.
Ba mai totdeauna se găseşte cite-un nespilat, îmbătat tot de
Lache, câre să-i arunce în obraz vorbe fâră noimă la o zi ca
aceia, precum că adică n'ar fi avind «<indreptări», de cind cu
darabana de la dugheneie lui din Galaţi. Unul, într'an rind, La
spus lucruri, care au facut pe multe mueri să bată din pumni
de bucurie şi care, pe un slab de înger, har 8 virit în pämint
de ruşine; Lache însă e om oțelit in vieaţă si nu se dă bätut
cu una cu donà. Năcazul lui cel mare este că nu se vede şi el
odată ales primar de câtri obşte, că pentru mai departe. pentru
întărirea alegerii, ar face el pe cei mari să mai închidă ochii
dacă s'ar ridica cineva să spue că-i molluz şi că «ware indrep-
tările» cerute cuiva, ca să poată fi primar,

De cind era negustor în Galaţi şi chiar din copilărie, ca
ucenic, a rimas cu obiceiul de u se arăta totdeauna vesel şi de
ai umbla gura ca o moară, Lucrul acesta i-a prins multă vreme
bine, atunci cind li trecea pe dinainta lume din tot tinutul; dar
în cele din urină, trhiud numai între aceiaşi si aceiaşi oameni
din Măstăcani, el nici nu bagă de samă că scuipatul lui ln
furcă şi veselia lui silită nu mai are trecere, Chiar sara asta is
adunați ciţiva oameni la circiuma lui, mai mult ca să-l mai auda

CRISMA LUI LACHE 329

povestind lucruri năzlrăvane, care, pentru cina le-ar fi auzit in-
tăiași dată, ar fi fost crezute poate pe jumătate, decit en do-
rința de a-i face aligveriş. Toată lumea il ştie lăudăros peste
măsură gi cu toate acestea îl ascultă pentru ca apoi să aibă de
ce ride. Părerea pe care o are Lache despre puterea de pâtrun-
dere a adevărului de cătră Măstăcineni il face poate să nu
simtă marginile pănă unde se poate intinde minciuna, nici clipa
in care ar trebui să se oprească —sAm avut, spune ẹl gi data
asta, o Posch din Damasc, ce bătea cit se poate întinde vederea,
Odată mă duc la vinat cu un cine rusesc Pela noi nu se găseau
asemenea cini, dar eu l-am căpătat de In un general rus, cu
care mă împrietenisem şi cu care mă duceam la vinat pe vre-
mea războiului, cînd au trecut Rugii prin Galaţi de s'au bătut,
cu Turcii. Cinele stirneşte o căprioară, o scoate la ses, o suceste
imprejur, o întoarce lu tufăris, unde stia că astept eu, mi-o aduce
drept pe lingă mine; eu o văd cum vine și cit e de frumoasă,
văd c'ar fi păcat să-i ciuruese pielsa cu gloanțe şi de aceea o
prind cu mina de-un picior dinapoi, via-vinţă.., Altădată ochese
un epure, care fugea de schpăra si tocmai cind cale cu degetul
piedica puştei trece deacurmezizul un ura; am scăpat epurele,
nu-i vorbă, dar am culcat la pâmint ursul!>, El simte că-i prea
gogonată, că nu poste fl crezut, ba ponte fi zărește cunt îşi dau
cu cotul, ori cum îşi fac cu ochiul pe furis și de aceea incupe
singur să den lămariri, fără să Do întrebat, cum că ursul a cå-
zut, măcar că avea în puşcă alice pentra epure, pentru că o
are meșteșugul său deosebit, învăleşte adecă alicele într'o cirpă
de cinepi tare şi intră toate, ca și cum ar H lipite, în dihania
sălbatică. Aduce apoi şi dovezi ; mai iatoriseate cum umbla odată
după prepeliţi, cum a sărit, un lup ei cum l-a doborit co incâr-

câtură pentru prepeiiţe.

Acum îşi pregăteste încărcături pentru o puscă de pe tä-
rimurile noastre,—fireate fără Inviliş de pinză și fără desluairi
pentru ce nu le mai învăleate rindul acesta, Mine, spune el, are
să ne minece dimineață, ştie el în ce loc anume și are s'aducă
un epure cit ai fuma o ţigară, Cei din circiumă se 'njunghe de
ris stăpinit... nu le-or fi trecînd oara prin minte vorba bătri-
neaacă „nu se stie de unde sare epurile!“? I-a venit gust să
trintească o mincare cu masline, asa cum ştie cucoana Manda
a'o facă, mai alea că are sl un musafir; a poftit ei pe profesorul
nou Ja masă. «Ce să-i faci! un biet om străin şi el, nu cu-
poste pe nimeni!» spune Lache, oltind de milă tocmai cind
intră şi Profr pe uşă. --O adevărată mulțămire și o tăcere adincă
ga face, cind Îl văd oamenii intrind. El îi mai în stare să le
spună ce-i şi cum îi intimplarea cu profesorul cel vechiu; negreşit
trebue să fi aflat de la ist nou cum a ajuns treaba de l-au in-
lătarat din Măstăcani.

— Ştiu şi eu cit ştiţi şi voi! spune Profir; de unde să
ştiu ? profesorul ist nou nu ştie nici el nimic; a primit ordin să
vie şi a venit... CA eu eram în „tirgul nou“ din Galaţi, mA dusese

330 VIAȚA ROMINEASCA

să cumpăr nişte peşte sărat şi, cum imi cintărea jidanul, numai
inca unal la căruță, un fel de sărjent eu chipiu...

Si le spune Profir şi lor, din nou, istoria cum a adus pe
Posteucii.

__— Protesorul acestu—s'amesteci Lache cu obicinuita lui
min de a se arăta cunoscător in toate—se vede un tinhr cu
pg za ispravă ! Se cunoaşte omul dapă vorba lui încotro are

alce...

„Şi 'ncepe să-l laude ca şi cind lar cunoaște pe învăţător
de cind lumea. La urma-urmei asta-i una din metehnele lui
Lache, si nu găsească nici an cuvint rău de oricine vine în
Măstăcani, mai ales dacă-i burlac şi dacă are de gind să stea
locului mai multă vreme. Vrind-nevrind, orice străin trebue să
vină la masa gătită de cucoana Manda, de vrea să mininco cu
furculiţa în Măstăcani o mincare mai deosebită. Invoiala pentru
masă e neauzit de uşoară: pentru mincare nu se plăteşte mai
nemic, se plăteşte mai mult pentru biuturi; lar tocmeali se
face numai după ce omul a stat odată, de două ori, ca poftit la
masă, —Oamenii au băgat de samă ei sara asta ch Lache sa
pus pe laude. Dintre toţi numai Profir îi ţine partea pe față, în
privinţa lui Posteucă, cu toata că în inima lui clocoteste un
năduf ascuns,

— BA vedeţi dumneavoastră zice el, cit îi de biindisor el
de frumuşel şi cit ii de delicat la mincare... şi-i ruginos ed >
fată marel.. una numai !.. nu cred să facă elsat cu noi. Vad că
şi-a adus un lădoiu cu cărţi cit toate zilele... era să mă deșale
cînd l-am dat jos din căruţă... se vede că n'a sfirsit şcoala... Stă
numai cu cartea 'n mină, cum vine de la şcoală, zice că citeşte
ca să-i treacă de urit, dar eu imi dau cu socoteala că n'a min-
tait cartea...

— Are dreptate Profir, spune Lache, care vrea numai decit
să-şi arăta gi părerea lui de om purtat prin lume, Dacă are el
profesorul atitea cărți şi dacă citeşte el şi după ce vine de la
școală, apoi negregit că n'a scos cartea la capăt. In zina de azi
—urmează el ridicind glasul,—se cere carte și multă bătae de
cap pănă s'o scoţi la un capăt! Nu mai departe, sh vedeţi ce
se întimplă cu mine! Mă credeţi? Am bet săptimina trecută la
Galaţi, unde am dus pe Costache, băiatul meu, lu liceu si i-am
cumpărat peste o suta de cărţi, care-de-care mai groase și mai
scumpe, că vreau să-l învăţ carte, că doar atita am gi eu la
sufletul meu și nu vreau să fie ca mine - se opreşte sù adauge
şi cuvintele «numai cu insâmnatul în catastih>. S'au trecut vre-
murile vechi! Şi doar Costache al meu e numai în clasa a doua!
vg pm se în a spate liceul, pesta şapte ani de zile?!

ve i i
eee ți şapte ani în gir.. Îţi trebue cărţi,

Nici rindul acesta n'o nimereşte Lache! In Mastăcani se
EN că odorul lui bate uliţile Galaţului şi mai degraba lii milă

nădejdea pe care și-o pune el în Costache al lui, decit să

CRISMA LUI LACHE 231

creadă în suta cea de ärt, pe care ar fi plătit Lache cincizeci
de galbeni In cap,

Se face tăcere în dugheana lui Lache, De-afară s'aule un
cintec în depărtare. n e vâzluhului soarbe cu lăcomie cin-
tocul acesta şi-l duce în slavă tot lungul văii, Greerii de toamnă,
fermecaţi de seninul stelelor şi de mirosul de vie cu singuri
copti, se intețese şi par că vor să ep ia la întrecere cu cintăreţii
cari Saud din ce în ce mai lămurit.-O ceată do flăcăi, unul la
altul ep minilo după cap, merg încet şi legănat şi cîntă:

Frunză verde de scunchie
Cine-mi trece "pn deal la vie?
Ghiorgieş cu pălărie

Cu cordica de hirtie...

Piecare dintre äech) se gin'leşta că-l aude aleasa inimii sale,
cure negresit s'a strecurat afară din casă și-l aşteaptă în gră-
din ca porniri de sărntâri. " Cintecul e mäi mult semnul, vesti-
rea fecioarelor pentru veghiare; e ciasul cind mirele sosește,

— 'Pinereţe-tinereţe ! spune un bătrin oftind, rupind tăce-
rea care su tăcut în erişma lui Lache, după ce-au trecut cm-
tăreții mai departe. De cite ori îi aud mă gindesc ` mare lucru
e şi linereța! Să-mi vie mie acum a cinta?! Cind eram ca
dinşii, unde ştieam eu de oboseală 7. veneam de la coasă după
ce 'nsera. veneam adică de la munca cea mai grea a cimpului,
miscam intran gonunchiu ca să-mi vie mai uşor de sarit de la
masă, umblam hănlind prin sat pănă cemi egea înainta baba
asta a mea, şedeam cu dinsu pănă "o cintatul cucoşilor, mă du-
ceam acasă şi mă culcam îmbrăcat, mā tură ori nu mi fura
somnul, iar răsăritul soarelui mă găsea cu brazde lungi și grele,
trase cu ront proaspătă pe dinsele, cosite de mine, 'Tinerate-ti-
nereţe ! unde sinteţi tinerețe?! urmează el dind din cap. Acum,
cînd vin de la coasă, simt bine cum imni pirie ciolanele şi, zău,
dach nu-mi vine de multe ori să mă uit pe drum înapoi și să
văd. de nu mi-a rămas vre-un ciolan pe urmă! E au fost azi
ja muncă gi-acum cintă! Fericită-i tinereţa, că pate obuseală.!..

Si mau răgaz bätrinii să şi mai amintească de cele tinereţe,
trecute ca un vis, pentruci o altă ceată de cinci flăcăi vin tă-
ent! phină in dreptul crișmei lui Leche, se opresc în drum că-
tind pe uşa deschisă, şoptesc şi apoi o pornesc pe dunga lumi-
noasă ce iese prin uşa crigmei. Zărghiţii aceştia de flăcăi in-
cep să cinte fiecare deosebit, se prefac bet, încep să strige cit
îl ţine beregata, tropăesc şi cer de băut, Bătrinii văd că nu-i
chip de taifas mai mult. Unul cite unul să scoală de pe scin-
dura pe care stau, îşi îndreaptă spatele, care pirie, și-o şterg,
care și 'ncotro, prin intunericul ce se indeseste cind eşi de la lu-
mină, chiar şi pe o noapte plină de stelo ca aceasta. Se duc
pătrinii cu dezgustul în suflet*că, pe zi ce merg», flăcăii dau ná-
vală prin erişme, jar mulți dintrinșii n'au nici un pic de ru-

332 VIAŢA ROMINEASCA
şine

şi de respect faţă de bătrinețe: In vremea lor, dacă un fä-
cău ar fi intrat în crimă, nici n'ar fi mai avut loc în horă:
end a s'ar fi desprins iute de mina care ar fl deschis uşă de
Socoteala flăcăilor acestora e ştiută. Lache scoate rachiu
ene ese în ușa crişmei, se uită prin întuneric şi ascultă.
întoarce şi închide uşa fra zgomot, apoi scoate, de după cele

trei căpățini de zahăr pistruite de muște, o listă pe care sint `

inşirate nume de muşterii de felul celor de care e incunjurat a-
can i px în GC naapa lor stau insemnate datoriile, cu
mne deosebite, pe care le cunoaşte numai ei. De pildă în
dreptul lui Gheorghe sa găseşte o cruce, în dreptul lui Hristea
se găsesc două cruci, iar în dreptul lui Crestatu trei ; asta în-
seamni că Gheorghe trebue să fure gi să aducă o găină la cu-
coana Manda, căci a primit o ceaşcă de rachiu ca plată, — Hristea
donă găini ori două rațe, iar Crestatu are să fura şi are s'aducă
două gişte pentru două cesti de rachiu de cita zece bani si un
wus d gatun, ` e
e el Profir ceva, de stă el pitit în colţul gardului ṣi spi-
onează mișcarea mușteriilor care s'au închis dee cu Lache i

Sp. Popescu

Costache Conachi şi Tragedia lui Lentor

Lentor apare în literstura romină numai odată, în unire
cu numele lui Alecu Beldiman: Se zice că Beldiman ur îl tradus
tragedia cu acest nume D.

Dar dacă traducătorul va fi Conachi ? a ze

Despre Beldiman au scris mai pe urmă d. N. Iorga în Isto-
ria literaturii *) şi d. Ovid Densuşianu în cursul său universitar 3),
Amindoi s'au întemeiat pe un articol al d-lui I. Tanoviceanu 4)
despre traducătorul de la 1803 al Menechuilor” lui Regnard,
Decit, acel articol nu este mulțămitor,

Despre tragodia lui Lentor, despre care vorbesc acum, d.
Tanoviceanu zisese ; „Noi mai posedăm un mannscris în versuri,
intitulat Tragodia lui Lentor 1825, pe care pănă la proba con-
tara îl atribuim tot lui Al. Beldiman“. Motivele sale pentru
atribuire însk—na ni se spun.

Anul 1825 trebue să cază în fața manuscriptului de Ja Aca-
demie, cu No, 2661, care este o copie făcută în 1819 (în Iulie},
de un ioaniță Stamati. Acest manuscript a trecut mai apoi în
posesiunea unui loan Boviiă stolnicul. No. 2739 este o copie de
la 1827 şi-a fost a lui Costache Carp. Celelalte sunt mai tirzii,
din 1833, 1854 si 1887, al lui G. Capşa. In tot cazul originalul
trece în susul vremii cel puţin dincolo de Iulie 1819: Dacă
aparţine lgi Conachi, el datează dar dintr'o epocă în care poetul
poate nu încă deplin maestra, judecat; lireste în comparaţie cu
sine însuşi, nu cu alți scriitori.

De ce să cred ins că poate logofătul Conachi este tradu-
cătorel Tragoliei lui Lentor? Paţă cu lipsa măcar şi a unei
usoare umbre de argument din partea d-lui Tanoviceanu, eu pot
zice că am cel puţin acest motiv de a contesta atribuirea d-sale,
Dar am şi altelo să îndrept serios atenţia spre Conachi.

lati-le pe rind, pornind de la cel mai slab:

1) La Arandemia traducerea se află în cinci manuseripte cu No. 1007,
1513, 2061, 2700 şi 2799, i

2) Vol. Ip 400441,

3) Istoria Literaturii contimporane (cnrs slenografial) p. 413,

4) Arhiva, vol, IX, p. i65 si în special p. 174.

334 VIAȚA ROMINEASCA :
In Conachi!) se află o poezie care cuprinde un nume străin:

Dealuri, munți, răspundeți voi
De câte oftari sunaţi

Si de-a lacrimilor ploi

Da cite ori vă adati,

Căci incumplila Serele

Ln meearurile mele

N'aralā milă. nici jale.

In manuseriptul Zimârului se afla «tirana NM... Sevili,
Sevile este în Tragodia lui Lentor numele văduvei lui Chentor,
iar văduva este logodită cu Arcas, căruia răposatul «feldmarşal»
La lisat-o moștenire. Şi Conachi a moştenit cindva o văduvă:
1 se va fi părut deci că numele Sevele ar sta chiar bine potrivit
și într'nn vera al stu, Proba aceasta dovedeşte cel puţin cunoş-
tința lui Lentor,

Mai departe. In Metrica—inedită—a lui Couachi se găsesc şi
alte probe luate din Tragodiu lui Lentor, [Şi notez îndată că este o
regulă a lui Conachi, can metrica Ini sei facă anume exemple
sau să se citeze pe sine însuşi, de la inceput până la sfirșit,
Dacă el nu a făcut o excepţie unică citind din Lentor, at
a titat—din traducerea sa, nu dintr'a lui Beldiman, lată şi citatele:

Exemplul explicat la metaforă 7 amaoriul arde, poate fi luat
din scena | din Lentor’), unde se zice Amoriul acesta arde
(versul $). Dar, se va zice, amoriul «arde+ și aiurea, şi la alți
autori. Trebuie să fie tocmai din Lentor? Eu cred că scriind me-
trica cam în acelaş timp, în care traducea pe Lentor, metafora
îi era proaspătă și de aceea a trecut-o şi în metrică,

A doua pildă nu lasă întradevăr nici o indoială că metrica
a fost scrisă pe cind sau curind după ce-a făcut traducerea lui
Lentor. In această pildă se cuprinde incă un nume străin, Araiti,
care-i luat, ca si Sevele, de la o persoană din această tragedie,
Aici versurile sint‘) :

Rămâi, rămâi sănătoasă, draga me amorezali,
Dar de ţii miia de mini, vin să Le sărut odulă,

Avind nevoe de versuri greşite, Conachi construeşte în
„meșteșugul stihurilor“ versurile :

Rusă, rămâi sănătoat dizili "goot de minuni
Uri woi sili a patruud? Inima ce U së supuni.

1) Ed. N, p. 174.

2) Mpt, 137, p. 17.

3) Citez după Mptul 2861, p. Së KC?
4) Pag. 118, iar in Metrich, p. 1

— SARE EEA e WW?

COSTACHE CONACHI SI TRAGEDIA LUI LENTOR 335

Si versul din urmă pare a fi născut din altul, tot din
Lentor *}: -

Dar de gâmleşti că èn sálă, fără voi mi-i supumi-

Nu se poate contesta ch versurile din Lentor sburau încă
prin capul poetului, cind acesta işi formula canoanele metrice şi
că numai printr'o asociaţie încă proaspătă de idei a creat ver-
suri nouă atirnătoare de cele vechi-— ale sale, zic eu.

Dar şi traducerea in general face impresia unei lucrări de
Conachi. Povestind acum cuprinsul ei, voiu tipări citeva versuri,
pentru a înlesni şi celor ce nu pot ceti manuscriptul comparația
cu stilul lui Conachi,

Tragedia are o compoziţie destul de primitivă şi adeseori
naivă. Ea se va fl părut un cap doperă Moldovenilor de le
1818—1820, dar nu era. Nu ştiu încă cine-i autorul ei francez,
dar nu mă îndoiesc că purtat un nume celebra.

Rezumind, urmez şirul scenelor: .

Sevili, văduva lui Chentor, este logodită cu consulul roman
Arcas, Arcas are un fiu, pe Lentor. Andor, ostaşul, sa crede
dator să-i anunţe consulului că între Lentor și Arzili, roabă acum,
fiică da rege odată, s'a urzit o dragoste mare. Sosind şi Arcas,
Sevili se crede si ca datoare a-i spune acestuia ce-a auzit dela
Andor, ea vorbeşte chiar de-o căsătorie în taină. Arcas o roagă
să cerceteze pe Aral, deşi știe că senatul roman va interveni
curind pedepsind cu moarte pe Lentor, pentrucă + dat o bătălie
firă aprobarea senatului, dar victorioasă, cu Latinii, De ce Arcas
nădăjdueşte în moartea fiu-său auzira îndată in scena următoare,
Căci tocmai acum soseşte Arziii şi Arcas roagă pe frumoasa
fiică a Epirului săi deachidä inima, să-l iubească şi ea pe el. El
este rivalul bătrin al tinărulni -Lentor! Arzili il ține departe; iar
el o ameninţă şi pe ea. Arzili întreabh Indată pe confidenta sa
ce sii crează despre amenințările lui Arcas, Tenta, mai cu minte,
o trimite la Lentor, care tocmai apare. Lentor vine fericit că 3
bătut pe Latini și că poate depune la picioarele iubitei toată
gloria sa tinără (Act. I, Sc. Di:

Primegti-a slugii tale plecată infaogare.

Cata slava m'ar cuprinde, ingerula minunate,

Cand aş şti că peniru mine inimioara ți să hale!
Cerinte, ee fericire cănd si pot fi lot odată

Biruitaria în răzhoai gi iubit d'amorezată, DH

Arzili ar fi şi ea fericită:

Dar vai mie, când norocul pricinuitoriu do räle
S'ar malțami să te legi numai în feràle mele,

4) Pag. 120.
2) După manuseriptul 2651, p- 8 v.

236 VIAȚA ROMINEASCA

EI mar lovi mai en milă și mai fară de mânie
Şi Intru ace peiliapsă aş gusta şi bnenrie.

Si toali ranile tale as pute ca să le rindee
Căci mau învăța! umoriul folusitoriul deseântee
Prin cari fară da mila, prin ochii mei săgetală,
Inimivara tu säraen s'ar vide mal uşurată —

dar ea se teme că Romanii nu vor erta pe Lentor, mai ales că
ea ştie ce simte Arcas, Lentor pleach vesel la senat.

Actul II începe cu un dialog stingaci al lui Arcas, care
hotărăște a lăsa pe fiul său pradă severitații disciplinare a se-
natului. Sosind Lentor, tatăl ii face aspre imputări şi-l scoate
din casă, Furiosul nu se linişteşte nici cind H vorbeşte amicul
său Mores—căci are gi el un amic—, nici cind Mores îi dă a in-
țelege că el a binuit pricina adevărată a turiei sale, nici cind îi
spune că, murind Lentor, Arzili se va sinucide, Arzili, fată bună,
auzise "p acest timp de-o răscoală a ostasilor și vine să-i spună
şi lui Arcas, din curată bunătate, Arcas crede că acum este vremea
să-i aducă aminte că Lentor este în primejdie, dacă ea nu va
iubi pe Arcas! Este o uşurare că soseşte Sevili. Sevili linişteşte
pe Arzili spunindu-i că Arcas nui primejdios, deoarece căsătoria
cu o străină nu-i îngăduită Romanului. Si dacă ar fi, ea tot
nu l-ar lua pe Arcas, nici pentru o împărăție. Cele donă femei
sa 'nțeleg deci bine şi Sevili va descrie pe Arcas și mai bine în
cortul Arzilii, unde se duc,

Dar iu actul III Sevili va spune tot și lui Lentor, care so-
sește, fireşte, tocmai cind ea are nevoe de wi vorbi. Sevili îi dă
sfatul să fagă cu Aral, să nu se expună unei judecăţi părti-
nitoare. Lentor nu ascultă, deşi este speriat de patima tatălui
său, De ce nu i-o f spus-o Arzili? Dar acum soseşte și Arzili!):

Aliargi, stăpin”, aliargă, vino şi ma sprijineşte.
Boala me esto norocul şi amorisi cu durere,
Ah, nu mä Mea, Aral, să mor Dr mângăere!
Ori şi unde m'oi intouree, ori ai unde mi voi duca
Norocul meu tot necazuri şi smspinuri îmi aduce
ŞI în mijloe de râzbone, undo inima tughlață

Eu mē tem tot o polrivä şi de moarte şi de viață,
Ajnin=mă, milostivo, la uceastă supirare.

Cu toate acestea, Lentor va crede lesne că Arzili şovăe gi că

Har fi-departe de-a iubi şi pe tată-său: Atit înțeles dă ei unor
înfruntări prietene-ti ale ui!

Ea-l linişteşte şi în scena următoare Lentor va dedama: 2)

0, enrinte cu dulceaţă, dar pulân folositoare,
Ab, pentru amnrezatul «i-l due la spănzaritoare !

n Act, II, se. 4, p. 24
2) Pag 97,

COSTACHE CONACHI ŞI TRAGEDIA LUI LENTOR 387

Cum să pol uni ndati intr'a mp nenorocire
Datoria cinstii meli şi amoriul cu iubire

Datoria mp opreşti, iar amoriul mä *ovilinzā,
Una mä ehiamā In moarti, teelantă mă “mviinză,
Pann când dar am să sufar alata Inpotrivira ?
Ab, ceriule luminate, nu mā Lisa la piire!

Dar amuriul mA supune, s'au sfârşit ori ce luptare,
Ah, iubire părinliaseă, iarlă-mă, că rău mă donre,

La începutul actului IN Lentor este osindit de senat, Nu
ştiu cum, ins Arcas ar putea să-l mintulască incă, dacă ar
vrea. Sevili vine dar Ja el şi-i cere cu furie să erte pe Lentor.
In zadar. Soseşte şi Mores cu vestea că ostașii lui Lentor se
răscoală, Arcas rămine crad, neclintit,

In actul al cincilea vine şi Arzili să se roage pentru er-
tarea lui Lentor, dar şi aceasta a treia rugiciune este zadarnică,
Arcas il stringe mereu cu vorba: Ori mă iubeşti, ori îl omor! Ast-
fel Arzili se hotărăşte să incerce această cădere: să convingă ea
pe Lentor si renunțe la dinsa, Arcas ascultă de-afară. Insă
Lentor vorbeşte cu inimă şi Arcas are ce-asculta din gura eloc-
ventului său fecior: D

Spune-mi dar curat, stăpină, c'ai să mă daci tu la moarte,

Dacă-mi spui mai inaiale ea de tine nu am parte.

De la ari şi cine altul priimese cu bucurie

A muri penlru amoriul ce m'au spus la urgie

Sos f suferit cu pace şi nucazurile toate

Co vor vrăjmaşii să-mi faci larā euvänt de dreptato

Şi s'ar fi merat cu toții de a me statornicie,

Numai de-ar fi viu! Arzili eredineiuasi 'n veci să Be.

S'ar fi ispitit de giaba vrăjmaşii să mă cufundo

De ai D voit, stăpiua, Laag) său a ma ascunde,

Şi norocul cati poartă ale onminilor toale

Nimic war pule să-mi fară di-ai A păzit la dieplate,

De mi-ai (i dişrhis şi iadul, nu pute să mă mahniasca

Şi eu ori şi re primejdii Aar fi vrot să må goniaseă;

Di-ar fi radical Sinatu) cu tatăl meu dinpreună

Şt toți Romanii asupră-mi cu gelatul ci-ti adună

N'ar îi putul n mă faci să mă măbnese do ispravă

De m'aşi fi bint, cumplito, svest phar do olravă

Şi de n'aş À vinit astăzi spre deplină màngtere

Să-mi aduci in loc de miis cuţătal do Ingionghere.

Au nu ştii ep un libovnie, ce din inimă iubeşti

Îi bucuros en să moară peutru chipul ce siavesti 3

Si mai scump decat credința în lume nimie nu oro

Şi "a mii de răuduri eu Imerâmi pam cerut-o la picioare.
_ Spune-mi tu, nemilostivo, cum dat nitat giurămăntul

Ci mi-ai dut pentru erodinţa cu Inc: zm udând pământul,

LL. Act. V, se. 3, p. 38-09 v.

338 - VIAȚA ROMINEASCA

Şi eu ee sälbäiäcle numeri darurile toate

Cate sa văd de la firo asupra In răvărsate

N'am socotil ch së poate să primeşti vr'udinioară
A fi 'n număr en vrăjmaşii ci Dr vină omoară.
Inima me inșălulă de 'neredinlările tale

Sufero cu bucurie nenorocirile sale

Şi aprinsă de văpae dragostilor infacate

Iş așteaptă ciasnt morţii fără de a nu să bate,
Dar nu selte, licăloasu, mistuita tn plăcere,

Că de mult alergai insug cu o jărtvă Ja junghere.
N'ar fi primit să petriacă o viaţă 'ndelungată

Să fi ştiut c'a agiunge sn seurlezi tu astă dati.
Spune-mi dar, nemilostivu, de esto vre o pricină
Si ce-am greşil, licâlosul, de mi omori Tiră vină
Şi prin co foliu de urgie ti-ai pornit eu rintate
Di-si ales umarezalul si-l omori eu strămbâtale?
Stapănă, adu-ţi aminte că în genunchi la altaruri
Am jărtrit Dummezăirii credinţa noastră drept daruri
Si, ţăindu-ne de măua, ni-am giorat din proună
Sa no priimim nici unul deosăbită cununa,

Nu te-i indura de mine, că ti-a agiange pacatul,
Va vini vreme de-i plinge c'ai perdut mmorezatul
Încai acum priimeşte să-t ingenunchiu Ia picioare
Si si-mi en și zica bună eu suspin de văitare

Si rămăi ineredințată en ori şi undo voi merge
Din gândul meu o menunta chipul tin nu să va sterge
lar di-a fi să mor aice vii säm alla durere
Deest să mor langi tine Tür de nici o măngăere.

Arzili nu mai poate continua cu încercarea sa. Lentor se
duce deci la moarte. Dar soldaţii sint în răscoală; poporul se
adună; Lentor nu poate fl spinzurat; el se întoarce chiar teafăr
la casa tatălui său. Ce copil ban: El se 'ntoarce să-ispună că
va muri bucuros, numai consulul să nu pedepsească pe ostașii
răsculați, iar Arzilei să i se dea voe să se întoarcă în patria ei,
El nu bagi de seamă că ar putea în acest caz să aibă șia treia
dorință, să trăiască adecă şi el, deoarece de Arzili cea dusă în
țara ei nici Arcas nu mal poate fi gelos. Arcas mai nădăjdu-
eşte încă şi chiamă gelatul să omoare pe Lentor, de faţă cu al.
Gelatul vine, dar nu poate umori, deoarece Lentor îl mintuise
cindva viaţa şi el nu i-o poate lua acum pe-a lui. Arcas pare
noroc cu nimeni,pierăa curajul, iartă de-odată, foarte pe neaştep-
tate, pe toți şi grăeşte versurile din urmă ale tragediei :

Acum mă deştepl din somuul Ip care mă riesen
Si nāzmese eu la moarte, câre allora gălisrm,
Parinţilor toţi din lume, priviți acons'ă 'ntămplare
Şi giudecaţi totdeauna fiii vosiri cu 'ndurare,

E ge

759

COSTACHE CONACUL SI TRAGEDIA LUI LEXTOR ace

Arcas sọ omoară.

Läsind la o parte discuția asupra influenței acestei drame
cel puțin bine cunoscute lui Conachi—din citate s'a putut vedea
limpede, că amorul este zugrăvit ca şi 'n poezia lui Conachi şi
cu dreptate putem conchide că şi autorul ei trebue așezat in-
tre părinţii acestei poezii —,să ne punem altă întrebare: Cine
esle eroul tragediei, Lentor, care se va căsători cu Arzili, sau
Arcas, care se omoară ? De sigur Arcas, deoarece eroii mor ia
tragedii; Arcas este chiar singurul mort al tragediei.

Si-scum să ne aducem aminte ce-a scris la 1930 cunos-
cutul Îui Conachi, Pastiescul:

„Vornieul Costache Conachi.. adaogă neincetat şi osteneli de a tal
mărci cărți şi ponlru indestulurea şi hubielgugarea sufletului și a duhului,
din care s'au păstrat numai Istoria lui Belizarie, romanţul Matilda, Alehi-
biad, Tragedia ui Arcas în versuri, citeva din Ovidie ote“,

Tragodia lui Lentor este Tragedia lui Arcas în versuri :
acesta este rezultatul, la care ajung eu, cercetind, nu afirmind
fără să fi cercetat, Zică-i a lui Lentor, ea este în adevăr a lui
Arcas, Pastiescul a putut deci să-i zică așa, chiar dacă manus-
criptul lui nu ar fi avut titlul ce i-l dă el. Ce titlu i-a dat Co-
nachi vom ști cînd se va descoperi manuscriptul original ori o-
riginalul francez, deoarece este de crezut că logofătul Conachi va
fi păstrat Gin) originalului TL

Mai am de adaos o lâmnrire cronologică. Tragedia lui Ar-
cas fiind mai veche decit anul 1819, meșteşugul stihurilor, care-i
posterior, nu poate fi pus prea tirziu după 1819, deoarece este de
admis, fiind-că este firesc, că exemplele din ea au fost contim»
porâne, sau ceva mai vechi, darîncă proaspete in memoria auto-
rului traducerii,

G. Bogdan-Dulică

1). Pastiesen a seris despre Arens, In (Curierul rominearjăin 3 1i-
nuarie 1830, p. 332,

Copacul şi Privighetoarea

— Poveste pentru a adormi pe copiii mari —

Avea aşa frumoasă haină,

Tesuta parcă din smarald;

Şi nu-i ţinea doar lui de cald,
Ci printre ramuri, noaptea'n taină,
Veneau la dinsul sa se culce
Privighetori cu viersul dulce,

Brutal, tomnatecul vint rece

Îi smulse straiele de foi;

Şi cind pe umerii lui goi
Cumplit fiorul morţii trece, —
Nici n'așteptara zorile,

Ci de cu seară intr'apus
Privighetorile s'au dus,

S'au dus privighetorile L..

În casa trista și pustie

A necăjitului sărac

Nu se 'mbulzesc oaspeţi sa vie,
Şi mizerabilul copac

Nu mai putea sa le ofere
De-it un cuib batut de vint....

COPACUL ȘI PRIVIGHETOAREA mm

Privighetorile, vai, stat
Ca «primdonarle legere»:
Tovarâşe cam efemere!

S'au dus privighetorile

Spre țari pe unde florile
IWapururi nu se veștejesc;
Unde copaci 'mbatrinesc,

Dar nu își leapad' un minut
Veştmintul minunat țesut

Din limpezi raze de smaralde,
Sub desmerdari şi dulci și calde
A soarelui ce rar apune.

Dar, totuși, nu aş putea spune
Ca păsarelele erau

Prea vesele ca s'au mutat.

Ba chiar, marturisesc pe șleau
Ca sufletul li s'a 'ntristat.

Eu unul, zāu, le dau dreptate,

În totdeauna cind mă mut
Melancolia ma abate :

E dragostea dupa trecut
Cu care, chiar nefericit,

La urma te-ai obicinuit—

Şi-i teama de necunoscut!

În vechea casa ce acum

O paraseşti pentru vecie

Era câmin ce scotea fum,

Erau pereți cu igrasie,

Era prea sumbra, nu prea 'nalta,...

VIAŢA ROMINEASCA

Dar ţi-ai deprins in ea tabiete,
Şi pleci cu teama și regrete:
Ce-o fi în casa ceialalta ?

Dar, nu e vorb'aici de mine...
Fugind de râu, rivnind mai bine,
Privighetorile sburară

Spre țări ce "n veci au primăvară;
Şi iata că bietul copac

Râmas-a singur, gol, sărac....
Acum privighetorile

Cu viersul lor nu "1 mai incinta,
D croncânesc doar ciorile,

Soli negri care "1 inspăiminta,
Soli negri ce n'ar vrea s'auză,
Ca-i prevestesc iarna hursuză;
Şi-i urla vintul înghețat,

Un alt pristav intunecat
Anunţător de reie vremuri.

Sarman copac, eşti dezbracat,

Mi-e milă sa te vad cum tremuri....

Şi nu poți zice ca mai lemne

Sa 'ncingi colea un vesel foc,

De baba Dochia sa-ţi baţi joc.
Dar cine poate să te 'ndemne
Sa-ți pui pe rug chiar trupul tau?
Cunosc un singur nâtarâu

Care, pe alţii spre-a *'ncalzi,
Şi-aprinde propria-i ființa,

Lucind ca soare 'n miazăzi,

COPACUL ŞI PRIVIGHETOAREA

Și piere ars de suferinţa,
Se mistuie încet cu 'ncetul....
Nebunu-acela e: Poetul.
Dar tu, deşi nu ai veștminte,
Nu eşti poet, ești pom cuminte,
Nu eşti ca dinsul om hai-hui
Pe rug tu peut så te pui....
Ci stai şi cugeţi cu amar
Tu, filozoful solitar
De tot şi toate părasit,
Și mi te 'ntrebi necontenit :
«Ce e un flutur?
„Ce e o floare?
«Ce e un cint?
«Nimica sint.
«Fluturul moare,
«Pier orice cinturi,
«Pe floare-o scutur”
«Recile vinturi.
“Așa banale
«Vara ne par!
«Cuprinşi de jale,
«Doar cind dispar
«Pricepem noi
«Cita splendoare
«E "mn nişte foi
«De dalba floare,
«Şi 'ntr'o insectă ce gingâşie,
«Şi intr'un cintec ce măreție!
«Cind iarna 'ngheața
«Plapinda viaţă
«În toate cele:

sis

Bit

VIAŢA ROMINEASCA

«Flori, päsärcle

«Şi fluturelul, —
<Ce n'am da oare
«P'o viorie

«Rază de soare
«Care să 'nvie

«În dimineaţa

slar firicelul

«De iarba creaţa?»

Dar iata! cum te 'ntrebi aşa

Un junghiu se 'nfige np coasta ta,
Şi cazi gemind tinguitor

Subt lovitura de topor

Cep dete dirj o aspră mină,
Lungindu-mi-te în țärinā,

De-acum, copac, sa isprăvit!
Încintatorul ciripit

Al pasării necredincioase

Tu "n veci nul vei mai auzi,
Şi râmurelele pietoase

Pe trunchiu-ţi nor mai infrunzi,
Pe bietu-ţi trup secat de seva,
Şi nu-și vor mai silabisi

Nici un Adam şi nici o Eva
Sub creştetu'ți ocrotitor
Eternul cintec de amor!
Ciopli-va cineva din tine
Coșciug ori leagan de copii,
De va fi rau sau de-o fi bine,

COPACUL ȘI PRIVIGHETOAREA

.— EE

Tu nici odata n'ai sa ştii!

Şi de acum puţin iți pasa
Dei fi podoaba intr'o casa,
Sau stilpul de spinzuratoare h..

Dar, ce vad? Cruda ironie!
Batjocura ingrozitoare !
Copacul azi e-o colivie

Şi 'ntrinza o privighetoare,—
Una din cele ce s'au dus
Chiar de cu seară intr'apus,
Fâră s'aştepte zorile!

Își cheamă-acum surorile,

Şi aripioara ei se sbate

În svicnituri așa de crude;
Suspină după libertate

Şi cheama dornica copacul
S'o scape... Însa el, saracul,

Nici cint, nici plins nu mai aude...

Ah, mindrul pom de altadata
E-o temniţă întunecată,
E-o uricioasa colivie,
Atit dintrinsu-a mai rămas;
N'a mai fost buna l'alta treabă
Nemernica lui scafirlie....
Şi parcă 'n ea totuși un glas
Vibrează cu melancolie
Şi 'n desnadejde tot întreabă, —
Caci dacă-i mort pentru vecie,
Durerea lui e inca vie:

«Ce e un flutur?

s45

stó

geg

VIAŢA ROMINEASCA

«Ce e o floare?
«Ce e un cint?
«Nimica sint.
«Fluturul moare,
«Pier orice cinturi,
«Pe floare-o scutur”
“Recile vinturi....>

Un tilc la povestirea mea?
Marturisesc că tilc nu are.
Gaseasca-l deci fieşte-care
Cum o putea
Şi cum o vrea.
E-o fabulă sentimentală
Fara pretenţii de morala.
Ce a paţit copacul meu
Paţit-au alţii și mai greu;
Noi toţi: şi el, şi tu, și eu...
George Ranetti Ț

m a

Expoziţia jubilară

Propuniadu-ne să împărtăşim aici citeva considerații gene-
rale asupra expoziţiei inaugurate în capitala țarii la 6 Iunie 1006,
o întrebare pesta care nu putem trece, ne întimpină din chiar
capul locului : Care este numele acestei expoziţii şi prin urmare
caracterul ei distinctiv 2—Răspunsul nu este tocmai uşor.—Pe
cînd In buletinul ei de naştere—legea din 12 Mai 190b—expo-
as este declarată națională, actele posterioare ale comisaria-
tului o numesc generală, jur reclamele bizantin stilizate pentru
uzul străinilor, le-o recomandă drept o exhibitio daco-romane.

Această incertitudine în chiar starea civilă a expoziţiei in-
vederează, ea singură, lipsa unei cencepţii bine definite în cape-
tele celor care au creat-o.--De unde intenţiunea primordială a
guvernului, lâmurit impărtăşită de d. ministru Jon Lahovary in-
tra sa expunere de motive, era să ne infățişeze desvoltarea
progresivă numai a Rominilor din regat, în chip însă retrospec-
tiv:— „trecutul dela 1866, față cu prezentul dela 1906“, zice
d-sa acolo clar şi categoric, —pentru care sfirşit se găsise cu drept
cuvint prea indestalatoare suma de 1,600 000 lei : —germenul ex-
hibitiv încape a lua proporţii din ce în ce mai mari, cu cit se
încuibează și încolțaşte mai adine în craniul d-lui dr. C. Istrati,
numit comisar general abia la 20 Main 1905, dar fancţionind încă
de la 5 Maiu, la Senat, ca raportor al legii organice. Acolo in»
tr'adevăr, în raportul prezintat maturului corp, spre a justifica poate
mai energic importanţa creditului cerut, d-sa introduce pentru
prima oară—$i încă în prima linie—considerentul aniversării &
1,500 ani de la constituirea naţionalitiţii noastre, lăsind numai
pe al doilea plan jubileul regelui actual... Pentru o dseminea In-
doită serbare, negreşit că expoziţia xatională întrezărită de gu-
vern şi aprobată de parlament, trebuia să pară cel puţin mes-
chină venerabilului, dar fugosulai, comisar general. De aceia,

-hiar de a doua zi, vedem apelurile sale trecinul frontiera spre a

chiema ca participanţi la expoziţie pe Rominii de pretutindeni,
din Bucovina şi Istria şi Transilvania, ca şi din Basarabia or

RI VIAŢA HOMISEAGCA

gëfteg

Macedonia, ba pănă şi pe acei din judeţul Dorohoiu, al cărui te-
ritoriu—se știe—nu se bucură încă de legile constituţionale sub
care trăiesc supușii M. S. regelui Carol şi cărui judeţ, pentru
acest cuvint desigur, i s'a impus ridicarea unui pavilion osebit...
Negresit că nu noi sintem chemaţi a dezaproba nici sentimen-
tele iridente şi nici ironia, prea bine plasată, a onoratului comisa-
riat. — Dar... lucrarile nu s'au mârginit aici.

Fie din lipsa unui suficient stadiu prealabil al roadelor și
comorilor acestui pămint, lipsă care inspiră groaza că munca ro-
minească nu ar puten popula în chip mulţumitor spaţiul celor
36 hectare, fixat, cumpărat si expropriat pentru expoziţie, fie
poate şi din pricina mai banală că „pofta vine mincind“,— mai
ales cind alții plătesc cheltueliie, — comisariatul general nu se mai
mulțumește nici cu această ex/ribifio daco-romana și atunci, con-
sultind probabil pe ilustrul „arheolog d. Gr. G. Tocilescu, sau poate

ritul altor istorici mai moderni, dar nu mai puţin practici,
pere infine că Rominia împlineşte, în anul expoziţiei, 20 ani

de independență şi 25 de regalitate.. In aseminea nouă condi-
ţiuni, se inţalege că nici activitatea rominească si nici chiar cea
daco-romană, privite în sine, nu mai erau suficiente spre a co-
memora împătrita aniversară, Trebuia ca această activitate să
se manifeste nu numai retrospectiv, ci gi comparativ cu aceia a
altor neamuri, spre a se invedera că regatul romin işi merită
locul ciştigat ca arma in mină, şi în nu mai puţin singerosul
siruggle for life economic al națiunilor. De aici, punerea în miş-
care a tuturor mijloacelor diplomatice şi împrăștiarea la cele pa-
tru vinturi a reclamelor desperate, spre a se.adure la această
luptă de întrecere nu numai pe străinii din țară—care trebuiau
fireşte să găsească un loc ospitalier chiar și într'o exhibiţie nu-

mai daco-romană —ci și pe străinii de pe tot restul pămîntului... `
ar

Şi aşa se face că, inafarăde Aziatical candat care melancolic își
-expune chineszăriile sale în pustiul pavilionului internațional, vi-
zitatorii expoziţiei mai pot vedea acolo şi incă alte fre; pavilioane
străine, care— în treacăt fie zis—nu reprezintă nick mâcar a treia
parte din numărul țărilor cu care noi ne aflăm în mai strinse
legături economice !

Urmărind această evoluţie a germenului exhibitiv, ajungem
la concluzia următoare: Expoziția inaugurată la 6 lunia 1906 nu
este naţională, fiind că între participanţi figurează — ceia ce este
bine—și Romini de alte naţionalităţi; nu este nici o exiribitio
daco-romana pentru că ian parte la dinsa şi străini de neam din
alte state; şi nu este nici internațională, pentru cuvintul că nu
vedem acolo reprezintate de cit trei țări străine: Austria, Franţa
şi Ungaria, Ea apare dar ca o expoziţie swi generis, fără con-
cepţie unitară, înfăptuită la intimplare, prin stratificarea succé-
sivă a diferitelor aluviuni de idei, pofte san interese, lâră caract-
ter bine hotărit și căreia, prin urmare, nu i se putea da de cit
o etichetă anodină, ca de pildă acea de expoziţie generală ce nu
ne poate spuna nimic alt, de cit doar atit: că ne aflăm în fața

EECH EXPOZIȚIA JUBILARA 240

unei exhibiţiuni care nu are nimic... s į i

d m. Special. De aceia, no `
rim oi ne ocupăm de dinsa sub numele de expoziţia pă le
ne acă nu corespunde „ici el cuprinsului, ne arati cel pu-
j% acesta a fost organizat, de cătra acei care se aflau in

untea trebi i pe x o afla
eer Weier? publice, cu prilejul jubileului de 40 ani al primu-

După aproape trei luni de la inau i i
d e gurarea oficială, și cu mai
paya a donà luni îuainte de închiderea ei definitivă, — sare eg
e s urmeze ia 1 Noembrie—ox poziţia, jubilară este infine
ëtt complect înfăptuită. Zicem apreafe numai, peatru că
mea pavilioane sint încă în constroeţie, baloturile de curind so-
se d ën intrările secundare ale altora, grăjdinrile animale-
o eis incă să se populeze; iar pa de altă parte, abia acum
e p initia oa pei au început si se ex pulseze acele
i A „ESteticaă dubioasă, care ne ripeau frumoase `
spectiva A expoziţiei precum şi minunatele ei Gro da Eeer?
KE paw igorre. acum, fără nici o cheltuială suplimentară
atului. Voim să vorbim mal ales des Í
p ag peritol ei la adăpostul unor pinde ui Geck Se
ävite, implintate în chiar inima expoziţiei, si d
perdeaua aceia de o culoare îndoelnică ca închide” Veda
i hidea vederea
complectă a lacului, se înfățișa simulacrul cel pr
miniatură care fâcea deliciile doi Ca ER
EE Geesen. _doicilor și ale reprezintanţilor vii-
Se pot läsa însă la o pmte aceste im i
ice perfecținni trecăta:
ne cind, m faza ci finală, expoziția poata fi rev rani definitiv.
= de te îm. 82 vă intreba cetitorul impacient, ȘI, gindindu-se
= ci la bogăţia și vhrietatea produselor aduse, parcă de ape
cimpul Filaretului, va exclama poate cu sarcasm: „Credeam
pas acuma că roadele activitații omenești pot fi spre lauda ori
ula acelora care le produc, dar na știam că ele pot creste ori
"mmh şi meritul celor însărcinaţi să ni la înfățişeze numai !*—
i ră m dee por crin se ingali. Ca ori-ce operă omenească
ja ci al SH şi ea judecată, Şi încă din mai multe puncte
Expoziţiile nu jesh, din pâmint, fără cheltui i
i „d eltui A ista-
pi mea d geed GEN nói nb center Zeg
— — care nu fi dat deficite insămnate. I i
tele acestea so acopăr prin im i rela
pozite cure, în toate tările di
lge ger ea eier? din sudoarea celor aia Perii
i; a:ocată de parlament nu ar fi fo pășit
ee da ech ien cu (mc rata pi pa M
această enleranitate jubilară i :
în schimb, guvernul M, sale a avut e
d a avut prudenta să consaer
încă ceva mai mare—tot din visteria ţării, bine tre dă m

VIAŢA ROMINEASCA

; i oscut sub
d fenomenal şi corelativ dar făcut țârănimei și Vun
ac le spitale jubilare 1—Drept este: I bratala apropiere
numele e i nu ar putea întrece în ironie e a Anat ohil
duer. Dio nenorocire, suma ariei ei Sege pentru expo
s ` it: 14 milioane. zice-sa, fot. sau
tuită aproape inzăcit : Milano, adică peste 2 lei de sich,
: i d d îngă-
zitia internațională din Milano, luminoasă. —Se poate dar
Vi R atr... chiar nelums ere, fie
10 lei de äerd de fie judecată şi din acest rep Ce dece ver?
ans Să e Inalta curte de pci At ee vor fi fost vio-
i : lvabile mareu.— iar înseși in-
mai puțin inalte. dar solvab: tabilitate, sau chiar îns
e legii de con i să-
aie manierat E ări Ana
i i din intreaga populaţiune a Lie? nele sacrificii care, ori
sim —gi aceasta este uaira meci moment, —razboaele
e i neomenoase ar fi ele : “mari, întrun
cit e it pa e totuşi foloase neasămuit en eent? eg
viitor sai mal sau mai paya aire? a “fe judecată și din
poziţia jubileră poate, şi chiar trebuie, port cu acele
i prin armare întregii noastre economil

530 =

ite şi cump ` ate tării
rapa iei Paco a ee le îngăduie să peria
E it tim incă, ele pu ar mai fi avut nevoia EA
așa că, green : iar, pe de altă parte, că eo an ie
SE D See e a scoate la lumină, din feşile prag nia i
Pieta membrelad vinjoase,—apol, 859 pare ci

ideni mai produ-
să nedăm toata osteneala spre & eră eege m Aa Dar
sele acesteia din urmă, pentru a le is ln loc să

i tiu!
fi înfăţizat cu totnl altfe ad

reg ay gr ui "e broasca puțină Is E on A nica
Fran et Un aria spre a ieşi umiliţi faţă de aagana sr
ene ge ei fie vechi chiar de mai i să "s mu
trebuit să vedem în incinta expoziției eri eng pda

e statelor acelora care lipsesc cu desi ii Ge oa
P i i din Orientul mai depărtat căci, Senge?
Beer fi tost— poate — prielnică nonă şi, Äer
eg oate fi vorba să ne vie foloasele ia dare
eg dn e baitia jubilară. Dar, chestiunea este peon carca
rite prin a pes stârni aici mai mult asupra ei. we? eer
pt il expoziţiei au tot dreptul să ne eng SA io 9 pâna
weg greu de cit cele economice, au cintări

Negreşit că nici un bun Romin nu a putut râminea nepăsator la

j itiei jubilare, s'au revăr-
ii care, cu prilejul expoziţiei ju 9 ei
geen mpa din toata cela patru unghiuri ale Daci

EXPOZIȚIA JUBILARA 231

imbuciţite prin violențe. Şi aceasta, chiar și dacă numărul vizi-
tatorilor daco-romani, cu toate sacrificiile facute, nu ar fi atins
nici zice mii!,, Ochii noştri au vărsat lacrimi fierbinţi de bucu-
rie văzind cum în jurul intelipențelor lor. Ardeleni şi Bănaţâni,
Băsărăbeni şi Bucovineni, Figărășăni și Macedoneni, cu căciula
lor țurcăneasei gi cu fluerile estetic infişate în negrile lor tir-
sine, au descilecat rind pe rind pe peronul gării de nord, des-
prinşi parcă chiar atunci de pe columna divului Trajan.. Dar
nici umbră de îndoială nu poate fi că aceia ce i-a minat de la
vetrele lor, chiar cu conştiinţa suferinţilor de mini, nu au fost nici
palatele somptuoase din cimpul expoziției, nici mărfurile acolo
adunate, prea scumpe pentru puterea şi nevoile lor, nici acel
zvatfer-chute dătător de sensaţii violente, nici cazinul unde am
ţinut să expunem cel mai ruşinos dintre viţiile noastre şi, ca
atit muj puţin, acel ciotoros şi indigest tobogan al comisariatului
general. Nu; căci ceja ca mină mulţimea însetată na este atita
curiozitatea lucrarilor concrete, ori-care ar fi raritatea sau insăm-
nătatea lor, pe cit dorul întrupării unor idealuri visata de vea-
curi gi încălzite de generațiuni... Puţini, desigur, sint în lume
acei care vor fi simţit nevoia de a vedea mărenţa exhibiţiune gə0-
logică de la Valparaiso, pe cind, nu poate fi nicăiri suflet daco-
roman care, chinuit de nevoia organică 3 intregirii sale într'o u-

pitate superioară, să nu fi aspirat a vizita Rominia, în anul de

ia Trajan 1.800, Și indoiala iarăşi nu incape că acela ce frații

noștri au văzut la Filaret, nu poate fl nici pe departe comparat cu
aceia ce au simţit la Sinaia, apropiind pe cel mai înalt slujbaz

al țării, pus acolo ca să simbolizeze unitatea neamului rominese ,

Iata de ce ni se pare o desăvirşită absurditute, din punct de ve-

dere logic, gi o adevărată nelegiuire din punct de vedere larg

rominesc, a atribui ca efect al unei trecătoare expoziţii, fie chiar

jubilare, un fenomen numai concomitent și care, în alte anume

împrejurări viitoare, se va reproduce desigur cu o potenţialitate

incomparabil mai mare, pentru că are cauze atotputernica DR
dăcini ce în veci nu pot pieri !

Dar, fiindei înzăcirea cheliuelilor s'a pus in legături cu a-
cel sentiment al cărui nume nu ar trebui luat niciodată in de.
şert, să ne fie îngăduit a evalua mai deaprospe ciştigurile mo-
rale ca um realizat in această direcţiune, Prin însăși firea ei,
o expoziţie este negreşit mai mult o întițişare de lucruri con-
crete; chiar bine organizată, ea nu poate da o ideie complectă
de cit doar despre producțiunea bogățiilor, pe cînd, numai unui
ochiu ager Z bine exercitat, îi este permis să descopere—într'o
aseminea sinteză economică —sartal consumaţiunii şi prin ur-
mare și al împărțirii bunurilor între producători... Noi ne dăm
pre: bine samă că acei care au promovat şi incurajat — din țară —
vizitele daco-romane, sa bizuiau mult pe această insuşire nega-
tivă a oricărei expoziții; dar, dacă ei ar fi fost în stare să pre-
vadă cu inteligenți toate împrejurările și vrmârile mai depărtate
ale folouselor morale cu care încă se fălesc, —ar fi trebujt atunci,

VIAȚA DOMNEASCA č SÉ
eg mat ROMINEASCA

in
ii i să traverseze Rominia i
a ca ca oaspeții noştri B 4 í tru uzu
dacă nu ee Les feresti, să organizeze cel Pe ata săi
i N nțălegere cu direcţia C.F. R. n da nopţilor ce-
iuțeala ine gl d relee acei Bucovineni
sani E ajuar in capitala strălucită a tării,

2 te
imea lor, acele boga
jete şi în toată lung „acei e
iere ăi e f SE ked patoi E See?
ge z tre, a căror înfăţişare ar trebui sn a? Let mi-
e Neie oaumeni— săraci şi e pa deg
oară së se mai puteau pe ei dee rea A Ac seara

ai ur ace ar D á
penr N eg E e chiar la dinşii, insâși vitele le-ar
pernicita §

F j 0
i i cu mizeria celor care Je pr A
mai comorile din cimpul Harota ge mienie CE mină, I

f.. N'am
un țară—ră tocmal l.. i
i, acuma de curind, num manifest tipärit

culeg, ca ne afiim însă aici lu a

j j i ȘI s'o fa

i vine încai sal istovim. >? E aia

norii opel ca ne-o datorim ca oameni te

pe CatApini fata dure
EE o ipn pe sine de a schimba Tata

roasă a lucrurilor...
+

În divereință cu unii eritici— autorizaţi sr o di da
chiar cu preţul infam de a fi trecuti, E ai palio
e ët paeudo-democraţi care $ 99 eer seg
ee bul lor interesat în onoarea expoziţiei ja ech ore A Ga
ien insira aici foloasele reale şi imediate, eg eege
Ee care, după ştiinţa noastră, până acu
3 , s i
maA Še gen “a Rominii îşi ennosc foarte a pro
mai din e de ah E că publicntiuniie ; ne:
- ge i iar di t ve-
age poe noştri economi ee ng ere Mo
al utilului. Dacă făina ori ghiudemui «d (A nesta Mi-
Gë nere rachiu) „de Moldova“ şi alte ba er gonjo:
Sa astăzi apreciate ops de Bars Ge see
lf Verger er e - e
SS E ee enee cunoscute in celelalte

i e m nteneşti sint
i ale ţării, după cum și produsele AREE incă din belşug

EXPOZIȚIA JUBILARA 353

perjele Bosniacilor ori mazerea adusă in conserve deadreptul de
la Paris.. lar dacă de in industria alimentară trecem la im-
brăcâminte şi mobilier, fierărie ori sticlărie, etc. etc. apoi sa
ştie că oamenii cu dare de mină—dacă n'au început încă să-şi
spele rufele la Londra, unde "el primenese deocamdată numai
principiile lor constituţionale, —au rămas totuşi credincioşi con-”
sumatori ai Occidentului, se îinbracă la Paris ori Viena, se mo-
bilează la Maple & Co. Limited ori aiurea, şi preferă încă să
plătească în consecință mărfuriie străine, ignorind cu desăvirşire
progresele ce au realizat in anii din urmă diferitele aceste ra-
muri de industrie națională. Chiar vitele—intr'o țară unde au
atita cătare pentru toate serviciile '—abia de cițiva ani au În-
ceput 4 fi remarcate și mai intensiv transportate, cin nordul
țării, în celelalte părți ale Rominiei,

Ei bine, spre a lupta impotriva unei așa benevole sinuci-
deri, nici o armă nu poate fi mai eficace de cit insisi apropia-
rea consumatorilor de producãtori—tn dauna intermediarilor in-
teresați— prin succesive exhibițiuni naționale făcute ca cheltueli
modeste si fară palate monumentale dar care, dat fiind mersul
nostru intens progresiv pe calea industrială. ar trebui repetata
cel puţin în fiecare deceniu. Ca o ilustrare n afirmaţiunii noas.
tre, ar putea servi o cit de superficiala inspecţiune u cimpului
de lu Filaret, unde vizitatorul ar răminea uimit văzind marele
număr al obiectelor reținute de cumpărători—în mai puţin de
două săptămini s'a desfăcut a patra parte din cele 160 vité a-
duse din județul Dorohoiu—precum și aflind numărul încă mai
insâmnat al comandelor făcute direct producătorilor, după mär-
turile expuse și vindute din vitrine şi galerii.

lată cel mai insâmnat folos imaterial — dacă nu poate unicul —
al expoziţiei jubilare, Yom releva şi pe acel moral. —Această
tericită țară pe care noi cu toţii, numai cu mindre o numim
Rominia, hrâneşte—pe unul mai bine, pe aitul mai prost *)— două
popoare cu desivirşire deosebite, apropa străine: care afară
doar de origina lor—şi încă!—nu au aproape nimic comua, care
abia Sp cunosc și—poate numai de acala —sa iubesc așa de pu-
țin, care au evoluat în grade şi împrejurări foarte neegale si
care nu totdeauna se ințiieg în ale lor cele două limbi materna:
populațiunea rurală si cea urbană. Expoziţia le-ar fi putut in-
tru citva apropia sufleteste... Acolo să fl venit țărănimea noas-

*). Numai en un document qaast-oficial dintra cele mal

vitor În nceusta fundamentala chestiune, eitä niei memoriul adresat chiar
ppm erg Gei Bee j F msee

viteazul remin „dr, è eF ' im;
„Säleunul mor nu ai i rer po ie eee
bre mă mai ună, mai substanțială, ci dimpotriva a lrebuit en
deze unei alimeataţii din eo A ee mai ec sală inferioară Pau raa ee
primejlin sănătății rale fane oro-
n ` ae acolo, din bogate dai e statistice, —
(Vezi şi docu'nentatul studiu „ limentaţia ţăranului“ de d. de, N, Lapu, în

abi VIAŢA ROMINEASCA

PE —

rin
a-și da samă de puterile ei producătoare, de torta si
Ge de ? naămnătatea ei prigonit insati zl
se cuvine și în stat, A i cue
Gees din prd n pavilioane —citez la intimplare Ggs `
Mode şi confecțiuni“ —intrebuinţarea ce o facem spe ee ri
de în care eng stoarce Vlaga trupului şi a sufletu ai. De ră
colo să se fi coborit orişănimea noastră spre a ziar pă Co
ceapă şi să jubzască acea «talpă» pe care noi cu toți d m
nepăsători şi care--ori ce s'ar zice——este roasă şi se is arapa
nu atit de propriile ei gi, pe cit de acele aie insăși organi EA
noastre economice şi politica; iar florile acele alese și inceta rn
care au răsărit acum de curind din gunoiui vieţii noastre ma A
riăliste, vorbim de sutele de membri ai celor două ee i pen-
tru protecţiunea animalelor, a căror sensibilitate potasa. am:
pie codrii țării—şi o galerie a expoziţiei —cu „cuiburi pent pi-
țigai“,—să hinevoiască-a se cobori în lumea noastră, mai puțin
etică dar mai vredaică de milă, și să organizeze cit mai mu
secţii S. P. A. pentru Hiyar gala bipedelor de la ţară care —se
ie* inge încă cu zile - a
vz Ce Ces ceva—este adevrat — pentru apropiarea rară
tească de care pomeneam: reducerea transportului pe ee? e-
rată gi punerea căzărmilor spre găzduire la indâmina celor er
si in capitală; dar aceasta este prea puţin, pe cind eng E
nerozitate nu ar fi fost prea mare, dacă era vorba să se iu =
in spre apropiarea de care ne ocupim, Ar îi trebuit să se Ce
sami de inerția ruralilor şi să nu se lese totul numai inițiativei

private: cu zecile de mii să îi venit sătenii la expoziţie spre a

ruma cătrăi solidaritatea naţională... Câci—nu ni se pare
rd ceia a o repeta—pulerea de viață a unul eier A `
tirnă atit de vitalitatea, chiar exhuberantă, a citorya ex E o S
cit de bine nutrite, pe cit de solidaritatea organică a ing
pârticelelor întregului, pănă la care singele nutritiv z poa der
junge cu o egală intensitate de viață. Şi, spre a încheia wier
cu o figură ştiinţifică, trobuie să ne deprinde cu ideia ce Si
până nu vom ajunge la o aseminea organizare internă, i el pom
putea fi niciodată aceia ce aspirim: un centru de en s
rios și efectiv, pentru Rominii tuturor spațiilor Spora ben.

IO i di i der ciar și
rivi expoziția numai din punctul de vedere fnan
iiitr, adică a Aerer toloasele problematice, chiar ën CH
morale, cu eheituelile insimnate şi pozitive ce s'au făcu E éi
infâpțuirea ei, intrun moment economic cină trebuiau să pi

> ~ in
"A. rdul i, aproape jumătate din numărul copiilor mor in-
nainte ua O Kale vinei et: de viată. (Vezi şi Cronica interni de C.
Stere în Viata Românească V. IM. No, 6 pg. bl).

EXPOZIŢIA JUBILARA 595

"e + BR

„meze alte nevoi, esenţiale şi după noi chiar vitale pentru ţară,
este negreșit a o judeca în chip numai cu totul unilateral. Tre-
buie să ni se recunoască însă că această lature este cea mai im-
portantă, de vreme co stă în legătură cu intreaga noastră poli-
tică economică și financiară, a cărei îndrumare și răspundere
cade nu asupra unui comisar oricare, ci asupra intregului gu-
vern al maiestiţii sale. De aceia, noi nici nu ne îndoim că dis-
cuţiunea aceasta va fi reluată în cele două camere şi că vom
suzi infine, acolo, motivele puternice pentru care expoziţia, fără
încuviințarea parlamentului, a fost transformată din retrospectiv-
națională în general-anodină, înzăcindu-i-se astfeliu cheltuelile,
fără alt folos pentru ţară, de cit doar onoarea de a ne fi loatla
intrecere eu Austria, Franţa si Ungaria, pe hipodromul marilor
şi micilor industrii... Nu ne îndoim însă iarăşi că autoritatea necon-
testată a d-lui prim-ministru. si a colegului său de la domeniul
agriculturii si industriei, va triumfa lesne acolo asupra tuturor
scrapulelur noastre, —pe cind onorabilul vistiernic al ţării, cu acel
cald și minunat dar oratoric pe care cu toții i-l ‘cunoastem gi
recunoaştem, şi in același timp cu uceiazi egală competintă cn
cave vorbeşte despre onge re scibile ca şi despre quibusdam
eiiis, va şti să smulgă aplauzele atotiertătoare ale junilor nostri
parlumentari, care vor răminea muţi de admiraţie în faţa porții
mobumentale—şi încă nouă—a expoziţiei...

Această chestiune fiind dar deocamdată clasată, să trecem
de la critica economică la acen fecnică cercetind cum, odată in-
Info, ni se prezintă expoziţia din punctul de vedere estetic
şi instructiv —Spre a lämuri mai bine pe cetitor, vom stărni aici

„ asupra rostului imediat al unei expoziții în genere — despre sc.
purile ei mai îndepărtate neam ocupat până ucum—si vom căuta
să vedem cum Va remizat d dr. C. Istrati și cu colaboratorii
ii cărora, în această ordine de lucrari, le va reveni intreg sfo-
losal şi ponosul>, de vote cp, din cauzu competinței mai sus re-
cunoscute, controlul autorității superioare chiar de ar A existat,

nu sar fi putut totuşi exercita decit intr'o formă cu desăvirșire
platonică, ;

„Privită chiar numai ca un simplu numi al festivităților ju-
bilare —şi tezervind pentru mai departe orice considerații este-
tice—o expoziţie nu poate fi tratată ca o simplă kermesse, în
care să domine numat pitorescul, dobindit prin năvala întreprin-
zitorilor de distracții emoţionante sau spectaculoase, ori prin con-
cursul capricios al producătorilor, veniţi acolo eist desfacă mär-
furile lor slanje. pede. Scopul ei este în primul loc a instrui și
trebuie deci organizată în consecinţă. —Dacă omul studios gi in-
zestrut cu o oare-care imaginaţie ar putea, la nevoie, să'si taca
0 ideie aproape de adevâr despre producţiunea unei ţări şi în
chip cantitativ, după tabelele statistice, tablourile grafice, ete. gi

Pr TI)

7 OMINEASCA
356 VIATA R

in pi foto-
i 7 A reproducerile în pictură, acuarelă şi
a DRE ek Pe ta dituritelor analize publicate pr nr eng
„e ii ger —mijloace de care se poate zice mai area dese
Berg noastră a abuzat,—acelaşi lucru şi din diferi d ect
erte ate face nici consumatorul care doreşte eng ea core
dE condiţiunile cele mai avantajoase, nici proúuc

i di mă, căci
i lui. Şi dun, se face doar pentru aceşti -din ur SEN
SZ ed een? fi cu toţii, eg toții producem şi mal ale
ci e iți i vine să apară ca
i inainte de toate, se cu ară
l! rd Se eech In primul loc, să fie ayagan eg
o puina in înţălesul acela sa. în raporturile lor en K Ke
P alind ască toate ramurile de producțiune ale țarii, E
Sieten să se coboara însă ja nivelul arm ge bagă aon
j i inteligen sta
scop, trebuie ca o selecțiúne intelige meg morgă
te interesa trebuinţile noastre, e i e
SE SE
i ator —săA í ?
ae éd dap! ba epeeg banal exhibitiv, a rage
tisface sentimentul unei curiozităţi doar sch geen? Sail
uita nici o-datà aceia exerciții lugubre ale unul ar te
Seet şi tablouri sdin Däi adevărat da tepe aan pă ur
tonul EE peri SC ala pop ogrene mindri, dest
at inna el de pruvincie se incalţă înca er ae
See mulţumesc — spre dauna muncii naţionale —cu e
gé Zeeegpennbtt mai proaste și mai puţin durabile, EX mie
ai scumpe, cene vin încă de-a gata de peste gran A: AM
admiri d i 'patatui artelor mănuşile accle—din fericire sti
pereigan pŠ anonim a figurat în cortegiul acean Sps pe ët
y Alexandri (|) ne-am întrebat: pentru care KC ža poo ea
de acolo pomul din fructele căruia a gustat odin ët
e dare Eva, sau cel puţin cheile paradisului de un A

pe aruncate la intimplare de cătră hamalii care la transponrtă

în încintă după capriciul sosirilor zilnice.—ci grupate cu aşa or-

dine, sistem şi metudă, incit din inrudita lor alăturare şi după

i i izitatorul să poată
indicațiuni cit mai specifice şi complecte, v ,
seg cea mai palină osteneulă, prin comparaţiuni care sar

EXPOZIŢIA JUBILARA a

în ochi, cel mai mara folos instructiv din inspecţiunea fiecărui
grup izolat.—Din acest punct de vedere, cu loate criticile ce i
sar putea face, şi cu toată sfinla cu care el însuşi a adoptat-o,
noi aprobăm fără rezarvă acea clasificare economică, pe care co-
misariatul ne-a împărtăşit-o în circulArile sale; Agricultură, sil-
vicultură, horticultură, creşterea vitelor (cu piscicultură şi pescuit),
mine şi cariere, industrii, geniu civil și militar, instrucție şi edu-
catie, arte frumoase, higienă (cu asitenţa publică, eto) şi cult,—
în afară de secţia retrospectivă: trecutul —sint într'adevăr, în
11 linii mari și simple, grupate toate ramurile de activitate umani
care, prin diviziunile şi subdiviziunile lor ulterioare, aveau să
formeze intreaga schemă ideală a expoziţiei jubilare. Ne aşteptam
dar ca tot pe atitea pavilioane, secţii sau grupe de pavilioane,
să ne deje și în fapt înrățişarea sintetică şi complectă a fiecărui
ram special de muncă. Cità deosebire însă de la planurile alcă-
tuite pe hirtie, în liniştea bogatelor biblioteci, şi până Ja înfăptuirea
lor în invălmâăgala cimpului, acum un an încă pustiu !

Ar fi greu să arătăm anume aici—unde nn ne ocupăm desi-
gur nici de turiștii de trei zile, nici de mulțimea gălăpioasă a
importunilor gură-cască —tot aceia ce nemulțămește pe vizitatorul
serios, care doreşte să plece din expoziția jubilară cu un bagaj
de cunoştinţi folositoare. Neplăcerile lui multiple s'ar putea to-
tuşi pune în legăturà cu imprejurarea unică : nu că acel primi-
tiv plan economic, cu liniile lui simple Şi largi, despre care am
pomenit, ar fi fost înlăturat cu desăvirşire; ci pentru că, fără a'l
putea elimina, i s'a întrețesut aceluia un altul—căruia i-am zica
administrativ, dacă s'ar prezinta ca o concepţie conştientă —cu
care cel dintăiu se bate mai, pretutindeni în capete, stricind prin
menajul lor puţin armonios, economia întregului edificiu.
Fie că fondurile, de la început disponibile, vor fi fost absor-
bite cu ridicarea acelor construcţii definitive, menite st asigure
pentru citeva generaţii imortalitatea organizatorilor, care s'au vă-
zut nevoiţi în urmă să restringă numărul pavilioanelor efemere,
dar absolut necesare; fie pentru că ncaștia se vor fi crezut obli-
gaţi să respecte „unitatea administrativă“ a unor întreprinderi şi
gospodării aparţinind persoanelor de drept publio sau chiar nu-
mai unor particulari calificaţi ; fie din cauză că, în lipsa unor te-
meinice cunoştinți, ei nu’si puteau da samă. de proporţiile ce di-
feritele noastre industrii le au In lumea reală, aşa că nu aveau
prin urmare nici un criteriu științific în determinarea mărimii
suprafeţelor ce cu anticipare aveau să le-o atribuie ;— mai pro-
babil însă din toate aceste pricini la un loc, materialele adunate
in expoziţie nu numai că nu se găsesc astăzi grupate după nor-
mele admise în acea schemă ideală, dar, rătăcite în micul nu-
mär al pavilioanelor oficiale, unde se grămădesc fără chibzuită
socoteală, ni se înfăţişează mai pretutindeni într'o vecinătatea

OMINEASCA
358 VIATA R

urmärindu-i cu greu fragmentele in numeroasele grupări
Ze t simânate adeseori la distanța prea ge Gegend
S re a exemplifica aceste afirmaţiuni îndrăzn și ce
Be ce ni'l poate acorda chiar cetitorul cel mai pure asi acra
sch că doritorul a cunoaşte, de pildă, starea sericic

rangic și gogoşi. instromentele gi

aripa vecină, a industriei casnice, îi va da prilejul să vadă și

tash, el va avea prilejul să mat faci și o repetiţiune a celor până
ug pla geg? agricultura nu este enmplect supei bată M Ger
ie dar insuficientul ei pavilion special, Județul Doro ech an:
esada cuvintele arătate, îşi ara aiurea clădirea sa prop Pia Ee
sor aici numi cu vr'o bat duzină din probele ES een
setari în timp ce agricultura raţională care se tace ia ie most
Zei D H Apostolin poate fi văzută ger? e be: tere d
a. ziti indu V iurile ani St
iei rindul rezervat pentru grajăiui i 3
eye pă desävirgi cunogtinţile sale „agricole, eener ha
trebui să mai viziteze şi alte nene ozhibiguni ppa ariei Zoch
> i de samă, ale domeniilor coroa 3 l
Sie kache A a mai pune la numar chioşcul bogat i wc GE
Gr. Cantacuzino, «blocul administrativ» al domeniilor
rebuia — - tat!
rr ata rafie "a nu ar fl îndestulătoare, am putea. saing
că pavilionul oficiul al industriei nu cuprinde RT dek:
parte din produsele marilor nostri ET,
ili aroseri erăria si e
Gg" Sie ete., trebuiesc căutate mai ales în alte

diferite pavilioane, nu numai privata ci chiar oficiale, pe cin

j i desvoltare în
itul—ajunse la o așa însemnată,
E S ti aa ant creare A arsă m: perka W
coa mai rudimentară. In schimb i an Sona D
pecial, m pretutindeni, la domenii co h
ioanele eră te ori ul județului Dorohoiu, acea fermecătoare

EXPOZIȚIA JUBILARA 359

prin sobrietatea desemnului şi prin cromatica sa minunată—in-
dustrie casnică a ţărancelor noastre, de care na place să apro-
piem, cu gindul, şi pavilionul regal, —unde expune M. S. regina —
şi casa artelor, dar mai ales acel mic şi de bun gust chioşe al
surorilor lor, doamnele romine, ale căror degate de zine minuind
cu o deoputrivă măbstrie acul şi dalta, pictura ori pirogravura,
au știut să se înalțe de ln agreabilul industriilor artistice, până
la perfecțiunea a chiar artei industriale...

Şi acuma, spre a-şi face o ideie complectă de activitatea
industrioasi a femeilor, dacă nu se va simți obosit, cetitorul va
putea întreprinde foarte utile exerciţii gimnastice alergind, de la
pomenitul pavilion al industriei casnice, unde numai cu greu își
află locul lor artisticile costume şi broderii lucrate în şcolile pro-
fesionale de fete şi in confecţiunea cârora—în urma îndemnului dat
de curtea noastră regală — predomină astăzi pinza națională ; —
pănă la acel elegant și prezumţios pavilion de «Mode și confec-
ţiuni», iar de aici la chioșeul primăriei capitalei, care, pentru vi-
trinele sale puţin vizitate, s'a rezervat, lucrările mäestre ale şcoa-
lei ce patronează, şi insfirşit, tocmai la palatul artelor, acolo unde,
în locul cel mai frecuentat, industrioasa Ella a brganizat, pentru
noi, acea interesantă a sa reclamă a îmbrăcămintei retrospective
femelegti....

Infine, dacă l'ar seduce şi o comparaţiune a micilor in-
dustrii exercitate de sexul mai puţin frumos, cetitorul va trebui
să deje fuga de la mărginașul pavilion al meseriașilor, în care
expun meșteșugarii de asthzi, tocmai la contralul palat al arte-
lor unde, într'una din aripele lui principale, va putea studia cu
interes pe mult mai bine pregătiții meseriași de mine, în expo-
zitia scoalelor de arte și meserii, pe cit de bogată şi variată, pe
atit de inghezuită şi întocmită cu cel mai puţin estetic je m'en-
fichusme.—Şi tot pentru edificarea cetitorului, s'ar mai putea a-
däugi că silvicultura trebuie căutată intre «Mine și cariere», pe
„cind industria enologică, întrezărită numai la pepinierile Statu-
lui din pavilionul agriculturii, are o urmare în cel al industriei
şi în multe altele particulare, spre a se intregi abia în bolta de
sub palatul artelor, fâră a se da insă nicăiri de urma interesan-
telor ei procedee, de cit doar printre aparatele speciale, expuse
în galeiiile private ale maşinilor agricole.—Tot aga, pavilionul
pescăriilor se complectează ca basinul în care d. G. Gr. Canta-
cazino ne arată cultura păstrăvilor, pe cind investigările asupre
conservelor de peste, incepute în același pavilion, trebuiesc sà
fie urmărite tocmai intr'al agriculturii, de care-ce— după cum a-
firmam—s'a ţinut probabil să se respecteza «unitatea administra-

ST până și a fabricii de conserve (peşte, legume și cărnnri) din
agi !

Căutind a scurta aceste exemplificări obositoare, ni se pare
aici nimerit locul a lua apărarea onoratului comisar general, impo-

aia VIAŢA ROMINEASCA „

Hien celor care) învinuesc că ar fi ţinut—nu știm pentru ce
motive—să facă, fără nici o chibzuială, vivisecţiunea ministerului
de instrucţiune publică, pe care Ta imbucâţit întradevăr în nu
mai puţin de patru ori cinci pavilioane. Părerea noastră este că—
afară de vna-—toate aceste operaţii chirurgicale erau de rigoare,
scopul expoziţiei find economic iar nu administrativ, şi, dacă avem
ceva de obiectat, este numai puţina consecință logică ce s'a pus
in exhibiţiuneu membrelor amputate. După cum şcolile de agri-
cultură figurează foarte nimerit alături cu micii şi marii cultiva-
tori agricoli—intre care d. Ion Lahovary, călare pe calul său
Djin, pare a solicita zimbetul ironic al galeriei ;—tot aşa, pentru
același cuvint, adică înlesnirea cercetărilor comparative, şcolile
profesionale de fete gar fi avut locul lor indicat în mijlocul con-
fecţiunilor ieşite din atelierele private, pe cind cele de arte şi
meserii, nu S'arfi găsit nicăiri mai firesc asăzate de cit in veci-
nătatea mărfurilor expuse de meseriaşi... Și atunci, ministerul
instrucţiunii publice să fi avut bunul simţ a-şi concentra, pe
lingă materialul şi procedeele şcolilor primare şi secundare, și pe
acel al invățâmintului universitar rătăcit acum în palatul artelor,
după cum, prea bine, ministerul de justiţie a adunat şi expus la
un loc toate procedeele de falşificare a monedelor şi testamen-
telor, spre a dovedi desigur multimii care le studiază cu cea mai
profundă atenţiune—și pentru cea mai mare bucurie a d-lui |.
L. Caragiale—că avem şi noi falşificatorii noştri naţionali !

Nu se poate vorbi însă despre logică gi bun simţ, fărăa nu se
pomeni, măcar în treacăt, acel frumos și monumental palat al
artelor —în acelaş timp Panteon şi magazin de bric ă brac—des-
pre care s'ar putea scrie volume întregi... In jurul unui muzeu
arheblogic, foarte atrăgător și instructiv unde, între altele, ni se
expun, la distanță de 18 veacuri, cele două măreţe poduri arun-
cate peste Dunăre, se desfăgură o imensă galerie circulară în
care se încalecă—iîn promiscultatea lor savantă—lucrurile cele
mai disparate. De la maxilarele unimalulor preistorice, colecțio;
nate de rivna vr'unui dascăl sirguincios, ori bocalele cu prepa-
rate anatomice ale profesorului Juvara, așa gustate de specia-

Det), până la suvenirile pioase ale unor familii pe cit de ilustre

pe atit de nevinovate, din garderoba cărora comisariatul a ţinut
să transpoarte însă aproape tot ce era exprimabil, nimic na lip-
seşte acolo; nici seria instrumentelor muzicale apocaliptice a
d-lui T. Burada, nici colecţia nesfirgită s pendulelor şi inelelor,
care ar face gloria celui mai pretenţios anticar...

In mijlocul acestei strinsuri, noi ne apropiem numai cu
sfialä de acel templu unde hodinesc marii noștri morţi, zugră-
viți în cea mai mare parte de penelul egal și acum adormit al
lui Jiquide... Şi acolo, în grădina florilor universităţii noastre, pri-
virea ni se înalţă cu o adincă simpatie chtră acel care a fost
odinioară Vasile Conta, singurul dintre «filosofii noştri compi-
latori ai manualelor de logica ori psihologie, care a ştiut să se
ridice până lu inchegarea de sisteme metafizice şi case, din col-

EXPOZIŢIA JUBILARA 381

tisorul Iui modest și întunecos — nici nu puna oamen
z l | : moartea i
la locurile lor !— priveşte nedumerit cum se răstață mai jos =
t

defuneții i i

sară Se e A ZS chibzuitul lor Lascar ce să ia
n cele mai inalte cereuri a bala Aa teoria ati de agreată,
ră eu Ee pentra tranmtendentalia Et
secție de higienă, pe care nu o prăzi gu gem,

* Din toate aceste amănunte rei
reiesă, credem, Și .
ice că în alegerea colaboratorilor săi ştiinţifici Szeen ca
despre cei artistici—onoratul comisar general a. smiga
d nert? El nu a ştiut să'zi recruteze sfetnicii săi di
Aë enii aceia în stare si-i complecteze li i iei și
eg en ng laje ereu şi care—fie și cu p
or chipuri în păreții pavili —
pni m succes la Intreita le alle ogor ie oe
producem VE, am văzu, aceia ce
3 Die, si
întrebarea cî/ producem, răspund numai în deit Ges reg,
ce, apoi a traia si i
interesantă chestiune : cum producem, a geg Romă SE Se,

D asupra celorlalte probleme, mai amănunțite, ale politi-
D ;4 această regulă generală sint

*% Cu primejdia chiar de n

S Cn p 4 nemuliumi i

A plate gek vederi genernle, cae déi gege Ëm
$ nstrumentele agricole întrebuințate in mari Aj explos-

223 VIAȚA ROMĪNEASCA

iuni si i ire, noi menţi-
it şi unele escepţiuni şi, cu o vădită mulţumire, ne

pe pap acel pavilion y Act mg ei E

itat—unde materialul este infățiș
etice Dar de aceasta întru nimic nu poate fi ideii ët E:
a Istrati, de oare-ce statul este acela care, wg éi n Gi
vreme unele industrii, le-a Deg sustrage acum de la me

chi comisariatwni general... L f
ar n a întregi capitolul de mg Mac ten oE BORAT, E

in acel dedal al căilor, aleelor ai : — k

erinrar jpe ea cu esplanade, terase şi pieţe, ierg rata
cu nume de domnitori, înalți demnitari, savanţi şi literați — o
care profesorul de fizică E. ees men më aiser peer
în chip cu totul provizoriu pe absen voie? fi: gue
tru orientarea sa in nu mai puţin complicati rup dealer ura

vilioanelor, unde adeseori lipsesc indicațiunile © i
ia vizitatorul bu are —păână ın clipa în care scriem radia
Auri- nici o călăuză lămuritoare şi nici măcar un pen Sei
expoziţiei *). Orfan în labirintal oraşului de sub ponia Gi
lui, el rimine la discreţia unui personal de serviciu —și ger
rar—cu desăvirşire nepregătit spre a-i da vro intormație preci `
său măcar utilă şi care nutreşte in schimb, teen ge e mesi
prea cunoscută în țară ja noi, spre a mai îi fost nevoie sh figure
și la expoziţia jubilară.

Dit

D D z D b * D ti gi
e cunoaşte cit de puțin istoria orașului Bucureşti gi
Mda RIDA Ath monotonă — và conveni impreună cu noi

ji i n galeriile magivilor agricole, nicãiri nu
Gegen Le àle mieilor cullivatori,—Pe de altă
parte, etichelele celor 6.00) probe de cereale adunate în PS
care poartă numele cultivatorilor respectivi, nu ne vak, in p aţa
calității acestora, aşa că noi nu putem nici măcar dach, ş ase
FU, tărânimea noastră agricolă ia ori nu parte la expoziție.. ŞI agi,
sari m nea eomisariatului general ar fi fost foarle necesară, daet CS SE
altă-eava, cel puțin spro a se pune in legătură mica şi murea cu SS a
calitatea erei ate respectiv produse și arătată pe etichete, prin gos n:
lor heclolitrică. S'ar fi putut seoate asifeliu oarecare coneluzinni foa E
teresante eu privire la producția eine? Gi celor duuă ung A (ës =
statisticii ofiriale, care ne dau „e
prin er amprenta 5 ga trol n vede insă că orgunizalorii ex-
poziției Deech nu nu avut nici o ideile de msäimäätatea unor aseminea
i t

Abia după 15 Septembrie, şi probabil pentru uzul neapărat al u iilor
sailte Ro şi car 4 D ei intrun volum de 204 pa fi Ca-
lauza-entalog oficiala“ a expoziţiei.— Articolul nostru fiind incheiat, regre-
tam ea nu ne putem folosi de eu de cil duar pentru a reproduce, din ng
cerea istoriei semnala de d. profesor universitar D. Onciul, următoarele
rinduri pe care le gäsim la pagina 93: „Actualul minister conservator.. nu
sa prezinta insi ca o formaţiune care să dea măsura capacităţii partidului
consoevator şi a serviciilor ceel poate aduce țării".— Aceste riuduri vor ex-

plica poate, pănă la un punet, de ce şi expoziția jubilară nu a putut da `
miisura

expacității noastre, a Rominilor,

EXPOZIŢIA JUBILARA 35:3

cà alegerea locului pentru expoziția jubilară sa făcut in chipul
cp: ma judicios. dealtmintrelea, după indicaţiuni vechi de mai
muite decenii, Din punct de vedere istoric, trebuie să ne amintim
cà pe acel cimp al Filaretului, zis odinoarà ai libertății, chiar in
inima expoziţiei, şi poate tocmai în acel punct unde —spre a pleca
apoi în direcţiuni diametral! opuse —se intilnesi o clipă cele doua
«irumi care Dour numele Suggestive ale lui I. ©. Brâtiana și
Lascar Catargiu, Fa consumat în anul 1848 marea hecatombă a
regulamentului organic. Şi iaržši, nu trebuie să se uite, că din
cênusa aceia a ieșit mai tirziu barghezia biruitoare, a! căreia triumf

` umpe acum nu numai intreaga expoziţie, ci st rindurile condu-

vâtoare ale partidelor noastre politice, unde, după co a absorbit
in sinu-i vechile clase piivilegiate, prea curind uitătusra a unui
trecul încă apropiat, îşi astupa asthzi urechile cu hidroñla şi prin-
Cara vata Stirbey, spre a rāmines surda și indiferentă ia revin-
decàrile surorii suie mai mici : virănimea... Din punct de vedere
topografic, cimpul Filaretului, mărginit pe de lături aproape nu-
mai cu drumuri publice (pe dreapta. totuși, marele pare al Ins,
titutului metereologic) şi strins cu'ntr'o potcoavă la partea lui
nordică de o mare culină semi-circulară, —se Intinde Spre meazā-
zi şi foarte aproape de chiar centrul oraşului, ocupind impreună
cu dealul superior un spaţiu ce are forma aproximativa 5i siin-
bolică a unei cruci ortodoxe, puțin cam neregulate, Piciorul aces-
teia se implintă în piaţa mare și moderna a Virtorilui, unde ia
contact cu oraşul, creștetul ei se razimh tocmai pe soseaua lui
Şerbun-Vodă. privind spre cetatea morţilor, iar brațele-i se ter-
mină : cet sting intt'un punct ascuţit, pe cind ce] drept se lä-
țeşte pe partea culminuvtă a dealului, acolo unde se ridică astazi
arenele romane, construcţie care dacă no ne poate da impresia
covirşitoare a amtiteatrului flavian, de 16 ori mai Data, poate
totuși cuprinde peste 5,000 spectatori,

Din această descriere sumară, se poate lesne intrevedea
bogăţia mijloacelor pe cure nici o expoziţie din lume, poate, nu
le-a atut şi pe care topografia pitorescă a locului ales, le punes
ia indämina colaboratorilor artistici ai d-lui dr. C. Istrati. Inchi-
pukea acestora— este locul a o spune —a fost la înălţimea topo-
graficà a situațiunii: O mare alea triumțali—u În dependenţei —in
partea joasă a expoziţiei, märginită cu paăvilicane luind proporţia
unor palate, largă de 50—80 metri şi travârsata în toata langi-
mes ei de un parter artistic, sămânat cù plante rare—sși statui
rarissime !—intrernpt din cind in cind de basinuri răcoritoare.
pănă colo in fund, unde, complectind acest dreptunghiu pe care]
creează numai fantazia perspectivei—monumental şi dominind
de la cea mai mare depărtare intreaga pănoramă —să se înalțe
un palat măreț în simplitatea lui, destâșurindu'şi aripele-i în
linie dreaptă, sus, sus de tot, tocmai deasupra spumegousei cas-
cade. pe frontalul cel mai inalt al dealului... Apoi, Inaintînd in-
iauntrul dreptunghiului, Spre acea frumoasă esplanada care poartă
numele regelui sărbătorit, Şi pe care ne-o ascund în parte— de-

364 VIATA RUMINEASCA

il— rile Rigler şi Feder, ni se deschide, ca printr'o ba-
ring ga tel ans chei aclădirilor destinate să rămiie,
inşirindu-se pitoresc deoparte și de alta a palatului artelor, pe
muchia semicercului care, înlăuntrul potcoavei sale puternice,
stringe voluptuos lacul de argint... Acesta, Juind spro bază forma
fantastică a unui urias cimpoiu, este incunjurat de toate părțile,
pănă colo departe—ba chiar presărat în cele trei insule ale sale,
legate de maluri prin poduri artistice— cu pavilioane şi chioșcuri
nenumărate, ai căror păreţi policromi și acoperișuri suprapuse,
ne dau iluzia unei mici lumi de pagode lilipuţiane...

lar toată această expoziţie romină se cuprinde In minuna-

tul parc, desemnat de cătrå un specialist francez. în cuprinsul
căruia s'a răsădit o vegetaţie bogată de peste 60,000 arbori gi
aproape 160,000 plante forestiere şi de forărie, pe acele 19 hec-
tare destinate plantaţiunilor, pajiştilor şi elegantelor partere, —
Daci pe linga frumuseţile acestea vom adăogi bogăţia apelor — 2
hectare— în care se reproduc inmulţindu-se peste 5,000 làmpi,
electrice ori nu, pusderia aceia de candele multicolore ce imprej-
muiește lacul, basinurile și parterul, precum şi decoraţiunile tri-
culore, vechi cunoștințe da ia solemnităţile naţionale, care înfă-
ţișind mărcile judeţelor impodobesc aici toate aleele principale, —
cetitorul igi va putea face atunci o palidă ideie de aspectul feeric
cel ia expoziţia cind se îmbracă în haina-i de sărbătoare şi își
va putea zice, cu drept cuvint, că artiştii noştri nu au cruțat
nimic— mai ules cheltuelile— căutind să compenseze, dind ochiiot,
tot aceia ce savanții Waren ai expoziţiei jubilare, nu au

t în stare sá poată da minţii... i

a Dintre toate străduinţile Es mai vrednică de laudă ni se
pare însă aceia, care a căutat să imprime expoziţiei jubilare ca-
racterul unui loc de intilnire aproape rominesc,—5e poate zice
că în afară de palatul artelor, unde concesiunea făcută arhitec-
turii internaţionale este aproape complect răscumpărată de expo-
ziţiunea acolo cuprinsă a pictorului Grigorescu— penel minunat,
care singur a izbutit pănă acuma să ni redele psihicul nostru
etnic, în striosa lui legătură cu mediul ambiant ;—în afară de se-
onistul pavilion austriac, de acel unguresc, care prin decori-
țiunile lui picturale ne aminteşte copilăria noastră cu lăzile ei
de Brașov; afară infine de acel francez, aşa de săriicâcios mo-
„ bilat, şi negreşit de arenele romane, precum şi de alte citeva
construcțiuni mai insimnate, pe lingă mulțimea chioșcurilor arun-
cate la intimplare şi executate fără caracter,—totul contribuie
aici a ne da iluzia, iar mai ales convingerea posibilităţii în arhi-
tectură, a unui stil cu desăvirşire naţional. Arhitecţii noştri— este
adevărat—nu'şi puteuu modela congtrucțiunile lor după vre-unul
dintre foastele noastre palate domneşti, căci voevozii romini nu
urmăreau eternitatea — se vede — decit în locașurile hărăzite Celui
etern, pe cind ei se mulțumeau, pentru dinşii, cu clădiri numai vre-
melnice, ale căror urme abia doar je mai vedem... Dar—şi întru a-
ceasta meritul artiştilor nostri este mai mare—ei.an ştiut ca din

— Där, pe lin

EXPOZIŢIA JUBILARA 5853

crimpeie : liniile mari şi simple ale clădirilor străvechi, acoperişurile
ele inalte in vederea marilor zăpezi, ferestruicele cele Înguste
de grija dușmanului năvainie şi crud, ici o poartă frumoasă de
întrare ori turnul suggestiv al unei clopotniți, dincolo cerdacul
odibnitor sau pridvorul larg gi comod, aiurea Arida estetică ori
numai dantela măiastră a mănăstirii lui Negru-Vodă, sau chiar
intreaga galerie de coloane ori scara pitorescă luate deadreptul
dintr'un artfandaric,— din toate aceste motive răzlețe, ei au ştiut
să improvizeze acele palate impunătoare, desigur prea compli-
aşa de armonios extremităţile
esplanadei Carol I și ne afundă, cu gindul, în trecuta) mistic şi
depărtat. Vizitatorul să nu se oprească insă uici, ci ahn! sature
sufletul, admirind ori numai gustind, ici cetatea medievală a lui
Tepeş- Vodă, reproducere aidoma după turnul intărit de la Cheia
Argeşului, colo biserica Cuţitul de aroini, în care va recunoaște
unul dintre locașurile ridicate de Sta an- Vodă, aiurea cula boe-

tunii cultelor ` în colo. pe calea Moldovei, casa boerească mai

cu Istrianii, expun industria lor casnică şi—iîn tablouri şi mono-
gratii— activitatea așa de rodnică a institutelor lor de bancă ;
colo, în stilul mănăstirii Putna, pavilionul Bucovinei cu tesetu-
rite ei remarcabile gi reproducerea citorza monumente istorice,
apoi Basarabia care, obosită, ne intimpină în chipul unei Rutence

„cu ochii albaştri spălăciţi, adusă din ţinutul Hotinului. dar care

se dă drept moldovancă «pentru că se supără domnii dacă spune
altfeliu !»—şi infine Macedonia, insingerată, locuind-—din greşulă
poate numai—într'o culă turcească !—Şi toate aceste întăptuiri ale
arhitecturii romineşti se întregesc cu casa gospodăreasca din Bu-
covina, cu diferitele ospătării frumos înălțate din lemnul mun-
Bier noștri, cu stina şi cu casa «model» din judeţul Muscelului,
lipsind insă—cu drept cuvint, în această expoziție jubilară —co-
cioabele sărăcăcinase de pe malurile Prutului, Siretului ori Du-
care ar părea, totuşi, un adevărat palat mizerabila
casă de ia Poradim,—0 atracţie a expoziţiei In care a iernat
suveranul Rominiai în timpul glorioasei sale campanii din Balcani!

Cetitorul care ne-a urmârit cu răbdare în excursiunile noas-
tre, dacă, prea greoiu spre a urca scara obositoare din turnul
lui Ţepeş, nu a profitat să admire de acolo, din cendacurile bine
orinduite, vederea splendidă ce se d de la arenele ro-
mane asupra întregii expoziţii, prelungindu-se până colo departe
în mijlocul oraşului —va putea să guste, acum, cel puţin frumoasa

"90 VIAŢA ROMINEASCA EXPOZIȚIA JUBILARA 67

perspectivă ca i-o rezervă terasa Cuza-Vodă, luind loc pe scările
palatului artelor, intre statuele aproximative ale lui Alexandri
şi Golescu... O vedere tot aşa de interesanta, mai mhreață însă
prin puterea ei suggestiv, o va putea imbrăţișa ocolind lacul
pănă la alea Jnddependenței, în capul căreia cercetind o ca
planul în relief care înfăţişează pe pàmint «cimpul luptei de la
Plevna>,—se va opri tocmai Jæ mijlocul căii triumfale, acolo
unde'şi fac faţă pavilioanele industriei gi agriculturii... Ca o dia-
demà superbă i se înalţă înaintea ochilor palatul artelor, agăzat
pe fruntea unui cap închipuit, dar care răsare totuşi mindru și
puternic din «decoltujul» elegant al esplanadei Carl, pe cind la
dreapta şi la stinga lui, spectatorul are— modernizing galanta
alegorie a ministrului lui Enric IV—cele dou mamele care hri-
nese astăzi intreg poporul romin !.,.

ȘI numai acum abia îi vom ingădui noi să guste, inflae, din
acele distracțiuni mai puţin intelectuale, pe care le piiseste alti
din belşug, incepind de la grota termecată, hipodromul vienez,
cinematogratul verbitor, ori teatrul de varietăţi. si până lą be
varia fraţilor Czell ori a profesorului universitar Basilesca, —dacă
nu vă prefera cumva armonioasele acorduri ale orchestrei rominegti,
aşi bine alcătuită de artişti nemți, care de nichiri nu poate fi
mai bine ascultată, ca de la chioşeul cofetăriei Drăghiceanu. lar
dacă se simte stâpinit de un sentiment şi mul substanțial, va
găsi atunci alinarea lui, Ge la pavilionul austriac, unde, volup-
tmoasele valsuri vieneze îl vor face să aprecieze și mai bine bu-
cătăria impecabilă, al cărei picant. se resimte abia in nota finala,
lie în acel restaurant royal care numat de frica progromelor stu»
dențeşti s'a metamorfozat în „ospătăria regala“, fie Insfirsit
prin celelalte circiumi populare, unde literatura rominească este
Și e4 reprezintatii, de acel cunoscut Marion, care serveşte şi acolo
vbișniţilor săi clienţi „soacra“ sa limbată, cu “spume de asta-
dată numai la... guler. Cetitorul va trebui să ocolească însă cu
prudență—spre Ais cruța sle sale cele mai gihgase sentimente—
bufetul acela unde cărnoasela Hebe, pugoritoare din Atila, toarnă
droguri ameţitoare în eticele lor cupe, deşi ar putea intilni acolo
originalul, mai mult simpatie, al acelui bust turnat in bronz
câre, —alături cu fotografiile frumogilor berbeci Și armăsari cres,
CH la Codrenii d-lui Vasile Lascar,—impodobeşte așa de nime-
rit pavilionul judeţului Dorohoju.

Iar luîndu-ne rămas bun, noj ne vom duce in vremea
aceasta să ocupăm obişnuitul nostru loc pe modesta bancă de
la pavilionul agriculturii, spre a arunca de acolo încă o ultimă
privire spre acel majestuoi pavilion regal, în același timp chivot
—În care se adăpostește, între steagurile purtate de morţii nýs-
iri eroici, simpla dur marea coroună de otel, —şi școală de adulți,
la intrarea căreia, bine stilatual jandarm ţine cursuri de bună-
cuviinţă dinustică, nu numai muritorilor d rind, ei chiar și foștilor
miniştri care, poate prea bine crescuţi la şcoala parlamen-
tară ingleză, vor să'și pastreze şi aici intact capul Ier.

preţios acoperit. — ȘI, de la locul nostru modest, privind scara
aceia complicată, dar totuşi frumoasă în complexitatea ei, ne in-
trebăm cu sat ` Nu este ca oare prea mare, şi piea întorto-
chiată, pentinu cu să poată ajunge, peste marea de capete, până
sus, sus de tot, glasul mulţimii care, nepregătita încă pentru e-
migrare, și prea puţin organizati pentru răscoală, îşi pune acolo
nădejlea ei toată 5. Iar în clipa aceiaşi, în liniştea naturii tå-
cute gi în gălăgia burgheziei care petrece fără grijă, ne apare
strălucind, prin galeria superioară a coloanelor rare, făşiile unui
sânin ceriu albastru...

Netuiui nostru. şi uumai cu regret privirea ni se coboară pe a-
Gest pămint plin de patimi meschine, unde în genunea ambiţi-
unilor extravagante și egoiste, abia intrezărim strălucirea ste-
iară a sufletelor entusiaste... Colo, drept în faţa noastră, sta-
tuia — parcă simbolici—a batrinului C. A, Roseti, singura la lo-
cul ei, în preajmă căreia s'ar îl căzut să-i vedem pe toţi cola-
boratorii mal de sumă ai regelui Carol, —priveste cu mirare bus-
tul celebrului chimist francez Lavoisier. mort lą 1794, care spre
4 pătrunde in expoziţia jubilară. s'ar fi incarnat, zice-se, în tru-
pul unui chimist romin... pe cind, incolo, departe, în dreptul in-
UA principale chlar, unde am îi văzut cu plăcere, dacă up se
putea însuși chipul regelui jubilant, cel puţin un monument ale-
Rut —D apare smirma în ubitorma lui de general sanitar, un
alt chimist: Carol Davila, penitat încă, desigur, nu atit pentru.
lecțiunile sule universitare, cit pentru caritatea lui neiutrecuta,,,
ȘI apropiindu-ne acum de poarta monumentală, pe cart, maşcat
reliefate, cetim atitea virtuţi cardinale ` «credinţă>, «prevederea,
«muncă», «economie», «ştiinţă», « pricepere», «voinţă», «cultură...
ne umple un sincer gi adine regret că pàreții aceia n'au putut
D Incă şi mai mari, spre a scâpa de pieire cit mai multe ase-
minen vorbe, atit de abstracte, dar aşa de sonore, măcar citeva
veacuri de acum inainte, pănă cind acel magnum etymolosricuin
ai academiei romine, le va putea transmite pe toate, intacte, ur-

maşilor |

Nu putem insă părăsi expoziția jubilară fară ca gindul nos-
tru să nu se indrepte acum spre acel vrednic comisar general, care n
izbutit să ne prezinte aici nu numai o icoană fragmentară u tà-
rii sale bogate şi frumoase, ci chiar ṣi o parte insâmnată din
Vin) politici, cu agoen a ei curacteristică indiferență pentru
problemele sociale, şi cu acea desăvirsită nepăsare pentru adminis-
traţiu ştiinţifică a izvoarelor ei de bogăţie... Si ne intrebăm:
Care este răsplata acestui om in lupta ce a purtat-o, cu încăpă-
ţinare, dar infine victorios. impotriva intregii aproape opiniuni
publice ?... lar răspunsul nu se face asteptat,

Din locul acesta unde ne aflăm acum, noi vedem căzină
perpendicular pe poarta de intrare axa ideală a expoziţiei, cure
trecind prin mijlocul parterului inflorit, țintește drept Inainte,

368 VIATA ROMINEASCA

—
o

spre Panteonul cuprins în palatul artelor. lar pe axa aceasta,
intilnim iarăși imagina aceluiași Roseti pe care — răstignit, la
distanţe estetic proporţionate, între cei doi chimiști —noi Pam
privit adeseori numai cu cea mai respectuoaaă nedumerire... Și
abia acum, ni se revelează infine legătura nematerială si sim-
bolică ce uneşte, intr'o entitate superioară, pe cei trei morți
de o valoare aşa de neegală ..

Priviţă-i 1... Cariera ştiinţifică a d-lui dr. C. Istrati nu in-
cepe onre într'un laborator de chimie, sub aripa ocrotitoare aa-
celuia, a cărui stataie—de trei ori mărime naturali—o întimpi-
näm cu mirare în chiar pragul expoziției 2... Și cariera sa poli-
tică nu incepe dessemenea în jurul acelui, pentru vremile lui
mare visător, care prin ziarul său /omanulu a propoviduit in-
vătiăturile ce au înriurit atitea generaţii, şi sub a cărui inspi-
rare a fost scrisă fără îndoială şi acea voluminoasă Pagina”) Pu.
crizalidă negresit democra că, dar cu atit mai monstruoasă, pen-
trucă palpita intr'insa viața unui economist gi barbat de Stat
conservator l... lar cariera lui de savant, se datoreşte cui, dacă

nu acelui părinte al chimiei franceze, al cărui bust tronează în -

centrul expoziţiei jubilare şi care, chiar cu preţul de a fi violat
cele mai elementare legi, nu numai de embriologie, ci si de metem-
psicoză... spiritistă, a ținut totuşi să se mai reincarneze încă o-dută
pentru a inventa Franceinele inutile, după ce, în prima sa viață
pămintească, făcuse de mult descoperirea fundamentală și fe-
condi a oxigenului!?....

SA tacă deci invidia şi să ne închinăm cu toţii înaintea
Supra-omului și a faptelor sale! Iar dacă Rominia, ingrată, va
uita să-şi toarne vr'o-dată în bronz sau marmură sentimentele
ei adinc recunoschtoare,- el, să aibi cel puțin mingierea ch g
știut să ne dăruiască, în chiar sinul expoziţiei jubilare, acel mo-
numental triptic în care se schiţează, cu o modestie incă ne mai
atinsă, principalele momente ale vieţii sale idealiste... dovedin-
du-ne astfeliu că en urmărit şi găsit răsplata—ca” ori-ce con-
ştiinţă dezinteresată—numai în propria sa operă, asupra căreia
lăsăm și noi infine să cadă perdeaua,

Un simplu memento, deci, despre acele serbări si congrese
nesfirşite, fatal legate de ori-ce expozitie; cu prilejul cărora mu-
zele romive au venit, în hora lor vie, sel aducă şi ele prinosu?
lor anului jubilar. — Incepind de la luptele atletice, cărora ma-
troanele romine le acordă încă o atenţie incordată, mai mult

pagină din istoria cont i a României de dr, C. T. îstrati,

* 0 i ianpurani
Bucureşti 1590,— lucrare in sprijinirea concluziilor căreia se fac bo.
(i mumertasa eitaţii din ziarul Roman

PC e

EXPOZIŢIA JUBILARA 30%

jignitoare pentru decadentisnuul intelectualilor noștri contimporani,..
și până la acele «nunţi ţărăneşti» cu alaiul lor pitoresc, la care,
in &utomobilele lor moderne, insişi miniştrii au venit să bine-
cuvinteze, după pilda lui Crist, taina care prezidă la sporul popu-
ințiunii, — cite nu s'au petrecut in atotcuprinzătoarele arena.
romane ?

Acolo lam auzit pe inimosul Delavrancea electrizină mul-
timea cu a sa apologia a poeziei populare, din a cărei paletă s
stint să'și imprumute nuanțele cele mai vii pentru stilul său din
belșug colorat ; şi tot acolo, am văzut desfâşurindu-se Povestea
neamului, acea revistă mai mult fin de siècle, în care defilează
totuși întreg frămintatul nostru trecut... In costumele de zeci de
mii de lei,—impramautate, zice-se, cu director cu tot, de la tea-
trul naţional, —si în lipsa artiştilor demizionari, ne-au apărut
acolo recruții aceia, care abia incăpenu, şi numai de frică, în
pielea distinselor personagii ce aveau si ni le reprezinte, şi came,
prin stingăcia lor ridiculă stirneau ilaritatea spectatorilor, mai
adeseori de cit entusiasmul tocmiți să! provoace... Iar in
inijlocul unor aseminea scene eroi-comice improvizate, este oare
de mirare dacă ming sacrilege a băthiosului impressario val,
triplă infamie !—se va fi ridicat până şi asupra celui care odi-
hioară —spun istoricii — a intrupat o clipă visul tuturor Rominilor ?..

In schimb, ce moment inălţător, şi care cu nici un, chip nu
poate îl redat, pentru acei care nu l'au trăit, acela cînd suietele
a zeci de mii de oameni, învăluite de facările unui entusiasm
delirant, se topeau Intro singură fiinţă, de ordine superioară, pe
care abia acum o intrezăreşte sociologia modernă: mulţimea...
Numai arta, inspirată Ian de frămintările aceleia, poate provoca
aseminea zgudairi uriaşe, în stare să se măsure cu cele mai
mireţe ale naturii... Si cu recunoştinţă gindul ni se duca la co-
rurile minunate venita aici, din toata unghiarile Dăciei, spre a
ne face să simţim, prin focul armoniei lor, că sub cenuşa sterilă
ŞI deprimantă a doinelor noastre, ca și sub sooarța iugrată a
vulcanilor, arde încă nestins jiratecul în stare să purifice totul !...

Şi tot geniului muzical al poporului datorim şi acen ope-
retā /Mos Ciocirlan) în care, pe un libret mai mult naiv, ar-
tistul bucovinean a ştiut totuși să brodeza cu măestrie admira-
bilele motive romineşti, po care rasta-crajia noastră națională
Du s'a scoborit îns, să le asculte, în lojile ei rezervate dar rä-
mase pustii...

Iar acum, cine se va bizui să înregistreze mäcar, în
teorie a congreselor numeroase în care, de la membrii olimpici
al celor mai transcendentale sucietâţi de ştiinţă, şi pănă la cele
mai modeste corporaţiuni profesionale, toți Rominii au ținut să'gi
afirme activitatea lor de specialişti 2... Savanti de toate catego-
riiie, medici și institatori deocamdată ; sociologi (!) notari, veteri-
nari și moașe, mai tirziu, cine va râminea fără congresul său
jubilar 2... De regretat este numai că organizarea acestora. s'a få,

ER VIAȚA ROMINRASCA

cut cu o aen chibzuinţă, încit unele din anunțatele lor şedinți
nici nu au putut fi deschise, din pricina peremptorie că nu se
înscrisese, măcar un singur membru, în secţiunile lor respective...
pe cînd mulţi specialişti de valoare, nu știm pentru ce motive,
au rămas departe de aseminea întilniri uneori roditoare. Desigur
însă că noi nu putem cerceta aici activitatea acestor congrese,
care, dealtmintreleu, nu va putea fi pe deplin apreciată de cit nu-
mai atunci cînd ele'gi vor da la lumină vcluminoasele lor lucrări;
totuși, mai mult de cit caracteristic ni se pare ecoul ajuns pănă
la noi, din adunările acele mai consistente ale medicilor, institu-
torilor şi băncilor populare, în care, ca un alt: „Este ceva pu-
tred în Danemarca !“ s'au ridicat învinuiri impetuoase şi una-
nime impotriva rău nărăvitei noastre administraţiuni...

Nota internaţională ce am constatat-o şi în expoziţie, nu putea
sä lipsească mai ales dintr'această gamă intelectuală, Am avut dar
acel congres internaţional al proprietăţii literare, onorat cu pre-
zința mai multor distinși oaspeți străini, ala căror persoane f-
zice păşind acum pe pămintui țării, au anticipat desigur, cu
mult, viitoarea lor faimă literară... Între aceştia, ni s'a prezintat
totuşi, un «număr extraordinar», în ființa acelui literat astronom
şi savant om de litere, numit Camille Flamarion, cara a bine-
voit să renunţe o clipă la favorita sa planetă Marte. pentru
sfenua aceia, mult mai puţin strălucitoare, a generoasei Rominii...
Negreşit că constelaţiunile noastre, cele mai ilustre, au ținut să”!
sărbătorească pa distinsul bărbat. cu toate onorurile și banche-
tele cuvenite; iar, din discursul d-lui ministru al instrucţiunii
publice, not am aflat cu mulțămire că—în eclipsa totală a glo-
riilor literare daco-romane —d-nii Holban, Pâtrascu şi Xenopol *),
au bine-voit să primească sarcina, chiar prin sine însăşi dificilă,
de a figura acolo ex officio pe străluciții noştri absenți...

Septembrie
George Kernbach

a ng

„_*) Pentru cetitorii noştri aceia. care nu fi în curent cu tot er se
paia la noi, mentionam ca d-nii M. Gr. Holban, N. Pätrageu. şi AL D.
funectioneazā ea directori ai pnblieaţiunilor lunare respective :
„Revista i “, „Arti şi Litoratură“ (Boenreşti) gi „Arhiva" (Tasi).

Din viaţa unui voluntar

File scrise de un prieten şi încredințate subsemnatului, cu
condiție să nu le ariit nimărui. F tindeă însă între prietenii buni
se fac multe servicii, mu mam putul răbda să nu le don în vi-
leagul lumii şi... fireşte, să le iscălese.—P.T. Public cetitor, sint
sigur, că va aprecia delicateța procedării mele.

„Cind am implinit vrista de douăzeci de ani, am fost
chemat să trag la sorți,

Nu-mi era zeu îndămină. In fundul inimii poate că doream
să fiu soldat, ea să zic şi eu mai pe urmă, ca atâţia alții, ca
mi-am plătit tributul de singe către ţară, dar pe de altă parte
imi venea cam greu să-mi las obiceiurile tocmai cind mă deprie-
sesem mai bine cu ele, să-mi pierd libertatea, să mă prefac în-
trun fel de maşină automată, regulată cu ceasornicul si să-mi
pun pe cap sănătos mulţime de stăpini, toţi ofiţerii, toate gra-
dele superioare gradului men de simplu soldat,

Totuşi, fiindcă nu mai aveam încotro, în ziua chemiării, am
plecat de bună voe, dacă nu cn voe bună, la prefectura de poli-
ție unde trebueam să trag sorții,

Aici, încă de dimineaţă, mulţime de tineri din oraş și din
Ratele învecinate, veniți la recrutare, îşi aşteptau rindul care pe
stradă, care în ograda din fața prefecturii ; așteptare cam lungă
şi plivă de griji, căci numai la bine şi la bucuria nu se giudea
nimene, —(3emeau chiar scările strimte și repezi ale localului an-
torității sub greutatea lumii care sa îngrâmâdea, tot mai tare,
jar Wm de aşteptare stătea om lingă om.

in uşor am putut si-mi fac loc prin acea mulțime zgomo-
toasi şi nerăbdătoare, pănă cind am dat cu ochii de sa geet
galonat ca un general şi cn acre importante ca un prefect în axer-
ciţiul funcțiunii, un fel de comisar de poliţie, căruia, după un sa-
lut fosrte politicos, i-am cert oareşicare lămuriri ce-mi eran
neaphrut. trebuitoare,

372 : VIATA ROMINEASCA

Foarte politicos la rindul lui, d. comisar nu mi-a răspuns
nimicä, ci numai din un semn al minii mi-a arătat o uşă.

Am deschis cu sfială uşa n pr
un miros rău, inăbuşitor el neasteptat de-l am parcă şi azi în
nas, mi-a oprit respirația în loc... Intrasem într'o odae intune-
coast, toată ticsită de tineri abia răsăriţi, care îşi făceau toaleta
pentru a se înfăţoşa inaintea comisiunii de recrutare.

Ai fi zis la prima ochire că teafli într'o sală de bae popu-
lară şi poate că nu te-ai fi greşit cu mult. 4

Nu aveau oare bieţii băeţi se treacă prin o bae, și încă
ce bae !

După ce m'am invirtit pe loc o bucată de vreme, pănă am
găsit un colţ de bancă și până m'am mai obicinuit cu mirosul
acela nesuferit, —se obicinueşta omul cu toate, —am inceput să fac
ca ceilalți toaleta de rigoare, adech să-mi lepăd hainele de pe
mine.—Atunci mai ales mi-am putut da samă mai. bine de infe-
rioritațea omului față de celelalte dobitoace, căci, îmbrăcat nu-
mai în costumul cam subţire pentru sezon al strămoşului Adam,
tremuram de-al binelea de frig. i:

Şi am stat aen mult timp, îngrămădiţi unii lingă alţii, în
odaia prea strimtă si intunecoasă, tremurind de frig şi chinuiți
de grijă, pănă cind s'a indurat de noi un aprod care a deschis o
uşă şi a strigat un nume. >

Cel chemat s'a ridicat atunci repede de la locul shu și a
dispărut pe uşă. TOR

Ce s'a mai întimplat în urmă cu el, nu mai ştiu.

«Să vie liţe sin Baräh» a strigat apoi același aprod, ceva
mai tirziu. x

Iar Ițic, tocmai vecinul meu de bancă, un jidänag păcätos
de i sa numărau coastele şi i se vedeau in zare toate märun-
taele, a dispărut la rindul său,

«Cu bine, jupine» ! i-a vrat din urmă unul dintre noi care se
vede că mai avea chef da ris.

«Oi vei!» a oftat atunci din adincul inimii bietul Ițic.

Apoi a venit rindul altora şi a altora încă, `

Pe cind unii se întorceau de la revizie, alţii se duceau. —
Cei cara plecau nu aveau aerul tocmai mindru, iar cei care ve-
neau inapoi erau parcă şi mai ploaţi.—Cei mai veseli incă erau
acei pe cari îi sluţise natura. Un ghebos mai cu samă, scăpat
de la oaste, era de o veselie ne mai pomenită. Mulţi, sunt sigur,
din cei din odaea noastră îl invidiau ghebul ! be:

De la o vreme mi-am auzit şi numele men, Ars sării atunci
în picioare şi dispăruiu la rind pe aceiaşi uşă,

Intrasem acuma intr'o sală mai mare, unde la o masă în
mijloc stătea lungit pe un fotolin un colonel morocănos şi plic-
Hait, alături am recunoscut faţa cam întunecoasă a prefectului
nostru de poliție, şi nu departe de ei pe medicul recrutor, per-
sonajul cel mai important poata din comisiune, de la hotărirea
căruia atima mai ales soarta noastră,

aceia gi deodată, chiar din prag,

" "e "mmer mg

DIN VIAŢA UNUI VOLUNTAR 373

Tocmai în acel moment era la revizie un biet ţigan care cu
ochii holbați, se vita plin de spaimă la medicul ce-l examina gi
îl invirtea în toate pàrțile.

„Al cova, mă gape?" il întreabă la urma urmei medicul.

„Da, maria ta, am 17

„Ce ai?"

„Imi schte degetul“ zise ţiganul arâtind un deget negru şi
nespălat de cine ştie cind. „Nu-l pot faca nici aşa, nici aşa“ mai
adaosa el, învirtind degetul în toate felurile,

„Da cind măninei prea mult nu cumva te umfli?* îl întrebă
prefectul abia ţinindu-se de ris.

„Ba da, mă umfilu grozav" răspunse tiganul, crezind că a
găsit mijlocul de a scăpa de la oaste. e

Am ris şi eu ca toată lumea de scirțiitul degetului ţigă-
nesc gi de curioasa-i boală de stomac, şi nu bine isprăvizem, că
mi-a venit riñdul sa fiu luat la revizie şi desigur acuma rindul
Yigannlui să ridå de mine.

Ma aşăzat atunci medical recrutor lingă un părete, unde
am fost măsurat în lung şi lat, mi-a ascultat inima care bătea
cu putere, — ba n'a bate!—,dar se vede că nn avea nici o meteahnă, -
căci n trecut repede mai departe, m'a pus să respir din fundul
pliminilor, să tu-esc; am respirat, am tagit, ba chiar am și
strânutat, fără de ordonanță medicală, ceea ce m'a făcut să-mi
cant batista în buzunar, nitind în momentul acela că costumul
lui Adam nu are bazunare, distracţie caro a stirnit o mare ila-
ritate în public, de a ris şi colonelul cel morocânos.

Se vede însă că măsurile eran toate bune, se vede ch nu
aveam nici un cesur şi nici o protecție, căci deodată am auzit
pe medic adresind comisinnai acel bun sacramental, la auzul
căruia era să-mi vie rău.

Eram dar bun pentru armată, bun să mă duc în fiecare
zi în zorile dimineţii la cazarmă, să-mi rup picioarele stind cea-
suri smirra, să mi rup gitul căzind de pe cal, să infand inchi-
sorile de nu voiu fi reglementar, să-mi inăduş ciuda, să inghit
toate observaţiile superiorilor frä să cricnesc.

Eram bun de toate, căci câzusem la sorți,

Ah! Ghebosul acela avea dreptate si se simti mai fericit
de cit mine în aceste momente.

+
* *

Cite-va luni după aceea, fusei poftit să imbrac haina mi-
litărească.

Trebuind să mă supun ordinului. de voe de navoe, în ziua
fixată m'am dus la cazarmă, unde am întrebat pe însuși Colo-
nelul, Căci aveam norocul să cunosc bine pe colonel, fusesem
doar de utitea ori cu dinsul la vinătoare ! Se spune că la vinătoare
se cunosc mai bine oamenii și se leagă mai strins prieteniile
şi de aceea eram sigur să găsesc în colonelul meu, dacă nu chiar
un prieten, cel puţin un protector.

314 VIAŢA ROMINEASCA

——

ce mare lucru e să fii bine Cor şeful! Consecințele aces-
bune relaţiuni le-am simţit po í e
Cé Nu Wegen vede, însă uşoară treabă se găseşti un Colonel
cit e de mare, într'o cazarmă şi mai mare încă! s

A trebuit să rātäcesc nu mai țin minte prin cite coridoare,
så ocolesc la dreapta, apoi la stinga şi iar la dreapia, până cind
însfirşit am dat de o ușă pe care era scris: „Șeful comanda-
meniului".

„Aici e domnul Colonel !* mi-a șoptit soldatul care mă fn-
tovărăgea, cu un aer plin de smerenie,

„Colonelul !* d

Nu ştiu dacă Dante şi Virgil în voiajul lor de plăcere, au
stat aga de sastisiţi inaintea porţii infernului, pe care erau scrise
cu litere de foc faimoasele cuvinte: «Lăsaţi orice speranţă, voi
cari intrați aici» cum am rămas en inaintea ușei d-lui Colonel,

N'aveam curajul s'o deschid pentru că simțpăm că pasul
pe care-l fac acuma mă rupe cu trecutul şi më leagă cu cazarmi
pentru o vecinieie, adecă un an intreg.

„Da bate, Domnule, în ușă” îmi zise de la o vreme călânza
cure perduse se vede ribdaraa, e L

" Batui atunci încat în uşă şi, după ce am auzit un ie
care mi-a părut cam aspru, am deschis ușa.

Colonelul era la biuroui său foarte ocupat, căci citea tac-
mal „Universul“, A

Cind mwa zărit însă s'a discraţit îndată,

«Pine ai venit. iubite | Ce vint bun te aduce pe la noi» îmi
zise Colonelul întinzindu mi prieteneşte mina şi poltindu mă să
stau jos. Pot?

„Vin poate gitarii ?

Am strina cu grabă mina întiusă şi m'am ugazat pe un `

scaun comod, după care apoi, în loc să-i vorbesc de sitari, i-am
povestit că am venit să îmbruc haina militărească pentru că de
astăzi înainte sunt soldat,

„Soldat! Și vii la mine să-ţi dan eu hainele? Poftim um
ajuns acuma şi croitor !* exclamă plin de o legitimă indignare
colonelul meu sărind de pe scaun.

Odată cu el am sărit şi eu. | |

„Du-te, Domnule, la magazinul de equipament şi nu deranja
un colonel de la ocupațiile sale“, adause el lovind cu pumnul în
masă de i-a căzut ziarul pe jos.

In faţa upei schimbări aşa de neaşteptate de dispozițiuni,
mi-am perdut coumpătul el abia dacă am fost în stare să bolbo-
rosese o scuză, Nu stiam pe care uşi So şterg mai iute, jar
la plecare mam avut curajul să string macar mina Colonelului ;
e drept însă că nici Colonelui nu mi-o intinsesa.....

În urma mea însă l-am auzit ocărind soldatul care lasă să
între în biarou lu el pe toţi firfizonii!

Mare lucra e în adevăr să fii bine cu Colonelul!

Mam intors aşa dar iute pe drumul pe care am venit, um

DIN VIAŢA UNUL VOLUNTAR 375

străbătut din nou în lungul lor toate coridoarele, am ocolit
iarăşi la dreapta și la stinga, pănă cind am nimerit instirgit la
„magazinul de eguipament“.

+ Intrat aici, după citeva explicaţii cu ofiţerii şi mai ales cu
croitorul, am fost cit ai bate în palme schimbat de sus până jos.

Eram acuma soldat în toată puterea cuvintului. ` `

ȘI nu-mi sta tocmai rău în uniforma cea de calarasi. Ta-
nica în care eram ţinut ca întrun corset, cu firetele rogii ca para
focului, cu bumbii cei aurii, îmi dădea un asr chiar impozant,
Nu mai vorbesc de sabie, de sabia care cum am incins'o par'că
m'am simţit crescut in puteri de eram în stare să taiu zece turci
din o singură învirtitură Numai botforii erau cam mari gi mi-
rosau din cale afară de tare.

Cind am eşit schimbat aşa, de la magazia de equipament,
nici eu singur nu m'ași f cunoscut.

Nu mai aveam acuma de cit un singur gind: să ajung mai
răpede acasă, să mă vadă ai mei și să-mi indrept oareşi-care
mici cusururi din ţinuta cea nouă,

Mi-am pus repede gindul în execuţie, căci de felul meu
sunt om hotărit ; dar vai! n'am apucat bine se pun piciorul în
stradă că deodată chiar la urechea mea a răisunat un răcnet in-
grozitor, care mi-a iogheţat tot singele în vine:

«Soldat ! Soldat! Indrăzneşti să treci pe lingă căpitan fără
si saluţi ! Cum te chiamă 2»

De data asta o pățisem de-ai binelea, căci in graba mea
de a eşi mai repede pe poarta câzărmii, uitasem că acama sunt
soldat ca toți soldaţii ei prin urmare dator să-mi salut gefi.

„Cum te chiamă?” strigă a doua oară căpitanul şi mai
furios încă.

Mi-a trecut atunci o clipă prin giad so ieu la sănătoasa,
dar mărturisesc că mi-a lipsit curajul gi m'am întors înapoi,

Smirna acum înaintea superiorulai, cu mina la bonetă, am in-
cercat să-i explic uitarea mea de neexplicat. Ce am îngiiimat
atunci na mai ţin desigur minte, ştiu însă atita că am reuşit
si potolese la urmă de tot marea suphraro a căpitanului, care a
avut chiar buna-vainţă să mă ierte, numai cu o singură con-
diţie ca să-i fâgăduiesc că pe viitor îmi voiu indeplini datoriile
de soldat.

Lam fâgăduit fireşte in toată convingerea mea că de
acuma înainte nu voiu mai avea niciun moment de distracţie
nepermis de reglementele militare şi numai asa am scăpat teatăr
și din acest bucluc.

In drun) meu spre casă am salutat însă toată lumea
care am întilnit-o. Un maior zărit de cine ştie de unde a tăcut
să mi sară inima din loc de emoție că dau ochii chiar cu gene-
valul, iar pe un căpitan l-am luat drept colonelul meu, asa de
mari îmi păreau acuma toato dungele aurii de la chipiuri.

Am intilnit încă o mulţime de locolenenţi şi de sublocote-
Dën, sergenți şi caporali, parcă anume mi-i punea cineva in
cale, și i-am salutat pe toți de frică să nu mai păţese ceva,

376 VIAȚA ROMINEASCA

Nu sunt sigur dacă in buimäceala mea n'am salutat pănà
şi comisarii de poliție, = .

Ajuns insfirşit acasă fărh alte neajunsuri, nimene nu m'a
cunoscut, așa eram de schimbat, Nici chiar Milordache, cîinele de
vinat, cu nasul lui cel fin, nu şi-a mirosit stăpinul; e drept că
acuma stăpinul său răspindea de la o poştă un miros nesuferit
de iuft,

Tar cind apoi am fost descoperit sub noua deghizare, mi
sau făcut ovaţii ca unui adevărat erou. Dacă ași fi luat Plevna
nu puteam D mai sărbătorit !

După ce am povestit la toți şi pe rind pățaniile primei
mele vizite la cazarmă. fără să uft desigur nici cele două intim-
plări cam displăcute, după ce am răspuns la o sumă de între-
bări ce mi lea făcut tata cam ingrijit de noua mea situaţie, am
dat raita prin odâi ca să mă admir la oglinzi.

Iar după mine s'au luat toți frații, toate surorile, Milor-
dachi gi motanul.

Aşa alaju cine a mai avut vreodată?

Se uitau cu toți la mine şi mai nu le vonea să creadă că
sub uniforma cea mindră sunt chiar en în carné şi oasa,

Am stat cit am stat la oglinzi, admirindu-mă pe mine, ad-
mirat de alții, pină cind deodată mi s'a împrăștiat de dinaintea
ochilor fumul izbinzii și din înălțimile în care pluteam, m'am
scoborit iarăşi pe pămint.

Atunci um început să mă gindesc mai serios la noua viaţă
pe care o incap de astăzi, şi mi-um dat mai bine sama de greută-
Hlp ei.

O fl desigur frumoasă uniforma ce îmbrăcasem, îmi plăcea
poate zingănitul pintenilor gi turiitul anne dar uniforină, sabie,
pinteni imi impuneau o sumedenie da indatoriri,

Le voiu putea face oare pe toate? Eram de felul meu o na-
tură cam curioasă, mă ţifneam uşor şi votam să am intotdeauna
cuvintul cel de pe urmă. La cazarmă cuvintul cel de pe urmă
îl are gradul superior și bietul soldat fiindcă nu are nici un grad,
nu are cuvint de loc.

Soldatul trebue să asculte. EI nu are decit urechi, el nu
are gură; urechi care de multe ori servese şi Ja alte întrebuin-
țări decit acelea pentru cure le-a fent bunul D-zeu.

o Eram o fire nervoasă Ma irita ușor şi pentra toate nimi-
curile.

La cazarmă nervi nu poate sł aibă de cit colonelul şi incă
ğ acestuia îi trec ca prin farmec, cind e in faţa dlui general.

umai generalul poate fi nervos când îi place, şi de aceea se ve-
de că generalii siut nervoși Intotdeauna,

Nu prea ştiam chiar dela inceput toate cite mi aşteptau
cazarmă, dar cite știam erau în de ajans ca să-mi strice cheful.
„Intrasem insă în horă şi de von de pevoe trebuia să joc

pină la sfirşit,

Am făcut, slava domnului, de toata un an de zile incheiat,

DIN VIAȚA UNUI VOLUNTAR 377
ma ai e

La 6 dimineața eram ia cazarmă măcar că ofiterii nu obig-
nuiau sà vie decit mult mai tirziu. Intro singură dimineață am
încercat să De ca dinşii. dar lucru anapoda, atunei tocmai s'a
intimplat se vje ofițerii mai de vreme.

Ce am pâţit din această cauză, nu v'o mai spun, Carere-
crut n'a fost măcar odată consemnat la cazarmă 3

De atunci insă s'arfi putut regula ceasornicul oraşului după
sosirea mea la serviciu,

Venit între cei dintăi, imi ingrijeam singur calul, mă mai
învirteam prin lungile coridoare ala căzărmii, mai eşam prin
curte, mai aţipeam într'an colţ aşteptindu-mi şefii ca să in-
cepem exercițiile militara.

Exerciţiile cu sabia mergeiu cum mergeau, dar cu călăria
mergea grou de tot. Nu ştiu de ce calul nu mi-a inspirat nici
odată o prea mare încredere. Şi din pacate la regimentul meu
călăria, se vede, era principala preocupare, căci trebuia să în-
calec în fiecare zi două care bitute pe ceasornic,

O ce n'as fi făcut să scap de călărie!,...

Aşa-i dat omului să nu poată fi nici odată multumit! Cei
dela marină se zice că legânați prea mult de valurile mării ei.
nr: după o marină călăreață, en m'aşi fl socotit ca cel mai

ricit să găsesc un regiment de calarasi pedestri!

Cite trinteli n'am mincat, doamne sfinte, din cauza calului,
de cite ori nu m'am sculat de jos plin de colb şi plin de vină-
tao, culegindu-mi boneta de cine ştie unde. Mai ales cind ve-
nea momentul să sar bariera, imi sărea şi inima din loc. Mă
mai apucam nu-i vorbă din cînd în cind pe furis de coama ca-
lului, dar mă temeam în totdeauna să nu mă vadă căpitanul și
să nu mă ridă camarazii.

Intro zi chiar, întrun avint superb, am sărit bariera din-
colo, peste capul calului care a rămas dincoace, —un fel de salt
mortal făcut în aer, de care ar fi fost gelos chiar cel mai bun
acrobat de circ. O lună de zile.insă am simţit efectele acestei
frumoase sàrituri.

De atunci mai ales aveam o groază de bariere şi cind tre-
buia totuşi să le trec, in fundul sufletului imi luam ziua bună
dela ui mei, iar din degete pe nevăzute fäceam semnul crucii
doar mi-o ajuta cel de sus.

Cele mai grele momente însă erau tot acelea de inspecție,
cind venea să ne vadă generalul.

De cite ori n'am asudat la gerul bobotezei, și de cite ori
n'am tremurat în luna lui cuptor de groaza inspecției.

Curioasă impresie ne mai făcea nouă un general. Cu aerul
cel în totdeauna grav, cu uniforma strălucitoare de aur, cu pep-
tul încărcut de docoraţii, generalul parcă nu éra un om avea;
mi se părea aşa de mare, de straşnic că dinainte lui per-
deam cu desăvârşire cumpătul, uitam cele învățate, gi la inspec-
ție eşam în totdeauna mai reu decit în zilele obicinuite, Pe cal
mă tineam atunci mai ales întrun tel de echilibristică ne mai

378 VIAȚA ROMINEASCA

-——

pomenită. Pe o sirmă dacă ag fi fost, eram poate mai sigur de
mine decit pe cal, cu condiția însă bine ințeleasi că generalul
să nu fie faţă,

In una din inspecţiile sale, generalul mi-a făcut cinstea să
mă observe între toţi,

«Cum te cheamă, soldat: ?

«Să trăi i,mă cheamă ... . şi i-am spus numele, pe care cit
pe ce era să-l uit. Eram aproape sigur că am să primese un
compliment, fiindcă egisem destul de bine la teorie ca şi la exer-
ciţii şi mai ales fiindcă stia acuma cine sint!

«Pentru ce nu-mi eşti reglementar +“ mă întrebi generalul
drept. compliment.

«Eu än

«Da cine eu? Pentru ce ţii gulerul aşa de nalt?“

Croitorul desigur că ar fi putut răspunde mai bine decit
mine la această intrebare.

«Pină mini să-mi scurtezi gulerul, că de nu, infunzi inchisoa-
rea, mi-a adaos răstit generalul,

«Să trăiţi, Domnule General, am înțeles !» +

More de guler, l-am scurtat în ziua ceea chiar.

e că scăpasem numai cu atita. .

Altă dată mi s'a intimplat cu colonelul una şi mai lată.
„__ Aveam numai decit nevoe de un congediu de vrao trei
zile. Cu o zi mai înainte m'am prefăcut la cazarmă bolnav tare,
şi sara am trimes colonelului un certificat medical, în care se
spunea că am toate simptomele unei febre tifoide sau unei peri-
tonite, nu-mi aduc bine aminte ce boală aveam în certificat,

Colonelul m'a dispensat desigur de cazarmă, iar adoua zi
în eier dimineţii .. . am plecat la o mare vinătoare de porci
selbatici,

Rideam în mine de butucul pe care l-am tras colonelului, gin-
dindu-mă la plăcerile şi emoţiile vinătoarei ce am se fac, cînd
colo A surpriză,

ia ajuns la locul de unde trebuia se încea ana, cu
cine credeţi că am dat mai intàiu ochii ? CSR

SÉ fiara Farsa ?

a, am dat ochii cu chiar colonelul men, care era şi e) pof-
tit la vinătoare, Cind ma zărit, colonelul a suris pe See
de pățania mea, dar a avut bunul simţ să nu mă întrebe alt-
ceva nana Son ni mai este cu peritonita !

«Leva nigor» i d
ironia intr i iz r» -am respuns eu, făcindu-mă că nu înțeleg

A inchipuiţi dacă mi-a mai tihnit vinatul. De altfel colo:
nelul lua în totdeauna locurile cele mai bune pe unde trebuia să

să minino Î i
erher E i in linişte, căci mà păzea să nu-mi stirnese iarăşi pe-

DIN VIAȚA UNUI VOLUNTAR 379

Norocul meu însă a fost că i-a mers coloneluiui în plin, căci
altfel de nu da ei de porci, dădeam eu de dracu.

In afară de aceste miri intimplări mai mult displăcute, pot
zice că am trăit bine cu șefii mei de toate minele, Cu briga-
dirii şi cu sergenţii mai ales eram în cele mai strinse legături
de prietenia; ei erau chiar cei mai buni tovarăși la tutunul meu
și tot el erau cei mai credincioşi clienţi ai slabei mele pungi.

«Mă volintir e numai ce auzeam deodată pe sergentul major.
pat cumva vre-o doi lei să-mi imprumuli pină mini»,

Cum să-l refuz pe d-! sergent major! Deschideam repede
baerele pungii st dădeam ultima para cu... imprumut,

„Volintir, dă-mi te rog un leu, că n'am schimbate” Imi cerea
cava mai tirziu brigadirul,

Cum să refuz d-lui brigadir un asa de mic serviciu! De
unde aveam, de unde nu aveam, găseam un leu si pontru

„brigadir.

„O țigară, voliatir !“

„Poftim, d-le furier!“ ȘI cit ai bate în palme mi se ducea
intreg pachetul.

In ziua aceea insă serviciul era mai ugor, de cal nu mai
aveam nici o griji şi calul era mai îngrijit ca nici odată,

Dar cine nu ducea casă bunn cu sefi săi era recruta! Mi-
Saa, un ţigan nici el nu ştia de unde vine, prios cu arcanul şi
ținut mai mult cu frica in cazarmă.

Cite ghionturi, oU pumni la fâlci n'a mineat bietul Mishilă !

Nu ştiu cum făcea gin nimereascii în totdeauna pe dos.
Cind i se enmanda: „capul la dreapta 1“, Mistilă îl întorcea regula:
la stinga, iar cînd i se comanda „ocolire la stiuga!*, Menn ocolea
la dreapta. Inadins parcă war fl nimerit'o aşa de bine.

«Mă desch bătrină, mă! N'ai aà mai înveţi odată exerciţiu .
meletar, mäi: îi striga plin de suparare dl. sergent gi poc una
in pintece,

«La dreapta, mà ! şi poc alta la tâlci,—nu de altă, dar ca să-i
întoarcă se vede capul în poziţia comandată,

Bietul Mistulă primea pumnii si tăcea molcam, parcă nu
erau fâlcile lui. lar mie mi se rupea inima în două cind mă ui-
tam la el şi-l vedeam aşa de nenorocit şi așa de răbdător.

Noroc incă, gindeam in mine, că bataea eoprită în armată...

Cu soldații aceştia mici am trăit mai. ales bine.

Pe strada cind ne întilneamadacă nu-mi întindeau chiar mina
si nu mă opreau la vorbă ca să mă întrebe unde merg, mă sa-
lntau însă în totdeauna cu surisul pa buze,

E curios chiar de observat cum intre voluntar si soldatul
Aen zis prost, de şi nu-i el de multe ori cel mai prost, se leagă
repede un fel de bună prietenie, Soldatul acesta, care tremură
inaintea ofițerului, în voluntar nu vede decit un camarad care
ii imparte soarta, cars stă alături de ei în ftont, ascnltind de
aceleasi comenzi, şi prin urmare nn egal al stu.

Din această cauză mi s'a intimplat adesea că mergind la
prieleni san rude ofițeri, drdonanța soldat purtind aceeasi uniformă

380 VIAȚA ROMINEASCA
CO Sd ensi rari IE A

ca şi mine, n'a voit să mă lase sà intra în casă pe uşa de din față,
ci prin bucătărie, Mi s'a mai întimplat apoi că din salon, pe cind
mă găseam în mijlocul unai conversații mai interesante cu cu-
coana de ofiţer, să fiu deodată chamat de ordonanță să-i ajut la
scuturatul unor perdele sau sa-i ridic o canapea.

Vorbeam mai sus de bietul Misuilă şi-l plingeam. Dintre
toți soldații prosti el era da sigur cel mai prost, intrè volun-
tarii bacalaureați însă, mi se pare că era unul care-l intrecea,

In totdeauna a fost o enigmă pentru mine cum Jenică Smo-

dt,

t Imi “Inchipuiu alergătura bătrinului său tată !

Jenică niciodată n'a føst în stare să înveţe un singur regle-
ment pe de rost şi era usa de leneș, că adormea pe cal, de se
trezea sub el. s

Afară de asta Insă, el era cel mai elegant, cel mai fercheș
dintre toți volantarii noştri. In minuntele de repaos nu uita să-şi
scoată regulat oglinda şi periuţa din buzunar. ca să-şi indrepte
sararea sau se dee iarăși direcțiunea zenitului, musteţelor sale

agi din picioare, cu botforii bine lustruiți de te

Misăilă cal puţin executa comenzile totdeauna pe dos, pe
cind Smochinescu le făcea" halandala.

Tot el era marea noastri distracție in clipele de recreație,
Cite farse nu iam făcut, |
Intro zi, mi-adue aminte, un ofițer, ca se ridå de el, l-a gà-
sit nereglementar fiindcă nasu-i prea lung josi vecinic din alini-
ere, şi pentru asta, I a pedepsit.

Mult mi s'a mai plins Jenică de nedreptatea ofițerului, iar
euil mingăiam sfătaindu-l să ceară consiliului de ravizie dispensa
pentru motivul că are un nas care nu se poate alinia în front?

vorbesc serios şi nu stiu zeu de nu i-a trecut prin gind să facă
o asemenea cerere.
Altă data unul dintre noi, i-a furat ceasornicul, un cegsor-

de aur, ei l-am făcut sa creadă că i | -
rege un it a mincat calul

Nu era zi lăsată dela D-zeu să nu inventăm cite ceva ca
să păcălim pe Jenică. Pină şi Misăilă ridea de-și ţinea coastele
şi i se lungea gara pinä la urechi,

Aga am petrecut Ja cazarmă un an de zile intreg. Cind

DIN VIAȚA UNUI VOLUNTAR ET

mai bine, cind mai rău, cind pe cal, cînd dedesabt, cind liber,
cind... Da a trecut anul iute, Am fost la părăzi ars de soare.
am fost la 10 Mai murat de plone, am fost în foc sau mai drept
vorbind la focuri, ba am făcut chiar și o manevră ca soldat!

Mi-am trecut apoiț examenele ja stirşitul anului si astazi
sint cogemite ofițer in rvă, jar ca mine voiu trece la gloata,

La început, cind m'am văzut scăpat de grija Cgnrmel, am
simţit o nespusă bucurid, căci reveneam iarăși la libertate, deşi
nu prea știam ce se fac în libertatea mea.

Acuma însă, cu cit timpul ce trece așa de iute mă ində-
părtează de acele zile petrecute în cazarmă, cu atita parcă imi

Şi îmi pare cu atita mai reu după toate, cu cit le-am 1å-
sat mai departe în urmă în drumul pe care merg năprasnic tot
te

Cel mult dacă imi este dat să mă uit puţin inapoi şi se
compar.

De atunci multe lucrari cu siguranță că s'au schimbat, obi-
celurile căzârmii însă, um avut chiar ieri satisfacția să văd ca
au sămas aceleaşi.

Acelaș respect de grad, acelas dispreţ pentru tot ca nu
poartă o uniforma.

Mă dusesem în vâr să fac o vizită de politeţă generu-
lalui. Cind am sunat la uşă, un soldat care matura în ogradă
s'a apropiat de mine şi foarte mirat m'a întrebat:

«Adecă ca ce suni d-ta la di, general SZ: Nu-i venea să creadă
soldatului, că un simplu civil ca mine poate s4 între în casa unni

„cogemete general.

rg
f
i

Șieu am fost odată ca el, Un general imi părea ceva sin-
pra omenesc, ceva de grozav, că mai bine intram in fundu!
pămintului decit să-i fi intilnit pe stradă

Astăzi însă am ajuns să fac vizită chiar generalului şi pe
fostul meu colonel de multe op să mă fac că nu-l văd!

Iar colonelul crapă de ciuda că nu mă mai poate pune la
«inchisoare»,

AL N. Gane.

Rolul medicinei
faţă cu boalele care izvorăsc din starea economică a săteanului,

icultura este una din ocupațiile cole mai favorabile vi-
E ër Oamenii, cari se dedau ei, au natalități relativ mari și
„mortalităţi joase“ zice sociologul Franklin Sittingg.
KEE? primul rind al țărilor aproape excluziv agricole stă Ro-
minia, care cu ale sale 7,053,641 hectare de pămint cultivabil
de o fertilitate mythick pe de o parte, şi ca numärul său res-
trins de locuitori (925,999 capi de familie rurali san 5,196,870
“ suflete) pe de altă parte, s'ar părea că trebuie să fle Raiul på-
mintesc ; în orice caz, sh fie țara în care chestiunea, ce va fi trä-
tată în acest articol, să pară un noh-sehs. Căci locuitori puţini,
ocupați cu cea mai sănătoasi muncă, a cimpului, aștzați rari in-
tirun pâmint fertil, si să sufere de boale izvorite din o rea stare
în adevăr un non-sens.
pred acestea oamenii grupaţi în societăţi, nu pur a avea
în totdeauna inteligenţa de organizare şi conştiinţa superioară de
specie, pe care o au admirabilele organizațiuni ale albinelor și
furnicilor. Inalta societate a lui «homo sapiene» esta uneori asn
organizată, că deşi asăzată primitiv în soluri favorizate în grad
înalt de natură, prin anarhia structurii gale ponte provoca dege-
nerarea și debilitarea Ze ce număr din membrii ei, cum st
eirea timpurie a multor altora,

8 ŞI statul rominesc din veacul al XX-lea prezintă o asemene
anomalie în organizarea sa. DAR

Aici se Aa un popor, care, după ce o jumătate de an a
cultivat lanuri întinse de griu aurit pentru străinătatea depăr-
tată, iarna w'are ce minca. Aici se vede satul pipernici! cu bór-
deie sărace și locuitorii suferind de frig, la poalele pădurii bogate.
Aici se văd turme întinse de oi şi locuitorii zdrenţaroşi şi goi.

Rău hrâniţi, ràn imbrăcaţi, rău adăpostiţi, locuitorii rurali
al Rominiei sint ţinuţi strins sub ghiara nemiloasă a mizerii. Si
la zimbetul fioros al sărăciei, aleargă din toate părțile boalele și
dezolarea.

Dar inainte de a arăta care esta rolul medicinei faţă de
acele boale, ţinem a arăta în scurt datele principale asupra stä-

Wëlle. ` wg. pepe mp

ROLUL MEDICINEI ETC. 333

rii economice a săteanului, după care vom arăta apoi ce boale
anume decurg din ea precum și ce se face în prezent pentru
combaterea lor, şi Cam sp face. i

H
+ t

Pentru ca chestiunea să fie prezintată în complect, vom
lua lucrurile mai de departe,

Inainte de 1864, țărănimea rominească be împărțea în două
mari categorii: răzeșii (moşnenii) cu pămint propriu pa de o parte,
clăcaşii fără pămînt propriu pe de alti parte; acestora însă pro-
prietarul era obligat, în schimbul muntilor ce îi făceau, să le
deie de fie-care cap de familie cite o falce (2*/ pogoane) de pă-
mint pentru hrană.

a 1854, sub imboldul ideilor de libertate, s'a săvirgit impro-
prietărirea clăcaşilor, diudu-li-se a 3-a parte din moşia pe care
locuiau, fie aceea mănăstirească, fie particulară, Luptele pentru
împroprietărirea țăranilor au durat mult, şi în aceste lupta clasa

„dominantă a căutat ca dach era nevoită să se plece spiritului
timpului, apoi să nu cedeze cu uşurinţă. Se temeau întăiu proprie-
tarii că prin această reformă moșiile lor vor fi lipsite de braţe
muncitoare, S'au căpătat aceste braţe prin următorul sabterfugiu.
A fost pusă drept condiţie de improprietărire, că clacagul tre.
buia să fie găsit în Anul dinaintea improprietăririi, muncitor pe
moşie. Cei interesați, care stiau acest incru, pe care țăranii nu-l
stiau, au scutit, au alungat dela muncile boereşti, un mare nu-
mär de săteni; toţi aceştia au rămas neimproprietăriţi,

Pe de altă parte treimea da pămînt ce s'a dat ţăranilor atit
de cătră Stat, din piminturile foaste mănăstirești, cit şi msi
ales de cătra proprietari din pămînturile lor, a fost ce era mai
Dn pe moşie, ripi. ponoare, dealuri etc.

Din actul iniţial al improprietăririi deci, rezultă două nea-
junsari pentru viitor. Intăiu, râmin un număr de țărani fără pă-
mint, simpli proletari, mai rău ca inainte, cînd tut aveau o falce:
al doilea, celor împroprietăriți li s'a dat cantitativ şi calitativ
atita în cit lor şi descendenților lor porțiunea da pămint dată
lia tost insoficientă in scart timp, pentru susținerea nevoilor
lor, şi a celor urias crescătoare ale Statului. Aceasta cu clicaaii.

Cu răzeşii o tragedie mare se juca de mult. Acești adevă-
DU posesori al solului rominesc, au luptat veacuri întregi cu
domnii venetici hrăpareţi, și cu boer? lacomi de toate neumu-
rile, pentru a-și păstra moșia lor. Dar a tot putinței domnești,
Yiclesugurilor şi samavolniciilor boerilor din toate timpurile, ei
n'au putut să reziste; păminturile ciştigate cn singele strămoşilor
lor, sau transformat în mari Jutitundii ale altora ; ei înşişi
an fost din ce in ca strimtoraţi şi reduși, — et azi satele lor pri-
vesc jalnic la întinsa moşie din faţa casei, altă dată a lor, iar să-
tenii pase de funii caprele pe marginea drumului, Aen au ajans
bană osră urmaşii lui Tomaş Tălăghir, răzes de al lui Stefan, şi

zai "VIAŢA ROMINEASCA

i ietor al satului Tămășeni din jud, Fălciu. Dar unii din ei
S nAn lăcomiei asupritorilor, Li-a rămas cite o făşio (3 Es
mint de o ingustime ridicolă, care nu le ujunge subsistențe e: er:
din el însă, prin împărţire progresiva a solului, au Ta. ps u
absolut de pâmint, adevărați proletari ai satelor, cu mult ma
“căzuți decit acel lumpen-proletariat al apusului, "SR

Din acest complex de imprejurări, vin inițial în mo e i
tea de împroprietărire a ţtranilor, ripire a poiana A re
ducere prin împârţire a solului, atit de cătră răzeși cit. şi te -
tră clăcași, a rezultat pe de o parte faptul că azi In Rominia
rurală, care trăeşte din cultura pămiatului şi numai din ca, ig
408,502 rani aproape fără Säumtiut, simpli lucrători cu pie ee
iar pe de altă parte, o extrem de neegali împărţire a solu iz
cultivabil ; ast-felia 920.939 capi de familie stâpinese 3,1536 :
hectare, iar alţii numai 5000 capi stăpinesc 3,900,000 gb.

Această ingrozitoare disproporție ar trebui să ne aduci
aminte că: Latifundia Italiam perdidere. Prea marea disproporție
in împărțirea solului este prima bază a stării economice poaa
Dar e departe dea 8 singura și poate nu e cea mai importantă.

Admiţind că in fiecare familie rurală sint cel puţin ie
bri valizi și capabili de muncă (in altele sint şi mai mulți, căci
copilul ţăranului dela 10 ani in sus munceste cit un adult), şi că
în timpul celor 200 zile de lucru, fiecare membru din familie ai
ciştiga in medie cite 2 lei pe zi, fiecare din cele 400,000 de i-
milii țărănești fără pămint ar avea un ciştig net, numai din
munca bratelor lor, de ae pg bra pe an, sumă suficientă pen-

treți unei famili la 7
= Ke ger parte, posesorii a celor 3 milioane de hectare,
daci ur lucra pămintul în mod raţional, dacă ar extrage dintr'in-
sul în mod inteligent, tot ceea ce el poate da, ar avea fiecare
cel puţin cit îi trebuie axata întreținerea familiei sale și si por-

ilor Statului, Er
sila p măcar, țăranul romin ar sta mult mai bine eco-
ana apă timplă însă ?
se intim ? A

Ara acu A milioane de lucrători agricoli ai Roruiniei, A
departa de a fi plătită măcar pe jumătate din valoarea ei lega!
Braţele săteneşti sint supusa celei mai straşnice uzuri; Ge
lor e închiriată din iarnă pe preţuri de nimic, aga că vara a
treagă această lume de săraci, munceşte cu 50 bani pe zi, poate

cu mai puţin!

S In NO, nu există o lege contra cametei, deghizate ori
bn, Există din contra o lege a tocmelilor agricole care legiferează
şi în te aceasta uzură nemiloasă. Graţie acestei legi, care ad-
mite inchirierea muncii din iarnă pe vară, fără a specifica un
minimum de preţ măcar, se poate da unul țăran în Ianuarie bu-
nä oară, 14 lei pentru a face în Iunie o falce de sàcere care la
acel timp costă 40—60 dei! Se permite adecă a se lua procente
de 500—600 lei |

ROLUL MEDICINEI ETC. 385
CEA a a

In Elveția nu e permis a lua dela țăran, sub orice formă,
procente mai mult de Dn. ` orice contract sau angajament care
presupune un mai mare procent, e anulat! Jar Ja noi, ce hal!

4 îngenanchiat satul într'atita în cit, pentru 5—6 mii de lei daţi
locuitorilor cu citva timp inainte, îşi face pe nimic muncile cim-

mii de lei. Din o adorabilă inconştiență, sau o Straşnică cruzime el
se laudă că pentru aceşti 25 mii de lei nu ia nici un procent ! Cu-

mut cu 4 ani in urmă, munceşte toste verile falci de munci agri-
cole, iar toamna rămine datoare tot cu suma "'ntreagă!

ȘI așa esto batjocorită munca tuturor acestor milioane da
robi ai pămintului ! Această exploatare barbară i brațelor şi a

ceri, a atras pe mulţi càtrà lesaiciosul cistig a] arendării de mo-

ploatării mai mare a muncii. Așa se şi explică faptul că pe cind
pretul arenzilor s'a intreit, acel al muncii a rămas pe loc, sau
u dat îndărăpt.

Munca riu plätt, usurarea ĉl, este o aliŭ basă a proas-

lei stări eccnomice n Süteanului,

Posesorii celor 8 mil, de hectare nu stau mai bine. Munca
lor e plătită în acâlaș mod ca şi a celor facă de pămint. Solu!
ce-l deţin produce din canza nestiinței da a-l cultiva, pe jamä-

tei organizări economice, acele produse sint vindute cu preţ mic;
de multe ori, pentru o nevoie Dărecare, ele sint date ca şi munca,
din iarnă, pe nimic, Cunosc sate unde locuitorii vindeau din
iarnă pe 14 lei kila produse ce vara costau 30 lei !

Ignoranța şi nechibzvinţa intervin deci ia rindul lor pentru
a Jor) starea sătenilor.

La aceste se mai adaugă o nedreaptă repartizare a impo-
zitelor atit directe cit și indirecte, care apasă mai greu pe ca-
pul săteanului de clt pe n oricărui alt contribuabil, precum şi o
tdministraţie jăcașă,

Impărțirea disproporționată a pimintalui intre locuitorii a-
gricoli ai țării, munca agricolă plătită cu nimic, productivitatea
mică a solului cultivat de țărani, aceste elementa alcătuese su
stratul fizic, al starii economice a sâteunului,

Acest substrat este însoţit, secondat şi perfecționat în rău
de un alt substrat psichic,

Cultura practica și raţională a ţăranului, care ar fi putut
să fie în toate timpurile un stăvilar puternic utit contra impär-
Hit neproporționate a solului (multe latifandii au la baza naivi-
tatea țăranilor şi lipsu lor de calcul), cit şi contra exploatării
muncii, şi mai ales contra productivității slabe a solului, — a-

386 VIAȚA ROMINEASCA

ceastă cultură a lipsit totdeauna şi lipseşte şi în prezent pătu-
rii țărănești, A i
Şcoli sistematice unde să se deie noțiuni practice indispen-
sabite în viața generală cit şi cea specială a agricultorului ; fer-
me ţărăneşti model, dese şi la îndămina a cit mai mulţi, n'au

existat.

Scoala rurală primară n'a avut altă ţintă pină mai dăunăzi
de cit să înveţe pe țărani scrierea și catirea, arme cu care mai
apoi să poată păşi spre o desvoltare superioară. Şcoli și insti-
Du) însă care să-l conducă cătră acea desvoltare superioară ca
läran, au lipsit, ŞI incă numai pentru atingerea primei sale
ținte, cit de puţin a făcut şcoala rurală! Din o comuni:
care a d-lui dr. Hurmuzescu se vede că din populaţiunea
totală şcolară a ţării de 750,000 copii, numai 400.000 sint in-
scriși în şcolile primare ; că rămin deodata deci 50, analfabeți;
că din cei 400,000 abia jumătate numai promovează şi numai
17,000 absolv cursul de 4 clase. Ceea ce e mai trist încă e că
pe lipsesc pentru sate 5000 de învățători et 3000 de scoli (lu-
ind norma de azi de 94 elevi pentru o școală gi 65 şcolari pen-
tru un învăţător). Rezultatul este că cind Negrii Americei
de Nord au 66”), alfabeţi, noi avem abia 20%; că pe cînd Un-
garia are 43%, analfabeți, noi continuăm a ne menţine în fran-
tea popoarelor Europei cu 8%),

Sărăcia — provenită din lipsa de påmint şi exploatarea mmn-
cii,—şi ignoranța sint deci cei doi factori puternici cure influențază
in totul viața economică a săteanului. Ei se ajută reciproc, în
mod armonic, unul întreţinind pe celălalt şi impingindu-l spre
complecta lui dezvoltare.

Săracul e ignorant pentrucă cultura presupune o oarecare
stare de prosperare, Primum vivere, deinde philosophari. Ig
norantul e sărac, pentrucă avind la dispoziţie unele materii prime,
în orice caz brațele sale, nu stie să uzeze de ele pentru a pro-
duce cit mai mult și cit mai bine.

e Za

Din sărăcie pe de o parte, din necultură pe de alta, din a-
mindouă ja un loc cele mai de multe ori, săteanul işi duce tra-
iul în cele mai rele condițiuni higienice. Din neştiintă el nu
întrebuinţază cum trebaie nici acele elemente, pe care natura |
le pune la dispoziţie, cum e aerul și apa. Din lipsă nu poate
întrebuința pe altele cum sint hrana, hainele și locuința.

Să analizăm in parte pe fiecare din aceste condiții.

Aerul satelor şi ul locuinţilor țărânești este departe de a l

avea puritatea inchipuit de cei necunoscători ai lucrurilor de la
țară. Grămezi mari de gunoaie fermentate, excrementele vite-
lor—conlocuitori de ogrudă şi de cameră ai țăranuini, — depunerea
excrementelor chiar da cat cei al casei în jurul ei, conlucrează
pentru a încărca aerul cu minzme vătâmAtoare, Dar otrava pu-

PE o o OOOO D

ROLUL MEDICINEI ETC, 187
EE EEN A

diferi mult de aceea a aerului din cej
ebra «inc neagră
na India engleză. Dar în această chestiune mei să „reni
scà un profan în ale medicinei, lată co ne spune d
Popescu în importanta sa lucrare, *Contribuţiuni la munca pen-

«In genere țăranul nu-şi aeriseste casa: insam.
s sama de rostul aerului Zeie weien Ze
aria, oară en? această operaţiune uşor de indeplinit, și
Sea că in obiceiuri, se poate vedea din urmâtoa=

«E stiut că în timpul iernii țăranul poartă i
ne? i, opinci. Ocupaţiunile sale zilnice îl eng fen

ada fi noroiul. Nici cizmele nici opincile nu-l apără de u-
«inezeală, In fiecare PAI se intoarce cu picioarele inecate în
rate $ ori ciorapii cari au supt toată ziua zăpadă topită şi
RS a EE culcării se întind obielele. ciorapii şi toate lu-
va e ude ca să se usuce pe cuptorul încălzit, şi rămin acolo
pănă dimineață; acelaş lucru jl fac toți ai case mu exac

«văliți cu oale ori cu hainele de gi sese
a zi, In rari casa se
Sp apom; gen e Anei atit fața cit şi dosul E lină
a! „d mp: n tirg (de bumbac); în unel
“Päri se intrebuivțaza însă namai l A a
"anii cuceri si toale tesute in casă, Cerşa-
- Cimașa de noapte tot asd åranul
NE Brit spală corpul de cit vara, dacă are Gi Ca j
Ze ţi a îndămivă ; mai drept nu şi-l spala niciodată: se moale
Ki aps nu ca en se spele, ci ca să sa răcorească. Sint țărani
zi ei corp nu vina în atingere cu apa (afară de mini şi față)
rin tiinpul infâșatului și înaintea inmormintării,
M e putem ușor închipui, cu toata repognanța faptului, ce-l
Ae H plapomä de lină tară cerșaf, care trieste peste 20 de ani
a a a se strecoară avuporarea pielei atitor fiinţi, sub care
Ee multe ori bolesc—atitea rinduri de copii, şi care nu
ede lumină soarului, de cht după ce-i aruncată, ruptă si i
«câreata de cirpeli, Ate aia
«Pisica doarme pe movila de obiele a
E a * aruncată d -
sH crud doarma în lacul lui de urină din tient ege
"en ae e egen la viitorii lor puişori ; purcelul eri-
s si Gu in anul stă ascuns după sobă: cizmele n -
ii și ti ae epes stau Inatrate pe lingă vatră; ghet
"Do, aşteaptă ep el lumina zilei ca să fi
Sara eara na $a cade să dai gunoiul afară, Soba een
oarbă, e astupată cu iugrijire ca să nu scadă căldura,

B88 VIAȚA ROMINEASCA

ineața îşi iau rind obielele de pe cuptor, le freacă
«in Zen E noroiul de eri; la moment toată ca-
«mera e plină de un praf des. Obielele şi ciorapii odată incălțați
«nu se mai spală pina cind se rup şi se aruncă, de obiceiu țin
i 2 Asi -
Să dee respirat în toate nopţile lungi de iarnă de
«câitră ţărani ` acesta-i aerul unei camere de locuit, de mincat ai
«de dormit, a unui ţăran care de multe ori moşteneşte casa de
«la părinţi. Şi casa aceasta poute sta 50, 60 ori 100 de uni cu gen-
emurile nedeschise! Dacă uşa s'ar inchide bine, dacă hornul n'ay
ajuta și el, o singură oră ar fi suficientă aerului acestuia ca să
E ieze pe toţi din casă”. |
asr ai Gen cuvint exclamă acest just observator al vieţii:
“Un lucru e în afară de orice E Segen engen iarnă
în bună parle depenerarea fizică a tăranului”.
ere această onërf: Soseriptie s'a văzut in mare parte sta-
rea fociinților ţărăneşti. Cea mai mare parte din ele siut com-
puse din o singură cameră cara servește de locuit, de bucătărie,
de dormit, de tot în sfirşit. Această cameră neaerată, neluminată,
adăpostește pe om doar de intemperii, cind il adăposteşte și da
acestea, ie vorbă să căutăm aici cubajul de aer necesar unui
individ; am găsi poate de multe ori un m. c. de ins şi de oră.
Unde mai punem cr iaee S în țară 50.000 de bordeie ce
locuinţi oamenilor? ~ y
up g ama säteanul e departe de a sta mai bine. Fără
a intra în detalii, vom menționa că după o cercetara tăcută de
noi asupra unui grup de săteni din judeţul Fălciu, rezultă că cei
mai mulți cheltuesc pentru hrană 10 bani pe zi, că rațiunea
zilnică alimentară, sufere constant de lipsă de albumină și de
grăsime, circumstanţe ce debilitează permanent organismul gi-
minează ; am arătat *) că baza alimentaţiunei săteanului esta un
vegetarianism de cea mai ven specie : alimentaţia cu porumb.
i acesta de ce calitate
f gp care de la natură în cele mai multe pârţi e de bună
calitate, prin modurile viţioase de pistare şi aprovizionare e al
terată și se consumă ca atare, necunoscindu-se rolurile ei în or-
ganism, nici mijloacele de corecţiune a ei, Am încă vii în minte,
printre altele, fintinele satului Deleni din jud. Falciu. Asăzate pe
partea cea mai declivă a văei, avind drept ghizduri nişte scin-
duri de 50 cm, înălțime, neacoperite, cu nivelul apei la supra-
față, ele primesc toate apele murdare ce le aduc ploile din de i
de prin ogrăzi, tot colbul ce-l ridică vintul şi toate murdăriila
ce le aruncă copiii; compozitul chimic rezultat din euscmdeg
tor factori, e o licoare groasă, tulbure şi rău mirositoare,
această licoare serveşte ca apă de hënt, E
Nu mai vorbesc de apa din bilhacuri ce am găsit că r

*), Vezi „Alimontația täranului* în „Viaţa Rominească” V. |, No. &
pag. 217. :

ROLUL MEDICINEI ETC. 389

beau unii locuitori pe la muncile agricole, nici de apa aşa numi-
tolor «beuturi>, ce o consumă ţăranii unor judeţe.

Imbrăcămintea de iarnă nu corespunde totdeauna scopului
de a proteja corpul de temperatura rece ambiantă. In afară de
imbrăcămintea bărbatului, care este mai potrivită acestui scop,
cea a flacăilor şi fetelor are în această privinţă mai mult luxul decit
utilul. Cea mai mare parte dintre copiii mici însă au numai că-
mâşuța de vară—de multe ori unica ce o au—şi cite o leancă
comună, cu care rind pe rind ies din casă. In picioare n'au ni-
mic. Prin scăderea păşunilor şi deci dispariţia oilor, ei nu-şi mai

t face acele vestite și trainice sumane, necum ciorapi de lină.
in rărirea porcilor, (căci cantitatea alimentară totală a scăzut),
el nu mai pot face opinci pentru toţi ai casei. Femeile de la tară
merg iarnă cu picioarele woale prin omăt! Şi cind în satul Un-
guriu le arătam inconvenientele acestei practici, țăranii resemnaţi
isi potoleau necazul cu o ironie: eřameile au picioare de rață,
d-le doctor, nu degeri» îmi râspundean ei.

Acestea sint condiţiuniie higienice pe care actuala stare
economică şi în mare parte, consecutiv scestaia, cea culturală, |
le permite săteanului. Atare condițiuni higienice vor făuri orga-
nismul sătenilor noştri, le vor da energia fizică și morală trebui-
toare pentru desvoltarea şi inflorirea vieţii, pentru efectuarea de
muncă, pentru rezistenţa la boale, pentru transmiterea surplu-
sului de viaţă descendenților lor.

Sa vedem cum şi in ce mod.

Este vădit lucru că un ser viciat, o apă proastă și o hrană
insuficientă na sint capabile da a produce un singe bogat și de
bună calitate, care să hrănească din belşug celelalte ţesâturi ale
organismului. Ca urmare imediată este anemia si debilitarea ge-
nerală, predispoziția la toate boalele şi mica rezistenţa a indivi-
dului. Această deducție teoretic} se traduce prea viu în fapte
reale şi se ceteste pe feţele palide şi trase ale țăranilor—cei mai
mulți imbătriniţi inainte de timp—precum, şi mai ales, în ma-
tea lor morbiditate.

Nu. ştiu ce vor fi observat alţi confraț care practică la țară;
dar după practica mea pot să afirm că dacă considerăm drept
boală tot ce trebuie şi sintem obişnuiţi să considerăm ca atare,
apoi cel puţin 80"/u din ţărani, toate vnstele socotite. sint bolnavi,

Faptul acesta a fost de altfaliu constatat și cu mult anterior
de o comisiune ad-hoc, din care făcea parte d-rul N. Kretzulescu,
Membrii acelei comisiuni constataseră un atit de mare numar
de bolnavi, în cit ei concludeau că la ţară trebuese spitale, nu
şcoli ; concluzie greşită, plecată însă de la o stare reali de fapta:
marea morbiditate a sătenilor. Şi de atunci lucrurile s'au schim-
bat in mai rău.

In afară de marea morbiditate, vebilitatea generală are
drept urmare dezenerarea progenituri, de unde în mare parte
provine mica vitalitate a noilor născuți.

Din cei 35°/ de copii ce mor in primul an de viaţă, mor

390 VIAȚA ROMINEASCA

sigur o parta de infecția tetanică, de sifilis moştenit, din ig-
adera le empirice, din lipsa de ajutor medical la timp,
ete.; dar e neindoios că o mare parte din aceşti copii născuți
din părinţi pelagraşi şi debili, din mame rău nutrite și prea mun.
cite, se nasc de la inceput cu pecetea morții apropiate. Ar f
interesant də cintărit şi de măsurat noii născuţi Ja țară gi de
făcut cercetări statistice pe un numâr mare de cazuri. Sint si-

gur că această presupunere s'ar dovedi exactă și s'ar căuta

atunci te remediilo acestei mari mortalităţi infantile si în
alte pai decit numai în acele în care, fără mult efect de alt-
feliu, se caută acuma. Ao d

Seceră dn sigur un mare număr de vieţi şi neştiința ma-
melor de a creşte copiii— între altele alimentarea timpurie a su
garilor, pe care totdeauna noi o punem pe encoteala ignoranței
mamei; dar de multe ori şi chiar în acest caz, nu e numai ig-
noranța de vină. Cercetat-a cine-va laptele unei mame sătence
care sa hrănește rin? Probabil puţini. Este stiut însă de toţi că
orice mamifer domestic rău hrănit, dă lapte şi puţin și prost,
De ce mamiferele săterce sar comporta altfeliu ? De ce mamele
țărance ar face excepție? In mai multe rinduri am avut ocazia
să cercetim un aseminea lapte şi, fără st fi facut analiza chi-
mică, am rămas surprinși du bogăţia în apă, de sărăcin în ma-
terii nutritive şi de mica lui cantitate. In atare cazuri pruncul
nu so satură cu sinul gol şi sărac al mamei; dd e flämind şi
ţipă. iar ea atunci ca să-i potolească foamea, îi mai dă si alte
alimente--laptule de vacă fiind rar în casa sa ; de acolo întreaga
serie n omoritonrelor afecţiuni gustro-intestinalo care sint izva-
rite şi din lipsa de lapte a mamei, nu numai dia lipsa ei de cn-
noztinți ! |

Ih legătură cu marea morbiditate u sătenilor şi cu mica

vitalitate a noilor născuţi—rezultate alo debilităţii generale—și
ca 0 consecvență a lor, este acest alt mare defect sanitar şi eco-
nomic al ţării: marea mortalitate. Acest fenomen e de dour ori
vătămător, Intăiu, e o piedică puternică Ja inmultirea popu-
laţiei, de care avem atita trebuință şi al doilea, e factor puternic
de apăsare cconemică, din cauza obiceinrilor religioase și a pre-
judiților sătenilor. In adevăr, socotiți că fiecare din cei 150,000
morţi anual, cu toate ale lor pomene şi praznice da a da, a 5-a,
a 9-a, a 40-a zi ete, costi familia cel puţin 100 de lei, şi s0¢0-
DD apoi greutatea cu care se pot găsi la vreme de nevoie acesti
100 de lei, şi că intr'o familia pot ñ 5-6 morți, și veţi vedea dacă
jumătate din munca celor vii, nu e cheltuită pentru implinirea
unui ritual al morților, 8

O altă urmare firească a relelor condițiuni higienice este

rilor în vristă de 21 ani, tinde cătră un tip inferior, cu pieptul i

ROLUL MEDICINEI ETC. 391
Du

mai ingust, Pe de altă parte d-rul T, lonescn, intrun documentat
discurs rostit in Cameră, ne spune următoarele : „Consultind sta-
tisticile recente de la 1891—98, vedem o scădere succesivă a nu-
mărului tinerilor apți pentru serviciul militar. Numărul dispen-
saților ca improprii pentru serviciu, care era de Sai, in 1891, a
ajuns la mi în 1898, Dacă considerăm cifra uminalilor, care for-
mează un stoc de oameni incapabili a servi, pentru moment cel
A SÉ
1900 găsim că 209 dintre tinerii care se prezintă Ia ee sint
amivaţi ca improprii“, Mai încolo, d-nul deputat ne spune că
aceistă stare a dat naştere chiar unei adrese din partea minis-
terului de războlu cătră ministerul de interne, spre a-i atrage
atențiunea asupra relei stări în care se află populaţiunea noastră,
cea rurală mai ales! Sar părea că un minister dintr'o țară in-
SE pe altul din altă ţară, despre o chestie de mică impor-
Iustirşit o altă consecvență a mizeriei fiziologice şi u debi-

Du) generaie, este marea receplivitale morbidă,

„ Boalele infecto-contagioasa în general, şi în special disen-
teria, tebra tifoidă, tuberculoza şi malaria, n'ar aveg extin-
derea pe care o jau, dacă n'ar găsi terenul prost al siteanului ;
epidemiile de disenterie care Apar în timpul războaelor, apar cu
furie şi la noi tocmai pe timpul celor mai febrile munci agricole,
pe timpul marelui războiu pentru ciştigarea aurului altora ; ela
cer hecatombe de mii de vieţi, care nici măcar nu sint puse
pe sama acestui räzbojiu, in care Organismele debilitate sint Şi
supra surmenate !

Boalele epidemice, după o importantă comunicare a d-rului
Michail, in intervalul 1900—1904 au interesat 333 877 săteni şi au
eent, viețile n 31.288. Vin în mijlocie 70,000 bolnavi pe an gi
7,000 de morți.
Dată find raritatea populaţiunii, izolarea satelor şi izola-
rea caselor din sate precum și puţin intensiva viață socială a
Sătenilor, s'ar părea gren da explicat această mare extindere a
epidemiilor. In adevăr, condiţiile enunțate sint puţin favorabile
unei mari şi repezi extinderi a ugentului patogen. Cum însă des-
Yoltarea epidemiilor depinde şi de teren, aici trebue să căutăm
[E Viile — cei puţin unele ale marei lor extinderi. Terenul oferit epi-
demiilor de organismele sătenilor noştri, © de donä ori favorabil:
” întăi e teren slăbit şi pe urmă, în mare parte, e teren virgin,
“Țăranii noştri se gâsese încă față cu epidemiile apărute odată
cu noua desvoltare a țării şi întinderea relațiilor ei cu apusul,
În aceeaşi stare în care s'au găsit locuitorii insulelor Fidji in
anul 1875, faţă de rugeolă ; în acel an, În arma nnet vizite a re-
Belui lor la Sydney, rugeola a fost importată în insule și în mai
puțin de 4 luni, 40 mii din 152 mii CU erau, pieriră de rugeolă ! »)
Paludismul care e atit de intins în țară, incit numărul con-
„SE ie ste
*) Duclaux, Hyg. soe, p. 58.

VIAŢA ROMINEA

sultaţiilor ce se dau pentru această boală trece de "1: milion,
iar cel al bolnavilor trece de suta de mii, după statisticile of-
ciale, nu-şi are explicarea sa numai în constituția solului şi în
prezința în mare număr a anoplilor şi hematozoarilor, Parazitul
acestei boale, ca şi toţi paraziţii de altfeliu, găseste în proastele
condiţii higienice ale ţăranului gi în organismul stu elăbit, teren
prielnic pentru desvoltare, Nu se poate mai probant în această
privință decit rezultatul unor cercetări ale d-lui dr. Irimescu,
cur oscutul conducător al campaniei antimalarice ; întrun sat din
Dobrogea, d-sa a constatat că locuitorii bulgaii, care formau ma-
joritatea şi care erau bine situaţi materialiceşte, avind case largi,
iuminoase și higienice, erau indemni de paludism; în acelaş sat,
locuitorii romini care trăese în proaste condiţii, avind locuinți
umede şi întunecoase, erau toţi atingi de friguri! Acţiunea pa-
ludismului e cu atita mai vătâmătoare, cu cit se exercită tocmai
pe timpul cind organismul e mai siăbit prin obositoarele munci |
de vară.

Tuberculoza găseşte de aseminea un teren favorabil la
țară şi intinderea ei, neexplicabilă prin marile aglomeraţiuni ca
in apus, se limureşete prin slăbirea organismelor ce le atinge.
Nu se cunoaşte numărul exact al tuberculoşilor la țară ; el tré-
buie însă să fie mare; după observaţia noastră, n'am intilnit sat
fără tubereulogi nici la munte, nici la ges, Şi pentru-că deseori.
am întiinit un anume mod de întroducere a maladiei în sat, nu
mă pot reține de a-l denunța. In urma rigurozităţii serviciului
militar şi a condiţiilor higienice de căzărmi, care în nici un caz.
nu pot îl ideale, un numâr de ingi mai mult sau mai puţin pre-
dispuși se tubereulizează ; imediat ce sint bănuiţi, ei ar trebui
scutiţi de acest oneros regim şi trimişi in anume locuri spre
lecuire. De nenumărate ori am obsevat insă eA acești insi sint
reformaţi în faza ultimă a maladiei lor, și atonci, în Je: să fe:
internaţi in un loc de izolare, sint trimiși, focare vii şi active
de răspindire a Luberculozei, în mijlocul familiei lor numeroase.
din sat. Acolo, în odaia unică, umeda și Dr soare, între "ale

şi părinţii goi şi ignoranţi, tuberculosul îşi petrece ultimele zile.
inoculind virusul omoritor și celor ai săi care mai tirziu îl vot.
urmă "p mormint t
Cunosz familii multe, distrusa pe această cale. Dar eflores.
cenţa desăvirgiră a mizeriei fiziologice în țara noastră este pes
lagra, Această maladie merge crescind In raport drept cu îns
greuerea condițiilor de traiu ale taranilor. d
Namărul exorbitant al cazurilor de pelagră di ultimii ant
coincidează de minune cu extinderea agriculturii mari in detri-
mentul päşunilor şi al agricalturii mici, cu imbueàtäțirea på-
minturilor ţărăneşti şi cu urcarea arenzilor de la 20 lei la 150
lei falces pentra tarani, "` $
y Este nedumerire mare in țară asupra numărului de pelt-
groși. Un profesor universitar, senator în acelaş timp, răspuuz
la arătarea marelor cifre de pelagroşi da cătră un coleg medic,

ROLUL MEDICINEI ETE.

593

protesta cu vorbele :
desigur de bună credință,
inspecţiile sanitare a

Condiţiile economice ale țărănimei s'au schimbat însă în
aceşti din urmă 20 ani cu inozi

lor sa desvoltat pelagra întru atita, în cit d-oul profesor și cu

număr exagerat. Personal sint
0 - puțin incincită, și că 300.000
nar reprezinta încă exact numărul celor atinşi de această boală,
Ca să avansez aceasta mä razăm pe observația şi experienţa
personală. In adevăr, statistica cu 40,000 arată pa acei dintre
pelagroşi cara au trecut prin minile medicilor ; acea statistică
e alcătuită de personalul sanitar rural al statului care vine în
proporţie de 1 medic lu 30.000 locuitori ; iar ce operă statistică se-
rioasă poate face acest medic, ne putem închipui. Pe GU dintre
pelagroşi nu i-a văzut medicul, căci de rusine—ţăranului îi eru-
şine de boale—nu i s'au arătat lui, pe o nu i-a văzut căci n'a
avut timpul și wa putut si'i vadă?- Pe toți aceştia statistica
nu-i priveşte. Fi sint totuşi enorm de mulţi şi fac parte dintre
locuitorii ţării. Ar fi a ne ascunde capul ca struțul în nisip, fe,
rindu ne de realitatoa cifrelor şi prezintind un numär mai mic
de bolnavi de cit cel adevărat. e

Avem la indămină citeva fapte concrete pentru a proba că
numărul pelagroşilor trebuie să atingă cifra bănuită de noi, cu
mult mai mare de cit cea a atatisticei oficiale. In vara anului
1902, înr'o zi de sărbătoare— bolnavii de ori-ce fel numai sărbă.
tosrea se găsesc vara prin sat, altfeliu, bolnavi cum sint, mun-
cese la cimp—mă aflam în comuna Dărăşti din jud. Ilfov. Intreagă
acea zi am stat în comună diad consultaţii. In registrele sani-
ture ale primăriei, după care se fac statisticile oficiale, erau
trecuți pe acel an ca existenţi în comună 10 pelagroşi. Ei bine,
într'o singură zi, şi întrun singur sat, am consultat nu mai pu-
țin de 120 de pelagroşi! Să se noteze că nu mă dusesem
acolo pentru a face cercetări oficiale asupra pelagrei. Deci ra-
portul între cifra statisticii oficiale de pelagroşi şi cea reală era
de 1—12! Şi pretutindeni unde am practicat ca medie de plasă,
în munţii Buzăului şi pe şesul Dunării, totdeauna am găsit cifra
pelazroşilor cel pulin de 5 ori mai mare de cit cea oficială.
Satul Vutcanilor din jud. Fälciu, care bumâră mai mult de 3,000
de suflete, are după statistica nominală a medicului spitalului
MAihești, nu mai puţin de 300 de pelagroși.

Cam acestea sint raporturile dintre cifra statisticii oficiale

şi citra reslă a pelagroşilor.

Şi mersul acestei boale esta surprinzător de repede. Da la
6,000 ciţi erau oficial în 1894, după 12 ani, la 1906, aceeaşi sta-
tistică ne arată 40,000 pelagroşi în toată ţara, In judeţul Fălciu

394 VIAŢA ROMINEASCA

numai, de la 184 bolnavi ot se cunoşteau în 1888, am ajuns
in prezent la cifra de 3,000!

Se obișnueşte a se pune pelugra pe sama numai a po-
rambului stricat şi, în ori ce caz, a se căuta mijloacele da com-
baterea ei, în ameliorarea cultivărei, păstrărei şi preparărei
porumbului. Fără a nega rolul vădit al otrăvii maidice în pro-
Jucţia pelagrei, credem că această otravă, de slabă putere, nu
atinge, nu influenţează de cit organismele debilitate deja de alte
rele și generale condițiuni economice, În sprijinul acestei teze
susținute de d-rul Proca în un studiu asupra pelagrei, s'ar pu-
tea invoca şi următoarea circumstanţă : Ţăranii cu citeva dece-
nii inainte cultivau numai porumb moldovenesc, porumb care se
coace mal totdeauna tirziu şi care deci mai totdeauna conține
verderamul, Pa de altă parte acei țărani nu păstrau mai bine
pot umbul, şi nici ştiau mai bine a măcina făina sau a face mp.
măliga. Pelagra pe atuncea totusi era cu mult mai puţin răspin-
dită de cit este ustăzi.

Azi ţăranii în marea lor majoritate cultivă porumbul cin-
cantin, care se coace la finele lui August; păstrează porumbul,
macină thina ca şi cei de mult: la fel fac mămăliga, Cu toate
acestea pelagra a luat înspăimintătoarele proporţii pe care le-am
văzut.
: Dacă numai porumbul ar fi cauza, sau dacă el ar fi cauza
priacipală, ar râminea un parodox neexplicat ameliorarea vădită
a cfilturei porumbului pe de o parte, şi înmulțirea exorbitantă
a pelagroşilor pe de altă parta! :

Adevărul este insă că celelalte condițiuni economice ala sä-
teanului s'au schimbat cu mult în râu, şi că lor le datorim marele
număr de pelagroşi. In schimbarea acestor condițiuni trebue de
căutat cit de curind remediul. Ar fi destul sñ cităm dispariția
vavei şi a oaei din ograda ţăranului, pentru a ne explica apariția

pelagrei în casa su,
proporții e rage:
un E

` baterea acestor boale 3

ROLUL MEDICINEI ETC. 395

Dar starea economică precară a săteanului în afară că-l dă
un anume şir de boli, D pune incă in imposibilitate de a se căuta
de maladii provenite din alte cauze, Sa luam de pildă riia. Riia,
pănă la un punċtnu o datorita siržeiei, ei necuräțeniei. Zic până
la un punct, căci curbțenia necesitanză să pun gr conbustibi! și aceste
costà bani, Ei bine, pentru a vindeca o familie de riie, in afară
tă trebuie medicamente de cel puțin 50 bani de individ, dar fie-
căruia îi mai trebue un alt rind de haina curate și cel puţin un
rind de albitari şi incă şi o altă cameri, neinfectată. De unde
toate aceste? De nicăiri. Şi riia tronează şi va mai trona incă
în satele noastre e

Din cele descrisa pănă aici, s'a vâzut daci că în filiaţinne
naturaiă, starea economică rea, realizazi un tralu in proaste con-
diţiuni bygienice ` proastele condițiuni higionice produc o debiti-
tare generată a organismelor consecutiv căreia urmează pa de o parte
9 mara receptivitate morbidă cu mortalitate mare, iar pe de alta
degenerarea rasei.

In general deci puţine ur îi maladiile care să nu fie produse
direct sau în gra inalt favorizate de o reg stare economică, cea
mai mare parte din ele sint produsul direct san indirect al a-
cestei stări.

Ce face şi co poste face Madicinu ca ştiinţă pentru com-
Răspundam dela inceput : prea puțin lucru
Sau aproape nimic. Şi aceasta pentrucă medicina curativa in

„mare parte, afâră de epidemii, e ineficace faţă cu aceste boala,

iar Medicina preventivă, Higiena, prescrie realizarea unor condi-
{iuni a căror implinire iesă din domeniul ei ştiinţitie limitat,

In aduvăr, legile şi regulamentele noastra sanitare sint fä-
cute in conformitate cu ştiinţa şi corespuud ultimalor ei cerințe,

Higiena prescrie cum trebuie să fle o casă sănătoasă, cilă
lumină să primească gi de unde Su primească, oi metri cubi
de aer să Glo, ~

Regulamentele noastre sanitare. conforme cu higiena au sta-
bilit și ele modale de case ţărăneşti tip după, care urmau a sa
construi satele de aci incolo,

Higiena preserie o anumită rale alimentară suficientă in-
treținerii vieții şi etectaărei de muncă. Ea arată calitățile apei
de baut, Regulamentele sanitare, conforme cu știința, arată con-
dițiile ce trebue să implinoască o fintină pentru a păstra purita-
tea apei, Administraţia sanitară aplicind în periecție cerințele hi-
gienei recomandă satelor chiar puţurile americane. Mai departe,
medicina arată condițiiie de realizat pentru H opri întinderea bo-
lilor infecțioase chiar în o populație săracă şi expusă la sie. Re-
gulimentele sanitare prescriu şi ele pe larg acela măsuri, și în
cancelaria fiecărei primării există o întreagă enciclopedia sanitară,

Aceusta face medicina şi acesta e şi rolul ei. Avind canos-
tinţă exactă de cauze şi de efecte, ea propune in mod radical,
pontru înlăturarea acestora, suprimarea celor dintai. Pentru ane-
mie recomandă aer bun, pentru debilitate şi inaniţie hrani bună

ÎN

395 VIAŢA ROMINEASCA

şi bune condiţii higienice. Cum să se capete aceste elemente,
modul lor de obținere, şi diferitele imprejurări de loc, de timp,
de obiceiuri, pentru ajungerea in posesiunea lor, acestea po in-
teresează. Şi acestea n'au interesat pănă mai dăunăzi şi nu inte-
resează nici azi pe mulţi reprezintanţi ai ştiinţii medicale la
țară, pe medicii rurali.

Fideli principiilor căpătate din ştiinţa lor, medicii se mul-
țumesc a preserie regule şi regimuri, fără a-i interesa dacă ele
pot fi urmate, şi fără a-i interesa mijloacele necesare pentru rèa-
lizarea lor,

Să vedem cam ce rezultă din o aseminea comportara a me-
dicului trimis în populaţia rurală, față cu boalelă enumârate mai
sus. Dar mai înainte deaceasta să vederi, în scurt, cine e me-
dou! populaţiei rurale şi care sint condiţiile în care el e pus și
în care el lucrează.

Pentru populatia rurală a Rominiei, compusi din 5.196,870
suflete avem 122 * medici de plăşi, din cari 22 şi de spitale, 63
de medici de spitale rurale şi judeţene și 32 medici primari de
judeţe. Pentrucă din toţi aceștia medicul da plasă vine mai des
in contact cu satul şi cu săteanul și pentrucă el este si medicul
însărcinat cu higiena şi cu poliţia sanitară a satelor, vom socoti
deci că avem 1 medic la 39 300 locuitori. Acest medic este adus
în mediul sanitar sătean de care nm vorbit mai sus, unde are
de combitut intre alte boale şi pe acela care izvorăsc direct din
sărăcie și care formează de altfel marea majorităte. Ca medic,
ca instrucţie medicală, el e format dela sine mai mult medic te-
raăpeut, medic vindecător de boala deja existente; şi în această
privință putem să ne mindrim că cei mai mulţi medici ai noştri
stau la nivel cu colegii ior din ţările civilizate. Din nenorocire

' insă, ca medici preventivi în genere, ca medici higienişti ei sint
mai slab pregătiți; iar in ce priveşte o cunoştinţă prealabilă a
condițiilor higienice speciale sătenilor romini, ale acestor inşi în
mijlocul cârora el merge să trăiască şi să practice, medicul este
şi mai slab pregătit; el trebue să invete acum iucruri asupra
cărora trebuia cu mutt inainte să fie edificat,

In scurt, ca medic duci, medicul de plasă vine în mijlocul

populaţiei rurale cu o totală necunoștință a mediului morbid al
acesteia. El cunoaște mai bine toate teoriile de proveniența ale
cancerului, şi toate metodele de operație ale herniilor in cele
mai fine detalii—lucruri cu care nu va avea aface ca medie de
plasă —decit modurile da
pul cel
care zilnic va veni în contact. Ca om, el vine nici mai
„Mai sus, potrivit cu cultura sa,
tăţeai. Necunoscind problemele m
car în parte e şi el chiemat, şi nesimţindu-le, el trăeşte mai
mult traiul egoist al funcţionarului ce așteaptă leafa, fâcind prea
puţin loc în suflet unor porniri altruistice mai inalte.

producere şi tratarea u pelagrei, sun chi-

jos, nici
decit celelalte categuri de ce-
ari pentru rezolvireu cărora må-

' profandă a pelagroşilor, a debili

mai simpiu de dezinfectat al casei unui țăran—chestiicu —

ROLUL MEDICINEI ETC. 207

„Primul contact al unui atare
buie si fie penibil. Pe de o parte, străin de această lume rurală
şi cu mintea şi cu sufletui, ei e lipsit de mediu, Pa de altă
parte, un dezgust profund il cuprinde atunci cind el vede că me-
dicina terapeutică, pe care el a studiat-o cu atita trudă. n'are
decit prea puţină aplicare aci. EI vede atunci că pentru masa
lor, acțiunea sae nulă. Conştient
de acest slab rezultat al acțiunii sale, îngrozit de starea rea în
care a pus să trăiască şi de traiul negru al celor dimprejur, el
consideră slujbn sa ca «un stagiu» trecitor gi caută cit mal re-
pede a scăpa de această însărcinare.

Zugrăvesc foarte bine psichologia medicului care merga la
țară următoarele cuvinte ale unuia din puţinii medici şi profe-
sori care cu adevărat înțeleg problemele mari ce se pun medi-
cuiui țărănimii: «Nu odată, zice d-sa, nu do donă ori. ci de
nenumărate ori; nu unul, nu doi, ci mulți medici am auzit spu-
nind: «Ce, domnule, să trăeşti la ţară! D-ta ştii ce vra să zică
să trăeşti ln țară intre sălbutecii aceia ! Te prostești şi to sàl-
bătăcești şi tul» In cela din urmă dacă e silit, el merge la ţară,
dar merge cu aceleaşi convingeri, şi vail.. ce slab şi nepotrivit
suflet pentru iînal!a chemare ce o are acolo !*

Mai departe acelag profesor zice: «Medicul romin care
merge la țară, dach are pregătire profesională, n'are destulă pre-
gùtire sufletească pentru sarcina ce are de indeplinit; nu iubeste
indeajuns pe acei care au să facă clientela Jui bolnavă şi la
corp şi la suflet. Adică, îi iubeşte şi nu’-i iubeşte. i iubeşte cu
capul. Medicul e om prea cult, ca să nu vadă că acolo e temelia
pe caro stă viaţa noastră a tuturor. Si ca atare, trebnie săi
acorde acestei temelii o dragoste cugetată. N'o iubeşte însă cu
inima, Sint convins că imprejurarea că mai totdeauna medicul
e tirgovă, ni-o explică aceasta în mare parte»,

In atare împrejurări, cum am spus, medicul rural cantă să
dezarteze cit mai repede de la postul sin. Sederii puțin la țară
a medicilor datorim poate chiar faptul că atit de puţin s'a făcut
de câtră ei pentru combaterea boalelor sociale arătate, Ei merg
la oraş nnde formează pletoră, unde preferă să Ge scriitori biu-
rocrați, mai degrabi decit medici ai țărănimii, Dar o parte rămin,
Râmin acei 192 de medici ce sint în permanenţă la plăşi. Aceştia
din direcţia greşită a educaţiei lor medicale pe de o parte, din
Oarecare vicii de aplicare a legilor sanitare, pe de alta, și mai
presus de toate din nuințelegerea chestiunilor mari relative la
această masă a țărănimii, continnă a prescrie lungi procese ver-
bale pentru aplicarea măsurilor preventive de cătră primari, pro-
cese ce acesta nu numai că nu le aplică, dar nici le citeşte şi
niei le iscăleşte, şi continuă a trata pelazra cu Bestuschai? și
vaselină. Nu se poate nimic mai ridicol ei mai dureros în acelas
timp atit pentru medie elt şi pentru bolnav, decit cele citeva
picături de tonici feruginoşi, pe care le utilizam noi pentru com-
baterea pelegrei !

medic cu populaţia rurală tre-

368 VIAŢA ROMINEASCA

(Cu toate acestea cales de urmat e alta!

Si cit de inălţătoare este aceea!

Dach Medicina ca știință și-a împlinit scopul în recoman-
darea cutăror şi cutăror condiţii, medicul element viu şi concret,
om şi cetățean în acelaş timp. nu e tinut în a preserie numai,
condiţii ; el trebue să se asigure de realizarea lor și să caute și
să cerceteze căile pe care trebue si meargă pentru a le ren,
iza. Nimic nu-l încătuşază să steie pe loc; nimic nu-l opreşte
să meargă pănă ls stirgit. Şi ce larg orizont sa deschide acum
activităţii Ini! In loc să se mulțimească a prescrie tonici Berg.
ginoşi şi a trata boala declarata (şi încă vai de el, ef bolnavi
poate trata şi cu ce efect !), în loc să facă tratament curativ, el
trebuie să atace originea boalelor, el trebne si atace relele con-
diţiuni iniţiale care le-au pricinuit. Atunci el vine faţă 'n față
cu dușmanul adevărat, atunci e] vede că are mare parte în pro-
ducerea acestor boale: aerul rău din lungile nopţi de iarnă, ali-
mentaţia proastă, locuinţa și hainele defectnoase; atunci el vede
că boalele contagioase se întind în mare parte și din cauza ig-
noranței sătenilor şi atunci va căuta acesta rele să le indrepteze,
aceşti factori să-i atace. ŞI-I va ataca In două chipuri: ca om
de ştiinţa şi ea cetăţean comun. '

Ca om de ştiinţă, medicul se va face marele propoveduitar
al stin higienice în marea masă a poporului. Ca aparate apro»
priate pentru a concretiza faptele, cu o limbă potrivită cu cea
a poporului, cu o metodă simplă, nu savantă, şi mai ales cu
multă dragoste pentru aceasti operă, el va merge printre cei
30 do mii ai săi şi, intr”o sărbătoare ici, în alta cole, el va arăta
sătenilor că un geam trebue și deschis, că un ou trebue yi con-
sumat nu numai dat pe covrigi, că o locuinţă care sa construesta
pentru mai mulți Ins şi pentru mai multa generaţii merită altă
Ingrijire în conatroirea ei, că şi femeia e om si că umblntul
desculţ sigar îi vatămă; fi va arăta că un bolnav contagios
izolat din timp scuteste pe ceilalţi de bolnăvire şi pe larg îi va
arăta modul de a fi al bolilor contagioase în totul şi în parte,
Cu încetul, invzţăturile sale vor prinde şi o mare parte dia steni,
cari nu sunt cu totul căzuţi economiceşte, vor asoulta de aceste
lecţii şi situaţia lor sanitară se va îmbunătăţi msi repede decit
căutăm noi azi s'o facem. bar convingerea opiniei publice, ori-
ce măsură de higienă e destinati să cadă> a zis Duclaux. Și
această opinia publică în materie de sănătate, medicul trebue să
o formeze. Scriitorul acostor rinduri n'a avut momente mai piä-
cute in cariera sa decit acale numeroasa şi populate întruniri de
săteni în județele Buzău și Ilfov, unde cu ajutoral aparatului de
proiecţie, ținea conferinte de higienă. Nu voiu uita nici odată
atenția incordată ce țăranii mi-o dadeau, gi îintreruperile lor cu
juste observaţii. Desigur n'am avut gege să constat efectul
lor practic imediat şi nici au fost destule şi în vreme mai inde:
lungată făcute, totuşi tin că sămința prindea, că element nou
intra în discuţia lor zilnică, că in mai mare număr veneau là

consultaţii și mai repede decit ed se declarau boalele con-
tagioase şi aceasta e de mare i ortanţă, De cită importanță e

numai acest fapt demonstrează! următoarea intimplare :

In Pebruaria 1905 apare 18 “Oblibaşi, jud. Ilfov, epidemie de
scariatină ; locuitorii, prin confețiațe anterioare, erau inițiați asu-
pra boalelor contagioase şi fel E r de a fi; primul, la care s'a
ivit, a vestit îndată pe agentul Ss nitar, care a internat imediat
bolnavii în infirmeria permanentă care pe atunci era. Boala s'a
limitat la doi inşi, nu s'a mai întins, In acelaş sat, în
1902, cu trei ani inainte, a fost iarişi epidemie de scarlatină ;
atunci însă epidemia apărută la 15 August a fost adusă la cu.
noştința autorităţilor abia la 9 Sept. cînd medicul venind cons-
tată deodată 17 cazuri (din care 3 morţi şi 7 vindecaţi deja)
în plus contigiul răspindit în tot satul; durează epidemia 1837
de zile, şi interesează 76 bolnavi din care mor 20, Iată un
exemplu palpabil de ca se ponatefaca numai cu anunţarea la timp
de cătră sâteri a primelor cazuri da boli contagioasa. Si ucea-
sta nu so poate şi nu se va „pia faca de cit atunci cind taţi
sitenii vor fi convinşi de pericolul lor şi de modul lor de a fl.
Ne va fi totdeauna imposibil a face zilnic cercetari prin agenți
sanitari sau prin primari, In fiecare casă, pentru n descoperi pri-
mele cazuri, după cum se pretinde şi se urmează fără efect a-
cum, Pe calea utopică ce acum se urmează, nu se ajunge de
cit la a incrimina pe drept ori pe nedrept pe X sau pe Y, care
chiar atunci cind e vinoval rămine nepedepsit. Primul act mare
in combaterea epidemiilor, descoperirea primului caz depinde nu-
mai și numai de locuitor şi acesta nu poate fi făcut vinovat de
nedeciarare la timp, de cit atunci cind educaţia lui sanitară va
H făcută, atunci cînd o opinie publică rurală în chestii de hi-
gienă se va fi format. Şi formarea acestei opinii publice, de-
pinde numai de medicul rural. In sărbitorile celor 6 luni de
iarnă, e] poate să-şi faci din serviciul stu şi o catedră ambulanti
de higienă. Cu exemple cunoscuta luate din viața ranilor în
genere și n fiecărui sat în specie, cu fapte concrete stiute de
ei, el va face din aceste lecţii cele mai atrăsătpare ocupații pen-
tru săteni iar pentru doen) una din cele mai intense plăceri su-
fletești. De altte! e! mare nevoia să organizeze singur aceste
reuniuni de săteni. Ele se fac singure la epoce fixe, da la in-
ființarea cercurilor culturale de cătră ceilalți factori culturali ru-
rali, de cătră aceşti apostoli mici în grad, dar mari în fapte, de
câtră învățători

Medical rural trebuie să se alipeazcă de falanga acestora
şi fiind de multe ori superior prin cultura si cunoştinţele sale,
să tormeze cà un fel de simbure al cercului, ca un fel de con-
ducitori în acelaş timp. nesimţit şi neimpus de et prin valoa- `
rea lui, In marele războiu contra ignoranței, pe care l-au ince-
put aceşti soldaţi, primii campiozi ai culturii medicul trebuie să
fie un mic şi înțelept comandant.

In acest mod lucrind, de şi greu la inceput, el îşi va vedea

400 VIAŢA -ROMINEASCA

pe urmă sarcina lni proprie uşurată, şi va f contribuit cu mult
la ridicarea sanitară a satelor, Mulţi din locuitori vor fi pă-
trunşi de ideile ce el răspindeşte şi acei, cărora mijloacele le per-
mit, vor urma sfaturile sale.

Nu este însă duşman mai mare al higienii de cit sărăcia
şi .concedâm că .malte din sfaturile medicului vor răminea fără
efect sau vor fi primite cu ironie şi neincredere de cei cari, vă-
dit, nu le pot aplica. Mamele nu vor avea lapte bun şi sufi-
cient fără o bună alimentaţie, iar pelagra în mare parte nu se
va alunga numai cu sfaturi şi ingrijiri medicale chiar, Dovadă
este că numărul pelagioşilor magn crescind in progresie geo-
metrică, cu toată acţiunea medica

Oare în faţa acestor bolnavi medicul trebuie să steie cu
braţele încrucişate si să declare neputinţa sa? Trebuie oare să
zică: menirea mea e să dau sfaturi şi leacuri, pentru sărăcie
n'am nimic! Nu, Medicul, ca medic pe deopurte, trebuie si
lupte impotriva cauzelor primordiale ale boalelor, iar ca om si
ca cetățean comun pe de altă parte trebuie să lupte din toate
e pentru impiedecarea populaţiei rurale de a merge la
ruină,

El trebuie să ştie ch sănătatea şi bună starea satelor este
temelia unei naţiuni şi puterea unni stat, căci «satele produc
populaţiunea, energia și ideile originale, aceste materii prime ale
vieţii sociale, după cum tot ele produc alimentele şi materiile
prime ale manufacturii» şi fără aceste produse şi statul şi na-
ţiunea se pierde. Nu, cunoscind aceste, medicul rural nu poate ră-
mine nepăsător la raina fizică a sătenilor. E! nu poate pe de
altă parte, să nu-şi ducă opera lui pănă la sfirşit. Deprins să
atace cauzele boaleior, le va ataca şi aici direct pe dinsele,

Pentru aceasta el va trebui să-gi consacre o parte din acti-
vitatea sa într'o direcție, pe care pe nedrept o vom numi-o ex-
tra medicală.

Şi aici încă el poate lua pildă de la tovarășii săi întru ta-
cerea de bine poporulai, de la învățători. Şi aceştia la inceput,
cu şi medicii, au fost trimişi la ţară, pentru un lucru limitat:
să inveţe a scri, citi şi socoti pe fil de sătenj, Serutind insă
lucrurile, ştiind că scopul final al vieţii este fericirea tuturor și
că numai scrisul şi cititul nu asigură această stare, cu un elan
admirabil de devotament, ei au organizat acel început de cam-
panies- pentru deştepturea economică „a sateior, unde ar fi fost
atit de frumos şi de folositor să vedem şi numele a muitor me-
dici de ţară. +

„Oare nu este a lupta direct în potriva pelagrei, ajutind in-
ființarea de bânci populare cit mai multe și cit mai bogate în
membri şi în capital ?

Nu este a lupta impotriva mizeriei fiziologice sfătuind pe
ţăran, îndemnindu-l şi arătindu-i calea de urmat, pentru a se
arenda moşiile de cătră obștiile sătești, pentru a se face vinza-
rea produselor in comun, pentru a se înființa cooperative de
consum”?

ROLUL MEDICINEI ETC, +t

Nu este oare operă medicală a lucra din toate puterile pentru
înființarea de cantine şcolare, de societăţi pentru etectia di buna
creştere a copiilor mici? Desigur că da. Prin realizarea complectă
a tuturor acestor opere, bogăţia si buna stare a sătenilor va
creşte și cu ele va dispărea mizeria, va dispărea pelagra. Numai
meilicul care lucrează în acest; senz îşi indeplineşte complect ro-
lu] său. El va veni ca un ajutor puternic şi luminat, acelora
cari au început deja această luptă ; prin prezenţa şi colaborarea
lui înțeleaptă şi activă aceia vor căpăta un insatit imbold în
lupta pentru emanciparea ţărănimii de sărăcia şi deci de boele,

De va zice de mulți: are medicul rurai şi aşa destule atri-
but pe cure nu le poate indeplini, de ce să-i mai dați una nouă
încă atit de grea? Voiu răspunde că aceasta nouñ e poate cea
mai importantă și apoi trebue să recunoaștem că situaţiunea de
azi a ţărănimii reclamă de la goneraţiile prezente de muncitori
pe ogorul de ihălţare a neamului şi a ţării, mult mai multă
muncă şi abnegațiune decit se va cere generațiunilor ulterioare.

In afară de aceste căi de luptă, medicul mai are nua. Prin
cultura sa, flint elementul cel mai civilizat care trăeşte la sate,
prin situaţiunea sa, flind singurul element care vine în contact
des atit cu păturile interioare cit şi cu cele superioare ale țării,
el e cel mai in măsură a fi atit informatorul exact al celor ce
conduc țara, cit ei interpretul adevărat si sincer al nevoilor mari
ale celor de jos. Prin seris, prin graiu, în fiece minut el trebue să
urăte cit e de mare prăpastia, cit de tare a ajuns cuțitul la os,
şi să reclame cu dezesperare, măsuri grabnice, radicale şi ener-
gice də indreptare, e

Cam acesta ar fi în scurt rolul medicului de plasă, ał
celui primar de judeţ gi, până la un punct, al celor de spitale
rurale, în combaterea bolilor izvorite din starea economică a si-
teanului. Propoveduitor neobosit al principiilor higionice pe care
toți trebue să le cunoască pe do o parte, factor important în
lupta pentru ridicarea economică a săteanuui pe de alta parte,

H 8 *

Indeplinitu-şi-au pănă acum medicii rurali acest mare rol al
lor? Raspund tară teamă de a H dezminţit: în mare parta, sme. Me-
dicii trimişi în mijlocul populaţianei rurale, majoritatea lor, s'au
simţit străini pt au fost s/rămi de populaţia în mijlocul căreia
trăiau. Ei erau la ţară în mai aproape raporturi de tormă şi su-
fieteşti, de fond, cu aceia cari tocmai sunt duşmanii niiscuţi ai
propăşirii ţărănimii. Minoritatea care a simțit şi cugetat
ulttel wa incercat a pune în practică simţimintele gi convin-
gerile ei. Aşa dar, medicul, departe de a fi fost privit ca un pă-
Tinte înțelept şi invâţat, ca un sfătuitor al chipurilor de a scăpa
de rele, a fost privit ca un funcţionar oare cara, care vine din-
cind în cind la primărie să facă un proces verbal şi apoi aş-
teapti acasă împlinirea lunii pentru a lua leafa. Şi vina acestui.

„preţuesc ca pe o ființă

402 VIAȚA ROMINEASCA

mod de a îi nu este numai a medicului luat aparte. E a siste-
mului de recrutare a medicilor, şi a condiţiilor în care el è pus.

Mai întăiu, după cum am arătat mai adineaori, însuşi invă-
țămintul medical al nostru, perfect in multe privinţi, sufere de
o lacună: nu prevede că o parte din elevi şi anume acei cari
vor fi cei mai utili ţării, avind a profesa într'un mediu esențialmente
rominesc, treboesc să aibă oarecara date asupra condiţiilor de
traiu, asupra defectelor higienice ale acelora în mijlocul cărora se
duc. Un medic care a conceput acţiunea medicală la patul curat
al spitalului, în larga şi luminata sală de operaţie, cu tot instru-
mentarul şi aparatul medicamentos la îndămină, rămine cu dean,
virşire dezorientat în faţa celui întăiu pelazros din sat. Un studiu
special asupra higienii şi patologiei săteunului, asapra modului
de a se comporta al medicului şi asupra mijloacelor de care el
dispune ar trebui să se introducă la Facultate, și avem profe
sori capabili cari pot cu prisosință să umple această lacună,

Ap, recrutarea medicilor de plasă se face ia intimplare,
Acei cari n'au putat căpăta posturi măcar de scriitori în admi-
nistraţiile sanitare din oraşe, acei cari nu mal au mijloace de
subsistență in tirguri, aceia ca un ultim refugiu merg la ţară,
Departe de mine de a spune că aceștia ar fi cei mai puţin ca-
pabili : se ştie ce factori intervin în facerea acestui triaj. Dar
sa întimplă atunci că vine la ţară, In munte, spre pildă, medic un
om cara e de fel orășan și care poate a studiat şi Medicina la Paria.
Vă inchipuiţi ce mină va trebui el să facă, cind va încăleca pe
cel intăiu cal găsit şi va merge zeci de chilometri ! Chiar de va
fi venit cu cele mai ingereşti intenţii, dupa o zi de asemenea
zărancinătură nu va mai îi capabil de nimic. De aceia cred că la
țară ar trebui de preferință trimiși ca medici tot oameni Si de
la ţară. Dar şi printre aceştia mai este de făcut o selecţia, Mi-aduc
aminte de vorba unui respectat ai simpatic medic primar de ju-
det, care intruneşte pe lingă aceste calităţi, o consideratilă doză
de experienţă şi cunoștință de oameni: «Numai acei medici de”
plasă mi-au făcut treabă în județe, cari aveau largi convingeri
democratice» spunea el, Şi de sigur că avea dreptate. Acei
medici vor lucra in senzul arătat de noi pentru combaterea boa-
lelor sociale, cari vor avea simpatie largă şi înțeleasă pentru
țăran, cari-l vor iubi cu toate defectele lui, tinzind 4 i le corija,
aceia în sfirşit pe cari, cum ziceam altădată, «ii doare de dure-
rea săteanului şi se bucură de bucuria iuis. Medicii care-l des-
inferioară, cei cari cred că o clasă așa
apăsată şi obijduită e necesară pentru existența statului, aceia
wau ce căuta acolo. Neprivindu-i cu simpatie pe săteni nici el
nu e privit ca atare de dinşii, şi cum cimentul oricărei opere e
gre reciprocă, opera lor, chiar de va fi încercată, va tämi-
nea

Un distins critic şi sociolog al ţării noastre, vorbind de
medicul care merge la ţară zice: «Namai acela dintre medici
care va avea lărgima de vederi sociale și sentimente umanitare,

ROLUL MEDICINEI ETC, WA

numai acela va şti ce să caute acolo. Acesta nu se va dezilu-
ziona; el plecind Ja țară ştie foarte bine ce-l aşteaptă ; oricit de
neagră ar fl realitatea, ea nu poate să fia mai neagră de cit a-
cela pe care poate să şi-o inchipue un om, care a studiat şi a
priceput starea țărănimii, în complexul intreg al organizmului
vostru social. Pe de altă parte, lipsurile țărănimii nu pot sa-l
dezguste, ci trebuie să-i insufle milă și compătimire. EI știe doar
cauzele säräciei infricoşate, de care ţăranul prin sine însuşi e
atit de nevinovat. Ei cunoaşte cauzele obiective economica care
il silesc pe țăran la nemunci timp de şase luni pe an, el știe
că beţia, pe cit există, ie pricinuită de foame, el ştie că neajun-
surile şi fizice şi morale, ţăranul le datoreşta unor cauze oblec-
tive a căror jertfă este, şi ştiind și pricepind clar toate aceste,
medical trebuie să aiba numai milă şi compătimire pentru (ra,
nul nostru, şi dorința de a-l ajuta ca om şi doctor. Dar acel
medic ştie mai mult şi anume, că întreaga noastră civilizație o-
răşănească se ţine pe spetele țărănimii, că din munca ei se ţin
toate școlile şi universităţile şi deci tot lui datorește medicul şi
cunoștințele sale și faptul că e medic... şi astfel, alături de
sentimente de milă și compătimire, în sufletul lui trebuie să se
dezvolte. şi un sentiment de gratitudine şi de datorie câtră țăran,
un sentiment cu atit mai adinc cu cit mizeria ţăranului e mai
n Aceasta trebuie să fie starea de suflet a medicului
rural,

_ Parafrazind pe Nothnagel, care vorbind de medic în genere
a zis că «numai un om bun poate fi un medic bun», am putea
zice «numai un medic democrat poate A un bun medic rural».
__ Dar pentru ca medicii rurali să poată fi recrutaţi în aşa mod
și mai ales pentru ca acţiunea lor să se întindă în modul folosi-
tor arătat, trebuese neapărat schimbate nenorocitele condițiuni
în care e pus să lucreze astăzi.

Raza sa de activitate trebue micsurati. E greu a se cere
muncă trainică dela un medic care are în sarcina su 88,000 lo-
cuitori întinşi pe sute de km. pătrați, Aibă el cea mai mare bu-
nivoinţă, îi va fi imposibil a face operă intensă şi cu efect vă-
dit. Apoi condiţiunile sale economice trebuese superiorizate ; 230
lei pe lună, cit e plătit un medie de plasă, este un salar ridicol
şi nedrept. Nedrept şi faţi de rolul şi cultura lui, precum şi de
modul cum ceilalţi funcţionari ai statului sint plătiţi, ridicol taţă
de munca ce i se cere şi pe care trebue si o facă Căci si nu
se zică că medicul de plasă face și clientelă, Medicul de plasă
nu trebue să aibă clientelă, cel puţin dintre țărani.

Inmalţirea circumscripțiilor şi îmbunătăţirea condiţiilor eco-
nomice a medicilor nu cere mari sacrificii statului, mai ales dacă
se are în vedere importanța pentru țară a acestui serviciu, Se
cheltuese azi pentru serviciul sanitar al țării, oraşe cu sate la un
loc, material şi personal împreună, 7 milioane lei ; Intro ţară în
care şi cel bogat caută medicamente gratuite socotiți de e destul.

Oamenii noştri politici sint însă departe de a judeca ast-

404 VIAŢA ROMINEASCA

fel şi unul din cei mai buni miniştri de interne zicea că servi-
ciul sanitar rural e destul de bine organizat şi că suma ce se
cheltuește e suficientă. Eroare gravă gi funestă în consecinţi
pentrucă a ministru, văzind starea proastă sanitară ei cre-
zind că organizaţia e bună, lovea în medicii pe cari ii credea
singurii vinovaţi. Starea sanitară a rimas insă și este aceeaşi,
ceea ce dovedeşte că sistemul și organizaţia sanitară e rea. Acen-
stă organizare trebue să fie cunoscută şi îndreptată de cătră oa-
, menii de Stat, ea trebue să formeze prima lor îngrijire, căci după
cum a zis Disraëli; «Sânătatea publică este temelia pe care se
razimă fericirea poporului. Să aveţi cel mai frumos dintre re-
gate ; daţi-i cetăţeni inteligenți şi muncitori, manufacturi pros-
pere, o agricultură productivă ; artel să inflorească ` architecţii
să-i acopere solul ca temple gi palate; pentru a apăra toste
aceste bunuri să aveţi încă forţa, arme de precizie, flote de tor-
piloare,—dacă populaţia rämine staţionară, dacă în fiecare an ea
scade în statură şi in vigoare, națiunea va trebui să piară. lată
pentru ce socotesc că grija sinătâţii publice, a prima datorie a
unui om de stat». Şi chestiunea sănătăţii publice la ţară, după
cum zice unul din cei mai buni medici rurali, are ca bază pe
medicul rural bine plătit, pus in condițiuni bune de muncă, in-
conjurat de un personal inferior bine pregătit şi avind instala-
ţiuni bune şi material suficient,

Atunci medicul rural va putea lupta mai cu folos contra
“tuturor maladiilor dela ţară, prin ridicarea culturală şi economică
a săteanului. Pentru această eperă mare însă nu e destul acti-
vitatea chiar cea mai energică şi a citor de mulți medici. Aici
trebue colaborarea etergică prin fapte, a tot co este ginditor şi
activ în ţară. Legiuitorul, barbatul de stat, profesorul cel inalt
ca şicel mic, prelatal ca şi preotal, trobuesc si conlucreze, și in

grad mare, la ridicarea economică a ţăranului şi prin aceasta là

ayăzarea temeliei solide a Statului.

Dr. Nicolaie Lupu.
Medie primor al jud, Pâtein.

— eeann

Un poet al clipelor de indoială.....

— 0. Carp (G. Proca) —

Dacă un moment am putut avea impresia că în sufle-
tele noastre stăpinite de puterea glasului de reinviere, de
strigătul de luptă al lui Octavian Goga, nu vor mai putea
găsi ecou accentele de desnădăjduire, suferința resemnată, mila
care nu ajută la nimic, ale poeziei pesimiste, iată că apariţia mi-
Gout volum de poezii al lui O. Carp ne arată că, alături cu

„este o trebuință a sufletului nostru şi această poezie.
Cici in viaţa noastră plină de contraste şi de necontenite va-
Țiaţiuni sufleteşti, dacă în momentele de inălțare de suflet, de
Geck îintr'ua viitor mai bun, de ridicare deasupra realităţii,
ne desfătăm inimile cu nădejdea că

Toată tärina gliei dezrobite
ŞI munții toţi şi-adincurile firii
or prăznui din pacea lor urnite
Infricoşata clip' a premenirii...
(0. Goga—Clăeaşii)

d H
apoi nu mai puţin, In clipele de deprimare, cind, cu sufletul rä-

Dt de izbiturile nemiloase ale vieţii, ne simți slabi in faţa du-

terilor din jurul nostru, cind chiar nădejdea vremilor ce vor

să vie se clatină şovăitoare, atunci găsim că

E minglere gindul că o să bată ora
Cind moartea o să 'nghețe suflarea tuturora...

(0. Carp— Miagivre şi Intristare)

atunci sufletul nostru vibrează cu al poetului, care spune co-
prins de desnădejde:

De ce mă urc, de ce viaţa îmi pare clipă de nimic,

Ce amăgeşte omenirea cu care trudnic mă ridic, k
Caci până să atingem culmea vre unei mai inalte stinci,
Ne 'nghite marea fără margini, cu ape negre şi adinci,

(0. Corp Mare tenebrarum)
6

406 VIAȚA ROMINEASCA

Dar nu numai pentru aceasta găseşte volumul lui O, Ca
răsunet în sufletele noastre ; nu numai pentrucă e ceva din suflet
nostru în el; nu numai pentrucă recetim versurile-i măestre
cu o duioasă pietate şi retrăim vremurile „Contemporanului“,—
o viaţă de speranţe şi de visuri, de iluzii desfătitoare şi de fe.
ricită naivitate... E altă ceva care face ca volumul lui O, Ca
să rămle veşnic nou, să aibă ecou in toate sufletele. In el gä-

` sim cintată durerea, —şi nu durerea individuală, personală, ne

- insemnata şi neinteresanta durere a poeţilor senzitivi, cari işi pling
soarta lor proprie, arătindu-şi nemulțumirea că nu sint fericiţi...
El cîntă durerea lumii şi sentimentele adinci, care agită un su
flet ce-şi pune problema existenţei şi a raportului dintre via
lui trecătoare și natura aceasta infinită, nepăsătoare, oarbă Vo:
lumul lui O, p ne ez ée strigătele, ori, mai bine, şoăp
tele inăbuşite de durere ale unui suflet deosebit, ale unui suflet
rar. El cîntă durerea cea mare a lumii, durerea eternă,—
de aceia poezia lui e veşnică, Poate fi O. Carp din alta gene
per a cu altă mentalitate de cit a celei de azi, poate să se mo:

ifice concepția despre viață a cetitorilor, versurile lui O, Car
rămin de o desăvirşită actualitate, fiindcă durerea exista şi
indcă în poezia lui e întrupat un sentiment adine şi trainic,

e Ze

O. Carp e un poet pesimist, El e, afară de Eminescu, sin-

X acesta, că nu găsim în ea

minescu nu e pesimisti—în senzu
durerea ca o concepţie a vieţii. Poeţii, cari au format aşa nu
mitul „curent Eminescian“, n'au înțeles din Eminescu toc
ceia ce era Înalt şi măreț în el—durerea universală... ei
văzut la maestru numai acea parte care'se potrivea cu dispos
ziția lor sufletească şi au luat de la el numai ceia ce li s'a
rut lor că este în opera lui 3 tinguirea pentru durerea personală
Dar durerea personală nu e pesimism, pentru că pesimism
e o concepţie filozofică, iar pesimist nu c omul care are o s$
ferinţă, un chin personal, ci acel care are o anumită concep
asupra lumii şi a vieţii. În literatura noastră, numai Emines
şi O, Carp au conceput viața ca o durere şi de aceia numa

suferințele celor mici 1....— dar acesta e un poet optimist, pen-
trucă are o concepție optimistă despre viaţă.

Eminescu, cu acea un e consecvență de care nu trebue să
ne mam la el, cu firea lui visătoare, cu dragostea lui pentru
cele trecute şi reacţionar cum il ştim, a putut găsi un ideal de
Viaţă—măcar În trecut... O Carp, conştient de nefericirile şi de

urul nostru poet pesimist, Toata E care a apărut după

= o

UN POET AL CLIPELOR DE INDOIALA., 407

mizeriile trecutului, nu poate nici să aibă admiraţie, nici să
simtă nostalgie pentru acele vremuri de mari suferinţe ale ome-
Dr, pe care le idealizază Eminescu. Desigur, idealul d-lui G.
Proca e, ca şi al ori-cărui om de gindire, in viitor; din nefe-
ricire, poetul (). Carp nu ne înfâţișază acest ideal, nici nu ne
chiamă la luptă pentru realizarea lui. De aceia atmosfera din
opera poetică a lui O. Carp e parcă mai întunecată decit din
aceia a lui Eminescu. La Eminescu tot e o lumină, cel puţin
in trecut—şi apoi mai este şi o altă strălucitoare lumină: dra-
gostea—, la O. Carp e pretutindeni întuneric. g faptul acesta
ar trebui să pară şi mai curios, cind știm că O. Carp a fost
socialist, Cum s'a putut ca un socialist să nu cinte dezrobirea,
să nu cheme la luptă pentru distrugerea acelor rele, care pot
fi distruse, să nu reverse asupra sufletelor lumina unei lumi de
dreptate pentru toți ? Foarte natural, D G. Proca, troreticeşte,
a conceput o lume mai bună; O. Carp, poetul, personalitatea
profundă, pănă la care teoriile nu pătrund cu puterea de a
schimba, a fost şi este un pesimist. Ca şi Eminescu, O. Carp
a fost un om simţitor, care ma văzut decit durere, a fost un
om îndurerat, În amindoi a vorbit durerea lor proprie şi a
altora. Dar ei n'au azistat la /ufta unor clase sociale pentru
dezrobire, ea in Apus; ei n'au avut deci de unde să-şi insu-
şască sentimentul revoluţionar. D. G. Proca a putut concepe
in teorie o altă lume, mai bună: n'a putut-o însă simţi O. Carp:
realitatea e mai tare decit toate teoriile. Şi de aceia poate să
serie d. Dr. G, Proca studii VC deeg prin care să arăte relele
de care sufăr țăranii noştri şi să lupte pentru indreptarea stării
lor,—poetul O. Carp nu va putea spune ţărănimii decit:

Îţi ştiu nefericirea, durerile-ţi ştiu toate
Ba: pentru tine, mamă, copilul tău ce poate ?
(Mater Dolorosa}

O. Carp rămine un poet al durerii. Pesimismul său insă are
un caracter altruist. El e cel mai altruist dintre pesimişti, pen-
trucă din versurile lui respiră, mai mult decit din ale ori-cărui
altul, acea mare virtute, virtutea cardinală a pesimismului ; —mila.

Sentimentului acestuia adine datoreşte O. Carp acea in-
țel=gere mare a durerilor omeneşti şi acea putere deosebita de
a ni le suggera, pe care o găsim în versurile lui, Cit de bine
a înțeles ei toată durerea celui mai umilit şi mai înjosit dintre
umiliții neamului acestuia, durerea ţăranului nostru, ne-o arată
area puternică, neperitoare <Doină», în care poetul vede că

„neamul nostru "ntreg işi plinge
Durerile de care moare La

Şi e caracteristic numărul mare de bucăţi din volumul lui,
în care poetul ne dă cite o intimplare nenorocită din viaţă, cite

ws VIAȚA ROMINEASCA

o durere—străină. In sufletul portului găseşte un puternic ecou
durerea părintelui Nechifor şi a soţiei sale, bătrini al căror
singur copil—«comoara, viaţa lor intreagă> —moare de ger şi
de viscol pe-un drum de iarnă și al cărui trup H aduce nefe-
ricitul părinte în odaia pustie de-acum inainte şi plină de in-

tristare.... Şi cit de adinc indurerată e exclamarea poetului miş- -

cat de suferinţa bătrinilor :

Cu ce-au cirtit, Stăpine, sărmanii impotrivă-ţi?,.
(lurnă grea)

Poetul plinge impreună cu crăiasa nemingiiată, care-şi je-
leşte „intrun codru de cărbune“, pe cei doi copilaşi morţi, cari

Astăzi ged şi dorm cuminţi
Intr'o boltă *ntunecată
Şi departe de părinţi.

Ş (Din povesti)

Sufletul lui se "'ndurerează pentru moartea Magdalenei
— „mingierea şi copila lui Ciulei*—, care şi-a zdrobit trupul
noaptea, în ocna părăsită, pe urma unei iubiri vinovate.. Şi
tot astfel sufletul lui se cutremură la vederea omului mort in-
tins pe malul apei pentru că — „sunt atitea suferinţe pe pă:
mint“... şi cine ştie

Ce dureri îl impinsese la acest din urmă pas?
(Cina stie ?,.}

Mila poetului pentru cei ce sufär il face să înțeleagă toată
măreţia simplicităţii unui bătrin, care sapă el însu-și mormint
pentru fiul sâu mort, pe cind peste cimitirul sărac „un dangăt
trist de clopot...“

«„Împrăştiat a lene
Pluteşte şi se duce departe "'ntunecat...

In ce lumină simpatică ni-l arată poetul pe acest bătrin,
care, în timp ce fiul său zace rece, dus pentru totdeauna

Nu-l plinge, ci îi sapă cu grije un mormint,

Şi numai chte o dată cad pleoapele-i închise

Şi-i curg pe fată lacrimi ce se usucă 'n vint...
(Aeternita=)

Şi tot astfel, ori unde e o nenorocire, ori unde e o durere
poetul ii inţelege taina şi măreţia, îşi simte inima indurerată şi

à
8

UN POET AL CLIPELOR DE INDOIALA.. Am

gengen

işi revarsă tremurarea sufletească in accente, care ne mişcă şi
ne Înduioşază sufletele.
4 Dar mila lui O. Carp nu se opreşte aice: el nu se indu-
loşază numai pentru nenorocirile accidentale ale vicţii—un tată
care şi-a perdut copilul, un om care Şi-a pus capăt zilelor, o
fată care s'a sinucis... El simte o mare milă pentru ființa ome-
nească În genere, pentru fiinţa aceasta slabă, mică, neînsemnată
în fața legilor nestrămutate ale naturii. Tristeţa soartei ome-
Deel pe pămint e redată cu o adincă înțelegere in poeziile lui,
isproporţia intre mărimea valoarei unei vieţi pentru cel ce o

trăeşte şi, intre micimea acestei valori pentru univers, e una

din problemele care chinuesc pe O. Carp. Ia acea dureroasă
bucată, care a dat titlul volumului, în «Rindunel>, poctul a ştiut
să simbolizeze durerea omenească a celor singuri, rămaşi de-
arte, a știut să ne zugrăvească singurătatea durerii unuia,

H cu nepăsarea restului t, Micimea omului faţă de marea şi
nepăsăto„rea natură, această mamă inconştiantă şi crudă, se
găseşte de mai multe ori exprimată in O. Carp. lată in «Li-
nişte» doi nenorociţi «scăpaţi din fundul ocnei>, cari călărese
«sus pe plaiul de pe munte»... In sufletele lor e o grozavă tra-
gedie—şi ce frumoasă e natura in splendoarea tit..

Norii fumurii atirnă in lungi plete peste stinci,

Şi se 'ntind mereu în faptul unei linişte adinci,

lar din nouri pănă *n vale neclintită stă o oaste

De brazi vechi, bronzaţi şi sombri, revărsată peste coaste..

(Să se observe admirabila pictură a muntelui!). Cei doi
ocnaşi însă se prăbugesc în prăpastie—ca şi Rindunel în valu-
rile uriaşe ale mării—şi, după cum marea rămine aceiași in mă-
reţia ei nepăsătoare, așa şi aice natura rămine în aceiași eli-
niște», măreaţă şi fară milă :

Falnică şi neclintită stă şi acum Intreaga oaste

De brazi vechi, bronzaţi şi sombri, revărsată peste coaste...
Inchee postul cu aceleaşi versuri, cu care începuse bucata, Şi
tot așa, In alte poezii, a rămas natura splendidă şi tînără, |
cind mii de suferinţe au trecut, înghiţite de prăpastia vremii:

In şir înalt stau munţii, străvechii şi măreții,
Tot cum stăteau de fainici şi "n vremea Imereti,
Ei, cei dintăi pe lume şi marturii vieții.

(Bucegi)

Sentimentul acesta al eternității na/urii nepăsitoare şi a
micimii noastre, sentimentul acesta care ne intristează in faţa
naturii grandioase, a sublimului,—e admirabil redal in aceste

VIAȚA ROMINEASCA

versuri, pe care i le-a suggerat marea şi care exprimă cu o ne-
intrecută conciziune o întreagă gamă de simţiri:

410

Zori de ziuă ’s peste mare,
Peste valuri călătoare.
Ce lumină, ce 'niristare!
(De lu mare, H

În adevăr, ce 'ntristare e in aceste «valuri călătoare»,
căci ele:

sot să rămie vii şi-aluncea
Cind tu de mult vei fi murit l..

(De la mare, I)

Nestatornicia lucrurilor omeneşti, neinsemnata lor durată
față de eternitate a impresionat adine pe poet; de aceia pen-
tru el tot ce <era> sau «ta fost> odată devine un obiect de
tristeță, toomai pentru aceia că a fost—și acum nu mai este,
lată cum redă Le această stare sufletească, pe care ţi-o trans-
pune În suflet cu o rară putere de sugpestiune:

Povestea lui destul de tristă

Incepe trist: era odată,

Era un impărat puternic

Şi-o "'mpărăţie minunată...
(Povestea lui)

Poţi să nu simţi adincă tristeță pentru acest cera odati»?
«Un impărat puternic» şi «o impărăție minunată» de sigur nu
sint, În sine, ceva trist,—din potrivă... Dar «povestea» incepe
trist, pentru că era odată... cu atit mai trist, cu cit erau mai
minunate lucrurile dispărute... Şi ce melancolie ne trezeşte în
suflet acest «era» sau <a fost», care revine de mai multe ori
în versurile lui O. Carp!...

A fost cindva, a fost un prinţ
Şi-a smuls iubirea unei fete...

in <Olelia> şi încă în dureroasa «Poveste veche» tradusă din
Heine (şi e interesant ce alege traducătorul), una din cele mai
frumoase traduceri in literatura rominească, pentru că este o

oducere cu acelaş grad de intenzitate a sentimentului din
original, De altfel, o spunem în parantez, şi celelalte traduceri
ale lui O. Carp ne par dintre cele mai bune,—
poezie, ne e indiferent dacă poetul se ţine de vorbele şi expresi-

Ai
i

UN POET AL CLIPELOR DE INDOIALA.. At

unile din original, ori nu; tolul e evocarea acelorași senti-
mente.. Transcriem aice intreaga poezie tradusă din Heine:

Era odat' un impărat

Sätul şi girbovit de traiu,

ăi cind să moară s'a 'nsurat
u fata mind a unui craiu.

Dar rochiile de mătase

| le ducea de dinapoi
Iubitul ei copil de casă,
Un făt-frumos cu ochi vioi,

a cintecul păn' la sfirgit ?

vechiu şi plin de intristare:
Pe amindoi i-a omorit

„iubirea lor atit de mare!

+
MM >.

Una din durerile cele mai mari ale poetului este perderea
credinței. Dacă omul, în fața naturii märeļe şi eterne, şi-a găsit

"un sprijin ai o eternitate—viaţa viitoare—in dumnezeire, pe care
el a ridicat-o mai presus de natură, O. Carp a pierdut, odată

pentru că, intr'o

tu credința, şi această mingiere, acest sprijin al sufletului ome-

` nes, Ca la nici un poet altul de al nostru, la dinsul perderea

aceasta a credinței e o zdruncinare sufletească. Şi lucrul e uşor
de ințeles, căci pe cind ceilalţi, pierzind credinţa, rămineau in

faţa micilor lor dureri individuale,—ei a rămas fără sprijin în faţa

infinitului, în fața uriașei fără milă, în fața acelei naturi pentru
care el e o jucărie neinsemnată, o clipă de nimic...

Ce şubredă şi ce naivă era credința ce mi-o sfărm
De stincile de adevăruri din marea nopții Där de țărm...
i (Mare tenebrarum)

exclamă poetul în una din cele mai frumoase şi mai dureroase
poezii ale sale, cu sufletul coprins de mihnire pentru pierderea cre-
dinței de altă dată... Căci astăzi poetul, a cărui copilărie i-a
incălzit-o credinţa, ne spune trist:

Biserica-i pustie de Dumnezeu, ştiu bine; —
- În umbra ei de veacuri spăşitele suspine
Îşi pling mihniri şi chinuri şi dorurile vii
Z faja 'ntunecatei și recet Gesin
(In vechea catedrală)

412 VIAȚA ROMINEASCA

Astăzi cind

Ca în alte seri de denii

Sună clopotele "a cor,

i în valuri largi pluteşte
pre 'nălțimi cintarea lor

pentru dinsul sunetele clopotelor

Nu mai sint acuma glasuri
Cu îndemnuri gi chemaări,
Ci se pierd Dr" de răsunet
Ca "n adincul unei mări...

(Ca în ulio seri]

Şi tot astfel, în alte multe poezii ale lui, mai ales in du-
ioasa „la rugăciune" şi în întunecata şi dureroasa’ „Nox“ (şi ti-
tlul de noapte e caracteristic pentru starea sufletească a poetu-
lui), găsim părerea de rău, durerea postului pentru pierderea
credinței,

H
D D

poet al durerii e situația acelei clase sociale, care e, oarecum,
intruparea durerii și a suferinţii,— situaţia ţărănimii. Fi e cu
totul caracteristic felul cum priveşte intelectualul din Rominia
această chestiune, față cu feluli cum o priveşte poetul cel mai
tinăr şi mai talentat, un alt intelectual Sr acesta, al Ardealului,
Şi la Octavian Goga găsim indurerare, suferință adincă `
laţă de starea rea a prezentului, care trebue si umple de grijă |
şi de durere pe orice om de inimă, dar care de sigur işi a
un răsunet încă și mai puternic în sufletul unui poet, pe care-l —
preocupă și problemele GE Şi dacă poetul trait în atmosfera J
inăbuşitoare de la noi, unde poporul degenerează şi se stinge (
(şi O. Carp—d. Dr. G. Prota cunoaște adinc mizeriile vieţii
acestuia, după cum ne dovedesc studiile sale gtiințifize) sub ochii
cirmuitorilor egoisti şi inconştienţi,—dacă poetul din Rominia
se frămintă, plinge dorana acestui popor—,„durerile de care
moare“—şi nevăzind nicăeri vre-o îndrumare spre îndreptarea
răului, strigă îndurerat:

După cum e firesc, una din preocupările mari ale recam L

Dar pentru tine, mamă, copilul tău ce poate ?...

dacă, in fața suferințelor celor mulţi, O. Carp

UN POET AL CLIPELOR DE INDOIALA.. +43
e

vz DU are de cit un glas de jale
n strigăt de 'ndurare, zădarnice suspine
Cu care să se ronge...

s Mater dolorosa)
apoi şi Goga ştie ca

De mult pilag way "o umbră
Cu umeri girbovi de povoară,.,

x {Rogäciune)
KEEN Ardealului îşi simte sufletul zdrobit în fața durerilor
ă nume ale celor «osindiţi să plingă şi să tacă»: .

Eu le vedeam inşiruirea lungă

De mucenici nerăsplătiţi ai pinii,

Cei logodiţi de veacuri cu urerea,

Și doua lacrimi mi-au curmat vederea,
izind incet în bulgării tarinii....

(Clăcagii)

Dar, pe cind O. Carp nu vede nicăeri mintuirea şi cade
pradă desnădejdii adinci:

Copilul tău te vede, copil Zär" de putere,
Și "ngenunchind nainte-ţi, o mamă eroină,
| minele-ţi sărută şi inimai e plină
De milă şi durere, de chin şi desperare...
(Mater dulorusa)

din potrivă, O. Goga, poetul unui popor de luptători, privind

„Un fât balan ce adumbrit de spice
A adormit pe-un aşternut de glugă,

vede în el

„Solul sfint... infricoşatul crainic
Isbhvitor durerilor străbune...

Astfel sufletul lui Goga, «e plin de milă şi durere, de
chin», ca et al lui O. Carp,—dar nu side «desperare», pentru că
el vede că pruncul cel bàlan, fiul ţăranului robit de astă-zi

Va fi judeţul ceasului de mine

Ce 'ntr'un zorit aprins de dimineaţă,
Cu mina lui vitează, indrăzneaţă,
Zărobi-va cartea legilor bătrine....

GU i VIAŢA ROMINEASCA

" :

va fi acela care

„„ va trezi din somnul lui pămintul
Și rumeni-va zările albastre,
(Claeaşii)

Deosebire enormă de la un poet la altul, dar explicabilă
dacă—pe lingă deosebirea firească de la un suflet la altul—
ne gindim la împrejurările diferite, In care a trăit şi sa dez-
voltat fie care,

Pentru situaţia «celor aleşi» față cu mulțimea, în Ro-
minia şi în Ardeal, nimic nu poate fi mai caracteristic de cit
aceste două atitudini...

e Ze

Chinuit de suferinţele, pe care soarta le presoară la fie-
care pas în calea oamenilor, de zbuciumările sufletului care nu
vede nicăeri o rază de speranță mintuitoare, frămintat de cele
mai dureroase indoeli şi lipsit de alinările întăritoare ale cre-
dinţei, unde să-şi caute poetul o mingiere sufletului său în-
durerat? ` `

Mai întăiu el ştie bine că

In fața veşniciei şi "np liniştea-i deplină
Durerea omenească se uită, ori s'aliră... *
(In vechea catedrals)

d A te înălța cu gindul cit mai sus şi a înţelege că viaţa
unui om, cu toate suferințele şi bucuriile ei, e o clipă lrecătoare
din veşnicie,—e de sigur o slabă minglere pentruun suflet
chinuit, dar e o mingiere. Ştiinţa şi cugetarea, care au alungat
din sufletul omului credinţa, au trebuit să-i deie in schimb acest
gind alinător. Prin urmare, tocmai ceia ce e o pricină de in-
durerare, sentimentul micimei vieţii omeneşti fapt de imensita-
tea naturii, trebue să ne dee şi consolarea de care avem ne-
voe intr'o ast-fel de situație. Căci dacă sintem aşa de mici şi
neinsemnaţi faţă cu eternitatea, pentru ce mam avea tăria să
recunoaştem că nu trebue să reducem totul la noi, să facem
ca toate să se învirtească in jurul neinsemnatei existente ome-
neşti? Şi iată că poetul, privind marea care «scinteiază sub al-
bastrul cel de sus», se gindeşte, cu un sentiment de re-
semnare că

Peste ani va fi aceiaşi
Ca şi ţărmul unde sint,
Numai noi vom fi uitare,
Intuneric st pămint.
(Do la mare, IV)

;

Åe a G

" gege 8

UN POET AL CLIPELOR DE INDOIALA... GE
ae ee ee

Aar de aceasta, poetul mai cunoaște şi un alt mijloc de
alinare a suferințelor : e această uitare, pe care o vedem re-
venind mereu in versurile lui: «Durerea omenească se uită ori
s'alină>... „Numai noi vom fi uitare“. pe care le-am citat mai
sus. E un minunat dar cu care natura a inzestrat pe om,—
această uitare,!., Cine ştie ce-ar fi viața noastră fără această
BE nanose a durerilor !.. S etul nostru li simte

c puterea binefăcătoare, căci şi în alte locuri îşi
în ea Gefier $ a WEE

Să-mi rătăcesc privirea alăturea cu luna
Să mă pătrund de pacea atitor blinde stele,
Şi 'n apele uitării să piară păn' la una
Durerile vieţii şi-a gindurilor grele...

(Noapte)

doreşte poetul înt'o noapte liniştită şi senină. În aceste versuri

găsim chiar impreunate aceste două alinătoare ale durerilor :
conştiinţa micimii vieţii omeneşti în univers şi uitarea. Căci prin
«pacea atitor blinde stele», de care doreşte poetul să se pă-
trundă, tocmai se vădeşte imensitatea şi eternitatea firii într'o

noapte senină, Aice poetul parcă şi-ar zice: ce să fac pentru

ca să piară «durerile vieţii şi-a gindurilor grele»? Nu pot face
de cit să ințeleg rolul neinsemnat pe care-l am in această lume
şi să caut să-mi înec durerile «în apele uitării»... Caracteristică
în această privință e ultima bucată „Pe drumurile vremii“, care
parcă e o iîncheere firească a volumului intreg, și pe care o
reproducem aici,

Pe drumurile vremii, cu veacuri inapoi,
Nu întilneşti ruine, nici umbre de eroi,
Acolo unde fură cetăţi şi "mpărăţi `
- Vezi singură uitarea, cu apele-i pustii.

Can faţa unei lucii şi tainice oglinzi,

Tot timpul dintr'o dată cu ochii il coprinzi:
Avinturi, zbucium, chinuri,—puternici şi mist,
Uitarea 'neacă totul cu valurile ei,

Ascultă-i lung tăcerea și "'ntoarnă-te 'mpăcat,
Cu sufletul in zale de linişte "'mbrăcat,
Și ca să poţi tot greul vieţii infrunta,
e drumurile vremii priveşte 'n urma ta,

Aceasta-i morala lui O. Carp, al cărui pesimism nu duce
nici la cinism, nici la indiferentism moral, ci la un adevărat
stoicism:

416 VIAŢA ROMINEASCA

In mijlocul lumii noastre să rămii senin şi drept,
i sub trăsnet de durere sau în zile de amar, :
ă nu-ți pleci ca alţii fruntea, ci să stai ca un stejar :
(Stejarii)

+
H .

Am atins aici numai ideile şi sentimentele ce frămintă pe
O. Carp, n'am vorbit de forma poeziilor sale, nici de puternicul
său talent descriptiv. d 4

Cum e şi firesc, fondului adinc, concentrat al poeziilor lui
O. Carp ii corespunde o formă strinsă, sobră, turnată parcă
în bronz.

De la cuib la cuib despică
Ceaţa toamnei reci și ude,
Insă nici o rindunică

Nu se vede, nu s'aude,

Ca de spaima unei grindeni
Sboară şi se "toarce iarăşi,
Ca să 'ntrebe pretutindeni
De soție şi tovarăşi,
(Rindunel)

lată ce simplu, ce mişcător, ce viu ne dă poetul, în aceste ci-
teva versuri, sborul repede al paserei speriate de lipsa celorlalte
tovarăşe.... «Despici ceața toamnei reci şi ude>—se poate mai
dureros şi mai potrivit codru pentru starea sufletească a celui
rămas singur? Şi cine, citind versurile:

Ca de spaima unei grindeni
Sboară şi se "'ntoarce iarăși

nu vede sborul grăbit al rindunelei 3.

S'a văzut mai sus, în prima strofă a poeziei «Liniste», minu- i

nata descriere a muntelui, Din alte bucăți, pe care le-am mai
transcris, cititorii au putut vedea cit de frumos descrie O. Carp
diferite aspecte ale naturii, Dar cite admirabile bucht din poe-
ziile lui ni se prezintă in minte, cind ne giadim la această faţă
a talentului lui O. Carp!.... Cu ce plasticitate ne redă

in cite-va versuri numai, un peizaj de ţară În poezia « Aetermilas» ;

Lumina "'nflăcărată a soarelui albeşte
Tot cimpul ce se 'ntinde ca apa unui lac,
Dar în tacerea zilei de vară se porneşte
Un dangăt trist de clopot...
Pare că vezi cimpul întins ca apa unui lac, incins de ra-

Wa a E SE

UN POET AL CLIPELOR DE INDOIALA... A7

zele inflăcărate ale soarelui de vară şi simţi tăcerea măreaţă a
greuitoa i

rii, adormită, parcă, sub dogoreala aceasta in sate
de-oda!ă, sunetul acela de dons care z Som

d simprăştiat a lene
" Pluteşte şi se duce departe Intunecat...

şi care vestește sfirsitul unei vieți L.

Și tot astfel, cu ce putere redă poetul tăcerea şi somnul
naturii în poezia „Voapre“ :

Vre-un freamăt de viaţă, vre-un murmur de pirae,
Nimica nu s'aude, nimica nu tresare...

Pluteşte numai luna tăcută şi bălae,

Şi mersul ei in noapte e singura mişcare... -

ori aspectul apei umbrite de codru şi impresia ce o face acel
a

Aspect asupra unui meditativ, In poezia „Cine Ştie ?*:

Umbra codrului pe apă face apa giuditoare d
Oglindind în adincime un senin înalt şi sfint...

„eri tainicul, sombrul şi misteriosul interior al bisericei Sft. Ştefan

din Viena în poezia „/n vechea catedrală“ :

Din ziduri de 'ntuneric străvechile vitralii
Fac un amurg de sară năuntrul catedralii,
Și 'n sombra-i adincime e linişte de noapte,—
e lespezi trec doar umbre, prin aer numai şoapte...

ori încă imaginea unui lac sub poalele munţilor în poezia „La-
cul”, din care nu ne putem opri de a reproduce măcar, o strofă,
cea dintăi:

In umbra celui munte un văl de 'ntunecime
S'abate peste apa, brăzdată "mn larg de unde,
Și lacu 'n umbră pare a creşte "o adincime,
Întunecat de ginduri şi de 'ntristări profunde,

Ce minunat e versul;
„Şi lacu ja vmbră pare a creşte "n adincimei!,..

Și ne oprim, pentru că altfel am fi inclinați să cităm tot
volumul—iar noi am dori ca cetitorii să caute toate aceste şi
multe alte frumuseți de-a dreptul în volumul lui O. Carp —și
pentru că, cu cit re alundăm mai mult în frumuseţele coprinse

Aus VIAȚA ROMINEASCA

in el, cu atit creşte întristarea, pe care ne-o pricinueşte gind
că un astfel de talent e jertfit

jdii şi descurajării
_itoare.... n leit i

Dar nu stă in puterea noastră și nu stă nici in a poetului
ca el să fie altfel de cum este,—şi, dacă Goga e poetul cli lor
noastre de înălţare sufletească ai de speranță, apoi O.
după Eminescu şi Vlăhuţă, e poetul nostru din clipele de slā-
băciune ască, de indoiala, de suferință...

Şi sintem adinc recunoscători acestui poet, care are o a
titudine stoică întăritoare faţă cu durerea, şi care, în astfel de
momente, ne chiamă, cu atita putere, luarea aminte asupra du-
rerilor altora, ne trezeşte mila şi ne face să ne odihnim sufle-
tele la umbra acelei virtuţi,—resemnarea, care e atit de dulce
şi atit de bine-venită în unele clipe ale vieţii...

N. Carp

Viaţa Rominească în Bucovina

— Teatrul —

E destul de bine cunoscută insemnătatea culturală ce a avut-o şi
0 are şi astăzi teatrul la toate popoarele, încit nu e nevoie ca să insist
din nou asupra ei. Dacă teatrul e privit însă ca un institut de cultură
de prima ordine de toate popoarele şi în toate timpurile, un rol tot
atit de însemnat are el şi în desvoltarea naţională a unui popor. Nu
e locul aici şi nici nu sînt cu cel competent, ca să arăt rolul teatrului
romin în desvoltarea neamului nostru ; eu mi-am ales un subiect mai
modest: vreau să schiţez în liniamente generale desvoltarea teatrului
național In Bucovina şi să arăt şi însemnătatea culturală şi națională a
manifestărilor de pe terenul acesta. Câci insemnătatea națională a tea-
trului într'o țară ca Bucovina, unde îndemnurile culturale sint puţine şi
viaţa naţională e mărginită numai la citeva manifestări sporadice, este
cu mult mai mare decit rolul, ce-l are teatrul Intro țară unitară din
punct de vedere etnic. Cred, că din expunerile ce urmează va reeşi
cu prisosință influenţa binetăcătoare ce-au exercitat-o puţinele încercări
ce s'au făcut la noi In direcția aceasta. E de sine înţeles, că altfel de
rezultate am putea constata azi dacă încercările, care s'au făcut, nu s'ar
ti oprit la începutul drumului, ci ar fi urmat calea desvoltării naturale
creifid o puternică tradițiune, Azi publicul nostru ar cunoaşte mal bine
istoria şi literatura naţională, azi ar pulsa în Bucovina mai multă viață
curat rominească și în viaţa socială din toate păturile neamului nostru
s'ar accentua mai adese ideia naţională, nu atit de sflos după cum se
Intimplă astăzi, Că acestea ar fi fost rezultatele finale daca am fi avut,
nu un teatru permanent, dar cel puţin scurte serii de reprezintări teatrale
anuale cu piese alese şi bine studiate, potrivite pentru feferințele noas-
tre şi cu actori de mina intaia, ne arată frumosul succes, pe care l-a avut
teatrul romin îndată la inaugurarea sa. Ce entusiazm au stirit primele
încercări teatrale la noi In Bucovina şi cu cita însuileţire s'a lucrat pen-
tru aducerea unei trupe teatrale romine În ţara ne arată mărturiile con-
temporanilor, despre care vom vorbi mai jos, cînd vom insista mai pe
larg asupra acelui period de înnălțare sufleteasca. Ani întregi pe urmă

Aën VIAŢA ROMINEASCA
nu däm nici de o singură încercare mai serloasă în direcția aceasta şi
astăzi putem zice, că stăm mal rău decit ori şi cind, căci cu o incer-
care—două, fie aceste cit de succese tot nimică n'am făcut cită vreme
n'am creiat un curent puternic, care să cuprindă toate păturile societăţii
noastre şi să ducă ideia teatrului romin la izbindă,

+
E ké

Incercarea de a schița desvoltarea teatrului romin din Bucovina e
de sigur destul de hazardată şi pe unele locuri va fi lipsită şi de
interes, căci cercetătorului ce adună rămăşiţele timpului trecut spre a le
pune în legătură cu prezentul at! sa oferă ceva unitar, sistematic, a-
vind început şi siirşit, ci numai fragmente. Întregul istoric al teatrului romin
din Bucovina se reduce la citeva inceputuri frumoase, care promiteau
foarte mult, la citeva încercări reuşite, la citeva licăriri trecătoare, Nici-
odată n'a strălucit prin timp mai îndelungat soarele luminos al artei na-
tionale, ci deabia din cind în cind au străbătut prin nour! gros de ceaţă
ce ne desparte, citeva raze rătăcite, care au născut speranţa unor timpuri
mai bune, speranţa care— durere !— pănă astăzi a remas neimplinită. Nică-
ieri în şirul anilor nu se întilneşte o activitate consecventă, condusă de
un spirit luminat şi bazindu-se pe idei clare şi precise ; peste tat o ab-
solută orbecare, şi puţina activitate ce s'a desvoltat e rezultatul nevoi-
lor momentane. Au fost şi timpuri de avint tineresc, dar au venit şi
vremi de amorțeală leşinitoare ` am avut bărbaţi, cari au avut şi cunoş-
tințile necesare şi dragoste adevărată pentru teatru naţional şi au în-
cercat o îndreptare în privința aceasta, dar urmaşii lor au fost iarăşi
oameni, cari maveau de loc pricepere pentru chestiuni de ordin spi-
ritual şi au neglijat terenul acesta de tot. Toate aceste tărimățuri, aceste
inceputuri fără continuare, zvircoliri de copii brudit formează istoria tea-
trului romin în Bucovina şi această istorie are, cu toate că valoarea ei
e mică, o însemnătate pentru istoria culturală a Rominilor bucovineni
flind o parte integranta din viața culturală a poporului nostru, Scopul
nostru este de a aduna pentru prima dată toate ştirile referitoare la ma-
nifestările de feliul acesta şi de aceea vom fi scuzați dacă Interesul va
scădea citeodată, căci vom fi necesitați a insista şi asupra lucrurilor mici
care ne sint de lrebuință spre a da o icoană complectă. Odată însă a-

ceste date adunate vom putea fixa şi citeva momente insemnate din `

trecutul teatrului şi vom putea trage şi oare-tare concluziuni pentru o
activitate mai sistematică în viitor.

Spre a aduce oare-care ordine în chaosul de date şi evenimente,
care formează materialul subiectului de faji, m'am hotârit ca să le gru-
pez subi mai multe puncte de vedere, care să conceadă totuşi ca acele
manifestări să apară ca un tot organic.

Condus de aceste considerente, am ajuns la următoarea grupare:

L Întrun capitol se va vorbi despre activitatea trupelor din
Rominia la noi in țară.

VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA sa
a

Aceste trupe au inaugurat viaţa teatrală la noi în ţară, ele au dat
impulsul prim pe terenul acesta. Pe timpul cind au debutat cele dintăi
trupe romine la noi, am avut un scurt timp o adevărată viață artistică,
Ba ce-l şi mai mult, la noi s'au dat pentru întăiaşi dată mai multe ope-
rete de ale lui Alecsandri, la noi şi-au cîştigat mulți actori renumele lor,
Activitatea celor dintăi trupe din țările romine a însemnat o Intarire
considerabilă a vieţii naţionale de la noi, care atunci deabia începuse a
pulsa mai cu putere, Vom constata, în decursul înşirării ştirilor teatrale,
şi ceva paradox, anume că începutul vieţii teatrale cade la un loc cu
epoca de înflorire, căci ceea ce au produs trupele celelalte ce ne-au ve-
nit mai tirziu din regat, nu se poate asămăna nici pe departe, nici ca
valoare artistică, nici ca factor de progres naţional, cu activitatea trupe-
lor celor dintâi.

Şi e de mirat, că în zvircolirile noastre ulterioare de a face ceva pe
terenul acesta—lucru despre care va fi vorba mai pe larg la societatea, care
se constituise spre a promova teatrul romin în Bucovina—nu ne-am
orientat după exemplele bune din trecut,

2. În partea a doua se va arăta ce-au făcut acele societăți din
țară, care au inscris în statulele lor cultivarea artei dramatice, ca
parte integrantă a activităţii lor, De aceste avem în Bucovina numai
două ` societatea pentru respindirea muzicii naţionale „Armonia“ din
Cernăuţi, cu o activitate rodnică de 25 de ani şi reuniunea de cîntare
„Ciprian Porumbescu“ din Suceava, întemeiată înainte de ciţi-va ani,
cu o activitate mult mai modestă, dar care are totuși citeva încercări
pe deplin reuşite. Credem că tot în jurul acestor societăți vor trebui să
se grupeze In viitor toţi aceia, cari vor dori sa inaugureze o eră nouă
a vieţii teatrale la noi în ţară, căci s'a dovedit că celelalte încercări au
rămas fără succes.

3. Partea a trela se va ocupa cu reprezintările teatrale date de
diletamți. Partea aceasta are de scop, pe lingă adunarea datelor relative
la aceste întreprinderi, să arăte, prin stabilirea pieselor ce au format re-
peitoriul diletanţilor, pănă la ce grad a ajuns cunoştinţa literaturii dra-
matice la Rominii bucovineni şi, din primirea ce s'a făcut diferitelor
piese, gustul artistic al publicului, Partea aceasta este cea mai puţin
mulțămitoare, de oarece activitatea diletanţilor e, ca purcezind din dife-
file iniţiative, cea mai nesistematică şi atit adunarea şi gruparea datelor
cit şi apreciarea pieselor e cea mai anevoioasă.

Însfirşit, mai mult în trecere, va fi arătat apol raportul dintre
aceste încercări pe terenul artei dramatice romine şi teatrul german, care
işi are sediu! stabil în Cernnuţi, iar încheierea vor forma-o cite-va con-
siderări relative la societatea pentru adunarea unul fond de teatru romin.

Ar mai răminea ca în legătură cu alte întrebări să vorbesc de altă
dată despre reprezentările teatrale date la sate, care trebue apreciate din
alt punct de vedere, decit acelea, ce formează subiectul espunerilor mele

de față.
H

kee

VIAŢA ROMINEASCA

Astel, că dacă espunerea ummiitoare nu va aveu alt merit decit
acela de a fi adunat pentru prima oară datele referitoare la teatrul ro-
min din Bucovina, date respindite în diferite ziare foarte greu de aflat la
noi, unde nu există nici o bibliotecă publică rominească şi nici biblioteci
particulare complecie, eu cred că tot este ceva, cel puţin un început care
poate servi ca-fundament pentru studii mai sistematice, câci nime nu-i
mai convins decit mine despre caracterul fragmentar al acestor €spu-
Der şi unica mea dorință e ca să dau ocaziune să se complecteze
espunerile mele, căcl' numai aşa vom ajunge cindva să fim pe depiin
orientaţi asupra maniiestărilor vieţii noastre culturale,

ZS
4 3

E pe deplin explicabil, că printul pas pe acest teren şi un pas
foarte bun s'a făcut în acele timpuri de adevărată viaţă națională, în
care S'au sivirşit şi multe alte fapte culturale neperitoare.. O mină de
Romini inimoşi, boeri, preoți și alți cărturari, duşi de un singur gind și
purtaţi de aceeaşi dorință ne-au dat o dovada strălucită de ceea ce poate
face solidaritatea, unirea şi buna înțelegere, Abstrăgind de la faptete de
Interes politic şi considerind numai pe cele culturale, trebue să spunem că
acea gonetaţie şi-a înţeles şi implinit pe deplin menirea. În acele timpuri
de inălțare sufletească aflăm ŞI inceputurile teatrului romin în Bucovina,
care a ajuns chiar la inceput la o stare de inflorire, cu care activitatea de
mai tirziu de pe acest teren nu se poate asemâna. A fost curtoasă această
desvoltare, a cărei început cade la un loc cu epoca de înflorire, dară
factic e aşa, caci cu cit ne depărtăm mai mult de început, cu atit mai
slaba, mai patidă e manifestarea pe acest teren. Atunci un Alecsandri
scria piese anume pentru trupele ce jucau în Bucovina spre a-şi trece
botezul aici la nol şi aştepta cu nerăbdare verdictul publicului nostru,
bucurindu-se în deosebi de fiecare Victorie repuriată; mai tirziu incă-
pură la rind o mulţime de aulori obscuri cu piese de conţinut proble-
matic şi ca artă şi ca imorală, iar în timpul din urmă inundară in ţară
o mulţime de irupe nauiragiate și artişti de contrabandă, cari făcind cu
insistență atentat numai la punga Rominilor, au produs o decepție do-
boritoare, care apasă ca o negură înăbuşitoare asupra vieții naționale
de la noi. Au trecut decenii de cind n'a trecut hotarul o singură trupă `
de di Doamne şi ici colea un artist, care meri acest nume, Un singur d

turneu artistic de sama ar D în Slare să ridice moralul publicului nostru, —
dar cine se interesează de astfel de lucruri ? SE

E dureros cind ne findim, că oamenii acelei epoce au avut fer,
cirea si cunoască pe cel mal celebri oameni ai Rominilor, pe sărbători
tul Alecsandri, cel mai mare poct, şi pe „celebrul" Milo, cel mai mare
actor al Rominilor, cari au fost creatorii teatrului național, iar noi sine —
tem condamnaţi să facem cunoştinţa trupelor de vagabonzi şi a unor

pretinşi „artişti romini=!

VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA
e

Inceputul activităţii teatrale în Bucovina cade cam în epoca înfiin-
țării actualei „Societăţi pentru cultura şi literatura poporului romin din
Bucovina“, pe atunci Reuniunea de lectură, La inceput teatrul n'a fost
privit din punctul de vedere al „artei pentru artă*, ci mai mult ca un
mijoc potrivit pentru a încuraja mişcările culturale şi politice de atunci.
„Se credea îndecomun--scrie prof, J. G. Sbiera, un martor ocular al aces-
tor evenimente, căruia îi datorim multe date preţioase din acel timp—
ca reprezentările teatrale, dacă vor fi mai cu samă de conținut patriotic

„şi naţional! şi dacă vor fi executate de artişti cit se poate de buni, nu

vor Întirzia pe de o parte să gidileasca amorul propriu în publicul ro-
min, să-i insufle încredere în virtulile şi talenturile proprii, să destepte
în el iubire mai mare catră neam şi ét idealurile şi aspirațiunile tui,
și să-! împingă la mai strinss unire şi la mai intima înfrățire intre otaltă,
iar pe de altă parte să arate şi să dovedească străinilor detractori, că
limba romineasca este destul de desvoltată ca să poata servi ca mijloc
precum pentru predarea şliinţilor, aşa şi pentru Interpretarea şi executarea
artei dramatice şi că Rominii posed artişti cu mult mai superiori decit
erau aceia, cati veninu din cind în cind la Cernăuţ pentru reprezentări
teatrale nemjeşti şi poloneşti şi, în fine, ca Rominii ştiu aduce sacrificii
nu numa! pentru institute de cultura, dar şi pentru arta naţională "ir,

În Tanuarie 1854 fu angajata de bolerul Alecsandru Costin prin
mijlocirea îraține-sau Emanuil, care petrecea în Moldova, trupa doamnei
Fany Tardini. Angajamentul a fost făcut pentru 20 de reprezentari pri-
mind trupa şi garanția necesară pentru acest numar de reprezentări,
Prima reprezintare s'a dat la "+ Mart 1864 in sala tentrală din otelul
de Moldova. S'a Jucat Radu Culomțirescu, drama în patru acte cu cintece
şi un spectacol de 7. Dumitrescu, Un public numeros se adunase în
sală, şi-acum lăsăm să urmeze amintirile d-lui prof. Sbiera, căci am strica
numal încercindu-ne să descriem noi acest moment solemn şi de mare
însemnătate în viața culturală a unui popor.

„Primele accente romineşti ce au rasunat de pe scenă au fost cele
cuprinse în cintecul:

„Astazi, fraților romini, ne vedem şi noi stăpini pe-ale noastre na
mestii, ce şedeau mai tot pustiit. Nu putea bietul Romin, de tiranul
de pagin, nici de casă a-şi vedea, ci soartea W blasiämn l.. Acum toţi
ne-am ușurat şi rana niam vindecat. Să trăiască, să tralască cel cu chica
olteneasca ! Aşa noi toți să strigăm şi credință să uram prinţului Mihaiu

i-a tăiat necazul !*
TS seg esecutat întrun mod admirabil de câtră un cor nu-
meros, a electrisat şi fărmecat publicul romin, Nu se sfirşise bine prima
strofa, şi publicul răpit de o însufleţire nedescriptibilă, isbucni în aplauze
şi strigate de bravo şi de trălasca, de cutremurau păreţii, şi socoteai că

t} Dr. T. G. Sbiera „Familia Shiera după tradiţiune și istoria“ și
„Amintiri din vizin autorului” pag. 155.

e "EE

su VIAŢA ROMINEASCA
Sn AL

are să se prăbuşască sala de atita zgomot! Nicicind nu se vazuse atita
entuziasm ! Puţinii străini prezenţi stau uimiţi, nedindu-şi bine sama de
cauza acestei insufleţiri supreme. Abia mai pe urmă după reprezentare,
cunoscură însemnătatea cintecului Şi a dramei întregi şi de aceea nu s'a
mai permis de cătră poliție repeţirea ei, cu toată stăruința comitetuluț
arāänjator ! Dr:

Stagiunea teatrală a durat de la a Mart pănă ia ri, Mal 1864,
S'au reprezintat 33 piese teatrale, între care şapte traduceri din franceză,
Repertoriul acestui sezon a Joel format din următoarele piese `

V. Alexandri ` Chiriţa în laşi, laşii în carnaval, Doi morţi vii, Herzen
Boccegiul, Scara miţii, Corbul romin, Piatra din casă; C. Negruzzi: Dol
țărani şi cinci cirlani; M. Pascali: Inviarea Babei Hircei, Viitorul Romi.
niei; E. Carada: Munteanul, Urita satului, Cimpoiul Dracului; D. Anes-
tin: lancu Jianul, căpitan de haiduci; D. Mihâlescu : Dol soldaţi romini ;
D. Miclescu : Fata cojocariului; D. Porfiriu : Soldatul şi plăiaşul; A
Laccea : Borgoan Vodă; Penescu: Fâtul Haiducul: Haleplin : Săracul
cinstit; J. Dumitrescu ` Radu Catomfirescul ` M. Millo : Babă Hirca, Un
trintor cit zece, Tuzul Călicul, Insurăţeii ; 2: Hoţul şi fanaragiul,

Cele şapte traduceri din franceză au fost :

Gabrina sau camera leagănului, trad. de A. Poienariu ; Cine vrea }
poate, trad. de D. Sfäncesca; Omul care-şi ucide femeia, trad, de Pop, `
Doi procopsiti precum şi Idiotu! sau suteranele de Eisberg, trad. de D.
Mihăilescu ` Onoarea franceză sau George şi Maria, trad. de D. Grigo- —

rescu ` Barbieriul de Sevila, trad. de C. Caragiali.

Stagiunea a doua a inceput în "hs Noemvrie 1864 şi s'a închetat

în io Man 1865. Trupa d-nei Tardini, care fusese angajată pentru 40 de
teprezentări a dat vr'o cincizeci şi apt de reprezentări cu vr'o 47 de plese,
Repertoriul original se compunea din multe piese din stagiunea trecuta
şi citeva nouă şi anume:

V. Alecsandri : Nunta țărânească, Cinel-cinel, Chir Zuliaridi; M,
Millo: Doi feji logofeţi; 7, Dumitrescu ` Smărnndiţa sau fata pindariului,
Logofătul satului; Z. Maniu: Bătălia de la Calugăreni; D. Rădulean >
Voicu Plugariul ; P, Grădişteanu ` Umbra lui Mihai Viteazul ; N, Istrati:
Arderea tirgului Bala: /. Laccea şi I O. Sbiera ` Moartea fraților Costi-
teşti; apoi vr'o trel piese, ale căror autori au rămas necunoscuți ; mumă-
rul traducerilor au crescut în anul acesta; la cel din franceza s'au adaus
şi traduceri din limba nemţească. |

Asupra acestor stagiuni teatrale avem şti relațtuni fi rès
cise, căci afară de datele ce ni le-a păstrat St d Late ag Ze
ee? zogen ent ech: Hurmuzachi publicate în Foaia societăţii, care se

unfit mai ales cu unea a doua corespondența
dintre A. Hurmuzachi şi V. azi SS `

Ne aflăm deci in poziţie de a ne face a icoană exactă despre
Ca
1) Dr. 1. G. Sbiera op. eit. p. 188 Ei

VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 425
a Ay i SE

influența, ce au avut-o aceste donă stagiuni teatrale asupra vieții cultu-
taie de lg noi, care abia atunci ṣi ridicase sfioasă capul din somnul
secular,

Alecu Hurmuzachi, în articolul său „Teatrul național în Cernduţ"*),
constată cu bucurie, că publicul romin iubeşte artele dind dovadă, prin
interesul arătat în decursul celor două stagiuni teatrale, că preţueşte pe
deplin înriurirea artei asupra disvoltării culturii naţionale, că proprietarii
mari au adus jertie considerabile pentru realizarea acestui postulat na-
Bopa, Storțările unite ale publicului romin în direcția aceasta le numeşte
cu drept cuvint o faptă patriotică. El rezumă părerea generală a publi-
cului asupra celei de a doua stagluni teatrale în următoarele : „Romini
şi sirăini recunosc, fiindcă spre norocire sint lucruri, care nu se pot nega
nici din partea celei măi rele von, cd teatrul nostru este bun și demn,
şi că de şi ar fi să admitem escepțiuni, el e färd asemănare mal bun

"decit cele mai multe, care sau văzut pe aici. lată dar primul rezultat,
cu care ne mindrim cu tot cuvintul înaintea strainilor, dimdu-te ocaziune
de a face a descoperire mare, pe care mut din ei poate nu o aşteptau,

„aceea adecă, că limba noastră e destul de înaintată şi desvălită, ca să

„poată servi de mijloc pentru interpretarea şi esecutarea artei drama-
“dice şi cd cu toată Inaintarea culturii străine, pe lingă toată modestia
nvastră, ne putem produce cu o trupă dramatică, cu un teatru, cum cel

V puțin aici în Cernduj,—că de oraşul şi de țara noastră vorbim—poate

„numai rare ori au fost altul mai bun. Asta e cu atita mal insemnâtor,
cu cit ştim, că actorii străini vin din ţările civilizate, din oraşuri(!) mai
mari, unde de mult, de mult există teatruri. St în astă privire dar actorii

noştri ne-au făcut onoare şi ne-au mulțămit*, Hurmuzachi trece apol în

revistă pe toţi actorii mari străini, cari au fost prin Cerniuli şi au Jucat
în aceleaşi roluri şi comparind prestaţiunile lor cu cele ale trupei romine
conchide, că rezultatul obținut de artiştii romiinl e mulțamitor. În critica
specială arata pe urmă rolurile ce le-au avut diferiţi actori, relevează ti-
lentul şi meritele fie-cărula. Din înştrarea numelor făcute de A. Hurmu-
zachi, putem reconstrul cu uşurinţă personalul artistic al trupei. El se
compunea din doamnele F. Tardini, Dimitreasca, Albeasca, d-nii Co-
mino, Laccea, Sachelariu, Chirimescu, Romanescu, Constantinescu şi Viš-
dicescu, Forţa trupei era Vlădicescu, cară a devenit idolul adorat al pu-
biicului romin. Hurmuzachi insistă în deosebi asupra talentului de actor
al acestuia şi apol asupra calităţilor sale de cintărej, Citează citeva din
piesele, în care a plăcut mai,mult şi din cîntecele, care au avut un efect
fascinant asupra publicului ca d. e. aria eroică din piesa „Bătălia de la
Călugăreni“ sau în „Munteanul“, „Voicu Plugariul“, cintecul vinătoriul

din „Florin şi Florica”, i
Apreciarea asupra lui Viădicescu o încheie cu următoarele are:

1) Foain sor. un T. p. 59 sq.

Ae ___ VIAȚA ROMINEASCA

ee bena aici o părere de râu, Apoi e aceea, că nu a lost Zog
€ 5 a dure: al acestor frumoase Versuri, poetul scump Rominilor
de er? Kuks bine, cu ce espreslune vie şi accent potrivit ele s'au
ge d escu şi cu ce zgomot vojos, entuziasm trebuie să zicem
A wie, primi publicul cerind de mai multe ori de a se "eme" i
aresta receniziunii, Hurmuzachi laudă actorii, care învaţă
Sg bes SE nu gep pos de D sutlor şi spune un cuvint bun
: teatrului, care subt conducerea fraților Lem
Dee mașină eil E mpor ar duri să Dozend un
litera ramatica, i
mai piara datoriei ce o are guvernul de Ce
cu atit mai mult, că poporul romin are a
plicare natural: pentru
eng ac gen de teatru, care joacă în Cernăuţi şi cure e egen
ege nde Seng dE singurele mijloace fireşti, prin inteligența deg-
3 n simi maturat, foarte fericit“, Rezumind impresia ce 7

muzachi scrie: „Nouă ne rămine oi i
S mpresiune fo
ouă stagluni ale teatrului naţional ; credem că şi efectul lui nu va fi

wë em pm

datinetor trecute sau sub ochii n
Ostri trecinde,—iar mai pr
erei măcar a unor suveniri mărețe, a unor din bitai ahateen
or, a unor eroi străluciți, a unor intimplări glorioase e
tice, —aceste toate nu-şi pot lipsi efectul lor. Oj

a poeziei, a muzicii instrumentale şi
i SEN mea din urmă anume, ce Du le-am putea destul fecoman
i tente SC mb să sperăm, că se vor inspira de
vor desvolta şi lămuri simtul %
articolul al doilea despre teatrul n feel
i ational’) insista

prae E ale d-nel F. Tardini. Vorbind despre decta Ge
pico e d-na Tardini, Hurmuzachi scrie, că s'a decimal "7
a gem E Huet artiste indeplinite” şi apoi urmeaza : „Deşi
= te de Cie după toată dreptatea meritul acestei dosmne,
actoară oteşi nu pregetăm a me rturisi, că astă producțiune

i) Vezi Fuaia soristăţii an, Ep, (on rat,

VIAȚA HOMINEASCA IN BUCOVINA Ku

a d-sale ne-au surprins în chipul cel mai plăcut. D-nei au şilul atit de
bine a da fie-cărei Wei şi fie-cărui cuvint expresiunea Şi valoarea po-
tiitä a se pătrunde Insăşi şi a comunica și auzitorilor simțul, pe care
ci orice pasaj, cu orice vers au voit a produce şi a infațoșa autorul,
incit am zice: iată ce este o iluziune pertectă, în acel înțeles adeca,
că ar fi putut preferi cineva să crează, că declamaloarea rasteşie o iti-
provizaţiune propric, inspirată de momeni,—dacă am putea crede, că se
Intimptă totdeauna, ce alimintrelea ar H foarte fireşte, că autoriui singur
să fie cel mai bun şi iidel interpret al opului său. În aceasta insă,
în înțelegerea deplină, în traducerea şi interpretarea exacta şi fidelă
a cugetării, a simțului mai puternice sau mai fin ai mal lin a
piesci produse, — fie ca un rol mare sau o simplă poezie — In iden-
tificaren perfecti cu ideia autoriului şi In înfâțogarea totdeauna şi la tot
locul potriviţă a acesteia, —stă şi se cuprinde toata arii reprezentaloare,
dramatică. Iata de ce an avut tot publicul atita mulțămire de a vedea
că în declamarea dnei Fani nu a fost un ton prea tare sau nepotrivit,
mit a fost um Singur gest de prisos, sau cea mal mică urma de exage-
zare, de un uleci nemăsurat, Păstrind cu înțelegere şi cu gust fin în
toată privirea măsura dorită, dar la pasaşriurite anumite Inspirindu-se de
toată căldura cerută şi ridicindu-se pănă la expresiunea cea mai vie şi
înaltă, dar totdeauna adevarată şi neatectată declamarea, d-sale a produs
un efect foarte maré şi pătrunzător, Tot publicul s'au simţit miscat, do-
vedind aceasta precum şi deplina sa mulţămire prin aplauze prelungite
şi zgomotoase“,

AI ireilea număr din programul acestel ser primul a fost plesa :
Doi morți wii de Alecsandri—a fost poezia: „Bucovina”.

„Asii poezie su cintat cu o melodia de care credem, ca ar
esprima cu fidelitate caracterul ei, de cătră di. Viddicescu cu toata inje-
legerea dorită, cu accentuarea cea mal nimerită, cu toată simiţirea şi cal-
dura pre care d-lui ştie a o pune In cintarea sa. Efectul aceste! poezii
si cintări a fost strzbătător, entusiastic, incit atunci şi deciteori s'au mai
cintat—!n alte două seri urmâtoare—i s'au cerul repețirea chiar până la
obosirea cintărețului“, Intraceeași seară Vlădicescu a cintat canțoneta
„Voicul plugariul“.

La adoua reprezentare s'a dat piesa ` Doi fărani şi cinci cirlani
şi Urita satului, iar Vlădicescu a cîntat spre a se întrece pe sine în-
uşi, cintecelul „Munteanul.“

Piesa „Sdracul onest" sa dat în seara n treia, iar in seara a
patra s'a jucat: O partida de concină, proverb şi Florin şi Florica
mnindouă de Alecsandri. Vorbind de piesa ultimă, Alecu Hurmuzachi
serie ` „Florin va deveni de sigur una din piesele cele mal ades repe-
ilte ale repertoriului teatrelor noastre,“ Această proieţie Sa indeplinit
ce] puţin cu privire la Bucovina, Se ştie că piesele lui Alecsandri au
ormat un timp repertoriul diletanților noştri, lar acuma st dau cu

ÎN ia

Aë VIAȚA ROMINEASCA
— VIAŢA ROMIN

multă plăcere la sate, ŞI dintre toate piesele lui Alexandri una din cele
mai des reprezentate e de sigur: Florin şi Florica.

Indeosebi insistă Hurmuzachi asupra proverbului O partidă de
concind. După ce explică înțelesul cuvintului „Proverh“, arată calită
{ile piesei şi aduce laude lui Alecsandri, urmeaza : „Fără s+ mai vor-
besc adech de simțul patriotic, care pătrunde toată piesa şi se exprimă

pentru viitoriul năţiona!— calitate de sigur de cel mai mare preţ —volu

care ştie a face Versuri, poezii admirabile ca d-lui, acela, dina cărui
pană curg „lăcrimioare şi mărgăritare“, şi la cine simţul irumasului,
gustul estetic e atit de fin şi predomnitor, incit cercetind cu toată sc,
pulozitatea orice scriere a d-sale mică sau mare, nu vei afla O cugetare,
o frază, care să fie cit de puţin vătămâtoare pentru acesta, Prin piesa
asta dar, In care, ca din prizmele unei petre scumpe, din fiecare pa-
sagiu, din fiecare frază Iuceşte cite o scinteie, o rază de spirit, o ioare
de poezie, ce revarsă asupra-i ca un profum plăcut şi delicios, dl. A.
lecsandri au Pus un model indoit: pentru cei ce se ocupă de compu-

urmă. Deşi de natură mai mult intimă şi ocupindu-se numai cu piesele
lui Alecsandri, aceste scrisori au pentru noi o vatoare incontestabilă maj
intäju pentru amănuntele ce le aflam în ele, dar mai ales fiindcă cek
mal numeroase şi mai valoroase piese din repertoriul original ai d-nei
Tardini erau cele ate lui Alecsandri, Scrisorile acestea sunt însă şi o do-
vadă strălucită de interesul ce-l purta Alecsandri disvoitării Şi progresie
lui artel dramatice naţionale, dară şi de dragostea, devotamentul şi în
țălegerea lui Alecu Hurmuzachi pentru arta dramatică, căci scrisorile

VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 4+2)

Alecu Hurmuzachi, în care se ocupă în detailiu cu piesele sate ŞI cu ac-
livitatea sa ca scriitor dramatic. Despre reprezentările trupei teatrale din
Cernăuţi el scrie: „Sint foarte mulțumit că la Cernăuţi teatrul romina

sezonul viitor. Acum deodată tiam trimes o comedie şi două cinti-

se va pune pe muzică şi va fi cintată la teatru, va aduce plăcere Buco-

vinenilor *), d
Tot atunci i-a trimes şi proverbul „Barcarola“, adăngind relătiv

H această piesă următoarele : „Dacă Soco tu că dan Fany ar putea să

ce cu intetigenţă rolul Princesei, precum şi d. Vlădicescu pe cel al
dra Leonard, insărcinează-i să o reprezinte... însă numai după ce
P vor şti rolurile ca apa; şi Indată ce vor giuca proverbul seric-mi
impresia ta și a publicului. Cit pentru aria Barcurolei, dacă posedaţi

„în Cernăuţ vre-un compozitor de gusi, puneţi-! să o compuie şi siliţi
„pe artişti a o studia bine până a nu o cinta pe scenă.“

În cele trei scrisori ale lti A. Hurmuzachi vom afla şi răspunsul
pentru unele din chestiunile atinse de Alecsandri. În scrisoarea intăla
Alecu Hurmuzachi vorbeşte pe larg despre o reprezentare teatrală. CL
Dm citeva pasage mat marcante : „Luni am avut o reprezentare foarte
frumoasă. S'a jucat cum am mai spus: Doi morți vii, după dorința a-
bonaţilor, şi s'a jucat bine, incit am putut fi mulțămiți, care mulțămire
a şi maniiestat-o publicul cu toata căldura, M-me Fany a tăcut pe
“Fercheşanca şi ar H de prisos să mai spun, că a făcul-o prea bine,
„de vreme ce nici rolul nu e prea greu. Deşi cam groasă mai mult-cit
ar tcbui, tetuş avea bună înfățoşare şi ca amazonă foarte elegantă. Nu
am văzut pe di. Luchian, pe Millo in rolul lui Hagi Flutur şi nu pot ju-
deca intrucit a tämas Coming indărăptu! d-lor sale; acest rol însă este
unul din cele mai bune ale lui, îl joacă destul de tireşte, şi, fiindcă
"Sa măsurat şi ferit de exagerare, cu o comică neprelăculă şi de mult
efect; chiar şi înfățoşarea-i era foarte potrivită, Evolschi era drogcat li-
povan prea bun, La nimerit de tot cintarea strigătoare sau zana
adecă lungiţă şi pocită şi dialectul lipovane-romin. Viddicescu, să e
netăgăduit talent şi instinct de tot fericit, a jucat prea bine rolul său.
Chirimescu, aminterea actor prea inferior, a dat bine rolul poetului Sa
peleag Acrostichescu—şi auzindu-l vorba şi poezia, nu ştiu cum se st
că tot bietul Dimitiachi Ralet imi TA rapas aş kg si stiu de
m'am înşelat sau ba, prepuind că ai volt a-l copia pe el
ei oe Cum A to reprezentati plesa ia, care prea mult a as
cut, Cred, că n'al avea pricină a fi nemulțâmil, Cred lesne, că Luc an
joacă mult mai bine -d'apoi el tot numai unul este. De-am avea numai

RK į d > tipă-

"a aceasta dalată din Mireoști 3) Inn. 1505 a fost e
rila eg Wosalé anui XXI (190) No. 5879, pe și în Convorbiri
` Litera: e Seck XL No. @ 7 gi pp Ant de dl. It Chendi.

430 VIATA ROMINEASCA
ZE ROMINEASCA `

mal multe piese de aceste, reprezenlarea tot ar pulea reuşi destul
de bine.“

Despre succesul, ce l-a obținut poezia „Bucovina“ Hurmuzachi
raportează următoarele lui Alecsandri: „Acum abia ajung a-ji spune ce
efect şi entusiasm a produs poezia : Bucovina, cintată două seri după
Olaltă la teatru, carele cu eu s'au încheiat. Întâia oară în iunea trecută
şi teatrul fiind foarte plin şi a doua zi, S'a cintat anume la urmă ca
Să nu mai vie nimic după ea, că nimic n'ar îi putut fi mat frumos,
Viddicescu a cîntat-o cit se poate mai bine, ş-a pus toată siiinja şi pu-
tința şi espresiunea, pubiicul a cerut repetiţia, până cind mal erta pu-
terile pe cintăreţ ` a plăcut dar foarte mult şi muzica. Un mezil cred,
că îl are aceasta, acela de a fi potrivită cu caracterul poeziei, cel pu-
țin, bine cintata, face astă impresiune. Aşa ne-a părut și aşa ti-au spus
mai muli, cari pot judeca, şi pe care i-am întrebat anume, îmblind
de la unul D altul, ca să le car opiniunea*, y

În altă scrisoare A. Hurmuzachi fi răporicază despre reprezenti-
rea „Barcarolei”, cărela îi schimbase titlul în O partidă de concind.

„Cu: vezi din afişul alăturat, mi-am învins in urma urmelor toate
indoielile şi am pus a se juca „Proverbul tău. Nu făcusem mal curind
curat de frică, nu atit în privirea executării, ci mal mult în privirea pu- f
blicuini; pentru judecata, simțul de drept şi gustul bun al acestula
äi mim — due poate garanta cu toată liniştea şi Sizuritatea 3 Mä
teincam mai cu seamă dar de tine, ci pentru nimic in lume n'aş fi volt
a-ţi espune cumva piesa, Totuşi din altă parte imi părea rău că astă de-
licată şi minunată piesă să râmie necunoscută sici, şi iată de ce, după
multă cumpenize şi cercetare, In fine m'am hotărit a o da. Şi am ned
spusă mulțămire a te înştiința că am făcut bine, că am reportal un suc-
ces deplin, să zic, un triumf. e

„Înţeleg! îndată, ca am avut a gi bucuta în deosebit de public a
căruia judecată bună s'a constatat pe deplin. Am umblat pesie tot loenh
am pus urechia pretutindene, am întrebat direct şi indirect pe toți odat
şi de zece ori şi am auzit numal o singură opiniune, «spresiunea celei
mai vil şi frumoase plăceri“,

„SA ştii dar mai întăi, că „proverbul* a plăcut cit se poate mă
muli, că publicul a simţit îndată de pe la inceput şi pănă la stirgii Lait
irumuseţea sa, că a ştiut a prețui şi a se uimi de toate florile şi scinteele
spiritului tău tin şi lucitor, ce ai reversat cu beişujz în ca, de toate alu
ziuniie şi aplicaţiunile atit de nimerite, de toate cugetafila nobile şi juste
precum şi de toată frumuseţa, eleganța şi deticateta limbii, Serios H
spun, că am fost foarte fericit şi mutţămii, incit zău, cam simţibi! cum

sunt, eram cam escitat de atita bucurie, fericit, zic de acest deplin sié-
ces şi de astă bună experienţă in privirea gustului şi înţelegerii publi-
cului posten, De mat multe ori am auzii, xă asta e cea mai frumo SH
piesă, care inca s'a dat astă cami, o vorbă care In mat multe priviri e
de tot adevărată, că aşa nobilă şi delicată şi fină nu am avut. Poţi socoti `

VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA sat

cità bucurie îmi făcea, cind auziam din toate părțile: „Cit de minunat!
Ce spirit! Ce limbă !* şi zău de multe ori din partea unor Romini şi
ueromini: „Das ist aber cin schönes Stück! Das det eine Sprache !*

In continuarea scrisorii Hurmuzachi vorbeşte delallat de jocul tc-
torilor, în primul rind de cel al doamnei-Fani, apot de cel al lui Vlădi-
cescu, cari ambii s'au ţinut foarte bine, incit Alecu crede, că şi Alecsandii,
cit e de pretenţioa ar îi ramas mulțamii pe deplin,

„Cu ajutoriul pleselor tale—urmează Hurmuzachi—am reuşii 4 se
impiini, ce nu mai speram, a fost o seara de teatru foarte frumoasă, pu-
blicul de la început pănă la siirşit în cea mai plăcută dispoziţiune, destul
de mişcat şi. violu şi ultima reprezinlare dar lâsind cel mai bun efect şi
suvenir“,

In fine Hurmuzachi trece la anul viitor şi-i comunică cà Fani a
iost ungajată pentru 42 reprezentări cu 1800 galbini (9000 DA Fani a
luat obligaţia să. angajeze o cintireaţă şi un comic bun şi să dele cel
puțin 20 de piese nouă. Hurmuzachi! apelează la sprijinul lui Aiecsandri,
„De ia bunăvoința ta atimmă acum ce succes şi onoare să aiba şi să
ciştige teatrul romin la Cernăuj şi ce muiţămire publicul. Asla e destul
dr serios, cà acest succes va hotari cum cred viitorul teatrului naţlonal
in Bucovina, Poţi crede ca aici e angajat: ambijiunea naţională, de
vreme că este imulta rivalitate din partea teatrului nemţese sprijinit de
guvern şi de toyi sirăinii, toţi adversarii şi neamicii noşiri, lată de ce mă
ocup şi pe mine şi pe tine până a te osteni, de astă cestiune, lucre de
care insumi mă mir destul, fiind că in adevăr capul nu-mi prea stă
acum dupa teatru, fiind destul de bintuit şi ameţit de altele ; sint însă
rugat de mulie părți a li mijlocitor la tine, şi apoi nici că ar li cupu-
lină ca să rămin de lot indiferinte pentru acest „interes public“, de şi
cit pentru mine nici nu ştiu unde volu fi pe atunci, Omul însă nu trebue
să fie egoist, subl nici un fel de împrejurări şi să grijascã dar macar
pentru petrecerea altora".

La aceste scrisori Alecsandri răspunde Intro scrisoare datată din

it 1863),

ui gc séi: iarăşi despre teatru. Am rămas foarte muljämit de in-
presia plăcută ce v'au produs repertoriul meu şi mal cu sama: cintecul
Bucovinei (Folţele ce mial trimis sboură acim prin ataş). Precum i-am
mal spus-o, dragă Alecule, am pentru scena romina o iubire părinţească
şi nu volu pătăsi-o nici odată, căci pe lingă Interesul înfloririi sale, mă
domină şi amorul artel dramatice. Îmi piace să lucrez peniru eatin şi
mä simi oarecum legat càtră el şi prin lucrânie mele de mai inainte şi
prin lipsa de autori dramatici. Până acuma um compus bucăţi mai mult
său mal puțin uşoare, în potrivire cu puterile acloriior şi cu neindemi-
parea limbii, a venit insă timpul, că se cere şi ceva mai series, mal l-

1) Vezi: Coneorbiri Dilorars au XL No, 0, 7 3i 8, 198 sq-

OG VIAŢA ROMINEASCA
a n e eeh.

terar, fără a mă preocupa de gradul de inaintare a actorilor în arta dra-
matici. In curind deci mă voiu pune pe lucru de voiu fi sânatos şi ferit
de necazurile agriculturei, la care sunt osindit de un an din cauza lipsei
de arindaş",

Cam äi finea aceleaşi scrisori Alecsandri revine din nou asupra
teatrului: „Ideia ce mi-al esprimat despre formarea unei irupe compusă
de toţi actorii buni din Rominia este minunată, dar grea de realizat, căci
înmulțirea teatruzilor la Bucureşti, laşi, Craiova, Botoşani, Birlad, Roman
şi Galaţi au născut o mare concurență între directorii trupelor şi o mare
Presumţie în capetele actorilor. Unii din aceştia pretind lefi colosale, de
cite 100 galbini pe lună, incit teatrul nu ar putea să se susţie cu veni-
tul reprezentărilor, ba nici chiar cu o subvenție potrivită cu meritul attiş-
tilor. Dacă aş avea eu timp şi răbdare, dacă n'as putea hotari a mă aşeza
în București, ca să iau direcţia teatrului, sau ca să privighez mersul tea-
trului, ar merge e! mai bine; o mărturisesc fără Sficală, câci am destula

melor &elor mai exagerate. Ce-mi rämine dar mie de facut? Numai şi
numai de a combate acel rău prin scrieri teatrale, adecă rolul simplu de
autor dramatic şi aceasta o fac cu mare plăcere”,

Şi chestia materiala, care didea şi pe atunci destul de lucru celor
Ce aveau să grijeasca de reuşita materiala a reprezintărilor, e atinsa în
scrisorile lui Hurmuzachi catra Alecsandri. Aşa în scrisoarea întaia aflam
următoriul pasaj: „La ullima teprezintare (de Marţi) teatrul era acum
destui de deşert; în paârterre s'au plătit locuri pentru vr'o 60 studenţi,
ca să-l înai umplem; loje erau multe deşerte. Iti spun, că publicul e cam
stors, fiindca nu e mare şi nu se schimba, ca în alte locuri. lată pricina”,

In anul 1866 nu s'a dat nici o reprezentare teatrală, cu toate că

mică, care a bintuit țara în acest an şi multele boli, cari Lan urinat, între
ele şi cholera, au închis templul Muzelor, Nici în 1867 nu s'a arătat vr'o
trupă teatrală în Bucovina. In i868 Millo anunţă prin Alexandri Buco-
vinenilor că ar dori să vie cu trupa sa prin luna lunie pentru vr'o 6 re-
prezentări la Cernăuţ. lar în aceste timpuri grele era foarte anevolos de
a entuziasma mulţimea pentru teatru, Iscusițul minuitor al condeiului,
Alecu Hurmuzachi, scrise un articol plin de căldură şi dragoste despre
Millo în Foaia soţietații *), In care intervalul, în care Rominii bucovineni

D Poaia Soţietaţii an, IV D II sq,

VIAŢA ROMINEASCA ÎN BUCOVINA Gr
EE Den S

au fost lipsiţi de plăcerea de a vedea spectacole în limba romină, e numit
„intervalul mai multor ani lungi şi fără sărbători”,

„Care Romin bucovinean-—scrie Hurmuzachi cu înțelegere şi in-
teres pentru desvoltarea naţională nu s'ar simţi pătruns de bucurie la
ştirea, că va dobindi în fine ocaziunea de a admira, deşi numai puţine
zile, pe „celebrul Millo“, cum 11 numeşte cel mai competinte judecător,
marele nostru poet Alecsandri, acela, carele cu di. Millo impreună au lost
creatoriul, fundatoriul teatrului național?“

Şi mal departe urmează : „Vom merge, vom merge cu toții de
aproape şi de departe la teatrul național, vom aduce omagiuriie noastre
Muzelor romine, vom admira pe marele actor, ne vom adâpa de inspi-
raţiunile acelora, vom ride cu acesta Can puţine momente măcar să uitam
că avem mult şi multe de a plinge ; vom merge, ne vom aduna cu
toţii puţinile zile, ce va sta ridicat altariul Muzei romine, să aratăm aces-
teja devotarea noasiră, sa ne "neredințăm pre noi înşi-ne unii pe alţii
şi anume pe straini, ca ştim a iubi, a ne bucura de arta naţională, că
ştim a o susținea chiar cu sacrificii, fiindcă dorim pururea şi ferbinte in-
florirea culturii naţionale în toate direcţiunile, fiindcă dorim din fundul
Inimii a vedea cu o oară mai timpuriu luînd rădăcini și pe pamintul
acestei mici şi vechi patrii romine cultura tuturor artelor de care astăzi,
spre nespusă durere, In mare parte incă nici urme nici inceputuri nu vedem",

Millo însa n'a venit de asti-dată la Cernauţi, şi a scăpat astieliu

publicul romin de un blam.
Dar vom continua cu altă ocaziune istoricul faptelor mal recente,

Cernăuţi, Octombrie 1906. Totan

Scrisori din Ardeal

Arad 12| 35 Octombrie 1906.

Reforme. Cu toată lipsa de morală, consecvență și cinste politică, Ca bază
a situației sale, guvernul ungar face un tărăbolu enorm, pe tema proecte-
lor sale de reformă, dintre care a şi pus în desbatere proectul de lege
pentru Încurajarea şi proteguirea industriei.

In ce consistă, după spiritul acestui proect de reformă, garanția
cuceririlor viitoare pe terenul industriei patriei noastre ? După cum a tc-
centuat în parlament deputatul nostm naţionalist de, Maniu, —huiduit,
pentrucă a declarat că nu e Maghiar ci Romin !—proectul de lege are în
vedere proteguirea numai a marei industrii, prin care fapt tocmai se
provoacă distrugerea micului meseriaş. Din această cauză, cu timpul se
va forma un proletariat în orașe, Centre de fabrici, unde se va concen-
tra şi dezvolta cu toată energia socialismul „internaţional!“ (şi totuşi ma-
ghiar D. lar saltele şi forța ţărănimii, în parte revărsată și proletarizală la
oraşe şi totodată, lipsită de teren de dezvoltare în vechile condiții, în
cari reprezintă încă azi talpa țării şi naţionalizmul distinct, îndeosebi în
lupta noasiei,—va îi stăbita, redusă în puterea, rezistența şi importanţa sa.

Adversarii noştri politici, Maghiarii, (în accepţia politică) stăpinind
deja oraşele, mai apol concentrind în ele capitaluri, care mouă ne

lipsesc cu totul, vor ajunge să ne zdrobească materialiceşte, dictind 4

din Inălţimea capitalului oraşelor şi a tabricilor,—ca şi cavalerii evului
mediu, diu castelele lor de hoți,

Faţă cu această reformă, ale cărei intențiuni „liberale“ sint atit de
transparente, care este situaţia noastră, ce fel de organizaţiuni de rezis-
tența avem noi? l

Pentru a nu se crede prea mult în bunä:stàrea poporului nostru,
prea exagerată uneori de „al noştri“ reporteri, voiu arăta, în cele ur-
mătoare, ce s'a putut face pănă acum, în ce stadiu ne aflăm faţă cu
asaltul furtunos ce ne-au dat stăpinii zilei şi mai ates cu care intentio-
negzi să ne „fericească* patria ungară,—In era liberalismului democra-
ic, dela începutul veacului XX. 3

DI =

„tre noi pentr meserii,
„samă, ajutoraţi şi stipendiaţi de instituțiunile noastre, d. ex, buzsierii, „ Aso»

————— E

SCRISORI DIN ARDEAL La

E E
+

Meseriile, comertul și agricultura, —Dintre cei ce se pregătesc din-

dintre meseriaşii romini, chiar elevii cel mai de

ciațiunii Naţionale din Arad", s'au dovedit a îi un foarte slab element,

„prea nşor de înstrăinat prin legături de încuscriri cu străinii, aproape neinlă-

turabile din cauza lipsei la noi a „clasei mijlocii“,

Căci legături de interese
materiale ia oamenii fără rafinerie sufletească

superioară, fără şcoală şi

„cultură rominească, unde pot duce? Şcoale de meserii, bine înțetes, ba

nici măcat de repetiție economică, ori chiar de repetiţie a cunaştinților
elementare, jomineşti, în realitate, nu avem.

Avem numa! trei comune (oraşe vajnice) în toată țara noastră,
anume ` Sibiul, Blajul şi Lugojul, unde se poate zice că meseriaşii ro-
mini rezistă absorhirii străine, în urma organizării lor şi a reuniunilor lor,
(în cara Sand amestecat şi duc rolul conducător intelectualii, cari nu prin
meserie, ci prin inima şi idealismul ior național rominesc se simt legaţi
de „maistori* şi jerttesc o muncă fară răsplată, pentru deșteptarea şi cul.
tivarea nsțională a meseriașilor romini). |

De un strat de meseriaşi şi negustori, rominesc, conștient, organi-
zat, refractar față de tentațitini şi ademeniri, In noi nu poate fi vorbă,
deci nici de o rezistență, faţă cu pornirea cuceritoare a opresorilar noştri.

Cetitorul va înţelege îngrijorarea noastra faţă de „patriotica* fe-
iormă pentru proteguirea industriel, în care puternicii zilei au pus „gro-
zija", prin chiar piețite cucerite deja, în lungul şi latul țarii,

Dar pănă una alta, dech acest teren este sten pentru noi, nu este
mai puţin adevărat cà, pâna acum, față cu marea proprietate, Rominii
mal stpinind (afară de ingratele parți de pămint mai slab) și întinderi
productive, pentru cultura de cereale, s'a lucrat şi s'a putut lucra în a-
ceastă direcție, cu binecuvintate rezultate, pentru popor. Anume, s'au
înființat reuniuni! şi tovăraşii economice, cum sînt în fiinţa la Sibii (de ta
1888), Sebeșul-săsesc, Apoldul-romin, Seliste, Gurariului, Avrig, $ a;
apoi însaţiri de Imprumut Reiffeisen (banci agrare țeraneşti) şi în fine, —
cuptoare de uscat poame „Cazeulile“, însoţiri pentru creșterea de vaci
„Pinzgau“, etc. etc. Toate acestea spre Intremarea şi întărirea materială
a poporului nostru, pentru care nu există sprijin de la statul pe care îl
susţinem cu banul şi singele nostru, şi care, prin prepuşii sii, face legi
de zigrumare economică a noastră, spre u parveni În zugrumarea con-
ştiinţii noastre naționale, prin nevoia de pine. Dar: Jam alios vidi
ventos !

Ori cit sar căuta cu luminarea şuruburiie de a ne putea stringe,
vom amta, c4 o forţa de stat ce vrea să se impună prin saltimbanci pò-
litici, e prea slabă pentru a zugruma un neam mal vechiu şi mai vi-
guros, de cit statul în cestiune.

+36 VIAŢA ROMINEASCA

Tovarăşii.—Unmind cu ordinea de idei începută mai sus, asupra
intocmirilor noastre de natură economică, ne oprim la acţiunea pornită
pentru întemeiarea unei „Tovărădşii a agricultorilor şi meseriașilor".

A fost dată idela şi s'a pornit acţiunea de trei oameui harnici, dar
nu Îmbătriniţi în „merite* naţionale la umbra vre-unei oarecare Insti-
tuțiuni, şi s'a întrunit un însemnat număr de Romini de seamă, mai ales
țărani fruntaşi, la conferința ce a avut loc în Timişoara la 30 Septem-
brie, pentru a se proclama constituirea „Tovărâşiei”, care va avea să.
lucreze pentru a da poporului nostru mijloacele şi posibilitatea unei or-
ganizaţiuni economice intro tovaraşie de plugari şi meseriaşi romini,

Aceasta „Asociare economică şi culturală a taranilor“ va avea de
scop mijlocirea vinzării bucatelor direct „la morile mari din capitala şi
străinatate“ ; apoi secţia culturală va urmari „ridicarea starii culturale a
țăranilor, prin aranjarea prelegerilor....* etc, şi infine, ea va fi mijloci-
toare muncii, ş. a.

Statutele „Tovarâşiei” acum sint gata şi aşteaptă numai aproba-
rea guvernului care, cu toata precauţiunea redactorilor statutelor, (cari
s'au ferit de „epitetul* romin), poate sa le giscască nod în papură, ca
tuturor pornirilor romineşti, şi să dea de mal toate silințile iniţiatorilor
entuziaşti,

Mai este însă înc'un moment: Unele cercuri cu autoritate între Ro-
minii de aici, în frunte cu gruparea de la „Tribuna“, care reprezinta o
forţă în iuptele noastre naționale, privesc cu neincredere pornirea line-
rilor prea slabi şi prea indrăzneţi, care au pornit singuri, la intemeie- `
tea „Tovârăşiei“.

Care va fi rezultatului, şi dacă va produce un rezultat mulţumitor d
acest zbucium, pentru intemeierea unei ceiat de rezistență” economică
a ţăranului nostru, nu ştim—dar de sigur nu există Romin, care să i

nu aştepte şi—cunoscind pornirea—să nu aştepte cu interes desnodă- `
mintul,

e Sel

Soarta învăţătorilor. Intre numeroasele neajunsuri ale vieții
noastre, din această țară binecuvintată de Dumnezeu şi stoarsă de ne- `
vrednicii ajunşi stăpini fără vrednicie şi fără muncă cinstită, fără drep-
tate şi cu călcarea în picioare a libertăţilor pe cari le trimbiţă în lume,
este sărăcia sau mai exact condiţiunile incomparabil de modeste în cari
sint siliţi să trăiască luminătorii poporului, învățătorii (şi profesorii)
noştri, de ambele confesiuni. SÉ

Pentru căutarea mijloacelor de îmbunătăţirea sorții lor, s'a por- `
nit între învățători o mişcare, care şi-a găsit nota caracteristică a ex-
panziunei în pregătirea unui congres interconfesional romin la Blaj.

gg Er a Da. ——..

SCRISORI DIN ARDEAL 437

— -uo

Congresul nu s'a putut întruni, din motive...confesionale şi inte-
fese speciale, cadrate de organizarea celor două biserici; şi aşa, n'am
putut să am fericirea de-a vedea înc'odată, ca înainte de... 1699 ori
la 1848, reprezintată toată suflarea rominească de la noi la un loc, fără
deosebire de rit şi unindu-se măcar pentru un moment, asupra unei
probleme ideale, lăsînd chestia sporirii lefurilor în grija autorităţilor
bisericeşti competente, care au şi luat asupră-le rezolvarea cestiunii.

Atit Congresul Naţional romîn al bisericii ortodocse, care şi-a
ținut adunarea trienală în primele zile ale lunii Octombrie la Sibiu, cât
şi Mitropolia gr. cat. din Blaj s'au declarat în favorul sporirii salarului
invăţătoresc de la 600 la minimalul de 800 cor. urmind, ca acolo, unde
comunele noastre bisericeşti nu vor putea să mărească salarul, să se

ceară compleciarea prin ajutor de la stat. Căci, se ştie, că în zilele ace-
stea, ministrul instrucţiunii, contele Apponyi, a declarat că voieşte să e:

galeze—dind ajutor de stat—retribuţiunile învăţătorilor confesional, cu
acele ale celor de stat.

Perdem noi oare ceva—se naşte întrebarea —prin această „graţie“,
prin aceasta împărtşire din budgetul statului, la care şi noi contribuim
şi din care noi beneficiem mai puţin ? j

Preoții încă primesc „congruă“ de la stat. Dar de aceia preotul,
care nu merge cu statul, mare zile bune să-şi .minince „pinea“ de la
stat. Controlul? E acelaşi; e aceiaşi ingerință pe care caută statul să o
exercite faţă de învățătorii noştri şi de la şcoalele cu ajutor de stat şi
de la cela fără acel ajutor. Şi în fine, învăţitorul harnic nu va da greş,
în ori ce condițiuni de viaţă va fi; iar inima şi sentimentul desvoltate
într'insul la vederea şi înţelegerea situaţiei şi nevollor poporului, neamu-
lui său, H vor da puterea şi tactul de-a educa tineretul, in spiritul pe
care îl inde singele şi limba sa maternă.
ai da s'ar e la ai pe viitor, ca şi în trecut, mizerii locale—
datorite mai ales nedestoiniciel unor conducători— orientarea deja taptică
a țărănimii noastre, în parte, de câtră cărturari şi controlul presei, vor
şi să ridice şi să impună lozinca :Totul pentru naţiune !

j Podgoreanu.

Din Basarabia
— Renașterea culturală —

Mişcarea pentru trezirea conştiinţei naţionale merge Intărindu-se. In-

setul cu încetul opinia publică, chiar cea rusească Inaintată, învață să pri-
vească cu ochi binevoitori unda de strălucitoare lumină culturală, ce ptu-

educațiunea gustului de cet cărţiromineşti. Autorii, mai ales cei basarabeni;
Cogălniceanu, Alecu Russo, Const, Stamate, Hasdeu, Crasescu-Basarabeanu,
sint cetiţi şi comentaţi. Alexandri su pranumit aci „Puschin rominesc“, işi face
intrarea în cercurile tinerel inteligenţi. Coşhuc trezeşte în inimile insufle-
Mie ale tineritului accente virile, Creangă insă este bucuria cetitorilor,
căci limba lui potrivită cu a țării basarabene, ajută complectarea boz

Dei cuvintelor. Revistele romineşti, mal ales „Viaţa Ramineasca“, Incep |

să fie gustite. Odată pe săptâmină se lac, la cercul moldovenesc, lec-

turi şi explicațiuni din literatura rominească, Din multe părţi ale țarii a
vin cereri de cărţi şi abecedare, Ziarul „Basarabia“ servă de tocar şi A

de îndreptar acestor fericite începuturi, prin pubticarea bucăţilor alese
din autorii romtni, şi a blografiilor lor, şi prin cultivarea producțiunilor
populara, Se începe un curs popular de istorie a culturii moldoveneşti,
primul în Chişinău, după atit amar de vreme. Chiar inteligența rusa gä-

seşte interes În cultura rominească şi persoanele, care se străduesc să |

înveţe rominește, nu mai Sint o raritate,

În domeniul politic, aceeaşi perioadă de aşteptate şi de recule- 7

gere. Partidele politice se pregitese pentru lupta electorala, fie-care Jup-
tind să atragă în Partea sa cit mai mare numit de aderenți, Ziua de
17 Octombrie a încordat tul toate suiletete.— Aceasta se putea vedea

prin iluminarea editiciutui, Dar în urmă, principiile manitestului au fost
izbite şi vechiul sistem a căutat să se manifeste prin confiscarea No. 40

ki
ja DIN BASARABIA 189
i DEE

al „Basarabiei*, număr aproape excluziv cultural. Se zice că greșala
se datorește necunoașterii limbii romine din partea cenzurii,

Pe cind unda culturală îşi continuă mersul; în Zemstvoul ţinutua!
al Chişinăului s'a dat o luptă mult zicătoare între boerii moldoveni iu-
bitori de neam şi partizanii vechiului regim. D-nii Dicescu, Suruceanu,
Purcel, Leonard, Razu, Botezat şi alții au susţinut cu căldură insem-
nătatea limbii moldoveneşti pentru şcolile din satele locuite de Moldo-
veni, cu obligativitatea limbii ruse, Dar această lăudabilă propunere n'a
întrunit decit 13 voturi, în contra 17. Împotrivă au votat oamenii străini
de feamul moldovenesc şi din nenorocire şi reprezintanţi ai ţăranilor,
cari neştiind bine ruseste, n'au ştiut însemnătatea votului, Unii sint de
părere că ţăranii au votat contra de frica unor represiuni viitoare, Cu
toata această infringere, chestiunea şcolii nu e deslegata. Ea se va pune
cu mai multa stăruință în Zemstvoul gubernial.—În cercurile guvema-
mentale, cu tact și prudență politică, chestiunea limbii moldoveneşti nu
găseşte o opunere principială. Dovada sint importantele declaraţiuni fä-
cute de d. Haruzin, guvernatorul Basarabiei, şi de P. S, episcop Via-
dimir al Chişineului, făcute la inaugurarea tipografiei eparhiale moldove=
neşti. La această inălțătoare serbare, şefii administrației şi al bisericii au
relevat insemnatatea tipografici religioase moldoveneşti pentru populația
moldovenească, arătind cu ea va contribui mult la întărirea culturală şi
morală a Moldovenilor. Declaraţiunile căpeteniilor guberniei au făcut o
bună impresiune asupra Moldovenilor, şi mal ales asupra preoților, din
stăruința cărora s'a deschis tipografia. Comisiunea ce a realizat această
igstituţie de cultură, se compune din preoţii: Popovici, Gurie, Partenie,
Eustratie, Ciakir, Plămădeală, Baltagă şi Cecan,

O notă demnă de insemnat este că la acea serbare d fost poftitä
şi presa romineasca (moldovenească), în persoana d-lui Gavriliţă şi a
d-lor Vintu şi Hallpa din partea „Basarabiei“ şi a delul Sergiu Cujba
ca reprezintant al mai mai multor ziare romineşti intre care şi „Universul",
S'a băut în sănătatea tinerilor luptatori de la „Basarabia“, după care un
redactor a! organului naţional-poporan a relevat insemnatatea culturii pens
tru Moldoveni, propagată prin „Basarabia“, iar d. Sergiu Cujbă, arătind
insemnatatea culturală a tipografiei, pentru Romini, a felicitat pe preoți
pentru opera lor şi-a indemnat pe Moldoveni ca, răminind cetițeni fideli
ai Statului ms, să nu lase s4 se stingă din -sufletele lor, scinteea cul-
turii şi a drepturilor stravechi.

Primirea făcută Rominilor a fost de-o neobişnuită însullețire, cu
ati! mäi ceracteristică,, cu cit oameni din deosebite tabere politice și-au
strins minile (rățeşte imprejurul operei de cultură moldovenească.

Pr. Onofrei.

— gw

Miscellanea

ŞTIINŢĂ ŞI RELIGIE

Toată lumea din laşi cunoaşte discuţia, cam prea înflăcărată, is-
cată în lumea universitară relativ la raporturile dintre ştiinţă şi religie,
cu prilejul conferinții inaugurale ținute de d. prof. A. C. Cuza în Aula
Universităţii noastre.

Chiar pănă la publicarea fugăduită a acestei conferinți ne simţim
datori să spunem cite-va cuvinte asupra fondului discuţiunii.

E invederat că omul nu este numai un aparat pentru aglomerare
de cunoştinţi pozitive, ci mai ales o fiinţă activd.

Știința, ca un sistem de cunoştinți, organizate şi generalizate,
asupra Jump, vădit ne poate da numa! mijloacele de actiune,
acţiunii e determinat totdeauna de un ideal.

Idealul însă întră în sfera „rațiunii practice", cum spune Kant,
nu în sfera sitt ca sistematizare şi generalizare a cunoştinţelor po-
zitizre,

Aceasta explică rolul istoric ai religiunilor, în care popoarele au
cautat intruparea idealurilor lor morale, în forma care corespundea idei-
lor timpului asupra lumii şi vieții, nu numai în sfera „rațiunii practice“,
ci şi a „raţiunii pure”, ca să întrebuințara tot terminologia lui Kant,

Dacă progresul ştiinților, cu timpul, modifică aceste idei, nu tre-
bue să uitam că atunci cînd o religie moud se naşte şi îşi întinde stä-

pinirea asupra minier omtneşti, pentru adepții săi nu e admisibila vre o
contrazicere între această religie şi ştiinţă; pentru ei, dinpotrivă, retigia cu-
prinde şi utilizeazi toată ştiinţa timpului. (Ait-tel nici o religie nouă
nu s'ar fi putut prinde).

eligie, în înțelesul cel mai general al cuvîntului, putem chiar
“ce sistem de gindire care uneşte intr'o singură concepție af-
monioasi asupra lumii și vieţii (Welts-und Lebensanschaung) şi datele
ştiinții şi năzuințile ideale ale omenirii,

„Credo quia absurdum" apare numai în acele epoci, cind un sis-
tem religios începe să se clatine.

Dar la inceputul religlunilor credinţa, de pildă, în minuni, în „cort

lar scopul

numi

MISCELLANEA “M

d în contrazicere
imaculata“ sau în „învierea morţilor“, nu numai că nu e
pace timpului, dar apare ca bazată pe inducţiuni sau meri a
par contemporanilor cu desavirşire legitime ştiințificeşte, izvorite din
materialul acumulat şi sistematizat al cunoştinţelor pozitive. Zë
Ar fi interesant de analizat metodul prin care religiunile utiliz ng
şi complectează materialul ştiinţii pentru a da o baza morală oc re
omeneşti,—metod, în fond, identic cu ace! întrebuințat de metafizică—
putem face această analiză aici. i
iij Das poa evolutiv al ştiinţii e cu mult mal gg Zeg e dreet
le. Acestea din urmă dăinuesc milenii,
pe est ştiinţa adesea se revoluționează de la o generație
2 "Sg ştiinţa debordează cadrul vechiului sistem religios, se ivesc
i “ sj „religie“. 4
grăi = pe Bi a că „religie“. în sensul wgl x Zeng
vintului, nu poate renunţa la baza morală a vieţii K i wën maen
Preţuind în religie mai ales elementul ei moral, şi p mm crini
recunoştinţă pentru rolul istoric al" religiunii naţionale, e
3 Cie toujours avec le dei des eege ter
De aci pe de o parte—„credo quia absurdum“, Încerc Aege
setare sofistică a textelor şi a dogmelor, spre Wës ec Zei eme eg
es nu Lan putut concepe întemeetorii religiunii, dar Seci vei e
trivit cu datele an! (d. p, pentru „concepția ago să pepe op
morţilor“), speculaţiuni metafizice asupra pamang ; een ge
ştiinții* (adesea numal pentru a apăra së? Zeg M
împotriva atacurilor estimau î oară eegend eg
i te“, de a procia e
n e mele e în numele zeilor naţionali, de a intinde unui So-
ună D
bes geng
"E
e tru a putea combina O „com tis
aeey E e voten! său istoric şi a concepțiunii
CH
rinde
WEE Ing crai ere, rasa
u numai că n'au lo
eg E Apia ani, dar sînt aproape pe gegen? ari dr
Iara. iAjecrandrinilot (Plotin, de pildă), şi care nu
m

i de astăzi.
e eege dată fiind pornirea noastră de a urma „ülima

"ar simţi che-
Ss a a o exagera), dacă cine-vasa
ce e ` Se O eis “omin şi chiar ar simţi nevoea să apere de
mat să fac i

i f aghiasmā“,
catedrei Universitare „si. ag
` be aus exerciţii sint foarte nevinovate în fond.

Wë

VIAȚA ROMINEASCA

y Dar in ţara aceasta, în care cerul n'a
e ären re gre În dovedeşti „falimentul ştiinţii*
să acoperi—invocinud „tradiţia er sabie aq por
lui iezuiţilor „ad majorem Dei gloriam*
urite ce au creat faima acestui ordin) fu
colegilor de la Universitate,
e eer le arunci învinuirea de „Cosmopolitism
eine acestea, bine înțeles, in sensul cel mai
pia ge Inprozească „Nea Titirca—inima rea

nici în minecă cu rolul istoric şi cu con
nizmului şi nici măcar cu sf. aghlasmä ?

DESDINĂRILE BUCOVINENE

De o bucată de ti
mp asistăm
aveti Poporului" Şi „Apărarea Naţională*
ai trist—nu putem desluşi nici o deosebire
această luptă fratricidă.
Nu d
H doar chestiunea, daca la incorporare au fost sau nu Ruteni în

Bucovina, o discu
scuturi t... ție de arhivâ— poate îndreptăţi această ridicare de

Să nu uităm, ca d. Aur
A el Onciul n
vinei (prin imigrare şi administraţie vier
Romineşti* câ po

principială, care ar justifica

din Bucovina, ca

d-nii i
aja Romtneasca=) C. Morariu şi cavaler de Cuparencu în „Vi

Intrucit aceasta
PS asta părere, de ar D chiar Breşita, poate jigni simțul na-

La anexarea Basarabiei
nordul județului Hotin DS

Şi dacă Rominii d l
SE e pretutindeni au rezistat tut tărilor
aționalizare în masă, şi in Basarabia au reușit Kom eco

la o polemică foarte violență Intre
din Cemnuţi. Şi—ceia ce e

fost nici odata roşii de ru
şi-ţi
, Ce Nevoe este
()—cu vestita deviză a ordinu-
(care a acoperit atitea lucruri
E), Igerele Impotriva „Eterodoxiei*

nu primesc ideile d-tale asupra
scepticism şi ma-
É urit al cuvintu-
) lucruri, ce gan nici în

D
d

j MISCELLANEA ua

pe Ruşii ce s'au aşezat Între ci,cum sar putea explica fenomenul con-

` trar din Bucovina ?

Aceste fapte crează o prezumție in favoarea părerilor d-lui A. On-

— clul, chiar în afară de materialul de cifre adus de daa

Şi din punctul de vedere național, vădit, plingerile Rominilor sint
cu atit mai justificate intrucit se stabileşte, că ei nu sint un popor slab
care s4 poată fi desnațlonalizat de un neam interior din punctul de ve-
dere cultural, cum sint Rutenii, şi totuşi fara lor se rutenizeaza artifi-
cial, prin încurajarea imlgrariior succesive din Galiţia şi prin toate măsu-
zile administrative de cari poate dispune un aparat biurocratic ca acel

austriac,
De alt-iel vederile istorice ate d-lui Onciul sint numal exploatate

' ca „armă politică“ întro discuţie redusă aproape excluziv, şi dintro

parte şi dintr'alta, ta incriminări personale şi injurii.

Dacă ne-am obicinuit cu o ast-lel de „polemica* aici în art, ne-am
deprins de a vedea la Rominii de dincolo mai muti culturalitațe. Şi in-
trebam pe contraţii din Cernăuţi, daca socot că injuriile târa friu la adresa
unor oameni ca Aurel Onciul sau părintele Bendeschi din Crasna pot
arca prestigiul neamului în ochii străinilor, în mijlocul carora se sbate ?

Din principiu, nu ne permitem să dom fraților de peste hotare sta-
turi şi îndrumări poiitice, dar nu putem să nu relevåm un fapt.

Cei de la „Apărarea Naţională” ne spun, că adversarii lor au ştiut
sa atrăgă majoritatea învăţătorilor din țară, lar „Voința Poporului“ publică
un lung pomelnic de preoți, cari sprijinesc „Apărarea Naţională“.

Simplul fapt că în lagăreie adverse se grupează elementele sociale
determinate ne arată că situația e mai serloasă decit se poale părea la

prima vedere,

Atunci oamenii politici serloşi nu Au decit o singură cale Inaintea

lor: să lămurească cauza adincă a desbinării, şi, dacă e cu putință, să
o inlature, —în cazul contrat, lupta să fie dată cum se cuvine unui po-
por civilizat, cu respectul demnității omeneşti, aducind în discuție pu-
blică cauza adevărata a neinţelegerilor,—şi poporul, care în Bucovina are
deja un rol activ în politică, va judeca în ultimă instanță,

PREOCUPĂRILE D-LUI M. Q. HOLBAN.
i inev riate pre-

E foarte greu să-şi închipuie cineva cite numeroase şi va
ocupări pot neliniști In veacul XX spiritul unui intelectual romin ! Într'o
singură cronică (Viaţa în țară şi în străinatate), d, M. O. Holban, cu toată

serlozitatea ce-l caracterizeăză, discută chestia controversată dacă „Re-
vista Idealistă* e bucureşicună sau dorohotană ` se întreabă dacă n'ar H
bine să trimitem şi noi un... dorobanţi mamei Roma, in schimbul iti-
poaicei de bronz; combate reforma ortografiei engleze propusă de Roos-

i i king pe cind
velt; ne spune că regele Anglie! a inventat haina smoc
era prinţ de Galles; apără legea repaosului duminical în Franţa, cu toate

VIAȚA ROMINEASCA

tendințele ei socialiste şi ne comunică că d-na

Humbert e liberă, tot în.
drăzneața şi cu multe iluzii, pe care însă daa

na le crede sincere...
Tot în acelaş articol! d. Holban ne

cupări relativ la tot felul de proprietăţi,
adine afectat de grija d-lui Kalinderu,

Avem o nedumerire: Că d. Holban,
(vezi discuţia „dacă „Rev. 1d.*

( e bucureşteană ori dotohoiană
jeşte de proprietatea imobiltară

) se 'ngri-
Idealiste* şi autorul articolului pe care-l analizăm, să se'ngrijască atita de
proprietatea intelectuală, ni se pare cam straniu... Niciodată protetarii,
cind şi-au înţeles bine interesele lor de clasă, nu s'au făcut apărătorii ai
„ptoprietăţii*,

RETRAGEREA D-LUI N. IORGA DE LA „SAMANATORUL=

În numărul 43 aj „Sămănătorului“, din 22 Oct, S.C redacția
anunță retragerea d-lui N. lorga de la această revistă, reproducind un
fragment din scrisoarea, prin care d-sa vesteşte, că „multele d-sale sar-
cini il impiedica de a mai fi directorul revistei”,

n divergență de idei cu fostul direc
cotim că, dispunind de mai mult timp
unde competența d-sale este nelăgă-
teselor culturii naționale cu mai multă
intensitate de cit în fruntea unei foi literare, totuşi trebue sa recünoaş-
pen că această dispariție e un eviniment însemnat in viaţa noastra
culturală,

Dacă adesea i se puteau imputa d-lui Torga greşeli
şi direcţie— aceste „scăpări de condeiu*

O situaţie excepțională în Gira noastră
adversari, prieteni şi cetitori imparțiali,
golul ce-l lasă dan

| Dar în schimb, putem fi siguri, că din liniştea
vant, departe de viltoarea publicisticii,

noastră istorică cu nouă şi

de apreciase
nu Fan ifpiedecat să-și creeze
literatură. Şi astă-zi cu taţii, —
"HE vam acomoda cu greu cu

cabinetului de sa-
d. lorga va imbogăţi literatura
însemnate ċontribuțiuni.
SĂRBATORIREA BARDULUI DELA MIRCEȘTI. |

Duminică 15 Octombrie, intro frumoasă zi de toamnă, s'a desvă-
lit statuia de bronz a veselului bard de la Mirceşti, ridicată prin sub-
scfipţie publică şi aşezată in faja teatrului național din laşi, în loca} nu
de mult părăsit de inaintemergatorul său George Asachi, Poetul este re-
prezintat în picioare, păşind cu dteptul puțin înainte; braţu-i respectiv
cade dealungul corpului, tinind o carte în mină, pe cind cel sting, In-
covălat din cot, se ridică în Sus, cu piimnul strins adus sub barbie,

destăinueşte gravele sale preo-
Mai întiiu ne spune că a fost

care se strădanueşte, cum se ştie, atita.
proprietar al moşiei Mogoşeşti

i Înţelegem,—dar ca directorul „Revistei |

` eg i

MISCELLANEA tis

intr'o atitudine de adincă reculegere, poate de inspirație. (8) ierg
de nobilă mindrie se revarsă din întreaga lui înfăţişare, mai ales e
fmntea înălțată şi privirea ochilor sănini. Poate că aceasta artă as
care au cunoscut originalul mal deaproape, să-i găsească o perlec rad
mănare cu bronzul mort, pe cînd cei mai mulţi, ppsa én e
cu desăvirşire diametral opusă. Spre a curma însa ori-ce con ais eg
sibilă, artistul prevazător—d. C. V. Hegel *).—a avut ops häi
faţa anterioară a pledestalului de marmură, cu litere ep e? SN
numele Vasile Alecsandri, pe cind In partea opusă, e ES seg
caţia următoare : „Poporul romin, poetului său Iubit, 1905, > Bes
țuri—scene din „Rodica“ şi „Peneş Curcanul” —deaseminea In az,

-complectează piedestalul, pe care cade artistic o ramură de stejar,

Monumentul acesta modest coastă abla suma de par sf SS
atita cil se pierde obişnuit, într'o singură sară, la ori-ce clu ne ege:
cht Lat banii aceştia s'au adunat, numai cu vat nevo pă
e rte de la 1890—1905 L.. ŞI totuşi, bardul nostru de la M rceşt
a int nici numai un simplu „pirlit* de poct ca aus attit, e eg
mm intre bogătaşii noştri, nici profesor care să fi murit ca Re a eet
n Saca intrun spital oare-care, nici bibliotecar ori revizor SC că re
Š se stingă într'o casă de nebuni ca Mihail Eminescu, pre Ro
nistru cum a fost Bolintineanu şi cum era să fie genă wieter
ba nici măcar numai simplu „dascălul în Rominia a(?) a SA ek
` x o spune aşa de puţin gramatical d. profesor P. aci SCH
ei Jeng sam ini ce a binevoit să redacteze pentru urmaşi; Se vllt
ger G îi putut îmbrăca, el Însuşi, hlamida de purpur 3 ţi
Ze Ga wi Mihalu 1... Dar să trecem fa istoria praga
wn Go Sat statui sa tăcut cu toata solemnitatea de a: rea E
este înca în stare vechia noastră capitală. Însuşi S., sa greng ER
dovei Heiat serviciul divin, în prezința a patru domn cita
GC Bi dintre care unul--o nestatornicie i Jeng A en
geg onbe chiar de a doua zi simplu particular ; en:
ig E deeg cu paltoanele roase şi pălăriile lor erfonnt
ees A gege pe capetele răsătind din sacourile ca Pass
zăreau arate sate de buna rinduială, a unei een p ză eg
g ger us vro trei duzini de coroane şi sa WS Le eng
Se cé rsuri, incepind cu cele academice ` unul a Kand Zoe?
Sache ege? nobile eng? ŞI pa ee n erg gemeng
ai Jeng D. O. e h
mt sets oo a celorlalte autorităţi, ep
Sage i—mal bine sau mai puţin bine SE “A
eg pe iunii publice, universitaţile, teatrele naţionale, SE
Se amb corpul didactic secundar şi societățile studențeşt
teraluta,

i : lor eu
a Bine infoematul redactor al pergamentului H ireee urmași
numele do W. Hegel.

statistice,

Hü

VIAŢA ROMINEASCA .
e ge "mg

covina, fără a mai pune la număr discursul imprimat—improvizat incă

de anul trecut—al delegatului comitetului de iniţiativă, la care a ge, `

puns primarul oraşului, luind în primire darul prețios
sa e vibrátor moment a fost acela cind delegaţiunea regi
e linie din Vasluiu (nouă soldați şi un sergent), ge,

„Plecal-am nouă din Vasluiu
ŞI cu sergentul zece...

38 apropiat ca să-și incunune cintărețul cu frumoasa-i coroană de `

admiraţie şi recunoştinţă. Ce

e cat c?
iat a. bet SE pa së momentul acela nu a putut fi gus-
Până pe treptele nobilului bronzt... Şi ne putem numai
va fi fäcut aceasta tinsă de b
celor peste 300 gravi Bucovineni—magistrați, deget:

femei — i
scumpă şi lor, sotemnitate! Noroc Fa contat SC ie elpor

Cit vedeau cu ochii, fără nici o călăuză

biale a otelierilor şi birjarilor Zon Lie E EE oc?
Sara, „festivalul“ artistic 2 adunat în sala teatrului național o so-

a putut auzi acolo „Cintecul gintei latine"

; şi o

dar cintat pianissimo de

Comitetul de iniţiativă nu şt i -
sa mărginit S :
eg ën Publice un album in onoarea porak. za Pe arat ze
më end We Inchinată lui V. Alecsandri, despre care vo D
scurtă dare de samă, Ea cuprină |
alta a sta e ër
şi Goia Eege textul pergumentului întocmit cu această ocaziune
i Al D Xenopol la desvalirea statuei,—şi incepe cu

un Vers adaptat şi semnat d
lej, poetul 1] dedicase Ce ST E vers pe care, cu alt pri-

„În cupa lui de aur, El bea numa! lumină“
cluburi şi societăţi,

16 din Got Sfint i găsim 67 din Rominia
iu scris în proză ec ere aaa d kor "ec?

MISCELLANEA wi

tului numai cu 19 poezii, pe cind celelalte 7 se datoresc exclusiv sexu-

iui fumos ` de aci rezultă că între colaboratori, poeţii întră numai cu

aproape 28", pe cind în rindurile colaboratoarelor, poezia a făcul 46'e
victime, proporţie care ar îl fost negreşit şi mai dureroasi, dacă anal-
tabetismul, mai răspindit în genere la femei, nu te-ar D imunizat întru
cit-va contra epidemiei aiexandrine,.., Faţă cu aseminea rezultate ingri-
jitoare, un critic superficia! ar păşi fáră îndoială la cercetarea imediată a
cauzelor şi ne-ar afirma negreşii idealismul mal pronunțat al femeilor,
impresionabilitatea ior mai mare, care le face să vibreze cu o amplitu-
dine mai puternică în faja evenimentelor, şi alte coneluziuni de o netă-
gădultă importanţă psiho-sociologică. ŞI la aceasta, criticul ar îl poate Tn-
dritult şi de alie observaţiuni lăturalnice, ca de pildă de faptul că unii
chiar dintre poeţii noştri cunoscuţi, ca d-nii Macedonski, Cuza şi Daag,
au renunțat cu desăviişire la lirele lor, apucind în mind, cu această
ocaziune, numai condeiul banal al prozei obişnuite...

Nol vom respinge însă toate aceste Incheleri pripite, şi aceasta
pentru mal multe motive. Întăiu, pentru că statistica nu ne poate duce
la rezuitale serioase, de cil numai cu o singură condiţiune; să operăm
asupra nuuterilor mari. lar comitetul de iniţiativă nu ne pune la indi-
mină de cit numat nişte be cu desăvirgire restrinse, deşi—trebue să-l
recunoaştem această bună intențiune-—el a apelat la taţi cei care au (inut
vre-odată condelul în mină, fe şi citiar dacă nu se vor li folosit de el,
in viaja lor, de cil doar pentru a'şi redacta polijele ori rapoartele de
serviciu, facturile ori rejeteie lor de catalfuri... Apoi, drept vorbind,
metoda de analiză cantitativă a statisticii, poate nici nu še prea poiri-
vešte tocmai aşa de bine puezici.,,

Din punct de vedere calitativ, restringindu-ne la scriitorii din re-
gatul romin, constatăm ca în afară de vre-o două duzini de nume, mat
mult sau mal puţin cunoscute, şi aceasta cu titluri diverse, in care nu-
mar nw iniră nici Caragiale, nici Delavrancea, nici Nit, nici muli
alţii, şi în care vechii junimişii, contimporani ai poetului, sint reprezin-
taţi numai prin d-nii Gane, Naum şi f. Negruzzi, restul colaboratori-
lor D formează aproape numai diletanţii ori debulanţii, Incepind cu d.
avocat Lascar Tărăbuţă şi stirşind cu regretatul, acum de curind dece-
dat, colonel Tassian...

Albumul se deschide cu o scrisoare în proză, adresată Mustrului
sărbătorit, in care scrisoare, deşi vechia şi cunoscuta formulă ; „Doresc
ca mica mea epistolă etc", a fost părăsită, totuşi căldura şi înalțimea
sentimentelor acolo exprimate, nu pierde prin aceasta aproape nimic.
Dealimintrelea cetilorii pot singuri judeca, lato: '

„Vasile Alexandri | — Ţara recunoscătoare răsplăteşie astăzi munca
rodnică şi uriaşă ce ai depus în decursul unul jumătate de veac...“

O necesitate inexorabilă ne împiedică însă a continua, Simţim ne-
voia de a aduce aici, imediat, omagiile noastre acest junui jumătate de
scriitor, care nu este altul decit eminentul şi cunoscutul nostru juriscon-

swit d. D, Alexandrasco,

l MISCELLANEA Ho
VIAŢA ROMINEASCA

legul său de la Botoşani, care este vinovat numai doar că a tiparit
şi reliefat o copertă fără de gust. Onoare, deci, firmei Iliescu, Grosu
A C-nia, salvatoarea spiritului critic în Moldova !

COURRIER EUROPEEN

DI. M. Cralovan utilizează din nou pentru corespondența sa din
„C. E.* articolele d-lui M. Costea, şi deşi se exprimă cu bună-voință
despre „V. R.* şi articolele colaboratorului nostru, totuşi nu indica Ia-
murit izvorul corespondențelor sale.

Nădăjduim că va ținea, în sfirşit, seamă de observaţiunile noastre.

mai excentrice, de cit doar caliele de i
Ec A bărbi
durduliilor lor, Dulcinee,.. Cetitorii noştri eg
acrostih... Şi fiind ca Preţul albumului este
şi urgenta lui consumaţiune este iminentă,—

Tămiie cumva lipsită de mar arita
rul d A Istrati
tem a-l reproduce aici, e ër

Nemuritorului poet

>urii sau oacheşi Ingeri, cu scht ri
A strălucit
| ruminaţi de raze ainte; tii ai fericiţi, Z
| pen zboară'n nesfirşire pe-aurite aripioare,

Dintind imn de nemurire, în vazduh nețărmuriţi. (2. N. R)

| =u să'nvie din morminte toți cei morti, la
i V cint ]
| Zecredinţa nu se'ncape ; căci, în a ka au

Dr. C. 1. Istrati

Dar comitetul de inițiativă s' it

sa t
mastică a Poetului, ci ş'a zis, Kär ru,
unde odihneşte ei acum alături cu
eege cu Eminescu şi Bolintineanu,
e? Së. să se fi părasit tradiționalele obiceiuri gastronomice ale
Senn Ep g cuvint, a ţinut să le procure acelora şi o bogata
saga eee ua e plăcintă, destinate să descrețească frunţile cele

Poet ai fost, azi bronz tu eşti,
Şi-acum....... eternul cucereşti !

Facă numai Cerul
ca toate
să poată ajunge încă Ja ti

apropiata ono-
că în sierele acele eterate, acolo
prietenii säi C. Negruzzi şi Cogălni-
cu Alexandrescu Şi Nicoleanu, nu

imprimat astă Primăvară albumul de care
a refuzat totuşi cu indig-
pera sa, picilind cu această onoare pe e

—nol ne Gem, 7
est fără a mai cere autorizarea savantului tade-

JARĀŞI NEOLOGISMELE

Domnul A. D. Xenopol nu poate mistui neologismele, şi pace !
Revista sa „Arhiva“, a cârei predilecțiune pentru avicultură uu mai este
astazi un mister pentru nimeni, se întreabă, cu drept cuvint, ingrijorata `

Cind oare d. Rareş, va neologiza găina?“

Întrebarea ni se pare cel puțin... prematură.

Într'adevâr, dacă enciclopedistul director a! „Arhivei“ ar fi urmărit cu
atenţiune articolul colaboratorului nostru, ar îi putut băga atunci de samă
că adoptind în studiiie sale metoda ştiințiloz naturale, d. Rareş nu se pu-
tea abate cu nici un chip de la clasiticările riguroase ale predecesorilor
săi Linne, Cuvier, etc...

D. Xenopol poale dar să rämiie liniştit. Nici o primejdie de a ve-
dea atăcindu-l-se galiinaceele, cità vreme d. Rareş nu va fi isprăvit cu...
palmipedele !

ULTIMA OARA

-in ultimul moment—aşa că abia avem vremea ca să nu răminem
datori—primim „I.mceafărul* din Sibiiu, cu o notă care ne priveşte şi in
care d. Tăstăuanu presară mici intenții de spirit, mici pretenţii de „sub-
tilitate” ai mici indrăzneli, dealtminirelea inofensive,

Vom îi drepţi şi, cu toate ca nu tocmai competenţi în litografie şi
in lucrul manual, vom recunoaşte totuşi marile merite ale d-lui Tăslăuanu,
care „redactează” așa de bine „Luceafarul“ prin acea a sa inteligentă
alegere şi aranjăre a ilustraţiilor şi prin acele fine brodării cu care-şi cro-
molilografiază coperta revistei sale, lucrări care dovedesc pe lingă un
oarecare gust, mai ales o mare îndemânare din partea „redactorului“...
Dar, cind d, Tăstăuanu îşi parăseşte specialitatea pentru care este așa
ue bine pregătit şi dł să apuce în mină acel mult mai banal instrument,
numit condeiu,—atunci entustasmul nostru pentru rolul d-sate cultural
devine cu desăvirşire mediocru, şi sintem aproape pe punctul de a-i
opune un peremptoriu: Ne, sutor, ultra crepidam !

Dar, pentru ce s'a miniat oare aşa de acru d. Tăslăuanu 2—Pen-
trucă nol ne-am exprimat mirarea ci „Luceafărul“, care face ţărănism în
literatură, va si zică face tendenţionism,—indoctrinează totuşi sistematic
pe cetitorii săi cu teoria artel pentru artă, prin pana colaboratorului său
special şi specialist, d, M, Simlonescu-Rimniceanu |... Şi atunei, d. Tăslă-

VIAŢA ROMINEASCA

uanu, urcindu-se la o înălțime, pentru d-sa, vertiginoasă, îşi propune prin
nota menţionată să ne zdrobească pe noi dimpreună cu toate articolele
noastre. lar cind zicem articolele noastre, trebuie să se înțeleagă ale
„Vieţii Romineşti*, căzi revista aceasta nu este doar o cafenea—sau
ceva mal rău—unde primul venit să-şi poată petrece o ori plăcută; ea
are o anumită direcție şi in chestiunile principale, cum este acela a ap
tei, revista nu publică nimic impotriva vederilor direcției, iar dacă totuşi
ar publica ceva, ar face-o aceasta numai spre a combate imediat pare-
rile ce nu le impărtăşeşte,

Tot aşa îşi înțelege şi d. Tăstăuanu misiunea pentru care îşi în-
chipue că este chiemat? Nu. După ce a publicat până acum nu mai pti-
țin decit trei articole contra şi nici măcar unul în sprijinui teoriei sale,
tremurind de indignare in fața nedumeririi noastre, ne spune solemn că
nu poale primi o aseminea înjurie... De ce răspindeşie atunci o teorie
pe care nu o impărtişeşte?-— Pentru ca să informeze publicul! os,
punde dan, lar dacă vā aşteptaţi ca, faţă cu nămolul de articole ale d-lui
Rimniceanu, să Insereze şi d. Tăslăuanu măcar o cit de timidă comba-
tere a acelei teorii, în care nu crede, atunci vă înşelați amar.. De după
ghergheful său, întăşurat în sptendidu-i robe-de-chambre, d. Tăstăuanu
ne declară, dimpotrivă, că nu va răspunde nimic., Şi ne amenința nu-
mai cu alte 24 articole în contra... teoriilor „Luceafărului“, câci, încheie
d-sa triumfal: „D. Rimniceanu va răspunde”,

Lucrul stă cam aşa: Să ne inchipuim ca d, lancso Benedek tri-
mite un colet de articole anti-romineşti d-lui Tăslauanu. Ce va face d,
Tăslăuanu conform sistemului său de a-şi „redacta“ revista ?—Le va pu-
blica, fireşte, spre a informa publicul despre „teoria politică“ a dät
Benedek. lar dacă noi, de pildă, îl vom combate pe acesta-ṣi ne vom
arăta nedumerirea în privința inserării In „Lucențărul“ a unor asemenea
articole. —ce va răspunde d. Tăstăuanu ? Conform -sistemului său, va
exclama desigur triumfator :

— D. lancso Benedek va răspunde !

ŞI daca nu ar face aşa, atunci d. Tâslăuanu nu ar fi consecueni cu
sistemul său de a-și „conduce“ revista, ;

Jar sistemul acesta noi nu îl primim cu nisi un chip. Cind cineva 1
se crede chemat a face să apară o revistă literară -—obligaţiune la care
dealtmintrelea nimeni mi-l constringe—atunci trebuie să dele chestiunilor
literare toată atențiunea ce li se cuvine. Nu poate, nu se pricepe in
asemenea chestiuni ?... Nu-i nevoie să recruteze volintiri care să-i umple
Paginile! N'are decit să evite discuțiunile” literare şi să se mărginească
a publica poezii şi nuvele, pentru care are colaboratori eminenţi....

Şi probabil că acesta este ultimul nostru cuvint în chestiunea a-
ceasta ; căci dacă nu
manitară ` Grija noastră de a nu minia din cale afară pe d, Tăstăuanu,
căci, temperament emotiv cum este, surescitaren aceasta ar putea să-i
stinjeneaseă activitatea... Şi atunci, cine va mai „redacta“ superbele brodării
de pe coperta simpatică a revistei sibiene 7
- P. Hiesnor & Co,

Cronica Literară

— Traducerile —

Toate popoarele culte traduc mult pentru a se pune la indămina
celor neştiutori de limbi străine boyrăția sufletească a celorlalte popoare.
Nevola traducerilor, fireşte, a fost simțită la noi de demult; istoria lite-
raturii romine începe cu traduceri şi istoria literaturii propriu zise In-
cepe tof că traduceri: Acel care s'a numit „părintele literaturii ro-
mine”, Ejlade Radulescu, îşi făcuse din traduceri unul din punctele
programului său de redeşteptare naţională, La noi, unde literatura ar-
tistică și mal ales cea ştiinţifică—In înțelesul cel mai larg al acestui din
urmă cuvint--sint încă atit de sărace, nevola traducerilor este şi mai
imperioasă, ŞI, din acest punct de vedere, entuziasmul cam juvenil al
bătrinilor jurişii şi diletanţi în literatură, manifestat cu prilejul con-
gresului „proprietăţii literare“, ni se pare cam iniempestiv, Noi sintem
atit de nevoeși, încit nu tocmai noi ar fi trebuit sa fim cei mal entuzi-
vsnaţi de egalizarea noastră, din acest punct de vedere, cu popoarele
culte din apus, (Şi ar fi poate de vorbit aici şi de marele /olosce Tam
„avea dacă, prin traduceri, am fi şi noi cet de străini... Poate că ar
trebui să mai dăm noi ceva ca să ne „fure” străinii!)

Dacă pentru pătura numită cultă, care ştie cel puţin îranțuzeşte,
traducerile. nu sint aşa de necesare, apol există o pătură, din ce ® ce
mai numeroasă, fonte interesant și foarte doritoare de a se lumina,
pătura „intelectualilor satelor“, pentru care traducerile, şi mai ales acele
ule operilor ştiinţifice de toate felurile, sint absolut necesare,

Dar traducerile, şi mai ales ale operelor artistice, au o altă mare fn-
semnățate ` ele ajută la îmbogățirea şi înmlădiarea limbii, la formarea
limbii literare *). Textul, pe care al să-l traduci, te sileşte să te frăminți,
să-ţi dai bine sama de toate resursele limbii materne, să devii conştient
de valoarea cuvintelor, —te silegi= să descoperi şi să utilizez) feluritele iz-
vonre ale limbii, să literarizezi tot felul de cuvinte; un Shakespeare prin
bogăţia vocabularului, un Maupassant prin fineja şi preciziunea nuanței,

zt Vezi Pompiliu Eliade: De L'Infinenee française sur VEsprit Pu-
blie en Roumanie, —despre Vornicul Belliman,

s2 VIAȚA ROMINEASCA

etc. te vor siti, pentru a găsi echivalentul, să-ți- descoperi ţie—şi deci i! i

altora—limba maternă şi să ţi-o insuşeşti mai bine conştient,
Dacă traducerea unei opere ştiinţifice este ez relativ
căci al a face cu idel, şi cu idei precize, nu este tot aşa cu moer
tistice. „A traduce” o operă artistică este a (i-o imagina mai întăi e
ao re-simţi, a 0 re-trăi, pentru a o crea a doua oară. Orice enden:
are trei termeni ; cuvintul străin Îţi evocă mai întăiu o stare sufletească
iar aceasta, apoi, se exteriorizează printrun cuvint din limba maternă,
Cind e vorba de o operă ştiinţifică, lucrul e uşor, căci cuvintele cores-
pund la idei precize; o operă literara însă e o sumă de imagini şi de
sentimente, care, prin natura lor, sint mai nebuloase şi aici cuvintul e
erc greu de găsit; pentru a-l găsi se cer, chiar la traducător, însuşiri
pre pd ea a Cape: limbi nu este de ajuns. La
A SA atit de artist ca şi aut H
E incă un artist congenial autorului original. pia A
4. Convorbirea nu poate fl tradusă ad litteram. Textul străin îţi dă
targ car praga ice tonul vorbirii rămîne pe sama traducătorului
eşie, de pildă, o mahalagioaica, tu, traducăto trebue
să al un talent de felul ini Gage ca getea auzi ii oa br d
„mahala“, care e altul, care se exprimă altfel, cu alte atesa
gramaticale şi pretenții ridicole de stil, la noi decit aiurea... Gindiţi 3
la expresia franțuzească: „Tiens™, prin cite echivalente se fe da
în romineşte, echivalente care atirnā de situaţie, de starea LC Sec
de gradul de cultura al celui care vorbeşte ele, ele. Acelaş lucru i
rai A GEN de natură şi despre caracterizarea unul ef
3 ue să vezi şi să simi mai pentru traduce,
tru a zent Wegen din eet), F SES
ar cînd e vorba de traduceri de bucă în v greulă
rte erg mari, Unii traduc versurile ee în Dr ee
eg o ej chiar dacă ar indeplini condiţiile cerute mai sus, încă”
S Grieg reg trădare, căci dacă nimiceşti versul—ritmul, rima şi măsura—
ler pai erou ai ripit jutnătate din „poezie“, dacă nu mal mult, ai
Ce Do s sl e strins legat cu sentimentalitatea, este, si
erkagini timentalitațil poetice, Odată cu versul, moare şi o bună
Cei cari traduc versurile în
à X verstiri, dau peste alt? greutate :

d ijiran iaon. ei sint îtolți să scie be expresiile, Dc
poat, egi, sint nevoiţi sa mutiteze mai tare bucata tradusă, să
D ce mai mult denumirea de traduttore traditore.. '
sii Cv ie Dee pi se poate, în adevăr, zice că e netraduciibilă,
ete cul pa tea Kee Imaging că traducătorul e un poet tot atit de
popii ata al şi congenial acestuia, aşa inci, inspirindu-se

originalului, s'o redea apol, el, în versuri de o putere

a F

CRONICA LITERARA $53

şi frumusejă egai+. Atunci traducerea ar putea suggera În cetitor acelaşi
„poezie* ca şi originalul,

Dovada celor de mal sus se poate face cetind traducerile Tom),
neşti în versuri, Care nu este o desfigurare 2 Care nu face să ne apară
mai mici poeţii cet în original? l

Şi cine poate spune, dacă nu ştie englezește şi ruseste, că cunoaşte
poezia lui Byron ori a lui Lermontoit ?—pe cind pe Dickens ori pe Tol-
stoi îi poate cunoaşte oricine din traduceri,

Şi, daca am compara ştiinţa, literatura in proză şi literatura în ver-
suri, luînd de pilda pe Darwin, pe Dickens şi pe Byron, vom gāsi—
dacă nu ştim englezeşte--că pe Darwin îl putem cunoaşte perfect din
traduceri, pe Dickens aproximativ, pe Byron aproape de loc...

Nu urmează de aici să nu mai traducerm literatură. Dimpotrivă, ne-
voia fiind mare, orice traducere e binevenită, cui condiţie ca cel care
traduce să aibă măcar oarecare talent artistic...

Această condiţie, pe care, În genere, n'o indeplinesc traducătorii
de nuvele şi romane, care cred că cunoaşterea limbii materne și străine
ajunge-—unii se dispensează şi de asta !—este îndeplinită, de fapt, aproape
de toţi traducătorii de poezii In versuri, Aci, lucrul fiind mal gren, căci e

necesară cunoaşterea tehnicei, adică versificarea, nu se amestecă, în ge-
nere decit cel care sint, mai mult sau mai puţin, chemaţi.—De aceea
veţi vedea rar un traducător în versuri, care să nu De de meserie poet,
pe cind traducerile în proză sint facute de ordinar—aproape în totdeauna

de oameni care n'an nici un alt comerţ cu literatura. Dacă un Heine
a fost tradus de St. losif sau O, Carp, este natural ca un romancier sau
nuvelist să fie tradus de Sadoveanu sau Brătescu-Voineşti, sau de alţii
mal mici, dar care să albă oarecare talent artistic,

Cum că cu „oarecare* intent artistic traducerea nu va fi ideală,

asta e altă chestie: va fi însă cel puţin suportabila...
G. |.

ei e
Cronica economică
— Absolvenţii şcoalelor de meserii la ţară —

Cine cunoaşte Istori
cul şcoaielor

Ze tomine, nu se
Seege Segen eecht profesional, char EE că nu
e. Dimpotrivă toată

care, Í , este usor de e
i tee ini au fost chiemaţi sa ape rg pa toţi acei
n è îi
vățamint. ma spre a ridica şi respindi cit ss A nana

D; P, P. Ca
atelierelor bine ata a cheltuit 24 milioane

Palladi, vizitindu-i i şi meserii.
dotat din bein e e mai tirziu şi găsindu-le Regretatul George

se foloseasca de

merga Inainte, parale! cu
5 nevoi]
utilizarea capitalului de cu e dar, ni se pare interesant a cerceta d a
noştinţi, dobindit de absolvenţii şcoaletor vs
tentabit ` noas-
vom în Genie pi şi mai folo La într'un chip mai
s Spundem aici. această intrebare
Cu prilejul a aici, ne
nchetej
+ Comertului a executate de ministeru
a wie ~ A domeniilor—jucrare la care sing agricuitu»
putut constata, ini a e primite la chestionarul tă Hat şi noi
1. Toate meserii iz următoarele două fapte meer vom Aen
zicind „ceva n e introduse de nte:
ou” curind in
Aşa, în majoritate eege noi, sint aproape Fag pop constitue aşa
„buinţare în țara nu nt instalatori soneriilor el Su sa Evreilor,
trice, fòr Intre-

nodsträ est
e relativ noua, Primii. ingineri electriciani în

T Im

Nru E

CRONICA ECONOMICA 455

Rominia au fost Evrel şi astăzi tot ei sint cel mai numeroşi. Mergind
mai departe, constatăm că aproape toţi dentiştii sint deaseminea Evrei.
Într'un cuvint, mai toate specialităţile nouă şi care, nu e nevole să mai
spunem, sint mai bine remunerate, se exercită de câtră Evrei,

2, Mal toate atelierele meseriașilor Evrei sînt de o creațiune cu
atit mai recentă, cu cit ne apropiem mai mult de Dunăre, ŞI faptul se
explică astieliu : Dacă tatul este tinechegiu în Bacău, fiul, tinechegiu și
el, va merge să se aşeze de pilda la Focşani, căci concurenţa este mai
aprigă între Evreii mai numeroşi la Bacău, de cit intre Evreii şi Rominii
din Focşani, unde, aceşti din urmă mai pot gasi la rigoare şi cite un loc
de tuncţionar...

Aceste fapte ne invederează o mare calitate a meseriaşului Evreu,
calitate pe care trebuie nu numai să o cunoaștem, ci chiar să căutăm a
ne-o apropria: prevederea. Spre a inlatura concurența, ceea ce este foarte
firesc, el îşi întrebuințează toată prevederea nu numai în alegerea mese-
dei, ci şi în alegerea localităţii unde are să profeseze,

Tot aşa procedeaza oare şi absolventul şcoalei noastre de me:
serii 3 Num pe cind Evreul îşi alege meseria în care are de luptat cu
mai puţini concurenți, absolvenţii noştri, chiar de ta intrarea lor în şcoală,
aspiră cu toții să ajunga ajustori ori licătuşi sau— cum zic ci—„ mecs-
nici“, adică să Imbrăţişeze tocmai meseria aceia în care le fac cea mai
mare concurența ucenicii eşiţi din atelierile private. Tot aşa, pe cind
meseriaşul Evreu îşi alege cu prevedere localitatea, absolvenţii noştri alear-
ei cu toţii In Bucureşti, cătind locuri mai ates în atelierile Statului, un-
de concurența este aşa de mare. Şi cu toatea acestea, chiar cu nesjun-
surite invățămintului lor profesiona actual, ce cimp larg deschis ar avea
absolvenţii noştri în comunele rurale, unde pe lingă că şi-ar putea rei

frumoase situaţiuni personale, at aduce în acelaşi timp şi aşa de însem-
nate servicii ţării t

La ţară este o aşa mare nevole de meseriaşi, incit ubsolvenţii
gcoalelor noastre de meserii, dacă ar duce acolo deprinderile de muncă
şi energie ciştigate în şcoală, ar îl primiţi cu brațele deschise. Gospo-
daril de la tară s'ar grăbi să-i alipeasca familiilor lor şi Incetul cu ince-
tul ei ar înlocui acolo, în viața economică a satelor, pe răzăşii acci care
odinioară Pau făcut pe Stefan cei Mare mate, lar ţara lor admirata de
o lume întreagă.—Şi nu se poate zice că locurile sint ocupate... Locu-
vie de meseriaşi statornici la sate le sint pastrate prin însăşi puterea le-
gilor țării, în a căror lipsă, ele ar ti fost de mult umplute ; iar sătenii
ii aşteaptă acolo cu nerabdare, avind nevole de ajutorul lor nu numai
ca meseriaşi Iscusiţi ci şi ca oameni cu stiință de carte,

Acei care au urmarit congresul băncilor populare, au putut vedea
ce lupti aprigă au inceput obştiile ţărăneşti spre a ajunge să cultive
pentru ele, pămintul pe care Can arat şi sămânat atita vreme pentru

Ann
Beien VIAȚA ROMINEASCA

ştii ţărăneşti care `

alţii, Ni sa spus") 1
au luat pină ee éi praga a pe role pia
siderabil sub aripa ocrotitoare a Di
eh Aa nevoie de fierari ca să le
u
i ar zeta de treierat, de lăcătuşi şi ajustori ca să le
SE Seege şi caretaşi pentru carele lor de povonră Suen
E : Fale ai are să fie atita de lucru | r es
e si se întrebe cu mirare: d eeng

e ce
ori se grămădesc în Bucureşti, unde Peene, noştri stau la oraşe

La țară este locul |
or; acolo st deie
înceapă a condute trebile, ducind lu gen

iar numărul Jor are să cr

ească
cilor populare. —Ei bine, toate ai
dreagă plugurile, de mecanici ca să

Pentru îndturm

area în
prevedere despre care n pa
herațiuni, se

directione, în ata de si
Sam ocupat, şi care trebui sădit sooo
mai cere negreşii, mai ales acum la cati Sarea ei

arte şi meserii din Bucureşti să prindă gust

d acelaş ti
ruma cătră ocupaţiunile dela tară ` "T"Xd mes we die în

magi mult pe elevi ca in timpul vacanțelor să
aşinile de sicerat şi garniturile de treierai ; Mori, spre a conduce

Toţi aceşti ba
ni a
numele fiecărui x NRG la casa de economie cu carnet în regulă
: pe

Wl Vezi DH
Romi ny gonia l
meascä" V, HI Ra Pee ln Vintilă L C Bratianu in „Viaţa

CRONICA ECONOMICA 453

——

împarțeau în sume mici absolvenţilor, să fie depuse pe viitor în ve-
derea constituirii unul fond pentru instalarea lor ca meseriași,
Din cele arătate, se vede că noi am urmării îndoitul scop: pe de
o parte constituirea capitalului necesar, şi pe de alta desvoltarea spiri-
tului de economie între elevi. La inceput, a trebuit megreşit o oare-
care energie; ocum Insi elevii vin să-şi depuie singuri economiile lor,
De aici până ta spiritul de asociaţie nu este decit un pas. Uni între
dinşii, chiar dacă sumele economisite ar ți mici —cela ce nu este ade-
vărat— el pot ajunge la un capital însemnat, pe care, la rindul ei, şeanla
ar putea şi ea să-l mărească cu fondurile disponibile despre care am Vor:
bit. Astfel indrumaţi, avem speranța de a vedea în curind o asociaţie
de mecanici pitind una sau chiar şi două rate ale unei garnituri de tre-
ierat, apucindu-se de lucru şi, cu hărnicia ştiuta, achitind In toamnă a
treia rată şi aşa mal departe, pănă cind jocomobila şi batoza vor deveni
proprietatea lor. iar alături cu acestea, micul atelier pentru primele re-
para se va mări, căci toți vecinii vor aterga ta dinşii—Tot aşa, ab-
solv totàri şi caretaşi punind impreună banii economisiţi, la care se
va adăugi şi ajutorul dat de şcoală, se vor putea Instala intro comună
mal mare. ŞI atunci, care țăran sau proprietar mare, dindu-şi sama de
un car bun şi bine legat, de-o brişcă uşoară şi solid+, nu se va îndrepta
la dinşii? lar daca ei vor şti să se folosească de bilciurile dimprejur,
cite căruţe, care, roabe, roate și tot feliul de lucruri, nu ar putea des-
tace, atunci cind activitatea la țara este mai astimpărată ?

Un lucru nu trebuie să se piardă Insă din vedere: pe de oparte
reuşita acestor aşăzâminte este cu atit mai asigurată cu cit inceputul costă
mai puțin; tar pe de altă parte, ele nu pol prospera—ca și obşliile sā-
teşti — decit răzimate pe economie şi spirit de asociaţie.

fată aici rezultatele băneşti la care am ajuns noi în primele 5 luni
de încercare : au fost angajaţi în cursul verii trecute, la conducerea mä:
"şinilor agricole, 73 elevi dintre care numai vre-o 15 au lucrat ca meci-

nici, lac restul ca ajutoare, Libretele de econdmie ale elevilor reprezintă
astăzi suma globală de 2,636 lei. Din aceştia 2,324 sint ai elevilor, lar
restul formează economia ucenicilor,

Nu am fi dat în vileag aşa de timpuriu aceste modeste începuturi
—de ja care totuşi noi nădăjduim mult dach congresul artelor indus-
triale şi al meseriilor”) nu ni s'ar D părut cel mai nimerit prilej pentru
a răspindi o ideie, pe care noi o credem cu atit mai buna şi iolositoare, cu
cit dind ţăranului ajutorul tecnic de care are nevoie, este— după băncile
populare a! doilea mare servicii ce i-l putem face.

P. N. Panaitescu
Inginer

zi. Avceal material a servil autorului în cuvininrea tostitä ju men-
ționutul congres, caran avut loc in Ruvureşti, la 27 Septembre 1905.

Oronica Externă
— Situaţia in Anglia —

De un an şi jumătate se i

petrec in An

toare pentru admiratorii puterii britanice dar,
pentru toţi cei ce urmăresc cu
străduinţile ei cătră o viață mai
S Intr'adevăr, acum un an

tia Angliei pentru un observato

r superficial, A

care H cunosteam cu toţii, țara în care firul ê
sese distrus nici o clipă măcar, ţara
tradictoriul spectacol al libertăţilor c
celor mai învechite. In Anglia
pe om să se dezvolte în toata
domeniul cugetării şi al artei,
mărilor şi ale continentelor,

glia fapte cam descumpăni-
desigur, foarte interesante
patimă evoluțiunea societății moderne
armonioasă, mai fericită şi mai dreaptă.

nglia era încă Angilia

ontinuității ai sa a
care dăduse lumii indoitul şi con-
dn mal inaintate şi al privilegiilor
iam organizarea socială care lăsase
deplinătatea lui, să pătrundă departe în
precum a pătruns departe în intunecimile

admiram progresele Ind
tea să fi fost turburata, fără ca armonia socială Ch pret Ae ză
, În

nişte vremuri in care ce]

elaite țări se svircoleau în

puteau face un pas spre libertăţile moderne fără ca ka wende,

aceia nu trebuie să ne mire
că,
rile în lupte zădarnice sau în pe cind celelalte țari îşi cheltulau pute-

o eech doenbeaţia
unii cu nestirşitele e , .

duce pâna în colțurile cele LEI el impunătoa
obiceiurile şi civilizaţia ei puternică, imba, cultura,

In această Anglie nu era loc

revendicări violente. et ei E. extreme nici pentru

Ba dE påmint sămința socialismului continental
i uerg era firesc ca in tot decursul veacului
ée? ger olh admirațiunea spiritelor inaintate şi
itelor d E A e dintäiu găseau în aşezâmintele Angliei acel

x amisna E acea ințelegere a problemelor moderne ce

hilor cu progresele omenirii.

şi jumătate nimic nu era schimbat In si-

CRONICA EXTERNA 159
De un an şi jumătate ne gèsim în fața unei alte Anglii, a unei An-

glili care nu se mai asamină cu Anglia de odinioară, mindră, puternica,

stăpinitoare a mărilor şi a continentelor, ne găsim în prezenţa unei An-

gtii care se apropie de celelalte țari, de grijile lor, de problemele lor

sociale, de frămintările lor lăuntrice, în prezența unei Anglii car: se

continentalizează cu o violenţă de necrezut, cu o violenţă care a sur-
prins toate cercurile ocirmuitoare din Anglia. Partidul şi aspiraţiunile
socialiste au isbucnit în Anglia la ultimele alegeri pariamentare. ŞI
dintr'a zi Intr'alta situația politica a fost schimbată, atmosfera în parla-
ment a fost alta. Desbaterile Camerei Comunelor şi-au schimbat Infăţi-
şarea şi tonul. In locul discuțiunilor academice şi în totdeauna de o
perfectă urbanitate, care dădeau acestei celebre arene politice atita dis-
tincțiune şi o aşa demnă autoritate, sau întrodus acolo moravurile bru-
tale şi gălăgioase ale parlamentelor continentale, care clocotesc de viaţă,
de aspiraţiuni şi de patimi. Ideile care agitau celelalte țari şi de care
Anglia putuse pană atunci sa nu se îngrijească, aceste idei pe care
dinsa se obişnuise si le desprețuiască, apar în incinta parlamentului, itr
in schimb, concepțiunile care singure pasionaseră opinia publică şi făcu-
seră obiectul discuțiunilor zilnice din parlament şi din afară de parlament,
sint lasate în părăsire şi date uitarii, imperialismul care fusese simbu-
rele vieţii publice englezeşti mai bine de 25 de ani, nu mai preocupă
pe nimeni. Protecţionismul d-lui Chamberlain, care stimise atitea dis-
eut! şi atitea critici, nu mai interesează decit pe ciţiva fanatici. Abea pe
ici pe colo se mai ridică vre-un glas stios care să reamintească de acel
plan măreț de consolidare imperiala şi economica, sau să deplingă boala
ce, pentru moment cel puţin, a doborit pe luptatorul puternic care per-
sonitică această politică,

Toate impertecțiunile organizarii sociale, toate nepotrivirile dintre
aşăzăminte şi spiritul timpului, toate care erau atit de amorțite incit på-
reau că mulțumesc națiunea, toate au eşit la iveală şi cu ce putere | Obi-
ceiurile parlamentare erau învechite, trebuia elaborat un nou regulament
a! dezbaterilor parlamentare, Criticele formulate în potriva Camerei Lor-
zilot erau reluate cu mai multă inverşunare decit op cind. Pretutindeni
se ridicau protestâări în potriva acestei adunări ereditare, pretutindeni se
spunea că ca mt mai corespunde cu concepțiunile de guvernămint modern.
Miniştri, minişirii în funcţie chiar, o hotezau camera leneviei şi ceea ce
e mai caracteristic, nimeni nu îi lua pe faţă apărarea, căci toată lumea
ştia că de multe ori această Cameră nu'şi mai îndeplineşte chemarea, că
se compune din nobili încărcaţi de titluri, de privilegii şi de bogății care
prefera plăcerile vieţii sarcinelor publice şi grijelor politice, care nu vin
cu anii la şedinţe sau cind vin, vin numai pentru a impiedeca realizarea
aspiraţiunilor naţionale, san pentru a resturna cu disprețul atotputemiciei
tot ce cu muncă şi cu truda s'a adunat şi s'a înjghebat, pe cind ei se
primblau pe cimpurile de curse, vinan leoparzii în selbataciile Africel

sau aruncau milioane pe mesele verzi dela Monte-Carlo.

Ha i 2 _ VIAȚA ROMINEASCA

In mijlocul acestei invâimăşeli, crizețe care băntuiau în diferitele `

partide politice Du puteau decit să desăvirşească opera lor de descom.

per et éi se freed azi că nu mai sint partide in Anglia,
j " ant au deținut puterea, care se bucurau de un

ligiu neobicinuit, sint cu totul imprăştiaţi şi cu totul lipsiţi de deg, O

rămas credincioși domnului Balfour. Aceşti
1 i „ Aceştia sint conservatorii
eg fe treaca reprezintă tendințele reactionare şi în afară D bm
ccționismul d-lui Chamberlain, tăra a'l admit cx
oni A e în int é
Paa ES rea wi Devonshire, adecă acel liberali pr sut
nshire şi de d-nul Chamberlain s'au d
de d-nul Gladstone pe chestia Hom i e Gei A
s ëstulului irlandez, dar care acum si
paa aei pentru a admite programul intem al conservatorilor reg
e d prea conservatori pentru a se lepăda de convingerile lor liber-
GE a sl osika protecționismul imperialist al d-lui Chamber-
, nu pare a fi nici apropiat nici d t
mult aceste prupări atit de sins unite 20 de ani. Nicăeri ee că

arie piere şi la tăgădueli. Cind în partidele politice lucru
ze e că criza e adincă, c4 e dictată de cauze serioase şi
Partidul liberal are azi ce e dee
pi toate aparențele unităţii.
GE decit aparențele. Liberalii din care se gegen Canet aa
sa mé Teosa nişte liberali moderați. Ei au păstrat mai mult
ratismului clasic al lui Gladstone, dech caracterel

D e P

lismului inaintat şi democratic al maselor populare din Regală d ée

LCE a fost credința naţiunii în ideile şi idealurile lor, ci concursul a
Di curente vii şi puternice şi anume a curentului naționalist irlandez

şi a curentului socialist. Prins intre aceste două curente, liberalismul en-
es kijang spre democratizarea Inl, Cum va evolua ? Pänz unde va
= éng? Sen democratizării ? În ce măsură se va socializa sau socia»
ven moderați de el ? Acestea sint întrebări care nu se pot încă
SE A GC fac tocmai ca conducerea afacerilor interne ale Angliei
Zeien aa de mult în momentul de faţă, de nedumerirea şi de
ed Bee pen e care sa a cirma țarii, Şi să nu se creadă

a partidului care se numeşte Labour Part

e mai bine definită, mai cristalizată decit politica liberati me
propriu zis neexistind până acum in Anglia, în ea. SE Der: —
m curent puternic de ridicare a soartei lucrătorilor SE Bebe
end ën Set sie sub numele de Trade-Unionism a creat In rindu-
mehen e înaintate o adevărata şcoala conservatoare, o- şcoală care
a, wem la formula definitivă şi periectă a problemului social
ce marë notă nu poate fi decit periculoasă pentru ordinea

CRONICA EXTERNA 101

socială şi pentru soarta proletariatului englez, Pe lingă aceast şcoală,
se ridică in rindurile partidului Iucrătorilor o şcoală mai inaintată,
o şcoală care dacă nu se conlundă incă în toate şi In totdeauna cu so-
cialismul continental, se apropie de el tot mai mult şi tot mal tare, pu-
nind şi acolo problemele acute ce se pun în rile care n'au avut nici
armonia socială a Angliei, nici continuitatea ei istorică,

Partidul naţionalist irlandez a rămas neatins de vintul resturnător
al vremurilor, El u păstrat credința lui nețarmurită în dreptatea cauzei
lui şi în izbinda lui finală, lar cum terenul pe care el se pune este în
afară de terenul pe care îşi dau lupta partidele politice din Anglia, ati-
tudinea lui neschimbată confirmă criza ce binlue lumea publică engleză
şi care ne-a pus faţă în faţă cu Anglia de azi, cu o Anglie noui.

Care să fie cauza acestor schimbări adinci? Da ce ne găsim In
prezența unci alte atmosferi politice, de ce nu mai avem în faja noastră
partidele istorice, de ce atita şovaială şi atita perturbare în toate lagările ?
Pentru că evoluţiunca interni a Angliei, care fusese atit de neintreruptă
şi de armonioasă. până pe la 1870, a fost de atunci încoace indepărtată
de la matca ei fireasci şi îndreptată într'o difecțiune care a făcut ca firul
continuității să se rupă şi ca Anglia să ajungă în aceiaşi situațiune de
dezechilibru social, In care se află şi țările de pe continent, ba chiar să
aibă faţă cu unele o netăgăduită intirziere. Dach evoluțiunea Angliei ar

fi urmat o cale firească, ar fitrebuit ca după legea din 1867, care a ex-
tins dreptul de vot şi a chemat pentru intila oară națiunea la adevă-
rata şi hotăritoarea conducere a treburilor publice, să inceapă in Marea
Britanie o politică largă de democratizare, o era de mari şi adinci fe-
Tome sociale. Partidul libera! ar fi trebuit să se transforme întrun par-
tid înaintat, care să imbrățişeze toate chestiunile şi toate revendicările s0-
ciale, care să se prezinte în faţa naţiunii cu un program intreg de re-
forme pentru Imbunatăţirea soartei muncitorilor, care să scuture fără milă
toate "äm 'şiţele de privilegii, toate nedreptăţile sociule, care întrun ou-
vint să se pute în fruntea democrației, precum în fruntea liberalismului a
mers atitea veacuri, incunjurat de admiraţiunea şi de slava lumii întregi.
Cind colo, partidul liberal a stat pe loc, sa mulțumit cu citeva reforme
religioase, cu citeva Imbunătăţiri în instrucţia publici şi în raporturile din-
tre stat şi biserică şi a privit cu sfilatë pe radicalii care susțineau nevoia
unei politici mai sincer democratice. In asemeni condițiuni, poporul nevă-
zind nici o deosebire între acest liberalism moderat şi între liberalismul
conservatorilor, a preferit să se întoarcă în spre conservatori care. pe lingă
un program minimal de reforme sociale mai aduceau națiunii şi altceva,
îi vorbiau şi un alt limbagiu, ştiau să evoce în mintea ei alte ambijiuni şi
alte speranțe. ŞI atunci a putut Disraeli să scoată politica engleză din fä-
gaşul probiemelor şi preocupărilor interne, pentru a o asvirii în Imperialism
şi a putut şi d. Gladstone în lipsa unui alt program pentru marete său par-
tid, să lese la o parte chestiunile interne, pentru a arunca destinele Angliei
în controversele Hame-rululul irlandez.

462 be VIAȚA ROMINEASCA

Douăzeci şi cinci de ani partidele engleze au ui
chestiune socială înăuntrul Angliei, au Weg? la o PaE E are e
ordine internă, nu şi-au indreptat privirile, gindurile, activitatea energia de-
cit în afară. S'au pasionat rînd pe rind pentru soarta nenorocită a poporu-
lui irlandez pe care Englezii cuceritori nu au ştiut în decursul veacurilor
nici să-l impace, nici să-l trateze cu destulă marinimie şi cu destulă ome-
en şi pentru soarta imperiului britanic pe careau luptat ca să-l mărească
e e ach i recht lase să se rupă în bucăţi, pe urmă, In bolțile palatului de
Si e n'au răsunat 25 şi mai bine de ani decit tinguirile elocvente
stone, care fuga poporul său să nu-l lese să se coboare
n mormint pănă ce nu va vedea o Irlanda autonomă, sau strigatele
de alarmă ale unui d. Chamberlain, care văzind că supremaţia comer-
cialt a Angliei este ameninţati prin separatismul coloniilor şi prin con-
curența strainătăţii, căuta, printr'un vast plan de federaţie imperială, să
scape gloria perindi a patriei sale, Pentru această idee de consolidare
imperială s'a făcut războiul Transvaalului, s'a agitat ideia introducerii
serviciului militar obligatoriu, s'a cerut participarea coloniilor la chel-
tuelile militare şi navale ale imperiului, s'a cerut inlocuirea liberului
schimb prin protecţionism, s'au intreprins expediţii în Zululand şi pe
țărmurile Nigerului, s'a croit In cîțiva ani numai în centrul Airicei un
întins imperiu, s'a visat întinderea dominaţiunii engleze de la Cairo la
Captown, s'a cucerit Kartumul, s'a pus o stavili mersului de mii de
ani neturburat al Nilului şi sub voinţa puternică a Englezilor, nu i-a mal
fost ingāduit bătrinului fluviu să se reverse după secularul său plac;
ine ei eg oam Indiei bogății nestirşite, s'au potolit răscoalele şi
i e ?
e ee e? ntronat pretutindeni mindria legitimă, nu e vorbă, a ope-
Dar în acest timp în Anglia toate s'au lăsat în i azi
ocirmultorii se găsesc în prezența unul număr de 13 Zanen de se
meni care mor de foame şi care nu găsesc de lucru, în fața unul popor
in care instrucția publică nu a fost răspindită, cum trebuia să fie
răspîndită intrun popor care vrea să meargă în fruntea civilizaţiei în-
trun secol de lumină, în fața unui-popor în care repartizarea bogățiilor
este mai nedreaptă decit ori unde, unde o treime din pămintul Regratu-
lui Unit este stăpinit de 500 de lorzi, unde un duce de Sutherland stä-
pineşte singur 1.230.000 de acri; unde alături de jalnicul convolu al ce-
lor 13 milioane de muritori de foame se ridică cele 500 de milioane ale
unul lord Iveagh sau ale unui duce de Westminster, Cum să nu se
pue atunci problema socială azi în Anglia cu mai multă gravitate şi ur-
genţa a aiurea, şi cum să nu fie ea osindită acum in loc F pă-
uch e ee aa calea progresului, să-şi piarză timpul şi energia în fră-
ŞI aci se vede tocmai cit de mare e ala e P
cut-o cind, oprindu-se în evoluțiunea ei AU i m: aa

CRONICA EXTERNA +63

rialismul conservatorilor sau in sentimentalizmul irlandez al liberalilor
Giladstonieni. Nu e ţară poate aziin lume care s* aibă mai mare nevoe de
puterile ei, de armonia ei socială decit Anglia, căci ea lrece mai mult
decit ori care altă țară printro criză externă. Anglia sa găsit la un
moment dat în lume intr'o situaţiune escepțională, căreta îi datoreşte sti-
premaţia ei economică şi politică, Despărţită de continent prin mările
care o incunjură de pretutindeni, ea a fost la adăpost cel puţin inăuntru
de razboaele care tulburau liniştea şi impedecau dezvoltarea puterilor
continentale, Înzestrată înaintea tuturora cu aşezăminte liberale care dă-
deau omului voe să-şi dezvolte fără nici o împedecare toate facultaţile ;
dispunind tot de odată şi de oameni întreprinzători şi de maşini şi de
combustibil şi de mijloacele mai lesnicioase de transporturi, ea a deve-
nit transformătoarea tuturor produselor din lume, țara în care materiile
prime din toate colțurile pămintului veneau, se prefăceau în obiecte ma-
nutacturate, pentru a se răspindi pe urma pe toate piețele comerciale,
Dezvoltarea pe care maşinile au luat-o însă pretutindeni, introducerea şi
pe continent a libertaţilor publice, eftinătatea minii de lucru, uşurinţa
mijloacelor de transport, au permis tututor ţărilor să devie mai mult sau
mai puţin concurentele Angliei şi în special situaţiunile excepţionale în
care au fost puse Germania prin unificarea ei şi Siatele-Unite prin admi-
rabila lor poziţie geografică, au făcut din aceste două ţări nişte concu-
rente cu atit mai periculoase pentru Anglia, cu cit ele au închis prin re-
gimul lor protecționist porţile lor produselor engleze, pe cind Anglia
lasa prin liberul schimb larg deschise porţile ei produselor americane
Şi germane, ce vin să o concureze pâni şi pe piețele ei interne. Aşa că
Anglia, din transtormătoarea produselor lumii intregi este redusă la rolul
de transtormătoare a produselor ei şi ale cotoniilor ei, în special ale In-
diilor şi cum, pe lingă aceasta, Anglia este puţin bogată în produse, iar
coloniile el încep să creeze industrii proprii, care adeseori ajung să
concureze chiar metropola, e lesne de înțeles prin ce criză trece indus-
tria şi comerţul Angliei. Afară de aceasta, Englejii, nedind instrucţiunii
şi în special instrucţiunii comerciale dezvoltarea pe care ar fi trebuit să
i-o dea dacă ar fi urmari! o adevărată politică democratică, dacă n'ar îi
considerat, instrucțiunea precum au făcut-o, ca un privilegiu al avuţilor,
au ajuns să fie din punctul de vedere tecnic inferior Americanilor şi Ger-
manilor şi să nu poati concura cu ei, fiindcă la ei nu a pătruns, ca în
Germania şi America, lumina stiinţifică pănă în straturile cele mai intu-
necoase şi cele mai umile ale poporului. Infine, industriali engleji, vå-
zind greutăţile ce din zi în zi stau mai numeroase in calea lor, au pre-
ferit să închidă fabricile lor, să plaseze capitalurile, care erau investite in-
irinsele, in intreprinderi streine care rentau mai bine. Rezultatul a fost
că lucrătorii au rămas pe drumuri şi au venit să mărească în fiecare an
numarul muritorilor de foame şi câ Anglia slăbită econoniceşte, n'a
mai putut să joace rolul politic pe care il jucase. ŞI cind oamenii de
stat fac azi sforțări desperate pentru a-i da printre puteri rangul pe care

460 VIAŢA ROMINEASCA

țiunea s'a schimbat şi a ripit Angliei starea privilegiata ce o avea, dar

tro instrucţiune neindestulătoare şi nepotrivită cu aspiraţiunile ŞI cerin-
tele timpurilor în fruntea cărora viei să te pui.

Nu. Anglia nu va mal putea să-şi păstreze întâietatea în lume,
pentrucă nu a evoluat destul în ultimii 25 de ani, fiindca ea nu mal e
azi în capul civilizațiunii moderne. Ea o simte dealtminteri şi de aceea
azistam acum la sforțările ei de a se dezbăra de ultimele privilegii, de
tot ce reamintește Anglia învechită, Spre a se transforma Toto Angile
nouă, într'o Anglie care să albi mai puţină grijă de bogătaşii ei, care au
acaparat toate bogăţiile de pe şi din påmint, şi mai multă milă pentru
acei lucrători, cărora, de la înființarea Trade-Unionismului nu li s'a mai

aspirațiunile unor vremuri, care tind să impedice, prin Ofganizarea soci-
cială, pe cei puternici să strivească pe cei stabi şi să clădească în folo-

giile naşterii. Şi dacă Anglia perde simţul Puternic al individulismului,
dacă nu vom întilni la dinsa amestecul ciudat de reacțiune şi de liber.
tate, ea nu va mai avea acel farmec, acea originalitate, care dădea un
caracter propriu vieții sale publice şi o deosebea de celelalte tări. Fa
se va apropia de țările continentale şi va dovedi că democratizarea este
un foc care topeşte la olaltă toate particularitsțile, toate interesele pro-
prii şi îndreaptă neamurile cele mai deosebite spre unul şi acelaş ideal:

Bine înţeles că, din punctul de vedere sentimental, are ceva me-
lancolic spectacolul acesta al vechii Anglii care se surpa şi dispare şi
că e firească atit mirarea cit şi ura cu care unii urmăresc schimbările
adinci ce sub evenimentele politice de toate zilele, abia prevestesc azi
transformările radicale de mine. Dar în acelaş timp, ce invățămint stă
în cele ce se petrec astnzi in Anglia! Catră dinsa Işi întorceau privi-
rile toți cei ce susțineau că societățile moderne trebue să rămie credin-
cloase tradițiunilor trecutului şi să nu se avinte către politica inaintata
Şi democratică, Vedeţi, Anglia şi-a păstrat privilegiile, nu a desființat
Camera Lorzilor, şi e stăpinitoarea lumei, nu cunoaşte nici pericolele
sotializmului, nici luptele intestine ale Statelor democratice! Acesta
era până acum strigătul învingător pe care dintr'o parte intr'alta a io.

CRONICA EXTERNA 165

mii, reacţionarii de tot felul îl scoteau şi cu care convingeau mulțimea
cea een Comparaţi Anglia cu Franţa, care a resturnat şi privilegii şi
tradiţii, şi alegeți dacă puteți! Da. alegem acum, cind privim pe de o
parte ce splendid se dezvoltă democrația franceza” dezbărata în sfirşit de
toate legăturile cu trecutul, comparăm între reformele umanitare pe care
toţi ie imită, între făclia pe care Franţa o poarta şi câtră care toate se
indreaptă şi între zilele negre pline de amărăciune în care Anglia se va
lupta cu biserica, cu lorzii cu financiarii ei puternici ca să poată să arunce
citeva scintei de lumină peste poporul ei, care nu e în stare sa susţie
lupta şi concurenţa modernă ca să poată da puţină pine acelor 13 mi-
lioane de muritori de foame, în ţara care a fost supranumită raiul
r.
cae mă care s'au democratizat, care s'au convins mai repede că în
timpurile noastre, societatea evoluiază spre o repartizare mai dreaptă şi
mal omenoasă a bogățiilor, au putut să treaca prin greutățile numeroase,
şi desigur că mai de invidiat e soarta lor, decit soarta popoarelor ce
prea credincioase trecutului, au crezut ca-şi pol plăti luxul si nu se de-
mocratizeze. Nimic nu o dovedeşte aceasta cu mai multă claritate şi în chip
mai convingutor decit Anglia. Să medităm deci asupra experienței ci şi să
nu ne lisăm nici odată să fim amä de succesele momentane sau de
iluziile atotputernice ale reacţiunii, dacă nu voim ca de odată să se
deschidă sub picioarele noastre prăpastia ce se deschide sub picioarele
Angliei, şi în care Regatul Unit e amenințat să vadă prbuşindu-se deo-
dată cu supremaţia lui economică şi supremaţia lui politică,

L G. Duca

“Aducem cu plăcere la cunoştinţa cetitorilor că, incepind chiar
cu numărul viitor, revista va cuprinde şi o cronică istorică, cu a cd-
rei redactare, în urma propunerii noastre, “a însărcinat d. V. Pirvan,
care vu face şi recenzii istorice.

————————————

RECENZII

Toan AL Brăteseu-Voineşti,
In Lumea Dreptăţii. Nuvele şi Sehiţe,
— Editura „Vieţii Romineşti“, Taşi, Pre.
{ul 2 lei,

„Volumul* are o mare insemnatate

pentru soarta unel opere literare. O-
pera literară e o suma de momente
ale spiritului unui seriilor, o manifes-
ture multipla și variată a impresiei
ce lumea face asupra uuei sonzibili-
OU, Numai cind ai innninle, ca intr'o
mare Tresch, toate imaginile prin care
seriitorul şi-a exprimat gi istorisit sén-
zibilitatea sa, îţi poţi face o idee com.
plectă de aceasia senzibilitate, o ima-
gini perfectă u sufletului scriitorului.
Nu numai o burata, o nuvela san un
roman, pierde, cetită in ràstimpari, de
pildă iotr'o rovistă, ei zi opera in-
treagă n unui scriitor, vet!tă in bucăţi,
la intervale mari de timp, si zirem
in cincisprezece ani, nu va face neces
aşi impresie ca colita deodată în WOH
lum“, Aci, bucăţile se ajuta ai se Ju-
minează reciproce, este p acumulare de
efect ` bucăţile. in lupta pentru Irain.
se asociază. Buenţile unei opere . sint
notele din simultaneilalea rârora re-
ese acea armonie cure redă un soflet
de artist.

Acest lueru ne explică pentroce E-
mineseu, pe loga alte pricini desigur,
a năvălit deodată in conştiinţa publi-
că eind i s'au publient poeziile în yo-
lum; acest lucru Tam simțit astăvara
«ind O, Carp, ale cărui poezii le ştiam

mai pe toate, şi le-a seos in volum
şi cind mi-a apärut mai mure ; acest
Iueru l'am simţit şi faţa en opera d-
hui Beateseu- Voineşti.

Cunoşteam véle rare bucăţi vechi
ala d-lui Braleseu-Voineşii, lamainte de
a le publica în ediția „Minerva” şi to-
luşi aee) volum de seum lirei uni a
fost o revelație, —pe rare a semnalal'o
in cel mai hu articol al său d, H.
Sanielevici.-—Cunoşteam lol ce i ina
SEFI IT trăteseu- Voineşti de atunci
Incoace— șapte bucaji—si lotuşi voly-
mul acesta non a fost iarăși o mare
revelație,

D. Brätusen-Voinesti imi apare acuma
și mai mare decit Inainte. Cele şapte-
sprezece bueäți ala. sale formează un
tot armonie, pentruea in ele cireală
acelaş sufiel, şi un suflet cum mai de-
licat nu s'a manifesta! mitul in litera
lura rominensei. Sint seriitari Care, pe
lingă bucăţi bune, la înălțimea pra-
priului ior suflei, dau la iveala si hu-
cäy mai slabe, —bucaţi moarte, balast,
cure ingreniszi opera in zâdar. In o-
pera d-lui Brăteseu-Voinosti nu exista
asemenea bucăţi, pentrucă d-sa este
dintre acei seriitori care au in grad
inalt insusirea de autorrilica, penlrucă
dan are in grad inalt acel disearnă-
miat eare face să glij ce să alegi, ce
să pòstrezi şi ce să dai la o parte, —
să ai curajul de a läsa la o purte,

Impresia ce ţi-o dau Vueaţile d-lui
Brateseu-Voineşti este uceea ce ţi-o da

orice adevărată opera de artă: că au
fost serise dintr'odata : dar sint sigur
că lucrul nu e aşa, ch bueaţile d-sale
au eşit din multa frâmintare launtrica.
Se zice ea Hoine îşi prelucra grozav
poeziile sale, - zt parea sint făcule din-
irodati! Am văzut un fac-simile al
unei pagine de Taine,—dumnozeule, ce
tortură ! Am văzul un manuteris al lui
Creangă, al acelui scriitor limpede şi
atit de eurgator, —şi ce corecturi, ce chin
de n crea! Toală chestia este ca sa
ai alit de mult talent, sa te ehinueşti
aşa de mult, ca să nu se mai vadă
nici urmă de chin!

„+ Dar n'am de gind airi si fae un
studiu despre d. Bratesea-Voinesti. D-sa
este un scriitor aşa da adevarat, d-sa
a real o lume așa de adevarată, în
caro n pus atita sufet gi alita talent,
rit ne trebnese mult mai multo pa-
gini pentru a-i analiza opera. Am voit
Daaf sa sewmnalam publicului apari-
țin volumului său,— păstrindu-ne pen-
tru mai Mrzin plăverea unei disruţii
asupra acestui volum, cute face parte
din vele cinei—gase volume mni fru-
moase, mai complecle, din literatura
noastră inlveugă.

Alex. Gh. Doinnrn Ştiri Lite
rare, Bucureşii. Preţul 1 leu,

Tată unul cure are spirit! In 78 de
pagini de versuri d. Duinaru persi-
Bează ea mult spirit tot felul de ma-
nifestari literare, enre-i sint unlipalice,
foarte anlipatice, D. Doinarn o din a
te iaşi familiu de spirite cu Anton Basen),
haja şi d. George Ranetti.— Daen ar 8
Să-i däm un stat dach ni-l primeşte—
ar Ñ acela ca să renunțe lu unele ex-
presii, rare, e fonrle deent, ram tri-
viale şi mai alea Tam statui să-şi in-
cerce lalenlul, pentroea talentul sau
o remareabil, Ja lurrari de o lasem-
nătate mai mare, Voim sa spinem ră
d-ra e in sløre sà rengeawcă Wiewen
gen de satiră mai Inalt decit acela din

RECENZII 47

volumul de care vorbim, Vom tran-
serie nici ullima bucată din volum,
are ni se pare şi cea mai frumoasă,
mai ales in strofa dela sfirșil:

ULTIMA ORĂ

naieoš Carpaţii at Tia o

ch Arg şi vin bn
Dorna.

E drept ce spuna domaul Dorna :

Chiar eri un om dela Tarcău,

Iu Boeureşti, la bilciul nostru,

Venen rălare pe Ceahlau,

Un om din Turnu-Severin,
Ce va sosi desigur mine,

Porni din urba lui. nalala
Po coada Dunarii bateine.

Va mai veni să vadă bileiul,
Inenlecat po Caraiman,

Un seriitor haft al nostra,
Bizarul prozator Silran,

Trei Spunioli, trei cavaleri,
Puternici taţi ca nişte lei,
Pornit-uu dind mereu din pinteni
In minunuţii Pirinei,

Şi-ar fi venit să ne mai vada
Vu cetățean din Turluenia,
Dar intr'o noapte "ntuneroasă
I se furase.. Himalaiu,

N. Nicoleann, Vasile Cirlova,
C. Stamate, Opere complecte. publi-
ene ingrijită de G., Bogdan-Duicã
Ed. Minerva. Prelul 1 leu 50 b.

In volumul acesta, d, Bogdan-Doich,
un bun eunosălor ul literaturii vea-
cului al XiX-lea—al seriitorilor şi al
împrejurărilor in care s'au dezvoltat—
ne-a dat operele a lrei srriilori din
perioada ante-ominesciană, adunate ca
multă trudă şi cu mult discernâmint
şi comentale eu un bogat aparat de

Ais VIAŢA ROMINEASCA

infurmaţiune.— Asemenea indeletnicire
e dinlre cele mai folositoare azi, cind
spre a pe du samă bine de ceea la
ep am ajuns, e ceapăral Irebuilor să
ştim de unde nm plecat și cum am
mers. , Punerea operei scriitorului in
legatura cu piaja internă și en infu-
ențele slrăine esta partea cea mai in-
turesantă din muncea dr reconstituire
a d-lui Bogdan-Duiea.

De sigur că acești seriilari n'au,
toți, o valoare artistica, dar eumrgs-
terea lor a importantă din punet de
vedere cultural,

N, Nicvleanu mu e un artisi, in ade-
vâralul ințeles al cuvintului, cum il
socoate d. Bogdun=Duică.—și mai ales
un precursor al lui Emineszu, cum Il
socot alţii, Nicoleanu are multă sim-
tire şi oare-eare avint, dar el nu DG
concentrat geen si simtire In extracte
de acela care se mumese operă de
artă. Defectul său e lipsa de imagi-
natie şi de adincire filozofie a vieții,
El îşi exprimă senribilitulea sa sga-
motos şi oratoric, ajungind une-ori
pina la iujuriu gazetàreasen.— Nefiind
artist, nu ponle fi predecesorul lui
Emineseu, esve chinr eind injură, ca
in Satira IL. rămine tot artist, eñci
el nu combate oratoric pe duşman,
ti-l vcarieaturizeaza, jil transiigureaza,
îi crează conform cu sentimentul sau,
Nienleanu nu Sumâna cu Eminescu
nici ca fond. El nu e pesimist, ele
trist ori minios, ceea ce e cu to-
tul alln ceva. El nu e impotriva ide-
alurilor generoase, ereda în posibili-
tutea realizării lor, dar e nemulțumit
de minima lor realizare la noi, precum
şi de „mişelia* gi „imbecilitatea“ ma-
joritatii contemporanilor sai, eare com-
promit acele idealuri. — Dacă e vorba
de paralele, apoi cl samană, în fond,
eu Alexandrescu, Acesta din urmă a
fost şi el um luptator nemulțumit de
ceea co se fâcen,—dar el n fost un
artist, un ereator, ceea ce-l] denne,
beste de Niculeanu.

In privința lui Cirlova, sint maien-
tuziasmat de et d, Bogdan-Duieñ,
„Ruinele Tirgovistei“, deşi inluențatiă
de Volney, mi-a facut in totdeauna
impresiu unei miri capolcpere şi ea
singură buenlă „eminesciană“ de di.
nainte de Emineseu. Melancolia şi sen-
limentul cnrueterului treentor ai lu-
cerurilor omenești — insușiri esențial
eminesciane —fae din aceasta bucată
una din acele eare ramio pentru tot-
deaunu, Apoi m'a uimit în totdeauna
limba si arta din ncenstă bueatā,
serisă acum peste gaplo zeci de ani,
pe vremea lui Conachi, n lui Vacă-
rescu, a lni Momnleanu.. Pe cind
aceştia siot atit de urhaiei în sim-
tire, cugetare şi limba, Cirlova, ju
„Huinele Tirgoviştei” e un modern...
Această poezie cu doua-lrei eorecluri
de limbă, ar putea fi luntă, de cine
war alt cind și de cine n fost serisi,
ca ọ bucată datorită unui contempo-
ran al nostru. Moartea atit de crud
timpurie a In Cirlovu a fost o mare
pierdere pentru literatura romineasca...

Stamate ea artist pu exista. EI nare
importuoja deet) din punet de vedere
cultural, ca an document al vremii,
mai ales en a fost Băsirâbean

G-L

H
ki

e" Li Li

George C Georginn, Poezii
(1899—1906), Bucureşti 1906. — Preţul
1 leu 50 b.

Intr'o plachelă elegantă, autorul ne
prezinta, în 24 de bucăţi, opera sa por
eg, săvirşita in cura de opt ani de
zile. Cam puļin prolific autorul; are
insă drept scuză că nu parea fi intrat
de mult in virsta pabortaţii:

Mama *mi spune că sint leneş,
Tata că mäse Inmina;

Cum aşi invata eu earte,
Cind mi-i gindul tot la Gina?

Grumatica totuşi respectată, limba
cele mai adeseori bună, versul aproape
corect; lipsesc doar originalitatea şi

RECENZII

puterea inspiraţiei. Dar pentru asifeliu
de lucruri, autorul mal are încă vreme,
$

C. Hamangiu, Arta şi literatura
din punot de vedere juridic— Teoria
proprietiței intelectuala, — Bucureşti
1905, —

Broşura cuprinde disenrsul rostit de
autor, în calitate de procuror în Curtea
de Apel din Iaşi, eu ocazia deschiderii
anului Idee äi ren 1966—1907, cuvint
pentru care, iu primele ei pagini, con-
line considerațiuni caro nu au piri o
legătură cu subiectul, Acest subiect,
autorul Ta tratat pentru prima oara
in teza su de licenţa in drept, l'a re-
luat apoi mai po larg in lucrarea sa
Scriitori şi Artişti, publicata in 1597
şi Il desfâzură acum din nou, mu ny-
mai peptru că cesliunes oste de ac-
tualitate şi inea contraversată. ci şi
pentru că ij esta mal bine cunoscută
„dintr'o lucrare n sa unterioara“,

Intrind in materie, autorul erede,
vombătiad părerea eontrará emisă de
Kant, că operele artistice pol și tre-
bule sa se bucure de acelaşi protec-
{iune din partea legiuitorului, ea si
cele literare; apoi se intreahă ` Sint
aceste produrţiuui, literare şi melislice,
susceptibile de un adevarat drept de
proprietulo, sau măcar de unn} ani-
log, eu toalo urmarile lui prucliva,
ori dimpotriva, autorilor D se envivg
numai o răsplată, Bo Im formā de iio-
nopol, privitegin, ete., in schimbul ser-
viciilor co adye societății prin eren-
ren şi publicaren üperelor lor?

In cestiuneu aceasta, aşa de viu incă
controversata, d, Hamangiu so declară
partizan fă rezerva al primei upi-
niuni şi refuleaza, eu bogate citați
presărate mai ales lu notele textului,
tosto argumentele—agezate in gaso
grupe—ale conlrazieatorilor săi, enre
susțin ca productionilo literare şi ar-
Ueleg nu insugese toato varaclerela
esențiale nle unor bunuri susceptibile
de proprietate. Dan admite dar fară

so
nici o rezerva teoria proprietății in-
teleciuale, cara proprietate desi mai
recent recunuseută— zice d-sa—nu tre-
buie totuşi privita numai ea o simpla
ereațiune a dreptului civil, ci cu avin-
du-şi fundamentul. en Şi wea imobli-
liarä ofi mobiliari, in chiar prinel-
piilo dreptalui natural,

Riguros consecinte cu geenat? teorie,
dan se pronunță apoi pentru perpe=
iuitatea proprietăţii intelectuale, adică
pentra transimisibilitatea dreptului in
infinit la suevesorii autorului, asa emin
o recunoaşte pănă acom numai egis-
laţia mexicana, emnbatimi sistemul
lemporancită ţii, consacrat de toate ve.
lelalto legiuiri in vigonre, carè reslring
drepturile urmaşilor la o durată de-
terminată de timp.

Cum se poale impâca acum acesstă
teorie eu utilitatea sociala, cure re-
chama —dupi cuin raciinmoagte şi au-
toral—populurizarėn cit mat repere n
aperilor de valoare?—futre cele dout
sisteme cunoscute, unul al ex proprie»
rii autorilor pentru auzi de utilitate
publică şi celalalt, al indemnizarii lor
şi a suecesoriler lor, prin o taxi pla-
lita în pérpetunm pentru eeure exom-
plur editat, —d. Hamangiu admite KO
luţiunea intermediară, care poate di
formulita astfeliu : Drept de plina
proprietate pentru autor şi. 20 ani
după moartei, pentru succesorii Juj,
după eare timp Opera să endă in do-
meniul publie, eu obligatiunea imaă
veutru editori de a urhita suecesarilor
o taxă hotărita, în proporţie cu mu-
marul exemplarelor Hee ärel editioni,

Cartea se poite coti eu interes, chiar
de äi acei enre uu sint familiari
zaļi eu speculațiunile ductrinei juridice.
ké

U, Hamangiu, Lu législation de
la propristă littâraire at artistique en
Roumanie — Les droits dea Auteurs
umans et éirangers— Y) pages, Pa-
ris t906,

În aceasta brogurä—un extras din

470

Buletinul publicul de Association litté-
raire et artistiqua internationale—se
cereelează silunţiunea pe cure o crează
dreptul pozitivy romia producțiunilur
literare şi arlislice, romine şi străine.
Autorul studiază textele relalive şi
anume Cap. Eal Legii asupra Presei
din 1862, modiliearile lui ulterioara şi
sancțiunile prevazute în codal penal,
eare pedepseşte delictul special de
eontrafacere. Ajulindu-se de luminile
jurisprudenţei noastre, inr mai ales
de acele ale doctrinei și jurixpruden=
tei frunceze, d. Hamangiu complec-
tează lacunele lexielor, cercetind pe
rind, dar s w- r, drepturile autorilor,
ale colaboratorilor, ale surcesorilor,
cesionarilor ai ereditorilor autorilor,
precum şi acele ale suecesorilor asn-
pra operelor postume,

Din examenul acenla relese in pri-
mul loc că legiuitorul romin, copiind
iniru uvensta pe acel francez, nu recu-
noaşte autorilor o proprietate deplina
asupra operelor lor, căci, deşi dreplurile
acelora le sint respeectato in tot rursul
vieţii şi zece ani după moarte, în be-
neficiul sureesorilor, tolusi, la acea e-
pocă, aceşti din urmă sint deposedaţi
fara nici o despăgubire, lar operele
«ad in domeniul publie, fapt care— rice
autorul — contrazice caracterul uusi
adernrate proprirtați,

O insemnata modilivare in regimul
proprieta țij inteleciuale în Rominia a
adus-o legea din 23 Mart 1905, rare
a suprimat pentru autori obligaţiunea
de a face depozitul operelor lar. Acum,
nu se mai ponle tagădui nici unni au»
tor urmărirea în jusliţie a contrafă-
ealorilor; bu—zice d. Hamangiu — chiar
acțiunea publica se poute pune acom
In mişenre, fâră n mal f nevoie de
vr'o plinzeve a părții eäiäumnte,

Prin suprimarea depuzitului—la care
nici autorii străini nu mai sint supusi
acum-—legislaţiunea remină a devenit
mat libernlă decit a multar state, cure,
—ea Franţa do pildä—mai pastreaza

VIAȚA ROMINEASCA

încă pentru străini acea greoaie for-
malitate, Străinii dar, nu mwi au eu-
vint a se plinge da piruleria noastră
literară, căci nu nu decit să se adre-
seze justiției spro wait vedea dreplu-
rile lor respectate, lar pentru ncessin,
lo en f de ajuns să dovedească că şi
Hominul, în ţările lor respeelire, se
bucură de acelaşi tratament, De in vir-
tutea unei reciprocitaţi legale, fe in
baza reciprocilații rezullind din con-
vențiuni diplomatice.

Jean T. Ghica, Lu propriété litté-
raire el arlistique en Roumanie, Didmo
édition— Bucarest 1906,

In vederea congresului international
al proprietaţii litøorare şi arlistice, U-
nut în Bucureşti la 7 Seplembrie n. e.
d. Ghica a imprimat n doua ediţie din
carlea sa, a cărei primă elitis, astăzi
sleită, apăruse la Paris în 1000. Dn
ne prezintă o luerare sistemalină, nidus)
la curent şi cuprinzind în anexe textele
relativa wle dreptului nostru pozitiv.

Prima parle a |uerârii cuprinde două
titluri. In er) dintaiu, primul capitol
expune, numai, problema proprielaţii
literare şi artistice, arâtindu-se celo
dani opinluni dominan'o alo prolago-
niştilor, dintre cure unii văd in nevasta
proprietate un adevärat drept absolut,
pe eind alții o consideră numai va un
privilegiu acordat anlorilar, Dintre
scriitorii romini, al căror punet de ve-
dero se expune in enpilolul urmator,
d C. Disoseu împiirinsesle păzerea
din urmă, pe cind d, Mumangiu este

un infocal partizan al deplinei p
prielăţi intelectuale,

In titlul HL. autorul se ocupa
larg de regimul proprietății literar
şi artistice in Rominia şi in cinci ca
pitole expune şi discuta, articol eu ar
leo), toate textele referitoare, incepinu
en Legea asupra Presei din 1502, re
zolvind in sens negativ intrebare
dach această lege n fost suu nu abro

RECENZI
EE
EE

Kee

gală prin Constituţia din 1866, con-
tinuind apoi cu articolele din codul
penal enre romplectează legisluţiunea
in materie de proprietate literara şi
artistica, cu regulamenta! din 1883
pentru aplicarea Legii usipra Presei
şi sfirşind cu Legea din 23 Mart 194
care a abrogat acel regulament in ce
priveşte formalitalen depozitului, Ja
care el obliga pe sulori. Un lung ca-
pitol următor analizează jurisprudența
romină, cercelindu-se cum instanţele
noastre judeeñtoresti an interpretat şi
aplicat Legea din 1862 şi celelalte
texte, iar capitolul final ne dă o hi.
bliografie complect a operelor şi are
ticolelor publicata asupra proprietații
literare și artistice ia Rominiu.

Parlen a doua a cărţii exle consa-
erata punctului de vedere internuțio.
aal, In titlul f autorul se ocupă de
inluvuţa franceză ia Rominia, cerce-
tind ja trei capitule: presa, editorii şi
teatrul romia, nu atit inriuriren fran-
ceză asupra literaturii naţionale, eit
mai ales bogata intrebuințaro ce o fac
Rominii de producțiunile literare şi
dramatice franceze. Tillul urmālor
este consacrat studiului drepturilor
autorilor sträini jn Rominiu, studiu
eara se face iarăşi pe baza discuțiuali
amănunțite a textelor de lege, precum
SI a cunreațiunii imehelate la (oan
intre Franţa şi Rominia. Ja titlul UL
se rezolvă cilevu chestiuni de drept
internațional in legătură cu subiectul
sar ultimul este consacrat eongreselor
proprietăţii lilerare şi arlistive,

Dia ultimele capitole afim ei Ro-
minia ma a luat parte oficial In nici
unul dinlre congresele internationale,
până la t905, cimi reprezeutanlul ei,
d. M. G. Holban a invitat pe congre-
siştii adunați la Liège, ca SAŞI ție la

i Bucureşti cel mai apropiat al lor cam

„Eres. n cărui operă urma să fia—zica
d. Ghica—aderarea Rominiei la Can-
wenţiuuea de la Berna,

D. Ghica a incercat sa ni deie a Ju-

Dol

rare eumpleciă asupra materiei, —care
poate fi totdeauna consultata cu folos,
G. K.
. x .

©. Rădulesen-Codin, Comorile
poporului: literatură, obiceiuri şi ere
dente, Cimpulung, editura tipografiei
George N. Vladeseu, 1908. Prețul edi-
tiei populare 0'90 bani,

Un harnic şi eunòscut adunätor de
poezii, snoave, poveşti ete. populare,
pârâsiudu-şi indeletnicirea acesta mo-
desta a sa, ne da un volumaş de studii
asupra liternturii populare romine. Şi
trebue so spanem curat, ni sa paro
vă nici autorul, niei literatura nu vor
lrage mare folos din aceasta schimbare
de indeleinieire a d-lui invatator Radu.
leseu-Codiu. Căci, dara pentru un vu-
legălor ul produselor intelecluale ale
poporului, daa e destul de bine inur.
mat cu cunoștințele pe cure le poseda
In materie, apoi nu tot acelas lucru u
potem spune, cimi e vorba de studii
Miințifiee asupra folklorului romina,

E drept că autorul, fu Introducere,
ne prezintă volumul sau namai ea sün
indemn şi o enlauwza" peuiru adună-
torii de material folkloristie: dur asta
numai În Introducere: incolo lucrarea
d-sale nu se mai prezinta ea alare.
După ee ne dă, in partea l-a a yolu
mului sän, împărțirile literaturii po-
pulure și definițiile diferitelor specii
(doine, balade, colinde, ghicitori, des-
cintece, povesti ete), lucruri care în
eier Ai intră în cadrul gu luerâri,
ce-şi propune să fe o enlsuza t
eulegătorii de literatnra "eset de
vreme co aceștia au absoluta nevne
do cunoaşterea lor.—autorul se urupă
apoi şi eu chestiuni care es din cadrul
unei nsifel de lucrari, Aan e istoricul
culegerii şi al studierii Hloraturii po-
pulare, care formează partea a I-a n
volumului sau, şi tol aṣa e şi parte
a Ii-a, în care ni se dau după A.
Husso, Alexandri şi alţii, considerații

+72

asupra insemnätäții literaturii popu-
lare,

Dacă autorul s'ar À multumit si dea
in adevăr o călăuză adunătorilor de
material tolkloristie, atunei, în afara
de definițiile pa vare lesa dat, dupa
prefețele şi notele din colecțiile de
pănă acum, cum si după studiile d-Jor
Şäineanu, Gaster, G. D. Teodorescu
ete., in prima parte a lucrării sale, —
el ur fi trebuit să mai dea și normele
după care să se conducă adunătorii
de produceri populare in activitatea
lor. peniru a nu cădea in greseli. Ar
fi trebui! anume să dea eu totul alt
cuprins părţii a IV-a a volumului său,
adică aceleia In care ent? sa arâle
„ce trebue de facut pentru a rive
ce-i de pret: In această parte,
d. Radulescu ar fi trebuit să ne
den altā-ceva deceit „Chestionarul
ministerului do instrucţie» pentru
adunarea materialului folkloristie, Se
ştie en maj toţi enlogatorii de până
acum au făcut greseli. Nu mai
vorbim de Alexandri ori de cel mai
mulţi din culegătorii din „Matorialuri
folkloristiee* de sub direcția dlui To-
cileseu, ale caror greşeli an fosi de
mult relevate ; dar chiar un €. D Teo-
doreseu, un Bibicesea si alții Incă nu
au fost lipsiţi de greşeli. Ei bine. daen
d. Paduleseu ur N aratat greselile pe
care l-au săvirşii unii culegători si
ur îi dat norme pentru viilor, lucrarea
d-sale ar 8 fost în adevăr o ealauză
şi ar (i adus un real servicia litera-
turii populare,

Aşa eum se prezinta, volumul d-lui

VIAŢA ROMINEASCA
e Eed

Radulescu insumnă mult mai puțin
pentru folklorul romia derit colecțiile
pe care dea fon publicat pana acum.
Dar dacă juerarea de fața nu poale
servi ca o vălăuză, este un tn
peniru cei ce am putinţa de a culege fru-
moasele Producer! ale snfetului po-
porului ai e un îndemn călduros, pen-
tru că autorul o un sincer şi ontziast `
admirutor al literaturii populare, Dar
lipsa de sistem In tratire, oarecare
lipsă de diseernamint, care-l face po
autor să pue alături colecția absolut
lipsilă de valoare a d-lui Atb. Marie-
nesen cu acea a dlor Iarnik-Birsan.
ori studiile d-lui Sperauţă cu ale d-lui
Philippide ete, cum și amestecul n n
suma de lucruri eare nu au de-a faca
eu falklorul romin (ee canta, de pildă,
mice opera d-lui de Gubernatis „Die,
tionnuire international des cerivain = du
Monde Lutin” ?)—pot mă aducă oare-
rare confuzie în spiritele cetitorilor
mai puiu iniţiaţi.

De ucoia, eu recunoştinţa pu care a
avem pentru autorul colecției de poe.
zii populare „Din Muscel“, al snur o~
lor şi povestilor „Dani” ai al altor cos
lecţii de literalura populara, ne inga.
duim să adresim d-lui Rădulosen-Co-
din indemnul de n se indeleiniei mat
ca sami ca şi pănă acum, cu adunarer
producerilor poporului romin. Prin m
crasta inchinare a muncii sale operei
de salvare u acrator, cum eu drept ews |
vint le numeşte, „comori ale poporus
lui*, va aduca malt mai mare serrielu
literaturii şi culturii ramine,

M. C,

Revista Revistelor

Revista politică si literară
(Blaj),

Ca parte politică, numârul de pe
Octombrie al acestei reviste, cure de
la inceput ne face sa credem ca e
menită să însemne ceva in miscarea
politica at literura a fraților de peste
muuţi, conține doua articole ale d-lui
© Maniu, o eronică politică a primu-
lui redactor, d. Aurel Ciato, i dife-
„ile notițe; en parte literară, o nuvelă
de d. J. Agtrbiceann, impresii din
țară de d. A. Ciura, și elte-va schiţe
şi poezii. In primul articol, d, Maniu
orupindu-se de rostul activității par-
lamentare a Rominilor, arată că de-
Dia) romini trebuie să lupte pentru
sa eren un curent politie de dreptate
ideală, puniăd in evidența drepturile
Rominilor şi menirea lor civilizatoare,
şi pentru a dabindi neamului romi-
Dëse din Austro-Uogaria avantajele
de care are nevoie gi lu eare are
dropt: putinţa de a se cultiva, dea
trăi ca naţiune şi de a avea fonduri
şi instituții naţionale. In al doilea ar-
ticol— program politic şi capabilitate
pitică — d, Maniu wrati ea pentru
a-şi căpâta libertatea naţionala, Ro-
minii trebue să se ingrijeasca de bună
starea lor economiei, de cultul reli-

ine-naţionul, de imvaţâmint şi de

rvultarea personalitații lor etnice,
š „Cronira politica”, d. A. C. arată
punctul de vedere wl Rominilur din
Ardeal în cheslin reformei electorale.

In Austro-Ungaria, țară poliglotă, re-
prezeulanţu nalionulă lrebue si o dee
reprezentanța coleclivă a diferitelor
nationalitati, —reeunoscindu-se şi Ro.
minilor individualitatea lor politică.
Tot ia „Cronica politică“, vorbind de
statuia ce s'a ridicat lui Washing-
ton la Budapesta, primul red äclor in-
troshā cu drept vavint: ee caula sta-
tuia drinoecratului, apostolului liberta-
ţii, cetațunului desāvirsit, în capitala
unei țări în care instituțiile au re-
miniscenle feudale, libertatea e învă»
legată, iar drepturile cetățenești sint
aproupe nule pentru o mare parte din
reiälem 2.

Orizontul (Cluj, Octombrie). Sub
titlul de „ProMeme culturale”, d. Dr.
Peltu Şpan începe o serie de sludii
asupra nevoilor pop rulni romin din
Ardeal; deo camdată ne dn numai
introducerea, în cara ne făgădueşte că
voeşte a se „pozori lu paturile de jos
ale poporului», edei—zice d-sa cu drep-
Inte „de nu vom incepe zidirea de.
aice, zădarnieă va râtninea toală munca
noastră și zădarnice vor fi siliutele
noastre“, D. invâțător Iosif Stanca
arată nevoja cea mare pe eure o simt
cei 3000 de inrațături romini din Ar-
deal de o revistă generală a dasci-
bor români şi face apel la toți Ro-
minii sa luereze pentru intemeierea
ei. In continuarea tabloului său cul-
trai, d. Vasile Moldovan descrie in
culori negre— prea negre, ne place să

E VIAŢA ROMINEASCA

sperâm-—atiludinen diferitelor catego-
rii de romini din Ardeal, (ati cu cul-
lura naţională. Afară de aceste arti-
eolo, mai giaim ` o nuvelă de d. AL
Cura, impresiile d-lui V, Moldovan
de lu ndunaron penerula n „Asocia
Do" sl de la expozilia din Bucuresti,
un sindin asupra autonomiei biseririi
romina gr, catolice, continuarea stu-
ului d-lui SI, Pop asupra Palivi de
In Orâgtia şi diferite notițe şi dari de
sami,

I conomin Națpionnià (Xo. 7,
H, 9, Iulie, August, Septembrin 1906,
Bucuresti).

D. G. Blondel, profesor la Univer-
sitalea din Paria ṣi volaborator al re-
vistei, sludionză la fața locului Sindi-
rutele de lucrători in Germania, in
cure arlicol luce istorieul acestora şi no
dä, în afara de credințele sale persou-
nale, citeva interesante constatari o-
biective. - Sindieatele cele mai impar-
tante sint acele (berg, ai căror membri
impăirtăşe se la majoritate ideia luptei de
clase, earo este cuvintul de ordine al
partidului seinl-demoeral, declurin-
duse vrâjmusi ui organizării actualo
a sociotaţii și urmărind suprimarea
patronatului. Sumarul aderenţilor care
era de 267,000 în 1895, s'a ridicat in ul-
timii ani În 1,057,103, cu un buget anual
de peste 16 milioane mărci. Vin apoi
sindivalele cregtine, fondate de cati
livi, eare se declară reformiste, insă
eu desivirșire anli-socialiale, eu 274,200
membri şi un beget de peste 1 mi-
lion märei. Infine, mai puțin impor-
tanto şi färä nici un viitor, sint sim-
dieatela liberale, eu 111,880 nderenți,
eare še (in exeluziv pe terenul Tiber-
IAU) economice. —Aatarul eonstata ca
sentimentul de clasă (Klassøngefähl)}
care alihdată nu exista, s'a desvoltat

foarte muli in vremea din urma ln
toți ucggti luerătari manuali, pornind
sintr'un sentiment, mai ein ea ali.
dată, al personalitatii. — In Solidarizae
ron comercianților gi industriaşilor,

d. 1. G. Munteanu enmbate ideia unei
tederutiuni generale a acelora. crezind
eà la același rezullat se phate sjimgo
prin Intiirirea treptată și evolutiva n
Camerelor de comerț şi prin empgre-
sele acestora din urmă. —D, Chr. Sto-
ianoniei insista in Jubienl bäncol na-
ionale a Rominiei, asupra serviciilor
aduse publicului și Statului de vatră
această instituțiune de eredit in cursul
celor 25 ani ai ei de viaļā.—Foloa-
sele asigurărilor da vite, nrlicol sem-
nat de d. G. Jomesecn-Bräita, medic
velerinar, nu aduce niri un element
nm în discuţie si nn ține măcar samă
de lucrările pina nem publicate In
rä. Un articol care merita loati
atenţiunea este amânuoțita monogra-
De pritivă în care pseudonimul Dime
de la Zeletin se ocupă de Şcoala
inferioară matt de agricultură er
meserii din Armăgegti, Această inati-
tuțiune este departo de a du roadele
aşleplate, de oarece absolventii se
imdreaptă mai ales spre funeţionarism,
iar influenţa şeonlei asupra popnlaţi=
unii rurale in mijlocul căreia funeţin»
neari, este aproapo nula, Şcoala este
un simplu „capitol bugetar” seria an-
torul și de onre-ce studiul sau nn se
mărgineste numai la ogensl? consta-
tare, ci urmărește şi cereetarea can-
zelur.— ar trebui sa otragà serioazu
luare aminte a celor pusi în capul in-
vălâmintului nostra profesional. Sub
titlul pretenţios de Casa rurală în
raport cu marea şi mica propriatute
din punct de vedere economic, id. V,
ZS. Moga publich un articol descuwt,
in enro grâmâdeşte o mare mulţime
do fapte diverse şi cilnţinni incepind
de la Catone ai pâna ln d B. Spinu,
fără să ne aducă insă vro lumină
Dou asupra subiectului, eu toate bu-
nele sal» intențiuni, pe cura le inve:
derează urmitonarele rinduriz Aer)
care vă numiți oameni de Sta! şi in
minile rârora vă este Incredințat vii-
torul țarii, daţi Casa roraig, daţi

Danena țaraneasriă, dați ori-ce lego care
si inlesneaseă pe satenii agrienitari
la cumpărarea de magii care se vlad
de bună-voe siu fortate din partea
Creditului rural, în locea aceste magii
să Be cumparale de anmeni străini
de rasa și singelo nostru. Fiindea nu-
mai asifelin veţi bine-merita de la...
palrie, după cum n zis strabunul nos-
tru Catone, cenzor și agronom ro
man în, *

Şi ead ne gindim ea in afară de
Huștrii prof, sori Schmoller și Wag-
mer de la Berlin, Brentano şi von
Mart de ln München, figureaza cu cola.
boratori pe coperta revistei Fr-onosria
Naţională și foarte mulţi dintre bär-
baţii de Stat si specialiștii (irii pons-
tre, — regretam din tot sufletul că
într'ua întreg lrimestru nu nm putut
esti nici pene mai aulurizate, care să se
pronunțe asupra cestiunilur econo-
mire fundamentale ce prevenpă as-
lăzi intreaga ţara.

Revista Asociaţii învăţăte.
rilor si învăţătonrelordin Ro-
minin, pe Octombrie, publică sub
Iscălitnra a 37 de invățilori, o entu-
ziastă chemere la unire a tuturor jn-
vâtilorilor în jurul ueestei reviste,
pentru a o sprijini si întări ln lupta
pentru îmbunătățirea stării inrățălu»
rilor şi ridicarea economică, politira
şi culturala n țărănimii rominesti. Să
sperăm şi boi că ca va fi primila eu
ueelasi inflhcârare en care e Serisi.
Dintre celetalle articole, interesante
toule şi insuflaţite de o statornică
grijă peniru binele genoral, remarci
articolul „Inciţitorii şi poporanis-
mul“, în care d. Salriu arata progre-
sele pe cure mişearea poporanislă leu
făcut în țară In noi în ultimii ani,

progrese manifestate și eu orazin re-
centelor congreso jubilare, in care
„au räsonal cele mai calde glasuri
peatru țăranul oropuil. pentet noro-
dul trwlit*, Autorul inches că „aceasta
puliliea — politica poporaniata — esle

REVISTA REVISTELOR DI

Singura ceire eclo pertnisă, pe care o
pot şi po eare trebue stu facă şi in-
vâțilorii*,
Revisin Idealistă (Octombre),
In „Psihologia risului“, d. Mihai 1.
Mio, a mlilizat citeva monografii eu
nesento, mini alas pe ncen a In? Dugas
{Psychologie du rire, 1902) po iare,
după pilda allor specialişti romini, n
avut grija să n'o viteza. Nasta pinin-
du-zi bivo subiéctul, daa nu s'a pulut
leri de inexactităţi si confuzii. Stendhal
wa susţinul nicindată et risol ar de-
riva dinti'o conteadieție bugien. Scho-
penbaaer n'a foal un partizan al tea-
riii pesimiste şi afective a risului a lui
Hobbes şi Bain, că din polriva acel
enre a răpus înlr'o forma mul cu-
prinzătoare teorin intelectuala, Exem-
plul, du ris provocal de o intimplare
neprevâzulă, pe cure autorul il ci-
tează din Sully, e în renlitate dal de
Schopenhauer. (Vezi. Lumea en vo:
ință și reprezenture, Vol, II, pe II.
Thoorie du risible). Asupra rolului
risului, autorul spuna că ucesta ar
aven toldeauna un rol util ea un cen-
zor al viţiilor. Chestia e in realitate
mult mai complexa. Siet multe feluri
de ris și de accea din punct da vo-
dere filozolie e foarte ereu, aproape
imposibil, să te pronunii in general
asupra valorii sale sociale 3i morale,
Risol jnsoļind anumite stari psihice
uneori morale, alteori imorale, lam
putea numi mal degenbă amoral. Dacă
uneori e vesel si pro În bază numai
simpatiu, alteori dovedeşte lipas de
imaginație simpatică şi insenzibilitate
pentru suferința omeneaară, Dacă are
n utilitate sociali en un fel de eo,
recțiune a insociabilitații gi vunitaţii
unora dinlre noi, cum a obsereat
Bergson, Duci totdeauna un net de
Just Hie. Adeseori e disproporționat en
greșala, nemilos şi crud. In niei un
caz nu trebuie să-i exagerām rolul,
să-i atribuim o valoare pe caro nu o
nro şi să-l considerăm, cu autorul n-

475 VIAȚA ROMINEASCA

testui articol, ea un scop al vieţii.

Risol indeplineste adesea un rul le-
gitim şi util. dur, cind nu mai e spon-
tan şi dovine o pretenție, un obiceiu
şi o atitudine, e displăcut şi insupor-
tabili,

Revista Generală n Invăţă-
mintulni, (Bucureşti, Uelombrie), —
„Constatări Triste", en vare revista in-
cepe seria articolelor din ul duilea an,
lasă o adinră descurajare în sufletul
acelora eare poarta Interes Scoalei Ro-
mine, lusuşi Autorul arlicotulni—at.
Haret—ale carai deelarnţiuni le-am
putea lua drept angajamente, pare că
a perdut curajul de a mai lupla pen-
tru ridicarea şeoalei, Dea, in măsurii
de m cunougto exael starea acluală a
şevlilor, afirmă ea : „şcoala romineas-
că conlinna a [obiect de speeulä.., le
gea continuă n fl mes eolilă, diseali-
men a fl baljacorita, averea sintulul a
îi jefuita", Apoi, eu neincredere se tn-
treabă :

„Veni-va oaro indreptare ? și cind?
şi de unde zo

Calinra Rominå (Iaşi, Septem-
bria şi Oelombrie). Conţine un ingri-
Jit si plăcut articol, de d, J, Gävä-
nescul, despre; „Friederich Paulsen“,
serie cu prilejul împlinirei nnului nl
DJen al vrislei marelui cugetător Ser:
man; şi „Proprietatea Literară ai Sr-
cialiemul”, datorii d-lui A. D. Xeno-
pol, care din un sentiment de renegare
părinleaseă, faţa de „Arhiva“, unde
funcționează eu director, a preferat să-si
anunte nici descoperirele d-sale origi-
nale in Sociologie, pa care le seria cu
compart, dupa cum li se gi cuvine. Afe
şi celitorii noştri ca di. Xenopol a des-
eoperit în urma cercetărilor sale de
tot felul că: „Numai evoluția lentă şi
continui, şi nu transformarea neag-
teptată, o destinată a conduce pe ca-
lew justitiei mersul lucrurilor omes
negti".

Annales scientifiques deL'U-
nmiversité de Iassy (Tome IV, lire

fase, 1906); Această revistă, care in-
rheagă netivitatea membrilor tacultă-
ţii de ştiiaţi din laşi, precum şi n ce-
lor ce a trecul prin ea, intrind in anul
al IV-lea, se prezinlă cu urelaş bo-
gat şi variat conținut cu şi volumele
precedente, dovedind en chiar cu pu-
tine mijloace materiale, ducă e tra-
gere de inima şi persistenti de lucru,
sA poule ajunge la un rezullat imbs
curător. De linga lucrarea importantă
de rhimie ce a servit drepl teză pri-
mului doclor în știință esit de la uui-
vorsilățile noastre (DI, N. Costăchescu
se poale menţiona ea un fupl deose-
bit şi cea dintai lucrare de laborator
săvirşită în Lara noastră de o licen-
ținta, D-ra Elena Lupu (Laboratorul
d-lui P. Bujor). În colo faseivala enn-
ține lucrari de matematica (D. Pompei),
de geologie și mineralogie (f. Simio-
noscu, Th. Neculau, R. Serastoa, G.
Macovei), de lizică şi fizico-ehimie (P.
Bogdan, E. Severin), de zoologio și bo-
tanica (E Seriban, M. Stamulin), a
căror importanță nolăgăduila a făcut
ca revista să fie luata 'n samă in strā-
inätate, cerindu-sa chiar de reviste
sporiale (deci cu o mal mare răspin-
dire} vola de a se publica unele arti-
role coulinule in en,

La nouvelle Ben ne (Octombrie),
Folasindu-sa de rileva serieri apărute
in Statele-Unite (Upton Sinclair- The
Jungo; Thomas W, Lawson: Fren-
zied Finance; Ida M. Tarbell: His-
tory of The Standard Oil Company),
A. Rafulovich face o dare de samă
despre steretele trusturilor în Ameri-
ea şi despre lupta ee se duer netuale
minte rantru acestor asociaţii de ex-
ploatatari, Dopă ee mult timp au bra-
vat opinia publica și sancţiunea pe-
nulă, acum lrusturile sufar nrmăririle
zulorităţilor judeciare, sint amenin=
tale eu mâsuri noua legislative con-
tra lor şi sint combătute de gazele și
de reviste. Unul din cele mal obici-
nuite mijloace ale trusturilor pentru

a Sfârma concurența, esle căpătarea
de reduceri pentru transportul produ-
selor lor pe enile ferate. Dar trastu-
rile din America nu se dau indarat
de lu nici un fel de tizslogii rind è
vorba de a zdrobi pe adversari: la
nimiceşte ereditole, fac să le intirzie
mărfarile aştoplute, le pun in roaste
magazii care vind marfurile similare
eu preţ mai mic, le inscenenza pro-
cese, fac să se voteze legi eontra lor,
ete., Une ari insasi companiile fae
să sendă cursul bărtiilor Jor peniru a
le răscumpăra pa preturi de nimie şi
a le revinde iar eu preţ urcat: astfel
„Standard Oil" a intemeiat A usociul ie
„Amalgamuted Copper“, ale cărei seri.
Sur) lea ridicat pina la 130 de dalari,
apoi le-a făcut să endă, le-au cum-
pilrut membrii lui Standard Qil ru 43
de dolari şi lenu revindut cu 82-
Şi cind te gindeşii că şi nvi era cit
po ce să Incâpem tocmai pe mina lui
„Stanaari Oil" în feunten cărui e
vestitul Rackefeller !,

Mercure de France. lOctom-
brie). Personalilatea celui mai mare
romancier, pe care Il are Franţa me-
tuaiminle, işi gäsesle un iscusit ana-
lizator în d. Raphazi Cor, In articolul
său „Anatole France şi cugelarea con-
tanpaoranā", acesta cauli să arate va
schimbarea recenlă a lui Anatole
France, atiludiaea lui dän ce in ee
mai combaliva, vare a pus pe multi
in mirare, lrecerea de la budistul tle-
gant, dușmanul ugitaţiilor deşerie de
aladat=, la luptătorul de azi nu eu
săritură, vi o evoluție firească si con-
lina. Caracleristira lui Anatole France
ë: sceplicismul şi piaginismul, adică
spiritul de negare si mlvraţiunea fru-
mosului ; de nice izvorăşte duşenăniu
lui Impotriva moralelor şi a religiu-
nilor, rare impun oamenilor restric-
tioni și fne: viata urita, Chiar in opè-
rile lui mai verbi, in eare reconstitue
visul epocolor de credință, in care el
pune creștinismul intro lumina sim-

REVISTA REVISTELOR 477

palit, tot se poate intrevedea unti-
patia lui pentru creștinism ` iar in
„Ls Nores Corinthiennes* şi „Thais“
aparo de-al binelea această antipatie,
Religia creștină ne pretintă pe om ea
re o finti slaba pentru a da mat
Ware valoare conselărilor sale: de
aceea duşmanii creştinismului canta
să distrugă avenstă idee a slăhăciunii
omeneşti, arâlind că omul o perfoctibil;
—ile aice ideja de progres si Anatole
Franee are credință ln omenire, nä-
däiduesie o indreptare n relelor de
acum. Asta însă nu implica penteun el
eompleeta disparitie a răului : in Matt:
sieur Bergeret à Paris" el Spune ei
vor dispiren relele care rezulta din
Organizarea socialt, dar vor răminu
veşnie cele care rezulta din condiția
omenească ; de altfel raul o eva ne-
nesar, câri fără nenorocire n'am ști
ce-i fericirea. Dar creștinismul e dirs-
manul oricărei feriviri, peniru că n
legat ideiu de păcat de acea de OCH
veri; lipsa lui de Inleranța a disirus
fericirea, Astfel antirlericalistnul de
azi al lui Anatole Franee izvoriste
din păginismul sau, din cultul pentru
frumos, Dar intrarea lui in puliliva
militanta cum se-explică ? Ce su fie
vrut scepticul de alta dată? Aulorul
articolului arală că in realitate Ana-
ole Fronew n'a fost niciodată un
sceplie, ci mai degrabă un anual ie :
scepticismul lui e transreidental, El e
un idealist şi deci un izamie al rea
lului ş el e gata să eurățe totul, chiar
eu riseul de a distruge tot, De rice
critica lui puternica contra instituţii.
lor, religiilor, moralelar. Fiind un spi-
rit eritir, el e apărătorul și partizanul
libertaţii intelectuale, a drepturilor
sufletului și dușman al forţei brutale.
Pentru dinsul cuvintul © armu cea
mai nobilă si mai puternică. Acest
idealisan 1! duce Ja socialism, căci so-
cialismul, luptină pentru imbunalaţi-
rile materiale, luptă implicit şi pentru
ridicarea intelectuala şi mortala a o

478 VIATA ROMIN EASCA

menirii, Astfel de la sceptieu) din
primele sulo scrieri ai pănă la anti-
vlericalul si socialistul Anatole Franee
din ultimul timp, trecerea e o evolu-
tie freasa şi fară sărituri ori sehim-
bam neexplirubile.

La Reyne des Idées (Octom-
brie). Cu ocazia insemnatei lucrări a
lui Ferrero, „Mārirea și decâdereu
Romei”, Thòodore Duret publica in-
Ir un articol citeva observatii usupro
chipului de a scrin istorja şi asupra
acestei luvrâri, Plevind de In idein că
sint donă modulitaţi de a se seria
istoria unei epopeo, ori de entre enn-
timpurani — rari însă nn ot fieu totul
imparțiali—, ori de entre oameni de
mal Mrziu—curi insă nu pot H în spi-
ritul timpului pe care-l pavesteae — ei
ch fiecare din ncesten are avantajele
şi dezavantajele sale, nutorul arulă ef
Ferrero a eñutst să unensea umhele
aceste moduri de a serie istoria, Ast-
fel e], omul de uzi, veupindu:se ru
fapte petrecute acum dona mii de ani.
se sileşie, pe baza aulorilor elnsiel și
a lulurae monumentelor râmase din
acele timpuri, să dee operei sule un
eneaelar de viaţă, de încru trätt și
simţit. Dar ducă, astfel, uneori ren,
geşte să dee un tablon oarecum intim
al vieții de-atunci și sa te apropie de
persoanele pe cure le puna ‘n scenă,
—de mulle ori insă, citind luerarea
lvi, te simţi cuprins de îndoială nsu-
pra Bdelitaţii tabloului zi to inirebi
pănă la ee pinet detaliile și motivele
intimplariloe pot A ndevarute si nu
numai simple conjecinri, Afară de n=
veasta Th. Duret găseste ca prin latre
buiațarena terminologiei moderne fude-
Wmeraile", ca A capitalistă, erën
financiará" ate.. ), Ferrero Minlornizaza
Warecum epocile şi oamenii de vare
sa 0cupă; că Romanii lui nu litat prea
mare asemanare tu oamenii moderni
ȘI autorul articolului conchide eh, roind
să wpengch cele donà feluri de n seri
istorin, Ferrero nu a realizat complert

niri pe unul, en toata cà, de alfel,
luerarea e perlat en nn foile mare
talent și en o mare bogăție de cu-
noștiați.

Revne philosophiqne (Ovlam:
brio 1906), G. Dumas, Des conditions
biologiques du remords. Remuzearea
depinde nu atit de condiții logiee, cil
de rondiții nfeetive si fiziulogire, care
ies la lumina mai en samă lu holi ner-
vonse ca meluncolin sau Doala setup:
lutni (lu maladie du serupule), Suh in-
inenga acestor condiţii jaderäțile de
bine şi de mu variază en simple ju-
dech: psihulogico, Autorul alodiaya
remnştarea ln mat multe cazuri palo-
logita și, pe baza acestora, trupe con-
cluzii şi pentru omul normal, La a-
vesta, remușearea preanpune siabirea
sau satisfacerea inslinetalor er an pro-
vocat faptul. In primul moment no
simtim vinovați de o selivno pe care
o judecam rea, dar la spiritele echi-
tibrate meat sentiment o puţin dura»
hil şi e inlocuit eu enința si dorința
de n repara râul. Daca remusrarea
durenza, eu traduce dificultatea pe rare
n are spiritul nostru de a se pune in
acord ru el Insusi, vaciluția gi dedu-
biaren nceasta find ceva invera cu
euherenla și unitatea ae fie sănătatea
sa. Reinugeurea presupune totieauna
narecate depresiune mentala si fizică,
a tendinţa spre indoiala şi scrupule. In
enturi patolâgica utoru! n obuervat
ed eniidiţiilo biologice nle individului
srhimbindu-se, depresiunea disparea
facind Joe excitație $i alunci judecă-
țile lui de bine şi de rau se schimba
şi eomlițiile Ingice devin mai slabe,
Sufletela suposa rembsearii ou sint
mai morale deelt altele, daca morali:
tatea consista in buna conduită, ine
tenția bună și ndaptarea In mediul
seial. Ele «int sueta cari erite, ne
linistite, predispuse mai maull ja hi
pocondrie morală decit Ja secţiune yi

ar fi o eroare sn Inim seropulele şi

helinistea lor ca semnele unei moras

REVISTA REVISTELOR 479

DAD severe, Ciri în timpul erizelor
do remnsare, nu numai inetinațiite
êgniste dar ṣì celo altruistre sint a-
Unse si tot auflstol e diminunt. Dacă
remuşcuvoa traduro la unele suflete
revanşa rie şi adeseori sterilă n al-
truizmului, in cele mai mmfte nu ex-
primă derit depresiunea, nelinistea,
eziturea vointei, instabilitatea și ego.
izumil, Un suflet in adevar moral şi
sanatos lrebuie să fe innecosibil ro
museării san rel puțin s'o poală vin-

` deen räpode cu ajuvral rațiunii şi

voinței,

Révue générnate de Sciences,
(No. 20 din 30 Octombrie 1905), Dr,
E. Metehmikoff : reng Intestimului.—
Aulorul, de aeori eu majoritatea sn-
vinilu, susține imporiunța mare op
me calca intestinală In istoria infer
tionilor nrgunizmului. E probubil ea
multe cazuri morbide, atribuite de o-
biceiu unei întnxirații intestinale, sint
datorite infecţiei singeli prin miero-
bii intestinali, mai cu sama prin evli»
bacili cari an putut străbate paretele
intestinului —Tonto faptele acumulate
pănă ocum in säint demonstrează că
pheetele intestinului trebue să fie ohier-
tul celor mai mari ingrijiri igienice.

Antutul trecu apoi In revista diferi»
tele boale periculinae, eum sint dife-
ritele foliri de frizuri, datorita unor
mieroorganizme inferioare "Tri pana
domi) Şi eare se trunumit de la om
în om prin înțepalurile unor anumite
inseete ca țioțarii, mustele, ploenițele
ele, apol pesta bubonica care se teans-
mite prin iuţepiturite partrilar luați
de ta goareri, precum şi diferitele bonlo
produse în intestin din eanze viermi-
lor puraziți en tonille, limbrieii ele.
Citează, în apoelul, un car de apondi-
vita, studis} de Welnberg et produs de
a sperie de limbrie (Our) rare in-
Irodus în apendicele ceea) al intesti-
nalni, u produs inflamuția mucoasei si
a permis astfel inorularen mai ugonri

a unui microb earo n provocat infec-
tie mortală,

(aile ncestor viermi paraziti se In-
trodue în intestin eu alimentele, fe
solide Be lichide, vo apa şi mai
en samă eu diferitele legume, salăţi si
fruele ete, De ` aen autorul sfatuește
ca toale alimentele şi in special Jegu-
mele şi fructele să fie bine carțile”
înainte de a fi mincate.—Și ucenslă en
rățire se face npalindu-le fonrte bine
si mal eu sumă Merbindu-le la o tem-
perutură cel puţin de 600—700, (al
mai bun mijloc de npārure v do n
minea tonte feurtele sub forma de cot
poluri,

Ouale de găină de usemenen trobe
să Be totdeauna ferto, caci în albugul
lor pot añ se localizeze microbi din
peretele oviduetului, în apropiere de
thoai, unde se formează albuașul, Apa
ans trebue forta, Fierherea nu-i per-
de de Joe gustul.

Autorul atrage atenția şi asupra sfa-
tarilor date de celebrul ehirurg gar-
mun, (zeruy,—adiră de a ținea o ot-
rățenie rizurnasă a pielei, in cazuri de
cancer al pelai, el a nat întrebuința
alimente vrude in cazuri de atingeri
ale orunetar interne. Autorul pruetiră
thiar acest sfat, da oäreee du mai multi
uni el urmeaza regimul hranei flerte
in spernnța de a scăpa de arcasta te
Hibilă bosti,

Un mit mijtoe de intrehuiațat pene
tru Îgiena inteslinului ¢ rultivarea in
intestin a baetoriilor laelive, care pro-
dne acidul lactie și implediea prin ur-
mure dozvolturea fermenţilor bulyriei
yi al pulrelsețiai eara siit dnunălari
vieții nonstre.—Ferimenţii laetiei se a-
daptează foarte bine în intestin, pro-
durind n aeliune binoficătoare,

Aen eh, dapi autor, ein! de ur=
mat pentru igiena intestinului consista
inu eonsima numai alimente curâile
de microbi și de vermi prin fierbere
suficientă și de u urma regimul tnp-

meer

ET
telul fermentat (apte arr in care
sint mierobii luetici.

Mulţi medici recomanda deja azi a:
cest mijloc penlrua vombate lurbură-
rile intestinului la persoanele de tonto
virstele.

Nnovn Antologia. — (| Octombrie
1906). G. Sergi „Temperamentul tiin-
life, O contribuţie la teoria omului de
aspin”. „Ponte mulţi ered că numai
artistul manifesteazä up envneter per-
sonal im operela sale, pe cină omul
de silinţă ar da rezultatele rerrelări-
lor si experimentelor en un rezul»
lut ohiectiy al faptelor descoperile da
el, fară en nimic personal sa den un
colori! partienlar acelor rezultata", zi-
ce Sergi, vare nu bânnoste cit de seum-

pă e lenriu „impersonaliteții artistu-
lui“ nunnor lineri serilici* romini, In
sludiul acesta, Sorgi Își propune să
duvedească ce importanta ure factorul
personil in ştiinţă, fartar vare apare
mai in evidența la onmenii de geniu,
In netivitatea stäipt se deosehese
două direcţii: una a analizei, alin a
sibtezei. Pentru cea dintâiu se ert o
mulțime de fusuşiri enre variază de
la om la om, vuriabilituta care Infin-
vnțeuza mult cercetările şi experien-
tele; acelaş metod de rereelare, Intre-
buinţat de mai mulţi observatori, nu
mal râmine identic, cări in orice fanc-
tiuno a simţurilor se altă o vevaţie per-
sonala. In sinteza, factorul personal e
si mui evident, câei aceasta e arhilee-
tura u carei materialuri ni le dă nna-
liza. Nu orice om de ştiiuță e iu stare
de a formula sinteze, de A emite tei-
vii şi a fonda doctrine; pentru n face
ñevasta, se cern sa posezi un lompe-
rament științific spocisl, Temperamen-
tul stilntifie deci, e foarte variat şi
aro un varacler absolut personal
depinde de condițiuni organice
sarii a funeliunile Jor şi
cotul ii mintale,
Lică sub forma
f dezvoltate,

; el
sen-
de speciale
cu te arala in prac-
de tenilinți, care pot
cind există, dar hu pot

VIAŢA

ROMINEASCA

sară opera a doi profesori G, Maz-
roni şi P. E. Pavolini „Munuale em-
parutivo di Iellerature straniere, con
Speciale riguardo alle genli ariane".
Alitea prostii cuprinde areastă operă
şi alita ignoranți dovedește, în elt
de-ar fi romini autorii, zi erede că nu
țipărit-o in vederea vre-unei eutedre
universilare,

fi create. Din această pricină unii reus
şese în analiză pe cind al a in sine
teză, In diferite grade, dar, oameni de
geniu sint numai acei care poreda ten»
dinja spra sinteză împreunati cu o
profundă intuiţie u f nomenelor par-
ticulare,

Mivisia d linia. (Octombrie 190},

REVISTA REVISTELOR

—„Imperialismul literar” astfel jet in-
Hitulează cunoscutul romanist C. de Lol
lis, articolul - än. indreptat contra mo-

dei, nu de mult ivite în Talin, de a
„literaturi vompå-
vata“ pe lingă diferite Universităţi,
„Ce dracu su maj poate compara ina»

eren catedra de

inten unor tineri ware nu-s in mäer
de a studia in şenals litoraturele ger-
maná, #nglezi, francéezà, spaniola, pèn-
tru n nu vorbi derit de cele mai im-
purtante şi eare, in cea mai maro parte,
ajung titray fară n bi în stare så ci-

teasrà curent o earte franveră ai fară

a putea pricepe nimic dintr'una gèr-
manii ori englezā?* se inlreaba en
drept cuvint Cesara de Lollis și uraste
întrebări ne vin şi nouã în minte a-
Cat cind se rauti un smecesor d-lui
M. Dragomireseu, fost conforeniiar de
slileralurà comparats“, de curind insă,
pe baza arlicolelor sale de reportaj
teatral, trocn} ca tilulur al unei ea-
tedre ds.. litoratura romina. Pricina
erẹñrii unor asfel de catedre in Malin,
np găsezie de Lollis, in Imitaţin făra
diserrnamint a ultor ţări, in impri-
tarea pripita a formei goale gi lipsita
de fond: „se zldeate Intäiu »eoperisul,
fără să existe temelia, numai pentrueă
acoperișul se vede mal de departe“
Cogcluzia Jui e ca ar trebui mai in-
talu bine organizat studiul ta parie al
UI literaturi —câci do la sine ap
înțelege ei Bee Are profesar sa vu servi
acolo unde trebue şi de meloda com-
parulivii—-si că ar trebui părăsită i.
déca de a a inființa ealedre numai
pentru comparație. Ca exomplilicare
ile ve poate aduce dorința de compa-
rație cu orice preț, de Lollis anuli-

Dentsche Revne (Oclombre 1906)

Maer, Grof Vay de Vaya und Imakod,
Protonotar apostolice „Su va ronverii

vre-o dulă Japonia la Crestinism ?*—

După ce autorul ne da amănunțite sala

asupra timpului si modului cum s-au
răspiudit principalele doctrine religi-
onse, ale lui Confucine, Laotse ṣi Buda
in Japonia, face istoricul introducerii
religii creştine la Japonejk Indută co
sa nia ea Purtughejii au descoperit
Jupuniu, sfinbnl Francise Xavier plecă
sa prèdieo rreştinimnul at în 1549
debareà in Cogoshima devenind apos-
talul Indepärtatolui rasarit, In seurti
vreme el rengi să capete un mare nit-
màr de pposeliţi şi în 1551 plecă în In-
dia, unde el muri, şi lăsa pe alţii sa-i
continue opera, care prosperă atit de

mult încât peste trei zeci de ani numârul è

crestinilor atingeau cifra de 10.000 şi
chiar in annl t583 se trimise şi o de-
putațtie japoneză la Roma, ni cărei
membri fură cei dintai Japoneji ce vă-
zur Europa. Po in inceputul veacului
ul XVII se alan în Japonia mai mult
de elt un milion de catolici ; dar ime-
diat apoi incepură persecuţiunile in
conira lor, ai fură alit de Inyerşunate in-

ett pe la mijlocul aceluiaşi vene nu mai

rāmacerā decit numai citeva familii
vreşline; Șogunul do pe vremen acooa
«daduse decretul ` „Pe cità vreme soare-
le va Inealzi pâmintul să nu Jasați nici
un creştin să puo piciorul in Japonia. Şi
ac? regele Spaniei sau al Porlugaliei
sau insuşi marele zeu al creştinilor ar
veni În această țară, lrobue să-și pls-
lease lupta cu enpal*, Vouă veacuri
rit n stat puterea Şogunilor, nicio

451

infimența străină nu mai putu pătrunde
in Japonia ` cind inst la {858 port
rile ei sẹ sesehiseră iaräşi civilizaliei
europene, se incepa din nou opera
sfintului Francise Xavier, Astăzi sint
in Japonia vre-a 60000 de catolici, en
150 preoți din cari 35 Japoneji In
fruntea ierarhiei stă nn arhiepiscop
şi trei episeopi cari come cele patru
dioceze in Tokio. Nagasaki, Kyoto au
Hekodate, De usemenea gi şcoli mu
fient eutalicii : 32 de şcoli medii en
3198 de elevii, 7 seoli elementare eu
873 da plovi; poi 20 dn groli de er-
mer} ai 2 seminaro cu 32 olevi inti
geni. In privința rāapunsului Insa În
intrebarea care formează tillul acestui
studiu, autorul nu porte să răspundă
aliceva dech ca el are »peruniu en n=
censtă țara care nea firul atitea sur=
prize, are să ne surprinda iolr-o bună
zi şi eu convertireu la erestinisim.
Comtemporary Review (Lon-
don, Octombrie). — IN. Marolt Spem-
der— „Angtia, Egiptul gi Tercia“, —
iliseutä cauzele şi urmarite eonfietni-
lni dintre Anglia și Tureia prin inci-
dentul dela Tabah: Reinvierea brusră
a fanatismului islamie în Egipt, in pri-
mâvaru anului 1905, e roeauan Solla-
nului faja de Anglia, din enuga ati-
tudinei ei fja de Tureia, in chestia
Macenlumeann, Soltanyl in ealitatoa Ini
de Kalif are urseaşi enlitale in Egipt
pe care o avea Papa In secolul al X,
in țarile eatoliee. Acum, eind mulja-
mită administrației engleze, Felahii
an prosporal, terenul propagandei islas
mäer e malt maf favorabil deel a-
tunri cind Egiplul zăcea in mizerie
suh stipinirea turcească : in timpuri
vitrigo sanlimentele slibese, ele sint
inăduşite de lupta pentru traiu, Odată
eu buna stare imulerinlă sa năseul Im
Egipt si interrsul pentru religie: si
ile aceasta stare psihologică a Felahi-
lor din Egipt—efeclul, în een mai
mare parle, a bunei administrații —
engleze—s'a folosii Turcia, "pentru n

152

ridica pe Felahi impotriva „necre-
dineioşilor“, Cu toată mulţimea mi-
souarilor şi tonul agresiv al presei
naționale din Egipt, Anglia nu-şi
perde cumpătul, nici mu aleargă la
măsuri violente; energia ei se va
urâta şi de-acum inainte, în urmări-
rea fericirei Egiptului prin sporirea
bogăției și inaintarea acestei țari
spre —„sell-governmeunt”. Anglia nu
despreţuezte religia poporului, nici
nu trebue sa impedece Felahilor de
talent calea spre cele mai inalte pos-
turi de administrație superivară. Tur-
vin n-a avul o inspirație fericita cind
a început propaganda el religioasa,
adică ante-engleză, în Egipt: nici un
stat din Europa nu-i va da sprijin in
acest atentat impotriva fericirii unei
țari. Ori, Turcia, în starea ei de fali-
ment, speră ceva dela prospera stare
materiala a Egiptului ? In ori ve caz
Anglia nu poate paräsi Egiptul, pen-
iru că această părăsire nu i-ar aduce
nici fericire, nici libertate. Egiptul
încă nu poale să se conduca singur ;
ȘI, în urma retragerii Angliei din E
gipt, ar urma, de sigur, o invazie
turcească, ceea ce ar pricinui întoar=
cerea Englejilor prin foc şi singe.
Anglia nu poate nici sa anexeze E-
giptul, căci aceasta ar fi o violare n
convenliei Anglo-Franceze, şi impo-
trviu consimţimintului tacit al Euro-
pei. Dar Anglia are dreptul— pentru
fericirea Fyiptului—să ceară Europei
abrogurea vechilor capituluții, care
deja au fost abrogate în Tunis, şi
mat multă libertate in exercitarea
protertoratului ei, e
North American Review (New.
York, Octombrie). „eimuierea Chinei“
datorit d-lui K. K. Kawakani, arată in
o vie lumina indreptarea Chinei spre o
viaţă mai civilizata. China pare hotărita
să rupă cu tradițiile treculului, care au
pironit-o atita timpt pe loc, şi au fa.
cul-o si sufere umiliri ruzinoase in
ultimile conflicte, Mai cu seamă soarta

Sen

VIAŢA ROMINEASCA

Rusiei în războiul eu Japonia, a in-
vâţut-o căi civilizația modernă e mai
puternica de cit tradiţia ruginită,
Lupta intre Rusia şi Juponia, pentru
oamenii de stat chineji, a fosi lupta
intre două sisteme; rezultatul a do-
vedit ea sistemul constituțicnal e mai
tare decit cel absolut. Chinejii uu
ajuns acum selogi de a cunoaşte şi n
se adapa la civilizaţia Apusului şi, lu
special, ln cea a Juponiei, bo care o
consideră tot ca o civilizaţie apusană,
însă deja adaptata la meroile lor,
orientalizată. Nenumārate comisiuul
sin! trimise in țarile Apusului şi in
Japonia pentru a studia diferitele sis-
teme de administraţie ; profesorii stra-
ini sint atraşi prin oferte foarte avan-
tajonse ` nenumărați studenţi sint Lei,
miši, ori de guvernul central, ori de
cele locale, să învețe în strainâlale:
in Japonia sint, acom, 9000 studenţi
chineji. Viee-regele din Chih-li voaste
să dea o nouă organizare scolilor din
inlreaga Chină 2 o organizare bazata
pe principiile Pedagogiei moderne: el
are şi un nou plan de organizare a
Armatei, care ar da Chinei 500.000
soldaţi bine iustruiţi. Noua mizeare
din China işi găsește o interesula
dar folositoare simpatie in Japonia.
China şi Japonia au mari inte-
rese economice comune şi civiliza-
ren celei dintăi nu posto decit folosi
celei de-a doua,

Review of Mex fens (London,
Octombrie). —N Stead, in acest No,
se ocupă de afacerile politice din Ru-
sia: o biografie a lui Trepoff, pe care
l-a cunoscut personal, et nn inter-
Wier cu Milynkagy. Sinpatia cu earo
fave portretul Jui . ipe care-l
numeşte siogurul om tare şi capabil
din Rusia, surprinde pe cetitor. Ce-
titorul însă rimine vu totul uimit
cind d. Stead afirmi, că la urma Tre-

poff se declarase pentru guvernâmin-
tul constituţional,

FILOZOFIE

Hans Raeder, Platons pilosophi-

he Entmickelung. Leipzig. 1906.—Cu-
prinde: 1) Istoria şi starea actuală u
ehestiei platoniciene. 2) Puncte de vo-
dare pentru studiul dialogurilor lui Pla-
tou. 3) Dialogurile particulare, 4) Con-
deraţii asupra principalelor direcţii
le gindirii platoniciene,

Alfred Binet, Les Rócólutions de
l'écriture. Alcan, 1906.— Aceasta carte
face parte dintro mare lotalilale de
studij asupra semnelor exterioare ale
inteligenlii, Autorul, in urma unor ati-
ehetu şi studii serioase, ajunge la con-
cluzia că grafologia ronline mult mie-
vär in pretențiile sale; că niciodata ea
nu va fi infailibila; că uzi oa este
incă intro fază foarte rudimentară.

Pasquale Gatti, Esposizione del
Sislema filosofico di G. Leopardi, Mon-
nier, Firenze,

Aulorul, un sdmirator al marelui
porl-fiiosoi, expunind cu pătrundere
sistemul flosoñe al lui Leopardi, a-
jungo la incheerea că el nu e pesimist
in felul lui Schopenhauer, vi e mai de-
graba -unal din vele mai puternice eri-
ere „moderne“, al cărul pesimism ir-
vorişte dio observația vieţii, pe cind
pesimismul filosofului german e me-
tafizie.

G. Hey maus, Die Gesetze und dia

Mişcarea, intelectuală în străinătate

Elemente des wissensckaflichen Den-
kens.—Leipzig, 1905—Un manual asus
supra teoriei cunaştiniei,— pentru io-
zoll ea şi pentru pelen,

Maraid Höfding. L Histoire de
l Philosophie Moderne, tr.par. P. Bor-
dier. Val, I. Alcam.—Cartea |: Filo-
zolla Renaşterii. Carlen II: Știința Nouă.
Cartea III: Marile Sisteme (Descartes
—eartezianismul ; Gassendi ` Hobbes `
Spinoza ; Leibnitz; Wolff}. Cartea IV ;
Filozalia engleză a experieutei, Cartea
V; Filozofia engleză n veacului XVIII
şi A. d. Rousseau. —Acum de curind
a apărut și vol. IL

G. Papini, I Crepusculo dei Filo-
sofi, Milano, DM. — Autorul desființează

filozofia, bătindu-şi joe de ea şi de fi-
lozoli.
SOCIOLOSIE. STUDII SOCIALE, POLI:
TICA.

E. de Lacombe, La Maladie Con-
temporuine. Examen des principana

problèmes sociawæ ou point de uue Po-
sitiviste, Alenn, 1908.— Tratează despre
spirilul revoluţionar, dezorganizarea
morali şi a educaţiei, feminism, mun-
ct, grevă, războiu, arta ete.— Autorul
crede în triumful concepţiei pozitiviste
(e diselpol al lui Comte), dar îl soconte
indepârtal.

Jean Lugorgette, Le Bile d» la

isg VIATA ROMINEASCA

—— —

Gnerre, dude de sociologie générale —
Giard et Brióre, 1906.—Aulorul studi-
ază războiul din două punete de ve-
dere: 1) mobilele lui, 29) scopul Tei, —
Nu e nivi „militarisi* nici „pacifist“,
El erede că „razboiul, va inceta, nu din
molivo morale, ci prin desuetudine=,

I C. N. Forestier. Grandes vil-
les el systämos da pares. Harhette.

Un studiu asupra Inseimnătații grą»
Hinilor si parcarilor oraşelar pentru
higiena populațiunii şi usupra relelor
ee docurg din nimicirea vegeluliuanii
din centrul oraşelor mari şi inloculreu
ci prin eladiri.

Jacques Bardoux, Esai d'une
Psychologie da VAngleterre contempo-
raine, Paris, Alcan, 1900.

Un stadiu asupra spiritului publie
in Anglia şi usupra tendințelor polj-
tice economice si culturale ale neastei
țări,

Dr, Vindan Georgevitel Vas
Ende der Obrenavileh, Meitrige zur Gr-
sithichte Serbiens 1897 bis MN. Leip-
kig 1905, S. Hirzel, Volumul conține
amintirile autorului din timpal cit a
fost pregedinte al consiliului aub fus-
tul rego Alexandru ai Serbiei,

ISTORIE. 2

Ludwig Solomon, Geschi hto iles
doutschon zeilungamesena von den ers-
ten Aningen bis zur Wiederasfeieli-
lung dea Deutschen Reiches, Dritter
Band. Das Zeilungswesen seit 1344,
Oldenburg nud Leipzig 1906.

Această istorie a Jurnulismulai se
termini eu anul 1850, Autorul nu dă
numai o nomenclatură seacă n ziare-

lor apărute in acest rastimp, ci ne dà Compilator | ,
Din cauza abundenței de materie, care ne-a făcut să intrece, ia-

răși cu mult, cadrul hotărit al revistei, sintem nevoiți a amina „Biblio-

grafia“ pentru No. viitor.

ZS 3 =

seurle caraeclerizäri şi a reduclorilor,
colaboratorilor, censorilur presei și mai
ales n tendințelor şi efectelor fiecărui
ziar,

Pompeo Molmenti. La storia
di Venezia nella vita privata. Parte
socondu. Bergamo. Istituto di Arii gra-
tiche 1906, Aceasta u doua parle euprin=
de zugrăvirea vieții venețiane din see,
XV, perioda de sirăluvire a puternicii
republice.

Dora Melegari, La giovine Ita-
lia e la giovine Europa, Milhino, Trevis
1906. Corespondența dintre Giuseppe
Mazzini et talal editoarei Lnigi Ame-
doo Melegari, In intervalul de cinci
ani, intre 1532 și 15837.

CRITICĂ, STUDII LITERARE.
a. SEUD LITERARE.

Ferdinand Brunetiëre. Honoré
de Balzac (1799 — 1334), Calmann-Lévy

Un studu erilie asupra operei mare-
lui romanelor francez. Aulorul susține
că Balzac o primul romancier francez
cure a facut din eroii sai niste fiinţe
vii, nu numat nişte absiracţiuni, nişte
sentimente incarnate,

Edouard Maynin). Lavie et Fan
tre do Guy da Maupassant, „Mercure
de France, g

Urmārind pas eu pas pe cel mai
mare uurelist francez in viţa si opu-
ra sa literara, autorul caută ai explice
influența mediulai, in care a Irait, a-
supra seriitoruluj, şi evoluţia sufetn-
lui sau, El ne prezivia pe Maupassant
ca pe un bolnav lucid, care sta pus pe si-
ne in scrierile sale şi a cãutat să deo
operei sale, după matoda lui Flauberi,
un cntacter de im personalitate,

e Gan Pde e ` Si - O Berbara gi
„Dr. Alex. de Vaida-Voavod Wilhelm Teu (Act. II, se. 1), traducere.
Dr. P. Cazae it

„Constantin Botez . . . , Dicţiona

DecemBRie No. 10.

1906. ANUL 1.

Viaţa Romînească

Directori: C. STERE şi P. BUJOR

SUMAR
= Codrul (nuveli).
- April [oersuri),
Specialistul vontin.
ară (amintire).

Mihail Sadoveanu . .
A. Stavri.

K H ———— Loenințele sătenilor.
Matilda Poni , . ,..

e ng E viniitoreşti)
N.D.Codea. ...,.., 1 (schi mitoregti),
I. Russu-Şirianu . . . . , Din Ardeal (Dina stée tem! nostra).
RTE dk, "7 Basarabia,
P. Nicanor & Co. .. . . Miseellunea.

rul Academiei şi d. Sextil Puşcariu,

Vasile Pârvan. . . . Cronica Istoric (E mevoa ln noi de o re-

viată istorică ?),
Octavian Botez . . . . , Cronica Literară (F. Brunetière).
Kee + Cronica ae. Auge !Parazitizm organic gi
social),

AL Tzigara-Samureaş

"D D au reit?

Cronica Artisticù ( Muzenl român şi col bulgar).
e Cronica Internă ŢI ifundii).

Rece SA tul Cupii* ; Plartan |. Beceseni „Spre Zină*, —
G. li Adult rerin carpen E Genee tos ma epena uA N, Jorga -

„Segal zi Grile în trecutul romåmese*, $. P YN, Iorga: „Oltava documente de cea
mai rechg eich eech H. Pi Simba O, Mindren : N

mabpilege în WuräÄnien: ` Miron Nicolson: Pri-

L A. Woolèson /

$ viria și
«Oaracinrml pineral al Sarei de pe al
d mi
ei In imbanâtărirea marte himnais NM. Os Stmios Noise Soartzan ` Herst

4 iC Ampnëngetinun : „Proprietatea mar și chestia ae: o.
Poj „ratiuni mice“ - (0, Cbrisioalorreeaa ` „Economài napona gi călin noastre fo-
rato"; LA. eeëriein ` Causa propuaeri ponera oxumplaritatea si efnaaitatea pedeponlnre |
Dr. A. 1. Dieaeg : r tea nuni serviciu payshistrie în inchisori — G K: Via t

Jeepen si Io niul prafoaunal*, —
P, B; Petru Rèsapn: „Lstocrinuă invățăminmtulni secundar A. O Maior : rea Voptlnrz 7, B
Revista Revistelor: Cuuvorhir: Liturare, Sămănătorul, Luceafărul, Revista Potitas
si Literară, Junisses Fiterarā. Economia Saţională, Arhiva. Sististäsa Buletine
Zonen, Herita (henarală n luvățământului, Vista Hmph, Săptămiaa, La Notele Rerne,
Maropra dè Franoe, Nerue des hlons, La Beran ite VArt anien ot moda
de VEnmignrmeni, Nuova Antologia, Rivista italia, Degtache Sozi:
Malte, Zetaehrf far rumanéshe Philoţogin, Contemporary Bebe, North American Ro
Retea a

tiw. Ileriew el
Mişyenren intelectaniă in străinătate,
Bibliografie,

„Monirea partidului Viet: —c 8. P, N, Pansaitescw- 1

LANA
Redacţia : Str. Romină 4. — Administraţia: Str. Manolescu 2.

Viaţa Romînească

REVISTĂ LUNARĂ

Sub direcţia D-lor Prof. Univ. C. STERE şi P. BUJOR

Cu colaborarea d-lor: d. Agirbiceanu, G Bogdan-Duicå, Dr
P. Bogdan (docent), C Botez, }. Botez, Urtavian Botez, LA Al. Brä-
iescu-Voinesti, Vintilă / Brătianu, prof. univ. Dr. d. Cantacuzino, M,
Carp, Dr. P. Cazacu, I Ciocirlan, V. Cioflec, N. D. Cocea, Prof 7
cav. de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, 1 G Duca, A N. Gane,
j V Laichiţă, Dr N Lupu,

N. Gane, Octavian Gaga, G. Ibrăileanu,
prof. univ. Dr. M Manicatide, S. Fi, Marian, f Mironescu, S. Mdn-

drescu, Öh din Moldova, Const

Morariu, St Morădrescu, V. G. Mor
jun, 1. Nădejde, Dr. Aurel cav. de Onciul, Inginer N. P. Panaitescu,
Locat. Colonel, Se. Panaitescu, G. Pascu, D. D. P

äträşcanu, Horia Pe-
tra-Petrescu, prof. univ. A Philippide, V. Pirvan, Dr. D. Pompeiu,
Matilda Poni, Sp. Popescu, Dr. St Popescu (docent), Aurel C. Pa.
povici, D. 'opovici- lia vreuth, Dr N; Quinez, |. Raian, George Ra-
netti, I. Russu-Sirianu, izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, Sever Sr-
cula, prof. univ Dr- G: Prora (O Carp), A Stavri, Căpitan Alex,
Sturdza, Dr. D. Tatuşescu, D A. Teodoru, George Tofan, Al. Tzigarn
Samurtag, Dr, Alex de Vaida- Voevod, A Viðhufä, A Volenti si alții

Condiţiile de abonare

pentru anul 4907 (anul Dis

IN ȚARĂ:
Pe an = s A N 18 lei
Pe jumătatea de an A s D
Un numär

1 leu, Sp h.

tari comunal rt
modal următor:
până la achitare,

Pentru învăţători, preoti de sat, primari şi seere
rali, studenți gi elev, po an 15 le. — Acestia pot plati in
la inceput trej lei, apoi cite un leu pe lună cel puţia,

IN AUSTRO-UNGARIA t

Pe an 3 è e à - ' f5 coroane
Po Jumătate de an e 7 tor. 50 h,
Un numar , . + A A 1 cor, 50 h,
i Abonamentu] anual se ponte achita în trei rate de cite cinei coroane,
din patru în Patru luni,
IN BASARABIA:
Pe an

; i e 8 ruble
H
Pe Jumătate de an + ruble
Jo aie e e ` DI copeici
Abonumential annal se poate plati la fiecare două lur
pănă la achitare.

Hi cite 2 ruble,
IN STRĂINĂTATE:

Pe an i x > . 2 lei
Pe jumatate de an F- A ; 3 il o
În numar , 2 lei

(vezi urmare Pag. ja e
*j Ahonamentul am
subseripțiunii, cei

hina în Palace

caperții;

l tal sovolindu-se 12 No.
cei ee s'au abonat jn Ma
timinta ba JS Gre Re

s complecte dala
rtie, Aprilie, ole. 1908 vor

3 DI

e
e mmm

E ERR A = EI

— a Fi AER

Viaţa Romînească

gg — w

TABLA DE MATERII

Mihail Sdoveanu, Codral (nuveläi) `. A |
A. Stavri, April (versuri). ` A A i $
A. Philippide, Specialistul romin , i e
N. Gane, O serbare şcolară (amintire) 5 4 `
Dr. Alex. de Vaida: Voevod, Wilhelm Tell (Act. II, Se.

1), traducere i . A .
Dr. P. Cazacu, Locuinţele sătenilor . 4 A
Matilda Poni, Sfat (versuri) . n å

N. D. Cocea, Urlătoarea (schițe vinătorești). 2
i. Russu- Șirianu, Din Ardeal (Dinasticismul nostru)
M. Costea, Din Basarabia e A $ A
P. Nicanor & Co, Miscellanea . . ` `
Constantin Botea, Dicționarul Academiei și d, S, Puşcariu.
Vasile Pârvan, Cronica Istorică (E nevoe la noi de o re-
vistă îintorică?) . S i - A
Octavian Botez, Cronica literară (F. Brunetiăre) . :
P. Bujor, Cronica Ştiinţifică (Parazitizinul organic şi social)
Al. Tzigara-Samureaş, Cronica Artistică (Muzeul romi-
nese și cel bulgăresc) . e 4 ` e
0. S. Cronica Internă (Țară de latifundii) |
Recenzii: i - e ` 4 e e .
M., Sadoveanu: „Mormintul unui copil“; Florian L Be-
restu ; „Spre Zug: GL: Adolf Michaetis. „Din nrehile
nlogisehen Entdeckungen dos XIX, Tahrhuaderts“ ; N. Tor-
p: „Negoţul şi mestogngurile în trecutul românesue*,—
. P.; N. lorga: „Citeva documente de tea mai vechi
limba româneasca“, — G, D: Sinion C, Mindrateu: „Mittol-
hochdentseh, Gramatici, texte, explicari şi vocabular” ;
Vasile Pirvan: „Citeva vuvinte e privire la nizaţiu
provincie! Dacia Trujună”; Trigara-Su mureag: „Denkmal
phege în Hunnen" ; Miron Nieoheaen : „Primul altor
romin prin Siberia şi China”: Onisifor Ghibu "` „Limba
nonălor ech? bisericegli" < — C. B.; 1, Nicolesci-Chic :
„Clipe simţite“; Andri Räduloseu: „Din viaja si activi-
tatea lui Andronache Donici“; A. Procopiann topo-
viċi: „Caracterul general nl foroi da pe moşin re
eni”; Gaorgo Muzu : „Învăţuniintul industriul în Ro-
minia*; A. Nicolescu: „Rolul Administraţiunel in tabu-
nătalirea sourtei pranuhti":— MC; Simeon Nirolesru Sear-
tzan: „Rezolvirea ehestiuuri țărâneşti*; © Alimăneştiann `
„Proprietatea mare si ehostiua tartneasež*; C, Popa-
zola ` „Chestiuni Eronomice* ; G. Christodareacu : „Econo
mia SES şi văile noastre ferate“; Mihail A, e mi
lein : „teva propuneri Les: exempluritale . si -
citaten pedepselor” ; dr. A, L Nieseu: „Necesitatea unui

D
D
D
D
D

5965
599

613
GA
034

serviciu psyehialrie în iînchisori*;—G. K.; Vintila I. Bra,
tianu: „Menirea partidului liberal:—C. S; P. N, Pana-
iteseu; „Ucebicii şi Invăţămintul profesional“, —B.P.; Petru

cann: „Istorieni ; 4.0.

ternatiotale de l'enseignement „Nuova Antologia, Rivista
d'Italia, Deutsche Monatssehrin, Sozialistisehe Monats-
Hefte, Zeitschrift für romanisehe Phitologie, Contimporary
` Review, North American Hee ie, Reviuw of Reviews.
M: ea intelectuală în străinătate , A i

Bibliografie . e . . . . e

867
bal

Codrul

En ştiă de la bunicul Manole multe istorii vechi. Destepta
el din cînd în cînd lumea lul, a tinereţii, adormită in veşnică li-
nişte,—şi totdeauna cind vorbea, îmi aduc aminte, pliipiia în sobă
focul şi vint de toamnă se strecura oftind pe la ferestre, Cum
povestea ei anume nu pot să știi ; acuma nu-l mai aud; căci
s'a călătorit şi bunicul spre lumea umbrelor, Mi-a rămas totuşi
cava în suflet, şi parcă răsună în mine, în singurătatea ce mă
impresoară, din cind în cind, glas doimol,—şi se deşteaptă fan-
tome. 2 așa—îmi spunea parcă bunicul Manole—am cunoscut
CH atuncea, încolo, spre munte, pe-un pădurar pe care îl chema
Voinea...

Codiii Antileştilor stäpineaŭ o întindere de cincisprezece mil
de falci, erai codri bătrini, codri nestrăbătuți; şi pidurarul Voi-
nea avea la o margine, în prisaca lu! Ion, o căsață; și, supt un
şirag de meri, în vâlcică, vre-o zece stupi. Po lingă şiragul de
meri şi pe lingă stopi se strecura prin iarbă pirăul Cerbului. La
o parte era so tintină veche cu cuompănii,

«Vezi dumneata, zicea Voinea, chsuța am făcut-o ep de
iznoavă ; abia se mal cunoşteaii nişte urme de pirați de hirae...
Da'tintina am găsit-o aşa, ca apă limpede ca lacrima... Tot Fin-
tina-iui-loa îi zice... Și Prisaca-lui-lon .. ŞI, colo, lingă ran, era
loc pentru ştiubee.., Aici a stat olată unu’ Ion... da'nimenea nu-l
mai ţine -minte,,. nimeni nu poate şti ce fel de Romin a fost...
A trăit pe-aici, şi pe urmă a murit...>

Și Voinea, om sound, cu mustafa neagră, se uita în juru-i
la toate, şi rămineu apot cu ochii mici pironiti spre intunecimea
pădurii, parcă se gindea la altă visațā care a fost odată pe-a-
colo, parcă se gindea la ion acela, care cine ştia ce suflet de
creștin necăjit o fi fost; pe urmă deodată întorcea scurt capul
şi stitea privind spre nevasti-sa Măriuca. Naltă şi subţirică, în

ki a A

Aen VIAŢA ROMINEASCA

catrinţă de lină, strinsă tare sub sini cu briūù îngust, cu cămașă
albi ca helgea, se strecura pe ușă, şi trecea Dr zgomot prin
iarbă, spre fintină, Cozile strins impletite şi le lega totdeauna
în cunună. Era albă la obraz, bolnavă parcă, cu ochii Dieu.

Odată l-am intrebat pe pădurar:

«Co are nov stâ-ta, Voineo ?

— In, ce să aibă? mare nici pe dracu'! Nu ştii dumneata
cum Îi mueren ?» Ş'o urmărea cu ochii lu] mici ca două picături
de păcură. Căuta apoi să-mi întoarcă de la nevastă sa privirile
în altă parte:

«Iaca, vezi știubeele acestea ?... poţi zica că-s nişte cetaţi
a muștelor... Ea am prins aici, intrun copac, an roiñ, ş'acii ian
uită-te dumneata ce de-a albinărit! Ce să faci? Tei mul indul-
ceşte omul sufletul din cind în cind şi c'an dram de miere... Face
cine cum ponte...»

Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă, și
intra pe uşa care însemna în lumină o pată neagră, Linişte plu-
tea peste marginea aceia de pădure, linişte ugoară pe care o tre-
mura parcă strălucirea luminii, şi tăcea trunzişul nesfirzit, «Nu
mal băţea inima codrului, şi erai priponite şi vintarila...> Pirăul
curgea fârmind lumina și clâtea usor erburile şi florile, gi trecean
albine prin soare ca nişte scinteioare de aur, Şi mi se umplea
sufletul de pace, acolo, intrun culţişor de lume.

Treceam destul de des prin acele locuri, cu afacerile mele:
ba pentru lemne, ba pentru brinză, la Ciglărie, în poiana cea
mare dinspre Solomoneşti. Ma duceam citeodata și la pinda da
căprioare în inima codrului, ŞI ușa Îmi erai drumurile că maï
totdeauna mă întilneam cu Voinea, şi la întoarcere mă opream
o Mä in prisacă, de mă hodineam pe prispa căsuței sl mä ren.
ream cu apă limpede din Fintina-lut-lon.

Şi-mi era drag tare maï ales udineul codrului aceluia, mie-
zul luf cu piscuri pietroase, Acolo, departe, în bolțile bătrine, se
Cernea umbră ca de amurg, și rar cita-o floare de lumină se in-
tindea vie, strălucită, pe covorul moale de o coloare gălbie, dulce,
stinsă. Paseri nu zburaa, nici n'ajungeal pănă acolo: le speria
intinsa singurătate. Pirăul-Cerbului sărea pe trepte sure de stinci
şi împrăștia lacrimi de pietre scumpe pe mușchiul gros, verde
închis, al malurilor; tremura cu zvon moale, neintrerupt ; şi'n
zvonul lui, în singurătate, pe oglinda mişcătoare a undei, citeo-
dată, dintr'un (ups, ca dintr'o hrubă de întunerec, răsărea me-
clintită, ca tăiată din lespede, o căprioară cenușie, Intro mişcare

u. CA se

EA
| CODRUL i Aer
ce te EE EE een
gingaşă de oprire.— Altfel era o täcera așa de grozavă : mă opream,
şi dintr'odata îmi auzeam bătaia inimel în coşul pieptului, Rar
glas de corn tremura departe și rizbitea pănă la mine innäbu-
şit, trist, ca din fundul pâmintulul,

Treceam printre fagi uriași, încărcaţi da jir, Eram intovă-
răşit une-ori de Voinea. Ticeam şi op, (een si el, şi ne stre-
curam printre tufișuri, pe poteca umedă înnecată în bogăția de
verdeață, Cind dădeam la margine, crestea lumina şi se auzea
spre Cişlărie tilângile vacilor boerești, Sunaŭ lin, cu sunete felu-
rite, unele joase şi altele tot ma! subțiri, o scară de sunete dulci,
care picurai domol şi alegeaŭ ca un cintec depărtat, soptit încet,
şoptit uşor, de clopote melodioase depărtata şi nevăzute,

Intr'un timp, pe vremea aceia, pădurarul umbla lingă mine
cu ochii duşi şi cu faţa bràzdatä ca de un necaz mare. Avea cova
de la o vreme; mie nu-mi spunea, dar băgam eù de seamă. Ma
lăsa une-ori la cișlărie, ori în mijlocul codrului şi se întorcea:
«Apoi eù mă duc oleacă până acasă „Am uitat să spun ceva ne-
vestii... Dacă trece boerul, să ştie ce rispuns ei den. A

Se ducea. II, zâream grâbind tot mai tare pasul prin lumina
slabă dintre arbori. Hat tirziŭ se intorcea, mă găsea la locurile
de pindă, ca puşea gata; se asaza şi el lingă mine, gifiia un
timp de osteneală, după aceia se liniștea gi râminea lingă mine
așa de tăcut şi de nemișcat, că de multe or! uitam de dinsul,

Nevastă-sa Mâriuca era tristă şi slabă, o zăream citeodată
cu ochit plinși,

intrun rind m'am intilnit cu boerul tocmal cind egea din
prisaca lui Ion, călare pe calul lui negru. MA Intimpină cu un
zimbet pe faţa-l blindá, bârbătească, gi mă întrebă :

«N'ai văzut pe Voinea? L-am cântat şi la Cişlârie și nu
l-am găsit,»

Nu ştii ce i-am răspuns. Pe Voinea nu-l văzusem. Mi s'a
părut că nici n'a bigat de seamă la vorbele mele; şi-a saltat
pușca în spate, a îndemnat calul cu pinteni şi s'a dus prin lu-
mina la! August, până ce s'a pierdut prin bungeturile din mar-
ginea pădurii. Cinele, nedespărțit totdeauna de stăpinu-săi, un
cine mare, roș, cu părul lung, sărea In dreapta etn stinga calu-
lu ei străbătea prin toate desişurile mărunte. Intr'un (rain, după
ca dispărură cal şi călăreț, auzit bhtaia puștii adine răsunind,
clocotină din poiană în poiană: am înțeles că a dat boerul peste
arunci ` acesta era vinatul lui cel ma! plăcut de-o bucată de vreme,

18s VIAȚA ROMINEASCA
a Ge

Dar cum mă gindeam la supărare nevesti pădurarului, îmi
veni deodată în minta şi lămurirea lucrului, Ce căuta pe-aici
boerul ? lar Voinea de ce se repede aşa de des pin'acasă 7 Tre-
bua să fie cova la mijloc.

Intramurg, după ce conteni picurarea depărtată a muzicei
clopotelor în poeni, după ce așteptarâm zădarvic găinuşi la po-
teca Hoţulul, ne întorceani, eŭ şi Voinea, cu puştile in spate.
Şi cum mă nevăjea gindul de peste zi, intreba! pe pădurar:

«Azi n'ai fost pe ia Cizlăria, Voinco ?

— Nu, da'ce-i?

— - Te-a căutat boer),

— Care? cel tinăr? cuconu'Enacache ?

— Da, Și zicea că nu te-a găsit,

— Apoi nu, că eram incolo dus, spre Fundeni...»

Un timp Gen: lumina scădea; o adiere rece sa strecura
din pădure: ne apropia de Din.

Voinea Intourse spre mine capul :

«lira cuconw'Enacazhe ?— Apol cine putea să fin? că boe-
rul cel bătrin nu sa mal urueşte do «cash... Si'n prisacă te-ai
fatilnit cu dinsul ?

— Da, în prisacă.,.>

Piru că se gindeşte un timp, apol zise cu glas scăzut :

«lim! cine gtie ce-avea em spuug...»

Mă uitam la dinsul cu coada ochiului, Compânindu-i uşor
intro parte gi'n alla trupul Pond, păşea liniştit ca de obiceiă ;
obrazu-i ars de vinturi, cu mastaţa de cărbune, avea blindeţa
tristă de totieruna, Nu puten să Do nimic. Ce putea să fie?
Omul era liniştit,

Saşa mă duceam eü dəs în Prisaca-lul-lon. MA indemna
ceva ascuns din fundu! ființe! mele spre Mariuca, căci eram in
floare pe-atunci, şi mă ademanes întriucolo şi necazul of pe cure
núl pricepeam. Şi mă chema mal sles pădurea bătrină, pentru
care aveam o dragostò adincă, aproape bolnavă, In msiginea de-
sişarilor negre, Mariucs phres mul nnită, mal subțire și ma) albă,
şi cum șede citevdată neciintită, pe ginduri, cind umbrele in-
Ser crese, părea o ființă care nu-i din lumet aceasta, din
taina singurătăţii închegată gi din ubarii codrului întunecos, Ñi
goaptele frunzelor grele păreab în adevăr tremurarea unul suflet:
ereşteaii din arbor în arbor, din ramură în ramură, scădeaă, se
depărtat, spuma ceva neințeles, ceva forte vechii parcă și

CODRUL F "ER

foarte trist, Si cind tăceaii bolțile nesfirsite, parcă şi sufletul din
mine tăcea, sta neclintit, aşteptind; n'aveam bucurie, n'aveam
durere, intram în nestirgita Are, In marea bogăției pamintului. lar
cind tresărea în murmure gi'n citări codrul, cind incepea să
crească şi să curgă valul vinturilor, fiori op? îmi răscoleiă su-
fletul, un cintec infricoşat cinta în mine, cîntecul care prevestea
şi cerea iubirile tinereţii.— Aga, furtuna odată m'a prins la cà-
suţa din poiană,— şi Voinea păluraral nu era acasă.

Parcă opgi sA-şi zmulgă rădăcinile din pămint, aşa se frä-
mintaii plopii cenușii de la marginea poenii ; iar (agil Däin) se
cutremnraii minioși, se aplecaŭ prelung şi iar se indreptati, pe cind
printre ei, ca pe nişte cărări gheţoase, din inima codrului, zvie-
nea cu virtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, minia furtunel.
Un zvon grei creştea intre nourii negri şi poiana frămintată ca
de spaimă, creştea ca o buciumare prelungă, chemind spuima din
zarea mohorită, înnăbuşită de pulberi risculate, Aşa crascu bu-
bulud buciumarea pădurii, invăluiri dese de stropi se abâtură,
duruiră ușurei si la geamurile miel, sc departară, — şi deodată, ca
o minie care osteneşte, cu oftâri de usurare, se alinară adincu-
rile, gi soarele străluci orbitor în toată poiana.

Eşi afară, pe prispă, cu nevasta pădurarulul, Imprejurimile,
neciintite, denn în lumină; o aibină fulgeră ca un fir de aur;
o gaitā trecu, cu penelei albastre lucind ; o mier începu o frin-
tură de cintec răaunător,—apol Den deodată; și liniştea se in-
tinse ca limpezimea unei ape.

Femeia părea mihnită ca totdeauna, şi e, lar, voiam să-mi
lâmuresc prepusurile.

«Lele Mâriucă, spune-mi dumneata co ai 7. Parcă îţi stă
ceva pe suflet, uşa priveşti la lume...»

Ea mă privi lung, cu un zimbet. uşor:

«N'am nimic, ce să am? Dumneata nu vezi că n'am nimic ?
Asa ei; așa m'a făcut maică-mea, Dr bucurie...»

Vorbea încet, cn înmiădire de glas din care ge cunoştea că
dăduse aşa numa! un rispuns de mintuială,

O întrebal din noi:

«Poate-i răi Voinea cu dumneata ?,.

— Voinea? cum poate să se poarte Voinea cu mine? Ca
un bărbat cu nevastă-sa...*

Şi rămase gindindu-se.

'Tăcurăm amindoi o vreme. Apoi femeia intoarse spre mine
echii mari, frumoşi, gi-si indreptă încet, intrun oftat, mijlocul
subțire, incins strins pe sub sini cu bon îngust.

490 VIAŢA ROMINEASCA

«Fei, ce ştii dumneata! încă wai dat de necaz! Dumneata
ești ca mierla ceia, care a cintat gn tăcut...»

S'un zimbet iute îi lumina faţa şi ochii, şi răspunse ca un
fulger în sufletul men,

«Dumneata n'at auzit, zise ea domol după citeva clipe, de
ce-a păţit Ileana lui Ion Macovei... SA vezi ce-a păţit femeia
aceia, săraca,—g'apoi să te gindeşti că mama de-ar şti, mal bine
ar lăsa să moară din leagăn, pe fata fără noroc în lume... S'a mări-
tat Ileana cu cel ce nu-l era drag, şi s'a măritat şi de tinără...
Şi-i plăcea şi el vieaţa,.. dacă era tinără, sagen suflet... Da'vezi
că bărbatul parcă i-a fost dușman... Este-o babă, acolo în sat la
Solomoneşti, una Gahiţa, care stătea lingă Ileana, numa! gardul
o despârțea de dinsa... Și cum eşea femeia,—şi se ducea bu la
o nevastă, ba pân'la crişmă,—baba dădea de ştire bărbatului
seara... Aşa a fost.. Si s'a mal timplat de i-a fost drag femeii
unul, un băetan,.. da’ ea nu spunea nimărul,,. şi nici băetanul
nu ştia... De păcătuit nu păcătuia, da'aşa-l era drag, măcar să
mal iasă în lume, să mal soarbă lumină, că numa! în casa uri-
tului se innăbușea... Sa început a o bate, săraca, a inceputa o
bate bărbatul... Go bate azi, o bate mini, nimeni nu ştia... A
grămidit-o într'un rînd în zemnic eg bătut-o... A fugit Ileana la
tatu-săii şi la măsa—dar n'aă vrut s'o primească bătrinil.. «AT
casă şi bărbat.„.Du-te la bărbat, du-te la casa ta şi la copiii tă...»
Şi s'a dus nevasta acasă g'a zăcut pe coaste... Si după ce sa
sculat, bărbatu-săi iar a zăpsit-o că umblă aşa prin sat, iar a
grămădit-o în casă, a pus zăvor, şi iar a bătut-o.. Şi zice că
urla, săraca, parcă la înjunzhiere o ducea... San sărit oamenii,
şi băteaa în păreţi şi răcneai pe-afară. Uite, aşa a trăit Ileana,
cu bărbatu-săii... Şinti'o zi a căzut la pat, şi valea! şi valeŭ !
i-l rău azi, i-l răi mini,—până ce intro diminsaţă zica: «Apoi
să vie tătuca și mămuca care m-ati tăcut, că ef de-acuma am
să mot: Gan venit bătrinii.... Și cit sta bărbatu-săii în casă,
ea nu zicea nici-o vorbă, şedea cu faţa la părete ; şi după ce
eșea el, se intorcea şi vorbea cu bătatnii: «laca, tătucă, iaca,
mămucă, omul ista mi-a scurtat zilele... şi dragă-mi era lumea
asta lua? Zap venit vecinele cu baba Gahiţa ` să-i dea Tenet baba
apă din pumni, să bea, că altfel se duce fâră să erte, pe lumea
cealaltă... Şi s'a apropiat baba, şi îndemnaă vecinele, șa venit
şi Ion,—da' Ileana făcea cu dosul mini semn de respingere spre
ușă : Nu! nu!—şi şoptea incet: SA mă lese, să mă lese să mor
în pace!... Și n'a vrutsă bea apă din pumni,—ş'aşa nici pe baba

CODRUL 41

Gahiţa n'a ertat-o, nici pe bărbatu-său nu La ertat, —ș'a murit,
Şi cind aŭ scăldat-o, ştii cit de slabă era? numat pielea şi cio-
lanele ; şi trupul negru de vinătăi... negru de-atitea bati! crante...»

Măriuca tăcu. Privea neciintită înnainte, spre fundul Pri-
săcii iu! Ion.

«Uite. așa... dumneata de unde să ştii cite poate îndura o
femee pe lumea asta 2.

O întrebai mirat:

«Te bate Voinea? Mie nu mi se pare om răi.

— Nu, de ce să mă bată pe mine? Dar eù vorbesc deal-
tele... eü nu vorbesc de mine...

— Atuncea ce al? Te văd supărată si slabă ..»

Femeia sta la îndoială, parcă voia să răspundă ceva, Igi
aţintise în pâmint privirile Apoi deodată tresări:

«la!» şi se sculă în picioue, nal şi subțirică, și întră in
casă,

De departe, dinspre Cislăria poate, se auzea cornul lui Voi-
nea. Chema prelung. duios, — îngina sunete scurte apol, şi iar tre-
mura Intro adiere prelungă ; după aceia tăcu, In linişte, un glas
depărtat începu si cheme. Abia se desluşea, venes cao adiere
prin codrul des: Măi Onofrei, măi!...—'Tăcu şi glasul. Şi intrun
tirziu o secure incepu a bocâni undeva, în adincuri, în bolțile
mai răsunătoare după ploae.

Femeia pădurarului eşi cu cofa şi se îndreptă spre fintină.
Cumpina se cobori, apoi se înnăiţă scirțiind. Pe cind venea re-
pede spre casă, puțin încovoiată spre stinga, cu cofa în mina
dreaptă, Mărinca își strecură spre mine privirea tristă, MA ri-
dicat în picioare, îmi luat puşeu şi pornii, pe lingă stupii de
lingă pirăii, prin marginea desişurilor, spre Cişlărie,

Mă gindeam cu milă lu nevasta lui Voinea, la suferința el
vădită; mă gindeam cu mirare la vorbele: intrerupte, la povestea
el cu leana lui Ion Macovei, şi simțiri nulămurite, amestecate
cu bănueli vechi, îm! nelinizteai sufletul.

Voinea venea incet pe potecă. Venea întunecat. Il zării
tocmai cind începea a cinta tăiăngile vacilor boereşti, în poeni,
şi tocmai cind din urmă, pe drumul pe care venisem ei, se
arătă si boerul Enacache pe calu-i iute, cu cinele-l mare, roş,
care-I Siren în dreapta sin slinga și străbitea toate tufigurile
adulmeciînd.

Se opri boerul, se opri şi pădurarul,

«Ca mal este pe la Cişlărie, Voineo ?

dată

402 VIAŢA ROMINEASCA

— Bine, cucoana Enacache...>

Stipinul zimbi, apoi, intorcind spre mine capul, rosti lim-
pede: bună ziua !, trecu repede innainte şi dascălecă, Cinele se o-
prise şi stătea neclintit, ca de piatră, cu coada întinsă, cu botul
spre un pile de tufe mărunte. Eu mä întors! cu Voinaa. A uzil
după ce cotit după un pile de copaci, strigătul cunoscut: Aici,
Hector l.. Intr'un tirziu, citeva bubnituri deşteptară singurătă-
Hie ; linişte së fâcu după aceia pretutindeni, contenise şi bocă-
nirea securei în pădure.

«M-a căutat pe semne şi pe acasă, zise deodată Voinea,
lingă mine.

— Cine? boemi?

— Da, Văd că m'a găsit şi nu mia spus nimic.»

Eu Lem. Se gindea şi Voinea, mă gindeam și eu. Mersa-
răm aşa în tăcere. Intrarăm în poiană pe lingă stupi, sânrăm piriul,
Mâriuca sta în prag dreaptă şi ne privea, şi fața-l phrea palidă
tare, în umbra neagră a uşii. Cinele ciobinesc al pădurarulul ne
sări înnainte, zburdind.

«Uite, vezi dumneata, zise Voinea, dacă dă cineva în ges
ista, el se întoarce si muşcă; el are mal mare crept decit
dumneata şi decit mine... Omul rabda şi tace.—Asta-i o pildă» !—
adiugi el rizind şi privind ţintă spre femeia lul.

Nu vreaii să povestesc despre întimplările pădurarului si
ale nevestei lui, nici despre vre-o dragoste care-mi Incoițea în sti-
flet ; eü despre codrul Antilegtilor care-mi era aşa de drag vor-
besc, și despre tinerefele mele. Toate au trecut: nici codri aşa
nu mal sint, şi tinerețele s'aŭ chlătorit | l

In mirosul ațițător al pădurii creştea in mine puterea vie-
HL, şueratul domol al vintului in frunzişuri tmi mingiia auzul, şi
ce strilucire neobisnuită, ce strălucire vie, i ce mireazmi ases
Hu, ameţitoare, aveai florile din poenile de la margine! Ca'n-
spre o dragoste, cu dor, pornii, după doua luni de lipsă, spre
codrul Antilestilor. Innaintea ernii, în toamnă târzie, voiam să mal
văd odată bolțile săricite de podoaba prea şi întunecoasă de
frunze, Poate mä chemaiă și alte doruri spre Prisaca-lui-lon, —ponte
mi chemati, dar de-atunci aŭ trecut erni multe şi primăverila
tinereţii s-au dus cu soarele care le lumină atunci.

Măriuca robotea prin căsuţa in

tunecoasă și tăcea, cum o
cepe umbră nici fața nu i se deslugea bine ; îi iuceaŭ nu-
m ï din cind in cind, cind se intorcea spre ferestre, Voi-

CODRUL pe ns
nea îm! asculta liniştit dorința, îşi înă dintr'an colţ, din întu-
neret, puşca,—şi eşirăm.

Cele din urmă frunze cădea încet, fiaterind, din Det uri-
aşi ; şi pria grămezi galbene pigeam ; fosneali grămezile, şi pa-
sii nostri (Aa cărări prin ele. Ca o oftare aspră trecea pe sub
ramurile goale ; şi pustii şi trista 38 deschideaù . adincuriie, tot
mai pustii, cu cit mal mult răzbăleum în ele, Sufletul purcă-mi

era plin do negură.
intrun tirziu, mă opri! şi intrebal:

«Ce mal face, Voineo, boerul Enacache Ze

Voinea mă privi drept, mirat :

«Cum ? nu şti]? boer Enacache a pierit! Lait găsit 0a-
ment de la Cislărie sub ripa de la Fundeni... Cine ştie cum tre-
cea pe-acolo ; şi tocmai cind trecea, a fâtat malul... L-aŭ găsit
supt mal, cu cinele alituri,.. stil, cinele cel rog...

— Cum? a murit boerul? Eu nu ştiam nimic !

— Da, a murit...»

Hispunsul era liniştit și lämurit, dar mi sê părea că ochil
neclintiţi ai pădurarulul mă tinteaŭ prea indărătnic. Nu ştia,
n'asi putea spune de ce, un fior ascuţit, ca 0 sirmă da foc, mi
sa strecură prin gale. Intro clipă, în clipa aceia, am avut 0 bă-
nuială : am avut bănuiala că phdurarul Voinea a ucis pe stii-
pinn-său.

Nici nu mi-am dat seama cum am întrebat:

«Şi cum ? nu Sa găsit cine La omorit ?...

— Cam sh se găsească ? zise Voinea. A murit. aşa, de
moarte năprasnică...>

Ba Gent, Pădurea era foarte tristi si foarte pustie in ja-
lea et do toamnă, Şi eù siințeam, poate din pricina asta, O greu-
tata mare in suflet, o greutate, O amirăciune nedesluşită, că în
faţa morţii. $i cind eşenm din desiuri se desvâluiră deodată negu-
rile depârtării ; și rămase codral aria în urmă, cu adincurile și

cu taina lui, codrul ca o fință cu dureri, cu minii, cu plingeri.
Toamna plutea în juru-mi că un via al morţii. Măriuca, nevasta
pâdurarului, se închegă o clipă înnainte-mi ca din aburi, și se ri-
sipi; şi gîndul pieirii boernlui rămase in mine, după fiorul fier-
binte, ca un Soit de ghiaţă.

«Vezi, gindăceluie, tare mi-i fost mie drag codrul în tine-
rețele mele 1...»

Aşa îmi povestea bunicul lingă soba mare, bătrinească.
Aşa îmi povesti, şi (en, Şi afară ofta şi se tingaia vintul

toamnei.

FEN Mihali Sadoveanu. Dë

April

O limpede zi scaldata In soare,,..
Pe crengi, în livezi, sta floare de floare;
În aburii calzi renaşte pamintul — i
Şi apele duc un +intec de-April—
Şi intra'n_ paduri, c'un ris de copil,

În hohote vintul.

Prin lanuri de griu se string plivitoare:
Le flutura In vint năframi RDE,
De parc! ar mișca pe umerii lor
Aripi stravezii de albi porumbei—
Şi razele pun pe sapa scintei

Şi 'n feţe bujor.

APRIL 4%

ÎN CE Ie ICE E aa AEP matca

Aşa se tot duc, prin verzile gilne—

Şi una duios incepe să 'ngine

Un cint din batrini, tot tinar rămas,

Balada de drag, de visuri și dor —

Şi fetele prind sfirsitul din zbor
Si-l cinta 'ntr'un glas...

De dupa colnic o umbră rasare,

Un nour... Colo pădurea-i In soare,

Ici ploua mașcat cu aur de sus:

E parca, din cer şi pana 'n pămint,

O pinza de fir batuta de vint
Ce-aleargă pn apus.

Copilele fug prin ploaia cu soare;
S'ascund pe subt crengi - şi cind din umbrare
Es iaraşi pe lan sa-și tremure cintul,

Pe urmele lor se ţine tiptil

De zvinta,— c'un cald sarut de April, —

Nafrămile, vintul.

A. Stavri

DP E d

Oro d GA III =

SPECIALISTUL ROMIN

CONTEIBUŢIE LA ISFORIEA CULTURII ROMINEŞTI DIN SECOLUL XIX

Seartări

A.— Vasile Alexandri, Opare complete, Poezii, vol, I, Bu-
curesti, 1875,

A. N.— Vasile Alexandri, Opere complete, Poezii, vol. II,
Bucureşti, 1875.

A. m.—Vasile Alexandri, Opere complete, Poezii, vol. HI,
Bucureşti, 1897.

A. T—Vasile Alexandri, Opere complete, Teatru, Bucu-
resti, 1875, d

AL.—Istoriea luf Alexandru cel mare, Bocuroşti, 1850,

ALEXICI LO. Alexici, Texte din literatura poporană ro-
mină, tom. I, Budapesta, 1599,

ANT.— Antim Ivireanul, Predice, București, 1856,

B.—Bibliea, Bucureşti, 1688.

BA. AR—I. Bărac, Istoriea prenfrumosului Arghir, Bucu-
resti, 1547.

BAR. L—G. Baronzi, Opere complecte, vol. I: Limba ro
mină gi tradiţinnile ei, Galați-Brhita, 1872,

BA. TIL.—I. Bărac, Tilu Buhoglindă, Braşov, 1840.

BAL.— Pălcescu, Iatoriea Rominilor sub Mihai Viteazul,
Bucureşti, 1878,

B, Er.— Beldiman, Eteriea, Iasi, 1861.

BIB.—Bibicescu, Poezii populare din Transilvânia, Bucu-
resti, 1893.

B, p.— Beldiman, Istoriea lul Nama Pompilie, t. I şi H,
Buda, 1520.

RR. — D. Branza, Prodromul 3
1879-—1883. t romul florei romine, Bucureşti,

c.—Konaki, Poezii, laşi, 1887.

CAL.— Calendarii, Buda, 1814.

CAL. H: Sieg Buda, 1844.

LANT. 1— ntemir, Istoriea ierogiifică, Bucur 1883,
CAR. T,— Caragiale, Teatru, Tagi, fåra aci za

CG L.— Convorbiri literare (Revistă).

Ya GG

SPECIALISTUL NOMÎN ` 497 -

SPECIALISTUL ROMIS l u oom

co.— Contemporanul (Revistă).
COLUMNA — Columna lul Traian (Revistë).
cor.—Coresi, Psaltirea, ed. Academiei, Bucureşti, 1881,
__60$. F.— Coşbuc, Fire de tort, Bucuresti, 1898.
cR —Creangă, Poveşti, laşi, 1890
CR. A.— Creangă, Amintiri, laşi, 1892.
cuu.— Culegere de doine, strigâtari și chiuituri, Bragov, 1891.
cov.-—Haswleu, Cuvente dn, Lee
—Donici, Fabule, lasi,
DAE. 7.—Damă, Incercare do terminologie poporană ro-
inä, Bucureşti, 1901,
e AED ulavraueea, Sultănica, Bucureşti, 1885.
1887,
Ke _Dionisla Eclesiarhul, Cronograf, în IL, TEZ. IL 159 eng,
DOS. PRO. - Dosofteid, Viața gi petrecerea sfinţilor, Insi, 1652,
ile Saptembre-—Pebruar. > ;
ge ps. Dosotteio, Psaltirea în versuri, ed, Academiei,
ti, 1887.
Age SE Cruzoe, sors de Kampe și tradus pe ro-
ini Vasile Drăghici, laşi, 1839, 4
ae eeng, Poezii Bucureşti, 1695 (ed. VII),
pe, — Molnar, Evonomiea de cimp, Buda, 1895.
E. N.—Eminesen, Nuvale, lagi, fără an (ed. Șaraga).
E v.— Vacärescu, Istoriea împăraților otomani, în 1L. TEZ,
IL 245 eo, i
wu s—Frincu gi Candrea Motil, Bocuregti, 1888.
edel 22 ee orații, picilituri şi gicitori, ei IV,
e me, București, 1846 i
S e Ghica, Amintiri din pribegie. Bneureşti, apei
Gu, s.—lon Ghica, Scrisori cătră eis Bucureşti, 1887,
Zo Gorjan, Halima, Sibilla, 1695--1888, e
ceai e ca Conspectul florei romine, Bucureşti, 1898,
GR. A— Qr. Ajexândreacu, Meditaţii, geg, epistolo, satire
şi fabule, Bucuresti, 1863, N A
Apps Hinadeu, Etymologicum magnam,
AED oo: Poezii Yo porane din Banat, Caransebeş, 1802,
1.— lapirescu, Legende sat basmele Rominilor, Bucureşti, 1882.
IL, TEz.—Ilarian, Tezaur de monymente istorica, Bucureşti,
iii STĂ Negruzzi, Scrieri complecte, Bucureşti, 1893
Bos CAL. iobescu, Culeadar pentru bunul gospodar,
An. D D
gea Sa v.—Î. Ionescu, Agricultura din judeţul Dorohult, Bu-
saresti, 1866,
suc, to. p.—1. Ionescu, Agricultura din judeţul Putni, Bucu-
, 1869.
E i UNC, —Ispiresca, Din poveştile unchiaşulul sfâtoa, partea
1, Bucureşti, 1579,

wee VIAŢA ROMINEASCA

LET.—Letopiseţele pari! Moldovei, ed. I Cogălniceanu, Iaşi,
1852 (Cind nu se specifică volumul, inseamnă vol, I),

LET.. — Letopiseţele ţării Moldovei, ed. II Cogăiniceanu,
Bucuresti, 1872—1874.

wonn, Cronograf, în CUV. I 345 sqq.

MAG, Magazinul istoric, Bucureşti, 1845 sqq. (Cind nu se
specifică volumul, înseamnă vol, D.

MAR. DESC.—S. FI. Marian, Descintece, Suceava, 1886,

MAR, ÎN.—S. FI. Marian, Inmormintarea, Bacureşti, 1892.

MAR. N.—S, Fi. Marian, Nunta, Bucureşti, 1590.

MAR, 0—S FI, Marian, Ornitologiea, Cernăuţi, 1883.

MAR. SAT.—8. Fi. Marian, Satire, București, 1893.

MAR. SERB.—S. FI. Marian, Sărbători, Bucureşti, 1898 sqq.

MAR. T.—$. FI. Marian, Tradiţii, Bucuregii, 1895.

MAR. VRĂJI, —S. FI. Marian, Vrăji, Bucuresti, 1893.

MIN. 0.—Minelul, luna lui Octomvrie, episcopiea Rimnicu-
lui, 1776.

" wien. Simeon C. Mindrescu, Literatură și obiceiuri popo-
rane din comuna Ripa de jos, comitatul Mureş Turda (Tranail-
vania), Bucureşti, 1892.

N.—C. Negruzzi, Scrieri, Bucureşti, 1872 sqq.

NIF.— Viaţa părintelui nostru Nifon, scrisă de chir Gavril,
mat marele Sfetagorei, Bucureşti, 1888,

0.— Odobescu, Scrieri, Bucureşti, 1887. (Cind nu se speci-
fic volumul, înseamnă vol, II).

0G1.— Piscupescu, Oglinda sănătăţii, Bucureşti, 1829.

P. £.—Anton Pann, Noul Erotocrit, Sibita, 1537.

P. H—Anton Pann, Năzdrăvâniile lui Nastratin Hogea, Bu-
cureşti, 1853.

P, Po.— Anton Pann, Culegere de proverburi sai povestea
vorbei, Bucureşti, 1852- -1858.

P, M.—Petru Maior, Istorie pentru începutul Rominilor,
Buda, 1854.

POP. RET. P.—]. Pup Reteganul, Poveşti ardelenegti, Bra-
gov, 1888.

POP. RET. TR. —L Pop Reteganul, Trandafiri şi vioreie,
Gherla, 1891.

P, P, A.— Alexândri, Poezii populare, Bucureşti, 1866,

P. P- 1. -larnik Birseanu, Doine şi strigâturi din Ardeal, Bu-
cureşti, 1885,

P, P, T— G. Dem, Teodorescu, Poezii populare, Bucu-
resti, 1885.

PRA.—Carte rominească de învăţătură dela pravilele impt-
Aussen 1540, Am

R —P, Räşcanu, Lefilo şi veniturile boerilor Moldovei în
1776, ici 1887. à

no: ar Rominul glumeț, partea I, proverburi şi gicitori,
RUDOW.— W. Rudow, Neue Belege zu türkischen Lehn-

wortern im Rumânischen, în Zë ëchrt für romanische Philologie,

zu rumânischen "Wortern

XVII, XVIU, XIX; Neue Telg
koitschrift Mr romanische Philo-

nichttûrkiseher Herkunft, in
logie XXII
SĂGHINESCU vor N.S
vreo citeva mi! de cuvinte, Ida
sa.—lon G, Sbiera, Fanglă
sa. p—lon al lui G. ob
Cernăuţi, 1886.
SEV.—E. Sevastos, Cintece moldoveneşti, Iaşi, 1888,
SEV. N. —E. Sevastos, Nunta la Romini, Bucureşti, 1889,
STÂNG B.—D. Stăncescu, Basme, Bucureşti, 1892.
Ş.—Sineai, Hronica Rominilor, Tasi, 1858—1854.
SCH, — Psaltirea șchelană, ed. Academiei, Bucureşti, 1889.
ȘEZ—Şezătoarea (Revistă).
ŢIC. — ée «pp pasta „Dada ien i
Una. Uricariul, da T. Codrescu, , 1857 a WoR
IHI se citează după ed, I), e gef: "
vA.— Varlaam, Carte rominească de invățătură, Toast, 1043,
VL, D—A. Vihhuţă, Dan, Bucureşti, 1594
VI. P.—A. Viăbaţă, Poezii, Bucureşti, 1894,
voR.—Praxiul dela Voroneţ, ed, Academiei, Cernhuţi, 1885,
4—Zanne, Proverbele Rominilor, Bucureşti, 1895 sqq.
7IL.—Zilot Rominul, Domniua a treia a lul Alexandru vodă
Soțul, în Revista Tocilescu V 65; Zilot Rominul, Adunare de
stihuri, în Revista Tocilescu V 831.

nescu, Vocabular rominese de
1901. r
tu Sbiera, Cernänt), 1899,

a, Povești poporale romineşti,

1. Numărul însoţit de indice dedesupt înseamnă fila cu
pagina la VA, PRA., MIN. 0, DOS. PRO: VA. ih =VA. fila zece, pa-
gina întiia ; DOS. PRO. DOS, PRO. fila zece, pagina a dona.

2. Numărul insoţit de indice sus inseamnă pagina şi co-
loana: B. 20'—B. pagina doiăzeci, coloana întila ; MIN, o. 4*=—MIN,
0, fila patru, pagina întiia, coloana a dota,

3. Numărul paginii însoţit de notarea jos, de ex. pos.
PRO. St, jos înseamnă paginile despre sfirsitul cărţii respective,
unde numerele de ordine sint puse în josul paginil.

4. In DOS. PRO.: Dela 24, jos—37, jos numerele sint gro-
site. Fila 38 jos este notată 40 jos şi de aici înainte pănă la
fila 78 jos merg numerele regulat (afară de 69 jos în loc de 59
jos). Dela 79 jos incluziv inainte încep jarăş numerele sus, însă
greşit : 73 în loc de 79; pentru acela filele ultime 79—90 am
continuat de a le nota tot cu numere jos fâră să Up socoteală
de notarea textului,

5. Numărul însoţit de fr., de ex. p.2 pr. înseamnă pa-
gina nenumerotată din titlu si din prefaţă,

H ; VIAȚA ROMIXEASCA

Cuvintela discutate sint scrisa cu ortografiea obicinuită, de
pildă gh=exploziva fonică palatală, e inainte de e, i=affricata
dž, ete. Numai cind necesitatea unei afirmări mai puternice cure,
se dù şi ortografiea mai precizi fonetică.

O recensie este o istorie literară în mic; adecă, în vrema ce
istorică literārā se ocupă cu literatura unni popor, ori a unei
perioade de timp, ori a unul gen litarar, recensiea se ocupă cu
opera ou cu operele unui scriitor, Istoriea litatară apare apoi in
volum. recensiea apara ca articul de revistă ori de ziar. Macarcă
mică, dar e foarte importantă recensiea, căci ea ține în curent
pe învăţat cu noutăţile apărute în domeniul acestuia, După re-
censiila publicate tn reviste anuma destinate acestei maseril în-
vățaţii se hotirhsc adeseori dacă trebuese ei insig să cetească
cutare operă orf ba. Ba sint mulți, mal ales la nof, care priti
recensil se dispenseazà de osteneala de a mai ceti in general
vreo carta. Specialistul romin mal ales excelează în chipul da
a se cultiva astfel prin procurator, şi este așa de meşter, incit
e în stare ca pe baza unel recensii să facă al insug o recensie
maf lungă decit acea a procuratorului. E
k Recengiaa trebue să împlinească toata condițiile unel istorii
literare, astfel că în ea cetitorul să găsească reflexul fidel al
operat Jose, Recensentul trebua să cotegaci o adevărat, apa
si priceapă, şi apoi să judece din punct de videre al genului

| literar căruia apartine opera. Calitățile şi defectelo trebuesc coi-
statate din punctul de videra al noţiunii acestui gen literar, no
tinne pe care recensentul trebue numal decit sù o Doze, In
sfirgit recensentul trebue să țină socoteală de raporturile operel,
de împrejurările adecă în care ea a pirut și în cere se găseşte,
Din nenorocire adesea ori recensiile nu îimplinese uceste
condiţii şi din cauza aceasta opiniea puliică este ingalet. Re-
cengentul, în loc să vorbească udavărat, minte, și lectorul, mai
ales acela cara ja drept marfă bună tot ce poartă o firmă oare-
care, î3 umple capul de neadevărari,
Sint Insă tre) soiuri de a minţi, 1. Citeodath recensentul
zice că æ cetit, dar n-a cetit, zice că a priceput, dar n-a pri:
ceput, comite insă aceste doai greșeil nu cu hotărire de a face
bine ori "än. ci din lipsă de timp on din prostie. 2. Ala datà
recensentul răsfoeate cartea, o petrece de colo pină colo din
fuga ochlalai, apoi o judecă cu părtinire, ori Mudind ori deza-
probird, dapăcum e prietin ori duşman cu autorul, 3 Altă dată
în sfirşit recensentul ceteşte cu bâgare de samă, pricepe cit
poate, apol spune aita decit acela co a cetit, cu scopul dea
face On.
Recensentul tatir comite o negligență, recensentul al doi-
lea comite o mare gregalà, recensentul al treilea e un mar, Wa

GTZ ENK sait p.
-

SPECIALISTUL ROMÎN 00

a ep ea e e:

calomniator. Toţi însă tot atit de primejdioşi sint față de ade-
închine omul de știință. In spe-
cial să nu se creadă că acel care laudă opera vreanul autor,

decit acel care dezaprobă pe cine nu merită să fle dezaprobat,
Lauda nemeritată e o nedreptate tot aşa de mare e şi dezapro-
barea nameritată, Ea cred că mal mare, pentrucă omul cu in-

prin nedreptate; apoi pe cel veer il poţi domoli cu o
laudă, invremece e cu neputinţă de în

printr-o dezaprobare post festum.
Pentru onoarea stiinți trebue să recunoaştem că recen-
sept de forma a trela sint rari, gi mai curind saú mal Uran
se contopesc în masa calomniatorilor de meserie, a eserocilor

a asasinilor. Numa! acolo, unde, ca la nof, nu existi o opinia
publică, asemenea mișei mal găsesc încă o bucată de vreme lec-
tori, ba chiar protectori.

Cu atit mai deşi sint însă recensenţii de clasa intila şi a
donn, pe care-i vom numi, pentru a scurta vorba, recensenți
fără scrupul,

EI procedează în don feluri,

a. Spun ceva, dar falş. De pildă, tu al făcat o carte di-
dactică pentra clasele primare, şi recensentul ţi-o judecă din
punct de videre al unei cărți destinate universităţii, ta acuză că
n-al dat bibliografica trebuitoare, că n-ai făcutistoricul cărților
analoage, că n-ai citat pe Comhiaconhia *), că mat cunoscut O

a, apărută cu o noapte mat inainte 3 Capătowo, asupra

altfel, far recensentul zica cam aşa: «Dumnul_ cutare, adecă tu,
apără cu noi dovezi teoriea învățatului X>». E cu neputinţă, va
zica lectorul, să fie cineva ușuratec in așa grad. Ba asemenei
pseudorecensi! sint dese prin renumite reviste şi iscălite de pro-
fesori universitari, Să daŭ exemple. Un învățător dela Roşia
(Ungaria) a publicat un «Curs practic de istoriea literaturii romine
pentru lelẹ poporale», şi un recensent H acuză ch nu a dat

Via, «Ea nu suut di vini că acesta sorio mal
mult pentru clasele culte ducăt pentru popor!» strigă bietul au-
tor en dreptate (Cultura română Mi, 144). Intr-un studin asupra

Soelmann că tu limba anteclasică latină or fi oxistat un altfel
de accent detit în limba clasică, şi să explic fenomenets limbis-
tice, pa care se bazat aceşti învăţaţi, cu totul altfel, anume prin
analogie, Asupra acestul mic studio s-aŭ făcut mal multe ra-

censii,
Louis Havet, profesor la
cepere în chestie o scosesem ed cam în glumă la iveală, m-a

rä ca acest din urmă să merite lauda, ar face mat puţin răū `

502 VIAȚA ROMINEÄSCA >

injurat, socotind că, dacă e cineva Franţuz, poate să-și permită
să fie şi än crescut*). Alţii ao spus tot felol de minunăţii.
Unul insă a atins culmea, caro pe noi ne interesează. E profesor
la universitates din Bordeaux și zice așa în Revue critique LI
274: «Et nous voilà ramenés A la théorie de Seelmann, qui est
au fond celle qu'a reprise ici M. P: Va să zică, tu una spul și
el başca înțelege. Fireşte, nu e un cap de ţară, dar oricum te
doare cînd cineva, profitind de ocaziea că are puterea să impună
lectorilor părerile sale despre o lucrare a ta, care te-a costat
poste multă muncă, ţi-o tăvălește aşa ca pe o cirpă.

b. Recensentul nu spune nimic asupra lucrului, ci inșiră
numai nişte fraze goale, cum se zice, nişte generalități care se
potrivesc la orice, Recensiea se reduce atunci la un fel de for-

mular, unde sint lăsate în alb numele autorului, operei, ţării, +

timpului și negaţiel (mw, me, un adiectiv ori un adverb antino
mic). Locul în alb al acestei din urmă este mai ales important,
pentrucă numai negațiea desparte recensiea cea care laudă de
recensiea cea care dezaprobă, recensiea pozitivă de cea negativă.
Negaţiea în asemenea sola da recensii mal este importantă şi
ca cea mal puternici probă pentru inunitatea lor, căci numa!
atunci, cind cineva spune lucruri goala de înțeles, formule ge-
neralo, platitudini, an singur mu este de ajnns pentru a preface
lauda în dezaprobare. Ca tip dañ următoarea recensie dintr-o re-
vistă romină (Convorbiri literare, 1901 pag. 255 St, : Ion Bog-
dan, Lucrările filologice ale D-lul Ovidiu Vensuşanu). Negaţiea o
pun în parentez «Scrierea D-lui ** * se presintă din capul lo-
cului ca o lucrare ce (nu) se ridică mult pe deasupra lucrărilor
obicinnita de... Ea (nu) dovedeşte stăpiniroa domeniului de cu-
noştințe căruia aparţine, competință în leluritelè ştiinţe ajutä-
toare, stăruinţă în urmărirea detaliurilor celor mai mici, claritate
in expunerea principiilor şi faptelor grupate. Soluţianiie ce se
daŭ chestiunilor controversate ei aprecierile ce se fac asupra
teoriilor hazardate (nu) sint cele ma! potrivite gi cele mai juste
în starea de astăzi a cercetărilor de... (Nu) se poate zica că
cartea D-lui *+* este de o cam dată ultimul cuvint al ştiinţei,
— Scriere senină (pătimagă).— DI. ere (nu) tratează chestiunea
dupt ultimele cercetări ale învăţaților apuseni.—Dacă citeva din
opiniile D-lui seg (nu) sint discutabile, această împrejurare nu
scade (nu măreşte) întru nimic valoarea constatărilor făcute de
D-sa.— Nu pot intra aci în detaliurt.— Conclusiunile, la care
ajange autorul asupra... (nu) sint ultimul cuvint al științei in
această chestiune, —Im] este cu neputinţă să întru în aprecieri
de detalia. — Spiritul (no) strict ştiințific.— O publicaţiune, care
(ou) represintă resnltatele trainice ale unui studii temeinic, ur-
mărit ani de zile făra intrerupere, —productal unui spirit distins
(mărginit), care (nu) imbogăţește literatura ...>. Cu asemenea

*) Injurăturile Iu aa fost reproduse de un recensent No, 3 într-o
revistă romina e Intr-un ziar rominese, nu-mi aduc bine aminte.

SPECIALISTUL ROMIN 503
eege isca can nasi E RSI EE Dă ÎN

banalităţi recunsentul a dovedit cu toate acestea să-şi impună
voința sa unei autorităţi oarecare asupra soartei catedrelor de
filologie romanică, filologie clasică, economie politică, ete.
Goliciunea afirmărilor sale recensentul caută să o ascundă
prin citați! din autor, precedate de aprobările ori dezuprobările
cele deosebite numal prin adverbul au, Aceste citați! sint insă
alese cu bägare de samă printre locurile cele mal banale şi mal
lipsite de interes, astfel incit lectorului să-l fie complect indife-
rentă aprobarea ori dezaprobarea recensentului. Mai ales plati-
tudinile, locurile comune, lucrurile știute gi răsştiute, sint pre-
ferite. «D-l *** observă foarte bine (rant că influența.. asupra...
n-a putut A mare». «Poarte justă (nedreaptă) este şi observarea
Cà... constatare făcută şi de alţii inaintea D-lui reg, Vorba
lui Trahanache: «Bina zice flu-mei, că o soțietate fără prințipuri
va să zică că nu le are.» Numa! rareori părăseşte recensentul
acest teren indiferent, pentru a-şi lua citaţile din locuri mal im-
portante, mal puţin cunoscute, pentrucă se expune la primejdiea
de a fi dovedit ca ignorant, în caz cind ar admira un lucra, pe
care oamenii de meserie îl ştia de mult, Primejdiea e maï mare
atunci, cind autorul e dintre acei care împrumută ideile altora
fără si citeze pe aceşti din urmă, <D-l *** constată că în in-
scripti „nu se găseşte nimic ce ar fi special rominesc“.» Această
constatare a D-lul * ** (pela 1901) se găseşte însă înregistrată
într-o carte didactică de clasa VII din anul 1888 (A. Philippide,
Introducere în istoriea limbii ai literaturii romine, pag. 23) astfel;
«Limba latină populară adusă de colonişti in Dacia nu prezintă
nimic caracteristic, prin care să se poată deosebi de limba latină
contemporană vorbită în alte provincii ale imperiului... Ca să gå-
gească deosebiri dialectale în limba latină depa vremea impe-
riului s-a incercat mai întiii Corssen (Ueber Aussprache, Vo-
kalismus und Betonung der lateinischen Sprache, Leipzig, 1858,
I 297, 802), apol, după Corssen și cu mai puţin rezultat incă,
Carl Sittl (Die lokalen Verschiedenheiten der lateinischen Sprache,
Erlangen, 18582). Schuchardt însă, cel mal profund cunoscător al
limbii latine populare, mărturiseşte că despre vreo deosebire
dialectală între diversele provincii ale imperiului nici pomenire
nu trebue să go facă, judecînd după mijloacele pe care le avem,
op. e I 76—103.» «D-l °**» zice apol recensentul «are unele
explicări nonă, interesante şi din punct de vedere cultural, din
consonantiemul romin, de pildă, explicarea lui sind din divina.»
Această descoperire a D-lui *** (pela 1901) se găseşte însă íin-
registrată într-o carte apărută în anul 1894, A. Philippide, Prin.
cipi) de istoriea limbii, pag. 97, 138, 184, astfel: «divina a dat
naştere lul sinä», <zind— divina». Deja Miklosich Beitr, Voc. Ii
54 (anul 1881): «sinä —divina». Deja Cihac (anul 1870): «sinä —
divina». Este un secret de Polişinei acest sind, pe care l-a des-
coperit D} *** spre mui marea uimire a recensentulu).
Negreşit, sint gradaţii, dela treapta cea mai mare a lipse!
de scrupul, unde recensenţii No. 1 şi No. 2 mal mai se confundă

zot VIAȚA RONINEASCA

eu recensentul No, 3, până la treapta cea mal mică a acelei
lipse; însă, în general vorbind, recensiile fără scrupul constituesc
marea majoritate a acestul soli de istorie literară. De ele gem
revistele cele mai serioase, ca Revua critique ot) Litterarisches
Centralblatt, gi multe din ele sint iscălite de oameni celebri. Un
tip clasic este acel al recensiel, pe care Gaston Paris a facut-o
in Romania XVI, 624 asupra lucrării lut W. Meyer-Lübke Dia

tra străini cu atita îngrijire şi cu atita bogăţie, cum a fost
descrisă aic! limba romină.... Cit de bogată va f şi învăţătura
sintaxei din opera lul Tiktin, se arată deja din prima fasciculă,
în care cuvinte așa de importante, că prepoziţiea a; şi nume-
roase pronume demonstrative şi adverbe sint discutate in chipul
cel ma! satisfăcător... De mare valoare sînt şi observaţiile gra-
maticale adaose la multe articule....> Acestea-s fraze goale, ge-
neralităţi tără miez, care constituesc însă, atunci cind sint spuse
de un Tobler, o reclamă, pe GI dicţionarul lul Tiktin nu o
merită. Imi propun în paginile de mai la vale să probez
acest lucru.

Z 1. Mai In cela ce atrage atențiea în dicţionarul Ou
'Tiktin (Rumanisch-deutaches Worterbuch von Dr H. Tiktia, I
Band, A—C, Bukarest, 1895—1903, 1 vol. 8°, VIII+495 pagini)
este lipsa cea mare de cuvinte. Această lipsă e atit de mare,
incit peniru a da o idee lectorulul am recurs la următorul mijloc.
Am luat din A cuvintele o: —ac-, din B cuvintele ba-, din
cuvintele ca-, şi am însemnat cuvintele care lipsesc în aceste
trel categorii. Notez prin ! peclogizmul, pentru care am citați;
prin !! neologizmul, peniru care n-am citați, dar e foarte cu-
noscut ; prin 7 $ cuvintul neaoș rominesc, pentru cre n-am ci-
au, dar e foarte cunoscut; prin + cuvintul dialectal; prin * cu-
vintul cunoscut numai! din lexice ; cuvintele fără semn sint drepte
romineşti, unele mal vechi, alteia mai notă, unele mai intrebu-
ințate, altele mai putin întrebuințate, pentru care pentru toate
am citați; cuvintele tipărite cu litere cursive lipsesc in corpul
dicționarului lui Tiktin gi ap fost adhogite de abia în Supliment,
la volumul J (pag. 475—498 ale volumului).

* abaldă abărlăii abdea
? abalgibaş abătătoare abdest
abaroca abdal ! abdicare

-—

e abeg
abețedar
abiruire

! abitaţiune
! abiturient
ablaş

abli

labnormitate

! aboliție

! abominabil

! abonare
abor

(=—obar)

! abordabil
aboțesc

1 abracadabrant
abraza

! abreviativ

l! abreviator
)! abreviatură
1iabruttzez
ubruzană

! abacisă
t absidă

! abaintez

!! absoarbere
1 absolutist

t absolutoriu
|! absolvenţă
t abaorbitor

! absorviruese
t abstinere

! absțin

!! abţinere

+ abgidar

1! abundent

! abandint
aburire

abut

abuii

! abuzant
tabuzare
labzic

! academiceşte
! acapararea

goară
(sub albişor la Tikt.)

! acapăr
!acataatasia
acatest

l aeatalic

acaţ (copac)
acain

úcär

acăriţă (insectă)

acar (instrument)

acar (fabricant)

t acar (la căile ferate)

acar (insectă)
acar {conjunch.}
acăatăi

achi

accea

t accedere

! accedez

1! accelerare
!! acceleraţie
! accelerătiune
! accentez

! aceentuare
11 accentuese
t acceptara

! accesibilitate
1! accesie

1! accesit

! accesinne
1! acciza

! accreştere
acelalalt
acelalant
acelălalt
ucelălant

* acer

s acerat
acestalalt
acestalant
acestălalt
ncestâlant,
aceatlalt

! acetonă

! achenie

t achiamare
achian
achilirnit
achințiü
achipuase
achii (plantă)
acit

laciċalar

!! aciditate

! acidulat
acintug

acir

aciră

acluara
acitiaş

! aclamare
!aclamator

!! aclimatare
17 aclimatizare
1! aclimatizația
|! aclimatizez

++ acolisira
acolisitoriă
acolit
acolog

acom

1! acomodabil
!! acomodant
tacomodament
!! acomodare

! acompaniare
!! acompaniatoare
1! acompaniatoriii
! scompaniman
*aconciez
acoperit (subst)
acoperitorii
acogeritură

! acordesc

!! acotiledon

! acotiledonic

acov
! acreditare
acrid

* + acufandare

* * acutundătură
! aculeat

! aculeiform

t aculeol

* aculm

t acumbent,

! acumen

t acuminat.

1 ! acumulare

1! acumulație

!! acumulațiune
acumug

! acurăteaţă

1! acuză

VIAŢA ROMINEASCA

te, ROMA a

! bacaloreată

* balog
! balotarisesc

1! bandare

bandrabucă

barcaciu

! bargel

II baricadara
bariclă

' barme
barnă

! barnebit
barhee
barnie

(1 baroanä

! baroscop

+ bargonesc
bartà

bart
basalic

+ basamă
bastara

basă
basbaiac
başhuza

* * bagbuzucie
* * bașoaldă
batalar
bataştine

+ batäräg

+ batcă (=bapcă)
batcă (un peşte)
bateti (căpcană)
bate

baterea

batic

baticel
batiate

batr

batucel e
bauesc

baun

baur

' ! bavard
baz
bazageanbaşă
t! bazaltic
bazăconie

caban

cabaniţă (=colibă)

cabanlăii
* * cabaslicariii

SPECIALISTUL ROMÎN

cabeniță
cablucă

* rabut

» = caca
cacalisaura
cacancea

* * cacealma
* * cacealmagiii
cacearma
cacerdisrsc
* caclor
cacloresc
caco
cacodemon
t cacafonic
cacovean
cacu

Coco
cardalic
cadalma
cadel

! cadat
cadiascher
cadiiniță
cadiscă

| cadrez

! caeţel
cafeluța
Coin ën
caftar

cagan
caghelariŭ
cahal
cahleaţă
cahvegidină
callac

cailă
caimacamaş
caimäcămie
caisină
caisiă
caişmir
calabrin
calaiaciii
calambohi `
1 calamină
calap

cală

calăr

calăf
calbeuză
calcat,
calcaură

1) calcinare

! t calcinaţie

! calcinaţiune
t1 calcinez

t calecopirită
11 calculabil

! ! calculare
!! calculator

! calculător
calec

calfed

calfe

+ calfiù

! calibra
caliceac (adiectiv)
caliceşte
calicime

! calicinal
caliclos

++ calicire

e * calicit

! ealiculat

! calificare

! calificat

* caligulicioară
! calita
calițeă

caii

* calilu

calm (plantă)
calomel
calpacă
calpuzănie
calvin
calvinesc

* * calvineşte
!! calvinizm
++ camardiner
camatnicie
cambiŭ

11] camlot

! |camblot

! camerieră
! camerling

! camerton

! camforă
camforcă
camiurcă

1! camgar

camhă

* camin

camițä

t camizol

campadură

I campană

! campanulaceii

1 campanulut

! campanulă

t campion

cam

| câmva

cană (planta)

t canaliculat

cansluţă

cananarhisasc
cananit

t canapelii

canară
= canariţă (plantă)
+ canceată

! candelar
candes

1! candidez
candia
candilariu

| canescent
!canava
cangelariú
canie

! cani
caniy
canoniceşte
1 canonieră
canonir
canonizire

t cantaloa

! cantalup
cantariatică
!eantatriţă
+ cantă (cană)
cantă (fimee proastă)
t cantonist

t cantoral
| cantorie

canțelist
!canţonetă
t caolin

! capilar

11 capilaritate
capiolan

! capitez
capitol

t Peepi
111 capitollu
t capitulan
capovenie
t capselă
!capgon

t! captare

! !captator
t! captaţie
! capturare

carabură

! caracterisesc
t caracteristică
! caracterizare
carafefiz
caragea (|, I, MI)
caragiă

carail

caramani
caramantă
carambie
carange
carantan
carasir
caraulú

!! carbonar

1! carbonifie

! carbonil
carbos

+ carbunculus
1! carbură

t care
Learn
carclofoiù

* cară

!! cariat

!! cariatidă

t caricat

!! caricaturez

1 carnalită

!! carnețel

17 carnifice

caro (fugi în limba
ciriitorilor).

! carstenită
+ cart (doniţă)
t cartel

t carti'aginet

t cartilaginificația
cartotărie

! cartografia
caruhă

1t carusel
carvană (plantă)

l casieriță

+ castel

t castorină

! ! castrare

castriet

! castru

LE i casà

* caacă

| caştelan
castelean

castie

! catafract

1! catagrafic

catagrafisesc

cätahrizmie

SPECIALISTUL ROMİN

catalfoase

t! catalogare
1! cataloghez
cutandichi
catandisesc
catarag

! cataresis
cataativ
cati

| catehis

| catihis
catehisie
catehizara

! catehumen
l| catenă
catergă
caterisira
caterisia
catigorisire
catihetie
catihetie
catihizez
catiraş
caliro
catolicese (I, I)
* = catoliceşte
catrafotŭ

1t catramină
* catur
catabas

cațaonese

t caul

t cauliculă

! caulinar

t canlamic
caut (adiectiv)
1f cantelă

t canționamint
!canţionator
cauzilari
SET

cavadiş

! cavalerizan

! cavaleroa

! cavalin
cuvarbașiă

!! cavernă

1t caviar

! cázarmez
cazilbäsegşte
1 cazinà
caznic

Adecă 693 de cuvinte lipsă. Categoriile a- — ac", ba-, ca

ocupă în manuscriptul mel s
pagini, ġa- 584 pagini, ca- Hi
are 11280 pagini,
tin trebue si fi lips
nar, fiindcă J-C aa patra parte,

Deci în primul volum A
ind 4320 de cuvinte, lar în întregul diclo-
ar lipsi 17280 de cuvinte.

pațiurile următoare : a- — ac- 253
2 pagini. reet per intreg A—C
| dicționarului lui Tik-

Poate că, va zice cinova, 'Tiktin nu însemnează din neolo-

gizme decit pe cel
e așa de primitor
baseță, boră (un vint
Zei, chitiAe, colaps,
pe cascarilă, cateter,
are nicio citaţie și dintre
chevalet,

nit după france

o mai insem

pe Adriatica),

comedon, contramină,
cauter, cavalet, pentru care de altfel nu
care pe cel din urmă chiar La scor-

nate, Aceasta nu e adevărat. T.
de neologizma, incit înregistrează şi pe aferah
calmar, casolelă, cas-

conventicul, şi chiar

Poate că, va zice altcineva, Tiktin nu înregistrează cu-

vinte vechi puţin întrebuințate pe vremea lor, nici cuvinte dia-

510 VIAŢA ROMINEASCA

lectale. Aceasta nu e adevărat, Din contra, T. ease de primi-
tor de cuvinte vechi puţin întrebuințate pe vremea lor, incit
înregistrează şi pe ca/astasis, pentru cara are o singură citație
dintr-un document, pe crtlembec, un nume turcesc al copacului
istacıa terebinthus, pe care L-a găsit numal odată întrebuințat
în Ralleti Suvenire, pe cheşf expertiză, pentru care n-aduce
niciun exemplu, pe Core, care Bä răsculat contra lui Moise!
Tar diutre cuvintele dialectale înregistrează pe agestesc, airea,
bituţă. blagă. bolf, bolind, clop, arpi, Agust, ahāsia, oeie,
aiturä, arasta, aläñ, ariştă, belceit, chiujar, crăvaiii, Crer,

Ori poate cuvintele inşirate de mina sint acum intifag dată
de mine scoase la iveală şi n-a mai fost inregistrata de alți le-
xicografl înainte, Aceasta e adevărat pentru muite din ole, însă lar
este adevărat că multe din ele sint publicate prin dicționare
anterioare celui al lui Tiktin. De pilda Hasdeu are pe abătă-
toare, abeş, abaldă, abiruire, abo, acat. acăriță, acar, acă-
tare, acățăcias, acățârare, acățătoare, acer, aceral, achilimit,
acintuş, air, acmac, aclo, genug, acma, ncolisitor, acape-
vit, acoperitură, acriş, acritoare, barcea, badii, bahadircă,
baiză, balul, banovet, barabulişte, bară, barbaric, barnee,
bastara, batcă, baur. lar Pontbriant, că sù citez pe unul din
dicționarele cele sărace, abdicare, abolire. abominabil,
abonare, abordabil, abreviativ, abreviator, abreviatură, abso-
hatist, abţinere, academiceşte, accelerare, accelerație, accelera-
Tiens, accenluesc, acceptare, accesit, accesiune, accisă, acidi-
tate, acidulat, aclamare, aclimatisare, aclimalizez, acompa-
niare, acompaniator, batistă, barbar, barbaric, barbaria, ba-
vicada'e. caca, cacofonic, cedet, caisii, calăf, calcinare, cal-
cines, calculare, calculator, calibru, calicime, calicire, calificare,
calitcă, calvin, calvinesc, cahvineşte, calvinizni, campion, canos
niceşte, capilar, capturare, capturez, caracterizare, carbură, cari:
calurez, carnifice, cascare, castrare, rastrii. catagrafic, catehi-
zare, catenă, catihizes, catolicese, catoliceşte. cavernă, cuzarmies.

Dar T., va zice înrâş careva, N-A cercetat alte dicționare ,
ci a seris numat după citaţiile culese din izvoare, Însă mai în-
til aceasta ar fi o greșală de neertat, ca un lexicograf, care
vine, să zic, al dohăzecelea la rind, să nu ţină socoteală de cel
nodăsprezece de mal înainte, dar apol nu e adevărat. T. a cer-
cetat ma! multe lexice chiar decit mine şi necontenit pomeneşte
de ele, necontenit spune că cutare cuvint, ori cutare înțeles,
l-a găsit in cutare dicţionar ori în dicţionare. Apoi atunci cum
se explică lucrul ?

Trebue să se mai ia în sfirşit în considerare timpul cel
lung, de care a dispus T., pentru a-și aduna materialul, şi nu-
mărul cel mare al izvoarelor cercetate- T, în adevăr, dupăcum
mărturiseşte în Introducere, a început Să adune materialul de
«pela inceputui deceninlui al şaptelea al vâcului trecut 1870.»
Deci l-a adunat, până la 1895, cind a început să publice dieţiona-
rul, în cars de 25 de ani, Ei am adunat un material cu mult

SPECIALISTUL ROMÎN ae

mai bogat, şi din punct de videre al numărului cuvintelor -
cum am arătat pănă acum, şi din alte puncte de videre, o
voit arăta în paginile următoare, Dom) în dot ani. Este adevă-
rat că am avut patru ajutoare, dar aceasta inseamnă că unul nu-
mal dintre noi cel cinci ar 8 adunat materialul nostru cel foarte
bogat în zece ani. lar izvoarele lui Tiktin sint msi numeroase
decit ale mele, Ca să daŭ o aproximativă idee, învremece senur-
tările lul Tiktin se etalează pe 13 pagini, eŭ le-am putut îngrâ-
mădi pe ale mele pe 4 (într-o tipăritură de prubă fâcută de aca-
demiea romina). Apoi atunci cum se explică lucrul? Timp la in-
dămina al, cărţi ceteşti nenumărate, toate dicționarele altora le al
supt ochi, şi cu toate acestea te prezinţi cu mii de cuvinte lipsă,
printre care unele ca barcea, bahkadircă, bamburcă, barbar, bar-
barie, barbă, calibru, calicese, calicime, calvin, calvinese, cam-
furcă, campion, camva, cantaluf, cantonist, capeică, capitoltu,
capşan, capțios, caracteristică, carbol, carbonar, cariatidă, cari-
caturez, cartel, cartografic, carusel, castre, catagrafic, cataloghez,
catihis, catenă, catolcese, cautelă, cavalerizn, cavalin, cavernă,
caviar, cavoi, cazarmes, bija, birsd, bojogar, bojagăâreală, bojo-
gărese, boldiş, bugezesc, bulbuc (verb), Aer ze (verb), călțunariiă, căl-
hendreasă, căsnicesc (verb), câfămesc (verb), cergza, ceteală, cehii,
chez. chiclaz, chirfoseală, chirfosesc, chiroteală, chirotesc, chirog-
că, chitab, cifră, chisculi, cincime, cirnosesc, citime, clempuş, èle-
vetilor, condac, corcie, crancalic; învremece din contra imi inre-
gistrezi pe baseță, aferat, boră un vint pe Adriatica, cascarilă,
cateter. cauter, cavalet, pe citlembec, pè chegf şi pe Core, care
s-a răsculat. contra Jul Moïse. Aceasta inseamnă lipsă de metodă,
procedare fâră sistemă. Păcat de timp şi păcat de operele cele
multe cetite! (Ori poata n-ati fost cetite, ci n maï asa răsfoite,
ca sä se înmulțească numărul scurtărilor din cele 18 pagini ?). Lexi-
cograful n-a ştiut să profite nici de unul nici de celelalte.

2. Aceiaş sărăcie se observă şi la înțelesurile cuvintelor.
Negraşit în această privinţă, a insemnării ințelesurilor cuvintelor,
Tiktin e superior lexicografilor anteriori lui; dar e aşa de mare
distanţa dela cela ce putea face, chiar fâră să fie un renumit
învăţat, într-un timp aşa de îndelungat şi cu un material aşa
de bogat, până la aceia ce a făcut, incit superioritatea acela
pierde foarte mult din valoare. Voii da exemple, pe care le void
iua din diferita categorii de cuvinte.

a. O prepoziţie. CĂTRĂ Are următoarele înțelesuri `

|| a Loc. Propria şi Agarat. || 1, Locul încotro, Ad, ver-
sus. Vers. (Gindul mei la tine zboară, ca o pasăre uşoară cdtră
culbul inverzit. A. 143). ||| 2. Locul înspre, dinspre, pela. Ad.
Vers. (Nu mal fácu zece paşi şi zāri către un desiş un fal de
casă. 1. 59.— Mal câtre mijlocul grădinel sə făcea că era o fin-
tint de marmură albă. I. 244). ||| 3. Locul pelingă- Ad. A.

52 VIAŢA ROMINEASCA

a A IC DE

(Către toate aste dară ş-imphratul a poftit, ca să vază cine este
ast cintăreț prâpădit. p, EL 33). || 4 Faţă cu. Coram, Vis-ă-
vis, devant (Moş Nichifor s-a răsufiat, li un păhar cu vin, cățră
un prieten al săi. cn. 136). ||| 5. Tendinţa spre. Ad. Vers (De
din vale de Rovine grăim, doamnă, cdiră tine. E. 243). |] b. Timp.
|| 1, Pela, aproximativ pe vremea. Circiter. Sur, vers. (Către
câpătilul dintii al vremilor să povestește că omul era croit din
alte foarfeci. DEL- S. 79), || 2. Spre, cînd tocmai se apropie m pr
Sub. Vers, sur (A trela zi cătră sară porneşte şi el, mergind în
pasul calului, cR. 198). ||| e. Scop. Ad. Pour. (Îngerul l-ai tin-
tärit cătră acol război. DOS. PRO. 145s. — Stăpinul lumii toate
au supus cătră lucrare. C. 285). ||. Obiect nedrept. Ad. A. (Aflind
vreme pre voca supunere Lem Moldovii cătră sine. LET. 215. —ŞI
de atunce sint date [satele] cătră Smii. LET. 253, Rent, sat de

ä pre Dunăre ascultătorii ciiră ocolul Galnţilor. LET, 253).
|| e. Obiect drept. Ad, Vers, envers. (Aveţi câtră domnul teamă,
pos. ps. 68.—Am arătat asprime cătră multi N, I. 149.— Se vede

că pentru iubirea ce al câtre impăratul, stăpină, te uită aşa de -

gales la mine. L 15). || £. Zn privinţa, despre. De. Sur, quant à
(Cătră acesta să cauţi ca scrie iscusitul istoric... LET. 77.-— Este
prä îndoire păgubire äi acel ce fac zidit. un. I. 195. — Aşa
esta, cit căra noroadile cele politicite, țar pentru niște varvari
ca aceştila ce cuvint [se poate pune inainte ?]. pn. 265) ||| 5
in conira. Contra. Contre (Degert cair aproape tot omul grălaşte.
pos. ps. 37). —|||| Imotără. De cătră. [| 1, Loc, Despre, din par-
tea ` dinspre. Ab, de; ad. + versus, De, de la part; du câte de
(Frunză verde de pe mal, bădiţă de către deal, ce laşi vreme-
ER uitată şi nu vii la noi vreodată ? pe, 155). |] 2. Tunp.=b
(Cind o fi de cătră seară, să mi te palca de ceară. PPL 259).
| 8. Canză. De; ab. Par. (Materiea ei [cărţii e] tratată cu se-
riositate de către constiinciosul autor. O, II, i.e Până căra,
Toate înțelesurile lui câtră cu arătarea continuității în timp gi
în spaţiu dela un punct pänă la altul, Usgue ad (coram, circi-
ter, sub, de, contra). Jusque vers (à, vis-a-vis, devani, SUr, Pour,
envers, cortire) (Ea cum veni, nici una nici alta, se prinse lingă
ficiorul de împărat şi numa! lingă dinsul jucă fină cătră seară,
1, 185).

'"Piktin însă pentru cele 5 inţelesuri de Joe dă unul: «(Rich-
tung) gegen, zu (.. bin.) an.» Pentru cole doită de timp dă unul:
«(zeitlich) gegen.» ŞI in schimbul tuturor celorlalte categorii de
înțelesuri (scop, obiect nedrept, oblect drept, în privinţa, încontra)
dă unul, pe care-l numeşte «persbaliche Beziehung» și-l limareşte
cu un exemplu ce se potriveşte cu raportul de object drept («er-
tători gi milostiv! catre»)

G. O conjuneţie. CÎND. Quando; cum. Quand ; lorsque.
Are următoarele ințelesuri.

|| 1. Propoziţii subordinate temporale pentru a arăta coin-
cidenţa în timp a doŭă acţiuni și mal rar congruenţa /Un dus-

SPECIALISTUL ROMÎN 5i3

man de lup trăgea cu urechea, cind vorbia capra cu Lea 2
SLL H
2. Inţelesul de supt 1 cu elipsa predicatului rachetele
să pun mins pe dinsul, i-am perdut urma. CR. 92.—După Beli-
grad am sosit la Rugava,. Cind acolo, vameşii dela hotar incep
a cotrobăi prin zile mele. A. T. 71). || 3. Conjuncţie copulatiră
şi adversativă. Arată legătura bruscă și neașteptată între dot
acţiuni, Şi deodata, dar deodată (Avea încă multe de spus moş
Tindală, cind a luat suma că nui asculta nime. N, I 252). |] 4
Orideciteori iaa än, Quoties. Toutes les fois que (Cind să
vreă sui norul des [sic=de] la cort, injugă fiii lut Israil cu mårfa
lor. B. 697 [pizza Cox awin). |] 5. Cu elipsa propoziției principale, in
exclamaţie. Si dea Dumnezet?! Bine ar fi! (Cind al şti cit foc
este in astă ticăloasă inimă! N, L 51). fa Propoziţii suborăl-
nate condiţionale. Dacă (Ciad ar ști omul ce ar păţi, dinnainte
s-ar păzi. CR. 317. ||| 7. Cauză, Odată ce, deoarece, fiindcă, Du
moment que. (Lumea ce-mi foloseşte, când a ochilor mei lume din
videra îmi lipseşte? c. 100). |) 8. Concasie. Măcar că Ouoique
(Aceastea dar, cid pre scurt,o iubite priiatine, în cămilă şi în firea
ei aşeu se socotesc, 5i cu tot adevărul gen. şi sint. CANT. L 9L).—
|| Bzotărt. Cis cind, Quasi. Comme si chien, ca cind o belegte ci-
neva de vie, RON. GL. L 53). Ca și cind=Ca cind pr Cind colo
=—3. (Ciud colo, epele nicăeri E. N. 20.205 Da cind Pum D-apoi
cind ? Ce se va întimpia atunci cind ? (Ce Lon mal face şi eù,
veţi vedea ve, — apoi cind or vani îi noştri ?—AtuncI vol sá
vă faceţi mourte-n popuşol, CR- Lä). zt De cind, Ex quo tempore. ex
quo. Depuis gue (De cind căzu un trăsnet în dom, de atunci în
somn ca plumbul sard şi rece el doarmu ziüa toată. R, 210), e
In vrema cind. || 1. = Fe cînd. (Tu dormi, în vreme cind Lol coia-
al varsă sudori de moarte mnucind, DR. 10), | 2. = Deoarece
(Robinson cum era să le cunoască, fn vrems cind nici vâzusă,
nici ap mincat de aceste! Dn. OG) J.A Oricind. Orideciteari. Quoties,
guoties:ungue. Toutes les fois que (Impărat e cerşitoriul : oricind
bea, se veselaşte, © 287), sm De cind. bi vreme ce, Cum, Pendant
que (Pe cînd lu cuibul paserea zboară, Zamfira tristă din cort
aşisa. A. 19). ere Pănă cind, |] 1. Cità vreme. Duamdiu, quoad. dum,
Tant gue. (Până cind duhul minciunii nu câlcii po udevârul jots-
tel nalte științe, omal ep plein de hazul ce cerul îi dăruise,
e, 302). || 2. Primă ce. Quoad. Jusqu'à ce que (Amindol într-o
durere se usca depe picioare, Zéit cind odinioară aü sosit fe-
ricit ceasul da dorită intilnire, € Bäi, 7722 Cind a fostodată. Intr-o
bună dimineaţă (far cînd aŭ fest odati, nu s-ab săturat da bine
şi de cinstea co avoa. LET. I. 209), en Cind este la odicălea, Dacă
f-ebue să vorbim serios (apot cind este la adicălea, teag in-
treba ca ce fel da giticneală al putea să tatimpini din pricina
asta ? cR, 203) stet fand la dică, ma i mimică. Teemal cind te aş-
tepti să capell ceva, nu găsești nimic (Naio bună, zise Trăs-
neu ; rînd la dică, mnu d nimic. CR. A. 114)
Tiktin însă dA conjuneţiei neizniate numai 2 ințelesuri: €l.
wenn, ala 2. da lauf einmal: Apoi pentra el cind arată putul

5il VIAŢA ROMINEASCA -
timp. Come e și condiţională, copulativă, cauzală, concesivă, de
aceasta habar mare.

o steluța pe acele care lipsesc Ja Tiktin).
|| m Trarsitiv. || 1. Lovese, dai lovituri. Propriu şi figu-
rat, Batfuere, icere, S-a RBatire, frapper. (Moţoc îi sărută mi-
na, asemenea cinelul care, în loc să muște, linge mina, care-l
bate. N. I 141.—Cugetul pe care făcător de rele nu bate? S.M. 89).
|]|*9. Jsbesc. Ofendere, illidere, impingere. Pousser, heurter (Bar-
banti mi s-a albit, căci fața-mi stă dezvălită şi capul acope-
rit, că pe barbă totdeauna elementele o bat, ea sufere vinturi,
geruri, brume, ploi, neincetat. P. H. 12.— Bate cizma, nO cruța,
că d-ala-i dat banii pe ea. CUL. 183.— Egl afară, soacră mare, că:
ducem pe notătare, aducem un ajutor, să te bată de cuptor
DN ca să ma! schimbe-odată, să te bată gi de vatră. MINDR, 170). ||*
„ Ajung pănă la, ating, lovesc. Propriu S figurat. Porrigi,
pertinere, excurrere, Procurrere, attingere, S'élendre jusqu ù, at-
teindre (Numai cit sunetul cuvintelor lo bat urechile, P. M, 206.
—Petealu-m! bătea câlciile. CO. vim 102). ||| 4 Cad peste, dat
peste, mmeresc. Despre brumă, ploae, grindină, lumina soarelui și
a lunii. Tangere, contingere, cadere in, încidere în. Atteindre,
zonċher (Ploile bat fața ogorulul. ION. CAL, 71.-—Brumele ġa? po-
rumbul. 10N. D. 146.— Pâpuşolă bătu/_de piatră, ca copilul fară
tată. sez. I. 48.— Te bate soarele). ||| 5. Infig. Infigere, figere, En-
foncer_(De-1 găsi o para frântă în toată casa, să mi-o baţi în frunte.
AT. 157. - Bătu țepușele în påmint, 1, 834 Lo Lovesc spicele
ori ctocăâlăti, ca să se dezghioace boabele, Terere, delerere, per-
ticio flagellare, spicas baculis excutere, spicas fustibus tundere
vel cudere, frumentum pulsibus tribulariun deterere, messem tri-
bulis exterere. Battre (Ghedeon bütea Pr în tease. B. 1772, —In la-
nuarie se bate pinea şi la arie gi supt stodolă. 10N. CAL. 5). | 7. Ciocă-
nesc. Pulsare. Battre (Decind îmi bateţi toaca, chiar ca toaca m-am
uscat. co. L 405.—Decit slugă la popa, mai bine să baft doba,
MINDR. 15), || 8. Pedepsesc, osindesc. Punire, puniri, Pusur
(Mal pus cap preste altii, sd bat pe top necuraţii. DOS. PS. 16,
—Nu stin zilele mi-s rele, ori mă bat faptele mele, nu ştii lo-
cu-mi este răi, ori mă bate dumnezăii, Nu mă bate, sfinte doamne,
nu mă bate cu canoane, dacă nu m-ai fost bătut, cînd faptele le-am
făcut. p. p, L 194). 19. Aic, bombardez (0 cetate). Aggredi tormen-
tis et telis aggredi: Attaquér , canonner, bombarder (Moscalil aŭ in-
ceput a bale Orul din puşte şi din cumbarale. LET, Il. 429.— Tunurile
băteaii necontenit cetatea. N. 1. 178). ||| 10. Znving, dovidese. Vincere,
Vaincre (Acel împărat bătuse pe toţi împâra ii.i, 11.--Braţal lul fä-
ră-ncetare bate oardale tătare P. P. A. 1797. || 1. Pitrec, rămin fe
cineva în ceva. Superare, Surpasser (Doamne, Co, cit eşti de fru-
mugică, n-are maică-ta nevoe dezestre, baţi o fată deboerlă. CO. VIL
486). || "12. Supun curăsboiii, prădcu räzbolü, străbat cucerind. Bello
occupare, depraedari. Oceuper, pi ller accager (Să trimită impăratul

SPECIALISTUL ROMÂN 515

cinsprezece mil de oaste, să bară tot B
Š D I ==
peu e rio fac turburara şi bat en REN geg Em
| "19 Umblu mult, străbat. Pervagari, pererrare, dis tara Pie
ori rată Giga: eŭ, râmas acelaş bat mere etc ei
E. 24.— Bărbați-s cu plugurile, nevestele bat crijmile. Mi: ).
EE
en ëch bate poamele ceale necoapta: oe 21 E i
lerë, A E vor Ga E weg E
ssare, € $ nër
e GEN rolului celui noŭ geg t GN SE e rie
dă e Sg? la joc, mălalu-! de jol in foc. Mama-l bate de
a e cap la ușă. MiNDR. 135). || *16. Amestec ră-
res An EE (rudicula), miscere (rudicula). Remuer, agil
ie Ze SC e mélanger) ensemble en rennant, batee (des
aia re EEN de oañ, bate-le cu doao trol nueluse cu-
ea von SN ; D început a bafe laptele, până ce s-aŭales untul
ip. 100. CD N oare de griă se bate cu trel opp, sez. IV. 127).
ec ; NS (Despre vint). 4flare. Souffler contre o vers
Äich ae) = i Zeg vintul dinnainte, vA. 257.— Murgule, coamă
rotată, dumà la mindra odată, că tol faco grajdiù de piatră
KE A mi te dată. HOD. 47,) "tg. Zmping su/lind Jando
Ads -s Gegend en soufflant (Vintul bătea glasul tocmai ct-
Greg par e. DR. gc Die Fac să mă, aduc, Adducere
Amener (Co vinturi te-ai and pola nof? sB. p. 57). || *20 La
koia. de e a precum cărți, șah, table: Am un instrument de
e o dag o carte, o figură, de mai mare valoare decit acel
conpor on emporte (6 paul e cari [ODA eA ari dat de Be
t nd en a j
aj EE mas mare? Astfel da neștiință e bag ng Zeen
BER pot să baf măcaro carte. A. T. 408). | “21 Joc,
ea ie a Vier Poginis ludere. Jouer (aux cartes) (Mania
sa Agen regi dle câruii Tot o bătur ii cărții pint supri
omnia pti, ser IV. 202). || 22. Baâtătucesc, bătăturesc, Te-
spini și pòste pietre eah Sami 1 oe paa co. L 400,- Nn a
e D e D rea, C . VM e ea R
pos eoa e bată un dram, şi din noù ion e Ai a
A A (e a-a fi [untulj-n putine bătut. MAR. DESC, 134)
is, abric (bani, monedă). Cudre, percutere signare.
eirag q% ia] monnaie), batire (monnaie). du däm sio-
Da nc erger ag caracterul on s., I 240.—
ž u do aur af bont, P.
d At d artar, lucrez un metal, Tundere, Peas aaa A e
we Dr? eh de fer (Oţelul din coroană cu glorie-l bătut. A, TIL,
psi) f A E Trec printre firele urselei, de a curmezişul,
cea pă: ai x geet sanau rate intexere. Tramer
i e n descintece, bătută-n i
r N. e eg de art stringi pe vină, cu p... deg: SS
SEZ. ` a cea mal bună se boeşte şi se bate în catrințe.

5 VIAŢA ROMINEASCA SPECIALISTUL ROMIN SiT
15

ALEXICI I, 137).— || Ezolăārï. In jurâminte: Să mä bată crucea
(dumnezei) (Zap, bădică, să mă batā dumnezeii dp am furat-o.
co. I. 852).— In blesteme: Ori verbul siogur fără subiect ori
cu subiect şi anume: ceriul, cercul delingă lună, cirniea, con-
cma, crucea, cucul, domnul sfint, dorul mindrei, dragostea, dum-
nezet, fața turtei, focul, gardul, hazul, Deier Sp mama lu
dumnezeii, ndpasta, norocul, norii, para, pirdalnica, pirdalnicul,
fustiea, scirba, sfinții, toaca, uritul, vina, siña de mine, ete, (Of,
bată-le cucu marşan-de-mode, că mare scumpe-s! A. T 335).
Bat apa în piiă, or! *bat apa în pind să se aleagă unt. Päerd
vremea (Degeaba mal baţi apa-n cniiă să soleagă unt, că nu
s-a alege niciodată, cn. 118). Bat apa să se aleagă unt. Päerd
vremea. (Bate apa să s-alsagă unt. sti, L 920),4r* Bată | crucea.
Diavolul (MAR. SERB. I, 2; ALEXICI 1.260). sa" Bat ca la fasole.
Bat foarte tare.“ Hat ca mărul. Bat foarte tare (Şi unde mi
să pun amindoi beţivii pe el şi dä-i, da-l, pănă-l sfirticară toate
hainele și-l bat ca mărul. POP, RET. P. IV. 24/.%£ ft bat capul,
Mă ginan cuget, mă socotesc cu mintea, chibsuesc (Si-gi bate
capul cum ar face răi altuia, TIC. 6) zg: Bat capul cuiva, deg
esc de cineva, rog pe cineva cu siŬruinjă, mă țin de cineva (Joe
umbia după Junona băfindu-i capul. 1. UNC. 11.0" Ce-ti baţi ca-
pul ! Ce socoteşti d-ta ? Sigur! (Doar lenea-l impărăteasi mare,
ce-i baţi capul? CR. 332). Bat cîmpii. Vorbesc bntr-aturt, bii-
guesc, vorbesc halandata, vorbesc ca un nebun {Bate cimpi L
UNC. 26/.%£ Bat cu mina pe (Ori peste) umăr. Ca semn de mani-
festare a unel mari multämiri (L-a bătut vudă cu mina pe umăr,
CR. A. 20). 7R*Bat dela roate. Bat tare, înving complect (Şi asa
învinse Stefan pe aprigii săi dusmani, bâfiudu 1 dela roate şi tà-
ind în eica în corechiit. MAR. T. 117/.7>* Bat dobza. Dobsălez, bat
măr, bat fare (Asa e. mamă, zise zmeul plingind de frică, că-l
bătea mamă-sa dobză, cind se minia, Pop. RET. P. |. 39/77" Mă
bate fericea. Am noroc (BAR. L 43; P, pO. TE 42) y£*Ba! gindul
în doud, ami bat capul, mă gindesc (Nu-ţi mal bate gindu-n
doiiă a ne strica viaţa noliă. SEZ. L 01 zez Bate lela. Derbedei,
(Hasdeu din Th. Codrescu Dialogul 1880, pag, 23424m" Bate po-
duri=— Bate lela. (BAR. |. 98). Imi bat joc de cineva. laŭ peste
piclor. Tou în ris, batjocorese, mecinstesc (Te văz bino că tu îți
baft joc de mine. BAR. AR. DÄ) so? Bat oc cu cineva= imi bat joc
de cineva (Priveşte un țăran cum bare joc cu noi, D. l 104r

Mă bate soba la cap. Suter din cauza exhalațiiler cărbunilor

din sobă).£"Bat la stroi (Porunceşte să aducă nişte palce,

că am să-l bat [pe draci] Ja siroiñŭ, să pomenească cit or trăi,

CR. 208 eg: Bat la talpă ori la tălpi. || 1. Bat la falanga. | 2.

—avere, bani. fisipesc (Cea întili treabă co a sk facă a să fie

să-l vindă atinjinii de moşie, care i-l vel da zestre, şi dupăce-i

va bate ja talpe, are să-ţi lepede fata. N. I, 299) om* But läturile

ori laturile. Umblu fugar (BAR. 1. 45).F*Bat lela, Umblu lela,

bal pavelele, holnäresc, umblu fără scop şi fără să mă gindesc,

umblu ca un sålud, casc gura, "Fän acusi unde bătuși lela, de

falcem).
m 71), || *26. Ascut (coasa). Acuere, ezacuere (
ée iser, 5 (a faulx) (Er o mămăligă, la a cărei ein
puteai bate:coasa, POP. RET. P- Į. 65). d 27. agate. h och E
beci şi țapi. Casirare. Chăâtrer (Fata il învaţă să u
tirg, să tundă barbecii si să vindă iina, apol să caute un ege
ca să-i bată. ŞEZ. I. 100. || *28. Siring. Stringere. ps A
(34 incoläci preste dinsul un şarpe, băfindu-l toate eg: e,
MIN. o 40%,).— 29, Sun, produc un sunet. Sonare, Cie
Fiind și ceasornic, de bäieog tonte ceasurile zilei, LET. IIL 174. y
bla Marc sinistru miezul nopții bate.’ E. og, 30. La pnäecuit ;
Misc apa cu lopețile, fac zgomot prin aţă.

multe, doamna, Lag bătut! COŞ. F. 71.—Uneori H bătea gin-
dorila să-ai facă seamă singur. 1, 914), | "32. Mose, ra bea
Mouvoir (Pesta virfuri trece luna, codru-și bate frunza cs ot
tre ramuri de arin melancolic codrul sună. E. 151 D II "39. - e
strâng, ferec, fixez. Figare. Fixer (l-ah prins, laŭ bătut si 2
gi Lan trimis în Ardoai. 2 IL. 257.—Cu izmene de fulor zar e
pe la pictor. ȘEZ, |. 143.— Alţii cu clocanele să bai poteoav x
SEZ. IL. 10), |i +34. Fac să bată (Despre ploae). ed? x
cadat (imber). Faire tomber (de la pluie) (Pleacă er H "ët
ștint Ilie falgerină, sfintul Petre ploi bătind. p. P. T. 84). | A

mic, A. T. 1130), lt "29. Pun în mişcare, jac să sucționeze (Des-

o i indi III.
rhaneaŭa domnulu! biiea în toate zilele chiniiea. LET.
E a dat ordin să bad alarma? 1. N. V. UL) || aa
Acoper cu, biucşesc, Pracfigere vel suffigare aliquid E zl
inducere aliquid super aliquid. Garnir ou revetir re q `
chose (Are Parbu-o fată mare cu cozile pe spinare ud 4
cu parale. big. 262.— Pa dräguțu din vecini să-l amuţi ebe
oi şi 63-4 Aan urma ca spini. Minna. 83.—Fata îl wär Gong
de sirae numa! cu pletre scumpe bătute. ȘEZ. I. 8). d ee
pudesc, Ofprimere, invadere. Assailiir (Ona „pala, Pee
noapte, pe Vi petre) il bale sev. ră dë ege ra

Latrare, allatrare, coliatrare, are,
(Bate, bade cini-n "sat pe Mărioa din Bånat Géi dela bărbat.

d wh o.

VIAŢA ROMINEASCA ` `
ARO

neg, Bal tare,
- ? POP, RET. P. l 38). Bat mür pe &
EE a de tati att, e tar, Ci miam:
a th . ee
ce ke e? ef mendrele. Îmi jac mendrele, tg Leet ie?
i SA maš mare libertate (L85ù, lasă, oar o) să D Ge
seliile astea, nu ză veți bate vol mult mendrele. CO: 17:

A
de deplină înțelegere ci cineva asupra unul lucru ( Zeie 2 d
duc şi viii îndată, ca să batem mina or appear eet Zerf
Bat obrazul ong, Dojenesc, fac împulări cu eegen
obrazul bărbatul, că 3 imat-o cu E ori D c , Lé KE
x, 47)“ Bat be cineva 0 sută de i. Bat re an E iai
Bat palma=Bat mina (lan să fle un Jidan, in geg
See co. Vir. äis" Bat pavelele= Bat lelas" Bat pe
Se, fe: e e? e cm Ae s-ar întilni că
e „de i
e an. POP. ee D IV. 25). Îmi bat picioarele. néier?
E
EN izmă cuva. uest, SÉ i
i-si Ke Geier? ag bătea pismă, il vicleniră. gx PRO. a
ri ae he a al renn iati
doen Z Piee Ge dente smintina în Buet ( Vei a şi
tin e Se A alegi untul, ŞEZ. y. 191) Bat paga” i
pirat "am văzboii, mă bat în război (Alexandru zise: < Seet
A Au am bătut, Ian OCHS puţin să ne ostenim KR ne en
eme la lume "AL. 94).4p* Bat unt= Bat so ap S Ais D
i i -n spate-şi leagă. CU. e KZ
SE “prost ( arapa DEE ra spate. neta 130
Tä on mare muntăr şi unele lingă a e ni
ec) eum a pei că era bătut cu lopata de Lie Lade?
ayen, a N beggen , tere? > dumne-
pt (Cînd văzară pe T „ rămase
ue Leen Ve stele Bătut de dumnezeii (Cum poţi dar

ceilalți se duc pe cale bătută,
ei og 8 ei éch e mal pete ION, CAL» 243). 2 $
Dun A =0ale bătută. P* L-ai bàtut plai la dn Ze ie
batat (p. PO. |. 111). £ Lapte bătul, Lapte sil : eroa 8

sch, sa amestecă cu citeva g

Ste ere i SC bate (BAT a 16); după ce s-a bătut, Si pone
laptele la răcoare și după citeva ceasuri devine lapie Ke
E pietre. Umblu fără treabă. z. L 254. 2 Bat ca pe se
de bopuşoi. Bat tare. 4. L 265. vi Pat ca pe un Laag: SE
wén z L 385, A fi ca cototul bătut la annie, dé ech
GI "442, up*Bat calea mânsulei. Umblu fără scot, de wc a
L L 545. fat la trei coaste. Bat tare. î. Ge Se wien
gura în vint. Vorbesc degeaba. 7. H. 192, ap şi Amt,

„SPECIALISTUL ROMIN 519

ile. A fi un păcătos, un imbecil. 3. Il. 157. ur Îmi bat limba.
Vorbesc mult. z. Il, 236. s7 Bat cuiva nasul cu vorba. Îl infrunt,
îl supăr. 3. II, 312. ux*Slab, de-l bate vintul. Foarte slab. z, I.
734. së Bat cuiva luleaiia pe datorie. Il supăr cu vorbă multă,
z. ITE 211. s* Bat sac orl jol pe cineva. lat foarte tare, 7. II.
354. 404. gp Bat uşele, Umblu din casă în casă. z, HL 426.
ect Bat aleasa. Pierd timpul. 3. IV. 244. ur" Bat pe cineva dei
merg fulgii ori până strigă În raci ori vălălăti ori de focmeala,
Bai foarte tare. 7. IV. 214, 275. ur Bat cineva pe datorie.
A bat fără să fie vinovat. 7, IN. 27, us" ni bat gura de clacă.
Vorbesc fără u cugeta, vorbesc nimicuri. Z IV, 308. e Fecior
bătut de brumă. Floltelă batrin, 7. IN. 357. ur" Bat ponturi. Den
cuiva a înțelege pe de departe. z. IV. 553. ur" Bat toba în tirg
şi la moară. Dag de ştire la toți, z. IN. 665, ur" Bat cu muchia
şi scot cu unghiea. Fac un lucru prost. 7. V. 437. ur" Băii ca
în pitt Ameţit, săpăcii. Z. V. 498.

i} b. Netransitiv. | 1. -Lovesc, izbesc. Propriu şi figurat,
Äere, ferire. Frapper, battre (Uu grier, ridicat în două labe,
aa -nchinat Atten? din pinten. E. 196.—Călâreţii în caii lor säi-
batec! bat cu scările de lemn. £. 242.—De va bate ploaea peste
o arătură proaspătă, strică pe tot anulacel pămint. 10N CAL BOU)
1 3, Tind, caul să ajung, fac atuzie ia, pişc cu vorba, Niti ori
anniti ad aliquid, tendere ori contendere ad aliquid, petere ori
poa aliquid ; significare aliquem ori aliquid ori de aligua re.

jercher à atteindre ac, tendre à ge. faire allusion ù qc. {Irina
bătea să fie insăg cirmuitoare, M. 852.—A ! înțeleg, bate în clocoi,
unde minincă sudoarea poporului suveran. CAR. T, Îl. 22. pä,
Ciocănesc, bocănesc. Pulsare. Frapper (Būtu la weg, DOS. PRU-
24.— Sosind la porţile Iadului, bătu de trel ori, N. I. 92). [4
Pocnesc, plesnesc (din palme, din aripi). Concrepare (manibus,
alis), manus (alas) quatere cum clangore. Frapper des mains,
batire des ailes (AD inceput a ride ṣi a bate în palme. LET. ll.
208,—Corbu-n aripe bătea. BIB. 298), "73. Filfiii. Fluitare. Flot-
ter (Cu papucii scirțiind, cu poalele-n vint baâtind, cu cercel

185). "et, Clipese. Nictari, palpitare (oculis). Cligmer, clignoter
/Ochii mari,

spre înşelare bătea. CO, Vir, 218)" 1, Am placere pentru ceva,
îmi place ceva, îmi prieşte ceva. Cupidum (studiosum, amantem,

522 VIATA ROMINEASCA
EL)

erem

, irabili no opere, summe) cupere aliquid, alicujus
ve rest? pes? p rsen ardemment ( Väzind m IAR
fig Sos cele noao, se bdiea pre ele, de i le zmulgea ern

E an. 17.—De aceta fetele mari se şi bat web E
Ge [piedecs, cu care se impiedecă picioarele mort ei Geer?
70), || *8 A face actul de perpetuarea speciei ae el pe) Zenger
Eha couverte (Minzul este al celul cu „apa, za ru să note
caută la timpul cind at fatat en, ci la ie a er e
si japa nu sañ bătut nici trăgind la căruța u sën pro ara
fost împrumutată. Sp P. 219). || "9 Se ostenesc, eg PE
(despre picioare). Ateri (de pedibus). Se blesser les ec? S tegt
(Picioarele e ind ip Kee e, e agiter

ind, spiri d Ă i să
ta Beat mien P [scopebam spiritum meum]. con, mor =
( Azotări. *Mă bat ca apa de maluri. Sint mm e ayi fa
nu găsesc răgas mici leac la suferință (SEI, îl: | Ă oaia
cu capul de toli părețit= Mă bat ca apa de maluri, Zenger
cu cugetul (ori cu cuge tele). éi wei a neea ba pe Sen wi

e D d iau A PA Df: e d ca
Şt e pie oe ver véi cu cugetul (Se bătea cu gi l ră
mi Zo Go I 20.—Pururea să ffe cu gindurile cum ai j
asasin DR 142). vs" Mă bat cu jale. MÄ finguesc, aa pling
(Femeaea masă acolo bocind şi bâtindu-să ci jale. DOS. dech Ai

“Ma bat cu mina peste gură. Se zice cind îi este fri Ge
Ka spună vreo prostie, vreo răutate, vreun neadevăr,
ze o fapi tā a cuiva într-adevăr curioază (Harap Alb atunc ast
bate pai peste gură. CR, 243). sp bat cu posede A A
hi deg moart:a, trag de moarte, sint aproape de a mei Eu

A o cioară bătindu-se cu moartea. POP, RET. P, II í An o
bat de moarte=—Mă bat cu moartea. rap P. 1231). a sf cur

ap a met ct, Otee pac Ze Mn
Bahluiului. UR. rt, GA `
eg d een altul şi tot atunci må bate EE enen!
Ee 213), Zë ëe bat babele în gura cuiva. d GE e ré ae
meințelese (Crița, Răstiţa, Lăpșița şi Gurluiţă a ) po P
dracului nume! par că se bat selen gură. A. r e date
bat calicit în gura cuiva=Sa bat babela în gin epica (Coe ae
sosti că par că se bat calich în gura D-fale? A. T. i ma
Se bat. cap în cap mal multe Aert, || 1. Ce e ere
la altul şi unul peste altul, de nedumerire ori de FA a La
Siaii în contrazicere unul cu altul (1. Un bălaur, ca e e Sac
era. fiarele tremuraŭ şi se bäieaŭ cap în cap de spaimă.
121) senge bat lupit ia gura cuiva. Minincă lacom borsa
farig a minca, de părea că se baf lupit la gura ba. LC
un * Ma bat ca peştele e uscat, en L SE pă 5 ppn: s
se cind se bătea vrai in coaaa. A
Ve e *Mă bat în iret coaste. Alerg mult. E at Da
bat ca o soreață= Mă bat în trei coaste. $ Îl. He je aa
cutva inima ca la un purece mori. Ie jrică tare. 2. ÎL. #96.

geg ——

SPECIALISTUL ROMÂN RO
"Ale bat cu pumnii în piept. Am un secas: 7. 1U 425, ur *Se bate
cuiva sufletul în tindă. E aproape de moarte, 7. IL. 440. un *Se
bat cea orbii (chtorii). Dan cu putere şi mm se uită. unde lovesc.
Z. ÎL G64. ve “Cind se Aateng oamenii cu ipil peste gură. Fourie
de demult. z. UL 597, up *Se bat cocoșegte. Se bat tarie, 3. IN 288,
Din 71 înţelesuri și 195 izolăui ale lut BAT T. inseamnă
numai 31 de înţelesuri și 24 da izolări Nu poate si fle expli-
cată aceasta sărăcie de ințelesur! prin acels că ar fi îngrămădit
mii mojte subcategorii intr-o categorie mai cuprinzitoare, Mai
intin T., acolo unde poate, face subdivizii foarte fine, de pildă
el deosebeste înțelesul bate o puscă de înțelesul bate ochiul, și
ințelesul fe văd încotro baţi de înțelesul batea să fe imparat, şi
înregistrează aceste intelesuri ca patru categorii. învremece en
tac din ele numai dona. Apoi, oricita bunăvoință ar ave cineva,
n-ar pute vin în cutegoriiia lu! Tiktin, po care le-ar considera
ca generale şi cuprinzătoare, decit foarte puține din Ințelesurile
cele care lipsesc; rastul rămine pur și simplu lasat la o parte.
Pentru a da lectorului mijlocul de a face un asemenea calcul,
insemn aici tonte categoriile de înţelesuri ale Jut T. cu traduce-
rile germane ale acestuia | transitiv. i. schlagen; den Rücken
siâpten ` die Tromme! schlagen : in Jemundes Hand einschlagen;
Jemanden schlagen, prigeln; Geld ausgeben.— 2, von hăhoren
Mächten: schlagen, strafen; von Gbeln: treffen. heimsuchen —
5. sohlagen = tberwinden, besiegen.—4. sehlagen=—schlagend be-
testigan. —2. schlagens=schlagend bearbaiten, — 6, grindina, ploaea,
bruma — holdele; der Hagel, Regen schlägt, der Leit betalit die
Saaten, — 7, vom Winde: anweben. 3. von Sonne und Moni:
bescheinen, —9, beschiessen,— 10 cu pietre scumpe: mit Edel-
steinen besetzen.—1 1, metanit : Kniebeugungen machen, — 12. un
dram: einen Weg häufig begehen, —15, a-şi bate gura, picioarele:
seinen Mund durch vieles Reden, seine Fisse durch vieles Gehen
anstrengen. — 14. toba, tactul etc.: die Trommel schlagen, rühren,
den Takc schiagen.—15 ceasornicul — ceasul: die Uhr schiäigt
die Stande.—16 războli cu vrăjmaşul: dem Feinde eine Schlacht
liefern, mit ihm kämpfen—17. cn suvelea : den Faden mit dem
Schifchen durch die Kette werfen, einschlagen, einschiessen,—
15, un berbec: einen Schafhock verschneiden. hammeln.—19, von
Hengsten : beschālen, bespringen, decken, — 201. von Dünsten, pe
cineva la cap: Jemandem den kopf ein-, benehnemen, ihn be-
tăuben, — 21. cumpii: verworrenes Zeug reden, faseln.— 22, mà —
an gind, grija etc.: ein Gedanke, die Sorge etc. quält mich.—
23, mă bat gindurile să es: dringt, verlangt mich za, —24. cuiva
capul st; Jemandom einscharfen, uns Herz | „— 25, a-şi —
capul : a. sich Mühe geben, sich abmilhen : b. pentru, de ceva:
sich Kümmern, scheren um etwas, — 20. a-și—joc de cineva:
Jemandes spotten, ihn verspotten, verhohnen, If netransitiv.
1. schiagen; cu pumnul în masă, cu piciorul în pămint.—ploaea,
grindina — în fereastă, a—la ușă, a—in palme, cit ai bate
in palme, a — in buze.—2, din aripi: mit den Filigela, die Flugel

di VIAȚA ROMINEASCA

schlag2n.— 5. VOR Schieaswaften ` achiessen. Pigurlich: a. reichen;
b. (hin- ab) zielen.—4. vom Pulse : schiagen.—b toba, clopotul,
ceasul —: die Trommel, Glocke, Stunde ete. schlägt, —6, vom
Lichte, în ceva: auf etwas scheinen, fallen —7. vom Winde :
wehen.—8. la ochi: a. in die Augen springen, fallen. b. cuiva :
Jemandem in die Augen stechen.—9. la auz. la urechi: ă.
anffilig klingen. b, bine, räŭ la urechi: gut, schlecht klingen. —
10. în galben, roşu, ete.: schlagen.— 1]. von Hunden: bellen.
II reflexiv. 1. cu cineva: sich mit Jemandem schlagen, prâgaln.—
3 cap in cap oder in capete. von Bicken, etc.: mit den Köpfen
aneinander stossen, rennen. _3. mă bat cu un gind: ein Gedanke
quält mich. lässt mir keine Ruhe.—4. pë. dupi ceva: sich um etwas
reissen, eifrig danach verlangen. —5 sich + amphalt bewegen, Zic-
ken, zappeln. — 6. von Fischen : laichen -—Tiktin deci nu Înregis-
trează decit bb de categorii de înțelesuri din 206 înregistrate de
mine din cauză că gd putut găsi mal multe.

Proporţiea e din cale afară de mare între acela ce am pu-
tut face eù şi acela ce a putut face T. Si ea nu sint doar un
rühmlichsi beriihmter Gelehrte, ci 19. acolo un mic profesor dela
o mica universitate. Şi mă gindesc la un lucru. Dacă munca și
tag acea jul T. aù fost în stare să provoace osanale din pârtea
at Tobler, d-apoi dacă ar fi cunoscut Tobler munca şi pricepe-
rea mea? Lăsind orice modestie la o parte, eū socot că aş ma-
rita så capăt în ochii celebrului profesor dela Berlin proportiile

(Va nema),
A. Phiiippide

O serbare şcolară
— Amintire —

In cartea mea Zile Tri i
e s răite am zis că dacă ad i
rail e ied simţit atins de mein
a L icului, totuşi am avut şi cit ici
tisfacţiuni de autor, care m’ i Cette A
i , E au mingăiat şi imboldit 1
ve Ce cu samă, mi-a mers mai mult la inimă şi pe siet
eu fag äng? deși mă simt cam stinjinit, fiindcă
wier Bé? mea, şi mă tem să nu păcătuesc contra
Așa, într'o zi, în luna D i
zi zi, ecemvrie a anului 1904, mă po-
ëng eg o ere de la d. V. Costăchescu, invatätor diri-
ginte ap éi prp de pe moșia Pleşeștii-Gane, ju-
t ì e re îmi anunţa că, În virtutea unui d
regal, zisa şcoală va pu îi ec
mara’ Arca E purta, in viitor, numele de: Şcoala pri-
cea mosie a fost, din vechi, propri i
ie i prietate a unu -
iri meu, Mihai Gane, care a făcut-o danie monastirii SC
Ce ai pentru a se deosebi de alte moşii ce se numeau tot
zi A s'a adaus, încă de atunci, supranumele de Gane
zic ler că acum nu numai moşia ci și şcoala situată pe dinsa
Aa a poarte numele meu. Acest lucru, nu puţin a măgulit
orul meu propriu. Vra să zică, munca dreaptă a omului tot
D eng gel vine Lien cind, şi fără reclamă şi fără
„ iu es reptatea la lumină şi iți i
ele Jr e Ze: inä şi iţi găseşti răsplata acolo
înțelege ca am multumit din inimă d-lui i
că an “lui învăţăt -
ee are pentru inițiativa sa, care se datorește, mis Co
tului că dinsul a cetit novelele mele, în care vorbesc cu die
goste de judeţul Suceava, de munţii, de riurile, de satele in

care mi-am petrecut copilăria și inti
scară Me po ei p şi, acăror amintire, a rămas ne-
vroit dinsul să-și arăte recunoştin

E: i ` , pentru -
eren mele pe plaiurile inchipuirii, a? iech Se dat
totdeauna, locului meu natal. Răsplata a fost, pentru mine, cu
atit mai prețioasă, cu cit mi-a venit pe neaşteptate Şi, de la
un om pe care nu aveam onoarea de a-l cunoaşte personal

328 VIAŢA ROMINEASCA

Din gura Halmului pănă la Pleşeşti, am mai mers vre-o
douăzeci de minute, în trapul cailor, prin valea strimtă a So-
muzului, ce şărpueşte între două rinduri de dealuri acoperite
cu păduri şi, insfirşit, iată-ne în satul Plegeştii-Gane. Nu bine
am ajuns dinaintea şcoalei, pe frontispiciul căreia se putea vedea,
de departe, tabla de metal cu inscripţia: Scoala Primară-
mixtă Nicolai Gane, că un ura straşnic de mai multe ori repe-
tat, făcu să clocotească văile Șomuzului. Sute de ţărani, tm-
brăcați în haine de sărbătoare, sute de femei şi fete cu altiţa
tradițională pe piepturi, înșiraţi toți pe ambele laturi ale şoselei,
ne-au întimpinat cu acest formidabil strigăt de bucurie,

In (aţa scoalei, încunjurat de elevii lui, sta învă ătorul Cos-
tăchescu, imbrăcat în haine naţionale gi, în momentul cind m'ain
dat jos din trăsură, mi s'a prezentat, ţinind de mină un copil
care mi-a olerit un buchet de flori,

Invätātorul, pe care am avut în urmă ocazia să-l cunosc
mai bine, e un tinăr cu figură simpatică, harnic, inteligent, om
al datoriei şi al şcoalei, un fanatic al profesiunii ; el mi-a pre-
zentat pe primarul, d. Tomescu, pe preotul din sat şi pe nu-
meroşii învățători din comunele Învecinate, care veniseră să a-
siste la această sărbătoare şcolară; apoi m'a indemnat să vizi-
tez şcoala, o clădire destul de încăpătoare, foarte curată şi bine
întreţinută, cu odăi mari, luminoase, pe păreţii cărora atirnau
portretele familiei regale şi alte tablouri cromolitografice, cu
subiecte din istoria ţării. În urmă ne-:m intors din nou în so:
sea, In faţa şcoalei, intre cele două rinduri de săteni, unde s'au
așăzat mai multe scaune pentru noi oaspeţii și o masă, dina-
intea căreia aveau să stee vorbitorii. Atunci învățătorul Cos-
tăchescu, in picioare lingă masă, cu aer solemn şi cu glas râs-
picat, rosti o cuvintare insufleţită, patriotică, cu pilde trase din
istoria țării, arâtind marea inriurire ce a avut şcoala şi bise-
rica asupra poporului și sfirgind prin o caldă salutare la adresa
mea şi a tuturor oaspeţilor, aflați de față.

După el veni primarul, care a vorbit mult şi cu multă in-
lesnire, lăsindu-mă sub imoresiunea că dacă ar fi primit din ti-
nereță o cultură mai îngrijită ar fi ajuns un politician guraliu,
care ar fi dat mult de lucru stenografilor parlamentului.

In urma lui am luat eu cuvintul și am grâit următoarele:

Domnule Învățător, Domnule Primar şi frați săteni!

Simt o mare bucurie sufletească de a mă găsi astăzi
in mijlocul d-voastră, în scop dea lua parte la această frumoasă
serbare şcolară, cum şi în scop de a mu tämi din toată inima mea
d-lui învăţător Costăchescu pentru iniţiativa ce a luat, de a se
da numele meu acestei şcoli. Sint deci prea recunoscător, atit
d-lui învăţător cit şi tuturor persoanelor, care au contribuit
de a mi se face această mare onoare.

O SERBARE ŞCOLARA 320.

Şi acum mă adresez vouă, iubiţilor săteni, care v'aţi adu-
nat aici, în număr aşa de mare, şi i zic, eg? voi trebue să
vă bucuraţi de această sărbătoare şcolară ce se petrece astăzi
in comuna voastră, căci școala şi biserica sint temeliile statu-
lui, Sint ca să zic aşa, cei doi mari stilpi pe care se razemă ori
ce ţară bine întocmită, — Prin ş:oală vă veţi lumina minţile, veţi
căpăta noţiunea de patrie, iuhirea de neam cum Şi învăţătura
trebuitoare pentru a învinge greutăţile vieţii zilnice.—Prin bi-
serică, veţi căpăta credinţa religioasă, morala creştină, care inalță
inimile şi le predispune la fapte bune şi frumoase.

„ Desigur voi toţiaţi auzit de numele marilor noștri Domni
din vechime, precum de pildă de Stefan cel Mare, al cărui nume
e pănă şi in gura copiilor şi a cărui amintire de patru sute de
ani de la moartea lui a fost sărbătorită mai anul trecut cu multă
pompă in toată țara.

Ei bine, prin ce mijloc, prin ce farmec, ridica el întreg
poporul dela sate şi dela tirguri şi il ducea la hotarele ţării,
în contra dusmanilor năvâlitor, dacă nu prin credinţa religioasă
Şi SÉ wien pa tarë?

i ominii de atunci nu puteau să vadă holdele lor, biseri-
cile lor şi mormintele străbunilor lor călcate şi pingărite de
neamuri străine, precum nici voi patt putea suferi astăzi una
ca aceasta ; de aceia, cu sabia intr'o mină şi cu crucea in cea-
laltă mină, ei mergeau şi se luptau contra armatelor străine,
care de multe ori erau mai numeroase şi mai puternice decit
ale lor, şi totuşi erau totdeauna invingâturi.— Dovadă că eşeau
invingători, este că ţara noastră, după atitea furtuni, a râmas
in picioare şi nesupusă altor popoare.

Dacă n'ar fi fost aceşti viteji strimoşi ai nostri, Romini
de singe şi de inimă ca gi voi, one ştie ce soartă ar fi avut
biata ţara noastră, şi dacă astăzi am fi avut ocazia fericită, de-
a ne aduna, noi strinepoții lor, în această frumoasă comună, la
această impunătoare sol-mnitate şcolară.

Dar nu avem trebuință să ne intoarcem aşa departe in is-
toria veche a ţâii.— Nu avem decit să ne amintim fapte pe-
trecute În zilele noastre, cu 28 de ani in urmă, cind părinţii vog-
tri, frații voştri, și mulți dintre voi chiar, tot prin dragostea de
ţară KS religioasă, a-ţi trecut peste Dunărea în cim-
piile Bulgariei, sub conducerea Majestății Sale Regele, şi a-ţi
cucerit Aeutirnarea şi Regatul, cele două mai mari bunuri ce
le-a putut dobindi poporul nostru,

S'apoi, pe lingă aceste două bunuri, cite alte foloase nu
au rezultat pentru ţară, din stradania şi jertfele voastre ?

Cum era ţara noastră inainte, şi cum e astăzi 2—Cei mai
băcrini dintre voi, care au apucat vremuri mai vechi, ţin minte
negreşit, cind în ţară nu era o şosea, un singur pod peste apele
curgătoare, un singur spital rural, o singură şcoală rurală, nu.
mal vorbesc de drumuri de fer, telegraf, telefon si cite alte im-
bunâtăţiri menite a Inlesni bunul traim a! locuitorilor. —Ei bine-

ga VIAŢA ROMINEASCA

te s'au făcut, trucă prin faptele străbunilor voştri
sl zestre chiar, sli eg să ne păstrăm ţara, să fr tocana
singuri stăpini în ea şi am avut astfel răgazul să le aducem
? Wee vă sfătuesc oameni buni, să iubiţi şcoala, unde
se capătă lumina, să iubiţi biserica, unde se capătă Ce goen?
tuitoare ; să trimeteţi copiii voştri la şcoală, fără silā şi cu en
inimă, căci e spre binele lor; să mergeţi şi voi la aia Der
mai mulţi gi cit mai des, în toate Duminicile şi sârbătorile; de altte
cu mare bucurie am constatat din cele spuse de d. dëse? cuit
că waţi deprins a ocoli localurile de petreceri, unde omul îşi pier
de averea, sânătatea şi cinstea şi unde din om se face ie
Vă rog să credeţi, fraţi sâteni, că vă dau aceste sfaturi
din toată curăţenia inimii mele, din toată căldura dragostei ce
am pentru voi, căci şi eu sint născut in acest judeţ, aici en
deschis pentru întăia oară ochii mei la lumina zilei, pe aceste
frumoase şi înverzite dealuri mi-am preumblat cele întăi pri
viri copilăreşti, și cine ştie dacă soarta nu-mi va Sava m ia
găierea ca tot aicea să-mi fie şi mormintul. Sfârgesc dar, a
cindu-vă, după datina bătrinească: Hristos a îmviat și la multi
at Uh lung şi zgomotos Adevărat a înviat a răsunat in rin-
i ilor.
scai rare: pi PERNE au cintat copiii, în cor, cu multă insufle-
tire şi pricepere muzicală, Deşteaptă-te romine și alte cintece d
pulare care au stirnit entuziasmul tuturora şi la urmă, ca final
al festivități, au recitat vre-o patru dintre cei mai isteţi, cite
ii de-ale mele. 1 e,
je POT tn hazlii de văzut copiii aceştia, cum in naivitatea
lor îşi luau rolul în serios, cum gesticulau şi deciamau versu-
rile, ridicind sau scoborind tonul după inţelesul, uneori GER
înțelesului cuvintelor, şi mai cu samă, cum se uitau ei pe lurig
la mine, măsurindu-mă cu coada ochiului, de sus pănă jos, ca
pe o dihanie rară, care nu se vede in toate zilele, şi pa
care nu înțelegeau de ce se face atita tărăboiu. lar intre d ași,
unul în vristă ca de vre-o cinci ani mi-a atras cu reeg akr
vederile, căci era de tot frumos şi deägälag, cu părul ui ce
creţ auriu, cu ochii albaştri şi cu fața a bă ca laptele; ai af
că-i un îngeraş desprins din tabloul Madonei Sixtine, de
ael, e
TS Sen s'a isprăvit acea serbare şcolară, mica mea apo-
teoză, petrecută sub razele soarelui de April, în mijlocul yT
nilor gătiți ca de Sft, Gheorghe, într'un aer imbălsamat de f ep
rile primăverii ce străluceau ca argintul pe crengile pomi r
roditori, şi ochii mei, nu se mai săturau de a privi eg? ocuri
incintătoare, pe care nu le văzusem de multe zeci de re
Locurile erau tot acele, numai eu mă schimbasem, căci pe cin
argintul de pe crengile cireşilor şi ale prunilor vestea intoar-

—

st Eram toemai in sărbătorile Paştilor,

O SERBARE ŞCOLARA 331

cerea veselei primăveri, argintul de pe capul meu vestea o iarnă
care n'o să se mai schimbe in primăvară.—Dar nu aveam eu
timpul să mă gindesc la asemenea lucruri triste; inima mea era
plină de o nespusă emoţiune şi pot zice, in cuget curat, că in
ziua aceea mă simţeam omul cel mai fericit din lume. Ori ce
bunuri păminteşti mi s'ar fi hărăzit, nu ar fi produs asupra mea
acea intipărire adincă, ca această manifestare cimpenească sim-
plă, neinteresată, de bună credință, prin care ţăranii şi dascălii
dela sate au binevoit, a-mi recunoaşte munca de aproape 40
ani, depusă in cultivarea limbii strămoşeşti.

O! dascălii acei ce stau la temeliile statului, acei care au
chemarea de a lumina poporul de jos, marele rezervoriu de
reinoire şi improspătare a energiilor neamului, acei care nedes-
lipiţi de vetrele sătenilor igi fac din misiunea lor un apostolat,
aceia, zic, sint după mine cei mai statornici cetitori şi în ace-
laş timp cei mai drepţi judecători în materie de muncă literară.
—Ei nu sint împărţiţi în cete rivale, în clanuri dușmânoase; ei
nau gelozii, n'au uri şi idei preconcepute; ei cind cetesco
carte nu o laudă sau o condamnă după cum autorul este, sau
nu, din clanul lor, ci după impresia curată, sinceră, produsă
asupra spiritului lor neinriurit de alte simţiminte străine, ce prea
adeseori [rămintă pe minuitorii de condeiu de prin oraşe.

Să mi se ierte, dacă prea am vorbit de mine istorisind
primirea, poate nemeritată, ce mi s'a făcut, In acel colţ al jude-
țului meu natal, —Ce vreți, asemine lucru odată se intimplă omu-
lui în viaţă !—Nu voiu tăgădui totuşi că mulţi dintre săteni nu-şi
vor fi dat, poate, tocmai bine samă pentru ce mi s'a făcut acea-
stă onoare; e insă tot atit de netăgăduit, că nici unul n'a pri-
vit faptul cu ochi râi—Simţeam că sint intr'o atmosferă prie-
tenoasă unde răutatea, gelozia, invidia, nu-și aveau loc.—Un cu-
rent de simpatie caldă se stabilise între ei şi mine şi mărturi-
sese că dacă dinșii mar fi fost prea numeroşi, Las fi sărutat pe
toţi,

Parcă aud pe unii critici, zicind cu surisul pe buze, că
sint un om care mă mulțumesc cu puţin,

O da! decit demonstraţii de dragoste falșă, organizate ad-
hoc, de oameni cu mierea pe buze şi cu fierea în inimă, mai
bine o scintee de dragoste sinceră, spontanee ca aceasta, din
partea unor oameni fără ascunsuri şi deschisuri, care nu-mi ce-
reau nimic, cărora nu le ceream nimic şi care n'au fost adunaţi
acolo din poroncă oficială, căci nu mă bucuram, şi nu mă bucur
de favoarea regimului ce conduce ţara. Nu se zăriau între din-
S frunţi încreţite, priviri ironice, zimbete cu înțelesuri.Nu erau

e cei cu şălele de cauciuc, care cadelnițează în vedere de fo-
loase personale, nici omizi otrăvite care distrug floarea de pe
arbori, nici căţei de cei care, după spusa unui poet francez, caută
urici în coama leului.

Lanul era curat, fâră iarbă rea. Toate gindurile se infrăţeau,
toate inimile băteau la fel; iar la sârbătoarea de jos se unise par'că

532 VIAȚA ROMINEASCA

NEE eh e

o altă sărbătoare, acea din regiunile de sus, unde, deasupra
arborilor înfloriţi, într'un ocean de lumină se roteau cocostircii,
se scaldau rindunelele, şi ciripeau ciocirliile cîntindu-şi bucuriile
lor pentru intoarcerea primăverii, .. . o... ....

Va salut deci dragi învăţători şi săteni 1... Sa ne-ajute Dum-
nezeu, să ne revedem sănătoşi, cu voe bună, Și cu inima plină l...

Fiți incredințați că dulcea minglere ce a-ţi vărsat in su-
fletul meu în acea neuitată zi de primăvară, neuitată va fi de
mine cite zile voiu avea de trăit, şi îmi va fi cea mai de că-
petenie răsplată pentru brazda ce voiu fi tras şi eu, alături de
alții mai vrednici decit mine, în ogorul de cultură intelectua'ă
al ţării!

N. Gane

"Wilhelm Tell

(Dramă în cinci acte de Friedrich von Schiller)

ACTUL 1

SCENA A DOUA *)

(In comuna Steinen din Schwyz (Un taiu dinaintea casei lui
Stanffachar, lingu drumul mare, aproape de pod.)

WERNER STAUFFACHER, PFEIFFER din Lucerna, vin vorbind.
PFEIFFER

Staufiacher frate, da, da, cum ţi-am spus:
Să nu-i juraţi Austriei credinţă,
Ci să ţineţi cu vrednicie tare
Ca pănă-acuma la împărăţie.—
Şi ceriul vă păzească libertatea !
(Ti stringe mina cu culdură şi vrea să plece.)

STAUFFACHER

Mai stži ca să-mi sosească şi soţia;
Eu in Lucerna sintu-ți oaspe,— aici,
In Schwyz, eşti oaspe tu, în casa mea.

PFEIFFER

Iti mulțumesc! Dar trebui” să sosesc
La Gersau azi.—Ori cit ar fi de greu
Ce-aveţi să suferiţi voi de hrăpiri
ae tufa Vornicilor voştri,

bdat şi suferiţi! Se poate 'n pripă
Ca să se schimbe totul, poate-ajunge
Alt împărat în fruntea 'mpărăţiei.

de Vaida-Vocvod dnicul luptător naţionalist de peste munţi și ac-

tualmente deputat în Parlamentul ungar, care este şi un merituos mun-

ctor în Ogorul literaturii. Da va scoate în curind de sub tipar tradu-

Es KSE a acestei drame, interesantă pentru noi din atitea puncte
ere,

*). Dim aici o singură scenă din traducerea făcută de d. dr. Alex.
$

VIAŢA ROMISEASCA

Dar ai Austriei fiind odată f
Ai ei atunci pe veci veți f deapururi, (Pleacă)

(Stuuffuchor se aşează îngrijorut pe o laviţă sub tein. Aga il găseşte

care se opreşte stind lingà d şi privind
e.
GERTRUDA

Eşti necăjit ? Nici că te mai cunosc.

De zile 'ntregi privesc, tăcind, pe frunte

Necazul negru cum îţi ară brazde:

La inimă te-apasă o durere;

Mărturiseşte-mi grija; eu sint doar

Soţia ta cea credincioasă, deci

Şi 'n supărare vreau să-ți fiu părtaşă.
(Stauffacher îi întinde mina şi tace.)

Ce poate să-ți căznească inima?
O, spune-mi! Al averii tale sporiu
Doar înfloreşte; binecuvintată

Le truda sirguinţii, şurile

int pline, cireziie de vite
di lucia prăsilă-a cailor

in munţi sosit-a, bine, la iernat
In grajdiurile largi şi sănăoase.—
Priveşte-ţi casa: este ca şi-o curte
Avută, boerească, din copacii
Cei mai frumoşi ai corului cioplită

i pe măsură din nou încheiată;

i multele-i ferestre strălucesc

tit de casnic şi de luminos;
Cu "npestriţate scuturi zugrăvită-i
Şi cu 'nţelepte vorbe din bătrini,
Pe care "mn drum, oprindu-se drumeţul,
Cetindu-le, le-admiră înțelesul.

STAUFFACHER
E drept; cioplită bine şi 'ncheiată
E casa, dară vai!—se clatină
Acest pămint pe care o clâdirăm.
GERTRUDA
O, Werner, dragă, ce vreai tu să spui?
STAUFFACHER

Mai zilele trecute, ca şi azi,
Şedeam aci "'naintea teiului,

WILHELM TELL 535

mem

Gindindu-mă cu inima senină
La munca isprăvită-aşa frumos;
Cind iată Vornicul cu călăreţii
Veni călare dinspre cetățuia
Din Kiissnacht, El, minunat, s'opri
Aci'nainlea casei; iară eu
Mă ridicaiu în grabă şi smerit
Am mers ca să-l primesc—cum se cuvine
Să 'ntimpinăm pe-un Domn ce "'nfațişază
La noi puterea judecătorească
A Împăratului. —c<A cui e casa ?>
intreabă ei cu rea voință, căci
Prea bine ştie. lară eu in grabă
Mă reculeg si, cumpătat, răspund:
«E Împăratul, Domnule, stăpin
Al casei, şi e dată ca ohabă
Domniei Tale de '"mpărat,.. şi mies —
Dar el răspunde: «Eu domnesc în țară
In locul Împăratului, şi eu
Nu vreau ca după bunu-i plac ţăranul
Si'nalţe case, slobod să trăiască,
In ţară parcă dinsul ar fi Domnul ;
i Şti-voiu eu s'opres? atare lucru t»
icindu-le acestea, el plecă
Sumeţ şi trulaş, iar eu rămăsei
Cu sufletu 'ngrijat şi cumpănind
Cuvintul ce-l rostise omul rău.

GERTRUDA

lubitul meu bărbat şi Domn! vreai tu,

Cu rost, soțiea ta să ţi spuie-o vorbă ?—

A nobilului Iberg fiică sint,

A omului ce multe-a petrecut,

Eu, cu surorile, şedaam torcind

La lină "on nopţile de iarnă, lungi,

Cind s'adunau fruntasii neamului

La tată! meu cetind hrisoavele

Ramase nouă de la Împărații

Cei vechi, şi cumpăneau ințelepțeşte

Al ţării bine.— Eu, iuind aminte,

Cum ascultam,—am inţeles destule

Cuvinte chibzuite: ce gindeşte

Cel inţelept, şi, cel bun—ce doreşte,

Şi 'n suflet am pistrat ce-am auzit.
scultă, dech, şi 'nseamnă-ți vorba mea!

Căci ce te-apasă, ziu, de mult o ştiu.

— Te paşte Vornicul şi-ar vrea să-ți facă

Oricit de mare rău, căci tu li stai

In cale: de poporul cel din Schwyz

VIAŢA ROMINEASCA

Nu se supune Prințului cel nou,

Ci cu credință nechintită ţine ` `

La "'mpărăţie, ca străbunii vrednici, —
Nu este-aşa ?—D= n'am dreptate, spune!

STAUFFACHER

Asa-i; aceasta-l supără pe Gessler.
GERTRUDA

Te pizmuieşte pentru că trăieşti
Ca liber om pe propria-ţi mogie.—
Mosie n'are el. Impărăţia
Și cu 'mpăratul insuşi iți cinsti `

ceastă curte; tu poţi s'o arăţi
Cum Domnitorul țările-şi arată ;
Căci tu deasupră-ți nu mai recunoşti ` `
Pe nimeni drept stâpin decit doar numai
Pe 'ntăiul cap al lumii creştineşti,—
lar el nu e de cit un fiu mai mic:
Nimic nu are-afară de mantaua i
De cavaler; de-aceia dinsul vede
Norocul al oricărui om cinstit,
Cu ochi pizmaşi, cu suflet veninos.
De mult pierzarea ţi-a jurat-o dinsul—
Eşti teafăr încă!—Vreai doar' ca s'aştepţi
Sa-şi potolească pofta-i—vătămindu-ți?
Năpastea o previne înțeleptul.

STAUFFACHER

Ce-i de făcut?

GERTRUDA (apropiindu-se de sL)

Ascultă sfatul meu!

Tu ştii, precum la noi, aşa şi'n Schwyz,
Se pling toţi oamenii de bine”'n contra
Trufiei Vornicilor şa hrăpirii. ` `
Deci la 'ndoială nu sta, câci ş'acei
Din Unterwalden şi din ţara Uri
S'au săturat de-al asupririi jug—
Căci, tocmai cum aice Gessler, astfel
Şi Landenberg se 'nbuibă-acolo ! —

u trece nici o luntre de pescar
De-acolo 'ncoace fär" să nu vestească

WILHELM TELL

Vr'o nouă pacoste si prigonire
De-a Vornicilor.—Bine-ar fi deci, cred
Vr'o ciţi-va dintre voi, bărbaţi cinstiţi,
În taină să vă sfâtuiți, cătind
Cum am putea scăpa de asuprire:
Credință tare am că Dumnezău
S'a indura de dreptul nostru sfint
Și nu ne-a părăsi.—Nu ai in Uri

n bun prietin cărui tu să-i poți
Mărturisi tot gindul inimii ?

STAUFFACHER

Cunose bărbaţi cinstiţi destui acolo
i Domni cu vază mare, care-mi sint
rietini sinceri, oameni buni de-ai mel.
(Ridicindu-se), Femeie, 'n sufletul meu liniştit
Tu imi irezeşti un vifor de gindiri
Primejdioase!— Taina firii mele
Tu arătindu-mi-o, o dai pe faţă.
Ce nici in sine-mi n'am vrut să gindesc,
Tu-mi spui cu graiu uşor şi Indrăzneţ,-—
de dat tu sama ce mă sfătuieşti ?
n crunt războiu şi zingănit de arme
Tu chemi in valea asta liniştită, —
Noi neamul de păstori, Dr" de putere,
A 'ncepe lupta să ne 'ncumetâm
in contra Domnului întregii lumi ?
Ce potrivit prilej ar fi —ce-așteaptă —
Ca să sloboadă-asupra bietei țări
Selbaticele-i oarde Înarmate,
Sa poruncească-n ţară după dreptul
Invingătorului, şi sub cuvintul
Pedepsei drepte să ne nimicească
Hrisovul vechiu al libertăţii noastre.

GERTRUDA

i voi sinteti bărbaţi, ştiţi folosi
ltagul, şi 'ndrăzneţului bărbat
i Dumnezău îi stă intr'ajutor,

STAUFFACHER

Grozav şi crunt războiul e, femeie!
Păstor şi turmă el loveşte-aevea.

VIAȚA ROMINEASCA
GERTRUDA

Ori ce-ar trimite-asupra noastră Ceriul,
Datori sintem a suferi! Nu rabdă
Sa fie umilit un suflet nobil,

STAUFFACHER

Te bucuri, ştiu, de casa noastră nouă:
Războiul cel îngrozitor va arde-o!

GERTRUDA

De-aşi şti că-mi este inima legată
De bun vremelnic,—chiar cu mina mea
Aşi arunca în el tăciuni aprinşi!

STAU FFACHER

Tu crezi în omenie! Dar războiul
Nu-l cruţă nici pe copilaş in leagăn.

GERTRUDA

Nevinovatu'n Ceriu are-un prieten ! —
Priveşte tu "nainte, nu "'ndărăpt!

STAUFFACHER

Luptind viteji, putem muri... bărbaţii ;
Pe voi, ce soartă însă vă aşteaptă ?

GERTRUDA

i cel mai slab işi poate-alege soarta :
săritură de pe punte-aceasta
Mă mintuie,

STAUFFACHER

Cui dat ti e să poată

La piept a stringe-o inimă ca asta,
Aona ro gr vatră-i şi moşie

Cu sufletul sânin incepe lupta, |

De nici o oaste "on lume n'are frică.—

WILHELM TELL 539

— a mg

La Uri plec acum ; un bun amic
Al meu trăieşte-acolo: Walter Fürst;
Stiu bine că şi el aceste vremi
e azi le vede 'ntocmai ca şi mine,
Acolo şi pe nobilul stegar
De Attinghausen am sa-l intiinesc.—
Deşi-i din rude mari, iubeşte neamul
Si mult cinstește datinile vechi,
u-aceşti bărbaţi o să mă slătuesc
Cum să ne mintuim Ce duşmani ţara.—
Rămii cu bine—ci! voiu fi departe
Tu cu "'nţeleaptă minte, vezi de casă—
Pe peregrinul ce se îndrumează
Spre casa Domnului şi pe călugăr
Ce-adună pentru mănăstirea sa,
Cinsteşte-i cu imbelşugate daruri!
Nu se ascunde casa lui Stauffacher.
În capul satului, chiar lingă drum
E aşezată şi cu drag primeste
Pe călătorii ce bat cale-aceasta.
Pe cînd ei că und, intră în fața scenei Wilhelm Tell cu
ege mm m

TELL (eătră Baumgarten)

De-acum de mine nu mai ai nevoie.

ın casa ceia intră; stă acolo

Stauffacher, tatăi asupriţilor.—

Dar, iată, e chiar dinsul. Hai cu mine!
[Se dur spre dd; grena se schimbă.)

Dr. Alex. de Vaida-Voevod

Locuințele sătenilor

t timp temperatura atmosferică nu trece oarecare limite,

e A „Sh alia; cît timp aerul nu se mişcă cu o iuțală
prea mare şi nu este nici prea umed, nici prea uscat ; cit timp
razele soarelui incălzesc în mod potrivit trupul şi sufletul, —atita
timp omul rămine cu plăcere şi spre folosul său în aerul liber
i sub cerul Dier. De indată insă ce începe gerul, sau căl-

urile prea mari, vinturile sau ploile, —omul simte nevoia să se

“apere contra acestei stări a elementelor, are dorința de a se

ncunjura de o climă artificială, care să se deosebească de cli-
d nie? prin o mai mare uniformitate ai potrivire cu ce-
inţile organizmului omenesc, ? /
goen climă artificială, cu temperatură uniformă și plă-
cută, cu o umiditate a aerului mai mult sau mai puţin constantă,
fără vinturi şi precipitate atmosferice, omul şi-o creiază mai cu
seamă cu ajutorul locuinței și, in parte, al imbrăcămintei, Fără
indoiala că depinde de situațiunea localităţii date pe suprafata
pămintului, adică de condiţiunile ei climaterice, dacă omul utili-
zează în cursul anului mai mult sau mai puţin timp locuinţa sa.
Sint localităţi, in care, comparativ, el are nevoie puţin timp de
a se apăra de influențele atmosferice şi unde o construcţiune
simplă şi primitivă ii satisface primele nevoi; în alte localităţi,
omul işi petrece jumătate din viaţa sa, şi chiar mai mult, în
spaţii închise gi acestea, numai cind sint făcute cu ingrijire şi
cunoştinţe işi indeplinesc scopul; iar în acest din urmă caz se
măreşte comparativ şi importanţa, pe care o capătă locuinţa în
toată existența omului,—ln general această importanţă e foarte
mare şi trece cu mult limitele sanitare, manifestindu-se în in-
treaga înfăţişare a omului şi in desvoltarea lui socială, Aici ca
şi ori unde este vorba de influența condiţiilor exterioare asupra
vieţii materiale şi psihice a omului, noi ne înti cu o nein-
doioasă influență reciprocă, in care, pe de o parte condiţiile
exterioare lucrează asupra omului, iar pe de altă parte, omul
în măsura stării economice și culturale, în care se află, Îşi cre-
ach condițiile exterioare şi în general tinde la imbunătățirea
lor gradată.

LOCUINŢELE SATENILOR 5H

O climă fericită ii dä omului posibilitatea să se mulțu-
mească cu o locuință primitivă ; o climă extremă, sau cu multe
ostilațiuni (ca a noastră), îl face <ă se îngrijească mai mult de
locuință ; dar independent de condiţiile climaterice, va fi o mare
diferență între locuințele diferiților oameni și a diferitelor clase
sociale, în raport cu starea economică şi cu gradul şi calitățile
culturii lor, De aceia, credem că nu va fi o mare greşală dacă
vom spune, că starea locuinţei poate servi ca măsură În parte
a stării economice şi în parte a stării culturale, fie a indivizi-
lor, fie a claselor sociale,

Dar fiindcă nu chestiunea influenţei ce o are locuinţa a-
supra omului în general, sau ţăranului in special, formează o-
biectul cercetărilor noastre, ci starea actuală a locuințelor säte-
nilor.—ne vom märgini aci numai la expunerea rezultatelor an-
chetei!) noastre in această privință, insoţindu-le, pentru a fi mai
bine ințeleşi, de puţine lămuriri generale asupra calităţilor ce
se cer unei bune locuinţe, riminind ca cetitorii să deducă sin-
guri ce influență pot avea locuinţele sătenilor, aşa cum sint,
asupra sănătăţii şi intregii lor vieţi,

Scopul locuinței este de a apära pe om de influențele vå-
tămătoare ale climei. Şi in această privință, rolul cel mai im-
kéen H are, fără indoială, materialul din care se construesc
ocuinţele, Pare lor sint principalul intermediar intre clima
externă şi cea internă, intre atmosfera dinăuntru și cea din a-
fară. De aceea în aprecierea unei locuinţe trebue să avem in
vedere Talităţile acelui material din care ea este construită, S'ar
părea că cel mai bun material de construcție ar fi acel! care ar
izola cit mai complect interiorul lozuinţei de aerul exterior şi,
ca să zicem aşa, n'ar permite trecerea fără voia noastră nici a
unui atom de aer; in realitate insă, In interesul sănătăţii noas-
tre, păreţii oricărei locuințe trebue să fie până la un punct per-
meabili pentru aer, trebue să admită un schimb între aerul ex-
terior și cel interior, trebue, dacă ne putem exprima aşa, să
respire, cum respiră oamenii şi animalele, Numai aşa fel de
păreți asigură o oarecare ventilare.— Fără îndoială că mişcarea
aerului prin päreții locuinţelor trebue se fie înceată, nesimţită
de cei aflați în casă; acestora trebue să li se pară, că se gä.
sesc într'o atmosferă cu totul liniştită,

1), Inițiativa acestei ancheta aparține comitetului pentru orguni-
zaren congresului științelor sociale. Acest comitet a elaborat o serie de
chestionare, intre care unul asupra locuinţelor; ele au fost imprimate și
trimise medicilor de plăşi cu rugămintea ca studiind un centra populat,
să răspundă prin cifro la intrebarile formulate. Räspunsurile au fost in-

„sumale şi rezultatele se ala consemnate ia studiul acesta, rare a format

obiectul unei comunicări la menționalul congres,

st VIAŢA ROMINEASCA

Altă calitate esenţială a păreţilor locuinţelor este faculta-
tea de a'şi schimba foarte incet temperatura sub influența ace-
lor schimbări, adesea foarte repezi şi extreme, care se intimplă
în aerul exterior. Un părete, care se incălzeşte mult și repede
sub influenţa razelor solare, sau care sc receşte mult și repede
sub influenţa gerului, nu este bua pentru locuinţă, fiindcă, in-
conjurată de aşa fel de păreţi, ea nu poate să-şi păstreze mult
timp o temperatură cit de puţin egală şi aceasta va fi supusă
in totdeauna la sărituri insemnate, foarte neplăcute şi adesea
vătimătoare pentru sănătatea locuitorilor,

Aşa dar calitatea principală ce se cere de la păreţii unei
locuințe este, ca tot materialul întrebuințat pentru construcţie,
să nu fie prea dens, ci să aibă pori şi in aceşti pori să se afle
aer, Numărul şi mărimea porilor trebue să fie aşa, incit pe
de-oparte permeabilitatea produsă de ei în materialul de con-
strucție să nu fie in daunz solidităţii, iar pe de alta, să cores-
pundă iar grep climaterice ale locahtății. Un părete construit
din aşa fel de material va fi totdeauna până la un punct per-
meabil pentru aer si nu va fi supus la schimbări mari şi re-
pezi de temperatură, după ridicarea sau scoborirea temperatu-
rei din mediul inconjurător.

Permeabilitatea pentru aer a materialului de construcțiune,
condiţionată de porozitatea acestuia, nu serveşte numai pentru
ventilarea nesimțită, ci ea determină şi acele calităţi scumpe, a
materialului de construcţie, care sint reaua conducere a căldurii
și marea capacitate termică.

Asupra permeabilităţii pentru aer a materialului de con-
strucție are o prea puternică influenţă udarea lui, umplerea po-
rilor cu apă; cu cit porii se umplu de apă, cu atit materialul
de construcţie devine mai nepermeabil. Cu uscarea materialului
şi porozitatea lui se reinoeşte, — Sub influența gerului permea-
bilitatea pentru aer a păreţilor umezi se micşorează cu mult
mai mult de cit star putea aştepta după aceea mărire a volu-
mului, care se face cind apa se transformă în ghiaţă.

Pe baza consideraţiunilor de mai sus, higieniştii, judecind
materialul întrebuințat pentru construirea locuințelor, au stabilit
următoarele norme: Piatra calcaroasă uşoară, cărămida ordi-
nară arsă, sint un material de construeţie în general destul de
poros, slab conducător de caldura şi de sunete; el poate ab-
sorbi apa, dar s2 usucă lesne fiind uşor permeabil. Granitul,
grezia, marmura, cărămizile prea arse prezintă o porozitate mai
mică ; ele conduc căldura cu mai multă ușurință, absorb puţină
ap dar o ţin mai mult timp, Lemnul, în direcţia fibrelor sale
longitudinale e foarte permeabil pentru aer, pe cind perpendi-
cular pe această direcţie (adică aşa cum se aşază la noi) este
foarte greu permeabil. (Stejarul in special este aproape imper-
meabil pentru aer, chiar şi în direcţia fibrelor longitudinale, pe
cind bradul, în această direcţie, e foarte permeabii). Mortarul

ordinar, compus din var şi nisip, este destul de poros (porozi-

aw? LOCUINȚELE SATENILOR Ka)

tatea aceasta ţine mai

jtrebuintat). Tuil a cu seamă de fineţa grăunțelor de nisip

ămintul, mult i ii
GAT t} păn , Mul: intrebuintate la -
nod séet? foarte puţin permeabile ; valoarea freiras
der B an Pasăre pa ma! mare sau mai mică de nisip ep
Bebe pun ntr insele. Carămizile ne arse (aşa zisul chir-
Lol ora H preie ca şi lutul ca material de construcţie;
gt eet e cula porii lor formează 30—40%e din Se
we irea lor ca material de construcție se apropie de
cade la Send i ere da Ba "em And pereti
n şi nu
pentru construcţiuni. Valoarea baligei ca Leia Figaro

De nu este judecată nici V
- 1 tat Lac
mai semnalată şi repr SN un tratat de higienă; —ea este nu-

Prin archeta noastră s'au i i
RE V și studiat din cel j
és Soen centri populați (sate, cătune, ee? AE SE
weou €" i sa constatat că după materialul de construcție CH
ER d oe casele de nuele, lipite cu pămint amestecat e
oeh În ror număr se ridică la 10,624 (9,610 văruite şi rot
devi tii, Kg Säite in al doilea rind vin ` ael
ly Şi ele cu lut amestecat cu baliză, íi
SE
ONE: D 3 PN V i i
Ge ae ap lut amestecat cu baligă, e: ri Core
3, > şi 443 nevăruite) constituind 21 Sie ; în al
Apei rind LC locuințele de cărămidă în e mpi ana pa e
eh? era Aa Sa prin aa rai 7744 "fa: in al cincilea
id vi de chirpici ') în număr d
rare şi däi „mevăruite), formînd 56,36"/ce ; og i iy S
de tio, = aen? Ärger EE cu pae şi baligă in
, aşe e douà scinduri şi läs ice ;
după uscare se iau scindurile şi e ara Ge egean
i rile şi rămine păretele din i
en bd putir Ge 2 dei wirs si 142 inelară eniad
+09 Ja : ; ind vin rdeele în H
(397 văruite şi 241 nevăruite), formind 22,37" /vo x prea a Se
nd vin casele de piatră în număr de 127 (124 vâruite a
wg e formind de-abia 4,45°/o0 din lo:uinţele studiate 4
CS M.A ss e? Gogh? Egee papa e sint acele făcute
mat P a igienic (pămint c i i
A: ele de | see? ec chirgici gi font cp n
K 2,61"; in locuințele studiate; si
rul bordeelor a scăzut Intr'an mod simți AE Eeer
ed d simţitor, formind de-abia
egretatului profes i
pe anii 1896—97 numărul bordeelor era dă (Sote d ere

1) Acesta locuinţe sinl ră i j
nnde obiceiul a inceput si “Por pg să a E EE EE 2

2) Aceste locuinţe sint mul freeveule tot in județele de peste Dunăre.

54 VIAŢA ROMINEASCA - `
E EE ee Ee

locuinţe constatate atunci, formînd 51,26%J00. Poate, din cauza
faptului că centrii studiaţi in cea mai mare parte sint reședințe
de medici de plasă și probabil şi a altor factori culturali, nu-
mărul bordeclor, față cu datele d-lui dr. Felix, apare mai mic
în statistica noastră. e

Cred că merită a semnala în treacăt, că Regulamentul pen-
tru alinierea satelor şi construirea locuințelor ţărăneşti, în vi-
goare la noi incă din anul 1894, a dat prin articolul 22 un ter-
men de cinci ani pentru desfințarea tuturor bordeelor şi înlo-
cuirea lor cu case salubre, construite după rescripţiile acelui
Regulament, enunţind in acelaşi timp, că acei care nu se vor
te Aaa se vor da In judecată şi se vor pedepsi, conform arti-
colelor 385 şi din codul penal, iar subprefcoţii şi primarii,
conform articolului 175 din legea sanitară. Nu credem să se fi
aplicat cindva și undeva în ţara noastră articolul 175 din legea
sanitară, în această materie, mai cu seamă din cauză că multe
bordee aparţin marilor proprietari, care ţin în ele pe lucrătorii
lor agricoli. Dealtmintrelea, după lege, sint trecuţi şapte ani de
cind Dordeele ar fi trebuit să dispară cu totul,

Cu multă dreptate toate tratatele şi manualele de higienă
discută pe larg calitățile aerului, atit al celui din atmosfera li-
beră, cit şi alcelui din locuinţele închise. Într'adevăr aerul este
cel mai răspindit şi cel mai necesar element pentru viaţă atit
plantelor, cit și animalelor, Compoziţia lui chimică, presiunea
produsă, cantitatea de vapori pe care ii conţine, curentele şi
precipitatele dintrinsul, precum şi distribuirea căldurii äer
tenia lui, sint condiţiile esenţiale de viaţă pe pâmint, Dar nu
numai viaţa în general, ci gi buna stare fizică şi psihică a omu-
lui depinde in mare măsură de calităţile aerului pe care-l res-
piră, şi se poate spune fară exagerare, că omul ar fi cu mult
mai sănătos ca acum, că ar scăpa de multe suferințe fizice şi
psihice, dacă ar reuşi, în totdeauna şi peste tot locul, să păs-
treze aerului înconjurător acele calităţi, care le are atmo-
sfera nevitiată. Jumătate din higiena publică şi privată are ca
scop să pue pe om în condițiuni favorabile, relative la aer;
ajungerea acestui scop, la prima vedere aşa de simplu şi clar,
in realitate e foarte grea şi complicată; pe de-o parte aceasta
depinde de colosala deosebire de condițiuni, in care omul vine
in contact cu aerul, iar de alta, din cauză că omul, consu-
mind aerul, ca un dar deeg, prea puţin il bagă în seamă,
nu apreciază importanţa lui, nu se ingrijeşte de păstrarea Cu:
rățeniei lui, şi a acelor calităţi, care au o influenţă hotăritoare
asupra organizmului omenesc şi schimbarea cărora cu ușurință
vatâmă acel echilibru armonic, acea stare fiziologică a orga-
nizmului nostru, care se numește sănătate.

Dacă aerul atmosterei libere nu este totdeauna curat, ci

LOCUINŢELE SATENILOR Kb

—

adesea viciat, dacă a ici

veel + această viciare se intimpină i
eg en A KA sg de centrele populate ere eliza
ae a GE v e inchise, în locuințele omeneşti unde omul
beta ari pescari aerul se viciază şi mai mult. Nu degeaba
ae Să ug e ză eg dem are orea faimă, Chiar nu-
Du ai mului în spaţii inchise contribue într'o mare
sai Fată iza) e erain, Este adevărat că elementele din
n gama pi : Bier i şi azot—din cauza prezenței omu-
n: ce orphna schimbare esențială şi cantitatea relativă a
a e a A ek n Ki arhipline din teatre, rămine aproape
pn Ge e erul liber, dovadă că ventilațtia naturală rares
aceia ainele inchise, este suficientă pentru a echi-
pepene oi Caen pentru respirația oamenilor, Dar com-
See eech e. gäe inchise, cind ele sint prea populate

dech ai OT a À mare măsură, din cauza elimina iunilor
eier) SA ainele lor, Istoria ştie citeva exemple de otră-
Sg SE Se EE Noapte) a grupuri de oameni, prin
capii ele ee ise, viciat prin prezența lor in număr prea
de Aaa Gabes in locuințe rău ventilate, după cum se
e Ze, adere generală a nutriţiunii, o anemizare si
a a vire a câilor respiratorii. In mod mai inten-
= i pleca a aerului viciat din locuinţe asupra oame-
déi eu sch, Ciy ase medica soora copiilor. Nu de geaba pe co-
Oé pe obraji i pagio a ir ev e. Soera cu lipsa roşeţii

r i inte,

eech CH eră din locuinţe, din cauza respirației

eye arad aid a E puţin cite puţin cantitatea oxigenului

afgan morbide mai sus mentionate s'ar explica prin-

Sen, Ee de oxigen. Totuşi această părere e
Seng Aere) en Mă ; cercetările chimice ale aerului din locu-
ni Ran poi ri SE de viciat ar fi el (după alte semne) canti-

pia ta i agil Seri insul se micşorează foarte puţin (mini-

zeegt n pe arana oxigenului, după observațiile

erezie, „cepe ei e resimţită cind cantitatea de oxigen e cu

Ee rin urmare n'avem dreptul de a atribui in-

ege e PAY a aerului din locuințe micşorării cantităţii

ati ge ore ec e ri een Să presupunem, că ea este conditio-

rare Morse d eliminaţiunile omului şi ale hainelor lui.

weg € i pe ? ntre acestea este acidul carbonic. Fiind

re rimă eg era liberă conţine o cantitate minimă de a-

eră. ei E a N z » erte eg zez este ee trebue să-l so-

b „de viciare a aerului din locuințe,
eeng Ze SE că experienţa ne arată, că omul paaie se
D dle DC imediat grave cantităţile maximale de
me aria mie, g it pănă acum în aerul locuințelor; nu putem
cae in ne re fo sănătatea omului se vatäm prin şedere în
EE pă in cauza cantităţii mai mare de acid carbonic
rage Ser ar pe baza aceleiaşi experiențe, avem dreptul

ite că viciarea aerului din locuinţe, intru cit această,

A VIAŢA ROMINECASA
a LIES

viciare depinde de prezenţa oamenilor, merge paralel cu cres-
terea cantității de acid carbonic din acel aer; adică că crește-
rea cantităţii de acid carbonic arată mărirea vicierii aerului şi
din contra, micşorarea cantităţii de acid carbonic este semn de
curățirea aerului.

Aar de acid carbonic omul elimină prin piamini şi piele
vapori de apă. Prin ambele aceste căi un om adult pierde în
24 oare, în condițiuni obicinuite, aproximativ un litru de apă,
Din cauza muncii fizice, din cauza absorbirii de cantități mari
de lichide, din cauza prea marei călduri d uscăciuni a aerului
înconjurător etc,, cantitatea vaporilor de apă eliminați poate să
crească foarte mult față cu norma arătată mai sus. Pä indo-
ială că, in locuințele eer 8 oer şi rău ventilate, pot să se
adune cantităţi foarte mari de vapori, ne admise de higienă ;
cite odată aerul din astfel de locuințe poate fi săturat de va-
pori, aşa că ei să precipită pe păreți sub formă de picături, Im-
portanța sanitară a acestui lucru consti în acea că Dären) incet
incet devin umezi, se acopăr cu ciuperci şi îşi pierd permea-
bilitatea pentru aer. Afară de aceasta, aerul prea umed modi-
fic schimbările termice pe suprafaţa corpului acelor oameni,
care stau in aşa aer, în mod neplăcut şi adesea vătămător.

Dar viciarea aerului din locuinţe prin prezența omului nu
se limitează la mărirea cantităţii de acid carbonic şi aburi. Toată
lumea ştie că aerul din locuinţe are un miros specific. Gradul
cel mai înnalt al acelui miros se simte cu deosebire in localu-
die unde se adună mulți lucrători sau ţărani, deex. în sălile
de clasa a treia ale gărilor etc; acolo acest miros specifie de-
vine adesea insuportabil pentru oamenii care sint obicinuiţi să
respire un aer relativ curat, Existenţa, aproape nelatreruptă a
grupe întregi de oameni in aer viciat, dovedeşte că omul e in
stare să se deprindă cu acesta, să se actimatizeze, să nu) bage
in samă. Nu ştiu dacă o aşa fel de deprindere, sau aclimati-
zare, ar fi de dorit din punct de vedere sanitar, Existenţa aces-
tei aclimatizări cam greu poate servi ca dovadă că astfel de
per este inofensiv; ea dovedeşte numai că aerul rău viciat, în

unele condițiuni, nu mai provoacă impresiuni subiective neplă-
cute şi îmbolnăviri acute ; iar influenţa cronică morbigenă a aces-
tui fe! de aer cam greu, slăbeşte din cauza aclimatzârii dar de
sigur continu, pe nesimţite, să surpe sănătatea oamenilor în
aparenţă aclimatizaţi, >

Avind in vedere cele de mai sus, unii fiziologi și higie-
nişti au admis existența în eliminaţiile din plăminii şi pielea
oamenilor, a unor substanțe organice volatile, care, în anume
grad de concentraţiune, dau aerului din locuinţe proprietăţi
toxice. Nu toţi cercetătorii, care s'au o-upat de această ches-
tiune, au ajuns la această concluziune, dar viaţa practică pare
că o confirmă ; nu se poate nega, că în procesul descompunerii
substanţelor organice, care se face în totdeauna pe pielea ne-
spălată şi hainele murdare, noi avem un izvor nesecat de toate

—

LOCUINŢELE SATENILOR ai

AEA
ombinațiunile gazoase rău mirositoare: în sud

O cantitate mică de substanțe organic oare se găsește

e şi acide grase, de pe

acestea i pelicule .
vom adăoga secreţiunea glandelor erc Weg la
À vom

aduce ami
iine malei. pa o rA acelui strat de aer,
- $ ` n i j
socoteala EE de ge pănă la 27%—a00 şi dacă vom ţine
aburi,—vom intelege, că aici Aaa
(om | Ă aici
Cie 9 energică descompunere x eh E
Ste votarea diferitelor corpuri e
enee incă prin faptul că toat
greng rd Bra? noastre, rețin mai mult, sau mai i
ënnen, e solide, care vin din afară (praful au T
A sorb şi rețin şi combinaţiile organi it ma he

n e şi în acest mod,
„ Gevin un izvor impor-
ta al haine.

lor se p j i
pune in evidență mai cu seamă in locuinţele sătenilor

care pe dea a :
să În sita. pe PAC Ant foarte puţin deprinşi cu curăţenia, i
pentru a murdari tot ce palier in condițiuni foarte favorabile
aminte "ET de pe corpul lor,
ee de cajoacele, care nu se curăță! nici ca Ra i DA e
schimbate, şi ebe de obielele şi câmeşile rar s Sala eg:
numai din adie tie ve mire că chiar in lipsa Game
d . 3 sate sau ER `
RW fyi păstrează mirosul său speelde, i NEUE
a ne opri asupra crier) Lat, AT
organi H orlalte elimina Kees
SE GE Séi gie, de la substanţele alimentare ae : din
materialul dă a ae ZO se spală, de la sobel: de încălzit A Si
toate pro ae uminat, de la păreții lipiţi cu baligă et Prodes
dia locuințe mesa mare măsură la viciarea chimică i aie:
viciarea psi aer e: äoga că această viciare se māreste pr
venieată.. Pe Ge d ch cauza prafului de diferită natură rea
nisip fas PSC Sp i fi cmente de relativ puţină importa aia
de animale, aripi "a ibre de ţesuturi, gräunte de See a
RT PRESA pă e insecte, polen ete., In acest prafse S peri
spori de ai lo cantitate mai mare sau mai mică de deg
portanta acestui Ech care se găsesc şi microbi i E
GE n mă AP se e ind” multe
e contact di ` se transmite, n'au nevoj i
el îa Se p e igan prez ci e de ajuns Ke See
erau bolnavi. ` $ ai În casa, in care cu a
varicella infi Intre aceste baale sint pojarul gellt Serra
e IDliuenţa, tusa măgiârească, etc i ina, variola,

*) A sa vedea pi sludi -
în Viața Rominească V. DL Seet Co Ph j. geg See

548 VIAȚA ROMINEASCA
mnalate mai sus, hi-
Pentru combaterea tuturor relelor se K
ieniştii cer ca locuinţele omenesti să aibă păreţii la cu
„a (acesta absoarbe o mare cantitate de acid orieearee tin,
se reinoeşte uşor), să EE lafend pata UE obs
i are tete;
spălătorie, mincare, lucru, dormit etc; 22 pren
p tabilesc ca normă 25 metri
multe persoane într o odaie, şi e 1 A
: a inchisori); cer se
de volum de aer de om (aşa e de CT, 3 A 36
i i i alaţiuni, sau cel puţin prin des
ventileze odăile prin anume insta `
i i in focul sobelor, ce trebue
chiderea mai des a ferestrelor, sau prin 1 dolor, ce Moe
i ura in odaie; cer să se lase lumina pâtru cit
ară. in odăi, ca aceste să fie pe jos podite, 03 iluminatul ar
tificial să nu vicieze aerul, ca at E să eg Rea Van o
ic i i uh s
i mai cu seamă ca omul, haintie Și rufele lui,
Cam acestea sint cererile minimale ale higieniștilor relative la

locuinţe.

i minimale au fost reglementate. Re-
A noi, aceste cereri minimais au i e 3
sei pentru alinierea satelor şi sotaipuirea ocala i
i i È şa va cuprinde c
răneşti (1904), stabileşte: ncasa ` cupele Bier:
i ga, cu
camere de locuit, una in est ṣi alta in i ` bar
ij i cătăria; celarul nu v
la mijloc despărţitoare unde va u A a DE tf
ins intre aceste încăperi”, „se vor permite ocu
sac: şi bucătărie pentru familiite compuse numai din ter
persoane”; „camerele vor avea cel puţia un spaţiu dem me
pătraţi“ „cu o inălțime de ce! puţin 2 m. 59 + (ceea e vn
o m. C), „camerele vor fi pardosite cu aaam a A on
arsă, avi / strele -
ine arsă, avind sobe cu uşa inăuntru”; piere i +
chizätoare şi cu geamuri, ne mal ee ei wë er? Së
vint ferestrele fixe şi cu hirtie sau tipi ` T rA în
ate de 75 CM“; n
vea două ferestre înnalte de 1 m, Și d me:
ec? caselor va fi de fer, Säi, olane, sau preia, e rara
miţindu-se cocenii sau şovarul”, „curţile vor pre)
i, gard, sau garduri vi + - :
CS 15 ancheta Soss asupra locuinţelor sAtenilor am luat ca
bază aceste norme minimale reglementate.

i ‘au găsit 26,190 văruite _(ọ11,76"]00}
i 2, Gorete SE S cind zicem nevăruite, asta in-
> Sp că stratul de pămint amestecat cu băligar, cu care sint
Séi păreții acestor locuinţe, nu mai este acoperit cu. nimic, ci
seg in contact direct cu tot ce se află in casă. E ett
eh Regulamentul pentru construirea re E eng
ic: „casele vor fi văruite pe n e
ES eg du. Apr spune: „casele se vor spol cel puțin
de două ori pe an“. A WR LN
numărul incăperilor cele 28,509 locuințe ti
EREE a kare se clasifică în: 1,083 (37,78"/o0) compuse dintr'o.

LOCUINȚELE SATENILOR 549

singură odaie; 9.907 (347,500) compuse dintr'o odaie şi sală
(tindă); 14.365 (503, taa) compuse din două odăi cu sala i
restul, adică 3,154 (110,65%/»e) avind mai multe odăi. Insumin
numărul locuințelor cu o incăpere locuită (cele cu o odale şi
cele cu o odaie şi sală), avem 10,990 adică 385,4B%o0. Dar gi
din casele care au două odăi, nu amindouă sint locuite; din
14,305 asemenea case, în 12,669 (B88,8Q%/20) numai o odaie este
locuită. Adunind casele cu o odaie (1,083), cu acele cu o odaie
şi tindă (9,997)şi cu acele 12,669 case care au două odăi din
care numai una e locuită, avem suma de 23,659 case cu o sin-
gură incăpere locuită, ceia ce ne dă 82987%/oe din numărul to-
tal al locuinţelor studiate in această privinţă.
„Din are panai cu o odai-, studiate în privința volumului,
sim 6,322 (693,27"/u0) avind mai puţin de 50 m. c. şi 2,797
adică numai 300;72"/v0) atingind şi Intrecind acest cubaj,

Din cele 6,322 locuințe de o odae cu cubajul mai mic de
59 m. c. 2,353 (äis, ies) sint locuite de o familie, care nu are
mai mult de trei membri, 2,359 (37314"oe) sint locuite de fa-
milii care sint compuse din tre: pănă la cinci membri, şi 1610
locuințe (254.66%/.) sint ocupate de familii avind cinci până la
opt şi mai mulţi membri

Din cele 2,797 locuinţe, avind o singură odae cu cubaj
de so m. c. şi mai mare: 990 (353-93°/o9) sint locuite de fa-
milii care n'au mai mult de trei membri, 1,150 (411,15%/e0) sint
locuite de familii care au trei pănă la cinci membri și 657 lo-
cuinţe (234.899/s0) sint locuite de familii avind cinci pănă la opt
şi mai mulți membri.

Trecind la casele cu două odăi, clasificate tot după prin-
cipiul de mai sus, relativ la cubaj şi numărul locuitorilor, gä-
sim ` din 14.030 astfel de case, studiate in această privinţă —9,307
(662,360) au odăâile de mai puțin de so m, c. fiecare, Din
aceste 9,307 cast, 3,204 (345.330) sint locuite de familu, avind
până li trei membri, 3.374 (302,52%e0) sint locuite de familii de
trei pană la cinci membri şi 2,729 locuite (293,22/%0) de fa-
milii de cinci pănă la opt şi mai mulţi membri.

Din 14,030 case cu două odăi, 4.723 (343.63%/o0] au cubaj
de 5o în. ¢. şi mai mult; din acestea 1,521 (322,04%/s) sint lo-
cuite de familii care au pănă la trei membri; 1,735 (357.350/00)
au de la trei la cinci membri si 1,457 (310,60%/e0) au de la cinci
pănă la apt şi mai mulți membri,

“Trebuie să ne amintim aci faptul stabilit mai sus că din
14,365 case cu două od, 12,669 (888,89°/0) au in realitate o
singură odaie locuită.

Prin ancheta noastră s'au studiat 25.446 case asupra si-
tuaţiei bucătăriei şi sa găsit că in Kä case (625,61%/s0) bu-
catele (vezi comunicarea d-lui prof. dr. Proca de ia Congresul
științelor sociale: ce fel de bucate şi cite) se fac in odaia de
locuit şi in 9,272 case (364,330) există bucătărie a parte (sală,
tindă, un sşopron, bucătărie propriu zisă).

ffe EA, E "AE. RE Zem Be vi o. et, lf

am VIAŢA ROMINEASCA

S'au studiat 27,530 locuințe după destinaţie, adică dacă ser-
vesc numai pentru oameni sau şi pentru animale domestice, gi
Sau găsit că 26,854 case (975, 45°/00) servesc numai pentru oa-
meni şi că numai 670 (24. 55"/s) servesc şi pentru animalele do-
mestice, bine înţeles că între acestea nu socotim pisica şi clogca.

Din 26,852 locuinţe, 23,242 (865, 56%/a) sint lipite pe jos cu
pămint, 3,205 (119, 35%/0) au pe jos scinduri şi 405 (15, :8/ac)
sint pardosite cu cărâmidă.

S'au studiat 28,250 case după mărimea ferestrelor, luindu-
se ca normă aceea din Regulamentul pentru construcţiile ţără-
nesti (x m. înălțime şi 75 om., lăţime cel puţin) și s'au găsit
10,422 case (368, 99%j.,) avind această mărime şi 17,828
(631, 01%/șo) fiind mai mici.

S'au studiat 26,439 case cu privire la faptul dacă ferestrele lor
se pot deschide si s'au găsit 18,608 (703, 80%.) avind aseme-
nea ferestre şi 7,831 case (295, KH care au ferestre ce nu se
pot deschide. Din faptul că 703, Dol case au ferestre ce se pot
deschide, nu mă jai a trage concluziunea Ci acestea intra-
devăr se deschid.

San studiat 28,161 case în privinţa faptului dacă ferestrele lor
au geamuri de sticlă, de țiplă, sau de hirtie, zi s'au găsit 27.954
case (992, 65°/e) avind geamuri de sticlă și numai 207 (7,34%/o0]
avind de hirtie. Nu ni s'a semnalat nici o casă avind, In loc de gea-
muri, CH CR

in 27,393 case, 12,526 numai Lo, 227lläu sobe cu gura
in odaie, iar a (506,26 he) sobe Go dia să

in 16,971 case, 8,719 (516,80"/w) au cuptoare si 8,152
(493,19%/0) nu au cuptoare.

S'au studiat 26,495 case în privinţa materialului de încă'zit și
s'au găsit 20,651 case (771,12%a,) fiind încălzite cu lemne (nai
bine zis cu crăci), 5,447 (adică 205, SÉ al încălzite cu pae gi nu-
mai 397 (adică 23, 294) cu tizic, Joch un semn că oaia dis-
pare din curtea ţăranului. -

Din 28,487 case, 8,858 (310, 040) sint acoperite cu trestie,
8,319 (292, 02%) cu şindrilă şi scinduri, 5.903 (203,719) cu
ler, e: ea pă 36%/eo) învelite cu pae și coceni, 1,119 (39, 230/4)
învelite cu olane și 807 (25, 680/0) cu pămint.

„Din 28,088 case, s'au găsit 5,709 case (203,250) avind
privăţi si 22,379 (796, 75*/a0) lipsite de acest semn de civilizație.
Fără îndoială că aceste privăţi nu sint decit simple gropi in-
cunjurate de un gard de trestie, de cele mai multe ori fară
acoperiş; ele servesc pănă cind se umple groapa; atunci se
pune pămint deasupra şi se face, dacă se face, în apropiere o
o altă groapă.

S'au studiat 27 locuinţe în privința imprejmuirii şi s'au
aflat 14,136 (497, 24°00) i Reeg? cu gard, 9,269 (326, ogniel cu
uluci, gi {18,760/00) cu zid, 1,226 (43.0100) cu trestie şi 3,283
(114, 780/00) ncimprejmvite.

S'au studiat 26,336 case în privința iluminatului şi s'au găsit
25,045 case (950,97%/e0) luminate cu lămpi de petrol; 1,123

"Se SP i. me ez d ad er f "ze IM

LOCUINŢELE SATENILOR 551

{42,63°00) cu opaițe de petrol (mici lămpi fâră sticlă) şi 168 case
(6,399/20) cu luminări de său sau ceară,
Pe 28,509 locuinţe studiate, s'au gâsit 485 circiume; 17
circiume la mia de case.
+

Acestea sint coustatärile făcute prin ancheta noastră asupra
locuinţelor sătenilor. Nu cred să fie nevoie să adaog cuvinte
explicative ; cifrele şi faptele de mai sus sint mai convingătoare
şi mai elocvente de cît discursurile înflorite ale politicianilor a-
supra bunei stări financiare sau excedentelor bugetare şi ne
arată proveniența acestor din urnă. De pe spinarea ţăranului,
luindu-ise tot și silindu-l să trăcască în locuințe mai proaste
de cit grajdiurile de vite de muncă ale marilor agricultori, s'au creat
excedentele bugetare şi palatele splendide admirata de orăşeni,

Faţă de constatările ficute ar trebui poate, aşa este obi-
Cen, de a trage concluziuni şi de a formula măsuri. Grea
sarcină, tristă sarcină !— Totuşi voiu formula citeva mai gene-
rale, Am convingerea că nu prin legi făcute de parlamente,
compuse din mari proprietari, arendasi şi avocaţii lor şi că nu Si
regulamente formulate, după ultimele date ale ştiinţei din biu
rouri, se poate schimba în mod simțitor starea economică şi
culturală rea a ţăranilor, de care depinde şi starea locuințelor
lor. E nevoe de o schimbare adincă a intregii noastre victi şi
a îndrumărilor noastre de pănă acum. E datoria tuturor care
s'au ridicat şi trăssc din munca ţăranilor (şi toți sintem de
acest fel} să pătrundă în popor pentru a-l lumina, a-l ajuta şi
a-l indruma pe căi noi de propăşire. Nu e o operă filantropică
de făcut față de țărani, cum a spus preşedintele congresului
ştiinţelor sociale în discursul de deschidere, ci e o datorie şi o
dreptate, Nu trebuie să ne sfim de considerațiunea că făcind bine
într'o parte, facem ren într'alta ci un plus într'o direcţie e mi-
nus în alta, cum spunea tot prezedinteie congresului ştiinţelor
sociale în discursul de deschidere;— asta este filosofia scepticilor
indiferenți şi pentru bincie şi pentru răul altora decit al lor.
Să lucrăm in popor şi cu credinţă în izbind:; neamul nostru a
trecut prin timpuri grele de năvăliri sălbatice şi a scăpat mai
mult sau mai puţin teafăr, avem credința că va scăpa şi din ne-
norocita stare, in care l-a adus sacrificarea ţăranului pe altarul
civilizaţiei pripite a orăşanului. Să facem constant rău intro
parte, cum facem deschizind cu cuțitul un buboiu infect, dar
bine, mult bine, nu din fiantropie ci din datorie şi dreptate,
acolo unde trebuie. Să ţinem minte cuvintele poetului :

Sä nu dea Dumnezeu cel sfint
Să vrem noi singe, nu pămint;
Cind nu vom mai putea râbda,
Cind foamea ne va răscula,—
Hristoşi să fiy, nu veți scăpa
ici în mormiînt |
Buftea. Dr, P. Cazacu,

PESO E a aa a m mai

KO VIAŢA ROMINEASCA

ghelic, adevărurile vinătoarei. De cinci zile, de cind pindeam cerul

vinzolit de fumul nourilor doar o prinde să ningă, nu facusem alt-.

ceva, în serile lungi întirziate în preajma focului din sobă, decit
s'ascult poveşti minunate de vinătoare, isprăvi care-mi &burleau
părul din cap, în pacea tihnită a mesei pe care clocoteu surd
samovarul. Boerul Vladimir le încheea pe toate cu un sfat inte-
lept, bătindu-mă pe umeri și privindu-mi pe sub sprincenele stu-
foase, ca două hăţișuri înzăpezite,

— Aşa, tinereță, să ţii minte și pe asta.

Dar în dimineaţa aceea, stringi în sufrageria luminată rogi-
atec de jaratecul sobei, ascultam crivățul suerind în horn şi la
terestre și priveam frunţile tăcute ale vinitorilor. Toţi sorbeau
din pahare, înginduraţi. După aşteptarea îinfrigurată din zilele
din urmă, parcă se lăsasc peste toate sufletele siguranţă și li-
niște. Numai pe mine mă siringea de git o emoție ciudată, sim-
team bevoea să vorbesc, să rid, să fac zgomot şi s'alung astfel
citeva din povestirile mai înfioritoare ale prietenilor, cari îmi
reveneau acum în minte cu o claritate plicticoasă. Am aruncat
o glumă, dar care căzu baltă în mijlocul mesei. Singur moș Ghi-
duș îmi răspunse de lingă ușă:

— Fără supărare, da mi se pare strașnic, că boerului îi e
cam frică. Se înțelege că risetele inveselite ale vinătorilor nu
m'au impiedecat să protestez cu ultima energie. M'am înălţat
bine pe scaun, am rotit o privire superbă de îndrăzneală ein
mintea mea visam baita de lupi repezindu-se la mine din toate
colțurile pădurii ; pe cind eu, cu un singe răce admirabil, îi luam
la ochi unul cite unul, îi culcam la pămint după aceeași măsură
gi ridicam cu ei o movilă cit...

Dar uitasem să vă spun că imaginaţia a fost totdeauna
partea mea cea mai tare gio slăbiciune, pe care am cultivat-o
cu îngrijire și cu dragoste. Ceea ce pentru alţii eun fapt nein-
semnat sau o intimplare, în ochii mei, printr'o înlânțuire stranie
de imagini, cri cit de ridicol ar părea, ia proporţiile uriașe ale
unui cataclizm, Nam putut nici odată să trec pe lingă o casti
mài artistic zidită decit celelalte, sau printr'o pădure gerpnită de
poteci prielnice visurilor, fără să mi le insugesc în imaginaţie,
färä să alcătuesc cu ele un întreg roman de ag mpa de danii,
de inzestrări a cine știe cărei copile uimitor de frumoasă şi care
mi-aducea în dar de nuntă casa, pădurea şi ochii ei. Trei
părţi din viaţă mi-am trecut-o stăpinind avutul gi fericirea
altora, Povirnișul acesta al temperamentului meu mar fi pu-
tut acri de timpuriu in faţa sărăciei care, ea, mia tost
pururi credincioasă, dacă în acelaş timp n'aş fi avut caracterul
cel mai nestatornic de pe lume gio inimă largă caro n'a ştiut
vre-odată ce-i părerea de rău după bunurile lumeşti risipite sau
pierdute. De sigur, în ceasurile mele nemuliumite de sourtă, am
recunoscut adesea că ași fi avut aia U eu, cel puţin tot atita
drept ca şi alţii, să mă bucur de toate plăcerile vieții gi să mă in-
frupt din roadele pâmintului. Nn mă ştiu nici prost, nici viclean,

URLATOAREA 555

nici leneş. Dacă aşi fl fost ales în camoră bună-oară, cred că nu
m'aşi A mulțumit să bat cimpii în struna băncii ministeriale; şi
tot. așa ași ñ fost un moșier cu durere pentru țărani, ori un ma-
zistrat cu dragoste pentru victimele advocaţilor. Uräse însă im-
brinceala după putere și libertatea mea neinfrintă nami dă Dës
să mă gudur pe lingă mai marii zilei. Toți cei de-o sum cu
mine mi-au luat inainte, li privesc cum trec spre măriri fără si
mă maj cunoască si en mă feresc în lături, silindumă si-mi
ascund amărăciunea îndărătul zimbetulai sceptic, că toate sint
deșărtăciuni,

Dar, și-o mărturisesc spro cinstea mea, ceasurile astea trec
răpezi ca visurile urite, Speranţele» Imi zimbesc iarăşi, stăpinese
domenii întinse şi iubesc o fømee care ştie să si înțeleagă; și
viața mà poartă mai departe, pe drumuri înflorite de povegti ṣi
de minciuni,

Pină ce, iată, întrun revărsat de zori, cum mă strădoiam
să scot o luntre din papura unul iaz, de-odată aud îndărătul
men că mă strigi cineva, de departe. MA întorc, îmi pun mira
stregină peste ochi si zăresc coborind dealul doi cini de vină-
toare sin urma lor un om cu pușcă. Omul imi făcea semne cu
mina să-l aştept, Ce să fac ? Resemnat, mi-am răsucit o ţigară,
am scăpărat amnarul și mă gindeam melancolic că poale o fi
vre-un păzitor al moie sau proprietarul bărcii. Si-această ba-
nuială răscolea in mine toate pornirile generoase de dreptate şi
de răzvrătire împotriva stării sociale de astăzi, întemeiată pe
dreptul de proprietate a! unei minorităţi. Am un spirit filozofic,
predispus să vadă problemele mari ale vieţii în linii largi şi ca
Newton, din căderea unui mär, obicinueae să trag din întimplă-
rile zilnice, cele mai vulgare, consecințe logice gi îndrăznețe. De
aceea discutam cu mina insumi asupra raporturilor strimbe din-
tre oameni şi în dimineaţa aceea minunală de varii tizie, ad-
mirind cimpul acoperit dintro parte cu holde, da cealaltă cu
snopi nenumărați de griu, su mă puteam opri în acelaş timp să
nu pling soarta oamenilor cari an făcut din toată această bo-
zăţie prilej de certuri, de lupte şi de dureri; aceiași oameni cari
au pus o atăpinire jignitoare pe bărcile iazurilor. Eram aşa de
adincit în preocupări sociale incit am tresărit cind ciali mi-au
dat tircoale cu oare-care sfliciune şi cind omul cu pusca, oprin-
du-sa în faţa mea cu open în mini şi cu figura zimbitoare, mi-a
vorbit în termeni curtenitori :

— MA veţi eria, domnul meu, dacă fără să am cinstea să
vă cunosc, am îndrăznit să vă strig şi să vă intrerup astfel din
ocupațiile dumneavoastră.

Cum se oprise, asteptind un răspuns, m'am sculat cu cea
mai mare grabă, arătindu-i cit mă socoteam de fericit să-i pot
fi de vre-un folos, mai alen că privindu-l de aproape, mă incre-
dințasem îndată că n'am de-aface nici cu un vătaf de moşie,
nici cu stăpinu! bărcii,

— Sinteţi vinător, după cit vad 8.

556 VIAŢA ROMINEASCA

— Da; şi tocmai de-aceea, zărindu-vă de departe că vă
pregăteaţi să scoateţi luntrea asta din stuh, mi-am zis în mine:
iată de sigur proprietarul acestor locuri care se va plimba pe
lac şi-o ocazie neașteptată pentru tine să vinezi ceva păseri de
baltă. Şi am venit, domnul meu, să vă cer această voe.

Nu vă veţi îndoi că i-am răspuns cu cea mai mare ne-
vinovăția `

— Intru cit mă priveşte, cu dragă inimă; însă trebue să
vă mărturisesc cu sinceritate, că nici ținuturile astea cu iazul
de pe dinsele, nu-s ale mele şi din nefericire, nu sint nici macar
propristarul bărcii. s
— O scoteaţi totuși din stuh?

— Fän, îndoială!

— Ca să vă suit intrinsa?

— De sigur.

— Sunteţi atunci prietin cu proprietarul.

— Nam cinstea să-l cunosc,

— Oh, în cazul ăsta, lucrurile se potrivesc de minune.
Ne-am privit o clipă în ochi unul pe altul, am ris învese-
DO şi după ce ne-am strins minele cu nădejde, prieteni ca de
cind lumea, ne-am pus voiniceşte pe muncă Stam izbutit, cu
oarecare osleneală, să tragem luntrea la larg. Băgină de seamă
abia atunci că proprietarul luase cu el lopeţile san că le pitise
pe undeva, n'am perdut multă vreme şi cu două frinturi de
scinduri ne-am depărtat, cum am putut, de mal. Munceam din
zor, cu minecele suflecate bigam minele până la cot în apa lim-
pede gi reca gi răcorindu-mi brațele, imi simțeam sufletul ușor,
plutind ca lantrea de-asapra apei. Prietenul meu a ales un loc
potrivit şi ne-am pus la sfat în soapte, adăpostiți de papură si
putind privi tot întinsul iazului. Întâi, ne-am spus fiecare nu-
mele şi genealogia. Pe-ale mele le ştiţi. Pe tovarășul meu, imi
daţi voe să vi-l prezint, TI chema Ilie, feciorul Gahiei al Sitaru-
lui și al comisului Stavăr Bucium. De loc de prin munţii Suce-
vei, fuseseră vinători din neam în neam, Cind răposatul tătine-
său La puş pușca în mini, i-a urătat pădurile și văile cite se
intindeau la poalele satului natal și i-a spus: n'am pâmint să-ţi
las moștenire căci ni l-au încălcat boerii divanului; cit vezi cu
ochii însă, dragul tatei, să ştii căi al tāu şi al urmașilor tăi Bu-
ciumeni. Şi de-atunci, din zori de zi, umblau amindoi la vină-
toare, se întirziau în pădurile boereşti cu săptăminele şi cu lu-
nile sin casa lor n'au lipsit niciodată blânile de urs şi ca in ea
de crăciun. Dar intro iarnă, pe sub seară, i-a apucat vifornița
în pădure, s'au rătăcit unul de altul şi numai cînd prinsese bine
să se topească omătul, a găsit cizmele comisului Bucium, cu
carimbii roşi de dinţi și culcate, lingă pusca descăreată, pe un
aşternut de brindușe. Pe urmă, vremile noi s'au înrăit. Odras-
lelo boereşti au trecut graniţa, sătenii, ajungi de nevoi, îşi vin-
deau ştejărişui şi Jidovii tăeau pădurile bătrineşti, cu nemiluita.
Ca să dea de-o capră trebuea sh sue tocmai în susul apelor și

M
D

URLATOAREA j 357

să colinde munţii pleşuvi pină in codrii. Vrancei. Dar vremurile
noi nu i-au imàit inima, Vesel, cum îl făcuse in sărbătorile pas-
telui, Gahia Sitarului, își găsise prietini prin locurile umblate și
n'avea pănă atunci un fir de pâr alb pe cap. Scatara luloaua de
margina bărcii, cerceta iazul prin perdeaua de papură şi povestea,
rizind, întimplări do vinătoare, minunate ca basmele.

Intr'un rind l-am întrebat:

— Prin locurile astea ai mai umblat ?

— Uite, chiar pe iazul ăsta pe care-l vezi. Prin 65 mi se

da, în G5 şi ca și-acum ern înspre toamnă. Cutreerasem
tot Bărăganul, de-o lună nu făcusem nimic şi nu aveam läscae
in pungă. Mi-aduc aminte ca acu. Se lumina de ziuă și stam
culcat cu faţa in sus pe un purcoi de miei, pe muchea dealului,
Cum îmi intindeam oasele pătrunse de roua dimineții aud de-o-
dată în văzduh un fluerat de aripi. Sar ca fript ei văd un girag
lung de rațe lăsindu-se de-asupra iazului, Dau În vale într'un
suflet, mă pun la pindă şi ce să-ţi mai spui, nu se ridicase bine
soarele şi descărcam la mal o luntre plină de vinat,

Dar de-abia isprăvise şi auzim de odată o sfiriitură lungă de
aripi şi-un plescăit ugor de ape, ih apropiere. Eu îmi ţin räsu-
flarea. Tovarişul Ilie dezbivă încet două mănunchiuri de stuh si
toată faţa i se luminează. Mă uit și eu într'aceiaşi parte. ȘI
parcă le văd; în liniștea dimineței, pe apa întinsă şi lucie ca
sticla, un cird de rațe sălbatece veneau înspre noi mișcind ca-
petele vesel, ca sl cum ar fi vorbit între ele. Pină ca a luat
pugea la ochi, mi s'a părut un veac, Apoi pocnetul infundat al
puștei, semnalul de argint al rațelor speriate şi din toate părțile
iazului, stoluri-stoluri ridicîndu-se în filfiitul spăimintat al aripelor
în cerul dimineţei limpede, tără fund. Pa lac se legiina o biata
pasăre rânită, sbătindu-se cu moartea Cu chiu, cu vai am putut
so prindem, Era o lişiţă. 'Tovarăşul mea mi-a explicat că bizu-
indu-se prea mult pe bătaia puştei, ochise prea departe, Dar că
erau altele rânite şi'mi arată zborul citorva cari, îmi spunea ei,
sunt de sigur aripate. Sin ziua aceia a trecut soarele bine
după amiază fără să se mai arate picior de rață. Un hultan se
invirtea de-asupra noastră; broaste cintuu în cur, undeva, în de-
părtare ; peste oglinda apelor peşti vioi dezemnau curbe de ar-
gint, în bataia soarelui, In căldura umedă şi molegitoare, numai
urmaşul Buciumenilor păstrind seninătatea adevăraților filozofi în
fața soartei neprielnice, îmi povestea fapte extraordinare de ei.
nători imbelgugate, Tirziu, alungaţi de țintari, am tras la mal
şi am coborit lişița din barcă, cu totalaiul cuvenit oaspeţilor rari.
Lihniţi de foame, am pregătit prinzul împreună, la umbra unui
bordei părăsit. N'aveam lucru mare, Mămăligă, ceapă, puţină
brinză și vinat la frigare, Dar nici odată oerät domnesc n'a fost
mai cinstit ca al nostru, Lăudam aroma cepei și găseam ligițtei
o trăgezime gi o dulceaţă deosebită. După masă ne-am întins la
rădăcina unei sălcii. Păcindu-mi vint cu virfuri uscate da tres-
lie, mă gindeam la puterea întăritoare pe care țelul cel mai ne-

558 VIAŢA ROMINEASCA

însemnat îl varsă în sufletele oamenilor. Eu care hoinărisem pină
atunci numai de dragul frumuseţilor naturei și care mincasem fără
foame şi băusem fară sete, schimbat dintr'o dată, mă simţeam
înviorat și sănătos, numai pentru ch așteptasem la pindă o biată
Hait, adică, simbolul unui ideal. Spiritul men fllozoflic se sten să
împărtășească aceste credinți tovarăşului lungit în iarba răco-
roas gi vă inchipuiţi că, asemenea tuturor teoreticianilor, nu l-am
ertat cu una, cu două, D spuneam:

— Pentru aceste cuvinte, „frate Lie, am luat hotărirea nes-
trămutată să mă fac vinător, EES

Dar fratele Ilie, înțelege, probabil, farmecul vinătoarei, din
alte puncte de vedere. Ascunzinda-şi un căscat în dosul minei şi
întinzindu-şi oasele, mi-a răspuns:

— Nu uita însă, dragul meu, că vivătoarea nu se face på-
lavragind, Toate cite le spui sant bune, dar soarele se lasă in
timpul ästa și prepalițele or să iasă acuşi din porumbişte,

Se sculă hatărit în picioare şi vrind-nevrini a trebuit să flu
de părerea lui. Urciud dealul, el aduna in traistă popuşoi de pe
marginea holdei şi eu cugetam la ciudițenia Drei omeneşti, ca-
pabilă să urmărească atitea țeluri fără să prețuiască insemnă-
tatea lor pe cind tocmai cei cari nu le wrinărese, ca mine, de
pildă şi ca toți filozofii în genere, sintem cei în stare să le în-
țălegem, st le discutăm și să le propovăduim. A

Mergeam aşa ca de un ceas, cind un drumei ne-a esit ina-
inte, ne-a dat omeneşte bună-ziua si ne-a întrebat dacă am gä-
sit ceva de-ale vinatului, Tovarişul meu şi-a bătut tolba umilată
cu ştiuleţi și i-a răspuns cu nepăsarea oamenilor cărora togte la
merg cu pliu:

' — Ja, acolo, pentru o zi de mincare, mogula...

Mat încolo, un cosas, proptindu-se în coasă, ne-a făcut a-
ceeagi întrebare, si tot Iie i-a răspuns:

— Dă, aşa si aşa... azi dimineaţă ne-au eşit citeva rie,
dar de-atunci n'am mai intilnit nimic, ară l

Omul ne-a spus să căutăm un cuib de potirnichi mai in
sus, pe culmea dealului, ne-a dorit noroc bun şi noi ne-am vä-
zuat de cale pină ce, lingă o fintina, o fată dindu-ne să bem apă
din cofiță, ne-a întrebat sfloasă :

— Dumneavoastră umblaţi la vinătoare?,,,. i i

Era naltă, sprintenă, cu mijlocul strins în fotă şi cu nişte
sini cari împungeau câmeșa ca două coarne, tari, de ciută. Bu-
cium o sorbeg din ochi uitind de apă şi-i vorbi prinzind-o gtren-
gireste de bărbie, à

— La ce mi-s bune rie si potirnichile! Așa vinat ca tine
să-mi cadă în bătaia puştei și Gas mai umbla la vinătoare cit e
lumea.

A ris fata, bătindu-l cu palma peste mină şi noi am plecat
uitindu-ue tot inapoi şi povestind întineriţi, întimplări de dragoste.
De acolo, de cite ori na întreba cineva de vinat, sporeau
numărul rațelor ucise și cu cit umpleam desagii cu porumb de

URLATOAREA 559

po marginea drumului, cu atit se adăogeau potirnichile şi şol-
danii, Jar puterea credinței e așa de mare că sara, intingi unul
lingă altul intrun asternut mirositor da fin, până să ne prinda
somnul, unde am priog amindoi să vorbim de rațele noastre u-
cise, de potirnichila îrpaşeate, de soldanul acela care sbughise
de la botul cîinilor şi pe care îl aveam in traistă de şi se fi-
cuse nevăzut cu alicele în coadă. Iar cind pleoapele mi s'anu li-
sat grele, cu fruntea în audierea vintului și cu trupul ghemnit
bine in căldura dulce şi mirezmaitoare a finului, mi se părea că
se apleacă peste mine copila de la fintină, cu fota prea strinst
și cu sînii imboldind cămega, Trudit de o zi întreagă de alergă-
tură, aveam încă puterea să deschid ochii ca s'o văd; şi privind
ca în vis, de-asupra mea, sclipirea nenumărată a stelelor, îmi
simțiam inima imbunată și sufletul împăcat. Şi în ziua aceea,
spiritul meu fiozofie învingind pentru cea din urma dată preocu-
pările celelalte, cintărea puterea minunată a iluziei şi încă odată
imam în mine insumi hotărirea nestriunutată să mă fac vinitar,

lar de-atunci, viaţa mea a iuat întorsătura pe care mi-o
cunoaşteţi astăzi, Fără odihnă am bătut toate țarinele, am speriat
liniştea tuturor păserilor sălbatice şi am cunoscut faptele şi oa-
menii cei mai extraordinari din ol sint pe lumea asta. Indem-
nat să le spun odată şi-odată vorbele și intimplările, îmi perin-
dam prin minte zilele pline petrecute printre dingii şi auzeam
nejămurit șuerul crivâțului în horn și pe la geamuri, cum aco-
pereg glumele mesenilor. Apoi mă gindeam că venise ziua dein-
cercare, că trecuse vremea phrerilor netemute şi că de data asta
aveam să dgu ochii cu lupii. Mi se părea că aud urletul lupilor
prin viiorul de afară şi am tresărit cind un şervet făcut inototol
îmi trecu glonț pe ling ureche.

Am întrebat grăbit :

— Plecăm ?

— Ca mai va, voinicule.

Necunoscind datinele vinătoarei de lupi, am asteptat linis-
tit soinnalul de plecare. Dar toate zilele da peste săptămină, la
un loc, mi s'au părul mai scurta ca ziua aceia. După amiază se
muiase vintul; un soare rog, fără căldură se arătă printre nouri
şi toată valea învesmintută în alb scinteia, parcă ar 8 fost stro-
pitä cu pietre scumpe. Numai muntii, în haina lor de brazi, se
inălțau în jurul satului negri, plini de zgomot, mai sumbri ca altă
dată. Apoi, şi freamâtul lor, pornit parcă din măruntaele pămin-
tului, se potoli incet-incet; nici un nour nu mai întristă cerul și
în liniştea satuiui introenit, sa ridicară doar colonadale subțiri
de fum de pe acoperișuri şi trount depărtat al cinilor. lar pesta
munţi, luna plină, străvezie ca un sluiu de ghiață, stâpinea tăce-
rea şi singurătăţile.

Atanci toaca ropoti la biserica din deal şi, cum se dăduse
vorbă, începură să se adune în ogradă hăitaşi și vinători din sat.
Ai noştri coboriră și ei în tătătură, infandați in cojoace pină la
urechi şi veseli ca la nuntă, Se uitau la cer și prevesteau o zi

580 VIAȚA ROMINEASCA

imbelşugată. Boerul Vladimir dădea po-unci în dreapta și în
stinga, îngrijea de toate, purta clondirul cu rachiu din sătean în
sătean şi lua seama să se închiză ctinii. Apoi, cînd toți eram în
păr, ne-a adunat în jurul Ini, ne-a împărţit cite zeca sub condu-
cerea a patru vinători care cunoşteau potecile şi mai ales ne-a
dat in seamă nici să nu cricnim cit vom sta la pindă. Vorbea
scurt, cuprinzător şi incruntat, Omul acesta, bun ca plinea caldă,
nu mai era de recunoscut cind începea vinătoarea. Gin să po-
runciască și nu ingăduia nici o abatere. Nici neştiința mea, unită
cu oarecari simptome de fiică, nu reugeau să-i descreţească sprin-
cenele. Cind eram gata de plecare, mama Chiva, o ţigancă de pe
vremea robilor, 4 adus un purcel ca de patru săptâmini, legat
cobză și l'a trintit în traista unui sătean. Boerul Vladimir il privi
cum leagă traista b gură şi-i vorbi din capătul celalt al ozrăzii:
=- Ei Hiacula, tiai dres glasul ?....

Hincu îşi uşezi bine godacul din sac pe spinare, isi ne-
tezi mustăţile cu dosul minii ei) răspunse `

— De, cucoane, sirutim dreapta, dacă ar mai fi un strop
de rachiu în ploscă, mai că nu m'as da bhtut,

Însuşi boerul Vladimir îl aduse clondirul la gură sii bătu
pe umeri cum îi sta în obicei,

— Să te vedem astă-zi Hincule !

— Las pe mine cucoane!

Şi pe cind un bâitaş imi spunea că Hincu ştiia să latre ca
lupii, argaţii au împins porţile în laturi și noi ne-am făcat drum
prin zăpada fără pirtie. La început a mers mai usor, apoi mai
greu şi ne încălziserăm bine pină să trecem dincolo de sat, Mer-
geam inşiraţi unul cite unul, fără să schimbăm o vorbă, aproape
fără să ni se simtă paşii. Şi-am mers aşa, cale de un cias şi mai
bine. Soarele se lăsase de mult după mon şi o stea scăpăra
de ger, de-asupra lunei. Apucase să inopteze cind cei din fruntea
şirului s'au oprit loculni, Moş Onofrei a fluerat uşor si ne-a făcut
semn cu mina să ținem stinga, după dinsul. Ne-am strecurat
cum am putut prin stejăriş, şi după ce-am mai mers o bucată
buniciei, um văzut de odată cimpul gol, inaintea noastră, Sein-
tindea calo ca deo bärae de pușcă mină la poalele pădurii și
era luminat ca ziua. Mog Onofrei ae apropii de mine, câtă din
ochi un tufan și mă așeză îndărătul lui.

— Stăi nemișcat şi n'ai teamă, sintem și noi prin apropiere.

La vre-o ciți-va pași, în dreapta, rămisese Bate-Lup, şi
Moş Onofrei cu Hincu se opriră după nişte tufani, în stinga. De
la mine vedeam lămurit toata, mişcările lor. S'au așezat turcește
în zăpadă, mog Onofrei şi-a cătat pușca şi Hincu mingiea pe-
semne purcelul, cu mina în fundul traistei. Eu am tuşit de vre-o
două ori, să'mi dau curaj, mi-am încărcat pușca şi-un simţimint
ciudat imi grăbea bătăile inimii, în faţa pădurii aceleia de la
marginea poenii, neagră, imensă, plină de necunoscut. ŞI nu se
auzea nimic. Liniştea era grea, ca de plumb. Apoi, de-odată ci-
neva a fluerat ascuţit, în apropiere, În liniştea înghețată eram

URLATOAREA y 56t

numai ochi, Hincu a scos fără grabă mina din traistă, s'a uitat
peste cimp şi după ce s'a convins de bună seamă că Becareera
la locul lui. a sgilţiit binişor sacul. Dinăuntru i-a răspuns goda-
cul, un guiţat prelung, desnădăjduit. A mai așteptat citva şi-a.
SEIL iarăşi traista, Şi pe urmă, la fiecare citeva minute seilţiia
scurt sacul şi ţipă puroaiul cît 1 ţinea gura. Cit au ţinut pipe-
tele astea, nu ştiu, poate un sfert de ceas, poate mai mult. Îmi
recăpătasem incet-incet. singele răce gi priveam ţintă inainte.

Pidurea se intindea neagră, nepătrunsă, ca un bein de
smoală, Cu mintea neobicinait de lucidă, urmăream toate mişcă-
rile lui Hincu şi nu mă såturam să admir fosforescența teatrală
a zăpezii sub lumina vie a lunei. Cum sfredeleam cu privirile
întunericul pădurii mi s'a părut odată că două puncte luminoasa,
ca doi licurici, sclipese în noapte. Dar cind m'am uitat mai bina,
mam mai văzut nimic, Mä înșelasem, de sigur. Apoi, cum pur-
celu! ţipă încă odată, de data asta îi răspunse dinspre pădure
un urlet lung, un urlet care trecu pesta cimp ca un lätrat de
ciine şi ca un mioriăit de pisică în acelaş timp, Acum nu mă
mai îngelasem, Licăriri de lumină sclipeau ici şi colo şi dispăreau
la poalele pădurii. Cu cit pa mai des purcelui, cu atit se în-
mulţeau sclipirile, răpezi, lăptoase, alteori fixe, aţintite înspre
noi. Parcă o procesiune religioasă ar fi trecut, ca luminările a-
prinse, Intro noapte de pasti. Stingher, un lup urla departe,
undeva, în fundul pădurii. Şi tirzia, altul îi răspunse, apoi altul
şi altul, pină ce pădurea întreagă clocoti ca la apropierea furtunii.

Moş Onofrei glumea cu Hincu:

-— Auzi dibâniile, işi cintă prohodul, vere...

Bate-Lup, ma chemă înăduşit :

— Pst... pst.. şi fen un semn cu mina în vint, de bucurie,

Dar pe cimpul alb, în zare tocmai, pete negre apăreau in-
cet, se inmulțeau, forfoteaa, abia inaintau, parcă codindu-se. Din
ce în ce mai ihmurit, se Btrecurau tot mai mulți, în bataia lunei,
Îi vedeam ncum bine, apropiindu-se cind cu pagi mărunți, cînd
în salturi, stringindu-şi rindurile, oprindu-se de odată locului, cu
urechile ciulite, u cozile şi cu nările în vint şi după ce se în-
demnau, risipindu-se, inuintind iarăşi.

Moş Onofrei clătină din cap:

— Le miroase a iarbă de puşcă, necuraţilor...

Apoi, cam pe ia mijlocul drumului, se adunară toți grä-
madă, se aşezară pe picioarele de dinapoi şi cu ochii în lună
prinseră să urle, un urlet care-mi încrețea carnea, un urlet
care-mi zbiriea părul, un urlet lang, nesfirgit, a perzanie, a
moarte, a pustiu. Din vale, din sat, răspunseră mugetele vitelor
înfricoşate și rinchezatul cailor. Hincu nu mai sgilția sacul, vi-
tele tăcură şi-o bucată de vreme numai urletul lupilor se ridica
singur, puternic, spăimîntător, în noapte, spre lună. Atunci un
vint trecu prin tufani, pădurea gemu departe ca treziti de bu-
cium şi cind lupii (en, se lisă peste pămint o linişte mai grea
şi mai înfricoșătoare de cit urletul Inpilor.

ap, ` "34

mm ` SEA RONINEASCA ,
KEE EE i
In liniştea aceea, Hincu, fără să mai sgliție sacul, lătră el,
plingător, încet, ca un tovarăş care s'apropie de pradă. Un lup
ii răspunsa. Dipen Gen, și tirziu miorlăi dulce, a foame. Atunci
lupii făcură citeva sărituri inainte, se opreau urlind, ascultau
porneau iarăşi, impinși

sară pe pradă sau so ia la fugă. Cind Ara prea mult, Hincu
egilțiia sacul cu nădejde şi se plingea intr'un fel de lătrat mo-
mitor şi jalnic. Lupii răspundesu în cor şi duetul acesta între
lupi şi Hincu se prelungea în noaptea îngheţată, prietenos, tot
mai plin de încredere, dintro parte şi diutr'alta.

Acum haita se apropia grăbită. Cargeau din toate părțile
cimpului, săreau ușori în zipada afinată, se indemnau parcà
unii pe alţii şi în acelaș timp, neincrezători în tovarăşi, o luau
cind şi cînd unii inaintea altora. Erau la două suta de paşi, la
o sută. „i vedeam lămurit, cu părul vilveiu, cu cozile în vint, cu
ochii aprinşi. Veneau unind, Dar cind an fost ca la o sută de
paşi, mai tare de cit nrletul Jor, urlă de data asta Hincu, un
urlet de izbindă, de pradă sfâgiiată, pe cînd purcelul tipa ca în
gură de sarpe. i j ; É

Atita le-a fost de ajuns. Din toate părţile cimpulai, şi cei
mal întiziaţi, s'au pornit inspre noi în goană nebună, o fugă pe
intrecutele. Cu pusca înţepenită în mini, cu carnea zbircită, îi
in, şi nu mai auzeam nimic de spaimă şi de urlet,
Urla Finca, urlau lupii, urla noaptea şi mi-a venit atunci ca o
nebunie să mă ridic cu ochii în lună şi să urlo, Dar n'am avut
timp. Din tufişuri, ca la un semn, au pocnit toate pustile. Un
trosnet scurt, însoțit de urlete de moarte. Pe omătul alb, i-am
văzut pe unii câzini ca trăsniți, pe alţii zvircolinda-sa Si mug-
cind zăpada, pe ceilalți, toată haita ca inebunită, Iuind'o la fugi
în toate părțile, în dreapta, în stinga, indărăt, înspre noi. Dar
din lături, hăitagii le-au a inainte, Vopean în rinduri striose,

taia puștelor, puştele an piriit inainte, citeva clipe. Apoi, din
tufișuri, puşcații s'au arătat unul cite unul, cercetau

vint, Chiotele acopereau insfirgit urlitoarea, pe cînd în depărtare
numai, în spre pădure, doi lupi treceau ca nişte umbre, lungiți în
lungul cimpalui.

Brăila 1900,

a a a

Din Ardeal

— Dinasticismul nostru —

Care era situaţia Rominilor, 'nainte de 18482

Ne-o spun nu numai memorandete episcopilor romini, ci ne-o
spune guvernalorui Ardealului, baronul Bruckenthai. Acesta nu poate fi
bănuit de parțialitate, mai ales nu în favorul nostru |... Vrind să infor-
meze adică pe losit H, care la 10 Martie 1773 ti făcuse cunoscut că are
să vină în Ardeai, între altele, baronul Bruckenthal serie `

„Comitatele fonnează aproape dout părţi din țară. Locultorii lor
țărani (iobagi) sunt [n cea mal mare parte Valachi, cam puţini Unguri
şi mal puţini Sasi,

„Valachii nu formează națiune în sens legal, ci numal plebs, po-
por simplu, Din partea legilor sunt numai tolerați, iar dela drepturile
şi libertăţile celorlalte naţiuni sunt esclusi. Nu formează nici stat se-
parat, nici district separat, ci sunt restirați printre celelate naţiuni şi
districte, Astfel, locuiesc parte în sate separate, parte împreună cu cei-
alţi. Nu au legi separate şi institațiuni separate“... (Traducerea lui T-
Păcăjlanu, „Cartea de aur“, D 73).

Cum au celelaite „națiuni“ —ar D putut să adaoge nobilul baron
şi cum losii H era de părere că nu e bine. Întrun memoriu dela 1765,
pe cind cra numai moştenitor al tronului, el scrisese :

„Politica nu are de cit o singură bază: poporul, masele popo-
tului, pentru-că poporul dă soldați şi poporul plateste dare. De accea,
misiunea statului, respective a domnitorului este: să apere poporul în
conlra claselor privilegiale. Să nu se tragă pielea de pe dous sute de
țărazi pentru un trintor de domn! Privilegiile şi drepturile speciale ale
ordinelor şi claselor speciale formaază numai pedică pentru realisarea
voinţii, de Stat, manilestată în persoana principelui ; de aceea irebuese
şterse Jr .

Atit de adincă era această convingere a lui Josif D. incit el nici nu
s'a încoronat în cei zece ani de domnie, numai pentru a nu depune ju-
rămint pe constituţia Ungariei care prevedea privilegii şi drepturi spe-

ai VIAŢA ROMINEASCA

ciale.. Şi a dus o luptă măreață pentru a desfiinţa privilegiile, dar a
murit fără să fi reuşit a repune aristocrația feudală.

Curentul pornit însă de el, face ca Dieta în sesiunea dela 1790—
91 să decreteze principiul egalităţii drepturilor, ba s'au adus de a dreptul
hotăriri care să uşureze soarta cetățenilor de legea neunită (Romini,
Sirbi, şi Greci), între altele s'a dat scaun în Dietă şi prelaţilor gr. orientali,

Toate acestea au rămas insă numai pe hirtie. Clasa (privilegiata)
dominantă a ştiut să se eschiveze dela îndeplinirea celor hotărite în cor-
purile legiutoare, şi astiel cu toată revoluţia lui Horea, ba mal ales după
aceea, cu tot curentul pornit de marea revoluție franceză (1789), soar-
ta Rominilor abia după 1848 începe a se ameliora. Pănă atunci asupri-
file cele mai neomenoase opresc ori ce desvoltare şi avint al Romini-
lor. Ei au de suferit nu numai din partea stăpinirii civile (politice), ci şi
din partea celei bisericeşti: în Ungaria ti apasă ierarhia sirbească, în
Ardeal pe uniţi caută să-i stăpinească jesuiţii, pe gr. orientali toate cele-
lalte confesiuni.

Am arătat în articolul precedent doleanțele Rominilor ajunşi sub
stăpinirea bisericii simbeşti. Ne vom ocupa mal Ja vale de cele ce au
avut de pătimit, ‘nainte de 1848, Rominii ardeleni, nu numai din partea
guvernului central, ci şi din partea Saşilor, stăpini pe aşa zisul „lon-
dul regin“.

intăia oară se pling Rominii Dietei contra Saşilor la 1837, cind
episcopul Vasile Moga şi patru asesori semnează petiția, care însă dupa
ce se citeşte în şedinţa dela 29 lanuarie 1838 a Dietei ardelene, se
pune ad acta!

La 1842 episcopii de ambele confesiuni, Moga dela Sibiu şi Le-
meng) dela Blaj, îşi dau mina şi înaintează Dietei o petiție subscrisă
de amindoi. Petiţia a fost dată spre studiare unei comisiuni prezidate
de contele Nemes linos, care deşi a convocat comisiunea, în cele 15
luni cît a durat sesiunea parlamentară, nu s'a ajuns la vre-un proiect
de propunere şi astfel plenul Dietei nici nu s'a pronunțat asupra petiţiei.

După cum vom vedea, petiția era îndreptată numai incontra Sa-
şilor, Cei doi episcopi (dintre care Moga avea indatorați mulți deputați
unguri ` le imprumutase sume de bani destul de mari D au crezut mai
nimerit, mai „diplomatic“, să pornească o luptă parțială, numai pentru
ameliorarea soartei Rominitor din fondul regin. Luau ca sigur sprijinul
Ungurilor, cărora le-ar fi venit poate la socoteală slabirea Saşilor, Chiar
petiția era opera Ungurului Găli Läsche,

Intrinsa se zice, între altele:

„ntn puterea datorinţei ce purcede dintru aceea, suntem siliţi acu-
vinta peniru aceia, pentru care nu cuvintă nimeni; asupra cărora o na-
ție soață pretinde tutorat, insă astfel îi tutorează, că la împărţirea folos-
selor lotdeauna îşi uită de ei, Cuvintim pentru aceia, care nu numai
sunt lipsiţi de vre-un representant, ci tocmai aceia care ar trebui să le
fie, le sunt apăsatori....

DIN ARDEAL 565

„Aşa este, cinstite staturi, că aceşti cetățeni sunt necunoscuţi ?
Da; pentrucă natia sasă pe aceştia nicl-odată nu i-a pomenit, deputații
din pămintul crâtesc representară numai pe Saşi. Atunci cind e
vorba de drept sau de foloase, numal Saşii loculesc pe pămintul crăiesc,
şi pamîntul crăiesc îl numesc pămînt săsesc, macar că după o socoteală
statistică dela 1838, vrednică de crezămint, pe pămintul crăiesc loculesc
198.048 Romini şi 167.147 Saşi, cu drepturi d'opotrivă şi aşa denumirea
se face dela numărul cel mai mic*.

Pentru a dovedi că şi Rominii ar trebui să se bucure de aceleaşi
drepturi ca Saşii, citează „privilegiul craiului Andrei“, din preainaltul de-
cret dela 6 Noembrie 1786, precum se provoacă şi la hotărirea Dietei
dela 1791—92, care-i numeşte slobozi pe locuitorii din fondul regin.

Ca gravamine înşira (punct 1) „că Rominii locuitori pe pămintul
crăiesc sunt scoşi dela reprezentație şi dela diregitorii“; punct 2: „mai
toate diregătoriile orăşeneşti şi scaunele"), putindu-se cîştiga mai numai
din mina gralului săsesc şi a magistraturilor *), aceştia înalță la diregă-
torii numai pe fii lor, cu totala scoatere a Rominilor; punct 3: „Romt-
nii şi dela purtarea diregătoriei săteşti sunt scoşi pe acolo unde locuesc
Saşi sau cel puţin nu iau parte amăsurata la numărul locuitorilor ro-
mini“; punct 4: „naţia săsească pentru stăpinirea sa din pămintul crăiesc
pretinde pentru sine din diregătoriile țării şi din judecătoria montanistică
dela Zlatna *, şi cite-odată je, însă de Romini cu acelaşi drept nici-odată
nu pomeneşte nimic*, în punctul 5 se pling că Saşii consideră casa de
bani a celor şapte judeţe, a oraşelor şi satelor „ca proprietăţi numai lor
cuvenite“; punct 6: „Pe fiii matte noastre, incontra mai multor porunci
curiale nu-i primesc la învățarea şi deprinderea meşteşugurilor în fehu-
rile (bresle) lor cele făcătoare de monopoluri“, punctele 7 şi 8 că insu-
rățeilor romini nu H se dă pămint, ci numai Saşilor, punct 9 că Rominii
sunt siliți să dee zeciuială preuţilor saşi („La multe locuri satul romi-
nese întreg cară bogatele zeciueli popii săsesc locuitor în alt sat,
ba însuşi popa gr. neunit este silit a îmbogăți din productele sale pe
popa săsesc“...), şi aşa mai departe: asupriri economice de nesuferit şi
nedreptăţi politice revoltătoare ! Se cere deci leculrea acestor rele („ca
toate naţiile locuitoare pe pămintul crăesc, după numărul lor să ice
parte la reprezentajie şi diregătorii*...)

Ceea ce de fapt ar fi insemnat lovitura de graţie pentru Saşi, pre-
cum şi pentru Unguri, cele două nat privilegiate, Şi cum puterea de
stat era in mîna acestora, nu e de mirat că „cinstitele staturi* şi-au făcut
urechea toacă,

Ori cit erau însă în posesiunea puterii, Saşii simțeau greutatea ata-
curilor ce H se aduceau. Au căutat deci atit in Dietă cit şi în publicitate
să slăbească efectul adevărului crud spus de cel doi prelați romini, In

1) Judeţene.
2) Primăriile orăşeneşti. 6

566 VIAȚA ROMINEASCA

Dietă a vorbit Meister (Sebeşul săsesc), care ca argument de căpetenie
a invocat alt adevăr crud: printre Unguri e şi mai grea soarta Ro-
minilor, acolo numai groapa poate Și numită proprietate a lor 1. Pto-
tesorul universitar C. Schuller s'a pierdut în digresiuni, combătind conti-
nuitatea noastră in Dacia, parcă de asta ar fi fost vorba, iar nu de căi
carea legilor,

Scurt: se invedera că n'su Rominii ce Sé caute la „cinstitele sia-
turi" nici chiar cînd e vorba de Saşi, căci corh la corb (privilegiat în
privilegiat) nu-și scoate ochii !...

li şi vedem în curind apucind iarăşi drumul Vienei. La 1845 miu-
rise episcopul Moga. EI recurg deci Ja Împăratul, să le facă înlesniri
şi uşurări. Il roagă să le încuviințeze a-și alege episcop din staat lor
(ceea ce Rominii arădani ceruseră şi ei la 1814), care singur ar putea
lucra cu rivnă pentru întemeiarea unul seminar (aşa motivnn şi ar&danii
cind au căutat să scape de episcopii sirbi), ş'anume să leagă trei can-
didaţi, dintre cari M, Sa să întărească pe unul,

Mai important ni se pare însă următorul pasagiu al petițiti dela 1845;

„M. Voastră sacratisimă să vă induraţi e porunci, ca în viitor
impreună cu clerul să ice parte în proporție şi mirenii la aisgerea
de episcop al lor“,

„Mirenii romini de legea neunit din Reşinari* sint cei dap cari
aveau o astfel de dorința,

Curtea a satisfăcut cererea Rominilor. La 27 lunie 1846 le trimite
ca vicar-general şi administrator al episcopiei gr. or. romine din Ardeal
pe Andreiu Şaguna. Printrinsul se deschide cea mai strălucită epocă a
bisericii ortodoxe tomine, şi chiar a întreg poporului romian din Ardeal
şi Ungaria.

Nainte de a ne ocupa însă de această epocă, să cercetăm mai de
aproape care a lost învăţătura, experientele şi intormațiunile ciştigate
de poporul romin în contact cu Viena.

Din memorandele pe care prelaţii romini te-au înaintat Curţii, schi-
tate de nol, se poate vedea care a fost starea politică, economică şi
culturală a Rominitor în intervalul dela 1700—1848. Răspunsurile date
de Împărații d'atunci sint oglinda sentimentului ce ci aveau îață de Ro.
mini. Dacă rezultatul bunăvoinții lor nu este Intotdeauna după cum
așteptau Rominii, avem să căutăm cauzele nu la Curte, ci la staturi :
în Dietele (de sus şi de jos) Ungariei şi Transiivaniel,

In Ardeal situaţia iobagilor față de nobili era regulată de aşa zi-
sele „Anumite Puncturi*, un fel de ucaz care din masa mare a popo-
rului făcea o clasă de slugi la absoluta discreţie a proprietarilor nobili.
La 1771 Maria Teresia face însă radicale schimbări, şanume în favorul
iobăgimii, Intre altele, intervenţiei Curţii iobăgimea avea să mulțumească

DIN ARDEAL 567

dispoziția, că „dacă un proprietar de påmint nu şi-ar indeplini fndato-
ririle prescrise, orl va trata crud cu iobagii, aceştia pot så adreseze
plinsoarea lor județului comitatens care e dator să cerceteze jalba şi ce-
lor săraci să le pună la dispoziţie advocaţii săi şi să aducă lege după diep-
tate“. Pinä atunci bio iobagi nu aveau unde så se plingā. Cind a um-
blat prin Ardeal Iosif I, (Maiu 1773), Heydendorfne spune că aproape
de Bama i-au leşii în cale țărani sași cari | s'au jeluit:

„Proprietarul Bethlen Miklos ne omoară cu munca multă, De
multe ori îi lucrăm septămina întreagă. Nu ne dă nimica de mincare;
în schimb însă prefectul ne bate zilnic. Ne aduce la sapă de lemn. Pină
ce am fost iobagi ai fiscului (propietăți erariale), eram bogaţi. Acum nu
mai avem vite şi abia mai avem un codru de pine“... i;

Moştenitorul tronului li-a zis că o să cerceteze, să meargă numai
liniştiţi acasă. Un ţăran a zis însă:

„Nu mai îndrăznim să ne ducem acasă, Maiestate, pentru-că pre-
fectul pune să ne bată pănă la moarte. Vezi, Malestale, camaşa mea
plină de singe? M'a bătul eri, fără nici o vină, prefectul, Dacă aude
că am fost să ne plingem M. Tale, ne bate şi mai rău, Pe numele
lui D-zeu, ne rugăm Maiestate, ajută-ne* ;

Şi să se noteze că acest proprietar fusese „praeses gubernii” şi

i U

zarva I a rămas wimit şi i-a zis comisarului săsesc, care-l însoțea :
„la ascută! Astea sunt plinsori grave !*...,

Dacă aşa se trata cu Sait, îşi poate închipui orl-cine ce se in-

minii £}

"n e scriind despre clasa dominantă de atunci, zice:
„Un colţ din evul mediu, cu toate brutalităţile, nedreptăţile şi justiţia
intemeiat pe bunul plac al domnilo:. losii II avea cauze multe, ba
poate era şi dator să se scandalizeze şi să se intoarcă ingreţoşat de
asemeni stări de lucruri“ („Roman nemzetiség“, I, 16).

De altfel însăşi revoluţia lui Horea aşa sa mäscut: celor din gra-
ni, peste care numai Împăratul poruncea, le mergea mai bine ca loba-
gilor domniilor, S'au dus daci o mulţime să se inscrie—cdtane, crezind că
aşa scapă de năcaz. ŞI fiindcă s'au dus fără ştirea şi voca proprietarilor,
aceştia i-au snopit în bătăi, i-au închis, i-au aruncat pe drumuri, Scurt:
i-au împins în desnădejde şi i-au silit să caute a-şi uşura soarta—cu
ză sentimente avea clasa dominantă pentru Romini, mai bine
se poate judeca din faptul că sub losif I! cancelaria aulică cerea ca im-
potriva „Valachilor sălbatici şi desbrăcați de ori ce simi omenesc să se
introducă tortura şi pedeapsa cu moarte“ chiar in cazuri de furt şi jat...
Josif JI a oprit însă nu Pn bere dar şi ca iobagii să mai fie

astoane ori în ait chip.
weien cancelaria (din Cluj) ceruse să se facă anchetă printre să-

568 VIAȚA ROMINEASCA

tenii „care sunt In mare tulburare“, a respins cererea şi a recomandat
ca autoritățile să trateze mai uman cu țăranii.

losit II a dat probe despre umanitatea sa mal ales după isbucnirea
revoluţiei lui Horea, Stapinirea a căutat adică nu numai să înăbușe rs,

coala, dar să şi pedepsească în chip groaznic pe Rominii prinşi. Nu mal
era vorba de justiție, ci de răsbunare. In comitate s'au instituit curţi mar-
țiale, care judecau şi executau îndată sentința de moarte. La Deva au
fost executaţi, fără su fie înștiințat macar guvernul central, 56 Romini.

Dacă nu sosea opreliştea Impăratului, la Hunedoara erau să ajungă
acelaşi soartă alți 97 ţărani, căci și judele de sabla Váradi Móres d'acolo
cerea „să i se trimită gata o formulă de judecată şi în acelaș timp
un gide". Chiar după ce a primit rapoarte dela comandanții de trupe
trimişi să potolească revoluția, scrie cancelarului Eszterhăzy : „Din mul-
tele rapoarte privitoare la tulburările Valachilor se poate deduce clar, că
spiritul revoluţiei a isvorit din multele apăsări ale proprietarilor față
de iobagi“. A purtat apoi adevărată polemică cu Eszterházy, care pro-
punea tot felul de măsuri aspre Impotriva Rominilor. Intre altele Josi! H
observă: „Adevărat că ar fi folositoare şcolile, dar din cauză că locu-
tele ţăranilor (romini) sint împraştiate, asta e lucru greu şi nici nu
s'ar renta dat poate că ar fi un lucru tocmai atit de salutar dacă
proprietarii acestor Valahi ar fi şi ei învățați In şcoli la principii
mai bung".

i Ştiind apoi ce fel de judecăţi pot fi aduse chiar „conform le-
EI" de representanţii-şi aleşii clasei dominante care cereau sd fie bătuţi
pe „deres* locuitorii satelor „compromise“ în revoluție, nu numai a
oprit aceasta, da: şi numeroasele sentințe de moarte le-a schimbat la
2—3 ani muncă siinică, după cum a oprit şi aceea, ca nobilimea care
a suferit cu prilejul revoluției să se despăgubească pe spinarea io-
bagilor. Pe Horia şi Cloşca adevărat, nu l-a mintuit de moale, remine
însă bine ştiut că cruzimea cu care au fost executati n'a avut aprobarea
Impăratului, precum tot impăratul a impiedicat ca „satele vinovate în mã-
sură mai mare să fle zecimate“, după cum cereau cirmuitorii comitatului
Albei de jos,

De altminteri toți Ungurii, care au scris despre revoluția lul Horea
acuză pe losii II că a părtinit fățiș (ărânimea iar pentru nobilimea ma-
ghiară avea dispreț.

Urmaşul marelui împăra!, Leopold H, usese jurămint -
tituția Ardealului, că va păzi-o, altfel Zeg de Seen şi-ar geti
paie în cap, Lotus! în prima sesiune a Dietei ce a convocat, vestita
DE „dea 1790—91, în proiectul prea înalt, a impus discuțiunii ur-

„De oare-ce în Ardeal nu este în vigoare un urbarium sistematic
voim ca acest urbariu să fie stabilit în articole de lege adusă în reci-
procă înțelegere de staturi, desființindu-se totdeodată starea de ic-
băgie a fârdnimii locuitoare pe propriul teren, interzicindu-se pedep-

DIN ARDEAL 509

sele corporale volnice şi asigurindu-se libertatea personală și acel
drept ca, fără atingerea dreptului de proprietate al marilor propris-
tari, să poată dispune după plac de ceea-ce au ciștigat ; mai departe
trebue a se purta grijă de poporul plătitor al dărilor şi aflate mijloacele
potrivite spre învingerea sărăciei platitorilor de dare şi ameliorarea situ-
anne) lor“.

Oligarchii au combatut însă cu violență proiectul menit să uşureze
starea țranilor. Baronul Kemény Pála prezintat un contra-proiect, com-
bătind dreptul de liberă mutare a iobagilor, Alt baron, Kemény Simon
a căutat să trigăneze ori ce discuţie, dind chestia spre studiare uneico-
misiuni compuse, se înţelege, din representanţii „celor trei naţiuni”, De
Romini, nici pomenire, deşi mai ales asupra soartei lor era vorba să
se decidă !... Contele Bethlen Lâszid a ţinut o vorbire, spunind că el aşa
a observat: ţăranului (iobag) nu-i place să pâriisească locul naşterii sale,
ci trăeşie mal bucuros cu stăpinul său. Deci : nu-i nevoie de lege care să
asigure lobagului libertatea de a se muta unde vrea. Baronul Wesse-
Iaşi Miklós, faimosul luptator „lberal“(2) a mers şi mal departe în su-
părarea sa contra Vienei care în felul acesta vrea să slăbească naţia..,
A zis (şedinţa dela 18 Martie 1790); „Persoane invidloase şi calomniă-
toare au descris intenționat in cele mai triste culori la Curte starea io-
bagilor din Ardeal. Deşi iobagii ardeleni nu fac mai multe servicii pro-
prietarilor de cît sint datori pentru folosirea pămintului“... Adevărul era
însă că cel 400.000 „nemesi" (chi erau după statistica dela 1785) trăiau
stăpinind nu numai re din pâmintul ţării, dar dispunînd şi de brațele
a 8.100.000 iobagi, care pe lingă asta plăteau şi dările şi slujlau şi în
armată, cite 10—12 ani,

Mat tare a fost combătut proiectul din partea Secuilor. Ei nici co-
misie ad-hoc nau vrut să se aleagă, ci să se ia dela ordinea zilei. Co-
misia nici ou s'a putut alege de cît la 1 Aprilie, iar raportul acesteia s'a
depus la 3 lunle,

Ce fel de sentimente avea Dieta Ardealului pentru ţărininie, se
poate vedea din faptul, că faţă cu propunerea Curţii, a opinat pentru
menţinerea iobăgiei şi să nu să admită nici dreptul ca iobagii să se
poată muta.

E adevarată minune că s'au afiat şi ciți-va magnați care şi-au ri-
dicat cuvintul în favoarea iobagilor: Intre ei cei mai energici şi mal umani
au fost contele Teleky lózsef, Kemény Simon, Nalâczy şi Tür, cari au
adus ca argument principal faptul că Dieta Ungariei a primit deja
această reformă. Contele Teleky Mihily, baronul Wesselenyi şi Nemes
lános (seculu) au combătut violent şi aşa se vedea: aveau majoritatea
cu dinşii. Acesta din urmă argumenta aşa: „Dacă noi la simpla dorință
a M. Sale destiințăm o lege, îndemnăm Curtea să pretindă desființarea
şi altor instituţiuni mai insemnate încă”.

„Nici nu s'ar fi ales nimic din dreptul de mutare al iobagilor”
scrie lancs6 (op c. pag. 247) „dacă nu intervenia guvernatorul. Vorbind

E VIAŢA ROMINEASCA
Se pa ae AE

DR e e

mai de multe ori şi capacitind energic, a urmat votarea art. 26 şi 27
care, modificate de Coroană, s'au sancționat în anul 1792",

Şi acest drept al mulţimii defa Împăratul a venit.

Aristocrațimea era aşa de furioasă pentru intervenirile acestora în
favoarea iobăgimei, în cit în şedinţa deia 4 Februarie 1790 baronul Wes-
selényi a propus darea Io Judecată a tuturor acelor „Sfetnici ilegali
cari au dat Coroanei astfel! de Sfaturi”, iar în şedinţa dela 8 Febru-
arie majoritatea a primit propunerea, Mai lare şi-au descărcat Oligarchii
ura asupra lui Beyschiag, care lucrase un memoriu şi arătase Impăratu-
luf Losit ÎI cum s'ar putea decreta şi Rominii de a patra nație!

Acest spirit a domnit cînd Rominii au prezintat Curţii „Suplex
libellus Valachorum“, De altminteri tot atunci mai mulţi oficeri al tegi-
mentelor 1 şi H de era au înaintat şi ei lui Leopold un memorand
cerînd ca Rominii din Ardea! să fie decretaţi de a paira najte. i

lată numele acestor oficeri cu bune sentimente romineşti ` căpita-
nii loan Şincai (fratele marelui Şincai) şi Caliani, locotenenţii Petru
Lupu, N, Remetei, Vasile Pop şi Atanasie Androni, sublocotenenţii Va.
sile Moldovan, Nichifor Şarda, stegarii seen! Simeon Viteaz şi Daniil
Gilan, precum şi capetanii militari loan Ignat şi T. Dragoş.

In interesul adevărului istoric amintim aci, că tot atunci oiicerii
mari reng De (în frunte cu căpitanul Laezkovics) au cerut ca
imoa de comandă så fie, în regimentele i
praf da 4 A gi din Ungaria, cea maghiară.

“Bunăvoinţa ce Rominii au văzut că are Curtea faţă de ei l-a in-
demnai să facă uni! paşi de mare însemnetate în ce priveşte cultura
națională, Cer adică permisiune ca în Sibiiu să scoată un ziar menit
a lumina îndeosebi pe preoţi, „poporul întreg în favoarea căruta s'ar
scrie, nefiind la acel grad de cultură ca intre el citirea şi scrisul să fie
generale“, Preoţii ar comunica însă, Duminicile şi în sărbstori, şi popo-
rului cele ce scriu în foaie. Lucrurile erau puse la cale aşa: foaia să
apară în tipografia lui Martin Hochmeister, în ediția unei societă!i ano-
nime, La 26 Maiu 1789 guvernatorul conte Bântiy Györvy recomandă
Impăratului să conceadă lui Hochmeister tipărirea şi trimiterea prin poştă
a acestei foi, La cererea Curţii s'a inaintat şi programul foii (de carac-
iaee şi piara ştiri, mai ales despre răsboiu, apoi numiri şi înain-

„ censor era destinat să fie in
vici. impăratul a dat concesie. E Apo Ce

"Deşi foaia n'a apârut, este totuşi interesant a se
erau să-i ajute pe Romini în afacerea dung au fost pico Ap
tipografui Hochmeister, cit şi guvernatorul Bánffy erau membri al lojei
St. Andrei din Sibiiu. Cărturarii romini St, Costa şi V, But de ase-
meni făceau parte din lojă şi împreună cu Molnar, medicu! oculist cu-
noscut din revoluția Horea, erau să fie conducătorii foii. |

De altminteri mai bine se poate vedea protecția Curţii din urmă-

DIN ARDEAL 271

toarele fapte: La 1782 losif 1 numeşte inspector de şcoale (gr. cat.) pe
George Şincai, muncii şi străduinții căruia se poate mulţumi ct în des
curs de 12 ani între Rominii gr. cat, se înfiinteaza 200 şcoli poporale
(pbnă atunci aveau, după cum reiese din documentele Hurmuzaki, numai
10). Pentru ridicarea Rominitor gr, orientali, losi! II de asemeni ordonă
(4 Martie 1786) a se întemela şcoii în comunele mari, tar prin ţinuturile
unde satele sint mici şi împtăşilate, să se ach o şcoaiă comună, care
sa se susțină din didactru, iar dacă acesta nu ar ajunge, din fondurile
de şcoală ale Ungariei şi Ardealului, Pentru insiruirea învăţitoriior tre-
buincioşi, a dispus a se Une un curs de G luni, ls Timigoara a Visch
Eroii redeştentirii noastre naţionale în aceasta cpacă gl sub oblă-
duirea Curtii s'au format, Activitatea lui Samuil Klein, George Șincal,
Petru Maior, apoi Țichindeal, Iorgovici, Bojinea, At. Sandor cade
chiar în epoca ce precurge mariior evenimente dela 1348—49, Şcoala
acestei mari generațiuni a format si pe George Lazăr, case trecind în
Muntenia, porneste marele curent la care s'au tucăizit toji fruntaşii
dela 1843.
După cum din porunca lui Jost H sau tniemelat la Temişoara şi
Virgei şcoli preparandiaie, aşa—mai tisziu—episcopul gr. or. Mosa dela
Sibiiu înființează şi e! o preparandie, curs de D luni, pentru tinerii pr.
or. şi peste tot se porneşte acolo o mişcare culturală despre care Petru
Maior scrie : „Ori cit de putină avere au avut ncunilii din Ardeal, n'au
trecut de cit doi ani dein stabilirea episcopului în Sibiu, şi el tute au
înființat seminar pentru preoţi, far grafia împărătească Da conces, ca
anual 4 tineri peu ardeleni să studieze teologia în Viena, să poată fi
ai prolesari în seminarul d'acază, Cit priveşte şcolile de prin sate, neu-
än i-au şi întrecut deja pe uniți în Ardeal“.
Nu e, cu un cuvint, nici 6 mișcare, a! cărei îndemn ori sprijin să
nu fle Curtea din Viena,
Este deci lesne de înțele=, de ce, chlar la începutul evenimentelor
deta 1848—49, pe Romini il vedem Där ezitare, în tabăra împărătească,

loan Russu-Şirianu

S Din Basarabia.

Cu tot haosul ce a cuprins întreaga Impărați rusă i
ha „cu toate apinte-
= orz ale reacţiunii, adincile nevoi ale vieţii nu pot ră pară
uşite, nici sofisticate, chiar in colțul cel mai int iului
a KE GE t unecat al Imperiului, cum
n această provincie, de un veac uitată de Dumneze
F E u, dată pradă
„adevărațitor ruşi”, cu nume ca Crușevanu, Bulafelu şi Voloveiu, atita
timp se privea ca o crimă de stat simpla constatare că majoritatea co-
ees a locuitorilor ei nu sint Ruşi, ci „Moldoveni...*
cum însă, deşi cuvintul „Romin* tot e încă
l, pus la index, du
ce am asistat la înaugurarea unei tipografii oficiale pentru tipărirea gr,
bere Tae mg la care au asistat guvernatorul şi toste
su e provinciei,-—vedem deschizindu- biserici
pentru predicatorii romini. TAG `
adevăr, în ziua de 21 Noembrie a.c, cu binecuvinta :
ua A rea părin-
telui protopop Popovici, în „Biserica Nouă“ din Chişinău, un i jak-
mos, d. Hinculeţ a ţinut o predică, în romineşte, intitulată „Învățătura
în zare eer în biserică a Preasfintei Nascătoare de Dumnezeu“
redicatorul a ştiut să prefacă amvonul bi ` i
culturi! naţionale. > sic ta iz Pai
Pentru ca să vedeţi, ce pot auzi astă-zi în bi i
Co , serică biet? „Moldo-
veni“, reproducem partea finală a cuvintării d-lui Hinculeţ care e un
adevărat eveniment în viaţa noastră publică:
„Vă e cunoscut, fraţilor, că ţara noastră, B j
À , Basarabia, e locuită mai
vaste Moldoveni, de un popor, care nu atit de mult e alipit de Ru-
vi ar care în multe imprejurari şi-a dovedit credința sa câtre Rusia.
Zeen la alipire poporul moldovan, în puterea tnanifestului impăratulu!
SCH I Binecuvintatul, a primit dreptul la sine-cirmulrea după obi-
ce n sale şi în limba sa părintească, Dar cu vremea pentru sco-
pu n rusirii, limba moldovenească încetul cu încetul a început a se
te din dregătoriile stăpinitoare locale, din şcoli, mai pe urmă şi din
em cile Domnului,—cea ce mai ales e trist. Dar Moldovenii mutt,
măsurilor aceste nu s'au prefăcut în Ruși, însă au început numai

DIN BASARABIA 573

în privința culturală a răminea de alte popoare, lar din pricina neştiinții,
a întunericului său şi a sârăciei, poporul acesta este obijduit şi despre-
{uit de celelalte popoare ce trăesc la un loc cu el, sa făcut de ris la
alții, s'a făcut basm intre popoare; chiar şi numele Moidovanului s'a
făcut un nume de sudalmă, iar mulți Moldoveni după obirşie, se tea-
pădă de poporul lor, Dar parcă poporul acesta nu e atit lipsit de daruri
sufleteşti, nu e atit obijduit de Dumnezeu, că nu s'ar mai putea ridica
din starea lui grea de față! Nu, asta nu se poate spune: poporul mol-
dovan şi celui rus i-a dat din sinul său oameni mari, ca Petru Movilă şi alţii.

Ku sfințește oare însuşi Isus Hristos dreptul, ba chiar datoria fie-
cărui popor a se ruga sau a vorbi cu Acela, care a zidi! toate neamurile şi lim-
bile lor, în limba lui părintească ? Dar acum nu mai e departe vremea aceea
cînd şi pentru fratele nostru cel mai mic, pentru țăranul moldovan mai
strălucitor va răsări lumina lui Hristos, cînd şi el va lăuda pe Dum-
nezeu în limba lui. Acuma s'au şi pus citeva inceputuri bune in această
privinţa. Cu bine-cuvintarea arhi-păstorului nostru, preaosiințitul Vladimir,
sa deschis tipografia moldovenească, unde sa şi inceput a se tipări
cărți bisericeşti moldoveneşti ; în seminarul duhovnicesc iocal se intro-
duce limba moldovenească, iar în şcoala eparhială de fete ca se şi predă.
Şi noi credem, câ e aproape şi vremea aceea, cind limba aceasta va fi
dată acelula care are mare nevoe de ea,—ţăranului sătean moldovan,
cind limba moldovenească va fi introdusă în şcolile incepătoare,

=
"har.

În acelaşi ordine de idei trebue să semnalăm înfiinţarea, de acum
cit-va timp, de câtre preoţii Basarabeni a societății bisericeşti şi cultu-
zale cu nume de „Frăjimea Naşterii lui Hristos“, în scopul, arătat în
statute, de „a da poporului moldovenesc din Basarabia material de ce-
tire în limba națională”. Până acum „Frăţimea” s'a mulțămit să tipăreas-
că numai predici—traduse în deobşte din ruseşte de părintele M, Pla-
mădea!ă,— pe care le trimite pe la toate bisericile din provincie, spre a
le ceti poporenilor.

Astă-zi se agita ideia de a lărgi activitatea „Fräțimii“, In No. dă
din „Basarabia“ un preot de sat, ale cărui iniţiale din iscătitură „|. F.*
if descopere tuturor Basarabenilor, publică un apel în acest scop, din
care extragem pasagiul caracteristic :

„ŞI predicile sint folositoare, dar în ele numai nu se poate să

KL pad i! Li IF,

DN l VIAŢA ROMINEASCA
T VATA: ROMIRRA

se încheie tot lucrul „Frățimii”, Ea ar trebui să facă mult mai muit.
Spre pildă ar putea scoate la lumină pentru Moldoveni abecedare, dic-
ționare şi aite cărți de învăţătură, cărți de ştiinţe, din istoria Bisericii,
din istoria cetățenească, din istoria culturii, vr-un jurnal! poporan, ar
putea -organiza coruri moldoveneşti, jeet) (conferințe) în limba tmmoldo-
venească, și la urmă, ca un lucru de cea mai mare însemnătate, şcoli
cu învățătura în limba națională, Lucrători s'ar eña, numai să nu se
facă lucrurile de doi--trei preoţi orăşeni, ci să ile atrasă toată preojimea
epariiată (a diocezai),—şi credem că mergind pe calea asta, Frëjimea
ar merita și ar dobindi mulțămirea cea mal marc din partea popornlui
moldovan"...

D
+4

Cu toate că sint abia clte-va luni decind administrația recunoaşte
existența „Moldovenilor“ în Basarabia, încercările de a deştepta țărănt-
mea n'au rămas fără roade, Dacă în adunarea Zemstvului din Chişinău,
țăranii au votat Împotriva şcolilor romineşti,--în aceste adunări toată dis-
cuțiunea se ţine în limba rusă, pe care ei n'o înțeleg de: toc, bie? o.
meni nici nu ştiau cum şi pentru ce voleazā t..

Dar activitatea culturală, şi mai ales propaganda ziarului „Basa-
rabia“, înmulțeşte pe zi ce merge manilestaţiile ca aceia, despre care scrie
corespondentul ziarului constituționalilor-democraţi rasi din Chişinău,
„Bessarabsca Jizn“, în N-rul din 29 Noembrie a. C, din comuna Valea
Perjei, jud. Benderi, .

Comina Valea-Perjei, spune torespondentul, cuprinde în realitate
două părți distincte: partea de sud, locuită de Moidoveni, cate au şi
dat numele aceste! comune, şi cea de Nord locuită de Bulgari, ce s'au
aşezat acolo mai tirziu (fiind aduşi de Ruşi în calitate de „cutonişti”), Po-
pulaţia moldovenească formeaz: cam o cincime, iar cea bulgărească cam
patru cincimi din numărul total al locuitorilor comunei, Din punctul de
vedere administrativ comuna formind o singură obşte, in adunsrile pie-
nare aie obştiei comunale (la care după legile ruseşti iau parte toţi lo-
cuitorii vristnici), Bulgarii fireşte majorizează pe Moldoveni în toate
chestiunile, Pentru a scăpa de această stare de „Subjugare” (ghilemetete
aparțin corespondentului), Moldovenii din Valea-Pesiei stărue să fie des-
părțiţi Intro obştie comunala deosebită. În cererea lor ei aduc argumente
solide, care dovedesc necesitatea de a se satisface aceasta stiruință. Toată
lumea deci credea, că Moldovenii vor teuşi în sfirşii în nszuinţile lor de
„autonomie“. (iarăşi philemetele corespondentuiui). Cu toate aceste, astă-
vără s'a primit o înştiinţare oficială, cum că stiruința Moldovenilor. e lå-
sată fară urmare. Dar Moldovenii nu s'au supus, ci sau adresat din nou
câtră administraţia provincială, insistind ca să le arâte motivele peniru care
dreapta lor cerere a fost respinsă, Administraţia a însărcinat atunci pe
„Zemski naciainic* focal ca pe de o parte s3 „convingă“ pe Moldoveni

DIN BASARABIA 515

să renunțe la cererea lor, iar pe de alla parte să ancheteze dacă toți Mot-
duvenii doresc separațiunea, sau numai îi indeamna ciţi-va indivizi
(„instigatorii 1*). la ziua de 19 Noembre a. e. „Zemskl nacialnic“ a adunat
toată obştia Moldovenilor ai le-a „propus* să voteze împotriva separaiunii,
Moldovenii su răspuns prin refuz unanim şi categoric, ŞI au rugat din nou
pe „Zemski* să stărue ca dorința lor legitima să fie satisfăcută mai
curind,

Atunci „Zemski“ a declarat oamenilor, că cererea aceasta „va H
supusă spre deliberare şi hotărire Inaltului Senat“...

Adică, paşte murgule L...

Da, viaţa nu stă în loc. Chiar în Chişinău, desigur cel mai reacţio-
nar din toate oraşele mari ale iinperiului, asistăm din cind în cind la ma-
niiestaţii neobicinuite. Aşa în şedinţa „Dumei orăşeneşti“ (Conslliuj
comunal) din 24 Noembrie a. c. un consilier a interpelat pe primar,
vestitul d. P. Sinadino, în privința îndepărtării din serviciu de câtre in-
spectorul şcolar a unei institutoare, „pentru motive politice”. Cu această
ocazie s'au auzit nişte rostiri extraordinare pentru acest Consiliu, ma-
joritatea membrilor căruia e poreciită „huligani“ de câtră presa locată.
Mulţi chiar şi-au exprimat neincrederea în „înaltul guvern” şi s'au indoit
că se va da vro urmare protestului lor. Le aceasta —horibile dictu 1—
însuși d. P. Sinadino a răspuns, că „acum au trecul acele vremuri cind
Petersburgu! (ce fincță D putea să nu bage de samă protestul nostru,
acum acolo ascuită cu multă atențiune ce se vorbeşte în adunările repre-
zentanților societăţii, şi, probabil, ca răspuns la plingerea noastră se
va primi unde trebue (iar!) o mică telegramă, și noi vom căpata o sa-
țistacţie dapiină“.,.. |

Ca rezultat ` Consiliul a hotării să stărue pentru reintegrarea in-
stiintoarei în chestie. și de a aduce la cunostinta Ministrului de Instruc-
ție actele abuzive ale inspecției şcolare....

+
kd /

Pentru moment deasupra tuturor grijilor şi a sfarţărilor de
deştepiare culturali se ridică chestiunea palpitaniă a alegerilor apropiate
pentru Duma Imperială.

Dar în această privinţă, precum şi asupra situaţiunii anormale create

in Basarabia prin restringerea „pe cale de interpretare senatorială“ a drep-
turilor electorale ale răzăşimii noastra, voiu vorbi altă dată,

M. Costea

Lee DT ven

Miscellanea

MILITARIZAREA ŞCOLILOR.

Noua organizare a şcolilor pusă în practică cu începerea anului
şcolar curent a stirnit deodată un potop de discuţii pro şi contra. Nu e
ziar ori revistă, care să nu-şi fi spus cuvintul său în această chestie:
numai „Revista de Filozofie şi Pedagogie“ —organ al singutei „Socie-
tăți Pedagogice“ din un — mu şi-a exprimat încă părerea, Aceasta nu do-
vedeşte însă că cei peste optzeci de pedagogi, fondatori al Societății, n-ar
avea o atitudine hotărită față de noua reformă, ci ne arată numai faptul
că No. 2 al revistei-organ se află în preparație încă dela apariția No. 1
din lamuarie a.c. S-aşteptăm dar cu încredere răspunsul indicat ca cel
mai competent. >

Lupta încă e inverşunată, şi ne-ar fi imposibil să dăm numele tu-
turor acelor care şi-au rupt lăncile în acel fonrnois pedagogic, iar mul-
țimea autorilor streini, depe toate continentele, care au fost citaţi— de
multe ori cu adresele greşite —să coroboreze provocările combatanţilor,
întrece cu mult numărul autorilor indigeni,

Orstoria publica de tribună a fost şi ea pusa in serviciul acestei
aprinse discuţii, şi atunci d. AL Xenopol-—Insărcinat de Minister-—a avut
prilejul să dovedească că, nu numal în chestii de estetică literară, dag
poate să atingă o îngerească abnegaţie.

La un moment dat tabăra militaristă a pus în retragere pe adver-
sari prin o ingenioasă periidie jubiliară: „Regele Carol ca pedagog...“
scris negru pe coperta roșă a unei reviste foarte răspindite, insinua rein-
Vierea chestiei, prea arhaice acum, a antidinasticizmului. Viclenia însă
n-a reuşit, panica a dispărut; şi, antimilitariştii au ciştigat acum un aliat
invincibil: pe d. Oh. Panu, care fără să citeze vreun rege pedagog,
dărimă fără cruțare toate argumentele militariştilor.

Noi, deşi recunoaştem dreptatea d-lui Panu, întru-cit priveşte raji-
unea pedagogică, avem totuşi o îndoială în ca priveşte rațiunea de stat,
Pedagogul e chemat să fasoneze tinerele generaţii în vederea unui ide-
al; idealul însă etico-social al unei epoci istorice trece peste competenţa
pedagogului —el e determinat de o sumă de factori politico-sociali-aco-

nomici care numai în mințile oamenilor de stat îşi găsesc sinteza lor de-

MISCELLANEA 577

finitivă. Fixarea idealului educației publice cade in răspunderea condu-
tătorilor ţării, căci ei sint în măsură, mal mult decit ori care alții, să
cunoască momentul istoric al färii pe care o conduc, Puţini pot pricepe
marele secret al conducerii popoarelor! Sint momente în viața unui
popor cind el trebue să rupă brusc cu tradiţia trecutului ! ŞI, mare rās-
pundere au, în fața Istoriei nepărtinitoare, îmdrumătorii neamurilor | Sint
semne netăpăduite, care, pentru acei care vor să vadă, ne arată că tre-
bue să rupem cu inerția noastră tradițională; necesități inexorabile ne
îndreaptă spre o nouă stea polară: Expoziția Naţională a exhibat Eu-
ropei intreg! uimitoarea dezvoltare a țării ; excedentul budgetar invede-
rează excelenta stare materială a populației rurale ! În toate timpurile o
situație similară a facut pe popoare sa pirăsască politica pașnică şi să
se pindească la o politică de expanziune: cuceriri şi colonizări, Oare
conflictul cu Grecia nu ne arată incotro se vor îndrepta tinerele noastre
batalioane ; jar curentul crescind de emigrare nu e oare un simptom al
politicii noastre coloniale ? Atunci să se spue odată,—căci pregătirile
noastre războinice nu mai sint un secret pentru nimeni—că nu mai e
vorba de o modestă reformă şcolară, ci de dublarea armatei noastre de
Campanie, așa cum glăsueşte art. 6 din lege: „Întreg teritoriul regatu-
lui romin se imparte in cinci regiuni şcolare militare, corespunzătoare
celor 4 corpuri de armată şi diviziei din Dobrogea“. Dar ca in toate
legile votate în grabă—şi aceasta trebuea să fie votată în grabă—lacu-
nele nu lipsesc. Pentru ce liceele din Tulcea, Constanţa, T. Severin nu
s'au încorporat flotilei marine şi dunărene; şi pentru ce Externatele de
fete nu s-au incorporat serviciului crucii roşie? Credem că Parlamentul
nu va întirzia să faca să dispară şi aceste lacune, şi o nouă sumă se
va adăugi pe lingă cel 800,000 lei anual ceruţi deja de actuala reformă,
Pentru scopuri mari meschinăriițe bugetare sint totdeauna primejdioase,
ŞI oare n-ar fi nimerit ca rectorii Universităţilor să fie înlocuiţi prin ge-
"era, iar Ministerul de Interne si fie contopit cu cel de tăzboiu ?—Dar
atunci e un Minister mai puţin!

ÎNVIEREA LUI DANTE ŞI PĂŢANIA UNUI FILSOOF AZIATIC.

Vestea surprinzătoare a învierii divinului cintăreţ al Infernului ne-o
aduce revista leşană Arhiva (Director A. D. Xenopol), la al cărei suc-
ces crescind se pare că s'ar fi decis să colaboreze şi ilustrul florentin,
cu un interesant studiu în proză. lată şi termenii în care ne împărtă-
şeşte „Direcţia“ această ştire negreșit imbucurătoare pentru intregul uni-
vers, dar mai ales măgulitoare pentru noi legenit:

„Alragem luarea aminte a cetitorului asupra acestul frumos studiu
ai iui Dante, scris cu atita cunoştinţă“...

În realitate, şi fără multă bătaie de cap, cetitorul Arhivei va reci-
noaşte că are înaintea sa o simplă reclamă a Direcției şi că nu „poe-
tul“ s'ar fi decis să facă în Arhiva vre-un studiu asupra d-lui AL G.

528 -VIAȚA ROMINEASCA

Mavrocordato, ci că, din potrivă, acest din urmă scriitor, un sirgulucios
bibliofil, a început să'şi publice acolo, întrun studiu asupra lui Dante,
impresiunile saie culese din Jectura poetului şi a numeroşi scriitori dan-
tologi.

Reuşit-a acum într'adevăr d, Mavrocordato să aducă vr'o contribu-
ție inedită la cele citeva kilometri de bibliotecă dantologică existentă ?
Aceasta nu sepoate Încă şti, de oarece studiul său nu este publicat pănă
acum În întregime. Avem însă tot dreptu! să ne aşteptăm ia o lucrare
serioasă, mai ales dacă ținem sami de spiritu! critic de care autorul a
dat dovezi şi în alte împrejurări, iar mal ales în următoarea :

Era o mare nedumerire istorică în privința circumstanțelor care au
însoţit încheierea păcii dela Prut, între Ruşi şi Turci, la 22 Julie 1711.
Şi nedumerirea venea din faptul că deşi Ruşii fuseseră cei bătuţi, totuşi
Turcii s'au mulțumit a le dicta—spune d. A, D. Xenopol în Ist. Rom.
vol. IV pg. 520—numai „nişte condiţii care pentru o perdere obicinuită
ar putea părea îndestul de grele, dar care erau nimica în asămănarea
cumpenei din care scăpa pe țarul“.—Cum să ne expiicăm această gene-
rozitate turcească ?

Voltaire, un contimporan al evenimentelor, o tălmăceşte prin mi-
tuirea Vizirului, ssu cel puțin a locoţiitorului lui, care comanda oastea
turcească. Deşi mai tirziu ci a revenit asupra acestei legende, atenuind-o,
totuşi prima versiune a trecut la toţi scriitorii şi Istoricii posteriori. Este
însă de remarcat că dintre contimporanii războiului, în afară de Vol-
taire, acea legendă nu o mal pomeneşte decit un Suedez anonim, în
raportul adresat prin Anton Otto, principelui Eugen de Savoia,

În faţa acestui izvor de informaţie, avem pe istoriografii noştri N.
Costin şi |. Necuicea, acest din urmă chiar martor ocular al împrejură-
rilor, în calitate de hatman a! domnitorului Cantemir, Ambii aceşti cro-
nicari nu numai că nu pomenesc nimic de mituirea Vizirului, dar afirmă
amindoi un fapt care înlătură chiar cu desevirşire oaşa ipoteză. Ei ne
spun că pacea ar fi fost cerută nu de cătră Rust, ci de Turci, aşa că
cei de'ntăiu nu aveau nici o nevoie să recurgă la mituire. Atunci, între-
barea este de ce Turcii, învingători L Prut, cereau pace? ŞI cronicarii
răspund : pentrucă fuseseră demoralizați de furia cu care Ruşii se lup-
taseră contra lenicerilor, că aceşti din urmă refuzau să dele un nou
atac, etc. etc... Alături cu aceştia, D, Cantemir nu pomeneşte nici el des-
pre mituire, dar spune, dimpotrivă, că pacea a fost propusă de Rust şi
nu de Turci. i

Acestea erau izvoarele cunoscute pănă dăunăzi, pe care avea să le
cearnă critica noastră istorică. Cel de'ntiiu care a relevat contrazicerea
lor, a fost Mihail Cogălniceanu, acel genial diletant în atitea ramuri ale
culturii noastre naţionale. Intr'o carte publicată la laşi în 1845, ei im-
brățişează punctul de vedere at cronicarilor şi declară (ise ambele aser-
Mun ` şi că pacea ar îi fost cerută de Rust, şi mituirea Vizirului,

MISCELLANEA 579

jiane DA ai An E

În acest stadiu moşteneşte chestiunea d. A. D. Xenopol care, în 1891,
lace să apară vol. IV din a sa Istorie a Rominilor, Să vedem cum o rezolvă
„marele nostru istoric.* —În privinţa propunerilor de pace, d-sa este cate-
goric : Ruşii sint acei care le-au propus şi nu Turcii; iar această părere a fost
contirmată acum în urmă şi prin noile dovezi aduse de d, AL. G. Ma-
vrocordato, dintre care una peremptorie dar necunoscută d-tui A. D Xe-
nopol, anume mărturica chlar a ţarului Petru cel Mare.

Rimine acum a doua parte a problemei: Ca putea determina pe
Turci să accepte pacea în condiţii aşa uşoare pentru Ruși a At d.
Xenopol este mai eclectic: pe de o partie reproduce argumentele intil-
nite în cronicari, precum şi unul ai cărui izvor d. Mavrocordato nu-l
găseşie nicăiri (scrisoarea Sultanului către Vizir prin care-i ordonă să
primească propunerile de pace); lar pe de altă parte, d. Xenopol pri-
meste şi legenda mituirii, după cum se poate vedea din următoarea ci-
taie ` „toate aceste (Imprejurări) întărite de Rugi şi prin daruri însem-
nate făcute Vizirului, adunate dela toji ofiţerii armatei, din inițiativa iin-
părâtesei Caterina. Neculcea spune că | s-ar îi dat până la 300 pungi“.
Dar pe ce izvoare, credați că'şi sprijine d. Xenopol această afirmare
de mituire ? Pe Voltsire,—care renunțase la ea? Nu; ci pe anonimul Sue-
dez, şi pe cronicarul nostru Neculcea (Letopiseţele H p. 363)!

Aici intervine d, AL G. Mavrocordato—autorul studiului Iui Dante—
invederind nu numai însuşiri de asiduu scociorilor de izvoare, ci mai
sies, un spirit critic care lipseşte chiar unora dintre marii noştri istorici,
lată, întradevăr, ce valoare acordă d-sa celor două izvoare citate de d,
Xenopol :

1?) Mărturia anonimului Suedez nu are nici o valoare, de oare ce
cuprinde numai nişte propos de garde, care se scomesc cu prilejul ori-
cărei întringeri, Dacă mituire ar fi avut loc—se întreabă den cu drept
cuvint—nu ne-ar fi relatal-o reprezinlantul mai serios, la fața locului,
al regeiui Carol XII, snume Ponialovski, care nu pomeneşte nimic despre
aşa ceva?

W) Dar ceia ce este şi mai curios, este că Neculcea, ia locul ci-
tat de d, Xenopol (Letopiseţi U p. 363) nu pomeneşte nimic de mituire,
de care ce el se ocupă acolo de a treia domnie a lui Racoviţă!.., Mai
mult încă—zice iarăşi cu drept cuvint d. Mavrocordato--Neculcea nici
mar putea să spuie micăiri aşa ceva, căci „acel cronicar pretinde că
Vizirul a trimis soli de pace: prin urmare nu i se puteau oferi (acestuia)
pungi, cîndi se acorda lui cererea..."

Dar d. Xenopol este nu numai istoriograi și critic istoric, al cârui
discernimint în alegerea izvoarelor şi metoda stiintifică în citarea ior, d.
Mavrocordato ni le pune aşa de bine în evidenţă; d. Xenopol are şi
pretențiuni de a face filosofie istorică, prin articole pubiicate în diferite
reviste străine şi prin conferințele sale ținute la diverse congrese... lată
cum îl apreciază d. Mavrocordato şi în această privinţă. Cilăm textual:

„D. Xenopol a găsit şi o altă cauză pentru scăparea lui Petru;

380 | VIAŢA ROMINEASCA

el serie în istoria IV, 519; „Fatalitatea însă Inscrisese în cartea desti-
nelor omeneşti vieaţă pentru Rusia şi moartea pentru Turcia*.—Nu cu-
noşteam pe distinsul nostru concetățean ca atit de convins fatalist —ex-
clamă d. Mavrocordato—şi nu ne aşteptam la această aziatică tălmicire”.

„Aziaticul“ filusot istoric nu a răspuns însă pănă acum la nici una
dintre aceste critici, deşi ele i-au fost făcute în chiar propria sa revistă
Arhiva (Anul XVI, No. 11) pusă sub direcțiunea d-lui A. D Xenopol...

lar cunoscind această împrejurare, cetitorul nu numai că va aştepta
de la d. Mavrocordato lucruri inedite şi asupra lui Dante, dar va găsi şi

foarte îndreptăţite laudele pe care d. Xenopol i le face cu anticipare şi

cu netăgăduită competință....

ULTIMUL „DECRET* AL D-LUI N. IORGA.

În No. 57 al „Neamului rominesc* di. N. Iorga decretează:
„Facultatea de ştiinţe din laşi putea să nu aleagă din nou ca de-
„can pe d. P. Bujor, după cele petrecute acum de curind"...
` Oct ne-am fi obicinuit să primim cu seninătate decretele şi sen-
tinţele d-lui Iorga, de astă dată acest ton apocaliptic ne cam îngrijeşte,
Dl. P. Bujor a fost ales decan de unanimitatea colegilor săi, —
profesori ai facultăţii de științe, (între care sint mulţi buni creştini)
întrun glas l'au găsit vrednic de încrederea lor.

Socoate profesorul de Istorie din Bucureşti, că e cuviincios, în

împrejurări date, să lanseze cu tonul de Pontifex maximus al culturii
romineşti, o anatemă, fără nici o motivare sau justificare ?

Dar, în fond, pentru ce, mă rog, d. Bujor n'ar mai putea fi decan
al facultății de ştiinţe ?

Pentru că a îndrăznit să polemizeze cu d, A, C. Cuza In chestia
„Sf. aghesme* ?

Papa cel alb din Bucureşti nu se mulţumeşte să se creadă infal-
libil e! însuşi, ci conferă infailibilitatea ca cel chemat să lege şi să des-
lege „harul“, şi Papei celui negru (ad majorem Dei gloriam...) din laşi 3.

Şi cind te gindeşti, că pănă şi împăratul Wilhelm a fost silit să
accepte ca rector la Universitatea din Berlin pe profesorul de teologie
Harnack, care în critica dogmelor şi a tradițiilor creştine, în unele pri-
vinţi, merge mai departe, chiar decit un Renan sau Strauss...

În ce atmosferă de intoleranță medievală ne alundăm?

EFECT ŞI CAUZĂ,

Adeseori vedem apărind, în broşură, articolele mai însemnate pu-
blicate în unele reviste. lar cauza acestui fenomen este lesne de găsit:
în dorința autorilor de a da lucrărilor lor o publicitate încă și mai in-
tinsă decit aceia de care se bucură revistele respective.

Cum că fenomenul acesta —deaitmintrelea aşa de răspindit—nu a

“+ - Eé RT Eu ka

MISCELLANEA Set

putut scăpa nici sagacității celor care diriguiesc „Revista Ideatistă“, nu
mai rămine nici o îndoială; Indoielnic este numai dacă pătrunderea lor
ascuțită s'a putut ori nu ridica dela efect pănă la cauza eficientă...

ŞI negativa este mai probabilă, de oarece noi nu am putut trage
nici un folos din ultimul număr al menţionatei reviste, tocmai din pricina
că îl cetisem aproape în întregime în brogurile voluminoase, primite dela
d-nii Alimânişteanu şi Djuvara, inainte ca d. M. G. Holban să fi apucat
a le adăposti în escelenta sa arhivă... i

O PĂRECHE ORIGINALĂ.

Cine ar putea măsura, de pe acum, Înriurirea exercitată asupra con- z
timporanilor şi urmaşilor săi de cătră marele nostru poet Eminescu, pe
care d. A. D. Xenopol îl numeşte cu drept cuvint „soarele poeziei ro-
mine*?—Şi cînd ne punem această întrebare, po nu ne gindim nici o
clipă la tecnica lui minunată, a cărei formulă fecundează de mai bine de
două decenii atiția crieri fără originalitate, dind naştere tuturor acelor
surogate şi succedanee eminesciane, care umplu coloanele unor anumite
publicațiuni, precum şi „coşurile* revistelor mai serioase. Ci ne pindim
ta influenţa deprimantă pe care poetul a exercitat-o asupra unei întregi
genetajiuni— lipsită şi din alte cauze de orice entusiasm-—prin al său des.
gust de vremile actuale şi prin căutarea unui ideal nu în viitorul intune-
cat—mai greu de răzbătut fără o serioasă cultură ştiinţifică — ci în vremile
pentru noi scurse pentru totdeauna, pe care le acopere însă, praful
strălucitor al unei poezii de cinci ori şase veacuri...

Idea! perdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...
Eu te-aud, te văd, te caut...

- Această !ariurire a portului ar trebui mai ales cercetată, şi ca a
fost mare, nemăsurată, pentru că îşi hrănea puterea ei, veştejitoare de a-
vinturi, cu laptele supt din chiar psihologia noastră etnică şi din cronicile
noastre bătrine, din experiența individuală a unui trait cu desăvirşire
chinuit şi din speculaţiunile cele mai nouă ale filosofiei predomnitoare,..,
Cine nu cunoaşte, într'adevăr, şi biograjia tristă a poetului şi încercările
recente, ale unuia dintre harnicii noștri scriitori, de a diseca in opera lui
Eminescu însuşi scheletul filosofiei kantiane ?

Ei bine, acestui biet Eminescu, floare cu un pariuri dulce şi deli-
cios, dar neprielnic şi poate chiar deleter pentru organismele necrescute într'o
sănătoasă filosofie a vieţii,—pe care noi, încă pănă eri, îl socoteam numai
drept o rară şi stinghere eflorescenţă a literaturii noastre sărăcăcioase, —
i s'a păsit însfirşit o păreche—şi ce păreche originală !—cultivatä în sera
aşa de intelectuala a călugărițelor dela Notre Dame de Sien. Jar pentru
ca cetitorul să nu ne bănuească vr'o intenţiune zefiemistă, noi vom cita
aici textual cuvintele inventatorului, care este Insuşi d. A. D. Xenopol,
fostul pănă dăunăzi rector al universităţii ieşene şi ined şi astizi membru
—nuimai în secţia istorică, este adevžrat—al Academiei romine `

Wi D H Se 24 k Lab: en HM KR a
Lea rt à ms e ei

zen VIAȚA ROMINFASCA

„Riria—zice d-sa—are un adevarat cuit pentru Eminescu, pe care
l-a slăvit în mai multe scrieri ale ei. Ea arc, în chipul ei de a cugeta g-
sâmdnarea mare cu marele poet "Lance imitatoare, ci părechea lui ori-
ginală".

Şi d. A. D. Xenopol, cate este convins—desimintrelea ca ṣi nol-—că
nsuşirea si de membru al secţiei istorice din Academie, nu-l este sulici-
entä spre a îi crezut pe cuvint, mai ales în materie de estetică literară,
îşi dă osteneala a-și sprijini afirmațiunile sale cu numeroase chat În a-
cest scop, dan alege o „minunată elegie, una din cele mai duioase ce
s'a scris în limba romini*, pe care trănscriind-o în ultimul număr al re-
vistei sale Arhiva, se Indeleiniceşte acolo cu frumusețile nebuloase ale
poetei, trudindu-se să le limpezească publicului în adnolări extravagante,
pe care regretăm că nu le putem reproduce pentru cea mai mare delec-
tare a cetitorilor noştri,

Şi d. Xenopol îşi încheie opera astfel: „Riria este vrednica urmasi
a lui Eminescu, Critica nepărtinitoare, cînd îi va veni timpul să-şi rose
tească verdictul asupra marei poete, nu va putea decit si îniireasci a-
ceastă judecată*.-—Alară numiai—bine înțeles—dacă nu va gäsi că „a-
ceastă judecată“ avea nevoie, ta însăşi, de oarecare întărite f..

DISCURSUL CONTELUI ANDRASSY.

Toată presa de peste munţi comentează cu viociune cuvinterea
în parlamentul din Budapesta a contelui Andrássy, micul Gu al mare-
iui ọm de stat şi ministru în cabinetul Wekeria

Şi acest discurs e în adevăr caracteristic peniru ciiza prin care
trece „statu! național! maghiar”,

În adevăr, oamenii de stat maghiari până acum nici nu vroiau să

<unnască existenţa unei chestiuni a najionalităţiior în Ungaria; chiar
actualul prim-minisiru, d. Wekerle, acum dei ani a declarat la o intru-
nire publică din Baia-Mare, că el „nu cunoaște asi-fel de chestiune In
Ungaria“, —ce! mult dacă miniştrii simțeau nevoea de a-şi justifica misuri
violente împotriva „agitajiuuii iredentiste”.

Cu toată violența cuvintării sale, contele Andrissy e sili: să recu-
noască, însiirait, că „aziă-zi e cu nepulință de a despota de caracterul
său najiona! o populaiiune de mai multe miliozae*, şi că „raportul real
de putere in Ungaria se prezinta cu totul ati-tel decit, de plát, în Ger-
mini faţă de Poloneji, şi deci ar fi o greşeală, dacă Maghiarii ar urma
o politică pe care Germanii a aplică Potonejllor“... În sfisşit, ministrul
renunță şi la arma comodă = învinuirii de ircdentism,—dar în schimb a-
cuză cu vehemenţă pe deputaţii romini căi împărtăşesc vederile... d-tui
A. C. Popovici asupra „Austriei Mari“ |.

1) Nu numai jn interesul este'icei literare, ci chiar şi peniru -

pria-i Dee a ei i de dorit en criticul să fie mai pracant, aluuci cind se

MISCELLANEA 583

— e M --

Aşa ?..

Dar aceasta poate justifica politica Maghlarilor? Cel mai bun răs-
puns îl dă marele ziar englez „Times“, care până acum în deobşte ma-
nitesta multă simpatie pentru Unguri: condamnind tonul agresiv al lui
Andrâssy, acest ziar spune, că „Maghiarii n'au drept să vorbească în nu-
mele întregii țări, intrucit Ungaria este un conglomerat de neamuri, tar
nu un stat național"!...

Acesta este rezultatul politicii activiste, care îi dă o nouă consacrare.

Nădăjduim, că pe această cale se va face cu incetul şi educaţia
politică desăvirşită a Maghiarilor...

JUBILEUL „ARMONISI*.

Societatea corală „Armonia“, din Cemiutl care, pe linga dezvolta-
rea gustului artistic mai are şi însemnătatea de a fi un centru național
al Rominilor Bucovineni, şi-a sesbat jubileul său de 25 de ani în zilele
de 25, 26 şi 27 Noembrie stil nou.

Regret că nu ne-am putut îndeplini gindul de a asista înşine
la serbările fraților Bucovineai, sintem nevoiţi a face aici o scurtă dare
de samă după ziarul „Voința Poporului“ din Cernăuţi.

În prima zi, 25 Noetubrie, a avut loc în localul societăţii, o Conve-
nire socială, cu care prilej s'au ţinut mai multe cuvintări, de cătră mai
mulţi reprezentanți ai diferitelor societăți muzicale şi studenţeşti din Bu-
covina,

În ziua a doua, 26 Noembrie, a avut loc Concertul, în sala „Musikve-
reinului*, Doamnele, care au asistat, purtau costumul național şi alluența
a fost att de mare că multă lume n'a putut încăpea în sală. Secretarul
societății, dr. Em. Sluşanschi, a {inut o cuvintare şi s'au executat o mul-
time de bucăţi naţionale (coruri, cvartete, duete, solo etc).

Remarcătn-—şi vorbim în cunoştinţă de cauză, căci am aauzit'o
cindva, sub stincile care încoronează Razăul dela Cimpulungal Bucovi-,
nei—pe d-na Aglaia de Onciul (pe-atunci d-ra Agiaia Lupu), care a in-
terpretat, zice Voința Poporului, „în felul cum înţelege numai un suflet de
artist de o sensibilitate deosebit de dezvoltată, două cîntece din comoara
poporului : Senin şi Furtună de I C. Negruzzi, muzica de dr. E. Man-
dicewski şi Doină Doiniţă de Alexandri, muzica de Eugen Muntean...
Tot D-na Aglaia de Onciul, împreună cu d, Litviniuc, a cintat Mama
ini Ştefan cel Mare, de Bolintineanu, muzica de George Dima,

in ultima zi, 27 Noembrie, a fost o Serată, la care doamnele au
venit, în marea lor majoritate, în costumul naţional.

VILEGIATUEA ÎN MOLDOVA,

O veste tristă pentru Moldovenii iubitori de natură, mai aies pen-
tru intelectuali—în cea mal mare parte profesori—caàre găseau pentru
nervii obosiţi de incordarea unei munci grele, vaza, în tăcutele mănăstiri

584 VIAȚA ROMINEASCA

din judeţul Neamț, liniştea, farmecul şi răcoarea ` Sinodul, printr'un vot
expres, interzice vilegiatura la Mănăstiri.

Motivul, probabil, e de ordin moral. Nu ştim cum vor fi glăsuind
canoanele, dar faptul că mănăstirile noastre n'au avut niciodată caracte-
rul claustra! al celor din Apus, ceea ce a stirnit mirarea unui Kotzebue
(vezi Din Moldova: „Mănăstirea Tomnatica*), faptul că „vilegiatura*
în mănăstiri e foarte veche, de pe cînd lumea era mai pioasă decit as-
tăzi, faptul că sub att Mitropoliţi ea a fost îngăduită, sub Mitropoliţi
ca Jost Naniescu, care a fost un sfint, ultimul din linia Dosofteilor şi a
Veniaminilor,—toate acestea ne dovedesc cum că canoanele ori permit
ori, cel puţin, nu se opun „vilegiaturii* la Mănăstiri.—Aşa dar motivul,
încă odată, trebue să fie de ordin moral.

Trebue să se fi invocat cine ştie ce intimplări „lumești“ care ar
stinjeni „sfințenia” călugărilor şi călugărițelor, ...care au renunțat la lume.

Pe cit ştim, vizitatorii din oraşele Moldovei, în genere oameni se-
"og, cu poziţie socială, cu familie, nu pot fi o primejdie mai mare pen-
tru „morala“ mănăstirilor, în cele două luni de vară, decit contactul per-
manent al călugărilor şi călugärijelor cu satele sau cu oraşele dimprejur,
—ştiut fiind că Mănăstirile noastre sint ca orice alt sat, în care se intră
cu deplină libertate şi din care se jese cu deplină libertate...

Ni se spune că acel care a inspirat această măsură, care a cerut-o
chiar, este LP S. S. Mitropolitul Moldovei, care, în îngrijirea ce o poartă
bunului mers moral al Mănăstirilor, dovedit şi prin desele sale inspecții,
ar fi fost alarmat de unele lucruri intimplate la Manăstiri vara, lucruri
de sigur mai rare decit cele întimplate nu din cauza vizitatorilor.

Ei da, sint efecte ale slăbiciunii omeneşti, care nu se pot înlătura
decit prin sistemul absolut claustrai din Apus.—Şi Î.P.S. $, Mitropo-
titut Moldovei, om modem, foarte modern, sintem încredințaţi că, con-
form și spiritului creştin, înţelege bine, foarte bine, slăbiciunile omeneşti,
pentru care are mare, foarte mare comprehensiune,—de aceea dar ne
permitem să-l rugăm în numele iubitorilor de poezia naturii, să intervină
pentru a se reveni asupra fatalei hotăriri.....

CASA LUI CREANGĂ

O ruină părăsits, aşăzată în „valea plingerii“ a e Ţicăului“ —rus-
tica mahala a laşilor—aminteşte astăzi foasta „bojdeucă a lui Creangă“, cătră
care ar trebui să se îndrepte, cu pietate, inima ori cărui Romin.

Dacă numeroşii prieteni, în viaţă, ai lui Creangă—printre care sînt
mulţi în stare a-şi da samă de valoarea reală a marelui seriitor—sint
prea absorbiți de invălmăşala luptelor politice ca să-şi mai aducă aminte
de fostul lor prieten, speram că actualul Primar care, se pare nu pune
interesele materiale şi morale ale comunei mai prejos de interesele elec-
torale, va lua măsuri de restaurare şi păstrare a modestel locuinţi, unde
odată s'au produs unele din capo d-operile literaturii noastre.

Dorim din toata inima să nu fim dezamâgiți.

MISCELLANEA 585
E EE Eaeg,

UN RECENSENT „No 2

D. O, Densuşianu face în Viaţa Nouă dela 1 Decembrie urmă-
toarea recenzlune `

„Voluminoasa seriere a d-lui Erbiceann e plină de lucruri (ne) intere-
santo: teorii frumoase (bunale), argumentari (ne) solide, idei largi (inguste).
Ea (nu) atrage cu atit mai mult, cu cit in ştiinţa dreptului, serierile ro-
mineşti bune (nu) sint rare de lot... D. Erbiceanu e judecător de inatrue-
ție şi, după cele ce citează și diseută, un (ne) cunoseator al noilor teorii
de drept... Cum lucrarea (nu) e serisă curgălor ai atractiv, (nu) vu A de
sigur de mare preţ nu numai pentru avocați şi mugistrați—cum erodo
autorul—ei (nici) pentru restul lumii cu pretenții de cultură“...

Explicaţia procedeului de transcriere, de mai sus, celitorul o
poate găsi in articolul „Specialistul Romin“ din acest număr al revistei
noastre, la pag. 502.

D. RADU D. ROSETTI REDIVIVUS,

Sămănătorul şi-a luat însărcinarea să refacă virginitatea d-lui Radu
D. Rosetti, primindu-l între colaboratorii săi. În numărul din 3 Decem-
brie al acestei publicajiuni, cetim următoarea epigramă muşcătoare la
adresa stindardului ţării, menită să-l facă din tricolor, mg de ruşine `

Tu care reprezinți, temut

lubita Ţară Rominească,

Din lemn de-al nostru eşti iăcut, —
Dar din mătase franțuzească,

Abil bărbat, d. Radu D. Rosetti! A ştiut cu ce să-l atingă la
coarda simțitoare pe criticul Sămănătorului! „Mătasa /ranțuzească* este
„iarba ferului“ cu care autorul a făcut să sară licata dela poarta revis-
tei bucureştene,

"Vorba lui Caţavencu cătră Popescu şi Ionescu:

„Voi dascălii sinteţi băeţi buni, dar aveţi un cusur mare: cum
vă vorbeşte cineva de istorie, s'a isprăvit: are dreptate“...

P. Nicanor & Co.

Dicţionarul Academiei şi d. Sextil Puşcariu

De citva limp, Academia Romină a
Deut [d-lui Sextil riu] onoarea
de a-l insârcina eu redactarea dictio-
n“ rului limbii Zog pă care a găsit
insfirşit omul de realitate şi de mi-
sură ce-l poata duce, în termen scurt,
la bun capăt.

i SE Iorga, Neamul Rominese, 15 Oct.

„Junimea Literară“ din Suceava ne aduce, în al ei al XI-lea nu-
măr, un specimen din Dicţionarul limbii romine, pe care îi lucreaza,
din însărcinarea Academici, d, Sexti! Puşcariu,

Am cetit cu interes acest specimen, verbul „a ajunge* şi ne sim-
Um datori să spunem cîteva cuvinte asupra metodului adoptat de d. Puş-
cariu În alcătuirea dicționarului aşa de cu nerabdare aşteptat de Acade-
mie și de unii cărturari romini.

Şi, mai întălu, constatăm cå d. Puşcariu, probabil pentru # râs
punde cît mai rdpede aşteptărilor Academiei, s'a crezut în drept să-şi
însușească munca gata a d-lui Hasdeu, tăcind din dicţionarui, pe care-l
lucrează, o a doua ediție „revăzută“, dar necorectată a Etimologicului
d-lui Hasdeu. Şi poate că are dreptate d. Puşcariu de a renunța la o
muncă personală, cînd, neavînd ceva nou de spus, găseşte incrul
gata tăcut,

Noi credem însă că d. Puşcariu ar fi făcut şi mai bine, lucrul ar
fi mers şi mai răpede (şi aceasta e condiţia primă pe care o pune Ac:
demia), dacă ar fi transcris pur şi simplu pe d. Hasdeu, fără să mai
schimbe unele exemple şi îără să adauge unele explicații proprii, cum
e de pildă aceea că „adeseori subiectul e un abstract... de care compli-
mentul fuge“, ori că mişcarea, pentru a ajunge undeva, „poate avea di-
rectie orizontală, să plece de jos în sus sau de sus în jos“ —adaasuri
care, credem, nu vor fi spre folosul aceste! a doua ediții a d-lui Hasdeu,
care, probabil, va afla cu surprindere această corectare a sa.

Aşadar, afară de aceste abateri arătate mai sus, incolo, atit în insi-
rarea înțelesurilor ctt și in explicările semantice şi în exemple, d.
Puşcariu urmează atit de fidel pe d. Hasdeu inct, dinir'un punct de ve-
dere, opera d-lui Puşcariu are o adevărata utilitate, dat faptul că E:
mologicum Magnum nu se mai află în comerț,

Pentru a pune publicul în curent cu modul cum d, Puşcariu a „re-
văzul* Etymologicul d-lui Hasdeu, vom face aici o dare de samă a
specimenulul publicat `

D. Puşcariu: „Inţelesul fundamental al lui „ajung“ este: „a uni

Lat | Sălii dä RAEN AAE EITI o Ett e Lasd

DICŢIONARUL ACAENIE ŞI D. PUSCARIU Sa

cev cu ee", a duce la olaltă capetele a două obiecte”, -D. Hasdeu
(Magn. Et, Rom. Tom. I 1857, col. 617): „Sensul fundamenta este la-
taui adjungo=ad+jungo" mese la o laită prin capete un ce cuun cee",

D. Puşcariu—trecind la înţelesul figurat— : „Ceea ce se leagă stat
„cuvintele“ şi scopul apropierii e „ințelegerea”.* — D. Hasdet: „Printr-o
transiținne semasiologică immediati : „rejoindre Vun Yautre*—tomber
d'accord, s'entendre, reciprocul „a se ajunge” înserineazi a se inje-
lege cu alţii“.

După aceasta d. Puşcariu enunteră izotările: „A se ajunge (in
vo:bă, în cuvint, la cuvinte, la siat, cu prețul, cu tirgul, din zesire)“ seri-
indu-ia In gir şi deasebindu-se prin aceasta de d. Hasdeu, care le înşiră
unele sub altele în diferitele aliniate în col. 618 şi 619, realizind astfel
d. Puşcariu o adevărată economie de spaţiu (căci n doua condiţie pusă
de Academie e economia de spațin).—La sitrşilui acestui tnțeies, d. Dus-
carin, ca și d. Hasdeu, grupează la un loc exemple în care „i se ajunge“
ar avea, cum zice d, Hasdeu, un „sens pejorativ“, măcar că în realitate
nu è de löc vre-un injeles deosebit,

La intelesul al Il-iea, „niteindre, attrapper® (ia d Puşcariu), —
„attzindre, saisir“ (la d. Hasdeu), se urmează iarăşi girul d-iui Hasdeu,
incepind cu primu! înţeles exemplilicat prin acelaş pasaj din Psaltirea
tui Dosolleiu `

_Datu-mmi-at vărtute si mi-s: largit paşii, să pociu căica iute şi sà-mi
sjung pizmaşii, Dacă-i voiu ajunge să fac dintr Ian cirduri, (la d. Puş-
catiu pg. 199; fa d. Hasdeu col, 621).

Umnează cu înţelesul de „t întrece“ `

La d. Puşcariu: „Ui grad niai mult decita ajunge e „a intrece" —
La d, Hasdeu: „ajung se învecinează cu întrec. dar anume cu un mo-
ment anterior”.

Urmează înţelesul de 3 „apuca“ :

La d. Puşcariu: Dënn „a prinde... a apucă” Să mine amà dra-
cui sufletal mien şi să ajungă, Coresi, P. S, 15 =ca să gomeasca ami
veäimssul suiletui mien şi să'l agiungă, Dosofteiu=persequatur ergo Zei,
nicus animem meam et comprehendat“, paralelă şi cotnpârație Intre
Coresi, Dosofteiu şi Vulgata, luată exact din :—D. Hasdeu 624 d „ajung*
„saisir”. Coresi, 1577, ps. Vi: „De să mâne amu draculii sufletulă micu şi
să sijungă“, acolo unde În Dosojteii, 1650: „ca să gonesci amu vrăj-
maşul sultatul mieu şi ai) agiungă”, iar In Vulgata „persequntur Grën
inimicus nimam meam et comprehendat".

La intelesul 2 figurai: i Ă

D. Puzcariu: „Adesc-ori subiectul e un abstract care insemneaza
un incru răi sait neplăcut, precum moartea, boala etc. de care compli-
mentul—omul —e închipuit ca fugind“ —D. Hasdeu 625, mult mai concis :
„Cu acelaşi sens de „apucă“ ajunge pe cineva bóla, obostala, grija etc.”

Apoi urmează celelalte înțelesuri fără nici o abatere,

La d. Puşcariu „in imprecaţiuni“.—La d. Hasdeu 625 „în blăstamuri”.

wf DO E "5

E VIAŢA ROMINEASCA

D Puscariu: „(Jur.) + Ajung pre cinevă cu proces [sau judecată]
adecă îl înving=causa vinco quempiam... Jemanden den Prozess ab-
gewinnen. L(exicon) B(udan)* —D, Hasdeu 628 „ajung... ca termen ju-
ridic. Lexicon Budan: „ajung pe cine-va cu procesu, adecă îl înving,
causa vinco quempian, Jemanden den Proces abgewinnen”.

Şi astfel merge d. Puşcariu şi mai departe lamurindu-me că „a
ajunge“ se deosebeşte de „a sosi* prin aceea că „sosirea* cuprinde nu-
mai ideia atingerii punctului din călătorie, făra să implice, ca „ajungerea“,
nota unei mişcări prealabile lungi şi anevoiozse*, ceea ce la d, Hasdeu,
629 e: „E sinonim cu soseste ; ajung însă cuprinde în sine elementul unei
diiicuități pe care nu-l are sosesc”,

La sfirsit, înţelesul de „suffire“ :

La d. Puşcariu : „Avem construcțiunea a se ajunge (cu cevå) cu
acelaş sens: Nu se ajunge cu leafa nici două săptămini* —La. d, Hasdeu
635 e ceva mai complect: „forma reflexivă: „se ajunge”. Lexicon
Budan: „el nu se ajunge cu leafa sa==non sufficit ei salarium".

Aci termină d, Puşcariu, pentrucă nici la d. Hasdeu nu e mai mult.

În toate exemplele citate mai sus, d. Puşcariu nu citează nici-
odată opera d-lui Hasdeu, pe care o citează, —sub prescurtarea HEM-—
numai laalte 6 exemple: 3 exemple sint din documente inedite, unul din-
un manuscris al Iui D. Cantemir şi unul dintr'o poezie populură Jo care
d. Hasdeu nu arată izvorul, Dicţionarul merge mai rdpede cu acest
sistem, Şi de sigur—nu e nevoe să i-o indicăm—d. Pușcariu dela bär-
bat încolo !), de unde se isprăveşte Etymologicum Magnum, va reedita
pe d. Tiktin, care merge pănă la litera C incluziv şi pe care n'ar fi fä-
cut rău dacă încă şi de pe-acuma l-ar fi consultat; ar fi învățat poate
de acolo să separe înțelesurile verbului transitiv de acele ale verbu-
lui netransitiv şi reflexio şi nu le-ar fi zvirlit amestecate la un loc;
mar mai fi dat filiația ințelesurilor greşită aşa cum o dă d. Has-
dex şi ar fi băgat astfel de samă că înțelesul de „a se înțelege cu ci-
neva“ pe care-l are verbul „a ajunge“ întrun exemplu ca „Şerban Vo-
da agiunsăse şi cu craiul Sobiețki, ca să se scoboare în gios la Bugiac*
(Letopiseţi 11, 268) nu derivă imediat din înţelesul de „a atinge“ ci
din acest din urmă derivă, între altele, înțelesul de „a sosi“ din care
rezultă înțelesul de „a se adresa cătră cineva cu rugăminte“ ca de
pildă : „Agiuns-aă acel Codreni la Cantemir Vodă, de i-ai ena, (Leto-
piseţi II, 258) şi din acesta apoi se dezvoltă sensul de „a se înțelege

* cu cineva.”

Şi fiindcă a venit vorba de greşeli, să relevăm şi lipsuri: d. Puş-
cariu, luînd pe d. Hasdeu şi zicindu-şi în sine „Tu se'lo mio maestro e!
mio autore“, a scăpat din vedere d. p. înțelesul de „reuşesc să“ pe
care-l are verbul „a ajunge“ într-un exemplu ca „Cine va putea ajunge
să spue din destul luptele tale" (Mineele de Rimnic pe L Oct, fita 119

D Pentru dat, fi recomandăm pag. 514 din acest numar al „V. R“

DICȚIONARUL ACADEMIEI ŞI D. PUSCARIU 239

tecto, coloana 2), precum şi înțelesul derivat din precedentul de „a
avea valoare“ într'un exemplu ca: „Ghicituri care nu ajung o ceapi
degerati* (P. Maior, Istorie p. inceputul Rominilor în Dacia p, 270).

Dar acest specimen nu ne indritueşte numai de a discuta modul
ci şi proporțiile ce d, Puşcariu dă dicționarului său. Ceea cea făcut pe
Academie să-i încredinţeze d-sale lucrarea dicționarului a fost dorința de
a-l vedea repede sfirsit Noi, care cunoaştem din alte lucrări pe d. Puş-
cariu ca pe un harnic şi conştiincios muncitor pe terenul filologiei romine,
ne-am închipuit că, posedind atita pregătire cit să poată aprecia dificul-
tatea unel asemenea intreprinderi şi chibzuind bine, „quid ferre recusent,
quid valeant humeri“, se va mărgini, satistăcind dorința Academiei, să dea
un dicțiânar cu proporţii mai modeste. Das, se vede, lăsindu-se ademe-
nit de uşurinţa cu care merge lucrul alaturea de d. Hasdeu, dă unul
cuvint ca verbul „a ajunge“,—care e departe dea îi nnul din cuvintele
cele cu mal multe înţelesuri—proporţii tot atit de intinse aproape cit şi
Ia maestrul şi autorul său,

Pină la C incluziv daa poate merge destul de râpede, căci,
dupa bărbat, are pe d. Tiktin ; nu-i vorbă, e un inconvenient: până la
bărbat după metodu! d-lui Hasdeu, apoi pănă la C după al d-lui Tik-
tin! Dar fiindcă acest început... obligă, dacă d. Puşcariu va duce
dicționarul pe acest picior, H va putea isprăvi das" după dorințele
Academiei ?

Credem că ar tace mult mai bine dacă ar lăsa, chiar de pe acum,
modelul ademenitor, dar primejdios, al marelui Etymologic—ori numai
Yar utiliza pe acesta, precum şi alte dicţionare, spre compilare —şi ar
lua ca bază „Dicţionarul Universal“ al d-lui Şăineanu, dindu-ne o altă
ediţie, aceasta, se'njelege, nu numai „revăzută”, ci şi adăogată şi cori-
jată. N'ar fi o lucrare lipsită de folos şi ar fi şi mai potrivită cu pu-
terile d-sale,

Constantin Botez

Ft AAT pu We hf Y ti
Wb d hn i ZS CO

|
|

EAA APGE TE he A ?

Cronica istorică
__ E mevoe ia noi de o revistă istorică ? —

Cultura unul neam mu se duce mai departe ci lucrări de popu-
larizare. ŞI mai ales nù cu lucrări de popularizare ate ştiinţei crate de
alte neamuri, Căci precum tin individ ajuns în virsta bărbăției cală, după
puterea inteligenței sale şi focul caracterului său, să De e! însugi, să
cageze ceva nou, aṣa şi popoarele ajunse la conștiința de sine, prin
insăşi această tendinț! a tuturor fiilor ior aleşi către acetaş Ideal, creiază
culturi deosebite, noi prim noutatea creațiunitor marilor lor pesonalităţi
şi mnitare prin înrudirea strinsă sufletească între acele personalităji.

Printre mijloacele modeme, care cătăuzesc şi disciplinează unita-
tea în gindire a conducătorilor viel) sufleteşti a unui popor, sint felurite
reviste de specialitate. Alăturea de cie merg, fireşte, marile reviste en-
ciciopedice şi de actualitate cate şeaminii în massele adinci ale societății
roadele aduse de munca şi geniul personalităților crzatoare. Aceste din
urmă reviste nu-şi au însă o temelie sigură decit pe opera de siste-
matică ducere mai departe a culturii, întreprinsă de cete dintăi, Ele nu
pot trăi fără cele dintii, căci ee sint mu părinții, ci comit celor dintăl.
Deabia atunci cind în chip organis un neam şi-a pus bazele culturii
sale specifice, originale, viaja revistelor de apropiate a masselor câtre
centrele vii de elaborare a acelei culturi, e asigurată. Căci lără lumina
soarelui, lumina planetelor—reflexul celei dintăi-—nu există. lar cei ce se
mistue arzind pentru luminarea unui nenm sint cei ce-i crelază cuitura lui
originală.

Dacă ne întoarcem la noi, vedem trei lucruri de seamă:

— 18. Pe acele terene de cercetări ştiinţitice (în înțelesul de ştiinţe
exacte şi naturale) originale unde-am ajuns mai departe avem şi organe
ştiinţifice corespunzătoare ` anume pe terenul medicinei, ştiinţelor natu-
rale şi şiiinjeior fizico—matematice.

— 20, Singura revistă enciclopedică, mai veche, existentă azi la

CRONICA ISTORICA KOU

noi: Convorbiri literare, a devenit supt amenințarea de a muri, în
timpu! din urmă—aproape-—o revistă de specialitate. Ea reprezintă şcoala
noul îstorică amină, a cărel dezvoltare a iost dintre cela mai înflori-
toare şi productive pe terenul cercetărilor since din ultimii 15
eni,=-Din penelul de vedere al culturii romineşii, Convorbirile literare
vor fi deci pentru deceniul din urmă, mai-cles, prețulte ca revistă de
specialitate,

— P, Revistele enciciopedice pornile şi ținute cu de-asila de con-
Jucători, ca atere, au pierit în scurtă vreme. Deabia astăzi, în ultimii
ani, încercările mai mari în această direcţie făgăduesc roade mal
inbietsugate, A

Aşă dară, cele constatate în general, la începulul acestui articol se
aplică şi le noi: dezvoltarea organică a culturi unul popor cere întâi o
puternică viată siiințilică originală cu organele el respective, şi apoi

adevărata operá de populatizare a unei culturi răsărite şi crescute pe '

pâmintui nostru, prin organele enciclopedice.

Cum lrăesc însă revistele speciale 2—Mai rar în chip "normal: prin
abonamenle ; în deobşte prin sacrificii materiale făcute de mari instituții
naţioza!e, înzestrate cu fonduri tocmai în acest scop,—-ori, de oameni cu
avere, laminati. Daabia în „tărie de cultură“ din Apus, şi şi acolo nu
loste revistele speciale, şi nu totdeauna, trăesc din abonamente; dar,
iarăşi, mai ales din abonamentele nenumăratelor biblioteci publice din
acele ţări, e

Înizebazea ce se pune în cazul nostru e: e nevoe de o revistă is-
torică specială 1), sau, în altă ordine de idei şi exprimat intrun chip mai
peremtoriu : merită o revistă istorică sacrificitie materiale ce ar îi în tega-
tură cu susţinerea ei € `

Şi aici trebue să ne oprim ceva mal mult examinind intrebarea în
ea însăși, din diteritale ei puncte de vedere.

Ela nojo aşă zisă „opinie publici“, ce nu se pricepe de fei în ches-
Vie de cultură şi de aceea le ionoreazi şinu se ocnpă decit de cele
politice. Pentru această opinie publică întrebarea ar trebui aşă pusă ;
poate fi vorba de intemz'erea unei reviste istorice romine vtednică de
acest nume ?-—Rispunsul ar îl: „Doamne păzeşte ! Ce să facem cu ee
acum P Siniewm încă prea tineri (7) şi inapolați pentru aşa un Jarre
„scump“. Nu trċbue să ne avinlăm prea sus şi nu trebue să ne pripim”.
Aceşti ultra-optimişti sînt foarte muiţămiți că trăesc. Aliceva nu le
mai trebue.

E apoi o altă parte din public, restrinsă ce-i dreptul, dar cea mai
alecs, aceea în care neamul îşi pune nsdejdea zilelor mal buna: acei

' 1) Convorbirile au datoria să devie iar ce-au fast: indreptătoarea gus-
tulvi public in literatură a (—azi pot trece şi pa acest toren mai vast—)
in apti, ” , E

care cred că-i de muncit din gren şi grabnic—pe toate terenele-—ca si
reciştigăm vremea... dormită--că altfel ne ia, Streinul toate, şi lu urmă
şi sufletul nostru rominesc, — Aceştia răspund în două feluri :

— 19, Umi, mai mulţi, că e nevoe, nici vorbă, dar de oare ce
sint acum alte lucruri mai grabnice de isprăvit, n'a sosit vremea.

— 2%. ANI, mai puţini, că enevot, c'a sosit de mult vremea, dar
că nu-s mijloace,

Din parte-ml voju încerca să ară: în cele ce urmează nu numai că
e nevoe şi c'a sosit vremea, dar că sit și mijioace.

l. E nevoe. Acest lucru, propriu zis, ar trebui considerat ca de
la sine înțeles. Totuși, fiindcă sint atiția care, precum am spus, nu ştiu
ori au uitat povestea redeşteptării neamului nostru, le volu aminti nu-
mai, fără a întră în amănunte, următoarele fapte.—Conşilinţa națională
unitară a neamului nostru, steaua după care vislim pe marea infuriată a
existenței noastre ca popor deosebit, s'a ivit iu ziua cind cronicarii au
scris că ne tragem dela Rim şi toți de un neam sintem. Învierea nea-
mului nostru întru viaţa politică najlonali în pragul veacului al XIX-lea
cade odată, se identifică, cu naşterea istoriografiei romine. Toate
mişcările mari naţionale sint precedate ori însoţite şi de noi etape în is-
toria istoriografiei noastre. (Epoca dela 48, cu operele şi revistele is-
torice ale lui Kogălniceanu, Bălcescu, Laurian şi Papiu; mişcarea nafi-
onal-culturală din ultimele decenii, cu inflorirea noii şcoli istorice ro-
mineşti).

lar azi? Azi mai mult ca niciodată studiile istorice lucrează la
unirea culturală a tuturor Rominiior. /ntern, prin Intensa aducere la cu-
noştință a trecutului şi, ca urmare, întărirea conștiinței de neam, şi extern,
prin stabilirea de legături frățeşti între reprezentanții ştiinţei istorice din

` diferitele părţi ale pămintului rominesc. Şi cu atita mal mult izbindesc `

în această direcție studiile istorice, cu cit pe deoparte dintre toate stu-
diite speciale-gtiințiiice, ele sint cele mai accesibile unui public mai mare,
iar pe de alta, faţă de şovinismul şi absolutismul popoarelor stăpinitoare
din celelalte țări locuite de Romini, singure studiile istorice pot întreţi-
nea mal activă—fără primejdie pentru fraţii noştri—-mişcarea pentru yni-
tatea noastră culturală”).

De aceea azi, cind studiile istorice sint aşă de infioritoare şi aşă
de folositoare, atita muncă nu trebue răspindită în cele patru vinturi, în
nenumărate publicaţii periodice de caracter amestecat, ci sirinse la un

-A
e Vradnic de inat aminte; singura revistă ce se atla la Biblioteea

regală din Berlin în dublu exemplar e revista istorică a Sorietaţii istorire

panas, galițiene, Kwartalnik rycany din Lemberg. Fireşte revista e
să gratis de Poloni, BEL

CRONICA ISTORICA 593

d
loc, în jurul unei publicaţii istorice speciale. Căci o mare revistă isto--
rică n'ar fi numai pentru specialişti de folos, ci pentru întregul public
rominesc, formind prin articolele mal generale şi prin dările de seamă
Wee Sen a intregului popor. lar din cunoaşterea mai adincă a tre-
San Ge De şi mai putemică unitatea neamului şi nădejdea într'un

d A sosit timpul—La 1840 a apărut Arhiva rominească a lui
Kogălniceanu, la 1845 Magazinul istoric a lul Lautian şi Bălcescu, la
1862 Tezaurul de monumente isorice al lui Papiu-llarian, iar la 1865
Arhiva istorică a Rominiei a d-lui Hasdeu. Patru publicaţii periodice
pur istorice, cu viață scurtă nu atit din lipse materiale cit din alte ri-
cine, —toate însă avind Însemnătate în istoria istoriografiei noastre"). i

La 1882 apăru în condiţii excelente Revista pentru istorie, arhe-
ologie şi filologie sub conducerea d-lul Gr. G. Tocilescu, Ce ani
această revistă fu în adevăr tot aşă de bună pre ct de bine executată li-
pografic apărea, Cutind Insă blestemul care ucisese şi pe aproape toate
celeiaite o atinse şi pe aceasta, Revista deveni personală, şi ca atare
atirnătoare de gusturile şi toanele directoruiul, Cotaboratorii meriteşi dis-
aaa a şi revista, propriu zis, muri. Căci nu poate fi numită viaţă exis-
tenja lamentabilă pe care, cu întreruperi de ani de zile în apariţie, o
duce roca organ pănă în ziua de azi,

elul cum mai ales această din urmă revistă a fost primi -

biic şi de autoritatea superioară, în timpurile ci bune, arată re We
atunci sosise vremea pentru o mare revistă istorică romină, Dar nu
s'a înțeles la vreme ce era de lipsă pentru existența unei atari publicaţii,
anume unirea progresivă a tuturor puterilor de care dispunea— din ce
în ce mai din bieișug—şiiinţa istorică şi ținerea el în curent cu progre-
sele ştiinţei şi cu nevoile publicului rominese. Revista a imbătiinit, sa!
invechit, fără vreme şi apoi a adormit. Fireşte, sprijinul material s'a îm-!
puţinat şi cl în aceeași măsură,

Astăzi însă cind avem frumoase reviste speciale, medicăte, de ști-
inje fizico-matematice şi naturale, economice, Juridice, ete., e de sigur o
anomalie aproape ncexplicabilă că n'avem Încă o revistă istorică, Căci
fără îndoială, în multe domenii, noi, cele 12 milioane de Romini de pre-
tutindeni, reprezentăm o cultură ce! pufin egală cu a Ungurilor, ŞI to-
tuşi au Unguzii excelentul lor Századok, au pănă şi Saşii din Ardeal
Arhivul lor, şi numai noi n'avem o revistă istorică. Ce să mai amintesc
pildele ruşinoase pentru noi din Germania şi Italia, unde cite-un district
ori cite-un oraş susţine frumoase reviste istorice, jar noi, „cele 12 mili-
oane“, nu sintem în stare să susţinem unal") Căci—

t). Vezi Iorgu, Note critice asupra culegeri docum interna
deer. su Bucareşii, (RE, géet, gr ue

„2. Locul nu-mi ingadue să citez titlurile complete, dar voiu eita ți-
suturile şi oraşele pentru istoria cărora apare elle-o revistă specială cel:

e e dle) P LA d Se Poeta TERAN
DN

EC VIAŢA ROMINEASCA*™
+ M i

MI. Sint mijloace. Fireşte nù ahonamente, Ar fi prea puline, ca
să se poată din ele susținea o revistă istorică. ŞI nici 3ubvenţii oficiale,
Acestea ar putea fi tăiate de un guvern sau de celalalt, după.
toane, şi ar primejdui existența regulată a revistei. Ci altceva. ŞI rog
ca cele de mai la vale să nu mi se ia în nume de râu, ci ca expresia.
sinceră a speranțelor pe care le am În innalta notistră socistate ade-
vărat rominească, Desigur nu e nici una dintre persoanele ce vom cita
care să nu fie convinsă de nevoia urgentă a unei mari publicaţii is-
torice, periodice, romineşti. iar dacă Domniile lor nu au dat ajutorul
la înființarea unei asemenea publicaţii, e pentni că nu le va îi fost cerui
de aceia pe care D-lor îi credeau ca în adevăr chemaţi să ducă tu bine
noua revistă ştiinţifică.

Astiei d-nii Bibescu, C. Brancovan, Calimachi, Gr. G. Cantacu-
zino, N. Filipescu, Știrbey au susținut deja publicaţii istorice pe che:
iuiala Domniilor lor, Ce-i dreptul, publicaţii privitoare la, sau în legătură
cu istoria familiilor D-lor. DI. A, Calimacki a sustinut însă şi tipărirea
unel mari imcrăti a d-lui prof, lorga, /storia' literaturii române în seco-

tul at XVIII-lea, pe care intrigi josnice, erau sto răpească încă pentu -

multă vreme poate, publicităţii. Domnii Alimănigteanu, L şi V- Brătianu,
Manu, Marghiloman, şi atiția alți distingi membri ai clasei noastre con-
ducătoare ur socoti desigur ca un plăcut sacrijiciu darea unei sume oi:

recare, anuale, pentru întreținerea unei reviste istorice romincşti. Şi poate `

că in acest caz chiar şi de mai sus ar veni un ajutor cu atit mai pre-
tios cu cit mal la vreme şi mai binevoitor ar D dat, Cic, în adevăr,
cind astăzi la nol sînt aliţia oameni cu averi princiare, ar tistrist ca sa
nu se dea pilde şi de ace! avtat patriotic de care s'au arâlat capabili
spre bincte neamului lor, atija Unguri şi Greci, în trecut ca şi în timpul de
3 şi chiar Romini ca vrednici nobili de Mocioni, cel mai mari bine-
făcători în viață-ai Rominilor de peste munti —Aproximaliv 12,000 de lei
anual ar fi ta început de ajuns pentru scoaterea revisiei în două volume
în 8% de c, 640 pp, fie-care, în 1,500—2,000 de exemplare, Şi această su-
mă de bani chiar numai péntru douisprezece din persoaneie mai sus
enumerate n'ar putea cădea de fel snpărător, decum încă pentru mai
multe. Fireşte că fiind fonduri mai bogate s'at putea îmbunătăţi atit tt-

puțin intran volum (ie 3—4 fasu) pe an. în Dalia şi în Germania, Şi no-
tez ca lns deodata la o parta marile revista istorice generalo ale tarilor
respective (in Italia vreo $, în Germanis vreo 7) şi de ssemonea pablieas
{jilo periodico mai mici +Nalia : Sardinia; Siciiiu Sicilia orientală Provin-
ciiile gt man Romagon Umbria; Liguris; Lombardia Veneţia 2 revistes
Trie vetia italiană, ete.— Germania: Anhalt; Bavaria, 3 rev; Basel, $;
Boden (tinutul); Elveţia, 3% Frankonia, $; Hanovra; oragele Fanse; Harz
Heasen, S ronz, 2 (una mag un una nemi.); Magdeburg; Mecklenburg i
Nassauw: Noumark: Niodelausitz; Pomoraniu; Posen, 9, Prusia, 5 mal geno-
cale: Rin, 2 (Oberrhein gi Niederrheink Saxonia, $ Silosia, 8; Taringia; Ves-
tul Germaniei (IWusttautacha Zeitschrift); Wirtlemberg, glvate aceste re-
viste siat organele sorietațilar istorica reepoctives>La ndi mar fi de reco-
mandato astfel de pulverizare a activității istorice, mai alts la Inceput,
arie că şi din acaat punct de vedere trebue urmariti unitatea naţională,
TEN e 0, ?

Eis, "d ` el due gi
RTE mx TZ Å 8 Lk dÉ di tipe: ff Zei

"vistele ştiintifice din Ans 1

cn.

CRONICA ISTORICA 303
EEE ceruta ia carca SU ITI

paru! şi hiria cit şi dimensiunile i
revistei,
mente ori alte ajutoare, s-ar x

vistă, cu publicaţii istorice

far dacă ar mai fi şi abona-
utea creia şi volume de suplemente la re-
dë mari, e ca ia multe din re-
ee d şi mai bun lucmuari ză
să ge? {nù ca aceea care din nenorocire of aie A Sg
pena e ër ah de minä ar intra ca membri fundatori, iar istorjcii ca
ir aa i pz ot oM EE ar avea un viitor şi mai
D: i unte de c j
vorbii atunci cînd speranţele ar D sa se a pe G tapie 3 tocate
Destul cu înființarea unei reviste istorice, repet lară oridi de
acest nume, ar fi o mare fapta de înaltă cultură națională. lar că din
punct de vedere ştințiiic mar avea a ne fi rușine de dinsa, poata ga-
anti intreaga activitate a „Şcolii noi istorice“, care si-ar face din id
rea cit mal sus a revistei, un punct de onoare. i să

P D

d, bg a o acestea, iStorico-culturale, în care reuşita ori
reir 1 pot da o märturie hotăritoare până Ja ce grad de ide-
ism Şi de conştiinţă naţional-istorică a ajuns un popor într'un moment
dat. De aceea peniru fie care dintre noi, tp parle, ca și pentru intregul
nostru popor, cred că ar trebui să stea ca o sfinta tabli de legi, acum
şi în totdeauna nemuritoarele vorbe ale lui Gotiiricd Keller Sua
Kë eege se cade omului în floarea virstel să se gindească din
gare e S Sanip ms aşă poate ei să privească în ceasuri de
Sg soare ui sigur al patriei sale, pentru ca astfel cu atit mei
egale lea ra: prezentul ci; căci totul e trecător şi supus schimbă-
wä Sien ei ag poate, n'au pierit națiuni cu mult mai mari decit sin-
ee îm UN: un popor care ştie că odată nu va mai fi, işi foloseşte
zilele cu atit mai activ, trăeşte cu am mai mult, şi lasă o glorioasă
Pe: căci el nu-şi va acorda nici-o odihnă, până ce nu va fi scos
ia lumină at pus în apilcare toate facultățile care zac în ei. întocmai ca
un om harnic, care-și agăză casa, înainte de a pleca peniru veşnitie
Asta-i, cupă pătarea mea, lucrul de frunte. È impiinită datoria unui i
por, nu fac muit citeva zile de train, mat mult oi mai puţin; nai za
DU) aşteaptă deja la poarta vremii lor! Astfel, trebue să Set, că
in fie Caro an odet: în vre-o noipte fără somn sau pe drumuri linistite, e
pradă astor fel de ginduri şi cat să-mi închipui ce neam de oameni va
sitpini adată după noj in munții aceştia ? Şi în fie care dată mă ajé:
cu şi mai mare grabi la lucra, ca și cum prin asta aş putea grăbi
munca poporuii meu, pentra ca acsi viitor neam de oameni să treacă
tu respect peste mormintele noastre“!

E a za „+ Vasile Pârvan

U Ponte că cineva s'ar’ gindi, de ce ei i i
grija scoaterii unei revista lslorire, Principalul Së égen Jei?

milosne a Aradomivi e cu lotul işelătoara. V >
tè vrea sint ă de D - eniturila cu care si fară ca
caţiilor ei și a ME incit de abia li ajung pentru susținerea publi-

2) Despre Elveţia sa, in Zăricher Novalleu (Cotta 1903, p, 977).

Cronica Literară
— Ferdinand Brunetiere —

Zilele acestea a murit criticul Brunetière incă tinăr, lăsind în urmă-i
o viață îmbielşugată de muncă şi de luptă. Numele iui cunoscut
in toată lumea cultă, are admiratori ca şi duşmani numeroşi,

Născut la Toulon in 1849, şi-a început studiile ta colegiul din Lo-
rient, le-a continuat la liceul din Marsilia, apoi la Louis le Grand. Nereu-
şind să pâtrundă în şcoala normală, a intrat în publicistică debutind ta
1874 în „Revue Bleue” cu un studiu asupra operii lui Wallon „Saint
Louis et son temps”. A mal scris în „Le Paiement" şi în anul următor
a trecut ca secretar la „Revue des deux mondes,“ Aici a devenit in

căruia a luat direcţia acestei vechi şi însemnate reviste. Timp de trei zeci
de ani, tără intrerupere a scris, aproape în fiecare număr, studii de critică
şi de istorie literară sau articole de polemica religioasă sau filosofică.
Ultimele pagini semnate de acest neobosit muncitor poartă data de I
Noembrie 1906 şisint un studiu asupra poemei medievale „Tristan et Iseult*.

Numit în 1886 maistru de conferinți la şcoala normată, lecţiunile
sale au avut o mare autoritate şi o puternică influență asupra tinerimit.
Mulţi protesori cari au azi un nume în literatură sint discipolii şi adepții
ideilor sale. In conferințele tul la Odeon asupra „Epocilor teatrului fran-
cez“ şi în cursul său liber dela Sorbonna asupra „Evoluţia etiticel* şi a
poeziei lirice în secolul al XIX, fără a tace nici o concesie frivolității audi-
torului, a cucerit publicul prin metoda lui severă, prin puterea convin-
gert, prin realele lui calități oratotice, reinviind în Franţa tradiția elo-
venții universitare.

Ca critic, Brunetière nu e wi psiholog analist sau un autor de
portrete cum a fost Sainte-Beuve şi in timpul nostru Faguet, ci mai mult
un critic cugetător şi sociolog, un constructor de sisteme În felul lui
Taine. Pe cind acesta aplicase istoriei literare, ideile biologice ate lui La-
marck şi Geoffroy St. Hilaire studiind operile şi autorii mai mult dis
punct de vedere static, —punindu-se din punct de vedere dinamic, în
faimoasa lui teorie asupra „Evoluţiei genurilor“, Brunetitre a cătat să
aplice istoriei literare ideile evoluționiste ale lui Darwin şi Haeckel.

CRONICA LITERARA Bi

Comparing printr'o analogie forata şi contestabiiä, dar plastică şi
de o utilitate reată, viața genurilor literare cu acea a speciilor din na-
tură, n'a considerat opera jiterară, cum făcuse Sainte Beuve sau Taine, nu-
mai ca expresia autorului sau 4 societăţii unul timp, cl şi ca un mo-
ment sau o fază a evoluţiei unui gen. Prin aceasta a scos în lumină
mai mult decit cum se făcuse până ta el influența tradiției literare şi greu-
tatea cu care ea apasă asupra unei opere.

Adinc pătruns de posibilitatea, de rolul şi importanţa criticel obiec-
tive şi impersonale, a combătut cu vehemenţă şi cu indignare pretenţiile
critice! impresioniste şi diletantizmul unui Lemaitre sau France. A cri-
tica, nu insamnă după el numai a explica şi a înțelege. Operele lite-
rare înainte de a îi semne şi documente omeneşti sint opere de artă
care trebue clasificate şi judecate după principii estetice invariabile şi
neschimbate, cum sînt cantitatea de adevăr psihic general cuprins în ele,
sau solidaritatea formei cu fondul,

Dacă critica se abtine de a judeca, e numai istorie sau psiholo-
gie, îşi nesocateşte menirea şi rolul şi nu merită titlu de critică. E ade-
vărat că judecăţile critice nu pot avea, ia prima vedere, abieclivitatea se-
veră a stiintelor pozitive, că ele sint judecăţi de valoare în care întră
un element subiectiv şi personal; dar acest element de eroare, şi în
ceasta constă prabitatea criticului, poate ți calculat, considerabil redus
și aproape eliminat din concluzii. În judecarea operelor de artă trebue
să ţinem sami și de principiile morale, căci dacă domeniile moralei şi
aie artei sint diferite, ale se pătrund, Trebue să avem în vedere nu numai
intenzitatea emoţiilor estetice, dar şi calitatea lor, Arta nu e scop in sine,
ca are o misiune socială, Călăuzit de aceste Idei generale a îmbrățișat
mai toate epocile literaturii franceze în studiile lui sintetice, viguroase
şi pătrunzătoare, bazate pe 0 erudiție vastă, preciză şi sigură, Pătruns
de frumuseţa severă şi simplă a idealului clasic, nutrit de marii scriitori
ai secolului al XVIL pe care-i cunoştea în cele mai mici amänunțimi,
faţă de unele manifestări complexe ale attei contemporane, ca romanul
naturalist sau poezia decadentă, ne apare uneori în aprecierile lui, Hip-
sit de comprehensiune, unilateral şi îngust. Dar cind e vorba de ope-
tele clasicilor, mai ales de acei ai marelui secol, autoritatea lui nu poate
o contestată de nimenea. Nici un ait critic n-a pătruns mai adine fon-
dul intim al acestor opere şi tainele technicei lor,

Nici unul n'a lămurit cu mai multă putere şi claritate, tendinţele,
marele curente ale clasicizmulul şi în timpul din urmă, în recentele şi
admirabilele lui studii asupra Renaşterei şi Pleiadei, originile şi geneza
sa. Famillarizarea lui îndelungată cu operele prozatorilor clasici ai seco-
lulul al XVil-lea a influențat calitatea stilului său, cu totul deosebit de
al contemporanilor, greoiu, abstract, încărcat de incidente, plin de intor-
sături arhaice sau de lungi perioade, neavind nimic din graţia femenină
şi seducătoare a stilului lui Sainte Beuve sau din frumuseța plastică şi
masiva a stilului lui Taine. |

A S VIAŢA ROMINEASCA

Dar în acest sever om de litere, s'ascundea un suflei pasionat şi
temperamentul combativ al unui om de acţiune. Preocupările morale şi
sociale care au aruncat în Franţa invălmăşagul luptelor politice şi reli-
gioase în tabere diferite chiar pe scriitorii cel mai diletanţi, Tau cucerit
cu totul în timpul din urmă şi atunci îndărătul teoriilor au apărut dez-
vălite sentimentele şi fondu! profund al omului în toată nuditatea lor,
Şi unii cari nu cunosc complexitatea sufletului omenesc, au văzut, nu fără
surprindere, pe acest ginditor care se incerca să aplice criticei metodele
severe ale ştiinţei, proclamind falimentul ei, fiindcă nu răspunsese spe-
ranțelor ce pusesem în ea și nu ne putuse lumina asupra originci, des-
tinelor şi datoriei noastre ` invitindu-ne pentru liniştea sufletului să as-
cultăm vocea obscură dar venerabilă a tradiției, să ne aruncâm în bra-
tele catolicizmului care o reprezintă şi să credem în dogmele lui pentru
utilitatea lor socială chiar cu prețul unei ipocrizii faţă de conştiinţa
noastră. Şi criticul obiectiv şi științific de odinioară a devenit campionul
tradiției şi al catolicizmului, polemist adeseori violent şi agresiv, punind
în serviciul cauzei sale toata ardoarea viguroasei lui personalităţi, o ło-
gică pasionată și vehementă, uneori declamatoare şi plină de contradiciii,
căutind cind să concilieze datele ştiinţei cu pacatul original, cind decla-
mind contra ştiinţei conrupătoare a moravurilor sau denunțind ca Tolstoi
imoralitatea tonciară a artei, ca o plăcere a simţurilor.

Aceste opere de polemică, Inferioare din punctul de vedere al cu-
gelärii, vor fi cel mult considerate cîndva, ca şi ultimele opere ale fui
Bourget, ca documente semnificative asupra tendinţelor sufletului con-
temporan in care ca și la inceputul secolului trecut, reinvie în unele spi-
rte sentimentul religios în instinctele conservatoare inspirind ideile și
logica ior.

Sistemul critic a lui Brunetière, îndrăzneţ şi nou izvor de cercetări
fecunde, dar incapabil, ca toate sistemele, să cuprindă în cadrul său com-
plexitatea inevitabila a faptelor, cu timpul va îi inlocuit desigur cu un
altul mai bine adaptat cerinţelor schimbătoare ale ştiinţei, dar studiiie
lui documentate, luminoase şi prolunde vor răminea, vor trăi şi viitorul
le va considera poate ca operele de critică dacă nu cele mai strălucile
şi mai alese, dar cele mai solide, pe care le-a produs literatura franceză

deia acelea ale lui Taine.
Octavian Botez

"ei i a e e iu

Cronica stiinţifică
— Parazitizmul Organic și Parazitizmul Social —

we been e mé omeneşti, oricit de abstracte ar îi ele, au, întrun
ee sau mai puțin apropiat, o aplicarei n domeniul vieții

Studiul paraziţilor e unul din cele mai im iologi
atit din piinctul de vedere teoretic cit şi din en greng rien prne
ultimii ani, acest studiu a luat o intindere aşa de mare în clt el consti
tue chiar o ramură nouă a Biologiei.— Parazifologia— posedind, in ee
țări, cursuri şi reviste speciale. E regretabil că la noi acestui studiu nu
i se dă, nici chiar în scolile speciale, cum sînt cele de Agricultură şi
Silvicultură, importanța ce o merită, Desigur, o bună parte din a
sul muncei noastre e distrusă de paraziți. O licărire de speranță Agia
sens a inceput însă a apărea şi la noi. la adevăr, de citva timp încoace
o idee pare că predomină mersul dezvoltărei noastre culturale şi econo-
mice, idee răsărită mai dedemuit insă hrănită şi întărită mai cu seamă
de criza economică de care am suferit în aceşti din urmă ani. Aşa:
toată lumea pare a D de acord că indrumarea activității noastre intelec-
tuale să se facă mai mult cătră ramurile de cunoştinți mai direct aplica-
bile în domeniul vieţii practice. Conduşi de această Idee, legiultorii nog
tri au modificat chiar programele noastre de invățămint, creînd secţii Ré
ale in liceele şi gimnaziile noastre, restringind învăţămintul pur teoretic
şi dezvollind pe cel practic prin creări de şcoli practice profesionale,

Noi, desigur, am fost şi sintem încă victima a două mari rele de
care suferim de zeci de ani. In adevăr, încă din timpurile vechi
Sau creat așa zisele boer! care dădeau unei ciase privilegiate dreptul
la budgetul statului, După revoluția dela 1848, dindu-se drepturi egalitare şi
clasei de jos, s'a lărpit astfel cercul acelora cari aspirau la budgetul sta-
tului şi aşa am ajuns azi că avem o armată enormă de funcţionari ;
mare parte din ei, îlind de prisos, sint simpli consumatori de bogății şi
de loc producători,

Un al doilea rtu a fost gospodăria proastă a țărei noastre sub toate

t df, ” ju. a y t KX di E t
. Yy

900 d VIAŢA ROMINEASCA

guvernele. S'a crezut că bogăţia țărei noastre e o mină nesfirşită a
exploatat şi că, fără nici o îmbunătăţire culturală şi economică, se poate
trage foloase înlinite din această bogăţie. Bazaţi pe această credință greşită,
conducatorii rel noastre din toate timpurile au făcut cheltueii în adevăr
nebuneşti. Zic nebuneşti, căci, neexistind statistici exacte de averea Drei,
s'a cheltuit în neştire, Era dar firesc să ajungem la crize ca acele din
anii trecuți. A fost deajuns un an sau doi de secetă, neprielnici agricultu.
rel, principalul nostru izvor de bogăţie, ca să ne vedem la marginea
prapastiei amenințătoare. S'a intimplat cu gospodăria rei noastre cea
ce fatalmente se întimplă zilnic cu gospodăria familiilor, care, din lipsă
de prevedere, nu ştiu să-şi limiteze cheltuelile în măsura veniturilor reale.
In ultimii ani, conducătorii ţării noastre, lovindu-se, cum se zice
cu capul de pragul de sus, au deschis ochii şi s'au pus pe muncă pet a
indrepta răul sau cel puţin pentru a-l Indulci pentru moment, Aşa: sa
redus pe ici pe coio numărul funcţionarilor netolositot, s'au creat legi spè-
ciale pentru a îngreula pornirea cătră funcţionarism şi a incuraja ră
marea cătră ramurile de activitate cu aplicaţii practice mai imediate ; s'au
creat bânci populare pentru ajutorul muncei ţăranului, aproape „singurul
producător de bogății la noi şi s'a dat în acelaş timp o direcție sănă-
toasă Invățătorului nostru sătesc, desigur unul din elementele cele mai
puternice în dezvoltarea culturală şi economică a fărci noastre. Tot în
spiritul acestui ordin de idei, legiuitorii noştri au specificat, chiar în in-
vățamintui superior, universitar, unele cursuri cu aplicaţii practice ; aşa,
crearea unei catedre de chimie agricolă şi alta de chimie technologică in-
dustrială pe lingă facultăţile noastre de știinţi, şi, desigur, mai tirziu se
vor mai crea şi altele, pe măsură ce se va simţi nevoe, Şi dacă aceste cür-
suri aplicate vor fi inzăstrale chiar dela început cu cimpuri de experi-
enţe, ca laboratoare şi cu personalul suficient şi bine pregătit, ele vor
desigur roadele dorita, |
a în cadrul acestor cursuri va intra desigur şi cursul de parazitolo-
gie aşa de ajutător siorţărilor ce vom face pentru îmbunătățirea vieţii
noastre agricole şi pentru progresul igienii,

4
Lé Li

Parazitotogia, după cum am mai zis, e o ramură a Biologici. Ea
se ocupă cu studiul tuturor ființelor viețuitoare, plante sau animale, trä-
ind în parazite pe corpul altor fiinţe. SNE însă a trăi în para-

alte cuvi ce e un paraz
P Tai parazit e parti care trdeste pe socoteala altei ființe, fără ca
s'o distrugă dar şi fără să-i facă în schimb vreun serviciu.—Aşa că pa-
razitul, nu numai că e inutil, dar şi dăunător, căci, trăind pe socoteala
altei ființe, ei îi ia o parte din hrana şi din puterea acelei ființe, fără
să-i dea nimic în schimb.—Un exemplu clasic în acest sens e Tenia sau

Panglica.

4 i CRONICA STHNTIFICA ant

Patazitul nu distruge ființa pe care trăeşie şi nici nu are interes
să o distrugă; căci distrugind'o, piere şi el. Aşa, Tenia dela om nu are
nici un interes să distruga viaţa omului, căci distrugînd'o, piere şi ea.

Dacă amindoui aceste condiţii nu sint îndeplinite în acelaş timp,
atunci nu avem parazitizm propriu zis. Aşa, dacă o fiinţă trăeşte peso-
toteala altei ființe, omorind'o în acelaş timp, atunci avem Predati
lormă violentă a parazitizmului propriu zis, cum e cazul tuturor microbilor
producători de boale mortale, cum e cazul Filoxerei care trăeşte pe vița
de vie, distrugind-o,

Cind o ființă vieţuitoare lrăește pe socoteala altei ființe, aducin-
du-iin acelaş timp în schimb şi un serviciu oare-care, atunci avem cazul numit
Mutualizm. Aşa d, es, unele colonii de furnici Un în captivitate în mu-
şuroaele lor nişte insecte foarte mici, ca niște purici verzul sau negri din
genul Aphis care trăesc şi pe irunzele unor plante de apartament. Aceste
mici insecte dau afară pe anus un fel de lichid cu care furnicele se
hrănesc, Ele sint pentru furnici cea-ce vacile de lapte sint pentru noi
oamenii. Am putea zice că furnicele trăiesc pe socoteala acestor mici in-
secte, insă în schimb furnicele le îngrijesc şi le apără întocmai cum îr-
grijim şi apărăm vacile noastre. Avem dar mutualizm, Tot mutualizm
există intre om şi animalele lui domestice, intre stăpin şi sclav ete,

In cadrul mutualizmului am putea pune şi cazurile de simbioză ;
căci simbioza nu e alt ceva decit convieţuirea inlimă a două ființe, ajutin-
du-se reciproc în viaţă. Un exemplu clasic de simbioză ce ni-l dă cerce-
tările botanicei sint acele plante numite Licheni sau Muşchi care Cresc
pe trunchiurile arborilor. Aceşti muşchi sint formaţi din convieţuirea in-
timă a unei ciuperci cu o altă plantă din grupul Algelor. Ciuperca pro-
tejă alga, iar alga, din cauza substanței verde (clorofila), ce ea posedă,
ajută la hrana ciupercei,

In fine, un grad mai uşor de parazitizm, pus în evidenţă de Van
Beneden °) sub numele de comensalizm, e acela cind un individ se
pune nepoitit la masa altui individ, cum sint d. ex. unii crustacei izopoizi
care, trăind în gura unor peşti, apucă o parte din hrana pe care o prind
aceşti peşti,

Intre toate aceste feluri de viață—parazilizm, comensalizm, preda-
tizm, mutualizm şi simbioză, există toate tranzițiite posibile. De aci și
greutatea de a da parazitizmului o definiție scurtă şi cuprinzătoare în care
să între toate felurile de a fi ale parazitizmului,

Un fapt însă e demn de remarcat şi anume: că toate aceste mo-
duri de viaţă sint datorite, în mare parte, felului cum diferitele fiinţe, ast-
fel adaptate, îşi satisiac nevoia de hrană. Aşa, unele din ele îşi iau hrana
direct din materia anorganică şi în acest caz avem holofitizm. Mai toate
plantele să hrănesc astfel, luind apa și sărurile din pămînt şi carbonul din

*) Ed. Van Henrden. Les commensaux et los parasites dans le règne
animal,

ep VIAȚA ROMINEASCA

aer. Excepţie citeva plante parazite, ca Verigelu d. ex. (Orobanche gra-
ciiis) care, trăind în parazit pe rădăcinele de Triloiu, se hrăneşte cu sub-
stante vii organice luate direct de la Trifoiu. —

Alte ființe se hrănesc cu stărmăturile materiilor organice, cum sint
ciupercile, Ştim cu toţii că ciupercile pentru a îl cultivate au nevoe de un
påmint ingrăşat cu materii organice distruse, ca resturiie de plante pu-
trezite, gunoaie vegetale etc. Acest gen de hrană se numeşte saprofitizm
iar plantele care se hrănesc astfel se numesc saprofite.—

Alte ființe se hrănesc cu dijecţiile adecă cu resturile neintrebulnțate
de fiinţele care le produc; cum sint unele muşte (Scatofaga stercoraria)
care se hrănesc cu murdăriite din gunoae cum sint limbricii cari, trăind în
porțiunea rectală a intestinului, se hrănesc cu dijecțiele afate acolo.
Acest gen de hrană se numeşte coprofagism ; tar ființele care se hrănesc
asttel se numesc coprofage,

In fine, unele ființe se hrânesc cu cadavrele altor ființe, cum sint
d. ex. uncle ciuperci microscopice din grupul Saprolegineelor care träesc
pe cadavrele peştilor în putrefacție, cum sint Muştele de cadavre şi cum
sint unele paseri rapace ca vulturii, ciorile care se hrănesc îniimplător
şi cu hoiturile altor animale, Acest gen de hrană se- numeşte necrofa-
gizm ` iar animalele care se hrănesc astiel se numesc necrofage..

Toate aceste genuri de hrană, ori cît ni s'ar părea nouă oamenilor
de respingătoare, sînt cu toate acestea de un folos enorm de mare pen-
tru păstrarea vieţii noastre şi a allor ființe care se hrănesc în mod mai
nobil.—În adevăr, dacă plantele şi animalele saprofage, coprofage şi
necrofage ar lipsi, ne-am pomeni întrun moment dat că supralața pä-
mintului ar D acoperilă de o pătură enormă de 'stărmături, de dijeciii şi
de cadavre care ar infecta aerul. Mai mult, ele, hrănindu-se astfel, trans-
formă toate aceste murdarii şi cadavre în substanțe bune pentru ingiä-
şarea pamintului, şi prin urmare şi pentru dezvoltarea plantelor, Aşa,
se ştie rolul mare ce-l are viermele de pămint, Rima, în purilicarea pä-
mintului vegetal necesar cerealelor noastre. Acest rol a fost pus deja de-
demult în evidenţă de Darwin,

Aceste stabilite, în linii generale, să venim acum la descrierea di-
feritelor forme de parazitizm precum şi ale celorlalte genuri de viaţă ca
predatizm, comensalizm, mutualizm, simbioză, iustrindu-le, în acelaş timp,
cu citeva exemple clasice luate atit din viaja plantelor şi a animaleior
cit şi din viaţa omului, Din descrierea lor vom vedea în adevăr că
aproape toate aceste genuri de viaţă le intilnim și ln om, că prin ur
marc şi din punctul acesta de vedere există o înrudire între om şi restul
ființelor viejuiloare.

=
r +

După cum se ştie, cea mai mare parte din fiinţele vieţuitoare trăesc
singuratice.—Sint însă şi multe din ele care träesc în colonii sau În so-

dr j r E AEI a SE TEE

CRONICA STIINTIFICA sn

cetăți. Şi la imele şi la altele intilnim adesea forma de viață parazitară,
Cind o ființă viețuitoare, fie plantă sau animal, trăiește ca parazit în un
ctgan oare-care ai unei alte ființe viețuitoare de sperie diferită, avem
atunci Parazitizm organit, Ex. Tenin sau Panglica care trăeşte ca pa-
razit în intestinul subțire al omului, a! cinsiul, sau al paserei ete,

Cind o ființă sau grupe de ființe viețuitoare trăesc ca paraziți pe
socoteala altor linje de ucelaz! specie, atunci averi pârazitizm social,
Ex, unii indivizi din coloniile de furnici, de albine sau din suzietățile
omeneşti,

Să vedem dar, în trăsături generale, cum se prezintă parazitizmul
organice şi səçial în seria fiinţelor viețuitoare.

Parazitizmul organe

E foarte săspinditatii la plante cit şi la animale, u

La plante: n adevăr, în grupul plantelor Inferioare, găsim exenipie
numeroase de parazitizm, Famita Bacteriaceelor e aproape toată parazită,
Din această familie fac parte şi numeroșii microbi, dintre care unii pato-
gèni cauzează boale mortale atit omului cit şi diferitelor animale.

Grupul ciupercelor e în adevăr acela care s'a adaptat mai mult la
viața prazitară. Din numeroasele exeinple nu voi mai cita de cit două
din acele care me interesează mal direct pe noi oamenii. Aşa e Rugina
griului (Puccini graminis) din familia Uredineciur care trăeşte ça pa-
razit pe griu, dezvoltindu-se mai cu seamă în sezonul ploios de prima-
vară şi cauzind stricăciuni însemnate, Tot aşa e Mana viței da vie,
Miidiu (Peronospora viticola) care trăeşte ca parazit pe foile viței de
vie, dezvoltindu-se mat cu sami în timpul ploios şi cauzind iaraşi stri-
căciani viței de vie,

Sin! şi plante mai supericare, plante din grupul Faneroganetor,
care prezintă cazuri de parazitizm. Aşa e exemplul citat mai sus cu
Verigelu 11 (Orobanche graciiis), care lrăezie in parazit pe rădăcina Tri-
îotului şi a altor papllonacee.—

La piante întiinimm deasemenea şi ceiclatie forme de viaja, citate
deja, ca comensalism, mulualizm, predatizm şi simbioză,

Pianta, numită popular 7rinji sau cuidu rindonelei (Neottia Nidus
avis, irăeşte adesea ca vomensală pe fag, Ea nu atacă fagul ci se mui-
meste numai cu stărmăturele toilor de fag moarte care cad la påmint
şi din care ele se hrinesc, acaţindu-se cu nişte firişoare (mycorhize) după
observaţiite tul Grave şi Kamiensky,

Un exemplu de mutualizm ni e dat de unele plante acăţătoare—
Lianele. In adevăr, Lianeie, acațindu-se de tulpina unor arbori gigantici,
găsesc un sorijin în creşterea lor, dar şi ele folosesc arborului, căci, in-

i} Zoch, C. Pangu. Plantele cunoscute de poporul romla. 1996,

egal.
SE A

VIATA ROMINEA

vălindu-! aproa ă la virt şi crescind mereu, îşi răsiring virturile lor
mlădioase us tere în urmă în pămînt, formează ca nişte
fringhii priponitoare care susțin arborele, cind e amenințat să fie doborit
la pămint de furtuni puternice.

Tot în grupul Lianelor avem şi cazuri de predatizm, cum sint
Lianele ucigătoare din Brasilia, care causează fatalmente moartea plan-
telor pe care cle se acaţă.—Aşa : vital a două ramuri de liane incunjus
trunchiul altei plante să unesc pe partea opusă forimind ca un inel care
gilue planta, omorind'o. AD

In fine avem şi cazurile de simbioză, adică de conviețuire intimă
a două plante, ajutindu-se reciproc, cum e cazul clasic, citat deja al
Muşchitor (licheni), care trăesc pe trunchiul arborilor, Aceşti muşchi
fiind formați din convieţuirea intimă a unei ciuperci cu o algà, a atindu-
se reciproc. Ciuperca protejă alga, iar alga, în schimb, din cauza cloro-
filei ei, procură ciupercei substanțele hydrocarbonate din care aa îşi fa-
brică substanțele azotoase necesare pentru hrana ei. G, Bonnier a pus
experimenta! foarte bine în evidență acest caz de simbioză. "Tot un caz
de simbioză ar fi după Braun, intre genurile de alge microscopice Zon-
chorela şi Zooxantella şi Intre animalele infusorii ; Paramecium Bursaria,
Stentor Polymorphus, Englena Viridis sau între ele şi Hydra Viridis etc,

La animale: ` s

Parazitizmul organic propriu zis ca şi cele-l-alte forme de viaţă,

“a predatizm, comensalizm mutualizm şi simbioză sint tot aşa de res:
pindite la animale ca şi la plante. Şi de multe ori aceste forme de viață
prezintă la animale variante mult mal numeroase din cauză că la acestea
viaţa e mai intenză şi mai complicată, mai cu seamă la animalele care
sir SC en SÉ Protozoarelor, adică a animalelor celor mai simple
şi mat mici, microscopice, avem o clasă întreagă de animale, clasa Spo-
rozoarelor—care trăesc ca parazite in diferitele organe ale acestor ani-
male, — Din numeroasele exemple ce ni prezintă această clasă cităm pa-
razitul Malariei (Plasmodium malariae) care trăeşte în singeie omului,
producind Malaria sau frigurile de baltă. Acest parazit să comunică de
la om la om prin înţăpăturile unor anumite specii de țințari, mai cn samă
din genul Anopheles; de aceea măsurile preventive ce să recomandă În
prima linie, pentru combaterea Malariei sînt secarea miaştinelor sau a băl-
{ilor din vecinătatea satelor sau a oraşelor, unde Untanm işi depun oule
şi unde prin urmare se dezvoltă şi larvele lor.--Ca mijloc preventiv şi
de combatere se mai recomandă şi chinina.

Dar unul din grupurile cele mai importante din punctul de ve-
dere al parazitizmului e grupul v'ermilor, Studiul paraziţilor din acest
grup are o importanță mare şi din punctul de vedere higienic, de oare-ce
o mare parte din ei trăesc ca paraziți la om sau la animalele noastre
domestice, cauzind adesea boli grave și cite odată chiar moartea. Din

n E

CRONICA STIINTIFICA KM

acest grup fac parte paraziți ca Tenia sau Panglica, ca Ascarizii sau
limbricii ca Trichina, ca Gàlbeaza dilor etc.

Teniile cele mai comune ta noi sint: Zenia soun şi Tenia me-
diocanellata pe care omul le capătă, mincind carnea de porc sau de vară
cind nu e bine fiartă sau friptă şi Botriocephalus latus pe care omu!
îl capătă, mincind carnea de peşte, cind iarăşi nu e bine fiartă sau friptă.
Peştii cari sint mai des infectați cu larvele de Botriocephal sint: Știuca,
Bibanul sau Costrăşul, Şalăul, Păstrăvul ete.

Din cauza lipsei de latrine prin sate şi prin mahalalele mărginaşe
ale oraşelor noastre, oamenii bolnavi de tenia depun în locuri deschise,
odată cu excrementele lor, şi bucăţi de tenia pline cu ouă care murdă-
rind erburile, sint mincate de porci sau de boi. Din intestinul porcului
sau ai boului larvele trec In muşchi unde se închid în nişte beşicuti nu-
mite cisticerci sau, popular, nt. Omul mincind carnea de porc sau de
bou plină cu linti, capătă şi Jarva de tenia care, ajunsă în întestinul lui,
creşte şi dă o nouă tenie. Tot astfel şi cu cealalta specie de panglică
numită Botriocelal. Excrementele omului bolnav de această tenie de.
puse iarăşi In locuri deschise sau pe marginea bălților conţin bucăţi de
aceste tenii pline cu ouă. Aceste bucăţi sau cad direct în apă sau,
după ce se usucă, sint luate de vinturi şi depuse faräşi în apă; unde
Oule se dezvoltă şi dau o Larei ciliată care înoată în apă şi pe care pës-
tele o înghite, iar omul mincing carnea peştelui în şi larva, care ajunsă
în intestinul lui, se dezvoltă, dind iarăşi o tenie,

Prin urmare toate aceste specii de panglice ca să ajungă lu om
trebue să treacă mai Intăi printrun oaspete intermediar şi acest oaspeie
e, său boul pentru tenia mediocanelată, zau porcul pentru tenia solium

sau peştele pentru Botriocephalus latus,

Ca mijloc profilactic, sau de apărate se recomandă de a nu se min-
ca carnea de bou, de porc sau de peşte cu linţi, şi pentru siguranţă de
a se fierbe sau frige foarte bine carnea acestor animale înainte de a fi
mincată, precum și de a se opri riguros depunerea murdăriilor în lo-
curt deschise,

Clasa insectelor conţine iarăşi un număr foarte mare de paraziți.
Afară de insectele parazite, bine cunoscute, care trăesc pe om sau pe
animale, cum sint riia, puricii, păduchii, ploşniţele etc. întiinim aci ma-
rele număr de insecte care trăesc în parazite pe diferitele vegetale, cau-
zind adesea stricăciuni insemnate, Studiul special al acestor insecie e
de un folos imens de mare pentru agricultură şi pornologie.

In grupul Moluştelor avem deasemenea citeva tipuri parazite mai
puţin însemnate din punctul de vedere practic. Aşa sint genurile Ento-
concha şi Entocolax parasiți pe Hototurii, speciele Sțilifer Linkiae şi
Linkia multiformis şi Tyca entoconcha parazite pe stelele de mare sau
Chirodota Pisanii parazit pe Synapta.

Dintre vertebrate avem iarăşi cîteva tipuri de animale care, din

] ` g
Ka
ee A EN

w EE VIAȚA ROMINEASCA

Wan Ars T T nn aan
Tr à ANA i

cauza genului lor de hrant, prezintă un parazitism temporar cum sint
unii peşti Cyclostomi carl să hrănesc sugind singele altor peşti, cum
sint Vamplrii din ţările tropicale care se hrănesc, sugind, In timpul nop-
ţii, singele altor mamifere adormite.

Afară de parazitizmul organic propriu zis intilnim ta animale ca şi
ia plante şi celelalte genuri de viaţă ca predatizm, comensalizm, mutua-
tizm şi simbioză.

Predatizmul după cum am mai spus è o formå vient) a Däi:
zitizmului. Predatorul nimiceşte complect viața animalului sau a plantei
pe spatele cărora trăieşte, cum € cazul tuturor microbilor producători de
boaie mortale, cum e cazul Filoxerei çare distrage compiect viţa noastră
de vie, cum e cazul tuturor animalelor erbivore care, pentru a se hrăni,
distrug viaţa atitoz plante şi cum e în îine cazul tuturor carnivorelor care,
penru a se hrăni, distrug şi eje la rindul lor viaţa celar mai mutte erbi-
vore.

Comensalizmul e o formă mai atenuantă, mai înduicită a parazitiz-
mului propriu zis, de oarece comensatul nu ja adesea de cit o mică parte
din hrana sau din puterea animalelor pe spetele cărora trăeşte, Aşa e
Crustaceul Cymuotoa care, trăind în cavitatea bucală a unui peşte, nu ia
de cit o mică parte din hrana pe care o prinde peştele ; tót astfel e un
mic peşte, numit Remora, cate trăeşte fixat pe corpul Rechinului cu aju-
torul ariplourei sale dorsale transforinată in ventuză, mulţumindu-se mui-
mai de a îl purtat de Rechin şi de a se beänt cu sfirmăturele care cad
din gwa Rechinului, Tot astfel! sint o mulțime de mici crustacei de
mare cari, trăind în cavităţi formate de diteriii bureţi de mare, gåsesc
acolo un loc sigur ce protecție, etc.

Mutualizmut e deasemenea foarte răspindi: şi foarte variat în se-
riavanimalelor. Ele prima treaptă a soctabilităţii. Sint multe animale care
se asocicază cite două pentru a trăi mai uşor. Un exemplu ctasic de muina-
lizm e şiacela citat foarte adesea intre Crabul numit Bersardul Ermit care
trăeşte în scoica locuită altă dată de un mele de mare st intre o Actinie, {Adam
sia parasiticu sau Ad. paliata). Actinia cu brațele ei numeroase şi urzică-
toare apără crabul în contra altor animale, iar crabul in schimb o poartă

fixată pe scoiză şi il dă stitămături din hrana lui. Savantul profeso: A.
Giard citează ua caz foarte curios În acest senz; aşa, unli crabi au obiceiul
de a purta în pensele lor cite o actinie pe care o îndreaptă că pe un ins-
trument viu ori decite ori vosşte să se paraliseze mişcările altui animal
pe care voeşte să-l prindii.

in oraşele Americel de Sud trăegte o pasere îndestul de mare, nu-
mită plevian, care face serviciul de agent sanitar, curățind murdăriiie de
pe stzăzi, ca şi dat de pe străzile Constantinopolului. Autorităţile a-
celor oraşe au făcut legi speciale care împiedecă omorirea acestor
paseri. Un exemplu curios de mutualizm e şi acelea stabilit între
crocodil şi paserea numită popular, păzitorul crocodilului. In nde-
văr această pasere aleargă itä nici o temere pe spetele erogoditului
şi-i curăţă, mincind insectele şi lipitorile care se prind de corpul kii;

i D

bag TT DECHE e

A E N

Ing E a

e eng n) merge şi mai departe, hazardindu-se să-şi vire ciocul
alo cafe 3h lului pentru a-i curăți dinții de sfărmăturile de carne, de
Be, Cia ermii cu care el se hrăneşte. Mai mult, cind cineva se
p ae ps îi dă de veste şi crocodilul fuge în apă.' )

A cai de comensalizm sini şi acelea stabilite Intre insecte şi fn-
e rea Gegend eg sucurile de care are nevoe să se hră-

ască, secta in schim fecundează florile cu tenul
ma SE ei şi îl împrăştie ge la fioare la cati 104 eege
ntre om şi animalele domestice şi Intre stăpin şi sclav, etc

Parazitizmul social

SS Pers op s din ingreuerea luptei peniru existenţă are-
t ilitateg a om cit şi la animale. D i
cara 4 N - Do! sau mai mulţi in-
poe Sp Sum nt rue Aa mai uşor atit în contra mg Za
neunju n contra altor animale, a dar u i
Gees che? cari au interese comune de viață ee pub
că 5-4 3 bel Beie eier? 3 de egoiste unele animale, totusi la unele
Cie să trăiască macar cit de puţin ti
tru a se reproduce, cum sint cuc o EE
; ' ucul, becata, fasanul etc, Mui
însă izăesc în colonii întinse i fue drege
, unele din ele formind socieţă
nizație complicată, cum sint d ictăţi ger drd Acea
k „ EX, societăţile de furnici de
me rain Pe lingă nevoia foamei şi a reproducerii, zare tor ge
nimale mai are la bază şi îngrijirea ce ani
turii lor. Viata în comun li asi db Na A ON
i f sigură mai bine creşterea şi apă
geniturii, Afară de aceasta, constitui Geer, e
î k stituirea acestor societăţi, modul
a a îmi i
si dă La ere pămintului sint strins legate şi d starea As
ce ale regiunii locuită de ele precum
5 eene ! z şi de cauzele istori
res de an area ce a incercat supraiaţa pămintului In decursul diferi.
SH geologice, variații puse In evidenţă de paleontologie *)
ADE Be mz o intilnim foarie räspindilki în grupu! polipilor hy
in care face parte şi mårgeanul. Graţie acestei vi iale, el
formează ciie odatà stinci ice: sul See
ie puternice submarine care i c i
fiior indelungate formează adevărate insule. EE EEN
Grupul briozoarelor ni intă i i
PI, elor ni prezintă iarăşi o viaţi colonială foarte
Dar, dintre toate animalele Infe i
: 2 F WYerloare, insectele sint acelea De
i $ i i ā
Sain socială € cea mai dezvoilată, Alci avem cunoscutele societăţi de
rs şi de albine, care au atras atenţia atltor observatori *) — Supe-
rio rer vieţii sociale și aci ca și la om consistă în diviziunea muncii:
in adevăr, În societăţile de atbine, avem unele lucrătoare, care adună
i) W. Testchef. L'Activité der Animanx.
| Tu Dolay, Parasitisma ct Matualiane dans Ia Nature, 1905, 4 vol

2 J. Pubben Fourmis, Abeilics ei Ga RK
nes, L'inteligecee uta Gre Sieger Ka sp paza edi ten E

a fe cei "Tab WA

ws . VIAȚA ROMIXEASCA

mierea, cresc larvele, apara colonia, avem matca care dă ouăle şi trin-
torii care sint tolerați în colonie pân' ce lecundează matca. dt
Societatea furnicelor prezintă un grad şi mal mare de specializare.
Aci avem unele furnici care adună proviziile, altele care construesc 10-
curile unde să se pună proviziile, altele sînt soldaţi care apără colonia
şi după unli observatori există unele societăți formate din o specie de
furnici, numite furnicele rezervorii, în care sînt indivizi al căror ec
serveşte de înmagazinat sucurile hrănitoare adunate de alți indivizi din
wer e paseri sint iarăşi mai multe specii cari trăesc în et?
Aşa praurii şi rindunelele etc. volajază în stoluri. —Em. Racovitza ), o
timpul voiajului său la polul sud, a studiat obiceiurile Pinguinilor, unele
din paserile cele mai curioase și mai caracteristice din acele roi i
— „Aceste paseri au pierdut principala însuşire a paserilor: căci aripele
lor sint transformate în visle ce pot setvi la înot şi nu pot servi la sbor,
Unele din ele, cum sint Pinguinii antartici, au o înălțime ca de 60
centimetri. — Ele formează din cuiburile lor adevărate oraşe.—În special
Pinguinul papuan, mai istej, pune în practică principtul geg
căci toţi copiii unui oraş sint strinşi la un loc într'un soin de sicrie
şi sint privigheaţi de ciţiva adulţi ce joacă roini guvernantelor, in
timp in timp aceste guvernante se schimbă pe cind alți adulţi se ocupă
copiilor”,

M vice ms mamifere trăesc de asemenea în societăți mai mult Sa
i puţin întinse. Aşa, cea mai mare parte din erbivore trăesc, pas
fe atitea né ech caracteristice continentului australian eg in
trupe etc, Romanes *), după Lewis H. Morgan, ni dă descripti intere-
sante despre viața- socială a castorilor care construesc locuințele lor mi-

ea apelor.
ag sinea pp gece viața socială a maimutelor, care lrăesc
în trupe conduse de unul din indivizii mai bătrini şi mal experimentați
și căruia se supun toți ceilalji indivizi mai tineri.

Din numeroasele exemple n'am citat decit o mich parte din ele
pentru a arăta că viaţa socială e foarte răspindită şi la animale, :

Dacă toţi indivizii care formează societatea de albine, de geg À
de paseri, de maimuțe şi mai cu seamă de Oameni, ar trăi pe un picior
de egalitate, ajutindu-se reciproc în viața lor socială, n'am svea sm
de menționat din punctul de vedere al parazitismului şi societatea ar
ideală ` dar lucrurile nu se întimplă ast-iel nici în viața socială a anima-
lelor nici în acea a oamenilor. In adevăr, din diferite cauze, fie de se-
lecţiune naturală, fie de tendința naturală ce au ființele de a se aranja
mai bine în viaţă, fie şi din alte cauze necunoscute încă, se eeng
conflicte grave între indivizii aceleiaşi societăţi. Aşa: uni! indiviz

1} Em, Rasoviţă. Expediţiunea Antartică Belgiană, Conferinţa. 1901.
d Loco cit. pag. 12%

Gr, EA, Aia: Tee

CRONICA STIINȚIFICA e

sau grupe de indivizi din o societate se aranjază astfel că trăesc pe so-
coleala restului de indivizi din societate, Astfel s'a observat faptul im-
portant citat de mai mulți observatori că în un stup de albine, unele
lucrătoare, în loc să cotinue activitatea lor obicinuită de a stringe mierea,
devin din contra leneşe şi chiar hoaţe, furind şi miacind mierea adunată
de alte lucrătoare, devenind astfel parazite în societatea albinelor, --Ast-
tei sint în în societăţile de furnici care, după cum s'a spus mai sus, prezintă
© organizație îndestul de complicată"). „Aci există, în adevâr, o divizie
a muncii mal mult sau mai puțin analoagă aceleia din societatea feo-
dală a oamenilor, unde seniorul mergea la răsboiu şi servul lucra. Avem
dar aci furnici aşa numite răsboinice şi altele sclave etc. Furnicele râs-
boinice sint întreținute de sclave, — sclavele trebue să le hrănească. Dar
ce e mai curios, e faptul că la unele specii de furnici cum e specia
Strongylognathus testaceus studiată de Forel, lenea, provenită din una
din cauzele presupuse mai sus se preiungeşte în cursul mai multor ge-
neraţii, le face aristocrate ne mai fiind bune nici pentru răsboiu; îşi pierd
forţa fizică necesară in răsbolu, rămin adevărate caricaturi al strămoşilor
lor rasboinici şi trebue ca tot selavele, care le hrănesc, să le şi apere
in răsboiu. Astfel fiind indivizii din coloniele de Strongylognathus, vor
deveni cu timpul adevărați paraziți”.

„Dacă ne transportăm acum în societăjile omeneşti, continuă mai
departe Massart şi Vandervelde, analogia e vadită intre societatea descrisă
ìa furnici şi între acea ce exista în Franţa la sfirsitul vechiului regim.
La început seniorul concentrase în minile lui toate puterile ` el era şe-
ful civil şi militar ; el stabilea impozitele ` în urmă însă, cu concentrarea
biurocsației, agenţii regelui i-au deposedat de toate prerogativele lor şi
iau lăsat fără nici o întrebuințare; continuing totuşi a prim! lefuri foarte
mari şi titluri inutile ` aşa că la sfirşitul epocei feodale ei au devenit ade-
Yaraţi paraziți.“

„Taine în cartea sa Vechiul fegim, ne dă un tablou viu de acea
armată de paraziți, resturi ale feodalităţii: el ne dă in urmă o listă com-
piectă de toate funcțiunile, aşi zise „graţioase“, în fond asi parazilare,
de la curtea din Versailles. Unele din aceste funcţii sint într'adevăr ex-
traordinare, Aşa: Intendentul vinătoarei primea 450.000 de lei pe an
pentru a iscăli de două ori pe an. Păzitorul patului reginei primea
300.000 lei pe an pentru nişte atribuţii care nu se ştiau tocmai bine în
ce consistau, Dol purtatori ai scaunului regat, îmbrăcaţi în haine de ca-
tifea şi cu sabie, care, în fie-care zi cercetau şi goleau obiectu! funcțiu-
nii lor, primeau 500.000 de lei pe an!* etc.

Cu organizarea societăţii moderne, paraziți n'au dispărut ci au
luat numai alte forme, Massart şi Vandervelde il imparte în paraziți pro-
prietari, paraziți politici, paraziți sexuali şi paraziți prădători,

Paraziţii proprietari reprezintă forma ideală a parazitizmului. A-

D' Jeun Massart ei Baile Vandervelde. Purasitisma organique et
Parasitisme social, 1898.

sto VIAŢA ROMINEASCA

cestia sint teniele corpului social. Bogăţiiie le vin tot aşa de uşor ca
şi hrana teniei. Sint toţi acei indivizi cari prin munca lor proprie ne-
adăugind nimica la bogăţia socială, încasează liniștiți veniturile propric-
tăţilor de cele mai multe ori moştenite. Indivizii aşa numiţi feciori de
bani gata, fasonetii spiritualului Ranetti, care n'au altă truda în viaţă
decit acea de a-şi inventa plăceri, care n'au altă supărare decit acea
că manşetele sau gulezele nu sînt bine lustruite sau întilnirile galante
nereuşite. A

Paraziţii politici. Aci întră, după Massart şi Vandervelde, toate
țelurile de lefegii şi de sinecurişti care nu aduc societăţii aproape nici
un folos. Graţie moravurilor noastre politice acest soin de parazitizm e în

foare la noi.
Paraziţii sexuali uuw-i intilnim de cit în societățile omeneşti.

Sint în adevăr şi la animale cazuri unde bărbatul e purtat şi hrânii
de femelă, dar acolo bărbatul face un serviciu, e! contribue fa reprodu-
cere, prin urmare la perpetuarea speciei. E mal mult un caz de mutua-
lizm sexual; pe cind la om cazurile de parazitizm sexual sînt mai jot
deauna sterile. Există un animal învecinat cu viermii, din grupul Ge-
firienilor, numit Bonelia viridis. Femela are aproape mărimea şi culon-
rea unei nuci verzi. Dacă ne închipuim coada nucli prelungită foarte tare
şi bifurcati la extremitatea sa liberă, vom avea aproape imaginea trom-
pei acestui animal. La baza trompei e oriiiciul bucal şi ceva mai jos 9-
cificiul genital, Ei bine, barbatul acestei specii e foarte mic, microscopic,
şi trăeşte fixat la orificiul genital al femelei. El e purtat de femelă şi se
hrăneşte cu sfărmăturile care cad dela masa femelei, La prima vedere
s'at părea că barbatul trăeşte ca parazit pe corpul femelei. In realitate
cazul nu e tocmai astfel, pentru că şi barbatul face un serviciu. El fecun-
dează oule pe mäsura ce femela le dă afară. E dar un caz de mutua-
lizm. Pe cînd la om, după cum am mai spus, cazurile de parazitizm se-
xual sint mai totdeauna sterile.

O variantă a paraziţilor sexuali sint praxeneții, adică toţi acel care
trag un folos, procurind altora ocazia oricărui fel de desiriu.

Paraziţii prădători. Noi am stabilit că predatizmul e o formă vio-
lentă a parazitismului propriu zis. In societăţile omeneşti acest fel de pa-
sazitizm nu e mai puțin răspindit. Aşa: un popor, care declară răsboiu
altuia în scop de a-l răpi o bucată de pămint, e un prădător, mai cu
seamă cînd, după ce a eşit învingător, distruge tot prin foc şi sabie, jā-
fuind avutul poporului învins. Predători sunt toţi câmătarii care trag un
folos neomenos din munca oamenilor nevoeşi şi toţi marii financiari, ju-
cători la bursă, care produc adesea nenorociri economice ucigătoare pen-
tru toji acei care şi-au virit micile lor economii in danţul valorilor de bursă.

O formă de parazitizm nu mal puţin interesantă de semnalat e și
parazitizmul mimetic.

: Mimetizmul e un fenomen biologic foarte răspindit atit la plante
cit şi la animale. După Laloy ca şi după toți ceilalți biologi, el consistă
“în facultatea ce au unele fiinţe viețuitoare de a tua o asimânare, cite n

ffe", e

CRONICA STIINŢIFICA su
Pee a E

å i
srp cu mediul încunjurător precum şi cu alte fiinţe. „Ca toat
zi gen rege? mimetizmul e conştient sau voluntar cum e de ex a
ee A vi beer care schimbă culoarea pielei după trebuință sau in-
bet weier ain urm caz, el nu se poate explica de cit sau prin se-
a een A „aşa: dacă la o specie anumită a apărut un caracter care
SE Wio acel caracter se fixează şi se dezvoltă prin ereditate—sa
më ie rie de dezvoltare asupra cărora condiţiile externe ale Se

nihuenţa direct, Jo orice caz, origi i $
degt A ? ña mimetizmului
rage al ` ) în prima linie, mimetizmul e un puternic mijloc oe Lë m
s piante cit şi la animale.—Aga ` urzica moartă sau urzica ib sa
geg vs L.) ia o asimānare aşa de marc cu uurzica wé éier?
re e opd see e în cît animalele erbivore n'o minincă nici eră
n nenumăratele cazuri de mimetizm fa ani
cil citeva : În regiunile pheţurilo i geen BB A.
r polare, mai toate animalele
joare aibă, asămănăloare mediul j mu vale eg
e A mă ut incunjurător, (homoch
nu îi zărite uşor de duşmanii lor. Tot a i poale pă
- Stick animalele di i
picale case iau culori vii asămănă ia ape
ale toare plantelor şi întregul
cunjurător, Sint foarte multe insecte ca > giereg
E è care samănă aşa de bine şi e i
că culoare cu ramuri {Bacillus gratii e vie
deg i gatlicus. Ortopter) sau cu frunze H
(eege E în clt ni-ar îi foarte greu fa pro abia gel Coen
şca. Aceste insecte stind de obicelu c i e
eg ër pe aceleaşi ramuri şi pe

Wope det schimbă culoarea. Sint îns animate care işi schimbă Gang

rafe cum eet caracatițele, cameleonul etc. Cind caracatiţa asi
voesce mai cu seamă să fie ferite de ved i
de vederea altor animale ee popas
è fi ale pe care ei voesc si ii
perfect culoarea mediului încunjurător, EES
Cind acenstă facultate mimetică s i
4 c mimet erveşte unui animal pentru

un E în „dauna altui animal, atunci avem cazul de Seegen eier

SS Seet de Prea mimetic sint iarăși foarte răspindite nu nu

mai l; male dar şi la oameni, Aşa: sint unele specii d eeng

imită culoarea excrementetor de Aire emca
c paseri, iar cind fluturii se pu
excremente sint atacați de paianjeni. Toi asti ed pe
E Bac? è i S l sint multe i
imită culoarea şi fonna altor inse e gaer Se
peche *cte pentru a trage un profit în dauna
Dar cazurile cele mai răs i i
af le ce pindite, al cu variante, am putea zi
sfirşite, de parazitizm mimetic le întlinim în societatea edr sia Së

H In adevăr cine din noi, nu cunoaşte cazuri de acelea cind unin-

iar să dă drept altul ca să tragă un profit în dauna acestul din urma
i intră cazurile tuturor escrocilor cure se dau drept prinți pentru a Ìn-

şela buna credinţă a oamenilor, trăgind un profit în dauna adevaraţilor
ing Tou indivizii, care, neaviad nici un drept la mila oamenilor, se
eme drept cerşetori în dauna acelora care au drept la această milă "Toţi

i nie cor capacitate nu corespunde in realitate cu diploma ta vir-
ulea căreia ocupă un loc în dauna celor capabili. Mat acum clţiva ani

1). aloy L e

Së VIAŢA ROMINEASCA

un domn din Bucureşti, călătorind pe la mânăstirile din Moldova s'a dat
drept secretarul genera! al Ministerului de Instrucție. El a fost găzduit și
ospătat de maici In consecinţă. Tot astfel un alt domn din Bucureşti, in-
torctndu-se din străinătate şi fiind probabil strimtorat de bani sa oprit
întrun orăşel din Transilvania, Acolo el s'a dat drept unul din poeţii
noştri cunoscuţi, Locuitorii acelui orâşel mindri de vizila anunțată Lan
dat un banchet, făcindu-i la plecare şi o coleetă pentru continuarea dru-
mului în ţară. lată dar atitea şi atitea cazuri de parazitizm mimetic.
LK z kd

Parazilizmul, ca ori-ce fenomen biologic, are şi el urmarile lui. Vi-
aja parazitului fiind foarte răstrinsă ca activitate, rezultă pentru el o serie
de atrofieri, de degenerări organice. Aşa : panglica, care traeşte in intes-
tinele o mului, găsind acolo hrana fabricata deagata, nu mai are nevoe de
un aparat digestiv; de aceia acest aparat îi lipseşte; tot aile, neavind
nevoe să se mişte şi să simtă în mod mai pronunțat, nare nici organe
de simţuri, iar nervii şi muşchii sint foarte puţin dezvoltați. In schimb
insă are organe genitale foarte dezvoltate, de oarece ea, fiind mereu expusă
la pieire, dovedeşte cu puterea de inmulţire.

Inrturirile parazitizmului se resimt şi asupra individului parazitat,
producind adesea turburări organice grave şi cite odată chiar moartea,

Concluzie. Din această expunere sumaiă asupra parazitizmului se
poate trage următoarea concluzie generală : -

Unele ființe viețuitoare, fie din cauza selecției naturale, fie din ca-
uza tendinții naturale de a se aranja din ce în ce mai bine in viaţa lot,
fie din cauza stabilirei unui echilibru mai just în înmulțirea prea mare
a unor flinţi, fie şi din alte cauze pe care nu le putem cunoaşte încă, se
adaptează din ce în ce mai mult la parazitizm sau la celelalte forme de
viaţă, arătate deja, ca comensalizm, mutualizm şi simbioză.

Ar părea poate paradoxal! dacă am zice că cu cit un animal e
mai parazit cu atit pare mai superior; de oarece ei a izbutit ca cu mi-
nimul de muncă să dobindească maximul de avantaje în viață. Dar dacă
acest raționament pare a D logic întru citva la animale, apoi nu e toi aşa
dacă l'am aplica la om, unde munca şi dreptatea trebue să De carac-

teristicile fundamentale ale întregii lui vieţi.
P. Bujor

pi a a

Cronica Artistică
Muzeul rominesc şi cel bulgăresc *)

„Bă amd
PR e e Gen să nu vă Intreacă vecinii mai tineri de 4
speed rară e om discursului ținut intr'un cerc de universitari Ze
sale i OA nstrucţiunii publice din Bulgaria, cu ocazia etrecerii
pai ei E trei ani. Cuvintele d-lui Şişmanoff aveau Godam
Weeden. id văzuse de aproape starea învățămintului şi a institu
rapa d rup pet rale, Insoțit fiind în cercetările sale de însuşi cole i
e
; , ministr Igar a putut să d
cei ege şi temeinice ale organizaţiei Saai e ar
aips a e e. În mod firesc dar şi criticile sale cuprinse în Sege
a Si seen alternan cu „aprecierea mârilor progrese săvirşite de
za „ căreia —adăoga oratorul— Bulgarii îi d
kaini. atoresc atita
Părerile acestea nu au fos
3 t, pare-se, simple amabilități
SE Zug ef confirmat în urmă şi compatrioților ma Aga
-in mod şi mai lămurit le-a spus acestora, că
i in tr
e ar nu numai unele lucruri bune şi reforme zapada
ën or a Säi: pătruns şi de greşelile şi păcatele de cari mai cu
apr pt uta ferească ţara sa. Care anume instituții şi reforme
ai CH vc SE de imitat şi care în a celor ce trebuesc evi
ne atăle oaspetele nostru. Ciasiti i
lesne face, Oricine nu e orbit d ioti piere le
- Ori „de un patriotizm falş, trebue să
ving o serie de instituţii culturale demne de toată lauda IDAE e
up st E constitue o ruşine naţională. Dacă cele dintai nu mal au Sg
eg a, epica lor fiind bine stabilită, cele din urmă, din
contra, e des semnalate, Revenind mere
dindu-le cit mai mult în vileag şi x ua. ve
E şi făcind pe ciţi mai mul
ştienţi ai ruşinei ce ne apasă, numai astfel putem spera ei Sg
îndreptarea dorită. Ts
Fără a avea pretenţia să fac bilanţul general al stării noastre cul-

*) Vezi articolul din Viaţa Romineaseă V, UI No. 4 pag. 102—
D

Ti Ain e Pa Y KR éi hA

cu VIAŢA ROMINEASCA

turale faţi de Bulgari, să-mi De permis Însă ca, în cercul restrins al
specialităţii mele, să stabilesc o comparaţie între noi şi cele văzute în
călătoria, ce anume într'acest scop am făcut astă vară la vecinii noștri de
peste Dunăre,

Printre institutele noastre de cultură, nu cred să existe unul mai
puţin prezentabil ca aspect cit şi mai puţin corăspunzător scopului său
ca Muzeul nostru de antichităţi,

Mulțumită administraţiei din ultimii timpi, Muzeul a ajuns să fie
unul din organele cele mai neplăcute ale vieții noastre culturale, E ca
un stirv pe care toți—public şi miniştri—il ocolesc; de care nimeni nu
îndrăzneşte să se atingi, nici chiar pentru a sniva tezaurele pierdute fn-
tr'insul. O pacoste grea apasă asupra lui. S'ar zice că in locul paserel
simbolice ce împreună cu Minerva protege arta, la Muzeul nostru sa
încuibat o vulgară cucuvale cei cobeşte a moarte.

O asemenea stare de lucruri nu se poate så fi scăpat ochiului per-
spicace al Ministrului bulgar. ŞI nu intro mică măsură trebne să. fi con-
tribuit aceasta la formularea criticelor ce ni s-au adus. Mai ales că toc-
mai într'această privință Bulgarii ne-au luat cu mult Inainte. Întrun sin-
gur deceniu ei au făcut mai mult decit nol în patru. Istoricul oficiat *)
al Muzeului dia Sofia ne-o dovedeşte, Extragem dinir'insul următoarele
notițe, cari nu sint fără interes ca termen de comparaţie cu institutia
noastră. Graţie publicațiilor buigăreşii sintem în stare să ne punem mai
lesne în curent cu Muzeul vecin, decit sintem cu al nostru, asupra că-
rula — lucru nemaipomenit-—nu a apărut nici un raport sau orice altă
reiație dela cel în'drept. ŞI cu toate acestea legea prevede publicarea
regulată a anuarului. Dar, ca la not, la nimeni!

La început şi în Sofia, intocmai ca şi la noi, colesțiunile de anti-
chităţi şi de monezi formau o secţiune a Bibliotecii najlonale. La 1893
numai s'a înliințat Muzeul ca instituție de sine stătătoare, înstalindu-se
într'o veche clădire, Buiul-Giami, datind din 1384, care s'a amenajat în
vederea nouei întrebuințări.

Pe bazele unui program cu caracter naţional se începi coiecţiana-
rea şi studiarea atit a monumentelor descoperite întimplător cit şi a re-
zultatelor exploraţiunilor ştiinţifice ce se fac în fera întreagă. Direcţia
Muzeului e ajutată în acest sens de Ministez, care în 1895 prin circulări
adresate autorităților, je obligă să dea concursul lor, indicind desco.
peririle ce s'ar face şi contribuind la înavulirea colecțiunii. Numai din
cercetările Direcţiunii s'au adunat 1492 bucăţi de sculpturi, cea mai mare
parte importante din punct de vedere artistic, precum şi inscripții de
mare valoare științifică, O deosebită atențiune s'a dat in explorări și
gorganelor, probabil de origină tracă, ce sint presărate în număr de peste

*) Discursul inaugural pronuntat de Directorul Muzeului le 15 Mai
190% şi publicat în „Revista Şevalelar*“, organ al Ministerului Cultelor şi În-
struetinnii publice Nr, pe Seplembrie, p. 770—7,—Sofia, 1003.

CRONICA ARTISTICA

măr şi ca valoare în ultimii ani,
rare 22.642 numere. *) Care este starea inventariului A
ud pd Lëeng spune, de oare-ce nici nu se ştie dacă inventar există, Si.
de geg obiect din paea. DEE, imăndic-se Muzeului
indice Nr. sub care a fost inventa; m aT GE ea
trecut sub Nr. 1. Oficial, deci, Sdt EES
Sărăcia şi mai ales incuria Muzeului nostru reese
tru cel ce vizitează Muzeul Bulgarilor. Contrastul e atit de izbitor, inci
nici chiar cel mai indirjit şovinist nu ar putea să nege intario. state
noastră, din punctul de vedere ce ne preocupă aci. lată dar un ti ng
cis în care prevestirile atit de politicos formulate de ciitre Ministrul Sir
manoff s'au implinit de pe acum. Căci nu e îndoială : gem ame
Bulgarii! ŞI ne-au luat înainte intr'o ramură din domeniul pur erai
care de obiceiu se desvoltă mal lesne ta popoarele cu o civilizatie mai
mg Ae B straşnică lecţia ce ne-o dau vecinii noştri mai tineri. Dar
= aid SE mai sint, cara să zoşească Înaintea acestei ruşini a
Pentru ca să nui existe bănuială că aşi fi exagerat valoa
bulgar, numai pentru a face să relasi şi pa muk ea i a
nesc, volu cita aci parerile imparțiale aie streinătăţii, care nu mai poate
D învinuiți de părtinire, Astiel încă din 1998, pe cind Muzeul era în
formațiune, găsim în Gazette das Beaux Arts, din Paris, următoarele cu-
vinte de laudă sub iscălituza unei autorităţi necontestate ca S. Reinach :
Le jeune Musée de Sofia fonde en 1893 promet de devenir sous peu,
gråce au zele intelligent de son Directeur, Ze plus important de la pres-
Gu (e balkanique (cuprinzind de astă dată şi Rominia) après ceux de Con-
stantinople et T Athènes. Voie? plusicurs anneds que Mr. Dobrusky, mal-
gré l'exiguité des credits dont i! dispose, trouve moyen d'enrichir là col-
iection confiée a sa garde de statnes, de bas-reliefs, de petits bronzes, de
monnaies, de documents ipigraphigues et, non content de réunir ces docu-
ments et de les publier dans un recueill rédigé en langue bulgare ile Sbor-
nik), il en adresse généreusement des photographies aux savants occiden-

` "1 O deseriore aminunţită a coleețiunilor Mazeului din $ -şi
are locul in acest articol, menit sa ege de ni mape SEKR îi
vecinilor noştri. U seuria expunere se găseste de altfel în articolul D-lui
lorga, Sâmaniătorul din 9) Aug, 1908. Antiehitaţile clasice sint pe larg
studiate, şi frumos reproduse in «pleadids incrare publicată acum in tema
erfreet e diu Viena : Amike in Bulgarien, bè-
ien Dä Brent, 1 vol, 40, 439 pp. Wien, 1908., asupra cirai voiu

şi mal evident pen-

Lil VIAŢA ROMINEASCA
CE ———
aux qui les connaltre à leur tour. Ii serait très d désirer qu'un éru-
du See mg Dobrusky disposât des ressources nécessaires pour prà-
S en arie a
RA apere Ge buerg ci numai prin rivna inteligentă a ec gr
sector erudit au alcătuit Bulgarii Muzeul lor. lar no, negra ha
care ne găsim apasă cu atit mai greu, cu cit Bulgarii eg D a
cit citeva sute de mii, pentru a pg ceva bun, pe cind noi am sp
nimic.
ý a e i taiii anuale ale celor două instituțiuni constat în-
tre altele şi următoarea nepotrivire : La Bulgari fondurile pitong E
tru nuoi achizițiuni merg în mod normal tot crescind (12. Be a
rop de 27.599 în 1904), pe cind salariile personalului descresc E - în
1903 şi 14.550 în 1904.) La noi din contra: leafa Directorului a rapi i
iar fondurile pentru achiziţii au tot scăzut, pănă ce, în cele din ap des 4
vingindu-se Miniştrii de reaua lor întrebuințare, le-au suprimat i eng
În bugetul în curs, fondurile au reaparut; despre achiziții mată = riza
zeului bucureştean nu s'a aflat încă nimic, Ar trebui şi cb ură AR
vin să luăm pildă de la Bulgari. În aşteptarea „Buletinulu uz sc?
Naţional“ pe care di. Dobrusky îl promite in sortarea ga "E ai
se publică in organele oficiale ale Ministerului Cultelor, ) în prăzi
cum anume s'au cheltuit sumele acordate. Se specilică chiar ră
obiectele, indicindu-se de pildă numărul monezilor grece, geg cé
riale sau republicane, bizantine etc, precum şi cele de aur, E
asemenea se indică obiectele dobindite prin săpături, spe eg
natura lor. La noi un văl misterios și încă de nimeni pătruns se es ?
prudent asupra celor ce se petrec la Muzeu. ŞI cu toate zise, d no
instituția e publică. Dar să nu insistäm asupra acestui punci pr Be
Reluind comparaţia celor două instituţiuni, trebue să we e X 2
Bulgarii în afară de secţia archeologică mai au o secţie eclesiastică, ni E
înființată numai de vre-o cițiva ani, nu este aşa de bogată caa ape poe
oare-ce odoarele sè află încă prin ere ze ev feier Gm eng
u inaugural. Gelos chiar de frum >
mgee e Mere Naţional din Bucureşti poate în ës pă
ţa să serve de pildă“, Nu ştie insă d. Dobrusky că pan ea Go
irat toate aceste obiecte revine secularizării averilor män ge ei en
ma cărela s'a alcătuit colecția ce posecăm. Marele merit a wies
actuale constă insă în clasarea şi expunerea atit de potrivită a o on d
în oasa pl uani de pe Si SAT ege rte
lor cit timp s'au afla ocu Ă
cas trebuit ai o mină dibace să le orinduiască in me roueg
în cula de la Filaret, pentru ca aceleaşi obiecte să stirnească a

7 doua milioane, in ufară
la răstimp de şapte ani s'au cheltuit peste ee be
Vezi artieolal citat din V, H. pa
a era er ege Ministra ob Narodaoto Prosbiţeine, 1503 —

1904. Sofa 1000. p 69 sa.

CRONICA ANTISTICA 817

nea tuturor, A Jost o adevărată revejațiune mutarea lor:
desgropat din pămint, atit erau de ultate şi nesocotite la
mitirul artei pămintene,

In dorința ce are de a o vedea sporind cît mal curind, d-l Dobru-
sky vorbeşte despre secțiunea creştină cu o modestie, care se explică
numai prin prea trumoasele şi repezile rezultate dobindite de dag pe
terenul antichităţilor clasice. Pentru a arăta adevărata valoare a colecțiu-
nii bisericești, voiu lăsa şi de astă dată pe alţii să dea nota adevărata.
Profesorul ], Strzygowski, byzantinist de frunte, în referatui*) său asupra
artei creştine în Balcani, insistă în special asupra „organizatiei model a
Muzeului din Sofia“ tocmai din acest punct de vedere. „E unic în
felul său, adaogă el, ce sa făcut aci de către un principe iubitor de
artă ajutat de un ministru savant ca Șismanoff şi de Directorul Do-
brusky cu tendințe aşa de moderne“.

Cu asemenea protecţie şi sub o ast-iel de direcție mai ales, nu e
mirare ca Muzeul să progreseze atit de tepede, încit, după zece ani
numai, vasta moschee ce la început adăpostea toate colecţiile, să nu mai
poată cuprinde de cit numai antichităţile clasice, Muzeul etnografic”*) s'a
şi mutat într'alt local, în vara trecută. lar pentru secţia religioasă însuși
Strzygowsk! susţine, în articolul menţionat, ideia Bulgarilor, de a se tran-
sforma în Muzeu creştin vechia basilică din oraş, SI, Sofia, ce datează
probabil din vremea lui Justinian.

Ce Imbucurătoare este această înflorire şi creştere normală a tinerei
instituții bulgare şi cit de umilitoare stagnarea Muzeului nostru ! Firesc
ar fi fost, ca şi despre noi să se poată spune tot atit bine ca şi despre
vecinii noştri, Căci elementele constitutive şi mediul inconjurător fiind
acelaşi în ambele țări, regresul instituției mal bătrine e şi mai neexpli-
cabit. Tocmai de aceia am ales ca termen de comparaţie Bulgaria, siti-
gurul stat cu care ne putem măsura puterile, şi față de care în multe
privinţe ne credem superiori, pentru că suntem mai de vreme intrați în
concertul european. Ar fi de dorit ca în alte direcţii să fie aşa. Rămine
ca specialiştii să ne-o dovedească, In privința Muzeului insă nu mal e
îndoială ` ne-au dat de ruşine. Şi ne aflăm doară în condițiuni absolut

parcă sar fi
Muzeul sau ci-

*) Dia christliche Kunst in einigen Museen des Balkan lo Oester-
reichisehe Rundschau, IN, Heft 90: Gerade für die Zeit, die dieser Artike
recht zu werden sucht, muss mit allem Nachdruck auf die mustergiil-
i nisation des Museums in Sofia aufmerksam gemacht merdan.
Was hier ein Kunstsiuniger Fü beraten von dem uls Golohrten wohl-
bekannten Minister e map eistet hat, indem er den Museumsdirek-
tor Dobrusky nach Kräften in durchaus im modernsten Fuhrwasser
laufenden rebungen unterstützte, das sieht wohl vinzig da.
**) Şi la noi s'a ereat po ziua de t Oct, a. e, un nou Muzeu de etno-
añe şi artă naţională vaiud să se descarce astfel Muzeul de antichitaţi.
Bar tocmai aceia, cari de drept ar trebui să susțină noua insti ca
din contra să o desființeze, inainte chiar ea on să se H injehebat, Des
menireu noului Muzen, a cărui Direcţiune mi-a fost încredințată, nu-mi e
is să vorbese, inainte ca autoritatea superioară să îi rezolvat rapoar-
ele ce am inaintat în aceasta privinţă,

pa VADER ARI

egaté din punct de vedere al trecutului, Pe malurile Mării Negre, atit
pe teritoriul bulgar cit şi pe cel romin, an fost presărate oraşe gre-
cest, ale căror resturi apar din nou azi cercetătorului. Ambele țări au fost
acelaşi timp îndelungat cosonii romane ; aceleaşi civilizații s'au perindat
în urmă între Carpaţi şi Balcani. De ja toate aceste popoare se găsesc
într'o parte şi alta de-alungul Dunärel tot atitea rămăşiţe, nol fiind parcă
mal favorizați de soartă (Pletroasa, Adam-Klissi ete). Muzeele reprezin-
tante ale acestor epoce ar trebui deci să se bucure cel pulin de o ate-
iaşi reputaţie.

Pe cind însă vecinii noştri au explorat în mod sistematic şi ştiin-
Cer pămiatul țării lor, noi am coninuat să practicăm sistemu; de dis-
trugere destul de cunoscut în urma destăinulrilot d-lui Teohari Antone-
seu. Am plătit cu bani scumpi şi zile de lucru ale soldaţilor noștri ceea
ce Bulgarii au făcut prin bună-voinţă şi sub ințeteapta conducere a d-lui
Dobrusky. Rezultatele noastre se văd în fabhintul din sălile palatului
Universităţii, unde sint aruncate fără selecțiune sau vre-o indicație tot
rein de pietre cu inscripţii şi cu sculpturi, În Muzeul din Sofia din
contra domneşte o ordine perfectă. Cu o sobrietate distinsă dar cu gust
ales sînt grupate diferitele antichităţi, sau în ordine cronologică sau
după natura subiectelor reprezintate. Totdeauna insă cu multă pricepere
şi cu mare discermămint. Lămuriri şi Indicaţia secolelor însoțesc fie-care
obiect. Cind pentru punerea în evidență a vre-unei piese e nevoe de
comparaţie, se adaugă lingă original şi reproducerea în Gips cu care se
aseamănă, sau din a cărei familie face parte. Într'un cuvint toate mijloa-
cele muzeogratiei moderne siat întrebuințate, pentru a da colecţiei pe
lingă aspectul estetic şi utilitatea practică ce trebue să aibă, Folositoare
pentru cercetători, ea este tot deodată atrăgătoare şi instructivă chiar
pentru profani. O curățenie exemplară, o ordine pertectă domneşte it-
fine în acest adevărat templu al artei. Nu pe nedrept a stimitei admi-
rația savanților englezi, francezi, germani şi austriaci, In parte citați aci.
lar despre halul Muzeului nostru nicăeri vre-o vorbă de udă. Şi ne
mai mirâm, că în asemenea condițiuni publicul romin se dezinteresează
de o instituție care nu-i procură nici o satisfacţie estetică, nici nu-i este
de un folos. Să-i dăm şi nol viața ce lrebue să o aibă, şi desigur că şi
la noi se va deştepta gustul şi priceperea artei. Atunci o să vedem şi
noi mai bine de 500 vizitatori: într'o singură zi, cum mi-a fost dat să
constat eu însumi în două rinduri, în Sofia. Căci aci Muzeul este In-
tradevăr al poporului bulgar, care se mindreşte cu el, pe cind al nostru
pare că este proprietatea excluzivă a celor ce-l conduc,

le foarte favorabile ale invăţaţii
mg ven, ET SS a alo KC cuglezi şi gor-
zeului din $ in
„Samănitorul* din 9 Julie 1900, unde siat reproduse unele eitațiuni ce mă
de a repeta ari.

2 -i CRONICA ARTISTICA ID

De concepția deosebită a conducătorilor depinde desigur şi marea
measămănare a celor două instituțiuni. Bulgarii au avut fericirea să ECH
an ei d-i Dobrusky *) acel spirit diriguitor, care prin muncă cinstită
y a AR i ` i d
ie ten, ați eng creat în eşa scurt timp Iremoaen operi ce cu
IS: Şi cu toate acestea, dezantăgi-i în privința personalului, nu le-au
(pel nici lor. Mi s-a afirmat în Sofia că unui din custozii muzeului pro-
vincial din Yilipopoll a fost acuzat de neregularităii în administrarea co-
eieiei? erau încredințate. Dovedindu-i-se vinovăția, a şi fost cott-
camna. Nu s-a ţinut seamă de serviciile ce el însuși, și mai ales hătrinul
său tată, adusese muzeului din Sofia, ŞI această energică holurire a Bul-

garilor ar irebui să ne serve drept pildă.

Căci e vreme să băgăm de seamil, să nu ne prea Intreacă vecinii

mai (neri de peste Dunăre!

Al. Tzigara-Samureag

*) Kalika; op. citat, p. 2: Der Universitätsprofessor in Sofa V. Do-
brusky, der das von ihm 'daselbst gesehnfenne Antiken Museum e liberal
mie energisch leitet,

Cronica Internă

— Ţară de latitundii —
(Cu prilejul Raportului d-lui Cipitănoanae!

Cifrele au o putere deosebită de concretizare, Ele împrăștie ceața
“e poate învălui o discuţiune abstractă şi ne pun în faţa brutalităţii șia
preciziunii fapteior vieţii, reducind adesea o problemă teoretică la pro-
porțile unei intuiţiuni, fiindcă, cum spune poetul, „dacă toate gindirile
pot pacinic trai alături, aspru se ciocnesc lucrurile în spaţiu....*

Cine nu cunoaşte, de pildă, la noi discuţiunile aprinse asupra a-
vantajelor marii şi micii proprietăţi, dar chu cunosc cum se prezintă
aceste două tipuri de proprietate, dacă putem spune așa, în carne şi
oase, ce interese reale acopăr ele şi care este rolul lor şi locul adevă-
rat ce ele ocupă în economia vieţii noastre naţionale ?

Nimic nu e mal suggestiv din acest punct de vedere, decit mate-
rialul asupra ultimului recensămint fiscal publicat in Raportul cătră Mi-
nistrul de Finanţe, de către secretarul general al acestui Minister, d. A.
R. Căpitâneanu (Bucureşti, 1906, tipografia Lăzăreanu).

Nici actualul Ministru de Finanţe nici d. Căpităneanu nu pot fi
bănuiţi de tendini dușmănoase faţă de marea proprietate, cu atit mai
prețioase sint învățamintele ce rees din această publicaţiune, încit sin-
tem dispuşi să trecem aci cu vederea defectele ce ea prezintă din punc-
tul de vedere ştiinţific,

Relativ la proprietatea funciară rurală raportul ne dă date extrem
de interesante, mai ales relativ la păminturile cultivabile (arăturile, fi-
neţele, păşunile, livezile de pruni),—excluzind pădurile, în privința că-
rora datele sint cu desăvirşire neindeslulătoare (mai ales în ce priveşte
repartizarea lor intre diferitele categorii de proprietari).

Socotim, că cetitorii noştri ne vor Îi recunoscători dacă vom pune
în lumina cuvenită aceste date.

Intinderea totală a păminturilor cullivabile constatată de recensă-
mint e de 7,968,296 hectare.

Aceste aproape op! milioane ha, în dite rotunde, raportul imparte,
după întindere, în următoarele cinci categorii :

1) proprietăţi pănă la 10 ha incluziv, pe care le putem numi pro-
prietăți țărâneşti ;

2) proprietăţi dela 10 pănă ia 50 ha incl.,—adică ceia ce Nemţii
numesc „Grossbauerwirtschaften“, mare proprietate țărâneastă ;

3) proprietăţi dela 50 ha pănă 100 la ha mc, —adică proprietate
mijlocie `

ra > CRONICA INTERNA LEI

4) proprietăţi dela 100 ha pănă la 500 ha incluziv, pe care le putem
numi proprietate supra-mijlocie ; şi în sfârşit

5) preprietăţile de peste 500 ha,—adică proprietate mare.

Aceste două din urmă tipuri de proprietate, vădit, din punctul de
vedere ştiinţific şi din cel al interesului public, trebuesc deosebite cu
ingrijire, Căci deşi proprietăţile între 100—500 ha, cu o întindere mijlo-
cie la noi abla de vre-o 300 ha de fiecare proprietate, în multe privinţi
gravitează spre proprietatea mare (precum şi proprietăţile între 10-50
ha—cu intinderea mijlocie numai de 19 ha—graviteaza spre proprietatea
țărănească), totuşi aceste proprietăţi, fără îndoială, au cu totul alt ro! în
viața noastră socială, economică şi naţională decit proprietăţile de peste
500 ha, cari ajung, după raport, la intinderea mijlocie de peste 1920 ha
de fiecare proprietate (vom vedea îndata că această intindere e în reali-
tate şi mal mare) şi au, prin urmare, toate caracterele unei proprietăți lati-
fundiare,

Din nenorocire, raportul adesea confundă, cum vom vedea, aceste
două tipuri de proprietate sub o singură rubrică de „mare proprietate“ şi
ne dă o cifră comună, tocmai în acele privinţi pentru cari avem tot inte-
fesul să avem datele necesare separat nu numal pentru ele, dar chiar în
sinul marii proprietăţi, cel puțin, deosebit şi pentru proprietățile intre 500
1000 ha de o parte, şi pentru cele de peste 1000 ha.

Din cauza aceasta e cu neputinţă în multe privinţi să scoatem In de
ajuns în relief rolul adevărat în viața noastră naționali al acelei proprictați
pe care am numit-o /atifandiară.

lată acum şi citeva cifre relative la aceste cinci tipuri de propri-
etate (tabelele XXI şi XVID) *)}.

taiilor

No. | intinde- LE?
JZE în ză „ta Ae Le

Proprietate țărănească f | |
____ (până la 10 bn.) WI DIE 19.695.
DI | —- -
Proprietate fărănescă mare

ug 20 ha)

Proprietate mijlocie
_ 450—100 ha.)

Proprietate supra-imijlocie
— UWSM)

T Proprietate mare |] i
„(Pente 509 ba.) 1.503;3.001,473
Total | cl cae i

+). Aceste cifro so deosebesc Intru eltva da cele date în studiul d-lui
Dr, N. Lupu (in No. 9 al Rh care n'a avut în. Moaije. dalali uk
mulni recensâmint,— dar ele ne fae şi mai luminoasă argumentaţia

es O O VIATA ROMINEASCA

Aşa dar, chlar după acest raport oficial, la o extremitate găsim
peste un milion de proprietari cu ceva mai mult de trei milioane de bec-
tare, la cealaltă extremitate numai 1500 de proprietari cam cu acelaşi
întindere de pănint.—spre acestea gravilează cifrele relativ nainsenirate
ale proprietăţii mari țărâneşti (36 mii de proprietari cu mal puțin 700 mii
bah pe de o parte, şi ale proprietiții supra-mijlocii (2'/, mil de proprietari
cu mai mult de 700 mii de bai, pe de altă page, st între extremită-
ile acestea proprietatea mijlocie e strizită cu folul, 165 mii de hec-
tare, Diy din întinderea totală t.

Dar cifrele acestea trebuesc inc} corijate.

Mai mäi în ce priveşte numărul proprietarilor,

In tabela XXI între „proprietari“ sint cuprinse şi dileriteie persoane
morale (proprietăţi de „mină moartă”). Dar e vădit, că situația acestora
se deosebeşte adinc de a proprietarilor particulari, nu numai fiind-că
proprietăţile lor se prezintă în realitate ca o formă de avere publică, dar
statul poate utiliza aceste proprietăţi, cu uşurinţă, în interesul economlei
naţionale, impunind depiidă într'o formă sau alta, persoanelor morale de
a-şi arenda moşiile cu preferință obştiilor sătești, etc, şi asi-tel să înlă-
ture, în mare parte, efectele rele ale Iatifundiilor,

Or, din tabela XXVI rezultă că sint peste 400 proprietăţi de „mină
moartă” mai mari de 100 ha. Din acestea numai eloriite din Bucureşti şi
laşi, Aşezămintele Brincovineşti, „Madona Dudu” din Craiova şi Acade-
mia Romină au aproape două sute (195) proprietăți mai mari de 500 ha.,
şi din rest cei puţin o jumătate sint deasemenea mai mari de 500 ha.
(Otetelişanu, Sofian, Başotă etc.).

lată, prin urmare, că din acest motiv numărul proprietarilor trebueşte
scăzut cel puțin cu 300.

Mai departe. Numărul proprietarilor dat de tabela XXI se obține
prin simpla adunare a proprietăţilor pe judeţe, adică fie-care proprietar care
ar avea moşii în mai multe judeje, e socotit în acest total tot de ati-
tea ori.

Nu voesce să citez aci nume proprii, dar toată lumea cunoaşte pe
cei ciţi-va mari latifundiari, cari au cite zece, cincisprezece și chiar mai
multe moşii în diferite judeţe, Dar ciji dintre ceilalţi mari proprietari, 1a-
Hfundinri de mina a doua şia treia, n'au moşii în două sau trei judeţe?
E uşor să combinăm o listă de 50 proprietari care au impreună vro
două sute de moşii în diferite judete.

Dacă vom face reducerile cuvenite şi din acest motiv, am vedea
că numărul real al marilor proprietari ar trece cu puţin doar cifra de 1000.

În ce priveşte întinderea proprietăţilor corijărite trebuese îndrep-
tale în două direcţii,

Nu trebue să uităm, că cifrele citate si datoresc unui recensămint
fiscal, —in lipsa unui cadastru al proprietăţii funciare,

Dar ast-fel de recensămint are o tendinţă fatală de a urca impozi-
tul proprietarilor mici şi a scădea pe al celor mari, pentru simplul motiv,

CRONICA INTERNA DÉI

că proprletarul mare € un om care nu numal că se poate apăra, dar inain-
tea căruia agentul fiscal tremură de frică, — pe cind un țăran nici nu e în
stare să se apere, și tremură el însuşi în fața agentului,

Aceasta, de att-foj, se poate dovedi prin datele inse-şi ale recen-
sămintului,

in adevăr, impozitul funciar se poate urca sau scădea prin recensă-
mint In două chipuri ` urcind sau scăzind venitul! pămintului, sau intin-
derea lui.

Cum a fost tăcută operaţia aceasta relativ la venitul diferitelor ca-
tegorii de proprietăți rezultă luminos din tabelele publicate.

Aşa, de pildă, venitul mijlociu pe hectar al proprietății mari (de
peste 500 ha.) e socotit ja 25 lei, iar al proprietății ţărăneşti Jo 37 lei,
—adică cu 77 lei, cu peste o treime mai mare!

Şi cunoaştem cu toţii, că la noi tocmai proprietatea țărăiească e
mai puţia productivă : în Cronica din No. 7 al „V. R.* am văzut, de
pildă, după datele adunate, fără interes iiscal, de Camera de Comerciu
din Botoşani că productivitatea unui hectar e cu peste o treime mai mt,
că pentru proprietatea țărănească faţă de cea mare (venitul e şi mai mic,
intrucit țiranui vinde mal eften, deci puţinul lui produs are şi o valoare
relativ mal nică).

Se poate ilustra mai luminos intensitatea acestei abjecte tendinți
a fiscului, decit prin faptul, că în loc să lie scăzut cu o treime venitul pro-
prietăţi! ţărăneşti e urcat cu o treime ?

Vă daţi seama ce reprezintă această diferență în bani?

Venitul celor trei milioane ha ale proprietăţii mari e evaluat la 78 mi-
loane. Dacă această evaluare este exactă, cele 3,300,000 ha tărâneşti
nu pot produce mai mult de 60 milloane,—venitul lor însă e totuşi eva-
luat de recensămint la 124 milioane, mai mult decit indoit! În realitate
proprietatea ţărănească e încărcată cu mal puţin, decit cu cita fost ugu-
tată proprietatea mare : socotim, anume, că venitul celei dintăie a fost ur-
cat cu vr'o 30 milioane (adică cu Ziel, iar venitul cele! din urmă sci-
zut deasemenea cu vr'o 25—30j0.

Ne putem îndoi că aceiaşi tendință sa manifesta! şi în ce priveşte
intinderea păminturilor ?

Adică, cind un (ăzan o fi avut 1,7 sau 1,8 ha, Cam" două ha,
să nu fi fosi înscris cu două hectare complecie, mai ales că el nu ştie
socoti în hectare, ci numai în Di) sau pogoane? Sau cind un moșier
o fi avut 1600 sau 1700 ha, să mu îi fost el inscris în rol „cam“ cu
1500 ha, ori în loc de 3200 sau 3400 ha cu aproximativ” 3000 hectare ?

Ei, nu ne cunoaştem moravurile administrative |...

Dar avem şi oare care indicațiuni chiar în recensămtnt.

În ce priveşte proprietatea mare însu-şi raportorul, d. Căpităneanu,
recunoaşte, că intinderea el reală trebue să fie mai mare decit cea arti-
tată de recenisămint (p. IX).

lar că cifra relativă la întinderea proprietăţii ţărăneşti e exagerată:
zezultă din următoarele date.

su VIAŢA ROMINEASCA
— e

Dacă vom scădea cifrele cuprinse in raport relativ la diferitele ca-
tegorii de terenuri din întinderea totală a Rominiei, rămine numai 1,046,932
ha ca păminturi neintrebuinţate şi necultivabile,—acică mai puțin de Sr.
din întinderea totală a Rominiei.

Însemnătatea acestei clire puteţi vedea din faptul că în țările cele
mai înaintate din Europa, proporția terenurilor neîntrebuințate şi necul-
tivabile e următoarea ` în Anglia 17, Gre Dn Franţa 17, 8 în Belgia 18, %/4*).

E admisibii ca în Rominia să nu ajungem nici la o jumătate din
această proporţie ? (în Bulgaria ea este de 23%!)

E vădit că la acest rezultat de necrezut am ajuns numai liind-că
cifrele relative la diferitele terenuri impozabile sau scutite de impozite,
Suma cărora se scade din întinderea totală a țării pentru a deduce intin-
derea terenurilor nefolositoare şi necuitivabile, sint prea umilate,—şi, în
primul rind, această operație se poate cu uşurinţă face, „in interesul
fiscului*, pe seama întinderii proprietății ţărăneşti.

Rezultă de aici, că pe de o parte, întinderea reală a proprietăţii
mari, cum mărturiseşte insu-şi d. Căpităneanu, întrece ciira dată de re-
censămint, precum, pe de alta şi cea a proprietăţii ţărăneşti e mal mică.

Dacă am presupune că aceste „greșeli se ridică numai la We,
(şi de sigur sint mai mari), atunci trebue să socotim proprietatea mare
de cel puţin 3,300,000 ha, iar cea țărănească scade sub trei milioane.

Dar nu e numai atit. În tabelele recensămintului nu sint cuprinse
pădurile, şi nicăeri nu se arată fepartizarea lor între diferitele categorii
de proprietăţi. Dar cine nu ştie că la noi pădurile intră aproape excluziv
în domeniul marii proprietăţi : proprietatea țărănească propriu zisă nu
are nici un copac, iar proprietatea țărănească mare (răzăşii şi moşnenii),
precum şi proprietăţile mijlocii şi supra-mijlocii le posedă în proporţi-
une minimă. Dacă vom presupune, că din cele 1,500,000 ha de păduri
ce aparţin particularilor, 1,200,000 sint ale marii proprietăţi ai că restul
cade asupra celor-l'alte categorii de proprietate, -desigur sintem mai
pre jos de realitate,

Ast-fel, impreună cu cifra de mai sus de 3,300,000 ha, ajungem la
4,500,000 ha, ca întindere totală a marii proprietăţi, —şi deducindu-se de
aci vr'o 300,000 ha ce aparţin proprietăţilor de „mină moartă“ mai mari
de 500 ha (din suma totală de 450,000 arătată în tabela XXVI), temine
pe seama latifundiarilor—-4,200,000 ha, şi în ori-ce caz mai mult de pa-
tru milioane hectare,

lată deci terminii adevăraţi ai acestei antinomii sociale :

Pe de o parte un milion de țărani cu mai puţin de trei milioane
de hectare, cu maximul de trei hectare în mijlociu de proprietate (insu-şi
raportul o stabileşte la 3'/, hectare), —iar pe alta parte—numai 1000 (o mie

(e Yi 1906 70, 857 şi 717, v. şi
citat, d Ser car- Hook, Dn? şi 717, v. şi Raportul

CRONICA INTERNA 025

de latifundiari cu peste patru milioane hectare ale solului național, cu
peste patru mii hectare în mijlociu de proprietar D >)

Aceste cifre trebue sa fie prezente in mintea oricărui om poli-
tic, care se interesează de problema nbastra agrară,

Stăm în această privință mai râu decit Marea Britanie, țara clasică
a latilundiilor şi chiar decit Irlanda, înainte de ultima reformă agrară,-—
acea Irlandă, care ingrozea lumea prin raporturile ei agrare !

În adevăr, în Anglia (fără Irlandă) 5207 de proprietari, cu propri-
cetăți mai mari de 400 ha (1000 de acre, un acru fiind==0,4 ha), posedă
în total 18,215,000 de acre, adică în mijlociu cite 3500 acre, sau 7400
hectare ! lar in irlanda 3745 de mari proprietari cu peste 1000 acre (400
ha) posedau 15,802,000 acre,—adecă cite 4250 acre sau 1700 hectare**)—
la noi însă chiar după datele recensămintului, fără să se țină seama de pä-
duri, această mijlocie este de 1929 ha, iar în realitate, cum am văzut,
întrece 4000 hectare t...

Dar In Irlanda această situație a fost socotită atit de intolerabilă,
incit un guvern conservator s'a simi: dator să aducă o lege prin care
parcelarea latifundiilor se înlesneşte cu ajutorul financiar direct al Sta-
tului (guvernul liberal actual, nemulțumit de mersul prea încet al ope-
taţiunii, proectează chiar o expropriare silită în masă), iar in Anglia
Situaţia se îndulceşte mult prin sistemul de ferme, după care fermeri)
posedă pămintul pe termene lungi, sau chiar ereditar, lar legea nunu-
mai îi apără de capriciile proprietarilor, dar impune acestora în ori-ce
caz să râscumpere de la fermerii lor imbunătățiriie aduse pămintului, tes-
tituindu-le valoarea lor integrală, încit sintem alci în fața unul adevă-
tat sistem de coproprieiate. Ast-tel că în Anglia, în realitate nu sint decit
603 posesiuni (holdings) mai mari de 1000 acre(400 hectare), cu în-
tinderea totală de 801,852 de acre, —abia 2, %/, din întinderea totală a
terenurilor productive, şi cu o mijlocie numai de vr'o 1300 acre, adică
520 hectare, de posesiune ***),—pe cind la noi sistemul de arendă la
„trusturi încă înrăutățește situația...

Situaţia aceasta insă se prezintă şi mal rău, dacă vom ţinea seamă
de datele recensămintului relative numai ia Rominia propriu zisă, şi vom
face abstracţie de provinciile noastre transdunărene, cari n'au trecut nici
prin Regulamentul Organic, nici prin improprictărirea din 1864 şi cari
au avut fericirea de a trăi pănă leri sub regimul raialelor turceşti.

Nu fac ironie aci, şi nu voiu să exagerez, faptele arată că în ade-

*) Ca toate că mim înpme să fae uresle rectificări, în rele ce ur-
mează, arălină raporturile Intre diferitele categorii de proprietăţi, am pre-
ferit sa mă Un de datele Raportului, și numai in treacăt sa învoc şi cifrele

le Dr. A. Wirminghaus,- Statistik des Grundbesitzes, „Handwâr-

e Staatawissensehaften, al profesorului Conrad, ete, v, IV, p, 167..
wer ees Year Book, 1906, p. 72—73.

Gë VIAŢA ROMINEASCA

Văr regimul turcesc a fost, prin consecinţile lui, mai puțin vitrig pentru țărani,
decit acela pe care „cei o mier l'au impus fraților lor de singe şi de lege.
Judecaţi, iată cifrele recensimintului relativ la Dobrogea :

ase

U
_Proprietete țarineasea (pâna 1 bai ` pu:

Chiar dela prima vedere vă izbește în această tabelă că mijlocia
proprietății jărâneşti in Dobrogea e de peste &'h Aa, On Constanţa
chiar peste 9 ha, far în Tulcea ceva peste 8 ha)—pe cind pentru toată

Rominia această mijlocie e abia de 3', bat. Asta înseamnă că în Cons- `

tanja aproape nu's țărani fără 10 hectare, lar în Tulcea foarte puţini au
au sub acest maxim !

In al doilea rînd, un fapt uimitor, că din 36,313 proprietari cu în-
tinderea de 695,953 ha a proprietății țarăneşti mari, numai asupra Do-
brogei cad 12,567 proprietari cu 264,765 ha,—adică în aceste două ju-
dețe sint 350/ din totalul de proprietari şi 37%, din intinderea acestei
catezzorii de proprietate (mai mult de o treime), iar pentru restul de 20
„Județe băştinaşe nu remin respectiv decit 65 şi Gent.

In al treilea rind constatăm, că pe cînd intinderea mijlocie a pro-
prietăților ţărăneşti şi a celei de mijloc în Dobrogea «e mai mare ca
pentru întreaga țară, pentru proprietăţi supramijlocii şi cele mari, că e ma!
mică, În special pentru proprietatea mare această mijlocie e aproape
îndoit mai mică decit chiar cifra aratată în recensămint (îiră păduri! şi
impătrit mai mică decit mijlocia reală, stabilită de noi (cu păduri) !...*)

Spre a învedera deosebirea situațiunii agrare în Dobrogea de res-
tul ţării, alăturâm în tabela de mai jos proporțiile l2 sută faţă de intin-
derea totală, 1) a diferitelor categorii de preprietate în întreaga ţară, 2)
în cele 30 judeţe fără Dobrogea şi 3) în Dobrogea.

*) In Dobrogea nu sint aproape de Joe păduri aparținind parti-

CRONICA INTERNA EUST ox
PO ENE Fiad z A
d d H
| f LI
_Proprieta!e țaraneaseă (pana AE m) ati sași 32i
= ER r Wes Reeg IR Wel
„Proprietate țirâneasea mare (10—50 hab- Si. el A ie
Sg Ri LE por
_Prapristate mijlarie (300 hua GA | 2% (ai 6
1 paja PEE
Pronrietala Snpra mijlocie (Im 20 he.) | Axil ox! Hie

„Proprietate mare (posta 500 Ia) SE
ae Sp T E
Total || 100) J00) to

Din această tabelä rezultă că pe cînd In cele 30 judeţe băştinaşe (rubri-
ca Îl) cele două tipuri de proprietate je răncască împreună abia ajung la 480,
mai puţin de jumătate din intinderea totală a terenurilor cultivabile (fără
păduri),—-in Dobrogea ele reprezintă 7/4, ceprocpe X din această in-
tindere. De asemenea, pe cind dincoace de Dunăre proprietates supra-
mijlocie şi cea mare se urcă la proporia de 50 “a mal bine de ju-
mălate, în Dobrogea ele nu au decit 230, —mai pufiun de un sfert!

Şi incă n'am {inut seamă de păduri, cu acestea am putea spure că
proporția e iniocmai inversă: peste Dunăre țăranii au peste #4, şi bo-
ierii mai puţin de ", din proprietatea privată, pe cind dincoace țaranii
numai `s, far bolezii sf,

Nu sintem în drept să spunem, că taraniii noştri au tot cuvintul
să regrete, că strămoşii lor s'au luptat vitejeşte sub Mircea Bătrinul, sub
Mihai Viteazul, sub Ştefan cel Mare, fiind-că astfel au impicdecat iit-
tinderea şi dincoace de Dunăre a regimului de rala turcească...

Fizionomia agrară a țării noastre ca tară de latilundii e accentuată
prin situația proprietăţii mijlocii : 1.800 de proprietari cu 124,000 ha,—1"/, o,
dia întinderea totală!... (în Rominia propriu zisă, fără „Dobrogea, pentru
care cifrele respective sint 567 proprietari, cu 41,000 fa., Be din întin-
derea totală), chte lucruri în viaţa noastră socială se pot explica prin a-
ceste cifre !

Să comparaţi, de pildă cu starea de lucruri din Anglia : acolo se
numără 81,245 de stăpini de „holdings“ între 100—300 acre (socotite
acolo ca proprietate mijlocie), cari stăpinesc In total 13,900.000 acre—
ceea ce face Aëie din intinderea totală a pămintului cultivabil (şi să nu

[= rras A bh TT ` "Ae"
LE: Ze `

os VIAȚA ROMINEASCA

uităm că în realitate la noi situaţia e şi mai rea fiind-că din tabelele recen-
sămintului nostru sint excluse terenurile cultivabile ce aparţin statului şi do-
meniilor coroanei, fața de întinderea fotală deci proporția aceasta e şi
mai mică),

Dacă chiar am socoti, cum face raportul, ca proprietate mijlocie şi
pe aceca numită de noi proprietate mare țărănească (în întindere de la
10—50 ha.),—înca găsim în Rominia (fără Dobrogea) numai 25.000 pro-
prietari cu 555,000 hectare,—abia o jumatate de milion de hectare,—nu-
mai 70%% din întinderea totală proprietăţii private (iară-şi fără să socotim
proprietatea statului şi domeniul Coroanei şi pădurile 1)...

Dar atunci făcind socoteala după aceiaşi normă în Dobrogea con-
statim numărul de 13,000 de proprietarii mijlocii, cere posedă 306,000 hec-
tare, —44"/, D, din intinderea totală a proprietăţi private din această pro-
vincie. Puneţi faţă în faţă aceste cifre, Ce enormă” deosebire! Numai în
doud județe numărul proprietarilor şi al întinderii în hectare stăpinite de
ei, e ma! mare decit jumătatea cifrelor absolute pentru toate cele 30 ju-
dote din restul Regatului, iar relativ proprietatea aceasta e aproape de
şapte ori mal mare..

Dacă vom face tot aşa socoteală şi pentru Anglia, rezultatele sint
şi mai impunătoare ` aci posesiunile între 25—300 acre aparţin la 234,000
de proprietari, care stăpinesc 22,000,000 de acre, — Dt, adică două treimi
din întinderea totală”)... ŞI Angtia e „ţara clasică a latifundiilor* —nu-i aṣa?

Şi această situaţie în Anglia tinde tot spre ameliorare, așa în două-
zeci de ani, de la 1885, proporția de mai sus a posesiunei mijlocii, cum
o înțelege d. Căpităneanu, a crescut dela 52% pânăla 66, faţă de intin-
derea totală. lar dacă vom urma clasificaţia noastră, posesiunile mijlocii
(100—300 acre) au crescut în acest răstimp dela proporția de 41*% la
440/5— precum a crescut şi posesiunea țărănească (mică şi mare, adică
cu întinderea până la 100 acre) dela 27%, la 30°% al terenurilor cultiva-
bie zz)

Desigur în multe privinţi interesele proprietăţii mijlocii şi chiar a
marii proprietăți țărâneşti, nu sint identice cu interesele țărănimii propriu
zise, dar e netăgăduit, că în această clasă se desvoltă mai intăiu conş-
tiința drepturilor omeneşti şi din ca, în epocile de luptă pentru democra-
tizarea instituţiile politice, se recrutează conducătorii fireşti ai masei seu-
fundate în mizerie, Să nu uităm că în a doua jumătate a veacului XVII
în Anglia, cind au fost definitiv cucerite, prin două revoluții consecu-
tive, drepturile politice ale poporului Englez, acolo nu se născuse încă
proletariatul industria! de astă-zi, luptătorul prin excelenţă pentru reven-
dicările poporului în cursul veacului al XIX, şi că ostaşul fruntaş al lui

*) Datele aceste, precum şi cele de mai sos relativ În Anglia sint

Vunte după „Statesman's Year-book* ug 1906, p. 72-73.
sa CL loc. cif, p. 72—73; cu cifrele din studiul profesorului dr. F.
Conrad, — „Bauerngut und Bau * jn nl său „Handworter=
buch: eten v. I, p. 273

TE OT DS PPE E

5 CRONICA INTERNA 029

Cromwell a fost mal ales reprezentantul țărănirnii înstărite si al poseslunii
mijlocii, de pepturile acestora s'au frint armele cavalerilor Iui Carol I, ei
au asigurat urmaşilor lor şi lumii civilizate intregi drepturile cetăţeneşti
şi formele politice, cari astă-zi formează temeliile neclintite ale dreptului
public modern,

În ţara noastră, în care nu există ca şi în Anglia veacului XVII
sn proletariat industrial, cel abla 23,000 de țărani mai înstăriți şi 1800 de
proprietari mijlocii cu cele Dräi, şi 1/9 din intinderea cultivabilă, în mijlo-
cul de peste cinci milioane de ilot, ne dau o explicare dureroasă pen-
iru minciuna radicală a vieţii noastre politice şi oligarhia fără friu a ce-
lor „0 mie“ din virtul piramidei sociale,

e Za

Peste un milion de ţărani, cu mai puţin de frei milioane de hec-
tare şi o mi» de latitundiari cu peste patru milioane de hectare, cu pro-
prietate mijlocie de peste 4000 hectare L..

Aş vrea să vă pălrundeţi de toată grozăvia şi de toată greutatea
ce o au aceste cifre in viața noastră socială şi economică.

Din tabela V a Raportuiui d-lui secretar general al Ministerului de
finanțe rezuilă că num-rul total de contribuabili constatat de recensămini
pentru anul 1906—1997 este de 1,099,875; in această fr proprietatea
jărunească (mică şi mare) întră cu numărul de 1,051,620 de contribuabili,
-deci pentru toate celelalte categorii sociale, dein ţară şi oraşe, râmine
numai un număr de 45,355 de contribuabili *), din care 1000 sint lati-
fusdiarii,.,

Cu alte cuvinte țărănimea formează 90, din numărul totai al contri-
buabililor, iar cei o mie mu reprezintă decit ME, (noud sutimi la sută, -—9
la 10,000 !) din toțalitataa contribuabililor (iar restul de 3, 910, cade asupra

*) Aceasta cifra ni s'a părul extraordinară; chiar duch am presu-
mp că toţi ceilalti proprietari lovuese în orage, faţa do pvwårul fein:
innii noasire orăzeneşii ea este ridicol de neinsemnată gi dovedeşte o

imensă fraudă din partea oragṣenilor, DL Capitâneanu al d, Costinescu, fost

mivistru de hannţe, la care mam adresat pentru lamuriri eu evafirmul şi
exactitatea cifrei şi a presupunorilor mele. Și acesta e un mijloc de n în=

carea pe (arani în folosul celorlalte clase sociale L.

Adâugit Ia corecturi: ` "SS
Această Cronică lusese dată la lipar, cind, molpumita avabilită ţii d-lui
Căpitănvanu, am primit delu dran o nulă, prin care dispruporția semnulula
se explivu prin feplul, că muonts sentirilor legal: de pista birulai (cla-
rul, soldaţii, femeile, ete.) nu toți țăranii proprietari ligurează foire „coti
tribuabiii** din tabela V. Aga este, dat efi contribuabili tărani, eari lrăese
prin munca cinpulul (erendari ele), nu au nici o proprietate, şi deci nu
figureura in tabela XXI? Dupa d. G. Creangă („Siluaţia arundaşilar”, ete,

p. 11) el puţin 250000! Prin urmare raporlul remine cei puţin acvluşi, Mai

mult, Pe noi pn intereseaza mat ales raportul faţă de cei „o me", Or dara

vom primi cifra ipotetică dio notu d-lui Capilhacanu de 1,400,000 contri-
busbili vedem că „mis“ nu reprezintă decit 007,—adica 7 la 19,000 din
totalul eouiribunbililor, Şi mai râu decit um seris in text..

De A EI Tg AA Ze e E, ZK er AT SE el E
BEIN Ae een Hi
032 VIAŢA ROMINEASCA

mai marc ca a Bulgariei: chelluelile acesteia pe cap de locuitor sint
numai 27 fr, pe cind a Rominiei—37 fr., adică mai mari ca peste o treime,

Să vedem cum aceste două țări au ştiut să satisfacă nevoile atit
de însemnate ale vieţii de stat cum sint cultura poporului şi apărarea
națională.

Şi cu uimire constatăm, că în Bulgaria sînt 4,720 de şcoli primare,
pe cind în Rominia numai 4.040, adică cu 17% mai puțin; numărul e-
levilor în aceste şcoli în Bulgaria e de 360.000, in Rominia numai 320.000,
cu 40.000 mai puţin, —iar faţă de populaţie în Bulgaria se numară la 1000
de locuitori 96 de școlari, iar în Rominia numai 52—aproape de două
ori mai puțin ; mai departe,—o şcoală primară în Bulgaria vine la 809
locuitori, iar în Rominia la 1600, un număr îndoit; pe de altă parte o
şcoală bulgărească frequenteaza în mijlociu 76 de şcolari, pe cind în
Rominia 84,—adică aci sarcina învățătorului e mai grea...

in rezumat, cu mai puţine mijloace, nu numai absolut ci şi relativ,
mica Bulgarie a putut să facă mai multe școli, pe care le frequenlează
mai mulţi elevi, şi nu numai relativ ci şi absolut, ca în marea Rominie,

In schimb noi avem şi relativ şi absolut mai multe şcoli secundare
(nu degeaba sintem o țari de „ciocoi“), dar in piramida, ce pe p. 46 a A-
tiasului“ invederenză proporția de analfabeți intre recruți, mai jos decit
noi sint numai Sirbii (chiar Ruşii stau mai bine cu 62, de recruți anal-
fabeţi, faţă cu cei DON, ai Rominiei !)....

In ce priveşte apărarea naţională, pe hirtie, Bulgaria întreține în
timp de pace sub arme 40,000,—Rominia 64.000, ceea ce e cam acelaşi
proporție Latz de populatie, dar în timp de răsbolu Bulgaria poate scoate
în cimp 210.000 de combatanți, pe cind Rominia numai 175.000; şi ce-
țitorii n'au uitat încă discutiile emoționante din parlament, cind bârbaţi
politici ca N. Filipescu şi A. Marghiloman au declarat că Bulgaria e cu.
mult mai bine pregătită pentru răsboiu, decit țara noastră;--cu toate aces-
tea budgetul Ministerului nostru de răsboiu e de 49 milioane pe an, iar
cel din Bulgaria e numai de 33 milioane 1....*)

Se poate ilustra mai eloquent deosebirea între gospodăria unui stat
țărănesc şi a unul stat boieresc Pit?)

“ard |

Am stirşii,
Inainte însă de a pune condeiul imi permit o ultimă întrebare.

La Romani, ai câro: urmaşi ne fälim de a îi, ori-cit de crunt opri-
mau patricienii pe plebei, atunci cind prin aceasta se pereclita însă-şi exis-
tența statului, în faţa primejdiei din afară, cel puţin, predomina interesul

Hickmann, loe, cit, pl. 30. 34, 36 şi 46.
Cf. şi „Cronica a “ a coclaboratorului nostru d. Tzigaras
din No. de faţa, relativ Ia muzeul bulgārese.

LA CRONICA INTERNA ai

Superior al statului impotriva intereselor de clasă,
TS desvoltarea pacinică a viețel de stat,
u cred oare cercurile noastre där j
8 guitoare, că în Imprejurările ac-
tuale prin cari trece atit statul Romin, cit şi neamul nostru de pretutindeni
So Sep prezintă o primejdie pentru tot viitorul nostru de stat şi
e neam u socot aceste cercuri, că a venit
gier ` momentul imperios de con-
WS De la ocara ia această întrebare atirnă, dacă viitorul istoric va
său nu caracteriza rezultatul storțărilor milenare ale
cu perifraza bătrinului Pliniu: us diane,
Latifundia perdidere Romaniam....

şi concesiuni înțelepte

C. S,

RECENZII

M. Sadoveanu, Mormântul unui |
Capil, nuvele şi schițe, Bacureşti, 1900,
Minerva, 253 pag. Preţul 2 lei.

Nu ere să fle plăcere mai mare
pentru cine urmăreşte mişcarea lite-
rară eu oarecare curiozitate de cit a-
parts unui volum nou al unni serii-
tor de talent

Despre ce mai vorbeşte seriitarul? Ce
mai are de spus asupra vieții? Ce pro-
bleme îl mai agită 3 Care din insagirile
seriitorului au evoluat ? Ce Lipauri au
dispărut ? ete. ete.—siut tot ailtoa in-
trebări interesante po ecaro LU lẹ pui
cind jai volumul în mină.

Dacă un Brătescu-Voinaşti este ne-
intrecul—in literatura noastră—in fi-
neja analizei oamenilor şi a impreju-
rărilor în care se mişca ei d. Sado-
voanu este nointrocut in evocarea ê-
pică, impetuoasă a fuplolor mari, a-
prige, a oamenilor minati de fatalitate,
a tragicului şi misterului soartei ome-
post: [n evocarea misterului soartei
omeneşti şi nu In pătrunderea miste-
rului vieţei omeneşti, ecea ce am ob-
serval cind am vorbit da Floare Ofi-
lili, ccoa co observăm şi, în volumul
de faţă, în „Pustiul“ —a cărei dispro-
portie se datorește uceslei lipse, căci
purtea dela sfrgit, mai îngustă decit
inceputul, se explică prin lipsa de pä-
trundere a acelui mister,

Imprumutind terminologia lui Nietz-
sche, putem spune că d, Sadoveunu e
ua spirit dionisiac, in opozitie eu d.

Brătescu-Voineşti, care e nn spirit a-
polinian. „Era plamädeals ce trebuia
să cerească penlru fioroasa gi dulcea
viltoare a vieței”, copilul a cht vinţa
se inchee la șristu de cinci ani şi, in
adevăr, viața, pentru acost seriilor,
esta o viltoore fioroasă şi dulce...

Pentru a zugrivi actasiă viață aşa
ințeleasă, d. Sadoveanu are nevoe de
onmeiii ep o facultate sufletească oxn-
geruli (de aci „romantismul” său), ori
de o pasione dominantă, care să ab-
soarhi tunate puterile sulletului lor. —
Aceusia uevov d. Sadoveanu, In ince
puturile sale („Povestiri”), adesea şi-o
salisfăceu #legind subiecte de forţă
din viata trecutului (,Rasbunarea lui
Nour“), ori din viața legendara biai-
ducească („Cosma Räcoure“), ori chiar
alegind viața ugor lipuri vam nena-
turale, convenţionale şi «lene (eu „I-
vaneiu Leul”),— dindu-ne insa şi acea
minunată bucată „Cei Trei".

Ca subiectele „haiducești* sint de um
gen inferior, nu mai incape diseuţie,
lar intrebuințurena trecutului o scot
ca o greșuli artistică, peulrucă trecim-
iul mul poate reda nimena! Ori pui
in trecut viața de azi şi atunei utili-
zarea trecutului mure nici un rost-—şi
opera e hibrida ; ori te fereşti de via-
ta de azi şi-ţi închipuegti că rodaj via-
ţa de utunei,--pe care n'o redai, că
n'o cunoşti, şi ereezi astfel o viață
conventionala, ueadevărulă, Cei mult
trecutul ponte servi ca un decor po-

etie, cind (plentän scriitorului sste să
dea mai mult „poezie“ decit viață a-
devărali,—cind vron sů Dech coea ce
se thiamā „poezie în proză.” Şi, in
adevăr, ceea ce salvează bucațila epice
inu vorbesc de admirabilele bucati din
„Povestiri“ ea „Într'un sat odată” ete.)
ale d-lui Sadoveanu o atmosfera de
„poezia“ caro pluteşte deasupra lor...

In volomul de fata, seest poet epic
cure e in d. Sadoveanu nu mai recur-
ge la subjecte de acelea de care vor-
beam mat sus, Aro zb aici autorul
fapte mari, teribile, oameni aprigi, fm:
mantiei*, dar airi oamenii sint vii şi
imprejurările cunoscute, —si cu atita
efectul este nmi mare. Cetiţi „Tu n'ai
iubit“, istoria unei extraordinara pu-
teri salateşti concentrată în sine, dar
mai alea catiţi „Pâcal Boeresc”: Ura lui
Marin, bărbatul Ingelat de mult de „bne-
rul cel biltria“,—dinenre a rezultat moar=
lea fomeet: ura lui Marin impotriva „bo-
srului celui lioăr*, uurmai pentrucă s'ar
putea să-i necinstească, şi acesta, fata,
—ură care se altoezie po acen co
de veacuri moecneste in sufletul lui ehi-
nuil, exasperind'o—; fiorul nebun de
iubire senzuala n lui Niculiţă, boerul
din alt sat, pentru Chivu ; pasiunea in-
frizurata si sataniea vu care Chiva se
aruncă în viltoarea dranostei pentru
Nieuliţă, pasiune alcătulla din volup-
late („Tramura, gemen incet cind o
cuprindeam în waten”, „Era palidă
cu dinţii stringi") i diu senzatia
morții („Şi maica a păcâtuit, cu sti-
pinul cel vechiu. Acuma parei-i un
blestem 1.%—„Ah! denr alla taiti-
de-ar afle Laien," „—Talea poale Să
ae tot.—parcă nu mă tem de nimic.
Eu am să-i apun oinngt, că altiel nu
se putea....”), fatulitutea de ueinlăturul
eu care autorul ne duce la eatastrofi,--
iac din această bucală una din cele
mai frumoase din cite am cetit vreo»
dată... Rar s'a ilustrat aşa de puter-
nie că iubirea e tot aga de „taro ca

RECENZII 535

moartea“, —şi că se poate hrăni, iu
creşterea ci, din moarte!

Dar coululta mure insusire, si care
si ea îl face pu d, Sadoveanu cel din-
tàin intre seriilorii noşiri ` sentimen-
tul naturii ! Cetiţi „Plopul” şi opriti-ră
la acca pagină, în care un om la vristi,
acuma, istorisegte unel femel cure a
fost odală „duduia Olimpia“, jubirea
nemărturisilă dela upisprezeve ani, pe
care era s'o alle ea alunci, intro di-
mineală de primăvară, sub un plop,—
dar pe care n'a nfluleo, caci nu La pu-
tul-u spune, „Şi 'm durerea meu nu
mă uitam la tine; ascultam aura:
rul frunzelor; privcam în creşterea
luminii rasaritului, cùm pe o margine
de cimp a inflorit aşa do mullà pā-
pădie, incit se parea că deasupra er-
bii a cazut o uşoară ninsoare; pri-
vea mai departe după acela spre ci»
mitirul Uegusorulul nostru, trist rimi-
tir spre care mä purtam cu gindul ce-
lor opisprezera uni si mei. Crucea
atrimbe păreau fiinţe durorousa cure
se apleucă plingind, cu braţele întinse
în lături, asupra mormintelor”... Ce-
tiți—inen odata !— „Päent Bueresc”:
zugrăvirea „bălții cu viaţa ci bogati,
eu sufletul. éi misterios ` tăcerea și
singurâlalea Bărăganului ` „Spre seară,
ca să mai petrec, călătoream spre unn
dia stațiile miei, rogii, pierdute in bu-
“ete de saleimi, in lungul drumalui
de fer, drept, fără stra. Dam de
citeo erla singuralecă, in care,
in rastimpieri rari, se auzea sarvå de
glasuri iute copleşită de tăcerea adincă
a pustiului. Pe urmă ajungeam la
stație, aşteptam un ten, cara venea
de departe gi treceau în depărtarea fu-
murie a vănăritului. Lu um gram,
in verdeaţa cure câpiugea zidul, se
arăta un cap da femee pătită cu «le
sărbătoare ; funcționarii se mise in-
cet, schimbau saluturi cu cunoscuţii;
maşina pufăia, pleca; gura ruming
mică şi singuratic în pucca amwr-

636 VIAȚA ROMINEASCA

gwlui. Plecam în trap Zëentt, pe gin-
duri; tăcerea pustitlui mn. învăluie
de prebutindeai, uinbra encerea lamt-
rile năvilind ca valuri dda rásàrit
şi, din când în cind, un canton suna
triat, plingind parv în imonsitate :
tang-— ling

Areste, mai ales, din urmă rimluri
sint de o mare sugpgestivilate: re Dr
si simțim și mai bine siaguritalea,
să auzim si mal er tristea Licarea,,

Cit lirism esle în obiectivitatea d-lui
Sadoveanu ! Şi am apropiat anume
aceste două cuvinle contradictorii,
Ştiu că nalura maro, In er, poezie,
dar totusi urci, în poezia ` Dnrëman,
lui, ea şi în mulle alte părți, se pn-
re că uulorul nu face decit sa re-
dea sufletul naturii.. Şi dacă d. Sn-
doveanu poate umaniza natura, ca in
„Plopul“, duca poate să-i simli sufle-
tul, en în „Păcat Boeresc*, ol poate
să o şi zugriceasei pirtural, curat o-
ect, en ln „Cel intăia“: DO
dea nimic. Sas, văzduh de päemprg ; În
jur un zid nepătruns de intunarec; nu-
mai umbrela nelämurite ale oameni-
lor, lingă el, iu jurul unni felinsr sū-
rac, lăsal jos, pe Dirne, le vedea mis
eindu-se încordate, cu grămezi de pâr
spulberat, eu uvije de păr umede ca-
re=i plosuenu faţa: simţea in Jar,
pu pod, o inevrdure uriaşă de braţe
care trăgeau pe odgon, găirile la mas
Int abia părasil. Jos valurile sè zbi-
teau, întindeau aripi umede gi fulger
råtoare, singerute de Inmina felinare»
lui, gise resfringeau întărit mugind,
horciind cu într'o durere de moarte,
Și la țărm aproape, căsuţa pođarului
deschidea un ochiu îngrazit, rogi, i-
supra mâniei de sub mulul prăpăstioa.*

Şi, pentru utilizareu n reen ce se chin-
mă personilicate, tol pentru a reda
obiectiv: „Puștile trasniră, umplimi de
tunele adinci pădurile bâtrine de säi.
ett, 'Țipote ascutite, mirate, de găinuși,
răspunseră din trestii...»

D. Sadoveanu e cel cintăin cintäret

al pâmintului țarii sale.—vrean să zie
tă nimene nu e legal, ra dinsul, prin
atitea fibre tainice ca suletul acestui
pămint = cu cimpiile lui, eu apele lui,
eu osmenii lui—şi deci cu rei miei—
cn tragedia Jet

Fiorian E Becesen, Spre Sid,
versuri, IONE Tip. Ovidiu, Constanţa,
{3f pog. Pretul 3 lai.

Numele d-lui Florian 1. Berescu pu
erod să facă o plhcare excesivă d-lui
Maioreseu și cenaclului del. Concor-
biri Literare, căci acest versificator a
jucat eminenţilor critici n straşniea
festă ; Se cunosc certificatele imprimate
iu fruntea dofunelului volum al d-lui
Beceseu (Vise si Lacrimi”) prin care
uininenlii critici il consacrau de poet
talentat.

D. Berasen n Unut să le dea cea
mai formală dezmintire,—caşi decada-
tul Samson Bodlnăresev, engi d. L Pop
Florantin, a cărui nuvelă istorică „Du
cebul” a avul darul să smulgă un cer-
tifirat elogios maestrului insusi.

Ca criticii de la „Convorbiri“ nu fost
mistificaţi de catra d. Beceseu, nu e
cine glio ce mare lucru; Cine eintsi-
libil pe Inamea aceasta, — atară de d,
lorga? Acela caro şi-a stricat linistea
şi rostul vietii este d. Florian 1, Be-
vesca,

Fară certificatul eliberal do Con-
vorbiri, tinarul domm Beceseu, ea atl-
ţia alţi candidaţi, de o oră, lu nemu-
rire, şi-ar D spinzurat poate, intr'o bu-
na dimineaţă, Iran euin, cind ar A bà-
gat de samă câ ninene nu i-o ascultă,
— dar ngal.. Cind ni hirtie ia regula
dela o autoritato uşa de mare! Apoi
să fi şi D-ta acelu, cetitorule, ai re-
nunta uşor is nemurire?

Şi d, Boeoscu sa simţit dator să fie
la innalțimea certidcalelor,—şi linistea
sa a fugit!

Ca publicul cetitor, san „unibrela n-
mane“ cum se exprimă cu despreț d,

Beceseu, a făcut pe surdul faţa cu a-
cardurile lirei poetului eu certificate ?
Ce-i pusă poetului:

Dar cinta-ti visul fân frumos
De le-ar huli tòt universul,

se Încurajează pe sine poetul, răpin-
dune orice nădejde de revenire la re-
alitate,

Ca erilien îi dă en piciorul în liră ?
Dar cine siut, mă rog, criticii?

Te miri si to cum se mirarä
atitia „eritivi usarei”

De ce din sotul meu tinär
se nase amarnice idei?

Ei sisl maivi, acestor oameni
zadarnic le albeste părul,

Cu orhii lor, orbiţi de putimi

nu pol să vadi adevărul...

ŞI, fiinda recunoşttuţa nu e de rit
un nume, san, probabil, penteucă i sa
refuzul reinoireu certiticatelor, iati ce
destainniri face poetul :

Stiu oameni care-şi fac palate
vinzitul la proşti.. Mozofie,

Tries: seum figuri celebre
care-au facut si far minuni

Seriind doar critici ipocrite
poeților ce mor nebuni,

Şi cu să nu mai râmină nici o in-
doială despre „amarnicile idei” pe care
d, Baceseu le nutreşte ln adresa eri-
ticilor, el nii zugrăvește cu putere
cum

Abrutizați—in faţa pradei —
Scot menete de jaguari 1

Cum vedeți, volumul de fală esem-
nifeativ pentru starea sufletească a
unui versifieator făra talent, în cure o
intreaga direcție literură desenpore tn
poet talentat.

Dar luerul e de o gravitate mai ma»

RECENZII 637

ro decit s'ar pirea la prime vedere:
cnaştiințu deseoperilotor săi trebue să
sufere, är) poetul, pentru a nu dez-
minţi vorlificatele, se supune la ade-
vărate torturi, de rteare. În umeastă
privinţă el face mârturisiri complecie ;

Tu nu ştii! an van ideia luptă
să mbrare hniba-i de cuvinte,
Căci pururea nemultemită
râmine râtăcind prin minte.
Nuivi neei ce nenvaţară
ceva ce eu putinţă mi:
Poetul să-și lopească "np versuri
lot tammecul simtirii lui!

Și „poetul“ ne da si duza de simţire
Ha se poate disolvi în apa distilata
t versurilor sale:

Ades cind inima ne arde,

In poezia care-o serim,

Np prindem nici a mia parte
Din toate cite le simtim..

Altu). in urma acestui slab procent
de disoluținne, ar fi depus ai liră și
condeiu L. Dar Convorbirile lau con-
sacrat poet! Şi „poetul“ își face du-
toria :

Adoarme cerul și pâmintul
Precum ursit'a Dumnezeu,

Doar popii mei vand prin noapte
De ce nu pot să dorm ai en?

— Do ce? Dar lucrul e clar: Pen-
trucă aen „uraita* „Direcţia Noua” a
literatarii romine !

Şi cind, în sfirsit ne vom da samă
de „ideie” și „simţirile” eare agită pe
d. Bacescu, abia atunci re va vedea
toată gravitatea lucrului,

Intro ssrisoare căteă o Dowmnişoară,
d. Beceseu face următoarea doclnruțiv
de princiipii:

Sint trist, dar voiu rămâne veşnic
Un luptător idealist!
(subliniat de poet)

098 | VIAŢA ROMINEASCA

Şi in adevar, „lristoţa” şi „idealis-
mul“ sint punctele cardinale ale pro-
gramului de alivitate a acestui poet.

Şi are motive puternice poetul ca să
fie trist. Mai intăiu motive de ordin
mai general:

Moluşte, pasâri, fluturi, fare,
Haiduci, miniştrii san poeţi:
Sint unii ce nu pot pătrunde
Prin prizma "'nşolăloarei vieţi.
A lor privire armurită

Sa "meint admiriud decorul !

Va să zică decorul...

Apoi un motiv mu personal, dar
in legătură cu cel de sas. Domni-
goara „admiră deevrul“ şi poetul o
face oarecum direct răspunzătoare de
toate mizeriile care rezultă din deet `

Căci de-ar trăi in voi do-apururi
Seluteia sfinta de iubire,

O cite 'ndemnuri ideale

Şi cit progres în umepire!

Va eä zică progresul in omenire...
Şi, in sfirşit, un motiy eu totul per-
sonal :

Sârmane trestii mizentoare
Ca suflet mort şi trupul vin
Ce-gi Tae un vis dintro dantela
Slam ideal dintr'uu ehipiu!

Va să zică chipint,

Dacă admit in totul teoria poetului
asupra decorului şi a moluștelor, am
de facu! oarecare rezerve asupra pro-
presului în omenire şi asupra chipiu-
lui, Insusi poetul işi exprima teama ei

Toate eiaturile mele
Nu vor putea schimba o iotă
Din cele cito sè urzirá.

Aceasta este sigur! De altminlre=
lea şi declarația d-lui Becescu :

Sint satul de castitute
Ši fecioare din muzee,

confirma faptul de mult constatat că
Domnişoarole preferă chipiul şi pro-
gresului în omenire şi „cinturilor” de
felul celor ale d-lui Heceseu...

Şi, cu această din urma citaţie, tre-
cem, dela sine, la fala a doua a per-
sonnlitații d-lui Berceseu : idealismul !

Unui amic, care, pe cit se pare, Par
f sfâtuit să renunțe la fucivarele dia
muzee, poetul îi răspunde nu fără os-
recaro onervare :

Ce vrei de s'au născut în mine
asemenea dorinți himare ?
Ce erei dacă hrănesc iluzii
gi pling cind idealul piere?
(subliniat de poet).

Da, idealul piere, râmânină numai
realitatea crudă :

Unde eri a fost grâdină
Azi e fabrică de bunuri,

şi de aceea probabil :

Sboară ?n goana-i fioroasi
Viforul degenerârii,

Dar totusi poutul nu sa deseura-
jază! Pe această „psewdo-civilizațio",
pe care, in indignarea sa, el a gu:
meşte „savanta Messulină”, o apastru-
feuză eu versuri de foc ra acestea;

Fugi şi ia în sbor. cu tine
A talo cele nerrupate

Ce indrumnară cursul lumii
Spre limanuri desfrinule,

in care ritinol se bute cap în eap din
cauza furiei poetului inspirat.
Li

Caragiale ne-a dat, in „Mitică” al
său, pe conlopistul mahalagiu „spiri-
tual“, Cine ne va da pe Mitică filozof,
pe Mitică pesimist, po Mitte idealist,
pe Mitică cugotalor, pe Mitică tragic,
pe Mitică byrobizind ?

See RECENZII 639

* s

Adolf Wicbaclis, Dis archânlo-
gischen Entdeckungen des meuncelin-
ten Jahrhunderts; Leipzig, E. A, Sea-
inann, 4906, un vol, VIII+323 pg. in
zi. M. precum se numeşte singur, e
un veteran in ale Archeologie. Con-
timporan şi coleg de studii cu Conze
şi Petersen el n luat insuşi parte a-
proape jumătate de veac la luerările
de imbognţire şi prefacere ale științei
sale. Cu att mai însultețila e deci ex-
punerea lui despre descoperirile ar-
cheolòogico din veacul trecut. Cartea
lui nu se îndreaptă numai catre, ori
mai bine, atit câtre specialişti, cit ca-
tro marele public doritor de a ala in
seuri, şi pleut-povestit, progresele u-
neia din științele enrora cultura mo-
dernă datoresto asa de mult pentru
armonica dezvoltare a gustului estetic
si pentro îinlelegerea islorie-culturală
a evoluției spiritului omenesc-

AL on voit să dea un manual plin
de cit mai molle date In Imlemina cer-
cetătorului specialist, ci o expunere
erilică a progreselor Arecheologiei in
secolul trecut. Dupa o introducere a-
supra cunoştinţelor noastre pui la
afirşitul veacului al XVII-lea (ps, t—
13), urmează istoria descoperirilor din
vremea lui Napoleon I (pg. 13 sqq-h
vercularile lacute de Englezi în Gre-
via, desenperirilo din Etruria {p, 232 st)
şi inBiularea prin silințele lui Gerhard
a institutului archeologie din Roma
(n 1828) ip. 57 sq) cu fromoasela
desenperiri do vase grecești, de curind
du pă wein (p. 58 sqq). Se descriu a-
poi marile luerāri de dezuropare «din
Rasărit (Egipt, Asirin, Asia mich, Ma-
eedonia, Rusia sudici) (p. 7L sqq) şi
din centrele religioase grovegti (p. Di
syyh—sipaturile din diferitele oraşe
antica grece şi romane (p. 153 sti
si descoperirile vestite ala lui Sehlie-
manu, privitoare la istoria cen maj
veche preveaseă (p. 175 sqq). Urmează

in două capitole mari o expunere po
scurt a descoperirilor dela 1870 in-
coace, in Grecia (p. 206 sqq) şi în
celelalte țari mm. 223 sqq-).~-Carten se
incheie cu o privire de total, in care
Michaelis arată, foarte imparțial, mer-
sul direcţiei noi—de aecenluare a a-
nalizei stilistice şi de iuțelegere a for-
mei în studiul unei opere de arta an-
lică—direcţie care propriu zis pleacă
de la Heinrich Brunn, dar care mni
ales în deceniile din urmă, supt In-
riurireu din ee în ce mai mare a me
lodei istoriei da artă mai nouă, a im-
pios lol mai poal doilen plan vechea
direcție flologică (de finere sirins de
textele literare păstrate din antichi-
lale insăşi, despre diferitele apere de
arlă), Nola noua, adusă In ultimul
limp de Adult Furlwängler, in cerce-
iūrije areheulugire, anume dea se aves
totdeauna Iņ vedere cA urin greacă
nen fost pastrată prin copii mai ales
din vremea romană şi că deci folul
de ințelegere untic—ajuns la cva mai
innită şi fini dezvoltare—a hotărit in
transmiterea capodoperelor greceşti
până la noi, că prin nrmare ştirile
literare ce avem din vremea romani
trebue apliculu la ncesto copii ule ve-
cehilor originale veslite,—aeeastă nola
novă, care n redal multor vechi mieg-
tri operele lor, e prețuitä deasemenea
după cuviinlii.— Michaelis o mai eon-
servator decit tinerii care oarecum
nvdrepiiițese filologia nreheologiei çi
de acesa el li aratà toate meritele a-
til alo ci eu reprezantunta n tradiţiei
literaro despre arla antică, eit si in
ramurile mai îndepărtate alo oi, epi-
grafa şi papirologis.

Curtea lui M. o foarle alrăgător
serisa și findes n'a putut da și ilus-
trații ca dă numerile de ordine ale
ilustrațiilur din manualele bogat i-
lustrate, ale lui Winter şi Springet
cure sint la indemina oricui.

O tabin cronologică a principalelor

en VIATA ROMINEASCA

ma ma

descoperiri, o lisia de izecare şi un
index de nime, la sfret, ușurează
folosirea mai intensivă a ehr).

N. Iorga, Nepojul şi megieguperile
în trecutul românesc, [ormind volumul
HI din „Istoria Rominilar” in chipuri
şi icoane, Bururesti, „Minerva“ 1906,
203 pg. in S mie pretul 2 lei 50

Aceasti „Istorie în chipuri si icoane“
s'ar fi putul numi, eu un titlu mai en-
nosenl, și: „Părţi alese din istorias cul-
turii romina“, Căci, de fapt, acum
cind ul treilea volum a apărut, ioten-
ţia uutorului de a ne da treptet trep-
lat, „în chipuri şi icoane” intreaga
istorie n trecutului nostru rulturoi,
devine evidentă, Singurul Inern ce mA
miră e că această islorir, enre nga
cum se prozială, nu nommi ch aduce
poste lot lucruri nui, daro şi cea din-
Lo: istorie o culturii române serisi
pănă azi.—n'u besi încă prețuită pre-
cum se cuvenia. Aproape nn s'a seria
nimic asupra ei. deşi nu e om in ţA-
rile noastre romineşti,— invatat ori no-
invitat, care să nu fi cistigat de pe
urma celirui ei,

Acest de-al treilea volum cuprinde
patru vapitole mari, dintro care pri-
mul de istorie a artelor iag celelalte
trei de istorie economică: I. Megte-
ang de pictură gi sculptură în Le
cuti rominese (en speciali luare u-
minte asupra artei noastre bisericesti);
IL. Nepoţul în trecutul rominese (o de-
plină lămurire a poziției noastre eco-
numica în sud-estul european cu ară»
taroa rostului străinilor in dezvolta-
ron comerțului nostru); UL. Mastegi-
gurile la Romini (o ennmerare com-
pleta a diferitelor ramarì de industrio
mică organizată În corporații pe spe-
cialităţi şi, pentru vremile mai lirzii,
o expunere despra industria mare: în
fabrici); IN. Buni e măsuri (istoria
sistemului nostro monotur şi metrie).

Cadrul crumologie ul acestor studii

cullurslo e formal de ul XIV-lea pănă
la al XIX-lea vene, exclusiv aresta din
urnă in partea sa de mumlernizare,
„turopenizare”, de, uproximalir, dupt
1320,

In lumină nouă after în arenstă rarte
legăturile naostra ca străinatatea ai
in spacial cu Apnsul mai Indepartul :
„Germania“ şi Veneţia,

Cartea e serisi cu mare economie
de vorbe. Bogðļia informației e po
alacuros uga de ingrămădita, pell acel
ce sar prăbi cu cetilul pierde apruape
jumătate din plăcerea ce-ţi dă o carte
care n Beeare pas te fare să pgindesti
însuţi noa si intens. —Carleu mare note,
Dar la Gecarge rind observi informaţia
documentară precizd, și pentru uu is-
torie mai ales, uceasla nro un deos
hit farmec.

Ca şi Intreaga publicaţie ncest vos
luin din „Istoria Hominilor în chipuri
şi icoane” se indreaplă râtră marele
publie, a cărui cultură generală, na-
tionalt ca şi istorică, e menit s'o n-
jute şi s'o ereaseă. Cu neeastă iuten-
ție sint date gi piliele documentare
din anexele de la sfirşitul cartii, I:
ent privire la arta bisericească ai Jl:
cu privire la privilegiile comerelale și
orimânirile vamale din trecutul nostru,
Şi deasemenea tot pentru uşurarea
înţelegerii unui publie inai mare sint
date si cela vre-o zece reproduceri de
documente şi icoane, — reproduceri
care, desigur, ar fi fost si mai multe
şi mal Joxoaso dacă var fi ajuna și
la noi, ea în Apus, la ua sprijiu mai
sfeetiy din partea publicului, pentru
earo apâriția unor astfel de carți ar
trebui să fe o adevărată sărbătoare.

e Te

N. lorga, Cilea documente de
cea mai veche limbi romineasri. Bu-
curegli, Göbl, 4900, preţul 1 leu.

Dorumentelo in chestiune sint: „el-
leva frinluri din.. epistolele SN. Pa-

vel”, socotite da editor ep dutind din
„a doun jumâtule a veacului al XV“;
„citera pagini eari par să apari unet
razanii” contemporane en Psullirea
Şehriani; un mineiu slsvon din (492,
ura cuprinde explicații romineşti ; şi
porua rominesset dala do Mihai
Vitonzul în 1600, ea Domn al Ardea-
lului,

Dorwnentela sint publicate In litere
chirilice și în litere latine. În transerie»
rea latina sunetul ai este pretutindeni
redat gresit prin î (direptimu-ne, bo-
Logis, birkiteasca, fiyidniti, mîrgitari,
nirocul, dtriririle, risboaele, impiri-
ţia, riddare, banitatea, pimut, abi, cătri,
dupi, el, sai), dn loe de ð (ireptă-
mt -pe, reg ag, birhătenscu, figiduită
mărgători,. paren, otrăcirile, rz-
bocele, împiratiea, răbtewve, buntătutera,
păsul, afijo, câtră, dupi, aa, tară).

Brosura cuprimle 10 fotografii şi 4
simnpe

G.P.

Himion €" Mântrenen, Milea
ehdeutaeh, Gramatică, Zoe, esplicări
Şi vtwahdar, Bucuresti Tipogrufia
„Voința Automată” 1900. 6004 II

Pontru intis data apare în limba
roming o lucrare de asemenea matură.
Anturul ne spune în prefaţă că opera
este destinată „tineretului universitar“;
avem prin urmare a fura cu o lucrare
ce urmăreşte scopuri praclice, cu o
operă didaeliră, nu cu o operă dedi-
cală şliinţii pentru ştiinţă. D, M. ne
prezintă volumul de faţa ca primul
dintr-o seria compleetä destinată să
realizeze senpul po rare den, ca pro-
fesor la facultatea de litere din Bucu-
rest), il urmaăreşta: a fure pe studenți
să cuaoasea temeinic literatura și limba
german în toată întinderea evoluției

lor istorive. Un asemenea scop, se Ins’

telege, merită toată aprobarea şi oală
lauda. Ja adsvâr cu simpla cunoaştere
a limbii literare actuale germane,—

RECENZII eu

nonhoecbhdentseb—orieite manuale de
eramatici şi dr istorie literară ar in-
veța cineva, nu vu puten niciodată a-
junge la aesa eunvastero șliințifleă a
limbii și literaturii, pe cure o poate
da numai studinrea serioasă a fazelor
de dezvoltare anterioara nle limbii si
celirea ia original a aperolur literare
din veacurile traente, Şi cu malt tact
pedagogic a procedat d. A. rind a
pornit pe acest drum de muncă grea
dar roditoare, eu faza ern mai npo-
piată de ern actuala limba media-
permani—cea mai ugor de îinvâțal
prin urmare; căci, cino stio eam eu
cita eunoștința da limba germana se
prezinta ubsolvenţii noştri dn Heen la
Universitate, va Intelege ugor ca a
incepe deodata ea studiot limbii go-
tice ori chiar cu acela al Himbii vechi
germano (Althochientach), ar insemna
a eompromite dela laceput tot rezul-
latul şi a face muncă xidarniea, Teada-
cerea insă dinu texte mitlelkoechdoutseh
cu noincotuta apropiere u formelor
moderne, nn unai ef va face nesir-
EIA LGocrten la limba mui vocho, dar
vu cowtribui „i ja latārirea tunpaatee
rii limini motorno, CA limba areasin
mitteihuchdeutarh nu este aşa de grea,
celilorul, cura cunoaşte Kinba germană,
se posle conting dia urmâlorul exera-
plu, primul text diu opera d-lui M.
pag. Jl:

Då bist min, ih bin din:

des solt dă gewis sin.

da biat beslorzen

in minem herzen

verlora lil daz siuzrelia ș

dat mnost immer drinne sin.

Daen inloexim pe toți ( eu difton-
gul ei, şi celim gropa er ca ag, avem
sprospe limba moderni.

Din punet da vedere al impârţirii
materiei, lucrarea d-lui M. se prozinia
ca un manual compleet si foarta prac-
lic: incepe prin o schiță de grams-
Den conrisă (pg, G7). urmează leste
pumeroase, alese din poeţii vei mai in-

be A A ui ad

o eat ROMINEASCA

semnuți ai acestei epoei literare, pre-
eum şi din epopeila populare (pină ln
pg. 417), apoi pe o intindere de 45
pa. (pină În pg. 465) se dau nume-
roase explicări necesare traducerii şi
potrivite en gradul de știința al stu-
denților incepători romini, după care
lucrarea so incheie cn um vocabular
atit de complect, încit te scuteste de
“ajutorul oricărui alt dictionar,

Cine îşi poate da sumă ce munci
etasiită a trebuit să costo acoasti vo-
lumipnasi Iuerure va felicita impreună
eu noi, pe autorul ei,

Vasile PâArvun. Citeva cuvinte cu
privire la organizația provinciei Da-
cia Traiană, cu prilejul unei cărţi noi
asupra acestei costiuni, Bururești 1900,
Ch pagini,

Cartea, oricit da slabi, a d-lui Vir-
gil P. Andronescu, (Organizaţia comu-
nelor şi provinciei Dacia tralană, Cons-
lanţa 1905) tot a făcut un bine: a dat
ocazie dlui Pârvan să serie frumosul
studiu, citat mai sus. Nu am intenția
si-i fac recenzin, o semnalez numni ea
o minunată bibliografia raţională a
«hestiunilor ce se rapoarta la organi-
zarea romună a Daciei şi ea o indru-
mare plina de idei juste, pentru ori-
cine şi-ar pune în gind si-şi aleagă cu
subiect de studiu vreuna din chestiile
co stan În legăinra en această temi,

Teirnra-Bnmnrcng, Denkmal-
phiege în Rumânien, Sonderabdruck
aus den Verbandlungen am 27 Sep-

` tember 1906, Karlsruhe. C, F, Mâllersebe
Hofbarhdruckerei 4908 —Este diseursol
pe care l-a {inut di. Tzigara-Samur-
cag, ra delegul din partea guvornului
romin, la congresul pentra conserva
rea monumentelor, Lat în Braun-
sehwaig. D-na arată rolul, pe care l-a
avut în decursul celor 40 ani de dom-
nie, M. S. Regele, in privința păstrarii
si restuuririi monumentelor istorice ;

şi explică stilul arhitectonic rominese
ea piscul din contopirea stilului bizan-
tin şi cel apusan (gotice), ilustrind a-
ceasta prin descrierea celor două capo
d'opere arhitectonice ale noastre: Our-
ten de Argaş şi Trei-Sfetitele din lasi,
c. B.
kd A .

I. Nicoleseu-Chic, Clipa simțite,
poesii. Bucureşti, Tipografia Dor. P.
Cucu, 1906, Ca portretul autorului,

Cu o grabă pe care nimic po jus-
tifica, tinirn! autor--aşa=l arata foto-
grafia de pe prima fonie—a strins,
intr'o brogurica de 63de pagini, doua
schițe în priză şi un număr de poe-
sii de-acele care se publica zilnic prin
gazetele noastre politice. Dach nu ne
îingelam, că parcă am văzul şi poezii
din broşura aceasta prin vre-un ziar
politie, putea foarte bine antorul să
se mnlinmeaseă numai cu acea sin-
gară prezentare a lor publicului: ele
nu ciştigă nimic, prin această adunare
in volum, nici ea inspiraţie, nici en
sinceritate, nici ca înălţime de gindire,
nici ca imagini, aici ea ritm...

Publicul s'ar fi lipsit bucuros şi de
fotografla autorului şi chiar a du co-
perla cu model de ţăsături de casă,
eu mult inferioară frumoaselor enporle,
in acest gen, ale „Inceafirului“,.

Andrei Rādulescn, Din viaja
şi activitatea Ini Andronache Donici.
Bucureşti, Institutul de arte grafice
Eminescu“, 1906,

Cu prea maro ser de erudiție (55 de
note în 20 do pagini!... şi trimitori Ja
Arhiva, Arademia, Urienr, Hurmuza-
chi, P. Calimach, lorga, Erbiceunu, M,
Dräghici ete. ete.), autorul ne dă o
scurtă natiţă biografica asnpra lui An-
dronache Donici, o analiză mai amă-
miniti a lungii procuriutări din opo-
ra acestuia, titlurile exucte ale color
doua ediții in care a apărut „Aduna-
reg: lui de pravile și ne arată rolul

E e pe a ei di ai e - A”) ai

RECENZII ss

pe care l'a avot Inerarea lui Androna-
che Doniei In jurisprudența romina,

A. Procopianu Procopoviei,
Caracterul general al florei de pe mo-
Sim regală Brogteni, ea o harta. Bu-
curegti, 1906. O brogură de 8 pagini,

Autorul a extras această brogurieă din
lueraren mai mare „Doxerierea” moşiei
regale Brosteni“ de d-nii A. Popoviei şi
Gh T. Kirieanu. In vele P pugini
ale sale d. Procopovici, pe baza siu-
diului amänunlit al diferitelor specii de
arbori, care cresc pe valea Bistriţei,
ajunge ln concluzia că lemnul de Brog-
teni ar putea redeveni „frunlea lem-
nului de pe Bistriţa“ printr'o cultura
rațională ai sistematien,

George Haan, /nvățămintul in-
dustriul în Rominiu, Bucuresti, im-
primeria și „Librăria Seoalelor“. C.
Gielen,

In bogata literatură jubilară menita
să arate progresele realizate pănă a-
eum in Hominia sub toate raporturile,
invățămintul industrial trebuia si-si
aibă monografia sa şi dl. Inspector al
şeonlelur de meserii şi-a luat sareina
de u-l serie. Am D fost mai mulţumiţi
să găsim tratate in lucrarea d-lui Hazu
problemele mari relativo la viitorul şi
la rolul acestui îuvățămint în dezvolta»
rea economică n țării noastre, dar se
vede că autorul no şi-a propus să a-
dineească aceste probleme... D-sa ne-a
dat numai o lucrare de informaţii usu-
pra treentului invătâmintului profesio-
nal și asupra stării lui netunle,

Volumul eoprinde dout părţi: no-
tita istorică şi starea actuală şi pa-
tru anexe, În prima parte ni se aurită
toate forele prin care n trecut Inră-
țămintul profesional, dela cela dintai
dispoziţii relutive la el (1832 în „Reg
lamentul seoalelor” intormil de „Efu-
ria scoalelor* pentru Muntenia ` 1835
in „Heculumental scoalelar publice din
Principatul Moldovei” intocmit de „E

pitropia invățiturilor publice“ pentru
Moldava) pănă la organizarea ce i s'a
dat prin legea din 1819. In a doua pare
te ni se arata starea actuală a iovața-
mintului industrial reorganizat prin Je-
gea din 1901. După cum in partea in-
tăia se arată pe larg organizarea și
modul de fumeţionare a şeoalelor de
meserii din laşi (infiinţata la 1840) şi
din Bucureşti {nfințata fa 1852) tot
aen nico ni se arala organizarea, mo-
dul de funeţionare gi rezultatele celor
trei categorii de scoli de meserii ae-
tuale (elementare, inferioare și supe-
rioare),

In afara de informaţiile pe care ni
le dñ, lucrarea d-lui Hazu e insemnată
şi prin aceia ei urata unele din relele
de care sufere invățâmtutul profesio-
nal și propune at unele indreptari ce
sint de adus.

Din cifrele pa care lea adunat nu-
torul nsuprasiluaţiei absolvenților şcoa-
lelor inferioare și elementara, nu ne
putem opri de a pune sub ochii ceti-
torilor următoarele: din 222 fii d» a-
rani, absolventi ai seonlelor elemen-
ture, numai 90 au fost găsiți praeticind
meseriile învăţate, în satele lor,—cei-
alți se Instrainuseră de satela lor:
iar ñin 155 da absolvenți ai senalelor
infəripnre de meserii din Romun, Te.
Ocna și Armäçesti, nmai 78 au fost gä-
sait prueticind meseriile luvăţate. Aen
dar pici jumătate din absolvenţii weg
tor şeoale nu nu răspuns chemării lor.
E de sigur un pas spro bine faţă cu
rezultatele de altă dată, cind aproape
toli shaolvenţii geonlelor de meserii
se făceau functionari, dar totusi mni
e incă mul! până la ceiu ce ar trebui
si fie.—si cauzele acestui fapt trebuese
eoreetate şi lolaturate, dach se poate,

ké
A. Nicolescu, Rolul administra-
Hnzet în îmbunătățirea soartei țărm
nului. Ploesti, Instituto) de arte gra-
fice „Progresnl*, 1906.
E o comunicare fácută In Congresul

Poni em. r

óH VIAȚA ROMINEASCA

— En

științelor sariale. Autnrul consideră
ehestiunueu earel preocupii ca „t me-
dalie eu mulio rerersuri" și propune
pentru imbunatăţirea stării ţăranilor
dona remedii radicala: n) În veis ce
priveşte Iniţiativa parliculară : „Pro-
prietarii, arendaşii, ronlierii, marii
funetionari pol să-și modereza rapa-
vitatea intrupată intrun egoism sàl-
batec“; b) In ceia ce privește organele
administralive:; „Siujbaşul mu trebue
să consulte numai stomachul sân, sas
numi ambitiunlle sale, ei trebue, tot-
deaunn, să combine pretenținnile sale
sufinteşti, eu cele ep trebue să facă,
pentru cel ca legea Vu chemat hmin-
Lean sa", Şi ineft: „Cirewiiriie si ins
tracţiile date de harnieul administra-
tor ni Domeniilor coroanei ar trebui
să nu lipsească din mintea stujhailor
amtuşti, să nu lipaeaseil dela oricu pri-
mar, dela orice oficin poral”.

Cind neesta deziderate ale autorului
se vor fi implinit, atunci chestiunea
Lränesach va fi rezolvită şi—.Rami-
nis îsi va fi aşezat piedestalul oi de
granit, caca Hen A asigurat un train
fericit, stralucit și vesnie planind ma-
jestos în concerlul slalolor civilizate
ale lumii, ea o stea divină pe cerul se»
nin al lui D-zeu”, Inchee d. Nicolesco
brogara sa de 18 pagini, cu alit de
multe... reversuri.

Li
ké Sg

Simeon Nicolesca Nenrizin,
Resoluiran chestinnei tărăâneşti "9. pa.
Bucuresti 1806, Tipografia „Gutenbarg”
Ioseph Gabl.— Deşi incă au deplin lä:
pin Da acordul diferitelor parți alo u-
nel propoziţii, sutorul—un Hnër avo-
cal—sa Incumetă totuşi n pune in ar-
monia variatele iulerese care se agită
in evel emnplex cunoseul sub numele
da „chesliunea țărănească“, Şi sarcina
recensenlului este cu atit mai groa,
cu ci! d. Nicolescu Searlzan sa razemă
pe ohservațiuni personale, făcute ne-

greşit Inir'an eere prea restrins şi
care nu se pot nici controla, nici dis-
cuta, nici combale in aceasta rubriră,
Daa inevpe prin a constala că ta-
ranul „au sufere de neavere", Chiar
şi acel fără niei o palmă de pämiat
poale elztizs cel puţin 250 lei linpre-
ună en soţia lui, prin momen jor vo-
muză la entre unui an agricol, peste
hrana lor in limpul muncii şi pesta
1—194 chili de porumb eg le revine În
cules (aulorul aro în vedere contrur=
tele de dijma obisnuite peste Milcov}
şi eare le este aullcieală pentru hrana
familiei lor în cursul lunilor de tonm-
vă şi iarnă. Die nenorocire acwi Zei
lei se ehelluese cum usifoliu ` B9 pen-
tru imbrâcâmiale, 45 pentru complee-
Lareg hranei cu verdețuri şi bărănii,
ine realul ae duce in cirelumă, căci
autorul uită impozitele in bani şi in
nainră, eheltuclile da munte, botoz, cu-
mâtrie, inmormintare: daluriila cu caro
soții întră in căsnicie, ele ete, Prin
urmare, valionează d-sa, mijloacele de
existenţa ale satennulal ind Ip-Jesiat:
lätoare pentru nevoile ini actuale, Sto-
tul nu trebnie să intervie In favoarea
lui nici ceu Casa rurală, bănci do ere-
dit, impropristariri ori măcne Jnk:sai-
rea árendárilor do părinti, institoțiuni
pu care nulorul so Iradeais n le do-
vedi chiar primejdioase ` ci să sa mår-
giueaseă lu ordinea eeonomivA nomaj
la măsurile acele care tind să-i nsigu-
re Mranului integritatea produsalui
munci, interzicind loemelile agricole
de eu iarna şi oprindu-i, pe acei caro
au pămiat, do vi închiria altora.
Stalul sa-şi exereile Insă toata acti-
unea lui pozilivă pentru n ridica nive-
lul enltural ai moral ni MWrintme, a
carei conruplie se datorește clerului
nostru vicios, elreiumarilur spoliatori
şi Inne oparalului administrativ —
primari şi motari—lustrument de ne-
dreplaţire şi jafuire, Prin ncoastă inal-
are. sâlonii ar putea lupta cu succes
nu numai în viaţa sociali In genere,

—

RECENZII | aus

ci chiar şi In acea special economică,
putind sili pe marii cultivatori de pă-
mint sa le plătoazseă munca brațelor
in proporție cu progresele agrirulturii
si cu trebuințele lor care vor spori
prin cultură. Tur pentru atingerea it-
costui ideal cit mai repede, Statul nu
ara de cit să urmeze sfaturile autortu-
lui, caro propune reforma şenalei, a
administraţiei şi a regimului elertoral,
În această din urmă privința, pe lin-
gà critica severă şi dreaplă ce o faco
actualei stari putrede n vielii noastre
politice, d. Scartzan are frumoase we-
rente ai uneori chiar argumente pu-
lernice în favoarea sufrugiului univer-
sul, reformă pentru a cărui realizare
eredo că nici odată timpul nu ar pu-
Zen fi mai nimerit de cit acum.
Li

C. Alimăneştianu, Proprietatea
mare şi chestia țirănensri, 45 pg-
Pneureşti 1906, Minerva. Preţul 50 bani,
Rrogura cuprigde conferinta ţinută ina-
intea marilor proprietari adunaţi, toam-
na lreculă, In eel ul treilos al lor con-
gres. Autorul se ocupă de rolul marii
proprietaţi in rezolvirea ehexliunii ţă-
răneşti, care are cel puțin patru fete:
politică, economică, socială şi naļios
uală. Trei sint, după părerea d-lui A-
limăneştianu fuclorii nalurali cure in-
tervin în acceasi problem : țăranul,
murele proprietar, (chier în interesni
său personal) şi Statul, prin rolul säu
intervenţionist, De co atunci prupună-
torii de reforme fac apruape cu totul
abstracție de rolul marelui proprietar ?
Şi răspunsul il găsim tot in brogura
d-lui Alimäneştiana: peniru ră rei
5,000 muri proprietari, care prla puteraa
polilică covirşitoare, pe cure legile ţA-
rii le-au pus-o la ladiimina, n'au fà-
cut pănă acum nimic spre a pe imple”
dica sa ajungem la staren trista de
astazi. Ba, şi ne place să vedem ve:
mimi această constatare din partea
chiar a unui latifundiar, putorul cons-
tată că ta Rominia marea proprietate

nu sa îndeplinit pănă arum rolul so-
cial şi economie pe care unii, dimpre-
ună cu autorul, i-l atribue, şi că in a-
samenea condițiuni, eu esto serios şi
cu drept curintameniutală, ca singura
solvabila,

În consecință, d. Alimâneştiann pro-
puno un congres al marilor propric-
tari, în cura să so întocmească pro-
aramul de actiune in vederea solida-
rizării proprietăţii mari ca cea micii
şi mijlocie, asigurindu-#ë mijloacele
materiale de luptă prin o colizaţie a
proprietarilor, praporţionala en lati-
fuadiile şi enre s'ar ridica la un mi-
Don de lei pe an, dacă ar A ou mai
mare de 10 bani de hectar,

În aceiaşi brogură nulorul publică
cuvintarea re n rostil la congresul ar-
tel ur industriale şi al meseriilor. Cons-
tatind inferioritatea Rominilor în in-
dustrii şi meserii, propune pentru in-
dreptare: răspindirea culturii şi a pro-
gatirii teenice şi profesinnale, organi-
zarea unul credit sporial şi redeștep-
tarea solidaritații de neam in rindu-
rile meseriașilor.

O. Popnzoln, Cestiuni Rconomice,
20 pe, Bucureşti 1908, Tipografia Men:
ca“. Sturen inapoiat i a economiei noas»
tre rurale il face pad. Popazolu să me"
diteze usupra mijloacelor de indrep-
tare si să conehidă ca loela utențiunen
noustră trebuie ucordată lărănimii n-
grivole. Ridicarea acesteia lu o stare
de prudneâtari conştienţi se poate face
pe două căi: prin iniţiativa Statului,
iator să-i puio la In lămină aşăzăminte
de cultură generala şi de Invățamint
teenie agricol, precum şi să ele mă-
suri pentru democratizarea proprie-
taţii rurale după pilda Angliei, Elve-
tiei, Danemarcei şi statelor scandinave,
spro a stavili creşterea proletaristu-
lui rural; şi prin inițiativa privată
care trebuio indrumati spre nsociație.
D. Popazolu arată pe larg binefacerile
sindicatelor agricole tn țările strhina,

Dn „VIAȚA ROMINEASCA

cerind ca slalul sa la incurajeze ca în
Franţa şi Belgia, opiaind că—spre a
nu se impărţi lumea agricolă in ta.
bere udverse,— cole mai preferabilu ar
fi sindicatele mixte de patroni şi mun-
cilori.

Autorul, un sirgulneios medie voleri”
nar, a fost probabil indrumat spre a-
ceste studii, mai mult teoretice, de le-
gătura intimă re există Intre agricul-
tură şi creşterea vilelor. Intr'adevăr,
dan după ce constată aceaslă eonexi-
une, ufirmă eu drept ruvini că toate
miisurile luate la noi pentru imbhunätați-
rea rasei animalelor de muncă, vor f
vm desävirgire zadarnice, cita vreme a-
gricultura va răminea staţionară, căci
animalele perfecționate sint o necesi-
tate numai acolo unde şi agricultura
este sistematică, Pe aceia măsurile de
ameliorare (realizabile mai uşor prin
sindicale) lrebueae luate deodata in am-
belo acele ramuri ale economiei rurale»
prin înţălegereu arinonică a agrono-
milor şi zootecnicilor, În a edror unire
apelează autorul, în comunicarea sa
făcuta congresului pentru imainturea
stiințelor,

G. Christodoreseu, Economia
națională şi căile noastre farate, 23
pe. Constanţu 1906, Tipografia „Ovidiu“,

Unu dintre ele mai interesante coun-
forințe ţinute in ultimul congres al
agrarlenilor, Aulorul slärne asupra
daunelor ce rezultă pentru economia
noastră naționala din nechibznita ad-
ministrația n enilor ferate şi propune
măsuri de indreptare. —Industria şi co-
meriul sufăr mai ales din enanza sis-
temului tarifar, prea variabil, a cărui
aşăzare şi modificare este Jăsută pa
minile citorra persoane din Direcţia
C. F. N., fira nici o pregitire pentru
această delicată surcină şi care cele
de mat multe ori Inerează dupa toane.
Autorul cunoaşte cazuri cind s'au pus
in aplicare unele tarife numai pentru
o seon epoci, și rhiar eu efect re

troacliv, spre a se favoriza anumite
interese personale, Dar, chiar in
nere, taxele sint astfel stabilite, tocit
industria uoastră, pe care pa alta căi
noi o protejăm eu sacrificii foarte mari,
poate P coneurala chiar in pieţele ro-
mineşti mulțumită tarifului interna.
țional mai redus. Tot din aceasta pe-
chibzuinţă, comerţul de transit a in-
“oput a ocoli rețeaua noastri, indrep-
Hndu-se cătră Orient prin Fiume și
Odesa, pe cind iarăşi eu sacrificii In-
sămnale, noi infiinţăm linii maritime
roiginegti! Chiar și agricultura, care
în principiu se bucură de cel mal
ieftin cost de transport din Europa,
sufere din prieina unor inăsuri absurde,
cum eslo acela a suprataxârii cerea-
lelor indreptate spre Constanta, Au-
torul cere, en drept cuvint, ca Barca
tarifelor să fie luută din nepricepulel»
mini actuale şi inerodințată ce? puțin
ennsiliului du miniştri; acestu să se
pronunţe luind părerea unei romisiani
permuueate do specialişti, funeţionind
pe lingă Directia C. F. RB. cu fnsărei-
narea de u cerne avizele primite du la
cei interesați (societăți agricole, in-
dustriale, camere de comerţ) în lonte
chestiunile tarifare şi altele care in-
teresează economia naţionali, la al
doilea rind, agricultura şi comerţul de
cereale sufăr de lipsa de material rm.
lant al enilor ferate, suleriață care vo
traduce prin irosirea în gări a unei
imensa cilimi de evrenle şi prin plata
vapoarelar cure aşteaptă zădarnie cite
10—123 zile incărrarea, Neflind su-
ficiente cele 25 miloane acordate
pentire dotarea C. F. R, specialiştii mai
ceriod incă 73 milioane, autorul este
de părere sa se contreteze paniru a»
céasta un imprumut, a cărni anuitate
agriculturs va acoperi-o bucuros prin
o supra-tuxăi de '/e ban la tona kilo-
metrică. Dar până atunci, ur trebui
sa se eis serioase măsuri pentru msa-
nipularea economicè a malerialului ac»
tun), căci in lot de 1—2 zilo, sint ca-

RECENZII GiT

zuri cind vagoanele noastre intrebuin-
țenză 6-5 pentru facerea traertului.
Înfine autorul cere să se reorgani-
zeza serviciul de exploatare cu oz-
meni competenţi,

Secretarul sirguineios al Camerei de
Comert din Constanţa a ştiut să ne
prezinte o chestiuns bino studiată şi
bogat documentată, tatran stil Ingri-
jit eu care specialiştii nu ne-au prea
deprins, şi propunerile sale merila sa
atragă utențiunea serioasi a celor care
au sarcina să se ingrijeasca de adini-
nistraţia bagaţiilne țarii,

Mihnil A. Beştelein, Cheva pro-
puneri pentru exemplaritalea şi efica-
citulea pedepselor, 142 pg, Bucureşti
t06, tipografia „Gutemberg“, loseph
Göbl, Preţul 2 Lei.

Din cauza procedurii pogaire pena-
le, defecluvase şi träëgannte, contraren-
{iile nu pot A judecate definitiv decil
abin dupa 6—7 luni, isr delictela după
2 ani gimi malt dela sâvirairea lor, iar
pedepsale aplicate se execuli iarăşi cu
o mare intirziere, şi atunci, numai da-
cà conmilmunaţii nu vor D dispărut. De
aici rezultă ca pedepsele nu'ṣi ajung
scopul; nu sint nici eficace, nici exem-
plare, iar delictele se înmulţesc —Spre
a combate acesta neajunsuri, nnlorul,
consilier la Curtea de Apel din Galati,
propuna: Judecatoriile de ocoale să
judeco tcontruvenţiile în chip sumar,
in cea dentiiu şedinţă ei fara dreplde
apel ` lar scolo unde aseminoa iastan-
Le uu? există, atribuţiunile acastoa să
fie date pulițailor (in comunele urbane)
și, reialoreludu-ne la art. 166, 166, 167
din procedură, primarilor (in comunele
rurale) care în unele cazuri, să judece
şi ebiar să padepseaseñ imediat. Dan-
seminea, judacâloriile şi tribunalele să
judece sumar delielele fagrauto de
mai mică importanți, irimiţind In a-
ceinşi zi spro exeenlare sentiațele lor,
iu eazul ciad ineulpatul îşi mărturi=
seste fapta ; iar pentru afacerile mai

serioase si se imitere şi la noi legea
franceză din 1863, În acelaşi timp,
procesele de riniri şi loviri (art, 239
e, p.) care dainuese astăzi atita timp,
să De judecate în ultima instanţă de
tribunale.— Aceste propuneri au for-
mat obiectul comunicării făcute de au-
lor În congresul asociațiunii romine
pentru innaintarea și râspindirea sti.
ințelor. d
În Anexe (128 pg) autorul publică
diseursurile sale ținule cu ocazia dife-
ritelor solemnilăţi juderātoresti, in ea-
ve găsim un intercsant material de ob-
servațiuni şi propuneri, culese și fä-
tute de d, Beşteleiu In cursul carierei
sale de magistrat, Autorul a siudiut
mai ales cauzele „conrubinatelor” si
de coneluziunile sale s'a tinut sama
w ullima modiBeare parțială a vogi-
celui civil. Mai departe găsim propu-
neri pentru modillcarea aceluiasi eul
An ee priveşte drepturile și datoriile
soţilor în căsătorie, propuneri latemu-
iate pe prineipiul egalității civile a
sexelor. Înfino la „lastrucţie şi Edu-
caţie”, d, Besleleiu rifaieşte, adeseori
cu un fericit umor, programele noas-
tro de Invâțâmini, precum si unele
moravuri ale societatii romineşti,
L
Dr. A L Iliescu, Necesitatea u-
mul serripiu psychiatric în închisori,
J0 pg. laşi 1906, Tipogrulia H. Goldner.
Un fast constatat in toate (ärile es-
te numărul cel mare al nlienaților von-
dann ca delicuenţi şi larhişi In pe-
nitenclare. De mai mulţi wn stutela
civilizale nu luat insă măsuri penlru
evilurea și repararea unor asemanra
erori judiciare. Uneln enulă ea toți
medicii să fie pregătiți aga ca să poa-
ta da un concura luminat autorilăţi-
lor jodeenlureşti: asifeliu Germania
inen dela 1904 obligă pe toți studenţii
in medicină să urmeza D luni o rlini-
că psichiatrică ; acest stagiu în Franţa
şi Elveţia este numai de 3 luni. Fa-
eultatea din Paris a infiinlat dela 1905

eu VIAŢA ROMINEASCA

nu eurs de medicină mentală chiar pen-
tru studenţii în drept. Dar masurile
celo mai serionse s'au luat in Belgia
dela 1891 şi în Anglia dela 1897, unde
s'au inființat servicii medicale speciale
pentru inspectarea Inchisorilor.

Autorul propune ch In Rominia ins-
trueția judiciară să Be obligata a su-
pune pe toli indivizii suspecți, exami-
nărli unor medici specialişti, care, en
şi eei ai Inchisorilor, să fi făcut studii
serioase asupra boulelor mentale, do-
vedind un stagiu activ de cel puţin 6
luni întrun azil de alienaţi,

G. K.
Li y Li

Vintilă L Brātiann, — Menicen
partidului liberal, Bucureşti, 1906, Ti-
pografia „Voința Nuţionsla“,

Broşura d-lui Vintila Brăliunu, deşi
urmăreşte un scop politie determinat, —
„de a sistematiza dorințele și nevoile
simțite in sinul partidului*, din e
face parte autorul şi deşi o adresată
membrilor acestui partid, iese însă din
cadrul obicinuit si literaturii noastre
politice: ea nu cuprinde numai fulgere
impotriva adversarului şi tâmâieri pen-
tru „ni noştri”, în singurul srop de a
veni la putere,

După ce schițoază, de acord cu cun.
capțiila ştiinții mederne, principiile di-
riguitoare alo unui regim parlamentar
şi rolul constiluțional al partidelor
politice, uutorul arată datoria Impe-
rioasă peniru purtidul său: in primul
rind de a-și elabora uo program do
gurernâmiat potrivit eu carinţile vre-
mii, şi chiar sehițeară in linii gène-
rala un ast-fel de program : lărgirea
dreptului de vot pentru a ajunge lr
votul universul, casa rurală, Imbunā-
täțirea stării sanitare, reforma impo-
zitelor, organizarea creditului pentru
săteni, reforma legii tocmelilor agri-
cole, roforma administrativă, ete,

In al doilea rind sustine că partidul
trebueşte astfel organizat ea sa-şi
poata indeplini misiunea constilulio-

nală, „atit pentru a face din partid un
instrument de lupta spre sprijinirea
şi aplicarea programului, cit şi pentru
a stabili contactul continuu cu opinia
publică“,

Socotim că broşura d-lui V. Brătianu,
serisă fără nici o pretenţie, poate fi
folositoare pentru ori-eina vrea si eu-
noaseă curentele de idei şi sentimen-
tele co frâwminta nsta-zi partida] libe-
ral. Şi pentru a caracteriza tendinţele
autorului, reproducem pasagiul ei final:

„Simţim cu toţii că sintem la o co-
stitură a vieții noastre publice şi că
„partidul din care facem parte este

„tbemat şi de rindul acesta sa Indrep- |
„leze un râu şi să servească o cauza `

„maro şi sfinta prin Inriurirea ei în
„viitor.

„Un vint puternic pare că sufis din
„nou in satele noastre şi redeşteaplă
„un popor intreg pänā ieri in amor-
„lire, popor venind să ceară dreptul
„lui la viaţă şi Ja lumina. Un partid
„niţional, liberal, at democratie, nu-
„erus gi capabil să ajule la aceasta
„a doua renaştere naţională, cum a
„slujit pe eea d'iatai, aştenpiă cu ne-
„răbdare să-şi implineasca rolul fru-
„mos ce-i revine, El poale, puninda-se
„in capul mizrârii ce se produce, să-i
„inlāture multe piedice, si-i accele-
„rezo mersul, Pentru aceasta Insi,
„trebue şi de rladul acesta să nu re-
„unje de a fi ceea-ce a fost la epo-
„cile mari şi eritice din viimii cinci-
„teci de ani, propovâduitorul ideilor
„mari, apărătorul neadormil şi bine
„armat el intereselor Statului gi al co-
„lor mulli, al celor cari prin numârul
„Şi In-nşirile lor no dau dreptul de a
„ne nurmi intr'adevar un popor”,

Inginer P, N. Panaitescu, Di-
rectorul Scoulei Suporisare do Arte şi

Meserii din Bucureşti, Ucenicki şi In- ,

cățămintul profesional. Confariuţa, 15

RECENZII GH

pag. Bucureşti 1906. Autorul arata com
sah influența ideilor din apus, cind a
inceput redesteplaren nonsiră nalio-
nală, odată cu ideile s'au adus în țară
si obiceiurile şi gusturile din ţările a-
pusene, cara au înlocuit, in mare par-
te, obiceiurile şi gusturile noastre ori-
entale. Din cauza luptelor politice foar-
te aprige pentru căpălarea indepen-
denții noastre politice, nimeni pa a-
cele vremuri nu se mai gindea și la
meserisşul romin. A urmat apui por-
nirea câtra funcţionarism, izvorită din
nevoia co avea țara noastiă de a-şi
injgheba o administraţie şi o magis.
tratură ete. Era de ajuns cn cineva să
ştie a serie şi a citi pentru a avea loc
in administrație.

Independenţa politica fiind rișligată
azi, râmine să ciștigăm şi independența
economică, şi unul din mijloacele pen-
tru cucerirea acestei independonli eco-
nomice e şi industria.

Autorul, arâtind apoi greutățile ce
intimpina absolvenții șroalelar de arte
și meserii faţă de ucenicii care au lu-
erat in diferite ateliere particulare,
propuna liesen mijloace de indreptare:
1. Ca şeoalele de meserii să fie facute
mai mult pentru fii de meseriași, de
patroni de ateliere sau stăpiuii de fa-
brici, cari, după isprăvirea şeoalei, ei
pol găsi mai uşor loe ta atelierele
părinților lor. i

2, Ca şeoalele de arte şi meserii >à
pregătească astfel po absolvenți, incit ei
să poata intra şi în o şcoală mai su»
perioară de arhitectură, Inginerie de
mine, mecanică ele.

3. Ca sănătatea tuturor lucrătorilor
tehnici san manuali să fie mai mult
ingrijita, în prima linie din punctul
de videre al hranei. GR

ké
Ki L

Patra Hiscnnn, Istoricul învă-
ţă mintal secundar, laşi, 1906.
Uan dia Iuerările ad-hoc pentro Ex-

posiția Generala, lipărită anuma pen-
tru arest scop de Ministerul Instrueţiu-
pel Publice, Pentru pregătirea aets-
tei lucrări Ministerul n-a greşit cind
ü insăreinat pe di. Pulru Rizeanu, fost
in două rinduri Inspector General al
luviţă mintului secundar, sub minista-
rul d-lui Haret, DI. Rişeunu, find mai
presus de Io lo „omul gcoalai”, a in-
țeles că în materie de învătimint po-
litica este dìunātoare și a stiut să ob-
ție increderea actualului Minister spre
bucuria tuturor acelora care doreau si
avem şi noi Istoricul ncostei ramari
de activitate din economia generalt a
țarii. Volumul are 376 pagini, din care
136 pagini peniru Istorie, iar restul
de 240 pagini pentru Note. Muteria a
împărțită in sase secțiuni caprinzind
legile, regulamentele şi programele
perindate In invăţămintul secundar dela
Regulamentul Organic păna la Jegen
din 1498. Modul cum e făcut arest
„Istorie” trădează graba, uneori mär-
turisită, a autorului şi neindestularea
documentelor—lucru de cart autorul
se plinge in mai multe locuri, Astfel
fiind vorba de influența străină în or-
ganizerea Şcoalelor sub Regulamentul
Organic (pag. if) autorul declară:
Nici timpul, niei mijloacele de cere
dispunem, nu-mi permit a elucida acest
punet foarte important pentru ince-
puturile Şcoalei Romineşti, Ne märgi-
nim numai a-l semnala". Somnalăm și
noi ca acest punet era pren important
şi esenţial pentru a A numai semna-
lat. Neajunsurile lucrării izvorăsc insă
şi din altă pricina: nu pricepem de
ca—inlru cit lucrarea e un Întorie, nu
o arhivă sau o cronică—Dl, Rigeana
se mârpineate numai în a cita sau
rezuma legi, regulamente şi programe,
abţinindu-se dela orice consideruții ge-
nerale ori principiale. Cotitorul nu-ţi
poate face, din această lucrare, o i
deie despre desyolturen treptată s
şcealvi secundare, despre legătura or
panică caro e între şcoală și Socie-

650 VIAŢA ROMINEASCA

tate în daosebitele epoce, Intru eit
şcoala nu oste de cit un organ al so-
cietaţii, Legile, regulamentele şi pro-
gramele sint documente, din obaar-
varen cărora, istoricul trebne at scoată
sistemul ideilor generale, nu să lese
tocanai această lucrare pe sama eeti-
torului. Clad d. Ràşcanu spune (pz.
61): „Nn mai este nevoie nici ĉe a
comprara acest regulament cu cele de
wai inainte; pentru că cetitorul a și
facut-o”; ori (pag. 121): „E de ajuns
n face o eompnraţiune intre deose-
bitele proiaete, pe care le-am rezumat
în secțiunea precedentă, peniru a se
vedea că incă nu era un curent bine
pronunţat in favoarea unoi sisteme,
ni erau idei ajunsa la maturitate..."
dan se dezista dela rolul său de isto-
rie pe care Îl trece cetitoralui. Cum
că cartea nu corespunde titlului ne-o
spune şi autorul la pag. 28: „Pentru
muli vreme, Istoria Şcoalei secun-
darè se cunfundă in Muntenia en is-
toria Cologiului Sf, Sava, în Moldova
eu istoria Licoului Național, In vede-
rea expoziliunii gooorale amindouă
aceste instituțiuni şi-au pregătit „ľs-
toricul” lor, care s-a publicat. Acele
dem lucrări sint urmarea firească n
seețiunei de faţa; ele o complectează
şi o lămurese po deplin“, ,

Nu numai aceste doa licee, d toate
liceale din ţară, işi uu monografiile lor
Şi, „Istoricul Invățămintului secundar“
trebue să insume sinteza tuturor, nu
să se complecteae cu monografiile u-
Bora,

Recunoaștem insă, că autorul a a-
vut să lupte cu lipsuri insemnate şi
foarte earacteristica pentru organiza-
rea centrală a Ministerului de Instruc-
ia: „Ne pure foarta rău că biblioteca
Ministerului de lostrucţiune este aşa
de siracă, eñ nu sa putut a ni se
pune la dispoziţiane Raporturile tipa-
tite ale deosebiţilor Inspeetori Gene-
rall (pag. 83)". Apoi la pag. 108, In Ca-

pitolul „Incercări de a înlocui legea
din 75864", autorul declari: „Peulru a-
evastă secțiune nu putem faco deett
a traduce lucrarea d-lui L V, Praja,
care s-a publicat în franțuzeşte pentru
expozițiunea univorsulă dela Paris din
1900... Ministerul nu ne-a putut pune
la dispoziţie nici eoleețiunea deosebi-
telor proierta de legi pregătite In curs
de mai bine de treizeci de ani... dupa
cum nu ne-a putut găsi nici „Istoriu
Şevalelor” de V. A. Ureche.”

Un punel important peniru relieful
ehestioi, după părerea autorului, e pa-
irnnarea istorică a şenulelor secundare,
chestie căreia autorul li consacră in-
treaga pag. 86, înriorindu-şi uneori
temperamentul blajia cu note sincere
de combativă protestare separatisti :
+G. Inzar este patronul vnui liceu în
capitală ; dar G. Acachi trebue să se
molțămwască a fi patronul unei gconle
primare în Iaşi. Mihaiu Viteazul e pa-
tronul unui liceu in Bucureşti, iar
Stefan cel Mare patronează un simplu
gimnaziu In Iaşi",

Autorul è plin iusă de grija pentru
acei care nu se grăbesc să se trans-
forme in zei tuteluri ai pulinelor scoli
care au mai râmas insă fără spirite
protectoare, ilustrind prin o faţă dom-
neuscă chiar, neajunsurile tomporiza-
rii terestra: „Alexandru Cuza, fonda-
torul Universität) din lasi, palroneaza
o şcoală elementară de comerţ in Ga-
laţi, şi toate locurile fiind prinse, va
trebui ca domnii: D, A. Sturdza, Titu
Maiorescu, Petru Poni, Spiru Haret,
Tache lonescu să se mulțâmenseă a
patrona vreo şeoală primară, dacă va
reminea vreuna fără patron, pănă a-
tunei”... Acum nd expoziţia s'a in-
ehis, ciad graba nu va mai putea sili
pu uutori să-şi eslropieze lucrările,
credem că d, Râşcanu se va gindi la
o a doua ediţia a operei sale— tiparita
chiar pe spesele d-sale—ecare ar putea
să fio foarte instruelivă,

A. O. Maior. Biblioteca Copiilor,
vol, L Budapesta, 1008.—rol. H. Sibiu
1905. — Ambele volume au 232 pagini si
$5 Mustruţiuni. Vol, I. conține și „o
poveste nedita de Carmen Sylva." Ba-
căţile alese—i3 in total—: parte origis
uale. parte traduse din lranțuzeşte,
nemleşte yi ilalicneşie— arată că auto.
rul e un fn vunoseălar al sufletului
copilului, Această lucrare umple o ma-
re lacună in literatura noastră peda-
pogică şi mar trebui sa lipsuscră din
tiei o biblioteca de familie.

I, B.

Ki
* H

Miron Nicolescu. Primul cili-
tor romina prin Siberia şi China. Ex-
tras din Bulatinul geografic, semestrul
IL. 154. Bucureali, Sege, 1905, 61 pag.

Un pasaj fatal dia cartea d-lui N.
lorga, „hărbolul din Extremul Orient*,
i-a sugeral d-lui X.—după cum singur
soărturisegte—ideca de a serie această
brogură. lusulteţii deci de această in-
=piraţie, dar invita Minerra, sa pus
să facă cercolări „ca să Alle rescrie
rile uvestui ralatur” pentru a le faro
runuscule tularara şi in acelas limp
så ne arte și cine era Milescu, Ast-
fel numeşte pe dascălul din Constan-
ținapol al lui Milescu, Blosios în loe
de Blaszius şi afirmă că acesta lar
ü ereseut pe Milescu: scoate martor
pe d, Iorgu, Isi. literat, din secolul
XVUI, 1, 34, pentu afirmarea ch Mi-
leacu nu a luat parte la traducerea
Bibliei din 1635, măcar că d. Torga la
locul citat uu pomeneste do asta, ci
vitează numai pe Milescu ca un ele-
nist, pe cind, despre ce vrea autorul,
d. lorga vorbegte în altă parle (Isturia
literaturii religioase n loninilor, Ba-
rareşti 1964, pg. 209 nota 4); afirmă
că roposutul V. A. Urechie admitea
colaborarea lui Milescu În traducerea
Bibliei din 1638, cocoa ce Urechie piei
n'a gindit (ef. V. A. U. Schițe de ls-
toria HDteratgre a oguäme, Bucuregugi5ss

RECENZII Gsi

PE. 16t ai SH): ne mai spano ea cro-
vicarul Niculcen {aic} ar vorbi despre
„bitimele zila petrecuta da Spataru la
rortea lui Frideric Wilhelm“, lucru de
cure Nerolron deasemenea nu pome-
neste {ef Letapiseţi II, 190), Coen ce-i
mai ruriua e că-i inchiyne că Milescu
a scris frunuzeşte, căci nu spuie „(Mi
eseu) serise o carte intitulată Chrăs-
mologie ou Livres de prophiliea” şi
tot aşa să pentru celelalie opare ru-
seşii ale lui Milescu, Tot ln Tranu-
regle işi Inehipue că a publirat sl Ar-
senie* enlatoriile Spalnrului şi ar vrea
să ne fach să credem că după publi-
caliu acesluia rezumează dan „Cală=
toriu prin Siberia", pe cind da sau
en pe de-a 'ntregul sau rezumearā
prost din traducerea eu de Gh.
Sion (De ln Tobolsk până în China,
extrasti din Analele Academiei Rotna-
ne, Bucureşti 1888). fara insa al cita
decit toemai cind ajunge Dn deserlerea
lacului Baical,
Ki

Oninilor Ghibu Limbe nonâlor
cărți bisericeşti. Reproducere din „Te
leeraful Român“, Sibiiu, Tiparul Tipo-
graliei archidiecesane t006, pg. 102.

„O foarte nepretențioasii Incercare
do a urmări schimbările limbii biss-
riveşii din zer, XIX“ işi numeşte cu
modestie uutarul studiul sau, E un
studiu însă serios în care d. Ghibu ur-
măreşte incercarile nenorocita fácute
ju ultimele vremuri de a inodorniza
„limba veche gi-nţelenpla” a cărţilor
sfinte, Sint nenmnărate exemple adu-
nate cate te inspâimiulă de lipsa de
bun simţ a celor Insâreinuţi cu edita-
rea cârlilor religiouse. Cităm citeva
de la pg. 66, culese de autor din Psal-
lire: „Celebraţi pe Domnal în aluuta” ;
„Na te irita ca să nu taci rän"; „I
nima mea s'a agitat”; Vrăşmaşii mei
meditează vieleşuguri”; „Toate nea-
murile aplaudați” ` „Fetele Impiraţi»
lor sint intra Damels Talo de onoare
Doamne fr, ete. CB

Revista Revistelor

Convorbiri Literare (Noem-
brie), conține citeva traduceri în ver-
sari, citeva serisori relative la boala
lui Eminescu şi mai multe studii is-
torice, despre care va fi vorba in „V.
R.*, rind ele vor fi isprăvite, ori eind
vor eşi în volum. Ţinem să relevam
aici recenzia d-lui Em. P. asupra eär-
HL d-lui D Stanescu: Viaţa religi-
oasă la Romini şi Influenţa oi asu-
pra Vieţii Publice.. Cartea a fost
scrisă pentru „jubileul de 40 de ani*—
tot pentru el !—şi pe baza aceslei ope-
re autorul a mai elştigut inca ceva:
a fost reenmandat de Sinod ca pro-
fesor la facultatea de teologie. —Şi, din
rezumaren recenziei d-lui Em. P. vor
vedea şi relitorii noştri cina e Insăr-
cinat, la noi, eu Inerările oficiale gi
cum se recomandă la noi profesori
universitari pe baza operelor stlinţi-
fica... D. Em, P, dovedeşte că: Auto-
rul jubilur citează eronizi fara să le

-eunoască (şi elevii din ri. VII le em,
nose !), că autorul jubilar citeaza ro-
lecţii de documente, ete, fară să le
cunoască, că autorul jubilar utilizeaad
cu o fidelitate vredaică de alta cauza
pe Melhisedek, fara sa-l citeze (cum
vedeţi acest autor citenză ceon ce n'a
cotit, și nu citează ceea ce a prea ce-
tit), eă autorul jubilur nu poate ceti
documenie, că autorul jubilar îşi im-
parte istorin în perioade, după neco-
sităţile tipogrufice, că autorul jubilar

uneori nu ştie numele persounelar is-
torice de eare vorbeşte, că jubilaral
autor, stăpinit incă, probabil, —credem
noi,—de amintirea recentă a luptelor
!recule care acum || Indreplâțose să-și
pună ochiul pe o catedră unirersilară,
întrebuinţează termeni electorali ea :
» „puse pe [mitrop ditul| Atanasie să
maneșreze !! ete.—Și o să vodeţi dupa
co se va inslala bine pe catedra sa,
cum o să vorbească, şi acest damn.
in numele ştiinţei, moralei, religiei !!

Sămânătorul (numerele de pe
Noembrie), dela retragerea d-lui lorga,
conține, in locul articolelor fostului di-
rector, nişte cronice relativa, mai mult
mau mat puţin. la chestii ln ordinea
zilei.— Din cele patru numere remar-
căm o frumansă nuvelă n d-lui Sade-
veanu car: facă nu s'a isprăvil, un
minunat sonet al d-lui SL O. Tosit
„Şincai“, poezii de d. Anghel, Doinaru,
cronici de d. Scurtu şi o regulata gi
pionsă daro de samă a conţinutului
ziarului d-lui orga.

Lucenfărul (Octombrie). Rovinta
întoarsă „ucasă“, la Sibiu, fagidueşte
mai multe tmbunătațiri: ormärirea
mai deaproape a chestiunilor la or-
dinea zilei, a chestiilor bisericeşti şi
mai alos geolare, a celor economice,
a celor sociale; ingrijirea mai de
aproape a literaturii şi a „celorlalte
arte“; reproduceri, din pictura clasica `
un adaos mutical,—acestea din urma

dacă revistei li „vor permito mijloa-
cele“.— Remaream din acest număr
poezia lui Goga „O rază“ reprodusă
din „Viaţa Rominensea“, o nuvelă de
d Agirbiceanu („0 Inima“) şi „Seri-
soare din Bucureşti” a d-lui G. Bog-
dap-Doien, care, cu drepl cuvint, nu
se entuziusmează de congresul propri-
etäții literare tinal la Bucureşti,
Revista Pelitică si Literară
(Blaj, Noombrie). D. Dr. Augustin Bu-
nea răspunde la intrebarea de ce se
due Rominii în Amerioa. Cauza, cu
drept cuvint credem, căci alta nu
poata fi, o giseşto in sârăcia poporu-
lvi de jos, la inlaturarea câreia auto»
rul constata ră nu se lucrează cum
ar trebui, Şi noi avem Evreii noştri,
zice antorul,-—dar constatăm, en du-
rere, că autorul dă exemple de spoli-
atori numai dintre Romini, D-sa crede
că băncile populare ian procente prea
mari deln ţărani,—lu care, în acelaş
număr, răspunde d. luniu Brut Ho-
dogu, că bâncile jau eul mai mie pro-
cent posibil şi ră inainte de ele, pros
centolo erau exorbitante. —D. Dr. Cas-
siu Maniu face o critică flozofieă
a sistemului de guvernare din Un-
garia, enumerină „citeva legi recu-
noseute ca indispensabile pentru o
dreapta ocirrmnre*, dintre care prima
si cea mai insemnala, la cure, ere-
dem, se reduce toate, este ch: „Cons
tituțiunea politică trebue să De in ar-
menie desavirşită ca cunstitnțiunea
sociala a unai țâri“,—gi nrătind că
„sistemul netual de ocirmuire [din Un-
gariu] se vede n BR păcătos în păcatul
necunoştinței acestor mari şi impres-
«riptibile legi ale societăţii omeneşti”.
Sistemul unguresc nu vrea să ţină
samă de „cea mai mare, cea mai com-
plecta, cea mai durâtoare asociaţiune”
națiunea, care are „caracterul coneret
al nnei urmale“ cu o etarhie, cu un
scop comun, cu e iastrueţiune speci-
altă, cu tradiţiubi, cu un ţel hotari...
Cetaţenii, inchee d. Maniu, să-şi eu-

REVISTA REVISTELON 653

noascã, toti, drepturile gi datoriile po-
litice, căci „on sistem de ocirmuire
ignorant numai intre cetațeni izno-
rant, săraci şi dejosiți se poale sus-
tinoa*,— eeen ce, truducind lenvtant
prin abuziv, Cări acesta o termenul
adevăral, se poale aplica şi situaţiei
noastre, căci avem şi siri, In Romtoin
o naționalitate oprimată= țărănimea
Ruminii !— Mai rema'câm O săpti-
mină în fară, nole cu creionul, cu un
¿reion fin, de d. A. Ciuru, O Excursia,
sehiță de d I. Agirbiceanu, un sonel,
Vremuri, de d. Iosif, Feciorul Popii
Zahurie de A. Melin, o poezie de la”
fin, ote.

Junimea Literară (Octombrie
si Noeminie),.—0 ennferiniă, asupra
lui Coşbuc şi Gogu, de d-na Aspasia
Luţia, versuri de colaboratorii obis-
nuit) ai revistei etr, si două studii ale
d-lui Liviu Marian: Jon Gorun” zi
„Poezia şi Alcoolul“, In primul din
ncoste două studii, d. Marian pume
ineă odată o problemă, eare se vede
că pe unia D preocupă malt şi anume:
incerca rriticii şi indiferența publicu-
lui faţa cu opera d-lui Gorun.-D. Marian
explică lucrul prin faptul ca d. Gorun
w'are „nmiei plătiți sau interesați" și
prin faptul că d. Gorun, necunosrind
tirania publicului sau a criticii, ce ar
dori să serii aşa ai nu altfel serie
pentru nina”... „Tăcerea, cara sa făcul
in jurul celor două volume ale sale,
tăcere rondamnabilă, pe caro oo:
plică, pe lingă iguoranța şi răutatea
eriticii, modestia şi mindria totodata
a scriitorului... ete”... ŞI, fiindcă ai Ré-
pista Politică şi Literară dela Blaj,
pune acelaşi problemă şi răspunde
cam tot așa („EI [d. Gorun] nu Incearca
nieniri să se coboare pănă la public...“ —
„Acei co vor să-l înţeleagă, trebue xå
se ridice si luşişi la el ab, ln urma
urmei, marele public e mâgulit a crede
eă e lucru mult mai lesnicios, ca alţii
sa se coboare la el, dech el să-și ia
insug această osteneala”. —„Fi-vor oare

oi VIAŢA ROMINEASCA

in tonla ţara noastră zece oameni, care
au eatit acesstă carte [.Robinson în
tara rominousea] ?...),—ni se pare in-
toresant ca, läsind la o parte pe d.
Gorun, Să ne oprim puţin supra eee
vației dintre publie, critică şi autori.—
Se poate adinite ca un seriilor, din
pricina marelui său geniu, să fe atit
de superior contemporanilor, mett să
nu fie pricepnt decit peste.. o sută,
doua, de ani. Conoaşiem un singur
exemplu = Shakespeare,— gi inca ne in-
doim dacă asi sar mai putea repeta
această merecunoaştere.—Sial seriilnri
atit de artişti, ca fraţii Goncourt, caru
uu pot fi gustaţi decit in sferele pur
intelectuule: nceştia sint foarte apre-
chat, dar n'au celitori numeroşi. — Sint
seriitori mari, ca Zola, care sint foarte
rett, In toote păturile, în cele inte-
leetuale pentru partea artistică a operei
lor, în cele populare pentru parica
senzuțională a operei lnr.—Sint. apoi,
scriitori proşti, care sint foarte celiţi,
dar de loe gustaţi în lumea intelec-
tualilor : Georges Ohnet ete. (vezi Ju-
jes Lemaitre despre acest din urmă
seriilor). —Un seriitor care, avind ta-
lent, să pu Be petit da nimene, nu
exista !.. Dar in ţara noastră să
fie altmintrelaa ? Să vedem! Sa luăm
pe Brătescu- Voineşti, Iyi face reeluma ?
Nu! Į se fara reclamă? Nu! lată i-a
eşit volumul de o lună şi jumătate
şi pu s'a vorbi! mai da loc de el.
Cele msi multe reviste nici nu
Fau anunţat. Opera lui Brătoseu e
a scoborire In public? Nu. Nu o in li-
teratura romineasca un seriilor mai
fin L.. Şi, en toato acestea, e foarte räs-
pindit, foarte apreciat şi e singurul
scriitor, mise pare, pe care nimena nu-l
contestă L.. Şi, ee seriitor romin n fost
nedreptăţit de vrilică şi de publie
(sorbim de majoritatea eriticilorşi a pu-
blicului) ? Goga, Sadoveanu, Coghue 2.
Nu, domnilor, nu DU aşa de pesimisti!
Publicul rominesc nu e atit de timpit!
Lon pu e aşa de ignoranta şi de

rea L.. Si cum s'ar putea explica con-
juraţia intre publie şi critică, chei
trebue ndmisă namai decil n conjura-
țin! Şi susţinătorii acestor „teorii*,.
işi dau ei sumă cit de jignitoure sint
ele peniru un Goga, un Sadoveanu,
mm Brăleseu, ele. ? Ducă nu poți avea
trecere decil grație reclamei ce ţi-o
faci ori „scoboririi”, atunvi Lrecerea de
tare se bucură geezlin, 3

io al doilea sindiu, d. Marianu arată
rezultatul unei anrboto intrepriusa de
o revistă germană relativ la alcoolul
consumat de poeți. Hezulialul an-
cheloi e că marea mejmitale a serii-
torilor se pronunță în conlra aleooiu=
lus ca excitant intelectual şi pentru o
codsumare cumpălulă în momentele
do rocreație (dupi masă, petreceri,
ele.) D Marian sfirgeşte cu o „Intre
bare imliseretă: Ce atitudine observă
seriitorii noştri faţa de alcool 2: D-sa
cere răspunsuri. dar e inulil, căci in
mica boasiră (ara orieino canoaşie
statistica acestei chestii!

Economia Naţională. (Nu. 10
şi Ii, Oetombrie—Noembrie 1006)—
ln Problema noastră agrară, d. P.S.
Aurelian, autorul prooetuloi Casei ru-
tale, pledează pentru infințarea unui
Credit țirânexe ca asăzămini de inte-
res public, spre a înlesni sălebilar
putinia de a cumpăra pămint, când se
află de vineare, O aseminea instituţie
ur contribui la rezolvirea ehestiei ţa-
rānesii, eare trebue să ne preocupe
pe toți „pentru a nu lăsa moşștenito-
rilor noştri sitonțiuni tulburate“. La Es-
toria invăţămintulul nostru comer:
cial, d. N. Idieru traluază „prima pe-
rivadă” care se ridică pâna În anul
Lait, data punerii In aplicare a legii
asupra instriețiunii publice. Prevâzut
prin Regulumenlul Organic, acest in-
vățamint a fost introdus în tară abie
în anii 1838 şi 1544, şi utuaci numai
intr-o forma cu totul embrionară, ca
cursuri de contabilitate in şenlile pri-
mare din laşi şi Brâiln.—Rolul bănci-

lor in mișcarea comercială este un
arlicol în erre d, © I, Florea studiază
Dăuelle da emisiune — mat pretutindeni
menopaolizate—şi bâncila particulare.
Misiunea esențială a color dinlai este
regularea ereditului publice. Banca Na-
ționulă a Romiuiei, inființata la 1950
după modely) celei belgiene, pe lingă
serviciile insemnule aduse, în cei 25
ani de existenţă, particularilor şi sta-
tului (avesta s incasat 89: miliuane
din laxe, impozite şi benelirii) a avut
un rol providenlial pentru creditul
nostru mal ales în anii de criza 1884,
1304 şi 1390. Bancilor particulare este
mai ales rezervul rolul de a aduna en-
pitalurile formate prin econumie și n le
pune la îndămina intreprinzatorilor.
Cen dintai bancă in Rominia a fost
Banca Moldovei înființată la Ing In
1838; abia peste 10 anin fost intema-
iata la Bucureşti anca Rominie je +
LAat avem 5 ban kile: ai alte mai In-
semnate, dar ni mai lucrăm şi cu
alte 23 bănci din străinatate, fara a
mai pune la numar bănrile de stat.—
Intr'un articol semnat „Economia Na-
ționala“ redacţiuneu aprobá memoriul
mieilor industriuși și ui patronilor
meseriaşi, care cer să li se acorde şi
lor avantajele legii pentru Incuruja-
rea industriei naţinnaule,—D, CL Baico-
iana in Cronica parlamentară face
uprecieri erilice indreptaţite asupra
legisluțiunii economice anunţate prin
ultimul mesaj de deschidere a corpu-
rilor legiuitoare; apoi bânuiud guver-
nelor faptul că nu dau din vreme în
diseuția publicului proectele do legi,
precum şi camerelor că se resemneară
a se transforma în „biurouri do inre-
gistrare”, se tutreaba cu drept vuvial :
„cine pu vode că regimul constituția
nal in vigoare pare a se apropia de
faliment ?*—lIn „Cronica Economică“
d. V. S. Moga se plinge de scumpe:
tea obiectelor de primă necesitate şi
de pepăsarea edililor de a Ina măsuri
in De: ep populației sărace. După

REVISTA REVISTELOR 055

prețurile pieţii de cereale, ar trebui
să sa vinda cu 15 bani în loc de 25,
kilogramul de pino de griu,

Arhiva (Noembrie 1906).—In Ex-
poziția şi i leia unităţii naţionale,
articol enro ur putea avea drept mot-
to; „Carthago delenda est*, d. A, D.
Xenopol se ocuph de aşteptarila şi
speranțele pe rare expoziţia lo-a lu-
tarit în inimile tuturor Rominilor, pèn-
tru a.. conchide: „M'am gindit atunci
eñ cine mai mline, mai frumos i mai
puternic a rostit aceste asteptari, ñ-
ceale speranțe, deelt Riria, in strālu-
eitele ei versuri ?* Versurile urmează.
—DI, A. G. Mavrocordat sfirşeşie ln
acost Nr. „studiul lui Dante“, inceput
in No. precedent do cäirn d. A, G.
Maerorerdain, Studiul este o simpla
receonziune a tradocerii făcute de d,
N. Gane după Infornul. Recenzentul
arata importanța ucestei traduceri pen-
tru literatura romină, stärue asupra
grontäților cu care tradurălorul avea să
lupte, şi pune în evidenţa unalo lipsuri,
recomandind d-lui Gane să le aibū în
vedere lu o ediţiune viitoare. —Arhiva
g-a asorial un preţios coluboralor în
porsoana medicului psihiatru dr. Zo-
sin, caro chiar în acest număr se oct-
pă, deocamdatii, de Teatrul Logan,
Daa prezinta publienlui pe artistul Au:
rel Petrescu, dar mai ales laudă pe
d. H. G. Leca, Dirkelorul teatrului ie-
şan, pentru lupta ee o duce contra eu
renlului de mereanlilizare, care cuprin-
de udeseori capete foarte distinse şi
nu cruța pici teatrele- Articolul cade
ea o ironia din cale ufară prea cruda
in împrejurările recente, in care d. Le-
ca s-a demis din funeţiunea sa de Di-
rector nl teatrului ieşan.

Siatistics, (Noombrie 1906), -- În
continuarea cercetărilor sale cu privire
la puterea politică n Mecârul judeţ
în parlament, d. I. Scârlătesca roun-
stata că număral senatorilor, fixat prin

Conatituţie pentru Becaro județ, nu es-
to proporțional nici cu valoarea veni-

636 VIAŢA ROMINEASCA

tului impozabil al proprietatilor şi pici
măcar eu numărul alegătorilor din fe-
care judeţ. Pe cind numai 10 judeţe
42 din Moldova) se apropie de acea
proporţionalitale statistică, 14 (10 din
Moldova) o intree, iar 6 (Loate din Mun-
tenia) sint repreziutate prinlr'ua mi-
măr mai mic de senatori de cit sar
cuveni, dacă sar Dpca samă de valua-
rea venitului, Concluzia, extrem de in-
teresantă, ese ` „se impune o noul
repartiliune a scaunelor de senator,
eu atit mai mult eu elt este vorba de
o înaltă institațiuna polilică, a erei
baza trebue neapărat să fie întemeiată
pe principiul sacru al justiției. * — Ast-
fel autorul, pe temeiul justiției statis
tize enula să rezolve o problemă ale
cărei date determinante—după cum ve-
dem 1 sint eu desbvirşire necunoseu-
te. Intradevăr, d-sa nu ţine nici o ss-
mă de imprejurarile istorice Jn care
s'a făcut odinioară reparliţiunea se-
natarilor între cele două principate ;
şi cu toate acestea, dacă s'ar fi rapor-
tat chiar numai În cifrele sale, incă
ar fi putut faco urmatoarea, tardivă,
dur totuşi esențial descoperire; a»
tunei cind s'a proclamat Constituţia,
repartiţia senatorilor s'a Meot în veda-
rea unei pertecte proporționalități In-
tre numărul total al senutorilor şi mu-
mărul vnităţilur administrative (jude-
te) din cele doua ţări surori. Mai afle
apoi d. Scărlătescu că acen proporiia-
nalitale nu apare asthzi decit foarte
puţin ştirbita, prin faptul că Moldova
a pierdut cele trei judeţe bäsārabene..
Buletinul Societății politee-
nice (No. 10, Octombrie 1906).
Numarul este consneral în intregime
chestiunii privitoure la sporirea ali-
mentării eu apă a oraşului Bucu-
peşti după recentul proiect al d-lui
Lindley, şi cuprinde documentele după
caro putem judeca nalura cunoscutului
conflict nu de mult Zeit Intre Consiliul
tecuie superior şi Primăria capitalei,
Se ştie că orașul Bucureşti se alimen-

teaza cu apă adusă din comunn Bra-
padiru şi ca debitul actual ve mai fi-
ind todestulător pentru nevoile curente,
Primaria s'a hotarit a face eaptark nouă.
In Jee însă de a urma programul lu-
erărilor aprobate, la punctul Slobozia,
administraţia actuala sfătuită de ingi-
nerul său contraetoat d. Lyndley, ţine
să execute lucrările da captare In lo-
calitatea Ulmi. Acest proiéct, supun n-
probării Consiliului teenie a fost res-
pins, intre altele, pentru motivul mai
principul că lucrarile de la Ulmi ar po-
tea provoca o señderu a debitului ac-
tual de la Bragadiru. În intimplaarea
sa, inginerul Lindley răspunde la această
abioeţiune câ incidentul s'ar f putut
evita ducă Consilin) teenie, Iuainte de
emiterea avizului shu, i-ar A procurat
„ocazia să-i prezinte informaţiunile tre-
buitoare“ ; lar Primarul eapilalei, ot-
inte x ministrului său această „intim-

piată” V pg Zeg proiectului pe
motivul că da, +ifpnate preocupa
de supaârările profesionale ale omor.
d-ni ingiaeri, (ent în amoral lor pro-
priu.*—Faţă cu aceste ironii tenden-
țioase, Consiliul întrunit din nen, in-
cheie in unanimitate un al doilea jur-
nal, in care diseulă iarăşi, şi mai pe
larg, chestiunea leenică, condamnind
pentru a doua oară proiectul lindley.

Este romareabilă, şi poate interesa
chiar pe profanii de hidrologie, partea
finală a acestui din urmă jurual, unde,
după ce Consiliul se plinge de ducon-
siderarea avizelor sale, „roagă pe Pre-
ședintele sau, d. ministru al Lucrărilor
publice, să bine-voiaseă a chibzui dară
în asemenea condițiuni mai este loe
a-i trimite spro examinare proiectele
Primâriei Capitalei“.

Revista Generală a Invăţă-
mâintului. (Bucureşti. Decembrie). —
D. Haret, 1n Militarizarea Şeolilor--
arata absurditalea nonel reforme dia
toate punctele de vedere. „Chiar din
punctul de vedare al educaţiei fizice,
militarizarea şcolilor va aduce numai

REVISTA REVISTELOR Kou

—

rău şi nici un bine”, Pe noii agenţi
educaturi—instructorii militari—auto-
rul 1i recomandă ca pe adevărate bruto
de cazarma, referindu-se la mai multe
cazuri bine cunoscute din Bucureşti :
„La un liceu, instructorul militar pe-
depseşte pe şcolari cu închisoarea
până la miezul nopții. Alurea-i pune
în genunchi în curte cu ochii la soare.
Altul işi exercită în toste zilele pumnii
gi palmele pe capetele eler or. Con-
tra naula, un elev din cursul superior
se plinge lu Director că afost injurat
ia mod lrivial.—„Eu nu te-am lujurat
pe d-ta, am injurat cinia întrenga L."
Unul răspunde curat :— „Cr vret d-le?
Eu sint tnvăţat să injur, şi nu am să
mă desrâţ, neum, du batirui d-tale! *
Cit eosti aceasta reformă? Numai
1,000,000 pe an.

Viaţa Ntiinţifică. (Bnenregti, Iulio-
August-Sept.).—DI. Dr, V. Babeş, face
citeva observaţiuni asupra Invăţă-
mintului secundar. Un articol de di-
letautizm pedagogie al savantului bac-
tereolog, Pedagogia a »juns epidemica
mal cu seamă intre medici: nn de
mult, d, de. Manolescu, fostul director
al serviciului sanitar, a picat victima
unel broşuri com eu aceleaşi simptome,
Adroraţii n'an fost stat) nici «i de
această bonlă: cazul mai complicat al
dlui Mritani e tipic, si-i vom pune di-
agnoza cu alta ocazia. M, De. Babeg
voeşte sehimbarea din temelie n orga-
pizării metuale n invăţâmintului ne
condar pentrucă... uu produce re prudu-
catori da rasă : „Fotols de măritat, mal
mult în mod forţat şi interesat, vor
preferi pa un tinär plin de ştiinţa şi
en diplomo brilante, dar prăpadit ca
sănstata şi stingaci, unui Haãr mai pi-
țin savant, dar siubto=, In adevar, şi
propganilura acestor dagenerali. prin
prea multă invațatură v» H inferinară
aceleia 8 unui linär care va f cultivat
totdeauna corpul pi simțurile ale,
Astfel deci, şi igiena şi simţul netu-
ral al femeii în selecţiunea sa dem:

probă sistemul de natazi al inrâţămin-
tului.* Cind? Acum cind invăţamintui
secandar e sub regimul militarizarii ?
Aşadar consultarea simțului natural
al femeii a cauza militarizarii şvoale-
lor! Aviz d-lul Panu, caro pină acum
se declara nedumerit asupra etiologioi
nousi reforme. Antorul se ridica eu
toati puterea impolriva limbilor moar-
te şi a imnlomalirilor (?) deelarind ca `
„Diapoziţiunea pentru matematică și
pen!ru muzieall) este o facultate par-
țiculară... Poate (ia (1?) din elevi po-
sadi uevasla faculinte* cilează pe Grio-
sbarh ; ia de model pe Anglie, și In-
cheie în numele Podagogici moderne.

Săptămina. (Noembria), Trăim
in vremuri biblice. Niciodata țara a-
cenata n'a avut aliţia profeti şi apost-
tali. Toi vorbesc apocaliptic, toți vo-
ciferează, loji fue gaslori furioase,
penteucă toţi sint „indrumitori”. D.
Panu n observal elndva, vorbind de
Contu mb sa pare, ch ceea ce lipseşte
azi sint cugetătarii şi spiritele cu pu-
tere de observație. In publicistica non-
strā e o adevărata invazie a melio-
era, Ridicindu-se ia numele popo-
rului, al trecutului şi al ceragtimizmtu-
lui, profeţii poştri sa şi simt datori
sa vuibeasea ea poporul și en aulorii
tinudeler,.. „Profolul“ nu a creştin
în realitate. nu vorbeşte acusă derit
franțuzeşe, are un dispeg suveran
pentru popor,—dar el, mie burgher
varo-şi incasază lanar camèta unui et-
pitalaş oarecare, vorbește vesnic In
numele „naţionalismului“, „eregtinis-
melu: şi „idealismului*,. ŞI tot re e
alifel decit dinaul, el ori il deafiin»
țează,.. intr'o fițuieă oncacare, ori H
tran<fgucează după propria-i gät:
nare! Aşa, Eminescu, nu mwi e pot-
tul nibhilist al durerii universale, poe-
tul omenese eara a supl gl a resfriat
cultura vuropeuni, ci e, adică a de-
venit, on facsoaudru care a rintat dim
Lisch, nn fel de badea Mibalache
Eminescu ete. ele.

es ` At ROMINEASCA

Aceşti profeţi afecteaza un mare
dispreț pentru cultura europeană, dar
mai alee pentru cea franceză... Acești
proteli lupta fără odibhuă în contra
tuturor dseadențelor— din celelalte
{äri europene şi din America... In ul-
timul timp dau lovituri de moarte
ministerului Clémencesu, căci pro-
feţii sint papalini—Fiind profeţi, ei
vorbese în fraze scurte, sncadala și
inspirate! „Spirit de observatie" ? Dar
ce navos are de asemenea lucru un
profet inspirat de Duhul Sfint? „Cuge-
tare”? dar aceasta vu o manifestare de
„decudenţă”, e „raționalism”! Şi att
observal, desigur, că in tonte serie-
rile lor, aceşti apostoli mal mari ai
mai mici, nu intrebuințeară forma de
cugatare cunoscuti sub numele desilo-
gism „Aga e! Aşa lrehue sa fe!
spun ei si, Inctareă si nu-i erozi pa
cuvint! Sint în stare să asmuļe tm-
polrivă-ţi Intreaga lor ceată de pro-
zl. Instinetualismul întunecat a
loal, în cultura noastră actuala, locul
inteleelualismului!., Şi iati unul rä-
mas din cealaltă peneruţie, iată un
„franțļuzit*, un „voltairian* (anathema
sit 1), un eugetălor, un om a cărei pu-
tere de observație o fară mila, un om
care:şi păstrează încă compàtul to
mijlocul acestul iureş de inatinetivi-
tate! lată un om care n'are de loe
stola de „profet“, caro nu vorbeşte
eu ochii iujeclali, iată un om care
stie să ridi bine! E d. George Panu,
uu eugitător şi un observator nemi-
los, un om deo inteligență şi de o
ironie în afară de linie! D George
Panu, pe care proleții nu-l pol suferi,
do eare însă se Lem şi abia dacă in-
drăznese să-l mirie puţin, cu spe-
ranța că nu-i va bâga în suma! Și
cint nu ccteşte Săptâmina sa, we lip-
segle de unica plăcere intelectuală po
care [i-o poale da vreu publicație
romiueasea ! Că e o revistă şi poli-
tică gd că nu te interesează politica 3

„ Dar ceemi pasă mie de tema pe care

o diseută d. Panu? Nu mă intere-
sează mult ce face cutare partid, dar
mă destuată logica si ironia pe care,
cu acest prilej, le cheltuesto d. Pacu!
—Dar, d. Panu, spirit cultivat şi mul-
lilntoral, atinge atitea chestii !

Iată, de pilda, vorbind de des Biata-
rea pedepsei adulterului” în Frana,
ce observaţii fine paichologice face a-
supra a ceea ce se numeşte „curte“.
Sau recenzia plină de humora piesei
d-lui Cerkez, Gemenii, aan pop în ta-
re d. Panu ponle sta alătureu eu Ci-
ragialo— portretul admirabil al pusio-
natului pontra ştiri politice... Dar, in
acest lor, volin să remmmăm articolele
d-lui Panu usupra Militărizării şeol!-
lor, urlicole in care acest scriitor a
exprimal aliteu vederi juste! Sint pa-s
gini de „pedagogie” care trebuese să
facă varzi de invidie po pedagugii mee:
tri oficiali, negustori de vorbe goale...
Se glie de toai lumea că populaţia
şcolară a țarii sa imparţii în cinci us
pitati paralele cu eele pairu corpuri
de armata şi divizia din Dobrogea : că
sint trei obiecte „militare“ u căror no-
Ma o va orice altă nota, că e un ins-
truelor militar cu puteri militare, un
inspector militar goneral, că parleu ei-
vilă a scolilor e varecum la ordini:le
celei militare, ci patrulele militare
siat insâreluata cu poliția elevilor, că
orieine—yi d-ta cetitorule ! — dacă nu
dai dovezi de entuziazm pentru acea-
siā militarizare, eşti pasibil de podep-
se: dul în judecată: condamnat !.. ca
sub Plebwa în sfata (profeților) Ru-
sia! Tată acum rituva din argumeutele
d-lui Panu impotriva nrastui udios a-
tentat la cultura noaumulai rominese:
1) Ca şi în Franţa, unde Inainte de
1570 nu era un spirit militarist, deşi
poporul era războinie, usa şi la noi,
acest „mililnrism“ care e o planta exo
tica, poate da naştere la pluata vent-
naasă a anlimilitarismului, ca reacţie»
exagerată, 2) Prin aceasta militarizure
se'ntrodure un servitin militar de 8 uni

ex Lé, we eg 7"

REVISTA REVISTELOR 650

cit a in liceu plus 7 an cind e che-
mat sub steag, — pe cind cej caro fae
nomal elasele primare, (izai ineulți
deci) fae numai trei ani, —pe cind sta-
giul de cinei ori sapte ani de altădată
n fost socolit va prea maro,—pe eind In
Franța, Germania s'a redus la doiaui,—
pe ciod la noi se propune stagiul de doi
ni. pe cind legea recunoaşte că un ba-
calaureat mare nevoe decit de un ant..
Deri această „militarizare” contravine
legii de recrutare şi prinviplilor care pre-
zida Ia fixarea termenului stagiului!
=) Această reformă, care vrea să trea-
că drept n măsură de higicnă, este
menita să distrugă organismul ropii-
lor : se impun copiilor aceleaşi exer-
cii va și tinerilor de 2! de ani; se
impun tuturor copiilor, debili, fară inäl-
limes cerută, fură capacitatea toraei-
ră, ele, (ce so cor la recrutare) aceleaşi
exercitii ea şi tinerilor de 21 selenția-
vaji prin cercetarea medicali! Jocu-
riie gimoaslive (higienice !) sint altee-
va decit penibilele exerciţii militare,
esre au de senp de a pregati pe oa-
meni formați gi voimici, pentu răz-
bont. Nu so prepătese, pentru ræs-
boim, copiii ! 4) Se eredo ca vinn alitor
sehilodiri de prin groli, reclamate $i
prin ziare, ur fi instructorii malitari
şi că prin ordine càlrà ei Inerul s'ar
imbunatăli, Dar instructorul militar
face armată, el nu se poate juca den
păpusele, şi, dacă vreți „militărie“, u-
veţi militărie! Rezimul e de vină ! 5)
Aceasta „mililarizaro“ cere ehellueli de
milioane, Mai bine vu neesto milioane
să se imbunitățeasca armata adeva-
rată, pe care cen bulgărească o Intre-
re, Și apoi, eet 300 franci impuşi pen»
iru „militarizare* comunelor rurale,
de undo îi vor senate ele, eind buj-
getul lor e uneori de cttera uri nu»
msi mal mare decit această sumă ? 0)
„Militarizurea* coborind nivelul lava-
țămininlui și deci al culturii ţării, pre-
gălirea copiilor în vederea războiului,
va avea un efect contrar decit cel do-

—

rit: un popor iuferior culturaliceșta
este învins în războiu!—D. Pann sfir-
şeşie prin a se mira cum de cetățenii
uu înţeleg gravitalea faptului si nu
prutesteazi,—căci nu e o chestie po-
Itten. Dart ar fi o chestia politira,
zice d, Panu... o, de molt s'ar fi fă-
vut intruniri de prulestare!

La Nonvelle Revue, (Noemb-
rie 1908). Congresul partidului socialist
italian ținut la Roma in Octombrie,
da prilej unuia dintre colaboratorii re-
vistel să se ocupa de socialismul ita-
lian. In articolul sau, Raqueni arată
ră acesi congrea va avea o mare În:
sembătate in istoria socialismului ita-
lian, pentra că prin el s'a dat la iveulă
caderea sindicalismului, udică a extre-
mei stingi a socinlismului, [n adevăr,
in partida! socialist italian se mani-
festa trai tendințe principale: refor-
mismul, sindicalismul și integraliamul.
Retormiştii, în frunte eo Turati și Bis-
solali, formează dreapta partidului so-
ctalist, au un program practic realiza»
bil: verotirea muncii, reforma impozi-
telor, miesurarea cheltuelilor militare,
votul universal ote, şi urmărese ridi-
«area treptată a proletariatului pe en-
le economică şi eulturali. Sindicalistii,
in fruntea cărora se ada Labriola, Wal-
ler, Leone şi alţii, vad uumni in sin-
dicatele muncitoare mintuirea proleta-
rintului și sint fourte intransigenti în
relațiile en bmrghezimea = ei nu admit
participarea socialiștilor la adminis-
truţiile publice burgheze și fae o pu-
ternică propaganda anti-militaristă, In-
tegraliştii formenză centrul partidului
socialist italian şi au în frunte pe En-
rico Ferri, Morgari, Cabrini și alt,
Ei primese tol ce-i mai putin excesiv
in celelalte două grupări extrema, nu
exclud uclinnea sindicalistă, după cum
nr sint nici contra participării la viața
politica n burgheziei și urmârese tinta
supremi a partidului socialist ` socia-
lizarea producțiunii, lu acest congres,
cele donà grupări mai moderate, re-

= KÉ a ga:
ago VIAŢA ROMINEASCA COC
ae EE,

tormiştii şi integraliştii, van unit şi
au pus în mare minoritate pe sindica-
liştii extremi, față do rovoluţia cărora
ei opun evoluția.— Programul de re-
forme al reformiştilor este considerat
va bun chiar de unii dintre conserva:
tori, care ințeleg eñ soarta pruletaria-
tului trebue imbunatățita pentru ca
ridicarea muncitorimei să nu se facă
in ehip prea violent. Şi autorul Îşi
stirşeşte arlicolul en constatarea ca,
pentru a se realiza reformele econo-
mice de care are Dorop poporul ita-
lian, ar trebui să vio un minister so-
cialisl-refonnist prezidat de Turali ori
Bissolati, şi eu afirmarea că regele
Vietor Emmanuel ar vedea cu ochi
buni—dapă cum i se spune nutorului
din izvor sigur—un minister prezidat
de un socialist de valoarea lui Turati
uri a lui Bissolati,

Mercure de France, (Noem-
brie 1906). De sigur ca Stendbal nu
Şia ereal un renume universal și nu
ocupă un loc insemnat in literatura
feunceză prin a sa „Istorie a pieturii
in Italia“; cu toate acestea, Binden în
totdeauna istoricul eresrii şi desvol-
tarii unei opere intelectuale, fazele
prin care a frocut şi imprejurările
care uu ajutat-o san au țiaul-o in loc,
ne dau oareeum și ceva din fziono-
mia sufletului seriitorului, de uceia
articolul prin tare Paul Arbetet arata
cum şi-a seris Stendhal „Istoria
picturii în Italia“ aduce o insemna»
tå contribuţie lu cunonşterea marelui
romanriar francez, Pe baza unor frag-
mente inedite din „Jurnalul“ lui Stend-
hal şi a unor serisari de-ale lui călră
prieteni, autorul articolului ara!ă cum
l-a venit acestuia ideea de a serie o
istorie n picturii ja Italia şi fazele prin
vare a trecut lucrarea sa, În ISIL
Stendhal se sfa in Milan, unde era
ia legături do dragoste cu Angelina
Pietragrua., Acolo cetind, pentru a se
instrui, Istoria pietrei de Lanzi, i-a
venit ja minle sa serie şi el o astfel

—

de operă, Ceiea ce-l Indemuu era lipsa
ünei veapațiuni enre sa] distreze, da-
rința de a învăța mai bine limba ita-
liană şi do a se familiariza cu aria, şi
nevoia de bani. La incepul yola să tra-
ducă pur şi simplu pe Lanzi; apei işi
mai procură și alte luerâri : a lui Bossi
şi a lui Vasari, şi, Intoreimdu-se ia
Paris, in nouă luni cit a stat acolo, n
seris 12 volume din lucrarea ss, Dar
in 1512, pleciud ta cumpsaia din Ra-
sia, a perdut in drum, volumele co-
reclute şi adnotate de el. Reintoreia:
du-se in Franţa, lasa in părăsire lu-
raren, Jus in 18i$, fiind lar la Mi-
lau, se apucă din nou de Jueru şi së
lasă iarăşi curind. Apoi nu mai e
vorba de istoria picturii pana la 181%
cind Stendhal, silit de nevoia de buni,
se apucă iar de seris şi în (517 iu-
crarea upare, Aceste întreruperi şi
reluări ne explică lacunele, curlozită-
tilo şi tips de proporţia a acestei o-
pere, pe care Slendha! n lucral-o dupa
mai mulţi scriitori italiani, punind şi
oarecare observații şi considerațiuni
personale.

Hevne des idecs. (ih Noembris
1906). Andrés do Varenne intt'un arti-
col Subiectivitatoa materiei, bazin-
du-se po lucrările clasice ale lui Mi
şi Talne şi pe erteetärile fizicului
Crookes ujunge la urmatoarele con-
clazii: Senzuţiile noastre nu ne dau
decit noţiuni de mizeări. N-avom drep-
tul de n afirma existența innfara de
noi de cit a unui singur lucru: mişca-
rea. Ceia ve numim materie, corp, e
subiectiv ca și culoarea, e numai efec-
tul pe care-l face asupra noasiră prin
intermediarul simțurile, mişcarea sau
energia. Prin educuţia simțurilor noi
am luat drept cauză a impresiilor
voastre ceia ce nu-i de cit rezultatul
subierliv, materia, corpurile, şi am
atribuit en proprietăți acestei materii
şi acestor corpuri ceia co e adevarata
cauză a impresiilor noastre adica forja

energia şi mişearea. Materia nu-i un `

REVISTA REVISTELOR Ka

suport sau un substrat al forţei, după
eum nici forța nu-i o proprietate n
materiei.

In Diversele faze ale sentimenta-
HA) Loan do Montesgiuen analizează
ideile cuprinse în opera lui Paul Ritti
sMotoda senlimentala“, In cursul său
de Filosofie pozitivă, Comte a afirmat
cë motorul societații in mersul ei pro-
gresiv e inteligența, In Politica Ini po-
deg a recunoscut locă preponderenja
sentimentului in viața omeneasca, Dar
ma reformat legea evoluţiei sociale
din acest punct de vedere. A baza
evoluția socială pe evoluția sentiman-
telor a incercat Ritti, exorutoral tes-
temenla: şi unul din discipolii actuali
ai lui Comte. Dupa neesta mersul doe-
trinelor care au fost elaborate în ome-
nire rezult, in ultimă analiză, din evo-
luția senthnentelor, Condițiile do exis-
teuțā a ori càrei Brot atirnă de trei
trebuinți esențiale ` conservarea, relaţia
cu mediul, modificarea sau ameliorarea.
In flinţa oinevenseă considerind-o sub
cele doua aspecte ale ei, avem: Ca fi-
inţa vie: iustinetul nutritie gi cel
sexual coreapunrind «conservarii; sent),
mebtul mindrică și al vanităţii corospune
zind relațiilor noastre cu mediul:şi pen-
tru modificarea situații noastre instinc-
tul distrogerii șia construcţii, Ca fiinţa
socială avem Încl wurt altruiste: ata-
sarea priu care ne asimilam vieții so-
cislo, veneralia prin care ne supunem
ei şi bunătatea cure no impinge s-o
ameliorăm, Aceast. sentimenle satisfac
trebairţele vieţii pm. ue individuale
şi colective şi Dez, noastre spe-
culaliv» trebuie sa sa ndapleza În na-
tura lor. Din cela trei inclinari altro-
ista totdeauna predomina wua şi Ritti
pretinde că în cursul evolutii sociale
preponderenta a aparținut ln mod no-
cesar, lutăi atagârui, poi veueraliel
şi în flno bunotăţii, Do aici trei faza
in evoluţia societăților: Faza fn care
a predominat alaşuraa oè rrprezenlala
prin fetizisiu, aceea în care a predo-

minut venerațiu prin toologie i meta-
fizică ai acea in caro predomină hu-
natatea, prin pozitivism, Pozitiviznul
nu reprezinta o doetriañl ci iusamna
interneierea unci nous srotimentalităţi,
o epor a evoluției sociale in care pre-
ponderenta aparine bunntaţii şi ten-
dinţelor de ameliornra a vieţii.

Lu Rerne de l'Art ancien et
moderne |Sovembre 1905). — În apa-
renta uniformitatea sintuelor egiptene,
d, G. Maspero descopere caractere cara
pe mil recunoaşterea diferitelor „şcoli“,
Autoral stabileşte caracterele scolii te-
bane, Intro corespondența din Bucu-
veşti, d, M. Montandon se ocupă de
arta romi A şi expoziţia jubilară,
lu privința exporiției no da urmato-
rol amânunt iotim şi inedit: pe cind
la „boone sociéto* sa roginu de stilul
nostru național gi chiar arhitecţii ar
D dorit sa Inereze intr'an „stil de ex-
poziţia“, d. Istrali n pus piciorul in
prag şi numai d-sule personal ti du-
turim astazi faplul că expoziţia „pre
dei respectul şi conservarea tradiții:
lor gi a piloreseului Ines): Curespon-
dentul este mai ales entusiasmat de
două pavilioane (acel regal en aripele
lmi şi neel al ministerului de agricul-
tură şi domenii) care reamintese mä-
năstirila noastre din veacul XIV şi eu-
re pentru ncost cavint ar lrobui—după
cewa am cetii şi miurea—lizute în ma-
teriala mui trainice, Totuşi, arhitecții
romina, ubnaei elod, zidiad palatul ar-
telor, ar f trebuit sa-şi Iucunune o-
pera lor uaţionala, s'au relutors ja ar-
hilecinra banală a ubinuitelor cla-
diri monumentale, De re na wa be
tarit un concurs pentro ucel palat?
so intreaba corespondentul, care-şi
inchipuie că uvi avem cliur de pe a-
cam un stil nuţional, şi nu-si da sama
ep diferitele elemente arbiluelonire bi-
zanlinromineşti nu şi-au gasit incă pe
un Grigorescu, care <ë le H tupit in-
iro intezi arlistict.—Pentro picturul
Grigorescu, d, Montandow are admira-

wa VIAȚA ROMINEASCA

DC ————————

tinnen aceea pe care o impărtăşim cu
toții şi bänuėşte, ca şi noi, urmaşilor
lui, că aceşlia nu caută să so inspire
din mediul nostru național.—Sculptura
este abia pomonită, iar ceu mal mure
parte a corespondenței este consacrată
artei decorative, cu diversele ei apli-
cațiuni, şi mai ales acelor variate o-
bieete colectionnte și grupate sub nu-
mele de Trecutul nostru, de care autorul
se èntualasmează, găsind insă un mare
cusur expoziției că nu le-a clasat
metodic, neținind samă de loe de cro-
nologia artei romineşti. Această eri-
He, mai bine susţinută, am cetit-o
de aseminea aiurea, sub semnätura
d-lui N. lorga, după cum am eil tot
aiurea şi propunerea da a se forma
coleeţiuni publice din materialul ar-
tistic adunat cu prilejul expoziţiei.—
Serisoaren d-lui Montandon este ilus-
trată cu 5 reproduceri de ciişea Toto-
grafice a eltorva clădiri și obicete din
expoziție.

Revue internaliovale de
PEnseignement (15 Noe mbrie 1908).

Deschiderea conferințelor la fa-
cultatea de Litere da la Universi-
tatea din Paris sa făcul printro
propunere din partea decanului Alfred
Croiseţ.— Aceasta expunere e alcătuită
din mai multe părți: amintirea pro-
fesorilor dispăruți în cursul anului :
Rambaud, Beljame, Himly; indicaţii
statistice despre numârul studenților —
sint 771 (263 studenţi și 447 studente)
sirăini,—econtingentul col mai mare îl
dă, ca totdeauna, Rusia, Germania, ṣi
Statele Unite—: felul tutulor esame-
elor şi titlurilor; apoi chestiuni de
ndministruţia. —

Tot in acest număr se allă şi o seri-
soare din partea d-lui 5. Haret,
răspuns unui articol publicut la 15
Junie asupra reformelor invăţămintu,
lui publice in Rominia de d. A. D Xe-
nopol.—Sub forma obieetivitaţii ştiin-
țiice-— așa se cuvinea pentru străini —
d. Xenopol discută cele săvirşite de

câtre d. Harel ca ministra şi cele plă-
nuite ded. Vlădescu, dind dreptate a:
costuia din urma şi unor principii alu
partidului conservator in chostie de
tavățămiut, Obligat să răspundă, d.
Haret aduce faptele cunoscute tutaror
din ţară despre incercarea de a dife-
renția invățamintul rural de cel ur-
ban, incercarea de a schimba forma
bifureata n liceului superior sub moti-
vul de a impediea tumulțireu proleta-
riatului intelectual, cind seest lucru se
incercase cu mult inainte prin fixa-
rea uumârului elevilor dintro clasă,
apoi asupra suprimârii examenelor»
chipului de a „intâri universităţile”
al dlui Vladescu, si rostabilirea u-
nui adevăr asupra celui eare a înctr-
cat desființarea universităţii din Fegi
si care nue d. Haret și nici partidul
liberal după cum afirmase d. Xenopol.

Cum să vede, discuția e mai mult
politică de cit ştiinţifică și de acein
d. Haret işi exprima cbiar pårerea de
rău că ne dăm In vileagin fața sirăi-
nilor cu ce avem mal râu in țara
noastra,

Nuova Antologia (1 Noombre
1906), Arturo Graf: Universitatea vi-
itoare, Esta un discars ţinut la 27 Oe-
tombre a. e eu ocaziunea serbării ce-
lui de al cincilea centenar al univer-
sitaţii din Turin, în care batriaul poet
şi filolog arată rostul pe care trebue
să-l îndeplinească o Universitate şi a-
cela pe care-l va avea în uderăr în vi-
itor. Ne găsim într'o perioadă de tran-
ziție, zice el, şi mai mult de cit ori
cind e nevoie ca oamenii ce fae parle
din pătura conducătoare să fie cu a-
devărat oameni şi nu păpuşi; dar a:
ceastă pătură conducătoare, Universi-
tatea in mare parte o formează şi da
aceia Universitatea trebue să nu igno-
roze spiritul timpului, să nu nesocoteas-
că viaţa ce o ineunjură ci să dea
adevârala culiură adică „expansiunea,
intenzifienrea şi inilțarea Intregei vi-
eți. Ea nu trebue să prefere numai

REVISTA REVISTELOR vea

acele stin care urmârese scopul prat-
tie de a supune omului natnra, ei tre-
bue să favorizeze deopotrivă şi pe
acele aşa numite säint: morale care
fac pe om să se cunoască pe el Insel,
Dar nu ş-a indeplinit rolul Universi-
tatea dacă se mârgineşie numai in
transmiterea +liinlei - ea trebue să må-
rească aceasta ştiinţa, să întărească
iubirea de adevăr şi sa alle spiritul
de cercetare ; luvățămintul ei nu tra-
buo sa fie tocnie ci ştiințilie, căci U-
niversitulea nu e geuală profesionals.
Mai mult de cit orice Insă Universita-
tea trebue să formeze caractere.
Rivista d'italia (Noembre 1906).
Intr'un articol intitulat Co ne învață
expoziţia, Giorgio Arcoleo, scoate in
relief importanța, pentru Italiu, a
expoziţiunii din Milano) Numai faptul
că meeaslă expoziţie a fost inceputa
nu prin opera oficială a guvernului,
vi prin libera inițiativă n unei cetăţi,
«are, Cast un stat, stringe fonduri, co-
munică cu state străine şi le obţine
participarea, probează că in Italia
există un popor, o viaţă in afară şi
deasupra mecanismelor externe de
partizi, legi și regulamente. Și aceasta
e un semn sigur de progres, preludiul
unei cre nouă; și un semn şi mai im-
bucurātor este concursul pe cnra l-au
dat acestei ectăţi, toate celelulte părți
ale Italiei, Dar care e lolosul cto va
vămina pe urma acestei expoziții, se
intreabi autorul, atunci cind fiecare,
după terminarea periodalui de serbări,
se va reinloaree sa-şi lupte lupta vieții
sale zilnice ? Folosul va fi, nu în acson
ce s-a admirat, dar In aceea co tu
trezit în sulatul fiecărui; opere de
arta se pol admira şi În muzee, dar
din expoziție nu poate eşi cineva cum
a intrat; ci fără să vrea va elşliga un
orizont mai mare, va trebui să se
simtā mai aproape de oumenii timpu-
lui nostru, mai solidar eu dinşii.—A-
poi, acum pentru intăia dată Italia s'a
luat lu întrecere cu celelalte state:

incercarea insăși ar fi deja un fulos,
dur recunoaşterea pulerei sale, valc-
rează cil şi recunoaşterea unui stat
prin forţa diplomaţiei sau a armelor,
căci recuaoaşterea se di energiei unui
intreg popor,

Deutsche Monatsschrifte (No-
embre 1900), Erich Meyer: Ca Inseam-
nă opera lui Ibsen pentru poporul
german şi pentru literatura ära-
mâtici germană ? —Aulocul ronstata
dela inceput că in viața intelectuală
germană, Ibsen a devenit o forţă cum
nu a devenit niciun poet german din
timpurile genoraliei actunle, căci ul a
fost un cugetător şi un luptátor care
eu un curaj neclintit u supus analizei
cele mai grave probleme ale vieţii że-
tuale. Ibsen n-a fost un poat pesimist
şi despretuitor de oameni; el a des-
prețuit numai „eomparta majorilute”,
cnm o numea el, dar n-a pierdut spe-
ranța in vremuri mai bune, pentru a
căror mai grabaică venire a luptat, ci
a considerat timpul de faţă numai ca
o perivadă da tranziție. Partea bine»
făcătoare din opera sa, este mai cu
seamă iubirea sa aproape fanatica de
adevăr. Această tema—iubirea de i-
derăr—ne Iatimpina pretutindenea lu
Ibsen şi toate celelalte probleme puse
de el in discuţie, sint luminate de din-
sa. Aşa e in primul rind eu problema
educaţiei şi a căsniciei, Mai evident
se vede aceasta în „Cusa de păpuși”,
dar aresnşi preocupație se vede şi în
multe din celelalte dramr ale sale. Un
punct caracteristic în această privință
este faptul că în dramele sale, în toa-
te eăsniciile sfärmate, adulterul nu joà-
ei niciun rol, în deosebire de dramele
franceze ori mai bine zis romanice, ln ca-
ra luemai udultorul formează centrul
acțiunii, Din acest punct de vedere,
zice autorul, Ibzeu reprezint! coneep-
țin germanică a familiei şi a facut un
mare serviciu literaturii dramatice ger-
mane, liberind-o de un element ne-
gorman. Şi din punet de vedere tee-

cot VIAȚA ROMINEASCA

nic Ibsen a inðvențjat mult drama
gormană; şi un pas mai departe ar
f, Dcbee autorul, dacă poeții influen-
ID de el ar renunţa la simbolismul
său, căci simbolismul şi misticismul
este ceea ce uneşte pe Ibsen cu neo-
romantismul de care dealtmintreloa
prin valoarea sa moralt slă aşa de
departe.

Sozialistische Monats-Hefte
(Noembre 1906). Edward David in In-
semnătatea Congresului din Mann-
heim, constată complecta infringere
a acelei grupări din partidul socialist
german, cunoscută sub nuinela de gru-
parea ultraradicala sau revolulionară
şi condusa de K, Kautsky, Rosa Luxem-
burg, Mehring, Stadthagen ie, care
ducea lopta fa contra „Revisionismu-
lui“ dəvenit puternic mai ales în sin-
dicatele dù lucrători — aşa numitele
Guwerksehaften, Lupta in congres a
incepul-o Kautsky, caro a susținut
subordonarea sindicatelor faţă do par-
tid; Bebol insa sa ridicat in conira
acestei pârari şi din contra primi cu
grăbire umendamsatul lui Legien, care,
declarind că hulărirea în privinta gre-
vei generale luată în Colonia nu sia
in contradicţie cu acea luata la Jena,
Den ca in mod oficial să se recu-
nosset ca fará temelio orice acuzare
adusă în potriva cowducatorilor sindi-
catelor. Kautaky, simțind că va f tu
minoritate şi-a retras în ultimul mo»
mont propunerea de la vol, deelt sla-
bieiunea grupării sale să dădu pe faţă
cu ocazia votării amondumentului lui
Legien, curo obțiuu 323 voturi pentru
şi numai 60 contra. Astfel, Inchgis aus
tarul, s'a afiralt şi ca revuluțiounris=
mul cel importat din Rusia, şi parti-
dul social-democrat german sa va in-
corda cu toată Tata pentru largirea
pulerei sale parlamentare.

Zeitschrift für romanische
Philologie. (No. 3 si 5 din 1905)
Printre multe otimologii romanice, d.
Lazăr Şăinoanu publici şi citeva ro-

mineşti, Este insă supărător că auto-
rul, care a avut fericirea să pătrundă
la o revistă aş: de importanti cum
este Zeitschrift für romanisehe Phi-
lologie, poblică lucruri ori cunoscute
ori prea hazardate. Aşa, esta cunostut
că vine din lat. merda,—
lucrul a spus ded. A. Philippide în
trel locuri din Priacipii da istoria lim-
bäi, pag. 29, 90, 148. (În Dicţionarul
d-lul Sextil Puşcariu această etimologie
se phiseşte ca... comunicată de d. Can-
dren !). Este inrăş cunoscut ch cure
băii, cucurbăti cuprinde in ultima parte
pe verbul beti, Jar în prima un cuvint
care fusamui curbură (Acest lucru îi
ştie şi d. Sextil Puşcariu şi, la nevoe,
i lar fi putut comunica şi d. Candrea..);
admiţind pentru această prima parte
un “coeur, care sar B găsind şi în ĉo-
cirlă, aulorul nu înăinteară en pirmie,

Mi so pare apoi pren bazardat a de-

riva pe Keser mamă; esto
foarte gron a despărți a cuvint de
mălai, ilal, moliga mays, venețian
melega millet, mais. Pentru fip crier şi
jeter autorul admite o origină unoma-
topeică. Tatuş cele dona înţelesuri tro-
buese bine separate; probabil avem
alei a face cu două cuvinte deosebite,
ale căror olimologi! trebuese căutate
alurea. În ce priveşte fip crier, el se
derivă din Int. tinnipo, in legătură cn
țină din tinnio şi ciripaso, mr. fiur,
țiripedau din *timniulo, dupăcum a
arătat G, Pasca în Arhiva din laşi
XVIL 275 (lunie 1905), In schimb pan-
tru vr. fad mam s-ar putea admito,
impreună eu autorul, un “ama, ca
formă lalerals a lu! momma (cf. tata
şi alfa), de unde şi tirol oma, alb.
amâ, tosc. ama; ar răminea însă de
explicat prefucerea în î n luya accent
nrmat de m. In sfirsit merită atenţie
şi etimologiile ciocoii şi cioclovină din
cloacâmeloară.

Ar f de dorit insă ca acasto obser-
vaţii să nu Ba exploatule de „advers
sarii” ma! ales nefilologi ai d-lui Datz

neanu. Cu toate greşelile sale, d. Säi-
weanu ele un om invatat, de care nu
se poate vorbi eu uşurinţa şi dispreţ,

Contemporary Review, (Lon-
don, Noembrie).—Lordul Bverstay, in
Spaima Navală, studiază organiza-
rea marinci militare a celor trei mari
Puteri nuvale: Anglin, Franța si Ger-
mania. Se ştie că Anglin n luat ini-
tiatira de n reduce chellueliie arma-
mentului maritim, şi-a tuvitst pantru
primâvara viitoare, po celelalte pu-
teri navalo la conferința dein Haga,
nä consilii şi ele la reducerea progra-
molni lor de înarmare pe maro, A-
censtă iniţiativei a fost tutimpinată de
o mart parte din presa englezi ru vii
prutestâri ` eu vede în reducerea chel-
toelelor marinei o mare primejilia pa-
Donan pentru Anglia. Franţa şi Ger-
mania, după 14 ani, cind îşi vor fi pus
in practică actualul program de inar-
mare maritimă, vor ñ mult mal pu-
ternice decit Anglia. Autorul se ridica
Impotriva acestor aărmări izrorite, nu
din studiul serios al adevăratei si-
tuații, cit din o exagerată spaimă pa-
triotică. Comparaţia a fost făeula tn-
tro starea prasupusă de după realiza-
rea programelor inurmărilor maritime
ale Frantei şi Germaniei şi intre cea
actuală a Angliei, Dar, roducoren chal-
tuslilor, În acest capitol, pentru An-
glia. nu Însamnă starea ei pa loe, Dou-
pă 13 ani flota engleză va fi, cu toate
reducerile propuse în chelturlula ac-
tuale, mult mai tare decit flotele Fran-
tei "at Germaniei din aceenşi epocă.
Propunerile de reduceri vin dola De-
mocralia engleză, cara şi-a găsil ez,
presia in ultimele alegeri generale. A-
ceastă Democraţie numai de lipsă do
patriotizm nu poate fi acuzată ; ea cu
nvație novoile reale ale țarii şi-i di
seama unde-i primejdia şi unde-i risi-
pa. Democraţia engleză va ști să con-
vingă Democraţia din Franţa şi Ger-
mania să meargă in aceeaşi direcţie,
Războiul Ruso-Japunez a dovadil că

REVISTA REVISTELOR 665

—

tăria unei fote o fac vasele mari,
efti aresto pot avea tunorile mari.
Raportni actual din acest punet de ve-
dero inire Anglin, Franţa şi Germa-
nia e en totul în avantajul Angliei:
numărul vaselor mai muri de 14,000
tone e pentru Anglia de 40; pentri
Franţa de 6; pentru Germania de O,
Dupa 16 ani, adică dupt realizarea
complect a programelor ncluale de
inarmaro ale celor trei Puteri, Anglia
va avea 79 de vase rpari, reprezen-
Hod, 1,250,000 tone; Franța va avea
38 de vase mari cu 545,600 tone in
total; iar Germania va avea tot 35
vase mari cu 502000 tone continut.
Areusla va fi situația reali la epoea
care însphimilata azi pe ewi care de-
?aprobă actualele reduceri Mente la
rheltuelele construcțiilor vaselor de
războiu. E nevoie oare ca disproporția
intro numărul vaselor engleze față de
cele germane şi franceze să ajungă mal
mare in suferința altor servicii alo
Statului ?

Norih American Revlew, (Ney:
York, Noembric)—DL Goldwin Sun Ah
analizează neajunsurile Constituției
Statelor-Unite — „Defecteale Constitu-
fei" —So pare că actuala Constituție a
Ameritei de Nordjon se mai potriveşte
cu stadiul el actual de dezvoltare. Ches-
tia modifiearii Constituţiei pasionează
azi presa americană ; autorul artico-
lului de faţi se ocupă do ea cu oca-
zia comentarii mult răspinditei broşuri
a lui Walter Clark: „Citeva defecte în
Constituțiunea Americană”. Mulţi sint
de pârera că actuala Constituţie nu
corespunde unui ideal complect de-
moerntie, ideal cure a fost tradat chiar
de primii ei făurilori. Autorul e Iim-
potriva acestei păreri, dar admite ea,
ceea cea putut RB bun pe timpal lui
Washington și Franklin azi o dău-
nător şi nedrept. Principiul egalitaţii
reprezentării în Senat a tuturor Sta-
telor, azi e cu totul absurd; e nedrept
şi unli-democratic ca Nevada, cara are

sa VIAŢA ROMINEASCA

40,000 locuitori, sii aleagă tot ai sa-
natori ca şi New-York care are8,000,000
loevitori, Apoi, separaţia complectă a
pulerei legislative de cea executiva,
nri cita foloase ar aduce, nu poale con-
tribui la formarea oamenilor de stat.
Cui caro au dat Constituţia Statelor-
Unite sau inspirat dela Montesywiew
care, se alle, n-a înțeles spiritul Cons-
tituției Engleze, erezind ca ea admite
o desevirzită independență între pu-
teren executivă şi cea logialativă, Mon-
Zesgetzen n-a chsarval ch în Anglia, re-
ala putere execulivă nu era Benede,
ch Cabinetul Ministerial al cărui mem-
bri erau controlați de adunarea legis-
lativă ` aan că centrul puterei execu-
tive rezida tot în adunarea legislati-
vă. O altă serie de poajunsuri izvo-
răse din faptul că actuala Constituție
poartă inea semnul originri ei istori-
ce: cind diferitele stato au aruncat gu-
veranitalea Anglici, ela au căutat—In

organizarea lor federativă—să-şi asi- |

pure focare propria-i suveranitate.
De aici rezultă starea de ustăzi că, în
Statele-Unite nu existi puterea suve-
rană ; ori ducă este, ca nu se află în
națiune ei imprăștiată în diferitele
State, Un alt rău, din ce în ce mai
primejdios, e cuvirşitonrea influenți ce
capătă partidele polilice--sub forma
lor imorală de organizare— In viața po-
litieă a țării. Autorul recunoaşte drep-
tatea reformiştilor, dar cere multă
prudență in schimbarea legei funda-
mentale a statului american,

Review of Reviews, (London,
Noembrie).—Dl, Stead publică un in-
teresant studiu aspra prințului Ho-
henlohe, ale cărui Memorii au stir-
nit atitea discuții în ultimul timp. DI.
Stead afirmi că o parte din presă a
căutat să se folosească de aceste „Me-
morii” pentru a aţița pe germano-
fobii din Anglia.

TD a

Mişcarea intelectuală în străinătate

FILOSOFIE

Henri Lengrund, Epicure ei
T Epicurisme. Blond et C-ie.

Inte'un salumaş mie, autorul a ştiut
si dee o privire generală asupra atas-
tei dowlrine a autichitaţii, in care sa
mapifes'at sforțarea cea mai intensă
de a da omului o morală bazată pe
mobile psihologice, fără a recurge la
metafizică. Biografia lui Epicur e data
după cele mal nouă lucrări, iar infin-
ența considerabilă pe cara a avut-o
doctrina lni e bine urñtati,

J. B. Séverac, Nietzache et So-
erate, Ed, Cornely e! Cie,

Autorul studiază evoluţia gindirii
lui Nietzsche după diferitele păreri pe
care le-a exprimat asupra lui Socrate
si arată că antipatia filosofului ger-
man pentru vel grec n crescut merou
pe măsură ce i s'a precizat doctriua
sa a voinței fortei, în opoziţia cu ra-
Įiopalismu! şi ideologia.

Jenn-Paul Nayrac, Physiolo-
gie el Psychologie de TAitention, pré-
tace de Th, Ribot, Alean, 2.75.

„Un bilant constiincios şi complect
a stadiilor asupra ateațiuaii, cum gi
o expunere critică a stării actuale a
acestei chestiuni“, spune despre această
lucrare Th, Ribot în prefața sa. Au-
torul a rozumat şi multe din cerce.
tările sale personale mai ales pentru
a lămuri legea „disoluțiunei şi a orar-
biei dezordinilor mintale”.

G. H, Luquet, dies gpintrules de
Psychologie, Alean, 3 fr,

O scriere da popularizare a teorii-
lor psihologice ale lui Bergson,

Alberto Straticò, La peicologis
collettioa, Remo Sandron editore, Mi-
lano-Palermo,

Autorul scoale in relief importanța
din ce în ep crescindii n urliunilor co-
lective in evenimentele sociale, Apoi
analizează operele sulorilor care s'au
ocupat direct sau indirect cu psiholo-
gia colectivă și In urmă se ocupă en
metodul şi folosul acestei tinore sliinți

ISTORIE,

F. Erhardt, ucher historisches Er-
kennen. — Probleme der Geschichtsjor=
Schwan, Bern. G. Grunnn, 1906, în 8,
95 pp., prețul 2 M, 40,— O carte ain-
cord, i unui om cara nu vres sh rés-
toarpe nici o teorio, ci cu un bun simţ
si o previziune vrednici de loută ein-
stea, arală numai ce sa preşii și sa
exageral in diferitele direcţii ale filo-
salei şi matodicei istoriei de diferiţii
reprezentanti ai şeolilar istorice mai
de hunte. In deosebi stut de umintit
capitolele V (Impiedicarea obisctivită-
ţii istorice prin puncte de vedere de
partid, politice şi religioase) şi X Leon:
cepția istorică materialistă). Autorul
face purte dintre „moderați“ și do a-
ceia e deopotrivă de impartial pentru
extreme. Pretioasă e tabla bibliogra-
fică dela sfirgit unde so pol găsi toate

888 VIAŢA ROMINEASCA

scrierile mai de frunte privitoare la
Mozoña istoriei.

R. Pihimann, Grundriaa der
griochischen Geschichte moost Quellen-
bunde, ed.a $-a (in Handbuch der Klas-
siachen Allarlumsmvissonaschafi, odit. de
Twan run Müller), München 1900 Beck,
1 vol. de 307 pp. în §* mare: prețul
5 M. 50 (legal 7 M. 20)—Pentra cel
ce migi porto procura cărțile mai mari
ale lui Ed, Meyer, Belneh, Holm ori
Busolt, P. e cel mai bun informator
posibil. Trebus sa observ rii şi abso.
lut, ca operă ştiințifiza In sine, cartea
Imi P. e da pus alâturea et eeto mai
bine lucrări In acsastt dirretie, de
Meyer si Belock,

Ilingo von fachndi, Ansstalung
deniecher: Kunst aus der geif von 1775-
1875 in der Râniglichea Nationalga-
tarie, Berlin 1906, herausg. vom Vor-
stami der deutschen Fahrhonderinus-
stellung. Auswahl der herworragend-
sten Rider, mit einleitendem Teri,
van —,Mânchen, Bruckman, 1908, LITI +
230 pp. în 4, en peste 440 de repro-
duceri după cole mai de sami tablo-
uri din marea expoziție retrozpeeliva
berlinezi.— Preţul 20 M.—A apărut şi
vol, II en restul tablourilor din expo-
ziţie.—pretul 60 M.—0 carte de axpli-
calii peniru wrestle două volume de ro-
produceri, buvă şi scurtă, è neca a lui
Bichard Hamann, tin Gang durch
dis Jahrhundertansstelung (1775-1875)
apărulă în trei fascicenle I (1775-1320),
II (1820—1860), II (după 1860} — Bear-
lin, Reimer, 1906, 170 pp. în 16-a, pres
tul 1 M. 50.

ndre Barre, La Tragedio Serbe,
Lonis Michaud,

Autorul a ndunat mai multe articola
pe care la-a seris asupra situației Ser-
blei inainte de asasinarea lui Alexan-
dru şi, adäugind si ulte studii serise
în urmă asupra aceluiaș subiect, u seos
un volum foarte intoresaut pentru cu-
noasterea greutăților prin eare a tre-
cut şi trece încă rogalul vecin.

—

Misa Jano T. Stoddart, The
Life of the Empress Eugénia, Hoddor.
London. 19405.

O biografie lipsita de imparţialitate,
prea sentimentală in multe Gär gi
pren comuna în altele.

Filson Young, Cristopher Co-
Iumbus and tħ Nem World. Richards.
London (Miti.

O atrăgătoare proluerare a materia-
lulai adunat astpra vieții și intrepria-
derilor marelui dazcoperitor,

Angels, Zuccarelli, Gli uomini
primiluu dale malai a delle caverne.
Napoli. Perrélis sdit.

Autorul expune rezultatele rereeta-
rilor sala tu „Grota oaselor” din Pa-
linuro, şi ea pregătire, expun» în mad
vulgnrizător toata datele ştiinții ino-
derne asupra originii omului,

SOCIOLOGIE

H. G. Wein —Tha Future of
America, Chapman and Hall. Loadon
1908.

Un foarte interesant volum de im-
presii şi concluzii asupra progresului
Statelor- Unite,

J. A. Hobson.—Canada to-duy
and to-morrow. Uawin, London, 190%

O deseriera documentati a starii arc
inalo a Canadei, din rare se poate ve-
den vedorila drepte ale natorulul asu-
pra viitorului acestei țari,

Iacopo Geni //arta della?
Italia. — Bergamo, Arti Grafiche 1008,

Se dau foarte interesante cunaştiați
asupra vieții italiane din sac, XIII și
până astazi, în legitura cu arta ar-
inelar.

CRITICĂ ŞI STUDII LITERARE

Ossip-Loaric, Dæ Psychologies des
Romancisrs russes au XIX siède. Al-
can, 750.

O sorie de studii asupra diferiților
seriitori ruşi, en Gogol, Tonrguânier,
Doatoievsky, Tolstoi, Gorki ste. Auto-
rul sa incearcă să arăta ovoluția min=
tală a diferiților seriitori, să apulizeze

curacterul lor şi sa lamureasca felul
lor de activitate şi orientarea spiritu-
bai lor, Coneluzis stuđiului său este,
că In Romanul rus lipseşte caracterul
diseiplinat, voinţa tare şi stalarnică:
nici o literatură e prezintă atitea
Cup de patologie a roințni cu cea
rususcă,

L. Brédif, Du curartâra intellec-
tucl at moral de J, J, Roussenu, Ha-
cheite et Co.

Cu toate că nu-i de ell o gramidire
cam confuză do compilajimi, totusi
Imerarea acenstu este folositoare prin
acein că dă o revistă complerta a seria-
rilor marelui Roussozu, diferite a-
noedote relativo la el, cum gi opiniu-
umile pe eare ol Inca stirnit în lume.

Gauthier Ferrières Gârard de
Narni. Lemerre.

Un studiu seris cu cAàldora asupra
vieţii şi activitații intelectuale n ne-
fericitului romancier, nuvelist, autor
dramatic şi ziarial,

Panl Gaultier. La Sens de PArt,
sa Nature, son Róla sa Valeur. Paris
Harbette 1907.

Volumul are cinci piirţi: L Qu'est ce
que TAct 3-2. Ca qu'einssigse une
ovuvre d'art. —H Lu Moralită de l'art. —
IV Le Role social de Vart.—V. La criti-
que d'art, Opera are o prefața de E
Boutroux.

V. Birukof. Lo Tolstois Biagra-
phis und Momorien. Wion uod Leip-
zig, Perles. 1906,

Birukof a postot utiliza pentru n-
ceastă operă serisorile şi jurnalul zilnice
precum şi numeroase comuniriiri orale
ale marelui seriilor.

Jusserand. — Literary History of
ihe English People. Unwin. London, 1906.

O exeolenta istorie u literaturii en-
gloze. Autorul consideri literatura ea
o expresie a vieții nuţivnale, doci în
legătură naturală en starea socială,
politica şi intelveluali a epocei enn-
siderate, Opera are dona volums,

d MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE Ka

ARTĂ

Camille Lemonier, I Exole belge
de peinture (1840—1905), Van Oest ot
Cie, Bruxelles,

Un studiu iuteresnnt asupra celor
mai de frunte pietori belgieni din se-
colul trecut și păna azi.

Dram Stoker, Personol Kemi-
niaceiesa of Hanry Iroing, 2 va, 30 sa
Hi inamana.

Autoral, fost dowäzeri și cinei de ani
prietenul intim al murelui artist, po-
vesteşia in aminantime toate eveni»
mentele, aventurile şi ineldontela vieţii
lui Irving dela 1873—1905, şi arată
toata ideile, toate lcoriila Iui relative
In arti deamalicà, tonte parliculariti-
tils temperamentului sàn.

Mario Borsas, Jl teilro- inglese
contemporaneo. Milano. Trevrs,

Se vorbeşlo în arest volum despre
ealilatea speetarulelor dramatice, des-
pru aclori. dospre impresari ete,

LITERATURĂ

Jean Lorrain, Le Tretenu, Jean
Bose, 3,50,

Un roman de moravuri teatralo, Au-
lorul, mort nu de mult, a Meut aa de-
filuze, in aconsin nilimā operā a sa,
tot felul da tipuri, literați, ziarişti,
eritici teatrali ete, cari trăcse in jurul
teatrului si prin €l.—si a pus intro
via lumina toata conrapţia şi destra-
bălarea vieţii lor.

Fernand Vandérem. Lu Vie
time, Ullendarii, 3.50.

„Viclinta“ e un biet copil usupra
ehruia so descurcă tonte sfozile dintro
tatal şi mama lvi şi a cărui viață e
o seria lunga de chinuri.

Ernesi Daudet, Le Comte de
Chamarande, Plon, 3.50,

lstarin raerificiului pe care il face
o fată, luind in căsătorie pe un bogat
care a platit datoriile tatălui său.

+duard Quet, En corection,
Fasquelle, 3.50.

O serie de scena leribile, care arată

610 VIAŢA ROMINEASCA

cit de mult lasa de dorit instituția a-
reasla— „corecliunea“—u cârei menire

ar fi de a reda societății pe fji ei rä- .

täciți,

André Lichtenberger, Gorri le
forban, Calmann-Lévy, 3.50,

Povestiri de războiu şi de iubire,
Přeätuirilė unui candidat la preoţie,
care ripeşte o actriţă, şi mai lirzin se
pocăoşte şi se face preot, Curioase
detalii istorice asupra vieții Bascilor
sub Ludovie al XV-lea,

Renée Tony WUimes, Forces
perdues, Melssein, 3,50.

Roman de moravuri ruse și pari-
ziene. Acţiunea se petrace pe timpul
războiului ruso-japonez şi unul din eroi
samănă mult ca fuirnosul popa Gapon,

Luigi Pirandello, Erma bifronte,
novelle. Fr. Treves, Milano 1905.

Un volum ce cuprinde I4 navele,

C. Giorgieri-Contri, Noella nw-
ziali, Torino, Lattes,

O culegere In care autorul şi-a m=
dunat cele mai frumoase din nuvelele
sule.

Alired Austin, The Door of Hw
mility, London 1906,

Este eea mai nouă operă a poelului
laureat, E o poema,

Ana Croisrant-Rust, Die Nanm,
Ein Volksroman. Stullgart, Deutsche
Verlags-Anstalt 1900.

Un roman realist in care se zugră-
veşto viata unei feto din popor, rare
invinge toate greutățile pe care | le
adune sărăcia și lipsa de sprijin, şi
sfirşeste prin a ajunge fnrieită.

Hermann Hienzi, Nastendulein,
Die Geschichte ciner Leidensehaft in
Gedichte, Breslau 1906,

O colecția de poezii lirice,

Rudyard Hipling.— Puck of
Posk's HM. Muemillan, London, 1908.

O expunere minunată a poveştilor
din vremi bătrine, redată la forma o-
bișnniti autorului ca povestiri de bord.

ARHEOLOGIE. VOIAJURI

Horace Marncebi Elénantis d'ar-
cheologie chrétienne, Desclée, 3 v., 32 fr,
Ediția franceză a marei lucrări alui
Marucehi, în care, pe baza actelor mar-
tirilor, a enlondarelor, a colecțiunilor
de nolije biografice numite „Liber pon-
tiicalis“, n saeramentarelor, a topo-
grallilor Romei, a ilinecarelor peleri-
nilor etr. e studiată epoca marilor lup-
te ale bisoricei si victoria ei asupra
păginismului.

Ler Bonrsiers de Voyage de
l'Université de Paris, Autour du
Monde, Alean, 10 fr.

Därile de samă ale mui multor pro-
fesori universitari din Paris, despre
coreotărilu lor in diferite ţari—lado-
china, Java, Japonia, Canada, India,
Noua Zeelandă ete, ete, —fävote on a-
jutorul burselor de voiaj instituite in
1898 de Albert Kahn.

G. Lynch, Corés, China st Mand-
chouris, Dujarric, 3.50.

Traducerea franceză a acestei lu-
erări serise ceva inainte de războiul
ruso-japonez e interesanta prin faptele
po care lo dă şi din care urfi trebuit
să se prevada mni bine sfirgitul ace-
lui răzholu. Autorul +e sileşte să do-
cumenteze şi să atragă atenția asupra
„pericolului galban“.

ColonelE. Diguci, Les Anna-
mites, societi, ines, religion, A.
Chalimel,

Descrierea amănunţită a obiceiurilor
şi a prarticelor religioase ale Anami-
{ilor taculă de un om carea trait mai
mult timp între ei,

Dr. Charles Maclaud, Éinde
sur la distribution géographique dés
races sur la cita occidentals d'Afrique,
de la Gambia à la Mellacorde, impri-
merie Nationale,

Compilator

m P ami

Bibliografie
[Asupra unora din carțile de mai jos vom reveni la recenzii)

Ioan Ai. Wrătesecu-Yoinenti, In Lumea ii, nuvele, bei
1006. Editura „Vieţii Romineştis, df 2 loi. "e be
„A. Sadoveanu, Mormintul unut copil, nuvele, Bucuresti 1900, E-
dit, „Minerva”. Preţul 2 lei.
Hadu Sbicrn, Poezii. lași 1900. Tipografia „Dacia“. SR 3 coroane,
1. Nicolesca-Chic, Clipe Siumţite, poezii, Bucureşti (NK). Tipogra-
fa Dor. P. Cuen.
Heuric Ibsen, Norn, traducere, Bucuresti. Editura Librariei Nouă
Prețul 1 leu.
Petre Gârhovicennu, Socistalea peniru Iuvățătura Poporului
Român. Bucureşti 1906. Instit, de Arte Grafico Carol Gäil,
Onisifor Ghibu, Limba nouălor cârți bisericeşti. Sibiiu 1905. Ti-
pografa arvhidiecesană. Prețul 1 coroana,
Dr. I, Simionescu, Universitatile Romine, Ingi, Tipografia Goldner,
Miron Nicolescu, Primul Cilător Romin prin Siberia gi China,
Bucureşti, 1905. Atelierele Grafice Socecu,
C. Alimânişteunu, Proprietatea mare gi chestia țărănească, Bu-
cureşti 1906, Editura „Minerva”. Pretul 50 bani.
e €C. Popuszoln, Cestiuni Economice. Bucuresti 1900. Tipografia
„Munca“.
A. Procopianu Procopovici, Caracterul General al Florei de
Ge regulă Broşteni, Bucureşti 1906, Instit. de Arte Grufice „Carol
nb,
Dr. P. Zosin, Nocivitalea co vimplom în alienația mintală şi ca
substrat în pornirea criminală. Jagi 1906, Tipografia „Dacia,
Buletinul Societăţii Politeenice, Răspunsul Consiliului Tec-
mic, Bacureşii, Tipografia Curţii Regala „F, Găbl”, Abonament pe un an
30 lei. Un numar 1.50 bani,
A. Popovici ei G. Hirilcumu, Descrierea moşiei rogale Broş-
teni, Bucureşti 1006, lustii, de Arte Grafice „Carol Gabi”,
Sigmund Prager, Blăndria în Treul Țărilor Romineşti, Bu-
cureati 1905. Tipografia „Spernuţu“. `
Scariat Manoliu, Istoricul clubului „Unirea* Paşcani, Falticeni
1906. Tipografia Saidman. i E
Gheerzhe Hnichiopol, Cestiunea porturilor: Galaţi, Brăda.
Constanţa. Bucuresti 1900, Tipografia Lazireana.
Stututele Societății culturale „Țăranul Pomin” din comunele Boko-
tin—Mogna, jud, Fällen. S E
Tib. Brediceanu, I, Preludiu ai Hora, much, peniru Piano
solo, $ fr,- IL. Cintece Poporale, culese și intocmite pentru voce şi piano,
4 fr. Jocuri Populare, culese şi intocmite pentru piano, 6 fr.— Editura
„Imceafârului“, Sibiiu.- Toate la un loc 42 fr.—De viuzure in Rominin =
Jean Feder. Bucureşti; Socec & Comp. Craiova ; Griuberg, Ingi,

672 VIAȚA HOMINEASCA

———

Vasile Pârvan, Salsovia. Bucureşti 19305, Institutul de Arte Gra-
fire „Carol Gobl*,. Prelul 1 leu.

M. Smolsky, Eroii magiri. Bucureşti 1900, Iastit. de Arte Grafice
„Eminescu“. Prețul 1 lèn 50 buni,

A. Rusenesen, Morgi Tssusel. Bucuresti IK, Editura „Biuroolui
Universal”. Prețul 2 lei.

Panl loncsen WPantton, Dragoste de Mami. București 1905, Iu-
slit. de Arte Grafice „Erminesca“, Preţul I lau,

Dr. Emilian Vointachi, Prolegari Acadamice din Teologia Ho-
saln Ortodoxă. Cernăuţi 1906, Societatea Tipografică Bueovinoană. Pret)

coroane,

Vintilă 5. Brâtiana, Menirea Partidului Naţional-IAberul. Bu-
cureşii 1906, Tipografia „Vutuţa Naţională”,

Stefan Mein), Incățămint şi Educafinna. Bucureşti (906. Tns-
tit. de Arte Grafieo „Carol Gable. Preţul 50 bani,

Consi. Năinesanti, Plictiseala. Conferinta. Buenregli 1906. Librăria
Socec gi Alcalay. Preţul 1 len.

imeon Ticoleaca Senrtean, Rezolvirge chostiunii ţărăneşti.

Bucureşti 1906, Tipografia „Gatanberg* Toseph Gabl i

Dr. loan Simioneseu. Groogia Rominiei ; literatura gerlogică `
considarațiuni penerule asupra tartonicei gi stratigrafiai României. Bucu-
regli, Ein „Academiei Romina”, 1900. Prețul 60 bani.

G. Ciristodoresen, Kaomgastr Naţională yi Cito nostre Ferate.
Constanţa, 1900, Tipografia „Ovidiu“.

Andrei Mădulesen, Din viaţa şi activitatea Imi Andronache Do-
mici. București, Institutul de Arte Grubre Eminescu“, 1908 Foră prețuri,

A. Nicolescu, Rolul administrațiunii în imbunătăţirea soartei fä-
ranului, Plovsti. Instit. de Arte Grafica P al, 1906.

D. Drăghicescu, Din Paichologia avului Romin, Introducere.
Alenlay. Bacureali 1906 Pretul 6 lei,

Dor Elena Căpitan wâresen, Diszuraurile rostite la com
greul corpului didactic de toata gradle, Bucureşti 1906, Tipogr. „Dacia“,

Dr. G. D. Crenugă, Situaţia e ze fa ță-

îi. Buenreşti 1906, Tipografia „Vointa Naţionala”, Preţul 50 bani

Dr. G., D. Urenngā, Banca HSC din Rusia. Bucureşti 1900,
Tipogr. fin „Valaţa Naţionala”. Preţul 1 lev.

Dr. ionn Lupas, Inceputul neamului românesc. Sibiu 1000, Ti-
pografia arhidiecezună, Preţul 20 fil.
Note er? P, Agricola, Casa rurală, Bucureşti 1900. Tipografia „Voința

aţională”,

Trandafir G. Djuvara, Dreptul de autor al străinilor în Ro-
mânia, Baruresti 1907, Tipografia „L/Independance Honmaiaa”, Prețul £ lex.

T. G. Djuvarn, Des Droits de Propridte Tattdraire et
dea Étrangers Reconnus par la Justice en Roumanie. Bucarest 1905 Lim-
primerie F. GöbL

Partidul Cinstei Politice din Judeţul Snecava,

Anuarnl Nocietăţei de lectură 3 C Massim. Braila 1906,
Tipografia „Universala”.

Călindarul de la Claj pe anul 1907. Cluj, Tipogralla Car:
men”. Proțul 20 Mi.

Buletinul Camerei de Comerţ si Industrie din Cons-
tanga, Amd XVII Numerile 1—16. Co ab 1906. Tipografia „Ovidiu”,

Dr, Lean C. Cosmovici, Patria, laşi 1905.

Sfirşitul volumului DI şi al anului |.

PIPOGEAPIA Ou: ILIESCU, GEOSSU k OOMP,— IAȘI

fr D-r

TABLA DE MATERH’ BDA
A ON

Kai

n
Volumului III io
(ANUL I, NUMERELE 7, 8, 9, (0 ŞI UL V A.

e
E Hiieratură. Ze:

1. Agtrbiceanu.—ln Luptă (nuvelă) . . 3 a
Î, Al. Brătescu- Voineşti.—Conu Alecu (schiţă) . .
P. Bujor.— Suflete cht: uite (schiţă). . . . .
N. D. Cocea.—Urlătoarea (schiţe vinitoreşti) . . .
Al. N. Gane.— Din viaţa unui voluntar (amintiri) .
N. Gane.—0O serbare şcolară (amintire). . . . , .
V, Loichiţa.—Luminiţple s'aprind... Dureroase ncstal-
gii.. Inserare (versuri). .. . s . .
Cornelia din Moldova.—Glumă, Marea, Cutremur
(VREI e "e e SC Ken 3 K S
Horia Petra-Pètrescu— Badea Cârhbană (nuvelă) .
Matilda Gan? Stat (versuri) `. . . . © so
Sp. Popescu.— Crisma lui Lache (fragment) . . . .
George Ranetti.— Copacul şi Privighetoarea (versuri) .
Mihail Sadoveanu. — Mariana Vidraşcu (fragment). .
z d „—Codral Oe, ` y m . ep
A. Sfawri.—April (versuri) . . . s s. s.
D-r Alex. de Lada, Voevod.— Wilhelm Tell (Act. I, Ge
1) Traducere . o vr ste d e»
Volenti N.—Lui X. (versuri), . , . - o o o

D
.

IT. Htudii, Aritecle, Die la fraţii de peste hotare.

D-r P. Bogdan.—Teoria electronici a materiei
G. Bogdan-Duicå.—Serisori de Grigorie Alexandrescu,

e » „ „— Costache Conachi şi Tragedia lui
PONOR: A e ge "` RAN it cca gi maica

Constantin Botes. — Dicţionarul Academiei şi d, 5.
Paşcariu . .

M. Carp.—Uu poet al clipelor de îndoială (0. Carp).

Dr P. Cazacu. Locuinţele sătenilor . ee

M. Costea.—Din Basarabia: Rominii şi chestia agrară,
„—Din Basarabia `, . »

Prof. $. Cav. de Cuparencu.— Viaţa Rominească în Bu-

covina: Problema răzâgească . . . . .
NG. lbräileanu. Probleme literare. e . s...
George Kernbach. — Expoziţia Jubilar . . . . . -
Nicolae ep zeg medicinei faţă cu boalele
care izvorăsc din starea economică a să-
oana eng em d pa
C. Morariu.— Viaţa Rominească in Bucovina: Părţi
din Ist. Rom. bucovineni. . . » 3
Aurel Onciul. — Evoluţia politică în Bucovina . . +
Pr. Onofrei.—Din Basarabia: Renașterea culturală .
A. Phihppide. — Specialistul romin, een
Podgoreanu. —Serisori din Ardeal. D - D D D D -

10,

49,

282
186

`
“A
-

"ep Fi A ez" 27553."

1. CAE — Din Ardeal - Politica noastră pae
randistă .

„— Din Ardeal : "Dinasticismul nostra .
Secula. Viata Rominească în Ardeal: Teatrul. .
ie Tofan.— Viaţa Rominească în Bucovina: Teatrul

318. Miscellanen,

P. Nicanor & Co.— Fraţii bucovineni în Iaşi ; Giuseppe
Giacosa ; Capitalurile străine în... literatură ` Poşta
Redacţiei ce

Statuia lui Vasile Alexandri ; Nunta lui Octa-
vian Goga; Citeva «Curiozităţi şi altele»... ale
D-lui 0. D u; D. Radu D. Rosetti despre
d, Radu D. Rosetti ; Politicianismul în Literatură ;
O lămurire ; Dela Redacţie .

Ştiinţă gi Religie; Desbinările bucovinene ;
Prempeh D-lui M. G. Holban ; Retragerea D- lui
N. Iorga dela «Sămănătorul» ` Sărbătorirea Bar-
dului dela Mircești; Courrier Européen”; Ja-
răsi neologismele ` Ùltima oară. ai la 5

Militarizarea şcolilor; Invierea lui Dante şi GC?
tania unui filosof asiatic ; Ultimul „Decret“ al D-lui
N. Iorga; Efect T Cauză ; O păreche originală ;
Discursul contel Andrassy; Jubileul „Armoniei“;
Vilegiatura în Moldova; Casa lui Creangă; Un
Recensent „No. 2*; D. Radu D. Rosetti redivivus

IV. Cronici.

Octavian Botez.—Cronica Literară : F. Brunetitre .
Vintilă I. C. Brătianu.— Croniea Internă: Obgtiile sä-
“dor pentru arendarea de moşii
E, i-a darn ronica Ştiinţifică: Foamea gi iubirea ln

ta pentru em a
"eru ica Ştiinţifică: arazitismaul organic şi
“social .

C. S.—Cronica Externă: Cum pacifică d. Stolypin Rusia,
„„— Cronica Intsrnă : Ţară de latifandii, . ,
Ana orei d cu É Cronica pedagogică : Convorbiri

sco A
I. G. Duca.— Cronica Externă: Situaţia în Anglia | Se
G. 1.—Cronica Literară : Arta UG Critica feminină .
Traducerile, . .
È NO Pepelea Orice Econ ES: Absolvenţii
meserii
Vasile Pârvan.—Cronica istorică: E nevoe la noi de
o revistă istorică
d Seada E — Cronica Siet Falimentul poli-
ei maghiare .
Izabela D ien (Evam)—Cronica Literară: Critica

D-r I Simionescu — Cronica Pedagogică : Tot „0 do-
Căpitan Alexandru Sturdza. —Cronica Militară: Studii

de psicologie militară
en D. erc Cronica Medicală : Regimul’ sării.

Pë s TN "nm

ES 200. 2 STE E) ST VE KASS sw

104 —107

261—266

440 — DD
*

576—585

Al. Teigara-Samurcaş.—Cronica CR Si
minesc şi cel bulgărese . SD SS

Za rei Lë Recenzii,
imăneşlianu.— « Proprietatea t z
SE Pagal S a mare 7 chestia ţa

Florian I. Becescu.— «Spre ziuă». =A E

Mihail A. Beşteleiu.— „Citeva propuneri pentru exem:
plaritatea şi eficacitatea pedepselor“. — G. K.

Ton Birseanul.— „Primele Cinturi“.—0, B,

G. Bogdan- Duică.— „N. Nicoleanu, V. Cirlova, CG Sta.
mata ; Opera complete“, OO. I. S

E Al. Brătescu- Voinesti. nl Lumea Dreptăţii“, ~G. L

Vintilă I. Brătianu. — «Menirea Partidului Liberals CS,

G. Christodorescu.— «Economia Naţională şi Căile noas-
tre terate. —G. K.

N. Dobrescu—sIntemeiarea Mitropolior și a celor din-
tai Mănăstiri din țară». E. P,

? ? .—nFragmenteo VE la istoria biseri-
cii romine*,--E, P,

WC. Dobrogeanu-Gherea,—<Din ideile fundamentale ale

Socialismului ştiinţific». OG I.
Alex. G. Doinaru, Stiti oma ec
Lonis Eisenmann.—eLe SE Austro. Hongrois
de 1867».—E,
George C Georgian. - -Poezii “(1899— 1906)». =O E,
Onisifor Co, — „Limba Nouâlor Cărţi Bisericeşti*, —

Jean T. Ghica ` La Propriété litteraire et artistig el
en Roumanie" —G. K.

Const. Giurescu, — „Contributiuni la Studiul Ĉronigsior
Munteng“, —G. P.

C. Hamangiu.—-«Arta şi literatura din” punct de ve-
dere juridic. — Teoria proprietăţii intelec-
tuale+,—G. K.

- » sla législation de la propriétá "litteraire et
artistique en Roumanie, Les droits des au-
teurs roumains et étrangers“.—G. K,

George ger R industrial in Rominia.»

D-r A. 1. egen. Necesitatea unui serviciu psychia-
tric in închisori>.—(. K,

N. lorga.—sNegotul şi meșteșugurile în trecutul ro-
minesec»,—Y., P, S

d „ «Citeva documenta de cea mai veche limba
rominească:. CG. P.

prea Lovinescu.—s Pagi pe nisip», „vol I,- Ġ. 1.

O. Maior:—,Bibliotėeca copiilor“.—I. B. .

Ze Michaeli s.— «Die archăologischen Entdeckungen
des XIX Iabrbundertgs —N. P. . .

Simion C. Mindrescu. — „Mittelhochdeutsch, Gramatică,
texte, explicări i vocabular“.—C, B. ,

A. Nicolescu. «Rolul Ad aistrațiunii d îmbunatâţi-
rea soartei ţăranului», —M. A

1. Nicolescu-Chic, — «Clipe simtite», mes CG

Miron Nicolescu. — «Primul călător romin prin Siberia
China», —C. B. D D D A 91-a "ka AN
Siet,

g
P UA

Pe e VKZ RS KI et Zei

waya dat 8 ée 03 a: Pre

i
w
SEH

Sa
|
zi
S

iii
A

`
Sp se

AM Sadoveanu. —,Mormintul unui copil“. 9. I
Dr. G. 1. Sbiera „Contribuiri pentru o istorie soci-
ală bisericească şi

Së
GE

vista Idealistă, Arhi
eege legen şi Şcoala, Rev
che și învățătoarelor din
Economia Naţionulă, subita

Hoviow, Review” d Re- A