Viata Rom. (R.), 1907, 7

(tt eseeees 


CEREA 
Viaţa Romidească 7 


Revistă literară şi ştiinţifică 


Directori: C. STERE şi Dr. 1. CANTACUZINO. 


VOLUMUL VU. 
Aert H 


IER 


Redacţia : Str. Romina 4. — Administratia: Str. Manolescu 2. 


TABLA DE MATERII 


a 
Volumului VII 
(ANUL I, NUMERELE 10, 11 și 12). 


E. Literatură. 


= e e t Legenda Funigeilor (poem dramatic) , 

Aerem ` — Aproape de ofilire . 

oşbuc.—Na Duna (versuri) - 
Fragment (versuri) 
N. Gane, —Mingisre 
SEN Goga. —Fecunditas (versuri). 
St. O. Jost Tannhăuser (actul LI) 
l. Mironescu.— Dragii Tatei So ee me 
C. Mironescn. Moş-Ajun gti bn date 
D, D. Päträşcan —Un caz special . e 
Matilda Poni.— Toamna (versuri) 
G, Ranetti.— |n jurul samovarului (versuri 
M. Sadoveanu. —Fiorul . 
5 Duduia Margareta 3 e 

Artur Stavwri.— Trei fete seceră (versuri) . 
Iorgu Toma.— Torcătoarea, trad, din Goethe (versuri) 


At. Ntudii, Articole, Sewvisori din ţările române. 


A, Baltazar. —Note asupra industr. de artă (cu 5 ilustr.) 
A Bizantinii ca decoratori (cu 5 ilustraţii) 
Constantin Botes —lliada in romineşte . 
Oct. Goga. — Ţaranul in literatura noastră poetică . 
Gt —Viaţa Rominească in Bucovina. Şcolile secun- 
dare. Din activitatea dietei, , 
Invăţămintul primar şi roadele lui, 
Slăbirea elementului rominesc in ţară 
d Ibrăileanu — Amestec de curente contradictorii: G, 
Asachi. 
Lean. Scrisori din Ardeal.— -Björnson contra Un: 
gurilor, —Mäcelurile dela Pänade, Pecica, 
Cristian şi Cernova, — Lupta in dietă. Kë 
pania Slavilor A S 
Eugen Jocm *scu.— Pe drumurile Eladei 
Dr. M. Manicatide.— Medicina Socială 
G. Murnu. — Expoziţia dela Ateneu (Kimon Loghi, şt 
Luchian, Oscar Spaethe), Cu gese ilustraţii, 
x Radu Rosetti. SCC chipul in care se exploatau 
in Moldova in epoca regulamentară 
dese mita agriculturii în acel răs- 


400 


H 


Pug. 


I. Russw-Siriamu.— Scrisori din Ardeal.— Joia roşie, 
140,coo demonstranţi.— Partidul naţional și 
socialiștii pentru sulragiul universal.—Emi- 
grările.— Intre alegători. —Prigoniri .  . 
Sfirgitul Afacerii Vaida.—Articolul unic.— 
Rominii şi Croaţii.— Alegerile din Comitate. 
Fondul de Teatru.— Prigoniri - e 
Isabela Sadoveanu- Eaan,— Nicolae Grigorescu .  . 
C Stere.— Social democratism sau poporanism. ST 


IHL Cronici, 


Dr. D. Călugăreanu. — Cronica ştiinţifică : Alchimia 
modernă . . A S j 
b è D Partenogeneza artificială . . 
Dr. P. Cazacu, —Cronica Medicală: Declararea, izola- 
rea şi dezinfectarea sint absolut necesare 
contra boalelor molipsituare A - e 
Dr. P. Cazacu şi Dr. A. Slătineanu.— Cronica Me- 
dicală : Masurele luate de statul romin pen- 
tru a preintimpina invaziunea holerei din 
Rusia in cursul verii şi toamnei anului 1907 
t. G. Duca, — Cronica Externă : O corabie care se 
inneacă, . . ` . e e 
e $ Afacerea Moltke-Harden 
Se x Cei doi Coburgi > = = > 
G. 1.—Cronica Literară: Trecutul in opera de artă. 
„Un sămănător de idei“ e ES 
„ „Probleme Literare: O nuuă concepţie asupra 
artel . e . r R . P e 
A. Mirea —Cronici vesele (Caleidoscop) S 
G. Ranetti.— Cronici Bucurestene : Octombrie . 
C. Stere—Cronica Internă, Discuţiile din Camera 
Tarascon. -Cronici vesele . . . S, a 
e e ,  (Fārimituri) A 2 i 
Al. Taigera-— Samurcaş.— Cronica artistică ` Jaful o- 
biectelor de artă dela Expoziţie 


IV. Miscellanen 


P. Nicanor d Comp.—Biblia in popor; D. Panu şi 
„Viaţa Rominească*; N, Vaschide; Mora- 
vuri... literare; Pentru d. director general 
al poştelor; Dela Redacţie ©“ . à : 

„Răvaşul Poporului“ ; „Politica şi Lite- 
ralura“ d-lui S. Mehedinţi; Literatura ro- 
minească in străinătate; „Specialistul ro- 
min" . e . ` ` A e 


125 


DI 
Pit — 
„Ravaşul Poporului“ ; „Proprietari de idei 
mari“; O veche socoteală“ ; „Un dicționar 
secret" „Cronica D-lui Tzigara Samurcaş* ` 
„De la Redacţie: e S i P e 477 
V. Recenzii. 
Gr. Alexandrescu.— Poezii (C. B) . $ A å 134 
N. Bănescu.— Viaţa lui Pericle ftraducere).—(M. J.) . 295 
A Bogdan. Steeg ES ` geg şi Voroneţ din 
R 1473 şi 1530.—(G. P.) e . e 
Zaharie ee SA. < j i A KR 
Calendarul Minervei pe 1908.—(M. C.) . ` è 493 
1. A. Candrea.—Graiul din ţinutul Oaşului.—(G. PA 291 
Gd Ve, Vos 1907. Din primăvară păn' in toamnă. (C.S) 300 
Charles leperet.— Les transformations du monde ani- 
mal, OR. D H H H M H +90 
D. Prea- La probleme de la conscience. — ; 
uliu Dragomirescu. — Flori de Argint.—(0. B.). : Ko 
Emile Faguet. — Propos de "Theatre IC V} . Ié 
Fi A Le socialisme en 1907.— (0, B.) 485 
Emile Gebhard.— Sandro Botticelli. (N. Q) À 487 
Emil Girleanu.— Odată. 0. S).  . . 
L B. Hétrat—Aevea.—{l. S} . = S = e KS 
Anghela D. Holban.—Oamenii celebri din Anticitate. — 
486 


M. C.) D D D . DH . . 
Dr. M. FHhirsu -- Rumänische Erzăhiungen.—(A. B. C.) 
Si. O. Josif şi D. Anghel. —Legenda Funigeilor.—(G. | ) 
A. O. EE copiilor şi a tinerimii. — 
m. Lă wd H + ké La 
Corneliu Moldovanu.—Flacări.—(I. $.). ` S e 
Sebastian Moruzi. — Citeva vederi în chestia ţără- 
nească. —(C. EA) D + D D i . 
Leon Maria. Goapidlna și fata dela ţara; Rostul 
ycoalei în lupta de ridicare a gospodăriei 
irinel (a EL. e a 3 d. e 
N, guter i CG Stoinescu. — Călăuza Stuparu- 
ui.—(St. Pr.) d ` a e A 
D. Th. Weculuţă.— Spre ţărmul dreptăţii. —(M. C.) . 
Dr. Paul Petrini.—Cum trebue reorganizată asistența 
sanitară a ţărânimii.- (Dr. N. Q) . à 
Abel Rey.—La théorie de la physique chez les Phy- 
siciens contemporains. — (O. R.) e à 
Jon Slavici.— Nuvele. AL S). . s ă A 
Tereza Stratilescu.— Educaţia fizică, intelectuală şi mo- 
rală şi Istoricul externatului secundar 
fete din laşi.—L. BL. e e é 


Iy 


Emile Verhaeren. — La guiilande des Dunes, — (Dr. 
D N, (LL D D H D D Li 
Paul Verlaine. — Voyage en France par un Francais. 
H A D H b D H . 


VI. Revista Revistelor., 


Convorbiri Literare, Luceafărul, Junimea Lite- 
rară, Sămănătorul, Floarea Darurilor, Viitorul Social, 
Arhiva, Studii FilosoBse, Revista generală a invaţa- 
mintului, Cultura Roma, Neamul rominese, Săpta- 
mina, Convorbiri, Şezătoarea, Economia Natională, 
La Nouvelle Revue, Mercure de France, La Revue, 
Revue de métaphysique et morale, Revue des idées, 
La Revue Latine, Revue des Deux-Mondes, Le Mou. 
vement économique, Nuova Antologie, Rivista d'laba, 
Deutsche Rundschau, Deutsche Revue. Sozialistische 
Monat:-Hefte, Contemporary Review, The North Ame- 
rican Review, The University Review, 

YEL Varietăți. 
Spirni tor. — Cintăreţii şi Tuberculoza.— Tenia in gal- 
bănuşul oului.— Aniversările lui Bjornson. 
Amintiri despre Nitzsche.— Comemorarea lui 
Auguste Comte,— Cel mai vechiu oraş de 
pe pămint.— Planeta Marte. — Ce fac Ameri- 
canti pentru biblioteci. — Statuia lui Flaubert. 
O inovaţie la „Salon d'automne*!.— „Celui 
ce are i se va mai da“.--Inc'o Academic! 
In contea turburării.— O apreciare ale lui 
Taine. Leopardi inedit, . i 
Frants si Carducci.—Candidaţii la Aca- 
demia franceză.— Două inedite ale lui Mau- 
passant,—Ceasornic roman.— Observaţii a- 
supra castorului.— Sa due phoan t— Presa 
in dm PEREA cenzurii. — Pod uriaş, — 
Razele X in armata germană. Canal-tunel 
intre Marsilia şi Ron. —Telegrafie făra fir. 
Alchimia Moderna. = Cel mai mare ho- 
geag din lume. — Cafeaua fără cafeină. — 
morurile lui Sainte-Beuve.—Lapte vege- 
tal. —Un dinosaur uriaş.— Mileniul Univer- 
sităței El Azhar.— Telegraful lui Grzanna. 
lemperatura soarelui. — Dicţionarul lui 
Grimm. — Substanțe toxice secretate de 
plante. — Padurile în Japonia. — Un munte 
Hatat.—Balon be 25800 metri Inălțime 


VIII. Mişenrea intelectuală în sirăină- 


E? Bibliografie a ali 


O 


Eph gon 495 


157 319, 306 


Legenda Funigeilor 


Poem dramatic în trei acte 
(Urmare) 


ACTUL AL II-lea 


Acelaş decor. Luna, la înălțimea arborilor, aruncă razele pleziş, in- 
rapi statlvele şi pe Runa care fese. Restul iatacului pluteşte într'o lu- 
mină vis. 


RUNA (singură) 


Lună, ca pe-o harfa trec minile mele, 
Firele sint parca strune fermecate. 
Stativele cîntă, și eu cint cu ele... 
Ca o harfa cinta stativele mele 

Și in noaptea asta toate 's luminate. 


153 


3:7 Nu știu cinta 'n mine sau firele sună, 
Fiecare "și spune nota lui cu taină, 
De trei nopţi intr'una tes cu tine, luna, 


Tes fara de preget fermecata haina. 


Nu ştiu cinta 'n mine sau firele suna... 
După cum artistul atinge o strună, 
Mai incet, mai tare, mina mea cind țese, 
Trezeşte atitea glasuri ne 'nţelese. 


505 


160, art 


VIATA ROMINEASCA 


De trei nopţi de veghe tes fara de preget. 
Nu ştiu cinta 'n mine sau firele suna, 
Nu știu cine cinta cind le-atingcu'n deget: 
Firul de maătasă sau raza de luna... 


Ca o harfa cinta stativele mele 

Şi-i atita farmec... Umbre violete 
Umb!' aşa sfioase... Ca nişte margele 
Rid in umbra ochii vechilor portrete 
Cautind uimite la minile mele... 


Ah, e-atita farmec şi-i atita taina... 
De-aş sfirşi odata fermecata haina ! 
Scade noaptea... Ceasul prinde lung să bata, 
De-aș sfirşi odata haina fermecata ! 


(Destace pinza de pe sul, pregătindu-se so coase, In acest timp, 
odată cu ultime 


e versuri, ceasul bate lung, Hunar intră) 
HUNAR 
Veşnicie sa se faca ora asta dulce ! 


RUNA 
(speriată, se 'ntoarce cu tortul În minä) 


Pe cine cauţi tu, straine ? 
HUNAR 


Cum? Nu s'a dusfrumoasa Rună sa se culce 
Cind toate dorm ? 


RUNA 


Ce cauţi tu la mine? 
Cum indrâznesti sa'mi tulburi ora asta? 


LEGENDA FUNIGEILOR 


HUNAR 


O bolta de senin era tereasta 

Şi eu treceam supt ea, visind la moarte, 
Și ma gindeam că mine plec departe 
Şi poate n'o sa mai revin. 


Și-atunci o forma alba ca un crin, 
Mai alba ca un crin, mai casta 

Se zugravi "n seninul din fereasta 
Şi crinul asta alb erai tu, Runa! 


RUNA (cu grijă) 


O taci, sa nu te-auda luna! 


HUNAR 


Și s'a intunecat pe urma iar fereasta 
Si-apoi, precum arunci 

Într'o sonoră cupă de cleştar 
Ușoare boabe de margaritar, 

Asa sonor atunci 

A prins să sune-un glas, 

Incit pătruns de farmec am rămas,— 
Şi glasul asta era glasul Runii! 


RUNA 


O taci, tu nu cunoşti blestemul lunii ! 


HUNAR 


O lasa 'n pace luna, şi-asculta-mă mai bine: 
Trei zile sint acuma, de cind petrec la voi. 
De-ai şti tu cita cale lasat-am innapoi, 

Un ghem de l-ai desface, trei zile ou ajung 


VIAŢA ROMINEASCA 


Sa masuri drumul lung 
Ce m'a minat spre tine. 


Viaţa mea "nainte era aşa pustie, 


Dormeam prin taberi, noaptea, cu fruntea pe un scut, 


Tot una mi-era mie să nu mā fi nascut, 

Sau så mă pierd în lupte, să mor ca un pribeag 
La umbra unui steag 

Pe un cimp de batalie 


Vedeam pe cer nainte'mi un stol de corbi deprada 
Ca un herold al morții urmam eu negrul semn 
Şi nu știam eu singur ce 'nsamn' acest indemn — 
Acum abia "mu dau seama ce taină mia 'ndreptat 
In gcană spre palat 

Sa trec pe supt arcada... 


Era indemnul vieţii ce m'a cuprins de-odata, 
Cind te-am vazut o Runa, şi groaza c'o să mor, 
Cind aş putea prin tine sa fiu nemuritor, 

Sa am ceea-ce nimeni pe lume n'ar avea : 

Pe tine, Runa mea, 

Şi haina fermecata ! 


RUNA 


Cum poţi vorbi tu astfel, o Hunar, cind ştii bine 


Ca n'am tesut câamașa pentru tine! 
HUNAR 


De n'ai țesut-o pentru mine, 
Atuncea, spune, mina ta, 
'Nainte ca să vin la tine 
De ce nu mai putea lucra? 


RUNA 


De unde ştii tu taina mea? 


LEGENDA FUNIGEILON 


HUNAR 


De n'ai țesut-o pentru mine, 
Atunci de ce privirea "0 oare 
Nu mai putea sa vada bine 
Pe albul tort s'aleag'o floare? 


RUNA 
Ah, Hunar, inima mă doare! 
HUNAR 


De n'ai țesut-o pentru mine, 
De ce de cind eu am intrat, 
Rasună, ca un stup de-albine, 
De cintec vechiul tau palat? 


RUNA 
O, Hunar, taci,—că e pacat! 
HUNAR 


De n'ai țesut-o pentru mine 

De ce-i mai alba fața ta 

Ca pinza asta, cind cu tine 
Vorbesc, —răspunde, Runa mea! 


RUNA 
De unde ştii tu toate-aşa de bine? 


HUNAR 


Painjeniş de raze e 'ntins din stea in stea 
Şi ca o plasa larga cuprinde universul, 
In care sfera noastra pe osia ei grea 


VIAŢA ROMIXEASCA 

Ca un painjen negru îşi cumpaneşște mersul. 
Nu mişca nicăirea şi nu se larm'o rază 
Pe 'ntinderea acestei rețele diafane, 

Ca in aceia vreme mii de meridiane 

Sa nu prinda de veste, 

Si crezi că nu vibrează 

Şi 'n noi undele-aceste 

De. "*nştiinţari secrete 

Şi ca în fiecare din noi nu dormiteaza 
Aceleaşi legi ce mişca enormele planete? 


RUNA 


Nu te nteleg, o Hunar, dar cum un arc se rumpe, 
Cind e intins prea tare, aşa ma simt intrinta 
A tale vorbe-arunca Inciri de pietre scumpe, 

Şi tu te joci cu ele. 

A tale vorbe cinta 

Ca razele de luna pe stativele mele. 


HUNAR 


Nu vorbele arunca luciri de pietre scumpe, 
Ci-i dragostea din ele ce le aprinde focul. 
Vazut-ai licuriciul pârechia cind şi-o chiama, 
Cum scinteie în aier, ca sa-i arate locul? 
Cum vrei a mele vorbe sa nuscinteie, spune! 


RUNA 
De ce ma prinde, Hunar, o ne 'nțeleasă teama ? 
HUNAR = 


Nu-i teama, ci iubirea! 
Dar știi tu ce-i iubirea? 


LEGENDA FUNIGEILOR 1% 


TE 


Ştii ce-i o apă mare 

Ce doarme "'ncâtușata in albele gheţare ? 

Dn ani de zile-acolo a nins şi veşnic ninge, 
Ţin norii intuneric și noaptea nu mai moare, 
Dar vine-odata totuși biruitorul soare, 

Se lupta mult o raza sin clipa ce-o atinge, 
Precum un mag vräieste cu varga fermecată, 
Cu zgomot apa 'şi iese din matca inghețata, 
Dind unul peste altul, în vălmâşag, deodata 
Pornesc albastre sloiuri, 

Şi tot ce sta acolo incremenit de mult, 
Intreaga rinduiala 

Se prăbuşește-acuma, curg libere puhoiuri, 
Şi-o larmaă, o navala, 

Un furios tumult, 

Inneaca tot şi cinta scaparea din robie! 


RUNA 
Aşa e, Hunar, viața mi-era aşa pustie! 
HUNAR 


Dormeau atitea doruri in tine 'meremenite... 
Vezi tu, monotonia vieţii uniforme, 

Aceiași rinduiala şi dupâ-aceleaşi norme 

La anumite ceasuri, 

Bataile de clopot cind suna de vecerne, 

Şi mobilele toate așa de invechile, 

Și-aceleaşi coridoare pe care-a tale pasuri 
Veneau ca sa se plimbe, 

Nu Han părut adesea ca nau sa se mai schimbe 
Si că devin eterne? 


VIAȚA ROMINEASCA 


RUNA 


O, da, simţeam adesea ca trebue sa fie 

Şi alte lumi mai mindre ca lumea mea cea mică, 
Şi-un gind vioiu, arare, 

Cum sboară'o rindunică 

Şi-atinge'n treacat numai cu aripă-i ușoară 
Oglinda apei clare, 

De-o tulbura o clipă în cercuri mișcătoare, 
Aşa-mi trecea prin suflet şi-l tulbura o clipă. 
Şi alteori, în noaptea ce s'aduna in mine, 
Cum se adună neguri in tunduri de abisuri, 
Cind e de-ajuns o piatra In treacât aruncata 
De se deschid deodata 

De poţi vedea departe ca prin fereşti senine, 
Aşa o vorba "n treacat ma deştepta din visuri : 
Şi-atunci simțeam eu bine. 

Ca trebue sa De pe un tarim, departe, 

O lume ca mn poveste. 


HUNAR 


Da, gindurile tale nau fost păreri deșarte. 
Caci lumea asta es/e! 


RUNA (din ce în ce mai cucerită) 
Dar unde, Hunar, unde? 
HUNAR (misterios) 


Departe, neştiuta de ochi profani, s'ascunde 
Ca o comoară scumpă spre care toţi alearga. 
CU nu-şi pierdura mintea voind ca s'o dezgroape, 
Catind-o pretutindeni In lumea asta largá, 
Cind ea era aproape. 


LEGENDA FUNIGEILOR 


Ca o comoara-ascunsa care-şi vestește locul 
Cu flacara-i albastra, de cind e omenirea, 
Şi chiama pretutindeni, dar nu e nicairea. 
Şi totuşi ea exista, şi de=om avea norocul 
Noi vom alla-o poate... 


RUNA 
Şi ce trebue sa facem ca s'o găsim, o, spune? 
HUNAR 


Sa te desfaci de toate! 

Sa rupi ingusta punte 

Ce leaga cu trecutul, 

Şi tot ce te supune 

Şi-ţi porunceşte lutul 
Şi tot ce-ţi farma viaţa în mii de griji marunte; 
Sa "'nduri, fară sa murmuri, oricare suferinţi, 
Sa uiţi şi neam, şi lege, și casa, şi părinţi, 
Sa calci tot în picioare, 
Şi sa nu stai la ginduri chiar dac’ ar fi sa-ţi ceară 
O jertia cit de mare! 


RUNA (repede) 


O jertfa! Spune: care? 
O fac, orice mi-ai cere! 


HUNAR (imperios) 
De este-așa, da-mi tortul şi vin’ cu mine "mn lume! 
RUNA (cu spaimă) 


O, sine ești tu, Hunar, şi ce ma "'ndemni să fac? 
O, cine eşti? Raspunde ! Abia îţi știu de nume 


13 


ID? VIAȚA HOMINEASCA 


Şi cum de-a ta putere nu pot să mă desfac? 
Sa-ţi dau eu ţie tortul ce nu Ga lost sortit, 
Sa moară "n lupta Landor, şi mama, scumpă mamă, 
S'aud cum ma blesteama 2 
Nu, asta nu se poate! 
HUNAR (ironic) 
Vezi cit de mica esti! 

Erai ursita 'n lumea aceasta sa traești! 
Nu-ţi era data ţie ca să gaseşti comoara! 

RUNA 
Comoara! Dar blestemul? Eu de blestem mä tem! 

HUNAR 


Iubirea e mai tare ca orișice blestem! 


(Se face ziuă; s'aude în depărtare cintecul cocoşilor, apoi tot mai s- 
KE La scară râsună tropotul calului, Hunar tresare şi păleşte. 
'nioarce hotărit.) 


Priveşte-i ziua-afara, şi calul ma aşteaptă. 
Raspunde: vii cu mine ? 
Sau plec,—şi nu mai viu! 


RUNA (eşită din minţi) 


Da, Hunar, viu cu tine! 
(la tortul şi i-l dă). 
Al tau så fie tortul—a ta şi eu sa fiu! 
(Cade în braţele lui leşinată) 
HUNAR 
(se uită la ca Ironic, o aşază frumos lingă stative şi rösteşie, zimbind :) 


Săârmană pasarica! Aceleași sinteţi toate! 
(Se depărtează încet, privind peste umăr la Runa, 
leşinată la stative,— şi dispare). 


(Va urma) EP RF 


Socialdemocratism sau poporanism ? 
Ii 


industrializare ?—Termenul evoluţiunii 
Sociale. Capitalul „vagabond“. 


Laien spre progresul social, evoluţia socială nu poate fi iden- 
fică wc toate țările si pentru toate popoarele rotundului 
pămintese, 


Aceasta e clar. 

Dela comunismul primitiv, în cure trăesc încă, de pilda, 
Esehimoșii din Nordul Americii, şi pănă la o ţară ideală a capi- 
talisinului modern ca Anglia, inaintea noastră se desfăşoară în 
E? tiu toată istoria socială a omenirii, cu toate fazele-i interme- 

„Şi insu-şi acest fapt de coexisrenţă a unor stări sociale atit 
de deosebite, într'o epocă ca a noastră, cind în aceiasi timp ra- 
piditatea şi frequenţa comunicaţiunilor fac cu neputinţă izolarea 
indelungată de feluritele înriuriri din afară pentru orice popor, ne 
arată cit de absurdă este credința că un popor rămas in urmă 
trebue să treacă prin toate fazele de desvoltare a înaintaşilor shi. 

Dacă a'ar fi decit saltul săvirgit sub ochii noştri de Japo- 
nia, încă ar fi îndeajuns pentru a dovedi, că în situația ac- 
tuală a raporturilor mondiale, pentru o țară determinată se pot 
suprima multe stări intermediare, cari erau inevitabile în progresul 
popoarelor din Apusul! European, şi astfel se poate modifica adinc, 
până la înfinit,—după infinita varietate a stărilor sociale, — mer: 
sul însuți al evoluţiei sociale. 

Dacă, de pilda, procesul economie al ţărilor civilizate, după 
doctrina social-democratică, duce fatal la transformarea ordinei 
sociale de astăzi, pentru ce ar trebui ca Eschimoșii americani, 
părăsind comunismul lor, să repeta numai decit evoluția euro- 
peană, şi încă veacuri sau chiar milenii intregi să-şi ducă crucea 
evoluției economice spre Golgota capitalistă, pentru a ajunge apol 
ia împărăția ceriului societățai socialiste, pâșind credincios pe 
urmele mai marilor lor întru civilizaţie ? 

E vădit, prin urmare, și fără multă flosofie, că nu există, 
nu poate exista o evoluție sociali weg, identică, pentru toate 


Io VIAŢA ROMĪNEASCA 


țările, ci fle-care ţară urmează o evoluţie proprie. Aceasta e a- 
devărat chiar pentru ţările cele mai înaintate în industrialism,— 
Anglia, Germania, Franța, cum ne arată profesorul W. Som- 
bart. 


Aceasta o ailrmă şi înşi-și autorii schemei evoluțiunii econo- 
mice a Apusului, K. Marx și Fr. Engeles, și nu pentru Eschi- 
mosi, ci pentru o ţară ca Rusia. 

In ediţiunile mai nouă ale „Manifestul comunist“ se repro- 
duce prefața scrisă de K, Marx şi Fr, Engels pentru traducerea ru- 
Fräsch din 1552; 

„In Rusia,—cetim acolo, —alături de organizaţia capitalistă, 
„ze se desvoltăa repede, şi de marea proprietate burgheză, ce este 
„pe cale de a se forma, mai bine de jumătate din pămintul pi- 
„rii constitue proprietatea comună a țărarilor. Se naște atunci 
„întrebarea, dacă comunitatea țărănească din Rusia, această for- 
„mă deja foarte descompusă a proprietăţii comuniste primitive, 
„va trece direct la o formă comunistă superioară a proprietăţii 
„funciare, sau dacă şi ca trebue întăi să treacă prin același 
„Proces de disolujiune, pe care ca fa suferit în desvollarea isto- 
„rică a Apusului ? 

„Singurul răspuns cu putinţă, ustă-zi, la această întrebare 
„este următorul. Dacă revoluțiunea rusească va da semnalul re- 
„voluţiunii muncitorilor din Apus, și amindonă aceste revoluţi- 
„uni se vor complecta reciproc, proprietatea comunistă actuală a 
„țărănimii ruse va pulea servi ca punct de plecare a unei revo- 
„lsliuni comuniste“.”) 

lată deci, după K. Marx si Fr. Engels, posibilitatea unor 
imprejurări, cînd pentr o tară imensă ca Rusia, mai bine deju- 
mâtate din întinderea Europei, și care se află abia la începutul des: 
voltării industriale, se poate suprima cu totul, în evoluția ei so- 
rială, calea spinoasă a industrialismului capitalist, intreaga fazë 
socială, care în Apus a dat nastere civilizaţiunii moderne !... 

De aici rezultă, că fiecare ţară, pentru aşi croi calea spre 
progresul social, trebue si studieze condiţiunile ei proprii. Nu- 
mai acest studiu poate servi de bază științifică solidă pentru 
programele şi organizaţiunile politice, 

ȘI dacă s'ar intimpla, de pildă, ca un Eschimos din nor- 
dul Americei să aibă fericirea să-şi treacă anii de studii prin 
Berlin sau Paris, şi să se pătrundă acolo de adevărurile doctri- 
nei social-democratice, şi dacă s'ar intoarce apoi în ţara lui, spre 
a face acolo „politică*,—ar putea rezulta ca el, tocmai ca soci- 
alisti, să fie dator să urmeze acolo o politică de rezistenţă, o po- 
lilică conservatoare prin esenţa ei, în așteptare până ce va ră- 
sări în stirşit soarele în Apusul european 


b 


Fiindcă, o fi creat industria modernă toată civilizaţia apu- 


“ K. Marz ei Fr. Engels, —. Manifeste du parti comuniste”, trad. 
de L. Lafargue, p. 7. (ed, 1901, G. Jaques et Co, Paris), 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 7 
2 


seană, o fi pregătit ea toate condițiunile tru pro l social 
al omenirii, pentru triumful me ara dei: dreptā des pănă 
atunci, cum trebue să ştie şi socialistul nostru imos, capi- 
talismul european, în numele „civilizaţiei“, distruge fâră milă toate 
popoarele primitive cu cari vine în contact, 

SE «progresul omenirii», pentru el şi pentru neamul lui, 
nu e it un cuvint gol și plin deamăgire, dacă atunci cind, o- 
dată şi odată, va răsări soarele, razele lui blinde nu vor mai lu- 
mina nici un colţ al pămintului, în care să se fi păstrat acest neam... 

Şi socialistul din Eschimosia va căuta să ridice în jurul 
țării sale „ziduri chinezești“, cari să stăvilească mersul trium- 
fal al «civilizaţiunii europene» ! Căci altfel ce rost ar mai avea 
toată viaţa şi activitatea lui, dacă această civilizaţie va distruge 
prin alcoolism, boală şi mizerie tocmai acel organism social din 
care ci face parte? 

Această «politică conservutoare» i se impune, mai mult de 
cit oricui, mai mult chiar decit acelora ce cred în veşnicia for- 
melor actuale ale civilzaţiunii, tocmai fiindcă socialismul i-a in- 
spirat credinţa in vremuri mai bune, cind „civilizaţia“ pentru 
popoarele rămase in urmă nu va fi un sinonim cu mizerie, al- 
coolism și alte boli... „civilizate“... 

Bine înțeles, dacă el Une să rămină Eschimos, şi să (rä. 
iască în mijlocul Eschimoşilor,—şi dacă,—pentru a nu se «in- 
fecta de politica... conservatoara»,—nu preferă să formeze un cê- 
nacliu de „elită social democratică“ sau să se retragă în preocu- 
pările senine ale vre unui laborator, întreţinut de ticâloșii de Es- 
chimoși din mijloacele comunismului lor primitiv, sau chiar să 
pleca in Europa să lucreze acolo „pentru ştiinţă“, ori să lupte 
pe bulevardurile Parisului pentru «progresul omenirii>, mingiindu- 
se, de pieirea neamului său, prin conştiinţa curăţeniei şi a su- 
periorității sale de.... „proletar intelectual“... 


+ H 
s 


Aceste considerațiuni dovedesc că, —cu tot progresul trium- 
fätor al industrializării societăţilor moderne din Apusul Euro- 
pean,--e foarte legitimă intrebarea ce am pus-o la sfirşitul ca- 
pitolului precedent : —dacă industrializarea, după tipul celei eu- 
ropene, e inevitabilă, sau chiar dacă este ea măcar cu putință şi 
in Rominia ? : i 

Pentru naşterea unei ratan aa se cere o condiţiune 
indis bilž,—asigurarea eului. 

Dë a ch chiar multă teorie, e clar că Rominia nu 
poate prezinta o piaţă îndestulătoare pentru industria mare, după 
tipul european. 

Rominia, de pildă, consumă anual, în total mai puţin de 
700 vagoane de fire de bumbac, de tot felul (între anii 1901—1906 


2 


18 VIATA ROMINEASCA 


s'au importat intre 5,500 — 6,500 de tone pe an).*) Dar o singură fa- 
brică din Manchester poate produce o cantitate mai mare da fire, 
de un singur fel! 4 

i Nu Si Sien de întreprinderi industriale ca fabrica lui 
Armstrong din Newcastle, care întrebuințează 27,000 de lucră- 
tori, sau cea a lui Krupp din Essen cu 24,000 de lucrători, — 
pentru cari piața internă a ori-càrii țări din lume n'ar fi indes- 
tulă toare, 

Dar spre acest ideal de «centralizare» tinde în mod nece- 
sar industria mare Earopeană. (De alt-tel, industria textilă și cea 
metalurgică, luate ca exemplu mai sus, sint ramurile ei cele 
mai însemnate). SE 

Din cauza aceasta, abia se nasc la noi două tre: fabrici mai 
mari, de pildă cele de zahar sau de hirtie, cum şi sint silite sa 
închee un cartel, sre a limita producțiunea și a «inflori», ast- 
fel, —la... adăpostul tarifelor vamale şi altor “incurajâri». Și to- 
tuși, fabricile de hirtie, de pildă, în cari au fost plasate milioane, 
nici nu pot lucra peniru piață, propriu zisă, ci ca şi meseriile 
medievale după comandă, incepind cu comanda de 500 kilograme ! 
Cine cunoaste condiţiunile acestei industrii, işi poate da seama, 
cit de proñtabilà poate fi ea in asemenea împrejurări. ` 

Dar, industria mare, prin condițiunile ei intrinseci de func- 
ţionare, nici mm se Poate naşte şi desvolta fără piaţă externă, 

In adevăr, majoritatea covirzitoare a ori-cării țări o for- 
mează muncitorimea, — țăranii sau lucrătorii industriali, —conss- 
maţia lor,—adică nu puterea lor de consumaţie, ci puterea lar 
de cumpărare, determină pentru industrie limitele Get interne 
(consumaţia minorităţii avute, fatal, e foarte restrinsă). ` À 

Şi primul efect al marii industri este de a mina industria 
casnică a ţărănimii şi, prin urmare, de a-i restringe şi mai malt 
puterea de cumpărare, Ruina țarănimii, despărțirea ei, în parte 
cel puţin, de påmint, este chiar necesară și pentru a asigura ebra- 
tele», de cari are nevoe industris. `, Va 

Insă şi lucrătorii industriali, primind, în forma salariului, 
numai o parte neinsemnată din produsul național anual, vădit, 
că nu-l pot consuma întreg. (Dacă ei par produce mai mult de- 
cit primese ca salar, fabricantul nu ar avea nici un motiv de 
a-şi crea industria), i 

Mai mult. Industria mare, prin firea ei, trebue să producă 
tot mai ieften, alt-fe! va fi distrusă prin concurenţă, și pentru 
aceasta nu e alt mijloc decit mărirea productivităţii, adica,—mui- 
tumita maşinăriilor mai perfecte, intensității mai mari a muncii, 
gte..—să producă cu un număr determinat de lucrători cantități 


tot mai mari de marfă. Ca rezultat. partea muncitorilor in pro~“ 


dusul naţional (chiar dacă ei primesc sălarii mai mari) e reia 
tot mai mică, şi deci şi puterea lor de consumaţie tot mai res- 
; et Fiind-eă na avem nici o latură de bumbar, întreaga cuniitats 
de fire de bumbac de cure avem nevoe se imporivazà şi, deci, e uşor de 
constatat, 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 19 


trinsă față de cantitatea de marfă aruncată în 
pm. pentru a limita producţiunea, ar deg e că 
d sot, aceştia reminind pe drumuri, puterea lor de cumpărare 
a usă la zero, şi piața se restringe și mai mult („suprăpro- 
gi A pereti cpr de age Năminzilor). Singura ieşire 
bricanţi n i i A 
b piața externa. şi pe muncitori, este lărgirea debușeuri- 
d ceste fenomene, ce se pot observa zilnic în țările indus- 
triale, sint la baza doctrinei insă-şi ss ierni ai in toate 
teoriile asupra procesului econome de concentrare a avuţiilor 
şi centralizare a producţiunii, asupra supraproducţiei şi supra- 
populaţiei aparente, a „armatei de reservă* a muncitorilor firă 
lucru, inerente industrialismului modern, asupra crizelor, ete. 

„Așa, de pilda, d Gherea ne spune: „muncitorul produce 
„mai mull decit primeşte, deci cu salarul, cu e:hivalentul pe care 
„il primeşte el, mu Poate să răscumpere tot productul pe care ta 
„Produs, ci numai o parte. Şi întreaga muncitorime proletară, 
„care lucrează în acesta condiţii iară-şi nu poate să răscumpere 
„intreg productul naţional produs de ea, ci numai o parte, Dar 
„poporul mancitor, formind imensa majoritate a naţiunii, şi deci 
„pe cel mai important cumpărător, e natural ca societatea capi- 
„tulistă să aibă totdeauna o mulțime de mirfuri, pe cari n'are 
„Cui să le vindă, să aibă, cam se zice, o suprapruducţie de 
„mărfuri. Care este deci leacul impotriva acestei boli? Æx- 
„Portul. Trebus exportat marfă cit se poate de multă, nu nu- 
„mai pentru ciştig, aceasta se pricepe dela sine, dar şi pentru 
wäi scăpa de supraproducţie, de grâmâdire de mărfuri, sub greu- 
„tātea cărora sint amenințate să fie strivite societăţile capita- 
„liste, De aicea lupta pentru piețe de destacere, pentru con- 
„venţii de export, pentru tarif, de aicea, mai ales, lupta pentru 
„colonii, unde se poate exporta mai cu sigaranţă şi de unda 
„poate si fie înlaturat exportul ori-cărei alte țari coacurente“...*). 

Dach întrebaințarea, pe care o fac din aceste cuvinte ale 
micului meu Gherea nu-i prea convine, Îl voiu pune într'o so- 
ata ce nu-l poate supăra,—in societatea lui K. Marx și Fr. 

pn în SE aptent cetim : 

«Împinsi de mevoea d avea noi debuzeuri tot mai largi, 
«burghezia invadează globul intreg. Ea Gabas să pătrundă La 
«tutindeni, să se stabilească pretutindeni, să creeze. pretutin- 
«deni mijloace de comunicaţune.  Exploatiad piaţa mondială, 
«burghezia dă un caracter cosmopolit prodacţiunii tuturor țări- 
«lor. Spre desperarea reacţionarilor, ea a Jipsi? industria de baza 
ei naționala ... Burghezia luptă impotriva crizelor cucerind noi 
«pieţe»... ™) 

Dar aceasta este şi una din ideile fundamentale ce reies 


*) C. Dobrogeanu-Gherea— „Dia ideile fundamentale" ute., p. 21—33, 
**) „Manifeste du parti comm siste" p 19 si 23, passim. 


29 VIAȚA ROMINEASCA ? 


tere din întreaga operă, de care mai ales va reminea le- 
Ent pe lui Maik în istoria ştiinții,—din «Capitalul», şi GE 
a pară ori-ce obiecţiune din partea «ortodoxilor», voiu rep o d 
ce pe larg textele relative, cu toate că celor nedeprinşi cu + ra . 
lectica» specifică marxistă li se va cere oare-cure sforțare pentru 
i suşi. A 
Ka SE descrie cum se împarte produsul anual al muncii 
sociale. In asest produs, spune el, trebue mai întâiu să deosebim 
acea parte care nu reprezintă decit echivalentul materiilor pri- 
me, intrate în procesul production, al uzajului maşinilor, are 
(capital constant); scăzind numai această parte rămine adevăratu 
us al muncii acestui an. ; 
ar „Intreaga reproducţiune anuală, tot produsul anului coreo: 
„este produsul muncii utile a acestui an. Dar valoarea acestui 
„produs integral (Gesammtproduct), este mai mare decit acea 
parte a acestei valori, în care este întrupată munca anuală, 
"adică puterea de muncă cheltuită în cursul acestui an. Valoa- 
"rea produsă (Werthproduct) a anului curent, acea valoare care 
„este din nou creată în cursul acestui an in formă de marfă, e 
„mai mică derit valoarea produselor (Productenwerth), decit va» 
„lorea integrală (Gesammtwerth) a maselor de mărfuri create in 
„cursul anului intreg. Diferenţa, pe care noi o vom obţine, schain) 
„din valoarea integrală a produsului anual acea valoare ce ia 
„fost efectiv adăogită prin munca anului curent, —această dife- 
„rență nu reprezintă o valoare efectiv produsi în acest an, ci 
„numai o valoare ce din nou apare inta n formă nouă (nur m 
neaer Daseinsform wiedererscheinender Werth), —adică valoarea 
„ce a fost transportată asupra produsului anual dela o valoare 
„preexistentă (partea capitalului constant ce a contribuit la pro- 
siune}. “ É 
gieren? de acea parte din produsul anual, ce reprezintă va- 
loarea «capitalului constant», transportată asupră lui, trebue să 
deosebim în el partea ce reprezintă echivalentul salariului plà- 
tit lucrătorilor («capitalul variabil»), —restul este «plus valoarea» 
care reprezintă, cum spune Marx, «munta neplătită» : 

«Suma aminduror acestor părţi ale valoarei produse nu al- 
«cătueşte inch intreaga Valoare a mărfurilor. Mai rāmine o rā- 
«mis UN (a produsului anual) pe deasupra uneia şi a alteia: plus- 
«valoarea. Această parte a valoarei, ca şi acea parte a ei care 
«inlocueste (reprezintă) capitalul variabil cheltuit pentru salarul 
«lucrâtorilor,—este o valoare nou creată de câtră muncitori in 
«procesul producţiunii. aceasta este munca solidificată (testge- 
, oppene Arbeit), Insă pe proprietarul intregului produs, pa ca- 
«pitalist, ea nu-l costa nimic... Tocmai aceasta împrejurare a 
«fost motivul pentru care capitalistul nostru se ocupă cu pro- 
«ducțiunea mârturilor, Dar asupra plus-valoarei, ca atare, nu 
«are nici o înrlurire nici binecuvintata lui ţintă iniţială de a pune 


eu K. Marz,—.„Das Kapital”, vol. IL p, 413 (ed. 2-a, 189). 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISU ` a 
____ SOCIALDEMOC 2 SAU POPORANISH ` 8 


«mina pe supra-valoare, nici cheltuiala ei ulterioară, ca venit, 
«de câtră e! sau alţii. Toate aceste imprejurari nu pot schimba 
«intru nimic faptul, că plus-valoarea este munca solidificată ze, 
«plătită, precum nu schimbă nici mărimea ei, care e determi- 
«nată cn totul de alte condițiuni» *) 

Salarul lucrătorilor formează venitul lor precum şi plas- 
valoarea, împărţită intre capitalişti şi proprietarii funciari, ca pro- 
DL şi rentă, formează venitul acestora. Aceste clase sociala 
„impart, între ele venitul integral (Gesammtrevenue) al societăţii, 
„Și fiecare din ele își consuma partea sa ca venit, formind astfel 
prererea, bazată pe cheltueala venitului“ **), 

Puterea de consumaţie, astfel, a lucrătorilor, a majorităţii 
populațiunii, fiind limitata la partea lor din venitul social, cri- 
zele de supraproducţie aparentă sint fatale, cu atit mai mult, că 
creşterea productivităţii e însoţită de aruncarea afară din proce- 
sul producţiunii a maselor de munzitori: 

„Puterea de consumaţie a lucrătorilor este mărginită in 
„parte prin legile cari cirmuesc salarul, iar in parte prin faptul 
„că ei sint întrebuinţaţi pentru muncă numai cità vreme pot € 
„întrebuinţaţi cu profit pentru clasa capitaliştilor. Ultima cauză 
„a tuturor crizelor reale râmine sărâca şi marginirea consu- 
pmațiunii maselor faţă de tendinţa producțiunii capitaliste de a 
„desvolta astfel forțele productive, ca şi cum ea m'ar avea 
SCH ec decit puterea absolută de consumaţie a societatii 
intregi” ***). 

Această nepotrivire, tot mai strigătoare cu desvoltarea ma- 
rii industrii, între puterea de consumaţie a maselor ce relativ 
scade tot mai mult, pe de o parte, şi creşterea uriașă a avuțiel 
produse, pe de altă parte, a fost relevata de «marele batrin» 
Gladstone pentru Anglia încă în 1843: 

„Una din trăsăturile cele mai melancolice în starea socială 
„& ţării noastre,--spuneu el in Camera Comunelor,—econstă în fap- 
„tul ce nu se mai poate contesta, că scăderea puterii de con- 
„Sumaţiune a poporului şi mărirea privaţiunilor şi a mizeriri 
„claselor muncitoare are loc în acelaşi timp cu acumularea bo- 
„găţiilor în minile claselor superioare şi cu creşterea constantă 
„a capitalului...“ ) 

Acestei constatări K. Marx, după firea lui revoluţionară, îi 
dă o expresiune violentă. Analizind în primu: volum al „Capi- 
talului“ legile ce guvernează acumularea capitalului, el arată că 

desvoltarea marii industrii duce tatal la crearea unei artificiale 
supra-producțţiuni, alături de o artificială suprapopulaţiune, ls 
creşterea avuţiilor odată cu scăderea relativă a părţii lucrătoru- 
lui in produsul anuai, şi cu formarea unei groaznice «armate de 
rezerv» a muncitorilor fără lucru : 

*) K. Marz,—0p. cit, vol Up 362. 

SL K. Marz, Op. cit, vol ITI, 1, p. 174—175. 

se), Thid., vol. UL 2, p. 21. 

"rent Citat in K, Marz, op. cit, vol. 1, p. 816—617 (ed. ka 1890) 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


„Producind ast-le] acumularea capitalului, muncitorimea pro- 
«duce in acela timp, și în măsură tot mai mare, un prisos re- 
«lativ al muncitorilor înşişi (die Mittel ihrer eignen re'aliven 
«Ueberzăhligmachung). Aceasta este legea populațiunii caracte- 
«ristică felului capitalist de producţiune „„. Această lege condiţi- 
«oneuză acumularea mizeriei corespunzătoare acumulării capita- 
«lului. Acumularea bogăției la un pol corespunde la celalt pol, — 
«adică în partea clasei ce crează produsul ei propriu în forma 
«de capital, —ucumulării mizeriei, tuturor greutăților muncii, ro- 
«biei, ignoranței, brutalităţii şi a degradării morale»....*) 

Acesta este rezultatul contrazicerii interne în desvoltarea 
industrială, —contrazicere care decurge din faptul, că o dată cu 
mărirea productivităţii Industriale, partea claselor muncitoare în 
produsul naţional ajunge relativ tot mai mică, (chiar dacă sala- 
viile cresc), şi deci puterea ei de cumpărare e relativ mal res- 
trinsă. Supra-populaţiunea relativă, cu toate mizeriile ce se nasc 
din ea, nu este decit o altă faţă a supra-producțiunii relative : 

-„Piind-că scopul capitalului nu constă In satisfacerea tre- 
„buinţelor. ci în crearea profitului, şi fiind-că el ajunge la acest 
„scop numai prin acele mijloace, cari cantitatea produselor o de- 
„termină după dimensiunile producţiunii. şi nu dinpotrivă, apoi 
„fatal se produce continuu o nepotrivire intre dimensiunile mär- 
„ginite ale consumaţiunii, întemeiate pe felul de producțiune ca- 
„pitalist, pe de o parte, şi o producţiune ce mereu tinde să treacă 
feste aceste limite inerente ei, pe de altă purte.... Dacă ni se 
„va spune, că supraproducţia e numai relativă, aceasta e cu de- 
„Süvirşire just; însă întreg felul de producţiune capitalist se 
„prezintă tocmai ca un fel relativ de producţiune, ale cărui li- 
„mite nu sint absolute, însă pentru el, avindu-l ja bază, ele sint. 
„absolute. Cum ar putea alt-fel să lipsească cererea tocmai pen- 
„tru acele marfuri, de cari au nevoe masele poporului, şi cum 
„S'ar putea alt-fel intimpla ca să fie nevoiţi capitaliştii să caute 
„pentru aceste mărfuri piețe îndepărtate, pentru ca să fie în 
„Stare să plătească, în măuntrul (ării, lucrătorilor cantitatea 
„mijlocie a mijloacelor necesare pentru existenţă ?... Intr'un cu- 
„Vint, toate obiecţiunile impotriva fenomenelor vädite de supra- 
„producțiune (fenomene ce nu se ingrijesc de aceste obiecțiuni), 
„se reduc la aceia, că limitele producţiunii capitaliste nu sint 
„imite pentru producțiunea în site, şi deci nu ar fi nici limite- 
„pentru acest specific, capitalist, fel de producţiune. Dar contra- 
„Zicerea acestui fel capitalist de producere constă tocmai în ten- 
„dinţa lui spre desvoltarea absolută a forțelor productive. cari 
„mereu intră în conflict cu conmdifiuiile specifice ale producţiunii, 
„în cercul cărora se mişcă capitalul, şi numai in cercul cărora 
„el si se poate mişca : o 

„Nu se produc prea multe mijloace de existență in raport 
„cu populaţiunea existenta. Dimpotriva. Se produce prea puţin 


*) Op. cit, vol. Lp 395 şi oi, 


SOIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 23 


m we 2 


SH ca masele populare să fie satistăcute cuviincios şi ome- 
„neste, 

„Nu se produc prea multe mijloace de productiune, pentru 
„ca sà poată găsi de lucru partea populațiunii în stare de a 
„munci. Dimpotriva... Nu se produc destule mijloace de pro- 
„“lucțiune pentru ca toata populațiunea capabilă de muncă să 
„poată munci in condiţiunile cele mai productive... 

_ „Nu se-produce prea multă bogăţie. Dar se produce. pe- 
„ioe pg multa bogăţie, în formele ei capitaliste contrasică- 
„foare“... 

In acesta condițiuni, inerente industriei mari, ea se înnă- 
duşà în limitele inguste ale Diet) interne. 

«Din cauza aceasta, piaţa trehue sà fie mereu tot mai largă... 
«Contrazicerea internă cauta să fie rezolvită prin lărgirea cim- 
«pului extern al producţiunii»....**) «Comerţul exterior lucrează, 
«in genere, în acest sens, întru cit el permite lărgirea produc- 
«Hunii... Astfel, în misura desvoltării producţiunii capitaliste, 
«lin cauza necesităţii inerente acestui fel de producţiune, prin 
«nevosa ca are el de o piaţă tot mai largă, —desvoltarea comer- 
<îmlui exterior este rezultatul propriu al acestui tel de produc- 
«tiune,>"*") 

Concluziunea: 

« Producțiunea capitalistă în genere nu există fără comer- 
«tul exterior» (Kapitalistische Production existirt überhaupt nicht 
«ohne auswärtigen Handel: zs 

Am recurs la atitea citații din Marx nu pentrucă aşi fi 
avut nevoe aici de critica capitalismului în sine cuprinsă în ele, 
care direct nu ne interesează aici. Dar am voit prin cuvintele 
inse-și ale magistrului, puţin cunoscut în ţară chiar de social- 
democrați, şi poate, chiar... mai ales ce social-democraţi, să arat 
cit de intimă e legitura între tot sistemul lui Marx şi conclu- 
zunea. că marea industrie, prin firea ei, este supusă unei nece- 
sitâţi inexorabile de a tinde mereu să treacă peste limitele pie- 
ţii interne, și nici nu poate exista fără piaţă externa. Această 
concluziune reese luminos din toată argumentarea lui Marx, gi 
mulțumită lui remine dobindita pentru ştiinţă. 

Cele «trei fapte principale (Hauptthatsachen) ale producţiu- 
nii capitaliste» pentru K. Marx sint tocmai: 

el) Concentrarea mijloacelor de producțiune în minile unei 
minorităţi tot mai restrinse. 

<2) Organizarea socială a muncii, înnăuntrul fabricei (prin 
diviziunea muncii, cooperaţie, aplicarea stin, şi 

<3) Crearea Sieft? mondiale». 

Iar această din urmă este motivată de condițiunile inerente 


*) Op. cit., vol, ILL p. 239—240. 
zen Op. cit, vol. TI, 1, p. 226. 

***) Op. cit, vol. TII t, pas 

t.) Op, cit, vol, Ii, p- 


24 VIATA ROMINEASCA 


PO 


producțiunii industriale + «extraordinara putere productivă Io com 
paraţie cu populaţia, contrazicerea între rapida ei desvoitare şi 
creşterea populaţiunii, ce formează o bază tot mai îngustă pe'i- 
tru producţiune», etc. * | 

Prin urmare, aici nu avem a face cu un detaliu de ordin 
secundar, ci cu un principiu fundamental al marxismului teoretic, 

Din nenorocire, „Capitalul“ a rămas neisprăvit, şi ultimul 
yolum e intrerupt tocmai la începutul sectiunii, care trebuia să 
trateze despre venituri, distribuirea lor între clasele sociale și 
consumarea de către acestea, şi în care urma să De tratară sis- 
tematic toată chestiunea piețelor, după obiceiul Iui K. Marx, dupa 
ce toate elementele au fost pregătite cu date statistice, prebe 
istorice, ete. 

Dar de cite ori K. Marx a avut ocaziunea să atingă această 
chestiune, în totdeauna a afirmat uceiaşi idea, 

Asa, de pl, în „Klassenkimpfe“ cetim : 

«Burghezia industrială poate să domine numai acolo, unde 
«industria modernă a transformat toate raporturile de proprie- 
«tate in conformitate cu trebuințele sale, — lar această putere 
«industria poale să o capete numai acolo, unde ea a cucerit piaţa 
«mondiali, — fiindcă limitele naționale sint meindestulâtoare pen- 
«iru desvollarea ei»... **) 

Şi așa a fost înţeles lucrul de câtre /oji marxiștii de frunte 
din Apus, ușa a fost înţeles, cum aţi văzut, şi de d. Gherea, la noi, 

Aşi putea să dovedesc această afirmare prin citalii nesfir- 
site din taţi teoreticianii mai inse mnaţi ai social-democrației, ince- 
pind cu Fr. Engels, dar mă voiu märgini aici numai ja cel mai 
«ortodox» dintre toţi, si cel mai autorizat astă-zi de a vorbi in 
numele doctrinei, —K. Kautsky. 

In polemica lui recentă impotriva lui Ed. Bernstein, el scrie: 

«0 lărgire constantă a întreprinderilor şi a producțiunii este, 
«în societatea capitalistă, o condiţiune vitală nu numai pentru 
«salariaţi, dar sl pentru clasa capitaliştilor. 

«Dar prima condiţiune pentru această lărgire a producțiunii 
«este lărgirea corespunzătoare a pietii, —mArirea cererii pebtru 
«produsele producțiunii capitaliste, care tinde mereu să coboare 
«valoarea singurului lucru pe care muncitorii pot da în schimb, 
adică a forţei lor de muncă, încit muncitorii pol cumpira cait- 
«tități lot mai mici din ceea ce au produs ei înşi-şi. 

«Prin urmare, întinderea constantă a pieţii e una din prò- 
«blemele cele mai importante ale capitalismului industrial .. 

«E clar, că modul capitalist de producțiune aprige imposi- 
«bi! din momentul ce piaţa nu se mai lărgeşte in aceiaşi mäsu- 
«ră ca şi producţiunza, adică îndată ce supra-producțiunea ajunge 
cronicha,., "7" - 


*) Op. cit, vol, HL 1, p. 259, 
se: K. Marz, —„Klissenkāmpfe in Frankreich 1849 bis 1850", p. 23. 
e ah Kautsky. — „Le marxisme et son critique Bernstein", p. 262— 


SOCIALDEMOCR ATISM SAU POPORANISM 35 


E adevărat că K. Kautsky arată, că in oarecare măsură 
se poate largi și piaţa internă, de pildă „prin suprimarea indus- 
triei primitive la domiciliu“, etc. Dar însu-și Kautsky recunoaşte 
că limita acestei posibilităţi e foarte îngustă. In adevăr, in ce 
priveşte suprimarea industriei casnice, intrucit aceasta privește 
pe meseriaş, distrugerea meseriilor are de efect proletarizarea 
meseriaşilor şi, dacă ei nu găsesc loc în industria mare, scăde- 
rea puterii lor de consumaţie; iar în ce privește distrugerea in- 
dnstriei casnice a ţăranilor, ea înto/deauna scade puterea lor de 
cumpărare, şi deci această distrugere însă-şi are nevoe så fie 
compensată prin lărgirea Diet) în altă parte. 

K. Kautsky chiar deduce, din necesitatea inexorabilă pen- 
tru industria modernă de a trece peste limitele pietei interne. 
triumfal necesar al socialismului, intrucit dach marea industrie 
va acăpara tot pămîntul, acesta, economiceşte, nu va mai formå 
decit o singură p aţă „interna“: 

«lată, — spune el,—o situaţiune din care, dacă ea se va pre- 
«zenta, va rezulta inevitabil triumful socialismului. 

«Şi va trebui să ajungem la această situaţiune, dach evo- 
«|uţiunea economică isi va urma progresul ei de pănă acum, pèn- 
«tru că piaţa externă ca şi cea inlernă au limitle lor, pe cind 
«creşterea producţiunii este, practiceşte, nelimitată», . ”) 

Las deocamdată la o parte perspectivele infinite ce ne des- 
chide acest pasegiu asupra momentului cind socialismul ar tre- 
bui să învingă necesar. 

Dar socot că am dreptul să conchid, că sint de acord cu 
marxismul cel mai patentat, afirnind că fără piață externă nu 
poate fi mare industrie modernă, nu poate urma industrinliza- 
vea societății şi, deci, nici nu se poate naşte şi desvolta proie- 
tariatul industrial, cu caracterul lui social specific, cu rolul lui 
politic şi economie determinat. 

Prin urmare, viitorul industriei mari în Rominia atirnă Ve 
posibilitatea pentru ea de a avea debuşeuri străine, de a-şi asigu- 
ra piata externă. 

Poute găsi industria rominească o piaţă externă pentru 
mârturile ei? 

Piețe străine nu se pot deschide pentru industria nici unei 
țări decit pe două cki: 

1) Prin forță : prin cucerirea de colonii, prin asigurarea, ca 
ajutorul tratatelor internaţionale, — totdeauna incheiate pe baza 
raporturilor reale de putere,—a „zonelor de interesa“, de «pro- 

tectorate», ete. 

2) Prin superioritate economică, cars SA permită biruința 
pacinică, prin concurenţă liberă, a produselor altor țări, 

E clar că, mai ales la inceputul desvoltarii industriale, o 
țară îşi poate asigura un debușeu extern cu mult mii uşor pə 
calea întâia. 


si Ibid, p. 207. 


Ze VIATA ROMINEASCA 


Cea dintăiu țară din Europa, în care s'a produs ucea revo- 
luțiune industrială ce a dat naştere industriei moderne, este 
Anglia. Ea, se poate spune. n'a avut până în veacul XIX,—şi 
tirziu încă, —concurenţi în piața mondială, în ce priveşte produ- 
sele industriule. Totuşi, dacă în urma revoluțiunii din veacul 
XVII, flota ei nu i-ar fi asigurat dominaţiunea mărilor, dacă ea 
nu şi-ar fi creat un imens imperiu colonial, încă desvoltarea in- 
dustriala a Angliei nu ar fi avut acel mers triumtal in toate cele 
cinci continente. 

După Anglia, industria modernă a început să se desvolta 
în Franţa. Şi concurenţa care amenința prin aceasta pe Anglia 
ne explică mai ales răsboaele ce le ducea Marea Britanie in po- 
triva Pranței, în epoca revoluţionară şi a primului Imperiu. De 
n'ar fi decit «blocul continental» al lui Napoleon I, incă ar fiin- 
deajuns pentru ca resortul adine al acestor răsboae să fie des- 
välit: e lupta unei ţări mai industrializate impotriva unei con- 
curente, la începutul desvoltării industriale. —Și in Franţa nici nu 
sa putut desvolta industria, mai ales, în primu fază, decit in 
acele ramuri, cari dintrun motiv sau altul au fost parăsite de 
Anglia. Şi totuși, Franţa are un domeniu colonial de zece ori 
mai întins, decit teritoriul metropolei, și cu o populație dubla. 

In Germania, de şi în partes ei apuseană sint ţări de o 
veche cultură, în cari industria se născuse încă pe vremuri cind 
Anglia producea numai grine şi lină (care se exporta şi se trans- 
forma în "Ţările de jos și în provinciile renane ale Germaniei) to- 
tuşi industria modernă nu s'a putut desvolta în ea decit in ur- 
ma răsboiului Franco-German, care i-a creiat o situațiune pre- 
Hominantă în lume, și ia dat putinţa de a-și croi colonii, pra- 
tectorata şi «zone de influență», 

Sub ochii noştri, Japonia, apucind calea desvoltării indus- 
triale, a trebuit să ducă două răsboae crincene, pentru a-și in- 
Wen Ze debuşeu, iară-si, în colonii, protectorate şi zone de in- 
finenţă. 

In sfirșit, chiar Statele-Unite, cu tot teritoriul lor întins, 
şi cu o situaţie excepţională față de statele Americei centrale 
şi ale celei de sud, încă, sub imboldul desvoltării industriale, a 
trebuit să ducă răsboae, să facă, rupind cu o tradiţie seculară, 
ponie «imperialistă» —tot pentru colonii, protectorate și zone de 
intuenti... 

Şi în măsură in care se ridică noi state industriale, e in- 
teresant de constatat, cum aceasta stinjenegte falnica industrie 
engleză, și Anglia, cum vom vedea indată, incepe să-şi trans- 
torme căpitalul industrial în capital comercial şi de bancă, —cu 
toate că coloniile ei ucopăr a şesea parte a globului și au o po- 
pulație de aproape jumătate de miliard... 

Socot că nimene nu va tăgădui, că această cale, „mai u- 
șoară“,— deschiderea debuşeurilor prin forța armată,—ne este in- 
chisă cu desăvirşire. 

Rămine cealaltă ; superioritatea economică I. 


SUULALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 27 


Mărturisese, că simt chiar oare-care jenă să discut serios- 
şansele industriei romine de a învinge, din acest punct de ve- 
dere, țările ce au secole de cultură inaintea noastră. .. 

Si să nu aitaţi, că nici superioritatea economică nu te 
poate scuti, în lupta pentru debuşeuri, de necesitatea de a te- 
răzima şi pe forța materială. 

Credeţi, că dacă am reuşi, de pildă, să primejduim în mod 
serios exportul într'o regiune determinati din orient (unde ne-ar 
veni mai ugor să luptăm) al vre unuia din titanii industriei 
moderne, nu sar găsi pretexte plauzibile pentru a ne Inchide 
uşă 2... De inventa vr'o «zonă de influență sau de interese» 
impotriva noastră ? 

Aduceţi-vă aminte numai de comerțul nostru de vite, cum 
a fost distrus, impotriva tuturor tratatelor, prin abuzul de forță, 
fără nici o jenă... 

Dar să admitem, că în industrie nu vom suferi astfel de 
accidente, deşi în deceniile din urmă mai ales interesele acestea 
au motivat cele mai multe conflicte internaţionale şi țara care 
intră în Izpta, chiar pacinică, pentru debuşeuri, trebue să fie gata 
să o sprijine şi alt-tel, 

Så trecem ... SR 

Superioritatea economică e determinată si de condițiuni ge- 
nerale de cultură şi ce energia poporului. 

In aceasta privinţă cu cele 80%, de analfabeți și cu vea- 
curi de stăpinire orientala în spate, mi se pare că nu putem ri- 
dica prea multe pretențiuni. -N 

Cunoscutul miliardar american, Carnegie, explică superiori- 
tatea rasei anglo-saxone prin instituțiile ei politice, prin faptul 
cà poporul englez e deprins de veacuri să-şi guverneze singur 
toate interesele; incepind cu administraţia unni sat şi sfirzind 
cu guvernul central, nimic nu se mişcă fâră controlul sau c 
fară intervenţia directă a cetățenilor, i 

Un popor, care în durerile lui, nu găseşte cale intermediară 
intre o răscoală şi votul după porunca d-lui subprefect, nici in 
această privință nu poate fi prea pretenţios... ` 

Sa ne mârginim dar la condiţiunile pur tecnice. 

Dintre acestea însemnătatea cea mai mare o au: indămă- 
narea şi puterea de muncă a lucrătorilor, şi utilajui bogat şi 
perfectionat. j R 

i intro privinţă şi în alt, o ţară înapoiată economiceşte, 
prin faptul char al inapoierii sale, se află fatal intro stare de 
inferioritate dureroasă, 

Se cer generaţii de activitate intensă industrială, pentru ca 
aceasta inferioritate nu să dispară, dar cel puţin să fe mai pu- 
țin simţitoare. Şi cu cit o ţară ar porni mai tirziu în această 
direcție, cn atit e mai greu pentru ea să se ia la întrecere cu 

rile înăintaşe. 
a Din pal cauză, simplul fapt că desvoltarea industrială 
a unei țari a intirziat, apare prin sine însu-şi ca o piedică în 
lupta pentru debuşeuri. 


-28 VIAȚA ROMINEASCA 


em —— — 


Sà vă ilustrez greutăţile, pe cari le-am avea de invins, prin 
cite-va date 

Pentru 4 compara calitățile lucrătorilor din diferite (är, 
Mulhall recurge la un mijloc foarte ingenios. 

Fiind-că în agricultură produsele variază mai puțin si pot 
H mai uşor comparate după un element obiectiv, greutatea, și 
flind-că aici şi deosebirea de utilaj joacă mai puţin rol, el face 
socoteală cită greutate mijlocie pe muncitor agricol are produsul 
anual al agriculturii în diferite țări. 

Și iată rezultatele la care ajunge: 

Un lucrător din Statele Unite,——unde s'au selecționat elè- 
mentale cole mai energice ale rasei anglo-saxone, -— produce o 
greutate de doud ori mai mare ca cel din Anglia, de frei or 
mai mare decit cea produsă da un lucrător din Germania, de 
cinci ori ca cel din Austria şi de seze ori decit cel din Rusia. 
țară «eminamente agricolă»! Numărul lucrătorilor agricoli (3. 
rani şi salariaţi) este în toată Europa de mond ori mai mare ca 
în Statele Unite, însă produsul lor e numai de două ori mal 
greu decit produsul integral al apgriculturei americane. 

Cu alte cuvinte, 22 Americani produc cit 100 Europeni! 

Un economist observă, că un fermer american, chiat cind 
taa lemne, produce o impresie estetică puternică ` poza, gestul, 
fie-care mişcare par'că sint studiate anume pentru ca cu o mi- 
nimală cheltuială de torţă să producă maximum de rezultate 

In industrie are însemnătate mai mare utilajul, totuşi com- 
paraţia e interesantă şi aici (cu'atit mai mult că şi utilajul e, cum 
am spus, un factor în luptă economică): valoarea mijlocie pro- 
dusă de un lucrător industrial pe an e in Statele Unite da 8250 
de franci, pe cind in Europa numai de 1950 franci, aproape 4 ts 
mai putin! (Şi încă media europeană e urcată mulţumită mun- 
citoralui englez, care produce aproape tot atit de mult). *) 

Din nenorocire, nu sint date pentru Rominia, şi în cele pe 
cari le avem nu ne putem încrede. Dar socat, că nimene nu va 
avea presumțiunea să creadă că noi am ridica media europeană... 

Să trecem la utilaj 

Un mijloc foarte sigur de a compara utilajul este de a so- 
coti numârul de «cai-vapori» pe 1000 locuitori din diferite tàri. 
lată datele ce se pot găsi tot la Mulhall,**) În 1597 se aflau: 


In Anglia — 823 cai-vapori pe 1000 locuitori 
In Statele Unite —- 291 D D 
In Franța — 1553 e e 
În Germania — 156 D < 


Hominia iară-și este cuprinsă in peninsula Balcanică, şi să 
presupunem că media celor vro 10 cai-văpori de o mie de lo- 


*) Mulhall.— Dictionary ot Statisties, p, 013 şi 707, 
**) Ibid.. p. 507 combinata eu p. 787. 


"E | 


SOCIAL DEMOCRATISM SAU POPOR ANISM 2 


cuitori, se datoreşte numai faptului, că inapoiarea vecinilor nog- 
tri ar scădra-o prea jus. i 
Dar Austria, care pentru noi în privința desvoltării in- 
dustriale e un ideal ce nu ne-ar fi uşor să ajungem, are numai 
59 cai-vapori de 1000 locuitori. Cit poate avea Rominia ? 20 sau 
302 Cit i-ar trebui să ajungă, nu Es pe Anglia cu 323, dar cel 
uțin pe Franța cu 155 cai-vapori?.... 
taia Va deg francez, foarte inteligent, d. Jules Huret, CAIR- 
torind prin America, s'a intilnit acolo cu un mare industriaş 
francez, d. Clement, fabricant de automobile, care se dusese anume 
in Statele-Unite ca să studieze condiţiunile industriei americane, 
Faţă de entuziasmul industriaşului francez peniru muncitò- 
rii americani, d. Haret U întreabă: Á 
«—Dar in ce constă superioritatea acestor lucrători ? 
«—Sint admirabili (răspunde industriaşul). Ei nu se gin- 
«desc decit numai la aceasta, ințulegeţi. Ei adaptează, perfectio- 
«nează. Fie-care lucrător se întreubă mereu ce Sar putea face 
«că maşina lui să producă mai bine şi mai repede. Fie-care nu 
«se ocupă decit de treaba lui, pentru care e responsabil. Ei sint 
«axir; ordinari de atenți... Simţul lor de datorie e real și serios. 
«Datoresc ei opt nre de muncă, ei îţi dau opt ore de muncă 
«efectivă, nu septe ore şi trei sferturi, dar nici un minut mai 
«mult de apt ore. Cum întră în fabrică, îndată se apucă de lu- 
«crú; la noi in Franța, dimpotrivă, intrăm cit se poate mai 
«incet, şi vr'o zece minute ne întindem inainte de a incepe 
«munca, Inmulțiți 10 minute prin 1000 lucrători ai unei fabrici, 
«—aceasta tace 10,000 de minute, sau I66 de ore pierdute di- 
«mineața şi seara,— 332 de ore pezi! Socotiți pierderea pe lună. 
«Cind intru In vre-o fabrică în America, un singur lucrător 
«nu-şi ridică nasul de la lucrul lui. La mine, cind vizitez ta- 
«brica mea, ştiu dinainte, că vor fl ceasuri intregi de eee 
«pierdute. Şi așa în toate, o ordine minunată, O metodă are: 
«si practică pentru tot felul de operaţiuni. La Hart-ford, de pilda, 
«bilanţă unei fabrici cu 900 lucrători se poate face în două Dës 
«in Franţa e nevoe de cincisprezece zile)... Noi sintem cu don 
« generații în urmă faţă de America, din punctul de vedere me- 
«canic, 'Trebue să recunoaştem aceasta şi să facem toate sforţă- 
«rile. Pentru aceasta e indispensabil să trimitem in America 
«pe copiii de lucrători cei mai bine înzestrați să înveţe, să învețe 
«să MUNCEASCĂ ... : A 
«— Ați uitat să-mi spuneţi, —observui, — că aici lucrătorii 
«sint plătiţi cu 15 şi 20 franci pe zi, şi chiar mai mult. 
« — lat. imi respunse d. Clement, —un aforism economic, 
«pe care-l voiu duce de aici acasă : lucrătorul cel mai scump 
«este Bretonul abrutizat, care e plătit cu 1 fr. 50 pe zi, Piind-că 
«el nu merită nici acest salar mizerabil. Aici lucrătorii în opt ore 
roduc mai mult ca cei dela moi în gece ore. Astora li se 
«poate Plätis 7) 


si J. Huret,—.En Amerique, De New-York å la Nouvrelle-Orleans", 
p- 115 122, 124, passim. 


VIATA ROMINEASCA 


Băgaţi de seamă, că se face comparaţie cu /Francejii lu. 

Dacă Prancejii sint cu doud generații în urma Americani- 
lor, cite ne-ar trebui monă să-i ajungem ?... 

Dacă am forma o scară, in virful căreia am pune, în or- 
dinea îndamânării relative a lucrătorilor, pe Americani, Eaglaji, 
SES Germani, ete., pe ce treaptă ar fi căzut locul Romi- 

or ? 

Puteţi afla de la ori-ce antreprenor de construcţii, că ori- 
cit de patriot ar fi el,--preferă să plătească unui lucrător italian 
gepte lei pe zi, decit unui Romin 3 lei... 

Sa nu uitaţi că aci nu e vorba de individualități, ci de 
masă. |ntrun popor, ce nu este incă iremediabil degenerat, tot- 
deauna se vor găsi individualitiţi ce pot căpăta cea mai mare 
iscusințä în orice ramură de activitate, dar cit de greu se poate 
răspindi o superioritate tecnică in masa populațiunii, puteți ju- 
deca din cazul grădinarilor bulgari. Mare lucru e grădinăria lor? 
Şi cit de greu e si-i inlocuim prin munca ţăranilor noştri! , 

Şi industria are nevoe tocmai de mase de lucrători cu 
Anume însuşiri, 

In ce priveşte utilajul, de asemenea, vas sfătui să cet 
cartea lui Huret, Uimirea unui francez inaintea minunăţiilor và- 
zute vă va convinge, în mod intuitiv, mai bine decit orice cifre 
de distanţa ce ne desparte, 

Acest utilaj nu cere numai o cultură tecnică (care presu- 
pune și o cultură generală) de un nivel atit de înalt. incit ne-ar 
trebui încă multe decenii pentru a-l ajunge, dar şi o imensă bo- 
gàție acumulată. 

Diferenţa între cel 20—30 cai-vapori pe 1000 locuitori în Ro- 
minia şi 200—300 în Anglia, Statele-Unite sau Germania, repre- 
zintă multe miliarde, 

Ce şanse dar putem avea de a invinge In piaţa mondiala 
peip superioritate economică (că doar nici ceialalți nu vor sta 
pe loc) ? 

Dar mai este o consideraţie mai puternică decit toate. 

Dacă industria mare, cum am dovedit, nu se poate des, 
volta fără piaţă externă, asta inseamnă că însuşi faptul, ca 
există state industriale, presupune necesar, ca o conditie indis- 
pensabila, și existența statelor neindusiriale, în care se expor- 
tează produsul industriei, 

Cu ülte cuvinte, marea industrie ea insă-și formează o pie- 
dică pentru desvoltarea industriala a țărilor înapoiate. şi pre- 
supune împărțirea pămintului în țări de mare industrie și în 
ţări, în cari nu poate inflori decit agricultura şi, cel mult, cu o 
politică economică sănătoasă, indastria mică de tot felul (aceasta 
se deosebeste de cea mare nu numai cantitativ ci și calitativ, 
prin însuşirile ei intrinseci). ` 

În adevăr, unde s'ar mai putea exporta, dacă /oate țărila 
s'ar imlustriuliza ? 

La această concluzie ajunge incă K. Marx însu-și: 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM EU 


«.„Odatà ce sau stabilit condiţiunile generale de produc- 
«ținne, cari corespund cerinților marii industrii, —acest fel de 
«producţiune capătă o elasticitate, o facultate de rapidă largire, 
«ale cărei limite sint determinate prin cantitatea de materii prime 
«şi mărimea eg ase Eftinătatea produsului maşinilor și 
«transformarea mij r de comunicaţiune și transport slujesc 
«ca arme pentru cucerirea piețelor străine. Ruinind produsul me- 
«seriilor, marea industrie gemeni. cu arca cra vg, 
«aceste pieţe în cimpuri iune a eriilor pr 
«cari d ef Ces Marea Britanio a forțat Ost-India să pro- 
«ducă pentru ea bumbac, lină, cinepă, in, indigo etc... Se crează 
ep nouă impărțealh a muncii internaţionale, după locurile de prin- 
«cipulă aşezare a producţiunii prin maşini, — impărțeală, care 
«transformă o parte a globului întrun cimp de producțiune a- 
«gricolă precumpănitoare, iar cealaltă parte in cimp de pro- 
«ducțiune al marii industrii»... *) 
Acelaşi lucru, în fond, îl «firmă încă «Manifestul comunist», 
ne ne: Lä 
Kap eiis ea a subordonat satele oraşelor, naţiunile barbare 
«şi semi-civilizate celor civilizate, tot aşa burghezia a subordonat 
«fările agricole celor industriale,— orientul occidentului» "7 
Dacă, prin urmare, pe lingă țările ce domină astăzi piața 
mondială, cu timpul se mai pot alătura și altele, cari ar reuși 
să forțeze uşa Del mondiale, —aceasta nu poate merge până la 
infinit. Şi fie-care țara noua, a cării mare industrie apare în 
piaţa mondială, este o nouă piedică, o nouă greutate de învins 
pentru toate celelalte rămase în urmă, în „cimpul de producțiune 
imitivă“, cum spune K. Marx. - 
E Şi avem ina otea noastră țări, a căror desvoltare indus- 
trialA e abia la inceputul ei, ca Spania, Italia, Austro-Ungaria, 
Rusia,—ţări de o cultură mai înaintată și de o putere materială 
mai însemnată, care le dă putinţa, mai mult sau mai puțin, de 
a lupta și de a-și asigura, în omăsură oare-care, «zone deinilu- 
> £ ectorata», Ge | 
E Kani te A poate opune decit doar bunele ei intenţii de 
«industrializa», - 
Én Go în acèste condiţii. chiar pentru Rusia se poate dis- 
cuta posibilitatea de industrializare, cu toată puterea ei militară, 
cu imensa ei populaţiune de «opt zeci de limbi», cu întinderea 
ei nemârginită, cu condițiuni atit de deosebite de climă, relief, 
caracter al solului, ete; (şi o contestă chiar economişti de frunte 
al Rusiei.—să citez numai pe Nicolas-on, a cărui carte funda- 
mentală e tradusă şi în limbile tranceză şi germană,—o contesta 
cu argumente foarte serioase, pe baza datelor statistice sugges- 
tive)—dacă chiar pentru Rusii, zic, se poate discuta aceasta, — 
numai interesul, ignoranța, sau o idee fixa de manince, poate ex- 
plica visul industrializării Rominiei,... 


— „Kapital“, val, 1, p. 410—417, 
Kee Ae Ce ant, Manifesto" ete. p. 2 


32 VIAȚA ROMINEASCA 


$ 
e M 


Pentru un om ce nu şi-a perdut simţul realităţii, aşi fi pu- 
tut inlocui toută argumentaţia de pănă acum cu o simplă indi- 
Colle: micăeri în lume şi mici o data industria mara nu sa des- 
voltat fără piaţă externă. 

E vadit, atunci, că doar pronia cereuscă ar fi putut face o 
excepție unume pentru Rominiu. 

lar incit priveşte posibilitatea de a cuceri oricum piața 
externă, ajung o privire asupra hărţii geografice și cunoştinţele 
de istorie din liceu. 

Dar proba cea mai hotăritoare pentru ori-ce om neorbit de 
patimă sau interes, sint rezultatele obţinute in trei-zeci de ani 
de politică protecţionistă si de regim excepţional de «<incurajări» 
de tut felul ale industriei de către stat, 

Până unde poate ajunge acest sistem am arătat altă dată 
în cameră, *) 

Defunctul G. Palade, pe atunci ministru de finanțe, ară- 
tase în expunerea de motive a unui proect de lage, că avanta- 
jele acordute fabricelor de zahar se urcă la o sumă cure, după 
ce acopere costul materiilor prime întrebuințate de ele, mai iasă 
un surplus de 22% asupra capitalului lor de instalaţiune ! 

E destul de frumos. 

Am dovedit însă imediat, pe baza datelor oficiale, că situa- 
iunea este și mai extraordinară. Daca socotim toate avantajele 
ce le au fabricile de zahar, obținem următorul rezultat : 

Statul dă fabricelor de zahar materia primă gratuit. 

Statul mai plăteşte tof salarul pentru muncitorii întrebuin- 
aţi în aceste fabrici, 

Și, pe deasupra, Je mai dă fabricanților anual 20"| asupra 
capitalului lor de instalatie ! 

Și cu toate acestea, fabricele acestea, ca să poată trăi, sint 
silite să Inchee un «curtele, cu toate că nui plătim peste un 
franc kilogramul de zahar, pe cind Bulgarilor le vindem acelaşi 
zahar cu mai puţin de 50 bani)... 


) Disrulia la Mesaj, şedinţa din 2 Decembro 190i. Am dat atunci 
datele detaliata relative la rezultatele prutesţionisinului nostru. Repet Insă 
incă odată, cum de alfel am şi spus alanci în Cameră, că n'am in vedere in- 
dustria extrartiva, petrolul, ele. ta pu o situațiune exceplională și care 
poate avea un viilor In (ură. Insă din punctul de vedere ce ne interesează 
aici, — crearea unui n uriat industrial cu factor politie şi economie, 
această industrie poale avea puțină insemoâlate: sintem acum a treia (ară 
Ia lume, en dateizape de peirol, totuși In această industria sint ocupați 
numai A de luerâtori propriu zişi! De asemenea nu am in vedere așa 
numita „industrie“ forestieră, bazali pe exploatuțiunea unei bogaţii natu- 
ral, care de altfel la noi se rezumă in devastarea vandulică a acestoi 
Cat. Na pol vorbi aici de rozulintele vconomice ale uni astfel da „mari in- 
dustrii” eari sint, dealtmiutrelea, „grundiuase“, dar cari prezinta fenomene 
de altă patura decil cele ce ne interesează aici. 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPOR ANISM 33 


Mi se pare, că «incurajarea» industriei mari nu poate fi 
dusă mai departe. 

Şi cari sint rezultatele obținute în treizeci de ani de ast- 
fel de sacrificii ? 

Statisticianii noștri, din «patriotism», spre a dovedi că Ro- 
minia inflorește şi în privinţa industrială, ne arati cu mindrie 
cifra din <ancheta industrială» a Ministeriului de domenii, după 
care valoarea produsului anual al «marii industrii» se urcă la 
229. 795.801 lei, *) 

Și e picant, că autorul anonim al SCENE jubilare editate de 
«Rominia muncitoare», tot dintrun patrio sui generis, pentru 
a arăta progresele industrialismului, ne citează această cifră ! **) 

Dar această «valoare» se reduce la prețul produselor def- 
milive în piaţa noastră, 

Cu această metodă se poate ajunge, de pildă, la următorul 
scandal fără nume, 

În preţul tutunului produs de fabricile noastre intră po trei 
pătrimi şi impositu? impus prin monopol consumatorilor, din cari 
89 Sie sint ţărani, 

Nu e o ironie feroce, de a considera ca valoare produsă de 
fabricile de fënt tocmai valoarea sustrasă prin mecanismul finan- 
ES wd Sé țăranulai, din produsul micii lui agriculturii «săl- 

tice» ? 1.. 

Dar «valoarea produsă» de fabricile de zahar în preţul mai 
mult decit dublu pu care îl plătim, faţă de Bulgari, nu este de 
aceiași natură ? Ca şi toată «valoarea» ce reprezintă numai dife- 
renta de preţ mulţumită <încurajărilor> şi întregului sistem de 
protecţiunea industriei naţionale ? 

Dacă vom socoti numai 50%, din prețul mărfarilor pro- 
duse de «marea» noastră industrie, ca rezultat al protecţionis- 
mului vamal, al «avantajelor» de tot felul acordate de stat, cred 
că n'am exagerat,— dimpotrivă. 

Dar aceasta ar insemna, că din «valoarea» integrală de mai 
sus trebue să scădem 68,938,740 leil... 

Aceasti valoare nu e produsă in industrie, ci e sustrasa 
dela contribuabili prin monopol, „protecţiune“ și „avantaje“, ` 

Mal mult. Trebue să scădem toate intrebuințările multiple 
ale aceleiaşi valori. 

Să vă inchipuiţi că într'o localitate se produc, să spunem, 
piei crude in valoare de 1000 lei. ` 

Aceleaşi pei, după ce trec prin tăbăcărie, costă să presu- 
punem- -1500 lei. 


*) „Anuarul statistic" din 1904, p- 297. Toate datele ultorioare rela- 
-tive le, gier Sen sint to din acest Li e Gem E 

$ > am sărieie robie į + rå 
pitol Meka seris (alle æ. c), constat E e fel de "patriota * in „Viitorul 
social“ No, 1, p. 13. 


E VIAŢA ROMINEASCA 


Greg piei transformate în ghete ajung la un pret de 


Ce aţi zice de o statistică care, pentru a artu «valoarea» 

produsă în această localitate, ar face urmatoarea socoteală : 
Piei crude . , . 1000 lei 
Piei tăbăcite, 130 , 
Ghete, .....2500,, 
Total . 50001 

Dar in acest total valoarea de o mie lei a pieilor crude 

figurează de Zei ori (şi prin urmare de două ori, 2000 lei, tre- 
bue scăzută) şi valoarea, adaosă in tăbăcărie, de 500 lei fizu- 
rează de două ori (iaräsi odată trebue scăzută), —va cà zică va- 
Joaren reală produsă în acea localitate ar A numai de 2500 lei, 
nn? numai o jumătate din „Totalul“ socotit de statisticianul 
nostru, 
Acest exemplu schematic va arată că, acelaşi produs su- 
ferind un şir de operaţii industriale consecutive. adesea foarte 
numeroase, dacă nu vom ţinea seamă de aceasta, putem ajunge 
la rezultate fearice cu o valoare de nimic, 

Dar în valoarea «produsă» în țesâtoriile noastre de bum- 
bac, este cuprinsă şi valoarea firelor de bumbac aduse din stai- 
nătate, pe cari nu ele l'au produs. De asemenea și fabricile nu&s- 
tre de postav nu an produs lina lvatà din agricultura noastră, ete, 

Nu am la dispoziţie datele necesare că să pot urmâri toate 
întrebuințările multiple ale aceleiasi valori in prodasul integral ul 
industriei noastre. 

Dar să /udm de bună valoarea arătată in ancheta ministè- 
rului a materiilor prime intrebuinţate În marea industrie. — ea 
este 120.927,700 lei. Şi aceasta sumă trebue scăzută, piin ur- 
mare, din „valoarea“ ce n iucintat pe autorul brosurii „Rominiei 
muncitoare“, ca ne fiind produsă în această industrie. 

Mai departe. 

„In această „valoare“, este intrupată şi amortizarea capita- 
lului de instalaţiane care reprezintă uzăjul maşinilor, cladirilor 
ete. „—tot valori, cari n'au fost create în această industrie, ci 
aduse din străinătate, etc. ; tot în ea aste cuprins şi costul cIm- 
bustibilului, pe care de asemenea nu eu l'a produs, ete, 

Tonto acestea reprezintă acea pärte a „capitalului constant“, 
care, după cum spune K. Marx, reprezintă o valoare Preraistentă 
ce se frausporiă asupra produsului industrial, fară să P fost in 
realitate creată în producțiunea curentă. 

La cit se urcă <conceele» din urmă ? 

Capitulul de instalaținue (clădiri, maşini, etc) al celor 625 
intreprinderi- marj”, despre cari este..worba aici, se urcă, tot 
după ancheta oflelaiă, b 247.838.890 lei, Dacă vom SoCot amor- 
tizarea obicinuită de Ion, — aceasta reprezintă o sumă de 
X4,733.889 lei, ce de asemenea trebue scăzută din «valoarea 
promis, 


SOCIAL DEMOCRATISM SAU POPORANISM s 

Mai adäogați spre scădere încă costul combustibilului, arit 
tat în statistica oficială în suma de 9.137 230 lei. 

Şi acum putem face o socoteală foarte simplă : 

229.795.801 lei «valoarea produsă». 

68.958.740 lei— Diferenţa de preţ datorită nu- 
mai monopolului, «protecțiunii» 
şi «incurajarilor>, 

120.927.709 jet Materii prime. 

9.137.230 „ = Combustibil, 

24 733 889 „ —Amortizarea capitalului, etrans- 
portată. asupra produsului. 

223,737.568 lei — Total spre scâdere. 

"GURII ei — Produsul real, 

Adică lei șase milioane rotunde rămine din grandioasa ci- 
frè, de aproape 250 milioane, Şi incă! Dacă am putea face soco- 
teală complect, poate am ajunge la zero, sau chiar la deficit, 
tot pe socoteala celor 69 milioane sustrase dala contribuabili. 

Pentrucă, notaţi bine, aici nu e vorba de însemnătatea re- 
lativă a industriei faţă de agticultură. Puteți dubla, tripla, chiar 
inzeci suma aceasta, —ea tot va părea microscopică faţă de aproa- 
pe miliardul produs in agricultură. *) 

Dar am voit numai si arăt caracterul unei ast-lel de in- 
dustrii anemice, ca manipulaţiune savantă de a scoate din pun- 
ga contribuabilului, din produsul agriculturii ţărăneşti, suma de 
OI milioane, cel puţin, care să ue fe prezintata apoi cu o „valoare 
produsă“ în această industrie l.. 4 A 

In unele industrii, această operaţiune apare chiar într'o go- 
licinne edemică, Avem «industrii», cari se mârzines> de a giuri 
nasturii sau, abia răsucind citeva fire de bumbac aduse din strài- 
nâtate, de u le transforma ust-fel în „tiluri“, —şi iata o «fabrică 
de nasturi» și alta de «tiluri»! A 

Vezi bine, nasturul neghurit este o «materia primă» saeu- 
tita de vamă, iar după ce l'ai găurit inseamnă că ai produs va- 
loaren nusturului de sidef snu de fildeg, și pe lingă că ai Loo: 
sat echivalentul vămii pentru fildeş şi sidef, precum şi al vāmii 
pentru nasturii fabricaţi, te mai foloseşti de tariful de transport 
redus pană la ridicol şi pentru „materia primă“ dela graniță, şi 
pentru „valoarea produsă“ pănă la locul de desfacere, plus scu- 
tirea de impozite, eto... și eşti si «mare fabricant» l., i 

Dar nici caracterul acesta parazitar al «marii» noastre in- 
dustrii nu ne interesează atita nici, 

Cu oare-care ingeniozitate se pot găsi argumente, că e 
bine să avem mâcar o industrie de acestea, 

Fiel. Dar atita! d? 

Cu o asemenea industrie, după treizeci de ani de sforţuri 
şi sacrificii nespuse, nu putem aves pretențiunea de a cuceri 


sn G. D., Caloscu,— „Progresele economice”, ele, p. 5h 


ač VIAȚA ROMINEASCA 


piaţa mondială prin suferiorilale economică și, deci, nu putem 
avea nici nădejde în industrializarea ţării şi In naşterea unui 
proletariat industrial, care să poală avea rolul revoluţionar ai 
proletariatului european. ") 

Aceasta, créd, nici un om cu judecată nu o va mai putea 
tâgidui. 


e Ze 


Aşa dar, și din deducţinnile teoretice confirmate de insă-și 
critica capitalismului tăcută de K, Marx, și din experiența jal- 
nică a protecționismului nostra Industrial, ajungem la conciuziu- 
nea cà Rominia nu poate urma desvoltarea industrială a Europei 
apusene. 

Prin urmare evoluția socialt a Romîniei, tatal, va avea cu 
totul alt caracter decit in Apus, nu numai fiindcă evoluţia a- 
grară, după K. Kautsky, urmează alte norme, dar fiindcă, după 
K. Marx, ţările ce sint forțate să rămină in «cimpul de produc- 
tune primitivă>, vădit nu pot trece ja formele sociale superioare 
prin industrialism, 

În asemenea împrejurări, un partid social-democratic, inte- 
meiat pe un proletariat extrem de slab numericeste, întreţinut 
de o industrie factice şi siăbănoagă (complectat chiar prin prole- 
tarii faişificaţi dintre meseriași),—ce rol poate avea. ca partid 
politie, şi, mai ales, co scop practic. —Bind-că un partid politie 
nu se înființează doar decit în vederea unei activităţi pozitive ? 

Ni se spune, că oricum ar fi proletariatul nostru, partidul 
social-democratic din Rominia trebue să stea «la straja idealului» 
pănă ce proletariatul european va transforma acolo ordinea so- 
cială, etc... Să așteptăm dar pănă ce ne va veni... edesieparea» 
din Apnust 

Lăsăm de o cam dată la o parta intrebarea, dacă aceasta 
e o justificere îndestulătoare pentru abținerea de la luptă și 
munca pozitivă, în condițiunile concrete ce ne impuna realitatea 
vieții noastre sociale, 

Dar să vedem cită vreme avem sanse să așteptăm, în „tur- 
nul da fides” al socialdemaocratismulni purist, ziua dezlegării. 

Şi după norma, ce mi-am impus aici, voiu recurge iară-și 
întâia la Inşi-şi teoreticianii social-democrati, 


*) lu momentul de faţă, de fapt, in exportul nostru integral de 
vre-o Bl —MNI milioune pe an, ia mijlociu, industria noasiră a reprezen- 
taia foarte julnir, Sar părea că pentru o ţară agrienlă cel mai simplu Iu- 
er, de pildă, ur Îl să exporteze, în loe de cereale brute, făina ! Totuşi gt 
exportăm fina ileeit in valoare de ve'o D- 8 inilioane! lar exportul 
caliunilor valurlalte industrii (bine înteles, Lara fară industria extractivă 
şi formatie, pentru motivele semnalute) nu sa urcă miei la un milion,— 
si acesta pe datoreşta in mara parle nuimul aan numitului eomert de frun- 
tarie, san numai de tranzit, si aro de obiect tut fabriraţiunile straine (du 
es in exportul nostru figureaza pentru cite-va zeci de mii de Jei şi ert 

părite In limbi atrărun, Doar nu le „produce a" şi pe uresteu !) Repet; avessta 
după treizeci de ani de prolecțioaism extrem. 


SOCIA LDEMOCHATISM SAU POPORANISM 27 


In primul capitol al acestui stadiu am arătat, că în ere, 
murile „Manitestului comuniste (1847), K. Marx si Fr. Engels 
aveau credința în apropiata! triumf al proletariatului. ȘI în 
urmă mai ales Fr, Engels vestea din cînd în cind această biru- 
inga „peste 8—10 ani”. 

Această credinţa izvorea în parte din unele generalizări, 
poate, juste pentru epoca lor, dar pe cari taptela ulterioare le-an 
dovedit pripite, iar în parte din faptul, că pe atunci inca mu se 
manifestase un fenomen economic de cea mai mare Insemnătate 
pe care autorii doctrinei social-democratice, prin urmare, nici nu 
lau putut prevedea. 

După concepţia lui K, Marx, transformarea socială trebue 
să rezulte, mai ales, sub presiunea ee sf LI materiale; proleta- 
riatul organizat intrun partid politic avea mai mult sarcina de 
a ajuta acest proces necesar, și chiar namal de a-i wilian, de 
si exploata rezultatele tatale, 

Aşa, de pildă, în ponts ja traducerea germană a uneia din 
primele lucrări ale lui K. Marx, «Misère de la philosophies, Fr. 
Engels afirmă, ch revendicările sociale ala lui K. Murx nu sint 
intemeiate pe motive d: dreptate sau da moralitatea superioară, 
ci decurg pur şi simplu din catastrofa fatali ce așteaptă socis. 
tatea capitaliată : 

-Conform cu legile gospodăriei burghaze,— serie e, — cea mai 
„Mara parte a produsului creat de lucrători nu le aparține. Da- 
„că se zice eh aceasta nu e drept, că nu trebue să fie aceasta, 
„apoi economiei nici nu-i pasă de toate acestea. Noi exprimam 
„tumai, că aceast fapt economic se află in contrazicere cu simti- 
„mintul nostra moral, Marx işi întemeiază însă revendicările sa- 
„le sociaie nu pe aveasta, ci pe ruina necesară a organizaiiunii 
„capitaliste, care se sivirgeşte, cu o putere tot mai crescindă, 
„chiar sub ochii noştri“, *) 

Această necesitate materială se naşte mai întăiu din crize 
economice periodica, fatale şi din ce In ce mul violente, pâna 
ce els. în sfhirşit, nu distrug insă-şi societatea burghezi! 

Astfel cetim „Manifestul Comunist" : 

„Societatea burgheză modernă, care a pus în mişcare mij- 
„iaca de producţiune şi de schimb atit de puternice, se asea- 
„mäng cu un vräiltor ce nu mai ponte domina puterile infernala 
„pe cari lea evocat. De trei zeci de ani, cei puțin, istoria in- 
„dustriei şi a comerțului nu esta decit istoria revoltei fortelor 
„productive impotriva raporturilor de proprietate, cari formează 
„condițiunile de existență insăși a Burgheziei și a domniei sa- 
„le... Crizele comerciale, prin întoarcerea lor periodică, pun fot 
„mai mult în joc chiar existența societății burgheze. Fie-care eri- 
„Ză distruge regulat nu numai o mulţime de producte create, 
„dar încă şi o mare parte din forțele productive însă-și,,. Socis- 


*) In K Mara. —„Das Elend der Philosophie” (ed. 2-a din 1592)— 
prefața de Fr. Engels. 


2K VIAȚA ROMINEASCA 


„tatea se găseşte de odată aruncată intr'o stare de barbarie mo- 
„mentan; parcă o toamete un râsboiu de exterminaţiune îi 
„taie toate mijloacele de subsistenţă ; industria şi comerţul par 
„a îl nimicite.. (Prin mijloacele cu cari se încearcă să remedieze 
„răul) burghezia prepară criza şi mai generale si mai formida- 
„bile și mieşurează mijloacele de a le preveni“... ”) 

In „Capital“ K. Marx cercetează pe larg condiţiunile de 
manifestare a crizelor sl stabileşte „ciclul decenal“, în care ele 
se reinoesc, 

„Precum corpurile cerești, fiind puse o dată într'oanumită 
„mişcare o repeti, invariabil tot aşa şi produrţiunea socială, 
„odată ce este aruncată in această mişcare de intermitenta 
„extensiune şi contracțiune, de asemenea o reputa mereu“... 
Pāna acum periodul acestor cicluri e de 10—11 ani, însă nu 
avem nici un temeiu de a socoti acest termen constant. Dim- 
potrivă, pa „baza legilor producțiunii capitaliste, trebue să pre- 
„supunem câ else schimbă şi că durata ciclurilor se va tot 
„Scurta treptat“... .**) 

Dar faptele n'au justificat aceste preziceri, — crizele devin 
tut mai slabe, mai rare şi mai puţin generale, 

In 1894, publicind vol, IH din „Capital“, Fr. Engels e silit 
să observe într'o notă, faţă de teoria „ciclului“, — că „după ul- 
„tima criză generală sa produs o schimbare. Formu acută a 
„procesului periodic cu ciclul lui decenal parea ceda locul unuia 
„mai cronic, mai lung, care în diterite ţări industriale se trans- 
„formă intro imbunătățire slabă a afacerilor, intermitentă, re- 
„lativ scurtă, şi înlocuită printr'o stare de apăsare nehotaărita, 
„relativ mai lungă. Se poate că se prelungește numai ciclul*,..***). 

S'a dus „barbaria momentană” catastrofală, cu „distrugerea 
de forte productive“, ete ?.. 

E adevărat, că Fr. Engels prezice o catastrofă mai groaz- 
nică. Au trecut incă vr'o cinci ani. Nimic. Kautsky prezice şi 
el o criză peste vr'o 2-3 ani. Au trecut zece. Nimic. 

lată că Ed. Bernstein incepe să se îndoiască cu totul de 
inevitabilitatea crizelor generale... 

Nu ne interesează aici cum a reuşit burghezia să supra- 
vegheze mai din scurt şi să diriguiască forțele „deslânţuite“ de 
ea. Near lus prea mult loc analiza cauzelor, Voiu menţiona nu- 
mal că acum se formează mari sindicate industriale amume pen- 
iru a preveni crisele,—şi na numai intre industriașii aceleiaşi 
țări, ci, de pildă, în 1905, in Londra s'a adunat „Fe e o inter- 
nafionaiă a industriei textile* pentru a preveni criza de bumbac. 

Cind a apărut „Manifestul comunist” (1847), si cbiar cind 
K. Marx seria „Capitalul“ (pe la 1565) el avea dreptul să vor- 
beasch despre crize generale şi periodice. Cum urată Fr, Engels 
in nota de mai sus, ele la început, „în copilăria comerțului in- 


*) K, Marx e Fr. Engals.-- Manifeste” etc p. 22—23, 
e) K. Maes Kapitel, vol. L p. mz `" 
"ech In „Kapital“, vol. IHI, i, p. 27. 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 39 


ternațional“, reveneau la fie-care cinci ani, apoi la fie-care zece 
ani, —iar acum iată ce constată chiar K Kautsky: 

„Noi am avut mari crize industriale in 1813, 1825, 1836, 
„1547, 1857... De atunci legea empirică şi aproximativă a ci- 
«ludui decenal este în defect. Marea criză generala revina în 
„1873 (adică deja numai peste 16 ani) şi i-a urmat o depresiune 
„de o durată neobicinuită”. Iar de atunci, în 34 ani, crize gene- 
rale wau mai fost, deşi au avut loc două trei crize parțiale şi 
tot mai neinsemnate, pentru o singură țară, si intro ramură 
sau alta de industrie. *) e 

_ 9i ortodoxisimul K, Kautsky, polemizind cu Ed. Bernstein, 
e silit să facă concesiuni semnificative: 

„În comparaţie cu teoria concentrării capitalului și a accen- 
„tării contrastelor sociale, teoria crizelor economice periodice 
„este de o natură secundară... Rezultatul final al evoluţiunii nu 
„Sur schimba, chiar dacă crizele periodice mar fi numai 
„dev ît în relațiune intimă cu modul capitalist de producţiune“ ... **) 

Şi mai departe: 

„Supraproducţiunea cronică poate va fi un proces foarte 
„tardiv (in ediţia germana: Kann ein langsam sich hinschleppen- 
„der sein), Noi nu ştim nici cind nici cum ea va veni. Sint gata 
„Chiar să concedez, că ne pat îndoi de realizarea ei, cu atit 
„mai lesne, cu cit ne inchipuim mai rapid mersul mişcării so- 
„ciale... Am văzut că concepţia imaterialistă, alături de mecesi 
„fatea economică, admite şi alţi factori ai evoluţiunii sociale, — 
„factori ce se explică prin condițiunile economica, dar cari sînt 
„totuşi de natură morală şi spirituală (1?..), şi pe cari noi îi 
„&rupăm sub fermula «luptei da clasă»... Insă Bernstein nu se 
„ocupă tocmai de toate aceste puncte, ci se mărginește a com- 
„bate fantazia absolut fără nici o importanță a crizei umi- 
„tersale* 1. 2221 

Ziua deslegării se arată într'o perspectivă mai îndepărtată 
şi nedesloşită,,.. 

Dar să vedem şi teoria „concentrațiunii capitalului“, mai 
importantă, după K. Kautsky, si care e a doua generalizare, ce 
indreptăţia altă dată pe K. Marx şi Fr. Engels să se aștepte la 
d grubnică şi necesară transformare socială. 

Intran celebru pasagiu al „Cupitalului“, serie K, Marx das- 
pre „expropriarea“ capitaliştilor mici de către cei mari: 

„Această expropriare se săvirgeşte prin jocul legilor ima- 
„nente ale producţiunii capitaliste insă-şi, prin centralizarea ca- 
„pitalurilor. Un capitalist distruge pe mulți alții (le ein Kapita- 
„list schlägt viele todt). Minä in mină cu această centralizare sau 
„expropriarea multor capitalişti prin puţini... Odată cu mumărul 
„mereu tot mai scăsut al magnaţilor capitalului (mit der be- 


ei K. Kautsky;—,„Le Marxisme" ete, p. 258—257. 
seh ibida, p. 
mas) ibidu p. 978 şi 273. 


A0 VIAŢA ROMIXEASCA 


„Ständig abnehmenden Zahl der Kapitalmagnaten), cari uzurpea- 
„ză şi monopolizeasă toate avantajele acestui proces do trans- 
„formare, creşte masa de mizerie, apăsare, robire, înjosire, €x- 
„Bloatație, dar şi revolta clasei muncitorilor, care tot se inmul- 
„teste şi se dresează, se uneşta sl se organizează prin mecanis- 
„mul însu-gi al procesului capitalist de producţiune. Monopolul 
„capitalului ajunge să fie o piedică pentru acel fel de productiu- 
„ne, care a înflorit cu e] şi sub regimul lui. Centralizarea mijloace- 
„lor de producţiune şi socializarea muncii ajung la un punct, în ca- 
„Te ele nu mai sint compatibile cu învălitoarea lor capitalistă, 
„Ea crapă. Bate ceasul proprietăţii private capitaliste, Expropria- 
„torii sint expropriaţi*... *). 

Acestei descrieri a rezultatelor procesnlui de concentrare 
corespund în «Manifestul comunist» rindurile următoare: 

«Lucritorul modern, în loc de a se ridica cu progresul in- 
«dustriei, se coboară tot mai jos, mai jos chiar decit nivelul con- 
«dițiunilor propriei sale clase. Lucrătorul cade în panperism, şi 
“pauperismul creşte încă mai repede decit populațiunea şi boga- 
«ţia. Este deci vădit, că Burghesia este incapabilă de a indeplini 
«rolul de clasă dominantă şi de a impune societăţii, ca o lege 
«supremă, condiţiunile de existență a clasei sale... Societatea a 
«mai poale trăi sub dominaţiunea ei, ceea ce insamnă, că exis- 
«tența ei mu mai este compatibilă cu existența societății»... **), 

Cetitorii işi vor aduce aminte gi de acea afirmare a lui K. 
Marx, reprodusă la începutul acestui capitol spre a ilustra fen: 
ria supraproducțiunii şi a suprapopulaţiunii relative, după care— 
“acumularea bogățiilor la un pol corespunde la celalt pol acu- 
«mulării mizerier, robiei, ignorantii, brutalilății si a degradd- 
«rii morale» 

Inţelesul tuturor acestor teze e sigur: evoluţia economică 
aduce necesar acumulareu avuţiilor, în virful piramidei sociale, 
în mini tot mai puţine, lar la baza ei—creșterea mizeriei, a pan- 
perismului ` aceasta duce la o catastrofa inevitabilă. 

W. Liebknecht, care după moartea lui F. Lasalle, timp de 
treizeci de ani, a condus acțiunea politică a proletariatului în Ger- 
mania, care era, cum se zice la noi, eşeful» partidului social-democrat 
german (Marx şi Engels nu intră în cadrele luptei politice dintro 
singură țară), si a cărui ortodoxie ru poate fi pusă la indoiala 
(profesorul Sombart Il caracterizează chiar ca „emisar al lui Marx 
pentru Germania’), formulează ast-fel rezultatul final, idealul aces- 
tei evoluţiuni : 

„Ca rezultat final al proprietăţii private asupra pămintu- 
„lui și a prodacțiunii capitaliste apare concentrarea proprietății, 
„a bogățiilor şi puterii într'o singură mină. Unicul landlord, pro- 
„prietarul tufuror păminturilor şi stăpia al tuturor fabricilor. 
„care a monopolizat toald agricultura și toată industria, care 


*) K, Marz.—.„hapilal“, vol f, p. 728. 
**) K. Marx et Fr. Engels —,Maniteste* ete, p 21. 


B” 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM + 


Ę„tocmeste ca salariati pe toți ceilalți cetăţeni şt cara stabileste ar- 
„bitrar prețurile tuturor mijloacelor de existență şi ale altor pro- 
„duse, —un singur păstor și o singură turmă, care scoate cu bi- 
„cul la muncă pe toţi robii săi din oraşe şi dela ţară; intr'un 
„cuvint, o asa atirnare politică şi economică, în comparatie cu 
„caro chiar situațiunea vechilor Egiptieni sub faraoni ar părea 
„ca arhi-democratică,—intă apogeul, iată seobu? final şi idealul 
„culturii capitaliste moderne“...*), 

E vădit, că în adevăr înainte de a ajunge la acest apogeu 
atb capitalistă» a societății ar fi trebuit să crăpe dela 

ne è 

Şi cu cit avuţia se va concentra ên mini mat pujine, pe 
de o parte, şi cu cit mai mare va fi numărul celor «căzuți in 
mizerie și degradare morală», şi cu cit mai despuiaţi ei vor fi 
de toate bunurile vieţii, pe de altă parte,—-cu atit moartea so- 
cietății burgheze apare mai firească şi mai necesară, ca rezultat 
fatal al evoluţiunii economice, şi în acela st timp cu atit mai ine- 
vitabilă e ravolta mulțimii strivite, dela baza edificialui social, 

Dar faptele au desminţit şi această caracteristici a evolu- 
Hunt economice. 

Pentru agricultură.—o ramură de activitate. care cuprinde 
o majoritate covirşitoare a omenirii. (După Mulhull numai în 
Europa ar fi fost pe la 1590 peste 80 milioane de «țărani», —iar 
tinind seama numai de Rusia, ei trebue să De astă-zi cu mult 
mai n ),— cum ați văzut însă-şi teoreticianii socialdemu- 
cratismului au recunoscut, că evoluția ei urmează alte norme. 
Asa cà «unicul landlord» al lui Liebknecht, chiar numai din aces: 
punct de vedere, dispare definitiv în Inamea himerelor, 

Dar şi pentru industrie se dovedeşte ch, deşi nu se poate 
tăgădui procesul de centralizare a producțiunii, precum nici fap- 
tul că partea ce revine proletarului din produsul muncei sale e re- 
lati tot mai mică faţă de produsul integral, —dar odată cu aces- 
tea (in parte mulţumită asociațiilor, societăţilor actionare) me se 
produce şi concentrarea avufiilor, numărul capitaliştilor se Dr: 
mulțeşte, iar pe alocurea chiar numărul proletarilor începe rela- 
tiv să scadă; şi în acelaşi timp, peste tot, starea acestora se 
îmbunătăţeşte. : : 

Şi aceasta nu o mai afirmă numai «ideologii burgheji» sau 
vrun răzvrătit impotriva ortodoxiei ca Ed. Bernstein, care afirmă 
că numărul celor avuţi crește nu numai absolut, ci şi relativ! 

Aceștia ar putea fi bănuiţi. Deci, spre a inlatura ori-ce bă- 
naială, şi spre a nu mări încă proporţiile acestui capitol, ce a 
intrecut ori-ce măsură, prin coloane de cifre, mă voin referi nu- 
mai la mărturii ce sint la adăpostul ori-cărei invinuiri de «opti- 
mism burghezesc>, : 

Din cele două fenomene paralele, în cari se descompune pro- 
cesul descris, —concentrarea avuţiilor și creşterea mizeriei prole- 
tariatului, —încep cu aceasta din urmă, 


ai W. Tiebknecht,—.„Zur Grund und Bodenfrage“, p. 175. 


42 VIATA ROMINEASCA 


Incă in 1555 Fr. Engels scrie despre muncitorimea engleză 
igroaznicei mizerii a acestora fusese altă dată consacrate nu nu- 
mai paginile cele mai impresionante din «Capital», dar și o lucrare 
specială a lui Engels din 1848): 

„Un progres durabil (el datează dela 1545) nu se poate 
„constata decit în două fracțiuni priveliziate ale clasei munci- 
„toare, Prima cuprinde pe lucrătorii de fabrica (Dar aceştia for- 
„Mează adevăratul proletariat industrial 1. Determinarea legulă 
„& zilei de lucru raţionale, cel puţin relativ, a permis o îmbuna- 
„tâțire a condiiunii lor fizice şi le a dat o superioritate morala, 
„pe care a întărit-o încă concentraţia lor locală. Situaţiunea lor 
„este necontestabil superioară celei dinainte de 1848. 

„Al doilea grup il formează marile 7rades-Unions (Dar a- 
„testea cuprind o pătrime din toată muncitorimea engleză). Or- 
„ganizaţiile acestea au loc în acele indastrii în cari nu se poate 
„utitiza decit munca oamenilor adulţi. Concurența femeilor, a co- 
„piilor, a mașinii n'a putut încă sdrobi forțele lor organizate... 

„Sitaajiunea acestora, de sigur, s'a îmbunătățit considerabil 
„de la 1548. Proba cea mai bună este, că de mai bine de 15 ani 
„nu numai şefii lor sint mulţumiţi de ei, dar și ei sint multu- 
„miti de şefii lor. Ei formează o aristocrație În clasa muncito- 
„rilor; ei au reușit să-şi creeze o situaţiune destul de conforta- 
„bilă, şi această situațiune ei o primesc ca definitivă... 

„Dar pentru marea masă de lucrători, mizeria lor, puţina 
„lor siguranță, sint tot atit de mari, dacă nu și mai mari ca 
„inainte*....*) 

Las la apreciarea cet:torilor, dacă această sciziune a clasei 
muncitorilor în două, constatată de Engels, —şi, mai aies, cind o 
parte foarte numeroasă a lucrătorilor (toţi lucrătorii de fabrică 
și toţi cei sindicaţi în „Trades-Unions“) formează o aristorrație 
mulțumită de patroni şi de situaţiunea lor, pe care o consideră 
ca definitiva, este de natură de a grăbi „crăparea învălitoarei 
capitaliste“, de a apropia triumfal socialismului, —și mai ales, 
cind ceilalţi lucrători sint şi în afară de fabrică ei neorgani 
satt 7... (Şi, mai ales, dacă o organizare în sindicat ajunge ca și 
ei să fie „mulţumiţi“, De altfel, după 1885, cind a scris aceste 
rinduri Fr. Engels, John Burns, actualul ministru în cabinetul Camp- 
Del: Bannerman, a și reuşit să organizeze in „noile“ rades- Unions 
clasele cele mai degradate ale muncitorimii din Londra ; şi spiritul 
ce le îinsullețeşte se caracterizează in deajuns prin prezenţa ale- 
sului lor în minister). 


< 


Dar iată că și inflexibilul Kautsky se middiază şi el în 
polemica cu Bernstein: 


SI Fr. E «e der arbeitenden Klassen in England“, în prefața 
la ediția din 1 reprodus din „Neue Zeit“, 185, Iunie, No. &, 


| 


SOCLALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 43 


„Se poate,—spune el,—ca unele fracțiuni ale clasei munci- 
„toare, deosebit. favorizate de soartă. să ajungă a scăpa de mi- 
„zerie si să se ridice la condițiuni de viaţă, cari si poată sus- 
„tinea comparațianea cu condițiunule vieții burgheze... "Teoria 
„marxistă nu implică ca o parte din bogâţiu crescindă să nua 
„cadă şi asupra claselor iucrăloare, Desigur, producţiunea capi- 
„talistă are întotdeauna tendința de a înjosi proletariatul, ca şi 
„întreaga mash a poporului şi ea crează ast-fel continuu o nouă 
„mizerie, dar ea crează de asemenea şi forțele cari find a li- 
„mita această mizerie. Nu miseria fisică, ci mizeria socială creşte 
„mereu (vă rog să aveţi in minte afirmârile lui Marx de mai 
„sas despre mizerie, abrutizare, robie. degradare mosală, paupe- 
arism!), — adică opoziţia intre trebuintele, ce rezultă din nive- 
„ul civilizaţiunii, si mijloacele de cari dispune lucrătorul pen- 
„tru a le satisfece; întrun cuvint, cantitatea pro luselor ce revin 
„fe-cărui Incrător poale să crensca, dar partea ce-i revine din 
„produsele create de el (adică, partea relativă, faţă de totalitatea 
„produsului! scade*....*) i 

Dar faţă de Anglia numai „mlădiare* nu ajunge, acolo 
thinr numărul relativ al sera față de numărul celor avuti 
scade, proletarul se burghezeşte ! 

Şi Kautsky e nevoit să concludă: o 

e Adiniţind că cifrele relative la Anglia dovedesc o înmulţire 
«a numărului celor avuţi, aceasta n'ar fi incă o dovadă, că a- 
«ceasta e legea generală a felului producţiunii capitaliste, pen- 
«trucă se pue că Anglia EE de a representa tipul indus- 
«irialismuilui capitalisti». ** f 

Anglia ai K. Marx, țara clasică a capitalismului, care i-a 
dat tot materialul pentru legile stabilite în «Capital» !!., 

Vom vedea indată ce înseamnă uceasta. | 

Dar în ce priveşte înmulțirea numărului de capitalişti, — 

nici o tergiversare nu mai este cu putință. Rămine, faţă de afir- 
màrile categorice citate de noi mai sus despre „nuüumärul tot mai 
restrins al magnaţilor capitalului”, cari omoară pe ceilalți capi- 
talisti, ete., de a le reduce, ca şi crizele periodice, la o „impor- 
ant secundară“, sau chiar, eg spune Si Bernstein, a le in- 
e «in sensul Pickw ckian al cuvîntului», ? 
; jaa Marx și Engels —cetim in Kautsky, —n au negat, cà 
„numărul capitaliştilor se inmulţeşte. (Ban!) Această inmulțire 
„este mai curind o consecință naturală a extensiunii felului ca- 
„pitalist de producţiune ... Se poate deduce, că înmulțirea apr 
„taliştilor nu se produce pe socoteala proletarilor. ci pe sosete a 
„altor pături populare, adică a micilor burgh si a țăranilor. 
„Cum? Ya să zică, procesul economic nu-i mai aruncă pa aceş- 
„tia în rindurile proletarilor, ci-i ridică în Olimpul «magnați E 
„pitalului» 21... Teoria lui Marx înseamnă, simplu, că sala 


*) ibid., p. 40—242, passim, 
*.) ibid., p. 177. 


+ VIAȚA ROMINEASCA 


„şi marea burghezie crese, numericeşte, mai repede, lar păturiie 
„intermediare relativ se micşurează“.,..*) 

Repet: «păturile intermediare» se distrug ridicludu-se pană 
la marea burghezie, iar numărul «msunatilor capitalului» mereu 
scade. inmulțindu-se. Simplu |! 

Dar in Anglia, am văzut, numărul celor avuţi creşte şi abd- 
solut și relativ, față de totalitatea populaţiunii ? 

Si mai simplu: 

„Dacă se constată în Anglia, —râspunde K. Kautsky,—u cres- 
„tere mai rapidă a celor uvuţi, față de populațiunea totală, u- 
„seasta mar fi dovadă, că legile marxiste a felului capitalist de 
„producțiune sint false, dar numai ch sporesc piedicile pentru 
„biruința socialismului în Anglia*....**) 

A! Va să zică, procesul economic nu numai nu duce fatul 
la triumful socialismului, dar «legile marxiste» ale deavoltării in- 
dustriale sint compatibile cu «sporirea piedicilor pentru biruința 
socialismului» ? Dar ce ne garantează, atunci, că aceste piedici 


ginie orizontului... lărgit de «sporirea piedicilor». 

Aici am ajuns la o problemă de o extremă insemnätate, 
care abia a putut D întrezărita în vremea cind K, Marx își scria 
«Capitalul», 

Incă acum șepte ani, în cuvintarea amintită mai sus, am 
arătat in cameră, că în ţările civilizate ale Apusului s'a format 
un imens capital comercial și capital de bancă, pe care l'am nu: 
mit atnnci «capital vagabond», întru cit acest capital cotreeră 
lumea în ctutarea une: plasări avantajoase, si întru cit cimpul 
imi de operațiune il constitue mai alès țările innpoiate econo- 
miceşte. 

Am arătat atunci, că în Anglia acest capital. efectiv plasat 
in străinătate, ajunsese în 1895 până la cifra fabuloasă de 53 
miliarde de franci; că Franța. Germania, Statele-Unite merg cu 
repejune pe aceiaşi cale; chiar mica Olandă a plasat atitea im- 
praumuturi în străinătate, incit dacă siar N împărţit dobinzile 
ca incaseaza între toţi cetătenii,—ar fi putut realiza idealul lui 
«Conu Leonida», al unui stat în care toți cetăţenii primesc leafa 
si nu plātasn dări, 

Am arătat de-asemenea că acest capital produce 1n ţările. 
in cari operează, toate efectele întunecate ale capitalismului, fară 
componsaţia binetacerilor datorite lui in Apus, intru cit la țarile 
inapuiata el are de efect numai capitalizarea veniturilor, nici de 
cum a felului de producțiune (pe care e neputincios să-l organi- 
zeze colo), Mulțumită acestui fapt, acolo se nasc toate fenome- 
nele  «acumnlării primitive», descrise-cu atita putere de K., 
Marx, dar fără s1 se nască, din cauza aceasta, o avufie nafis- 


et ibid, pe 130, 100 ei 161 paasim. 
si ibid, b aan 


SOCIALDEMOCR ATISM SAU POPORANISM 15 


—— ` 


nalā,—care a fost o justificare istorică a acestei faze în Apus, — 
ci «capitalul vagabond» serveste ca o imensă pompă, care aspiră 
avuţia ast-tei acumulată peste graniţă. 

Fenomenele relative la repartizarea avuţiei în Anglia, despre 
cari am vorbit mai sus, au servit de prilej lui Kautsky să a- 
tingă chestinnea efectului ce produce acest capital plasat lo 
straintate asupra evolutiei sociale în țara lui de origine. 

„Nu capitalul în general,—spune el cu drept cuvint,—are 
„din punctul de vedare marxist forţa revoluţionară în societatea 
„modernă, ci nomai capitalul industrial; acesta din urmă cons- 
„titue forța, care crează condiţiunile pentru deavoltarea produc- 
„Manii socializate si care dă naștere proletariatului, a chrui mi- 
„Siwe istorică este de a introduce felul socialist de producţiune. 

„Dimpotrivă, capitalul comercial şi capitalul de bancă nu 
„constitue torţe revoluţionare; ele pu crează un proletariat re- 
„voluţionar“ < *), 

Fenomenele semnalate în Anglia se dutorese faptului, că 
această ţară Tei transformă acum capitalul său în capital co- 
mercial și în cel de bancă, care operează în străinătate; „din 
fabrica lumii, afirmă Kautsky, ea se transformă în lada ei de 


„Posesiunile ei coloniale se întind din ce în ce mai mult... 
„Dar încă mai mult creşte numărul intreprinderilor economice 
„intemeiate în străinătate cu capitalurile engleze, — bânci, case 
„de comerţ, drumuri de fier, fabrici (eprotejate» acolo ca şi fabri- 
„cele noastra da zahar),—ai căror directori şi actionari locuesc 
„în Anglia și acumulează și consumi acolo flus-valoarea produsă 
„în afară. Nu mai puţin creşte suma plasată de capitaliştii En- 
„.gleji în hnprumuturile statelor străine... In 15 ani, intre 1882 
„şi 1897, capitalul plasat in străinătate s'a îndoit (astă-zi el în- 
„treco suma de 70 miliarde !)*...**). 

Acestui fapt se datorește, că în Anglia — «numărul celor 
sign mai repede decit populaţiunea luată în total». 

Rezultatul asupra evolaţiunii sociale In Anglia ? | 

„Ast-fel, e cu putinţă, —spune Kuutsky,— ca antagonismul 
„social să se atenueze, pentru că evoluția socială se opreşte în 
„comparaţie cu ţările mai pronunțat industriale, cum sint Ger- 
„mania şi Statele-Unite... Dar ceea ce e sigur, e că socialismul 
„va iesi din fabrică, şi nu din lada de fier“...*"). 

in nenorocire tendința, de <a se transforma în ladă de Der: 
s'a născut tocmai din evoluția capitalistă, și Anglia numai a 
recedat şi în această privinţă pe celelalte țări civilizate, cum 
e precedase altă dată în desvoltarea industrială ; „Germania şi 
statele-Unite incep şi ele să creeze un «capital vagabond» imens, 
—si în măsura în care aceste țări îşi vor întinde mai mult cim- 


m 


*) ibid., p. Ann, 
**) ibid, p. 178—179, passim. 
***) ibid. p. 181- 


45 VIAȚĂ NOMINEASCA 


pul de operajiune in țarile înapoiate, în acelaşi măsură şi acolo 
«se vor ridica piedicile» evoluţiei sociale... 

Dar să nu anticipăm argumentația noastră, 

Aşa dar, pentru Anglia, faptul e recunoscut de ortodoxia 
sotial-democratică, că exploatarea țărilor înapoiate duce la în- 
tirziarea transformării sociule in Anglia insă-şi: mai mult,—acolo 
proletariatul insu-şi incepe a se «burghezi», ajunge mulțumit de 
sine, de patronii săi, şi de această «cea mai bună din toate lu- 
mile posibile», unde sint atitea ţări barbare, în cari se poate 
plasa profitabil capitalul, —capital ce, notaţi, «nare forţă revolu- 

rā» 


ionarā», 

y Supărindu-se, însă, pe Ed. Bernstein, pentru că acesta ar- 
gumentaază pe baza cifrelor relative la Anglia (pe baza cărora 
işi cladise altă-dată tot edificiul teoretic şi Marx insuşi IL aceasta 
La de fier” a lumii, pe care Kautsky chiar o compară cu 
Monte-Carlo şi cartierul 'Thiergarten din Berlin, unde e firesc ca 
să se găsească bogătaşii în mare ptoporţie,—port-drapelui orto- 
doxiei social-democratice scapă o declarație, asupra căreia sin- 
tem datori să ne oprim. 

„E clar, afirmă el, că ar fi ridicul de a deduce creşterea nu- 
„mărului celor avuţi, — ca o lege a felului capitalist de produc- 
„iune — din simpla mişcare a proprietăţii sau chiar a venitu- 
„tilor intro țară care serveşte de domiciliu celor avuţi.. Pentru 
„A Studia legile felului de producţiune, trebue să luăm în consi- 
„derație domeniul întreg al acestei producțiuni, și nu numai o 
„parte din acest domeniu... Dacă Bernstein voia să deduci le- 
„gea relativă la inmalţirea numărului celor avuţi în condițiunile 
„producțiunii capitaliste, el ar fi trebuit. să compare aceasta In- 
„mulţire cu fumulțirea proletarilor nu munai în Anglia, dar și 
„in tat domeniul exploatatiunii britanice”... 

Dar acest domeniu pentru Anglia, ca şi pentru orice țari 
capitalistă, este asta-zi rofundul pămintesc întreg! 

Şi dacă procosul economic de concentrarea bogățiilor la un 
pol şi de creştere a proletariatului la veiaialt, ca condijinne mece- 
sară prealabilă a transformării sociale, nu se mai destâşoară 
în simil țării capitaliste inseyi, ci trece peste limitele ei, mr în 
ea, dimpotrivă, poate rezulta îmmiu//irea <magnulălor * capitaiu- 
lui», alături de scăderea numărului de proletari, cari si ei sr 
translormă într'a aristocrație, — atunci, vădit, acensti transformare 
socialt nu se mai poate realiza în sinul unui stat, ci ema în 
proporțiunile una rezoluții mondiale t.. 

Astfel se poate explica și această afirmare n lui Kautsky, 
că „limita extremă, ln care poate ajunga regimul capitalist, este 
supraproducţiunea cronică iremediabil”, cind forțele productive 
vor întrece puterea de consumatie a piéții internaționale, adică 
cind intreg pâmintul va forma o singură «piață interni» pentru 
industria capitalisti ! "7, 


*) ibid, p 175 şi 15 
+.) ibid., pn 972, 


Lë 


SOCI ALDEMOCRATISM SAU POPORANISM Li 


Revoluţiunea socială, ca rezultat al unui proces ce se des- 
fägoarä pe suprafața globului intreg, China, Tibetul, Africa cèn- 
trală,—tot domeniul de exploatațiune al țărilor capitaliste 1.. 

„Triumful necesar“ se confundă în zirile albastre ale unul 
proces social mondial... 

Nu! Nu pot merge atit de departe 1.. 

Dar aceste fapte ne explică, pentru ce, spre stirşitul vieţii 
sale, scriind o prefaţă nouă la «Klassekimpte», Fr, Engels, cu 

care face cinste caracterului şi nobleței sale intaler- 
tuale, a fost nevoit să recunoască greșeala, atit a lui însusi cit 
şi a lui K. Marx, in evaluarea timpului necesar pentru evoluția 
social, (Cei mai tineri dintre socialistii de astăzi cu greu işi pot 
da seama de tot tragismul cuprins în astfel de constatări, după 
ce atita timp ai crezut că «la expoziţia viitoare domnii burghej! 
vor servi numai de cirerone pentru vizitatorii ei»....) 

In adevăr, dacă crizele generale periodice dispar, sau dacă 
numai «ciclul» lor se tot lărgeşte şi ep sihbeşte violența lor; 
dacă desvoltarea production nu duce la concentrarea avuţiei 
In minele unui numar tot mai restrins al «magnaţilor capitalu- 
lui» $i nici la creşterea mizeriei intolerabile a proletariatului, — 
atunci, vădit, procesul economic nu ne-a adus incă la pragul for- 
melor superioare da viaţă socială. 

In asemenea imprejurări, rolul proletariatului nu se mal 
poate mărgini numai în 4 ajuta procesul economie şi a-i ufilrza 
rezultatele necesare, ci—in loc să joace numai un rol secundar— 
acei «factori morali şi spirituali ai luptei de clasă», despre cari 
ne vorbeşte K. Kautsky—tocmai ei caphtă o însemnătate pre- 
cumpănitoare în lupta sociali”). 

In acelaşi timp, dacă burghezia capitalistă nu mai apare, ca 
«un vrăjitor ce nu mai poate stăpini forţele infernale evocate de 
elb, şi nu numai nu scade numericește, ci se inmulteste ea in- 
săși odată cu creșterea neinchipultă şi a bogăției sale,—atunei, 
vădit, creşte și puterea ei politică şi socială, deci şi Puterea ei 
de rezistență Ia de loviturile proletariatalui organizat, 

Mai mult. Transformarea capitalului industrial in capita! 
comercial şi de bancă, ce «nu mai are forța revoluționară» și 
care operează în Län streine, înapoiate economiceşte, sporeste 
imens bogăția şi puterea sociali a burgheziei capitaliste în țara 

i de origine, dar in acelas timp, capitalul perzind forța-i revo- 
luţionară, nu numai nu creste in aceiași proporţie puterea pro- 
ietariatului, —dar su poate îutimpla, ca în Anglia, ca proletaria- 
tul să scadă chiar, relativ, numericeşte, şi nu numai să-și piarda 
avintol revoluționar, dar prin «aristocrația muncitoare», emultu- 
miti», burghezia să poată pătrunde în cetatea duşmană însă-și 
a armatei revoluționare, desbinindu-i forțele... 


*) Aceasta oste asta-zi, în fond, idein lui K. Kautsky, Daca el, totuşi, 
ve vurbeşte despre „popa sa biruinței proletariatului peste 20 ani“, a- 
ceasia nu o deduce din evoluția cconomică meresară, ci nidijdueşie ca in- 
minarea și Sopra roietariatului, fută de raporiui evul de putere 
dintre diferitele clase sociala, îi va puten asigura nevasta biruința, (ef. Ka- 
utsky,—.Le Marxisme“, ete„ p. 353 urm]. 


Lo VIAŢA ROMINEASCA 


Dacă această situaţie a silit astăzi pe marxiştii cei mai 
ortodoxi să vorbească cu dispret despre «politica de catastrofe», 
care ar putea să aducă triumfal socialismului printr'o schimbare 
brusek,—apoi aceasta inseamnă, ori-ce s'ar zice, că Ed, Bern- 
stein are dreptate şi că partidul social-democrat, în Europa 
Apuseană chiar, nu mai poata fi, şi nici nu mai este, în realitate 
decit un partid de reforme sociale gi democratice. 

Socialismul ajunga in această fază numai un ideal social, 
izvorit din tendințele evolutiunii economice, e adevărat, dar care 
poate numai servi de directivă în luptele proletariatului organi- 
zat pentru interesele clasei sale, bine înțeles, după împrejurări 
concrete ale timpului si ale locului... Triumful necesar al socia- 
lismului se reduce la un «façon de pariere... 

Până cind, dar, să aşteptăm «deslegarea»? Decenii, veacuri ?,.. 

Dar din toate acestea rezultă încă un fapt de însemnătate 
capitală pentru nai: 

«Capitalul vagabond», capitalul străin din ţările înapoiate, 
— nu e altul decit cupitalul comercial și de buncă—capitalul anti- 
revoluționar, din ţara Ju? de origine. 

„Acest capital, operind în ţări ce-i sint subjugate economi- 
ceşte,—în jara ini întăreşte burghezia capitalistă, slibeşte pro- 
letariatul, «sporeşte piedicile» progresului social... 

Luptină prin urmare, impotriva capitalului străin, ridicind 
Impotrivâ-i «zidurile chinezeşti» spre a-i restringe cimpul de 
E jul exploatate de acest capital Jup direct îmfo- 
triva capitalismului şi, impiedecind ast-lel transtormarea capita- 
iului industrial in capitalul de bancă, luptă, în acelaşi timp, 
pentru progresul social al lor şi al lumii intregi.. - 

aceasta, poate, a singurul mijloc, pentru ele, de a se u- 
lAtura proletariatului european, pentru o luptă directă pentru 
progresul universal.. 

De aici mai rezultă, că politica de rezistență pentru asigu- 
rarea triumfului dreptăţii sociale nu se impune numai în țara 
Eschimosului meu fantastic... 

Dar vom raveni incă asupra acestor consideraţiuni. 

Până acum n'am analizat problema socialdemocratismului 
in Rominia decit din punctul de vedere pur economic, 

Dar rolul şi situaţia unui partid politic nu se mărginește 
numa! la sfera economică; el trebue să ţină seama și de pro- 
blemele culturale, politice, naţionale, ce se pot impune unei ţări 
intrun moment istoric determinat. 

Ca să putem ajunge la o concluziune definitivă, trebue, 
prin urmare, Să lărgim cadrul studiului nostru, să cercetăm ce 
rol poate avea sociudemocratismul romin în faţa problemelor 
de ordine națională, culturală și politică, pentru cari poporul 
nostru o navoil să găsească o soluţiune potrivită cu împrejură- 
rile concrete ale vieţii sale in acest moment istoric, sub pe- 
deapsa de pieire, sau cel puţin de regres la o adevărată stare 
de barbarie. 

(Va urma; C. Stere 


Mîngîere 


Eram singur la fereastra din faţa grădinii mele, tutr'o 
noapte de Mai, o noapte dulce, partumată, impodobiti cu nenu- 
mărate stele, şi o adincă, nespusi tristeță mă ineca. Imi sim- 
Ham inima strinsă şi ochii mi se umeziau. 

Intrasem în iarna vieţii, cind omul se vede pe negindite a- 
juns aproape de capătul än şi melancolia bătrineţelor mă 
cuprinsese. 

Copiii mei tineri, zburdalnici, luaţi în virtejul vieţii unde își 
cheltuiau prisosul de energie cu care natura i-a inzestrat, mă lä- 
saseră in sara aceea singur la fereastra unde ochii mei rătăciau 
pesta o lume, de la care parcă trebuea să-mi iau ziua bună. 

Da, sunase, sè vede, oara cind trebuia să-mi leu ziua bună 
dela tot ce odinioară imbucurase tinereţile mele, dela draga mea 
puşcă cu care fäcusam atitea izbinzi în codrii sălbatici, dela o- 
chii frumoşi femeegti ce de-atitea ori mi-au Incălzit inima, dela 
nebunatecul și vorbăraţul condeiu ce ma dat în vileagul lumii 
destâinuindu-mi necazurile şi bncuriile trecute peste tinereţile 
meile, cum trec nourii şi soarele pe un cer primâvărutie, Intr'un 
cuvint, trebuea parcă să mă despart de tot ce mà făcuse să simt 
că trăesc, de tot cemi pricinuise odinioară emoţii, bătăi de 
inimă, dragoste, dor, veselie şi chiar dureri, 

Ah! Cu ce drag as fl primit să mai am încă odata du- 
rerila de-atunci | 

Mult amare sint minutele acele de reculegere cind, după ce 
ai întrevăzut ca prin un caleidoscop o întreagă viață trăită, gin- 
dul ţi sa întoarce de pa meleagurile intlorite din urmă, pe sco- 
borişul aspru, înzăphudit şi fară orizonuri al bătrineței. 

Stind aşa cu capul răzămat pe coate, cu ochii pierduţi în 
spaţiu, cu fruntea impresurat de cugete negre care, în melan- 

4 


VIATA ROMINEASCA 


colia acută a momentului, mă făceau să cred că aş Dun om cu 
piciorul pe marginea mormintului, deodată mi se păru câ miile 
de stele, ce strâluceau ca nişte ochi ai ceriului pe bolta întune- 
eat, îşi ațintese privirile asupra mea şi atunci... O, Doamne L- 
indul meu intors dela obirşia tristeţii, fu atras ca de o putere 
magnetiza în sus spre regiunile nețărmurite în care câlâtorese 
fară repaos miile de alele, miile de lumi. Sub vraja lor uită! 
mizeria bătrinețelor mele. la adevăr, ce sint suspinele mele, re- 
gretele trecutului, jelania pentru perdutela tinerețe, cind stau și 
mă uit în sus, cind infinitul mă cuprinde, cind imi cad perde- 
lelo de pe ochi şi văd că viața omeneasză nu-i decit o dungi 
de fulger, 

Am eu dreptul să regret această clipă de lucire, de oarece 
nu numai eu, ci intreaga omenire de pe globul pâmintesc are 
să se stingă odată, de oarece însuși global are să imbätrinească 
şi să moară ca şi mine, după cine ştie cite milioane de ani, Dar 
ce sint gi aceste milioane de ani faţă cu timpul stătător, cu it- 
dinca, nepătrunsa eternitate? Tot o dungă de fulger. 

Prin urmare, tu gindule îndurerat, nu mă mai amări zi- 
darnic. Lasă mă să piutesc în seninâtatea raiului ceresc din fn- 
nălțimea căruia, cind ma uit asupra omenirei noastre, îmi vinë 
să zimbese văzind mocirla patimilor, lupta aprigă, nelntrinată, a 
ñecàruea de a fi stăpin intr'o lume de o clipă. 

Vai, ce orbi sint oamenii! Cum nu înţeleg că se sbuclamă 
in deşert ? Că toata încordarea puterilor lor, pusă in serviciul 
unor pofte fără ent, le atrăveşte existenţa ; că tot acolo ajung — 
in racla de un cot—şi mare şi mic, și bogat şi sărac și împărat 
şi cersetor; că goi veniţi din neant, goi se întorc în neant; iar 
viața lor, cit viaţa unei scintei, e ca şi cum gar fi fost. In los 
să se bucure de darurile nestimate ale naturii în traiul co le 
este menit, ei aleargă după nùluci vecinic neatinse şi mereu 
sa prind cu mina de sabia goulă. 

Ce contrast între lnmea de jos şi cea de sus! Jos, graiul 
uri și al răsboiului între frați; sus echilibrul netulburat, marea 
simfonie a eternității. 

Ah! Fromos aste acest univers Dr timp, (är hotare, cu 
tainele lui vecinic nedaslegata, izvor nesecat de mingiere! Nici 
o minte omenească nu-i în stare să-l pătrundă, să numere luce- 
terii şi sorii ce se rotesc în nemărginirea lui, făclii uriaşe, aprinse 
parc'anume ca să lumineze şi să bucure nopţile noastre pămin- 
testi. lar, nesocotiţii de noi, nici măcar ne däm osteneala să ne 
uitim la dinsele. 


omm amamma 


MINGIEHE 5 


Deşi nesfirsit de departe, totuşi cit de aproape e acest 
splendid univers, pentru că n'am decit să deschid fereastra ca 
să-l vad, sã] admir si sk mă simt atras In sinul lui. 

O ! Fugiţi departe de mina, voi visuri deşarte st amăgi- 
toars ale tuturor năzuințelor omeneşti ! Eu de acum am unde 
să-mi resfâţ gindul, să uit povoara anilor ce port în spate; câci 
am descoperit pentru liniştea mea sufletească, un alt cimp nes- 
semănat mai măreț în care Dumnezeu şi-a presurat minunile şi 
unde pot culege emoţii neasemânat mai curate, mai Inălța- 
toare, 

Şi cum stam astfel cu coatele răzâmate pe fereastră, cu 
ochii pironiţi pe bolta instelată, mi-am simţit fruntea râcorită şi 
inima la loc, parc'o rază de mingiiere imi strâbituse în piept, 
Atunci, mai invioşat, mai limpezitla minte, mi-am aruncat privi- 
rile asupra grădinii mele şi mult m'am mirat eu singur, cit da 
frumoasă mi sa părut în linistea nopţii, sub roiul cel de stele, 
cu frunzarii cei tainici plini de umbră, cu arborii cei pat, negri, 
fantastici acoperiţi de Morile primăverii. prin care se strecura 
un glas da privighitoare ca un cîntec de dor scoborit din cer, 

De mult, de mult nu-mi văzusem grădina asa frumoasă, 
ușa insuflețitä. Ori ea se imbrăcase in haine de sărbătoare pen- 
tru a-mi desfăta ochii, ori oglinda prin care o vedeam era acum 
alta ; nu mă mai săturam de a o privi. 

Apoi flindeă carele erau inaintate, am închis fereastra si 
mam dus să mă cule, 

Ce vorbă !... Gindii eu, azezindu-mi îndemânatic perina sub 
cap. Nu sint oare po pămint cită frunză și iarbă Guer? batrini 
şi bătrini tineri ? Totul atirmă dela vrista inimii, dela voia bună 
din sufletul omului, Deaitfel şi bătrinețele ca si tineretele au 
rostul şi farmecul lor, numai să știe cineva să le priceapă, 

Mărturisesc că în noaptea aceea am dormit mai bine ca 
alte dați, căci după o furtună sufletească, pacea dobindită a 
mai dulce, 

A doua zi m'am simţit improspătat, întinerit ca omul care 
si-a venit în fire; şi de astă dată îințalegind ca ori şi cit ași um- 
plea lumea cu plinsetele mele, n'am s'o pot întoarce dela datina 
ei, am recetit cu o nouă gi nespusă plăcere următoarele strofe 
dintr'o poezie a mea din trecut: 


Văd mormintul cum m'atrage 
Ca o vrajă colo 'n vale 

Iară eu alerz spre dinsul 

Pe alunecoasa cale, 


VIAŢA ROMINEASCA 


Şi ce lutei scoborişul! 
Dar să facem chef iubite, ` 
Meargà lucrurile 'n voe 

Aan cum sint plăzmuite! 


zu de-a lumii aspri lege 
De loc nu sint supărat; 
Las nemernicul să plingă 
Ca in viaţă sa uscat 


Firă dragoste, plăcere, 
Frà dor şi poezie, 

Sterp ca plânta cea pălită 
De o brumă timpurie. 


Las sgircitul, ce se 'nchină 
La vițelul lui de aur, 

Să jelească că ia urmă-i 
Pierde scumpul său tezaur ; 


Eu comoara mea iubită 
O port ici cu mine 'n sin: 
Pan” la capătul cărării 
Merz cu sufletul senin. 
N. Gane 


STUDII CERAMICE DE A. BALTAZAR 


"Porcâtoarea 
Trad. din Goethe. 


intr'o zi torcind la in 

— Azi de ce n'aşi spune ?— 
S'așeză, ca din senin, 

Linga mine-un june, 


Lăuda—a lost păcat? — 
Ce-i placi mai bine: 
Paru-mi galban și buclat, 
Firul tors de mine, 


Dar delreaba tot n'a fost, 
Eu n'am fost “uminte, 

ȘI s'a rupt, în jocul nost, 
Firul tors nainte. 


Drept că mult a cintărit 
Tortul la masură; 

Dar cu el nu m'am falit, 
Ci-am tacut din gură. 


„Viaţa Rominască“. 


VIAŢĂ ROMINEASCA 


Cind Tam dus la tesator, 
Eu simțit-am vina, 

Si-mi batea mai repejor 
Inima, blajina. 


lar acu "pn zădulul sec 
Merg la "'nalbitoare, 

Si pe balta cind ma plec, 
Mijlocul mā doare. 


Vai, ce-am tors pe-ascuns, tăcut, 
În camara-mi draga, 

Ştie —altlel s'a putut? — 

Azi o lume 'ntreaga. 


lorgu G. Toma. 


Note asupra industriei de artă 


Nu avem pretențiunea că aducem surprize nici economis- 
thor, pe care nu i-a speriat atitea intreprinderi indostrine unde 
beneficiile ating citre urcate, nici artiştilor, cărora nu le putem 
aduce o mai mare stimă decit socotindu-i în curent cu cele din 
urmă cuceriri pe care arta le face în domeniul industriei cas- 
nice, Socotim insă că nici unii nici alţii nu vor socoti de prisos 
cercetările pe care le publicăm aci, cu atit mai mult cu cit cre- 
dema le fi făcut pentru înthia oară, ingirind alături de păreri 
cifre, Aga de pildă un economist ar inregistra cu interes cons- 
tatarea, că pentru o astfel de industrie noi plătim anual străi- 
nătăţii între 8—6 milioane lei şi la rindul nostru nu exportăm 
acelas articol nici pentru o mie de lei; şi cu interes crescind ar 
examina o a doua constatare care dovedeşte că o singură ţară 
din Europa exportează numai ceramică şi sticlărie pentru suma 
de peste 79 milioane lei. Cind ejvorba de artişti, ei ştiu ce fru- 
moasă întrebuințare se face in străinătate cu arta decorativă; 
acolo o claaţă, un zăvor te opresc cităva vreme locului, înainte 
de a trece pragul fericitulai proprietar de care nu te desparți 
decit cu gindul de a revedea locuinţa»i devorată, plină de mobile 
stilizate, de obiecta de artă ca vase, candelabre, toate produsele 
tericitei împărecheri dintre industrie şi artă: «Aci, povesteşte 
un vizitator blondele spice ale lui Ceres transformindu-se în 
ace de pălărie, în catarame de centură, se grupează pe cupe de 
cristal; dincolo o amoroasă îmbrățişare de libelule jucindu-se în 
jurul unei alge marine pentru a forma opoală de rochie, in vre- 
mece două mari scarabeuri de argint piphesc cu mandibulele lor 
o pietricică roşie căzută printre flori şi compunind prin gruparea 
lor un fel de paftale. In mijlocul sălii, scaldat de un lac aco- 
perit de flori de nufăr, o castă undă se incolăcegte de algele pe 
care fără indoială le-a cules în calea sa, Din plafon cad enorme 
picături de cristal oprite in drumul lor de lanţuri de bronz în 
jurul cărora se tirăsc şerpi» 1). Adăogaţi la aceasta decorațiunile 
pereţilor toate cu motive din Flora modernă: Frize cochete de 


1). Chez Lalique. Paule Boyle. „L'Art Decoratif. April 1905, 


VIAȚA ROMINEASCA 


rochita rindanelii sau benzi înguste cu flori da romanità; fire de 
zorele (ragede şi diafane, ce de frica d'a nu se fringe se răsu- 
cesc intre ele ca nişte funii, purtind pe spinarea lor potirela vi- 
or ale Morilor. Bolta este susținută de stilpi încadraţi în ra- 
muri de pini care zac sub groutatea fructelor rişinoase gi care 
se desfac d'alungul shlii. Pe câmin un om pe jumâtate gol, ne 
priveşte la lumina lămpii sale, pecind alturi două lighioane fan- 
tastice cascii a somn... lată un mode! de interior unda această 
mult îndrăgită zină numită arta, îşi plimbă capriciul in tovără- 
Sta attor mărunte obiecte de gospodărie; subiimnă împârechere 
caro comunică simțurilor imingierea ce o împarte deapurbri di- 
vina artă, Părăsind un astfel de interior, ai aceiaşi sanzaţie ca 
după citirea unei cărți frumoase: parcà ţi s'a răcorit sufletul. 
La noi această apropiere a artei de viața de toate zilela este 
incă de domeniul visuiui. Foarte rar Intilnesti ici colo interioruri 
decorale, de un gust innaintat, unde de cele mai multe ori nu e 
vorba de cit de banale armonizări seceasioniste, 

„Aceasta cu chestiune de artă, In ordinea comercială as- 
tăzi, valoarea Dinească a unui obiect e condiționată de valoarea 
su artistică, Priviţi un vas antic, o veche amforă de care în 
tilneşti des prin muzeale din strhinătate, Vuodaţi cum decorati- 
unea constitue aproape singura valoare a vasului a cărui utili- 
tate o pierzi din vedere; loaţi o scrumieră de Cellini, o tavă 
de Charpentier, sau o bijuterie de Lalique; spuneți dacă compo- 
zițiunea decorativă, motivul de artă nu vă face să le doriţi a le 
păstra printre avuliile dv. Dar on vas de Sèvres, sau umul ja- 
ponez, care se piătesc astizi atita de scump! Şi credeţi-mă, nu 
e îndârătul acestor obiecte de artă nici un fel de manie. Oo 
jecționarii lor sint toţi iubitori de arta, dela simpli cotätep pà- 
pă la suverani, 

Prin urmare—pentru a relua firul chestiunii, zadarnice ce- 
ramiștii noştri, putinii oi îl avem, vor frămiata lutal câraia for- 
ma și decorul, atunci cind ele corespund unei legi stricta de artă, 
ji dau adevărata lui valoare și vor face ca vasele noastre să fie 
caruta po piețele străine. Acelas lucru pentru celelalte industrii 
de artă cara până astăzi nu aa inat la noi nici o dezvoltare se- 
rioasă. Un exemplu izbitor e acesta ` [n cinci ani, o singură dată 
i sa cere unei fabrici de ceramică dela noi (pe care n'o numim 
tin motive lesne da 'nțales) vase pentru suma de 150 lei, pe 
cità vrome importul nastru cu această industrie pentru cea mu 
mică țară cu care avem relațiuni comerciale, atinge cifra de sute 
de mt. Ţările mai inaintate ca noi an înțeles demult importanța 
ucestei industrii pentru bogăţia lor economică şi na au cruțat 
nici un sacrificiu peatru 4 favoriza dezvoltarea ei. Pentru noi 
cari încă nu înțălegem rostul unei scoli, de arte frumoase, da oa- 
mo cu multă ușurință intrun an de criză, am propus suprima- 
ren ei, greu ne va fi să ne obicinuim cu idea ci exploatarea 
unei industrii de artă poate însemna cava În bogăția (Drei noas- 


STUDII CERAMICE DE A. BALTAZAR STUDII CERAMICE DE A. BALTAZAR 


„Viața PRomincască”, „Viaţa Roninrască*. 


e oa biti gg KX bp, seh h a 3 ëch TA Y 


NOTE ASUPRA INDUSTRIEI DS ARTA (D 


tre, Vom arată insi celor ce pregeti a crude date, cifre unda 
se intilnesc insutit şi inmiit sumele ce se inscriu jn bugete pet- 
tru intretinerea șeoalolor de arte frumoase si a scoalelor de me- 
„serii, Toată vina acestei neincrederi trebue atribuita faptului că 
până ustizi nu am avut nici o mizeura cu soest scop, oit s'au 
gasit barbati, care în mod sincer, să cauta a indruma pe tinerii 
ubsoivenţi ai r de arte, spre tucrâri cu acest scop. Dacă 
stăpiai cum sintem pe un fromos material decorativ, am fi pro- 
cedat din vrema la crearea ufei industrii de artă, astăzi ne-am 
îi prezentat pe piețele străine dacă nu cu o industrie superioară 
«Jur sigur cu o industrie originală. Dela un vas simplu, cu buzele 
tivite de motive ca: toiegi, ochii brosatei, gerpișori ete, până lu 
un vas zmâliait cu motiva din poveştile bâtrine ca: Par Fru- 
mos“, „Pical“, „Pata din dafin”, ceramica noastra ar fi fost tut 
atit da bine plătită ca şi vasele austrinca sau germane care des- 
ustrie, numai în tara noastră, pentru sume respec- 
tabile. Așa Austro-Ungaria na dă olărie comună de påmint (ru 
punem aci ban şi porțelanul) pentru suma de lei 15.308 iar 
moi exportăm acolo numai pentru § lci. Din Germania importăm 
“pentru 31 mii olârie comună și 645 mii faianţă, în schimb pie- 
“ala gormane nu ne primese niel o ulcică, lată mai jos un tt- 
“tou ul importaţiunilor pe 4 ani în şir al acestei industrii de arta, 
în care socotim odată cu ceramica şi sticlăria, obiectele de ars- 
mă, alamă şi bronz turnate, basoreliefuri de aramă, piatră san 
bronz, bronzuri de arta, covoare de in, cinepă şi lină, mârgele şi 
fluturi ca cele de pe câmaşile țărineşti ete. 


Ze 


Valoare in lei Gbieeta de artă casnică 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


noi începuturi de fabricaţiuni: importăm această mará peptru 
suma de lei 275.000, sumă din care Turciei ii facem parta 24,000, 
pe cità vreme Turcia nu ne primeşte nici o scoarță. Ceca ce e 
mai izbitor insă e importul vaselor de faianță care în doi ani 
dearindul se menţine In limitele unei sume de peste 1200000 
lei, Din această sumă și vecina noastră Bulgaria se impârtişeşta 
cu 52.432, lei, pe citi vreme exportul nostru pentru acelasi sr- 
ticol e acolo zero. După cum vedem In chestiunile economice, 
Bulgaria e ceva mai inaintata deși sintem puși în aceleasi con- 
dun de a produca această industrie. Material brut nu ne iip- 
seşte, ceramişti sint iarăşi destui: numai Mehedințiul are 157. 
Decoratori s'ar găsi printre atiţia cari absolvă şcoala noastră de 
Arte frumoase, printre cari trebue să numărăm cel puţin 13 ti- 
neri bulgari. 

Notaţi bine: Bulgaria trimite la Şcoala noastră de Arta 
tineri care să înveţe artele plastice, pentru ca acolo să-i utilizaze 
in stabiimente de industrie casnică, de pe urma căreia le sintem 
tributari pe terenul economic cu citeva zecimi de mii de lei. E 
un frumos exemplu acesta; noi nu ne-am gindit să trimitem ti- 
neri la Şcoalele de arte bulgăresti, dar nici nu ne-am gindit să 
ne creem o industrie de arta, bazata pe chiar invătaturile pe 
care le dăm altora pentru a trage foloase ca acelea ale Bulga- 
rilor. S'ar părea că singura intrebuinţare care se poate faca cu 
absolvenţii școalelor noastre de Arte-Frumoase, este dea-i pune 
să iniţieze pe şcolari in materiile caligraflei şi ale desenului. 

In general luat, importul şi exportul industriei de arta pe 
care il face țara noastră, ne dovedeşte: a) că simțim cit mai 
mult necesitatea acestei industrii b) că cultivarea ei ne-ar creeu 
un nou mijloc de exploatare naţională şi c) că în această pri- 
vință sintem cu mult înapoia ţărilor ca care facem ataceri pe te- 
meiul acestei industrii. 

Să vedem acum ce loc ocupă această industrie in dezvol- 
tarea economică a unora din ţările europene, pentru ca cu mo- 
dul acesta, de se va putea, să ne mărim indemnul la crearea in- 
dustriei de artă. Vom restringe cimpul cercetărilor numai la el. 
te-va din ţările de pe continentul nostru, unda aproape toate sta- 
tele poseda o industrie de artă mai mare sau mai mică. In trea- 
cât vom spune că in chestiunea care ne preocupă, țarile celor- 
alta continente ne-ar face surprize uimitoare. Japonia gi China, 
cu faimoasele lor vase, bat recordul ceramicei în toată luropa. 
Din Japonia ne vin şi nouă vase pentru 1000 şi ceva lei. Ame- 
nica, țara invențiunilor şi a capitalului, geloasă”pe Saint-Gall, in- 
ventează o maşină de brodat prin mijlocul căreia „broderiile ob- 
ținuta de dinsa se pot compara cu cea mai fină pictură“ (textul 
catalogului)! şi datorită acestui specimâh de «auto» manufactură, 
isi ridică exportul acestui articol la sume considerabile. Surprize 
ja fel ne face și Persia cu faimoasele sale covoare de Ispahan. 


D 


1) Ca ota ce reclamă nu trebue crezul decit pe jumiitate, 


Po — n d 


NOTE ASUPRA INDUSTRIEI DE ARTA E 


Dintre {rie curopene, Grecia exportă într'un an covoare, 
numa! în două ţări, pentru suma de 139.632. Din această sumă 
numai în Turcia trimite pentru 11.672 şi restul de 125.460in En- 
glitera. Importul acestui stat pentru acelaşi articol este de 9.150, 
ceea ce probează că exportul acoperă cu prisos importaţiunea. 
Tot Grecia importă în acelaş an ceramică și sticlărie din Engli- 
tera şi Franța pentru suma de 669368 lei. Aceasta probează că 
Grecia de astăzi a cedat altora renumele cerumicei sale atit de 
căutate Intro vreme ; vechile amfore spartane, vasele etrusce in- 
chinate zeilor, incondeiate cu desenuri abile, pe care cazavanele 
fanicienilor le duceau prin cele mai indepărtate colţuri ale lumii, 
râmin să ne vorbească din galantarele muzeelor de neintrecula 
artă a ceramiştilor greci de odinioară. 

La capătul celălalt al Europei, Norvegia şi-a însuşit de cu 
vreme industria ceramicei și avea, acum 20 de ani, 235 stabili- 
mente pentru industria ceramicei, cu 4535 lucrători, care o ajutau 
să exporte această industrie pentru soma de 101,700 lei. In pri- 
vinţa importului, Norvegia importa în 1878 pe jumătate decit im- 
portăm noi astăzi faianță şi teracotă, ceea ce ar însemna cine 
trebue zeci de uni intti peniru a ne scădea importul colosal ce-l 
facem cu acest articol şi apoi pentru a izbuti să avem un ez: 
port care si atingă cifra Norvegiei, Se zice insă că sint ţări care 
«inainteaza ca paşi gigantici pe calea civilizaţiei», 

Trecind la Franţa vom spune că industria de artă contribue 
întrun an la cifra totală a colosalului ei export, nu mai puţin de 
cit cu suma de 79.355.902 lei. O țară care exportă ceramică 
și sticlărie pentru această sumă-—nu socotim şi celelalte in- 
dustrii similare— trebue să aibă o industrie de artă prodigioasă, 
capabilă s) satisfach cererile unei lumi intregi. Totuşi Franța, cu 
varietatea gusturilor sale aservite unui lux hine cunoscut, pa 
piețelor străine ceramică și sticlârie pentru suma de 44003.99; 
lei. Puneţi pe lingă aceste sume produsele orfăurăriei, art 
de citâva vreme, mulțumită renaşterii aiäm sub denumi- 
rea de Gallia-Metal, contrabalans nd astfel scumpetea argintului, 
a luat un avint prodigios. Adhogaţi iarăşi extraordinarele aort 
ċațiuni de broderii și tuluri pe care Saint-Gall la produce grație 
maşiaelor sale, prin ajutorul cărora un meseria; poate elt eg 
intr'a singură zi indoit decit ar face o lucrătoare care nar ce 
altceva în viaţa sa decit să brodeze. O fabrică cu maşini p ) cu 

mii dn lucsători, dintre care unul singur poate produce zilnica- 
tițiu zeci de metri de Gomm? S iere sec d en 
n ipuită consumațiune.... Mică şi har i e 
D A AR sclav al mal ac, Fores hoy airia printre degete ca 
näluca, i face tu cu ghe ul täu ! d Ă 

we In ken industria de artă atinge aceleași e: să şi 
în Franţa ca și în Anglia. In Belgia „artacea nouă“ e ap 5 Si 
stăruința şi reprezentanţii dece pa seamă, lucrează mo 

ile stabilimente indus r ais 
ge rain e Dac'am fi vorbit numai d'o singură ţară, tot. 


KaU VIAŢA NOMINEASCA 


am H izbutit a pune în evidentă însemnătatea industriei da artă 
şi nevoia ce sa simte de a o face să inllorească si la noi 

De mult am fi putut folosi toate cita ni le pune la dispo- 
ziţie un sol bogat si o fire destul de darnică, care ne-a inzestrat 
si cu insusiri proprii unor astfel de Intreprinderi. Căci ce sint 
indeminatecele fndelatniciri de artă casnică ale ţăranului, care 
călăuzit de simţul stu artistic, neumblat prin coli, ciopleşte, gra- 
vează, nuanțeaz?, incondecază ca şi cum din strămoşi a mostenit 
acesta daruri? 

Sirăinii care na vizitează ştiu bine lucrul acesta si nu odată 
uu subliniat nepăsarea noasiră, urătiul că nu ştim „să facem 
pioductiva toate bogăţiile naturale ale țării“ 

Cind e vorba de industria de artă, nu ne lipsesc nici una 
din condiţiunile care favorizează dezvoltarea el, Materialul brut se 
gasește chiar în tară, Caolinul, quurțul, calcarul, ut ordinar au 
destula zăcăminte în județele noastre pe care o exploatare ratio 
nali le pot urăta ca pe niste inepuisabile mine. 

In partea a doua a elementelor care trebne să conleereze la 
crearea industrie: de artă, ne lovim de necesitatea decorațiunei 
yi a decoratorilor, In sirul de arte industriale cele mai bine 
cunoscute, desi protesate într'o proporție slabă, sint industria 
esătonei şi ceramica, Să se ştia că aci pomenim numai de o 
industrie de urt4 rominească, adica, cu elementul decorativ ro 
minesc, Căci nimeni nu tâgădueşte c3 şi la nui industria sticlà- 
"ei sau a ceramicei dă la lumină numeroase producțiuni, dar care 
sint departe de a fi pentru noi cea ce ar fi de pildă faimoasele- 
vase de China pentru (.hinezi sau gobelinurile pentru inventatorii 
lor, Francezii, Cauza e că, după cum am mal spus, elementul de- 
corătiv e foarte siab, că arta nefiind apheată la aces: fel da in 
dastrie, nu îndveşte interesul obiectelor fabricate, aga incit ele să 
ie căutate pe piețele străine. Că lucrurile stau astfel, no doya- 
desto raportul ce există intre importul ce-l facem din țările in- 
vecinute şi exportul acestei industrii, care în zece din troiapre 
zeca state cu care avem afaceri comerciale, « nul, Ei bine, a- 
vem un material decorativ care e un izvor nasecat de frumuseti, 
toate păstrind caracterul țarii noastre, cu urme netăzădaite de 
o civilizație artistică, tot atit de veche ca şi la alte popoare 
(vorbim de aplicațiunele decorative). Pentru cine s'ar mai indoi 
de acest fapt, albumul de ţesătorie al d-lui Comşa poate fi ară- 
tat că cea mai elocventă dovadă a priceperii decorative a po- 
porului nostru. Adhogaţi aci motivele de pe lăzi, aşa numitele 
braşoveni, turci, virtelniţi, ploşti. linguri; puneţi iarasi insem- 
narile decorative de pe-ouă, foarta originale, precum şi unele mao- 
tive din frescurile mănăstirești şi vedeţi dach nu Pose äm un 
naterial decoraliv original, al nostru, imbelşugat şi interesant 
nde mat punem că spiritul inventiv al rominalui, transpus in 
lumea basmelor și legendelor noastre, ar înfăptui noi motive, noi 
decoruri care de care mai atrăgătoare. Nu mai vorbim de mo- 
tivale din flora si fauna țării pe care decorațiunea modernă le 
foloseste exclusiv pentru dinsa, 


` 


A 


e tăi AL Zë 


Rämine să mai vorbim de artişti şi lucrätori. 

Sar părea că artiștii noştri, foarte conștienți de misiunea 
lor, nu prea cinstesc cum se cuvine arta decorativă, care, soră 
bună cu pictura în alte ţări, e imbrăţişată de mulţimea artişti- 
lor care simt o sinceră vocaţiune pentru dinsa absolut streină 
sau mai bine cu totul deosebită de chemarea pe care o au 
alţii pentru pictura de şevalet. Un Lalique e un mare decorator, 
care nu face pictură dar care se bucură totuşi de o reputaţiune 
europeană, mulțumită bijuteriilor sale de artă, a candelabrelor, 
a vaselor, a ecranurilor şi a altor obiecte de artă casnică. Brateau, 
Deabois, Charpentier cari au ridicat atit de sus prestigiul alămii 
în lucrările artei contimporane, Benvenuto Cellini şi alte ilustra- 
ani ale „artei celei nouä“ 1) sint admişi perfect in stima lumii 
artistica ca şi un Henri Martin ca şi un Rodin sau alt sculptor 
sau pictor de seamă. Cu asemenea moto să nu ne mal mirăm 
că Franța exportează o industrie de artă pentru 75 milioane lei. 
In brodârie, un Paul Rauson şi Rippe-Ronay, francezi, care intoc- 
mesc acele largi panouri decorative, amintind întru citva arta 
trecutului; Hermann Obrist şi Modersohn, devotați broderiei mu- 
rale, germani, care atit de frumos aplică decorul de matasă 
pe fonduri de satin sau de velură străbătute de fire de aur în 
maniera japoneză, sint iarăşi personalităţi cari n'au ce invidia 
pictorilor de șevalet, bu din contra, aceştia din urmă pot fi oare- 
cum geloşi de universalitatea pe drept cucerită a celor dintai, 
Artiştii noştri mai de seamă, sä zicem că nu se mai pot întuma 
din drumul apucat odată, Ramin cei tineri, absolvenţii şcoulelor 
noastre de arte-irumoase, care odată vor vedea închisă şi cari- 
era „măestriei” caligrafice ; căci o aproape sigur că va veni o 
vreme cind „catedrele" se vor f ocupat toste sau, cel puţin nu 
vor fi indestulătoare pentru numărul tot mai crescind al sbsol- 
venților, Intre o carieră la urma urmei sigură şi viaţa de boem 
cu Yecinicile ei lamentaţiuni de victima sociale, e mai bine a a- 
lege pe cea dintâi care, e greşit a crede că nu te poate purta 
şi pe valurile gloriei visate. In ceea ce priveşte lucrătorii cera- 
mişti, sticlari sau orfhururi, (parto din ei deja există) s'ar putea 
recruta de prin şcolila de meserii unde de peacum se găsesc 
iastalațiuni mecanice propriu onora din industriile pomenite. De 
fapt, pănă la înfiinţarea de stabilimente industriale, scolile de 
meseni dela oraşe şi cele dela sate sint singure chemate să indepli- 
Fräsch sarcina de n furi, după indicaţiunile artiştilor, obiecta de artă 
industrială. Cu modul ucesta asigurăm existența și altorcapii de să 
teni sau chiar dela oraş, care ar imbrățişa bucuroși această meserie, 
Un lucra reinsemnat, o lulea, un nimic băneae, e nn prilej de imbo- 
gațire pentru industriaşul care îl desface. şi Franța exportă a- 
nual pipe de ncestea pentru suma da lei 467.186. 

Aproape o jumătate de milion numai pentru un obiect a- 


D Acelaşi astă nouă” o profesa și Benvenuto Cellini. care s'a 
sud să Imeroze In acest sens incă de acum cileva secole. 


NOTE ASUPRA INDUSTRIEI DE ARTA Gt ` 


sa VIAȚA ROMINEASCA 


tit de neinsemnat, iată cum se formează cifra enormă 4 ex- 
portului acestei ţări, la care dacă am adăuga ṣi celelalte indus- 
trii de artă, e sigur că am socoti cu sute de milioane, Un cos 
de papură sau de trestie, de acelea pe care la noi le 'mpletese 
oenaşii și într'o slabă măsură ţăranii, e un obiect pe care dach 
l-am exploata serios, am scoate suma cu care Sar intretine un 
număr de şcoli rurale, care n'ar finta decit în acest scop. Popu- 
laţiunea ţării consumi într'un an obiecte de acestea până la 
suma de 260,000 lei, 

Un articol care se consumă iarăşi in mare cantitate, este 
muşamaua zugrăvită pentru care piătim străinătății anual 500,000 
iei, Intrun cuvint toata sint lucruri a căror utilitate le indică 
spre 0 exploatare raţională ; că sint neins*mnate, că reprezintă 
sume mijlocii, acestea însă sint unităţile care constituese o 
parte din exportul unei ţări, oricit de neînsemnate s'ar părea 
ele la început.—pe lingă importania ce o au acesta industrii din 
punctul de vedere cultural pentru desvoltarea gustului estetic în 
masele populare, care se resiringe asupra tuturor manifestărilor 
vieţii naţionale, 


A. Baltazar. 


Fiorul 


Acù opt uni, aveam numa! moșia dela cimp, tmi zise in- 
trun rind cuconu' Petrache. Tineam ep de mult să-ţi spun is- 
toria asta. Acolo, după cum poate știi, aveam o întindere ne- 
stirsita de pâriint, dar cit bătea ochiul nu vedeam fum de sate. 
Abia la jumătate de poştă de curte era un cătun ca vai de lume, 
o adunătură de bordee. 'Trăiai în ele niște oameni de strinsură, 
nu puteam pune pe ei nici-un temei, Aducemun oameni la lu- 
cru de prin Bucovina, O mulțime de Rusnaci; toată säptämina 
se speteali lucrind, iar Duminica beuh holercă și se bătea ca 
chiortt, 

Curtea boerească era o căsuţă de țară cu patru odăi. A- 
voam acolo citeva lucruri, numai ce-mi era de trebuință, și ar- 
mele.  Adusesem o femee bătrină, o slugă veche, care-mi Deen 
de mincare. Incolo, afară de argatul care 'ngrijea de cai, su 
mai aveam pe nimeni. Ograda sta goală at pustie in căldura 
verii, B'aveam an copac pentru umbră, nici măcar grădiniță de 
flori n'aveam: pe-atuncea nu mă gindeam en la de-acestea. Pe 
atuncea îmi era cugetul şi inima numai la vagoanele de griù și 
de ovăs, 

Cum se făcea ziuă, cum eram pe cal. Și mă indreptam 
spre lanuri. Nu zăream pe nimeni în juru-mi; înnaintam la tap 
prin ierburile piine de rouă. Treceam printr'o vâlcică, unde se 
ridicat abia la faţa pămintului cele citeva bordea ale haidăilor 
gi ale feciorilor boereşti. Le lăsam pustii, goale, păzite de dot 
dulăi albi, şi cum dădeam în lumina lanurilor, zăream la stinga, 
pe un muncul lutos şi sterp, morile de vint. Aveam două mori 
vechi de vint în care-mi făceam nutreţ pentru vite, pentru mas- 
cari şi pentru paseri. Acolo, in șandramalele acelea, stătea vă- 
tavul, nn om mărunt și aprig, cu faţa negricioasă si cu ochii 
scinteetori. 


Wi VIAŢA ROMINEASCA 


Meigeam așa o bucată, şapoi auzeam murmurul muncel, 
Rasirea soarele, şi 'n fierberea razelor treceam printre colibele 
mârunte ale lucrătorilor şi mă amestecam în zarva și larma oa- 
menilor, în jurul lucirilor de cuţit ule curelei, in mormăitul de 
zâvod minios pe care-l scotea tarà intrerupere Ac, înghițind 
snop lupă snop. 

Munceam ca un rob; răcneam şi injuram pănă ce răguşeam, 
de-avalma cu Neculai Dragoş vătavul și cu feciori! boereşti. La 
amiază mä repezeam acasă şi imbucam în fugă mincarea; iar 
seara, trudit, mă Isam să mă duch calul domol, in pas legănat, 
spre hodină. Pe întinderi nu adia nici cea mal ușoară suflare 


de vint, şi sus, pe muncelul sterp, cele două mori negre siätenn > 


incremenite, thind cu spetezele linii negre pe cer. 

|! ştiam şi pe Neculai Dragoş singur, Avusese elo femee 
acolo unde fusese, l4 o moşie, pe malul Prutului, dar la mine 
venise singur; şi ducindu-și calul de friu, în fiecare seară urca 
tăcut spre sălaşul lul negru. 

Dar într'un rind mă repezii până la laşi, ca să mà mal 
răzbun pe zilele de singurătate ; si cind mă intorceam, cum ve- 
neam în trăsură spre casă, văd că, sub mori, îmi ese vâtavul 
înnainte cu pălăria de pae în mină. 

«Ce-i, bre Dragoş? îl întreb eu, 

— Apoi, cucoane Petrache, să nu vă supăraţi, am să vă 
spun ceva, 

— Spune, ce aste 2...» 

Dragoş îşi ridică ochil spre argatul de pe capră: o privire 
ascuţită, farişată, cum avea obiceiul să strecoare el, 

«Nu pot să vă spun acuma, Cucoane. s» 

— Atuncea vină la curte... 

— Viù numuldecit, cucoane Petrache...» 

ll văd că întoarce capul și priveşte în deal. Hie și eñ 
ochii mirat. Intre cele două mori, care stäteaŭ cu spotezele ne- 
«lintite In văzduh, era întinsă o fringhinţă pe care atinan rufe 
colorate. La una din ferestruici cineva stătea şi privea: nu se 
veden cine, dar sa ghicea acolo dot ochi iscoditori, 

Neculai Dragoş Den un pas innapol, cu capu 'n piept: parcă 
voja să se hotărască, să sa urca pe tpuncel, la sălaşul lui. Apor, 
fază nici-un cuvint, se luă repeda în urma trăsurii mele. 

Abia intrasem în odae, şi mă scuturam de colb, şi deschise 
şi el uşa. Rămaee in picioare innainte-mi, ţintindu-mă cu ochii 
lui mici, negri, 

«Ca este, Neculai ? 


FIORUL 65 


— Cucoane Petrache, să nu vă supăraţi, voiam să vă spun 
că a venit nevastă-mea,. M'a găsit... 

— D, foarte bine... Cred că nu-ţi pare ron. 

— Cucoane Petrache, eù nu-s aşa de bucuros... En sint un 
om care-mi păzesc onorul men, cucoane Petrache... En am făcut 
oastea la vinători, am fost sergent, şi domnu' maior Vintilă ne 
zicea așa: Onoru', domnilor, fără de asta un om nu poate trăi 
pe lume...» 

Necula! Dragoş înghiţi ceva ren şi mă privi cu luare- 
aminte, 

«Bine, Neculai, ce vrai să spui? 

— Să mă ertatt, cucoane Petrache... Ea, acolo, la Dom- 
nești, lingă Prut, am prins-o pe Polixenia cu un făcăă din sat.. ` 

— Cum af zis co chiamă ? 

— Polixenia...—zise Neculai, și întinse spre mine capul, 
caşicum ar fi aşteptat o poruncă, 

— FI, şi vra să zică, dacă ai prins-o, al alungat-o? 

— Am alungat-o, cucoana Petrache...» zise vătavul privind 
cu încordare spre peria pe care o Unenm în mină, Vedea că 
caut op loc unde s-o pun. Se repezi cu brațele întinse, mi-o luă 
din mină și o puse cu griji într'un colţ, pe o mobilă. Apor iar 
se intoarse spre mine, foarte serios, fară să zimbească, 

«Ei, spune... 

— Am dungat-o, cucoana Petrache... Mie îmi era dragă, 
am luat-o din dragoste... Tatăl ei era fecior boeresc, un biet om 
acolo... da ea era o fată foarte frumoasă.. Și en dac am vä- 
zut-o aşa de frumousă, mam amorezat, se chismă, de dinsa... 
Sam luat-o, cu cununie, cucoane Petrache... M'am dus în tirg 
la Es, şi i-am luat o rochie de mâtasă... Şi ce nu i-am cumpă- 
rat? Si botine de jux şi testemeluri fine, ca la o cucoană, ce 
socoţi dumneata... Şi numal iaca, într'o zi, o prind c'un flicăt 
pe malul Prutului, într'o luncă... Da' nici eù nu an cum am 
dat peste dingi... Şi sar eù asupra hataliului, îl bat, D strâmut 
fălcile, și sar şi asupra ei, s'o bat... Dar n'am putut s'o bat așa 
de tare, parcă-mi era milă de dinsa... Credeam că dac'oiă pune 
genunchiul pe ea, se fringe.. atuncea am zis aşa: Dragă 
mi-a! fost tu mie, în viața mea, da de-acuma te-am urit! Să 
pie! din ochil mel! Sam alungat-o. Am plesnit-o cu sfircul bi- 
ciulul, și i-am spus așa: Du-te unde te-a îndrepta Dumnezeii,.. 
— Si pe urmă m'am dus de la Domnești, n'am mal putut sta 
acolo; si iaca, er, numai mă trezesc cu dinsa.. Cu bucceaua în 

D 


66 VIAȚA ROMINEASCA 


mină, vine la mine, la moar, gt numa' o văd în ușă: Ce-l ? 
zic. Ea se uită la mine, și încep a-i curge lacrimile pe obraz.. 
Bine, zic, du-te şi-ţi caută de treabă, aci am si te ert... Da 
de ce-ai venit la mine? Zice: N-am putut să "bd, Nu pu- 
team sii maï trăesc în coeioabă la tätuca.. El mă bătea și mă 
alunga... Sam dat tot de lingă mine, ş'am venit. Mai bine 0- 
moară-mă numai nu mă alunga... Im! era şidor de tine, zice...» 

Dragoş sa opri. Işi Ont ochii în pămint o clipă, apoi şi-l 
întoarse spre mina: 

«Şi rochia de mătasă 4 dat-o, cucoane Petrache... Acu nici 
cu ce se îmbrăca n'are... En tot sint cu dragoste pentru dinsa, 
și vreaii să-i cumpăr alta, Gan vă rog să-mi daţi vre-o două 
parale, cucoane Petrache... Mi-l cam ruşine mie, da' ce să fac? 
De-aci, dac'am primit-o, trebue sn imbrac... Azi if Duminică, nu 
mal am vreme... Da: Duminica viitoare vrenn să mă răpăd pân' 
la Es... 

— Bine, Neculai, zic eù, să-ți daŭ...» 

EI zimbi bucuros, gi stătea parcă gata să sară, să-mi mal 
ia ceva din mină. Apol se întoarse și ei, Il] văzul depărtin- 
du-se repede, indesindu-și în cap pilăria de pae. 

A-doua-zi, cum treceam sâltind în buestru spre girezi, imi 
aruncat ochii spre mori. Una umbia, își învirtea spetezele uriaşe, 
pe pinza albastră a cerului, şi de la ea venea scirțiitul aspru și 
chinuit. Cealaltă moară sta neclintită, cu aripile despolate: a- 
ceia era locuinţa vătavului, Pe pragul întors spre vale, spre 
mine, şedea femeia lui Dragoş. Desghioca incet un popnsoi i și 
zvirlea grăunţele la citeva paseri care se repezeall sfloase până 
la picioarele ei, apoi se imprăştiali In toate părțile, circlind. 

Intorsel calul spre moară şi începul a urca potica, Cum 
mă văzu, nevasta vătavului se sculă in picioare, îşi pături re- 
peda gorțul roşu, şi deodată se întoarse şi dispâru pe ușa nes- 
ară a sandramalei, 

Eram curios să văd pe femeia care înșelase pe Dragoș, 
care călease în picioare onorul lui Dragos, deşi o femee care-și 
ingealä bărbatul a ceva destul de obișnuit. 

Calal ajunse suflind pe culme. Îl op, Polixenia esi de- 
odată în prag. Se opri, cu minile împreunate și lăsate în jos, 
Nu indrăznea să se uite ia mine. Sta cu genele plecate și pri- 
vea În pămint sfioasă, rumenită la obraji. Era o femee tinără, 
voinică, curățel îmbrăcată. 

Ridica ochii spre mine şi zise incet, cu frică parcă: 


FIORUL 67 

„«Sărut mina, cuconagule...» 

Ochi! ei mari, negri, râmuseră pironiți asupra mea. Nu spu- 
neañ nimica, nu volaii nimica, ochil ei: se uitai cu curiozitate 
la mine. Eraŭ dot ochi umezi, mari, ca nişte ochi de juncă. 

Ma privea cu stârnință,—și simţi un fior fierbinte in lun- 
gul trupului. Incruntai sprincenele, mirat de această tresărire a 
ființei mele. 

«Vra să zică te-ai lurors la barbatu-tău, zise! eñ cu linişte. 

— Da, cuconaşule... Nu puteam să trăeso fără el.» 

Iar își plecă ochii spre paserile care s3 apropiaŭ din toate 
părţile, ţintind-o cind c'un ochiă, cind cu altul. Apot văzind că 
nu mal spun nimic, mă privi iar lung, cu ochii ei aperiosi si 
mari. 

«Caută şi DI cuminte, zisel ei; iaca. Dragog se duce Du- 
mineca viitoare sa-ţi cumpere ce-ţi trebue... Dragog e un om de 
care eü sint foarte malţămit,..> 

Intorsel calul şi o sant în prag. Cum cnboram, simteam 
parcă cum mă petrece, cum mă urmărește privirea ei indârăt- 
nică şi umeda, 

Mergind spre girezi, imi făceam socoteală că o asemenea 
femes n'are nimic din apucăturile celor ce iscodese cu ochii, zim- 
besc cu înțelesuri şi ademenenc cu glasul, Ii era tricà de mine; 
abia indraznea să rostească cuvintele; în ochil el mari nu se 
oglindea nici-o gindire, Vra sh zică aceasta e femeia care a In- 
gelat pe Dragoş! Nu puteam întelege cum poate o asemenea fe- 
mee să ingele pe Dragos, 

După ziua arzătoare de vară, prăfuit şi plin de ţepi, mă 
intoreeam, iar vatavul mergea în putul calului lingă mine. Un gind 
mă nechjea ; voiam să-mi lamuresc într'un fel oarecare nedume- 
rirea, şi mă intorsei Co intrebare spre Neculai Dragoș. 

«lan ascultă, Neculai, ce-mi spuneai tu că te-a ingalat ne- 
vasta? En am văzut-o pe nevastă-ta. Nu mi s'a părut de loc 
sprințară... Cum te-a înşelat ?.., 

— Cucoane Petrache, mult am pătimit eù. Nici sù n'am 
înteles, Taca aşa, de vorbit nu vorbeşte... Nui vorbariță de loc... 
Sa umble ea asa, lela, iar mare obiceii... E o femea cuminte, 
şi ţine la mine... Şi luca am prins-o de atitea ori... 

— Ce vorbeşti, omule! Mi-ai spus cal prins-o c'un flăcăi, 
AT mal prins-o şi cu alţil?.., 

— Am mal prins-o si cu alţii,—sam tot ertat-o... vorbi 
oftind Dragoş. Ce să fac? MII ruşine, duce să fac? Am ertat-o, 


88 VIATA ROMINEASCA 


Nici nu se păzea. Am prins-o. Am alungat-o, şi pe urmă iar ve- 
nea la mine, şi cp o ertam, Da de-acii n'o mai ert. l-am spus. 
Sacn mă port altfel cu dinsa... Las' că şi 'nnainte tot aşa mă 
purtam... Am șmotrit-o eü de multe ori.. Cunosc ep moarea fä- 
meilor, ce crezi mată 1...» 

Şi Dragoş işi duse dreapta la gură şi incepu a ride înfundat, vesel. 

«He-he! zisa el. Ce bătali-am tras! Uite, cu harapnicul?! 
Cind o ardeam, se întindea pe jos și se zvircolea ca un șarpe 
pe jăratic.., Altfel nu-i de chip, — dacă n'o baţi pe muere, nu 
merge, cucoane Petrache... Altfel îs mulţămit, şi nu pot să spun 
că nu ţine la mine... De-aceia a și făcut atita drum și a venit på- 
nā ja morile mele de vint...» 

Dragoş iar începu a ride înveselit, 

«Eri, cum a venit, vordi el iar, a făcut. nişte dulceaţă, Alt- 
fel nu-i ea deşteaptă. da dulceţe a învăţat a face... Dacă va, 
vă face şi dumneavoastră, 

- - Bine, Neculai, să-mi facă şi mie...» 

Ne apropiam în tăcere de muncel. Şandramaua vătavului 
sta nemiscat, Cealaltă moară se invirtea fără hodină, iși vintu- 
ra spetezele, pe cerul întunecat gi pustii al răsăritului, 

«VA rog să nu vă supăraţi, cucoane Petrache, zise Dragoş. 
Dacă vii sete, potlim pănă sus, să luaţi o dulceaţă...» 

Omul avea o inmlădiere de mindria în glas. 

Urcaräm domol clina. Găinile se culcaseră. In moara care 
se invirtea, un purcel îşi amesteca în răstimpuri guițările cu 
scirțiitul aspru, prelung, al încheeaturilor de brad. 

Vâtavul strigă gros ai aspru ` 

«Poiixenie ! 

— Aud! striză femeia din luntru si ochii îl sticliau la fe- 
restruica șandramale!, 

— Ada o dulceaţă sun păhar deapă limpede pentru boer. 
Da' repede, ma) inteles 2...» 

Zimbind, Dragoş descălecă, Prin moara neclintită se auzea 
duphind pași repezi. 

«Mal repede, maf repede !» strigă vătavul Intorcindu-se cu 
faţa spre moară. 

Femela e cu fală, aducind pe tabla păharul de apă şi 
dulceața. Venea cu fereală, cu umerile-puțin innălțate. In ochii 
ei mari şi umezi nu era nici-un gind, nici-o dorință. Cit baut 
apa, mă privi. O privire lungă de copil nestiutor. 

«Hual, du-te şi-ţi cauta da treabă !» zise apol Dragoș. 

Femeia se duse cu tallana ; omul mă petrecu o bucată de 


FIORUL 


— Lui 


keck H Neaga derga scirțiind şi vinturindu-şi spetezele pe sin- 
ulul. m obosit 
Eeer Re, ergeam in pasul calulal şi nu mà 

Aşa trecura citeva zile,—si'n Duminica următoare, înnainte 
de a pleca la Iași, vâtavul se abâtu pe la mine, 

*Cucoune Petrache, zice, vă rog de indrăzneală, să nu vă 
supăraţi... AU fost bun cu noi, şi așa m'am gindit eù să trimet 
nevasta la curte să vă facă o leacă de dulceaţă... Tot n'are ce 
face azi... Zicea ea că-i sărbătoare,—dar cu mine nu se poate 
pune... Mai bine s'o ştii ep aici... Cind zic el, nu poata să se 
împotriveuscă ea... 

— Bine zic, ridicind capul de deasupra socotelilor mele, 

-- Eŭ mini dimineață is aici, cucoane Petrache; nu 'ntirzii 
nici o clipa... 

LaS Bine,» zic ep iar. Şi omul s'a dus. Nici n'am ştiut cind 
sa dus. Kü eram foarte ocupat cu condicile mele verzi. 

lar după masă m'am mirat cind am văzut-o pa Polixenia 
venind. Pe urmă mi-am adus aminte. 

«Aha! vii să faci o leacă de dulcet... 

— Da. Aşa a spus Neculai... 

— Bine, rostesc ep jar. Las’, că pentru osteneală am să-ți 
cumpăr și eu un dar dela lași... Să cauţi acolo, în dulap... Are 
să-ți arate baba... Gäseşti zahar, găseşti ce-ţi trebue...» 

Ea s'a tras incet din odae, nici n'am văzut-o cind s'a in- 
tors, 4 deschis ușa şi sa dus. Imi era cald, perdelele eran läsa- 
te, şi stăteam tolănit pe pat, invăluit de umbră usoară, prin care 
răzbăteaă firele de argint ale soarelui. 

Aşa stăteam, nici nu mă gindeam la nimic. Aţipisem fără 
dont, fără cugetări, copieşit de somnul plăcut de după masă. 
Cit am stat așa nu ştii. Deodată am deschis ochil. Parcă 
mă chema cineva, Dar nu mă chema nimeni. Nevasta lui Dra- 
goş sta lingă uşă ai aştepta să mä trezesc. Mă privea cu ochii 
ei mari, urmezi, 

seis intrebaï ea. 

Ea tresări. Apoi vorbi cu sfială: 

«V'aţi odihnit o leacă.. Veneam să spun că am gătit dul- 
ceţul... Am fâcut două ocă de mure... A ezit foarte bine...» 

Zimbi bucuroasă. 

«Dacă vi-i sete, pot s'aduc; a eet foarte bine... A eşit un 
dulcet tare frumos...» 

Cind se întoarse su apa și cu dulceata, pășea incet şi cu 
fereală prin odao. Era o femee simplă, o femee ca toate temaile 


CAL VIAȚA ROMINEASCA 


n'avea nimic deosebit în mișcări, nimic deosebit in glas. Nu, 
simțeam nimic la apropierea el, nici nu-mi inchipuiam că trebuv 
să-l spun ceva, Era o ființă oarecare,—abia putea să cugete. Am 
luat dulceaţa într'o mină şi păharul în alta, 

Ea a ramas privind-mă. Imi beam liniştit apa, —şi cum ri- 
dicam capul, i-am intilnit privirile fixe, Deodat? m'a strâbâtut 
fiorul fierbinte. In umbra odăi, ochil i se luminaseră, firele de 
argint parcă i se răstringeab toate în pupilele mărite. 

Ramăsei privind-o aşa, cu păharul uitat în mină, O văzul 
zimbind cu teamă. După aceia zimbatul i sa deschise; pârcă se 
Jumnină. Făcu o mişcare Indărât, o mişcare lină și nesimţită. Și 
ochii, ochii mă privesu ciudat acuma. Dintr'odată avean ințele- 
suri şi dorin. parcă ardeal plini de altă viaţă.—Nu, nu era 
ò deşteptara a simţurilor mele, asta o pot spune cu credință; 
nu vedeam ceia ce mu eră; intrinsa, în ochii ei se deşteptase 
ceva, care mă turbura, mă cucerea clipă cu clipă. 

lar n'am băgat de seamă cind s'a strecurat afară, Am rä- 
mus singur. M'am intins pe pat co faţa în sua. ȘI dintr'odată 
am văzut-o, mi-am infăţişat-o In gind: sta lingă mine cu ochii 
neclintiți cari mă atrăgeai, cu zimbotul ef, şi încerca! din noi o 
înfiorare de plăcere, 

Tirziü, cind am eşit; era intuneric. Mergeam încet, parcă 
păşeam la intimplare. Aan am mers, până ce pe cerul intunecos 
se desluşiră aripile înnalțăte și neclintite ale morilor. ȘI sub 
două spetaze ardea o luminiţă, care clipea din cind în cind ca 
un ochii somnoros. Spre lumina aceia m'am urcat, cu paşi re- 
pezi. Un ene, în lanţ, incepu să latre; auzii paşi dupâind ra- 
sunâtor pe scinduri. Sim) că în prag a eşit femeia lui Dragos, 
Ridical capul. Pot să-ţi spun cu încredințare că prin întuneric 
i-am văzut foarte deslugit ochii, 

Uite, asta voiam să-ți spun. Acuma imi aduc foarte bine 
aminte de împrejurările acele. Nevasta vătavului” men era așa 
cam am ințeles-o eù la început. Abia putea să ingine două vorbe; 
nu știă dacă cugeta în adevăr la ceva. Nu ştii dack iubea 
bărbatul, dar, după cit înţeleg, părea că-l iubeşte. ŞI femeia a- 
ceasta din cind în cind deodată îşi dezvâluiu dot ochi plini de 
patimă și avea un zîmbet care se deschidea ca lumina unei flori, 
Nu-mi vorbea, nu mă chema. Dar de multe orl am stat noaptea 
cu ochii ant asupra morilor singuratice care 'ntindeau în cer 
braţe de schelet, de multe ori am aşteptat dintr'acolo, cu fior 
sdinc, cele mul arzătoare ceasuri Ale anilor mel de-atunci... 


Mihail Sadoveanu 


Fecunditas. 


Se 'ndoaie coapsa plopului pe culme, 
lar frunzele de-o nevazuta mina 
Atinse cad, —şi una cite una 
Sburind domol se 'ngroapa în țarina. 
Le vad in drum șiraguri aşternute, 
Un val de vint le spulbera 'n risipa, 
— Viaţa mea, la tine-acum mi-e gindul 
Cum te farimi tu, clipa dupa clipa !... 


Trec zilele in goana lor pripita, 

Si fie-care mai sârac mă lasa, 

In orice clipă, minţii sbuciumate 
Cite-un drumeţ li pleaca de la casa. 
Nu au popasuri gindurile mele, 
Saminţa lor se zbate veșnic noua 
Și farimat pe drumuri nesfirşite 

Se risipeşte sufletul meu voua! 


12 


VIATA ROMINEASCA 


In alergarea clipei calatoare 
Alitea-s date ochilor sa vada, 

Şi cite-mi trec fugare pe la poarta 
Le chiama toate sufletu 'n ograda, 
Cu ele 'mpart eu darurile mele, 
Las inima comoara să-şi deslaca 

Si, cind pornesc în calea lor pribege, 
Cu ele duc podoaba mea săracă... 


Nu sus in cer! Va biruie inaltul, 
Curmaţi-va cârarile spre stele, 
Rotind razlețe ‘n praful de pe uliți 
Va vreau acolo gindurile mele! 
Cadeţi, cadeți voi frunze deslipite, 
Pe cimpul larg în zbor va poarte vintul 
Şi va "'nfrațeasca rostul cu țarina: 
Pe urma voastră va rodi pâmintul, 


Octavian Goga 


DESPRE CHIPUL IN CARE SE EXPLOATAU MOŞIILE 
aN MOLDOVA IN EPOCA REGULAMENTARA ŞI DESPRE SPORIREA 
AGRICULTURII IN ACEL RASTIMP, *) 


1). Modul de exploatare a moşiilor din Moldova înainte 
„de Regulament — Toate actele judecătoreşti, toate condicile de 
socoteli dinainte de Regulament conglăsuesc pentru a ni arăta 
că, până atunci; 

1) Numai un număr neinsemnat de moşii era arendat; 

2) Atit pe moşiile arendate cit și pe acele nearendate, stă- 
pinii si posesorii (arendaşii) făceau plugărie prea puţină pentru 
"socoteala lor; 

3) Venitul de căpetenie al moşiei era alcătuit: 

a) din ofwmul (vama) morilor, 

b) din acel al crigmelor, 

et din dijma din roada făcută de locuitori, 

d) din plata în bani a boierescului nelucrat de locuitori, 

4) Acest venit, alcătuit mai cu osebire din cele patru ar- 
ticole sus citate, se arenda adesea unui Jidov care se ageza la 
crisma, hanul sau ratişul stăpinului şi căruia i se mai dădea, în 
“cele mai multe cazuri, spre desfacere, cu preț anume stabilit, o 
citime de vin tăcut în viile stăpinului, de pe moşie sau de a- 
iure, sau chiar de vin cumpărat de acel stăpin; 

d) Atit stăpinii cit şi sătenii crescind turme numeroase de 
vite de tot soiul, final era produsul de căpetenie al moșiilor, 
articolul cel mai căutat, fapt. care reese şi din împrejurarea că 
facerii finului i se consacra o treime din zilele boierescului, rà- 
minind pentru celelalte trei feluri de munci numai două treimi 
din numârul acelor zile. 

Cea mai mare parte a întinderii moşiei, răminea în cele 
mai multe cazuri loc de (nat şi de pășune, neavind cum să le 
lucreze altfel, căci banii flind rari, stăpinul nu avea capitalul tre- 
'baitor pentru asemenea exploatare, şi drumuri nu existau pen- 


*) Acest studiu formează un capitol din nona luerare a d-lui Radu 
Rosetti usupra chestiei (ărăneşti ce va upare în cursul lunii Noembrie a. c., 
—Iuerare cure va continua insemnata operă „Pămintul, sătenii şi stăpinii”, 


Nota redacţiei 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


tru transportul productelor la schele. Ş'apoi faptul cà preţurile 
cu cari se vindea pinea la Galaţi erau statoraicite de mal in- 
nainte de Turci, singurii cumpărători, după placul lor, făcea ca 
plugăria să fle puţin remunerătoare şi prin urmare ca puţini stä- 
pini să se indaletnicească cu dinsa. 

Ea era ceva mai întinsă în Nordul Moldovei, unde Jidovii 
veniţi din Polonia învățase pe boeri să facă veln pentru dis- 
tilarea ruchiuiui din cartofe sau din pine. Rachiul flindo marfă 
scumpă, uşoară ui din nenorocire căutată, nu se prea resimția 
de lipsa de căi de comunicaţie. gi de lungimea drumurilor, Se 
căuta doci să se distileze cit de mult şi, prin urmare, pe mo- 
şiile pe cari se aflau velniţi se shmâna secară și popugoi sau 
cartoafe pe Intinderi relativ insemnate, Jidovii se Dune cu ince- 
tul asupra întregiii "Țări de Sus şi cu dinşii se inmulțise şi vel- 
niţile, care începeau să răsară şi spre miazăzi de Iaşi. 

Însă sar greşi cu desăvirşire, dacă s'ar crede că velnițale 
din epoca anterepgulamentară sau chiar acele din primii ani ai 
acelui regim cereau, spre a fi purtate, o plugârie də sute de 
fălci, Ele in deobşte erau foarta mici şi puteau preface în rachiu 
numai citimi de pine puţin insemnate; ele nu pot să fie puse 
in asemănare nici măcar cu velniţile de după 1540. 

Pe moşiile pe cari nu se aflau valniţi, antagonismul între 
interesul stăpinalui şi acel al săteanului, desi în ființă, nu era 
acut; cel dintâi, făcind plugărie puţină, era bucuros să aibă de 
unde să iea dijmă cit mai multă și era cu atit mai folosit cu 
cit ţăranul ara şi cosia cit mai mult, 

Boierescul se luu în bani; obişnuit se făcea o învoiaiă prin 
care, în schimbul unei sumi fixe, care cuprindea și valoarea boie- 
rescului, stăpinul scutea pe locuitori de parte sau tot lucrul bo- 
ierescului şi mai lua asupra sa parte sau totalitate din iudato- 
ririle lor cătră fisc zl, 

Pe moşiile cu velniţi însă, antagonismul între interesul sù- 
teanului şi acel al stăpinului devenise viu. Stăpinul avea inte- 
res sh transforme în rachiu citimi de pine cit de mari, gi în fin 
intinderi de iarbă cit de insemnate spre a Ingrăşa. in grajdurile 
veiniţii, boi cit de mulţi, Şi tocmai productele întrebuințate mai 
cu deosebire la velniţi: popuşoii şi cartoafele, cereau munca cea 
mai grea, praşile repeţite şi migăloase. Pe asemenea moşii, pe 
lingă că sămânăturile stăpinului și finaţele oprite pe sama lui 
ingustau din ca în ca mai mult întinderile disponibile pentru arā- 
turils, finatele si păşunile săteanului, apoi trebuințile de muncă 
ale stăpinalui crescind cu întinderile sămânate de dinsul şi el fi- 
ind in deobşte lipsit de scrupule, cind era vorba de interesul lui, 
munca stăpinului venea în concorenţă cu munca săteanului gi 
cel dintăiu find mai tare, munca lui se făcea, iar acea a sâtea- 
nului răminea nefăcută. De aici îndoită necesitate, pentru acest 
de pe urmă, să restringă plugăria ce o făcea pentru folosul lui 


* V. Pământul, Sătenii Stăpiui notele de pe 356 şi urm- 
toare d acele de pe pagina at ” Pr şi 


MOŞIILE IN EPOCA REGULAMENTARA H? 


și ca urmare firească, o scădere a spiritului lui de iniţiativă, o 
stavilă pusă activităţii celui harnic, o incurajare pentru lenea 
celui trindav, 

Am dat într'un capitol precedent niște cifre") care dove- 
desc, pe lingă dovada din chiar textul articolului 119 din Regu- 
jament gi acea alcătuita de legiuirea dela 1839 că, In tinuturile 
Falciului, Tutovei, Tecuciului şi Covuriniului, starea de lucruri 
cra ou totul altfel, şi că In acea regiune, rămasă aproape necâl- 
cată de Jidovi, se mânţinuse in viaţă și, din fericirea apropierii 
de schelea Gulaţului, se afla pe cala de desvoltare imbucură- 
toare, vechiul obiceiu al neamului în temeiul căruia plugăria 
se făcea aproape exclusiv de sătean care dâdea stăpinului a ze- 
cea din roada. 

2, Exploatarea moșiilor în Moldova în vremea regimului regu- 
lamentar. Faptul că, în urma stipuluțiunilor tratatului dela Adriano- 
pol, ţările romine au dobindit slobozirea absolută a comerțului și 
că Dunărea sa deschis corăbiilor tuturor popoarelor, na putut 
decit să îndeplinească, față de starea economică şi agricolă de 
până atunci a țării, un adevărat changement ù vue. Carealele cà- 
pătind o cerere aproape nemărginitiă, și o valoare întreită şi impă- 
trită, era firesc cu fiecare să caute a produce cit mai multe. 


1), Din tabela dind intinderea sâmănăturilor făcute în primăvara n- 
nului 152% în Moldova, (tabelă care se găseste în Apendievle volumului H 
din Acte şi Leginiri adunate de D. C Slurdza-Şeheeunu, reiese că smănnturila 
de grio și sucară ale sălenilur din ținuturile Fălciu, Tutova, Teruciu şi Co- 
vuriul erau de 956 falei, pe când acele nie slăpinilor de mosii din uceleaşi 
HNunturi erau numai de 065624 falci. In ținutul Covuriviului satenii aëmannn 4522 
falcă de prin şi suvara de primăvară, intindere ce nu era atinsă ln nici un alt 
tnut nici de săteni, nică de stapini, 

Statistiva sămânaturiloe făcute In lonmnu anului Loi) at in prima- 
vara anului 4834, precum rezulla din tabela urmitoare a seeluihsi Apendice, 
ui arată ră dinteun total de 119,737 falei 78 prajini shmnânatari de grâu şi 
de sârară fent în total, de săteni şi de stăpini, m tonta tara; acele facute 
numai de satenii color 4 Linuluri sus citate ale Ţării de Jos cuprind 29974 
Die 52 prăjini, stu Su din suma totală. Din totimea sămănăturilor de 
org si ovâs, facute în loală țara in acelaş an, in intindere dr 30999 falci 
4 prajini, SUZI falci 17 prăjini sunt ale locuitorilor celor + ageet reen 
ve iarăşi alcâtueşta 207, din iatreuga întindere a samānätarilor eu acesta 
rereale din tara mireag, far din totalul sămănaturilor de popuşoi, în Jn- 
iindero do 155744 folei, S3420 falci sau aproximaiiv 21,%/p stut ale locuito- 
rilur acelorasi tinuturi. 

Rezulta deei eà sàtenii acestor linuluri avean o parte eu totul in- 
semnala în agrienllura Moldovei lu incepotal epocii regulamentare, parte 
caro nu puteu decit să se desvolte în urma slobozeniei comerțului şi ana- 
vizației pe Dunăre, cari fară urmarile păcii dein Adrianopoli. 

îl, priv Regulamentul Organic, partea de pamint care se lăsă in 
folosința Mecârui sateun fa ro 'usă la o intindere minima, ocirmuizea temin- 
du-se de neorindueli si de împotrivire din partea țăranilor celor + ținuturi, 
vei mai dirji Bind ep ernu a cei mai grat, Den să so insrrie în articolul 
118 o disposiție prin care Insi pe acesti sateni Joch vreme de Bani in 
stăpânirea păminturilor ve ei le lucrase pănă atunci, La expirarea acestui 
tennen, Mihaiu Sturdza nu indeizni să opereze reducerea prescrisă de legiu- 
iro ei Deg pe Obstuasea Adunare să mai prelungeasei termenul hărâzit de 
articolul 119 incă pe patru ani, Reducerea avu insă loe la expirarea nees- 
tui nou sote şi, precum arată tabelele din acelaş Apendice, sămanăturile 


_mai ales de pâne albă ale Josenilor srăzură din ce in co mai mult. 


76 VIAȚA ROMINEASCA 


Pentru nime nu putea această ispită să fie mai vie decit pen- 
tru stâpinii de moşii cari dispuneau de intinderi deosebit de rod- 
nice şi, în cea mai mare parte, cu deosebire vergine, Pentru a le 
lucra şi a produce citimi de pine cari aveau sà li dea nişte ve- 
nituri şi o bună stare la cari ei nici nu se gindise pănă atunci, 
trebuiau numai brațe şi acele brațe le puteau da numai țăranii 
săzători în satele lor, Ši pentru a inchezeglui munca acelor brațe 
ţărăneşti, trebuia făcută o legiuire, care pe de o parte sa lege 
această muncă de voinţa stăpinului, iar pe de alta sà lase Dr. 
nului numai întinderea de pămint strict trebuitoare traiului lui, 
pentru ca nevoia lui de muncă să nu vie în concurenţă cu ne- 
voia de muncă a stăpinului, şi pentru ca acestuia să-i râmiie 
întinderi cit de mari disponibile pentru plugărie. 

Acei astfel ispitiţi alcătuiau clasa stâpinitoare a țării, re- 
presentată prin cele 25 de familii ale boierimii mari cari mono- 
polizase putere politica întreagă și stâpiniau o treime din tará. 
Ei flind acei cari dispuneau de pàminturile cele mai întinse, era 
firesc ca ispita să fie mare, mai cu sama pentru dinșii. Cind o 
asemene ispită se infațoşază inaintea ochilor unei oligarhii atit 
de puternice, dar fără cultură şi crescută în şcoala deplorabilă, in 
care fusese crescută boierimea noastră şi cind în fața interesu- 
lui ei, asttel de mărit, se găseşte interesul şi dreptul unei obștii 
atit de slabe, de ingenunchiate și de neputincioase ca țărănimea 
Moldovei, urmarea nu poate fi indoelnică nici macar pentru o 
cupă: birueşte interesul oligarhiei. Şi dacă în cazul de faţă i-a tre- 
trebuit oligarhiei doi ani pentru a ticlui şi a pune in lu- 
crăre așăzămintul dorit de ea, pricina a fost prezența unui al 
ea tactor, care pe neașteptate, luase in mină apărarea celor 
slabi. 

In această luptă între două interese potrivnice trebue să căutăm 
lămurirea lăcomiei, a cerbiciei şi a indirjirii cu cari boierii din Sfatul 
administrativ, şi acei din Obşteasca Adunare a Moldovei cutează 
să se opuie voinței luminatului President Plenipotențiar, 

Cei mulţi din boeri stâpiniau fiecare mai multe mosii. Unii 
din ei începură, după punerea in aplicarea Regulamentului 
Organic, să le exploateze în regie pe toate, prin vechii, dar mai 
mulți se mulţămiră cu căutarea moşiei pe care işi aveau asăza- 
rea de predilecție, dind celelalte in posesie (arenda). Plugăria 
devenind o îndeletnicire din cele mai folositoare, se găsiră pe 
lingă un număr de păminteni cu bani: boierânaşi, și negustori, 
slugi boiereşti imbogăţite și o mulţime de străini mușterii de 
arenzi, Greci și mai cu samă Jidovi. Arendașii de moșii TL po- 
sesorii cum li se zicea, al căror număr pentru toată țara era de 
2—500 după recensimintul dela 1831,se înmulţesc din zi în zi, 
pentru a alcătui pe la sfirşitul regimului regulamentar o clasă 
numeroasă şi avuta. Moie mânâstireşti în număr de 393 3) 
erau mai toate, arendate. 


1) A nu se confunda cu orindarii sau arendaşi ai erizmelor şi dij- 


“nurilar, aproape taţi Jidori. 
2) Nicolas Soutzo Notices statistiques sur la Moldavie, 46, 


MOŞIILE IN EPOCA REGULAMENTARA 17 


Boierii moldoveni, cari de obiceiu petreceau cea mai mare 
parte a anului, adessa chiar anul intreg, la ţară, căutau mosia 
prin ajutorul unui zechi/, uneori un strain, Leah sau Neamţ, dar 
de obiceiu un Moldovan crescut în casă şi adesea imbrăcat prin 
influenţa stăpinului său cu o mică boerie: Pitar, şatrar, medel- 
nicer sau serdar. Vechilul conducea toată exploatarea, priveghia 
executarea muncilor și socotelile ținute de unul sau doi logofeti 
sau gramatici. Pe moşiile mari, sub ordinile vechilului se aflau 
mai mulţi varaj : vătav peste pluguri, vâtav peste mori, vătaw 
de cîmp, vătav insărcinat cu căutarea specia!4 a cutărui sau cu- 
tārai trup de moșie. Vatajii erau şi ei băeţi de răzeși, de mazili 
sau de boerânişi, crescuți în casă, foşti logofeţi. dar adesea Ki 
rani mai deştepţi și mai de incredere. Sub dinşii erau feciorii 
boereşti, țărani din satele moșiei, insărcinaţi cu scoaterea oame- 
nilor la muncă, cu priveghiarea și cu măsure muncii. Chelaru? 
era special însărcinat cu paza pinii ieşite din recoltă sau în- 
trată în hambar, din dijma datorită de oameni sau din oiumu? 
morilor. El distribuia fainurile numeroșilor slujbași gi lucrători, 
preda feciorilor boereşti, după ţidula vechilului, sămința trebui- 
toare pentru sămănături şi grinele vindute negustorilor de pine. 
Pădurile erau păzite de pădurari în capul cărora era un pris- 
fav, Vitele erau ingrijite de boari, vacari, haidăi ; iar pentru plu- 
gari și harabale erau, pe lingă lunaşii tocmiţi cu luna, și argaţi 
tocmiți cu anul, 

Parte din vataji, mai toţi feciorii boereşti şi pădurarii şi 
mulți din boari, vacari, haidhii gi argaţii erau slujbaşi voinici, 
adică aparțineau celor 10—20 de săteni la sută. pe cari satul 
D scutia de bir, pentru ca ei si muncească în schimb stăpini- 
lor de moșii. Pe lingă scutirea de dări, ei mai primeau obisnuit 
dela stăpin potin påmint de hrană, ori ceva finaţ peste locul 
legiuit, iernat și varat pentru un numâr de vite intrecind acel 
al treptei lor şi adesea un tain şi o mică simbrie. 

Partea cea mai mare din personalul moşiei costă deci pe 
stăpin prea puţin sau nimica, căci numărul siujbaşilor volnici 
era insemnat: 10 la sută din numărul locuitorilor pentru moșiile 
cu mai bine de 200 locuitori, 20 la suta pentru acele cari nu 
aveau acest numar de săteni (şi acesta era cazul obisnuit), Spre 
exemplu, un stăpin cu nn sat de 189 pontaşi dispunea astfel de 
36 slujbaşi volnici. 

Pe de altă parte, munca cimpului era asigurată pănă la 
concurența citimii reprezentată de totimea zilelor boerescului a 
locuitorilor șăzători pe moşie. La începuturile epocei regulamen- 
tare, această citime de muncă era aproape pretutindeni mai 
mult decit indestulătoare şi, în cele mai multe locuri. rămineau 
prisoase cari se plăteau in bani. 

La cancelaria moşiei se ţinea, în condica locuitorilor, 
partida fiecărui sean, În. fiecare iarnă, in cișlegile Crăciunului, 
oamenii veniau să se rd/uiască. In condică se găsia scris pe de 
D parte boerescul datorit de fiecare gospodar, la care se mai 
adăugia suma celorlalte condeie de încărcătură ` spor de imas, 


78 VIAŢA ROMINEASCA 


lemne sau alte producte luate, iar pe de aita, trecute după rä- 
buşurile (răboajele) feciorilor, munca făcută de sătean. De obiceiu, 
după cit am constatat din condicile care le-am cercetat, pe acea vre- 
me, debitul şi creditul se cumpânenu : cele datorite peste boe. 
resc erau itate prin zile la plug făcute de băieţi sau alte 
munci mai uşoare; cind săteanul avea nevoie de o sumă mai 
mare, acea sumă i se dădea mai ales pe transporturi de pine. 
Cind răminea vreun prisos de datorie, săteanul plătea sau sein- 
datora pentru anul următor să mai facă un spor de muncă, 
mai uşoară, peste boieresc. In deobşte sătenii nu aveaa datorii. 
In asemenea condițiuni de ieftinătate şi de siguranţă a 
muncii şi a intreținerii personalului trebuitor, şi dată fiind bogă- 
ţia pămintului Moldovei, care pentru cea mai mare parte se des- 
telina atunci pentru întâia oară, este lesne de închipuit ce fo- 
losse enorme fară realizate prin agricultura. Pagubu era un lu- 
cru exclus cu desăvirşire pentru proprietar, căci capitalul ce-l 
expunea era minim, cheltuiala ce o scotea anual din pungă aproape 
nulă, Agricultura ar fi trebuit deci să iea un avint uriaş; să ve: 
dem dacă așa a foat în realitate. 
3. Despre progresele agriculturii, în Moldova, in epoca 
ară. In toamna anului 1833 şi primăvara anului 1534, 
sămănâturile făcute în Moldova se ridicau la 314,042 falci !) cari 
sa descompun în modul următor: 
111937 fălci griu și secară 
30995 „ orz şi ovăs 
155773 „ popuzoi 
4745 e malaiu (meiu) 
5211 +» briech 
5878 „ cartoafe 
Din aceste sämănături, 195876 fălci erau făcute de locuitori, 
iar 118116 de stäpini şi anume: 


de locuitori de stăpini 
58138 falci griu şi secară 58799 falci griu și secară 
19339 ,„ orz şi ovăs 11659 .„ ott gi ovăs 
112758 `, popuşoi 45015 „ popusoi 
5229 `, malaiul (meiu) 1516 „ malam (meiu) 
3026 `, hrişcă 2185  hrişcă 
4388 e cartoafe 992 „ cartoafe. 


Bāmänăturile anului 1840 se ridică la 356662 fălci, din cari 
215091 fălci ale locuitorilor, şi 141571 fălci ale stăpinilor, 
lată detaliul sămâănăturilor stăpineşti : 
58362 fălci gria 
47801 „ popuşoi 


12576 „ Sacară 
11317 „ orz” 
7661 p 0văs 
1731 „ cartofe 
6810. e cinepă 
1513 mm 


Re o Neglijind fracțiunile, Vezi D C. Sturdza-Şeheeanu. Acte si Leginri, 
+ + 


MOŞIILE IN EPOCA REGULAMENTARA 70 


Detaliul sămănăturilor locuitoreşti nu-l avem. Sporul total 
este deci de 42620 fălci sau 13,6%), peste tot, aproape 10”, pen- 
tru săteni, aproape 20%, pentru stăpini. 

In anul 1846 intinderea totală a sămănătarilor se suie la 
463991 fălci, din cari 230740 fălci ale sătenilor şi 233251 fălci 
ale stăpinilor. 

Iată detaliul sămânăturilor stăpineşti ` 


98289 fălci griu 

19227 , 

19734 „ orz 

10846 „ ovăs 

76053 `, popugoi 
7481 „ cartoafe 
1093 „ cinepă 

TEL. tir 


Detaliu! sämänäturilor locuitoreşti nu-mi este cunoscut. Spo- 
rul asupra intinderii sămânăturilor dela 1840 este de 107329 
fălci sau de mai bine de 30°/ə peste tot. Pentru sămănăturile 
făcute de stăpini ei este de aproape 65"/0, pentru acele făcute 
de săteni este neinsemnat, ceva peste 7%. Şi lucrul este firesc, 
căci intinderea de care dispuneau sătenii era mărginită în cite 
Lie falce de pontaş ei putea creşte numai prin sporul firesc al 
insurăţeilor, pe cind stăpinii dispuneau de întindere aproape ne- 
mărginită. 

In anul 1550, întinderea totală a sămănăturilor a fost de 
497344 fălci, Tabloul alcătuit de Direcţia Statisticei la 1861 nu 
ni arată cită intindere era lucrată de stăpini şi cita de săteni. 
Iată detaliul; 

156882 fälci griu 
96179 gacară 
orz si ovăs 
popuşoi 
malatu 
hrişcă 

Sporul dela 1846 până la 1550 era deci de 34093 fălci în 
total san de "ei 

In anul 1859) intinderea totală a sămânăturilor era de 
559.671 fălci și anume: 


161650 fălci griu 
84272 „  Sacară 


S 
zl 
cl 
vr 
33 3 3 e 


685394 „  orzşiovăs 
232674 „ popusoi 
6442 „ malaiu 
5759 „ hrigcă 
sr?) Imerări statistice făcute în anii 1854—1860 laşi, Bermann, 1881 
Wee" E TER 


so VIAŢA ROMINEASCA 


Sporul dela 1850 până la 1859 este de 62327 fălci sau 12'/a%/> 

Dacă considerăm cifrele extreme, acele dela 1834 gi acele 
dela 1859, vedem că întinderea semănăturilor in Moldova, în 26 
ani, a sporit dela 314042 fălci la 559671 fālci, adică cu 245629 
fălci sau 78,320. 

4. Sistemul intemeiat de Regulament a împiedecal desvol- 
tarea agriculturii şi a încurajat nepăsarea şi lenea ţăranulni. 
Un asemene spor nu poate fi privit că justificind dreptele astep- 
tări provocate de o schimbare a stârii economice atit de desă- 
virşita ca acea provenind din Tratatul dela Adrianopol. Inainte 
de acea pace productele agricole aveau o valoare minimă, fiindcă 
Aveau un singur muşteriu, Turcii, cari fixau preturile după con- 
veniența lor. După pacea dela 1828, comerciul şi navigația Du- 
nării devenind cu totul libere, pinea noastră găsi deodată o ce- 
rere nemărginiti şi preţurile. stabilite acum numai de libera con- 
curentă, se urcară îndoit şi intreit, această urcare mergind pro- 
gresind în toată epoca regulamentară. Ar fi fost lucru firesc ca, față 
de împrejurări atit de favorabile, producţiunea agricolă a țării, 
după un sfert de veac, să sentreiască și să se impătreasci pe 
cind ea nici nu sa îndoit. 

Naşta deci intrebarea ` care să fi fost pricina mersului atit 
de incet al producţiunii agricole în Moldova? 

Răspunsul nu poate fi îndoelnie. Pricina acestui mers în- 
cel în dezvoltarea noastră agricolă, în vremea regulamentară, 
este fără îndoiald datorit regimului agrar croit la Zär și adus 
la desăvirşită indeplinire prin Regulamentul Organic. 

Prin acest așăzimint, s'a marginit într'un cerc strimt. de 
fier, puterea de munca și de producţiune a întregii ţărănimi (a- 
fară de răzăşi), la prea puţin peste strictul necesar întreţinerii 
unei familii de ţărani. Gospodarul de orice treaptă, fiind mărginit 
la 114 fălci arătură, citimea de pine ce fiecare putea produce 
pentru negoţ nu putea să fie decit foarte neinsembată. 

Pe de altă parte stăpinul, în cultura lui, era mărginit la prea 
puţin peste întinderea ca o putea lucra cu citimea de muncă re- 
zultind din boierescul țăranilor de pe moşia lui: Intinderi insem- 
nate de pămint râmineau nelucrate Nu se gindea incă nime a- 
tunci să plătească munci în hani pe o scara mai întinsă. Din 
cercetarea condicilor dintre anii 1840—1850 a mai multor moşii 
mari, reiese că numai prin excepțiune se dădeau atunci bani pe 
muncă locuitorilor şi aceasta pe o scară cu totul neinsemnată. 
Taranii mai contractau datorii peste boeresc câtră proprietar 
pentru finaţ, lemne sau producte in natură, pe cari le plătiau prin 
muncă în acel an Sau in anul următor, dar numai excepțional 
prin prașilă, săcere şi coasă. Atit banii cit şi productele primite 
se plătian mai adesea prin transporturile da pine ce făceau. 
Moldova avea doară atunci o singură şchele, Galaţul, spre care 
e indrepta aproape întreaga recoltă a ţării. O mare grijă a pro- 
prietarului siu a rului era închipuirea transportului. El 
era bucuros cind locuitorii aveau nevoe de bani pentru ași plăti 


MOŞIILE IN EPOCA REGULAMENTARA 8i 


— 


birul şi le dădea voios suma cerută spre a-şi inchipui transpor- 
tul în bune condițiuni, Aproape toată toamna si o bună parte 
din iarnă ţăranii cu boi erau pe drum, ducind pine la Galaţi. 

Foarte arareori ţăranul se gindea să jea pâmint de arä- 
tură dela stăpin peste cele 120 prăjini ce i le atribuia regula- 
mentul. EI nu fusese nici odată deprins să fa loc în bani, căci 
pănă la 1805 şi chiar mai pe urmă ara cit voia în schimbui dät 
de a zecea din roadă ; și nici nu-i trecea prin minte să se încarce 
cu o datorie bânească pentru a-şi întinde plugăria. El era de la 
inceput un element de muncă slab din cauza împrejurărilor po- 
litice şi economice cari Îl impiedicase să prindă gust de muncă, 
căci nu putea sh De sigur că se va bucura el de roada ostenelii 
lui. Boerescul asupritor. cara era de natură a desgusta de muncă și 
a arunca pe calea trindăviei chiar pe un om silitor, inspăiminta 
cu atit mai uşor pe ţăranul romin cara nu dăduse incă de dulceaţa 
ciştigului ce muncu îl uduca după dinsn. 

Faptul că țăranul moldovan era susceptibil de a deveni un 
plugar silitor și harnic ni se dovedeşte prin intinderile cultivate 
de țăranii Ţării-de-Jos în momentul punerii în aplicare a regu- 
lamentului. Ei find aproape de schele şi putindu-se folosi de på- 
mintari bune in schimbul dării de a zecea, am văzut ce parta 
însemnată aveau în producțiunea agricolă a ţării, Nu poate incă- 
pea îndoială că dacă ei, după Pacea de lu Adrianopoli, ar fi pu- 
tut urma să se folosească de întinderi mari, tot în schimbul dñ- 
rii de a zecea din roadă, iubirea de muncă desvoltindu-se la 
dinşii cu creşterea ciştigului, ei ar fi lucrat întinderi din ce în 
ce mai mari. Aceste Intinderi, lucrate de zecimi de mii de mun- 
citori slobozi și doritori de cistig, ar fi copleșit cu bună samă a- 
erle lucrate de trei sau patru sute de proprietari şi de arendasi 
pentru folosi lor, prin boierescul asupritor impus aceloraşi tä- 
rani. Dar stăpinii nu i-au lăsat în stăpinirea întinderilor ce Je lucrau 
inainte de Regulament decit timp de zece ani, pănă ce frica de 
răscoală a sătenilor a pierit din ei, gi la 1843 i-au țintuit şi pe 
“finsii în cercul strimt prescris de Regulament, 

Partea harnică şi intreprinzătoare a țărânimii Moldovei a 
fost lipsită de imboldul care o impingea la muncă rodnică. Stà- 
pinii poate că au cîştigat, dar țara cu bună samă că a pierdut. 

Dacă, manținind un boeresc omenos, Regulamentul n'ar fi 
redus atit de cumplit, la strictul necesar, locul de hrană atribuit 
săteanului şi i-ar fi lăsat astfel pa lingă putinţa de a trăi, şi acea 
de a spori, putem f siguri, nu numai că Josenii şi-ar fi urmat 
obiceiurile lor harnice, dar şi că aceste obiceiuri si le-ar fi insu- 
sit si Susenii, căci prețurile pinii sporind, War fi permis trans- 
portul ei la chele. In asemene caz, la stirşitul epocii regulamen- 
tare, intinderea cultivată în Moldova par fi crescut cu 78 la sută, 
ci cel puţin 3—400 la suta. Dar în loc de a lucra la desvoltareu 
inițiativei şi a dorului de muncă in ţăran, s'a fâcut totul pentru 
al uride întrinsul cu desăvirşire, 


83 VIAȚA ROMINEASCA 


5. In ultimii ani ai regiraului regulamentar se desvoltă nă- 
zuinţa de a robi munca ţăranului şi peste boieresc, 

In ultimii ani ai regimalui regulamentar şi mai cu samă 
in vremea războiului Crimeei, cind exportul luase un mare a- 

vint, proprietarii şi arendașii incepură a trece cu hotărire peste 
marginile muncii inchezeşluită prin boeresc, ei sporiră intinderea 
sămâpăturilor prin munci plătită din iarnă sau din primăvară in 
bani sau în producte. Preţurile cu cari se plătiau aceste munci 
sunt mici, 

Se mai preschimba acuma, da regulă, In muncă valoarea 
prisosului de imaş, a lemnelor de foc şi de trebuință și a celorlalte 
producte date locuitorului. Această tendinţă de a-și asigura, pe lingă 
boeresc, muncă iettină prin piată in bani sau in producte se ac 
centuează din zi în zi. Proprietarii nescrupuloşi şi mai cu samă 
posesorii (arendaşii) recurg la fel de fel de mijloace vescrupuloasa 
pentru a-şi inchezeșlui asemene munci în citimi cit de mari. 
Mijlocal obișnuit este încărcarea lu socoteli şi adăogirza de do 
binzi foarte mari, dela 30 pină la 50 Ja sută, la sumele cu cari 
locuitorii râmin datori la răfaiala, 

O dobindă da o carboavă (12 lei 20 parale) la galben (87 
lei) este socotită omenoasă. Sătenii sunt siliţi să se invoească, 
pentru prisoasele de imaş de cari au nevoie, în muncă, bine in- 
teles plătită cu preţurile cele mai reduse, Totuşi aceste tendinţi 
de monopolizare, de robire 3 muncii de care mai dispunea så- 
teanul şi după efectnarea boeresculai, nu era încă generală, ea 
mai ales se manifestă la posesori. Cei mai mulţi din proprietari, 
deşi făceau Invoeli grele şi căutau a spori citimile de muncă da 
cari dispuneau anual, socotiau pe locuitori drept şi nu le adăgiau 
dobinzi la sumele cu cari rămâsese datori. 

In această privința zilele cele mai rela pentru țărani încă 
DU venise, 

Numărul moșiilor căutate de joșişi proprietarii lor incepu 
să scadă pe Ja sfirsitul Domniei lui Mihaiu Sturdza, acel al mo- 
şiilor arendate crescind din zi în zi. Cauzele acestea schimbări, 
care numai spre binele țărănimii şi a ţării nu tu, le vom vedea 
într'un capitol următor. 

In rezumat. sătenii din Moldova, în epoca regulamentara, 
dacă nu văzură starea lor sporind, nici nu dadară inapoi, cu toate 
abuzurile despre cari voju vorbi în capitalul următor. Regula- 
mentul Organic nu le permitea să ae inbogăţească, dar le inche- 
zeșiuia cel puțin citimea de pămint trebuitoare pentru a trăi, Dacă 
bolerescul era greu, asupritor și covirgea cu mult valoarea chiriei a- 
nule a pâmiatului de care ae foicsiau, el le lăsa vremea trebu. 
itoara ca så3-| lucreze, Oamenii puteau vegeta Dr grija zilei 
de mini, iar. viitoral copiilor il ştiau asigurat, chei nu aveau 
știință ile rostirile încurcate şi cu două înţelesuri puse de stăpini 
în aceasta privinţă în Regulament şi nu văzuse incă nici o in- 

cercare de a tăgădui vre-unui insurăţel dreptul său la intinderea 
de pâmint cuvenita pentru numărul de vite do care dispunea. 


MOŞIILE IN EPOCA REGULAMENTARA si 


O. Despre preţurile pămintului şi ale muncii în epoca re- 
gebeten art. E al Regulamentului hotari că Ob 
steasca Adunare va alcătui în toți anii tabla de preţurile de 
mijloc ce au avut curs în fieştecare loc in curgerea anului tre- 
cut şi că „aceste preţuri vor sluji de regulă lu neinvoirile ce ar 
naşte între proprietari şi lucnitori”, na mia fost cu putință să 
găsesc acele „table“, Ele nu se află în Analele Parlamentare şi n'a 
fost chip să se dea în Arhiva Statului din laşi sau în arhivele 
ținuturilor, na numai de dinsele, dar nici chiar de lucrările pre- 
gătitoara facote în ținuturi spre alcătuirea lor. Presupun deci că, 
cu toată rostirea Regulumentului, asemene table n'au fost alcă- 
tuite. ul 

Pentru a cunoaşte preţurile pâmintulai şi ale muncii, sintem 
reduși ja condicile da AE ale moșiilor sau la listele de pre- 
turi curenta trimise în fiecare luni de isprăvnicii cu mai multă 

ină regularitate E 
PS Sé wie Bregen nu se piâtia in bani nici arū- 
tură, nici prasila, nici secerea nici coasă, şi de oarece țăranii 
nu luau påmint în bani, n'am găsit in condicile cercetate de mine 
pănă acum nici o menţiune despre preţul pămintului san al unor 
asemene munci, Rămin deci, pentru epoca pănă la 1850, preţu- 
urente oficiale. , i | 

e “Ele sunt. mute în privinţa preţurilor cu cari se năimea pă- 
mintal. Singura piesă dind lămuriri amănunțite şi complecte în 
această privință este un dosar alcătuit la Departamentul de In- 
terne cu ştiinţele asupra prețurilor pămintului cules» de pe la 
isprăvnicii in anul 1549, în urma poroncii Departamentului și 
ere se va găsi rezumat in Apendicele volumului al II-lea din 
Acte şi Leginiri ale d-lui D C. Sturdza-Şcheeanu. 

Din aceste știinţi reiese că, la 1849, locul de arhtură se a- 
renda în detaliu cu cite 16—24 lei pe an falcea in ţălină şi cu 
16—20 lei pe an faleca în moină in ţinutul Fălciului; cu cite 
24—35 lei pe an falcea în ing și cu 16—24 lei pe an tulcea în 
moină în ţinutul Tecuciului ; cu cite 20-—40 lei pe an falcea în Di 
şi cu 24-30 lei pe an falcea în moină în tinutul Vasluin ul; 
cu cite 30-—40 lei pe un falcea în ţălină gi cu 28—36 Ici po an 
falcea in moin în ţinuturile Dorohoiu, Tutova şi Putna. În y 
nutul Covuriuiul locul de grāturà se arenda cu cite 30—45 rs 
pe an falcea în Going si 25—35 lei pe an falcea in moină. In 
ținutul Romanului prețurile variau de la 45—72 lei pe an în 
ţină, dela 35—55 lui pe an în moină, la Bachu dela 50—80 
lei pe an în ţălină şi dela 60—100lei pe un în moin. La Ser: 
şi laşi, după plăși, dela 29 Ja 100 lei pe an în olmn ş ai a 
20 la 80 lei pa an falcea (in Neamța chiar până la 80 lei) 
moinb. e 

Pinaţul variază între 15 — 36 lei falcea pe anin ținuturile Putna 
și ie și parte din Iaşi, dela 30-60 lei pean falcea tg ţinutul Fal- 
ciului ; în ținuturile Vaslui. Tutova, Tecuci, Neamţu şi unele parți 
din laşi variaza dela 50—80 lei falcea pe an, la Vaslui dela 70 


si VIAŢA ROMINEASCA 


la 108 lei, la Covurlui dela 30 la 120 lei, la Roman dela mi la 140 
lei, la Bacău dela 80 la 180 lei Imaşul variază dela 12 lei falcea 
(Tecuciu şi Dorohoiu) pănă la 60 lei falcea (pentru suhaturi de 
ingrăşat boi). Este bine înțeles că leii despre care se vorbeste 
sint ei vechi a cita 32 bani leul, 

So poate deci admite că, lu 1349, în partea de cimp a Mol- 
dovei, faleea de loc de arătură se arenda în detaliu cu un preţ 
mijlociu de 35 lei pe an, finaţul cu 50—80, (maen! cu 20—25, 
Acestea sint preţurile de detaliu, pentru ţărani, Din tabloul a- 
renzilor moşiilor Sfintului Spiridon din lași, caro se va găsi in 
apendicele lucrării de faţă și care cuprinde și intinderea liacărei 
moşii, rezultă că la aceits epocă arenzile în total erau neasăma- 
nat mal ieltene. Apoi repet că țăranii luau påmint dela pro- 
prietari şi posesori numai în cazuri cu totul escepţionale, 

Incit privește prețurile de muncă care rezultă din tablou- 
rile de preţuri curente trimise lunar de isprăvnicii, trebue ob- 
servat că acest serviciu era făcut cu © mare negligentă, unele 
județe, ca Covuriuiul și Vasluiul, netrimețind pentru aproape tot 
şirul anilor nici o ştire in privinţa preţurilor muncii, Ele tre- 
buesc deci admise numai cs niște date aproximative, Aceste 
tablouri ni dau preţurile co se plăteau pe muncă În momentul 
în care acea muuch sa executa si nici decum acele ce sar fi 
plătit pentru munci angajate de mai Inainte, de cu iarnă sau de 
cu primăvară. 

Din ele rezultă că, la Inceputul regimului regulamentar. zina 
de muncă varia dein 1 pănă la 7 lei. Aceste două limite sint 
axcepționule, cea dintâi ni sa prezintă numai da vre-o două ori, 
pentru munci diversa, probabil uşoare, iar cea dea doua pèntri 
ziua de coasă, probabil intr'un moment de grabă mare și Intr'un 
an picios. Se poate admite că preţul mijlociu al zilei de Inem 
in vremea muncii era de obiceiu, In Intäin jumătate a epocii re- 
guiamentare, de la 24; ia 81; lei, suindu-sa uneori până la 5 
lei şi excepțional trecind pesie 5 lei. 

Dele 1850 încoace se poate ndmite că acest preţ mijlociu 
al zilei nu mu cade în déobste sob 3g lei, fară însă a depăși 
maximu! ce-l atingea mai inainte. 

Dacă aceste preţuri contrastează în chip avantajos cn a- 
cele ca se plătesc chiar astă-zi da inulti arendasi şi proprietari 
pentru manca contructată de cu îarnă, ele erau neasâmănul su- 
perlonre acelor ce se plătian atunci pe muncă contractată de ma 
Inainte, (Repet: cazul se intimpiă rar inainte de 18350). Am 
văzut in iucheiares Sfatului Adnwnistrativ deia 22 August 1844) 
că nişte proprietari şi posesori din Tutova uu plătit unor locu- 
itori din acel ținut, de cu iarnă, 14—20 let tulcea de secere, care 
la timpul mgmcht, o pihtiuu cu 40 de lahe waat mult. Pe cind 
deci in cazal al doilea plâtiau 20 parale prâjina de secere, în cel 
dintăiu n'o plâtiau nici en 7.A 7 parale prăjina, ziua revine j{s79- 
cotind chratul) la 1 len 30 parale, iar cu 20 parale prăjina ziua 


J) D. C. Sturdza-$vheeanu, op. lt, Ln 953, 


MOŞIILE IN EPOCA REGULAMENTARA RA 


revina la 4 lei 17 parale. Adică de pe atunci se valea cà nhzuința 
proprietarilor şi acea a arendaşilar era de u plăti munca sătenilor, 
angaiind-o dinainte, lu vreme de nevoe pentru sătean, cu o trei- 
me din valoarea ei udevărată, 

Aceiaş piesă, care ni dă valoarea în detaliu a pămintalui, ri 
dă si preţurile muncii socotite pe falce san pe prhiină angajate 
de mai nainte, Ele variază toarte mult: arâtura (in moină) 
dei Ip pină la 50 lei pe falce, în alina pini la 55 lei; praşila 
variază dela 40 leițexceptional) pină 120 lei, mijlocia este de 80 
lai falce ` secerea variaza dels 24 pin la 96 lei. insă aceste 
cifre sint extreme, preţul mijlociu este de 40 lei. Palcea de iarbă 
pusă în stog se plătea dela 15 lei pina la 45 lal; preţul mijlociu 
era de 35 lei. 

limita superioară e acestor preturi pentru muncă angajati 
de mai uainie n'u mai sporit de loc de alenci ` prețul muncilor 
făcute de țărani, ot Moldova, în anii din urmă, pentru datorii din 
trecut, peniru angapumente făcute din tarnă, pentru invoeli de 
nits si de lacuri de arătură şi pentru productie luate, nu depă- 
seşt limita prepiirilor cu cari se plătiau aceleaşi munsi în anul 
7579. Însă preturile cu cari li se arendează acten pământurile 

de ardtură şi imaş, cind ele sint moderate, întrec pe acele de pe 
atunci de patru sau de cinci ori, în mute cazuri chiar de şapte 
şi de opt ori, 

Singura deosebire pentru preţurile muncii esta că, în 1849 

i după 1850, useastă limită superioară se atingea mai rar, cea in- 
erioară flind aproape cu desăvirşire căzută în desuetudine. 

De aici rezultă că, pe cind venitul moşilor se împâtrise şi 
se încincise intre 1830 și 1859, preţul muncii cu ziua se suise fu- 
mai puţin, (dela 30—50 la sută), sar țăranul se folosea de acel 
spor numai prin excepțiune, chei stâpinii şi urendaşii aveau griji 
să-l pimleaseă la nevoia spre u-i robi munca pe prețuri reduse, 
Si nu trebuie uitat că Intre 1830 şi 1859 prețul obiectelor de 
prima necesitate crescuse în chip foarte insemnat. 

Faptul de ctpetenia Insă şi greu de urmarit ce ni se înfăto- 
gazà, este urmätoru! ` 

După încheerea procesului de reducere a dreptului de folo- 
siniü al săteanului asupra hotarilui locuit de ol, prin despoiarea 
regulamentar, după Zebutireg clasei stapinitoare de a robi 
în folosul ei o parie însemnată din munca brațelor taränimii, se 
naste şi se desvaltă o nouă năzuința ` aceia de a întinde această 
elei în schimbul unor preturi derizorii, şi asupra rămăşiții 
de muncà de care mti pulea dispune făranul după săvârşirea 
Aere schéint, 

Această năzuinţă nu sa mai vădește mai cu samă la membrii 
veche! clase sthpinitoare, ci ea se observă mal cu deosebire la a- 
cei ai clasei nou născute a exploatutorilor de påmint luat în în- 
treprindero dala alţii. Iată o nouă primejdie, o nouă greutate Im- 
potriva căreia va avea sà lupte țărânimea ; primejdia şi greutatea 
au mers crescind până în zilele noastre, cind ele işi ating culmea, 


Radu Rosetti 


Iliada în rominește `) 


Acum vreo zece ani, apariția traducerii Eneidei lui Vergil, 
făcută de d. G. Coşbuc, a fost primită ca un eveniment literar 
de cea mai mare Iinsemnătate, de cătră intreaga noastră lume 
cultă ; şi Academia chiar s-a grăbit ap incununezė pe fericitul 
traducător, acordindu-i cel mai mare premiu pe care ea îl poate 
acorda, Traducerea d-lui Marnu nici pe departe n-a avut un a- 
semenea noroc. Nu ct n-a fost premiată—căei premiul oferit 
d-lui Coşbuc, a fost poate mai mult eu prilejul acestei traduceri 
decit pentru ea —şi riciun premiu n-a fost vreodată mai bine met, 
tat — dar nici în public Omer n-a trezit acea mişcare pe care imi- 
tatorul său Jatin, mai norocos, o trezise... Habent sua fata libelli; 
în adevăr numai norocul ne poate explica faptul, câci dela ince- 
put trebue s-o spunem, traducerea d-lui Marnu nu e Intru nimic 
mai prejos de cit acea a d-lui Coşbuc şi de sigur... nici originalul. 

Cu să traduci în versuri pe Homer e fără îndoiali un lucru 
foarte greu. Mulţi s-au incercat în diferite limbi europene, dar 
din acești mulţi numai doi au reuşit să ciștige admirația lumii 
cunoscătoare : un german, Iohan Heinrich Voss şi un englez, 
Alexandre Pope. Traducerea acestui din urmă, lăudată mult de 
contemporanii săi. este in realitate o falşificare a lui Homer: 
poetul vechiu este modernizat, stilul său popular, pe alocurea 
aspru, este îndulcit şi tăcut elegant; o libartate cit se poate de 
mare în traducere, cu eliminări şi adaose după nevoile ritmului 
şi ale rimai etc. Fată do această traducere, versiunea rominea- 

Sch a d-lui Murnu este fără comparaţie, superioară. Chiar faţă 
de traducerea mult mai conştiincioasă şi în formele originale fă- 
cută, a lui Voss, nu stau la indoială să prefer pea d-lui Murnu. 


*) Tiada. douăsprezece vinturi, traduse de George Murnu, Buda- 
pesla, editura „Luceafărului“, 1906, Pretul 5 Jek 


ILIADA IN ROMINESTE si 


Deşi n-o întrece în exactitate, dar, în ce priveste caracterul po- 
pular al limbii şi poezia expresiilor, o întrece hotarit, cum cred 
că o voiu proba. 

Greutatea cea mare pe care o avea de învins d. Murnu. era 
de a reda pe Homer aşa fel, ca fâră să se depărteze de text, 
să păstreze măcar o parte din poezia lui proprie—căci complect, 
s-o redea e peste putinţă : pentru o traducere râmine totdeauna 
adevărată  comparaţia cu partea dindărăt a unui gobelin, Dar 
stilul lui Homer se deosebește printr-o extremă simplicitate 
şi versurile lui, redate fără artă, din cuvint in cuvint, D se 
par o povestire prozăică, aproape complect lipsita de poezie. 
Decit numai nu trebue să se uite un lucru: cele mai multe din 
cuvintele şi expresiunile lexicului lui Omer sint poetice prin ele 
înşile, in greceşte ; sint cuvinte și expresii care nu se intrebu- 
ințează in proză niciodată, care nu erau banalizate prin intre- 
buinţarea zilnică. Chiar dacă limba lui Omer a tost limba vorbită 
a timpului său, n-a fost însă decit numai a Ionienilor din Asia 
Mică, nu a întregei Grecii, şi mai tirziu n-a mai fost a nimânui 
ci numai a poemelor sale: ea şi-a păstrat deci Intreaga tinereță 
și frăgezime poetică. Prin urmare, atunci cind traduci, dacă 
vrai să redai şi ceva din poezia originalului—şi numai atunci 
traduci exact o poemă—nu e destul a inlocui printr-un cuvint 
obişnuit. vecabulul grecesc—cum a făcut în cea mai mare parte 
de pildă Leconte de Lisle, în traducerea sa în proză, exactă 
cele de mai multe ori, dar cu mult departe de a ne da o idee 
despre poezia originalului—ci teebue să găseşti o expresie care, 
fără să tradeza originalul, să conțină totug și ceva din poezia lui, 

ȘI tocmai în această privință, traducerea d-lui Murnu se 
distinge. Aşa de pildă una din cele mal udate podoabe ale 
poeziei omerice sint vestitele epitete ornante: fiecare perso- 
naj—erou ori zeu—nu este niciodată numit fără să i se adauge 
alături vreun atribut sau vreo apoziţie, care conţine 0 curacta- 
rizare. Să găseşti totdeauna adjective romineşti corespunzătoare 
esta peste putinţă, trebue să te mulțumeşti cu o perifrază, dar, 
şi aici e greutatea, nu trebue să distrugi nici imagina, Citeva 
exemple : de obiceia, în Iliada, şefii cînd se adresează oștenilor, 
întrebuințează apelativul „aòuvijôes Aiaet", Leconte de Lisle 
traduce prin „Akhaiene aux belles Knèmides“. Ce imagină poate 
să evoace unui francez, care nu e arheolog, acest cuvint? d, 
Marnu traduce ` 


88 VIAȚA ROMINEASCA 


„„Voi căpitani şi ceilalţi Ahei cu frumoase pulpare (|, 17). 


Aici Pope d. p. se mulțumește cu: Ye kings and wariors! 

Şi obişnuit d. Murnu se fereşte de a traduce expresiile o- 
riginalului prin cuvinte care n-ar putea trezi o imagină, Aşa de 
exemplu unul din enitatele omerice ale lui Zeus este nisi te: 
„purtător de egida“, D Murnu îl traduce. : 


Ce mi-ai venit, o născuto din Zeus, de scut purtătorul ZU. 202), 

File a 'uselalului Zeus, no 'nfrintă zeiţă, vai mie! (I, 157) 

Zinele munţilor, fetele implătoşatului Zeus (VL, 420). 

Sau: numele zeului Apolon nu e niciodată pomenit de poet 
fară a fi însoţit de vreun epitet ca: ‘Ezamant, "Eaäéiez ori 
Basästzes, care înseamnă toate: „cel ce loveste de departe, cel 
ce iși asvirle departe săgațile“, Totdeauna Leconte de Lisla tra- 


dace prin „Apollon L'Archer", iar I. H. Voss prin „der Treffen- 
der ori „feruhintreftende“, pe cind d. Murnu : 


Tu-mi poruncesti, o iubite a lui Zeus, Ahile, să-ți tilcuin, 
Care-i năcuzul lui Febos, departe din aro fistitorul ? (|, 75) 


(şi, în treacăt, observați ce frumos e redat acel tass din 
text prin „să-ţi tilcuiu*, atit de potrivit în gura profetului Cail- 
has, pe cind L, de Lisle il redă prin „expliquer*), 

Ori aiurea : 

De-aceen necazuri ne dete cunplit-țintitorul, (1, 110) 

Zise lui Frbos Apoion, Atene cu ochii albaștri ; 

Pie, tu meșhre finies; eu însă-mi. cu gindul acesta 

M'am coborit din Olimp la oastea troiană şi-ahee (VIIL, 84) 


sau vestitul epitet al lui Ahile ` „ráðs mie "A/asds4 pe care 
monoton îl redă Voss prin „der mutige Renner Achilleus“: 


Scoală-se Ahile ce! bun de picior Şi vorbeşte întiiul. (1, 55) 
Numai decit ii respunde şi-i zice soimanul Ahile. (I, 54) 


Zise Ja rindu-i atunci, Ahile cel iute ca șoimul. (l, 215) 


ILIADA IN ROMINEŞTE s9 
Şi aşa mai departe găsim pe „Atene cu ochi de väpae" (1,205; 
— dea Thanmazie ADi), „Nestor cu tarmec in graiu (1, 248;— 
Nina, Zënsziek „umeda mării cărare“ (I, 812 ;—îypà zana, pe 
care Leconte de Lisle o traduce prin „route marine“), ete. ete. 

Şi nu numai cind e vorba de epitetele consacrate, ala zel- 
lor și ervilor, ci ai cind e vorba de alte lucruri, d. Murnu găseşte 
mijlocul să reinvie poezia originalului şi să găsească expresii mult 
mal fericite chiar de cit marii săi predecesori de ex. 


Si lui Apolon închină jertări, ecatombe depline 
Numai din capre şi boi, lingă marea în veci mişcătoare (|, 315) 


În original stă: „rap Div 4hb; atmwyétmo" gi adjectivul inseamnă 
„imens“ şi „sterp“, dar nu redă mai fruinos, traducătorul romin, 
acest epitet poetic al mării decit Voss ` „am Strand des veröde- 
ten Meeres“ ori de Lisle „le long du rivage de la mer inleconde“? 


Sau aiurea + 


lar Ahile lăsind pe tovarăşi 
Merse deoparte si stete cu ochii în lacrimi, termul 
Márii cärunte privind pustiul întinselor ape (1, 349) 


Comparati cu Voss: 


Aber Achilleus 
Weinend setzte sich schnell abwärts von den Freunden gesondert 
Hin an des Meeres Gestad', und schaut in das finstre Gewässer 


Leconte de Lisie: „Et Achilleus, en pleurant, s-assit, Join des 
siens, sur le rivage blanc d'éċumes, et regardant la haute mer 
toute noire“... 

Voas lasă la o parte epitetul zis (ix Se dis Soch 
pe care poetul francez il redă exact „blanc d'écume“; dar cu cit 
e mai poetic atributul „cărunt*. 

Ve alocurea chiar, d. Murnu adaoze dela sine cite un epi- 
tet, tara să fie în original, dar atit du potrivit cu stilul lui O- 
mer, în cit nu se deosebeşte de loc: 


Multe de-a obștii comori nicăiri nu cunoaştem ascunse: ` 
Cite-am prădat în surpate cetăţi imparţitu-le-am toate, (|, 125) 


Din scaun sculindu se Nestor 
Cel din Neleus nascut, stăpinul prundosului Pilos. (IL, 77) 


20 VIAȚA ROM'NEASCA 


Nu 


Niciodată d. Murnu nu este robul cuvîntului, ci totdeauna caută 
să redea poezia, înțelesul intim, imagina ; astfel d.p. : 


Cei din ostroave apoi, din Dulihiu şi—Ehinele sfinte 
Care se afla așezate pe marea din dreptul Eidel, 
Domn au avut în războiu pe Meges, un fulger în luptă (TI 627) 


originalul spune: „Méne, ăzâăavros "Arm" şi așa traduce şi Voss: 
«dem Ares vergleichbar> şi L. de Lisle: esemblable à Ares», dar 
care expresie provoacă o mai vie imagine ? 

Şi nu numai că traducerea d-lui Murnu e mai poetică, dar 


de multe ori e și mai exactă chiar din punct do vedere al tălmă- 
cirii. De pildă : 


Numai Aheii mocniji veneau rdsuflind vitejie 
Gata să-și dee ajutor apărindu-se unii pe alţii (III, $}. 


redă şi mai exact și mai poetic originalul eoi Zä Zoo zt 
péva zvsiovras 'AZami> de cit la Voss: 


Jene wandelten still, die mutbaseelten Achaier. 


ori vorbind despre purtătoare de vesti a zeilor: 


"Zise, iar zina |Venus)s-a dus ameţită de amarul durerii, 
Vinteşa Iris a prins'o şi-a scos o din deasa mulțime 
Invineţită de chin şi cu mina 'nroşită de singe (v. 253) 


epitelul oâijp=pes, care însamnă «cu picioarele repezi ca vintul» 
e admirabil redat prin adjectivul <vinteş». 

Ceea ce te farmecă însă mai cn osebire în această tradu- 
cere este limba întrebuințată; rare ori poţi ceti undeva o limbă 
mai curată şi maj rominească şi în acelas timp mai lipsită de 
asprime ca în traducerea d-lui Murnu : este limba baladelor şi a 
cronicarilor noştri, Intrebuinţind această limbă, bătrinul Omer 
capătă un aer de familie cn vechile noastre legende populare, și 
in cazul de față această mică «localizare» nu strică întru nimica. 
lată de pildă cum se îmbracă Agamemnon : 


Deci se ridică pe loc şi-şi pune câmașa cea moale, 
Nouă şi mindră şi mantia mare şi-aruncă pe dinsul 

Lo friomuseţă de-opinci înoadă pe albe picioare 

ala cu ţinte de-argint îşi prinde pe urmă de umar, 
Şi-apucind părintescul foiag cel deapururea trainic 
Me: ge spre vase, la oaste de-A heicea cu zale dearamă (Il, 42509.) 


ILIADA IN ROMINEȘTE at 
„Sau aiurea: 


Zei la sfaturi cu Zeus şedeau pe podele de aur 

Hebe slavita la mijloc pășind il cinstea cu nectaral 

Ei închinau laolaltă și beau din potire de aur 

Ochii la vale ațintind spre cimpului oraşului Troia (IV 2 sqq.) 


Hera şi Atene caută pe Zeus; inhamă la car «doi zmei cu frun- 
tare de aur» și: 


Zinele mers au pe poartă din pleaznă zorind telegarii. (V, 752} 
Urmașul lui Protesilaos este „Podmkes... os din Ificlos (II, 705) ete, 


Si cum se poate vedea din exemplele citate, d. Murnu s-a păzit 
și de inversiuni de acelea care strică ordinea firească a cuvinte- 
lor în propoziţii şi fraze; foarte rare ori găsim cite o inversiune- 
cam forţată, ca de piida: 


nalt ca un tarn îi e scutul 
Care din piei a boi sapte cu-aramă'l lucrase Tihios (VII, 220) 


zvirli a lui suliță lungă R 
Şi nimeri în de piele puternicul scut a lui Hios (VII, 245) 


Observăm de asemenea cà d. Murnu preferă si întrebuin- 
teze articolul proclitic al, a, sub forma dialectală a, ceeace în 
limba literară nu e de admis. 

Ca formă de versificație, d. Murnu s'a servit de hexametrul 
dactilic ; cum ne spune însuşi i s-a părut «singura matcă incă- 
pătoare, în care poate curge liniștită și indemănatică Dunărea 
poeziei omerice>. Ori cum ar fi insă, acest soiu de versificaţie 
rămine pururea strein firii limbii rominești, măcar că trebue să 
recunoaştem, d. Murnu a reuşit să-şi alcătuiască hexametrii săi 
şi armonioşi şi cit se poate de puţin greoi. 

Aşa cum se prezintă această jumătate din marea epopee 0- 
merică, ne face să dorim ca talentatul traducător să dea la iveală 
mai curind si celelalte douăsprezece cinturi din urmă, pentru ca 
limba rominească să aibă norocul să posedeze una din cele mab 
frumoase traduceri, din cite a avut Omer în vreo limbă, 

Constantin Botez 


eer 


Viaţa rominească in Bucovina 


— Şcolile secundare. — Din activitatea dietei. 


In fine, după ce pierduseră şi cei mai optimişti Romini bucovineni 
speranţa realizării, s'a deschis gimnaziul din Cimpulung. Deschiderea 
gimnaziului şi activarea lui in iorma dorită de Romini adecă utraczistă 
(materiile prescrise se predau parte în limba romină, parte în limba ger- 
mană) e un nterit incontestabil a! deputatului Beilegarde, care a stat mal 
toată vara în Viena, 8 intervenit incontinuu pela ministere şi og ston: 
aşa zicind deschiderea. El a fost sprijinit în mod hotärit şi de ceitalți de- 
putați şi de populaţiunea romină a districtului, care a convocat mai multe 
„adunări poporale in chestia aceasta, 

Examenul de primire pentru clasa Intiia s gimnaziului Van trecut 
91 elevi, dintre cari 74 Romini, aşa incit autoritatea școlară a fost nevoită 
să deschidă două secții. Numărul cel mare de elevi ce sa anunțat, cu 
toate că deschiderea s'a trăgănat o lună de zile, e dovadă că în Cimpu- 
lung există o nevoie reală pentru un astfel de institut; numărul cel mare 
al Rominilor faţă de celelalte naţională, mai ales față de cal 6 Nem 
şi 10 Ovrei, dovedeşte că dorința Nemţilor şi a Ovicilor de a se creia 
un gimnaziu cu secţii germane ere lipsită de bază reală şi urmăria numal 
cil zădărnicirea dorințelor Rominilor, 

Conducerea noului institut a fost încredințată profesorului dela 
şcoala reală din Cernăuţ, Dr, Daniil! Verenca, un bărbat care sa distins 
ca profesor, şi ca istoric, publicind mai muite studii foarte temeinice asupra 
istoriei Bucovinei dela încorporarea ei la Austria, 

MA folosesc de această ucaziune spre a arăta pe scurt care e starea 
şcolilor secundare la noi în țară și care e numărul Rominilor in 
aceste şcoli. 

Cel mai de seamă institut secundar al Rominilor, un fel de Blaj si 
Hucovinenilor, e liceul din Suceava. El este susținut din mijloacele fon- 
dulul religionar gr.-or. şi se compune din două secţii ` secţia romină, care 
merge pină la clasa a 7-a şi secţia nemţască pină la clasa a S-a, E pro- 
babil că la anul vom avea şi la secția romină clasa a S-a, ceeace va 
insemna un mare ciştie pentru desvoltarea culturală a Rominilor din Bu- 
covina, căci vom avea o şcoală secundară, în care studiile să poată fi 


VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA Na 


predate măcar în parte în limba maternă. Şi cind liceul va serba în 1911 

jubileul de 30 de ani de existenţă, se vor bucura şi Rominii că după o 

muncă de 50 de ani au reuşit să aibă un institut In care generaţiile 

viitoare să se cultive în limba maternă. 

| La acest liceu au fost la sfirşitul ultimului an şcolar — cifrele sta-- 
stice le scot din anuarul acestui liceu — 699 elevi, dintre cari 387 Romlni, 
281 Nemi (intre ei 198 Ovrei), restul alte naţionalităţi. 

In Rădăuţ există cel mai curios institut secundar, In centrul celui 
mai curat, mai mare şi mai bogat district rominesc din Bucovina, în 
inima Rominismului din Bucovina există de 35 de ani un liceu cu secţii 
pur germane și rezultatul e că din cel 342 elevi ce i-a avut liceul în 
ultimul an abia 50 sint Romini, intrun ţinut, repet, în care sint cele 
mai mari, mal populate şi mal bogate sate romineşti. Majoritatea elevilor, 
190, o formează Ovreii. De ani de zile incearcă Rominii să capete secţii 
romine la acest liceu şi nu reuşesc. Din nou Îşi vor concentra însă acu- 
ma, după ce au reuşit cu crelarea gimnaziului cimpulungean, stărnințele 
lor aswpra Rădăuţului, 

In Siret, la graniţa Rominiei, există încă un liceu, care este populat 
aproape exclusiv de Ovrel. Din cel 332 elevi H i-a avut liceul în ulti- 
mul an, 52 sint Romini, 41 Ruteni iar din cci 234 cari sint trecuţi cu 
timba nemţească 189 sint Ovrei. 

In capitala Bucovinei există trei cee. Liceul prim, cea mai veche 
scoală secundară din țară, a tärni catedră de limba romină a ocupata ca 
primul profesor de această specialitate Aron Pumnul, se preface cu timpul, 
deoarece Rominii şi Ruteni şi-au căpătat liceele lor proprii, întrun in- 
stitut pur remţesc, adecă mai bine zis evrea-nemţesc, căci, după statistica 
nitimă, din cei 821 elevi au fost trecuţi 604 ca Nemţi, intre ei 505 (intre 
car vr'o 100 din Galiţia) Ovrei; au fost şi 68 Romini, deoarece liceul 
rominesc nu e încă complet. i 

Rutenii au căpătat inaintea noastră —sint acuma vro zece ani —li- 
ċeul lor propriu în capitală, aşa numitul a! doilea Ween de stal, care a 
fost frecventat în ultimul an de 689 elevi, dintre cari 351 Ruteni, 264 
Nemţi, între ei 158 Ovrei, 

CG “După multă trudă au căpătat şi Rominii un liceu propriu in Cer- 
năuţ, al treilea liceu de stat—întăi în lormă de filială cu 4 clase inferi- 
oare stind în legătură administrativă cu liceul prim, apoi independent. La 
acest liceu, care nu este încă complet, studiază acum 500 elevi, dinire 
sari 270 Romini şi vre-o 200 Ovrei, 

E a Loge pi şi o şcoală reală superioară susținută din zare 
religionar pentru folosul Ovreiior, căci din cel 648 elevi din anul ul 
72 sint Romini, 47 Ruteni (cam SE eege ee ar trebui 

cheltuiască fondul} şi 451 Mem, între ei 

sai La pedagogiul din Cernăul (şcoala normală) studiază 321 ied 
eleve; contingentul principal îl dau Rominii cu 174 şi Rutenii cu 170 de 


Ei: VIAȚA ROMINEASCA 


elevi. Acest institut e pe cale de reformare; el va fi despărțit în trel sec- 
H naţionale. Pină acum elevii studiau în pedagogiu toate materiile de 
limba nemţască şi se duceau apol la ţară ca învăţători romini sau ruteni ! 
In Coţman, în nordul Bucovinei, mai au Rutenii un gimnaziu, care are 
deja 4 clase şi la care studiază vr'o 200 elevi din care cea mal mare parte 
Ruteni Galiţieni, 

Un calcul final ne arată că naționalităţite din Bucovina dau urmă- 
toarele contingente pentru şcolile secundare ` Ovrei în frunte cu 1900 e- 
levi, Rominii cu aproape 1200 elevi, Rutenii cu aproape 800 de elevi, 
apoi vin Nemţii, Polonii. 

Cine ceteşte numărul inspăimintător de mare al tinerimii studioase 
ovreeşti In Bucovina sint aproape 100.000 Ovrei—cine ştie că tot nego- 
tul, toate meseriile şi puţinele intreprinderi industriale din țară-sint în mina 
lor şi nu pierde din vedere că păminturile proprietarilor mari au trecut 
în mina lor parte de veci, parte in arendă, şi că arendaşii fondului te- 
ligionar sint mai că numai Ovrei, va vedea că sintem copleșiți de acest 
neam care ne impinge la picire. 


Sesiunea dietei bucovinene a fost inchisă, după ce s'au ținut 5 şe- 
dinje plenare, în care s'a rezolvat pe cale constituțională tot materialul, 
„mai mult de natură administrativă, care s'a adunat în 2 ani de zile, cit 
n’a fost convocată dieta, 

Cele mal vajnice decisiuni ale dietei sint: legea referitoare la des- 
tădicarea dreptului de propinaţie în 1910, iară pănă atunci fixarea unu: 
impozit asupra crişmăritului, care să intre în fondul ţării; în legătură cu 
această lege, ameliorarea salariilor învăţătoreşti şi reforma comunală ; re- 
forma electorală peniru dietă s'a aminat pentru o eventuală sesiune în 
Decemvre. 

În a treia şedinţă plenară şi-a motivat deputatul Aurel Onciul, în- 
tr'o orațiune mai lungă, propunerea sa privitoare la parcelarea moșiilor 
fondului religionar şi vinderea lor la țărani prin mijlocirea băncii țării. In 
Bucovina e mare nevoe de pămint, pulverizarea micii proprietăţi a ajuns 
aşa de departe, încit țăranii ne mai avind pămînt cultivatil, părăsesc ţara 
şi se duc la Canada, pecind 2%/, adecă 268.000 hectare din intinderea țării 
e ocupat de fondul religionar. Nu toată această întindere este påmint cul- 
tivabil ; pădurile cuprind o mare parte din această întindere, altă parte este 
arendată statului pentru hergheliile din Rădăuţ, aşa că remine pămint cultiva- 
bil disponibil numai 11.126 hectare adecă %/, din totalitatea pămintului cul- 
tivabil din Bucovina în întindere de 532,105ha, Celalalt pămint se reparti- 
zează asupra proprietăţii mari cu 105.451 hectare, asupra proprietății mici cu 
368.644 şi asupra comunelor (fără păduri) cu 59.990 hectare. Totuşi, unicul 
mijloc de a ajuta țărănimea lipsită, care se proletatisează şi emigrează, e arèn- 


VIAŢA ROMIXEASCA IN BUCOVINA ER 


darea sau parcelarea moșiilor fondului. Cele 25 moşii ale fondului sint toate 
în minile arendaşilor ovrei sau străini. In timpul din urmă au început a 
se anunța la licitaţie şi ţărani; ei se constituie în obştii și vreau să ieie 
pămintul în arendă ; direcţia bunurilor însă face greutăți. Guvernul de- 
clară că nici dieta, nici parlamentul central n'are dreptul de a se ames- 
teca în administrarea averei fondului, care administrare este rezervată co- 
roanei, care o exercită prin ministeriu! de agricultură. Şi autoritatea bi- 
sericească se opune parcelării şi vinderii. Deşi nu sint auspicii ca pro- 
punerea lui Aurel Onciul, primită de dietă, să fie pusă în practică în timpul 
cel mai apropiat, totuși este un bine, că chestiunea ajunsă odată în dis- 
pls nu va dispărea pină ce nu va îi resolvită în folosul țărănimii, 
Se pare că direcţia bunurilor se ocupă cu studiarea unui proeci, prin 
care s'ar înlesni arendarea moșiilor în loturi mici la țărani. Arendarea 
moşiei Dubova, la care s'a presintat şi țărani, a fost aminată de minister 
pină la desăvirşirea proectului, 

Reforma comunală, votată de dietă în 1905 şi modificată după 
dorinţa guvernului central, se prezintă ca un progres insemnat faţă de 
starea actuală. Administrarea averilor comunale e foarte rea; aproape 
nu-i an în care curţile cu jurați să n'aibă vrun proces în care să fie 
vorba de delraudări ale averilor comunale, Tocmai acum se prezintă la 
curtea cu juraţi din Cernăuți, pentru a doua oară, unul din cele mal ca- 
racteristice procese de felul acesta: procesul vornicului Cozma Donisă 
din bogata comună Dorna-Candreni, care e acuzat că n defraudat mal 
multe mii de flotini din averea comunală. 

Noua reformă comunală are mal ales îmbucărătoare Imbunățăţiri 
cu privire la alegerea comitetului sătesc. 

Dreptul de a alege H au toţi locuitorii comunii—de doi ani trebue 
să fie aşezat în sat acel ce vrea să exerciteze dreptul de alegător—cari 
au implinit 24 de ani; dreptul de a fi ales il au locuitorii comunei, cari 
au implinit 30 de ani şi posed toate drepturile cetăţeneşti. Alegătorii se 
imnpărţesc In trei corpuri; în corpul I intră cete "+ dintăi ale alegători- 
lor, care sint înscrişi în liste, în corpul al doilea cele "hs următoare şi 
restul în corpul al treilea. Intimplindu-se ca corpul DJen să cuprindă 
mai mult decit +, din totatitatea alegitoritor atunci trec'h din alegătorii, 
cari plătesc bir direct sau ocupă o funcţiune, în corpul I, iar restul 1 
corpul al doilea. Primar poate fi ales acel ce ştie a scrie şi citi; comite- 
tul ţării poate dispensa de această obligațiune din cînd în cind. Ajutorii 
de primari cari au fost trei ani In funcțiune nu pot lirealeşi; dacă s'ar 
fi întins această restricţiune şi asupra primarilor, se punea capăt la multe 
abuzuri, Nu-i locul aici ca să intru în amănuntele legii, am voit să arăt 
numai care e spiritul, de care au fost conduşi legluitorii la compunerea ei, 


Gt. 


e m e 


Scrisori din Ardeal 


— Joia roşie, — 140.000 demonstranți. — Partidul naţional şi 
socialiștii pentru sutragiul universal. — Emigrările, — Intre ale- 
gători. — Prigoniri. — 


Joia trecută, 10 Octomwrie st. a, a fost ziua socialiştilor, In urma 
propagandei ce au făcut şi a deciziunii luate de comitetul ior central din 
Budapesta, in acea zi s'a sistat munca în toate atelierele şi fabricele din 
Ungaria. Puțin a lipsit să se declare greva de o zi chiar la atelierele 
şi printre lucrătorii dela căile ferate. Prăvăliile, mare parte, au fost și ele 
închise şi pretutindeni în oraşe, precum şi în satele mai mari, sau ținut 
meetinpuri, cerindu-se sufragiu} universal prin votare secreţă, În comune, 
Şase sute meetinguri, cu mii și zeci de mii de cetățeni care pretind drepturi 
şi proclamă cea mal rezolutii luptă impotriva domniei de clasă şi rassă. 

O mişcare mal puternică şi mai bine organizată nu sa pomenit 
în statul ungar. A fost impozantă in deosebi manifestaţia din Budapesta, 
unde, perfect organizaţi şi disciplinati, 140.000 muncitori au cerut prin 
delegația lor izimisă la cameră grabnica reformă a legii actuate electorale... 
Să facă demonstraţie în faţa parlamentului, ca la 15 Sept. 1905, nu li sa 
permis socialiștilor. Ei s'au adunat deci în altă parte a oraşului, La dietă 
au trimis in delegaţie pe seh, cari au inminst preşedintelui lusth un 
memoriu. Inirinsul el fac o aspră critică regimului feudal şi cer demo- 
cratizarea ţării, legi d'opoirivă pentru toți cetățenii... 

In urma lotăririi jete în clubul neționalităților, deputaţii na- 
ținmatişti romini, stovaci şi sirbi au însoţit delegația socialistă, prezintin- 
du-se impreună la prezidentul dietei. Acesta La primit nu se poate mai 
bădăran ; avea la spate pe cunosculii Kossulhişti derbedei, cari au Intre- 
rupt într'una pe osatorul (Garbai) delegațiunii socialiste, ceeace a deter- 
minat apoi pe socialişti ca la rindul lor să întrerupă și ei pe lusth, De 
ati formală ceartă, incit un socialist amenințase cu palme pe un Kossuthist 
mai insolent, spunindu-le inturora să nu creadă că se lasă trataţi în felul 
lui Vaida. 

Efectul demonstraţiunii uriaşe şi a îndirjitei atitudini socialiste s'a 


SCRISORI DIN ARDEAL "m 


văzut îndată: încă în ziua aceea contele Andrássy a declarat că è gata 
cu proiectul privitor la sufragiu! universal şi că în curind va face în 
privința lui declarațiuni în dietă, 

Măcar că nu mai departe decit astăvară, Năvay, viceprezident al 
cameri! şi omul de încredere al ministrului de interne, în darea sa de 
seamă către alegători, spusese că mal trebue cel puţin un an pină se 
adună materialul necesar studiilor prealabile... 

Acum, că se vede strimtorat înatară de cameră din partea socia- 
liştilor, iar în parlament au deschis focul naționaliștii, guvernul se incearcă 
să mai potolească agitația — promiţind că in curind va prezenta proiectul 
de lege despre suiragiu. Ba ziarele guvernamentale se fac că nu înţeleg 
de ce atita främintare din partea socialiștilor şi naționaliștilor, cind nimeni 
nu este contra suiragiului universal, ci guvernul ţine să se achite de 
indatorirea la care s'a angajat chiar cind a primit puterea, în Aprilie 1906... 

Nici socialiștii Insă, nici naționaliștii nu se vor lăsa amăgiţi de 
vorbe, civor aştepta numai citeva zile, pinăce camera, constituită deja, 
îşi vor incepe activitatea. Vor stringe atunci cu uşa pe guvern şi-l vor sili nu 
numal să se declare, ci să depună proiectul făgăduit, să ştim ce cuprinde, 
cum vor boerii să facă sutragiul universal. Din cele ce au transpirat 
adică pină acum, e sigur că oligarhul Andrâssy n'a fost preocupat de a 
întocmi un proiect democratic, ci e vorba do mare tragere pe stoară a 
noastră. În acest caz se va porni o campanie în cameră şi pela sate... 
Inţeleşi cu socialiștii şi sprijinindu-ne reciproc, vom căula să impedicăm 
consumarea atentatului plănuit, 


In memoriul pe care delegația socialistă l'a inminat preşedintelui 
dietei, pentruca acesta, la rindul său, să-l depună pe biuroul dietei, între 
altele se aduce şi învinuirea, că regimurile de pină acum, date de par- 
lamentul actuali de clasă, au provocat emiprările in massă. Au exploatat 
clasa de jos şi au neglijat-o aşa fel, că oamenii săraci, exasperaţi, se duc 
In America. 

Nimic mai adevărat. In primele 8 luni ale anului curent au emigrat 
din statul ungar nu mal pujin decit 124,435 cetățeni. De aus ştie biu- 
roul de emigrare ataşat pe lingă ministerul de interne. Fapt e însă, că 
Sau scos 209 mii pașapoarte pentru emigrare şi nu-i nici a exagerare, 
dacă numărul celor emigraţi In 1907 se evaluează la 250.000 suflete. E, 
pe de altă parte, constatat în chip oficios, că In ultimii trei ani au emigrat 
800,000 cetăţeni, iar dela 1899 incoace pină acum au emigrat 134 milion.. 
Se duc în deosebi braţele muncitoare, oamenii harnici şi întreprinzători 

ŞI e vorba nu de un stat cu populaţie mare ca Getmania, Anglia 
ori ltalia, ci de un stat a cărul populație abia atinge numărul de 20 
milioane, 

H 


og VIAȚA ROMINEASCA 


Tin să vă atrag atenția asupra unui fapt care e bine să lie remarcat 
in Rominia acum, cu prilejul reformei agrare ` emigrează mulţi /ndoosebi 
din comitatele cu latifundii (mari proprietăţi, majoritate). Astfel, în ra- 
portul ce a prezintat in luna Septemvrie, vicecomitele comitatului Torontal, 
in Banatul bogat, arată că in acel comitat dela ! Iulie 1903 pină ta 3 
August 1907 au emigrat 75.000 ţărani... 

Asupra acestui fapt s'ar putea scrie mult, Eu, simplu cronicar, mă 
mărginesc a-l Inregistra, Cei chemaţi să facă legi — la D-voastre — ponte 
se vor opri asupra lui, căci e de mare învățătură, 

Dela guvernul ungar, compus din mari proprietari cari ară, samănă, 
grapă și seceră cu maşinele, nu ne așteptăm la o reformă cconomică 
proprie a pune capăt acestei mizerii, Guvernul acesta este atit de incon- 
ştient de marea pierdere, incit crede că a lecoit răul sporind şicanele 
pină să ajungă țăranul desnădăjduit în posesia pazaportului, 

Deşi dintre toate neamurile, romini emigrează mal pilini, adevărul 
este Insă ci sporeşte, din ce în ce numărul rominilor emigrați în America. 

Banca „Victoria” d'aici a înființat de altfel un serviciu specia! pentru 
rominii emigraţi: primeşte dela ei depuneri spre fructificare şi orice 
operaţiuni, îi împrumută, mijloceşte şi ajută cumpărări, cu un cuvint in- 
tretine legături cu ei, putind astfel să-i urmărească în toate ale ior şi să 
studieze chestia mai de aproape. Sava Raicu, secretarul numitei bânci, 
este unul dintre cei mai bine informaţi asupra emigranților romini, 


De-odată cu deschiderea camerii, deputaţii romini au pornit şi lupta 
extrapariamentară, mergind toţi printze alegătorii lor dind seamă despre 
cele petrecute în cameră, In zilele trecute, de pildă Duminică la 13 Oc- 
tomvrie n., au fost de-odată următorii deputați între alegători : V, Lucsciu, 
L Maniu au însoți! pe Vlad la Orăştie, unde aiegălorii l-au primit cu 
bandiere şi zeci de mli romii, adunaţi şi din satele de prin apropiere, 
au aclamat vorbirile rostite. St. Petrovici (esit ce curind din tetuniţă) a 
fost In Reciţa, unde a cuvintat şi germanilor (în limba lor) adunaţi în 
număr mare să-l asculte. NV. Goldis a cutreerat, d'o lună incoaci, vre-o 
treizeci de sate; C., Brediceanu şi A. Novac tot așa, iar 1. Suciu a Gout 
un imare meeting în Boraşineu, unde ungurilor, rugat fiind de ti, le-a 
vorbit ungureşte despre sufragiu! universal şi câulind să-i lumineze 
asupra luptei democratice a deputaților romini, In deosebi a insistat asupra 
necesității urgente n unei organizări mai striuse şi a unei discipline așa 
zis militare, diad ca model organizarea socialiștilor. Deputatul Maniu 
d asemeni a fost prin o mulţime de comune. Pretutindeni poporul! te face 
o splendidă primire: Îi Intimpină cu muzică (de alamă) şi cor, le votează 
încredere şi mulţumiri pentru lupta ce poartă, 

Privitor la reintrarea deputatului Vaida în parament, presa maghia- 


SCRISORI DIN ARDEAL Le 


ră şi romină a scris mult în zilele acestea, Cea maghiară ameninţă că 
lar o să-l dea afară, aşa că mai alaltăeri rest Andrăssy, ministrul de 
interne a intervenit în discuţie, spunind, printr'un comunicat publicat li 
„Budapesti Hirlap”, că trebue lasat Vaida in pace, să-şi exerciteze drep- 
tul ce-l are, a'l da iar alari ori AT insulta, ar fi să servească râu cauza 
maghiară, ar îi să sublinieze şi să dea dreptate celorce, în frunte cu 
Björnson şi Tolstoy, au pornit în presi european o campanie, atit de 
violentă impotriva ungurilor, Scrisoarea prin care marele poet Björnson 
a demascat pe Apponyi şi intreaga politică ungurească, precum si cele 
publicate de Tolstoy acum de curind, i-a impresionat şi pe unguri, zit- 
rele lor, vrind-nevrind, au trebuit să măriurisească adevărul că nimeni 
nu simpatizează cu selbatica lor politică L.. 

Presa rowmină a cerut unanim ca Vaida să reintre In cameră, Sr 
fiindcă nu s'a prezentat la deschiderea nouei sesiuni (10 Oct), se cx- 
primase ourecari nedumeriri. Un membru distins al clubului parlamentar 
iată ce limuriri a dat în privința asta: 

„Desigur, că dacă în zina de 10 Oct, ori a doua zi, Vaida ar îi 
venit ia dietă, nu i-s'ar D intimplat nimic, Tot aşa, au să-l lase în pace 
ori cind ar veni, 

„Nu de asta este Isi acum vorba, ci de mintuirea unui principiu. 
Dacă Vaida ar intra în dietă nainte de a veni comisia de imunitate, a- 
ceasta pe d'oparte n'ar mai veni cu raport asupra cazului Vaida, pe de 
aităparte veninul, raportoru! ar putea zice că afacerea s'a trangat prin 're- 
venirea lui Vaida în dietă, unde îşi exercită dreptul fără să-l tulbure ci- 
neva, Scandalul sau mişelia dela 7 Iuale s'ar cunlifica deci drept un in- 
cident asupra căruia s'ar trace la ordinea zilei. 

„Partidul! național vrea så i se dea insă deplină satisfacție pen- 
tru infamia săvlrşită contra nnui membru al sdu, Vaida va veni deci 
numai dindu-se această satisfactie, în plină şedinţă, Ori, dacă nu, să se 
dea dovadă do ruşine şi mai mure: că un depulat naţionalist poate fi 
isgonit din dietă, fără cu simţul parlamentar maghiar să considere aceasta 
drept o atingere a imunității, 

„Din dilema asta nui permis să-l lăsăm să scape pe Col cari au 
urzit şi săvirzit infamia contra lui Vaida“. 

Cesa ce au acceptat şi „Tribuna“ şi „lupta“, aşa că spiritele sunt 
moicomite şi încrederea cea mai perfectă domneşte, 

La constituirea biuroului dietei, majoritatea Kossuthistă a căutat să 
se arăte conciliantă faţă de naţionalităţi, facind ceeace pănă acum refu- 
zase: a tratat dela partid la partid, alegind în diferite comisii pe deputaţii 
romini designati de <lubul parlamentar, 


Sirul prigonirilor politice se măreşte cu fiecare zi. Avem chiar un 
moment nou : la 5 c. au fost puse sub acuză dnele Aurelia Boldea, 


100 VIAȚA ROMINEASCA 


mama deputatului Vlad şi Ana Vlad soția amintitului deputat, Pentrucă 
astāvarä, cu prilejul unui examen, au făcut meritate observațiuni unui 
învăţător romin care invățase elevii să le intimpine ungureşte, tribunalul 
din Deva vrea să le trimită la puşcărie, pentrucă ar fi agitat contra un- 
gurilor. Şi aceasta dupăce pe cale administrativă subpreiectul le-a pedep- 
sil (pentru transgresiune !) cite cu 100 coroane. 

Aşa ceva nu s'a mai intimplat dela 1894, cind au fost date în ju- 
decată, la tribunalul din Sibiu d-rele Simonescu, Dini Cunţan, Lucreția 
Popescu şi Agnes Cristea, pentrucă au însoțit la gara din Sibiu pe mem- 
brii comitetului naţional, cari mergeau la Cluj, la procesul Memorandu- 
lui (urcau Calvarul!), purtind la piept o panglică treiculora cu inscriptia 
„Totul pentu naţiune“... 

Procurorii maghiari lac să revină vremurile de mărire! 

După recentele osinde dela Cluj, unde lui A. Domşa dela „Uni- 
rea“ din Blaj trevistă bisericească) i s'au croit B luni temniţă iar lui T. 
Păcăţianu dela „Telegraful Romin” (tot ziar bisericesc, în Sibiu), alaltă- 
eri tribunalul din Budapesta dete 8 luni temniţă, lui V. Macrea dela „Lup 
ta“, iar amendă In bani 800 cor, plus cheituelile (la noi juraţii au ono» 
tar!) Pe Sever Bocu dela „Tribuna“ îl aşteaptă 4 procese şi fiindcă e 
dus în Rominia, s'a dat ordin să-l aresteze chiar la vamă, cind se va În- 
toarce, chipul pentrucă ar fi fugar, în realitate un pretext să-l ţină citeva 
luni şi în-—prevenţie. 

lată ce insemnează la noi-—a scrie la gazetă... 


Arad, 3/15 Octonurie 1907. Russu Şirianu, 


Cronica Literară 


Trecutul în opera de artă. Un sămănător de idei. 


Ultimul volum al d-lui Sadoveanu“) pune din nou o problemă, pe 
sare am mai atins'o aici; zugrăvirea trecutului în opera de artă, 

Ştiu că nu există poet, în adevaratul ințeles al cuvintului, care să 
nu iubească trecutul, viața acelora care nu mai sint, căci, după admirabila 
vorbă a filozofului, omenirea se alcătueşte din mat mulţi morţi dech vii. 

Acest sentiment pentru trecut justifică, fără nici o altă discuţie, cin- 
tarea lui în poezia lirică; iar admirația pentru faptele mari din trecut, 
transformarea lor în legendă, este condiția, mal mult: este chiar defini- 
ua unui gen literar întreg: epopea, 

E vorba, Însă, de altceva. E vorba de ceea ce s'a numit „realism 
epic”, de aplicarea procedeuriior romanului modem la zugrăvirea trecului. 

Romanul modern zugrăvește; şi nu se poate zugrrăvi decit ceea ce 
este cunoscut, văzut, Romanul modern, numească-se e! realist, naturalist 
ori psicologic, trebue să fie, cum zice Brunetiere, o „imitare a reali- 
Hätz, căci deşi artistul e liber să „inventeze“, dar in invenţia sa el tre- 
bue să imiteze realitatea. El crează, de sigur, cum am mai spus,o lume 
atăturea de lumea lui Dumnezeu, dar lumea creată de el trebue să fie 
conformă cu lumea lui Dumnezeu; atunci el „face concurență stării civile“. 

E imposibil ca, dacă nu cunoşti, să zicem, societatea înnahtă, să 
faci romane In care să zugrăveşti această societate... Imaginaţi-vă pe 
Creangă scriind romane à la Bourget... E imposibil ca, dacă nu cunoşti 
viața dintro țară străină, să faci romane în care să zugrăveşti acea viaţă. 
Imaginaţi-vă pe di. Brătescu-Voineşfi ori pe d. Sadoveanu scriind romane 
din viaţa oraşului New-York... 

Cum ar putea proceda scriitorul, care ar vof să zuprăvească viața 
pe care go cunoaște ? S'o scoată din propria-i tantazie? Dar ar crea 


”) Vremuri đe Bajenie, 


102 VIATA HOMINEASCA 


ceva ialş, fără viaţă, ceva ridicol! S'o combine din „cărți“, să zugrăvea- 
scà viaţa din New-York după operele lui Hurėt, Bourget, Paul Adam ?..., 
Va închipulţi ce „operă de artă“ ar produce scriitorul! 

Aşa dar, nici fantazia, nici cărțile nu pot înlocui realitatea... 

Şi atunci ? Să imbrace Creangă pe țăranii săi şi să ni-i dea drept 
boieri din societatea innită o Să des d. Sadoveanu, lui Necu'ai Manea, 
un nume englezesc și sä ni-l dea drept vankeu din culare avenue din 
New-York 2... Nu-i aşa că ar ti ridicol? 

Aşa dar, nici fantazia, nici „cărţite“, nici travestirea oamenilor nu 
pot inlocui cunoaşterea directă, observaţia, realitatea... 

Şi dacă toată lumea va îi de această părere, cind necunoscutul e o 
clasă socială de azi sau o fară de azi,—indată ce acel necunoscut va fi 
„trecutul“, se vor găsi mulţi care să susțină că el poate H zugrăvit sau 
din pură fantazie, sau din cărţi, su travestind pe oameni, zugrăvind còn- 
temporani cu pretenţia că-s „dela IAU: 

Să cercețâm mat deaproape chestia, Un romancier modia 
nu-și va permite să zugrăvească din fantazie, căci sintem în veacul „a- 
devăruiui“, al „observaţiei“ şi al „experienței“, —şi el simte şi ştie că o: 
pera sa ar li falșd. El nu-şi va permite nici să zugrăvească în romanul său, 
care se petrece „ia HOD“, viața de azi, imbrâcind pe oameni in haine 
vechi, căci unul din aspectele acestul veac de „adevăr“ este şi simțul 
istorie,—şi el ştie că opera sa ar îi ibrid... 

li rămin „cărţile”, documentele, dacă vorbeşte de trecutul cunoscut 
a! unei ţări—iar cînd trecutul pe care-l zuprăveşte na lăsat decil citeva 
ştiri, alunci îi rămin, în realitate, tot cotciatte două izvoare, fantazia şi 
travestirea... La noi scriu unia romane din vremea Dacilor! Aşi fi curios 
să ştiu cam după ce urme-—-cronici, memorii, scrisori—,„zugrăvesc* ti 
viața din vremea Dacilor 1... Alţii scriu despre vremuri de la care nu ne-au 
rămas decăt citeva Inşirări de domni şi o biserică, două... ȘI aceştin mă 
pun în mare curiozitate, 

Dar să ne märginim ta acei cari au „documenie* despre vremea 
pe care o zăgrăvesc... Intreb incă odată: S'ar incumeta, în mod serios, un 
romancier să zugrăvească viața din New-York după cărţile voiajorilor în 
Statele-Unite 7... ŞI să băgaţi de samă: Nici o epocă din trecut nu ne 
poale aşa de bine îi cunoscută din cărţi ca viața actuală a Slatelor-LInite... 
lar decit trecutul nostru, cunoaştem de o mie de ori mai bine viața Ame- 
ricanilor de Nord, 

Aşa dar, trecutul, sau mai bine—vom vedea îndată de cr reng Ce 
este caracteristic trecutului, nu poate îi zugrăvit. Şi aceasta nu este o 
invenţie a mea,—căci mi s'a făcut onoarea nemeriiată de a mi se acorda 
mie brevetul de invenţie. Taine, vorbind de Racine, spune: 

„Eroii mitologici al lui Euripide sint advocaţi şi filozofi ca tinerii 
Atenieni din vremea sa, Cind Shakespeare a voit să zugrăvească pe Ce- 
zar, pe Brutus, pe Ajax și pe Thersit, el a făcut din ei oameni al vea- 
cultui al şesesprezecelea. Toţi tinerii lui Victor Hugo sint plebeeni revol- 


CRONICA LITERARA 103 


taţi şi sambri, îii ai lui René şi si lui Childe-Harold. In fond, un artisi 
nu copiază decit ceea ce vede, şi nu poate copia altceva ; îndepărtarea şi 
perspectiva istorică nu-l servesc dech să adaoge la adevăr poezie” 

Şi Taine, recunoscind că Racine a zugrăvit, sub nume ro- 
marne, curtezani dela curtea lui Ludovic al XIV-lea, declară „că tocmai in 
iceasta stă meritul* lui Racine.— Desigur, căci prin aceasta, a creat o 
miață, opera lul Racine este vie,—în Racine trăeşte, cel puțin, o reaiitate - 
curtea Franţei din veacul al XVil-lea... Dar cine va susţinea ci travestirea 
Franceților In Romani este un adaos D valoarea estetică a operei lui Ra- 
cine ? Cine nu va recunoaşte că, din contra, este o scădere, fiind intro- 
ducerea unel contuziuni 7—Şi să băgaţi de samă că, dacă pe vremeu lui 
Racine această confuziune nu cra în siare să strice valoarea operei, căci pe 
atunci nici cunoştinţele, nici „simţul istoric* nu erau dezvoltate, — astăzi, 
cind toți ştiu Istorie, cind toji sintem stăpiniți de acel „simţ istoric”, 
cate e o achiziţie a veacului a XIX-lea, astăzi lucrul n'ar mai putea îi 
tolerat. Pe vremea lui Shakespeare, spectatorul nu eran în stare să vadă 
anacronismul, necum să sufere de el, cind marele tragedian punea de 
pildă pe Casca, în „luliu Cezar“, să invo-ce pe Fecioara Maria |... 

Racine care a lost un realist, ca La clasicii franceji din veacul al 
XVII-lea, dacă ar scrie azi, nu şi-ar în (pa realismul său psicologic în 
subiecte din antichitate; ori, dacă ar asea această ambiţie, atunci ar lua 
„cărți“, ar căuta să redea şi decorul şi sulletul antic, aşa cum a tăcut 
Flaubert, cind a scris Salambb, despre cere Brunetiere spune: 

„E locul mal cu samă dea ne mira că Flaubert nu vrea să pri- 
ceapă că, în ciuda erudiţiei celei mai sigure, a cercetărilor celor mai răb- 
dătoare, a descoperirilor celor mai fericite, portrete, tablouri şi descripţii 
de acest fel vor D intotdeauna şi cu necesitate falşe, pentru acest simplu 
motiv că n'au fost „văzute“ de zugrav”. 

Şi Racine n'ar face mai bine acuma, decit a făcut in veacul al 
XVI-lea, căci dacă n'ar cădea In păcatul, mai mic, dea zugrăvi naiv 
viaţa contemporană în subiecte antice, ar cădea în acela mai mare de a 
combina, de a scrie tot din fantazie,—de a face o operă /alşă. 

Dar atunci, în afară de poezia lirică şi de epopea populară legen- 
dară, e imposibilă o literatură cu subiectul luat din trecut? 

Dar mai intâtu o altă întrebare: Pentru ce numaidecit o literatură 
cu subiect din trecut, cînd viața, care se destăşoară Innaintea noastră, e 
atit dr plină de subiecte ? 

O singură legitimare se poate găsi literaturii trecutului ` aceea pe 
care o găseşte Taine cind, in pasajul citat mai sus, ne spune că indt- 
pårtarea şi perspectiva istorică adaogă la adevăr poezie”... ŞI dacă è aşa 
—şi aşa este—atunci genul aresta are drept la viaţă... 

CĂ trecutul adaogă poezie, e sigur ; trecutul e poetic, cet puțin pen- 
ttu marea majoritate a oamenilor, 

Dar, zice Taine, „poezia” aceasta se adaogă la „adewir, zt am 


1o VIATA ROMINEASCA 


văzut că „adevărul“ ori nu se poate zugrăvi, ori zugrăvind „adevărul* 
de azi cu pretenţia că-i de „la 1400», contradicția aceasta strică impresiei 
estetice... 

Atunci, incă odată, e imposibilă literatura trecutului 3 

Nu e imposibilă, cu două condiţii: 

Mai intâtu, autorul să aleagă, pentru opera sa, ceia ce este etern 
şi universal omenesc, ca sentimentele mari, primare: ura, Iubirea, gelo- 
zia etc, Acest etern şi universal omenesc a fost şi „la 1400" şi este și 
azi, așa, dar artistul are de unde să-l cunoască, are ce „imita“, şi astfel 
opera sa nu va mai fi nici falşă, ca In cazul cind zugrăvește din fanta- 
zic ori după cărţi, nici ibridă, ca în cazul cînd rugrăveşte lucruri contem- 
porane În împrejurări de altă dată. 

li rămine autorului, bineințeles, sarcina de a respecta decorul, a- 
dică imprejurările externe, casa, haina ete, dacă istoria i le pune ia îndă- 
mină ; ori dacă nu i le pune la indămină, ce! puţin să utilizeze un decor 
aproximativ, în orice caz deosebit de cel de azi, —-şi noi, nevăzind pe dë 
o parte decorul de azi, neştiind pe de altă parte cum era cel de atunci, 
căci sintem In Ipoteza că istoria nu ne dă nimic,—vom Îi mulţumiţi este- 
ticeşte, căci nu vom simi neadevărul,.. 

Al doilea, artistul va trebui să zugrăvească sentimentele mai ales 
prin acțiune, nu prin analiza lor, căci acțiunea e mai asămănătoare la 
oameni dech mobilele psicologice care o determina : Doi indrăgosiiți ur- 
măresc cu același energie inlăturarea pledicilor ce se pun tubirii lor— 
deosebirea pulind veni numai din deosebirea de temperament dar felul 
iubirii lor, sentimentele elementare din care se alcătueşte acea iubire, ide- 
ile care, ca În orişice pasiune, intră în acea iubire,—acestea se vor deo- 
sebi colosal în sutletele a doi tineri, unul dela 1500 şi unul dela 19001, 

Acum să venim la Vremuri de Bejenie. 

Nuvela aceasta —tabloul acesta, căci este mai degrabă un tablou- 
conține mai zu samă patru momente: lupta intre Moldoveni şi Tätari, 
fuga în munţi în fața năvălirii Tătarilor, iubirea dintre Andrieş Hamură şi 
Liliana, —şi natura, căci în operele d-lui Sadoveanu natura e intotdeauna 
© parte esenţială. 

O bătălie este, prin excelenţă, o acțiune, adică unul din acele elemente 
care mai cu samă pot servi ca subiect intr'o bucată istorică. In Vremuri de Fe- 
Jenie, războinicii se luptă cu topoare, cu suliţi şi cu sâneţe ` şi oricind nişte 
războinici se vor lupta cu aceste arme şi se vor lupta individual şi nu fä- 
cind parte dintr'o armată, se vor lupta la fel; iată deci o acţiune, în care 
autorul nu poate greşi, nu poate face anacronisme. Evident că autorul 
zugrăvește şi starea sufletească a luptătorilor, minia, ura, amărăciunea, ` 
dar el are, aici, de zugrăvit nişte sentimente, foarte primitive, sentimente 
general și universal omeneşti, sentimente de acele în care se'ntilnesc 
toţi oamenii cind sint reduşi să se'ntoarcă la starea primitivă, câci orice 
om in războiu se'ntoaree, trebueşte să se'ntoarcă la acea stare; şi omul 
dela 1500 şi cel dela 1900, cind se De cu semenul său, se'ntoarce la 


CRONICA LITERARA - 103 


starea primitivă, se 'ntilnese deci, —aşa dar cine poate zăgrăvi o bătălie 
de azi, poate să zugrăvească şi una dela 1300, numai dacă ține samă de 
deosebirile din punct de vedere tecnic, precum şi de decor: haină, ar- 
me, etc, 

Tinuta samă d. Sadoveanu de acestea ? Dar mai Intălu a avut de 
unde să je cunoască? (Afară, bineințeles, de armele pe care şi țăranii 
de azi, le-ar întrebuința, în parte). 

Avem „documente“, în privința aceasta, din acele vremuri 2... Mă 
îndoesc ; in orice caz, fiindcă autorul zugrăvește altfel exteriorul decit 
azi, și fiindcă cum a fost Intocmai nu ştim, „simţul“ nostru „istoric” nu ne e 
jignit, şi bătălia fiind admirabil zugrăvită, iar „trecutul” dindu-i acea „po- 
ezie* de care vorbeşte Taine,—bucata d-lui Sadoveanu e la Innălţimea 
autorului, 

In zugrăvirea „bejeniei“, autorul a avut să se lovească de piedici 
şi mai mici ; fuga, plină de frică, a unei mase de oameni, în spre locu- 
riie ascunse aie munților, ar fi la fel acum caşi acum citeva sute de ani. 
Aici e vorba de talentul artistic al autorului de a ne face să vedem masa 
şi de a ne inspira groază şi milă de nefericirea acelor Din omeneşti... 

În privința dragostei dintre Andrieş Hamură şi Liliana dela Drăgu- 
şeni, am de făcut oarecare observaţii... lubirea e un sentiment veşnic 
Și universal, dar felul ci se deosebește... Altfel iubeşte un erou din ro- 
manele lui Bourget şi altfel unul din nuvelele d-lui Agirbiceanu, altiel 
Dan a! lul Vlahuţă şi altfel un „fecior* din poeziile lui Coşbuc... Alte 
sentimente elementare şi alte idei alcătuesc aceste iubiri, Şi... nu că d. 
Sadoveanu face din Andrieş Hamură un suflet moder, căci autorul nu 
anatizează acea iubire, dar, în una din cele mal admirabile pagini — adu- 
cerile aminte ale Iui Andrieş despre iubirea dintre el şi Liana —- felu! 
sentimentalităţii lui Andrieş, tonul poetic al iubirii lui, mă pun pe gin- 
duri!.. Eu nu-mi pot inchipui pe un fiu de boer dela 1500, chiar cind 
a stat In Polonia doi ani la şcoli, decit ca pe un flăcău dela ţară, de 
astăzi, un „fecior din poeziile lui Coşbuc... Dar poate greşesc... 
mu ştiu, + 

Şi iată, ceva mai etern decit cele mai eterne lucruri omeneşti: na- 
tura, natura care e aceiaşi şi acuma, şi la 1500, şi mult mai înainte ca 


m lame anxieuse eñt habité les corps. — 


şi pe care d. Sadoveanu, aci, o zugrăveşte poate mai frumos decit ori- 
unde în opera sa!.. 

Aşa dar, d. Sadoveanu, alegind acţiuni şi sentimente etem omeneşti, 
eteme pentrucă-s primitive, redindu-le mai cu seamă prin acțiune, care e 
şi mai unilormă decit motivele ei, a fost In fericita situaţie de a „imita 
realitatea”, fără să facă o operă ibridă, — fără să cadă în anacronisme 
(dacă decorul e adevărat) — să ne dea un tabiou istoric, în care să „adaoge 
adevărului poezie“... 


u = VIAŢA ROMINEASCA 


«+ „ Sint alţii care vreau să facă romane „sociale“ ori „psichologice* 
din trecut... Rezultatul e lamentabil, chiar cind se inarmează cu toată 
„Ştiinţa“ !,, 

Bucata d-lui Sadoveanu, dacă băgăm bine de samă, e o poemă 
epică, face parte din acel gen a cărei legitimitate am recunoscut'o chiar 


deia 'nceput.., E o poemă epică cum o poate face un modern: o poemă 
eroică fără, însă, ceeace se chiamă „miraculos“. 


+ 
ké Li 


„Multe dureri-s, puține plăceri“, a zis marele nositu poet, repetind 
o melancolică banalitate, Şi încă mai puţine sint plăcerile pe care | le 
pricinueşte omului tovărășia aproapelui său, căci fiecare om e o lume 
deosebită, cu ambițiile şi, mai cu samă, cu egoismul ei... Nu în relațiile 
personale pune omul ce are mai bun, căci, în ciocnirea dintre suflete, 
ce are mai bun se duce, adesea, ofensat, în fundul cel mai adinc al fi- 
inței sale... Şi, de aceea, nu poate fi o legătură mai curată şi mai du- 
rabilă, decit... dela distanță,—aceea care se stabileşte între cetitor şi un 
scriitor, mai cu samă cînd acesta e un scriitor de idei, cind adică pune 
în opera sa ceea ce este mai curat, mai innalt şi mai dezinteresat, şi mai 
cu samă cind acel scriitor este un analist al vieții, căci nimic nu con- 
solează mai mult de durerea vieţii decit contemplarea ei obiectivă, sub 
specie aeternitatis. 

«ŞI mai ales atunci cind acel ce analizează viața este un tem- 
perament ca al iui Faguet, care o priveşte cu o blindă şi indulgență iro- 
nie, cu intocmai atita pesimism şi atita mizantropie ertătoare s—aţi ob- 
servat acest lucru semnificativ că mai toţi aceia care s'au îndeletnicit cu 
analiza sufletului omenesc inclină spre mizantropie ?-—cu o mare lucidi- 
tate prin urmare, care-l face în stare să spintece vălul albastru al iluziei 


şi să vadă adevărul adevărul, intrucit înţelesul vieţii se poate destăinui 
cuiva... 


Emile Faguet e un om învăţat, priceput în toate, — scrie foarte simplu, 
foarte frumos, foarte atrăgător, cu o fineţă intinită. 

El nu caută niciodată să te silească să-i primeşti părerile sale ` dim- 
putrivă, cind e nevoit să vorbească aprobativ de ideile altora, care sint 
şi ale sale, el simte un fel de jenă, ca un scrupul de delicateţă,... Dacă 
ideile sale, de piidă în politică, i se par fără viitor, el recunoaşte aceasta 
cu multă grație, deşi cu oarecare melancolie ` cind cineva, care are i- 
deile sale, argumentează falş impotriva ideilor adverse, el işi face o 
datorie, faţă cu cinstea inteligenței sale, dé a da dreptate ideilor advet- 
seu. Şi e gata să admită că ideile, de pildă politice, ale adversarilor 
vor” triumia, exprimindu-și doar nădejdea că pe vremea aceea, cind lumea 
va Îi rinduită cum nu l-ar plăcea lui, el va fi murit de mult, 

Lipsit de acea ataşare incăpăținată de propriile-ţi idei, care merge 


CRONICA LITERARA | toT 


tar fără oarecare atitudine ridiculä; spirit fin şi inteligență superioară, 
e! are in gradul cel mai înnalt sentimentul ridicolului. Deşi, de pildă, de 
O moralitate innattă şi tradițională, el niciodată na stărue, accentuind, asupra 
jaturei morale a sentimentelor, căci un moralist poate uşor cădea în ceea 
ce numeşte Nietzsche „moralini şi poale cu greu scăpa de a nu pro- 
duce zimbetul pe buzele omului de gust,—şi aiară de asta, judecata mo- 
talà esteo afirmare prea subiectivă, deci poate fi. in unele cazuri, o abatere, 
fără gust, de la obiectivitate... In cartea sa Amours d'Hommes de Let- 
tres, în care vorbeşte de amorurile, mai în totdeauna „vinovate“, ale cltor-va 
mari scriitori ai Franţei, el nu atinge nicăiri laturea „vinovală” a pasi- 
unii, ci se mărgineşte să o analizeze cu acea subtilitate de psicolog, care-i 
este caracteristică, căci el e un mare psicolog, un mare „moralist*, în 
înțelesul pe care-l dau Francajii acestui cuvint, cind e vorba de analiştii 
curiosi şi lucizi ai sufletului omenesc. z 

Acest simţ psicologic fin, face din Faguet unul din cei mai mari 
scriitori de portrete literare, —şi Franţa n'a avut unul mai mare dela 
Sainte-Beuve încoace. De aici şi felul criticei sale literare: El nu se 
ocupă de „cauze“, el ia opera literară ca atare şi, după ea, reconstitu- 
éste sufletul autorului, fără să-i scape nici un resort, oricit de ascuns şi 
delicat, 

ŞI nici o urmă de pedanti-m în opera sa. El se fereşte de cru- 
diție, de „documentaţie“, de citați... Inarmat cuo vastă ştiinţă, cu un 
punct de vedere absolut sigur şi cu un metod hotărit de cercetare, el 
scrie, totuşi, ca un cansenr, ca un fermecător causeur şi, incă odată, nu 
este nimic mai plăcut decit a gusta această causerie, uşoară in formă, 
protundă în fond, pe care marele psicolog o răspindeşte cu profuziune 
in reviste şi in volume, 

Emile Faguet serie foarte mult: studii literare de fond, tratate so- 
ciale şi filozofice, dări de samă despre opere de tot felul, literare sau ști- 
înţitice, —din toate ramurile ştiinţelor morale, dela istoria literară pănă la 
filozofia biologică, 

Unele din aceste dări de samă, care sint mai substanțiale, în care 
autorul a pus mai multe consideraţii, el le întruneşte în volume, pe care 
le intitulează Propos liiteraires, care sint peste măsură de importante 
prin faptul că în ele autorul ne informează de mişcarea intelectuală din 
Franța şi, şi mai ales, prin faptul că, cu prilejul acesta, autorul samână, 
cu o dărnicie de bogat risipitor, idei asupra tuturor lucrurilor, conside- 
taţii scăpărătoare, care au insuşirea rată de a da mult şi indelung de 
gindit — ceea ce este şi ambiția sa, cum însuși mărturiseşte undeva, în- 
t'unul din acele momente de scrupul de delicateță, de care e stăpinit 
cind e silit să-şi afirme opiniile sale personale oarecum teoretice... Teo- 
retice, căci, cind e vorba de aprericri personale, le dă fără multe for- 
matităţi, dar cu atita mai multă graţie... 

Despre unul din aceste volume de recenzii despre ultimul, apă- 
zut acum citeva luni — voesce să vorbese aici, să! spicucșe mai malt, 


tas VIAȚTAROMINEASEA 


pentu a da o idee. acelora din celiturii noştri care nu cunosc pe Fa- 
guet, de problemele care-l interesează pe acest scriitor şi de felul său 
«le a gindi şi a se exprima... 

Se înțelege dela sine, că nu mă va preocupa ce spun scriitorii me- 
cenzaţi, căci atunci ar trebui să rezumez rezumatele lui Faguet; mă volu 
mărgini să arăt numai citeva din acele consideraţii personale ale criticului 
care-l pot caracteriza... 

Acest volum, din intimplare, se deosebeşte de cele anterioare prin 
faptul că, pe cind In acele precumpânea critica literară, autorul vorbind 
mai ales de apere beletristice, —aici, afară de două-trei dări de samă con- 
sacrate unor romancieri, toate celelalte sint consacrate unor opere de cri- 
dică literară, de istorie, de filozofie, de sociologie, etc... De altmintrelea, 
în timpul din urmă, Faguet, care la inceput se ocupa numai de critica 
literară, arată un tot mai mare interes pentru mişcarea ideiior ştiinţifice, 
filozofice şi politice. 


Să spicuim cite ceva din acest volum. 

Cartea lui Haeckel, Monismul, in care acest naturalist vrea să pună 
bazele unei religii nouă, bazată pe ştiinţă, şi anume pe biologie, dă o- 
cazie lui Faguet să facă o muiţime de consideraţii, pline de bun simi, 
de adincime de cugetare, de umor şi de o fină bătae de joc: 

mm Eu bag de samă un lucru la toți oamenii de ştiinţă care fac 
puţin generalizări filozofice, la aceia care ajung la o concepție ireligi- 
oasă ca şi la aceia care încearcă să ajungă la stabilirea unci religii nouă, 
Ei nu-şi iau punctul de plecare decit din biologie ; ei nu se ocupi de 
cit de biologie. Din faptul că Viaţa este domeniul luptei, şi a ne- 
dreptăţii și a răului, ei sau conchid că nu există de loc „periecţie mo- 
rală în univers, sau incearcă să stabilească, cum pot mai bine, o reli- 
gie a naturii care să nu fie religia fortei. Dar bägaji bine de samă, 
Viața nu este Universul! Ea nu este decit o parte ncinsemnată a a- 
cestuia. Viaţa este un lucru, şi mic de tot, şi Universul este ah Iwer, 
şi imens. Viaţa este un mucigalu ce s'a observat pe oarecare puncte 
imperceptibile ale unor districte ale Universului TL Nu dela conside- 
tația unui astfel de lucru de nimic trebue să plece cineva pentru a sa 
ridica ia concepția generală a creaținnii. Citeva gizulițe pe o bucată de 
glod, absolut invizibile pentru o ființă care ar fi numai pe Béteigheuse, 
işi tac mult rău pentru a incerca să trăiască, Deci Dumnezeu nu există... 
Deci Dumnezeu există intrun anumit chip... lată o generalizare grăbită ; 
iată o generalizare abuzivă; iată un chip de a raţiona! 

„Nu-i aşa? Cind credem că am scăpat de antropomoriism şi de 
antropocentrism, — sintem destul incă stăpiniţi ! Pantrucă sintem fiinţe vie- 
juitoare, pentmică facem parte din acest mic fenomen perfect negliiab:i 


par idee o exprima, inir'an moment de tristeță, Monsieur 
D 


zt A 
Bergeret, in nean d'Amithyste al lui Anatole Eratre. 


` sch Wf 


CRONICĂ LITERARA Mm 


din acest mic accident puţin cam ridicul, din această spumă a Universului ce 
se numeşte viaţă; trebue ca explicația Universului să se sprijine cu to- 
tul pe concepția ce ne-o facem despre viaţă; trebue ca lumea, zic lu- 
mea, „lumea, universul, totul, natura întreagă”, să fie declarată rea, dacă 
viaţa ne pare rea, şi bună, dacă viaţa ne pare bună... Aceasta nu-i pu- 
țin cam ridicul? 

„in sfirşit, dacă von! să intemelaţi o religie pe bază biologică, 
sint sigur că nu veţi izbuti. Biologia e, tocmai, ştiinţa răului pe pâ-- 
mint, aşa că ea e ştiinţa obiecţiunii adusă lui Dumnezeu. 

„Un bun mijloc, continui Faguet, de a gindi la Dumnezeu, etoc- 
mai acela de a nu prea gindi la viaţă. Nu e kant care a spus: „Două: 
dovezi ale lui Dumnezeu : contemplarea cerului înstelat şi contemplarea 
legii datoriei in inima omului“? Aceasta are defectul dea avea aerul 
să fie o frază; dar, băgaţi de samă: aceasta va să zică că se poate in- 
èmeia o religie, pe de oparte pe considerarea Universului neinsufleţit, 
pe de allă parle pe morală, Între aceşti doi poli, aşa de indepărtaţi u- 
nul de atiui, e viața, viața propriu zisă, viața care este viață, dar care 
incă ou este viaţă morală. Pe aceasta Kant pare că ne sfătueşte să n'o 
prea avem în vedere. —Şi de fapt, trebue să recunoaştem că contem- 
pilarea acesteia inspiră greu o gindire adevărat religioasă. Nu, aceasta nu 
dă tocmai naştere unei religii, Vai! ca nu dă naştere decit melancoliei, 
Mă 'ndoesc ca religia nalurii să devină vreodată religia omenirii, 

Şi in adevăr, dacă nu considerăm, în mod naiv, pe Dumnezeu ca 
pe un „tată“ al nostru, ci ca pe un organizator şi conducător al Uni- 
versului, Faguet are dreptate... Nefericita mamă a lui Fulger, din Moar- 
tea lui Fulger, care gindeşte popular, are drept să blasteme pe Dum- 
nezeu pentru mosrtea fiului său: Pentru dinsa, Dumnezeu este un „tată“ 
crud ; concepţia ei populară este caşi an biologişștilor.... 

Cartea lui Charles Richet Peste o sută de ani, îi pune problema ` Cum 
va fi viața omenească în veacul viilor? Faguet nu vede decit a- 
ceastă alternativă : ari se va desvolta peste măsură lupta pentru train, şi 
atunci viaţa va fi feroce; ori se va transforma societatea, sc va nivela 
prin socialism, şi atunci va îl plată; Faguet înclină spre această din urmă 
ipoteză, şi declară că ea nu-l seduce de loc... „Unitate, uniformitate, iată, 
dacă-i paciiic, care va îi deviza secolului care vine. Ce spuneţi? Eu 
spun: „Strugurele e prea acru“... Şi se consolează că nu va nit până 

atunci. Dar, oricum ar fi, va fi a/f(fel, şi el se consolează că atunci nu 
va mal exista, căci—observalia e admirabilă —orice secol e o patric,—şi 
cine ar trăi în alt secol, adică în cu totul alt stadiu a! civihzaţiei, ar fi 
nefericit, căci ar D depeizat... „A dura, este a le depeiza ; ai; trecut o 
graniță ; bătrineţa este un exil. Ah! să nu exilăm pe nimene 1 

Vorbind de cartea lui Ernest Charles despre „teorii sociale şi po- 
liticiani“, în care acest autor atacă şi ridiculizează mai pe toţi politicianii 
de azi din Franţa, Faguet declară că această tendință a tinătului autor, 
de a distruge pe îinnaintaşii săi, îl incintă: 


410 VIATA ROMINEASCA 


„Să v'o spun? Aceasta mă incintă, Dacii aşi lubi progresul, aşi 
D dezolat; dar eu sint în privința progresului ca ateii în privința lu! 
Dumnezeu. Ei nu cred în el; dar îl detestează. Eiji spun; „Tu nu 
exişti, dar te urăsc“, Fi sint logici. ŞI eu, nu cred în progres... însfirşit, 
mu cred de Inc; dar mă tem de dinsul grozav, Imi pare că mergem 
prea tăpede, că evoluţia e prea rapidă, că omenirea vie pe urmele sco- 
pului ce singură îşi dă, şi-şi steeşie puterile alergind după umbra ciin- 
seşi pe care o proectează înnainte-i. Dar, desprețul tinerilor pentru bå- 
trini este friul personal şi providenţial al progresului, Dacă tinerii ar 
pricepe pe bătrini, dacă ar degaja răpede cele citeva idei fecunde pe care 
bătrinii te lasă după ei şi dacă ar scoate răpede toate urmărite, lucrurile 
ar merge cu o repejune ameţitoare, = 

„Dar Dumnezeu se 'narijeşte ; el care şiie, cum a demonstrat Re- 
nån, că noi sintem aceia care-l facem ; care ştie că va exista odată mul- 
țămită storțărilor noastre ` el care nu-i ambițios, deloc arivist, şi mu ţine 
să ajungă la existență cu o grabă de rău gust. 

„ŞI el creează, pentru aceasta, c'o creație continuă, desprețul line- 
rilor pentru bătrini, Tinerii încep prin a nu pricepe pe bătrini; apol ei 
pricep că bătrinii sint stupizi ; apoi ei dovedesc aceasta, —cit tmp pier- 
dut deja ;—apoi se pun să gindească prin ei înşişi ! dar atunci ei bami 
de samă că sint unia care-şi rid de ei, ceea ce-i face să priceapă că au 
„devenit bătrinii momentului ` şi astfel, în vremea în care omenirea ar fi 
putut inainta cu trei paşi, ea a inaintat mumal cu o şehioapă, 

„ŞI încă, eu găsesc că ea merge prea räpedel Ce-aşi spune, da- 
că... Nu! aşa trebue să fie. Trebue ca tinerii să Ge convinşi de stupidi 
tatea noastri, EI poate incă nu sint destul de convinşi, în ciuda 
aparențelor, V'o spun, şi nu e pentru întăta oară cind vo spun, iinensi 
binefacere a instrucţiunii e de a ridiculiza pe dascăl în ochii discipolilor. 

„Şi progresul este cu acest preț, şi excesul de progres este evitat 
cu acest preţ. Rațiunea dea fi a Ini Aristot e de a răsturna pe Platon. 
Punctul de plecare al lui Aristot e dorința de a face ridicul pe Pliton. 
Dacă Aristot mar fi simţit nevoia de a-şi bate jos de Platon, Aristot şi-ar 
fi petrecut toată viața mincind smochine, Platon murind, a trebuit să spu- 
nä cu fericire: „Las un moştenitor, Aristot m'a găsit absurd. Nu mor 
cu totul,* lată pentru propres, Jr pentru evitarea excesului de progres, 
judecaţi ce ar fi fost Aristot, dacă nu şi-ar fi pierdut jumătate din viaţi 
ca să răstoarne pe Platon] Gindirea lui e înspăimintătoare. Maşinilor «du 
această pulere le trebueşie această greutate moartă: nevoia de a där 
pe predecesorii lor. Fără aceasta, ele ar merge cu O repejune de spăriat, 

su AL lipsi ceva bunului ordin universal, dacă tinerii ar li respec- 
tuosi, D Ernest Charles lucrează ln păsiratea „ordinii în omenire”, comi 
zicea Proudhon. Observaţi că se numeste Ernest. Frumosul cuvint al 
d-lui Copde asupra d-lui Ernest la Jeunesse se adeveroşte: „Toată tinc- 
reja se numeşte Ernest”, 

Adimieati şi Gust această bucată: adevăr, finețe de observatis, 


p g as APA ogi LITE dP 


CRONICA LTEIADA II 


PD 


pesimism discret, ironie delicată, şi d. Ernest Charles luat așa de sub- 
tire, aşa de subțire! 

Vorbind de teatrul lui Wagner, Faguet alinge problema diferen- 
Uer artelor. Se ştie că artele s'au diferențiat, că evoluția lor corespunde 
cu evolutia universală, dar că opera muzicală este un pen care conira» 
vine acestei „evoluţii“, căci în ea, se contopesc, jardşi, mai multe arte : 
poezia, muzica, pictura, —şi mai ales la Wagner, unde toate au o impor- 
tanță egală, şi unde toate sint datorite aceluiaşi om, lui Wagner... Fa- 
guet, răspunziml acelora care găsesc în aceasta o abatere dela „legile“ 
evoluției spune: 

„Legea subdiviziunilor succesive ale genurilor, deşi foarte ome- 
nească şi aproape fatală, e funestd pe cit e de fatală, şi ar îi bine să 
mo acoperim de binecuvintări. 

„Și adauog că acela, tocmai, care i se suslrage, are geniu şi că ci- 
neva are cu alita mai mult geniu cu cit esle mai în stare de a i se sus- 
trage, dacă nu cumva chiar esența, cel pulin, a geniului nu e tocmai ca- 
pacitatea de a scâpa acestei legi"... ŞI, mal departe, Faguet compară sud» 
diviziunea genurilor în artă cu specializarea în ştiinţă, în care oamenii 
care si le cuprindă pe toate sint din ce In ce mai rari, dar cu atlia mal 
preijioşi. 

Prin această contravenire la legea evoluţiei, Wagner a reinviat tra- 
gedia greacă, în care artele erau întrunite, ŞI încă în ceva teatrul lui Wag- 
ner è o rcintoarcere spre arta antică : El, engl Grecii, intrebuințează, ca 
materie a artei, miturile şi legendele naţionale. 

Intrind într'o analiză mal subtilă a teatrului lui Wagner, Faguet 
arată că aci, în operele-i artistice, se poate vedea filozofia lui, nu in teorii, 
unde nu e nici forte, nici original, Şi în opera de artă, Wagner are oti- 
ginalitutea de a D ştiut să Infrăţească mitul cu filozofia, pentrucă el nu 
scoate idea din mit, nici nu îmbracă idea în miit, ci, mitul şi ides nasc 
impreună, amestecate şi vii... ŞI acest lucru se 'mpacă desăvirșit cu ten- 
iru! muzical; Teatrul muzical e cel mal apt pentru filozofic, căci e ci- 
pabil a exprima idel filozofice generale ; o Idee literară este o analiză, o 
idee filozolică este o sinteză; idea literară cere vorbe, iden lilozofică (nu 
de priceput, ci de simțit) s'acomodează foarte bine artei celei mai sin- 
tetice, muzicii... Mai mult, muzica dă ideii filozofice mare atracţie, men- 
ţinind'o în caracterul său de idee vagă şi deci in regiunea semi-miste- 
ului, etc. 

Dar să spicuim şi citeva observaţii de psicologie pură. 

Anulizind interesantul studiu al lui Durkheim asupra Sinuciderii, 
Faguet are observații minunate. Voin releva una, Se constată din sti- 
tistici că bărbaţii celibatari se sinucid mai mult decit cei căsătoriți, tot aşa 
şi despre femei, cind au copii; femeile măritate, dar fără copii, se sinu- 
cid mai mult și decit fetele bătrine. Explicaţia ? lato: „Ceea ce ucide, e 
singurătatea, ŞI femeea märitatä, dar fără copii, e mai singură decit fe- 
mess ctiibatară. Feomeea celibatari, ori trăeşte într'o familie, —e cazul 


112 VIAŢĂ ROMINEASCA 


5 


cel mai frequent,—sau, chiar dacă trăeşte singură, trăeşte mai puțin izo 
lată decit femeea măritată fără copii, Ea işi face o societate. Are prie- 
tene, vecine, tovarăşe... Femeea măritată, şi fără copii, mare decit pe 
bărbatul său care, din pricina afacerilor ori plăcerilor sale, sau numai 
pentrucă e în natura sa de bărbat, e veşnic dus de-acasă. Dar, rat 
punctul-—bărbatul, nu voiu spune că prin prezența sa, dar prin existența 
sa, împiedică pe femeee de a avea societatea ei, Lui nu-i place, cind se 
întoarce, să-și găsească casa plină de vecine, sau să nu-şi găsească fe- 
meea acasă,.. De aici rezultă ca birbatul nu e o tovărăşie, şi este un izo- 
lator... Rămine femeca izolată, deci dispusă la întristare. Q. ED: 

Dar, adaogă Faguet, poate că îequența sinuciderilor Ja femeile fără 
copii are şi explicaţii fiziologice... Pe acestea, zice el, n'ar putea să le 
dea dech Intro revistă medicală, 

O observaţie literară, 

Vorbind de scriitorul Ferdinand Fabre, care, toată viaţa sa, a utili- 
zat materialul observat în copilăria sa, într'un colţ pierdut al Franţei, Fa- 
guet scrie această admirabilă pagină, la lumina căreia am putea să facem 
multe reflecţii asupra scriitorilor noştri, 

„Copilăria e, pentru acei care sînt în stare s'o aibă, rezervoriul ima- 
Binației şi poeziei la care cineva revine intotdeauna. Unia Il reinoesc, 
fac să intre în el ape proaspete, curate încă şi încă imbielşugate, şi aces- 
tia sint poeţii foarte mari şi, chiar ei, revin adesea la fondul prim şi din 
ei scol ceea ce ne dau mai viu şi mai proaspăt; alţii, mai puţin mari, nu-l 
reinoesc de loc, scot din el necontenit, cu un fel de fericite, cu un fel 
de alaşare şi de robire, Pentru aceştia, evident prea sensibili, prima im- 
presie a fost aşa de tare, incit toală viaţa lor nu e prea lungă pentru a 
o analiza, pentru a lua cunoştinţă de dinsa şi pentru a se bucura de es 
amănunţit şi pentru a o savura în toate detaliile ei. Copilăria peniru cei 
este o pairie; şi ei sint parcă exilați în viaţă. Şi fie! ripească-ne şuvoiul 
vieţii, dar răgazul pe care viaţa ni-l lasă să fie consacrat, chiar ea însăşi 
să fie consacrată, dacă se poate, retrăirți şi chiar inlăririi senzaţici deosa- 
bite ce a lăsat în noi patria pierdută”, 

Incă două trei scinteeri ` 

Ce interes are o legendă ?-— „Legenda este interesantă ca document 
asupra felului în care oamenii au fost ignoranți şi asupra chipului în care 
ei s'au înşelat şi asupra felului în care au minţit şi asupra chipului în care 
ei au fost picitiți", 

Un articol asupra lul Bernadotte, mareşalul lui Napoleon, care a 
ajuns să fie rege în Suedia şi incepătorul actualei dinastii suedeze, Fa- 
guet il intitulează : Un cadet de Gascogne... 

Să punem punct, aşa la întimplare, căc! termenul natural de oprire 
ar D fost... după ce aşi fi tradus tot volumul. 

GL 


Cronica Ştiinţifică 


— Alchimia modernă. — 


Marele chimist francez Moissan, căruia i se datorește chimia tem- 
peraturelor înalte, scria acum cîțiva ani următoarele: „Marea descoperire 
ce ar fi de realizat astăzi, n'ar fi aceia de a mări cu unul numărul ele- 
mentelor noastre, ci din contra de a-l micşura trecind în mod metodie 
dela un corp simplu la un alt corp simplu... Ajunge-vom noi oare la 
această transformare a corpurilor simple unele în altele, care ar avea în 
chimie un rol tot aşa de important ca şi ideia de combustiune prinsă de 
spiritul pătrunzător al lui Lavoisier ?.. Mari chestiuni sint de rezolvit. 
ŞI chimia asta minerală, pe care o credeam secătuită, nu este incă decit 
la început“. 

Citeva luni dacă mai trăia acest savant, el ar fi văzut astăzi „marea 
descoperire“ realizată, căci ilustrul chimist englez Sir William Ramsay, 
cu vro patru luni în urmă, a transformat cuprul în litiu şi poate chiar în 
sodiu ori potasiu, făcînd să lucreze emanaţiunile radiului asupra unei solu- 
ţiuni de sulfat sau acetat de cupru. 

lată-ne ajunşi la realizarea visului ce muncea pe alchimiştii din evul 
mediu, a căror preocupare de căpetenie era, după cum se ştie, transfor- 
marea metalelor comune în aur. Strădănuințele lor erau considerate pină 
mai deunăzi atit de absurde, incit ştiinţa le credea nedemne de dinsa. Dar 
chimera de eri apare azi ca un fapt d cei mai de samă chimiști încep 
să se ocupe de dinsa. 

Atomul, considerat ca ceva absolut învariabil, se arată acum ca un 
lucru uşor de transformat şi încă prin mijloace foarte simple. 

Dar fiindcă e vorba de o descoperire științifică atit de revoluţionară, 
e interesant să aruncăm o privite asupra chimiei clasice, aşa cum era ea 
pină eri şi să vedem dacă nu cumva într'insa se găsesc fapte care să fi 
fost premergătoare, un fel de semne prevestitoare ale revoluțiunii, 

Răsfolrea cărţilor, chiar celor elementare, de chimie ne arată o mul- 
fme de lucruri cari pot fi puse în legătură cu descoperirea lui Ramsay 
şi ne convingem atunci că revoluțiunea ştiinţifică ce a izbucnit era în 
adevăr preparată. Faptele de natura aceasta nu le puteam înţelege atunci, 
sau le dădeam un înţeles cu totul altul decit cel ce răsare astăzi, şi asta 
fiindcă chimia clasică ne poruncea să credem fixitatea atomului ca ceva 
nestrămutat. 

Ca să înțelegem cit de nefundată era această invariabilitate a ato- 

8 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


mulai, trebue să avem totdeauna prezentă in spirit axioma că noi nu cu- 
noaştem corpurile decit prin proprietăţile. ior. Aşa că, de cite ori pro- 
prictăți din cele mai comune ale unui corp se vor găsi schimbate, noi 
vom D în drept să zicem că acel corp nu mai este exact acelaş, ci că 
s'a produs o modificare în însăși natura lul. 

Să consultăm acum literatura chimică şi vom da acolo, intre aitele, 
peste marea chestiune a sfârilor alotropice, Aci mai cu samă vom gasi 
semnele premergătoare ale revoluţiei. Fosforul alb şi fosforul res han 
decit o singură proprietate comună : acela de a putea da naştere acidului 
fosforic, Incolo, deosebirea cea mai mare există intre aceste două suv- 
stanje, In adevăr, pe cind fosforul alb e aşa de avid de oxigen in cit se 
aprinde în aer, fosforul roş e așa de puțin doritor de oxigen incit trebue 
să-l încălzeşti ca să se aprindă. Apoi, pe cind fosiorul alb este una dinire 
otrâvuriie cele mal violente, fosforul roş este cu totul inofensiv în can- 
ttait egală, In fine fosforul alb se topeşte la Ai, pe cind cel rog nu se 
topeşte la nici 0 temperatură și, încălzit, trece deadteptul in stare de 
vapori. AaS 
Stările alotropice ale terului sint destul de numeroase. toată lumea 
ştie că ferul ordinar şi oţelul nu diieră chimiceşte între ele decit prin 
faptul că oţelul conţine o cantitate foarte mică de carbon. Cu toate astea 
duritatea şi aspectul for diferă foarte mult. 

Intre ferul ordinar şi ferul chimic pur esie o deosebire şi mai mare, 
căci pe cind cel ordinar nu se oxidează in aerul uscat, ferul chimic pur, 
preparat prin acţiunea hidrogenului asupra sesquioxidului de fer, este 
atit de oxidabil incit se aprinde în aer, ceeace a fâcut să i se dea nu- 
mele de fer piroforic, 

Chimia clasică explică aceste deosebiri prin mica cantitate de sub- 
stante streine ce conţin anumite stări alotropice. Aşa, fosforul roş conţine 
mici cantităţi de iod sau de seleniu. Oţelul conţine Carbon şi chiar crom. 
Da: orice ar zice, chimia clasică, noi constatăm un Iuer ` o mulţime de 
proprietăţi ale corpurilor cu stări alotropice sint schimbate şi prin urmare 
trebue să spunem că corpul nu a rămas acelaș; ei e întru câtva trans- 
format. Gustave le Bon a arătat, în această ordine de idei, că mercurul, 
care prin el Însuși nu este radioactiv, poate căpăta radioactivitate provocată, 
dacă | se adaugă 1" staniu, metal care nici el nu este radioactiv. Mer- 
curul capătă dar, în urma acestui amestic, o proprietate nouă; prin urmare 
nu mai este identic cu mercurul curat. 

Găsim insă şi stări alotropice unde nu intervin cit de puţin sub- 
stanțe streine, Aşa e cu argintul, El se prezintă cu caractere diferite, mai 
ales In ce priveşte căldura de combustiune, după metoda întrebuințată 
spre a-l prepara, Berthelot Va studiat in teate amăsunțimile, Şi în cazul 
"acesta, dacă vrem să vorbim riguros şiiințificeşte, nu putem spune că 
atomul de argint e totdeauna acelaș. l 

Dacă ne oprim puţin asupra metalelor coloidale, apol vedem că 
revoluția e gata să Inceapă. Aurul ori platina coloidală nu mai posedă 


CRONICA ȘTIINŢIFICA TD 


nici una din proprietățile acestor metale în starea lor obişnuită. Ele au 
ciştigat altele cu totul nouă. Aşa platina coloidală descompune apa oxi- 
genată ca şi fermenții din singe şi transformă alcooiul, prin oxidare, in 
acid acetic. Ele se comportă ca fermenții fabricaţi de celule. Asemânarea 
cu fermenţii merge pină acolo incit substanțele otrăvitoare, care opresc 
acţiunea fcrmenţilor, cum e acidul cianhidric, iodul etc., opresc şi acțiunea 
metalelor coloidale. După cum se vede, platina şi aurul coloidal nu mat 
sint platină şi aur, deşi au fost fabricate cu ajutorul acestor metale, Ne 
mal avind aceleaşi proprietăţi, nu ne este ingădult să le identiticăm. 

Continuind cu cercetarea noastră, vom intilni chestiunea disociaţi- 
unii electrolitice a sărurilor, care ne va arăta şi ea că aichimişti evului 
mediu nu erau aşa de absurzi pe cit l-am crezut. Cind dizolvim de pildă 
clorură de sodiu în apă, teoria ne spune că atomii de clor şi de sodiu 
se despart unul de altul şi rămin izolați in lichid. Dar noi ştim că so- 
diul este un metal care nu poate sta In prezenţă cu apa, lără s'o descom- 
pună cu energie şi nici clorul nu poate sta în faţa sodiului fără să se 
combine cu el. Atunci cum se face că molecula de clorură de sodiu poate 
să se disocieze în atomii săi şi aceştia să rămină liberi In acelaş lichid ? 

Pentru ca so înțelegem, trebue să admitem că clorul şi sodiul din 
o astfel de soluție nu mai sint clor ai sodiu, ci alte corpuri cu proprie- 
tăţi foarte diferite. 

Se zice că clorul şi sodiul s'au ionizat, Ințelegind prin acest cu- 
vint că atomii aceştia poartă acum cu ei electricitate, sint incărcal! cu o 
cantitate varecare de energie electrică şi că aceasta H face să-şi piardă 
unele proprietăţi ce le aveau, cind erau In stare neutră, ciștigind altele 
nouă. Dar din moment ce atomul şi-a schimbat toate proprietăţile esen- 
iale ce i le cunoaştem de ordinar, oare mai putem nol zice că ela rä- 
mas acelas 2 

lată dar o serie de fapte care, înfăţişate întrun anumit chip, ar îl 
ţrebuit să facă pe chimisti mai puțin Increzători în invariabilitatea atomu- 
lui ` alunci descoperirea lui Ramsay n'ar fi fost pentru el atit de neaş- 
teptată, 

De fapt insă, mulți au prevăzuto. Cei mal eminent chimişti au 
prezis acest eveniment ştiinţific, 

H, Sainte-Claire Deville spunea elevilor săi că el nu crede in per- 
sistența elementelor, după ce che au format o combinaţiune chimică. W. 
Ostwald, fost profesor de chimie tizicală la Leipzig scrie că materia, cind 
sufere o reacțiune chimică, dispare şi face loc altei materii cu proprietăți 
diferite. De pildă apa nu mai conţine hidrogen şi oxigen. Cind oxidăm 
hidrogenul pentru a forma apă, noi producem o transformare complectă 
a hidrogenului şi oxigenului. Şi dacă acum din discompunerea apei ob- 
ținem hidrogen şi oxigen, asta insamnă că am făcut o transformare in- 
versă. Pe cità vreme aceste două gazuri sint conținute in molecula de 
apă, ele nu mai posedă nici una din proprietăţile ce le au cind sint li- 
bere, Atunci „oare nu este un nonsens, zice Ostwald, să pretinzi că p 
substanță definitivă poate să mai existe fără să poseadă nici una din 


145 VIAȚA ROMINEASCA 


proprietățiie sale?“ E cu totul artificial să zicem că o moleculă de apă e 
compusă dintr'un atom de oxigen şi doi atomi de hidrogen. Zicind a- 
ceasta, noi ştim că facem o ipoteză, dar „această ipoteză, numai de formă, 
mate decit un singur scop, acela de a pune faptele generale ale chimiei 
de acord cu noțiunea de tot arbitrară a unei materii inalterabile”, (Ost- 
wald): 

După cît se vede din cităţiile făcute, cei mai mulți chimişti revo- 
luţionari considerau atomul ca transformat numai atunci cind el intră în- 
tro combinaţie chimică. 

Moissan singur vizează deadreptul transformarea în sensul desco- 
peririi tul Ramsay. 

Rezultatele cercetărilor lui Ramsay constitue cea mai mare desco- 
perire ştiinţifică a timpurilor prezente. 

Urmările ce le va avea asupra fizicei şi chimiei precum şi asupra 
intregii filozofii ştiinţifice nu se pot încă arăta cu preciziune. Dar è si- 
gur că se pregăteşte o translormare a ştiinţei egală in importanţă cu cea 
determinată de Lavoisier. Pe cit se pare, temelia pe care stau concepţiu- 
nile noastre științifice începe a fi atacată din mai multe părţi de o dată. 
Atomul este fix, e unul din stilpii ştiinţei moderne. Ramsay ne arată că 
din contra el este transformabil. Chiar legea conservării materiei este 
pusă ia indoială de numeroşi fiziciani. Unii, cum e Gustave le Bon, sus- 
țin cu tărie că materia se distruge şi că din distrugerea el rezultă ener- 
gie. După ei, materia şi energia nu sint de cit două forme ale unuia 
şi aceluiaşi lucru ` energia intra-atomică. Materia este forma stabilă a a- 
cestei energii, iar forțele ca : căldura, lumina, electricitatea etc, nu sint de 
cht forma nestabilă. 


Dar fiindcă concepțiunile ştiinţifice cele mai fundamentale sint ata- 
cate astăzi, oare trebue să ne pierdem increderea In ştiinţă şi să strigăm ` 
falimentul ştiinţei, cum făcea F. Brunetitre cu cițiva ani în urma ? 

Nici de cum. Savantul adevărat nu crede in eternitatea concepțiu- 
nilor științifice. Ba din contră, el ştie că de cite ori se întimplă cite o 
zpgudultură ca cea produsă de Lavoisier, de Ramsay, ştiinţa ese din ea 
reinoită, cu forțe proaspete de inaintare. Istoria ştiinţelor ne arată că pro- 
gresele cele mai mari sau făcut in urma unor asemenea revoluții, cind 
dogmele secătuite au căzut şi în locul lor s'au edificat altele care au im- 
pins ştiinţa inainte. 

Nu pot să creadă în falimentul ştiinţei dech cei ce nu ştiu să facă 
deosebire intre teorie şi tapt, Teoria este mijlocul şi de loc scopul ştiin- 
jei. Savanţii, care fac descoperiri de sama celei a lui Ramsay, se carac- 
terizează tocmai prin lipsa de respect orb către teorie, Liebig scria că se- 
cretul celor ce fac descoperiri mari este că nu cred nimic definitiv. 


Dr. D. Călugăreanu 


gege 


Cronica Externă 


— O corabie care se inneacă — 


Din toate părțile întră apa în corabia ungurească. De mult cei ce 
cunoşteau adevărata stare de lucruri din Ungaria şi ce nu se lăsau să fiè 
amăgiți de faţada ei strălucitoare, prevedeau că lucrurile se vor sfirşi a- 
colo printr'o îngrozitoare criză. Dar nimeni, nici chiar cei mai pesimişti 
in prorocirile lor, nu-şi Inchipuiau că edificiul se va surpa atit de repede 
şi de o dată de pretutindeni. Şi nici nu era posibil ca cineva să facă o 
asemenea prorocire, fiindcă ori cit de gravă ar fi fost situaţia în Ungaria, 
ori cit de critică ar fi fost poziţiunea elementului maghiar faţă de naţio- 
nalităţi, Ungurii aveau la indămină citeva reazime puternice de a căror 
însemnătate îşi dădeau bine seamă şi pe care orice minte sănătoasă tre- 
bula să presupună că el vor şti să le păstreze, iar nu să le distrugă fără 
socoteală şi fără rost, 

Intr'adevăr, ceea ce permitea Ungurilor să |ie piept Austriei şi na- 
ţionalităţilor era faptul că ei găsiseră mijlocul să atragă în partea lor pa 
una din naţionalităţi, pe cea croată, şi că puteau astfel, cu dinsa şi prin- 
trinsa numai, să isbească în cele alte naţionalităţi, dar ne mai avind în po- 
triva ei minoritatea elementelor nemaghiare să-şi dea aerul In lume că 
sint calomniaţi de cei ce Ii invinuesc de asupriri şi de desnaţionalizări. 
Pe dealtă parte Ungurii ştiuseră să fie uniţi, strins uniţi între ei şi să a- 
pară în fața tuturora ca un grup omogen atit prin singele cit şi prin in- 
teresele și asplrațiunile lui. Naţionalităţile, chiar lipsite de sprijinul Croa- 
ţilor, ar fi putut să reziste Ungurilor, dacă aceştia ar fi fost divizați In fe- 
lul lor de a concepe conducerea statului maghiar sau dacă In patriotis- 
mul şi şovinismul maghiar ele ar îi putut să găsească vre-o notă discor- 
dantă. Dar unanimitarea aceasta de vederi, armonia aceasta perfectă de 
note dădea politicei maghiare puterea și prestigiul, care impunea teamă 


unora şi respect altora, 
In fine Ungurii dibaci ștluseră să atragă în partea lor doi factori 


însemnați, Corona şi opinia publică din Europa. Nu vrem să spunem că 
Franz lose! nu judecă după dreapta ei valoare politica ungurească, ne 
place chiar să credem că dinsa nu a avut nici o dată aprobarea sa, dar 


tis VIAȚA ROMINEASCA 


el era dator, prin definiția însăşi a dualismului, să tie seamă de ambiţiu- 
nile şi pretenţiunile maghiare şi Ungurii, la rindul lor, ştiuseră să fie 
destul de buni diplomaţi faţă de el pentru a întinde intotdeauna cit mai 
mult coarda în folosui lor, dar fără a orupe nici odată. lar înce priveşte 
opinia publică din Europa, Ungurii se pricepuseră să exploateze legètu- 
rile aristocrației lor cu unele cercuri influente şi conducătoare din Europa, 
ştiuseră să exploateze şi serviciile ce le-au adus Evreilor care, în schimbul 
foloaselor obiinute, consimţeau bucuros să irimbițeze prin lume cavale- 
rismul naţiunii maghiare, vitalitatea, energia şi patriotismul admirabil al 
scoboritosilor din Arpad, ŞI astfel, prin finanţă şi prin presă, se creă re- 
pede în Europa o almosieră de simpatie in mijlocul cârsia Ungaria putu 
fără grijă să nesocotească principiile elementare ale civilisațiunii mo- 
derne şi să asuprească fără milă naționalitățile nemaphiare, 

De cităva vreme ameţiţi de ambiţiunile şi de succesele aparente ale 
politicei lor, Ungurii au distrus rind pe rind toate acesie razime şi au a- 
juns să se găsească astăzi singuri, părisiţi de toţi amicii lor de eri șia- 
menințaţi din toate părţile de pericole care pun în joc existența lor in- 
săși de stat unitar. 

Cu “impăratul au rupt coarda, sau purtat în aşa fel iacit bătzinul 
monarh, care a râbdat atitea în viaţa lui şi care are şi o îirebiajină, a 
declarat că nu mal poate să rabde şi că nu va mai călca prin Pesta cit 
va trăi, Nu mai vorbim de arhiducele Franz Ferdinand, cu el de mult te- 
găturile sint rele şi toată lumea in monarhie cunoaşte antipatia adică şi 
neascunsă ce moștenitorul presumptiv al tronuiui Austro-Ungar nutrește 
față de națiunea maghiară, Cu Croaţii de asemenea, Ungurii au procedat 
în aşa fel, în cit amiciţia lor s'a preiăcul în ură neimpăcală şi azi—nue 
vorbă, cam tirziu—Croaţii sint în capul coatițiunii naționalităților nemul- 
unite, ei dau tonul prin energiu protestărilor şi prin violența manifesta- 
ţiunilor lor antimiaghiare. Aşa că Ungurii au impotriva lor nu numal na- 
ţionalități cu care se resboesc de atita vreme ci şi pe aliaţii lor de eri, cu 
alte cuvinte toate elementele nemaghiare din cuprinsul hotarelor lot. 

Asta însă n'ar DH nimic, dar şi spendida omogenitate pe care, ca un 
scut lucitor şi dintro singură bucată, îl opuneau revendicărilor naționali- 
tăților şi aceasta a dispărut. Masa ungurească e impăriită în taberi, în ta- 
beri vrăjmaşe care se răsboesc între ele cu aceiaşi înverșunare cu care 
Maghiarii luptă împotriva naționalităților, Partidul socialist vede in oligar- 
hia care deţine puterea In Ungaria un pericol mai mare decit in natio- 
nalităţi şi preferă să distrugă prin sufragiu universal această oligarhie, 
decit să continue ca astăzi a asupri naţionalitățile, Lucrul acesta este ca- 
racteristic. Am ajuns întrun stadiu de desvollare în eare sentimentul de- 
mocrutic primează sentimentele naţionale. ` 

Dar, cu toate acestea, rămăsese In mijlocul oligarhiei un bloc strins 
unit, ultima redută şi ultima speranţă a maghiarismului ; acesta era par- 
tidul independenței. Ei bine, Ungurii au procedat astfel, incit au pierdut şi 
această ultimă scindură de scâpare, Compromisul pe care Pau incheiat 


CRONICA EXTERNA 1 


cu Austria n'a satisfăcut ambiţiunile bolnăvicioase ale Kossuthiştilor care 
în mare parte refuză să-l ratifice și să urmeze pe această cale pe şeful 
lor, care face deci in zadar pină astăzi sforțări desperate ca să adune sub 
steagul amenințat pe soldaţii săi răsvrătiţi. 

Şi ca încoronare a acestei învălmişeli generale vine şi opinia pu- 
blică din Europa care, văzind că corabia ungurească nu mai este în stare 
să plutească, începe să se trezească şi să recunoască că s'a înşelat asupra 
solidităţii edificiului ce Ungurii ridicaseră şi cu care le ripiseră incre- 
derta. d 

Mişcarea socialistă din Ungaria întimpină simpatia şi sprijinul tu- 
turor preselor socialiste. Ziarele democratice în genere sint favorabile re- 
vendicărilor naţionale şi protivnice oligarhiei ungurești. Financiari vi- 
zind că lucrurile se încurcă, că a intrat apă iu corabie, devin mai sgir- 
ciţi în laude, iar Björnson, care din singurătatea lui dela Nord vine să pro- 
testeze cu marea lui autoritate impotriva politicei de asupriri şi de des- 
naționalizare şi să ia cu atita entuziasm apărarea naționalităților, dă wl- 
tima lovitură renumelui unguresc. Nici contele Apponyi, cu toată morga 
lui aristocratică, nu va putea să rămie multă vreme „cu capul sus" sub 
un asemenea concert de obşteşti dezaprobări. 

Aşa incit putem zice că azi guvernul unguresc nu se poate spri- 
jini pe nimic, nici pe majoritatea lui, nici pe elementu! maghiar, nici pe 
naţionalităţi, nici pe Coroană, nici pe opinia publică din Europa. 

Netăgăduit că această situaţie e tristă pentru poporul unguresc, du- 
reroasă pentru patriotismul, crudă pentru vanitatea lui, He eră fatal să 
se ajungă aci cu concepția de stat a Ungurilor, Ungurii, în organizarea 
lor de stat, au pornit dela două baze deopotrivă greşite şi deopotrivă 
în contrazicere cu concepțiunile timpurilor noastre. EI au considerat 
Ungaria, nu totalitatea popoarelor ce locuiau pe teritoriul ei, nici măcar 
totalitatea elementelor maghiare, ci au restrins toată monarhia ungară la 
o minoritate, la o oligurhie puternică. Acest mănunchiu aristocratic şi cu 
clientela lui a avut pretenția să guverneze în folosul său toate etemen- 
tele maghiare şi toate naţionalităţile, Problemele care frămintau milioane 
de oameni ei le-au redus la interesele lor, la felul lor de a concepe pa- 
tria şi patriotismul. Fiind bogaţi şi aristocrați, ei nu puteau concepe Unguria 
decit ca un stat reacționar inzestrat cu un sistem electoral restrins, cu care 
să le asigure lor şi clienţilor lor conducerea exclusivă aatacerilor publice. 

Fiind Ungurii şi mindri, cu drept cuvint, de trecutul lor şi de sacrificiile 
ce le-au făcut pe vremuri «a să scape şi ca să înalțe elementul maghiar, 
ei nu au putul concepe Ungaria decit ca.un stat unitar, adică ca un stat 
în care naţionalitățile să nu aibă nici un drept, nici măcar cel de a vorbi 
limba lor. Ca să se poată susiine pe acest teren șubred, au trebuit să e- 
xagereze nota, să transforme patriotismul în şovinism şi să creeze 
clientelei lor o mentalitate deosebită, de care ei înşişi sint speriaţi astăzi. 

Procedind însă astfel, au uitat cu totul că seamănă nemulțumirea şi 
ura nu numai în rîndurile naționalităților care, după ce au supravieţuit peste 


120 VIAȚA ROMINEASCA 


2000 de ani tuturor invaziunilor şi tuturor restriştiilor, nu pot să ab- 
dice acum naționalitatea Jo, dar și in rindurile poporului maghiar, care 
nu poate primi în acest secol de democratizare să rămie sub epitropia 
unei oligarhii aristocratice, 

De fapt, lupta la care privim azi e o luptă între două concepţii, in- 
tre concepţia reacționară şi concepția democratică a unul stat modern. 
Oligarhia maghiară reprezintă concepția reacționară, aceia care îşi inchi- 
pueşte că o fară poate să fie cirmuită prin supremația unei minorități 
asupra majorităţii şi că naţionalităţile nu pot face parte din Stat decit fiind a- 
suprite şi desnaţlonalizate. lar poporul unguresc, acela ce cere votul uni- 
versal şi face manifestaţiuni pe străzi, e cel ce reprezintă concepția de- 
mocratică, adică acela care înțelege că intrun stat conducerea să fie a na- 
Hunt înhegi, iar nu a unei minorităţi şi care nu admite ca faţă de nați- 
onalităţi să se aibă o altă atitudine decit faţă de elementul ce deţine 
puterea şi care ştie că principiul naționalităților este un principiu peste 
care nu poţi trece in secolul în care trăim. Intre aceste două concepțiuni, 
din care una intrupează trecutul şi cealaltă viitorul, isbinda trebuia să 
rămie de partea viitorului şi inspre ef ea se și indreptă. 

Degeaba incearcă oligarhia, deja invinsă, să se agaţe de ultimele ră- 
măşițe ale unei puteri ce îi scapă, degeaba caută acum scăparea in sub- 
terlugii, vrind să lege încuviințarea dreptului de vot de cunoştinţa limbii 
maghiare, degeaba face in extremis o lege de maghiarizarea şcoalelor 
confesionale. Toate acestea nu pot impiedeca corabia să se înece, Ungaria 
ori va dispare, ori se va translorma într'un stat democratic care va tine 
seamă de toate naţionalitățile ce o compun. Azi, cind sufragiul universal 
a fost introdus în Austria, monarhia Habsburgilor nu poate trăi multă vre- 
me sub două regimuri atit de deosebite; şi să nu uite oligarhia că, dacă 
astăzi este încă în capul dualismului un moşneag care nu mai are c- 
nergia să se impotrivească acestei contraziceri, poate să vie milne in 
capul statului un om tinăr care să nu mai fie dispusa o tolera, Bine 
Inţeles, pentru a-şi reaminti şi a pricepe toate acestea, oligarhia nu trebue 
să stea „cu capul sus“ ; cu citil va pleca mai jos necesităţilor timpului, 
cu atit şi dinsa va scăpa mai mult din puterea ei şi cu atit şi verdictul 
istoriei va D față de dinsa mai îngăduitor şi mai ertător, 


L G. Duca 


Cronici Bucurestene 


Octombrie. 


Straşnic spectacol a oferit galerie) polemica de-aproape o lună de 
zile dintre cele două mai mari ziare cotidiane din presa Capitalei ! 

— Sinteţi vinduţi Ungurilor ! 

— Sinteţi organul laşităţii de gindire ! 

— Santagişti şi escroci! 

Falşificatori de testamente ! 

— infami! 

— Ticăloşi ! 

lată rezumatul cel mai fidel posibil al marei, nobilei, pasionantei 
discuțiuni de presă ! Admiraţi eleganța limbagiului, duioşia sentimentului 
de colegialitate, profunzimea respectului pentru cititori, şi atitea alie vir- 
tuți d'astea cu care se împodobește Presa romină! Dă Doamne să nu 
aibă Ungurii obiceiul de-a citi ziarele noastre. S'ar simți citeodată mindri 
chiar de presa lor, 

Deocamdată, bunii noştri vecini au avut altă satisfacție impotriva 
noastră: Caramel, cel mai bun ca! de curse din Rominia aparținind pa- 
sionatului nostru sporisman d. locot. Moruzzi, a fost biruit pe Hypo- 
dromul dela Buda-Pesta, Se zice că alergarea n'a fost tocmai corectă şi 
că eminentul armăsar Caramel a lost bătut în chip neleal. Ungurii, au 
trebuit să-şi dea în petec, nelealismul lor—cind au de-a face cu Rominii-— 
a eşit în evidenţă chiar într'o anodină luptă sportivă. Adică nici cu Ca- 
ramele nu putem îndulci moravurile maghiare ? 

Fiindcă veni vorba de sport, aţi citit desigur intimplarea extrava- 
gantă a acelui „chaufieur* de automobil din Bucureşti care, ducindu-se 
într'o seară la o berărie, La căzut cu tronc aşa de fulgerător o cint- 
Tea a localului, incit chiar în acea noapte a intrat în camera ei dela 
otel, i-a propus să meargă cu dinsul la Paris şi, fiind refuzat, s'a sinucis 
stante pede cu un revolver, Amorul de obiceu e boală lungă, cu faze 
bine definite ` simptomele, declararea maladiei, criza acută, apoi descreş- 
terea, vindecarea, convalescența, bine înțeles cind nu se întimplă catas- 


192 VIATA ROMINEASCA 


trota fatală —căsătoria.— Un „chauffeur“ însă nu se supune legilor trăgă- 
nitoare ale timpului. EI „se şofează* intro clipă şi aleargă ia țintă „co 
viteza a treia“, riscind să-i pleznească cauciucul şi să-şi epuizeze ultima 
picătură de benzină a motorului, Inttamabilul „chaufieur* putea desigur 
să aştepte ca dama să revie la sentimente mai bune, dat fiind că feme- 
ea-i schimbătoare, şi mai cu seamă cind Virtutea, care de sus dă cu pi- 
ciarul propunerilor de dragoste, este dintre-acelea ce şi-l ridică si mat 
ss pe scena unul „şantan“, Dar vezi că, dacă la dona e mobile, apol 
inmamoratul nostru era automobile, şi iuţeala Va prăpădit, Grozav trebuia 
să-l fi plictisit pe bietul răposat încetineala dricului care Ia deer Gu 
numai cu putere de doi cai pină la garajul cel de veci deta Beliu |... 

Să mă ierte cititorii că giumesc asupra une! aşa de jalnice intim- 
plări. Dacă au fost la Teatrul Naţional la reprezentarea piese! Crimă sau 
Virtute > de d. General Bengescu-Dabija, cititorii îmi vor acorda, sper, 
circumstanțe uşurătoare. Căci atunci au căzut şi el în păcatul meu = o 
dramă teribilă le-a siirnit hohote de ris îngrozitoare, Ridea cu suphițuri 
publicul, iar pe scenă un intreg morman de cadavre, la sfirsitul! actului 
al treilea, cind suflerul şi-a dat şi el ultima „suflare“. Face rău d. Davila 
că la asemenea drame nu angajează bocitoare de meserie, cum se facte 
la Inmormintárile de prin mahala ; e necuviincios şi penibil să vezi atiţia 
morţi pe scenă şi sa n'auzi în juru-le decit risete, Face şi mal tău d. 
Davila că nu înmormintează fără pompă, in cartoanele repertoriului, nişte 
piese ja ale cărora funeralii nu merită să De invitată, ba incă cu plată, 
atita lume, ă 

Dar, destul : Intro Cronică Bucureșteană ar îi nelaloculi ei o critică 
dramatică. Pare-se însă că, după concepția unora din publiciştii "oa, 
critica dramatică este o îndeletnicire la indămina oricui. lată de Dia, d. 
Data Chendi care, în „Viaţa Literară“, spune că „l'au rugat prietenii” să 
scrie critica dramatică în actuala stagiune a Teatrului Naţional, el „bon 
enfant: s'a prâbit să primească, şi imediat s'a dus să ceară deslagare 
dela D-ra Mărioara Voiculescu, o tinără artistă debutantă care a binevoit 
chiar să-l schiţeze viitorul său program de critic teatral, Care va ww zici, 
după părerea d-lui Chendi, nu te faci critic dramatic pentru că simi şi 
| se recunoaşte că posedezi însuşirile trebuincioase unui asemenea ant- 
vojos gen literar: spirit pătrunzător de observaţie si analiză, culturi ge- 
nerală şi specială adincă, ete, Te faci critic fiindcă, la un moment dat, 
te-au rugat amicii tăi „s'o faci şi p'asta“. 

— Ranetti dragă, mă tot imploră prietenii mei, de ce nu invettezi 
tu cirma balonului ? 

lar eu, ca să le fac plăcere „bžeților“ : 

— Bine, moiclier, o s'o inventez, da: cu condiţie... 

— Primim orice, numai inventeaz-o mai degrabă ! 

— Fie, vă satisfac rugăciunea, cu condiţie ca vai, prietenii mel, să 
tuga pe prietenii d-lui Chendi să-l roage pe acesta să lie ceva mai 
serios, că ride... d. Malachendi Dragomaiorescu ! 


CRONICI BUCUREŞTENE 123 
„Cum e sigur însă că d. Chendi va rămine tot Hitariu, cirma ba- 
lonului o să cam zăbovească mult. 
Până von născoci-o, grozav aş vrea să se găsească cel puţin o 
cizmă nouă pentru vaporul nostru „Pincipesa Maria“. Faptele date în vi- 
leag la procesul intentat comandantului Ciuchi, care-a fost achitat de In- 
vinuirea că din pricina nedestoiniciei sale vaporul rominesc a suferit mari 
stricăciuni în insula Tenedos, faptele acestea care au pus într'o lumină 
regretabilă negligența şi nepăsarea direcțiunii serviciului maritim, ce pu- 
mea mereu la dusar numeroasele rapoarte prin care se cerea repararea 
sau inlocuirea cirmei defecte a „Principesei Maria", man scandalizat, 
Vaporul nostm plutea pe mare, încărcat cu vieţi omeneşti şi cu averi in- 
tregi, absolut la capriciul întimplării, amenințat la fiecare clipă să fe în- 
SL de valuri, pentrucă avea o cirmă ce funcţiona anapoda. ŞI pentru 
direcția serviciului maritim cazul acestui vas-—fără asemănare In lume, 
cunt au declarat experţii la proces — era un moft cu care nu-şi pierdea 
timpul său prețios, zic preţios fiindcă acest serviciu castă cam scump pe 
Stat, indignarea generală contra acestei Incurii extraordinare a cuprins 
şi pe principatul ziar oficios, „L'Indépendance Roumaine”, care critică 
cu energie tembelismul şi incapacitatea dela S. M, R. Acesta eun semn 
că guvernul s'a decis să mai taie niţel din coandă onorabilului $. M. R. 
Dacă el nu s'a sinchisit de loc de cirma vaporului d-lui Ciuchi, apoi cred 
că o să-i pese ceva mal mult cind va avea aface cu cirma statului, 

Un alt proves interesant în Octombrie a fost acela al atentatului la 
viața d-lui Miclescu, directorul C. F, R. Atentatorul Zarioiu a fost condam- 
nat, Bine au făcut jurații. La o pedeapsă relativ mică însă, şi larăşi bine au 
făcut juraţii, căci au ţinut socoteală că nenorocitul Zarioiu avea cirma 
minţii foarte defectă, în urma accidentului de drum de îier care-l lăsase 
fără un picior. Proverbul spune: unde nu e cap vai de picioare; pesemne 
că e şi din potrivă: unde nu-s picioare, vai decap. Deraiase de tot capul 
bietutul frinar; nu-l glumă să te vezi în floarea vristei şi a vigoarei, De- 
teag pentru tot restul zilelor, cu orice perspectivă de viitor închisă, nea- 
vind decit o mizerabilă pensie de 30 de lei pe lună spre a te hrâni pe 
tine şi pe ai tăi! Şi incă Zarioiu putea să se considere aproape nabab, 
aţă de alţi pensionari ai ©. F, R. In adevăr, unul! din avocaţii lui a des- 
țăinuit la proces că, odută, C. F. R. au acordat minorului unui siujbaş 
mort, victimă a datoriei sale, extraordinara pensie de —lei unu, bani doui- 
zeci ci cinci! pe lună, fireşte, nu anuit. 

Ar fi timpul să ne mai gindim puţin şi la cel mici, destul am răs- 
Dat pe cei mari, şi cu deosebire ta micii slujbaşi dela drumul de fier, a 
căror sonrţă e mai de plins ca a oricăror altora, 

S'ar cuveni poate, intre altele, ca acelor stujbaşi cari râmin infirmi, 
în timpul şi din cauza serviciului, să H se dea ca pensie leafa Indoită, 
Så Ingrijim de dinști măcar cind sint invalizi aceşti erol al timpurilor de 
pace, bravi şi obscuri soldaţi al muncii, cărora nu Ii se dă nici decoraţii, 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


nici nu H se ridică monumente, nici imnuri nu închină poeţii gloriei lor.. 
Democratismul şi sufletul omenos al ministrului de lucrări publice, d. V- 
G. Morţun, au un minunat cimp de activitate aicea. In situația de azi, 
căile ferate sunt mal mult căi Infierate de opinia publică, 

Uite, iarăşi comisei un calambur. Parcă vád pe cititori strimbind 
din nas, cînd incorigibila-ini manie îşi dă în petic. Mă consolez însă cu 
ideia că sint alţii şi mai... rău-făcători decit mine. lacă de pildă, un ca- 
lambur pe care l-am auzit dăunăzi dela Mitică, un tiz al deliciosului e 
rot schițat de Maestrul Caragiali. I întrebam : 

— Ce, Mitică, ai avut o altercaţie cu gisca aia de Popescu? 

— Nu mai e giscă, moncher, l'am transformat în rață! 

— Cum aşa? 

— Adică 'n palmiped, 

— Nu 'nțeleg... 

— Hei, dar prost eşti! I-am tras o palmă sun picior. Cu alte cu- 
vinte, n'a devenit ca să zic aşa, palmiped ? 

— Brr! 

G. Ranetti. 


e ar 


Miscellanea 


BIBLIA IN POPOR 


Părintele C. Morariu din Bucovina a făcut o propunere bună: inte- 
meiatea unui institut pentru editarea populară a Bibliei ṣi răspindirea ei, 
în sute de mii de exemplare, în popor. 

Pe lingă inrlurirea morală, noi vedem şi alte urmări bune ale acestei 
încercări, dacă ea ar izbuti. Biblia, fiind o carte interesantă şi uşor de 
priceput de cătră popor, răspindirea ei ar avea de urmare inceputul unei 
culturi a poporului, întâiul pas de a crea trebuința sufletească de a ceti. 
Aşa dar, pe lingă înriurirea curat morală, ar avea şi una curat culturală... 

S'a observat că în ţările germanice poeţii sint mult mal „populari“ 
decit în cele latine, de pildă decit în Franţa, unde poeţii nu sint cunos- 
cul de popor, fapt pe care un scriitor francez „aristocrat” II constata, 
mai dăunăzi, cu multă mindrie, scoțind încheerea măgulitoare, pentru el, 
că literatura franceză e „aristocratică“... În adevăr, pe cind Musset, Hugo 
chiar, Leconte de Lisle, Sully Prudhomme, etc. nu sint „populari, în An- 
glia Byron, Tennyson, chiar Shelley, se desfac în milioane de exemplare 
şi nu e staţie de drum de fier cit de mică, unde aceşti scriltori să nu se 
vindă. Tot aşa In Germania: este cunoscut că Goethe şi Schiller se gä- 
sesc mai în fiecare familie.. , 

Şi cum un Musset sau Hugo nu sînt mai greu de priceput decit 
ua Byron sau un Goethe ; și cum Franţa nu este aşa de mult mai pre- 
jos în cultura maselor decit Anglia sau Germania, Incit aceste lucruri să 
dea naştere acelei totale deosebiri Intre soarta poeţilor tranceji şi engleji, 
— explicația pe care o dă un scriitor francez faptului, că în Anglia, țară 
protestantă, deprinderea cu biblia face ca poporul să cetească şi pe 
poeţi, — ni se pare verosimilă. 

Aşa dar, chiar din punct de vedere curat literar, răspindirea bibliei, 
ca însăşi o mare operă literară, ar îl de mare folos... 

Dorim ca strădănuințile colaboratorului nostru, Părintele C. Morariu, 
să nu rămină fără izbindă, 


125 VIAŢA HOMINEASCA 


D. PANU ŞI „VIAŢA ROMINESCA” 


Di. Panu—al cărui spirit pătrunzător şi universal l'am admirat de s- 
Uiea ori în această revistă —vorbind despre critica literară, se ocupă, in 
treacăt, și despre articolele colaboratorului nostru, d. Ibrăileanu, relative la 
evoluția spiritului critic în cultura rominească, publicate în această re 
vistă. R 

Sintem măguliţi, ca scriitori, cînd un om ca d. Panu se ocupă de 
breasla noastră ; sintem cu atita mai măgutiţi, şi am mat souso, cind d 
Panu ne face onoarea să vorbească de revista noastră; și am fi tost şi 
mai mäguliți, chiar flataţi, dacă d. Panu şi-ar H oprit şi mai serios aten- 
ţia asupra scriselor noastre, —căci, din cele spuse despre articolele d-lui 
Ibrăileanu, se vede lămurit că d, Panu nu a acordat acelor articole decit 
o atenție foarte distrată. 

D. Panu, vorbind de criticii literari şi, voind să ilustreze cu exemple 
Cum criticii literari de azi sint stădăuşi şi bătàioşi, între altele, care nu 
ne privesc pe nol, spune că d. Ibrăileanu 

„a voit să lie admisă în public ideea cum că critica după regulele 
ştiinţei nu s'a manifestat în mod serios Intălaş dată în Convorbiri literare 
la Junimea, sub pana d-lui Maiorescu, ci adevărații iniţiatori ai criticei 
raţionale în țară sint Rusu, Kogălniceanu, etc: 

Dat d. Ibrăileanu n'a vorbit în acele articole despre critica literară. 
Şi chiar a declarat clar că nu vorbeşte: 

„Crilica d-lui Maiorescu de după 1381, caşi a d-lui Gherea, spunea 
d. Ibrăileanu, nu întră în cadrul acestul studiu, care wea să fie numai 
cercetarea spiritului critic aplicat la formarea culturii romineşti moderne 
din vremea cind, în celălalt domeniu, politic, şi mal ales în Muntenia, o3- 
menii lucrau pentru organizarea statului romin modern, 

_ „Dealmintrelea, critica literară nici mu se putea naste pe vremea 
aceea, căci n'avea pentru ce“ („Viaţa Rominească“, Anul |, No. |) 

Incă odată, dacă d. Panu ar li acordat o atenţie mal puţin distrată 
acelor articole, n'ar ti scris fraza citată mai sus. 

ŞI cind d. Ibrăileanu a spus ceva, incidental, despre inceputurile cri- 
ticei literare, apol, după cum se poate vedea din chat de mai sus, d-sa 
a spus că ea începe cu d. Malorescu 

Despre critica literară „după regulele ştiinţei“, cum se exprimă d. 
Panu, d. Ibrăileanu n'a vorbit de loc; dacă ar fi vorbit de ea, apoi Ince- 
putul acesteia l'ar fi pus şi mai încoace, căci aceasta Incepe cu d. Ghe- 
rea —nici cu Ruso, nici cu Kogălniceanu şi nici cu d, Maiorescu.. 

— În acelaşi număr (No. 60) d, Panu consacră din nou cite-va 
tindur studiului d-lui C. Stere „Soclaldemocratism sau poporanism*, şi 
iși formulează oare-cari nedumeriri asupra concepțiunii poporaniste. În 
mare parte d-sa, nădăjduim, va îi lămurit, cind d, Stere işi va desvolta 
complect argumentaţia, ast-iel incit nu e nevoe să intrăm de pe acum în 
discuţiune în această privință. Vom releva însă numal un singur punct 


MISCELLANEA IEN 


În articolul său „Observaţii politico-sociologice“, d. Panu pune ca 
un postulat al viitorului armonizarea tuturor intereselor sociale: 

„In societatea viitoare,—ne spune d-sa,—toate interesele şi ideile 
„vor ţi armonizate şi lupte între partide ca In ziua de astă-zi nu vor exista“, 

Acelaşi lucru î! spun şi socialiștii, intrucit şi ei cred că in societatea 
viitoare nici nu pot exista interese antagoniste. 

Insă d, Panu pare a dori armonizarea tuturor intereselor existente 
astă-zi, Intru-cit d-sa afirmă : 

„Dacă reacjionarii ar lupta numai pentru ca să-şi păstreze situația 
„ŝi să-și apere interesele lor, nimeni nu ar avea nimic de zis, Căvi $0- 
„cietatea viitoare pe dreptatea tuturor şi pe respectarea faluror intereselor 
„5Se-va baza. 

Sacoate ast-fe! d. Panu, cum pare că rezultă din cuvinte d-sale, că 
toate interesele diferitelor categorii sociale de astă-zi sint legitime, şi că 
deci pot fi respectate şi armonizate şi În societatea viitoare 2 

Dacă aceasta ar fi ideea d-sale, scopul urmărit ast-tel ni se pare o 
utopie, în înțelesul clasic al cuvintului,—adică în acel înțeles in care, In 
densebhire de sacraliştii moderni, sint numiţi utopişti,— Th. More, Fouarier, 
Owen, St. Simon, etc, 

Să luăm o pildă. Ciusa de câmâtari se naşte numai din organi- 

zaţic neindestulătoare a creditului, şi prin chiar naşterea e! ne dă o do- 
vadă de starea economică nesănăloasă. Dintrunul din capitolele urmă- 
toare ale studiului d-lui Stere se va vedea ce rol economic dezastros 
are această clasă, precum şi părerile In această privință ale economiştilor 
din toate şrolile. 
Dar Intr'o stare economică şi politică anumită, această clasă poate 
avea Intro societate determinată multă putere socială şi politică, ŞI ilindcă 
nici odată o clasă socială intreagă nu renunţă la foloasele siluaţiunii sale, 
lupta împotriva cămâătăriei va Inlimpina o rezistență tenace, şi „reaciio= 
marii“ îşi vor apăra interesele, 

Şi d. Panu socoate şi aceste interese, interesele cămătarilor, ca le- 
gitime 3 Crede că ele pot fi „armonizate“ cu interesele victimelor lor? 
Desigur că nu! Oare noi in Rominia mar trebui, de pildă, să tindem 
ca, prin organizaţia potrivită a bâncilor populare, a societăților cooperi- 
tive, a Casei rurale, etc. să dispară însă-şi luncţiunea de cămâtar sătesc ? 

Răspunsul vădit este dat prin întrebarea însă-şi, 

Mai departe. Un „middleman“ irlandez, căruia, ca intermediar între 
tandioră şi fermer, se datoreşte ruina şi nenorocirile poporului Irlandez, 

— reprezintă şi e! o categorie de Interese sociale, şi cit de puternice ne 
dovedeşte toată intunecata istorie a Irlandei. ŞI aceste interese trebuesc 
+espectate şi armonizate în societatea viitoare, şi nu e mai normal ca ag: 
ceastă funcțiune socială Insă-şi să dispară, cu toata rezistența celor direct 
dnteresaţi ? 

Dar clasa arendăşească de la noi—pentru a reveni la actualitate — 


128 VIAȚA ROMINEASCA 


ees EE mio 


clasa care, în mare parte, „armonizează” întrun chip atit de minunat func- 
țiunea de cămătar cu acea de „middleman“ irlandez ? 

E vădit că nu se poate pune chestiunea In forma în care a pus-o 
d, Panu, 

Vădit, că sint interese şi interese. Unele legitime, altele nu (deşi 
toate s'au putut naşte din funcțiuni sociale necesare, şi deci legitime, pentru 
vremea lor). Şi nici nu se poate tace dreptate celor obijduiţi, decit ştir- 
bind interesele nelegitime ale apăsătorilor lor. De aceia um jurist ca R. 
von Ihering e în drept să spună că „calea progresului e sămânată de 
ruinile drepturilor ciştigate”. Robii n'au fost emancipaţi, nici iobagii n'au 
căpătat plenitudinea drepturilor, „respectindu-se drepturile ciştigate“,— şi 
nici pe viitor nu se va putea altfel, cit timp vor exista exploatarea şi 

sub orice formă, 
a prin urmare, atirnă numai dela norma după care clasiiicăm 
diferitele interese sociale în legitime sau nu, şi, pentru practică, în mă- 
sura, in forma, — totdeauna dictată de împrejurări şi de raportul real 
de puteri, — după care se tinde la realizarea dreptăţii sociale, 

Am inţelege, dacă d. Panu ar pune întrebarea ` „care este norma; 
in concepția poporanistă, după care se clasifică diferitele interese $0- 
ciale", sau „care este măsura şi forma de realizare a dreptăţii sociale?“ 

ŞI la această întrebare d. Panu va găsi răspuns in studiul d-lui 
Stere, 

Mărturisim însă, că nu înţelegem întrebările ce le pune dan — 

1 anume: 

7 „Se va mărgini el (poporanismul) a pune alături cu drepturile 
„deja cigtigate a celorlalte clase sociale şi drepturile pe cari nasa po- 
„porului le are şi sint nesocotite ? Căuta-va poporanismul, într'o sinteză 
„supremă, să armonizeze toate interesele şi drepturile „claselor sociale, 
„sau va D un partid de luptă în favoarea poporului şi de apăsare éi 
„in contra proprietarilor şi detentorilor actuali de drepturi politice dE 

Lăsind la o parte că „poporanismul* nu e un partid, ci o ES 
cepție teoretică, un mod de a privi lumea şi viaţa, — Leben: und Wel- 
tanschaung“, cum spun Nemţii, — dar nu intelegem aceste întrebări, 
şi iată pentruce: ; 

Dacă poporul sufere de o nedreptate, cum se poate lupta in 
iavoarea lui“, adică pentru /nldturarea acestei nedreptăți, fără a jigni 
interesele celor ce trăesc din această nedreptate ; cum am putea pune 
„alături*, de pildă, interesul cămătarului cu al ţăranului robit lui, sau a 
face legea tocmelilor agricole, sau a mărgini „trusturile” arendăşeşti, etc., 
lără a „apăsa” libertatea de exploatare a „detentorilor actuali“ ai acestei 
libertăţi ; cum am putea, într'un cuvint, să „armonizăm* toate aceste in- 
terese contradictorii prin firea lor ? 

Nu acesta e gindul d-lui Panu? Atunci ce anume crede D-sa, în 


această privinţă ? N'am pulut sezisa. 


$ MISCELLANEA 129 


Şi mai puţin înţelegem afirmarea următoare : 

„În cazul al doilea poporanismul este un instrument de luptă ač- 
„tuală ca toate instrumentele, este un partid combativ folositor pentru 
„țărănime, dar atita Oe... 

Dacă poporanismul ar fi fost un partid, ar fi putut el să fie alt- 
ceva decit „un instrument de luptă actuală“ ? Poate fi orice alt par- 
tid,—cit timp există partide şi lupie politice, — mai mult decit „un instru- 
ment de luptă actuală” ? Dar partidele nu se Infiinţează pentru vremea 
de apoi, nici pentru eternitate, ele se nasc din nevoi actuale, după im- 
prejurări concrete de timp şi de loc! 

Şi intrucit fie-care moment istoric are problema lui,— şi astă-zi nu 
avem altă problemă mai însemnată decit cea țărănească, —e aşa de pu- 
țin să fie el „folositor ţărănimii” ? Şi intrucit toate partidele se organi- 
zează pentru luptă, pot ele să nu fie „combative“ ? 

„Dar atita“ $. Nu „ajunge pentru fie-care zi răutatea eis 3. Se 
poate realiza progresul, ne putem apropia de „idealul dreptăţii sociale“ 
alt-fel decit așa, treptat, prin rezolvirea problemelor actuale ? 

Iară-şi, nu putem sezisa gindul adevărat al d-lui Panu. 

ŞI fiind-că un cugetător ca d. Panu, nu a scris, de sigur, aceste rin- 
duri numai pentru a pune întrebarea, cum s'o descurca d. Stere cu mem- 
brii partidului din care face parte, —lucru care, de alt-lel, şi pe noi ne intere- 
sează tot aşa de puţin ca şi pe d. Panu,—ne bucurăm de mai înainte gin- 
dind Ta plăcerea intelectuală ce vom avea, cind d-sa îşi va desvolta ideile. 


N. VASCHIDE 

N, Vaschide, care a murit zilele acestea în vristă de treizeci şi trei 
de ani, a fost un muncitor harnic în domeniul unei ştiinţi de curind năs- 
cute, dar care are tot viitorul înaintea sa, psihologia experimentală. 

Şef de lucrări la laboratorul de psihologie experimentală de la Hau- 
tes Etudes, a colaborat la „Revue philosophique", „Revue scientitique“, 
„L'année psychologique“, publicind in aceste reviste numeroase studii, 
singur sau în colaborare cu savanţi ca Binet, Toulouse sau Picron, 

Cele mai importante lucrări ale sale sint experiențele făcute asupra 
localizării suvenirelor, expuse intr'un'studiu remarcat de Hâfiding ; cerce- 
tări asupra psihologiei viselor; o lucrare asupra logicei morbide în cola- 
borarea cu Vurpas, din care n'a apărut decit un volum la 1903, asupra 
Analizei mentale ; şi Technica psihologiei experimentale, operă făcută în 
colaborare cu Toulouse şi Pitron şi apărută la 1905. Anul trecut publi- 
case în „Revue des Idées" un studiu important asupra „Metodelor psiholo- 
giei experimentale“... 


MORAVURI... LITERARE... 

Am şovăit să alăturez epitetul de „literar“, intrucit voesce să mă o- 
presc un moment asupra unor apucături ce, desigur, ies din cadrul lite- 
raturii, deşi se manifestează cu ajutorul cernelei tipografice în virtutea 
principiului că... hirtia multe poate răbda. 

9 


130 VIATA ROMINEASCA 


Cind, de pildă, recenzentul unel reviste literare, sub rubrica de 
„revista revistelor", în darea de seamă asupra No. 9 al „Vieţii Romineşti*, 
poate numa! să ne spună că „hirtia ei e de minune“,—acest recenzent 
de sigur mu iese Incă numaidecit din cadrul literaturii ` se poate admite 
un criteriu de judecată literară atit de sever, incit chiar lață de un nu- 
măr de revistă, în care sint publicate „Legenda funigeilor*, „Un cai şun 
om" de Sadoveanu, „Inimă de tată” de Brătescu-Voineşti, „Moartă“ de 
Agirbiceanu, sau „Crigorescu” de Viăhuţă, în al cărui sumar mai cetim nu- 
numele d-lor C. Stere, E. Lovinescu, I Sadoveanu, Dr, D. Călugăreanu, 
C. Alimăniştianu, Vintilă Brătianu, G. Ibrăileanu, ete, ett, se poale, zic, 
înţelege un criteriu atit de inalt, incit recensentul să prejuiască mal mut 
hirtia, pe care au văzut lumina zilei toate acestea, decit cuprinsul seric- 
rilor unui Vlăhuţă, Brătescu-Voineşti, Sadoveanu, Agirbiceanu, Brătianu, 
Stere, etc. 

Şi cetitorul, văzind ast-lel de apreciare, poale să-şi dea seama ca 
motivele ei, —-iarâ-şi fără să iasă numaidecit din cadru! literar : el va putea 
judeca criteriul recenzentului, mäsura priceperii sale, gustul său literar, 
francheța sau lealitatea aprecierilor sale, etc..—şi sau va admira inâlţimile 
din cari îşi aruncă recenzentul fulgerele sale critice, sau... Va prp 

Insă închinuiţi-vă, că un scriitor nemulțumit de o critică literară 
„denunţă“ întăiu celitorilor săi că această critică se datoreşte unei femei, 
apoi o numeşte „babă“, „iritată, In momente de grave tranziţii fizio- 
logice" compară scrierea el cu „apa puțin colorată ce are toate apa- 
renjele să mai fi lost băută odată” LE 

Ce-i asta? 

Este iertat ca hirtia să „rabde“ astfel de Incruri, cel puţin cind e 
destinată scopurilor literare ? 

Si, vedeţi, ne este cu desăvirşire Indiferent dacă critica aisfel utacată 
este sau nu întemeiată în fond (seriltorul acestor rinduri nic! n'a avut 
ocazia să o cetească), fiindcă cel ce recurge la asemenca procedeuri po- 
emer împotriva unei femei, care a indrăznit să aibă, pe drept sau pe 
nedrept, o altă părere literară, — se pune pe şine însu-şi în afară de tite- 
ratură .. . 

Spunem aceasta cu multă părere de râu, intrucit autorul acestor flori 
polemice ne-a dat dovadă că de sid pana lui pol leşi şi altiel de fori, 
adevărate scinteieri de taleni, 

Şi numai simțul datoriei fațā de tinăra noastră literatură, pe care 
apucăturile de felul acesta o înjosesc şi O compromit, ne-a inspirat aceste 
rinduri, deşi ne dăm bine seama că ele ne pot atrage, — fiind date ase- 
menes moravuri. . . literare, — desvălirea a cine ştie ce „mizerii îlzinla- 
gice", sau poate chiar excursiuni în sferă... genealogică. . . 

Dar să fie cetitorii noştri siguri, că nu le vom mal releva... 


PENTRU d. DIRECTOR GENERAL AL POŞTELOR. 


Dela aparițiunea revistei noastre, interesele noastre sufăr foarte 
mult cin cauza chipului în care se face serviciul nostru poştal, 


MISCELLANEA isa 


După fie-care expedițiune n 
> ] revistei primim pli 
e EA M cr din cauza intirzierilor în port că Penne? 
g rode E e multor numere expediate, | 
eme spunem, că numărul trecut (No. 9) n'a fost primit, d 
k z lăhuţă, cu toate că cet dintăiu număr ec (in eg 


de 29 Septembre) a fost 
? t - i 
directorul revistei... pentru Ca şi adrese a fost scrisă de insu-şi 


Ast-fel, nu numai că sint 
bonaji cite dond numere, Ce 
dar abonaţii, cu drept cu 


siliți să expediem la foarte m 

uiţi a- 
ie cauza.. disparițiunii primtor expedițiuni, 
soare arat t nt, neințelegind pentru ce mai plătesc abo- 
= ecua E a pie Adi asa la timp sau nu o primesc dech după 
ol pepe de isparițiunea primei expedițiuni,—ne ame- 


Ori-cine poate înțelege c 
PO al se im ra sf cit de mult ne sint atinse interesele de o 
A 
i pA GE luptăm în toate felurile, ne-am plins autorităților 
Vache wiën: d m apelat la oficiile din provincie, directorul revistei 
a ma ang n an o petițţiune detaliată cu probe însu-şi d-lui Di- 
2 migrat A pie (d-sa n'a bine-voit să ne răspundă nici până 
made ge: rca să ne „abonăm* la poştă tadică să predăm la ofici 
= : carei de numere, însoțite de lista de adrese). 7 
A Monsa ati es eo eg S'au pierdut atitea exemplare, ca atunci 
mere gé 34 teclamațitinile, am fost siliți să expediăm 
Ce-i de făcut ? Să „recomandă 
t » andăm- expediţiunile ? Dar această - 
prezenta pentru noi o cheltuială zadarnică, —adică inutilă dacă SCH E 
un sic ay european, de peste zece mii pe an! 8 
ar nu e cu putință, la începutul veacului XX i 
generali şi negenerali, pro-directori, sub.direct e tr parle 
reg er mpa k ori, inspectori, ctc., etc., să 
GE, Sgr eier dës ! Cu cit un număr are, cum se zice, un mai mare 
SE chen: tie,” cu atit mai multe exemplare... dispar ! ach règula- 
Sepsa ze unii e invers proporţională cu interesul manifestat de publi- 
mett oe ee seg e a DE e 
Dos acă el nu i 
față de averea cei se încredințează, decit să ec ler mei 
pentru i e pate literare ale publicului. DS" 
avem încii o pledică pentru desvoltarea literaturi poşta 
vrea si S m de măsură a gustului literar ?, Zen " 
cum primim la redacţie o înştiinţare că şi i 
/ şi administrația 
tului social“ sufere aceleași neajunsuri şi, intrucit an esente, i vc? 
plicare—din aceleaşi motive, dër ra 
Această po e o ultimă incercare. Vom aştepta rezultatul, cu ace- 


iaşi răbdare inperească cu care de 
diăm răul pe câi normale, doi ani, în tăcere, am căutat să reme- 


132 VIATA ROMINEASCA 


i ne de măsuri mai drastice ? E 
ep SC Se obiecteze, că nu avem proba, expedițiunile mpa 
recomandate, nici că anume numere în adevăr nu sau expediat ş 
"au fost primite de abonaţi. 
SEN ie cind d, Stere afirmă, că d-sa personal a expediat erën 
iar d. Vlăhuţă că nu l'a primit, dovada e făcută pentru ori-cine $ 
tribunal din lume nu ar avea nevoe deo altă probă... 


DELA REDACŢIE 


Amintim încă odată, şi pentru ultim ed 
blicate nu se innapoiază, Rugăm, deci, pe acei care 


însoțească de timbre. i i 
we ege asemenea să nu ni se trimită nici timbre său cărți pos 


tale pentru răspuns, Dacă manuscrisul è pubiicabil, autorul E piara 
răspuns pănă intro lună; dacă nu primeşte acest răspuns, m 


i blică şi este desființat. KC 
săi pc run lucrările mari, de dimensiunea unui roman de pildă. 


putem intra în corespondență. 


a oară, că manuscrisele nepu- 
ne trimit manuscrise, 


P. Nicanor & Co- 


Recenzii 


Koun Slavici. Nucele, vol. 1. Mi- 
nerra" Bocoresli. Preţul 150. 

Sint unii scriitori pa rare-i judeci 
mai mult eu inima şi Slavici e penlru 
generajia noasiră unul dintre aceştia, 
Fiecare nuvelă din volumul său n fa- 
cut să bată inima noastră de o vie ai 
penita emotie odinioară, pe bancile 
Senat, Voiu judeca dori cartes aceasta 
«a pe o curte ce mi-a fost şi min rä- 
mas dragă. Mi-a râmas dragă si pen- 
ru emoția resimţită wdinloura si pen- 
iru acea pe care o regăsese acum, re- 
citind după alila vreme pe „Budulea 
Taichii,  „Verinii”, „Senrmon” ele; 
mia ramas dragă pentru credinţa ne» 
strămutată ce se răsfrinpe din ea, că 
fericirea omului e in iubirea aproape: 
lui, peniru naivitatea și trăgezimea 
simtirilar eroilor săi simpli, pentrucă 
in mijlocul mee Lut yi complieaţiilor 
de tot felul, în care se zbate generi- 
ţia nosatră, el vede lucrurile simplu 
şi drept și stie să-ţi dea iluzin că el 
n găsi! deen: că a descoperit el 
vaza in eare polem să ne odibnim 
după staşiala alitor ezitari dureroase, 

Orizontul lumii sale e inchis; toa- 
ta găurile at spărturile, po unde ar 
puten pâtrumle vre-o suhare din nas 
eunoseulul, misteriosul și neennosci- 
bilul rugetării moderne, sint bumbä- 
cite cu Ingrijire, dar lunina, o lumiaa 
dulce, fimpede, ulinitoare, e impartita 
egal usupra acestui colţ de lume. Ea 
patrunde in sulelul cititorului şi, en 


şi chipurile din această lume, simti- 
rile ae precizează, problemele morate 
şi sociale ne apar Siinplu si ugor ve 
reznlvat, ferieiren spronpe, la indamina 
brieni vrea să meargă drept şi cunta 
să facă bine, după cum e orinduit fn 
morala din cărţile de şennlă si Dn bi- 
serică. 

Te opresti cu drag să te ndihnesti, 
te Inlinzi en intr’o calda bae morală. 
„Maien Floare n'are vreme” incepe 
autorul una din nuvelele sale și noi 
simțim prea bine ca piei unul din vei 
te sẹ Invirlece in lumea lui Slavivi 
wars vreme să Do nemalfumil, cari fie- 
cure aro de fâcul troburi ce nu inga- 
duese zâbava. Ochii Beearnia sint n- 
Int! asnpra unui seop ce vrea si tre 
buo sã-) aduca la indeplinire numai 
decit. Munra e religia, leacul, minim: 
rea și indemnul vieţii Jor intregi, O- 
mul care „lucră* nu poale l sărac si 
nu are de co se nomulțami, Badea Mi- 
tru hogatasal, din „Cenera din sat”, 
nu se ni că Bajor e freior de om 
sărac, o ugonră neinlolegaca Il lipseşte 
de ajutorul lui Bujor, are prilejul sa-i 
preluiasea hârnieiu și el îi dä pe Ileana 
cu voe bună, Jeann insisi se mingile 
în pelinişlea şi nesiguranta nstaptarii 
en uerg! și Juerol e legălura Intre ea 
şi Bujor.—Munca Popei Tanda in Sé- 
răceni aduce ca prin farmec eu el bo- 
gāļia şi mulţumirea. Munca il face pe 
dasedlul Claiţa din Budulea Talehii să 
Du cunoască grijs pentru căpăluliala 


EI VIAŢA ROMIN EASCA 


relur palro fete ale sale, și Bud: lea 
Taichii însusi străbate aga de senin 
pin viața plina de greutăţi u rupilu= 
lui sirae, eu toale puterile inrordate 
nummi spre n aduce lu indeplinire ceiu 
ce îi se cero in fiecare şenală şi de 
fiecare dascal, El ojunge lu rapâtul 
varierii sale impins nu de ambilia ne 
nui seop anumit, ri purtat parrà fără 
să-si dea seamă de o forja morala 
tainică, nevoia de a-şi indeplini dato- 
rin în fece minut fara a se preocupa 
de alla ceva mai indepărial. De aceta 
VI vedem pretutindeni şi în ori ce Im: 
prejurare luind viaţa si lumea aşa cum 
sint, fară sa cirtensra si târă râsrră- 
tire. 
Descrierile de natură nu sint em 
Jorate viu și bogat, elè nu sint resli- 
zale prin imagini şi tablouri, ei trase 
in linii simple numni ea să arste lo» 
cul precis, ca o hurtă; dar miseările 
omului la Iren sint zugrăvite en drag 
si amânunţii. Priviti numai la Sandu 
din „Scormna* cum deapină firul pè 
parii dela gard, la Henna din „Crucea 
din sat” cum fese lu războiu bătind 
spala ca minie, la Pepa Tanda cum 
impleteste lese cu toli ai Iui In mij- 
loeul curţii şi ln toţi cei ce „au zor” 
şi „n'au vreme” din nuvelele lui Slavici 
Sint multe trăsaturi juste şi aderă» 
rate puse ea o tugi de lumină în per- 
sonalităţile ucoste naiyo și drepte. 
Minien lor ce se revarsă a de iule, 
stirnita dintr'un lueru de nimic, sus- 
ceptihilitaten copilärească a acestor 
suflete de primitivi: ambiția şi vani- 
tatea lor enlorata atit de original și 
toata simţimintele ce izbuenese atit 
de puternice dintr'o imagine concerelă 
ce pare fără mare Insemnâtute, atit 
do hine prinsă, ai redate în expresiu- 
nen lur zica şi sufletească. Aceste tuge 
e lumină dau putere de viață perso- 
najnini, îl realizează impuninitu-ni-l en 
toate alte träsäturi weverosimile şi fi- 
cindu-pe să-l primim ca natural şi a- 
devārat eu toate alte acte, gesturi şi 


vorba convenționale, vădit nepotrivite 
en sulletol si von tiția lui socială. 

Un gest, o atitudine, o» vorbi, In 
enre se reversi a eliph de emoție sins 
veră şi mdevarală, ajunge pentro a na 
da mirajul vieții, a ne fare să admi. 
lèm o lume stit de îndepărtată de as 
reia ve stim moi prea bine cà e renl 
şi atit de aproape de eum o visam 
noi pe cind inväțam în penala că „drus 
mul la fericire e virtutea", 

Emaţin la el se enmunică divert fară 
multă arta. căci mijloacele sale ea for- 
mä sint puţine. Pe iri pe cole o me- 
tatoră indrăzneaţă perdută în fraze 
simple şi absiracte, lipsite de orice 
roloure și strălucire în imagini, Un 
stil shrae, limpede si precis, Inint de 
fraze scurte, senlențioase şi cure en 
toate astea to stăpineşte şi te mişen 
numai prin elteva mici eminuntimi în 
care pare că palpita on vie, aşa 
cum a fost smuls din sufletul perso- 
nagiulni, 

Mai mult decit oricind, cilind pe Sla- 
vici al impresia eñ forma gi fondul nu 
sa pot deosebi niei măcar In analiza 
literara. Fond sl forma sint felele u- 
nuia şi aceluias lucru isvorit din felul 
de a simţi al seriitorului: ca toate 
imperferțiunile formei, aspre, lipsite 
de armonie şi de culoare, cu toate 
neajunsurile fondului, opera Iui Slavici 
o o operă literară puternică şi emo- 
ționantă,— Este şi râmine o carte cese 
citeste cu drag şi impresionează. 


Gr. M., Alcesandrenen, Poesii, 
eu o enlegere asupra vieţii şi aperii 
poetului şi insemnari de Em, Girlea- 
mu, Bucureşti, Leon Alalay. XXXVI 
+362 (Ne. 295—208 din „Biblioteca 
pentzu toți“). Preţul 1.20. 

Cu sită neingrijire s'au publicat serie- 
rile puţinilor noştri scriitori mat vechi, 
eslo în deubşte cunaseul; e destul să 
amintese, «pre pilda numai, editia din 
1348 a pneziilor marelui logofat L Vā- 


căreseu, sub ingrijirea lui Voinescu, în 
care se amestecă poezii de ale tuturor 
Văcareştilor, ba şi de nle lui Conachi, şi 
se publică de rile două ori in şir aceiași 
poezie, ori ediția operei principale a 
tui Balcescu, facuta de Odobescu, in 
rare nu numai că nu se respecta lim- 
ba autorului, dar se adaugă şi lucruri 
pe care Bălceseu niciodută m-au gindit 
si le spună, după cum dovedeşte d, 
P. Haneş (Desvoltareu limbii literare 
romine, Bucuresti (ant, 5—5). Nona 
ediție a poeziilor lui Gr. Alecsandre= 
seu, pe care ne-o dă d, F, G. dove- 
dezie multa muncă şi mare bună-vo= 
iută, din nefericire insă lipsa de me- 
uda m stabilirea textului vadeşte 
prea malt diletantisinul, aşa că editia 
definitivă rämiae de facut, Inainte de 
a adnee dovezile, citeva cuvinte des- 
pre introducerea ce insnțeşte textul 
poelului. Aici, d, E. G. u adunat cone 
ştiincios erea cu se poale sti asupra 
vieţii lui Gr, A Jeer cunoscnte de 
ultmintrelea din „Amintirile lui Ton 
Dien pe vare le reproduce și d, E. 
G.—şi excelentul studiu din „Canvor- 
biri Literare” XXXIV, 746, sqq, al 
d-lui Boudan-Doică. Mai nouă sint a- 
mănuutele asupra polemirei dintre pur) 
şi E Eliad; afirmarea insă că această 
polemica ar fi fost „cea mai invorgu- 
natà rare a fost vreodată Ip vre-o li- 
terutură“, lrebue sucotilă ca o seăpare 
de enndeiu, alimintrelea ar fi o prea 
mare naivitate. După amănuntele blo- 
grafice urmează nolite asupra diferi- 
lelor ediții do până acuma, urălindu-so 
cuprinsul complect al eelor irei dintăi 
=i reproducindu-se şi prefețele ediții- 
lor din 1842 şi 1547. La sñrgitul volu- 
mului, d. G. dă o listă a studiilor „mai 
insemnate" asupra poetului și operei 
sale ` lista aceasta trebue scurtată: 
lucrarea d-lui C. a Neguescu precum 
si ceea ca se spune în manualul di- 
daclie al d-lor Adămescu și Dragumi- 
rescu ori in „Teorin poeziei” a celui 


RECENZII 135 


din armă, neavind nicio insemnatate 

pentru cunoaşterea poetului, 

Şi acum venim la text. D. G. re- 

produce poeziile arutind (in nota) la 
rare so poale, jurnulel» sau revistele 
în care au apâru! intăiu şi iosemninul 
sub fiecare ediţiile în vare se gâseve, 
(Lucru! din urma li scăpă din vedere 
la poeziile : „Cimitirul“ pg. 87, „Eliza“ 
pg. 105, „Miugiorea pg. 129 și „M.S, 
Victor Emanoel” pg. 155). Cum a pro- 
cedat ln stabilirea textului ? D-sa ne 
spune că a luat ca bază edițiile din 
1843 el 1847,—ediţia din 1883 fiind in- 
ferioară acestora —şi „pentru toate poo» 
ziils, fără deosebire, se arata forma 
primitivă, în note, ct si schimbarile 
do pe urmă, atunci cind ele au pare- 
care însomnnatute”. 

Adică textul no arată forma defini- 
livă din ediţiile 1842 şi A7, inr notele, 
variantele din ediţiile anterioare și 
ediția „interioară ea valoare litorara* 
din 1553, Sa cercetâm, la intimplare, 
o poezie, de pilda „Adio“ pg. DE, 
Poezia figurează în ediţiile din 1832, 
1542 și 1863, lu versul f găsim ad- 
misi forma „tuia“ din 1803, pe cind 
forma „ruinuri* din 1832, 42 e pusă 
in notă; în versul 2 e admisă în text 
expresia—prubabil din 1892, 42—„sla- 
vA stramogaseii*, iar „gloria stràbuni* 
din 1563 e in nota; in strofa a IV 
iarăşi so admite in text formua din 1863 
„monumente, pe elnd eea din 1832, 
42 „nonumenturi* apare in notă, gi 
tot aga mai departe, mai la toate po- 
tziile, se admite tn at, după motive 
— probabil estetice—forme po ales dia 
toate edițiile, aşa că rezultatul eo 
combinaţie care n-a existat niciodată, 
Şi notele nu ne ajula loldeaunu si u- 
finm decind datează o formă oarecare; 
aşa de pilda versul antepenullim al 
poeziei citate „eopacii plini de jale, 
perd frunza, se usuce“, din ce ediția ei 
Nota ne spune că in ediția din 1842 
versul suna : „copacii fără slava las 


franza, se usne”, Cel din text e din 
1832 san 1559? Sau ala lel intreamin- 
două și poetul s'a relulors in anii din 
urmă la forma dela Inceput ? 

Uneori d G. reproduce textul din 
alle izvonre :— ms. original sau vreo 
revistă —şi ne-o spune; alle ori insă 
face aceasta fară s-o spună: de exem- 
pin la „Confesiunea unui renegat” p. 
220, eare sa găseşte nuni în editia 
din 1803, gasim variante... tot din 1563! 
In realitate textul © după „Indepen= 
denta* din 1856, dar titlul l-a păstrat 
en ln Ia, Dar aivi ne-a spes mäenr 
unde a fost publicată mai înlaiu poe- 
zin, dar la „Bursueul și Vulpea” pg. 
308, În caro ni se nralä numal ediția 
din 1563, ve rost are o varianta tol 
din acelas am, şi încă o gregal de 
lipar! Şi tol greseli evidente ie tipar, 
ba încă si din eliļia din 1503. de după 
moartea poetului, ne dă la pg. 2% nula 
3, 930, nota 1 ete, măcar ch făgâdnise 
nomai sehimhiurile de „oarecare In 
semnâtate“. 

C B, 
* zi * 

D Th. Necninţă, Spre tiranul 
dreptåtii, poezii, Bucureşti, 1007. „ere 
cul de „ditară socialistă”, prețul 1.20, 

Prielenii poetului socialist, mori #- 
cum vreo pulru ani, m adunat mir on 
volumaş poeziile publicate de el prin 
diferitele reviste si ziare ale partidu- 
lui. —si, dach nu din punctul de ve- 
dere literar, eiäcl nu e aresta un vo- 
lum din care să ràmie ceva, cel pu- 
țin cu eheslie de psihologie, e imie- 
mesa sä ne oprim puļiu ulențļin as 
sopra lui. Căci siatem intradevar în 
faţa unul caz curios, 

Chiar dacă nu miar spune în 
scurta  bingzrulie — mn „hibliogralie”, 
cum erede uutorul — eu care d. AL 
tonstuntineaen insoleşte aceast volum, 
totuşi, din celirea versurilor alit de 
inegala şi de pline de greşeli ale lui 
Noeululă, ușor se vede că avem de-a 
face eu o fire de artist, C4 era nebun 


130 VIAȚA ROMINRASCA 


după vinară, că se dusese In neştire 
la Bucureşti en să poata urma ia Con- 
servator, că svea Alita dragoste pen: 
iru cetit in cil iși rupea baraliea dela 
pură pentru m-i cumpàra carți, cA 
chiar m mestegigul lui— cizmăria=—se 
dialingea prin Dnria şi eleganța I- 
vrului :—toale acestea ne arală ca nas 
tura revârsase in sufletul lui neol ceva 
tainice, pe care-l loarnă numai în plè- 
mada din care nn să răsară cei aleși. 

Nomai astiel potem tuțeluge cum 
au pulut isror} din pana mmni mp, 
caro nu învățase nici măcar priinelo 
vlase de gimnaziu, care mut ctiuglen 
deelt dulcea lui limba maternă, si a 
cărui cullură so reduvea la cotiren 
cărților de lterulură rumină pe care 
şi le pulea procura şi a broşurilor 
socialiste, — cum au putul isvori gindiri 
ea acea dela sfirsitul poeziei Mii pai 


Ades pe-a vieții rale 

In noi purtăun pe alții. gege "i 
jalo 

So tredem că-i a noastra și nici ne 
sta prin minte 

Ca “n noi ard patimi. doruri, si vieţi 
de mai nainte.. 


poezii em alila innlțime de gindire ea 
La un fulg de zapada pe care o lran- 
avrim uprowpe în intregime: 


Diu ee nolan de #pe sepărtale, 
Din ew "malţime mută și imireaţă 
Vii lu, ugor și rece fulg de ghiata, 
Candid și alb. cu Norile-adorale ? 


Al, rine ştie pe ee mare, poale, 
Vre-un muritor, plinzindu-si a sa siula. 
Ca bob de lacrima, de pea lut fată 
Cazuleni in lalazuri înspumate Lu 


O rază caldă le-a "'nalțal din more, 
In fulg, al ernei spirit te schimbară 
Si asfel, poate, vii din detpärinre 

Ca să 'neununi o groapă funerara = 


alita ginzăşie de simtire cum e m 
Milar 


Nu puteam sā ne iublin, 
Dragusteu ne este moarta, 

Ne 'nvrajbeam şi sinm de ceartă 
Si plingeam câ Be 'neräjbim. 


Mai Urziu ne-am despartit, 
Și sin! ani de-atunei., Afară 
arna ţipă en o Bari 
Injunghiuta de cutit.. 


Hare ra ce-n fi facind? 

Pe co cài se istoveste 3. 
Vitorul cumplit răeneste, 
Eu stau singur laerăinind., 


imagini nga de mărețe ea în Țintiri- 
mul Hunfragiaților : 

Nk monument de-adutcere amine, 
Nici ceruri al vostru țintirim mu are. 
In el doar anrora "ndurâtoare 

Pios depune erini şi roze slinte. 


Zoé uitaţi... Ge teke "ndaliata 
ra n rermr . f 
Şi aan pe vijolia spa n die "SEN 


In vastul vostru țintivin mai prinde 
Pe harfa-i sa să plină, Ce Be 
Paw Torist pacea peste voi se 'nlinde,., 


ŞI lot numai astfel putem inţelege 
petzistenla cu care, nui intregi, Noen: 
but, Oäamtod ai särar, lipsit adeaasri 
do slrietul existenţi, a vontinuat sa 
serie mereu, rupinda-si, pentru meeasta, 
o parte din pulineleci ceasuri de o- 
dihpâs—câei numai nonpten uvea (Domp 
pentru cetil si seris cizimarul Nacu 
luța ! „Du cite ori nu-l găseam, lirziu 
după miezul nopții, Iueriod Ja bancul 
ini, Naimind şi de multe ori tremarind 
de frig in toiul ervei: Da vite ori nu-l 
Siseamt, tot in aceiaşi stare, la masa 
lni de brad, unde se "geerch să nite 
proza viet," ne spune biograful său. 


De sizue, sint foario multe lipsuri 
in poeziile lui Nezuloţi, Şi am cilat 
într'adina mai multe strofa pentru ca 
să se vadă cit do înenltă, dacă pol 
să mä exprim astfel, e forma la el. 
Luta poezia Lu un fwy de sipadi: 
ideia zeeäsln a fulgului venit din ja- 
crima unui sliogher pe mare, penlru 
a acoperi un mora:int, e atit de fren- 
moas în cit aproape mä tem sa pu 
lie ja el o reminiscență: cu toate n- 
reste, forma în enre-i redală face va po- 
ezia să-şi piarda mai toata valoarew. 


RECENZII t 


be, 


Ba are chiar și o grosolană gregali 
do acord: „al ernei apirii te sehim- 
beri” (Asifel de acorduri, obicinuite 
in limba comuna din Muntenia, găsi 
multe in volumul Ini Neculuțai. Tot 
usfel, cilà- gingāsie de simtire e in 
poezia, alit de adevărata, Mita, iu 
care povtul, pe-o vreme gren de iarna, 
se gindeşte cu lacrimi in orhi [a aceta 
pe cart altă dată o iubise, de entre sa 
serparțise și pe cara o ştie săracă si 
rhinnită,.. Dar forma o distruge şi pa 
uceasla, 

Şi nu mal dam exemple pentru zre- 
şelele da riim, de rimă, de accent, 
de care furnica volumul Spre țărmul 
dreptiții. Nu dam exemple niri mà- 
car pentru multele naivitaţi, lipsuri 
de bun simţ, fraze şi versuri lipsite 
de ori to poezie, de vare iarăşi e plin 
vulumul Tut Wecnluţă, Tonte acestea 
se explică prin imprejurarile vieții, 
cure, srolindu-l din mediul său tera 
Du de rap) i-au oprit totogi aversul 
cäire lumină, luntitizină asttel daru 
rile pe care nalura le sñiliso ln snie- 
tul Iul. 

Nu facem niei citati} pentru a arta 
influenta mare pe care Eminescu, Cos- 
bue şi pe alocuren Vlahuţă au nvato 
asupra lui Neculuţa, vare, fără a fimi 
pastisor, Mi reaminteste in multe din 
imeaţile lui pe cite unul din acesti 
poeţi, Caci de ce ne-am mira că Ni- 
cululă are dela Cosbuc alcatuirea 
strufei, ritmul și unele accente și in- 
torsăluri de fraze, iar deli Eminesuu 
ai Vlahuţa oarecare bnpårerheri de 
vorbe şi tonalitatea poezillor de ju- 
bire şi acelor satiries ? Cu lipsu lui de 
cultură, era fatal sà nu ponia seipa 
de influrnla acestor singure modele 
pe cure le avea inuinle! 

Să ne gindim ca Xsculuţa a seris 
poezii fără să ştie cm e poezia, și u- 
vind, probabi), fourte slabe cunoştin! 
despre vers, Fi ele. 

Vom fi atuuei cu atit mai uimiti, 
cind vom vedo că Neenluti, în dra- 


135 VIAŢA! ROMINEASCA 


gostea lui penlru natură, w putut găsi 
tolus forme ca: 
Devale-adoarme iazul cu fntam dungi 

av cu ei ment D 
se luciul apei nagiții şi eristeii, 
Pe eiar niureazå rāchitełe şi teii... 
ori aceenta ca acelea prin eare cinti 
tristeța plecarii sorțarilor : 

Cu eì, din vai cu dragi olirări, 

Din codru verde 'ntina in zări, 

Din -impuri largi cit mişto mari 

Şi cini şi drag pure'au plecat 

Si mau râmas In urina lor 

Deci! pustiu, oftari, şi-un dor 

In lacrimi inecat... 


ori prin care plinge durerea robilor: 


forile şi cerul sfint 
dulcea batere da vint 
Si zārile senine, 


Căci sint în volumul eizmarului Ne- 
culuță versuri pe care pumni o adincă 
dragoste a naturii, sentimentul u- 
net strinse legaturi eu ea şi un sufet 
inzesirul cu o deosebita simţire a pu- 
lut să le isvodeaseă. 


Si ne ripiţi al frei cint 
Ši 


Din nefericire, puţinele versuri bune 
se pierd în mulţimea versurilor slabe, 
proznice ori rău Injuhehute, iar cele 
veva idei frumoase şi inălțătoare 
care au srinteiat in mintea lui Necu- 
luţa, pe de-o parto sint intunecata de 
forma neartistici a pnetului, ise pe da 
alta sint inaduagite de multele banali- 
taţi şi naivitaţi, de cure mai ales bu- 


cätlle in caro voeşte să fach satiră, 
cum și acele lu caro combate nedrep- 


taţile alcatuirii sociale burgheze, sint 
pline. 

Så na uitam Insă că pe vremuri 
usitel da poezii erau la modă in lu- 
mea socialisti, că Neculuţă era un fa- 
natie și fonatizmul esplică şi seuzenză 
multe, și mai presus de toale, să nu 
uităm vă Neeulaţa ern un om fără 
«ultura, un simplu muncitor. 

Cå acei cari s'au hotarit să-i scoată 
volumul, ar fi pulul fare o alegere in 
poeziile lui Neculuţa pentru ca să lere 


alară pe cele prea din cale-alară de 
slabe, e prea adevărat, dupa cum pron 
adevărat este că ar f putut si aibi și 
o prefață seriat ceva mai alifel,—dar 
acestea nu întră în endrul observații- 
lor pe care voliam noi să le facem. 

Ne-am gindit numai la sufletul ucesta 
simțitor şi chinuit eare n fost Necu- 
luțā, Ar f putat să rămie plogar acolo 
in tirgaşorul lui ori în vre-nu sal de 
prin imprejurimi, dar l-a minat jw 
lume o pornire ascunsă şi neinvinsi 
către ceva neinţeles, Şi s'a smuls din 
mediul Ini, unde ar f suferi! ponte mai 
puţin şi ar A folosit mai mult. N'ar P 
existat, dacă râminea acolo, „poetul 
Neeulula”, de pe urma căruia nu are 
să râmie nimic, pentrac nu a putut 
să dobindească veşimintul pe care pò- 
ezia Il poarta în lumea câtre care iż 
pribegil,—dar cine știe cu cite nesti- 
mate nr f imbogatţi! acest suflet ales 
comoara aceia mare, la care lucrează 
in umbră cel miri şi nerunottuți.— 
poezia noastră populari ! 

M. C. 


Li ca $ 

Iuliu Dragomirescu, Flori de 
argint. Poeme (Canlilene, Trofee, Rora 
mystică, Phantasmata) Bucureşti 1007. 

In prefața volumului, fecundu! poet 
şi autor ne «pune că a publicat aceste 
poeme, din care cele mai multe nu mai 
corespund vederilur salo actuale, nu- 
mai peniru culezonla lor. Aceste pu- 
eme, crede nutorul, izbesc cu curaj ln 
conceptiile vremii și, dunn vorbele 
sale, „incheie enigma sinxului truci- 
dator al artei” (DI Caci, se plinge d. 
Dragomirescu, idealul nu mai lumi- 
nează poezia noastră somnoronsã-Po- 
ei s'au didactizat și variază cu mo- 
notanie temele fixate de maestrii an- 
teriori. Genul pastoral e la modă și 
intrebuințarea termenilor rustici și 
ordinari a devenit o manie. Rimele 
sint gogorițele poeţilor noştri şi aler- 
gind după ele, ei nimicese sau lasă în 


vinbră ideile. Și ideia trebna liberată 
iata de eorselul formei: 
Ideia, donr idein, in izvodirea-i scumpă 
ta un izvor din stinea pornind fară 
corel, {2} 

DL Dragomirescu e un poet rare 
line numai la idel, la fond, 21 in a- 
devar e bogat și gen fondul pweziei 
sale făra de corset, er) puţin prin bi= 
zara lni varietate. lu acesta poeme, 
nei ne vorbeşte de Soarele care topeste 
pe „negrii detructori* (criticii), ari işi 
cintă iubita „Simzerla“ (2) de o stranie 
palvare împodobită en lori albastre, 
sau Basarabie, sau pe Mihai Vileszul 
sui rhiar se inspiră din ucluslitate, 
vorbind de raseoalele jarâneşti, 

In poemele sale mistice se rongă 
rind lui sus! 

Sa-mi fe sulletul vapse 
Si ochi: inimii mai buni 


ornind o umilită naie 
Prin evanghelice păzuni,.. 


riad Sfintei Fecioare, ciod Satanei: 
Arrhanzhel de lumină eu prir bagat 
şi blond (2), 

Poema „Noapte“ n'am pătrunse in 
toată adineimea ei, căci dupa notița 
autorului ea are o tălmăcire specială 
și cere prealabila leclură a operilor 
relebrilor Fabre d'Olivet, Eliphas Lévy 
şi Papus, 

Cetitorii se po! delecta. intuşi, eci- 
lim această poemă vu lerariile ma- 
iei negre În cure 

Pierdulele fete în vint de orgie 

Îsi sting ale setei delire. 

5I 

Diavolii pe bivoli din pileuri de nori, 

Tot sar şi s'alenrgā isterici. 

Acesla versuri cari nu sint unice in 
felul lor, ne arată că d. Dragomi- 
resen care reuşeşte de minune să fio 
t mebras şi obscur in expresii mai en 
samă in poemele sale mistice, poate 
avea lotuşi și imagini senzuale sau 
lubrico de o surprinzāloare precizie 
et coherenta. 

Dar interesante pentru cititorii psi- 


RECENZH 139 


hologi sint mai ales destäinuirile nu- 
meroase pa cure d. Dragomireteu ni 
le face asupra inleresantei sale por- 
somaliiați. Sufletul său e cas, ne spune 
udesea, dar; 
Privirea nu-mi e castă 
Cu armonii prea delicato 
Eu m'am subtilizat do mult 
In alā parle ne spune ch sufletul 
său e mort sau Iinmormintat : 
Sint vin la snprataţa, dar totuşi în 
mormint 
Dur cu tot sufletul „in mormint” si 
cast, d, Dragomireseu doreste cu pu- 
tere plăcerile vieții avind 
Suprsumane doruri zbuenind pe si- 
nuri goale, 
şi e chinuit do setea unei nemuritoare 
glorii : 
Nu mă uitaţi ; o spuimă intr'nna mä 
dosfide 
Nu ma uitaţi în strimptul mormin- 
tului oenl, 
Ca Meukera nsupra'mi eladi-voi pi- 
ramide— 
Ca să râminta lume guro) oree rol. 
O crimă fără margini d'ar f să mă 
impuo 
Sä fin Shakespeare sau Dante, să lu 
chiar Erostrat 
In lanțuri fară vină, pe Gulgola = 


Vreu, vreu, ce voluptate, nu mă ia 
sat uitat 
Ca o adevarală ai umilă onie n lui 
Christ, d. Draøgomirestu vorbind des- 
pre d-sa nu e puţin modest, ehei după 
cum spune in prefuța volumului: „Se 
eere cn seriilorul sa Be cutezatar, dar 
nu grandomau şi orpgolios, căci in a- 
cest caz nu poale rezista ironiei și 
sarcazmului obştese,* Şi prin cè ar 
putea D mai bine ilustrată lipsa de 
granlomanie şi de orgoliu a d-lui Drea- 
gomireseu decit prin urmatoarele ver- 
suri: 
Iniricoşatā sele de glorie ma arde 
O cete viitoare al vosiru rego sint. 
Te-oi cumpara o lume, vot fave miliarde 
Prin bani eu le-ai supune, de nu prin 
al meu cint. 


Dacă aceste versuri nu vor avea 


140 VIAŢA BUMINEASCA 


DE E i e ponme 


darul de n convinge de aressla pe „di- 
bert erilieri* ai pe „intelectualii bàn- 
tuiți de inoranlă, cinizin, invidie, al- 
eoolizm și iar iznorunl4*, ele vor con- 
vinge desigur publivul, „nevst sinx ce 
poate să simtă, după vorba poetului, 
mai mult decit aparența“, 
0. ht, 
. ° KL 

Nebnstinu Moruzi.  Cteston m 
deri în chestia Lärëneu sz, Faliceni, 
INI. 

Acenslă broşură, (J0 pagini), care 
ne arala ca autorul e un om de bine, 
e mai ales interesaută prin datele re- 
lative la condiţiunile in care munceste 
tăranul nostru, 

„E evideni.—spune d, Mortzi, că 
„astă-zi munca a perdul valoarea li- 
„beralrice pè care o avea odinioară, 
„Pe cind pluta muncii a rămas ace- 
„iaşi, prelul vieţii s'a seampil, in asa 
«proporție, incit munea este insotici- 
„entă ca să acopere neyuile munrilo- 
„rulai. Din condițiile Ioemalilor agri- 
senle, cervetale pe diferite mosti, ap 
„poate vedea că prețurile ce sinl as- 
„lizi în curs au fost stabilite ram 
„prin anul 1553. Citeva preţuri insi 
„În loe de n se uren, pu sl mrăzul. 
„Astfel peniru arătura se plătea altă- 
„dată 11-14 lei faleea, preț en se plà- 
„leşie i asta-zi în multe părţi, dar 
„pe ulunei se mai adanga și nna cih- 
„piţă de lin de măsură pentru De-cnre 
„falce, lucru de mure valoare pentru 
„Văran, căci menlinea astfel furţele 
„vitelor sale pentru arăturu lui, care 
„ürma dupa een biereaseă, obicei ee 
-tatii a dispărut, 

-A disparut de asemenea, din pār- 
„Mle noastre din nordul Moldovei, și ta 
„imuturile cari se dedeau luvrălurului 
„atit Ja praşilă cit şi lu secere, pe rind 
„pretul acestor dona munci a rămas 
„aproape același, ba chiar a srăzul., 
„Acolaş lurru se constată şi In Para- 
„nul român, interesantul studin al de- 
„lunelului Alex. Millo, fostul Prelect 


„Şi prietin n Imi Lascar Catargi, pu- 
„blicala in ISEI, care de pe atunri de 
„monstreuză imposibilitatea penlra ta» 
„fut de a-si acoperi nevoile lui en 
„prelul imuncei sale, si eare ne arntà 
„ch praşilu, pe slunci, se plåten CS 
„bani prăjina, pe rind asiri en se 
„plitejle în pănă la maximum GH de 
„bani, 

„Prin urmare, pe vind munea se plà- 
„teste astazi dupi cum e plătea aruni 
„dU uni, ba uneori st mai prost, pre 
„tul lucrurilor indispensabile iraintui 
„lueuilorilor s'a marit în proporții e- 
„borme, 

„Asa, de pilda, perechea de boj in 
„uhat pentru raro se plătea alui 
„L3 fanri, astazi se plateste dela 2 
H lei; In slina se plälen OO ba) 
„de osia uplecăloare, priltgt se pli- 
„teste. prin părţile possiré, cu sau 
„fără de lupte, dela 2 lei pâna la 2 
„lei 20 bani; pâminlul de aratura lu 
„1363, se plătea 27 lei î bani, apoi la 
Läit U psim eu 20 de ch, lac mij. 
„luciu, si At lei, loe de frunte, iar use 
„tazi, il vedem urcat la 0—1) lei 
„falcea, iar cile odalå ajunge până la 
wl lei” (p. 7—0 

D, Moruzi arată apol că Imbhrärz- 
mintea uuni Lorang fruntas voslo a- 
cum 40 ani 55 lei 30 bau po vind a+- 
lă-zi avelaşi imbrăcăminte vostä 333 
lei; de asemenea imbraciiminlea utei 
femei de țăran frunlus cosia inwinle 
numai 30 lei A0 hu—faţă de 17 lei 0 
b. de astăzi, Ip. 9—11) 

„lemnele do vasi si de foc an m- 
„juna de o seumpete inabordabila, in 
„cit vine mai jolten unui locritor si- 
„şi acopere casa cu tabla udusă din 
„Germania deel cu semlril enre se 
„face în pădurea verind, fară a mal 
„nrbi de cuie şi var care, deeind cu 
„protectionlamul industriei și cartela- 
„rile au ujuns inshordabile” (p. 11). 

„Cind am afirmat ca prețul munesi 
„Wa augmentat, um avul în vedere 
„pretul muneei care se plâteste de cn 


RECENZII DI 


„tur, sub imboldul vevuilor, lipsind 
-orice runenrenia și entre e saueționul 
-prio legea existentă n tocimelilor a- 
„kricole, De oarece, aluuci eind recolta 
„e mânoasă, prețurile se urea inlr'a- 
„derăr şi cultivaturii ajung a plati 
„până lu 40 lei fuiven de serere. Dar, 
„din acest preţ ou bene Beeazh sătea. 
Aul, a rärui muncă a fost vindulă 
„e ru iarnă. Pecind muncitorul străin 
„e platit gras din pricina nevoei ur- 
-zenle n sererişului, lovuilorul de pe 
„moşie munceşie cu prețul său redus 
„Și totdeauna la locul cel mai greu. 
-Şi aceasta findeă e ubligal În asta, 
„pe riul sirăinului i se dă locul mai 
„uşor pentru n nu se urca pretenţiile 
„sute, Mai mult incă. aceasta urcare 
-ilo preţ vine şi in dauna loenitorus 
„lui de pe mosie. 

„Intr'adevăr, pentru un moliy sau 
„altul—Sau vă j s'a măsurat nedrept, 
„sau că su imbolvărit.—el n'a putul 
=“irşi porţiunea pentru raro se an- 
«ajiste; alnnei, in conformitate eu le- 
„zea toemelilor agrivole, s'a augèjat 
„in comptul său un alt om eu praļul 
«zilvi, preţ pe care dinsul e obligat 
«a-l restilui si care adeseori eoplegeste 
«prețul pă eare l-a primit pentru In- 
„ireaga lurrure, 

„U pildă, pentru a iluslru această 
salirmafinne. Ua locuilor s'a angajal 
„Pentru 40 prajini de su erte, primliad 
„Ă lei Im pina, A secerat 20 prajini, 
„ine vu restul, dis diferite Impreju- 
FAri. a rämms dator In locul sau sa 
„reni un altul, ca prețul zilei, sau en 
„0 bani prajinu, preţ obicinuit in jot) 
„munrei, f se fave rafuiala, A primit 
«5 lei pentru Au prăjini a imuneit 20 
„prăjini. u rămas dulor cu 20 prajini a 
-0 bani, gei en 10 lei, cari lreeuţi 
„in monec, ja rindul lor, reprezintă 
ei datorie de 50 prâjini de seere, pe 
-are țăranul este dator a le fuva annl 
„ctitor (penlnu a complerta o aalt 
„lin angajamentul de 4 prăjini!) 

„Cu acest sistem, vedem dese ori— 


„Şi avem lu minte numeroase exem- 
„Ple—nn sat dator după O uni, cu 
70000 lei, atunci chnal întreaga valoare 
annali a muncilor agricole mu întrece 
6000 lei... 

-E de observat lot odată că toate 
„bărţile legei Ivemelilor agricole, cari 
-vin Im avantajul locuitorilor, sint cà- 
azule iu desuelmline, Care primar in- 
„ir'adevär, indrăzueşte a face o rafu- 
„ială de aproape a condicilor hoereşti? 
„Care primar pretinde respectarea ce- 
„lor doua zile pe siptamină lasate 
„pontru nevoile personnla ale loewi- 
„torilur ? sau observarea strictă n 
„preseripţiunelur legri în eea ce pri- 
„veşle inlocuirea muncitorului absent? 
„Su și mai ales-—care primar iuzista 
„pre a se face mâsuratoare dreaplă n 
„locului dat în muncă sau vindut In 
„bani ? 

„E îintereran! lot odata de a enleulu 
„la vit se urcă in buni, după preturile 
„astăzi în vigoare, prelul zilvi de muncă. 

„Un simplu rale), 

„În părţile din nordul Moldovei se 
„plateste 50-00 de bani prajina de 
„prişila şi 20 bani prajiun de serere. 

«Un om mn poate munci In medie 
„tai mult de malen be Ant pe zi, la 
„prusilă. 

„Prin urmare n zi la prasila intăia 
„0 zi la pruşila a dous, o zi la taiatul 
„Steujenilur, câratul la coşeri, dijehiu= 
„calul, suitul în ege), făcul gluga, 
„pein urmare Ire) zile pentru a adune 
„lu indeplinire munca de putru prà- 
„jini, Or. pateu prăjini reprezintă 3 
„lei st 40 bani (ducă admitem prețul 
aM de bani prăjina, isr 9 Iei vu pre- 
sul mai vient de 50 de hani pra- 
„jina) împărţite în ivei, ziun îi revine 
„dela 30 la 80 hani, din cure trebue 
„Să reducem 40 buni minearea, mal 
„alea că faina se seumpeste in vre- 
„mea Winter),  Bămine dur, ca pluti 
„pu zi 30-40 bami şi aceasta fără 
„a soti şi prețul sopei, care trebue 
„veinoită de două ori pe rară, (Pa) 


itè VIAŢA ROMINEASCA 


„Avela; calcul se poale fare şi pen- 
„tru seceris, cara o mai avantajos pen» 
„Wru țăran, şi-i aduce un folos de 5U 
„bani pe zi. 

„Un alt exemplu de abur şi de Droa: 
„stă relribuţie a muneri: Luna de 
„plugărie se plateste dela 12 la 14 
„Lei. In eonlract luna se prevode de 
„22 zile muncitoare, Plouă un eens, 
„dona intr'o zi, se seade un sfert de 
„ri, Se strică un plug, ziua incelează 
„do a se număra. Despre Duminiri ai 
„sărbători nu mai incape vorbă. E de 
„notat că din pricina depărtărei, o- 
„mul e silit a râmine pe loc, de alt- 
„mialraleu executat yi linut acolo de 
„vătajelul Primăriei. la cit la urma 
„urmei, nceastă lună de plugărie, pen- 
„tru a A achitati, cere iroi luni de 
„sile ordinare, pentru care omul mun: 
„ceşte peniru suma de H lei, muljumit 
„ined dacă nu s'a trecut la socuteala 
„zilele in care a mincal fără să poată 
„munci. OD. 

Autorul propune: „ca prețurile dute 
„de cu iarnă să fie ronsiderate numai 
„ea un orans, fără mici o putere de 
„întănțuire, dind băncilor populare, 
„reformate gi ogezate pe alte baze, mi- 
stungen da a face avansuri în cuzul 
„cind proprietarul nu or roi mi rigte 
„banul său în avansuri pe care ar 
„putea si le judece ca nesigure”. (PR. 
12—15}. 

D. Moruzi tagădueşi» rolul social 
ulil ul proprietății mari lu noi: 

„Părăsind cultura moșiilor, pe care 
„an lisat-o pe mina exploatatorilor, 
„rzertind satul pentru a trai in oraş, 
„marii proprietari nu se mai oa: 
„şeuză ca up organ viu al corpului 
„borial ` ei apar acoma cum er no- 
„bilimea de curte inaintea revoluției 
„franceze, ca un parazit care ubsoar- 
„he loale forțele trupului, făra a-i da 
„nimic in schimb" (p, 27). 

„Nu suntem,—vcontinuà d-sa,—din- 
„tracela care nu pot concepe exislenia 
„statului romin Dr marca proprio- 


„late, Avem alături eu noi statul bul- 
virge, care s'a inrhegal in mod pu- 
„ternie fară ajutorul marei propris- 
„täti, dar recunoastem că precipitarea 
„in asemenea =ulntiuni, ar Dien a- 
„duce asupra farei nenorociri extrem 
„lë grave”, (p. 28). 

E interesant şi motivul pentru care 
acest reprezentant al elusei domnitoare 
ne recomandă precauțiunea t 

„Nu ne despart multe zile de cind 
„in Bucurogli, proprietarii ap aren- 
„duşii cereau, în gura maru, inter 
wichteg austriac; și oricit de nepa- 
„iriotică s'ar pulen califien această 
„purtare, ea lolugi a existat gi ar pr- 
„bea sä se reinnaiastă.* fp 95), 

Cu ulte cuvinte d. Moruzi socoale 
clasa Lu capabila de trădare natio- 
mală numai pentru a-şi păstea privi- 
legiile!.. 

DI Moruzi & forte pezimist fală de 
parlidelo noastre politice; 

„Societalen nousiră astfel s'a con- 
„stituit în cit cei ce gureraau on d- 
„aon? fotderuna olio interese decit cmi 
„mulfi cari erau urgent, — To- 
„tugi s'an găsit din cimi in cind os- 
„meni cari s'au gindit ai la intereselo 
„generale. şi s'au eut legi și pelen 
„popor. Inteuţiile au fost bune,—dar 
„cei ce trebuiau <a aplice legilo eine 
„erau ? Co insemuează ua primar, Cu 
„âm mai spus, ia faja berulni ? — 
„Un notar nu ède el o slvza plecată 
„a curții, Şi cealalta administrație vum 
„s'a rerrulal, zestrea cealalla rare 
„răbdă în opoziție, cu să se hrănen- 
„eh cind ai noştri veneau la putere ? 

„Cu asemenea udministratie, nici o 
„lege care să proleguiascà pe cei slali 
„nn se poate aplira*. (p. 29—30). 

Totu-şi dan recomanda unirea parli- 
delor de guvernämiat pentru opera 
do salvare. 

Dar poate en da acest rezultat in 
coudițiunilo descrise de insu-zi au- 
torul brogurii ? 

Nueo deducţiune mai logică din hiar 


RECENZII 143 


premisele stabilite de daa ea numai 
O reformă electorală vare ar deplasa 
centrul de gravitate pulitiea spre „cei 
multi guvernaţi“ si ar distruge insâ-și 
baza politiclanismului actuul,—no-ar 
puiwa da o guranție serioasă, cerută 
de danz C. S. 


H 
Li K 

Panl Verlaine, Voyage en France 
pur un Français, Vunier. 1907, Pre- 
tul 3 fr, 50. 

E o operă postuma, Manuserisul ei 
a avut o soartă pliuă de peripeții 
Conţinind lucruri foarte aspre la a- 
dresa unor mari serillori în viaţă, miei 
uned tornu vela să-l primoasea, cu tonte 
stāruințele lut Verlaine, vesnie ta mare 
lipsa de bani, In sfirșit a găsi! po un 
resinuralor, care auzise de Verlaine 
din gazele şi care i} cumpără, ere- 
zind că va face n bună facere; dar 
restauratorul nu fu mal bine primit 
de editori; astunei j] vindu unui bi- 
blioñ!, al eui ginere gisi, aruma, 
ua edilor. 

E importantă accustă carte, pentru 
€A în ea velem pe Verlaine „couver- 
tit ja eatolieism ` în ea surprindem 
staren areeu suflelenseă care a dat 
mislere celei mai frumouse din coter- 
Lie sale du poezii : Sagesse, Și maie 
importanta prin opiniile ce le desfăşura 
asupra striilorilor, Recunoseind talen- 
tul uaturaligtilor, au-i poate totusi su- 
feri, rări sint „decadenţi“,—si decan- 
dentismul lor consta in nepriceperea 
“reşlinismului, în imoralitatea ireligi- 
vasi, Acela po care-l mai poate incă 
suporla e Flaubert ` mwi puţin pe Zola 
şi pe Goneburi ; de loc pe Daudet, cà- 
ruia nu-i pren recunoaste nici talen- 
tul, —şi eu acest prilej Verlaine, om 
de nord, atacă pe toti Francejii meri- 
slinnali. In adevăr, e atita deosebire 
între poezia neguroash, din nuanțe, a 
lui Verlaine şi între literalura lumi- 
naass, clară, eloquenta a color dela 
sud.. CN. 


+ 
+ LK 
A. O. Maior, Blolesa Copiilor 


şi a Tinerimii, vol. 3, Sibiiu, 1904, Pre- 


țul 1 leu W9 bani. 


Acest al treelea volum se aleătuește 
din bucaţi nimerit alese din operele 
dlor Beatesey- Voineşti, O, Goga, Sa- 
doveann, ele.. şi mai multe bucàți da- 
torite inseşi D-nei A. O. Maier, 

Această „Bibliotecă* umple un gol 
simţit, caci carțile pentru copii sinl de 
neapărală necesitate, La noi, numai 
copiii din societatea inalta au pulut, 
până neumi, gusta fericirea unei lite- 
ratori menita lor,—dar, ce folos ! caci 
aceu literatură —franfusegscă— avea 
menirea să Inceapă, chiar de la ven 
mai fragedă rima, Instrâinarea lor 
sufleteasca! 

Volumul dai Maior e ilustral. T- 
lustruțiile sint de două feluri: unele 
facule anume pentru bucala po cargo 
ilustrează, şi acestea sint deci şi ade- 
quato el simple, copilaresti ; altele, 
sint lustraţii straine, de pilda de Gri- 
goresen, adaptate la bacăţile din vo- 
lum,—şi adesea fără n se potrivi bine 
cu erën re rege si ilustreze, Mulra 
do fetiţă ceam clorotiet na samâni eu 
Nieuşor ! Tabloul Ini Grigorescu „Pe 
ginduri“ nu se potriveste cu o fală 
care stă inlr'u „grâdină”, lincezind 
fara nici un rost., şi apoi latı pe gin- 
duri a but Grigorescu nu e intr'o grå- 
dină, ete... 

Tati frumoasa poezie, Mog-Crõcinm, 
a d-lui O, Gogu: 


Dragi ep din ţara asta, 

VA miraţi voi cum se ponte, 
Moş-Crâciun, din ver de-acolo, 
De le sie loale-loate,. 


Uite cum -vä «pune buden; 
Iarna, noaptea po zâpadă, 
El trimite cite-un inger 

La tereasiră să vă rada. 


Ingerii se uită "og rasă, 

Vad şi spun-— iar Mosul are 
Coin 'n cer, În el in tinda, 
Pe ponunehi o enrte mare. 


Cn vondei de-argiul el serie: 
Ca vopil şi ce purtare.. 

Şi də-arolo site Maşul, 

Cä-i siret nevoia mare, 


Revista Revistelor 


Luceatărul, 15 Septembrie), Un 
tonet de d, Orlavian Goga, pe care ne 
facem plăcerea de a-l trunseria nici: 


Tu tainieã, curală Poezie, 

Biserica cu porţi neimeniale, 

Tu neamurile gindurilor toate 

Cu drag le lași lu pragul tau să vie. 


Tot sufletul la poarta la cind bate 
Drumeţ, slâvit puterile-şi invie, 
Isi spavedeste palimile Lie 

~i ele-ndorm de line aliate. 


Păcate vin sub bolta-ți milostivi, 
Tu Je useulli pe toate de-opolrivă 
Si le opresli neghina şi amurul, 


Dar ta rāmii deapururea senină, 
ări nusi pribeag ce'n fala lu se nehină 
(Cu lacrimă să nu-ți spele altarul. 


O bhumoasă sehiţa—Bpita—de d. 
M. Sadoveanu ; versuri de d-na Fa- 
ragin d-nii Sorica, Nanu, Albu; un 
articol despre Hasden; „Cronieu” o- 
bisnuitn, im care remarcăm eitera „čus 
yinte adevarule” adresate d-lui Torga, 
ilin care reproducem și noi pe urmă- 
„rele, care n'an defectul de a nu fi 
rstegorice ` 

Ja pensie pe dreptate” fd. lorga 
s'a plina vu fost seos la pensie de 
Ardeleni], în viaţa politică, nu te pot 
sroate decit propriile greşeli, Nimeni 
a lull Si am vrea să flin profeti min- 
Cast, cind ne-asteptăm ra azi-mine, 
41 lorga, urmind acelaș drum, să-şi 
ia adio, rind pe rind, dela Bucovina, 


Basarabia, Macedoniu ṣi- în sfirsit- 
dela Rominia”, 

Putem da leen lămuriri „Luces- 
fârului” : Bacovinu şi-a Inat adio de 
mull dela d. Iorga; Basarabia i-a spus 
adio chiar delu început, de Indata ce 
a manifestat bunăvoința s'o „indru- 
mere”: pe Hominia a ameninjalo eu 
un adio formal, dară nu-l va admira 
in mod disciplinat; eu Muvedonia ma 
stim cum sta.. Si noi sintem rvi din- 
tăi care regreiim că savantul istorie a 
ajuns iu ureastă penibila silualie. 

Sămănătorul |; Delomhbrie) eon- 
ține, intre altele, o frumoasă schită 
de d. M. Sadoveanu, poezii de d-na 
Natalia fosif si St. O. fosif jn fru- 
moasă bucată anacreontică „dupi un 
poet chinez”), o admirabila „eronică 
veselă”, iscalita A. Miren, pseudonim 
eredem, sub care trebue să se ascundă 
un talentat seriilor. 

Convorbiri (| Octombrie} Nemu- 
ritorul erilie, al carui euviul Il astenp- 
tă, bimensuul, o lară "ntreagă, a ridi- 
cal iarăşi o lespede pe soclul ce pre- 
găteşte viitorului său monument, Siim- 
țindu-se dator să-și exprime a doua 
oară „pârerile-i erilica” asupra nuve- 
lei d-lui Brătesen-Voinesti În fanen 
dreptăței, dar ne uvind deocamdată 
niti o „idee crilică* lu îndămină, i- 
lustrul nostru contemporan peeditea- 
ză, fără să citeze izvurul, observații- 
le pe care d. Maiorescu, intr un mo- 


ment nefericit, lea făcul asupra x- 
releaşi nuvele şi usupra cârora dis- 
cipolul, dacă n'ar sâmâna ru fiul lui 
Noe, ar f trebuit să urunee vălul ui- 
tarii, Şi deei, cunoscutele banalitaţi : 
In provincie, nu se poate ceti Spen- 
cer, nu se poate cinta Peelhowen,... 
Si ine d. Maiorescu avea Ip favoarea 
sà cireumstanja atenuuntă că nicioda- 
ta nu s'a amesteeat însuşi in Beetho- 
wan şi, pe lingă aceasta, că nu-și mai 
cunoaşte țara, care sa schimbat molt 
dela 1860 iîncoare... Dar penialul său 
diseipul !.. El eare, findecà stà în Bu- 
“ureşti, crede ch are dreptul sa-şi per- 
mită a vorbi de Wagner, de piclară 
si ehisr de literatură, ca de suburbia 
sa natala, —ce circumstanță atenuantă 
poale avea 2. 

Un om, care face parte din corpo- 
rajia fericită care se va bucura sigur 
de impărâţia cerurilor, numai cind e 
si fudul, are haz,—a spus Caragiale, 
bine ințeles- fără perifraze.. Si, dacă 
veți observa bine, ceea ee seduce la 
acest cerilie, este infinitul său talent 
de a amesteca intro justă proportie 
cele dout elemente, din care, prin 
sinteză cum ar zice al, rezullă acel 
haz L.. 

Arhiva (Septembrie). D. Boureu- 
nul, eare ne-a dat porestea citorva 
paseri, abordind de data aceasta alta 
ramură a biologiei, ne da „povestea 
viorelei*.—D, A, D. Xenopol incepe pu- 
bliearea unor „intipäriri (=impresii) 
dela ţară”, scrise cu multa bunnvoinţa 
pentru cei mici, căci d. Xenopol este 
um suflet bun.—0 sehilă, nu rea, de 
d. C. Tbeodorian.—D. A D. Atanasiu, 
care ne-a dat importante studii asu- 
pra caligrafiei în gimnaziu, ne dă, a- 
cuma, judicioaxe recenzii asupra unor 
brosuri în chestia agrari, presurale 
eu eonsideraţiile sale personale, valo- 
rificate incă şi de slilul său lapidar : 

„Chestia țărănească cu multiplele ei 
puncte capitale, iși începe autorul e 
sordiul, şi cu alte chestii în legătura 


REVISTA REVISTELOR It 


cu dinsu de ordin economie sl cultural, 
moral ete. au fost imbraţişate (proba- 
bil autorul a voit să spună ch „a fost 
imbrăţişată“) de multe autorităţi ale 
condeiului şi demnitari ai (rel, eare 
le-au dezvoltat (probabil : „au desrol- 
lat'o*) sub multe forme, dind şi dife- 
rite deslegări, ceea ce arata insemna- 
tatea şi urgenţa cu raro trebue să se 
procedeze la rezolvirea mâcar a unora 
din punctele esenţiale sau în atingere 
cu chestia economică gi de cultură a 
poporului romin şi In special a |ăra- 
nului”, 

Deşi ideile, sintaxa şi virgulele sint 
admirabile, —dar, oricum, fraza ni se 
pare cum... obositoare. 

Studii filosofice. Volumul II. 
Fascieula 2, 

Intr'un lung şi interesant articol, d. 
Petrovici se ocupă de raportul dintre 
Psihologie şi Filozofie. D-sa susține 
părerea po care o eredem jastă, că 
Psihologia, deşi știință independenti, 
ponte fi considerată ca o ştiinţă filo- 
zolieă, ca un auxiliar al Filozofiei, tn- 
trucit datele sale sint nu numai ele- 
mente ale sintezei filozofice, dar şi un 
instrument ul «i. Combătind tendința 
filnsofilor eari pe urma lui Sehopen- 
hauer tind la psihologizarea filozofiei, 
D-sa susţine după Wundt, că legile 
psihice nu-şi pol subordona pe acele 
ale lumii fizice, şi dupa Kilpe, cm: 
gulele logicei sint presupuse de psi- 
hologie și nu pot deriva din en. De- 
asemeni, după d. Petrovici, nici prin- 
cipiile de cunvaştere cu tonte incer- 
cările făcute odinioară de Hame şi în 
timpul nostru de Mach şi de Poin- 
cară nu pot fi subordonate psihologiei, 
ei rămin faţă de viaţa sufietească 
fapte prime şi ireductibile, Păcat ră 
interesantul articol al d-lui Petrovici 
e seris cam preoiu și abstract şi nu e 
destul de clar, mai ales în partea lui 
Finală. 

D Rădulescu Motru tutr'un extras 
al unui raporl inaintat Ministerului In- 


10 


SE 


ts VIAŢA ROMÎNEASCA 


strurției, referitor la Lectinnile de Lo 
gică ale d-imi Valeriu, exprimă päre- 
rea că Logica ar trebui sa inceteze de 
a fi predată ea o ştiinţă de sine sti- 
tatoare odată eind profesorii de licee 
vor avea o sulleientă cultura filozolleà, 
Până atunci erede d-sa, manualul tre- 
bue lăsat la libertatea profesorului şi 
un mic mannal de logică, conceput 
clar în limba franceză e preferabil u- 
nui manual mic de logică tradus rau 
în limba romană, 

D Pitroviri mai expune și apreci- 
ază in mod impurţial metivitatea fi- 
lozotica a decedatului profesor al U- 
niversitătii noastre, Constantin Leo- 
nardeseu, 

La Nouvelle Revue, (Octom- 
brie 1907), 

Ocupindu-sa de ultimul Sylabus, 
pe care seful entolicismului l-a dat nu 
de mult, anonimul cure iscăleale „Un 
famia", discuta chestiunea eultulul i- 
maginelor, arunciod si o seurtă pri- 
vire istorică asupru acestui cult, dela 
primele apariliuni alo lui in lumea 
creştină și până astăzi. Aulurul a 
rată luptele care s'an dus vontr i- 
maginelue in biserică de cătră incono- 
maşti şi de catre ivonoelasti, disenţile 
le care au avut loc în diferite sinoade 
asupra acestei chestiuni, cum si rolul 
insemuut pe care, mei ales in orient, 
Lan dat oamenii bisericii icoanelor, 
ca mijloc de actiune şi de ciştig. Vor- 
hind de reprezentarea figurii lui Crist, 
autorul articolului narată că deificarea 
nevstuin sa facut de abia pe vremea 
Impăratului Constantin aşa că repre- 
zenlarea Ini e ceva convenţional, și con- 
chide că „ceea ce n'a putul să De stabi- 
lit în trout lu chip sizur nu vu putea 
fi stabilit nici atita, nici lu prezent, nici 
in viitor“, „Politica şi baroul* este 
intitulat articolul lui G. Tochard, din 
care vedem eä şi în Franța, ea şi la 
noi, conliugentul cal mai mare îl dau 
in politică advoeaţii. „Sintem sub re- 
gimul ndrocaţilor*, spune autorul ar- 


licolului, și faptul „se explică prin fi- 
rea Inerurilor: adunările au meta 
da formule pentru a exprima voința 
lor surerană şi nimeni nu poate si 
le dee acesta formule mai bine decit 
legişiii”.—ceea ce de sigur nu-i și la 
noi pricina 1... Cil despre relele pe 
care le semnalează autorul că decurg 
din aecustă „pletora de adrocați in 
Parlament şi pleloră de deputați la 
Palatul de justiție“, o, ueestea sint 
foarte adevărate si pentru noi! Şi la 
noi „tlocvența, care-i cea mai striilu- 
cità podoaba a Parlamentului, e de 
asemeni şi cea mai mare primejdie“ z 
şi la noi ar trebui „să se resluurera 
ingependenin magistruţilor. lucru rara 
ugor n'ar face „daci avansareu (na, 
gistraților) n'ar mai A subordinata- 
cousideraţiunilor politice“... lu nees- 
stă privinţă et la noi e, de sigur, ne- 
voe de o „reforină urgenta”... 

Din numerele de pe Detombre ale 
revisiei fant remarrâm: înteresantul 
studiu, conlinuat și neterminat incă. 
al d-eului Hepd Lanter asupra orga- 
nizației fiziologice a munch; studiul 
de-abia inceput zl d-nei Marguerite Dü- 
pont-Chateluin „Enciclopediştii şi fa- 
moile”, in cure arată pană avam in- 
Mueuţa pe cure a avulo asupra lui 
Diderot și D'Alembert unele femei en 
D-na de Pulsieux, D-ra Volland, Julia 
de Lespinasse eli; eum si studiul Jui 
Gilbert Slenger asupra Soeletăţii fran- 
ceze din 1515. jy cure aulurul pune 
la contributie multe memorii, docu- 
mente şi verisori de-ale timpului. 

Merenre de France (Ori. 1907). 

Intrun artico) inlitulut „Nietzsche 
şi Muslea“, Jean Marnold se ocupa 
de aprecierile filosolului german in 
această rumură de activitate omeneas- 
ep, Mai niciodată filosotii, cu teate ea 
și-au permis să filosofeze usupra mu- 
Seel, Van avut totuşi eunostinţi mal 
temeinice în domeniul ei; chiar Taine, 
marele Taine, a seris pagini naiva 
cind s'u amesteca! in muzică, Si a- 


REVISTA REV ISTELOR Li Zi 


veastá lipsă de cunoştinți serlouae in 
ale muzicii la flosoi e cu atit mai 
mare en cit ne apropiem mai mult de 
timpurile noastre, che „până In Aris- 
totel toți marii ginditori ai Greciei 
erau în realitate mat adine muziciani 
de cit majoritatea profesloniştilur de 
azi“, pe cind, ducă cei din sec. XVIII 
tot mai căutau să-și capele oare-care 
cuunştinţi muzicale, apoi suevesorii 
lor aproape nu s'au mut ingrijit da 
loe de aceasta. Totuşi Nietzsche pare 
că faeo exceptie: el sa ocupat cu 
muzica, a învăța armonia yi contra- 
puntul, ba chiar a şi compus, Ca 
toato acosten, asta nu l-a impiedecal 
ide a face aprecieri foarte nedrepte in 
muzică, de a opune pe Bizet fui Wag- 
ner şi de a socoti opera „Carmen“ 
ca una din cele mai desarirşită pro- 
ducţiuni muzicale. Si despretul pentru 
muzien lui Wagner e co nt mai eus 
tioa, cu cil Nielezehe îi impută ră ia 
„excesul şi neregnia drept natur e 
Nietzsche cure totuşi nu vedea m 
univers de cit opare „unni Dumnezeu 
distant, eu lotul lipsit de scrupul gi 
de imorală, care crează si distruge, si 
face binele st raul cu o placere egala 
şi făra allă rațiune de eil capriciul 
său”! Prieiua esle cñ Nietzsche nu a 
putul să cuneeapă muzieulmonte, deci 
obiectiv, muzica, iar cultura sa mus 
ziculă a fost mai mult formală, aga 
ch originalul cugetător german a fost 
uu imseasibil in muzică, după cum, de 
aliiel, se vede şi din producerila sale 
muzicale, care sint foarte slabe, Si a- 
poi, nici mutivele personale nu an fost 
streine do apretierila lui Nietzsche a- 
supra muzicei lui Wagner, Henri Ma- 
zel dă o scurtà notiță asupra artivi- 
20121 lui Edmond Demolins nor), 
mort de curind, wi cunoscutei cărti 
aA quoi Hent ia supărtorită des An- 
plo-Saxons* şi directorul revistei „Pe 
Science sociale", Moartea subită şi 
promalară a lui Demolins ripeşte 
literaturii franceze un scriitor de va- 


loare și o lipseşte de o sumă destu- 
dii Ja care autorul luera şi care rā- 
min astfel iteterminule.—Iutr'un. studia 
intitolat „Jean Calvin şi reforma pro- 
testantă la Geneva”, Charles Merki 
arali rolul pe care l-a avut Calvin in 
„relorma religioasa“, studiază carác- 
terul său irascibil, neasociabil, auster, 
şi viala sa rece, calculata, inchinata 
unei Idei, şi plină de activitate, 

In numerele de pe Oetombre ale re- 
viztei mai găsim: Aminliri despre 
Paul Cézanne, pagini din „jurnalul“, 
lui Stendhal din calatoriile lui prin 
Halia, continuarea studiului Ini M, 
Malo asupra corsarilor—-cum şi mai 
mulle poezii si nuvele. — 

La Revne (Octombre 1907). 

Pentrn n pulea scoale oarecare in- 
dentin! asupra sensului IMteratarii 
de mine, Nicolis Sigur face o una- 
Dan, în trăsături mari, a spiritului li- 
teraturilor Earopei apusene, și În spe- 
cial u Frantei, în ultimele trei vea- 
curi, şi aruncă o priviro cercolaloare 
usupra starii actuale a lleralurilor 
eulte din Europa, După enlmul tare 
domnegiv în sec. XVII în literatură, 
şi cure uni altă ceva decit relexul 
vieţii pline ĝe măsură și de echilibru 
n vremii, urmează epocu de indolală 
şi de frăminlare suletească a veacu- 
lui at XVIU, in earo mintea omului 
işi pune tot felul de probleme, şi în 
care ai în literatură so manifesteazā 
nelinişteu, chinui, de rare miatea te- 
lor mai distinși onmeni e stapini. 
Lupta dramalivă lotre nevoia de a 
erode și indoiala pe care știința, ew- 
nostinta lumii, și pesimismul io opu- 
no, hant eare începe din teest secol 
se continuă mai ca Hirio in ser. ul 
XIX, sero! „cnracterizat prin dezor- 
dine şi frizuri, inegal, nesigur, velu- 
iml toate problemele...“ Aceasta stara 
de spirit din veacul al XIX eare, cm: 
ineide eu abolirea regulelor, furia in- 
diridunlisla, domnia instinetului, rea- 
bilitarea pasiunilor“ ne „explică loute 


148 VIAŢA ROMÎXEASCA 


excesele, loata euriazităţile si toate 
ridiculele romantismului”, Dar inta că 
acest romantism, rare nici odată nu 
s'a stins eu totul în literatura contem- 
porană, și ai cărui germeni „dau o 
superba și minunată inflorire, nu In 
Franļu, ei în ulară, cu acea «coală în 
care realismul sä aliază utit de bine 
eu mnisticizmul, şi care, apărută în Ru- 
sia, continuată in Nord, influenţază 
la rindul ei Franţa, care o influențase“, 
—intaă că romantizmul cade din ce in 
ee mai mult în disgrație acum; dela 
rerarvele lui Bruvelitre asupra ro- 
mantizmului, am ajans astăzi, eu car- 
lea doenrind apărută a lui Lasserre, 
la „examenul eliuie at patologie al Ro- 
mantiznului”. In această disgrație n 
romanlizmului si In „lirismul eu totul 
păgin al lui d'Annunzio, in poezia din 
ee in ep mai potolita si intru eitva 
quattrorentizia a D-nei de Noailles 
in poeziile din urma ale lui Morċas 
și chiur în neastoicizmal recent al lui 
„Maelarlineă* vene autorul anuntarea 
noilor tendinţe nle literatarii,--şi a- 
ceste tendințe par a fi reîntoarcerea 
cătră clasiciam.— Vorbind de valumul, 
nu de mult apărut, al lui Emond Le 
pelletier, „Paul Verlaine, sa vie, son 
dencre, G. Pollissier scoale in reliul 
importanța pe enre această carle o 
are pentru cunonşterea vielii marelui 
poet. —Intr'un senrt sindiu asupra mi- 
erobilor invizibili, Robert Sazerae 
dă o listä de honlele pe enre le dan 
aceste vietăţi extraordinare, care pol 
trece prin filtre, şi a căror dimensi- 
nna nu intrece, în unele, o jumātale 
de miime de milimetru, Cu această oču- 
ze autorul arată şi progresele pe care 
mereu le face mitroseopia, cum sigreti- 
taţile pa care trebue să le inving, 

Revne de métnphysique et 
de morale. Sept. 907. 

C. Bouglé iutan Înminos articol 
asupra „Sindieatelor de functionare 
şi transformările puterii publlea- 
arată rolul şi tendințele acestei mig- 


cări care a luat în Franta proporții 
atit de însemnate, Scopul ei este ra- 
rantarea grupărilor profesionalo im- 
potriva urbitrarului parlamentarizinn= 
lui şi a politicei. Unirea sindicaliz= 
mului administrativ cu cel revolution- 
nar al muncitorilor industriali e, dupa 
Bou gli, o grezal si un pas periculos 
pentru cel dintai. Ideile sindicalizmu- 
lui revoluționar sint în mare parle a- 
narhiste şi situația funeţionarilur faţă 
do stat e fundamental deosebita de a- 
erg a muncitorului fața de capitalist. 
Deosebirea intre funcţionarii de auto- 
rilate şi cei de gesliune e artificiala 
şi arbitrarii. Toţi funcţionarii stat în 
măsură reprezenlaali ai statului și 
după vorbele lui Clemenceau, legali 
printr'un contract publie cu naliunea. 
Statul oferă luneționarilor anumite ga- 
ranții iu schimbul carora are dreptu 
să ceará dela aceștin unumite obligi- 
ţii. Progrumul de deseentralizare pro- 
fesională nl sindiratelor de tunrțiu- 
nari pe după Bougit, vag si numai vi- 
itorul va putea să doredeasen posibi- 
litatea realizarii lui, 

Le Mouvement Économique 
(Bucuresti, Ortombre 1907). 

In fruntea reyislei e publicat un er- 
pitol din Raportul consular pe 14ih; 
al dlaoi G. H. Miller, avela în vare e 
vorba despre traficul Intro regatul 
'Ţăriler-de jos şi al Rominiei. Auto- 
rul dă mai multe tabele statistice din 
rare se vede ea raporturile nor=stra 
cu Țarile-de-jns sint foarte intinse, asu 
că, dopildä, în privinta cerealelor pe 
eure areste (Äri le importä, noi ocu- 
Dim pentru grim, orz, nvăs şi săcară 
al doilea lov, dupa Rwsia, iar pentru 
päpugain al Ireilea, dupa Statele-Unite 
şi La Plata. la schimb și noi impor- 
tam de acolo diferite fubricute ca: 
țesături, terărie, cacao, piei, ele. ele, 
pentru sume vansiderabile, DI. F. Du- 
vkeris, consulul general al Belgiei la 
Smirna dă informaţii umânunţite a- 
supra agrl"ulturii in Asla-Mieă : ce- 


reale, legume, rădăcini, fructe, vinuri 
ete; iar d. P. Michet fece o dare de 
samă despre congresul internatio- 

nal de petrol din Bucu 
Nuova Antologia (| Oct 1907). 
In Italia, acum de mai mult timp, tu- 
erează o comisiune pentru reformarea 
programelor şcolilor seeundaro; acea- 
sta comisiine a trimis chestionare ca- 
tră Woli cei ce an ocupi cu chestiuni 
didactice, cătră societățile ştiinţifice 
şi literare, facultăţi, ete. ele, aşa cà 
intreaga țară eninboreazi lu nceastă 
reformă. Prof. Camillo Trivero, se o- 
cupă intrun articol de chestiunea te- 
melor de compoziţie in şcolile se- 
cundare, Compoziţia — enyi lectura — 
este unul din vele mai pnterulce mij- 
loace de ednraţie intelectuala și toe- 
maide acrea trebue A ice acorde cea 
mai mare bägare de seamă, In primul 
rind subiectul) cumpoziţiei trebne să 
fie potrivit eu mentalitatea celor ce 
an să-l dezvolte. Dar elevii pu siut 
toţi asemenea, ei foarte deosebiți nnii 
de alții: anumite enlitați so găsesc in 
grad diferit dezvoltate la Decnre, Ar 
fi just de a-i judeca pe toți după o 
singură mâsnri 3 De siwur că nu şi 
de scocu trebuecse admise diferiie ca~ 
tegorii de leme. Astfel: D leme de 
imaginație : descrieri, povestiri, dis- 
cnrsuri, dialoguri, în care elevul să 
nu aibă a se gindi deci! la frumuseţea 
estetică a rompunerii, 2) teme de ma- 
lura Blusofica: dezvoltarea unei ma- 
xime sau proverb; ilustrarea unor 
fapte istorice, teme cu conținut psi- 
cologie ori moral ete. 3) teme de ta- 
racter stiințifie: daseripļiuni cxucle de 
Iueruri văzute, lemo scoase din obser- 
vații. din fizică, biologie; exerciții de 
definiţie şi clasificare ete, 4) teme pur 
literare ca: rezumale si parsfrazári. 
expunere și analiza unei opero lile 
rare; comparații ele. 5) leme de na- 
tură biografica și istorici, mai mult 

sau mai pulin originale, 
In Xo, din 15 Octombre al aves- 


REVISTA REVISTELOR 14» 


lei reviste gasim un articol a d-lui 
G. Nicolau „Înspre acordul greco-ro- 
min”, in care sa råspunide doenmentat 
invinuirilor aduse statului romin, de 
câlra d, Cancani, într-un numar pre- 
cedent al acestei reviste, 

Rivista d'italina (Octombre 1007), 
A. Stoppoloni, Șeoalale regimenta- 
le in Francia şi în Italia. In vele 
mai multe orașe din Francia, zice an- 
torul, viäiureg de cursnrila speciale, 
există anumite şcoli de „repuraţiuna” — 
destinate analfaboților, eare, chiar și 
in Francia, sint in proporţie de 8 ln 
sula. In ucese şcoli elerii eri muai nu- 
merogi ii formeaza soldatii. Arest fapt 
a dat naştere scolilor regimentale, râs 
pindite in touta Lara ai in eare insti- 
tulwi formapi de şeoalele normale, 
sjulaļi de ofițeri ṣi sub dirveția vulos 
nelului, impart instrucţia elementari 
printre soldați Astfel la Rame", mui 
mult de SI soldaţi, uemară cursurile 
serale, obținind certificate egalo cu a» 
celeu de ahsolvire ale şevalelur alemern- 
tare. Şi tot aşa și în alte multe ora» 
ge, Asemenea şcoli serale şi regimen» 
tale existau, nu de mult, şi in italia; 
ba chiar se poate afirma că Italia e 
aren care a pornit intàiu aceasta miş- 
eurè ` avama insă elo nu mai fumelio- 
neazà, ca şi cum Italiu n-ar poseda 13 
milioane de analfabeți. Un militar dis- 
tins, comandantal corpului VIL de ar- 
malā, eu regedinla in Ancona, genera» 
lnl Pistoin a tăcut o experienta hotäri- 
toare cu aceste coli regimenture, Inlro- 
ducindu-le la trupele de sub comanda 
sa, Rezultatele ubţinute de el, arata vit 
de urgen! se impune în Italia introdu- 
cerea obligatorie a acestor şeoli ln tir- 
treaga ostire. Cit de mult sim! soldații 
trebuința unei culturi pt care n-au pu- 
tuto căpăta în timpul copilăriui, o do- 
vedeşte exemplul pe care ni-l dau zer: 
lilo serala din Milano. In adevar aresta 
sent au rreneul dela 115, eite erau în 
1906, la 156, iar auditurii înscrişi, dela 
4427 la 5795, iar pricina acestei creg- 


tao 


VIATA ROMINEASCA 


teri stă In luvoirea soldatilor din gar- 
nizonpa Milano, de u le frerventa. 
Dentsehe Rnndyehan (Oclom- 
brie 1907). M. von Brandt „Japonia 
si Statele-Unite*, Pe enastelu oven- 
nului Pacille locuese popoare de di- 
lerite rase şi religii. Pe coasta npu- 
sanà se pă teritorul Statelor-Unite 
ei Imeorporarea insulelor Sandwich 
IHavuii), precum si intreprinderea con- 
struețiunii vanslulul Panama, wn facul 
pe Americani să creadă ră au drep- 
lol de n fi singurii stăpini in oceanul 
parie, Dar pe consita asiatică s'a ri- 
dieat, ca prin minune, un alt stat rare 
pare menit så jonve un rol prepone 
derant in destinele Asiei rasărilene : 
Japonia, Expediția în Formosa, de- 
tronarea regelni linkiu și Incorpotra- 
rea acestor insele, vegnicile nelinisti 
provocate In Karea, rzbolol eu Chimi, 
uciderea reginel Koreei, râzhoiul eu 
Rusia şi incorporarea de fapl a Ko- 
reel, inalte inlimplate numai in deenrs 
de vreo $0 do ani, ne arată vum |n- 
elege Japonia să meargă inainte, Fala 
cu aceasta situatie a Japoniei in ra- 
săritul Asiei, Statele-Unite au Irma) 
acolo un pomet care jo produce mare 
griji : insulele Philippine, cistigate din 
războiul en Spania. Populaţia lor 
turbulenia, mp se impacă de joe cu 
ordinea americană şi, pe cil se pare, 
şi Americanii nu perdut polta de n la 
mai stăpini. Dar, chiar dacă Statole- 
Unite renunță ln ela, trebue totus sñ 
se ingrijeaseă ca insulele să nu cada 
în mina unei alte puteri; dacă ar cñ- 
den în puterea Japoniei, aceasta ar 
msamna suprematia ci in Asla rsi- 
riteana. Faţa en areste imprejurări, 
„nieile greutăți din California, perd orj- 
ce imsemnălate. Dar totus, pe cil se 
ponte prezice, un războiu nu o Incă 
de temut. Americanii nn sint Incă pre- 
păi In ovennul Pacifice; până later- 
minatea canuiuniui Panama, e proba- 
hil ea Americanii să faca tot posibi- 
lul pentru evitarea unui războlu, Dar 


nici Japonia mu pr putes susținea a- 
cuma un războju; en toată pregătirea 
militară, eu este Mesita tormai de vo 
e mai imporlant: de bani, Siloutia 
să financiară inler, este enmpleet 
rlruneinată ` ärt Hie japoneze au en- 
zul fonte la maj puţin din jumătatea 
vaii, In asemenea imprejaräri—ri 
toate că surprizele mn pat fi exeluse—, 
se poate afirma rà un razboiu Jayo- 
nezo-Ameriean, nu este asa de apio- 
pist, 

Sorin iistisehe Monats-HMene 
țOrtombre 1907) James Ramsay Mac- 
donota -Soclalism, sindieata. partida 
muncitorilor”. Cwm se stie, în Anglia 
mişcarea socialistă se imparte ln iesi 
secțiuni : ren mui mare o Tndepenident 
Dobonr Parly, cea de a dona Social 
Democratia Federation. Cea din urmă, 
fondată în 1955, este ven mai veche: 
cen dintii Insă desi mai tinar — e 
fondata Ju 1893 — este cea mai impar- 
tantă, În congresul ținut la Shdiyart, 
reprezentanți de ai federatiei social- 
demweraliee au cerut ca partida inde- 
pendenta a muncii să nu De admisa 
la congrezelo internaționale, Autorul 
acestui articol risponde aici la iuri- 
nuirile aduse de reprezentanții Tederi- 
liuni. Aceste invinuiri sint mrmëi: as, 
rele: Partida muncitorilor nu este n 
partida socialistă și chiar unii din re- 
prezentanţii ei în Parlament au decla- 
ral eà nu sint Bocialisti; ju mai multe 
piele, În care in cerrurile socintiata 
nu sxi nici-o densebira de idei, par- 
tidul muncitorilor permite membrilor 
ei să voteze eum vreau: candidaţii 
partidului se numese candidati ni Iu- 
evătorilor, si Partidul a refuzat să-si 
fixeze un program hotari, La areste 
autorul răspunde : Partidul muncitori» 
lor nu «ste o reuniune de membri, ri 
o legătură a mri multor organizații 
gi anume soriulisle si sindicale, Fle In 
un loc formează o majoritate covirxi. 
loere inţă de federaţia snciallemorra= 
tici. Interesele lor variaza lupă loen- 


litati si ocupatii si organizarea lor e 
nnterioură introducerii ideilor saria- 
liste, De vind însa a Iperiu! props- 
ganda soviulimunlui intre ele, poziția 
lor politiea s'a sehimbat mult, O per- 
manentă legătură există intre sindicale 
si socialisti; polilica lor, prin statute, 
e hutărita en o politi independenta 
de orice partid burghez. În ce priveste 
denumirea candidaților, ea este lasută 
liberă la voia Becăruiu, Program fix, 
partidul munrilorilur mare, căci intro 
tară parlamentară ca Anglia, in vare 
guvernează partido oportuniste ca ti- 
beralii si conservatorii, un prosram 
ajunge in enrmd o literă moartă și 
impiedica nomsi activitatea liberă și 
spontană a parlidnlui. In foe de pre- 
gram, partidul si-n fixat punetul de 
vedere topform căruiu trebue să lu- 
vreze în orive chestia cure se ivegle; 
seal punet de vedere aste aceia ul 
pe, acela al desmnstenilului rare 
tsi elsliza exislenta în sudoarea frunții 
şi cure vede ri mizeria este varnele- 
riativa unel națiuni bogate. Și Juptind 
din acest ponet de vedere, reprezen- 
tanții în parlament ai partidului mu 
rènsit să aduca mult bine. 
Contemporary Review. (Ow- 
toimbrie, 1907, London liith Sers 
— Dimitrie Sturdza — serie © elo- 
gioas hiograĥou primului nostru Mi- 
ist, No vam reproduce imie din 
istorien} activitații polilice, care o re 
dată amaânunţii și aproupe exeiemativ 
limdata. Cine nu cunoaste, la noi, viatu 
politică a aeestui mura om al (árii ! 
Credem cà uulorul arti fost în mn ton 
mai potrivit dacă nu lipsea de critica 
istorica lunga activitate polilică n 
marelui bărbat de stat: gralificarea eu 
laude superlative, nesprljinite pe eri- 
lica istorica, nedreptäțeste denpolrivă 
pè cel ce o mordi ac) pe cel căruia 
i se ndroseazā. Pentru a reda părerea 
Rominilor despre spriritul de economie 
=i austerilalea dlui Sturdza, autorul 
reproduce curanteristica aneedotā, en- 


REVISTA REVISTELOR 151 


rentă la poi: „D. Sturdza tgi face 
eruce ori decite ori treve pe dinaintea 
Palatului Poștei din Bucureşti”, După 
autor, natura a greșit cind a făcul ca 
d. Sturdza să se nasca Romin: trebela 
să sa nase Scotian, ale carui culitați 
le pusedă fără reducere. Fineţă, pre- 
vedere, energie Mra margini, viguura 
pemăsarală, bărnieie fenomenala ; iala 
valita care fac din d. Sturdza un 
om extraonlinar. Uneori insă, motorul 
voim n distinge, prea mull, pe denn 
Sturdza de restul oamenilor de stat il 
mieşnrenză, acordindu-i patima gran- 
domaniei — eare desigur e mai free- 
rent lu noi decit Ja Seoţival —: A. 
Sturdza ar putea, eu perfeetă dreptate, 
să susție ed nu este derit unul și acel 
unul e numni el Insuși, care ințeleae 
rhesliunea balcanici lu toale laturile 
ui”, Noi avem o prea Dntre admiraiie 
pentru insusirile reale alo dlui Sluniza 
cA să putea erede ch D-sa ar puten 
sustinea acest uerg — mai sjes en 
perii ela dreptate, Incă un lucru putem 
afla din acest articol, anume, et în 
casele țârănești, cele mai sărăcăcioase, 
ulaturi de portretele Majestaților Lor, 
ae aha și portretul dlui Stordzu, chiar 
cind d-sne la vpoziție. Aularul a uitat 
să ne spue dară țăranii nostri prefară 
porlrelele Tolograllca sau po cele in 
ulea, Probabil ea fiind prea gräbit să 
observe gnleriile de lablonri din en- 
sele țăranilor nostri, antorul a uitat 
să ne comunice arest detaliu care pen- 
iru noi ar avea o mare importantă 
in privința... modulmi eum ne ctnost 
străinii, 

The North American Review 
(Octambre 1907). Witiam 1, EUis, — 
Citeva proorociri in privinta Japo- 
nisl Autorul ne spune că a pelrecul 
trei luni si jumătate în Japonia și ca 
in acest lmp a căutat să pătrundă 
mul adine do suprafaţă, sufletul japo- 
nez, Coca ce eatracterizează in general 
pe Japonez, dupa antur, este irole- 
nia; forma civilizaţiei moderne au ne 


152 VIAȚA ROMINEASCA 


doptat-o cum ar adopta cineva o hai- 
Bă nouă, dar fondul vechiu nu s'a 
schimbat ineă. E destul sä vezi felul 
erud cum se joacă copiii, omorind fá- 
ră mila insectele şi ehiunind anima- 
lele, ori chipul în care țăranii japo- 
neji își truteazi animalele de munca, 
pentru a se naşte indoiala asupra ren- 
litaţii civilizației cu care se lauda şi 
la place a fi lândaţi. Dispreţal de vi- 
aji nu se mărgineşie numai la ani- 
male, vi se intinde şi la oumeni : fnn- 
lilele ai ingrozitoarele masacre da di- 
nainte Port-Arthurului probează ee- 
va mai mult derit o severă disciplină; 
militară, Şi chiar în afară de lupta” 
un exemplu: un soldat plecind la räz, 
hoiu işi prelungea prea mult în gară 
despărțirea de familie: căpitanul su- 
părut de aceasta îi implintă sabin în 
inimă. Dar purtarea Japonejilor in Ko- 
rea? Asasinatele, pradâciunile, nedrep- 
tățile de tot soiul au intrecut pe ace- 


lea din vremea vechilor barbari, Mar- 
chizul Ito, de pildă, s'a dus însoţit de 
o companie de soldați ca să silească 
pe impăratul Koreei a iscăli un trae- 
tat, care intre naținni civilizate e fa- 
ce de comun acord.—Ceea cein ade- 
văr Japonezii au asimilat complect din 
noua civilizaţie, este organizarea si in- 
strueția oştirii şi a fotei: deprinsi de 
venturi cu un sistem feudal care firea 
din supunere cea msi inalta virtute, 
japonezii sint admirabili soldaţi disei- 
plinați comandei ofițerilor formati în 
seolile dio Furopa. Vu ajunge Japonia 
eu udevăral civilizată ? Cind poporul 
se va deprinde cu libertaten, eind vre- 
o putere străină le va da o lecţie rä: 
re să le mai abali mindria, etad im- 
chiderea piețelor lumii fi vu nevoi sa 
se poarte cinstit în afaceri, conchide 
autorul, Japonia va fi apta de a ocupa 
un Joe alăturea de marile puteri dia 
lume, 


Varietăţi 


Ciutăreţii şi tuberculoza, O 
anchetă de curind făculă ar arăta 
+ă arta cintului prezervă aproape com- 
plect de fizie. In adevăr, ap pare ca 
mai ott cintăreţii sint imuni impo- 
iriva acestei teribile boale. 

Explicarea faptului e de altfel foarte 
simpla. 

In genere oamenii nu stin să res- 
pire cum trebue. Mai ales cei cu m 
cupuatiuni mai mult sau mat puţin se- 
dentare sint în genere canditaţi la 
tuberculoză, toemai din aceasta pri- 
cină. Ne facind exerciţii muscolure, 
sforțări mai vii, eari să-i sileasriă să 
respire adinc, şi deprinzindu-sa pe ne- 
simțite sī respire superlicial, plâminii 
le slabese mereu din pricină că aerul 
nu mai umple, la respirație, lot plă- 
minul, ci pumai o parte, In celelalte 
părți nerul răminind msi mult timp 
acelas, și schimbindu-se numai rar ai 
din intimplare, ol se viciazā şi nu mai 
oferă singelui oxigenul de care art ne- 
vue, Cu modol acesta, unele pârţi din 
plămii sufar mweontonit un fel de asfi- 
xie, ceeace le predispune la tuberculoză, 

Dar elatăreţii, prin ocupația lor, sint 
siliţi, cel puţin în timpul cind cintă, 
să facă o foarte bună gimnastică res- 
piratoare și să-şi ventileze complect 
plâmiii: pentru a scoate note mai pline, 
pentru a putea ţine mai mult fraza 
muzicală, pentru a putea „lila“ notele 
si a da nuanlele, ei sint nevoiţi să 
inmagazineze aer mall În respirație, 


să-şi umple td plâminul, Prin aceasta, 
organul se desvoltă şi-şi intârește sìn- 
gele, găseste peste tol oxigenul trebui- 
lor, cu cea mai mare (mbekaugare, 
uceusla face plăminul rezistent, il i- 
mumnizază eontra bacellului lui Korh. 

Conslatarea e interesantă şi e de 
sigur de nalură a ne face să... cintăm 
cil mai mult, 


Tenia în gălbânugul oului. Se 
glie mai de mult că in ouale păseri- 
lor se pol găsi uneori viermi parazi= 
tari: degi luerul pare curios, observa- 
Vila lui d'Aldrovande, ale lui Rieux, 
Kiston, Diesing ele... stabilise aceasta 
in mod neindoios, pentru viermii mai 
miri. 

Acum de curind Insă, invațaţii Ra- 
zat şi Piju au gasit otonio vie, foarte 
bine conservată, întrun ou proaspat 
de găina. Ea ayes lungimeu de O em. 
şi laţimea intre 3 a A mm. şi pre- 
zenta mizeări undulatoare, Nou aite 
nu e faptul că s'a gasit o tenie, căci 
teniile, se ştie, se găsesc adesea iin 
galinacee, ci faptul +ă a putut trece 
din intestine In ou: e vorba de o u- 
devârală călătorie a viermelui în Liun- 
trol găinii. 

lata dar un nou mijloe de jupe: 
lere a teniei: prin pudle de păseri L.. 
Da şi eu lotul rar, cazul e totusi ln- 
grijilor, ai ne face să indomoăm pe 
ceelitori si nu mai consume ouăle de 
rit bine fierte. 


A VIATA ROMINEASCA 


Aniversările Ini Bjoernson. 

Zilele treente s'a sārbātorit aniver- 
saren n cincizeci de ani n publicării 
nuvelei „Sinoeve Solbakken* a mare- 
lni seriilor norvegian, primul său sue- 
res literar, iar În S Decembrie a anu- 
lui acestuia se va sarbături aniversa- 
rea de 05 do ani de la nasterea lui. 

Pentru cino cunouşte rolul insem- 
nat pe care Bjoernson l-a juent si îl 
joacă îneă in țara sa, nu poate îl de 
mirare câ asilel de aniversări iuu ca- 
raeterul unor adevârale sārhitori na- 
tiomale. 

Activitatea literară a lui Bjoernson 
e loarle bogal: el a tipărit un mare 
număr de nuvele țăranesti, nimeronse 
poeme, trei romane, și donâzeri de 
piese de tontru de lot felul. Dar o- 
perele sale literare sint nnmai o miră 
parte din uetivitateu lui. O mare parte 
din ea a fost consuerată articolelor 
din revistă, braşurilor de prapnzandă, 
conferentelor, diseursurilor, si mul cu 
samă numeroaselor arlivole de ziar 
pe eare le-a aert în diferite chestiuni, 
Viata lui e o neintrerupla activitate. 
A fost director de teatru, fundator și 
director de ziar, sef de partid, fóra sa 
voiaseă sA ocupe vreo slujbă, fio și 
electiva ; a intervenit em scrisul si eu 
vorba în lot solul de chestii, mari 
sau miri, cari interesan neamul sân, 
ori chiar omenirea, Chiar acum poartă 
runnseula polomieă en ministrul ungar 
Apponyi, asupritorul naționalităților 
din Ungaria, polemivă al cărei răsunet 
a mare în întreaga Europă si cure va 
ronlribui de sigur mult en sã arste 
lumii rivilizate situația nenorociti pe 
care o au naționatilațile nemaghiaro 
in țara urmaşilor Iui Arpad, 

Astfel, mulțomita operelor sale li- 
terare, eum şi temperamentul său de 
hiptälor, insemnatatea lui Bjoernson 
trece peste granitele ţării sale, iar a- 
niversarea nașterii lui merita să fie 
u Sărbătoare nu naţională, ci tni- 
versală, 


Amintiri despre Nietzsche. 
Inten numar din Septembrie al zia- 
rului „Neue Freie Presse“, d-na J, ven 
Miaskowska, soția unni profesor de 
economie politică, publică amintirile 
sale despre originalul rugeltător ger- 
man, pe care a avut ocazia să-l ri- 
nască de-aproape la Băle, nnde Nielz- 
sche profesa llologia, 

Ceea co e enrios in aceste amintiri 
e Taplul ei Nietzsche apare ca un vm 
de societate, vesel și vioiu, intr'un 
timp pa rind in Germania el (reen 
drept unul din cei mai teribili pesi- 
mişti si Sehopenhnnerieni, Numai reni 
tirziu el Irăeste relras, evitind socie- 
tatea şi chiar pe amicii de altadata. 


Comemorarea Ini Angusie 
Comte — Zilele trecute, Sorielalea 
pozitivistă a sarbatorit la Paris 350 
ani de la moartea sefului scoalei po- 
zitivisie, fàcindo-se intru eceomemora- 
rea marelni filosof Tranee? o adevărată 
manifestaţinne internationalā, Suu Y- 
nut eat aceasta ocaziune mai molle dis 
eursbri de estra diferiți oameni in- 
semnaţi, in care s'a arătat însemnă 
tintea lui A, Comte în misearea Bora 
ticã și iullucnia pe care a avulo sio 
are incă sistemul lui în toute dire- 
jile arlivilă ţii intelectuale, 


Cel mai vechiu oras de pe 
påmint. O ex pediliune englezi a M- 
ent săpături in- roinile dela Bisoren, 
co se gäsese intr-un pusliu năsipos si 
sMbalee din Mesopotamia renlrala, 
Chine In suprafaţă s-a dal peste vidn= 
rile unni turn pe care n inseriplie sã- 
pată arăta numele ini Dungi, persa- 
naj cute a trait pe'a 2750 a Ch; supt 
seeatea, alte petre purtau inseriplia 
Ur Gue (280) a Ch); și puţin mai jos 
s-a găsit moneta de aur cu numele lul 
Naram Sim (3700 a Ch): dedesuptul a- 
cestni stratauapărot clădiri din vremen 
Ini Sergon (380) u. Ch.) La adincime de 
doi metri jumătate s-a găsil material 


„d 


de constructie depela Aan a Ch, şi 
daen na gindim că adiucimen totală a 
ruinilor s-a aratat a f de 19 metri si 
jumătate, ce enurmă vechime Irenie 
să reprezinte ultimele straturi! S-au 
zasii multe ubieele interesante, intro 
eare si o rtatuă întevagă de marmură, 
câreia į se atribue vechimea de 4500 
n. Ch, aa eh e cea mui veche statue 
din lume, S-a găsit intre alte obiecte 
$i o zurnâitoara de argilă eare incă 
sună ` Jueñrje care a inyeselit cu s- 
titea mii de ani în urmă pe un copil 
din Mosopolumia ar putea face plăcere 
si aslazi unui copil din zilele noastre! 


Pianota Marte, — Prof. Lowell, 
relebrul corevtător al planolei Mart, 
si-a farul runoseule rezultatele studij- 
lor sale din timpul verii acesteia, în 
„hservaloriui dela Tiegstalf (Arizons). 
Folngrafile sale telescopico dovedese 
in mod sigur exislenla faimoaselor 
canale şi oaze din planetă, Lowell a- 
firmà că explirarea ncestor cunule prin 
erâpnturi nu poate f ansţinulă el ela 
sint rezultatul unei acțiuni inteligente. 
In Marte asistăm la spectacolul tra- 
gic al Inptei unei rase vechi ai inte- 
ligente en conditiile aspre da vinţa 
ale unei planele pe moarte, 


Ce fac Americauli pentru bi- 
błioteci.—Bihliotecele Amerirei de 
Nord crese inton mod vertiginos mul- 
amita inițialivei privala si donn: 
nilor, Astfel în 1506 (dela 1 luniu 
1003—33 Malu J904) s-au primit do- 
nații 137,318 vol, si 30,515,855 fr. de 
zäiten 209 biblioteci, Dein 1 Tunia 1904 
-3i Dee. 00i s'an primit 110,552 
vol. si 35,610,830 fr. In anol 1905 sa 
primit 934,649 vol. 111,497 brosuri, 6 
terenuri, 45%} picturi, edificii in va- 
nare de 1,565,500 și numerar 28,046, 
tr. În trei ani deci s'a primit numai 
bani în numerar 81202,8653 fr. 


statuia Ini Fiaubert. La 20 
Oet. st. n. a avut loe lu Rouen ionu- 
pururea statnlei Ini Flanbert, Stutnin 


VARIETATI 155- 


ie opera seniptorului Leopold Bern- 
stamm, Cu prilejul inaugurării, d. Vie- 
tor Margueritle a vorbit daspre „sen- 
sibilitatea plină de fiori* a marelui 
prozator francez; — pe vremuri itri- 
nui! de „impasibililute“. 

Intre opera sculplorului care-i dä 
autorului lui Madame Bovary tocmai 
aceasliă caracteristica, gi diseursul d-lui 
V. Margueritte, concelațenii — les Bon- 
torde el jee Pecuehet —lui Fiaubert 
trobnie să fi rămas pedomeriti. 

Nerunoseul pe eind träia, „falnieul 
seriltor* rămine neinteles chiar eind 
i se ridică statui! 


O inovatie ln „Salon d'anu- 
tomne"! De ubicei la „Salonul de 
toamnă“ se expuneau numai pinzele 
pietorilor, iară seulplura, architectura 
şi artele devorntire avean intrare mut 
malt pentru mobilaren sulelor goale 
en pereții incăreuţi de pinze. 

D. Frantz Jourdain organizatori 
«Salonului de tonmnă“, mirindm-se „ră 
sa despärtit atita vreme elemente 
distincte prin gvsiu şi esterioriznre, 
dară perfect unite prin verebrulitate, 
eâci urla e unu şi acelaşi“, a decis ca 
fa „Salonul de toamnă“ din anul aresta 
pe lingă pieturā, sculptură, arta dero- 
ratică și arehiteelară să fio roprozen- 
tate muzicu şi literatura. 

In cercurile artistice Pariziene inn- 
vația d-lui Jourdain n Dent senzaţie, 


„Celini ce are i xe va dar, Se 
ştie cn Britisk Museum e cel mui 
bogal muzeu în manuseripte i de en- 
riml a căpătat în dar dela Rev. Char- 
les Hargrowe, mp număr de serisori 
importante ule marelui poe! Shelley, 

Serisorile sint din anli {811 s} 1812 
adică pe cind poetul ayen 19 ani, și 
sint adresate Ini Miss Hitehener eäre- 
la îi povesteste lontă dragostea pāti- 
maşi cen aro pentru tinara lurriel 
Westbroak, pe care, după ce-a luat-o 
in căsâtorie o numeste „dracul ceb 
negru“! 


136 VIAŢA ROMINEASCA 


Ceia ce-i mai insemnat insă în aces- 
te sevisori e lumina in care apare a- 
şa zisul „atheism“ al lui Shelley. „Am 
a-ţi vorbi multe—serie poetul lui Miss 
Jlitehener—despre simţirile mele, de 
Dumnezuu şi de religia lui Christ, Cred 
<a voiu putea să-ți demonstrez că 
Dumnezeu există”, 

Incă o legendă cure dispare, 


Inco Academie! E vorba să se 
Anhințeze o Academie belgiana după 
chipul celei truneeze, ca armă de lup- 
ta a Wullonilor impotriva Flamanzilur, 

Se citează de pe acuma ca avind 
a face parle din uceasiă Academie 
d-nii Emile Verhaeren, Maurico Mae- 
terlinek, Edmond Picard, Giraud, Cur- 
ton de Wiard, Iwan Gilkin a Valère 
Gilles, cunoscutii seriilori belgiuni cari 
formau grupul numit pe vrumuri „Ti- 
năra Belgie”, 


In contra turbiării.— Se stie 
«diheultatea pe cara metoda lui Pase 
taur o prezintă in tratarea lurbarii: 
pentru cu să existe siguranța ch Ip 
adevăr cinele, care a muşcat o per- 
sonni, a fost turbat, e nevoe de o ob- 
servalie de mai multe zile, ceia ce 
Zare ca să nu se aplice imediat trata- 
mentul lui Pasteur persoanei mogcate. 
Această intirziere, find foarte dôuni- 
toare, s'au căutat mijloacele prin care 
ea ur putea fi inlăturată, şi în labura- 
tarul d-rului Poor din New-York s'a 
ajuns la rerultutul dorit. Invalatul t- 
„nericun supune criarul animalului bà- 


nuit la un examen microscopie pen- 
tru a stabili dacă el conține corpii lui 
Negri, n căror prezența e ua iodiciy 
pentru turbare. 

Cu madul acesta, constatarea se face 
in cite-va are și asfel persoana muse 
cală poate D imediat supusă tratamen- 
tului antirabie. 


O aprecinare A lui Taine, In 
Corespondenga lui Taiue, care npare 
in mai multe volume, se gåsesc foarte 
interesante aprecieri asupra oameni- 
lor si lucrurilor. aprecieri care pun 
tot mai mult in lumina curajul inte- 
lectual și iubirea de adevăr n mars- 
lui eritie şi filosof, 

lată cum se exprimă el în privinta 
u trei mari seriitori franceji ; 

„Cei trei seriitori, cari au avut een 
mai mare uutoritate între 1540 gi INTU, 
d-nii Cousin, Thiers și Victor Huzo, 
wau iubit adevărul, ci gloria lor, Nici 
unul din ei nu-i vrednic de incredere 
şi în toți e o bază de şarlutanisin”, 


Leopardi incdit, Zilele trecule 
a apărut un volum eare coaline cele 
din urma rămăşiţi din scrierile lui 
Leopardi; e vorba de nişte manuseri- 
se inedite care se află in Biblioteca 
Naţională de Neapole. 

Cu ncest volum sau dul In iveală 
singurele pagini care erau necunoscute 
din operèle marelui poet şi cugetätor 
italian,—asa că admiratorii lui pot a- 
vea acuma tot ce-a produs geniul 
lui Leopardi. 

Spicuitor. 


Mişcarea, intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE 


Henri Bergson, L'Ecolntion erd- 
ntrice, Alcau, Paris. 

Autorul cercetează care e principiul 
rate, fcin) parte din fenomenul ge- 
neral al existenței, joară rolul de a 
introduce Ip ea partea neprevazutului 
si u imnrovizarii, partea din eronțiune 
pe rare o are. 

Comte Herman de Keyser- 
ling, Essai critique sur le système du 
monde, Fischbarher, 

Trodueeren franceză a unei insem- 
nale lucrari apărute in limba germană, 
E n incereure de studii asupra nuturii 
universului sub cele trei feţe—forţă, 
materie şi viaţă —suh care ol ni se 
prezintă. 

Hristian Anrs Oul und Böse, 
Zur Psychologie der Moral-Gefhte. 
Christiania Briggrers, 

Cunosentul profesor de etica, "el 
stringe in acest volum de 300 pagini 
studiile sale asupra psicolngiel siin- 
tului moral, Cartea conține 22 capitole. 


ISTORIE 


Albert Vandal, 7 Avinement do 
Bonaparte, tome I. Plon- Nonrril, Paris. 

Un tablou al perioadei vare se in- 
tide dela Iineeputurile Consulatului pina 
In batalia dela Marengo: epoca marei 
activități, orpannizatuare a guvernarii 
lui Napoleon Bonaparte, 


Etienne Lamy, Témoins des jours 
pawsés, Calmann-Lévy, 

Cervetari crilice asupra unor ches- 
tiuni din istoria Franţei, cum de pildă 
usupra Consulatului și Imperiului, a- 
supra Adunării generale, asupra ro- 
lului lui Ferronnys ate, 

G. Lenotre, La Fils de Louis 
XVI, Porrin et C-ie, Paris, 

Deserierea virt nenorocite a fiicei 
lui Ludovic XVI, mai intil la curtea 
tatalui său ei npoi la cortea din Viena. 

Charles Benoist, Le Machiari- 
lisme, |: Arant Machiavel. Pion, Paris- 

Un studiu istorie asupra marhieve- 
lismulni de ln primele salo apariţiuni 
pănă la formularea lui teoretica dr 
eftră acel cure n dat şi numele său 
sistemului. Autorul nruală numoraase 
trăsături de machiavelism de carei 
plină istoria Halici cu mult inainte 
de nașterea lui Machiavel, 

Philippe Monnier, Venise on 
XVIIe side Perrin, Paris. 

Un fel de colecție a tuturor biza- 
røriilor Venrliei: viala sociala, ser- 
bările, carnavalul, vilegialura, femeile, 
amorul ete —in al XVIII secol, 

Thadée Casztowit. La Pologne 
ei bidam, Soriétó frangaise d'impri- 
merie ei do librairie. 

Studii asupra raporturilor Puloniei 
en naliunile musulmane suh lazellami, 


W. Erben, Oswald Redlich. 
Scehmitz-Knllienberg, Urkunden- 


153 VIAȚA ROMINEASCA 


lahre. München und Berlin. Oldenburg 
1907, 

Este un manual de diplomatică, care 
apare în importanta voleeție de isto- 
rie medievală si modernă de sub di- 
reelia lui Below şi Meinecke, Conţine 
nees volum numai introducerea, serisă 
de Redlich si apoi studiul documen» 
telor medievale imperiale şi regale din 
Germania. Francia și Italia, făcut de 
Erben. 


SOCIOLOGIE, STUDII SOCIALE ŞI JU- 


RIDICE 


Emile Bounimy, Kiudes politi- 
gues, Colin, 

O reunire a palru articole ale sa- 
vantului psiholog: doua notite asupra 
lui Alberi Sorel şi Bardoux, un stu- 
diu asupre Declarațiunii drepturilor 
omului şi unul asupra HNbertāții con- 
stiintei, 

Pierre Felix, D Eynivogwe dé- 
mocratirue. Librairie nationale, 

Cerestari asupra contrazicerilor pe 
care le eunțiue ia ea, după autor, ie 
dein demoeratiei, 

Léon Blum, Du mariage., Ollen- 
dorii, 

Autorul urală destul de bine incon- 
venientelo căsătoriei de azi, dar pro- 
pune nişte saluţiuni eu totul extreme: 
libertatea cea mal mare pentru tele 
ca și pentru băieţi, paniru ca până lu 
vriata de vre-o lroizuri de ani fetele 
sī albă destulă experienta pentru a 
putea alege in bună cunoștință de 
vauzi t 

Ellen Key, De l'amour ei du ma- 
viage. Flammarion. 

Traducerea cărţii cure a eut on- 
recare rgomot in Germania şi în care 
se tratează otorua chestiune a iubirii, 
si raportul dintro aceasta şi căsăturie. 

Adolf Reinach, Uer den Ur- 
sachenbegrif im geltenden Strofrnht. 
Leipzig, Ambr. Baril, 

Autorul studiază chestiunea, ce se 


intelege în dreptul penal prin cauză ; 
in studiul ueestei probleme juridice, 
autorul Introduce datele paicologiei, 


ŞTIINŢA 


Louis de Nusse, Les Dle 
Tun savant naturaliste, le prince da 
T Entoanòloyie, PierreAndré Latreil 
(1762—1796). G, Steinheil, Paris. 5 fe. 

U biografie bine documentata n u 
nui savont. Anecdoiică şi ştiinţifică 
totodată, ne dă.amaânunle nvennoscute 
ineă asupra vieții lui Latreille şi arată 
însemnătatea studiilor Inj pentru 
stiințà. 

Pani Difilo. Kace bovine: 
Frunce el dirunger, J. B, Dailliere, 5 fr. 

Un volom din Enciclopedia agricoli 
cure apare sub direjia Ivi Wery. E o 
adunare coneisă a luburor informatii» 
lor pe care le porte da pănă acum in 
chestiune ştiinţa contemporani, 

H, Péchenx, Les Textiles, les Tis 
sus, În Papiers d, B, Bailliċre, 1,50: 

Un studiu asupra muterialurilue in- 
trebuințate pentru țesături de tot ftal, 
vn si asupra neloadelur de fabrits- 
Uune, 

Georges Brunch, Variafions -I 
Ditermination des Teapa de Pose sn 
Fhotographie, Charles Mendel, Paris, 
9 fr. 

E up mnpual elementar de Posos 
ehronogrufia, în eare rel re se orupă 
eu fotografia pol găsi tonte indicațiile 
nevesure pentru determinarea timpului 
de poză, 


CRITICA, STUDII LITERARE ŞI AR- 
TISTICE. 


Lonis Constant de Rebec- 
que, Le Cuhier Rouge de Denjamiii 
Constant, Calmann-Lévy, 

E o aulogratie a lui Benjamin Con- 
slaul, care cuprinde epoca dela 1767 
pâna lu 1757. Insemnată pentru cu- 
uupşlerea caracterului autorului, 


Pau! Cinudel, Art poétique, „Mer 
cure de France”, 

Nu e cela ce obişnuit se da sub acest 
aume, Autorul, un poel st un artist 
cum misterios, hlosoleaza asupra ehes- 
tiunilor de arti, 

Airssnndre d'Anconn, Giosue 
Carducci. Milano, Treves, 1907, 

Fate un diseurs ținut de marele eri- 
tic eu ocazia comemorării ce a avul 
ioc in Roma, in Campidoglio, In 19 
April anul acesta, 

Vittorio Pica. Lurie mondide 
alla VII Esposizione di Venezia. Bor- 
gamo, Ist. itul di Arti grafiche 1907. 

"olumul, unpodobit en 450 do re- 
produceri, dă o idee exactă de a VII 
expoziţie internaționali de arta, 

Johunnes Volkell, Aesthotik des 
Traginhen, Zweile umgearbeitete Au- 
iage. München IH C. H. Beeksche 
Verlugsbuchhandlung 0. Beck, 

Aceaslu este a doua ediție a eunos- 
elei opere a marelui estetician ` exem- 
piele cele mai multe autorul ie iu din 
Divrniurg. 


LITERATURA 


Victor Marguerite, Prostitui, 
Fasquolle, 3.50. 

Uu roman de moravari În care greanna 
chestiune a prostitutiei e pusă eu in- 
dråzneal şi discutata eu franeheţa, in 
vederea unei inalte morulitaţi, 

Ionis-Frederie Sauvage, Da 
Asch: om supplice. Librairie univer- 
sëlle, 3.56, 

Un roman in care se arată Jonita- 
rea unui om prin suferinţă : in urma 
unni amor nenorocit, eruul se dedicà 
operelor de binelacere, 

Francois Paul Alibert, L'Ar- 
Ore qui saigne. Lerviċre el Patan, Car- 
cassone, 

Un volom de poeme ale unui inrepă» 
lor. căruia i ap prezice narecare viitor, 

Fernnnd Aubier, Jusqu'oi ies 
Pirtent! Merieunt, 3.50, 

Un roman de moravuri din viața de 
la Londra. Peripaţiile unei femei, care 
caută să-şi ciștige prin amor o viaţă 
ușoară. 


MISCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 159 
e e aa 


Ferdinando Russo. Memorie di 
un ladro. Milano, Fratelli Treves 1907, 

Un roman iavare eroul, cure-gi serie 
memoriile, exle un eamorrisi ` cu a- 
creastă ocazie se deserio și euriosol me- 
din patologie nnpolutun, en multa vio- 
ciugo şi culoare locala, 


CHESTIUNI MILITARE 


Général Négrier. Sidit iona miti- 
taires, Delagrave. 

O seriere tendențtioasã, Autorul, a- 
rătind vauzele revoltelor militare din 
primii ani al Reroluţiunei, se pare că 
ur voi să arâte că și sewin arfi în ar- 
main Franţiei astfel de cnuze, cure pr 
putea provuca revolle militare. 

Vice Amirni Melchior, far Ma- 
rino ri la Difenss des côtes. Berger-Le- 
vrault. 

Ca unul re cunoaşte” hine lurrurile 
din propria-i practică, autorul arata 
gravitatea situatiei, pentru Franta, in 
evia eo priveste apărarea coastelor, și 
atrage Alen vn mult curaj asupra 
acestei lusemmnate probleme, 


ARHEOLOGIE CĂLĂTORIE 


Jenn Ajalberi et 5. Dumon- 
tier, Histoire et Guide illustré du cha- 
tênis de la Malmaison, Touch, 1.95, 

O descriere, o privire istorică si un 
guid al acestui castel care a fost lo 
eninta lui Napoleon și a impârătesei 
Doe lu, 

Emile Bonundardet, En Core. 
Plòn. 4 fr, 

Impresii din o călălorie şi o sedere 
mai imdelungală In Corea. Una din 
serierile cele mai bune si mut bogate 
in informaţiuui asupra acestei țari, de 
vare sa vorbit atit de mult dela râz- 
buiul Ruso-Japonez incoace. 

Andree Mellcanort, Les Jour- 
nées el les nuits japonaises. Perrin, 
5,50, 

Impresio din călătoriile autorului 
prin Japonia, Infurmatiuni lusemnale 
asupra vieţii si obiceiurilor, Auloral 
«da şi doua povestiri lipire penteu mo- 
ravurile japoneze, 

Compliator. 


Poppo wt, dE 


Bibliografie 


(Asupra unora din cărțile de mai jos vom reveni lu recenzii). 


LR Hétrai, Aicvea, poezii, Bucureşti, 1907. Editura Socec, 

Fulin Dragomirescu, Flori de argint, poeme, Bucuresti 1907. 
Prețul 1.35. 

D. Th. Neculuţă, Spre țărmul dreptăţii, poezii. București 1907, 
„Cercul de editura socialistă“. Prețul 1:20, 

Em, Girleanu, Odati 1. Edilura „Biblioteen pentru toți” (Alcalay) 
Bucureşti 1907. Pretul 0'30 bani, 

V. Alexaudri, Fintina Blandurisi. Bucuresti, Ediluru „Biblioteca 
pentru toţi”, Preţul 030 buni. 

Colonelul Iliescu, In chestiunea țirânansră, De och cu Voicu 
Paseieula |, Paris, 1907. Preţul 040 bani. 

Sebastian Mormnzzi. Citeva vederi în Chestia țărănească. Falli- 
eeni, Tipografia M. Stidman, 1997, Fără indicație de preț. 

Mihail Mora, Ziare şi Ziarigli, confereața ținută la Ateneul Ro- 
min, Bucureşti, 1907. Pretul 50 bani. 

Dr. Izidor Maren yi Stefan Reosianu, Accord zm, Blaj, rz, 
Tipografia Seminariului  Arhidiecezan, Pretul 1 cor. 10 DL 

Paul Latargue, Materialiamul economie al lui Karl Marx Bu- 
eutpsl?, Biblioteca „Revistei ideoi“, Pretul 50 bani. 

Al, Balinsie, doctor în drept, Militarisme. 1907. Fară indicatie 
de prel 

Octavian Goga. Poesii, Bucureshti, Editura „Bibliotecei penlro 
toţi”, Pretul 60 bani, 

Lonis Tegner, Desodiarea agriculturii şi a cregterii vitelor în 
Danemarca, Traducere de © Alimănesteunu. Bucureşti, 1907. „Minerva“. 
Preţul 030 bani. 


a? 


TABLA DE MATERII 


Pag 
a EE Vasen (Poem dramatic) , A N e "BR 
L Stere. Sociuldeanocratism sau poporanism ? 
N. Gane. Mingiare A , ~ f S (cap ri: i e 
Joren G. Toma. Torcătoarea, trad. din Goethe (versuri) . 53 
A. Baltazar. Note asupra industriei de arta (cu 5 ilustrații, 85 
M. Sadoveanu, Fiorul , e = > $ b à Wa" 
Octavian Goga. Fecunditas (versuri) . — ` 
Radu Aua pit. Dospre chipul în care se exploatau moşiile 
în Moldova în epoca regulamentară și despre po. 
; rirea agriculturii în acel rastimp .  . . 3 
Constantin Botes. Niada în romineşte, , $ è . B6 
Gt. Viata Rominească în Bucovina (scolile secnndare.—Din 
activitatea diotei) . a e ' A e „ 92 
d Russu- Șirianu, Scrisori din Arleal (Joia roşie — 140,000 
demonstranți, — Partidul naţional şi socialiștii pen- 
tru sutragiul universal Emigrările— Intra alegători 
— Prizoniri) e A A E A e . 88 
G. d. Cronica Literară. (Precutul în opera de arth—«Un 
sămânător de idei»). Š ` ` e è , 101 
Drs D. Călngăreanu. Croniea Ştiinţifică (Alchimia modernă), 113 
$. G. Duca. Cronica Externa, (0 corabia care se inneacaj, 117 
gs han ti. Cronici Bucureştene (Octombrie), , 131 
E Nicanor «€ Co. Miscelaneos ` - e ` e . 125 
Recenzii. Loan Slavici: „Nuvele“, LS: Gr. M. Alecsandrescu: 
„Poezii, C, B.: D. Th. Neculuţă: „Spre ţărmul 
drepiätei:, NM UC: Iulin Dragomirescu: „Flori de 
Argint, —0, B.; Sebastian Moruzi: «Citeva vederi 
în chestia țărămeaseh», OS. ; Paul Verlaine: eVo- 
Yage en France par un francais», —C. V.; A. O, 
„Maior: lei met? copiilor şi a Tinerimei»,—Mm, 133 
Revista Revisti lor : Luceafărul, Sămânntorul, Convorbiri, 
Arhiva, Studii Pilosofice, La Nouvelle Revue. Mer- 
cure de France, La Revue, Revue de Métaphysique 
et de Morale, Lo Mouvement Economique, Nuova 
Antologia, Rivista d'Italia, Deutsche Rundschau, So- 
zialistische Monata-Hefte, Contemporary Review, The 
North American Review, 144 
Varietăţi ` S 5 à r t A - a , 193 
Mişcarea intelectuală în străinătate . A + e „157 
Bibliografie . - í s A e Oaie pi "e Te AN 


-= -= 


Pentru Autori 


Se aduce la cunogtinta autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redactie nu se iunapoază ` în schimb, acti autori 
ale căror Iucrări urmează sà se publics în revistă, vor fi 
ingtiinfuti, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice şi onorarul doril; în caz contrar, acesta 
se rg fixu de câtră Divecţiunea Revistei. 


Pentru tot ceea ce priveşte redacţia: manuscrise, 
reviste, ziare, cărţi, etc., a se adresa d-lui G. Ibrăileanu, 
strada Romină, 4, laşi. 

Numai articolele ştiinţifice (științi naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slă- 
tineanu, str. Ntirbey-Vodă, HI bis, București. 


n e >r - —- - - Ae 


Pentru tot ceea ce privește administrația: cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa d-lui dr. N. Quinez, strada Carp, 6, Iasi. 

DI 1. Botez va continua a reprezenta revista noas. 
tra, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
rite, şi a face angajamente. în privința anunciurilor. 


e a et PC pap m i i - 


Persoanele, care doresc sa se aboneze la Viaţa 
Rominească, sint rugate să inştiințeze. administratia prin 
o cartă poștala. 


Mese Voineşti, um volum în & 


at în editura revistei Viaja Romineaacă ai ` 
se A as Vilms Ia librăriile mai de samă, precum 
yi In Administraţia revistei: 


f. Nuvele de 7. AL Bră- 
ÎN LUMEA DREPTATII repetata dee 


2 lei exemplarul. 


PECIALINTUL ROMÂN, Contribuţie la istoria 

ÎN et românesti din sreolul XIX, de A, Philippide, 

un volum, în format mare, de 96 pagini. Preţul 1 
icu 50 bani exemplarul. m $ st | 

DENONXU mă de Mihail Lermontov, traducere 

în versuri de SE Rädulescu, precedată de e notiţă 

privitoare la Poetul tancazului».—0 plachetă ele- 

pantă pe hirtie velină, format speeial, 65 pagini — 


Pretul 1 len. 


Preţal 1 leu 75 bani 


INŞTIINȚARE 
Domat? abonați, cari nu vor fi -primit vrenn număr de re ai 


"sint rugați să reclame, prin o cartă poştală, cel mult intro 


data apariției revistei; aceasta ca să putem, Jg rindul nostru, 
Stee In eh la poştă. In cazul contrar, mit vom putea satisface ri- 
rerile de trimitere a numerelor neprimite, 
- Administraţia „Vieţii Romineşti“ 


AVIS IMPORTANT 


Faţă de obiceiul înrădăcinat a! abonaților, în ţara noastră, 
de a nu plăti costul abonamentului decit unui incasalor te se 
prezintă In domiciliu, şi pe de altă parte, preţul revistei noastre 
ne ingăduind cheltuelile inutile legate cu acest mod de incasare, 
avem onoarea de a face cunoscut cetilorilor noștri că, incepind 
cu 1 Ianni 1908, sintem hotăriţi de a nu expedia revista de- 
cit după prealabila achitare a abonamentului in termenii indicaţi 
pe piginu 2 a coperţii. É j 

Sperăm că retitorii noștri ne vor sprijini în această in- 
cercare de n înlătura o corespondenţă inutilă, precum si zadar- 


micile pierderi de timp și cheltueii 


Administrația „Vieţii Romineşti. 


sg SE e 


ma a 


TIPOGRAFIA DACIA ILIESCU, GROSIU & ÇONI H 


G, Cosbue s 
L Agirbiceanu Să N- 
lzabela Sadoveanu-Evan Nicolae Grigorescu 
G: Raneui . ., Ke ` 

G. fbräilennn + . . t 
Dr. D Cålpgáreanu . . Oronica giint 
kS Duca . , $ 


gari mn an 19 Sei: fmmâtate de an $ bei Xiomi 


1997. ANUL II. Normerie No, 11. 


Viața Romînească 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


SUMAR 


kä d ée Pii Dependa funiyiilor Sisi 
C, Stere. . ` z: det. 


KR i - Soriteridemacreat isi tau oporami Y (Cap Ir, 
Probema națională şi sezialdemocratist 
nenul, — Ant: sem iti). TIP 


Na Duna (versuri! 
Aproape de ofilive 


Zu (ural gotmartraraeln/ "Dëst enn 
Amestec de curenta contradictorii : G. Asaki 
| fic | Purtenngeneza nt ifieială) 

„n Cronica externă (Afoceren Matke Harden; 
vo ecs > > Cronica literarà. (Probleme tilernu: O nonă 
cunoepție asuprea artel) 


Taraseon ie Uponici casele 
leandru. .,.. © Serisori din Ardeni + Hjâruaau contra Unguri» 
tor—Miceturito dela Panade, Pecica, Uris 
thiu gi Cornocea.— Tiple dn dieti — Ctmpes- 
nia Sayitor) 
Gt Tiga romineasrà in Deep dIneotimi niat 
. Primär gi roadele Tui) 
P. Nicanor & Co. . ., , Miwellanen 
Recenzii : Cornelis Muldoon Fină je E Akten" ` Aren: Va Uärisaan -Vintis 
cl, S, Dr. M, Mnreg i usgëntarh Eetikiuz mrz- Ae bd LA Vama: „raul dia Uu 
Tal Uëcniui: Lron Meier ; „t mpoliun e: in d le tară Cem sint +i rap pr trsëtt wi Ae 
Mostu scene in Jupie de rhlicars m Zum ër" ëtép te e, Di Foie Krtbnrecn - LA UI 
lande des Duars; Praf Dr: Petrii Patti: Ouni "el rez eată zaiiruta sang è firs 
vm le N. MEN, Dmesen: „Viata lui Petre A.H Dn ërkteepen ` Le Protièswė de Aa 
wire" —U, Hi Teroris Bëräx Uesen ` Fa Miir tiek, cete tun bd | mamis Istoricul Er 
erau weupänt Ge Mie stem ar ÎL Lkirëmht : „Ii. Din primibruză pinia toam 
mă n-a 
Mevisin Mevistelor Cum ter, Lucratăru), Zpntgen Lzerert, Rămămăta 
Hui, lag Dararihar, Yutueal Soen). letala A detali n Imsttuäntatatut, Culinare Hanten, Nep 
Iti Nominete: Băptiminu, La Savel Dr ue. Mein te de Panya LX Berne, Vera dr pices 
La urne Latin Nanya Anuleaza Irgtart Terne. Kogtsläzsl be ȘI Date pf T) North Ame» 
route, The Uair rally Herpa 
Ynrietai 
Mivenarea imtelectuală în sirhinätnte 
IASI 
ae. Q inigtri + Sir ` ` R 
Redacţia : Str. Romina 4. — Administrația: Str. Carp 6, 
1907 


Vinja Rominraseà apare lamar <a Strom JAD de pagisi — Abhotatmentul ln 
| LIS — Pentra Fugéigtert, Fruit da »at și 


Staten) un an 13 lei, Jumătate de an 3.50, — Pentru Austro-Tmgana ! nn am 13 votug re ; 
tate dp an 7 coruann 00 b Sngpkral t eer. "nh — Pra 
Pate de sn d rubin, Nmmârul 60 n copeini Ventru Mrkinătate | um an 42 Zei: jnmătațe de an 
H Jet, Xumărui 3 jel 25 i —Pentru datadi! a ma wetan pagina urmâtoaru, 


tru Pacarabaa: ue an S rabin; jami- 


Viaţa Romînească 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /. Agirbiceanu, C. Alimâneştianu, / , Bața- 
ria, G. Bogdan-Duică, dr. P. dree (docent), C. Botez, 1. Botez, Octavian 
Botez, |. Al. Brătescu-Volneşti, Vintită l. Brâtianu, M. Carp, dr, P. Ca- 
zacu, dr. D. Călugăreanu, |. Ciocirian, N. D. Cocea, G. Coşbuc, pròf. 
I. cav. de Cupareneu, Ana Conta-Kernbach, l. G. Duca, A. N. Gane, 
N. Gane, Octavian Goga, C. Hogas. G. Ibrăileanu, St. O. Josif. dr. 5. Íri- 
mesen, M. Jacotă, V- Loichită, E. Lovinescu, dr, |. Lupaș, dr. N. Lupu, 
prof. univ. dr, M. Manicatide, |. Mironescu, S. Mândrescu, Gh, din Mot- 
dova, Const, Morariu, St. Morărescu,V. G. Morțun, D. Munteanu-Rimnic, 
I. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, inginer N. P. Panai- 
tescu, locat. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. D Pătrășcanu, Horio 
Petra- Petrescu, prof. univ. A. Philippide, prof. univ. dr. D. Pompeiu, 
Matilda Poni, Sp, Popescu, dr. At. Popescu (docent), Aurel C. Po- 
povici, D. Popovici-bayreuth, pb univ. dr. OG. Proca (O. Carp), dr 
N. Quinez, loan R. Rădulescu, Í. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti, 
]. Russu-Şirianu, izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, Sever Secula, 
prof. univ. dr. V. Sión, dr. Alex, Sidtineanu, A. Stavri, căpitan Alex. 
Sturdza, dr. D Tatuşescu, D. A. Teodoru, George Tofan, Al, Tzigara- 
Samurcaş, dr. Alex. Vaida-Voevod, Al- Viëbhutd, N. Volenti şi alții 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARĂ: 
Pe nn ` n a Ă d , Ia lei 
Pe jumâlule de an d î : woa 
Un număr £ b A A 1 leu, 75 h 


Abonatii care nu-şi vor achita abonamentul în mod direct vor 
a tege eegen 
trebul să plătească in plus 3 lei pean ai 2 lei pe ii an, ca indomni- 
zare pentru Incasatori, 
imi min aie 


Pentru invăţilori, previi de sat, primari si funelionari sålesti, stu- 
denti si elevi, pp ap î5 lei, pe jumāleto de an Ta — Artia pot plati in 
trei rute a rila 3 lei trimise cu anlicipnre), 

IN AUSTRO-UNGARIA: 

Pe an ` e e à e , f5 coroane 

Po Jumälaie de an e . ô é 7 vot, dh h. 

Un număr +» . a e a S Leg, oh, 

i Abonnmentul anyal se punte mehita in trei rate de cite vinei coroane, 
din palru in patru luni 


IN BASARABIA: 


Pean è e . è e e & ruble 
Po jumâtute de an ` a > à $ ruble 


Un număr ù A 9 A 2 B0 ropenei 
Abomumentul anoal se poate plati la fiecare donā luni cile 2 rubiu, 
până In achitare- 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe un E E e Ă A a 22 lei 
Pe junâtate de un 5 3 j é MI lei 


Un număr » 9 lei 2hb. 


(yezi uemare pag. Ia coperții: 


Viaţa Romînească 


TABLA DE MATERII 


Pag. 
"resp Legenda Funigeilor Gira E 161 
CC Stere Socialdemocratism sau Poporanism ? (Cap. Iv) 173 
G. Coşbuc Na Duna (versuri) - A $ 209 
I Arien Aproape de ofilire `" $ 213 
Isabela Sadoveanu- Evan Nicolae Grigorescu A 233 
George Ranelti In jurul samovarului (versuri) , e 238 


T Ibrăileanu Amestec de curente Contradictorii ` G. Asaki 243 
Dr. D. Ee Cronica Ştiinţifică (Partenogeneza artifi- 
cială) 251 
1. G. Duca Cronica Externă (A facerea Moltke-Harden), 255 
G. e? Cronica Literară (Probleme literare : o nouă concep- 
ție asupra artei) ` ` `: 3 260 
Tarascon Cronici vesele F 204) 
Leandru Scrisori din Ardeal (Björnson contra Ungurilor— 
Micelurile dela Pănade, Pecica, Cristian şi Cernova. 


Lupta în dietă. Campania Slavilor) S 271 
Gh Viaţa Rominească in Bucovina. (Invăţămintal pri» 

mar și roadele lui) s A S è è 276 
P. Niacanor dë Co. Miscellanea i - - 283 


Recenzii : Corneliu Moldovanu : „Flacări; B. Hâtrat: „Ae- 
ven": Fm. Qirleanu ` „Odată —1. Si Dr, M. „Hirsu: 
„Rumänische Erzählungen“ A. B. I. A. Can- 
drea: „Graiul din ţinutul Oașului“; Ze Mrejeriu ; 
„Gospodina şi fata dela ţară. Cum sint şi cum ar 
trebui să fie. Rostul scoalei în lupta de ridicare a 
gospodăriei țărâneşti“—G. P: Emile Verhaeren : 
„La guirlande des Dunes» ; Prof. Dr. Petrini Paul: 
„Cum trebue reorganizată asistența sanitară a GO. 
rănimii“— Dr, N. Q.; N. Bănescu: „Viaţa lui Peri- 
cio» — M. J. ; D. Drăghicesco : „Le probleme de la 
conseience“ — 0. B, ; Tereza Străti'escu : «Educația fi- 
zică, intelectuală şi morală si Istoricul Externatu- 
lui Secundar de fete din Iasi —LB; LL Gari- 
giali : „1907. Din primăvară până "toamnă, — C. §. 288 


Revista Revistelor: Convorbiri Literare, Luceafárul, Juni- 
mea Literară, Sămânâtorul, Floarea Darurilor, Vii- 
torul Social, Revista Generală a Invăţămintului, 
Cultura Romină, Neamul Rominesc, Săptămina, La 
Nouvelle Revue, Mercure de France, La Revue, Re- 
vues des Idées, La Revue Latine, Nuova Antolo- 
gia, Deutsche Revue, Sozialistische Monats-Hefte, 
The North American Review, The ai Re- 
view e ` e è , , 30I 


arietăți . 5 y A $ ` 3 817 
a intelectuala t în airãinätaté ` e K „19 


Legenda Funigeilor 
Poem dramatic în trei acte, 


ACTUL AL Il-lea 


(Au trecut ani de zile. Scena reprezintă acelaş decor. Deschizătura 
terasei încadrează parcul veştezit, în cele din urmă zile de toamnă. Se 
luminează de zi, Mobilele din casă, care încep să se lămurească în lumina 
zorilor, arcurile dela fereşti, oglinzile, cercevelele uşilor, sint acoperite 
de fire aibe din tortul destrăma! de pe stative. La fiece mişcare, firele se 
leagăn ca purtate de vint, işi schimbă locul plutind încet prin aler, 
unele parcă vin pe fereşti, şi altele parcă stau să plece. Runa, nebună. 
ofilită de sulerinţi, umblă ca o umbră prin casă, de ici-colo, adunind 
cu stiință firele plutitoare). 


RUNA 


Mai meşteri decit mine, paianjeni țesatori, 

N'au stativele voastre hodina niciodată, 

Cind eu lucrez zadarnic din noapte pâna "n zori, 
Şi nu mai pot sa mintui cămaşa fermecată. 


V'alung mereu din casă, dar pân” sa prind de sama, 
Paianjenișul vostru la loc se re'ntregește... 

O, spuneţi cum se face că pinza voastra creşte, 
Pe cind a mea se rumpe şi 'n aier se distrama ? 


CORUL FUNIGEILOR 
(nevăzut, departe). 


Noi buniget sintem, 

Noi sintem insuşi tortul 
Ce-l poarta un blestem 
Ca sa gaseasca mortul! 


VIAŢA ROMIXEASCA 


RUNA 
(cu minile pline de firele adunate, pe care le aruncă pe geam) 


Duceţi-va în lume, paianjeni blestemați ! 
Ca nu-mi ramine vreme să vă gonesc mereu, 
Ce va ţineţi intruna așa, de pasul meu ? 
Ce spuneţi voi intruna? Pe cine câutaţi? 


FUNIGEII 


Zadarnic ne alungi 
Si ne goneşti afara, 
In mii de fire lungi 
Noi ne-om intoarce iara! 


RUNA 
(cu desnădejde, se aşază Ja stative), 


Asemeni unei harfe cu strune faramate, 
Aşa sinteţi acuma, voi, stativele mele ! 
Spetezele suspina și cad aşa de grele, 


Si nu mai știu nici ceasul stravechiu ce ora bate, 


Zorita port suveica în mina mea dibace, 

Se pare-a creşte tortul şi-atuncia prind putere, 
Dar sulul se "nvirteşte în loc, şi pinza piere... 
Şi nu ştiu cine vine mereu de mi-o desface. 


A cui sa fie mina aceasta nevăzuta ? 
Cum aş zdrobi-o, Doamne, so prind intre speteze, 
Şi-aş pune-o cu de-a sila sa stee, să-mi lucreze, 
Sarmana pinza alba de-atiţia ani țesuta! 

(Ţese. Rilda intră.) 


RILDA 


Tot nu mai ai hodină, Runa? 


LEGENDA FUNIGEILOR 


RUNA 
Nu, mama! 


RILDA 


Ce blestem cumplit! 
Vai, ce amarnic se răzbuna 
Neindurata luna ! 
Ce slaba eşti şi pala! 
Paloarea ei spectrala 
Pe-obraji ţi s'a intins, 


Și nu ştiu: fire albe din tortul risipit 

In pârul tau s'au prins, 
Ori parul tau acuma e alb cu dinadins ° 
Mai ieri, ca o podoaba tu straluceai în casa, 
Si-atita de lrumoasă 
Te rasfringea oglinda cu drag, şi ochii mei. 
Dar cind te vad acuma... 

(plinge) 


RUNA (cu mustrare) 


De cit mereu sa plingi, 
Mai bine-ai tace, mama, paianjenii sa-i stringi. 
Nu-i vezi cum tes intruna și vor så ma intreaca? 
Nu-i vezi cum tes şi 'mbracă, 
De jos şi pâna pn grinzi, 
letacul pretutindeni, pe jzţuri, pe oglinzi, 
Pe vechile portrete, pe uşi, pe cercevele 
Cum își anina 'n graba uritele perdele, 
Cum impletesc şi leaga 
Din ce in ce mai des, 
De parca vor så prinda în plasă casa 'ntreaga 
Și minile sa-mi lege sa nu mai pot să țes? 
Paianjenii ! alungă-i odata, mama dragă! 


164 VIAȚA ROMINEASCA 


FUNIGEII 


Noi funigei sintem! 

Noi sintem însuşi tortul 
Ce-l poarta un blestem 
Ca sa gaseasca mortul! 


RUNA 


l-auzi ce spun ei, mamă ? 


RILDA 


lar aiurezi, sârmana ! 
Eu nu aud nimic... 


RUNA 


N'auzi ce spun de-un tort 
Ce "mn mii de fire-alearga 
Ca så gaseasc' un mort 
În lumea asta larga? 


RILDA 
Nu, eu n'aud nimic! 
FUNIGEI 


Umblat'am cale lunga 
Și nicăireu nu-i, 
Blestemul iar ne-alunga 
Sa dam de urma lui... 


RUNA 


Lauzt acum ce zic? 


LEGENDA FUNIGEILOR 163 
ALŢI FUNIGEI (foarte departe) 


Noi am umblat pe ape 
Crezind ca l-am gasit, 
Dar cind eram aproape, 
Un vint ne-a risipit! 


RUNA 


Acuma alții cinta! 
Cum, tot n'auzi nimic? 


RILDA 
Ce ginduri te framinta! 
FUNIGEII (mai aproape) 


Pe-o pajişte în floare 
Noi l-am gasit — 


ALŢI FUNIGEI 


De-acum, 
Gatiţi de 'nmormintare, 
Caci mortul e pe drum! 


RUNA (cu un țipăt) 
Ah, mortul e pe drum! 
(se aud trimbiţe și un marş funebru). 
RI DA (aleargă la fereastră). 


Da, 'n praful de pe cale 
Se vede un convoiu, 
Aud cintäri de jale 

Și trimbiţi de razboiu. 


168 VIAȚA ROMINEASCA 


n 


RUNA 


Se pierd incet supt ramuri, 
Si iată-i iar pe drum, 

Se "'nclina negre flamuri, 
Se desluşesc acum. 


RILDA 


Un cal paşeşte 'n frunte 
Şi nimeni nu-i pe cal, 


LEGENDA FUNIGEALOR 
RILDA 


S'aud acum pe scari... 
O taci! ca iata-i sus... 


RUNA 
Ce jalnice cintari ! 
RILDA 


Pe cine mi-au adus? 


tu 


(Intră convoiul. Oamenii lasă jos targa, acoperită toată de un 


Acuma trec pe punte giulgiu de funigei. In timpul acesta, pe cind Runa cade in brațele Rit- 


či, se aude): 


Şi intra supt portal, 
RUNA 


Vueşte poarta larga, 
Convoiul s'a oprit, 
Zaăresc acum pe targa 
Un mort acoperit... 


RILDA 


Alaturea de dinsul 

O sulița şi-un scut... 

Ma podideşte plinsul, 
Caci vai! l-am cunoscut! 


RUNA 


Daca-l cunoşti tu, mamă, 
O spune: cine-i e}? 
Raspunde, cum îl chiama? 
Ce cauta 'n castel? 


CORUL FUNIGEILOR 
(de pretutindeni) 


Din noaptea cind ai daruit 
Camașa Dr" de moarte, 

În lumea larg’ am pribegit, 
Am fost aşa departe, 


Cum ne urzeau a tale mini, 
Noi dispâream pe geamuri, 
Cadeam pe cumpeni de fintini, 
Ne aninam de ramuri, 


Treceam cu graba la rascruci 
Lungi fire de matase, 

Cadeam pe stoguri şi pe cruci, 
Pe streşine de case, 


Dar nici acolo noi n'am stat 
Si am umplut pamintul, 

Dan ce de urma lui am dat— 
Gatiţi de-acum mormintul ! 


193 


VIAȚĂ ROMINEASCA 


Caci noi de-acum ne pribegim, 
Ci "n fiecare toamnă 

Vom reveni să povestim 
Blestemul tău ce 'nsamnă. 


Sa ştie cine ne-a zāri 
Ca nu mai are parte 
Pe lume nimeni a urzi 
Camaşa fär de moarte! 


(Incetul cu încetul se desprind funigeii de pretutindeni, şi ca luat 
de-o mină nevăzută, se dă ta o parte giulgiu 


Runa Îl zăreşte şi abia acum il recunoaşte). 


RUNA 
Ah, Landor, dulce frate ! 
RILDA 


Ah, fiul meu pierdut! 
De unde mi-l aduceţi, voi purtatori cerniţi? 


UN OŞTEAN 


Era 'ntrun zori de zi 

Şi-un nor de-argint în zare plutea 'naintea noastra, 
Acum părea că'n aer pe'ncetul se distrama 
Si-acum s'aduna iarăși, in zarea cea albastra 
“Tot flutura incetul, chema ca o nâlrama, 

Ne tot chema intruna pân'am bagat de sama. 
Şi nu era nici nour, și n'a fost nici náframā, 
Ci fire lungi şi albe, un stol de funigei 

Ce ne 'ndemna cu semne să mergem după ei; 
Şi dac'am mers, pe seara, pe-o pajiște In floare 
Noi i-am văzut încetul cu 'ncetul cum se lasă, 
Si-am mai văzut deodata in cete calatoare 


L lăsind descoperit mortul. 


LEGENDA FUNIGEILOR 


Cum staruiau in aer lungi lire de matasa: 


Veneau de pretutindeni, faceau popas o clipa, 


Precum sclipeşte ?n aier intinsa, o aripa, 


ȘI iar porneau Iñ urma incet sa se coboare, 


s D 
Şi-acolo ’n locul unde cadeau mereu, grâma 
Cum sta îintroenit, 


Ca supt un giulgiu de alba și lucie zâpada, 
Acolo l-am gasil!— 


FUNIGEII 


(se adună mereu, e 
aud cintind tot mat ea. desprind treptat şi dispărind pe 


Pe pajiştea in floare 
Noi mortul l-am gasit, 
Saârmana ţesâtoare 
Osinda s'a sfirşit! 


RUNA 


(ca deşteptată dintrun vis, îşi duce minile 
chind lingă mort, cu faţa spre a ata se er ta timple, 5 


Alb ca nimbul alb ce te 'mpresoara, 
Tot aşa mi-era odata gindul... 

Am țesut atiția ani de-a rindul... 
Las’ acuma roaba ta să moara! 


De-am greşit, a fost fara de vrere,.. 
O putere mai presus de mine 

Ma facut sa uit ce-i rau st bine,— 
Şi nu ştiu ce-a fost acea putere! 


Stam sa tes câmașa de matasa... 
Alba era noaptea, —şi deodata, 
Fara ca in ușa mea sa bată, 

A intrat un om strain in casa. 


da, 


lereşti, se 


i ingenun- 


170 


VIAŢA ROMIXEASCA 


SIP e Pa ______ LEGENDA FUNIGEILOR HI 
Ochii lui ca doua pietre rare Se 

Licâreau aşa ciudat supt geană, 

De parea c'ar fi o arătare Îmbrac” atitea haine pe lume Necuratul 

Ratacita 'n lumea pâminteana. S'ademeneasc' un suflet... 

Flacari vii erau a lui cuvinte CORUL 


Şi se impleteau așa maestre 
Cind vorbea... o, da, mi-aduc aminte, 
Da, n'avea nimic din lumi terestre... RILDA 


Indură»te de noi! 


Fa sa coboare pacea pe viaţa ei trudita, 


Adiau acum așa de line, Prefa-te "n bunatat 
- ate... 


Și acum vuiau ca o furtunā, 
Se "mpleteau cintind pe linga mine, CORUL 
ban" m'au prins pe'ncet ca "ntr'o cunună, 


) Indurā-te de noi! 
Și n'a fost cunună, Preacurata, 
Cum crezusem eu, nenorocita, ua 
Ci a fost câtuşa blestemata: La fie-ce rascruce pindeşte o ispita 
Nu era Amorul, ci Ispita! Şi tu le ştii pe toate... 
CORUL 


Alb ca nimbul alb ce te "'mpresoara, 
Fa sa-mi De astazi iaraşi gindul!... Indură-te de noi! 
Am țesut atiţia ani de-a rindul... 


Las’ acuma roaba ta så moară! SEN 
(Cade stirşită, peste trupul fratelui său, Rilda şi toţi cei de față Fă sufletul ei candid curat ca mai "nainte, 
îngenunche şi se roagă), Refa-l un suflet iaraşi... 
RILDA (in genunchi) CORUL 
O Maica Preacurată, indura-te de noi! Indurâ-te de noi! 


De-a fost ca sa descinda asupra ei Pacatul, 


RILDA 
A fost o încercare... 


Sa nu râmiie-o pata in neam printre morminte, 
CORUL şi RILDA Ca s'a pierdut un suflet neimpaâcat cu sine, 


; Asculta ruga trista ce-o indrepta i 
Indurâ-te de noi! S ptam spre tine... 


172 VIAŢA ROMINEASCA 


CORUL şi RILDA 
O Maica Preacurata, induràte de noi! 
RUNA (in agonie) 


Alb ca nimbul ce te "mpresoară, 
Fa sa-mi fie astazi iaraşi gindul! 
Am ţesut atiţia ani de-a rindul... 
Las" acuma roaba ta sa moară! 


CEI DIN URMĂ FUNIGEI 


Adormi de-acu "mpacat 
În lumea nefinţii, 

Biet suflet încercat, 
De para suterinţii ! 


UN ECOU DEPĂRTAT 


Marire suflerinţii! 


$4 + 


Socialdemocratism sau poporanism ? 


IV 
Problema naţională şi socialdemocratismul—Antisemitismul. 


Marele intemeietor al filozofiei pozitiviste din Franța, care 
avea un cult pentru omenire, pentru „timanitate”, şi care în o- 
pera lui tundamentală „Cours de philosophie positive“ nu urmă- 
Feste de cit de u stabili legile generale ale Progresului omenesc, 
spre a servi de bază pozitiva civilizațiunii omeneşti, accentuiază 
totuși, ch această „humanité“ nu există decit ca o familie de rra- 
fini distincte, fie-care cu geniul ei național propriu, şi că pro- 
zresul general omenesc. civilizațiunea omenirii nu poate îi decit 
ca rezultat al colaborării aponlanee intro toate națiunila, după 
insuşirile lor specifice, după geniul lor propriu, 

Astfel, marea lui operă Auguste Comte o Inchee cu urmă- 
toarele cuvinte : 

„Această elaboraţiune pozitivă (a spiritului modern de pro- 
„gres, a «spiritului pozitiv»), dominată de acelas principiu fun- 
„dămenta!, va duce prin urmare omenirea sigur la un regim uni- 
„versal, cel mai conform naturii sale, in care toate atributele 
„noastre caracteristice vor găsi în mod norma! în acelaşi timp 
„cea mai perfectă consolidare respectivă, cea mai complectă ar- 
„monie reciprocă şi cel mai liber avint comun. Imediat destina- 
„tă totalităţii (a Tensemble) Apusului european, cela cinci ele- 
„mente esenţiale ale acestei nobile elite a speciei noastre îl vor 
„aduce fie-care indispensabila participare continuă a geniului 
„său propriu, anunţini ast-fel, chiar prin acest concurs, combi- 
„Băţiunea lor intimă ulterioară. Sub o salutari preponderență, 
„deopotrivă Mozofica şi politică, asigurată spiritului francez prin 
„Împrejurările starii actuale de tranziţie. spiritul englez va im- 
„Prima cu putere predilecţia su caracteristică pentru realitate si 
„utilitate, spiritul german îi va aplica aptitudinea sa firească pērn- 
„tru generalizările sistematice, spiritul italian va face să pâtrun- 
„dh în mâsură necesară admirabila-i spontaneitate estetică. in 


174 VIAȚA ROMINEASCA 


sfirşit spiritul spaniol va introduce naturalul său sentiment in- 
doit de demnitate personala şi de fraternitate universală“...!) 

E indiferent, dacă această caracteristică, fatal prea sumară, 
„corespunde în toate realităţii, e indiferent de asemenea dacă 
enumerarea făcută de A. Comte e complectă, —dar nu pp poate 
mai bine caracteriza, de un om atit de străin de ori-ce năzuință 
şovinista ca genialul creator al filozofiei pozitive, progresul uni- 
versal omenesc, ca un rezultat necesar al colaborării intre carac- 
terele naționale specifice, cari tocmai prin diversitatea şi varie- 
tatea lor apar ca o condiţiune indispensabilă pentru progresul 
general, 
Dach „omenirea“ se prezintă astfel numai ca o noţiune ab. 
stractă ce nu are ființă reală decit în diversitatea de națiuni 
concrete, fie-care cu geniul ei propriu, pentru A. Comte, ca şi 
pentru ştiinţa modernă, n'au utita însemnătate in aceste distinc- 
Gun) caracterele antropologice, ci mai ales culturale, adică pentru 
el naționalitatea nu reprezintă atit o categorie antropologică ci o 
categorie culturală, şi naţiunile nu se deosebesc atit prin tipul 
lor antropologie, prin forma craniului, culoarea ochilor sau a pă- 
rului, ete, —cit prin tipu cultural determinat. 

Din aceste motive, A. Comte pretutindeni sub denumire de 
Anglia, cuprinde  depilda nu numai (afară de Englejii propriu 
siet pe Scoţieni şi Irlandezi, ci şi pe Americanii Statelor Unite, 
iar sub denumirea de Germania, na numai (pe lingă totalitatea 
grupului etnic nemțesc) Olanda, Dania, ţările scandinave, ci chiur 
şi Polonia, etc. °) 

Cu toate acestea, pentru nici o grupare etnică nu e cu pu- 
tință un rol activ_în progresul openee, o contribuire In tezaurul 
civilizațiunii omeneşti, decit dacă ea se constitue ca națiune, 
desvoltindu-și însuşirile spiritului său propriu, geniul său natio- 
nal ; alt-fel, ea râmine condamnată In sterilitate, la o imitațiuns 
de „forme goale“ farà reulă viaţă intelectuală, fără putere crea- 
toare 


n 
HI 


Am spus că ideile lui A. Comte, în uceastă privinţă, se con- 
firmă de cercetările antropologilor moderni. 

„Dacă rasele omenirii, —spuna depildă P. Topinard (care 
„qo altfel acordă încă multă însemnătate caracterelor antropolo- 
„gicej—dacă rasele ar fi curate, ne-ar fi indeajuns să insu- 
„măm deosebirile şi asemänírile lor, tinind seamă de variațiu- 
„nile individuale şi deviaţiunile patologice, şi să ajungem la cea 
„mai naturală clasificare a lor. Dar aici ne aflim pe un teren 
"cu totul altul: aici lipseste unitatea: rasele se desbinuu, se im- 
„prăştian, se amestecau, se incrucișau în diferite proporţiuni, si 
„in toate direcţiunile, în curs de mii de veacuri; cele mai multe gi- 
„au perdut limba, pentru a-şi însuşi limba cuceritorilor, apoi au 
„lăsat-o şi pe aceasta spre a-și însuși o a treia, cite o dată; et 


1) A. Comta,—„Cuurs de philosophie positive“ rul, VI p. 835—597. 
Led, 5-a. 1894). 
gi et. A. Comte, op. cil, rol. VI, p. 25 urm, 


= SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISA 1473 
E DA Scrii ii be pă Dat bir ai Pia iba at e tona ADOR 


„a patra; masele princ 
„a face cu rase, ci cu aer bg PEN- OE E ai ie 
uf? Ken parta ` 
Ri ată. cind spele şi pâdurile izolau mai 
EE uge? E bag distincte se e eg A malaria 
D xau. Dar C 
„dimensiunile cele mai geren DEE eeng sien 
E e Mă Den E EE 
„ai Beparațiunii lor Divetiitatai Și ër EE 
i ` varieta i 
STEE Soy Gong eng in aer S, siet en? EH 
acestor fapte, an antropolog i nat 
POR ra K H po nsemnat ca A, Hove- 
e äh, Ge uste chiar ori-ce valoare reală clasificațiunilor an- 
La urma urmelor, — i iuni 
D a „—Spune el, —clasiticațiunile i 
„tentă reală și nu corespund unor categorii Geen , eg SS 
„foarte comod să vorbeşti despre rasele albe galbene sau Se 
SE Te şi dolihocefalice, ete.: sint rase cari au ei 
erc eet dt aceste caractere. Insă incercarea de a sistema- 
peri aa: a caracterelor apare ca o himeră ei un joc de 
Ast-tel, în ultimele decenii sa nu 
- e i mărau mai multe ini 
ps orară) h apesant in cari numărul rr Amar Aga ar 
pre pateu peţei omeneşti variază dela 2 până la 63, şi chiar 
Sa urmăriţi numai eiementela cari, din ti 
ur ri, din timpul i 
n OT Daa Daata fear popor italian. caer 
i at întăiu cu atitea populațiuni cuceri i 
E ENO din cari Gene foarte amr Sa ca Salataria 
> Nori, gi mai misteriozii Iapygi din § 
ët: vedea rasa autohtonă e If zk Zut Orei an 
- y zi Sud şi Celţii din Nurd (Galia Cisalpină), can, începind 
a EA d patru veacuri inainte de Crist, pătrund tot mai mult 
e ră ze A pănă ca se italizează eu totul; pe urmă, atitea stra- 
per e sclavi din toate provinciile cucerite, din toate rasele lumii 
Toa pore sub Imperin au 3juns să formeze în Italis o masă de 14 
SE vie aţă de vr'o G milioane de cetățeni liberi,“) ; apoi vin năvăli- 
ia A i pai in atitea valuri: Vandalii şi Burgunzii; Wisigoţii şi Os. 
cn ; Longobarzii ; Arabii ; Normanzii ; Spaniolii: toate nea- 
m e mu numai din Europa, ci ṣi din Africa de Nord și din 
ziă Si age aici semne mai mult sau puţin adinci... 
$ această umalgamă inextricabilă d i - 
dural puternic şi caracteristic a rezultat! ăi bila dz 


şi ech Panl Topinavd,— „| Antropologie“ (1884, ed. a d-a), p. 456—457 


JAHN — ° icti i 
engl Ges „Races uetuelles* in Dictionnaire des Sciences an- 
3 nam sen. „li nire romaine” (ed, 1882), 
vgl, OP: eit vol. "VII (ed, 1865), p. 283 omg Ss e eg 
„Un eit“, în Handwörterbuch der Slaateissenschajten, vol, VI, p. 334 


176 VIAŢA ROMINEASCA 


Sau să comparaţi, din punctul de vedere al originilor et- 
nice, pe Engleji şi Franceji: o bază celtică, o fază de stăpinire 
romană, © năvălire a triburilor tentonice, o infuziune normandă... 
Aceleaşi elemente etnice constitutive (şi se deosebesc mult în 
această privință şi Spaniolii 2), dar la ce tipuri culturale radical 
deosebite au dat naştere eje? 

De asemenea ca enormă deosebire, ca tip cultural, găsim 
intre Romini şi Bulgari ! 

Totuşi, întrun caz ei altul, putem spune câ avem a face 
cu aproape acelaş complex de elemente primitive etnice : pe rà- 
dăcina dach sau tracă, o populaţiune romanică slavizată sau o 
popolaţiune slavă romanizata... 

Dacă la Bulgari se poate vorbi de infuziunea singelui mon- 
gol al neamului ce le-a dat numele, apoi Cumanii, şi atitea alte 
valuri mongole ce au trecut prin gesurile noastre, n'au lăsat 
urme și în singele rominese, cum ne-au transmis atitea elemente 
in limba noastră, după cum rezultă din lucrările d-lui Ai, Phili- 

ide ? 
ge Milenii întregi în valea Dunării, pe ţărmul sting, ca și pe 
cel drept, vedem clocotind şi mistuindu-se, rind pe rind, nenu- 
măratele neamuri, pe cari le atrăgeau bogăţiile acumulate de 
două mari civilizaţiuni; şi nici unul din aceste neamuri n'a pu- 
tut răzbate peste Dunăre de cit prin gesurile noastre; şi din 
stărămăturile lor s'au putut inchega ilouă popoare atit de puţin 
asemănătoare l. 

In aceste condițiuni e vădit absutd să vorbim despre de- 
osebiri de rasă, din punctul de vedere antropologic, cel puţin în 
Europa, 
Dar dacă nu avem înaintea noastră rase, cum spune P, To- 
pinard, ci numai fopoare,—şi dacă această idee de naţiune, de po- 
por nu este o noțiune untropologică sau, dacă voiţi, zoologică, 
ci o noţiune culturală și istorică.— cu atita mai mvită vigoare re- 
esa caracterul vieţii naționale ca o condiţiune indispensabilă pen- 
tru viața sufletească a omului, pentru bogăţia și variația ei, pen- 
tru puterea ei creatoare, —intr'un cuvint pentra toata desvolta- 
vea sufletului omenesc. 

In adevăr, psicologit modernă nu mai sufere concepţia t/o. 
mistică, de altă dată, a vieţii psihice, după care procesul psihic, 
toată viaţa sufletească, esta un proces co se desfàsoar în sferă 
psihică a unui individ izolat, 

Pentru ca să poată spune „eu“, omul a trebuit întăiu să 
spună „noi“.—zice W. Wundt "UL 

Viaţa sufleteasca este produsul unei conviejuiri, unui con- 
tact intim între mai mwite organizaţiuni psihice, ea nu s'ar fi pu- 
tut naşte şi desvolta întrun individ izolat, 

Da aici rezulta, că şi tot cuprinsul vieţii sulloteşti este re- 
zultatal acestei convieţulri, acestui contact psihic, 

t} Vezi mal pe larg în C. Stere.— „Eruluţia indivbnalităţii*, p, S2 urm- 
unda se limureşie, după Wandt, baza socială a destoltării sufleteşti, 


So IALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 177 


__ Dar convieţuirea, contactul psihic, fiind limita - 
prejurârije de timp şi de loc, la Coach omeneşti echte og 
mai mari, incepind cu giaţile sau triburile primitive, —aici este 
isvorul formațiunilor naționale cari apar ca flinți colective, ca 
individualitàți, sau dacă voiţi, ca persoane morala de ordine 'su- 
perioură, caracterizate prin comunitatea vieții sufleteşti, mai 
mult St eg SES eeng și intimă, 

S mul produs ul acestei vieți comune sufletesti i 
najională. Limba „unui popor se este un eng a 
de semne convenţionale, ca cela întrebuințate în telegrafie, de 
cari un grup de oameni s'ar fi înțeles să se folosească pentru a 
desemna anume lucruri sau reprezentațiuni ; un cuvint al limbii 
sale nu este pentr un neam ca o eticheta ce serveşte pentru 
a desemna cuprinsul saltarelor dintro spiţerie,—ci precum stä- 
rile sulleteşti se formează, sa desvoltă şi se combină, după anu- 
me legi, prin viaţa sufletească comună, —tot așa, odată gi para- 
lel cu ele, fie-care cuvint din limba naţională e héi, e trăi 
de neamul intreg, în viaţa lui sufletească comună de veacuri D 
milenii, s 

„Astiel fie-care cuvint ul limbii naţionale evocă la toți fiii 
UNUI beam un convoiu intreg de simțiri şi reprezentaţiuni, cu 
toate nuanțele, vibraţiunile, în cari răsună bucuriile si durerile 
vieții sufleteşti comune a atitor şiruri de generațiuni ce s'au 
stins inainte deei; în fie-care cuvint se rezumă /oată istoria 
neamului, aşa cum ea a fost simțită si traita impreună ; acest cu- 
vint, cure astă-zi o legat de o idee sau representaţiune. s'a născut 
in întunericul vremurilor odată cu zămislirea acestei idei însăși 
San a reprezentațiunii în sufletul comun, a crescut şi s'a desvol- 
tat impreună cu ele, 4 crescut şi s'a desvoltat împreună cu tot 
TT 

De aceia limba apare ca cea mai puternică legătură eoci- 
alá, de aceia un cuvint e înțeles și simtii de tot poporul, fiind- 
că pune în mișcare toată firea lui morală. 

De aceia nici nn se poate traduce intro limbă străină Ae 
ce e cuprins intrun cuvint pentru popor: cuvintul străin va 
părea mai şters în colorit, mai sărac in cuprins, — e] nu este aşa 
ințeleg, nu esto așa simţit, nu evocă fot ce vibrează ln celalalt. 

Puteţi traduce in vr'o limbă din lume: „nivară, mioriţă“ ? 

„ăla brebis, ma pelite brebis*,.-parcă-i dintr'un cintec pen- 
tru copii, sau evocă statuetele de porțelan ale unor „berjere“, stil 
„To00c0“, alături de un mieluşel alb, legat la git cu o cordeluță 
rozi sau albastră .. 

«Mein Schaf, Shaflein» ?—E de un sentimentalism dulceag 
al unei Gretchen de mahala... 

Tar pentru «lae, bucălue» în zadar veli stoarce zece mii de 
dicţionare, 

Pentru ce? 

Pentru că în aceste cuvinte ne vorbeşte sufletul unu! po- 
por, gonit da năvalirile vrăjmașe în văile ascunse ale Carpatilor, 
silit să rupă cu tot trecutul lui și să ducă viaţa de păstor In- 


178 VIAŢA ROMINEASCA 


urat veacuri indelungate de noaptea groaznicii singurâtăţi su- 
Frate in aceste cuvinte răsună toata jalea, toută durerea ir 
rupturi, toată nostalgia vieţii de altă dată, toată melanco e 
toată tragedia unui neam izolat, in mijlocul munţilor săi, de tut 
restul omenirii, — veacuri, milenii, in cari valurile dușmane se j3- 
beau de stincile Carpaţilor, neingâduindu-i nici un contact CH 
semenii săi din lumea cea largă (aceste veacuri nici nu ne-au lăsat 
alte urme documentare, decit viersul cintecelor lor). 
In aceste condițiuni, de viaţă solitari pe sinul naturii mì- 
rete, în mijlocul munților, ce-l apărau de loviturile din atară şi-i 
străjuiau comorile sufletești /«preofi -munții marie th pentru ei 
osia n'a mai fost un animal banal şi folositor al gospodariei așe- 
zate țărănești a Neamţului, ci un suflet înrudit, un tovarăș in- 
tim în intunericul singurătăţii lui sufletești: 
«Mioriţă lae, 
«Lao bucălae .. 
grep roca l tor cuvinte nu 
aceia accentul tragic, pentru noi, al acestor cuvint 
fe: redat nici intr'o limbi ;— „la brebis“, „Schat",—nu e pen- 
tru noi decit un sunet ce e legat de noțiunea abstractă # une: 
G animale 
src pie ea limbii, viaţa sufletească comună crează, 
dă naştere unor anumite însuşiri morale şi intelectuale dă un 
anumit caracter geniului național, tormează o indivi dualitate na- 
țională, care se manifestează, mai intăiu, în cintecele, în bala- 
dele, in cređințile, in obiceiurile populare, În toate orasan 
anonime ale maselor cari, ca pe valuri, merg dela un capăt ls 
celalt al neamului, crescind și desvoitindu-se odată cu el. pă 
chegindu-l într'o unitate tot mai strinsă; apoi VIN operele Si 
artă, gindirea științifică a filosofică a fiilor aceluiași neam. in 
cari se concentrează puterea creatoare a geniului naţional. 
Si al iavor de putere creatoare, altă rale Spre progres, ali 
minac de a participa la îmbogățirea comorii civilizațiunii ome- 
— spiritul omenesc nu are, - 
PS E ak lui Homer sint un produsa! vietii naţionale elene, 
ca si statuile lui Praxitel sau Phidias, ca şi filozofia lui Platon 
sau Aristotel —tonte ereaţiunile acestea poarta stampila ode": 
bilt a acestei nobile individualitați naționale: dreptul roman este 
produs ul geniului național ul Romanilor ; traged.ile lui peers 
peare şi dreptul en uree Englez sint deopotrivă un prous 
iritului caracteristic Englez. | 
i porni toate aceste creațiuni naţionale fac parte din co 
moara comună A gara e omeneşti, —focmai fiindcă sint 
iuni ate geniului naţional. a 
me, op? il ai orei universale: un George Washing- 
ton si un Mirabeau ; un Descartes sau A. Comte, un David Ho- 
me. J. St, Mill sau H. Spencer, — un Kant sau Schopenhauer ; 
un Gladstone, un Bismarck sau Cavour (aici sint opuși, în fie 
care rammă de activitate, oameni cam din aceia si Mer 
se deosebesc atita între ei, în caracterul geniului lor, malțum 


SÉ _SOCIALDEMOCR ATISM SAU POPONANISM (al 


vremii în cari ar fi trăit sau genului de ocupaţiuni, ci fiindcă 
fie-care din ei intrupează anumite însuşiri ale geniului naţonal, 
--§İ focmai din această cauză ocupă locul lor în istoria omé- 
nirii intregi... 

„Să vă gindiţi, pentru ce ori de cite ori o literatură 
ajunge la formele „clasice“, sufle] creator din ea sa stinge, şi o nouă 
viaţă eu nu poate căpata decit prin întoarcere ln izvorul puterii 
creatoare, la creațiunea populară ? 

SA vă gindiţi pentru ce meotogismele nu sint suferite în 
poezie ? ') Pentru ce, deşi omenirea are poeţi mai mari decit un 
Eminescu, Vlahuţă. Goga sau Coşbuc, în anumite stări sufleteşti 
numâi aceştia pot găsi răsunet In inimile noastre ? 

Sa vá gindiţi, care este taina impresiunii de măreție 
aproape mistică, ce ne-o face figura lui Dante, care începe să scri: 
in limba neamului, în mijlocul unei lami ce-şi sterilizaze inspi- 
raţia și gindirea prin exerciţii in limba latină ? 

_ A împiedeca, în asemenea condițiuni, desvoltarea liberă a 
unui popor, în direcţia geniului său naţional, nu inseamnă numai 
a omori o  imlividualitate naţionala, a opri în loc propăşirea 
unei mase omenești. dar şi a adawgi o greutatea moartă în mer- 
sai spre progres al omenirii intregi. 

Un popor nu poate fi cu uguriuţă transformat, —cum grăuntele 
la moară se macină în (unn, -intrun ali popor; se cer multe 
veacuri, până ce procesul de asimilure se poate săvirși, până ot 
formele novă de viaţă sufletească să sa inrudeazcă cu sufletul lui, 
şi în tot cursul acestor veacuri e ucisă puterea lui de creațiune, e o 
vreme pierdută în înaintarea omenirii întregi, 

Dach don prăbuşirea Imperiului roman si aşezarea valuri 
ior provocate de migrapunile popoarelor, o noapte atit de lungă 
a cuprins gindirea europeară cauza principală este că, sub va- 
tul acestei nopţi, trebuia să se săvirgească taina de inchezare a 
noilor individualităţi naţionale, din amalgama tuturor rasilor să 
se diterențieze popoarele cele nouă cari, numai odati ce sint 
constituite, reiau firul progresului universal, agonisesc din nou 
comorile culturii şi gie civilizațiunii omeneşti. .. 

Că aici avem a face cu formaţiuneu unor noi Anri cuii- 
rale, o diferențiare independentă de caracterele antropologice, pu- 
Lët vedea din faptul, că între un Gal şi un Brit sau un Pict, 


1) Nuwloziamele sint indispenzabilo Intro epocă de largire bruscă a 
orizonturilor vielii intelecluale, dar ele nu, în adevăr, caracterul unor semne 
conrenționale, ca mijloc de coinunicațiune, Le ele nu put dispars 
decit sau prin asimilare cind, multumita unei vieți sufleteşti mai largi 
si mai inlense a poporului întreg, ele întră în limba, sint Iusng ie de po» 
portul intreg,—sau dacă din sicul poporului se ridica un mare în, În care 
so concentrează puterea crealoaru n neamului, si caro asl-fel imbopgâţeşie 
limba en noi enaner, Din enga aceasta sint alit de ridicole incercarile du 
a ieși din aceasta stare de tranzite prin lieluirea arbitrară de cuvinte „us- 
Zone" se cel dintăiu chimist, veterinar sau profesor de caligralie, snu 
chiar prin legiferarea evluriloe de procedură. 

Trebue sa nu reseunăm, deei, sau pănă la vremea, cind lot pa- 
porul va participa mai aeliv la viața noastra culturală, sau păaă la baş- 
teren unui. Dante romi. 


150 VIAŢA HOMINEASCA 


între un Franc şi un Sax din veacul al V-lea, de sigur en do- 
osebire cu mult mai mică decit intre Francejii si Faglejii cul de 
astăzi, 

Nici un popor, ori-cit de bogat şi de puternic ar f, nu e în 
stare să desvolte armonios toate însuşirile şi caracterele spiri- 
tului omenesc, — armonia şi plenitudinea desvoltarii sufleteşti a 
omenirii nu se poate asigura decit prin colaborarea mai multor 
individualităţi naţionale, cit mai puternice și originale. 

De aceea un popor vrednic de acest nume ține la caracte- 
rul său propriu național mai presus de toate, și luptini pentru 
el, luptă nu numai pentru dreptul său la libertate, la viaţa cul- 
turală proprie, la propăşirea naţionala, dar luptă pentru condi- 
țiunile indispensabile ale civilizaţiunii umoneşti, Un popor sub- 
jugat altei culturi, e numai un material pasiv în istoria lumii, 
gi e nu numai silit la o imitaţinne moartă care îi ucide puterea 
da creaţiune, —dar el inseamnă totdeauna o pierdere nepreţuita 
pentru civilizațiunea omenească în genere. 

Acesta este izvorul naf'onalismului sănătos și adevărat, 

„Caracteristica lumii moderne, spune Michelet, constă În a- 
„ceia că, păstrind și mărind solidaritatea între popoare, ea inti- 
„Tete totuşi caracterul fle-cârui popor, determină naționalitatea 
„lui, pănă ce fie-care neam va ajunge la o unitate desăvirgită, 
„până ce va aparecao singura individualitate, an singur suflet... 

„Individualitatea naţională e un lucru sfint. In măsuri în 
„căra un neam ia caracterul da individualitate, ajunge un suflet, 
„proporțional crește și individualitatea lui. Un atentat împotriva 
„unei individualitiţi naţionale a cea mai mare din toate crimele? 1)... 


> 
. + 


Am desfăşurat toate consideratjuniie de mai sus, nu find- 
că aşi impârtași acele invinniri de «anti-naționalism» sau santi- 
patriotism», ce se aduc socialdemocratismului european, 

Ast-lel de invinuiri nu se expunea decit prin patimă sau ig- 
noranță. 

Dacă incă în «Manifestul comunist», în ajunul revoluţiunii 
germane din 1848, al cărei scop principal a fost crearea mutt, 
ţii naţionale, K. Marx spune, că „in Germania partidul comu- 
„nisë va lupta de acord cu burghesia, CA vremeea vu fi revo- 
„luţionară* °), din nite acte aie Juise precizează şi mai bine ca- 
racterul acestei colaborări. 

După isbucnirea revolațiunei în Germania, K. Marx adre- 
sează lucrătorilor mai multe apeluri, în carii indeamnă să lupte 
alături cu burghezia, în sforțările ei de a realiza unitatea natio- 
nal, deşi la inceput «lucrătorii nu pet face, firește, nici o po- 


1) Michelet —.lialoire de la Révolution Francaise”, vul. IV, p. 133. 
2) „Mauifeste” ete, p, 62. 


SOIA LDEMOCRATISM Sat POPOR ANISM Iai 


ponere comunistă». K. Marx chiar accentuează această temliniă 
spre unitatea naţională, ile teami că danocrati | 
opri la E sedany drumiulyi ; acei = ig 

„Democratii, — spune el Iucrătorilor. — vor lupta direct ben- 
„tru crearea unei re publice federative... lu anite cu een ei 
„lucrătorii trebue să inpte nu numai pentru za gi indiri- 
„sibila republica germani, dar şi In sensal centralizării puta- 
Dor în sinul ei, in minile satului" ate... NI 

Dar in calea unității Cermaniei. care pe atunci cuprindea 
şi pe Austria, stau Gott şi ceilalți Slavi din Impariul Habsbur- 
zic şi, după întringerea revoluțiunii germane, autorul „Manifes- 
tului comunist“, abia -vr'o trei-patru ani după apariția ucestuia, 
prin o amară şi cruda ironia n Istoriei, sa incearcă si dove. 
dească, că aceste popoare s cau dreptul da o riet? națională in- 
dependenti, Wind că... Germania nco nevoe de teritoriu! tor! . Na 
fără tristeţă constatăm la acest uter natonatisi, la acest inte- 
meietor wl socialdemocratismulni modern că, odată ce se ating 
interesele Germuniel. el vorbeste nu ca naționalist ei ca cel mai 
patentat gevinis/, bătindu-şi joc da drepturile popoarelor oprimate : 

„Moravii şi Slovacii. —argumentează K. Marx. — de mult aun 
„pierdut ori-se urmă de simţ național şi de vitalitate, deşi şi-au 
„pistrat limba. Boemia e înconjurată din trei Dërtt de ţări cu to- 
„tul germane : elementul german A fâcut mari progresa pe teri- 
„toriul ei propriu; chiar în Praga, capitală, amindoua naționali- 
„tățile sint egule la număr; iar rapitalurile, comerțul, industria 
„Şi mijloucele culturii intelectuale au fost pretutindeni în minile 
-Germanilor, Luptătorul principal ul năţionaliță ţii Cehe, profeso- 
„rul Palacky, el insu-și e un învățat neamt venetie, care nici nu 
„poate vorbi corect limba cehă, fără accent străin. Dar. enm a- 
„desen sa întimplă, muribonda naţionalitate cehă, — muribundă, 
„judecind după toate faptele cunoscute ale istoriei celor din 
„urmă patru veacuri, —in 1845 a făcut uitima sforțare să-şi re- 
„capete vitalitatea de altă dată, storțare, n cărela prăbuşire, ju- 
„dependent de ari ce considerații revoluționare, a trebuit s1 do- 
„Vvedanscă, că de azi inainte Bohemia poate fiinta numai ca e 
„Parte a Germaniei, deşi o parte din Populatia ci, poate, va mai 
„coniinua så vorbească încă lova veacuri o limbă eer: 
BMW (1!) ...2) 

Ce dureroasi impresie produce voluptatea cu care vorbeste 
revolutionarul K. Marx ilespre imprăștiarea violentă a congreiu- 
lui slav din Pragu de câtră armata lui Windischeraetz,— „acest 
„adevărat congres siav alcătuit, sub comanda lni W indischgraetz, 
„ibn utanii galiţieni, grenadierii slovaci și croaţi, artileriştii gi chira- 
„Sierii cehi, care in mai puţin de 24 ore a gonit pe intemeieto- 


t) K. Aura —Enlhiiluagen über Kommunisten Process zu Köln” 
1553, p. SI (in Supliment), 

2) K, Mare, — „Revolution nud Kontre-Revolution in Deutschland” (ed. 
2, 1907) p. 01—62 


Ia? VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


„rii închipuitei supremaţii (2) slave şi Pa împrăștiat în toate 
„părţile ..* *) 

Sa nu mi se spună. că e firesc ca un Marx si combată 
fantaziile pens/aviste, fiind ca el luptă nu numai împotriva „pans 
'avismului*, ci impotriva ori-cărni îndependenfi culturale şi na- 
tionale a Slavilor din Austria, şi luptă în numele germani s- 
ului. Următorul pasagiu va imprâştia ori-ce inilola!A în această 
privinţă. După ce ne povestește cum a fost infrintă mişcarea 
Sinvilor din Austria, K. Marx continuă : 

«Ast-fel s'au 'sprăvit, si probabil pentru tot denn, Încer- 
„cările Slavilor din Germania de a-si recăpâta existinta naționali 
«independentă. Rămășițele împristiate ala neamurilor numeroase. 
«ale ehrora naționalitate şi vitulitate politică s'au stins de mult 
«și cari, din cauza aceasta, au fost silite aproape o mie de ant) 
«52 meargă la remorca unui popor mai vrum, biruitorui lor...— 
„aceste neamuri muribunde, Cehii, Corintienii, Daimaţienii etc 
«au căutat să se folosească de tulburarea genera din 1545 
«spro a restabili un status quo al anului de gratie 500 {sie !). 
«Istoria milenară a trebuit så le arăte, că această întoarcere in- 
«dârăt nu e cu putinţă, că dacă toată regiunea dela răsărit de 
«Elba şi Saala a fost odată ocupată de neamurile slave, apoi 
„acest fapt dovedeşte numai o tendinţă istorică şi în același 
«timp puterea fizică şi intelectuală a poporului german de a-si 
«supune, absorbi şi asimila pe vechii sår vecini din ost"? că 
“această tendinţă spre absorbire din partea Germanilor a tost 
«totdeauna şi rămine pănă acum unul din mijloacele cele ma 
«puternice pentru răspindirea civilizațiunii apusene în Orient; 
«că ea ge va opri numai atunci, cind procesul de germanizare 
«va ujunge la graniţele unor naţiuni mari și compacte, apte pen- 
«tru viaţa națională independentă, cum sint Maghiarii şi în oa- 
ere-care măsură Poloneijii ; şi că, prin urmare, soart —fireusci 
eşi inevitabilă a acestor naţionalităţi muribunde este de n per 
«mite să se desăvirşească acest proces. de descompunere a lar si 
«de absorbire decătră vecinii mai puternici. De sigur aceasta nu 
¿a o perspectivă măgulitoare pentra amorul propriu național... 
«Dar cine sepoate aştepta că istoria se va întoarce cu o mie de 
cani îudărăt pentru bunul plac a! citor-va neamuri debile emi, 
«in toate părţile teritoriului ocupat de ele, sint „amestecate cu 
«Germanii sau înconjurate de aceștia ; cari din timpuri aproape 
«imemoriale, pentru toate scopurile civilizaţiunii, s'au folosit nu- 
«mai de limba germană 0. 3 După decepția din 1548, şi după 
«lecţia ca le-a dat guvernul Austriac, nu e verosimil ca ele să 
«mai facă altă dată o nouă încercare, Dar dach vor incerca 
«din non, sub pretexte de această natură (viaţa națională !) să se 


1) ibid., p. GL 


- _SOCIALDEMUCR ATISM SAU POPORANISM 153 


«unească cu fortel - 1}, — [ i 
minge pei WC contra-revoluționara (!),—datoria Germaniei 
Adică, iar baionetele unui Windise 
în numele .. fortelor revoluționare !... ER 
E vădit, că nu putem imputa internaţionalistului Marx lip- 
sa de sentiment naţional german, ci tocmai că acest sentiment, 
e dus aici până la acele exagerări (fâră să mai vorbesc de ten- 
dent oan expunere istorică), cari dacă sint explicabile la șovinii 
Maghiari, sint extrem de ciudate sub pana unui socialist... 
Dacă K. Marx aşteaptă realizarea unităţii germane dela „re- 
publica germană, una şi indivizibilă“, în numele căreia, cum ați 
vazut, e gata să strivească milioanele de Sluvi din Austria, cari 
sub „pretextul“ Independent lor naţionale, îngreuia uceaată 
problemă, —bitrinul Fr. Engels, dupa realizarea unității naţio- 
uale sub egida Prusiei, cu toată ura co o simte impotriva for- 
melor de stat din Prusia cu „junkerii” ei, se împacă si cu aces- 


Uu K Marz—0p. ei, p. 95—100, pageim. Laterarea citata a fost 
sreisă de K, Marx în 1552 în enghezeşte pentru „New-York Tribune” —si pen- 
iru prima oară a fost tradusa în limba germană in 1890 de K. Keis. 
ironia soartei a voit asl-lel, ca areste arcese de şuvinisn german ale lui 
Marx, fodreplate Jn primul rind impotriva Cehilor, să Be cunoseule ceti- 
turilo premani mulțumită unui (eh, Şi aiei mu ma pot lipsi do placere, 
vecunose hu Inemai ereșlineasră, de a releva felul în care a Sod prai K, 
Kauisky fața da ucesta alaenri ale magisirului, în numele caruia e atu 
neprins să jure. În prefața on care imsoțeşte Iradurerea sa, mers discipol 
“redinciua no spone, că furia (Zorn) revoluționară jl face pe Mars să so 
„ambaleze prea miit (sieh zu sehr furtreissen), şi vă realitatea l'a des- 
minţii! Dacă lu 1545 Cehii au sprijinit rearţiunea. de vint este numai 
„miva burghrziane” și mai ales (se Intelege!) acen țirănime, care este iu» 
vul tuturor rhutaţilor pentru un bun social-democrat. Dar de atunci sa 
“chimbat lucrurile: „Natinnea cehă n'a produs numai un protets riat nume- 
„ros yi energie, ea se ala acuma in situnția fericita de aves și o hurghe- 
„ie cupitulista proprie; şi ehiar o parte a nobilimii sa alalurat acestei 
„națiuni, eu toată originea ri germană... Națiunea cehă poseda usi-fel ns- 
„ta-zi lonte elementele constitutive ale unui modern popor cultural (but: 
hurealk) - 

. „Tonte acestea favorizeuza viinlitatea gi puterea de rezistență n na» 
PARIMANA, e mă fată e geeiert e mei: de a îi cotropila de aceasta 
e „oa mui curind a şi incepu emt, Ip. XXI- 
TAIX. passin). P put să cîştige teren de la emt, (m. XXI 

„_ Pentru cine cunoaşte supunerea osiba cu rare primește K. Kautsky 
vrice afirmare a lui Marx, ea un cuvint de Evanghelie, aceasta râzvrâtire, 
rind e atins la „erbie“, o foarta semnifcativā.. 

Pentru caructerislica lui Max mai e interesantă și kerisoarea eră 
vl n dirwetorului jurnalului „New-York Tribune”, în care intemeielorul so- 
rialdemaeralisinului european şi-a publicat aceasta lucrare.—serisoare citată 
de K. Kautsky în areiaşi prefelă, și din eare reproducem citeva gu ` 

„Am avul numai un singur lucru de imputal articolylor D-lale : că 
„pentru un WEE americun d-ta citeodata prea afirmat punctul de vedere 
„german... Mi se părea cileodula că in rhestinnile referitoare la tarism sau 
„bona par lise, din manifestai molt urcare de: i ia pentru unitatea 
şi independenţa Germaniei... În chestia războiului italian, nu erod că Ger- 
-munja să f avut atila temeiu do a fi ingrijita cum presupuneni d-ta, 
„Împreună cu ceilalți patrioti germani...“ (p. XVII-XIX). 

Dach putem recomanda unor social-damoerafi romini să refleeleze 
mal adine asupra acestor incidente, nn mai puliu pulem da acelaşi sfat și 
rejor din Jagârul advers er se cred în drept să interpreteze  „inlernutiu- 
nalismul* proletariatului ca o negaţiune a igeei naționale inse-și, 


Ir) VIATA ROMISEASCA 


tia, fiind-că „nceasta, cu formă unică cu putință astăzi a uni- 
Dt naţionale e. vădit, inevitabila"... 

In stirşit, chiar în momentul, în care scriu aceste rinduri, 
la Stuttgart e întrunit congresul internațional al socialiştilor, In 
care sau rostit cuvintări foarte semnificative, din acest punct 
dè vedere, de castrà conducătorii ce fruute ai socialismului Eu- 
vopean,—ale căror declaraţiuni sint cu atit mai preţioase, cu cit sint 
mai lipsite de exagerăriie şovinismului. Citez din ziarele noastre. 
cari reproduc aceste desbateri după cele germane, următoarele 
cuvinta ale Ini J. Jaurès: 

„Nu voim să nimicim patria, ci să o socializăm. Căci! natia e 
„visteria progresului omenirii, şi ar fi râu de prolotariat, dacă 
„är sdrobi acest prețios ves al culturii omenești”... 

La aceasta Vollmar adaugă: 

„Nu e adevârat că internaţionalismul inseamnă antinaţiona- 
„lism, nu e adevrat că nu avem patrie. Tubiren câtră omenire 
„Nu ne poate nici o clipă impiedica de a fi Germani buni. Deşi ne 
„laptăm impotriva acelor ce aţiţă popoarele unele împotriva al- 
„tora, nu putem admite că ar fi de dorit ca mațiile să piară si 
„Să se facă un amestec târă nici o formă din ele, Asta nr f cà- 
Tino internaționalismului* 2. 

Inter- naționalismul tocialiştilor europeni, nu e dat anti-na- 
ționalist, el nu cuprinde decit salidaritutea claselor muncitoare 
din toate țările in lupta lor economică, analoagă solidarităţii și 
a altor categorii sociale in aceste vremuri, cind raporturile eco- 
nomice intre diferite ţări sint aşa de strinse, și cind această so- 
lidaritate se manifestă în naştereu atitor usocialiuui internațiu- 
nale de tot felul, —incepind cu „trusturile* interuţionale pentru 
diferite ramuri ale industriei şi ale comerţului, şi sfirşind cu au. 
cietățile literare. 

Dacă în diferite scrieri de luptă, în „Manifestul comunist“ 
de pildă. gësin vorbe ca „lacrâtorii oan patrie“, în ele nu se cu- 
prinde de cit o crifică amară, și justificată da atitea ori, a unei 
stări de fapt, în care lucrătorilor adesea li se refuză în tara lor 
ocrotirea intereselor celor mai insemnate, 

Pentru cei ce cunosc literatura socialistă, Incepind cu F 
Lassale, foarte naţionalist, acest fap! nu poate fi contestat blica 
facem abstractie do ciţiva exaltați, de cele mai multe ori anar- 
histi, nu socialişti), 

Dar... există aici un mare dure 

1) Fr, Engels —„Zur Buuerufrage“ vie. in „Neue Zeil: Lean, 

2) După „Die Zeit” ei „N. Fe, Presse“, în „Voința Naţionala” din 14 
August 1907, Şi mai caracteristica esto alitudinea lui Bebel In adunarea par- 
lidului german la Essen, unde a deelarat, intre altele: „Avem nevoe de tara, 
-in caro ne-am păseul, de pămintul, pe rare-trăim, şi de limbu, pe esre o 
„vorbim, spra a face din patria monstră, bera cea mai [eumoasă, nc să 
atu Ob soamûn pa unner". 

Congresul dela Essen a votat apoi o moţinne nprobind declara țluniie 
depututulni socialist Nesko, eare a declaral în Reirh-tag, ea, iu caz se ras 
boin, apeinliștii germani vor lna frz a în mină, peatru apărarea patimi. 


H „SOCIALDEMOCEATISM SAU POPORANISM Ha 


Inaintea socialiștilor din Apus nu se pune de loc o problemă, 
care pentru noi este de o insemnatate capitala,— problema finții 
insă-și naţionale. (Chiar chestiunea unităţii germane, nu privește 
direct fiinta națională a poporului german), 

E firesc ca doctrina social-damocratică şi programele parti- 
delor socialista din Apus sa A ignorat cu desivirgira această pro- 


blemă, ce mu există pentra ele, fară să fie. prin aceasta, untina- 
ționaliste, 


Dar noi? 

Masa poporului nostra, de peste 77 milioane, e împărțită 
între pairu state, si o parte e supusă incercarilor de maghiari- 
zare, altu se rutanizează Sun sa permanizează, a treia parte su 
razifică, 

Sintem gata să facem tonte concesinnile, si recunoaştem 
nn numai superioritatea netigăduită a culturii germane, în nu- 
mele căreia a vorbit K Marx, dar și a celei ruseşti, şi chiar, daca 
Veit, a celei maghiare şi rutene. 

Dar pentru noi nu există cultură decit in forma noastra 
naţională, nu există viață chiar decit In această formă... Putem 
să ne Supune pustiirii sūüfletului nostru 2... 

Cind în 1807—1508 Fichte a adresat poporului său, dintre 
baionetele franceze, celebrele lul „Discursuri câtră națiunea Ger- 
mani“ (Keden an die Deutsche Nation), acest popor, ce dădusu 
până atunci omenirii pe Kant, Schier, (roathe, Lessing, era gata 
S4 se prosterneze inaintea superiorității recunoscute a Franţei, ce 
aruncase popoarelor o nouă Evanghelia —si vedem pe literați, 
învăţaţi, oameni de stat, prinți şi regi trecind în partea Francè- 
Jilor din admiraţie pentru „ideile franceze“... 

Dacă ideea pe care o reprezinta Fichte ar fi rămas Învinsă 
de „umanitarismul“, cum se spunea atunci, care tăcea pe elita 
germană s} se plece inaintea geniului francez, ar fi cistigat o- 
menirea, civilizația, din sterilizarea, prin secarea puterii creatoare, 
4 geniului național german 2., 

Rominii nu siut nici ei un popor mio: Anglia propriu 
zisă e cu mult mai puţin întinsă decit teritoriul locait de Ro- 
mini en este aproape egală numai cu Regatul Romin: 150.000 
“le kilometri pătrați fața de 130000 ui Rominiei): in timpul ma- 
rii revoluțiuni din veacul al XVII Englejii nu erau decit un po- 
por də tărani în număr de maximum 51g miloane"), mai patin 
de jumatate din numărul total ul Rominilor, mai puțin chiar 
decit numărul locuitorilor din Regat?) 


1) „Pană la sfirsitul veacului XVI populațiunea Argliei şi a Tat 
Galilor nu intrecea 2: milicune da locaitari, şi so coboren chiar mat jos, 
Spre sfirgitul voaeului XVIL en ajungea inire A şi At: milioane” :— The, Ro. 
yers „Interpretation economique de Ihistorie" pP. IEA CI. Mulhall, Dictionary 
ut stalistjes, p. 441. eare da-—pentru anul 4050 —cifra de 5% milioane, 

j Pe atunci Scolia ora numai în upiuno personală cu Anglia: uma 
dia învinuirile aduse de eatră Regele Carol I „lungului parlament” a fost, 
vă s'a sprijinit pe o armulă străinul, cea scoțiană. 


450 VIAȚA ROMINEASCA 


Cine te märgini de pe acum rolul ce poate avea Romi- 
nimea in istoria caltii, în istoria civilisațiunii omeneşti? Cine 
e in drept să ne lipsească de putinţa unei vieţi naţionale bogate, 
de năzuinţa de a contribui din parte-ne la imbogățirea tezauru- 
lui comun al omenirii prin creațiunile geniului nostru național * 

Ce raspuns poate da la aceste întrebări socialdemocratis- 

ul romin ? MÉ 
j Că după triumful socialismului în Austria, in Ungaria, Ip 
Rusia proletariatul biruitor ne va face dreptate ? i; 

Iar sì aşteptăm, după cuvintul CL scripturi, „INiŞCALeR 
apei“ ? lar sù ne vie „deslegarea* din atară 3... Fie t.. 

Dar până atunci nu e nici o acțiune pozitivă de intreprins 
(am vazut în capitolul precedent cità vreme ar fi trebuit să as- 
teptăm)? Un partid politic în România poate ignora această pro- 
blemă. poate să nu ţină seamă de factorii sociali și politici 
indispensabili pentru o acţiune in această direcţie y 

Dacă d. N. Iorga a putut să aiba un timp rolul de npostoi. 
cu toată lipsa de claritate şi consequență în idei şi a unei baze 
stiințitce solide în acţiunea sa; cu tot amestecul de elemente 
străine ideei pure naţionale; cu toate că îl vedem adesea incon- 
jurat de personaje de operetă sau adine reacționare, ce Du res- 
piră decit ambiţiuni neputincioase şi ură:—aceusta se datorește 
numai faptului că a reușit să-şi asocieze numele de o reacțiune 
necesară, în momental istoric prin care trecem. i Së 

Din cauza aceasta, cu toate greşelile şi scăderile acţiuni) 
sale, d. N. Iorga va râminea în istoria culturii noastre și din a- 
cest punct de vedere... ! 

Vremea va alege präuptcie de neghină, va înlătura exage- 
rările, va îndrepta greșelile, —dar va răminea ce trebue să re- 
mins: lupta pentru caracterul național al culturii, ca factor a: 
civitizațiunii universále. 


D 
L s 


Aici am ajuns la o faţă a problemei în care, în jurul unui 
conflict real și penibil de interese, s'a năclăit atita patima oarbă, 
dintro parte şi dinti'alta, incit nimic nu e mai greu decit ca 
„asul rațiunii si al dreptăţii să fie auzit. 

Vreau să vorbesc despre chestiunea evreiască, în care, cum 
am spus, într'un conhict real de interese, o luptă necesură şi le- 
gitimă a fost cu desăvirşire denaturată de iudofagia vulgară și 
feroce a antisemiţilor noştri, cari ast fel nu numai ne compromit 
in faţa lumii civilizate, ingreuind o soluțiune rațională şi dreaptă. 
dar care o transportă, dintr'o poziţiune inutacabilă, pe un teren 
unde sintem de mai inainte condamnaţi la o infringere pe atit de 
inevitabilă, pecit de fatală pentru noi. 

Arâtind caracterul adevărat al conflictului și atit limitile 
necesare ale luptei, cit şi cele permise unui popor civilizat, imi 
voiu face numai datoria, resemnindu-mă de mai inainte lu atacu- 
rile fanaticilor dintr'o parte și alta. 


SOCIA LDEMOCR ATISM SAU POPON ANISM Isi 


+ 
P Dar mai intâiu trebue sł} mi delimitez, hotărit şi lămurit 
din partea antisemiţilor. 

E usor de văzut că, precum nu avem inaintea noastră o 
Stana ze ee atit de puţin avem vre-o chestiune „de rasă“, 

Dn, BS 

1) Evreii nu constitue nici ei o „rasă“ jn intelesul antropologie 
al cuvintului, 

2) Dacă am avea în taţi noastră, în condiţiunile concrete 
ale țării noastre, nu pe Evrei ci pe cea mai superbi „rasă“ de 
te pòmint, cca Argio-ssxoră, de pildă, situaţiunea n'ar fi 
primejduită mai puţin, ci încă st mai mult decit sstă-zi. 

3) Pentru câ nu atit defectele caracterului naţional al Evrei- 
lor, cit poate mai alea calităţile lor, constitue o piedică pen- 
tru desvoltarea noastră normală, —întru cit Evreii, ca şi ori-ce 
popor, au anumite defecte şi calitaţi naţionale. 

___ Impotriva afirmării, că Evreii nu constitue o „rasi“, se vor 
ridica, de sigur, atit Evreii Inşi-şi, cărora le place să se creada 
ucela-şi popor ales de Dumnezeu, ce altă dată stapinea in Pales- 
tina, cit ei duşmanii lor, cari atribue unor caractere organice 
iieosebite ale acestei rase o putere specifică disolvantă pentru 
popoarele în mijlocul cărora trhesc Evreii. 

Dar ştiinţa nu poate ES seamă nici de prezumţiunea sau 
amorul propriu al unora, nici da urile neimpacate ale celorlalți. 

În adevar, cunoscutul! antropolog W. Ripley ce spune: 

„Aproape nonă zecimi din Evreii de astă-zi se deosebesc 
„atit de muit prin forma craniului de trunchiul fundamental al 
„rasei semite, cit numai se poate inchipui. Vestita puritate ao: 
„fizinii bwreilor apare ast-tel ca un mit. Renan avea la urma 
„urmelor dreptate, afirmin că numele de Evreu, ce! puţin pen- 
„LEU ramara rusească şi cea dtndreand a rasei, de mult a pèr- 
„Hut orice înțeles emografic. Cu alte cuvinte Evreii do astă-zi 
„din punctul de vedere fizic, sint mai curind nişte arieni, decit, 
„srmiți* a) 

Şi ce anume spune E. Renan, pe care il citează W. Ripley ? 

„Desigur, — afirmă el,—că judaismu] reprezinta la inceput 
„tradiţia unei rase deosebite. Fâră indoiala de asemenea, că în 
„lormaţiunea rasei actuale din Europa a participat in oare-care 
„iloză şi singelo Evreilor vechi din Palestina; insă în totalitatea 
„poporului evreea:; de astā-zi sa constati un amestec insemnat 
„l singelui nesemit, incit această rasă, ce se consideră ca ideal 
„al elmității pure, conservate în cursul veacurilor mulțumită opri- 
„rii căsătoriilor mixte, în realitate o foarte mult pătrunsă de 
„Elemente străine, ca şi toate rasele celelalte . Prea insamnate 
„aglomeraţiuni de origioe neevreească au primit judaismul, incit 
„înţelesul acestui cuvint. din punztul de vedere etnografic, a ajuns 
„Extrem de dubios: H 


IW. Z Ripley, — „The Racial Geogrnfiy of Europe", in „Applelon's- 
Popular Srienco Monthly“, lanuar 1899, p, 23. 

2) E. Renan,—„lae jadaisme comme race et comme religion", în Dis- 
cours el Conferences, p. 353. 


155 VIATA ROMINEASCA 

E. Renan chiar contestă existenţa unui singur tip evreese 
(„îi n'y a pas un type juif, mais il y a des types ju:ts*),—iar Karl 
Vogt, celebrul invāțat german, Stabileşte cel puţin zei tipuri 
evreoști foarte deosebite, !) = , ) 

Un antropolog insa ca De Quatrefages tăgădueşte chiar ori 
ce Lé antropologie Evreilor, şi le recunoaşte numai o anumită 
fisiononue, o figură caracteristică : „Aceasta împrejurare, — spu- 
„de el in cursul său, -nu trebue să va inire, fiind-cA ştiţi că ti 
„zionomia nu atirna de trasăturile feței, ci de deprinderi, de felul 
„vieţii, de mediul moral şi intelectual. Dar Evreii au trăit pre- 
„tatindeni, veacuri intregi, și tress inci şi ustă-zi aproape pre- 
„tutindeni in aceleaşi condițiuni politica şi sociale. Pretutindeni 
„Ei duc aproape ucela-şi fel de viaţă, toideauna mai muit sau 
„mai puțin izolaţi şi uniți intre ei*.... 2 

Adică, folul special de viață pe care îl duce de atita vreme 
acest popor, ocupuţiunile lu: caracteristice, si raporturile anumite 
cu mediul, ie-ar fi dat Evreilor un anumit aer, ca şi oamenilor 
«literitelor profesiuni, ete. e 

Aceste păreri ale unui istorie specialist în chestie ca E. Re- 
nan, și a trei antropologi insemnat: din țările cele mai civilizate, 
un Fogiez, un German și un Francez, —ar fi putut convinge sin- 
gure pe orice om neprevenit, dar ele se confirmi prin datele 
istorice necontestabile relative la amestecul Evreilor cu alte po- 
poare, în cursul multor veacuri, printrun prozelitizm en pic. 

Nu mai vorbesc ca acest amestec sa Inceput. incă în Pa- 
lestina, mai ales după captivitatea babiloniană (în Biblie se gà- 
sese multe dovezi iu această privință), nici despre timpul Roma- 
nilor, cind patima de prozelitism a Evreilor e bicinită in sutirele 
lui Horațiu şi Juvenal, dar în tot cursul evului mediu prozelitis- 
mul li Evrei e foarte intens. În veacul al VI tree la judaism 
chiar mulți membri ui clerulai creştin, dintre cari şi episcopi. 
Papii au fost siliţi să lanseze bule speciale impotriva convertirii 
creştinilor la juduism, uşa, ue piida, papa Ciement VI prin bula 
din 1255 gi Honoriu IV in 1288; mai tirziu regele Filip cel Fru- 
mos ordonă judecătorilor „să pedepsească pe Evreii cari conver- 
tesc pe creştini la legea lor prin daruri“; in Spania un şir de 
consilii bisericești condamnă prozelitismul Evreilor inca din ves- 
cul al VI; in veacul XIII un arhiepiscop ungar se plinge că creş- 
tinii se convertesc la judaism cu miile; în veacul XIV găsim Jn 
Elveţia un dacret special impotriva convertirii creştinilor la ji- 
daism; în Polonia se constată multe convertiri pina in veacul 
XVI, cu toate decretele regelui Sigismond; in regiunile Rusiei 
actuale incrucişarea Evreilor, mai ales, cu diferite triburi mon- 
golice se incepe incă inainte dè era „creştină, dar continua cu 
«nergie şi în urmă, —in veacul VII se couverteşte la judaism un 
popor intreg, al Khazarilor, ce locuia în basinurile Volgei, Donu- 


1) C. Vogt, —.Vorlesungeo über den Menschen“, vol. IL pn. 233. 
2) De Quatrefages, —,Coura d'Anthropalogie“, p. 731—732, 


____ SOCALDEMO’ RATISM SAU POPORANISM 189 


lui și al Dniprului ; în aceiaşi epocă se convertesc şi multe ele- 
mente slave; in veacul XII triburi tătârăşti întregi trec la le- 
gea tmozaică in Caueazia (trăese acolo şi astă-zi). „Incepind cu 
„veacul VIII,—spune E, Renan,— in Crimea se găsesc inscripți- 
DD vechi ebree cu nume tătărești sau turceşti, ca Tohtamis. 
-Un Evreu de origină palestină şi-ar f putut oare lua un nume 
„ca Tohtamis în loc de Abraham, Lewi ori Iacob? Desigur nu ! 
„Acest Tohtamis a fost un tătar convertit la judaism, sau un 
„hu de convertit“, ')—şi aşa mai departe. 

Numai cind sub presiunea din afară, în urma persecuţiun- 
lor pentru prozelitism, insi-şi Evreii încep să-l condamne,—aces- 
ta inceteaza în masă. Dar ar trebui să nu ținem seamă cu desă.- 
virgire de firea omenească, dacă am presupune că.—audată cu 
oprirea prozelitismului şi a căsătoriilor mixte, cu toate că Evreii 
Troes în grupuri relativ neinsemnate in m jocul maselor com- 
pacte de neamuri străine, veacuri intregi, —a încetat şi infuziunea 
de singe străin pe alte căi! 

Faţă, dar, de faptele istorice ca nu se pot tăgădui, E Re- 
nan e în drept să conchidă, că mai ales pentru Evreii din Rusia 
si „regiunea dunăreană* cuvintal de „Evreu“ nn mai are nici un 
inteles e/nografic, — ori cit ar displăcea uceasti concluzie şi 
Evreilor şi untisemiţilor.. . 

Cu toate ucestea, bine înțeles, Evreii formează un po- 
for, un caracteristic fip cultural: Or ti Evreii de astăzi un 
amestec din toate neamurile, pe jumătate ariene, pe jumătate 
mongole, încit elementul pur semitic e inăduşit aproape cu to- 
iul, dar să vă gindiți numai, că atitea milenii toţi Evreii, în fie. 
care an in aceiași zi şi în acelaşi ceas, cintă, într'o limbă sfintă 
ce n'o mai vorbeşte nimene.... cintecul captivităţii din Babilonia, 
pe care l'au adus până în zilele noastre din mijlocul tuturor 
acelor Penicieni, Asirieni, Babilonieni, ce de mult au dispărut ín 
neant şi au râmus numai ca o nomenclatură spre tortura copii- 
lor de şcoala! 

Şi pentru ce acest neam nenorocit stireşte, netăgăduit, 
atita ură impotrivă-i la toate populaţiunile în mijlocul cărora 
trăeşte ? 

Vom Vedea îndată, că problema evreească la noi n'are ni- 
mie comun cu antisemitismul du alte părţi (nici deci cu anti- 
semitismul de imitaţiune din Rominia), dar tocmai pentru eluci- 
darea acestei deosebiri trebue sa răspiand ei la aceasta intrebare, 

Evreii sint porniţi să explice această ură numai prin neto- 
leran rel'gioasă sau prejudecăți invechite, iar antisemiții prin 
insaşirile organice ale „rasei“, și au inventat chiar o mulțime 
te romane «antropologice» adhoc asupra raselor „arice“ ŞI 58- 
mite“ (aceasta cind in ştiinţă incepe a fi tăgădoită Insă-și exis- 


1) E. Renan,—0p. cit., p 33. 


190 VIAŢA ROMINEASCA 


tența unei „rase arice” î), iar untisemiţii nu se ridică impotriva 
unei rase semite, cu mult mai curate, a Arabilor, ci numai im- 
potriva Evreilor !) 

Insuşirile «organice» ale rasei, le vom lăsa la o parte, în- 
trucit am văzut că Evreii nici nu constitue o „rasă“ în sensu! 
antropologie al cuvintului, dar și explicarea dintăiu nu poate fi 
indestulătoare. 

Voiu cita, spre a mă pune la adăpostul ori-cării bănueli, 
pe un Evreu de origine, Bernard Lazare, a cărui imparţialitate 
Evreii nu o pot contesta ?) 

B. Lazare enumâră: intoleranța naţională şi religioasă a 
Evreilor înşişi ; solidaritatea care, pe baza națională şi religiosi, 
leagă toate comunităţile evreeşti într'o puternică organizație, ce 
le dă avantaje considerabile în această epocă de concurență și 
lupte economice aprige ; faptul că Evreii au format o clasa in- 
„dustrială şi comercială, şi au ocupat astfel situaţiuni preponde- 
rente, mai ales, în ţările înapoiate economiceşte ; pe lingă acea- 
sta, biserica în evul mediu oprind camăta creștinilor, această 
functiune, economiceşte indispensabilă, era fatal îndeplinită de 
Evrei, imprimindu-le ast-fel acel caracter odios de exploatatori 
ai nevoii, pe care îl aro in totdeauna aceustă funcţiune socială ; 
in sfirşit, un întreg şir de măsuri legislative şi udministrative, 
creînd un regim special pentru Evrei, a accentuat izolarea lor in 
mijlocul popoarelor, formind din ei un fel de corp străin în orga- 
nismul social. provoacă în Evrei, ca o recuţiune fatală, un fana- 
tism excluzivist, o grandomanie naţională sii generis, caracte. 
ristică naţiunilor prigonite, pe de o parte, şi căreia îi corespunde 
necesar, în aceste condițiuni, antipatia. dispreţui şi ura popula: 
țiunilor, în mijlocul cărora ei trăesc, pe de altă parte... 

Dar pe lingă această explicaţie istorică, pe care o dă B. 
Mazare, şi care poate fi justă in linii generalia, mai existi o 
cauză, mai adincă, a situaţiunii excepţionale a Ivreilor în mij- 
locul popoarelor. 

Dacă Evreii constitue, cum am spus, un popor, un tip cii- 
„tural distinct, la baza acestui tip cultural nu este o limbă co- 
mund. care så servească ca punct de plecare pentru o creaţiunie 
filozofică, ştiinţifică, literară proprie. prin care ei să contribue, 
ca națiune, là imbogăţirea culturii generale omeneşti. 

EI de mult au perdat limba comună: un Evreu din Spă- 
nia, Franța, Caucazia, Crimeea sau Polonia (de unde ei s'au Tit 
şi în Rominia) nu se pot înțelege între dinşii în aceeaşi limbi 
comună, ei vorbesc sau limba ţării în care trăesc, sau un BU: 
gon“ specific, impropriu pentru scopuri culturale, şi dont indes- 
tulător pentru nevoi practice de toate zilele (e o schilodire a 
limbirii germana, cu amestecul, după imprejurâri, a cuvintelor 
polone, ruse, rutene sau romineşti), 

') Cf. J. Deniker,—„Les races et le peuples de la terre”, 1900. p 


377—378. 
n B. Dasare, -„lanlisemilisme, son histoire et ses causes* 192), 
ap. 292—3, 366 urm, al urm., 390, ete. 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 151 


Creaţiunea artistică sau ştiinţifică a Evreilor, ca indi 
foarte însemnată II SI numărul Ge se produce în demn en? 
end ale popoar. în mijlocul cărora trăesc. Şi încă uici 
trebue să facem o observaţiune de o insemnatate capitală. 

E Ceea ce leagă pe toți Evreii, ceea ce face din ei un popor 

ṣi le imprimă caracterul lor specific cultural, —este re/igiunea lor. 

___ Dar această rel'giune se deosebeşte de cele contemporane 

pa struciura ei, cum se deosebesc intre ele formațiunile geo- 

Dare E AAC A SE 
ra È 

pini ia suprafata. ormațiune primitivă ce răzbate 

n judecata asupra judaismului, în primul rind, tr 
ținem seamă tocmai de ceracterul m Ar pere d set Fag 
liginnei lor care, ca toate religiunele primitive, socratice, nu 
numai că servește de normă îasfera pur etică, dar se află la baza 
intregii lor vieţi sociale şi politice, formind din Evrei nu 
sier? ză ice peri religioasă, ci și un organism social si poli 

R a mai strictă reglem ; 
vi: E reglementare a tuturor drepturilor şi a 
4 ceastu, cum am spus, nu este ceva specific judlaismuiui 
ci e caracterul general al tuturor religiunilor dintr’o anumită fază 

ar, ee catre eege a stratificării sociale. 
i ce spune, de pilda, Pastel ` 

«anii și Grecii ântici: ii EES ZS 

___„ătunei reiigiunea se amesteca în toate actele vieţii în 
„timp de răsboiu, ca şi în timp de pace. Ea era față pretutin- 
„deni, ea cuprindea pe întreg omul. Sufletul, corpul, viața pri- 
„vată, viața socială, prinzurile, sărbările, adanările populare. răs- 
„boaele, toate erau în minile religiunii statului. Ea diriguia toate 
„actele omului, dispunea de toate momentele vieţii sale, fixa 
„toate deprinderile sale. Ea cirmuia toata firea omului cu atita 
„autoritate absolută. incit nu mai râminea în afară de ea nimic...*"). 
` Rimalismul extrem al Evreilor, care procură atita mate- 
rial anecdatiştilor noştri, are o analogie desăvirsiti cu ritualis- 
mul Romanilor și Grecitor antici: atunci se reglementa mioca- 
rea, îmbrăcămintea, ustenzilele de bucătărie, pozele și formu- 
iele sacramentale, zilele faste şi nefaste, animalale curate şi ne- 
curate pentru sacrificii, semnele favorabile şi nefavorabile pentru 
orice act al vieţii, precum şi gesturile şi cuvintele ca pot pre- 
veni nenorocirile, — o reglementare atit de amănunţită yi a tol 
cuprinzătoare, încit oamenii de astăzi cu greu își pot închipui 
cum putea trăi lumea in aceste chingi. *). 

Catiţi, de pildă,la Fustel de Coulanges descrierea felului 
de a fi a Romanului de alta-dată : 

„E! iese din casă şi nu poate aproape face un pas fără a 
„intilni un obiect sacru; sau o capelă, sau un loc lovit odată de 


1). Fuatel de Conlanges,— „la citi antiqne”, p. 199 (rd. : 
2) Wé KI me E fă a păi 


(Dë VIAŢA ROMINEASCA 


„fulger, sau un mormint; cind trebue să se oprească şi să 
„spună o rugăciune, cind să întoarcă ochii și să-si acopere fața 
„spre a se feri de vederea unui lucru funest.. El nu iese nici- 
„odată Dr să sa uite dacă nu trece vre-o pasere rău vestitoare. 
„Sint cuvinte pe cari ei nu îndrăsnește să le pronunțe toată 
„viaţa... H iese păşind totdenuna peste prag cu piciorul drept. 
„Ei nu-şi tae părul decit în timpul lusei pline. El poartă amu- 
„lete. Spre pază de for, el acopere päreții casei sale cu in- 
„seripțiuni magice. El cunoaşte formule, cari păzesc de boală, 
„Şi altele cari o vindică ; însă ele trebuese repetate de 27 ori, 
„Stupind fiecare dată intrun fel anumit... 

„Acest Roman, pe care il prezentăm aici pu este un om 
„din popor, un om slab la minte, pe care mizeria şi ignoranța 
„i! rețin în superstiție. Vorbim despre un patrician, un orm 
„Dobil, puternice și bogat...“ '} , | 

Vedeţi, că in această descriere strâmoșnl nostru din vechia 
Roma apare, în această privinţă, cu toate caracterele unui au- 
tențic „Jidan“, si încă „habotnic“ 1... 

Exclusivismul feroce, religios si național, si Evreilor, care 
nare de egal astă-zi decit excluvismul deopotrivă de feroce al 
antiserniţilor, îşi are rzdăcina în acelu-și carater arbuic si reli- 
giunii lor, şi analogie Veplină, şi în această privință, cu lumea 
antică. 

Puteţi vedea, tot In Fustel de Coulanges, că Atenianuli și 
Romanul consideră ori-ce atingere a străinului de altarul lor ca 
o proftanare, și omul ca atare nu poate avea pici un dept în 
societatea lor, nici in persoana lul, nici în averea lui, decit cu 
cetățean, ca membru ul statului, care e în ucelași timp şi o co- 
murnitate religioasă. Nu degeaba la Romani acelaşi cuvint shos- 
tis» desemna și pe străin şi pe dușman: *adversus hostem ae- 
terna auctoritas esto.>! Cale XII table n'ar putea nimic reproşa 
Talmudului, în ca priveşte tratamentul străinilor... 

Am supus celui măi sever examen expunerea mea; pentri 
caracteristica tipului cultural ul Evreilor, m'am folosit numai 
ds material adunat de oameni ce nu pot D bănuiți de antisemi- 
tism, cum este, în primul riad, B. Lazare, | 

Totuşi concluziunea, lu care trebue să ajung, este că însuşi 
caracterul arhaic al religiunii mozaice, tiress pentru antichitate, 
dar atit de nepotrivit cu mentalitatea noastră, duce fatal la un 
contlict cu cultura modernă, Ka 

Ni se va spune, cà in vremea noastră gindirea omului ci- 
vilizat se emaacipează de influențe religioase. Sint multe distinc- 
Dun de făcut aici. Dar île! , 

Insă pentru Evrei religiunea este singura lor legătură nafio- 
sait, Numai ea ii incheagă într'un popor, alcătuind din elemen- 
tele cele mai disparate,—ca origine şi limbă cum sint Evreii din 


1). ibid., p, 2bi— 240, passim. 


SE SOCIALDEMOCR ATISM SAU POPONANISM 193 


Alger, Spania, Polonia, Caucuzia, Crimea sau Abissinia,—0 singu- 
ra comunitate religioasă și naţională, 

Aici e tot tragismul situațiunii Evreilor, Astăzi religia, 
gradul de ortodoxie, sau tăria credinții e indiferentă pentru lemi- 
tara naţională la toate popoarele moderne, pe cind Evreul 
incețează dea fi Evreu nu numai, cind de pilda trece la creşti- 
nism,—lepădindu-se de religie el pierde tatal şi naționalitatea, — 
dar de fapt o pierde și cind işi însuşeşte mentalitatea moderna. 
cind îşi asimilează cultura auropeană, necompatibile cu Insuşi 
fondul arhaic al mozalsmului, cum ar fi fost ele necompatibile și 
cu religiunea Eladei antice: Socrat a fost silit să-și bea cupa 
de cucută. ca rtavrătitor împotriva statului și a zailor, ca 
«trădător naţional», cum sar zice astăzi... Un Evren cu menta- 
litatea modernă ar putea sh-ai păstreze legătura naționali, 
doar numai maselndu-și «trădarea», prin cbservarea minuţioasti 
şi ipocrită a ritualului (ce nu poate să pu) revolteze, in con- 
știința, şi nici că se poate aterniza). Departe de a fi adevărat adagiul 
antisemiților că «jidanu-i tot jidan», un Evreu nu râmine Evren 
decit cita vreme nu jeso din zidurile înabuşitoare ale Talmudului, 

Mai mult. Prin orice creaţiune artistică, științifică. filoso- 
fică, el iese fatal din cadrul judaismului, ei nu numai fiindcă un 
Evreu nu le poate produce decit în forme naționale străine, dar 
fiindcă, însușindu-şi gindirea modernă, la fiecare pas trebue să 
deg 0 nouă lovitură in concepția judaică a lumii şi a vieţii, 

Acest popor, atit de bine inzestrat de nutură, a dat ome- 
nirii (ne-a dat wand D pe Crist cu apostolii lui, pe Spinoza, pe 
Rubinstein, pe Heine şi pe Dome, pe F. Lassalle şi pe K. 
Marx, etoc. vie, dat, în acelas timp, ia pierdut ca naţiune: 
dacă ei fac parte din istoria unrmersali, ei nu mai an nici- 
un rol în fsforia judaismulsi,. 

De aici o situaţiune, în adovâr, tragică: întrucit am văzut, 
că puterea de creațiune, forța progresiva, colaborarea la civiliza- 
țiunea univereala, prin desvoltarea însușirilor naţionale dupi ge- 
niul propriu național, —este, se poata spune, singura justificare 
4 tpurilor culturale distincte, —judaismul, Evreii ca nație, nu 
pot înfâţişu această justificare, 

In economia forțelor active ale civilizațiunii omenești, Evreii 
nu pot astfel juca un rol decit introcit se desprind din trun- 
chiul lor național, intrucit se alipesc la o aită formațiune moto, 
pain, întracit prin aceasta se disolvă ca mafia... 

Dar aceasta nu înseamnă alt-cava, oricit de crudă ar pä- 
rea această concluziune, decit că pentra Evrei, ca popor, pro 
gresul, civilizaţia duce fata! la disoluție, la dispariţie, ca tip cul- 
tural distinct, 

Această Imprejurare ne poate explica, pentruce instinctul 
de consêrvare sileşto judaismu! ap ini cu atita tenacitate la 
baza lui arhaică, să se opună la orice incercare de inovatiuno, 
să ducă la paroxism fanatismul conservator şi excluvismul na- 
tiong] şi religios, —eternizind astiel această tragedie, şi ușa peste 
mâsură de lungă... 

3 


1 VIAŢA ROMINEASCA 


In situația uceasta calităţile sau defectele Evreilor sint in- 
diferente. 
Căci pe lingă defectele ce li se impută, pe drept şi pe ne- 
dropt (am văzut că în mare parte le recunoaşte și B. Lazare), 
Evreii au și calităţi netngăduite: sobrietate, curâţia vie- 
ţii de familie, o energie tenace si spirit intreprinzător; și dacă 
prin încrucișarea înriuririlor istorice, despre care ne vorbeşte B. 
Lazare, pe ei îi caracterizează, pe de o parte, goana nesăţioasi 
dapă ban, un materialism brutal, acesta se combină curios cu 
cel mai sublimizat misticism (in aceasta oi se aseamănă cu An- 
glo- Saxcnii, cari, poate, din această cauză nu cunosc anti samitis- 
mul}: cine nu cunoaste în tirgugoarele din Moldova tipul de tal- 
mudist-invăţat, care În mijlocul celei mai aprige lupte pentru 
existență, cu totul indiferent pentru ea. stă nfundut in studiul 
„logii“, sărac şi adesea flâmind, considerat ca „țicnit* chiar de 
coreligionarii săi, străin de lumea din afara si de mizeriile ei? 
Si dacă atita timp cit rămine în cercul judaismului această forța 
e sterilă, si duce numai la îngroșarea zidurilor ce-l despart de 
lumea modernă, — odată ce sa rupe acest cerc, ea poate da 
omenirii, in forme naţionale străine, pe marii cugetători idealişti 
și moralişti, pe poeţi și revoluționari. Insă, în același timp, mui- 
țumită celeilalte insusiri, tot. Evreii ne dau și pe regii Bursei, pe 
cei mai aprigi slujitori ai „mamonei* (Şi antisemitul rezeționar 
şi antisemitul demagog, ca şi birjarii din anecdotă, poate fiecare 
da în „jidovul celuialalt*....) 
Si mal străine de chestie sint defectele sau calităţile Evrei- 
lor, ca popor, pentra problema evreiască, cum se pune ca în Rominia. 
Această problemă are la noi mai multe feţe. 

Le vom elucida pe rind. 

In cartea d-lui /erax (sub acest pseudonim se ascunde un 
publicist gi invaţar, căruia îi datorim una dia cele mai insem- 
nate Incrări asupra chestiunii țărănești In literatura noastră), 
veți găsi urmâtoru! tablou, după datele recensămintelor oficiale, 
relativ la cresterea elementului evrease în Moldova l: 


IES ' SPOR 
Anii | Numărul MEA? wéi 
Evreilor | Sufete | n, 


ass nuza = = 
1920 18912) 7180) 6i 


Kg ZI = === oe = 
1869/1185 39,758, 

1899) 195,877 76,965] ` 
Totalul sporului 154.155 570 

in 96 ani | 


1) Veraz— „La Roumanie et les Juifs“, p. 42 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 10 


Dar această tabelă nu dă incă o idee exactă asupra res: 
terii populaţiunii evreegti. 

In adevăr, în 1899 se constata în Muntenia incă 65852 de 
Evrei, dar pe la 1803 numărul Evreilor în Muntenia era nul (după 
recensămintu: tăcut de Austriaci în veacul al XVIII, în toată 
Oltenia erau numai 4 Evrei;chiar in 1520 în Bucureşti se cons- 
tata abia 127 Evrei capi de familie !) şi aproape toţi Evreii din 
Muntenia, prin urmare, au venit acolo din Moldova, 

Socotind. deci, că pe la 1808 în Muntenia nu puteau fi mai 
mult de vreo 300 Evrei, nu exugerăm de loc,—atunci pentru toată 
Rominia ajungem la urmâtorul rezultat- 

In 98 ani numărul Evreilor in Rominia s crescut dela 12.000 
la 265.000 de suflete 2) —adică mai binc de 22 ori! 

Dacă și restul popaulațianii ar f crescut în aceiaşi măsură, 
în 1899 ar fi trebuit să avem în Moldova 13i¢ milioane de lo- 
cuitori, În loc de 1,600.090 (fără Evrei). iar în toată ţara 46 miii- 
oane, în loc de 5,400 000 (fară Evrei) !... 

Aceasta mune adevărata lumini asupra progresiunii fn 
care n crescut populațiunea evreiască la noi: 

Puteţi lua orice coeficient de inmuițire naturală, și, totusi, de 
la 12000 eat și aceştia erau pe atunci în mare parte so- 
si de curind, pe la sfirşitul veacului XVIL”) nu se putea 
ajunge în 98 de ani decit maximum până la 50—60 mii! 

Verax relevează, ci epocile de creştere fantastică a Evrel- 
lor intre anii 1820—1831 şi 1931 — 1838 (cind în primii 11 uni po- 
pulația evreiască aproape se dublează, iar in ceilalți gepre 
ani mai mull decit se dublează!), corespund epocilor de persacu- 
piune mai aprigă a Evreilor din Rusia. Sub presiunea acestor 
prigoniri, Evreii veneau în valuri la noi sau direct din Rusia, sau 
năvalind în Qaliţia,—care servea ca un fel de „trop plein" pen- 
tru Rominia, —impingea prisosul de acolo în ţara noastră, 

SA vă gint la un lucru, chiar indiferent de faptul ca 
Evreii venind la noi formează aici un singur strat social,-- dar 
avind la graniţile noastre un rezervor da peste cinci milioane 
de Evrei, sub regimul aspra al Rusilor, care e firesc sà se reverse 
in direcția rezistenţii celei mai mici, dacă Rominii nu ar fi luat la 
timp oarecari măsuri de stavilire, tara uşor ar fi putut H inya- 
dată de un milion, şi chiar două, de elemente straine, 

E nevoe de „antisemitism“, de ură de rasă, pentru A ex- 
plica în aceste condițiuni torte mâsurile ce se iau pentru a 
împiedica imigrarea Evreilor? 


1) Verax, op. cit, p. 45, 

2) Foarte mulți seriitori au susținut că acest numâr peniru 1899 esto 
iaferior realităţii, dar- spre a nu Ñ binuiți de vr'oexsgerare—ne ţinem de 
cifrele oñeiale. 


R Verax, Op. cit, p. 2 urm; cf, şi Radu Rosetti. — „Pămintal” èle., 
p. urm: 


Ian VIAȚA ROMINEASCA 


Putem noi, în situaţiunea noastră materială gi culturală, să 
ne permitem luxul de a plăti „oalele sparte* de autocraţia ru- 
sească ? Cine ar fl în drept să ne impună acest sacrificiu ? Și un 
popor întirziat in desvolturea lui economică, care astfel natural 
prezintă prea puţini forță de rezistență, poate înceta aceasta 
politică, intrucit ea tinde la stavilirea imigraţiunii, inainte de a 
fi încetat cauzele cari împing masele Evreilor din Rusia, direct 
sau indirect, peste granițele noastre ? Puteţi pune această in- 
trebare celui mat umanitar şi democrat om politie din Apus. 

Şi să nu uitaji, că chiar Statele-Unite, cu toată nemărginita 
putere de asimilare a rasei anglo-saxone, cu toată grandioasa 
esvoltara economică, cu toată imensa intindere a terenurilor li- 
bere, încă au fost silite să reglementeze imigrnţianea, şi să ia 
anumite măsuri spre a stavili intrarea în ţară a unor elemente 
nedorite. 

Vedeți, chiar numai masa şi progresiunea, repegiunea imi- 
grațiunii evreești, in împrejurările concrete ale Rominiei, încă 
justifică indeajuns ivgrijireu oamenilor noştri de stat, — in afari 
de orice sentimente antisemite. Căci presupunind, că am fi tost 
expuși la imigrațiunea, in aceiași masă şi progresiune, a altor 
elemente etnice decit Evreii, credeţi că politica rominească, în 
această privință, ar fi fost alta ? 

Cit da puţin oamenii noștri politici de frunte, fâră deosebire 
de partide, au fost animați de antisemitism propriu zis, puteți 
vedea din desbaterile „Constituantei” din 1566, cu ocaziunea dis- 
cutiunii art. 7. 

Nu mai vorbesc că, pe atunci, Manolache Costachi Epureanu, 
fostul prim ministru, nu s'a sfiit să arunce antisemiților epitetul 
de „barbari“. dar omul cel mai influent al guvernului de pe vre- 
muri, loan Brătianu, a pus chestiunea cu o limpezime, care nu 
isa nimic de dorit: 

„Aceasta nu este o chestiune religioasă, spune el, este 
„0 chestiune socială, şi greşeala unora este că au pus-o pe tärni- 
„mul religios, si crima altora este că au profitat de aceasta ca 
„să aducă acele agitatiuni, al căror rezultat ar fi de a ne aljena 
„Simpatiile şi solicitudinea ce națiunea romină sia atras din 
„Partea întregei Europe, pentru toleranța ce totdeauna a domnit 
„in această ţară“... 

Celor ce invoacă impotriva Evreilor caracterele lor de rasă, Bră- 
tianu le răspunde, că nu despre acestea este vorba, — ci manărut 
„lor cel mare, pentrucă fiecare iși zice că naționalitatea noastră 
„este ameninţată”, — şi dacă națiunea, astfel, trebue să ia masuri 
de apărare, ea esta „nu intolerantă, ci prevăzătoare ; intoleranta 
„au voit să o facă aceia cari au căutat să profita de aceasta 
„ingrijire a naţiunii şi să o exploateze Pentru a servi, nu teara, ci 
„patimile şi miselia lor. Dacă guvernelo trecuta erau cu ourecare 
„prevedere, cu onrecare chibzulală, cu mai multă inteligență, nu 
„am fi astăzi unde ne aflăm, şi nu am da Europei acest trist 


____ SOCIALDEMOCRATISM SAU PUPORANISM 187 
„exemplu, cu care străinii inamici ai tării vi arvi 

wee Zen un popor intolerant, Sieg SE 

H mn care vorbește astfel, cure califică de miseiie - 

tiunile antisemiților.— poste î invinuit de antisemitism el Apare ? 

Brătianu arată si cauzele adevărate ale imigraţiunii Evrel- 
lor: prigonirile din Rusia, — „în adevăr fanatice“, — „dacă dar 
„mai cu seama de cițiva ani, de cind sau îndoit perseculiuni le 
adin Rusia, guvernul ar fi ingrijit a nu primi In terā valurile 
„de proletari Evrei ce venian din Rusia, Moldova na s'ar afla în 
„Starea în care se află“, Bine înțeles, aici cuvintul „proletar“ 
nu este întrebuințat în sensul marxist, cum rezultă chiar din pā- 
sagiul următor, din care se vede că acest bărbat de stat îşi dădea 
seama şi de complicarea chestiunii, din punctul de vedere al des- 
voltării claselor mijlocii : „Cind vom pune barieră, —spune el,— 
„Proletariatului străin, atunci. fiți siguri. se va forma acea c/asă 
eg ac? GE ers aech clasa muncitoare, atunci vom fl tari, 
-5 ii vom ari, atunci fiţi sigari, c i 
Go ere pai ti sigari, că vom D toleranți ca 

roblema în adevăr se complică încă prin faptul avrei 
venind intr'un moment critic al dezvoltati E eat pre et 
litice şi culturale, intr'un moment de tranziție, do transformare 
din temelie a intregului nostru edificiu social, au format aici, în 
regiuni întinse, tot stratul claselor mijlocii, impiedicind astfel 
desvoltarea normală a ţării, 

Luati, de pildă, numai problema culturală. 

Unul din factorii cei mai puternici ai desvoltarii culturala 
D desigur literatura naţională ; ea organizează forțele creatoare 
ale spiritului naţional, in conformitate cu geniul propriu al unui 
popor, şi astfel pe de o parte îl face pe acest popor să contribue 
şi el la progresul omenirii, jar pe de altă parte, îi face accesibile 
bunurile civilizațiunii universale, 

Civilizaţiunea, cum am spus ja inceput, ou există pentru 
un popor intrucit ea nu i ge îinfâțișzază in forme asimilabile 
pentru el. în formele lui naţionale: altfel en ar 8 ca o bibliotecă 
cu cărţi foarte frumoase, dar dela care s'a pierdut cheia... 

Astfel, numai literatura naţională introduce un popor în fa- 
milia popoarelor civilizate şi îi asiguri putinta de a contribui și 
el, în formele geniului sau propriu, |n mersul spre progres ul 
lumii intregi. 

Dar literatura naţională nu se poste naşte şi desvalta fără 
o clasă mijlocie națională, puternică şi bogată. 

j „Elita sociala”, din virfal piramidei, e prea puţin numeroasă, 
li sint prea uşor accesibile creaţinnile literare străine, o atrag 
prea puțin începuturile unei literaturi naţionale, totdeauna slabe 
şi imitative, — dar Dr un „început“ nu poate fi nici o desvol- 


1) „Deshulerile Adunării Constituante“ publicate de A. Pe iei, — 
Şelințu din 24 Iunie 1806, p. Iw — L09, passim, e A Pencovici, 


len VIAŢA HOMINEASCA 


tare. E ridicul să facem incriminări. Constatâm o situaţiune, fi- 
rească in asemenea imprejurări. 

Pe de altă parte poporul de jos e încă prea sirac, prea 
intunecat, prea înglodar in nevoi şi în lupta vilnică grea, pentru 
a avea gustul de literutură, gi pentru a avea răgazul, putinţa 
de a da un loc insemnat preocupărilor de ordin literar, şi în genere 
cultural, 

Numai o clasă mijlocie poate avea destul răgaz și mijloacele 
necesare pentru a forma un cimp destul de larg pentru răspin- 
direa literaturii, și în acelasi timp, atit din cauza situațiumi ei mate- 
riale, cit şi a contactului, fatal, restrins cu cultura străină, pen- 
tra ea nu poate fi accesibilă producţiunea literară străină, care 
dealtfel nicinu ar potea să o satisfacă nici prin fDrrrarg spiri- 
tulni, cu mult mai îndepărtat pentru clasa ce nu a rupt încă 
„rul ombilical” ce o leagă cu straturile de jos, din cari abia a 
iesit, 

Gindiţi-vă chiar numai la chestia „debuşeului“ literar, 

Desvoltarea literară presupune naşterea unel clase de oa: 
meni care, urmind unei trebuinţi sufletești interne, îşi poate con- 
sacra tot timpul, dacă nu excluziv cal puţin de predilecție, muncii 
literare şi ştiinţifice. Această muncă. prin firea ei, cere atita 
siorțare intelectuală, atita iocordare nervoasă, încit.—ilacă cei ce 
i se consacră nu găsesc chiar prin munca această însăşi, atit 
de necesară neamului, şi chiar cuiturii universale, mijloacele ne- 
cesare pentru existenţă, oricit de modeste, —se crează o situați- 
une intolerahilă moralminte care le sleeşte forţele creatoare, şi 
desvoltarea literară e astfel încătuşată, 

Nu e nevoa să citez nume, cari sint în gura tuturora, Spre 
a ilustra tragismul adine al acestei sitnaţiuni... 

Dar taranul, cu gologanul lui scos cu atita trudă din 
påmint, pu poate forma un debuşeu literar... Dar bici aristoora- 
tul rafinat crescut sub înrinzirea, directa sau indirectă, a saloa- 
nator pariziene... Faceţi statistica cărților „cerute“ in „piața“ 
noastră literară,., 

In zilete noastre numai o clasă mijlocie națională poate 
forma, usttel, condiţiunile necesare prealabile ale desvoltării lite- 
rare, şi în consecinţa ale culturii intregi a unui popor. 

Dar cind o populațiune străină, ce nu vorbeşte limba po- 
porului, ce nu are nevoe de creațiunile lui literare, formează în 
sinul lui clasa mijlocie, prin aceasta se pune în cilea desvoltarii 
acestui popor o barieră aproape peste putință de invins. 

Aceasta Insi este situaţiunea Evreilor la noi. 

Si băgaţi de seamă, un Evrey în Rusia, Germania sat 
Franţa. cînd, ingugindu-şi cultura europeană, iese din sfera juda- 
iemului, întră acolo în cadrele culturii naționale a acestor țari, 
pe cind Ja noi în cazul acesta el este ciștigat doar culturii ger- 
mane care, pe lingă că o mai superioară, dar e şi mai accesi- 
bila pentru el prin limbă, prin legături de origine, prin tot com- 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPOR ANISM 199 


plexul de raporturi economice si i 
i mice şi comerciale... !) Ad z 
sa pa primi, aastal dapi; e agate 
d g statisti i 
bt tee prag Sînt Evrei), în Geier d Së 
„ În Basarabia de rusificare.. Dacă acol fl 
acesta cu desvoltarea culturală (ce de altfel Serie 
rs e nn este de nat ) 
Ee 79) ente wal văi dar în ei N 
' pt al existenţii unei clase mijlocii stri 
duca în aceste condițiuni la acelasi rezultat, în iona. adică era 
EE culturale, deşi în alte forme. 

Şi şi întreb, constatarea acestui fapt are y 
goryn cu antisemitismul, cu ura de rasă 3 Dacă, in locul Korel. 
or, meri noastră mijlocie s'ar forma din alte popalațiuni străine 
S a , eg Wës: A Anglo-saxoni, —situaţiunaa noastră, din 
E re ul unei normale desvoltări culturale, ar fi 
JNA Adigaţi considerațiile de ordine politică, economică, 50- 
In v'eraurile noastra clasa socială, cara re 

1 i rezintă activi- 
tatea indtstrialh şi comercială, care are leien een ă 
est fatu, Intro formă sau alta, și la preponderența politică ; 
rolul acest: pretutindeni mai curind sau mai tirziu il are clasa 
mijibcie. Şi dacă nceustă clasă e de origine striină, —străină prin 
limbà, prin cultură, prin legăturile sale, prin tot felul ei dea fi? 
Poate un por, oricit de tolerant ar fi el, să se resomneze la de- 
sere centrului de gravitate politică în folosul elementelor 
străine, să ncredințeze astfel destinele sale unei clase străine? 

Din beta! de vedere economic, Evreii, ca reprezentanți 
ai „enpitatisnului + apar, în realitate, ca agenți ai acelui capital 
„vagabond“, capital comercial și capita! de bancă care, cum am 
văzut in captolul precedent, după afirmarea lui K. Kautsky, nu 
ura rolul præresiv, creator, „revoluţionar“ al capitalului indus- 
trial, — el se nărgineşta la capitalizarea veniturilor, fâră să des- 
volte forțele producțiunji și fără să le organizeze, Dacă la noi, 
în industrie, „est capital crează numai un aparat pentru stoar- 
cerea, pe bazamonopolului, a foloaselor protecţiunii şi a altor „in 
curăjări şi auntaje“, cum am arâtat,—faţa de agricultură şi, 
mai ales, faţă de țărânime, el apare numai în calitate de capita! 
de camătă, cwe nu lasă în urma lui decit ruina. ȘI sistemul de 
bis a iz mere arse la noi atita nu este decit o formă 

cimătăriei, care stource to i 
ee 5 atā vlaga din pămint și 

Fiindcă ustăzi in numele „socialismului“ ni se cere „să 


sprijinim“ acet capital, ca o forţă de progres, sint silit să arăt, , 


1) K. Mar în serivrea citată mal sus spune ch Evroul apare io Ori- 
bw CN un agawa! gGermaanieonnieg ` ef. „Hevolution nnd Konire-Revolation*, 


P N A 


200 VIAȚA ROMIXEASCA 


că nu eu, nici măcar K. Kantsky, am inventat acest rol da: 
tructiv şi reacționar al capitalului de camătă, In asemenea afir- 
mări se manifestează nu numai necunostința desăvirşită a prin- 
cipiilor elementare ale economiei politice, dar și a literaturii £o- 
cialiste, şi chiar a operei însăși a lui K. Mars, în numele ež- 
ruia ni se aruncă acest apel! 

Va rog să-mi iertaţi aici incă o cituţie lungă, dar indispen- 
sabilă, 

In adevăr, iată ce cetim în vol, IHT al „Capitainlui”: 

„Capitalul de camătă, ca forma caracteristică a capitainiui 
„aductor da dobinzi, corespunde preponderenţii micii prodacți» 
„uni, gospodăriei mici ţărăneşti şi a micilor meserii. Aecha unde 
„luerătorului, ca într'o producţiune capitalistă desvo/tară, i se pun 
„in DI condiţiunile muncii şi produsul muncii, în forna de ca- 
„pital, el, ca producător, nu are nevoe să imprumute basi... Acolo 
„insă unde lucrătorul apare, dimpotrivă, ca propriatar, real sau 
„nominal, al mijloacelor de muncă şi al produsului, el în calitate 
„de producător intră în certe raporturi DO. de capitaul impru- 
„mutătorului de bani, cere i se infâtișează in calitate da capi- 
„tal de camătă... 

„In forma de procente, cămâătaral poate inghiţi ot prisosul 
„ce intrece mijloacele cela mai necesare de existenţă ale produ- 
„cătorului (adică, ceca-co mai tirziu apare ca profit d renta pä- 
„Mintului), și deci e absurd de a compara înălțimea cesti pro- 
„cent. —care afară de partea dărilor către stat, își irguşeşte tos- 
„tă plus-valoarea,— cu înălțimea procentului moder, care tor- 
„mează numai o parte a acestei plus valori... Capitalu de camătă, 
„in această formă, cind el își insuzeste de fapt integ prisosul 
„muncii (Mehrarbeit) producătorului, fără să schie felul de 
„prodacțiune... acest capital cămătăresc duce acesti produci in 
„intro stare mizerabilă {verelendet), stăbeşte forțele Productive în 
„loc să le desvolle, şi în acelaşi timp efernizeasă erg stare de 
„Plins în care productivitatea socisiă a muncii nn £ desvoltă pa 
„seama muncii, că în produețiunea capitalistă... 

„Cămătăria sapă producțiunea ţăranului și a meseriașului, 
„Şi o ruinează, fără... să producă transformarea toi de pro- 
„ducţiune, cu în organizarea capitalista desvoltati. 

„Câmătăria numai cenratizează mijloacele "eşti, acolo 
„unde mijloacele de producţiune sint imprâştiate. "âmătăria na 
„Schimba felul de producțiung; Sei numai, ca un prrazii, se ali- 
„peşte de ea şi o face mizserabilă. Ea o suge, oenerteasiă, şi 
„Sileste producţiunea a se săvirși in condițiuni to mai Medioa- 
„se. De aici ura poporului impotriva cămataruliui. 

„In formele <asistice» (primitive) cămătăria poate să ţină 
„multă vreme, fără să producă nimic, afară de ecadența eco- 
wiir şi corupliunea politică. ` 

„Capitalul cămătărese posedă felul de exploaafiune a capi- 
„lalului fără să aibă felul său de producțiune,.. 

vk de ajuns să-i piară ţăranului un cal, şi e nu mai are 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM = 


„mijloacele necesare pentru a-si continua d 
„ÎN mina cămătarului si. odat Gëtzen ee 
Kéier Dm şi, odată căzut, nu se va mai emancipa 

„Cămâtâria face imposibilă o reprod Ï- 
talului productiv)“. !] cz dap aa ER 

Gd cred ! 

je uberațiune, în asemenea imprejarâri, să ni se vorbească 
despre „puterea creatoare progresivă, ra i i 

: | A » Tevbiuționară“ a 
Capo) și a clasei ce-l reprezintă La "h ý ER 

NI s8 va spune: dar câmătarul sau ärendasul cămătărese 
Ren străin, nu e tot una? ge e 

ar D vorba despre cazari individuale şi isolate - 
tiunea ar putea avea oarecare inteles, E AEON 

Dar aici noi discutam cazul unei clase străine intregi de 
agenți scutiţi al „capitalului vagabond“, cn anume legături și 
inijloace, ce se erijează ca 0 clasă mijlocie in sinul unui popor 
inapoiat economiceşte, și intrun moment critic al desvoltarii sa- 
le culturale, suciule, economice si politice, 

Şi iata care este dosebiren : 

„Acumularea primitiva“, aborigenă, este prin firea el un 
Proces foarte dent, ptn urmare: efectul ei nu e atit de năpras- 
nic pentru gospodăria naționali şi lupta atunci împotriva câmă- 
tăriei, in diferitele ei forme, e mal uşoară, ea poute fi canalizată, 
cel puţin, dach nu suprimată, înainte de ruina desăvirşită a pro- 
dacținnii ţărăneşti, ete. 

Dovada deosublrii în repegiunea procesului, in acest caz, o pu- 
teti avea chiar în intinderea vertiginoasi la noi a arendăgii lar 
străine, față de cele romineşti: numai in citiva ani arendasii 
străini du ujuns să stăpinească o intimlere mai mare a pâmin- 
twuj ca Rominii (zi mai ales, latitandiile).—si numai ei au ren- 
şit să formeze „trusturi“ fantastice, 

În al doilea rind, acumularea primitivă uborigenă poate da 
și oare-cari compensaţiuni : 

Lu acest preţ scamp se formează, cel puțin, o clasă mij- 
locie: naţională, cu toate consecințile culturale, politica şi sociale 
alo acestui fapt; capitalul acumulat râmine în țară şi nu ser- 
veşte pentru a cumpăra „baronii“ şi latitundii în Austria (sau 
pentru „tundațăuni“ da Atena); copiii câmâtarului sau ai aren- 
dașulai imbogţit, ajungind din cauza aceasta la o cultură sup- 
rioară națională, pot, cel puţin in parto. răsplăti originea aceasta 

1) A, Marz— Kapital”, vol. HI 133—136 şi 137—130, passim. 
lar in genere in privinta nriurizii aech gek A asupra produc- 
țiunii ţărilor agricola inapuiale, vezi „47 şi 4ă, din acest volam, 

2) Daca rolul economie al Evreilor se dutureşte, astfel, funeţiunii 
ger vi În ageet = ieren: ai e mg: cămătărese, și nu 

e me H uia 
vadit, nceasta e cu degisitrsten CA Bb valul Beie iar 


lor in tările ina to, ef. şi Fr. Engels, fața la ediţia EI 
sale: „Lage Lige et i Kinsson”, E 


2 


2 VIAŢA HOMINEASCA 


sa literați, ca oameni de ştiinţă, ca buni administratori, gene- 
rali, oameni de stat, etc, 

Pe cind agenţii „capitalului vagabond” din clasa străină pom- 
penză, intro fonnă sau ulta, prin această acumulare cu tempful 
forțat, „plus-valoarea“ muncii naţionale, toate veniturile capitali- 
zate, peste graniță, și In orice caz, din partea acumolată ce 
râmine în țară rezaltă numai întărirea acestei element străin, cu 
toate consecinţile acestui fapt. 

In stirşit, considerațiunea de ordine socială. 

Cind in sinul unui popor clasa mijlocie e formată dintr'o po- 
pulaţiune străină, prin nceasta se sdrancină tot echilibrul ele- 
mentelor sociale. 

In zilele noastre, intr'o constituire sociali-normală, de la 
baza societăţii pănă la virfurile ei trecerea se face prin o gra- 
date nasimţită, prin nuanțări uşoare în situația materială şi s0- 
cială a diferitelor elemente. 

In aceste condiţii, clasa mijlocie poata servi de rezervor 
din care se ridică elementele cele mai bine înzestrate de natură, 
ca fruntaşi şi conducători ai ţării în diferitele ramuri de activi- 
tate ; apoi uceastă clasă apare, pe de o parte, ca un receptacol 
firesc al elementelor slăbite, dintr'o cauza sau ala, din stratul 
superior al societăţii, asigurindu-le posibilitatea unei alte vieti, 
mai modeste dar independente,—iar pe de altă parte ea pom- 
pează din strutul de jos toate elementele mai viguroase, dindu- 
le putinţa, în mod normal, a unei ascensiuni ulterioare: un negus- 
tor, egit el singur de la ţară, aduce do acolo, cind îi permit mij- 
loacele, depiidă pe un nepot, băiat de talent eto..—din ei se pot 
recruta meseriașii şi alte profesiuni, etc. 

Pe lingă aceasta, clasa mijlocie serveşte, indirect, ca un 
conduct de cultură pentru clasele inferioara: ideile și, în genere, 
diseuţiunile ce agith culmile societăţii pot pătrunde prin canalul 
ucesta pănă la straturile cele mai de jos ale poporului, cind cla- 
sa mijlocie, care vine cu el în contact în nesfirşita varietate de 
afaceri, vorbeşte aceiaşi limbă cu e, Da asemenea şi curen- 
tele ca se nasc In adincurile vieții naţionale, pot mai uşor râs- 
hate până la straturile de sus. 

Intr'un cuvint, e o încrucişare continu de înriuriri de sus 
in jos, și de jos în sus, o vecinică transfuziune intre diferite 
straturi sociale, un fel de continuă endosmosă socială, 

Pe cind o clasă mijlocie din elemente naţionale strâine for- 
mează o pitură impermeabilă, care rupe în două organismul na- 
tional: elementele slabite ale straturilor da sus se declasează, 
nu pot forma decit, cel mult. o clasă de profesionali ai „puli- 
ticii“: recrutarea normală a sferelor, mai inalte e împiedicată; 
elementele mai viguroase de jos nu mai pot răsbate, decit prin 
selacțiunea la intimplare și artificială, prin şcoală, cu toate ris- 
curile declasării, etc. 

In sfirsit, clasele superioare se trezesc atit de departe de 
masa poporului, încit și Negrii din Africa le sint mai cunoscuţi, —de 


SOCLALDI MOCRATISM SAU POPOR ANISM 203 


jos nu mai vine nicio autre pănă la ele (caracteristic este 
taptui, că isbucnirea răscoalelor din astâ-primâvară a surprins 
atit de mult majoritatea societății noastre), 

Di mam enumărat incă toate fețele problemei ce se pune 
inaintea noastră prin faptul, că in veacul trecut au imigrat in 
Rominia în masă Evreii din Rusia şi Galiţia, şi ast-tel impledică 
iormareu unei clase mijlocii romineşti! N'am atins, depildă, rolul 
orașelor in viaţa naţionali si efectele instrăinării lor; procesul 
dureros de stingere directă a populaţiunii romineşti din orase 
(mortalitatea covirșind numărul naşterilori ete. Dar spaţiul imi lip- 
seste, si socot că am elucidat în deajuns natura acestei probleme. 

Dacă o populuţiune străină egui la număr cu a Evreilor, 
ar fi ocupat cu forța un judeţ al Rominiei, gonind de acolo toati 
populaţiunea băștinașă, şi formind eu singură acolo toate clasele 
sociale, — încă situnţiunea noastră ar D fost cu mult mei puțin 
penibila, şi mal usor am fi găsit un modus vivendi. 

Dar iarăşi şi iarăşi: are problema indicată vreo analogie 
cu antisemitismul, cu ura de rasă? ȘI iarăşi repet: dacă am 
avea în fața noastră pe Anglo-saxoni, n'ar îi fost ea, poate, ṣi 
mai grea, intrucit rasa lor e şi mii energică si mai aprigă in 
luptă, fiindcă în sitaaţia noastră însăşi calitaţile elementului străin. 
dacă nu sint indiferente, apar ca noi arme impotriva noastri ? 

„Dacă în iocul Evreilor, ar fi format la noi o clasă mijlocie 
inşişi îngerii, dar purtători al unui tip cultural străin ṣi vorbind 
numai o limba străină, —situuţinnea noastră, ca posibilitate a unei 
desvoltări normale, ar fi fost disperată (Aţi vazut, am recunos- 
ae Evreilor toate calitäțile, deci nu pot fi bănuit de „ura de 
rasă“). 

„În conflictul dintre Burii din Transvaal și Engieji toată opi- 
niunea publică europeană a foat de partea Burilor, 

Dar eonilictul intre noi şi Evrei este de aceiaşi natură, Insă 
și cu mai multă dreptate din partea noastră. 

Nu sintnm o populaţiune de 200 mii, în mijlocul cărora un 
număr egal de străini, formind toate treptele sociale, să f des- 
coperit izvoare noni de bogăţie, să fi adus er un imens capital 
industrial; sintem un popor de 12 milioane, pentru care 0 com- 
binaţie nenormală a claselor sociale apsre ca una din cauzele 
ce îi împiedică propâșirea, desvoltarea lui culturală şi națională 
normală. Apoi Englejii reprezintau cel puțin în Transvaul o cul- 
tură superioară, pe cind noi sintem în faţa unui popor, care el 
însuşi nu-si poate insuşi cullura europeană, decit—cum am vä- 
zutin măsura in care se disottă ca națiune L. 

Desigur, situaţia aceasta se prezintă pentru Evrei ca o 
mare nenorocire, dar... nenorocirea e şi mai mare pentru noi!... 

Pentru Evrei țara noastră a servit ca un adăpost, ca un 
azil, faţă de urpiile ce ei au suferit în altă parte şi Mri vina 
noastră, un loc de scurgere mai comod, in direcţia rezistenței celei 
mai makea intimplare, fiindcă eram în calea lor mai aproape, 

ar noi 2... 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


Noi am crescul din acest påmint, Altă dată Daci, apoi ro- 
manizați, însfirşit primind o infuziune de singe slav. veacuri si 
veacuri ne-am frămiutat. şi ne-am născut, aici, pe acest Pămint, 
ca un neam nou dornic de viață.—noi sintem Lrvoik, cum spun 
nemții, un popor primordia!. al acestui pămint.., 

Voi ce-aveţi ingropat aici ?... 
.- Dar noi strămoşi şi taţi, 
Noi mame şi surori şi frați !... 

Noi înşine ne simţim ca fii ai acestui påmint : 
Pământul negru-i vechiul nostru tată, 
ee El ni-e leagăn şi mormint : 

Cu singe cald l'am apărat, 
Si cite ape l'an udat 
Sint numai lacrimi ce-am vărsat, 

Unde să na ducem?,, 

Desigur, şi pentru noi și pentru Evrei ar fi fost mal bine, 
dach am fi un fel de State-Unite nord-americane la graniţele Ry- 
siei și ale Galiției şi am putea primi, fâră nicio primejdie pen- 
tru nui, mase şi mai mari de Evrei. 

Dar nu sintem... 

Cind două popoare ajung la aceasta situație, se naşte fatul 
între ele un conflict, de natură nu numai economică, dar și mai 
ales, culturală și naționali, —un conflict national. 

W. Sombart, în scrierea loi asupra mişcărilor sociala din 
veacul XIX, arată ch în certa condițiuni conflictele nationale sint 
tot atit de fireşti şi legitime, ca şi conflictele soziale !), 

Şi cind este vorba de interesa ireductibile, niciun conflict 
nu se poate rezolvi decit prin raportul de putere. 

Niciun eufemism, nicio îndulcire prin vorbe nu schimbă 
fondul real. 

Nicdiri în altă parte în Earopa chestiunea evreiască nu 
se pune în condiţiunile noastre, Acolo această chestiune e în 
mare parte inventat, e un rezultat al urilor atavistice, dacă nu 
e o încercare conştientă de a utiliza rezultatele fatale ale des- 
voltării capitalista in interesul reacţionarismului social. E firesc. 
ca in numele democratismului, ul umaniturismaului, al dreptății, 
asemenea porniri să fie acolo combătute cu toată energia. 

Dar aici în hominia, noi am creat acest conflict dureros si 
fatal, an conflict adinc şi real, ule cărui victime sintem şi noi 
gi Evreii ? 

Desigur antisemiţii noştri naționali —ca o ţară de cultură 
tinără, trăim prin imitațiane, — ge acaţă de acest conflict spre x 
reedita toate rodumontadele antisenitilor din Apus, dar cu 
un sos de barbarie orientală specifică, 

Cu arme ruginite, scoase din arsenalul prigonirilor medie- 


1) W. Sombart, — „Le socialisme et le mouvement social au XIX- 
siecle“, p 3 şi 155. 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 205 


vale, cu propaganda de ură, cu pătimaşa aţiţare la excese 

> ' „cu 
văscolirea in masele populare a stecker ege? en injurii 
éise SZ äisen eri injosesc numai pe cel ce le aruncă,-—se 

compromite o cauză = 
a es i coptă tun pat Vp: cau 
n conflict naţional, care are la buză interese ireductibi 
poate duce la răgboae intre state, dar, cum am mai ore pr 
alta parte, civilizația impune anume norme chiar în aceste răs- 
boae: nu se tolerează nici gloanțe „dum-dum“, nici otrăvirea 
apelor, şi nici disconsiderarea semnului „crucii roşii“. 

Cu atit mai mult nu se pot tolera mijloacele sălbatice si 
degradatoare de lupta in cazul conflictelor din sinul statului. ` 

0 politică fermă şi liniştită, o expunere limpede a situa- 
tiunii ne poate asigura simpatiile lumii civilizate întregi, fiind 
dată sifuațiunea reală. Nimene na poate pretinde ca un popor 
să nu-și apere condițiunile normale de desvoltare, —dar să și le 
apere ca un popor cmilizal!. j 

A da însă acestui conflict şi acţiunii noastre legitime un 
aer falş de prigonirea unei rase, de prigon:re religioasă, de anti- 
semitism întrun cuvint, poate servi numai cauza adversarilor, 
bucuroşi să exploateze divagările cltorva maniaci, ce nu pot 
avea micio trecere dăinuitoare într'o ţară care nisi în evul me- 
diu nu cunoștea netoleranța religioasă. —și a intâțişa Intro lumină 
mincinoasă toată problema, grea şi fară complicaţiuni externe. 

Ce interes avem noi de aceasta falsificare a realitaţii ? Fi- 
ind date interesele mari, cè sint puse în joc pentru a rezolvi 
această chestiune in dauna noastră, tocmai denaturind tondul 
real al conflictului, —scandalagiii antisemiţi sint aliaţii fireşti ai 
acestor interese, fiindcă provoacă punerea la ordinea zilei a întregii 
chestiuni, prematur, în condițiuni detestabile pentru noi, şi ina- 
intea factorilor ce nu sint chemaţi să o rezolve în favoarea 
noastră... 

in momentul, cind şi in Rusia, unde situațiunea se deo- 
sebeşte radical de a noastră, Evreii sint pe cale dea căpătu 
egalitatea de drepturi civile şi politice, în interesul cui ar fi le- 
genda ch Rominia râmine ultimul focar al antisemitismului în 
Europa ? 

Aceasta vor antisemiţii ? 

Niciun popor, cu atit mai puţin al nostru, nu se poate in- 
grādi până la inhnit, fâră pedeapsă, impotriva ideilor moderne, 
si... pici impotriva acțiunii politice din ufară... 

A pune deci chestiunea noustră pe terenul antisemitismu- 
lui, pe al urei de rasă, inseamnă a ne duca lao întringera ruși- 
noasăi, şi fatală pentru noi. 

Și am datori-o. în mare parte, faimei ce ni se crezi în 
lume de agiraţia antisemită, pe care ştiu să o exploateze împolu va 
iuti noastre cei interesaţi, şi chiar mulţi de bună credință, lu- 
ind, dela distanţă, extravaganțele a doi trei demagozi drept ex- 
presiunea sentimentelor și a ideilor poporului romin... 


205 VIAȚA ROMINEASCA 


Dacă însă lupta noastră e legitimă, acţiunea noastră până 
azi nu a fost îndestulatoare: măsurile negative de apărare si 
cele pozitive de întărire a elementului rominesc în sferile de ac- 
tivitate până acum stăpinite de Evrei (in cadrul acestui studiu 
nu poate intra cercetarea eficacitâții fie-cării măsuri în parte), față 
de saprapopulația evreească ce astfel s'ar crea în orașele noas 
tre (s'a şi inceput să se manifesteza), trebue să aibă, ca un co- 
relativ necesar, ajutorul statului pentru emigrarea acestui prisos 
de populaţiane evreească. 

Acest lucru ni-l impune nu numai simțul de dreptate, dar și 
interesul nostru. Emigrațiunea Bvreilor nu se poate lăsa în voia 
intimplării, ci trebueste regularizată şi canalizată conform cu in- 
teresele noastre. 

Numai atunci, Incepind cu elementele cale mai puţin dorite, 
această emieraţiune in 15—20 ani ar putea produce un efect 
simțitor, pe de o purte, iar pa de altă parte, America depildă, 
în care intrun an debarcă pănă la un milion de emigranți, nu- 
mai în acest oz ar putea primi, pe nesimţite, şi prisosul 
nostru. 

Dacă peste 20—30 ani ar răminea 80, chiar 100 mii de 
vrei, repartizați mai mult sau mai puțin egal între o populata 
de 8 milioane (cel puțin, pe atunci), problema par mai avea gra- 
vitatea ei de astăzi. 

Apoi, orice acțiune are limita ei firească în scopul la cara 
tinde. 

Dar antisemiţii „nu-i iartă* unni Evreu originea lui, niti 
chiar cind se crestineste, cind îşi insușeșta cultura noastră, cind 
nici nu vorbeşte decit limba noustră ` 

Față de un literat sau învăţat depildă, ce-şi consacră pu- 
terile muncii în cimpul culturii noastre naţionale, niciun om ei- 
vilizat nu va justifica aceste porniri asiatice, 

Un European nici nu va putea înțelege că Ja noi se poate 
încă discuta, dacă valoarea unei lucrări ştiințilice trebue cerce' 
tată în sine însăşi, sau după originea autorului ! 

Dimpotrivă, socot că politica sânhtoasă trebue să consacre 
această activitate ca o achiziţiune pentru cultura noastră, prin 
naturalizare legală. 

Căci orice om cu judecată trebue să-și dea seama, că si- 
tuaţia actuală nu se poate eterniza, și mai curind sau mal tir- 
ziu vom sta în fața rezolvirii ei definitive. Dacă avem inaintea 
noastră încă două trei decenii, trebue să ne consacrăm unel ac- 
țiuni stărnitoara, ca până atunci toate elementele problemei să 
ne fie favorabile. Şi nu putem tolera ca o demagogie violentă să 
ne expună la o solațiune pripită, înainte de vreme... 

Un popor demn şi conştient de dreptul său, în acțiunea sa 
legitimă pentru apărarea intereselor“ desvollării naţionale nor- 
male, trebue să aibă tăria de a nu lăsa ca aceasiă acţiune să 
Be compromisă de o agitaţiune nesănătoasă, și e deci dator să 
o stavilească cu toată energia necesară, chiar dacă ea ar f ix- 


„SOCIAL DEMUCRATISAL SAU POPOR ANISM 27 


vorită dintr'o orbire sinceră, şi nu. cum este adese i 
N a, dintr'o vi- 
novată încercare de a specula asupra patimilor intunecate... 


e "a 


Am dat o dimensiune, poate, disproporţionată acestei 
m c d : tei 
/ studiului nostru, pentru ca să tragem o linie de mere ac 
muriti intre noi și antisemiți in această chestiune, asupra că- 
reia i am ara E ocaziunea să vorbim pe larg. 
ar de socialdemocraţii romini ne desparte at i 
cel E e atit de mare. ca gi de antisemiti, Vë e 
n adevăr, care poate f răspunsul sociald 
we erg această problema 3 ` seci Ma 
ăjluesc câ am arătat, cu a claritate indestulăto 
greutatea probiemii cit și însemnătatea ei pentru Geng data 
tarea grai e ulterioară naţională şi socială, 
ar întrucît probiama, ca gi toată chestiunea naţională, a 
văzut că ulei nu se pune în Apas, ntry i zë 
tomin ea aa ue a p pentru socialdemocratismal 
e məseriaşii evrei socialdemocratismul e pornit să-i deghi- 
zəzě în „proletari“, și ast-fel să le atribue th gi e râdea Ce 
Apus, pe care aici ei nu-l pot avea (şi iluziuneu este intarita 
prin faptul, că meseriaşii Evrei au motive de altă ordine de a 
Zeg defi unui partid „social-democratic* în Rominta). 

ar în câmâtarii, cirelumarii și arendașii Evrei, precum 
în toţi agenții „capitalului vagabond“ pechen SE 
tru e prea ugor dispus să vadă o chrizalida a „capitalismului re- 
voluţionar*, şi ca atare să-i sprijine—ecu ce drept, din punctul 
chiar de vedera al doctrinei marxiste, am văzut. 

Dar că socialdaemocratismul romin aici confundă o situaţie 
specială pentru Apus cu esenţa însăși a concepțiunei socialiste, 
e aos Lira a el gange observație a profescrului W. 
$ „—repet „cal m un cunoscător al chesti iale“ 
după e oaia eng Gherea, EE 

rofesorul din Breslau arată că solidaritat i 
Beer atea proletarilar e 

„Un simptom avem in atitudinea Americanilor fată de imi- 
„grarea din Asia- In cazul acesta chiar acum, spinării 
„proletariatului se şi prăbușește, pur și simplu ; acelaşi lucru s'ar 
„intimpla şi cu proletariatul european în momentul de pildă în 
„care coolii chineji ar măvăli în piață, ca gusganii. In situa- 
„ţia aceasta nu poate fi vorba, chiar în rinduri proletariatului, 
„de a respinge principiui însusi al naționalismului“... +). 

Şi faptele dovedesc că W. Sombart are dreptate. 

Orideciteori se prezintă un conllict real de interesa națio- 
nale, social-democraţia europeană rar şovăeşte, 

Eal. Bernstein, in realitate, rezumă multiplela manifestări 


t) W, Sombart,—Op. elt, p. 156. 


EA VIAŢA ROMINEASCA 


în acest, sens (şi această parte a cărţii sale a rămas meconfra- 
sis de K. Kautsky) ale social-democraţiei germane întregi in 
chestia naţională, cind spune: 

„Disolvarea naţiunilor, ca atari, nu e un vis ce ne-ar putea 
„ispiti şi, din fericire, acest eveniment nu este apropiat. ȘI pre- 
„com nu o de dorit ca vreuna din marile naţiuni civilizate să-și 
„piardă neatirnarea, deasemenea nu poate să De indiferent pan- 
„tru sociul-democrație, ca Germania, care a luat o parte insem- 
„Dată in opera civilizatoare a națiunilor, să île împinsă Imdärat:, 1. 

În aplicarea acestui principiu, Ed. Bernstein urmează : 

-Nimic nu poate obliga social-dlemocraţia să renunțe la apă- 
„tarea intereselor germane, în momentul de față sau în viitor, 
„Cind sau  pentrucă şovinii engleji, franceji sau ruşi se formali- 
„Zează din cauza dispozițiunilor luate în acest senz. Cind nu 
„esta vorba, din partea Germaniei, de o simplă fantazie, sau de 
„niște interese particulare ale unor grupuri speciale, fără impor- 
„tanţă pentru binele generul—şi citeodată chiar dhunatoare— 
„ci dimpotrivă, da interesele nationale serioase, internationali smuul 
„m poale fi o rațiune pentru abdicarea servilă în fala preleti- 
„țitenilor străinilor interesati P. °). 

Din acest punct da vedere, Ed, Bernstein susține chiar, că 
«ocial-democrația germună trebue să sprijine politica germană în 
China, ocupaţiunea portului Kia-Ciao, ete!.., 21 

Fruntaşii social-democraţiei germane de multe ori au for- 
mulat idei analoage (aţi văzut şi declarația lui Vollmar la con- 
gresul de astă-vară), din cari unele sint citate de Bernstein. 

În sfirsit, conducătorul social-democraţiti engleze, D. M 
Hyndman, ajunge să declare: 

„Existenţa noastră ca oameni liberi atirnă de dominajin- 
prea noastră fe mare, Aceasta nu se poate spune despre nicio 
„altă naţiune contemporană. Ca socialisti putem noi s1 fim dug- 
„mani ai înarmărior, dar trebue să recunoaştem faptele“... 

Asupra realității nimeni nu e în drept să-şi închidă ochii. 
Altfel, realitatea se rasbună condamnind la neputinţă şi sterili- 
tata orice actiune, 

Pentru a ajunga la o concluziune definitivă a stadiului nos- 
tru, ne râmine să lamurim şi faţa politică a chestiunii supuse 
cercetărilor noastre. 


(Va urma, C. Stere. 


1) Ed. Bernstein. — „Socialisme Ihâoriqie“, ete., p, 246, 
2) Ibid, p. H8- 210. 

2 (bid, p. 250 25L 

4) Citat in E Bernstein, òp. city p. Zap, 


Na Duna 


Se tirie robii spre-adincul mormint 
Prin noaptea cea fara cărări, 

lar caii, cu coame sbirlite de vint, 

Cu singe 'n amestec au aburu 'n nări 
Şi capul cu gura 'n pămint. 


Scurmata de viscol zăpada 'n grâmezi 
Lie stavila 'n drumul baut, 

Și drumu 'ntirzie pierdut în zăpezi: 

Sfirșita-i merindea și-amnarul pierdut, 
Şi nor. și pustie cit vezi. 


Şi "n locul pe unde facură popas 
Acei ce trecusera ieri, 

Auzi de departe şi-al lupilor glas 

Sun neagra zapada vezi sdrenţe și peri 
Şi oasele cite-au rămas. 


210 


VIAȚA ROMINEASCA 


Pe galbene oase, cu toţii "or up loc 
S'aşează să moară de-acum : 

Sa vada sârmanii-o lucoare de foc, 

O dunga macar sa zâreasca de fum, 
Si-ar plinge de-atita noroc! 


E vast de oameni şi vuet de vint 
Şi 'n vale 'ntunerec ca np iad. 

Lipite de tine, tu goale pamint, 

Nu-ţi cer obositele inimi ce cad 
Mai bun sa le dai un mormint! 


lar daca strajerii scot cojile lor 
De pine 'ngheţata, și-o rup, 
De milar intinde şi celor ce mor, 
Dar sute-şi întind sguduitul lor trup 
De-al poftei naprasnic Dor, 


O seama tin ochii la pine, și-urmind 
Tot drumul dorite: mîncâri, 

Ard ochii lor lacomi, de fiara pârind— 

Aşa-şi urmărește stapiuu "n mișcări 
La masă-i şi-un cine lamind. 


Dar fara de suflet stau unii ca morţi 
Cu capul pe piepturi lasat: 
“Tot mai, şi foame, și vesele porţi 


Prin careo sâ-i treacă vrâjmaşu 'ngimfat— 


Urmaţi-va drumul voi sorţi !.... 


AA DUNA 


De sgomot de guri și de plute e plin 
Si Tigrul și marele Phrat, 
De aur e golful și cerul senin, 
S'aud clopoţele și tobe ce bat, 
Și trec caravane şi vin, 


Sin dulcele treamât al vintului rar 
Cintind palmierii s'aud, 

Sclipind minarete "mn lumina rasar 

Şi norii de spumă 'n plutire spre Sud 
Ca giulgiuri de purpura par... 


Si'n noapte,departe. departe de-ai lor, 
Tu inima lumii, Alah, 
O moarte cumplita e moartea ce-o mor 
Vitejii războinici ai mareiui Şah, 
Ai mila de sufletul lor! 


Spre tara robiei, pe drumul de veci, 
Plecară, din Plevna, trei mii, 

Trei sute mai sint pe cimpiile reci, 

Si bun e Alah de-or ajunge ei vii 
La riul cel mare treizeci. 


“Caci patru "mpreună legaţi intr'un rind 
Se tirtie, bieţii de ei, 

Dar uaul slabeste și cade’n curind 

Şi "*mpiedica îm cale pe ceialalți trei, 
Şi iata-i şi-aceștia cazind: 


ei 


GE 


VIAȚA ROMINEASCA 


Rod nodul din ştreangul ce-i leaga, dar fier 
E ştreangul. Rod mina-i sub nod, 

lar mortul îi ține la sine-şi, în ger, 

De furie gitul și țasta i-o rod, 
Şi pier, ticaloșii, și pier! 


„ Tu-Doamne-al puterii, de ce ne-osindeşti 
Cind totu-i din Tine şi-al Tau! 
Popoare tu past şi cuvinte vesteşti 
Si scara nâlțarii dai neamului râu 
lar bunului groapă Tu-i ești! 


„Dar Bea Ta voe, caci insuţi ai vrut 
Sa judeci pe buni şi pe rai— 

Cu noapte şi nori şi ghiauri ai umplul 

Pamintu! din Nord, dar aleşilor tai 
Ce cald un Eden le-ai facul! 


„Şi n'o să-l mai vada nici unul din noi,! 
Dar stringe-ne 'n inima Ta, 

Cari singur eşti pomul, iar oamenii foi. 

Şi-a noastra durere Tu n'o vei uită 
La ziua cea mare de-apoi!” 


G. Coşbuc. 


Aproape de ofilire 


In tremurări uşoure, linistite, cădeau frunzele arämii pe ni- 
sipul din curte sub merii ce-şi arătuu tot mai multe ramuri goale, 
negre, Sub cerul albastra, în Ilumina tainică a inserării de toamnă, 
curtea părea pustie, şi o tristeţă mare o stăpinea. Numai in 
răstimpuri adieri usoare de vint treceuu prin frunzele căzute, su- 
nind uscat, slab, adunindu-le în rotocoale blinde. Imprejur se 
întindeau finațele arse de secetă gi brumă, unde ubea mai pu- 
teau sadune oile vran firicel de iarbă. Pe culmea măgurii 
dela răsărit se vedea pieptul roşu al unei păduri mari, arāmit gi 
mai tare de soarele ce apunea intr'ọ deasă pulbere purpurie, 

Innaintea casei. în grădiniţa de flori opărite de brumă, şa. 
deau täcuți pe-o laviţă alba d-nul şi d-na Ivașcu. Priveau a- 
mindoi la straturile de flori şi păreau că cercetează unde a mai 
rămas vre o frunză verde, 

D-na Ivașcu își ridică capul oftind şi-şi duse mina pe frunte. 
Zise, cu ochii duși în gol: 

-— «Să vezi tu ch Gare să fie bine. Fu nu pot avea nici 
o simpatie pentru omul acesta. Ce folos că-i om cu invătătura 
multă. dacă n'a fi vrednic de nimic zs 

DI. Ivaşcu se ridică de-odată de pe laviţă: 

— «Bine, spune-mi tu ce muere eşti? Acumcă e gata lo- 
godna, incepi si te boceşti şi să-mi amärästi zilele? Nu esti tu 
o femee ren? Ba da, cu mult venin în tine! 

— Eu am spus şi "nainte că n-are să fle bine. Uite, dragă, 
nu te minia, dar spune-mi: se vede oare pẹ noi că sintem după 
iogodna Mariei? Noi, chiar şi tu, Sar părea mai mult că am 
avut o îngropare decit o logodnă, Crede-mă, acestea nu sint semne 
bune, Dar încă fata? Săraca fată, de-ar feri-o Dumnezeu de 
o nenorocire». 

Ivascu se näch gi mai tare: 

— „Aşa da. Asta-i cap de muere. Pe cite ori taci ceva 
nou, trebue nezmintit să-ţi intre prostia 'n cap, că are să ur- 
meze 0 nenorocire. Cum fata? Veteiara să-i meargă bine. Va 
fi la oraş, va avea distracţii, va intra în lume! Ia spune-mi tu, 
ce folos de noi, de averea noastră, c'am stat o viaţă întreagă 
in pustietatea asta, fâră să ştie cineva că trăim. Asta-i viaţa? 


213 VIAŢA ROMINEASCA 


Las ai să vezi că va fi bine. Altfel pentruce ne-am silit să ne 
crestem fata după toate cerințele? Astai! Dach? el puţin mal 
bâtrin, n'are-aface! E mai așezat, Va fi nn soț mai bun“, 

Ivașcu rupse o creangă de pun cei venea deasupra ca- 
pului, privi la ea, apoi o aruncă, agezindu-se iarăși pe laviţa. 

Doamna Ivașcu se şterse repede la ochi cu batista : 

— „Nae nesuferit pentrucă-i mai în vristă, Astăzi oamenii 
învață pănă 'nbătrinese, Dar este ceva în Wan ființa lui ce 
respiră boală parcă şi nesânătate, Ah, George, eu ştiu că Mà- 
rioara va H nenorocită“ —si acum începu să plingă innăbușit, 

Ivascu nu mai putu răminea aci. Simtea că trebue sai 
spună vorbe aspre femeii, și n'ar f voit s'o supere, De cind Lä. 
esc la olaltă nu i-a spus o vorbă aspră, — Esi în curte, apoi trecu 
in grădina de pomi. 

Un miros tare de frunze căzute plutea în liniştea grădinii 
si o tăcere adincă stăpinea imprejurimile. Ochii lui rătăceau În 
depăârtări, părea că vrea să şi-i răcorească în adierile ce veneau 
din asfințit, De departe venea in răstimpuri o trintură de cintec, 
ca se pierdea, înghițit parcă deodată, 

Dus de ginduri, jet abatu privirile spre miazk-zi, unde erau 
odăile lui, vitele lui, argaţii lui. Si în liniştea mare i se păru de- 
odată că-i aşa de singur, cum n'a fost nici cind... Da, da, sim- 
tea el bine, că nu-imulțumiit, că nu-i fericit, azi cind şa logo- 
dit fata cun advocat, deși aceasta n fost dorința lui. Pentru 
gindul acesta, ca pe fata lui s'o cunoască lumea, ca Mărioara să 
trăiască mai bine decit el, a muncit dinsulo viată Intreugă, Da, 
'căci el avuse mult de suferit cind, marindui părinții, a trebuit 
să vie la economie, părăsini şcoala. A rămas adinc în sufletul 
lui o nemulțămire, un ideal zărobit, a cărui durera din cind în 
cind se deştepta, Dar nevrastă-sa nu putea să 'nțeleagă aceasta. 
Ea a trăit, aproape, tot la ţară. Ea altă viaţă nu cunoaște. 

Și totuşi Ivaşcu simțea cit bine i-a făcut femeea aceasta 
în viață, cit de mult i-a înseninat-o, Acasă, in traiul lor paci- 
nic, ori pe moşie cind eşiau să vadă ugonisuli, se cobora asupra 
lui ca un aer de sănătato siintă, luminile ochilor ei negri, $ 
vedea el bine, că minţise mai înainte, cind a spus că viața lui, 
inmormintată aici la tară, n'a avut nici un preţ. Dar cu oit ti 
veniau în minte mai multe clipe de fericire, cu atita se simţea 
mai nemulțămit în urma logodnei Mariei, Și iată, lni i-a părut 
un om de treabă advocatul Creţu. Dar poate că nemulţămirea 
din sufietul nevestei a trecut, ca o undă nevăzută, şa năpădit 
și sufletul său. 

Cind se intoarse în casă, sosise şi Mărioara. Ea mersese cu 
doan fete de a preotului la plimbare, după ce câruţa d-lui 
vascu plecase cu advocatul Creţu. "` 

Părea voioasi, şi-i aduse mamei două garoafe de cimp. T% 
şii ca singele: 

— „Vita mamă, am mai găsit flori g'acuma. Agai că-s fru- 
moase?“ gi o privi cu ochii umezi, din care se vedea c'au curs 


APROAPE DE OFILIRE 213 


lacrimi destule, Samänau ca ochii unui copil ce a plins mult 
şi-n urmă i-ai dat. o jucărie, şi el incepe indata să zimbească şi 
să ciripeuacă, 

Mami sa luind forile, vii încă în toamna tirzie, cine știe 
la ce s'o fi gindit, că 'ncepu deodata să plingă cu hohot, 

Ivaşcu de dats asta se minie: 

— „Asta-i curată prostie. Vezi, tu strici tot! Tu*. Si 
izbind usa, intră în odaia lui. s 

In sara aceea n'au maj cinat nici mami nici fata. 

Mărioara, plingind, merse și ea să se culce. Sa învălui în 
grabă în asternut, dar nu putea să dosrmā, Ea inainte ştiuse 
și simţise numai ceva: de advocatul Creţu li era frică, şi-i era 
tare greu să priveuscă la dinsul. Do cite ori i-a adus duiceţuri, 
bomboane, ea la privit cu teamă el n'a cutezat să-şi intinda 
mina, ce mică gi albă sta ca moartă, odihnindu-se în poala cu- 
rată a huinei. Gindea dintăiu că-i vrun om de afaceri, de care 
au umblat mulți pe lu casa lor, poate vrea să cumpere, Să facă 
vre-un tirg cu tată-so. Si nu putea înţelege co ar avea strai: 
nu! acela ca dinsa, 

Dar vizitele erau tot mai dese, şi o nelinişteau tot mai tare, 
Intro sară nu de mult, adormise tirziu, iar părinții ei, rimagi 
la sfat, vorbiră destul de tare, ca fata să-i boat auzi, ŞI de 
atunci i s'a pus cu un junghiu de ghiaţă la inimă. Căci ea nici 
nu se gindise încă să se mărite. Venită sabla deun an dela 
şcoală, li plăcea foarte mult acasă, Lucra în rind cu marnă-sa 
la rusătun, în grădină. Avea atitea bncurii, incit se gindea cu 
urit la anii de şcoală, care pentru ea an fost o adevărată in- 
chisoare. 

Sa scula din zori, cind simţea că mamă-sa-i scalată și, im- 
bujorată de căldura somnului, egla în aerul curat şi plin de sä- 
nătate, c'o haină uşoură de casă, cu şorţul alb inainte. 

Ochii 1 rideau de bucurie, 

'Tatăl-siu zicea de multe ori muerii : „Samână cu tine, Eleno, 
samină ca doi stropi de apă“. 

Şi mamă-sa se bucura din inimii, că are o fată ușa de har- 
nică, şi privea la Maria cu gingăşie şi cu teamă. 

A fost abia la citeva petreceri. S'an învirtit mulţi în jurul 
ei, dar Mărioara era prea tare, prea sâibatică uproape, ca 
să-i rămie care-va în suflet dintre tinerii cu gura plină de flea- 
eur, Dar totuşi petrecea bine, căci îi plăcea să joace, să 
zboare parch, 

Și acum de-odată, în mijlocul vieţii ei ce abiu începea să 
sa desfişoare, se achta de avintul ei fiinţa greoaie, de plumb, a 
lui Creţu, şi i se puse jungh ul acela de ghiață la inimă. 

Ca împinsă de-o putere necunoscută, înţelese în grabă viaţa, 
spre care mai inainte se înălța numai incetul cu incetul. 

Si cu cit o înţelegea mai bine, cu atita i se (ären mai rece 
la inimă, până cînd aceasta îngheţa cu totul, cind tată-so i-a 
spus că a cerut-o advocatul Creţu gi că in curind va fi logodna, 


216 VIAŢA HOMINEASCA 


mg AE, 


N'a zis atunci un singur cuvint. Ochii i se uscară, | se 
răciră, părea că i-a suflat în faţă o noapte întreagă crivâţui. Ve- 
dea cit e de strimtorat tatăl-său, cum cerca s'o mingie, 8'0 im- 
bune, so facă să ridă. In răstimpuri i se făcea mila de ei, dar 
nu putea să-i spună nici un cuvint, 

Cind în stirşit Ivașcu, privind intr'alta parte, o întrebă: 

— „Ce zici tu la asta, Mârioară dragă, te 'nvoieşti ?*— 
fetei i sa păru de-odată că are înaintea sa un duşman pe care 
trebue să-l pălmuiască, şi-i zise scurt: 

— „Da, mă 'nvoesc!“ Apoi trecu în odaia sa şi abia tir- 
ziu o putu opri din plins mamă-sa. 

De-atunci fata vorbea de tot rar cu Ivaşcu, Se ferea de el 
în casă, prin carte, In grădină. S'au apucat de pregătirile de lo- 
godnă, şi Mărioara lucra, fără să zică o vorbă, ca împietrită, 

Abia acum, după logodnă, după plimbarea cu fetele preu- 
tului din sat, Mărioara pāru puţin mai veselă. Ivaşcu a simțito 
bucurie mare, ca și cind ar fii dat de-o comoară nepreţuită. In 
sfirşit iată, tot se'ntoarce fată-sa şi vede că el a lucrat bine. Dar 
plinsul muer), cind fata îi dete cele două garoafe sălbatice, îl 
umplu de desnădejde cu atit mai tare. 

Mărioara dapt plimbare era într'adevăr mai veselă. Cele 
două fete îi vorbiră aşa de mult, așa de frumos despre norocul 
ei, încit ea, dela o vreme, uitind chipulsarbăd al lui Creţu, 
începu să-și vada viaţa indestulată şi fericită. Erau ginduri nouă, 
acum niscute din curăţenia sufletului său, cari o inălțau, o du- 
ceau departe şi o făceau să vadă lumea aşa de frumoasă și 
bună... La întoarcere, în adierile abia simţite ale inserării de toamnă, 
în inima Mârioarei începu asemenea să adie un cintec lin, neco- 
noscut si neinteles, ca o mingiere dulce. 

Dar acasă, la durerea mamei sale, perirà ca topite toate in- 
chipuirile ei, şi simți iar la inimă junghiul cel de ghiaţă. 

Şi totuşi, în noaptea aceea ajunse să se stipineasca. Na 
iăcut nici odată ceva in potriva voinței tatilui său, şi i se pà- 
rea, că pe omul acesta care-a fost uşa de bun cu en In viață, 
Var ucide dacă ar plinge şi ar fi supărată mereu. 

Nunta s'a făcut Va stirşitul lui Octombre, DI. Ivașcu n'a 
fost mulțămit. Dumnealui voia să facă un ospiţ mare, o adevărată 
sărbătoare. Dar Creţu n'a voit: 

— „E tără "'nțeles să mai cheltueşti atita, Ori cum să fie, tot 
cununie e, 

Cuvintele acestea i-au căzut greu lui Ivașcu. Nare el a- 
tita putere să facă o nuntă adevărată? Dar ginerele, zimbind 
rece, adause ` 

—„Azi elita nu mai tace ospeţe mari. Azi te cununi şi pleci 
in călătorie indută. Ospeţe de cite trei zile numai țăranii mai fac” 

Lui Ivaşcu i s'a facut mai rău acum, dar n'a zis nimic, 
căci nu voia să strice acum cind total era gata. Dar la nuntă 
s'a inseninat şi en pus deoparte gindurile rela despre Cretu, 
cari D veniră mai inainte. Au venit o mulţime de oaspeți de 


APROAPE DE OFILIRE 27 


la oraş, o adevărata lume de domni. Şi, deşi se simţea umilit in 
adincul lui de simțimintul acesta, totuşi era orit. vezi ie 
în mijlocul unei lumi aşa de alese. 
oara ma plins nici o lacrimă. Dären de împăcată 

cu soarta, așa de tristă în îngenunchiarea ei, incit parcă nu mai 
are nici o dorinţă, decit să râmină aşa palidă pentru totdeauna. 

Numai cind s'a despărţit de-ai lor, a dat să plingă. Dar n'a 
plins. ci numai a răcnit, ca şi cind ar fi rănit'o cineva de moarte. 

N'a luato în samă nuntaşi, nici ginerele: așa's fetele cind 
se despart de părinţi: pling. 

Dar Elena Ivașcu abia acum era convinsă, ea'ntr'adevär pre- 
simţirea sa se va adeveri. 


Indată după cununie Dr. Creţu avea un proces mare. aşa 
că nu putură să tacă nici o călătorie de nuntă. El trebui să pe- 
treacă şi în capitala cite-va zile. Spunea că are să-şi adune unele 
documente. 

Mărioara, in casa cea nouă, cumpărată din zestrea ei, a- 
vea mult de lucru pănă să şi le pună toate în rind. Cu Lărbatul abia 
a povestit citeva cuvinte, şi acum, fiind dus, ei i se Diren Ca 
venit pe citvu timp numai aici să facă rinduială, și apoi să plece. 
Era ca într'un virtej ameţitor, din care nu ştia şi nu cerca să 
iasă, Căsitoria sa in biserică, nunta acasă, muzica, toastele, i se 
părea că le-a visat, numai ori le-a cetit do mult în vreo carte, 

Dar ia o săptămină Dr, Creţu se intoarse. Spunea că a is- 
prăvit puţin, c'a cheltuit degeaba. 

Cind îl văzu așa de stins, Mărioara se îngroz:. O paliditate 
ca de mort îi era întipărită pe fața pe care barba rară crescuse 
cotoroasă, Sab fruntea încrețită, ochii mici, morţi, cufundaţi parcă 
in două stfredelituri negre, priveau răi și nemulțămiţi. Umerii o- 
brazului eşau împungind. 

u Nevasta-i aduse de mincare, dar Creţu n'avea poftă de 
nimic, 

Mersese, într'adevăr, aproape In zădar atita cale, cho nu a- 
flase nimic din cele ce i se spusese că va afla, 

-— „Să vez ce mizerabili ! Dar um să-i fac să-mi restitue chel- 
tuelile, O, da, cu mine g'au aflat omul“. Şi avu un zimbet aga 
de rău, incit Mărioara privi într'alti parte 

Omul ei n'a mai zis nimic, ci istovia ţigară după țigară. 
Sta pe divan, cu ochii în podele şi nu se mişca. 

Dela o vreme nevasta sa avuun simţimint ciudat : omul 3- 
cesta-i un străin, poate un făcător de rele, şi iată că vine sara 
și nu se mai depărtează, 

Si simţimintul acesta ti storcea rind pe rind puterile, ca şi 
cind ar chinui-o cineva pe 'ncetul. A 

In urmă Creţu trecu să se culce, Se auziră în grabă storăi- 
turile grele, ce răsunau sinistru în odale, ca nişte amenințări. 


Sa culcă şi Mărioara, întăia sară cind era şi Creţu acasă, 
de cind s'au cununat, 

Cind stinse lumina i se rëm, punindu-se în pat, cà se cu- 
fundă Intr'un adine nemărginit. Ca ochii strinşi de groază stâtu 
malt aşa, aproape fâră să (Asile, Apoi închipuiri urite se co- 
borau parcă mereu go atingeau pe umeri, pe cap, pe faţă, Abia 
tirziu se apropia de dinsa parcă Damian și vorbindu-i Încet-in- 
cet, putu s'o liniştească. 8 f 

Creţu sè sculà abis la prinz. Era mai voios acum, şi veni 
aducindu i Mărioarei ceva ascuns într'o cutioară. 

— «Uită, vezi, asta am adus pentru tine», 

Ea avu sensația de desgust ca atunci cind o imbia cu 
bomboane, Cind'nu vorbea cu dinsa, credea hotărit că-i un străin 
ce n'aro nimic zu eu, dar cind se apropia cu ceva de eu, st iz- 
bea, cutremurinda-se, de adevărul ce-i sta în faţă. —Nu luă cutis, 
şi el o deschise, dindu-i o păreche de cercei foarte frumosi. ` ` 

— „Vezi nu ţi-am dat niinic cadou de nuntă: Nu vreai să-l ini? 

— „Dacă chiar voeşti, îi iau, deşi n'aveam neng de ei”. 1I 
luă şi puse cutia de-o parte, fâră 'sA-i mai zică ceva El trecu ñ- 
poi jos în cancelarie. Dar, ca adus de ceva, veni în grabi iar. 

— Ian auzi MArioară dragă, spune-mi pentru ce Us eu 
aşa de străin şi acum ? Până nam fost cununaţi, a fost alts, 
dar acum nu "otoleg cum poţi fi aşa. 2 

— Cum să fiu alteum, d-le Creţu? Eu nu ştiu cum să fin 
alt cum, : 

— Vezi, Cam spus eu. Tu mă priveşti ca pe-un străin. 
Te aud că-mi zici și acum domnule, Asta nu sa cuvine. Oricum, 
sîntem căsâtoriţi si nu mai e iertat să re domnim“. 

Marioara se sinți adine atinsă. Cum? adecă omul acesta. 
îmbrăcat bine şi pieptânat frumos, crede poate că oa se afioşte să-l 
zică pe nume? O, nu, altceva o opreşte, altceva, altceva! 

Şi in sara aceia începu să judece de tot compătat, ca " 
bătrină, soarta In care n ajuns. Se oprea mereu la gindul a- 
cesta ` că ea trebue să se usuce, ași cum a văzut la ei în 
grădină Morile bătute de brumä. Nu înlelegea încă bine cum se 
vu face aceasta, dar'o simțea. Liogă omul acesta care cu orice 
vorbă ce-i spune se departă tot mai tare de eu, știa ch vine 
moartea, 

Zilele ce urmară curgeau încet, ca un riù de plumb topit, 
ce sa răcește in ghiaţa. A 

Dimineața, obicinuită de-acasă, se scula de timpuriu, se 
cobora In curte, trecea in grădinița mică ce-o aveau, dar n'avea 
ca face. Citeva phini inchise în coteţe erau săturate în grabă, 
cocoşul se zbătea să iasă. apoi se liniştea. Prin franzela câzute 
din grhdină suna uscat vintul rece, ķi in pustietatea aceasta i 
se rācea ei tot mai mult sufletul. Cum se plimba prin grădină, 
ii venia in minte casa lor, grădina lor, de-acolo din mijlocul ho 
tarului. Şi nu putea să înțeleagă ce-a pulut greşi ea ca să fiè 
aruncată din liniştea şi seninătatea aceea, aici intrun pustiu, 


Lë Ba" APROAPE DE OPILIRE 219 


La dejun Crețu bea citeva păhhrele de rachiu laainte, şi-i 
vorbea de lucruri neinsemnate, de prietini, de vr'un scandal pe- 
trecut în oraş, Apoi el pleca, şi răminea iar singură, D veni de 
multe ori gindul să scrie mamei sale că nu mai rămîne aici. Dar 
işi aducea aminte do poveţele ei, chiar de scrisorile ca | le-a tri- 
mis de cind e măritată, şi nu scria. 

„Căci mamă-sa avea acum nădejde că va f bine. li seria 
Mărioarei să fle numai cuminte, ch toate sa vor indrepta. S'as- 
tepta, Să sa poarte bine cu Creţu. Ca'n sfârşit a fost o dorinţă 
mare a tatei asta, că el ar H nenorocit toată viata, dacar 
şti că iată-sa e nefericită. „Sh vezi dragă, iți vei alla prietene, 
vei avea petreceri şi nu-ţi va fl urit”, 

Ah! da, înțelegea Mărioara că mamă-sa vorbia mai mult din 
inima lui Ivascu, decit din a sa. Dar, așa nepricepută cum era, se 
închina înuintea unirii gindurilor care a fost totdeauna Ja părinţii ei. 

Ea aștepta dar, de și nu ştia ce are să aștepte. Ise întăria 
insă tot mai mult convingerea, că da la Creţu nare ce aştepta. 

multe ori sările, cînd era frumos afară, în sufletul ei 
curat incepeau 34 adie ginduri luminoase, să se trezească simți- 
minte nonă. ca atunci sara cind, după logodnă, se plimba cu te- 
teje preutului la ei în sat. Părea c'astepta ceva, părea că do 
reşte ceva de care nu-şi putea da seamă, Şi tinereța ai se lumina, 
se îndulcea parcă, apoi grabnic se intuneca iar. Ste Ingropa in 
perini fata albă, ochii negri, buzele fierbinţi, Ah ! și cind venea n- 
cash Dr. Creţu, tuşini de răsunau odăile, simtea iar junghiul cel 
de ghiata In inima, 

Incepură apoi să facă vizite prin oraş. Frau primiţi bine, 
cu multe cerimonii, cu multe vorbe mBgulitoare, dar cari ei | se 
piirură că-s seci, scoase numai din git, 

Doamnele o coplegiră în grubă cu întrebările, și cum pu räs- 
pundea mai la pimic, multe îşi fäcurä convingerea că o o giscă 
da lu sate, cure nu stie încă ce-i lumea asta. Privind'o pe furis, 
li se tot brăzia faţa cu cite-o creați de nemnalţămire, bägind de 
samă frumuseta curată a Mariei. 

Domnii i) măguleau pe Creţu pentru partea Ion ce-a fh- 
cat și-i lindin nevasta. 


Mărioara nu-şi află însă prietene decit pe una. Soţia unui 
"ode, tinără ca şi ea, şi totuşice deosebire intre viața lor. Vi- 
zita de acolo o mişcase mult, şi inima începu să-i bată cu o câl- 
dară neobicinuită, adocindu-i o maat trandafirie în obraz. Atita 
fineţă în vorbe, în mişcări, atita sănntate în priviri, ea n'a vä- 
zut în cite casea fost până acum. Şi cind domnii eșiră pe-afară, 
doamna Livia se apropie și mai tare de Marioara. 

— „Ce zici, doamnă dragă, iţi place la noi? 

— Q, da, sici la D-voastră foarte mult, 

— Da de bhrbatul meu ce zici, îţi place 9", 

Mhrioara se încurcă de-odată. Nu ştia ce să spună, 

— „E un om plăcut, aşa dară nu ţi seurăște cu el! ọ im- 
treabă iarăşi Livia. 


320 VIATA ROMINEASCA 


—— vm 


— Da, domnul e foarte plăcut. Parea fi ban de tot. 

— Dai bun. Şi să vezi ne-avem așa de dragi. Sintem de-un 
an la olalti, şi mie-mi pace că acum îl cunosc mai întăiu. Da, 
insă să vezi. Eu lam așteptat doi ani. Ne-am avut dragi 
de mult. Și nu-mi pare rău. Ba dinpotrivă, imi pare foarte bine!" 
In beţia sa de vorbe, în bucuria sa, era peaci să îmbrățişeze 
pe Mărioara şi s'o sărute, 

— «O, scuză dragă zise retrâgindu-se. Aşa-s eu. Vezi, 
“Gheorghiţi zice să nu m'arât la toată lumea, Dar nu pot. Vino- 
vată-s en dacă nn pot să mă stăpinesc?> 

Mărioara tăcu şi ingâlbeni. Apoi începu să plingă încet, 

Livia nu ştia ce să facă şi abia zise; 

— „Nu te-am supărat cu ceva drăguță? Miar Droen 
foarte rău“, 

— Nu, au, las, nu m'ai supărat cu nimica, ci iată te rog 
da ceva: să fim prietene la olaltă“, 

Veniră şi bărbaţii în casă, și oaspeţii plecari în curind, 

Dar vizita aceasta nu o putea uita Mărioara. De citeori 
-Cretu venia tirziu acasă, de cele mai multe ori rău dispus, Mi- 
rioara işi aducea aminte de Livia şi de bărbatul ei, O, dacă 
advocatul s'ar purta uşa cu dinsa, ar mai înțelege şi ea cit 
“de cit cuvintele mamei sale: că se va deda, 

Dar Creţu avea năravuri urite. Venea de multe ori noaptea 
tirziu beat acasă, şi ceealuită zi bolea să moară, nu alta, injura, 
în chinuri» ce le-avea, pe ori cine şi privea urit ca un făcă- 
tor de rele. 

Cind era treaz, spunea vorbe seci, Dr nici un farmec, fără 
nici o căldură. 

Mărioara nu se interesa ca face el nopţile. Dar erau destule 
guri să-i spună că bea yi joacă la cărți, şi-şi petrece. N'o interesa 
mici aceasta şi nu-i zicea o vorbi de mustrare pentru toată lumea. 

Viaţa ei se scurgea rece, fără nici o sensație aproape, El 
nu i-a spus un cuvint dia inimă de cind sint la olaltă, na cer- 
cat pe nici o cale să se apropie de diusa. 

Și văzindu-şi nenorocirea, ca'ntr'o desnădăjduire, Mărioura 
doria uneori, ca el să cerce sh i se facă plăcut Dar numai clipe 
eran acestea, Igi adacea în grabă aminte că din gura lui nu l-ar 
sta bine cuvintului ban, ademinitor, că ochii lui ar fi ridicoli, în- 
chipuindu-i ca plini de fericire. 

Intr'un rind, două zile n'a dat pe-acasă. Cind în nouptea 
de-a treia il aduseră alții, pe Mărioara o îngheţa o spaimă de 
moarte. Ca un guer aspru ii spuse parcă cinava la ureche: 
„Asta-i un schelet, nu-i om !* Şi in sufletul sin porniră så se fră- 
miliute de-odata valuri amare ca de venin, ein valurile acelea se 
ineca un glas ce-i şgoptea: «Da, acesta şa mincat de mult tine- 
reţa. Acesta-i un schelet>, Ah! abia acum putea ea să înțe- 
leaga teama ce-a avut'o totdeauna de omul acesta. Vezi, el er 
un mort, din sufletul căruia a zburat de mult tot ce-a fost iru- 
anos, de pe buzeie căruia nu se mai putea desface cuvinte dulci, 


APROAPE DE OFILIRE i 
a cărui inimă de mult s'a înglodat în noroiul destrăbălărilor, I- 
rămas numai vorba aspră, ruginită parcă, i-a rămas numai sim. 
betul de cadavru. Şi durerea moenită din sufletul ei se schimbă 
de-odată in ură şi răutate, faţa de Creţu. 

EI abia ia o săptămină şa venit în fire. Umbla acum 
abătut prin odăi, tacea şi fuma lacom ţigârile. Tot voia să-i 
zică ceva Mărioarei şi iar se oprea. Dar in sfirsit nu se mai 
putu stăpini: i 

5 — „Tis urit, agai Mârioaro, spune drept. Wu stiu ch 
tis urit. E drept, mă ticaloşese rău cite-odată, cad 9 fost 
acum, Dar doctorul Lupu e de vină, SA vezi, ne-am luat la 
intrecere. El. doctor, putea să ştie cit pot razbi eu. Dar nu, m'a 
tăcut să beau pân' la nebunie. Ah! da, trebue să-ți fin urit 
ege Vezi numai, am să mă indrept. Am să flu de model, 

Şi cum Mărioara nu-i răspunse nimic, udause: 

— „åm SD cer sfatul. Uite, tu vezi că ou sutăr mult. 
Cancelaria nu-mi merge in regulă. Ar trebui sä-mi aduc un tinar 
să muncească, Ce zici tu ? 

— Eu ce să zic, asta-i treaba ta, şi de-odată intorein- 
du-se spre el, ii zise cu räutate: 

— Vezi bine că Da nu mai poţi munci. Ţi-ai mincat să- 
nătatea de mult, şi cu drajdiile ce ti-au mai rămas ai voit să 
incepi o viaţă noua*. 

Creţu trestri ca intepat cu cuțitul: 

— mădecă tu vreal să-mi faci şi morală ? Asta | mulțâmita 
că te-am scos intre oameni, că porţi un nume. Dracul m'a pus 
să-mi lau o gisch dela sate. 

Dante pace, Zestrea men te-a pus, nu necuratul. 
ŞI ca străbătută deo putere nouă, cu capul înălțat, continus: 

— Am trăit patru luni de zile cu D-ta MA temeam mereu 
de-un simțimint nedeslușit încă. Acum simţimintul acela a cñ- 
pătat viaţă deplină. Nu te vatâm cind ţi-l spun în faţă, caci il 
stii : Dita nu eşti în stare să faci fericita pe-o temea, căci su 
stins de mult in D-ta puterea aceasta stintă, D-ta esti un mort, 
Si spune-mi acum cu ce drept te-ai putut apropia de viaţa mea ? 
Spune ! Dar n'ai ce să spui decit doua vorbe: Zestrea mea, 
D-ta n'ai băgat de samă câ miai fost totdeauna ca un străin? 
ba da, ai văzut şi tot mai luat, Vezi că Dta nu mal aveai ce 
pierde, simţeai că din D ta s'a dus dragoste, ideal, tot —tot, Dum- 
nezeu ştie poe unde. Şi nu-ţi păsa că ucizi o Viaţa. O, nu 
ți 4 păsat de loc. Te-ai acâtut de-o slăbiciune a tatei şi tiai 
ujuns tinta», 

Atunci Creţu incepu să zbiere, să alerge, să zdrobească, 
Mărioara fugi în curte, cu ochii scinteietori plini de ură, Nu era 
trumoasi astfel. Părea mai mult un chip de răzbunare, Se părea 
că din ochi acelei femei nu va mai curge în veci vr'o lacrimă. 
>i totuşi încă în ziua aceea plinse cum n'a plins nici odata, 

Creţu zdrobit porni în oraş, Noaptea nu veni scasă. Nici 


22 VIAŢA ROMINEASCA 


dimineaţa, Clienţii nu știau unde să-l mai caute. Veni în stirşit, 
după E palid ca nn mort, Clienţii, erau toți țărani, începură 
cu tingnirile, cu năcazurile. El le arătă cu baţul ușa : „Mergeti, 
n'am vreme pentru voi acum.“ Şi merse în odaia lui să se culce. 

De-aci încolo viata lor se făcu şi mai rece, ei şi mai străini, 
Şi Mărioara totuşi nu scria acasă decit că-i merge destul de bine. 
Cuteza acum să-i spună orice în faţă, afla chiar o plăcere să-l 
izbească cu vorba grele, și pentru ea, povara vieţii părea căi 
„nai usoară. piei s 

Văzuse că merge râu cu cancelaria şi-i zise să-și aducă pe 
cineva, Işi şi aduse un candidat de advocat, un Unär frumos, 
harnic, dar care se purta tare negrijit, Nici păr, nici haine, nici 
nimic nu era la el în rind ca la oameni. EE 

Iarna îi cercetară mai de multe ori pe Däin. Venia si- 
nia lui Ivaşcu şi-i duce în zbor pe întinderiie albe, nemărginite 


Mărioara se schimbase mult. Mai crescuse încă, dar rujie 
din obraji nu mai erau nicãiri. Alba ca ceara, sta la masă dusă 
pe ginduri, pe cind bătrinii se sileau să vorbească, si nu fie 


re. 

Cind àu venit mai întăiu la bâtrini, lui Ivașcu nui sa oz: 
rut de loc de fată-sa. 

Cind rămase singur cu eu o întrebă cu shall, | 

— «Bine, Mărioaro, suferi tu, nu ţi-e bine, de eşti aşa: 

— Ba da, tată, mi-e bine». 

Bâtrinul se incrunta. 

— Asta nu mio apune mie. Cunosc eu omul. Ce al? 

— Ce să am, tată, n'am nimic! 

— Spune-mi cumu-i advocalul ca tine? 

— V'am scris câ-mi merge destul da bine», 

Ivageu privi in gol multa vreme, gindindu-se, Pe frunte i 
se grâmâdeau tot mai dese creţele, si zise blind, cu durere: 

—«Vezi, fata mea, tu ești bună, dar nu se cade sà min 
teşti inaintea tatălui ttu», . 2 e ai gg 

Mărioara atunci incepu să plioză şi nu mai zise nimic, Veni 
și Crețu şi începu să bea. 

Rămase în urmă singuri Ivașcu şi Creţu, temeile merseri 
si se culce, 

Vin era pa mash destul, dar Ivașcu mavea voie do băut, 
In schimb advocatul golea păhar după påhar şii lăuda pivniță, 
Ivașcu de la o vreme nu mai putea să lege cu el trei vorbe cu'n- 
teles, Creţu era o firo proastă la bhut: vorbea mereu, ridea 
tare, cu hohot şi izbaa pâhurul sab masă. Incepu să se laude 
cu talentele lui, cu numete lui. Ivașcu Íl lăsă acolo şi eat afari, 
mihnit greu, i ii 

De-atunci, cind mai veniau, Ivașcu nu-i mai zicea nimic 
fetei, ci cu o privire ce gindeai că sfredeleşte, îl cerceta în toate 
amănuntele pe Creţu. Il punea anume la probe pe Creţu, adu 
cea discuţii diferite, şi de cite ori sfirşia vr'o cercetare, bâtrinul 
“era tot mai nemulțâmit, 


APROAPE DE OFILINE 223 


Intr'o sară varbi mult cu el despre familie, şi ajunseră la 
mari neințelegeri. Ivascu nu dormi toata noaptea, si dimineața, 
cind erau la dejun, bâtrinul chemă pe sinză gi-i porunci scurt ` 

„Guta sania, că domnul ästa pleacă,” 

Mărioara se ridică în grabă să-şi adune lucrurile. 

— „Tu nu, fata mea. Tu rāmi aici. Tu nu te mai duci“, 

— Ba nu, tată, merg şi eu. Trebue să mă duc“, zise Mä- 
rioara așezat. ca şi cind ar îl știut tot ce s'a 'ntimplat între cei 
doi bărbaţi. Abia-l putu îndupleca însă soţia sa s'o lase de astă 
dată pe fata, 

Nici ea nu-şi putea da samă pentru ce lucra astfel. N'o 
trâgea nimic spre Creţu, viața ei din oraş era un iad, şi totuși 
simţea o mulțumire de-a f cu èl. Şi multumirea aceasta nu era 
picurati nici cu'n strop de fericire, n'aveu nimic cu inima ei, ci 
era mai mult o urmare a felului ei de gindire. Nu doară că-l îu- 
bea pe Crețu, la care ma iubit pe nime încă în viată, a- 
fară de părinții ei. Citeva unde uşoare, abia simţite, au pornit 
din curăţenia sufletului său, dar n'au avut de ce să se prinda, 
n'a tost cine să le primească, și au căzut iarăşi în inima ei, A- 
colo s'au inchis, şi poate nici nu mai știa de ele, nici de altele, 
Viata el, ca orice viață rece şi stearpă, se mărginea la minte, 
la A ir Şi în judecata ce și-o facea, se vedea nevinovati, Il 
vedea vinovat pe Creţu, chiar gi pe bătrinul lvagsu, şi-i venea 
ca o răzbunare să chinae şi pe unul şi pe celalt. Şi nu afla nici 
un păcat intr'asta, şi em toulă mulţumirea ce-o putea avea, 
Mergea numai pe drumul ce alții i Viu gătit. Şi iarăşi, dormind 
și inima și patimile, nici nu-i părea grozav de grea viața ce avea 
So dacă. 

După cearta din armă, nu mai merseră pe-acasă, Nu mal 
vola Creţu. 

— „Ce să stan să disput cu'n om care nu mă înțelege? Am en 
aici cu cine să vorbesc“ 

Ce om e Creţu şi co purtări are, orăsenii știau de mult, 
Dar cine să vorbească pentru asta de el? Doar cind Deen vrun 
scandal, Dar ott nu fac în lumea bună scandaluri şi nu-i mai ia 
nimeni in sama! 

Pe Mărioara, nici una dintre Doamnele ce-o cunoşteau, m'o 
întreba intimitaţi. In răceala ce-l era intipărită pe fată era ceva 
ce nu le lăsa so întrebe, Numai Livia, prietena ei, îi zicea de 
multe on: 

— „Bine dragă, dacă-i aga, cum poți trăi cu al? 

— Ca nu trăesc cu el. Trăesc singură. 

— Bu nu ştiu, Eu nu pricep, Dar să fiu în local tâu, eu 
pas ofli. M'as fi stins de mult. 

— Dar spune-mi pentru ce să mA sting cu? 

— N'ai plins acasă la tine niciodată ? 

— Ba da, am plins! 

— Dar acum nu plingi? 

— Acum nu mai pling, Pentru ce aş plinge, E vrednic 


234 VIAŢA RONINEASCA 
BE- o 


tul să plin ntru el? Da, eucred, să fi fost alta în lọ- 
Maite sar A Kim La început plingeam şi eu, nu ştiu popia 
ce. Poate pentru că in unele clipe speram că va fi VIORI di 
pling, pentru el. Atunci eram copilă. Uite, nici SOS me | o 
trină, da' imi pare că m'am cuminţit grozav. Vă key Kr 
le judec aşa cum cred că numai un om serios poate AY sa 
Ei bine, Creţu e un ruinat, îl ştie lumea. Acum air 
pentru un om căzut, e bine să plingi ? Eu cred car eng 
Altai, dacă ar fi rămas singur in adincul în care sa cufundat. 
Dar sa carca, Dr gind de păcat, să ducă şi pe altul WO 
rocirea lui, aici cred că trebue să inceteze compătimirea e 

Livia asculta cu băgare de samă, dar puţin înţelegea din 
éi EE ti zise, cum vei putea trăi tu o viaţa in- 

3 
ie a ră să trăesc? Cum am mai trăit. Cé 

_— Dar, dragă Mărioaro, àsta nu-i traia. Asta nu-i viaţă, 

Eu văd că nu-l iubeşti; şi va brd putas iubi. Asta-i un 
ti astfel. "Te uci 

Aj E Pau ucid, a E tu că noi acestea, crescute în 

aerul dela ţară, sintem mai „ Dear fi fost una de-a voastră 

in locul men, s'ar fi ofilit de mult, cum zici tu. Dar noi nuc. 

Livia se apropie m hagin ae (nas H 

— iai ` c 

o Go? eich de ett eg de sfială, ca de ruşine, H aco- 

jii Marioarei ` nei 
pä aa gr n eu n'am iubit. Eu nu ştiu ce-i iubirea”. - 

Ca la auzul unei nenorociri mari, Livia începu să plingă 
y e k Ah, Mēārioaro, Mărioaro! vezi aici-i tăria noastră: cind 
nu iubim. Dar crede-mă că şi nenorocirea tot aici ne stă. m, 
da, de-aceia nu te-ai ofilit tu, de-aceea ti tare, Ptr bie 
iubit nici odată şi nici pe advocatul nu l'ai iubit. De l'ai A ei 
bit şi Vai fi cunoscut numai în urmă ce plătește, crede-ma « 

3 i em 

Ais gin Zeng şi eu, Livio. Că de Tag fi iubit, ar fi fost 
mai rău. Dar nu mă zdrobiam pentru aceea. Vezi, eu erg. ` 
mea tăcere de acasă am avut timp să mă gindesc la toate. > 
iata, sint convinsă că chiar de l'as fi iubit, dezilusia nu iole 
putut dobori. Nu ştiu de ce, dar eu mă pot închina numai bung 
chip curat. Aş fi avut şi atunci judecata să pot deosebi întun 
la me: ntrucă n'ai iubit 

— D ii] it. , 

-~ dt i Livio. Pi scultă numai. Pe tata, ce crezi că nu 
lam iubit ? Ca lumina ochilor. Şi vezi, nu-l mai iubesc. dé og 
spus la suflet de om aceasta, dar ţie (i-o spun, Nu știu vier 
poate pentru că-mi eşti prietenă, Ei bine, da cind am văzu S 
tata mă mărită ca să-şi mingie o slăbiciune de-a lui, ca să A 
ştie în lumea mare, nu-l mai iubesc, Din potrivă : simt parcă 


Ai APROAPE DE OFILIRE 


225 


mulțämire cind îl văd că-i nemulţămit. cu ginerele ce sia al 
Şi ştiu, l'am văzut că nu-i mulțămit. Si, tata din Paih bun p 
pinea. N'are alte scäderi. Și nu’! mai iubese. Mia zis să stau 
acasă, Dar n'am râmas. Am venit să'mi păzăsc mortul meu. 
CAT priveghez*, si începu să riză amar. — Livia se cutremură. Un 
fior rece ji alergă prin trup ca o furnicare de fulger. 

„— „Tu eşti bolnavă Mărioaro, Nu te sfătuese să-ţi urmezi 
mai departe viaţa în chipul acesta. 

— „Bine soro, cum s'o urmez într'alt chip ? Pretutindenea 

poate fi viaţa alteum decit uşa cum e? Nu se poate. Pentru 
mine cel puţin, eu ințălez că nu se poate“. 


+ 
. H 


Iarna aceea trecu pustie pentru Mărioara, ca 'ntr'o lume de 
morminte. In lungile nopţi, cind viscolele treceau şuerind prin 
strada largă unde era locuinţa lor, Mărioara sta ceasuri întregi 
gindindu-se fără să ştie la ce. Se mira ea însăşi com s'a putut 
schimba intr'o jumătate de an aşa de mult. Tot ce-a trecut prin 
viața ei, la şcoulă şi acasă, i se părea mai mult ca o nălucire. 
Toate amintirile de-acasă, din grădină, iși perduse farmecul. Dar’ 
mai ales nu-şi putea inchipui cum a ajuns ea, o copilă aproape, să 
gindească aşa de aşezat, aşa da cuminte, cind inainte cu şase 
luni era o fată neastimpărată, plină de sănătate, care n'avea 
nimic cu gindurile, ori, şi cind ji veniau, erau uşoare, săltărețe 
ca niste pâsăruici, 

Şi cite odată părea co 'nvălue un biciu de ghiață: Dar 
dacă nici nu mai e dinsa Marioara de mai înainte? 


Li 
e + 


Cita ținut iarna, scriitorul din cancelaria lui Creţu, Costin, 
a stat ca ursul In bio. Stie Dumnezeu, poate n'aves vest- 
minte de iarnă, poate avea de studiat. Dar cind incepură sä 
se inmoaie zăpezile, uşa de la cancelarie, jos in curte, scirțăia 
des, şi Costin se plimba cu capul gol pe dinnaintea usii, fu- 
mind. Părea că se gindeşte la ceva foarte greu și acum. Înainte 
de-a intra, privea la cerul senin, și pe față i se arhta o cadă 
mulţămire. 

Ciad mai întăi câzu trăsnetul undeva departe, detunind in- 
fundat ca un semnal de subt påmint, Costin sări cu ars de pë 
scaun. Era şi Creţu in cancelarie. 

-— Ce-i frate Costine, te-ai spăriat ? 

— Ba de loc. Dar’ ăsta-i semnul că incep şi eu să trä- 
esc, Eu nu trăesc decit primăvara şi vara, li grozav ce-ţi spun, 
da-i aşa. Uite, de sară mi se 'ncepe viaţa. Am să trag un chef 
cu lhutari g'apoi de aci 'ncolo, lumea-i a mea. Ai să știi că eu 
primăvara nu dorm nopţile de cit numai cind plouă. 

— Care va să zică ta duci de la mine? 


D 


i U 


226 VIAŢA ROMINEASCA 


— Ba de loc. Ciasurile de slujbă ziua le ţin regulat. 0, 
eu sint un om grozav de regulat. 

Creţu ştia bine ce plăteşte Costin. 

— Atunci n'om avea nici o ceartă la olaltă. 

— Nu. Asta s'a gătit! Nici cu d-ta, nici cu alții. Eu nu 
mă cert cu nime. Chiar cu profesorii stau bine. lată, toată iarna 
am învăţat. La toamnă repeţesc şi'mi iau censura. Eu “sint un 
om grozav de punctual. 

— Atunci e bine. Si dacă ai şi d-ta pläcerile d-tale încă 
nu e rău, zise Creţu zimbind sarbăd, și eşi din cancelarie. 

Spre inserat, după o ploiță caldă, Costin îşi scoase un scaun 
inaintea cancelariei, îşi sormoni de unde-va flautul şi începu să cinte, 

La 'nceput nu-i plăcea, Tot rupea melodia și incepea din 
nou. De-odată apoi minele-i prinseră cu o indemănare mare ftautul, 
şi începu o romanțā. Costin cu capul gol, cu ochii închişi, 
cu părul căzut pe frunte, palid, părea că-i mort, şi că melodia 
fautului numai îl invie din cind în cind, schimbindu-i expresia 
Get, Cinta co uşurinţă mare, co destoinicie de artist, După ro- 
manà urmară doine și iar alte romanțe. In aerul răcorit, curat, 
cîntecele flautului zburau departe în înălţimi, ca glasurile unor 
fiinţe nevâzute, pe care le ;ipeşte grabnic lumina. Mărioara des- 
chise fereastra să asculte. Din odaia ei nu se vedea jos la can- 
celarie și nu ştia cine cinti. Dar sta cu ochii duşi In zare si 
asculta melodiile acestea ce preau că vin dintr'altă lume, unde 
vecinic sint verzi arborii şi cinta paserile. 

Servitoarea aduse ceva în casă, şi Mirioara tresări ca deg 
teptata din somn. 

— Tu eşti Ano? 

— Da, pare că s'a speriat domaişoara. 

— Nu ştiam cine-i. Ascultam cum zice cineva din faut, 
Nu ştii tu cine cinta? 

— Domnişorul din cancelarie. 

— Aşa ? Domnul Costin ? 

— Nu ştiu cum il chiamă, da-i el. Sa vezi că pe la poarta 
noastră să opresc oamenii şi stau de-ascaltă, 

Costin în sara aceea a tras un chef după toată forma. 
Preumblarea n'a putut să şi-o facă ` se imbătase tun. 

Dar de-aici in colo, regalat, sara după ourela de muncă. 
zicea din fant, Dacă l'ai fi vazut numai şi nu Wai fi auzit și 
vorbind, ai fi gindit că nu ştie spune doua vorbe, Avea in toate 
trăsăturile feţii o nobleţă neobicinuită, o frunte largă luminoasă 
şi doi ochi albaştri vecinic scăldaţi în lacrimi. Părea mai mult 
un om cei totdeauna cufundat în ginduri. 

De altfel izbucniri de voe bună, cum a fost în cancelarie 
inaintea lui Creţu, erau foarte rari la dinsul. Cheluri n'a mai 
făcut, dar în nopţile frumoase nu mai prea da pe acasă. 

El ştia dela cunoscuți că şeful lui trăește rău cu nevasta, 
Pe Mărioara n'o vhzuse niciodată, poate că nici nu stă la barbat, 
gindia dineul. 


APROAPE DE OFILIRE in 


Intro sară, cum cinta iarăși din f 
Co femee tinâră inaintea lui. Ă sut, sò pomeni deodata 
palidă, cu ochii negri, m Ara Intro haină simplă de casă, inalta, 
Costin sări în grabă de pe scaun. 
— Aveţi ceva treabi cu dl. advocat nu-i așa ? 


— Ba nu. Am auzit cintecele d. i i ; 
dacă intradevär d-ta cinți, uya EE 
D car pe i se lumină de-odat4, 
DS SS A atunci am onoarea de a vedea pe d-na Crețu, 
ag i înclină din cap, poi zise: 
. — Nu vam cunoscut nici i 
oști de mul Gg a eu Dän acum si mi ge pare că 
— Da, pe la începutul iernii am intrat. Dar iata, i : 
uit. Te rog scuză mä. Eu cintam în dragă voa, Nici nu og Man 
că staţi aici şi că pot să vă neliniştese cu flautul, 
— E vu La dia yera Din potrivă dot foarte bine. 
— 0, nu. Cintam mai bine înainte, i à 
P iaria ER e. Dar cu studiatul, cu 
ioara-i ceru flautul, il privi, I! examină, parcă ar fl voi 
să-l cunoască în amănunte, apoi dorindu-i noa gee Va 
pärta ușoară ca ear, pte bună, se de- 
stin rămase cu ochii în urma ei, ca dup'o arăt . 
ta co pate n'o să-i mai BET nici odată, je sara pr ps 
cintă ci se opria mereu la gindul: cum 
aer rău sat femee ca el, ? iati 
Jinteceie lui Costin au fost ca niște s 
in Wei, Mârioarei. WEE 
ursul greaiu al iernii, vecinic în casă, vecinie singură, 1 
țintuise, îi amurţise aproape şi gindurile. Dar asta era a dintâi 
primăvară ce-o găsia măritată, Anul trecut pe vremea asta era 
lumea 'ntreagă a ei, Şi acum n'avea ce si tacă, waren flori. 
n avea nimic. Şi cum sta la fereastră şi urmărea călâtorirea grà- 
bita a nurilor plini de ploae roditoare, ori sta în adiarea calda 
a vintuiui de la miazăzi, fata crescută în mijlocul firii sânhtoase 
şi curate, simțea parcă, mirosea umezeala pâmintului jilav, a- 
roama de verdeață a ierbii încolțite şi-a mugurilor ce dau să se 
deschida, Şi simțea in răstimpuri ca o lurnicare de foc prin trupul 
Sec E: Gg? să ere sapă pentru straturi să plece 
na. Dar grădina ei de- era plină iazmi 
o seria o plină de tufe de iazmin, 
Cu prietina ei Livia mergea de multe ori la plimbare. Må- 
rioata era acum foarte tăcută, abia-i răspundea la unele întrebări. 
Și SE iere de multe ori. 
En „ Mârioaro dragă ? Pari asa de obosită, asa d 
peritä. Nu cumva eşti bolnavă? e Wee AN 
= S Nu, nu sint bolnavă, Dar nu ştiu ce să fie. Iată, cind 
se'ncepe jară'şi viaţa în toate firele de iarbă, in toate frunzele, 
mie Imi vine aşa de cu pustiu, ca şi cind m'aş alla întrun de- 
şert, Şi imi place tot ce văl, dar cu cit imi place ceva mai 


223 VIATA ROMINEASCA 


tare, cu atita mi-e mai pustiu. Până acum nu mia fost urit. 
Acum mi-e grozav de urit uneori. 

— Yr'o indisposiţie care trece. Ce să fie alta. 

_— Nu trece Livio, ci eu cred că se va mări mereu, Căci 
pustiul acesta mie'mi pare uneori că vine din mine, Şi de-aceea 
nu va trece, 

De cind începuse Costin să cinte din fant, pustiul acela in- 
tradevăr creștea în sufletul Marioarei. Creştea, căci rind pe rind 
se treziau in ea toate simlimintele ei de odată, tot dorul de 
viață, de caro de mult nu mai știa nimic, fiind îngropate adinc 
in inima ei. ŞI Intro sară, Costin cinta din intimplare o doină 
pe care-o cunoștea Mărioara foarte bine, pe care o cintase şi ea 
pe-acasă de multe ori. Ş'atunci simţi un val mare de chidură iu 
inimă, atunci i se trezi din necunoscut toată tinerețea ei, şi Mä- 
rioara văzu de-odată limpede toată deşertăciunea vieţii saie și 
toată frumuseţa, tot farmecul ce poate să-l aibă această viaţă, 
Atunci asculta doina ca pe-un cintec sfint pe care nui poate 
nime preţui. Şi după multe luni, acum plinse mai întâi, un plins 
da usurare par'că. 

“Acum n'a mai cutezat să se coboare In curte, Nu. Ii era 
teamă de Costin, 

Drept avea Livia. Acum înțelegea dinsa ch avea dreptate. 
Da, ei de-aceia nu i s'a părut viaţa ce-o ducea chiar de nesu- 
ferit, căci intinsa numai mintea trăia. Inima i s'a închis cind 
a plecat de-acasă, din satul ei, Dar nici n'a trăit de-atunci pân a- 
cum. O, putina și urita mulțămire de-a vedea pe alţii cum se 
chinue, alţii cari te-au nenorocit pe tine, de-a le mări acest chin, 
nu însemnează a trăi, Viaţa e largă, viaţa e nemârginită, viața 
trebue să aibi un preţ și un ințăles neusemânat mai mare și 
mai frumos. Acum că se trezise iarăşi toate puterile sufletului 
său curat, mai agere Incă, mai lămurite ca Inainte, înţelegea bine 
aceasta. Și de-o parte îi părea rău şi-i venea să ierte pe tată! 
săv, să-l iubească iar, de alta parte i se punea ca ò poatră grea 
pe piept numai la gindul că are să mai trăiască aşa cum 4 
trăit păr'acum. Simţea că de-aici în colo m'ar mai putea, Şi nu 
de alta, dar da comoara ce i s'a arătat acum din nou nu mii 
voia să se lase, ca s'o peardă iar, căci știa prăpastia în care 
va cădea din nou. „Na, nu, simțirile acestea care mă fac sămi 
văd nefericirea, sint nişte crainici sfinţi, pe care ar fi păcat să-i 
ucid“, se gindea dinsa, frimintindu-se noaptea întreagă, fără să 
închidă ochii, 

In ziua următoare Creţu era în voe bună. Ciştigase sara 
ia cărţi peste o sath de zloți, e 

— Astăzi la prinz m'sm gindit să'l chem ei pe dl. Costin, 
a trecut atita vreme şi nu l'am chemat, li zise Mârioarei. 

— Cheami-l dach vreai. Spro greutate nu ne-a H. ` 

La pring tâcură toţi trei. Advocatul numai, zicea din cind 
în cind cite-a vorbă. Costin privea mereu în masă, iar Mărioara 
pârea că nu-i bine, Creţu se plictisi grozav și abia apucă să is- 


APRO APE DE OFILINE Si 


prăvească şi să plece la casino. Se jură în gin r 
chema în veci pe Costin lu masă p er în poet a 
pă geg SE egen ra Cosa ce-l nelinigti şi mui tara 
B ar utu A oarte Latz 
e întinaă intre el şi gies e ee 

Indată ce stra masa, plecă la casino. 

Costin şi Mărioara esiră in coridor şi nn știau cum să fn- 
ceapă vorba după ce tot timpul messi Deen, ` 

Mărioara aduse nişte nota. 

_„— Ai putea să incerci romanța asta d-le Costin ? N'am au- 
zt'o de mult, 

Costin străbătu repede cu privirea. 

— Cam nu doamnă. Nui grea, Sint citeva puncte mai 
inalte, dar merge. 

— Unde»ai învățat dta Hautul ? 

„== Ba am început cu flueral, acasă. după oi. Lu scoală 
m'am deprins apoi şin flaut. Nu m'a învăţat nime. 

— Şi se vede câ-ți place mult. Cinţi adeseaori. 

— Imi place. Imi pare că-l o mingiere pentru mine. Vezi 
Doamnă, sint oameni care alte mingheri nu prea au. Mie'mi place 
cintecul şi "mi piace pe-afarä. 

__ Costin ar mai fi vorbit dari se părea asa de ciudat să stea 
singur cu femeea aceasta, care era cel puțin cu patru ani mai 
tinără decit el. Ceva îl tot opria şi-l făcea să se incurce. De mul- 
teori nici nu stia cum să-i zică Doamnă ori Domnişoară. 

_— D-ta ai face tare bine să cinţi romanța aceea, Die 
Costin, 

El nici au bigă de sami că dorința Mirioarei era s'o cinta 
cu flautul, ci răzimindu-se uşor pe speteazi scaunului, începu să 
cinte cu vocea. Era o romanţă veche, de-ale lui Alexandri. 


De-aş fi, iubito, gingaşa floare j 
Ce creşte 'n vale lingă pirñu, 

Aşi da și roua şi mindrul soare 

Pe-o rază dulce din ochiul tău. 


Plautul lni Costin au sa putea asemâna cu giasu său. 
Melodia curgea și să înhița domoală, tainică, pătimaşă, apoi pă: 
trunzâtoare ca suspinul adevărat al unei inimi. Ca ochii închişi, 
numai în răstimpuri se ridicau pleoupele, lăsind s1 se vada pri- 
virile fierbinți ce ardeau în lacrimi—su faţa nemişcută, ca în 
extas, Costin cinta încet, ca struna unei viori inkbuşite. 

In trupul tinăr, curat. al MArioarei incepu să curgi un riu 
da foc. Ozhii negri şi-i aţinti asupra acestui om nn de toate zi: 
lele, şi abia acum putea ea să-l privească bine, să vadă cit da 
curat e tinărul acesta, Şi cum il privea mereu, i se păru de-o 
dată ca şi cind sar f luminat lumea intreagi, și în seninul a- 
cesta Miriosra trăia clipele cele mai fericite ce le-a avut în 


zw VIAȚA RONINEASCA 


viața. La sfirşitul cintecului din ochii lui Costin se strecurară 
dou lacrimi, ca două cristale. Și le zbici îndată: 

— SA seuzaţi, zise el cu ochii umezi încă. Așu-s eu. Asta-i 
o sinbiciune a mea. Cind îmi place ceva tare imi dau lacrimile. 

Privi Ja Mărioara care nu zicea nimic şi nu ştia ce să crează. 
Dar ea veni mai uproape şi-i zise, abia auzit: 

— Mai cîntă ceva Domnule Costin, 

EI cintă acum din serenada lui Eminescu, darla apropierea 
Mărioarei Costin simțea cum un farmec neţărmurit il cuprinde 
și farmecul acesta li pătrundea în inimă, în glas, 2 cintecul lui 
de-acum era neasemănat mai frumos ca cel din nainte, O vi- 
brare tainică, o şoaptă par'că, un îndemn şi ò renunțare, toate 
ae amestecau pline de-o putere mivgbitoare,. 

Mărioarei i se păru atunci că-i fată mare acasă, că de un- 
deva o chiamă un suflet, că inima ci a prins aripi înălţindu-se 
tot mai In sus, apropiindu-se de sufletul ce-o chiami. Inaintea 
ochilor i se puse un väl de ceaţă, şi capul i se inclină incet pe 
umărul lui Costin. Glasul acestuia muri îndată, şi râmase țintuit 
ca de-o spaimă mare. 

Cu ochii umezi Mărioara se ridică apoi: 

— A fost o slăbiciune si la mine, die Costin. Ont) uşa de 
îramos, și mi-ai deşteptat atitea amintiri. Aa) că nu te superi? 

"Eug zise Costin, şi nu ştia incotro să privească, El 
nu mai putea să rămină, simțea cà i se'ntunecă inaintea ochi- 
lor. Se scală dar să plece. Cind ea-i întinse mina el abia o 
prinse, și alergă pe trepte ca urmărit de cineva. 

Dar: Mărioara din ziua aceea nu mai avu pace, O chinuia 
mereu gindul să se apropie de Costin. Un tinăr sfios ca dinsul, 
nu şi-ar f ridicat niciodată ochii asupra ci, Asta o vedea ea bine. 
Dar nu, nu gindul urit al păcatului o indemna, ci dorința să 
rămia vecinic în lumina ce i s'a arâtat, In lumina ce el i-a adus'o. 

Ea ştia de plimbările îndelungate ale lui Costin. Şi intr'o 
sară, după ce se frămintă toată zina cu gindurile, porni şi dinsa, 
oa ‘ni'o desnădăjduire, să-l afle undava. Și Ta aflat pe-o stradă 
puțin umblată spre capătul orașului. 

Costin era tara abătut. Părea că rătăceşte cu gindul fără 
nici o ţinta. Era nedormit, şi cu o paliditate mare pe față. 

Cind o văzu pe Mărioara întăi rămase impietrit. Apoi de-o- 
dată respirind din udinc, ca de-o teamă, se apropie de dinsa, 

— Doamna aici ? Nu cumva a fost rău d Creţu cu Dita? 
Nu? Ah, da, Fără îndoială că te-a supărat cu ceva. 

Mărioara tremurind ca varga, îi spuse c'o spaimă mare: 

— Nu, nu mi-a făcut nimic. Vite.. eu am venit să mä in- 
(nee cu D-ta. Ah! D-le Costin te rog să nu mă judeci. D-ta 
nu ştii ce viaţă duc eu. Şi uite, vezi cerul, vezi văzduhul tot? 
Eu vreau să fiu, vreau să rămin tot aşa de curată, dar am 
nevoa de-un suflet, do un suflet caro să mă înalțe şi nu să mā 
ticăloşaacă, Ti-am spus multe : D-ta nu ştii cit mi-a fost de greu, 
cit mi-e de greu. Dar nu vreau să mor. Ah, cum aş vrea să 
mă Inţălegi D-ta acum! 


APROAPE DE OFILIRE Su ` 


Costin ii prinse mina, palid ca un mort, 
SE Les Si da doamnă te ințăleg. Ştiu cit ţi-a fost de greu. Eu 
int de vină, Eu simţeam nenorocirea D-tale atunci cind cintam, 
Ştiam sufletul D-tale decind am avut fericirea cea mai mare în 
viaţă, cînd ţi-ai lăsat capul pe umărul meu, Dar eu n'am cute- 
zat să zic nimic. Am gindit că vreai să mă cerci, am gindit 
câți baţi joc de mine. Si'n noaptea aceea era să mi'mpuşșe. Si 
de-atunci m'am avut somn. ş 

Ah doamnă dragă, iartă-mă, Eu sint un băeat neum- 
blat în lume, Fu sint un prost. Dar creda-mă că din mine s'a- 
lege chiar nimic fără D-ta. Era să-ţi spun atunci în casă. Dar 
n am putut. Nu. La mine a venit asta dintr'odată ca o izbucnire 
ce ma amuţit. Vezi eu sint bâtrin pe lingă d-ta, d-ta abia eşti 
a copiiă, şi totuși ai avut mai mult curaj de cit mine. 

Marioara ar fi voit să nu mai încete. In glasul lui, ca și 
in cintec, era ceva tainic ce te Wor plăcut, şi încâlzia şi lu- 
mina totodată. 

i Mergean alături, afară din oraş acum, prin telina udă de 
rouă. 

Mărioara voi înti'adevăr să rămină numai cu destăinuirea 
asta. Dar părea c'o apăsa oare cum gindul, că en, o fomee mări- 
tatà, umblă după aventuri. Și de gindul acesta, și de altele ce ve- 
niră, cèrca să scape, dar se putea stăpini tot mai paţin, şi de-o- 
data sa opri în lumina lunii dreaptă ca un steug, cu ochii la 
Costin, cu buzele tremurătoare, Costin o imbrâţișă uşor şi o să- 
rută. Şi s'a aşezat în ei şi par'că'n întreaga fire o pace curată 
și sfinta, 

Dar din sara aceea sau stirşit intilnirile lor. Mărioara i-a 
spus la despărțire: „Eu vreau să fiu întăi slobodă,. Şi voiu fi. 
0, da, cit mai în grabă!“ 

Acasă cercà să ge gindească. Dar" acum nu se mai putea 
gindi. Simţea insă tare că ei i s'a facut mare nedreptate, cau 
măritat'o dun" un om pe care nu l'a iubit înainte, pe care nu 
putea să-l iubească nici în urmă, pentru că n'avea pe cine. Sim- 
Lea că nime n'avea dreptul să-i strice viaţa, şi că nu-i o jertfă 
cara ar putea ñ bine plăcută cuiva, să trăiască păn' la moarte 
cun om in care n'a mal rămas nimic stint. Şi pesta toate acestea 
inima ei abia acum s'a desfăcut şi abia acum simțea ceea ce 
Dumnezeu a dat bun şi frumos muritorilor. 

Tatăl su ii scrisese, dp cind nu mai mergeau la el, să 
vie îndată acasă, Atlase bătrinul şi dela alţii purtările lui, şi-l 
muşca mereu gindul că ş'a nenorocit copila. „Eu credeam că are 
idealuri cum aveam eu și cum mi-ar fl râmas şi mai departe, 
dacă urmam cu invăţătura. Dar iată ştiinţa astăzi pe mulţi îi 
strică. Nu draga mea fată, c'an stricat nu UI iertat să mai stai 
Intro casă.“ 

Dar Mărioara nu-i răspunsese nimic. "Acum insă cind se 
simţea iar uşoară ca un fulg, fericită ca nici odată, vechea dra- 
goste DU de tatăl său se deşteptă iarăşi, I se păru chiar că 
toată căsătoria a fost numai un vis urit. 


232 VIATA ROMINEASCA 


De-aceea chiara doua zi luă o trăsură şi se duse acasă. 

Cu ochii străluciți de bucurie, îşi imbraţişă părinţii, și apoi 
se lipi mai tare de tatăl său, 

Tot stätu așa Dän o nâpădi plinsul: 

— “Tată dragă sh mă ierti. Eu am fost minioasă pe tine, 
Dar acum 'mi-eşti drag iar. Ah! tată dragă cit imi eşti de drag, 
Si ea-i petrecu minile pe după git. Ca ochii în lacrimi bătrinul 
Ivașcu abia îngină: 

— Drept, am făcut o prostie, o mare prostie, 

— Dar acum s'a gătit totul, Tot s'a isprăvit. Nu mai stau 
cu el dragă tata. Vreau să mă despart. 

— Foarte bine fata meu. “Trebuia încă mai de mult. Ce-am 
zis eu, ce ţi-am scris eu! 


Procesul tinu puţină vreme, şi Mărioara se purtă foarte li- 
niştită tot timpul acesta. Din cind în cind primea vr'o epistolă 
dela Costin. După ce se publică sentința afirmativă, Marioara 
rizind se apropie de părinţi : 

—- Acum dacă mă voin mărita iar, ce eet, lăsaţi-mă să 
mi-l aleg eu? 

Părinţii o “mbrățișară sn eâratară, Nici odată m'au văzut'o 
așa de frumoasă ca in clipa cind le punea intrebarea aceasta. 

— Atunci să ştiţi că va fi bine. 

Apoi, rizind mereu le-a spus pe larg toate, până l'a numit 
și pe Costin. 

n Chiar in sara aceea- scrise cu multă dragoste că'l așteaptă 
cu toți ap) cunoască şi părinţii. 

Batrinii nu putur adormi până tirziu. Vorbiau încet, po 
tolit, ca după încetarea unei furtuni, în întunerecul din odae. 

— Am zis eu destul că nu mă împac deloc cu advocatul, 
Aveam, dragul meu, o presimţire de tot rea, Norocul pe fată c'a 
ştiut să rabde atita. Də era una mai slabă, peria. Acum bine 
că s'a streit, zicea d-na Elena Ivașcu. 

— Da, da bine că sa sfirşit zise bătrinul Ivagcu. 

Şi pe la tereştile casei mari dela ţară, trecea incet adierea 
vintului, migcind goot frunzele merilor din curte, întrun mur- 
mur lin de iazuri depărtate, 


L Agirbiceanu. 


Nicolae Grigorescu 


Prin limina stinsă a începutului de toamnă, sub azurul atit 
de schimbător al cerului de Octombrie, multe colţuri din cimpiile 
ce se pregătesc de moarte în splendide culori, ne apar ca pin- 
zele inchise în rame aurite pe care ne-am obişnuit a citi numele 
maestrului. 

Ne pare că a fost cindva, ca în basme, în mijlocul unei na- 
turi minunate, un bătrinel care, ca un vrăjitor. avea puterea să 
fixeze pe pinză, pentru vesnicie, înfăţişarea deo clipă a ce- 
rului sau a pămintului, cu farmecul ei unic şi emoţia-i deosebită 
ce ne-a fulgerat în goana noastră spre moarte. 

A trăit necunoscut şi de-oparte, s'a strecurat neştiut prin 
vilva nulităţilor şi zgomotul deșărtăciunii, A trait peotra artă, 
dar n'a fost unul din acei egoisti ce se închid în ecetatea de 
fildeş a artei impersonale». indiferenți la tot ce nu e ton de lu- 
mină şi raport intre tonuri. N'a fost un singuratic rupt cu to- 
tul din durerile şi bucuriile vieții. A trăit de oparte tocmai pen- 
trucă a fost un adorator al vieţii, un temperament adine simți- 
tor la toate manifestările ei. un adorator ce o căuta acolo unde 
o Simţise el mai plină, mai bogată şi mai intensă, In libertatea 
copilăriei lui sărkcăcionse, în afară de tirania așa zisei civilizaţii, 
care o împutinează stingindu-i strălucirea şi infcinindu-i puterea 
cu legile ei strimte, 

nalitatea şi opera întreagă a marelui artist nu e in- 
destu! de cunoscută publicului nostru ; el nu e och în opinia lui 
„artistul naţional* care ar trebui să fie şi care e in realitate, 
Aceasta din cuuză că lipseşte la noi acel mediu artistic cu gus- 
tul cultivat pentru artă ce se găseşte în străinătate. Expoziţiile 
noastre de pictură sint evenimente banala şi neinsemnate pesta 
care indiferența trece maiestoasă și neştiutoare, Nu avem o 
presă care să ne inițieze zi să ne câlAuzească cu competența și 
gustul ei subţire. Ne lipsesc acele mijloace mici prin care s9 
vulgarizează operile de mare valoare în alte părți : ilustraţia şi 
gravura eftenă, şi de aceia mulţi, chiar din oamenii de gust de 
la noi, cunosc mai bine pe un pictor contimporan oricare altul 
dela Paris decit pe maestrul Grigorescu, 


LS VIAŢA ROMINEASCA 


Luindu-se după faptul că adesea ori Grigorescu a luat ca 
motiv al tablourilor sale un colţ din interiorul caselor țărănești, 
o scenă naivă din viața oamenilor simpli, su comparat adeseori 
pictura lui cu a neerlandezilor. Lăsind la o parte technica, Ja 
„manière de faire“, în secretul căreia nu voiu pătrunde, socat, 
in general vorbind, că e o greşală a ingloba o operă de artă in- 
tr'o şcoală anterioarh. Artau evoluează cu omul și fiecare epocă 
din istoria artelor, ca şi fiecare şcoală de pictură e rezultanta 
unor anumiţi factori, al unui concurs de imprejurări ce nu se 
mai pot repeta exact în altă epocă, 

Maestrul Grigorescu e moderu, e artistul timpului prin chiar 
modul cum concepe natura şi pe om în mijlocul ei. i, in tot ce 
a zugrăvit acea adorațiune ferventă a omului modern pentru na- 
tură ca putere de viață şi de creaţiune, acea evlavie adincă pen- 
tra misteriosul, necunoscutul şi a tot puternicia ei ce se răs- 
fine din toate operile modernilor, 

Dela mârețul cimp scăldat în lumina de Iulie, până la de- 
licioasa cărare «cu cotituri pline de farmec și intuneric»; dela 
cimpul smaltat cu iori, pănă la melancolicul şi atit de indrăzneţ 
coloratul costis ruginit de toamnă, pretutindeni e aceiaşi repre- 
zentare a naturii cu uriaşa putere de viaţă și zâmislire, 

Aşa, „Pe marginea lacului“ el ne zugrăvește, cu o violentă 
exuberanță de tonuri verzi, bogata și puternica viaţă de pe malul 
apei, în loc să ne dea obişnuitul peisagiu lamartinian, cu efecte 
da umbră gi lumină în transparenţa apei linistite, 

Bogăția vieţii în natura renăseindă, revărsarea flerbinte a 
puterii de creaţiune în primăvară, ne e redată întrun mic ju- 
vaer «Intre ilori», un tablou micut, în îngustimea căruia e zu- 
prăvită o pajiște în toată splendoarea coloritului florilor unui 
cimp de primăvară, iar in mijlocul lor un copil, creat cu ce-a a- 
vut mai gingaș, mai traged oi mai strălucitor puterea care aco- 
lorat florile. 

In tabloul «Puţul din Vitré», năpădirea nebună a burueni- 
lor şi plantelor de tot felul, ce se agaţă încilcite unele în altele 
grăbite să se bucure de lumină, setoase şi lacome de viață, ere- 
darea naturii virgine în pitoreasca ei sălbătăcie. 

Impresia unui cimp în înflorire ţi-o da un simplu buchet, 
in care florile se amestecă neregulat, cu miile Jor de forme și 
culori, căzind în jos şi scuturindu-se pe marginea vasului, Pare 
că penelul a lunecat pe ele cu graţie ca într'o dezmierdare, cà- 
utind să le prindă şi să le fixeze pe pinză cu înfăţişarea lor ca- 
prițioasă de lucruri gingaşe și vii. 

In tablourile reprezintind miezul zilei, natura e redată în 
plină putere de viaţă, pare că răsufiă în odihna ei maiestoasă 
sub arşiţa soarelui, scăldată în lumină albă, plină, armonioasă și 
egal impârțită pe cimpia larg deschisă ce se întinde po Seel? 
nea apei lingă care s'a oprit carul să se adapa vitele. E pace, 
linişte, dar o pace în care simti bătind puternic pulsul unei 
vieţi arzătoare, nevăzută, dar simțită pretutindeni. 


NICOLAE GRIGORESCU 235 


_Ce deosebită e această pace, în care palpită puterea de 
zămislire, de pacea meluncolică a tabloului „Un peisagiu de toamnă“! 
Costişa e acoperită de iarbă pâlită, copacii abia ingălbeniţi stau ne- 
"nu in lumina stinsă şi dulce, cu umbre subțiri și transpa- 
rente, a începutului de toamnă. 

Pe cind în „Alt peisagiu de toamnă“, din colecţia poetului 
Viâhuţă, e lopta ultimă şi desperati a naturii care moare sub 
un cer albastru intunecat, un albastru mat şi neindurat, cu nori 
albi zdrențuiţi, măturaţi parcă de vint. Pamintul e arămiu, rugi- 
nit, jar în fond se mal dezolat trunchiul unui copac subțiratie 
din care zboară foile. 

Fie-care peisagiu e o D din poemul vieţii, o formă nouă 
A aceleiaşi puteri, un epizod din lupta ei în potriva morţii ṣi a 
nimicirii, în lumea formelor ei a culorilor, sub splendidele as- 
pecte ce impresionează ochiul său de pictor, el percepe viaţa ce 
palpită şi se frămintă, colorind şi nuanţind în mod original ceea ca 
percepa ochiul său. In spectacolul concret, vizibil al lumii exta- 
rioare se răsfringe lumea invizibilă interioară căci realizarea in 
artă nu e copiarea exactă şi precisă a realitaţii, ci crearea unui 
rguivalent. Grigorescu nu redă in peisagiile sale numai © scenă 
din viaţa de cimp, un aspect unic al naturii pe care Fa prins o- 
chiul și l'a redat măiastra lui mină, ci cu o tușă de lumină pusă 
la locul ei, en ur amănunt mic dar caracteristic, ştie să trezească 
o lume întreagă de simţiri şi cugetări în armonie cu aspectul pe 
care ni-l reprezintă. Sub semnul exterior și concret al artei tre- 
bue să ştim a găsi ideia mai generală a artistului, de la care de- 
pinde puterea de suggestie şi valoarea operei de artă, fără ca 
pentru aceasta să credem că opera cea mai de valoare ar fl o- 
peră tezistă !... Opera de artă tezistă e o formă a discuţiei de 
idei, poate fi o armă în discuţia unei probleme dar nici o dată 
artă adevărată. Artistul nu creiază în vederea triumfului unei 
păreri, el creiază cum respiră, indepienind o funcţiune a organis- 
mulai lui, însă în ceea ce creiază se râsfringe toată personalitatea 
lui inconscient şi involuntar ; cel ce-i analizează opera caută și 
trebue să caute a lămuri în ce stă această personalitate, care-i 
sint însușirile ce o diferenţiază şi-i fac originalitatea, care e ideia 
sau sistemul da Idei pe care artistul îl exprimă prin formele 
concrete ale artei, fie ele cele mai vulgare și mai respingătoare, 
ca şi cele mai ideale gi mai admirabile. Aşa de pildă tabloul <in- 
toarcere în amurg», nu e numai evocarea unei scene pitoreşti din 
viața de la ţară pe care artistul a văzut-o şi a realizat-o intrun 
mod surprinzător ca esactitate, nu a fotografiat-o, în culori fru- 
moasa ci ne-a redat'o răsfrintă prin sufletul siu. Mersul legă- 
nat al boilor, miscarea trăginată a carelor pe drumul prătuit gi 
mai ales gradațiunaa armonioasă în descreşterea luminii, iți stringe 
inima de emoția co te infioară uşor în amurgit, iți suggerează 
poezia mireaţ și melancolică pe care pictorul n'a copiat'o din 
natură... 

ăranul insuşi în opera lui nu ne ereprezantat ca semenul 
nostru, al omului de la oraș, ci ca produsul cel mai apropiat al 


246 VIAŢA ROMINEASCA 


naturii. Inel parecă curge vie şi puternică seva care curge prin pà- 
duri şi prin cimpii, cind se mişcă sgomotos si exuberant în „Bil- 


ciuri” gi în „Nunta Ţârâneoscă“. lar în tablourile in care e re- | 


prezentat intorcindu-se de la muncă incet pe lingă boi, sau to. 
ropit de zădut şi osteneulă lnsindu-se moale și a lene în carul 
cu fin, el pare o forță tot atit do măreață ca şi forţa naturii în 
repaus. Îl simţi viu şi piin de putere, fiu vreânical naturii din 
sinul] căruia sa născut, legat sirins cu trupul şi sufletul de tot 
„ceea ce a plăzmuit", cind mină boii „la dram greu“ sau cind merge 
cu pasul elastic şi mişcările sprintene ale omului de la țară. In 
toate atitudinile țăranal lui Grigorescu realizează mişcarea cea 
mai frumoasă, şi in acelaş timp cea mai firească, mai nesilită și 
mai necăntată, cea mai potrivită cu felulde a fi al ţăranului, Pri- 
viţi-l în „In contemplaţii” și „Pe Ginduri“, dar mai ales în „In Con- 
templații“ cum şade de natural. cu ce mișcare plină de graţie 
rustică gi bărbitească sa reazimă ln toiag, iar privirea i se perde 
in nemărginita zare, nemărginire care o ghicim din felul cum se 
uită el. 

Oameni sl lucruri sint in opera lui Grigorescu clipe din ne 
mărginitul gir al transformârii aceleiași forte, forme realizate de 
aceiași putere în mişcare, miile de variațiuni ale vieţii în plăzmui- 
rile sale, de aci înfăţişarea aceleiași acțiuni, aceluiaşi simțimint, 
aceleiaşi îndeletniciri în acea varietate de atitudini şi gesturi, ca 
te umple de mulțumire ca creaţiunea unui Dumnezeu. Ace 
trup de femea tinără în aceiași indeletnicire a sexului ei—lucra 
de mină —e in tabloul ce reprezintă o damă din lumea mare ca 
şi în cel ce reprezintă o țărancă. Dar cu ce mlădiere plină de 
graţie meștegugită și eleganță, cu ce gest prețios ţine in virful 
degetelor ei delicate doamna, Incrul de broderie şi ce pitorese 
şade ţăranca pe marginea laviții cu picioarele intinse inainte, 
plecată uşor pe spate şi ţinindu-şi cusătura într'o întinsă storțare 
de atenţiune. In fie care din aceste atitudini e indicata o in- 
treagă lume sufletească, aceiaşi îndeletnicire iea altă formă si 
semnificație în fie-care tablou. 

Şi ori cită deosebire e între tablourile reprezintind colțuri 
şi scene din viaţa pacinică de la ţară și tablourile cu scene din 
războiu ca <Afacul de la Smirdan> de pildă, simţi că în sob 
dații plecați acolo cu trupu! şi sufletul in spre atac e acelas Wi- 
ran sprinten cu muşchii de oțel, virtos la muncă, expansiv la 
petrecere, capabil de stforțarea uriaşă ce s'a cerut trupului şi en- 
ragiului soldatului nostru in războiul dela 77. E acelaş ciobânaș 
ce se reazimă in bită pe lingă turmă, sau se lasă dus de gin: 
duri privind în zare, sau hoinăreşte fără griji cu ciomagul li 
spate trecut peste brațe, in «Dorobanţul» voinic ce-şi scoate ca 
o mindrie naivă pieptul în afară, că o mişcare plină de voinicie 
dar foarte «ţărănească», 

Intro mişcare a capului, într'un gest al brațelor, intro a- 
titudine a corpului de profil sau chiar din spate stie maestrul să 
pue o lume și să redea nuanța fugitivă, unică, in care sta er: 


NICOLAE GRIGORESCU 27 


presia unui suflet, povestea unei vieţi. In „Atacul de la Smir- 
dan“ iată doun cadavre dinatitadinea cărora să ghiceşte, se sug- 
gerează în tragedia sfirşitului în dureroasa ei grozăvie, 
Unul, un ture tinăr căzut fulgerat pe spate, odihneşte linistit în 
zapadă, pe cind altul, un dorobanț căzut pe brinci, stringe într'o 
mină pușca înfigind pe cealaltă zgircită in zăpadă şi exprimind 
numai cu acest gest chinurile agoniei, 

In două chipuri de ovrei sint redate cele două caractere de rasă. 
Unul exprimă in privirea-i ascuţită şi cercetătoare, in creţurile şi cutile 
lizionomiei lui, energia, şiretlicul, preocuparea şi vigilenţa omului de 
luptă, hotărit să învingă prin ori ce mijloc, omul practice de ghe- 
seft. Celalalt o faţă de Rabin cu privirea visătoare, perdut în 
discuţia cina știe cărei probleme din Talmud, dialecticianul sub- 
til şi iubitor de abstracţiuni ce mai trăeşte incă și azi, unde 
şi unde, printre mulţimea celorlanţi. 

Şi cum ştie el să zugrăvească ochii! Nu poţi să te dume- 
reşti cum din opacitatea materială a culorilora putut zugrăvi el 
transparența umedă şi stralucitoare a ochilor dintr'un „cap deco- 
pil“, prin ce minune poate să ne redea iluzia nuanţei bogate si 
schimbătoare a ochiului viu! 

Arta lui e plină şi bogată ca și natura pe care o răstringe, 
Poezia şi măreţia ei o înțelege, o resimte gi o impărtăşeşta con- 
templatorului tablourilor sale, cu aceiaşi dărnicie cu cara a pri- 
mito, el însuși, de la natură. Pretutindeni putere de viaţă şi 
adevăr, lotul e prins în graba penelului ce pare a se fi jucat ca- 
prițioa pe pinză, prinzind la intimplare culoarea realităţii, de frică 
să at scape mişcarea naturală și potrivită „la petite ligne de 
la viel“... 

De aci acel relief neobişnuit al incrurilor, fluiditatea contu- 
rului ce ascunde linia rigidă, desemnul, ce l'a fixat pa pinză, lu- 
îndu-şi forma din jocul nuanţelor şi infățişindu-ni-se în ua ter- 
mecătoare a vieții in mişcare, 

Putein zico de el că e pictorul luminii. Armonia în creste- 
rea și descreşterea ei, darul de a scalda peisagiul întreg intro 
lumină atit de potrivită clipei din natură ce o reprezintă: lumina 
mată, plină şi egal împărţită în miezul unei zile de arşiţă; lu- 
mina framurâtoare și strălucită de după ploaie, sau râstrintă in 
uşoare tonuri cenuş:i de nori; lumina ce filtrează printre umbrele 
transparente şi subțiri de toamnă, lumină ce se revarsă în 
cascade de pietre scumpe printre frunzele copacilor „In Luminiş”, 
iumina ce se răstringe în transparența delicată a cărnii de copil 
si a petaleior Morilor... Coloritul său intreg e creat din lumină. 

In faţa tablourilor sale cel mai neştiutor în ale picturii re- 
simte emoția dumnezeiască a artei şi desăvirgirii, Te stăpineste 
mâestria cu care ştia el a realiza viaţa pen com o concepe: ne- 
morzinita putere de creaţiure. 


Izabela Sadoveanu-Evan 


In jurul samovarului 
— Fantezie — 


I 


Aşa cum stai, 
Pachet de ceaiu, 
Înghesuit intro vitrină, 
E cert 
Ca eşti un simplu lucruşar, 
Ca orice lucru: mort, inert... 
Dar, fiindcă vii din vaga Chină, 
Sol al ciudatului popor 
Ce-ades la lucruri se închină 
Şi face dintr'un lemn ori floare 
Fetiş a toate știutor 
Şi cu puteri ingrozitoare, — 
Un gind imi vine tam-nesam 
Cum te privesc aşa la geam, 
Un gind ciudat: 
„Dar dacă e adevărat 
Ca lucrurile au şi ele 
O minte 
Sā judece bune şi rele? 
Dacă pe noi știința ne minte ". 
Atunci, tu, ceaiu, 
Dac'ai şti ce-ai 
Să vezi in casa uml'te-i duce, 
Deși chinez, ţi-ai face cruce... 


IN JURUL SAMOVARUILUI +» 


H 


Te-a aruncat în samovar 
O mină d'altiel delicată, 
Chiar gazda casei sau vr'o lată, 
Să fierbi pe rugul plin de jar, 
Martir al unui obiceiu 
Creeat anume de femei, 
Ca la cinci ceasuri după masă 
Să cheme musafiri acasă. 
Priveşte-i ! Unii musafiri, 
Ceaiu, ca şi tine sint martiri 
la uită-te şi de ris ţinte 
La domnul ce 'nir'un colţ stă solo, 
Nervos, Dar Car şedea pe Inte, 
E un poet. Ce catacolu? 
Cipeşte des, e rop ca locul, 
Şi ce stingaciu e dobitocul ! 
Ar da, dar n'are,—v "'mpărăţie, 
Cu cârţile-i singur să lie! 
Vezi, insă, lu silit să vie, 
Căci Doamna cea cu „laivoclocul“ 
E soaţa unui om puternic, 
Cep poate hărazi norocul, 
Sau o ursită de nemernic. 
Sărmanul bard! ti plingi de mila, 
Văzindu-l cum zimbeste 'n sila, 
Si cit de mlădios se 'nchină 
În smokingu-i şters cu benzină 
Par c'anghiţii bielu-o prăjină, 
Şi cu ce grijă ţine-o ceaşcă 
Să nu-i cadă din mina Neaşcă!... 
Dar rabdă ori şi ce canoane, 
Căci sic câ n vremea de azi, 
Mai totdeauna prin cucoane 
Te 'nnalți sau cazi... 
Hei da! Bărbatul Doamnei are 
Trecere mare ` 
E-un om politic însemnat, 


VIAŢA ROMINEASCA 


Multe guverne-a răsturnat, 
E baş boen 
Un om de fier; 
Dar, vai, In propria lui casă, 
Pantolul Doamnei greu apasă... 
Ah, pantofioru-acesta mic, 
la uiță-te cum, pe sub masă, 
E apăsat. la rindul lui, 
De gheata bunului amic 
Al politicianului t... 
Că Doamna are un amant 
Stie tot cercul elegant 
în care viaţa işi petrece; 
Dar nimeni nu se indignează, 
Ba incă chiar se minunează 
Care doar unul şi nu zece: 
O dam'atit de strălucită 
Putea şi-ăst lux să "si-l permită ! 
În sfere-anume, azi, se știe, 
Amantu-i o bijuterie 
Cu care-o Doamnă se gătește 
In public, ca un diamant; 
Bărbatul tace și plăteşte... 4 
„Et sont-ils chic! Sont-ils contents! 
Amantul Doamnei 'n chestiune 
E-un june 
Ce subt costumu-i elegant 
Ş'ascunde solzii mari de peşte, 
Alt meşteșuu nu invirteşte 
Decit p'acela de... amant ; 
Dar lumea'n care „Se arată” 
Este aşa de delicată, 
Ca n'ar risca nici-un cuvint 
Si nici-un gest de defáimare l... 
0, ce frumos că "pn „lumea mare” 
Delicateţa-i lucru”slint !.... 
Bărbatul, pe de altă parte. 
Ştie şi el. 
înghite "mp sec. E-un sof model, 
Divort? Dar nu se mai desparte 


mmm 


IN JURUL SAMOVARULUI 


Bărbatul de femeia sa 
Decit ja mahala! 
Azi oamenii subțiri evită 
Scandalul... Cum să-și compromită 
Un om politic cariera, 
Şi mai ales cind adultera 
E-aşa de mesteră în arta 
De-a face astfel d'adunäri 
În care se decide soarta 
Guvernelor și 'ntregei țări? 
„Voyons!* Ar fi un nea lon 
Dacă mar sit 
A prețui 
Ce minunat folos i-aduce 
O Temeiuşcă ce conduce 
Cu-atâta tact un vast salon! 
Dan căsnicia asta 'n trei 
Uitam : sint și doi mititei, 
Dar cum să mă gindesc la ei, 
Cind înşişi bunt lor părinţi 
Rāpiți de traiul lor de prinți, 
IYabia işi mai aduc aminte, 
N'au timp să-i vaza, să-i alinte... 
Şi a lost culmea stingăciei, 
Cind i-a intrebat poetul fcs: 
— „Mā rog, ales-ați un „jour Dër: 
-Cind să vă sărutați copiii Sr" 
De-altminteri, micile vlăstare 
Au profesori un regiment : 
Ei minunat umblă călare 
Si palinează excelent, 
Ştiu scrimă, dans și lawn tenis, 
Vorbesc cu kre ca la Paris, 
Vorbesc nemțeşte, 
Englezeşte ; 
N'au pralesor de romineşte, 
Ci 'nvajā limba Rominici 
Cu bonele și viziti! 
Toto-i dejà un gentilom. 
— „Ah, să-l auzi, ma chère, cum spune ; 


21 


w 


VIAȚA ROMINEASCA 


meng 


„Cre nom dun nom t" 

„E o minune !* 
„Dar Lily, ce mai pâpușică ! 
„De şease ani, cit e de mică, 
„S'o vezi, ma chère, cum se pudrează ; 
„Ba chiar am prins'o că firtează 
„Cu băeţaşul tău Kiky... 
„C'est épatant; n'est-ce pas, chérie?“ 


I 


Din samovar Incét străbate 

Un veamät slab, tinguitor : 
MOorrrtrr.... MOTTTETT.--. 

Si ceaiul fiert, murind, se zbate. 

Numai la Nacăr'albăstrie 

A focului ce-l dogorea 

Sinteţi voi siguri că fierbea ? 

Nu fierbea el şi de minie ? 

Caci... in sălbătăcia Chinei 

N'a fost stirpită încă toată, 

Can lumea noastră luminată, 

Săminţa scirbei ş-a ruşinei ! 


George Ranetti, 


Amestec de curente contradictorii : D Asaki " 


Este interesant să ne oprim, înnainte de a studia evoluția 
spiritului critic, asupra unui personaj, care reprezintă transiția 
dela lumea veche la cea nouă și în care, deci. s'au intilnit si 
ciocnit tot felul de curente contradictorii. Este vorba de G. 
Asaki, una dintre marile figuri ale culturii romineşti, 

Vom vedea că atitudinea sa este nehotărită si contradic- 
torie : aci ne apare ca om vechiu, aci ca novator şi, în această 
din urmă atitudine chiar, cind ca un novator lipsit de orice spi- 
rit critic, cind cu oarecare preocupări critice, dar contrazicindu- 
se adesea asupra aceluiaşi lucru, 

In politică Asaki este un om vechiu, un „conservator“, Cel 
mai însemnat eveniment politic, acela în care se concentrează 
toate aspirațiile oamenilor noi din epoca sa, acela care ne då 
măsura, din acest punct de vedere, a tuturor oamenilor care 
au trăit pe atunci, este revoluţia dela 1545; Asaki n'a spri- 
inito, mai mult, el a fost Impotriva ei. In Albina Romi- 
nească el nu se mărginuțta să ignoreze revoluția—ceea ce-i im 
punea cenzura rusească, de sigur—dar jet manifestă aversiunea 
sa pentru acea mişcare, 

Pentru dinsul, revoluționarii din Muntenia siat niște tineri 
care, «pilduindu-se de cugetări vrednice de asindă, sau fost a- 
batut dela datoria ce au cătră ocirmuire> ; şi tot asa și revolu- 
ționarii din laşi care au tulburat «liniștea de care, zice el, capi- 
tala noastră neintrerupt se bucnrasa dela intronarea Prea Inal- 
tului Domn Mihail G. Sturdza...» Iar faţă cu publicarea unui 
oarecare «ofis» al lui Mihail Sturza, reprezentantul intereselor 
politice ruseşti, Asaki scrie: „Rusia a luat toate mâsurile să 
nu răzbată anarhia în... provințiile otomane” *), 

Dar acest om vechiu, în politică, a fost unul din cei mal 
de samă reprezentanţi ai întroducerii culturii apusene In noi, 
prin ziare, calendare /calendarele, pe acea vreme, erau nn jel de 


- ————— — 


1). Acest studiu face parte diotr'o serie, din eare s'au mai publieat 
şi allele in aceasta revista şi care vor forma un volum ce va apare la cur 
sul acestui an. 

2). Albina Romineaseă, 1849, 27 şi 61. 


244 VIAŢA ROMINEASCA 


reviste anuale) reviste, traducind, imitind, compilind din sert, 
torii străini de toate felurile ;—prin şcoala sa de inginerie, prin 
rolul său oficial in organizarea şcolilor în vremea lui Mihail Sturdza, 
prin cărțile didactice, ete, etc. 

G. Asski a fost un om foarte învăţat, făcuse școli seri- 
oase, nu era autodidact ca majoritatea contemporanilor săi, — in 
curent cu toate lucrurile din Apus, până şi cu spiritismul, des- 
pre care scrie foiletoane !). 

In 1839, se pune în fruntea unui comitat, pentru a tra- 
duce un lexicon din nemţeşte. arătind cită nevoe au Rominii de 
cultură. — Chiar in primul namăr al A/binei Româneşti (1529, 1 
Iunie), în articolul-program. el declară că poporul 1omin trebue 
să se impărtăşească de cultura Apusului inaintat, ba încă rå- 
pede, căci a intirziat: 


„In zilele de acum oricare îmbunătățire şi aflare a vreunii pa 
trece în posesia tuturor spre folosul oamenilor....* „Se cuvine cu indoite 
pasuri şi sirguințe a ni pomi spre ciştigare in parte a celor intirziate* 


Şi dacă din acest program, ar rezulta că Asaki e un no- 
vator exagerat, că vrea să introducă cit mai multă cultură apu- 
seană cu putință, fără nici un discernamint, apoi de aiurea se 
poate vedea câ el, și in această privinţă, are timidităţi care nu 
prea rimezză cu cele ce şi-a impus în programul activităţii sale 
culturale ` 


„Cultura şi fericirea unui popor nu stă în schimbarea portului, 
in mania de a se lepăda de Invechime şi de a lua orice lucru străin şi 
nou, ci în respectul aducerii aminte a strămoşilor” 2). 


Acestea le spune cu ocazia constatării faptului că unia își 
schimbau numele adăogind la coadă un escu, in, adi, ici... În 
aceste rinduri, Asaki, cum vedeţi, apare intrun fel de atitudine 
critică, dar mai mult ca reacţionar, căci acum defineşte cultura 
numai ca un cult al strămoșilor, 

Dealtmintrelea, atitudinea sa față de reprezentanţii curen- 
tului critic (casi a acestora faţă de dinsul) este binevoitoare ` 
Cind, in 1840, apare Daria literară a lui Kogălniceanu, Asaki 
salută această apariţie, nu-i vorbă, tără mare entuziasm, probi- 
bil pentrucă această revistă reprezenta un curent pe care el 
nu-l prea înţelegea ; probabil şi pentrucă, deşi Dacia liferară il 
lăuda în unele privință, îl şi ataca: direct, pentru caracterul prea 
excluziv moldovenesc al Albinei ; indirect. prin învinuirea adusă 
publicaţiilor romineşti în genere (deci și A/binei, care o merita 
cu prisos) că se mulțumesc numai cu traduceri din limbi străine 
fără nici un interes pentru Romini *).—invinuire pe care Kogălni- 
ceanu o reediteuză și în Propdgirea din 1544, 


IL Gazeta de Mollova, 1R53, 13. 
gn. Albina Rominsascò, 1843. 55 R 
3). Dacia literari, 1840, Inlroducere, 


AMESTEC DE CURENTE CONTRADICTORII: G. ASARI 245 


Tot bine primeşte Asaki e apariţia Repertoriului dramatic 
ai mi Alecsandri, un alt reprezentant al curentului critic şi al 
cărui acest. Repertoriu chiar era o manifestare de critică a a- 
proape tuturor curentelor sociale ale vremii. Ba, cu această 
ocazie, Asaki, accentuind din nou asupra necesităţii culturii a- 
pusene, ne arată şi innurirea ei asupra desvoltării spiritului nä- 
ţional, cit şi asupra desvoltării literaturii originala romineşti: 


_ „infiurirea secolului au deşteptat un spirit amorţit, cu sentimentul 
naționalității s'au desvoltat la noi şi elementele literaturii“. 1 


de unde se vede că acest om care, cum s'a văzut, recomanda 
respectul memoriei strămoşilor ca adevärata cultură, na se poate 
imypiedeca să nu recunoască că influență apuseani și naţiona- 
lism rominesc sint fenomene concomitante, pen ce, am văzut, 
o spune şi A. Russo, ceea ce voim să dovedim şi noi. 

Asa dar, până aici, vedem pe Asaki ca om vechiu cind e 
vorba de mişcarea politică din vremea sa, tar cînd e vorba de 
„cultură“ în general, îl vedem cind novator exagerat, cind om 
vechiu, şi rar în acea atitudine mijlocie, care e cea critică. 

Prin urmare constatim, chiar de pe acuma, că el n'a avut 
un punct de vedere sigur, o concepţie unitară asupra vieţii. De 
aceea, cum incă vom mai vedea, nu-l putem clusifica în nici o 
scoală ; si de aceea el este izolat, afară decit dacă nu conside- 
răm ca „şcoală“ a sa pe oameni ca Gusti, Săulescu... Dar a- 
api scriitori au fost cu totul neinsemnaţi, fără personalitate, 
şi-i vom considera aici ca purtători ai cuvintului lui Asaki. 

Dacă Asaki na ştiut bine ce vrea in privința culturii in 
general, cu atita mai puţin va avea o atitudine hetārită faţă cu 
diferitele probleme ale culturii in special, şi mai ales faţă cu 
cele două probleme principale, ce se puneau in acea vreme: 
limba literară si literatura națională. 

In privinţa limbii, întrun vechiu număr din Albina romi- 
nească, Asaki spune: 


„Sfezile şi controversele asupra formelor limbii sint intempestive 
şi însorb timpul preţios"... Sint unia „care se ps indatoriţi a aduce pe 
rominie străine idiotisme şi construcții” (se referă mai ales la traducă- 
tori)... „Fondosul limbii noastre, ce pe aiurea se caută este în sfinta 
scriptură”, cătră care „adaogă-se îmbunătățirile cerute după un metod 
simplu, şi care sar cuveni a se legiui de câtră un giudet Amtiction, ce 
se poate inchega din gramaticii Romini a Transilvaniei, a Ţării Romineşti 
şi a Moldovei“. *) 


În altă parte”) se spune că „stropiarea” limbii, căreia i se 
silueşte geniul, samănă cu o fată mare de la țară, naivă, adusă 
ia oraş, sulemenită, inmânuşată, „trasă in toate părţile de emt, 
Greci, Franceji*. 


IL Gazeta de Moldora. 1952, N. 
1839, 12. 
3) 1839, 75. 


n — 


Uë VIAȚA ROMINEASCA 


Aşa dar, aci, opoziţie impotriva acelor sisteme linguistice 
care voiau ad „stropieze“ limba, recomandarea cărților bisericești 
ca baza a limbii literare,—prin urmare o atitudine cuminte, a- 
proape ca şi a şcoalei critice moldoveneşti; dar fotodata propu- 
nerea raționalistă ca un „tribunal“ de linguisti să decreteze „im- 
bunătățirile“ limbii. 8 

Această contradicţie între tendinţi nu se va rezolva niciodată 
în spiritul lui Asaki, 

Intr'an loc 1) Asaki declară că scopul literaților este de „a 
nimeri formele şi stilul limbii“ și, pentru aceasta, trebue a res- 
pecta limba cărților bisericesti, ca să nu avem o limbă biseri- 
cească, ințeleasă de toţi, şi trei limbi provinciale; în 1847 TL iv- 
trun fel de manifest linguistic, Asaki apune că foile (ziarele) au 
menirea de a forma limba, și foile „se'mpart la noi, zice el, in 
sisteme de conservativi, de radicali şi de cumpenitori sau de 
juste milieu*,—şi el declară, ca şi C. Negruzzi cu trei ani inna- 
inte 3), că „părtineşte acestei din urmă sisteme“. — Asaki face, 
tot aici, şi propuneri detaliate ; el e de părere să se reinvie cu- 
vinte din cărțile bisericești, din manuscrise şi să se ia cuvinte 
din limba populară.— Cum vedeţi, aci parcă ne-ar vorbi Alecu 
Russo ` nu lipseşte nici poporanismul, -Dar imediat cere alunga- 
ren, cuvintelor străine, „deşi vechi în limbă“, Căci... «abuzul> 
vechiu e tot abuz. Ba încă recomandă modul cum sa format 
limba literară grecească modernă care, zice el, va produce „Ca- 
podopere“. (Se ştie ce «capodopere» a produs!) Și iată-l], deci, 
vorbind ca Laurian, după ce, în același articol, vorbise ca Alecu 
Russo... 

Dar Asaki face propuneri care îi fac gi un predecesor al 
lui Arune Pumnul, Fot in acest articol din 1547 (ca și în unul 
din 1842, 16), el recomandă, pe lingă alte izvoare de formare a 
cuvintelor necesare limbii, şi compunerea de cuvinte nouă din rà- 
dăcini romineşti, pe baza principiului analogiei, ridicindu-se, ca și 
Pumnul mai tirziu, impotriva „latinismului, italienismului, gali- 
cismului*,,. 

Şi dacă aici se ridică impotriva latinismului, cum se ridică 
aiurea în „Albina 3 colaboratorul său D. Gusti, — apoi în alt mu- 

măr (61) al „4ibinei din acelaş an, e lăudat Eliade pentrucă, în 
Curierul rominesc, curăţă limba de cuvinte „străine“ şi pune in 
loc «romane» ; iar aiurea H vorbeşte despre «astă frumoasă a 
noastră limbă romană, pe care cițiva farisei literari voesce a o 
arăta chiar dacă» (eomparaţi cu iubirea lui A. Russo pentru da- 
cismul Rominilor). —lar ceva mai tirzin %), Asake, care vorbia, 


1) Albina rominească, 1839, 59. o 


2) e a 1547, 3. ` 

3 Vezi mai departe, ON capitolul Primul junimist, cum elusifică Na- 
grurzi A A linguistiee en şi Asaki, (Acest enpitol a fost publieal în 
„RI 

A) i867, D. 

5) Albina romineasoñ, 1847, 95, 

6) a m 1948, 2. 


= AMESTEC DE CURENTE CONTRADICTORII: G. ASARI Ku 


sum aţi văzut mai sus, de respectarea limbii bisericesti, cinta 
acuma marele merit al lui Eliade, pentru că acesta vrea să 
schimbe limba, s'o readucă la limba „vorbită de oamenii lui 
Traian“, 

____Nu mai citez și alte locuri, ca prefața dela Poeziile sale 
din 1836, ete „unde vom găsi şi alte propuneri care se contrazic 
şi între sine şi cu cele citate pănă aici... 

Aşa dar Asaki a îmbrățisat toate curentele şi nici unul. 
Cei muit constatăm că două lucruri dest combătute prin altele— 
revin mai des sub pana lui Asaki: Jimba bisericească şi analo- 
gia (pumnismul), ca izvoare ale limbii literare... 


In practică, însă, în limba serisë de el. n'a respectat, cum 
era de așteptat, nici un principiu, căcl s'a ţinut de mai multe, 
deşi nu de toate principiile pe care le-a susținut teoreticește, ceea. 
ce ar fi fost imposibil, 

___ An am de gind să analizez aici limba pe cari o scria Asaki 
și nici nu poate intra aceasta în cadrul studiului nostru, Dar 
oricine a cetit ceva din acest autor, ştie că el are o limbăa sa, 
caracteristică. care, ca tot restul, samănă cu a multor scriitori. 
fară să samene cu a vreunuia in așa chip ca sà] putem clasi- 
fica într'o categorie. El nu seria nici vechea limbă literară bise- 
ricească ca Veniamin kKostaki, nici limba boerească a vremii sale 
ca Vasile Drăghici, traducătorul lui Robinson Krusoe, nici jargonul 
latinist al lui Laurian, nici acel italienist al lui Eliade, nici limba, 
nouă literară— aceea care a triumfat, pe cure o scriem azi—a 
lui C. Negruzzi... 

El întrebuințează unele expresii şi dela anii și dela alții, 
plus arhaisme reinviate de el, ori de școlarii săi,— însă, in orice 
caz, prin limba, pe care o întrebuinţează, trebue să-l caracteri- 
zām ca pe un om vechiu. căci limba sa, dach e vorba so pu- 
nem, cu aproximație, într'o categorie, e mai degrabă limba boe- 
rească a vremii sale, foarte deosebită de limba von — şi Tra 
viitor, căci era artificială—a unui Eliade; foarte deosebită de 
limba nouă—cu viitor, ehci era nicătuită aen cum a fost firesc 
să fle alcătuită—a unui C. Negruzzi... E, am zice, atit de râmas 
în urmă, în această privință, incit, cind e vorba să ortografieze 
ceva cu litere latine, d'bueste, în deosebire de alţii, scriind, cuie 
observă Kogălniceanu !) sunetul ce, de pildă, «cind cu fc (che: 
tate albă— Cetatea albă), cind cu e (Scaritzica —Scăricica), cind 
cu cs (Czeribouco— Ceribucul), cînd cu ci (Bistriciora — Bistricioara), 
in vreme ce numai această de pa urmă transcripție este bună“... 

ȘI dacă, din toate aceste manifestări, Asaki oo apare ca o 
colecție de tendinţi contradictorii, —apoi vom vedea că şi în „li- 
teratură“ tendinţile sale sint tot aşa. 

Dar, aci, trebue să deosebim pe propagandistul literaturii 
de autorul de literatură, căci el a fost şi una şi alta, şi poet și 
„îndrumător“... 


1) Dacia literară, 1810 p. 213, 


| 


28 VIAȚA ROMINEASCA 


Sal vedem în primul ipostas, SC 

„Această plecare cătră versuire. să insamnă şi intre Ro- 
mini, zice el, mai ales decind raza culturei au inceput a ni lu- 
mina* 1). Căci „omul literat“ trebue să fie, după el, cunoscător 
de toate şi inspirat de pretutindene *), ceeace ne arată că, în 
această privinţă, Asaki era mai nou şi mai luminat decit unii 
contemporani de ai noştri cari, sub pretext de a feri geniul na- 
ţional de pervertire și «instrăinare», au recomandat scriitorilor 
romini să nu facă cunoştinţă cu literaturile străine !—Iar cind e 
vorba ce anume literatură străină să servească) scriitorilor ro- 
mini ca model, Asaki, care invăţase la Roma şi scrisese Și în 
jtalieneşte, o recomandă pe cea italiană şi se declară impotriva 
celei franceze. ”) , 

Dar, deşi Asaki, cum s'a văzut mai Sus. spune că ună 
din binefacerile culturii străine este şi desvoltarea spiritului de 
naționalitate, care face să se dezvoite literatura naţională ; deşi 
laudă pe Alecsandri pentru colecţia de poezii populare, al căreia 
folos îl pricepe“) (se ştie că şi el. în tinerete, a cules poezii populare, 
dar mai apoi nu s'a mai ocupat cu acest lucru, ne simţinău-i tostă 
importanță); deşi, deci, s'ar părea că el ar poseda premisele, 
din care să tragă aceleași concluzii caşi școala critică moldove- 
ească ;— totuşi se face, pe dreptul, vinovat de imputarea 
ca i-o aduce Kogălniceanu că traduce numai, iucruri ce nu inte- 
resează pe Romini, imputare pe care i-o face și un cetitor (din 
Roman) care găsește că Albina are foiletoane originale *).. ŞI 
mai e de observat; că, în „cronicile teatrale“ ale Albinei, dupa 
invinnirile lui Kogălniceanu, în vremea propagandei școalei cri- 
tice în favoarea naționalizării literaturii. — în acele cronici, zicem, 
nu se atacă de loc multele şi proastele piese străine care se 
jucau în Iași şi nu se arată dorința unei Jitaraturi dramatice 
originale *) : A 

lar din alt punct de vedere, al simțului critic faţă cu va- 
loarea unei opere de urtă, Asaki dovedeşte că are puţin simţ 
şi se pare, dacă ținem în samă inferioritatea versurilor din Al- 
bina si calitatea acelor care le faceau, că Asaki, caşi Eliade, 
era de principiul: „Băeţi, scrieţi, numai scrieţi“... Caşi in- privința 
traducerilor, şi in privinţa literaturii romineşti, Asaki e prea 
nou ; al e un reprezentant a ceeace sa numi! „epocă eroică“, 
—cuvint impropriu, căci am avut un curent eroic, și nu 0 epocă, 
de oarece, cum se va vedea imediat, curentul critic s'a născut 
odată cu cel eroic... 


1) Poezii a lui Aga Er D 1836. Ioainte-Cueiot, 
i il s i 

S etc de Moldova, 1853, 40. Acelaşi lueru în Proimiul dela Ca- 
legere de Poesii, II, 1854, p. 8. 

4) Gaseta de acei ES 

d ergi departe, cum V. Alexandri nu se poale stapini de a nu 
pune şi în gura lui Iorgu dela Sadagura le sale proprii în prep 
Pecesitații unui teatru naţional. (Acest capitol a fost publicat in V.R” LS 


AMESTEC DE CURENTE CONTRADICTORII: G. ASARI 249 


Dar dacă, in activitatea sa de pro re a culturii lite- 
rare, Asaki e prea nou „eroic“, —in Gerten pe miez Der 
insuşi, găsim iar acel amestec de curente, pe care l'am găsit 
pănă aicea în activitatea sa. 

Nu am să vorbesc despre operele literare ale lui Asaki, 
căci acest lucru nu intră în cadrul studiului de faţă. MA mär, 
ginesc să amintesc ră G. Asaki e contemporan cu două faze ale 
lieraturii romineşti din veacul al XIX-lea; cu prima fază a a- 
cestei literaturi, s'o numim taza Konachi și cu a doua, eo nu- 
mim faza Alecsandri, Ambele faze sint datorite unor iniluențe 
strhine și se definesc prin aceste influențe. Prima fază, a lui Ko- 
naki, e datorită influenței literaturii clasice decadente franceze şi 
a literaturii neo-greceşti, care samână cu prima; e vremea sen- 
timentalităţii fals-exagerate, a abstracțianilor personificate, a mi- 
tologismului, a subiectelor fără legătură cu viaţa contemporană, 
a ciotării trecutului antic, ete. A doua fază e datorita influenței 
literaturii romantice franceze, —Hugo, Lamartine —nouă pe atunci : 
sentimentalism puternic, culoare vie, dezgroparea trecutului ma- 
țional, deci medieval, etc.... 

' `i, cine a cetit pe Asaki, ştie cà el are puncte de contact 
si cu Konaki (influența vechii literaturi franceze, seatimentalism 
tāls exagerat, mitoiogism, manierism, versificația, etc) sau cu |. 
Văcărescu (aceleaşi lucruri, plus un fel de latiniam poetic: Traan, 
Dochia la Asaki) şi, pe de alta parte, cu Alecsandri, Bolintineanu 
(dezgroparea trecutului naţional, in nuvele și poezii, patriotis- 
mul în literatură, influența lui Hugo şi Lamartine; „balade“; 
„legende“, etc). l 

Numai limba in care scrie e cum am spus mai sus, mai 
vecha decit a' romanticilor, mai in spre limba lui Konaki, dar nu 
aşa de bună, so spunem în treacăt, ca a acestuia, 

dar, Asaki e un om vechiu în politică; un om nou ca 
introducător al culturii, deşi nehotărit, teoreticeşte, în privința 
rolului ei la noi; un om absolut nehotărit în privința curentelor 

Jinguistice ` un novator lipsit de orice spirit critic, ca propagator 
al literaturii europene; un om care, în literatura sa proprie, face 
parte din doua faze deosebite st contrare; un om care, in limba pe 
care o scrie, e mai degrabă un om vechiu... 

Și încă un cavint. 

Asaki a fost comparat intotdeauna cu Eliade Rădulescu. E 
justă comparaţia ? 

E justă, namai ca introducător al culturii europene: ziare, 
reviste, traduceri, teatru etc. Din acest punct de vedere—numai — 
Asaki acopere nu numai activitatea lui Eliade, dar şi o parte din 
a lui Gh. Lazăr: ost acesta, el înființează prima şcoală romi- 
neusca specială, acea de inginerie. Eliade, in vremea de care vor- 
bim, a fost un revoluţionar în politică, un italienist in linguis- 
tică.— Dacă, mai tirziu, devine reacţionar, apoi aceasta e tot o 
„noutate“, căci reacţionariemul su e tot o transplantare din Apus : 
el pleacă de la teorii apusene, in reacţionarismul său, nu dela 


250 VIAȚA ROMINEASCA 


Cc 


i ji concrete asupra țării sale... Cine, azi, ar fi, de pildă, pen- 
gene beri tina cir la țărani, cum a propus d. P.Carp,—deși 
ar fi reacţionar, în el n'ar vorbi glasul tradiţiei rominești, acela n pe 
un om „vechiu“, şicu atit maipuțin un spirit „critic“, in înțelesul ce-l 
dăm aci acestui cuvint, adică un om care, in întroducerea culturii 
străine, ține samă de starea de fapt a țării sale,—căci în leen 
obiceiul și psichologia ţăranului romin este, mai degrabă, minorati.. 


Daca ceea ce a fost nou în Asaki i-ar fi slujit să facă selecţie 
in ceea ce 4 fost vechiu în el, şi aceasta după o normă ce ar fi wer 
rit dintro concepţie unitară teoretică asupra vieţii, el ar fi put 
fi începătoru! şcoaiei critice moldovenești, Dar acest rol revine 
altora. dintre care unii, ca A. Russo şi M. Kogălniceanu, ari: 
yut o concepţie absolut unitară asupra vieţii, —alţii, ca C. t ri 
gruzzi, d. Maiorescu şi chiar şi Alecsandri, mai puţin unitară, 
contradicția ne manifestindu-se insă, la aceştia, în acelaș ZE 
niu, ci dela domeniu la domeniu şi anume dela politică la culturi 
(Alexandri, însa se contrazice şi în acelaş domeniu, al politicei, 
dar nu în aceiaşi vreme, ci în două epoce deosebite ale KR 
sale, ceea ca-l face ca, în prima epocă, să nu se contrazică). Dar 
despre acestea, vom vorbi pe larg în cele ce urmează. 


G. Ibrăileanu 


Cronica Științifică 


— Partenogeneza artificială — 


Pe la isprăvitul lui Septembrie ziarele politice aduceau retitorilor 
o noutate științifică sensaţională pe care o întitulau : fabricarea pe rale 
rhimică a fiinţelor viețuitoare. De sigur că multe persoane culte, care 
nu san putut lămuri din articolele ziarelor, se vor fi intrebind ce-l cu 
această fabricare de ființe? 

Voi căuta să arăt că nu este de loc vorba de fabricare de ființe 
vii pe cale chimică, ci de căutarea rolului ce-l are spermatozoidul in 
desvoltarea oului. 

Ştiinţa care se ocupă de ființele vieţuitoare a ajuns să stabilească 
O lege generală în ce priveşte naşterea oricărei ființe vii. Orice ființă 
viețuitoare se naşte dintro altă ființă asemănătoare cu dinsa. O muscă 
se naşte totdeauna din altă muscă. Un microb se naşte totdeauna din 
alt microb. Cind ființa este unicelulară, ea provine dintro altă celulă 
anterioară ei şi foarte asemănătoare cu dinsa. Cind însă fiinţa este for- 
mată din mai multe celule, cum e de pildă omul, ea se naşte tot dintr'o 
celulă care se găseşte în corpul mamei şi care se chiamă ou, 

S'a constatat apoi că în general acest ou nu poate da naştere unei 
fiinţe nouă decit numai dacă se contopeşte cu o altă celulă venită de la 
un individ de aceiași specie dar de sex masculin, celulă ce se chiamă 
spermatozoid. S'ar zice că celula ou, ca să poată da naştere unci alte 
fiinţe, are nevoe de un stimul care s'o impingă spre activitate, creştere 
şi multiplicare, Acest stimul i-l aduce spermatozoidul cu care se conto- 
peşte, Oricum ar D. faptul e că spermazoidul este absolut necesar pen- 
tru ca oul să poată deveni o ființă nouă. Aceasta e regula generali, Dar 
orice regulă are şi excepţiuni, Sint şi ființe de acelea ale căror ouă n'au 
totdeauna nevoe să se contopească cu un spermatozoid spre a se putea 
dezvolta. Aşa sint ouăle gindacilor de mătasă, dar mal ales ale unor in- 
secte numite purici verzi, ce trăesc pe felurite plante. Acest soi de des- 
voltare, fără intervenţia spermatozoidului se numeşte partenogeneză (des- 
voltare virgină) şi se găseşte mai ales la nevertebrate. 

Rolul spermatozoidului în fecundare poate îi considerat ca indoit ` 


252 VIAȚA ROMINEASCA 


S 


a) El e agentul provocător al segrmentării oului, roi de stimulent; b) El 
poate transmite urmaşului zaracterele ereditare ale tatălui. magic 
Lăsăm de o parte rolul spermatozoidulni ca factor al er e 
să ne ocupăm numai de rolul său ca stimulent al diviziunii ge ad 

Din moment ce există cazuri unde oul dă naştere la o fiin} A se 
să aibă nevoe de spermatozoid, asta insamnă că concursul og ge 
dului, ca celulă, nu este o Pa e Ali rul pipi: ën. 

ă ă să se dezvolte. Biologiştii au căutat, 
ee e) de aproape acţiunea stimulitoare a penaa MO J 
speranța că vor putea afla macar o parte a secretului fecun e: e, 
-au zis: dacă e adevărat că oul nu poale intra în activitate dec f> v e 
seal a. atunci ouăle ce se dezvoltă tără ajutorul AOPP 
(partenogenetice) trebue să fie stimulate > ed era popor a e 2 
ae fac oului acelaş serviciu ca şi spermatozoiaul, e 
Kr vista Şi dech agenţii fizici ori chimici pot să pae 
unea ouălor partenogenetice, egal = tera së ge wie we 
lor şi asupra unor ouă care, în mod naturas, ! Ei pei 
dacă vor putea şi în acest caza suplini pe spe 
Leen peace Zeen că în loc să analizăm acţiunea unui acea ke 
de complicat cum e spermatozoidul, sa EEN unor ag 
i complicați, care-i cunoaştem i 
RS" greng at în acest sens au fost executate, ag My k 
ouă nefecundate, de ariciu de eg şi mg e de mare (Echino 4 
i le ale unor vermi şi moluște. 
së de 12 ani în urmă, Richard Hertwig (Miinchen) aaa 
faptul că dacă se iau ouă nefecundate de la un ariciu or Aa ji er 
pun Intro soluție de sulfat de stricnină, de unde se scot e gh D 
minutė şi se pun în apă de mare, atunci se vede că acele ʻ Ze de. 
se segmenteze. La Societatea de Morphologie şi Fiziologie din Mun se 
unde R. Hertwig făcuse comunicare, noutatea aceasta a prodre d Lk e 
nică impresie fiindcă pentru prima pară se vedeau em: cita ee 
influenţa uuui agent chimic bine cunoscut, ouăle unui ges? e p deg 
toți erau siguri că nu se pot dezvolta decit în urma contopirii 
H. 

burger cu această descoperire se spune, dacă n'o îi eg: 
că sa intimplat un incident hazliu. A doua zi după ce R. eeh E f 
cuse comunicarea sa, el primi vizita arhiepiscopului din wë de ii 
venise să feliciteze pe savant pentru descoperirea sa, spunindu- Sa ad 
aduce cele mai mari servicii” religiunii. Hertwig intrigat de acea dee 
claraţie a înaltului prelat, îl roagă să se explice. Arhiepiscopul Ce eg | 
să reciteze partea din testament în café se spune că Maria a e 
Isus răminind totuşi virgină şi adăugind că biologiştii au con p de e 
acum această afirmaţiune ca fiind absolut nefundată, de EE A D “tă 
oul nu dă naştere la o altă fiinţă de cit după fecundare. Ori, d ke | 
demonstrezi astăzi că oul se poate dezvolta şi tără spermatozo 5 


EI 


A 


1 SE CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 253 


urmare ceea ce ştiinţa religioasă afirmă asupra originii lui Isus, este cit 
se poate de verosimil, 


Modul acesta de a înțelege cercetările biologice a dat ocazie lui 
Hertwig să facă mult haz. 

Dacă ar îi fost ceva mai perspicace, acest prelat n'ar fi fåcut aşa 
filozofie în auzul unui om de ştiinţă ca Hertwig, pentru că ar fi înțeles 
că compromite cauza ce îi este încredinţată s'o apere, punind pe Maria 
pe acelaş nivel zoologic cu un vulgar ariciu de mare şi considerind pe 
Isus ca find un individ partenogenetic, 

In tot cazul, savantul biologist nu'şi permite ast-tel de generati- 
zări pripite, fiind ca e! ştie bine că nu tot cea ce se petrece cu anima- 
lele inferioare, se poate petrece şi cu cele superioare cum e omul. Un 
exemplu cunoscut de toată lumea ne-o dovedeşte. Dacă Gem laba unui 
rac ori a unei şopirie, aceste membre cresc la loc după o vreme oare- 
care; nimeni insă n'a văzut pănă acum să crească la loc piciorul tăet al 
gr om, fie chiar cind amputarea ar fi avut loc în vrista cea mai fia- 
gedi. 


Cele mai recente cercetări In privința partenogenezei artificiale le 
datorim fiziologistului american J. Loeb şi renumitului zoologist francez 
Yves Delage. Ei au găsit o mulţime de agenţi de natură chimică şi fi- 
zică care sint In stare să înlocuiască foarte bine rolul spermatozoidului 
că provocător al dezvoltării oului, Atit Loeb cit şi Delage au găsit că 
pentru ca oul nefecundat al acestor Echinoderme să înceapă a se dez- 
volta, este nevoe ca el să fie pus mai întăiu în contact cu un acid şi a- 
poi cu o bază slabă. Este de rigoare, dacă vroim să avem un rezultat 
pozitiv, ca să acidifiem întăiu apa în care stau ouăle şi pe urmă so al- 
calinizăm, Dacă procedâm invers, adecă dacă alcalinizăm întăiu şi acldi- 
Dem pe urmă, ouăle nu se dezvoltă, 

Delage, încercind o mulţime de acizi şi de baze, a constatat că, 
penin ouăle de Echinoderme, cele mai bune rezultate se capătă cind in- 
trebuințăm acizii şi bazele slabe, cum e taninul şi amoniacul. 

În ce priveşte apa în care stau ouăle, tot Delage a văzut că nu e 
de loc necesar ca ca să De apă de mare curată; se poate întrebuința cu 
mult succes un amestec făcut din 30 părţi apă de mare şi 70 părţi din- 
tr'o soluție de zahăr (zuharoză) izotonică cu apa de mare. Cu acest a- 
mestec dezvoltarea se face chiar mai bine de cit în apa de mare curată. 

Procedind în acest mod, Delage a obținut larve foarte vioaie din 
care unele au ajuns să producă stele şi arici de mare cu toate organele 
lor normale. Aceste tinere ființe, fără tată, se plimbă pe peretele de sti- 
ci a aquariului căutind hrană şi fac desperarea lui Delage, care nu ştie 
cu ce să le hrănească. Dacă ar fi vorba de nişte banali pui de stea de 
mare, bar D uşor savantului să le dea diferite alimente, din care ele a- 
poi să-şi aleagă ce le place; şi dacă unele, sau chiar toate, ar muri, pa- 
guba n'ar fi mare căci se pot găsi destule la Roscoff. Dar acele pe care 


el le are acum sunt aşa de preţioase că fi este frică să nu le omoare 
dindu-le un aliment ce nu le-ar conveni. 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


Dar în definitiv, chestiunea supravețuirii este secundară. Principa- 
iul e că s'au dezvoltat din ou fără nici cel mai mic ajutor din partea e- 
lementului bărbătesc. 

lată dar ființe, cărora nu le lipseşte nimic şi pentru dezvoltarea că- 
rora rolul tatălui a fost, cu perfect succes, inlocuit de o curată acțiune 
fizico-chimică. ` 

Importanța acestei descoperiri nu poate să scape nimănui, E un fel 
„de rază luminoasă care străbate prin întunericul ce învălueşte fenomenul 
fecundațiunii. Luindu-ne după dinsa, să intrăm şi noi puţin în acest in- 
tuneric şi să vedem dacă nu vom putea întrezări măcar ceva din tot ce 
e! ne ascunde. 

Fenomenul esenţial ce constatăm în oul fecundat, este o sinteză 
„activă «de substanță vieţuitoare. Această sinteză se tace în primele mo- 
mente ale dezvoltării pe socoteala substanțelor de rezervă conținute în 
ou, mai apoi însă pe socoteala substanţelor nutritive luate de celule din 
mediul ce le înconjoară. 

„Dar iată o celulă, oul nefecundat, care are in ea şi în afară de 
dinsa, tot ce'i trebue pentru ca să plece pe calea diviziunel, pe calea sine 
teziei organice şi cu toate astea nu e în stare s'o facă pănă cind nu vine 
ceva din afară ca s'o pornească. Acest ou nefecundat s'ar putea com- 
para cu un ceasornic de perete care este gata întors, dar care nu merge 
fiind-că nu i-a pus nimeni In mişcare pendula. Tot aşa şi oul nefecun- 
dat ajuns la maturitate este o celulă gata-gata să "ceapă diviziunea, dar 
căruia nu l-a dat încă nimeni impulsul inițial. Rolul acesta Îl are sper 
matozoidul şi e! poate fi înlocuit în această funcţiune de cătră o acțiune 
fizico-chimică. | 

Inţeles în chipul acesta, rolul spermatozoidului se simplifică cons 
derabil. Acest rol n'ar fi de cit cel al loviturii slabe, date unei boamhbe 
de dinamită, sau cel al unei infime scintei ce pune foc unui morman de 
praf de puşcă. Pentru îndeplinirea rolului său de stimulent, nu e nece- 
sară substanţa lui proprie ci numai declanşarea proceselor fizico-chimice 
de sinteză organică, declanşare produsă de intrarea spermatozoidului în 
ou. Ca să precizăm, am putea spune că dacă spermatozoldul, o dată in- 
trat în protoplasma ovulară, ar avea posibilitatea să iasă din nou alară, € 

probabil că această scurtă vizită ar fi de ajuns pentru ca oul să-şi Ir 
ceapă desvoltarea. 

Dacă în adevăr aşa stau lucrurile, atunci nu vedem nici o dificul- 
“tate de principiu care ne-ar impedeca să obținem partenogeneza şi cu 
„ouăle mamiferelor. Toată dificultatea ar ti numai de ordin technic, 


Dr. D. Călugăreanu 


= 


Cronica Externă 


— Afacerea Molike-Harden — 


De mult n'a mai făcut în lume o afacere atita zgomot, ca aface- 
rea Mollke-Harden. Şi era firesc să fie așa. O afacere scandaloasă a- 
trage atenţia lumii, chiar cînd cei ce sint implicaţi întrinsa nu sint decit 
nişte tineri fără Insemnătate, şi cind ea are loc într'o ţară cunoscută prin 
destrăbălarea moravurilor ei. Dar încă, cind o asemenea afacere se in- 
timplă într'o ţară, care avea monopolul moralității şi al virtuţii şi cind 
persoanele amestecate într'insa sint persoane ocupind situaţiuni inalte şi 
exercitind asupra mersului statului o întinsă şi hotăritoare influență. 

Afacerea Moltke-Harden are, însă, o deosebită însemnătate, nu ca 
afacere scandaloasă, ci ca afacere politică. Puţine afaceri au avut darul 
să albă repercuţiuni politice mai grave; puţine afaceri au atras după ele 
mai muite prăbușiri,—prăbuşiri de credințe, de prestigii, de legende, de 
persoane şi de concepții. 

Intr'adevăr, afacerea Moltke-Harden a prăbuşit tot ce in Germania 
rămăsese neatins şi nepătat, In primulrind, ea a nimicit credința ce lu- 
mea o avea despre înnalta moralitate a poporului german. Puritanismul 
protestant, care prezidase la înfiinţarea şi la organizarea Germaniei mo- 
deme, înconjurase poporul german cu o aurtolă de virtute, care părea 
lumii cu atit mai strălucitoare, cu cit nimic nu venise pănă astăzi so pā- 
teze sau s'o întunece, Iar pe de altă parte, sferele conducătoare din 
Germania ştiuseră să ia toate măsurile posibile ca să întărească în spl- 
ritele oamenilor această credință. In toate cuvintările oficiale se slăviau 
virtuțile germane, pretutindeni nu era vorba decit de superioritatea morală 
a poporului german asupra celorlalte popoare, nu se scăpa o ocazie pentru 
a se pune în contrast admirabilele virtuţi teutonice cu desiriul ce dom- 
neşe, ce roade şi putrezeşte moravurile şi sufletul omenirii, 

Aşa că lumea, întreţinută în această atmosferă de laude, a rămas 
trăsnită cînd Harden a ridicat vălul moralității aparente a poporului ger- 


256 VIAȚA HOMINEASCA 


man şi cind In dosul acestui văl cu meşteşugire zugrăvit s'au văzul 

scene scandaloase, moravuri desirăbălate, O imensă desfăşurare de tur- 

pitudini şi de vi ruşinoase. Azi aureola moralității germane s'a stins, 

Toţi ştiu că în Germania se petrec, pe a scară intinsă, aceleaşi scene statie 

daloase ca şi în celelalte ţări, ba chiar că acolo sînt mai răspindite, dech 
aiurea, anume perversităţi şi prin urmare că poporul german nu mai este 
indrituit să se infăţişeze lumii ca apărătorul moralei, nici să privească de 
sus sărmana omenire în numele superiorității ei morale şi în numele citt- 
stei ei nepătate. Aceasta va fi primul şi de sigur nu cel mai neinsem- 
nat din rezultatele afacerli Moltke-Harden. 

Pe lingă această credință, afacerea Moltke-Harden, a distrus şi o 
legendă, o legendă foarte răspîndită şi toarte nenorocită. Germanii nu 
se muljumeau să proclame pretutindeni virtuțile lor, ei căutau så sta- 
bilească legenda că superioritatea lor morală decurge din forma lor de 
guvernămin!, că este absolut imposibil ca o țară, care este condusă de 
ideile democratice, în care nu există autoritarismul, să intrineze dastră= 
bălarea imorală. Scandalurile parlamentare din Franţa, afacerea Panama 
in deosebi, slujeau Germanilor drept pildă a temeiniciei acestor afirma- 
țiuni. $i flindcă şi aci nimic nu venise să distrugă legenda stabilită, ea 
se intindea din zi în zi, prindea mereu rădăcini mai adinci şi ajunsese 
in cele din urmă sa se lățească până într'atita, incit toată lumea o primea 
ca un adevăr indiscutabil, care nu suferea nici critica, nici contrazicerea, 
Ei bine, afacerea Moltke-Harden nu mai iasă pe urma ei nici un crimpelu 
măcar din această legendă. Toată lumea sa convins azi că mu In: 
de guvernămint, că nu democratizarea sau nedemocratizarea statelor este 
cauza destrăbălării morale, că adevăratele cauze ate imoralităţii şi aie lip- 
sei de virtute trebue căutate alurea şi că este o iluzie să-ţi inchipu- 
eşti că în lumea modernă, cu viaţa ei compiesă, cu jegătuzite mu'tipte 
dintre o societate şi alta, cu confuzia tot mal mare de obiceiuri, de as- 

pirații şi de gusturi, statele pot fi împărțite în două categorii: în cele 
morale şi în cele imorale, Asemenea clasiticaţiuni artificiale pot izvor 
din ipocrizia unora sau din interesele politice ale altora, dar nu din rea- 
litatea a tot puternică a lucrurilor. | 

Cum că afacerea Moltke-Harden a distrus o sumă de persoane care 
jucau în Germania şi în genere pe scena politicei internaţionale un ro! de 
căpetenie, despre aceasta nici nu mai incape îndoiaiă. 

Nu mai vorbim de Principele de Eulemburg, de Contele nat 
de Generalul Kessel, de Contele Hobenau şi de Generalul Moltke, cati 
au căzut prea jos, ca să le mai Leem cinstea de a neocupa de mult pă 
tatele lor persoane. Dar pe lingă aceşti „oameni sdrobiţi a rămas in pi 
cioare cineva, care are în lume o situaţie prea inaltă pentru ca presența 
lui insâşi în această afacere să nu ne oprească: e impăratul Wilheim. 
Bine înțeles, nimeni nu zice că Germanicul Impărat a fost amestecat în 
scenele scandaloase, pe care procesul Harden ni le-a desvăluit, dar nu e 


CRONICA EXTERNA 257 
mai puţin adevărat că şi Wilheim I 
„ese rănit din acest 
absolut toți cei ce au fost implicaţi în această afacere ebe? Bai dei 


intimi ai lui Wilhelm H. sfetnicii lui cei mal ascultați şi cei mai iubiţi 


Cine nu cunoaşte amiciţia Im 
cine nu ştie că dintr” e e ER genug, 
eg ef un simplu conte, tără alte daruri decit un mediocru 
woer ër şi fără alte merite decit oarecare aptitudini pentru compoziți 
ae capră ioan Dame l-a înălțat la rangul de to n VE 
iai Zeien e principe şi că îl rezerva până şi pentru succesiunea 
Sa ren eg em că impăratul să fi trăit In intimitatea acestui cenaclu 
Segoe Së ei = Kei T tocmai ps ci ia ales ca să-i incarce cu 
nu a văzut nimic, cum d 
nimic in contactul zilnic ce avea c i eg 
u acești vechi favoriţi? D 
plingea lumea în Germania de atot puternicia c opta 
"gek re ak. dopunite, co puternicia camarilei imperiale, care, 
„ conducea defapt destine! ! 
Deja aşa, tirania aceasta oculiă e i erp 
i tă era antipatică opiniei public 
loviturile ci, fără să aibă măcar min pere see na 
gieren de a o vedea la faţă, d 
sfirzit lumea o răbda, căci o credea cin sp org 
c Sie stiti în moravuri, chi e 
e eg În tiran el, Ce să zică astăzi însă poporul pista nega 
camarila imperială nu era numai nelastă politi i 
moralmente, că era o camarilă de homose pegas 
xuall, nu o camarilă d - 
SRR ea Panora a mai aibă in cunoscința de oameni a Impåratului 
crea n simţul politic al omului, care a înlocui te 
t sfat 
lui Bismarck prin influența unei asociaţiuni de homosexuali ? Ştim ze 
See german e poporul cel mai monarhic, că ceea ce în alte țări ar îl 
gegen pentru a răsturna o întreagă dinastie, nu e suficient în Pru- 
sia nici pentru a intuneca popularitatea unui monarh,—dar tot nu se poate 
ca acest principiu al monarhiei, atot puternic peste destinele unei ţări 
să rămie neştirbii în increderea naţiunii, cind se vede pe ce mini influ- 
enja coroanei a alunecat şi cind un popor Intreg îşi poate zice că soarta 
lui şi a Europei au fost hotările în atmosfera de vin a saloanelor dela 
Liebenberg, intre două declarajiuni înflăcărate de homosexuală iubire, 

Nu numai poporul german, dar lumea întreagă e în drept să se 
îngrijească şi să se înspăiminte de cele ce a aflat prin procesul Harden 
fra er ce impăratul Wilhelm nu poate să nu iasă micşorat din aceste 

„ micşorat ca om de stat, micşorat ca 
lui monarhiei autoritare. ge, gf aie 
In îine, tot cu afacerea Harden s'a i i i 

u präbuşit şi prestigiul militaris- 
necaz german.  Militarismul german se bucura de un mare prestigiu mo- 
ral nu numai în Germania, dar şi în străinătate. Toţi lăudau admira- 
bila disciplină a armatei, influența moralizatoare ce a exercitat asupra e- 
ducaţiunii maselor populare, Lipsa de intelectualitate şi cultura neindes- 
tulătoare a unor sfere militare se scuza prin beneficiile morale ce najit- 
nea trāgea din corpul el ofițeresc. Cine zicea ofiţer german, putea spune 


[i 


en VIAȚA ROMINEASCA 


un om de o cultură insuficient dezvoltată, dar trebuca să spue un om 
de onoare, care străbate viața cu fruntea sus ca şi cimpul de batae, fără 
ca nici unul din păcatele ce înjosesc omul să-l fi ispitit sau să-l fi a- 
bătut din calea lui cea dreaptă. Ei bine, nici acest prestigiu n'a putut 
să supravețuiască geniului distrugător a! afacerii Harden. 

Ce prestigiu de moralitate să mai aibă o arinată, în care coman- 
dantul suprem al garnizoanei Berlinului, cel mai lăudat şi cel mai răstă- 
ot dintre generali, purtătorul unui nume ilustru, amicul şi intimul Împă- 
ratului, apăsa cu spasme amoroase pe mările lui perverse batistele lui 
Phily Eulenburg, ce prestigiu să mai aibă o armată, în care garda im- 
perială mărturiseşte că avea toată cunoştinţa de scenele scandaloase 
din vila contelui Lynar, în care soldaţii se dădeau, pe o scară întinsă, 
la moravuri ruşinoase, purtau semne distinctive ca să se recunoască pe 
strade şi în care ofițerii tăceau şi ascundeau turpitudinile, în loc să le 
denunțe şi să le întrineze ? 

In această privință, putem spune că siacerea Mollke-Harden a 
adus Herveismului cele mai mari servicii. Dacă Herveismul se va răs- 
pindi in Germania, va fi desigur fiindcă după desbaterile din Berlin, ar- 
mata nu va mai putea să aibă în ochii populațiunii prestigiul pe care 
La avut până astăzi. E chiar aci—trebue s'o mărturisim—ceva foarte du- 
reros. Ce crudă ironie a soartei să vezi, că tocmai numele lui Moltke este 
amestecat în faptele, ce contribue la distrugerea prestigiului militar ger- 
man. Numele lui Moltke şi armata germană au mai fost împreunate, 
dar în pagini glorioase, in pagini de organizare și de izbindă ; păcat că 
ele trebuesc să se regăsească împrevnate azi, în pagini de decadenţă și 
de ruşine! Dar, la urma urmei, toate aceste prăbuşiri sint secundare; 
marea lovitură, pe care a dat-o afacerea Moltke-Harden, e lovitura pe 
care a dat-o concepțiunii de guvernămint a Germaniei moderne. Această 
afacere a dovedit tuturora, că Germania nu poate merge înainte cu ac- 
tuala ei formă de guvernămint, Un stat nu poate propâşi cind politica 
lui poate să fie ani de zile pe miinele unul grup de corupți. El poate 
face progrese aparente, poate ciştiga victorii economice, care tăpesc ad- 
mirația lumei ce judecă superficial, dar nu poate clădi nimic sănătos şi 
temeinic, căci se înalță pe o temelie putredă şi la prima restrişte tot e- 
dificiul se va surpa. 

De mult, nu e vorbă, se susținea că forma democratică e singura 
care poate asigura fericirea adevărată a poporului german, dar lumea 
era neincrezâtoare, Fațada era prea străluciiă ca să ru ameţească şi să nu 
insele, Amintirea unui războiu glorios, dezvoltarea uimitoare a activităţii 
economice şi a bogăției naţionale nu se mulțumeau cu simple afirma- 
tunli, cereau dovada, dovada evidentă, indiscutabil, care să distrugă cre- 
dinţa veche şi să deschidă şi celor mai sceptici ochii asupra pericolelor 
guvernămintului autoritar şi personal, 

Această dovadă, afacerea Moltke-Harden a făcut-o în chip lumi- 
nos şi neindoelnic și poporul german e un popor prea practic, cu prea 
mult bun simţ firesc, ca, în faja unei asemenea dovezi, să mai înlirzie şi 


CRONICA EXTERNA Zu 


dee şovăiască în recunoaşterea răului şi în vindecarea lui. De aceea 
ră ees Harden trebue privit ca punctul de plecare al unei noi evolu- 
om 2 Gänge a imperiului german, Ea este piatra de hotar dintre poli- 
ën gue de pănă astăzi şi politica democratică de miine. Cind 
eee aa vrem să spunem că, dintro zi într'alta, se va schimba 
piere > erimania. Nu, n'avem asemenea iluzii; pretindem numai 
seen H eg nu va mai avea acea aprobare generală, acel sprijin 
pie ge or populare, care singur ingădue Intro ţară dăinuirea unei 
cea eg de guvernămint, şi fără de care zilele lul sint numărate. 
sie Mine însă in totdeauna părerea de rău că, in loc ca această e- 
oluţiune să fi isvorit In Germania în mod firesc, din frămintările vieţii 


publice şi din conștiința luminată a maselor 
„ea să - 
curat al unei afaceri scandaloase, Gees 


L G. Duca 


\ 


Cronica Literară 


— Probleme literare: O nouă concepție asupra artei — 


„Filozofia artel şi a criticii, zice un scriitor, cuprinde un mic număr 
de probleme amuzante—pentru aceia pe care estetica H amuzează—dar 
care nu sint amuzante decit pentrucă scapă oricării soluții categorice și 
pentrucă, în urma analizelor celor mai luminoase și mai pătrunzătoare, 
rămine veşnic ceva destul de nesigur ca să ofere curiozităţii o materie 
necontenit nouă şi ca să perpetueze controversa” a: 

Sin adevăr, nu e teren mai puţin sigur decit filozofia criticii lite- 
rare. Pentru a ilustra vorbele citate mai sus, nu voiu aminti păreri de ale 
artiştilor care, tocmai pentrucă sint artişti, sînt poate mai puţin chemaţi 
in discuţie, şi nici de ale esteticianilor puri, care mai totdeauna pleacă 
dela concepții filozofice generale, adesea metafizice, privind literatura nu 
ca un fapt de studiat, ci ca o ocazie mai mult de a-şi flustra ideile, la 
care au ajuns pe alte căi. Volu aminti numai citeva conceptii ale unor 
critici literari, căci el sint cel mai competenţi, pentrucă criticul literar e 
presupus că pleacă dela literatură pentru a ajunge la ideile asupra lite- 
raturii şi nu invers, —şi pentrucă el e specialist în discuţia probleme- 
lor literare... 

Am să amintesc numai părerile celor doi din urmă man critici eu- 
ropeni, care au fost contemporani cu inflorirea spiritului științific modern, 
de care au fost pătrunşi: Taine şi Brunetitre, 

Din muitele probleme literare ce le-au atins, mă mărginesc să aleg 
două, spre a aminti, în treacăt, poziţia acestor critici faţă cu dinsele. 

Problema factorilor externi ai artei, mai întăiu. Taine, cum se ştie, 
explica conținutul operei de artă (felul operei, şi nu talentul care, 
spunea el artiştilor, e „Vaitaire de vos parents") prin mediu—rasa, clima, 
momentul istoric, ete.— Teoria aceasta este introducerea metodei ştiinţelor 
naturale în critică, sau, cu un cuvint mai “cuprinzător, introducerea deter- 
minismului în explicarea operei de artă. — O ilustrație a acestei teorii e 
faimoasa sa Istorie a Literaturii Engleze. 


1) Paul Stapfer, (Questions Esthiliques ot Religieuses. p. |. 


CRONICA LITERARA 261 


Brunetitre, fără să nege importanța metodei lul Taine, introduce 
sau mai bine zis aplică, o altă concepție în explicarea operei de artă, şi 
anume concepția evoluției: Opera de artă nu e condiționată numai de 
mediul ambiant, şi mai ales de momentul istoric, căruia Prunetitre îi dă 
cea mai mare importanţă dintre factorii propusi de Taine,— ci ea mai e 
condiţionată şi de literatura cită sa produs mai înainte in acelaşi gen 
rege aan = literatura anterioară de alte genuri literare... Cetiţi, ca 

e virşită a acestui i 
Poza sens metod fecund, volumul său asupri lui 

Sau, aită problemă ` Aceea a evaluării operei de artă. Pentru Taine 
In prima sa fază, pe-atunci cînd scria Istoria Literaturii Engleze, valoarea 
unei opere de artă atirna numai de puterea artistului de a reda viaja, Mai 
tirziu, cînd scrie Filozofia Artei, el introduce şi alte criterii în aprecia- 
tea operei de artă; acuma el evaluiază opera de artă nu numai după 
puterea artistică cu care e creată, ci şi după „gradul de importanță a 
caracterului“: O operă de artă, în care e zugrăvită o insuşire omenească 
mai profundă, mai generală şi mai eternă. este superioară alteia, in care e 
zugrăvită o Insuşire mai superficială şi mai trecătoare. — ŞI, acestui cri- 
teriu, el ii adaogă un altul, un criteriu moral: „gradul de binefacere 
al caracterului“ zugrăvit în opera de artă: „Toate celelalte (talent, impor- 
tanja caracterului, etc.) fiind egale, opera care exprimă un caracter bine- 
făcător este superioară aceleia care exprimă un caracter răufăcător” ') 

Brunetiere merge, în această direcţie, foarte departe. Se ştie că 
fostul director de la Revue des Deux Mondes a fost duşmanul cel mai 
mare al concepției „artei pentru artă“... Dacă, după această din urmă 
concepţie, orice operă de artă e morală prin definiție, numai fiindcă e 
operă de artă, căci—cetiţi în d. Maiorescu, care rezumează pe Schopen- 
bauer —„orice emoţiune estetică... face pe omul stăpinit de ea să se uite 
pe sine ca persoană şi să se înalțe in lumea ficţiunii ideale“, în acea 
lume „în care egoismul,—lzvorul a tot ce este rău,—este nimicit pentru 
moment, fiindcă interesele individuale sint uitate” °}; apoi Brunetière în- 
clină mai degrabă să creadă că arta, prin definiţie, ar fi imorală, căci se 
adresează simțurilor şi, ceea ce e mai rău, „plăcerii simțurilor" *—To- 
just Brunetitre nu vrea să alunge arta „din cetate“, ci, considerind'o ca 
o forţă socială, el cere artistului să utilizeze cu băgare de samă şi cu 
simțul responsabilităţi această forţă, 

-Nu numai în istorie, zice el undeva, sau în critică, asta se'n- 
țelege dela sine, dar și în poezie poate, dar în roman, şi mai ales în 


i} Philosophie de VArt, TI, L'idéal dans l'Art, 
2) T. Maiorescu, Critice, I, 155, 

3) L'Art et In Morale, 29 — Un alt seriitor Punlhan, in Le Mensonge 
del’ Art”, susţine imoealilalea inerenia a artei. eich, ziet el, arta ne dezada 
trează, desobişunindu-ne de a trăi viața reală, viata practică, căreia îi su 
stitue o viaţă iluzorie, ete.—E cazul, aci, sa citim și pe Tolstoi, care wrea 
o arta fară /riwmos, cări acesta demoralizeară. („Qu estice que VArt zi 


262 VIAŢA ROMINEASCA 


teatru, nu cunosc scriitor vrednic de acest nume care să nu-și fi propus, 
mai mult sau mai puțin, „să dovedească” ceva, şi care să nu îi susținut 
prin urmare, cu mai mult sau mai puţin noroc, ceea ce se chiamă o 
„teză“. Lăsaţi la o parte tragedia, dacă voiţi, deşi fără indoială autorul lui 
Horace, şi acel al lui Mahomet, şi acel al lui Ruy-Blas—pe care-l nu- 
mese aici fără a-l compara şi mal cu samă fără a-i egala—au voit mal 
mult decit odată să demonstreze, şi ci, ceva. Şi dacă autorul Androma- 
cei şi al lui Britannicus are, deocamdată, aerul să facă excepție, € că 
aventura tragică, împrumutată dela istorie, are tăria, dacă se poate spune 
astfel, a faptului intimplat în adevăr, cuprinde În sine, caşi însăşi isto- 
ria, moralitatea sa, sfatul său și invățămintui său. Dar l'Ecole des feni- 
mes este o teză, dar Tartuffe est o teză, dar Les Femmes savantes sint o 
teză, şi—afară decit dacă nu găsim că Molitre e mai mare în L'Amour 
mèdecin sau în Monsieur de Pourceaugnac,—ttebue să conveni că 
faptul de a fi discutat pe scenă delicata chestie a educaţiei fetelor, sau 
aceea incă şi mai delicată a primejdiilor devoțiunii, n'a stricat gloriei 
sale. Mai mult decit atita: aceste intrigi, aşa de ghibaciu conduse, dat 
aşa de neglijent legate și mai neglijent desiegate, prin „artiteii de come- 
die: banale; acest stil, cărula i s'au făcut atitea ctitici drepte de la Boi- 
leau până ai, Sat putea pretinde că-şi capătă valoarea dela teză, şi că, 
mai puţin amuzante dech ale lui Scarron, mai puţin bine serise decit 
ale lui Regnard, ceea ce le pune aşa de sus este teza sau gindirea”. 


„Dacă nu ajunge, fără îndoială, de a introduce o teză Intro come 
die, pentru ca comedia să fie bună, nu cred, pe de altă parte, să se gb 
sească o singură comedie mare Care să nu conțină cel puţin o teză”. 


„Această mindră indiferenţă | „arta pentru artă”] de care a fost atita 
jăudat nenorocitul Flaubert, este o prostie, curată (c'est d'un sot, en trois 
lettres) şi nu o vom mai permite decit artiştilor, al căror talent ştim bine 
că se mărginește a inşira vorbe. Nouă ne place ca artistul să ne Jeng, 
ta nevoe să ne exaspereze, punindu-ne pe ginduri asupra opiniilor ce a- | 
vem“... Nom în sfirşit ca, inveselindu-ne sau uneori intristindu-ne, artă 
să isprăvească şi să complecteze în noi educația începută de experi“ 
entdi şi de viaţă”... 

Vorbind de Alexandre Dumas fils, Brunetiere zice: „EI va fi làu- 
dat de a nu se îi mărginit la rolul de amuseur public şi, de oarece a avut 
ceva de spus, de a fi spus.. şi ceea ce nu i se va reproşa de loc, vi 
i că a atras atenția publică asupra ceca ce credea el că a găsit supără 
tor, neuman şi nedrept în legi”... î A 

E interesant de alăturat aci admirabilele vorbe, în acelaşi sens, alè 
celuim ai însemnat colaborator dela Revue des Deux Mondes, M. de Vogui: 

„Ah! ştiu bine că prescriind artel literare un scop moral, voii 
face să zimbească pe adepții doctrinei în onoare: arta pentru artă Măr 


1) Questions de Crilique, 174—179. 


42 


CRONICA LITERARA ei 


turisesc că nu o price 
p. Nu volu crede niciodată că oameni 
se ` 
H demnitatea lor şi la stima publică, vreau să se reducă sën 
a erai eri zen de esp ia Aceşti delicaţi sint curioşi. Ei protesează 
ret pentru autorul burghez care se strădă 
ori să mingie pe oameni, şi consi l gaia eii 
s ` mt să facă gimnastică inaint - 
oe în singurul scop de a o face să le admire -dibăcia; el se audă pe 
eră prea spus, în loc de a se scuza... E de neconceput că se și 
octrină ceea ce trebue să rămină o excepți N i 
profesiune n'are nimic comun cu acest prea) A 
comeri; el e legitim, de si 
dacă e prob şi decent, dar el samănă cu literatura cit samână o du äm 
de jucării cu o bibliotecă” "A. z 
Dar destul! Voiu fi 
e en oiu fi exasperat indestul pe gingaşii cavaleri ai Fru- 
Brunetiċre a fost un luptător. *) Am 
A > arătat aiurea („V.R.* 1, 6) că 
artiştii „luptători“, ca Dumas Dis, sint conștienți de „teza“ lor, şi sier 
acuma, şi criticii, cind sint „luptători“, ca Brunetière, sint în stare să 
impună, să ceard anumite teze... 
Dar nu despre aceasta e vorba acuma, Am i 
4 e amintit aceste citez 
concepții asupra literaturii, pentru a arăta cit Je diverse at. e 
og asupra problemelor de critică literară şi cit de naivi sint aceia care, 
n suficiența lor, cred că dela 1860 „capetele eminente" nu mal au nimic 
nou de zis în această privinţă, decit să reediteze pe Schopenhauer, a 
pentru a ne face cale să vorbim de o nouă concepție asupra artei, datorită 
lui Emile Faguet (La Revue Latine, Septembrie 1907) 
m Emile Faguet, spirit absolut neprevenit, şi venit în urma atitor 
up, n'a putut să nu priceapă că şi in teoria „artei pentru artă” ca şi 
in acea a „artei teziste* există ceva adevărat. Nu se poate să se Inşele 
eg un crater şi nici un Taine ori Brunetitre... 
i s'a gindit să concilieze aceste concepţii contrar 
e, luînd e H 
zut el adevârat, dela ambele. Termenul „artă pentru arii”, Faget nici 
nu-i pricepe, căci, zice cl, afară de somn şi de moarte (şi încă se 'ndoeşte), 
nimic nu e pentru... sine insuşi.—Concepţiei „artel pentru artă”, Faguet 
il opune o alta; el imparte arta în trei categorii: 
Arta pentru frumos (acest cuvint a fost de mult propus de Edmond 
Scherer, pentru a curma discuţia în jurul cuvîntului artă pentru... artă, 
care n'are nici un sens *), arta pentru adevăr şi arta pentru bine, 


A ape Ke Dise Monte, 15 Main, 1886, 

O „ar ep fac parle din cei mal - 
eruri socială, stol partizanii artei tru artă Ce Lt Se Liege 
sà roci te en o urmă de critică socială, deci neagă literaturii acest ra- 
racter evident. De negen, in Franţa, dușmanii artei pentru artă siot on- 
ment care nn se'mpacă cu Republica burgheză, sint reasţionari luptatori 
ea Brunetitre, Vogut, Bourget. ete. ori socialişti ea Georges Renard 
CA ` r peanas, consideralia. an 

uvintul „artă pentru arta“ a fost inventat 
higeet «lu romantism la naturalism ; ei gege 
Lu e ie ponire frumos" enci erau gi realişti, şi pentra ci frumosul era 


mE O ae D II 


Ze em 


264 VIATA ROMINEASCA 


Arta pentru frumos e acea care vugrăveşte lucruri extraordinare, 
frumoase sau urite (căci şi foarte uritul stirneşte mirarea amestecată cu 
spaimă, care samănă cu admiraţia),—ar fi arta romantică sau idealistă; 
arta pentru adevăr e acea care zugrăvește mijlociul, banalul, obişnuitul, — 
ar fi arta realistă ; arta pentru bine e aceea ce-şi pune ca scop indrepta- 
rea oamenilor,—ar fi genu! oratoric, pe care Faguet, deci, ii pune in 
„artă* (Faguet dă ca exemplu pe Bossuet, Lamartine la tribună, etc...) 

Aceasta este noua concepție a lui Faguet. 

Avem de făcut obiecţiuni. 

Să începem cu arta pentru bine. Un discurs ai lui Bossuet e „artă“ 
(dacă e vorba să punem şi oratoria în artă), pentrucă e frumos, nu pen- 
trucă are un scop bun. Şi nici n'ar D fost util, căci n'ar fi făcut impresie, 
dacă nu era frumos ; ceea ce-i dă valoare e frumosul, nu intenția bună, 
nici înălțimea morală a oratorului. Aşa dar, tot frumosul face ca oratoria 
să fie artă. 

Arta pentru adevăr. Un roman realist din viața de toate zilele: 
Madame Bovary, de pildă. Ce frumos roman! zice cetitorul, —şi numai 
apoi ` Ce adevărat roman! dacă mai adaogă ceva, Adevărul este o condi- 
ție a romanului realist, dar el e „artă* pentrucă e frumos. 

Aşa dar, cel puţin aşa ml se pare, ori ce artă eartă pentru frumos. 
Frumosul e o notă comună oricării arte, şi el e diferența specifică care 
deosebește arta de alte îndeletniciri ale spiritului omenesc. 

ŞI adevărul e, sau trebue să fie, o notă a oricării arte, dar nu e 
acea notă care e diferența specifică a artei, adevărul fiind diferența 
specifică a ştiinţii, 

Şi tot aşa şi binele. Scriitorul, acel om care zugrăvește viaţa, tre- 
bue să aibă fatal o concepţie a vieţii, pe care o incorporează în opera sa, 
şi nu e un scriitor complect, dacă nu concepe viaţa ca un om moral, — 
dar binele, dacă e, sau trebue să fie o notă a artei, nici él nu e dife- 
renta specifică a artei, fiind diferența specifică a eticei, 

Cu alte cuvinte: Arta urmăreşte frumosul, ştiinţa adevărul, etica bi- 
nelec; şi poate îiartă—mal inferioară, de sigur—tără adevăr şi tără bine, 
dar nu poate fi fără frumos. 

Şi un critic, deci, trebue să-şi pună trei întrebări, cînd are in faţă o 
operă: Este opera frumoasă, adecă e o operă de artă sau nu, şi în ce grad?— 
Corespunde opera—adevărului, vieţii, sau nu?— Este opera morală, sau nu? 

Aşa dar conciliarea Ini Faguet nu e o conciliare, căci el concepe 
două feluri de artă care n'ar avea ca condiţie indispensabilă frumosul sau, 
cum sa numit mai bine, obiectivarea frumosului. 

Noi am desfăşurat, în această revistă, o altă concepție, mai puţin 
îngustă decit a „artei pentru artă“, mai puţin imperativă decit concepția 
artei „teziste“,—o concepţie care se aplică la orice producţie artistică, a- 
nume : Artistul, cu sau fără voinţa sa, îşi exprimă în opera de artă, şi 
concepția sa asupra vieţii, fiindcă artistul, ca şi orice om, nu poate să 
nu aihă n concepție asupra vieţii; şi criticul, dacă e complect, e dator 


CRONICA LITERARA ws 


să releveze această concepţie încorporală în opera de artă, şi s'o evalu- 
eze. Și spuneam că criticul să nu impună nimic, să constate și atita tot. 

Aceasta este concepția adevarată, concepţia modernă a artei, — 
concepția energetică ce triumiează in toate stiințele. — Această con- 
cepţie se găseşte incidental, sau mai bine zis în germene, la mulţi filo- 
zofi, esteticiani şi scriitori. Ea se găseşte In germene la Goethe, cind 
acesta recomandă artiştilor „să facă din ei înşişi o făptură mal nobilă“, — 
şi apoi să facă tot ce vor vol,...*) 

Dar, întrucit trăim viața europeană cu intirziere de citeva decenii, 
la noi se mai găsesc mulți campioni ai Frumosulul în Sine, şi deci vom 
avea ocazie să revenim de multe ori. 


G. 1. 


1). Vedeți, de pilda, in acest senz, De Sens de E Art de Paul 
“Ganltier.—E locul sa adiogâm ci mici un critic literar nu anulizouzā o- 
perele din punct de vadere al „artei pentru arta”. Cetiţi lu „Revista Re- 
vistelor* din acest Nr. recenzia articolului lui Faguet asupra romanului 
-nei Yrer; Bio de discută „toza“ din acest „bel onvruge”, dind uneori 
dreptate antoarei, alteori nu... 


em — 


Cronici vesele 


Comisie tără diurne. — Amintire despre Beizadea.—20.000 de lei 
pentru o carte de bucate.— Agitaţia circiumarilor. De 
ce nu protestează beţivii romini ?— Scumpirea 
traiulu.—Ecou dela procesul Haarden, 
Toalete prea incendiare.— 


Evenimentul care covirşeşte toate mărunţişurile ce alcătuesc viața 
Bucureşteană este, neindoios, lucrarea comisiunii parlamentare. Indite- 
rent de rezultatele ei, munca pentru elaborarea reformelor ţărăneşti se 
săvirgeşte ziinic cu un zel necurmat, Ceca ce e uimitor este că mem- 
brii comisiunii parlamentare n'au nici o răsplată materială pentru timpul 
ce li se răpeşte ocupațiunilor lor profesionale. O comisie parlamentară 
fără diurne, în țara rominească, o comisie care lucrează serios pe gri 
tis? Mai lesne mi-aş fi închipuit un automobil mergind fără chant, 
feur“, un viorist cintind fără vioară, d. Tache ionescu vorbind fără să! 
aplaude d-nii Cincu şi Brătăşeanu, o polemică de gazete fără "njurături 
personale, jumâri fără ouă... ; mai lesne aş fi admis orice, decit fenome- 
nul unei comisiuni romine şi încă parlamentare care se 'ntruneşte regu- 
lat, studiează şi discută, fără să fie gratificată măcar cu un pol pe zi, de 
cap, din budgetul statului ! 


Li 
ké $ 


Tot aşa de paradoxal şi suggestiv mi se pare faptul că această 
comislune, a cărei operă este acuzată chiar de unii moderați drept soci- 
alistă şi revoluţionară, se adună în somptuoasele saloane ale palatului 
clădit de răposatul Beizadea Grigorie Sturdza, care era invinuit chiar de 
unii reacționari că e un retrograd exagerat. Inimă bună, dar mentalitate 
arhi-feudală răposatul! Mi-aduc aminte, poate să fie cincisprezece ani, 
Pam auzit protestind dela tribuna Camerei, solemn şi cu glasu-i caver- 


mos, în potriva... tramvaielor! Nu doară că Prinţul Sturdza era din acel * 


simpli cari oftau odinioară după diligenţele de Tirgovişte şi poşta tui 
Viiner şi considerau trenul sau tramvaiul ca nişte născociri diavoleşti. Nu, 


el era dealtminteri un om cult, a publicat chiar o lucrare filozofică „Prin — 


CRONICI VESELE ges 


cipille fundamentate ale Universului“, nu era cu alte cuvinte dintr'acei 
săraci cu duhul cari, cînd e vorba deun pas înainte al civilizației, rămin 
ca... Beizadeaua la poartă nouă, Ştiţi însă temeiul pentru care originalul 
Prinţ combătea tramvaiele? Pentru că—denunţa dinsul cu indignare, de 
la tribuna Partamentului— şinele tramvaielor aşezate mai în toate ulițile 
deteriorează cauciucul de la roțile trăsurilor!... S'a făcut mare haz pe 
vremea aceea de acest extraordinar argument contra tramvaelor, care era 
in acelaş timp în intenţia oratorului şi un argument contra oricărui pro- 
gres, de oarece-—crez că nu mă inşel—Beizadeaua polemiza prin discur- 
sul cu pricina cu d. Morţun, reprezentantul social-democraţiei în Cameră. 

Şi-acum,—o ironie a vremurilor !—in palatul acestui senior medie- 
val, răsună cuvintele cele mai subversive şi incendiare! Cum de nu tre- 
sare umbra bătrinului aristocrat în cavoul său şi nu se năruesc zidurile 
asupra cutezătorilor ? 

Fiţi liniştiţi, membri ai comisiei parlamentare. Umbrele nu raar 
decit în romanele de senzaţie, lar cit despre zidurile Palatului Sturdza, vă. 
Incredințez că sînt de-o solidă arhitectură, 

Vedeţi-vă în pace de treabă, şi n'aveţi altă grijă— alcătuind refor- 
mele-decit de umbrele ce ar putea întuneca seninul conştiințelor noas-- 
tre şi de năruirea șubredului şi prea mult sguduitului nostru edificiu 
social, 


+ 8 + 

La secția a doua a Curjei de Apel s'a înfăjişat un interesant pro- 
ces de proprietate literară. D-na E. Comşa a intentat acţiune de daune 
d-nei Theodora Cazzavillan, proprietara ziarului „Universul”, fiindcă acel 
ziar a compilat aidoma, timp de opt luni, rețetele din cartea de bucate 
pe care numita doamnă a pus-o în vinzare în 1905. Tribunalul condam- 
nase deja pe d-na Cazzavillan la 8,000 lei despăgubiri. D-na Comşa 
pretinde însă 20,000 de lei. Curtea de apel a aminat procesul, 

Nu e treaba noastră să discutăm aici chestia proprietăței literare, 
Ba ne mirăm chiar că literatura e amestecată în asemenea afacere, Ve- 
dem în adevăr d'o parte aria culinară a d-nei Comşa, iar pe de altă 
parte arta—ca să zicem aşa—chiulinară, a unora din ziare, care au obi- 
celul să reproducă scrierile altora şi să le tragă chiulul, fără să le ceară 
voie, tără măcar să citeze pe autor. Dar literatura nu o vedem, In tot 
cazul, dacă tot ce e tipărit se poate impăuna cu numele de literatură, 
apoi nu ne sfiem să spunem că o carte de bucate e un gen literar—vorba 
franțuzului: comme ci, Comşa ! Totuşi, justiția e de altă părere şi a re- 
cunoscut d-nei Comşa drepturile de proprietate literară asupra bucătă- 
rescului d-sale op. Aceasta însă nu a satisfăcut ambiția autoarei. Această 
ambiţie n'a fost mulţumită nici cu cei 8,000 de iei acordaţi de tribunal. 
Autoarea îşi evaluează, cu modestie, pagubele ce i-a făcut „Universul“, 
Ia 20,000 de lei. 


i a za 


DP E a — 


-268 VIATA ROMINEASCA 


O, Doamne! Eminescu —cel mai genial poet al nostru—n'a cisti- 
gat nici pe sfert cu vinzarea operelor lui! 

20,000 de lei o carte de bucale? 

Apoi, dacă justiția va stabili printr'o sentință un asemenea tarii, nu 
vă mai rămîne, Domnilor Vlăhuţă, Caragiale, Coşbuc, Duiliu Zamfi- 
rescu etc, decit să vă apucaţi să invăţaţi în proză şi 'n versuri pe con- 
timporanii voştri cum se prepară sosul „maltre d'hâtel*, chioftelele ma- 
rinată şi papanaşul moldovenesc cu smintină! Inteligențe de elită, veți 
izbuti de sigur să ajungeţi maeştri şi in arta d-nei Comşa, artă care pe 


-cit se pare rentează mai bine In Rominia decit a voastră, Numai de unul 


din voi mi-e frică: de Caragiale. E în stare, deprins cu literatura, să 
puie prea multă sare. Ori, ceea ce e o calitate pentru Scrisoarea pier- 


„dută, devine un mare cusur pentr'o chioltea. 


e Za 


Circiumarii din toate oraşele se agită contra proiectului d-lui Cos- 
tinescu pentru monopolul vinzării băuturilor spirtoase, Eu, să fiu în lo- 
cul guvernului, aş tremura. Nu-i de glumit cu cârciumarii, mai ales cind 
au în fruntea mişcării pe d. Dumitrescu— Militari, al cărui nume e un 
indiciu că mişcarea va fi belicoasă. Cârciumarii, cari nu se sfiesc să puie 
apă 'n vin, de ce s'ar stii, în momentele grele prin care trecem, să toarne 
gaz peste foc? Mai bine apa ar turna-o peste foc, iar gazul... sar găsi 
unii din clienţii lor ca să-l bea! In tot cazul, acei bravi clienți n'ar in- 
trece pe faimosul intendent de spital, despre care se zice că ajunsese în 
aşa hal de alcoolism, incit, ca mic aperitiv, înnainte de dejun, obicinuia 
să minînce cataplasmele de făină de in ale bolnavilor şi să bea spirtul 
in care medicul conserva plesele anatomice ! 


+ 
D Li 


In ce priveşte agitația circiumarilor dela oraşe care protestează con- 
tra monopolului circiumilor dela sate,—adică unde dai şi unde crapă — 
cu unul m'aş fi aşteptat mai degrabă la o campanie de protestare a bei: 
vilor romini. A celor de colegiul al treilea, pentrucă beţivii high life n'ar 
fi putut face decit o... şampanie de protestare. 

In adevăr, e excesiv de riguroasă dispoziţia din lege care dă drep- 
tul poliţiştilor—fără să cerceteze dacă aceştiea sunt treji ori nu-—-să alcă- 
tuiască un solu de infamantă „listă a beţivilor” care să se afişeze în toate 
cărciumile. 

Mizericordie pentru bieții beţivi! D. Costinescu mare de sigur o 
inimă de piatră, dar în schimb are un stomac debil supus la tirania re- 
gimului de Carlsbad sau Vichy. Altfel nu-mi explic o măsură aşa de dra- 
„conică, pe care un om de stat ca Bismark nu s'ar li 'ndurat s'o decreteze. 


baie CRONICI VESELE oep. 
Ëer Äerer 


Şi Bismark era un om de stat mai mare decit d. C 
damblagiule, pentru că Bismark bea câte trei halbe de getea ui 
flate !.. îmi atrage atenţia simpaticul meu amic nenea lancu Brătescu. 

Mă mir cum beţivii romini nu s'au revoltat. Pesemne că li sa pà- 
tut că măsura d-lui Costinescu e dreaptă; Şi ei, sărmanii, pănă acum 
goen i pentru că nu H se dă mâsuri drepte protestau contra cărciuma- 
rilor. 

ŞI eu sunt pentru asanarea moravurilor şi combaterea viţiilor. Dar 
de ce să incepem tocmai cu beten, pe care nu ezit să o califice de viţiu 
util şi naţional ? Viţiul luxului imbogăţeşte magazinele de mode ale Pa- 
risului, viţiul jocurilor de naroc-—pe străinii cu ruleta de la Expoziţie sau 
pe cei de la Monte Carlo; pe cînd viţiul—sau mai bine darul beţiei (dar 
de la Dumnereu !) imbogățeşte pe podgorenii, pe proprietarii de livezi 
de prune şi pe cărciumarii noştri romini! Beţiea romină este unul din 
cele mai principale isvoare ale bogăției naţionale ! 

Cite n'am fi auzit pe tema asta la o întrunire de protestare a be- 
țivilor romini, Dar beţivii s'au abținut, i-au lasat pe cărciumari să facă 
mişcare în locul lor. Le-a fost poate teamă cä dach s'or mtiscg Je vine 
ameţeală | Guvernul ar trebui să le fie recunoscător pentru această mo- 
derație, cu atit mai lăudabilă că vine din partea unor oameni, cari nu 
prea sînt lăudaţi de obicelu pentru asemenea virtute. 


wa 


Varlaţiuni pe tema scumpirei traiului în Capitată. 

D. Harpagonescu, a cărui sgircenie a luat proporțiile unei boli, îşi 
începe astfel scrisoarea către un prieten: „/eftenul meu amic !* ŞI adaogă : 
„Cred că 'mi-e permis, In vremea asta, cind toate sint scumpe, chiar şi 
prieteniile, să'ţi atribui măcar ţie-—vechiul meu camarad ~un epitet la al 
cărui auz sufletul mi se umple de bucurie." 

= * s intr'o lojă la Naţional, la o representatie de operă. În vreme 
ce artiştii cîntă pe scenă, două doamne elegante vorbesc cu glas tare, 
fireşte. 

— Da, ma chere, astăseară find reprezentaţie de gată, a trebuit să'mi 
cumpăr pălăria asta care m'a costat 300 de lei. 

— 300! 

— Da... au dreptate jurnalele, c'est épatant cum s'a scumpit viaja 
in Bucureşti! 

s * „ Doi nenorociți string mucuri de ţigări pe Bulevard. 

— Nam găsit de cit trei! oltează unul, 

— Eu numai două! geme celălalt. 

— Nu mai e de trăit în Bucureşti cu scumpetea asta, nenişorule | 

„» a — Jură'mi pe ceţi-e mai scump că mă iubeşti! zice Ea, 

Pe ce mie mai scump? Ei bine, jur pe chirie şi pe un stin- 
jen de lemne, că te ador! răspunde El. 


270 VIAŢA ROMINEASCA 


e Ze 


Ecou al procesului Harden. 
Se ee intrun cerc de amiciţia prea strinsă dintre doi tineri in- 


li, dintre cari unul bogat. E 
SEN E suspect, bre, totdeauna şi pretutindeni îi vezi la braţ; şapol 
nu vezi ce mult cheltueşte cu el? 

Da, cam moltkeltueşte... 


mahala. | 
dez DR rochie "0 pui diseară la sandrotia Popeaschi ? 


Dumneaei :—P'aia subţire bliojandar dă gaz... 

Dumnealui :—Păi atunci ne-am asortatără al dracului : tu cu rochie 
de gaz şi eu în redengotă spălată cu benzină! Ce vrei să ia foc salonu 
oamenilor, soro ? 

Tarascon 


Sorisori din Ardeal 


— Björnson contra Ungurilor.—Măcelurile dela Pănade, Pecica, 
Cristian, şi Cernova.—Lupta în dietă.—Campania Slavilor. — 


De-un pătrar de veac, decind inregistrez zi cu zi tot ce priveşte 
viaţa noastră naţională, n'am avut prilej să vedem între Unguri o jenă 
Şi o descurajare mai mare de cit cea de acum, În urma campaniei ce a 
pornit în contra lor marele poet Björnson. Memorandul dela 1892 La 
înfuriat. Tot aşa Replica de A. C. Popovici şi acum în urmă Gross 
Oesterreich, de acelaş autor. Impotriva Chestiunii romine de E. Brote şi 
a Vocilor latine de V. A. Urechiă de asemeni au strigat şi s'au răzbu- 
nat, De că au întemnițat pe autori, fie că au confiscat operele lor. Ener- 
gicele articole şi scrisori ale bătrinului poet norvegian au lovit însă fără 
să mai poată riposta nici chiar Apponyi, singurul care are legături în 
străinătate. Articolele şi scrisorile în care Björnson arată intreaga per- 
versitate a regimului maghiar şi demască pe Apponyi, apostol al păcii în 
congresul de pace, dar acasă zugrumător de popoare, —cum l'a apostro- 
fat—, au apărut în toate ziarele din Europa, le-a cetit întreaga lume cultă, 
iar guvernul unguresc nici măcar n'a încercat să răspundă în vre-un ziar 
european, ci s'a mărginit să scrie în presa maghiară că Björnson este lalş 
informat, că „agenţii naționaliști” Van păcălit, spunindu-i poveşti, pe care 
bătrinul le-a crezut.. Unele ziare maghiare au scris că e un ramolit şi 
pentru „calomniile* (?) ce e! a împrăştiat în lume despre Unguri ne a- 
meninţă cu urgia justiţiei pe nol, ziariştii naționaliști, care cică ne-am 
fi propus să calomniem ţara şi națiunea ungurească. 

Actele de aziatică sălbătăcie dela Pânade (lingă Blaj), unde astă- 
vară honvezii unguri (armala naţională maghiară) au năvălit asupra Ro- 
minilor ca din senin, rănind peste 20 femel şi bărbaţi, pătrunzind chiar 
în curţile şi casele pacinicilor cetățeni ; bestialitatea jandarmerească dela 
Pecica. unde de asemeni s'a vărsat singe rominesc şi infamia dela Cris- 


e? VIAŢA ROMINEASCA 


tian (lingă Braşov), unde husarii plecaseră dela cazarmă anume Inar- l 


mat pentru a măcelări pe rominii care petreceau la un loc,—toate a- 
cestea, după a Ungurilor părere, nu constitue ua motiv destul de serios şi na 
autoriză pe Björnson să vorbească despre „Unguri aziatici”, şi nici is- 
gonirea din parlament a lui Vaida nu ştirbeşte nimic din „liberalismul“ 
şi „cavalerismui* maghiar. Aşa scriau şi vorbeau Ungurii. 

Nenorocire însă: înainte cu o săptămină, în Cernova, o comună 
slovacă în nordul Ungariei, s'a făcut un măcel, de care nu s'a mai in- 
timplat decit înainte cu trei ani, la Aleşd (Bihor), unde jandarmii împuş- 
caseră 30 Romini şi râniseră 73. In acea comună preot este Andrei 
Hlinka, naționalistul luat la goană de procuror şi osindit, lunile trecute, 
la doi ani temniță, întocmai ca tovarășul său luriga. Poporul însă il 
adoră cu atit mai mult pe Hlinka şi a rugat pe episcop să lase ca bi 
serica ridicată în urma zelului şi oboselilor lui Hlinka (care adunase 
140,000 coroane pentru biserică), tot Hlinka s'o stințască, Episcopul, 
un maghiaron (cunoscut homo-sexual şi pervers politician) a ţinut să 
facă servicii guvernului şi a ordonat sfinţirea bisericii pe Duminica tre- 
cută, cind Hlinca era dus în concediu la Briinn (Moravia), Poporul in- 
dignat a ieşit atunci la marginea satului, în calea preoților unguri şi a 
solgăbirăului (subprefect) care veneau cu O escortă de 30 jandarmi, stri- 


gindu-le să meargă îndărăt, să nu sfințească biserica fără Hlinka, Atita — 


le-a trebuit jandarmilor: să audă numele lui Hlinka ! Fără a mai face 
vre-o sotnaţie, au tras salve asupra poporului: 13 slovaci (între ei 4 fe- 
mei) au rămas morți pe loc, alţi 23 sint grav răniţi, iar uşor răniți o 
mulţime, 

Urmarea se ştie ` biserica nu s'a mai sfințit; în contra lui Hlinka 
s'a dat mandat de arestare, deşi el s'a dus cu concediu dela procuratură; 
sub cuvint că au tăcut rebeliune, au fost arestaţi şi schingiuiți o mui- 
time de slovaci, între ef şi sora lul Hligka (un văr al lui a fost Impuşcati. 
in parlament însă, energicul deputat slovac dr. Milan Hodja a făcut Mer 
curea trecută o interpelare, arătind într'o vorbire de 1 oră şi jumătate, 
intreaga crimă. Deputaţii unguri erau cit pe ce să-l bată, ori să-l scoată 
afară ca pe Vaida, şi peste tot sau purtatnu numai ca selbatici, dar sai 
arătat de un cinism revoltător, rizind şi făcind glume pe socoteala jaiei 
slovacilor. Ministrul Andrássy, răspunzind, a zis că pentru toate vir 
sätile de singe vinovaţi sint nu jandarmii neomenoşi ori vre-un ageri 
al administrației, ci esclusiv— deputaţii naționaliști, cari „agită poporul...“ 
Cu un cinism de aristocrat înginfat, a mai spus: „Fără folosirea arme- 
lor nu poate fi ordine publică“. lar ministrul de justiție Giinther ta a» 
meninţat pe „apitatorii naționaliști” cu toate fulgerile justiţiei maghiare. 

Măcelul acesta înfricoşător a făcut Însă impresie profundă şi peste 
hotarele ţării. A douazi, Luni la 27 Octombrie, parlamentul austriac, În 
urma cuvintărilor mai multor deputaţi cehi, a votat unanim o mofjune 


SCRISORI DIN ARDEAL na 


— 


prin care îşi exprimă regretul şi condoleanțele faţă de victimele 'dela 
Cernova, iar pe autori îi vestejeşte în cei mai aspri termeni, 
indignarea cea mai mare domneşte in Boemia. Consiliul comu- 
nal al capitalei acestui regat ceh, a decis ca pe orfanii victime ale säl- 
bătăciei aziatice să-i crească pe cheltuelile oraşului Praga şi în toată țara 
să se facă colectă pentru ajutorarea fraților loviți de furia Ungurilor. 
Hlinka a fost invitat să țină o conferinţă la ateneul ceh din Brünn 
unde în seara de 31 Oct i s'a făcut o primire entuziastă. L'au chemat 
şi n celelalte oraşe. Incurind el va sosi la Praga. Presa cehă il stä- 
ia et Ungurilor se scrie cu violență şi se ţin meetinguri de 
Se înțelege : cazul | s'a adus la cunoştinţă şi Iul Bjömson, cărui 
studenţii universitari dela Praga şi Agram, precum şi societăţile cultu- 
rate slave, i-au trimis adrese de mulțumire pentru apărarea prețioasă ce 
aduce cauzei naționalităților. Se agită chestia să-l trimită o adresă de 
mulțumire şi Rominii. Bine ar face: rar o apărare a avut efect mai mare 
asupra ungurilor. Şi acum, că l-a venit ca un apropos şi crima dela Cer- 
nova, desigur că marele poet va serie şi cu mai multă înverşunare im- 
potriva regimului de feroce teroare ce ne stăpineşte, 
\ Unele dintre ziarele maghiare recunosc şi ele, că măcelul dela 
Cemova i-a blamat cumplit pe Unguri. 
lată, de pildă, ce serie „Az Mjsâg”, organul fostului prim-ministru 
conte Tisza Istvân ` 
d „Rezumind toate, nu se poate tăgădui faptul, că Afacerea dela 
Cemova, oricit sar căuta și limpezi într'insa adevărul carat, Ungariei 
şi politicei maghiare i-a stricat nespus de mult. Chiar dacă n'a 
dat moliv de drept, prilej binevenit a dat Insă oricărei porniri duş- 
mânoase rontra noastră. Intre alții şi lui Björnson, care cu sentimen- 
talizmul neințeles al unui moşneag sa făcut apostol al slovacilor... 
„Bjtrnson a vorbit intro dungă, vestind împilarea slovacilor, dar 
să-i cauţi părechea de norocos ce-i. Tocmai acuma zboară în lumea mare 
grozava veste a vărsăriior de sânge dela Cernova. O sfințire de biserică 
dela sate, cere jertfa de doisprezece slovaci morţi şi cam aa răniţi. 
Prea de tot mult. Nu putem ail dacă bell stovaci din Cernova in ade- 
văr aşa s'au purtat faţă de jandarmi, cât era peste putinţă a se oprivâr- 
sarea de sânge ` dar cit de provocătoare sä le fi lost ținuta: răzbuna- 
rea exagerată va adauge la creditul agitatorilor slovaci, iar nu la pute- 
rea maghiari. Frumos şi cucernie lucru este o sfințire de biserică, dar 
nu prea se obişnueşie a o sili prin puterea sulițelor. lar douăsprezece 
cadavre, nici cea mal patriotică sfințire de biserică nu pteţuleşte”. 
lat „Nepszava“, organul socialiștilor are curajul să osindească văr- 
sarea de sânge dupăcum urmează: „Prin ce ştiu dar domnii patriei ma- 
ghiare să atragă atenţia Europei spre noi? 
„Prin faptul, că în mijlocul Europei menţin cu mare succes stări 
de lucruri aziatire dintre cele mai netalşilicate şi despre această activi- 
8 


a74 VIAŢA ROMINEASCA 


tate izbutită a lor dau lumii culte din cind în cind probe care sună şi 
pirăe. Aşa au făcut şi acum, astiel au amintit lumei culte că „él magyar, 
AU Buda meg” (mai trăieşte ungurul şi Buda stă—incă)... 

„Cauză pentru Îngrozitoarea vârsare de singe nu era. Trebue oare 
să sfinţeşti cu sila o biserică? Ori poţi să potoleşti cu puterea spiritele 
agitate ? Nu trebue şi nu se poate! Dacă glava agentului executiv al 
statului maghiar n'ar fi stăpinilă de preocuparea spiritului de domi- 
nie națională-maghiară, ar fi trebuit să vadă asta. Şi ar îi fost da- 
tor să se întoarcă, impreună cu preoţii săi protejaţi. Dar în creerul său 
mic În loc de judecată dreaptă, în loc de ştiinţă şi cugetare omenească 
se lăţea spiritul domniei naţionale. A dal deci ordin sa se tragă în carne 
vie, a dat ordin să se omoare oamenii, 

„Ş'apoi, în definitiv, nici ma fost vorba să se siințească biserica 
din Cernova în ziua aceea, ori ca protopopul să molcomească spiritele, 
Nu, despre altceva a fost vorba, Domnia națională sa apucat să pri- 
gonească pe preotul popular al comunei pentru convingerile sale po. 
litice, pentrucă propaga drepturile naturale ale poporului slovar.. 

„Noi susţinem, şi cu noi întreaga lume cultă, că asasinii poporului 
din Cernova sint aceia, cari în ţara asta sub deviza sunătoare de „domi- 
taie naţională” susțin aici cu succes o bucată de Azie, o epocă feudală, 
Aleşdul, Cernova şi alte cimpuri de luptă vestesc această dominație na- 
ţionată, dela care popoarele Europei se intorc cu dispreţ şi schrbär. 


Ceeace a supărat mai tare pe unguri, a fost moţiunea Reichsrathului 
austriac. Deşi de silă, dar în fine ungurii sint aliați cu Austria ` sub scu- 
tul dualizmului ci şi-au permis multe. Nu s'au aşteptat dar, ca prima şi 
cea mai simţitoare lovitură să le-o dea austriacii, Incă în seara acelei zile, 
la 30 Octombrie, partidele maghiare aliate s'au adunat la club, sub pre- 
şidenţia lui Ugron. S'a constatat că austriacii s'au amestecat în afacerile 
interne maghiare, că parlamentul austriac a ştirbit integritatea politică a 
statului independent maghiar, că nemţii și slavii au călcat in picioare suve- 
ranitatea naţională maghiară. S'a hotării deci, ca puveraul să respingă 
cu bărbăție „temerarul atac* şi să ceară cea mai complectă satisfacție pen- 
tru „națiunea insultată“ ; de urgență! A trecut însă de atunci o săptă- 
mină, fără ca guvernul maghiar să fi cerut vre-o satisfacţie dela guvernul 
austriac, Cit despre ziarele maghiare,ele nu mai suflă nimic despre cele pe- 
trecute în Reichsrath, măcarcă în prima zi amenințau cu „ruptură de Aus- 
tria" (cum ameninţaseră cu răsbolu şi regătul romin, dacă nu dă satis- 
facţie pentru participarea incognito a d-lui Sturdza la adunarea culturală 
dela Bistriţa), dupăcum nici în dietă n'a îndrăznit nici un deputat să in- 
tebe: ce-i cu insulta din Reichsrath ?! Tac toţi, au inghitit hapul, oricit 
e de umar... Ba organul de căpetenie al guvernului, „Budapesti Hirlap* 
de mai zilele trecute, a avut curajul să mărturisească faptul, că niciodată 


SCRISORI DIN ARDEAI, a 


najia ungurească n'a fost mai însuficțită, iar în străinătate | sa dus cea 
mai rea veste, incit toţi serin şi vorbesc cu disprej despre unguri, 
Satistacţie îşi iau dar tot asupra—hoțului de păgubaş. Pe lângă 
arestările cu grămada (doar de vor mărturisi slovacii că au fost puşi la 
cale de anume „agitatori* să omoare pe „reprezentanţii ideii de lat) — 
apoi procurorii maghiari au confiscat toate ziarele naționaliste cari au 
scris despre măcelul din Cernova, iar pe redactori i-au dat în judecată 
pentru— agitaţie. ŞI desigur, ei vor şi ajunge în temniţă. Amien! Stere 
e competent să arate—dacă este — deosebirea dintre unguri şi muscali. 
Teroarea, iată ceeace stăpineşte şi în Rusia şi în Ungaria. Intro 
vară şi toamnă patru vărsări de singe fioroase şi condamnări cu grămada, 
—iată mijloacele de ocirmuire ale celui mai national: guvem unguresc. 
Apropos de condamnări: la 31 Oct. n. curtea cu juraţi din Oradia- 
Mare a osindit la 6 luni temniţă şi 1000 coroane amendă şi cheltuieli 
pe dr. D, Lascu, pentrucă într'un articol publicat în „7ribuna” arătase 
0 serie de măceluri (incepind cu Aleşdul) făcute de administraţia ma- 
ghiară întrun singur comitat locuit de romini, în Bihor... Peste 10 zile 
iese din temniţă Avram ludreica, redactor ai „Tribumei* (care a stat 13 
luni şi pentru care s'a plătit 3000 cor, amendă şi cheltuieli), procurorul 
a grâbit deci, nu cumva să remână vacantă o—celulă! 
Redeschizindu-se dieta, cel dintii care a deschis locul impotriva 
guvernului a fost preşedintele clubului naţional, dr. T. Mihali, L'a urmat 
Îndată noul deputat dr. V. Lucaciu şi apoi dr. A. Vlad. Toţi trei au mo- 
tivat pe larg şi cu energie de ce naţionalitățile nu au nici cea mal mică 
incredere In guvernul acesta susținut de un parlament nu al poporului, 
ci al unor clase, l-au aruncat în faţă toate fărădelegile şi l'au strimtorat 
ziravăn mai ales în ce priveşte intirzierea aducerii în parlament a sti- 
fragiului universal. Alături de naţionalităţi combat acum şi croații, Inver- 
şunaţi pentrucă actualul guvern vrea să le ştirbească autonomia lor pro- 
vincială. lar duşmănia croaților insemnează că regimul maghiar şi-a făcut 
duşmani pe toți slavii dela sud. Aşa că acum hu se pot răzimn nici mä- 
car pe simpatiile sirbilor dela Belgrad, de cari coaliția făcuse, nainte cu 
doi ani, atita caz, In dietă de mai multe zile nu se aude de cit—croa- 
teste, ba la 28 Oct. sirbul Duşan Popovici o duse chiar şi pe sirbeşte, 
Prezidentul lusth n'a observat farsa de cit tirziu. Poate că mine se va 
face interpelare din partea rominilor, asupra măcelurilor dela Pănade, 
Pecica şi Cristian, 


Arad, > Noemvrie n. 1907. Leandro. 


e—a A 


Viața rominească în Bucovina 


invățămintul primar şi roadele lui. 


Cinci mii de elevi la şcolile secundare, aproape o mie de studenţi 
universitari, număr ce nu stă în nici un raport cu trebuinţele practice ale. 
țării şi vr'o 80 la sută de analiabeţi are țărişoara noastră cu o popula- 
ție de 730195 locuitori. 

O ţară, care cheltueşte numai pentru susținerea şcolilor primare 
suma anuală de aproape 3 milioane de coroane şi are un procent atit de 
mare de analfabeți, e o țară cu referinţi anormale; din "an în an tot 
mai mari sint impositele pe care contribuabilii trebue să le plătească 
pentru fondul şcolar, şi marea majoritate a acestor contribuabili, adecă fă- 
rănimea, nu se poate bucura de roadele ce le aduce cu sine o cultură 
chiar şi în forma ei cea mai rudimentară. Cauzele, cari fac că astăzi du- 
pă mai bine de treizeci de ani de obligativitate a învăţămintului primar, 
să existe in Bucovina încă sate cari n'au şcoli poporale şi să existe un. 
procent atit de mare de analfabeți, sint multiple. 

Să ne däm seama mai întăiu cum stăm în privinţa aceasta. Urmă 
toarca tabelă statistică care se bazează pe date ofciale ne poate servi de. 
orientare în chestia aceasta, 

Din 100 de persoane pot: 


eegend 
coli ai 
seria 


numai 
teli 


nici ceti, 
niet serie 


Romii | 27691) 085| 7146 
Ruteni | 19.53 105 70.62 
Sen? GARY isai 225p 


Progresul faţă de 1890 se vede din tabela alăturată: 


Lem | 19% 


Stiuu eeti şi serie 19,30 34.73 
Nici celi nici serio 143 1.47 
Numai reti 79.47 64 10 


Din raportul ce ni se înfăţişează în tabela următoare în asemănare 
cu starea generală din Austria, se vede cit de înnapoiaţi sintem noi Bus 
covinenii : 


19.20 | 65.52 34.72 7252 

1.43 | 5.00 LI 3.49 

79.47 29.42 54.10 | 23.99 
) 


Stiu ceti si serio 
Numai eceli 


Nici coli nici serie 


VIATA ROMINEASEA IN RUCOVINA 177 


Luindu-se în considerare vrista şi limba de conversație, cäp3. Am 
pentru anul 1900 asupra acestei chestiuni următoarea tabelă : 


Din o sută de persoane pot: 


| 
|| 
| 
| 
| 
| 


___eeti şi serie ||  numaiceti_ "niet erti, niei serie 
Etatea =? — În: SI pa | zë = = SE | -ver Ka 

zla lala aala |3 Le 

E | EJ EJ BEI = 

1 Š |e |£E|s|€ | E | = le |: 
E | = —— — — See E z= - 


6—7 [2462 1586 3486 174 on 156/7364 8318/6358 
8—10 [64-10 48-62 7664, 245| 1-77, 11913936 4961| 2223 
6—10 |47703466 5912 216 143) 13115014 6391/3057 
11—20 |5416/38-25 8020) 096! 144 0'73 44-88 0031] 1407 
21—80 [2235 14.777439 072 1:13) 185,7693 84-10 2435 
31--40 |1022 6,767205 041 094 139 89379230 26-56 
41—50 | 704 4965989 035 061| 207/9261 94 48 3804 
peste 51 | 4.65 3.47/51.77| 030 044| 3-45 9502 96:09 44-78 

Total [27*61|19.33 68.89 083 105 1 5271-567962 2059 


Deşi înşirarea de cifre seci e obositoare, totuşi aş dori să mai înfă- 
țişez aici cetitorilor încă o tabelă, în care se consideră şi repartizarea pe 
districte: 


lată tabela: 


IA | e Is 
= i eem i z 
set e -kd E 
DISTRICTUL CHECK E 
T -i E E 
Sc | E = 
BS. | = 
| | | 
Cernăuţ-oraș | 67622 38005 1418! 
Cernăuţ-imprej. 498, 19917 
Gara-Huomorului | 55TH | 16:507 
Cimpulung | 55688; 18615 
Coţman | 94-633 22621 1 
Radăuţ, | 82152 25151 
Siret 60743 17558) 


Storojineț | 50100 18006, 
Suceava | 62'447! 19148) 
Vijai I 71:631 13:870 
In total i 

| 


i 


10 ef EEN EE a IP Eer Se e 


Ts VIATA ROMINEASCA 


ën 


Aceste's roadele unui învățămînt primar obligator de peste treizeci 
de ani: din 730.195 locuitori cf! s'au numărat în Bucovina în 1900 
513,664 nu puteau nici ceti nici serie. 

Cei mai mulţi analfabeți îi au Rutenii care se prezintă cu 79.6%, 
apoi urmează Rominii cu 71.56%, Nemţii cu 29.59%. Nu voiu insista 
asupra tuturor cauzelor care au avut de urmare că Bucovina e una din 
cete mai inapolate țări din imperiul habsburgie pe terenul şcolar ca şi 
pe multe altele. 

Statul are datoria de a lumina poporul prin şcoli; statul austriac 
însă a ştiut să scape de această sarcină grea. aruncind-o pe spatele fà- 
rilor. Statul austriac a îngăduit ţărilor ca să plătească cheltuelele educa- 
tiei poporului şi el a luat administraţia şi conducerea şcoalelor, Unele 
țări au primit unele concesiuni în privinţa administrării şcoalelor pe care 
le susțin, altele mai nimică. Intre cele care în schimbul milioanelor ce 
plătesc n'au căpătat nimică e şi Bucovina, căci influenţa ce o exerci- 
tează reprezentanţii ţării asupra administrării şi conducerii invăţămintului 
primar e minimă, dacă nu nulă. Afacerile învățămintului primar se di- 
rig de consiliul şcolar de țară, in care are şi țara doi reprezentanți; alt- 
jel e in alte țări austriace mai puternice şi mai mari ca bunăoară in Auw- 
stria de jos, unde Invâţămintul primar cade în stera de competenţă a țării 
care suportă cheltueliie. 

Programul învățămintului primar, un program invechit, e atit de 
nepractic, atit de lipsit de ceea-ce i-ar putea folosi ţăranului în ocupația 
sa, Incît nu e de mirat că țăranu! priveşte şcoala ca o pacoste care 
pică pe capul lul, tocmai cind are mai mare lipsă de braţele copiilor săi. 

Organizarea institutului normal (pedagogiul), care pregăteşte învă 
țători, e încă atit de ciudată încit nu remine fără influenţă rea asupra 
desvoltării învățămintului primar, O Imprejurare, care a avut Încă o in- 
fluenţă rea asupra mersului învăţămîntului primar, e şi babilonia de limbi 
cari se predau în una şi aceiaşi şcoală copiilor în virsta cea mai fragedă. 
Bucovina are specialitatea renumită de şcoli cu cîte 4 limbi de propu- 
nere; copiii din astfel de şcoli nu vorbesc nici o limbă corect, ei vor: 
besc un fel de limbă bucovineană, un amestec de rominească—neni- 
țască—ruteană— polonă, 

S'ar putea ingira încă multe cauze: aşa neglijența autorităţilor, ne- 
păsarea poporului, duşmănia unora cari se tem de lumină, plata mize- 
rabilă a învăţătorilor, lipsa de cărţi didactice potrivite şi mijloace de in- 
vățămint, cari toate au contribuit partea lor la starea tristă, în care se 
allă acum Invățămintul primar. Aceste toate sint plingeri vechi, ele 
au fost formulate de nenumărate ori; procesele verbale ale şedinţelor 
dietei sint pline de interpelaţiile şi plingezile deputaţilor asupra acestor 
inconveniente. Treizeci de ani au fost repeţite aceste plingeri insă ele 
n'au aflat nici un răsunet, căci în administrația şcoalelor domnia un spirit 
duşmănos naționalităților autochtone, dar mai ales Rominilor, un spirit 
care a aflat intruparea sa pertectă în fostul inspector şcolar Tumlirz, 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 2:9 


Ceh germanizat, care voia să facă din Bucovina o țară rusască-nemţască, 
caracterul rominesc al țării trebuia nimicit cu desăvirgire, 
A) Dore dai învă minut primar a fost discutată nu de mult 
petent for, de conferența de ţară a invățătorimii, 
Conferenţa de țară a învăţătorimii e un fel de parlament şcolar. Din şese 
În şase ani, autoritatea şcolară convoacă această conterență în capitala 
țării şi îi comunică chestiunele, in care doreşte să afle părerile învăţăto- 
rom, Conferenţa se compune din cite trei delegaţi ai Invățătorimii din 
fiecare district politic şi din inspectorii şcolari districtuali. In August anul 
curent s'a întrunit a şesa conferință a învățătorimii şi s'a ocupat cu toate 
chestiuniie mai însemnate ale invăţămintului primar, Să sperâm că refor- 
mele dorite de dinșii se vor face în folosul progresului şcaalei la noi 
în ţară. 

Până aici am vorbit in general despre starea rea a întregului in- 
Văţămini primar din ţară ; asupra neajunsurilor ce se pot constata În şco- 
Hie romine primare şi asupra ncajunsurilor, de care sulere învățămintul 
limbei romine în unele şcoli primare, sar putea scrie volume întregi, 
Până acum cițiva ani au fost neglijate, consecvent, interesele şcolare 
ale Rominilor incit se pntea crede că se procedează după un sistem a- 
numit spre a opri desvoltarea învăţămintului primar, la Romini, Imi aduc 
aminte ca astăzi de răspunsul ce l-a primit directorul şcoalei primare din 
satul meu natal, regretatul învățător George Brăileanu, unul din cei mai 
buni învăţători ce i-au avut Rominii, cinda voit să deschidă clasa a şesa 
laișcoala sa, că trebue să aştepte pănă ce vor avea şi Rutenii o astiel de 
şcoală, Limba romină a fost scoasă din o mulțime de şcoli şi Inlocuită cu 
cea ruteană. În cartea „Rutenizarea Bucovinei” se pol citi o mulțime de 
cazuri de aceste, în care numărul Rominilor ce locuiesc Intro comună a- 
junge sute, iar al copiilor romini obligaţi să cerceteze şcoala nu ajungea 
numărul de zece. In decursul anilor din urmă s'au luat unele dispozijluni 
cate garantează o desvoltare mai firească a învăţămintului şcolar romin. 
Sistemul vechiu insă n'a dispărul încă cu desăvirşire. Exemple putem 
inşira o mulţime ; vom vorbi însă nunal de şcoalele primare din capitala 
țării. Am arătat într'o cronică din revista „Şconla* bazat, pe datele oliciale 
publicate de consiliul scolar orăzănesc, cd din 509 copii romini obligaţi 
de a cerceta şcolile primare din centrul oraşului, au cercetat şcoala nu- 
mat 96, Nu e nevoe de comentar spre a arăta tendința ce se urmăreşte, 
La şcolile primare din Cernăuţi există o întocmire, care va pime în mi- 
rare de sigur pe fiecare pedagog. Copili cercetează în primii doi ani şeo- 
lari secţii naţionale, unde învaţă toate materiile în limba maternă, iată din 
clasa a treia, se impreună toate secțiile şi învaţă toate materiile în inba nem- 
jască, Ce rezultate se pot obținea la o astiel de intocmire e uşor de cons- 
tatat. Niciun rezultat! In suburbii se rutenisează cu forţa, aşa în subur- 
biui Manasterişte, unde toate intervențiile Rominilor n'au putut pune stavilă 
acestei tendințe ostile. Citeva date statistice întăresc cele avansate mai 
sus. Deta anu! 1879 pănă la 1893 s'a urcat numărul copiilor romini o- 


ai VIAŢA ROMINEASCA 


e 


bligaţi să cerceteze şcoala în Cernăuţi dela 218 pănă la 1160, Deia 
anul 1896 se schimbă deodată în mod inexplicabil raportul dintre Romini 
şi Ruteni după cum se poate vedea din următoarea tabelă oficială : 


Romis ` Beton 
1896—97 1655 1440 
1897—98 140 1659 
1898—99 1350 1634 


Deci în decurs de doi ani a scăzut numărul copiilor romini obli- 
gati a cerceta şcoala dela 1655 la 1350 deci cu 305, (Vezi: Rutenizarea 
Bucovinei p. 79). 

Din înbunătăţirile anilor ultimi, care ne fac a crede că vor fi fa- 
vorabile desvoltării fireşti a invățămintului primar romin, amintim urmă- 
toarele ` Crearea unui post de inspector şcolar romin, numirea de ins- 
pectori şcolari districtuali romini în districtele romine, instituirea unei co- 
misiuni naţionale pentru examenul de capacilate la şcoala normală și a- 
propriata creare de secţii naționale la această școală. Dar chiar şi satele se 
mişcă şi cer drepturile lor. Comuna Hatna, care a fost, contra voinții u- 
nanime a locuitorilor, norocită cu o şcoală ruteană, se luptă de zece ani, 
ca să capete o şcoală romină şi-i pe cale de a aduce la indeplinire a- 
ceastă dorință. In unele oraşe, în care elementul romin e în minoritate, se 
creează şcoli de minoritate cu limba de propunere romină, (Vezi: artico- 
lul meu în Revista generală a învățamintului: Era noud). 

Din ultimul raport al consiliului şcolar de ţară asupra stării şcoale- 
lor primare din Bucovina trebuie să äm încă dien date, cari ne in- 
făţişează starea actuală a şcolilor noastre primare : 


| 


E Si ŠE | en şcoli de chise îs 
Districte geolare | ZE | EF | sa. > m| BP 
ZSSR ele fafi s | ož% 


Cernăut-oraş | 19, d ai wei — 


Cernâuţ-jur BS 42 8 9 a 
Gara-Humor 46) 39 o 12 2 
Cimpulung 50| 29 2 H 8! 
Cotman 09 ai oe l o 
Rădiuţ 40| 28) 2 8| 4 
Siret 3| 39 9 8 5 
Storojineţ 421 27 9 15 7 
Suceava 34| A dp 10 o 
Vascăuţi al wi au 24 
Vijnița | a 27 19 It 
Zastavna | 35 ag 8 7z y 


| — —— 


| 456) 336| 105 102) 53 


Kg = 


d VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 281 


Din acest tablou rezultă că districtul Gura-Humorului e unul din- 
tre cele mai inaintatate pe acest teren. Districtul acesta cu 32 de co- 
mune are 46 şcoli cu 187 clase; 13 şcoli din aceste 46, sint şcoli de 6 
clase, cel dintăi district în această privinţă în toată Bucovina. Şi cine cunoaşte 
şcolile acestul district și afară de datele statistice, adică edificiile şi 
viaţa invăţătorească, va recunoaşte că e cel mai inaintat district din Bu- 
covina, Meritul D revine excelentului inspector districtual Dolinschi, cara 
munceşte cu mult zel. Asupra limbii de propunere în şcolile din Bucovina 
ne putem informa din următoarea tabelă, din care reiese că Rominii au 
cu 35 de şcoli mai puţine deci! Rutenii. Tot din acest tablou se va vedea 
babilonia de limbi ce domneşte la şcolile din Bucovina : 


Limba de propunere 


E l | a ge gaal ` 
Districtul |È] 7 | BE LINKS IA 
PEIRIHHUHLEHE 
| ( | | seg Eu | |] 
Cernħuțoraş 18 2 ei 2| d AA 
Cernânţjur 15 12} si-l ai 2| 1|-l-— 
Gura-Humor | 9 29 1) 3) 1| gi =i- E e 
Cimpulung 10 25 SA % ți — E 
Cotman Lä =i ee Ah Aale 
Radauţ (a 28 OU 5i- -i 
Siret lol 18) Lëtz lh af mt 

Storojineţ || 4) 21 10| 1}—! 3|— d LN. 

Suceava ` IA 25 a Li0p-29 RA 
Vaschutt a A geg AA. îi 
Vijmata | 7 =. 32i- Si SI 

Zastavna 13 —: 30j2——— cl ll 

paa DEA be me | mar berg 

Total; 72 150) 185| 8! 421] 4 ai 1-5) 


Din această tabelă se poate constata nu numai numărul mult maj 
mic al şcolilor primare cu limba de propinere romină, dară şi cât de 
puţin unitar e teritoriul Rominilor faţă de ce! rutean, care e mult mai com- 
pact şi cit de slab sintem noi în districtele mixte ca în districtul Cernău- 
țului şi Siretului. 

In slirşit mai induc o tabelă statistică din care se poate vedea nu- 
mărul copiilor obligaţi să cerceteze şcoala și a acelor ce au cercetat de 
facto, totodată şi număra! copiilor cari cercetează şcoaleie romine ` 


n mă ȘT a e ii 


. e 


Ke" 


- z z 
E S geg 


esa VIAŢA ROMINEASCA 
Lan Dëss -arg 28 SEHR a eg DI as 
DEEM AS 
Lai = z gë. E —— ——— Sei => 
a | usna | | 3 | | | S S | | i Si 
E | poupu = Cu 
a mes P => =ne 
af m A E TE EEA 
3 n pa — E == ——= — — ŘŮ- — — Ac e 
Š pesima | Ké bett? |] Kl KA E | = 
E guvnzoa | 
= l ei Ce E SE TR Etgen o E 
că | CG 
Sf] SSlalilial!!|s 
e = —_ NISE == WEI —— Da — 
| (EG 9 D N + e sa i -= 
A turana ` AE ME AE - II : 
2 ` oma, să să li 
Ei zereck? H = EE SC 
Š PIA Sg lta 
S wm Ve Wie dë 
v | D emm mar a = r Zeng 
T pm me cu z: Zen SREZ 
e ON Dreem SEI: 
S gasos || 
- = p Re a a ra "vs e z = 
S RECRKKSERKKKKEEROIE 
ei | gege | ~ cd) Zi — = a E FA 
= | II = III ——»— ee 
Teega SEI [i 
îm SASE BESS Ze 
e ERC 2 a a |: 
= SI SS on A CS să. ZS = 
U AS = E z ZS Si ké E Z ZS * E D — 2 
| | E Re 
n EE SEH z Co "e 5 iai mg a ae E z 
nvo% pzeagaa | Q: SS KR: Si KW Sa ad 2 e Lë 
vie ura Sa A ăi = E 2 a e sad Ce op 3 © = 
= —— egen AE bs = SE = ES we? 
St TR ER RRE E SL 
Poe SS Sa a 3 oR als 
sti SSC da RSSSERIE 
572 Ss E? = 
Ecis ZE VE <> mam 
Lafe ës 
Wb a 
l 8 5 z ai z 
pes ect 5 5 zi ei än EI 
(SSES SS e Ss S 
KEE KEKEEEKECK 
3 3 & — 
Lë ë Se Së Se së PN 


dl 


Tabela aceasta ne arată că cercetarea cea mai regulati e tot în Uis 
trictul Gurel-Humorului unde din 9985 cepli obligaţi a cerceta şcoală, 28 
cercetat 9730, deci n'au cercetat'o numai 285. 

Dacă în toată ţara s'ar putes constata acecaşi cercetare, atunci ar fi 
o stare ideală, Se poate vedea însă că un inspector conştiincios poale 


face direcl minuni. at. 


Miscellanea 


„RAVAȘUL POPORULUI: 


Marele nostru scriitor, d. Mihail Sadoveanu şi d. Artur Gorovei, 
cunoscutul literat și folklorist, care e şi un om de bine, anunţă apariţia 
unel gazete pentru popor, intitulată Rétapul Poporului. 

lată programul gazetei, după prospectul primit la redacţie ` 


Gazeta aceasta va eşi de două ori l i 
gr eş pe lună şi va vorbi poporului 

Vremurile sint din ce în ce mai grele, omul are tot mai puţin 
påmint şi lumea se SC Sa Din pricina asta se put isca tulburări care 
+druncină aşezămintul țării. 


Noi vom căuta să arătăm fraţilor noştri, cari vor citi această 

gazetă : 
1) Cum ar putea să trăiască el mai lesne, să ciştige banu! mai 

uşor - cum sar putea să scoată din pămintul pe care-l au, lucrindu-l, o 

hrană mai îndestulătoare, o holdă mai : 

Ă 2)Cum, economisind şi făcind tovărăşii, mai mulți oameni pot a- 

junge să inchirieze ori să cumpere de veci pâminturi, 

3) Vom da sfaturi oamenilor pentru creşterea vitelor: le vom spune 
preţurile de vinzare şi de cumpărare, din tirguri, aşa ca să nu poată fi 
inşelaţi : să poată vinde „holda sau vita cu prețul cel mai bun, şi să 
cumpere de la negustori cinstiţi, ce le trebue, cu prelurile cele 
mal eftine, 

4) Vom da sfaturi pentru boalele oamenilor şi ale vitelor. 

5) Vom arăta, instirşit, cari sint drepturile locuitorilor acestei ţări, 
şi cari datoriile lor; le vom lămuri adică toate legile ţării, 

Pe lingă toate aceste folositonre lucruri, de care orice gospodar 
trebue să aibă știință, gazeta Rävaşul Poporului va da toate veştile 
cele mai de samă din lume, dia țară şi din ținuturile noastre, în fie- 
care număr. 

Insiirşit, dacă un cetilor are o nevoe, o nedumerire, dacă mi ştie 
cum să iasă viir încurcătură,—atunci ponte să ne scrie nouă, pe a- 
dresa acestei toi, şi noi vom da toate sfaturile şi toate lâmuririle de care 
omul are trebuinţă, 

Mai adăugim că gazela noastră nu se va îndeletnici cu alte lucruri 
de cit acestea, Certuri între oameni, politică şi altele, sint străine de nol. 
Răvaşul este scris numai pentru popor şi nu va avea în vedere decit 
nevoile poporului, 

Deocamdată gazeta se va tipări numai pentru județele din nordul 
Moldovei, pentru ca să-l pulem da o răspindize cit mai mare, 

Membri fondatori : N. Catrinici (învăţători, V. Cornescu (învăţători, 
V. Costăchescu (invăţitor), D. 1, Gavrilescu Unvăţător), P. Gheorgheasa 
(învăţător), Artur Gorovei (publicist şi avocat), lie Mihailescu (învăţător), 
Teodor Radovici (invăţător), Mihail Sadoveanu (publicist), M. Stamatin 
(protesor), N. Stoleriu (invăţător) Elena J. Teodorescu ţinvăţătoare), 7 
Teodoresén (invăţător), S, T. Kirileanu (invăţător), V. M. Tomegea (in- 
văţator), Al Vasiliu (invălător) 

Redactori : Artur Gorovei, Mihail Sadoveanu. — Redacţia şi Ami, 
nistraţia în Foliiceni.— Preţul abonamentului: 1 leu 20 bani pe an, 


Utilitatea unei astfel de publicaţiuni e aşa de vădită, incit nu mai 
e nevoe s'o relevăm aci. 


lar faptul că un mare scriitor se hotărăşte să ripească activităţii sale 


PER PD a mc 


e ge o 


"et VIAŢA ROMINEASCA 


artistice un timp preţios pentru a-l consacra luminării celor mulți şi mici, 
poartă în sine o mare semnilicație şi ne arată iāmurit că lucrurile s'au 
schimbat, că Incep vremuri mai bune, 

Astăzi, se poate constata cu mulţumire, că toţi cei aleși ai neamu- 
lui sint de partea celor „umiliţi şi oiensaţi.* 


„POLITICA ȘI LITERATURA“ D-LUI S. MEHEDINŢI... 


D. S. Mehedinţi ne închide uşa literaturii... 

Cum, veți întreba ? 

La „Viaţa rominească* colaborează poeţi ca Alex. Vlăhuţi, Gh. 
Coşbuc, Oct. Goga, St. |, losif, Gh. din Moldova, Artur Stavri, Dimitrie 
Anghel... ete. ete. 

Sint mal buni in literatura rominească ? 

In „Viaţa rominească” publică în proză, A. Vlăhuţă iarâşi, N. Gane, 
|. Al. Brătescu-Voineşti, M. Sadoveanu. l Aghbiceanu etc... etc... 

Şi, iarăşi, avem multe nume mai lustre în literatura noastră ? 

Cum dar ne pot scoate atară din literatură tocmai „Convorbirile £- 
terare*, în care de mult literatura e reprezentată cel mult prin două trei 
poezii (chiar în numărul in care d. Mehedinţi săvirşeşte execuțiurea 
noastră sumară, găsim munat creaţiunile d-ior Georgian şi Ciuchi....), iat 
acelea, şi cind sint reuşite, cum au fost sonetele d-lui Cerna, după ci- 
teriul d-lui S. Mehedinţi trebue considerate ca „politice*? 

„Şi doar valoarea literară u unei reviste se ponte mai ales carac- 
teriza prin produciunile ei literare, şi nu prin publicarea cercetărilor 
şi a documentelor de arhivă | 

Dar „Viaţa roininească* urmează o direcție literară „tătăcită” 1... 

Cetitorii noştri cunosc de mult că aceleiaşi direcţii aparţin şi un Taine, 
un Brunetitre, un Sully Prudhomme, un Bourget, etc. (Vezi şi „Cronica 
literară“ din acest număr). 

Nu vom mai repeta aici în ce constă această direcțiune: timp de doi ani, 
d-nii G, Ibrăileanu, C. Şărcăleanu, C. Stere, d-na |, Sadoveanu-Evan au 
avut de atitea ori ocaziunea să lămurească punctul nostru de vedere... (A. 
supra unor observaţii de lond, vezi la „Revista revistelor”). 

Dar după o îndelungată tăcere (cel puţin în publicitate) şi după 
o malură cugetare, d. S. Mehedinţi descopere insfirşit că, după această 
direcţie, „inspirația artistică este îmbiată să Intre fa serviciu unui par 
gës te (eC Le", N 10, 1907, p. 048), Atita a putut daag alege din de 
am scris despre ară... 

Şi iată, severul domn Mehedinţi, directorul „Convorbirilor literare”, 
colaboratorul de la „Epoca“, preşedintele Consiliului permanent, pto 
testatarul (sau contra-protestatarul ?) de D congresul didactic, profesori 
de geogralie de ja Universitatea din Bucureşti şi autorul privilegiat ai 
cărţilor didactice pentru şcalile primare, oratorul de la „Teatrul lite”, 
membrul (aşa-i ?) în comitetul executiv al partidului conservator (alături 
de acela pe care cu atita eleganţă îl poreclise altă dată „Trâncănescu”).= 
cte, ete.—ne goneşte din literatură ` „Hteraţii cu număr de registru Ir 
dică nol...) care duc Pegasul la iestea unui partid politic, aceia se eii- 


= EA ass, 


minează singuri din sfera artei şi 
trec într'o cate 
critica lirerară nu mai are nici un interes să-i per amar pede ae pri 
Superb gest! Dar analiz ee? 
gi ează d. Mehedinţi concepțlunea noastră este- 
că, ech gen insuficienţa, H răstoarnă premisele 3 
u,—aiară de evocarea năprasnică Goethe 
să proorocească că vom fi eliminați yigg bece Pta lezarea 
din literatură, „cum s'au eliminat în mod ase "bm vegan? 
SE e ai 
CH ` giorni după ce d. Maiorescu a distrus nu Sr e 
méi ins al Brunetiċre,—in cit „pentru cei capabili adevărul se a- 
ti Aa e toată plinătatea sa. Critica negativă trebue să se mär- 
amer nel an Ban A spe numai cu degetul (gesticulația tot- 
eee erg a. DAI - are a d-lul Mehedinţi...) pe cel ce-l neso- 
z en e AN savant însă, d. S, Mehedinţi se crede dator numai 
de pape Ge eeh au făcut cu putință, după ce magister dixit 
era “ | 
ffe dz a ură nişte „Abece“, ca noi aceştia de la „Viaţa 
Şi cauzele sint trel, ne spune 
, profundul geograf : 
1) „Lipsa de o cultură mal vechie“ i 
DAAE nit orok să e“... adică, intelegeti, şi cei mal 
2) „Greutatea înțelegerii şi răs ii i 
pindirii adevărului artistic“ 
vădit, proştii de ia „Viaţa rominească” nu sint în stare să-l ai erai 
3. Ser degen Avea arate estetice eo lucrare sufletească cu muit 
elicată (1), lipsa demonstrației precise din stin) 
aici un fel de suveranitatea inepției...* PE 
Cum vedeți, cele trei cauze se i 
A pot rezuma ast-fe! : prima-prostia 
celor de la „Viaţa rominească“; a doua—tot ti ` 4 
a dă ot prostia ior ; şi a treia -—ace- 
Dacă acestei demonstrațiuni i se poate Im i 
pula monotonia de gindire 
nu-i lipseşte variaţia de sonoritate căutzlă, şi mai 
patra pet A şi mat ales nu i se poate 
Si, pentru a-şi afirma superioritatea intelectualăşi cu mai multă e- 
nergle, directorul actual al revistei, în care au scris altă dată aliția mari 
dispăruţi, nu-şi rä vocabularul, Să cităm cile-va pilde, la intimplare 
din vorbele alese, şi cu atita prețiozitate combinate, ce ni le adresează 9 
„Săraci cu duliul şi cu simţirea“,.. ` 
„Independenţa erbivorului încãpăținat care folosindu- i 
friului calcă alături de drum”... a NEES UR 
Nechemat: 
„Cind nu deşteaptă mila, ei stirnesc el: 
„Suveranitatea inchipuită a Inepţiei” (incă o dată 1)... 
„Insuficienţă intelectuală”... 
„Zădămicie tipografică”... 
: So ep Side, nici odată In viaţa Jor mar îl ajuns la idea 
e a prețui o operă de artă, dacă intimplător n'ar D auzit şi 
de critică"... i i ech: 
Credem că e destul—poate chiar prea muit.. 


Zo VIATA ROMINEASCA 


Mărturisim că d. Mehedinţi a reuşit să ne pună intro situație 


dificilă. 
Şi nu numai fiindcă metoda dialectică a d-sale nu poate duce, in 


tond,—dacă am voi să-i urmăm pilda,—decit la cunoscutul dialog ai 
băeţilor de şcoală, cind se ceartă, sau la schimbul de epitete graţioase, cari 
ne otensează auzul de obicei numai cind treceri pe lingă uşa unul 
alt templu decit al artei sau al literaturii. 

Dar şi pentru motive mai serioase. Prostia sau deşteptăciunea sint 
noțiuni foarte relative ` dacă, precum se zice, orice prost poate gási in 
totdeauna pe unul şi mai prost care să-l admire, nu e mai puţin adevă- 
rat că şi ori-ce deştept, în fața altui şi mai deştept, oricind poate fi mic- 
şurat prin comparaţie, 

Cine dintre deştepții, în obicinuita accepţiune a cuvintului, nu va 
scădea în comparaţie cu un Kant sau Aristotel, de pildă? 

E cu putință, dar, ca îndepărtarea intelectuală între noi şi superbul 
autor al „geografillor“ pentru clasele primare să fie atit de mare, incit 
să indreptăţească nimicitoarea lui grandilocvenţă față de „Viaţa romi 
nească“. Căci, cine poate şti ce proiunzimi ascunde intelectul acesta, ne- 
desvălite încă pănă la virsta matură, la care a ajuns? 

Dar, vedeţi, aceste lucruri nu se afirmă numai prin cuvinte tari, 
vocalizări iscusite şi gesturi energice,—să albă d. Mehedinţi încredere in 
mişcarea de simpatie melancolică ce ne stăpineşte în momentul de față, — 
fiind-că În asemenea caz toate acestea, „cînd nu deşteaptă mila, stt- 
nese risul“, 

Cärturarii noştri cari cunosc şi judecă manifestärile noastre intetec- 
tuale, ale tuturora, pot găsi, cu drept cuvint, că d-nii C. Stere, C. Şăr- 
căleanu, G. Ibrăileanu, d-na |. Sadoveanu-Evan, (ca să vorbim numai despre 
cel ce au scris aici despre artă şi literatură) nu au produs încă, din panc- 
tul de vedere absolut, cine ştie ce lucru mare, dar ei... cunosc şi pro. 
ducţiunile d-lui S. Mehedinţi. 

Pentru publicul nostru cetitor d. S. Mehedinţi până acum e numai 
un om, pentru care Geografia poale nu are taine, care ştie nu se poate 
mai bine că Berlinul e capitala Germaniei şi se află așezat pe malurile 
Spreel, şi transmite cu mult talent aceste cunoştinţi elevilor din şcoalele 
primare, şi, probabil, studenţilor săi din Universitate. 

Şi apoi ? Poate publicul nostru îşi mai aduce aminte incă şi de 
discursul de la Teatrul Liric, bine intonat şi mai bine gesticulat, 

ŞI încă d. 

Desigur, d. Mehedinţi ocupă o situațiune înaltă în calitate de di- 
rector al... „Monopolului cultural romin“, dar—atit de aproape e Capitò- 
liul de stinca Tarpea !— înaintea d-sale această calitate o avea şid 
Dragomirescu care, ca şi dag, avusese atita timp prezumţlunea tatentului 
şi a stin! profunde, în virtutea inserierii întrun anumit club, ŞI 
cine poate şti unde-i mai pot duce şi pe d. Mehedinţi focht: 
aţiunile de club şi ce soartă va mal avea atunci şi directoratul „Montopo- 
lului cultural” 2... 


Ajunge dar această calitate oficială pentru a ne strivi prin emlaz 
Da as aana kaaa pia ata nonnii Oah Kaharoa Kebieg A 


—— 2 


SE 2 Media pe Cebes,—care nu e de loc un „Kebias*?-—Vroind să 
xS iae a Ze spune cu multă siguranţă, că acest Kebias 
h $ espre on" şi „cit timp va fi un Platon, va fi 
ee am + Din nenorocire, nouă nici „Kebias* al d-lui Metan ia 
sai ai rata eu Platon, nici Platon despre iebias,-—cu toate că 
tanscrierea numelui, d. Mehedinţi ne dă a îr 
e A ntel E 
pape cetind pe Platon în original. Până la lămurirea „pară ape 
nsä, mirat zei va aduce aminte numai de... d, S. Mehedinţi) 
54 mai vorbim de estetica acestor atitudi: rci 
binat cu Tartufe al „artei pure“?, FE 
Vrea d. Mehedinţi să discrediteze di 
i li direcția literară pe care o - 
Zintăm, sau să-şi afirme in adevăr superioritatea intelect ali ? CH 
SG are decit un singur mijloc, 
opue concepțiunii noastre estetice pe a d-sale, să ji 
-sale, să o sprijine cu 
bus putere de logică şi cunoştinţi superioare, şi fără de edr sa 
reg studiate înaintea oglinzii, fără injurii şi fără falşificarea ideilor 
a reia dind dovezi de o adevărată cultură, — cultura sufletească, care 
a € ntotdeauna legată de înmagazinarea de volume ca in rafturi de bi- 
ecă, nici de memorizarea mecanică a nomenclaturii geogratice,— cultură 
pe care nu o poate înlocui nici o mimică savantă.... 
"eg vom sta cu plăcere de vorbă. 
vor ciştiga şi cetitorii, precum vom ciştiga şi noi 
prestigiul literaturii noastre, oricare din păreri EEE les 
LITERATURA RORINEASCA IN STRAINATATE. 


A apărut la Lipsca „Aus dem Balkantwi 
ărut 5 ' inkel de Carl Dieterichs, 
povestiri din viaţa popoarelor greceşti, romineşti. bulgărești şi sirbeşti e 
anume: două povestiri din literatura greceacă, patru din cea sirbească i 
bulgărească şi următoarele din cea rominească ` á 
Popa Tanda, de /oan Slavici ; In străi 
vele, de Barbu Delavrancea. [ci SME, i 
Se dau la sfârşitul cărții informaţii i 
i asupra autorilor. La cele referi- 
GE autorul cărții spune, pentru cei ce vor să aibă cunoştinţi 
+ Să cerceteze cartea lui Alexici,— 
intormator excelent, i-ai a d 
„SPECIALISTUL ROMÎN- 


Insuşirile sufleteşti ale „specialistului romin* sint 

: e se vede, molip- 
sitoare, intrucit chiar „specialiştii romini* prin asimilație, in lipsă de A 
gumente şi ne avind curajul de a infrunta o discutie publică, ajung să 
co teoriile adversarilor în ştiinţă prin scrisori particulare, adresate 
academicianilor, directorilor de reviste, secretari! die, şi 
administratorilor de reviste. ZS WEN 

Sistemul este comod. Poţi dobori un sist:m advers, fără să riști 
corecțiunea meritată în public, intrucit un «m ce se respectă, nu poate 
accepta lupta pe acest teren şi cu aceste mijloace. 


P. Nicanor & Co, 


Kegel 


Recenzii 


Corneliu Moldovanun. Placări, 
Bucureşti, 1907, Preţul 2 lei, 

Poeţii şi seriitorii mari, ba şi cei 
mediocri, pot inspira pe urmaşii şi con- 
temporanii lor la începulul varierii, 
fra ca pentru aceasta să fim în drept 
de n ne indoi asupra talentului ai ori- 
pinalității la caro vor aveu sA ajungă 
noii seriilori la sfirsitul enriertt lar. 
Flaubert a inspirat de la Chàteau- 
briand, Châteaubriand el însuşi de lu 
mediocru) Bernardin de Saint Pierre; 
la poi Eminesen, la inceputul carierii, 
se inspira de la.. Aron Pumnul, Vin- 
buts de In Eminescu, etr.. ceia ee nu 
i-a ImmrOient pe niciunul a ajunge la 
originalitatea do enre erau enpabili şi 
alunei s'au dezbrăen! de toate impro- 
muturile făeule altora râminini ei 
înşişi. 

Nu-i vom face deri o vină d-lui C 
Moldovanu ră, dupn Emineren, işi In: 
inarce privirea de In vremile de ori 
spre trecutul 

Bogat în vilejie şi credinţă, 
ră, după Octavian Goga, lave să răsuna 
în versul său „rintarea pătimirii noys- 
tre”, dacă in versurile sale aroe pe 
linga impromulurile inconştient şi in- 
voluntar făcute marilor săi predece- 
sori, Bi nota sa proprie. 

E insă în uenastă intoarcere spre 
„trecutul nostru glorios“, spre vremila 
turburi şi măreţe din istoria neamului, 
in eintarea dragostei de țară ai de 


neam, © primejdie ve se poate gne 
inlatura. În evoeuren scenelor de riw 
bain: Caii tropotese, armele zingănee, 
sint vorba vechi ce sună steuniu g 
muzical amestoeindu-se eu trimbiți £ 
cu surle, jar versul, în ritmul en 
ne-am daprins de mult eilind pe mari. 
noştri eintăreţi, râcare plin, corret 
armanias, Autorul se îmbală el în 
de muzica versnlui são si iată fo 
pompoasă, de-n bagāļie aparenta, rei 
torismul, san hainn sclipitoare Gei 
fondul, făra de care nu se ponle era 
şi construi o opază de artă de valoap: 

Fond şi Torma sint distineț unt setei 
lastire, ce nu mai an azi niciun re? 

Fondul da naştere formel, Cein o 
reprezintâm in artă și literatura ec 
gelarea nonsirs, care In rindul ei e ` 
prezentaren vieții adevărată sau mumi 
posibila, realt sau imaginară”, aid 
Rémy da Gourmont. Deri o formă 
nu a luat naștere dintr'un fond, op $ 
da perfectă ar l ca, o ceva ilog 
ireal, destinat să piară, Creaiunile et 
gelăvii sunt supuse aceloraşi legt pg 
şi erențiunile vii, și măsura viabikhtagi 
Jor o avem în imediata impresie eba 
fae asupra cititorului lata, de ge 
Cintec războlaie: 


“Sa suna Irimbiţi, surlele cinte, 
In zäit vräimage onstea să s'ariali 
Cä-i eras de răzbunare şi osindi= 
Cine-i setos de viforul ieri | 
Frin singe drum să-şi lavă lu Loëlgr? 
Și s'o vădi drept luptator we 


RECENZII 


Snnă trimbiţile, cinta xurlele, acom- 
paninză versul, dar unde sint imagi- 
nile care sa-ţi verse în suflet focul 
patimii de lupta, unde e cuvintul cure 
sä facea să vibreze prelung pornirea 
entre duşman ? Unde sint versurile 
lui Gogu, adeseori imperfecte ca forma, 
aspre, stridente, dar alit de pline, atit 
de suggestive și de puternice? In mare 
parte din versurile sale poetul pare 
støpinit de dorinţa de a face versuri 
bune, nu de n reda ceia ce simte si 
vede cu Inchipuirea, în forma cea mai 
potrivita. Cuvintele Il seduce prin stră- 
lucirea sau zingănirea lor st el faca 
versul pentru ele, nu pentru a pune 
In el simţirea şi ideia sa, De aci ucele 
poezii lungi și fără emoție ca „Codri- 
lor“, „Celor de pesto munţi” ete., în 
care ideile sint banale şi stilul abs- 
tract, cu toată aparența lui de a fi co- 
Jorat şi stralucitor, 

Sint totuşi în volum citeva tablouri 
frumoase, descrise In elteva trăsături, 
a căror poezie și emoție e bine redată, 
in vorbe cumpâtate cum e „Zile de 
restriște“, cu care începe volumul, şi 
„Pusietate». 

Sint asemenea frumoase şi cele ei- 
teva portreta—gen pentru care auto- 
rul se pare că are vocnliune—ca „Bo 
erul“, „dupinița“, „Cronicarul“, în care 
se vădeste un adevărat dar de a in- 
sien chipuri din trevut în calvarea lor 
de vechime şi originalitate, 


* 

B. Heirat, Avea. Bucureşti, 1907, 
Versuri. Edit. Sucee et Comp. Bucu 
regli. 

Dapă a vlt poeți geniali sau de 
talent, pe care i-am ayut ṣii avem 
incă, trebue unui volum non de ver- 
suri o formi dësävirşitä şi o concep- 
tie hotărit personala pentru a påtrunde 
in atenţia publicului. D-l Hétrat are 
unele pasteluri în genul lui Cogbue şi 
Josif, cu imagini mai şterse, dar în a- 
celaş ritm, deşi adeseori sfiişiat de 
disonnanțe regretabilo. Cu filosofie ace- 


laş pesimism eften, aceleaşi reflecții 
asupra seurlimii vieții, „un vis intre 
leagăn şi mormiut petrecut în durere“, 
bannlizate de toți vorsifieatorii, ce s'au 
perindat pe la revistele efemere, de la 
moartea maestrului Eminescu pina azi. 

Abstraeţiunile sint semne şi simbo- 
luri desbrieate de orice viață şi pen- 
tru a fi în staresă redeu viață în arta, 
trebuese turnate în imagini răsările 
dintro puternică emogiune. Versurile 
in care nu vibrează emoţiunea și nu 
scapiră din ea imaginea dätatoara de 
formă şi de insullețire, sint versuri 
reci, chiar daca ele conțin cugetări a- 
dinci ca ale unui Sally Prudhomme, 
darămite rind nu rasfringe de cit cu- 
getarea vreunui Bouvard sau Pecu- 
chet £. 

Ce sā zicem de acea Glossă a d-lui 
Hétral, biată parodie a glosei nemu- 
ritorului Eminescu, în cure, cu naivi- 
tutea neştiulorului problemelor cuge- 
tării moderne, autorul reeditează toate 
tavăţaturile morale de prin cărţile de 
lectură de scoală, într'o forma mai ba- 
nali decil chiar cea din manualele 
diduelice : 

Milos şi drept nu 'ntoaree fata 

De la Zu şi-o alină - 

Ca doar eu rost sai fe viața 

Departe de-a mulţimii tina... 

Şi eui nu-i vine "n minte Homais si 
reheețiile lui Blosrnben-si ni eg, citind 
simbolistica poezie „Vietus* in cure 
vițelul de aur are cam următoarea 
cunversalie cu D-zeu: 


Destul faptură hida L... 


(zice bietul D-zeu vițelulu- 

de aur, iar acesta răspunde) 

Mai hida-i a ta lume 
Dac'am putut, Bătrine, so - 
buşase în tinā L. 

Aceasta e filosofa Inalta şi originala 
din care se inspiră versul d-lui Hétral, 
intr'o forma ce o mai mult proză foarte 
fantastic rimată şi incă şi mai fam- 
tastic ritmată. Poeţii de pini sata 


290 VIATA ROMINEASCA 


„hier eei ea nu aveau alt fond de ins- 
pirații decit cole două-trei banalitaţi 
învechite din versurile d-lui Hétrat, pe 
deprinseseră cel puțin eu o formă im 
pecabila din punctul de vedere al le- 
gilor prozodiei, D-1 Hòtrat us de si- 
gur eð gäseslo invechit axioma că 
„vars fără ritmu nu se puate, dar nici 
ritmu fară număr”, poate că d-sa se 
crede un adept al versului liber! 2... 
Un singur lucru ignorează atunci d-] B. 
Hétrat, anume că şi versul acesta Îşi are 
principiile lui fixe şi că trebue malt 
talent să se serie un poemi in aseme- 
nea formā bagata și varială, în o 
formă nu mai puţin bogată şi stra- 
lucitoare pentru a inlocui eu prisos 
vlementela murieule atit de seggestive 
din vechea formă regulată a versului. 
Vorsurile d-sale sint pumai emanet- 
pate, strecurind, pe furis, ivi o silabă 
mai mult, dincolo puină una mai puțin. 
rgiriind urechea destul de des cu ver- 
ruri gehioape şi rime greșite, sehim- 
bind eu cea mal mare seninătate av- 
centul cuvintelor, 

“fonta aerslea pentru a ne pune 
„Povestea unul suflet“, acea naiv de... 
ropilironsa fabulă a greerului care 
respins de furniea giseşte tompati- 
mire la seatin—gi această hrana su- 
vtenzea îi Une de cald şi de foame, 
corijind astfel morala aspră dm fn- 
bula Îi La Fontaine, tot după verin- 
tele moralei de şeoulă 1... San să ne 
spue povestea din „Vendella”, a eàrei 
doelumaţie goală şi ultra-romantică, ne 
face să zimbim e induizeniă sau vom: 
pâlimire, dupăcum ne gindin că e 
serisă denua eler sau de.. on pro- 
fesor, 

Daca DÄ Hétrat s'ar A marginit să 
citească versurile sale in vreun cere 
de mandarins intelactuali, ar fi pu- 
blieat sanetele sale „Robii marii” in 
revistele lor, faima sa de port ar îi 
ajuns astfel siugară până la noi şi ar 
ü fost scuti! ce neplăcorea dea fi 
criticat de muritorii ordinari, cati vor 
poezie BEEM, 


e mm 


+ 


Em. Giirlennu. Odată! Amim 
tiri, Sehiţe şi Nuvele. Biblioteeu pen. 
tru toți. Edit. Leon Alcalay București, 

In arest volum din biblioteca pope. 
larā al d-lui Girleanu sint citeva amim 
tiri şi sebile in gonul povestirilor din 
volumul „Bătrinii“ : impresii, sing 
și regrete duioasa pentru o lume dis 
pârută. Subiectivitatea autorului eg 
si mai mult în evidenţă în agrzle po 
vestiri, ce sint adevărata poeine ln 
proză cu calitățile şi neajunsurile gp: 
nului si ale autorului, multa duiașie 
uneori ajungind până la atectare si 
manieriam, alte ori reelizind paziul 
gingaşe şi mişeăloare, adesrori insă 
monotoane, pentruacă In ele răsună 
rar si melancolie mereu aceleaşi nola 
da regret, po acelas luu plingator. 

In ceia ce priveste zugrăvirea tipt- 
rilor și desfăzurarea draimelor gi cone 
Bictelor sufletesti, aceiaşi stingacie, lip- 
să de adevår natural şi pătrunde 
enheteanra din volumul al doilea, SE 
reamintim numai nuvela lala", eu 
care incepe volumul, care merge des 
tul de bine cil e vorba de amintirile 
și simţimintele aulornlui, din clipa ne 
să în care e vorbe de alții: vizita la 
mâtuşa Smaranda, totul devine stil 
au fala, 

lu drum, com e „Inselat, e numai 
deserierea gesturilor exlerinare, a a 
miimuntelor ce na slat in totåeawis 
indastul de fericil alese va să exprime 
luptele safletegti, feămiatarea patimi 
lor și a durerilor in toată paterea $ 
tragedia lor, adică nn sint „semit 
ficative”. 

Mai hun reuşeşte in redarea dät 
lor suficteşti din sufetele simple fi. 
şters» ale bātrinilor, în cari viața M 
serie povestea în trasâturi abin vizuale / 

O bueata bună în felul acesta e „Ind 
junul Craciunului”, Foarte just şi foarte 
omenese o sfirzital: intoareorea MR: 
trinului in casa de unde a fost alu 
gut, numai de dragul nepoților, și ie 
duiaşarea fi meii aceluia fară suflet, 


La RECENZII »i 


ciud ințelego dintro privire a bātri- 
nului, márea lui dragoste pentru e- 
piii ei. 

In genere in acest volumas nutorul 
© maj firese, se simte mai puțin sfor- 
farea, subiectele fiind mai potrivite cu 
genul și puterea talentului autorului. 

LS 
"mp 
H + 

Dr.M. März, Rumdnischa Erzäh- 
lungen. IE Band, Bukarest 1907. Drak 
und Vorleg Gustav Albrecht, 222 pg. 

Volumul cuprinde traducerea a 2$ 
da schije, publicate toata In toiletonul 
ziaralui german din Bacureşti „Ramä- 
nischer Lloyd”, Autorul, cum ne spune 
singur, a tradus şi publicat tal acolo, 
aproape o sula de nuvele şi achite 
de-ale autorilor mai noi, dar a pu- 
blicat niej munai o „alagere” din sehi- 
tele mai scurte, păstrind nuvelele mui 
lungi pentru un al doilea volum ep va a- 
Dären in curind in Gormuania, Nu putem 
“pune preria dupa ce criteriu a facut 
traducătorul „nlegerea” schițelor pu- 
blicale. Poate a avot în vedere nu- 
mai seurtimea bucăților, san poate a 
vrut să den cite un exemplu din toţi 
cei mai tineri care s-au incercat tn 
proză, ebe) alātūrea de schițe de Ca- 
ragiale, Vlihuţa, Dalavraneea, Sado- 
veanu, Brăteseu-Voineşti, Agirbiceanu 
ele, găsim traduceri din d-nii Ghiţeseu, 
Tatrali, Manolacho-Holda, D-na Cons- 
tanga Hodog, Marin Stroesen și alţii. 
Dueă e vorba de a faca cunozcată 
literatura noastră steainilor, poale ar 
fi mai bine să se alongă cita unul din 

tulentaţii nnşiri scriilari spre a i sa 
traduce, daca nu în inlregima, cel pa- 
țin în mare parle, opora, aga ra străi- 
nij să pantă să-şi dea sama de valoa- 
rea ei, iar nu să li se prezinte numai 
miri fragmente din seriilori mult dao- 
sebiţi intre dinşii şi unii chiar nu 
prea cunoscuți niei la noi, Oricum ar 


fi insă, volumul domnului H. faca un 


real serviciu literaturii noastre, pentru 


«ura oricine trebue să-i fie mulţamitor. 


A. B. C. 


+ 
= » 


I. A. Candrea. Graiul din țin 
tul Oașului. Bucureşti, Socec, 1907, 
o broșură în 8 do 53 pe. o harta 
preţol 3 l. 50 b. - 

Studiul dislectolor reminesti oste a. 
bia la începnt. Sehiţn data de d, Gus- 
tav Welgand prin Anvarele sale pe 
de o parte este prea sumară, iar pe 
de altu sefere pravul defect da n pro. 
veni dels un autnr care e străin de 
spiritul limbii romina, insas domnat 
Weigand pire a fi simţita eest lu- 
eru, deoarece in ultimele salo trei 
anuare nu mai găsim niciun studiu 
de dialectalogio, Un vaat studiu al dia» 
leetelor rominəşti a plănuit acum in 
urmă Josif Popovici Primal sau volum, 
Die Dialekte der Munteni und Pādu- 
reni im Hunyader Komitat (Hallo, Nie- 
meyer, 1905) urată ca autorul este 
inarmat cu tontă pregălireu ştiiuțilică 
necesară pealru execulurea a unui a 
semensa anevpioase intreprinderi. A- 
emlemia romiaă, care uneori publică 
pe soroleula ci lucruri de valoare un 
la. u facut foarte rânea a respins (lu y 
Diego mai intaiu primise!) propune, 
rea d-lui Popovici de a-i veni în aju- 
tor eu o sumă oarecare du bani pèn- 
tru tipărirea volumelor urmatoare. 

Fa a îi urmat metoda d-lui Popo- 
viei, d. Candroa a reuşit sa obļie re” 
zultate cit se poale de interesante stu- 
diind dialectul din Ţara Oagului, re- 
giune cuprinsă intre Sitmar gi Mara- 
mureg. Se dau mai iatălu scurta no- 
DD privitoare la poziţia geografică, sa- 
i», tip, port, fire, ocupație ale lucui- 
torilor, Urmează apoi sludiul dialec- 
tului (particularităţi fonetice, şi mor- 
fologice) si în Bang lextele respective. 
Volumul cuprinde trei planşe fotogra- 
fice bine reuşite şi se termina eu un 
şlosar şi o burtă a |inutului studial, 

Citeva observaţii diverse, „Trecerea 
regulată a lui } urmat de o consonană 
la [devenit i în graiul celor mui ti- 
neri" (pa. 14), eslo o dovada declzira 
ln sprijinul aceleiaş vocalizări a lui H 


252 VIAŢA ROMINEASCA 


in tipul stella-steaiiă.— Formele audu- 
än aud, väd-üä=0 räd (pg. 19) con- 
firmă explicaţia d-lui A. Philippide 
(Principii 15), după care pronumele 
personal de acuzativ o provine din A 
illa supt influenţa unei labiale pre- 
cedonte in tact.—In optativul da-i-ar 
sunetul și nu este născut prin epen- 
teză „pentru evitarea hiatului“ (pg. 10), 
căci, pentruca intre dont sunete să se 
nască un altul] epentetic, este absolut 
uecesar ea limba să-şi schimbe pozi- 
ţia de articulare. lasa, cind după un 
a urmează un alt a, limba ràmine 
exact în seeiaş poziție, aşa inci ridi- 
carea limbii spre cerul gurii (ridicare 
ceruta de w) eslo absolut exclusă. A- 
ceasta este şi cauza pentru care aa 
se contrag totdeauna in a (cal > *eaal 
—d la împerfectele de conj. I > ga, 
—ad)- Nu rămine deci decit sa amis 
tem, impreună cu d. A. Philippide (Prin- 
cipii 34), că ñ provine din vocaliza- 
ren lui v (#ar=var=vrea—*vdébati 
Epenteza lui a s-ar putea iulmite in 
[a Ñ-or=vor faice) dar și aici îi poa- 
te avoa acelaş origină caṣi la optativ 
(fa- ñors=fa-vor=vor face). 

Brogura d-lui Candrea este fireşte 
ineispensabila flologilor. 

Leon Mrejeriu. Gospodina şi 
fata doa țară, Cum sint şi cum ar 
trebui sd fie. Rostul groalei în lupta 
de ridicare a gospodăriei ţărăneşti. 
Cuvintara rostită eu priirjul indepli- 
pirii a 2% ani dela înființarea externa- 
tului secundar de fete din laşi, Birlad, 
Lupaşcu, 1907, o broşuri de 40 pg, 
pretul 40 bami. 

O interesnniă conferință prin care 
autorul atrage firgoveţilor noştri n- 
tenția asupra multor lucruri dela tară, 
D. Mrejeriu urati mai intäin cit de 
mult s-a srhimbat viața la ţară faţa 
de un trecut relativ destul de apro- 
piat. Țăranul astăzi se-mbracă prosi, 
eu lucruri pe cara nu şi le mai face 
el, se hrăneşte mizerabil, vara mun- 


ceşte de istov, învremece iarna trit 
daveşte şi se otrăveşte eu rachiu ; {i 
ranca nu mai este ca altădată gosi 
dină, nn ştie țese, nu ştie ereşta copii 
iar tinerimea nu mai are buna-cu 

şi ruşinea ce se cade faţă de oamgg 
Scoala apoi este considerată ca o p 
coste, findeă poporul nu-i înţele 
rostul, Autorul dă interesante ol 
eat) asupra hărnieiei fetelor ca și 
larițe şi asupra influenți binefncătoar 
a seoalei asupra lor. Dacă ae 
influența e relativ mică, cauza este e 
şeonla sătească nu este potriviti ne 
voilor vremii Autorul este de piren 
că „după cursurile teoretice trebue t- 
ani de gospodărie adevărată {cif 
complimentar obligator), uude ab 
venţii primari să deprinda, din pra 
tiea, gospodăria eta bună potrivil 
sexului”. Absolvenţii şi absolventi 
şeoalelor sateşti cetese puțin dup 
terminarea şcolii, puţin şi de ohiei 
lneruri de prost gust. Cu această 
cazia autorul serie urmätoarele mi 
duri vrednice de luat în samă: 
tru absolvenții scoalelor sătești l 
buese cărţi anume potrivite cu nevi 
vieţii şi cu sufletul poporului. Pe dn 
sfaturile despre viaţa şi pospodăr 
scrise uşor, sub formā de intim] 
şi istorisiri, trehuese presărale zie 
populare, cintece, glume, snoave, M 
veşti şi legende, toate morale și 1 
ralizatoare, în legătură cu diferite 
cate şi vreduicii, Acestea-s înțelese 
gustate, pentru că-s ixvorite din sul 
tal poporului ai continuă firul pes 
lui, pe lingă că disfăteaza şi atrag 
poate ar fi bine ca de acest solu 
carii să ingrijaseă insuş minate 
şeoalelor, publieind concurs şi din 
probare lucrărilor bune. Rein, mar 
pedagog german, imleamnă pe pă 
şi cresrăluri „să privească tot mai 
dine în trecutul german şi în get 
nism, să înveţe a cunoaşte tot 
desluşit şi si imbraţişeze tot mai | 
duros folklorul şi arta populară”. 


Brosura esto serisă eu multa iubire 
pentru săteni. cu mult bun simi, cu 
multi indeminare stilistică, pe alocu- 
rea chiar frumos, căel d. Mrejeriu este 
unul din ert mai vrednici învăţători 
din țara noastră, 

GP. 


Emile Verhaeren, La Guirian- 
de des Dunes. Marele poet belgian, ein- 
tatorul tumultuos şi vizionar al „ora- 
şelor tentaculure”, se arată în noul său 
volum de versuri, ca un patriot şi su- 
ciolog iubitor al ţărănimii, 

Iata cum cîntă exodul tarânimii spre 
orașe şi țari departate: 

„Pourtant voyant la mer, toujours là 
dovant eux, 

La mer où bondissaient les burques 
des ateux 

Dans la tompete ei la boule rebelle, 

Parfois Pun d'eux, lain des gars, 

Sans dire un mol, marche vers elle, 


Et part.. 
Kern? en parle el lex paronts se 


HE 

L'un dit: „Îl est parti du cote de la 
mort”, 

D'autres le voient, sous de grands 
cieux de braise, . 

Mener sa vie aux Amériques d'or.. 

Tous le blàment et tous en rêvent... 

Un jour on a reçu des letires de là- 


bas, 
EL voici que dejà le frère en ecoutant 


e frèro, 
De l'autro hout des mors èt de la terre 
Crier vers lui, 

A quitlė, tout à coup, sans rien däre, 
la nuit, 

Pour s'en aller aussi chercher fortune, 

Le pauvre champ volè, an pur an, jour 
par jour, 

— Hélas ayec quelle force et quel a- 
mour— 

Au sable avare et violent des dunes.— 


H 

Prof. Dr. Petrini fant, Cum 
trebue reorganizată Asistenţa sani- 
tară a țărănimii. —Bucureşti 1907. 
in această brogurä (34 pg. şi anexe) 
à. Dr. P. P. da publicităţii propune- 
rile susţinute de Dan in calitate de 
membru al comisiunii parlamentare 


„RECENZII 


23 


pentru studiul reformelor în chestia 
agrară. Iran spune „eA prima ebes- 
iune de rezolvat, fâră cea gut mică 
intirziere, este aceea a unel leziulri 
echitabile pentru regularea iu mod 
trainic a raporturilor dintre proprie- 
tar. arendas şi satoan, câreiu trebuie 
să-i urmeze imediut o a doua legiuire, 
tot atit de importantă, prin care sa 
se dea posibilitate țarunului harnic de 
a-şi procura şi dinsul din rodul eco- 
nomiilor sale en şi orăzanul cel avut 
şi prevăzător—o palma de pămint...* 
„Numai aceste două singure legiuiri 
iuză nu vor fi deajuns peniru rezolvi- 
rea iulregei chestiuni ăraneşti, a cărei 
complexitate reclamă şi alto elle-va 
legi” cari să corespunda la urmăloa- 
rele nevoj: 

1) Reforme în administrația eomu- 
nelor rurale ; 

2) O justiţie elt mai lesnieiousa si 
mai expedilivă ; 

3) Introducerea Invâţamintului pri- 
mar combinat cu acela al unui me- 
şlegug : 

$) A se construi localuri de sroala 
in toate sutele și cătunele şi a ae comt- 
plecta numărul de invatători necesar 
pentru intreaga bară; 

î) A se alcatui pentru seminarii un 
program de studii potrivit eu scopul 
acestora, spre a se asiguru temeinic 
ridicarea demnitatii și a prestigiului 
preoților printre lărani; 

ë) In no o radicală reformā a or- 
ganizațiunii noastre sanitare, care să 
prevadă toate mijloacele necesare pen» 
tru o reală imbunătățire a asistentei 
sanitare la sale. 

De acest din urmă punct Dosu se 
ocupă Ip speciul, Dupa ce face critica 
sumari a actualei organizații sanitare, 
care nu-i de nici un folos nici peniru 
trănime și nici pentru medici arts 
puşi în imposibilitate sa respandă 
chemării lor, D-sa propune „stabili- 
rea unui nou sistem de organizare a 
serviciului sanitar rural.* 


|$ 


„Puuetele de cñpetenie eari ar al- 
càtui, aga zirind, bazele acestui non 
siatem de organizațiune a serviciului 
sanitar rural sint urmatoarele ` 

1. Intreaga tară care are O intin- 
derè de 10,708,400 ectara sau 107.648 
km, p. să se împartă in 320 ocoale 
sanitare, avind adică în medie ciie 
33.634 ectare sau 336 km. p.; iar la 
stabilirea întinderii efective a fiecărui 
scol sa se țină seamă și de densita- 
teu populatiei. 

ə, In centrul Mecărui ocol să se In- 
fiinţere cite un spital care să aibă 
farmacie, pavilion de izolare pentru 
hoale contagioase, baie, sală de con- 
sultuţii, cum şi locuinţe pentru per- 
sonal, şi care să fie dotat cu mobi” 

lierul și instrumentele necesare ai cu 
un vehicul de transport, 

3. Fiecare din cele 220 spitale de 
scol să aibă—proporţional cu elfra 
populației din cuprinsul ocolului — 
un pumār de 12—25 paluri, dintre 
curi o ireime pentru femei şi două 
treimi pentru băi baţi. 

4) Fiecare spilal de ocol să aibă ur- 
maăltorul personal ` 

a) un doclor în medicină, director 
al spitalului şi şef al ocolului sanitar; 

b) un farmacist în gradul de asistent; 

c) o mon; 

d) doui sub-ebirurgi, agenţi sanitari; 

a) un bucătar; 

D doui—trei servitori. 

3) Cele 32) ocoale să Be grupate în 
3 regiuni sanitare, cuprinzind Becare 
cite 40 de ocoale. $ 

6! In fiecare din cele 3 regiuni să 
se înființeze, pe elt se va putea mai 
in centru, cite un spital regional... 

7) Fiecare din cele & spitale regio- 
nale să cuprinză un serviciu medical 
si altul chirurgical, ambele cu cite %5 
de paturi...” „şi să fie inzestrat cu un 
automobil. 

8) Personalul fiecarui spital regio- 
mal să fie compus din; a) un doctor 
in medicină, director al spilulului şi 


4 VIAŢA ROMNIEASCA 
Z O E SN OO nad cc 


— 


inspector al regiunii sanitare ; b) dosi 
medici, sub-inspectori al regiunii si| 
nitare - c) doui medici, din cari up 
specialist în bonlele interne jur eclëe 
lalt chirurg şi mamoş, iasăreinali ru 
conducerea celor două servicii ale sp 
tatului ; d) un mudie bseteriologis, 
e) un licentiat în farmacie, farmacii- 
şef ` f} doui sub.farmaristi ` g) dun 
moaşe ; W) doui sul-chirurgi ; 5) un ii- 
tendent; j} un copist; ki un mecanis 
D doui taboranți; m) un nulopsier; 
n) un grădinar; oi un bueëtar; M 
şeaple servitori. 

9) In Capitala ţirei să se infiintem 
u „Farmacie renirală a Statului“ pes 
tru aprovizionarea eu medicamente 9 
pansamente a tutolor farmaciilor dein 
spitalele de ocoale și dela cele re 


10) Personalul Farmaciei coulenle a 
Statului să fe compus din ` a) un far 
maelst-gel ; b) doni sub-farmurcişii d 
patru asistenţi în farmacie; d) ople 
levi în farmacie; e) opt laboranti: A 
un eoptèbil; g) un ajutor- contabik Al 
un copist ; 1) un intendent-magazimt 
j} un servitor.* | 

Spre a pune în evidență sa periute 
tatea acestei organizații, D. Dr. P.E 
da indatoriiile personalului spital 
cese: Seier! în dutla sa calitate d 
director ol spitalului şi de gef sie 
Iului sanilar”, cauta bolnavii dina% 
tal, dă consultații grutuite şi insp 
tează eel puțin odată pe saptambiă 
fiecare cumună şi cotună din ocoli 
său, „iară ori de cite ori va fi chent 
de vre-un bolnav va fi obligal a % 
duce să-i dea ajutorul său medicii 
primind pentru arensta un onrecstt 
onorariu, potrivit cu situuţiunea mi 
teriala n bolnavului şi cu timpul E 
care va Ñ fost chemat,” 

" Cite comuni şi cotune vor fi of 
se în ocolul sanitar, d. Dr. PER 
arată, şi deci ie greu de stabilit du 
medicul director al spitalului și se! 
ocolului sanitar, nu se va găsi în 


WE RECENZII 205 


ceiaşi situaţie ca şi actualul medie de 
plasă. Acesta din urmă mu ai poule, 
în mare parte, implini pareina din ra- 
uza prea marei inlinderi teritoriale, 
iat cel al d-lui dr, P. P, din aura 
prea marei intinderi de niribuţiuni, eu 
tot ajutorul ce i l-ar pulea da zato- 
mobilul dela spitalul regional, 

i Pe urina d, dr. P. P. da viribuţin- 
țiuniie intregului personal enumerat 
mai sus, aşa că nici mecanicul care 
trebuie sn 'ngrijessca du bai și de au- 
tomobil şi nici gradinarul nu-s uitaţi, 
Ni se pare insă că elementul princi- 
pal a fost yilat: țărănimea. In ade- 
vår „0 asemene reorganizare n servi- 
ciniui nosiru sanitar rural ese ady- 
värat că ar atrage după sine o osre- 
care sporire a chelluelelor. (In capul 
ewi se sparg aporirile dn chaltaeli bu- 
Slore în tara noastră, se gtie), De vom 
tinea mamă insă de serviciile reale ca 
lear aduce țarânimii un ast-fel da sis- 
enn." Şi taemai domaostrurea aceas- 
ta, măcar teoretică, n'o gasim în bro- 
yra d-lui dr. P. P. Se ştie că infirme- 
rile rurale fusese teoreticeste dore- 
cite ca bune, iar în practică an dat 
rezultate oribile, 

S'ar putea deci loarte bine ca sis= 


temu! d-lui de, P, P. sa dea rezultate 
practice foarte bune deși tooreticeşte 
ar D vam greu de dovedit. 


Dela pg. 20-23. autorul se ocupă 


cu partea financiară, arâtind cà neto» 
alminte asistența sanitară ne costä 
5,511,507 lei, iară după sistemul d-sa- 
le penr costa 6,765,420 lei, avind a- 
vantajul de-a avea 320 spitale de o- 
vol, 8 spitale regionale și o farmacie 
centrala.—În anexe nu găsim numă- 
rul aclual de spitnle, cein ce-ar fi fost 
interesant. 


Dr. N. Q. 


Lë 
L . 


N, Bāneseu. Viaja lni Perise, 


traducere: Plutare, Bucuresti, 1907, Pre- 
dul 1 leu. 


In eriza prin care trece astăzi vè- 


chiul clasicism la noi, traducerile dia 
marii seriitori greci vint biuevonile, 
Sint binevenite cu condiția insi ca tra- 
dueâtorii, dindu-zi sama de greutatea 
sareinei, să eumonseă cil mal udine 
toate mijloacele de rara dispune în 
realizarea frumosului atit limba din ra- 
re tradue, cit şi acein în care tradue.. 
Aşa că cine eileşte opera lur, sa sim- 
tä aceiaşi fori al artei pe care iar 
simți in fața originalului, 

Aceasta Insă toideauna e o greulale 
eu nepuliulă apropae de invins, şi fu- 
ve ea bunele lraduceri <A fie fot axa 
de rari ra şi originalele, In ca pri- 
vesta îrnducerea de faţa, observâm 
că d, B. nu paro a fi atit de familia- 
rizat cu limba elină, imeil să incerce n 
transpune in romineşte pe seriitorii 
greci cu toată plasticitatea, gratia 
simplă şi necuutală a stilului lor 
Lucrarea sa tradează că s'a folosit prea 
mult de diclionur și foarte rar reu- 
şeyle să vedea stilul colorat, bogat tn 
metafore al originalului, Asa urmaăto» 
rul pasaj, alas la intimplare: Káhhs: 
Hin yap Euwazov etie Zu det ğp- 
Late, ann? 4 ptp viv apoopariv 
Zort zal vätonërtdn, ofeme iasi aa 
vârns del mis Zä bad zo Zei, 
vo âizdmpodoa tiy Ze, Gsp 25- 
Pais Seen nai li pios zz- 
“causa zë Eppa ă/dvetuy, 
Hi traduce astfel; „Fiecare dintr'inse- 
le, prin frumusela sa, căpăta de in- 
dată ce se săvirşen, un carneler do an- 
tiebitate, iar prin infălizarea de tine- 
rel are până azi un enrueler de lucru 
proaspăt. Abit de moll strălucegte o 
noutate care îi păstrează In totdeauna 
ininţişarea neutinsa de atacurile pre- 
mei, ca şi cum aceste opere ar avoa un 
suflet fara batrineţa, răspindit in ele 
cu o suflare veşnic inloritoare.* (XIII, 
34). Prea şenlăreşte! Pasajul acesta 
en laş 8 tradus astfel: „Prin framu- 
seţa lor aceste opere luan imediat un 
aer de majestate antica şi totuşi prin 


296 


frăgezimea liniilor astăzi chiar, abia 
par esite din mina artistului. Aşa de 
mult aerul lor de strălucitoare tine- 
reță a îndepărtat dela dinsele lovitu- 
vile vremei îneit s'ar părea că portin 
ele o viață şi un suflet ce nu ştiu ce'i 
moartea." Caci nu cuvintul, ei spiritul 
textului trebue redat, 

Intilnim apoi neexactităţi, care schim- 
bă sensul textului. Următoarea Irază 
de pilda `" Fans oi, oluan vai 
thy gan Ema fâvaty val ch 
äer, thv ply rhv aiziay, bn 08 o 
äi nahs Sakamidueraf o reda 
prin: „nimie nu Impedeen cred ea şi 
filosoful şi ghicitorul să fi nimarit-o, 
unul pricepind bine causa, celalalt e- 
fectul.* (VI. 18). Pe cind in realitate tre- 
buia aşa tradusă : „cred însă că so pu- 
tea foarte bine să aibă amindoi drep- 
tate şi filosoful şi ghieitorul:; unul să 
explice bine causa, celălalt seapul.* Caci 
aici e vorba de finalitate, iar infini- 
tivul nu e niei odată categorie afirma- 
tiv, sau: Uëia yàp aech, tz, Ar: 
qom poige: Uspuahäye, Zezerg. Zen, 
ZE vivei, o lraduce aşa: „de mull, zi- 
ce dinsul, Pericle o îndeamnă prin vor- 
bele sale, de fapt insă nimica nu miş- 
ea.* (XIII. 33). O traducere mai in spi- 
ritul limbii ar f: „din gură zice el, Pe- 
viele îl tot sfirşeşte de mult, numai 
treaba so nu prea vede”. 

Alteori, urmărind pren servil tex tul 
grec, nesocoteste spiritul limbii noas- 
tre şi ne dă frase lungi şi Iocureate. 
Iată una: „eomicii prinzind acest svon 
il acoperiră de multe öcări pe acesta 
învinovăţindu-l şi asupra soţiei lui Me- 
nip, prietenul şi locotenentul râu, și 
in privinţa creşterii păsărilor de câtre 
Pirilamp, care, fiind prieten cu Pericle, 
era invinuit ca dădea păuni femeilor 
eu care acesta avea legături...“ pag. 
31).— Dar spiritul limbii Il nesocoleşte 
şi prin galicisme imposibile ce roese 
pe fiecare pagina. De pildă: „Unià 
a mindria sa mullă aroganță şi 


VIATA ROMINEASCA 


dispreţ (T. 17.*) sau „[Periele] aruncă cu 
ardoare poporul în mari proecte de 
cladiri“ (32), ori: (Targelia,) fiind fru 
moasă de chip... îi câştiga marelul re- 
ge [po şefi politici] d2.—ete, ete. 
Dacă d. B. nu a pulut să ne redea 
mai de loc partea artistica a lui Plu- 
tare, a reuşit cel puţin, eu excepţii, să 
facă o traducere clară și pe unele lor 
curi chiar placuta, Un lucru foarte foc 
lositor, ered, ar fi fost msi multe no 
te şi mai ales citarea textului lui Ta: 
eidide pentru intregirea portretului lui 
Periele, cam şters aan cum reesă din 
textul tradus, Caci Plutare n'a ințele 
in totul pe marele om de stat. 


| 


M. J. 


E D ? 
+ 


| 

D. Draghicesco. Le problime de 
la conscience. Etude psyehosociologi 
que. F. Alean, Paris. 907. Prix :3 fr. 7 

In acest nou volum, cunoscutul së 
eiolog tratează probleme generale di 
filosofio sncială, ba chiar emite vedet 
metafizice asupra lumii, diseutind chel 
tii dintre cele mai importante, dar $ 
dintre cele mai grele de rezolvit. Pan 
tizan al punctului de vedere social H 
psihologie, autoru! socoateconştiința e 
rezultatul exclusiv al adaptării omului 
la mediul social, după cum corpul ea 
cel al adaptării sule la medini fizic, 
Ca si dreptul şi moralitatea, conştiia 
e un produs aleruluției istorice şi & 
ducaţia nu face decit să reia operă 
procesului istoric. Ştiinţele sociais 
erede d. D. trebue să se subsitue În 
studiul spiritului şi al conştiinţei ps 
hologiai tradiționale, Căci formele & 
ritului deriva din raporturi interind 
viduale organizate, din formele şi strme 
Lurile sociale. Morfologia sociulă e p 
cipiuk legilor conştiinţei. Psihologii 
intrucit e bazată pe sludiul omului i 
el insuşi, n'a facut şi nu poate fact 
progrese reale. Nic) psihologia intrus 
peclivă, nici cea fiziologică mau p 
stabili în mod științific cele două 


RECENZII 


ale activităţii sintetice a conştiluței şi a 
asociației ideilor. Obiecţiile pe euro 
le adusese odinioară Comte impotrivu 
caracterului ştiinţific al psihologiei sint 
in parte juste. Singura meloda, care 
poate duce la legi psihologice ratio- 
nale, e acea care,porneşte nu de la 
studini indivizilor în ei inșişi, ci dela 
acel al raporlurilur sociale sau inter- 
individuale. Psihologia individuală e o 
stiință lipsită de utilitate și de viitor, 
ea trebue inlocnita prinir'o psihologie 
sociala. Dar ai o sociulogie obiectivă, 
care exclude din cercetarile sale indi- 
vidul conştient, penlru a nu Linen samă 
derit de noțiunea de societate, e tot a- 
tit de sterilă în rezultatele ei. DL D 
combate părerile lui Durekheim earo 
exclude partea individuala şi psihică 
a fenomenelor sociale şi aplică În so- 
ciologie metoda obiectiva a științelor 
fizice, Partea psihică a fenomenelor 
sociale nu poate fi eliminată, omul cu 
ideile şi activitatea su nu posts fi i- 
dentificat cu obiectele exterioare. In- 
dividul, produet al vieții sociale, poale 
deveni la rindul sën agent activ şi 
cauză eficienta n fenomenelor sociale, 
Ca şi psihologia, sociologia trebue sä 
tindă a deveni o interpsibologie so- 
cială, inuiatind în direcţia indicată de 
Tarde şi de Baldwin. Raportul intre 
social şi psihic duce la contradicție 
şi la confuzie chiar în opera unul 
Wundt, fiindcă psihologia şi sociolo- 
logia nu pot existu ca ştiinţi separate 
şi independente una de alta. Ele nu 
se put identifica decit pe terenul mo- 
ralei, actele morale find în aculaş 
timp individuale şi generale, psihice 
şi sociale. 

De acordul cu sine şi eu alții, din 
punet de vedere teoretic, atirna posibi- 
litatea unei ail sociale și psiholo- 
gice şi de realizarea acestui acord, din 
punet de vedere practic, atirnă tulatu- 
rarea suferințelor morale și psihice ale 
omenirii. Kant a incercat realizarea 
acestui acord din punet de vedere teo” 


Kn 


retic şi a indicat ea mijloc al mora- 
Hitaţii jertlirea dorințelor personale 
in faţa raţiunii, Comte, talâturind 
speculațiile metafizice, a chutat să 
ereieze acordul spiritului omenese cu 
vi însuşi, reluind încercarea lui Kant. 
Din punct de vedere practic, două mie: 
vari soelale au contribuit deasemeni la 
crearea acordului social şi psihic: unu 
e curentul marei revoluții franceze, 
reluat de Napoleon, care a reuşit pen- 
ru moment sA ridice vointa unui sin» 
Eur om ea principiu do legislaţie uni- 
versală, și alta e mişcarea socială in- 
caputa de Fourrier şi Saint Simon, 
Fondul mişearii democratice e ten- 
dința entrà regulurtiate și spiritul le 
gislator, care infrinează egoizmul ca- 
präis gi anarhie. Idsin de egalitate 
e leit-motivul mişearii demoeralice şi 
cătră ea tinde progresul ştiinţelor și 
al educației. Ideia de individualitate 
complexă şi complect formală nu e in 
antiuomie eu dinsa. Socializmul a in- 
cerent să rezolve, din punet de vedere 
practice, problema pusă de kant, Sto- 
pul sau, ca şi ucel al marelui cugelă- 
tor. e universalizarea individului, erea- 
rea generulităţii, stabilirea coherenţii 
psihice interioare prin acea a rapor- 
turilor interindividaale. Dar dach psi 
hulogia şi soelologia For coincide o 
dată în evoluţia lor viitoare, ustnzi 
legilo sociologice nu se pot desigur i- 
dentifiea en cele psihologice. Această 
diferenţă nu e inerent ambelor dis- 
eipline, ci e dutorită faptului că n'am 
putul cunoaşte până azi adevaratele 
legi nie lumii morale, ci numai simpli 
lor aparență, Pe cind sliințele naturii 
sint dominate de pnstulatal eauzali- 
LU mecanice, postulatul teleolagic şi 
ideia de valoare se impun în ştiinţele 
sociale și morale. Dia enuza aceasta 
in domeniul lor nu se poate face, cum 
crede Levy Brâbl şi alții, o deosebire 
radicala între arta și ştiinţa. Legile 
sociale sint profund deosebite de cele 
naturale şi nu pot permite o prere- 


298 VIAŢA ROMINEASCA 


dere riguroasă şi sigură, ci vef mult 
un calcul al probabilităților, Pe cind 
legile uuturale sint verbe la indicativ, 
cele sociale sint verbe la imperativ, 
sprijinite în totdeauna de sancţiuni 
precize. Legile sociale şi morale eom- 
parale cu cele naturale pot fi cel mult 
numite veleități de legi şi complexi- 
tatea ca şi iregularitaten udesea ire- 
ductibilă a fenomenelor sociale e o 
dovadă mal mult în sprijinul acestei 
teze. Acest non mod de a intelege 
ştiinţele sociale atrage după d, D. o 
schimbare in atitudinea investigaloru- 
rout, Atitndinea obiectivä şi contem- 
plativa a savanlului trebue schimbata 
in aceste știinţi intro atitudine activi 
şi voluntară. Aceustă atitudine volun- 
tară, regululoure şi nicelaluare nu e 
poale aduce decit migearea demoera- 
tieñ, Ea erejuză regularitatea, şi pro- 
uresele nerslei mişcări aduc pe acele 
ale științelor sociale, ştergini dife- 
rența intre legilo psihologice şi cele 
sociale, Cauza caro face incă neexis- 
tente aceste legi, e în virsta prea fra- 
gedi a determinizmului social. Ştiin- 
ţele nalurale ca şi astronomia şi chi- 
mia se ocupå eu un determinizm care 
numără milioane de ani, Reguul so- 
cial nu număra decit cel mult două- 
zeci şi cinci de mii de uni şi trece, 
incă pentru multă vreme, printe'o pe- 
rioadă de creaţie, de chaosși de ano- 
malie, Din această cauză, viața socială 
mu s'a definit şi nu sa fixat incă In 
formele stabile şi definitive, care sin- 
Eur ingăduie posibilitate unei gtiiuți, 
iar legile sociale şi psihice nu pot fi 
incă decit veleităţi. Delerminismul so- 
cial uu va putea f definitiv realizat 
decit prin progresul cunoștințelor, eoun- 
diționat şi el de integraroa şi exten- 
ziunea societāțilur. Dar fenomenele 
sociale nu yor pulea deveni regulate 
decil intr'o societate izolată și ferita 
de orco element pertarbator străin, 
Integrarea tuluror societăților in una 
siugură vu aduce o societate univer- 


sală izolulă, vare avind eunoștinia 
complecta a naturei va ajunge la or- 
dinea finală et regularitatea lga- 
lå. Socializmul en realiza odată a- 
ceastă integrare, cure va Deg posibila 
sociologia ca știința exacta şi pozitivă, 
Pană atunci, să nu ctutăm in zadar 
legi sociologice care nu există, prin- 
ro metodă obiectivă și contemplativă- 
Atitudinea sociologului faţa de viaţa 
socială trebue să fe activă și volum- 
tară, Singura melndă sociologien Iran: 
mică ai elicace e mișearea democra- 
Lech şi socialistă, Ea e o sinn etico- 
soeiulă vie, căci legile sociale siut 
create prin decretele snfragiului uni- 
versal, Evoluţia constiinței e paralelă 
cu acen a societății şi eit timp u- 
coasta nu-i terminată, numeroase cotn- 
fiete au loc între ştiinţa si conştiinţă. 
Dar postulatele conștiinței enunțate 
odinioară de kant: libertatea voin}ii, 
nemurirea sufletului, existența lui Dum- 
nezeu nu sint, după autor, incompati- 
bile eu ştiinţele pozitive, ba chiar pro- 
gresul compleet al acestora va aduce 
odată deplina lor confirmare. 

Lucrarea d-lui D, conţine intr'an 
spațiu restrins un mare numär de i- 
dei, fapt care-i măreşte desigur impo- 
tanțn şi mai cu samă interesul, dar 
constitue şi un defect insemnat pen- 
tru ea. Caci dacă unele din ideile eu- 
prinse in uceastă luerare sint udevu- 
rate sau juste, altele sint simple afir- 
mații cu un caracter vag, uneori eu- 
rioase sau paradoxale, aruncate în 
grabă, ne susținute în totdeauna prin 
argumente serioasa şi, cein co 6 mai 
grav, lipsite adeseori de acea precizie 
ştiinţiiica, caracteristică disciplinelor 
pozitive şi atit de necesară mai cu 
samă in studiile sociale, 

Ideile autorului în privinţa originei 
sociale a conştiinţei ca și erilicele pe 
care lo îndreaptă Impotriva sociolo- 
giei obiective n lui Durekbeim şia mo- 
ralei sociologice a lui Levy Brūhl, idet 
inspirate in eea mai mure parte dis 


Operele lul Tarde, mi se per adeva- 
rute şi juste, Desubiectivarea fenome- 
nelur sociale ineercata de arestin e 
desigur o eroare care se poale asa- 
mana cu antropomorfzarea arbitrară 
a fenomenelor fizice, conştiinţa fiind 
varaclerul specific și ireductibil al fe- 
nomenelor sneiale, 

interesante zt desigur mai originale 
sint părerile uutarului în privinţa deo- 
sebirii dintre legile sociale şi cele na- 
turale şi mai ules explicarea aces- 
tei deosebiri ca şi n lipsei de regula- 
ritate a fenomenelor sociale prin apa- 
riția lor Hrzio în univers si prin ma- 
rea linereța a determiniamului suciul 
lață de virsta inulntată a determiniz- 
mului fizic, 

Nu in deajuux de convingătoare mi 
se pur uhieeliile aduse de unlor impi 
triva posibilităţii psihologiei ca știinta 
independentă, si bazardate, vagi, nela- 
murite, afirmaţiile sale asupra sociu- 
lizmului ca metodă aetivă și volun- 
tară e sociologiei. Deasemeni vederile 
d-lui D. asupra viitoarei integrāri n 
tuturor sorcielaților tutruna Siugură, 
cu şi optimizmul său în privinţa u- 
nel eoncilieri posibile a şliinlei cu as- 
pirațiile constilulei religioasa mi se 
par utirmutii subiective și premalure, 
excursii indraznele dar avenluroase 


i utopie. 
n plina p a, 
kd 
kd KL 

Tereza Ntratileseu. Educaţia 
fizică, intelectuală şi morală şi Isto- 
rien! Katernatului Secundar de feto 
din Iaşi. 

Un singur volum de 264 pagini, Par- 
tea L de 159 pagini, documentenază in 
deajuns läudabila intenţie, a actualei 
Direetoars a Externatului secundar de 
fete din laşi, de a comunica „mameo- 
lor şi èduentosrelor fotelor din zeg: 
lele secundare“, sub iormä de „Con- 
sfătmiri“, cunoştinţele necesare Ten: 
iru a putea deveni roluboratoare pre- 
țioase ale autoarei, în indeplinirea se- 


RECENZII 299 


rioasei sarcini oliciale ce i s'a inere- 
dințat, Intr-un stil, cind prea popu- 
lar, cind prea... prelios şi caustic, d-na 
Direcloar expune gràbit, cunostinţi 
fragmentaro din locurile comune ale 
Igienii, Psihologiei, Pedagogiei... ames- 
lveato, pe lingă altele, cu admones=- 
tări iritale impolriva onmenilor cari 
eventual ar putea ii in dezacord en 
vederile d-sale. Tonul combntiv, care 
face ca chiar discuţia obieeliilor er se 
pot nduca la fixarea unui principiu ge- 
neral de educatie, st ia fizionomia u= 
pei polemici militante, imprima eärin 
un farmece deosebit, earo, desigur nu 
e col dorit de uvtoure, 

O propunere ` nu s-ar puten ca in a 
ta ediție să nu se mai vorbească des 
pre organele spiritului (pu. 65) ori des- 
pre curioasa contribuție că sensația ca 
fenomen intelectual curat, e obinetivă 
(pag. 136)? ŞI, chiar en riscul de a 
deveni prea protonțivs, cer d-nei Di- 
rectouro o mai blinda atitudine Tata 
de Sintaxe Romină. 

Partea IL de 175 pagini. e consa- 
erati „istoricului Extoernatului Seenn- 
dar de fete din Tagi". O despoiare 
conștiineiousă a vechilor arhiva ale 
ser, fourie prețioasă pentru acel ena- 
re ar voi să facă istoricul şcolilor se- 
cundare. Do oarece uutoarea nu se 
impacă eu actuala organizare a Exter- 
nutelor de Fete, d-sa nu-şi poate im- 
pune sacrificiul tacerii la acest capi- 
tol, ai propune: „Alt soiu de „turca- 
Uer : carta de o parte, profesiuni im- 
dustriale de alta“. Asupra rolului so- 
cial al acestui tip de scoală, nuloarea 
nutrește cele mut candide speranțe ; 
numai prin aceasta nout organizare 
salvatoare: „Gospodina ori chiltăriţa 
râmine prietenă şi egală moralmente 
—poate superioară materialminle—cu 
eea mai savantă licenţiată ori doctori, 
Piuă nu vom) ajunge la aceasta, nu 
vom fi pus temelia necesară industriei 
noastre naţionale şi nu vom fi sfirait 
cu aşa numitul proletariat intelectuul”, 


300 VIAȚA ROMINEASCA 


Tată dar misterul neizbutirii stradă- 
nuiaţilor pentru a forma în țara noas- 
trä o adevărată industrie naţionalu, 
lipsita de proletari intelectuali ! Dacă 
autoarea ne-ar fi arătat numai idealul 
fara să ne urâte şi mijloacele da a-l 
atinge, ea ne-ar fi tulburat numai cu 
fiorul nepulinţii, dar nu, ea ne dă yi 
mijloacele : „Şi mijloacele ?—Mijloa- 
cole trebne să vie da undeva și au să 
via. Cu toată rexiristea prezentului, să 
nu perdem nadejdea in viitor... Decind 
există neam Rominese, inimile gene- 
roas n-au lipsit: pentru tot felul de 
instituții, și mai meritoase și mai pu- 
țin meritoase s-au găsi! donatori ge- 
neroşi, și au se vor găsi pentru roa- 
la de educaţie secundară generală 
dela Golia? Ori nu eunose eu inima 
Rominească, ori se vor găsi mulţi şi 
puternici, şi care şi eu bunul şi cu 
cuvinlul lor vor sprijini această geou- 
lä, a cărei menire in viitor o să de- 
vie inima educaţiei fetelor Romine 
din Nord-Estul regiunii locuite da Ro- 
mini —aș zice a tuturor fetelor Romin- 
co, dar Golia va fi pe atunci prea in- 
gusta ca să le incapă pe toste.. Astfel 
de viitor ti trebue Externatalu Secun- 
dar din incinta Goliei!* Uitasem să 
spun că volumul are o singură ilus- 


trație: turnul Goliei, pe copertă, şi un 
moto: „La un sac de învățătura tre 
boe un car de minier, Pentru produ- 
cerea acestui volum, autoarea ne a 
ruta în „Bibliografie“ că a consultat 
o bogată literatură: 12 autori engleji 
cu 20 opere; 12 autori germani, cu 
13 opere: 2 autori italieni, cu 4 ope- 
re; şi b autori, franeeji cu 9 opere, 
LR 


Li 
EN e 

I. L. Cnragiale, 1907. Di» Pri- 
măvară pinăn Toamnă., Bucuresti 
1907. Tipografia „Adevărul“, prețul i 
bani, ` 

In ultimul moment primim această 
broşură de 32 pg. in 10°, 0 satiră puterni- 
ca şi colorataa societaţii noastre intregi, 
pe care ne-o dărueşte marele taciturn 
—eam H place să fie acum lui Caragiale 
—in formā de note asupra cauzelor ne- 
norocirilor noastre din acest an şi a 
mijloacelor de indreptare. 

Belevam ideea fundamentală a a- 
cestui studiu: îndreptarea relelor de 
care suferim, ou e cu putinţa fără 
chemarea la viața politica şi culturulă 
intensă a adincilor mase populare, 3 
adevăratului popor romina. 

Vu mai urma ? Si eind ? 

c. 5. 


Revista Revistelor 


Convorbiri literare. (Octom- 
brie). D. Mehedinţi reediteazi banali- 
tāțile spuse eu ceva mai multă cobe- 
rența, trebua s'o mârturisim, de d-nii 
O. Densuşianu, M. Dragomireseu, și M, 
Rimniceanu. Savantul geograf ne a- 
vuză cä ne facem treburile politice 
prin literatura ce o publicăm. 

Dar, cum se intimpla adesea, d. Me- 
hedinţi posto nici n'ar D bhgat de sa- 
mă stacurile noastra uduse „Frumosu- 
Ini“, degi ne ceteşie revista, daca un 
savant zoolog nu i-ar fi spus luerul, 
asigurind pe d. Mehedinţi că noi, ces- 
tia dela „Viaţa Romineasea”, „infectati 
de politicianism”, H perseculăm Fru- 
mosul. 

Apoi, daca am fost demasecați, fa- 
cem märturisiri complecte; Inerurile 
stau sga cum le apune d, Mehedinți... 
D. Sadoreann, sub pretext de „Insem- 
närile Ini Neculai Manes“, tratează 
chestia toemelilor agricole: d. Bräirs- 
cu, sub pretext de „Conu Alecu”, tra- 
toază chestia monopolului alcoolului» 
iar în „Contravenlie* are curajul să tra- 
teze aproape pe faţă aceiaşi chestie ` d, 
Goga, sub ridicolul pretext de „O ruza”, 
trateaiă reforma judecăturiilor de ocol. 

Ba putem face oarecare destainuiri 
de un carneter şi mai. redacţional. 
|n preziua convocarii comisiilor par- 
lamentare, guvernul avind nevoe da 
„literatură“ în sprijinul reformelor sa» 
le, secretarul nostru de redacție n co- 
mandat d-lui Sadoveanu „Un cal sun 


om“, d-lui Britesru-Voineşii „Inimă 
de tată” şi d-lui Goga Fecupditas" 
Ei s'an executa! acuma pol tuna n- 
mirii politiei ai d-lui Mehedinți cit le 
pluce, partidul liberal zimbeşte.. Gu- 
vernul le opune „Un cal yun om“! 

Dar nui, pe lingă colectivișii, sintem, 
cum, se glio, şi jidano-socialisto-in- 
ternaționalişii, şi deoarece am intral 
pe calea mârturisirilor—de ce num 
mârturiaici că „Legenda Funigeilor” 
nea fost comandati de „torarâșul” 
Bebel? 

Şi cine nu știe istoria poeziei d-lui 
Vlahuţă „t9077, despre care vorbeşte 
și d, Mehedinţi ? D. Stere, voind să a- 
jungă sfetnic ul Majestaţii Sale ai zi: 
md vă Regele este antidinaatie, n co- 
mandat d-lui Viahuţa (prin telefonul 
Prefecturii de Poliţie) poezia ştiula... 
Şi cum și d. Vlăhulă cugeta la un 
bene-merenti şi la o pensio viugeră 
din caseta Regelui, poetul —palatisi rn 
şi executat. 

Aşa se face „politica“, cind o pri 
cepi bine ! 

Alții ee? Au o bursă. o catedră, 
o diurnă, o carte diductica aprobată, 
iar o diurnă... mai ştim ce? Mizerie gon- 
14... Dach nu fac polities...!? 

Dar să va mai dàm dovezi de D: 
Hticianismul* nostru, tot după d. Me- 
hedinţi ` 

Colaboratorul nostru, d. Ibrăileanu, 
analizind opera d-lui Brateseu-Voineşti, 
a facut ipoteza că, după evoluția de 


w VIAȚĂ ROMINEASCA 


până acum a acestui seriilor, e pa- 
sibil ea activitatea sa literară ulte- 
rioară sä fe mai semnificativă i mai 
revoluționară... Apoi ce voiți mai mul- 
tà „politica* ! Si înca ce politică! A- 
narhiata ! De data aceasta d. Ibrăileanu 
Täeeg diridenţă al fața cu d. Sturdza 
şi faţă cu Bebe, Dar—de ca să nul 
denunță, dach a seapal sagacităţi d-lui 
M.#—şi d, Slere, acum un an, fâcou a- 
narhism cind vorbea de opera vevolu- 
ționară a detunelului Ibsen... Și, ducă 
d. Ibrăileanu chema pe d, Brătezeu la 
clubul unnrhisi, d. Stere făcea propu- 
puneri identice defunctului Ibsen... ȘI, 
fiindeă ne-am pus eu tot dinadinsul 
să dim foe țării, anunțăm că vom a- 
runea lu curind o maşină infernala, 
cñei posedâm în saltarela rudaețini non- 
stre şi vam publica un articol asupra 
operei revoluționare a dramaturgului 
Bernard Shaw... Aşteptăm pe „lovară- 
şal" Shaw la clubul nostru, a cărui de- 
viză este, cum se ştie: „Ni dien, ni 
maitre“ 1... 

«Ctei de unde D-zeu să stim noi 
că upa=i politica și alta literatnra ! 

Dar. să-l tratam puțin mai in 
fond pe d. Mehedinţi. 

Crede nes) domo eu tot dinadinsul 
că-şi va înşela putinii săi cetitori? 
„Parcà revisla noastră ar D clandes- 
tina! Dar ia să vorbim şi noi ceva, 
dach a venit vorba de politica in li- 
teratară ; D. Mehedinti a moştenit Con- 
eortirile literare şi, ca orice moșteni- 
lor, ireboo ca, dacă teeabn e cinstita, 
pe lingă beneficii să aibă şi sareinile 
moștenirii... Şi fiindcă d. Maloreseu 
p'a platit citeva datorii, e silit d, Me- 
hedinţi să le plătească, dacă ţine en 
afacerea să fie lignidati onorabil... 
lată cam despre ce este vorhu: D. 
Maioresen a spusen patriotismul pare 
ce căuta in literatura, eñci, intreba 
Dan: „Exista un singur vers de pa- 
trioliam francez in Racine, Corneille?" 
La aceasta d. Gherea i-a răspuns in- 
“trebindu-l : „Dar în Hugo nu există? 


Și ele Sr Si d, Maiorescu n'a râs 
puns, a rămas dator, iar d Mehedinl, 
ducă ure pielale filiala, să răspundă 
Dan D. Gherea a mai observal că 
d. Maiorescu, care spunea că patrin- 
tismul m'are ce cĀìuta in poezie, u lau 
dat pe Alecsandri pentru ca n cintat 
„sovinismul*.. D. Maioresen n'a räs- 
puns.. SA pläienach d Mehedinţi și a- 
ceartă datorie!—D. Maiorescu a tăcul 
un raporl favorabil d-lui Goga pentru 
poeziile patriotice ale acestuia. Pen- 
Iruer a facut acel raporl favorabil, 
dacă patriotismul maro co căula in 
poezie 2—Dar d. Maiorescu nu sa ex- 
plicat! Să plitească daioriu ilustrul 
său moslenitari—D. Maiorescu, dese 
tind „poliliea” în literatură, gn nmin- 
tit in raportul său cele mai frumoase 
poezii ale lui Goga, „Rugtriune” și 
„Ulacaşii”, dintre care a doun exista în 
fonie conştiințile remineşti,—dar u 
publicat în „Convorbiri literare“ șia 
läudat Satira III a lui Emines=u, care 
e un pamflet impotriva partidului li- 
beral... Să ne rârpundă ilustrul mag: 
tonito: ` Satira lui Eminescu o sau nu 
„politică in literatură”? Şi, dacă atacul 
Impotriva unui partid mu e „politică“, 
atunci cioturea suferinții celor „ofunsați 
şi umiliţi”, en, e „politică” ? 

Am somal odată pe gesticolatorul 
geograf să ne spună dach ar f pi- 
bliest siu nu „1007“, peindoindwne 
un moment ca răspunsul sau marii 
afirmativ, Dar acum acesi domn tê 
impută ch am publicat aceusla poezie 
Va să zic el gar fi publicat'o, Pen- 
trace ? Pentrucă o mai slaba decit a 
colabnra!torului său d, Ciuchi 3 Ori pen 
tru ideile diu en? Şi dacă pentru i- 
dele din ea, atunei cine face „politică 
în literatură“? Noi, care publicăm orire 
poezie frumoasă, ori d, Mehedinţi ca- 
re nu publică n poezie cind nu cadrea- 
za cu ideile sale? Cine exclude unele 
poezii şi primeşte pe allele din cauza 
politicei ? Noi sau D-sa? 

După „teorelele“ ce ilustrul geograf 


estetician dezvoltă in „articolul“ său, 
e clar că elnar fi publicat „Noi vrem 
pămint*,—pentruce? Pentrucă poezia 
e „revoluționară“! Dar Satira MI e 
„artă puri”, —pentruce 3 Apoi pentru 
e... Penlrucă o impotriva „revoluția 
parler: ! 

Să mai vorbim noi, acuma, despre 
cunoștinţile acestui geograf asupra eri- 
tieli şi estelievi literare? Apoi el e 
Sigur că in „țarile en cultura vacha* 
(ul căror reprezentant e la noi el) eri- 
Heil și esteticianii an cazul de mult 
do acord asupra concepțiilor asupra 
artei, şi ră conceplia eare a triumfat 
acolo e nceiaa d-lui ` Maietesen D. 
Mehedinți, crede en ultimul cuvint în 
estetica și critica literură e doctrina 
artei pentru artă, earo domnea pola 
I860, în vremea dlni Maiorescu. A- 
poi so ingala smar, teoriile estetice 
nle d-lui Mainresea sint tol aşa de la 
ordinea zilei easi cele sociale alo d-lui 
Carp lguberniile, ete!) Nustrul Leo 
gral citează Rerue des Deux Mondes, 
pentrucă nu știe că acolo a seris pănă 
eri Bronetière, dusmanul strÄveehii 
enncepţii pe care d-sa o crede contem- 
poros, penirucă nu slis eñ acolo serie, 
en cel mai insemnat colaborator, Mel- 
hior de Voguë, un apărător al tezis- 
mului în artă, pe eare şi noiil eom- 
batem (Vezi Cronica Literară din acest 
numâr). Hustru) geograf citeaza o frază, 
care i se pare mai sonoră, din Goethe, 
frază care nu e in chestie,—atară de ace- 
in ca, din Guelhe.se pol cita fraze pe ca- 
ro nu le-ar pesticulu geograful... Dar a- 
cest geograf, carese specializeuză arom 
in eritică, publică, în acrlaş numar, un 
articol în eare se spune că Sully Prad- 
homme este „gluria cea mai curată și 
mai senina a poeziei”. Dar Sally Prod- 
homme n spus: „Poetul simis pe sama 
sa proprie speranțele, părerile de rău, 
avinturile de încredere sau de rd s- 
prătire ale compatriaților săi, fie 
că erorba de politică, de religia 
san de orice alt interes moral, de or- 


REVISTA REVISTELOR 


303 


din positiv ori tramacendent* (Testa- 
ment Podtique, Introduelian).—Ca zica 
domnul Mehedinţi ? Ce Abece, ce „Ke- 
biss“, mai e şi această „cea mai curata și 
cea mai senină glorie a poeziei”! „Politi- 
CA", „răzerâtire“! Apoi dara Sully Pru- 
dhomme n'a trăit intr'o „tară de veche 
cultură“ ! Daca n'a fost diseipolul d-lui 
Maiorescu! Dacă a fost un politician ! 
Dacă n'a fost autor de cărți de geo- 
grefa de şrolile primare L.. 

A, stin noi ep so ascunde sub uceata 
poze de apărâtari ai Frumaosului (pa 
caro nimene nu-l primejdueşte, căci 
frica Dv. e năzâreală curata)! Știm 
noi ce însimnă friea ucensta de „po- 
litica“! (Ce-or fi ințelegind ei prin a- 
reasta „politică“ din nuvelele şi poe- 
viile noastre 2), Dar, penlta datà, 

Colaboratorul nostru d. Tziguru-Sa- 
mureng serie o erunică artistica ` „Arta 
rusească În Darts". 

Un articol despre Lenpard, în enre 
se lundă şi poezin.. patriotică a ma- 
relui poet italian, (Cu voia d-lui Me- 
hødinți?) 

Lnpeeaiäeni (N-rele 192021 : Oc 
tombrie si 1 Noembrie), 

O frumonsă poezia de Goga: As- 
fingit (in Na. 2t); versuri da colabo- 
ratori ai ravistei; proză, din curo re- 
marcăm o nuvela a d-lui Agirbiceanu : 
Nepotrioiri; urmare la Monumentele 
antice din Roma de d. Murnu; „Pro 
piles” artistice, („0 Tatroducere la um 
şir de studii asupra ariei Apusului“, 
pe cure le vor serie diferiţi colabora- 
tari ai revistei) de d. M. S. Rimni- 
veunu, ale. ole, 

Junimen literară, (Cernnuţi, 
(Noembrie 1907), 

D. Dionisie Olinescu incepe tipäri- 
rea unui studiu asupra rămăşiților 
traco-dace, dindu-ne în numărul a- 
eesta o listă a diferitelor triburi dace, 
despro rare se păsose pomeniri in di- 
feriti seriilori vechi şi in diferite ma- 
numenie.—Un indemn pentru ca Ro- 
minii să se ocupe cu Industria dan- 


| 


30 


telei Il dă în articolul sàu, Insoțit de 
10 ilustraţii foarte reuşite, d. Iie Ves- 
lovschi. - Colaboratorul nostru, d. G. 
Tofan, cu ocazia morţii lui Iosif Vul- 
can, publică o notiţă asupra colabora- 
torilor bucovineni ai revistei „Fami- 
lia": S. FL. Marian, D, Petrino, L şi 
V. Bumbac, D. Olinescu, Părintele C- 
Morariu, L G. Sbiera și alții. Autorul 
articolului constata eñ, pe vremuri, 
„Familia“ a fost revista romineasca 
cea mai cetita in Bucovina, ṣi tot o- 
dată acela caro a uvul cei mai mulți co- 
laboratori dintre bucovineni. DI, Iancu 
I. Nistor publică un necrolug al dece- 
datalui de, V. Găină, iar d. Liviu Ma- 
rian tradarerea unui capitol din stu- 
diul profesorului vienez dr. E, Reich 
asupra lui Ibsen. Revista mai publică 
o seurlă dare de samă asupra iri- 
ducerii d-lui Murnu (Iliada) aminti- 
rile defunctului $. FI. Marian despre 
Axente Severu, citeva serisori de-ale 
lui Hasdeu şi losif Vulcan catea Pa- 
rintele Marian. şi mai multe buet în 
proză şi versuri de d-nii A. Gorovei, 
V. Loiehiţa, V. Huţan, Leandru, Gra- 
madă și alții. 

Sămănătorul. (Octombrie). Din 
numerele de pe uceustă lună, remar- 
căm un „lrsgment” de d. Sundu-Aldea, 
Pe drumul Băriganwlui citeva seene, 
bina prinse, din viața unor tipuri spe- 
vifiee regiunii; o viune schiță de d. A. 
Gorovei : lrumouse poezii de d-nii Șt. 
Josif (Amiază, Unui tinâr), D Am 
ghel (Visul unui Nibelung) şi vioaele 
cronici vesele, pline de umor, iscãlite 
A. Mirea: Doleanţele unui ex-troglordit 
in preajma Setului Dumitru. mizeriile 
unui ehirias, care cuget cu nostalgie 
la vremea cind işi avea asigurată lo- 
eninţa... lacustră ` Protestul circiuma- 
rilor, al cârui subiect il gitt, 

Floarea darnrilor. (Octombrie). 
D lorga nu e omul care să rabde re- 
gimul de abstinenţă ce şi-a impus: de 
a nu se amesteca, în aceasta revistă, 
jm chestiile la ordinea zilei... Pe 'nee- 


VIAŢA ROMINEASCA 


tul, d. Forga devine contemporan. 
Educatia națională şi lleratnra 
litantă, d. lorga are vurajul de a 
spune atest adevăr, că „Tinerii trebue 
să fie, neapărat, represintanţii, legaţi 
intre «i prin lunţal, mai tare decit fio- 
rul, ul convingerii și credinţii comune, 
ai literaturii militante pentru rot 
rile sínte ale culturii romineşti”, Par- 
ca-i vad palind de indignare pe toli 
Dragomireștii dela toale Convorbirile 
d-lui Maioreseu !— In Palyificurea o 
perelor de linereţă ale lui Alecsandri, 
d. lorga arată că acele „opere dë 
tinereţa“, pe care le cetim noi în die 
ferite ediţii, nu sint asa cum le-a scris 
îmtăiu Alecsandri şi că Alecsandri We 
suşi le-a stricat, „îndreptindu-le. Dos - 
coperirea este interesanti ` dar cind 
d. Iorga cere restabilirea operei lui 
Alecsandri, împotrica lui însuşi, | 
erul ni se pare că nu mai e ușa de 
simplu: Avem noi dreptul să spuneri 
ea adevăratul Alecsandri e acela, p 
eare însuşi poetul l'a renegat, ei ca 
are acest drept suveran ? 

Viitorul Social. No, (Delomb. 

Semnalăm articolele despre „Femeia 
în revoluția rusească” de Dr, Tatian 
Grigoroviei, şi despre „Chestiunea 
grară în programul partidului sociale 
demoerat din Finlanda” de Dr. E. 

Multă polemica. 

Mai întalu, d. Dr. C. Racovski în 
ticalul „Ca sintem şi ep nu sintem” 
arată că social-demoerațji romini n 
au avut nici un rol in rasenalele 
rânești din asin-primâvară (luerul da 
altfel constatat şi de cercetările admis 
nistrative şi judiclare) şi desaprobă 
apeiul nesoeotit către soldati al d-lui 
M. Bujor, co-director al d-sale la „Vi 
itorul social“. DI. Racorsky mai 
mureşte deosebirea latre social 
erati şi anarhiști, şi bine face: eo 
faziunea în această privinţă poate a 
vea numai urmări rele în toate pri- 
vințele. 

In al doilea rind revista publică 


serisoare a lui K, Kautsky in „chestia 
Nädejde*, Publicarea neestei serisori, 
eu și toată „ehestia Nădejde“ e una 
din manifestarile moravurilor boten- 
tote în polemică: partidul social-de- 
moerat romin de pe vremuri primise, 
după practica constantă la socialişti, 
un ajutor de In socialiștii germani, pre- 
cum ueorda şi elajutoara sociulistilor 
din straimitate (precum de curind şi 
Jaurés a primit 50,000 franci dela so- 
cialistii germani pentru „L'Humanité“ ); 
fiimdeă d. 1. Nădejde, ce reprezinta pë 
atunci social-democraţia romina, pesta 
cițieva ani a trecut in partidul liberal, 
— Dr. C. Racovsky, pentru a se a- 
răta, probabil, Ba al vremei, ridică im- 
potriva d-lui Nadejde peniru acest 
motiv acuzația de exerocherie... Acum 
sinesleră în cauză și pe K. Kantsky, 
care serie vâdi! fara nici o cunoştinţă 
a bnprejurărilor, Urit.. 


In sfirşit, sub titlul „Poporaniști şi 
socialisti", ni se dă un articol redac- 
iona], Indroptat Impotriva „Vieţii Ro- 
mines", 

Redacţia „Viitorului Social” simte 
nevoea de n fare aici „Rezumatul ue 
noi polemici”—gi sub „polemici“ in- 
telege acen dare de sean srurlă ceso 
făcusem articolului program din No. 1 
al „V, Sr (o mai alaense odata). 

Nu înţelegem pentru ce atita discu- 
tie? Articolul d-lui T. Sion cuprinde 
abia 2) pagini, inr rezumatul atacat 
abia patru (şi constă sproape numai 
din citați): ereda „V. Se că e atit 
de greu vrieni de n face compnarația 
şi a se ronvinge de exnetilatea re- 
zumalului ? Sau vrea să revini a- 
supra acelui program ? Nu credem. 
„V. S.* se plinge numai ch am des- 
golit ințrlesul fundumental al progra- 
mului, findet nu putem ține seami 
de florile retorice eu care Un împodo- 
bit (lucrul de alt-fel reese şi din toate 
polemieile indreptate impotriva non- 


sira). 
Deşi acest articol poartă o marcă 


REVISTA REVISTELONR 305 


literară superioară şi nu cade în tonul 
polemicilor din Papuasia,—au ne pu- 
tem opri asupra lui mai mult : 

1) Unele oubicețiuni ce ni se adve 
vor fi inlaturate de lu sine prin capi- 
tolelo următoare ale studiului d-lui 
C. Stere, sau, in parte, au şi fost in- 
laturate (de pilda, chestia desroltarii 
fatale a capitalismului). 

2) Alte ubicețiuni nu sint indrep- 
tute impotriva argumentatiunilor sau 
a teoriilor noastre, ci impotriva urţiunii 
politice a d-lu C. Stere sau a altor 
persoane ` nu putem păși pe aces! te- 
ron de discuție, mai intain Dinde 
politica curentă nu întră în cadrul 
revistei noastre, iar in al doilea rind, 
chiar dacă „V. SG: ar fi avut niri drep- 
tate, aceasta ar privi numai, eel mult, 
consequentia logică a d-lui Stere in 
ce priveşte aplicaţia de principii sau 
taria lui de caracter, san insfirşit ar 
arăta, en puterile lui In sfera politică 
sint limitate, dar nu ar atinge intru 
nimie bazele ştiinţifice a eoncepliunii 
noastre, nici erilicile noastre adresate 
sorial-demneratismului ; deci e inutil 
să discutam. 

3) la sfirsit, „V. S.“ în obiecțiunile 
sale recurge şi la jocuri de cuvinte, 
cind ne spune „că bincile populare, 
caesa rurală, cooperativele, sint un 
impuls pentru desrollarea capitalis- 
mulvi*, In diseuțļie a fost desvoltarca 
burgheziei industriale. a proletariatu- 
Ini indusi ial (ca substrat al social- 
demoeralismului) şi deci a „industriei 
capitaliste (vezi „V, R.“ No. 8, p. 260, 
No. 9, p. Aë, zi mna ori-cârni ve: 
pitalism", Nu sintam alit de naivi sā 
visăm realizarea imediata a socialis- 
malul, şi deci ințelegem, ch până 
atunci pentru noi e inevitabil „Capita- 
lismul“,—înlrebarea e in ce formă, rea 
din Apus, a industriei mari capitaliste, 
sau nita ? Răspunsul compleet va veni 
la timp. Uetitorii noştri pentru mo- 
ment ştiu din studiul d-lui Biere, că: 
a) nu polem avea desvoltarea indus- 


10 


5 VIAȚA ROMINEASCA 


trialā din Apus, b) ră industria noas- 
tra sa desvoltat. şi niri mu ss poale 
desrata alfel, en ajutorul protectio- 
nismului extrem ; c) că dărâmarea sin- 
grâdirilor“ de care se plinge bein 
făra protecţionism, ponte duce numai 
la cămataria enpitalului vagabond” 
cel mult, in orice caz nu la desvolla- 
rea industriei şi a proltariafulni sau 
burgheziei industriale (pâna ce aV. S“, 
repelâm, nu ne vit dezent? secretul 
da n desvolta industria, în situația 
noustră, fară proteelionism), 

Ca ocazia aceasta încă doug cuvinte: 
În recenzia noastră din No. 9 (p. M, 
am spus, eñ „am presupus, afară de 
motive de text” (udieă pe nm mo- 
tivele de texi, relevate în No. St, ele. 
Dar acum „V. $~ interpretează ncen- 
sta en mărturisire, că „am presupus 
im afară do motive de text” (adică 
fără mative de text)... Şi de aici tra- 
ge o serie de conelnziuni, 

Ce inseamnă acest fel de exegeză? ȘI 
„N. Sr se erede incă în drept să exela- 
me: „mii multa demnitate, domnilor”! 

Cum vedeţi, nu putem incă întru în 
pnlemică cu „V. 5 eu toate că pb- 
servaţiile noastre, impuse pm de 
datoria de a ținea publicul în curent 
cn toale manifestările llerare, au luat 
onorate cu acest nume, şi, o regret, 
niei nu vom intra in polemică, pâna ex 
„N. S.* nu-şi va sehimba sistemul, adică 
pänā ce nu va diseula ideile (şi sluva 
Domnului, cimpul e vast, și studiul 
al-Jui Stere pune atitea problema grele!h 
in loe de n face personalităţi gi a se 
delecta cn inpunsaluri nevinovate, eu 
eegene": şi jocuri de cuvinte, Nu ere- 
dem niei utilă, nici interesanta o „po 
Jeimica* de această natură, 

Revista fienerală a Invăţă- 
mintulni, (Octombrie, 1907, Bucu- 
resti). D- G. Bagdan-Duini — Reforma 
Programelor Liceale— comentează și 
imdreplațeşte hotărirea Ministerului de 
Lastruetie de a numi o comisiune, care 
ei se ocupe cu revizuirea actualelor 


programa secundare, Autorul repro- 
doce în inteegime cireulara Ministero- 
lui entra membrii comisiunii numite 
sa sa ocupe em această chestie. Spiri- 
tul acestei eireulări e departe de a in- 
gradi libertatea de n lurra a membri 
lor Comisiei, ori de a introduce „o 
nouă harababura* în actualele pro- 
grame. Autorul dovedeşte, eu soeces, 
ce nedreapta gi străină do interesul 
jasățâmintului e această intimpintre 
maliţioasă. D. Constantin G. Tonesen 
-Ce face Scoala Rominească pen- 
tru Educația Naţională — publica un 
interesant studiu pedagogie, care it n 
părut deja în limba germana, 

Cualtura Romină. (Octombrie, 
1307, laşi).—D. I, (jăvănesrul— Hasdeu 
_Noate şi Amintiri —publira, eredineina 
titlului, citeva impresii şi amintiri frag- 
mentare, care nu te Pie, de lor, si 
simți pe Husten.—Speräm ch ntancl 
cind va privi pa Hasdeu după eum pro- 
mite antorul—ea gânditor şi flasof, Di- 
rectorul revistei Lane va fi mai ln raza 
talentului sia.—Studiul Logieet în U- 
céu şi Evoluţia ideii despre suflet. 
datorite tat d-lni Gávāneseul, davi- 
dese mica variatio în nnntârul euliho- 
ratorilor la acest No. 

Neamul Romñaese (Ocom 
brie), D. Iorga spune ndesen uerg 
hane in revista sa politica, Vorbind 
de Sute şi oraşe în mişearea Reim 
reforme, d. Iorga faca, şi daa, nderi 
vata, dar dureroasa ronstulare ră: 
„Taranii noştri gan, din wenororire, 
cultura. Ei mau virtutea cea mare a 
solidaritatii, Ei m înțeleg incă pe er 
lume sint. Ei nu pot face planuri $ 
nu put Inera pagmie, sistomulie, Ja în 
deplinirea lor, Aan fost un factur 
timp de aproape patru sute de ani, și 
vu pol fi imediat, oririt am sori” 
Această este eavza neputinței formării 
unni partid (irânese, aga că interu- 
sele țrânimii ràmin să fie susţine 
de alții. Intrun articol intitulat Re 
formele agrare, d. torga derlară că 


este peniru reformele propuse da gu- 
vern el doreste ra cle sā lrencă negtir- 
bite prin Parlament.— „Reformele* 
d-lui Carp inspiră dlui Jarga un 
frumos articol din eare citam rite- 
va rinduri: „Trecind de la forma la 
fondul lor, găsim regulumentarea mi- 
nnțioasă, fra a se Introduce vre-un 
principiu nou, a vechii stari de Jv- 
ceruri, din care d. Carp, care nu iu- 
beşte de sigur abuzurile, insă e gata 
ori cind să impuste peniru legalitatea 
vea mai adicasă, înlătură numai stri- 
gātosrele si palentele abuzuri (la dij- 
muit, la rusfeturi, ete). Prin legoa 
loemelilor pe care n propune dan, 
gospodăriile agricole din Rominia ar 
ajange să samene cu domeniul legiti- 
torului, unde nu sò abuzează, dar nu 

se faca nimic pentru a ridica ţirâni- 

men, ci se oglindește starea de lu- 

vrurt de pe mașşiile iuneărilor de peste 

Elba. Proiectul pentru elreinma pune 

nrendaşi ereditari, cari pot f şi Evrei, 

daca stin la fară de un numar de 

ani stabilit, si doar daca suprima du» 

tarile pe băutură“, 

Să ptămina (Octombrie) În arti- 
enlul Partidele față eu ideile tommo- 
mice, d. Panu artă că dacă membrii 
unui partid pot f legaţi prin ideile 
politice, disensiunea poate veni în 
partid din cauza deosebiri In ideile 
nconomiea | corespunzhtoar» la interese 
erunormiee) alo membrilor mcelul prr- 
tid; vazul se'ulimpla în partidul fibe- 
rul, din cauza refurmolor agrare.—ln 
articolul Minoritatea, d, Panu arată en 
taranii, ducă giän ve nevoi au, apoi 
vind or fi vorba da solaţii, ma lear 
putea formala aan ca să rezulte un 
program ; afară de asta, ei nici nu se 
pot înţelege aire dinşii, poniru pa 
formula soluțiile; de areja rămine ca 
ininorilalea, elaaela superioare, să le- 
pgifereze pentru of, fară măcar sisi 
poata consulta, căci, dară iar eon- 
sulta, prin plebiscit ori prin referen- 
dum, luerul ar 8 primej tios, caci ti- 


a că: REVISTA REVISTELOR s7 


ranii ar lun această consultare drept 
n obligatie de a indeplini lol es cer 
ei. Rămine atunei ea clasele superioare 
xA disgnosticheze dola distanța nevoile 
țăranilor, pontru a adure reforme. 
Vorbind de Proectsla d-lui Carp, d. 
Panu arata el ole, chiar dacă conțin 
cova bun, merg aliturea do nevoile 
adevărate ale țarânimii: D. Carp, de 
pildi, troce alaturea de cela dog mari 
probleme ale chestiei taränegli; seum- 
petoa pămtntului aremdat ei salarul 
ridicol ce-l în pentru munsa lui pe 
dwoparte, lipsa de imag pe de alta.— 
Vorbind de Statuia lui Lascar Citar- 
piu, d. Panu rarnelerizeazi pe narest 
om politic, pâstrind nota jastă. În ea- 
rarlerizări de personugii, d. Panu e, 
cum te slie, un om plin do phtron- 
iere, MAL remarcăm analiza piesei 
Ini Bernstein, Motul, care na dore- 
deate incă odată că in d Panu saas- 
runde un adevarat eritie teatral. 


[a Nouvelle Revue (Nosmbrie 
1807), 

Sub titlul de „Pesimlsmul lui Vig- 
ny“. Gsorges Massó publica un mie 
sludi asupra rolului postului-Alosof 
in evoluţia poeziei franecze, Autorul 
arijeolnloi consideră pe Vigny en pre- 
decessor al romanticilor în eein re 
priveşte inspirația şi maniera, și 
nil arali ca partizan al „imper- 
sonalitațţii“, ln earo ţin atit da muh 
mai tirziu Flaubert gi Leconte de 
Lisle, — Ocupinda-so de politica Iul 
Tittoni, Riqveni apără politiea mimis- 
trnlui de externa al Italiei de alara- 
rile pa enro i le ndue ziarele ralicale, 
republicane gl aveialisie, emm că ar m- 
vea tendioţi prea ennservabnare, ci 
ar fi în relaţie cu Vulieanal, va ne f 
sprijinit pretențiile Papei do anren 
nn reprezentant la conferiula de ln 
Hags, şi en ar fi favorizind emigrarea 
italienilor. Autorul articolului crede 
eñ ministrul de externa m Italiei nu 
s'a făcut vinoval de toato nreste, şi 
ea lupla ve se daco contra lui Tittoni 


w3 VIAŢA ROMINEASCA 


este pentru a impiedeca ajungerea Ini 
in fruntea guvernului, în eaz cind 
s'ar retrage primul ministru Giolitti, 
a cărui sâniătale e cam sdruncinatä,— 
O amanunțita dare de samă despre 
activitatea cabinetului Campbeli-Ban- 
nerman ne dă Pierre Bernus, întrun 
articol bine informat asupra situaţiu- 
nii polilice din Anglia. Autorul arată, 
rind pe rind, in ce studiu se afna ns- 
tazi diferitele probleme care au pre- 
ocupat şi preocupă Incă guvernul li- 
beral al Angliei, eum şi soluţiile pro- 
babile ale acestor diferite probleme. H 
erede ca în chestiunea Camerei Lor- 
zilor. guvernul Camphell-Bannerman va 
proceda in curind cu mai multi e- 
nergie pentru n inlâtura maret pit- 
dica pe care utitudiuea acestei Ca- 
mere o pune in calea realizării re: 
formelor de care imperiul britanic are 
nevoo; că proectul asupra Invhţămin- 
tului va fi in curind reluat de câlră 
guvern și adus inaintea Parlament- 
lui; că în chestiunea reorganizării ar- 
matei planul lui Haldane va D dus 
mai departe pentru n se realiza toate 
măsurile bune prevazute in el; că in 
chestia autonomiei Irlandei guvernul 
ya faco in viitoarea sesiune un pas 
mai departe spre „Home Rule”; şi că 
in toate celelalte chestiuni, en toată 
opunerea partidului conservator, gi- 
vernul actual va avea taria de a a- 
duce soluţinnile po care le preconi- 
zazā. Această larie o vi aveu cu atit 
mai mult, eu cit în chestiunea budge- 
talui, în cea colonială, in pulitica ex- 
tarnă, peste tot vabinetui Campbell- 
Bannerman u repurtat frumoase suc- 
eese, lar reformele pe care voeste să 
le introduca sint hine primite în (arā. 

Mercure de France (Noembrie 
1907}. 

Pe baza Coreapondenței dintre Eà» 
gar Pwe şi amicul shu Thomas Holley- 
Chivers, publicată In revista „Century 
Magazine”, Velave Uzanne ne dä on 
interesant studiu asupra vieţii şi per- 


sonalitaţii lai Edgar Poe, asupra opi- 
niunilor lui literare şi filosofice. Din seri- 
sorile schimbate intre ei, se vede ei, 
departe de a fi un betr desprețuil 
de toti, şi o nenorocire pentru familia 
sa, după cum l-au zugrăvit detractoră 
săi, Edgar Poe era iubit de taţi acei 
eu enre venea în atingere şi era foarte 
bine privit în familie, Autorul arlico- 
lului ne arată că, în viața sa. adesa 
poetul a avut mult de suferit dis 
cauza boalei şi a sarăelei, fără a f insi 
invins de deenädeide, Cit despre ideile 
literare ale marelui poet, ele se pot o 
noaşte dintr'o convorbire pe carea a- 
vul'o Chivera en el, şi din care se red 
cà pentru Poe, Tennyson è cel mai mare 
poet al Angliei, că cea mai mare parl» 
din operele lui Shakespeare Du e bp 
de nimic*, că Byron, Colerdige, Moth 
gomery, Soulhey şi alți poeți sint m 
nitt sa dispară şi nici nu merita aii 
ceva, şi alte opiniuni mai muli sau mal 
puţin hazardate.—Un studiu interesul 
asupra starii actuale 3 soelalismalii 
internaţional ne dă Paul Louis În 
articolul său. După ce arată că sod 
lismul ocupă actualminte un loe pre 
dominant in preocupările publice dn 
Apus şi ea în eontra lui s*a (ien) 9 
fel de conspirație inondiala” IO 
a-i proclama falimentul apropiat $? 
i-l grabi cit mai mult, autorul ep 
să dovedeasca cum ră, dacă sociale 
mul trece aeum printr'o criză, aceasi 
nu-l o eriză du decadeniă, ci de tran 
formare, de relnoire, Ceia ce In printi 
vedere face să pară ch socialist 
scade, ori cel puțin ramine stațioui 
|micanvarea numărului deputaților 5 
cialişti germani, slibirea sociali 

in Belgia, Olandu, Malin, Elveţin, el! 
este mai ales apariţia mëcht a 
caliste: cum Insă sindiealismul muri de 
cil o formå, o laelică, n sucinlistenlai 
nu poate [i vorba de decăderea seci 
Jismului, cind mișcarea sindicalintă e 
ligă din ce In ep mai mult teren, Hi 
care-i diferenţa intre imişearea 20% 


tista si rea  sindicalistă ? Prin cea 
dintai, mubrilorii caula să ajungă la o 
stare mat bună pe calea parlamenta- 
riamului, a aplei electorale, iar prin 
cea dea doun, ei urmārese aceiasi 
lintà pe calea luptei economice, prin 
orranizarea grevelor, en arme de lupta. 
Sindiealismu!, avind şi avantajul ea-i 
o formaţiune curat proletara, estigi 
tot mai mult teren, domina tot mai 
mult mişcarea maselor, şi dọ aevia 
se pure la prima vedere că socialis- 
mul slabeste. In realitate fizionomia 
socialismului în Apus este aelunhmente 
aceasta: metoda electorula şi paria- 
mentară a socialismului este subordo- 
pată metodei sindiculiate, iar insusi 
sindicalismul se dedā mat ales aeţiu- 
pii economiee. De allfu], muncitorimea 

iși urmareşște tot eat mai multă Incar- 

dare şi cauştiința de sine ridicarea sa, 

avind mereu in vedere punctele tar- 

dinale ale organizaţiei sale; intelege- 

rea internațională a munritorimli, $0- 

cializares instrumentelor de producere 

şi de schimb, despârțirea muneilori- 

mei de partidele de guvernâmin!, și 

dezarinarea gonerala,— DI M, Craiovan 

publică, în stil mare, eu oarecare pre- 

tenție, şi mulla exagerare, un studiu 

asupra de curind decedatului B. P. 

Hasdeu, cănlină să facă cunuseulă 

străinilor viața şi activitatea multiplă 

şi bogal a fostului profesor ul Uni- 

versitatii dio B icureşti. 

La Revue (Noembrie, 10907). A- 
sopra chestiunei liniei ferate la 
Bagdad, pe care o soroale „awa poli- 
Tiet europene“, Francis Delaisi pa- 
blica up studiu foarte bine documen- 
tat, în care urata De de-o parte im- 
portunța pe care aceusta linie ar a- 
vomo, mai ales pentru Germania, a 
carei expansiune comercială în alle 
teritorii e impiedocată de concurenta 
altor țari, iar pe de altá parte luptele 
diplomatice cure se dan întru diferi- 
tele stale asupra acestei chestiuni, ai 
greutatile pe care le intimpină Ger- 


Ir) REVISTA HEVISTELOR 


m00 


mania Iniru realizarea ncesiui vis: 
construirea și monopalol asupra liniei 
ferate spre Bagdad. Autorul arată mul 
ales ulul po care-l uro Anglia in zá- 
därnieiren indeplinirii planurilor Ger- 
mabiei, ṣi pune in legătura eu aceasta 
chestiune vizita imparatului Wilhelm 
al M-lea la Londra, Si emm Germania 
art ubsolută pe ran de a-şi deschide 
cale comarțului şi industriei sale In 
lumea olomună şi in spacial in Turein 
asiatică, autorul articolului explica prin 
aceasta opunerea delegaților garmani, 
la confurența de la Haga, ln limitarea 
armamentului, şi conchide eà atita 
timp eil nu va f regulată chestiunea 
acestei cai ferate, nesiguranța va plana 
mereu asupra Europei, ṣi popoarele 
D se vor putea giodi la dezarimare, — 
Henry Poloz publică un studia asupra 
veseliei epitafuri.or, în care repro- 
duce un mare numhr de epilafuri vu: 
rioasa diu diferite timpuri. Citām, de 
curiozitate, cileva: 


Ci-gil, de hurlosque mémoire 

Lubina, qui mit loule sa gloire 

A ridiculiser autrui, 

Mais quelque ehose gwil pòt däre, 

Charbonner, barboniller, ċcrire, 

Ire fit rien si grotesque que lui. 

Jean sous cette bière elose 
Repose ; 

Si bon peut bien 

Sans faillir dire: il repose, 

Dun qui ne ft jamais rien. 


Cigit qui tonjonr ae Däebu, 
En santé comme en maladie: 
Qui Ia soixantaine approcha, 
Sans avoir souri de Ja vie: 
Et qu'on vit terminer son sori 
En se fàchant conire le mort, 


Sub titlul de „Trei romane recente 
din Nord”, Jacques de Coussauges a- 
nulizază romanele de curind apărule ` 
„Mary* al lui Bjoernson, „Nær Sjon 
gaar boer: (Marea se ridică) nl d-nei 


ROU 


CGerpapdt- Chine, şi „Nils Holgerssons 
underbara Resa“ (Voisjil «xtraordi- 
nar al lui Nils Holgersson) al dnei 
Selma Lagerloef. Toate aceste trei ro- 
mane sint seandinuve şi ne arată si- 
felul și tendințele popoarelor de la 
nord; mai ales cele două dintai sint 
insemnate prin wein cà ne atal con- 
cepţiile despre iubire ale linerei géne 
rat seundinav e.—lutr'un seul arti- 
col asupra educaţiei democrației, 
Rodet-Potler atrage ateaţia asupra in- 
semnataţii acestei chestiuni şi expune 
citeva cousiderațluni asupra ei. Ple- 
cind de la ideia cñ, pentru ea poporul 
să poată să-şi cxerciteze cu folos su- 
veranitatea, trebue ca ză fle „o reu- 
niune de oameni liberi, «u desarirzire 
conştienţi de drepturile şi de datoriile 
lor”, autorul arată că, in starea de 
azi, educațiunea lasă mult de dorit 
din acest punet de vedere, al pregi- 
tiril tinerelor generaţii pentru viaţă. 
Autorul formulează și un program, in 
linii mari, pe baza eruia ar trebui să 
se dea instrueiia şi educaţia tinerimii, 
şi in care dă un loe mai cousiterabil 
de cil se da astazi educuliei fizice şi 
celei artistice,— Cu prilejul publicării 
Corespondenţei lui Fânelon «n M-me 
Goyon, Emile Faguet analizozá curi- 
oasele relații <pirituale ale marelui 
scriitor cu dna Guyon si scoale in 
relief influenţa neesplicabilă pe care 
aceasta a arut'o asupra lui. Tolo dala 
Faguet recunoaşte cp, in urma argu- 
mentelor aduse de Maurice Masson, in 
studiul care iusoteşte tipărirea acestei 
corespondențe, răinine bine stabilita 
autenticitatea (contestată Ja 1525 de 
către abatele Gossellin) acestor seri- 
sori ale lui Fénelon. 

Din numerele de pe Nocmbrie ale 
vevistei, mai citâm ; continuarea stit- 
diului directorului Jean Finot „Știința 
fericirii“; sDirşilul articolului centra 
dligarhiei financiare în Franţa al lui 
Lais ` un studiu asupra reformei pco- 
lare în China ; publicarea paginilor 


VIAŢĂ ROMIN EASCA 


inedite (Dosarul unui polemist) sle lui 
D J. Proodhon. 

Rerne des idées, (15 Octumbriri, 
—inte'nn interesant a: Deel „La no- 
lonté", eunoseulul psiholog Titin 
Dugas face uhservaţii usupa vointei 
sub forma éi de oprire sau ott, 
Coi cari au studiat mai mull acessi 
formāa vointei, au lust Maine ide Bi- 
ran, Renouvier şi elevul său Louis 
Prat iu opera lui receulă: „Caracterul 
empirie şi persoana”, După dingti, vo- 
ința e de alla ordine decit rt Beäche: 
Pa cind acestea și instinctele repre 
zinia forţa impulziră, voința e mul e 
les rezistenţa opusă instinctelor, do 
minaţia «xercilulă asupra reflexelor 
esența «i find o forţă de oprire. " 
punind o barieră instinetelor, voințs 
face, după dinşii, posibila libertatea. 
După Dugas aspectul înhibitiv sau ni 
galiv e esențial şi caracteristice pentr 
voinţă, aceasta fiind mai cu samă e 
reacțiune impotriva naturii. Epoca gue 
tra avind cultul acţiunii apreciază m 
mult po oamenii de acţiune derit pi 
cei de caracter, Totuşi semnul suge 
rior ul voiulei e desigur coustringereă 
sforturen, elemente pe care lea s% 
in lumiua noloatarizmul, Voința ap 
desigur o baza fizică şi nu poate nb 
mie fără sprijinul înclinațiilor, dar + 
in oarecare măsură și un fapt antius 
tural şi esenţial omenesc, pulerea P 
care o are omul de uşi juceca Pr 
va sa, de aci rezista şi dealul 
minile sale proprii conducerea "heit 
şi a soartei sale. Dugas erede că P 
buza psihologică a unei concepţii at 
gulive a voinţii, se poute eldi o m 
rala eu aspirații inalte, 

Intr'o conferința ţinută anul acest? 
la Ostenda, Naşterea şi dispariii 
materiei, Gustave Je Bon rom 
teoria sa. Lumea a fost la incepi 
formală din atomi difuzi de eler ar 
sub acţiunea unor cauze diverse, 1 
ep samă a rolaţiei lor, au inmsg® 
nat energie. Această energie care a 


ca una din formele sale, maleria, ze 
disveiuză şi apare sub stări diverse : 
electricitate, căldura ete, reducind ma- 
terin la eter, „Nimie nu se erelaza“ 
isi mină ră nu putem erein materia. 
„Totul so pierde” insamnă că materia 
dispare cumplect ca materio, relntor- 
cindase in eter, Ciclul edar eompleort 
și sint donă aspøete in istoria lumii: 
1) Condensurea energiei sub formà da 
mate io 2) Cheltuiala acestei energii, 
Această distrugere finala e poate ur- 
mal in cursul vremiler de un nou 
viciu de naşlera şi do evoluție, fará 
sā Be posibila stabilirea unui termen 
pentru aceste distrugeri şi Inceputuri, 
prubabil vierge, 


La Revne Latine (Oelombrie). 
Emile Fague!,— Anarhia morală : Două 
curți imepate ica căsătoriei, —cwnstată că 
in toate țarile de decadenta naţională 
se "umulțese cărlile impolriva easă- 
torivi ` este cauză şi efect ori coinci- 
deuţă ? nu ştie... Marele eritie anali- 
vează aci: curtea Despre amor şi 
căsătorie a d-nvi Ellen Kry, o sue- 
dezå și Despre căsătorie, de distin- 
sul eritie Leon Blum, 

Cartea d-nei Key este plină de ob- 
ser vaţii iuteresuute, de o fne psico- 
logică miintrecuta ` Poliguinia burba- 
tului şi monogamia femei ` puterea 
egali a Inbirii femeei şi intermitențe 
iubirii barbutului, care, intre momen- 
tele de pusiune, se pgindeşte la alla 
lucenri ; deosebirea intre lemee, care 
intătu iubeste și apoi are neroe de 
sulisfacţia simţurilor, pe care nu le 
poate satisface fară iubire, şi lulre 
bărbat care intaia doreşte posedarea 
fomeei şi apoi o iubeşte. uneori nici 
w'ajunge S'o besch, ele. 

Imoralitățile, în iubire, după d-na 
Key, sint: unirea fară iubire, unirea 
făra responsabilitate, unirea intre de- 
genernţi, sterilitatea voluntara, vio- 
lenţa şi sedueţiunea, aversiunea pen- 
iru seopurile naturii ori neputința de 
a realiza aceste scopuri, 


REVISTA REVISTELON 


x) RI 
Femeia sa albă copii : o țară e lare 
cimi femeile dorese enpii și bar baţii 
Siul In staro să-şi apere patria, Co 
pilu! st fie scopul vieţii: de accen să 
fie iubire intre tatā şi mamà, o mamă 
cure nu-şi iubește bărbatul nu poate 
creşle bine pe copiii ` cepiti să fie mai 
mulți ` copilul are nevoe ila societa- 
tea fraţilor si surorilor sale, 

Dun Key diseută apoi cu Sehopen- 
huuer: prea marea diferenti, intre 
bărbat şi femee (condiția nwmorului 
dupa Schopenhana) poale duce la duz- 
mănie inire soți, deci la o educaţie 
rea, 

(Faguet spune că Schopenhauer a 
constatat un fapt şi-i e indefereul ve 
urmează, dar adaugă ră, dacă prow 
marea diferența intro soţi, dind nag- 
lero duşmâniri, e rea pentru educatie, 
deci pentru specie, atunci d-na Key 
are dreplute, Fuguel, en acest prilej, 
înlătură „glasul speciei” şi pune in 
loe cmtazitatea ` Se atrag ronlrurii 
din cauza curiozilăţii : în amor curio- 
zilateu are mare rol, Dealimintrelea 
Faguet prelinde că copil moşienese 
uumai pe un părinte, bu se face, cum 
prelinde Schopenhanur, o selectie a ca- 
lităţilor pariuţiler,) 

D-na Kry apol se ridică impotriva 
acelor ocupații ale lemeei care o scot 
din easă, cåei se despoelizează, -uei e 
„reacţinnară“ d-na Key, 

Faguet, în sfirşit, mrulă că scopul 
cărții d-nei Key è căsătoria numai cit 
fine iubirea, Aceasta, zice Fuguet, e 
mai imoral decit uniunea libera clan- 
destină, pentrucă aceaslu se afişează, 
nu e „clandestină,“ Doi pameni „ră 
sâtorili* en convingerea că-s căsalo- 
rill vremelnie, sint intrun concubinej 
legol, de: Luet £, 

In rezuapnat : d-na Key idalatrizază 
amorul. A ineelat amorul 3 Divora! 
Dar dacă unul din st incă iubeşte ? 
Să sufere ! Dar copiii ? Copiii sar de- 
moraliza cu părinții care nu se lubesct, 
Caci d-na key e diu gecala lui Niotz» 


E n 


312 VIAȚA ROMINEASCA 


sche şi Ibsen... Faguet însă obieclează 
eñ, dacă u căsâlorie trebue să se faci 
din amor, en poate continuu şi fara 
amor, prin ceva mai trainie şi mai 
puternie decit amorul ` recunoştinţa 
„carnii,“ deprinderea, toate acele sen- 
timente care rezultă din coabitare... 

Relativ la cartea lui Blum, Faguet 
se 'senzenză ch Ia în serios cartea 
voluntar paradoxală a acestui talen- 
tat şi spiritual seriitor, (Faguet, aiu- 
rea, vorbind de acest seriilor, zice ch, 
ținind sama de marele său talent, va 
fi foarte primejdios Franței... Cum Var 
trata, la noi, un „udversar”, mai ales 
ca, se pare, e şi „Jidan“ l)... Léon 
Blum pleacă dela constatarea că bär- 
kat) sn 'asoară la 35 de ani, după ep 
due o viață de poligamie, în care timp 
fetele aşteaptă enervindu-se şi oiin- 
du-se; că, după măriliş, femeile, şi ele 
polizame din natură, îşi satislue n- 
ceastă poligamie.. 

Learn ? Să-şi satisfacă și femeile 
poligamia înainte de căsălorie ca să 
uu mai fie adultere!—Dar vor H atunri 
văduve deja? De zece ori vădure?— 
Fi şi?—Dar copiii ce i-ar nagle ela ? 
—Sa se pizeuseă ` „maltuzianiem*!— 
Dar aceste „fole văduve” ar fi nişte 
prostituate "H şi ? Nu-i mai bine să 
fie aşa inainte decit după ensălorie?— 
Hum! exclamă, aci Fogwt... lată a- 
cum argumentele contrare ale lui Fa- 
guet: Fala nui polizumă ; e poligami 
numai moralmente: toate viseaza la 
mulţi tineri, înainte de a se mărita. 
Nici prostitutia nu e o dovadă de po- 
ligamia femeci ; afară de puţine, cele- 
lalte deviu prostituate din pricini so- 
tiale. 

Şi dach bărbatul nre intotdeauna, 
„indărătul capului“, ideia vagă cà va 
„explora şi aiurea“, (aceasta nu-l im- 
piedică de a reveni acasă), femeia n'are 
aevastă idee. O fata de 1G ani care se 
da unui bărbat, are ennvingerea că e 
pentru totdeauna... O altă dovadă ar 
fi şi „urma“; primul barbat e iubit 


Da d 


asa de etern, de fiziologie, incil capii 
unui suacesor samină cu cel dintaiu. 

Și nici barbatul măcar nu e poligam; 
se pare că e, căci, avind nevose sisi 
facă o carieră şi deci insw indu-se tir- 
ziu, face amoruri inainte de căsătorie; 
dar s'a observat că, pecil li-i posibil, 
ei sint monogami chiar inainte de tã- 
aátorie, nu-și schimbă amantele, uaii 
chiar le iau in căsătorie. Numai mn" 
bărbaţi sint poligami, în adevăr. 

Aen dur, faptele pe care se bazear 
Lion Blum, ga adevărale: deall- 
mintrelea, dacă femeen ar fi polizamă 
inainte de maritiz, este acesta un 
motiv să nu fie şi apoi? In E 
crurile morale, zice excelent Faguet, 
inoculația nu e vaccinare. 

Ş'alunei ce e de facut ? Bărbaţii să 
se insoare la 20 de ani, răspunde Fa- 
guet, Atunci primele plăceri ale tobi- 
rii, caste, vor fi legate eu poezia tine- 
rei ; atunei familia va D aduvărali: 
părinţii fiind tineri, vor pricepe pt 
copii; atunci familia va H adevarată 
şi pentrucă va f compusă dia bunici, 
părinţi şi copii. Va mai rAminea s- 
dulterul? Poate, dar, zice Faguet, e 
mai bine un adulter după, decit stw 
giwt de-acuma util de coruphtor, 

Dar cine să susţină familia acestor 
tineri de 20 de ani, Incă fără carieri? 
Banicii —iar aceşti tineri, la rindul 
lor, cind vor fi ei bunici, să fară t 
celaş lucru: es e numai o transpoziție... 
Dar o generație va f sacrificulă, vu 
ü datoare să întreție dous generații ? 
Atunci transiţie: deocamdată tinerii 
să se insoare la 30 ani, apoi la 25, ir 

In alt articol, Faguet vorbeşte des- 
pre romanul Princesses de science al 
D-nei Coletto Yrer, în care eritieul 
vede apariţia unul insemnat talent 
Subitelul acestui roman sint femeile 
mediei, şi autoarea işi propune săi do 
vedenacă această teză: că ocupația ei 
medicina nu e pentru femei, Pentra 
a dovedi această teză, D-na Yrer wë 
grâveşte patru tipuri de femei medici: 


O biata femee fara talent, fără vora- 
ţie, rău platita, care duce o viaţa grea, 
eu şi familia ei; o docloreasă mare 
dumaă, eare are o casă fasluoasă, glo- 
tie, stimă, celibatari; o dorloreasă 
de vocație, fiică a unui mare doctor, 
inteligenta, mâritala din dragoste en 
un tinăr confrate ; o sărmană lusoaieă, 
muncitoare, cate lasă mediciza pen- 
iru a se mârila,—Accasta din urmă, 
Tari voeaţia. nu dovedeşte, zice Fa- 
guet, decit că, dacă mare vocalie, nu 
trebue să facă medicină. Doctoresa 
cca mara, celihalară, e metresa unui 
confrale ap practica moltozianismul, 
nu se imărită så De libera ; dar, pon- 
tru Faguet, nici aceasta nu probeuză 
nimie penlru leza d-nei Yrer, ärt ar 
putea practica medicina, poale mni 
puline oare, şi dacă ar N māritatä,— 
Doctaresei chic, al cărei birbal o me 
dic, şi pe care ocupațiile profesionale 
© fac să lipseascà de-acasă, ii monre 
un copil ; doctorensa săracă, măritată, 
nu-si ingrijeste copiii, ciei lipsește, și 
ea, de-acasă.— Dar, zice Fuguet, acesi 
lucru H fne şi femeile cearo nu-s doe- 
torese, ṣi decit sa lipsească degeaba 
(ca mòndenele), tot mai bine că lip- 
sese cu un scop: practien medicinii, 
Autoarea, adaogä Faguet, alege dintre 
femeile care nu stau acasă, numai pe 
unele, gi le atacă pe acestea, —cecare 
strich romanului sân, H ripeşte taria. — 
Fuguet conebide: Femgea st siea acasă, 
după vechini şi bunul ohiceiu : dar mu e 
râu să înveţe o meserie, pentru a pu 
A vilită să vinză un barbat ori, dară=i 
măritata să Be lu diserelia lui: mo- 
seria e, pentru o femee, o asigurure; 
gi meseriu ponte li exercitată şi de o 
fomre imărilală, dacă n'are mulţi ro- 
pii, ori cind copiii sint mai mari. 
Xuova Antologin, (1 Noembrie 
1907). Gwido Menasci,— versuri itall- 
ena a unor poote lionese.—se ocupi 
cu şcoala literară din Lyon, depe la 
inceputul secolului al XVI In Lyom, 
renașterea npare mai curind din pri- 


REVISTA REVISTELON 


IK 


cina contactului imediat eu Italia şi 
iafluonțu acestei vecinatăţi se vede şi 
in admirația pe care seriilorii lioneji 
o an față de lilorutura italiana, pre- 
cum și în faptul eñ unii dintre ei se 
servere în producţiile lor chiar de liim- 
ba „loscană* cum zie ei. Luerul ncrs- 
ta a fost observat intai de Sainte-Ben- 
ve şi vercolärile mai noud ale jni Gul- 
le, Ch, Boy l-au confirmat. In fruntea 
neostei geoli literare stă Mauriee Se 
ve, Nu se prea cunase dato biografice 
signre In privința lui; primu sa lu- 
erare o traducerea unui roman spa- 
uial al Jui Jasa de Florea, apoi poezii 
lirice, mult înluenţale de Petrarca, 
pe care-l numește „Apollo Tosran”, 
Opera acestui poet i-a adus mare fai: 
mă pe timpul lui şi La ultras si elo- 
piile Pleindei. A dona figură din a- 
evaslă ş-onlă lilerara liuneza, eslo Por- 
pette de Goillet, admiratoare ferven- 
lä alui M. Seéve, Nascuta dintr-a fu- 
milie nobilă şi eu o edutulie foario 
ingrijita, deşi a marit de tinira sia 
viştigat lamda şi admiratia contempo» 
ranilor săi. Ea a seris numai poezii 
starte: ode, madrigale, epigrame, mai 
toate inspirate de iubirea ei pentru M. 
Scève; a seris, intra allele, si o poezte 
de rece vervuri in care laudă limba i- 
talianä, Mai Insemnslă și mai cunos- 
cuta decit dinsa, este Tosă Latse La- 
bel, autoarea nexlei disertații in for- 
mä diulogică, intituluta „Dezbatere in- 
tre nebunie şi amor”, despre care Vol- 
inire zicea ch e cea mai frumoasă fa- 
bulă modernă, Alară de aceasta cau 
mat seris şi mulle poezii lirice de ia- 
bire, care l-au sirae denumirea de 
Sapho lioneză, eu eare de altminteri 
semăna, pe cit se pare, şi în alle pri- 
VOIR 

Dentsche Reyne (Noembre 1907) 
Robert Gaupp Muncă şi reereare. Or- 
ganizmul omenesc, zice mulorul, este 
caşi o maşină complicată şi se supune 
şi el legilor sehiralentului mecanie de 
caldură. Procesese chimice caro au loc 


EL 


in orgauizmul nostre, sint izvoarele 
forței noastre de muncă. Totr'un sin- 
Eur punct insă se deosebeşte de o a- 
devarată maşină : sehimbările produse 
in el de munch nu se pot inlatura 
numai prin adaosul continua inuoil de 
forțe chimice, dela o vreme el se o- 
buseşte ` şi acest lucru, obişnuit, gen: 
pare în ennştiiuță ca o senzaţie de 
osteneala. Trebue insă să se facă 
deosebire intre oboseala obicelivă—da- 
torită vheituelii de forțe-— si senzaţia 
subiectiva de osleneală ; neestea doua 
nici nu merg totdeauna impreună. În 
cuzuri de escilaro e posibil ca senza- 
ţia de osteneala sa Bo învinsă şi să 
dispară, măcarea oboseala persistă : 
ba chiar în cazuri de istovire nici nu 
mai pulem simţi osteneala: după o 
muncă prea grea, d. p, noi nu pulem 
adormi, Tot uşa se poate să apară 
senzaţia de osteneala fară a H in re- 
alitate ubosiţi. 

Faţă de oboseală sta odihna, Din 
punet de vedere științific, numai două 
mijluace de odihnire, de reparare a 
forțelor, sint: nutrirea și liniştea, mai 
ales somnul. Omul de astezi insa nu 
se mulţumeşte numai cu acestea «i 
are gege şi de recreare, de distracție. 
Pricina acestui fapt stă in acesa câ 
munen astăzi—aproape pe toate tere- 
nurile— spacializindu-se, a devenit u- 
niformă şi deci plicticuasa. Astfel vorba 
recreare a căpătat un conținut cu to- 
tul străin de înţelesul său fisiologie. U 
mare parte din omenirea care mut: 
reste işi caută recrenreu in alcol şi ex- 
plicarea acestui fapt trebue efutatā ta 
mare parte in dispoziţia sufleteasca cu 
care esă lueritorul de la munet. Pen- 
tru clasele de sus, teatrul şi concor- 
tele Iree drept mijloace de recreare, 
dar, în realitate nu e aşa. Cea mnai 
mare parle din publicul teatrelor e 
format din acei cure n-au neroe de 
adihna,— fiindcă nu mancese,—şi în al 
doilea rind arta cea mare şi adevă- 
rată nu e o recreare, nu e odihni- 


VIAŢA ROMINEASCA 


toare ci din conira cere o muncă in- 
leasă suleleusea. Actiune linistitoare 
şi odihnitoare are cu adevărat pa- 
tera, mai sles pentru muncitorii inte- 
lectuali, 

Sozialistische Monats Hefe, 
(Noembrie 1907). Cunoscuta declarația 
facuta de călră deputatul socialist Nu- 
ske, în purlamental german, că la caz 
de nevoe orice socialist ar lua arma 
peniru apărarea patriei, a dal nagin 
re la mullà discuţie şi a Beni ca g 
congresul din Stuttgart să se ocupe 
cu chestia mililarismului spre a da un 
răspuns la intrebarea: ee vu face so 
cialdemocraţia în caz de râzhoiu ? Fur- 
moula care sa părul potrivită voire: 
sului u fost, că în asemenea impreja» 
rare va hotari interesul da clasi al 
proletariatului, Wolfgang Heine intr- 
un articol intitulat „Cum combatem 
nol militarismul“, comentează formu 
la gasilă de congres, do ourere uși 
cum a [nat prezentată, poale da lor 
lu neinteh ger, Prin interesul de tha- 
să al proletariatului, zice el, un tre- 
bue să se înțeleagă numai înleresul 
partidului socialdemocratic şi tot asa 
de putin trebue să se luţelează uw- 
mal acele interese care se rapoarta h 
pulecea politică a proletariatului sst 
la avantajele sale materiale, fart a |» 
nea samă de interasele naţiunii cn M- 
treg. Deasupra intereselor materialo 
se ridică tendințele ideale a caror m 
alizare o poate aduce lupta pentru hu- 
na stare materială. Din timpurile lui 
Lassalle, socialdemocraţia germabă a 
re cu (el de a face să inflorească po 
tărimul unui popor liberat de grija 
materiala, o cultură inlensă şi pr 
mană, Ciştigarea și menţinerea unei 
vulturi germane este cel mai impar- 
tant interes de clasă al prolotariatu- 
lui german şi in acest sens e justă for 
mula găsit de congres. Ialăuntrul {è= 
rii, cultura germană se sprijină şi se 
sjuta prio lupta pentru buna stare e- 
conomică şi îmbogățirea sufleteasca A 


poporului, prin luptä, prin urmare, 
conira formei de guvrernămint de as- 
täzi, conlra elevului, a birocrației şi 
conlra militarismului, aderă contra răi- 
lui tratament al soldaților, contra prea 
marilor rheltueli pentru armată şi deri 
neglijarea chestiilor culturale, eontra 
impreguării in sulelul soldatului a 
obicinuinţilor servile şi uricioase. Dar 
dacă s-ar intimpla ea Dipen să fie 
aruncată io primejlie— Be ehiae din 
pricina prostiei rlaselor dominante— 
socialiștii nu trebue să pregeteun mi» 
nul de a lua urmele, căci e vorba de 
a salva poporul german şi cultura ger- 
mană, Chiar dacă clasele stăpiniloare 
ur sii sa-şi insugenseă numui ur, toa- 
le foloasele cișligule pe urmu razboiu- 
lni, toluzi păstrarea naţionalitaţii şi 
a culturii națiunale eo suficientă räs- 
plata peniru o Jerifa oricât de mare. 
The Xorth American Review 
iNoembrie, 1907. New-York-—D. Her- 
man Rosenthal—Rominia şi Evreii 
discută nevastă mult desbâtuta chestie 
eu alita lipsă de obiectivitate şi dem- 
nilale ineit, eu toată declarația auto- 
rului că e american, De vine greu a 
crede că dan e de bună credinţă şi 
că a emigrat dein din hulila noastra 
ură. Sintem deprinşi eu articole ca- 
lomniatoare de asemenea nutoră, care 
adeseori reușesc să se sireroare în 
ziurele și revistele cele mai muri din 
Europa şi America, Celirea unor ase- 
menea calomnii lipărite ne inspiră #- 
velagi desgust pe caru ni-l prodac și 
viulențele josnice de limbaj ale anti- 
semiţilor, chiar alunci—şgi mai eu sea» 
mă alunei —cind ei stau sus pe serra 
sociala, Calomniile, hulirile, degradi» 
rile personale. prin îinlrebuinţarea u- 
nui limbaj violent si destrabălat, fie 
din o tabără sau alts, nu pot să con- 
tribue de Joe la rezolvirea „chestiei 
evreeşti* la noi, ci dimpotrivă : dis- 
rug raporturile omeneşti sdialre acei 
pe cure imprejurări istorice şi veono- 
mice, independente de voluţi perso- 


REVISTA REVISTELON 21 


nale, îi fse să sufere unii din pricina 
allora, şi cu toate acesio să mu ap 
poată înră despârţi. In merile răscoale 
agrare, autorul nu vede decit o  Insce- 
pare vu adresa greşită, şi un prilej de a 
inlinde încă imasi mult coarda persecu- 
țiilor impotriva Evreilor- In refuzul 
Rominilor de a impâminleni în masă 
pe Evrei, d. Herman Rosenthal, Im ta- 
litate de retatean american, nu vede 
de cil o conlrureulie ordinară a Tra- 
tatului de Berlin. bmpăminlenirea Zu 
masă a Evreilor, cure au lunt parte 
la războiul din 1337, autorul, nu are 
sfială, să afirme că a lust exrrocată : 
S-au impâmialenit soldați morți, iar 
certificatele de impâmintenire ale ce- 
lor vii—mai mult de jumătate aun fnat 
trimese la regimente, cu ordine stricte 
conlidenţiale de a îi oprite şi anulate. 
Dar ce să mai zicem de afirmarea, a 
tit de departe de adevăr, că la noi 
tinerii evrei sinl îndepărtați din scoli 
şi univerătaţi! In sfrgit, după ve au- 
tarul vonsacră două pagini asupra ca- 
zului Cociu Asrämescu (? 1), pe cure 
acest domn american Îl socoate foarte 
concludent, resandiciă Rominia penirn 
Evrei in numele dreptului istorie, Era 
şi necesar ca după afirmării neexacte 
calomnioase să găsim şi pretenții ri- 
dicule de interpretări istorice, Proba 
zdrobitoare a d-lui Herman, travestit 
din sociolog in istorie, că Evreii au 
drept de întăitatu in ueeastă bara e... 
Stell 2... Un decret a unui împărat 
rom+n înainte de colonizarea Daciei 
de Traian, din omul 307 d. H, (9, prin 
care dscrel se acordă protecţie Erre- 
ilor din Dacia. Dacă l-am lua in se- 
rios pe autorul acestui articol l-am in- 
lreba cind crede d-sa că a trait Traian? 
Dar... caen ce e serios şi curios in a- 
celaş timp e faptul că un asemenea 
incalificubil urlicol şi-a putut găsi loe 
in una din cele mai insemnate re- 
viste din lume. Na ştim din ce inal- 
time vorbeşte d. Rosenthal şi ce pre- 
stigiu are in fața Europii, de oarece 


217 VIAŢA ROMIXNEASCA 


dsa să Incumetează să npostroleze 
Europa si să se intrebe rara vu fi Pu- 
terea care va trage la răspundere ina- 
iatea tribunalutui dela Haga pe biata 
noastră țară pe care d-sa a prinsa 
in Mugrant delict de contravenție la 
Tratatul de Berlin. 


The University Review (Nv 
embrie, 1407. London).—D. W. Paddle 
—Progresul Ştiiniil—in un articol- 
eonlerenţă, Isi propune u arăta pers- 
pectiva desroltarii spiritului științific 
in omenire. Pentru a lamuri conţinu- 
tul naţiunii ştiinţă şi a-si da seama 
de eondiţiunile favorabile progresului 
stiințilie în viitor, autorul tatrebuin- 
Lenz metodul istorie, vercetind des- 
vollarea spiritului slinţilie pină in 
prezent, Cea iutăi inflorire a Şliinţii-- 
cu mult înainte de a incepe civiliza- 
Un în Europu—a fost in Egipet, dar 
nu poten urmări evoluția stiinţii è- 
giptene din vauza lipsei de dute si- 
gure. Dela Greci abia, sintem In stare 
să urmărim drumul, cu suişuri şi co- 
borişuri, pe cure şliinta îl urmează cu 
anevoința până uzi, Știința grecească 
părăsește saneluarul religiei, traves- 
Mili în mantia filosofiei; și preuții ei 
plătese cu pierderea vieţii ori eu exi- 
lal indrăzneula lor revoluționară. Jm: 
pinzi spre sporculatii metafizice, primii 
Alosofi greci, abia schall de tulela 
prosolană a politeismului, răspun i ru 
femeritatea tinereţii lu vele mai inso- 
lubile probleme; dar ineurind orizontul 
se fnlunecă înaintea lor, şi ei mieken 
ca au ratacit drumul, că în găsirea a- 
devarului n-au o stea conducătoare, 
un criteriu „Nimic nu poate f ştiul: 
nimie nu poate fl invaţal; nimic nu 
poate Ñ sigur; simţurile siot märgi- 
nite; inteligența e slabă; viaţa e 
scurtă“ = inta strigătul de desperare 


care Insamnă falimentul dogmatismi- 
Jui şi începutul intronării spiritului 
critic, Dar scepticismul neesta nu de- 
primă, nu lasă mințile în o stagaanii 
descurajare. După criza soeraties, in- 
vestigaļia şliințifica se indreapti pe 
altă cale; cea inductiei ; filosollia „se 
seoboarā din csr pe bänn," Cu A- 
ristot şi Şenala din Alexandria, Știința 
inlră în o epocă de maturitate, rare 
fuce sa descopere adevăruri elerne. 
Dapă encerirea romană, Şcoala din A- 
lexandria decade, progresul ştiiații 
a oprit; eriteriul adevărului e inlocui! 
prin autoritatea laica ori spiritul greoi 
al Seolasticii, 

O nouă renaştere a spiritului gin: 
{iie e reprezentată prin cultura arabă. 
Dala cucerirea Spaniei de eatră Arabi 
incepe lupta inverşunată inire Rona 
şi Știința, la curind ştiinţa, răspindită 
din Universitaţite din Spania, pătrunde 
chiar printre reprezentunții înalți ni 
Bisericii, cari ea toste masurile dere- 
presiune impotriva sp'ritului de liberă 
cerestare. Apoi renașterea reuşeşte sà 
sfarme zilgazurile autoritarismului re 
actionar, care intotdeauna—dophenm 
istoria civilizației vù arată—a fost pio- 
deea principala de desvoltare a zim: 
tii, Azi, în societatea moderná—umle 
antoritarismul e reprezentat de forta cn- 
pitalului—s2u real instituții sprebale 
pentru desvollarea ştiinții. Rolul pri- 
mar al Universităţilor dar, nu e dea 
da educatia zial Be? unui numar res: 
irins de studenţi, eu care profesorii 
pot veni în conlact personal, ei acela 
de a contribui In dezvoltarea gint) 
pentru omenire. Pentru a ajunge la 
acest seop, acei cure si duvoleazi 
sl Up în universitate, trebue să ser- 
vească sliinții pentru știința, 


- 


Varietăţi 


Franţa si Carducci. Lu Paris 
s-a constitui un comitet «pre a ridi- 
ca o statua marelui poet italian G. 
Carducei. Din acest comitet far parte! 
Clémenceau, minisirul instrucţiunii, 
mulţi subsecretari, preşidentii consi- 
liilor genera! si municipal al Senei, a- 
poi Ch. Dupuy, P. Deschanel, Leygues, 
Millerand, F. Baisson, A. Mézières, 
Maurive Barrès, Manotuux, A. Brisson, 
Brieux, Victor Marguerite, Capus, A- 
bel Hermant, Jules Renard. 


Candidații ia Acndomia Fran- 

ceză. Desi alegerile pentru locurile 
vacante vor avoa loc în 1908, lupta a 
inceput de pe-acuma, 

Sueeesiunsa lui Berthelot o rivnese 
d-nii Francis Charmes, diroetorul re- 
visite „Revue des Deux Mondes”, yi 
Henri Poineart. D. Poincaré nu-i ni- 
mai un om de stiință ci gi un mare 
seriitor, 

Lupta deci va fi aprigă. 

Sarcesiunea lui Andre Theuriet e 
rinita de poeţii Henri de Regnier, Ri- 
chepin, Haraucourt sl Jean Lahor, 

Suveesiunea lui Sully-Prudhomme e 
rivnita de d-nii Dorehain, Monlcgul, 
Jean Aicard, Rubert de Montecquiou 

tle, 


Două „inedite" ale Ini Man- 
passant. Din operele complerte ulu 
lui Guy de Maupassant, în earind va s- 
părea primul volum in care se găsesc 


două bucăţi incă nepublicate, Unu sub 
titlul „Des Soirées de Médan” care e 
ca un fel de prefață pentru volumul 
ce a apărut sub acest titlu, In acea- 
sia buculă sint atinse în treavat teo- 
riile sale literare, A doua e intitula- 
ta: La main dWecorehă şi datează din 
tinereta lui Maupassanl, Ponte servi 
ca document eritieei, dacă se pune in 
comparaţie cu setierea sa de mai tir- 
ziu la Main. 


Censornie roman, În urma u= 
nor sbpăluri facute pe locul unde a 
fost cetutea romană Iierapia s'a gå- 
sit un mie gnomon de bronz, care a 
te. bujt să aparție nnui fe ginar roman. 
La Maienţa a fost gasit un altul de 
fildes. Avem de-a face cu ceasernice 
de pe vremea Romanilor, 


Observaţii asupra custoru- 
Imi. Un observator T. W- Ritcourb 
a comunicat societăţii de biologie din 
Washinglun cite-va observatii ce a fa- 
cut asupra eustorului, în Canada. A 
ubseryalt odată cum unii castori au 
construit un fel de ezâtură, eare D: 
cul ep nivelul unui Ine să se ridice cu 
90 centimetri şi si-l facă si reverse, 
nen cha inundat terenurile inconjură- 
toare, Alle dați nişte casturi an în 
părţii prin o ezâtura un lae ln durch 
părţi, o parte uvind uh nivel mat inalt 
decit ventaltă, Din observaţiile sale 
Rileourb deduce că easturul nu-i aşa 


MS VIAȚA ROMINEASCA 


ce 


de inteligent, pe ci! se crede de obi- 
cei. Castorul, cind dă la pămin! copa- 
cii. nu-i face să cadă în o poziţie anu- 
mită ; copacul eade la intimplare, Da: 
ch se intimplă să cada în o poziţie de- 
favorabilă, castorul nu se foloseşte de 
copac, 


Se dne ghețarii! Genlugii şvi- 
gareni constata ră gheţurii pierd în fe- 
cure an at din intinderea eit şi din 
grosimea lor, Astfel ghețarul Aletsch, 
col mai mare din Elveția, sa retras 
dela 1900 pana azi eu 200 de melri, 
deci a pierdul cite 27 metri pe an. 
Dacă mişareu aceasta continuă, e de 
prevăzut dispariția, mai curind ori mai 
tirziu, a ghulurilor, — ceia ce e de ma- 
re insemnātate pentru îrigaţia viilor 
alpestre, şi foarte togrijitor pentru in- 
dustria huilei albe... fara să mai vor- 
him şi de turism. 


Presa in Franța. Stalistica zia- 
velar și revistelor franceze, dela 1 In: 
nuar, ne arută că napar în Franţa nu 
mai puțin de 8.548 de ziare şi reviste, 
Dintre acestea numai în Paris apar 
3218, Intre care 139 cotidiane, 

Şi eind te mai gindeşti și la tirajul 
enorm pe care-l au unele din ele, vezi 
bine ea mm pentru ziare Franța 
consumă annal adevirăţi munţi de 
hirtie 1, 


Contra cenzurei, Se sin că în 
Anglia cenzura, infintata în 1730 de 
Walpole pentru a impiedeca Dr dra- 
malurgi dea face satiră politică, func- 
jionează şi astăzi pc, Cu toate că ac- 
tualminte ea nu se prenrupă de poli- 
tieñ, el mai mult de. morală (in nu» 
mele căreia sint interzise piesele ` Stri- 
goli de Ihsen, Cenci de Shelley, Mom- 
na Vanna de Maeterlinck, şi altele), 
—se pure totuşi că ea slinghireşte 
mult pe seriitori. De aceia mm de mult 
n apărul în ziarul Times o protestare 
eontra acestei instituţii „aulocrulice 
in procedee. contrară spiritului eons» 
ttuției, dreptăţii obicinuite şi bunului 


m m m 


siml", protestare iseălită de seriilor: 
eu: Swinburne, B. Shaw, H G 
Walls, Henry James, Israel Zangwil) 
ele. E de nhdăjduit că un guvern aa 
de liberal en al lui Campbell-Bannor» 
mann va ţine samă de dreapta Tit: 
matie a seriitorilor. 


Pod uring. Un pod uriaş eate 
podul ce se construegte seum in New- 
York peste brațul de mare numit Pat 
River; podul trece la inältimaa de% 
m, peste insula Blackwell ham 
de-asupra nivelului mării. Podul casta 
100 milioane de franci, este aşezat pe 
5 picioare: se vor intrebuinţa 50000 
tone do otel la construirea lui; po 
dinsul sint aşezate & linii de Ieameaz, 
doua linii ferato; are două rotoare 
si loe pentru eñruți ; e lung de 2500 m. 


Rasele X în armata germi- 
mă. Noul regulament al serviciului sa- 
nitar militar germun a preseris intre 
buiniarea unor trasuri prevāzute et 
material pentru produrerea razelor X, 
pentru serviciul de campanie al spi- 
talelor militare. 


Cannt-Tunel intre Marsilia 
si Ron. Se procelează farorea unui 
canal-tunel, care să lege Marsilia ee 
Romul; lungimea lui va fi de 7 kili- 
motri, rien 22 m, și înălțimea de 
lkm. 3. Va ft prima cale sulernnă 
pe apă. Consteurţin va costa se errdë 
78 milioane. E interesant să se știe că 
pe cind la facerea tunelului Simplon, 21 
kilometri lungime, 54 Im lärgime ṣi 
ü înălţime, s'au seos MDDI metri 
euli de pâimini, —euoratia facarei net 
tuj tunel-eaual se vor senata 3,A000.400 
metri enbi. 


Telegrafie fără fir. Parisul en- 
nuniea eu Muroeul prin telegratfle fară 
fir; n slalie se gäsegle ln vapul Sper 
tel linga Tanger iar cealalta e la Iur- 
nul Eifel. 


Spicuitor. 


FILOZOFIE 


A. Mniret, Do Responsabilită, e- 
tuda psycho-physiologigque. Masson et 
C-ie, 3 fe, 

Antorul studiază elomentele eunsti- 
tutive alo responsabilitații, alit 1n sine 
eit şi față de mobilele acţiunilor o- 
menrgti, şi arali in ce consta respon- 
abilitatea şi pentru ce e responsabil 
vinul, 


ISTORIE 


Achilie Luchaire, Innocent II. 
La Question d'Orient. Hachette. 

Al patrulea volum din istorin lui 
Inocențiu al Ui-Jen, in care autorul 
studiază rolul acestui papà in ches- 
tiumea Orientului şi partea pe care a 
luat-o la srhimbnrea senpolui erneia= 
dei a IV-a si la fondarea „imperiului 
latin”, 

Lonis du Sommerard, Deux 
Princesses d'Orient am XiLe siida; 
Anae Comnène, témoin des Croisades; 
Apnis de Franci. Perrin. 

Un studiu asupra virtei aventuroasa 
a Tat Philip-Angust, Agnes, devenită 
princes bizantină prin eäsnlorie ei 
vu Alexia Comnenul ; - și asupra serii: 
toarel bizantine Ana Comnena, 

Rirhkarăd Cosse, La France ei 
la Prusse avau! la guerre. Tome |: 
Ja Politique de Sadova; t. I: Da 
Palitigua de Sedan. Nouvelle Librui- 
rie nationale. 


Un stadiu asupra politice) externe 


Mişcarea intelectuală, în străinătate 


n celui de a) H-lea imperiu, bazat in 
eea mai mare parte pe operele lui 
Emile Ollivier și Pierre de lu Gorce. 

M. de Mareère, Assemblée Na- 
tionale da 1871., Plon-Nourrit, 

Urmare de la un volum al autoru- 
lui. apărut acum trei ani, in care se 
stadiase prima epoci a Adunării Na- 
ionale (1531--73). In acest volum an- 
torul studiază epoca de la J871—73 
adică pina lu expirarea puterilor a- 
reslei adunări, 

SOCIOLOGIE, STUDII SOCIALE 

Lonis Front, Education et la 
Suicide des enfants. Alcan, Paris, 

Autorul arata, bazat po documente, 
rolul nenororii pe care inarte de nulle 
ori familia îl joacă in viața copiilor, 
şi constată mal multe sinucideri de 
copii in familie de cit in şeoala. 

Arthur Cnbny, Do l: peine de 
mort, Codoys, Bruxellos, 

O pleduarie în favoarea pedepsei 
en moarte, bazala po credința In... ri- 
incarnație ` moartea nefiind de eil un 
somn... eva mai prelungi! de cit rele 
obirinuite, nu-i nici un râu să se mul- 
tiplire execuțiile vinovaţilor. 

L. Flenrunt, Sur la Solidarité. 
Lerène. 

Conaidera{inni asupra rolului seti- 
dəritațji in viata sociala, 

Noël Biache, La Swcialisma, md- 
thode et chimère, Cornély. 

O iucervarè de indrumare prartică 
a mişenrii socialisto. 


12 VIAŢA ROMIN EASCA 


STIINŢA 


Licutenant-colonel G. Espi- 
talllier, Technique du Ballon. „Bibli. 
olhiqae de mécanique appliqué et 
génie”, 5 fr. 

O expunere completa a tuturor 
condițiunilor tehnice ale aerostaticei : 
construirea buloanelor, prepararea hi- 
drogenului necesar lor, chestiunea pre- 
sine, a conducerei ete. 

Dr. A. Borret, Le Probléme du 
cancer. Maason el Cie, 2 în, 

Anloeul arata starea actuulă a pro- 
blemei cancerului, expune teoriile re- 
Jative la el, și se pronunța pentru 
teoria paruzitară, in sprijinul căreia 
uduce eleva circumslanle nouă, 


CRITICA, STUDII LITERARE ŞI 
ARTISTICE 


3. Calvet, La Bruyère. De (hg: 
pitre „Des Esprit, Ports” avee Intro- 
duction, Noles et un commentaire 
Blond etl C-ie. 

O ediţie ingrijita şi comenlală au: 
nui rapitol din marele cvgetător EI 
ahservalor francez, 

fant Moriliot. Les Grands E- 
erivains [rançais: La Bruyére: Ha- 
chette, 

Un studiu complect asupra lui la 
Bruyère; omul şi opera sa, seriitorul, 
pictorul şi Blosoful. 

Luigi Nerra. Storia deif Arte itas 
liana. Milano F. Vallardi. 538 pg- pr 
8 lire. 

Autorul, profesor la Liceul Umberto 
din Roma, a pus In acest volum, Im- 
podobit cu 525 ilustrații, tot ceea ce e 
esențial din istoria tuturor artelor şi 
merită să fie cunnacut de oricine are 
pretenţia de o cultură generala. 

tolc Nardi. I} sentimento del ri- 
morso nella tragedia italiana, Romu, 
Bertero, 69 pag. 

[n afara de tragedia italiană, autoa- 


p” Compilator 


rea cuprinde în acest studiu și ans 
liza literalurii tragice greceşti și pe 
Shakespeare precum şi pe marii bea 
gici francezi. 

Bertha Pelican, Annette, Freen 
von Droste-Hülshoff. Freiburgi. P. 
Herderscha Verlugsburhbandlune, jin 
mk, 2.80. 

O biografie şi In acelaș timp m 
studiu erilie a marei poele. 


LITERATURA 


Ernest Lajennesse, Le Form 
honoraire J. Bose, 3.50. 

Un nou roman al eunoseutulai serii 
tor francez. Autorul dedică opera 8 
soeletaţii, căreia ii atribue vina PE 
iru multe din crimele pe cure le de 
mit diferiţi oumeni, 

Paul Adam, Clarisse ou Tbeem 
heureux. J. Bosz, 3.50 

Peripeţiile de iubire ule unui om 
deziluziile şi suferioțele lui, alternini 
cu clipele de fericire, până la degt: 
derea catre bătrineţele pe careib 
incâlzeşte iluzia unui ultim amor. 


ARHEOLOGIE. CALATORII 


Léon Sahler, Monbbitiard à talk 
„Sociélė d'emulation de Montbéliar®, 

Cerectari asupra vieţii şi obiceiul 
lor din trecut ale orășelului Moale 
liard, de la granița Elveţiei, 

Gervais Courteliemont, Vot 
ge au Yunnan, Pion, 4 fr, 

Interesante intormaţiuni asupra DE 
turii acestei țări din Asia și supt 
vieţii şi obiceiurilor populației mum: 
mane din en, 

M. Quihardet, Espagnols d Pe 
tugais ches enz. Armand Colin, EK? 

Rezoltatul unei calatorii prin Dë 
de la sudul Franţei. Bogate abs 
asupra populației, n lipurilor, $ mart 
vtirilor de tot solul a acestor țări. "7 
au avut alta dată utila insemuållt 
in politica Europei. 


Pentru Autori 


l Se aduce la cunogtinta autorilor că manuscrisele pri- 
iite la redacție nu se innapoiază ` în schimb, acei Ee 
le căror lucrări mrmează să ge publico în vevistă, vor fi 
Geld Wë despre aceasta, cel mult într'o lună dela data 
rimirii manuscrisului. 

Odată cu trimiterea manuscrisului. autorii sint rugați 
d ne comunice și onorarul dorit: în caz contrar, acesta 
Be va Sen de câtră Direcţiuuea Revistei. 


„Petra tot ceea ce priveşte redacţia: manuscrise 
eviste, ziare, carți, eto, a se adresa d-lui G. Ibrăileanu, 
trada Romină, 4, lași. 
Numai articolele ştiinţifice (stiinţi naturale, fizice, 
himice, medicale, ctc.) se vor trimite d-lui Dr. A. SLă- 
incanu, str. Ntirbey-Vodă, 111 bis, București. 


Pentru tot ceea re priveşte administrația: cereri 
e abonament, mandate, inserare de anuuciuri, cte., a 
adresa Administraţiei revistei „Viaţa Rominească” 
rada Carp, 6, laşi. 

DA 1. Botez va continua a reprezenta revista noas- 
ră, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
ite, şi a face angajamente în privința anunciurilor. 


Persoanele, care doresc sa se aboneze la Vraja 
vomineascd, sinl rugate sa se adreseze Administrației 
rin mandat postal. 


A 


A apărut în editura revistei Viaja Hominească şi 
se află de vinzare la librăriile mai de samă, precum 
și ln Administrația revistei: 

ÎN LUMEA DREPTĂȚII, Nuvele de J. Al. Brå- 
tescu. Voinești, un volum în S° de 290 pagini. — Preţul 
2 lei exemplarul. 

SPECIALISTUL ROMÂN. Contribuţie la istoria 
culturii româneşti dim secolul XIX, de A. Philippide, 
un volum, în format mare, de 96 pagini. Preţul I 
leu 50 bani exemplarul. 

DEMONUL, poemă de Mihail Lermontov, traducere 
îm versuri de Joan K. Hădulescu, precedată de o motiţă 
privitoare la «Poetul Cancazulub.— O plaehetă ele 
gantă pe hirtie velină, format special, 6S pagini — 
Preţul 1 leu. 


<a 


Pretul 1 len 75 buni 


INȘTIINŢȚARE 


Domnii abonaţi, cari nu vor H primit vre-un număr. de revistă, 
sint rugați să reclame, prin o cartă poştală, cel mult într'o lună 
dela data apariției revistei ` aceasta ca să putem, la rindul nostru, 
reclama în timp la poştă. În cazul contrar, nu vom ptitea satisface ce. 
rerile de trimitere a numerelor neprimite, 

Administraţia „Vieţii Romineşti“ 


— 


A VIS IMPORTANT 


Tata de obiceiul înrădăcinat al abonaților, în ţara noastră, 
de a nu plăti costul abonamentului decit unui încasator ce se 
prezinta la domiciliu, și pe de altă parte, prețul revistei noastre 
ne ingăduind cheltuelile inutile legate cu acest mod de încasare, 
avem onoarea de a face cunoscut cetitorilor noștri că, incepind ` 
cu 1 lumnarie 1908, sintem hotăriţi de a nu expedia revista de- 
cit după prealabila achitare a abonamentului în termenii indicaţi 
pe pagina 2 a coperţi. J 

Sperăm că cetitorii noştri ne vor sprijini in această fit- 
cercare de n înlătura o corespondenţă inutilă, precum şi zadar- 
nicile pierderi de timp şi cheltueli 

Administratia „Vieţii Romineşti", 


TIPOGRAFIA „DACIA* HESE. GROGU & COM At 


> 


AnS yg 


mem 
e mmm 
— EE Ee, == 25 s 
3 Sak i Wa 
P $ 
TOET ze ` í T. a 


D 
Te R ` E 
+ - 


Viaţa Romiînească . ` 
2 REVISTĂ LUNARĂ ` 
Sub direcția d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr 1 GANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : I. Aglrbiceanu, €. Alimăneştianu, D. An- 
ghel, A. Baltazar, N. Bațaria, G. Bogdan-Duică, dr, P. agan (docent), 
> Botez, I. Botez, OctaviánBotez, 1. Al. Brâtescu-Voineşti, Vintilă 1. Prä. 
tianu, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D Călugăreanu, |. Ciocirlan, N. D. 
Cocea, G. Cosbuc, prof. I. cav. de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, 


dr. l. Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ- dr. M. Manicatide, I. Mironescu, 
S. Mândreseui, Gh. din Moldova, Const. Morariu, St. Morârescu A. G. 


H 


e 


Aurel cav. de Onciul, inginer N. D. Panaitescu, locot. colonel Sc. Pana- 
itescu, G. Pascu, D. D. Pătrășcanu, Horla Petra-Petrescu, prof. univ. 
A. Philippide, prof. univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, 
dr. St. Log (docent), Aurel C. Popovici, D. Popovici-Bayreuth, 
prof. unit. dr. G. Proca (O. Carp), dr N. Quinez, loan R. Rădulescu, 
1. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti, |. Russu-Şirianu, Izabela Sa- 
doveanu, M. Sadoveanu, Sever Secula, prof. univ. dr. V: Sion, dr. 
Alex. Slătineanu, A. Stavri, pita Alex. Sturdza, dr. D Tatușescu, 
= D: A. Teodoru, George Tofan, Iorgu Toma, Al. Tzigara-Samureoş, dr. 
Wë Alex. Vaida-Voevod, Al. Vlăhuță, N. Volenti şi alţii. 


—— 


"a 


"Tast 
E id 
el "WSA 


4 


Condiţiile de abonare 


: IN ŢARĂ: jEr 

Tai Pe an NAER A g „15 ler 

pa Pe jumătate de an i > gz. 
— HES Un număr A č e > Lien, 75h 
T - Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul lu mod direct vor 
DATA geg 
EN trebui să plătească în plus Alcipean gi 2 lei pre 1: an, ca indemn 

e gg 
E £ zare pentru Ineasatori. 

Ki md 


Pentru invâţători, previi de sal, primari A funelionari sätegti, stu- 
şi elevi, pe an 13 lei, pe jumatate de an 7â0.—(Aceştia pot plati în 
trei vale a rile 5 lei trimise cu anticipare). 


IN AUSTRO-UNGARIA: 


Pe an $ à Z j $ .« 15 corone 
Pe jumătate de an e . e = -T epp, Ah. 
Un număr» x i , Leg, sh. 


Abonamentul anual se poale achita in trai tate de cite cinei coroane, 
din patru în patru luni. 


IN BASARABIA: sg 
Pe an , x d sea , ` Srubhle - 
De jumâlute de an $ e A „4 ruble 


Un număr è Si) e 
plină la achilare. 


IN STRĂINĂTATE: 
Pe nn e d 
P Pe jumătate de an- 
Damme . 
ien rk ek Kë EN D mezi urmare 


Abonamentul annal se poale plati În fiecare dem Iuni cite 2 ruble, 


1 


ZP 


T. G. Duca, A. N. Gane, N. Gane, Octavian Goga, C. Hogaş, G. Ibrăi- d 
leanu, St. O. Iosif, dr. S. Irimescu, M, Jacotă, V. Loichiță, E Lovinescu, 


Morțun, D. Munteanu-Rimnic, G. Murnu, l. Nădejde, Alexis Nour, dr. 


Vu" 
ei" 


Viaţa Romînească 


TABLA DE MATERII 


M. Sadoveanu. Duoduia Margareta 

E. Lovinescu, Pe drumurile Eladei 

Matiida Poni. Toamna (versuri) . 

loan l. Aronescu. Dragii tatei 

A. Stavri. Trei fete seceră, (versuri) , 

Dr. Manicatide. Medicina Socială i 

A. Baltasar. Bizantinii ca decoratori (cu 5 ilustraţii), 

Octavian Goga. Tăranul in literatura noastră mg 

(ieorge Coşbuc. Fragment (versuri) 

D. D Pătrâşcanu. Un caz special 

Const. Mironescu, Mos Ajunul (versuri) . 

G. Murnu. Expoziţia Artistică dela Ateneu (Kimon Loghi, 
Stefan Luchian și Oscar Spaethe) (cu 6 ilustraţii) . 

St. O. Iosif. Tannhăuser (Actul al II-lea) , 

Al. Tzigara Samurcas. Cronica Artistică (Jaf obiectelor 
de artă dela Expoziţie) . 

Dr. P. Cazacu., Cronica Medicală, (Declararea, izolarea și de- 
zinfectarea sint absolut necesare contra boalelor mo- 
lipsitoare. - 

Dr. P. Cazacu şi Dr, A. Slatineanu. (Masurile luate de 
Statul Romin pentru & preintimpina invaziunea wé 
Jerei din Rusia) . 

C. Stere. Cronica Internă. (Discuţiile din Cameră) 

I. G. Duca. Cronica Externă (Cei doi Coburgi} . 

A. Mirea. Cronici Yesele.—(Caleidoscop) 


Tarasċon. > (Parimituri) ~ 
Gi. Viaţa Rominească în Bucovina (Slibirea elementului ro- 
minesc în tară). 


LL Jusen, Șirianu. Scrisori din Ardeal (Sfârşitul afacerei Va- 
ida— Articolul unic—Rominii şi Croaţii— Alegerile 

din Comitate—Pondul de teatru—Prigoniri) . e 

P. Nicanor & Co. Miscellanea ` TRY 
Recenzii ` St. Iosif gi D. Anghel: „Legenda Funigeilor,* = 
G.L; Zaharia Birsan : „Poezii —I, KR: Emile Faguet: 
„Propos de theatre“ —C. V.; Emile Faguet : aLe 80- 
cialisme en 1907“; Abel Rey: „La théorie de la 
physique chez les physiciens Contemporains“ — 4). 
B.; Anghela D, Holban: „Oamenii celebri din anti- 

citate“ —M. J. ; Emile Gebhard : „Sandro Botticelli“ 


—N. Q; Charles Depéret ` „tes transformations du 
monde animal: —R. G. ; T. Bogdan : „Evangheliile de 
la Humor şi Voroneț din 1473 şi iii D. P. N. 
Nicolaescu şi (i. Stoinescu + „Caliuza Stuparului” — 


St. Pr,; Calendarul «Minervei> pe anul 1908—M .C., 


Revista Revistelor : Convorbiri literare. Junimea lite- 


rară, Sămănătorul, Arhiva, Convorbiri, Floarea Daru- 
rilor, Neamul rominesc, Säptämina, Revista gene- 
rală a inväțämintului, Cuitura romină, Şezătoarea, 
Heonomia naţională, La Nouvelle Revue, Mercure 
de France, Revue des Deux Mondes, Revue des 
Idées. Revue des méthaphysique et de morale, La 
Revue Latine, Nuova Antologia, Rivista d'Italia, 
Deutsche Rundschau, Deutsche Revue, Sozialistische 


Monats Hefte, North American Review, Contempo: 

rary Review e i À e = d > 
Varietăți a eis A a E A 
Migenrea Inteleec uală în Nitrăimătate . -~ > 


Bibliografie . e e ` 


H D 


495 
KU! 
508 
511 


Duduia Margareta 


1. 


Vechiule și bunule prietin! Nu ştii ce vei mal fi cugetind 
de această manie a meu, care se pare că nu mal are sfirit. Seri- 
sori şi iar scrisori! Şi încă asa de lungi—incit ep insămi abia 
cutez să le mai recitesc, Te știi însă îngăduitor şi bun. Știă că 
si citit cu oarecare migcara de suflat istoriile uritegtie și Su- 
ferinţilor mele, și îţi inchipui că nici pribegirile, nici suferințile 
nu san Streit, 

Acuma, în ziua aceasta mohorită de iarnă, atitea și atitea 
iucruri ale trecutului depărtat iar sentore gi iar îmi mişcă su- 
fetul. Nu mă pot opri: totdeauna, în scrisorile mele, amestec 
citeva lacrimi. Imi amintesc de orâșelul nostru cu câsutele tu- 
guiate, de aerul limpede, de cerul innalt şi albastru, de munţii 
noştri cu cugme de zăpezi veşnice, de toată viața copilăriei și a 
tinereţii... Îţi mat aduci aminte de ziua aceia de primăvară, cind 
am iesit dela biserică alătari şi ne-am suit spre cringurile dein 
margine, ca să culegom violete ? Era un soare așa de linistit, 
imprâştia ca o lumină de aur, şi Dänen lacet pe palistea moale 
şi umedă, pe cind orăşelul alb sta risipit deidesuptul nostru. 
Noi căutam florile gingaşe. cu miros ñn şi dulce, era cald și 
bine, și dela paşune veneab sunetele mol ale clopotelor dela vite, 
clopote mari și melodioase de aramă... Pe-aici, pe unde sint, nu 
mal aud asemenea clopote. Atunci, dragul med, în ziua aceia de 
primăvară socot ef că sa născut in suftetu-mi cea dintăiü sim- 
tire gingasă a mea, o dragoste tinără şi thinuită, pentru tine.— 
Ştii ca zimbeşti. E cam mult de-atunci. ep m'am înstrăinat şi 
tu ai rămas la locul Di, De multă vreme nici n'al mai răspuns 
la scrisorile mele; poate te-a! insurat, poate al şi copil, nu pot 
să ştii, poate al inceput a încărunţi, împresurat de necazurile 
vieţii, —dar ed nu mi te mal pot inchipui altfel decit cum erai 
atunci, în tinereța noastră. Îmi mai aduc aminte— şi mi se pare 
că ţi-am mai scris despre asta,—de o sură de vară, cind am ră- 
mas singuri pe drum, în urma unel gälägioase petreceri, şi cind, în 
tăcere, începu să cinte un corn de vinitoare departe, sus. în cer. 

1 


293 VIAŢA  ROMINEASCA 


sub ghețari, unde încremenise o lumină puternică trandafirie. 
Mergeam amindoi la braţ şi ascultam pe ginduri cintarea amur- 
gului. De multe ceasuri fermecate ale dragostei mele de-atunci 
imi aduc aminte,—şi mi se stringe inima. CU ani aŭ trecut ? 
Parcă mă înfior privind în urmă; pe urmă mi se stringe inimă 
pentru toate cite am pierdut; pentru atitea lucruri scumpe, 
pentru Elveţia noastră pe care nu știa ducă o voii mal vedea, 
pentru munţii noştri, pentru dealurile limpezi, şi pentru ferici- 
rea care poate trebuia să fie a noastră, dacă nu s'ar fi împotri- 
vit vinturi vrăjmaşe,. 

Mais pourquoi m'entrăiner vers ces scenes pastes? 

Laissons le vent gémir et les flots murmurer... 

Revenez, revenez, 0, mes tristes pensées, 

Je veux rêver et non pleurer ! 
Te rog să mà Iert, prietine! Amintirile sint pentru mine 

o mare mingiere. Ş'apol nici nu te oblig să citesti scrisorile 
acestea lungi, nici nu te oblig să-mi răspunzi; fac şi ep hirtisi— 
şi poate ţie—nişte mărturisiri care-mi mai uşurează sufletul. 


Sint aci de ciţiva ani în aceste părţi de lume şi nu m'am 
putut obişnui cu nimic din cele ce mă impresoară, Dintru'ntâiă 
mam putut vedea deosebiri mari de Austria și de Rusia, dar în 
curind m'aii încredințat alţii, tot de pe la noi, că m'am oprit 
într'o ţară care pină mai eri a fost sălbatică şi care incă pă 
trează urme de sălbătăcie, Cum ţi am mai spus, mă obisnuesc 
foarta greu. Tram mai vorbit de veşnică nostalgie de munţii Dog: 
tri, —şi ţi-am mal vorbit de atitea ot) în asemenea imprejarări 
de vechea mea pasiune.... Dar tu poate nu mal citeşti ` aceste 
scrisori nenorocite Cas mine. 

Mă știai la cuconul Dumitrel Costăchescu. Tiam spus că 
soţia sa e o doamnă cu un mers foarte măreț şi cu privirile reci, 
De două ori pe săptămină fâceaii vizite la cunosențil lor din 
oraş. Cuconul Dumitrel se răsturna cit era de gras, suflind gref, 
sa răsturna cu burta în sus, în trăsură cu blazon  indărăt, iar 
cucoana Ema se așeza dreaptă lingă el, prinvindu-l cu coada o: 
chinul. Un vizitii ras, în livrea albastră, cu nasturi galbeni, 
sfichiuia cai!,—şi se duceau. Aen eră totdeauna. Şi cucoana Ema 
Costăchescu de cita ott se intorcea dela vizitele ei şi se scobora 
măreață din trăsura-l cu blazon, mă saluta încet şi-şi ridica în 
sus bărbia ; apoï la ceaiul de după amiază, prindea să-mi vor- 
bească despre nobleţa familie! sale. Lui cuconul Dumitrel îi păsa 
puţin de aceasta nobleţă, minca bine şi bea mult, şi avea un o- 
biceiù ciudat: l-am zărit de citeva ori prin fundul coridoarelor 
oprindu-se lingă servitoarele tinere şi intinzind mina spre dinsele. 
Ele ţipaii ca niste bufniţi, apol începtau si ridă. Totdeauna am 
fosi scandalizată de purtările acestea, şi totdeauna imi era frică 
de el cind îl întilneam prin coridoarele lungi şi intunecoase. Dar 
el avea o predilecție deosebită pentru fetele acelea rău imbră- 
cate și cu minile roșii şi aspre. Totuşi se uita foarte ciudat spre 


DUDUIA MARGARETA 323 


mine, Așa urmaŭü lucrurile de o lună de zile n'aveam tres- 
bă multă cu fetiţa lor, o copilă slabă ei ei pa care e e 
depseam des, şi cure totdeauna cind o pedapseam, se uita urit, 
pe sub sprincene, la mine şi bolborosea vorbe neinţelese. Ştiam 
că învățase dela servitori să mA injure. Din pricina aceasta nu-mi 
era de loc dragă. Pe urmă nu-mi plăcea nici părinţii ei, —unul 
cu scandalurile Io, alta cn aerele el de prințesă. Ştiam dela co- 
lege de ale mele, din alte familii, că sint oameni de rind eari 
ai avut noroc, Şi-i spun drept că, privindu-i, de muite ori eram 
indignată. Şi eram şi tristă, —câci asemenea fiinţă cu nările um- 
flate are noroc, o femee ca oricare alta,—iar en niciodată n'am 
avut parte de bunurile vieţii. Am mal văzut că cucoana Ema, 
într'o zi, a inceput a injura ca și copila ei, cind se uita urit la 
mine. Işi injura servitoarea, fata în casă. Fata a inceput a răs- 
punde. Atuncea stăpina ei a prins a o bate. O trăgea cu stinga 
de cap, şi cu dreapta îl căra cu pumnu "n spate. Na-ţi inchipui, 
iubitul meu amic, ce ideal îmi făceam eü atunci, mai ales cind a 
sosit la scară trăsura cu blazon. Nu puteam fireşte să duc multă 
vreme casă bună cu asemenea flinți.—mai ales că-mi era din ce 
in ce mal mult frică de cuconui Dumitrel. S-a întimplat într'e 
zi ceia ce prevedeam. Eram la masă, şi cucoana Ema vorbea 
despre nobilele eï rude, apoi se uită rizind la odrasla sa şi la 
cuconu' Dumitrel şi zise tare: 

ý cea peste citiva ani n'am să mă mulțămesc decit cu un 
prinţ... 

Cuconu' Dumitrel începu să ridă şi să minince mal iute, 
ros la obraz şi usudat, 

«Dece numaidecit un tinăr cu coroană pe cartea de vizită "es, 
intreb eu mirată, zimbind însă. 

Cucoana Ema intoarse încet spre mine privirile sale, 

«De ce nu, mă rog ? întrebă ea cu linişte, privindu-mă drept. 

— Astăzi ae cere inteligență şi bunăcreştere,.. răspunsei 
sii, apăsind asupra cuvintului bunăcreştere şi privind spre fe- 
Ou neagră şi slabă. 

— Cum?» strigă tare cucoana Ema innălțindu-și fruntea. 

Se uita cu dispreţ la mine. Atuncea mi aan intunecat si 
privirile mele, şi am simţit o stringere la inimă. 

« Fac! aluzie ia copila mea ? întrebă ea tare. 

— Da, vorbii eŭ, inerucişind pe farfurie cuțitul şi furculiţa 
şi punind alături şervetul. Mi se pare tare puţin binecrescută 
pentru un prinţ ce va să vie...» 

Cuconu' Dumitrel incepu să ridă tare, cu 
turnindu-se pe speteaza scaunului, 

«Cum, frate? Cum v'a venitașa să vă apucați la sfadă !2,..» 

Cucoana Ema se sculă măreaţă în picioare şi zise sentenţios : 

«Relațiile între noi sint rupte, domnişoară Keminger... O 
calică ca dumneata nu merită decit disprețul meu...» 

Toată amărăciunea grămădită în mine în casa uceia ÎȘI fú- 
cea drum spre buze. 


gura plină, răs- 


323 VIAȚA ROMINEASCA 


Am suris cu gingăşie: 


«Cel puțin exprimați-vä, doamnă, mai corect franțuzește...» 


Am înţeles-o dintr'o privire: voia, în clipa aceia, să se ri- 
peadă la mine. Cred că era in stare să-mi pue mina în păr. 
Incepu si mă injure In limba ei, pe care o pricep întrucitva, 
Imi era frică. leşii repede pe uşă. Intrai în odäita mea și in- 
cepui si-mi arunc în cufăr lucrurile. In urmă, în sufragerie, 
cucoana striga tare; prin sală auzeam 
neaii să asculte pe la uși. En îmi stringeam lucrurile mele, și 
plingeam. Eram foarte nefericită, 


Cit am stat singură, în zile ploioase de toamnă, în odaia 
aceia a unui otel sărac din lași, nu ştiam ce să fac, nu ştiam 
incotro să mă îndrept. Bani strinși am puţini decind rătăcese 
prin lume, prietini n'am,—ce să fac? Iyi mărturisese că de 
multe ori am voit să mă intorc acasă la noi, dar n'am avut cu- 
rajul. Nimenea dintre ai mei nu mai trăeşte; dela rude nimic 
nu mal pot nădăjdui; de tine îmi era frică. Cine ştie ce s'ar in- 
timpla în sufletul mett cind ne-am întilui,—căci timpurile ce san 
dus aŭ rămas pentru mine încremenite; aşa le simt: dar Jude: 
cata îmi spune că san schimbat, și desamăgirea amară m'ar 
zdrobi dintr'odată. Nici "ai ideie ce lașă eram, cit de amărită, 
cind mă gindeam să mă intorc acasă și vedeam că nu se poate, 
că nu pot, orice-asi face, Este cava bolnav în mine,—în ființa 
aceasta pribeagză, fără rude, fëră prietini, fără viitor, cara tre- 
bue să se bucure de bucuria străinilor, să se înlristeza la dure- 
rea străinilor, mercenară fără hodivă, la pindă cind se strecoară 
vorbe şi priviri în juru-, singură la masă, singură în odăița pus 
ție, cu sufletul oricind gata să izbucnească din iîncordarea-i de 
tragedia. 

Ma cunosc foarte bine; imi binuesc soarta,—și cu toate t- 
cesteu tot îmi făceam visai, Stind în odhița aceia a otelului, 
priveam prin geamul murdar la toamna de afară, la rarele frunze 
veştede cure pluteal în undele vintului, ascultam o dureroasă 
melodie de fluşneta care pâtrundea siabită, cerşină, din depărtare, 
de pe străzi goale, —si asteptam. Unde trebuia sh intru? Lu- 
mea aceasta in care mă învirtesc imi displace ca totul, Sint 
pretutindeni privita ca o servitoare; în unele Jocuri sint pindită 
dacă nu cumva mininc prea mult, în alte părți! orice privire, orice 
vorbă are intenţia parcă să mă umilească. Ici, boerul e foarta 
grecii, nu pricepe o notă de muzică, n'a luat in mină o carte; 
dincolo, cucoana pare atunci sosită din intunericul unui sat saü 
al unei mahalale, vorbeşte mult, bate din palme, întoarce ochil 
peste cap, ricnește, înjură, îmi mărturiseşte suterinți, toate ne- 
norocirile căsniciei, apol dintr'odată, dintr'o privire, dintr'o vorbă, 
imi devine duşmana cea mai neimpăcată.—Dar se poate să fiù 
prea aspră, din pricină că cugetările mele sint ule unel singura- 
tice. Sint poate nedreaptă, Imi închipui cá sint şi oameni aleși 
aici, pòste n'am dat incă ep peste dinşii. Deși nu prea iubesc 


pașii servitorilor cari ve ` 


sa DUDUIA MARGARETA 333 


vopiil, —cei mai mulţi dintre cel cu cari am avut de-aface nu 
mad supârat prea mult; invaţă uşor. vorbese cu ușarință limba 
noastră... Parcă vor fi cu totul altfel decit părinţii lor... Intru 
aceasta am avut oarecari mingieri ; aŭ fost copil cari chiar m'at 
rac Zeie Ge lor... Cel puţin atita mingiere, cit de puţină, 

Străină cu care n'am nicl-o legătură, î a 
dar şi deport. egătură, intrun oraş mur 

Imi făceam aceste cugetări, şi aşteptam.—Am auzit pași. 
A inceput să-mi bată inima. Servitoarea imi aducea o scrisoare. 
Era de la o colegă Intru necazuri, o domnişoară cu care mà in- 
tilnisem de citeva ori. Imi scria din Roman. Era şi ea acolo; 
auzise că sint liberă, şi-mi propunea să intru într'o casă de oa- 
meni foarte cumsecade. Pe boer il chema cuconul 'Tadurache 
Amărăscu ; pe cucoană, Irena. Oameni cu avere, cu moşii. A- 
vea o fată, o domnisoară inteligentă, cu care trebuia să mă 
ocup. Nu prea mult, căci «duduia» era de măritat, şi ca mini 
poimini îşi ia zborul. In casă mai ersū dol bäett, afară de dom- 
nişoara Margareta, Un student, Costică; un licean, Petrişor, — 
cu care insă nu aveam de-aface intru nimic. «Cred că ui sä te 
impaci foarte bine cu aceşti oameni, imi zicea cunoștința aceia 
a mea. Bolnavi nu sint in casă, și părinţii și copiii sint destul 
de veseli, fac petreceri din cind în cind, nu-s zgirciţi... Guver- 
nanta care era înnainte a stat patru uni. Acuma sa măritat....2 

Ep am zimbit. Pe urmă am început să mă gindesc... Tot- 
deauna mă puneam să gindesc aşa, În asemenea împrejurări; 
dar stiam bine că mă vom hotări să mă duc, Bă intru. Intram 
la urma urmei oriunde. Aveam, oriunde aş fi intrat, cel puţin 
un tacim şi put de hodină. 

CO a dona oară scrisoarea. Acù incepeam să mă incre- 
dințez că va fi bine. Lucrul, afară de asta, părea că se face cu 
ușurință. Imi convenea şi prețul. Colega mea îmi seria ch n'a- 
veam decit să vin in Roman și sămă abat pe la casa lui domnu' 
Amărăscu. 

O clipă am stat la indoială. Aveam de cheltuit, şi se pu- 
tea să nu izbutesc. Apol m'am hotărit cu desâvirșire. Fie ce-o 
fi! Mi-am îm atat tot ce-aveam, mi-am închis cutărul, m'am 
informat cind pleacă trenul, am chemat o bn, sam pornit 
spre casa pe care n'o cunoşteam şi care avea să mă adlâpos- 
tească, spre oamenii pe care nu-i cunosteam si cărora, firește 
trebuia să le zimbese, 

Până în Roman, cât am călătorit în tren, n'am schimbat 
cu nimeni o vorbă. Totdeauna mi se întimplă asa, Invăluită 
in pelerina mea largă şi neagră, stai întrun colţ. MA gindesc 
ia multe; la hainele pe care trebue să le schimb, căci incep a 
se invechi, la pălăria eftină care-și clatină florile în zguduirile 
vugonului ; întind minile, imi trag pe mine pelerina largă, și de: 
sigur că mă uit cam speriată la conductori, căci totdeauna mä 
privesc cu luare-aminte şi cu curiozitate. 

Am ajung, am tras la un han. Pe urmă m'am gătit cum 


co 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


am putut mai! bine, înnaintea unei oglinzi. Cred că mi-am pus 
şi puţin rog pe buze şi 'n umerii obrajilor. Nevoe de asta n'am, 
dar atuncea eram palidă de oboseală, mă cam durea gi capul, 
Eram și neliniştită. Am scos dintr'o besactea înflontă cu scoici 
o panglică veche şi foarte frumoasă de mătasă ; 0 panglică nea- 
eră cu care mb încing la zile mari el cu care-mi stă foarte bine, 
Îmi! părea răi de pălăria cu florile care se clătinaii. Atunci m'am 
hotărit să-mi cumpăr una nouă cit mai curind. cind von lua 
cea dintăiă leafa. Imi place să văd un lucru bun pe mine, să 
np elegant îmbrăcată. De-aşi putea, ași cheltui cit de mult pe 
haine, Cred însă că m'ar fi bine; asta n'ar fl pe placul cucoane 
ior. Mar privi totdeauna c'o scintee de gelozie in ochi. 

Am găsit numaidecit pe domnișoara Bizet. Orăşelul nu-i 
mare. Citeva străzi cu case mai bune, încolo murdărie şi să- 
răcie. Am intrat în odaia ei frumos gâtită; are gravuri nostime 
pe păreţi şi scorţuri. Indată mi-a arătat garderoba plină de 
rochii, mi-a arătat gi citeva pălării. Am văzut și pe cucoana 
ei, altă şi slabă, bolnavă de mult. Dar domnişoara Bizet nu 
se plinge de boala cucoanei, Zice că n'o stinjineşte da loc, ch 
doamna are un caracter foarte bun. Păcat de aşa fiinţă. Pare 
sigur că nu se va maï insănătoga. 

«Dar domnu’ Apostol? am intrebat ei. Dumnealui ce fel 
de om e? 

— A! domnu’ Apostol? domnu’ Apostol e foarte bine! zice 
domnisoara Bizet zimbind. E un om foarte amabil...» 

éi jar incepu si-mi pue dinaintea ochilor rochiile şi IO, 
riile-i frumoase. MA gindeam însă că toate an un cusur: Dan 
a îmbrăca un trup grațios, nici nu vor putea încadra o faţă plà- 
cută. Mie nu prea imi place domnişoara Bizet, cu ochii ei mici, 
cu nasu-i ridicat în sus. ŞI alea Aë prea mult, nu numat de 
hainele ei, ci şi de domnu' Apostol. 

Ne-am grăbit spre casa domnului Amărăscu. O locuință 
mare, întinsă, comodă, cu ferestre uriașe, cu acoperiş de tablă 
roşie. În jurul uşilor, în jurul ferestrelor, ghirlânzi de viţă säl- 
batică. In faţă, o grădină de flori. In toamna fără soare, în 
tața casei tăcute, pe răzoare, se innălţaa crisanteme in buchete 
mari, care se aplecaŭ cu ie. Erati unele de o frumusetă 
nespusă, ca răsfirări de mil de fire de mătasă, liliachii și albe. 

Cind am tras de clopoțel, ieşi soarele din nouri, şi revărsă 
peste grădiniţă un val de lumină aurie. Imi bătea inima. Lumi- 
na aceia de toamnă imi aduse insă ca o minglere. 

Servitorul care ne deschise n'avea nici livrea, nici nasturi 
de alamă. De asta mi-a părut bine. Părea să Ge gon om foarte 
cumsecade, Era voinic, rumân la „obraz şi zimbea cu prietinie. 
Ne spuse dind din cap: Sărut mina! — şi ne deschise uşa de 
la salon, Un salon larg. un uriaș, tablouri cu rame vechi, 
covoare pe jos, jilţuri şi canapeluțe în toate părţile, și mesule 
pe care abureaii cești cu ceaiŭ parfumat, Familia era în păr; 


ER DUDUIA MARGARETA 327 


se ştia că vin. Eraŭ şi citeva prietina ale cucoanel. N'am văzut 
intàiŭù pe nimeni, îmi ardea ochil. Domnişoara Bizet îşi sälta 
trupu-l scurt şi plin pe covoarele moi, și ef păşeam după dinsa. 
ai «Madame Amărăscu, vă recomand pe domnişoara Kemin- 

‘> 

Cucoana Irena Amărăscu imi dă mina zimbind. E mare, 
grasă, umple scaunul larg pe care gede. Mă privește cu ochi cù- 
prij şi buni. Se mişcă încet in scaunul ei, abia îşi poartă trupul 
strins în haina neagră care-i pocnește la incheeturi. Faţa largă 
îl RECH ca 'ntr'o bură de unt, 

e Domnişoara Margareta...» zice tovarăşa. Și incep a vedea 
mai bine prin ochelarii mei. Văd o fetiță subţirică şi mlădiousă, 
care mă priveşte drept cu figura foarte serioasă, oacheşă. Parcă 
e prea serioasă şi ochii negri prea drept privesc pentru cel cinci- 
sprezece ani al ei. Dar are un zimbet deschis —care parcă deo- 
dată trag vălul de pe o comoară de frumuseţe. Dintr'odată îmi 
place şi mi se luminează gi mie fața Parcă simt că va fi bine. 

Și iată că daŭ mina şi cu domnul Tudorache Amâărăscu, 
Domnia-sa e foarte corect îmbrăcat în haină neagră, e ras cuin- 
grijire ` peptânat cu luare aminte, așa ca să-și ascundă cu puţinul 
pàr cărant chelia lucie; nalt, subțire, cu brațele necontenit in mig- 
care, se plimbă cu neliniste. Imi intinde mina. «Imi pare bine, 
foarte bine...» zice, Dar văd bine că se gindeşte la alteava, nu 
mă vede. Abia după citeva clipe mă fixează lung, cu mirare, 
parcă nu se aştepta să vadă lume în jurul lui. 

«Aha! da! zice repede şi incepe a ride. Mă rog, domni- 
soară Kuminger, cred cà o să fil foarte multămită, noi sintem 
nişte oameni foarte buni... Ce zici, Margaretă ?» Și apucă pe fată 
de bărbie, o mingie pe frunte, apoi, cu minile ja spate, incepe 
a se plimba ginditor pe dinnaintea noastră, în lungul salonului. 

Cucoana Irena prinde să vorbească cu mine. Mă întreabă 
de unde sint; mă întreabă în ce case am mal fost. Imi laudă 
pe fata dumisale: 

«E o copilă ideală...» zice încet, cu glas obosit. 

Se intoarce apoi spre musafiri: intăiă spre doamna Lucia 
Rizu, o femee mititică, care foşneşte din mâtăsuri fără astim- 
pār, şi priveşte în juru-i cu neliniste cu ochi negri ca picături 
de păcură, şi necontenit îşi trece limba trandasrie peste buzele 
subțiri; apoi spre doamna Ecaterina Băluşescu dreaptă gi min- 
dră în scaunul el, care mă priveşte fără să zimbească, mă cer- 
cetează drept, mă cintâreşte, caută să-mi pătrundă până în su- 
itet. MA întreabă numai un singur lucru: 

«Dumneata eşti franceză din Elveţia ?... 

— Da», răspund e, Cucoana Irena zimteşte obosit și se 
miscă grei în scaunul ei; cuconu' Tudorache se plimbă foarte 
distrat, cu minile la spate. Ne-a uitat, Domnişoara Margareta 
mă asculti cum vorbesc, cu o luare-aminte în faţa căreia mă 
simt stinjinită. Răspund repede, zimbind cum se cuvine, cu ochii 
cit se poate de blajini, întrebărilor grăbite ale cucoane! Lucia 


338 VIAȚA ROMINEASCA 


Riza,—şi'n salon soarele aşterne deodată o pinză albă, tremurä- 
toare, de argint. Mobilele scumpe şi vechi parcă ies la o zimbire 
din umbra lor rece, şi cuconu' Tudorache deodată se opreşte mi- 
rat, Parcă de cind e n'a mail văzut asemenea lumină. 

«Aha! uite soarele l» zice el uimit. 


M'am dus grăbită pănă la hanul med şi grăbită m'am in- 
întors. All ieşit dot oameni şi mi-aă luat pe sus cu o deosebită 
uşurinţă tot ce-aveam eŭ, toată averea mea. Cind am intrat în 
odaia ce mi se pregătise, am rămas surprinsă: era o încăpere 
plină, prietinească ; era împodobită cu chilimuri, cu citeva la- 
cruri rare, o mică copie în marmoră albă a Venerei dela Milo, 
cu un colțar plin de bibelouri, cu un dulap deschis pentru bi- 
bliotecă. Domnişoara Margareta era acolo, în mijlocul camerei, 
Abia isprăvise de aşezat, cu minile ei subțiri şi albe. Mlădioasă 
şi gingaşă, în rochia-i cafenie, sa plecat înnzinte-m! făcindu-mi 
o reverență, i sat sâpat gropiţe în obrajii rumeni, sun ris tä- 
cut și cald parcă mi-a umplut sufletul. Imi zise cu giasuil pu- 
țin învăluit ` 

«Bine-ai venit la noi, domnişoară Amalie...» 

Nu m'am putut opri: i-am cuprins timplele st am sărutat-o 
pe frunte, Ea-mi dădea deslușiri ` «Uite, statueta asta am adus-o 
din odaia mea; uite, ţi-am adus sun Dt bun ca să poţi să te 
asezi în tihnă înnaintea focului, la citit... Avem să petrecem de 
minune în iarna asta... Aŭ să De petreceri, e vorba să se facă 
o societate muzicală şi literară... Nici mal idea ce mulţămita și 
ce fericită sint... Imi pare bine că al venit la noi... Mi-a! fost 
dragă chiar cum te-am văzut 1...» 

In ciripital ei repede şi dulce, o mingiere caldă şi o duio- 
sie mă cuprinse Imi simţi! ochii umezi, Oamenii aşezaseră in- 
trun colţ cufărul meu uriaş. Un cufăr cu pielea jerpelită, care 
a făcut atitea drumuri, care a îndurat atitea asprimi şi neca- 
zuri, trintit gi rinit de unii și de alţii. In e! îmi ţia Jurnalul, 
taina sufletului men, în el păstrez amintirile de acasă, în el pu- 
tina mea avere... Acuma stă foarte trist în colțul lai, mtro odae 
aşa de frumos orinduită. Imi era parcă ruşine de el. 

«E foarte vechia, ziseiù eŭ cătră Margareta, dar nu pot 
să-l schimb,... Atita tovarăş am avut de zile bune şi rele... 

— Lasă-l că stă bine... Mie-mï place, zise fetița... Aşa, esti 
bine așezată, cred că-l frumos uici, numai un buchet de flori am 
uitat s'aduc... Atunci are să flo intocmai ca şi la mine. En am 
totdeauna flori în odee 

A ieşit repede. Am rămas în mijlocul odăii privind în juru-mi. 
Pentru prima oară mă simţeam bine în mijlocul onei schimbări. 
O oglindă mare mă arăta foarte bine; aproape în intregime. 
Mi-am scos pălăria şi jacheta, mi-am potrivit părul. Parcă sint 
mai tinără şi maï frumoasă cind sint veselă, Acuma parcă-mi era 
milă de domnisoara Bizet, ea are niște ochi albaştri foarte şterși. 
Ochi! mel negri aŭ o ciudată strălucire prin ochelari. 


DUDUIA MARGARETA 329 


Cum stam aşa, deodată am tresărit. Domnul Tod i A- 
gem een in aer fără să-l simt: oa a 

D omnigoara Keminger! Te rog să mă iert, domnisoa- 
ră, Eşti mulțămita? Da? Prea bine.» ȘI se uita ah sus, we? 
nile la spate ; apol sa intoarse şi ieşi fâră sä se mal uite la mi- 
ne. După citeva clipe sosi gifiind și cucoana Irena. 

«Vezi cit de ușor ostenesc, zise ea. Abia m'am mișcat și 
incep să Git. Asta este cea mai mare suferinţă a mea... Si 
trebue să ştii că nu stai! toată ziua cit e plicul... A! aicise cu- 
noaşte mina Margaretei... A aranjat tare frumugel.. E o copilă 
ideală, nic! n'al idee, domnişoară Keminger.... Ta rog nu te su- 
pära; esti ca la dumneta aaen, 

Auzi! apoi alți pași. Prin uşa deschisă viran servitorii ca- 
petele şi se uitai la mine. Kran capete de toate felurile. Capete 
buhoase de barbaţi, mutre speriate de femei. Toţi să zgiinii la 
mine şi-mi zimbeai, Ma invirteam prin odae şi nu știam ce să 
fac. Apoi m'am liniştit, și duduia Margareta mi-a umplut odaia 
de mireazma puternică a unui buchet de flori de toamnă, 

Aşi voi să văd ei pe tinărul Costică, studentul. Şi el tre- 
bue să fie un băiat foarte plăcut; trebue să samene cu soră-sa. 
Dic i na acasă ; e la Iași, e ocupat cu studiile lui; va veni în 
curind. 

«E un bhiat foarte inteligent 1...» zice cucoana Irena. 

Rimăsesem singură în odăiţă ; isprăvisem de aşezat lucrurile 
gi cărțile, eram obosită, voiam să mă întindin jilțal moale şi să 
privesc pe fereastră. Mă gindeam cu o mişcare induioșată de su- 
Net la întimplările aşa de rare şi de ciudate ale vieţii aceşteia; 
începeam să-mi schimb părerile despre oameni şi despre țara a- 
ceasta. Deodată uşa se deschide. N'auzisem zgomot de pași. Un 
băiat brun, ep ochii mici şi lcăritori, cu părul zbīrlit, c'o carte 
mare în mină, un copil de treisprezece - paisprezece ani sări în 
odae, se opri cu gura deschisă într'un ris larg foarte prietinesc. 
Mă privea drept, cu îndrăzneala şi curiozitate. Isi duse cartea și 
minile la spate, îşi depărtă picioarele in lături şi-şi apleca puţin 
capul pe-un umăr, 

«Ei îs Petrişor, zise el vesel. Nu ţi-a spus Margareta des- 
pre mine? Mi-a spus c'ai venit. Am să-ți aduc și eù flori, dar 
dela cimp. mie nu-mi plac florile de grădină ; imi plac numai fto- 
rile sălbatice...» 

Ridea şi mă privea cu stăruință. 

«Ştii ce citesc? zise el. Citesc o carte foarte frumoasă. Mi-a 
dat-o Margareta. Dar tata nu mă lasă să citesc cărţi de dragoste... 
Al să-mi imprumuţi şi dumneata cărți 2...» 

Se zviri pe un scaun, Jet puse picior pesta picior. E un 
copil foarte nostim; nu-şi mai lus ochii dela mine. La urmă am 
inceput și eu a ride; şi în veselia aceasta intră săltind vioae 
Margareta. Cind ne văzu în intimitate, bätu din palme gi ridica 
ochii la cer, apoi imi zise cu convingere : 


330 VIATA ROMINEASCA 


«E un mare ştrengar, şi e foarte curagios !...» Şi privea ca 
admiraţie spre fratele ei cu părul zbirlit, A i 

Cind am rămas singuri iar, cind s'a întins linişte în juru-mi, 
am început a mă gindi la intimplările zilei. Trecusem prin cea- 
suri foarte bogate. Ca cartea căzută pe genunchi, visam acuma 
la viața-ml viitoare. Nu vedeam nimica limurit, dar presimţean 
zile de mulțămire, Şi stind aşa a lene, vedeam pe fereastră curtea 
largă în care se încrucişai servitorii barbați şi femel. Auzeam 
trimbiţările cucoşilor ; cu din depărtări venea 0 larmă  ameste- 
cată, cearta tuturor zburătoarelor curții; un argâtel trecea ci: 
lara pe-un cal negru; un stol de porumbel albi se Invâlui ca in- 
tron virtej de ninsoare ; vintul murmura dulce la geamuri, clă- 
tina pomii fără podoabă, aducea frunze arâmil care tremura că 
futuri tirzii în tristeța toamnei. 


( Va urma) Mihail Sadoveanu. 


Pe drumurile Eladei..... 


__ Odată cu începutul veacului trecut se simte şi un interes 
mai mare pentru vechile civilizaţii, şi în deosebi pentru umilita 
țărişoară, care era Grecia, Datoria de recunoştinţă pentru acest 
xlăstar al unul neam glorios era mare. Insufleţiţi de această re- 
cunoştinţă, călătorii strâbătură drumurile părăginite ale munţilor 
şi ale cimpiilor, Dinaintea ochilor lor, farmecul antichităţii apăru 
în coloana nnui templu sau in maslinii unei dumbrăvi sfinte. 
Intorşi îndârât, ei revărsară plinul sufletului lor in imnuri de 
entusiasm. Astfel se născu, cu privire la Grecia, o întreagă lite- 
ratură periegetică, care pricinui o schimbure în starea spiritului 
public. Curind după aceia Europa avea să plătească câtră Grecia 
subjugată, datoria de recunoştinţă cuvenita Eladei libere. Raz- 
bolul pentru independență îi puse astfel pe frunte cununa li- 
bertății.... 

Calătoriiie continuarà totuşi. Farmecul antichităţii, pitores- 
cul ţării, caşi interesul pentru o înjghebare nouă, mai atrag și 
acum călători, lată pentruce cred potrivit să mă ocup de chipul 
in care s'a oglindit Grecia în sufletul călătorilor din întreg vea- 
cul trecut, oprindu-mă numai la descrierile cele mai insemnate 
si mai deosebite prin punctul de vedere al observaţiei, 

Nu-mi propun totuşi de a fi complet, nici de a mă opri şi 
la cărțile de coprins arheologie sau istoric. MA voi märgini nu- 
mai ia literatura periegetică, în adevăratul înţeles al cuvintului. 


e Ta 


In drumul său spre Ierusalim, Chateaubriand fâcu un popas 
în plină de soare gi scumpi zeilor nemuritori, a Eladei '}. 
Inaintea lui făcuseră și alţii această călătorie, lăsind insemnbri 
privitoare la drumul lor. Niciunul însă wa stiut să dea atita 
strălucire şi poezie colinelor pieşuve, apusurilor de soare în mä- 
rea albastră si amintirilor clasice, ce se ridică după atitea mii 
de ani, din fiecare ruină, din fiecare piatră răzlețită, din fiecare 


i) Jinéraire de Paris d Jérusalem. 


a32 VIAȚA ROMINEASCA 


dumbravă închinată zeităților olimpiene. Cu Chateaubriand venia 
scriitorul cel mai pitoresc din inceputul secolului trecut, descrii- 
torul poetic al savanelor fără sfirsit ale Americii, acel care avea 
în ochii sai mai multă simţire pentru coloare, pentru armonie 
şi pentru toate trumuseţele naturii. Pregătindu-şi tocmai atunei 
Martirii, el voia să strabat teatrul unde trebuia să se desiä- 
şoare acţiunea romanului său. In aceasta el intrebuința aceleaşi 
mijloace ca orica scriitor din zilele noastre. Oricit de imaginativ 
şi de colorist era, el pleca în totdeauna dela ceva real... 

Și dacă în America îl mişcase revărsarea nemăsurati a 
naturii, laudele pline de o vegetaţie bogată şi sălbatecă in biel- 

ugul ei, şi acea feciorie a naturii şi a oamenilor, în Grecia el 

fu tot atit de simțitor pentru sfirsitul foarte märginit al priye- 
liştilor şi pentru farmecul dulceag şi liniştit, ce se desprinde din 
natură, Natura i se pärea paşnică și măsurată, aşa cum neau 
descris'o cai vechi... f 

Dealtminteri Chateaubriand era bine pregătit nu numai sub 
raportul pitorescului, de a străbate o ţară, care îşi scutură aurul 
amintirilor precum iși scutură o floare aurul polenului la cea 
mai uşoară adiere a vintului. El era înzestrat cu toată cultura 
clasică a timpului. Pietrele Partenonului se ridicau şi vorbeau o 
limbă pe care el o înțelegea; dumbrava sacră de la Colonos rs: 
pundea in freamătul frunzelor de maslin şoaptele lui Oedip și 
ale Antigonei, iar ruinile Micenei îi povestiau drama cea mai 
crincenă a antichităţii: neleginirile Atrizilor.... ? 

Pe timpul călătoriei sale (1805) Grecia era o nenorociti 
provincie turcească, supusă la bunul plac al oricărni post, Unul 
dintre ei de pilda voind să stirpească o bandă de haiduci, făcu 
o adevărată vinătoare asupra mái multor sate din Morea. Tot 
ce-i ieşia in cale, cădea sub ascuţişul iataganului. E drept cà 
bandiții fură uciși, dar cu ei pieriră totodata peste trei sute de 
ţărani nevinovaţi. Totuşi Chateaubriand nu e un descriitor al im- 
prejurărilor sociale, in //inerarul său nu vei găsi strigăte de răs- 
vrătire inpotriva stăpinirii turcești. Mai tirziu numai, cind Gre- 
cia începu a se mişca din somnul ei de veacuri, găsi și în Cha- 
teaubriand ulăture de Byron, pe unul din aphrătorii cei mai ina- 
ripaţi și mai stăruitori ai deşteptării naționale, | 

Itineravul său insă nu cuprinde decit o deseriere pitorească 
străbătută de amintiri. Poezia naturii și poezia trecutului se Im: 
bină intrun tablou, căruia natura îi dă subiectul şi coloarea, iar 
trecutul D dă perspectiva. Şi cind această perspectivă se adin- 
ceste în trecutul a trei mii de ani, se poate inchipui care e më- 
rein, tabloului, 

Totul îi e prielnic pentru o enge > O noapte petrecută sub 
udăpostul unui laur de lingă albia lui Eurotas ii da prilejul unei 
legănări dulci în poezia imprejarimilor și a amintirilor : 

—«Noaptea era aşa de limpede şi de senină încit calea 
laptelui părea nişte zori ce se oglindeau în apa riului, ta lumina 
chruia ai ñ putat citi. Atipii cu ochii indreptaţi spre cer, avind 


PE DRUMURILE ELADEI... 333 


atirnată deasupra capului constelația Lebedei. Mi-amint i a- 
cum de plăcerea ce-aveam să mă hodinesc astfel în mijlocul pă. 
durilor Americii şi mai cu samă să mă destept în mijlocul nop- 
ţii, Ascultam sgomotul vintului în pustie, țipătul cerbilor și al 
căprioarelor, ireamătul unei căderi de apă indepărtate, în vreme 
ce focul men pe jumătate stins, roşea pe dedesupt frunzișul co- 
pacilor. Imi plăcea pină și glasul sălbaticului, cind Una din sinul 
pādurilor, părind a-şi striga libertatea, la lumina stelelor si în 
tăcerea firii. Aceasta place la două zeci de ani, pentrucă în in- 
tăia tinereţă e totdeauna ceva nelămurit şi neliniștit, care ne 
mină neincetat spre năluciri ` ipsi sibi somnia Angunt; dar in- 
tro virstă mai coaptă ne îndreptâm spre nişte gusturi mai te- 
meinice ; voim mai ales să ne hrănim din amintiri şi din pildele 
istoriei. Aş mai dormi bucuros pe malul lui Eurotas sau al Ior- 
danului, dacă umbrele vitejești alo celor trei sute de Spartani, 
sau cei doisprezece fi ai lui Iacov, ar tulbura somnul mea : DK 
mai merge însă să caut un pămint nou, nespintecat încă de fe- 
rul plugului; îmi trebue acum deşerturi bătrine, care să-mi in- 
vie zidurile Babilonului, sau legiunile Farsaliei, grandia ossa'!, 
cimpii ale căror brazde să-mi den pilde și în care să regăsesc, 
ca un om ce sunt, singele, lacrimile și sudoarea omului» 

Cu această coloare şi amintire sint scrise puginele cele mai 
multe ale /Hnerarului său: coloarea uneori însă e prea încăr- 
cată, iar amintirea prea imbelgugată, Ele arati astfel în țăsâtura 
lor prea multă pregătire... 

La aceasta se adaugă şi un suflet de desăvirsit hagiu. Cha- 
tenubriund e un fanatic al clasicismului, Totul se scaldă în baia 
de luminii a poeziei vechi. In orice fata la fintină el vede o Nau- 
sica. Inima îi bate cind în ziua de 23 Iulie intră în Atena pe 
calea sacră. Nu trece pe lingă o apă or să bea—fle ea Missis- 
sipi sau Rinul, Iordanul sau Granicul, Alfeul sau Ebrul, Tagele 
sau Earotas, Jar About—acest spirit necuviiscios—observă că și 
măgarul lui, cu care străbătuse toată Grecia, avea acelas obi- 
ceiu. Se oprea la flacara apă, prin care trecea şi bea dintr'insa.., 

De acest coprins sint notele de călătorie ale lui Chateau- 
briand. Ele sint un nisip de aur aruncat deasupra unui text 
cam sumar și sărac. Sederea lui în Gracia fu scoarță : ea se mär- 
gini la o trecere făcută în împrejurările cele mai bune, cu ospi- 
talitatea cea mai largă, cuvenită unui om de însemnătatea sa. 
De aici lips de observaţie gi de mişcare în întimplările poves- 
tite. Dar dacă acest /fimerar e lipsit de amânunte reale sgi to- 
pice, ei işi răscumpsră uceastă lipsă prin măreţia descripțiilor și 
prin podoaba stilului, pe care o putea risipi cu dărnicie unul din 
cei mai mari poeţi al veacului trecut. 


* ` D 
Cartea lui Buchon asupra Greciei continentale şi a Moreei ') 


1) 1. A, Bochon: [a Grâce continentale et la Morce, 1840 şi 41; de 
~ de pagini, 


234 VIAŢA ROMINEASCA 


are nu numai o însemnătate ştiinţifică, ci şi una literară. Pentru 
timpul mai ales în care a fost scrisă (1841), ea e chiar minunati 
prin bogăţia de cunoştinți a călătorului, prin spiritul său cerce- 
tător şi prin simţul poetic al naturii, care se găseşte mai rar la 
învăţaţi. In utingere cu acest orizon atit de limpede şi de mär, 
ginit, în atingere cu această uscăciune luminoasă în aurul unui 
soare veşnic tinăr, în apropierea atitor ruini cu nume sunătoare 
ca o fantară întreagă, nu e suflet omenesc, care să nu se dej- 
tepta și să nu se înalțe. Invăţatul are astfel o privire nu numai 
pentru marmora îngălbinită de vreme, ci şi pentru soarele, care 
o transfigurează in lumina lui, sau pentru luna, care-şi prelingt 
razele palide în crestăturile ei, 

«Răshritul soarelui, scrie Buchon, aduce aici cu total alte 
idei. Cine n'a văzut soarele ridicindu-se îndărătul colinei Hime- 
rului, sau după lanţai atitor munţi, ce mărginesc pămintul Gre 
ciei dinspre răsărit, nu poate înţelege pe deplin pe poeții vechi. 
Auzisem deseori în școală, vorbindu-sa despre Aurora cu degete 
de trandafir. care deschide porțile Soarelui şi fuge după ce la 
vestit lumii; de fapt însă nu ințelegeam nimic. In țările noas- 
tra de şes, acest astru se vestește singar. El trimete mai intai 
în mănunchiu citeva raze ce străbat atmosfera; apoi orizonul 
se înroşaşte şi din aceste unde de purpură se ridică soarele, care 
în intăite clipa sa poate privi în faţă, dar în curind se desface 
din aburii ca-i slujeau de văl şi siloşte orice privire să se Ip 
cline dinaintea lui. Nu-i nici un vestitor, nu-i nici o auroră cu 
degete de trandafir, care să sosească şi să dispară apoi : în Gre- 
cia insă este o auroră şi poeții au dreptate. Îndată ce soarele 
a ajuns la înălțimea celor dintâi pături ale atmosferei, acest aer 
mai uşor, mai limpede decit al nostru se colorează cu cel mai 
framos trandafiriu in toată întinderea cerului şi lunecă de alun: 
gul dealurilor şi pe povirnişul munţilor: e aurora care vestește 
oamenilor că zeul zilei se va ivi. El nu se vede totuşi, de oarece 
piscurile munţilor îl ascund ; trecind însă da cele dintăi pături 
ale atmosferei razele sale se inălbesc, şi trandafiriul aurorei se 
topeşte. Soarele păşeşte înainte fără a-ţi lua încă privinle ; nu- 
mai cînd a trecut peste piscurile munţilor, el se arată ca wi 
învingător, Aşa dar fabula veche nu e decit învălişul unui ade- 
vär local şi poeţii antici sint cu mult mai buni pictori ui natu- 
rii şi mai ales cu mult mai exacţi decit le o recunoaștem de 
obicei azi.» 

Priveliştea Atenei de pe Licabet, dela schitul Sfintului 
Gheorghe, la răsăritul soarelui, ca şi albia Ilisului din josul fin- 
tinii Calliroe cu ruinele templului lni Zeus, sau a teatrului lui 
Dionisios, au găsit in Buchon o inimă caldă şi un colorist poste 
chiar prea darnic. D 

Dar in afară de această parte curat poetică, mai găsim în 
Buchen un observator şi un învățat. Toate monumentele vechi 
cite iegiseră la lumină îl atrag; pe toate le descria cu amănun- 
ime şi cu o continuă raportare la isvoarele vechi. Pentru acel 


PE DRUMURILE ELADEI,... 335 
NA ză i ct miei e eg EE 


timp el ar fi putut f un conducător comple 
t 
nei TL Insă nu numai Grecia veche ji ice da 
vede, deşi mult mai slab, şi pe aceia ce trăia sub ochii lui, în 
avintul ei şovăitor pentru o viață nouă și bogată, care de 
poani ei fireşti. Buchon nu e numai poetul rainilor poleite de 
umina albicioasă a lunei, ca Chateaubriand sau ca Byron (1811) 
ci e şi observatorul obiceiurilor populare şi al vieţii zilnice El 
se AN acotoaz de särhatorlie rustice, care, degi au înțeles creştin 
E zeg totuşi un trecut păgin prin înfăţişarea lor; ia parte la 
5 rile dela curtea regelui bavarez, ințepenite in formalismul 
german. Şi peste toate aruncă buna sa voință, cu care avea să 
se arate ceva mai tirziu atit de zgircit Edmond About... Obser- 
ra lui e aşa dar puțin pâtrunzătoare. Ea se mărpineşte la 
ormele strălucitoare, pe care orice popor şi le insuşeşte atit de 
repede. Ranele adinci de care suferia administraţia şi finanțele 
țării îi scapă, Armata, justiţia, impozitele îi par regulate şi așe- 
zate pe temelii trainice ; chiar drumurile îi par sigure si adâpos- 
tite. Multe lucruri dureroase din caracterul naţional nu-l opresc. 
El trece peste dinsele cu privirea îndreptată mai departe, şi în 
paronia Eis în eg lui chingă el ,vede încă viespea lui 
, înaintea i intiri 

e eier i căreia se închină, plin de amintiri atit de 

__ Partea cea mai însemnată msă din ca i 
privitoare la evul mediu al Greciei. In mărire |. 
ră zeg erori pese apa prilejul unei adevărate descoperiri 

„ devarece acest ev medi 
SN ` En u era foarte puțin cunoscut 
ind cruciații se repeziră ca un stol de ri de d 

asupra Constantinopolului, o parte dintre ei reia Gd, 
şi valea Tempe, revărsindu-se în Tesalia. Atena se prefăcu in- 
tr'o baronie, în fruntea căreia era Orkon de la Roche, iar Morea 
deveni un principat, ce trecu in minile familiei Vi//e-//ardoin. 
Grecia întreagă se preficu astfel întrun mănunchiu de stătuleţe 
france, de organizațiune feudală. Constantinopolul căzu în curind, 
dar principatul franc al Achaei de pildă dăinui încă aproape trei 
veacuri. Şi pe Acropolis, lingă Propilee, se vedeau încă rămâşi- 
tele palatului ducal. 

„Pe aceste rimăşiți ale stăpinirii galice, risipite in toată 
Grecia, Buchon le urmări cu cea mai mare stăruinți şi cu cea 
mai deplină izbindă. Alături chiar de Atena se ridica mânăstirea 
Dafni, ce trecuse neobservată. Totuși dinaintea nartexului sint 
tg dap unui portal gotic, avind pe de lături patru ferestre 
în ogivă, unite două cite donă. Lingh unul din zidurile mănăsti- 
rii, pămintul scormonit dădu Ja lumină pietre funerare, împodo- 
bite cu flori de crin. ŞI din morminte se iviră armuri medievale, 
bani şi inscripţii, care ingădairă o inviere a acestor vremuri in- 


D Un minunat caliuz arheologie e: Eactrsions archdoloyiques e 
Grèco a lui Charles Diehl. Aceasta carta iese din cadrul articuluiui da faţă 


20% VIAŢA ROMINEASCA 


„Pe acestea Buchon le descrie cu amănunțime şi cu o 
iubire, de ër uzor de Ințeles: un petec din flamura de glorie 
i je deasu lor. i i 
3 "Eé Lesen ër poate găsi un scurt istoric al ege, 
rilor celor mai noi ale Greciei, care au fost atit da ra ee 
care au adus atita prefacere dela călătoria lui Chateau 


pină la dinsul x Š 


in 18 i inţia in- 
ia din 1821, constituția din Epidaur, preşed 
Sege Si loan Capo bee în ad 7) muncea pri he: d ps? 
marea regatului (1832) găsesc în u m. a. Aora ie 
dar sigur. La acest interes istoric şi poetic cei conți 

ind si interesul trezit de nişte indelunga i 
oa eee Greciei, povestite cu amânunte topice, cu eege: 
cu amintiri de istorie veche sau medievală, ne dau SEH a: 
tei cărți invâtate şi postice, scrisă intro limbi înaripata $ 
xactă, după împrejurările pe care le desfășoară. 


+ 
+ + 


A $ 

rtea lui Edomond About asupra Greciei contemporane ) 
prin Voie) ei pricinui o mare mișcare în momentul apari 
sale. Pină la About, Grecia fusese văzută și sarge ch 
poeţi. Peste frumoasele ruini ale templelor vechi Byron, k: 
teaubriand şi Lamartine revarsaseră pulberea de aur & por r i 
Sub lira lor antichitatea elenică se juminase ca într d D sit 
fanie. Marmora Partenonului şi a Propileelor, pe lingă nim 


îşi avea numai cintăreți, în care poezia trecutului inväluia cu de- 


sivărsire realitatea prezentului. Caci o pagină din Chateaubriand 


nu e mai pe jos decit un imn dintro tragedie a lui Sufocie. 


Cel dintăiu aşa dar care păşi cu priviri de cercetator in 


Grecia de azi fu tinărui membru al Academiei franceze din A- 


tena. Si rodul unei oder) mai îndelungate e tocmai această 


3 i entru a aronca O lumină reai | 
santa, n, poi EE era noutateu ei, care d el 
intre vechii și nestrimutaţii fileleni, legănaţi în geg E weng | 
teaubriand, o protestare conglăsuitoare, Bees nu ge 
ortodoxă ; iar autorul „Greciei contemporane se ph 

i ios. i 
SS dE About nu-şi scutură pulberea de aur pă KC 
sale de poet asupra Greciei, ca Byron. Dinpotrivă e 


RE ' i lea H 
; compleei este acest istorie in La Grèce et 
Ionien es da François Lenormant 1985. Pentru uşurarea articolului fas ha 


rasta carte, i A 
` parte Ed About: La Grice contemporaine, cd, VIL 1839. 


____ PE DRUMURILE ELADEI,... pe 


afara cercului său de îndeletnicire tot ceia ce i 

i priveşte antichita- 
tea elenică, care prilejise o revârsare poetică atit ru mare, Des- 
ăi Acropole nici nu pomeneşte, deoarece planul cărţii sale era 


El nu se preocupă de Elada, ci de Grecia ce trăia supt ochii 
săi cercetători, „Pe aceasta o studiază în condiţiile m benii da 
trai, in locuitorii ei, în obiceiuri, în organizaţia de stat sau de 
familie, In avuţia sau în religia ei. Prin urmare cartea lui About 
aste opera unui observator ai a unui statistician. Statisticianul 
insă nu e pedant; iar observatorul are destulă măsură in ironie 
pentru a ne desfăta fără a ne ridica increderea in cele ce inain- 
tează. Pentru aceia intreaga carte se citeşte cu plăcere si cu 
folos, Iar stilul său uşor şi spiritual e o inlesnire mai mult. El 
e cunoscutul stil, vioiu, alergător. presărat cu vorbe de spirit şi 
anecdote care a făcut din About unul din cei mai gustaţi croni- 
cari ai vremilor lui Napoleon a! IIJ, şi un vrednic tovarăș al lui 
Jean Jacques Weiss 


ern 


Grecia lui About este Grecia regelui Othon, pe cind Pireul 
nu era decit on, ent de patru mii de suflete, iar Atena iți adu- 
cea prea mult aminte că cu 25 de ani inainte nu fusese decit 
un uricios orășel albanez. Crescut în cultura helenică, legănat in 
proza lui Chateaubriand şi Byron, aproape incă de frumosul avint 
ce trezisera in Europa luptele pentru independenţă, ara firesc ca 
About să nu găsească realitatea asemănătoare idealului, pe care 
şi-l făurise din depărtare, În Franța în deosebi filelenismu! luase 
o mare desfăşurare. Comitete, în care Chateaubriand stătea ali- 
turi de ducele Fitz James sau də Ambroise Firmin Didot, adu- 
nau sume de bani pentru eliberarea Greciei, Mai in fiecare oraş 
se dădeau sărbări în folosul poporului eroic, care îi scutura cu 
atita anevoinţă lanţurile robiei. Marele pictor Delacroix expunea 
tabloul său Măcelul din Chio, iar Scdparea Greciei, după cum 
spune Gaston Deschamps, devenise un subiect de versuri latine 
in clasele de retorică. 

Era deci de aşteptat că acestui filelenism prea mare, să-i 
urmeze o reculegere, dacă nu o reacțiune. Grecia văzută de 
aproape nu era o țară de opera-comică, iar Palicarii readuşi la via- 
ta de toate zilele, care cere atit bun simţ, deveniră supărători 
prin desăvirşita lor lipsă de simţ practic, de bună cuviință, şi 
prin neputinţa dea se adapta la noile împrejurări, cerute de nişte 
timpuri noi. 

Cercetătorii fură izbiţi deci de toate aceste lipsuri. Un mo- 
ralist spunea că ura nu e decit o iubire înşelată. Mulţi însă din- 
tre fileleni, fuseseră îngelaţi în iubirea lor. Filelenismul dădu loc 
atunci miselenisamului. 

Nu un miselen era About. Deosebit de:simiitor însă la ridi- 
cul, muşeator, deprins cu realităţile unei lumi civilizate şi mai ales 
trădat în așteptările sale, About făcu totuşi un tablou al Gre- 
ciel, în care ironia supţire şi meritată dealtminteri e coloarea cea 


339 VIATA ROMINEASCA 


mai bătătoare la ochi. Nu puțin va fi contribuit deci şi Grecia 
contemporană la acel miselenism, care avea så se vădească apoi 
aşa de limpede în protocoalele diplomatice ale atitor conferinți 
şi congrese, şi mai ales in demonstrația navală ce avu loc ca 
prilejul insurecției din Creta. 

Cu toate acestea părerea lui About asupra țării și a locui- 
torilor e binevoitoare. El recunoaşte de pildă Grecilor insuşirile, 
pe care in adevär leau, cum e dragostea de libertate și de ega- 
litate, la care trebue si se adauge și patriotismul, Cu toate aces- 
te şi partea ridiculă a acestor însuşiri, duse prea deparie, nu-i 
scapă. Insemnâtatea pe care şi-o dau ei înseşi e una din feţele 
neplăcute ale patriotismului lor. Toate frămintările Europei nu 
sint decit un ultim ecou al întimplărilor din Grecia. Celelalte 
neamuri sin într'o stare de inferioritate faţă de nobila rasă a 
Grecilor. Această concepţie ei-nocentrică e de altminteri adine 
înrădăcinată în mentalitatea elenică şi o putea găsi tot atit de 
puternică la redactorul dela „E/himeris* sau „Akropolis“, ca și 
la Xenofon sau Tucidid. 

Patriotismul lor e mare și înflăcărat, Jertfele de bani, pe 
care le fac mai ales etaroctonii pentru prosperitatea Atenei sau 
a patriei sînt in adevăr insemnate, Iniţiativa privată umple mul- 
te goluri, pe care un buget sărac şi rău administrat nu le-ar 
putea umplea. Atena e plină de clădiri de marmur, pe care le-a 
ridicat fie mărinimia unui patriot îmbogăţit în depărtări, fie cas- 
ca lui Belisariu întinsă carităţii publice... Totuşi după părerea 
lui About, acest patriotism nu merge până la jertfa de singe. 
Grecii nu sint un popor eroic. Războiul pentru independenţă a 
fost un războiu de haiduci, dela adăpostul copacilor. In lupta 
adevarată ei au stat in totdeauna îndărăt, punind înainte pe 
fileleni.. Dacă însă nu sint un popor eroic, aceasta nu insamnă 
că n'au eroi. Un Canaris, un Botzaris sau un Diakos au fost de 
siguri eroi. Ei sint însă nişte cazuri individuale ; faptele lor răz- 
boinice nu pot să se răstringă asupra tuturor, tot aša precum 
gloria dela Maraton cade numai asupra lui Miitiude şi cea dela 
Salamina numai asupra lui Temistocle. Ceilalţi Greci dinpotrivă 
erau gata de fugă, aşa că Temistocle trebui să le strige: „Mi- 
șeilor, cînd veţi înceta să daţi îndărăt är 

Tot așa iubirea de libertate e dusă prea departe, Ea se pre- 
face în ură înpotriva oricărei discipline. Total e nedesciplinat în 
Grecia, incepind cu armata. Jandarmeria elenică nu adeseori nu- 
mâră in cadrele ei klefţi cuminţiţi sau retrași după dobindirea 
jaurilor. Un biet jandarm, cinstit şi «le ispravă, Gorea din tot 
sufletul să-și vadă pe tunică galonul de caporal. Ca neputinţă. 
inaintarea lui nu se mai Deen, Nu-i râmase decit să dezerteze 
şi să se facă bandit Aşa și Den, În curind isprăvile sale fl fä- 
cură cunoscut tuturor căpiteniilor jandarmeriei. Şi cum nimeni 
nu-i putea prinde i se trimese vorbă că de se va intoarce, adoua- 
zi va fi inaintat caporal, iar peste un an sergent. Banditu! as- 
cultă şi se intoarse. Peste un an insi ministrul nità să facă ser- 


PE DRUMURILE ELADEI,.. 339 


gent. El se retrase din non la munte. După vreo trei d 
fu înaintat.  Curind după aceia Sun 
plinā da invataminte, pă deveni ofițer... Pilda aceasta e 
ubirea de egalitate de asemenea trece orice mäsu 

se preface în ură în potriva oricărei deosebiri sociale, în eta 
oricărei ierarhii naturale. Istoria veche ne da nu numai o pilda 
de această ură. Psihologia ostracismului nu se lămureşte decit 
prin invidia impotriva deosebirilor firesti, Grecii preferau să 
alunge un om superior, care le putea fi folositor, decit ep 1 aiba 
totdeauna inaintea privirilor lor. Gelozia li rodes. Tot prin această 
trăsătură etnică se poate intileze şi legea din 3 Fevruarie 1844, 
care îndepărtează dela orice funcţie publică pe toţi Grecii hete- 
roctoni, pătura cea mai bogată şi mai cultă, care a contribuit 
poma ina ES la independenţă. 

el e acest popor: deştept, harnic, cumpătat şi spiri- 
tual, dar totodată prea mindru de aceste insugiri. El iubește li 
bertatea pănă la indisciplină, egalitatea pănă la invidie, ṣi patria 
până la egoism. 

Pela 1552 viaţa în Grecia era nesigură. Grecia era încă în 
epoca eroică a existenţii sale. Drumurile şi pădurile erau cutres- 
rate de bande de Aen? care au găsit un răsunet atit de mare 
în literatura populară, încit au făcut un gen literar. Călătoriile 
lui About inăuntrul Greciei sint interesante. Ele sint străbătute 
de multe anecdote kleftice, de un gust particular. 

„Dar în afară klefţi, în călătorie mai ai de luptat şi cu mä- 
garii şi caii, care sint animalele cele mai nărăvaşe şi mai inde- 
pendente ce se pot inchipui. Ele au înainte de toate un liber ar- 
bitru, peste care nu poţi trece. Nimic mai frumos decit isprăvile 
lui About, Curzon şi Garnier, viitorul arhitect al Operei, cu caii 
lor nesupuşi, care cind o luau la goană nebunește, cind nu voiau 
so urnească din loc cn tot îndemnul stăruitor al agoyaţilor (in 
deosebi pg. 123—127). Ele ajung la o adevărată mărime epică... 

In această privință am și eu amintirea mea. Voind să-mi 
cruţ, picioarele dela Olimpia până la fluviul Alfeu, lui impreună 
cu prietenul meu doi măgari. Eram în dispoziţia cea mai priete- 
noasă faţă de nobilul animal şi mă gindeam că Homer Il compara 
pe Ayux cu un măgar, Dr nici un cuget de umilire- Nobilul 
animal nu era insă mâgulit de bunele mele sentimente, Cum mă 
simți calare începu se arunce din copitele dindărât. Apoi, ca și 
cum ar fi fost cuprins de spaimă, o luă la goană. Nici o putere 
din lume nu l'ar fi putut opri în loc. N'a ramas un maslin din 
dumbrava sfintă a lui Zeus de care să nu mă fi lovit. Am tre- 
cut prin mai multe şanţuri. Nobilul animal săria peste capitelu- 
rile de marmoră, ca la sfeeple chase. Astfel în triumf întrarâm 
măgar şi călăreț în albia răcoroasă a Alfeului, care stimpără în 
fine avintul animalului. Luñi totuşi fâră să vreau o bae în acea- 
stă apă plină de atitea amintiri mitologice... 

Cind m'am întors, ostenit și insingerat, prietenul meu era 
tot pe loc. Măgarul său nu voise să se miște. Insă şi cu oare- 


3w VIAȚA ROMINEASCA 


care dreptate. Prietenul meu trăgea peste 125 de kilograme, Şi 
poate aceasta fu singura dată cind mi-a părut rău că nam si 
eu o astfel de greutate, care să impue respect măgarilor... 

Nici caii nu sint mai cuminţi. Un tinăr diplomat, pe cind 
se primbla în robe de chambre in curtea vilei sale din afara 
Atenei, văzu un cal. Ne avind ce face se sui pe el. Calul o luă 
la goană. Și astfel Atena putu vedea într'o alergare nebuni un 
diplomat în pantofi şi în robe-de-chambre, străbătind stradele ei, 
ca o fantasmi... 

Administraţia grecească iși păstrează desigur toate drepturile 
la ironia lui About. Ea o şi merita, Nicăeri in Europa, afară de 
Turcia, administraţia nu e atit de rea, şi de vätämätore in- 
tereselor particulare. Calătorul o simte chiar deia vamă, unde 
trebue să se zbată intre niște înncționari, care lucrează în pu- 
terea unor regulamente fantastice, Aceasta se intimplă şi azi 
end Tricupis a pus oareşicare ordine. Cu atit mai mult se in- 
timpla acum jumatate de secol... 

Inăuntru, frinele guvernului sint slobode. Lipsa de disci- 
plină se simte in toate ramurile administrative. Pe lingă aceasta 
se adaugă şi conrupţia. Dreptatea in Grecia e cam şchioapă. Ea 


sa poate cumpara; dar se poate şi influența prin temeiuri. 


patriotice, 

Un băiat de circiumă insultasa pe un Francez pe drumul 
Patissiei. Cearta veni înaintea judecătorului. Grefierul făcind pe 
procurorul ceru tuată asprimea justiţiei <avind în vedere că plin- 
gerea fusese înaintată de d. ministru ul Franței. Franța, dom- 
nilor, care,...!» 

Un ştrengar din sală strigă : 

— Vrai să te apăr? 

— Lasă-mă in pace. 

— Vei fi achitat. 

— Atunci te numesc avocat. 

Şi «avocatul» incepu din mijlocul publicului : 

-— Ce ni se vorbeşte de Franţa şi de Francezi. Nu sintem 
noi Eleni? Da, sintem Eleni, o fraţii mei, g'un Elen e intotdea- 
una nevinovat (Semne de aprobare). Dealtminteri actul de acu- 
zare a minţit, rom de faţă în ziua cind acest blind circiumar 
a fost insultat, lovit şi rinit de o oardă de barbari, veniţi dela Nord. 

„Avocatul“ continuă astfel, pe aceias notă. Publicul îi Ion 
partea in chip zgomotos și ameninţător. Pedeapsa fu „nicşu- 
rată dela o lună ja o zi de inchisoare, Si nu se ştie bine dacă 
a făcut-o şi pe acela! 

Cu deosebire in potriva curţii regale şi-a indreptat About 
săgețile tolbei sale. Regele bavarez Othon, slab, fără culoare, fără 
voinţă ne apara Ințepenit in mijlocul etichetei nemțeşti, Iwplan- 
tată la curta., Alături de dinsul, regina Amalia, grasă, energică, 
dominătoare il pune în umbră şi îi stâpineşte toate hotâririle. 

Asupra reginii nu se vorbeşte nimic rău, O singură dată 
cronica avu de insemnat intreprinderea unui Francez. Unui cù- 


PE DRUMURILE ELADEI... 31 


pitan de fregată, in staţie la Pireu, i se păru ca regina nu l'ar 
fi privit la un bal cu ochi rāi. Citeva ze după ee: găsind 
niște mere deosebit de frumoase, alese o sută dintre ele, le puse 
intrun cos, şi le trimese reginii cu nrmătorul bilet: „Maiestate! 
Paris a dat un mär Venerei; Maiestatea Voastră e de o suta 
“e ori mai frumoasă decit Venus: pentru aceia imi iau tiber- 
tatea de a vă trimete o sută de mere ete.“ 

Regina îndreptă biletul la ambasada Franței şi noul Paris 
fu rechemat din Grecia, 

Balurile dela curte cu eticheta lor rece, cu lipsa de insu- 
fleţire, cu sărăcia de răcoritori si de celelalte mijloace de ospi- 
talitate, ne sint foarte bine zugrăvite. Lumea eleganțelor ateni- 
ene e impovorată de săgeți. Iată de pillă acest strălucit ofițer, 
din cea mai înaltă aristocrație, ce trece... De curind ava un duel 
e: un diplomat, pentru o doamnă. Ofiţerul trase întăi şi nu 
nimeri. 

— „Domnule îi zise diplomatul, lovitura nu se numără. Mina 
îţi tremura prea tare, Binevoeşti a reincepe.” 

Ofiţerul nu se lasă rugat de două ori, şi raincepu... 

Intro zi o doamnă din corpul diplomatic ţinea în mină o 
fartarioară cu o îngheţată, mincată pe jumătate. Un tinâr din 
lumea înalta îi lua farfarioara. Dar în loc so pue pe masă, el 
mincă restul îngheţatei, crezind că e plin deo atenție mà- 
gulitoare. 

Un altul călca pe picior pe o doamnă, la dans, Doamna se 
plinse. Atunci ofiţerul grațios: 

— Aveţi poate bàtäturi, doamnă ? 

i pe cind doamna nu ştia ce să răspundă sa o astfel de 
necuviință, ofițerul îl dadea lămuriri, că el are bătaturi şi ici și 
colo, şi că de cite ori gheata nu e largă, e nevoit s'o spintiee.. 

Astfel de trăsături anecdotice, care luminează faţa unei so- 
cietâţi intregi sint din belşug în cartea lui About... 

In afară de aceasta, figurile epice sint numeroase, Stră- 
lucitul Antonio sau cinstitul Lefteri ne ciştiză toata bunavoința. 
De altminteri toţi oamenii din stradele de jos, preoţi rătăciți 
prin fundurile Mistrei, agovaţi cinstiţi sau simpli farani ne apar 
intr'o lumină de bunăvoință şi de prietenie. Ironia lui About 
se îndreaptă mai ales asupra sferilor înalte, lipsite de orice mo- 
ralitate şi de orice creștere, ceia ce devinea şi mai simțitor prin 
pretenţia de a le avea. Miniștrii, politiciani, generalii, oamenii de 
curta ai Greciei, dela mijlocul secolului trecut se oglindesc in a- 
ceastă carte vioae, in trăsături neuitate. Nu cred de altminteri 
că e un popor, care pe lingă însuşiri reale, să aibă şi defecte 
atit de ugor de cericaturizat. 

Această operă de caricaturizare, în marginile insă ale adevăru- 
lui şi Intro măsură încă în deajuns de cumpătată, e Grecia con- 
temporană a lui About. După imnurile lui Lamartine şi Chateau- 
briand, ea vine la timp cu risul ei limpede, sunător şi sănătos, 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


ké 
* E 


Cu altfel de sentimente se aproprie Gaston Deschamps 
de cetatea lni Cecrops 1). El nutrește in suflet o pietale mai 
caldă faţă de acest popor, care după citeva mii de ani de viețuire 
păcâtueşte poate prin prea multă tinereţă. Muitele neajunsuri, 
ce incep chiar din portul Pireului, nu-i zgudue bunăvoință, Des- 
champs are un strigăt de incintare și pentru praful de pe diru- 
mul dintre Pireu şi Atena... 

Nu se poate un drum mai prăfuit decit acesta. Apollo să- 
mănătorul de nisip şi-a risipit cu îmbelşugare darurile sale... Cå- 
lătorul pluteşte în nouri de prat subțire şi albicios, care H in- 
chid orice privehşte. Cind ajungi la hanul dela jumătatea drumu- 
iui, eşti bucuros să te opreşti spre a-ți stropi putin gitlejul cv 
un our de upă rece sau cu un phhărel de rachiu limpede... 

Si acest praf suptrător, acest rachiu şi /mcum deșteaptă 
în sufletul liric al lui Deschampa cel mai frumos avint de mul- 
umire, Aceasta insamnă a avea un suflet de hagiu. Şi o bună 
parte a cărţii sale e opera unui hagiu, foarte instruit, plin de 
poezia antichităţii, încălzit de un sentiment de recunoștință pen- 
tru mărirea strămoşilor şi de indulgență pentru micimile stră: 
nepoților, inzestrat cu o pricepere a poeziei lucrurilor, şi a fru- 
museţii naturii, ce nu se găseau în About. Cartea aceasta con- 
plineşte deci Grecia contemporană, îndulcindu-i observaţia på- 
trunzătoare, și lavăluind-o într'o poezie, pe care About n'o simţea, 
lată pentruce priveliştea ce se desfățoară in zorii zilei de pe 
muntele Licabet, dela capela Sfintului Gheorghe, cind Himetul 
începe a se lumina și Acropolea apare încununată cu aur, gi 
seste in Deschamps un cintăret, dupăcum găsise odinioară in 
Buchon. Atena primelor zile de primăvară, cu furnicarea de 
oameni ce roiesc la soare, cu aerul de sărbătoare, ce îmbracă 
natura şi oraşul, cu plimbările la Eleusis pe cărările presărate 
cu anemone, cu cei dintai miei mincuţi hoţeşte Ja umbra rară a 
pădurilor sau în mijlocul cimpului la Kefissia sau Ambelokipo, — 
această Atenă vesela si tinără tresare sub penelul uşor şi vioiu 
al lui Deschamps. ` 

Ceia ce-l atrage pe acest scriitor e viaţa liberă de cimp 
sau de agorà. mişcarea de pe străzi sau din „cafenele, plăcerile 
de iarnă şi nopţile de vară petrecute la margina mării, la Faler. 
Privirea lui imbrățișează mai mult pitorescul lucrurilor decit a- 
dincul lor. 

La baluri ochiul lui nu prinde sufletul dansatoriior, ci feju- 
rimea hainelor gi a mişcărilor, lăsintu-se ademenit de frumusela 
cam decadentă şi nervoasă a Grecoaicelor, Și Romincele îi par 
impunătoare şi atrăgătoare; ochii lor însă par înecați in bețe, 
iar frumuseța le e lipsită de farmec (pag. 49). lar parechile 
de dansatori se desprind în mişcările cadrilului sau ale vaisului 


1) Gaston Deschamps: La Grèce d'aujourd'hui. Armand Colin. 


PE DRUMURILE ELADEL.. aa 


în strigătul i: ; 
ees ee E nora aa conducătorului: Maaiavczh Bă viu! (Ba- 

Preocupaţia lui Deschamps se indreaptă şi 
Ee mai serioase. Problema limbii a we, săi greci 
ra e incă nedeslegată şi a pricinuit şi acum cen ani vărsâri 
de singe cu prilejul unei traduceri a Evangheliei în limba vor- 

itä a poporului. Ea merită asa dar citeva cuvinte, cu atit mai 
muit cu cit supt acest raport să infățişesză cu aceleaşi carac- 
tere, ca acum citeva decenii la noi. Simţul nostru practic ro- 
man a dezlegut-o însă aproape cu totul. Grecia se află inca 
într'o perioadă eroică de nelimpezire. 

Xicăeri nu bintue mai mult ca în Grecia patriotismul fără 
de margini, nu numai acolo unde s'ar potrivi, ci şi acolo unde e 
dăunitor,  Călăuziţi de acest patriotism, Grecii s'au aruncat în 
intreprinderi filologice din cele mai primejiliouse, 

iubitori ai gloriosului lor trecut, ei au voit să se aproprie 
de el pe orice cale. Nu e advocat de judecătorie de pace din 
Atena, care Să nu voiască să aibă limba aleasă şi piliti a lui 
Isocrat. Insă adevărata limbă, singura pe care o cunoaște po- 
porul, o foarte îndepărtată de limba clasici. Popoazele care s'au 
așternut peste poporul grec în scurgerea timpului, i-au lăsat în- 
tipărirea unor brazde adinci, în limbă, Două mii de ani nu se 
irosesc fără urme simţitoare.,. 

În loc însă de a se lăsa płtrunsi de schimbările nevoite 
ale timpului, care priminește toate, Grecii sau pus cu cea mai 
mure îndărătnicie la reconstituirea limbii, sfătuită da o mindrie 
rău înțăleasă. In acest chip între limba literară şi cea vorbită 
s'a săpat o prăpastie, ce numai spre consolidarea conştiinții na- 
ționale nu poate slaji. Și la această operă răufăcătoare au con- 
tribuit mai ales învățații, acei care mul alea in probleme de 
limbă s'au arătat oriunde nu numai nefolositori, ci chiar primej- 
dioşi. N'avem decit så ne gindim la inriurirea dávnůtoare a e- 
timologiştilor noştri, ce erau pe cale de a innäbu i avintul nostru 
literar, prin impunerea unor sisteme din cele mai nefirești. Chiar 
și astăzi corpul constituit pentru propăgirea limbii naţionale e 
mai mult un element de incătuşare decit de progres, împotriva 
căruia trebue să lupte bunul simt popular, El e însă aproape 
invins, ţărmorindu-i-se orice înriurire reală. 

In Grecia victoria pare a sta de partea învățatilor cu pe- 
rucă. Orice încercare de a se întrebuința în literatură limba 
romaică populară e lovită de nereușită. Toate săgețile lui Zeus 
îmlgerătorul au căzut de pildă asupra lui Psichari, pentrucă 4 
indrăznit într'o povestire de cälätorie să intrebuințeze limba ro- 
maică. Jn întreaga Grecie a fost o ridicare de scuturi, ca Im- 
potriva unei nelegiuiri. Şi această tendinţă de înviere a unei 
limbi moarte prinde din ce în ce rădăcini. După o jumătate de 
veac de ferbinţeulă, studenţimea ateniană găseşte in sufletul ei 
acelaș avint nesleit de a lupta pentru o limbă moartă. Și, pe 
cînd fanutizmul acesta la noi era mărginit la cercuri foarte res- 


3H VIAŢA ROMINEASCA 


trinse, la Greci, el a luat o înfățișare populară. Ei sint în stare 
să tacă un omor pentru nerespectarea unor forme neobicinuite 
ale aoristului al doilea... E de dorit ca oameni de bun simţ și 
indrăzneți să scape Grecia de o diglosie dhunătoare, propovă- 
duind biruința limbii populare, singura care e vie. 

Si sub raportul politic Grecia lui Deschamps se deosebește 
mult de cea a lui About. Ea numai e în perioada eroică a re- 
gelui Othon, cind formele noi de guvern şi de civilizaţie întro- 
duse de a dreptul și fără nici un răetimp de gestație, nu se br: 
triveau cu nişte oameni abia scoboriţi de pe munţi, unde fu- 
seseră pâstori, stăpini feudali, sau mai ales klefți. Cu toată 
haina modernă îmbrăcată în pripă, Grecul era tut vechiul Pa- 
licar în fustanelă, ieşit proaspăt din luptele pentru independență 
cu o nemârginită încredere în el şi cu o lipsă desăvirşita de spi- 
rit de ordine, de rinduială şi mai ales de cinste în minuirea iu- 
cerurilor publice... 

Grecia lui Deschamps e însă Grecia regelui George, cu hò- 
tarele lărgite, prin cele şepte insule ioniene dăruite de Gladstone 
şi prin Tesalia dărnită de congresul din Berlin. Ea a urmat de 
sigur mersul timpului, umplind întru citva golurile, pe care le 
lăsase formele unui cadru prea mare... 

Totuşi, acum, ca şi în antichitate, defectul etnic al politici- 
anismului e adinc înrădăcinat în popor. Iloă:zeiw—fac politică— 
e cuvintul cel mai obişnuit in convorbirea zilnică a acelor ti- 
neri ca şi a celor bătrini. Şi această politică e înțeleasă prin 
perderea de timp ia cafenea, punind la cale treburile Furopei 
sau înspumind în potriva guvernului. Astfel politica de cuvinte 
şi de agitaţii sterpe mistueşte multe forțe vii, care ar putea f 
folosituare altminteri. Pentru aceia Grecii de aiurea se imbo- 
gățesc lesne dind marturie de multă destoinicie, pe cînd in re- 
gat sărăcia pare a se fl lipit de dinşii, printr'o legătură ce nu 
se poate desface. Toată viața Greciei de reduce la o frămintare 
a celor ce nu sint la putere impotriva celor ce ţin frinele gu- 
vernului. In loc de a fâptui, deputaţii işi risipesc energia in 
tr'o elocință uşoară şi subtilă. Dealtminteri nici noi nu sîntem 
prea departe de acesta râtăciri. 

Din toată lumea aceasta de politiciani un singur bărbat sè 
distinge, prin înțelegerea serioasă a datoriilor omului politic, prin 
energia și prin lupta cea mai grea in potriva propriilor săi pri- 
eteni. Acesta e Tricupis... 

Tabloul, pe care îl face Deschamps despre acest bărbat de 
stat, pe care Grecia l'a perdut prea timpuriu, e frumos. În 
'Tricupis se imbina nu numai vechile aspirații ale helenismului 
ci şi dorinţa “energică de a face din Grecia un stat modern de 
ordine și de propâşire inceată dar temeinică. El avea deci de 
luptat cu eroii, care, în aşteptarea luării Constantinopolului, nu 
făceau nimic. Pe cit îi fa cu putinţă, elrindui și finanţele ţării, 
ceia ce a fost totdeauna partea cea mai slabi a Grecilor, Ca 
om, el era inzestrat cu toată cumpânirea şi răceala voită a En- 


PE DRUMURILE ELADEI.. 


kä RT 
glejilor, în mijlocul cărora îşi petrecuse tinereța; oratoria lui, în 
deosebi de cea obișnuită, era limpede, maini și nutrită de 
date şi fapte, Cu aceste arme, el trebuia se lupte impotriva 
lui Delyannis, șeful politicianismului eroic al Palicarilor in fus- 
tanelă, care avea să impingă ţara apoi la tragedia dala Larisa 
și dela Domokos... 

Şi sub raportul siguranței publice 
rg po gmranței D țara a făcut progrese 

Pe timpul lui About munţii erau în stăpinirea bundiţilor, 
pe care o administraţie adeseori înțeleasă cu dinşii, nu-i putea 
stirpi. Uneori ei aveau chiar protectori bine cunoscuţi, care dà- 
deau bilete de liberă trecere prin munţi, prietenilor lor. 

Atena însăși era să fie cucerită de renumitul kleft Grisotis, 
ce inăintă în fruntea unei bande. Din fericire cel dintăiu glonţ 
tras îl nimeri de moarte. Ceata lui se risipi, fără a intra în oraș. 
Totuși această meserie nu lovia cu necinste pe cel ce o imbră- 
tisa. Fiul lui Grisotis se însoară după aceia cu fiica generalului 
Tsavellas.... 

Un călător din Germania străbătea Grecia, încărcat de ju- 
vaeruri. In drum întilni un bandit, care îi ceru punga. Câlâtorul, 
voind să se caute în buzunar, desfâcu paltonul. Lanţul de sur 
al ceasornicului se văzu—«<Dă-mi ceasornicul», îi zise banditul. 
YVoind sā scoată ceasul, călătorul scoase mai întăi mănusa. Ine- 
leie cu petre prețicase sclipiră.—«Dă-mi şi inelele» porunci ban- 
ditul. Trăgind inelele se väzu si manseta,--«Dă-mi şi butoni» 
zise kleftul. Silindu-se însă să scoată butonii, cămaşa se desfăcu. 
Pe piept călătorul avea un medalion de aur.— «Da-mi şi meda- 
lionul» se răsti haiducul. Şi dacă pistolul n'ar fi fost intins spre 
dinsul, călătorul s'ar 3 împotrivit poate cu înverşunare, căci în 
medalion era o speit din părul iubitei lui... 

In una din călătoriile sale din Morea, About întilni o ceată 
de oameni a căror înfăţişare putea să dea de bănuit, În frunte 
un om, ce părea a fi conducătorul ei, mergea inarmat pină în 
dinţi. Ceilalţi il urmau pe jos sau pe catiri, zingânind armele și 
aruncind priviri ucigătoare. Fie însă ch avea alte planuri, De că 
prada nu era tocmai de rivnit, ceata trecu mai departe... Peste 
un sfert de ceas About intilni un ţăran, cu care întră în vorbă: 

— Cine e conducătorul cetei care hălădueşte prin aceste 
locuri ? Mi ae pare că sint nişte bandiți. 

— Xai greşit cu muit: e un subprefect in călătorie... 

Tot astfel contele M. de Vogüé trebuind să treacă munţii 
Olimpului (1875) e nevoit să ia dela un bogat negustor din Salonic 
un bilet de recomandație câtră Sotiri, regele munților pe acel 
timp. 

Chiar și în timpul lui Deschamps se mai intimpla citeorlată 
ca trenul să fie oprit de bandiți. 

[ustrul căpitan Thanasi făcea din cind în cind astfel de 
lovituri. EL era insă marinimos, ajuta pe cei nevoiaşi, și nici nu 
se atingea de ceia ce ar fi putut fi vreo amintire duioasă a 


46 VIAȚA ROMINEASCA 


cuiva. Thanasi era din rasa nobili a lui Andrei din Smirna și 
a lui Manoli din Adramyt, care amestecau cruzimea cu bineñ- 
cerile la en loc şi pe care cintecele kleftice i-au făcut nemu- 
ritori..... 

Aceste sint insă acum cazuri rare. Drumurile devin mai 
libere şi siguranța crește din ce în ce în regat. Haiducii se re- 
trag în munţii Epirului și în Albania, unde se dan la indeletni- 
cirea lor. folosindu-se de lenea gi de ronn administrație tur- 
cească. Hagi-Christo din Delfino crede chiar ca lucrurile din Tur- 
cia încurcindu-se astfel mai mult, Puterile vor dezlega probiema 
Orientului spre folosul Greciei. Și bandiții deci lucrează din pa- 
triotism în numele elenismului... 

Voiu mai adăuga încă ceva asupra căsătoriilor. 

Averea privată a Greciior din regat e foarte mică. Banul 
e scump. Anrul aproape nu se poate vedea; argintul e inlocuit 
cu hirtia. lată pentruce străinii sint bine văzuţi la Atena. Ei 
apar totdeauna într'o lumină de bogăţie nemaiauzită, Părinţii 
caută să-i atragă in casele lor, iar fetele îi privesc cu ochii cei 
mai dulci. De aici o adevarată goană dinto parte, retragere din 
cealaltă. Fiecare luptă cum poate cu armele vicleniei, lată "nz: 
ceastă privinţă o povestire a unui tinăr francez. 

Acest tinăr călătoria în insulele Arhipelagului. EI petrecu 
citeva zile la un om foarte cum se cade, inalt funcţionar, car 
avea însă şi o fată de măritat deosebit de frumoasă. Înțelegerea 
din priviri se făcu destul de repede. O sărutare primită fu iute 
dată îndărăt. Dragostea mare nevoe de alte mijloace, căci prin 
vorbă ei nu se puteau înțelege, Familia parcă intradins se făcea 
nevăzută, läsindu-i singuri. De altminteri fata îi tăcea cu ochiul 
arătindu-i camera de culcare. Francezul insă fu prevăzător. Nu i 
se părea lucru curat. De aceia se prefăcu că nu înțelege toate 
semnele ca i se dădeau.. Văzind că nu-i izbutește planul, fata 
càzu leşinată chiar la masă în braţele tinărului. Toată lumea 
fugi din odas, lăsinduii singuri, Francezul fu nevoit să-l des 
facă corsetul, însă cu cea mai mare băgare de samă... 
Puțin după acea el află ca un alt călător li desfăcuse cor- 
setul cu 15 zile inainte și fusese nevoit, supt ameninţarea Cu: 
tului, să se căsătorească cu o soră a ei epileptică şi urită. Pata 
cea mal tinără și mai trumoasă putea ușor Să găsească un bar- 
bat, prin ajutorul acelniași corset desfăcut... 

Deschamps istoriseşte o altă intimplare în această privinţă. 

Un ofiţer trancez de marină de pe vaporul Merdore, fu sub- 
jugat de farmecele Elenei Krassopulo, o tînără artistă dintro 
trapă nomadă de actori, ce juca pantomime naţionale. Arun- 
cindu-i în fiecare sară buchete de flori, el se făcu cunoscut și, 
printr'un ştrengar de stradă, îi trimise chiar un bilețel, poftin- 
d'o la otelul Marei Britanii. Kyria Elena il chemă în cortul de 
lingă teatru. Acolo dădu peste vreo 10 actori pe jumătate goi 
şi culcați. Ofiţerul nu se aştepta la aceasta, dar nu-şi perdu 
cumpătul. Facu cunoştinţă cu dinşii şi ridică chiar un pahar 


PE DRUMURILE ELADEI... Ku 


| He vin în cinstea acestor «vrednici artiştis, A douazi el primi 


pe Ke beige: scrisoare ` 

? « Domnule, pentrucă eşti inteligent trucă 

“i place, consimt să te age Get Be A br ns si a 
prietinilor mei de a cina cu noi, la circiuma dela Hymet, în- 
nainte de reprezentație» Patrocle Arassopulo, seful trupei. 

Ofiţerul. îndrăzneţ, se duse. Trupa era în întregime, dar 
fară femei.  Mincările de pilat erau imbelgugate. la fine d. Pa- 
trocie Krassopulo ridică un pahar: 

— «Tinere străin, beau In sănătatea ta, spre prosperitatea 
ta, pentru innaintarea ta, pentru căsătoria tu. pentru intoarce- 
rea în patrie şi pentru fericirea copiilor tăi. Cei ce sint în ju- 
rul tău mi-au spus că eşti inteligent. Asta nu mă miră: Galii 
samănă cu Grecii. Mi sa mai spus că-ți place fata mea. Nici 
asta nu mă miră, Trebue să-ți mărturisesc insă că-mi propu- 
sesem să n'o mărit c'un străin, Dar, fiindca-ţi place, consimt la 
această jertiă. Spune-mi deci care ţi-i averea ta. Ai tu în 
Franţa un cimp şi o casă? Ce vinde tatăl tău?» 

Ofițerul nu se lăsă bătut, ci ridicind paharul, cuvintă: 

— Domnule Patrocle, beau mai întăiu în sănătatea ta, pen- 
tra prosperitatea ta, pentru creşterea bogățiilor tale. cit şi pen- 
tra sănhtatea acestor domni de fața! Cind mat chemat să mi- 
ninc pilaf aici, nu mă aşteptam ia cinstea ce-mi faci. Mă in- 
trebi ca um. Ei bine, am sabia mea, sabia tatălui meu, care şi 
el o ţinea de la bunicii lui. 

— Atit numai? întrebă Patrocle, 

— Cum, nu-i de ajuns? 

— Nu zic nu. Dar totuşi... Uite, domnule străin, si face 
mai bine si iei o femes din ţara ta. 

— Vai! prevedeum că trebue să mă resemnez la asta... 

— Ei, ei, nu fii hemingiiat! Trebue să-ţi înduri soarta... 

Si ca să-l mingie îi mai turnară o farfurie de pilat. După 
ce ofițerul plecă, d. Krassopulo strigă cu ciudă: 

L SA nu mai aud de militari. Greci sau Franceji, ei Dau 
nici o para în buzunarele hainelor lor aurite. Fata mea o să 
ia mai bine un bäcan din Farsala, iubita mea patrie... 


Ka 
DH KL 


Cea din urmă călătorie în Grecia!) e povestită de Maurice 
Barrès în Voyage de Sparte, despre care din anumite pricini se 
poate aminti mai puţin. Acest scriitor atit de personal şi de 
individualist nu se mărginește niciodata la o descriere obiectivă 
a luernrilor ce-l trec sub privire; e! n'are nici simțul pitorescu- 
iui, nici darul observaţiei nemijlocite. Maurice Barrès este un 
Narcis al literaturii. Ip cea dintăiu deatășurare a personalităţii 


1) Trec peste Vors Athines et Jirusalem n lui G. Larroumet (158%) 
en fără mare Insemnătate, Cind voi rapubliea articolul sub altă formă, a- 
ceastă carle, ca şi nlle dlerg, Vor avea locul lor. 


-348 VIAȚA ROMINEASCA 


G EE 


sale, el se aplecă deasupra sufletului său, intins ca o apă. & 
privirea lui pătrunse această apă tulbure și adincă, insemnin- 
du-i cele mai mici mişcări, Oglindindu-se astfel în propriul lui 
suflet, el se înțelegea şi se iubea. Și această iubire de sine, 
această creştere a personalităţii uneori prin mijloacele cele mal 
nefireşti, se desprinde din toate lucrările inceputului. In a dowa 
parte a destăşurării sale, Barrès îşi mai lărgi ințelegerea şi iu- 
birea sa, fără a o intinde insă prea mult. El băgă de sami 3 
mai întăiu în ființa lui se incrucişează insuşirile unui întreg șir 
de generaţii. De la cultul eului său. mărginit la clipa de fati, 
el trecu ceva mai departe, la factorii imediaţi din a càror u- 
nire gi contopire a ieşit acest eu, ce se râstaţă atit de mindri 
la lumina soarelui. Barrès se privi şi în această oglinda de fs- 
milie, şi se iubi mai mult, iubind'o De aici izvori cultul său 
pentru strămoși. 

Dar acest cerc strimt al cultului său e înriurit şi deter 
minat de o mulţime de condiţii din afară. După tradiţia veche 
elenică oamenii sint născuţi din pămînt, şi uceasta legendă, o 
toate ficţiunile greceşti, îşi are un înţeles mai strins decit gn 
părea. Pămintul, cu munţii şi apele lui, cu clima și aerul lu 
cioplesc marmora sufletului omenesc, dindu-i anumite porniri $ 
simţiri. Era firesc aşa dar ca acest cult al eului şi a strâm 
șilor să fie urmat de cultul pămintului, care a fost leagănul e 
dătătorul de formă plastică al rasei. In partea din urmă a st- 
vităţii sale literare şi politice, Maurice Barrės, pe lingă colti 
eului, se întemeiază şi pe cultul strămoşilor, al tradiţiei unit & 
un cult regional. Doctrina sa se lărgește astfel, fără a se it 
tinde totuşi la intreaga umanitate, 

Aceste note caracteristice ale sufletului său se găsesc $ 
in Călătoria în Sparta. In locul unei Grecii pitorești, cu poezia 
naturii sau a istoriei, în locul unei Grecii reale, care se zbi- 
ciumă în atit de grele nevoi, Barrès nu se vede decit pe sin. 
Nimic nu trăeşte pentru el cu o viață largă şi obiectivă. Mar- 
mora îngălbenită, poezia culmelor pleşuve, epifania aerului fatit 
de luminos n'au nici o putere asupra sufletului său. Acesta ri 
mine tot ceia ce era înainte, Un astfel de om nu e Denk pen- 
tru călătorie, el e făcut pentru contemplația liniştită da sin. 
La ce bun să alergi după noi orizonuri, cind orizonurile sufis 
tului tău rămin aceleaşi? Şi inadevăr analiza ce şi-o face Barres, 
se putea face tot atit de bine şi pe malurile Rinului, ol pè 
malurile lui Eurotas. 

Pe lingă cultul eului, se mai adaugă și cultul regional $ 
al tradiţiei. Şi cum Barres e un ideolog, intreaga carte nu ê 
decit o punere în lumină a acestor teorii. Po Acropole, alături 
„de Partenon, el intoarce capul cu heințelegere, căci cum ar pë- 
tea să priceapă satletul antic atit de deosebit. el, Lorenul di 
ținuturile renane 2... Şi pentrucă acest punct. de vedere cu total 
convenţional să fie dus până la marginile lui. rimășiţile stäpinl: 
rii france, mănăstirea dela Dafni cu pietrele ei acoperite cu fon 


e PE DRUMURILE ELADEI.. ue 


—_— 


de crin, turnul ruinat depe Acropole atrag cu deosebire privi- 
rea şi simpatia lui. In ele, regăseşte sufletul strămoşi ag 
"Te ele tresara de cucernicie.., 7 a an 
ec aceiaşi doctrină, Barrès are o aplecare mal 

mare spre Sparta decit spre Atena. In adevar Ga era acea 
cara reprezenta in antichitate stăpinirea tradiţiei, a cultului stră- 
moşilor şi a iubirii înguste de pămint. De aceia şi cea mai în- 
semnată pärle a Calatoriei sale se preocupă de această vale 
a lui Eurotas, în care nici o ruină de marmoră nu suride. Pe 
cit îl lasă de rece Atena, cu larga ei cultură şi poezie, scăldată 
in cel mai întins umanitarism, pe atit Il atrage Sparta, cu spi- 
ritul lor îngust, dar cu priceperea celor mai apropiate nevoi pen- 
tru o viață, cu patriotismul cel mai adinc şi cu o organizaţie 
pătrunsă de cuitul tradiţiunii, 

Plecind așa dar dela acest punct da vedere, şi înzestrat 
cu aceste însușiri de analiză de sine, Călătoria în Sparta are o 
insemnătate pentru cunoașterea sufletului lui Barrès, şi prin 
lrumuseţa, cam sulemenită SE a stilului stu, 

Cu privire insă In Grecia, istorică sau reală, ea nu ne a- 
duce nimic: nici vechiu, nici nou. 


$ 
- - 


Aceste sint unele din cărțile periegetice din cele mai in- 
semnate pentru Grecia. Dela eruditul Pausanias și pină la sub- 
vilul si analistul Barrès sint totusi şi alți călători care au mers 
pe drumurile Eladei, culegind insemnări. Un articol insă nu-i 
putea cuprinde pe toţi). Era deci firesc să mă mărginesc la a- 
cei călători care au privit Grecia sub felurite fețe: sub raportul 
pitoresc sau urheologic, ironic sau binevoitor, cu observaţie 
reală sau cu o singură privire. ce prinde numai arătările, Am 
adăugat la acesti călători și pe unui care se duce în Grecia 
spre a se regăsi pe sine şi a ne cinta văile Rinului, In chipul 
acesta tabloul e în colori mai variate şi ne aduce încă o măr- 
taria de multiformitateu spiritului omenesc. 

E. Lovinescu 


D In deosebi imi pare rău ch nu pot vorbi despre celo i volume 
ale ini Barthélémy: Vo du joune Anacharsig sl de cele 2 volume 
Wanderungen durech -Griechenland alo lui Heinrieh Wilhelm Stoll. 
Cum insă arest articol e numai simbarele unui studiu mai intins, vobi w- 
vea altă data geest prilej. 


Toamna 


Frunzele îngalbenite 
Cad incetul, obosite, 
“Cad pe cimpul cel uscat, 
Pe pamintul îngheţat. 


Frunzuliţele ce pică, 
Vintul toamnei le ridica 
Si le ia incetișor 

e aripa lui în zbor 


Și le duce, le tot duce 

e morminte fara cruce, 
Unde dorm uitaţi, neplinși 
Luptatorii cei Invinşi... 


Ei, in lupte desperate 
“Cu dureri nemasurate, 
Singuri chinul şi-au curmat,— 
Fara teama de păcat! 


Primăvara nu răsare 

Nici o frunza, nici o floare 
Pe pamintul urgisit 

Şi de lacrimi nestropit ` 


Numai toamna mult miloasa 
Pune haina ei frumoasă 
Ca o mantie de 'mparat 
Pe mormintul cel-uitat. 


Matilda Poni 


a a a, Pe 


Dragii tatei... 


Incetişor, deabeu tiriindu-se, sprijinit de subsuori de-un 
moșneag mărunt ia star şi de-o femee c'un copil în brațe, întră 
in „secţie“ un ţăran indoit tare de gele şi slab de i se întreve- 
dea luciul oaselor prin pielea-i de pe frunte, de pe nasul ca 
muchea cuţitului, de pe umerii obrajilor eşiţi înainte. 

Părea să aibă vr'o treizeci de ani trecuți, după musteața (Dr. 
nească, dogorită ca mătasa păpuşoiului bătut de brumă, şi 'n faţă 
i se izvodise parcă tot amarul neamului său, așa-i era de indu- 
rerată căutătura ochilor lui mari cu alb mult împrejurul celor 
două pete cafenii, rotunde, mici în mijlocul găvanelor adinci, um- 
brite pe d'imprejur de cearcânele vinete de sab pleoape, 

Moșneagul, uscat și el ca scindura, imbrăcat intrun suman 
peticit, își bagă, până a nu întra, căciula în sin, ca să nu-i 
mai aibă grija, şi-şi petrecu degetele zbircite cu unghii stricate 
pe sub șfichiurile albe ale musteţilor aduse în streşină deasu- 
pra gurii. 

Femeia, a cărei faţă măhnită mai nu se vedea de sub tul- 
pan, sprijinea c'o mină pe omul boinav, iar în cealaltă ţinea co- 
pilul îmbrăcut într'o buleandră st imbrobodit c'un talpan vechiu, 
Copilaşul părea bicisnic la trup, flämind poate, dar vioiu în pri- 
vire... 

Tustrei ţăranii se opriră la vr'o doi paşi dela uşă, uitindu- 
se cu ochii împrăștiați, aşa cum se uită ei în casă străină, ne 
cutezind să se mai apropie de mulţimea cea de doftori îmbră- 
caţi în haine albe, stringi roată imprejurul unuia mai bătrin, care 
je dădea învăţători cu glas domol, cu vorbe trăgânate. 

— Acela-i doltorul cel mare, şopti moşneagul către csi- 
lalţi ; iaca cel care grăeșta acu.— Se nitară tustrei lung spre din- 
sul şi inimile li se porniră in bâtae mai alungată de teama doc- 
torilor, 


352 VIATA ROMINEASCA 


— Aaa... la să mai vedem ce-i cu ăştia, zise doctorul acela 
pe care-i priveau ei lung, apropiindu-se acum de dinșii urmat de 
intreaga ceată de învățăcei.— De unde sinteţi, moşule ?, intrebă 
el cătind cu blindeță peste ochelari la bătrin. 

— Noi, să trăiţi domnule doftor, sintem dela Turtureşti 
din ţinutul Vasluiulu; şi-am venit cu omul ista, că-i bolnav sã- 
racu !... Am fost intăi cu el, să-l primască la spitalul dela noi, gi 
ne-au dat o hirtie doftorii de-acolo, pe cum ca să-l aducem aici la 
Eşi, că ei n'au învăţătura cit o aveţi dumilorvoastră.., Dac'am 
vazut asa, am scos îndreptări dela primărie dela noi și pănăce 
ni le-au dat, pănăce-am purces noi cu sania cu boii şi-am agiuns 
aici, iaca'a patru zile de-atunci, și băetul e slab de tot, ne te- 
meam să nu închidă ochii pe drum; de asta tare ne rugăm, 
domnule doftor, să ni-l primiţi aici în căutarea dumilorvoastră, 

-~ Ia ducaţi-l şi-l elen colo pe patul cela, să-l vedem 
noi ce are... Cum te chiamă, omule? 

— lon Vlastare-i zice, domnule doftor, răspunse moșnea- 
gul, Intinziadu-i cu mina tremurătoare o hirtie păturită, udă pe 
la colţuri, scoasă din sin, — îndreptăriie noastre... 

— Ii insurat? întrebă medicul cetind cu luare «minte. 

— Insurat,.. asta-i fumeea lui... insurat de șepte ani, merge 
pe opt,—urmă tot el ajatind bolnavului să se lungească pe pat, 
are și patru copii; i-am lăsat acasă mai mult singuri... Pe-aista, 
ca pe cel mai micușor, l'am luat cu noi, că ni-a fost in grijă să-l 
lăsăm fără de mă-sa... 

— Ia intoarnă-te cu faţa în sus, măi Ioane, şi ne spune ce 
te doare şi de cind te doare, zise doctorul apucîndu-i mina într'a 
sa, după ce isprăvi de cetit hirtia. 

Cu mare greu se răsuci Ion gemind şi apoi, mai potolin- 
du-şi răsuflarea grabită, îşi istorisi durerea pe cit putu cu gla- 
su-i închis, asemenea sunetului nnui hirb de lut. — Din tot ce 
spusese el și din semnele pe care le avea, hoala lui era grea de tot 
şi mai nu-i răminea nici umbră de scăpare. 

— Moşule, omul ásta, cuvintă doctorul, indreptindu-se cü- 
trä bătrin, areo boala grea şi-a venit tirziu la noi; i s'au inno- 
dat maţale şi i-s putrede-acum ; noi nu credem să mai trăiască 
in starea asta nici două zile. Dacă iom face operaţie, se poate 
intimpla să scape, dar anume nu-ţi spunem; se poate ca nici 
operația să nu-i fie de folos, căci e tirziu, 

— Mare poznă!... grăi moşneagul ; şi-şi duse mina la gură, 
scoborindu-şi ochii in jos, muncindu-se cu gindul să afle ca-l de 
făcut. 


DRAGII TATEI... 353 


— Eu cred, moşule, că tot mai bine-ar fi să se lase să-l 
operăm, căci se poate să aibă noroc să râmie în viaţă... 

— Păi dă, domnule doftor, bucuria cea mare ne-ar fi să 
scăpe, că de-a muri li rămine pe urmă o fumee sărmană şi-o 
casă de copii... şi-i păcat, saracul, li tînăr... i se rupe inima după 
copilaşi... Şi pe drum ne spunea, că după nimeni nu-i pare rău 
ca după copii... 

Obrajii lui Ion, la vorbele tătini-so, tremurară de plins şi 
printre dinţi, cari i se arătară infiorător de sub buzele arse, in- 
tredeschise, i se strecură un gemät de desnădejde, un murmur 
trezit de-o durere năsădită la inimă... „copiii!“ 

— Dar ce ţii el, fecior ori ginere? 

— Fezior, domnule doftor, atita mingiere şi aprijin aveam 
şi eu la bătrineţe... nădejdea mea in fecior... şi, nu ştiu cum, par- 
că-mi spune inima că... A 

În colţul ochilor verzi, tulburi, ai moşneagului străluceau 
donă picături de argint... Ca capul în jos, rămase o clipa pe gin- 
duri ; fruntea i se Iperot în doua dungi groase între sprincene- 
ile-i sure şi-şi ridică privirea Intrebâtor lą fecioru-so. — Ce zici, 
Ioane, aoco şi tu să-ţi faci opirafie ? 

Ion gemu şi, fără să răspundă, strinse din ochi caşicum ar : 
fi vrut să spue că sa'nvooşte 

— Bine, să-l ducă la bae, poronei doctorul, trecînd la alții. 

— Noi ta läsäm, Ioane, îi şopti bătrinui; ne ducem Bă ve- 
dem de boi şi da sanie, şi-om da pe la tine mai ucuş, negreşit. 


Intina pe masa de operaţie, dormea acum Vlăstare îmbătat 
de cloroform, dormea un somn greu, adinc... Nu mai vorbea, nu 
mai mişca unui în sală. Toţi îşi aţintiră privirile spre bisturiul 
din mina aceia meşteră, în care nu se vedea un pic de tremu- 
rătară, cînd împlinta în trap de om ascuţişul oțelului pe-a cărui 
armă se despica pielea în două buze galbene piezişa, între care 
ge zăreau cărnuriie roşii, vii... Inc'o trăsătură pe aceiaşi urmă 
ceva mai adincă şi rana apăru înrourată de singe, înecată In- 
trun rog aprins. In urmă foarfecele täjau crişciind în măruntaele 
celui care dormea liniştit, cum dorm ţăranii trudiți de sapă, cu 
pumnul sub cap, pe ogoare... «Nu putem alege nimic, totul e stri- 
cat... E pierdut, săracul, oricită bună voinţă am avea... Nu mai 
trăeşte. Orice încercare e zâdarnică : infecţie, cangrenă, ansele 
intestinale toate aderente. Ac şi aţă pentru cusut... puteţi să-l 


treziţi», zise doctorul, 3 


VIAŢA ROMINEASCA 


— Ioana! Măi Ioane! Îi striga atinginda-l uşor cu palma 
peste obraz ace: care-l adormise. Trezeşte-te, Ioane ! i 

— A? 

— Trezegte-te !—Ochii lui Ion se dezvăliră încet de pleoa= 
pele greie, privind perdut în sus, undeva ; zimbi, grăi citeva ou- 
vinte neințelese, iarăşi zimbi inchizind din nou ochii, parc'ar f 
vrat să doarmă mereu. Scoală, mäi Ioane, că te-aşteaptă afară 
tatu-tău și nevastă-ta cu băiatul... Haide scoală... 

— Bħetu? Zicind deschise ochii mari... bhetu tatei ?2—Faţa 
i sa lumină întrun ris mai deschis, bombâni nişte vorbe fără 
şir gi apoi începu a lăiii o melodie țărănească, un cintec duios 
da leagăn ; în urmă se opri, zimbetul i se stinse pe buze; certa 
parcă să-şi dea samă, să afle ce-i cu el şi nu putea... se'nvirtea 
odaia cu dinsul, se legăna.... 

— "Te-ai trezit, Ioane? 

— Mam trezit, domnule doftor. 

— Ai dormit bine? 

— Bine,... 

D ridicară pe mini și-l duseră pe-o targă, de-l culcară pe-un 
pat singur intr'o odae. 

s Afară asteptau tatä-su şi nevustă-sa, chinuiți de neräbda- 
rea de-a auzi cuvintul omului, care ştia acum sorocul vieții lui 
Ion. Se (nur după dinsul la eşire și-l întrebară de mai este 
vr'o nădejde ori nu mai este, 

— Mosule, îi spuse doctorul, din toată inima ași fi vrut 
să-i fie de folos operaţia; dar nu sa putut; cum ti-am spus: 
v'aţi trezit prea tirziu. Omul nu mai scapă... Nu-i mai avea grija 
vieţii. Pregăteşte-i mai bine de ingropare.... Aţi venit prea tir- 
ziu, ne doare şi pe noi inima, dar n'avèm ce vă face! 

— Cn” hirtiile.... şi cu nevoile noastre am întirziat, domnule- 
doftor ; sania rea, boli slabi, vremea vrăjmaşă.— Simien bătrinul 
că se dărimă de pe picioare, că se topeşte ca ceara, că moare şi 
el intrun minunt..., 

— Mă rog, domnule doftor, nu se poate să ni-l daţi acasă... 
să moară intrai lui? întrebă mosneagul stergindu-și ochii cu mt 
neca aspră a sumanului, 

— Nu se mai poate, moşule. Lasă-l să stea liniștit cit o 

mai trăi, D 

Ion se deşteptase acum dealbinelea. Nu simţea decit că-i 
durea capul puţin şi-i ardea grozav într-un loc în pintece; par- 
c'ar fi fost fript în locul acela. Dar se istovise de tot, nu mai 


DRAGII TATE, 355 


era în stare să se miște, nu-şi putea inturna nici capul; 1 era 
cald şi sete amarnic. Gema de citeva ori, strigă. dar nu-l auzi 
nimeni.— Își roti ochii cit putu pe delături, nu mai văzu nimic 
decit un pat gol c'o învălitoare albastră, lingă celălalt părete. 
Dincolo de uşă i se părea că parcă auzea vorbe înnăduşite, nein- 
telese, paşi grăbiţi alergind de colo-colo. Avea ferbințeală mare, 
simţea cum i se scurge sudoarea în boabe ude pe trunte; un 
val de foc parcă-i era în faţă şi singele-i clocotea în timple. Cu 
fața în sus, îşi ţinea privirile aţintite spre tavanul odăii: i sa 
părea foarte nalt şi cu cit se uita mai mult i se părea mai nalt, 
mai depărtat, mai şters, da la o vreme nu-l mai vedea, apol rămi- 
nea gol în sus... pănă acolo ln Dumnezeu în ceruri... li veni în 
minte să se roage la Dumnezeu.--.Ajută-mă, Doamne, aibi milă 
şi îndurare de copii“... Dădu să-și (ach cruce ei abia își ridică 
braţul la frunte şi-i căzu peste cap greu ca plumbul.—.Sfintă 
Născătoare, nu mä läsa... Copiii! gindea el. Ce-or face ei, de-or 
răminea fără de mine !.... Cine i-a mai îngriji 1... Cine le-a mai 
îi cu durere cum le-am fost eu!*- Obrajii arşi se încrețiră în 
coițurile gurii al de sub gene îi izvoriră lacrimi ferbinţi, de tată... 
Şi printre lacrimi parcă-şi vedea viaţa trudită din trecut cu lun- 
gile zile de darere şi de aşteptare, viața umilită de muncitor o- 
bijduit şi nedreptăţit, din copilărie până la bărbâţie, lupta la 
stirşitul căreia a îngenunchiat. Și cu dor se întorcea spre cel 
trei copii mai mâărişori cu capetele bn, numai în cămeşnici, 
alergindu-i înnainte la poartă, să-i ia în căruţă cind sentorcea el 
sara bucuros în rari clipe de lumină dela cimp.— Parcă-l vedea pe 
Niculiţă, un gindăcel, care mai nici nu se ţinea în picioare, că- 
ţărindu-i-se pe opincă să-l dea buts" şi pe dinsul, ca pe cei- 
att ! — Of! Cum de-am plecat eu să mor printre străini! Și să 
nu-mi văd eu copiii pănăa nu inchide ochii! Dragii tatei, dragi! 

Da poate că n'oi muri, îşi zicea tot el; poate m'a auzi 
Maica Domnului şi-oi mai scapa iar la sânătate ; a da Dumnezeu 
sioi ajunge să-mi crese copiii, să mi-i văd mari și voinici... Sa: 
jung să mi-i viul cosind pe truspatru și apoi pot să mor, că nu 
le-aşi mai avea grija. Dar altfel cum să mor? — Nu mor en 
acum... Nu mi-a spus şi dottorul că se poale sì scăp, dacă mi-a 
face opirație ?... Şi deoi avea noroc, am si scap... ciți n'au scă- 
pat aşa ca mine... De ce să-mi fac eu ginduri rele? Cind se 
poate să mă însânătoşez, să mă duc acasă cu trinu. Cind oi 
ajunge am să-mi găsesc băeţii sănătoşi ; si am să le cumpăr su- 
mânele la toți şi-am să le fac căciulă de blană de miel... Şi 


356 VIAŢA ROMINEASCA 
lui Niculuţă are să-l tacă tata căciulă, că şi el doar e factus. 
şi ție, Dean, ți-oi cumpăra broboadă şi încălțări de tirg... După 
aceia am să vind vaca; daa... vind vaca, bre nevastă! şi cu. 
paralele de pe ea cumpărăm păpuşoi, nu-i aşa, Ueanä 7 Da, am 
s'o vind... Iar mai bine să dim pe Gioiana, că de-om trăi, 
mai creşte noi alta... Ce zici, tată, nu fac bina? Tâtucă!... 
mauzi $. Stăi oleacă!... Unde te duci? Că doar nwi azi ter- 
menu 1... Tatăă, Tataă!... 

— Dar pe cine strigi tu, Ioane ? T întrebă gardianul, 
auzi de pe-afară răcnind. Ce visezi tu ? 

— lon tresărind ca dintr'un somn, își veni în simţiri dit 
aiarealu în care căzuse. 

— Ca visai, loane? 

— Visam... Oh! Tare mi-i cald... am să mor şi-mi rămine 
nevasta cu patru copii... pe drumuri... Și bietul tata bătrin.,. 
fără ajutor... | 

— Nu te teme, Ioane, că nu mori.. Ai să tefaci sănătos 
fi răspunse gardianul pregătind luminarea săi fie la indâmină..e 

— Nu-i nădejde... degeaba... vite, iar mi se intunecă... 

Gardianul esi, sto urma lui intrură nevasta lui Vlăstare i 
bâtrinul, cara asteptaseră pănă atunci răspunsul dela doctor... | 

— Cine-i, întrebă Ion fâră să sa uite. 

— Noi sintem, înginară ei încet. 

— Tii rău tare, Ionică? întrebă femei-sa. 

Bolnavul răsuflă adine, apoi îşi întoarse foarte puţin capul 
spre dingii. Fața i se umplu de-un suris dureros, cind dădu ct 
ochii de băeţel, Neculăiţă al lui, din braţele mini-sa... Hä, bă, h 
hä, făcu el, frumosul tatei frumos... Ia pune-l colea lingă mină 
să mi mai spue ceva, apoi... Femeia dădu să-l pună lingă d nguk 
pe pat; dar copilul nu vroi; se prinse strins cu minuţile de gitul 
ei, căci nu cunoştea că cel care-l chema era tată-shu. Ţinindu | 
degetul, la buze, se uita în jos ca ochii mari, nedumeriţi spré 
dinsul și apoi zimbi copilâreşte, din colțul gurii, cind îi veni i 
minte cine era, l 

— Tata, tata,.., îi spunea el mă-sii, arătindu-i cu degett 
lai alb micuţ ca un viermişor, spre tată-su. i 

— Tata, mamā, tata... Du-te la dinsul, căi bolnav... îi balk 
nav, săracul,.. 

— Vin la tata, îi gopti rugâtur Ion. 

— A tatal... A tata, îngină şi el intiazindu-şi minile spr 
tata-su, închizindşi deschizind repede repede palmele-i cit paraan- 


„DRAGU TATEI.. 357 


e — 


— Tata bo... mama... ginguri Neculăiţă către mă-sa, d 
s -Ba, dü 
ce-l pon egen bolnav, atingindu-i fruntea cu degetele at 

— Da, da-i bolnav, li răspunse ea, înțălegindu-i L— 
Pupă-l, mamă, pupă-l. ERIE SEN 

— Pu?... Tata? 

— Pupă-l, că-i bolnav!,.. 

Incetişor s'aplecă copilul şi sărută ca întotdeauna, cind îi 
Spunea mă-sa, obrazul vinăt pămintiu al tată-su ; iar el, într'o in- 
cordare din urmă a puterilor, cu braţul lui osos şi mare îşi alipi 
strins trupusorul acela micut si drag de pieptu-i uscat și fără 
suflare. 

— Să-i îngrijeşti, Ieană,., Copiii tatei! Rindunelele tătucăi !... 
îi fură cele din urmă vorbe, 

Si adormi pe veci, cu fala-i fumurie şi mohorită de munci 
şi de dureri îndelungate, inţepenită intrun zimbet, zimbetul cu 
care-şi primea el copiii, cînd H alergau inainte sara, la poartă... 


loan I. Mironescu. 


Trei fete secera... 


Trei fete seceră 'n ogor, 
Trei fete cinta secerind — 
Şi 'n vale luncile, pe rind, 
Işi aud cintarea lor—... 


Prin ceața albei dimineți, 
Pe drum alearg'un câlareţ. 


Incepe cea mai râsarita : 

„De mar lua pe mine Craiul, 
„Dintr'un fuior Las face straiul, 
„laş ține Curtea dintr'o pita.“ 


Prin ceața albei dimineți, 
Pe drum alearg'un câlareţ. 


Și cinta fata mijlocie = 

„De-aș fi iubita unui Crai 
„Din casa lui aş face rai, 
„Grădina din Impăraţie..:* 


TREI FETE SECERA... 
Prin ceața albei dimineţi, 
Pe drum alearg'un câlareț, 


Incheie cintul cea mezina : 

„Ba, de mar cere mamei Craiul, 
„N'aş şti saduc în casă raiul, 
„N'aş fi nici harnică albina; 


„l-aş creşte doi feți-logoleţi, 
„Doi fen cu par de aur creț. 


De unde-ajunge "n drum ogorul, 
Din drum s'abate calatorul, 


Medicina socială 


Fiecare ramură de activitate omenească are şi o parte 5% 
cială, dela munca ces mai simplă a sfârimătorului de pietre pen- 
tru şosele până la cea mai subtilă abstracțiune filozofică. Nu- 
mai, se 'nțelege, această parte socială este variabilă, in raport 
cu felul activităţii însăși, cu epoca în care se produce, este u- 
neori imediată, directă, sau mai îndepărtată, indirectă, 

Ştiinţa medicală, ca atare, are şi eu incontestabil o mare 
parte socială, variabilă după cum este vorba de o boală, de un 
individ bolnav, de o epidemie, de o măsură mai largă de igienă 
sau de o stare socială. Cind ştiinţa medicală se ocupă de o 
boală, cînd medicul se ocupă de îngrijirea unui bolnav, face de- 
sigur gi un act social, dar acesta este mic și în raport cu im- 
portanţa socială a individului ingrijit sau a boalei despre care 
este vorba. Cind ştiinţa medicală este chemată a limuri justi- 
ţia într'o cercetare, a prescrie o măsură de igienă intro localitate 
sau într'o ţară, ea aduce un serviciu public, care are o impor- 
tanță socială ceva mai mare. Cind, însă, ştiinţa medicală, stu- 
diind împrejurările în care se produc, se agravează sau Omoarà 
unele boale, găseşte cauza intro anumită stare socială, pe care 
tinde să o schimbe pantzu a asigura oamenilor o stare de sănă- 
tate mai bună, a împiedeca agravarea boalelor sau cresterea mor: 
talităţii, iea caracterul larg al ştiinţii sociale face deadreptul me- 
dicină socială, e 

In acest înţeles, medicina ca ştiinţă socială, nu poate Ñ 
confundată nici cu medicina publică, căreia unii scriitori i-au dat 
numele de medicină socială; nici cu totalitatea instituţiunilor 


E MEDICINA SOCIALA KA 


medicale (spitale, azile), căreia asemenea i sa dat de unii mu- 
mele de medicină socială. Nu trebue confundata nici cu expre- 
siunea intrebuințats de unii sociologi, care compară societatea 
cu un organism viu şi descriu o fiziologie socială, o patologie si 
deci şi o medicină socială. Punctul nostru de vedere diferă și 
şi de al lui Duclaux, fostul director ul Institutului Pasteur, pen- 
tru care medicina sau igiena este socială atunci cînd toate elc- 
mentele sociatiţii lucrează la realizarea unei măsuri de apărare 
în contra boalelor. Imi pare că modul nostra de a vedea cate 
mai precis şi mai larg, pentrucă cuprinde gi medicina socială a 
lai Duclaux şi medicina socială ca ştiinţă de cercetare, din care 
rezultă apoi măsuri de indreptare socială. 

Astfel precizat înţelesul medicinei ca ştiinţă socială, intru- 
cit din studiul împrejurărilor în care se dezvoltă, se agravează, 
omoară sau dispare o boală sau o turburara a sănătății, rezultă 
că trebue schimbări ale acelor împrejurări sociale pentru a im- 
piedeca dezvoltarea, agravarea sau a înlesni dispariţia acelor 
turburări ale sănătăţii, să vedem cum gi de cind medicina &- 
pare ca stiință sociulă, 

In societățile primitive, medicina avea caracterul aproape 
exclusiv individual—se ocupau vindecătorii de pe atunci cu în- 
grijirea bolnavilor în parte, fără ca să se ocupe de boalele mai 
intinse, epidemice, pe care le considerau ca o pedeapsă a zeilor. 

In societăţile mai bine organizate, cu legi scrise, se găsesc 
măsuri cu caracter general de medicină publică prescrise în a- 
ceste legi şi în raport—se înțelege—cu starea cunoștintilor me- 
dicale din acele timpuri. Astfel, in legile lui Licurg, ale lui Manu, 
ale lui Moise sint dispoziţiuni numeroase relative la felul de traiu, 
la evitarea unor condițiuni vătâmătoare sănătăţii. 

In societăţile moderne, civilizate, există o legislațiune spe- 
cială sanitară mai complicată, dar de cele mai multe ori cu ca- 
racter destul de restrins, cu efecte slabe din cauza lipsei de u- 
nitate, de aplicaţiune şi avind de scop mai mult organizarea 
medicinei publice, ingrijirea bolnavilor, şi mai rar apărarea pe o 
scară întinsă în contra boalelor. Vedeţi ce tac medicii noştri de 
despărţire, medicii de plasă; dau consultaţii gratuite, verifică 
morţii şi ingrijesc ici colo cite un bolnav ; dezinfectarea, izolarea 
bolnavilor, vaccinările sint lăsate pe un plan mai secundar, Sau 
sint făcute de alţii, 

Numai în timpul din urmă, de 30—40 ani, tendinţa aceasta 


162 VIAȚA ROMINEASCA 


socială a medicinei se pronunţă din ce în ce; ea capătă o ma- 
nifestațiune mai concretă in <Medicinische Reform» a lui Vir- 
chow, dar se uită repede, şi numai cu totul decurind, prin sti- 
diul tuberculozei, al protecţiunii copiilor, al apărării încantra 
boalelor infecțioase, această tendință se arată în toată clarita- 
tea. conştientă de importanţa ei. O întreagă literatură se dezvoltă: 
congresele medicale care exprimă deziderate pentru a fi puse în 
practică de date guverne, nu sint decit o manitestațiune a 
aceleiaşi tendinți, 

Care sint condiţiunile ce au determinat această evolu- 
iune? 

In prima linie intinderea şi preciziunea cunostinților medi- 
cale, in special cunoştinţa boalelor, a cauzelor lor, Inlocuirea cu 
canoştinţi pozitive a teoriilor anterioare, cunoştinți pozitiva con- 
firmate prin efectele măsurilor bazate pe ale. Nu mai puţin im- 
portantă pentru determinarea acestei direcţiuni este gi conștiința 
din ce în ce mai precisă a obligațiunilor societăţii faţa de să- 
nătatea membrilor ei şi interesul pe care societatea "1 are din 
bunăstarea membrilor cara o compun. De aici a urmat in mod 
natural cercetarea cauzelor sociale ale unor boale şi propunerile 
de îmbunătăţire, medicina socială cu un cuvint. 


Societăţile constituite au ingrijit într'adovâr de tot felul de | 


interese ale membrilor lor: materiale, morale, estetica, de con- 
servarea formelor sociale ca atare etc., dar au lăsat mai deg- 
parte viața şi sănătatea cetățenilor, care sint— incontestabil —pri- 
mul şi cel mai mare avutal lor. La constituirea societăților, in mod 
firesc, se aveau in vedere şi aceste bunuri, dar se apărau în li- 
mitele cunoştinţilor de atunci, numai in contra atentatelor vio- 
lente din partea tovarășilor sau străinilor, E de mirare astăzi 
cum, odată această conştiinţă apărută, nu se iau mai repede 
toate măsurile necesare pentru împiedecarea boalelor, a morţilor 
premature, care sint o pagubă aşa de mare pentru societate; e 
de mirare asemenea cum adevăruri aşa de simple au ajuns atit 
de greu în conştiinţa oamenilor şi a atitor de puţini. Mişcarea 
se măreşte totuşi repede, cel puţin ca mişcare intelectuală, o ii 
teratură bogata se dezvoltă în Germania, unde există deja don 
reviste da medicină socială și s'a fundat şi o bibliotecă, în care 
a &pärut, ce-i dreptul, numai up volum, dar începutul s'a făcut. 
In Franţa, în afară de lucrarea amintită a lui Duclaux — {Igiena 
socială, mai sint citeva publicațiuni şi un ziar săptâminal de 
medicin socială, apărut în anul acesta. 


MEDICINA SOCIALA DI? 

Nu crad că trebue să insist mai malt asupra importanței 
medicinei ca ştiinţa socială, ea intervenind pentru transformarea 
condiţiunilor actuale rele In altele mai bune In numele păstrării 
vieţii şi sănătăţii, în numele solidarității, a infrăirii sociale, nu 
bazată pe antagonizme, pe interese de clasă sau de altă natură, 
cum intervin alte ştiinţi sociale. 

Medicina socială, dupăce constată răul și cauza lui, pro- 
pune măsurile de indreptare, dar cui? persoanelor chemate ca, 
prin dispoziţiuni legale sau de administrație, să schimbe acele 
condițiuni defavorabile. Dacă persoanele in chestiune au propa- 
rațiunea necesară, înțeleg, se conving și caută a pune în prac- 
tică măsura ; dach nu, nu fac nimic, şi atunci cei convinşi caută 
să ie ia locui pentru indeplinirea convingerilor lor. Rezultatul, ten- 
dinți medicilor de a se substitui juristilor în conducerea societă- 
ţitor, tendință destul de accentuata în țările apusene, unde se face 
acum și o contra-mişcare din partea juriştilor.—Dacă unii sau 
alţii ajung sa pună în practică a măsură, pe ce cale o fac? Ca 
lege, desigur; dar legea nu poate creea condițiuni nouă sociale, ea 
este consacrarea unor condițiuni sau tendinți existente; apoi 
foarta mult depinda de cine aplică legea ; administraţia, în țările 
democratice, are prea mare interes să nu supere pe administraţi, 
ca să le aplice măsuri displăcute şi de aceia Duclaux cere ca 
añ se facă mai întăiu o întinsă propagandă, să se producă o con- 
vingere publică şi apoi să se in o măsură legală, Mijlocul ar f 
bun, dacă n'ar fi prea lung şi nesigur, Convingerea se poate 
face şi in urmă, cum s'a intimplat cu vaccinul, cu serul anti- 
difteric la noi in ţară, unde primele injecţiuni au fost primite 
cu neîncredere și acum s-ar face injecţiuni pentru toate boalele, 

Cum stam noi, cum stă țara rominească faţă cu această 
tendinţă socială a medicinei ? 

E incontestabil că stăm cit se poate de râu. Sint puţine 
ţări, care să aibi o mortalitate infantilă ca a noastră ; sint pu- 
ţine, în care locuitorii să albă o durata mijlocie a vieţii mai mică 
decit regatul Rominiei ; nu e nici o ţară în care populaţiunea 
autoctonă să sa stingă în faţa inmulțirii străinilor, ca în oraşele 
Moldovei; sint puţine ţări care să fle mai bintuite de boale evi- 
tabile, ca ţara noastră (scarlatina, difteria, corii, tusea convul- 
sivă, etc.). Dar pelagra, boală de intoxicațimune alimentară, care, 
prin întinderea ei, constitue o ruşine pentru felul cum ţara æ 
iost condusă! Malaria, alcoolizmul, sifilisul, chiar riña sint asa 


364 VIAŢA ROMINEASCA 


de întinse! Rominia ar fi ţara în care medicina socială ar avea 
cel mai frumos, cel mai important rol de salvare, de conservare 
naţională, și totuși, cind privim ce sa făcut în această direcți- 
une, răminem uimiţi. 

Unii medici şi-au făcut datoria, au constatat faptele, au a 
tras atenţiunea celor în situaţiune de u lua măsuri. La un con- 
gres sa vorbit de mortalitatea infantilă, la un altul de boalele 
infecțioase, la un altul in special de pelagră şi sifilis, şi rezultatul 
practic... citeva notiţi trecătoare în presa zilnică, notiţi, care an 
măgulit amorul propriu al citorva persoane incredințate că şi-au 
încat datoria, şi atit ! 

Sper că acesta constatari nu vor atinge nici o susceptibili 
tate, find vorba de fapte şi idei, nu de anumite persoane, şi 
de cercetarea adevărului, 

Şi în această direcţiune, ca în mai toate direcțiunile actè 
vităţii noastre sociale, s'a dovedit—cu durere trebue să o com 
statim—acea superficialitate caracteristică oamenilor cu total 
nepreparați pentru rolurile sociale pe care la an. 


Dr. Manicatide. 


a er 


Bizantinii ca decoratori 


Cel dintai care va ñ vorbit de rău sn bizantini nu a 
rămas desigur cu nimic dator adevărului, dacă potrivit pătrun- 
derii sale sa mărginit a critica numai chipul sfintului aşa cum 
e construit de zugravul Athonit, fără a lua în samă decorul, 
care poata reprezenta intreaga valoare in decoraţiunea primilor 
zugravi creştini, Nu ar fi cred lipsit de interes o cercetare 4 
deosebitelor icoane rămase de pe urma civilizațiunii greco-bizan- 
tine, care, în ceia ce priveşte arta iconografică, gi-a dat vreme 
de secole preţioasa contribuţiune, ce trebue să fie socotită vred- 
nică de acelaş bun renume cu care străvechea decoraţiune ni- 
nivită cit si cea egipteană a pătruns până la noi, 

Opera iconarilor athoniţi are si ea un caracter propriu, fapt 
ce îi asigură dintru inceput o stimă aparte printre mulţimea de 
stiluri în diferite caractere si de origină deosebită, Au bizan- 
tinii aceştia modul lor particular dea obține un decor fie că e 
vorba de acele admirabile impletituri depe manugcripte, fie că re- 
dau printr'o stilizare bogată pompoasa gateală a primilor impà- 
pap creştini. In orişice icoană bizantină elementul decorativ 
este atita de aparant şi ca efect atita de armonios, încit te in- 
trebi cum de nişte atit de buni decoratori, cind e vorba de chi- 
pul sfintului au comis greşeli de neertat. Fost-a oare in inten- 
iunea decoratorului creştin de a sacrifica adevarul plastic unei 
stilizari de gust, aşa cum a făcut miniaturistul japonez? Se 
prea poate, şi atunci fobia unora nu şi-ar mai avea rostul, cum 
nici asa nul are zimbetul profan cu care alţii întimpină aceste 
prețioase relicve, i 

Öricum ar fi un lucru rämine pe deplin dovedit: sfinții bi- 
zantini sint exclusiv opera imaginaţiunii călugărilor uthoniţi care, 
închişi în cetäțuea dela Athos, construiau pe dinafară chipuri de 
sfinţi. Sint insă acești sfinți de o expresiune uimitoare ; hieru- 
tiamul atitudinii ajutat de imobilitatea feţei, redau în mod de- 
săvirşit caracterul de evlavie şi de resemnare ce trebue să-l 
aibă cei ce servesc pe Dumnezeu Tatăl, 

Maica-Prucista este, cu copilul-Christ în braţe, duioasă şi 
amerită totdeodată ; fără Christ-Invăţătorul sau în preajma cru- 


VIAŢA ROMINEASCA 
poet CD 3 — BIZANTINII CA DECORATORI 367 
ni i é 


Biti 


ng — 


cii purtătoare a prea sfintului stu trup, Fecioara are ochii plini 
incremeniţi Intro durere mută. Christ, cu rare variaţiani, poartă 
pretutindeni în figurai divină farmecul ascuns al dumnezeascu- 


jui său suflet: figură, nu ca în iconologia catolică, frumoasă, in- fiy 0 decorațiune trebue să 
nobilată, ci suferindă, aşa cum e probabil să fi fost figura Omu- hi al genului, care, pe cit Je poate, roca “ferit de. tehnica 
picturii profane. Aci, în frescurile ah a ee ee 


lui care a purtat pe umerii lui păcatul intregii lumi. 

Sf. Ioan, intransigentul moralist al Herodiadei, dificile de compoziție, nu e 
țişare aspră, cum apare pe plafonul narthexului dela Batişte, raceursiuri nici mişcări E e nu sint valori, nu sint 
Sfintul e descult, trupui pe jumătate acoperit cu o piale de d- Artistul trebue să exeente n pai nici originalitate in poza. 
nimal, așa cum îl intilnim pe malul Iordanului şi cum mai tir- prezentare care să fie li itk: de ip de sfint, dar un sfint, o re- 
zin, cătră sfirsitul apostolatului său, îl vedem la i psită de atributul pâminteac, căreia nu- 
Jaului împărătesc. 

Sfintul Gheorghe, frumos dar îniricoșat, intr'o atitudine vi- 
tejească ; cum șede bine unui războinic. și mai ales unuia care 
nu s'a lăsat mai prejos decit rusticul Hercul cel cu leul nemeic, 
deoarece a răpus balaurul din iezerul Livanalui. In frescurile 
dela Curtea-de-Argeş, păstrate in Muzeul nostru avem un Sfint 
Gheorghe de o remarcabilă stilizare. Expresiunea feţii e calmă, 
in calm cure nu e decit o suavă virtute creştinească, deoarece 
Sfintul nu are nimic din poza eroilor, deşi shvirşise minuni mari 
între care şi aceia că izbâvise Biserica lui Cristos «de cel nê- 
văzut înghiţitor din adincul iadului, gi de pheat, ca de un ba- 
laur purtător de moarte» '}. Sfintul poartă părul adus în inele 
rinduite în cărări simetrice. E un clup de tinăr biond *), palid, 
nalt, care ţine o sabie gata de ao viri în teacă, coia cë îi dă e 
infățişare râzboinică deosebitä, 

Sf. Mihail, arhistrategul oștilor cerești, aşa cum e pe un 
mozale dela biserica Sf. Luca din Focida 3). are o înfăţişare vite- 
iască de parcă e gata de a dobori dusmanul. Insfirgit toti acel 
sfinți mucenici, purtătorii darului Duhului Sfint şi jertfiţii pro- 
păvâduitori ai Verbului divin, sint de o exprusiune potrivită cu 
viața pe care o petreceau, O viaţă veşnic expusă persecuțiunl- 
ior, de unde gi acea incruntare a sprincenelor, semn de durere, 
intipărit pe fața oricărui sfint athonit. Sfinţii bizantini vorbesc 
de înverşunata rezistență pe care 3 intimpinat-o ideia creştină lor.  Cimpul imposibil de i 
Ge: a cuceri lumea. i j | un fond unie, dree acte eng ee EEN 

ati care poute fi motivarea atitor frescuri neiațelese a a- temitenţele mărginite, retezate, trec dela i a planurile, 
titor fețe schimonosite, obrazuri veştede, front increţite. Această sericitor ca și pa mzruntele e ter Sg earen pe zidurile bi- 
tendințh realistă din opera athoniţilor nu poate scăpa nici unui evarii, psaltiri, etc, Draparea sfinților i c atat epitafuri, reli- 
pei Get: in e re fede calugarii piene pogra mon ducere a tehnicii mozaicului Kg 
de sfinți conforme pravoslavnicei biserici ce nu îngă uia nici ut O particularitate in draparea i : 
«chip cioplit», deci nici o înriurire a artei păgine din epoca cul: pronunțată a orice dat e eg, et siet a 


STE a statueriei greca; oäbuaft de o adevărată intuiție ar- o obţine prin planuri luminoase -citeodată 
i - colorate — 
cresc în intensitate pe măsură ce tonul se inchide. ` Planurile 


acestea bine definite nu sint adesea decit mat 

A ! e 
grupează în jurul unui plan luminos, arma at eg 
modernă. In colecțiunea de frescuri a Muzeului este un sfint 
aşezat pe tron, care e stilizar in acest fel. Numai privind s- 


un altui, 
Tot astfel se explică aripi i 
xp pile heruvimilor gi serafimi Int) 
e i sa i 
pi emie: că dar numai cu aripi, sri iceage lare 
EE oe „ cum şi prezenţa nimbnlui determinat 
nu o elipsă gt eer? SCC Ge E 
à i ca la pictura profană, 
KE pee asupra căreia artietal bizantin inzistă este 
penal = [| lupă Zeie am arătat, să răsfringe un sentiment, o 
nu-l preocupă, coloritul 1 bere en Re E Gees 
lizare, demitentele sint supri SMOR, OMh, DAE N 
; primate, rămin costumul 
i upon cum poate mai bine, şi cadrul, care retea le Sotia 
g SI armonizare de linii şi culori. Şi aci se vede marea inriu- 
timpülai : noi rezidă, explicația rigiditații Zen bizantine. Con. 
l : i rigiditäții rilor bi i - 
venționalismu! mozaicului e luat de modei b ahera ct? 


È 


— >a 
1), Aluzie la omorirea balaurului. Vezi Vieţile Sfinților. Tomul 


pag. 13% 
3). Biserica catolica îl dă tot blond. Aşa reese şi dinlrun vers 


lui Rostand. Vezi IAiglon, Actul l, pag. 
Ch L'Epopée byzantine. Basile 1i Balgaroehtone, G. Sehlu 
pag. I 


TETEN. 

i LA 4 
4 
e 


VIAŢA ROMINEASCA 


209 
ceastă frescă iți dai samă de ce însamnă caracterul Jecoratiş, 


€ ca bine înțelegeau tinii scopul unei tie reg Pictară 
` menirea de a traduce cit mai exact realitatea lucrului în ap 


buesc să cu tatea lor de obiecte uzuale şi, d 
rimese figurile decorative, este numai pentru a fiin 

printr'o stilizare rintr'o adaptare 

trivit cu destinaţia obiectului. E aci si spunem că, 

tru acest motiv brodărie artistică, care imitează în 
tasă pictura {cel puțin se pretinde), nu corespunde adevăratul 
scop, intrucit adaptarea ti e cu totu l 


nea trebue să fio numai din linii; culori puține, 
mai puţine, trebue să se reducă la o armonizare CODNOH VIE 
care însă să aibă marea calitate de a fi rare cu gust. 
Bizantinii pot ñ consideraţi din acest punct de vedere ca D 
mari stiliști. Dela decorațiunea murală până la arta it 
evanghelii, manuscripte, veatminte, cupe, potire ek 
totul justifică pe deplin această apreciare, care rămine tot | 
treagă, chiar dacă am socoti că Bizantinii, cei din trescuri, efi 


tese din ce in ce, şi odată cu ele frescurile cele atit de căub 
După căderea Constantinopolului în veacul al XV-lea, 
- 


STUDII DE 
NEO-BIZANTINE A. BALTAZAR 


Botezul Domnului 


Dasopetiut iu enlear, atus deti Mnmtcke Athos țin vuleutätamra asistoi 


Sfinta Treime | 
Triptih în lonn a văzul Caotură in jeolecțiuuea dibal arhat 
V, Th. Stelian 


l-apropio de epova Ramaptori. 


Viata Pomi inrnasră * 


STUDIU DE it 
NEO-BIZANTINE A. BALTAZAR STUDII DEJ 


NEO-BIZANTINE A. BALTAZAR 


= à L-A i d e) 
A EE i 


| SZ, 


Kä 


Steg 8 i 


h 


Gë 
Nu 
i: 
dé. 
(Lë 

5 


e Kei pie L vw A 


t 


dÉ dë 


SCH AYAYAY SE 


Stinţii Imparaţi Constandin şi Elena 


„Viața Romincască* 


„Viața honinească” 


Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril 


STI DI DE 
NEO-BIZANTINE A. BALTAZAR 


Cuvioasa Veronica 


„Viața Rominească* 


BIZANTINII CA DECORATORI 389 


SS 
g 


í Munte duc mai departe arta zugrăvitului, dar tot ag 
o moşteniseră dela E, creştini, o artă exclus 


| | j nări fastuoase, pr uni - 
nstoare unde în jurul Atotputernicalui Bazileus i Series 
cei Basilissa. roiau mulţimea de strategi, arhistrategi, magistri, spä- 
tari şi arhispatari, scholari, în costumele lor bogate, armele cele 


din infâţişarea ulcâtuirilor ideografice din arta egipteană. In- 
trun magnific manuscript, asa numit al Ini loan ul, e 


da, 
, vind | -i dregători, figuri alegori chiar sfinți. Mi- 
te Ge ii SE ceia metre 


larg 
bâtute, câtre mijlocul bruţalui, de benzi late de fir. Peste această 
rochie, lungă până "mn căicăe, impăratul are un orariu adus peste 
umeri şi incrucişat. cum se vede şi la diaconi, şi care, adus in 
urmă pe dapă cnapsă, acopere pintecele, de unde e luat po bra- 
tul sting. Pe cap monarhul poartă o tichie joasă Impodobită cu 
pietre scumpe, de care atirnă deoparte si de alta cercei, așa 
cum întilnm şi la imparatul Justinian"), Portul acesta e des 
repetat în mai toate miniaturila bizantine dela finele secolului 
X şi inceprtul secolului XI. E acelaş ai la Bazil al II Bulga- 
roctonul şi la Nicefor Botaniatul (1078—1081); rochia lungă stră- 
batută de aceluş umârariu. uneori numai pieptar—ca la diaconi. 
Din contra costumul celălalt, haină strimptă, pe corp, brăzdată 
de cercurele, pantalonii lipiţi de forme, apoi manta prinsă cu a- 


i). Histoire de l'Art Tomul L fameicula 8. Des débuts de l'Art erg: 
tien à la Gu de la période romane. 


Ce că Bizantinii nu s'au t : 
ata lor ge, I pasiona de subi- 


e A RE DE KL A. degen 


370 VIAŢA ROMINEASCA 


——————— — 


rafa de pietre scumpe—cum e la Justinian ṣi la Mircea, e 1 
putin intilnit în miniaturi. Cum port il găsim wie 
urieni, se poate trage concluzia că el şi-a făcut apariția Lë 
lul VI (Justinian), e la modă în sec. VIII (Leon Isauricu }. A 
Secolul al X-lea impärații frați Constandin i Bazil DE tul. 
cel cu rochie largă si peptar, acelaș intilnit la Nicefor Botania- 
tul sec. XI. In urmă reapare costumul cel strimt şi cătră et: | 
iul al XV 1) regăsim la EE, STE de unde trece § 

„ln curtea lui Mircea Basarab j}. 
e ae bizantină la rindul ei, poartă un costum asermnă- 
nator cu acela al Bazileusului, cu deosebire că minicile ko 
foarte largi, iar orariul e redus la un peptur asemănător Vă 
patrafir, presărat cu nestimate ce câtră căpătâiul de sus se In 
bucă ea un guler lat, care cuprinde şi umerii, și pe care se 
inşirate în rinduri pietre de chihlibar, alternind cu afire şi ru 
bine. Pe cap cunună impărătească, impodobită cu pietre scumpe, 
cara prin aranjamentul lor impart cununa în mici ochiuri ce sint 

dmirabii efect decorativ, GC 

si "a je putem fi decit recunoscători oropsiţilor decoratori bi- 
zantini pentru această prețioasă şi sinceră redare a costum 

vremii de atunci. Fâră acea meticuloasă stilizare, cure pune În 
evidență cel din urmă punct, n'am fi știut ce însumnă costu: 
mul şi găteala bizantină, care, din punct de vedere al decorația 
nii cu greu se împacă cu efectele de tactară ale picturii de 
valat.— Bizantinii au înțeles mai bine ca oricine caracterul 


corativ. Dacă i-am judeca tinind sama de exigenţile specifica 
ale genului acesta, e sigur că vom intilni în ei decoratori 
soamă, 


A, Baitazar 


i). La Muzeu, sula Iba in dreapta cătra fereasta e o stingace cop 
după frescul dela Cozia. 


Țăranul în literatura noastră poetică” 


Viaţa omenirii e o trecere eternă, o luptă indărătnică pen- 
tru premenire. S'ar părea ch un suflet mare, pulverizat în tără- 
mituri nenumărate, se agită vesnic, tresare robit de indemnuri 
nouă, Această trâmintare spornică nu cunoaste clipele păcii de- 
săvirşite, Sint numai popasuri, in care se câlește un nou prisos 
de forță ai se îngroapă morţii. Oştenii se premenese în pripă şi 
lupta se dă mai departe, Chpeteniile şi lozincele se schimbă, 
neputincioşii se strivesc sau se trag îngrijoraţi la o parte, Ste- 
garii cad răniţi, dar steagul e smuls de alte braţe și flutură 
spre culme... Ochii lor înlăcrimaţi mai văd doar citeva clipe 
avintul acestei rizboiri și, în vreme ce se inchid, oastea trece 
departe... tot mai departe... 

In această alergare eternă a evoluției omeneşti, arta încă 
e pe cimpul de bătae. 

In nopţile de războiu ard focuri pe creștetele munților, 
Flacăra lor limureşte potecile în întunerec şi eun simbol al tre- 
ziei neimpăcale, un semn că lupta nu sa sfirsit... 

lată menirea artiștilor ! 

Fondul lor sufletesc e clădit pe un temeiu de altruism, care 
primeste în sine, frămintă, se zbuciumă ei din acest zbucium 
crează, Asemeni razelor de soare care se concentrează şi se răs- 
tring intr'o linte, durerile şi bucuriile altora, păsurile şi dorin- 
tie lor se unesc în sufletul artiştilor, In lupta uriașă a omeni- 
rii pentru fericire, în fermentarea largă a progresului veşnic, în 
virtejul de patimi care robese sufletele, adevăratul artist e tot- 
deauna un luptător, dacă nu un stegar. In toate vremile a a- 
jatorat triumful ideii.—arta —prin Thirteii săi, al căror suflet a 
fost trimbița fermecată care indemna la luptă. Potrivit curen- 
telor de idei care munceau fața vremilor, arta a statorit dato- 
viile acestor slegari. Idealarile se nasc din dorul de mai bine și 
tind la realizarea lucrurilor care nu există încă. Urmind a- 
ceastă lege, arta şi-a pornit ucenicii în lepta pentru ideal. Su- 


zi Acest aludiu a servit de material pentru conferința (inntă în a- 
sdanarea „Asociaţiunii” din Bistriţa, în ziua de 22 Septembrie 1907, 


372 VIAȚA ROMINEASCA 


omenesc © intro veşnică premenire, —in el e sădită, și nu 
eg popa nicicind we „nemulțămire sfinti“, din care răsar 
iri eneşti. f 
EN gro 5 inaintarea culturală, cu perindarea unor ponă 
forme ale vieţii de stat şi ale relaţiilor sociale, care contribuese 
la formarea unor nouă curente de idei, idealurile omenirii—și 
astfel lozinca artiştilor, — se schimbă. Astfel arta nu e staţionară și 
valorile estetice se premenesc. Numai fondul e vesnic, —zbucia: 
mul sufletului în credința lui. Concepţia binelui şi frumosului, 4 
utilului si a răului precum şi a altor noţiuni se modibcă na 
nindu-se judecății intotdeauna innoite a vremilor. Acest vu 
neadormir, care n societatea omenească, impune probleme nouă, 
In evul vechiu, cind viaţa era asigurată numai de tăria br 
tului omenesc, cind numai oţelirea şi agerimea corpuri erau 
conditiile de căpetenie în lupta pentru traiu, arta îşi fixează că 
un principiu fundamental cultul far) trupeşti, din care se nagte 
apoteoza frumuseţii plastice şi a puterii materiale. Acest prim 
cipiu e reogiindit in toate ramurile de artă, incepind ee? &po- 
peiie lui Omer pâna la statuile lui Praxitel. Toate crea pr: 
antropomorfe din acest timp infâţişează cultul ternare ne . 
turi de cultul forţei. In evul mediu, cind învăţătura lui Ch ent 
întemeiază nouă principii, cînd suferinţa vieţii pâminteşti, chinu 
si umilința sint arătate ca temeiurile de căpetenie pentru ferici- 
Zen omenească, cind credinţa religioasă străbate întreg Organi 
mul social, şi idealul artei se modifică. Din invățătara nouă st 
întrupă inspiraţiile artiştilor şi, in creaţiunile lor, eroii GEN 
puternic sint înlocuiți cu sfinți, al căror chip tras şi trup 
poartă pecetea chinurilor îndurate. Deosebirea in concepții 5 
cestor creațiuni e atit de mare, incit nici nu putem Cup : 
moment de inrudire intre statua cutârui erou mitic al Loge: 
pildă, şi intre înfăţişarea ie marmură a unu: Christos din ve 
trusprezecelea. A) 
S Wiot de aceste curente generale de idei, în artă se rr 
oglindesc și curente sau note locale rezultate din departe s 
cifice. Toate fazele mai importante, care au atins organismu pr 
cial in perpetua evoluție, au influențat asupra artei și = eg 
artiștilor anume probleme trezite de spiritul vremii. Astie 
dalismul a creat poezia trubadarilor şi mulţimea de poezii e: 
iar răshrirea clasei burgheza şi întărirea ei a adus cu sine s 
marea acestui gen de poezie. In timpul cind, prin descuperireă 
Americci, Spania ciştiză un nou izvor „de imbogăţire, cind er 
sele poporului, în asigurarea bunăstării lor economice, dai e 
nouă mijloace, care prefac organismu! Sein) arta se des 
grabnic de sub obezile concepţiei aristocratice şi pethaa mg p 
ruinele idealurilor vechi. premeneşte principiile epopeii. In iri 
nia cîntările Minnesăngerilor şi toate genurile poeziei roman pa 
—slabind domnia feudali—se înlocuesc prin poezia burgheză, e 
cest principiu de evoluţie continuă se manifestă şi în alte 
muri artistice. 


Ti ŢARANUL IN LITERATURA NOASTRA POETICA 273 


e 


Curentul de idei mai puternic şi mai apropiat ti 
nostru—supt a cărui influență au SA vëdiese egen 
recente —e cel pornit de cugetâtorii veacului al XVIII-lea şi tre- 
cut prin botezul de singe al revoluției franceze. In această vrema 
de dărimare a unor nșezâminte vechi, se statorese, în munca 
mare de premenire, concepţii nouă. In viaţa de stat feudulis- 
mul e inlocuit prin constitutionalism. Acest principiu nou aduca 
0 premenire, o schimbare a valorilor estetice. In lupta de des- 
robire a popoarelor se naşte poezia libertăţii naţionale şi indivi- 
duale şi cu incetul, ca un val imens care vine de departe, ca o 
mustrare dospită de veacuri in suflete, ca un vitor tulburat care 
sa apropie, se ivește tot mai mult, în safletele artistilor, massa 
cu capete nenumărate, venirea celor mulţi și pecht. Toţi cu- 
getătorii, toți artiştii işi descopăr capul, şi sufletul lor se deschide 
tot mai mult bucuriilor și durerilor mulţimii. În apus, după tri- 
umful formelor nouă în viața de stat, după ridicarea clasei bur- 
gheze pe ruinele dărămăturilor feudale,—după nouă diferențieri 
sociale.—arta ține pas cu dorinţile mulţimii in lupta pentru des- 
robirea proletarilor de sub câtușele capitalismului. In locul apo- 
teozei războiului, ni se dă apoteoza muncii, Artiştii se inspiră 
din conştiinţa socială, din sufletul celor mulţi, 

Romancierul işi inlocueşte eroii,— in locul castelanului aşează 
ca o problemă a cercetărilor sala pe funcţionarul oatenit in munca 
lui de birou ; poetul, in locul poeziei minilor albe, ocroteste pe 
strune durerea fetei care tuzeşte în înmul de fabrică; pictorul 
infâţigează muncă. Monumentalitatea unui Michel Angelo în scalp- 
tară nu mai găseşte continuatori, şi un Rodin, ua Meunier ne În- 
fățişează trupul muncitorilor de fabrici. Concepţia aristocratică a 
artei a fost sacrificată. In literatură un Ger. Hauptmann, Ada 
Negri, Zola, Gorki siut toţi purtătorii aceloraşi idei. 

Curentele de idei nu se pot strivi între granitele politice 
ale unei ţări. Ele se generalizează şi se instăpinesc asupra s0- 
cietâţii omeneşti potrivit trebuinţilor locale. Lozincele culturii 
universale fsi fac drum, trezesc dureri adormite, chiamă la viaţă 
ginduri nouă şi crează intre luptătorii omenirii o solidaritate mi- 
litantă. Lanţul evoluției Işi înmulțește verigile, Poporul nostru 
rominese incă se alătură în mod firesc la această evoluţie uni- 
versală. Potrivit trebuinţelor sale, primeşte cuvintul de luptă, frä- 
mintă si aduce la biruinţă, şi pe solul său, ideile progresului 0- 
menesc, 

Literatura noastră, artiştii nostri, incă sint mergători Inainte 
ai acestei evoluţii. Arta lor nu se descătuşează de supt influenta 
curentelor de idei dominante. 

In puterea acestui principiu, vedem o legătură firească in- 
tre concepția artiştilor noştri şi a ginditorilor actuali ai omenirii, 
Prefacerea mare a apusnlui a atins şi sutlatele noastre și, pre- 
cum in apus se îndreaptă astăzi atenţia artiştilor asupra mul- 
țimii, astfel se reoglindește si ín arta noastră această concep- 
ţie. Verigile lanțului nostru de evoluție însă, în mod firesc sint 


374 VIATA ROMINEASCA ER 


ai puţine astăzi. Luptele şi trebuinţile noastre încă n'au ajuns 
la ca celor din epes Şi în viaţa noastră de stat, şi in fi- 
mintările noastre sociale, şi în viaţa noastră culturală, noi avem 
incă alte doruri de implinit, alte nădejdi de realizat, care în 

s'au intrupat demult. 
GR de eren noastră actuală gi În artă peste tot, concepția 
apuseană de astăzi se manifestă in simpatia artiştilor pentru 
massele poporului, pentru țărănime. Toate minţile ginditoare alè 
neamului nostru se străbat acum de problemele ţărănimii. Cu 
aceiași putere se manifestă tot mai mult aceste principii 
deopotrivă în viața de stat cit şi in artă și literatrură. Ca 
toții ne pătrundem astăzi de ideia cù cei mulţi, cei fâră nume, 
cei care muncesc, cei care îşi deafașură traiul în umbră şi nem- 
noaştere, sint puterea mare ascunsă a omenirii care Sp preme 
neşte. Pentru desrobirea lor, pentru ridicarea lor ją treapta 
drepturilor pe care le pretinde spiritul vremii, pentru oameni, — 
cu toţii, f e. 

zar: suf pi luptă de desrobire, de fierbere şi „de biruiață 
cara trebuie să vie, artistul nu rămine izolat. Dinpotrivă, el merge 
inainte, povăţuit de sufletul său și de îndrumările eterne ale ar- 
tei care veșnic luptă. 


După aceste cuvinte Jimaritoare, intrucit pot. Jerta marg- 
nile unui articol de revistă, fară pretenţia unei corectitadini care 
poate resări numai pe urma unei îndelungate cercetări, voin În 
cerea să infațişez in linii generale cum a fost privit țăranul de 
câtre scriitorii noştri, cum ni se arată cu deosebire in operele 

eților noştri. 3 
ap we noastră poetică abia la începutul veacului si 
XIX-lea incepe să se eg tem Sne întiile ei inceputuri—dis 
conturul vag al dibuirilor. Până in acest timp, nu putem vori 
de creaţiuni poetice ale artiştilor romini de-o valoare oarecare, 
Toată poezia adevărată a poporului rominesc din aceste zile e 
numai poezis anonimă, poezia poporală. 

Ca să putem lămuri problema noastră, trebua să atingem 
starea poporului nostru in această epocă. Să vedem cum re 
nifestă în acest timp viața neamului sub raportul cultural, e 
raportul vieţii politice şi sociale. In principatele dunirene—tă $ 
la noi dincoace de munţi, — viața politică a poporului SCH 
poartă pecetea suferinții celei mai amare, In Ardeal Rominii sint 


etii politice a Rominilor din această tară | 
SE găsesc răsunet, la nedreptățirile locale ale iobagilor de dr 
tre domnii de pămint, pe care nu le alină nimeni, Ja umilitele pe 
tițli neintrerupte ale episcopilor câtre crhescul scaun. ca o bé 
buacnire aprinsă a unor dureri vechi, vine revoluția lui e 
strivită grabnic. Cei cu creştere culturală din acest timp $ 


TARANUL IN LITERATURA NOASTRA POETICA irită 


preoţii - şi conducătorii—lor, cara se călăuz i £ 
fesionale. In Rominia e acelaş aspect Jalala. prk 
principateior e diriguită din Stambulul doritor de pungi prin 
domni străini— fanarioţi— schimbaţi grabnic în scaunul lor. Viaţa 
socială ni se infățişază în aceleași culori de jale. In Ardeal o 
singură clasă: țărănimea, iobagii lipsiţi de ajutor şi de povaţă, 
lasaţi prada poftei de răpire şi exploatare a claselor dominante 
şi a unei stăpiniri care s'a distins totdeauna prin cea mai îndă- 
rătnică conservare a tradiţiilor feudale. In Muntenia și Moldova 
avem țăram şi boeri. 'Ţărânimea, considerată ca elementul de 
contribuție, de bani şi de singe,—-asemeni organizaţiei sociale a 
evului mediu—și boerimea, care În mare parte pierduse demult 
însuşirile vieţii patriarhale și nu ajunsese nici să-şi ciştige barem 
atribuţiile mai de căpetenie alo cavalerilor apuseni. Deopurte 
prostimea chinuită, ferită de orice creştere culturală, de altn 
boerimea povățuită în viaţa de stat de dogme bizantine ale ocir- 
muirii, o aristocrație balcanizată în concepţia ei de viaţă, în cul- 
tura şi sentimentele oi, alterată în iubirea de rasă prin înriuriri 
și încrucișări străine, 

Judecind din punct de vedere unitar, avem aceste două 
clase, Avem țărani şi boeri. Unii lipsiţi cu totul de cultură, alţii 
impărtăşiți de o cultură improprie, importată şi fără rădăcini in 
suflete. Unii suferind în intunerec, impăcindu-se în nepricaperea 
lor cu starea lucrurilor potrivit zicătoarei «Dacind lumea au fost 
boeri şi mojici», alții trăind o viaţă de plăceri inguste, pe de- 
plin convinsi că, numai susţinind nealterată actuala organizare 
socială, işi pot continua traiul netulburat, şi lipsiţi de o superi- 
oară educaţie culturală, care le-ar fi putut ridica rostul cugete: 
lor păni la nivelul sentimentelor umanitare. 

'Trăgind o concluzie din aceste lămuriri, ni se impune con 
statarea, că orice artist din aceste vremi, neputindu-se ridica 
decit din aceste două clase sociale, va purta în mod firesc pe- 
catea gindirii mediului din care s'a zmuls. Minuitorul condeiu- 
ini, ridicat din ţărani, in Ardeal va avea o legătură mai intimă 
cu semenii săi; cu scrisul lui, se va îndrepta mal mult celor 
mulţi, ţăranilor, —pe cind scriitorul Țării romineşti va privi pe 
țăran potrivit tagmei din care face parte. Vom avea două con- 
cepții sociale opuse, pe care, în lipsa unor termeni mai nimerit, 
le vom putea numi: concepţie aristocratică şi dentocratică. Däi- 
nuind aceste diferențieri sociale fon în vremi tirzii şi sasținin- 
du-se si In zilele noastre, aceste concepţii trăiesc încă, şi deose- 
birile lor se ivesc in literatură. Aceste pot fi privite ca un fir 

în constatările noastre, şi contribuesc mult la explicarea ros- 
tului literaturii ardelene și a literaturii din regat în manifestă- 
rile ei care privesc țăranul--ca subiect literar. 

Literatura noastră artistică din aceste vremi e o oglindă 
in care se răsfriuge concepţia celor două clase, lată cum ne pre- 
zintă d. Iorga, în cartea sa: Istoria literaturii romine din veacul 
al XVIII (vol. II p. 3} tabloul general al vieţii noastre literare 


e VIAŢA ROMINEASCA 


dela începutul veacului al XIX-lea: «Unul cîntă celor umili şi 
cărtarari, ascultătorilor supuși și recunoscători, povești din câr- 
tile sfinte, episode din naraţiile bătrine, glume de als tuturora; 
altul preface în rominește pentru aproape acelas public povesti- 
rile pe care lecetea cu patim Europa civilizată, lungile romane 
sentimentale în versuri prozaice ; cutare fură prozei chiar şi €s- 
punerea evenimentelor de politică curentă pe care le înşiră tac: 
ticos şi răbditor în lungi exametro bune pentru somnul de după 
amiază al comozilor noştri străbuni; cutare alţii își torturează 
mintea pentru a da iluzia de simţire unor stihureie de ietac, 
menite să creeze pasiuni ia elegantele cucoane ale timpului său, 
să reţie în lanţurile poetului pe vreo zburdainică Marghioală sau 
Casandră», 

De sigur ch în aceste vremi literatura noastră nu-și îndreaptă 
privirile spre ţăran ca subiect literar, şi dacă se aminteşte Um: 
nul, această amintire nu izvorește din simpatie, Scriitorii romini 
din principate — Conachii, Văcăreştii, Beldiman, — părtaşii clasei aris- 
tocrata, nu-şi scot subiectela din viaţa ţăranului, lenăchiţă Vacă- 
rescu a scris versuri lirice uşoare, a făcut jocuri de spirit, mai 
mult sau mai puţin rafinate, Conachi şi-a gemut plingerile sim- 
tite sau manierate în versuri care proslăveau „amoriut” multe- 
lor sale iubite, o Zulnie, o Marghioală, cum le caracterizează d, 
Iorga ` <oftări preliminare, un trivial cintec de triumf cu obsceni- 
taţi ca podoabe, iar la urmă dach intervine moartea stu desp- 
țirea, oftări finale, retrospective, scărmănături tragice de barbă 
boerească.> 

Şi la unul şi la altul s'a ivit arareori nota patriotică pe liră, 
iar răsunetele acestui sentiment au fost totdeauna purcese din 
reflexul judecății politice și sociale u clasei din care ficeau parte, 
şi era atit de jalnică judecata acestei tagme de oameni. Pleava 
Bizanțului spulberat% peste intreg întinsul acestor țărişoare, a 
cuprins ca o pecingine trupul boerimii de baştină. S'a curmat 
repede acel sentiment de frăţietate patriarhală cara unea odini- 
oară pe boer cu plogarii săi... Ișlicul şi giubeana au cortit sulle- 
tul... Tersiţii fâminzi ai Fanarului ajunşi la cîrmă au impins min- 
tile pe alte drumuri. E o sete selbatică după srgint, o himisire 
bolnavă care cere şi stan) şi galbeni. In aceşti ani păgini se 
sfarmă o lume întreagă. So iugoapă tradiții, credințe, nădejii... 
Seara ierarhiei boereşti sa urcă repede, protipendada apropie grab- 
nic pe vechi gi noi... Doar cite un vornic bâtrin mai marmură 
amărit în barbă blestemele unei mindrii răzvrătite... Dar tagma 
se dă la ogaşia nouă... 

“i Scrisul acestor zile e pornit din îndramarea vremii schim- 
te. < 

Ei işi iubeau ţara, dar o inbseau cu sufletul boerimii din 
acele vremi, in cara nu se putea zâmisli un strigăt de revoltă 
pentru durerile celor obidiți, Nu se puteau ridica cu mintea la 
acel nivel inalt al sentimentelor umanitare, care ar fi putut trezi 


TARANUL IN LITERATURA NOASTRA POETICA 377 


un accent de com 


iila oe AAA pätimire pentru prostime, pentru țărani. In 


tico slăvesc sau vestejesc evenimente zilnice : 


Politica cea vicleană cu cei toti G i 
oti Grecii din f 
Şi Fanarul care arde seul topit cu cruzime ca 


(Conachi) 


Toçi care Sau socotit datori să 
, ei c d aseza in versuri Act, 
Gë Série? A ora Hristache, Alex, Beldiman, Zilot Kächen 
SE care ii spu cresa eul i i a ocirmuirilor vreme. 
taja pie epică ra erile. să limarim sentimen- 
J + Pentru țăran, le vom arăta . 
gege geg Vladimirescu, acest idol al țăranilor Geen e 
KC d acele zile, cind oastea țărănească a lui Tudor se ridică 
potriva străinilor şi cere dreptate, Alex, Beldiman serie | 
„Jalnica 'Tragodie a Moldovei“ : Sie ý 


Un Tudor răzvrătitoriu, 


Un Toader Viadimirescu om viclean inselători 
D D y or = 
Invrăjbitoriu de noroade, de rele iscoditotin, za 


iar pe „mojici* Ji amintește cu dispreț și epitete injurioa 
Rimniceann, in Istoria sa rominească im sem ete retur 


Zavera lor u fost 

Cu pornire fără rost, 
Numai an ne jăfaiască, 
Ţara să o prăpădeaseă. 


Se scriu aceste despre Tudor Vladimirescu, cel ce poate fi 
judecat ca cel dintâi care a incorporat intrun mare strigăt de 
revoltă durerile ţăranului din Principate. Pe cit de vitrege au 
fost strunele acestor cărturari, pe atit de calde, alintătoare, du- 
ioase sau increzătoare sint rindurile poeziei poporale, care slă- 
veste pe acest Mintuitor al celor apăsaţi: 


Domnul Tndore cu noi, 
Dumnezeu fle cu voi. 


sau 


De frica lul Tudorică 
Nu vezi boerii prin sticlă, 


Soartea ţăranilor din aceste vremi de obidă și stoarcere se 
oglindește în poezia poporală : 


378 VIAŢA ROMINEASCA 


Asta iarnă am iernat 
Intr'un bordei afumat, 
Picătura m'a picat. 
Crivâţul m'a îngheţat, 
Roibul că mi-a lesinat. 
— Cleodorescn). 


sranul, care era istovit de bir, schingiuit de străini, car 
işi plinge amărăciunea în astfel de cuvinte—sublime prin grosi 
vul lor adevăr: 


Cind mă plecam să beau apă 
Mă loveaţi cu pugca "pn ceată 
Şi beam apă singorată 
u măsele-amestacată, — 
(Gaster) 


acest ţăran simte tot mai mult prăpastia largă desfac 
du-se între dinsul gi boier. Aceste vremi de amărăciune stri ità 
ne-au dat pe haiduci şi poezia lor. Tăranul haiducit incepe sig 
facă dreptate singur : 


La crucea de iatagane 
De te-aş prinde, caţaoane, 
Să-ţi dau foc la fustanele, 
Sa scape ţara de ele 

De rele şi de belele. 


Am atins în treacăt acest paradox, ca să vedem cit d 
mari, cit da acute erau deosebirile de judecată a acestor dó 
clase ` boieri şi ţărani. Desigur că va trebui o mare premenu 
a sufletelor, o puternică regenerare a conştiinţii prin civilizat 
ca viitorii scriitori ieşiţi din clasa boierească să simtă o simp 
tie pentru ţăran în scrisul lor. | ` 

Scriitorii de versuri din Ardeal—de oarecare Inf äer 
sint cu toţii răsăriţi din ţărani şi au o legătură sufletească £ 
mulţimea. Dar această legătură nu se manifestă la dingi E 
tendinţa de a încremeni pe hirtie durerile sau bucuriile semg 
lor lor, ci prin faptul că ei so adresează țăramului cu st 
lor. Subiectele şi le aleg din lectura curentă străină, pe cart 
refac după putinţa lor, ca Ioan Barac, sau versifică subiecte ! 
ligioase, ca Vasile Aron, Nici «Leonat şi Dorofata» a lui Am 
nici «Risipirea Ierusalimulvi>, nici chiar «Arghir şi Elena» 
lui Barac, nu întreziresc o scinteie barem din focul tuiburaă 
care ardeau suferințele poporului rominesc în sufletele maselor £ 
Ardeal, Şi talentatul Budai Deleanu, — în iganiada sa, între mi 
tela accente de vestejirea Ungurilor, Grecilor, Papistaşilor, 04 
povăţuit de alte ginduri, de suferinţele ţăranului. Sint caras 


ŢANANUL IN LITERATURA NOASTRA POETICA 379 


ristice rindurile din poemul său . Trei viteji” care läm 

. uresc bi- 
nişor judecata generala a Ardelenilor asu ge înstrăinării 
superioare din Principate : ga ag 


Dar ştiu cum că romineşte 

Acolo nimeni bucuros nu ceteşte; 
Mai bine vor ei pe limba grecească 
Sau pe elinica, care n'o înțeleg, 

Ca zie întregi să se iglindisească, 
Dech a grăi romineşte intreg, 

Ba li ruşine a se zice Romini, 

Şi in patria sa ei se află străini. 


, hesumind concepția creaţiunilor artistice până la anii trei- 
zeci ai veacului al XIX-lea, putem constata că, în operele poe- 
ților sau versificatorilor noştri din acest timp, dranu! nu su i- 
veşte ca subiect literar, ai sentimentul scriitorilor faţă de (Gr. 
nime nu trece nici în bine nici în rău barierele sentimentului 
general al clasei din care îngişi făceau parte. 


In acest timp de dibuire, de orbecare, de nedumerire se 
ridică incetul cu încetul, ca un vifor care premeneşte, cu o fur- 
tună care se desiänțuie tot mai puternică zdrobind, sfärmind 
uscâturi şi purificind atmosfera grea—un nou curent de idei. 
Din Ardeal, din pâmintul batjocorit de umilințe, din ţara frä- 
mintat în sudoarea unui popor de țărani, vine acest curent nou. 
Cen cărturari răsăriţi din popor, primind învățătura Romei— 
in chiliuţele lor singuratice, răzimați pe cărţile bătrine—şi-au 
intors privirile spre acest neam batjocorit şi, impintenaţi de in- 
demnol demnității strivite, căutind un razim, un cuvint de min- 
drie pentru sufetul lor apăsat da umilință, în indelunga lor cerce- 
tare au descoperit : limba lor. Filologia și istoria lui Klein, Şin- 
cai, Maior a încorporat razela unui nou ideal, Ei au adus min- 
drie în sufletele deacurajate, au adbs neamului rominesc consti- 
ința de demnitate care a înviorat pe cei apăsaţi. Supt influența 
lor, cârtarărimea a inceput a se desface din negura veacurilor 
posomorite ; din mirţile primenite, din sufletele regenerate, pri- 
meşte intropare ` conştiinţa naționali. Acest curent de idei, in- 
fräțindu-se mai tirziu cu spiritul nou al vremii, statoreşte un 
nou ideal, un non cuvint de luptă pentru sariitori: idealul Aber: 
țății naționale. Acest ideal luminează faţa vre:milor viitoare şi va 
lumina încă pănă la implinirea lui. 

Literatura îşi trimite în luptă toţi ostaşii pentru idealul 
nou. Lira vechilor cintăreţi se sfarmă. Incorporările poetice rā- 
sărite din cultura răzimată pe clasicismul grec, sau infiripate din 
imitarea greşită a formelor de civilizaţie ale Europei—sint stri- 


380 VIAȚA ROMINEASCA 


vita. Se simte o nouă suflare, o fierbere aprinsă, şi în aceşti ani 
se naşte: poezia palriolică sau politică, In locul cintăreţilor de 
modă, răsar suilete inspirate de-un ideal. i 

Acest curent a fost transplantat, în Muntenia de însulleţi- 
tul dascăl Gheorghe Lazăr şi trezit în Moldova de Gh. Asachi. 
A fost întărit în curînd prin spiritul dominant al vremii și a 
adus cu sine fermentația largă, care s'a manifestat in toate ra- 
murile vieţii noastre şi din cara a rezultat transformarea starii 
politice, sociale, culturale— care au creat o nouă concepţie li- 
terară. 

Care aint principiile fundamentale, care e rostul adevărat al 
curentului național? Ni se impune această intrebare, pentrucă 
răspunsul ne va lămuri în problema noastră. 

Desvoltarea în sens naţional cere o intrebuințare a tu- 
turor forţelor morale sufletesti şi materiale ale unui neam giin- 
Jăturarea tuturor împrejurărilor care impiedecă valoarea acestora, 
Instituțiile economice și politice, care se intemeiau pe principiul 
de tavorizare a unei tagme, ca iobăgia, trebuiau sfârmnate ; egalt 
drepturi şi indatoriri cereau intrupare, ca întreg trupui unui 
neam să poata fi adus Lo mişcare rodnică. Trebuia înlocuit sis- 
temul financiar al evului mediu, —intemeiat numai pe contribu- 
ţia lobagului stors, —şi trebuia creată o măsură de contribuţie 
pentu toate păturile sociale. Numai astfel putea prinde un 4- 
vint viaţa culturală a unei ţări. Nu se mai putea susține siste- 
mul administrativ și justițiar, care era o unealtă a intereselor de 
clasă. Trebuia o constituție, care să pună dreptul şi legea in 
slujba interesului obştesc. 

Vedem deci, că direcția naţională, curentul național care 
stăpinea spiritul vremii, prin interpretarea lui primenită, impu- 
nea nouă datorii de împlinit popoarelor, Această mișcare e fa- 
vorabilă masselor şi are darul de a schimba concepția scriitori 
lor noştri asupra țărănimii, : i 

Din acest timp răsar condee mai puternice, şi noi ne vom 
da silinţa să îngirăm în treacăt numai pe cele mai de samă. A- 
cest curent, in mod firesc îndreaptă privirile ginditorilor asupra 
mulțimii: „Proşti dar mulţi”, scrie în «Alex. L.ăpuşneanu> Const, 
Negruzzi, şi «norodul» e privit cu alţi ochi, ca mai maltă simpa- 
tie de scriitori. 

Lozincele vremii: redeşteptarea naţională şi crearea unor 
forme nouă ale vieţii de stat şi ale organismului social nu se pu- 
teau indeplini fără aducerea în mişcare a masselor. În atmosferă 
plutea o idee mare,—care înfierbinta deopotrivă sufletele. Tre- 
buja desgropată mindria adormită a unui neam chinuit; trebuia 
trezit un geint de încredere în sine, de demnitate repulsivă. 5 
aştepta o zguduire, care va schimba totul în temelii. Cei ingelați 
de atitea ori nu mai credeau uşor. Trebuia strigăt de fanfare, 
râsunetul plin al tulnicelor răsboinice, care să amuţească gemătul 
unei jelanii statornice. Nu era aceasta o vreme pentru asenita- 
rea durerilor mici. Artistul acestor zile are gesturi largi de retor. 


ŢARANUL IN LITERATURA NOASTRA POETICA Ka 


EL îndrumă. convinge, ameninţă. Fraza | 
nemişăita pernă D za luie pripită ei avintată, 

ată de ce scriitorii din acest timp se pierd mai bucuros 
in apoteoza originii noastre daco-romana şi Ga imnuri de mà- 
rire Romei. Dela Asachi şi pină tirziu, întreagă poezia noastră 
roca -d aas elle Are: strălucitoare a unei origini 

oase, Trecutul, trecutul răsărit din fantazia apri i 

poeți. Gheorghe Asachi cîntă : gr data 


Cele neguri. ce "e în ripa Pleghetonului născute, 
A lor aripi întinsese pesta-a Dachiei cimpie, 

Iar fantome-a rătăcirii prin un somn de trindăvie 
Ţinea mult timp inginată a Romanilor virtute. 


Muzele 'n nemernicie spăimintate-umbla ei mute, 
Nendrăznind idioma patriei din cenuşa ei să'nvie, 
Numai Zefirul şi riul cu 'ntristată armonie 
Ingina gemind a patriei strălucirile pierdute.” 


Insă Pronia 'ndurată ne-au sfârmat fatale fiere 
Si în zare-acum resare dulcea zorilor scinteie, 
Ce pre soareie vesteşte de la depărtate sfere. 


S'asteptind Moldova ziua cind văza raza întâia 
Inălţind spre stele ochii cu 'n suspin de mingiere: 
<A "nvierii moale» zis-au ssia ‘niti va H aceia», 


Am reprodus această frumoasă invocare a trecutului, pentru- 
că e o nemerită caracterizare a intregii producţii poetice patrio- 
tice, Dela Asachi incepind, întreagă garda numeroasă a poeţilor 
e robită de acest sabiuct, care stăpineşta strunele până In vremi 
depărtate. 

Aceasta e literatura «ideologilor dela 48,» care își revarsă 
influenţa până in zilele noastre. Alexandrescu, Eliad Rădulescu, 
Mureşanu, Boiintineanu, până la poetae minores ca Bion, Tăutu, 
Aricescu, Iosif Vulcan, cu toții sint frămintaţi de acelaşi ideal. 
Acelaş diapazon emoţional, acelaş imn de mărire, aceleaşi avin- 
turi ditirambice. In scrisul acestor romantici, țăranul e mai tot- 
deauna un Gran irreal, un descendent al giorioşilor legionari, 
menit să lupte asemeni strămoşilor săi, să moară sau să în- 
vingă. In atmosferă plutea o idee. care robea sufletele : klein ti- 
bertăţii. Poetul acestor zile e un 'Thirteu, lira lui se schimbă în 
bucium războinic : 


De fulgere să piară, de trăznet şi pucioasă 
Ori care s'ar retrage din gloriosul loc... 


E un zbucium, un delir, care stăpinea inimile : 


VIAŢA ROMINEASCA 


„Fală şi mărire ție, ţara noastră binecuvintată și cuvintă- 
toare de Dietă. pet Hunilor s'au incumetat să te su- 
pue şi tu ai fost peştera ciolanelor lor... „potopul Asiei a avut 
să inghită lumea gi tu ai fost slăvită lumii... un neam de viteji 
au rivnit la turmele tale şi la grinele aurite ale holdelor tale, şi 
tu ai legat pe viteji doi cite doi, şi ai arat cu dinşii țarina şi au 
simănat cu singele lor dumbrava roşie — pădurea singelui”. 


(Alecu Russo, Cintarea Rominiei) 


Poetul acestor zile putea folosi numai imagini măreţe : 
Carpaţii, uriaşa cingâtoare de munți, cuibul de goimi, Danărea 
bătrină, zimbru! Moldovei. 'Trebuiau figuri puternice din trecut, 
care să indemne la luptă: Un Mircea care apare ca o umbră da 
mustrare la Cozia, un Stefan cel Mare sfârmind oştiri și spul- 
berind duşmani, un fnfricoşat arhanghel războinic: Mihai. In 
fața acestor imagini de strălucire, în această lume de eroi, de 
împărați şi domni, cum putea fi adus țăranul? Ce notă stri- 
dentă ar fi fost cintecul care ar fi înfăţişat pe adevăratul țăran, la 
această simfonie de mărire? Țăranul, necâjitul om al gliei, mo- 
jicul lui Beldiman sau Conachi, stors de bir, chinuit de slujba, 
lipsit da carte, lipsit de orice libertate, exploatat de toţi, cum 
se putea înfațişa ? Desigur că nu cu chipul şi asemănarea lul 
adevărată, desigur că nu: 


Oatenit şi plin de apă 
Cum vin sara dela sapă, 


um ni-l infaţisază poezia lui, această oglindă curată gi fără greş 

h sufletului i Ti trebuia cel puţin o haină de Duminică, său, 
dacă nu, o împrumutată haină în care-l invălea cu prisos fantasia 
exuberantă a poetului. Trebuia un ţăran frumos, un țăran sănă 
tos, un chip de mulțumire, de incredere în viitor, de putere, de 
bărbăţie, de seninătate, care să preamărească „Marirea Strämo- 
şilor*. Crearea unui astfel de țăran era o necesitate a vremii, 
Astfel ni lau dat poeții acestor zile. 


+ 


Orice mișcarederedeșteptare națională indreaptă în mod firesc 
atenţia asupra productelor poeziei poporale. Aici sint izvoarele, et 
premenesc poezia artistică şi-i dau putințade ase apropia de suflet 
unui poporintreg. Astfel, toate neamurile — în epoca lor de luptă zi 
țională, — Sau întors privirile spre acest izvor de viaţă, Asti 
sa intimplat şi la nui. Dela anii treizeci incepind. Alecu Ruse 
și alţii au ajuns a înțelege farmecul literaturii poporale, DI 
turi de robia egipteană, în care incătnșase limba noastră zue 
tul latinist, alături de poemele fáurite din expansiunea dorului 
de mărire, începe cu incetul să se desluşească un nou curent, 
intemelat pe principii mai sănătoase. Alecsandri, robit de trumi- 


Pat. TARANUL IN LITERATURA NOASTRA POETICA asa 


seța baladelor şi doinelor auzite din popor, în 
că o literatură rominească nu se ect eg wg 
d înrudire intimă cu producţiile folklorice, Astfel tinărul fiu de 
SC intors din Parisul care se trăminta de valurile unui spi- 
rit de avint liberal, în care triumfase de atitea ori infricosata 
maiestate a poporului suveran, unde condeiul unai Béranger adu- 
cea un prisos de vlagă şi sănătate în literatură prin versurile 
sale care slăvesu pe cei dela țară, venit din Paris unde răsuna 
tot mai puternic preludiul dezrobirii universale —tinărul fiu de 
boier în sările de vară ascultă pe strungarii şi bacii dela stini 
si rămine uimit de farmecul poveştilor, incătuşat de jalea legă- 
nata a cavalului. Din casa lui boierească, el pornește spre munte, 
se ridică pe piscurile Carpaţilor, privește soarele cum impleteste 
cununi de raze brazilor, vede vulturul plutind în paceu lui mă- 
reață pe bolta senină, vede Bistrița alunecind cu undele ei de 
argint, vede plutașii cu minecile răsirinte ferindu-si pluta de 
stinci, vede ciobanul răzimat pe măciucă cu ochii pierduţi în al- 
bastru, vede desfăşurindu-se departe cimpia largă, vede oameni, 
plugari, boi plăvani,— aude clopotul unei mănăstiri, aude o doină 
tremurată din Duer. şi în virful de munte pe perna de muşchiu 
tolănit,—ochii lui se închid a lene și din aceasta feerie a ochiu- 
lui, din această sărbătoare a firii, în fantazia lui se plamideşte 
cintecul... E soare, e cald, e pace, e senin... Firea întreagă își 
imbie podoabele,—şi omul e fericit. y 
; Și Alecsandri a fost omui fericit. Intreagi poezia lui s'a 
făurit purtind semnul acestei concepţii. EI a văzut de departe— 
a văzut de sus—din virful muntelui ori din fereastra casei sale 
boiereşti. Astfai a văzut lumea întreagă, astfel s'a infiripat con- 
cepția lui de viaţă, optimismul lui, astfel a privit şi pe țăran. 

In poezia lui patriotică se oglindesc problemele zilelor sale, 
pe care Alecsandri le zugrăvește cu mai multă putere, cu mai 
mult talent, dar care se infâţişează purtind pecetea ideilor do- 
minante. 

Idealurile vieţii politice actuale, se ivesc în poezia lui pa- 
triotică. Dela inceput, — înainte de revoluția fără singe din 1848 a 
țării romineşti, unirea principatelor, domnia lui Cuza, alegerea 
lui Carol,—pănă la războiul de independenţă, toate evenementele 
de oarecare însemnătate au fost cintate.... Alecsandri era un agi- 
tator zilnic, un suflet impulsiv cara totdeauna isi spunea cuvin- 
tul... fie alegere de domn, fie zidirea castelului Peleş, fie cununia 
unui prieten... 

Judecata lui, sentimentele lui, filozofia, nu s'a destăcut din- 
tre graniţele judecății generale a vremii. Astfel a privit şi pe 
țăran. In scrierile lui, în poezia lui el ne-a dat pe ţăranul pe 
care-l cerea judecata vremii şi pe care ni-l putea da sufletul lui 
de Petroniu. 

H privea pe ţăran cu simpatie, cu sentimentul de bună- 
voință gi dragoste al spiritelor umanitare, dar il vedea de de- 
parte. Părtaș al unei clase sociale izolată de țărani, el nu se pu- 


354 


tea cobori la acest om nechjit. 


ochii unui bun domn de pămînt. Dar nu 


boier să pătrundă In bordeiul părăginit al muncitorului, să in 


pe deplin nevoile acelei gospodării sărace. El vedea 


Purtind cofiţa cu apă rece 
Pe ai säi umeri albi rotunjori, 
Jana Rodică voioasă trece 
Pe lingă junii sămanători. 


VIATA ROMINEASCA 


La moşia lui el vedea pe țăran că 


se putea ca acest mi 


pitorescul, vedea Dt: 
răsturnată pe glin mat- 


1] 


| 


Ne-a dat un ţăran mulţumit cu intocmiri bune, cu DER. 


de avers : 


Pe cimpul 


Cosaşii lui sint „veseli”, + 


Şi cu apa ne 'nce 


«Siminttorii» lui sint gl 
„Cimpul* „răsună 'n mare Zgo 


cunost, vedem 


neted ies Ruminii cu-a lor piuguri, 
Boi plăvani in cite şese trag, se opintesc în juguri. 


„„subă "meet peste Co, 
pută udă «rumena»-i guriţă, 


cit de departe e această 


davăr,.. Alecsandri, dupa cum a indreptat 
rale pe care le-a cules, astfel a întocmi 


cata adevărata stare a IN 


vieţii lor reale 


itul bard, cit de depart a ` 
ider ër Ze, la plugul bietului ţăran, căruia prin te 
de împroprietărire nu i s'a dat nici un petec de pășune — 


plăvani în cite 


sint tot atit de departe d 


Romincuţa”.... 


umeţi, voloşi, împăcați cu su 
mot de voioasa arghţime — 
Cara a mai insista asupra poor lui Alecsandri care e 


| 


ranului romin. Desigur, țăranii în mijioai 


e însuşirile pe care li 


a de realitate au fost „Hi 


frumoasă irrealitate e poezia țăranului lui Alecsandri, i 


O 
ni-l arată în Pastelele gale 


unul singu 


oU) generale. 


mai departe la scriitorii 
r care să se desfacă 
Individualitatea puternică 


contimporani, mu VĂ 
de supt influența JU 
şi măsura mare de pă 


E TARANUL IN LITERATURA NOASTRA POETICA 385 


ducţie a lui Alecsandri era biruitoare gi stăäpines 

scriitor e care nu sa lăsat robit de en perna A oi 
condeiu n'a bätut drumul celor mulți, e Anton Pann. Pann insi 
e mai mult un puternic talent reproductiv decit un spirit crea- 
tor. Nici educaţia lui nu-l făcea să se atașeze la spiritul curent 
al vremii: „Dela lume adunate şi iarăşi la lume date“, acest 
motiv al scrierilor sale ii lămureşte deplin activitatea. Pann a 
fost mai mult un folklorist, si astfel felul cum în scrierile 
sale se înfăţişează ţăranul, e intrapat din măsura de judecată 
cu care țăranul se priveşte pe sme însuşi. Nu intră deci în ca- 
drele năzuinţelor noastre. 


Poezia lui Alecsandri a rămas stăpină mult timp. După 
marele maestru au venit ucenicii, epigonii, indispensabila ceată 
a drumeților fără noroc, care bat cărările unui suflet mare fără 
a putea ajunge vre-o culme. 

În acest timp indelungat, ţara rominească a trecut prin o mare 
prefacere interna. Principatele s'au unit, vechile forme ale vieţii 
de stat şi ale organizării sociale s'au înlocuit. Nădejdile ideolo- 
gilor de la 48 au fost realizate. 

In acest proces de dezvoltare internă, Rominia a urmat e- 
xemplul statelor din Apusul Europei. Şi în alcătuirile ei, deci și 
in consecvențele acestora, Rominia a ținut pas cu Apusul, 

In Apus viaţa constituţională a schimbat cu totul faţa s0- 
cietăţii, Pe ruinile feudalismului urgisit sa ridicat triumfătoare 
clasa burgheză. 'Pendinţele de innoire, de însănătogure, de egală în- 
dreptăţira s'au încorporat în lege. dar nu s'au tradus în faptă, 

Ideile conducătoare ale revoluției franceze, transpuse în rea- 
litate, nu mai sâmânau deloc cu concepţia lor ideală. Au ajuns 
parodii jalnice, adevărate caricaturi. Au revenit vechile nevoi în 
aita înfăţişare... Acelaşi absolutism al viei de stat, aceleași 
bariere pentru mulțimea nevoiaṣā, aceiaşi scară a ierarhiei 50- 
ciale. Societatea nu s'a mintuit de păcatele vechi... A rămas vie 
şi pe mai departe- aceiaşi frică şi ipocrizie... şi mai ales acelaşi 
ură în sufletele oropsite. 

Parvenitismul cu setea luidupă bani a cuprins in mreaja 
lui minţile. Sa ridică mulțimea de fabrici, o intensă viaţă co- 
marciala și industrială, Industria manuală se prăbușește, Capi- 
taliamul crează o întrecere uriaşă, pofta de îmbogăţire creşte. 
Se anunță o nouă clasă de covirşitoara influenţă pe toate tere- 
nale vieţii publice : plutocraţia, iar ca rezultat ai acesteia : mun- 
citorimea proletară. In locul aristocratului feudal : capitalistul zi- 
lelor noastre ; în locul iobagului legat de glie: muncitorul de fa- 
brică lăsat pradă puternicilor zilei. Un val nou de durere 
cutremură apusul... pari) zeng vieţii moderne n'a adus 
schimbarea. usurarea dorită. Sub bluza albastră a muncitorului 
de fabrică. e inima copleşiti de aceleaşi dureri ca şi sub suma- 
nul țărănesc. 

5 


E? VIAŢA ROMINEASCA 


Această prefacere a schimbat cursul ideilor în viaţa fi- 
lozofică şi literară din străinătate. Massa s'a emancipat de sub ` 
interdictul bimillenar cu care a fost oprită de a intra în artă i 
literatură. Acum sa ivit deodată zdrențuită, palida de foame, 
cu trupul diform de-o munci de robi, cu sufletul zbuciumat de 
ură. La banchetul mare al vieţii, pentru aceşti nenorociţi niei 
cind n'a fost o masă întinsă. Statul şi societatea le sint vi- 
trege şi astăzi... dar arta şi literatura ba primit. demult... (Cour- 
bet, Millet, Meunier...) Valorile estetice se inlocuesc și şcoala 
romantică se pierde. Arta ţine pas cu evoluţia ideilor morale 
ale vremii, pe care le ltmurește atit de laminos ginditorul Spen- 
cer: nimeni nu poale fi pe deplin moral pănă nu toti sînt morali; 
am poate fi nimeni cu totul liber, pănă cind toți nu sint liberi; 
nu poate fi nimeni pe deplin fericit, pănă ce toți mg sint fericiţi, 
Acest altruism e nota distinctivă a creaţiunilor literare din e 
poca nouă. Acesta e crezul nou al artei din apus. 


D 


Cam prin imprejurări similare a trecut Rominia în prefa- 
cerea sa, Forma apusului a fost introdusă și aici, şi s'a lucrat 
cu multă căldură pentru realizarea lozincelor vremii... Dar pe 
cind in apus zdrobirea feudalismolui s'a savirşit, prin clasa bur- 
gheză cure se întărise, în Rominia intocmirea nouă a rezultat 
din străduinţele citorva fii entuziaşti de boeri, O clasă burgheză 
dătatoare de măsură nu s'a putut crea încă, cele două clase: 
boeri si tărani av rămas si mai departe, „Cei mai culţi— cum 
serie d. Gherea—din păturile sociale superpuse, chiar sub can- 
ducerea oamenilor care aparţineau şi aparţin generației dela 1545, 
au început să organizeze statul modern şi astfel s'a creat 0 0: 
cupaţie care a luat proporţii mari în ţară la noi : politica şi 0 
ocupaţie ale chrei proporţii sint curat îngrijitoare ` politicia- 
adem, 

Vechea stare de lucruri încă nu s'a curmat, și toate sule- 
rințele vechi ale ţăranului nu au fost alinate. 

Mişcarea literară a apusului, care îşi înlänțuia simpatia de. 
cei mulţi şi nedreptăţiţi. trecută in Rominia, trebui în mod & 
rase să îndrepte privirile nu spre muncitorimea de fabrici, care 
nu există, ci spre țărănime. 

O nouă concepţie primeste intrupare potrivit acestor idei. 
Iubirea adevărată a țărănimii, dragostea de moşneanul muncitor, 
înțelegerea durerilor gi bucuriilor lui câlăuzesc condeele 
Scriitorul nu mai vede în ţăran nici pe mojicul lui Beldiman 
nici pe rumenul plugar mulțumit al lui Alecsandri, ci pe munci- 
torul necăjit al pămintului, pe bietul om dela ţară care tinjeşte, 

Eminescu, acest profet al gindirii romineşti, e luptătorul. 
dintăiu al noului curent. care prinde tot mai puternice rădăcini Și 
determină şi judecata literară u zilelor noastre : 


ŢARANUL IN LITERATURA NOASTRA POETICA En 


e 
ge o o o 
- 


Vai de biet Romin săracul, 
Indărăt tot dă ca racul; 

Nici îi merge, nici se'ndeamnă, 
Nici nu-i este toamna toamnă, 
Nici e vară vara lui, 

Şi-i străin în ţara lui! 


Unde sint cîntecele de mari j SES 
al jul Aleacandri ? mărire, unde e avintul ditirambic 


Numai umbra spinului 
La ușa creștinului... 


Unde sint <Sămâănătorii» voiogi, unde e aristocrați - 
dică cu umerii albi rotunjori 3. ` men 

Schimbarea e evidentă... si nu è nevoe să mai insistăm 
Dela Eminescu pină în Ziele noastre conzepţia scriitorilor în a- 
ceastă materie nu se schimbă. 

Pentru poetul zilelor noastre, doina: 


Nu-i plinsul unei inimi numai 
Si-al unei clipe trecatoare, 

Ci neamul nostru 'ntreg îşi plinge 
Durerile de cara moare! 


O iluzie stărmată de demult sint cuvintele vechi: Doină, 
doină, cintec dulce... 

In asemenea accente cintă pe țăran Viăhuţă şi dela dinsul 
întreagă pleiada literaţilor nou-veniţi. Datoria noastră fiind a fixa 
un curent de idei, nu vom stărui asupra scriitorilor singuratici. 

Unul singur ni se impune, a cârui apariţie e hotăritoare pen- 
tru viaţa literară a neamului nostru şi care se înnalță biruitor 
deasupra, al cărui condeiu a zugrăvit cea mai mare parte din 
povestea ţăranului nostru ` e George Coșbuc. Cuprinzind în ci- 
teva cuvinte concepția litarară a lui Cosbuc, vom spune că 
Cosbuc e cintărețal frumosului rea/ în viaţa tāranului romin, cu 
deosebirea a ţăranului ardealean. Poezia lui Coşbuc e o poezie 
adevărată, 

Vom cita frumoasele cuvinte ale d-lui Gherea: „Coşbuc a 
trăit la țară; mic copil. el se juca şi se trintea in zăpudă cu 
copiii pe străzile satului, de aceia peisajul lui sătesc de iarnă e 
ușa de adevărat, Piâcău.el se juca cu fetele ; dragostea țărânea- 
ach o cunoaşte nu din auzite, de aceia e atit de duioasă, fru- 
moasă, naturală în poeziile lui. Toată viața țArânească dela bu- 
curia şi veselia nunţii pănă la durere morţii, toate necazurile 
țârănesti, le cunoaște Coşbuc, nu din cărți, ci trăite de 
el, le cunoaşte prin legătura de singe, de aia intreagă 


338 VIAȚA ROMINEASCA 


această viaţă e zugrăvită cu adevăr Și atita sinceră simpatie, 
Si iarăşi, natura minunată a cimpului şi munţilor Coşbuc o 
cunoaşte nu din peisagele pictorilor ` ei n'a venit la sat să res- 
pire aer curat, ei nu s'a îmbrăcat ciobăneşte pentru bal mascat”, 
Alaturi de farmecul vieţii ţărăneşti, alături de frumosul acestei 
vieţi patriarhale, ochiul cercetător al poetului a pătruns şi în 
taina durerilor acestui neam da oameni. El a înţeles păsul lor, 
a cunoscut vrerile lor, nu s'a imbătat de soare, ca ochii lui a- 
jungi la intunerec să nu mai vadă. A rămas inftint de jale în 
fața omului legat de glia care hrâneşte pe alţii... și în sufletul 
îndurerat. de amărăciune, cu inima falgerată de fiorul durerii 
strămoşilor săi, cu patimă sfinta de profet a încătugat În vers 
această durere mare... durerea celui „fămind şi gol, făr'adăpost“. 
E o glorie a literaturei romineşti această cintare. 


» 


Poezia „Noi vrem pămint* va fi un simbol de indrumare 
pentru literatura viitorului. Artisul de astăzi şi artistul demini 
sînt luptătorii durerilor mari. Vremea noastră cere cintăreţi ai a 
devărului. Zilele noastre sint grele. Omenirea se zbuciumă bolnavă 
de suferinţe. Adevhrate sint cuvintele ginditorului `" 

„Spiritul vremii a davenit serios şi va trebui să indrume 
pe alte cărări arta; arta, orice ar zice Schiller, nu poste fi sit- 
cer veseli, cînd viața e serioasă... Fața poate ride, dar buzele rămin 
mute. Zădarnic se va socoti, în mindria ei, un loc sfinţit, în care 
nu va trebui să răsune ecoul luptelor şi durerilor din afară, 
adevârul dur îşi reclamă drepturile sale... Arta până astăzi tre 
sirea minioasă de cite ori o bucată de adevăr brutalii tulbura 
cercurile pașnice... Numai chipuri senine se cereau.. De-aceia H 
zugrăveau pe ţărani totdeauna cu feţe rumene şi vesele, În 
haine totdeauna curate, simbolizind binecuvintarea muncii, bu- 
curiile vieţii dela ţară. Chiar și cergitorii păreau oameni cutu 
daţi în mulțumire pașnică, cu obrazul plin de sănătate şi frú 
museţă. învăliţi în zdrențe estetice“... Dar judecata vremii s'a 
schimbat... „In toate părţile desluşim o luptă indărătnică și ar f 0 
răutate a sufletului să vedem şi mai departe în acest popor În 
durerat un obiect de petrecere... Judecata superioară, într 
curent umanitar al vremii, le-a dovedit silite şi fără gust git- 
mele asupra cărora se ridea odinioară .. Viaţa modernă a Ino- 
tat a fi un episol umoristic pentru artă zi a devenit un serios 
adevăr... Arta nu mai are dreptul să giumească, trebue să vor 
bească despre ce în adevăr aa întimplă şi să lupte pentru ad 
văratele devize ale vremii“,..*) 


1) Groos, Der nestetische Genuss. 
R. Muther, Geschichte der Malerei, 


TARANUL IN LITERATURA NOASTRA POETICA 339 


Artistul de astăzi e un | 
d ‘ ; uptător. Creați 
morar a odinioară, să fie o frumoasă a age TA gl ` 
eege A de să iofierbinte, să starme, şi să aduca o jetricică 
e irea unei lumi, care va fi nouă în inte S 
riilor omeneşti, o Ka ina 


E atita zbucium nobil în cuvi i 

- 1 ntele lui Nietzsche : 

we „Visez tovărăşia unor oameni implacabili, E îi cunosc 
Air vip ` care vor să se numească zdrobitori, care înfig în toate 
iasă d iesti ea se jertfesc pentru adevăr. Răul şi minciuna să 
ținem ta - pesimiştii leneși şi de resemnaţi, noi nu ne 


Suflet i ; 
ana amana EN ti ta Mr aa 
ere op Sa Kee mamai Se Eet Zen 
așteaptă o alinare $ ga e EN a tuturor care 
setei judecăţi & dreptății eta ES frumosului si altarul întrico- 
Acestor altare să ne închinăm ! 


Octavian Goga 


Fragment 


In fața-mi se'ntinde-al cimpiei cuprins 
In limpedea serii splendoare, 
Cu galbene lanuri pe şesul întins. 


In jur, ca zăpada ce-asnoapte ne-a nins 


Sta volbura 'n alba ei floare. 


lar soarele-apune, şi-acolo "mir un loc 
Cu roata-i pamintul atinge ` 

Cum cercul şi-l bate copilul în joc, 

Eu nu ştiu ce mină şi discu-i de foc 
Pe marginea lumii-l impinge. 


Un tren a trecut în nebunul său fel 
Şi-adreptul spre soare-ăcum pasă, 

In soare s'afunda, şi parca prin el 

Vrea lacoma fiara sa-şi scurme tunel 
Şi "n golul cu stele sā iasa. 


Acum e vârsare de flacâri spre-apus 
Ca 'n noapte cind arde-o padure. 

Se stinge și-aceasta, și soarele-i dus, 

Şi- Amurgul din vale ia drumul în sus 
Spre munţii cu creştete sure. 


e FRAGMENT 


Şi fluturi şi paseri aripile-și string 
Catindu-şi veghiate limanuri. 
işi freamata boarea doinirile "n cring, 
Izvoarele cinta şi spicele pling 
Cind luneca vintul pe lanuri, 


Soseşte-apoi timpul cind cerul a prins 
Tutindeni egala coloare 

In toate-ale lui din imensu-i cuprins, 

lar noaptea tacuta 'n vazduhul invins 
In liniște 'ncepe sa zboare. 


Invie-ale firii tacute puteri 
Şi-urzesc, miriade de multe, 

Şi leaga pe mine cu astazi de ieri; 

Vad ochii cei tainici ai altei vederi, 
Vin alte auzuri s'asculte. 


Şi-atita durere şi galben amar 
Si-atita neliniste tace, 

Şi inimi trudite ce pling inzadar- 

O, cit ești de bună, cea fara hotar 
In taina ta sfinta, tu Pace! 


George Coşbuc. 


ë 


Un caz special 


Multă vreme n'am să uit ceia ce mi s'a intimplat odată 
la Constanţa, cînd dintr'o slăbiciune păcătoasă a mea, am im 
trat într'o încurcătuză, din care veţi vedea îndată cum am egit, 
Stăteam la o cofetărie, aproape de statuia lui Ovidiu, 
sorbind dintr'o cafea turcească. Pe cind mă gindeam că râu am 
făcut da n'am spus să mi-o facă ceva mai dulce. de pe trotua- 
rul din faţă, văd îndreptindu-se spre partea unde mà sfam 
un domn de statură potrivită, cu barba rotundă, neagră, care 
ridea la mine. M'am uitat la dreapta şi la stinga, pentruca sì 
văd dacă nu-i răspunde cineva, dar nu văzul pe nimeni, şi dom- 
nul acesta veni dropt spre mine, întinzindu-mi minile. 
— Ce mai faci și de cind eşti aicea? mä întrebă el cu 0 
foarte veaelă, TOUSE 
Oricare din d-voastră, dacă ar fi fost în situaţia mea, kar 
n intrebat desigur: «Te rog, domnule, să mă Ier, dar cine ee 
d-ta?» sau «văd că te cunosc, dar nu ştiu de unde». Aen ai 
fi trebuit să fac şi eu, cu deosebire că eu nu-l cunoşteam deier, 
Väzind insă bucuria pe care o manifestase la vederea meg, mi-a 
venit greu să-i pun o astfel de întrebare şi. rizind şi eu ba din- 
i, Î-am uns: A 
a — Bez fac? Iaca am venit la Constanţa, Apoi în gin- 
d eu: «Mă confundă cu altul». 
e: jez Bi, comedia dracului, dar ep pare cà te vâd, imi 
use el, aşezindu-se pe un segun lingă mine. i 
ini “a am ris ae afin ris care arăta oarecum că aceleași 
te mă stăpinesc şi pe mine. 
Kerg cind osti în Constant, domnule Ichimescu ?... mi 
intrebă el. Ă | i 
— De aseară. — Apoi în gind: «Jchimescu ?... mă confun 
eu». S 
e RA si-l previn oare că nu sint fratele meu, 548 
las conversaţia să meargă mai departe ? - 
a — Ţi-a SC drept, mi-era dor de d-ta, continua el. Cind 
te-am văzut adineoarea, am zis: «laca şi Domnul Ichimesti, 
şi mi-a făcut mare plăcere...» 


Es UN CAZ SPECIAL, ` 393 


ge dé mă jasiek cu fratele meu». 
„__— tocmai vorbeam de d-ta cu Panai iù i 
Mihai Panaitescu gi cu Balaban... i-am văzut reg pe dingi lepra, 
. _ „Panaitescu ?... Balaban? Dar aceştia sint cei mai buni 
prieteni ai mei. Vra să zică pe mine mă cunoaşte--mäà gindii 
su—nu pe fratele meu“. M'am uitat la dinsul cu atenţie, cer- 
rr Eger gre sade gi a ne-am cunoscut. dar imi fu 
n -mi aduc aminte, măcar de . i 
imi era p totul n bre e Dope te NAPAA: DN 
— Parcă te văd în Buzău .. cind gedeai pe strad 
Bonaparte... imi spuse el. 7 E EERON 
Intradevár, in Buzău stătusem intro vreme pe strada aceia, 
«Mare comedie» mă gindesc en. — 24 de mult eşti in Cons- 
tanța? i-am întrebat, 
— De cind um venit din Buzău. inca sint opt ani... ba 
nu, şapte... ba opt... tocmai in vara asta, 
M'am uitat din nou la dinsul, dar în zădar ; chipul lui nu-mi 
spunea nimic. 


— Și zi, acu la Constanţa... zisei eu, neștiind ce să-l mai 
intreb... 
„_— Da, şi mulţumesc lui Dumnezeu, imi merge bine... mai 
vine decit in Buzău. Poate nasi fi plecat de-acolo, dacă n'aşi 
îi avut de-aface cu nebunul cela... Stii chte-am tras cu dinsul, 

— SCH, mă luă gura pe dinainte, apoi rămâsei ginditor. 

— Nu pot să zic că nu mi-a dat ce mi se cuvenea... dar 
era de-o violență... de-o violenţă... îl cunoşti acu, ce să-ţi mai spun, 

—  Intr'adevăr e tare violent.— Apoi mă gindii : «Ce dracu, 
mă ramolese Ze 

— Tot aşa se poartă el cu lumea? 

— Cum îl ştii, zic. 

— Dar cu Creditul ce-a mai fâcut ?.. Avea el un proces... 
spera ile-acolo lucruri mari... 

Câutai să-mi amintesc pu toţi cei care avusese procese 
cu creditul, dar nu-mi veni in minte nici un nume. 

— Iaca, zic, in privința asta, n'oiu ști să-ţi spun. 

- Agui el, scump la tărițe și eften la făină... 

— Apoi asta-i decind lumea, zic eu: «scumpul mai muit 
păgubeşte şi... 

— Ştii că nu teni schimbat deloc, domnule Ichimescu ? 
mă intrerupse el, thindu-mi proverbul, 

D'apoi şi d-ta, tot cum te ştiu. 

Afară numai că la Buzău nu purtam barbă... 

— Ce are-a face, zic en, văzind cam selintit-o, barba nu 
schimbă aşa de tare. ,. în tot cazul eu te-am cunoscut com te-am 
văzut. .. 
— Aş! protestă el, eu m'am schimbat mult... 

— Må rog, toţi birjarii aici poartă fesuri? l-am intrebat eu, 
nelăsindu-l si termine. j 

— Nu, sint şi de ceilalți... uite unul. Dar cei mai mulți 


294 „VIAŢA ROMINEASCA 


sint Turci. Să nu-ţi faci EES o idee rea de dinşii.... Turcii sint 
oameni foarte cum se A i 

Po cind el igi dezvolta această caracterizare etnologică, en 
mă gindeam la un singur lucru: „Nu purta barbă... fără barbă”, 
şi mă uitam la dinsul, cercind să mi-l inchipui fără această po- 
doabi bărbătească. Insă nimic! Simţii că 'nebunese. ` 

— Si, vra să zică, iţi merge bine la Constanța 7 

-< 3 tot cazul sint mai multumit decit la Buzău. Der 
Vasilică ce mai face ?.. Trabue să fie mare acu. 

Ma uitai la dinsul cu cea mai mare atenție. Zădarnic ! 

-- E mare, umblă Ia scoală. g 

Pe cind eram în prada unei pelinişti exasperante, din pri- 
cina situaţiei critice în care mă păseam, deodată, nu atit din 
realitatea vreunui fapt, cit dintr'un fel de iluzie, născută din Si- 
guranţa cu care el intra în toate amănunţimile vieţii mele, mil 
s'a părut că-mi trece pe dinainte un chip foarte vag Și dedemult, 
o amintire palidă şi fogitivă, și îl întrebai : 

— Mă rog, dumneata n'ai fost la căile fierste? 

— N'am fost niciodată... Tot ocupația asia am avut-o in- 
totdeauna. Mi se pare că m'ai cam uitat, domnule Ichimescu, i- 

el cu o oarecare durere. 
îns — Parească Dumnezeu !.. nu te-am uitat, mă grăbi eu, 
cum să te git 3. . Se poate?.. ştiu că tot ocupaţia asta 0 aveti 
si în Buzău... 
; Şi în mintea mea mă gindii cu spaimă: „dacă cumva mă 
întreabă cum îi chiamă şi ce ocupaţie are. .. m'am facut de ris”, d 

— Mă rog, vroiam sàta întreb: lucrările portului sint pata ` 
Stiu că s'au cheltuit mulți bani... i 
BI începu să-mi vorbească despre port, Eu mă uitam là 
dinsul ascultindu-l, fară să ştiu ce spune, chinuindu-mă să-mi 
amintesc ce cunoscuţi fâră barbă am avut acum opt ani. Silinţile 
mele erau insă zădarnice, Incepuser să mă indoese cu tot dimi- 
dinsul de soliditatea minţii mele, 

— Dacă vrai să le vezi, putem merge impreună, îmi spuse el 

— Ce să văd? 

— Lucrärile portului. 

— Acuma n'am să am vreme. > 

— Ai venit cu vro treabă in Constanta, ori numai așa dn 

Aere ? 

ES — Agi vra să viu cu toată familia, şi um venit cu nevastă 
meu să inchiriem o casă. Nevastă-mea e la o prietenă Ap, 
şi ne-am dat intilnire itici. véi 

— Casele sint foarte scumpe, Cum E sarge ce 
parcă innebunesc aicea... așa pre cer, Så vezi pe ce p 
eu 0 mie cinci sute de lei pe Ce pentrucă-i cu fața i 
mare. Ştii oe"... E la doi paşi de-aicea,.. dacă vrei, haide, 
să vezi, 

— Cu plăcere. 


i UN CAZ SPECIAL 19% 


pm platit şi am plecat. 
ma luat de braț. Pe ci A 
profilui lui, căntind GH nd mergeam astfal, mă uitam i 


L runa să mi-l închipuiu fàr% bar 
marină lui nu-mi spunea nimic.. nimic... dice marea n dezes- 


Cam mergeam, deodată imi veni in minte: 

„Dacă cumva èe vrun escroc, care crede că am bani și 
mă duce cine ştie unde... in vr'o cursă... şi te pomeneşti ch 
zice apoi, ch m'a prins la femeea lui, Mai ştii ?* Şi m'am uitat 
foarte bànuitor de data asta la dinsul. Apoi tare: 

— Apropo, ce-ţi face cucoang? 

— Cucoana ? Care cucoană ? Eu nu sint insurat... 

— Nu ?... Parcà la Buzău. A, da! dat. bine zici... 

El îmi zise foarte jenat: 

— Ştiu ta ca vrai să faci aluzie.. La Doamna Mavrichi,., 

Pentru prima oară auzeam acest nume, 

— SI ES n'am fâcut nici o aluzie... 

— Nu mai apăra, că acu nu mă mai supăr. Si 
el ţi-a vorbit de e Ve 

— Care el? 

— Păcitosul cela ! 

— Na. iți spun drept ch nu mi-a vorbit. 

— Ei, degeaba, nu te cred... Toţi era siguri atunci că 
intre mine şi Doamna Mavrichi erau leghturi... 

e Mavrichi 2... Toţi eram sigari? Vra să zică şieur. Păcui o 
sforţare extraordinară... Nimic! 

— E drept că am auzit şi eu așa cevu.., zisei, văzind că 
n'am încotro. 

— Dar sper că n'ai crezut 

— Tio spun drept că n'am crezut. 

— Si ce mai faca Madam Mavrichi ? mă întrebi el—Nici 
pe dinss n'am mai văzut-o de-atunci, 

— W'am văzut-o nici eu cam de multișor, 

— Tot trumoasă-i ? 

— A mai imbâtrinit ceva... ee, — oricum, sint opt anl... 

In vremea asta am ajuns acasă la dinsul. Casa era cu 
donn rinduri şi era acezată pe țărmul mării. Ne-am suit pe 
niste scări şi am intrat într'o odaie spațioasà din rindul intăiu, 
Ne-am aşezat la geamul pe care al l-a deachia. Marea se întin- 
dea departe, câtră linia orizontului. Mă uitai spre răsărit, cău- 
tind să stribat cu privirea depărtarea întinsă, pănă la stincile 
Caucazului. 

— Foarte frumoasă privelişte! zisei eu, 

— Bio vezi iama... 

El poranci sä ne aducă dulcaţi el cafele, pe care le bhurăm 
nitindu-ne lu valurile mării. Şi în dispoziţia aceasta mi s'a pà- 
rut și mie că-l cunoaştem întradevăr de mult, şi m'am simţit 
mai liniştit, privindu-l ca pe o veche cunoştinţă. Totuşi, după o 
bucată de vreme, am inceput să mă plimb încetişor prin odaie, 


306 VIAŢA ROMINEASCA 


trăgind cu ochiul dacă n'oiu vedea vr'o scrisoare, sau altceva 
din casă, de unde să pot şti la cine mă aflu. Munca mea ins 
a fost și aici zădarnică, și fiindcă se apropiase ceasul de inti- 
nire cu nevastă-mea, am plecat amindoi. Wi 

Pe cind ne intoarceam, mă gindeam cum să aflu cine-i. „Sà 
mă fac că i-am uitat numele, nu-i un lucru așa de jignitor, și 
să-l intreb pe dinsul. Şi poate, din obişnuință, pe lingă nume, imi 
va spune și pronumele“. 

— Mă rog... Cum ţii 
Scuză. .. ţi l-am uitat. 

— Neculai. 

— Aşa, că bine zici! Să mă Ier că de Sfintul Neculai nu 
ţi-am trimis felicitare... : 

— Aşi, ce area face? Nu un la astfel de lucruri.— Apo 
după o pauză :— Dacă vrai, deseară poţi dormi la mine. VA 
pun o odae la dispoziție. ; ) 

— Nu, iţi mulțumesc, frate Neculai, .. mi-ai făcut o mare 
plăcere. .. ţi-o spun drept... nu vrau să te mal supăr. 

— Nici o supărare, 

Imi veni alt idee ` 

— Dacă mă hotărăsc să venim aicea, te rog să mă ajuţi 
să găsesc o casă cu chirie. 

— Cu cea mai mare plăcere, 

— Eu plec astăzi şi-ţi voiu scrie din Buzău. Cum îi 
adresa complectă ? 

— Pune Constanţa. . e de ajuns, 

Tocmai ajunsesem la cofetăria de unde plecasem, Eram 
hotărit să-l las, cind deodată väzui pe nevastă-mea, care voma 
la locul ştiut. Vazindu-mă gata să plec, îmi făcu semn cu Gr 
telul să ramin. MA gindii să-mi iau repede ziua bună dela din- 
sul, pentru ca să evit o mică catastrofă, dar în loc de această, 
îl întrebai ` 

— Cunoşti pe nevastâ-mea ? 

— N'am avut această plăcere. 

Simţii că-mi vine leşin. f 

Nevasti-mea se apropiase, EI ei potrivi cravata și salută 
foarte respectuos. Nevastă-mea mulțumi, apoi se uită la mine, că 
pentru a-mi zice: „De ce nu mă recomanzi ?* El avea aceiasi 
expresie. 

O sudoare rece mà cuprinse pe de-antregul, 

— Te rog, dragă nevastă, dă-mi voe pentruca să-ţi prezint 
pe unul din cei mai buni prieteni ai mei... de care Dam 
odată... ba de mai multe ori... mata iţi aduci aminte... am făcut 
şi un chef—aici cercai să rìd—da... da... amicul Neculai... cunoț- 
tinţă veche... am fost şi i-am văziit casa... admirabilă poziţie. 
marea... 
Nevastă-meu părea din ce în ce mai surprinsă, Mă inturasi 


numele ?... numele de botez.. 


S 


UN CAZ SPECIAL 397 


cătră dinsa şi-i 
ice repede, 
“ simţi că se petrece ` : 
mele, g Zap vadit jenat sl, echten Gott 
— deranjez... scuzaţi, vă rog, domnule Ichi 
— Nu ne deranjezi deloc... dinpotrivă, ne faci sg SR 
S we oate Doamna crede că am mai făcut vrun chef... zise 
utind, pe cind nevustă-mea se apăra de această insinuaţie 
Eu simțind ironia lui, l-am lăsat să se ducă fâcindu-i insă 
tot felul de manifestări de simpatie, care de care mai ridicule 
ze ab piecas, ne ge cu nevastă-mea, i 
— Cea insemnat purtarea asta, mă rog; totdeauna imi faci 
o Eai m este acesta, căci nu te-am auzit niciodata vorbind 
— Nici eu nu ştiu cine-i. D văd acuma pentru prima oară. 
— Se vede că vrai să-ţi baţi joc i E 
em BE H baţi joc de mine, adăugă nevastă- 
fiind sigură de aceasta, nu-mi mai adresă nici 
tot drumul, Eu mă gindeam: „Cine dracul să fie?... Sat, Si 
bag gt Lee Lance ei Mavrichi... mare comedie...“ 
S am fel de fel de întrebări, 
e an Geen la care nu puteam ap dau 
um am ajuns la otel, am lăsat pe nevastă- 
pornit-o înapoi foarte neliniștit, d MEE BS 
— Unde te duci ?... Ce ai? mă întrebă femeia mea. 
— N'am nimic... așteaptă un moment. am o afacere... 
M'am intors într'un suflet, la casele lui, 
Pe trotuar trecea o bătrină: 
— Mă rog, mătugică, cine șede aici, în casa asta ? 
— Nu ştiu, mâiculiţă ! 
Fuga peste drum, 
— Te rog, domnule, cum li zice unuia, care gede aici vis-ă- 
vis.. nu-i tocmai nalt... cu barbă neagră ?... 
— A fi domnul Constantinescu, zise omul nitindu se cu- 
rios la mine. 
— Constantinescu ?... Unul aşa... potrivit... cu barbă... 
— Da, domnul Constantinescu, 
— Și mai cum? 
— Neculai... Neculai Constantinescu. 
— Neculai Constantinescu... Şi ce face el? 
-- Nu ştiu, întrebaţi la dinsul, mi se pare că nu-i acasă. 
— Nu. Ce ocupaţie are? 
— Contabil la Papadopulos. 
— Contabil la Papadopulos.. iţi mulțumesc domnule ! 
— N'ai pentru ce, 
Am pornit gindindu-maă: „Neculai Constantinescu... Constan- 
tinescu Neculai, Doamna Mavrichi,... Contabil la Papadopulos... 
Ge dracul, mă ramolesc ?* 


şoptii hotărit printre dinţi: nu lungi vorba... să 


D D. Pătrășcanu. 


eg 


Moș-ajunul 


Cu barba de-un stinjen şi plete frumos înflorite, 
Păşind în toiagul tăiat dintr'un ţurţur de gaeat, 
Din munţii de piatră, mergind spre cetățile ţării, 
Zorit a pornit Moș-Ajunui de azi dimineaţă. 


Flori albe pe drumuri, prin lunci ghiocei de zăpadă. 
Pe codri, pe văi, şi pe dealuri ninsoare el cerne 
De-ajunge la ape, moşneagul doar mină ridică, 

„Şi 'ndată 'nainte-i largi poduri de sticlâ-şi aşterne. 


In cirjă el trece de-alungul pădurilor albe, 

Le lasă, şi merge, și merge spre zāri neştiute, 
Departe l'asteaptà copiii să-l ia cu colindul, 
Şi dorul de dinșii îl mină S'ajungă mai iute, 


„Grăbeşte bâtrinul.... Troenile viforă "p juru-i, 
Stejarii mugind îl salută cu-udincă "nchinare, 
Vintoasele vue, şi cale de-o poștă drept crainic, 
“Salbatic! crivâţ gonește, sunind din fanfare... 


Şi iată-l, spre sară, ajunsu-i... Copiii dau chiot, 
In cireă-i sar unii, iar alții în barbă-i s'ugaţi. 
Ba unii mai aprigi cu larmă nebună s'avintă, 
„Se Salt 'n picioare şi iată-i călări pe mustață!... 


a SAUER, 


pinza Bătrinul... îi strigă micuţii, trăiască...» 
orei a cu daruri alese s'aruncă grămadă KI 
ȘI iată răsar jucării din adincu-i puzderii, 


lar Moșu-i priveşte zimbind cum se 'ntrec de ia pradă 


Dar iata... luminile 'ncep să s'aprindă la geamuri 
SO din barba cea mare sar jos cite unul, 
Și n cete voioase pornesc cintăreţi cu colindul 

Vestind bucuroşi că din munţi a sosit Mog-Ajunul 


Primiți-i, primiţi-i !... Ei vin purtători de «Flori dalbe» 
Şi-aduc la ferestre norocul şi voia cea bună, 
Primiți-i... ei poartă nădejdile zitel de mine, 

Si'n cintecul lor e credința și legea străbună!,.. 


Const. Mironescu, 


E 


Expoziţia artistică dela Ateneu 


e 


— Kimon Loghi, Ştefan Luchian şi Oscar Spaethe. — 


Trei din pin ri noştri de frunte ni se înfăţişează cu 0 nouă, 
ică. O mulţime neobișnuită de vizitatori În 


în gustul publicului nostru, că în el a crescut nevoia unai vieți 
sufleteşti mai intense. şi al doilea, că artiștii noştri răspund a 
ceatei nevoi. 

Reciprocitatea acestor interese, pe lingă folos, are Însă și 
scăderila salo: echilibrul cere concesiuni reciproce făcute nu to- 
mai in favorul artei. Urmează de aici, că o parte din oer 


negativă, trebue să se intereseze critica serioasă mai vi 
tos la noi, unde concesiunea artistului e mai tare impusă é 
condiţiile existenţi materiale. Trecem dar peste ele, și căutam 
partea pozitivă, partea bună, progresul operei de artă la artiști. 
Din fericire ea există ; și aceasta, 
tatea simplă, explică in viu ce a stirnit în public expo 
ţia de la Ateneu; indivizii singuratici pot greşi adeseori Di 
i lor, mulțimea însă e fozestrată cu un instinct 4p 


şiri, care nu înşală agteptările, le mai binevoitoare, O pi? 
bună din mănunchiul de flori ale daltei şi poată, ce ni a 
bie ochilor, poate sta în chip cinstit şi la său In orice "H 
poziţie a plină 


EXPOZIŢIA ARTISTICA 
DE LA ATENEI 


S Locke 


„Pe malul Dimboviţei” 


„Ciobanul cu oile” a Lamia 


„Viața Rominrască” 


EXPOZIŢIA ARTISTICĂ EXPOZITIA. ARTIS 
DE LA ATENEI | RTISTICA 


DE LA ATENEU 


~ — 
ma ` 


A 


ke 


D 
- 


r 
` 


ia 
AN, 3 
t 
 : — 
A 
G 
Ki 


` 


` 


pet e a m "e 
Kids AA 


„Un tip“ Kimon Luisi 
„În pâdure* K time Laghi p 


„Viața PRomincască” 
„Viaja Rominească” 


EXPOZIȚIA Radek 
DE LA ATENE 


„Viaţa Romineasod* 


„Sylen“ 


„Pictorul Luchian” 


Dave Spiche 


sp 


Dasar Stäre 


Bunn 


; 
i 


E LW GA 
DEET 

leg Mai luu 
Sisi ` Set E EE seat SERE 

ET și TTH HEF AE PIE E iii 
gl TI alani 
azil he UR 
patt Deet Heng eene 
H Zei 5 Tanen ai 4 
pt afp ni etern re 
RE Hait şi REG n E 
TRETE AE EEPE CEET SH 


r 


H VIAȚA ROMINEASCA 
ER ee 


i atit mai 
frumusețile clasice ale patriei sale, țara cu 
Gerten, ET Gen cu cit ea apare cu idealul basme- 


adevărat im- 
de un efect nespus de pitoresc, cu 
Ee Eet, e oraşul Cavalla. De lai vedea rii 
Pinza şi n'ai ști că există în adevăr, ai f ispitit să crezi 


je și iate în linii drepte şi încunjurat de ziduri 
air arh ae cuibărit pe culmea înaltă BS Wë Ze? 
moatoriu, care l/'apropie atit de mult de cer, fncit iţi pe re 
se află pe o altă planetă. Supt el se coboară nä m ripă vi 
ticală, povirnişul de stinci, la poalele cărora en ba ză pl i 
neadorwitele ape ale Bee rod E i i pă d „tă 

j S e 0 mină 

pie eet de alta coastele şi marea umbrite de mun- 


) margines Cavallei. Dacă la acestea 5 ar adàoga 
regi A arena tea o parte a cetăţii, am avea un ge? Si 
tie in care s'ar nemuri in colori O capodoperă 3 peisaju Le pei 

Seria se continuă cu un alt tablon de Wa E a A) 
E tot un asfințit de soare, care "și aruncă pe teres 


i saliu] favorit al artistului, însă cu tonuri 
E E Doru albastruri-viorii ce zugrävesc de minano a 
veziu) umbrei. Curtea morilor de NI e aer Bes CEA 

ici i „Un aer de linişte, stiu, 
E ee? un reflex al firii melancolice a Gegen 
gti stărilor jalnice din patria su pustiită de salbatice er ër 
Această vădită dragoste de singuritate, de Ge E 
mai pronunțată în Seara, prin care artistul cu GE e en 
adinci, întrun cadru aproape clasic, imprumutat nur pal cn 
E 
copaci şi răsfrintă in apa in layt i knk oat ae 
iei. cind lumina sè ingină tăinuind cu u nurg 

See Ae reculegere, de adincire in sine, de visare A e w 
evlavie, ceva din ceia ce te mach în celebrul „Angelus 


e redată toată poezia nemărginită a orizon 
zehn E e şi a siluetelor vinete ale ostroavelor pief 
erg d Beie contrară ne produce Pe malul ees KL, 
alt colţ din Macedonia: in faţă, ciţiva pini — umbrelă; in | per 
rea; la dreapta, peisajul. O sărbâtoare de colori dese, ir? ~ 
nostalgice, dulci—un chiot zi viaţa sudică. Efec 

i tiv şi totuşi rea f 
i tg deosebit printre peisajele lui Loghi ocupă lernilt 


„o EXPOZIŢIA ARTISTICA DELA ATENEU wi 


din țară ; ele prin realizmul lor sint un fel de 
priveliştile de eternă primavară, pline de veselie 
visătoare orientală, care au ins 
de lirism coloristic. Iernile prin 
presa sezonului ce reprezinta, 


revers față de 
Sau melancolie 
pirat artistului atitea expunsiuni 
albastrul rece concretizează im- 


răceala aerului, Loghi zugràvest 
aerul, nu iarna curat materială. Aici il přecćuph wei eet o 


problemă de tehnică decit natura în sine, căci nu nordul e idea- 
iul său, ci ţara colorilor decorative gi calde, De obicei el nu vede 
cu ochi nepâsători natura, ci totdeauna subiectiv, cu ochii eului 
său miscat, pătruns de simţire. Loghi deci ritmează, cintă prin 
colori; opera-i e prin urmare exteriorizarea sentimentelor lui. e 
O operă simbolistică. Dispunind de o gamă bogată, ce cu pene. 
lu] său atacă orice moment al zilei şi al nopţii din toata ano- 
timpurile și obţine pretutindeni efecte minunate de colori, dar 
predilecția lui îl reţine în Inmea ce a trăit'o din copilărie, lumea 
ca i-a lăsat în sufet atita farmec de vis şi de lumină, încit o 
amestecă adesea cu tărimul poveştilor. De aici năzuinţa lui pre- 
domnitoare idealistică gi decorativă, întrupat în lucrarea lui cea 
mai măiastră de acest gen: Prințesa bizantină, A crea un 
tip ideal-naţional si a-l impuna, e un drept, care aparţine ex- 
clusiv talentelor mari. Prințesa bizantină pare a face parte din 
această categorie de lucrări artistice. Aici Loghi şi-a pus toată 
iscusința şi ştiinţa sa, tot sufletul si devotamentul săn, ca să ne 
dea o plăzmuire vrednici de momentele mari ale artei, Ea ne 
face să ne gindim la „Gioconda“ lui Da Vinci; compoziţia mai 
ales trădează acest caracter Leonardesc, o trăsătură care nu e 
izolată la Loghi (vezi bunăoară „Fiorentina“ sa în Pinacoteca 
Ateneului). Titlul tabloului nu ne împiedică a recunoaşte în prin- 
Lean bizantină o fata de împărat din povestile noastre, cu su- 
Hetul îndrăgit şi pierdut după Pât-trumos, pe care de amar de ani 
il așteaptă bătută de ginduri, Eatita mulancolie şi tinjire în fața-i 
alba de ceară gi blinda do madona, in ochii ei omez şi miscâtori de 
geloşi ! Castelul bizantin, peisajul cu lacul şi cu lebedele ce inon- 
drează bustul ei. apar maimult cu din cuprinsul teeric al basmelor de- 
cit din realitatea mediavală bizantină ; ele ne sugerează mai cil- 
rind ideia grădhnilor şi palatelor impârâtești, de care adeseori na 
vorbeşte închipvirea poporului nostru, al cărui „împărat“ îşi trä- 
gea desigur obirşia mal muit din Țarigrad decit din „Rimul* cel 
căzut de mult in uitare, Chipul «prințesei» e ngor, eleger» lucrat ; 
fondul pastos, culoare multă granaloasă, foarte potrivită pentru 
a reda mai plastic materialitatea cetății. Intregul tabloului e de 
un efect ar'emenitor, E cea mai deplină, mai desfătătoare sin- 
fonie de culori ce a executat-o Loghi; en e, usa zicind, uvertura 
care-i deschide lumea poveştilor noastre, spre care-l mină che- 
murea firească a talentului său, S 

„Cu toată această tendință covirșitoare coloristică decorativă, 
Loghi incearcă cu succes și un alt gen al picturii, «piatra de 
incercare» a artistului, portretal, en deosebire chipuri de femei. 
Un exemplar însemnat prin meșteșugul rafinat e Floarea de 


404 VIAŢA ROMINEASCA 


| H impune 
lingă unele bune capete de studiu, se 
prostia Aen E 1l, o venerabilă ekri e SE potoli 
i E ect armonizate, ridică valoarea 
Gegen concepțiilor coloristice ale lui Whistier. 


- 
a + 


iferi tă, com- 
tul diferită de pictura calculată, savanti, 
Me, Sni Loghi e găsim la Luchian, ale cărui lucrări ie vie pe 
rel sălii a doua, Ca tehnică uerge bee nm e ZE 
i ul lui Pissarro şi a contimpo S 
eegener nostru artist Verona, dar el se donenbeție SS 
pleinairismul său hotărit. Preterinţa lui Luchian pentru ege 
rat poate fi o înriurire a lui Grigorescu, care a jună a ME 
manierism desigur studiind een eege el prd, 
j t punct care leagă pe Lucman e or; 
pre it 0 vedem uneori şi în motive şi în colorit ca şi în 
i j sugerat de teme. e | 
a eg nt vene tehnicii străine nu-l stăpinesc pe Zeg 
în tălmăcirea naturii ne e el, honoa Gezei) Soone ` 
cit ochiul său propriu, deprins a ve í r E 
academi i izi . ede sintetică o since 4i 
emic. De aici în viziunea-i rep i Îi ` 
i i S tea numi un g 
spontaneitate uimitoare, Liam pu rer 
` mai multe puncte comune, exceptin 
CA polnfrinată a autodidactului din e e rise | Lo 
i Luchian, dar nici nu-i este cu to i d 
ear Kon ce-l incunjoară cu ochii isa Ai male te A 
tări sufleteşti; de aici şi carac cular, 
par nr WW factură. mart Sate ce-i străbate opera e KE e 
melancolia zugrăvită dei colori eene ege D a pe 
i felor şi crisa 
rar genei En i te, nu ca transparența, pros- 
crude, brute materiale puţin nuanţate, Ke: CR 
i i parfumul florilor Ini Verona. Dar mai pres x 
ere? Lei bucureşteană e a lui Luchian. Din eng we 
becg iși împrumută el tipurile şi In genere subiectele 


ilele capătă prin paleta sa o valoare trainică, 

ia D etc ni Pizbutita lucrare in uo gen; 
e reprezintarea aproape tipică a spălatoresei cu erer e 
fesionale şi cu tot Lien - EHS, Efectul gener 

colori e virg 4 
i RK d tablou interesant de genre e Un chef: SEN 
unui interior şi a unui banchet, in care umorul 2 A zë: 
cocitor aminteşte pe vechiul maestru olandez Metsu, if: 
tehnică pe Leibl şi Munkácsy, la care autorul nici nu d 
dit poate cind şi-a lucrat tabloul, E singura nr tan n Binod 
lui Luchian, adevăr mult, psichologie bine mot ve ër 
a tot din aceiaşi lume cunoscută şi scumpă artistului ` exp 
omului prostit de băutură, istovit de exces. 


EXPOZIŢIA ATTISTICA DELA ATENEU ws 


Tăetor de lemne e de asemenea o îns 
genre, de astă dată pleinairistă. Fondul dara pepe Se 
după procedeul pointillistic, întrebuințat uneori şi de Grigorescu 
(pete de franze alăturate ugor laolaltă). Acest din urmă a In. 
spirat lui Luchian tema tabloului Cioban cu oile după apusul 
soarelui, dela care însă nu lipseste factura proprie, personală. 

____ Ca pictor al mabhalalei acest artist simpatic şi atit de ort- 
ginal îşi intregeşte repertoriul cu tipuri de (igance şi lăutari, 
creațiuni care ne descoperă aceleaşi preţioase insusiri particulare 
şi, ca şi celelalte, ne arată pe pictorul «cel mai pictor» al nostru, 


+ 
H ké 


„Sculptorul Spaethe poate fi aici mai bine studiat, căci ex- 
poziţia sa e mai retrospectivă, Cit de mlădios, de multilateral, e 
acest artist ne arață faptul că opera su cuprinde mai toate ge- 
nurile artei plastice, Ea dovedaşte o evoluție mai repede decit 
se aştepta. Succesul artistului dezminte in mod sigur impresia 
acelora ce au văzut intrinsul un simplu tehnician indeminatic. 
Spre a ne încredința de adevăr, să aruncăm o privire asupra 
creațiunilor saie mai de frunte, 

La Portretul Generalului Manu, admirat în Expoziţia in- 
terbaţională din München, se adaogă acum bustul de bronz al lui 
Luchian (in posesia d-lui V. Morţun), în care sculptorul, pe Une 
o asemănare izbitoare, a ştiut să dea chipului lumina unei bo- 
gate vieți din năuntru. E o tehnică îndrăzneață impresionistă 
în felul lui Rodin, care pătrunde adine, şi nu se mărginește la 
suprafaţă. Tot sufletul celui reprezintat se poata ceti în trăsă- 
turile bronzului. Ochii melancoliei şi blajini, prăbuşiți în adincimea 
orbitelor, faţa osoasă, scofileită, amărăciunea întipărită pe buze 
ne spun trista poveste a unei lungi, neincetate suferinţi alinată 
intr'o blindă şi duioasă resignare. Un suris comprimat de bună- 
tate, de copilărească nevinovăție, luminează aceste trăsături as- 
pre și parcă le transfigurează. Portretul este fară îndoială vred- 
nic de personalitatea pictorului ce repreziută. Na tot aan se 
poate zice despre bronzul mai vechiu, Actorul Brezeanu, O 
comparaţie intre aceste două portrete învederează progresul tā- 
cut de Spacthe. Capul lui Brezeanu e mai migăloşit, mal aça- 
demic; e lipsit de expresia, de viața sufletească a celui dintăi. 

Cit de bine știe surprinde sculptorul nostru adevărul fizio- 
gnomic ne-o arată meşteşugul cu care modelează măştile indi- 
viduale, printre care rămine clasică acea a ziaristului Ventura. 
O tendință de exagerare a formelor caracteristice nu se poale 
tăgădui. Dar oare aceasta nu ne întimpină chiar şi la maeștrii 
cei mai mari, la un Rodin, nn Lenbach şi, fireşte la un Michel 
Angelo? De altfel această dispozitie a artistului romin nu pro- 
vine din socoteli tehnice cit din temperamentul său vesel, 
expresiv. Asa se explică seria de drăguţe statuete sau de chi- 
puri mici femenine—un fel de tanagre moderne din Veberbretii — 


Am: VIAȚĂ RONIXEASCĂ 


um? 


prin care ei caricaturizează moda, Viaţa imbolşugată ce cloco= 
teşte parcà în fiinţa plină de sănătate şi energie a artistului 
şi-a găsit cea mât vie şi plastică rostire în Silenul gras $ 
trupeg cu capul inclinat și cutundat în beatitodinea surizătoare 
a vinului, un bust care ne aminteşte tipurile lui Rubens ` şi nu 
mai puţin Satirul cel plin de rafinărie provocătosre sensuall, 
cu pleoapele voluptoa întredeschise şi cu gura cârnoasă întinsă 
ia shrotare—donh achiziții statornice ale piasticei romineşti. 
Din acelaș izvor de inspiraţie, dar în legătură cu cunoscute 
creațiuni antice, a ràsärit şi Fam dansind, lucrare vrednică 
de luat aminte, care, prin corectitudinea desemnului şi a mode- 
inturii, dacă nu ajunge la întițimea modelelor clasice, dar incai 
te sluji ca cel mai frumos decor de fintina printre decoru- 
rile industriale ordinare ce impodobesc puţinele pieļi ale ca: 


Gustul şi priceperea sculptorului pentru obiecte decorative 
sa vede şi după unele bucăţi de artă industrială ce a expus 
(o călimară, O scrumieră şi altele}. Un mic juvser decorativ În 
concepţie de tot modernă este Fiat lux, o figură tungueaţi fë: 
mening ca lampadar tinind în mini o lampă în formă de cruce. 
Pe lingă asta, o samă de machete (prosct de fintină. prost 
da monument, statusta equesiră a pé Jane Carol, clasică prin 


străinofilismul nostru face să ne mai îndreptâm CH increilarea 
oarbă privirile exclusiv spre apus, de unde arareori am căpătat 


asigură un loc de onoare în istoria plasticei noastre. In 

șoviniştilor interesați sau strimți la minte, Spaethe poate avea 
ia noi rolul pe care artistul Chódowiecki, polonez de origină, dar 
german prin suflet, a avut in evoluția artei moderne germane 


G. Murnu 


Tannhäuser 
sau 


LUPTA CÎNTĂREȚILOR DE LA WARTBURG 
Dramă muzicală în trei acte 
de 
Richard Wagner 


ACTUL AL II-lea 
Sala festivă din Wartburg. In fund, vedere largă spre varto ui vale, 
Scena întâia 


ELISABETA 
(intră veselā) 


Boli mindre, ca odinio 
Voioasă vă salut eo 
Cà deopotrivă ne 'nvioară 
Al cîntecelor lui ecou! 
Cind et s'a dus departe 
Norocul mi s'a dus! i 
Voi linceziați desarte, 
En tristă de nespus! 
Azi inima În piept imi creste 
Şi voi ce falnice 'mi păreți ; 
S'a 'ntors cel ce na 'neuflețeşte 
er 
A n alut cu drag! 
Hal mindre, vă salut din aug! 


(Tannhäuser, condos de Wolfram. ureă pe scări în fund) 


we VIAȚA BOMINEASCA 


TS ae EENES __ TANNHÄUSER 
Scena Il-a ELISABETA 
z p (tresărind de bucurie) 
; TANNHĂUSER, W OLFRAM i 
ELISABETA ai Slivită 'n veci să fie 


Minunea asta mare! 
i inişti (stăpialudu-se, incureată) 
Acolo-i,—du-te spre ea liniştit. e 
(Ramine razemat de balustradă, in fund) a eet: că vorbesc aiurea, poata! 
: HAUSER răesc în vis şi rid ca un copil 
PANNHĂU l i In voia ästui vis fâră de voie-mi! 
(tade navalnic la picioarele Elisabetei) Nici nu mă recunosc O, dă-mi râgaz, 
Dă-mi ajutor să mă pricep eu insâmi! 
Prinţesă | A barzilor întreceri 
ELISABETA Odinioară m'atrăgoau ; 


Prilejuri de petreceri 
(sfioasă şi zâpacită) Senine, îmi piresu. 


5 e Dar inima, cu ce putere 
D t ' 
IEM A genunchi! a, fugi! prd z&udui cintarea ta! 
u- cum gemea de grea durere, 
(face o mişcare spre a 88 depârta) Acum voioasă tresăuita ! 
TANNHÄUSER Simţeam ce n'um simţit vreodată, 
Pa i 4 A e 


Dorium ce 'n veci n'am mai dorit, 


Rămii! Rămii şi las" i, de-acest farmec nou furată, 


SA stau așa ng en te-ai dus apoi departe 
ELISABETA i bucuria-mi dusa fost: 
i 4 spre ol) | Cintările'mi păreau deşarte 
(se 'ntoarce RE Se genunchi ! i triste gi fără de rost. 
, nu 4 n somn simțeam o gres durere 
Com i aoni e e nn Sri Şi-aevea gindu "mn veci pierdut, 


i p'aveam nici o mingiere; 
cinrich, Heinrich! co mi-ai făcut ? 
TŢANNHĂUSER 
(eu insulețire) 


Dă slavă zeului iubirii! 

El barfei mele glas ia dat, 
Să-ţi spună taina fericirii, 
Spre tine el m'a îndreptat! 


ELISABETA 
Slăvit să fie ceasul, 


Ip mulțumesc că te-ai întors la noi! 
Pe unde-ai fost, ne spune ! 


TANNHÄUSER 


Pe un tărim 
Departe, departe; 0 grea uitare 
Deere intre cea fost și e. 
Din amintiri nu mi-a rămas nici urmă, 
Doar una numai pot Bă-mi amintesc, 
CA nu credeam să-ţi mai vorbesc vreodată, 
Nici ochii mei să-i mai înnaiţ spre tine. 


Slăvit misterul sfint, 
ELISABETA Ce-a fost să-ţi poarte pasul 
ý ; 2 Spra locul unde sint. 
Com s'a făcut atunci de-te-ai întors Durerea se distramă 
TANNHĂUSER i cerul s'a deschis, 


Şi nici nu-mi pot da samă 


Minune-a fost, Aevea o sau vis! 


O ne'nţeleasă 'n veci minune ! 


An VIAȚA ROMINEASCA 


£ TANNHAUSER! ut 
TANNHĂUSER S'apropie si ţării mele nobili, 
Slăvit să fie ceasul, Că pentru toţi e azi o mindră zi: 
Slăvit misterul sfint 


In număr mare vip căci au aflat 


Ce-a fost să-mi poarte pasul Ca tu eşti zina sărbătourei azi. 


S'aud acest cuvint! 


Spre viaţa ce mă chiamă Seena IV 
4 duc cu gind deschis DS we e pe z 
Eent gel GAME LAN DGRAFU L, ELISABETA, CiN TAREŢII, GRAFI, 
Trâesc un mindru vis. CAVALERI şi FEMEI NOBILE. 
7 V L i Elisabet i io bal tru a urmări sosi 
WOLE RA M AT, stea > i inainteaza gi en mg ec de ln eher? 
(in Cand) poruncă pentru primirii a e l Cavalerii şi Graflı inaintează fiecare pe rind 
i astfel se distramă A e şi suila ce ramine în fund, et sinl primiți de Landgraf şi de 
| vieţii mele vis! A ` 
Vë ce se des în da porc se pr ir Wolfram, Îl im- CORUL 
arlunos, şi se arteazi etri, Elisabeta 
pe HES după Tannhäuser) "ECH PE e 


Voioşi te salutim, măreaţă sală! 
Al artei şi al păcii sfint locaş! 


Răsune "p cor strigarea triumfală ` 
Scena Wa Prinţ al Touringii, Landgraf Hermann sus! 
> a PAR i jeere in locul indicat pe scenă. 
ELISABETA, LANDGRAFUL ger De ed mă ghetii de ouoare in faţa, sub un bal- 
(Dandgrafil intră pe o uşă laterală. Elisabeta aleargă inninte-i, şi-ascnnde dachiu. Trompete. Cintareţii înaintează şi se închină solemn, eu salut ea- 
faţa la pieptul lui) valerese, in faţa adunării ` pe urmă își fan locul indieat pama S 
mr > j i strimt, sî rà coen e menä, 
LANDGRAFUL hienoi din mijloc. DEE Wolfram în partea opust, la stinga, eu fața 
A spre bien 
Te intilnesc în sala ce de-amar "UL 
De vreme-ai părăsit-o. In sfirşit LANDGRAFU 


Te-atrage o serbare-a noastră iarăși. Muit și frumos, aici, în astă sală, 


ELISABETA Adeseori, dragi cintăreţi, cintaräți. 


Prin zicători şi cintece voioase 
Unchiule! O bunul meu părinte ! Si inima şi mintea ne-aţi hranit 


dee S In grele lupte dacă spada noastră 
LANDGRAFUL Spre slava împăratului luptă ` 
Simţi Ñ Gnelfului cumplit piept îi ţinurăm, 
Pornirea de-a'mi deschide al tău suflet? nläturind blestemul dezbinării : : 
Nici cinstea noastră nu a tost mai mică, 
ELISABETA Caci frumusețea şi virtutea, 
i citeste-mi ! Să v Credinţa fară de prihană 
In ochi citeşte-mi ! Să vorbesc nu pot! | Ze ză ti Get. Geet 
LANDGRAFUL Si-au cucerit un loc EE 
i e nouă ne BAL, 
Räminä dară in tăcere Amio urbe POOR ae, 
Dniosul tàu secret păzit, A cărni lipsă toți am regretat-o. 
Pan” ce te vei simţi 'n putere Ce l-a adus jar între noi, imi pare 
Să pui acestei vrăji stirșit. A fi o taină cu un rost adine; 
Aga ! Minuni ce se ascund în cintec Prin cintes voi să-mi dezlegaţi misterul ; 
Şi farmec, el va trezi De-aceia o mtrebare eu vă pun: 
Ñi le va da desăvirgire: Puteţi sh "mi lmuriţi ce este-Amorul ? 
In fapta le va 'nfiripa. 


(Trompete, jos, în fund, ca din curtea castelului) 


412 VIAȚA ROMINEASCA 


a 


Acelui care-l va cînta mai vrednic 
Flisabeta darul i-l va da; 

Orişice preț, cit de inalt, ar cere, 
Jur eo să-l aibă fără 'ntirziere. 
Sus inimile! Instrunaţi, dar, harfa : 
Motivul este dat, luptaţi cu drag 
Şi dinainte noi vă mulțămim ! 


(Trompete) 
CORUL CAVALERILOR şi al F EMEILOR 


Siavă | Slavă ! Prințului Turingiei ! 
Slavă ție, -al artelor protector ! 


(Toţi so așază. Cei patru paji inainteaza ; ei adună lntr'o cupă 


de In fecare cin ze numele siu tosemna! pe o țidulă facată 
oferă cupa El 
aceştia citese, înaintează solemn la mijloc, şi striga :) 

CEL PATRU PAJI 


Wolfram de Eschinbach începe ! 


(Se aşaza la picioarele Landgrafudui si Blisabetai.— Wolfram se ri 


dicn. Tannhäuser stă răzemal, ca in vis de harfa sa.) 
WOLFRAM 


Privind acest sobor da mindre fate, 
Mä cucereste dor de fapte mari ! 
Vad bravi Germani, zăresc figuri mărețe 
Ca un puternic codru de stejari ! 
Ca flori într'o ghirlandă *mbălsămată 
Mä împresoară castele femei ` 
Pe buze'mi moare imnul meu deodată 
ȘI be) de farmec umblă ochii mei... 
tunci privesc la una dintre stele 
Acolo sus, lucind ca 'ntr'un privaz: 
Din depârtări chem gindurile mele 
i sufiatul meu cade in extaz. 
L iată, o fintină îmi apare 
n care eu, uimit, mă oglindesc : 
Din ea 'mi reiau puteri renâscătoare 
i inimu nespus mi-o răcoresc. 
ši veşnic aș dori s'o las eu clară, 
SA curgă nentinat al ei izvórť ` 
Spre a nu-l atinge nici odinioară, 
Evlavios aş consimţi să for ! 
Voi, nobili, aţi ghicit ce e izvorul: 
Așa senin eu înțeleg amorul ! 


(saşază) 


' eare sepata unul dintre bilete şi-l da iarăşi 


EE TANNHAUSER 


= ORE, ri, 


CORUL CAVALERILOR şi al FEMEILOR 


(cu mişeári de aprobare) 


Aşa! Așa! Sinvit fic-al stu cint! 
TANNHĂUSER 


(Cure entrà stirşitul eintării lui Wulfram, tresare ca din vis, se ridica) 


Mia fost, o Wolfram, seri i 
Sa văd ce însuţi ai Zant, e"? 
Fintina cine nu o ştie ? 

Ascultă dar cum stin eo cint !— 
Pe mine dor aprins m'ncinge 
Cind mà apropii de izvor, 

Fi setea nu mi-o pot învinge 
De-aşi şti Gar trebui să mor. 
Sorb lucom eu atunci nectarul, 
Nu stau la ginduri înadins, 

Ca nezecat ii este darul, 

Cum este dorul meu nestins, 
Asa ca 'n veci să'mi ardă dorul, 
Ma plec peste izvor mereu: 
Acesta. Wolfram, e amorul, 
Aen) pricep aevea su! 


așază. — Blisabetu tace o mişcare spre aşi ară 
oarece insă toți ramin intr'o tăcere Savari, rai se eg E~ amen laa WS 


WALTER de la VOGELWEIDE 


Ce car în minte îmi apare 

Fintina cu izvoare reci! 

Dar cel ce-o vrea cu însatare, 

Tu, Heinrich, n'ei cunoaşte-o "p veci! 
Virtutea e acea fintină : 

Ascultă şi învaţă dar, 

Slavită "p suflet să ‘ti rămină, 

Spre jertfa să-i înalţi altar ! 

Amar, de 'ncerci să'ţi stimperi dorul 
Din apa ei sorbind abia: 

De-i vei atinge doar izvorul, 
Puterele-i vor dispărea. 

De vrei ca să nu sece niciodată, 

Nu simțul täu, ci sufletu "H destată! 


(vaşară) 
CORUL CAVALERILOR şi al FEMEILOR 
Sus, Walter! Laudă lui Walter ! 


-. 


DÄ 


VIAŢA ROMINEASCA 


TANNHĂUSER 


(sa ridică iaraşi cu purnire) 


O Walter, cintul tău înşală, 
Şi schimbă al iubirii rost ; 
Cu-așa nemernică sfialà 
Pierită lumea ar fi fost! 

Priviţi spre cer, spre veşnicele stele, 
Spre slava celui ce-i stâpin pe ele, 
Nalţaţi sfioase rugăciuni 
Spre nenţelesele minuni, 

Dar cind atingerii se 'mbia 
Ce pentru simţuri s'a născut 
Si mm undoiri se înmlădie 
Ființa din acelas lut, 

Dorinţa tee "si liber zborul — 
Aşa doar înţeleg amorul! 


(5 mguză) 


BITEROLF 
(se ridica repede cu minie) 


La luptă dar! Ce suflet oare 
Te-ar asculta DC un fior? 
Ascultă si a mea cintare, 
Nesocotit pinghritor ! 

Amorul cind mă înfierbintă, 
MA simt puternic şi 'ndrăzneț, 
Şi spre-a păzi lumina-i sfintă 
Mi-as da și singelo ca prey. 
In numele virtuţii "naite 

Sint mindru ca, luptind, să pier, 
Iar ce ne spui de celelalte 
Nu-i vrednic de un cavaler! 


CORUL CAVALERILOR și al FEMEILOR 
(in aplauze sgomoloase) 
Sus Biterolf ! 
CAVALERII 
La luptă toți! 
TANNHĂUSER 
(eonlinuind eu aprindere creselada) 


Ha, Biteroif, lup urâtor, 

Mai dn şi tu despre amor? 
Desigur tu n'ai înțeles 

Ca mie *mi pare demn de-ales ! 
Tu, ce-ai putut simţi, sărmaue, 


(Toate femeile, in ndinea consternare 
. Elisabeta care a urmărit luptau ein ilor eu o teamă creseindă, 
vn ia dintre femei, — palida, numai cu cea mai 


rile lor şi 
5 o vreme încă 


` së TANNHAUSER 


In traiul tău de lup stin ? 
A tale simţuri Se PS? 
Nu-s vrednice de-un cavaler ! 


CAVALERII 


(in cea mai mare agitatie) 
Cutezătorul ! pedepsiţi-l aspru ! 


LANDGRAFUL 
(eătră Biterolt, cure trage spada) 


Spada la loc! Barzi, respectaţi serbarea ! 
WOLFRAM 


O Doamne! Dă "mi acum mâăiastră 
Putere cintecului meu! 
Să vâd din adunarea noastră 
Intăturat păcatul greu ! 
Pa tine te slăvească 
Iubire, al meu cint, 
Frumseţea Îngerească 
Şi-udincul farmec sfint, 
Solia ta divină 
Din zare-o voiu urma 
Acolo unde lină 
Strâluce steaua ta! 


TANNHĂUSER 
(sare în sus, en exaltat) 


Slăvită fii ein veci mă voiu prosterne 

Zina-a iubirii, dinaintea ta ! 

Tu eşti izvor de frumuseți eterne 

Si vraja ta în veci o voiu cinta ! 

Acela ştie numai ce-i iubirea 

Cel ce în braţe aprig te-a cuprins. 

Sărmani, ce v'aţi strivit în veci simţirea ; 

Plecaţi ! plecaţi spre Venusberg întins ! 
(Revollă şi uroază generală) 


TOŢI, afară de ELISABETA 


Ha ! blestematul anziţi ! 
Paziţi! A fost in Venusberg ! 


FEMEILE 
Feriţi ! Feriţi din preajma lui ! 


ne in picioare. — La ful, toți cavaleri 
pm far ie ca 'n extaz) 


+5 


i eu gesturi de oroare, pără- 


i 
string laolaltă. — Tamnhäwser in extrema stinga, 


419 


VIAŢA ROMINEASCA 


un Îi EE Ee NEE E 


LANDGRAFUL, CAVALERII şi CÎNTĂREȚII 


Păcatul greu, aţi auzit. 

El singur l-a mărturisit ! ` 
Plăceri din iad a "mpârtășit, 
In Venusberg a rătăcit! 
Cumplire ! Groază și blestem ! 
In săbii crunt să-l sfişiem! 
In iaduri meargă înapoi, 
Gonit cu hulă dintre noi! 


scoase porneste spre Tannhăuser, care "şi ia o ali 


tudine TOt ceată. Elisabeta se aruncă intre ei) 


ELISABETA 


Stat pe loc! 


(Toţi se opresc cu cea mai mare uimire) 


LANDGRAFUL, CAVALERII şi CÎNTĂREȚII 


Ce 'nsamnă ? Cum ? Ce vrei? Elisabeta! 
Fecioara apâr "up nemernic ? 


ELISABETA 


(acoperind cu trupul ei pe Tannhäuser) 


Napoi! Ori moartea-i partea mea! 
Ce 'nsamnà rana armei voustre oare 
Pe lingă lovitura ce mi-a dat ? 


LANDGRAFUL, CAVALERII şi CÎNTĂREȚII 


Elisabată, ce aud? sărmană, 
Cam ţi-ai pierdut tu mintea oare 
ri pe acel nemernic 

de groaznic te-a trădat ? 


ELISABETA 


Tot una mi-e! dar el—dar el! 
Vreti să-i răpiți voi mintuirea ? 


LANDGRAFUL, CAVALERII şi CÎNTĂREȚII 


"n veci nu va renaşte, 
vi veci n'a dobindi 


(Pornese din nou spre Tannhâuser) 


Păcatul îl va izbindi! 


TANNHĂUSER 


i 


ELISABETA 


Napoi, vă zic! Voi nu aveți cuvintul! 
Sălbatici, arma cadă-vă geen 
Luaţi aminte al fecioarei glas! 

Prin mine-aflaţi ce vrea acel de sus! 

Nefericitul rob ce-l leagă 

OO vrajă şi-un blestem cumplit, 

Vol ca veşnicia 'ntreagă 

Să nu mai fie mintuit ? 

Voi, cei puternici în credinţă, 

Nesocotiţi äst dar divin, 

Vreţi să'i răpiți orice putință 

De-a ispâşi eternul chin? 

Priviţi la mine ca la floarea 

Ce-a rupt-o el neindurat: 

Eu l-am iubit cu toat'ardoarea, 

El inima mi-a sâgetat ! 

Implor viața lui, spre pocăință 
Indrepte'şi pasul, pelerin smerit... 
Nu-i luați nădejdea, căci în umilință 
Și pentru el Isus a suferit! 


TANNHĂUSER 
(Prābuşit la piămint eu o serişnire grozavă) 


Vai, eu, nenorocitul ! 


LANDGRAFUL ȘI CÎNTĂREȚŢII 
(Pe incetul potoliţi şi migeaţi) 


Un înger din senin cucernic 
Vesti, Stăpine, voia ta! 
Te uită, trădător nemernic 
Şi vezi fâră-de-legea ta! 
Tu moartea-i duși, ea viața ta o cere! 
Cind îngeri pling, ce inimă-i de Der? 
Nu pot erta, şi totaşi n'am putere 
Så nu mă'nchin cuvîntului din cer... 


CORUL CAVALERILOR 


Tu moarte-i daşi, ea viata ta o cere ! 
Cind ingeri pling. ce inimă împetresc. 
Nu pot ierta şi totuşi nam putere, 
Sa nu mă 'nchin cuvintului ceresc! 


'TANNHĂUSER 


Spre a mă 'ndrepta spre mintuire, 
Un sol din cer mi-a t. 

Dar ah! în oarba mea neștire 
Privirea mea la pingărit. 


A1 


VIAȚA ROMINEASCA 


Tree ——— 


O, tu cel care din "năltimi sublime, 
In calea mea ai scos un Serafin, 
Indură-te, că ab! în adincime 
Nesocotit-am soiul täu divin ! 
Indură-te ! 


ELISABETA 


Implor viața lui spre pocăință ! 
Indrepte'şi pasul, pelerin smerit ! 
Nu'i luați nădejdea, căci în umilință 
8i pentru el Isus a suferit! 


LANDGRAFUL 


daan oi ie) solemn la mijloc) 


Sa făptuit o mare fărădelege ! 

Cu viclenie a pâtruns la noi 

A! iadului robit fiu blestemat! 

Dar te gonim de-acum! Să stai aci 

Ca? dreptul: vatra tu ne-ai pingării! 

Şi cerul însuşi cat incruntat 

Spre adăpostul unde zăboveşti. 
Din ţara mea din orice parte 
Trec pelerini pioşi pe drum. 
Bătrinii au ajuns departe, 
Cei tineri vor porni acum. 
Pe saflat n'au povară mare, 
Dar gindul nu le dä popas, 
Spre- implora la cer iertare 
Se duc spre Roma, de Ispas. 


LANDGRAFUL, CINTĂREȚII ȘI CAVALE 


In piicul lor tu pleacă 
Spre Roma năzuină, 
Si 'n pulbere te-apleacă 
Pacatul ispăşind. 
Cergegşte indurare 
La scaunul cel sfint, 
lar de nu-ți dă iertare, 
Piai de pe-aerst pămint! 
Pedeapsa da ţi-o sfarmă 
Un înger prea curat; 
'Te-ajunge această armă 
De 'ntirzä în pécat! 
ELISABETA 


Ingădue-i să plece, 
gtàpine, 'n paza ta! 
Genunchii să şi-i plece 
ŞI 'pdură-te-a-l ierta! 


RII 


sos) 


` TANNHĂUSER 


O rugă viaţa 'm 
e Dë cu ce 
îi rază A cea vie 
reac'al nopţii U 
Invălue-l, Arta 
Cwal milei tale nimb: 
SU dan tot ce'mi rămine! 
Dau viața mea in schimb! 


TANNHÄUSER 


grme voiu găsi 'ndurare ? 
m voiu putea să 
Pacatul meu e reale că 
ši s blestemat de cer! 
Vol pribegi din ţară "mi 
Spre arap alergind, e 
Si pieptul am să ‘mi sfar 
Si pulbere căzind ! RI 
„crunt voi şti să singer 
irch ` măcar brau 
-a mintuirii 'mi i 
Ce jertfă mi s'a dat (e 


CORUL PELERINILOR TINERI 
(departe, ca venind din fundul văii) 


in ziua siintă do Is 

La Roma fac oi D] 
Iertare vinei mele cer 

Spre-a cistiga un loc in cer... 


TANNHĂUSER 
pedo spre ezire,) 
La Roma! (aleargă) 
TOŢI 
(strigindu-i) 
La Roma! 


St. O. losif 


UK? 


(Toti au ascultat cintecul, mişcați, şi fețele eruale li sa mai Insoni- 


(pe a cărui figură sțrăluca i 
ca la prayer unei sperunle, se luloaree re: 


Cronica Artistică 


Jatul obiectelor de artă dela Expoziţie 


i i care trecem se resimt pănă şi în 

Vremurile de Ze D noastre. Peste tot eg be 

Cen et eem Chiar şi cele mai mici rezultate nu se pot obține ir 

popei e mari storțări. Căci n'am ajuns încă pe calea a $ 
aP beonag neturburate, cu atribuțiuni și îndatoriri bine n 


eem ia ae şi în domeniul artei se resimte influenţa dăunătoare 


singuri vor să decidă soarta artei în gg 
dezastruoase ce a avut în organizarea cole 


i are deo- 
iilor noastre de artă amestecul pretențios al d-lui Ea Se 2 ët 
para vrea să ni se impue tuturor ca arbitru în chestiun 

4 mal dăunăzi. l mpi 
d got este vina, dacă reviu acum asupra jafului S ef A bor 
obiectele de artă dela Expoziţie. D. dr. Istrati S nar relee 
e Şi de astădală fiind sezisat pe cale oficială chiar, 
nou, 


sr į conira 
aar eE D-i. Dr. Istrati pro $ 
că primul me e MERA me 
Ge Leen ut ck numărul din Iunie al „Convosbiriior Literare bu 
T R octor. D-sa a găsit de cuviință să se Dr 


i lacul d-lui d g i em 
ae wee ge şi Ministerului Domeniilor. lar Ministeru 


7 ast în ziua de 17 Noembrie a.c. după 
tare. Aceasta s'a şi fâcut în ziua i aa 
pa ăi Ss dar de aproape o jumătate de an dela gënt e 
He geg: Declaraţiile ambelor părți au fost aert Ze 
tor Nicolearu, delepgatul Ministerului, Pe baza ace Bagger" 
Sg telor luate de d. delegat in Palatul Artelor, piecus A ai: 
ën ap ce personal posed, volu căuta să expun aci rezi 


4 i i wen 
tei agreată insista dela inceput asupra mare! răspunderi rar SN 
Dr, Istrati, tocmai în urma acestei cercetări, fr 

fiind nevoit să fac doy 


tuația mea de pirit, 
sie? articol, nu am pulut sä cruj în totdeausi 


a citorva nechemaţi, care 
Am arătat aiurea efectele 


u articol 


vine în sarcina d-lui 
adăoga numai că, în 
afirmărilor mele din p 


CRONICA ARTISTICA 421 
o PESTA foii catalan i desi 


pe cit aşi fi dorit, pe cei ce au provocat cercei 

care m'am servit pentru descărcarea mea, au egene 
zaţiuni în sarcina altora. Regret de asemenea că, cu acest prilej, am fost 
silit să dau în vileag fapte care, odată ajunse în domeniul public ar pu- 
tea avea consecințe neplăcute pentru autorii lor. Răspunderea o repet, 
nu este a mea: am fost constrins să spun mal mult decit am vrut, D 
Dr. Istrati, care singur a stirnit această cercetare, este şi singurul res- 
ponsabil. Tonul agresiv, de altfel, ce d. de. a avut la cercetare- nu nu- 
mai in contra mea, dar şi impotriva Muzeului ce conduc, mă deziegă de 
orice ago impunindu-mi răspunsul de față, 

n rezumat, eu eram obligat să mă contormez adresei ofici 

83,869 din 6 Noembrie 1907 ce Ministerul Agriculturii, aber sa 
merțului şi Domeniilor mi-a adresat In calitate de Director al Muzeului 
etnograilie, 


Prin această adresă sint rugat a răspunde „categoric“ şi „a preciza” : 


c) Ce Sar fi înstrăinat de d-l Mironescu şi dacă despre a- 
cesta înstrâinări dt dr. C. I. Istrati ar A avut pere m sau i war fi Se 


tras atenția asupra înstrăinării lor, cînd gi de cine” ? 


Inainte de a trece la răspunsuri, o observaţie generală se impune. 
Atit din textul acestor citate cit şi din depoziţiile d-lui Dr. Istrati, cu oca- 
zia cercetării, se vede că s'a denaturat nu numai sensul, dar chiar şi 
textul articolului meu. Peste tot se face aluzie la obiectele „colectate de 
Stat cu ocazia Expoziţiei“ pe cînd în articol nu există asemenea distinc- 
țiune, ci peste tot nu este vorba decit „colecțiile Expoziţiei” (p. 688), 
sau şi mai clar „obiectele ce se aflau în sâlile Expoziţiei" (p.649). In- 
diferent deci dacă ele au aparţinut sau nu Statului sau numai particu- 
laritor. 

Insist asupra acestui punct, deoarece la cercetarea locală d-l doc- 
tor, pentru a mă găsi cu orice preţ vinovat, a început prin a susține că 
Last fi acuzat că şi-ar fi însuşit din obiectele cumpărate de Stat. Ase- 
menea distincțiune Insă nu am făcut nicăeri în articolul meu, 

Nu pot să fiu deci responsabil pentru subințelesurile ce d-sa bine- 
voeşte a-mi atribui. Atit la cercetare cit şi acum repet: nu-mi asum râs 
punderea decit a celor scrise şi subscrise de mine în numitul articol, şi 
nimic mai mult. La procese de intenţii, ce alţii binevoesc să-mi atribue, 
nu răspund. DA dr. însuşi, de altfel, văzindu-se constrins a se menţine 
numai la textul articolului meu, a mărturisit în cele din urmă că ia cu 
mulțumire act de declaraţia mea, prin care resping orice alt Injeles de- 
cit acel ce într'adevăr îl are textul meu, Dar atunci, mă întreb: de ce sa 


422 VIAȚA ROMINEASCA ` ` 


Aug wg 


mai plins d. doctor? Căci d-sa însuşi recunoaşte temeinicia afirmărilor 
mele, atunci cînd nu se recurge la o alterare de texte. 

După aceste lămuriri, revenind la cele trei chestiuni din adresa 0- 
ficială, voiu răspunde mai întăiu ta aceia de sub litera b. Ea se referă în 
următoarea notă dela pag. 648 a articolului meu din lunie ` 


i jji i ii sala particulare. 
DJ Dr, Istrali a fost ingrijit de sporirea colecțiunii sa 
Aceasia întradevăr Daach SC keng 
i b wé D $ D D D) 
et Set enen wdunnte de agenții speciali ni Ven zm ke 
din diferitele secțiuni. Obiectele se mai våd şi feum in palatul aret“. 


Această notă, pare-se, a iritat mal ales susceptibilitatea d-lui doctor- 
Desigur că weg ar fi nemeritată, dacă sar adresa d-lui Istrati ca 
simplu particular. In această calitate d-sa ar fi avut desigur dreptul, ca 
oricare altul, să cumpere obiecte din expoziţie sau să primească daruri. 

Dar d. doctor nu era simplu parlicular. Pe lingă calitatea de Co- 
misar general, d-sa se mai afişa în toate circulările sale ca întemeetorul 
aşa zisului „Muzeu al trecutului nostru“. În această dublă calitate, nu-i 
era permis să cumpere pentru d-sa, fäcind astiei o nelegală concurență 
Muzeului oficial, ce cu mijloace oficiale întemeia, 

Procedind astfel, d. dr. confirma spusele mele: anume că numai 
cu vorba pleda pentru înfiinţarea unui muzeu, căci de fapt îl preocupă 
pumai sporirea colecţiei sale particulare. Confirmarea ne-o dă singur în 
procesul-verbal al cercetării dela 17 Noembre, unde aproape textual se 
află declaraţia prin care d. dr, „regretă că nu a avut şi mai multi bani 
disponibili pentru a cumpăra şi mai mult pentru d-sa personal”. 

Las la apreciarea cetitorului părerea ce trebue să albă despre 1- 
cel director sau pretins intemeetor de muzeu care, profitind de situația 
sa oficială, cumpără pentru sine în detrimentul instituţiei ce dirige. - 

Voiu reveni mai degrabă la fapte precise spre a dovedi temeinicia 
aserțiunilor mele. Astiel, cu ocazia cercetării, sa putut constata şi de că- 
tre d. delegat al Ministerului, că în colecţia particulară a d-lui dr. gn? 
aranjată în aripa stingă a fostului tea i al A dela Filaret, se 

între foarte multe altele, şi ur toarele : 

KS D Ca donațiune : modele de alesături şi țesături vechi romineşti, 
dăruite de d. Take Rădulescu „deiegatul prefecturii judeţului Vilcea”. 
Modelele purtauincă stampila jud. Vilcea. Se naşte insă zeu 
în drept d. „Comisar general” să primească pentru d-sa personal în i 
de a da „Muzeului Trecutul nostru* asemenea plocon oficial ? lar ot 
altă parte, era în drept d. delegat al prefecturii să doneze particu ; 
ul Domn Istrati izvoadele culese de primul în calitate oficială? lar 4 
doctor ignora oare calitatea oficială a donatorului său ? Fără a răspu Se 
ta aceste întrebări, menţin numai faptul că d. doctor a primit end 
că considerăm pe d. T. R. ca simplu particular, fie că menţinem € g 
tea sa oficială, ceia ce e şi mai grav. Şi d. Rădulescu nu € singură! 


8 d CRONICA ARTISTICA 423 


oprite procesul-verbal s'au consemnat alte daruri; mă mărginesc însă 
un singur exemplu pentru speţă 
ege ocazii egean pare speţă, neavind alt interes decit 

II) A donn acuzaţie se referă la obiectele cumpă 
speciali al Expoziţiei şi aflate în colecţia particulară ` a e A mg 
acestea s'au constatat, între multe altele, următoarele: 

„Un chiup mare de pămint, spart, cu verigi de jur împrejur, cumpărat 
de d. Mihăilescu in com. Niculiţelu, Tulcea”. Fişa purtind această ins- 
cripţie a fost ataşată la dosarul d-lui delegat Nicoleanu. La aceasta adaog : 

a) E în drept d. dr. să-şi asume obiectele cumpărate de agenţii 
speciali a expoziţiei (ca d. Mihailescu şi Mironovici) plătiţi anume cu 
vreo 3—400 lei lunar pentru a stringe obiecte pentru expoziţie și Muzeu, 
iar nu pentru particularul d. Istrati? 

b) Cum se explică că acest chiup d. dr. la plătit numai 4sau Die 
(după propria sa declaraţie), pe cind mie acelaşi domn Mihăilescu mi-a 
procurat un chiup mult mai simpiu şi mai incomplect, din aceiaşi locali- 
tate, pe pret de 40 lei, în afară de spesele de transport atit ale d-sale 
cit şi ale chiupului ? Răspunsul firesc e că d. dr. s'a bucurat de o prea 
vădită şi mare favoare din partea subordonatului său. 

Dar acest obiect nu este singurul ce d. dr. şi-a procurat prin agen- 
ul plătit pentru a colecta în folosul Expoziției şi nu al d-sale personal. Am 
tprezintat o listă întreagă de obiecte procurate d-lui Dr. Era scrisă de in- 
suşi d. Mihăilescu şi nimeni în ziua cercetării nu a contestat-o, Între alte 
obiecte, d-sa a procurat d-lui dr. şi „un idol* de bronz pe preţ de 2 lei. 
importanța acestui idol s'a părut d-lui dr, aşa de mare incit, după propria 
sa mărturisire, a şi scris savantalui Maspero în această privinţă. Şi totuşi 
d. doctor nu a dat obiectul Muzeului, ci l-a păstrat pentru sine. Nu mai 
e nevoe să mal aduc şi celelalte exemple consemnate în procesul verbal 
pentru a întări afirmarea mea, că d. dr. a cumpărat pentru sine prin 
agenţii Expoziţiei. D-sa însuşi a declarat d-lui Delegat „că atit d. Mi- 
hăilescu i-a cumpărat obiecte în două rinduri, şi pentru ultima dată 29 
obiecte pentru suma de 40 lei 90 b. la 7 Noemvrie 906; iar d. Mironescu 
intr'o singură dată, în Ianuarie 907, i-a cumpărat obiecte din laşi peniru 
vreo 250 lei“, O fişă văzută şi de d. Delegat oficial şi scrisă de însuși 
d, dr. Istrati menţiona însă o altă cumpărare a d-lui Mironescu şi anume 
a 29 ouă din Bucovina în Sept. 906. 

Este deci bine demonstrat ceia ce eu am pretins în articolul meu. 
Pentru a atenua abuzul ce se constată, atit d. dr, cit şi numiții săi cola- 
boratori s'au făcut culpabili de o nouă neexactitate. Astfel d. doctor a 
declarat d-lui Delegat al Ministerului că numiții săi agenţi „aduceau nu- 
mai gratuit obiecte pentru Expoziţie“ şi că prin urmare cele cumpărate 
putea să şi le insuşească d. dr, plătindu-le bine înţeles. 

Tot după cererea d-iul dr. atit d. Mihăilescu cit și Mironovici au 
dat d-lui Delegat al Ministerului fiecare cite o declaraţie în scris (contra- 
semnate spre neschimbare şi de mine) în care fiecare din foştii agenţi 


324 VIAŢA ROMINEASCA 


mărturiseşte că „nu a cumpărat nici un obiect pentru colecția Statului“ 
în timpul funcționării lor. Mironovici adaugă — pentru a-şi da aparențe 
de mărturisire cinstită — că nu a cumpărat decit după închiderea Expo- 
ziel, Cum se impacă toate aceste trei declaraţii solemne pe de o parte 
cu datele cumpărărilor menţionate aci, anterioare chiar deschiderii Expo- 
ziţiei, iar pe de altă parte cu „Raportul însărcinaților Comisariatului 
general cu stringerea lucrurilor vechi din țară“, publicat la 18 lanuarie 
1906 (deci larăşi inainte de deschiderea Expoziţiei) ? Intr'acest raport sem- 
nat de Mironovici şi publicat la pag. 164 şi 199 a „Buletinului Oficial” 
al Expoziţiei, găsim numeroase obiecte purtind anume menţiunea „plătit“, 
şi a căror preţuri variază pină la 10 lei. (Vezi No. 8, 13, 62, 102 ki 
Alte numeroase asemenea socoteli se mai găsesc, pare-se, în arhivele 
Comisariatului, precum şi în inventariul făcut în August 1907. DI dr. in- 
suşi, de altfel, in „Buletinul oticlal* p. 297 spune despre obiectele Mu- 
zeului din Trecutul nostru că „unele prețuesc mulți bani“. Ele nu au fost 
deci adunate gratuit, cum s'a afirmat la cercetare ; iar cele trei declarații 
se dovedesc prin acte a fi contrarii adevărului. 

Chiar o circulară a însuşi d-lui dr. ne destăinueşte că intențiunea 
d-sale a fost dela început ca asemenea obiecte să se cumpere pentru 
Muzeu, intocmai după cum susțin şi eu. Dovada o găsim în „Buletinul 
„oficial“ p. 159: „Să profităm dar de ocazia Expoziţiei viitoare pentru a 
face ca acest Muzeu (al trecutului) să-şi aibă odată ființa sa. Să căutăm 
ca toţi acei ce vor expune cu această ocazie obiecte de natură a ne in- 
teresa, să le cedeze sau să le vinză viitorului Muzeu“, 

Ce păcat, adaug eu, că aşa frumoasele intențiuni ale d-lui dr. au 
fost nesocotite tocmai de d-sa. lată de ce am dreptul sa-l acuz că numai 
cu vorba, iar nu şi cu fapta, s'a ocupat de acel Muzeu, pe care putea așa 
de lesne să-l facă şi totuşi nu l-a creat. 

Şi în privinţa celor doi colaboratori ai d-lui doctor incă o întrebare, 
Unde se află toate obiectele adunate de aceşti agenţi anume pentru așa 
zisul Muzeu al Trecutului ? Astfel, pe lingă Raportul din 12 Sept. 1905 
al d-lui C. N. Mihăilescu, în calitate de „insărcinatul Comisariatului Ge- 
neral“ se află o „listă de 52 obiecte colecţionate şi predate Comisariatului 
general pentru a fi expuse“. Toate cu excepție a două numai, au fost 
„ferite Muzeului”, Ele nau putut să fie deci vindute. Cele de caracter 
etnografic ar fi trebuit să De cuprinse între obiectele ce au fost dăruite 
Muzeului dela Şosea. In inventarul după care mi s'a tăcut predarea însă 
nu se găsesc toate aceste obiecte. Unde sint dar? Şi spre a preciza, 
reduc întrebarea numai la cămeşile, vilnicele şi zăvelca de sub No. 2, 
3, 4, 9, 23, 42, 45, 51, toate din Gorj, care de drept ar trebui să se atle 
azi în Muzeul meu, Ni s'ar putea spune ce s'au făcut ele? Ori sau 
pierdut şi acestea ca atitea altele, deşi ele-constitucau averea aşa zisului 
Muzeu. O lămurire nu ar strica şi în această privință. Mai cu samă că 
chiar eu am primit, dela persoane necunoscute mie, scrisori prin care sint 


CRON ICA ARTISTICA 42% 


rugat să interviu spre a li se înapoia obiectele (in valoare de vreo 5 
mii lei) ce s'au colectat de acest d. Mihăilescu, şi care nu s'au mai ina- 
poiat proprietarilor care le-au imprumutat numai Expoziţiei, 

HI) Ultima acuzaţiune ce aduceam d-lui dr. în nota din primul 
meu articol, era că în al treilea rind a mai cumpărat pentru d-sa, iar nu 
pentru Muzeu, şi din „diferite secţiuni“ ale Expoziţiei. Dovada sint Co- 
voarele ce la 17 Noembrie se mai aflau într'o vitrină din colecţia d-lui 
dr. ; între altele era un covor splendid din Basarabia, pe care d, dr. La 
păstrat pentru d-sa, în loc de a-l cumpăra pe sama Muzeului, care nu 
avea încă un covor din acea provincie. 

Tot în vitrinele d-sale s'au mal constatat şi nişte frumoase ie vechi 
şi o foarte rară zeghe femeiască din Romanați, exemplare ce lipsesc Muzeului. 

In chitanţierul obiectelor vindute dela Palatul Artelor se află de 
asemenea, de mai multe ori, numele d-lui doctor ca cumpărător al obiec- 
telor din secţiunea trecutului nostru. Incă odată dovadă că a cumpărat 
ca orice particular, iar de îmbogățirea Muzeului nu s'a ocupat. Quod erat 
demonstrandum. 

Imi mai rămine să răspund la întrebările de sub a şi c din adresa 
Ministerului, Ambele chestiuni se contopesc, căci amindouă se raportă la 
isprăvile lui Mironovici, zis pe nedrept şi prin abuz numai Mironescu °). 
Dovada de obiecte vindute de numitul Mironovici am făcut-o producind 
d-lui delegat mai multe chitanţe, prin care se răspunde la toate întrebă- 
rile ce mi s'au pus, adică cui, cind şi cu ce preț s'a făcut vinzarea. 

Două din aceste chitanţe sint reproduse aci. Toate insă merită o 
deosebită atenţiune, căci în afară de dovada ce dau că sa vindut obiecte 
ce meritau să intre în Muzău, ele ne mai detăinuesc un abuz şi mai 
grav şi de o cu totul altă natură. Chitanţa No. 4, de pildă, face parte 


AA 


GE? 


1) eslo numele sub care de altfel e cunoscut in Buco. 


Mironovici 
ină ; trecind mita la noi şi-a schimbat numele, pu 
e e de ale ue) Monitorul Ol al“ No. du 907, e trecul Miro- 
vel 


vi 
imsa cale legali 
ară pp (?) Mironescu Vlademir. 


426 "VIAŢA ROMINEASCA 


dintr'un chitanţier A souches în care Mironovici, in calitate de „aju- 
torul Comis. G-ral“ trecea obiectele vindute şi sumele încasate. La cer- 
cetarea dela 17 Noembrie în faţa d-lui Delegat al Ministerului, a d-lui 
doctor Istrati, a Casierului Expoziţiei, d-i Mihailescu, şi a altor funcţionari 
prezenţi, s'a dovedit că aceşti bani primiţi de Mironovici de la mine is 
21 Iunie 1906, n'au fost vărsați la Cassa Expoziţiei. Suma indicată în 
aşa zisă chitanța provizorie nu s'a găsit, deşi cu toţii am căutat-o, în a 
devăratul chitanţier al Expoziţiei ce i se pusese la dispoziția lui Mia, 
novici. In acesta nici numele meu nici indicația obiectului nu se găseşte, 
Dovadă deci că Mironovici a vindut în folosul său obiecte din Ex- 
poziţie, care desigur că nu erau ale sale, Un abuz asupra existenţii cå- 
ruia nu mai există îndoială, după cercetările făcute de insuşi Casierul Er 
poziţii în prezenţa a 8 persoane, Dezvăluirea acestei probe este neapă- 
tat foarte grav compromiţătoare pentru autorul ei, şi deși d. Delegat o- 
ficial nu a consemnat-o îndată în procesul său verbal, sper că nu va fi 
contestată. 
M'aş fi mulțumit cu înaintarea acestei singure probe, făcută numai 
spre a dovedi temeinicia afirmărilor din primul meu articol, dacă d, 
dr. Istrati, prezent la această tristă constatare în sarcina fostului său aju- 
tor, nu m'ar fi provocat din nou. Căci în loc de a înfiera incorectitudi- 
nea dovedită a lui Mironovici, d. dr. m-a acuzat tot pe mine, apostro- 
findu-mă „de ce am primit o asemenea chitanță dintr'un chitanţier neli- 
părit* ! Judece oricine valoarea unei aşa de stranie acuzaţii. Totuși eu 
am dat ascultare d-lui doctor, producind de astădată chitanța No. 245, 
care era detaşată din chitanţierul cel oficial şi tipărit. Chitanţa corespun- 
dea şi cu cotorul dela acelaş număr. 
Dar şi această chitanţă 


2 Mn prezintă o curioasă particu- 
$ | EXPOZIȚIA GENERALĂ ROMANĂ DEN imi laritate. In dreptul rindului 
: daca unde e tipărit „valoarea“ şi 
Š RECIPISA unde trebue deci să se in- 
8 -— scrie suma ce s'a incasat, 
ş ste A găsim în loc de cifre o li- 


i ERR „ad. Ọj nie transversală, trasă cua- 
LA rumpin „d pă elt celaşi cerneală ca şi a i 
D ée 


ary; 

3 | Proprietatea Ki SÉ 4 căliturii lui Mironovici. O 
Comuna PA ger ett ES chitan deci care, deși scri- 
| Ve e să pe formutare tipărite, mi 
y vn oi g cuprinde tocmai partea prin- 
pd Ge ima l cipalä, adică indicarea sti- 

Gd fon eu 

7, Zebereig de 


cotorul dela acelaş număr 
se vede că cămaşa menţio- 
natà în chitanță s'a plătit cu 30 lei. In chitanța liberată cumpărătorului 


Zi ; mei! Straniu lucru ! Expli 
T carea e totuşi uşoară. Din 


-y 


CRONICA ARTISTICA „12 


nu s'a trecut însă suma, pentru simplul motiv că, în loc de 30 lei, sa 
incasat 39 lei. Căci cumpărătorul mărturiseşte că nu a plătit nici una din 
rumeroasele cămeşi cumpărate la expoziţie cu 30 jel, ci pe fiecare a 
dat 39 lei, ŞI mărturisirea persoanei în chestiune nu a fost pusă Ia indo- 
ială nici de d. dr. nici de vreunul din cei prezenţi. Deci se lămureşte : Mi- 
ronovici majoră preturile adăogind o codiţă la zero pe care-l transformă 
în 9, incasind pe sama Iui mica diferență. ŞI despre modul cum se pro- 
ceda la această falşificare am adus ca probe două etichete dela cămeşi 
din Vlaşea, colectate de delegatul județului pentru Expoziţie şi vindute 
tot de Mironovici. Pe ambele etichete se vede ciar cum au fost escamo- 
tate cifrele în sensul arătat mai sus. Nici d. Delegat nu a avut nimic de 
obiectat la demonstrarea ce am făcut, Dintre toți cei prezenţi numai d. 
dr. nu a voit să se convingă de adevărurile constatate, ci şi de astădată 
după d-sa „de vină a fost cumpărătorul, care a primit o chitan In care 
mu se trecuse valoarea”! Am răspuns că pentru oamenii cinstiți chitanța 
e numai o formalitate, fără importanţă, mai ales cind ridici totdeodată şi 
obiectul cumpărat, ca în cazul de faţă. 

Tot cu această ocazie s'a mat constatat de cătră însuşi d. Casier 
că obiectele din etichetele No. 25 şi 34 ce am produs, nu se găsesc în- 
tre cele cuprinse în chitanţierul depus la Casă. Deci şi obiectele cores- 
punrătoare acestor etichete au fost vindute de Mironovici, care a incasat 
banii pentru sufletul său, 

Aceste abuzuri nu sint singurele ce apasă asupra lui. ŞI în contra 
lui se pling particulari, care nu au primit îndărăt obiectele de valoare ce 
au trimis spre a fl expuse numai. Astfel, pentru a cita numai un caz, d, 
M. S. Popovici din Botoşani reclamă încă monezile vechi de argint ce a 
trimis contorm listei din scrisoarea recomandată din Maiu 1906 şi in locul 
cărora în urma repeţitelor somaţiuni, Mironovici i-a trimis nişte creițari 
moderni. 

Culpabilitatea lui Mironovici tămine deci bine stahilită. E! singur 
dealtfel nici nu a încercat să se disculpe atunci, cind la sfirşitul cercetării 
l-am infierat ca autor a! falşutilor demonstrate, Cuvintele mele prin care 
declaram pe Mironovici un incorect au fost urmate de o tăcere de mor- 
mint. Cinstea lui Mironovici era definitiv îngropată, Nici chiar d, dr. n'a 
mai ripostat nimic, Sa mulțumit numai la plecare, să stringă mina ace- 
luiaşi Mironovici! 

Purtarea lui Mironovici de altfel nu mă miră. Căci de mult incă 
eram fixat asupra valoarei lui, Nedumerirea mi-a fost însă mare văzind 
că, chiar în faţa acestor probe indiscutabile, d. doctor totuşi susținea pe 
necinstitul său fost ajutor. ŞI răspunderea morală a acestor grave abuzuri 
cade asupra d-lui doctor, care cunoscindu-le, le-a lăsat să se perpetueze, 
in loc de a destitui pe funcţionarul abuziv. Căci este bine dovedit că d. 
doctor a avut cunoştinţă de ele. Nu mai fac us de plingerile ce insumi 
am adus d-lui doctor, atit în scris cit şi mai ales verbal. Există o altă 


425 VIAȚA ROMINEASCA 


probă şi mai puternică. Este plingerea din 5 Dec. 1906 a fostului inten- 
dent al Palatului Artelor. Acesta, în calitate de intendent incă, deci ca 
funcționar dependinte de Mironovici, comunică d-lui Comisar general ls 
trali— pe hîrtie cu etichetă oficială a Expoziției — că Mironovici se face 
culpabii de abuzurile indicate mai sus. Alătură chiar ca probe etichetele 
unor cămeşi din Vlaşca, la care preţurile au fost majorate după sistemul 
indicat (etichetele No. 14, 24, 27 şi 42). In aceiaşi denunțare intendentul 
Palotă probează că Mironovici mai percepea dela particulari o taxă ilegală 
de un leu sau 1,60, pretexiind că această sumă reprezintă cheltuelile ne- 
cesitate de mandatarea banilor posesorilor obiectelor. 

Acestor denunţuri formale d. dr. nu le-a dat nici o urmare. După 
citva timp d. Palotă s'a retras dela Expoziţie primind chiar o grabiicație, 
iar Mironovici a continuat să se bucure de protecţia d-lui dr. Pină ce în 
Septemvrie trecut, fugind în mod suspect dela Expoziţie, el a fost de- 
nunţat Parchetului care, pare-mi-se, anchetează cazul său. 

lar în loc de a se scandaliza de isprăvile acestui Mironovici, d. 
dr. se plinge Ministerului contra adevărurilor din articolul meu. Această 
plingere, după cum s'a văzul, era de altfel bazată pe o simplă deturnare 
a spuselor mele. Căci contra acuzaţiunilor directe ce conţinea acel prim 
articol al meu d. dr. n'a cutezat să se plingă, ştiindu-le bine întemeiate, 
Astfel d-sa a trecut cu totul sub tăcere invinulrea cea mai gravă ce adu- 
ceam Comisariatului Expoziţiei la pag. 649, anume că pierzind obiectele 
particularilor, a compromis față de ei pe taţi cei ce mai încercăm să co- 
lecţionăm obiecte vechi, 

Pentruca nici această afirmare a mea să nu rămie neconfirmată 
prin probe, voiu adăoga următoarele lămuriri necesare, care dovedesc 
<ulpabila negligență şi uşurinţă a comisariatului. Căci, pentrua se scuza 
imensul număr de obiecte de artă ce se pretindeau pierdute de cătră 
Mironovici, Comisariatul intervine pe lingă diferitele autorităţi rugindu-le 
să convingă pe proprietarii păgubaşi „să renunţe la despăgubirile. pen- 
tru obiectele pierdute, ţinindu-se samă că fondurile Expoziţiei sint foarte 
reduse“. O asemenea stranie adresă a fost trimisă, între altele, sub No. 
7565 din 14 Aprilie 1907 şi Prefecturii de Vaslui. Prefectul de Vastul 
însă respinge, după cum se cuvine, o asemnea intervenţie, răspunzini 
prin adresa No. 1458 din 27 Aprilie că „proprietarii depunind obiectele 
pe baza asigurărilor date că nu se va strica sau pierde nimic, crede că 
nu e chibzuit şi nici nu va interveni cătră ei ca să renunțe la despăgu- 
biri*. lar prin adresa No, 1459 d. prefect releră Ministerului de Interne 
despre modul cum procedează comisariatul Expoziţiei. Ministerul, apro- 
bind raportul Prefecturii, îl înaintează in copie comisariatului cu adresa 
26,395 din | Maiu. 

Am înşirat această confirmare oficială a spuselor mele, pentru a 
arăta că nu sint singurul critic al procedeelor curioase ale comisariatu- 
Int, Căci indignarea în privința jafului ce s'a tăcut la aşa zisul Palat al 


x CRONICA ARTISTICA +2 


Artelor este mult mai mare decit se spune in genere. Căci cei mai mulţi 
preferă să arunce vălul tăcerii asupra neorinduelilor şi abuzurilor comise, 
Şi eu aş fi tăcut, dacă d, dr. nu m'ar fi provocat, ameninţindu-mă chiar 
cu autoritatea ce-i dă înalta situaţie socială ce ocupă. Faţă de asemenea 
stidări, am fost constrins să demasc pedeoparte pe autorii materiali ai 
jafului şi să arăt tot deodată partea mare de răspundere morală ce in- 
cumbă d-lui doctor Istrati în jaful săvirşit. Şi sint cu atit mai în drept 
să o fac, cu cit din vreme am prevenit pe d. doctor şi am căutat să 
scap, rezervind peniru Muzeul dela şosea, o mare parte din obiectele 
de astă ce se aflau în Palatul Artelor. 

D. doctor însă, după ce „m'a rugat”, după cum singur mărturi- 
seşte în Bulet, Exp. la pag. 248, să mă ocup de aşezarea obiectelor din 
secţia etnografică, mi-a făcut colaborarea imposibilă, preterind pe un To- 
cilescu şi Mironovici. Orbit încă pe atunci de vorbele frumoase şi inten- 
țiunile patriotice ale d-lui dr., am avut naivitatea să cred că nu de bună 
voe d-sa a fost silit să cedeze. Perseverenţa cu care însă în urmă d-sa a 
protejat pe Mironovici şi lipsa de interes real ce-a arâtat pentru Muzeu 
mi-au intăturat orice iluzie, 

lar cind în urmă, în calitatea mea cea nouă de Director al Muzeu- 
lul de Etnografie şi artă naţionată, am reținut toate obiectele ce prezin- 
tau interes pentru colecţiile statului, d-sa a nesocotit adresa mea (') din 
30 Julie, permiţind lui Mironovici să vindă şi să facă jaful cunoscut. lar 
la cercetarea dela 17 Nov. d. doctor caută să scape, invocind o ne- 
exactitate, Căci nu este exact, după cum a declarat d-sa, că nu a putut 
Ina în samă adresa mea „deoarece ştia că nu aveam banii necesari“. 
In realitate însă cu 15 zile inainte de a-i adresa acea cerere, incasasem 
dela Minister 4.000 lei în vederea cumpărăturilor pentru Muzeu. (Vezia- 


11 Pentru a arñta cit de clară şi formala a fost cererea ce în cali- 
Laien oficiala de Director al Muzeului, am adrasat d-lui Comisar al Expo- 
Stiet, dau în întregime neea adresă vizată de d. Dr, și inregistrata sub 
Na. 724372 Ang. 906, Ian textul: „Mare parte din ubieelelu co uleatuose 
secțiunea trecutului nostru din Palatul artelor Bind do vinzare, însă nepu- 
induse Den alegerea lor, nefiind încă orindnite, imi permit st vă rog, să 
binevoiți a dispuna ca zisele obiecte så nn Be vindule particularilor, inn- 
inte de a-mi D permis să fac alegerea acelor tare ur putea cu folos spori 
rulerţiile noului Mazeu de artă decorativa, şi pe care le-ati cumpăra to- 
Ir acest pe i 

lu «a seria obiectelor ce de pe acum pol reține pentru Muzeu, in- 
Irà de pildă, fară vreo alegere toate obiectele de lemn sculptat, velințele 
vechi, le snu fotele cu dexemne vechi şi alte de asemenea obiecte din 
domeniul etnografiiei sau ni artelor decorative, 

Avind în vedere interesul general ea asemenea 1Amâşili ale trecu- 
lalui nostru să fiv pastrate in instituțiunile Statului şi puse la Iindamina 
tuturor si spre folasiola obsieuach, sper că gelt binevui, d-le Comisar- 
gpunerni, să dispuneţi să se ia măsurile necesare in sensul cererii de faţa”, 

Am lipit chiar elicheto ale Muzeului pe multe din aceste nbiacle rè- 
zervute. Elichetele au fast insi dezlipile şi obiectele vindute particularilor! 
Caci d, doctor na adinitea existența altui Muzeu, decit nceluia pè care pre- 
lindea ca-l intemciară däs, 


430 VIAȚA ROMINEASCA 


dresa No. 1 a Muzeului înregistrată la Minister sub No. 42.399 din 18 
lulie 906). 

Gelos, pare-se, că un altul se încumetase se realizeze ceia ce d-sa 
nu era in stare să facă, d. doctor a pornit cu toată patima de care este 
capabil în contra mea și a Muzeului ce începeani, Nu voiu mai reaminti 
aci piedicile de tot solul ce a căutat să-mi pue în implinirea operei înce: 
pute. Izbinda fiind de partea celor drepţi, să fie nitate toate aceste per- 


Ceia ce însă impreună cu mine nimeni nu va putea să ierte d-lui 
doctor, este protecţia ce a continuat să acorde lui Mironovici. 

Cu atit mal vinovat este dar d. doctor cind, după denunțul oficial 
din 5 Dec. 1906, d-sa în raportul oficial din 20 lan. 1907, adresat Mintsien- 
lui Cultelor, recomandă ca urmaş al d-sale în organizarea muzeelor pe 
zisul Mironovici „un om priceput“, căruia îi atribue tot felul de titluri ace- 
demice şi cunoştinți pe care acesta insă nu le avea. Nemulțumit nuntai cu + 
tit, d. doctor merge şi mai departe cu favoarea sa faţă de prea priceputul 
său ajutor. Monitorul oficial No. 92, pag. 3599 ne anunţă că pe ziua de 3 
Febr. 1907 a fost ridicat la gradul de ofiţer al Coroanei Rominiei (cu ds 
pensă de stagiu) pentru „fapte meritorii DI. Mironovici vel Mironescu Vi 
dimir arhitect (?) ajutorul Comisarului general! al Expoziţiei”. 

ŞI acesta nu este singurul caz în care d. doctor recompensează 
cu asemenea onoruri pentru servicii aduse d-sale în timpul Expoziţiei 
tocmai pe cei mai nedemni. Acelaşi Monitor oficial anunţă decorarea în 
aceleaşi condițiuni ca și pentru Mironovici a „d-lui Georgescu Victorian 
Dumitru pictor, profesor, Director al Muzeului Aman”. În realitate deco 
satul nu este şi nu a fost „Director“, ci numai simplu custode ul Muzen- 
luj Aman. Mai gravă însă este eroarea ce face d. dr. numindu-l „prote 
sor“, De fapt d. Georgescu a fost simplu „maestru“ de desen. Dar ceia ct 
este cu totul grav e că acest domn, „prin Deciziunea Ministerului Cul- 
telor No. 5680/18 Mai 1902 a fost destituit pentru totdeauna din corpul 
didactic ca imoral şi vătămător şcoalei“. D-lui dr. Istrati, fost Ministru al 
Cultelor, nu-i este permis nici să facă confuzia între un Director şi wi 
custode sau un profesor şi un maestru, şi încă mol puţin H este ertai să 
nu ştie că numitul Victorian a fost destituit pentru aşa ruşinoase fapte. 
Mai cu samă că din fericire acesta este aproape singurul specimen D 
perversităţii sexuale care a dezonorat corpul profesoral. Uşurinţa cu cart 
d. doctor înventă titluri celor pe care vrea să-l recompenseze este, pate 
mi-se, foarte condamnabiiă. 

Şi mai reprobabil este Insă desigur faptul că d. dr. se inconjură 
şi se serveşte de asemenea oameni. Să nu se mire dar, că în atari cond 
tiuni, cei curaţi şi desinteresaţi il părăsesc. 

Acuzaţiunea ce-mi aduce de-a fi refuzat să-i dau concursul meu D 
atanjarea secției retrospective la Expoziţie, cade dela sine În urma acet 


CRONICA „ARTISTICA 431 


tor constatări, Căci cu un Gr. Tocilescu (') sau Mironovici ca şi cu un 
Neculai Patraşcu (°) sau Georgescu Victorian imi este imposibil să co- 
laborez, 

lar dacă d. doctor îi preferă trebue să poarte şi consecințele ace- 
stei colaborări. 

In cazul de față, jaful obiectelor de artă dela Expoziţie este opera 
lui Mironovici în special. Răspunderea morală însă o are d. Dr. Istrati, 
care l-a acoperit cu a sa protecţiune atotputinte, 

Deasemenea tot d-lui doctor îi Incumbă şi vina de a D fost ne- 
voit să destăinuesc aci o parte din aceste abuzuri, Căci oricit de înaltă 
D este situația sa, să ştie că nu-i este îngăduit să atace pe nedrept, fără 
a se expune să primească răspunsul cuvenit, 

Conformindu-mă adresei oficiale provocată de plingerea d-lui dr., 
am cel puţin măgulirea de a fi servit şi cauza artei romineşii. Arătind 
abuzurile ce s'au comis în prezent, sper să fi înlăturat altele pe viitor. 

Căci salvarea obiectelor de artă este singura preocupare ce ne 
călăuzeşte. 


AL Tzigara-Samurcaş. 


1) Pentru a dovedi d-lui de. că nu numai cu vorba, d şi de fapt am 
evitat totdeauna o asemenea colaborare, chiar atunci elud ea prezinta cele 
mai feumoase avantagii pentru mine, să-mi e, perais a aminti ca deşi 
delegat de Ministerul ultelor prin adresa No. 2/18 Fervr. 90G, a repro- 
zenlă ţara la Congresul dela Monaco, am refuzat duoareca fusesem numit 
impreună cu d. Tocilescu, E inutil să adaog că am renunțat şi În mia de 
lei ce mi se atribuise. Colegul meu a luat 1,500 lei fară insă să se f dus 
la Con H SC? A 

Organizatorul improvizat în 1918 al secţiunii urtistice a Expozi- 
{iei Soe. de Ştiinţi. 


Cronica Medicala 


Declararea, izolarea şi deziniectarea sint absolut necesare 
contra boalelor molipsitoare, 


In numărul 5—6 al Revistei ştiinţilor medicale pe 1906, D-nu Dr, 
Burghele, medic comunal la Bucureşti, publică un articol cu un titlu ln 
formă de întrebare: „declararea, izolarea şi dezinlectarea sint sau nu 
necesare contra boalelor molipsitoare ?*, Numai pentru titlu pus în a 
ceastă formă şi pentrucă spiritele şovălelnice ar putea crede, că găsesc 
în faptul publicării articolului în Revista Ştiinţilor Medicale un argu- 
ment contra practicei actuale legale şi raționale in boalele contagioase 
—lucrarea d-lui Burghelea merită a D discutată. 

S'ar înşela cineva dacă ar crede că chestiunea se pune la ordinea 
zilei pe baza unor noi cercetări şi experiențe de laborator, sau pe baza 
unor stricte observaţiuni de spital; autorul cearcă să puie în dublu nece 
sitatea declarării, izolării şi dezintectării în boalele contagioase numai 
pe baza nceficacităţii acestor măsuri, dovedită prin date statistice. Pănă 
aici nimic compromițător; se poate discuta o chestiune ca aceasta şi pe 
baza datelor statistice. Indoiala noastră asupra argumentelor D-lui Bur- 
ghelea începe dela faptul că statisticele autorului se raportă numai la o 
raşul Bucureşti, merg până ta anul 1874 şi privesc numai şease boli con- 
tagioase, în care s'a aplicat declararea, izolarea şi dezinfectarea. 

Argumentarea din articol este următoarea: declararea, izolarea şi 
dezinfectarea în boalele contagioase se practică în Bucureşti de mult 
timp şi cu toate acestea mortalitatea de aceste boale nu a scăzut; deci 
aceste măsuri s'au arătat neeticace şi poate nu sint nici necesare. Mot- 
talitatea de variolă şi febră tifoidă Intradevăr a scăzut, dar această sci- 
dere, susține autorul, se datoreşte numai vaccinaţiunii obligatorii pentru 
variolă şi ameliorării condiţiilor apel potabile pentru febra tifoidă. Con- 
cedăm pănă la un punct D-lui Burghelea observaţia privitoare la variola 
şi febra tifoidă. Ne vom limita asupra acestora numai la două obser- 
vațiuni sumare : a) este adevărat că variola aproape a dispărut din cauza 
vaccinațiunei ` trebue să ținem însi socoteală şi de declararea, de care 


CRONICA MEDICALA TE 


reg PSSA gen gët şi desinfectarea; ele şi-au avut rolul lor, cre- 
zw ce, căci deşi vaccinaţia şi revaccinaţia conferă o imuni- 

e, însă imunitatea aceasta este antivaccinală şi nu antivariolică, şi s'au 
văzut cazuri cind cei vaccinaţi şi revaccinaţi au căpăta! variola, deşi 
în formă mai uşoară; pe lingă aceasta imunitatea căpătată nu este veci- 
nică, ci limitată ai deci nedeclararea, nelzolarea şi nedeziniectarea in 
cazuri de variolă, cu toată vaccinaţia ar da şia dat cazuri de variolă be- 
nignă ; b) este adevărat că febra tiloidă a scăzut mult în Bucureşti de 
cind s'a ameliorat apa de băut, dar oare D-nu Burghele admite exclusiv 
numai o origină hydrică a febrei tifolde şi nu crede de loc în alte căi 
de contagiu, oare ar arunca D-nia-sa dejecţiunile şi rutele tificilor ori 
unde fără a-le deziniecta ? 

Cit priveşte însă cel dintăiu sillogizm al autorului ne vom per- 
mite a-l discuta mai pe larg. 

Primul lucru, pe care-l observăm este că autorul îşi slăbeşte sin- 
Eur argumentaţia, arătind că chiar astăzi: a) declararea boalelor conta- 
pioase, atit de familii, cit şi de medici nu se face în „foarte mue ca- 
Sur", „aşa fiind a fost tot timpul şi toată posibilitatea, ca contagiul să 
se intindă la alţii“, b) o izolare în adevăratul sens al cuvîntului este a- 
proape imposibilă cel puţin la noi „în special în Bucureşti“, unde este 
numai un spital de contagioşi *), aşa cum cere hygiena, c) „dezinfectarea 
se face în tot Bucureştiul cu două etuve mobile (Herscher şi Le Blanc)“ 
„aceste mijloace sint insuficiente în raport cu numărul mare de dezin- 
fectări“, „aşa fiind este uşor de înțeles, că desinlectarea nu va da rezul- 
tatele aşteptate, lar contagiul are toată posibilitatea să se întindă“, 

Dacă acum declararea boalelor contagioase nu se face în foarte 
multe cazuri de „medici chiar“, cum scrie însuşi autorul, ce încredere 
putem avea în cifrele morbidităţii de acum, ca să nu mai vorbim de cele 
de altădată. Dacă declararea, izolarea şi desinfectarea în cazuri de boli 
contagioase acum, cind e obligatorie după lege, nu se aplică, ce era mai 
înainte? Şi dacă nu s'a aplicat şi nu se aplică cum puteau şi pot să-şi 
arăte efectul lor bun general, cind e cunoscut, că nedeclararea, neizo- 
larca şi nedesinfectarea unui singur prim caz dă adesea loc la o epi- 
demie mai mult sau mai puţin întinsă, 

Evident deci că argumentarea adusă de simpaticul autor al artico- 
jului din Revista Științelor Medicale pentru a sămăna cel puţin dubiu 
în eficacitatea declarării, izolării şi dezinlectării în combaterea boalelor e- 
pidemice este mai mult decit șubredă ` nu-și puteau arăta toată efica- 
citatea măsurile, care nici nu sau aplicat, nici nu se aplică cum se 
cuvine. 

In aceste condițiuni statisticele şi curbele grafice alăturate la arti- 
col nici n'ar merita să De studiate; totuşi pentru a dovedi mai mult cit 
şi cum greşeşte autorul, vom încerca să le analizăm puţin, 


1) Ştiam ca sint două: la copii şi la Colentina, 


433 VIATA ROMINEASCA 


Ne oprim întăi asupra tabelei ce poartă No. 9 şi insistăm asupt 
faptului demonstrativ şi pentru nutor, că mu talitaiea în spitale este în 
raport cu morbiditatea, indiferent de evoluția hygienii şi tratamentului, 
Reţinem acest fapt pentrucă vom analiza numai mortalitatea şi nu mór- 
biditatea din oraș, pe care o avem pe o serie mică de anl şi nesigură 
dar vom conchide pe baza tabelel No. 9, că micşorarea mortalității ține 
de micşorarea morbidităţii. 

Luăm tabela No. 2—Mortalitatea de tusă convulsivă. Dela 74 
până la 94 am avut în București următonrea mortalitate de tusi cor 
vulsivă în cifre absolute şi pe decenii: 


n anii 1874 26 1884 36 1884 32 
e 75 67 35 42 Wa 48 
S 76 43 së 90 96 It 
H 77 $5 ai 75 97 29 
S 78 73 88 64 98 100 
A 79 66 39 op um 49 
A 80 24° 90 B4 900 28 
E 81 94" 9l 104 ul A 
s 82 30 92 op 902 97 
d 83 36 99 ` ep 903 18 


1 deceniu 474 2 deceniu 637 3 deceniu 434 


Raportind suma de pe deceniul l-u ia populaţia de 200,000 locu- 
itori, pe care ne o dă tabela No. 1 (recensămini) în anni 1854, obt 
nem,— 2,37%; suma de pe deceniul Ii-lea o raportăm la populaţia te 
260,000 locuitori pe care-i găsim în tabela Iin anul 1894 şi obiinea 
2,44 la mie ; iar suma de pe deceniul al lil-a o raportăm la 290,000 iocu- 
tori pe care ii găsim în anul 904 şi obținem 1,49 la mie. Deci mortalita- 
tea de tusă convulsivă a scăzut dela 2,37 la mic în primul deceniu la 1,49 
la mte în al treilea deceniu ; şi acest fapt ne arată că, (admifind rajoni 
mentul D-lui Burghelea) declararea, izolarea şi desinfectarea în tus 


convuisivă ne-a conservat 133 suflete în zuce ani. Repetăm că nu vus 
discuta morbiditatea din graficele D-lui Burghelea căci sint numai pe o 


perioadă prea scurtă şi apoi este evident pentru noi (ca şi pentru Dam 
Burghelea, vezi observaţiile D-nici-sale la tabela 9), că scăderea moris- 
lităţii ține mai cu samă de scăderea morbidităţii, cu toate că Dau Bar 
chelen e pata să atribue fie tratamentului medicamentos, fie atenuării v= 
rusului, fie chiar măsuritor profilactice aplicate direct numai, nu indirect, 
la scăderea morbidității, căci atunci ce s'ar face Intreaga construcție a ar 


ticolului, 
Aplicind acelaş raţionament ca la tabela No. 2 şi la tabelele 5 an 


relative la Rugeolă şi Scarlatină, vom găsi la Rugeolă deis 74—904 ur 
mătoarea mortalitate în cifre absolute şi pe decenii: 


n —— 


*), Cifre nesigure. 


— CROSTIEA MEDICALA 43 
Wa Si 1884 86 
m ZB ru 85 87 piei = 
2 78 42 886 154 ~ 38 
e W a 87 219 KE 4 
> 78 123 88 62 DR 150 
a 79 236 sü 52 99 a 
7 $0 35 o AB 900 6 
y; 81 A ot 30 901 53 
7 82 72 oF) 74 902 27 
r 33 15 9 78 903 35 
I deceniu 848 a! II deceniu 887 al 1 deceniu 417 


Raportind sumele obținute: prima la 200,000 locuitori, a dowa la 


260,000 şi a treia la 299,099, căpătăm cifrele de 


4.24 la mie pentru primul 


deceniu 3,41 ia mie pentru al doil 
` ea şi 1,43 la mie pentru al treilea dece- 
niu care ne arată clar că mortalitatea de rugeolă a scăzut cu ee ges 


sigur în strict raport cu morbiditatea. 


Acelaş lucru şi cu scarlatina unde avem mortalitate în cifre abso- 


lute şi pe cecenii: 


Pe unii 1574 157 1854 150 
= 1875 59 Să 31i ari "Te 
D 1576 18 86 12 Up 53 
4 1877 12 87 46 7 56 
e 1878 145 88 173 98 105 
d 1879 703 89 59 99 266 
$ 1850 220 90 57 900 158 
` 1851 55 DI J6 901 113 
1882 95 92 101 902 33 
- 1882 106 93 220 903 150 
I deceniu 1570 I! deceniu 1184 "0 deceniu 1118 
T85 aa 4,36]. 3,8540 


iarăşi o scâdere evidentă dela 7,85/w in primul deceniu la 28 în 
al treilea. pe 

Tablele asupra varloiei şi febrei tifoide nu le vom analiza, căci 
şi peniru autor ele denotă o evidentă scădere a mortalităţii şi morbidi- 
Hut. lată-ne deci, contrariu d-lui Burghele, în 5 boli contagioase din 6 
cite aduce Domnia-sa, chiar pe baza citrelor, ce a avut bunătatea să ni le 
pue ia dispoziţie, vedem o gradată şi evidentă scădere a mortalităţii şi 
conform silogizmului făcut de autor, trebue să conchidem, că statisca do- 
vedind o scădere a mortalităţii în urma introducere! izotării al dezin- 
fectării, măsurile de declarare, izolare şi dezinlectare au fost bune şi 
deci pe baza statisticei nu se mai poate pune intrebarea dacă ele sint 
necesare. 

Dar să trecem şi la celelalte tabele. Aplicind aceleaşi raționamente, 
dvem la difterie mortalitate în cifre absolute : 


4 VIAȚA ROMINEASCA `` ah 
i 182 1894 71 
SE wi 4b ge 148 95 58 
i op 87 86 174 9 s4 
S 77 15 87 194 97 149 
= 78 95 88 126 98 176 
7 79 250 89 70 99 282 
| 80 189 ou 79 900 187 
j ai 201 oi 55 901 175 
Ri 83 151 92 79 902 1 
= 83 236 93 68 903 141 
` 10 cazuri "7178 cazuri T455 cazuri 


cela ce raportat la populația de 200 mil, în primul deceniu, prea 

în al doilea, şi la 290 mil în al ellen, ne dă Si, în „ping K ier 

în al doilea şi 5,00"/w în al treilea, iar o scădere dela serpii 
Studiind tabela No, 8, d. Burghelea trage concluzia că m page 

generală în Bucureşti a crescut. Aplicind raționamentul nostru 

sus găsim în cifre absolute şi pe decenii: 


74 5 1884 5265 1804 5974 
be mt E ee 35 5482 95 6051 
H 76 5043 86 5808 96 6665 
i 77 D834 87 5 97. 8747 
K 78 7278 88 6317 98 7044 
g 70 7120 89 5758 99 750 
y 80 6327 90 5779 900 6513 
d 81 4868 o 6345 ot 6765 
A 82 5252 92 6512 902 6576 
: 5767 6473 903 6436 


—— ege 


83 53 
I deceniu 59271 II deceniu 59547 LUI deceniu 65378 


Aceste sume raportate respectiv cu populaţia din 1884, 94 LA echt 
dau în primul deceniu o mortalitate generală 2960, în al Il-lea d 


şi în al IH-tea 263%. 


Ji contagioase din ta- 
Mai bine se vede scăderea mortalității de bo 
bela No. 9. Mortalitatea de aceste boli în cifre absolute şi pe decenii se 


mc 1894 304 
ou 1874 1244 1884 650 

o e Te "es 85 802 95 254 
e og 476 86 656 96 384 
d 77 580 87 851 97 530 
Z 78 1957 88 704 98 64l 
W 79 1840 89 376 on 749 
` 80 1324 90 342 900 46 
s SI Su DL 418 901 436 
y sa 650 nesig. 92 ALL 902 336 
` 83 783 93 462 903 414 

4 Gr) 5372 T 


—— ______ CRONICA MEDICALA 


437 


Rapartind sumele de mai sus la populația de 200 mii din 84, 260 mii din 
94 şi 290 mii din 904 vedem o scădere a mortalității de boll contagi- 
oase dela 47 "ie la 20 "Jos în al lien deceniu şi în (Lei în al treilea. 

Ne mai remine a studia incă tabela No, 11 a mortalităţii generale 


adunate rugeolă, scarlatină, tuse convulsivă și diiterie, unde găsim in 
cifre absolute dela 1874—1904: 


Pe anii 1874 589 1884 465 1894 254 
A 75 4235 SÖ 498 95 214 

i; 76 190 mp 589 96 187 

e 17119 57 539 7 238 

S 75 436 38 425 98 581 

K 79 1255 89 219 99 628 

š 80 468 90 256 900 379 

= 81 328 91 305 901 365 

7 82 400 92 320 902 289 

A < SI 453 93 399 903 340 
4663 3050 3425 


Raportind sumele la populaţie, căpătăm în primul deceniu o mortalitate 
de 23,31 la mie în al doilea de 15,19 la mie şi în al treitea de 11,8] la 
mie, deci numai faţă cu al doilea deceniu am avea un cistig de 980 
suflete. 

Aşa dar toate tabelele grafice ale D-lui Burghelea, studiate cu aten- 
ție, raportind cifrele absolute la numărul populației, şi luind aceste cifre 
pe perioade mai lungi de ani ca să dispară influenţele factorilor mici, ne 
denotă o sigură şi gradată scădere a mortalității şi deci şi a morbidităţii 
de bolile epidemice, în care bine sau rău tot sau aplicat declararea, 
isolarea şi desinfectarea. 

Evident că autorul n'a studiat bine tabelele sale proprii, de aceea 
îl vedem aşa de şovăelnic în păreri: întrun loc autorul ne spune că 
declararea, izolarea şi dezinfectarea gou dat nici un rezultat (pag. 477 
liniile 30—31 : „tabela 6 scarlatina arată prea vădii că sistemele de luptă 
n'au nici un efect salutar“); în alte locuri că n'au dat rezultat dorit(pag. 
479 liniile 11—15 „măsurilepuse aci în discuţiune, adică izolarea şi de- 
zinfectarea wau dat rezultatul dorit nici în spital, unde se presupune 
că aceste măsuri trebuie să se aplice aproape ideal şi unde se mai aplică 
pe larg al 4-lea mijloc de luptă adică tratamentul medicamentos) ; în ait 
loc, că aceste măsuri sint bune parţial (pag. 479 liniile 28—29: această 
bunătate nu se poate admite decit parţial, adică numai la unele boate 
după tabele d. ex.: la tusa convulsivă şi rugeola”); în alt loc deşi nu 
vede proba, totuşi admite că a fost un efect bun (pag. 481 lin. 12—4, 
deşi nu se vede proba, cel puţin nuo văd eu, cu toate acestea, ca in- 
tenţie conciliantă (!?) aş putea să admit, că aceste mijloace de luptă con- 

tra contagiului au produs totuși efectul lor bun“). 


iza VIATA BOMINEASCA 


E 


Mai rău stă Dan Burghelca cu următoarea observaţie personală de 
pe pagina 478 linia 8: „In secția mea medicală, cunosc în str. Monetăria 
Basarab, Grozăveşti In Filantropia şi altele „unde s'a ivit scariatina, unde 
s'a făcut regulamentar declararea, izolarea şi dezintectarea, copilul a fost 
internat în spital, iar după 6 zile se imbolnăveşte an, cu care se pro- 
cedează In acelaş mod, după 7 zile, se îmbolnăvește altul, pentru care 
se fac aceleaşi formalităţi ; după 10 zile cade bolnav altul. Prin urmare, 
în asemenea cazuri măsurile luate nu au impedicat întinderea boalei”, 
Aceastii observaţie personală ne arată că autorul a negtijat să se uite în 
tratatul Brouardei! Gilbert, unde găsea articolul lui Wurtz cu părerea lul 
Rililer şi Bartez că incubaţia scarlatinei poate dura de la 9 la 14 până 
la 40 zile şi cu aceea a lui Dechambre de 7 septămini 1), 

Inainte de a termina voiu atrage atențiunea simpaticulul autor asi- 
pra următoarelor considerațiuni ` de la 1874 pănă ja 1904 populaţia ọra- 
sului Bucureşti a crescut enorm de Ia 180,000 până la 300,000 aproape 
pe acelaşi suprafață; comunicaţia Bucureștiului cu străinătatea şi cu pro- 
vincia s'a mărit incalculabi! (să luăm în vedere numai populaţia scolară 
care vine din provincie în Bucureşti, vilegiaturiie, expozițiile, comerţul, 
administrațiile centrale, justiția, spitale, ete. etc.), comunicarea între cetă- 
ţenii oraşului Bucureşti chiar s'a făcut mai frequentă (comerţ, tramval, 
teatre, Intruniri, vizite, baluri, mese, etc.), numâtul scoalelor, internatelor 
şi a scolarilor, canceiariilor, fabricelor, biurourilor, de asemenea s'a mărit, 
deci condiţiile pentru contractarea boalelor epidemice prin contact direct 
şi indirect mai frequent, sint mai favorabile; declararea, izolarea şi dezin- 
fectarea nu se aplică In foarte multe cazuri şi în multe se aplică prost; 
mijloacele de luptă contra boalelor: personal şi mai cu seamă material 
nu se dezvoltă în aceaşi proporție cu mărirea frequenţei contactului, ca 
urmare ar trebui să vedem o mărire considerabilă a cazurilor de boli 
contagioase şi a mortalităţii de aceste boale mai cu scamă dacă vom ține 
socoteală şi de faptul că mahalalele Bucureştiului—adică partea cea mai 
mare a populaţiei acestui oraş a sărăcit comparativ cu starea de altă dată 
prin dispariția meseriilor şi meseriașilor faţă de fabrică şi muncitorii de 
fabrică, 

Ca să fie demonstrative: adică să dovedească că declararea, izo- 
larea şi dezintectarea în cazuri de boli contagioase ma dal nici un re- 
zultat, în condiţiile expuse mai sus, statistica D-lui Burghele trebuia să 
ne arăte că morbiditatea şi mortalitatea au crescut cu mult, căci credem 
că o parte din această creştere, dacă ar îi, n'ar îi reală ci sar datora fap- 
tului că sint mai mulți şi medici şi nemedici, cari declară şi deci statis- 
tica actuală este mai aproape de adevăr şi prin urmare incomparabili cu 
statistica veche, unde diferența intre cazurile reale şi cele inregistrate tre- 
buia fatal să fie incomparabil mal mae. si din acest punct de vedere, 
singurul fapt a necreşterei comparative a morbidității şi mortalităţii ar do- 
vedi că în măsura În care s'a aplicat declararea, izolarea şi dezinfecta- 


1) Vezi Brouurdel, rol, I, pag, 24). 


> ROMICA MEDICALA iij 


rea cle şi-au arătat efectul inconte 
că frequenta contactului a crescut, 

Ori după cum am văzul însuşi statisticele D 
cu Ptilin mai multă ztenţie, artă că mortalitatea 
fin care recunoaştem împreună cu D- 
declararea, izolarea şi dezintaclare 


stabil util mai cu seamă iată de faptu 


-Jai Burghele, studiate 
de bolile contagioase, 
sa s'a aplicat în mod insuiicienț 
a) nu numal că nu a crescut en - 
mas staționară, după cam ne puteam aștepta, ci s'a micşorat, evident ta 
măsura, în care mijloacele de luptă contra lor s'au aplicat. 

O regală foarte mare pe care o face Dan Burghelea e şi 
că pe baza datelor asupra unor boale contagioase caută să pie ` 


Dé? a in- 
roiată eficacitatea declarări! izolărti şi dezinfectării în toate boalele con- 
ttwloase, Şi tocmai în una de ace! 


t č boli, de care nu ne vorbeşte Dan. 
și anunie in iuberculoză slisim um fapt care va convinge pe toţi poate 
şi pe şavăielnicul autor da eficacitatea şi necesitatea declarării, izolări si 
deainfectării, tată faptul, In cazuri de tuberculoză în Bucureşti declara- 
"eg, izolarea şi dezinieciarea nu s'au făcut de loc, sau aproape de loc: 
tuberculoza (e contagioasă şi tuberculoza, d-le Burghele) s'a răspindi: în 
voie, idarte mult, In Bucuresti şi formează astăzi aproape o treime din 
mortalitatea generală, Punind alături scăderea moriaillăţii în boalele con- 
"pioase, În care s'a aplicat declararea, izolarea şi dezinfeciarea şi creş- 
terca ei în tuberculoză, În care aceste măsuri nu s'au aplicat vedem odată 


mai mult necesitate declarării, izolării şi dezintectării în boalele conla- 
inase, 


aceia 


Dr. Cazacu 


- Măsurile luate de statul romin pentru a întimpina invaziunea ho- 
lerei din Rusia în cursul verei și toamnei anului 1907. — 


Statul Romin, ca semnatar al convențiunei sanitare internaționale 
` 3 LG 
deta Paris din ea 1903, faţă în special de celelalte state semna- 


tare ale aceleiaşi convenţiuni, nu poate lua pentru intimpinarea inva- 
ziunei de holeră în ţară, decit măsurile prevăzute în acea convențlune, 
ca unele, ce sint într'adevăr cele mai raționale şi mal corespunzătoare 
comcepțiunilor ştiinţifice moderne, — Baza acestor măsuri este decla- 
ratia obligatorie a boalei de câtre autoritățile {rci infectate. — Acestea 
in înteresu! lor propriu (ca să se poată folosi de aplicarea faţă de 
proveniențele lor numai de măsurile convenției) sint datoare să comi- 
nice imediat: focalitatea, unde s'a ivit boala; data ivirei, originea și 
formele el, numărul cazurilor constatate şi acela al morţilor, precum şi 
înăstirile juate de Îndată în urma acestei ivii. După prima comunicare 
statul infectat este dator în mod regulat, cel puțin odată pe săptâmină 
să înştiințeze In mod cît se poate de complect de mersul epidemie! şi 
mai cu deosebire precauțiunile luate în vederea combaterei întinderii 
boalei ; él trebue să precizeze : 1) Măsurile profilactice aplicate cu privire 
ia inspecția sanitară sau la vizita medicală, la izolare şi deziniectare; 


450 VIAŢA ROMINEASCA + E CRONICA MEDICALA su 
Viemme geg 


la nevoe (ordinite circulare 20122, 20123, 20124, 20125 ŞI 20120/907).— 
S'a dispus să se aleagă anume localuri pentru izolarea eventuală a bol- 
navilor şi a suspecţilor.—S'au dat ordine pentru a sa îngriji, ca sistemele 


pentru alimentarea populaţiei cu apă de băut şi sursele să fie suprave- 
ghiate de posibilitatea infecțiunei şi inbunătăţite.—S'au luat măsuri pentru 
a se imbunătâţi depărtarea necurăţeniilor din otaşe şi a se aduce în stare 
bună tatrinele.—S'a cercetat starea instrumentelor şi aparatelor de desin- 
fectare, de care dispun autoritățile noastre. S'au tuat măsuri pentru repa- 
tarea și compleclarea lor.—Cu această ocazie s'au constatat fapte foarte 
triste ` Centre populate mari şi bogate, ca oraşele Ploeşti, Focşani, Piatra 
Neam}, m'aveau etuve cu aburi şi tot instrumentariul lor pentru desin- 
fectare se limita numai la cite un mic aparat pentru Formol (sistemele 
L'Eclair şi Le Blanc şi acestea adesea stricate) şi la citeva pompe Ver- 
more, —Unele oraşe mati, cum e Galaţul, Turnu-Severinul, deşi aveau 
etuve, însă atit de pătăginite, incit a trebuii multă muncă pentru a le a- 
duce în stare de a funcţiona. — Pe lingă această tristă şi sărăcăcioasă 
stare a aparatelor peniru desiniectare, s'a constatat, că şi o bună parte 
din personal avea şi cunoştinţele despre desinfectare şi despre manipu- 
larea instrumentelor în aceiași stare părăginită ca și instrumentele, pe care 
te posedau. 

S'au luat serioase măsuri ca în limitele mijloacelor financiare, şi 
une ori chiar peste aceste limite ordinare, să se aducă bună rinduiată în 
aceste lucruri foarte importante, nu numai pentru timpuri de pericol ex- 
traordinar de holeră şi clumă, ci şi în timpuri care din nefericire se so- 
<otesc normale, de epidemii de scaratină, febra tiloidă, tuberculoza etc. 

Toate centrele populate mai mari şi toate centrele expuse au fost 
inspectate de inspectorii sanitari pentru a se putea lămuri mat bine situa- 
ţia reală şi a se îmbunătăţi grabnic. 

Atenţiunea încordată era dela început încă Indreptată spre graniţă '} 
în special la punctele de trecere: Gurile Dunărei, Sulina, Constanţa, Gu- 
rile Prutului, Galaţi, Ungheni, unde trebuia organizat şi inzestrat cite un 


serviciu special de îrnntarie, pe cit posibil la înălţimea concepțiunei şi 
tehnicei moderne. 


2) Măsurile executate la plecarea bastimentelor erch a împiedica expor- | 
tarea epidemiei (articolele 1,2, 3 şi 4 din deet ef ial 
Crt timp ş Intru cit statul infectat execu , Aa Geng a 
viile de mai sus, pe care şi le-a luat prin vit ala Be oma 
semnatare, prin urmare şi statul nostru, nu ef a n 
proveniențelor din ţările infectate, decit enge Seet ene | 
venţie.—În caz însă, cind s'ar constata, că țara S iren) a 
nu execută riguros nici chiar măsurile formale de Para mia 
exactăgşi compiectă, urmată de buletine cel puţin arene ct | 
supra mersului exact nu numai numeric, ci şi a ră : e T aii 
i a măsurilor profilactice şi a rezultatului aplicărei lor, © ; ip > na om 
Seite deşi semnatare ale convenției sint vg Ge S st se o a i 
în otice convenţie călcată de o parte, să ia contra d titre 
mai măsurile prescrise în ea ci şi altele, pe care le y rata 
în spiritul ei. -Această credință este bazată nu numai Ween sein? 
ral al cuvîntului, ci şi pe art. g al convenției existente apetit zip 
Pentru a märgini măsurile numai la regiunile atinse, e a a 
buesc să le aplice decit pentru provenienţele ice piine 
Această restricțiune nui trebue primită decit sub en ` drei mc 
ruvernul țărei molipsite va lua măsurile necesare ice selten: 
ag de cazul de desiniectare prealabilă, exportul en = dësch 
1* şi 2% din art, 12 (rule, boarie, canes aşternutu ară a a 
ëng CE a, sep ëng = eg deeg infectată—do- 
2 ; epide. 
serpi pooh E i Lem intinderei ci nu sint tc a sau ni 
sint strict aplicate, în baza art. 8 din raap a d imp eng 
semnatare au dreptul şi datoria, credem, de a nu e cal 
numai la proveniențele din circumscripțiile CR Comes 
prevede convenția, ci a te extinde şi asupra tu p eiT ` 
tura infectată conform art. 8.—Același lucru rem ma 
convenție, care hotăreşte că o circutnscripțiune 2 E = 
derată ca infectată trebueşte constatarea oficială : Acre dosage 
un caz nou de holeră 5 zile, fie după moartea ei mpi» 
din urmă holeric; 2) Că toate măsurile de desinie s A ED 
Pină acum în măsura, În care Rusia, stat in ët feigen 
ţinut de convenţia din Paris, pe care a semnat'o, şi ps u ce der 
strict de spiritul ei, aplicind faţă de proveniențeie din 
wg we Zen în Rusia era cantonată în regiunile degt 
(Astrahan, Samara, DO TZ weineg 
noi sau limitat, în V i 
erg la pregătirea in interiorul țărei şi la eren siene? 5 
In interiorul țării şi în special în judeţele meg eech Wë 
venit autorităţile sanitare administrative şi comunale S Lem ée E 
şi s'au invitat a pregăti materialul necesar pentru 2: 


1) Situația la graniţă s'a studint bine și s'a incepnt »eolo organiza- 
rea #anilarà ine din luna Julie, cind s'a declarat un esz de ciuma la Odesa, 
Cred ra e bine sa notez aci ca cazul de cluma su produs la 27 Iunie, bol- 
nuvul a murit lu 1 Iulie.— Comunicarea oficială prin Ministerul de Externe 
ue-u parvenit la 9 Iulie. — Comunicarea comisiunei sanitare, instituita în 
Rusia, pentru combaterea ciumei şi holerei ne-a parvenit la 17 Iulie cind 
se declară, că dela 3 Iulie n'a mai fost nici un caz, deși la 16 Iulie primi- 
sem dela Ministrul nosiru din Petersburg o telegrama (No, 369/007) prin 
eare sè Spunea că guvernul Rus comunică oficial, că la putopsin endavrului 
individului mort de ciumă la 1 Iulie s'a infectat un servitor care a şi fost 
izolat. Numai la 1 August a parvenit la Direcția sanitară instiințarea emt: 
siunei oficiale Ruse pentru ciuma și holeră că de 9 zile individul suspert 
sa vindecat şi cazuri noi nu sint, deși guvernul nostru in urma telegramei 
No. 373 a consulului nostra din Odesa, ridicase masurile contra provenien» 
telor din Odesa incă dela 25 Iulie. 


Lg VIATA ROMINEASCA 


Au wm 


La Sulina exista de mult timp o instalaţie sanitară bună, cu ua 
medic director, cu un laboratorin de bacteriologie, cu un bacterioiog spe- 
cialist, lazarete, aparate de desinfectare bune şi în stare bună, apasal 
Clayton peniru deratizare, personal inferior suficient.— Singura chestiune 
sanitară importantă, nerezolvată la Sulina, era chestiunea apel de băut, 
Oraşul şi portul se aprovizionau cu apă din Dunăre filtrată cu ajutorul 
filtrelor Ficher, Instalaţia aceasta, făcută de mai de mult timp, dovedin- 
du-se că nu dă rezultate bune, apa filirată conținînd un număr însemnat 
de bacterii, s'a holărit acum 2—3 ani schimbarea sistemului existent de 
alimentare cu apă de băut şi, în urma avizului uret comisiuni competente, 
sa ales sistemul următor: apa din Dunăre să se adune în basine de de- 
cantare, de acolo să treacă prin filtre cu nisip, de unde apoi să se steri- 
lizeze prin azonirare.—Nenorocirea a făcut, că o parte din lucrări tech) 
să se încredințeze Ministerului nostru de Lucrări Publice, iar o parte 
(aparatele şi instalația pentru ozonizare) să sa dea unei societăţi Franceze, 
Aceasta din urmă şi-a terminal aproape lucrările, pe cind filtrele nu sint 
măcar începute. 

indată după ce s'au cercetat lucrurile, s'au pus la dispoziţie mij- 
loace suficiente, s'au accelerat lucrările şi s'a ajuns a se face o instalație, 
care dă astăzi 250 metri cubi de apă filtrată bine şi ozonizaiă (aproape 
sterilă) — cantitate suficientă pentru inlocuirea apei din cala vaselor iniec- 
tate, suspecte sau indemne de holeră, sosite din porturi infectate şi pen- 
tru alimentarea lor cu apă bună de băul, cu atit mai mult, că numărul 
lor e mic.— Pentru populaţia locală, se întrebuințază apă decanlaiă şi 070- 
nizată — nu ideal de bună, după cum s'a proectat la inceputul lucrărilor 
şi cum se va ajunge în scurt timp să se facă, dar admisibilă pentru ali- 
mentare şi uragiu, 

La Galaţi în port instalarea, organizarea şi funcţionarea serviciului 
sanitar, deşi existent de mai mult timp s'a găsit foarte insuficientă. — Oli- 
cul sanitar e aşezat Intro mică cameră, cu aspect de comisariat de po- 
lijie din epocele republicei pioeştene, fără microscop şi alte instrumente ; 
ctuva cu aburi esa singura armă,—dar şi aceea ruginită de neîntrebuiri= 
țare.—A trebuit mult timp, ca să se poată face să [uncţioneze.— Oraşul 

şi portul au apă bună de băut, scumpă însă, aşa că lucrătorii din port 
şi barcagiii beau apă direct din Dunăre.—Nici oraşul, nici spitalul oraşu- 
lui, nici spitalul Spiridonlei, n'au etuvă cu aburi, numai la spitalul miti- 
tar există o etuvă.—Nici portul, nici oraşul gan pavilion de izolare, pts 
mai la spitalul Elisabeta există un pavilion ocupat de scarlatinoşi.— Pen- 
im oraş există lingă cimitir o baracă din timpul holerei din 1892, trans- 
formată în azil de cerşetori, dar rău Intrejinută, murdară, fără apă, căci 
trebula un tub în lungime de 70 metri şi autorităţile de ani de zile nu 
se învrednicise să facă acest mic sacriticlu. Privăţile din port să scurg 
direci în Dunăre.— Peşte putred se aruncă în Dunăre între chei şi ae: 
puri, din fericire porcii din port se ocupă de acest defect de organizare 


E CROBICA MEDICALA 


DA ua At 


Şi supravegheze, scutind autorită 
KEN pentru a aduce lucrurii 

a in cauza acestor condiliu 
dițiunilor geografice 'h s'a sn i 
(geografică) a Prutului, è 


tile competinte de mun 
e in bună stare, AEN 


ă vama! Gura P - DN 3 
KÉ dese: izolare cu 10 paturi adi ir E E SC Se 
n stare să funci d Ge, acu 
egen S Oneze luată de ia portul Calaţi; 21 un mie 
Fe 10 pa: 4) un ponton pentru acoslarea vaselor, Sin. 
inte de aceea gar unui tinăr medic care a lucrat în institu- 
timpii pt noaşte bine meseria ; i s'a dat ca ajutor per- 
La C H ă 
Së: polare e en Serviciu sanitar a! portului instalat de ma! 
gë Sege ai rector, cu un ajutor pentru bactereologie, un 
zare și cu un eg a ci anina mg pvc ara derati 
aa e e a dr rior dresul.— Portul are apă bună de băut dintr'un 
Dette și ep sea fr A pe rr {afari de spital) 
i in port şi oraş primitive, 
pr a Vb agp more sanitare ale oraşului şi portului foarte proaste. 
e Vi capela i rect din Dunăre şi din puțuri; privăţile se varsă în 
= aa Se Ge unde se la apă de bäut; febra tiioidă a de- 
éen D CA nu există an, în care să nu He un număr con- 
ie nud a de această boală. — Din aceste considerațiuni şi ln 
PO up vaca e a repara în scurt timp o stare de lucruri veche, s'a pu- 
de SE S'a găsit o casă pentru eventualele izojări 
ME avea SANI să supravegheze strict starea sanitară a portu- 
inerte a st uri de curățenie, — iar portul a fost inchis pentru 
kei k pes e ie org onini Cin, Rusia, rămănind ca va- 
i e vor 
lui, condiţiunitor generale pentru ie asa open e Ge Sen Zeg 
veniențelor din regluniie infectate, e eleng 
SÉ GE a ai există incă din 1892 o baracă de lemn pentru etuvä 
dese i ki pentru pelagrozerie, care avea o cluvă stricată sistem 
ga „ — Aici sa adus din laşi o etuvă fizä Gheneste-Herscher re- 
parată şi, din cauză că generatorul de aburi funcționa incet şi prost, după 
Ee medicului punctului Ungheni (Dr. Popovici), s'a recurs la 
ucerea aburului printr'un tub direct dela maşina trenulul.—S'a reparat 
curăţit şi vopsit baraca de lemn, care serveşte pentru cancelarie şi local 
de Vizită medicală şi desinfecţie.—S'a construit o privată sistematică.— 
Sa reparat, mărit şi amenajat complect pelagrozeria pentru a putea servi 
ca spital de izolare. S'a construit un rezervor pentru apă buni de băut, 


1) Vezi i j 
Gura "ee A Bevina ii medicalo articola! „Staţiunea sanitara 


4t VIAŢA ROMINEASCA i 


care se captează din anume izvoare.—S'a numit un medic însărcinat a- 
nume cu vizita medicală şi desinfecţia; i s'a dat personalul inferior ne- 
cesar şi s'au făcut primele instalațiuni necesare pentru un examen bacte- 
riologic sumar, 

Prima comunicare despre ivirea holerei în Rusta o avem la 3 Aun- 
gust.—La acea dată Ministerul de Exierne pe baza raportului legațiunei 
noastre din Petersburg comunică că în oraşul Samara în interval dela 
3-2] Iulie sau ivit 27 cazuri de holeră, dintre care 8 mortale, iar gu- 
vernămintele Astrahan, Saratov, Simbirsc, Ufa, Cazan şi Nijninovgorod 
au fost declarate amenințate de holeră.—A doua comunicare tot prin le- 
gaţia din Petersburg o avem la 8 August, cînd ni se arată că în oraşul 
şi guvernămintul Samara s'au constatat oficial dela 72—23 Iute 23 a- 
zuri de holeră, dintre care 6 urmate de moarte. —La 9 August legajlunea 
noastră din Bertin comunică că guvernul German, deşi neinformat oficial 
despre ivirea holerei în Rusia, a instituit Y stațiuni de observaţie lain- 
trarea Vistului lingă Thorn. 

In fața acestor împrejurări şi în conformitate cu convenția saniat | 
din Paris, Ministerul de Interne, cu aprobarea consiliului de Miniştri de 1 
cide: 1) Să se Inchidă °) temporar truntaria Prutului pentru călătorii din | 
oraşele Samara şi guvernămintele Samara, Astrahan, Saratov, Simbirsc, 
Ufa, Cazan şi Nijninovgorod, intrarea în țară făcindu-se prin punctele 
Stefăneşti (Judeţul Botoşani), Fălciu (Judeţul Fălciu), Ungheni (jud. lași) 
Oancea şi Gura Prutului (jud. Covurlui), şi prin porturile Sulina, Cons- 
tanţa, Galaţi şi Brăila; 2) la graniţă câtătorilor li se va face vizita medi- 
cală, obiectele prevăzute în art. 12 al convenției se vor desinfecta, in 

sănătatea călătorilor va fi supraveghiată *) cinci zile *) la domiciliul lor. 
3) în mod temporar să se închidă brațul Chilia şi portul Mangalia, 

In conformitate cu această deciziune: S'au instituit servicii de vi 
zite medicale şi desintectare la punctele de trecere, arătate mai sus, Ins 
talindu-se la fie-care punct cite un medic (ord, 18243, 18244, 1845 
18246, 18157) cu aparatele necesare; lar medicilor oficiali din ţară li s'a 
dat ordin de a supraveghea 5 zile pe călătorii, sosiți din localităţile in- 
fectate sau suspecte, 

S'a admis intrarea în ţară şi prin punctele Oancea, Ştefăneşti, PS 
ciu şi Brăila neindeajuns de bine instalate, numai din consideraţiunea că 
focarele de holeră erau foarie depărtate de noi, prin acele puncte se face 
mai mult o foarte restrinsă comunicare locală cu Basarabia, care nu tre 
'buia împiedicată, întru cit nu ne ptimejduia. 


) Cani rticolul 37 din convenţia sanitara dela Paris. 

d e E ee here se intelege vizitarea călătorului de eh 

ire un medic pentru a'l examina şi ase convinge că nu preziula simptomë 

de holera. Gë 
Su herea se Dee b zile, pentrocă un călător ducă sa 

tat Ae Aki e cere de maximum cinci zile, trebuie să prezinte simpli 

mele de aceasta boala. 


CRONICA MEDICALA HN 


De îndată insă ce holera din regiunile Volgei şi a ig 
propiat mult de noi, apărind In oraşele Chiev, Kid 5 ragg 
mintele Chiev, Cherson, Cernigov şi Volini, pericolul introd i 
din aceste localităţi, fii T PEPENE 

j H, fiind cu mult mai probabil, din cauza apropierei 
multor legături existente şi mai cu seamă din cauza unui = Erate nu- 
măr de lucrători bulgari, cari trec transit pe ia noi toamna venind din 
Rusia şi trecind în Bulgaria, măsurile dictate şi executate pină atunci par 
insuficiente şi se holăreşte o nouă serie de măsuri: a) Intrarea in țară se 
permite numai prin Ungheni, Gura Prutului, Sulina şi Constanţa, punc- 
tele Siefäneşti, Oancea, Fălciu, Galaţi şi Brăila închizindu-se pentru pro- 
ventenţele din localităţile infectate. b) Paza graniţei se întăreşte prin 
trimitere de trupe permanente in ajutorul grănicerilor, ci Se opreşte co- 
nsumaţia apei din Prut şi din Dunăre, d) Medicii de plăşi şi medicii 
primari de judeţe sint chemaţi a face inspecții frequente în satele de 

pe malul Prutului şi Dunărei pentru a supraveghia mai de aproape sā- 

nătatea locuitorilor din aceste regiuni, pentru a controla executarea mà- 
surilor de ameliorare a modului de alimentare cu apă de băut, pentru a 
înfiinţa in sate depozite de desinfectante şi latrine cit de primitive, e) 
în ajutorul medicilor se detaşază un număr de agenţi sanitari, cite unul 
la fiecare grup de 2 maximul 3 sate pe la graniţă. 

Pe Dunăte se organizează paza în modul următor: distanța coprinsă 
intre Gura Prutului şi Ceatalul Izmail este păzită de trei canoniere, din- 
tre care una staţionează în mod permanent la Ceatal; pe brațul Kilia 
paza se tace de 6 şalupe automobile, avind ca puncte de plecare Sa- 
tut-nou, Kilia veche şi Periprava ; aceste şalupe automobile parcurg toată 
distanța între Ceatal-lzmail şi Stavri-Stambul, avind ca punct de ati- 
menlare ku veche., 

Procedarea la punctele de trecere a graniței cu proveniențele din 
regiunile infectate, In tot timpul apiicărei măsurilor consta; a) in vizita 
medicală riguroasă a persoanelor, b) desinfectarea cu aburi a rufelor, 
boarielor, vestmintelor purtate, așternuturilor, care au fost întrebuințate, 
petecelor, zdrenţelor etc., după aşezarea lor in saci; ch desinfectarea o- 
biectelor, care nu sulăr ridicarea temperaturei, prin vapori de formol In 
camere ermetic inchise.—Numai persoanele, care ar fi presentat simptome 
de holeră, ar fi putut fi reținute la fruntarii; persoanele, cari treceau tran- 
sito prin ţară, îşi puteau urma călătoria direct fiind supraveghiată sănă- 
tatea lor de câtre personalul căilor ferate; lar acele persoane, cari mt. 
neau în ţară, erau supuse la o supraveghere sanitară de 5 zile de către 
medicii oficiali a localităjei, de descindere vestiți telegrafic de sosirea 
călătorilor de medicii punctelor dela truntarii, 

Bastimenteie infectate de holeră "1 ar ti fost supuse: 1) Vizitei me- 
dicale riguroase, 2) bolnavii ar fi fost debarcaţi şi izolaţi, 3) celelalte 


1) Se consideră ea infectat bastimontul, care are bolera pe bord, sau 
a avut cu şeupto zile in urma. 


Aug VIAŢA ROMINEASCA 


persoane ar H fost supuse la o observaţie de 5 zile, 4) toate lucrurile și 
vasul iniectat s'ar fi desinfectat, 5) apa din cala vasului s'ar fi desinfec- 
tat, deşertat şi înlocuit cu apă bună, G) scurgerea şi aruncarea dejecțiu- 
nilor în apele portului fără o desinfecţie prealabilă s'ar fi oprit 

Bastimentele suspecte °) de holeră au fost supusa la măsurile ară 
tate la No. 1, 4, 5 şi 6. 

Bastimentele indemne *) de hoieră au fost supuse la măsurile t- 
rătate la No. 1, 4 şi 6. Echipagiul şi călătorii erau supuşi la supraveghere 
sanitară ; echipagiul pe vas iar călătorii la locul de destinație. 

Incontestabii că aplicarea strictă a tutulor acestor măsuri a cerat 
muh muncă şi insistență.— Lucrările au mers cu greutate şi cu multe 
asperități, nemulțumiri şi protestări au fost multe, ca la ori şi ce măsuri 
restrictive ` prin unele pării a fost exces de zel din partea celor chemați 
a aplica măsurile, prin altele insuficiente, mai cu seamă la inceput pină 
s'au organizat mal bine lucrurile.— Greutatea era cu atit mai mare, cu că 
comunicările oficiale despre mersul holerei în Rusia erau foarte tardive, 
(chiar guvernul German după cum am văzut a fost silit să institue sta- 
țiuni sanitare la intrarea Vistulei în țară la Thorn, înaintea primirei înşti- 
ințărei oficiale de ivirea holerei în Rusia); iar ştirile alarmante foarte 
intensive şi răspindite ` unele din aceste ştiri veneau din surse ce nu pi- 
teau H suspectate ` aşa in buletinul de informaţii sanitare a Consiliului 
superior de sănătate din Constantinopol găsim telegramele : a) ia 27 Oct. 
st. n. a consulului Turc din Sulina despre apariția holerei la Chilla Rusă 
şi Vilcov; b) la 16 Oct. st, n. a consulului Turc din Taganrog : „eri două 
cazuri noui de holeră mortale“; c) la 23 Oct, acelaşi consul telegrafiază 
„dela 15 agravarea holerei 35 cazuri noul, din care 25 mortale“; d) la 
29 Oct, st. n, consiliul superior de sănătate din Constantinopole Impune 
carantină de 5 zile la Sinop, tuturor proveniențelor din porturile mărei 
negre dintre Sulina şi Odesa, excluzind pe aceste două, Tot în buletinul 
de intormaţiuni sanitare din Constantinopole, cu data de 6 Noembrie si, 
nou, găsim o comunicare făcută de conmtisiunea Rusă pentru combaterea 
ciumei şi holerei, prin E. S. ambasadorul Turciei la Petersburg, în care 
se notează: „Ecaterinoslav, teritorul armatei de Don, oraşu! Rostov ș 
guvernămintul Basarabia, ia 8 Octombrie: 21 cazuri, 9 decese; D 9 
Oct. 6 cazuri, 4 decese Fa cu lipsa constantă de ştiri oficiale regulate 
din Rusia şi faţă de tardivitatea şi raritatea celor primite şi faţă cu fantezia 
gazetarilor şi surselor neoficiale; se explică uşor unele excese de zel 
care a fost nevoe să fie reprimate pentru a nu ajunge la lupta cu morile 
de vint. —Pe de az parte a fost nevoe în unete locuri de a ridica zelul 
celor chemaţi de a aplica măsurile, căci s'au găsit oameni, care au invi- 


1) Se consideră suspesf de holeră bastimentul, pe bordul căruia a 
fast cazuri de holeră în momentul plecârei sau în timpul calatoriei, dar pe 
«are de Soapte zile nu s'a arâtat nici un caz nun, 

3) Se considera ea indome de holera baslimentul, cara deşi vina din 
trun port mulipsit, gn avut nici morți, miri cazuri de holera dë bord, fn 

plecarei, lie în timpul cälätorte, fiu în momentul sosirei, 


mg 


CRONICA MEDICALA 47 


nuit persoanele chemate a lua măsurile pentru a întimpi 

lerei în ţară de Donkichotism, uitind, că pe deo Sg SE 
noi nu se deosebeau de loc de cele luate de guvernele German si Aus- 
tro-Ungar și erau cu mult mal blinde, decit cele luate de guvernele Bul- 
gar şi Turc, iar pe de alta, că pericolul introducerii holerei era foarte 
teal, dovadă următoarea tabelă oficială a comisiunii Ruse înalt constituită 
pentru combaterea ciumei şi holerei, 


Mişcarea holerei dela 3 Iulie pănă la 16 Octombrie 1907 - 


, _Imbolnăviţi Morți 
Oraşul Samara 379 202 
Guvernămintul Samara 671 327 
Oraşul Astrahan 1583 873 
Localit, Arhieriski poseloc şi Atamans- 
kaia stanija 461 290 
Guvernămintul Astrahan 796 375 
Orașul Saratov 210 62 
+ Ţariţin 586 291 
Guvermămintul Saratov 389 104 
Oraşul Cazan 200 4 
Guvernămintul Cazan 72 33 
Oraş Nijni Novgorod 243 Kn 
Guvernămintul Nijni Novgorod 491 239 
Oraşul Simbizse 5 4 
Guvernămintul Simbirse H6 166 
Oraşul Penza D 2 
Guvernămintul Penza 45 25 
Guvernămintul Vladimir G 2 
Oraşul Moscova 2 l 
Guvernămintul Moscova 15 8 
Oraşul laroslav! 37 16 
Guvern. „ 40 13 
Oraş Costroma 46 19 
Guvem. ,„ 188 88 
Oraş Viatca 9 i 
Guver. . 15 ë 
Oraşul Perm 15 10 
Guver. , 6 5 
Pi Ufa 11 10 
Oraşul Ecaterinostav 113 oi 
Guvern, 5 29 10 
Regiunea arm. de Don 1465 KU 
Oraşul Rostov pe Don 156 95 
D Chişinău U 
Guvern. Cherson 3 3 


VIAŢA ROMINEASCA 


„ Minsc 
Oraşul Chien 
Guvern. „ 

„ Volini 

» Voronej 

,  Cemigóv 

a Poltava 
Oraşul Harcov 

,  Riazani 
Guvem. » 

„Curse 
Oraşul Celeabinsc 

„=. Tiflis 

„Bacu 
Guvem. „ 


„  Cernomorsc 
Oraşul Crasnovodsc 

„a Taşkent 
Regiunea Sir. Daria 
Oraşul Semipalatinsc 


Š 


Imboluăviţi 
1 


KE — 
we BE vi ai vn vn wn Bn DS BA e pm E wo 


| 
wä a ewe T E ol vn ge Bn e Ke 
— d B 


Regiunea ,„ 
Oraşul Crasnoiarsc 
Guvern. Eniseisc H 
Oraşul Irkutsc ar 
- Toms 39 
Cu Verne E gei 
„ Tobolse 2 
Regiunea Transbaicalică 479 194 
, Acmolinsc 2 i 
, Turgalsc 4772 
Total Imbolnāviți 10107 ` Mot 


Dr. P. Cazacu, Dr. A, Slătineanu, 


nr 
e 


Cronica Internă 


— Discuţiile din Cameră — 


Desigur, în momentul de față toate privirile, şi nu numai ale ce- 
lor din țară, ci şi ale Rominilor de pretutindeni, sint ațintite asupra tri- 
bunii parlamentare, 


„Viaţa Rominească“, în tendința el de a sluji ca o oglindă cre- 
dincioasă a vieţii sufleteşti a neamului, nu şi 


-ar indeplini menirea, dacă 
nu şi-ar spune cuvintul, ridicindu-se peste toate considerațiile de partid 
şi de persoane, cu obiectivitatea unui istoric dator să lămurească fnlân- 
țuirea de cauze şi de efecte pentru vremuri de mult trecute, — asupra mo- 
mentelor dramatice prin care trecem. 


Oricit de mult patima şi prejudecățile sint legate de această ființă 
de lut, Imi voiu face? intr'o serie de cronici, ce vor urma incepind cu 


numărul de faţă, toată datoria şi faţă de conştiinţa mea şi fată de ceti- 
torii noştri. 


Nu împărtăşesc vederile d-lui N. lorga, pe care le-a formulat în 
discursul său la discuţiunea Mesajului, asupra rostului partidelor politice. 

Desigur, viața noastră politică e întunecată de multe uriciuni; de- 
sigur, partidele noastre politice au multă răspundere pentru situaţia în 
care am ajuns. Dar toate acestea nu decurg necesar din funcționarea 
mecanismului de partide, cum crede d. N. lotga. 

„Partidul”, din potrivă, e forma necesară de organizare a forțelor 
sociale pentru orice viață politică dezvoltată. ŞI chiar în momentul de 
Dä, dacă n'am avea partide politice, faţă de excluderea ţărănimii din 
viaţa politică, față de starea ei inferioară, Şi ca organizare şi ca con- 
ştiinţă politică, întru cit țărănimea, cum am spus în altă parte, nu ştie 
astăzi să găsească o cale intermediară între o răzvrătire sălbatică şi vo- 
tul după porunca d-lui sub-prefect, — desigur n'am putea ajunge nici la 
modestele reforme prezentate de partidul liberal: am văzut pe atiția 
„Iatitundiari* pe care numai disciplina de partid i-a putut sili să pri- 
mească şi aceste reforme. 

Oricit de enormă ar fi forța socială a țăranilor, cîtă vreme ea nu 
se va manifesta decit prin erupţiuni vulcanice, va fl totdeauna pre- 
cumpänită de acțiunea constantă a claselor suprapuse, — şi chiar haosul 
de planuri de reformă, mai mult sau mal puțin ingenioase, apărute cu 


PE 


450 VIAȚA ROMINEASCA 


ocaziunea răscoalelor, ne arată cit de greu am fi ajuns la o acțiune 
unitară şi pozitivă, fără organizarea şi disciplina de partid. 

Nu În firea partidelor politice, ci în baza lor actuală de organiza- 
ție, în sistemul electoral, şi In tot complexul de împrejurări, care de- 
terminä felul lor de funcţionare, trebue căutată cauza răului. Şi, la urma 
urmelor, dacă fără partide politice nu poate fi viaţă politică, aice è mai 
adevărat decit oriunde că fiecare țară îşi are partidele pe care ie 
merită... Să nu deplasăm, prin urmare, răspunderile... 

Totuşi, funcționarea mecanismului politic la nol e supusă unui a 
numit convenţionalism, care în adevăr poate irita, exaspera prin nepo 
trivitea cu situaţiunea unui moment istoric determinat. 

ŞI caracterul discuţiei asupra Mesajului din sesiunea actuală ne 
poate ilustra de minune această dureroasă nepolrivire, întru cit această 
discuţie se prezintă ca o manitestare ciudată de amnesie socială. 

După normele convenţionalismului nostru parlamentar, ori de cite 
ori, de pildă, în urma unei guvernări de aproximativ trei sau patru ari, 
prin constatarea anticipată a voinţii naționale un nou guvem e chemat 
la cîrmă, şi după ce fara legală e fericită şi grăbită de a confirma diag- 
noza adevăratei sale voinţi, —noul parlament îşi inaugurează lucrărite prin 
acelaş tournois de tribună, prin acelaş şir de dueluri parlamentare între 
partizanii guvernului de eri şi al celui de azi, 

Şi un om cu oarecare experiență parlamentară poate construi de 
mai nainte tot mersul dezbaterilor... Totul se mărgineşie la probe mal 
mult sau mai puţin elocvente, că țara este dusă „la margina prăpastiei" — 
un cuvint tehnic —sau că este „salvată“, pentrucă anumite persoane sau 
aşezat pe banca ministerială, iar altele au fost silite să o părăsească spre 
a urca citeva trepte în incinta Camerei, „spre munte“, —tot după nor 
mele stricte ale comvenţionalismului nostru politic.  Variază numai 
numele miniştrilor, prefecţilor sau sub-prefecilor atacați peniru a- 
tele sau circulările lor, titlurile ziarelor citate ; variază, bine injeles, të- 
lentul de expunere, variază tonul mai mult sau mai puţin violent şi cart 
e invers proporțional cu siguranța apropierii unei noi constatări a vo- 
inţii naţionale... 

Caracterul acesta al discuţiunilor obicinuite la Mesaj imi aduce 
totdeauna aminte de manualul de istorie al Imperiului rus de profeso- 
mul Howaisky, pe care am învățat la liceul din Chişinău, după cum 
probabil învaţă şi astăzi toţi liceiştii din Rusia. 

Şcotarul rus învaţă, de pildă, întrun capitol, cum cutare tinăr ţar, 
urcind treptele tronului, găseşte o situaţiune dezastruoasă: prestigiul Im- 
periului compromis în afară printr'o politică nesocotită şi războae nent 
rocite ; finanțele desperate; poporul atundat în mizerie; drumurile in- 
festate de band)! ` naţionalitățile supuse în plină răscoală ` la cirma ti- 
rii, in jurul defunctului Țar, se formase o clică de sfetnici inrăiți in je 
furi şi 'n abuzuri de tot felul. 


CRONICA INTERNA bat 


Tinărul Țar se pune pe muncă cu energie şi în iune : - 
cii cei răi sint trimişi la puşcărie şi diodă ta euer Cap 
chemaţi oamenii cei mal de seamă în capul diferitelor departamente ; o 
politică cumpânită, dar energică, succese militare strălucite urcă presti- 
pe Aege d seg rug E in regulă; drumurile curăţite de 

Ţarul ajunge la Get a şi iubit de tot l 

fi D 
lavnic, şi moare inconjurat de bătrinii săi sfetnici Miaa căpitanii 
vestiți, blagostovit şi regretat de toată suilarea rusească... 

In prelegerea următoare însă, aflăm că succesorul său, urcind trep- 
tele tronului, găseşte o situaţiune dezastruoasă, prestigiul compromis, ti- 
nanţele desperate, mizerie, bandilism, răscoale, sfetnici jacăşi şi abu- 
zuri, — şi iarăşi tînărul Țar, cu energie şi înţelepciune, îşi inaugurează 
domnia cu caznele vechilor sfetnici, urmind toată povestea dela început... 

ŞI aşa, din capitol in capitol. 

Dar, dacă aşa se scrie istoria pentru scolarii tuşi, cum ea se face 
în realitate şi cum a ajuns imperiul glorios al țarilor pănă la Mukden şi 
Tsushima, ştim cu toţii, precum se pare că am ințeles insfirşit acum 
<u toții unde am ajuns şi noi, după ce de-atitea ori am auzit de pe 
tribuna parlamentară, —cel puţin odată la trei sau patru ani, la fiecare 
peregrinațiune nouă dela banca ministerială spre cele din faţă, sau in- 
vers,—aceiași istorie... după manualul profesorului Towaisky.... 

Discursurile, mai cu seamă ale d-lor M. Cantacuzino şi N. Fili- 
pescu, din dezbaterile asupra Mesajului din acest an, pot servi, din acest 
punct de vedere, ca modele de oratoric clasică: ţara e la margina pră- 
pastiei, constituţia e violată, dezordinea e la culme, toți agenţii statului, 
dela cel mai umil sub-prefect pănă la miniştri, sint nişte anarhişti si 
incendiari, planul de reforme ai guvernului e întruparea programului so- 
«ialist-revoluţionar, pe care şi l-ar putea Insuşi şi Bebel... Acel plan cum- 
pătat, prezentat de guvernui prezidat de un bitrin care, la vrista și in 
situaţia la cari a ajuns, nu poate avea nici ambiţiuni deșerte, nici dorul 
zburdalnic de a-şi încheia o carieră de o jumătate de veac în serviciul 
Statului prin extravaganțe revoluționare !... 

După ce am incheiat o sărbătoare, privind in nopţile de Martie spre 
cerul roşit de ruguriie conacurilor aprinse, după ce am fost față la acele 
scene de desăvirşită disolujiune socială, pe care abia avem curajul să 
le mărturisim, fiindcă se părea că nu numai cirma statului a fost amulsă 
de furtună, dar insuşi vasul acesta al sterului romin, —durat cu atita 
trudă de nesfirşitele generaţiuni „stinse în nemingiere“ ca să poarte toate 
nădejăile mute încă,—că vasul acesta însuși crapă din toate încheeturile, 
acum să vedem iarâşi acelaş joc vinovat, de gladiatori, pentru galerie, să 
afectăm credința că rădăcina  nenorocirilor noastre zace numai în faptul 
cine a ocupat erl sau cine ocupă astăzi banca ministerială, sau că numai 
vre-o nouă mişcare a mecanismului de constatări anticipate ale vom) 
naţionale poate să ne aducă toată tiămăduirea t... 


452 VIAŢA ROMINEASCA 


Socot că țara e in drept a cere să fie eat de această Ms 
jignitoare, in împrejurările de faţă, parodie a luptelor pgladiatorice, 
acest veşnic scompt al migrațiunilor eventuale de personaje purtătoare 

H. 
3 ere ridicol să fac încriminări personale, fiindcă, în aceste en 
hotăritoare, e mai adevărat decit piei EE adev 

bieţii oameni sint cirmu e > e 

aria e ee şi pentru un nenorocit din intunericul etate 
care, răzbit de durere, caută să o reverse Intro răzvrătire gen KE 
pentru marele proprietar care, în dorința firească de a-şi mă Š ven 
işi părăseşte moşia pe minile unui lacom arendas ; au in eua 
însuşi, care, pentru a putea stoarce arenda tot mai urcată, an open 
tează acel groaznic sistem de exploatare : „jocul natural al forţelor 

apt Kä i 
CT Kä e adevărat şi pentru oamenii politici. Şi lor situaţia le 

hiar impune atitudini neaşteptate, 
a Mi-ar fi og să subliniez cu malițiozitate contrastul, depildă, oe? 
trecutul d-lui P, Carp, cind felicita această țară veşnic eet 
şi recenta sa atitudine războinică, cind, în momentul în care Ce 
încă sub spuză focul răzvrătirii dela sate, d-sa organiza la eg Ge eet 
tenţa intereselor exasperate, sau cînd, în Cameră, minuia formula 

iei violate..., 3 

: urcat sint vremile sub cirma omului, ci bietul om sub piden 

Dar cu atit mai puţin se poate înțelege arte pătura 
noastre parlamentare, față de felul însuşi al funcţionării mens u ts 
stituțional, faţă de acea „constituţie nescrisă“, —cum a num ër: a ZE 
spiritual d. Panu,—care este întotdeauna isa cea mal serioasă şi 

sicărui regim constituţional, i 

AN at, cind va ară momentul pentru un program şi pentru un 
sistem de guvernare conservatoare, acest moment va fi neintiriat şi yA 
îndoios constatat prin expresiunea oportună a voinţii naționale erc a 
noi, permite adaptarea la toate necesitățiie timpului, Ia toate oscilaţ eg 
barometrului psiho-politic, cu o Une şi o exactitate de observat pa 
accesibile numai celor mal delicate instrumente de laborator, —oam e: 
noştri politici ar putea şi ar trebui să analizeze situațiunea sine ira 
studio, cu seninătatea şi seriozitatea unor bărbaţi cârora nu H S eg 
erta nici accese isterice, nici ridicolul înptelor impotriva morilor de vy 

Atunci cînd problema pusă Innintea noastră de desfăşurarea Si? 
nimentelor trebue să iie rezolvită de o Cameră care, cum a spus 
Take lonescu, e „cea mai cenzitară din méch primejdia nu poate ven 

i cialisiului sau a anarhismului, 

pm EC ai „acord“ iatre partidele, istorice e o patentă engt 
a tuturor temerilor formulate de d-nii M. Cantacuzino şi N. Gara 
discuțiunea Mesajului : pentru salvgardarea constituției s'a dovedit indes- 
tulătoare sacrificarea isiazurilor pentru satele răzăşeşii.,.. 


CRONICA INTERNA ee 


Oricit de scump ar fi preţul acesta, trebue să recunoaștem că ade- 
vărul răsărit pe urma acestui acord îl poate justifica în parte... 

Desigur, e nenorma! ca un legiuitor să tenunțe la sancţiunea le- 
gală. Dacă o măsură nu e justificată, legiuitorul trebue să renunțe la ca; 
jar dacă o crede justificată sau necesară, e dator, în situaţiuni normale, 
să o aplice, uzind, în caz de rezistență, de toată forța publică. 

Prin urmare, însuşi acordul se prezintă ca o mărturisire prețioasă 
a anomaliei situației în care ne aflim, 

Sint convins că nici un guvern n'ar fi renuntat la sancţiunea unei 
dispoziţiuni legale de insemnătatea celei privitoare la islazurile comunale, 
dacă n'ar fi crezut această renunțare indispensabilă, nu attt faţă de ad- 
versari, cit față de unii partizani, 

Şi aci atingem adevăratul tragism al situsțiunii noastre, 

Acest tragism constă în faptul că pariamentul nostru este chemat 
să judece o cauză In absenţa unuia din impricinaţi, Marele interesat lip- 
seşie, iar expericofa zilnică ne arată că advocaţii ex officio nu sint pri- 
mejdtoşi... pentru partea adversă, nici la tribunal! nici în parament... 

ŞI reala primejdie rezultă numai din acei că marele interesat nu 
ate educaţia politică elegantă, ca să fim în drept să ne aşteptăm dela 
el, în caz de o vădită şi strigătoare țăgadă de dreptate, numai la o opo- 
ziție impotriva cărții de judecată, dată de „Camera cènzitarä" — opoziție 
investită cu toate formele procedurii politice... 

Și răspunderea întreagă, în fața istorici, va cădea asupra celor care 
au încheiat o transacțiune, în aceste condițiuni. 

Mai ales că istoria nn poate consacra acea îilozotie de salon, după 
care absent! m'au niciodată dreptate, 

ŞI In orice caz, ca va cere cel puţin dela cei cari hotărâse soarta 
celui absent să-l respecteze, să-l respecteze durerile de veacuri nealinate, 
de care şi noi sintem atit de vinovaţi, să-i sespecteze munca atot zi- 
ditoare, de roadele căreia noi mai ales ne bucurăm, să respecteze ideia 
cea mare, de milenii purtată pe umerii lui, şi pentru care odată copiii 
noştri poale ne vor erta păcatele, ușurința şi egoismul feroce... 

Şi acest respect ne impune, înnainte de toate, să nu judecăm un popor 
întreg ca fiind alcătuit din maniaci, simintiţi, perverşi, sau fiare turbate. 

ŞI la aceasta se reduce afirmarea că acest popor, care mal curind 
poate uimi lumea prin blindeţa lui Indeluny răbdătoare, a putut deodată, 
fără nici o cauză serioasă, să rupă toate zăgazurile vieţii sociale, să iz- 
bucnească dela un capăt la celăta!t al ţării Intro erupțiune vulcanică, fără 
cruțare pentru averea, cinstea şi viaţa semenilor săi, 

Şi um afirma că toate aceste grozăvii nu au nici o cauză serioasă, 
dacă le-am explica numai ca rezultat al acţiunii unui număr cit de mare 
de instigutori, 

Pentru ce să luăm, după cuvintul expresiv al d-lui Virgil Arion, 
paserile vestitoare de tempestă drept cauzele furtunii? 

Ce ţară, ce popor am fi, dacă numai dela fantezia celui dintătu 


454 WIATA ROMINEASCA 


exaltat ar atima ca de azi pe mine să dezlănțuiască toate stihiile rer, 
Veit dela Dorohoiu pănă la Mehedinţi ? f ` 
Cind o ţară cade în starea aceasta de depozit de materii egent 
bile, incit o scintee ajunge pentru a provoca catastrofa, să nu ge 
instigatori, Dinde? scinteia fatală poate veni, In aceste împrejurări, 
cel mal nevinovat joc de artificii. j , 
lar căutarea instigatorilor pe însăşi banca ministerială e cea mai pa- 
tentă reductio ad absurdum a tezei întregi. | 
Să vă închipuiţi legiuni de instigatori întrun stat de țărani cum e 
? 
Danemarca, —te răsunet ar putea găsi ei acolo 
Nu,—masa populară şi în deosebi țărănimea e prin firea ei Inertă, 
conservatoare, şi numai suferințile peste măsură de arzătoare o pot a 
duce in starea aceasta de inflamabilitate. 
DN wé LC 
Cetitorii revistei noastre cunosc indeajuns, din cronicele waan 
lui şi din studiile asupra stării țărănimii ale altor colaboratori ai „Vieţii 
Romineşti”, atit mizeria groaznică dela sate, cit şi cauzele ei. i 
De asemenea îşi pot da seamă că scriitorul acestor rînduri nu aa 
hrăni multe iluzii în privinţa limitelor abnegaţiunii până la care ër 
merge „Camera cea mai” cenzitară din Europa”: de multe ori mi-am for- 
mutat categoric convingerea că, in starea actuală de inconştienţă vg 
de cultură şi de dezorganizate a țărănimii, precum şi în condițiun 
guvernare impuse de sistemul privilegiilor electorale, nu ne putem aş 
la soluțiuni radicale. 
a offene in drept să cerem, ca solidaritatea vieţii de stat să im- 
pună şi „Camerei cenzitare“ sacrificiile necesare pentru a asigura, per 
tru moment cel puțin, dezvoltarea pacinică a statului, rezervind viitoru- 
lui rezolvirea desăvirşită a problemei. 
In situaţia actuală, ar trebui să fim mulţumiţi, dacă am Dë spunt 
cu conştiinţa împăcată ` „ajunge pentru fiecare zi răutatea ei... A 
Istoria cunoaşte multe cazuri, cind o clasă diriguitoare, care a pe: 
prea mult de solidaritatea ce trebue să lege pe cetățenii unul stat, a 
mată la răspundere. 
o Nau e? de pildă, stăpini mai crunţi, mal necruțători gier 
de jos decit patricianii vechei Rome, Dar cînd plebea, ne mai P d 
suferi regimul aspru la care era supusă, s'a retras pe Muntele Sacru, d 
natul roman, acest prototip al adunărilor de privilegiați, a ştiut pe, | 
pună concesiunile necesare pentru a readuce liniştea şi pacea în stat; 
dacă senatul s'ar fi închis în îndărătnica apărare a vechilor privilegii și 
nedreptăţi, Roma şi-ar fi pus capăt vieţii de stat cu aproape un mies 
innainte de căderea imperiului roman... 
Am avut şi noi, în astă-primăvară, seccesiunea pe Muntele Sari, 
cind am văzut acea groaznică ruptură morală in sinul poporului nostri. 


C OO CRONICA INTERNA vn 


Sintem în drept să credem, că experiența mai mult de cit bi-mi- 
lenară ne va da povețele necesare, 


Cu atit mai mult, că sint fapte irevocabile, care trebue să deter- 
mine toati acţiunea noastră. 

În fiecare bordeiu din fundul satelor resemnate, noaptea candela de 
la icoană luminează şi un pătrat de hărtie tipărită, spre care se îndreaptă 
cu nădejde ochii în rugăciune, şi fruntea se pleacă smerită... 

Poate fi călcat cuvintul dat în asemenea împrejurări ? 

Nu trebue să uităm că generaţia noastră care, după atitea veacuri 
de zbuciumare a acestui popor, a avut pentru prima oară putinţa unel 
dezvoltări mai normale, mulțumită stabilităţii izvorite din aşezarea unei 
mari dinastii europene, sustrase vrăjbilor şi veciniciei clocotiri de pofte 
— destinul vechilor domnii naţionale—, are încă o mare datorie de im- 
plinit, 


In mijlocul sezlănțuirii de patimi, s'au auzit, de sus, cuvintele de 
pace şi dreptate, 

Şi astăzi, milioane de suflete simple şi umile îşi aţintesc privirele 
cu nădejde ai credință spre strălucirea coroanei de oțel,— simbol al inte- 
reselor permanente ale statului, chezăşia propăşirii sănătoase şi netulburate, 

Dacă, din toate încercările prin care am trecut, va încolți mai 
adinc în aceste inimi simţul legăturii intime, cimentată de fierbintea re- 
cunoştinţă, între strălucirea acestei coroane şi viitorul neamului, — n'am 
suferi! in zădar toate aceste chinuri, n'au fost zădarnice nici Jertieie . 

DÄ lorga a invocat, de pe tribuna Camerei, numele lui Ștefan cel 
Mare şi al lul Cuza-Vodă, care ar fi în gura fiecărui țăran din Moldova,— 
nu ne putem sustrage datoriei de a asigura ca generaţiile viitoare, din 
tată în fin, să alăture, cu recunoştinţă pioasă, pe lingă numele primului 
rege al Rominiei calificativul de „Vodă cel drept“... 

Numai din acest punct de vedere putem judeca planul de reforme 
ce se discută astăzi in parlament, — adică numal întrucit ele ne pot asi- 
gura condiţiunile unei pacinice dezvoltări, în nici un caz ele nu pot fi 
considerate ca rezolvirea definitivă a chestiei ţărăneşti, 

Dar cel puţin atita ele trebue să ne dea! 

In incinta Camerei a fost evocată imaginea sinistră a şirurilor de 
cruci tăcute dela marginea satelor pustiite din Oltenia. 

Dacă clasele noastre diriguitoare nu vor avea tăria morală de a-şi 
impune măcar sacriticiile cele mai neapărale, aceste cruci, în tăcerea lor 
invinuitoare, vor însemna şi mormintul conşiiinții noastre,— în zarea fn- 
tunecată, vristată de aceste siluete tragice, nu va licări măcar nădejdea 
unor vremi mai bune. 

Imi volu impune datoria să cercetez, în numerele viitoare ale „Vieţii 
Romineşti“, măsurile ce se propun şi situaţia pe care ele o determină, 
numai din acest punct de vedere, pe care nimeni nu-l poate privi ca 
exagerat, şi, — întrucit ar fi o laşitale de a nu privi adevărul în faţă, — 
îmi voit spune tot gindul meu fără nici o cruțare. 

C. Stere. 


Cronica Externă 


Cei doi Coburgi 


Nimeni nu ocupă şi nu preocupă mai mult lumea astăzi decit cei 
doi regi din dinastia Coburgilor, dintre care unul domneşte pe malurile Fa 
gelui şi celalt peste hamicele Flandre, Pe cit sint de mici regatele lor, pe atit 
sint de însemnate, cu toale umbrele lor, figurile acestor doi Suverani, 
Leopold II şi Don Carlos al Portugaliei sint fiecare în felul lor perso- 
nalităţi puternice. Leopold D e omul banului care nu despreţueşte plă- 
cerile ; Don Carlos e omul plăcerilor care are nevoe de bani. Leopold H 
este un om de afaceri genial, cu mintea veşnic frămintată de speculațiuni 
şi de întreprinderi; Don Carlos e un farnienie încoronat, veşnic trudit de 
grija mincărilor şi a petrecerilor. Şi unul şi aitul urmăresc în viaţă inde- 
plinirea gusturilor lor punind pe a doilea plan interesele statelor ce o- 
cirmuesc, Leopold Il a dat afacerilor publice o atenție mai mare, fiindcă 
ele se impărecheau admirabil cu conbinaţiunile sale financiare ; Don Car- 
los a binevoit să se ocupe de ele numai întrucit nu s'au Impotrivit vieţii 
sale de plăceri, în schimb Don Carlos are gusturi mal artistice. Leopold 
H nu desprețueşte nici el arta şi frumosul, dar toate acestea sint pentr 
dinsul numai unul din ornamentele bogăției; pe cind Don Carlos iubeşte 
arta în sine, e un artist în adevaratul înțeles al cuvihiului, este un aqua- 
relist plin de farmec, inamorat de frumoase apusuri de soare pe ocean, şi 
un violonist paslonat pentru care bogăţia n'are preţ decit intru atita in- 
trucit poale să alimenteze arta. 

ŞI aceşti doi suverani, unul bătrin şi altul abea în puterea virstei; 
unul piin de experienţă, şiret genial în unele privințe, celalt leneş scep- 
tic, dar minunat inzestrat de fire, s'au răzvrătit în același moment în po- 
triva popoarelor lor, unul în ciuda lui s'a retras la Lounoy lingă o tinără 
femee, Baroneasa de Vaughan, cu care se zice că sa căsătorit morganatice, 
cel alt s'a închis în cetățuia de la Cascaes, pe țărmureie oceanului, lingă 
dictatorul Iyao Franco, de care nimeni og) poate despărţi. Această rebe- 
liune a celor doi Coburgi în potriva popoarelor lor e ciudată din mai multe 
puncte de vedere. Intiiu până astăzi dinastia Coburgilor se ilustrase prin 
moderațiunea regilor ei, toţi erau suvețani constituţionali in țoată pute- 
rea cuvintului, toți se distinseseră prin uşurinţa cu care ştiuseră să se 
adapteze aspiraţiunilor popoarelor ce conduceau şi nevoilor timpurilor 

moderne. Cine zicea un Coburg, zicea tipul suveranului modern. ŞI de: 


CRONICA EXTERNA 


+7 


Sigur că nimeni nu a întrupat pănă acuma mal bine ecit 

calitățile şi defectele acestei rase puternice și Feel dig eee Se 
ducat perdut în pădurile Turingiei, a ajuns să domnească şi să dom- 
nească cu strălucire peste Angiia, Belgia, Portugalia şi Bulgaria, In al dot. 
lea rind, atit Leopold H o şi Don Carlos se arătaseră pănă azi nişti regi 
foarte constituționaii. Leopold H mal cu samă a trecut ani de zile drept 
modelul suveranilor constituţionali. Don Carlos avusese mal puţin prile- 
jul să'şi creeze un renume in aceasta privinţă, dar în siirgit, dacă nutu- 
sese un model de constituționaliiate prin rațiune, fusese desigur prin indi- 
ierența lui, 

| Cum se face atunci ca aceşti doi oameni să sefi prefăcut deodată 
in tirani? La regele Belgiei explicația ar îi mai uşoară. EI a imbătrinit. 
Facultăţile sale au slăbit şi femeia cu care treste a ajuns astfel să exer- 
cite asupra iui o deşăvirşită şi nefastă influenţă. Această explicaţie e fără 
indoiată adevărată in parte. Nu mai incape azi nici o îndotală că Bel- 
Kia nu è cîrmuită de guvernele tăspunzătoare, ci de o camnrilă, de acei 
citiva oameni de incredere, doctori şi bancheri, ce formează camarila Ba- 
ronesei de Vaughan. Pe lingă aceasta, fără influența Baronesei de Vaug- 
han nu s'ar putea explica atitudinea Regelui Leopold L față de cele 
două fiice ale sale, Princepesa Luisa de Coburg şi Contesa Elemer Lonyay, 
fosta arhiducesa Stefania a Austriei. Este vădit că Baroneasa de Vaug- 
han întreţine ura tatălui în potriva fiicilor sale, pentruca Leopold I, a- 
tta timp cit mal este în viață, să treacă asupra ci şi a celor doi copii ce 
s'au născut din aceasta unire, colosala sa avere şi să nu o poată moş- 
teni ia moartea lui fiicile sale legitime. 

La Don Carlos explicația e mai grea, Citeva milioane“ datorii, pe 
care parlamentul refuză să le piătească, nu sint indestulătoare pentru a îl 
determinat In felut intreg de viață a acestul rege indolent o aşa mare 
schimbare, şi mai ales pentru a D transformat acest om sceptic întrun 
autoritar hotărit să apere poiitica lui prin toate mijloacele si să infrunte 
nu numai ura poporului său, dar și nemulțumirile și criticele din afară 
ale amicilor şi ale aliațitor. 

Este dar invederat că nici bătrinețele lui Leopold 1, nici datoriile 
lui Don Carlos nu tălmăcese îndeajuns rostul atitudinii lor, şi energia 
fără samân cu care şi unul și altul păstrează această atitudine, cu toate 
pericolele ce sint legate de ca. Explicaţia, după noi, trebue căutată în fi- 
rea însăşi a Coburgilor. Coburgli au intetizenţe largi, deschise tuturor i- 
deilor noi și tuturor progreselor, dar ei sint insinte de toate stiipiniți de 

„Aşa că in fapteie lorei nu sint niciodată cătăuziţi de patimi, ci 
de satisfacerea patimi care îi stăpineşte. De acela nu au nici simțul da- 
toriei, Dacă se intimplă ca să fie buni regi sau să aibă chiar pagini glo- 
rioase, € fiindcă patimile lor se potriveau cu interesele statelor peste care 
domniau şi că, fără să vree, umblind după satisfacerea patimilor lor per- 
sonale, au îndeplinit şi idealul sau nevoile generale. Dece a intreprins de 
pildă Leopold I colonizarea Congului ? A prezidat oare aci vreun mare 


458 VIAȚA ROMINEASCA 


gînd patriotic ? Fost-a el călăuzit de marile ioloase ce Belgia va trage 
din existența unei puternice colonii în Africa ? Nu, ci minat de patima 
jul de afaceri, e! a dat intr'obună zi peste o splendidă afacere în cen- 
trul Africei ; s'a pasionat pentru dinsa, cum s'ar fi pasionat pentru o mg: 
cesiune mănoasă de drumuri de fer în China sau pentru vreo întreprin- 
dere de cauciuc pe terenurile Amazonului, şi atunci a intrebuințat tot ge- 
niul său financiar ca să organizeze această colonie, ca să exploateze bo- 
găţiile ei. Şi cum indeplinirea acestei opere nu se putea face de câtre un 
singur om, De el chiar un rege, Leopold ll a pus Congo sub protecto- 
ratul Belgiei, s'a folosit de Belgia ca de o pavază în contra lăcomiei pu- 
terilor străine şi în special a Angliei, şi mal tirziu, cind situaţia a devenit 
şi mal grea, cind a văzut că toată opera lui e ameninţată de puteri, el a 
recurs la anexarea Congului, dar cea mai bună dovadă că chiar atunci 
nu înţelegea să lucreze pentru poporul belgian, ci pentru el, e că de ani 
de zile se luptă cu guvernele, cu partidele şi cu parlamentele din Belgia 
ca să păstreze el supremaţia asupra Congului, şi că această colonie să 
fie anexată fără a înceta însă de a fi a lui, căci în definitiv la aceasta se 
rezumă toată controversa dintre Leopold IE şi poporul său în afacerea 
Congului. 

Fericirea lui Leopold H a fost tocmai că pănă astăzi a existat o ar- 
monie deplină între patima vieţii lui, care sint afacerile, şi între inte- 
resele poporului său. Poporul belgian, un popor harnic, intreprinzător, 
cu economii multe şi fără alte ambiţiuni în lume decit aceia de a plasa 
capitalurile sale în cele mal bune condițiuni, era poporul indicat pentru 
exercitarea patimii lui Leopold îl. Cind insă patimile lui au fost stinjinite 
de Belgia, Regele Leopold n'a mai voit să cunoască nici interesele si- 
perioate ale ei, nici datoriile sale de suveran constituţional, nici respectul 
et datoria parlamentelor şi partidelor. Mai mult, el nu s'a- sfiit o clipă 
să tulbure pacea poporului său, numai ca să-şi salveze satisfacerea pati- 
milor. Dealtminteri tot astfel a fost Leopold I şi în viața lui privată, 
Credeţi că ceia ce a stirnit ura sa impotriva flicilor sale a lost faptul că 
ele nu au avut tocmai o purtare exemplară, sau că au contractat căsătorii 
morganatice? Nicidecum. Leopold I este un om prea ingăduitor, prea 
adine cunoscător al slăbiciunilor omeneşti ca să nu Înţeleagă şi să nu 
ierte asemeni greşeli, mai cu samă cind cele care le făcuseră aveau ati- 
tea circumstanțe uşurătoare. FI ştia prea bine că, după o căsătorie silită 
cu Filip de Coburg, fiica sa Luisa nu putea să aibă o căsnicie fericită, 
şi că încă,dacă ei i se puteau aduce învinuiri întemeiate, era nedrept de- 
tot să urmărească cu urgia sa neinduplecată pe fiica sa Stefania, care, după 
cea mai nefericită dintre căsătorii, după sfîrşitul tragic al soţului ei, arhi- 
ducele Rudolf, după zdrobirea tuturor ambiţiunilor şi tuturor speranțelot 
ei de principesă, şi-a căutat minglerea într'o căsătorie cu un conte ungut, 
pe cate H iubea şi căruia nu | se pulea imputa decit faptul că nu era 
de viţă regească sau împărătească, Ceja ce nu a putut însă să erte fiici- 
lor sale, şi mai ales Principesei Luisa, e că ele, bazindu-se pe avereă 


= CRONICA EXTERNA 459 


lni colosală, au făcut datorii pe care creditorii cereau ca ele să le pi. 
pac aer op ai l-lea a văzut că viața lor cheltuitoare eta 
işte, dacă nu de pericole, pentru afacerile sale, cind 
şi-a închipuit că combinaţiile sale băneşti pot fi zdruncinate prin dato- 
tiile fiicelor sale, e! a zdrobit legăturile părințeşti cu aceaşi nemiloasă 
energie cu care astăzi, cind e vorba de interesele lui în Congo, ei sfărimă 
legăturile dintre e! și poporul său, şi se expune până şi la pierderea co- 
tonei sale, 
Tot astfel s'au petrecut lucrurile şi cu Don Carlos. Patima numai 
a fost alta, Patima lui Don Carlos nu erau bani, erau plăcerile. El vota 
să ducă o viaţă liniştită de bopitaş, ce'și împarte timpul între artă, vină- 
toare, călătorii gastronomice la Paris, şi plimbări pe mare. Şi astfel ei 
era cel mai fericit dintre oameni. Corona Portugaliei era pentru el osar- 
cină, pe care o suferea intrucit avea oarecare foloase, îl dădea mijloa- 
cele materiale de a duce această viaţă costisitoare şi de a-şi asigura în lume 
o situațiune pe care nu ar H avuto ca un simplu particular, Dar în 
Portugalia lucrurile mergeau din ce în ce mai râu, Regeneralori şi pro- 
gresişti  întronaseră un regim de corupție şi se succedau la budget, 
fără ca să lase nici o urmă, nici în administraţia nici în organizarea 
economică a țării. Pe de altă parte republicanii, profitind de nemulţumi- 
rea generală, deveneau din zi în zi mai numeroşi şi mal amenințători, 
Cum era şi firesc să fie, această stare de lucruri nu mai putea dăinui. 
Într'o bună zi maşina aceasta constituțională vicioasă s'a oprit. Portuga- 
lia nu mai voia şi nu mai putea să fie ocirmuită cu acest sistem, Re- 
gele trebuia să renunţe a D „le Roi s'amuse“, e! trebuia să ajute la 
punerea în mişcare a maşinii distruse. Grijile coronei se lăsau peste frun- 
tea lui obişnuită numal cu plictiselile plăcerilor şi, fiindcă, în acelaşi mo- 
ment, deficitul în budgetul său personal era mare şi că statul refuza 
să”! acopere, Don Carlos n'a mai putut rabda. Era prea mult să tie im- 
pedecat, şi prin lipsa de bani şi prin nevoile statului, de a mai satisiace 
patimile, pentru care exclusiv el trăia. Şi atunci el a proclamat dictatura, 
a devenit tiranul poporului, e! omul paşnic, „le bon vivant“ prin exce- 
ent, s'a transiormat deodată în zugrumătorul libertăţilor publice. In 
lupta ce intreprindea, ei vedea nu numai un mijloc de a'şi reciştiga liniş- 
tea materială, dar şi de a se răzbuna contra acelei ticăloase politici 
interne, şi acelei corupțiuni portugheze, pe care el o tolerase cit timp 
nt împedeca să ducă viaţa care îi convenea, dar pe care el o considera 
odioasă din momentul in care îndrăznea să-i turbure plăcerile. 
Totul pănă la bunul meu plac, aceasta ar putea să fie deviza lui 
Don Carlos, ca şi alui Leopold II. Şi să nu credem că numai el sint aşa, 
Toţi Coburgii sint robii patimilor lor. Cela ce îi scapă, e că foarte adesea 
ori patimile lor nu se ciocnesc cu interesele țărilor ce conduc. În acea- 
stă privință, viaţa Regelui Eduard ne dă cea mai convingătoare dovadă. 
intr'adevär, în tinerețele lui, Eduard VII stăpinit de patimile sale, a dus 
o viaţă zbuciumată şi adeseaori scandaloasă, care compromisese cu de- 


400 VIAȚA ROMINEASCA 


sâvirşire şi situaţia şi bunul său renume in Anglia. Lumea era plină de 
zgomotul aventurilor sale amoroase, şi nu se vorbea decit de datoriile 
sale de joc, Calitățile lui erau aceleaşi ca şi astăzi, era tot democrat în 
apucăturile lui, tot o fire pașnică, tot omul inzestrat cu tact şi cu un 
extraordinar simi al modernităţii, dar tot atit de exclusiv preocupat de 
satisfacerea patimilor sale şi dispreţuitor de spusele lumii, De ce as 
tăzi aceleaşi calități au covirşit aceleaşi defecte, de ce nu se mal vor- 
besc decit de unele, şi se uită cu desăvirşire celelalte ? Pentrucă Eduard 
VII s'a schimbat intru ceva? Cituşi de puţin, E! duce aceeași viață, ab- 
solut aceeași viaţă, însă aventurile sale amoroase nu mai pot fi un izvor 
de scandaluri, fiindcă a imbătiinit, şi fiindcă lumea s'a obişnuit cu ete și 
s'a deprins să i le ierte, iar datorii de joc nu mal poate avea, intrucit 
are astăzi cela ce n’a avut cit timp a fost Principe de Walles, mijloacele 
să'şi plătească toate luxurile şi toate iantaziile. Să nu credem însă că 
simţul datoriei e azi mai dezvoltat la el decit înainte. EI îndeplineşte 
înaitele lui funcțiuni cu acelaşi tact și cu aceeaşi inditerență şi, fiindcă 
firea lui impăciuitoare şi modernă Intru toate se potriveşte cu aspirațiu- 
nie lumii de astăzi, el reuşeşte, aproape fără să-şi dea vreo osteneală 
să fie arbitrul lumii, Desigur că şi cauza modestiei sale trebue căulată 
în simţimintul ce el Insuşi are că nu face mai nimic pentru a ajunge 
ia strătucitele rezultate, la care il poartă natura sa şi forța împrejurărilor. 

Dar nu e mai puţin adevărat că, dacă Leopold I și Don Carlos 
s'au putut răzvrăti în potriva popoarelor lor fără a plăti prea scump până 
acuma greşeala lor, e fiindcă norocul i-a ajutat, 

Norocul lui Don Carlos e că Anglia are în Porlugaiia interese 
economice foarte mari şi că legăturile dintre el şi curtea engleză au fa- 
vorizat muit expansiunea comerțului englez în Portugalia. Aşa că Marea 
Britanie luptă şi va lupta din răsputeri ca să inipedece răsturnarea unei 
Cinastii, de care sint legate pentru dinsa interese atit de însemnate. Și 
aceasta cu alit mai mult cu cit e aproape sigur că dinastia Braganza sau 
republica se vor împotrivi ca Anglia să continue a mai preface Portu- 
galia în adevărata ei vasală economică. 

Norocul lui Leopoid Ii e că Congul e allui şi că poate să refuze 
de a'l mai lăsa Belgiei, precum a făgăduit'o. In genere dacă Belgia nu 
ar fi avut, din cauza Congului, atitea interese comune cu Leopoid II, de 
mult ar fi pus piciorul în prag şi n'ar îi räbdat nici un moment apucă- 
turile sale despotice, 

Totuşi n'ar trebul să uite nici Don Carlos nici Leopold 1 că trăim 
în vremuri În care răbdarea popoarelor nu e mare, şi că norocul are şi 
el margini peste care nu trebue să treacă nimeni, nici chlar suverani 
norocoşi. Altminteri s'ar putea Intimpia ca dinastia celebră a Coburgilot 
să piardă dintrodată însămnătatea ei în Ifme, şi ar fi păcat, căci orice 
s'ar spune, Coburgii au mari calităţi şi reuşesc adeseaori să fie simpa- 
tici, chiar prin defectele lor. 

LG Duca 


O O ee 


Cronici Vesele 


CALEIDOSCOP : In zort, ` Cismegiul. —Spleen.—Nuntă la 
țară.— Craiu nou.— Maniiestaţie.— Cea- 
sornicul „Independenţii“, 


5 Noembrie 


Intirziat-aţi voi vreodată 'n Capitală 

In zori de zi, cind vin măturătorii 3 
Ei nu's poeţi, — şi, pentru dinşii, zorii 
Nu prevestesc lumina triumfală. 


Ca nişte critici ingimfaţi, pe vi 
Cu gesturi largi aruncă nori de praf în soare... 


Dar el, senin sporeşte în splendoare 
Ţintind în ei cu aurite soit! 


In fața lui, orbiţi, se dau în lături 

Şi-apoi, gonind, ca 'ntr-un sabat murdar 

In norii ridicaţi de ei dispar 

Ca mren Walpurgisnacht călâri pe mături... 


— il Decembrie 


Penultimele irunze s'au scuturat pe-alce 

Şi salcia cochetă cu plele-elegiace, 

Ce se privea în apă cu drag ca o femee, 

A pleşuvit cu totul... Prind fulgi de-omăt să joace. 


Platanii, uriaşii grădinii, se despoae, 

De coaja lor Îrumoasă, ca după scarlatină.,, 
S'a ramolit acuma şi falnica gherghină 
Zvirlindu'şi, ca Lenau, pe vint pălita fose. 


VIAŢA ROMINEASCA 


Ca un calic ce-ar cere la trecători pomană 
Un tei la o răscruce întinde-un ram schilod 
Şi vintul milogeşte o tinguire vană, 
Dosind, ca bani de aur, al frunzelor norod, 


O foae de catalpa pe-o bancă solitară 

Cum stă uitată, 'ţi-pare un pergament pierdut 
Al cine ştie cărui poet necunoscut, 

Ce a dormit pe-acolo in nopţile de vară... 


Un carpen îşi aşteaptă să-i vie spinzuratul, 
Cu legănări de pendul să'şi mişte umbra'n lună... 
Acuaticele lebezi au îndrăgit uscatul 


Ca nişte simple gişte... 
Fanfare nu mai sună 


S'au dus şi doici, şi bone şi mindrii vistavoi... 
Cu florile In seră închis stă grădinarul... 

Şi trist e Cişmigiul precum «e calendarul, 

Din care-o mină rupe cele din urmă foi... 


= 16 Noembrie 


Sint ceasuri cind nimica nu te chiamă : 
Nici sunete, nici linii, nici imagini. 
Contururile toate se distramiă 

Şi stai pierdut în faţa albei pagini... 


Ai vrea să 'nsemni ceva din ce te doare, 
Să şletueşti cu dragoste un vers, - 

Ce-ar ţine 'n loc o clipă călătoare 

Şi-ar depăși a! ornicului mers. 


Dar marmură ţi-e mina de grea, și gura mută 
Pămintul e pustiu şi cerul gol.. 

Şi-ai vrea atunci săţi faci un Fort-Chabrol, 

“Să dormi cu pumnii strinşi, cum doarme-o brută... 


— 18 Noembrie 


Kei 
În vreji de iederă nemuritoare 
Cuprins e tot pridvorul ca 'ntr'o plasă, 
Şi ici un sirugur, dincolo o floare 
Atirnă aşezate de mireasă... 


__ CRONICI VESELE 


E-un tărăboiu ameţitor de glasuri 

Şi vinul vechiu dă vervă tuturora, 
Zyirlind pe grave şi-ancestrale nasuri 
Reflexe purpure ca aurora. 


În fața casei cintă barosanii 
Încredințați de ‘nalta lor chemare ; 
Îşi uită reumatismul veteranii 

ŞI cercul horei creşte tot mai mare... 


Dar iată că mireasa "mn prag saat 
ŞI, după vechea dalină păgiînă, 

Ea îşi desprinde vălul el de fată 
Şi-l ține-o clipă Huturind în mină. 


Asemeni unui stol de rindunele 
Vin fetele In ceată zgomotoasă 

ȘI minile se luptă între ele 
Cercind s'apuce vălul de mireasă... 


Duc e-acuma vălul de zăpadă 

Şi ea, zimbind, duioasă, îl imparte 

Si fosta scris ca un crimpeiu să cadă 

Şi asupra mea, cum stam privind deoparte. 


Și m'am gindit la anii mei pustii 
Si la a mele 'mprăştiate cinturi — 
Aşa mi-am rupt eu suiletu "o făşii 
Si l-am zviriit la cele patru vinturi... 


20 Noembrie 
Craiu-nou pe cer senin s'arată, 
SI cum străluce 'n geamul meu, 
Imi pare-o unghie tăiată 
Din degetul lui Dumnezeu... 
23 Noembrie 


Supt gluga lămpii mele, pe la şase, 
Citeam celebra carte a lui Diehl... 
Bizanțul evocat mă fermecase 

Ca o poveste, cînd eram copil. 


VIAŢA ROMINEASCA 


PE, 


Dar un tumult de glasuri ne'nțelese 
S'a ridicat la mine ca prin vis... 

Ce v'aţi făcut, splendide 'mpărătese 3 
Unde te-a! dus, o mindr'Athenats ? 


Alerg la geam și văd sporind în stradă 
O trimbă neagră de manifestanți... 

S'o fi iscat la Hipodrom vreo sfadă 3 
Ce pacoste mai cade pe Bizanţ? 


E vreo răscoală în imperiu oare ? 

Să De o turmă de iconoclaşti ? 

Duh al revoltei, veşnică teroare, 

Din ce-adincimi ascunse mai renaști ? 


„Trăiască lorga!*... A, pricep acuma... 
Studenţii tineri manifestă "n cor... 
Se pierd... un zvon se mai aude numa 
Şi eu privesc duios pe urma lor... 


Am fost şi eu entusiast odată 
Şi cine oare nu a fost ca el? 
Dar azi prefer o carte fermecată, 
Halatul, scuia şi papucii mei... 


25 Namărie 


les mini grăbite 'n noapte şi-obloanele se'nchid 
ŞI liniştea pustie pe străzi s'a aşternul. 
Tramvaiul cel din urmă cu zgomot a trecut 
Prin negura compactă lucind ca un bolid. 


işi stinge şi vecinul acuma lampa lui 

Și-a men e cea din urmă fereastră luminată. 

Acum cu voluptate iau lira mea din cui, 

Dar cind să 'ncep, departe un ceas a prins să bată... 


Prelung răspunde altul: cu glasu-l monoton 

Şi iată că incepe acum „Iidependența“ 

Cu timbrul ei metalic străvechiul cînt breton... 
Recade-apoi greoae ca plumbul somnolența. 


CRONICI VESELE 465 


C 
T. 


Aş vrea să'ncerc un cintec cum n'a mai fost cintat, 
In care să re'nvie ca 'n flautul lui Pan 

Tot farmecul naturii... mä simt că-s inspirat... 

Dar ritmul „Paimpolezei* îmi sună în timpan, 


Ca pe-un ţințar obraznic Yalung şi 'ncep din nou... 
Mai am un vers s'adaug la cel dintăiu catren... 
Dar nu știu cine parcă trezeşte-un vag ecou, 

Şi iar îmi vine "o minte diabolicul refren, 


Rup strunele, şi lira mi-o zviri cludos supt pat... 
Mă culc cu „Palmpoleza“ cu ca mă voin trezi... 
şi-o s'o aud într'una, şi mini, şi nencetat 
De douăzeci şi patru de ori în orice zi.. 


Fac deci apel cu lacrimi, o frați Intru Apolo! 
Să iim uniţi odată cu toţi, şi noi, aezii, 
Şi orologiui ăsta să-i dărimăm de-acolo, 
Căci altfel ne dă gata romanța „Paimpolezii“, 


A. Mirea 


FĂRÎMITURI 


Citim în Monitorul Oficial că d. Matache Hirtie din cotunul Min- 
dreşti, comuna Vlădeni, judeţul Botoşani, a cerut tribunalului së"! divor- 
seze pe motiv că soţia sa a părăsit domiciliul conjugal de 7—8 ani fără 
a se mai reintoarce, 

Ne mirăm chiar că d. Matache Hirtie a răbdat pănă acum situaţia 
asta de-a fi 'nsurat numai pe hirtie, adică de-a purta ponosul fără să 
tragă folosul. 3 

Bine că s'a decis să renunțe la Madam Histie, care zburind dela 
domiciliu s'a purtat ca o tone volantă, ca să nu-i zic mai rău. La coş 
cu această madam Hirtie maculatură t 

Era şi timpul ca d. Matache să arăte că de şi! cheamă Hirtie, nu 
poate continua la infinit să facă pe bărbatul de carton. 


Un bacalaureat se plinge de neajunsurile nouei măsuri a Incazar- 
mării, 

— Ce tot te boceşti, bre, pentru un an cit ai să dormi și tu la 
cazarmă ? îl dojeneşte prietenul Picală, Dar dacă "i-ai H tăcut stagiul 
militar pe timpul vechilor războae indelungate ? Pe vremea războiului 
de 100 de ani, de pildă, bacalaureaţii trebuiau să stea încazarmaţi che 
100 de ani. 

KL 

Răspunzind d-lui Nicu Filipescu, In discuția generală a mesagiu- 
lui, d Dim. A, Sturdza a citat o predica a apostolului lacob. 

10 


d 


406 VIAŢA ROMINEASCA 


— Ce-are-atace chestia agrară cu apostolul lacob ?, mă-ntreba ne- 
dumerit un agent electoral conservator cam slab de înger. 

— Nu-nţelegi, domnule? lacob este țăran, 1 răspunsei eu serios, 

— Tăran ? 

— Cum, d-ta n'ai auzit de lacob Ţaranu, cunoscutul tipograf şi 
avocat din Bucureşti ? 

— Ba da. 

— N'ai mai auzit că lacob Ţăranu ästa e unul din apostolii so- 
cialismului în Rominia ? 

— Ba da. 

— Apoi, atunci ce te mai miri ? Era foarte natural ca primul mi- 
nistru să pomenească de Apostolul lacob. 

— A ha, acum viu eu de-acasă; care va să zică şi domnul Sturdza 
şi-a dat coatele cu socialiștii. 

„Agentul electoral a împrăștiat, desigur în toată mahalaua, năz- 


bitioasa mea explicaţie. Şi iac'aşa se scrie istoria. 
+ 


Ziarul „Adevărul“ a anunțat într'o zi triumtător că reporterul său 
a descoperit şi a dovedit că necunoscutul care a fost căicat de tren în 
gara Vidra este Paniţa, omorătorul lui Saratoti. 

A doua zi însă, acelaş reporter anunțăcă omul călcat de tren e un 
lucrăto: de la o fabrică din Bucureşti, Reporterul serie : 

„Cind am ajuns la fabrica Wolf, am găsi! acolo pe d. Oprişanu, zg 
al unui atelier al fubrieii şi acela care u avut în serviciu pe acel Caro 
Eni, care se bănuia că ar fi acela al cărui caduvru se află la Morgă." 

Reporterul, după ce povesteşte apoi că d. Oprişanu a recunoscut 
in cadavru pe fostul său lucrător, exclamă cu o vădită decepţiune : 


„Cadavrul de la Morgă nu era decit al bwlyarului ere era cunnseul 
in fabrica sub numele de Carol Eni”, 


Vai, nu era decit al lui Eni! Bine, cadavrule infam, nu puteai să 
fii şi al lui Eni şi al lui Paniţa? 

Ca să se mingăe de farsa ce La jucat blestematul cadavru (parcă 
ar fi fost înțeles cu ăide la „Universul“ D, reporterul „Adevărului* poate 
spune cu mindrie că acel stil în care povesteşte acea intimplare care se 
vede mai sus nu e decit al aceluia care a scris-o. Nu, al altuia nu poate 
fi un asemenea stil! 


Bogătaş pe vremuri, azi sărac lipit, Ics se tingueşte unui prieten ` 
— Ah, dragă, dacă ai şti în ce mizerie trăesc! Uite, sint momente 
cind aş da o mie de lei pentru'un franc, ca să-mi iau un pachet de 
țigări! vg 
Tarascon 


Viaţa Rominească în Bucovina 


— Slăbirea elementului rominese în țară — 


Am spus în cronica mea din No. 7 (an. I) că cel mai mic pro- 
cent de creştere, in periodul dela 1894-1900, Il au Rominii în Buco- 
vina, şi deoarece există la noi în ţară încă mulţi optimişti, de bună cre- 
dinţă că elementul rominesc din ţară progresează, voiu insista ceva mai 
mult în cronica aceasta asupra acestui lucru, Dela inceput aş dori să 
înlătur o obiecţiune. Admit şi eu că recensemintul din 1900 a fost ten- 
denţios şi că s'a căutat să se afle cit de puțini Romini în Bucovina, dar 
cred pe de altă parte că această tendinţă nu ne poate explica toate 
schimbările ce sau efectuat in decursul unui deceniu în dauna elementului 
romin din fară; va trebui să ne mai gindim şi la alte cauze, Intre care mor- 
talitatea mare şi naşterea mică, starea sanitară şi economică a populaţiei, 
emigrările, etc, 

Populaţia Bucovinei a crescut in periodu! dela 1881—1890 cu 
1710 9, aşa că țara noastră a fost a doua în seria țărilor austriace; 
înaintea ei a fost Austria-de-jos cu 142", În periodul de la 1891—1900 
are Bucovina un procent de creştere de 12:93, şi stă la locul al treilea; 
inaintea ei stă Triestul cu teritoriul lui cu 1343, şi Austria-de-jos cu 
16:490.. Asămănată cu celelalte țări austriace, țara noastră are în ambele 
perioade un procent frumos de creştere, Cind repurtizăm insi acest pro- 
«cent de creştere asupra populației din țară, vedem cit de nelavorabilă 
este poziția elementului romin. Populaţia Bucovinei a crescut dela 1891 — 
1900 cu 97-248 adecă cu 1504*/.. Din această populaţie a emigrat insă 
in acelaş period 13'644, adecă 211%, rămiind în țară un spor de 83'604, 
deci 129%. E păcat că nu ştim H din acești 83604 locuitori sint 
produsul natural al populaţiei din țară şi chi au imigrat din alte țări, 
căci atunci s'ar putea constata şi poziţia nefavorabilă a Rominilor. E 
sigur adecă că în periodul acesta au emigrat grupe compacte de Romini 
din ţară, așa dară o parte bună din cele 13,644 suflete care au pără- 
sit țara sint Romini şi că locul lor din țară nn tau ocupat alți Ro- 
mini, ci străini. 

Cel mai mare procent de creştere în perlodul dela 1891—1900 il 
au Nemţii. Numărul lor au crescut cu 25,985, adică cu 1946 "|, Lasu- 
ma aceasta participă Jidanii cu 13,433, adică un procent de creştere de 1624, 
<el mai mare procent din întreaga Bucovină. Creşterea aceasta a popu- 
lațiel israelite se explică atit prin productivitatea lor naturală „cit mai 
ales prin imigrările in masă din Galiţia, Rusia, Rominia. 

Rutenii s'au înmulţit în periodu! dela 1891—1900 cu 29431, deci 


cu 1097 gie 


Am VIATA ROMINEASCA 


Acest district din toate districtele din țară cuprinde ce? mai mulţi stră. 
ini, înțeleg pe acei ce nu's originari nici din Cimpulung nici din Buco» 
vina. Pe cind în Coţman 392, a populaţiei e indigenă, în Cimpu- 
lung abla 735 °l sint indigeni; procent mai mic de indigeni are mi- 
mai Cernăuţui cu Ap", , Pentru aceia sint in Cimpulung 68%, po- 
platte din alte țări ale monarhiei şi 33%, populaţie afară de monar- 
hie. Aceştia numai Romini nu-s. Rezumăm ` Dia 55-688 locuitori, op 
erau în districtul Cimpulungului in 1900, 3758 sint din alte ţări ale mo- 
nathiei, iar 1835 din străinătate-—numai Cernăuţul, capitala țării cu o 
populație de 65.767 faţă de 55.688 a Cimpulungului, unde se înțelege 
că aglomeraţia de străini e deosebit de mare, avea cu 20 de suflete, 
adică 1855 mai mulți străini decit Cimpulungul—la un loc 5593 mai 
bine de a zecea parte a populaţiei. Dacă adăugim la această cifră şi 
numărul celor din districtul Cimpulung ce erau din alte districte ale țării 
şi dintre aceştia nu tocmai mulţi vor fi fost Romini, căpătăm cifra de 
8.330 suilete străine de disirict adică 1496 el, 

Din cele 3-758 suflete care trăesc în Cimpulung din alte țări ale 
monarhiei, Galiţia singură dă 3.016. Cu alte cuvinte: în districtul romi- 
nesc al Cimpulungului trăesc 3.016 Gaiiţieni! In general din cei 44539 
Galiţieni ce trăesc in Bucovina, 13935 locuesc in partea rominească a 
țării. Fabricile de cherestea şi alte Intreprinderi industriale din district, 
ca exploatarea manganului în lacobeni, explică numărul anormal de mare 
al străinilor în creerii munţilor romineşti. 

Districtul Gura-lumorului 

In periodui dein 1891—1900 a crescut poporajia cu 7134, deci 
cu 1468% 

Rominii s'au înmulţit cu 4944, adecă cu 14:77%, şi, ţinîndu-se samă 
că acest district e un puternic district rominesc, au Rominii in districtul 
acesta poziţia cea mai favorabilă din întreaga ţară. 

Nemţii au sporit cu 1525, deci cu 1429o 

Rutenii au crescut cu 296, adică cu 2998, 

Fizionomia naţională a districtului se prezintă precum urmează. 

Din 1000 persoane sint :. 


1890 1900 
Romini 69970 6892:48 HE78 
Ruteni 24:25 26-53 +227 
Nemţi 22008 21974 ——034 


Dacă scoatem ntmărul Jidanilor din ce! al Nemţilor, ne Incredin- 
Mm că numărul celor dintăi creşte în mod ingrijitor la sate şi corupe 
toată viaja naţională sănătoasă. Cifrele separate pentru cele două ocoale 
judecătoreşti aie Humorului, Gura-Humorului şi Solca, vorarâta aceasta 
pe deplin. 


Ki 


(Goro-Humaruiui: Nemtii 743 deci 978 ai, 
Jidanii 344 K 18-11 ei, 
Solca : Nemţii 782 > 2349 oju 
Jidanti 279 i Zë, 


SE? VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA 468 
Rominii s'au înmulţit în acelaş period cu 20:717, adecă cu 9-95 vw, 
O mică creştere fată de periodul trecut (În 1881—1890 a fost procentul 
de creştere numai 962). Dacă cercetăm district după district ne incre- 
dințăm pe deplin despre cele susținute aici în general. 

Districtul Cernăuţi (fără oraşul Cerniuţ). 

Populaţia acestui distric a crescut in ultimul period cu P19» 
faţă de 1264 %, din periodul trecut, 

Rutenii s'au înmulţit cu 3.216, adecă 5'83 a 

Rominii s'au înmulţit cu 3266 adecă 1640 *. „cei mai mare pro- 
cent ce4 ajung Rominii în vreun district din Bncovina. 

Ovreii au, din cauza apropierii Cernănţului, care e punctul de 3. 
tragere al lor, o creştere de numai 14 suflete, adecă 0:80 «|, . Fizionomia 
națională a districtului ne-o prezintă citrele următoare, 

Din 1000 de persoane au fost între 1891—1900 
(-H) Createrea san 
deserestarea (—) 


1590 ENO la mie 
Ruteni 607-22 39399 —1323 
Romini 21925 23539 +1663 
Nemţi 142-92 136-29 663 


Restul se repartizează ssupra minorităţilor, 

Districtul Cimpulungului 

Procentul de creştere al acestui district este de 1995. 

Rominii s'au înmulțit cu 2452 suflete deci S52 ai, . 

Rutenii au sporit cu 1454, ceia ce face 2469 èl, . 

Nemţii s'au inmulţit cu 4709 (între ei 1811 Jidani), adecă cu 
Ok oi . 

Mai în detaliu se prezintă astfel situația acestui district aşa zis rọ- 
minesc, care constă din două ocoale judecătoreşti ` Cimpulung şi Dorna. 

Din 1000 persoane sunt : 


1890 1900 
Romini 578-21 555-52 2309 
Dorna Ruteni 43-07 33-12 — 995 
Nemţi KN? 38767 +11:09 
Poloni 214 1571 +1457 
Romini 57202 KIEM) — 58-87 
Cimpulung Ruteni 16219 17074 + 855 
Nemţi 25178 287-78 +3660 
Poloni 13-41 23:13 + 972 


Rezultatul acesta tradus în cuvinte insamnă : 

Toate naţiunile din districtul Cimpulung au progresat, s'au inmul- 
ți. şi sporul s'a făcut pe contul Rominiior; mai cu samă ca minoritate 
considerabilă se prezintă Nemţii şi Jidanii în acest district. 

La acest district mai am o observare specială, care va arata mai 
bine cît de primejduit e elementul romin din acest district. 


470 VIAŢA ROMINEASCA 


— sa E 


Cele două națiuni periculoase pentru dezvoltarea noastră în acest 
district, Jidanii (24:64 “lo ) şi Rutenii (29:96 “la ), arată o sporire duplă față 
de elementul rominesc. 

Districtul Rădâuțului. Procentul de creştere al acestui district 
este de 16-52. 

Rominii s'au înmulțit cu 6'013, sau 1435 9in 

Rutenii au crescut cu 1'125, sau 1454 MI 

Nemţii au sporit cu 3874, sau 21.99 9 

Districtul acesta, constind din două cercuri jndecătoreşti, dintre care 
Seletinul cu majoritate ruteană (Huţanii), e mai bine să le înfăţişăm se 


párat. 
Din o mie persoane sint: 
1890 1900 
Romini 646-24 63874 —7:50 
Rădăuţ Nemţi 268-00 27499 +699 
Ruteni 41-86 4266 +080 
Romini 290,62 283.36 — 5.26 
Seletin Ruteni 552.17 495.21 —56.96 
Nemți 146.06 195.39 -+49.33 


Cel mai mare procent il au şi aici Jidanii. Din 2926 suflete din o- 
colul judecătoresc Rădăuţi ce vorbesc nemţeşte, 1172 stat jidani ; iar în 
Seletin din 948, sint 776 Jidani. 


Districtul Siretelui 

Populaţia a crescut din 1891—1900 cu 6619 suilete, sau 12.23 "a 
Rominii s'au înmulţit cu 1563 suflete, sau 10.70 «la 

Rutenii au sporit cu 3306 suflete, sau 14.47 ze 

Jidanii au crescut cu 196, numai cu 3.92% 

Rutenii au crescut pe spatele tuturor celorlalți. 

Din 1000 persoane din district sint: 


1890 1900 
Ruteni 423.65 432.32 +8.97 
Romini 270.65 267.29 SE d 
Nemţi 168.62 165.49 —3.13 


Districtul Storojinețului 

Dela 1891—1900 s'a înmulţit poporaţia cu 9459, deci cu EEN 

Nemţii au dat la această cifră 3928, adecă 34.79 «, „faţă de 2946", 
din perioada trecută ; din numărul acesta sint 1314 Jidani, adecă 14.40 "e 
e procentul de creştere al lor. 

Rutenii s'au înmulțit cu 77.24, adecă cu 29.05 + . 

Rominii au scăzut cu 2640, adecă cu 8.61 *,. 

Deci, pe cind Rutenii au crescut dela 25.584 suflete, OH erai 
in 1890, la 34.308 cu un procent neobişnuit de mare (29.05), Romini 
nu că nu se înmulțesc deloc, d scad de la 30.670 ciţi erau în 1890 la 
28.030 suflete; aici tendinţa e prea străvezie. În urma acestui calcul, Ro- 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA +t 


minii sint scoşi din locul prim ce) ocupau până in 1890 in district, şi în 


locul lor îi > 
escher? avansează Rutenii. /ncă un district își pierde caracterul ro- 


Din 1000 persoane sint: 


1890 1900 | 
Romini 434-59 35041 —8418 
e 37669 428-89 +5220 
Nemi 159-99 190-26 44027 


Districtul acesta are două ocoale judecătoreşii ` Stăn i 

f $ Storo- 
jineț. Raportul numeric al creşterii din 1891 — 1900 E a H 
de Romini se prezintă aşa : ëm 


Rut, Rom, 
Staneşti 3408 +2168 1325 —9261 
Storojineţ 4316 + 39-72 1315 — 450 
Districtul Sucevei 


Deia 1891 — 1900 a crescut populaţia cu 5893, deci 1042", 

Rominii au sporit cu 3:174, adecă cu 9'31 re 

Rutenii s'au înmulţit cu 1210, adecă cu 1203 c, 

Nemţii au crescut cu 1455 adecă 1441 "|, intre aceştia 904 Jidani 
adecă un procent de creştere de 1537”, 

Din 100 persoane din district sint: 


1830 1900 
Romini 607-30 60142 —588 
Ruteni 17926 181-93 + 2'67 
Nemţi 17989 18645 + 6'56 


Au mai rămas incă districtele curat rutene Cofman şi Vijniţă. Nu voiu 
să insist pe larg asupra reterinților din aceste două districte, Voiu a min 
numai că în aceste două districte noi n'avem nici o populaţie stabilă 
rominească, căci cele citeva suflete din districtul Coţmanului aparţin 
clasei culte şi pot părăsi oricind districtul, În cercul judeţiar U'scie- 
Putila, care se ține de districtul politic al Vijniţei, n'avem nici un suflet 
rominesc. Unde-i districtul rominesc din Bucovina, în care să nu existe 
nici un Rutean ? 

Cernăuţ, în Decemwre 1907. Gt. 


Scrisori din Ardeal 


Sfirşitul afacerii Vaida—Articolul unic.—Rominii şi Croaţii.— Ale- 
gerile din comitate.— Fondul de teatru.—Prigoniri. 


In ziua de 25 Noemvrie st. n., după o aminare şi ezitațiune de ju- 
mătate an, comisia de imunitate a camerei ungare a venit, în fine, cu 
raportul asupra afacerii Vaida. Nici de astădată comisia, ori, mai bine, 
parlamentul n'a săvirşit operă întreagă şi cinstită. In raport se constată 
anume că dreptul de imunitate al deputatului Vaida a fost violat în 
chiar incinta camerei ; nu se exprimă insă nici un regrel asupra rușino- 
sului scandal; ba se merge cu cinizmul pănă acolo, incit în raport se 
spune, iar dicta primeşte şi sancţionează, struntatul neadevăr, că nu s'a 
putut afla cine a tăbărit asupra lui Vaida, Adevărul e, că nici n'a căutat 
nimeni să afle, în chip oficios, pe autorii scandalului; în acest caz i-ar 
fi găsit numaidecit, şi urmarea ar fi fost trimiterea vinovaţilor înaintea 
comisiei de imunitate, care astfel ar fi ajuns în alternativa : ori să osin- 
dească pe unii dintre membrii săi chiar, ori să decreteze că izgonirea 
unui Romin din cinta camerei nu e nici un păcat. 

Deputatul dr, Iuliu Maniu, luind cuvintul, a şi scos în relief acest 
chip condamnabil de a lucra In comisia de imunitate, şi a denunțat camerei 
revoltătoarea nesocotire a regulamentului şi a bunei-cuviinţi : regulamen- 
tul dispune ca cel ce a înştiințat cazul de imunitate să fie ascultat ṣi, 
dacă are dovezi, să le arăte. Comisia a omis să facă acest lucru. De ce? 
Pentrucă desigur dr. Maniu jura, şi el numea şi alți martori care au vā- 
zut pe nemernicii Kossuthişti îmbrincind pe Vaida. Unul dintre Romini, 
dr. Suciu, trintise doar şi sub bancă pe un agresor, lar protopopul Lu- 
gojului, dr. George Popovici, cit e de blind, dar revoltat cum era, apu- 
case de mijloc pe alt Ungur care sărise să lovească pe Vaida, Nici co- 
misiei însă nici dietei nu le venea la socoteală să se dovedească şi ast- 
fel infamia. De acela, cu toată vorbirea documentată a d-lui Maniu, 
raportul s'a primit aşa cum l'a prezentat raportorul. 

Altă satisfacţie Rominii n'au putut să obțină, Neavind incotro, s'au 
mulțămit şi cu atita. A doua zi Vaida s'a şi dus la dietă, unde partidele 
maghiare nau mai făcut însă nici o demonstraţie impotriva inimosului 


deputat romin. 


__ SCRISORI DIN ARDEAL 473 


S m 


D'atunci Rominii şi Croaţii continuă să ducă o luptă inverşunată 
impotriva guvernului, combătind proectul de tranzacţie cu Austria. Avind 
proectul de iege numeroase articole, asupra cărora deputaţii croaţi vor- 
bind aproape fiecare (şi sint 40 Croaţi !), pentru a scurta discuția şi a 
se ajunge ca proiectul să De votat pe ziua de 1 lanuarie 1908, guver- 
nul a recurs la o apucătură care iarăş numai în Ungaria e posibilă ; 
tot proectul de lege a fost condensat intrun singur articol! Un complex 
de involală economică dintre două țări, intr'un paragraf unic! Unici sint 
şi Ungurii care fac de ris, In chipul acesta, parlamentarizmul, 

In şedinţa dela 6 Decemvrie deputatul romin V. Goldis, In cea 
dela 7 Decemvrie dr. |. Maniu au arătat pe larg că în chipul acesta se 
desiiinţează parlamentarizmul. Primul ministru Wekerle a obiectat că 
şi aşa e vorba de un contract economic, în care dieta nu poate să 
schimbe nimic, deoarece guvemu! s'a angajat cu cealaltă parte 
contractantă (cu Austria). Pentruca parlamentu! să aibă însă idee despre 
tranzacție, după votarea articolului unic, deta anu! nou incolo, cind tran- 
zacţia cu Austria intră în vigoare, guvernul va readuce în discuție in- 
treg complecsul de proecte. Ce Ințeles mal are o asemenea discuţie, şi 
cum astfel parlamentul ajunge ce! mult o corporație consultativă, Maniu 
a demonstrat foarte frumos în vorbirea sa. 

Atit Croaţii cit şi Rominii nu se lasă dezarmaţi nici prin trucul gu- 
vernului, ci fac obstrucţie înverşunată. Cei doi vice-preşedinţi ai dietei 
(oligarhi reacţionari Rakovsky şi Năvay) caută să învingă obstrucţia prin 
aplicarea ungurească a regulamentului dietei. Pe Croaţi nu-i lasă să vor- 
bească In limba lor, ci atit lor cit şi Rominilor te detrag cuvintul. A 
lost zi în care H s'au detras cuvintul la 17 Croaţi, iar la 7 Croaţi, pe 
Supillo, sufletul opoziţiei croate şi organizatorul luptei, pentrucă pro- 
testase impotriva abuzului preşidenţial, Pau trimis la comisia de imuni- 
tate, care desigur va face cu cl cela ce a ficut cu Potocsnyak: || va 
exclude dela 30 şedinţi ale dietei,,, 


D 


Peta sfîrşitul lunii Noemvrie şi inceputul lui Decemvrie s'au făcut 
segerile comitateuse, cum se zice pe aici, adică : alegerile de membrii 
În consiliile judeţene (congregațiuni !). Importanţa acestor alegeri va fiin- 
țeleasă deplin numai ştiind că aceste consilii decid asupra întregii vieţi 
comunale şi dela comitat. Ele aleg pe toţi funcţionarii (pe cite 6 ani), 
ele hotărăsc limba protocolară şi de discuţie în consiliul comitatului şi 
al comunii, ele votează bugetele comunelor şi al comitatului, ele iau mä- 
surile necesare pentru recrutarea soldaţilor, ele fac regulamentele şi pot 
cere dietii ce legi să aducă ori să desființeze. Va să zică o autonomie 
largă, cum în Europa nu mai au decit comitatele din Englitera. Numai aşa se 
explică faptul, că în trecutul mai îndepărtat comitatele ungurești se trăgeau în 
degete cu împărații şi regii şi zădărniceau aplicarea legilor care nu le con- 


DI VIAŢA ROMINEASCA 


veneau (Comitatele pe atunci alegeau şi pe deputaţi, pe care îi trimeteau la 
dietă cu marşrută, deoarece însuşi dietele se convocau spunindu-se în „con- 
vocator* pentruce anume lucru ; în comitat, în congregaţiunile de atunci, 
aveau scaun şi vot numai nobilii); numai aşa se explică faptul că nu 
mai departe decit în 1905—1906 nu s'au putut face recrutările, deoare- 
ce comitatele, agitate de actuala coaliţie dela guvern, pe-atunci opoziție 
puternică, refuzaseră să ia măsurile necesare şi opriseră de asemeni ca 
notarii de la sate să primească darea... Acelaşi luctu se petrecuse și în 
oraşe, care au şi ele o largă autonomie. 

Imprejurarea aceasta de a avea funcţionari aleşi este şi izvo- 
rul a multe mizerii şi destrăbălări în administraţie. Coteriile ajung astfel 
să dispună de slujbaşi ca de slugile lor, şi hatiruri mai scandaloase ori 
călcări de legi mai criminale nicălri nu se petrec, Se îngroziseră însuși 
guvernanţii, aşa că la 1892 se şi volase două articole dintr'o lege mè- 
nità a da pe slujbași in sama statului: să-l numească şi disciplineze s- 
dich guvernul !... Se tăcuseră însă scandale mari, comitatele se agitaseră, 
aşa că guvernul Szapary s'a speriat şi a lăsat treaba baltă. Acum, dupăce 
sub Fejervâry Ungurii, mai ales cu ajutorul funcţionarilor din comitate, 
au organizat şi dus lupta de rezistență în contra Vienei, nici nu mai vor- 
beşte nimeni de statiticarea funcţiunilor administrative, ci, între „garan- 
țiile constituționale" ce actualul guvern! a obținut dela Curte, este şi ua 
proiect de lege, prin care cele două articole din legea szaparyană sť 
desființează. 

Comitatele s'au dovedit cetăţi ale şovinismului unguresc, autono- 
mia aceasta largă armă bună contra Vienei. Se vor menţine deci can 
au fost. 

E de înțeles însă şi interesul mare ce îl au şi naţionalitățile de a 
fi tari în consiliile judeţene, De vreo cițiva ani s'a şi pornit o luptă 
bărbătească pentru a alege membri romini, unde majoritatea o au Ro- 
minii. Adevărat, că şi în privința asta Ungurii au căutat să se Ingră- 
dească bine. 

Văzind că pătrund şi Rominii în congregațiuni, s'a făcut aşa zisă 
lege a „viriliştilor* ` cei bogaţi să fie membri de drept ai consiliilor ju- 
deţene, iar cercurile electorale le-au împărțit aşa fel, ca şi fără a comite 
abuzuri prea mari la alegeri, majoritatea să o aibă domnii, proprietari. 
unguri, chiar şi în cele mai romineşti comitate. 

Oricite opintiri am făcut, n'am ajuns deci să avem majoritate in 
nici unul dintre comitatele cu majoritate rominească. Am ajuns Insă i 
unele minoritate tare (Arad, Caraş-Severin, Soinoc-Dobica, etc.), şi cum 


la votarea dărilor se cer două-treimi de voturi, am împedecat adesea (în | 


com. Aradului de două ori în anul acesta!) pe guvernanţi să-și faci 

mendrele, să-şi voteze mărirea salariilor, diurne şi recompense ori pensi, 

ori ca drumurile să se facă din darea strinsă dela micii proprietari. 
lată de ce lupta în anul acesta a fost violentă. In cele mai muie 


lt SCRISORI DIN ARDEAL Kc 


locuri, în raport cu trecutul e de inregistrat un progres ` tot este însă 
mare şi acum numărul cercurilor romineşti care au ales — Unguri, ade- 
vărat ` în urma unor nemalpomenite abuzuri şi corupțiuni, dar nu este 
mai puțin adevărat, că a trebuit să constatăm şi multe acte de siăbiciuni 
şi ticăloşii naționale. 


In zilele de 17 şi 18 Noemvrie s'a ținut în comuna Cohalm, aproape 
de Braşov, adunarea generală a societăţii Fondului de teatru. A prezidat 
V. Omg, directorul liceului romin din Braşov, care în vorbirea sa a 
adus meritate elogii memoriei lui Iosif Vulcanu, care a lucrat cu zel şi 
pricepere pentru propagarea teatrului romin în Ardeal şi Ungaria, iar ca 
prezident s'a putut mindri cu faptul că fondul s'a urcat la sumă însemnată. 

Nu atit această sumă de bani şi bursele ce ea a dat şi continuă: 
să dea cîtorva tineri talentaţi pentru a studia în Rominia şi în străinătate 
este ceia ce ne încălzeşte și mingie, ci faptul că fiecare adunare generală 
e o sărbătoare culturală de importanţă pentru săraca noastră viaţă. Clasa 
cultă de pe aici atita are: adunarea Asociaţiunii şi a Fondului de teatru, 
La astfel de prilejuri se adună Romini din toate părţile, şanume nu nu- 
mat să petreacă la banchetele şi balurile ce se aranjază, dar şi la — 
jertfă : totdeauna se string sume destul de insemnate; se joacă apoi 
teatru, se aranjează concerte, se Dn conferențe, la care asistă şi numeroşi 
țărani. De astădată a concertat intiiul cor ardelean: cel dela Braşov, di- 
rijat de marele nostru maestru G, Dima, A fost ofericită idee in deosebi 
faptul, că adunarea s'a ţinut Intro comună (rurală) mixtă, în mijlocul u- 
nel provincii unde Rominii trăesc amestecați cu Saşii. Adunind la un 
loc, măcar pe 2—3 zile, pe Rominii de pe acolo, se îndeplineşte nu nu- 
mai o misiune culturală, ci şi naţională, politică: se Intăreşte astfel con- 
ştiinţa naţională, se cimentează legătura dintre țărani şi cărturari. 

Saşii s'au dovedit şi cu acest prilej oameni cul ` au primit nu se 
poate mai bine pe pionerii culturii, fără a se uita că aceştia sint — Ro- 
mini. Au pus la dispoziția Rominilor localuri spațioase, awasistat la ṣe- 
dinţi, conterenţi, concert, teatru şi banchet, ceia ce între Unguri nu ar fi 
cu putinţă. Imi aduc aminte, că tinind, nainte cu cinci ani, învățătorii 
noştri adunarea lor generală ìn Giula, Ungurii de acolo au năvălit asupra 
lor cu pietre, iar cind prezidentul lor s'a dus să reclame şi să ceară 
scutul poliţiei, căci damele se speriaseră (a fost atacat localul în care se 
ținea balul) căpitanul poliţiei a refuzat orice intervenţie şi în chip bădăran 
a zis: „Aşa vă trebue; ce căutaţi aici, Intre Unguri? 1»... lar nainte cu 
patru ani era sa pățească acelaşi lucru Rominii adunaţi la sărbările dela 
Baia-Mare ale Asociaţiei, măcar că ambele aceste oraşe sint în mijlocul 
unei populațiuni aproape curat romineşti. Cu Saşii avem noroc mare 
nu numai că avem ce învăța dela ei, dar In oraşele lor, ca Sibiul, Bis- 


gege 


se VIAŢA ROMINEASCA 


| Ee 


trifa etc. ne simțim ca la noi acasă, Tot aşa Sintem şi cu Şvabii din 
Banat, intre care deasemeni putem oriunde şi pentru orice scop să ne 
adunăm, fără să ne temem că vor fi agresivi faţă de noi. Ungurii îşi 
păstreavă firea; ei au îndrăzneala ca adunările generale ale societăților 
lor de maghiarizare să le țină mai ales in mijlocul populațiunilor ne- 
maghiare. 

În ziua de 22 Noembrie redactorul „Tribunei*, d. L lova a fost 
pus sub acuză pentru doud articole; adouazi a fost osindit la 6 luni 
temnițe şi 500 coroane amendă ` abia a sosit acasă dela Oradia, şi po- 
Da a şi făcut percheziţie pentru a se afla manuscrisul a doud articole 
scrise la 17 August, cind cu măcelul dela Pănade, pentru care mi- 
nistrul de honvezi a pornit proces — urgent, ce m'am pomenit pănă a, 
cum. Redactorul Sever Bocu, abia sosit din concediu, şi a și fost che- 
mat la poliție, unde i s'a pus în vedere să nu plece nicăiri, căci are în 
curind să fie dus la Oradia, unde îl aşteaptă trei procese. lar de patru 
zile primirăm graţioasa invitare sd întregim cauția încă cu 10,000 co- 
roane, pesemne le este teamă că din cit aveam pănă acum nu se ajunge 
pentru amenzile şi cheituelile ce vor să ne croiască. 

lată viaţa noastră de redacție în timpul de două săptămini, Va- 
riată, nu-i aşa?! 

Nici ziarele romine din alte locuri nu-s mal fericite. 

Tovarăşi de suterințe ne sint — socialiștii, Astiel, nu mai departe 
decit la 4 Decembrie curtea cu juraţi din Timişoara a osindit la 6., 
luni temniţă şi 300 cor, amendă pe socialistul M. Schaudt pentru un 
articol În care scrisese următoarele ` 

s» « Niciodată n'au lipsit excesele şi volniciile obraznice din partea 
clasei stăpinitoare in Ungaria impotriva celorlalți locuitori ai ţării, dar în 
timpul din urmă această urgie de tulipanişti a fost ca stăpinită de o 
adevarată furie. Este evident că pleava asta orea să provoace o ris- 
coală din partea nemaghiarilor pentru a o inecà pe urmă in singe", 

= «= După toată aparenţa autorităţile comitatului au primit in rin- 
dul întăi un semnal de sus pentru a-şi încerca cunoscutul lor meşteşug 
impotriva Rominilor, aşa incit tactica lor să dea naştere la un md, 
cel we: plecă 

părătotul dr. |. Strasser în documentata sa pledoarie a zis: 

> „Principiul fundamental al socialismului internațional este inteme- 
iat pe lupta neimpăcată impotriva asupritorilor tuturor națiunilor şi are 
simpatie nestrămutată pentru tofi asupriții, subjugaţii şi exploatații de 
orice fel. Nu luptăm împotriva naţiunii maghiare, ci numai impotriva unei 
pâturi a ei, care,aflindu-se de sute de ani în posesiunea puterii,impilă cu bru- 
talitate pe toti care au alte sentimente, dar măi ales pe celelalte naționalități”, 
Am ţinut să citez şirele de mai sus, pentrucă astfel cititorii din 
Rominia ai „Vieţii Romineşti“ să Ințeleagă deplin prietenia dintre so- 
cialişti şi partidul nostru naţional. 


10 Dec. n. 1907 |. Russu-Șirianu 


Pe a i 


Miscellanea 


„RAVAŞUL POPORULUI" 


Am anunţat aci, în luna trecută, apariția acestui ziar pentru 
por şi am reprodus şi programul lui. De atunci au apărut trei numere 
din „Răvaşul Poporului“ şi făgăduințele date în program au fost ținute 
cu prisos. 

„Răvaşul Poporului“ este idealul unei gazete pentru țărănime. EI 
pleacă dela cunoştinţele ţăranului, dela nevoile taranului, dela psicholo- 
gia ţăranului şi de la limba ţăranului. 

„Râvaşul Poporului“ râspindeşte numai acele cunoşiinți care pot 
fi pricepute de țărani, căci se sprijină numai pe acele pe care le are acuma 
țirănimea. Redactorii țin sama cu rigurozitate, ca să vorbim pedant, de 
masa aperceptivă de cunoştinți ale ţărănirnii. 

Soe Poporului* publică numai acele lucruri care, corespun- 
zind nevoilor simfite ale ţărănimii, sint în stare să-l intereseze, să-i a- 
tragă atenția şi deci să-l instruiască. 

„Răvaşul Poporului“, tinind samă de statea sultetească a unui tä- 

tân, care nu då mare atenție şi crezămint sfaturilor vagi şi generale, 
ştie să concretizeze lucrurile : Lë de pildă, dacă spui ţăranului: „Sa- 
mână Iuţernă, că e bună“, el nu te crede, căci din bătrini el a apucat 
altfel ` dar dacă-i spui că cutare gospodar, din cutare sat, sămânind lu- 
enz, a tras cutare foloase, —ucest mod de a-i spune echivalează cu un 
exemplu concret, forma aceasta de a-i spune lucrurile e cea mai ne- 
merită, 
„Răvaşul Poporului“, sub cuvint că scrie pentru ţărani, nu are un 
stii înflorit şi proiix, infinit figurat, ca cel țărănesc, —ci un stil simplu, 
sobru, alcătuit mai ales din substantive şi verbe, căci țăranul n'are nici 
râbdare de a ceti ceea ce e lung, nici deprinderea de a stăpini frazele 
lungi şi întortochiete, deși, în vorba iui, le face, 

Ne pare rău că spaţiul nu ne îngădue să reproducem măcar o 
bucată din această excelență gazetă, spre a face plăcere chiar și iubi- 
torilor de artă, căci, în alcătuirea acestor bucăţi, d. Sadoveanu nu ince- 
tează de a fi artistul cunoscut ; Daa pare că a creat mai întâlu un tip de fă- 
fân inteligent pe care îl pune să scrie pentru semenii săi lipsiţi de cul- 
tură,—aşa de mult acel care serie, scrie ţărăneşte, şi peniru țărani, Chi- 
pul acesta de a scrie presupune o mare putere de obiectivare artistică 
şi, sub aparența simplicităţii, se ascunde o artă infinită,—arta romanci- 
erului de a se transpune în alţii, de a fi altul, 5 

Insemnătatea acestei gazete o va pricepe oricine îşi dă samă că, 

nā ce țăranul nu va fi „om“ oanjaen (prin eee iere şi A alea 
i a tuturor resurselor de care dispune: acesta e - 
mee e îi în stare nici să se folosească de legi, nici să ceară legile 


care-i convin, 


ATS VIAŢA ROMINEASCA 


Credem că nu exagerăm, dar, dacă vom spune că activitatea, emi- 
namente poporanistă, a unor gazete de felul acesteia, e, dacă nti chist 
mai însemnată, cel puţin tot atita ca şi munca statului în favoarea ţără- 


D. 

Am dori ca pilda „Răvaşului Poporului* să indemne şi pe alții, 
din alte regiuni ale țării, căci „Răvaşul Poporului” e scris numai pentru 
Moldova. 

__ Dar pănă atunci, rugăm cu insistenţă pe toţi la cifi le stă în pu- 
tință, şi mai ales pe învățători, să dea sprijin acestei gazete, făcind'o să 
se răspindească cit mai mult în păturile ţărăneşti, 


„PROPRIETARI DE IDEI“. 


D. C. Arion, fost ministru de instrucţiune publică, om de talent, 
care € în acelaşi timp și proprietar de pămint, a crezut că poate ves- 
teji pe democraţii din această ţară, numindu-i „proprietari de idei”, - 
intro adunare numeroasă a... marilor proprietari dela „Dacia“, 

Aşa dar, cind e vorba de cele mai vitale interese ale ţării aceştia, 
n'au dreptul să vorbească decit cei o mie de latitundiari ? 

Marii proprietari adunaţi acolo, în număr de peste 3000, cum spun 
pole ae astfel o categorică desminţire şi d-lul Creangă şi d-lui 

ăpităneanu, cari afirmă în statisticile Jor, că avem numai vr'o 1500 man 
proprietari în toată țara,— marii proprietari de la „Dacia“, zicem, au aplaue 
dat frenetic pe spiritualul orator... 

Am putea spune multe asupra acestei mindri de „proprietar“ in- 
iro ţară, unde atit de rar se păstrează moşii în minile a dovă generaţii, 
unde pămintul a ajuns un obiect de speculă şi agiotaj, unde atija ti- 
neri de... spirit ajung cu atita uşurinţă mari proprietari cu ajutorul unei 
căsătorii fericite... 

Dar care este bunul, nu cet mai înnalt, dar unicul bun al unui 
popor, dacă nu cultura sa ?—Prin ce altă ceva un popor e un „popor“ 
şi nu o turmă, dacă nu prin cultura sa? Ce lucru dă drept la viaţa unui 
poro dacă nu cultura sa ?—Si pentru ce, la urma urmei, lupta pentru im- 

unătăţirile materiale, dacă nu pentru scopul mai îndepărtat ` cultura 2— 
Dar ce idealist şi-ar jertfi viața pentru revendicări sociale, dacă ar şti că 
totul se va sti cu mai multă... mincare ? 

Si chiar îmbunătățirile materiale ale vieţii, „coniortul“ (D-voastră), 
agricultura (D-voastră) „sistematică“ cui se dalorese dacă nu culturii și 
ştiinţii ?-—Si cine crează această cultură 3 Nu „proprietarii de idei“ ? 

lar omenirea, care ştie cui trebue să fie recunoscătoare, cui se în- 
chină, marilor proprietari de pămînt ori marilor „proprietari de idei“? 

Pe paginile istoriei omenirii, ale cul nume sint scrise,— ale proprie- 
tarilor de pâmint, ori ale „proprietarilor de idei“? --Cunoaşte d. Arion alte 
nume din istoria Eladel, decit numele unui Platon, Aristotel, etc. nume 
de mari "rege de idei“? 

Şi în cine se rezumează poporul nostru, onotindu-ne, dindu-ne in- 
credinţarea că merităm să trăim,—în cutare proprietar de påmint, sau ia 
Eminescu ? 

Si dacă d. Arion ar şti că ţara aceasta va produce de aci înnainte 
numai mari proprietari de pămint, dar nu va mai produce nici un Emi- 
nescu, —n’ar fi, dan însuşi, cuprins de cel mai negru pesimism ? 


O VECHE SOCOTEALA, x 


„Si d. Arion e un junimist. Si ne aducem aminte ~- ne aducem 
aminte intotdeauna...-—de vechiul strigăt al d-lui Maiorescu, din 1863: 


ES MISCELLANEA EN 


gg 


Si „junimistul* d. Arion, în numele izează 

5 R „plebei de sus“, 
pe acela oe şi-au insuşit, ei, „plingerile poporului de Sai ce a 
cut, ce face acuma, însuşi d. Maiorescu ? Pentru ce nu se desface de 


interesele „plebei de sus* şi 
„suferințelor* „poporului a: jos“ spune o singură vorbă pentru alinarea 


UN DICŢIONAR SECRET 


S'a aflat, grație unui indiscret, că di. Sextil Pu i 
"reg dicționarului limbii romine, cu care a fost Bire e paia ră 
demiei. Curioşi să vedem rezultatul activităţii filologului dela Cernăuţi 
am căutat să ne procurăm fascicolele apărute, dar ne-a fost peste pu- 
tinţă. Ne-am adresat atunci citorva academiciani, ştiind că Academia e 
datoare să le trimită orice publicaţie a ei... În zadar! Academiclanii, la 
care ne-am adresat, nu erau, nici el, Intro situaţiune mai fericită decit 'noi. 

Care va să zică, dicționarul limbii romine stă sub sticlă, păzi! de 
o companie de soldaţi, ca şi vestita „cloşcă de aur“ ?. 

Este, credem, cazul să spunem... că nu mai înțelegem nimic! 


CRONICA D-LUI AL. TZIGARA-SAMURCAŞ. 


Coala a Va a numărului de fajã fusese tipărită, cind colaborato- 
rul nostru, d. AL Tzigara-Samurcaş ne-a cerut Ae arora A in urma inci- 
dentului născut intre d-sa şi d. Dr. C. Istrati, să nu mai publicăm arti- 
colul d-sale, 

Recunoaştem că autorul, întrucit iscăleşte un articol şi are toată 
răspunderea pentru cuprinsul lui, are şi tot dreptul să dispună ori-cind 
retragerea lui,—și dacă am fi aflat la vreme despre acest incident, am fi 
aşteptat, din delicateţă, dispoziţiunile d-sale. 

Din nenoracire, în momentul de faţă e prea tirziu, şi nici nu mai 
See apariția revistei, ca să remaniäm toată partea a doua a 
Te A 

Incit rugăm pe cetitorii noştri să țină seama de faptul, că articolul 
in chestie apare în urma incidentului numai din intimplare, din cauza 
greutăților tecnice, cari întirzle apariţia revistei noastre, 


DELA REDACŢIE 


Concluziile la articolul d-lui C. Stere „Socialdemocratism sau Popo- 
ranism“ ? vor urma în numărul viitor, 


P. Nicanor & Co, 


Recenzii 


—— 


St. O. Iosif şi D. Anghel. Do- 
genda Funigeilor, poem dramatic în 
trei acte. Editura „Vieții Rominesti“, 
laşi, 1907. Preţul 1 leu. 

Insfirzit, nu mai este nici un secret... 
Acuma ştim cine sint cele patru ste- 
luțe de desubtul „Legendei Fonigei- 
lor“, care au intrigat pe așa de mulți 
celitori si acestei reviste. Sint doi 
poeți cunoscuţi, d-nii St, O. Iosif şi 
D. Anghel,— şi nu un nou poet de ta- 
lent, cum spera o gazetă din Ardeal. 

Nu ştiu eum au Ioerat d-nii St, O. 
Iosif şi D. Anghel, deci nu ştiu la et- 
te stelute aro drept unul și ln el- 
te altul, nici daca... primele steluțe 
reprezintă pe d. losit, ori pe d. An- 
ghei.—Dur ştiu că aceşti doi talentați 
poeţi obişnuese de mult să-și pună 
muzelo in tovărăşie, caci le mai da- 
torim două volume de poezii, traduse 
din Verlaine şi Ibsen, și mai ştim fn- 
tă cova.. dar mu vom dezvălui mici 
un pseadonimat ! 

E sigur ca doi seriilori nu pot roi: 
bora aşa de intim, ca în poema de ca- 
ve vorbim, decit cind între talentele 
lor este o mare asimânare.—ŞI în a- 
devâr, dacă d. Anghel e ceva mai mme. 
deru* şi mai puţin precis decit d. Io- 
sif, daca d. Iosif e ceva mai „liric“ gi 
mai „naţionale decit d. Anghel.—apoi 
umiudoi se disting prin acelasi senti- 
mentalism diseret, prin aceiaşi subti- 
litate, daed nu adincime și aviul, de 
simļire şi de gindire, prin aceiaşi sin- 


caritate şi primordialitate a emoţiai 
şi prin aceiași putere de evocare—ori 
de sugestie,—cu ajutorul celor mal a 
deevate imagini, chiar cind n'au un 


extraordinar relief... Şi eiod zic că a | 


cești doi poeți au aşa de multe insa- 
şiri comune, vreau să arăt numai ma- 
rea lor înrudire sufleteaseă,-—și alila 
tot: nu vreau să spun că sint şi ab- 
solt de aceiaşi forţă. 

D, losif este mai cunoscut, este chiar 
ceja ep se chiama consaerat, poate și 
din pricină că vina sa poetică e mai 
puternică, dar desigur şi din cauza a- 
celor insugiri care-l deosebesc de d 
Anghel, Căci, dacă d, Anghel, ear 
e un poet in adevăratul ințeles al 
cuvintului, nu e cunoseut şi apre 
ciat precum merilă, aceusta vine si 
de acolo că poezia sa e şi prea pația 
semnifieativa din punct de vedere et- 
nic, şi prea puţin smeiula,—câci nu gă- 
sesc un termen mei propriu, dar mă 
explic imediat: d, Anghel e un pool 
absolut „intim“, un soliloc în toată 
putorea cuvintului, un om care serie, 
parcă, curat pentru sine, un om cate, 
în adevăr, nu se adresează ln nime- 
ne... Şi un om in afară cu totul de 
preocupațiile zilei.—iar noi trăim (şi 
cind oare oa altfel ?) inir'o vreme de 
ideal şi de lupta... Poeziile d-lui Am 
ghel sint atit de mult intruparea t- 
nor senzații rare şi, uneori, exceptio- 
naje, îneit ele mu se pot cita relatie 
la aproape nimic dia lucrurile de 


lei, —şi numai rar şi le pome cita ci- 
Geva sie insasi relativ la propriile-i 
alsceri de sentiment. Va puleli ima- 
gina poezii alo d-lui Anghel recitata 
in ocazii festivale ? 

Dac doen d. Anghel, eu tonio că e 
modern“, nu este aen de contempo- 
tan, căci nu esto în nota zilei,—opera 
sa, totuşi, e mai durabilă decit a mul- 
tor aitorg, căci acele senzaţii pe care 
lo exprimă el in versurile sale, deși 
sint rare, siut însă mai „elern* ome- 
nesti decit stelgătule du uetunlitale a- 
le altora, euro mine na vor mal găsi 
răsunet... 

Si „Logenda Funigoilor* cvaline ce- 
ia ee au mai bun acesti doi poeţi, 2 
ceia ce un comun sufleteste.. Doch 
no este permis sh ne farem procura- 
lorii posteriiăţii 4. deşi Faguet nu 
permite; vezi mal jos), apoi putem s- 
irma en hotarire că aceaala poemă va 
vâminaa, alăturea eu bucăţile, cars 
vor mai rămivea, şi pa care. n'avem 
vreme acuma Fă le Ineentariem.- 

Şi va raminea prin frumuseţa rue 
mareabilă a formei, şi prin dalieateța 
si duioşia sentimentelor exprimato În 
că, 

Iati o operă de urla, care, in ndo- 
văr, ru urmăreşte nimir,—deeit emo- 
ţia estetică. Nici „teză“, nici „docu- 
ment”, nici chiar o intenție definita 
„psicologita".. Daca nr O sa fle po hi 
mea acensla o „arta pentru #rtă“, u- 
poi desigsr că mreastă poema ar fi un 
oxamplu dəsāvtrsit.. Autorii s'au izò- 
lət de lumea reniă, s'au refagiat ln o 
alia lume, de cintece misterioase, de 
lueiti de lună, în lumea unt „Vis al 
unei nopti de vară”, — şi şi-au seris 
poèma lor.. 

Porma acenstu esta namai graifen, 
rea unei legende; eslo o legendă pen- 
tru legendă, Dacă in Tennbihaser, de 
pilda, ca să nu mă îinidephriez de d. 
Iosif, legenda este simbolieă, dacă, 
prin legenda, Wagner vrea să ne spi- 
nä ultăcera, spoli în „Legenda Funi- 


RECENZII Ae) 
eene EC $51 


geilor" autorii se mirginese să ne po 
vestească o legenda.— şi atiti tot. 

Dur nu! Mă ingel: „Legenda Funi- 
geilor* nu esta pici en o legenda pen- 
tru legendă : ea esto un pretext pen. 
tru nişte admirabile versuri, în cure 
dol artişti do talent au oxprimat cele 
mai delicate saatimeula in forma cea 
mai stelueita.—Se zice că aceasta po- 
“mă Ya H pusă in muzică de un ceu- 
noseut enmpozitor,.. E aproape de pri- 
505, tăci deja ea oste o muzică... In 
ca, Du nomai „stativelo cinta“, cinta 
ği razele du lunä,—vintă toate versi- 
rile.. 

+ Căel coin ce faca en aceasta po- 
emă să fle o muzieā dulleionsa, asta 
uu numai sonoritatea versului şi fru- 
masoţea imaginilor, ci, şi mai ales, e 
motivitatea rara intrupută Inte insa : 
in uceaată poemn e xzugrävita o safe- 
rinja ca tosto suferințilo—şi de acoin 
uşa de mişeâtuare—dar o sulerioța sul 
limizata, incadruta intrun decor fecrie 
şi ineonjurată de supranaturul,—ntitea 
elemente eure-i dau neel mister, ce in- 
malta şi poatizeazi emoția noastră, rt 
dicind'o pană ia forul nelamurii, dar 
adine, po caro nid di muziva, 

Cu această poemă, uutorii shan luat 
un serios angajament fati en litern- 
tura romină,—şi dorim să ae țină de 
dinsel, 

G. I. 
$ n: MN 

Zrburie Birsa. Poezii. Editura 
Minorya Bucuresti, 

Nimicurile dragostei pul realiza o fru- 
moasi poazio de dragoste, dacă poetul 
glie să giâsensen forma originala, meta- 
fora novă și strălucitoare, care dă fàr- 
mec neostor Iueruri spuse gi cintato do 
veacuri, nlifel ele rămin tot nimicuri. 
Cit e du grou a gåsi expresia nouă, s 
evila elişoul praznic, banalizat prin uz 
in versurile de dragoste, sint dovada 
sutele de poezii buno din reviste, dar 
eare ne lasă indiferenți, nu izbuleae 
să ne miște. Versifleatorii ea şi poeţii 

LE! 


492 VIAŢA ROMINEASCA 


mari at omenirii au cintat dragostea, 
mai ales dragoste, decind exista poe» 
sii şi trebue să fli in adevăr un ta- 
lent, ea să egi în evidență in asemene 
materie. 

D. Birsan teuşeşte de multe ori să 
facă o poszie plăcută, un „marivau- 
doge” uşurel şi curgător, din neferici. 
ro domniasa se mulțimeşie de cela 
mai multa ori cu expresia care-i vine 
mai intai la indâmioă, en clișeul cel 
mal banul şi mai sters, curo e şi eel 
co vina mai uşor sub condeiu cind cal 
ee teoria versul nu are puterea do a tri- 
duca in imagini ceia ee impresionează 
simțurile ca şi ideile ee nu sint decit 
nişte imagini şterse, uzate, sărheite în 
eulori și strălucire. Un poet inrestrat cu 
asemene putere nu poate da «decit uu 
stil original, chine eind de multe ori 
ar fi barbar și contur. La d. Birsan 
nu vom talilni disonanțo, versuri sell- 
ciete sau barbare, forma curge în tot- 
deuuna limpede şi muzicală, dar iută 
ce versuri eren ` 


Lasa-te iubirii mele 

Sa te-alourmaă ca pa wn val, 
Şi prin noaplen fără stelo 
SA pornim spre ideal - 


Dragostea mi-e un fulg co zboară, 
Nara casă, m'are cala: 
Prinde-ini-] «i mi-l omoară 

Sub văpala gurii Lala... 


Epitetela sint pase anci ca să sune 
sau să rimeze, nu ca să rugrăvească 
ceys, sh mnlarializeze o imagine stear- 
să şi abstract, Métafora e în adevâr 
o nevose n suleinlui nostru, răspunde 
eredulitații Inăsecuta în omenire, ea e 
o poveste minunată zice Rèmy de Goar- 
mont spusă de cole mul multe ori 
intran singur cuvint. Alit nomai cå 
eu tosta erodulitatas noastra sintem 
lipsiți de naivitate, trebue ca „poves 
tea minunata“ să poată fi erezulă să 
fin verosimilă. Lucrul acesta-l uită a- 
desen d. Birsan in versuri ca = 


Viutul a pornit indata... 
Toată nnaplea n'am dormit.. 
rideau de mine, 


Luna mă credea amintit... 


Sint zeci de ani, decind d. Malores- 
cu a dat sentința unor astfel de me 
lafori şi mun credeam să le mai intil- 
nim iarăși la poeții tineri, a câror mă 
zuință trebue să fle „reinoirea“, nu re- 
luarea vechilor erori t.. 

Simplieitatea şi familiaritatea lui Hei 
ne sint un procedeu artistic, un mij- 
loc de a masca o clipă ideia origina- 
lñ, eugetareu ingenioas și simlimin 
tul ascuțit exprimate tocmai la sfir- 
git, coneentrate în citeva versuri, a 
căror formă neasleplată aruneă o vie 
strălucire asupra poeziei intregi, tAcimil 
din Heine cintărețul unie, ee na se 
poate imita, Duch tusă versul e mi- 
mai familiar, făra fondul acela origi- 
nal, fără udiueimea eupgetării at vio- 
ciunea simlirii, alunei e ade vârată pro- 
ză și încă departe de n fi nobila: 

Ponto-ai crezul, lub'io, vărind ei 
nu-ți mut serit 
UA m'am retro de lume departe 
"0 vre-un pustin 
sau încă: 


Am tot lăsat pe mine, şi mm am tre- 
zit neum 

Că săptănmini  de-arindul aan des 
peniru verie 

De cind gedeam eu tine cintind în 

Aerärig 


(Oricum s4 rimezi vecie vu beră- 
rie 211.) 

Și tn touto acele lungi bucăţi de ver- 
suri intitulate „Serisnri“ nici un sre- 
(ment mai deosebit, nici o trăsătură 
de spirit, nici n idoa originală interu- 
santă penteu ultă omenire derit nota 
care are rezoane particulare de a f 
la eurent eu mieile amănunte din vi- 
aţa zilnica n d-lui Birsan, 

Iu versurile uşoare ce nu răsring 
decit stari vuDeteşti Irecâtoaru, capri- 
House, unde va infioară abia senzibili- 
taten, forma trebue să Dr subțire, a 
leasă chiar atunce cind imbraca fani- 


liaritalea limbagiului de toate zilele. 
Libertatea și ehiar sfidarea aceia, ce 
sintem obişnuiţi a privi ca moral şi 
pudie, se ascunde atunci sub draga. 
lâșia imaginilor, ne împacă oarecum 
prin farmecul și gingägia formei eu., 
indräznenja faptului dur, eiod, poetul 
Serie versuri cu aceste; 

Sub o salcie plecată 

Stau ds yit cu fatu popii! 

Lucrul ne jignește prin grosolania 
sub eare se prezinta. 

Duioase san izvorite dintr'u fantezie 
străluritoura şi ingeninuasa, versurile 
trebue ză răsfringa viziunea sau sim- 
tiroa poetului, adică trebue să fie plas- 
tie sau omotiy, Din versurile d-lui Bir- 
san lipseşte plasticitatea, imaginile vi- 
zuala siot puļino, nu-l siinţim în com- 
tact eu realitatea, jar senzibilitatea o 
alit do superficială, incit nu radiază, 
lar fanlazia U face udeseori farsa de 
mi suggora tablouri ea aceste: 

De pe culmea unui munto 


Soarele sa uită bid 
La casuțele maruule 


Şi nerlintit pesto abis 
işi aşterne a sa privire 
Pesta sain "pn părâsire 
Pana nei tabloul e reușit ; acum insă 
intervine [antazia: 
Ce-a zărit acolo oare 
Peo lavita de lemn? 
D enpilă care moart.. 
Ea cu ochitz face semn, 
El suride cit mal poate, 
Ş'apai... noapte peste toate... 

Cit despre versurile în enre se ris- 
fring evacepțillu  Mosulice alò poetu- 
iui, niwmie din fondul scela copilăros 
ilo superfelal nu rtscumpără sărăcia 
si bunulitatea formei abzlrarle, ca de 
vg, in poaziu „Gindurilor“, „Vreau lup- 
ta sfinta”, ele, 

Nu e mai puţin adevarat că siol u- 
nole cintece in adevăr renşile, vii şi 
srâgâlaşe în forma nimerită, eum ede 
ex. „Nedumerire”, „Ca o pinza de pa- 
ianjen*, „În luna Mui cea termeeata”, 


„ale LS. 


nS RECENZII e 


* P . 

Emile Faguet. Propos de Théatre 
Quatričme Série. — Société Française 
Wimprimerie et de Librairie, Paris, 
1907. Praţul 3 fr. 50 b. 

i „lu lucrarile sale de critică drama- 
Lech, zice René Duumie, d, Fuguel a- 
ducea o calitate care devine din ce în 
ce mai rară, EL iubeste teutrul. De aci 
© predispoziție binevoitonre pentru 
teatru, în care so vedea mai en samă 
dorinţa de a descoperi germenii ta- 
lentului, oriunde ei s'ar gasi. De aci un 
vast eelectism: d. Faguet ascultă tut 
cu atit de putin prevenţiune o dra- 
mä realista ca şi un vodevii da eo» 
la voche ; el admiră francumente Stri- 
poti lui Ibsen, dupnce, aproape sin- 
gur, nu căzuse în admiruțiu exugerala 
căreia redase aproape lontil critica pan- 
tru Puterea intunericului lui Tolstoi. 
Dealtmintrelen, panlru dinsul erleetis- 
mul este astazi een dintaiu datorie a 
unui eritie lealrul: enci, între peri- 
padà de transformare, şi riad incă nu 
sa pouta prevedea eare va îi formula 
in adevâr- fecundă, e necesar a uu ex- 
cludo nimic a priori, Şi tut de aci u- 
cea belle hnaeeur cate eclata in foile. 
toanele d-lui Foguet, Elo erau serien 
eu vervă, ln tonul wus) eouvarbiri fa- 
miliare, sub forma noei conversatii 
caro Du se supravegheaza”, 

Volumele—trei— de care vorbeşte Ro- 
në Donnie au tpsrot mai demult, — 
Acum o lună a apârul un al Patent 
volum, care conține articolo serise în 
col din urmă vinci-şese ani şi care se 
disting prin aceleaşi calități cugi ce- 
lelulte. 

Nu voiu vorbi de eroniculu teatrale, 
care formouză majoritatea burătilor 
din volum, căci asemenea bucht) nu 
sinl recvuzabile ; leebuesr cetile ` voiu 
aminti aci numai cele viteva articole, 
su care lnrepe volumul, relative la o- 
pera dramatică in gonorul n cltorvu 
seriitori şi mai ales a lol Musset, Au- 

pier si Dunns fils, 


ED 


Analizind un studiu sl lui Latfoses- 
de usupra lui Mussel, Emile Fagurt 
scoate în relief influența con mare ce 
au avulo asupra Ini Musel literatu- 
rile străine : era englezi, prin Ossiun, 
Byron, Richardson și Shakespeare mi 
ules, a efirui influenti puternică se ve- 
de în Tas Caprices da Marine, On ne 
badini pas avec l'amour, Lorensaciio, 
elc, mai eu semi in privinţa instioc- 
tului faerie şi a dialogurilor „sur rn- 
quetta"; ceea germani, prin Jaaa Paul 
Richter, influenței căruia îi datorește 
Musel udoraţin pentru Eiap egia focha- 
velnică ş cew italiană, prin Varchi, Ban- 
dello, Boceario, Machiavel, Leopardi, 
—Cum vodeti, cel mui franrez poet 
al Franței, acela pe care Tuine H n- 
rată en Imtrptrind mentalitatea carae- 
teristiea franceză, datorește atit de 
mult alitor literaturi straine, Şi sini 
lu noi, togo, fiad tnespåtori, avuin ne- 
vog ál mai tvuro do modele, alifia pg: 
tonalisii“, enre pretind că se prăpă- 
deşte țara, ducă scriitorii romini ar 
umbla la şroala Wteruturilor atesina ! 
Vorbind despre Emile Angier, Fu- 
guet arată importanta operei lai prin 
aceia ci, împreuaă eu Dumag Dis, n 
creut, în al gesulea deent zl veseu- 
lui XIX, lsatrui realist. Relevind pe 
simismul lui Augiar, Paguri "en că 
orice moralist, satirir si poet comie o 
necesa rmiule pesimist, 

In Alexandre Dumas-fila, Fagaei 
deozebeste trel oamonl: un romantice, 
un polemist combuliv și un roaiist, en: 
re nu Sau Imntlbusit mi niciodala 
unnt pa allni, Caracteristica teatrului 
joi Doimastts ceste feu: wtätmbalt-, 
vitutea sa a fost grija nproupe con- 
non de a pune tezus! den le susti- 
nea, Nu uitaţi delere ep, dach aceasta 
nu-i decit o fornnä a bealeului, eu esto 
poate forma lui rea mal vie, Nu uilnyi că 
jumătate din piesele iui Xaolibro sint 
piese à fese, farà a tweeti să lie phi- 
dii asupra aalt umanvar, Nut pio- 
sa o (hd e rea, ci piesa ture nwi der 


VIAŢA ROMINEASCA 


cit o teza, Eo mara deosebire”, (Veri, 
asupra lezismului lui Dumas-fils. Cro. 
nicile literare din „V. R.“ I, 11a din 
„V. Bas LO. Ce jos trebue să Ben 
stima estelietanilae noştri Emile Fa 
guet 1. Şi, prin mai tosto seestè le 
ze, zico Faguot, Dumas desfiden pat. 
cul. susținină Iueruri absolut impolri» 
va opiniilor ori prejuderalilor curen- 
te, Dealtmiulreleu, Damas urăla mu 
mult tendiati decit tragea conde 
vii; piesele «ele au marca entitate de 
a stimula giondiren, In acelaşi timp en 
emotivitulea, Cu psicolog, Damas ès 
te, dupa, părerea lui Faguet, eel mal 
maro pictor de îndrăgostiți şi joër: 
gostito delu Racine Inroace. 
Disvutind ca Manriev. Donnay, esre. 
intPa prefati, tei apără de sntiseml- 
Usm piesa sa Ratour da Jérusalem, Fe- 
goet dovedeşte ca e unt icemitism a mes, 
Argumentul lui Faguel o frequento 
Evreilor antipatici din piesă: Dom 
perzonugii, ebiar foarta importante, 
chiar protagonisto, eum se vice, pòl 
ñ, la orma uemei, nisto ren, Uu 
grup do septe sau opt prop e, 
veldegt, Nguratiy al rasei intregi că 
veia aparțin sau Iunii întregi dim o 
ve tac parta“... Aeons idee, ci fg: 
eent: tipurilor simpaties ori antip 
tico simtea calegorie, ne arabi atili 
diusa seriitorului lapi eu acen eatagn 
sie—tenadinţu sa—n fost adesea lamt 
vita sl ilustrata to wcvasta reviath, te 
diferita eronici literare, în arlicolo ct 
tice, etit 
Innsiato do a slirgi, finem să 10% 
relerim o deg, asnpre càreia porii 
adea Faguol si po eare u expr 
şi ai, întrun artirul despre Her 
et numui posteritatea, peste col 
țin un vous, e în măsură să alungă 
a fost bun in opeta unui sit 
contemporanii me agită  inloldea 
a (contemporanii lui Volinira, de 
il pdmirzsa mui ales pentri.. he 
diile sale Y} De aceit, contemparasi 
cind editeszt pe vo serlilor mart d 


curind, en Hugo, în loc să fac? selu- 
tie în opery seriitorului, mai bine si 
publien iol.. Selecţia o va fare pos- 
teritalen, 
Reeamandăm acest volum iubitori- 
lor de literatură gi de psivologie. 
A 


kd 

Emile Faguet. Le socialisme en 
1907. Paris, Leeéëne Oudin, Preţul 3 
iei 50 bani. 

Faguet nu e desigur decit un dile- 
tont în ehestiito sociale şi economire, 
Var inteligenta pătrunzătoare gi larga 
a acestui spirit distins far lotdcuuna 
interesanta exrurziile sale în orive do- 
meniu ale piudirii. Ca şi în stadiile 
untorionare, In care n alins asemenea 
probleme, Faguet priveşte socializmul 
tară simpatie, dar cu respet, discu- 
tind tezele lui esențiale en toati im- 
parțialitataa et obiectivitatea caracte- 
rislică spiritelur alese. 

Pornind dela idvia discutabilă ch 
sociulistă esto orice tendinţă care are 
cu scop egulilatea reali între oamenl, 
Fagul nu găseşte cu existind această 
tendinţă in curzul istoriei dorit prea 
puţin în anlieitate, Inainte de revo- 
luţin franceză ea nu se găseşte, și 
acolo amestecată cu alle lucruri, decit 
la Roosseau şi Mably. Revoluția cea 
mere destol de puțin socialistă in 
fapte a fost socialistă prin npelo din 
ideile el conducătoaro: egalitatea şi 
suveranitatea poporului. In ea trebuc 
desigur căutate originile sorializmu- 
lui contemporan şi Baboeuf a fost re- 
prezentantul ei erl mai logic. Fara a 
fi partizan al desiințarii proprietăţii, 
Saint Simon n avut o mure influență 
asupra dezvoltării sucinlizmulai prin 
importanța pe care a dat-o chestiilor 
sociale, Intre 1590 şi 1848 n fost tim- 
pul de inflorire a sistemolor socialiste, 
Fagwet erede ch această perioada è 
pe nedrept numită sentimentală ; sò- 
eialiştii de atunci observau faptele şi 
eationau asupra lor, critirele pe care 


RECENZII AS 


— 


le indreptau Impotriva eapitulizmaln 
şi a concurenței ereu pulerulee şi pa» 
sonate, afirmaţiile lor erau insă ob- 
Seure și lipsita de selidilate. Cu Marx 
numai socializinul a intrat în paricada 
lui științiiea. Inter, La oporii salo a 
fost imensă şi na sa poate compara 
decit eu acoa pe cara Nonasenu a a 
vul-o in secolul trecut. 

Faptele genuruloara ale soeializmu- 
lui contemporan sint formarea răpade 
a enpitalizmului şi transformarea eon- 
«ureniei la inceput restrinuă in eonen- 
rentă nelimitata, Ideile lui conducă 
toare sint ulhturi cu egalitatea, supri- 
marea rapitoliznului şi a concurenței, 
Conetuziile sale practica sint dupa 
Faguet Irvi; nanarhizmul, aproprialio- 
uizmul şi colectivizinul, 

Pe evle dinlàj elle inlâtură răpele 
considerindu-le en irenlizabile și ah, 
surde; pe cos din urma o combate pa larg 
cu verhile argumente ale lui Dunoyer 
şi Proudhon, sustinioal că coleeliviz- 
mul, prin suprimarea concurenței, dis- 
troge libertatea şi, transformind pe 
toți cetătenii liberi şi funcționari ai 
staiuini, Introduce in viața socială 
inerlia în locul emuluției, căci inte- 
resul personal şi dorinin proprietații 
sunt marele resort al progresului. Ţara 
care va adopta cee dintâi cnlectiviz» 
mul, va deveni uşor prada țărilor ve- 
cine. Faguet dă o maro importanță 
mişcării sindicale. 

Cu toale că eombule idela grevei 
generale şi anarhizinul sindiealizima- 
lui rog susținitul mai mult pe eel 
gulbăn, erede In vitalitatea acestei 
mişcări, văzlod In ca o indrumare mai 
bună spre adevărata rezolvire a ches- 
tief sociale, 

In coneluziu operii sala, Faguet con- 
sideră socializmul din pune! de ve- 
dere ideul ca o gindire innltă de 
dreptate şi da caritate, câlră care o- 
menirea trebue să tindă in cursul vre- 
milor, Ca și cinizmul antic, socializ- 
mul este un vis de viață duleo și frä- 


486 VIAŢA ROMINEASCA 


Legsch în sinul mnei omeniri lipsita 
do ambiția și invidie, săracă și a- 
vind clt mai puţine trebuiaţi, Reali- 
zarea lui integrală, acolo e preululea, 
Din punet de vedere practic, Faguet 
eredo revoluția socială în Franta ducă 
nu probabilă, dar destul de posibilă, 
dach socialiștii vor reuși să atragă 
masele täāránesti. Marele remediu al 
ehoaliei sociale nu poala A după Fa- 
guet, decit nsocinţionizmul, FI recu- 
nnaște marele rol al sindicatelor a» 
gricole, care intărose proprietatea mieca 
al o fac så aibă uvantajele proprieti- 
tii mari: se declară pentru participa 
rea muncitorilor la beneficii și partizan 
al intervenției statului în viațu eco- 
nomică in anumite limite, pe care de 
altfel nu le arată en preciziune, şi 
numind ideile sale un socialirm fară 
coleelirizm, un socialirm limitat, prac- 
tie sau ranlist. 
0. B. 
Lé Y hg 

Anghela D, Holban. Oamenii 
celebri din antisitate. Bacureşti, Li- 
brăria Scoalelor, Vol. I, lei 3,0, 

Intr'un volum do 232 pagini d-na 
Ji. ne da pe scurt biogralile a o suta 
de oameni celebri din antichitate, 
Probabil, enci autoarea no o spune 
nicteri, volumul ncesta se adresează 
lumii geolare, cu o imaginație mni 
vioae şi mai fragedă. 

Spunem aceasta, findet d-na H: 
se disponsazi de o samă de cerinț, 
impuse unei luerări istorice cu carne 
ter podagnpie, şi lasă pe copii să 
compleeleze cu imaginaţia şi ştiinta 
lor lucrurile nespuso de ca. Un ce 
desigur frese şi foarte potrivit cu 
noile cerinți ale pedagogiei, care ne 
opreste a da totul dongata elevilor. 

Domnia-sa, de pilda, op dă nici o 
atenție londului istoric pe care va a- 
vea să schijoze portretele sale. Za- 
darnic am spune noi că oamenii mari 
nu sint niciodată mai mari decit me- 
diul, care i-a produs, că trecutul pi 


oamanii shi, pentru a ñ ințeleai, Ire- 
bugs priviti eu simpatie; autoare 
nu udmile. Cum nu admite miei ră 
pentru diferite trepte de evoluție sin 
păcate fatalo, pe rare si cei mai aleși 
au trobuit să lo facă. Lucru frese; 
căci, peniru formarea personalilații 
morale a elevilor, antnaren Intelege 
că istoria trebue privita prin prizma 
moralei Kantieno. De acein cu depiisă 
seninătate de suflet domnia-su rhiamă 
ja judecata toate figurile mari ale is 
toriei vechi, şi, ronform cu codul me 
ralei curente, le judecă şi condammi, 
le imparte laude și imputari, 

Ar fi trebuit poale ca acești as- 
meni ai trocutului să nise Infăţizere 
in contururi mai precise şi mal plise | 
de viaţa: şi rogretăm că epitetele, ce 
d-na H. le dirueste cu prisosință. mu — 
ne span nimic. Sa sperăm totuşi ri 
vor vorbi in destul aprinsei imngium 
ţii a elevilor, și eă vor compensa lips 
totală a stampelor, 

In liceele din Franţa pentru Ite 
rie se intrebuiniază şi nga numitele | 
„Lectures hystariques", cure ap ea ` 
asemănălnr cu prezenta lucrare. Nu 
mai că în ucele cărți spiritul fecèrei 
epoce, fiocaro om mare e pug intro 
lumină vio prin puzini alese, die 
din autorii conlimporani, prin ane 
dote ee me relevează toată firea umi 
om, prin deserieri plastico și colorata 
Dach d-na H. s'ar fi indreptat ei 
verhii seriitori, astazi truduși în limbi | 
necusibile oricui, ar fi reuşit să posi UI 
intra altă lamină pe un Miltinde, ar | 
pe un Sargon, ori vu August In `, 
chiar Botta, chiar Masperò, din of | 
autoarea citează ca să ne aräte ri | 
templul lui Solomon avea „a lir | 
gime de 10 m., lungimea era de Ob 
m., şi Ioiltimmen de 15 m i. că bois 
avea două columma numite Tokin și 
Boak“, i-ar fi putut aduce servicii mul! 
mai importante. In locul palidei der 
veriert a acelulaş templu, oare rode 
rea reconstruirii Jui nu era mai pl 


a = ` RECENZII 


liet si mni intuitiva 3 Evident, antoa- 
rea are mare incredere in putorea do 
imaginare a elevilor}. 

Aceştia cuprinși de farmecul stilu- 
Ini concis şi abstract, aşa de conci 
ck niei un rezumat no l'at putea în- 
trece, nu vor avea vreme sa observo 
că Brimatiea nu e lu locul da einste. 
Vreunul din el ar putea îi jignit to- 
tug: de o fraza ca; „afară de aceştia 
mar orsu supraveghetori, numiţi ochii 
și urechile impăratului, caro trebuiau 
=4 spua tot ep aude, tot ce vede Impi- 
ratului“ (pag. 26), ori de expresii ca „a 
trage cu săgeata“ (pag, 38) sau „(Spurta- 
nii) desproţuiau tol ce alţii iubeau, ori le 
era frica” (pag. 39). Alţii poate var 
sta la indoiula în faţa ideii că Soflştii 
na erau decit „niste filosofi minecinogi 
și garlatani”, Dar co gor zice ei de 
limba ineäreata de neologisme şi pe 
care nu o vor pricepe? 

Nu sẹ vor mira insa deloc ca Pin- 
dur (520—450) e pus dupa Xenofon 
1445 —4054), ori Juvenal (42—124) dupa 
lulisn {361—363}, şi nici nu se vor 
latreba ce înrudirea esto intre ei, Ei 
sint iubitori de poveşti, şi uuloarea, 
trebue s'o recunoastem, li satisfare pe 
iei pe colo, dindu-ie basmul lui Omèr, 
reprodus en tonale delicioasele naivi 
D istorice nle legendei bizantine, ori 
u bt Zoroastru, ori Oedip. Cit despre 
dragostea pentru măsură ai exneli= 
tale, evident en elevii nu o nu, si de 
aceia e inutil sp imputam d-nei H. 
«A a pas pe Juvenal cu Virgil, pe 
Phocion cu Demostenes sau da ce 
Coon e aa de despretult. 

Acestea însă sint defecte miei şi nu 
pot intuneea valoarea cărții. 

N. J. 


Ki =. 

Emile Gebhart. Sandro Botti- 
ell, Librăria Hachelle et Co. 1907, 
Paris. Prețul 3.50, 

Studiul d-lui E. G, membru al Ara- 
demiei Franceze, pierde o mare parte 
din farmecul său pentru coi care n'au 


Lari 


avut prilejul «ă vada, dacă nu in ori 
Rinul, cel puţin in fotografie, tablou. 
rile marelai pictor Norantin, Total, 
chiar cu nesastă lipsa ieonogee fica fv- 
Jista o ediţie ilustrată cu tiraj redus 
a aceluiaș text, care n aparut in sub» 
seripție cu pretal vol, de 500 lui, 
de nu ue inselâm), studiul e intere- 
vant din punrtul de vedere al meto- 
det eritico pa care autorul o foloseşte 
intru explicarea operei lul Sandro Batti- 
celli, sacost copil din Mercato Vac- 
chio, ereseut în bucuriile şi tragodiile 
Renaşterii, și carea primit graţia go- 
niului său dola Platon, şi lumina con- 
ştiinţii sale dela Dante", 

Dacă am lua numui titlurile capito- 
lelor, ar 8 suficient pentru caracteri- 
zaroan metodei eritice a dlui E. G. 
In „Tinereţn şi odueațiunea Ini Botti- 
celli“, autorul dă un tablou viu şi pi- 
torese a vieţii complexe din Florența, 
In care, în nuul 14445 en măsrul Alas- 
sandro di Mariano Filipepi supranu- 
mit di Botticello. It ustăzi cunoseut 
ca Sandro Botiiadti; şi arată cum La 
fost Iogăduit, fiului unui mie tăbaear, 
rä ajungă cal mai maro pietor al Flo- 
rențai, mulțămita inriuririlor cunver- 
gente alo tuturor factorilor ce intru in 
ulcătuirea vieţii Florentine din seco- 
lul al XV-lea, Singurul defect al a- 
cestui capitol e că-i prea scurt, suto- 
rul fiind gràåbit sa annlizeza opera ple- 
turala a lui Botticelli, pe care operā 
o Imparte In trei perioado: a) fara de 
seninatate şi originnlitate temporata a 
primilor ani ; d) faza din perloada me- 
diceună, cu criza păzină, cu viziunea 
voluptousă țvoluplousă ?! aici aulorul 
face o confuzia regrelubila deoarece 
Venusurile lui Boiticelli siat de-o ens- 
titate pe enre n'nu putut-o introce nici 
Madonela lui Rafael), care insă nu tur- 
burā idealismu?! religios al pictorului, 
și tasfirşit ei faza cu inspirația roman» 
tiea, un fel de conversiune ln un ereg- 
tinism somnbuu, adeziunea lui Botticelli 
la sueta lui Savonarola, şi renuntarea 


Aen VIAȚA ROMINEASCA 


sa la mental Renaşterii (renunţarea 
aceasla n credem disculubilă, deonre- 
ce adeziunea jn secta lui Savonuralu 
şi intoarcerea spre geniul lui Dante 
pot A socotite şi ele ea imbrațigurea 
geniului Renaşterii pe terenul paliti- 
eoreligios), 

Teate areste trei faze prin eara tro 
ea opera lui Botiicelli, sint studiate 
co amiinunțime ai în leg5toré cu sehim 
bärile politico-sociute din urea vreme, 
astfel că, autorul ne arată, cu togri- 
jiro şi limpezime, partea, ren au Im 
upera lui Botticelli, toți factorii care 
au putul anven o inrlurire asupra gè- 
piolui stu. CS luminii poata să arun- 
co o asomene metoda critica sa ponta 
vedea din discuția asupra tabloului 
Primareru, o alegorie pictural, al eñ- 
Fei înțelos Îl lumineaza un clutor po- 
pular, ce se cinta, pe vremea lui Bot- 
ticelli, în Merento Veechio gi po toa- 
to străzile Florenţei.— Păcat ca uuto- 
rul în analiza inbluurilor, se opresta 
aşa de puţin usupra lui Pulas dela 
palatul Pitti, opera în entre sint inmă- 
nunehiate, după pârerea noastră, too- 
te calilăţile acestui genis) pistor. 
Studiul se termiuă eu o listă a pietu- 
rilor autentice ale lui Botticelli şi «o 
indicație a celor re țin de seoula su, 
Ambele liste sint fuarte folositoare 
pentru eri cure nu prilejul să viziteze 
muzecle pin strâinatale, 

N. Q. 


ki 
~ + 

Abel Rey. Lu thdorie de la phy- 
sigue chez les physiciens contempora- 
ins. Paris, F. Alean, 1907, 

Sint eunosente zgomotul şi polemicile 
violente pe eare le-a stirnit acum vreo 
zeceani adirmaţiile lui Bruneticre asupra 
falimentului știiaţii, Nustrul eritie căuta 
insă să atute în primul rind impasibili- 
tatoan în eare se păzeşte știința de a con- 
strui o morală, şi mu se ocupa decit 
prea puţin de valoarea er teoreties. 

Astazi, tocmai aceasin valoare o con- 
testată de curente filosofico puternice 


şi răapindile, care prin tendințile lor 
practice şi morale, produc o mare im- 
prestie asupra publicului străin de pre- 
ncupirile științifice, Cela mat insemi- 
nate din aceste curente sint: pragma- 
tizmul în Anglia si America şi neopo- 
zitivismnl lui Edonard Ze Roy în Franţa, 
ln articole serie eu mult talent, ins- 
pirat de filosofa nuteintelectualistu și 
mistică a lui Becgaon şi eu argumunle 
«coase din opora de critică u știut- 
lor lui Palncară, acest suvant și ci 
getător a sustiont că ştiinţa Bzica, een 
mai perfectă dia ştiinţile naturii, na 
e decit o țesătură de convenții arbi- 
bitrare, eà faptele științifice sint opa- 
ra urtifleiulă a savantului, că nevastă 
ştiinţa nu ne poate spuna nimic asn- 
pra adevărului, care nu poate fi des 
coperit decit pa o alta cale, gi că e 
nu poate fi derit n tehnică utiiitari 
şi o regula de acțiune. 

Cure a adevărul cuprins ln aceste nfr- 
mutt, intrucit ele pot fi justificate ? lată 
problema importanta cure corespunde 
unor preocupări grave şi nelualo ale 
spiritului euntemporan, la care a hu: 
tat să răspnnda autorul zecalel ope- 
re, Abel Hey, un filosof care e a un 
cunoseâlor al stiiuţii, nu printr'o amni- 
za dialectică şi metafizică, ci priu- 
tr'o corcolare faturică şi eritiea a dng: 
trinelur fizice; contemporane. Prima 
teorie nmulizală de nutor o acea u me 
caniejzmalu! tradițional eare a predau 
nit io prima jumatate a saculului a) XTĂ. 
Meesnicizmul pretindea că da, nu mumii 
o explicare şi o ruprezenlare meesten 
tuturor fenomenelor fizice, dar că & 
tinge chiar eu mişcarea vrepla resli 
taţii. Fondarea termodinnmicei exper 
mentale, prin descuperirea principiu- 
lui conservării energiei şi al princ 
piului ni Carnot si Clausius, ws pre 
vagul eritica şi reformarea jeiz- 
mulni şi apariţia teoriilor ostile lui, 
taorii pe care autorul le numeşte ena- 
ceptuule şi în cara intra, dupa el, teo: 
ria energetică a lul Haukine, aen? 


sc? __ RECENZII Lon 


lui Mach şi n Ini Ostwald, errea pus 
bazele experimentale ele fizicoi noi, şi 
been a lui Dahsm, care n construii 
structura ei teoretică. Acesta doctrine 
combat onlologizmul dogmatic a! ve- 
chiviui mocanieizm şi, inlătuvind din 
stiință orice reprezentarea figurativă, 
mn conservă decit fondul solid de a- 
adevăruri experimentale, de date de 
fapt zi de sisteme de expresii sau can» 
nepta necesare peniru n iraduce, cla- 
<a şi sistematiza faptele priutr'an for- 
malizm mnlematie, Ele adimit insă v- 
bis tivitaten datelor exparimreantala gi 
ered iu progresul necesar al Die, 

Doctrina erite repreziatată prin 
natale savant francez Poincar cauli 
sà dislingă in fizică parlea formala 
de acea pur experimentală, Dacă Poin- 
cart admito o parlo da cunvaulie in 
priucipiile generale ale Diech, ca și m 
principiile matematice, el nu pune un 
moment la indoiala obiselivitaten da- 
telor experimentale ale fzicei, admi- 
tind experienta ca siogwul izvor şi 
vriteria al adevărului în nevastă ma- 
terie. Mocanizizmul coatamporan, mult 
tnai răspindii ea celelalte doctrine si 
reprezentat prin savanți ca Maxvell, 
Lord Kelvin, Boltzmann se deosebeşte 
de cel vechio prin fenomenizanul ai 
relativizmul sën, Rey Íl consideră ca 
superior onergolizmuloi din punet de 
vedere al teorici runoștinţii, căci, prin 
hipotezele Agurativa de rare se ser- 
veste, face o parte mai mare intuiliei 
si ponle îi mal feeund pentru deseo- 
purirele ştiiuţiile», 

la parton a lan operii saln, auto- 
rul arata conseeințile Bloxulice ce re- 
jes din spiritul Briet contemporane. 
După el deosebirile dintre fizicieni nu 
sint decit in domeniul teorici, Valoa- 
rea ọbiectivä a fizicoi o garantuta de 
rezaltatele experimentale tare se im- 
pun eu necesitate tuturor minţilor, 

Sup! influența fecundă a filosofiei kan- 
tiene care, a contribuit atit la preciza- 
rea spiritului general al gling, fizica 


contemporană n devenit relativisti, pi- 
râsind doginatizmul metatirie al son- 
cepțizi curteziene şi al mecsnjetzmu» 
lui tradiţional. En nu mai ereda că 
poate aliage usenla Iuerurilor şi elo 
mentola ultime nlo realităţii, nu mü- 
mal din cauzo paihologies si melatizi- 
es, dor si din cama pur fizice qi expe- 
rimentalv, Fizica, nereeunoscind alla 
iuspiratoare decil experienţa, nu poate 
şti daen tonle acțiunila irae pot fi 
date în experiența nossiră. Acţiuni, 
tari on sint direct conoacute simturi- 
lor, pol f revelate prin eonserințile 
indirecto nie aper experteali, Lista a- 
cestor acţiuni râmtuo toldrauna des- 
chist air un sistem empirie Sistema- 
tizarea Bzieh râmine totdeauna incom- 
plactă, un cielu nisjodată iächia, Pentru 
fizicianul mudern teoriile nu Imbrăți- 
şoază niciodata derit cazurile purlieu= 
lure ale unei reulitali es le depâsesie, 
Ele merg modificinilu-se, complectin- 
duse, unifieindu-a, atingind din ce in 
ep mai bine realitalea liră så spare 
că vot poseda-o vremlata in intregi- 
me. Pentru Dien nctuulă universul pe 
reduce În senzații sau roprezentâri ale 
percepţiei exterioare. Ralațille ee de: 
fuese aceste repruzenliări iata obiec- 
tul său, Cit despre proprivtăţile ra 
constilue din punct de vedere calita- 
Ur pp focare din ele, zica nu seë o- 
cupă. Ea adoptă propoziția dublă a 
pozitivisimului filosofe: imposibilitatea 
unei eunosiinţi totalo și Timilaren ști- 
nit noastre la relaţiuni. Orice expo- 
rienţa stabileste o reluție şi nu ponle 
stabili nimle mai mall Şi loern care 
pare la prima vedere paradoxal, eu tot 
espurimentalizmul sün, in Bien con- 
tempnrană joneă un mare rol hipo 
teza, Areasta, indet hipoteza e un mo- 
ment esențiul al metodi experimen- 
tale şi un minunat instrument de des- 
eoperire şi de invenție, Teoriile fizice 
au o maro valoare melodologică, gie 
sistemalizează experiența pentru n pi- 
tea s'o prelungească prin descoperiri 


A , VIATA ROMINEASCA 


noi. Elo fiind nişte simple metode 
putem uşor ințelege multiplicitutan lor, 
care în nici un ear nu poate f un ar- 
gument impotriva obieetivitălii şi n- 
nitaţii fzicei. 

Valoarea unei ştiinţi poate D consi- 
derală din dout puncte de vedere, te- 
orelic sau practie şi utilitar, Pentru 
saranli valoarea utilitara a ştiinţii n'a 
fost intdoauna decit o consecință a va- 
lorii ei teoretica, Dar lumea vulgară a 
fost impresionută mai ales da aspec- 
tul ei utilitar, faţă do care acel teore- 
tic a trecut pe al doilea plan. Știiuta 
n'a mai fost considerată deelt ca o arta 
tehnică. Rearțiunea mistica impotri- 
va stiiuţii s'a servit de această eon- 
fazie pentru a dărimu bariera dintre 
certitudinea pozitivā şi acea religionsă 
sau metafizică. Dar confuzia între şti- 
inga şi arta nu o poale face nici un 
savant serios, Sacrificind aspectul te- 
arelie al şliinților fizice gi valoarea lor 
ea cunoştinţa dezinteresati, trecom a- 
Mituri de adevarata lor naturi. Valou- 
ron de utilizare a ştiinților Dien e nu- 
mai indirecta, ea derivii din valoarea 
lor teoretică, Cu toute divergențele ce 
«aprind, ştiinţile Azirochlmice prazinta 
în evoluţia lor o unitate de dezvolta- 
re. Sub divergența formelor, continu- 
tul Biest teoretice ramine identic, De- 
osebirea diutre enorgişti și mecanişti 
e mai mul! de ordine psihologiei, oi 
reprezintă două forme particulare de 
imaginație, cei dintai sint tipuri ab- 
straele, cei din urma tipuri intuitive 
cari nu pot gindi fară de imagini. Un spi- 
rit general şi uniform insufleţeşte fi- 
zica contemporană şi nimie din en nu 
pe indreptățeşie sA pierdem Incre- 
dorea noastră in valourea ştiinţei, în 
universalitatea şi necesitatea legilor ei 
pentru orice inteligenţi omepegech, 

Evoluția filosofiei find paralelă cu 
acea a ştiinții, o filosofie anumila se 
depujoaza din fizica contemporană du- 
pă cum fiziea Renașterii implica carte“ 
zinnismul şi aeea n lui Newton kan- 


tizmal. Pentru filosofia ce se degajeara 
dia fizica contemporană necesitatea le. 
gilor științifice nu e ca în filosofia Kan- 
Liana de ordine rațională, ci empiries, 
Pentru ea experienţa obiectivă şi sp, 
ritul sint funcţia unul de altul, şi nu 
pot avea o existență independenta. Ex. 
pwriența së reduce la un sistem de 
relaţii. Acesta e faptul ultim, latre 
relații şi spirit se stabileşte prin evo- 
luţie o adaptare din ce în ce mai per- 
fecta. Raționulul nu-i deelt formula ab- 
stractă a legilor experieaţii. Aceasta E. 
losofie, opusă irnționalizmului eontem- 
poran şi dealul de vagi, nu înlătură 
desigur enormele dificultăţi inerente 
problemii cunoștinții, Ea e on fel do 
empirizm intelectual şi rationalist, mai 
larg decit acela Ini Comte, Mill şi Tai- 
ne, şi prezintă mulle analogii eu res- 
limul experimental al lui Spencer, 
0. B, 
s 9 > 
Charles Pepéret, Les transe 
formations du monde animal, Editura : 
Ernest Flamarion, Paris, preţul %50). 
In partea | autorul arata cum, în- 
cepind din antichitute si pană la is- 
ceputul veacului ul 18-lea, naturalisti 
fiind lipsiţi de noliunea precisi a spe: 
ciilor şi a grupelor stinse sau dispi- 
rule. n'avenu putinţa sa-și pus pro- 
bletnele relative Ja originea şi trans- 
formarea formelor vieţuitoarelor, Cu- 
vier, intemeetotrul Paleontologiei, o 
cel dintăi eare dovedeşte că 'n pätu- 
rile sedimentare suprapuse, faunele 
eupriuse in ele sin! nu pumai supra- 
ban ci şi densebite, că dela cele mai 
vechi spre cela mai noni se ubservă 
o perfecționare organică treptată, că 
faunele suprapuse și deosebite nu simt 
creațiuni din nou, ci opera migrațiu 
milor.—In fața acestor înpie şi spre 
n le explica, numai două hipoteze se 
put Anchipui (P. F): ereaţiunea inde- 
pendenta a fiacărei sperii, sau lepares 
formelor animale unalo de altele prie 
descendență şi transformari truptale. 


Oken. Goelhe şi Buffon pol A pe 
drept socotiți en precursori ni teoriei 
transforminmalui, întemeiată de Da- 
moră, Etiennea Geoffroy Saint-Hilaire 
şi Darwin, ai explicata prin influenta 
nevoilor şi a obiceiurilor, prin actiu- 
nea directa a mediului inconjurător şi 
prin lupta pentru traiu cu urmările 
ei: melecţiunea naturală, complicata 
en selecțluneu sexuală. Autorul arată 
ră intameetorii transformismalui eran 
siabi paleontologişii, aşa ca incer- 
cările lor de sinteză, ea să nu dee 
spita ființelor ce au loenil pâmiatul, 
sint mai mult deelt slabe, Acelaşi vi- 
nā o găseste şi lui Hasckd, Cu Neg. 
mayr (ln serierea sa Stamma das 
Thiarreicha), Hoener şi Waagen (P. 
It ideia evolnției intra in palrontu- 
logie, iar variațiunea incerti şi trep- 
tată a speciilor se stabileste pa do- 
vezi temeinice, surprinzindu-a toto- 
data şi procedeul natural al disocia- 
Hunii speciilor, prin stingerea vrrie- 
laţilor intormediare, Un nou imbold 
pentru teoria evoluționistă I dă înal- 
țimea roncepțiuvilor lui Edward Cope 
care, deși partizan al legii lui Haeckel 
— ontogenia, o recapitulnție rapida a 
filngeniei— cere controlul documante- 
lor paleontologiese; şi admiţind deo- 
sebirea steneturilor adaptive şi mea- 
daptive ale Int Komalspsky, formulen- 
zA doctrina naspecializării, după care 
supravețuirea cru: mai apt nu-i ori- 
ginea celui mai apt. Cunoseălur pro- 
fand al embriologiei şi palenntologiei, 
Cope da linia generală de ovoluţiu— 
“ind progresiva, ciud reërearä — a 
vertebratelor, — Progresul crescind al 
paleontolugiei îl face pe Kørt ron Zittel 
A revizuiasră compleet şi amănanțit 
cunnştiuțile ciştigute asupra apima- 
leluer şi pluntelor fosile, și să se ri- 
dice Impolriva exugerărilor transfor- 
miştilor, la Cap. ultim al acostei părţi 
autorul rezumenză capitolele prece- 
dento şi ajunge lu concluzia, că in pre- 
tent „nu cunoaştem in mod satisfecha- 


RECENZH 


GOU 


tor legea generală vare 9 guvernat no- 
Inevlatale transformări ale fiinţelor”, 
In P. IV, autorul stndiază variațiunaa 
speciilor în apațiu—ndica variațiunea 
unei speeli inte apocă uoologieă ne 
numită—zi în timp —udică variațiunea 
unei sperii in seria păturilor succesi- 
ve a scoarței pâmintulni.--ai ajunge 
In concluzia că: speciile unei acele- 
laşi paturi geologico nu sint legate 
latre ele prin treceri treptate; dar ea 
aceloraşi specii, li se poata urmări, pe 
o secţiune verticali a paturilor geolo- 
gice, fliațianen co le leagă prin tre- 
ceri treptate de speciile disparute, 
Pentru eanzela stingerii speciilor (P, 
V) autorul degajează urmatoarele lagi: 
a) mâriren treptată n trupului dela o= 
rigine spre formele cele mai nowi, b} 
specializarea progresivă pentru o a- 
daptare cit mai perfectă la nevoile 
create de mediul incnajurător. Cu u= 
ceste două legi și cu legon evoluţiei 
paleontologice a lui Dollo—deercitarea 
pi ocede prin salturi, e irevermhili şi 
limitată —autorul explică stingarea spo- 
ciler, edrora la recunoaşte o fază de 
tinureţă, una de maturitate și una de 
senilitata. In „merunismul produrțiu» 
nei formelor noui* (P. VI) autorul a- 
rată ea dacă legoa unui progres emp: 
tinun domneşte In dozvoltarea forme- 
jor, legea aparițiupii recente a forme» 
lor superioare, sufere utingeri din cu- 
uza descoperirilor paleontologice mo- 
derne; ca serlig lego de progres con- 
tinuu ap manifosia şi în dervoltaren 
indivitanii, deoarece insul ce repre- 
zinta tipul cel mai sus aşezat pe sei- 
ra zoologica işi are obirşia intr'un or- 
ganism monocolulur—mul—analog ti- 
pulni celui mai inferior, dur ed aren- 
sta mare lege biogenelică e un razem 
subred in stabiliren filiațiunii, vo tro- 
bue să sə sprijine pe o documentare 
paleontologică pozitiva, Aceasta docu= 
mentare lipsind originii speciilor şi 
genurilor, trebue să ne mulțumim eu 
cunoaşterea prucedearilor de diferen- 


tiare a formelor din uceias ramură, 
din care: „procedeul variaţiunii len- 
lo, se impune oricărui observator, ca 
u regula generală de evlouție directi 
a ramurilor phylelice", iara isoarea 
geografică, schimbarea mediului si pon- 
ta şi saltațiunea lui Hugo da Vries, 
au şi ele o lurinrire, 

Prin studiul migrațiunilor (P. VII) 
autorul acată ed pe deoparle sa pus 
buza pieogoografiai și zs an putul con- 
stitui bartiia eontinontelor şi mărilor 
din perioudele geologico trecute ; inră 
pe do alla parte, ca mulțumită numai 
acestui studiu, s'a putut explica deo- 
sebirea, citeodată aşa de eompleciă, 
a faunei, dela un elaj geologic lu co- 
lalt—Cit priveşte, din punelul de ge: 
dore ui faptelor şi doromenlării pale- 
antologice pozilive, asupra apariției 
pieţii pe globul pămintaze (P. VIII), au- 
torul soevate problomu uproape inso- 
lubila, deouruce „întreaga bază a ar: 
riei pălurilor sedimentare depuse în 
primele mări, o probabil distrusa, dir 
gorată și incorporată în simburele de 
foe al pâmintului, şi definitiv sustrană 
„bservaliuallor noastre”. Singura në- 
dejda ar fi explorurea regiunilor pola- 
ro ere s'au răcit cole dintâi, şi n'au 
fost sapuse presiunii păturilor sodi- 
mentare din epocelo guologice conss- 
cutive—Volumul se termină cu un ta- 
blou al rpocilor geologice şi un tn- 
blou al elasificațiunii regnului animal, 

R. G. 
p D KL e 

LL Bogdnn. Evanghelia dda Hu- 
mor şi Voronet din 1473 sg 1550. Bu- 
euresti, Gobl, 1907, o beogurii in 4 de 
12 pe. +6 stampe, prețul 1 leu, 

Cele doua evanghelii so păstrează 
in eancelaria palatului mitropolitan din 
Cernăuţ. Ele na prezintă importanţă 
din punet de vedere a limbii medio- 
bulgare, «i din punct de vedere ar- 
tistie: „pentru noi munuserisele vechi 
au sit importanța [decit flologică]: 
ele sint interesante ca obiecte de ar- 


492 VIATA ROMINEASCA 


ID culigeafiră, do mialaluristică și de 
argintàrie, în ce priveşte de pilda lo- 
gâluru lor, cind arcasta este făcută cu 
oarecare lux“, cări sin ce priveşte e- 
xecuținnea urtistică, manuserisele nons 
ira, mai alos cele din Moldova, sint, din 
multa panete de vedere, superioare 
manuseristlor rave de sud din acelas 
timp, şi chiar celor ruseşti, Ua Joer 
e sigur: toste aceste manuscrise aint 
copiata şi ilnstrate la noi in fart, mul 
toata sint legate ln noi în ţară. Oron» 
mentica și miniaturile lor cvastilitse 
o parte interesanta din istoria picturii 
romina, iar legaturile lor o parte din 
istoria orfevreriri romina”, 

Autorul deserie ano) cula donf evan- 
ghelii din punet de vedere artistic, 
dind si oarecaru informaţii istorice a- 
supra lar, Cola O stumpe dela urmă, 
menite a ilustra spusele autorului w- 
supra deosebiti frumuseți artistice 3 
celor două munuserise, siut foarte bi- 
ne reuşite şi cuprind: portretul lui Die: 
fan cel Maro cu jcouna Maicii Domm: 
lui, Evanghelistul Matei, vienela pi în 
niţială, epilogul evsagheliei dala Hu- 
mor din 1475, legătura evangholiyi de 
in Humor din 1473 şi legâtura evan- 
phelisi dela Voroneț din 1550, — Din 
punct de vedere cultural autorul ae- 
conluează că „modul de redactare al 
tuturor notiţilor din cele dont eran- 
pheliare ne arată că antarii lor au 
trebuit să cunoaseă sau eronicila lui 
Macarie şi Eftimie sau cronica lui Ma- 
masseg”, 

Disertaţia d-lui L Bogdan este ast- 
fel interesanta din mai multe puncte 
de vedere, 

GE, 


N. Nicoinescu şi G, Stoinescu, 
institutori, Călânza Stuparului. Edi- 
tura Socec şi Co, Bucureşti, 1007. Pre- 
ul 3 

Autorii au reuşit să inzestreze lite- 
ratura speelală cu o carte bine serisă 
şi folositoare; iar Cap. I despre Po 


TN E 


RECENZII wa 


lortarie albinelor, ni ap pare c'ar me- 
rita să între obligator, intro buetitite 
ulese, ale oricărei eari de citire pèn- 
tru geoalele primare, Serierea ce so 
extiude pe 332 pg. cuprinde 20 de ca- 
pitole, u căror rezumare poate B cu- 
prinsă ebiar in tillurite lor. 1) Foloa- 
stle albinelor, %) Daserivraa albinelor, 
4) Albinele lucrătoare, 4) Matea, 5) Tein- 
torii, 6) Cladirile albinelor, 7) Mierea, 
€} Polenul, 9) Propotisat, 10) Prăsirea 
ulbinelor 11) Roirea 12) Roiren metin- 
eaiä, î:) Stapina, 14) Tamulţivea stupi- 
ior, 16) Uloole, 16) Cirmuirea slugilor, 
17) lernalul albinelor, 15) Mănuirea 
produselor albingtor, 19) Boalele şi duş- 
nanii albinelor, 20) Calendarul stupa- 
rului.—Daeh am dst titlurile capitalo- 
lor, o pù púmaf din pricină c ele 
pot fi socotite ca rezumative, el mal 
mult spre a urăta, că atunei eind vin 
ar H desivirșii rezumativa, şi încă ne 
(i donjuas să genre zm vă mutacii, 
in loc să no dea o Câliuză u Stupa- 
plot, menu dat un fonrta bur ai bine 
seris Tratat elementar de albiuarit, în 
care roosidoraţiiie teoretice al sfalu- 
rile praelice nu sint prin nimie den: 
sebite. Ar D fost deajuns, eu auturii 
să fi iatrebnințat alte varnctere de ti- 
par poulri «Plusilo praelice, şi altele 
pentru vonsidrrațiile teoretice, ca a- 
rest tratat elementar de albinărit, sa 
devie e căliuză indispensabilă ori et- 
rui priszcar, şi în eeslag timp o tà- 
lànza in intrlesni maderu si gtiiutitie 
al cuvintului, Să aprtâm că areastă v- 
diffe ag va consum cit mui repede, 
si că În o pa erilio, autorii vor Im: 
plini Uran ee leu gāsim. 
St. Pr. 


Cnieaearai „Minervoel“, anul al 
Xeles, București 1905. Inslitolul de arte 
grafice şi editura „Minervu”, Preţul LEI 

Culaudarul, urasti revista anuală 
caro rar lipsește thiar din casele cos 
jor mai «traci stiuteri do curto, a avat 
da mult un rol distal de tneemnat lu 


cultura poporului nostru, Apärind o- 
dată cu pregatirile peniru sarbatori sl 
cu libertatea zilelor de vacanță, cină 
omul se uită mai puţin la cel ven 
gologuni pe care trebue să-i nzvirle 
pentru a carta st gasește mai curind 
vreme să-şi uruner ochii pe en; con- 
Did apoi informatii de entre oricine 
ure vevoo in cursul anuli intreg și 
care-l fac aproape indisponsabil ori- 
ctirei familii, —ealendaryl pilruada cu 
uşurinţă în eoreurile rele maei largi de 
cititori, ductad natfel, dineula de gra- 
nita la earo nu prea pot ajunge alle 
publieuții, comoara de cunaștiali ori, 
adesea, vai, nolanul de prostii ingti- 
mădite în paginile aale 

Icseimnătutea een ware p Calendaru- 
lui, ea mijloc de räspindiro a eunn- 
tințelor, ag simtite de mult seriitori 
romini, şi de nesola marii promotori 
de cultura, un Klein, un Petru Mator, 
ug Ellade Raluleseu, un Asaki ete., 
Say veupat şi eu editarea şi råspio- 
Ton calendarulor. 

Da sigur, astăzi, eu publicul nóstru 
ertitar curo poate intreline puyisii 
mari, edituri insetunule, biblioteci de 
tot felul, rolul esiendavului a mai señ- 
Sot, Oricum fus, nu slotem incă ogu 
du deparia ca să putem pretinde ea 
un calundar, ciud o bing alcătuit, nu 
aduce un real serviciu cullurii rori- 
neyi, 

Si enlendarul „Minervai” e bive aj- 
eltnil. 

lu afart de partea pur enleudatia- 
tica, iusrmunâcile zilelor unului ṣi di- 
lesitele latormsţii peniru viața de los- 
to zilele, cum slat turifarile postule, 
cele ale cällus feruta, Dileluriie, fuluri- 
tele sfaluri si ruţete, ote —enlepdaral 
massis eupiinde al m bogata malm lo 
literaró, gliințilica și urtistiea. 

In primal Jos, de remarcat sint ilus- 
rațiile, Pe lingă ncele caro ne dau iii- 
ferite momente şi personalităli mai 
igsampate din viaţa anului inchaisi, 
cum sint srenele doln 10 Moin, pur- 


IN VIAȚA ROMINEASCA 


tretele acestor mari bârbaţi ai pur- 
mulni nostru, fotografiile participanți- 
lor la congresul petrolifer, a distinsei 
pianiste d-ra Aurelia Cionea, ale de- 
funeţilor D. A. Laurin, Vincențiu Ba- 
baş ai Iosif Vulcan, etc„—ealendarul 
de anul acesta al „Minervei“ da pu- 
tinţa tuturor acelor care nu au uvul 
“prilejul să viziteze expoziţiile lui Gri» 
goreseu ori să vadă mai multe din 
tablourile marelui artist, să-şi facă o 
idee de frumuseţa şi bogăţia operei a- 
cestuiu, dindu-le un enorm numär 1231 
—de reproduceri după cele mai fru- 
“mouse pinze ale lui. 

Acesta e, desigur, şi cel mai mare 
serviciu pe care calendarul „Minervei” 
il face publicului şi culturii romine. 

Cu multa plăcere gāsim intre ilus- 
rațiile acestui ealendar—care, de alt- 
fel, na înce şi cinstea de a reproduce, 
după o carte postala ilustrata, tublonl 
redacţiei revistei noustre, şi de a da 
şi osebit fotografilo directorilor aces- 
tei reviste—mui multe porirete de-ale 
colaboratorilor noştri, cum sint d-nii 
Vlăhuţa, Sadoveanu, losif, Anghel, 
Alimāniştoanou, Vintilă Bratianu, — ale 
altor mulți Bond date dein în anii tro- 
vn, 

Din bogata materie literară ne facem 
o donsebita plăcere să aminalim inalţa- 
toaren poezie a d-lui Viahulă Cw- 
vintul şi minunatul articol al aces- 
tuia asupra lui Grigorescu, apărute am- 
bele întâia oură in „Viaţa Rominews- 
cù“; frumoasele cuvinte ale d-lul De- 
„avraneeu usupra marelui pictor ro- 


min; viguroasă poezie In Munţi şi: 
duiosul Sonet ale d-lui O Goga, re- 
produse din „Luceafărul” ; giugaşa 
schiță a d-lui Sadoveanu Maşneagul, 
delicata Metamorfoza a d-lui An- 
ghel, cum și numeroasele bucâţi da- 
torite à-Jor Sandu- Aldea, D. Nanu, C. 
Moldovanu, Nat, losif, Girleanu, Cie- 
cinat Pavelescu, I. Adam ete, ele. 

Foarte ulile sint şi articolele de in- 
formaţii, pe eare calendarul le da a- 
supra mizeării economice, politico si 
culturale ale ţării in cursul anuloi in- 
cheiat, prin umănuniita „Cronica Ani» 
lui” 1907, prin bine informatele däri 
de samă asupra activităţii revistelor 
Sămănătorul şi Viaţa Romine» 
că. prin diferitele notite şi articole 
informative asapen vieţii şi operelor 
lui Grigorescu și Hasdeu, asupra serie- 
rilor d-lui Sadoveanu, asupra cerceta- 
rilor delunetului Vasehide, asupra com- 
certelor drei Aurelia Cionca, cam și 
asupra activităţii celui de al (Aen 
congres internaţional de petrol, ținut 
în capitala Rominiei în toamna aces- 
tui an, 

Si eredem ch ghiar numai Inyirarea 
aceasta repede şi superfeiala a boga- 
tului material pe care-l couţine ca- 
lendarul „Minorvei”, explică indeajuns 
estitorilor noştri pentru er ne-am sim- 
yit dutori sa deosebim acest calendar 
din mulţimea publicațiilor similare si 
sä ne oprim ua moment alenlia aan: 


pra lui, 
M. C 


PT DT m 


Revista Revistelor 


Convorbiri literare (Noembrie 
1907). Numar consacrat lui Odobescu, 
pentrucă s'au implinit 13 ami dela 
moartea lui. Articole de d-nii: Triga- 
ra-Samnireay („Odobescu arheolog“), 
Hadulescu-Pogoneanu („Odobescu va 
pedagog”), Mehedinți („In amintirea 
Lui Odobescu”), ete.—D, Mehedinţi vor- 
beşte de Odubeseu, ca literat. Stilul 
abişnuit al d-lui W.—Preleram origi- 
nalul, din Criticile d-lui Maiorescu. 

Nu putem trece, lara a dezvalui ceva 
in seeretele stilului d-lui Mehedinţi, 
Autorul zice intrun loc, relativ la o 
bucata citată din „Psevdochinigheli 
cos” al Tut Odobescu, că ` „Esti ispitit 
să zici: ut pictura poesis". Co po- 
trivit Lan venit d-lui Mehedinți eu- 
vinlele lui Horatius din Arta po- 
etică ! va exeluma celilorul. Vorba 
să fe! „UL pictura poesis* le-a 
luat d. Mehedinți din chiar „Psevdo- 
«hinighelicos*, căci Odobescu le apli- 
cå, acolo, lui Turgheneii... Putea să 
mu fo „ispitit“ „sa zica“ 7... 

Junimea literară (Ceruñoļi, De- 
rembrie 1907). in frontea revistei, o 
feomoasă schita a d-lui Sadoveanu. D. 
Dionisie Olimeseu continuă a enumera 
şi comenta rămăşiţile traco-dace 
„donate din diferiți autori şi diferite 
izvoare, iar d. Liviu Marian incepe Ira- 
ducerea unui studiu al prof, dr. E, 
Reich asupra lui Henrle Ibsen. Poezii 
de d-nii V, Loichiţa, Leandru, IL Bro- 


40, Şi dări de samă asupra lueririi 
lui G. Weigand, Bulgarische Gram- 
matik, şi asupra studiului dr. Rai- 
mand Friedrich Kaindl, Geschichte 
der Deutschen in den Karpathen- 
lăndeen. In „Xotiţale bibliografice“ 
scurte aprecieri asupra unora din to- 
lamele apărute îm ultimul timp în li- 
teratura română. 

Sămănâtorul (Noembrie şi De- 
cembrie). Bucăli în versuri şi in peuză 
datorita scriitorilor de talent ca Sa- 
doveanu („Puiea”, „Adevărul asupra 
unei otrâviri”), Anghel („Poharul Fer- 
mecat“, „Ex-voto”), Stavri („Pe înnop- 
tata”), Mirea (cunoscuta rubriea: Cro- 
mica veselă, pe care aulural o inire- 
ina cu mullă vervă), ete. 

Arhiva (Noombrie). D-na Riria po- 
blică trei „poezii“. Face să le cetiți.— 
D, dr. August Seriban anunţă că 
serie un dictionar al limbii romine ; 
in acelaş limp propune oarecare 
sebimbäri în limba rominenseă.—Co- 
laboratorul nostru d. G, Pascu da eci- 
teva loviluri tari, dur indreptāțite, u- 
nor tilo-romini specialişti romini, 

Convorbiri (15 Noembrie și 1 De- 
ermbrie)... Dar mal bine să trecem la 
alla revista... 

Fioarea Darurilor (Noembrie 
şi Decembrie), -D. lorga, care se o- 
cupă ca Alecsandri, în vederea volu- 
mului ce pregăteşte asupra istoriei li- 
teruturii romineşti moderne, atinge o 


496 VIAŢA ROMINEASCA 


minlțime de lucruri interesante reli- 
live la chipul în care trebuesta editat 
acest poot, Chiar dach nu te Impact 
cu daa, totuşi îți dă de gindit,—şi a- 
cevasta o de ajuns.— Vorbind de drama 
d-lui Tosif, Zorile, d, forga spune că 
poetul, daet s'a izbutit să fie dramatic, 
a dovedit et in lirism na scăzut de: 
loe.—lu „Calendarul ligii”, vede, ii- 
reste,singurul calendar rominrse bur.. 
Nenmnal rominese (Noembrie gi 
Decembrie).—ln „Excelenţele lor Dre- 
gntorii“, d, lorga îsi bate joe en drept 
cuvint do fantezia curioasă a d-lui 
Carp de a vrea seap guberrii romi- 
negti cu gese mici despaţi pe viaia.— 
Şi tot cu atita succes ridiculizează 
„Polilica socictalii agrare“, una din 
cele mai teribile munifeatări ala in- 
slinetnlui de clasă bine hrânila, 
Sâptârn iun (Noembrie și Dreem 
bria). Spieuim: „Constituţia gi călcârile 
ci”, în earo d, Panu arata că roasti- 
tuția conține dispozitii eu raracter ore 
ganic. enre nu pul să fie enlvate al dise 
poziiii frà acest eoractor care, dacă ar 
fi respectate, am sta pe lor, D. Panu spu- 
ne cå constitutia ar trebui reduna la pri» 
mel: dispoziţii. — Vorhini despre. Lite- 
rat şi oameni de ştiinţa în politică“, cu 
prilejul lui 2907 al lui Carngiale, d, Dann 
acuta vecompuotenţa lor, vădila prin 
soluțiile ee propun problemelor së- 
cine. —ln „Proprietari de Idei", e vor- 
ba de nenorocita expresie np d-lui A- 
rion (vezi şi AMiartlamea din nevest 
gumur al V. R}, Va săi ziră, vice d 
Panu, după dap, un Dinu Mihail pre- 
tasta cit togi ginditorii și evgetatorii 
din aevastă țară, ba preţueste mni 
malt decit toţi cugetätorii şi Fäert, 
tarii de idei din lostà lumea..*.— in 
urticolul „insemnate fapta istorics", 


d: Pana işi buta joc cu o splendidă ji 


robie fint do tratativele „ucordului* 
ai bu erulă nici pe proprii shi parti- 
zani poliției... Acest articol lrebneşta 
«elit. (No. 74, L Decembrie). E una 
model în genui său, E ca din vreomu- 


rile cele mai bune ale d-lui Panu. În 
articolele intitulate: „Proprielale imn- 
tubilă ?*, d. Pann dovedeşte ci pre- 
Lenia că proprietatea ar îl imulabilă, 
esta ridirolă ` nici constituţia numsiră, 
nici istorie, niet faptele de aiurea nu 
justici aeeastò prelenție. 

Revista Generală a învăţa. 
mintului. (Noembrie, 907. Bucuresti). 
D. E. A. Pangrali—Părari asupra 
Rovizuirii Programelor Licesle—nn 
se prea arati îincintat, nici de rolul 
cotnisiunii întoeinile de Minister pen- 
iru revizuirea programelor, nici de 
constituirea inatşi n eomisienii, din 
care jipsese prolmnarii universitari. 
„Factorul activ, hotăritor, esenţial 
este profesorul, Programul este un 
aer sor, mort : o tablă de materii” 
Nu vedem niciun moliy pedagogie er- 
rios caro să e ndumus comisiunea la 
neputinţă, din esuzi că din ea lipse- 
ste prezenți profesorilor universitari; 
iar vâldura, cu caro d. Pangrati piè 
doază peulra absolnia meecasilala de u 
participa şi profesorii universitari 1a 
acenntă comislune, nu e sprijinita po 
mţinnea pedagogică, 

Cuitara Homini. (ob, 207 
laşi), D. 2. Gătuneacul— Directorul re- 
vistei—impulă d-lui E A Pangrati 
—Direetorul Revistei Generala a Ix- 
câțimintului—că, deși ò membru it 
comilulul executiv al partidului ron- 
servalor, şi cu foale eà nue calificat 
de pedagog, nici prin liiluri nici pria 
opera, daa conduce o revistă pedago- 
Sich și „face patagogio alalurua cu 
adversarii politiei ai partidului său“, 
Cum ? Ce are aface politica eu peda- 
gogia? Ori, există o pedagogie libe- 
rela si alta contervatosre ? Nelëgi- 
dnit că mulți din prenții acestei gti- 
Int oliciază—cu dar sañ fără dar— 
nomai în altarele partidelor politice, 
urupelndu-şi, In pamele gtiiații derin- 
teremte, epitelele cele mai colorata; 
dar, si nu so uite, ch sint şi de a- 
cein, po care zdruncioul alternarii la 


— n O 


guvern, a celor două partide istorice, 
nu-i strâmută din focurile lor do ve- 
ghe: mai presus de interesele de par- 
tid e interesul superior al geolii, pe 
care ei îl apară, în numele pedagogiei 
moderne, chiar cu sarrifielul speciali- 
zării lor in altă materie. 

Nezātoarena, 1907. No. 1 şi 2. Gra- 
ție unui ajutor material acordat de d. 
ministru Haret, Şezătoarea reapare. 

Po lingă un material folklorie inta- 
resani, aceste prime două numere ale 
noului an pe care-l incepe (al X) eu- 
prinde o notă prin care d. Liviu Marian 
din Bucovina ne inştiințeaza că pe ur- 
ma phrintelui său au ràmas o sumă 
de voluminoase şi importante lucrari 
folklorice, pe care d-su lagaduesie a le 
da la lumina cu vremea. Aendemia ro- 
mini are datoria de a le publiea pe 
socoteala el Intr-O chestie de folklor 
d. Artur Gorovei dovedeşte că Ispires- 
cu nu este culegiitorul de poveşti im- 
pecabil care se credea. Povestea sa 
Gheorghe cel Viteaz, culeasa, +hipu- 
rile, dela un mshalagiu din Bucureşti, 
Dn rale alti ceva decit Aventurile lui 
Liderik. unul din acele proaste, ro- 
mane erre fwe deliciul suburbiilor bu- 
eureştene, a pe care informatorul său 
i la povestit sub forma de poveste 
romineasceii, 

Recomandam cu toată caldura pre- 
țioasa revistă dela Falticeni şi credem 
a ne face ecoul filologilor şi folklariş= 
tilor noştri lovilind pe toți cunosră- 
torii Iwerurilor dela țară, atit din Ro- 
minia cit şi din afară, să dea tot con- 
cursul lor Sezatorii d-lui Gorovei, o 
revistă cara este de cea mri mate va- 
loara pentru oamenii de știința. 

Economia Naţională, (Oct şi 
Noembrie t907} D. N. O. Popoviei- 
Lupa publică un FProect de lege a- 
supra muncii agricole. pe care, In- 
mainte de n apârea pruertul guvernu- 
lui, l-a alentuit d-sa, plictisit proba- 
bil de intirzierea apariției acestui din 
urmă. Fireşte, in urma votării legii 


See agricole, e de prisos sa ne 
mai ocupăm de proectul d-lui Popo- 
viei-Lupa... D. G. C. loneseu incepe 
un studiu despre Țăranul romin in 
Gesehiehte des rumänischen Volkes 
do N. Iorga, în caro arată ce aduce 
nou istoricul nostru tn cunoaşterea 
vieţii poporului romina in timpul şi 
după nàvalirile barbare.—D, C Fili- 
pesco, a cărui Monografia economică 
a comunei Armäşezti continuă moren, 
ne dă şi o dare de sama delu Con- 
gresul Agronomilor ținut în Capi- 
tala pela mijlocul lui Octombrie, iar 
in Revista agricolă, economica si fi 
nanciară, d. Moga ne d obișnuitele 
informaţii asupra stării agriculturii, 
asupra pietelor romiue şi virăine, ete. 

La Nonvelle Revue (Decembrie 
1903). Imtr'un articol intitulat Lumea 
Ocuită, dr. Pierre Corneille deserie 
mul multe experienţe spiritiste pe 
caro le-a făcut in prezența a o sumă 
de persoane, şi aula să dee explica” 
rea acestor fenomene prin exteriori- 
zarea energiei, —bazindu-se pe diferi- 
tele experienţi, cure arată ca în ode- 
văr sinl unele persoane care au po- 
sibilitatea de a exterioriza o cantitate 
din energia lor. Autorul atrage aten- 
ţia pe de n parte asupra primejdiei, 
pe care aceste experienie o oferă, 
cind ele sint facute de persoane ne- 
pregătite pentru aceasta, iar pe de 
alta asupra insemnălaţii acestor feno- 
mene şi asupra rezultatelor la care 
s'ar ajunge, dacă ele ar f studiate eu 
seriozitate de adevaraţi oameni de ști- 
ina. — Continuind seria de articole 
„Encielopediştii şi femeile", d-na Mar- 
guerite Pupont-Chatelain se ocupă de 
relaţiile lui Voltaire cu diferite fe- 
mei, ep Olympe Dunoyer, ducesa de 
Villars, d-ra de Corsembleu, marquisa 
Rupelmonde, ete, și de rolul pe care 
unele din ele l-au jueal Jn viaţa și 
activitatea marelui scriitor. — Intr'o 
scurtă Got asupra noului primar 
al Romei, datorita lui Raquoni, ni se 


Aus VIAȚA ROMINEASCA 


arată sigoifleația ulegerii lul Ernest 
Nalhav, leaderul partidului republican, 
fontul mave-maestru al franc-maçon- 
neric-i italivne, evreu de origină ot 
ailes, en primar al Romei. Cu toate 
că reusite lui Nathan nu se datorește 
numai unor imprejurări de ordin po- 
litice, ei şi altora de ordin economie, 
de vreme ce chestiunea seumpirii 
hranei şi a chiriilor a jucat un mare 
rol în alegerile municipale, totuşi nle- 
gerea lui este rezultatul victoriei ctẹ- 
tigate do blocul anticlerical compus din 
liberali, progresiști, demoeruţi, rudirali, 
republicană şi socialişti, şi a în parte şi 
o protestare impotriva contra politicii 
lui Tittoni tajā de Vatican, Orieum, 
noul primar ul Romei e un om foarte 
populur, foarte respeetal. cunostut 
prin integritatea vieţii si prin nobloța 
“aruelerului său, nga et nlogeroa fA- 
culs de metățenii Romei In persoana 
sa e foarte fericita. — Georges Foneart 
publică interesante impresii din Egip- 
tul de sus, deseriindu-ue foarta co- 
larat  frumnseţu blindi a eimpiilor 
mempbite, pilorexeul ținutului din ja- 
rul Saidului, cum ai viața stinsi n ee: 
chilor oraşe de proviacie faţă de viaļa 
agilala u centrelor mari, invadata de 
oamenii de afaceri ai tutoror nenmu- 
rilor. Gilbert Stengur işi termis mre- 
rele său studiu asupra Societăţii fran- 
caza in 1815, caro a upărul, acum de 
rurind, şi in volum seperat. 
Mereare de Franeo (Decembrie 
1007). intrun trumos articol itosofie a- 
supra pragmatismului, Tanerède Je 
Visan so ocupă de noile tendinli și 
dirucţiuni caro se manifestă in corer- 
tările filosofice ale timpului nostru» 
Autorul constati că, pe eind vele mai 
multe din doctrinele treculului se re- 
due la problema cuuaştinții abstravle, 
atențianea savanților de uzi, din po- 
trivă, sa fixează supra erilicei activi- 
Lët noastre practico, — iar potrivit 
acostei indrumări a spiritului modern, 
si obicetul filosohei e realitatea umană 


considerata in funcţie de activitatea 
noastra. Metoda de asemeni se schimbă 
şi on, véchen eoncepție a realității 
statica find alocuită prin viziunea 
coneretii n necesităţilor anciale. iar 
ideia do „sistem“ e tot mat mult In- 
lăturată, va atrăgind, fatal, un fel de 
limitare a eerrelăzilor, Totalitatea a- 
eestor doctrine cunstilue ceia ce in 
America se numeşte „pragmatism“, în 
Anglia „humanisn*, în Franța „fila 
sofia acţiunii”, Dupăee astfel arată 
ce-i pragmalismul, autorul cercetează 
apoi ennzale acestei orientări a spiri- 
tului modero, ideile esenliale care for. 
mesch baza acestei filosofii, enm și 
eoneluzinnile care ro degajeaxa din 
ep, — mruncind să o repede privire 
asupra achizițiunilor cugetări Hlosofiee 
tu timpul din urma. 

Rovno dea denx monden. (15 
Npembrie). Intr'an arlieol interssant Im- 
perlalizmul, Edouard Rod, câlânria» 
da-se de operile lui Ernest Seilióre, stu- 
disză formele acestei tendiaţi : imperia- 
lizmul de rasă care apare vu Gobie 
noa 3 imperializnul individual predi- 
cut de Nietziche şi caracterizat prin 
Dippech moralt a stăpinilor 7 impe- 
rializanul democratie şi pleboian inn- 
ogurat de Roussenu, rontinnat de 
Proudhon și transformat axi întrun 
imperializn proletarian atit de vizibil 
in miscarea sindiealisia ` imperializ- 
mul pajional mnpilestat prin lupta 
națiunilor pentru mărirea cercului 
lar de infucați si de expanziune, Rod 
eredo că cuvintul de imperinlizn va 
dispărea poate din limbile moderne, 
dar nu vor dispărea niciodată din 
lume nevoile gi sentimentele expri- 
mate de dinsul. 

Revne des idées. (15 Decembrie). 

Intr'un art, asupra Mediteranei pro- 
belenice după recentele săpâturi 
din Creta, Remi Iason expune re- 
sultalele descoperirilor Iwi Arthur 
Evans, Civilizaţia eratană, anterioară 
celei feniciene, a inflorit pe la sfirgitul 


mileniului al treilea şi prin mileniul 
al doilea înaintea erci noastra, Eu e 
produnul ungi popor de rasă medita. 
raniană, en curnelere deosebite de ale 
Judo-Germanilor. Departe de n f dat 
naștere civilizuțici egeene şi mico- 
niene, Fenicienii au tmogtenit neaasta 
civilizație. Civilizaţia eretâna, egoana 
său minvenă, n foat la legături directe 
tu Eeipiut si Libia toemni din vre- 
men epocii de bronz. Dela eu ne-au 
rămas minunate resturi in palatele 
descoperite in Cnoss şi Phnostos Pu- 
era erelann n fost ruinuta po Ia ge 
nul 1450 inuintea erei nnustru. Da ne 
tunci hegbemonia trove pe continent, 
in Tyrint şi Mycana, 

Mosue de méntphysiqgue et 
de morale, (Novembre) A. Job: 0- 
pèra lu} Berthelot şi teoriile shi- 
mice înlerprelini cugetaren lui Ber- 
thelot, uutorul = vântut să reeunosac 
tendința raracterislică operii marelui 
savant. Io mediul material vare nu Iu- 
eunjonră, evia ep a reţinut atenţia chi- 
miştilor a fost varietatea, rein ea a 
impresionat pe Berthelot a fost sehin- 
baree Acesta o, dupa Job, un ponet iw 
vedere mai Inalt şi mai filosoðe, căci 
introduce o unitate imasi maro in fe- 
pomenela cehimien, şi erală că matèria 
minerals si acea otrguniei se trans 
urmă dupa aveleagi legi, aint supuse 
acelora forge si în ambele domenli 
sinteza e posibila prin aerleazi imij- 
lotte, Apni acest punet stabileste mai 
molte legături Intre chimie săi celulto 
tiini. Pe do o pariu o Jongen et bio- 
iogin. cërl semnul chimie wi materii 
vii « starea vu de perpetuă arhiim- 
hate, Pe de ala parte o leag en 
stiințile energetice, rici pentru studint 
transtornăriloe trebnese masuri fl- 
zice. si măsura tie? cea mmi generala 
o enerziu. Astfel că eunoştinţila pur 
a se sobtopi Inte un fel de armonie 
nuturală si Berthelot a putut spune 
và rezultatele, lu careu ajuas priu lu- 
eràrile sale, demonstreazu unitatea fur- 
Leier naturale, 


REVISTA REVISTELOR 


40o 


La Rovne Latine (Noembrie) 
Emilo Faguet, roeenziud cartea lui 
Christian Maréchal arupra jui Lamer- 
line, arată vă, daed autorul are drep- 
tate cind da ja iveală eñ Lamartine 
a fost mult influenţat în idalte-i fi- 
lozofice de Lamennais, apai totuși 
exagerează, mal intai cauliad cu lumi» 
maret în Lamennais idei ulo lui La- 
snurrtine ai a] doileag nebágini! du sama 
eà Lamartine dä n valoare gi o strå- 
lueire Inromparabilă ideilor pr enre 
le în din Lamennais. Totuşi, constata- 
roa ncestei influenta aste nouă si Fa- 
güet care a Ment cursuri asupra lui 
Lamartine, Îşi recunoaşte rusinea de 
a ou D observul aceasia infuengure, 
lt acelaş numar, Faguet iși publie o 
prataţii werisa peniru o carto engle- 
zească asupra literutocii franveze in 
vescul el XVII, în enro enraeterizenzà 
pe senrt lileralura sacalului ui XVIL 
vorbind şi do infinența acelui Ntare- 
turi asupra celorlalte Dier Aur! vure- 
pene. Trei seriitori an comlilinnut si 
indunnțat po marii seriilori dela 1000 
(pu Racine, Moliare, Latonluiue, Bol- 
lerzu) şi anumo ` Montaigne, prin foeta, 
aspiriini său de analiza, olta Deseartex 
prin metoda gi spiritul de rinduiula, 
ete, Malharie, pris preciziunua sl ame 
ploaren oratoriet a versului sau, Ins 
Duculu uenstei Nteraturi n fost foarte 
mara lu Anglin Gormania, Malin, éte. 
Vorbind de Germunia si njungind lu 
senderea nenalei Zant), sub busii, 
rile lui Lansing, Fasnet aice că nimene 
nu se pusle plinge de seerste lovituri 
tle ivi Lessing, ări „e aga de Line on 
nn popor au frăuari, innointe da 
toate, din proprias eraf intolecimală 
şi morală”... Pentru cinei iulrronează 
«bestia, arlicnlul acesta e foarte inle- 
resani, râri pare rezumatul unui long 
studiu asupra wuui secol Inirewg: 

Hunov Antologia. (15 Decembrie 
1207), Pirro Bessi. Grazia Deledda. 
Aria aveslei mari seriitònre, ziee ue 
ülorul, e din acolo menite sa sirabata 
vearurilu şi să găseasră totileauna feou 


300 VIAȚA ROMINEASCA 


in iminile oamenilor, Ca şi Shakes- 
peare, Grazia Deledda e din acei seri- 
itori. n căror artă nu o legată de timp, 
sa ar f putul să so nască două sau 
trei veacuri mai enrind ori mai tir- 
ziu şi ar f gasit in viață aceleași ins- 
piraţii si în oumeni neeeași suscepti- 
bilitate de a se lăsa mişeaţi, căci arta 
si e numai din iubire şi milă de os- 
moni născută, Gloria curo îincunjură 
astazi numele acestei seriiloare, nu i-a 
venit cu zgomot, eu suceese violente, 
ci cu incetul. Primele ei incercări au 
fost primite ehiar eu răceală de eri- 
tiea ; dar, deja dupa Fior di Sardegna 
(1991), serisă inci in adolescenţa, a 
tenţia publicului incepe zu urmArers- 
că. Cind spâru Amime oneste, cunos- 
cutul eritie Raggero Bonghi o lăuda 
cu entuziasm, con<iderind-v ca o mare 
seriitonra. Dela această duta roma- 
aele ei so urmează cn repeziciune: 
La Via dal male, I Tesoro. La Gins- 
tizia, H Vecchio dato montagna, E- 
Has Portolu, Dopo d divorzio, Cenere, 
Nostalgis, precum şi trei volume de 
novelo: Le Tontazioni, La Regina 
delle sensbre şi I. Qinochi golla vita. 
Fivenre volun inseamat pentru eu wn 
progres; limba, eare läsa ln început 
mult de dorit, ajunge a Ben totul sti- 
pinită ; stilul da asemenea se perfec- 
ționează. Apoi ea incelează de a ii o 
artistă regională: viața din alte pri 
ale Italioi şi chiar din capitală, incepe 
să apară lu opera sa. Concepţia ei 
de viaţa se lamureste ` nu e pessimis- 
mul acelor ce urăsc viața, ci e nos- 
talgia bucuriei şi fericirii, e chinul ne- 
mingtiat al acelui ee sl dă samă do 
zâdârniria dorinţii unei realități mai 
bune, Aceasta conceptie imprima tu- 
turor operelor sale o prolundà melan- 
calie, care sa rezalra Intro milă ge- 
aceroasă,. Cel din urmä roman publi- 
cat în itulieneşte e D'ombra dei pas- 
sato, dur acela pe care aulorul a 
cestui articol îl gaseste cel mai desi- 


virşit e PEdera, care în limba italia- 
nä e încă inedit, 

Rivista d'Italia, (Noemb. 1907). 
M. Buratta, cunoseulul specialist ia 
seismologie, se ocupă cu ultimul cu- 
tremur din Calabria, După o ana- 
liză amānunțitä a straturilor geolo- 
gice proprii regiunilor asupra cărora 
obişnuit exde nenorocirea culremuri- 
lor, ajunge la concluzia ež ajutoarele 
care se dau atit în timpul dezastrelor 
cit gi după aceia ou sint de nici up 
folos, Ceia ep trebue, zice el, e stu- 
diu aprofundat al Gecârei localităţi in 
particular, in timpul cntremurilor şi 
comparaţia rezultatelor ciștigate cui- 
cais ee se glia despre alte eulremare 
în aceleasi regiuni, din alte epoce. 
Ceia ca să glie sigur pănă scum este 
că tmanifestarile seismiee lovose de 
abiceiu uceleasi localitații. Deci pen- 
leu regiunile pe care istoria nenoroci- 
rilor trecuta ni le arata en vesnie ex- 
puse, esle o adevărata risipă de bani 
şi de euritate publică, rreladirea lo- 
evinţilor distruse. Nu aduce un folos 
obiceiul de a ascunde urmele dezas- 
trelor, umplindu-su crăpăturile ivite 
in seoarța pâmintului, eu calear Și ro- 
zidirea zidurilor, ci din contra. Po- 
pulnațiu, după trecerea primei impre- 
siuni de spnimă, vită şi se rain oarece 
să-şi trăinscă nenorocita viaţa, ca și 
cum nimie nu s'ar f intimplat, pană 
ce o Două nenorocire transforma ia- 
pel în grămezi de ruine singaruase, 
eolibele evnasiruite cu ajutorul guver- 
nului italian. Dacă esto în udevâr 
dorinţa de a da o soluție adevarată 
problemri calabrene, atunei lucrul care 
trebue fent este do a părasi pentru 
totdeauna locurile expuse, și de a muts 
populația ta regiuni, ale căror vondi- 
ţii geologice şi topografice Jul mat 
prielnice. Guvernul ar trebui pria 
lege tocmai să opreuseă clădirea vre- 
unii locuiuţi în localităţile expuse, dar 
nu sa ajute tară. 


Deutsche Rundschau, (Do 
cemhrie 1907). In acest numar gasim 
un articol fourte interesant, fara no- 
me de autor, asupra stării actuale 
a navigaţiei aeriene militare. Au- 
torul, dupa ce arata eñ importanța 
balonului în razboiu a fost de mult ro 
cunoscuta şi că cei dintai care s'au 
servit in acest seop au fost Franeejii, 
în timpul războiului dela 1870—71. 
da o suma de detulii interesante ae 
supra ultimelor sisteme întrebuințate 
în cele trei mari state, In care se lu. 
crează mai mult pe acest teren: Fran- 
cia, Germania, Anglia. 

In Germania sa pot deosebi trei ti- 
pori de baloane: 1) tipul rigid, al ba- 
tonului Zeppelin, care consista din- 
tr'o şarpantă de aluminiu, lungă de 
123 m, în eare sint agezale 16 ba, 
loane eu oxigen, prevăzule livrare cu 
cite o ventilă de siguranţă. Tonte n- 
cesta baloanv siut avoperita la ua loe 
intr'o pinza. De gurpanta de plumi- 
niu sint legate două nucelo, tot de a- 
luminiv, misrate fiecare de cite un 
motor mercedes de 85 cai pulera, Am- 
bele motoare consună rite 50 kg. bens 
zină pe oră şi pot da o viteză de 50 
km, pe ceas. Balonul nu poate duce 
o provizie de benzina mal mare decit 
pentru CO oare, adica pentru 3000 km. 
2) tipul nerigid al majorului Parsoval, 
In acest tip, în afară de gondolă, nu 
sa aii nimic rigid: nici omn, niei 
metal, usttel ra atunei eiad balonul 
nu è plin cu gaz, poate A dus intro 
singură trăsură ide transport, Balonul 
are o formă care se deosebește de a- 
ceia a unei țigări şi are un singur 
motor mercedes de 90 cai putere. 
3) tipul semirigid nl maiorului Gross, 
Acesta are forma unni fus, e prevă- 
zut eu un reflector şi in nucel incap 
gese persoane, 

In Franin e introdus numai siste- 
wul din urmă—semirigid mm balonul 
fraţilor Lebaudy şi Julliot. Balonul 
are forma unui peşte, caro la parten 


— — — REVISTA REVISTELOR z 


inferioară are un pod de srindori de. 
care legata nacela. Motorul o nu- 
mai de 40 cai putere si iutala ma- 
ximă de A0 km. pe ora. Alte bulna= 
ne cu modificări noua au mai fost 
experimentate, dar asupra lar se päs- 
trează secretul. In Anglia tipul ad- 
mis e acela construit de Templer, şi 
numit Nuni secundus. Incercarile fü- 
ele en el s'au facut în uşa de mare 
serret, îneit nu se prea ştiu multe des- 
pre el. Se paro că e o imitație n ti- 
pului frameez, cu adunsurile inovații- 
lor germane, cite au putul D nfale. 
Deutsche evne (Decembrie 
1907). Se ştie că in timpurile din ur- 
mă partizanii limbilor universale, ar- 
tificiule, se inmalțese din ce în ce mai 
mult, Se poate zice vă de pilda, espe- 
rantismul a ajuns o nouă modă. Re- 
vista a simţit nevoin do n se adresa 
cunoseuloi autoritați a lui Fh. Gom- 
pere, pentru nat lămuri numeroşii săi 
eelituri, In privinţa chestiunii limbl- 
lor artifielale internaţionale. Gors- 
peră, intrebindu-se care o scopul pe 
care-l poate urmări n nsemonea limba, 
le imparte În dons categorii: „limbi 
de formule sau semne“ şi „limbi lite- 
rare“, Ca ex. de prima entegorie avem 
limba pavilioanelor, în marină, sim= 
boulele uzitate in matemstiei ete. la 
știința mai ales s'a simtit nevoia de 
a poseda o limbă universală: limba 
simbolurilor nu e sulicientă, tol asa 
nici una dän limbile vochi și moarte. 
Rămine dar de ales intre una din lim- 
bile vii cele mai rispindile sau o lime 
bă artificială, d. p. esperanto, Espe- 
rantistii sustin că limba lor ar avea 
avautajul de a puteu inlocui pea orice 
altă limbă vie, thiar din punetul de 
vadere literar, căci tradocindu-so toale 
capodoperile diferitelor limbi in espe- 
ranto, n'ar mai avea nevoe nimoni să 
mai luvețe alta limba, mui ales că 
nici o limbă vu e aşa do uşor de in- 
väiat, Nimie mai greşit decil această 
«redinţă, zice Gomperz. Mai intai pen- 


Ku? VIATA ROMINEASCA 


irure să fie asa da ușor de învălat 
esperanto? E uşoară gramatica, se 
zice. Dar gramatica engleri o mal grea? 
E uşor şi vnrabalaral. Se 'ntelege 
cind ştii lutinegi» sau o limba rg: 
nică, dar pentru un Rus ori un Japo- 
nez? Dacă si pentru ei e ugar, atunră 
expliearen nu poate fi decit faptul ca vo- 
cabularul o foarta sărac, Atari Insă 
cum poata o asemenea limbă sa nibă 
pretenția de a rega toala comorile lito- 
rațurii lumii? Cada ina contrazicero 
din care bu poate egiz uri işi imba- 
găţeşte vocabularul, şi atunci yu mai 
o uşnară—de invătat—nri rămine si- 
racă şi atunci mm mai o apta pentru 
literatură, O limbă artificial pu tre- 
bae si spere a H mai mult decit o 
limbă dò semue, de simboluri. 
Sozialitische Monats-Hefie 
(Decembrie 1907). Bduurd Bernstein. 
Chestia colonială şi jupta de clasă. 
Chestin colonială, care praneupi aṣa 
de mult spiritele în Germania, n fost 
diseuintă și în congresul sociast sula 
Stuttgart Acolo, Bernstein gina expus 
părerile sule lu acessiä chestie și a 
fost vin combatut de K, Kautsky, In 
articolul de faţă, nutorul răspunde cri- 
ticalor aduse, limurindu-și în seelag 
timp punctul stu de vedere. Chostin 
colonială, zice el, este—nu mai învape 
îndoiulă—mai Intai o chestie de ama- 
nitate: trebue cit se poate mai mult 
să se cruța gintn şi bunăstarea indi- 
ganilor. In privința aceasta toţi socia- 
liştii sint do aeniaşi părere. Dar în a- 
celas timp, chestia coloniali a şi o 
chestie de cultură de primul rang, căci 
e vorba de râspindirea culturii, Mai 
euriul sau mai târzie va trebui sñ sibi 
loe o cloenire intra eniturilo inninlate 
şi cele rimase In urmă, şi dn acest 
punct de vedere politica enloniuli a 
popoarelor culte are o densebită In- 
samnâtute. Daed rolonizarea se face 
de obiceiu din alte motive şi cu mij- 
loaco reprobubile, asta mu Iprampnä că 
socialişti să nu recunoască necesita- 


tea istorică a colonizării, deia că po- 
ponrele culte an datoria de a exercita 
un fel de intela usupra elor inevile, 
nu o o idee emntrară au străină o: 
ciuliomului. Bornstein arată in moud IA- 
marit eñ aceusti ideo a fost imparti- 
sita şi de Marx şi de Engela şi de Las- 
sale. Mal mult, innuşi Kautsky, cure 
a tambate acum, w aprabat-a fari ris 
trieție pe vremea ciud Bernstein serie 
la dit Nene Zeit. Se spuna însă că so- 
cinligiii trebuo sh judece aceasta ches- 
tie numai din punctul do vedere ul iute- 
rexulul de clasă, şi acest interes rare 
combaterea puliticei colomisie, Dar e 
vorba, care politică colonială trebue res- 
pinsă? Să renunle toate statele caro pene 
ln toate coloniile lor? Ş-apoi proleturia- 
tul nu esto o bseaslă medievals, care 
să nu sien fn nici o legātarA eu restul 
societăţii; ol este aga de sizins unit 
pria condițiile sale reonomire cu celt- 
lalte clase, incit numai wtunri s'ar pr- 
tea vorbi de o vâtamare a prolelariu- 
tului prin posesiuni coloniale, eind vii- 
tamarea ar atinga intreaga dezvoltare 
scuvomlcă a țării, ecja ce însă nu e tot- 
deauna cazul. 

North American Reriew. (Ie 
combrie, 1007, Now YVark), 

D. Amiry C. Ige — Problema Phi- 
lippinā — discuta oportunitniea de- 
elurării îndependenţii Insulelor Phi- 
lippine. Antorul, ew fost Guyernetor- 
General si acestor insule, cunoaşie, 
prin el insuşi, starea du civilizaţie 
reală a volor 8000.000 de locuitori 
creştini de pe teritoriul lor, Autoral, 
dapă ee urală părerile tuturor acelor 
cure nu diveulal chestie, procumi gi 
părerile oamenilor inteligenţi si se- 
real din partidele politice progresiste, 
cure formează viața politiet din in- 
sul, rapid: cA: Stutele-Unite nu 
poate avea o altă politică faţă de Im 
sululă Philippine, dreit arsa a uns? 
Stat pairs, care să se ingrijeasca 
eu simpatie da soarta și prosperitatea 
insulelor; <a timpul de n declara inde- 


— E _______ REVISTA REVISTELOI 


pendenta aceste insule inci n-a sosit. 

Panica din New-York, un inte- 

resant articol descriptiv datorit d-lai 
A. D. Noyes, Autorul destria dezastrul 
financiar, izbuenil in Oelnmbele, de- 
astea Mirà precedeni In istoria finan- 
telor din lumoa lotrengă. Se lie ea 
politica şi disrarsurile lui Roosevelt 
au fost vitate de mulļi ca adevarate 
eange ale acelei crize financiare din 
New-York, In negusta privința, an= 
torul artienlului roastati, cù Roosevelt 
va avea Mult de suferit politieaite pa 
urina pgrosiuicei criza: dar intrucit 
privește raspunderea lui pursanală în 
priciuuirea wi, e tot atit de polrapt 
ad acuza, pecit de nedrept ar fi mă 
sponem că Cleveland a pririnnit «riza 
din 1893. 

Conicmporary Review, (De- 
cembrie, 447. London). D. S, C.de Sois- 
soma centi sh lAmureasct ideile fanda- 
mentale cara se degajeazā din o- 
pera lui Dimitr Mereshkovsky. Nu- 
molo mewstui seriitor rus, pecunpseut 
la noi, a foarte bino runoteut în Anm- 
glia. Mulls din uuvelele st serierilo lui 
sint traduse in englezeste ei nuajuns 
să De mult apreciate in Anglia. Repu- 
laţia lui ae datoregie imaginuliei lui 
uimitoare, care dispune de un fond de 
eriuliţi» enorm, şi puterii Jui de anu- 
Hen, adesea uniti cu o îndrăzneață o- 
rimiwalitate de concepținne. Srriitarul 
rus se ridică impotriva „pozitivianm- 
lui” care predomina in cultura do uzi 
din Europa; crezul, care predomină 


MKE 


azi în ştiinţa, va ninie nu există din- 
eolo de aecesul simțurilor, peagā po- 
sibilitatea øxistențli unii lami supra- 
naturale şi tnò refugiul omului în Ju- 
mea ilesi a religiei. lutroduzerea „po- 
aitivimnmlui” ca religie va avea pen- 
tru Europa acelaş efect, pe eare În m- 
vut religia lui Confucius pentru China, 
Triumlul spiritului pozitivist insnmnii, 
pentru Moro-hhorsky, trinmfel metti- 
erita. a burgheziei, a „zidului ehl- 
nezese”, cum spune ei, Daplin couvias 
de nevuiu sociali a rogenerării cresti- 
nizmului, antoro? apoateofează usitel 
po tinerii elt din fara hai: 

„Seumpi Vineri ruşi ! Sinteli mobili, 
„cinstiți zi sinceri. Voi sinteţi speranţa 
„noastra, imininirea si viitorul Rusiei. 
„Pentrure fețele vonsiro sint totdea- 
„una triste ? Pautruco ochii vostri vati 
„in jos? invinralisva, zimbiţi, ridicaţi 
„eapolelo voastra, priviți po Cel Ne- 
„curat drept în faţa, Nu va temeti de 
„bâtrinul stupid dinvol al veacpunii 
politice. Nu vå temeti de nici un lei 
łe libortute, nici de niea external si 
„socială, niri de neca interni şi per- 
„Bonulă, fra da care cea dintäie iim- 
„pusibilă, Temeţiva numal de un lu- 
„tru—de sclâria ` şi mai cu sumă de 
„spoeia el een mai rea, da sriivia bunre 
„gheziei...* Mintuirea menirii, auto- 
rul o găneato in realizaraa n trel prin- 
ripii fondamentale: „idoia nobleții și 
libertaţii, idoia religioasă ai socinlă şi 
ideia rogeuerării religioase”, toate u- 
nite in o idee universala, 


Varietăţi 


Alchimia modernă. Nu de mult 
marele Iizician onglet sie William Ram- 
say a reușit, eu ajutorul razelor ema- 
nate de radium, să tronsformo nrama 
în Hthiom. Acum de enrind profeso- 
rul De. E. Bordes, director al luborn- 
tarului ministerului de finnnle fruneez 
si asistent al profesorului d Arsontul 
la College de France, a supu unei e- 
mannţiuni puternice de raze rodiumice 
(bromura de radium) nişte entindoane 
(un fel de eristal alb) socotite de un 
giuvaergiu la loi cnratul. După eito- 
va săptămini areste cristale ulbe s'au 
trunsformal, Unul s'a Deut galben ea 
topazul, altul verde ca smarugdul, inr 
al treilea albastru cu sara, Aceste 
cristale astfel transformate an fost 
socotite de acelas giuvaorgiu ca valo- 
rind 45 lei caratul! 

Atunci d. Bordas luă dou eorin- 
doane ordinare uşor aburite trandali» 
riu şi le supuse la ncoingi experienţă. 
Dupa citeva seplămini radiumul le-a 
transformat în două rubinuri superb 
luminoase şi de een mai frumoasă cu- 
loure, iară giuvaergiul, cind i le-a duse 
le-a prețăluit întee 500 gi S00 loil 


Col mai mare hogeəg din 
lume, La uzinele dein Montana con- 
solidated Copper and Silver Mining 
company, sp construeşte un hogeag, 
care vu Îi nalt de 15% m, va avea un 
diumetru iuluriur de i5 m. la virt: 


el va pulea scoate 119264 metri cubi 
de aer po minuta, Greutatea lui va Ñ 
de 17000 tone şi vu costa numai pü- 
țin de 1,000,000 fr, 

Foarte natural, de vreme cn are să 
fie de 10 ori mai nalt decit un tura 
de biserică |. 


Cafeaua fără cafeină. Se vin- 
de din Octomyrie a.c. în toată Gor- 
mania, mulţumită unei invenţiuni powi 
exploatata de o societate comerriali 
din Brema. Sub controlul Jaboratora- 
lui de chimie Frenesins din Wiesba- 
den, şi după un procedeu brevetat, 
se extrage cafeina din boabele brute 
de cafea. Cafeaua lipsită de cafeină 
prin acest procedeu, nu'și pierde nici 
gustul şi nici aroma, iară experiența 
a dovedit că această cafea fara cafe- 
ina nu maf este dăunătoare sistema» 
lui nervos san respirator la cei atingi. 


Amorurile lui Sainte-Beuve. 
in „Mercure de Franco“, Léon Stehe 
publică o parte din corespondența denei 
Hortense Allart de Méritens ru Sainte- 
Beuve, şi această  rorespondență: 
inedită până acum, ne desvălue un lu- 
erg nou. Se știa până acum ca Sainte- 
Beuve, căruiu patura, dindu-i et a 
tita-imbelşugare darurile minţii, sg: 
culise cå ar face prea mara risipi, du 
că i-ar f dat şi un Die desavirşii, — 
nu găsise in viaţa lui, cu toata ir: 


Al 


Iucirea numelui său, decit o singură 
femes care să-l iubească, pe d-na Vic- 
tor Hugo, Şi iata ea acum mai ese la 
iveala o altă femeo, caro l-a iubit, ba 
incă La iubit mai mult decila lost in- 
bita £.. 

Nu cumva viitorul ne mai rezervă 
şi alte cuceriri de-ale marelui om, ea» 
re, el puțin în această privinţă, rā- 
măsese și el mai mie până acum $, 


Lapte vegetal. In La Nature de 
pe lunie 1907 so vorbeşte despre fo- 
losul co aceasta planta il aduce Chine» 
jilor. Fiindcă elima ṣi nalura pâmin- 
tuluj Chinii nu permit eullura pūgşu- 
nilor şi a finațului decit intro mică 
parte n țării, intrebuinţarea laptelui 
esiin foarte restrinsă. Se consumi in 
sehimb mult lapte vegetal, din sola. 
Bonbele de soia se prăjesc, se stri- 
vest si dizolvite in apă calda, dan o 
bautură foarte hrăniloare. Din acea- 
sta, prin udiugure de sare minerală, se 
obțină un chiag, care după streeuraro 
da un fel de brinză, De obieviu bhrin- 
za se consumă proaspătă, dur se ei 
poate pregăti pentru n îi păstrată. Din 
ca se proegălese mai multe feluri do brin- 
24, din eare uma samană In gust cu 
Roquefort, Valoarea alimentară a lup- 
telui de soia este apronpe gală cu 
a Inptelui de vacs. 


Un dinosaur uring. În terenu- 
rile jurasice dela Wyoming (Stutele: 
Unite) a fost dowoperit scheletul ce- 
lui mui mare dinosaur ce Sa găsit 
până acum. Pâna acum cel mai mare 
era exemplarul dela museul Fieid Co- 
lumbian Museum dio Chicagu. Această 
măsuri 25 m- de lungime, pi ver- 
tebra cea mal mare cinlăreşie 100 kg. 
Dinosnurul dela Wyoming se pare câ 
măsura 100 m. de lungime şi verte- 
bra cea mai mare elalăreşte Ma kgr. 


Mileniul  Uuiversitiiţii El 
Azhar, lu curind se va sărbâtari Mi- 
leniul Uaiversitaţii EI Azbar din Cair. 


VARIETATI Di 


Aceasta e adevărata Sorbonă a ls- 
lamului ; în 1906 a fost frequentata de 
10.000 de studenţi, 


Telegraful ini Graanna, In- 
tre Berlin şi Dresxla luneţionenza nn 
nou istem de telegraf, a cărui inven- 
iune se datoresto lui Grzanna. Inven- 
Un consistă în aceia că telegrama e 
un autogral, adica e serisă du mina 
eului care o trimule. Caracterele seri- 
se la manipulator se lramsmit auto- 
mulie pe fir, şi sint primita la reerp- 
tor de-o hirtie senzibilă fotografica jn- 
ehisă intr'o cameră neagră, 

lată un concurent serios. biletelor 
albastre! 


Temperaturna soarelui. Dife- 
ril«le masurntari nle cantitatilor de eal- 
dură trimise de soure an rondus Iu 
esleùlul temperaturii soareivi. Dupa 
Kurbbanm ea ar D de 7000; dupa Wi- 
son Dä" pentru partea centrală, gi 
5000 pentru pärļile de mai In supra- 
fața. După măsurătorile Meute în LIN 
pe Mont-Blane de câtră Fry eu ajo- 
torul unni Qoluscop pirometrie Wu eal- 
eulat acvastă temperatură In 5,00 — 
000. Alte metode due cam la acelaş 
rezultat. 

Nu sintem nga de departe de soare, 
cind în luboraloare reuşim să renli- 
zăm 4000 grade de caldură t.. 


Dicţionarul Int Grimm, va f 
terminat peste 15 ani, dară f se va 
da regulat subvenţiunea de JG mii 
märci (t5 mili lei), co i su neordal in 
anul acesta de guvernul german. As 
cest dictionar va vuprinde 500 de mii 
de cuvinte, şi până în prezent au fost 
consultate peniru confecţionarea Ini 
1451 de volume, Ca să se vadă im- 
semnătatea acesiei lucrari, e destul sa 
avem În vedere următoarele fapte: 
Pana acum esl maj bogat dicţionar 
in cuvinte e col englez, care conţine 
ap mii de coviate. Shakespesro în 
toate seriorilo sale a iutrebuiuțat 18 


500 „VIAŢA ROMINEASCA 


mil de cuvinte; Luther 11—19 mii: 
ine în Vechiul Testament ous decit 
5642 de cuvinte, 


Snbstanţe toxice mecretate 
de plante, In Seiznca din New-York 
st Natuwa din londra an apărat două 
articola. coaținind interesante ahaer- 
vaţiani asupra rilorva cazuri, in cure 
unele plante mp pol creşte, Sa glie, 
de exemplu, eà graminee nu crese 
sub arbori. Studiilo facute de deele 
de Bedford şi colaboratorii säi au a- 
ratat că plantele søcrotanză unele sub- 
stanțe toxice, cure impiedica creştera 
altor plante. 


Pădurile in Japonia., Conan- 
mara lemnului se face pe o seară 
foarte lotinsi to Japonia ; dr aceia lu 
enilorii au fost siliți sa replanteze 
necontenit păduri peniru a țineau în 
echilibru produeţia lemnului cu ton- 
sumarea lui. Cererea da lem» e aan 
de mare, incit s'a crezul ca-i mal fo- 
lositor să se cultiva cu arbori chiar 
regiuni de eimpio, fanrte polririle 
pentru cultura cerealelor? Azi se ad- 
mite că un pâmini de pe cure ap in 
lemo de foc produce de două ori mai 
muit decit pămiaturilu agricole mijlo- 
cii. Lemnul e intrebaințat mnai alee 
la consirueția caselor şi a multor din 
ubicetele ro le avem nui Menlo din 
carton, zine sau tinichea: băile, cot- 
ductele de apă, vasele de hacâlarie, 
caldâruși, instrumente ngricole, pa- 
puri, cutii ete, Obună parte din lemn 
ÎI transformă în mangal, pe care i 
urd iara, 


Un munte fintat. Misuileriie 
si calculele d-lui Schrader, rare, fiind 
insăreinat s4 facă traseul drumului 
de for peste Lu Conubra, n chutat să 
verifice şi înălțimea celui mai innit 
virf al Cordelierilor, nu stabilit ca 
inaltimea virfulul Aconavagun fusese 
ceva cam ureata prin cercetarile an- 
terioare. In adevăr, amiralul Fitz-Roy 


o socoliso la 7,300 molri, iar comisiu- 
nea limitelor Chilo-Arpentiniene la 
7.120, Acom Sehrader, care a avul Ia 
indamină mai precise instrumente 
gòodezicu, o reduce Ia 6933, 

Astfel bietul munte perde un nu- 
mär de metri şi se coboară sub septe 
mii, dupăce atita timp purtase eu 
fals ert şepta kilometri de Inn fie, 

Dar, la urma uemel, parcă mici 0:953 
pa de lepădut,.., 


Balos la 25,900 m. imălțime, 
Explorarea regiunilor de sus ale at- 
musferii se fare en ajutorul unor ba- 
loane-sonde, prevāzuto eu marie, 
caro inregisirează lemperaturu, pre 
sinea, umezeala, ete. Cu ajutorul a- 
cestor baloane s'a găsit că intro SIM) — 
t2000 m, există o pătură de aèr eu 
temperatura Intre A0" 60. sub enre 
se produce ciclanii; pătura coldà e re- 
lativ linistita, Rezultatul acesta a con- 
Armat şi de balonul lansat din Stras- 
shurg În 3 August, s'a ridicat ln 
2340 m. inălțime,—cra mni mare 
inălțimo la care za ajuns pănă neumni: 


Sărbătorirea unui savent. In 
luna  Oelnmbre cunosrulul profesar 
berlinez Ami Pisker a (inul pamg- 
tea Sociolăţii ehimice din London o 
eunlerința asupra sintezei nrzunire şi 
a raporiurilur ei cu bialugia, La stire 
şitul conferinței îi s'a oferii, m apla- 
usele asistenții, medalia Faraday, Au 
vorbit profesorii Rosen! si Dewar e: 
numering lucrările profesorului berli- 
nez, Se stio că el a clasificat consti 
înția zubararilor, a reuşit si faca sin- 
teze nouă a acidului uric si a sube- 
tanţeior inrinlite, ei in timpul din ur 
mà se veupă cu studiul maleriilur el- 
buminoide. A rougit să preparo o se 
rie de substanțe unnlauge cu peplu- 
nele, subsinnlo pe care el le-a numit 
polipăpt ide. 


Acetilenul, Se ştie cit do mult 
au fost inșelute speranțele oumenilor 


ai ___ VARIETAŢI ep 


de ştiinţa, in eoin ve priveşte aplica- 
{lilo ncetilunulvi. Sa Dären eă, in up- 
ma eitorta explozii produse În insta- 
Inţiiie de acetilen, lumea va renunța 
la intrebuioțarea lui, Inlăturarea vau- 
zelo de necidenie, wni ules dunn co 
acelilonul dizulvit in nentond a fost 
introdus în industrie, a fost punctul 
de pievare al unor intinse ai varinte 
intrebulaţări a nvestei substante, Sts- 
tistiru arat vå in Franța sint acum 
A) oraşe iluminate eu avetilen yi in 
rurind numărul lor sava ridica In D00, 
Sid în sedere numărul instalaţiilor 
pe rain do terminnre, Astin acetilo- 
nul sè mai intrebuiniează la lumina- 
tul drumurilor de fer æ trumvraulor, 
Ja automobile, ta lopit metale; in a- 
dovär In Chatalier eulenleaza ln 49000 
Vemporatura produsă prin arderea a- 
cetilenului en un volum egal de oxi- 
Sen" ruptioarele es Beclzlen oxidrie 
servesc In topirea platiuei, ecarţului, 
varolui, De curind sa Ineereat să se 
arda pâmialul pentru u distruge inset- 
tele şi larvrie aduse lu suprafaţa på- 
mintului prin arat.—prin ajutorul i- 
imi plag marmal eu o fncärä du n- 
ellen, 

Inovația poate ap aducă multe folwa- 
su agricullurii, 


Linn mohair, Sa 5U» ca uvoastaă 
lină foarte npracialn «n produco în A- 
sla miră, şi se în dela o capră Ango- 
va. n carui pår v Dn şi mităsns, Se 
sovategte la 4 milioane numarul capre- 
lor, care dau nerasta lina şi care se in- 
Hinese dela Smirna pănă la frontiera 
Perniei, Se exploatează lină de neess- 
ta pentro 20 milioane în Anglia. Cili- 
va Eugleji an reasil să-și procuro cu- 
pre do neesica şi au încercat să le eul- 


tive în Africa de Sud, eu tonte et gü- 
vemnul ture luase mäsvri penlruca 
Produceren acestei lipi să rămie nuw- 
mai tu Asin mică, Dar se pare că cli 
ma din Africa da Sud ns o favorabila 
producerii unii lini aşa de fină, ca 
rea dn moiair, 


Un non naiiaepiie cu mercur. 
Ia locul sublimntului coroziv, la Gor- 
mania ss intinde întrebuininreu unui 
al produet ul mervuralui, sublanina, 
rezultind din sulfatul de morenr şi e- 
tilendiamini. întrun gram de sublie 
iaat este lol ntila mereng et te LGG 
gr. de sublamind; acaastă din urma nu 
ineheapă ulhumina şi nu irita Gielen 
ea snblimatal, doua enlitàți, care-o fue 
mai Dretiozch decit acest din urmaş 
puterea antiseptic a arestul product 
e tol aşa de mare, ca şi a sublumatulai, 


Munte de fcr, Tn Laponia mu» 
dezi, aproape de carcul polir, se află 
muntele Kiruna, airäbhäitat de o vion 
de minerai da Ger caro va da cel puțin 
“fa de milined de tone da far. Dela uu 
lor. pătura de minorul do fer sp ae- 
cunde sub påmlat, fară a i se putes du 
ile capăt.  Actualmiute muntele este 
explostat la Inmina zilei, find divizat 
in nonă terase, formid o mari uri- 
agă. Siärmürea stineilor se face eu 
dinamita. De trei ori pe zi În 9a. m, 
In mmiuză si là varele $ p. m. norul a 
zguduit da 300-400 explozii a cartu- 
salor pe dinamitá, care par tot alten 
tunuri nesazule. Loerhturii au mumil 
muntele „Port-Arthur.“ In timpul er- 
nii exlraelia su face fa lumiun else- 
Lie, Cea mai mare parte din mine» 
valul de fer esto trimes in Ventfulin 
peniru a fi tramstormat in for, 


Spicuitor 


Ke 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE 


L. Laehelier. Etude sur lo syl- 
loginme mivies de l'observation de Piat- 
ner e duns nota sur le Philèbe, Al- 
can, Paris, 

O adunare de diferite studii, publie 
tate prin revistele filusoline franceze. 
Autorul arată că foarte de multe ori 
ne sorvim de silogism, chiar atunci 
cind ni se pare ch ne putem lipsi de 
el. 

Andre Lalande. Précis raison- 
né de merala pratique. | vol. de 69 
p. Alcan 1907. Definiție precist şi sim- 
pla a principiilor punorale ale elicei, 

M., L. Troullenu, Morale pratique, 
oetures ot résumés; | vol. de Säi p. 
Puris. Aillaud, 1907. 

Culegere judleioasă si utila de lec» 
turi din moraliștii vechi şi moderni. 


Albert Keim. Hetuttiua, sa rie et 
son œuvre: Un vol, "mp F. Alean. 


Paris, 1907, 

Studiu minuțios și docnmentat a vi- 
ejii şi operii cunasculului tilozof, 

Rudolf Eucken. Begrif viner 
neuen Lebensansehanung, Un vol. 310 
p. Leipzig, Veit, 1907, 

Autorul, unul din cuzetatorii esi mai 
eminent? al Germuniei, expune u teo- 
rie a vieții bazată pe autonomia spi- 
ritului. 

Karl Vorlünder, Kant, Sohil- 
ler, Gosthe. Gesammelte Aufsätze. Un 


vul, 294 p, Verlag des Durrschen Burh- 
handlung. Leipzig, 1907, 

Studiu importunt despre iufloenja 
exercilatā de filozofia Kantian asupra 
celor doi mari poeti germani. 

Dr. Theodor Elisenhans. Frist 
ung Kani, Ein Beltrag zur Geschichte 
zur systematischen Grundlegung der 
Erkenntnistheorie. Dona vol. a 347 $ 
224 p. Giessen. Alfred Töpelman, 17, 

Operă care lraleuză despre legatura 
ai problemele esenţiale din losofiu 
velor doi cugelătari, 


ISTORIE 


viuglielmo Ferrero, Grandour 
et Dêcudence da Rome. Tome V. La Hi- 
pPubligua d'Auguste, Plon-Nourrit, 3,50. 

Al cincilea volum al insemnnlei o 
pere asupra isioriei romane, po eare 
0 publică savantul profesor italian, 

Pierro Morane. Poul ler de 

Juste, Plon-Nourrit, 
Un studiu umăonaţii asupru viaţii și 
domniei grozave a neestui țar care— 
aproape nobun--a fost o uenorotire 
pentru ţara jui. 

Jules Haize, Uns commune Dre 
tonnas pendant lo ăvolution, Cham- 
pion, 

Cercetari supra vieții polities și sm 
ciale din comuna Saint-Servan, hs tim 
pal celor zeee ani de tarborâri (1750 


Al 


Ezio M. Gray, Storia dalla scien- 
E Palermo, Sandron. 

Un mic volum care faco parte din 
colecţia Enciclopedia dell secolo XX 
E un rezumat consis şi complect al 
rezultatelor răpatate de toți cereata- 
torii, în acest domeniu de cunostinți» 

Gactano Fazzari. Bratca storia 
della matematica dai tempi antichi al 
Medio Evo. Palermo, Sandron 1907, 

Autorul se ocupa în 13 enpitole cu 
matematica la Egipleni, Bubilonani, 
Greri, Romani, Indiani și Arabi, In ul- 
timul capitol sa ocupă en istoria ma- 
temntieei în Europa in perioada dela 
see. VIL pina la XV, 


SuCIGLOGIE. STUDII SOCIALE, 


Léon Poinsard, La Production, 
le travail et lo promâma social dana 
tous las poyn aw dibut du XX- siècle. 
Alcan, Paris. 

Cu toato că oun nphrul derit pri- 
mul volum, lucrarea e foarte intero» 
sants prio rhestionile pe enre le Iim- 
brițisază și prin compentența cu vare 
aulorul lo trutenză, 

Paul Milionkov, La Criss ruste, 
sea origines, son évolution, ses Congé: 
quences. Librairie univorsolle, Paris, 

O insemnata contributie la explica- 
rea stării aciunlo din Rusia ai o pri- 
vire foarte palrunztoare in huosul 
caltidoseopie din imperiul țarilor, 


ŞTIINŢĂ 
Ch. Deperet, Les Transformations 
du Monde animal, Flammarion, 3.50. 

O critică ardenta n teoriilor paloon= 
tologice nesprijinite in de-a juns pe 
fapte, sì totodata o expunere serioasă 
a legilor puleontologiee, caro se pol 
deguja diu cercetarea ubieetivă a fap- 
telor. 

A. B. Lumarek, Discours d'or: 
verture, Laboratoire d'évolatiou des 
dres organtaćs, © fIr- 

Siot diseursurile de desebidere a 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 
amaan aa a a a na ei d 


wea 


cursurilor marelui savant. din primii 
ani al secolului al 19-lon. Intoresul 
lor e mai mult istorie, 


CRITICA. STUDII LITERARE SI 
ARTISTICE 
ee —— 


Dr. M, Eresch, La Fontaine, 
Naturaliste dans ses Fables. Belfort, 
Luxembourg, 

Autoru) arati că Lu Fontaine a tost 
singuru! dintre seriitorii seculului nl 
XVII ene a văzut palutu, și ca in 
descrierile lui e de o obicetivitate 
do naturalist, 

Adoiphe Thninsso, Anthologie 
de V Amour Asiatique. Mercure de 
Franee, 

E in adevăr o antologie a amorului 
cintat de diferiți poeţi usintici, niga- 
nistuni, cazari, lureomani, curzi, bir- 
mani, ele. 

Giovanni Gentile. Giordano 
Bruno nella storia della cultura, Pa- 
lermo. Sandron 1907. 

E o eonferinţa publicati cu mulle note 
și un apéndice, Se studiază mistiels- 
mul lui Bruno, atitudinea lui fata de 
reforma, reliziuneu lui, semnifirarea 
mnetirajului sân şi ereditatea sa mo- 
(CUP 

Manfredi Pourena, Dello Sie, 
Torino, Felli Boccea 1907, 

Titul urata subiectul cărții: obser- 
vam ra particularitate de formi că 
această opera e serisi jin forma Mt 
dialog intre trei persoane ` Albio, Ni- 
gro si Rufo, 

Anton Bettelheim, Borihold 
Auerbach, Dor Mann. Svin Work. Soin 
Nachlass. Stnllgart und Berlin, Cot- 
tasehen Buchandlung 1907. 

Este o biografie, cu mulla Ingrijire 
sevisă, care conține in penal timp și 
nula serisori de ale Ini Anerhach, 

Robert Saitsthick. Deutache 
Skoptiksr. Lichtenberg, Nietzsche. Zmr 
Psychologie des neueren Individuals 
mus. Berlin, Ernst Hofmann & Cu. 


sai VIAŢA ROMINEASCA 


O cercetare conștiinejoasă a per- 
romnlității acestor doi insomnaţi fi- 
lasa, 


LITERATURĂ. 


Abel Hermani, La Discorde. 
Lemerre, 3,50. 

Deserierea vieţii pline de orori a 
unei femilii de oameni anormali 

Maurice Montégat, Du Pain ! 
Oltendort, 3,50. 

Un roman de intinplāri de pe vre 
men răzhonelor Ini Napoleon I. 

Lanrent Tailhnde, Ponet dé- 
giaques. „Mereura de France”, 3,50, 

Un nou volum de poezii al cunos- 
«vinlui poet franrez. 

Loius Bertrand, L'Invasion, 


Fesquelhe, 350. 


Un roman din viațu muncitorilor, n 
căror mizerie şi Iraiu dezordonal e 
vedal vu multă putere, 

Puul Heyse, Gegen den Sirom, 
Pine wafiche K chichis, Stutt- 
gart und Berlin, 1. G. Cottasche Buch- 
handlung 1907. 

Cer mai nouă productie a batrinu- 
lui si marelui romanelor. Subinetul 1 
urmează nutobiografiite n gese bär- 
baţi eare mai mult sau mai puţin, nu 
făcut nanfraj ln eiatn, fara a f pier: 
duți cu desăvirsire pentru societate. 

Ernst Zaho. Lukas Hochatrassers 
Hans. Stuttgart, Deutsche Varlaga-An- 
stalt, Un nou roman nl eunoseutului 
povestitor elvețian. Titlul este numele 
eroului, un baten eu un caracter de 
Ber, ai eârui fii, eu topi, ajung râu ln 
viață din pricina lor inşaşi, 


ETNOGRAFIE. FOLKLORE. 


Lt. L. Desplingnes, Le Pluteuu 


Central Nigirien. E, Larose, 12 fr. 


Imerurea foarte curiousă: en parte 


deseriplivă, foarte de valoare; ca parte 
teoretică insa, eu totul nulă, autorul 
nuflind destul de bine pregatit, 

A. Erman, A Handbook of Fam, 
tian Religion. Constable, London, 10 
sh, 6, 

O èspupere, in linii generale, a lu 
turor sistemelor magieo-religioaso care 
s'au suprapus şi contopit în Egipl ta 
curs de J0 de secvcle, eum gi intinonța 
lor asupra lumii greco-romane. 

R. M, Burrows, The Discoveries 
of Crete, J. Murray, London, 5 sh. 

Foarte imporiunte dari de samă as 
supra descoperirilor recente de anti- 
ehitați din Creta, Mustraţii foarte reu- 
site. 

Giulio Francesebi Prowrbi e 
modi proverinali italiani. Milano, Hoe- 
pili 1907. 

O enlerjie de proverbe dese dia 
viul graiu al poporului. Autorul s'a 
Servit ai do colecţiile altora; cea los- 
eana a bat Giusti, cea vonețiană a hii 
Pasqoaligo, eea corsicană à lui Tam- 
masen, siciliană a lui Searsella, 


ARHEOLOGIE. CALATORII. 


X. ci M-me Jottrand, Ae 
Siam. Plon, Paris, 4 fr. 

Impresiuni din ewi pâtru ani eit 
soții Jotirand an locuit în Siam. Foar 
te intorosante amanunte asupra vie 
şi ubicviurilor toeuitoriinr 

Major Sykes, A irqavera la Perse 
Orientale. Hachette, 4 fr. 

Povestiri din expedițiile de eplo- 
rar wie autorului prin regiunile ori 
entala ale Pursioi. Multe observații a: 
supra obiceiurilor eurivaso ale locui. 
torilur, Deserieri pitoresti ale locuri- 
lor. 


Compilator, 


Bibliografie 


(Asupra unora din cărțile de mai jos vom reveni lu recenzii) 


Vetnviun Goga. Poezii. Bucureşti, 1907, Editura, Minerru”, Pretul 


D. C, Ninrdza-Schetanu, Acti gi inir vitoa estia 
Artâneanei. Seria | D ` m e tă 
SH We one ~ d ela Vasile Laiu piala e Ze Bueuresti, Socec, 
tealne Gogol. Tarass Rulda trad, do Gr, "Ta Bucu 
Editura „Biuroului Universal“, Ath, L Nitoaau er ară oii due 
Prof. Dr Potrini Paul. Ge trebue marganizată sa 


nitară a Le wë Bucuresti, 1007. Noua tipografie ue rh g Fara in- 


Le de ech 
Härsn, Rumänische Erzählungen. 1 B arest 
Druek Lë Verlag Gustav Albrecht, 222 pg. weg DE 
D-nn Angels D, Holban, (Uu eent celebri din antichitate Ru- 
euresti, Sfetea, 1907, un vol, de 254 pg, pretul 350, 
be Kee G. Lecea. Cancer lu Inimă. Bucuresti, Sfetan, 1907, 
p win 
Rådulestu-Motrn. Puterea aujleteaucă, Hucureati, 1 Re- 
dacția zo „Studii filosofice”, prețul 6 le i ra geg 
V. Gh. Gherashnesco. Lumas aces. Navele gi sehițe. Bue, 
reșii 1907, age „Adevărul“, Pretul 1.60, 
Paul fonesen Puntion, Păcatul, purta dramatie, Bucureşti 1907, 
Wagner pr „Eminescu“. Preţul 1.50, 
Badulenen iu, Cuvintări peniru popor. vol. L Van Fo 
1807, area Tipograllej si Librăriei Gheorghe N. Vladesen. Preţul 
Copsi. Gia ofiid, Pireri îm chestia agrară, Bucureşti, Zei. "Bet, 
de Arte Gralio Carol Gott, Para ug rm de pret. 
Constantin €. Dienlesen, Räspuns dlui O, Densusianu In eri» 
Den făcută lucrării mele „Originele limbii romine“, Bacurogti 1907. Fach 
indienție de preț, 
St. ©, Zonif, Zorile. drama istorica in doua acte şi in versuri. Bu- 
enreşti, „Minerva”, 1907. Preţul 1 leu, 
Z Colescu, Statistica agricolă a Rominiei Studiu analitie bazal 
cercetarile facuta În anji 190} si a Parten |, Exploatariln ngrienle, 
București 1907. Stabilimentnl Segel „Albert Buor“. Fară indicație de pret, 
I. ii ea 1007 din primăvară până "n toamnă, Citeyn 
note, Ch 1907. Ti fin varului „Adevärul". Preţul 30 bani, 
Pr. së? enne? Viitorul României sau Ce constată un Romin în 
tara Lari 


opune pentru propăştrea ei, lazi 1907, Tipografia „Progre- 
sul“ ns drani ioa. “Pretul 3 lei. 


Sha eare, Femeia Indăritulei, comedie in A nete trad, 
de Haralamb rP «Biblioteca pentru Toţi” Aleniay. Bucureşti, 1907. 
ger hu bani. 
Jonn C. Atanasiu. In SÉ EE, conferință, Galaţi, 1907 
Tipo-Litogralia „Moldova“, Fara ra Dro 
á Ces tesen. Incercare d LÉI el gie DS e 
coreşti, 1907 Institutul de Acte Grafice. Ben fara icaţie de "a 


1 leu, 


ER 


VIAŢA ROMINEASCA 


N. Nicolnescu ni G. Stoinescn, Călăura Stuparului, Bucureşti 
1907, Editura librăriei Sucecu & Com, Prețul 3 lei. 

Anibal Teodoresem, Ideea Socialistă şi Kari Marz, stadiu eri- 
tie, Bucureşti, 1907. Preţul 6 lei, 

G. Aslan, Educaţia prin sine însuşi, Bucureşti, 1907, proţul 30 bani, 

Grigore L, Trapen, Administrațiuneu Societăților anonima, laşi, 
1007. Tip. „Dacia“ Preţul 2 lei. 

Cesar P. Ourdă, Erd nouă Bucureşti, 1907. Preţul 75 bani. 

N. Gane, Infernul, traduceri in versuri Jagi 1907. Tipogralia Dacia, 
Preţul 3 lei 50, 

Vasile Pop, Ocna vieții. Ediţia n I-a. „Bibl. pentru Toţi“. Alca- 
lay. Bucureşti. Pretul 30 buni. 

Lascar E. Caturgi, Chestiuni Sociale, Tipografia Eminescu o bro- 
şură de i0k pg. 

fie Gbrtänesen, Fenomenele fizice yi psihice. Raportul şi valoa- 
rea lor în fața cunoglingai. Tagi, 1901. Tipografie „Dacia“ Iliescu, Grossu et 
Coie, Faâră preţ, 

tonn Petrovici, Cercetări Pilosofice, Iasi, 1907, Preţul 3 lei, 

St. O. Iosif si D, Anghel, Ivgenda Punigeilor. Puem drametie 
in 3 acte. lasi, 1907. Editura „Vieţii Romineşti”, Preţul £ lou 

Calisirat Nemiareseu, In chestia țărănească, Din neroila de la 
sate. Pistre-N., 1907. Preţul 70 bani. 

G. Raneiti, Fabule. Bucureşti; 1907. Editura 
Toli*. Pretul 90 bani Aleniay. 

Shnkespeare, Romeo gi Julieta, Trud. in versuri de Haralamb G. 
Lesen, Editura „Biblioteca pentru toți“ Alealay. Pret 1 30 bani. 

Raymusd Netzhau sp, Auf dem ëm, Fuhrien durch 
woliverlaasene Gegenden durch Dobrogea. Bukarest. Buchdruckerei Rumi- 
nischer Lloyd. fara preț. 

Cuicndarul Muncii pe 1908. Bucuresti, 1907, pretul 35 bani 

Aurei Ghincn. Precaritatea şi falimentul comunelor rurale, Bir- 
iad, Lupageu, 1907. 

Anuarul Şeoalei civile cu internat și drept de publi- 
citate a Asociatiumii pentru literatura romina şi cultura poporului român 
din Sit, publicat de dr, Vasila Bologa, Sibiu, 1907. 

Y. Alexandri, Despot Vodă Bucureşti 1807, „Coleeţiunea C Sietea”. 
Preţul 1 len. 

B. P. Hasden. Sie Cogito, Co e viata ? Ce e moartea? Coe omul? 
Bucureşti, Socec, 1907, ed. IV, prețul 2 1. 50 h. 

General S. Scheletti Norima și cugetări Militare. laşi, 1907, 
Tip. Golder, Prețul 3 lei. ` 

Călindaral dela Cinj pe anul 1908, Cluj. Pretul 20 Dier), 

Calendarul Reristel Ramnri, alcătuit de O, 5 Figa şi A 
Vulovici, Craiova. j 

Calendarul Sătenilor pe anul 1908, Bucuresti. Prețul 50 bani 

Emil Nicolau, Copiii Nminui, plesă în 3 acte Bucureşti, 1907, 

Radu P, Alun, În Proajma încasârmărei bacalaureuților, Buet 
reşti, 1907. Preţul 10 bani. 

J. G. Cioreseu, Cooperatirele sătești, 1907, Prețul 50 bani, 

D, Karr, Harpegii, Versuri, Ploeşti, 1907 

M. Sirajun, Legutura între Filozofie şi Stiintele experimontule. Bu- 
cureşii, 1907. Preţul 50 bani, 

Dr. Fenterinn Arbore, Influenţa industriilor asupra sănătăţii 
Iueritorilor. Tusi, Pretul 30 bani. 

Proverbele Rominilor, Extrase din colecțiunea dlui |. Zanne. 
Bucuresti, 1907. Preţul 2 lei, 50 bh, 

Dortorul 5. T. Mera, Lithiaza biliară şi Apele de Karlsbad. Bu- 
curegti, 07. ' 

Virgiliu Prăghiceann, Caldura monumentelor istorice din jit 
dețul Dimboviţa, Tirgoviste, 1907. 


„Bibliuteca pentru