Viata Rom. (R.), 1906, 1

E i titi ki nasem 
BIBLIOTECA CENTRALA UNIVE RSITARĂ 
| sé EMINESCU” IASI 


C XAR] 
Asch) 


X 7/8 


VIATA ROMANEASCA 


[126 


Revistă literară şi ştiinţifică 


Anti | — VoLunuL I 


IASI 
Redacţia : Str. Română 4. — Administrația; Str, Manolescu 2 


1900 


Catră Sti tepi 


Revista noastra, ca-“aticare-"alta, nu poate avea 
alt scop decit munca pe ciñpül culturii naționale. Dar, 
foarte mulți nu-şi dau samă ca noțiunea de cultură na- 
jională nu e in contrazicere cu cea de cu/lură univer- 

| sală, omenească. Mai mult: cà un popor nu-şi poate jus- 
tifica dreptul la existența distincta in smul popoarelor 
civilizate, decit daca poate contribui cu ceva la cultura 
universală, dindu-i nota specifică a geniului său, 

Istoria poporului romin— „istoria unui şir neintre- 
rupt de martiri“, a zis odata un mare martir al nea- 
mului, Eminescu— ne explica pentru ce acest popor, 
așa de bine inzestrat, n'a luat o parte mai activă la for- 
marea culturii europene, pentru ce n'a dat nota sa dis- 
tinctă in armonia de gindire şi de simţire, care consti- 
tue bunul cel mai innalt al popoarelor civilizate. H a 
trebuit să-și cheltuiasca toata energia pentru conserva: 
rea sa fizica şi nu i-a rămas acel prisos de energie, care 
se cheltuește pentru cultură. 

De o sută de ani însă, am Inceput să ne impărta- 
sim mai cu dinadinsul la civilizaţia popoarelor din Apus 
și ar fi vremea să dam ceva în schimb, sa dam lumii 
răsunetul sufletului nostru, atins de cultura apuseana. 

Putem nadajdui că a sunat ceasul? 

Dar, mai intaiu, starea de fapt, realitatea vieţii ac- 
tuale româneşti, constitue ea un punct de plecare pen- 
tru crearea unei culturi naţionale ? Caci orice progres 
pleacă de la o stare de fapt anumită, şi nu de la plăz- 

| muirile unor vizionari, 

Starea noastra nu e numai innapoiată, ceca ce ar fi 
destul de rau; ea este anormala, ceea ce e mult mai râu: 


t VIAŢA ROMANEASCA č E 


—— 


Clasele de sus stau in act, fară E ez oe 

-j in tara noastra, el singur este asă 
rul Vo E i t sufletul romădnesc. Inlre 
ozitivă Si a pastrat mai curat $ DE cati, 
clasele de sus și popor este o prapastie e gg sé 
la noi, desparte aproape două naji. Clasele a 

i i seană, de care poporul nu 
ating numa! de cultura apuseană, GE eul 

> atinge și pe care, din lipsa de „contact ci p P în 
romanesc, clasele de sus no asimilează, ceea c dee 
una cu a spune câ o caricahurizează. lapsa contact 
lui cu poporul românesc ne face ca, M loc să Get: 
bim cultura străină, să ne absoarbă ca pe no, să e a 
simileze ea pe Moi... De aici, si din neințelegerea a- 
cestui lucru, aerul dușmaânos al unora impotriva cu turii 
straine... Şi tot de aici, neindestulătoarea noastră con- 
tribuţie la cultura universala. ` | 

Şi pana nu ne vom asimila cultura europeană, 
cita vreme, adica, nu vom fi decit o anexa, caricaturi- 
zata, a acelei culturi, in loc sã- dam, şi noi, nota spe- 
cifica a sufletului nostru, nu vom justifica, înca odata, 
existenta noastră ca popor distinct, i 

O cultura „naţionala“, de un caracter specific, nu 
se va naste decit atunci, cind masele mari populare, a- 
devărat romaneşti, vor lua parte și la /ormarea şi la 
apreciarea valorilor culturale—limba literara, literatura, 
forme de viaţă, cte.—şi acest lucru nu SC va intimpla 
decit atunci cînd, prin cultură, viată politică mai largă 
sı ridicare economică, țărănimea va câpata In stat va- 
loarea socială proporțională cu valoarea sa numerică, 
economică, morală şi naţională, cind vom D un popor, 
cind toate clasele sociale vor fi ale aceluiași popor, 
cind trecerea de la virful la baza piramidei sociale se 
va face pe nesimţite. 

Atunci, luind parte la viaţa culturala tot poporul 
romanesc, adevăratul popor romanesc, vom putea avea 
o cullură națională, dind în armonia culturii europene 
rasunetul sufletului nostru. 

Cultura, viala politica şi ridicarea economică a ţa- 
ranimii, fiind mijlocul pentru a ajunge la o cultură a- 
devarat naţională și de valoare curopeană, aceasta re- 
vista, lucrind pe cimpul său propriu, va avea, în ace- 
laşi timp, toată simpatia pentru aceia, care lupta, pe 


CATRA CETITORI, 


=- 


orice cale, pentru ridicarea culturala, politica și econo- 
mica a taranimii și, accentuind asupra scopulu: — cultura 
naționala — va lupta, pe cit se poate în cadrul unei re- 
viste literare şi ştiinţifice, şi ea, pentru realizarea mij- 
loacelor cătră acest scop, 

Și, daca este nevoe sa dam idealului nostru cul- 
tural, naţional şi democratic, un nume cuprinzător,— 
numele său este: Poporanismul. 


VIATA ROMANEASCA 


Cum am tradus infernul” de Dante 


Sunt acum 25 ani, më găseam la di. V. Pogor, intro 
sâmbătă sara la una din obicinuitele întruniri literare ale socie- 
ite) Junimea. 

Adunarea era numeroasă, 

Se dădu cetire scrierilor în proză şi versuri aduse de mem- 
brii societăţei ; se discută mult asupra lor precum şi asupra altor 
chestiuni literare şi scienţifice, discuţiuni intrerupte ici-cole prin 
anecdote hazlii, apoi veni rândul ciaiului cu cozonacul tradițional, 
in faţa cărora incetară toate divergințele de păreri asupra ma- 
teriilor in discuțiune. 

După ciai dl. Pogor ne făcu surprinderea să ne pue sub 
ochi o carte mare in folio ce-i venise de curând din Paris, foarte 
luxos editată şi care conținea /nfermul lui Dante ilustrat de 
Gustave Dore, 

Dacă celebritatea lui Dante a răzbătut prin atâtea veacuri 
pănă la noi unde acum toată lumea fi cunoaşte numele, deşi 
ei mai mulţi nu l'au citit, sunt nevoit să spun despre mai pu- 
tin celebrul Gustave Dore, că pe vremea aceia era cel mai cu 
reputaţie desemnator şi ilustrator de cărţi din Franţa. —Artist 
neintrecut În această specialitate, inzestrat cu o imaginaţie vie 
şi încălzită, se înțelege, şi de farmecul poeziei lui Dante, el a 
reprodus scene din Infern cu o măestrie în adevăr uimitoare, 

Lacom ne-am aruncat asupra acestei cărți şi răsfoind-o 
ne-am oprit mai mult la gravura, care reprezenta poarta Infer- 
nului unde ajunsese Dante condus de Virgil şi de-asupra căreia 
era vestita inscripţie din fruntea cântului al II-lea: 


«Per me si va nella citta dolente, 
«Per me si va nell'eterno dolore, 
«Per me si va tra la perduta gente, 


N. GANE.—CUM AM TRADUS „INFERNUL» DE DANTE EU 


¿Giustizia mosse il mio alto fattore: 
«Fecemi la divina potestate, 
«La somma sapienza e il primo amore, 


«Dinanzi a me non fur cosse Create, 
«Se non eterne, ed io eterno duro ; 
«Lasciate ogni speranza, voi che entrate,» 


D). Pogor văzându-ne aşa de absorbiți, ne zise ` ei, care 
din voi, burghejilor!) se simte vrednic să traducă în româneşte 
această faimoasă inscripţie? 

— En. răspunse Stefan Vârgolici, un junimist meşter în 
alcătuirea versurilor şi căruia iT dădusem porecla de /o-Sparu 
după numele unui stoler, pentru că lui se trimeteau spre cioplir e 
şi geluire poeziiile care cu oare care meremet s'ar fi putut 
publica. 

— Eü, răspunse Samson Bodnărescu cel cu clar-obscu- 
rele aforisme, mai mult obscure decât clare, şi care pricinuiau 
junimiştilor multă bătae de cap ca să le poată da de capăt.— 

—Ea, răspunse Miron Pompiliu, alt tinăr poet din Juni- 
mea, de asemenea expert în materie de versificare, 

— Bravo! Strigă d]. Pogor, vra să zică avem trei concu- 
renţi.—Să ştiţi că acela care va face o mai bună traducere va 
avea sâmbăta viitoare o mai mare Porte de cozonac la ciai, 

En am tăcut, dar mărturisesc că am simţit in mine un 
sarpe care mă indemna in taină de a incerca traducerea, şi 
doamne, când un astfel de ispititor ţi se furişează în minte, 
nici cu cleştele nu-l mai poţi scoate.—M'am intors acasă foarte 
preocupat şi noaptea am petrecut-o neliniștit,- “Necontenit aveam 
dinaintea ochilor groaznica inscripție scrisă cu litere de foc pe 
poarta iadului ; necontenit par’ că auziam din dărăptul fatalei 
porți plânsetele şi vaetele turmei osindite la chinuri eterne; iar 
a doua zi când m'am deşteptat m'am și pus pe lucru, 

Se inţelege că n'a fost muncă uşoară de a reda în limba 
noastră sentenţioasele cuvinte ale lui Dante,--Am rupt multe 
file de hărtie, mi-am şters de pe frunte multe şiruri de sudori, 
pănă când insfârşit m'am oprit la următorul text care de sigur 
nu atinge frumuseţa energică a originalului. 


1) Acesta era de obicei modul cu cure dânsul apostrofa membrii 
Junimei. 


e? 


UI i VIAŢA ROMANEASCA 


«Prin mine se ajunge În jalmica cetate, 
«Prin mine se ajunge la chinuri necurmale, 
«Prin mine se ajunge la osindita ginte. 


«Justiţia migcat-a pe 'naltu-mi ziditor: 
«La viaţă sunt adusă de cei întăiu amor, 
„De-atot puternicia şi de suprema minte, 


„Nimica Inainte-mi n'a fost de cât vecie, 
«Si viaţa mea eternă menită « să fie; 
«Lasaţi ori ce speranţă, voi care 'ntraţi aice !» 


Insfârșit fâcuem fi eu ceva. In viitoarea sâmbătă m'am 
prezentat la Junimea cu hârtiuța In buzunar, foarte mişcat ȘI 
foarte curios să aflu ce sū făcut ceitalţi.— Când colo ce să vâd> 
Stefan Vargolici şi Samson Bodnărescu străluceau prin absenţa 
lor, iar Miron Pompiliu, la Intrebarea d-lui Pogor, a dat din 
umere zicând că a luat drept glumă angajamentul lor din såm- 


bâta trecută, 


Prin urmare concurs n'a mat putut D din lipsă de cencu- 
rent şi fiind că lucrarea mea scrisă a fost neaparat găsită mai 
bună de cât cele trei nescrise, am obținut ca premiu partea de 


cozonac făgăduită. 


Sunt mulți tineri, vântură-lume, care când pleacă intr'o 


calitorie de petrecere, habar n'au unde se vor apri.—Asa mi 
s'a intamplat și mie fără a fi tocmai un vântură lume.—Dintr'o 
glumă m'am pomenit încurcat intr'o intreprindere serioasă, câci 
rare ori stie omul, în mult ispitita-i viaţă, alergătoare dupa nà- 
luci, unde-o sajungi capătul firului ce inlințue faptele sale.— 
Cate lucrări am intreprins el In lunga mea carieră literară, 
toate le-am inceput cu gând de a le isprăvi, şi totuși unele au 
rămas neisprăvite. — Singură această inscripție de pe poarta 
infernului lui Dante am început-o cu gând dea më opri la ca, și 
totuși nu m'am oprit, 

Nu m'am oprit fiind că, trebue să-mi mărturisesc păcatul, 
eram stăpânit de dorul secret de a vedea eşită la lumina tipa- 
rului această traducere făcută de mine pentru Întâia oară în 
versuri remâneati. 

Care scriitor n'a simţit acelaşi dor mai ales la primele lui 
incercări literare? 


Nu ar fi avut insă nici un rost să o publice esa răzleață 


NS, GANSE—GUM AM TRADUS „INFERNUL" DE DANTE. 1) 


fără cântul în capul căruea ea figurează.— Ambiţia deci, această 
patimă si bună şi rea, care te duce de multe ori unde nu ţi-e 
voes, m'a impins să traduc și cântul al Ill-ea întreg; dar după ce 
fam isprăvit, nu Dri muncă şi greutate, am băgat de seamă 
că nu era nimerit să-l public inainte de celelalte două de la in- 
ceput cu care e în legătură. 

M'am Intors deci indărăpt și am tradus şi pe acele două 
și asa, mě rog. încet, Incet, mereb căzând din puț în lac, mereù 
atras, mereti amăgit de frumuseţa poemului, am ajuns de am publi- 
cat în cursul anului 1882 sapte cânturi.... apoi, am aruncat con- 
deiul şi nam mai pus mâna pe traducere pănă in anul 1995, 
adecă timp de 23 ani. 

Pentru ce am pârâsit atâta amar de vreme, aproape o ju- 
mâtate de viaţă de om, această lucrare incepută, nu pot bine 
sa-mi dau samă, căci de altfel am avut destule incurajări din 
partea colegilor mei din Junimea, precum şi din partea altor 
persoane cu autoritate al căror cuvânt trebuea să tragă greu 
în cumpăna hotăririlor mele. 

Asa intr'una din zile di, Dimitrie A, Sturdza, fostul prim 
ministru şi actualul șef ai partidului naţional-lberal, mi-a zis că 
prin începerea traducerei lui Dante, am subscris o poliţă la a- 
dresa publicului român, Și că prin urmare trebue să fac onoare 
iscăliturei mele, 

Vai, cât pe ce era si mi se protesteze iscălitura, căci in 
23 de ani polița ajunsese de mult la scadență. Apoi În 1903 
luna April s'a ţinut la Roma un congres de literatură a limbe- 
lor latine sub pregedința contelui Angelo de Gubernatis cu 
care ocazie a fost citat numele meu ca traducător al lui Dante. 

De sigur, dacă contele de Gubernatis ar fi știut că de la 1882 
si pănă la 1903, data congresului, nu tradusesem un vers mai 
mult, nu mi-ar ti făcut această onoare, căci numai cele sapte 
cânturi de la inceput nu erau, la dreptul vorbind, un titlu sufi- 
cient pentru a merita o așa măgulitoare menţiune Într'un con- 
gres la Roma. 

Când insă în 1905 roata politică a aruncat in opoziţie rar: 
tidul naţional-liberal din care fac parte, atunci dispunând de 
mai mult timp, voacea tainică a constiinţei neimpăcate, a da- 
toriei neimplinite, a politei scadenţate şi neachitate s'a deștep- 
tat puternic în mine Şi mi-a zis: „trebue să asculţi de cuvintul 
„d-lui Sturdza, trebue să meriți laudele ce ţi-a dat contele de Gu- 
„bernatis in capitala Italiei, trebue să nu laşi perdută munca 


1 VIAȚA ROMANEASCA 


` eg 


unui an intreg Ir Pe langă aceste apoi figura rigidă a lui Dante 
în bronz, care stă de multă vreme pe biuroul meu de lucru, 
par'că mă mustra in fie-care zi, pentru uitarea la care il con- 
demnasem, și atunci în ziva de 25 Martie 1905 îm! ascuţii din 
nod condeiul şi reincepui traducerea, de astă dată cu hotărirea 
nestrâmutată de a isprăvi Infernul cu ori ce pret. E 

Dacă însă mi-a trebuit un an pentru 7 cânturi, câți ani imi 
trebuean oare pentru alte 27 de cânturi ce mai rămăsese de 
tradus, căci în total sunt 34 cu aproape 5,000 de versuri ?— 
lată o întrebare la care nici nu îndrăzneam să me gândesc. 
Şi astfel! deşi aveam 23 de ani mai mulţi în spinare de cât la 
1882, deşi a traduce pe Homerul italian in versuri terțet cu 
tertet, vers cu vers nuc o jucărie, ţinând samă de limba lui 
abruptă, lapidară, biblică aşi putea zice, precum şi de dificul- 
tie ritmului şi ale rimei în limba noastră, totusi, odată ce 
m'am apucat cu mâna de sabia goală, m'am ținut mereu de 
dansa, deşi imi sângerau palmele și in timpul lucrului ajunse- 
sem a nu mai dori altă ceva decât ca Dumnezeu să-mi dee vi- 
aţă să pot duce lucrarea la bun sfârşit. 

A fost In veacul al XVI un francez Grangier, care după 
ce a isprăvit de tradus pe Dante a lăcut următoarea mărturi- 
sire: Ceux qui entreprendront après moi la même besogne, pour- 
ront temoigner que cela ne saurai se faire sans beaucoup de 
peine et de travail et sans se mordre les ongles plus dune fois. 

É Și cu toate aceste, după ce mi-am ros şi eu unghiile de 
mai multe ori, 2 vroit Dumnezeu să sfârşesc Infernul în ziua 
de ra Septemvrie 1905, adecă tocmai in cinci luni și jumătate. 
Cu alte cuvinte in aceste cinci luni şi jumătate am dat gata la 
vrăsta de 67 ani restul de 27 de cânturi, o lucrare de patru 
éi si eeh ee A SOON. oaia de mine în două-spre-zece 

D 3 ant mal tânăr, 

Când am declarat familiei mele că am terminat traducerea, 
Angel pron be, Alea area a 
terțete, câte cinci și şase oare Sc Ge gege d nesiarytele 
fost sărbătorită isprava mea in tachina Et a aia 
da vit m menarik aeli ie e inarea ma: multor pahare 
beta? poet și în sănătatea indărăpnicului 

| In timpul lucrului un fel de triguri më cuprinsese; avea 
simțimintul că par’ că më urcam pe-un munte inalt, bit 
neaccesibil, insă prin energia voinţei, prin încordarea continuă 


X GANE —CUM AM TRADUS „INFERNUL+ DE DANTE, 13 


a nervilor, më urcam mai sus, tot mai sus in sudoarea frunței, 
și la fiecare popas, la fiecare cânt isprăvit mi se deschideau 
nouă perspective, nouă frumuseți, care më fermecau, îmi sus- 
tineaŭ curajul, îmi Improspătaŭ puterile, pănă ce însfărşit spre 
marea mea bucurie sufletească am pus piciorul pe culmea mun- 
telui şi am mântuit Infernul, cea mai de câpetenie parte din 
trilogia nemuritorului poet. 

Cine ştie dacă aceasta nu va fi ultima mea lucrare, ultima 
floare resărită In ogorul de muncă a bătrineţelor mele, zic 
floare, nu din punctul de vedere al valoarei traducerei, ci pen- 
tru că, bună-rea, această traducere mi-a procurat totuşi piăceri 
estetice precum nu simțisem nici odată în cursul indeletnicirilor 
mele literare.— Aceste câte-va luni rupte din viaţa mea, cât am 
stat in atingere necurmată cu sufletul, cu inima, cu mintea ce- 
lui mai mare rapsod al Italiei, cât m'am incalzit la flacăra dulce 
a poeziei iui, cât am împărtăşit emoţiunile lui in fantastica că- 
latorie făcută 'mpreună cu el în imperiul întunericului, emoţiuni 
pe care am cercat să le redau cu instrumentul imperfect al ta- 
lentului met în limba noastră soră, am fost, pot zice, un om 
fericit, căci în timpul lucrului më scuturasem, ca arborele de 
omidă, de toate grijile vieţei, uitasem tot ce era strein de lu- 
crul med, më uitasem pe mine Însumi, 

Sunt departe de a avea pretenţia că am făcut o lucrare 
fară neajunsuri, fără greşeli. Traduitore traditore, a traduce 
este a träda, zice ltalianul, Prin urmare nici odată o traducere 
cât de bună nu se poate urca la înălțimea originalului. —E in- 
tocmai ca şi când prin o trompetă ai vroi să redai o arie càn- 
tată din vioară,—Sunt expresiuni, fineţe, nuanţe propnii unei 
limbi și fără echivalent în alte limbi, aşa incât traducătorul, 
pentru a le esprima, e nevoit să facă perifraze, seca ce de- 
sigur le slăbeşte efectul, — Aceste dificultăţi mai cu samă se în- 
talnese in Dante, pentru că dânsul, odată cu poemul, a creat 
si limba italiană, Inchegând astfel o operă care poartă pecetea 
vriginalitaței celel mai puternice.—În adevăr toţi numeroșii lui 
traducători de toate neamurile aŭ intimpinat, după propria lor 
marturisire, greutăţi enorme față de stilul lui concis și totuşi plin 
de imagini poetice, de cugetări abstracte, de idei filosofice, şi in- 
suilețit de intreaga gamă a palimelor umane. — Toate aceste 
comori ale minţei și ale inimei lui sunt turnate ca bronzul topit 
in nişte versuri care par” că-s câzute din cer, nu eşite dintr'un 
creer omenesc, aşa resuni ele de frumos, une ori limpezi ca o 


1 VIAŢA ROMANEASCA 


poveste homerică, alte ori inviforate, apocaliptice ca trompeta 
chiemărei a doua, făcându-te să întrezăreşti o lume ce sparie 
inchipuirea. i 

Caci ei a exprimat gândiri dumnezeesti intr'o limba ome- 
nească, și a avut pe lângă alte strălucite daruri Şi intuiţiuni 
profetice, întrevăzând legile gravitaţiunei înainte de Newton, 
presimţind existența unui continent dincolo de mările apusului 
inainte de Cristof Columb şi visând unitatea Italici înainte de 
Victor Emanuel gi Cavur. 

Acesta este modelul grandios ce mi-am Propus să-l im- 
brac in haina românească.—Dacă voi fi izbutit a lui va fi meri- 
tul, căci mereli m'am simţit imboldit şi inspirat de lrumuseţa lui; 
dacă nu, totuşi nu mă voiŭ căi de munca depusă, pentru că in 
ori ce altă direcţie aşi fi intrebuințat activitatea mea, tot mai 
profitabil a fost pentru propria mea mulțumire sufletească să 
staŭ de vorbă cu Dante decât cu ori cine altul, 

N, GANE 


Datorii Vechi... 


Noroc. Spur vorba asta, şi crezi c'al dezlegat numa! decit 
talna alitor izbinzi neințelese, secretul alitor averi grâmădite în 
miinile ptostilor, şi cite surcese nemeritate, și cite triumfuri 
nedrepte, de cari-l plină lumea... Tu vezi doar spuma asli 
de mulțumiri, ridicată la suprafața une! vieți, şi nu ştii cite vin- 
turt aw bătut și cite valuri s'au frămintat, pentru ca so siringă 
şi s'o aducă acolo, şi ce uşoară suflare poate s'o risipească 
iarăși. 

CU nu s'au mirat de norocul lui Merizescu, și d n'au 
vient la averea lu !—Un avocat, tāra nici o insuşire ma! deo- 
sehita, sosit acum zece ani dintr'un orăşel de provincie, se sta- 
bileşte 'n Bucureşti, —la început nu- stie nimeni, şi nimeni nu-l 
bagă în seamă. Venia la Tribunal, pleda in cite-un protes ne- 
insemnat, —nu s'auzia nimic de el. 

Peste dot ant o casă mare, frumoasă, împodobia Bulevar- 
dul Coltel. A cui e casa asta ?—A unuia Merişeseu, 

In fie-care seară iși face primblarea la şosea, întrun echipaj 
elegant, un domn spileuit, pe care nimeni nu-l saluta incă; sfo- 
răilul cailor, zornelul cadențat al lanțurilor de la opritori, te 
fac să 'ntore! capul și să te at, Cine-o fi fantele ásta de tre- 
fa ? — Un avocat Merizescu, 

E un proces mare la Curte, Dol frați se vearlă pe-o a 
vere de opt milioane. Dr să vorbeasca somităţile baroului, 
Lumea sp 'mbulzeşta să strâbată 'n sală. Cine-i domnul care 
trecu aşa grav și solemn c'un teaue de cărți la supsuoară? 
Astay avocalul Merişescu, 

Peste alți dot ani sa insurat cu fata unul Ministru şi, 0- 
reste, s'a ales depula!, za cumpărat o moşia mare pe-aproape 
de Bucures, apol alta în judetul Dimboviţa, unde-a dat de niste 


Du VIAŢA ROMA NEASCA 


izvoare de pelrol, cari, dintr'un sall, Faa pus în rindul celor mai 
bogați oumeni din Capitala. Acum să fi vazul saluturi, ŞI toate 
astea räpede, cum al bale din palme— curat ca prin basme. Si 
nu sā zici c'avea vr'o inteligența extra-ordinară, saû cine slie ee 
das de a vorbi, ot un spirit juridic mal de seamă, ori vi'o cultură 
mal îintinza. Nu, — Axen inse ceva mal prețios. Avea din toate 
cite nilel. Și eu micile lui calităţi, cari nu puteai supara pe 
nimeni și niet pe el nul impovărad, călătoria sprinten, se stre- 
cura usor prin vâmile vieții, Cu acea bunătate prefăcută, cu 
acea viclenie potolitā, care s'ar putea numi instinctul de con- 
servare al medioeritaților, ştiiu să se faca plăcul tuturora, și 
necesar oamenilor de cari-nvea nevoe. Era sănătos, muncitor, 
«u socoleală la vorbă, şi nu se urăbia. Cunoscând inteleapta 
zicâloare a neamţului, cum câ norocul n'are coadă, ci puma! 
in frunte o viţă de Dir, el nu se ostenia s'alerge după noroc, 
cil aștepta, Uu alinea calea şi, cind era la dică, stila de unde 
să | apuce, ca să nu-l mal scape. In mers, in îmbrâcâminte, 
in loata infațişarea lui, nu gâsial nimic care să bată la ochi. 
Doar in căutâtură, si asta nu totdeauna, et numa! cind Il fixal 
ma! mult, avea ceva neholărit, Impràstieat, un amestec de frică 
si de vicleșug, șalunci incepea să su uite crucis, Și era foarte 
ciudată privirea usta,—at fi jurat câ-l a allul om, cãel nu se jpo- 
trivia de loc cu fața lui, pururea linistita şi imobilă ca o mască, 

Cu ce drag îşi masura acum lungimea drumului strâbalul.. 
De unde plecase, și unde-a ajuns! Uneori parcă nu-l venin să 
se "nereadă. El, un băiat de cirelmar, feciorul lut Ghiţă Meri- 
solu din Boroaia, să lie "mn rind cu cel mal mari oament al (ării, 
să lrăiasc'o vieala cum neam de neamul lui n'a visal, —isi facea 
parcă o mindrie din însăși umilința acester obirşii, pe care ni- 
ment nu i-o sin, pe care nimeni mu trebuia să i-o lie: si gin- 
dul lui, triumfator, aduna, ca ‘ni'o singură operă desăvirșită, 
toale bunurile, toate fericirile, pe cari soarta i le hârăzise, cu 
ptn dărnicie: moşii, palat, echipaje, servitori, cârora părinții 
lut liar D sârulat mina, iar în mijlocul acestui fast, în mijlocul 
uveztei bogății ameliloare, nevasta lui, una din cele mat fru- 
moase și mal cochete lamei din Bucureşti, strălucia ca o zinā 
lin O-mie-si-una de nopţi, Luxul et, beţia ei de gāteli, de 
juvaerurt, de baluri, de spectacule, era toatā vanilalea lui, şi 
singura lui slăbiciune. 

Acum sp vredea ajuns la capătul biruințel. Se simţia mare, 
puternic, deplin fericit, stâpin pe fericirea lul. 


em 


A. VLAHUȚA.— DATORII VECHI 17 


Şi eată că 'ntr'o dimineață de toamnă, pe cind sta visă- 
tor, cu ochii pironiți pe-o informaţie de gazetă, care 'ntr'o de 
mult așteptala remaniere ministerială amesteca și numele lul, 
pe cind il ureaa și-l legānaŭ, aşa de dulce, ginduri de mărire, 
vine feciorul şi-l spune câ e un țăran afară, care-așteaptă de 
eran ceas. Merişesru nu mal pleda procese mici. Intai nu voia 
sa-l primească, apol se răzgindi şi zise plictisit : «Spune: să vie». 
Un om imalt, slab, cărunt, cu fața prelungă, îşi plecă boiul 
intr'o închinare stingace, luşi, pentru a-și drege glasul, şi rosti 
incet : 

— Ea sint Toader Lungu. 

Merişescu lresări, ca deşteptat din somn. Fulgerindu-l cu 
privirea, il intrebă răstit ` 

— Şi ce vrel? 

Taranul sta drept şi dirz. 

— Nu mă mal cunoașteţi ? 

— Nu. 

— Eu vă cunose pe Dumneavoastră. Va cunose de mult... 

— Bing, bine, lasă asta, ṣi spune, ce rei? 

— Apol, eaca ce-l pricina... 

Un moment se opri, își mal invirti căciula in miini, se 
uită la ea, apoi la Merizescu. 

— Vedeţi că dacă eat aduce aminte... ar Ba pentru mine 
mal uşor, pe cind aşa--va s'o an de la inceput... 

Merizescu era palid, ca 'n fața unul spectru. Gindurile i se 
invălmâșiaa, schimbindu-se de la o clipă la alta. 

Şi aiurit, cătind eme, ingălmă cun glas stins, aproape 
ruzălor : 

— At erun proces 2 Spune odală, omule, ce vre! de la 
mine ? 

— Da, am un proces, Am de luat nişte bani de la un boer 
mare. Și să vedeţi cum. Eú am lost tâlhur în vremea mea. Am 
furat cal, am prădat case, și omor am făcul—opt ani am täl- 
härit in tovărăsie cu... Oprea, şi toli banit noștri i-am ineredin- 
Lal unul trate-al lui Oprea, om cu carte st cu nume cinstit in 
tirgul lul, unde era atunci, Pe nol, in cele din urmă, ne-a prins. 
Am tost judecati, osindiți, inchisi. Şi cilă cazn'am râbdat, nu- 
mat pielea mea ştie, dar de bani n'am spus nimărul nimic. To- 
varāsul meu, care era osindit pe vieaiä, a murit in ocnă, Dum- 
nezeă sa-l ierte.. Sint patru ant de cind i-am inchis ochit, Eù 
mi-am eut pedeapsa până la stirşit, c'am avut osindă mal mică, 

2 


i8 VIAȚA ROMANEASCA 
și zile mat multe. In vremea asta, fratele răposatului, cu Dani! 
noștri, a cumpărat moșii, s'a întins, i-a mers bine, bine de tot... 

Toader prindea inimă, Cu fiecare vorbă trăgea la ținta. 
Treptat intra în el toată liniştea, toată puterea, pe care-o pier: 
dea Merisescu. II ţintui c'o privire de haldue și 'nerucișindu-și 
bratele pe piept, pureă mal crescu de-o palmă. ` ` 

` Acu, eo,—se chiamă vorba—mi-am implinit anii de o- 
vinda... Şi eata cum venit... să-mi iau partea mea... 

— De la cine? 

— Por, vă spusel. De la fratele rāposalulul.., 

— Şi cu ce dovedesti ? 

— Cum adecă ? Sa am înscris de la el? 

—— In sfârşit... o dovadă... 

— Er, da. Riet vorba că am. 

— So vedem. 

Taranul clatina capul, in semn de mustrare, şi ofla din 
adine. 

— Doamne, Coane Dumitrache, da asta-l aproape de min- 
tea omului, cà n'am pornit eñ aşa, după cal morţi să le ian 
potcoavele. Că doar ani sint aceia cit am stat inchis, si'n alita 
amar de vreme cu ce mi-am bätut eu capul ? Ce aită grija am 
avut de cit banii nostri, banii aceia, pentru cari si sufletul mi 
Pam incâreat de păcate, și miinile astea mi le-am minjil de 
singe, și ruşine-am tras, ṣi bâtă! am indurat, si muncă sil- 
nică la ocnă.. Zece ani am cioplit la sare. De eite or, a a 
cite feluri n'am văzul eu inlilnirea asta cu Dumneala! Şliami 
eü bine cal să-mi! cel o dovadă, eā doar prin judecaţi am fost, 
şi vremea și nevoile mag invâțat alita lucru, co slovă pusă 
pe hirtie face ma! mult de cit un car de vorbe spuse din gura. 
Şi slova aceea firește Ca am, că alltel nu veniam eu aşa... Pa- 
tru ant am purtat, cusulă "pn căplușala batpet mele de oenaș, 
scrisoarea pe care mi-a dat-o la mină Oprea, cind a văzul câ i 
ep apropie ceasul, 

Avocatul intelese că are de-a face cun om lare, foarte vi- 
clean, și foarte primejdios. Toată grija lui era acum să pue mina 
pe scrisoare, și 'n urmă să vadă ce va mal fi de Deut, Intră 
iti locmealā cu el. Toader cerea trey mil de poli grämadā. Meri- 
sescu vroia să mal rupă ceva, dar |âranul pricepuse ca-l are "un 
palma, şi-l pârea râu că n'a cerut mal mult. În sfirsit câzură 
la 'avoiala, SII dea acum o mie de poli, și pentru rest— două 
poliți. Omul de legt se gindia mal departe. Serisoarea ca seri- 


A. VLAHUŢA.— DATORII VECHI 19 


soarea,—dar cum să-l cumpere tâcerea, tăcerea aceea pe care 
numat moartea o pecetlueste... Ş'acum H vorbia dulce, ca unui 
vechii prieten. Il intreba : unde are să se ducă ? Ce-are să facă? 
Il sfătui să meargă cu el la moşie, aproape de Bucureşti, să se 
aseze acolo, să-și aibă pâmintul lui, gospodăria lui, să-și închee 
si el vieața, ca un om detreabă, intre oameni delreaba. 

Deschise casa de fier, 1 numără banii, în teancuri de cite 
o mie, şi-i tâcu cele doua pol, Toader se apropie de biuroa, 
tu ochit lacomi la grămezile de hirtii, se seotoci 'n sin, scoase-o 
cirpă murdară, o desfăcu incel, şi c'o mină adună hirtiile, cu 
cealaltă-l intinse scrisoarea. Merişeseu o cili, simţindu-st tața 
batuta ca de jaralec, şo apăsare grea pe inimā,—căc! cra o 
mustrare, și crudă şi dreaptă, pe care io een frate-sân de 
dincolo de mormint z... «Tu at luat şi partea mea de la părinți, 
și roadele ticãlosiet și plerzării mele, Eu n'am luat de cit ru- 
sinea, păcatele şi osinda cea mal grozavă, la care pe tine nu 
le-am facut părtaş...» Apol urmaŭ sumele de bani, de cari-l 
aducea aminte cum sin ce împrejurări i le-a dat, şi-l ruga să 
nu mal ție banit aceștia cu pâcal, ri să-l dea lui Toader, care-a 
suterit impreună cu el, şi care i-a lost mal bun şi mal credin- 
cioa de cit un frate... 


Din ziua aceea Merisescu n'a mal avut liniște, Meren se 
ducea la țară să vadă pe Toader. Une-or! se'ntorcea de la ju- 
mălatea drumului, se'mchidea în biuroa, şi sta singur ceasuri 
intregi. Nu mal pleda, nu mal eşia 'n lume, nu groia să mal 
vadă pe nimeni. Nevastă-sa, ingrijatā, umbla binişor pe lingă 
el, it vorbea cu lriea, —unde-l vedea așa abatut, îşi inchipuia 
cå poale-a allat ceva de ea, poale-a urmărit:o, poate... 

Si intro zi, ne mal putindu-se stăpini, îl intreba des- 
perală ` 

— Ce al, omule? Pentru Dumnezeu, fâ-ma să 'nleleg 
ce e? Tia spus cine-va ceva? AI primit vr'o scrisoare ? 

— O serisoare 7... Ce scrisoare ?... 


Şi nenorocitul rămase palid, cu ochii holbaţi, cu fața Iim- 
mârmurită intro expresie de groază, pe care privirea aceea in- 
erucişată o făcea şi mai Infiorâtoare. Nevastā-sa scoase un tipat 
și fugi. O clipă, vâzuse moartea. 

A doua zi gazelele anunțaa, cu litere groase la ultime 
stiri, că marele proprietar şi cunoscutul avocat si om politic 


2 „VIAȚA ROMANEASCA ` 


D. Merizescu, făcind o vinătoare la moșia sa de lingă Bucureşti, 
din greşeală a impuşeat pe unul din oamenii säi, Toader Lungu, 
și — zdrobit de această nenorocire —cum a ajuns acasă, şi-a tras 
un glont de revolver in cap. Moartea i-a fost instantanee. Toate 
ziarele deplingean pierderea acestul bărbat eminent, şi fâgăduiau 
amânunte la ediția de seară. 


AL. VILAHUŢA 


r 


Foloasele studiului Biologiei ` 


Se zice ch regii şi împărații diferitelor popoare #u luptat 
și luptă pentru mărirea lor şi a neamului lor. 

Cit entuziasm, cità exaltare pentru popoarele învingătoare! 
Cit plins, cîtă suferință pentru popoarele invinsa ! 

Fiecare piatră scumpă din sceptrul şi coroana unul rege 
invingător e o rană dureroasă în sufetul poporului vecin, inge- 
nunchiat.—O ast-tel de glorie, ca o parte din omenire dobindeşte 
în dauna celeilalte Pä, nu poate fi de cit o nenorocire pen- 
tru ea, 

Paralel cu această activitate brutală, mergea o alta, ade- 
vărat demna de menirea omului pe pămint — activitatea intectuulă. 

In adevăr, în mijlocul acelor frâmintări răsboinice, conduse 
de capete ameţite de glorii singeroase, existat În diferitele un- 
ghiuri ale pămintului, capete ginditoare, suflete mari, care luptat 
nu pentru a îngenunchia pe vecinii lor, dar pentru a asigura o 
fericire și o glorie neperitoare intregei omeniri. —Aceştia sunt a- 
devârații rez! al omenirei. Cimpul de luptă ul acestora e mult, 
mai vast, ținta mult maí îndepărtată şi mai măreață, dușmanul 
mult mai greii de învins; căci nimic nu e mai omoritor de cit 
atacurile, cite odată nemiloase, ale naturei; dovadă siguranța în 
care trăește omul de azi,—bine înțeles Intro țară civilizati, — în 
raport cu siguranța omului primitiv. 

E de netăgăduit că această siguranță nu se datorește acti- 
vlt răsboinice a omenirei, ci activităţii sale intelectuale, 

O victorie a unul general ca Alexandru cel Mare, Carol cei 
Mare saù Napoleon Län, ori cit de măreață ar fi ea prin cruzi- 
men el, nu nici a mia parte un adevăr dat la lumină 
de un Aristot, de un Descartes, de ua Newton, de un Goethe, 
de un Darwin, de un Pasteur. 

Arma celor dintii e sabia, forţa brutală, pe cind a aces- 
tora din urmă e adevărul şi dreptatea, armele de căpitenie ale 
adevăratului om. 


4) Articolul acesta trebue considerat ca o simplă vulgarizare a ri- 
larva chestii generale de Biologie. uý 


SS VIATA ROMANEASCA 


Meritul unei fapte nu se măsoară după gradul de exaltars 
ce o produce, ci după foloasele reale, în sengul cel mal larg, ce 
poate aduce omenire). 

Vedeţi, ce a rimas din toată aceu gloria rasboinică a pu 
ponrelor antice, a popoarelor din evul mediu şi ce va räminer 
iaräsīi din gloria räsboaslor moderne ? De sigur un plins de jale 
şi cite-va ode barbare, 

Dach avem un cult pentru antica Atenă şi Romă, apol da 
sigur nu e acela al cruzimelor lor războinice, ci acela al produc. 
tiunilor lor literare şi artistice. Secolul lui Pericle, numit şi se 
colul de aur al Greciei, e acela care a dat maximul de activi- 
tate intelectuală. 

Am expus aceste cite-vă eonsiilerații generale pentru a sta- 
bili nrmâătorul fapt: Activitatea omenirei, din timpurile cele mai 
indepărtate şi până azi, Sar putea impărţi In donn mari categorii: 

|) In o activitate brutală, manitestată sub formă de mä 
zelt crincend intre triburi, popoare şi în curind poate şi intre 
rase, numal dacă lupta pe teren economie, lupta de clasă, — 
nu o va abate din dramul ei, şi 2) în o activitate intelectuală, 
manifestată sub formă de creaţiuni artistice, literare și ştiinţifice, 


Dacă am considera mersul activităţii intelectuale n omeni- 
rel din timpurile cele mul îndepărtate şi Dënn azi, am vedea că 
al s'a facut pe două cAi aproape diferite: 1) pe calea speculații- 
lor pur filosofice şi 2) pe o cale mat mult sau mai puţin ştiințitică, 

„ Speculaţiile pur filosofice ninu dat teorii şi usa numite doc- 
trine din care mare parte au murit cu autorii lor; şi dach uzi 
ni mai aducem aminte din cind în cind de ele, e numal plăce- 
rea ce simţim de a mal sta de vorbă cu autorii lor, incontesta- 
bil superiori ca artişti, întocmai cum am citi strotele unul mara 
poet. A ne aştepta |n ceva mal mult de la ele, de multe ori o 
inutil, Adevărurile despre lumea ce ne înconjoară nu se ghicesc 
cu ochii inchiși, ci se caută, se pun la probă şi apol se dau la 
lumină. Admiţind chiar că un geniu mare ar putea ghici o sumă 
ile adevăruri, considerate ca nestrămutute pe vremea lui, totu 
să fim siguri că o bună parte din ele var fl constatate in urmă, 
chiu de un modest observator, ca erori grosolane. 

Cu totul altul e rezultatul unei activităţi intelectuule, con» 
dusă de metoda științifică, Spiritul de observare şi controlul ex- 
periențe!, pe cit e posibil, ţin in triu imaginaţiile vii, convingzin- 
ag id ră multe SAL: a n bine de a da la lumină un adevăr 

i e cons acitu hazarda o id 
we prin Irompseta expunerel, PE 

ncontestabil că filosofii mari ca Platon, Kant şi altii a 
hazardat idei măreţe. E adevărat că unele din acele idei pă fost 
confirmate de cercetärile științifice, dar nu e mal puțin adevărat ch 
multe din ele au fost constatate și ca erori gtiinţifice. 


Metoda ştiinţifică dar, aplicată conştiincios si cu toata ri- 


P. BUIOR.— FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI 23 


gorea ei posibilă, e calea cea mal bună pe care se poate in- 
droma cu siguranță ori-ce om doritor de a da ja lumină adevă- 
rur? nestrāmutate, atât din punctul de vedere teoretic cit şi din 
punctul de vedere practic, 

Deja, toate problemele cele ma! arzătoare de psichologie, 
chinvite altă dati de speculaţiilee metafizicianilor, sint azi dis- 
cutate metodic de stiință, grație numeroaselor cercetări biologice 
şi fizico-himico, 

Dar se va zice: și în știință sau intimplat cazuri in carl 
un fapt, admis inainte ca vădit, e constatat mai În urmă ca 0 
aroare, Aşa e; dar aceasta nu probează de cil lipsa de cunas- 
tinte ajutătoare în explicarea acelui fapt, neajunsarile metoadelor 
de experimentare san interpretarea greşită a faptului studiat, iar 
nici de cum ideea că aplicarea metoudei stiințifice ne poate insela. 

Un exemplu ne vu mut mai bine. Sa luăm fenomenul 
circulațiunel singelul. 

Inainte de marele anatomist englez. William Harvey, nu 
se cunoşteau de cit cite-va fapte privitoare mai cu seamă la 
forma şi angrenajul diferitelor organe, ca inima, arterele şi vi- 
nele, cari formează aparatul circulator, şi acestea incă întrun 
mod imperfect. Cu toate că această funcţiune importantă a vieţei 
a atras atenția oamenilor de ştiinţă (Aristot, Frasistrate, Galien) 
din timpurile cele mal indepârtate, totuși mecanizmul el n'a fost 
stabilit de cit de marele Hervey (1628). 

Erasistrate, filosof grec, celebru pe vreme lul (300 de ani 
inainta de I. Chr.), stubileşte, prin © observare conştiincioasă, ©- 
xistenţa valvulelor inimei, descoperire in adevăr de mare valoare, 
Neştiind insă să se servească de metoda experimentală în cmr- 
catările lui, comite o greșală, susţinind că arterele şi vinela sint 
pline cu aer. Această greșală a persistat in știință aproape 400 
de ani, pina ce Galien, anatomist și fiziologist celebru, dovedeste, 
cu ajutorul experienței, că inima, vinele și arterele sint pline cu 
singe în timpul funcţionăre! lor. 

Care alta e cauza aceste! greseli ştiinţifice, indreptată de 
Galien, de cit neajunsurile metodei de experimentare ? Tot ilin 
această cuuză gi Galien la rindul lui, voind să interpreteze mer- 
sul singelui, comite o greşală, susținind porozitatea păretului de 
despărțire dintre auricul și ventricul po unde singele ar putea 
trece prin n 5 

Michel Servet înaintează explicarea fenomenului eirculatiu- 
nel, descoperind circulaţia pulmonară. Biserica, din ordinul lul 


Calvin, Îl recom arzindu-l de viu! In fine Caesalpinus, 
Cannani (1547), ete. continui cercetările, pină ca marele ey 
stabilește, bazat pe experiențe mai numeroase și mat minnţioase 
că singele Dog un circuit închis; adică că acelas singe, plecat 
din un punct oarecare al apăratulul cireulator— din ventricului 


drept, d. ex„—ajunge inrăși în ventrictul drept, după ce a par- 
curs prin artere şi vine diferitele pärt ale corpului şi olamini. 


EI VIAŢA ROMANEASCA de LEE 
De atunci şi fenomenul acesta a căpătat numele de fenomenul 
circulațiunei, l 

$ Go acest. exemplu se poate oricine convinge câ greşaleie 
științifice se datorese numat imperfecțiunei metoadelor de ven 
yare şi experimentare san interpretăre! gresite a faptelor studiate, 

Consideratiilo de mai sus le cred suficiente deocamdată 
pentru a stabili superioritatea  metoadei ştiinţifice, orl de cite 
ori ne indetetnicim ceu studiul problemelor mari ale vieței. Şi 
bach pană azi știința n'a putut să ni dea explicarea precisă în 
multe probleme de ordin mai inalt, cauza e mal cu seama in 
lipsa de metoade nouă de experimentare, 

Sectarismul e o pornire nenorocită nu numai în domeniul 
faptelor dar si în domeniul gindirel. De gcem aş greşi enorm, 
dach as susține, în mod absolut, că speculaţiile filosofice n au 
adus nici un folos omenirei în studiul problemelor mari ale vie: 
tei, E de netăgăduit că și ele au avut un rol important în e: 
volutiu gindire! omenesti. Ele niau dezvălit de cele mal multe 
ori orizonturi no) si largi pentru cercetările ştiinţifice. Si ayi a 
tele orizonturi ni sunt mal accesibile, eari ni sunt descoperite 
de speculații bazate mal mult sau mal putin pe citeva fapte 
pozitive, plecate din studiul naturel omenesti, Şi de aceea cred 
că speculațiile unor filọosoñ ca Aristot, Marcu Aureliu, Kant, 
D&cartes, H. Spencer ete, vor fi totdeanna consultate cu folos, 
cină va fi vorba de a studia problemele mari ale vietei, 

Graţie progresului, știiţific, filosofia devine az) din ce în ce 
mal puţin fantezistă. Ea speculează mul mult asupra faptelor 
pozitive, sintetizinul rezultatele obţinute” în știintă, 

D 
*. + 

Biologia, cu ale crei foloase ne vom ocupa în artico- 
inl e we iau din ramurile cele mal importante din știința 
vastă a naturii. 

In adevăr, Biologia e știința care se ocupă cu descrierea 
vieţel sub toate ormela şi manifestările ei, Numele de biologie 
e fost ir E enee ? oară de marele naturalist francez, 

marok, ) adoptat in urmă ie i do 

nataralistul german starter de fiziologistul Bichat şi du 

tele și animalele trăesc ` avem dar © biologie 

si o biologie wieselt. O sumă de Zéng eet 

viaţă și de moarte pe un teren mal larg, adică că viața nu e 

in ultima analiză do cit un fenomen fizico-chimic“, admit, si cn 

drept cuvint, o viaţă chiar si corpurilor anorganice. WË" 
inst definiţii le cred necesare, 

iologia, atit animală cit și vegetală, A rā 

muri importante : Morfologia si A iatotagia.: SE EE 2 

Morfologia se ocupă cu studiul formelor, structurel și dez 
voltârei organelor ce compun fiintele vieţuitoare, iar fiziologia sa 

A ? d Ga se 
aer cu deserierea funcţiunilor ce indeplinesc aceste organe, 

n antichitate ca gi în evn) mediu, biologia ca și Astron 


P. BUJOR.—FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI 2; 


mia, Fizica și Chimia erau puţin considerate, pe deoparte iin 
cauza progresului lor încet, po de alta din cauza contradictiuni- 
jor între rezultatele cercetărilor lor şi ideile filosofico-religioase 
ce domneau pe acele timpuri. Şi de multe ori ştiinţele po- 
tive nu numai că nu au fost luate in seamă, dur au fost 
chiar persecutate. Azi însă, graţie foloaselur reale ce ele an A- 
dus omenirei, toate aceste știința se impun. ŞI dacă statele ci- 
vilizate plătesc catedre pentru a fi cultivate și răspindite, nu e 
nn lux sau o curiozitate ce şi-o plătesc, ci îşi indeplinesc o ve: 
rinţă de prima necesitate, 

Ca să nu amintesc de cit în treacăt foloasele imense ce ati 
adus omenirei ştiinţile fizico-chimice de ex., n'ag avea de cit să 
atrag atenția asupra aplicaţiilor industriale ale electricităţii, ale 
aburului, ale extracțiunet ferulul, şi tuturor produselor chimice. 
Foloasele acestor aplicaţii sint aşa de mari, in cit dacă leam 
scoate azi din serviciul omenire, nu mat mult de cit un an, 
toată civilizația ar fi înapoiată cu un secol și mal mult poate. 
Nu mal vorbesc de foloasele reale ce au adus uceste științe $ 
din punctul de vedere teoretic, gonind din spiritul nostru o sumă 
de superstiții grosolane, şi înlocuindu-le cu o explicare logică și 
adevărată n fenomenelor naturel, bine înțeles pe cit progresele 
Acestor științe o permit. f 

Dacă foloasele ce a adus omenirei studiul ştiinţelor ca As- 
tronomia, Pizica gi Chimia sint imens de mari, nu mai puţin i- 
mense sint şi folousele ce a adus studiul științei biologice, 

Şi cu atit îmi ară mai mari foloasele acestei din urmă şti- 
inţa, cu cît ea se indeletniceşte cu rezolvarea unor probleme care 
ne privesc mal direct pe nol oamenii, 

Cu toută ambiţiunea ca aş avea da a hotări științei bioio- 
gica o poziţie excepţională faţă de celelalte ştiinţe, ca Fizica, 
Chimia și Astronomia, totuși, tinind socoteală de modul rațional 
cum e pusă azi problema studiului biologiei, nu mă pot impie- 
deca de a declara dinainte că biologia şi in special fiziologia nu 
e de cit un capitol al ştiinţelor fizico-chimice. 

mentele sint clare şi conviogătoare, cu atit mal mult 
cu cit ele reesă din i cercetările biologice, Aga, s'a stabilit 
în baza cercetărilor minuţioase că protoplasma, despre cure vol 
vorbi mai pe larg în curind, e baza fizică a i inta Fenomenul 
de mişcare de ex., unul din cele mal importante tenomene ale 
vieţii, nu e, in ultima analiză, de cit o manifestare proprie a e- 
nergiei himice conținută în această protoplazmă, fiind că ea for- 
mează baza celulei si a fibrei, atit musculară cit şi nervoasă. 

Din experiențele citate de marele naturalist englez Huxley 
pentru a rezolvi întrebările: „de unde provine puterea motrice 
și ce o dirijază si o controlează ?* trage concluzia că: „puterea 
de a conduce mișcările îşi are locul in creer şi se propaga des- 
lungul cordoanelor nervoase." E 


Th. Huxley, Les problèmes de în Biologie, Pa, de se. comtemp. 


s VIAȚA ROMANEASCA eg 


s i departe continuă: „Sa studiat la animalele superi- 
okre vaogata care însoțesc această transmisiune Și e 3 recunos- 
cut că acţiunea, ce rezultă din energia specială atlătoare in nervi, 
se însoţeşte de o schimbare în starea electrică a eng ec lor, 
Dacă am putea prețui această schimbare in mod precis, e Sei 
putea obţine valoarea unei acţiuni date de forţă nervoasă, deter- 
minind cantitatea de electricitate sau de căldură al cărui echi- 
valent e această acţiune, dach am putea recunoaşte dispoziţiu- 
nea san orice alte condiţii ale moleculelor materiale de la care 
depind manifestările energiei nervoase Și musculare, lucruri pe 
care ştiinţa ie va determină de sigur înti'o zi, fiziologiștii ar â- 
tinge, în acest sens, ultima limită a ştiinţei lor, ei ar putea dë- 
termina atunci raportul între forța motrice animală si între cele- 
Late forme de forţe împrăștiate în natură,” | 

Ast fel cum pune problema Huxley si majoritatea savanților 
moderni, fenomenul de mişcare Animslà e identic cu fenomenul 
ori-cħrel mişcări studiate de fizică. In ultima analiză dar, aceleaşi 
deziderate se exprimă atit în fizică cit și în biologie. — Tată dar 
da ce zise! mai sus că biologia şi in special fiziologia nu sint de 
cit un capitol al ştiinţelor fiizico-himice. 

Aceste fapte fiind stabilite, trec acum la subicetul propriu 
zis al acestui articol, 

Piu 

Mi s'a făcut de atitea şi de atitea ori o intrebare, în cit 
nu mă pot impiedera de a nu o face cunoscut şi cititorilor acestui 
articol si cu atit mai mult nu mă pot impiedeca cu cit acea in- 
trebare mi-a venit nn numat din partea celor lipsiţi de orice 
caltară științifică, dar chiar şi din partea acelora cari posedau 
crimpeie de asemenea cunoștințe. Mi s'a zis: Spune-mi, te rog, 
domnule naturalist, la ce serveşte omenirel să ştie că cutare a- 
nimal, un purice d. ex. o furnică san un vierme de pâmint, are 
creerul construit Intr'un fel sau intr'altul ? Si mai departe ` Oare 
omenirea n'ar merge tot aşa de bine și fără aceste cunoștințe? 

Aceste întrebări naive le-aş putea formula în una singoră 
si anume: Care sint foloasele studiului științelor biologice ? 

Poloasele studiului biologiei fiind mai îndepărtate de cit a- 
cele ale fizicel d. ex. “are ni procură lumina electrică sau de 
cit ale himiei care ni procură sopon si parfumuri, e mal greu 
unui om lipsit de cunoştinţe in uceastă materie să-și dea seamă 
de ele la prima întrebare, 

Sper însă că din expunerea concisă ce urmează cititorul își 
va căpăta o convingere măcar cit de mică asupra acestor foloase. 

Poloasele studialul biologiei le voiu expune din dou puncte 
de vedere: 

1, Din punctul de vedere teoretic și 

e ei? eer de vedere practic, 

na din problemale cele mai importan ; 
dere teoretic, care a chinuit pe omul dëser ees, 
è întrebarea cum a venit el pe lume şi ce legitură e intre el și 


P, BUJOR.—FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI Gi 


me ve 


natura care îl înconjoară ? Problemă de domeniul biologiei. Ce 
utilitate dar mai frumoasă și mai importantă pentru omenire de 
cit stmdiarea ei? Dar cite secole a trebuit omului să rătăceas- 
cà în sferele imaginaţiei sau să bijbie din cind în cind realita- 
tea, până să ajungă # pune azi mina pe citeva adevăruri, care, 
dacă mii dau soluţia complecta a problemei, cel puţin sa! dea 
un punct de sprijin solid pentru a merge cu siguranță inainte. 

Lumi intregi de generaţii au trăit şi au murit sub jugul 
unor idei fantastice, eşite din capul citorva vizionari, ginditori 
mari al acelor timpuri. EE departe de lumea in care Dä, 
iau, învăluiti de mister, explican senzul lumel, hotărau destinele 
omenire). i ni-au dat Biblia, Coranul ete. Alţii dupa ei, ne- 
putind să-şi mal calitatea de zel, căci practica vieței 
facuse pe om mal sceptic, s'au mulțumit cu rolul de filosofi o- 
geän), Cu toți de acord, fac din om centrul a tot ce vieţueste 
in univers sub degetul a tot puternicului Creator, hotărind că 
soarele, luna şi stelele, marea şi pâmintul cu toate vieluitoarele 
lor sint create pentru om; și că o prăpastie inspăimintătoare e- 
xistă, între om și celelalte ființe vieţuitoare! Şi toate acestea 
sub umilita povaţă: „Crede şi nu cerceta“. 

Din fericire însă, cum zisei, practita vieței fâcea pe om 
din ce în ca mal neincrezător. Cite-va spirite de revoltă au a- 
părut el acelo au fost primele licăriri ale spiritului științific. De 
atunci lupta incepu. Şi ştiinţa, persecutată de atot puternicia 
scoalelor filozofico-religioase, nu egi complect victorioasă de cit 
în secolul nostru. 

Azi, științele biologice, bazate pe numeroase cercetări şi-au 
nat sarcinu de a da explicarea raţională a problemei de maï sus, 
Omul, este el deosebit de restul celorlalte ființe viețuitoare? E 
căzut din cer. întrupat din lat, aşa cam ne spune Biblia ? 

Ştiinţa zice că cea mal bună metodă pentru a lămuri a- 
ceste întrebări e de a cunoaşte bine mai întâi care e organizaţia 
omului şi a celorlalte vieţuitoare cu care voim să | comparăâm. 
Dacă faptele constatate pledează in favoarea unei asămânări 
intre el şi restul ființelor viețuitoare, asemânări fie de nastere 
si dezvoltare, fie de formă, fie de structură sau de viață, nu pu- 
tem face alta de cit să o admitem. 

Sa vedem dar ce asămânare există între om şi restul fi- 
pară vieţuitoare din punctul de vedere ul nașterei și dezvol- 
tărei lui, 

Mai toate plantele și mai toate animalele, incepind de ta 
cela mat interioare şi pănă la om, datoresc naşterea lor preexis- 
tențeï unul oii, în genere fecomilat. Pretutindenea compoziţia oului 
e aceiași cu mici diferenţe de formă şi de dimensie. Pretutin- 
denea se intimplă acelaș fenomen, așa numit de fracţionare a 
substanței luf vieţuitoare. Pretutindenea grupări de celule, re- 
zultate din funcţionarea celulel-oii, daŭ naștere la primele ince- 
puturi de organe, şi dacă am privi, în anumite stadii saù tim- 
puri de dezvoltare, diferiți embrioni, d. ex, embrionit de peşte, 


2 VIAŢA NOMANEASCA 
cz IE EI OI O crea ac i 


i i i l-am com: 
de broască, de şearpe, de pasere, de ctine şi de om și 
pară ont cu ayi am veder, aga de mare ashnânare intre ei. 


în cit iam confunda unii cu alții. ` : d 
Toate aceste observaţii știintifice care fac obiectul Embrig- 
logisi, ramură i Morfoiogiel, stabilesc în mod vădit asâmânarea 
de naştere și dezvoltare ce există intre om şi celelalte animale. 
Si vedem acum dacă există vreo asămânare intre om şi 
celelalte animale din punctul de vedere al constituţiei şi al for- 
mel ce prezintă diteritele organe și organisme- | 
S'a stabilit mal sos cà protoplasma e baza fizică a viețui, 
Din cerentarile chimice, făcute asupra ucestel substanțe, reesi câ 
ea e un amestec foarte complex de mal multe individualitāti 
chimice, dintre care cele proteice și albuminoide sint şi cele mat 
importante. La acestea se mal adaugă şi materii grase, tosfo- 
ree precum şi diferiţi corpi simpli ca fosforul, clorul, ferul, si- 
licea, carbonatul de calce ete. 
Din cauza acestei complexități de compoziţie, biologii consi- 
deră azi protoplasma ca o noțiune biologica. 
Cu toată aceustă complexitate, constituția ei fundamentală 
è ncepiasi la toate fiinţele vieţuitoare, iar deosebirile ei de ordin 
secundar, specifice, sint ciştigate mul mult prin tuncționare și 
grație instabilităţei ei toarte mare de composiție. 
Ca să ne pulem face Intru citva o idee de forma, aspec- 
tul și structura protoplasmei vii, n'avem de cit să privim la mi. 
croscop una din acele ființe viețuitoare, considerate ca cele mal 
simple din scara zoologică—o amiba. 
In o picăteră de apă, luată dintr'un lac de apă dulce, sa 
de apă sărată sau din apă de mare, găsim adesu aceste amibe. 
Privită la microscop, protoplasma, care formează corpul a- 
cestoi fiinţe viețuitoare, are, la prima vedere, înfăţişarea unei pi- 
câturi de albus de ou. Forma corpului se schimbă la fie-care mo- 
ment din cauza inișcărilor ei continue, Are o aparenţă aproape 
omogenă, semi-lichidă, incoloră și ceva mai lucitoare de cit res- 
tul picăturei de apă în care se mișcă, Mai in totdeauna apar in 
masa ef mici îngrosări, cari se concentrează cind în spre mar- 
gini cînd In spre centru. Ingroşările cătră centru formează ceea 
te se numeşte simburele san nucleul amibei, La alte flințe, puțin 
mal superioare amibelor, ingroşările catră margini tormează. o 
membrană de învâliş, dindu-ne ast-fel aspectul unei adevàrate 
celule, asămănătoare celulelor care compuu corpul tuturor ființe- 
lor e: superioare, 
ach am voi să cunoastem mai amănunțit j- 
toplusmei, ur trebni să o er (ës E B O eeneg 
substanțe chimice şi în urmă så o colorâm cu diferite culori 
___ Dacă picătura de apă în cure obeervâm amiba e prielnică 
viet el, atunci o vedem mișcindu-se prin o schimbare continuă 
de formă a corpului ei, o vedem hrănindu-se și reproducindu-se 
adică inmulţindu-se. Reproducerea începe prin o simplă git ire 
a masel èl protoplasmice și în urmă pri E we ae ` 
prin o separare în douz 


P. BUJOR.—FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI 29 


părți aproape asămânătoara ca märime. Aceste două pârţi vor 
forma două amibe, cari la rindul lor cresc şi se reproduc, ca şi 
acea din care au provenit, 

Ceea-ce am stabilit pentru o amibă se aplică aproape iden- 
tic şi pentru un globul alb de singe. 

Mai departe: Prima diferenţiare a protoplasmel ni dă celula 
cu derivata ei, fibra. Această diferențiare, strîns legată de modul 
de funcționare, ni dă celula și fibra nervoasă, epitelială, muscu- 
jară, osoasă ate, Prin urmare primele elemente anatomice. Grupări 
de celule şi fibre, ni da ţăsuturi. Aşa, celula şi fibră nervoasă ni dan 
țăsutul nervos. Iar mai multe țăsuturi reunite, alcătuese organul ; 
limba d, ex. e un organ alcătuit din sut muscular, nervos, e 
pitelial ete, Şi cu cit animalul e ma! superior cu atita şi dife- 
rențiarea morfologică a protopiasmei e mai pronunțată, 

Aceste stabilite, sh venim acum la întrebarea pusă mul sus: 
Dach între om seele) alte viețuitoare există vre o legătură din punc- 
tul de vedere al constituţiei intime « diferitelor organe. 

Am văzut ch cercetarile fizico-chimice ni arată in masă 
protoplasmei existența aceloraşi elemente fundamentale constitu- 
tive şi cu acelaș aspect. O amibă, un globul alb de singe sau o 
celulă tintră ovulară luată de la om, de la un cine sau de la o 
broască, prezintă iarăşi aceiuși constituție fundamentală a sub- 
stanțel vii şi aceleaşi fenomene de viață. Tot astfel, dach luăm 
mal departe o celulă proaspătă, deja dezvoltată, fie nervoasă, fie 
musculară dela om saude la cine, de la pasere sau dela un vierme 
de pămint şi le examinăra la microscop, ne vom convinge ime- 
diat că toate prezinta acelaşi structură intimă, acelaş protoplasmă 
vietuitoare, cu diferințe mici de dispozițiuni, diterințe datorite în 
special rolului mal puternic de viaţă ce indeplineste celula san 
ten în corpul unul animal superior în raport cu altul mai infe- 
rior. Mal departe, dacă comparim diferitele țăsuturi (nervos, mus- 
cular) de la diferitele animale cu acelea ale omului, vom vedea 
iarăși aceiași asāmänare. O porțiune din oreerul unei furnice, studiată 
la microscop, ni arată tipul fundamental al țăsutului nervos de 
la toate cele-l-alte animale şi de la om. 

Aşa dar şi din punctul de vedere al structurel in time f or- 
ganelor există o identitate intre om şi cele-l-alte animale, 

Sa vedem acum dacă există asămânare și din punctul de 
vedere al tormel organelor saù mal bine zis din punctul de ve- 
dere al principiului fundamental de constructie. 

Să iuăm pentru aceasta un organ, oricare, ochiul de ex. 

Nol am stabilit deja că o reunire de mal multe ţâsuturi 
formează organele. Ochiul, la om de ex, e format: 

a) Dintr'un țâsut epitelial, format din celule senzoriale care- 
constituese relina, primitoare de impresii luminoase, 

b} Dintr'un ţăsut mal mult fibros, foarte transparent şi re- 
trinzent, adică deviind razele de lumină, şi care formează crista mn 
e" Dintran țăsut fibros nervos cure formează nervul optic, 
punind în legătură retina cu reel, 


KU VIAŢA ROMANEASCA 
o i co a 


> d bros, maï rezistent, care invălește pàr 
+ Din n en obut ochiului Și 


i chiului, formind zb 
ui rară Gent muscular, formind mm scht care mtech globul 
ochiul 


o i ` ri an acest or- 
Ef bine, studiind ochiul tuturor animalelor ca sy 
pan ie, pasera, penaa Do Skate Y natural Ja unele mal malt 
retutindenea părțile mal sus citate ; nat a 
k altele mat puţin pronunțate. La culbee de ex., În ochiul din 
virful tentaculelor sau cornițelor marl, găsim o retină, To Gd 
talin, un nerv optic, un invălig protezaitor si mușchi. onte ñ- 
cestea însă mai putin dezvoltate e cp la animulele mal superioare, 
tfel si la vermil, cari aŭ ochi. 
Ka mes dar, pretutindenea constatăm acelas plan Dieatstnta 
de construcţie a ochiului. Şi ce am stabilit pentru ochiu se ap a 
si pentru toate cele- alte eecht at compun corpul flinţelor vie- 
f n intreaga serie animală. 
ee Zeng cistigată de un organ, find rezultatul unei functio- 
nări indelungate, complexitatea lul va depinde de complexitatea 
si intenzitatea luncțiunei ce el va îndeplini, 
"La om, functiunea ochiului ca și a creerului fiind mult mal 
intenz% și mal complexă de cit la un culbec sau la o furnică d. 
es, e natural că şi dezvoltarea acestor organe să fie mult mml 
mare de cit la aceste din urmă animale. Planul fundamental însă 
de construcţia e acelaş. Natural, dacă punem un creer de om 
mituri de un creer de furnică d. ex., diferințele ni vor părea 
mari. Dacă însă, între reen furnicei și acela ul omului, inter- 
calm creerul tuturor animalelor intermediare ni va fi uşor să 
constatăm o legătură de înrudire. Vom constata în adevăr cu us 
șurinţă că planul General de construcție e acelaş. Ce zicem des- 
pre creer se poate aplica la toate celol-alte organe. 

Prin urmare şi din punetul de videre al formel și construe» 
ție! organelor, adica din punctul de vedere anatomic, e ò mare A- 
simânare între om și cale-l-alca animale. 

sa vedem acum dach şi din punctul de vedere fiziologic, 1- 
dică din punctul de vedere ai funcțiunilor ce indeplinesc diferi: 
tale organe, constatăm aceiasi #sämānare. 

Uri clt de puțin ar fi cineva obicinuit cu cunoştinţele de hi- 
ologie, totusi ştie că circulația singelui se face in acelns fel, și 
la san cine da ex. ca si la un om, ŞI la cine ca ai In om sə in- 
daplineste condiția esenţială în fânomenul circulației, adecă acea 
de a se pune singelo în contaur cu aparatul respirator, cu pii- 
miii, ca să se regeneraze, oxigenindu-se si în urmă de al im- 

răștia în toate părțile corpului ca să hrănească diferitele. țăsă- 
turi ce constitmese organele, Insă, această condiţie e îndeplinită 
wetutindeni unde există un aparat circulator (Paseri, Broaste, 
esti, Insecte, Viermi eto.), Ceca-ce am stabilit pentru fanctiu. 
e d citeulație, se aplică pertect şi la celelalte functiuni ale 
etii. 

Prin urmare și din punctul de vedere fiziologic există ò n- 

sâmânare intre om și cele mte nnimaie, 


D 


P. BUJOR.—FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI | EI 


Din cele expuse până acum, cred că putem să prețuim 
serviciile imense ce nd adus omenirel oamenii de știință cari 
şi-au consacrat, ani intregi din viaţa lor, studiind un animal in- 
ferior de tot sali creerul une! furnici; căci toate cercetările lor 
ni servesc de date prețioase în explicarea adevărului demonstrat 
mat sus şi anume, că între om și restul ființelor vieţuitoare e- 
xistă o înrudire atit din punctul de vedere anatomic cit și din 
punctul de vedere fiziologic, . 

Ramine acum de răspuns la o intrebare tat așa de impor- 
tantă: Dacă şi din punctul de vedere al fenomenelor intelectuale 
există vreo înrudire între om și restul celor l-alta animale? 

Din acest punct de vedere, superioritatea omului asupra 
celorlalte animale e aşa de mare în cit, li prima vedere, pare 
zadarnic orice răspuns afirmativ, 

Psichologia comparată, care se ocupi cu studiul fenome- 
lor intelectuale la diferitele animaie, e o ştiinţă incă tinără. Ceea 
ce ea a demonstrat până acum Ip mod experimental şi de netà- 
gàduit e faptul că fenomenele intelectuale, ca senzatia, percepția, 
raționamentul ete, își au locul în creer si mai precis în substanța 
corticală a emisferiior creerului, stabilind, în acelaș timp, aci 
citeva centre, unele de mişcare altele de senzație, ca centrul vi- 
zual în portiunea lobilor occipitali, cuprinsă imprejurul tăieturei 
calcarine, ca centrul auditiv In partea mijlocie a acele! Wintăiiu 
ciroonvoluţii temporale etc. 

Mal departe, ea ne-a dat citeva explicări științifice asupra 
ċitorya acte simple, ajutătoare fenomenului mat complex ca ra 
țtionameutul, stabilind, în acstes timp, ch baza fundamentala a 
fenomenelor intelectuale, ca dealtmintrelea a tuturor fenomene- 
lar vietii, e srttabilitatea materiei vieţuitoare şi în special a mn: 
teriel nervoase, 

lritabilitutea « acea proprietate, ce posedă materia viețui- 
toare, de n reacționa sau de a răspurde la o excitație externă 
pare care (Sergij. 

Această iritabilitate nu e de cit o formă de energie a ma- 
teriel nervouse, provenită din transformarea energiei chimice afa- 
toare în alimentele și oxigenul care servesc la hrana substanței 
nervoase ca și a întreget substante vietuitoare (Verworn), 

Cum vedem dar, studiul fenomenelor intelectuale e încă In 
incaput. Abia citeva localizări stabilite sigur prin experiente, 
urmate de teorii si în sfirsit ipateze, 

Mare parte din aceste localizări sint datorite experienţelor 
tziologice facuta la diferite animale (cini, broaste ete.) Până în 
timpurile din urma, observațiile asupra oamenilor mau putut fi 
facute de căt in cazuri accidentale de bonla (hulucinații hipno- 
tice) sau în cazul de răniri la crier, observate în spitalele mili- 
tare în timp de răsboiu. 

Faptul principal care reesă din aceasta expunere si care 
ne interesează e urmitorul: că atit la om cit şi lu celelalte 
animale (eini, hroaşte), asupra cărora s'a experimentat, există s- 


e VIAŢA ROMANEASCA 


jeaşi fenomene psi- 
ui si al unul cine d, ex, conchidem că ace er 
ee Li sufleteşti trebue să se indeplinească în gee pean 
rele. Creerul omului fiind mult mat dezvoltat de cit A ee 
a natural că şi fenomenele intelectuale ce va produce se he 


i it la cine, i 
eeh nile, ori cit de vagi ar fi ele la un cine, niar fi greu 


să fuzäm. > A 
săi 'Binet') zice că imaginele nu sint de ci! senzații conservate 
si reproduse. Manitestațiile de bucurie ale unul cine, cind intil- 


D 


neste pe stàpinu! său, trebue explicate prin redeşteplarea unor 
senzatii plăcute, 

Zon scoale psicho-fiziologice citată zice că rafionameni- 
tut nu e în ultima analisă de cit o sinleză de imagini. Anima- 
iele raţionează ? Exemplul următor ne VA lamuri întru citvu : 
“a observat de multe ori faptul că un cine, ajungind la bifurca- 
rea unul drum pe care nu-l cunoaşte bine, stù pe loc de multe 
ari, priveşte drept inainte, in dreapta ori în stinga, mirosind con- 
tinuă în acelas timp; după ca a luat un moment o atitudine 3- 
samaânătoarb aceleia ce luăm şi noi, cind reflectâm, apucă pe dru- 
mul din dreapta ori din stinga care i se pare ch o să-l ducă 
mal sigur Ja locul unde voeşte să ajungă, Acelay lucru facem 
si nol fa asămenea imprejurari. Stind pe loc, privind înainte 
in dreapta sau in stinga noastră, nu tacem alta de cit să fixâm 
o seria da puncte—un copac, un deal, © casă — cari deşteaptă in 
orierul nostru imagini deja cunoscute. Şi cu cit aceste imagini, 
cunoscute de mal înainte, sint mai slabe cu atit ṣi timpni gim 
direi noastre ca şi al cinelul va f maf lung. Imaginile redeş- 
teptate, sintetizate, produc, atit la noi cit şi la cine, rutionamen- 
tul, care hotăreşte de a apucu pe drumul din dreapta sau din 
stinga. 

Creil inutil să maï citez aci exemple din nenumăratele ob- 
servaţii Meute asupra inteligenți animalelor. Mai fie-care din nol 
cunoaștem asemenea exemple e din citit fe din observatiile 
noastre proprii, 

Un fapt însă, pe care tin să-l fac cunoscut: 

S'a susținut că singur omul are senzaţii morale, pentru că 
numai el are impresii care trec prin conştiinţa înainte de a de- 
veni senzaţii, Nu intru in amânuntele acestel teorij: Ma märgi- 
nese a cita numat un exemplu caracteristic la un animal in- 
fior, Pamanes?) cărui i se datorese cela mal interesante și mal 
conştiincivase ohservutţii asupra inteligenți! animalelor, istoriseste 
faptul următor: A observat că, în curs de mai multe zile, un 
culbec, cură își avea [ocuinta într'un copac, se cobora pe pämint 
regulat în fie-care zi, suia un gard, sa cobora in grădina vecină 
ca Să Îngrijască pe un alt culbec, care zăcea bolnav la pămint; 


în La Psychologie du Haisonnoment, 
2) L'intelligence des animaux 2 vol. 


E BUJOR,—FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI bsi 


acesta avea scoica sfărimată. După ce îlzdădea ingrijirii . 
sare, se întorcea din nou, inspre pr in copacul din coaviraltă 
grădină. Acelaş drum, acaiași îngrijire i-a dato pănă ce culbecul 
bolnav s'a insănătoșar, Din ziua insănătoşirei, culbecul ingrijitor 
n'a mai venit, lată dar un exemplu destul de moral, cred, Multi 
oameni w'ar fi poate capabili nici de atita. a 
Din toata faptele rezultate din cercetările anatomice, fizio: 
iogice şi psichologice, reesă lămurit concluzia că între om și ras- 
toi Sei Le animale existi o asămânare netăgaduită — acelas 
procede naștere si de dezvoltare, acelaș plan de constructi 
acelaș mecanism de tu a vieţii a LI 
„Dacă este aşa, atunci sintem în drept să susţinem că o- 
mul nu e o creație specială di påmint, ci fiinţa cea mal per- 
fectă din scara zoologică. Şi această perfectinpe ciștigată nu 
prin voința unul a tot puternic crestor ei prin o luptă groaz- 
nică pentru traia ce a trebuit să poarte strămoșii lui, animalele 
cra arsch omg și SG ee D e oi Miz prin o dare la 
upă vorba noastră româneasci—la mediul i 
în care aŭ trăit acele animale, mg 
| ui fi să es din paria acestul articol, dacă m'as incerca să 
us acum această luptă tru existenţă și aceas 
la pata eg org ve e ce ata 
ititorul care ar voi să capete o convingere adincă asupra 
acestor doi factori importanți, cari af produs eta: "nds gin 
mulut și a celor-l-alte speci! de animale, va [fi pe deplin satisfă- 
cut, citind de o cam data scrierile marelui naturalist Lamarck 
(La phylosophie zoologigue) şi Darwin (L'origine des espèces 
şi La descendance de l'homme et la selection sexuelle) precum 
şi importantul volum al ui Æ. R. Wallace (Le Darwinisme). 
lată dar din punctul de vedere teoretic care e folosul real 
ce omenirea trage din studiul ştiinţelor biologice : cu un cuvint, 
învaţă să se cunoască mal bine pe ea, 


+ 
JEN.. 


Trecem acum la foloasele aduse din punctul de veđere practic, 
„Unul din cele mal marí foloase ce a adus omenire! stadiul 
biologiei e ajutorul ce a dat medicine! practice. Din antichitate 
și până In secolul al 17-lea, ştiinţa asupra omului a fost cu to- 
tul separată de acea asupra celor-l-alte animale. De cind insa 
medicina a pus în serviciul să rezultatele colorl-alte științe ca 
Fizica, Himia, Biologia animală şi vegetală, de atunci ca si-a 
deschis calea câtră adevăratul ei ideal: vindecarea cit mat mult 
a boalelor. Medicina veche necunoscind bine funcţionarea orga- 
nelor nici acțiunea ce poate exercita asupra lor diferitele sub- 
stanțe minerale, vegetale şi animale, nu putea să prescrie lea- 
Copie de azi. E de ajuns să amintesc, intre multe altele, cerce- 
tările logice asupra fenomenulai digestiunei, datorite lul CI. 
Bernard și H pentru a ne convinge de foloasele practica i- 
mense ce ati adus medicinei practice. Bazaţi pe aceste cercetări, 


y 


34 VIATA ROMINEASCA AR eg 


medicii fac diagnoza boalelor de stomac şi prescrit médicamen- 


tele necesare- : ? bazata pë 

De la marele fiziologist Bichat mier? Gomes erei 
studiile de anatomie și Sson kra oa : ` 
fä E EE pans cum aceste studii ai stabilit w KS 

ializare a protoplasmei a dat naştere celulei, câ 8 pi ză 

bung ni dap țasuturi, cù grupări de tasuturi ni dat organe + 
+ < ` 

ser de organe ni daŭ maşina animalā pompie SC SA 

In baza tuturor acestor cercetări sa stabilit gen 
ică celulară, adică: viața unul ori fer e decit r 
i Jule care compun corpu ; e j ; 
en Ge Det e bolnav, e cù grupe de ce'ule din «i pans 

d tolog german Virchow, pune astfel bazale Pa 
pate astă pet i je nonă si largă Bacteorolo- 
tologiel celulare, care n deschis o ca g 
vg i inutil să mal insist supra rezultatelor minunate ce nian 
dat cercetările bacteorologiel. Ele sunt azi de domeniul comun, 
Progresele acestei științe, strins legate de nume ilustre ca ac 
lea ale lui Pasteur, Koch, Behring, Ehrlich, Metchnik off ete, vo 
face de sigur epocă in evoluția studiilor medicale. $i Lou rerun 
noa-tem szi câ aceato progrese se datorese în special biologit!. 

` Un alt folos practic, nu mal puţin insemnat, e studiul pa- 
raziților, atit animal cit şi vegetali, cari ni atucă atit pe noi a: 
menil cit şi pe animalele noastre domestice sau produsul mun- 
cel noastre, ca cerealele, pomii etc, il a 

Se stie cite boale cansează paraziți. ca panglicule, limbricii, 
trichina si alte specii de viermi, atit în Europa cit şi în cele 
l-aite continente. Dacă aceste boala sint uzi combâtute cu suc- 
ces, aceasta nu se datorește de cit studiului biologiei făcut nsu 
pra acestor paraziți. Riia. d es, boală lipicioasă, e cauzată de 
prezența sub piele, a unui mic animal, acarian, învecinat cu m- 
sectale fdarcoples srabeij. De cnd studiile zoologice añ consti- 
tat bine prezența acestui animal, de atunci nlia se poate vindeca 
în 24 de oare, 

In ramura agriculturei, ştiinţele biologice ai pius iarăși 
foloase reale. Exploatarea rațională a pădurilor nu se datoreşie 
de cit cercatărilor biologie! vegetale. O cultură rațională, bazată 
pe cunoştinţe ştiinţifice, a adus inbunătățirea atitor. specii dr 
plante necesare nouă atit din punctul de vedere al economiei 
domestice cit si din punctul de vadere farmaceutic. Boalele ce 
bintuesc plantele sint vindecate azi în urma cercetărilor embrio- 
logice MUREA atitor insecte ce trăiesc pe ele, 

Stabilimentele de piscicultură (creşterea peştilor), de op": 
cultură (eresteren albinelor), de sericaceltură (creșterea viermelu! 


de matasă), de viticultura cultivarea vițel de vie), etc, dau tñ- 


rilor venituri mari. Cu cit aceste ramuri de cultură sint huzate 
pe date mal ştiinţiiice, cu atita și producția lor e mai mure. 


P. BUJUR.—FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI Ki 


lată dar și din punctul de vedere practic, care sint folos- 
sgle ca aŭ adus omenire! știintele biologice, ` 

N'am citat desigur de cit o parte din cele mal însemnate, 
totuși ele ni arată în deajune, cred, importanța studinlui bio- 
logiel. 

+ x $ 

Dar foloasele studiului biologiei nu se mărginesc aci. — Re- 
zmltatele cercetărilor ei servesc de bază şi in dezlegarea multor 
probleme sociale. Neintelegerile ce există în societăţile de azi nu 
vor dispărea, pănă ce in studiul fenomenelor sociale nu se va 
aplica aceiaşi metodă științifică ca şi in studiul fenomenelor bio- 
deg animale. Sociologia nefiind de cit un capitol al vastei științe 
biologice. 

Şcoala de antropologie din Paris, ale cârei lucrări vor face 
epocă in istoria gindirei omeneşt”, ne-a dat pănă acum o serie 
de cercetări în acest sens. Morala, famila, justiția ete, atitea 
probleme sociale sint studiate din punctul de vedere științific, 
evolutiv, 

Chestiunea criminalităţii, uns din cele mai importante și 
ma! grele de legiferat, nu va fi complect rezolvată de cit atunci 
cînd cercațările biologiei şi în special ale antopologiel iși vor da 
ultimul lor cuvint. Jurisconsulţii mari așteaptă deja nerăbdători 
rezultatele finale ale discuţiilor inflăcărate ce se continuă incă 
între scoala antropolozică și şcoala medicală în această privință. 

Pentru a arăta şi mal bine legătura strinsă ce există intre 
fenomenele sociale și cele biologice, să luăm un exemplu: Pro- 
blema justifier d. 6X., una din cele mal arzătoare pentru juris- 
consulţi, capătă, după cum vom vedea, o noua confirmare prin 
glasul teoriei evoluției. 

Se credea că există o contradicție între ea și legea biolo- 
logică a lui Darvin: „în dupta pentru traii, victoria e asigurată 
celui mal apt”. 

Novicow în scrierea sa: —Les luttes enire des sociciis hiu- 
maines ei leurs phases successives— face să cală această contra- 
dicţie, zicind : „In prima linie, contradicția vina din aceea că se 
identifică ideia de luptă cu idea de masacru. Ducă printre ani- 
male, lupta ea mai totdeauna această formă, e departe Insă de 
a D acelaş lucru și la oameni. Graţie civilizatiei de azi, victoria 
luptei între om şi om e asigurată nu celui mai tare fizicaște ci 
celul mal tare Intelectauliceşte”, 

Cu toate acestea, continui Novicow, „intr'un mediu inter- 
național, unde domnește anarhia şi violența, o societate război- 
nică poate uşor să distrugă o societate pașnică, de şi aceasta 
din urmă e mai superioară din punctul de vedere intelectual”, 
„In fond, zice Novieow, toţi legislatorii ţărilor civilizate n'an de 
cit un scop, acela de a asi victoria celor mal inteligenţi şi a 
elimina pe cei mal puţin inteligenţi. Cea ce numim noi justiție nu 
e alta de cit aplicarea principiului existenței celui mai apt“. 


e VIATA ROMINEASCĂ 


Weg 


eg 


lata dar o confirmare a unei probleme sociale — a justiţiei — 
dată de legea biologică a luptei pentru existență a lui Darwin, 
Se naște acum întrebarea: legile existente asigură oare ele 
victoria celor mai inteligenţi, mai buni i mai folositori dintr'o 
tara? Legiuitorii și-aD ajuns ei scopul r? Nu cred. Atitea ne- 
drepti sint o dovadi evidenta pentru a arăta că victoria nu e 
încă a acelui mal apt şi mal folositor. i 
Dacă n'ar fi să citez de cit faptul că la noi de ex. majori- 
tatea rai capră producătoare de bogă il— țărănimea —nu are incă 
e 


cit și în alte ţări există și legi bune, Dar dach cu toate aceste 
legi bune, există nedreptăţi, cauza nu e alta de cit modul lor 
gresit de aplicare. In adevăr: Grupări de oameni, clase sau clice, 
cum voii să le numiţi, luptă unele în contra altora. O serie de 
împrejurări de cele mal multe ori necinstite de care una din 
clase a stiut să profite, o hotărăsc să aplica acele legi. Şi cum 
pentru multă interesal de clică saù de clasă li va fi mai scump 
de cit interesul general ei vor aplica legea necinstit si vor scoate 
bimuitomi în lupta pentru existenţă pe cel imbecili si lenesi în 
dauna celor inteligenți si celor muncitori. = i 
„ Bo nenorocire mare tocmai pentru om, rezultată desigur 
din o educaţie greşită, acea de a putea intrebuința atitea mij- 
Joace pentru a birui. Omul adevărat superior şi cu o educaţie 
aleasă nu va căuta să biruiască de cit in virtutea fructului o- 
nest al muacet lui. Omul degradat intelectualiceşte şi moraliceşte 
wieargå la alte mijloace : „Viclenia,  lingușirea, bine-cuvintata e- 
asticitate a şirei spinărel—tuctul vieţii în înțelesul negustorese 
măi deht dere ouin ee iubitul nostru poat, Vihhuţă. Dacă inte- 
5 e clasă sal de clică nu ar incuraj 
rile de nedreptate n'ar exista. WEE AE, Ae 
„Sint mulți factori cara grăbesc mersul omenire - 
cietate mai bank; printre ei sint desigur și era Bëbee 
și toată stiinta în general Ştiinţele biologice, mai mult de cite 
iere Kéis dreptul de a-și da cuvintul în dezlegarea pro 
a la care atirnă i irea“ i 
inte omn deen EE Și imbunătăţirea raporturilor 
amenii de știință, cari san consacrat zeci de i 
aţa lor, studiind organizația unui animal ori cit A Weg, SCH 
e, pot H eumtarat cu muncitorii ce; mal modeşti cari fac de 
ex. cărămizele necesara pentru construirea nnul ‘edificia. EI ni 
dan cunoștințele fendamentale, servind la construirea edificialu 
care predomina azi intregul cimp ul biologiei. Acest edifici 
tae ek guta ege de azi. ù ăla 
iie moderne nu fac de cit să întărească 
ce mal mult această teorie. Lamarck. Darwin, ataca D 
DE i Dintre, sint marii arhitecţi ai acestui edificii. Te 
i r — ż - D P 
mată, vin spiritele generslizátoare, filosofice 


P. BUIOR.— POLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI 


(Spencer, diferiti! savanti ai acoalelor de antropologie ete.) cari, 
discută problemele ce ne 


aplicind principiile teoriei transformiste, 


ivesc mai direct, ca pr 
a eriminulităţei etc. In sfirșit jurisco 
rezolvarea acestor probleme, alcătuiesc 


ţia și 


bue să he conducem, 


lată dar cum p 
simp'e, ajungem a gâsi 
practică de toate zilele, Si 
aceatul articol, că dacă statele civilizate intretin azi catedre pen- 
„na e un lux sn o curiozitate, ce 
şi plătesc, ci o cerință de prima necesitate. Deja In zilele noas- 
ul maro ce-l va juca. Știința în 
n din ce în co m 


tru cultivarea acestor științe 


tre vedem rol 
nireï, Diferitele ei ramuri devi 
zind, în acelaş timp, mina de ajutor tuturor celor iate ramuri 
de activitate omenească chiar și celor maï modesta, 
Solidaritatea ştiinţifică, zice savantul profesor A. Giard, 
membru al Institutulu! Francez, irebue să fie prefata şi geeint 


lecind de'la studiul 


solidarității sociale `). 


1). Deum Sclentilbtmg, No. 6 dim pU. 


obiema moralei, a educației, 
nsulţii, tinind samă de discu- 
legi dun care tre- 


animalelor celor mal 
fnloasele acestui studia pănă şi în viata 


iută iarăşi de ce zisel 


dezvoltarea 0m8- 
ai solidare, intin- 


Istoriea şi Critica Literară 


-Un raport asupra eatedrei de istoriea literaturii romine 
dela universitatea din laşi. 


Isturiea literaturii unul popor esle istoriea activitații inte- 
lecluale a acelut popor, este adică isloriea activitații ştiinţifice, 
istorice şi poetice of, mar pe seurt, istoriea şhinţii, isloriel si 
poeziel acelui popor, iutr-atit însă intro cit aceste genuri lite- 
rare sint manilealale In seris. La această povestirea activilății 
intelectuale istoricul literar consideră lucrurile povestite întâi 
in ele înseş. apol în raporturile (loc, timp, cauză, scop, instru- 
ment, mod) lor fața cu celelalte lucruri. lar mat inainle de a 
face puveslirea lurrului, istoricul literar trebue să cunoască în 
mod prealabil limba, în care lucrul e scris (interpretare grama- 
licala), genul literar din care el face parte (interpretare gene- 
ricà), stilul autorului (interpretare individuală), si trebue să pri- 
ceapă lucrul (inlerprelare istorică). Şi tot asa, mal inainte de 
a face povestirea lucrului, istoricul literar trebue să cerceteze 
in mod prealabil dacă el e seris în limba poporului caruta se 
atribue feritică gramaticală), dacă are caracterele specifice ale 
genului literar cutare orf entare (critica generică). daca posede 
stilul autorului, cârma se atribue (critica individuală), dacă po- 
sede cunoștințile poporului, caruia se atribue (crilica istoriea), 
Cind acum istoricul literar cauta în sfirgit så ni istoriseasca lu- 
cerul, el trebue in descriere să tindă cu toale pulerile să lese 
lucrul aga cum este, astfel "mett ascultătorii ort cetitorii istori- 
cului literar să priceapă oblectul povestit tot aşa de bine, casi 
atunci cind ei singuri ar fi venit in contact cu dinsul. Ba mar 
bine, câcl nu toţi ascultătorii ori cetitorit istoricului literar pol 
avea priceperea, răbdarea, erudiţiea acestuia, mal ales rari pol 


$s 


A. PINLAPPIDE  ISTORIEA ȘI CRITICA LITERARĂ 39 


avea calilalea cer care se cere mal mult la un istorie literar, 
anume puterea de a videa lucrul cil se poale mal ublecliv, fară 
patima,  Condiţiea aceasta din urmă face în general mai grea 
sarcina istoricului decit acea a omului de știința. In adevar, 
omul de știință are a face cu noliuni, unele mal generale decit 
allele, lar noliunile sini producte ale minţii noastre, care lrăese 
numa) în not şi lae parle din nol; islorieul însă are a face cu 
individe, deia care ori simţim bine ori simţim râd, si fală de 
care numa! loarte rar putem sla indiferenți. Si pentru acela a- 
deseori se intimpla ca istoricul să povestească lucrurile altfel 
decum ap fus: alunci el inceleaza de a mal fi istoric, câci a 
povesti cu palimă despre lucruri nereale, ci inchipuile, nu este 
islorie, ci cu tolul altceva, anume poezie, Pentru a se garanta 
contra aceștei primejdii istoricul literar recurge la următoarele 
mijloace — și la aceleaz mijloace recurge istoricul în general. 
Anume, printre calităţile lucrurilor povestile sint unele mai pu- 
Un variabile, Jar altele mal variabile, Cele dintai, care prezintă 
o relaliv mare constanţă dela un lmp la altul, dela un loc la 
altul, dela un individ Ja altul, sint mat puţin aple de a pro- 
voca plăceri şi displâceri in observator; cele de al doilea din 
contra siot mult mat apte. De felul celor dinlă! sint, de pilda, 
mare-mic, adevăral-neadevăra!, invălat-ueinvațat, inteligent-prost, 
bogal-sârac, deprins-nedeprius, original-neoriginal. De felul cel 
de al doilea sint bun-rao, frumos-uril, moral-imoral. Negresit, 
este imposibil ca istoricul lilerar sa facă cu totul abstracţie la 
povestirea lucrului săi de aceste calități, este insă dator la é- 
nunļarea lor să hotărască din punct de videre al une! nuțiuul 
foaie generale, tar nu din punct de videre al gustului personal. 
Un all mijloc pentru a se garanta contra primejdiei de a videa 
lucrurile altfel! decit sint în realilate este acela de a da mai 
multă importanlă raporturilor decit calilaților lucrurilor. Sa dap 
un exemplu. In Munteniea în secului XIX pâna pela 1880 «vom 


Eist, zice un mär seriitor (Curentul Nou 1 19) o legiune de 
„ palruzecioptişii; în Molduva o legiune de spirite critice și de H- 


leralori», Un chip ds a diseula este: «Cum siol acer patru- 
zeeloptiști, eriliei şi literatori ?>. Alt chip de a discula este: 
«Pentruce in Muntenia sin! cutare, far in Moldova cutare som 
de oameni?» Unul s-a grăbil și a răspuns la a doa intrebare: 
“Intimplarea» (1). Tinārni scriitor pomenit mai sus a cercetat 
insă cu bâgare de samă si a aflat care sint elactorii culturii ro- 
minești din veacul al XIX», si anume «in Muntenia... o tradi- 


su VIAŢA ROMINEASCA 
ție culturală foarte slabă, curentul latinist ṣì curentul Francez mmi 

in i itic; Moldova o tradiție culluralà mal 
ales în ipostasul lut politic: in a geschen 
prununtată, curentul mies? slab, curentul francez in pasta: 

; lite ai curentul poporan». 

pe ebe acum iasi romineascä din punctul de 
videre al istoriei literaturii romine ? Vun discuta lucrul în ge- 
neral intin și apol cu specială privire lu candidat. SÉ 

Din nefericire disculiea istorică asupra activitatii intelec- 
male faculă obiectiv și fară amestecul pălimax al elementelor 
variabile frumos-urit, bun-răt, moral- imoral, 8 prezentul tot- 
deana mart greutăţi. Chiar în Gemmaniea, unde s-au facut du 
la Herder si August W. Schlegel incoace progrese mari din A 
ces) punct de videre, inca foarte adese e nepotrivire intre titlul 
cistorie lilerarās a! unei cary si intre cuprinsul ärt, La nol 
vre-o istorie literară și in special o istorie i literatury romine 
maü upârul Ir, Avem, poale, pentru datele bibliografice și 
biogratee priviloare la literatura romineasca vilevi carti buni- 
agare, Cind vreun seriilor s-a incercat insă a facu istorie lile- 
rară, lucrarea lui a degenerat toidesuna intru disculiet subicelivă 
si pălimașă asupra frumusel el-nefrumusețel, punătatit-răutalăi, mo- 
ralitațit imoralitații operelor. Am avul, de pildă, ca så dan un 
exemplu, un pseŭdo istorie literar și pseûdo-proľesor de istuvien 
literalurii romine, care-şi propusest ea scop principat al ac: 
Lat sale intelectuale de a proba cå «Lureatărul> lut Eminescu 
este o culme de uriclune, că Alexandri a fost complect lipsit de 
darul poetic, că Andrei Muresanu a produs frumusel! neintre- 
cute. Asemenea elucubrații, isvorile dinlr-un gust curios orf mai 
degraba din tendința de a fi original cu orice prel, le mumia el 
istorie literară. De acest sola de istorici literari avem de ajuns, 
decit, mat modeşti, et iş Inlitulează discuţiile cele påtimade şi 
unilaterale «Critice». Nicãiri nu s-a polrivit mal bine vorha «la 
critique est aisee> decil la aceste pruducle ale istoriografiei ro- 
mine, Mal întata criticul t uşurează sarcina prin faptul aveln 
ca exclude din Hleralură istorica și știința, tocmai adică pe cele 
mal importante manifestări ale activitații intelectuale. Pentru 
el Miteralură insamoă poezie. Apoi faţă cu acesslā poezie erili- 
cul se dispensează de orice cunoștință ştiinţitica 3 genurilor po- 
elice, adica de baza interpretării generice şi uer generice, 
EI procedează aşa, ca şi cum până la dinsul ce este poesien şi 
ce sint genurile poetice ar fi fost lucruri necercelale ori aşa cer- 
cetate, incit fiecare je poate permite să dea el o difiniţie din fu- 


A PHILIPPIDE —ISTORIEAŞSI CRITICA LITERARĂ 4l 


ga eondetului, Un critic, de pilăa, proclamat de un coleg al său 
ca ecel mal inteligent om d'n Lara aceasta» (Curentul Noa 12, 
t25), spune într-un loc următoarele (Saptămina V 1083): «Nu 
este nicto analogie intre o poezie și un roman, este toarte puliu 
intre un roman şi o pusă». Va să zică romanul nu e poezie, 
şi nici plesa nu e poezie ! Și apol acest cuvint de mahala pie- 
sa! Ce-ar zice un zoolog despre un autor pretins specialist in 
zoologie, care-ar serie că enu este nicio analogie intre un pes- 
le și o știucă, este foarte pulin Inire o știucă și un crap?» În 
sfirsit punctul de videre, din care se pune la cercelarea obtec- 
tului sat, criticul literar şi-l fixează asa la intimplare, după in- 
spiraliea momentului, Astfel muula H vine in minte ră poetul 
trebue să fie judecat dn. punet de videre al impresionabilitaţii 
nervoase, şi dupăce In curs de mal mal ant cintâreşie această 
impresionabilitate nervoasă la dileriți. poeţi romini și siirneşte 
prin vriticele sale entusiasmul. unet generaţii, de odata se iveste 
un allul, care zice (Curentul Non 1 2, 7H: elt. sta nea vorbit 
metet de impresionabititatea nervoasă a artistului, parcă asta 
ar fi insusirea lui de căpetenie. Nimic mal greşit iz Și ucesi 
ut critic, care probabil va stirni si el prin vriticele sale entu- 
siasmul unel general, stabileste un noa erilertu de judecată 
(Curentul Non 1 2, 75: «[Poetului] H trebue inteligență, ca să 
priceapă viaţa şi oameni, şi ea sa poata compune opera de arta; 
IL Mrebue finefe nervoasă, Dich spiri? de observaţie, intuiție psi- 
hologică, fantazie, sinițul formei, Și în general simf artistic pro- 
priu zis; H trebue sentiment, sat mat in ganera) nieres prle- 
nic pentru viață ; W lrubue putere de_evocare, adica maginație 
plastica ; şi-i trebue apol forje fizice şi morale, cari să le pule 
pe toale acestea in mişcare», Din acest punet de videre va ju- 
deca noul eritis poeziea romineascà cițiva aut, pânăce sigurise 
va ivi un altul, care o va judeca din cine ştie care alt punct 
de videre, şi care va zice despre crileriul de judecata al actua- 
lulu critic: «Nimic mal greşit!» În asemenea imperjurâri sar» 
vina de eritis Herat este cea mal uşoară din toate carierile li- 
terate, Pentru orice breasiá WI trebue să şti! ceva, să H invă- 
Lal ceva; pentru a ti critic literar It Lrebue numai să știi ecti 
și să fil inteligent ori să erezi că eşti. IU lixezi indata un punet 
oarecare de videro și apol judeci cum zie unii, lar, eum zic alt, 
sinteşti, comentezi şi explic? (Curentul Noa | 2, 73). Judecare, 
simtire, comentare, explicare, udica vorba vine, in realitate eri” 
licul ort lauda det dezaproba, Ca unele ce sint din puncte de 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


42 SS 


taude și dezaprobâri sint a 
iri b, txs 
deia un critic In altul. Citeodalā deosebirile. og Weste în 
pre acelaş poet un crilie spune că sesle eat 2 sort ln d 
literalura noastra», far allul că care un IT" tal Rap It M: 
naturalismul Jut e bestialitate curatā» (Curenlu o See? Ge 
|, a 72). În asemenea caz criticii se apucă adesse # erg ae? 
ire d'uslt, «Las-o mat däm, unde nu te perap T oe eat 
cel mal cu singe rece din toți (Convorbiri rail be citit. 
«Galuur fe, slrigă altul (Curentul Non 1 2, 75) d ihilizon ' 
u temperament (Samânàtorul IV 
negbiob t> tipa altul mal... CU p ene 
921, 922), lar autorii cel tavalii sub numele de Sri ! S Ge é 
coses şi pi citeodata, Astfel polul cel cu Sulle u E 
mistru ameniniă cu un «răspuns larer, tar erilieul se apără e 
urenlul non I 2, 116), 
si za acestor păreri contradictorii si aceştei ianed 
Ir? de patimi opiniea publică, pentru lamurirea cârela ën eri 
tioii chipurile, devine tot mal incureală, nu alil din punci vi 
dere ul valorii scriitorilor, căci valoarea acestora mai curind ori 
maf (eng îs capătă adevarata ei colare, fara vola $I in eluda 
eviticilor, ci din punet de videre al chipului cum trebue faculă o 
istorie literară. Pentru mulți, care nu sint oameni de meserie, 
dar Iubesc poeziea și sint în curent cu erilicele, un istoric literar 
uri un profesor de isturiva unei literaturi ar fi un fel de om de 
propaganda, care prin entusiaste declamati! da directi) artistice. 
Intru eit, deci, ocupațiea ru poeziea, declamaâri asupra poezie, 
entuziasm ar li calitatile spucilice ale istoricului literar, pentruce 
nu locmal un poet de meserie arti cel mai bun istorie literar? 
Si de fapl chiar s-a feul propunerea ca să se ofere catedra dr 
istoriea literaturi! romine de la Universitatea din Inștunul pott, 
ca Vlahuta, Coşbuc, Caragiale. Dar wat intaia, chiar dacă o isto- 
rie literară ar fi un fel de ocupaţie 'deelamatorie cu poeziea, nu 
exista declamalor mal prost decit portul. Insus criticul Tip 
lot are o ronsuevenlă. oarecare in discuție, o npgerime onrecirt 
de a descoperi calitati la prietin ṣi defecte la duşmani. o rā- 
bdare oarecare de a celi lucruri de diferite feluri, o aptitudine 
varecare de a påtronde in chipul diferit de a percepe lumea n 
diferiti oameni. Ba etteodala consecventa în urmărirea unul 
senp este la criticul romin atit de mare, elt el îi dalorim, 
de pilda, faptul că toate deosebirile de lorma dintre specialistul 
romin şi specialistul sirâiv, care existan pela 1866 la un Ale- 


videre variabile pornile, aceste 


A. PIHLIPPIDE-ISTORIEA SI CRITICA LITERARĂ 43 
xândreseu-Ureche, ete., astazi au disparul, astfel ca astazi spe- 
eialistul romin samâni cu specialistul străin ea donn picături 
de apă, fireşte numal la formă. (Pentra ințelesul cuvintulur 
specialist romin vezi Lut Tit Maiorescu Omagiu pag 91—147). 
Poetul insa e un om incapubil de a pricepe alte conceptii poe- 
tice derit acele ale propriului san crier. Pe terenul istoriei şi 
al șliinţii mintea unul poet se poate mișca destul de liber şi a- 
deser! poeţi! acumuleaza imens material istorie şi sine, ca 
Honore de Balzac, de exemplu, Pe terenul poeziei insă, la 
care după concepţiea vulgara se mărgineşte cercul de activilate 
al istoricului literar, postul este incapabil de a pricepe alt chip 
dr a face poezie decit pe al sén propriu. Acest lucru este de 
mult cunoscut, La nol, pe cil ştia, inlataş dala ba spus d. 
Maiorescu. 

Insă, bine, istoricul literar e un alfel de om decit un 
critic improviral, eu criterii ad-hoc, pâtimaș partizan ori duş- 
man, om de propagandă, sel de gasca, cutitor de poezii, decla- 
malor de vorbe goale. Insă, bine, istoricul lilerar este apol 
incă mat mult cu totul alt son de om decit poelul. Unul este 
istoric, celalalt este joef, Tar între istorie şi poet este tot aga 
dr mare deosebire ca si intre omul de știința ṣi inlre-poel, 
Daca istoricul literar are nenorocirea să cerceleze, alâluri cu 
genurile literare cele cu mult mai importaule ale istoriei zi stiin- 
til, are nenorocirea să cerreleze şi poeziea, apol trebue să-l a- 
mestice cineva cu poeţii? Apoi atunci cu acelas drept ar tre- 
bui şi psihologul amestecat cu poeţii, câci cunoștințile omenești, 
pe care istoricul le cercetează istoricește, psihologul le studiiaza 


“stiințilie. Apot atunci cu acelaş drept ar trebui confundat is- 


toricul sculpturii cu seulptorii, istoricul picturii cu pictorii, is- 
toricul arinteciurii eu arhitecții, Apol atunci va trebui să facem, 
tacă vom merge pe aceasta cale, din catedrele filologice ale u- 
niversităţilor noastre, adică din catedrele care se ocupă cu is- 
toriea activităţii omeneşti, un fel de răsplată pentru artisti. 

Ale! trebue, ca ln toate celea, om de meserie, care sā-g 
cunoască meștesugul, om pe care să-l D invațat intaia profeso- 
tul carte şi care apol să-și fi dat el singur osteneala, nu cetind 
eritici, ei istori! literare și literaturi în tot felul de limbi si 
vechi şi nobă, Aici trebue apol om cu cumpăt, care să acoarde 
acelas interes tuturor manitestărilor activitații intelectuale, Tar 
nu numai acelora care l-ar conveni lul din vreun punct oarecare 
de videre. De multe ori buretele puclos (phallus impudicus) are 


i 


A VIAŢA ROMÂNEASCĂ Ce 


mat multă importantă pentru aflarea adevărului in CH Kë 
telor decit cul mat brumos mirositor ananas, dar pen ru A 

Area intelectuale rominești lol atit de importante 
„araba a N i elite alu Iul Aron Densu- 
sint—poate mal importante -horele oe euer rT 
sianu, Zoilul lui Eminescu, taşi poeziile lut Eminescu. z e 
stialalți putem alege şi zvirli, istoricul literar trebue să ceteasei 
tot cu råbdare ingerească. Da vor D bune ori rele, ie eg 
art urite, productele lilerare inregistrate de istorie sint penre 
acësla numat niște manifestari ale naturii, cara lcebueste Pri" 
cepiute, nu lăudate nicl baljocorite. Butanistul Du fare glume 
si scălimbâtu:r asupra formel si mirosului burete lut „pueios, hi- 
rurgul nu se ingrelosează cind «xaminesză 9 rană, istoricul li- 
lorar nu ştie ce vrea să zica disprej şi baljocură. Airi trebue 
in sfirsit un om, care så pună o stavilă criticet pătimaşe $i så 
arāte odata ce va să zică intr-adevar o istorie literară. După 
cnm, cind se ridică negura, se văd lucrurile la locul lor fiecare, 
si acolo unde eredeai că este vreun virf de munte se arală cà 
era numat un abur, pè care apol ba spulberat vintul, aşa sar 
videa, in descrierea adevăratului istorie literar, produsele acti 
vitaţii rominesti fiecare la locul ce i se cuvine, Și multe cele- 
britai s-ar constata că aŭ fost numal nişte ignoranli, jucători 
cu forme goale, pe care-i vidicase sus reclama și intriga. 

EL este cumva d, Gh. Ghibânescu un! astfel de om * Nu, 
si nici n-are să fie, căci ex ungue leonem. D-sa e specialist In- 
usun mie paragral din istoriea literaturi! romine, anume in in- 
lerprelarea documentelor romine şi slavo-ròmine. Documentul 
insă prezinta aşa de mare importanţă pentru iatoriea viet pti- 
blice şi private şi atit de mică importanță pentru isloriea vielil 
intelectuale, tacit diplomatica este considerata ca o disoiplină ce 
aparine istoriei politice şi sociale, lar nu isloriei literare. De 
(apt, nieto istorie literară nu Une socoleală de documente, Je in- 
repistrează numat, lăsind explicarea lor pe agcoteala diploma» 
tieil Este_adevârat că prin explicarea documentelor si prin in- 
vățătura scrierii chirilice manuscrise cultura istorică, al pe Le- 
reng istorie! politico-sociale cit și, mal pulin, pe acel al isto- 
viei literare, ar cistiga la universitatea noastră ` este adevărat 
apot că acesta e singurul punct in rara, mi se pare, se învală 
mai mult ta facultatea de litere din Bucuresti decit la era din 
last. Deet, aceste Iueruri, se pot leane luvăla apol am pule 
obliga pe viitorul istorie literar să le prede»; în Int cazul p 
baza cunostinlilor ta diplomatica romină nu putem ineredini 


A. PHILIPPIDE—ISTORIEA ȘI CRITICA LITERARĂ 45 


o catedră aşa de cuprinzătoare şi de importantă, ca cea de is- 
toriea literaturi! romine, d-lui Gh. Ghibanescu, care e așa de 
putin pregătit in toate celelalte privinui. 

Not totdeauna ne-am impărţil până acum, decind se dan 
catedre pe baza operelor, in două tabere: unit am lost pentru 
aminare, Tar alţii am fost pentru recomandare, și totdeauna s-a 
intimplat cå ce! care au cerul recomandarea an eşit invingâtori. 
Numa! cind nu s-a prezentat nimeni ori aproape nimeni, cum s-i 
intimplat cu caledra de istoriea evului mediu şi moderg, nu- 
ma! atunci n-am recomandat şi not pe nimeni. Este apol ade- 


vårat ca oameni de valoarea d-lui i 

comandaţi ca profesori, Ea Za Sa ee deet Fibre 
cu toti? trebue să avem curajul de a astepta. Să așteplâm gea 
an). Dupăcum pe celalalte terenuri ale filologiei romine, pe te- 
renul anume al istorie! politice şi al istorie! limbii, nu se pot 
tăgădui oarecare progrese, tot așa poale vom constata niscal 
progrese orl incepuluri şi pe acel al istoriei literaturi! peste 
citiva ant, Cunosc numai eu lineri, foști elevi al universitații 
noastre, foarte serioşi şi învățați, dar care n-aa publicat nimic. 
Cine știe ce lucruri de samă vor publica poate? Ori se poale 
intimpla ca actualele condiţii de recrutare a profesorilor pe baza 
operelor să faca loc allora ma! largi, după care și invațații fară 
opere să fie admişi a concura prin examene scrise şi orale. 
COU oameni loarte învățați n-a publicat nimic şi ali alții cu 
opere in mat multe serit sint nişte ignoranți fâră păreche! 
sa asteptam. 


A, PINLIPPIDE 


Ursitul 


Vietuesc intr'un palat 
Trei copile, trel surori, 
Gingaşe fecioare 

Ce nu ştiu de sarutat, 
Ci surid ca nişte flori 
Ne-atinse de soare. — 


Şi sint mindre toate trel 
Şi aidoma la fața; 

Fetele 'ntre ele 
Samana ca trel scintel, 
Ca pe crini, in dimineaţa, 

Trei limpezi margele. 


Vrind a le feri de dor, 
De-un suspin ce-ar fi "ncalzit 
Sinuri de zapada. 
Imparatul, tatăl lor, 
Cu blestem a juruit 
Nimeni sa le vada. 


Da 'ntr'o zi de Mai, sa dus 

Una, numa! un rastimp, 
Sub un mar în floare; 

Vintu-aduse din apus 

Un adine miros de cimp 
Si-un miros de mare. 


Şi-l imbalsameaza 'n par 
Ghinţiane şi țintaur 
De-i ca Imbatata, 
Dan" adoarme "'ntr'adevâr 
Împletind un vis de aur, 
Drag ca nict-odată: 


Parc'un inger o mingie — 

Şi în pletele- se scutur”, 
De pe creng! mâiastre, 

Albe flori de alâmie— 

Şi "ntre ele zboar! un flutur 
Cu arip! albastre, 


Zboara legânat ușor 

Prin lumina unui vis; 
Ca pe o rasură 

Se scoboară binișor, 

Aripi stravezi! a 'nchis— 
Şi-i căzu pe gura. 


Fata intr'o clipa sare: 
De alaturi se ridica 
Nalt și mindru Cral. 
Eal socoate arâtare — 
Și sperieata turturică 
Fuge fară gral. 


Dar vazuse impâratul, 
Din pridvor, fapta 'ntimplata. 
Negru de minie, É 
A sculat intreg palatul : 
Viu sau mort sa-l prinda'ndata 
Şi cu el să vie. 


mmm A oo 


p 


L'au adus legat în fiare. 
Aiba4 fața ca de cridä 
Şi-l inneacā plinsul : 
Sigur pentru-o sārutare 
Impaâratu-o să-l ucida 
Şi- pacat de dinsul! 


Sta parintele pe ginduri — 
Si târziu i s'auzi 

Vorba râspicata : 
„— Daca pină în tre! rinduri, 
„Dintre fete, va ghici 

„Fata sârutata, 


„Vina lui iertati fie!“ 
Ca s'aleaga la noroc, 
El c'o mina cheama 
Cele trel surori să vie. 
Vin tus-trele la un loc, 
Toate tre! de-o sama 


Şi la fel înveşmintate, 
Numa 'n alb—şi fie-care 
Co garola np piept... 
Craiul, palid, se socoate: 
Cu! a dat o sarutare? 
Le priveşte drept; 


A ales; dar si ia sama. 
lar copila, se 'nţelege, 
Fara vre-un alt gind, 
Vint iși face cu naframa— 
Şi pe dinsa o alege 
Craiul tremurind, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


URSITUI 49 


Fu minunea să se 'ntimple, 

Ca tot e1 i se 'nfoarą 
Parul aurit. 

Ea-l aşeaza pe la timple— 

Sio alege-a doua oara 


D 


Craiul liniştit. 


Si tot una dintre ele 
iși desprinde, turburata, 
Cit sa-l pice jos 
Garofita pe podele — 
Sio alege înc'odata 
Craiul luminos. 


„— Fie viaţa daruita!* 
Ins'amar o podideşte 
Pe copila plinsul; 
Face-un pas și sta pierita : 
„—lartă, tata —şi nvoeşte 
„Sa me duc cu dinsul!* 


A. STAVIU 


Cintarea pătimirii noastre..... 


Octavium Gogi- Poezii". Budapesta, 
institutul tipografie „Luveafărul” 1905, 


Din nou am recetit din scoarță in scoarță cărticica cu co- 


perta roz gălbie, ce poartă acest titlu, şi par'că îmi vine greu 


să o inchid, să rup vraja, de care mi-a cuprins sufletul sa: 


tarea pătimirii noastre». şi de pe înălțimile, la cari mn ridicat, 
să arunc ochii injuru-mi..... 

Plin încă de farmecul — dureros şi bărbătesc În același 
timp, — al sunetelor, al căror — 


«Domol purcede glas de schuijă 
«Dela clopotniţa din deal, — 
«Sa povestească lumii jalea 

e Înstrăinatului Ardeal, — 


mă uit pe fereastră: chipuri străine; graiul sonor dar bruta! al 


unui neam cotropitor; firme scrise cu caractere neobicinuite, 


purtind nişte nume ciudate pentru urechea Rominului ; — şi în 


mijlocul acestui cadru atit de «ne al nostru», — iatā-le parca / 


rătăcind citeva figuri răsleţe, apoi altele în grupuri mici.—suc- 
mane cenuşii şi, castanii inchise. cojoace albe, — atit de ale 


A! glasul insiräinatuini Ardeal ? 


O, Doamne,—a venit oare să umple în sfirşit deșertul din 
viaţa noastră sufletească, el, cel atit de demult dorit. — cinta- 
reţul neamului, — ce 


„al patimii amare 

Sial dorului ce moare în aşteptare 
«E solul sfint,..... înfricoşatul crainie 
«Izbâvitor durerilor strâbune». ? 


E ŞARCALEANU —CÎNTAREA PATIMIRIU NOASTRE Al 


Şi tot din Ardeal, -instrăinatul Ardeal !—unde, în Șincai, 
Maior, Micu, sa zămislit gindirea noastră ştiinţifică, de unde, 
prin Gh. Lazăr, au străbătut primele raze de lumină, in intu- 
nerecul in care de veacuri ne-a fost învălită mintea? 

L'aşteptăm de-atâta vreme,—fii instrăinaţi ai unui popor 
înstrăinat 1... 

Da, e cintarea pătimurii noastre... 

H vg kd 

Criticii noştri, de sigur, îl vor analiză pe Goga, îi vor mā- 
sura versurile, îi vor numără silabelu, îi vor cintări fie-care cu- 
vint. îi vor cataloga poeziile după genul or, vor pune, in sfir- 
şit, ori-unde trebue eticheta potrivită..... 

Şi slava Domnului, avem destui critici, — şi mari şi mici, 
invățaţi şi desbrăcaţi de ori-ce..... prejudecăţi ştiinţifice, inteli- 
genţi și cum a dat Dumnezeu. x 

Şi cine ştie. poate vre-un savant specialist ne va dovedi, 
că şi Octavian Goga e un bestial şi un sârac cu duhul, — iar 
vre-un filolog, excursionist in cimpul literaturii, nu va desco- 
peri în fulgerele ce scintee din versurile lui, de cit o banală și 
naivă versificare..... , 

Nu voiu să mă amestec in ceata faluică de critici, — şi dacă 
aş vrea, n'aş putea. 

Dar nu pot rezista ispitei de a aşterne pe hirtie gindurile 
ce m'au cuprins, cind,--după ce am pecitit din nou cărticica de 
poezii, tipărită la Budapesta,—am văzut pe fereastră, în mijlocul 
lumei străine, grupuri de ţărani, În sucmane cenuşii şi negru- 
castani, şi in cojoace albe, 

Ae 

Dar orice vor decreta profesionaliștii criticei, indrăznesc 

o profeție: Octavian Goga e menit să ajungă poetul favorit al 


intelectualilor romini. 


Intelectualul romin ! 

Cit de plină de amărăciune şi sbuciumată e scurta lui 
istorie... 

Ca formaţiune socială, el nu s'a putut naşte decit după 
triumful definitiv al «generaţiunii de la 1848». Inainte de acest 
triumf erau de sigur, în țară, oameni învăţaţi şi inteligenţi din- 
tre boeri şi boerinaşi, cari aveau interese intelectuale şi «culti- 
vau literele>,—dar dinşii nu formau o categorie socială distinctă ; 


D VIAȚA ROMINEASCĂ 


în viața şi în acţiunea lor publică dinşii păstrează toate legā- 
turile cu clasele din care au ieşit, apar ca inspiratorii și condu- 
cătorii lor fireşti. o. me 

Numai după «modernizarea» ţării, prin adoptarea institu- 
țiilor şi a formelor de viață din apus, prin respindirea culturii 
s'a putut ivi tipul de intelectual, în inţelesul adevărat al cu- 
vintului, ; 

Si intelectualul romin, produs in intregime— după cuprin- 
sul său sufletesc, —al culturii apusene, în mijlocul unui popor 
de veacuri căzut În «sănătoasa> lui barbane,—mai ales, după 
ce «generaţia de la 1848» a fost mistuită de Insăşi opera sã- 
virşită și s'a stins, —a rămas solitar şi înstrăinat, sufletul lui 
păstrindu-şi toată viaţa pecetea din «alma mater=,—el şi pe 
malurile Bahluiului remine francez, german, cite odată italian 
sau spaniol (deşi aceştia de obiceiu, îşi perd diplomele într'un 
naufragiu), —eprintre străini»... 

Caracteristica unui adevărat intelectual e că dinsul are 
nevoe de un element idealist în viaţă, mu poate trăi fără el, de 
azi pe mine, ca «barbarii sănătoşi», cari mulțumesc lui Dumne- 
zeu, că şi-au putut petrece viața „cum au apucat-o de la pă- 
rinţi“, fără sbucium şi „vecinica căutare” a lui Lessing; dacă 
el îşi vinde sufletul pentru un blid de linte, intrind in slujba 
„triumfătorilor“ vieţii, desăvirşind procesul de adaptare la ce- 
rerile tubului digestiv,—nu mai e intelectual,—in realitate, n'a 
fost nici o dată un adevărat intelechual, 


Si iată,--ll vedem aducind din «inima lumii» pe malurile ` 


Bahluiului „cele mai înalte idealuri ale veacului“, in calitate de 
campion al «proletarilor din toate ţările», 

Dar, vai! pe țărmurile Bahluiului nu sunt proletari ca in 
„toate ţările",—ţara lui e locuită de Grant, cari,—după etiche- 
tele «Manifestului> lui K. Marx şi Fr. Engels,—sunt „mici bur- 
ghezi“, şi fac parte din „masa reacţionară“,—duşmana „celor 
mai inalte idealuri ale veacului“... j 

Ce să faci? Sa te multumesti cu «manifestația de | Maiu», 
redusă la o petrecere din gradina cu „Puţul rece“,—să fulgeri 
în fiv-care zi în contra burgheziei, aruncind mantia de «Tiers 
ctat> pe umerii bietului nea Titircă Inimă-rea, (care despre «so- 
fragiul universale» a aflat numai din comediile lui Carageale),— 
să preconizezi proletarizarea țărănimii spre aţi pregăti zane Eg 
rialui comod pentru experimentarea «celor mai înalte idealuri 
ale veacului» 3... 


CG ȘARCALEANU —CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE Ka 


Desnădejdea, simţul tot mai acut de izolare murală, ce 
înstrăinare, cuprinde pe intelectualii noştri, şi ii-aruncă fatal in 
mrejele sentimentalismului şi ale lrazeologiei pesimiste, —singura 
justificare a acestei instrăinări, 

Aceasta ne explică, pentru ce Eminescu, pănă acum, a lost 
inainte de toate poetul intelectualilor romii, al tuturor intelec- 
tualilor, şi poate chiar mai ales al socialiștilor, fiindcă aceştia 
mai ales l'au admirat, ei i-au consacrat cele mai adinci studii, 
cele mai călduroase ditirambe, şi ui au format <eminescianismuls 
literaturi! noastre. 

Vă închinuiți pe un Jaurès sau un Liebknecht recitind 
cu entuziasm versurile lui Leopardi ? L... 

Dar intelectualul romin se simţea faţă de viaţa de „barba- 
rie sănătoasă“ din imprejur, ca demonul lui Eminescu: 


— „El—răscoala in popoare, a distrugerei scintee..... 
„Despărţiţi de-a vieţii valuri, între ed şi Intre dinss 
„Veacuri sunt de cugetare, o istorie, un popor !"..... 


lar cind după ani de sbucium și de tortură sufletească, 
ajungi— 


t.e Te simţi neliber, mic, 

«Să vezi marele-aspirații cu-s reduse la nimii, 

«Că domnesc în lume rele, cdror nu fe pofi opune, 

«Ca opunindu-te la ele, fu viata-ți risifești— 

«Si cind mori, să vezi, că 'n lume vieţuit-ai în zadar. 

«O ast-fel de moarte-i iadul! Alte lacrimi, alt amar, 
«Mai crud nici e cu putință: Simi: că ninica nu ești en 


(«Inger şi Demon» ;—cuvintele «in zădar» și «simţi că ni- 
mica nu eşti» sunt subliniate de insu-şi Eminescu) — atunci eşti 
gata să te umileşti față de bătrinii, cari au ştiut să-şi păstreze 


froo vieţii, să recunoşti, că — 


«În noi totul e spoială, tot e Astra fărd bază; 
<Voi d în scrisul vostru, moi mu credem în minic», 


(«Epigonii»; caracteristică, iară-şi, este pentru Eminescu 
sublinierea cuvintelor «noi nu credem în nimic»), 

In această stare sufletească e o mare mingiere, dacă poți 
crede şi spune: 


54 VIAȚA „ROMÎNEASCA Sege 


X îi i ~ te se sfirşeşte, 

e d stii, că visu-acesta cu moar | 
Ca a urmä-i remin toate ast-fel cum sunt, de dregi 
„Ori cât ai drege in lume—atunti te oboseşte 

«Eterna alergare sun gind te-ademeneşte : 


- AE 
i ii “eterne e viața lumii 'ntregi»..... 
SEET i impărat şi proletar»). 


Concluzia : 


«Sunt sătul de-aşa viață... Nu sorbind a ei păhară, 


Li 
mizeria aceasta, prosa asta € amară» Iu A 
SEET SE SG («Scrisoarea 1V>). 


Acesta e strigătul de agonie al unui suflet stingher şi o- 
bosit de «atita străinătate», al intelectualului romin. 

Si nu e de mirare, că după atita chin şi sbucium, socia- 
Det) noştri, — suflete rănite,—au amuţit În sfirşit, —cel puţin in 
literatură, lăsind cimpul liber „triumfătorilor* de toate speţele... 

Şi numai „inimi pustiite“, ca ale triumfătorilor pot stropi 
cu noroiu mormintul martirilor gindirii noastre... 

v 8 . 

E foarte semnificativ faptul, că in toate poeziile sale E- 
minescu nu vorbeşte nicăeri, afară de cite-va uşoare aluziuni, 
despre țărani.—e fiu adevărat al acelei generaţiuni, care era 
pornită să vadă in țărănime numai „o masă reacționară de 
mici burghezi“. 

In dorul lui de viaţă armonioasă, el evoacă imagini din 
trecut, de la „Cichindeal gură de aur, Momulean glas de du- 
rere“, —pănă la „o mie patru sute“, 

Chiar savantul nostru istoric di. N. lorga, (à propos,— 
rog pe criticii d-lui lorga să nu uite, că numele istoricului Iorga 
va reminea  neşters în analele culturii naţionale, pe cind pos- 
teritatea nu va cunoaşte, de sigur, pe publicistul şi mai ales pe eriti- 
cul lorga ;—să nu-i pue deci cu atita inverşunare in socoteală toate 
micile păcate şi scăpări de condeiu, in sfera literelor romine, — 
căci munca cinstită trebue totdeauna respectată, —atunci înse-și 
greselile servesc pentru lumină şi descoperirea adevărului),— 
chiar di. N. Iorga, in această privință, e—fără să-şi dee samă 
—victima intelectualismului nostru clasic, al acelor suflete stin- 
ghere şi desrădăcinate, despre cari am vorbit mai sus, —cind 
par' că uită, că ţăranii nu pot și nu trebue numaisă servească 


C, ȘARCALEANU —CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 55 
ca un obiect de studii etnologice şi folklorice, pentru a ilustra 
fenomenul, cunoscut în sociologie, de supravirhure (survivance) 
a tradiţiilor și obiceiurilor trecutului îndepărtat, a „datinilor 

străvechi“, nici numai ca un element pitoresc in arta română; 
—şi că ţăranii sunt şi ei oameni ot, cu nevoi reale și grele, şi 
ca oameni vii. au dreptul şi ei să-şi spună cuvintul şi să fie 
ascultați, să-şi impună voinţa celor de sus,—pentru că interesele 
lor sunt înainte de toate interesele adevărate ale neamului nos- 
fru întreg, i 

Dacă socialiştii au plătit scump, prin zădărnicirea unei 
vieti de chinuri, lupte gi visuri nobile, pornirea de a considera 
țărănimea, cum a scris subsemnatul încă acum 12 an let 
un material de experimentaţie pentru aplicarea formulelor ab- 
stracte ale vre unui program, ori-care ar fi el“ uitind sfintul cu- 
vint, că „nu omul e făcut pentru Simbaătă, ci Simbăta pentru 
om" (mulțumesc amicului Ibrăileanu că a reinviat din „neagra 
vecinicie* aceste cuvinte de mult uitate),—-apoi e un păcat și 
mai mare de a vedea in ea numai subiecte de folklore şi de or- 
namentaţie în „stil naţional“... 

Si păcatul e comun, e acela al intelectualilor romini, sira- 
oi sufleteste unui popor întreg de oameni vii, în mijlocul cå- 
rora trăesc—indiferent din ce cauză, —tirania formulelor abstracte 
ale «celui mai inalt ideal», sau înriurirea prafului din arhivele 

„vechilor universităţi europene... 

Și remine intunecat vecinicul adevăr,—că dacă idealurile 
omenirii trebue să fie o siea conducătoare în calea spre progres 
a oricărui popor, dar această cale trece pe pămint, e determi- 
nată de toate condiţiunile şi accidentele solului, de sufletul po- 
porului, de trecutul lui, precum şi de nevoile lui concrete de as- 
azi, de grijile lui cele grele de toate zilele... 

Cei dintăiu erau porniţi să considere trecutul rominesc 
ca o pagină albă, cei de al doilea intorc spetele la idealurile 
tomune ale omenirii,—şi unii şi alții uită că se află în mijlocul 
unor oameni vii, cari au gi ei cuvintul și rostul lor, aşa cum 
sunt. —cari prin munca lor neadormită le-au dat putinţa u- 
nora să se Inalțe pe piscurile idealismului omenesc, altora le-au 
deschis arhivele vechilor universităţi— şi în zadar aşteaptă încă 
plata străvechilor datorii.., 


Pë — 


WC Săreileanu,- Poporul in urtă si literatură, —in Evenimentul bi- 
terar, 1394 Nu. 19. 


VIAŢA ROMINEASCA 


EN FT) Lë 


Şi unii și alţii au rămas în aer, fară rădăcini in viaţă, şi 
mau găsit nici cheea de la lacătul fermecat ce inchide inima 
poporului,—și din cauza aceasta n'au putut să aibă inriurirea 
legitimă asupra destinelor neamului, ia care le-ar da dreptul 
cultura şi talentul lor... 

Viaţa reală cu adincimile ei spumoase de clocotul nevoilor 
şi durerilor mii trece pe de läturi... 


D x H 

In aceste condițiuni, pentru intelectualul romin indurerat, 
în izolarea lui morală, de stărpiciunea și sbuciumul vieţii sale 
de solitar, insetat după armonie sufletească, poeziile lui Coșbuc 
au avut un farmec nespus. 

De la înălțimile azurii ale idealismului abstract, şi din a- 
dincimile trecutului, —de «la o mie patru sute», el ne cheamă 
pe pâmini, a casă, — Şi ne arată pe țăranul nostru, — În con- 
dițiuni excepţionale, e adevărat, şi Intr um decor de feerie, —dar 
un om viu, in toată armonia vieţii lui, prin intimitatea tainică 
cu natura, prin conștiința adincă a drepidiji sale, prin munca 
lui neprihănită ; ne arată pe autorul anonim al poeziei şi al fi- 
lozofiei populare, intrupate in cursul veacurilor în creaţiunile 
neperitoare ale geniului naţional colectiv ; ne arată, în sfârşit, 
pe prototipul «omului perfect» al viitorului, cum m'am expri- 
mat altă-dată!), al unui om, la care nici muşchiul, nici inima, 
nici creerul nu sunt atrofiate de unilateralitatea «muncii speci- 
alizate> ale societăţilor moderne. 


Dar dach Coşbuc ne-a fermecat, ne-a entuziasmat, ne-a a- 
rătat strălucirile senine ale unei adevărate vieți omenești, unei 
vieţi pline, cum ea se poate manifesta, în imprejurări fericite, 
în țărănimea noastră,—el n'a putut insă reda liniște şi pace i- 
nimilor chinuite,—şi atit le doream! 

Intelectualii nu pot uita, cum am spus tot atunci, că „vi: 
„aţa țărănească, cu deosebire la noi, de loc nu e plină numai 
„de soare, de flori, de cintece şi de săruturi,..“ şi că „ţăranul e 
„incult, orizontul vietet sale e foarte mărginit, el nu ştie nimic 
„încă de luptele noastre, el nu are nici o idee despre singele 
„vărsat de eroii omenirii, de frămintările cugetătorilor, de vr 
surile poeţilor noştri“... 


1) C. Sărcăleanu.— „Umul perfeet*—Evr. lit No, 27, Lu. 


C. ŞARCALEANU — CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 57 


—— 


El e o imensă forţă, dar care n'ajuns încă la conştiinţă 
de sine,—şi care, dacă nu pătrunzi taina ei,--poate fi tot atit 
de năprasnică, ca oceanul nemărginit, ca un vulcan în erup 
Dune, 

A! ¿Barbarie sănātoasā>» 1... 

Cine a gustat din fructele amare ale „pomului cunoștinței 
răului și a binelui“ nu mai poate renunța la această cunoștință, 
chiar pentru a reminea în paradisul «barbariei sănătoase»... 

Intelectualii nu pot renunta la orizonturile ce le-au deschis 
luptele <eroilor omenirii, fcămintările cugetătorilor, visurile poe- 
tlors, chiar pentru a intra in cadrul vieţii eroilor senini ai lui 
Coşbuc. 

Şi poetul din „Balade şi Idile" nu e un „intelectual” (cind 
Sa «intelectualizat>, sărmanul poet al ţărănimei, venind în Ro- 
minia, cum spune el insu-ṣi, «a fost nevoit de mizerie,— de mi- 
serie !—să serie ode in loc de poeme», — ṣi aproape a amuţit.) 
prin pana lui măiastră ne vorbeşte însu-şi sufletul fär om, in 
vigoarea şi intregimea lui, neatins de sbuciumările noastre. 
Chiar cind se află in fața unui arzător conflict social, el vor- 
beste numai ca un ţăran; 


— «Noi vrem pămint> t... 

„Ciocoiu pribeag adus de vint!... 
„Stăpini luau din drum! 

„Sa nu dea Dumnezeu cel sfint. 

„Să vrem noi singe, nu pămint!.... 

„Hristoşi să fiți, nu veți scăpa 
„Nici in mormint!” „m. 


(Vom vedea îndată pe un intelectual in faţa aceluia-şi 
conflict). 

Feeria vieţii ţărăneşti, armonioasă şi bogată fn posibilități, 
dar primitivă şi ingustă, a putut numai să aprindă şi mai mult 
dorul nostru de impăcare.... A 

Şi intelectualul solitar, în cununa-i de spini, — setea-i de 
ideal şi armonie sufletească, — şi-a urmat. stingher şi înstrăi- 
nat, mersu'i trudit spre Golgota «vecinicei căutăriz 

* 8 KL 

Şi iată: Octavian Goga. 

Acesta e al nostru. 


58 VIAŢĂ ROMĪNEASCA 


Ca gi noi el ştie amarul Indoelii si al necredinți, durerile 
Aesnadejdii, simte şi el pustiul instrăinării sufleteşti şi ruşinea 
căderilor în ispită, Il rod şi pe ël mustrările de cuget... 

| s'a intimplat și lui să-şi vadă «biserica in ruine», şi | se 
pare, că 


„Azi toate fulgerele-s stinse 

„Și moarte zimbetele tozte 

„Si nu va mai rodi nisipul 

„Din biata mea pustietate, 

„În lanj de neguri şi uitare 

„ilg vrea amarul meu să'l ferec.. 
„Nemărginită bolta morţii, 
„Imbracă-ţi haina de'ntunerec t.. 
„Cind glasul tinerețe: moarte 
„Si-al viselor infrigurate, 
„Rătăcitor, fară repaos, 

„La poarta sufletului bate — 

„Eu, învă? în intunerec, 

„Să "'nchid zăvorul dela poartă 
„Si nici o stea să nu mă vadă 
„În sbuciumarea mea deşartă“.... |«Noapte») 


ȘI cind vede pe copii, nu se poate opri de la ginduri negre: 


soupi voi veți fi asemeni noud l, 
răi când gindesc cacelea-şi patimi 
„Și acelea-şi năzuinţi deșarte, 
„Cum vor călăuzi în oarba 
„Prăpastie ce ne desparte, 

+ ochii voştri 'n care arde 

„Azi vraja basmelor cu zmeii 
„Răâtăcitori, in drumul vieţii 

„Cum au să mintă fariseii, 
„Atunci o scirbă mă supune 
„Şi-un gind păgin mà infoară, 
„ŞI sufletul meu ferbe-asemeni 
„Acelui crai de-odinioară, 

„Ce-a omorit în fașa pruncii... 
„„„Orinduiala ta-i amară, 

„Marite Domn al lumii noastre... 
„Eu sm mai cred în primăvară !... („Copiilor, IH") 


in „Sols er" poetul se adresează către iubită, — 


„+„preacurată rază ce-ai coborit din stele 
„Să luminezi în noaptea singurătăţii mele" — 


C. SARCALEANU- CINTAREA PATIMIRII NOASTRE 59 


age 


gj vrea së o ferească de un contact cu un suflet bolnav şi 
singur : 


«De ce-ar veni la mine făptura ta de foare ? 
«Tu inger cu ochi limpezi, cu aripi de mâtasă, 
«de ce să le cutremuri de-o luptă ne'njeleaså ? 


Ar D un păcat, 


«Păcătueşte raza curată, VIOrIE, 

«Cind se opreşte 'n drumuri pe-o strașină pustie, 
«Investmintind cu picuri din sfinta ei vâpae 

«O scorhură, ce poartă un cub de echte, 
«Eu port în ming noapiea ji "n bezna ei adincă, 
Mi-e sufletul un vultur înlănţuit de-o stincă: 
«Ar vrea adincul bolții cu sboru-i să 'ntretae 
«Prin câmpuri de lumină, prin drumuri de väpäe, 
«Sasi scalde ochii tulburi în riuri largi de stele... 
<— Dar aspra finiuire a ilor grele, 

«Cu pravul sur al pietrei ii înfrăţeşie rostul... 

i cate—în ceriuri adăpostul ; 


«Zadarnic vrea să-şi í 
«Cu glas nebun el urlă şi blastämā şi ţipă 
«Si singe cald stropeşte trudita lui aripă 

«Si vecini o să lupte in patima-i påginā. 
«Cu bulgării de piatra, cu lumea de țărină....» 


iată toată gama de sbuclumări ale unui oieier Zut, În mo- 
mente de criză sufletească, cind inima cuprinsă de indoială şi 
necredinţă, se sbate zădarnic în doru-i de „inâlțimi albastre“, 


"și cade neputincioasă, in prăpastia de desnădejde.... 


Poetului i se pare, că nu mai poate rodi nimic în „biata 
pustietate" a sufletului său, şi ar vrea să-şi innece „amarul” în 
neguri de uitare,—şi, «invalit in intuneric», să-și tragă zăvorul 
la „poarta sufletului“ cînd va bate la ea «glasul fineretei moarte 
și al visurilor înfrigurale», pentru ca «mici o siea să oul mai 
vadă In sbuciunarea sa deşartă....» 

Vederea copiilor nevinovaţi li inspiră groaza, că-i «vor fi 
asemeni“ şi ochii lor sau să minta fariseii» și îl Infioară gin- 
dui de pruncucigaş,— caci el enu mai crede in primavară...» 

«Tinereţa-i moartă», «moarte-s zimbetele toate», «toate 
fulgerele-s stinse... 

In zadar ar vrea acest suflet rănit, asemeni unui „vultur in- 
tut de o stincă“, «adincul bolţii cu sboru-i să intretae prin 


EE 


EI VIAŢA ROMINEASCA 


C. SARCALEANU CÂNTAREA PATIMIRII NOASTRE D 


cimpuri de lumină», zadarnic ar vrea «să-şi scalde ochii tulburi 
in riuri largi de stele»,—esă-şi cate in ceriuri adapostul», — 
condamnat «vecinie să lupte în pafima-i păgină, CH bulgării de 
piatră, cu umea de părin? 

Si chiar „raza preacurată“, ruptă din stele sar profana 
luminind această „straşină pustie“, această «scorbură ce poartă 
un cuib de cucuvae>—sufletul poetului... şi—«cu glas nebun el 
urlă, şi blastâmă si ţipă, şi singe cald stropeşte trudita lu og: 
Pip? 

Aceste accente puternice, aceste svicniri dureroase, de a- 
vinturi neputincioase, de amară desamăgire, şi adincă necre- 
dință s'ar fi putut atribui lui Emineseu Insu-şi, de nu ar fi for- 
ma atit de originală a poetului instrdinatului Ardeal, care scrie 
in limba cărţilor noastre bisericeşti— singura literatură cetită de 
întreg neamul rominese — 

Dar în deosebire de Eminescu, pentru Octavian Goga mo- 
tivul adinc al acestor sbuciumări nu e vre-o concepţie meta- 
fizică asupra vanităţii lumii, ci înstrăinarca sufletească, desră- 
dăcinarea, sfărămarea unirei moraie cu pămintul, cu poporul în sinui 
căruia s'a născut (şi el ştie, cum vom vedea, şi catea minhurii) : 


«Si toate risetele mele 
«Din alunişul din zăvoiu 
«ŞI plinsul meu de-odinioară...» («Reintors>) 


Şi iată intelectualul, cu inima-i ostenită, «drumeţ ce a 
străbătut atitea căi răsleţe», «piticul suflet» și singuratec, <bol- 
năvit de dorun multe»,—acest fiu rătăcit al neamului, neputin- 
du-şi stăpini nostalgia seninătăţii sufletești, se intoarce acasă 
«acolo sus in satul de sub munte», sub umbra codrului bătrin, 
întruparea neamului (şi pentru celalalt rătăcit—<Codrul frate cu 
Rominul fat. cind— 


«Ajung la sinul tău de tată, 
«La poarta "mpărâţiei tale 
«Plec fruntea mea inferbintată....» 


şi ce] ce n'a mai putut plinge odinioară,— 


«Eu simt că'n lung şirag de lacrimi 
«Se sfarmi'al genei mele tremur, 
ei ca un făcător de rele 


«La umbra unui fir de nalbă, 
«la poarta ta eu mă cutremur... 


«Plingea o floarea de cicoare 

SE firicel de izma creaţă 

«Se săruta atunci cu Oltul... 

«Atunci mam dus în lume eu, 

«Feciorul lui Iosif preotul... 

«us. Răpus de-un gind nebun, pe Semne ss 
«Și 'n valul vremilor s'a dus 

<A meti mele dimineață, 

«Cum s'o fi dus de mult pe Olt 

«Cel firicel de izmă creaţa...» 


«Și 'n tot hotarul tău minia 

«Si-a început păginul praznic— 

stat răsvrătirii noastre tunet! 

«Si 'n neagra ta cutremurare, 

«Atitea veacuri umilite 

«Îşi gem strivita răsbunare..... 

enin picătura de lumină, 
«Din geana zărilor albastre 
e Ei văd cum tremură St "mie 


gi cum acest simbol al „dimineții vieţii“, —ccel firicel de izma ; Nădejdea visurilor moaste. 


creață», s'a tot dus pe Olt, tot aşa desrădăcinatul „fecior al 
preotului losif* de altă dată şi-a risipit printre străini visurile 
şi dorurile sale și inima lui Intunecată nu mai poate să plingă 
şi să ridă,—toațe acestea prea erau intim legate cu «baâtrinul 
codru», simbolul get de fară: 


O! Sa aiba milă bătrinul tata de fiu-i rătăcit, —fiind-că: 


«Sar oțeli piticul suflet 
«Atunci cind mila ta "mpărate, 
; «l-ar lumina o clipă fama 
«Zadarnic cat stolul de visuri «.Măririi tale ‘njricogate..> 
«Ce printre paltini se perdură, 
SE dorurile mele scrise 


«De fața foilor de emt şi se vor imprăştia, ca fumul, sbuciumările deşarte, tot coşma- 


rul singurătăţii sufletesti, şi Inchipuirile bolnave ale unei vieţi 
factice, s'ar găsi din nou rostul şi scopul vieții, ṣi— 


EE 
02 VIAŢA ROMÎNEASCA 


«Pe strunele neputincioase 

«S'ar zămisli cintarea aa 

«Dind înţeles welit me 

«Si Sege ferecinduri finta...» («n codru») 


Şi iată cu inima-i înălţată se întoarce cătră noi toţi, cei 


din «cetăţile cu turnul de aramă» şi ne chiamă în codrul părin 
tesc, pe «pămintul negru, — vechiul nostru tată»: 


«E frig la voi si moartă-i strălucirea 

«Cetăţlor cu turnul eer? 

«Bieţi cintăreți cu armele frinte : 

A aa zări cuvintul meu vē chiamă... 

eh ent, veniţi să 'nghenunchem cu toții: 

e Pămintul negru "i vechiul nostru tata ; 

«La sinul lui să ridem şi să plingem 

«Cu sufletul şi mima curată... 

«Căci Dumnezeul neamurilor toate 

«Supt strălucirea mindrii bolți albastre, 

«În codrii verzi şi 'n negrele ogoare 

<A sămănal nădejdea Zeit? noastre ....> 
(<Cintăreţilor de la oraş») 


Dar nu pentru o idilă rustică, pentru o viaţă pe sinul nma- 
turii de păstorași în stilul „Louis Quinze" ne chiamă „pe pä- 
mint“ Octavian Goga, ci pentru o viaţă de muncă şi de luptă 
pentru a răsbuna „durerile străbune,“ pentru a „sfărma jalea 
din viitorime“,— acolo ne chiamă— 


„Durera unui neam, ce-asteaptă, 
„De mult, o dreaptă sărbătoare,“ 


nu unui neam de «proletari» inchipuiţi,—ci neam de fugari, — 
„creştini fără sărbătoare," —„urziţi din lacrimi şi sudoare“ ,-—-acolo 
la ei truditul suflet al intelectualului rătăcit găseşte şi alinare şi 
credință tinără, şi putere morală: 


„La voi aleargă totdeauna, 

„Truditu-mi suflet să se 'nchine, 
Voi singuri străpuți altarul 

> 

” Nådejdei mele de mai bine, 

„Al vostru-i plinsul strunei mele; 


E ȘANCALEANU—CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 53 
„Creştin ce waveji sărbătoare, 
„Voi cci mai buni copii ai firii, 
sUrsiți din lacrimi şi sudoare”... 


ȘI cu aceste lacrimi și sudoare ei „sfinţesc ţărina plaiuri- 
lor noastre,“ —in ei, numai în ei e tot viitorul neamului: 


„Din casa voastră, unde 'n umbră, 
„Pling doinele şi ride hora, 

„Va străluci odată vremii 
„Norocul nosfal tuturora *. 


Fiindcă, în credința- ferbinte, afirmă poetul, 


pusi Pacea obidirii voastre, 
„Ca "'ntr'un întins adinc de mare, 
„ Trăegte "'nfricoşatul vifor 
„Al vremilor râsbunătoare” .... 
(„Plugarii“) 


+ 
+ + 


Aceasta-l toată istoria frămintată a rătăcirilor noastre. 

Ne-am întors acasă... 

Dacă inteligența, gindirea e puterea călăuzitoare a lumii, 
dacă un popor iși poate spune cuvintul in sfatul neamurilor nu- 
mai prin fruntasii săi, prin fiii săi aleşi,—aceştia sunt fără pu- 
tere și vlagă, dacă nu-și păstrează, ca miticul erou Anteu, con- 
= tactul neîntrerupt cu <pămintul negru, tatăl», ale căruia sucuri 

dătătoare de viaţă ne hrânesc pe toți. 
Si intelectualul desrădăcinat, neputincios în izolarea-i su- 
` fletească, a lui Eminescu, şi <pămintul> in toată vigoarea şi 
splendoarea lui primitivă, lipsit insă de luminile, venite de pe 
piscurile inalte ale gindirii omenesti, —al lui Coşbuc,—găseşte 
astfel in poezia lui Octavian Goga o sinteză superioară în in- 
jrățirea puterii şi sănătăţii morale cu idealurile fruntașilor cuge- 
tării omeneşti, și visurile marilor cintăreți ai lumii... 


Si toată povestea aceasta a rătăcirilor unui suflet instrăi- 
nat, şi a sfirşitului lor prin inchinarea la <pămintul tată», pe care 
m'am silit să o refac aci, poetul o concentrează chiar în cea 
dintăiu poezie a volumului, «Rugăciune>,—În care ne dă moti- 
vele lirei sale, par'că vrea să ne dea cheia visurilor şi năzuin- 
Hor sale. 

Aci vedem pe intelectualul nostru, — 


TTT 


b4 VIATA RO WMĪNEASCA KR Ae 


„Rătăcitor, cu ochii tulburi, 
«Cu trupul istovit de cale» — 


e 


{vine atit de departe !)—cind dinsul neputincios, se îndreaptă 
și "n negură se "mbra- 


spre cer,—cin drum i se desfac prăpăstii 


că zarea» : 


«Stăpâne, -orindue-mi cărarea Is 


E un om, cu toate slăbiciunile omeneşti, sbuciumat de do- 


turi, tulburat de patimi, ademenit de ispite, — 


«In pieptul sbuciumat de doruri 
«Eu simt Ispitele cum sapă, 

«Cum vor să-mi tulbure izvorul 
«Din care sufletul s'adapa. 

«Din valul lumii lor mă smulge... 
<.„„Alungă patimile mele, 

«Pe veci strigarea lor o fringe... 
«Şi cu povaţa ta "'nţeleaptă 

eln veci spre cei rămaşi în urmă, 
«Stăpine, văzul meu îndreaptă... 
«Şi de durerea altor inimi 
«Invață-mă, stăpine,—a plinge. — 
«Nu rostul meu, de-apururi pradă 
«Ursitei maştere şi rele, 

¿Ci jalea unei lumi, părinte, 

«Sa plingă "mn lacrimele mele»... 


Si pentru aceasta, pentru a-şi indeplini misiunea, el are ne- 
voe de forţe uriaşe, potrivite cu măreţia țintei, şi el se roagă: 


«Sădeşte 'n braţul meu, stăpine, 
> Tara urii şi-a inbiri 

«Dă-mi cintecul, şi da-mi lumina... 
e, (ëmt tot amarul, toată truda 
«Afitor patimi fără leacuri, 
«Da-mi viforul în care urlă 

«Și gem robie de veacuri... 


e Demult pling umiliti "n “umbră, ` 
«Cu umeri girbovi de povară... 


«Durerea lor inlricoșată 
«În inimă, tu mi-o coboară», 


„ȘI aci patosu-i se ridică la accente fioroase, și în aceste 
înălțimi ameţitoare, numai aripi de vultur il pot ţinea : 


A 


©. SARCALEANU—CINTAREA PATIMIRII NOASTRE D 


—— 


«În suflet samână-mi furtună, 

+Să'] simt in matcă-i cum se sbate, 
«Cum tot amarul se revarsă 

«Pe strunele infiorate 

«Si cum supt bolta lui aprinsă, 

«În smalţ de fulgere albastre, 
«Inchiagă-și glasul de aramă : 
-Cintarea pătimirii noastre»... 


Ei 
D 
Cistarea pitimirii noastre... pătimirea unui neam oropsit 
de istorie... 


Ne-am Întors acasă, 
Ne cufundăm in mulțimea asta fără margini de oameni vii, 


_din cari neam desprins,—să ne pâtrundem de durerile si nä- 
zuinţele lor... 

Am părăsit cărările rătăcite, ne-am lepădat de gindul pā- 
gin de a privi pe oameni vii ca nişte umbre fără suflet, în a- 


“fara de vreme gi spațiu, —ca niste fiinţe nesimţitoare, cari n'ar 


avea cuvintul şi rostul lor, pe cari le-am putea frăminta şi 
plăsmui după voe, ca să intre în calupul formulelor abstracte, 
al visurilor născute In suflete instrăinate... 

Plecăm urechea spre <pămintul negru, vechiul nostru tată»... 

Si două mari dureri, — dureri adevârate,—dureri de toa- 
te zilele, de ani, de veacuri, string In chingi de fer trupul şi 
sufletul neamului... 

«Şi strunele infiorate» aie lui Octavian Goga resună la a- 
mindouă.,.. 

D P a 

Dreptul cel mai sfint al unui neam, dreptul de a creşte 
neimpiedecat, potrivit cu firea şi sufletul său,—dreptul de a-şi 
străbate el însu-şi cărarea-i spre înălțimile gindirii și ale sim- 
gei, la cari au ajuns popoarele Inaintaşe, fără să-ţi pună pe i- 


am pecetea-i duşmenă o mină păgină, — acest drept ne-a fost 


_sfârmat de ciocanul nemilos al istoriei neamurilor... 


Plugul ei rece ne-a tăiat trupul in patru trunchiuri răsleţe, 
şi din rănile lor în veci singerinde picură tremurind durerea 
în inima fie-cârui prunc din braţele mamelor noastre, şi le în- 
tunecă sufletul, și le învălue mintea... 


on VIAȚA ROMĪNEASCA 


Instrăinat e Ardealul, —ascultați «glasu-i de aramă», —lea 
gänul nostru al tuturora, cu ţara Birsei, cu «bătrânul Olt», — 
«fratele plinsetelor noastre și răzvrătirii noastre frate=,— 


«Căci duce unda-i ginditoare 
e Durerea unui neam ce-asteaptă, 
«De mult !—o dreaptă sărbătoare». 


Instrăinată-i Bucovina. în care zac oasele sfinte ale iui Ste- 
fan-Voda, cu cetatea-i slăvită, Suceava, cu văile inverzite și 
munţii intunecaţi ai Dornei... 

Instrăinată-i Basarabia. cu limba de argint a Nistrului, 
cu străbunii codri ai Tigheciului, cu plaiurile Orheiului, cu dealu- 
rile Sorocii, cu Cetatea Albă st Hotinul,—străjeri în curs de 
veacuri impotriva crivăţului de Mează-noapte... 

Si de cind, o Doamne, nu e incă înstrăinat, pentru „cei 
rămași in urmă“, pentru „cei urziţi din lacrimi şi sudoare“, — 
şi tot cuprinsul țării intre Carpaţi și Maret... 


> 
s a 


Şi poetul „inbrățişindu-i jalea“, plinge acest neam sirain 
in jara At :") 


“La noi sint codri verzi de brad 
«Si cimpuri de mătasă; 

«La noi atitia fluturi sint 
sprene jale "n casă; 
«Priveghetori din alte ţări 
«Vin doina să ne-asculte, 
«La noi sint cintece și flori,- 
"Și lacrimi mnlte, Uls 
«Pe bolta sus, e mai aprins 
«La noi bâtrinul soare, 
«De cind pe plarurile noastre 
«Nu Pentru noi răsare... 
"Și ciutecele noastre pling 
«În ochii tuturora»... 


Şi dach avem puterea, —pov ieții şi i i 
S „—povara vieții şi robia ruginitā să 
le râbdăm, e find:că i o j 


«Avem am vis neimplinit, 
„Copil al suferinţii, — 
*) Sant silit să fae posle prea miulle rilații din G 
1 ' mi 1 Goga—dir e 
de putin Se la noi.. Apoi mie pu mă fasa Au să-l gi ce 
mult Pre? i i mt re pare ca îmi exprim mai bine gindirea in ver ile 
„lustriinatului* ArCeieun, > 3-2 


C SAHALEANU —CÎNTAREA PATIMIRIL NOASTRE 6? 


«De jalea lui ne-au răposat 
«Si moşii şi părinţii» „ua 


Şi veacuri, veacuri trec,— 


«Din vremi bâtrine, de demult 
«Gemind de grele patimi: 
«Deşertăciunea unui vis 

«Noi o stropim cu lacrimi»... (eNoi= 


Şi în cartea tipărită la Budapesta nici că se poate lămuri 
mai mult acest vis ce a frămintat atitea şiruri de vieţi, stinse 
in nemingiere...., 

Dar cind bătrinul preot,-—«moşneag albit de zile negre», 
reinvie din negura uitării alen icoane, ce au perit in lupte, 
sub loviri păgine,— 


«Întreg narodul ia aminte 
«Şvascultă jalnica poveste. 

«Și fusul se opreste 'n mina 
«Înduioșatelor neveste. 

«Moşnegii toți fárīimā lacrimi 

«Cu genele tremurâtoare, 
«Aprinşi feciorii string prăstaua 
«Cuţitului din cingătoare.,... 

« — Atitea patimi pling în glasul 
« Cuvintătorului părinte 

«Si-atita dor apriad in inimi 

«De clipa râzbunâru sfinte... 

«Acelaşi dor tresare "pn pepturi, 

«Cind glasul strigâtor răsuna, 

«3i gemet ialivara firea 

«Prelung și greu ca o lurtună..... 

«Jar de pria vàt purcede vintul, 

«Prin largul multelor văzduhuri, 

«Sa ducă ceriukei cuvintele. [+ Apostolul»). 


O, inimi ofilite, trezi-va În voi „bătrinul, mag“ o licărire, 
cutremur sfint de compâtimire adincului nesfirşit de durere al 
„acestui neam sfirgu de jale" L.. 

ŞI daca de atta așteptare, —amarul indoel ne cuprinde, 
că in ceriuri ne va fi auzit cuvintul, pe ramine râsbunarea 
asupririi crunte şi liră nume: 


„ — Slăvite larmituri a vremii, 
„Demult v'am ingropat văleatul.... 


VIAȚA ROMINEASCA ` ` 


KE 


„Neputincios pari şi tu astăzi (Oltul) — 
„Te-a "nuets cu lanțuri Împăratul. 

„Ca unda ta strivită, gemem 

răi nui, tovarăşii tăi buni. | 

-Dar de ne-om prăpădi cu toții,— 
„Tu, Oltule, să ne răsbuni!.... 

„Să verşi, păgin, potop de apă 

„Pe sasul holdelor de aur ` 

„Să piară glia care poartă 
„Instrdinatul nost tezaur : 

Ee trupurilor noastre 

„S'o scurmi de unde ne 'ngropară, 

„Şi să-ţi aduni apele toate, — ` 

“t Sa ne mutăm în altă ţara !“... („Oltul“). 


Dar, nu! Desi „azi-i mașteră vremea“, dar am avut şi 
noi vremuri de slavă : 


„Acolo, departe, spre soare răsare, 
„in freamăt de foi din dumbravă, 

„Pe veci cetluite in marmură rece, 
„Dorm clipele noastre de slava... 
„Voi sunteţi acolo, viteji pircălabi, 

„Si voi prea cinstiţilor vornici, 
„Statornici în cinstea de lege şi ţară, 
„In focul credinţii statornici. 

„Acolo dormi si tu, archangel bătrin, 
„Tu Stefane, sfint Voevoade, 

„Ce-al scris strălucirea norodului tău 
„Cu singe duşman de noroade. 

„De sfiata ta dreaptă, de spada ta sfinta, 
„Spun toate povestile slovei ; 

„54 nu se 'ntioare de numele Gu 
„Nursi frunză în codrii Moldovei“... 


„Ab, sont „vremuri pitice“, și noi fără tărie şi voinţă, și 
inima poetului e plină de amarul îndoelii : 


„Azi maşteră-i vremea., Acum văduvite 
„Zač stiintele tale oţele,— 

„Și luna cind trece prelung se "'nfioară 
„Căci vede rugina pe ele. j 
pAmarnic ne poartă pe strimbe cărări 

„ Vicleana și vitrega soarte, 

«Märit Voevoade,—in ţara ta azi 

„Şi vise şi fulgere-s moarte..,, 

„NOl sintem drumeţii piticelor vremi, 
„Pitici în putinţă şi vrere, 


E. ȘARCALEANU — CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE Cp 


—— 


„Copii fără sprijin, ne scurgem viaţa 
„Din dor si din nemingiere. 

„A noastră moşie, frumoasă nespus, 
„Grumazul za ‘nins spre pierzare, 

„Căci braţele noastre azi spada pu string 
„Şi steag jara noastră mu are". 


Dar, de ar şti bâtrinul voevod toată Injosirea şi ruşinea 
neamului său falnic de altă dată,—cl ne-ar da ajutor,—şi din 
nou scinteia nădejdii şi a credinții ne luminează calea, câ nu 
sunt In zadar vărsate de veacuri valuri de lacrimi: 


„Măria Ta! sintem bătuţi de nevoi, 
„La noi in zădar ară plugul, 
„Căci holdelor noastre cu spicul de aur 
Bréng le fură belșugul, 
„Am vrea si purcedem cu jertfele laudei, 
„Dar n'avem nimica ia CS, 
„Măria Ta!— Toate strămii le duc 
i umat cu lacrimi ge lasă... 
„ ~- Dar spunem. cu toţii nevestelor noastre 
„Sa plingă cu lacrimi de jale, 
„Potopul să treacă și plaiuri si munte 
„Să spele oțelele tale, 
„Atunci, cînd în soare din nou strălter-vor 
„ — De sus din a ta 'mpărăţie: 
„Crai tinăr, crai mindru, crai nou să le "ncingă 
„ Trimite, rugămu-ne piel“... („De la noi). 


Şi poetul vrea să iee toiagul de apostol, să meargă acasă, 
"în fundul munţilor, la ţară: 


„Eu sara să-mi adun sătenii 

„St så le spun din carte: 

„Că sint din neam impărătesc, 

„Din ţară 'ndepărtată, 

„Că doar pămintul äst intreg 

„Era al lor o dată... 

„Și că azi oamenii 'nvăţaţi 

„Așteaptă, să se nască 

„Un mare crai impărătesc 

„De legea rominească”.,., («Dorinţă»), 


. D D H H . D D D H H H D t D H 


Şi sfint e dorul inspiratului apostol, eum 


70 VIATA ROMINEASCA 


„Sfint e graiul gurii sale, 
„Din el va răsări norocul 
„Acestui neam sfirsit de jale!“.... 


s v H 

Dacă Octavian Goga, Du îndurerat al unei ţări robite, e 
un vajnie luptător pentru izbăvirea neamului de lanţurile străi- 
nătăţii,—daca el inţelege, că pentru un popor asuprit lupta in 
contra dușmanului e o lege neindurată şi datoria tuturor fiilor 
săi, el remine un inteleciual în intelesul adevărat şi nobil al cu- 
vintului, și inima-i largă nu-i iartă xenofobia firilor vulgare, ura 
de antropofag în contra oricărui străin, fară nici o deosebire, 
rătăcit printre noi —el înţelege, că atunci chiar. cind conflictele 
naționale duc la răsboae Intre popoare, — Încă civilizația impune 
anume norme de omenie, și nu iartă nici gloanțele «dum-dume, 
nici Incălcarea semnului «Crucii roșie»... 

Intro duioasă poezie «Cade o lacrimă», el ne arată Intre 
«Barbă-Putredă jupinul» "ce-şi «numără arama». sub razele argin- 
tii ale lunii, şi între satul in veselie, fiind-că ii «vin feciorii din 
aătăme>,--cum-— 


„aLa geam stă singurică 
„Fata jidovului, Ida, 

„Cu ochi verzi ca leuşteanul, 
„Cu păr ros ca cărămida“. 


Ea e străină sufleteste și jupinului «Barbă-Putredă» ce-și 
numără banii (—acesta-i adevăratul dușman), străină şi satului 
de crestini, şi veseliei lui ;—străin e chipul ci,—«cu ochi verzi 
ca leuşteanul, cu păr ros ca cărămida>—chiar pentru firea in- 
conjurătoare, —şi cum stă ea răzimată de geam, lacom privind 
la veselja străină, la care nu poate lua parte: 


«Cade-o lacrimă din ochii 
«L.eneş prelingind lereasta.... 

e — Suflet obidit şi singur, 

«Ce mai cauti pe lumea asta ie. 


| Fii bine-cuvintat, poet al durerilor tăcute şi pentru cinte- 
curţi de resbunare, şi pentru că ţi-ai găsit o lacrimă so a 
runci şi pentru biata,— „fata jidovului, Ida. 


© SARCALEANU —CINTAREA PATIMIRII NOASTRE D 


Aceasta ni-i singura răsbunare a clevetirilor indurate a- 
úte amar de vreme in tăcere... 
Be 
Și aceasta ni-i durerea vie: problema finjii maponale a 
milioanelor imprăștiate de puhoiul crunt al puterilor oarbe ale 
istoriei, $i până ce nu vom rezidi din fărimături templul risipit 
al neamului,—ne va fi inchisă visja omeneasca, cu toate adin- 
cimile-i de simţire, ca şi înălțimile-i de gindire,—și, suflete stri- 
vite, vom reminea și noi, şi in şiruri nesfirşite urmaşii noştri, — 
ca şi «moşii şi părinţii din vremi bztrine»,—edeşertăciunea unui 
vis să o stropim cu lacrimis... 
+ 3 L 
Dar nu-i durerea cea din urmă... 
E un neam de piugari, pentru cari «milostiva glie işi des- 
face sinul>,—dar glia are pe un ali stâpin,—și deşi: 


„A voastră-i truda cea mai Slintă, 
„ — Stăpinul vitreg vă loveşte... 
mi in schimbul fiînii voastre, — 
„Piticul, vă plătește fiere“... 


In calea înălțării neamului, alaturi de problema naţională 
(in care pentru ardeleanul Goga e cuprinsă şi problema drep- 
turilor politice), —stă şi problema dreptății sociale, —nu dreptate 
abstractă pentru «proletarii din toate țările», —ci sfinta dreptate 
pentru un neam de plugari, moşneni de baştină, din most şi 
strămoşi stăpini de pămint,—și in acela-şi timp, va: muer: 
nici nerăsplătiți ai pinii»,.... 

Ki ai H 

Aţi auzit in Coşbuc, — «noi vrem pămint», — strigătul moş- 
neanului in agonie... 

Dar cînd Coşbuc vrea să ne descrie munca cimpului, el ne 
zugrăveşte un tablou feeric, plin de lumină și armonie, al mun- 
cii luminate de bucuria firii, în dosul căruia nu mai este loc 
pentru veninul patimilor omenești, —pentru groaznica ciocnire a 
intereselor vrăjmașe: 


72 VIAŢA ROMISEASCA 


elar la holăă! Arde soare, 
«Fetele secerătoare 

«Rid şi cintă, snopi fac griul. 
«Murmură "ntre sălcii riul... 

«Si spicele jucau in vint, 

«Ca 'n horă dup! un vesel cint 
«Copilele cu blonde plete 
«Cind saltă largul lor vestmint. 
« — In lan erau feciori și fete. 
«Si ei cintau o doină mn cor, 
«juca viaţa "p ochii lor 

«Şi vintul le juca prin plete 
«Miei albi fugiau cătră izvor 
«Şi grauri suri sburau în cetex...”). 


e 
+ a 


Din aceiaşi privelişte a unui seceris, intelecinalui Octavian 
Goga face un imn al muncii obidite um 

Şi versurile fioros răsunătoare, puternice, ca arse de fui- 
gere in stinci de granit, ne cutremură apatia. nepăsarea leneșă 
in cele mai adinci ascunsori ale sufletului, —ne arată păcatul 
cel dintăiu, şi cea dintâiu datorie, —ale noastre tuturora,—faţă 
de masa anonimă, ce zideşte viaţa şi scrie cartea neamului, 
prin suferinţile-i mute..... dacă solidaritatea fiilor aceluia-ai neam 
nu e un cuvint de amăgire.,,.. 


„Era in miezul zilelor de vară— 

Și soarele din drumul lni de para 

y d trimitea săgețile aprinse, 

„Din briul lui, din haina lui senina 
„bescopeiate finte de lumină 

„Cădeau sfărmate "un pulbere de raza 
„Pe revărsarea ţărinei intinse 

„Şi aseujian ucigătoare, sulița... 

„ — Eu le vedeam ingiruirez lungă, 
„Cum gârbovită 'ncet inaintează, 
„Cum stăruind în holdă-şi tae uliți, 
„Cerşetorind cu ochii stingi o dunga 
„De nor pribeag în vinătul de zare... 
mpi arșita cădea ucigătoare 

„Pe a secerii schpire ne ndurat..." 


zt Blade şi Idile— Buda” si „Varu, 


C. SARCALEANU-CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 73 


„„Simţiţi cum acele de foc pătrund prin teasta arsă în creerii 
secaţi de pară, cum dogoarea aerului aprins stringe ca 'rtr'un 
cerc de ler fruntea inferbintată, —şi timplele svicnesc indurerate, 
—si soarele nemilos aprinde cite un soare pe fie-care limbă de 
secere şi „selipirea-i neindurată“ străpunge ochii insingeraţi şi 
arde inima ostenită de-atita jar, —şi în zadar cauţi În cer un 
petec de umbră, o adiere..... 

O atmosferă de infern, — 


star secerea ‘n DA ei u Séil 

„Şir asternea în snopi i de aur, 
aaa sfint de ug, nde 

„ — Erau clăcagi: ostenii fără nume, 
„Ce duc rasboini mare-al tuturora, 

„Cei ce se sting in neguri şi uitare 

„Si cad şi mor de cruda "mpovarare 
„A tuturor durerilor din lume... 
„Erau sun in slujba lor de clacă, 

„Cei osindiţi să plingă şi să tacă: 
„Moşnegi slăbiţi, ce seris' aveau pe frunte 
„Zădărnicia pletelor cărunte ; 

„Bărbaţi sfirşiţi, cu sufletele moarte, 
„Cu tot amarul unei vieţi deşarte. 
„ăn lung şirag femeile trudite, 

„Cu ochii stinşi, cu sinul rupt de trudă, 
„Inaintau în cale girbovite 

„De muncă lungă, mașteră şi crudă, 
„Cum se tira poporul mut de umbre 
„Părea o ceată tristă de 'ngropare'.... 


D D DH D D H + D D D + n . D D D 


E imnul muncii obidite..... 

Şi ar trebui sé) cinte coruri de archangheli ai răsvrătiri, 
a se cutremure Carpaţii până în inima pămintului, să dă- 
rime și să răstogoale în beznă zidurile de aramă ale cetăţii de 
mulțumire de sine, de cari ne-am inconjurat, să sfirme în praf 
inimile impietrite şi să topeasch gheața nepăsării de Cain ce le 
invălue ;—şi să'l cinte coruri de serafimi ai isphşirii, să se ridice 
valurile negre ale mării până în albastrul cerului, și să spele 
toată tina de nimicuri grozave şi mizerii mici, În cari ne-am 
inglodat sufletul, în viaţa moiatică de aspirații uşoare, şi fii 
mintări factice..... 


"A VIATA ROMINEASCA 


„in fata poporul mut de umbre girbovite poetul pune 
pe sthpinul fericit al «gliei odrăslite> : 


_ În urma lor, incet fâră zăbavă, 
«Ca un blăstăm din vremuri înoptate, 
«€a o prdeaps' a veacuri de pirate 
-Venea stăpinul gliei odrăslite, 

«Cu zimbetul nădejdii implinite, 
«Cu pasul greu de-atita sănătate „> 


In aceste puține cuvinte vedem cum se ridică chirasa ne- 
străbătută a egoismului intre fericitul, pe care norocul îl înalţă, 
şi viermii ce frâmintă pentru el glia roditoare. Inconştient, 
greoiu «de atita sinătate>,—simţirea timpită a celui mulţumit de 
sine și de soarta sa, Il face surd la cruda patimă a pămintului 
in jale... 

Și iată: 


*Obrajii lui se aprindeau în pripi 

«5i 'n ochii lui ardea minia oartă, 

«Cind vre-un meşreag sta locului o clipă 
e Tremurător cu mâneca sd-si șteargă 
«Sudoarea grea ce-i picura din barbă»... 
A se tira poporul mut de umbre, 
«Neputincioasă ceată de 'ngropare...., 

e, Jar cind a tost în ceasul de amiază 
“n le-au adus vnerindea lor amară 

«Din pine de neghină şi săcară 

«Ei stau sfiraiţi, cu ochii dusi departe 
«În adincimea zârilor deşarte.... 

t Eu le vedeam inşiruirea lungă 
«De mucenici nerăsplătiți ai pinii 

«Cei logodiţi de veacuri cu durerea... 
«Și două lacrimi miau curmat vederea 
<Cäzind incet in bulgării ţirinii».... 


Esteticianii severi, vor găsi că aceste două lacrimi, ce între: 

taie şirul versurilor, strică tabioul din punctul de vedere pictural... 

„Dar noi îţi suntem recunoscători, cintăreţ al țarinei ro- 
bite i al mustrărilor noastre de cuget... 

Pace, armonie sufletească ? Nu, nu!— Cit timp aceste con- 

trasturi intunecă seninul albastru al cerului —,ca un blăstăm 


& SARCALEANU—CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 75 
din vremuri Inoptate, ca o pedeapsă a veacuri de păcate, ”—e 
in desert setea inimei noastre! 

Vinovaţi fără de vină, vom resplăti prin chinurile conștin- 
iii clipele de inălțare sufletească, și orizonturile largi, şi como- 
rile de gindire şi de ştiinţă, şi fie care zi de soare,—toate ne le 
da „merăsplătila pine® a gloatei fară nume ce „duce războiul 
mare al tuturora“... 

Şi cu cugetul împovărat de păcatul nostru al tuturora, al 
celor din «cetăţi cu turnul de aramâ»> poetul inspirat vede, cum: 


«Din ceata lor grăbită se desprinde, 
«Întreg lăsindu-şi codrul de merinde, 
«Cu chipul stins o umbră de femee, — 
eläng" un răzor ea stă îngrijorată, 
«Priveste 'n jos şi sinul și-l deschee, 
«Mingăetor s'apleacă să ridice 
«Un Dt balan ce adumbrit de spite 
<A adormit pe-un aşternut de zlugă. 
«Ea blind ridică” stind ingenuncinată 
«Si 'ncet îi dä copilului să sugă»... 


Si cugetul il indeamnă pe el, intelectual pocăit: 


„Ca un proroc cu faţa 'mbujorată 

„Sa cad la poala mamei din ţărină 

„Şi sărutindu-i inăsprita mină 

„Și haina ei de sfintă preacurată, 
_Genunchii mei să-i plec de inchinare 1" 


Să-ţi pleci genunchii, frate în simţire şi In chinuri, —să-i 
pleci pentru noi toţi, şi pentru cei cu cugetul deştept, și pentru 
cei ce rătăcesc incă În visuri eteree, şi pentru cei, in cari nu 
s'a aprins încă flacăra divină a conştiinţi... 

În ea, și numai în ea e zălogul zilelor ma: bune: 


„Căci inima purcede să-mi desgroape 
„Comoara ei de doruri ne 'mplinite 

„ȘI simt amarul țarinei robite 

„Și simt ruşinea neagră cum mă 'neacă, 
„Simt can lumina "cepe să se facă, 
„Cum moare bezna vechilor păcate" 


Ši lumina conştiinţei li intredeschide zările viitorimii, şi 
destinul „pruncului din ţărină“ : 


E 


VIAŢA ROMINEASCA 


„ȘI sufletul invilorat imi spune, 

„Că fatul ăst al patimii amare. 

„Sial dorului ce moare pn aşteptare 

„E solul sfint... Infricoşalul crainic 
„Izbăvitor durerilor străbune,.. 

„Si ochii lui ascund în adincime 
„Mareaţa taină, nepătrunsă mie 

„A ceasului cel poruncit să vie, 

„Să starmme jalea din viitorime. 
„—El, cel frumos si frate bun cu glia, 
„Nou intrupatul suflet de Mesia 

„Va fi județul ceasului de mine, 

„Ce 'ntr'un zorit aprins de dimineaţă 
„Cu mina lui vitează, îndrăzneață, 
„Zrobi-va cartea legilor batrine”.. 


D D D D D D D D D D r r 


A! «Cartea legilor bätrine 7... 


Voi preoţii legilor bătrine, voi fariseii ce sârutaţi praful 
de pe foile roase de veacuri ale cărţii lor. voi cintăreţii «dati 
nelor străvechi» ce uitaţi că in ele nu sunt numai flori mirosi- 
voi calăii gindiril neinlănțuite ce 

dicaţi pe „ţărina robită“ templul de cristal cu turle de fildeş 
aur trecutului înflorit, cu obidelei străvechi, —voi ot, ce 
voiți să incingeţi in cercul de aramă al legilor bătrine un 


toare ci st ghimpil otrăviţi, 


neam tinăr, şi viu, dornic de dreptate nouâ,...... 

In genunchi £.. 

In genunchi să staţi şi voi inaintea prunculu: din ţărină 
și a sfintei precurate mame... Să staţi cu capul descoperit, pre- 
surat cu cenușa amarei căinţi, plecindu-vă fruntea, cu pecetea-i 
de Cain, în țarina sfințită de „cruda Iimpovărare a tuturor du- 
rerilor din lume“... 

Şi ceasul va suna: 


«El va 'ntrupa in strigăt de chemare 
«Cuvintul sfint ce azi adăposteşte 
«ln licăriri de tainice altare 

«Biserica nădăjduirii noastre, 

«Și Ee Intr'aripat va creşte, 
«Prin plaiuri largi, prin munţi purtind cuvintul, 
«Şi va trezi din somnul lui pămintul 
“Și rumeni-va zările albastre... 
«—Atunci—in ziua marea invierii 
„Aceşti ostaşi cu feţe ofilite, 

«Ca zimbet mort, cu suilete trudite, 
«Ca 'ntineriţi de sullul primăverii 
«S'or ridica, ei cari au fost strajerii 


C. SARCALEANL —CÎNTAREA PATIMIRU NOASTRE 22 


<Amarului siai morţii stat durerii, 

«Cu brațul greu de greul răsplatirii. 

«-— Toată ţărina gliei desrobite 

«Si munții toţi şi-adincurile firii 

«Vor prăznui din pacea lor urnite 

e Infvicoşata clipa premenirii, 

«Cind suflet nou primeşte intrupare 

«Sin strălucirea razelor de soâre 

«E! hărăzeste vremii "'mbâtrinite ` 

« Vesimintul nou, de nouă sărbătoare». (« Clăcaşii») 


e . 
Aceasta-i cintarea pâtimirii noastre... pătimirea unui neam 
înstrăinat şi a țarinei robite,... 


kd 
Lă * 


Am pus condeiul... 

Aud în juru-mi graiul sonor dar brutal al unui neam co- 
tropitor, văd chipuri straine şi Instrăinate,—și rătăcite printre 
ale grupuri de sucmane cenusii și cojoace albe... 

+ d +» 
Un gind ma tulgerează, si apuc din nou condeiul; 
Să nu fie nevoit și acesta să scrie în altă parte «sode în 


loc de poeme»!,.. 


O, nu, frate al sufletului nostru, remii <acolo sus, în satul 
de sub munte,» şi glasul tău, ca un clopot de pe virf de munte, 


„să ducă în vale,— 


Să povestească lumii jalea 
«Înstrăinatului Ardeal,» 
jalea neamului intreg al Instrăinării şi povestea țarinii robite... 
Şi el va trezi toate conştiinţile adormite, va lumina toate 
minţile intunecate, şi va insenina fruntea obidiților, şi va Ion 
inima și braţul drepţilor... e 
ŞI primeşte, Apostol al Instrăinatului Ardeal, din inima 
instrăinatei Basarabii, prinosul meu smerit de bine-cuvintare, — 
şi versul tàü si-ti "| inchin : 
ı Cuvine-se hirotonirea 
«Cu harul cerurilor ţie, 


«Drept vestitorule apostol 
«Al unei vremi ce va si vier... 


10 Februarie 1908 


Chigimin C. SÄRČÃÄLEANU 


PUSTIUL 
L 


Cum mergi spre Roman, pe frumoasa şosea străjuită 
de copaci bătrini, «soseaua lui Mihalache Sturza», după ce-a 
trecut de hanul lancului stat suit o Dr de deal în trapul cai 
lor, —deodată ţi se desfăşura înnainte șesul Moldovei cu rețelele 
frinte de ape argintii, cu pilcurile inlunecoase ale zăvoaelor, cu 


satele pierdate ca 'ntr'o ceaţă, cu valurile dealurilor pâdurvase, 


cu crestele munților albastri dincolo, cine stie unde, in depar- 
tari tainice. 

Şi deudată ochii deprinsi cu intinderea prind un fulger, a- 
por zărese, intre patru şiruri de plopi innalţi, subtiri, cu ramurile 
grâmădite spre virful sâgelind spre cer, acoperisul de tablă roșie 
al curților de la Merişeni, Aproape de ele, la marginea enui 
pare intins, negru, se imnalla biserica, de la care porneste sa- 
tul printre pilcuri de verdeață, 

Mergi pe şosea şi mulla vreme priveşti apre lucurile acelea 
tacule, care se zugrâvese vu pulere pe cerul rus al astiuțitulul. 
Numa! selipirile Moldove! trimil! fulgerâri trecătoare si par ceva 
via în depărtarile neclintite, Pe urmă cobori intr'o vale si tot 
ceal văzul, pină "o munii, cu pulberea care plulea ca un val 
misterios, cu culorile şterse, cu lucrurile vâzule nelâmurit ca 
printr'o bură, prin ochi plini de ginduri, totul a disparut, parea 
sar D scufundat. Poate nu vei mal trece pe-acolo, si nu te-ai 
gindit nicio clipă la vieala care se făârimă în cullisorul acela 
aşa de frumos. 

Acolo traeşte domniţa Maria, văduva unul eprincipes, a 
unei beizadele, Dumitru. Un principe care purtase capul sus, 
privise în jurul cil trise eu buza de jos râsfrinia, băluse cu 
eravasa pe țărani pentru-că aşa se cuvine, si uimise Romanul 


MIHAIL SADOVEANU—PUSTILL HI 


şi Iaşul cu caritele:! cu marcă aurilă, cu cel șase cal care min- 
can pămintul ducind pe principele de la Merişeni in goană ne- 
bună printre nemernici! lumit aceștia. 

Beizadea Dumitru fusese un om care nu făcuse nimic in 
vicață.  Fumase, jucase är, speriase oamenii cu nebuniile lui, 
şi vinase prin toți codri! împrejurimilor, cu alaiuri de prieteni 
veniți de la laşi. Mat ales vinatul era plăcerea lui. Se tăcean 
pregatiri mari, pornea ca nişte oști! răzhoitoare, și după ce 
varsa cu bucurie singele animalelor necuvintăloare, destundau 
buțile cu vin si incepea nişte chelurt ca în vremurile cele mari, 
după care puşearii satului trebuia să aducă cu cerga la curte 
pr beizadea Dumitru. 

Domnița Maria, fata logofătului Grigoraşcu, boer mare din 
țara de jos, lusese crescuta eu grijă mare şi cu dragoste, Fu- 
sese in Apus mullă vreme, văzuse toate minunile Francie! si 
Italie!, tsi ompluse sufistul tinăr de toata literatura rásunáloare 
din incepulul veacului trecut, apoi, dintr'odala căsatorita, se 
trezise în acest colf de fază, totdeauna singură, cu ginduri și 
cu Iaerämt, arare cu birbatul pe care incet-incet îl disprețuia, 
după ce nu puluse să-l iubeasca, cu toale că era plină de for 
şi de tinereţe, Uril si destrabâlai, cerease s'o socotească ca o 
sclavă, cu o sclavă pe care o adusese la curtea lut pentru plăcere. 
Dar fetita tinâra, asa de baim şi de gingaşă, deodata își ri- 
dicase fruntea și-l lulgerase cu ochil plini de dispreţ, Şi vieata 
lor cursese cu izbueniri furtunoase, cu tâceri de ghială, in care 
sullelul curat al Mariei se oțelea pentru o viața de tăcere, de 
rabdare, de cinste desăvirzită, de dragoste calda pentro cel doi 
copil care veniseră ca douã luciri de soare în viața et mobhurilă, 

Disprețuit, umilit de nevasta, lingă care se simlea mie 
și josnic în fiece clipă, beizadea Dumitru se întorsese spre vir- 
tejul furtunos al plăcerilor, pina cind, intrun rind, la o vm, 
toare, un glonte ratacitor, venit cine stie de unde, îl izbise sub 
trunte, intran ochiă, si-l doborise pentru vecie in țârina, ca pe 
o sâlbâtaciune a pădurii. 

În urma luf, Doninila ramase Inmormintata în curțile 
part, in parcul vechia, cu cel dor copil, botarită la o viată as: 
pră pe care o socalea ca o datorie, cu zimbetul țericiri! pen- 
tru totdeauna șters de pe fatat, cu sulelul ca un mount in 
care-și inchisese visurile linerețit, 

Cincisprezece ant curseseră de la moartea năprasniră a 
lut bcizndea Dumitru, și domoilu Maria duzezea vivata ling, 


EI VIAŢA ROMINEASCA 


fara niero bucurie, în curţile et largi, lingă biserica el și ang 
rodului din Merişeni, în parcul vechiû plin de umbră, de tace 
de soapte, cu un suflet inchis pentru orl-cine, 

i şi acum, intro Simbata dimineața, ca și în cel cinei spre 
zece ani trecuți, Domnila se scula lot la sase ceasuri, şi 
incet, cu fața albă neclintit cu ochit mari, negri sub coroan 
de pār càrunt, bogat, in mingierile soarelut. Potrivit de innalti 
purtindu-și dreapta cel patruzeci de ani, in obişnuila-i rochi 
neagră de mălasă, se opri o clipă în cerdacul mare larg, 
de-acolo, de sus îşi plimbă privirile liniștite, incet, pe de-usupi 
cimpiilor sâmânale, care se intindean departe, spre drumul mare, 
dincolo de zidul curţi! și dincolo de oastea de plop! incunjură- 
toare. Apol cobori treptele de piatră in ograda largă, foarle 
curată, 

Grajdurile, acoperite cu tabla roşie, se ridicau în fund. 
Vatuvul bâlrin, alb, în strae de star, aştepta In mijlocul eurtat, 
Dadea domol porunci la argaţi cari treceaă cu câldari de apă, 
cu șumuiage de pae, su luret, mal și spâloși, cu chica mare, 
cu brațele puternice. Cum vazu pe domniţa se inchină, cu un 
zimb et bun de slugă batrina, 

«Sârul mina, măria-la. 

Bună-dimineaţa, Alisandre, Bine-pace ? 

— Bine, mâria-ta, en totdeauna», 

Domnița Maria întră în grajd. Privi cu luare-aminte, ca 
in Becace dimineață, la cel zece car negri, cari-și mincau li- 
piștiţi tainul cu boturile lingă esle. Cind intră stăpina, ÎȘI iv- 
toarseră incet capetele cu ochit mari, blinzi. Domnila trecu, eşi 
pe alta usa. Valavul pâşin uşor, fără sgomul, în urma ei. 

-S'a sfirzil carnea pentru argat, Alisandre ? 

— Da, mal avem pe azi! răspunse repede vâtavul, tresā- 
rind si apropiindu-se repede, cu fața ingrijata. 

— Atunei vezi să se tae un porc, şi să-mi aduci aminte, 
să însemn la condică, 

— Da, māria-la», şopti Alisandru, dind adine din cap de 
sus în jos. 

Cu aceiaşi linişte, cu același pas măsurat, domnița trecu 
spre fundul ogrăzii mari, unde femel mulgeaŭ vacile şi gemean 
dulce viteit ; cu acelaşi glas, nici mat tare, nici mal slab, făcu 
obisnuitele întrebari vâlavului, care răspundea cu obrazul in- 
srijorat, cu ochil ant la ea; intr'acelaşi chip deschise ușa 


MIHAIL SADOVEANU—PUSTIUL EI 


de In ogrägioarg paserilor, si mâcâirile rațelor, gāgāirile gis- 
telor il fâcură aceiaşi primire zgomotoasă, Apol, cind så lrvucă 
spre odăile slugilor și spre bucâtărie, aceiași invâluire de aripi 
pirii pe deasupra si un zbor mare de porumbei se îăsă în ju- 
rel impestrițind batatura. O lemee nallă, ckruntă, cu ochil 
zimbitori, est indata cu un săcullej de griu; se apropie, îl intin- 
se domniţe! sârulindu-i dreapta, apol se retrase în tăcere, Dom- 
pa prinose a svirii boabele iu jurul, și porumbeii se ingrâma- 
dean, batean din aripi, se apropiat blinz! de rochia neagră, de 
palma intinsa. 

«Sa vif sus la porunci, zise apoi stăpina, intoreindu-se pe 


jumatate și întinzind vatavului săcultețul gol. 


— Indata, maria-la t» 
Si în urma domniţei urca și el scările tiplil, cu slială, In 
cerdacul larg, in lumina dulce a dimineții de Maia, domniţa se 


asezase in jilțu-i larg, lingă mäsuta scunda, pe care scotea a- 


buri calcata en lapte. Catastilul de chellueli astepta alatur, 
Domnița 1 deschise si prinse a insemna in el și a da porunci 
vâtavului: el) oameni să pue la lucru la cimp, cu in jurul 
curtii, cil sa le plateasca, ce sa le den de mincare: 

“Acuma du-te! zise ea domol şi așeză condica pe mâsulă, 
Sa vie bucătarul,» 

Singura, pe giuduri, sorbea din ceasca de portelan, cu o- 
ehit duși pe inliuderile innecate de aurul soarelul. 

Bucătarul, in papuci, sosise uşor și asteplu neclintit la o 
parte, Domnița intoarse capul, Il privi rilâva vreme gindindu-xe, 
apol incepu să-l spun rar ce mincâri să facă peniru stâpini, ce 
mincăâri pentru argaţi,—și după ce plecă si el, după ce veni și 
pleca si chulărița, —rămaze neciintită în liniştea dimineţei, in 
mingierile luminii, 

Aslepta să se scoale copiii, singura bucurie, pe cara o pri- 
mea liniștită şi cu teama parcă, cu un suflet care nu lresărise 
nicludata adine, nu se zguduise nicicind la o tericire lurlunoa- 
să, o mare fericire a vieţii. 

Pe fata o lrimesese së st Deh invățălura intro şroală a 
câlugărilelor catolice. StAluse acolo ani de zile; învățase mulle 
lucruri frumoase și se întorsese acasă mal albă și mai drâgalaşă 
decit oricind, potolita in mișcări, cuminte la vorbă,—c fuliţa 
plăpinda care-şi pleca fruntea pe pieplul mamel și suspina ca 
şi cind era miculă, şi căreia domniţa îl hotărise o viaţa inlinsa 
in aer liber, cu călârie, cu alergâri pe cimpia Moldovei, în as- 

n 


s2 VIAŢA ROMINEASCA ` SÉ în 


teptarea unel partide potrivite. Peļitorit fará Indoialà >. piy 
taserå mult; venise, între mulţi alții, feciorul prefectu ur, «do 
tor în drept de la Paris», şi un căpitan de roșiori, dar gas 
i primise rece, H privise neclintilăa, si ef ințeleseseră că in 
si si intre această famee mindră era o prăpastie ; ea nu Ile) 
gen să-şi dea copila decil după un bäiat de neam bun, --0 t 
nire potrivita. Decit așa, cu oricine, may bine cu nimeni. : 
tata rizind ciudat își plecase fruntea pe pieptul mamei, apot o pr 
vise cu ochi mari, umezi, şi fusese de aceiaşi pārert ` 

«Da, mamă, aşa e cum zich, al dreniale, 

Domnița tresâri şi-şi intoarse capul, In ogar, inläuntru, 3 
auzea argintiu glasul limpede al Eugeniel. Ur pas uşor pălrunus 
din sală, apol un căpior bălan, cu părul mara Inereļit tare H 
buclat, se arăta deodată, cu dol ochi mar! albastri iu care Mea 
rean doua punetişoare de lumina, Nasul fin, drept îi dădea o în 
fátisare aleasă, si pelita alba a obrazului era așa de subțire 
asa de lucie, cu o rumenentă sluba-slabi de-ubia pricepulă 
Glasul et dulce dădu buna-dimineaţa în Iranțuzeşte, 

«Bună-ziua, mamă, la ce le mat gindesti ? 

— La vot må gindesc, dragă, la Un. răspunse dom 
nita en voce moale, Apol zimbi: <Sinteji niște leneşi: vite 
frate-taa nicl pin'ucum nu sa sculat! 

— Lasa-l să doarmă, mumă! răspunse lala aplecindu-> 
si sărulind pe maică-sa, A venit Uran astă nati EL incaltea 
petrece, së duce des la orng...» 

Domnita ridiră ochit spre Eugenia, care sta dreapta, zim- 
bitoare, în amuzoana-l neazră. 

«Da, arâgulă, zise ea, poale mal bine-ar face sa stea mal 
mull cu not... Dar la dinsul e alteeva, are aleet) politice, e 
ocupat...» Apoi se ridică incel din jlţ: «Halde, du-te, calul 
lrebue să lie gata; azi at cam inlirziat, si e o vreme splenididā...> 

Eugenia zimbea, privind-o fix, eu ochi ef mari, nelinisti- 
lori, —apol deodata porni, scobori repede scările, se apropie de 
calul care astepta gata, sări în sea, si eşi saltind pe poarta des- 
chisa mare in laluri, Maicâ-sa o privi un timp eum fugea gin- 
gasâ, eu vălul fntarind, prin umbra copacilor, apoi se intoarse 
iar Încet, pe uinduri, spre jiltu-a vechi. 

Chiar atunce! suia în cerdac, prin partea cealalta, George, 
nalt şi subțire, cu mustăcioara neagră bine râsueita pe fala 
alba „rasă en ingrijire. Cum zâri pe maica-sa, se repezi, sprin- 
ten, H sărulă minn, primi pe obraz apteeindu-se sârnlarea o. 


MIHAIL SADOVEANU -PUSTIUL 43 
bisnuita a dimineţii, apot deodala începu să vorbească grâbil, 
ipeheiudu-st pe rind nasturii de la haina neagră, de postav 
euglizese. : 

«Sint foarte grabit. Trebue să plec iar la Roman. Stilt că 
pe lingă alacerele tale, afacerile tale negustoreşti (domnila zim- 
bi), am si pe ale mele... Incet, merge incet, dar foarte sigur... 
Nu e greù ; trebue sa stif cum să cucereşti oamenii... 

— Bine, bine, zise domnița privindui drept, dar nu lise 
pare, dragă, câ prea ne lași in pârâsire?,. Prea te laşi petrece- 
rilor tale... 

— A ou! asta nu! petrecerile mele? Ce petrecert?.... Am 
petrecut destul la Paris. Aici am altceva de facut... Aici, pe- 
treceri cu cina ? 

— Bine, at dreptate, am incredere in tine. Vol ati fost 
bucuria meu. Nevoe de bant n'al; ti-am dat eri... 

— Ba da, ba da, ba um! zise rizind tare George, apucind 
mina domniei. Am, şi tu înţelegi prea bine de ce: feciorul 
tau trebue sa ştie sa stea la innâlțime.... 

Se trinse uşor din şale și săruta mina cavalereşle, Co 
uşoară lucire de zimbet, domniţa îl privi o clipă, apot intră in 
cast s'aducă banii, 

«Doua sute, mai mult nu-mi trebue!» strigă din cerdac, 
rizind, George, Apol, devenii deudula serios, scoase ceasul și-l 
privi cu „luare-aminle, 

«Vra să zică nic! azi nu stal cu not la masă!» zise dom- 
nita. dupa ce se intoarse. Tinărul strecură ugor banit în buzu- 
năraşul jiletee! și răspunse seurt, arâtindu-st dinții : 

Nich» 

Apol cobori in ograda, ṣi din jil , maică-sa î auzi glasul 
poruncind să se pue cait la trăsură, îl ascultă pe ginduri sele- 
lalte ordine, scurte, aspre, spuse cu o vorbă care parcã-parcå 
avea o lnmlâdiere străină. 

Asta nu prea plâcea dumniței, dar se gindi că n'avea ce 
lace: acesla era pâcalul tuturor tinerilor cari-și petreceaŭ anil 
de invalatură la Paris. Venit de-un an, după ce lâcuse acolo 
dreptul, tinârul nu prea se simtea bine acolo, în linistea mosiel 
Toata vremea și-o petrecea la Roman și la lași, unde, dupa ell 
spunea, facea cuceriri de oameni și se pregâlen pentru viitoare 
mari lupte politice. Si lraminlarea asla uecontenită nu dăduse 
mame! râgazul să se bucure pe deplin de copilul acesta inteli- 
gent și plin de foc, rare mostenise mindria el, disprețul et pen- 


na VIAŢA ROMINEASCA 


tru plebe, pentru turma oamenilor neinsemnați. D ole ag 
incredere si cu nădejde ca multe din ambițiile ei innabuşi 
ii vor tace drum prin această odrasiă aleasă, care e se 
putea să nu aiba decit toate calităţile cele mari. Deşi ochiul ei 
de mamă bagasse de sumă oboselt ciudale, ca după petreceri, 
desi in vorbele lui nu pâlrundean niclodulă planuri de za 
zi de lupte, totuși ea aştepla în tăcere, cu incredere, aştep wei 
bucurie mare pe care numa! bărbatul acesla, singe din singele 
et, io putea lace. De-un singur lucru se lemuse, de patima 
vinăloarel, care-o ingrozise in vieața el din trecut, Copilul n'a- 
vea aceasta patima, şi ea era multamilă; incolu, alta putimă nu 
se putea să mal existe, Un copil ul el nu putea s'o aibă. 

Glasul lui George se auzi răsuniad din ograda : 

«La revedere, dragă mamă, la revedere !> Și pe cind tra- 
sura eşea pe poartă, mina lui inmânuşata Nutura repede pălăria 
spre cerdac, spre Dt unde știa că sta maicâ-sa, cu multele-i 
ginduri, ca în toldeauna. 

Lumina stralucita a Im Maia umplea vâzduhul; din grå- 
dina de sub cerdac vintul aducea mirezme calde de trandafiri. 
ln ograda largă argalii umbla după treaba, își leceuu semne, 
graian domol, nic! un râcuel nu se innâlļa ; cin cind in cind nu- 
mal izbucnea bimbițarea unul cucos, intun dos de poială, ca 
dia depărtare, ludarăt, parcul voclub cu arbori batrini bremura 
uşor, su infiora la Mfirile vintului; nisipul din alei se 'nfier- 
binta; prin adincile desizuri lremura un ţiriilt de pusere, Lrecea 
ca un fior print'o donga de umbră o şopiriă lucie ; peste cur- 
tile mari, iniinse, peste ograda, peste parcul vrun plulea o 
liniste mare, In care vieala oamenilor părea amorţilă st In care 
lucrurile parcă se insullețeaa la o luzire de soare, la o aburire 
de vint. 

Prin umbra plopilor înnalti, intrun Uran, sosi în trap sâl- 
lat Eugenia inmbujoratā la faţa, cu ochi plini de soare. Mia- 
dioasă in rochia strimlă, neagră, sin din sen, cu cravasa in 
dreapta, şi sui în fuga treptele de piatră. 

După aceia ziua curse liniştită. Incet, cu ginduri multe, 
trecu Domnila odată pe drumul din mijloe a! parcului. Soarele 
mergea spre astinţi! şi clopotele cinta duios in aerul cald, spre 
adincul cer albastru 

Vieaţa lienita și moale, fară tresăriri, - aşa, de multă 
vreme se desfăşura, Toluşt în sulletul închis al domniţei sta 
incâtusata o altă vieaiä de vis, care niclodata nu luase fiinta. 


MIHAIL SADUVEANU—PUSTIUL Kéi 


HD 
care totuşi! era lumea ef şi-l umplea cu prisos ceasurile de gin- 
duri și singuratate, 

Tirzin, seara, după ce-și făcu tactieos socotelile, după ce-si 
chemă la intrebari felurite slugile cele mal credincioase, dupa 
cesT sârută zimbind fata cu ochit mar! intrebători, rămase dreaptă 
innaintea icoanelor. 

Şi ziun aceasta trecuse ca mnlte altele în cincisprezece 
ani. Numar copiii puneaa peste monotonia neintrerupla dungi! 
vesele de lumina. Dar acuma copiii, mari, se indreptaa catra 
bucuriile vietii cu ochit și cu sufletele. Domnița simlea uceasta 
nedesluşi! şi avea ca o presimlire, o turburare, N'ar fi voit 
să se rupă pinza aceasta de negură In care se logropase: Im 
fața unui viitor care nu se știa ce-l va aduce, îl venea parea 
sa inehidă ochir. Impietrise intro vieatä de renunțare, —si totusi 
indărâtul feței neclintite vieața de vis, eare nu luase niclodată 
ființă, fulgera dinspre negura trecutului si depârta deodata tot 
ce era în juru-l. 


In faţa icoanelor, iși făcu cruce murmurind, apot oltă, cu 
ochit mart aţintiți 


LB 


Innainle de citirea evangheliei, trăsura luciloare cn cait 
negri se opri innaintea bisericuţi! curale, si domnia scubori In- 
cet, cu capul sus, liniștită şi senina, in rochia- grea, loznitoare. 
Ciţiva săteni se dadură domol inir'o parte de la intrarea prid- 
vorului şi slăpina moşiei intră, Inlăuntru bolta răsuna de cin- 
lar! şi sfinţii de pe ziduri şi de pe calapileazma parcă se de- 
pârtaseră, prin lumegarea luminarilor. 

Se simți o tresârire, o uşoară intrerupere in slujba dum- 
nezeiască ; capetele se intoarseră, şi indata lumea se desfăcu in 
doua părti lâsind trecere, Încet, privind ceva nevăzut innain- 
Lei, domnița trecu, şi se aşeză in strana ei, în dreapta, Innain- 
tea luluror, 

Vara, iarna, niciodatā stăpina moşiei nu lipsea de la 
slujba. Cu aceiași luare-aminte de ani asculla cinlarile de må- 
rire, cu un suflet care nu se lumina niclodala si nu tresărea 
peniru cel din juru- Ochi! ei liniștiți parcă priveau ceva lá4un- 
tric; pentru mulţimea inclinata in urmă-l spre altar n'avea de- 
cil priviri fugare. 

Freotul, gras, intre două virste, esi in usa altarului, cu o- 


so VIAȚA ROMÎNEASCA 


chi micet spre strana boerească. Face o inchinare uşoară, apol, 


inlorcindu-st privirile spre boltă, innălţa brațul drept ariile: 
gâciune, Domnita asculta cîntari de glasuri d gës Ge 
sula şi coboraŭ pe deasupra capetelor aplecate. Se gin e 
afarà are o vreme strălucită pentru vizita“ de dumimeă eu 
şi pe marginea lanurilor pline pină în apa scinteeloare be Mol- 
dovei. Asta, intr'o sâplămina lungă și monolonă, era Sihizură 
vsire, și singura pelrecere, dach pelrecere se pulea rumi, l 

Pe nesimtite, cum asculta, incă un gind, obişnuit in vre- 
mea din urmă, D veni. Fata, Eugenia. nu se putea hotāri să 
vie să asculte slujba bisericească, Asta aducta O uşoară neplà- 
ere domnitel, zi acum ca St în alte dati se hotari A ia vorba 
la masā despre aceasta abatere de la o datorie. Nu era vorba 
daca-l plăcea sai nu, dară gusturile el religioase intre caluga- 
ritele blinde pline de dragoste și cuvinte dulci, nu se potriveaă 
eu simpla slujbă a unul preot cu minile batatorite si cu fata 
arsă de vinturi; era vorba de o datorie de indeplinit. Trebuia 
să se convinga ch o temes mal ales, şi O fetteg care trebuia 
så stea deasupra mulţimii, avea innaintei o cale botârita de la 
care nu trebuia să su abata, avea obligati! pe care irebuia să 
le indeplineasca inăcar pentru allit. 

Şi încă o uşoară nemulţâmire i se descoperi in sullel. Geor- 
ge plecase în ajun la Roman, nu se inlorsese seara, niel di- 
mineață acum nu venise. Bine, odata, de doua ori se trece, 
pic! nu se bagă in seamă, dar asia se petrecea pentru a 
nu știi citea oară. Dar la urma urmei un barbat alt drun şi 
alte îndatoriri are; st de George era sigură. Cit fusese avasă, 
avusese supt ochi pila unel vieți de o asprime și de o cinste 
neelintită ; pregăti! aşa, în (ara cea mat civilizata primise lu- 
mina şi desāvirsirea,—iar acum sullulul lui, format, îl spunea 
singur ce avea de făcul. «E curios, gindi domnița Maria fâcin- 
du-st incet cruce,—e curios cum copilul acesta erescul în aspri- 
mea ascult irir mele, acuma a devenit, în așa de pulin timp, stå- 
pin pe sine, bărbat în oară puterea cuvintului,... E curios cum 
imi scapă sufletul lut.. Trebue să am și cu el o lâmurire,.> 

Se lasă uşor în genunchi; preotul ceruse luare-aminle pen- 
wu citirea evangheliei. Și pe ginduri domnița asculta glasul 
eintator al preotului spunind trāgānat, în urcărt ai coboriri, 
despre tamăduirea orbului cu lină. Apol, cind preotul inchise 
cartea, ea se sculà cu capul plecat, își fâcu cruce zi aștepta 
esirea cu darw. După pomenirea tuturor, după plimbarea da- 


MIHAIL SADOVEANL — PUSTIU ȘI 


rurilor, luă anafură, strerurå cipet Jet, ca loldeauna, în mina 
preoțului loan, care se inchină ușor cu un zimbet blajin, si ezi 
pâsind domol cum venise, printre norodul care se lrăgea ia 
o purte din cale. 

Se uch în trâsura deschisă și Tiganul de pe capre, im- 
heaca! in beren sinilie, atinse cai! cu sfireul bielului, Usor le 
sănata pe arcuri, domnia își intorcea spre casele din Aur? 
inta neclinlită, albă, cu ochi mari, negri, reci. Un vint abia 
simlit de primăvară H tremura cununa cârunlă de pâr, peste 
care broboada fină de mâlasă seinteia ca o rejea neagră de 
painjen, 

Träsura trecu printre case curălele, cu ușile inchise. cu 
ferestrele inveselile de chenare albastre. Pllewg de verdeatā 
se arâtaa des; icheolo copii priveaa curiogt, zimbind, cin dosul 
porţilor. Saten, imbrăcuţi de sârbaloare, işi scoleañ Incet op: 
ciulile, intoreind obrazuri impietrite inlr'o liniște adinră. 

Curind Iräsura esi In lumina mare a cimpulw, printre holde 
inerelite de vint. O bogăţie intinsa se deslâșura cit bâlea o- 
chiul, ta jurul satului, in departari, şi dincoace pina la selipirile 
Moldovei şi pina 'n zâvoarle dese ca peria, În îinlinderile drepte 
nici o linţă omeneasca nu se zărea; o linişte nemârginită co- 
bora din cerul curak; cintarea clopotelor bisericet trecea pe de- 
asupra tremurind; si trâsura lunesa fără zgomot, làsind în ur- 
mâ-l o invaluire subțire de pulbere, 

La inloareere, cind să intre în sal, viziliul intoarse o clipă 
capul, şi domnia tresâri. Pe un drum ingust, care laia satul 
prin margine, coborind din soseaua cea mare, venea în trapul 
cailor o trăsură: asta era lrăsura boerului Emanoil Ureche; 
domnila Maria o cunoștea prea bine. 

Tiganul opri, dupa ohiceia. Rominul de pe capra celeilalte 
trăsuri, în suman și cu căciulă, opri şi el, Şi indata cuconw E- 
manoi! intinse capul cu pàr des, sur, cu fața luminata de zim- 
bet intre tavoritele cârunte. Cu capul descoperit, destul ue 
drept si voinie incă, cobori și se apropit. Domnița îi intinse 
mina cu o lucire de soare pe buze; el o sărută, apol își ridică 
privirile, vu zimbetu-i de bunatate. 

«Ce mai veste, cucoane Emanoil? ce mal zici? Cam rar 
te arăţi pe la rot, : 

— De, nu prea am răgaz, prințesă. Cred că pol fi ortal. 

— Cum nu? cum nu? dumneta să nu fif erlat? doar nu 
degeaba sintem prieteni aga de vechi... aşa de vecht prieten...» 


TA ROMINEASCA MIHAIL SADOVEANU-—PUSTIUL " 
VIA ASCA | e 


ce, ma! bine să intreb despre altceva. Despre ce? Vad ca de 
sănătate n'al de ce le plinge, și asta totdeauna m'a bucurat. 
Despre sănătalea copilei —a ingerului—iar nu-l nevoe să întreb... 

— E bine, Eugenia e bine, răspunse cu glas innabușii 
domnița. Vra să zică ai să-mi spul ceva? O să-mi aduci vesti 
hotărite ? Nu mă vila, cucoane Emanoil... Gindeşteste lu vechile 
vremuri, gindezte-te ea alita prieten am... Prietenul unel e- 
xilate...> 

Inmlădierea caldă iar pâlrunsese in vorbele domnilei, c'un 
zimbet uşor de vis pe fața alba. Boerul Emanoil Ureche iar 
se descoperi, sârulă iar mina întinsă, «are strinse 'ncet pe a sa, 
şi se sui în trăsură. Cind intoarse capul, domnița zimbea inca 
şi-l saluta uşor cu ochi! pe jumătate iuchiși. 

Cazula pe ginduri grele, cu fața innegurată, statu loata 
vremea, și la masă, față in față ru Eugenia, un răstimp mare 
râmuse lăculă, 

«Ce al, mamă dragă? zise zimbind fala și cuprinzind-o de 
dupa cap. Parca al ceva... 

Domnița oftå şi și clatina incet capul, parcă voia să si-l 
seulure de griji negre, 

«E! ce sa am, felița? Nam nimic. Nu știi tu? Toata 
vieața mea nu prea u avut clipe de bucurie... Numa! de la vol! 
astept ucuma lumină, și tare asi vrea să nu ma ingel...» 

Ucht Eugeniei se umeziră ; rumeneala din umerii obrajilor 
se şterse, 

«Val, mamă, eù aşa te-am ştiut de cind eram mica... De 
multe ot şi mie parea mi se răcește sufletul...» 

Domnita o privi lung si clatina din cap: 

«Al dreptate, felito; at mare dreptate; tinerețea ta te poarta 
spre invintări,—și poate lingă mine nu poll avea nimic... Poate 
da“ at câuta să 'nțelegi ma! bine vieatn, ca mine, al mat a- 
lunga urilul. Artrebui sa te hotărâșii sā calel in biserică: asta 
este şi o datorie... 

— Bine, mamă, numa! dacă doresti tu cu tot dinadinsul.... 

— Nu, eū aşi vrea să le conving... 

— Cum să mă conving, — dacă nu-mi place... Altfel, altfel 
mă simțeam la scoala noastră... gp pot să spun... dar sint ne- 
mulţa mita... simi că sint linga ceva străin în biserica aceasta 
plină de atiţia oameni... Spune drept... şi tu at alte det, 
Nu-ţi aduc! aminte? și tu spuneal că un amestec nu se poale, 
să ne coborim nu se poale.... 


Domnita rosti vorbele din urma c'o inmladiere arosa 
de glas. Boerul Emanoil îşi puse in cap pâlărin mose. p 
rāmase uitindu-se zimbind la dommla Maria. 

nărul, tinarul ep face? á l 

abona e foarte bine, cu afacerile Iut... El e lacul pe 
ilica, cucoane Emanoil... 

Ge vr e foarte bine... Apoi o să vin ei cit de curind P 

la dumnevoastra... Să mat släm de vorbă... Mi se pare câ chia 

o să avem ce vorbi... 3 | 

— A, acuma mal vii de-acasă, Aşa le voest, verbiule pri 
elen... curoane Emanoil...» rosti domol domnila co nouă lu 
cire de lumină pe faţa-l aspră, i 

Dar boerul Emanoil dadu serios din cap şi resti cu Jumm 
tate de glas, in frantuzeşte. d 

«Chiar despre băia! voiam să-ți vorbese,... Te rog sá nu 
te superi, dar cred că at cunoștiuţă că cheltueşte mult în 
Roman.» 

Obrazul domnilei se intunecă, 

«Cum rheltueste mull? Mi se pare că are dreptul să chel- 
iuiasea, dach întrebuințează banit cu tolos.—Dupa aceia nu ştii 
dumneata. cucoane Emanoil, urmă iar zimbind domnin, cå eu 
am dispretuit tot deauna banul 2... Nu-ti aduri aminte de vechile 
noastre protesii de credința 2...» 

Dar boerul o privea serios. 

«Toemal!, ziceam eù că o să avem despre ce vorbi... Tre- 
bue să ma pregătesc insă cu argumente; trebue să mă intere- 
sez eu singur.» 

Domnila lacu o clipă, apol inlrebă incet: 

«Al auzit ceva? Vurbeşti serios? Ea am in George o cre- 
dința nemârginita. Cred ca-mi seamănă mie, si rasa pu se 
dezminte, 

— Bine, bine, nu trebue să ne ingrijim prea lare pina ce 
n'avem dovezi... Nici eu nu cred vorbelor.... Peste citeva zile 
o să stam de vorbă cu temeia. Şi ra inlilmrea aceasta, aveam 
de gând sa fac o vizită domnilei, in propria ef reședinta... 

— A, bun, foarte bine, asta ştii ca a fost una din puţinele 
mele plăceri, cucoane Emanoil.— Numai in vechii prieteni poţi 
avea credinţa, rosti rar dumniţa Maria cu un zimbet trist. Al 
zguduit în suletul men ceva azi, m'al nelinistit, —să nu mă lasi 
s'aștept mult. Ce este? ce s'a inlimplal ? ce-al auzit ? 

— Acuma nu indrâznese să spun nimie, Mal bine,—uile 


A VIAŢĂ ROMINEASCA MIHAIL SADOVEANU — PUSTIU d 


Ochis fetel se umeziră : astea eraŭ vorbe tart, îndărătul cà- 
rora se ascundea o udineă lremurare de suflet, 

«Nu, mamă, Du vorbi asa ; de ce vorbeşti așa? El ebar 
hal acuma, lui iT desehisă lumea; el trebue să umble, să caule 
ce lrubue tinereţii... De ce le uiţi asa la mine? Nu, mam vrut 
să înțeleg allceva. Ea stat bine, n'am nevoie de nimic...» 

Ochii mart at domnitel o lnieat. 

«Ba da, lu o spul, af nevoe; trebuia să 'nleleg mai de 
demult, Ar lrebui să-ți caut o tovarâşă, o femee inleligeală; 
ar lrebui și lu să umbli may mult la oraș; petrecerile de la nol, 
de aici, pe urmă, ar lrebui să fe mal dese, ui așa? Dece 
iimbesti 2 De ce lu aperi 7... a 

Fala se scula romană, cu ochit lucitoni, o apucă de după 
cap și o sărulă pe-amindol obrajii. 

Domnița dădu jar din cap, eu mihnire, 

«Vezi? aşa e, cum am bânait.,. Este ceva care ne des- 
parle; ceva care vă chiamă pe vol spre alla vieaţă, iar pe mine 
mă opreste alei, ca inhun mormint...» 


Fata tăcu, cu zimbelul șters, lar downita adâugi eu vo- 
cea inceală 2 


Nu! zise Incet şi serioasă don.niţa ; aici e vorba de. 
dalorit....» 

Fata tăcu. Feciorul, în negru, cu mânusi albe, trecea în 
!acere, aducea bucatele, se strecura pe uşă. Şi fata tacea și se 
gindea la vicaţa ei Dr mulţămire, caru se scurgea așa puslie, 
de cinel luni de zile, de cind venise. intre ea si maicâ-s eră 
o deosebire adincă, ca între lumina și umbră. Şi svind lucet- 
incet în trecut, ca spre un izvor limpede, Eugenia işi aducea a~ 
minte câ și alunei, cind era copiliță si umbla în rochie scurtă, 
se simlea Impresurală de un aer de jale, de răceală, în care si 
dragostea mamei o primea scâzulă, ca depârtata. Era dragusle 
si de o parte și de alla, dar dragostea aceasta n'avea câldura 
cea mare care arde in och) și tremură 'n glas: ca o negură se 
strecura Intre suflete; şi poate de aceia nicho zi de lumina, de 
bucurie nebună, nu se lega de treculul acesta al «ele! dintaiù 
copilărit. lar dincolo, la şcoală, intre ochi blajint, intre zim- 
betele de bunătate, intre şonplele =urorilor Iimbrăcate în negru 
si alb, care se strecuraa fara sgomot în juru-l, s'a simţit agu de 
bine, cu sufletul asa de impâcat, plin de o mare liniște și le» 
rieire, şi càldurã,—ineit, su ginden că aceasta poale a fost a- 


devărala vieaţa,... Häslimpurile scurte cit sla acasa se umpleau 


numai de dorințe inlonreerii, şi aceasta dorința ardea lingă o 
teamă nedesluşita acum, o teamă de aspra jale care umplea 


casa părinlească. Și acuma parcă se simiea străină aici; se 


sfa să şi-o spue parea, dar siraină se simtea. Numai spre ti- 
nerela fratelui sân, a lu! George, se simlea ut adevăr împinsă ` 
intra limbă străină pe care o vorbeaŭ cu plăcere își spuneai 
cele ma! nebune doruri ale Linereții, pini cind apropierea ma- 
me! alunga închipuirile minunate ale upet vieţi dorite, zgomo- 
loase, lurlunoase, —ta o suflare rece. 

Fata se gindea cu sufletul ineâlzit de jale, iar domnia 
minca in tăcare, cu ochi! dusi, cu jaleat mută în privirile a- 
tintite. 

«Nici de George nu sint mulțamita!» zise deodata mama. 

Fata tresāri. 

«De ce, mamă dragă P.u 

— De ce? Cum vral să Dp multamita, cind mam de la 
dinsul reia ce vread de In line, ceia ce am de În tine: o apro- 
piere necontenita, o dragoste care să mă mingiie insfirşit,.. Vol 
nu stiti, vor sinteti copi? şi nu sp ce pustie a fost vieața mea 
ai cita sele de mingiere am l> 


«De ce mi-a scapat mie sufletele voastre? de ce râmin 
mr singură?» 

Si fata nu putea pricepe nimic, nimic, din durerea care plu- 
lea lusbure in ochit mari, negri al mamel—de care era așa 


de departe. 


Singară, numa! eu mihnirea ei, cu pași joeri, se strecoră 
domniţa în parcul vechid, în care de cincisprezece, de douăzeci 
de ant, își plimba supărările. 

Acolo era o bancă veche, de-atunei, de-demull, o bancă de pia- 
tra plina de musehia catitelat ` acolo eran copac! bătrini cari de 
ani inlindeaa umbră acestei vieţi neguroase, ce se lanâllase 
Intro mândrie rece și petrecuse ani de mucenicie stearpă, cAi- 
lind mingierea și râminind lolușt singură ; acolo era aleile tai- 
nice rare se incălzeaŭ de ani la acelaşi soare, ce pentru ființa 
aceasta dreaptă lucea altfel; acolo eran alilea colțuri re che- 
mat amintirile din woaptea grea a sufletului; acolo, numat a: 
colo, după ginduri de durere, trebuia se vin amintirea acera, care 
se deschidea nu ca o floare, ci ca o rană veche! 

Prin flori de lumina si umbră, pe sub ramuri neclinlite, 
intro tăcere adincã, fará o chemare de pasere, fara o ollare de 
vinl, trecu domniţa spre banca de pialră şi incet se aşeză, cu 
ochit intunecos! aţintiţi. 


92 VIAŢA ROMINEASCA 


Trecutul! se intorcea trecutul, se deschidea rana. Şi do 
niţa vedea viaţa de ultâdată, amara și zbuciumata cu bach) 
salbatec care o chinuise, cu dot copilaşt cari nu puteai să l 
mineze o înlunecime asa de grea, Se veder apoi vaduvă, 
bucuria robului rare a scăpat din ocnă, cu aceiași slişiere 
suflet. Lumina mare, bucuria nesfirşită a vieţi! luseseră departe, 
și acuma cu sele vroia să se apropie de ele.— 5i deodatà, su 
un cer albastru, într'o tacere nesfirşita, fara oftare de vint, 
acelasi pare, o lumină orbitoare pâtrunse, Era o dragoste adin 
o dragoste furtunnasa, cu amar stâpinita, pentru un om drep 
intreg și frumos, pentr'un vecin de moşie, un boerinas de-ap 
pe, pentru cuconu' Emanoil Ureche, | 

Intai fuseseră intre ei legaturi de vecinătate, indatoriri u 
soare din partea bărbatului ; apol staluri lungi in care nici 
data nu se inlelegeaa, In cara boerul Emanoil, linăr, cu sull 
tul plin de dragoste, vorbea cu mila pentru norod, pentru ace: 
necunosrul luptător si muncilor al pâmintului, veşnic batjocori 
vesnic umilil, veşnic neinţeles; In care domnita, tinară și min 
dră, nu intelegea deeit o viență la innalțime, o vieață ferita, d 
parte de mulțimea care otrâvește şi dezgusto, «Asta e o ma 
mingiere t» zicea alune! boerinașul tnar. «Sus, cu datorii ne 
clatite...» şoplea domniţa linâră, alba, cu ochil mari. 

Şi din aceste sfaturi lungi, furtunoase de movile ort, nâs 
cuse deodata în sulletul domniţei o dragoste vitoroasă si min 
dra pentru acest om ales.—Şi era aşa Intro zi lina, pe aceias 
bancă de piatră, în umbra ramurilor intunecoase, şi, In tacere 
domnița, alături de buert Emanoil, își asculta, în piept, batai 
inimei zbuciumute, Aprige și fierbinti ar D năvălit cuvintele; | 
spre o lume de fericiri neincercate sta gala să se avinte; il 
venea să inchida ochii, să-si plece incel capul pe pieptul lui; 
cae! în tontă finta et era o pottă nebuna de vieața, o pornire pă 
zină spre dragostea niclodata incercata. 


Dar clipa cea mare trecu  incetineet cu bătăile inimel; 


boerul Emanoil se duse, Ea U primi și adova-zi, și în alte zile, 
“n o mare dragoste stapinita, zi pe nesimţite trecura săptăminile 


sı lunile, si gindurile de mindrie care opriseră izbucnirea caldă 


si dreapta se intariră. Ca un vis rămase aceasta zi care trebuia 


să uducă o minglere unul sârman suflet nenorocit, și care nu 


insemna decit o pată de soare, după care porni un intu- 
nerer plin de amărăciune. 
La dragostea aceasta mare a trecutului se gindea domnila, 


MIHAIL SADOVEANU —PUSTIUL 93 


sist simția in piept inima räcla parea. Nici fetele tinere de alta 


atā, a el și a boerului Emanoil, nu se mal arätan lamurite ; 


lrecutul murise pentru totdeauna! Si loluşi dintr'un eolt in- 
tunecos, nebânuil, mal räsāri un zbor de cuvinte uitate atita 
weme, care acum, in pustiul acesta, aveaa un înțeles deosebit, 


«Nu se poale, nu se poate să fil pătrunsă de cein-ce spui ! 


zicea domol, cu ochii umezi, odinioară, în anit tineri, boerul 
Emanoil. Nu se poate să crezi cà invaluindurle Intro mindrie 
de ghiala vel fi vre-odată fericita! Trebue sà știi pricepe sufle- 
tul oamenilor; dragostea pe care o avem în nol lrebue sa 
roddensrä. 3 


Si domnia de allădată zimbea mindră si clatina incet 


din cap: 


«Nu, nu se poate; din alt aluat sintem plamadiți nor. In 


mine este ceva care mä lnnalță de-asupra lumii mici... lar dra- 
gosten las'o să râmie peniru totdeauna inchisă. Void avea min- 
gier) destule în mine insumi sin copiii mel.. 


— Nu cred! șoplea ridicind feunlea cel ce era iubit fara 


să ştie. Cind va trebui să cauţ! minglerea cea mare, cind iţi 
va trebui căldură pentra inima amorțilă, poale nu vel mat găsi 


— Dar copiii? 
— Da, aşa, cupiit t> soptea dulce boerul. 
Şi cum se gtergea pentru totdeauna și această lumina din 


irecul, cu şoaple simple numal, nerosțile, ca între niste fan- 
lome nevăzute, —domnila simţi deodată un Bur gindindu-se la 
copiii care se depârtaseră, Dä la care nu mal pulea bate 
Aldura inimet el—Poate, poate avea dreplate atunci hoerul 


Emanoil: o lume întreagă de sulerinii aşteaptă dragostea noa- 


stra. lzvorul trebue să curga, nu trebue să secr, —căcei vicala e 


prea mică și prea amară ca s'o Irätm singuraleei, 
Dar dragostea cea inlâcărată de-atunci 2—Nimict—Şi dom- 
nija olita greă in tăcerea necliatita din jurn-i. 


UI 


“A ! bine-al venit cucoane Emanoil, zise domnița domol, 
cu lucirea-i de zimbet, Tot te-am uşteplal zilele astea ; credeam 
Co să te grâbeşii. Uile; stal colea, linga min. Cred cai mai 
bine aici, alar; ue mal mingile vintul... sulletele...> 

Boerul Emanoil sărută tacul mina domnilei şi se aşeză 
alături. Apor o privi irgrijat: 


a VIAȚA ROMINEASCA_ 


«Ce ar, prințesă, eşti mar trasa la bla: ai vre-o grija * 

— Cum grijă ? De-sigur cà am grijă, şi încă una mare 
Te aşteptam ca so risipești. ȘI sint ineredinlala că o să 
linisteşti c'o vorbă.» 

` Boeral taeu o clipă. Apai elatina 
lunainte: ` 

«Nu!» i 

Domnița Maria tresări si se intoarse pe jumatale: 

«Ce este is x l 

Boerul îşi pironi asupra el ochit tristi, adinet, plint de b 
nätate. In glasul domniţei pătrunse o pârere de tremur ` 

«Ce este? Ah! poale mă va scuti Domnezeû de pre 
mari incercari. | 

— Poate-ar fi lost mat bine să tae! şopli cuconu Em 
noil. Sinlem sinzari ? 

— Foarte singuri! murmură Innâbușit domnița. Evgen 
e trista, se plicliseste, sta inchisă, și nu ştia ce să fac: 

— Da, inteleg, inteleg, domniți, inteleg pres bine...» Ap 
erg) Emanoil adaugi eu blindețe: «Uite despre ce e vorh 
domnița. Ponte-i mal bine să mă grăbesc şi să nu mal fac vi 
un înconjur. Stil dumneata ce-ţi face băiatul în Roman şi la lași 

— Sin, Are legaturi; se pregăteste pentru viitoarea lupi 
electorală. 

— Ei nu, nu se pregăteste pentru nici-o luptă, pot sã- 
spun sigur. Intâia am auzit zvonuri, și wam crezul; dar apo 
m'am dus la fața locului şi m'am încredințat cu singur, Pe 
trece prea mult... chiar cu femel şi vims Bine, ale tinerei 
valuri... Dar şti! că joacă carți si face datorii > juacă carți pri 
cafenele ordiuare, > 

Duergl se opri seurl. 
moartă. 

«Vezi ? n'am Det binè! murmură bătrinul, 

— Ba dn, cucoane Emanoil, zise adine domnila, desehizini 
ochit lulburi, Ran n'at tacul. Trebuia să stia: sint eu destul d 
lare şi pentru asta, ŞI prin ce-am trecut! Aht.. joacă carți 
si facu datorii... Se injoseste uşa eu orleiue,.. $i cine-l dă bani? 
cum 1 da bant? 

— Sint destul ear: să dea, domnilă, cu dobiua pe 
nu le poţi bănui. Vezi cit de rá v omul? 
toate acestea > 

— Ba spune, spune! 


reet din cap, privi 


Domnița inchise ochit palidă, e 


care 
De ce-ti spun £ 


e E? 


să iat o hotarire. 
pănă, se va duce alitel in pulbere, se va instrăina.... 


gial? N'o sit, 
Puleam să nu spun? 


MIHAIL SADOVEANU PU STI ` 95 


— Bine, trebue să stii, chcl trebue sa pur picioru 'n prag, 
Toal averea aceasta cu greñ facută, cu cum- 


— Nu, nu, nu! asta nuse poate, prielene! Ce face? spune 


er face? Uite, cum te privesc ca o nebun... Da, trebue să vor- 
bese mal încet; așa, cu liniste... 
atit? Ce face? 


Ce tace? Bine, dā politi, 


— Da polil în care e îscalit altcineva, domnilă, —asta o 

Ce puteam să fac? Ce puleam să fac? 
Asta e o datorie, o mare datorie... 

Da, o datorie !> sont) reguşit domnita sullind Gren, cu 


sufletul sfârmal de o durere Inspăiminiitoare. Apol privi cu ochii 
azălori pe buer: <E adevărul aceasta? Copilul mea? Copi- 


lul eu care socuteam că mă mindresc? De ce n'am auzit ni- 
mie pin’ acuma? De ce-mi spui dumneata intain ? Nu se poate, 
Este veva în mine, care-mi spune câ nu se poale! Ah! nuse 
poate! nu se poate! Nu te cred, curoane Emanoil t£...» 

Apol glasul dureros deodată tācu. Boerul o privea cu 
mihnire. 

incet, liniştea veni; fața se impietri. Glasul porni iar, 
schimbat, cu un tremur aspru: 

«Băiatul! men face poliţi in care mä iscālesle? Nu se 
poate,....> 


Boerul Emanoil pricepu că mindria cea mare invinsese, că 


simţirile străine iar veniseră ca un vint de ghiată: câ trebuia 


så plece. Încet, liră un cuvint, își lua pălăria; o clipă privi 
la dowmniţă așteptini o vorbă, o privire; apol, luarte trist, cu 
spatele incovoiate ca de durere, scobori uşor scările, se aterse. 

Domnița tacea neclintilă, palica, parcă astepta moartea. 
Privea în neştire spre grădinița plină de flori, de Nacările tran- 
dafirilor, spre şirul de plopi care holarnicea curtea, spre zarea 
innecala du razele piezise ale soarelui, si-si simtea în piept o i- 
nimă care parcă se fârima clipă cu clipă, care-şi slingea bataile. 
Cea mal mare nenorocire aceasta era! După aceasta nu pulea 
să urmeze de cil sfîrşitul, Gindul acesta se imputernicea, il 
stredelea reel ca un burghin de loc; sfirsitul, cumplitul stirșit 
care trebuia să fnchee o vieață asn de curată! Penbu ce a- 
teasla pedeapsă nemerilata, Dumnezeule? Și se simțea aşa de 
nenorocilă, aşa de jalnică, gemind supt o nerorocire aşa de mare, 
incit parcă-l venea să inchida ochii, să se prăbuseasea, så shi. 
sească totul intr'o moarte, care singură putea fi alinarea desâvirșila. 


40 . VIAŢA ROMINEASCA  — t 


mm 


In vazduhul linistit al apusului, undeva, in innâlțime, d 


pasere singuratecă Up de citeva ont slab, prelung, melodi . 
Domnița inchise iar ochit, Intr'o noapte amară de durere, Sus 
in răceala, în singuratatea innălțimilor, parca {ipase sufletul ei, 


dintr'odata despārțit de Irun, . 


_ 
Dar deodata lresări sub săgeata unui licr de groază, Trăs 


sura lui George înlra duruind în ogradă, intrun amestec 
glasuri care-l păru neobisnuil, 


sală și de-acolo în odaia vi. Zdrobila se aşeză în jill, innnin= 


tea mese! de stejar, și aşteptă. Trebuia, trebuia să ne intime 


ple reva ! 


Tacerea din juru-1 o chinuia cu un sf ascuţit care-l pă 


lsundea in urechi şi 'n cap, Apoi deodata stiriitul conleni; u 


vias departat, în ogradà, se auzi; paşi rāsunarā in cerdac, lniz 


ma-t zvieni lare, apol i se strinse dureros, 


George intră vesel, cu ochil stralucitori, lrecindu-zi amin: 


două minile prin pârul umezil : 
« Bonjour, mamă ! Eshi biye? loarle bine Pe 
Şi domniţa, cu ochii ant, hâga bine de senmaă că vr: 


selia lut avea ceva prefàcul ca "on multe alle daţi, ca 'n glasul 
|| privea ru 


răsunălor se amesteca ceva nesigur, vn o teamă. 
ochi mar si nu-şi putea bine inchipui ce anume se va intim- 
nla, EI în sârulă mina Inclininidu:se, apol începu a vorbi lucruri 
obişnuile, pe care ea insă nu le pulea pricepe, chinuită de vor- 
bele el, care se pregâleaa să izvorască, sa izbeasea, 

Banalul se oprise miral, Cu faţa albă, cu ochit arzalori, 
domniţa se ridicase din IL, Glasul et avea ceva adine, greu, o 
suferinta lara nume: 

Genge L.. apune ce-ai tăcul ? pentru co mă necinstesii 7» 

El se trase mulural en izbit de-o palmă. 

«Pentru ce, George 2 De ce laci? Tol, tot am atat! ah! 
sm alat tolul, dar mal bine aşi Il muril L.. Pentru er (UD Lăva- 
lesti prin noroitt munele? pentru ce calci in picioare min- 
dria men 2.» 

Era un bocel mal rurind de cil un strigat de revolta, Si 
băiatul galben, intai cerca să zimbească strimloral, fugea cu 
ochi! in laturi, apol deodata se incruntă, cercă sa spue ceva: 

«Ce este, mamă? nu înțeleg 1...» 

In glasul domniței creştea minia : 

«Nu ințelegi? ae ce nu înţelegi, copil nenorocit! Stiu si- 


Ca izbită de ceva se ridică in 
picioare şi usor, cu teama de a nu (i zarilă şi auzită, trecu in 


P 


MIHAIL SADOVEANU—PUSTIUL 97 


gur! auzi tu? știa sigur! ştiu sigur, nenorocilule, ce-a! făcut! 
Mai bine murea! din leagân! 

— An venit Dote peatru plată ? intreba deodata tinarul, 

— Cum? cum? ai mărturisit! Ah! e adevărat! e adeva- 
ral! ah! e adevăral! Nenorocitule! ntnorocilule! ce-a! facut 
cu sufletul met ! Pentru ce-a! utis în mine şi nădejdea aceasta ?,..» 
„Și căzu istovita în seaun cu ochii ingrozitori att. 

Dar în linăr vorbeaă patimile; şi cu un glas de minie 
izbucni, 

«Penlru ce-au venil să-ți spue? Cine-a venit? Canalia! 
trebue impuşeal ticălosul care ma Inselat ṣi a venit la line! 
Trebuia să astepte !....» 

Se opri scurt. Domnița giliia : 

«Să aștepte? Pină cind sa aştepte? Pina ce voia muri 
+)... Ah! copilul med eşti tu? Singe din singele men"? 
Line ești lu? mișelule! cine ești? Nu ești copilul mea! Cine 
mi te-a înstrăinat? Cine te-a otrăvit 2...» 

„ Tinârul tăcea. Apol deodată sovāi, duse mina la frunte şi 
se lasă grei pe un scaun. 

„0 tăcere adineă urmă, ca după un for. Ochit domnilei 
ardeat ca dot carbuni in umbra fumurie pe care o strecura a- 
murgilul prin geamuri. 

George zise deodată oftind amar : 

*De-acuma innainte ştia ce am de facut! Voia spâla pala 
cinste lale L.» 

Mama tresări; tinärul oftä iar. O tacere lungă, grea. Geor- 
ge se sculà repede. 
«S'a sfirşit! de-ucuma mā ducet.. 

- Star! zise incel domntta, făra să poată face o mişcare. 
Unde te duci? 

— Štit bine unde må duc, mamă ! gemu cu durere baiatul, 

-- Star, nenorocită fiinţa, stai si spune cit datoresti .. Spune» 
și pindeste-te că mat apropiat la un pas de mormint... Ho- 
lărirea ta dovedeşte că nu uiţi cine eşti... Cit iţi trebue?» Ti- 
nárul tâcea incruntat. «Spune! Zece, douăzeci de mil? Nu? 
Tertzect t> 

George iși înclină uşor capul. 

«Bine!» zise abia auzit domnița, apol olta. 

Atunci băiatul se apropiè, puse o särutare pe mina albă 
intinsă in lungul braţului de la jilţ și se retrase în virlul pi- 
cioarelor, eu fața chinuită parcă de o boală ascunsă. 

7 


"A ROMINEASCĂ 
o3 | SARA N 


MIHAIL SADOVEANU—PUSTIUL GA 


mir o suflare de furtună, boerul Emanoil asculta întristat po- 
vestirea intimplărilor, stind cu bărbia în palma dreapta, cu co- 
tul pe genunchi, aproape dejilțul domniței. Asculta vorbe care 
picurat rar, slăbite, suflate parca de o durere launtrică, şi privea 
eu inima strinsă la fața răvâșilă și la ochit arşi, 

Cind glasul tācu, râmase tăcut. Nu putea să rostească nici- 
o vorbă, 

«Ce zici, prietene?» Intreba incet domniţa. 

Boerul Emanoil răspunse incet: 

«Ce pot să spun ea? Nu mal pot spune nimic...» 

Domnița Maria parcă privea ceva nevâzul innainle-l. 

«Cum at venit, cucoane Emanoil, cum m'am linistit... In- 
taia am crezul cå vine moartea, apoi am crezut că m'a cuprins 
inghețul paraliziel.... Ah! ce ceas amar, ce ceas de groază... 
Şi singură, singură ea într'un pustin!,.. 

— Na venit niment? 

— Nu, n'am vrut eù să vâd pe nimeni... Voiam să mor 
siaguralică, cum am trâil.... Acuma bine c'al venit, prietene... 
Mam mat liniștit.—dar ce grozăvie e în mine, ce grozăvie in 
sufletul mea, după cincisprezece ani de pace... ani fără nicl-o 
lresärire.. Amt aceia añ fost mindria mea, cucoana Emanoil... 
Și acuma nu sin ce să mat spun... Ah! prietene, prietene! 
H aduci aminte de vara aceia a anului 70? Nu știa dacă-i a- 
minteșii,.. Era intro după amiază, şi vorbeam singuri,- şi-mi 
aduc nminle eä-U spuneam că marea mea mingiere îm! vor fi 
copiile Dar dumneata nu ştii, prietene, ce era alunci in sufletul 
med, şi nici nu trebue sa știi... Acuma m'am rāzgiodil: nu lre- 
bue să mal şti! nimic... Ce i-ar folosi? Acuma am rămas asa 
de singură —şi nu înțeleg de ce...» 

lar boerul Emanoil tacea si privea pe ginduri trupul mindru 
acuma aşa de zdrobit, sufletul tare neuma aşa de Inlricoşat. 
Nu spunea nimic, dar se gindea lu trecut; şi poale și domnița 
pricepea că se gindeşte boerul la răceala sufleteasca pe care o 
uduzese marea e! mindrie, poate înțelegea instirsit ca simțirile 
străine an innăbușil totdeauna flacăra dragostei care este cel 
ma! mare bine! 

Poate pricepea, căci îşi plecă fruntea și nu mal zise nimic, 

in lumina tremurâtoare a lumivărilor boerul Emanoil ona, 
apoi se seculi încet, apucă miua domnițet si o sârulă. După 
aceia o privi lung, cu mila. 

«N'o sa mă uiţi, cucoaue Emanoil, o să ma! vit să mă vezi... 


i daii, fară vieaţă 
drege o eg e AC Ge e po de repede 
fără. voință. Așa de mopede a ei ? l el a fost acest 
trecut aceasta furtună istovitoare? aaner K vice d a 
care asa de uşor i s'a părut străin ? CI, e sé ein 
fost copilul ei! Dac'ar fi fost copilul ei, a ër mA 
ea, un sufet, acelaşi suflet, acuma n'ar mal fi ' it, E 
/ Via -ar mal fi simțit suflet 
mat f simiind inima batind incă, nu şi E. e 
lin parca de otrava. Gret, grea, curgea ideile, s arpe; 
Sege i A mai avea. Parei toal 
parc un suflet avusese și acuma nu-i Im ZS SC 
ființa i se sfârimase, i se impräştiase, şi totuşi haina g 
ra. 8 
og sen a venit aceasta izbucnire ? A trecut tă De cine 
sprezece anl o vieală de nemizcare, o vieață aspră şi mivdră, 
“acuma deodată, intro clipa, totul s'a prâbuşii. De ce amă 
ciunea anilor dintăia, de ce un suflet curat apoi, de ce copi 
in cari nâdâjduia mingliere ? 

A trecut furtuna, dar parcă tot stă pe marginea unel pră 
păstii ; parea îl vine sa riză, parea stă intr'o umbră de nebunie 
Če este? Auzul ascutit deodata prinde glasuri prin grosime 
zidurilor. Si nu e o pârere; de bună-seamă că nu. Aude gl 
sul dulce, argintii al Eugeniei, aude glasul limpede al lu! Georg 
glasul copiilor e1,—si o undă de ris adie... O părere a fost 
Un intuneric adinc de moarte a fost, o suflare de uragan, car 
trecu prin sufletul otrăvit al mamei, —şi lacrămile iuli, cu zgu 
duirile de frigurī ale unel dureri nemârginile porniră, Ca intr” 
prăpastie a morţii căzu; corpul greŭ, de plumb, căzu ca intr 
prâpaslie şi o răceala de ghiață i se sui ca din pâmint prin pi 
ctoarele slabile. 

«A! s'a stirşit! gindi domnița Maria. S'a stirşit i Ș 
lacramile se opriră. «S'a sfirşil!> sopli incet, și tresâri, ca |] 
auzul unul glas străin. Apot işi duse incet, gren, mina la frunte: 
Voi să se scoale; picioarele erað de piatra. «Da! s.a sis 
aici e mormintul!» oftă iar sfişietor, si lucrămile oprite pornir 
iar fierbinți, ca un plumb topit, ce-l brăzda adine faţa și-l sec 
ochit neclintiți, 

O induioșare mare, o milă, ca de la cineva străin o invālui 
și iar se opriră lacrămile. De-acuma s'a sfirsit, tolul sa sfirșii 

La urmă şopti încet, foarte trist, prin intuneric: 

«0 sa trimit, să vie boerul Emanoil...» 


D D . 


Tirzia, câtră miezul nopţii, după ce venise inspâimintat, e 


VIAŢA ROMINEASCA ` ` 


100 


mn 


> şnpli Incet, cu mihnire, boerul. 
depârtan paşii, il auzi în ea: 
după bâlrineța a- 
intro lumină de- 


— 0 să vin in Hecare Zi.» 
Si domnita asculta cum 1 se di 
eege luşind innâbuși! : şi deodată 
ceasta care plecase, slaba si tristă, îl apăru 
arul de odinioară... 
eme eeler in lumină, în tăcere, domnița per ist e 
parca pentru intâia oară după ap) de uitare portretu apă. 
mare, luminos, în cadru-i de aur, strălacind de, April, eg p 
be A isi Si incet, privindu-ş! ic - 
chit plini ca de o fericire mare, D Be vir 
i Ia i „d din inlunericui u 
nereli! pierdute, domniţa iar văzu izvor d di j 
pg trecutul neinduplecat, cu inima aceia singuralica și SCH 
care nici pe copi! nu puluse säi Ue aproape, cu inima p 
i care singera acum! | 
a TS intrebare izvori in singurătatea neturburata, o intre- 
bare care nu se știe de unde porneşte : de la trupul frint în 
ji spre portretul tinereții, sun de la linereta altei veom we 
slingerea de-acum: o intrebare care parcă lua ființă mir op of- 
tat amar: ji. dead 
«Ce-a! fâcvl cu sufletu d i j 
Şi atunet din ochit stinşi al domnilei Maria doua tacrâmt 


picurară ca pe un morminl. 


MITAI SADOVEANU 


Dela M. Kogălniceanu la d. Maiorescu 


-- Spiritul critic în cultura romineasecă — '} 


Influenţa unei culluri străine insamnă influențarea in obi- 
ceiuri, in forme politice, în morală, în organizarea vieții, în lite- 
ralură ele. a unui popor de câtra altul san altele, 

Poporul influențat poate asimila cultura, ori in mod pa- 
siv, adică la intimplare, fara alegere, fără critică, ori eriticind, 
cernind elementele culturii străine, pentru a-și insusi numai ceea 
ce-i trebue şi locmai ceea ce-i lrehue pentru dezvoltarea pro- 

riitor sale bogății, energii, capaeitați și aplicări. O cultura strá- 
nå împrumntată, este ca un capital străin, menit să puna în u- 
tilitate spre cel mai mure beneficiu o bogăţie naționala, care alt- 
mintrelea ar râminea neexploatala, În cursul acestui studiu vom 
avea ocazia să ilustrâm acest adevar. Acuma, anticipind, ne mul- 
(umim să spunem, ca exemplu, ca bogăția limbii lare şi a 
spiritului popular au ramas un subsol neexploatat, cita vreme 
cultura apusană, reprezentată mai ales prin A. Russo și A- 
lexandri, nu șia indeplinit rolul ei salutar. 


Ih Acest articol şi cele care vor mwi urma, fat parte dintr'on studiu 
mai lung, care va n ia volum şi din care o parte s'a publieal si in ro- 
vista Curenta! Nom (No. 1]. Pentru en celitorii Visti rominegti să aiba or- 
dineu compiecta a ideilor, care se sprijină unele pe altele, voja da, in re- 
zumal, ideie conținute în articolul publicat în revista amintită mai sus: 
Poporul romin spennan na luat parte ln formarea enllurii ouropono, din 
cauza istoriei sale nenoroeito, dar a Jual oparte indirectà, opri bur- 
hari de a invada Europa și a distruge cultura. Aşa vă atnnei, cimi a mat 
cultura din Apus, liura asta n'ù fosi o pomana, pentrucă avea deent la 
en, Toate popoarele au imprumutat unele de la altele; poporul romia aimpru= 
mutat mai mull, Rominii, care au imprumutat la inceput dela Orient, incepind 
din veacul al XYVilea, au imprumutat dela Apus, şi cine so ridică impotriva celor 
de În 1548, ne trebui ai se ridice impotriva tuturor influentelor straine, tin- 
cepini dela cea sinvo-bulgară, ori, ducă Sint dusmani numai ai influențelor 
apusene, ar trebui să se ridice impotriva tuturor inhuenţelor apusene ` cea 
husită, cea luterană, een poloneza, mai ales, din vencul al XVli-lea, Si p- 
«ci care se ridică impotriva lui 1848, se fuc, Dr să vron, apărătorii fann- 
riotismului şi rasismului dinainte de 1548, Dinlre loale momentele vechi ale 
influentei straine, cel mai important e influența polonă in Moldova în ves- 
eul ul XVH-lea careia îi dalorim o mişenre laseinuntă culturala, care nr îi 
scurtat em doua veacuri drumul până la compleela inmină, dacă paturile 
moldovenesti n'ar f fost pm inapotate atunci pentru acea cultură şi daci 
infuența polonă mur fi dispărut prea repede {prin decaderea Poloniei «i 


102 VIATA ROMINEASCA 


Despre necesilalea int i ap i ara 700 a 

it deja si vom mai vorbi, Disculia poale i 
tiv we? sa Toat şi este potrivit, adaptabil sufletului popon 
lui ramin, adică in privința problemei care anume elemente ale 


ii i ini zi alegerea acestor ele- 
rii apusene au trebuit să fie asimilate. Si aleg dot 
ec a Jet opera şcolii critice din Moldova în veacul al XIX-lea, 


Cind, in acest veac, cultura apuseană a inceput să REH 
mai puternie în ţările romine, ea a gasit, la porţile so ve 
mai ales, —păzitori care s'o examineze şi să-şi den sam ër a 
ce ne trebuia. Cå nau grei! Ee nu se poate spune, râcin 

se nu poate ti perfec 2 

ve Kg eet fatal, dar chiar necesar, ca țarile romine să 
lepede haina fanariolo-lurcă şi să se organizeze europeneşie ` 
ca Rominii să-și imbogâțeasca limba cu cuvinte nouă, cores- 
sunzătoare cu luerurile şi ideile nouă introduse ; ca in latul o- 
biceiurilor fanariote să se introduca obiceiuri europene ; ca Ro 
minii să producă şi ei o literatură culta (căci aveau numai una 
populară). Dar intrebarea era ; cnit? 

Peniru a se răspunde la această Intrebare, se ceren mare 
simţ de responsabilitate, Și mare putere de analiză, căci itela 
nerezolvirea justă a acestei întrebări, pulen să rezulte o orga- 
nizare a ärt nepotrivila cu nevoile acestui popor Își nu cu sit- 
fleit lui, căci organizările statelor se repeta la popoare deose- 
bile ca suflel, dar asâmânătoare în evolujia socială), o limbå 


pria trimnfal grecismului). Ver ge 8 apuseană, mai ales francezi, sin veie 
cul al XIX-lea, e ultimul și rel mal important moment al influentei culturii 
straine nsnpea Rominilor. Înfoenţu apuseună în Muntenia e mal moll o ir- 
Huonţi politică gi socială: Muntenia ronz satul matern romii: In Mol 
lava e mai iuli cadurali ` Moldeea adaptează cultura apuseană In sifle- 
tul rominese, In Muntenia avem o leginne da patruzecioplisti, ap pipina 
literatură, mai ales lirică), in Moldova o legiune de literaloti şi spirile eri- 
tie. Cauza neestel deosebiri stă în deosebirea factorilor epiturali: „In Mun- 
tonin n traditie culturală foarte siaha, curentul latinist și curentul francez 
msi ales în Ipostasul lui politie, In Moldova: n tradiție vera mut pru- 
nunlata, curentul latinist slab, curentul tranvez in ipostasul mai ales literar 
si enrentul poporan,,..* Cuuzele neestei deosebiri—o traditio mai puternică 
sultarala in Moldova, o clasii revoluțion-ra mai puternică in Muntenia, le- 
siturile mai sirinse ala Munteniei cu Ardealul, Gh. Luzar—vor A studiate 
si in articolul de faţă din acenstă revisti, mul aaläopinl acuma Încă o vg: 
üza importanti: laan, din care au fàent parte criticii ai literatorii DEE 
veni din latăla jumătate u venenlui nl XX-lea. In articolul rezumat aci mai 
aminteam și ipoteza unei deosebiri de rusă, între Munteni și Moldoveni, 
Ipoteza insă, curo o greu de transformat In teorie. ȘI, in sfirsit, enunlam 
principiu? intregului acest studii càs „Toata istoria culturii romineşti dela 
sfirsitul veacului de mijloc pănă uri, e istoria introducerii si a asimilarii 
eultarii stehine în țarile romine ` si toata istoria culturii rouninești din vea- 
=ul ul XYVl-lea pâna azi mu e docil istoria întrodecorii si a awimhilarii cul- 
turii apusene în țarile romine-—eo mici Impiesdecâri din purtea funariotis- 
mului şi a rusismului,” —Dacă imigrarea culturii apusene nu Sar D intime 
plat, România ar fi rimas o țară necivilizată, căci cultura antică se pierduse, 
in veneul de mijloc, pe păâmintul rominere, Si, dacă ar D fost en Rominii sins 

iri aă erppze din non civilizaţia, le-ar f trebuit tol atitea mu de ani, cit 
L trebuit civilizatiei omenesti de mai dinainte de Egipteni până azi, chei 
vivilizatin este o arumulere în timp. 


influenței apusene în cultura rominească 


G. IBRAILEANU —DELA M. KOGALNICEANU LA D, MAIORESCU 108 


— o. 


schimonosilă şi neconformå cu geniul limbii romineşti, obiceiuri 
cure să nu De un progres faţă cu morala lanariolă, o literalură 
care să nu fe conformă cu sfiritul rominese şi rezultat al a- 
cestui spirit, q 

Era deri, înca odata, nevose de un spirit critic, care så 
cerceteze şi så valideze numai acele elemente ale culturii apu- 
zeng, càre, ca să pàstrām comparatia de mai sus,—erau proprii 
peniru a pune in valoare energia şi capacitățile rominești. 

Necesitalea si rolul crilicii au fost Inţelese tocmai în acest 
«hip de catra cei inlăi reprezentanti ai şcoalei de care vorbim. 

Kogălniceanu (Dacia literară, 1840, pag. 205) se exprimă 
w o claritate, care ar fi zâdârnicit pretenţiile acelora care sus- 
lin că școala critică a începul cu Junimea, dacă acești suslină- 
lori ar fi cunoseul istoria lHleralurii rominesti, 

«Dar poale să mă Inlrebe cineva ce este critica și 
pentru ce avem lrebuintă de această dama ? La in- 
trebarea dinlăiu voin răspunde în numerele viitoare 
prin un articol innadina compus. lar la cea a doua 
mă voiu märgini a zice cå inainte de zece ani, cind 
era ruşine de a lua condeiul în mină spre a compune 
ceva romineşte, crilica ar fi lost cu totul de prisos 
și nepriincioasă literaturii nâselnde IL Aslazi sau 
schimbat lucrurile ; care Gar mania de a fi autor? 
Insusi Įincii de pe lavițele scoalelor an prelenţii a 

ublica scrierile lor, pân şi tractaturi de Mozofie. 

i bine, intro asemine epoha, cind se publica atite 
cărți, afară de bune, mu esfe d3 neapărată nevoe că 
o critică mepărtinitoare, aspră, să de certeleze pre 
toate, şi ca ini'un er să de vinture ` lăudind cele 
bune si aruncind în noianul uitării pre cele rele; si 
una și alta după principiile sale, și fără a lua sama 
la persoana şi la slarea autorilor Ze 

Spus'a, Drui a altă ceva Junimea şi d. Maiorescu ? 
lar în 1855, in arlicolul-program din primul număr al 
Stelei Dunarii, vorbind de „facotila de versuri färd poezie, de 


11 Aleu Ruso (Abina vominraseă, ISt). anul XVH, No. 13} intr um 
foeleton intilulul Critica criticis, lu vate iși apără impotriva lui D. Gusti 
piesa so Bărălia ambițiuaai, sus: nni mai tirziu de cit Kogiinivesnu, dur 
numi ani mai înainte de „Rominin Hterart”, crede en „etitiea nu ar prinde 
loc in epoca de astizi, enci fara a vălama vre-o iubire da sine, incù mi n- 
vom niei putem aver o teratura Dänn mal Iran." Vom mai reveni "en: 
pra acestui articol, ni se pare pocunosent incă (in cartea d-lui Hanes ou 
e amintit si ulei piesa Bócilia ambițlaani, anterioara piesel, Provinrialul 
lu tontru național, poniru care a fost surgunit ja Soveja) Deocamdata să 
spunem pumai că limba e mult mai imperfecii decit în articolele publi- 
rate în Rominig literară. Se vede ră, dacă în Romtnia lilerară i se corecta 
timba. aci nu ia eoreetat'o nimeni, ori en lu 1545 se deprinsesa mmi puțin 
vn limba pe enre pini la 1855 si-o H insasi'o mai bine, căci se ştie că 
Husso bsi facuse cultura în strninitale sii venet mai usor să se exprime 
in frantuzeste. 


10 VIATA ROMĪNEASCA 


romane traduse și de Zroaiuig anabaptisto-limbistice a celor 
mulţi din seriitorii noștri de astăzi 1" declară că ` 
«Critica sau facut neapărat mai ales in timpul di 
fată, cind limba rominească este reslignită pe fel 
fel de cruci, stropşită pin tel de fel de sisteme, i 

tunecatā prin fèl de fel de ortografii, unele mäi 
surde decit altele» 
va F 
HSH «păi hotăritor în contra tuturor semizeilor, pă 
milor si oplimilur de zei, carii fâră nici un titlu, ta 
nici o capacitate, din autoritatea lor privată, 3 
constituat suceesorii muselor, năvălind Olimpul 3 
Parnaaul. De interesul public, de datoria noastră v 
fi de a-i combate şi de a-i resturna din posițiile u 
surpale>, A i a o? 

Incă odată: d. Maiorescu n'a spus nimic mai mult şi m 
sua eu un gest mai frumos. Şi păcat că din autorii nemți 
d-lui Rădulescu-Motru, reese numai de cit că un Kogâlnicean 
a fost o medioecritate, un spirit lipsit de discernâmint, un uto 
pist eiten £. H , 

|. lonescu (/vominia literară, Hronica, 
nat cu «cronica» Join? literare, spune : | 

¿Am vrea ca //romiea noastră să De ca o zugrăvir 
in miniatură a mărețelor intimplari ale timpului nostru, 
Cercul privirilor noastre este ue et prio chiar ho- 
tarele orizontului politic de faţă. Tot ce se atinge di 
Romänimea Principatelor, este al nostru de a cern 
și de a cercela încit poale så fie spre binele ci ma 
terial şi moral». 

A. Ruso (Xominia literară, 1855, «Cugetări», 201), se ex- 
prima printr'o fgura, care aduce cu comparaţia ce o [âceam a 
diniomeu : «Crilica, zice el, e dreptul obştese de a adeveri Ar 
nătatea marjei» «Este uevoe de a intemeia critica şi de a 
cumpâni de acum inainte bunataţile scrierilor şi tăria siste- 
melor»... 

«Critica e o faptă rominească de nevoe», zice aiurea (p. 
215) acelaş seriilor, deşi ştie bine că «poate va väiäma iubirea 
de sine» a unora, câci Rominii nu inleleg două lucruri mai cu. 
samă: «porneala limbii şi noima criticii», Şi la întrebarea |p. 
276): «De potopul latinirii ca şi cine a scâpa limba zs, el ras 


1855, p. 260) insärci 


il „In politica pu suntem pentru utopii” (M. Kogălniceanu, Staates 
Dunării, 1). De altnintrelea istoria Rominiei conlemporane o dovedeste. 
EI era alit de mult om de stat, incit răspunzind la inyinuirea de „iduolo- 
gie“ adusa de Lugeafntal Petru Husat unor zime ale vremei, favo constata 
rea că Rominii prin firea lor nu-s ideologi (Steaua Dunării, L 32)—gre: 
gind, vāci trebuia så spuna „Moldovenii“, nu Rominii, de oarece molti din- 
tre Munteni an fost mai mult siu mai puțin ideologi, oe co esto Jutal și 
inerent perioadelor revoluționare, Daci în Moldova ar fi fost condiții mai 
prielnice spiritului revoluționar, ar fi fost şi acolo ideologi, 


pünde: critica (p. 
critici» (Steaua Dunării IL. d). 


t03 


G. IBRAILEANU —DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 


115), «Norocire că in Moldova se găsesc 


lata dar că chiar dela inceput in Moldova se simte nevoia cri- 


ticei; nevoia e constienta, scopul bine hotarit: a nimici sistemele 
limbislice rationaliste, a feri limba si literatura de desnaționalizare, 
a arunca sin noianul uitării» pretențiile nejustificate... a prezida 
lu introducerea culturii străine și la asimilarea ei. 


Mai departe, conștiința de nevoia acestei cerilici a adapla- 


ri. culturii străine la noi va fi reprezentată de societatea Juni- 
mea diu lași, inlrupindu-se mai ales In cel mai stralucit repre» 
zentant al Junimei, D. Maiorescu, a carui activitate, 
1540, nu e decit conlinuarea acestei critici a adaplarii culturii 
străine. 


până la 


«Din momentul în cart se recunoaște, că sinlem în 
iransijiune, din acel moment se recunoaste legitimitatea 
crihicei si se osimleşte lenevirea, care asteapta binele In 
viitor fàrà nici o luplă,> (Critice, l, 246, Observâri po- 
lemice, 1869). 

«Cine însă fară critică poate pâși cu siguranţă ?,.. 
„Critica, De si amară, numai să fie dreaplă, este 
un element neapărat al susținerii şi propășirii noas- 
tre, și cu orice jerite și în mijlocul a ori citor ruine 
trebue implintat semnul adevărului.» (Critice, 1, 365, 
394, Directia Noua, 1572). 

Dach Muntenia a fâcul, cum am spus, o operă de un in- 
teres mai urgent: asimilarea formelor politice, Moldovei îi re- 
vine meritul de a fi prezidat, in timp de 40 de ani, dela 1840 
pâna lu 1880, la asimilarea culturii in celelalte torme ale ei. 

e omima literară, Steaua Dunării şi Zimbrul (zice «Gu- 
zeta de Transilvania», 1856)... bornate, de un provințialism fi- 
listie, ele socotesc că un milionaş de Moldoveni sint de ajuns, 
ca singuri să Implinească misiunea ce destinni a impărţito Ra- 
minilor> ; la care A. Ruso (Sana Dunarii, Il, d) răspunde că 
«milionaşn! de Moldoveni, care de SO de ani lrăeste de ideile 
filozofice ale lumii civilizate» are acest drept, Şi Russo, capul 
cel mai leoretie al acestei seoli vrilice adeverește de repelite 
ari constalarea, pe care am făcul'o, că Moldovei i se datorește 
cultura romineasca asa cum e astăzi, 

«Literalura romină, zice el (Romênia literară «Cu- 
getari», 119) se împarte astăzi în două scoli: una ce 
iși are cuibul in Bucuresti, unde se cultivă cu entu- 
ziasm toate sistemele în orice UDpel discordant se sfir- 
ese, În June, Io, int ete, al doilea, ce sar putea 
numi eclectică, are mai mulţi parlizani în Moldova : 
aceasta esle şcoala celor ce doresc mai invainte de 
toate a serie pentru Romini și romineşte şi a face o 
literatură numai din vițele noastre, iar nu din limba 
piratii a Italienilor și a jargonulni peințeles din 

eal», 


106 VIAȚA ROMİNEASCA 


In adevăr: ve eg 
incercat în nevinovate /ormie, i atori» (p 
šj ng avut merilul numai că au dal un impuls mişcarii geg 
prin poezie şi istorie, continuă Russo, gindindu-se, proba il, nia 
ales la Asake, care m'a lăcul, în realitate, parte nici dintro 
şcoala, slujind ca un fel de punte de trecere intre spiritul e 
vechiu şi cel nou 
spirit secleclic», 4 i à | 
rani din Blaj si București de «reaclionari, aristocrați, slavoni 
ruzolatri», t j 
delen sà fie lăsaţi să lucreze In voe „limbuşoara asta tureila; 
greota, ungurită, slavonită şi ce a mai Bn «Noi Moldovenii 
din potrivă, simţim câ mare avutie, inspiratie şi limbistică este 
in cîntecele desprețuite în Ardeal, şi cu ele şi voia crilicului 
vom urma inainte cercetarile retrospective». (p. 350). 


+ 


In articolul amintit în nota dels inceput, voind să precizer 
factorii culturii romineşti din Moldova, în deosebire de Munte- 
nia, am arătat ca curentul latinist a fost mai slab in Moldova 
şi am arătat, în treacăt, pricinile. ` i 

Să tratăm acuma această chestie, care e de o importanţă 
deosebită. i Ze 

Ín Moldova a lipsit o clasă mijlocie naţională, cu instincte 
revoluționare, Existenţa unei usemeneu clase în Muntenia, a 
formal. un mediu favorabil pentru răspludirea ideilor revolulio- 


nare, a fâcul să ze prinda usor toale «noulățile» și loale texa- 


serdrile». In Moldova, lipsa unei asemenea clase n lacul ca ge 
meroasa mişcare ede la 48» så De mult mai palida si să se 
slingă imedial. Curenlul francez, ca curent politic, a lost mai 
slab. Curentul latinist, care, prin origina şi prin continulul său, 
era un curent revolutionar, deși in aparenta era unul lingvistic 
si istorie, ma putut prinde în Moldova, taci, neind o clasă, 


dum am spus, cu instincte revolutionare, n'aven unde så se dez- 


volle, nu era cerul, nu putea să aibà trecere. «lasul, zite A. 
Russo («Holera», in Calendarul Buchenmidiui Romin pe 1853, arti- 
col, care lipseste in lista D-lui Maneş) la 1839 ca și asläzi nu se 
deosebea prin vre un entuziasm strașnic pentru niei o indivi- 
dualitate sau pentru vre-o pricină,» 

Apoi, Muntenia avea mult mai multe legături cu Transil- 
vania, de cil Moldova, din pricina poziţiei geografice, De aceea 
schimbul de idei si de cär era mai mare, Grație acestei le- 
zatusi mai mari, Gh. Lazăr trece în Muntenia şi nu In Moldova, 

Şi, cu aceasta, ajungem la o a treia pricina a deusebirii 
intre curentul latinist din Moldova și Muntenia. Gheorghe Lazar 
a fost un mare apostol, o puternică personalitate. Dach e gre- 
sita teoria, care nu dà nicio importanţa individualitaților in 
mișcările sociale, punind totul pe socoteala maselor, de sigur cà 


junge la o realizare decil intrupată în individualitāti 


Aiurea, in numele Moldovenilor, se roapă de Ar- 


G IDRAILEASU — DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU t07 


Pa 


e preşită şi teoria aceea, care explică mişcările sociale prin 
inițiativa individuatităţilor. O personalitate, orieit de puternică, 
mu poale avea inriurire decit în nişte imprejurari Enrabia 
Şi, lol aşa: un curent popular, o tendință socială nu poate a- 
ternice. 
Dacă Gh. Lazár ar fi venit în Moldova, curentul latinist ar fi 
fost mai pulernie aici, dar nu ca in Muntenia, pentrucă in 


Moldova imprejurările, in care să se desvolte, erau mai slabe. 


O importantă imprejurare am văzut'o deja—celelalte le vom ve- 
dea mai pe urmà—o clasă mijlocie naţiunală. Are mare înțeles 


ceta ce ne spune D Poenaru, că la scoala lui Gh. Lazăr veneau 
elevi din toate clasele şi anume şi prăcăliagi. Cum vedeli, clasa 


mijlocie a auzit cuvintul apostolului și, de sigur, la răspindit 
mai departe. Trebue să ne inchipuim cum erau loțelese cuvin- 
tele patriotice si revoluționare ale lui Lazăr de acești prâvaliași 
și cum ar H tost înţelese de fiii de boeri din Moldova. 

In Moldova scriitorii de sumă și reprezentanții şcolii cri- 
tire au fost fofi Bi de boeri, şi anume din clasa boerilor mai 
mici, în deosebire de Muntenia. Aceasta este a patra cauză, 
peniru care în Moldova s'a născut scoala eric, adecă—ceea ca 
este acelasi lucru-peniru care exagerârile n'au prins. Au tosi 
Kr Moldova citiva reprezentanți ai exagerărilor : Acela au 

i din clasele mai de jos şi mai lipsiţi de talent, vorbim de 
tonla lui Barnutiu, «fracliunea libera zi independenta», ai cârei 
corilei au lost Tacu, Lates, Gheorghiu, etc. (vezi Maiorescu, 
Critice, HL ZA 

Aceşti fii de boeri au avut parte de mai multă Invațătura. 
Părinţii lor au avut marele meril (vezi Alexandri Proza, |. Ghica, 
Serisori) de a-şi trimite fiii la şcoli străine, uncori foarle seri- 
gase. Kogălniceanu, A. Russo au făcut studii solide, care vor 
avea partea lor în apariţia spiritului critic în Moldova.— Aceşti 
fi de boeri, fiind boeri, au putut sa aibă mai mul! răgaz pen- 
iru studiu de cit alţii. Şi, mai imporlant, din pricina clasei 
din care făceau parte, moşteniseră un suflet mai conservator, 
deci mai refractar la «noutăţi>. Aduniad acest conservatism cu 
lipsa unei clase revoluționare, vom ințelege şi mai bine expli- 
calia socială a imerului, La acestea va trebui să adăogăm ele- 
mentul cel mai importaul al sufletului ateslor fii de hoeri, Lra- 
dilja culturală moldoveneasca, mai puternicã decit in Munle- 
nia, care, fireste, se pâstrase mai puternică la clasa boerească 
din Moldova şi care e elo, poale, cel mai important al a- 
Prize) atitudinii critice, in orice caz lot alit de important ca 
şi primul : lipsa unei clase revoluţionare. 

«Multa știința au tost odata sâmânată in ogorul 
ruminese, zice Ruso... multă carte, multa știința is- 
torica, politica, finanţiară se ivesc ici cole, dar plu- 
tnd de abie in râsipele aduse de veacul al XVII-lea» 
(Rominia literară, «Amintiri», 443). . 

Aceasta esle traditia culturală. A. Russo exagerează in 


103 VIAȚA ROMINEASCA 
rîndurile citate mai sus, dar e adevărat câ vechea cultură m 
doveneasca din veacul al XVillea nu s'a perae cu totul, ci 
ajuns până la veacul al XIX-lea «plutin 

de veacul al XVII-lea», 4 

Ce insamna aceasta lradilie culturală ? , 

Mai întăi o deprindere cu ale culturii, mai ales în cl 
de sus *), deprindere trecuta prin moștenire pană la bonjuriş 
moldoveni de la 1840. un tel de rafinare, trecută prin heredita 
de la generație la generaţie. E lucru mare cind un reet 
subliază in mai mulle generaţii. Și ultima generalie—cea de 
1840 ap năācuse prin urmare. cu o mal mare pregătire inâscul 
pentru cultura. Apoi o deprindere cu ale culturii trecută pri 
educație, o generație moștenind de la alla deprinderea de 
ceti, oare-care cunoșlinți mai deosebite, in specie: o bibliote 
de carti vechi rominesti religioase, poate manuscrise de cron 
cari, cãrli profane lipărite. Şi contactul cu nişte părinți ma 
mult sau mai pulin cunoseatori ai vechii literaturi. Un C, Ne 
gruzzi, copil, are la indâmină o biblioteca bogată de cart ver 
rominesti a tatălui său, (Opere, I tum am învăța! romineste)» 
lată tradiția culturala. 

Al doilea, o literatura mai bogala și mai superioară f 
Moldova, implicată In cele spuse mai sus, căci fâră aceasta n 
fi fost vre-o rafinare şi deprindere culturală de mostenit. Ce 
dintaiu întrebuințare literară a limbii romineşti se face in Ma 
ramures, în veacul al XV-lea. Prin influența husită, se iradu 
citeva cārți bisericeşti in romineste. Dar Maramureşn e aprox: 
pe de Moldova, mai ales de Bucovina, inima Moldovei de atunci, 
cu care avea multe legături, fiind chiar multe famili, care lo 
cuiau jumătate in Moldova, jumătate in Maramures (Jorga: «la 
toria literaturii religioase a Rominilor>, 39), Prin urmare, aces 
traduceri vor fi trecul de timpuriu în Moldova şi vor D raspin 
dit, cit de puţin. cultura religioasă. Şi e sigur că au trecut, câc 
copiile de pu aceste manuscrise s'au găsit in Moldova. lată dar 
că incepulu! culturii, în romineşte, işi are locul in Moldova, 

Dar adevârata cultură, in vremile de la inceput, trebu 
s'o căutăm in slavoneşte. Cultura, sub forma slavonă, a fos 
mai serinasă in Moldova. «De la Teoctist (pe la jumätalea vea 
cului al XV-lea) porneşte un sir neintrerupt de carturari de sla 
vonește, pe un timp cind in r babr rominească necontenitele lupt 
eg Domnie oprean orice silinti spre lumină, spre ariäs (Jorga, 
st. lit. rel. 14). in acest veac avintul de cultură e mare în 
Moldova, ocrotit de Stefan cel mare pe cind în Muntenia «im 
prejurările au fost şi mai puţin prielnice... şi rodul învățăturii 


*) D. lorga (Opinions Perniciansee.... O7) spune că are, in biblioteca 


sa, un Suetoniu. caro apartinea în 1797 unui boer Palade. Tol D-su vitează pe 
Wolf, vare vorbeşte, In rencul al XVI-lea, de invaţaturu şi inteligența ù» 
nor boeri moldoveni. —D, Panu (Săptamâna, SO) ziee: „ln tot timpul dl 
a fost superior Bucureştiului prin cultura hi și printo gas de boeri CH 
teligenti yi culti” 


e 


G. IBRAILEANU- DELA M, KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU ` Im 


a răsărit și mai slab» (/ọorga pp. 44. 46). Şi în Moldova, in a- 
rest veac, apare şi istoriografia, bine inteles in slavoneşte. A 
avea deja serieri istorice oricit de rudimentare, e un mare pas 
In toată vremea cultura slavonă a fost mai serioasă in Moldova, 
Tot în acest veac al XVI-lea, ne spune d. Iorga (p. 106). chiar 
caligrafia era mai lrumoasă in Moldova, pe cind in Muntenia, 
unde decadența era mai mare, piserii erau mult inferiori. In 
Moldova nu sint acte domneşti de danie sau de judecala, serise 
in romineste, până in al doilea deceniu al veacului al NVil-lea 
mi ca în Muntenia emai puțin așezată şi enlta> (Jorga, p. 121), 
Cind vine Warlaam in scaunul mitropolitan, în veacul al 
XVII lea väspsle o ge erg de manuscrise traduse guta pen- 
tru tipar, mai multe 

intro «limba mult mai puternică, mai sunâtoare ṣi mai plină 
de viață— însușiri care vor rămânea pâna acum vreo douăzeci 
treizeci de ani caracteristice pentru. lucrările literare moldovene» 
zice d, lorga, ceea ce insamnă—locmai ceia ce ne incercâm să 
dovedim— importanța tradiției in Moldova. Și dacă «pâna acum 
douazeci-treizeri de ani“, e că de douizeci-treizeci de am nu 
mai e Moldova ori Muntenia, ei Rominia, nu mai poate fi Iașul- 
moldovan ori Bucureştiul:muntean, ci Bucureştiul-romin. Sa 
mai adăogâmitot dupa d. Iorga (p. LA cà in veacul al XVIL-le 
mulțumită scoalei de la Trei-Erarhi, erau in Moldova mulți 
diaei, care iulr«buințau cu pricepere limba slavonească, nu ca în 
Muntenia, unde cârlurarii, mult mai slabi şi nepregatiţi, se fo- 
loseau de formulare și dicționare, 


cit in Muntenia (Jorga, p. 157) 


Asa dar, prin lraducerile făcule sub influența huzită, prin 


cultura slavonă, prin istoriografia slaronă, in Moldova se facuse 
mai mare deprindere culturală, mai mare fond pentru viitoarea 
teadilie, care ne interesează. Dela traducerile maramureșene 


incepe cultura, care va forma tradijia moştenila de veacul 
XIX-lea, 


Dar ceen ce e fără mâsură de important şi deosebeste 


Moldova de celelalte provincii, ridicind'o mult mai presus, e im- 
fuenla poloneză din veacul al XVI şi mai ales al XVI-lea. 
(Pentru fapte, vezi Jorga, Lst. lit, bisericeşti, mai ales pg- 143, 


133 și Istoria literaturii romine în secolul al XVIL lea, WI 


Nuenta polona”, de același), 


Influenta polona a fost o influența apuseană, inalt cultu- 


rală şi—mai ales—un capital străin menit a valorifica sufletul 
ši talentul romineze, Ei îi datorim pe cronicarii-cugelatori ai 


veacului al XVIl-lea și inceputului celui al XVII-lea (afară de 
Cantemir, care, cum am spus, e un product al spiritului multi- 
lateral european). Acuma vom avea scriitori, care seriu in 10- 
minește, care cugetă, discută, care dezeroapă lreculul descâle- 
calu ui intaiu si celui al doilea, care aduc idei noua, care pro- 
voacă o mişcare în spirite, care incearcă și alle genuri noun, 
fie macar spre a arăta ca limba romină e capabila pentru ele 
(Introducerea lui M. Costin la Piata fimin. 


VIAȚA ROMINEASCA 


110 


Cultura mai dinainte, slavonă, mai puternică în Moldov 
această cultură nouă a veacului al XVII-lea, nu se vor pie 
eu totul în veacul al XVI-lea. Va veni ceva şi până la veac 
al XIX-lea «plutind de abie în răsipele aduse de veacu 
XVIII-lea», cum zice Russo. Ceeace a venit «plutiud> a facut 
cea deprindere şi rafinare de care am vorbit mai sus. Scriitor 
a caror tendință voim s'o explicăm prin aceste urme ră 
din vechea cultură —tradiţia—au fost, si ei, conștienți de lu 
une câ: «In Moldova clerul avea mată 
e evlavie» (Rom, lit. «Cugetări», 20 
şi aiurea, dindu şi samă totodata st de influenla salutara a A 
puzului şi parcă voind să afirme ca progresul rominismului 
concomitant eu influența Apusului zice: 
eresculi in (eara leșească şi 
la noi, tot drumurile Apusului sint bătute de prune 


greșeli mari), ziarele, cum 
o ridică in naltul cerului, cind, cu un cuvint, Moldovenii cu | 
sint captivaţi şi plini de literatura veche, atunci la armă, l 
care vorbeam mai sus, de care vorbeste şi Ruso, niläogindu-si 
influența actuală a paginilor pline de «limba veche şi 'nļeleaptā 
adsogindu-se şi «optzeci de ani» de cind Moldovenii trăsese «d 
ideile filozofice ale lumii» (A. Ruso, Steaua Dunării, Il, 5), ade 
mai intensa cultură apuseană a Moldovei dela incepulul veacu 
lui al XIX-lea—e fatal sa se aflrme un spirit critic. 

E interesant a insista asupra acestei chestii şi a veden cun 
A. Ruso, acest spirit pătrunzător, m'a lăsat nimi: neubservat i 
a spus tot ce se poate spune asupra acestei partieularitaļi a cu 
turii moldovenești, care explică apariția spiritului critice in Mol 
dova și nu aiurea. «Școalele /imbistice, zice el (hr, Ju. ste 
tari», 251), au cuibul lor în Bucureşti şi in Ardeal». Pe Ardeleni 
nui suen, căci au lradiţie. Pe Munteni ti scuzează, pentru 
ca ei n'au’); «Seama Ardealului în istoria noua a limbii e maf 


IL E nedrept aci, pnala pentru că nu cunostea literatura v i 
j ethe 
Muntenia, sau, daca o cunostea, căci in jurnalul SE dela Soveja ne de 
«A u primit Magasinn? istorie, care-l fave să creada ca peste zeen uni ni 
va mii D limbă romineasei, Ho eunoglea bine, Nu-i vorbă, el, care lăuda 
asa de mult pe cronicarii moldoveni, ne spune, frapat de inferioritatea cr 


grea. Ardealul ce are tradiția...» 
şi «care toate inlăturează și pomenirea chiar a tradiției, sint ca 
oamenii cei noi ce iși tâgăduese părinţii». Carţile vechi si limba 
cronicarilor trebue sa fie modele pentru limba rominească, nu 
cum fac cinvâțalii» ce «leapâda tradiția ascunzind'o sub pretext 
de baslina latină» (pp. 276 și 347). 


dova, respectă tradiţia, 
depozilară a traditiei, îl este ertat sist ia rolul de a prezida lu 
injuhebarea culturii romineşti moderne, 
adica este necesar, invalidind veea ce nu ar 


OU 


G. IBRAILEANU —DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 


Şi cei ce nesocoleze lradiția 


Și, în sfirsit, sintetizind și trâgind concluzii, zice: 

« Între Romini Moldovenii, şi intre Moldoveni co 
laboratorii <Rominiei literare> sint singuri ce nu au 
impus Rominilor, mici gramatice, nici alte serieri după 
iscodirile inchipuirii lor; siogură Moldova, ca şi in 
lupta nasterii, au sprijini? tradiția scrisă și tradiția 
orală. te ertal dar Moldovei a cerceta titlurile ne- 
contestate vechi şi a cumpăni lemeturile noua ` este er- 
la: Moldovei care an pus mai multe pietre la zidirea 
veche a mationalității a se convinge dacă limbile nouă 
fac cit limba veche, cil de frumoase şi armonioase sin! 
ele, dacă substituția lor este pulincioasă, de nevoe și 
conformă cu țelul, la care sint chemate limbile de a 
fi un organ de intelegere nu a unor oameni, dar à 
oamenilor, şi a se Incredinţa câ /afinirea său fran 
tuzirea, sau talienirea Hominiei vrednicește truzile ve 
am putea înlrebuința În cercetări și lueruri mai seri- 
oase» (Rominia literară, «Cugetari». 347). 

In rezumat : Moldova, şi mai ales scoala critică din Mol- 
lăculă, sprijinita in Moldova. De aceea, 


validind ren ce merilă, 
8 menit să valari- 
fice energia și talentul rominese. 

Si, în adevar, Moldova nu sa mărginit să răspingă curen 
tele false, nu s'a mullumil să le distrugă la ea. Ea a câutat să 
le distruga şi în alară deen, acolo unde rau pe cale de a izbuti. 

«Dupa pilda lui Galilei, ce striga din Inchisoarea, 
unde-i pusese pedanții vremii de pe atunci: <Pururea 
se mișca!» voiu striga din Moldova, ca să se auda 


— 


nivarului muntean, că „Constantin Capitanul e efin la vorbi, tave ostenitor, 
w platezte eil Miron și y (Revita Romină, 1863, p. 445). Cronografin 
muntensased, ori cit nr A de inferinarä celei molduvenesti, ori rit ur eon- 

a „mai malt date istorice, eu puţine cugetari cae in evenimentelor ra» 
portate ete." (A. D. Xenopol: „Mihail Kogălniceanu”, 30) a Format, impremà 
cu literatura biserieeasea, un element de tradiție. Elimle Radulescu, care 
mi face caz de cronicari (primul defect) niei de literatura populară (al dert: 
fea deleet}, face mul! caz de literatura bisericeasca, rind e vorba de limbe 
literara, în Muntenia. oameni cure se influenteaza si aseultă de tradiție, 
sint Dilabeseu, Bălceseu, adine eunnerători de cele vechi și Ge Alexun- 
rosen. De aceia el sint aimgurii seriitori, dintre cei vechi, munteni, serioşi, 
ea o limba bună, eu un spirit rowminese—și care mau lipit de gema eris 
tici moldocineaset, intreținind legaturi en ea, scriind în revistele ei, ea ṣi 
Caragiale mai Mrzin, Odobeseu e chiar un roprezentant al scolii critice 
din Muntenia. 


u2 VIAȚA ROMİNEASCA 


peste Moina, peste 
Domnilor E~... | | 
romineascå si literatura de astăzi nu e lileratura r 
minească». (A. Ruso, 
1563, p. 357) i f SII 
lucruri serise, cel mult, la 1855, cind şi-n scris Cugetările i 
«Rominia literară», ? j 
Aşa dar, Moldova a dat rominismului cultura, anu, mai 
propriu, posibilitatea de cultură prin acel spirit run, de care 
am vorbit. Istoria culturii moldoveneşti din veacul al XIX-lea 
e, mai ales, istoria acelui spirit critic aplicat la introducerea 
culturii străine, adică la procesul de regenerare a spiritului ro- 
minese. E, cuea ce e acelaş lucru, istoria luptei impotriva ten- 
dinților false, mecumpätate, din Muntenia şi Transilvania. 


d... 


Spiritul erilie, despre care vorbim in acest studiu, ține de 
la 1540 pana la 1880, adică tocmai perioada de formare a Ro- 
minii moderne, cu alte cuvinte, vremea cînd s'a introdus în fä- 
rile romine cultura apusană modernă și cind a fost mai urgent 
și mai la ordinea zilei procesul de asimilare. După 1580, 
incepe procesul de organizare internă mai serioasă, pe baza ȘI 
cu elementele civilizatiei introduse. La 1580, se poale spune, 
s'a ispravit și cunirea> celor doua Län rominesti—de atunci nu 
mai există Moldova și Muntenia, cu țări deosebite, de atunci nu 
mai poate fi vorba de o enltură deosebita moldoveneasca și, prin 
urmare, de atunei incetează sl existența şcoalui critice moldo- 
veneşti. Vom vedea totusi că inca cițiva ani, pâna pe ln 1590, 
in “Molaova mai apar manifestații critice special moldovenesti, 
mai mult sau mai puțin electe ale culturalilații moldovenesti, 
mai mult sau mai puţin consequențe ale vechei vritire moldo- 
veneşti. Acestea vor fi juninusmul politic, radicatizmul şi so- 
cialismul cu revistele sale, în special «Contemporanul». 

S'a înțeles de la sine că ccritica» de care vorbim in a- 
cest studiu. e critica culturii, a societății și a literaturii în ge- 
nere, și nu critica literară, cum o înțelegem acuma, adică cri- 
tea scriitorilor. Ultima manifestaţie a acestul spirit erile e 
articolul D-lui Maiorescu—ultlimul reprezentant al seonlei erilice 
moldovenesti — a /n contra neologrisinelor> , seris in Last, care, dach 
nu ni se ia in nume de râu acest pedantizm, e data chiar, cind, cu 
proclamarea regatului, Rominia modernă era deja creata. Leen 
ce a seris după aceea d Maiorescu e absolut crifică literară. 
Activitatea cerilică a D-lui Maiorescu se imparte in doua peri- 
pade bine distincte, Prima, perioadă de crilica a culturii, a în- 
troducerii şi asimilării culturi europene, cu „Scrierea limbii 
romine* (1866), „Poezia rominâă“ (1867), „Contra scoalei Bar- 
nu“ (1868), „limba romină in ziarele din Austria“ (1865), «In 


1l. Eliade, Laurian, Pumani., 


G. IBRAILEANU DEL AM. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 


p e 


UR 


cootra direcției de astăzi in cultura romina» (1868) <Observari 
polemice»(1569), «Direcţia noua» (1372), «Beţia de cuvinte» (1873), 
«Răspunsurile revistei contemporane» (1873), «In contra neolo- 
gismelor» (1881). Celelalte articole, de după 188r, «Caragiale», 
«Eminescu», Poel) și critici», «In laturiz, «Contraziceri», etc. 
slot arlicole de criticà literara. In cit incă de la 1881 <Maurul» 
a crezut de cuviinţă că-şi «fâcuse datoria». O spune insuși D. 
Maiorescu (Critice, H. 204, «Poeți şi Critici», 1886) : 
In proporția creşterii acestei mişcări (literare şi stin: 
Deel, seade trebuința unei critice generale. mo- 
mentul, în care se face mai bine, acest fapt insug 
este sprijinul cel mai puternic al direcției adevărate. 
Sinteza generală în alac, izbirea unui intreg curent 
periculos o credem acum ștearsă de la ordinea zilei 
pentru părţile esențiale In literatura proprie şi in 
ştiinţa leoretică. Remine inca la ordinea zilei in po- 
lilica, dar de aceasta nu ne ocupâm aici. 

Aceiaşi conştiinţă de incetarea datoriei critice se vede şi 
la Alexandri, care, dela 188o, nu mai vorbeşte, in «scrisorile» 
sale, de primejdia stricâtorilor de limbă. Dacă la 1880 era deja 
vremea, ca Maurul să creadă cà şi-a Den toata datoria, dacă, 
adică, după aceea, și chiar azi, n'a mai lost şi nu mai este ne- 
voe de acea critică, In care se cuprinde şi necesara «critică ju- 
decatorească>, de care vom vorbi mai incolo—aceasta va forma 
subiectul unui capitol al acestui studiu. 

Critica D-lui Maiorescu de după 1881, casi a d-lui Gherea, 
nu intrà in cadrul acestui studiu, care vrea să fie numai cerce- 
tarea spiritului crilic aplicat la formarea culturii rominești mo- 
derne din vremea cind, în celalalt domeniu, politic, şi mai 
ales in Muntenia, oamenii lucrau pentru organizarea statului ro: 
minese modern. 

De altmintrelea, critica literară nici nu se putea naște pe 
vremea aceia, cici marea pentru re, 

Nu exisla o literatură care să merite, mai bine: care să 
comporte ceea ce se chiamă «eritică literară». Ni se pare că 
insuş d. Maiorescu spune aceasta undeva in scrierile sale. 

A face crilică literara, este a face anatomia, fiziologia şi 
etiologia unei opere de artă, sau, ceea ce este același lucru, a 
spiritului unui seriitor, Aceşti termeni, imprumutaţi de la stiin- 
tele naturale, nu vor să fie decit nişte metatore clarilicâtoare și 
nimie mai mult. 

Ciod diseci opera de artă, sau spiritul scriilorului—anato- 
mia operei sau a spiritului scriitorului- pentru a descoperi in- 
suşirile ; cind descoperi legătura intre acele insusiri și conditio- 
narea lor reciprocâ-— fiziolugia operei sau a spiritului seriitoru- 
lui; cind d ri legătura cauzală dintre opera sau spiritul 
scriitorului şi condiţiile casnice, morale, intelectuale, sociale, im 
care s'a produs acea operă sau sa format acel spirit, atunci 
faci eriticà științifică, cit poate fi «ştiinţifică» critica literară, 

H 


G. IRRAILEANU—DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 115 


114 VIAŢĂ ROMINEASCA 


sentative, care l'au intrupat. El are ca organe de lupta Dacia 
literară, Propăşirea, Steaua Dunării şi Convorbirile literare cit 
au apârut în lași, adica cit a fost o cultură <moidoveneascâ> 
deosebită, sau: in vremea tormaârii culturii romineşti, care coincide 
cu formarea statului rominese, cu alle cuvinte până cind se de- 
sim cu adevarat <Unirea» — revistă care a fost «sora Ho: 
nime: literare (Alexandri, Scrisori», 25) pe care Alexandri 
stin nade s'o aşeze—ehiar in biblioteca sa!-—catături de Romi- 
ma literard> («Serisori», 44). Şi Alexandri constalind înrudirea 
Comvorbirilor cu Rominia literară — surori—şi recunostind Cos- 
varbirilor cà au «calităţile necesare unei foi ce jinleşte a des- 
volta gustul frumosului şi distrage spiritele din ratacirea politi- 
cei> (casi Dacia literară, Propâşirea, România literară, adăogâm 
noi : vezit „introducerile* acestor reviste), e «zata> ale „da mina 
cu toata inima». (Scrisori, 28). 

Nu e adevarat ca „dirvelia nouă“ incepe dr Ia 1860 cu 
V, Alexandri, cum zice d. Maiorescu (Orstice, I, 291) şi cu atit 
mai puțin adevarat că «singura revista critică, ce a avulu Ro- 
minia» au [oat „Convorbirile literare” (Critice, 1, 301). 

si că 


adica intru cit i se pol aplica ei metodele ştiinţelor exacte ale 
natur, 

Dar on se analizează decit rrealilalea, numai ea merită d- 
evastă trudă si onoare. Şi literatura de până la Eminescu, afară 
de ourecare miri excepţii, nefiind zugrăvirea serioasă a vietii — 
aşa, de pilda, în piesele lui Alexandri tipurile mu sint zii, ci 
mai mult compoziție—, nu comporta o critica adevâral llerară, 
Cind au venit Eminescu şi Caragiale, atunei şi d, Maiorescu șia 
schimbat rolul, a trecut la a doua perioadă a activitații sale, 
la critica lilerara. Cu alte cuvinte, cind, formindu-se o cultură 
rominească, Eminescu şi Caragiale au lost posibili, și critica, 
din jandarm al culturii ca mai inainte, devine analistă, literară”), 

Şi dacă critica d-lui Maiorescu nu e așa de literară, ducă, 
vreau să zic, ea este mai mult afirmare de principii teorelice, 
deci disecare de opere, pe lingă alte pricini pe care le o fi avind d. 
Maiorescu, desigur că principala sint teoriile d'sale estetice, 
care, orice s'ar zice, sint o piedică pentru considerarea unei o- 
pere de arta ca o manifestare de viaţă pur și simplu şi nimica 
alla. Acest detect s'a exagerat apoi la «pigonii d-sale. 

Aen dar, d. Maiorescu cel de pâna la ISS! a avut marele 
rol de a fi unul—și ultimul — dintre aceia, care au prezidat la 
formarea cullurii rominești, in unele privințe, cum vom vedea, 
inferior, în unele mai unilateral, in altele superior. 

Curentul aresta crilie incepe cu M. Kogălniceanu, se con- 
tinuă «u C. Negruzzi, A. Ruso, Alexandri st se stirzeşte cu d. Ma- 
ioreseu--ca să nu ritez decit pe coritei, pe personajele repie- 


pentru întăra oara sa atàtal în «Convorbiri» a dirt e 
țiune în contra limbii ubicinuite pe atunci în mulle 
serivri ale literaturii romine. 

Critica voia pe deoparte să combată consirucjiunile 
arbitrare ale filologilor, care sub cuvint de <puriti- 
care inlocmeau un vocabular de termeni necunoscuți 
Rominului şi depârtau vorbirea claselor culte dela 
izvorul de viaţa al limbi populare (Critice, I, 245). 

Ceea cu este, cum Sa văzu! deja, şi mai ales cum se VA 
vedea in cele ce vor urma, absolut Wis, câci A. Ruso a seris 
mult mai mult, mai pe larg, şi cu argumente mai variate decit 
d Maiorescu în contra stricătorilor de limba, uşa de mult în 
eit (Revista Romină, 1863, pag, 337) cere erlare peniru ne- 
voia in care s'a aflat de a spune de trei și patru ori tot acele 
lucruri şi acele idei.....»CA Moldova luplase mult pentru lerirea 
limbii de „construcţiunile arbitrare ale llulogilur”, era aşa ile 
cunoscut Moldovenilor, lutil Alexandri, în 1868 (Sirisort, 33) con- 
stala ra: e Tat Moldova, sârmana, păstrează simtul bun și gus- 
tul estelie in privirea literaturii...» Zor Moldova, ca mai ina- 
inte. Cind vomarăta, în alà partea studiului, activitatea critică 
In privința limbii a fiecarui critic in parte, se va vedea câ A, 
Ruso i-a intrecut pe toli la un or, 

E curios cum d. Maiorescu afirma aceste lucruri, cind A- 
lexandri, în eserisorile» sale câtră d. |. Negruzzi, chiar de Ja 
apariția Comvorbirilor, pomenește necontenit de Rominia literară, 
ceea ce va fi făcut şi prin viu graiu. De sigur că conducătorii 
Junimii cunosteau pe „sora“ mai marea revislei lor şi vor fi 
eet şi pe A. Ruso, in care se gaseste atita critică, cit in toți 


1). Totuşi A. Rusa, cure a fost predecesor lu toate, n fost și ari. A- 
vem, dela dusul, si mărturisirea legitimilații unei critici llerare, rind zice 
cà prin vrilică înţelege nu numai eritien conira pednnteriei, ci şi „rrilica 
sâniiloasa ce râspindesle bunul” (aminiu literari, 515), şi arätaren insu- 
şirilor ce trabua si posedeze un critic: staat, jud reala nepârtinitoare, cu- 
nostința luerurilor, a lumii at a oamenilor („Critica criticii", Albina rom, 
ANIL 12. 1840), dai e iateresani chiar și un curint—califirareu fa rin 
a unei anumite erilici cu numele de „judecătorească“ lo expresis zement? 
juderitoreşti a d-lui D. 6,7, socotinţi, care 1 hotărâse pe A. Bas si-si den 
„lata pentra toldeauna” opinia asupra criticii („Crib erit” ele.) Avem du 
In dinsul și motre de eritivă literară. Asa, în „Critica Criticii” analizeaza be 
Nicu dn Rămăgagul lui Alexandri, artlind că în el Alexandri a vojt sà 
zugrăveuscă ridicolele nevinovate ale eulazinannini vristei de I8 ani: ann- 
lizează, vorbind de piesa sa „Bacalia ambițioasă,” —eved pentru prima ară — 
ambiția mahalalei de a se ridicu mai sus, de usi da nere do civilizare, pu» 
mwd in legătură această ambities cu lususiren peneral omeneasră de do- 
ringā a se ridiea lot mai sus; explică ridicolul, grimasele, ete. nocietaţii din 
vremea sa prin arensta DCH inascut plus amestecul da civilizaţii, dind 
cum vedeţi, imporlaniă deosebita şi unui element artic: ambitia pe cind 
i geg (CERS, mai mult prin amestecul da civilis íi, con- 

ri itine pasivă, ceea ce o fals: i 
de pilda pe Molasarn („Bhenlia ambitioasa*), arstin tege 
ši rs lor po dentarta şi meserii, elen än şi clasa jor pe de alta, ca 
Go K- ştia el Imprejurătile sociale fasonează pe om, Alurea („Holera ` 

endar De 1853, iomol Romin) analizeazt, ca un adevarat critie literar, 


o baladă populară, pentru n atâta cum e sufet 
EE etul Hominului în faţa prime]: 
8 pă , $ Sec aceste lucruri nu fost incidentale în activitatea E 


146 VIATA ROMINEASCA 
ilalti eritici Ja un loc şi în mai multe direcții de cit la 
ST Sibil ca Beien care a facut procesul litera 
si culturii romineşti, care a vorbit cu tonul cunoștinței de 
cauză de vechea direcție, să nu fi cunoscut literatura şi direc 

care au precedat'o. SA se poale ca faptul ra Alexandri v 
bea necontenit in «scrisorile» sale de Rominia hterară, să D 
fi fäcut pe junimişti să cetească acea revista. În Săptâmi 
(Amintiri de la Junimea) d. Panu vorbeşte de revistele mai vec 
dovenesti. 
wi Că tendinţa şi spiritul Comvorbirilor nu au fost o noulate 
o mărturiseşte de altmintrelea şi d. Maiorescu, ciad zive, cu 
am văzut, că direcția nouă incepe cu Alexandri dela 1860—e 
imposibil să nu mărturisească despre «criticul» Alexandri, că 
acesta era in Junimra—ba D. Maiorescu mărturisește chiar 
influențarea de cătră vechea şcoala critică, marturiseste câ Ju 
nimea este o conlinuare a acelei școli, cind ne spune (Critice, 

L 366) că 

V. Alexandri, prin scrieri şi sfatur: orale, ne-a in 


tarit in tendința de a ne emancipa limba din pedan- 


tismul filologilor si de a o primi așa cum i 
ca un isvor limpede din mintea poporului. 


Despre felul acelor sfafuri, ne pulem face idee dia zo: 


rile pe care V. Alexandri le da, în «scrisori», directorului Con- 


vorbirilor, d-lui I. Negruzzi. Odata îl sfâlueşște să lovească «im 
ceata chiluasă a pedanților», "1 dindu-i ajutor prin «copiile după 


natură». (Scrisori, 40, anul 1869); alta dată (Scrisori, 49, 1869 
prevede câ Convorbirile vor ajunge o Academie a bunului gust. 
Dar incă mai inainte, în 1868, il sfătueste pe d. Negruzzi sa nu 
cadă, impreună cu d. Maiorescu şi Junimea în <aberăciuni> și 


<elucubrâăciuni>, căci € se părea că Junimea nu se fereşte destul 


de „pedantism* (Scrisori, 36). ?) Dorinta lui V. Alexandri-—di- 
reclorul /ominiei literare şi colaboratorul lui A. Huso—este 


cu teuşila victorioasă a Convorbirilor să ře cel mat 


bun răspuns atit la alacurile Ardelenilor, cit şi la tå- 

cerea bucureşteană. (Scrisori, 35, anul 1868). 
Aşa dar, după mărturisirea dlui Maiorescu. după «seriso- 
rile> lui Alexandri, Junimea a fos sfatuută de Alexandri. Dar 


1). Cu acest cuvint = „pedant”—neiräste A. Ruso, in serierile sale, 
pe latinişti.--Şi, un fapt caracteristic, istorisit de d. Panu in „Amintirile 
sale „dela Junimea“: La inflinlaren xovintații ieşene, care a fost Junimea, 
fondatorii se opriseră mai înthiv asupra numelui de Ulpia Trajana.. Dar, 
pentru o şeoula anlilatinistA, numele nu era potrivit... D. Teodor Rosseti a 


propus numele de Junimea... D. Pogor, imulțumnit, incepu atunci sa inte 


e nas ca un preot și intreba da trei ori ra la botez—: „S'a lepidat copie 
ul de Satana pedantimmnului ?* (Săptămâna, No. 43) a ba 
2). În 7858. ven dar, Alexandri, reprezentant al vechii critice moldo- 
veneşti, este mai dușman al pedantismului linguistic, decit Junimea.— In- 
tno Annar din 1963, d. Maiorescu serie cu ğ, latrebuiațeaza fi in loc de 
1, duplică consoanele, serie ó în loc de oa, serie pe d cind cu d, cind cu č 
după derivaliune, serie terminația ið in loc de ie, elt. (Săptămîna, R2)— 
este mai puţin duşman al „pedantismului* decit A. Ruso în 18535... 


dreplăţi 
distanța 
mima literară şi Convorbirile, cu aceleaşi lendinţi, fără ca cea 
din urmă să fie o tonlinuare fireasca a celei dintaiu. 


6. IBRAILEANU — DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 117 


Alexandri nu era decit umu? dintre reprezentanții spiritului cri- 
tie moldovenesc. Şi, dacă studiem cu atenție mişcarea cul- 
turală de la 1840 incoace, vedem ca imțiatorul acestui curent 
critic e M. Kogălniceanu, iar feoreficranul e A, Russo. V. Ale- 
xandri a fost influențat desigur de aceștia și in teoriile lingu- 
islice—poate mai mult decit in privința literaturii populare—a 
lost influențat, docirimizai, de cătră cel mai competent leoreli- 
cian al tvoriei fenomenaliste a limbii la Romini, de dusmanul 
sistematic al <aberăciunilor și elucubrâciunilor», de A. Ruso. 
i cind Alaxandri da sfaturi, în realitate sfalurile erau 


date de vechea şcoală critică, In special de A. Ruso. 


Chiar dacă n'am fi surprins aceasta fliațiune, tot eram in- 
s'o bănuim, căci ar fi lost curios să se nască in lasi, 
numa. prin doisprezece ani, două reviste critice, Ro- 


O revista e susținută, gustata de un public, are nevoe de 


o atmosferă priincioasi—publicul ; e susţinută de un cere—in 
y agga de societatea Junimea. ') Dar cine pregātise acest public, 
n 


care eşise acest cerc, dacă nu vechea crilică, vechea cultură 
moldovenească ? Aşa dar, prin atmosfera intelectuală, prin sta- 
turile lui Alexandri, prin —desigur-—lecinra vechilor reviste şi— 


desigur—şi prin cultura serioasă a conducatorilor Junimii, se 
explică apariția acestei societaţi şi a revistei Convorbiri literare, 
care va continua—mai liniștit, mai mult şi mai ușor, din pri- 
cina condiţiilor mai bune ale țârii—opera revistelor și criticilor 
din trecut, in unele privinte mai eu succes, în unele mai cu 
ingustime, mai fară comprehensiune, dar »dăogind şi puncte nouă 
de privire, părăsind insă, din nefericire, unele puncte de 
privire foarte importante din ale vechei critice moldovenești — 
deosebiri care rezultă și din deosebirea dintre vremea dela 


1840—1860 şi cea următoare şi din deosebirea de lempera- 
mente dintre eritici. 


Dar despre aceasta, in numărul viitor, 


G. IBRAILEANU. 


1). Vezi (Critice, I, 398 ei urmatoarele) curnelerizarea cercului Juni= 
mea, de cătra d. Maioresen, ca o societate de oameni iubitori de litera- 
tură si sing, inzestrați eu cunoştinţe felurite, —disculii, ohservări eritice, 
ua via al inteligenţi... Vezi și Amintirile dlui Panu din Săptămâna sa. 


Poezii inedite de Costache Conachi. 


Sint clţiva an! acuma de cind am cumpărat de la anti 
Barasch din laşi, manuscrisul din care îmi propun să public mi 


NM 


marclut Logotat Costach 


care Sp se arătate toate cărțile şi 4 i 
dintre Geng mal multe și din bibliotecu A. Vizanti, manuscris! 
acesta nu 

Manuscrisul este un caet legat în piele, cu înflorituri săpau 
si aurite, foarte bine păstrat ; el a avut 114 foi, numerotate nu 
mal pină la foaiu 101, dar astăzi are mai puţin 9, Lipsesc sg 
din cele numerotate (foile 1, 35, 20. 45, 95 şi 94) şi trei din ce 


fără număr, i 

Aceste lipsuri n-aŭ aproape nici o însemnătate pentru pod 
zile inedite, căci printr-o În re norocită ale ştirbesc aproap 
numa poeziile deja publicate, Singurele lipsuri păgubitoare 8 
ioile 93 şi 94, care trebue să fi cuprins. sfirçitul nnej. poes 
inedite, „Alegorie“, ce incepe dela foala 90 a manuscrisului. 

Pe cea dintâi! din cele două foi de hirtie groasă care uf 
enz imediat după tartaj!, este seris--drept titlu al munuscri 
sului-—data 1829 și dedesupt inițialele poetului: K. K., după cur 
obisnuia el să sa iscălească, 

Manuscrisul însă nu este scris de însuşi Conachi, ci de 1 
Gherghel, Aceasta se poate şti cu siguranță după urmbtoare 
insemnâri : pe aceeași primă foaie a scria cineva notita: „A 
cetit şi am scris de pe această carte a lui cc. Nie Gherghel“ 
iar pe cea din urmă filă se găseste insemnarea: „Această ca 
o am suvenir dela cumnatul [lie Gherghel, la leat 198225, recht 
I. Lois. Că manuscrisul nu numai! a aparținut lui Gherghel, ci 
scris de mina lui, se vede de pe un criptograt seris pe foai 
întăi, deasupra datei 1829, în care se spune: „Această carte es 
scrisă de mine jos iscălitul, Ilie“. Tot cu această scriere secre 


1) Serbareu solară de la laşi, de A. D. Xenopol şi C. Erbicoanu 
lasi, 1888. 


II 


CG ImOTEt-POEOU INE ITE DE COSTACHE CONACHI 


care mia pricianit nu puţină bătaie de cap-sint scrise şi 
două poezii în lhuntrul ms. una la foaia 41 v. ṣi alta la 59; po 
cea dintăl vom reproduce-u mal la vale, Manuscrisul a fost deci 
copiat. de Gherghel între anii 1829 şi 1530; poezii cu dată pos- 
terioară acestui an nu cuprinde. După cum se poste vedea din 
telul! scriere), copierea trebue să se fi făcut în trei rindul. La 
sfirşitul follor numerotate apar serieri de alte mini; aşa: „Marşul 
lu; Cidova“, cu titlul: „Cătră straja pasională al (sic) Valahiel* 
re obsorvația seris de-asupra „Sociunenie (rus, colectie), DI. 
“irlova, otițări garder nasionale Gre româneşti”; apol ue o altă 
mină: „Visul lui Costache Conachi“ care nn e altceva de cit 
„Visul amorului“") insă necomplect ; în sfirsit dupa două fol, pe 
care s-au jucat niște copil scriind versuri rusești, franceze şi 
germane, pe ultimele doun fol este o poezie scrisă de o a trefa 
mină, cu titlul: „Pentru DL K. K. M. L“, o dedicație iul Co- 
nachi prin urmare, din partea unei adorutoare a lut, care după 
ce 1 spune că: 


Vogrăvese cu ai milen singe 
pre slăvital tau portret 


Dep declaraţia : 


Inima me tio dau tie 
legată cu glurâmint 


şi termină cu cererea ` 


D 
Da ml si inima” ta mie 
că in veci nu to vol nita! 


Abuä de aceste poezii, care nu aparţin lui Conachi, a co- 
plat si Gherghel în caetul säi trel poezii străine, dar arătind 
autorul chiar cind nu era sigur. Astfel un acrostih la foaia 95, 
deasupra căruia e seria in rusește: „Colecţia Grigore Balş”; un 
sit acrostih (f. 97) deasupra căruia stă cu semnul intrebârel 
„Colecţia lut Ioan Varinam ?* şi în sfirgit la foaia 95, un ul 
treilea, la stfirşitul căruia e seris tot în di „poate colecția 
Varinam*. O poezie străină, insă pe care Gherghel a copiat-o 
din manuscrisele logofătului, este acea dela fonia 74, cu titlul: 
„A Văcăreseului*, căci pe aceeași pagină, în fața ei, este scris 
și „Răspunsul“ lui Conachi. Poezia lui Văcărescu nu se te 
in volumul tipărit la 1545 sub ingrijirea —aşa de proastă —a lui 
L Voinescu [1 2), Mai la vale le vom publica pe amindouă. 

1) Ed, 1, Hi0; od, L, 175, 

2). Colectie din Poeziile d-Imi Marelui Logofăt I. Văcărescu, Bucureşti 
ISIS. In acest volum sint umestecale poezii de-ale Lutnror Văcăreștilor, fară 


sa se urale anume cul apurţine fiecare; se gisose poezii tipärite de dog 
ori, bn chiar si una de Conachi, 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


Celelalte poezii sint toate de-ale lui Conachi: 57 sint din 
acele publicata în ed, I 
trei a éi pricina lips r amintite mal sus. La multe se o 
servă mic deosebiri de forma pe care o aŭ în volume: € 
cuvint schimbat, cite nn vers-două adiogate, Așa de „pildă 
poezia intitulată „Carpina *) (in manuscris „A Carpinel”) stro 
a opta e schimbată : cele trei versuri dintă i 

după cele trei versuri din urmă urmează altele care în v 
um nu figurează: 


Acolo doresc 
Si vieţuese 
măcar să și mor, 


La sfirsitul acrostihului „Cu n feţei tale rază” H sint a 
däogate aceste donă versuri: 


„Adunind într-o ochire 
A tuturor proslăvire” 


La inceputul poezie! „Ah suflete amarit*”) iarăşi două versuri: 


„Dorul Gn mă prăpădeşte 
Si vieaţa imi sfirșeşte“. 


poezii separate, e făcută una singură: cele patru versuri dela 


mare", alcătuesc în ms. o singurii poezie, 

Sint și unele variante cn totul deosebite de poeziile pu- 
blicate : una ln „MA sfirşesc, amar mă doare” 7), alta la „Anil 
trec, viaţa-m! scurtează“ $), care în mus. sună astfel: ` 


Anii trec vieaţa-mi scurtează 
Ochil pling, nu încetează 


1). Poezia „Reţeuua” publicata numat în ed. I, 207, se gāseṣle zi în 
acest ma, 

2). „Năcazul Logodnei* ed, I 153, ed. M, 60 „Iulia călră Ovidie” ed. 
1 219, ed. Dën: „Coroană Intro femei” ed, I, 168; M, 37. 

2. Ed. 1, 155, cd. IL 22. 

NA Ed. I, 165, ed, II 32. 

SA Ed. L 1539, ed. I, 200. 
(e Ed. 1, 65; ed. IL 125, 
21 Tipârita si lu volume în dous variante: Ed, 1, Fh, si 87; Fal. I, 
135 şi 149. 

Bh E 1, Sh, ed. H 113 


E BOTEZ—POEZII INEDITE DE COSTACHE CONACHI 12 


o- 


Că le-ai perit din vedere 
Lumina de mingiere. 

Unde teal dus o! ființă 
De dragoste, du credință ! 
Că m-ai lăsat val de mine! 
Vino că mor fară tine! 

Dar ce zic! tu eşti departe 
Adieu, dragă, ia-mă moarte! 


Afară de deosebiri de asemenea natură, se observă pesta 
tot deosebiri în fonetismul limbii care e curat dialectul molido- 
venese ` de oarece insă manuscrisul nu e al lui Conachi, în re- 
produceres poeziilor nn voii păstra acest fonetism, 

Poezii inedite se găsesc ju manuscris 76, aproape toate com- 
placie afară de acea „Alegoria“, care s'a amintit mai sus, şi de 
vreo trei de la stirşitul ms. Din aceste 76 inedite, scurte de 
tot -o strofă ori cinci, sase versuri—sint 15, restul de 61 sint 
toste poezii mai Jura, Cite odată se găsesc cite-va versuri rz: 
leţe dintr-o poezie mai lungă de aiurea; poate Conachi si le in- 
semna, ca să le întrebuinţeze la vreo ocazie. Așa din o tălmăcire 
inedită „Narkis“ (foaia 25) se găsesc la foaia 16 două versuri 
serise în formà de strofă de 4 versuri: 


Amar viel ce osindă 

Văz lucru ce-l spre plăcere 
Il slăvesc, îl am aproape 

lar să-l cîştig n'am putere! 


De aceea cred că şi cele 4 versuri, ce se văd sub poezia 
tipărită în volume „6 April 1848"), 


Precum ştii că este o floare etc. 


nu-s rătăcite din Văcărescu, cum crede dl, Bogdan-Duică 2, ci 
sint tot ale lui Conachi, căci se găsesc, puţin schimbate, şi în 
„Cătră Leandru ce nu venia 9“, 


Precum ştii că este o floare, ce înfloreşte urmind 
După soarele la care se vede în veci cătind ete. 


Poate mai degrabă sunt rătăcite in ms, lui Văcărescu, ori, 
poate amindoi saù inspirat din acelaş izvor, 

Proză nu se găsește de cit numai intr-un singur loc (f. 38) 
citeva rinduri, care cuprind un fel de spovedanie încredințată 


i) Ed. I 28, M 224, 
2) Convorbiri Literare An. XXXVII, 169, 
3) Ed, L 226, cd, H, 236, 


Se VIAȚA ROMINEASCA C BOTEZ. POEZII INEDITE DE COSTACHE CONACHI ` 


tla Paris şi traducerea sa „Essais sur l'homme* din 
pe. Cine ar avea la indămină pe aceşti scriitori, și alți! care 
vor mal fi, şi ar avea și vreme să-i cerceteze, ar putea afla si- 
zur din cine anume a tradus Conachi, ar putea deci vedea și 
um a tradus 
= Despre celelalte tălmăciri, sfară de „Eloiza äu Abeliar* 
imitaţia Iui Colordeau, d. N. Iorga spune: «Nu știm de unde 
luate epistola lui Hero cătri Leandru, a lui Ovidiu cătră 
(sic). Cit despre bucata „Cruzi Elini cu jertfe“ ea pare 
tă din vre-un imitator frencez al epicilor Greci» IL 
Această din urma are In ms. ini Gherghel titiul următor: 
«Jertvirea Polixenie fiica Ecavii şi a lui Priam, pentru sufletul 
iul Ahiiefs, cum și tinguirile Keen, Din Matamorfozurile lul O- 
eg In adevăr e din Ovidiu, Metamorfoze, cartea XIII, vers. 
HM at 


hirtiei: „Cind o vedeam nu simtam mişcarea unei patimi p 
ce se hranește numal cu pofta, ci o Gina inghimpara in 
tlet şi o cucernieie de dragoste ca Și cind sar fi descoperit 
ființa cerească dinaintea ochilor mei". | 

Unele din poezii aŭ insemnatţă Si data compunerei lor; 
tre acele din volume numai patru sunt datate: una ca și în 
lum, altele trel însă în volum Dau dată : „Vrăjmaşii toți intr 
sfat, 1806* 1). „Ah ! suflete amărit, 1829" 2) şi „De-acum plinge 
suspibă, 1829" D. Dintre inedita 12 sint datate cu anul, iar la 
se arată numai luna ori Sun 

Dintre tAlmăcirile tipărite ale logofătului Conachi, se gi 
in acest ms. următoarele; „Cătră Leandry“ 4) (f 20), „Cruzil 
linii cu jertfă“ Dt (f. 30), „Iulia CAL Ovidie“ ") (f. 37, neco 
plectă), „Eloiza cătră Abeltar” *) (f. 51 vk iar inedite două > „ 
kis, amorezatul da sine“ (f, 25) şi „Abeliar cătră Eloiza“ (f 7 
Toate tàlmäcirile prin urmare, afară de „Cercarea de voroavă 
supra omului“, A 

Da oarece la dou din tâlmâcirile din ucest ma. („Nurkis” 
„Cruzi! Elini! cu jertiă")se arată şi izvorul traducere, mă tol 
de această Impiejurare pentru a stârul puţin asupra orginalel 
din care a tradus Conachi. Lucruri sigare pină acum nu nun 
stia în această privință, căci toți sah mulțumit numai cu pu 
supuneri. Astfel despre „Cercarea de voroavă asupra omul 
d. P. Eliade crede ch „autorul nestiind englizeşte a trebuit să tr 
ducă dupi traducerea franceză n lui Letourneur“ *}. DI. N, lor 
însă afirmă „de sigur numai din traducerea franceza de Duf 
nel“ m. Acest „Dutresnel“ este de sigur o gregalà de tipar $ 
un lapsus celami pentru Du Resnel "7, care a publicat la Pa 
în anul 1737, sub titlul de „Principes de la morale et du goù 
traducerea în versuri atit a „incercare! asupra omului“ cit şi 
„Incercârei asupra criticat”, cea din urmă tradusi cu sapte 
mai inainte. 

Da co insă a eirebuite Conachi să traducă numai decit di 
Letourneur, si de ce iarăşi „de sigur“ din Du Hesnel? Am | 
tea tot aşa de bine presupune că a tradus de pilda din Fo 
taneg") (1757—1821), care a publicat la 1783 „Essais sur l'homme“ 
sau din Delile!?) (1788—1813) după moartea căruia, la Lait, S- 


Ka 


Dixit et immiti sociis parentibus umbrae 

Rapta sinu matris, quam jam prope sola fovebat 
Fortis et infelix, et plus quam femina, virgo 
“Ducitur ad tumulum , diroque fit hostia busto. etc 


Ja. Conachi 

Li 

Cruzii Ent cu jărtfă pe Ahile pominese 

Şi din braţele Ecavii, pe Policsene zmuncese 

Singurul şi numai razâm ce cu plins imbrățoşa 

i la moarte, Co mărime, mai pre sus de vrista sa 
a vădeşte, că se trage, din singe împărătesc ; 

Şi primind cu mindrie, moartea care îi giitesc 

Pâşeste fara de frică, spre oltarul pingărit. 


Tot in Ovidiu îşi are izvorul tâlmăcirea inedita citată mai 
sus, care are în ms. următorul titiu: «Narkis amorezatul de 
alne peste măsură. din Metamorfozurile lul Ovidie asupra Mi- 
tologiei», 

Ovidiu, cartea [IL vers 407 at, 


Fons erat illimis, nitidis argenteus undis 

Quem negue pastores, nenue pastaa monte capeline 
Contigerant, alindve pecus; quem nulla volucris, 
Nec fara turbarat, nec lapsus ab arbore ramus. 


1) Ed, 1, 124; ed. IL 18$. 

2 El L 139; od. I. 20, 

2 Ed, T, 140; ed 1i, 108, 

4) Ed. I, 220: et. H 237. 

5) Ed, Län: eli. I, 254, 

D El, 1, 2025 ed. I, 29. 

7) Ed. I, 2%; ed, I. 22. 

D S) De Ufoafuznre française sur Teanrtt public en Jonneanze, Pari 
1598 -pag 29. 
ui. dd 9) Istoria Literaturii române jn sce. ul XVIII, Rucuresti, 1901, vo 


10 Jean Frangois du Bellay, sieur du Renel (1092—1761). 

Hi AE Paris ieri el. a. 

2) Opere enmplerie ed, Michaud, Paris 182b, 16 E 4 
Paris. 1835: ed, Didot, Paris 1597, ` rer éch 


La Conachi , 


Printr-o vala râcorasă curg ca lacrimile ape, 
Unde nici păstori nici tarme nn cutează să s-adape, 


i) Op, cit. itid. 


g BUTEZ—POEZII INEDITE DE COSTACHE CONACUL 125 


IC VIAŢA ROMINEASCA 


pe care A scris-o Dorat ca răspuus la „Epitre d'Hâloise à Abé- 


Nici frunza, nici macar puna celor mal mici păsărele lard” a lui Mercier IW. 


Nu aan atins de cristalul a oglinzălor acele, ete. 
Malheureux ! qu'ai-je fait ? j'ai rallume ta flamme; 
Vai trouble le repos qui rentrait dans ton âme; 

Ce coeur op, malgré moi, la ciel sent doit régner, 
Dechire par mes mains, recommence à saigner! etc, 


la Conachi 


l 

Tot în Ovidin trebue căutat şi originalul epistole! câtr 
Leandru şi anume în Heroes, epist, XIX (Hero Leandri). 
drept că deosebirile sint cam mari, dar ideile principale sint 
roduse. Ş-apoi de sigur că Conachi nu traducea din originalu 
tinesc, 'ci din traduceri, poate franceze cum e aceea a Ma: 
tamorfozelor de Thomas Corneille (1697) ori a lui Saint-Angă 
(1780), ori mai degraba din grecește. Ovidiu şi în special Metas 
morfozele şi Heroidele, aù inceput foarte de timpuriù a fi tradus 
în areceşte In epoca bizantină le tradusese deja Maximos Plaz 
nudes (1260— 1810)'), iar in timpurile maï nouă aŭ fost traduse 
de maï multe ori. Cunosc o traducere în proză a Metam. 1 
greacă modernă, făcută de un Spiridonos Vlanti, dedicată Iul 
Voda Hangerti și tipărită la Veneţia la 1798, Uu alt grec Phi 
lippe Jean—cum îl numeşte Rangabi ?)—le-a tradus în greaa 
clasică în hexametre, 
Mat ales în ce privește epistola lui Hero cătră Leandru, 
aceşti eroi al poemei lui Musaeus „cea din urmă roză din grà- 
dina pornită spre vestejire a poeziei grecești“ de sigur că tre 
tme să fi avut imitatori destui. Eroi: lul Musaeus sint populari 
în Grecia, poezia populară chiar e plină de amintiri despre iubi 
rea lor, „e ca şi cum acest mic epos, asemenea unul val al mă 
rei ce se sfarmă de țărm, s-ar fi sfărmat în nenumarate picături 
care au fost cu lăcomie prinse de gura poporului şi astăzi ră 
sună incă ca mici cintece independente“ 3). O imitație a aceste. 
poeme o pomeneşte Rangabe *), de un |. Skylissis din Smirna * 
AA OO ng a heroidei Iui Ovidiu, trebue căutat s 
origin ui Conachi, conține şi poezii scrise chiar de mina tului, ultul cu Nr. 20 
„La aceste traduceri din Ovid trebue să se fl gindit aceliff aris de M. Pastiescul, altul cu Nr, 945, de un oarecare Chiens 
Pastiescu pe care-l citează d. Pogdan-Duică "1 N] sin sfirsit un al patrulea scris. de un vär al lui Conachi. Despre 
A doua tăimâcire inedită din acest ms, „Abeliar câtră EH toato aceste ms. a vorbit d. Bogdan Duică întrun studiu, foarte 
Join" este o traducere din Dorat 7): „Epitre d'Abelard à Heloise“, DI] bogat in informaţii sigure asupra poeziilor lui Conachi, inceput 
gege Pin No. 1, 2 ett din anul XXXVII al Convorbirilor Literare, dar 

siii 2 Zreagen -Geschichte der Byzantinisehen Litteratur”, München fif rimas Etera 

AA ngabé, „ i chelsi ompa ceva ce citează dl Bogdan-Duică din acele ma- 
sat. A E mec WE ag histoire de la Literature ` mgrcheile/ nuserise cu manuscrisul lui Gherghel, se pot vedea şi asemănări 
„0 K. Dietrich, Geschichte der Byrantinischen und movgriechisehen i deosebiri, Astfel a treia variantă la „Mă sfrgesc, amar mă 
Litteratur, Lët 1908, pu. 127. dare” pecare o publică acolo di, Bogdən-Duicà din ms. tul Pas- 
4) Op eit, tiescu 3) sa găsește şi în acest ms. Cintecul al 15-lea din broşura 
IV a „Spitalului amoriului* de A. Pann, care se află in Pastiescus), 


Ce-am făcut! o vai de mino! suiletul iar pam aprins 
Şi tram aţiţat väpae dintr-un foc ce era stins; 

Inima me ce în silă la cer san fost inchinat 

Cu mina me despicind-o, simţ chiar s-a sägetat. 


Conachi nu traduce complect pe Dorat: 125 versuri de la 
sfiit râmin netraduse, Cred că inadins n-a vrut Conachi să 
meargă mai departe, căci el traduce liber ca gi în Epistola E- 
lizei, care In Colardeau *) are 404 versuri, pe cind la Conachi 
340 si la care iarăși n-a tradus versurile finale. 

__ Dim cine o fi tradus «lulia câtră Ovidie» nu ştiu, poate tot 
din acelaş Dorat, care, între altele a seris şi hervide. Cine ar 
avea lu indamină cele 20 vol, ale acestuia şi s-ar hotări să-și 
piardă timpul să le Guisch, poate ar găsi-o, 


e Te 


„Manuscrise cu poezii de-ale logofătului Conachi se găsesc şi 
in biblioteca Academiei Romine, şi anume unul cu Nr. 187, care 


5) Pentru alţi Greci, care ap mal tradus si imitat pe Ovid, cf, Iken 
Lemeothea, Leipzig, 152, IL 105 sqq gi Nicolai. Geschi hte der peugrire | 
chisehen. Literatur, Leipzig. 1875, pg. 107 sqq citați de Dietrich, op. cit, 234. 
6) Convorbiri Literare, XXXVII 370, DI. Bogdan-Doicà, lagaduia s 
Kam 2 asupra lor, insă n-a mal apr l 
awre-Joseph Dorat (1734—1780), „Operele complecte* Paris 1764 

la 1780 490 vol. in—8); Oeuvres choisies, Paris Get (3 vol. in—12 od 
terenu de Marzy): Paris 1827 (ed. rez). Epistola am gàsit-o in 
firtard, Lettre complites d'Abélurd et d'Heloŭse*, Paris, Garnier-frerus, | 
pae 375 sq d 
| 


|] Gréard op. cât, IOE sqq. 
kel 


2) bt. 290 sqq. 
1) Convorbiri Literara XXXVII, 109 
H Ibid. 172 


ASCA 
na VIAȚA ROMINEASCA ` 


eg 


este zi la Gherghel, tot cu data 1825, dar şi cu titlu: „E 


wer SFR i ânăz Tur măsuri 
din «Alchibiad saa iubire de sânâ? 
ce Par în ms. lui Conachi şi al lui Pastiescu la Ghe 
ii Dea pe care V. Alexandri a publicat-o în Zimbrul pr 
16 April) sub Nr. XVI, Bé mid See B PE Da 3 d 
i deci nu la cules gr e . Bogda 
E Te mal scurtă (de 8 versuri) pe care o me P 
găseşte și lu Gherghel cu ultimul vers puțin schimbat 


care d. Bogdan Duică ?) o insamnà cu Nr 
Google EE ms, avind titin: „Sfâtuirea” $ Ze s 
"Poezia pe care o găseşte DI. Bogdan-Daică in pd Ay A 
crit“ V, 130, şi despre care ne spune ) că aproape tor mei e 
găseşte şi în ms, logofătului și în copiile de pe ela, are la Ghe 
ghel urmâtoarea variantă (f. 62, v.) 


Să-ţi spui drept noroace 
Sà trăese nu-mi place 
Aen năcăjit. 
Voi să-ţi spuiă noroace 
Vrei să-mi dal ce-mi place 
Ori de nu: sfirșit! 
Lumea mii urită 
Vieaţă hotărita 
In iad ca să merg, 
Dacă ep pe tine 
Nu te am cu mine 
Ori şi unde merg. 


Poezii! despre Razul, care se găseso în ms. vărului "ui C 
nachi, se gàsese şi la Gherghel, două. 
Acuma däm citeva poezii inedite ` 


1) Afară de poeziile găsite de di, B, iu Spitalul Amornlei, hui” Pann 


C BOTEZ- POEZII INEDITE DE COSTACHE CONACHI 


Rimadă cu slove săcrete!) 


Pentru ce iți ungi fimee faţa cu atita ghileală, 
S H umezăşti obrazul cu băcan şi cu văpsală ? 

i de ca ţ-inciugi grumazul cu pietre strălucitoare, 
Şi îţi umezăgti zulufii cu ape mirositoare? 
Mai bine ai purta grija, să ciştigi acele daruri, 
Cu care să faci podoabă lu a sufletului haruri, 
Dacă vrei să te iubească bărbatul (Ap cu credință, 
Şi de voeşti înţelepţi săi cate cu umilință, 
Uită to de vezi pe meri, ce roşață străluceşte, 
Si trandafirii nici zugravul nu-nchipueşte; 
Firea s-au silit a face acea vie zugrăveala, 

Si-a lor dulce frumuseţă vesăleşte lar nu-nşală. 
Lasă dar fățarnicia și a obrazuiui schimbare 
Caci framuseța firească robeşte pre om mai tare, 


2 


tiindese la tine cind zorile se sevarsă, 

Si roua dimineţii pe påmint cînd se varsă, 
Inharitorii zen văzduhul răcorese, H 
Ah! intru acel minut, eu la tine gindesc! 
Gindese la tine, cind căldura cea vie 

A zilei cei de vară câtră soma ne inghie, 

Dar eu nu pociù să dorm, ci numai mă trudese 
Cici şi ntr'acel minut en la tine pindese! 
Gindese la tine cind soarele să duce, 

Duce la altă lume a sa lumină dulce, 

Luna și mit de stele pe cer se ivesc, 

Ah! într'acel minut en ar la tine gindesc! 
Gindese la tine cind noaptea ma destept, 

Cu dorință nespusă lumina să astept, 

Ca să mă odihnesc în zadar mă silese, 

Câci intr'acel minut eu tot la line gindesc! 9 


3 
A văcărescului*) Răspuns 


Apoiù cum a mea trăește 
Intran foc ce izvorăşte 
De-apururea ne 'ncetat ? 
Apoi ce nenorocire 
De cu simt imprativire 
La on si ce-am asteptat? 


mai este una in brosura a M, ed, II Boarnresti (Së p. 02 Aici Pann a t 
tiiizat pe „Ah! sullete amărit= (el, 1, (än, ed. H 200). Pann incepe cu siru- 
fn a doua, reproducind exact nümai cele donn versuri dintai a sehimbind 
pe eslelalte două, apoi după + strofe de-ule lui, pune strofa n treia ue 
schimbata, si sfirşeste cu o strofa proprie: (Ediţia | a acestei broșuri n lu i 
Pann, o din IRM Cf, G. D, Teodorescu. Operele lui A. Pann, Partea Je 
1891, Bucureşti p. 90). 


Papt de om shlâşluire 
lar nici cum loc înfocat, 
al ales cind au plecare 
Una câtră alta tare 

Pa 1 minune de merat; 


1) Unul din cele dout criptogru fe, 


si i te Binuese ed e o bradneere: mi-aminleşto o poezie franceză citita 
A hd, 167. 


D Serise aga po două volonne și in manuteris. 


Căci ele-a pomiăzuite 
A fi pururea unite -` 
Intr'un traii prea dezmerdat, 
Atunci orice intimplare 
Orice rău, ce năcaz mare 
X'au ce face, nare cum, 
Nici o groază nu le face 
Ca să le poată disface, 
Ele de-a se despărți... 


4 
Critica 


Zice lumea cu greşală, 

Ca | tiran cine omoară, 

si cal moartea năcaz mare 
Caci nu-ți da ci ea suflare, 
Yrăjmas cunosc o putere, 
Ce mă duce la durere 

Şi mii de chinuri nainte, 
Arde trup şi duh și minte, 
Ce folos că nu omoară, 
Dacă mă arde cu pară, 

Si că nu-mi lea şi suflare 
Cind sufletul suflet pare! 
Moarte am drept o scapare 
Intr'un ceas de nhicaz mare, 
lar durerea de iubire 

Tot moarte dar cu lungirea, 


D 
Tinguirile 


La miezul nopţii ohtind mă trezesc, Sârace om cit trăeşti, 
De 


Nenorocirile să-mi tinguesc, 
Și ceriului ce revarsă sânin, 


SA mä plec cu lacrimi si cu suspin; SA trăeşti fără nācaz, 
Ca-n lumea asta dintru "'nceput 
Privelişta durerii m-am născut, 


ăi pentru mine a fi fericit 
u 


totul nădejdea mt-aa lipsit. 
În vremea aceea cind ceriul lin, 
Cu jale ascultă a omului suspin 


Si luna duloasă la al lui plins, 
Vede durerile ce Lan pătruns, 
In ceasul nopţii cel fericit 


VIATA ROMINEASCA 


Sun acea pomăzuire, 
Dorese şi acea unire, 

Dar eù sint în iad curat! 
Această încredințare 

Inima mea incă n-are, 

Si-n tot ceasul ah prepuiu! 
Stiu că rabda vitejăşte 

Cel ce din suflet iubeşte 

Ca cind ar împărați. 


5 


Cimpule, râmil pustiă, 
Si de mine nevăzut, 
Amorul mă birueşte 
In cit nu o de crezut. 
Toată mintea mi-am perdut 
Fiinţa ta nu mal este, 
Inima cu jale plinge 
Si pe tine te răvnește, 
N'am crezut c-aga Lei duce 
Fâră ei a te vedea, 
Cu mihnire să mă laşi 
Tinâră iubita mea, 
Ori şi unde de vel fi 
Sa nu mă dal la uitare” 
Vieţuind cu mâhniciune 
Pentru a noastră intimpi 


H 


patemi te'nvăluești 
Si i pare că nu faci 


In lume vii cu un dar, 
Cu suspin plins si amar, 
Și după ce arzi în foc 

Pentiu vicleanul noroc, 
Şi vleaţa toatăţi râpul 
Alergind pe urma ot, 

Cind zici că l-al dobindi 
Iată moartea ap sosit; 
Atunci toate să sfirgesc, 


c BOTEZ—POEZII INEDITE DE COSTACHE CONACHI 1% 
Ah ! pentr op suflet nenorocit, Nici părinți nici fraţi priesc 
Ca sàtul de leme și de a trăi Că ton te Pi 


Va năcazurile a-și tingui, 

Atunci mă destept după obiceia 
Cu lacrimi la cer milă să celui, 

Si pân ce zori de ziuă răsar 

En mă e cu gindurile amar, 
Dar nici dumnezeă nu s-a indurat 
De lacrimile ce lam vârsat! 


Pe mina unui suspin, 

Și după ce te-aă primit 
ormintul cel ne'nblinzit, 

Uitat cu totul rm) 

Dintre oamenii cel vii! 


Spaţiul nu-mi Invoeste a reproduce mal multe. De altmin- 
trelea poeziile inedite n-aduc nimic noi în ce priveşte judecarea 
acestul închinător al Aphroditet Pandemos. 


CONSTANTIN BOTEZ. 


Miscellanea 


In No. 8 al «Samănătorului» un d. 7. Porucic cu o desin- 


voltura curat militara («porucic> în rusește inseamnă un gra 
militar, corespunzător cu cel de «locotenent» la noi) vorbeși 


despre mişcarea națională din Basarabia,—cu cità cunoştinţa se 
poate vedea din faptul următor : «Pronin,—-serie dl. locotenent, — 
scoale gazela sa in două ediţii: ruseasca şi romăneaseâz, As) 
devârul inza este, ca nici Pronin, nici alt cine-va In Basarabia 
Pronin, — tapi- 


nu a scos încă nici un ziar in romînește, (Lui 
talistul buliganilor din Chisinau, al caror cap cugelător este P. 


Cruşevan,—i s'a dat voe, e adevâral, de a scoate un ziar rom: 
nese, — insă el n'a uzat de acest drept,—precum nici Bessa- 


rabej-ul). 


Dacă aici putem vedes numai lipsa de informatiuni, — nu. 
patima spune numai slita în ce privește caracteristica faimosu- 
t 


i P. Crnşevan, ca «naționalist infocat, dar naționalismul lui 
se mărginește numa la libertatea lunbi noastre», 

Cit de «infovat» este naționalismul d-lui Crusevap se ponli 
vedea din următoarele ` 

In ziarul acestuia „Drug“, din. 6 Tanuarie a, €., sub istà- 
litura sa cetim un articol intitulat: „Noi nu-i vom trada, niri 
nu-i vom vinde”, 

luta—, citam textual,—imprejurările, cari Îi au suggeral n- 
cest articol : 

«Zilele acestea am ulal,—serie naţionalistul dlui locote- 
«neni,—eca şi la noi se fac deja ineereâri, vari treptat por sa 
«provoace în sufletele Basarabenilor înstrăinarea şi titarea dato- 
eriei lor față de Rusia.. Am allal, ca s'a formal nu sin ce 
«cere, al carui scop linde ln deschiderea de scoli rominești, în 
«Basarabia predarea limbii rominesti Moldovenilor, desvol- 
«tarea gustului pentru dileratura rominească ete. Intr'un cu- 
evint s'a facut pronul pas, care fatal va duce /a antagonisni 
SSE SEPArAR SND ya 

Aceasta e tradare" ! — In condițiunile concrele de viață din 
Basarabia, —rinidurile citate constitue ua denun} formal, mai s- 
les în momentul de fața. 


Dar dl Cruşevan, merge mai deparle pe calea aceasta si 


P. NICANOR & Co.—MISCELLANEA LEI) 


face iasinuâri, cari, cum știe el, prind totdeauna la autorităţile 


«Nu ştiu, —conlinuă el.—dacă sincer si numai din lipsă 
«de gindire s'a format acest cerc, sau el sa intemeiat sub in- 
«riurirea discursurilor seductive ale vre unui emisar rominese 
«sau ale pre unui agent secreta, 

Nu vitali că vorba esta numai despre intemeiarea de şcoli 
rominești şi desvoltarea gustului pentru literatura rominească!... 

Sı P. Crusevan nu poate D scuzat că nu stie ce lace,— 
find-că el insusi spune mai la vale: 

«Poporul are prea puţin timp, ca să poata invata de o- 
«dala carte ruseasra și romineaseă, Si de sigur majoritatea 
«va preferi să învefe în limba maternă, în cea raminească».... 

Ingrczit de aceasta perspectiva naţionalistul d-lui Porucie 


exclamă : 


«Nu! nu vor trada Basarabenii pe urmașii lberatorilor lor, 
Asta-i răpirea Basarabiei, D-le istoric Iorga 1 si nu-i vor vinde, 
«ȘI mu vor jeriili fentru foloase joasnice şi calcule meschine și 

[asta-i cultura natională, d-le Director al „Samanatu- 
«rului”) ceca re este darul suprem al tuturor sufletelor nobile: 
«ñim nimic nu e mai grozav, de cit pecetea de trădător 
slaslea-s asprrațiunile nationale—cit de modeste—, luptatorule 

hst Neculai lorga)»..... 

"In sfirşit, P. Crusevan, care işi da totdeauna numele de 
«adevărat rus», si face parte din <liga adevaraţilor ruşi» (o 
asriație poliţieneasea), publica în No. din 19 Februarie al ga- 
atei sale lista candidaţilor pentru Duma Imperială, pe cari îi 
comandă alegătorilor, Fiecare nume e însoțit de o scurta ca- 
melerislica. 

De pilda: „P. Sinadino, bărbat colt, milionar, un adevărat 
m” (unchiul acestui <adevarat rus» a lasat mai multe milioane, 

ate prin exploatarea taranilor romini din Basarabia, soci- 
plor culturale... din Afena).—şi cuvintele aceste de raduvă- 

tus» apar ca un refren la fie-care caracteristică... 

Vadit, nu putem pune in socoteala d-lui N. lorga elueu- 
bealiile ddoi T. Porucie, pentra care d-l P. Diceseul, un boer 
moltovan, Dr. in filosofie din FHeide!herg,—unut din puţinii boeri 
din Basarabia, care, cu tot loialismul lai, sia păstrat simțul 
național (ideile lui conservatoare nu Par putea indepârta de o- 
Para! congresului junimist...), —e un «protejal al guvernaloru- 
Wir. redactorul unei reptile polițienești si insparatorul må- 
celurilor din Chişinau, — cun înfocat naţionalist»... numai 

că e antisemit! Cele-lalta informatiuni ale dlui Porurie 
sani tol atit de intemeiate, (Din diferite împrejurări nu putem 
că vorbi despre mișcarea politica din Basarabia, dar sperăm 
“A vom publica chiar in numârul viilor un studiu amanunţii). 

„Putem sa ne deosebim în vederi de dl N. lorga, in multe 
Drive, si mai ales în ce priveste problemele politice din Ro 
Minia, dar acest suvant, de rare suntem mindri şi nui, ca Romtni, 


P. NICANOR & Co.—MISCELLANEA 133 


t ; (AC 
vg i i VIAȚA ROMINEASC: : „în starea de acum a culturù şi temperamentului romi- 
isć, prea ap contribue cărțile la formarea sufletelor noastre“... 
ep In starea de acum.. a temperamentului», am inteles, e sirbeşte. 
de seama, —un articol, care nu poate să nu jigneasca pe cei Şi: „Păcat numai că acest cuminte articol e ceva prea abstraci 
lupta în Basarabia. Și mâcar afila să facem: să n i keris (e vorba de un articol al d-lui O. Densusianu. Auzi, d. 
Suot destui in țara. pentru cari <iudofagia> brutala e SEA: D. invinuit ca serie abstract—e o nedreptate revoltătoare!), 
șa că de aceea, precum en (observați cit e de subiectivist d, 
buiescu) am observat, e primejduit de a mu fi de toți şi bine 
inteles” -—ceea ce, cum mă asigură zarzavagiul meu, care e de loe 
ela Belgrad—nu e nici măcar docent, și vorbește sirhește ca 
apa—e in stilul cel mai pur al valorosului poet sirb Prajici.... 


+ 


lorga. 
4 


Datori så |inem pe cetitorii noștri in curent cu producții 
literare rominesti, ne-am gindit ch trebue s3 vorbim ceva sii 
cele doua «romane», apårute in timpul din urma: «Domni 
Viorica» de d. Vasile Pop şi «Marin Gelea> de d. N. P 
traşcu... 

Dar cine să le celvascà ? 

Pentru d. Vasile Pop, fiind mai scurl, am condamnat, ME 
unanimitate, pe unul dintre noi, care, avind nişte pâcate de if 
pășit, s'a executat cu resemnare și care, În N-rul 2 al revistei 
ya intreline publicul cu opera marelui prozator romin, 

Pentru d. Pătraşcu (460 pagini !), màårturisim, n'am a 
cruzimea să condamnâm pe nime şi, cu regret, ingliințàm p 
celitorii nostri, cå nui vom putea servi... Să se adreseze d- 
Lie Barbulescu dela —sărmana — Arhica,venerabilu revista —foasi 
—şliințifica şi literara, din laşi... 

Ei 


Aţi vazut că d. lie Barbulescu varsă citeva lacrimi fier- 
ați pentru «starea de acum a temperamentului rominese>, in 
are cărțile prea pulin contribue la formarea sufletelor noastre 
zice dan, modest, la plural), 

Despre ce ärt vorbeşte d. Bărbulescu * 
Cetitorul, care mar ști că d. Bărbulescu se prezinta pe a- 
ena publicităţii cu un mic curent la sublioară, n'ar pricepe 
enzul cuvintelor linârului savant. E vorba de cărțile d-sale 
beşti—are 8 (opt)!—, cu care d-sa, duşman UI al curentului 
poporanist, vrea să creeze un curent sirbesc, sucursală a curen- 
at d-lui Ovidiu Densuşianu, cel cu articolul abstract, 
` Deocamdată dan ese ridică» (inchipuiţi-vă !) In contra d-lui 
N, lorga. Multe obiecțiuni am putea formula şi noi—si le vom 
face Aa Iorga. Dar d. orga e d. Iorga, care va râminea ca 
d „in orice caz, impunătoare în viața noastră culturală. 


at r É D A 
Şi, a propos de d. Bărbulescu... 9. Iie Barbulescu este u Si d. Barbulescu w Ke 


tinar venit de curind dela Agram sau Relgrad-—in privința as 
a conlroversâ—care, fiind că ştie sirbeste, a luat direcția < 
kivei, De mulţi ani Arhiva agoniza de dorul unui directa 
care si știe sirbesle.. Asta era dorințe ei intimă şi nimene n 
ştia... Era odată la ea un Bosnief Paraschivescu, care ar fi p 
tut ţinea locul d-lui Barbulescu, dar, vezi, Arhiva avea nevo 
de un adevarat sirb,—Bosniefii fiind cam corcili cu Turcii. 
Aşadar, d. Barbulescu veni — şi lua direcția vene 
bilei Aihive—care e, ceea ce nu e mare merit la vrista € 
«persoană imorulă> cu statute și... alte alea ` cu gindul so duc 
din triumf în asprime 
Si o incepu bine. Kä ` s d 
e sigur câ nu e nimic mai important la ordinea zilei d străinarea acelui „nici un milion de orâşeni culeşi din toate 
eit Sirbii. Ochii Europei sint alintiți asupra lor, iar pent 
noi chestia Sirbeasra este o chestie vitala. Asadar, Arhi 
deveni o revista sirbească, în care (vezi n-rul pe lanuarie) pac 
şi vestitele noastre mine de sare sint tratate din punet de veder 
al gramaticii sirbești. 
Dar, ceea ve este mai interesant penru viilorul cultu 
romine, este cå d, Ilie Barbulescu are pretențţia—poate fundat 
—de a Irala, nu numai sarea, ci și sintaxa romineasca lol dil 
punci de vedere al intereselor si-besti. D. Barbulescu serie, di 


La ședința de la 19 Vevruarie a Academiei junimiste, ți- 
nuta la Teatrul Liric din București, d. lorga şi-a facut intrarea 
n partidul junimist, printr'o eşire in contra votului universal. 
D. lorga e un |ărânist teribil... 

Lâmuriri : 

«In Rominia lrâăese peste 4,000,000 de țărani curați lata 
de nici un milion de orăşeni eeng din toate nafiile», ` > 

(Sămănătorul, 1005, 11 Decembrie), 


D. lorga e incontra votului celor 4,000,000—e pentru vo- 
tul tutelar al celor cu/eșr din toate maţiile. 

D Iorga, în discursul său ţinut la Academia din Teatrul 
Liric, a spus că ochii Ruminilor de peste hotare («Rominii de 
peste hotare sint însă mai mult un neam de lucrători de ogoare», 


VIAŢA ROMĪNEASCA 


(E 


a zis lot d. Iorga, în acelaş număr din Samaânătorul) sinl afi 
Eege holare ! Rominii din Ardeal fuptă pe 
volul universal și guvernul unguresc Va fágaduil. Rowinii 
Bucovina fugă pentru votul universal pentru diela provin 
si guvernul austriac l'a făgaduil pentru Austria. Rominii din H 
sarabia îsi varsă singele pentru volul universal, împreună 
cei mai buni fii ai Rusiei... l É | 
Rominii ede peste hotare işi aliniesc ochii spre mai: § 
vor intoarce cu setrba în altă parle! 
+ 


Convorbirile literare —cârora le urâm din inimă viață i 
lungată, mâcar pentrucă poartă falnicul nume al revistei de 
tădata-—s'au rereorganizal reconcentrindu-se, Foarte bine. 
Convorbirile, odala cu această înfuziune de viala, au (inut să 
si o poziție mai combativă, ca să dovedească abonaților şi 
bonaților ca trăese, si s'au apucat de polemică, Și, deci, ial 


pe d. L atacind pe d. Bujor, pentruca ar fi combătut... int 
nuvela pe regretatul N, N. Bastlescn, Ba articolul se sis 
chiar cu o pagina de morală bine simțită... 


D. Bujor wa <combâlul> pe Basileseu, căci, ca lite 
nu poate să lacă polemică In nuvele şi «desfidem pe adv 
rul l> să dovedească conlrarul. 

Şi, pană la una alta, d. I... Bogdan (bai, să punem 
noi, deet, nume!) tace un aet de impietate faţa cu fostul 
colaborator, punindu-l în situația din nuvela dlui Bajor! 


P. NICANOR & Co. 


Cronica literară 
(Scriitori şi Curente) 


Se vorbeste cu diept cuvint de o psicholugio de rase, do elase. do 
tipuri culturale, de psiebologia artistalui, a snvaninlui, elu, ele. ŞI se vor- 
beste si de psichologin popoarelor. Francorul, se zice, nre mintea clară, 
Germanul e metafizician, ote, În opora sa asupra lui La Fontaine. Taine 
arată vum deosebirile do rasă, climat sl istorio au deosebit spirital Fran- 
sexului de al Gormanului, 

Și, daca esto axa, oare poporul roi, să mu aibă şi el psichologziu 
sa, si nu aibă si el modul săi particular de a considera Imerurile umil 
mceştia și modul său particular de a răspunde la stimularea lor? Sa De o 

siehologie germană şi franeeză, şi să nu De o psiehologie ruomineaseă ? 
asa, ori amestecul de rase, climatul, desvollarea istorică și culturala a 
tuf popor—toate, densabite de nlo altor poponre—stt nu Îl fasımat dense 
sufletul rominese, să nu Ê produs o went specilca a suletului 
se? 
L Şi dara literalura este depositara sulelului unui popor, oglinde su- 
felului Jai, dacă artiștii sinl reprezentanţii prin agent ai suletului unui 
e, încarnarea acelui suflet, mai mult decit in oricare alţi fi ai popo- 
mia, peutrucă In ei mai alee ure evou puterile și ereditatea și lumea 
din afară,—apoi să fie cu putință ea literalura rumineasei să um fie depo: 
rü sufletului rominsse, să nu reprezinte adira muanța specifie romi- 
ă a safløtului omenet: ? 

$ Prelenţia neelora, care se ridică in contra earaclerului specific na- 
in literatură, sau nu-l bagă in sami, se reduce la pretenţia ea, po 
d foute literaturile europene poari pecetea sufletului național, ltoratura 
tomineaseă să nu poarte aceusta pecele, să w'albă pici o îndividualitate, 
si fe un organism mori-nâscul, ori să poarte—și va purta, căci an or: 
miim trebue sú aibă o formi—pecelea caricaturizală n altui spirit, a spiri- 
Malul francez, de sigur, a neelui admirabil spirit, dar care nu este al nos 

lu și eare, nefiind al nostru, nu vom potea decit sa-l rarieaturizăm.,. 

Şi nu e aici o ehestio de patriotism —ai dacă ar i !—ci de pară es- 
lelica ; seriitorul romi, eind va voi să cinte ea cel francez, nu va da su- 
netele frumonsa nlo sufletului frances și, pe de alti purte, îşi vu sirica şi 
minanatul lui glas rominese, lar seriitorul, care ar vrea să nu fie niei ro- 
min, nici frunees, nici all ceva, ci „seriitor* fără individaulitate, vu scoate 


G. L—CRONICA LITERARA 137 


130 VIATA -RONMENT 


iit mai malt acest exemplar de lux, acest depozitar al suletului poporu- 
laj, acest apostol, eare este artistul, va H apreciat, va trebui sa-l apre- 
ian din pumet de vedere cl sentimentelor sule. emi artislul e. cel putin 
um—eonetduli-i aceasta oncare—şi nu numai din punet de vedere al sensn- 
Le și imaginilor sale, ca simplu biped fară pene, cum fac criticii den- 
Ginn ca aparat fotografie, cum fae aceiași critici. onliciani... 

E curioasa, în sine, această pretenție a criticilor de a considera pe 
ca om între, în toati firea, pe artist, ca un receptor, numai din punct de 
vedere al produselor sufletesti inferioare și elementare şi a se opri—a ne 
„pri si pe noi "deal vonsidera en pe o Dinin simţitoare şi e gatătonre, 
sdiea şi din punet de vedere a! produselor sulleteşti mai superioare, Si e 
a daacunsiderure simgerâloure pentra artişti aceasta reducere a lor lu plăci 
fotografice wri In statui cintntonre ca a lui Mumnon £. 

Dar e şi mai curioasă această pretenție, cind o aliturăm de elemen- 
turele cunnștinți de estetică. Caci ep este poesia (orice definiție num udinite) 
dech exprimarea unul sentiment si a unei conceptii. (Jobn Stuart Mill, 
Thoughts on poetry amd (e varielira, in Dissertations and Discussions, I 
(201. SI, dach poezia este erpresia unui sentim>nt, are să mă sileasră 
Ssau Y să mă opresc la „expresio (imagini, stil) şi să nu mă intreb, care 
u Sain entnl, pe care Da „exprimnl” poctul in opera sa? 

Şi, dach poetul va exprima en talent în opora "a sartimenlul de 
mila pentru suferințele unui incestuns, am să-l admir et, fară rostrirție, 
rëteue n îmbrăcat acest sentiment in imagini puternice? 

ȘI, duca ult poel va exprima eu talent sentimenlul de milă pentru 
“uferințale poporului de la ţară, care se chinneşte pentru noi, are să ma 
opreasca X sau Y mi prefer pe acesta din urmă celui dintăiu? 

Are să mi silească criticul sn må nit numai la buină (imagini, stil) 
2 no şi la conținut (sentiment, cuncepţie) ? 

Are să mà opreusea X sau Y,cind inu o carte In mină, si nu-mi pun 
imfrebarea, pe care şi-o pune. conştient sau inronzlient, oriee celilor, în fata 
oi cărei opere de arta, intrebare, care formeaza singurul interes al operei 
de arta: „Ce vrea să-mi spună poetul? Ce mai aro de spus in volumul a- 
cesta nou?! 

Are să mā sileasei X sau Y să consult, cind vreau să judee pe poet, 
ammai primele pagini din pslehologie : „senzaţii, imagini” și are "Amt unun» 
vpëach tratutul din mina, cind voin vrea să tree la sentimente” ? 

Zugràviren realităţii nu mă interesează decit Intru eit en ilustreusý 
amcoplia poetului, De aceea H cer—ii cerem toji—en, în ilustrarea con- 
cepliei sale, så mu falşifica renlitalea, atita tot; adica si aleagă din rnali- 
tate haina concepției sale. De accea naturalismul este, cum nm mal epus, 
Ap cerință absurda”, Criticii opticiani sint grozav de „naturalişti”! 

l MA gindese la d. Sadoveanu nu farà oarocare durere. D-sa nu mal 
serie acuma bucăţi in genul „povastirilor” din primni volum, în genul ace- 
lar povestiri „romantiee”... L'o fi speriat eritica romina, cara sa face verje 
in faţa romantisinului.. Jntron sat odata“ e, da, o bucată romantică, dupa 
definitie, dar eemi pasă mie de asta, cind în acel mie eapodoperi, pe ban 
umor fapte reale, autorul a stiut să ne ilustreze un sentiment—al izolârii 
otmenești-—şi o coneepție-—a opacitaţii sufletelor omeneşti... Cintareţ al på- 
mintului nostru moldovenesc, mu asculta pe „eritiei” şi da literatucei ro- 


un amestec de sunete, care, ne fiind raspunsul unei individuolitàgi ln | 
men Ineunjnrătoare, nu va provoca nici un interes. 

Literatura rominească nu poate fi decit „romineaaeu” „+ 

Și spiritul rominese, considerarea lumii şi reacţia fața en lum 
fiind mai nepervartit mai cural, la poporul rominese dela ură, numai n 
seriitori var reprezenta spiritul rominese, eare, sau fae parte din Laran) 
şi n'au rupt legăturile morale cu ea, ca, luind pe cei mai tineri depi 
Octavian Goga şi Ciocirlan, sau care, daca nu fac parte din ţărânime, gi 
plecat urechea lu popor, s'au botezat in izvorul curul şi rominese al sufletul 
popular, ea depildā Sadoveanu, sau fae parte dintr’o clasă superioară, dar ca 
din cauze istorice, trăind eu poporul, departe de intinențele nefaste siräin 
care nu trecut peste aceste tëri, Stan pastrat sululul rominese, ca depil 
clasa boernașilor {de care voiu vorbi aiurea), din cure face parte Brâtesen 
Voinesti, în ale cărui serieri se vele ep insemnoază spiritul rominese, Ig 
stare bruta In popor, cind, din cauza unui train mai bun și a ourecărel 
culturi —ca in clasa boernaşilor—ajunge să se rafinese. 

Aceasta infiltrare a spiritului rominese in literatura culta este 
poranismul din punet de vedere al cunținutului sufelesr nl seriitorului, 

— Aşa dar, exeluzivism, sectarisin, poporanisin, naționalisan, äri- 
nism.. Dar talentul? Datt rețele? 

— Nu, nu dam nicio rețetă, constatăm. 

Ca făra talent nu se faco operă de nrta, o știm ṣi mol mg ci 
ştie ce filozofie mare, Dar noi sustinem că talental chiar, dacă nu serves 
a exprima o individualitate definiti, se distruge pe sine Insus, in zădar 
dacă privighitoarea își cheltueşte talentul să cinte en o mieria, ori dacă 
vrea si cinte ca o „pasere” în genere—eca genul „pazero“ tel va inutili 
in zidar talentu-i minunat. Și apoi, chiar dacă ar izbuti să rinte en “ 


mierla, ce voim elstiga nol? Dach ar fi mai multe miorle ṣi n'ar mai B 
privighitori, ce am cistigat ? Daea seriitorii ruwmini vor cinta en eei o m 
de seriitori francezi, va pierde tentă lumea: noi, po lingă cei n mie de 
seriitari francezi, pe care-l putem ceti in limba lor, vom avea o mie si 
cițiva ; Francezii, chiar daca ne-ar putea ceti scrierile, pe lingă cei ò mis 
ai lor, ar mai gusta incă pe ciţiva,—alita tot ; iar Wteralura universali, 
în loc să alba, in armonia sa, încă o notè deosebiti, nr avea nu o mie de 
seriitori francezi, ci o mie şi elen, att tola Şi noi sustinem că cei 
câțiva n'ur fi nici Francezi—ar H seriitori fără individualitate, ar fi genul 
abstract „pasere”, niei miorle, nici privighitari... 

Cum vedeți, cistiga na numai poporul anumit, căci sufletul siu e re- 
prezentat in opere artistice, ci elştigă omenirea intreaga, căci In acordul 
literaturii universale mai răsuni încă o nota, Oure duen Shukesprare, în 
loc să reprezinte spiritul cuglez, ar fi reprezentat tot spiritul francez, dind 
omenirii încă un Racine, omenirea n'ar fi fost in pierdere ? 

Lä V . 

ȘI poporanismul, mai poate şi trebue sa fie considera! și din alt 
punct de vedere, din acela al idealului, tondinților scriitorului, să nu se 
supere estetielunii, esteteţii, admirabilii nostri erilici—ori mai bine, las'să 
se supere !——pentrucaă, dach un om, orice om, e apreciabil mni alea din puet 
de vedere al sentimentelor sale, al iunălțimii sale sulivlești adică. apoi en 


ES = VIAȚA ROMINEASCA dë 


mineşti din nou, povestiri „romantice“, va Intru sut odată, Cei iri, Z 


lacului, Năluca ett. ) 
si, iata şi Octavian Goga, p* care „cafinații* nu-l pot gustu, pen 


vorbeşte de (irani in numele taranilor, în loc sa «inte pleoapele stra zi 
ale unei elorotice eastolane. Do sigur, duza set), findeă nu-l] pricepi—si i 
pricepi. findea ai simţirea obtuză— duet seu? sufletul din apera lui Octavi 
Goga şi te dedai În indoletnicireu de a numara imaginile și rimele bogate 
de a face o „nchelă personală” asupra anbiectelor, vei pâsi ei și cut 
poetusiru are un Cumar egal dr imagini și de rime bogale şi subiecta 
la tură şi te vei intreba, prostit, eu isese admiratorii lui Goga exiran 
nar în pooziile acestui mare cintârel, a] suletului rominese.- l 

Aen dur, lAr si cerem permisiunea criticii rominre, na vom, permi 
să ținem samă de sentimentele poetului, de innalțimea jui morala, sa-l H 
trubam dacă are cele mai inualte idealuri ale vremii şi ale poporului să 

— Ahn, am inteles, „morală“ în arta! Arta propagandista de idei, ch 

Cmoaşteim cinlecul, dar nu e vorbă miei de propagare de idei, 
moralism.. e vorba, lubiţilor, chiar de astelica dumneavoastră, © vori 
vhisr de „imsginile* dumneavoastra, 

Căci, daet un seriltor vrea să mā umple de mila pentru un incesti 
Fort comme le Mort) ori de bucurie pentru că un viver u sedus, insir 
şit, pe n fata nevinovata | Yostte) uiba e! şi talentul extraordinar al 
Maupussnnt *), impresia rmen estetică va H distrusă, pentrucă, avind tale 
- puterea de a exprimn, prin imagini și stil, sentimentele- seriitorul | 
va produce milă, in adevăr, pentru suferinta eroului său, dur, cauza suli 
ferinlwi eroului fiind incestul, cauza bucuriei celuilalt Bind sesdureren, si 
Hell meu va fi soliritat, pe de o parte, spre mila ori bucurie, pentru = 
ferinţă ori triumf, pe de alta, spre deg) și ură, pentro incost i sei 
cere, —impresia mea estetică se va distruge şi, păcat de „imagini“ 
nice, enm se zice, „de o eg mai buna”. 

lar erilivul, căruia impresis estetica nu i se distruge, dovedeșt 
eoneluzia e fatală, n'avem ee face—ră-i pare bine că oral a triumtat 
sufere «A incestuosul n-a izbutit, 

Și, să revenim lu poporanisinul ca atitudine, en ronrepţie asupra v 
Lei, ca „tendința“. 

Cind seriitorul romin va zogrāyi raporinrile dintre țărani și explo 
latorii lor, az cl) să-mi soliciteze simpatia pentru exploatatori (LN 
Mindrea), ea celulul! pentru incest şi sedueere, impresia mea estetică va 
Mintrusă, enci şi pentru exploatarea neferieitei țarânini, engi pentru inces 
si seducere, am dezgust şi ură, pentrueă simpatia men eslo ru taranii, e 
trà care mà simt și vinovat, pentrucă, In schimbul muncii amare, rasp 
VIS cu „merindea jot amară din pine do neghina și săcarâ”, din care nd 
traim şi ne cultivam, nu Iw putem da în schimb mai nimica, ȘI seriiloru 
romin, core măcar cînd vorbeşte do front, ar putea să-și arate rerun 
tința cătră ei prin râspindireu unei atmosfere de simpatie şi mila pen 
dinşii, și u'o face, ci dimpotrivă, râspindeste untipalia, mare un sufet in 


zt Am mai spus: Maupassant, în genere, aro o mare innălțime si 
Belensch, 


G, L—CRONICA LITERARA 139 


nalt, bal „exprimă sentimente” inferionre cu, sau făra taleul—.imagini* !— 
nu esir un om la innâlțimea vremii și a idealurilor celor mai sfinte ale 
poporului său ` 

Nu cate poporamist! 


e Ze 


Sabiectul! De sigur ep un suliet rominesc vu face o opori romiuen- 


| să, arica subiect şi-ar alege, chiar din viaja stenină, che va privi viața 


străină prin o prizmā rominenscă, dar desigur că opera va f mai romi- 
unească, mai interesantă și peniru noi si pentru straini, elnd concepţia şi 
sentimentul nmn seriilor se vor manifesta cu ocazia vieţii rominesti, cind 
viala romineaseă H va imbräca conceptiile, cind viața romineasca li ca fi 


stirnit sentimentele şi concepțiile, cnd H vor fi irevrit în suillet seriitorn- 
lui sentimente şi conceptii ralatiee la viata rominească —cind și concepția 


si reprezentarea ei vor fi romineati, 

Desigur, dacă seriitorul are talent ṣi solot innalt, Îl vom a 
i d precia. 
Vow f mal mulțumiți insa, eint ncest talent va servi penlru expresia unui 
inalt sube! rominese şi mai ales cind arest suflet se va imbrica în haina 
vomineaseñ— eimi va Ina vu aterialul operei din viaţa romineasea, 


G. L 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 
(din ţară şi din străinătate) 


jubileul d-lui Profesor Petru Poni de la 15 lanuar curen 
a fos! sarbatoarea științei romineșii. Nici odata asul s'u asistat la o să 
bare pen de grandinasă şi de initțătoare ca neca dată în onoarea distins 
iul nostru profesor P, Poni. 

La această sărbare af luat parto topi acer cari privesc eu Inereder 
propâșireu ştiinţei noastre, Unit, fosti elevi si admiratori, alții prieteni 
admiratori ai profesorului Poni, eu toţii san simți! fericiti si mindri, 
nind din toate unghiurile Lärel ca să-i arte sentimentele lor de dragost 
do reapeel, de admiraţie şi recunoştinţa. 

De accea iubitul profesor, adine miseal de această manifestare, a zi 
eu drett cnvint in discursul siu rostit în Aulu Universitaţii noastre ` 

„Sint adine mişcat de dovezile de iubire ce-mi aduceți şi mu gliu en 


vag putea arăta tuturor intreaga și profunda mea vecunaştință. Domnie, 


le voastre mi-aţi adus astăzi mulțumirea sufletească cea mai via gi mial 
acordat resplata cea mal mare lu care poate aspira vre-odatu un am. Cae 
ce poate så me multumeasca mai mult şi să ne râaplătească mal bine 
noi, cari mi-um onser ciuja la educațiunea timerimel, de cit aproba 
barbațilur alăture cu cari um lucrat şi mbirea eceloru În luminarea cui 
rura am cmmtrubut”, 

In adevàr, sârbitourea aceasta n fost cea mai mare și mal fromou 
răsplată ee wa putul acorda unul om de știința din țara noastră yi cea m 
inälțätonre pilda ee se poste da tinerilor generaţii, dornice de mucca 
de dislinelie pentru binele xi fericirea Läret naastre. 

Pentru ca numele distinsului profesor să ramina şi mat strins legat 
de propūçirea stiintei romäneştf şi a Universităţii pentru cure el şi-a con- 


suerut o mare parie din viața sa, comitelui organizator al Jubileului a int- 


prâștiat si un numâr do liste de subscripţie pentru adunarea unui fond, 
care, donal Universităţii din Iaşi să poarte numele de „Fondul Petru Poni”. 
Speranţele comitetului organizator ap lost eu mult Inlrueute, ciel sa adu- 
nat suma de 27,000 Jet. — Aer frumos şi neaştepial rezultat se datorește; 
in mare parte, energiei desfăşurate de dl. profesor dr. I. Simionescu. Cn 
ocazia ueestel serbari, s'a scos şi un volum jubiliar de 237 de pagini, luxos 
editat, în cure nu sab publicat de rit lucrarile fostilor elevi al profesaru- 
lui P, Poni, 


Cej cari cunose mal de-uproape activitatea seolară şi științifică a d- 


P. B.—CRONICA STIINTIFICA LA) 


lui prof, P. Poni, ştiu bine eit a evrtribuit el peutru ridicarea nivelului enl- 
tural a țărei noastre. 

lotre altele, grație lui, profosorii facultaţii de științe din laşi san 
grupat ba jurul lui, acum ten ani, punind bazele publicației științifice 
Annales scientifiques de l'Unicersité de Jassy uşa de bine privile In cercu- 
rile știinţifee straine şi care azi aŭ ajuns deja la al 4-lea volum. 

Tot dl. prufesar Poni a facut şi inceputul inbucurător, procurind u- 
sula din distingit lai elevi, d-lui Nec. Costăchescu, ocazia de n treve doe- 
toratul in ştiinţele fizico-chimice, primul doctorat in ştiinţe, reent in fura 
aoastră. 

Asupra tezel de doctora! a d-lui Nee. Costăcheseu intitulată „Gaza 
vile cuprinse in mare şi în vulcanii de glod din România, dl. prof. dr. P, 
Bogdan va vorbi mai jos la rubrica „Recenziilor“, 

Desigur, dl. profesor P. Poul, prin viaţa și prin operile sale va lasa 
a dungă luminoasă in istorja culturala a nenmului nostru, enci prin viata 
şi prin operile lui a conlribuit in mod stralucit şi paternie la clădirea con- 
ştiinţei și puterei noastre ca popor eu aspirații de cultura inalta. 


. . 

Biologie. In ultimii ani, cercetarile biulogire ap luat o estindere 
enorm de mare în diferitele et ramuri. n eroniea de faţă ea şi în cele vi- 
iloare; mu vol atrage nienția de eit asupra cilorva din ele, care cred că 
yor inleresu intru cilve publicul cilitor, 

D Asu, studiile de citotogie, adien asupra relulei, prezintă un interes 
escht 

Se ştie ea corpul omului, ea şi al tuturor celorlalte animale, pra- 
cum şi corpul plantelor e formul din pârticele fuarte mici, microscopice, 
numite elle, și din derivatele lor, numite fibre. Celula a considerala ca 
elementul anatomie și funcţional fundamental. Corpul ființelor viețuitoare, 
fiind o aglomeraţie mare de celule, viaţa acestoi Mute un e de cit rezul- 
inma left alător celule. 

Printee celulele care constitnese corpul fiintelor vieluiloare, ca ce 
Jula nervoasă, maseulară ote, există unele numite celule sexmale, varo con- 
tribuese la formarea unet nul fiinţe, Aceste celule sint aul sa elementul 
sexun! femel și spermatazoidul sai elementul sexual birbâtese, 

Diferitele reviste de biologie sint pline cu cerretâri, unele foarte 
amănunțite, asupra acestor elemente sexuale dar unul din capitolele celo 
mal importante şi de actualitate din studiul elementelor soxunle e, desi- 
ur, capitolul privitor lu partea experimentala. 

Pâna acum ora stabilit că aproape toldeauna oul trebue să so u- 


pesse em spermatazoidul, adică trebu= să Be fecundat, pentru ca sa se 


dezvolte şi să dea naştere unel not finge vietuitoare, Sint excepţii foarte 
rari de animale, la care oul se dezvoltă fară să se unească cu spormato- 
Seid) si mest caz sa numeşte: Partenogeneză normali, cum de ex. se 
intimpla la unele insecte. 

EX, bine, azi s'a demunstral experimental eñ oul mai multor animale 
inferisare, cum de ex, oul npor vierini de mare, unor scole! de mare şi a 
stelelor de mare ele. se dezvolta şi fără intervenţia spermutuzuidului dach 
lesă le punem în contact eu anumite substante chimice sau la temparaturi 
anumite, Cazurile acestea se numesc; Purtemaoeneză experimentală. 


Dr. P, BOGDAN-—CRONICA STIINTIFICA TO 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


+“. 


Cu acest gen de experiente s'a ocupat mat mulţi biologi, Intre a- 
cuşlia Loch, Neilson, Mae Bride, Delage ete. a obținut rezultatele cole 
iz rai Y. Delage, în o serie de memorii, publicate in Archives o 
Zoologie expiriementale din anii 1900 1904. ni face cunoscut rezultatul cere 
eetărilor sale, 

lata modul de operare în ueeste experiențe: 

Se jnü citeva suta de out, de ex. de o stea de mare, ferite compleet 
de siminya barbateasca. Se pun timp de o oară intro soluție de elorn 
de sodiu {sarea de barâtărie) san de clorură de magneziu sut de elorn 
de potasiu, sat de clorură de manganeziu. Soluția e făcută in upa de mare 
si in anumite proporții, în general suficiente pentru a ridica presiunea osmo- 
Geh, Tonte aceste săruri oft fost intrebuințate în oxperiențele lui Loeb. 
Profesorul Delage a reușit mat bine, intrebuințind In experientele sală 
apu găzoasă, adică apa de mure incarcată cu o cantitate anumită de nei ` 
enrbonie (CO®™.—Dupa er oule ad stat timp deo oan in at care din, 
aceste soluții, se pun apol în un vas in care cireulă un curent continuă 
de apă de mure ri, 

EI bine, in tonte aceste cazuri, oul stelei de mure se dezvoltă cu z 
cum ur fi fost pus in contaci cu simința bărbătească, adică ca și eum u 
fi fost fecundat. Se oblina chinar larve mui mult sat mal fam dezvoltate, 
mut eu stă cind intrebuinţam apa găzonsă, Dezvoltarea acestor larvo sg: 
faca însă mult mai incet ca in cazul normal, adich cu îm cazul eind oule 
ar H fost fecundate, Cu toate aceste profesorul Delage a rengit să pres 
Ionzensch viața acestor larve timp de $ luni, obținind 3—20", larve din 
numarul total nl oulor puse In experientiă, A 

Dezvoltarea se face si mal bine dacă ferim onle si larvele de acţiunea 
dirocta n rarelor solare (Mae Bride) st daei aitim continui aceste larve, 
intrebuințind dispozitivul Iur Fabre-Dumergue cure consistă inte mp dise du. 
sticlă usazat oblic in vasul do experiența si care ze invirteşte imprejurul 
axului «si, puntnil ust-fel în mişeare apa lu cure se ai lurrele in expe- 
rienți, 


Vudele electrice intrebninţate la censornice. Dr. Max 
A.A din Viena a găsit mijlocul de a transmite in tot oraşul oara cu 
! (ap undelor bertziene, Consiliul comunal La pus la disposiţie suma de 

W de coroane pentru u face primele incereari, (Rerne electrique, anuar 


Razele X yi tuberculosa. Dr. De Garmo comunieatin Medical 

din 15 April 1905, un interesant cas de vindecarea lubereulosei prin 
A. Un barbat de bă uni avea tuberenlosa la testiculul drept: după 
3 se facu operaţie, boala reapărn la ecl sting şi bolnavul nu mal voi ai 
spani wnei noi operații, Se facu atunci radiografie și dupa 125 de Ira- 
mente de cite 10" unul se obtinu vindecare complecti ; durerile disparura 
la cel dintai tratament, Trebne adaugat ea razele X, luctind asupra tes- 
olèlor, De pa barbat steril; acest lucru a fost observat la vo noua pèr- 
„ne cari sa oempnn zilnic eu -studint şi apliealiunen ncestor raze. 

Dr. Pancoast din Filadelfia u aratat ca tubereuloaa laringelui ponte 
dese ari vimdecută prin razele X; trebue însa condus cn mult tact tro- 
amenlul : unul prea intens poate determina o inrăutăţire a bonlei. (Radiwm 
is Augnst 1905). 

E Radium și Cancerul, Dr. Exner intrun cas de cancer foarte In- 
"ms 8 mucoasei ohrazulul a ema en grija locul și apoi n aplicat un tra- 
ckbemmt en radium ` nici peste un an boala nu s'a mai aratat, Ela observul 
Poet lucru și intrun nl doilea ras, (Dont. Zeitschrift oz chirurgie Bd. LXXV) 


< 


Telegrafin fără tir. O societate americană de căi ferate a luat 
nisoricn să se comunica persoanelor, cari cälatorese cu trenurile vi meco- 
rule, prin ajutorul telegrallel fară fir nliimele noutăţi de la bursa din 
York din momentul Jesehidurei el, {Rovne doctrique, Dicombre 1905). 


o Utilisaren industrinlă n eleetricităţei ntmosferice, Do 
bielu eleelricitales, ce o intrehuiuțam, o eäpätäm fie prin oxidarea zin- 
i Ji metalic și transformarea Ini in sări de zing, aan din eäidura dezvoltată 

ka. arilerea curbannlai. In asul intii aparatele cari ni dan electricitatea 
Pr unesc pile sestrice ori clemente paleaniee, iar în casul al doilea cäldur, 
rin ajulnrul moatorilor, mi pune în mişcare maşinele dinamo-rlectrice și se 
Sirma in acest fel în electricitate, Această din urmă poate D immaga- 
ala iu semnulatori și intrebuintat la nevose, Cereetarile Meute asupra 
izirilăței din aimosfera nû arai at e şi iarna yi vara pâlurile de sor 
Fabio cantităţi mari de elecirirălate. Luerul acesta rea cunoseut de mill, 
Mimânni au An venii in minte sa eante mijlocul de n trece aceasta e: 
“Beltate prin maşini usa ea să le pre în mişcare ori să o lreacă prin i 
inlatari si să n inmaguziueze arulo, Revista D'doctricien No, XXX din 
wba Im wt aduce știrea că rusul Mirhlime a fent un zmâu, n rä 
e inferiară este prevazută cu virfari metalice, iar partea inferioară este 
"ei, eu ajutorul unui conduri metalic, îm legătură cu maşini electrice, cu 


Grontatea mate pentru n prelungi vialu si dezvoltarea larvelor crn 
acea de a gisi o hrana prielnică lor, Deluge a invins intru eiien ncenshi 
greulale, branind larvele en sfărimaluri fourte fine de albus de ou si mal, 
bine hrăvindu-le cu niste alge microscopice, numite Chorele, eare triese in 
apa de mare 

In areste condifit s'a ohlinul larve apronpe de faza de melamoriora, | 
nascuti ba areste animale, Iareale momite, Bipinnarin, Juzieniooren ete 

Profesorul Deloge. care continui învă acesto experionțe, speră să 
punti obline rezultate din ep in ce mat compleele, de orreee, remm sa ex- 
primă si el, puseda acum dutele necesare nsupra condițiilor de vrestere 
nlo acestor lurve- 

Cimb, în orma aersiug experienle, se va putoa reuşi ca <A Se resch 
nwwnte larva pană la adult, nb, desigur, se va pnlea vedea mul bina 
care e rolul mnumil al oului si al spermatozoidului in fonomenol aşa de 
important de dezvollare a fiatelor viețuiloare, 


IH VIATA ROMINEASCA 
$e eege 
ucela pë cari le intreiminţâm în laborator aub numele de mașini Wei 
hurst, Electricitatea trece din abmosferă prin aceste maşini în påmint, 
sinele se invirtese şi pot servi en motoare. l 
In numärul citat mai sus al revistei L'dlectricien, Nodon arată un 
mijioe de ntilisure a eloetricitaței atmosferice. Cu o maşina renslalich F 
el conduce electricitatea utmosferică prin neumulntori și neeştia se Incă 
ea şi cum le-ar veni electricitatea de In un dynamo abicinuil., Aceasta éli 


tricitate poste f utilizată in modul cunoscut De lu luminat, fe lu motoni 


leeteici ote- Co sehimbäri ar aduce acest mod de a utilisn energin disi 
nibiia din natura! Usina electrică actuala ar fi cu desârirşire revolution 
nu s'ar mal arde cărbuni, s'ar destinatu cogurija galte ale usinelor, viit 
rule usine s'ar dezvolta in ināițime, Nodon propune så so agere pe 
mal) aparatul colector nl electrivităței atmosferice. 


Radium şi tarbarea. In No. din 1% Octombre 1905 ul revistei 
dinm, profesorii italieni Tizzoni $ Bongiovanni comunic resultulele 
melor lor experiențe intreprinse în svopul de a studin mal de uproape 
iunea diferitelor radiațiuni a 5 y elo Radiului asupra virusului tur 
Experienţe anterioare ii comluseră la resultatul vă: 

1) Radiațiile radiului discompan repede virusul turbărei conţinut 
tran tub de steelt : ln aceste condiții vivasal îsi perde, după dun o 
de expunere, toata viruleula și se transtorma lutr'un vaccin excelent 

3) Legimd o steclulă co conţinea bromură de radiu la ochiul 
epure de cusă Inoculul prealabil cu virusul urbei, n constatat că radi 
vindecă animalul cu desāvirgire de boala, Trutamentul a fost urmat în 
moduri deosebite : uneori vi incapea imediat după inoculare (metoda e 
comitontă) alte ori citeva zile după inoculare, În general epurii Wer 
mor după 7 zile de la inoculare; ducă insa incepe cel mai tirziu dina 
vea zi tratamentul cu radiu, epurii se Insinätagazā ; Radiul are (deci 
tune curativá, Vindecarea 50 poate obține fe ca Radiul este aplicat 
ochi ori in altā parte n animalului bolnav ` efectul este insi de 10 ori 
puteraie cind radiul este pus la ochi, Ciudat e faptul cp în uceste im 
jorari stecluţu cu ralin asezati lu vro î mm, de och), nu produce 
pega ce se inlimplă totdeauna cind stecia cu saroa de radinm e nṣe 
divert pe piele. Experiențele de pină acum sint absolut conchizatoare : 
poate D vindecată prin vadium fără <a Be geron să se dee medica 
interne ori să se opereze animulul bolnav, 


Profesorii Tizzoni și Bongtocani anunţă câ var iucepe experienii 


lor la oameni. 


Trebue să amintesc el experiențe, ca acelea deapre cari am vo 


mai sus, au fost facute şi În noi în fara de Pomnul Dr. Marinescu, 


curesti; dag a expus resuitatele cnpatute cu ovaria conferinței cea Um 


lu Craiopa, cind s'a deschis Congresul pentru inaintarea ṣi rispind 


stiotator (Septembrie 1905). 
K 


Emanajia radinlui ai intrebuinţarea ei, (Revista 


din August 1905). So ştie ch radiul dezvoltă un gaz, care fixindu-se 


corpurile inverisate, li comunică proprietăţi radionelive. Acest eaz se 


De BOGDAN —CRONI CA ȘTIINŢIFICA 


145 
megle emanatie, ea se räspindesle în mer ea un 
maase și poale H condensală cu ajuto! Gegen 
pe pana eg dezvolte in tuburile, Verin age ag pică 
ate, e TETI i srap 
E "28 n presiuteu enormă produsa, tuburile aa fost NU aa 
dé natia se deosebesle (de wazarile or i 
tab mAN pare că se distruge, iasa ien em a É SC 
Kg e mine de la elinien medicală a Uutsersttäatet din Berlin u 
ei ween der cà emanația mare asupra organismului bolnav ace- 
ara și iul, Se cunoaste deja, din cele expuse mwi Inalat 
E ce reviae combinațiilor nevslui elemani An tralarea lurbârei pere 
osel și cancerului. Dr. Bramnstein a căutat sa variere modul de Ira- 
nre prin radium, preparind upă rudiortină, adirä apă vr conține emana 
ţia radiului ; disolvind sâruri de acest metal în apa sl distilind a gës 
Vinea apa radioctică, căci emunnlia se condensa udata cu vaporii ée G A 
si comunica apei distilate proprietāļile radiului, Lajectind apă nata dn 
eancerosi a ohținni resultale mulţăâmitonre. Metoda aceasta presinlä, nsu- 


pra lratamentulni «n radium, serioase nvantaje: se poate face injocția in 


regiuni alinei, pină la cari uu străbate negiunoa radiulut, a 
ție nu ataca Văsâturile sânilonse si nu Se pielen, er apa dE uge 
NSR, A Bi elei rege eg a cum e stomnhul, lariuxul, vie, trala- 
EI poxi i 
mmh A — posibil, din contra se poate da bolnavului [i bee 
Apa tudoclivă este anliseplică 3 experiențele favnte ptn cum dos 
Fedese aveastu eu prisasință. Findet volo mai multe ape RFA minerale 
sint radloctive, se poate gasi în ueent fapt explicarea proprietaților lor 
curative, Nu se poale prevedea io deajuns ce schimbare vor aduce Inte a- 
cesta descoperiri in modul de lrature al hoalelur, 
Apa rmbioetiva are neţiune şi asupra unor procese chimice interne + 
aşa. en mareşie puterea de acțiune n sueului panrreutie și ajuta digestis- 
nea, neliune ewirară de nreea n radiului. 


Dr. P, BOGDAN. 


Cronica Pedagogică 
(Studiul limbilor. *) 


Cunoaşterea limbilor popoarelor civilizate din Occident e, fara indo- 
zelt, un lucru folositor pentru oricine. Pentru not, Ruuminii, aceastu runoiș- 
tere nu numa! că e folositoare, dar e chiar absolut trebnitoare ` eupdag: 


nati de imprejurari istorice nenorozite de a răminea cu mult in urma sis 


vilizaliei Apusului, deocamdată nu putem neea suişul mintuirei fară să ne 
impărtasșim din cultura datatvare de putere a acestui Apus. ŞI, em cil vom 
8 may în stare să facem cunoştinţa produselor intetectuale a mat multar 
popoare inaintate, eu atit izvorul de lumină va [i mar mare, cu atit ne va 


arăta mal elar—prin compuraţie—eum să deosebim ceea ce formeaza ee 
senta oivilisagies în general —fond comun nl tuturor poponrelor civilizate — 


de ceea ve e specifie naționul— culoare deosebita dela popor la popor—și 
asifel vom putoa maf leane să nr ferim de păcatul unel imitații dana 
toare, 


Invâţarea limbilor moderne în şcolile noastre secundare are dar ai | 
In special, in liced, limbele moderne nu trebu- 


importanțä deosebita. 


ese considerate numal ea mijloc, ci trebuese predale astlel, ca sa for 


meze însăşi obiecte de enltură generală; ele nn sint in licen mp lux arise 


toeratie care ar puten lipsi ori ar poten ceda locul agriculturii, comerinlui, 
lucrolut manual, or? allor preocupări asa z'se practice 
Sa vedem acum cari limbi moderne să se învețe in lice? 


Sa se predea arela limbi vare imbraca literaturile cele mai luminoase f 


și maf sânntoase, adică en cel mai inalt prestigiu enllural ? 


Atunet limba engleză și franceză trebue să ocupe planul întăi, ca sin” | 
puirele limbi moderne eare prezintă o continuitate în producerea de mari | 


*) Acest urlicol este vonlinnarea 
hlient în No. 3 al reviste „Curentul Nox 


Aeon arălum eñ menirea leeulul e inceperea preparării clasei in- 
telretnulilor ; 


nol; dovedeam neessilalea pentru not de a şti limbile moderne nle celor 
trei poponre, enre sint in frontea civilizației si cum ele in Deep trebue så 
serreasră drept obiecte de cultura generală si inobilure sufleteasca. In ar- 
lienlul de fatl vof arita ce limbi sa se învețe în lieet si în ve proportie. 

Prin besii, dupa actuala lege u Instru, Lie, se ințelege nomal ulti- 
mele patru elase ale cursului secundar; primele palru clase formeaza gim- 


i | 


articolului -Sindtnf Limita” pu- 7 


scoleam in lumină marea importanța si rolul ce-l are acensta ` 
insa in procesul de introducere și asimilare a civilizatiei occidentale lu 


L BOTEZ -CRONICA PEDAGOGICA 


147 


ouumente literare. Limba germana prezinta o largă soluţie de continuitate 
ize L-1707 tur lleratura italiana nu mal impune după jumătatea vea. 
ha al XVII, 

Din arest punet de vedere dar, ordinea de importantă a limbilor 
nderne ar Ñ; engleza, franceza. germana, italiana. Nu consideră iecit 
este pa ru limbi moderne, de osrece sint singurele cure se predat în li- 
ol Statului, nnde sint astfel repartizate: franceza şi germana se preduú 
toale sectiile liceale, Tar englezu sau italiana—nn pricepem eriteriul u- 
al alternative, Jeeit duar invocarea respectului fratern—se preda numa! 
secția reala, 

Sa se introducă în lived acele limbi, care ap acum cea imal mare im- 
lag practică ? 

Și din acest punet de vedere limbile engleza, franceza și germună în 
masi ordine de importanță, ar Ñ indicate. Alternativa între limbu én- 
ba și italianā ar H în cazul acesta inen mat absurda. 
luă, dart luim in samă împrejurările speciale ale țarii noastre si 
ia moastră enlturala, atunel ordinea de importantă a limbilor mo- 
me introduse In liceul nostru trebue să fie urmatoaren: frunceza, mer- 
asa și engleza, care ar trebui eruțată de concurenta nejustificata a limbii 
Pese, sad de cen intrusi u agriculturii si-a știinților comereiale, În seoala 
Aril menire osle inceperea pregitirei clasei intelectualilor nu are ce easta 
Srel și eumerțul, dupa cum nu are ce eauta filosofia și literatura in 
il+ agricole și de comerţ. 
Studiului acestor trel limbi moderne ¢ mevoë să se ransaere o doose- 
slenție in lirră; aici ele trebuexe considerate, după cum am arätat 
Fett „Curentul Non", An. Í, 3), ca obiecte de cultură generală a pre- 
late dur, și din acest panet de vedere, Pentru elen intelectualilor in tara 
ră, cunoștința acestor limbi moderne e indispensabila, ducă ne gindim 
anţa rolului social și cultural ce aceasta clasă trebue să-l niba 
area țării prin introducerea adevăratei civilizații occidentale și a=- 
al de fundul naţional. 
Se va obiecta poata, că tref limbi moderne e prea mult: se poate 
d surmenaj intelectuul. 
Drept raspuns amintim ` 
"D in liceul unitar vechi erat tot trei limbi moderne. pe linga cele 
d clasice: greaca și latina. Fuptul ea limba engleză san italiană era fa- 
Set, nu atinge principiul de organizare a Neeului unitar vechi cu trel 
d moderne: 
G in vechiul lireð unitar studiul Fimbit germane incepea din cinsa 
| V, alieca ia primu clasă liceala, Deci, în licen, elevul avea să se lupte vu 
Dë grea şi doloe utrăgătoare a limbii: gramatica. ȘI, gramatica limbi 
2erdane, ot dupa ce sistem va fi predata—lipita ori deslipita de limbă— 
Matie grea și ubcolut indispensabila pentru n putea utiliza limba lite- 


e TD Dr LE a: 


TS În noua organizare a invâţâmintului secundar, limba germană Ince» 
pind n se preda din cina I gimnazială, elevul de Iren trebue să nu se 
maf Wisen ch cu dificultati ce privese structura limbi). nici la limba fran- 
tE, wei la cea germana. Studiul acestor doua limbi moderne gret și silit 
h incepul, ajunge in Deeg airägaiar şi ușor. In ce privește studiul limbiy 
literare, elevii mu trebue sa mal aibă nevoe decit de cetire eu dicționar : 


145 VIAȚA ROMINEASCA 
EE test i 1, BOTEZ -CRONICA PEDAGOGICA ue 
i zi nu mni figurează e = GE 
Ca limba gresci. o limbă alit de gren, a i | 
ubieetete de studiu a doua secţii de licen į iar stadiul Tmbit Daia, i 
azi ocupă 8 nare pe siptămina in dona din cele trei sectii liceale s 
tea rodure numărul oarelor fară primejdie, cedind parte din ele. 1 


tem ele en „sora noasiră mal mare” ori eu agricultura san eu stiin- 
lo eomerċinie. 

Sint şliinti (Chimia, Pedagogia, Filalogia.....}) în care est cn to- 
| pedestra Bit redus numai la limba francoza; altele (Psihologia, Eiken 1. 
ateu eare mu eşti destul de inarmat namat en cunostinta limbii fran- 
e și germane: cunoseind limba engleza le poţi dispuna ai de limba 
peeză si de een mermună, nu gmmat pentrueă in Dieratara americană și 
ipleri găsești con mal mure bugâție de opere si reviste in toate ramurile 
Uepätt omeneşti, dar şi pentru faptul eñ, autorii germani sl franceji in- 
d se imgrijuese a traduco imedial in englezeşte operele lor insemnate: ul- 
ma ediție a Psihologiet lui Wundt a eait intai in limba engleza, tiparita 
Lipsea ; Holding a adus îinbunatațiri ediţiei germane a Paibologiel Tutin 
adiäke engleza, 

Pentru un student romin—uu viitor cărturar—desigur că e mul fu- 
Zug să sin limba engleza decit -A stio cum sa cultive rurinfele uri sa 
ca tarifele, Natural că nu contestam utilitatea ştiiniii agricullurel ori co- 
tabu, Aert, nu le recunoaștem dreptul de a invada în licen, 

Inainte era prea multa stiință teoretică în geolile praelice profesio- 
v; amd e tendiula contrară pentru şeulile secundare superioare, 

In privința importunței limbii engleze avem de adaugat: că e limba 
u mat raspindiță din lume (afar de limba chineza): ea reprezintă civiti- 
in calul mm superior popor din Europa si celui mat impunător popor 
u Aeren ` eñ azi e limba Australiei si sin! semne eñ In curiod va Du 
In mal mari părți din Africa; za atit in Franța cil si in Germania e 
râspinădita şi-i introdus în licee şi universitati. In ambele aceste 
1 e aul de raspindita cunostinta limbii engleze incit sint editori speciali 
 lipărese carți engleze pentru desfacerea internă, concurind ediţiile ti- 
tie în Anglin si America eave de obicei sint mat scumpe; că la nol nre 
j ë lraliție de vrea zaco uni in liceu, undo uzi se preda ca limba obli- 
th seețiu rouli, și a imeepul a se simii nevole de cunoasterea ei in 
tară oamenilor, cul. Părerea Ministerului Instrucțiunei Poblice asupra 
hpottanței Waat engleze la unt o putem induce și din faptul en acest 
ter a publicat cu chelulala sa proprie un mare Dicţionar Englezo- 


ia m it, nnel limbi moderne $ A 
DR Ca Vir engleză, fiind o limbă analitica, are prin firea d o d 
tura simpla şi nstfel nu ronține penlru elevi partea grea și neatrăg 
pe care o ap volegele ei “intetire: germana, fraucera, latina, ureacn, | 

Ginditi-vă ln o unba in caro toate derlinarile și enzurile se rodie 
un e upostrofat ` toata cunjugirile și fexiunile verbale In sună ` sait d 
cure nu exisia gen gramatical ; în care uiticolul nu se declinat şi n 
vul nu se wett ` lar sintaxa et. după calificarea filologilur, e coa mal 
giea din lume. In seurt : urumalieu sirici necesară pentru a putea trui 
oriee autor englez nu cere un spaţiu mal mare decit pigina unu sf Ai 
emglä de hirtie, 

Dech, din punci de vedere al greutatilor gramalicale, limba i 


deşi o introdusă io anul T del V) al liceului, după predaren mama | | 
toryn lecţii, en ajunge pe ncelaşi plan en limba wermanā, ṣi franceză, œ 


abia Im leeu ajung omancipata de greutăţile grumatieale, deşi invatare) 
a ineeput din ximnaziu (eursol inferior). Din punet de vedere nl Jee 
limba unglez0 faţa de cea franceză si germana stă pa un plan A DO 

primii aul at rent, dat are marele avuntaj, că conţinimi cuvinte bé 
si normande, porte fi un obiect de corelaţie intre ca pe deoparte, și P 
ver și germana pe de ulte, en care limbi formează o triada didwetiei [4 
care fiecare e in folos, ) 

Apol, să se sindeasră rineva la dispoziția sufletească u elevul i 
singur drecopore lexicul limbii nouă in cele doua Hmb emnoseule 1? 
gimnaziu; şi care, nelovindu-se de dificultatile geamsticel, se poala e 
meta sà traducă dela primile lecţii chiat,— Laun primeşte “evul Ines 
studiului acestei lim, nu poate să-si inrhipue nielodală no profesor) 
limba franceză, ori germană, care otita iuozeniusitule metodicã ar 
buința, nu ponto ascunde elevului preonla gramalirà germau nri ce 
sintaxei franceze, 

Sluliul Limbii engleze e imbrițizat de elevi eu mare avint; 
iea pronunjarit şi cetirel enrerle—despre rare se vorbeşte de obicei 
vxagerare—nu cere mare chelinire de forţa: nu poale fi vorba de huvi 
tegule ort de aprofuntat raporturi, singuru aplicare a principiulut imi 
mecanice e suficient a face pe elevi a provunia vote) englezeste în | 
de un an.—Reznltatul dovedit de experienţa e: elevul, dupa patru anl 
studiu al limbei engleze, stăpineşte mat bine meeaată limba derit rca £ 
mună pe rare incupa a o tuvalu din clasa I, ) 

Nu incape pel indoial cà faţa en vliminarea limbii grecesti 
Heeul renl și modern, eit şi prin micşorarea posibila » numârului de uar 
enrdat studiului limbei latine în liceul modern, introducerea limbii engh 
au constitue o Incâreare de program si uu poate prin urmare contrih | 
surmenaj înteleviual, care, În treucat, fio zis, n-a existat nirt mu există | 

ic la. 


şcolile noastre secundare, 
Utilitatea limbii engleze o susţinem în a orl eu adevărata meni 
Neaului ` nu o susţinem inaintea acelora care cred, vă, pur şi simplu 


IL Limbile clasice In Deen 


Nu rom căuta in acest articol, care a devenit deja prea lung, să ree- 
lm asgumeutele prò şi cuntra vu privire la studiul limbilur clasice in 
mille secundare, Ne vom mulțămi cu citeva observații asupra organi- 
"ii bicealul actual din punet de vedere al limbelor şi al culturei elusice. 

Liceu! actual trifureat da posibilitatea uner specializări numat acelor 
i spre cultura literară, puindu-le In disposiţiv doun tipuri de li- 
1: Niesu moderna și liceul dusic; celor eu imelinart spre știința le deht: 
sa singur tip de Deen : liceul reol. l 
Aceustă specializare in partea literara a Heculul o eredem disrulu- 


A 
` 


Existenţa spe Uet clasice în ticot, ulaluri și pe ueelaşi plan de impor 


Lu VIAȚA ROMINEASCA 


tanta cu sectia modernă și rentă, e n dovadă ile marea potere 3 t 
culturei clasice. Mult timp Ju tta Europa, limba greacă si latina mn 
mat obiectele Je temelie a culturei secundare ` un era da vil liceul 
Experiența şi timpul nñ dovedit prelutindeni neajunsurile Tiernlul 
„pentru educaţia modernā, atunci s-a ereal liceul reak şi vel moderm, | 
turi de cel clase, E o luptă de existenți și de prioritate intre neerle 
tipuri de Heen. Liceul real gi rel modern së sprijină pe nevoile şi n 
iie prezentului şi cel clasic pu prestigiul batrinetot și pr inertin trecu 
Scaderea progresinilă n feseventärii liceului clasie (in Der! cinste din, 
clasa V are un elev; el. VI nictunul: el, VII şi VIN cAle aerch rit și 
poeliya nesigură te el oleră mif promit un viitor stràiuneit, Po ile 
parte, respectul pentru origina lui alit de veche ne opreşte n-i seoule 
toräràsin celorlalte dout tipuri de Heen. 

Pastel valea mijlocie si lulu in samă că limhu Talinā se p 
liceul modern, chiar în pren mare măsură. sent putea reduce liero! 
la o fermà de complectare a licenlui moderu prin up sumir de oaro 
tative de Mami gresci, Arei care vor aver alrageren si le vor p 
imprejarările sa facă din clasicism gtitută pentru ştiinţă, vor pulea | 
din Deet și studiul limbii groregti, vâmiiadu- lu univerzitaten pentru o 
cializare deplina. EX vor gasi în licen un profesor destoime pentru 
putul invatarii limbii grecesti in profesorul de limba latina, carii 
plomat în leien, inr pe Stat suplimentul der oure H va costa mat 
sucit plata integrala n unut profesor. 

Cu privire la limba latinå in liven) modern, credem vxngeral w 
rul de opt oare pe saptâmină cè i se acorda. ` In adevar, limba tating 
pentru limba si istorin poporului nostru o importanta deosebita; şi 
malica şi istoria nonstră stau in strinse raporturi en limba şi bein 
munilor, Dar, pentru luvederarea lalinitaţii nonsire e <uficicul. {rel 
de lulină pe saptămina, incepind din relaxa IL. 

Programul uetual, chiar daca ar da absolvenților de ticeet dest 
via să veteaseă curent autorit clasici latini (cess co na si intimpla) t 
nu ar avea rațiunea suficientă de a i păstrat. SA presupune minn 
uhsolvențit de Deet vor fi in stare sè giate liloralura latipa mp ori 
lu neet rax ei ap itrebuiojat o muncă colosală ca să poala rølio li 
iura săracă și lipsita de originalitate, o motori copie a bagatel Titer 
grecesti, Predominarer limbii latine asupra celel grecești in timpurile 
dievule și moderne se datorește faplului, ch ua a ajuns in Apus limh 
serieel și mult limp u servit en limbi ioternaționala în lumea inleleei 
tiloe, dur această limba, de fapt. ou e Timba clasică latina, ci un fi 
latină modernă, 

ȘI din punct de vadere al utilității practice, şi din punet de v 
inalt cultural, ennogtința unei limbi modeme o mwi folositoare pent 
modernist, derit eunnstința adinca n limbii letine, De aceea socoli 
numarul oarelor de studiu ce so acorda limbii latine în liceul modei 
se miegureze, făcind loe limbilor moderne, 

Dach de pilda, stud-nţii dela Drept ar fi eşit mesulicienii p 
la Timba latinn din lieet, numar cu trot oare pe săplamina țin liceul 
unitar tot trof vare pe săptamina erati acordate limbii latine), et ur 


să-și compleeteze lipsurile urmind cursul de limba latina dela Facult 
de Litere. 


l. BOTEZ—CROXICA PEDAGOGICA 


intrucit priveste cultura elasică, erodem că ea trebue prinsă de su- 
Ontol elevilor în lienn. Sarcina ponle cădea parte asupra prulesorului de 
Btaria Romanilor și Grecilur, ponte asupra celal de luba Intină. Profesn- 
rul de latină să an se ehinaiasră prea mult cu perdlerea sininxei ormute, ori 
să ereadà ci vu ibati să faet pe elevi sä guste limba latinā --o timba atit 
de gren, care după ceum spune Heine, dach Romanii mar fi inceput s-o iti 
vete din leagân mar Ñ uvul Thinp să cucerească lumea- 

In Iren să pe mliämim em rezultate mijlocii asupra cunostiatit Jun: 
bir latine. 

De sigur, pu e netole să insistim, asupra fott vulturii elasive 
pelen un Tnteleetual, rulturi vare delw Renaştere incoace s-a toiiitral in 
Divcntara tuturor popoarelor civilizate. Apol, cit de mult aceasta cultură 
poule inobila sufletul prin idealista desiateresare ce cuprinde; ell do malt 
poale targi eunogtiința nnastra in limp, fcndu-ne să asistam In modal de 
rugelare si simlire a unor popoare care añ trai? eu atitea veacuri inainte 
de nol, şi pe care în unvle privinii inea nu le-am ajuns! 

Credem chiar, că Statul lrebue så intervie și in afură de liven și 
Universitate pentru râspindirea, In oarecare măsură, a culturii clasice, cn 
una ep are o maro putere educatică —un mijloc de inabilare snfinteaneă în 
pi a interesată pentru tral, 

Nu e suficient a da cultură elusiea la villen fericiti care pol face li- 
evul, ea trebue răspindită si in sorietute, în alari de zecali, 

Ce trebue să facă Statul? 

Sa intrepeinda, direct ori indirect, traducerea In rominaște a wpere- 
Jor elasico in ediții eftine; Joer care în alte țari s-a Deal en mult inaiule 
si enro a făcut epoch în desrolturea culturala a acelor țări, 

Sintem pentru intervenția Statului şi in chestiile de cultură ca şi în 
alte chestii, și chiar poate mal mult in aceste chestii, La nui, ande nu a- 
vem o tradiţie culturală veche, unde apinin publică nu-l de Joe odifenla in 
chestiuni de cultură şi Invaţămint, Statul trebuo sä intervie. În orice țară 
sint dol factori enre lucrează la orice fel de organizare : Statul şi publicul, 
Cu eit publicul e mai puţin pregatit eu atit Statul trebue să intervie mal 
accentual. Pentru acest motiv, oriee măsură serioasă de cuntrul lunta de 
Stat în materie de invațimint e bino vunită. Sa no gindim la schte par- 
tieutare, unde intervenția Statului e mal mică, cedind locul publicului și 
we vom convinge cine garanlouză o orzanizare mal bună; Statul ori pu- 
hlicul. 

în tarile eu civilizatie mul veche, publicul, inițiativa privati o fac- 
torul mal principal; la noi, poste mult timp încă, trebue să Isām inler- 
ventiel Statului prioritatea. Tr-bue să mărturisim, ch încă n-am ajuns la 
majora! și avem nevoie de intervenţia Slalului în mare măsura, 


1. BOTEZ 


Cronica Internă 


(„Foametea constantă” şi chestia agrară). 
| 


Peste Prnt, peste Carpaţi, in Baleani vijle furluna, mari impăraţii 
sunt sgoduito din temelie, — peste tot milioane de Români, -frați de peste 
hotare, am pe enle de a D cuprinși do un virtej näprasuic... 

locotro ne va duce ucest virtej? Ce forța de rezistenta îi putem 
npune ? 

So apropie momentul, cind Regatul Rumân va trebui så se supune i 
nul examen sever in faţa istoriei. 

„Anuarul statistie al României”, publicat do Ministerul de finanţe la 
sfirsitul anului 1904. ne poate inspira legilimo ingrijiri in privinţa rezultas 


telor acestui examen, —eel puțin în ce priveşlo prosperitatea materiali a 


maselor populare, —dacă nu se vor lun ju preme. cåt incă mu e prea Jär 
zin, măsuri serioase de indreplare. 

Cu ocazia discuțiunii noului tarif vama’, d Costinescu, alunei imini- 
siru de Finante în guverno! liberal, a spus un mare adevär, că pm poale 
D un criteriu mni sigur pentru prosperitulea unei țari, dacii erestorea con- 
sumaţiunii generule a poporului. 

Dar ducă prineipini e neconlestabil, se poale, de sigur, formula seri- 
vase oblerljuni relativ în articolele, n căror consumaliure mirita, del, Cus- 
tnesiu u invocal'o pentru a dovedi că prosperitatea tarii a rreseul, 

Dol Costinescu a dovedit vu cifre medi sculubile, că uati-zi nol cum- 
vumăm lnpătril mai moll orez, de pilda, ca acum 30 ani,—si a tras de aci 
coneiuzia, ei suntem deci acum en mult mai prosperi, 3 

Din nenorocire nu putem Impärtàsi părerea ilustrului financing libe- 
rul, Maleva Jesyoltarea eonsumatiunii unul artiwol malt mai interssant 
poniru noi decit orezul sau måslinele, ne silezte să tragem eu tolul alti 
coneluziune,— acest articol e —mmdanäiura, hrana aproape exeluziva a lără- 
nimei noastie, 

Pe paginile 183 — 1671 ale „Anmralui” găsim cifrele relative la An: 
neg și praducțiunea pe hectar a culturilor principale de lanul 1552 


Un datele nceste se ponte stubili eu exuctitate cantit 
8 tea tot de 
porumb produsă în țari în De-cnre un. ae racit 


Pe pagina 165 sunt arätale cantitaţile de cereale exportate in tie- 
care an 


KN 


CG S.— CRONICA INTERNA 


Diferenta intre epnntiialen de porumb produsă şi ezportutu, arată «i! 
rămas în seare an pentru ronsumnlia interioara, 

Spre a evita Nuctuaţiunile ibecitabile kire anii buni şi oei rai, am 
volal cifre mijlavii pe porionde de cinei ani, incit varialiunile din eaux 
pesehirii de recoltă să De compensate. 

Tiniud apoi seamă de populațiunea țarii în fevare din uceste peri- 
ple, se poate sweoti cu rigozitalea imilestulmnare, elte chil: grame de pu 
anh Sau consumat in aceste epoci de fiecare cap Ae papmdatie. 

Și iată rezultatele În care mn ajuns penteu anii de ke L576, de eind 
ven dite mai complect : 


b Produe ba Ex in e rap de 
Anii in engt ver | | Popul ţia eil: 


Up 125,000 25,000 90,000 ERIK] 230 
eg ANU 137,000 60,000 | 7,000 TA Al 194 
Ru p58 00 2.000 SiS, W 5500,0 136 
Li Let HN 70,000 BO DAN 150 
pogas, 192,009 | 10200m | s0000 | mm | 146 


irele acestea ar Ñ trebuit serise eu Mere de fe deasupra tribuni 
suHamentare, pentru ch bărbaţii noştri de stut,—ulunel rind se pronenpa 
rain binele acestei (ärt să nu se pemdă cumva „rindul ewi së en» 
vine să pp uile ca de la 1576 Wenner dacă productia lutul u porumbului 
cp de ia (AR ba 192,000 de vagrane, și exportul sa bmpătrit,— de 
AAN a ajuns JORUN de vagonne, Reensin Ma facut pe za mâma- 
elt fAranalni, esnia 1 remine în loc de 230 ker pe an, munat aproape 
pe jumate, 146 klogr. de mămăligă, (in realitate și mu putin de cure 
sI ne rel puțin iuteeit mat mot mult porumb penteu vleit 
Și piru această bucata de mâmâlivă srăzată el trebue să munceasca tot 
md salt + 
Tulindereu totala g eulimilor Meute de el in nceastă epocă aprunpe 
— de Ja AMAN un ajuns A4NRLI0U hoctire: 
Exportul produsele agricole a ereseut aproape de cinci ori, — dela "un 
mil a Sina ln 230400 der vegoane. 
“Bulgetul moma? pentru Stat 
u zim i wrtuage. 

Această creştere a budgelalui explica și faptul constatat de di Cos- 
asan marirea ` rotsmgatiunll oreznlut si a masinilor: Iuind din gore 
emt 100 de grame de mamaligi de zi min flent en pntintă prin "ir: 
Àd vereapunaătoare în buet, eresteren eonsumuțiunii orezului și u miäs 
limite peniru tirguvett i ` 


a spori! de tret ori, de ln HD imilinunr 


Asa dar de Irei-zeei de ani, din an in an, ca o regularitate häi 
minime, eunsuimaţia porumbului pe cay de populaţie su tnat erai, 

De ln 230 Ver pe cap de populaţie în T876, es tende lu 1830—1890 
În 994 Ke: la 430 Kier, în (ent Tat, lu EBO le, DIR z 
ajange mimmat 346 Kier. in perioada 1900—1903, 


d EE VIAȚA ROMINEASCA 


Cu alte vurinte, țăranul Homan, din an in an, paralel eg kee, 

gresule realizate în toute ramurile dè ge publică, v fe 
TFE sehu penelul Uarzlf H ~s. 

RRC fenil (Arau Damtaztt, dé vel mai mie de 
revolta pormmbului ma mal poale resista, si farà intorvenția ig a 
tajul. care ja in asemenea mÊoriymte supiti a sa cina dea brani pup 

1. el ar fi condamnat ln peiro prin fame, 
KR incă privința avem o mărturie a mt bachal de stal en 
A. Sturdza, care a pronunțat la Academie, cu oecaztiunes comunicarii Mi 
de d de. V. Babeş asupra pelagret, o cuvintare memorabiia, din cu 
tuzem urmàluarole cuvinte: l 
Gg „Luaţi situațiunile tinanelure ale tezaurului public şi deschideti 
„datoriei statului sua a judeţilur şi velit constata, ră in doi, trei 
„statul san județele cumpără porumb penirn a-l im 
-in parani Mpsiţi de hrun zilnică. Ae? vurbese awnut de 
stew Aranulyt si iwa numat diè nuteirea lut eat porumb. De inbrâcă 
cinel mai intrerba? E cert, ei într'un stut bine open zel, — gă mwn 
„cel atat o bino oryanizat, care are o egală atențiune aspri tuturor 
„salas cetățenilor, — nn se poate ivi foametea La noi fonmelea í 
tare de Ineruri constantă, Du ca ea oxista un uuimal alune, 
„jăranul nu are ce minen, ci ai alune vimt e silil să minince porumb 
„eat, şi cind porumbul stricat intru atita devine nutrimentul Iui var 
incit A distruge organisnul,.- Nu exista seuzi vmaimiun Jol Dumie? 
deu nostri, va talpu țarii, ea acen partè a zsnirläi care inu 
„pentru toli si eiro produca bogaālia Län) säg! cergitoronseå pimes ide 
„zilele gi sa se untreaacă în maro parte cu un uul ciment, care r viru 
(D. A, Sturdza, —Analeir Academiei Romine, SAIL p 33-35 

Acum un an jumatate seriiturul rindurilur de faţa n fust tree: as: 
presional de cuvintele d-lui Baler, prufesarul do econmmie polilică i 
torul umivarsitaţii din Sola, insăreinut pe ntunei eu trataren convenții 
de comeri, ale Wulgarier, It) Haier a petrecut pe akunci mat mlie så 
mint în Romiulu pentru a-t studiu coudiţiunile economice și meu spus: 
anir eum după tret aui de o reen bogata, ai nmuat dopa wn nu de 
„volta res, şi încă mimar pnrţial, de oarece ducă nu s'a produs destul 
_vumb a fast o recoltă frumoasă de pine albi gi de prune, în Rorinia 
„turnul e săli sa se imrijaseă de brana populațiunii intregi a tarii și $ 
„turor vitelor olz la noi în Bulgaris wesst lucru mä sg poate destimpla 
„tpi trel oni consecuti? do renti proastă” mn 

E vadit nere ez numal eet ngort de minte şi de inima mi se 
ingvozi de această staro de „fonmule constanla” cum su exprimal di 
A, Sturdza, Din nevonocire, suteresele de msachin politicianul şi preoc 
rile de pretențiunile diferiților „mari electori” din județe, fae va guve 
chiar eeler mur bune să-si aducă aminte de aceasta groaznică situație au 
„lume elod suni silite să cumpere porumb pentru a scapa pe Măminri 
moarte, saa cind se afa In faţa rnsenalei taranilor rasbiţi do foamete și 
terinii, ajunse uetulerabile, 

Dar nnmat puţini jet dan seama că asistam În un proces fatal, Iu 
ditiunile de faţa, n sârâcirii clasei ţarănesti, la o evoluție constantă, 


poute duce In prăbuşirea nu numay a statului, dar a intregului neam 
miese. 


C. S.—CRONICA INTERNA 


155 


La 1505, în nnatoraua Jul Alexandru Moruzi Vuda, se tace o clasifi=e 
caren Wranilar din Moldova In frunteagi, mijlocagi yi Code, 

Din această clasificare sa constain, că atunci se socotea fruntas tä- 
ranil eare avea 15 bol, mijlovas col eu 12 bol, şi codaş cel oe acea numai 
d bai. (Xenopol. VI, p. 192), 

Peste aproape AU uni, pentra bmproprietirirua ranilor, s'a (eat o 
mamă elasiticaro, de astă data fronlas e spentit baranul, care are patru bol, 
Cu alle eene ` Codasnd de la 1505 ajunge runtag în ISE. 

Dar nsta=zi enm sii acest fruntas? 

La 1564 sa vonstalal că erau TIMON [Arant clăcegi rari erau vlasificull 
en fruntași, avin t 4 bet şi n vară. 

Lan artastă cilră trebuese alăugiii turnir vezdasf eu acelaşi numir de 
vile, și Bind data prosperitatea acestei riase, cred că vom fi mat prejos de 
realitate, dacă vom presupune că intrau It categoria ncensta cot puţin pè 
jumătate eit umărul de sus al taranilor clan, mëch vr'o 35—300 — în 
total deet în 186% cel pulin Iti-— IS A0 de pirani aven elle 4 hol și o vaca, 

Dar din statistica animalelor doinestiee facula de Ministerul de Do- 
mamit Im IPO? rezulta că asta=zi uu acest mumir de vite minimal 000G 
de tărani rlacaşi g: risiet Împroună. 

Adica mit pulin de eit numarul elăcaşilar din 1366, pe jumatate nu- 
mărul total de tarani Iruntasi din area epocă, 

Dar dacă vom tinem sama de faptul că populaţiuneu rei a crescut 
de la mal puţin de AI, Ju peste ODORUOA trebue sa voneludem, că 
matiz numărul țarnvilor fruntaşi e pelatie dd: patru owi mai mir de cât 
la 154 Ln 

E evidonl eA suntem în lula onet gravo probleme sarale. 

Si aceasta problema e inainie de toate o problema sirarik zi, mn a- 
velas timp, o mare chestiune nationakht. 


Din nenorocire, „Anuarul stalialic” publică in aceasta privinta date 
foarte ineopleele si numal relativ la vre-o 4 judele. 

Dar şi din aceste dale rezulta. va, de pilda în judetul Gorj 67%. din 
proprietatile tarânesii, sunt mal mär) de irel hectare şi 47 la sută sunt mul 
miet de souă hectare; in judeţul Argeş, de asemenes D: lu suta sunt iwal 
miri de irel heetare şi 45 la sută mal mic) do dout beelare, iar in jude- 
tul Muscel 52 In sută din proprietăţile țurănegti, alioù mai bine ia 4 
snnt mai mici de trei hectare, iur 05 La mua "a snnt mai mici 
de douu hectare, 

In realitate, proprietatea țărănească e și maf [racjionuti, de oarece 
datele wfirinle sunt inate din rolurile impozitului funciar, in eare proprio- 
tatile îndirize intre mal mal copartagi se inseriù pe un singar nume, şi 
„Amaral po arata unele judele, in rari in realitate proprietatea Lei: 
peäsch e upruape de dond ori mat impartita, de eit rezultă din roluri (n A- 
munrul statistic”, p, 178—179). 

E n adevărată pulverizare a solului rominese ! 

Ul de mare e nevoia järannlut de mmm), se poslo vedea din ur 
careu fubaloasa a uremăloc, cu 50, S0, şi pe alocureu chiar Im In suta in 
eowmparalie ru preturile de până acum. 


156 VIATA ROMINEASCA 


Aceasta urcare nu se faule explica, de cit prin exploatarea neg 
ţăranului de pămint de cutră arendaşi ü. ndeă miel productivitatea sol A 
jut nostru mu sta ridiral, —dacă ma Schu eum constati ministerul de dos 
menii,— prețurile cerealelor de asemenea sunt în scădere, sl deet nu pol 
justifica aceasta urcare extraordinara a nrenzilor, 

Nevuia laranului so poate cvustata şi dia taptul ea pretal păgunatu= 
lut unel vite, a ajuns la o înălţime necunoscută în istoria economie! ru 
rule europene, pâșunatul unei vite mari de lu Sf. Gheoeghe până lu SC 
Dumitru costind 20—40, și chiar 60 de lei, —adică 3—4 oră mot mult de citi 
u ţările vecine! (G. Maior, Manmal de agpriculteri. H. p. 584 ṣi IV. pi 
an si 334- Cu toate ea valoarea pâmin'ului acolo e mult mal mare 1. 

La nol in Moldova situația e cu atit mal gravd, eñ nici proprietarii 
mat miyi ma) Indeplivese rolul lor social, şi abdică în favoarea străinilor, 

După „Anuarul statistic” (p. Of) în Moldova, 6L la sută «din intinde» 
rea pruprietaţilor arendate, se allà în minilo străinilor (fae abstracție de. 
religia lor, nici nn țin seamă de „ssocinţin” lor en rominii),—iar in imele 
judete proporția e şi mo! grozavă: in uşi cu ajunge 65 la sulă, în Doro- 
hoi 70 la suta, in Botoşani 78 Iasul lar în Neamţ—cel mal pitorese orat 
al Moldovei, —pană lu 87 la suta, celiji: optawe? gi şapte la sută f i 

Situaţia e şi mar grava, prin faptul, că con mal mare parte din mo- 
piile arendate se afla in misilo a 13—15 peranane, ari au ajuns udevărați 
pulentaţi al Moldovi, și pot dieta nu numa! eamdiţiile de munch taranilor, 
dar, rapuriod intinderi imense de päminl, fac em neputinta concurența nu 
mumay micilor arepndast, dar chiar propriatarilor, cari nu-și mar pot cultiva 
p'oprictățile. şi sunt gonițt de pe propriolo lor mosii. 

E destul să spunem, cà aneciaţia fratilor Fischer are în stâpinire 
după datele culese de nol ln Ministerul de Finanţe, 240 mii hectare! Intin- 
dere, tare intrece multe din principalele germane. 

Ce sunt fata de această „posesiune“ cele 80,000 de fall alo marelui 
maşier Tudiriţa Baly, despre care no vorbeste legondu ? 

„Latifundia perdidere Tiatia.” 

E firose in nsemipea imprejurări, că arendașii streini ajung în Mol- 
dova o reală forţa politiet și că din argaţii și vechii lor, incepe să se re 
ruleze personalul administrativ, primarii st inspectorii administrativi si 
chiar deputaţii și senatorii, 

Pentru ee dur să mal păstrăm in Constituţie art, 7? 

Și eare sunt mijloacele de scăpare? 


IN 


Situaţia, În care um ajuns în ultlinile tret decenit, se poate reruma 
astfel, pe baza datelor cate. in puţine cuvinte. 

Taranul nostru muncește indoit mai mat, pe urma neestet munci 
Vara poate exporta de şase ori mal multe cereale, cu toate acestea el n'a 
profitat nimic din weest spor de muncă și productivitate, ei sârăveste și Ma 
minzeşte tot mat mult, în cit a ajuns totr'o stare de „foamete constanta”. 

Cauza principala a atestat rezulta! este meroeu von mare do pilmint, 
care il dă prada exploatarii neomeĘronrse a arendasilor, 

Şi eu toată aceasta nevoje de pämint, türanni nu-i poate eumpars, 
jar proprietarii in acelaș timp se pling de lipsi de cumpărători! 


E, S—ECRONICA INTERNA 137 


——— 


Singur acea Dun) paradoxal, arată cit de anormală o ncenstă situație 
si explica, — pentru ee, mat ales in Moldova, proprietatea funciar cade, sub 
diferite forme, In minile strainilor, 

E vadit că acest paradox nu poate durg, și vom f silii en mat tir- 
vin sau mal curind, să roenrgem la una din cele doua soluţii posibile. 

Trebue să pe intârim siu să dexfiintam art. 7 din Drmstitulie, și să 
facom neresihilă proprietatea funciară streinilor, dimi asifel consacrare bo- 
gili prvevsulul de instreinare a solului, Cer ve ered în puterea datatoanre de 
vială a eamiialrrillug strälne " trebue in mol logie să admita aceasi 2o- 

P, 

Sau statal va Irehoi să inlervină pentru ca să asizure stäpinires reală 
a pâmintului tarii neamului nostru, în elementul lut cel mat eurat, ponte 
siazurul adevarul rominese,—tărânimea, 

Si inar numai vechii si megaţii d-lul Moki Fischer din parlament si 
sferile administrative, pol stu In indoiala, eare din ncesto două soluțiuni tre- 
boe preferita. 

Jumatală de mäsari nu pot duce niet In m rezultat, In deosebi, in- 
scrierea în bulgotul stalului a vite jeet milioane de lel, prevazută jn pro- 
gramu! guverunlui conservator, ponte Ingronia pimal situalia tezaurului pu- 
Wie, fara mult folos pentru țarânime. 

i In ndexär, mosiile statului, cari ar putea să fe încă împărțite astazi, 
ap ui intimlere aproximativă de vr'o 200400 de hectare. 

e ar pulm adäegt la această cifră cele trei milioane? 7.000 sun 
700 de hectare pe nn, TALODD maximum 73400 hectare în zere anj! O pi- 
vătură inivun ocean t 

Dar uuphrţicea in loturi a bunurilor statului, e pria firen lueruriloe 
sistemul col mal defectaus de Impropriotarire, —atit prin nebilrarul, la rare 
AA Joe, eit si prin matura Lut artificiala, mulțumită căreia nn cet mal des- 
btaic), niet cet enri nu mai malta nevoe de pämint ii pot nen, 

Poate nomal mmicit diferitelor guverne, care au proprietati oberate 
vor H ineiutați de aceasta solutio, 

Numa o Casi Rurali, ea o mare instituție naționala autonomi, care 
sah vontrolul și supravegherea statului, prin ereditul ei proprinm, va pune 
În digpzitin țăranilor mijloacele necesare pentro rumpărarea moșiilor. pe 
car! penpristarii ar I dispuşi să le vinda prin buna invneulă,—ne ponte da 
ò soluțiune serinnasă şi utila, 

Numa patima politică şi lipsa do bună credință poute vedea in n- 
teaslă masură de conservare națională o idee subrersiva. 

Pentru ee? 

De zeci de unt „Casa Haalt: Duneţionează in mutoeraliva Russie și 
in libernla Anglie („The Alotmente Act din 1597 st „Smalt Holdinge Art” 
din 1392, şi lut pe ae-leasi principi este bazata şi reevnla retormă agrară 
din Iralde); „juneherii” Peusioni, pentu nationalizateu provinciilor polone, 
de asemenea, nu stau sfiit să recurgă la o astfel de instituţie, precum nici 
mine Australiei, loenite de o rusă atit de individualista. man găsit un 
mijloe mat eficace in lupta lor in contra marilor companii, euT au acapa= 
ral proprietatea foncinra. 

Şi astăzi, vân zematvele din Basarabia merg cu mult mut departe 


158 VIAȚA ROMINEASCA 


pentru eumpirarg de påmint, —elnd si 
tual găsim o instituție analoagă, 
puţin decit modesta concepție 


decit o simplă „Bunea țărânensră” 
şi programul guvernului unguresc ae 
ous nai oferi ţăranilor din Regal mai 
a „Casei Hurale” ? 
In votro ne ducem 7 
Sint departe de ileen, că in „Casa Rurala” 
tuturor relelor, de caro suferim. - 5 
stong vorba Sf. Seripturi, — „ajunge pentru Becate zi răululea ei", 
Vom uvea oenziunea SA revenim aspri 


y 
am găsit un paniceu 18 


Li 


C S. 


altor fețe ale problomei, 


Cronica Externă 


(Urmårile răsbotului ruso-japonez ; Revoluţia din Rusia). 


—— | 


Hăsboiul ruso-japonez serveşte ca un punet de demareaţiune pentru 
ment și mure epucă in istoria universala, 

An numai ea urmările acestui rasboiu dominează intreaga siluaţiune 
Dh a lumei in momental de față, dar veacuri intregi încă viata politica 
i pennumică a omenirii se va desrolta sub inriurirea arestor uemâri, 

Din punetul de vadere economie aceasta inriurire se va manifesta in 
"me tu tatul neprevăzute de oamenii de stiință si de bârbuţii de stat din 
Te 

pe N devenii noi asistam la o transformare extraordinara în 
while pronomire ale universului, care ca de obiceiu, s'anu nccentunt mal 
les n Anglia. 

P tate manualele de economie politică aceasta tara Beureaz ca 
area fabriestelor pentru globul pămintese întreg.—industria ei tri- 
sare stipinește piletile Lumii și numai acele ramuri de producțiuna 
na însăşi le negligeara—se pol desrolta în alte Dr, mai puțin 


Mr iuta cñ industria engleză își găsește un duşman neașteplal in 
spitalul englez! Acest eapital începe să emigrere, şi mal ales în 


D 


Wai și țări inapolale economiceste, în care ponte avea profituri ce nu 
Pi închipui in „wătrina și vesela Anglie”. Acest capital, care în patrie 
tre ue putea să aduca 1',—2 la sata —alimentind romertal și industria 
“lor virgino poate produco 5—10 la suta şi mai mult. „Patriotismul“ au- 
"ul îm poale rezista umor astfel de ispite ` nu e de mirare, că statistica 
M dralh, en astăzi Anglia are peste 70 miliarde de franci plasate în străl- 
f Și meesle capitaluri fae concurenţa nomiloasa industriei din „lura- 
mwi“ (ne linga concurența capitalurilor germane și americane). 
Astfel Anglia cu incetul se lransforma din fabrica lumii in banche- 
i —Antw'n imensă lada de fer, — cap vâdil nn se induioşează de si- 
alis ceata prin aceasta in sinul poporului engler... 
Aceasta situatio oxplieă, pe de o parte motivele polilivei neo-prateețio- 
Precmuizute de Joseph Chamberlain—acest porte-parole al industries 
pa, Jar pe de alta parte goann turbata a politicei engleze pen- 
"5 asigura napitalului englez tot mal multe ări noua, inapointe san vir- 
Pa», ch ferenuri de exploutare, 


ir 


VIAŢA ROMINEASCA C STERE—CRONICA EXTERNA 


104 


imensul Imperiu „celest" eu sa 
e, 
da locuitori, eu bogăţiile neapme ale solului, mg bag Zoeg | 
an deosebit Interes. Bailos Uneme te Sesi geuf 
GC e gie erger insasi foloase eennomiee și financiara, 
ed ie $ oras ln înmulțirea sinecarilee Meenung paiga hasr i 
de uuvarnanţi) dar triumtul SST wës me? a wiisst 
zeșt* in eontra capitalismului englez, aa mai corar Ă s a 
gabond și eaamapolit al tuturor ţărilor paS bh sote A 
Trinmful Japoniei n indepartat pentru tuti SEN ant pi 
— imb-en chiar dach pe at eegent Mergem geb A8 
= iune excepţională in China, dar tes : y 
iau iso tu rapitalurile straine şi In primul gene rf e 
<i umericane, [ei platese dubinda miro, —tol re se rere) ien ai 
ssutelui răsaritor vor servi ca agenți ai capitalului vagi 
aia pe gnsim Dia adeynratå n faimoasei „prizejdii erat 
neji si Chinejii prin sine inşi-şi uu pol constitui niri un gain en 
gosrele curopeue-—inse vi la calitate de instrumente ale Ap g T 
ropean vagabond, — pol ruima ininalria europeană, Şi prin ei T 
Zou suteriaţi mespuse, mai geci pat mnaritoare ale rilor 
car vu trait prin industrie, i l 
xi Ft emgeet ate er al ensmopolit, „capitalul marl pen 
rile inupoiute economiregte (intre eari se numără și arerin, 
numai ea o putere apăsătoare | exploalaloare pentru areale t ch , 
lu „modernizează“, ei şi pentru clasele munrilonre din usteet Län 
Teen saliduritalo intre înteresele Lärllog înapoiate st mung 
mea țărilor inuintate,— pe cure conseriulele resboiulul Laugs 
menite s'o. necentuera pe Rere zi tot mai mult se prezintă en un € 
non in evoluția economică a lumii, po vare mm Pau pulut prevede Să 
si Fr, Engels, in formulele lor asupra desroltarii producțiunii capitale 
l E ngor, sh deducem ce perspective se deschid, din acest put 
vlere, asupra progresului sueial al omenirii, ṣi w insemnālate 
are in nceasla peisință râsboiul ruso-japonez 
Dar acest râshuiu a avul şi va ni avea şi Inrinrire directă 
situnţiunii palitiee n statelor europene, — mal ales Bind-ea el a avut de 
dirert isbuenireu gronznivei revoluțiuni în Inperiul Has, 


Din acest ponet de vedere, iind intdenuna pe jumătate fämindä,—nceastă tärànime sufere de foumnete in 
ială puterea cavintuluj in fie-vare an intr'o regiune tot mai intinsā: un 
“economist german n fost indreptățit să-și intituleze studiul asupra stării 
sronamice din Rusia: „Das Hungerude Russland";—30 milioane de țărani, 
in meeastă lură „eminamente agricola“ n'au de loc vite, şi în acelaşi timp, 
suni de bp, ataşali ln plebă (prin sistemul pașa ponrtelor), 

Pe lingă ruina (ranilor, naşterea unui proletariat industrial, —imbi- 
bat de idei socialiste, —suferinţile naționalităților subjngate, cari multumita 
persecuțiunilor culturii şi limbii naţionale si netoleranţii religioase hrâninu 
ură mimpâcată ineontru asupritorilor, —ideile și sentimontele liberale, cari 
su pătruns în intreaga societate rumasea,—boule aceston nr fi făcut ca re- 
voluțiunea să isbueneasei dela sine, dacă uctuala ondine n'ar fi avut pen- 
Ira sine adinea inerție a maselor ineulte, prestigiul mistic al tarului in 
uchii credincioşilor, și puterea armată. 

Rezultatele resboiului Ruso-Japonog au suudluit din inerția lui seeu- 
Jam intreg poporul rus: au nimicit prestigiul țarului, au desorganizat pu- 
terea militară, 

Astfel tot edificiul n fost condamnat să cada in ruini. 

insă lipsa do Organizare a poporului, și lipsa de simi politie n so- 
"ebätn ruse au ficut cu neputinţă triumful noci revolnţi mi politico orms- 
vizate, —iar slăbiciunea şi incapacitatea guvernului a făcut cu neputinţă o ro- 
firmā de sus, care si readuca liniște in spirite și ordine în stat 

De aci —acea groaznică anarhie 1a care asistam, gi în care isbueniri 
Je greve și răscoale singeronsa se perindeazi cu represiuni selbative, pen- 
iru ca să dee loc la poud si lot mai adinci turburiri,—lar pentru prima- 
vară It oamenii competenti prozie toate grozăviile jncquuriilor medievale, 

Această anarhie, în împrejurările aratate, amenială sa dureze incă 
mad oni, st îm această privinţa în Rusia sunt de acord și radicala „Bus 
skoe RBngatstro* şi conserratoarea „Novoe Vremea”. 

Aan, de piidă, eelim im acest din urmă ziar—rare pâna neum ade- 
sea juca rolul de oficins—in No, din 10 Tannarie ar. (acest articol al pri- 
mnlui redactor din „Novoe Vremea“ a fost de nlt-fel reprodus în intregime 
de ziarele noastre): 

„Toate lugārile sunt de o polriva lipsite de disciplina, lipsite de cul- 
slum politics, do judecută si de pricepere.. De s'ar gasi macar un partid 
„ui organizat, ar fi sdrobit pe celelalte, Insă anarhia ouni lipseşte pe 
„ltcure partid si de victorie, dar il fereşte şi de infringere: dacă nici u- 
„Hal nu è infrint, apol nici unul ou poate lnvinge!—Ce ne va aduce anul al 
«dailes de revoluție? Zie „al doilea“, fiind-că nu va it cel din urma. Revo- 
Juin se prelnogeste până la infinit. E probabil, ca revoluția, en 
şi boala in căutarea unul medie prost, va f gonita ināuntrul organis- 
„imnului: vor dispărea bubele de pe piele, dur olrava va roade toate esitu- 
stile, pregătind peirea naționala”... 

Se stie că în ziun da 3 Decembrie 1905, d, Durnovo, ministru de In- 
lerne al Rusiei, a adresat tuturor guvernatorilor o circulară asupra sinif- 
inacelor de pololire a mișenrilor aurare“, 

„După informaţiunile guvernului, eräm In ` nrenslä civeulură, In 
„primăvara anului 7906 țăranii —in parte sub imboldul revolutionarilor, in 


i 


„nu 9 B ën, e MM M 


Situationen interni a Rusiei se prezinti ea rezultat al uuni con 
Ae împrejurări, vari de 50 ani wn pregătit eu tocetul ratastrifa de 

lntătu trebue să citam ruina țărânimii, care, dupa em arati 
misii ruşi (Nirolason, Kovalewoki, Amnenski, Goluvarev ete. Ae? 
pentru n fare T D sarvinilor impuse de stat xi datoriilor rontracti 
străinatate, —să înstrăineze în Bech" e an lot o mai mare pärte nu nu 
produsul muncii sale, dar chine din fondul aviației naţionale; în Intr 


| 


VIATA ROMINEASCA 


162 i 


— 


parte ne mai temindu-xe de pedeapsă, — "mn intențiunea să ve peste tot 
"tapin dsumila toate piimânturile ce nu le apartin“. 
ed inta Rusia se pante vedea 
Cat de gronznică e furtuna ce umen nt. cea 
d-lui S. Elpatierahi in articolul „Trecutul şi prezen p 
tier S Le Zapiski", —organ revolutii 
timul număr al revistei „Sovremenn piski“, d 
SG i te privinţi răscoalele agrare par mu numal 
dupu tendințele lui: „In multe p e el 
ente, ci melbutice «i absurde, câte odată resping p d 
cip rada pises din magaziile 
„rimen lor fără nici un epp, Nu numai ed se p piae mpe 
„moșierilor, dar Leg da foe —3e da foc ln pirezi intregi in loenlitaţ Be: 
"prinse de foamete... Vitele nu numai ch se jan şi se lasă pe Eee DI pe 
"ntimplarilar,—ci se tae boli, caii, aile, sp tae ca să-I arunce inda 7 d 
"sau in riuri..... Na numai că se pradă averen, ti se darimà eusele pănă e we: 
„ie em o forie salhulică, se sfarmă in bucht? mobila, se rup tabloorile 
S Zone? ea „Duma Imperială” va putea aduce ordine si pace. 
insă intă—ce ne spune în nceiagi revista un cunoseator (E. Hkerz 
man~, Darà trebue să mergem in Duma”): „Guvernul W itte-Dnruora! 
N'a fost inei în Rusia un guvern mai despreţuit gi mai urit. EI de v mie da 
"ori a facul făgaduiuţi solemne, ṣi nici odată nu loa als la indeplinire. 
"E de o mie de ori a minţit și tot de-atâtea ori în faţa poporului intreg n fost 
"demaseat; el săvârșeşte nelegiuri şi atrocități, eum mau fost văzule În 
“ansia nici în vremurile lui loan Groaznirul,.. Nici odată ma fost atat de 
"limpede pentru poporul intreg, că guvernul se reazină uumai pe bierg 
"paionetelor : elementele anli-revolaționare nu pot aduce vre un sprijin gp 
"veruolui,— ele inseşi au neroe de sprijinul guvernului, Rusia nu mii e , 
"iz în stare de asediu, ci în statea nuei ari invadate de dunn), Ca 
„şi după invazinnea lui Napoleon, tonta punctele insemnate ale {irii sung 
„ocupate de detazemewte militare, enri sunt tot utat de dugmane și urile 
„de populație, ea şi soldaţii francezi în 1812. Va avea conlefo Wille soa 
„Jul Napoleon si va f siit sa fura peste Vistula, ṣi apoi peste granits. = 
„ea și Moltke in Franța, dupa re va ți asodiat capitala, el va cuceri d 
„niliv jara, in orite euz, viitorul apropiat va fi plin de groarăvii, 
„Duma, meca Duma despre care se vorbeşia alili. ju orice vaz mi se 
„iluna. Cât timp dureaza lupta, alegerile, de fapt, nu se pot efertna 
„cwd liniziva, in sfàrsit, se va restabili, —atumi Doma, swn on va mini 
„de loc, sai na vom aven acra Duma, despre cure neum se vorhește, | 
„prin mersul Inerurilor guvernul Witte va H räsiural, kent nii gor 
en trebui să inceapa totul de izanavă, Jar dacă conte Wite va ep 
„vieți Rusiei ai in ea se va Introna ordinea de cimitir si leeren de m 
„mint, atunci invingatori, de sigur, mu vor mai convoca nici un fel 
Duma” 

Această din urmă îpoleza e în orice caz prematură, ne spune n 
publicist, d, A, Petrişor („Relativ lu răscoalele agrare“) : 

„Acum un an. după prima unda revolulionură din januar, Rusia 
reent prin o ncalmie veemelnica, pe care guvernul a luat-o drapl semn 
„birminţiis Apoi n crescut si sa ridica! o alta unda, mult mal puternică, 
„aruiui din nou o acalmie, pe care guvernul, inr o ia drept vielorie, pe care o 
„bează cu mult agomol., Dar cei ce an ochi să vadă,—vâd dein enm 
nagie o nouă unda, cure va fl şi mai pulerniea şi mai groaznied... Când 


C. STERE-—CRONICA EXTERNA 


„Poporul ea area vreme si scape fara 
„îmropean Ip acesi scop. În sfirsit evenimentele 


zwë de orice enes şi mijloace de aparare, pot să ies o întorsătură 
înriuvirea vre 7 
de ee a unui conflict international ce se 


Ne-um permis inadins aceste cita 


intervenţia bancherul 
din Rysia, care ustă-zi e 


n ţii lungi, pentru ca să aratam citi. 
tariler, că în Rusia şi um membru al guvernului (intr'un uct oficial publi- 


eat in „Monitorul guvernului“), şi publicişti eu autoritate din tabere opose, 
it organe atit de influente, en conservatonrea „Novoa Vremea“ si plete 
Sovr, Zapirki* —aunt en taţii de acord ca pentru un viitor apropiat trebu» 
să ue așteplam la o uvuă recrudeseena a furiilor reroluţionare.... 

E in acelas limp reținem mărturisirea, că pentru multă vreme Ime 
za oa E H seos din numarul factorilor activi ai politicei internalia- 


» 
+ = 


Astfel prin situnția creata de reroluțiunea rusească, din punelul de 


vedere internațional, risbolul ruso-japonez apare, ea izvorul unor adânci per- 
latent în politica şi „concertul“ european. 


__ În primul rând puterile europene nu put temânea impusi 
larminabila anarhie din Rusia, e been aa, să 


7 Peuvinciile răsăritene ale tuturor statelor vecine en Rusia sunt Io- 

enile do uceleaşi elemente etnice ca si provinciile apusene din Rasht: Sn- 
(eu Finlandeji), Nemţi, Poloni (en Lituani), Ruteni, Romini ete, 

E vadit, ca în aerele condițani, puterile europene vor fi silite sa 

En soluţiunu care se asigure liniştea și ordinea la hotarele lor. Dar fata 
ia din Rusia. al earei sfârşit nu mai poate A prevăzut, nu se poale 

x că eee „soluțiune“ ponto duce la desmrmbrarea „colosului de 

, = astiel să provo i è i 

Sa, d seg cina cele mai mlinci schimbar? in configuratia po- 

Cine vu uver indrizneala 

Sp, disoluțiuni 2... 


să prevadă tonte urmările acestei suluțiuni, 


» 
. + 


C orizontari ni se desehid ? 

Cu atât mat mnit că această stare do lucruri se resimle deja ṣi in 

m interni a ului veein nl României, Itoperiul Austro-Ungar. 

free Comp de p teren Husului ținea inehegate toate elementele 
AR d A pegea ireren actuniă lasă a împărăției țarilor a 
weg E gie nd See aci neel imbeuelio 

ȘI jaray, vine paale preveden la ce sfârşit va dure el 3... 

e "e 
In westo coadițiuni Austro- 


pa politica imperiului gorman, 


Vugarin Dn mai are aceiasi Insenină inta 
a i en mlineaori: triplicea s'a format nu a- 
ma „revanşei” franroze. cât io contra Rusiai, 


RECENZII sii 


IEN VIAŢA ROMINEASCA E SSE a 


vurn im schimb aceste traduceri rii, cari o exploatează atita numai in 
“se unel porte moderne? folosul lor exclusiv, 

Dacă mal |merează încă la ele, not Dar nimene nu canta vre-o soluținne 
ih dam. ea o simpli vors din public,  drenpta şi serioasă, doar fiecare natio- 
atul sa nu mal enute să păstreze  nnlitnte dosgroapa în „muzeul de anti- 
esal antie, ~ei să traduca in versari  ehilaţi“ vro un „drept constituţional is- 
„-uminesti, asa eum stie dan să tro- Joie, "rh să se ginduască dacă a- 
dack: cesta e compatibil eu existența Impe- 
Aceste gindirt ni le sugereaza drà-  tinlui şi en misiuneu lui istoriei — uită 
plasele traduceri apărute în volumul cA „nu este vorba despre cronici bit- 
„Valuri alinute”, de tare credem «<a trine, ri despre popoare vii"... 

za spus destul, cind su spusvă's tra- Seăparea poale [i numai în reorgani- 


Are aslă-zi poporul german acelea-și motive, să uite că unitatea i 
ținmala s'a facut cu excluderea a zece milioane do germani din Austin ? 


Am fost silit sa redne neeastă sehițare fugilivă n consecinților polls 
tice ale resboiului ruso-japonez numai la semne de intrebare şi totuşi nu mal 
am loc să pun în legàturā toute aceste probleme, en chestiunea Poloniei, 
eu acea a peninsulei Balcanice, a volitieei engleze ete., cari formeazii la 
bloul complex şi tulbure al situației politice in Europa de asli-zi, cà 
poate inspira atàta Interes si grijă, mai alos din punetul de vedere al v 
itorulni neamului nostru... 

Dar in cursul acestor eroniei voiu B silit să mai revin aupra chès 


d Een desa de DI, Coshne, zurea Imperiului pe baza unui stat je- 
tunilor atinse, —iar spre a văd: pentru cititorii noștri insemnatatea be e vr dam), ep egala: indrepiațire a tuturor 
cala a tesboiului care a acoperit ca atâta glorie pe „piticii galbeni” ai son î. NE nationalit atilor.  Momentale packe, 
rolni ce rasare,—socut ca și cele spuse ajung. sg + 


C STERE 3 rúsboinl din extremul orient u paru» 


migten Staatan von Gross-Deslar- 
mich, Politische Studien zur Lë 
wng der nationalen Frogen und 
Mnntirechilichon Krisen in Gester- 
Mich- ngarn. (Stutela Unite ale 
“Marii Austrii, Studii politice asu- 
"frm soluțiunii chestiunilor naţio- 
nale zi a crizei constituţionale din 
Austro-Ungaria) Leipzig, 1900 Ver- 
"be von B, Elischer Nachfolger, 
i 427 pagini, 
Drtaren eposcniniat Jnptätor al 
alului cuprinde in realitate mai 
de cit nevest ttiu: autoral ne fare 
nirevedem si snluțiunea intreget 
iuni politice a orientului euro- 
këng numeste toata planurile 
Aeensta privinta, cum despreluitor, 
A viitorului", — Zale musik 
Sa 


dezvoltarile sale, d. Aurel Popo- 
plened de la punctul de vedere 
sr amiriac.—e adevărat nu ul unei 
Aslrii micgorate prin dualism, ci al 
sAusţriei Mart —Grmss-Orslerréich. pe 
n nimefe nu fară duiogiè „bă 
mate impărăție Hahshargică* 
Nimene, spune el, în această mare 
mpărâție nu este multumit, miei ve- 
“bă Mapini, Nemţii, niei diferitele na- 
Hinealita ţi supitae, Pic) macar Mughia- 


Aurel C. Popovici — Dir vergi, ` se Rusia pentru mas mulți oni zl 


„Său vom rous), in râgatul ee ni-l dă, 
să reorganizâm din temele Imperiul 
nostru comun, ori niciodata nu ne vom 
mai intilni eu o situaţie atil de pri- 
vlnien" qp. 178). 

Autorul propune up plan compleet 
do reorganizare in acest sens, arata 
vă numai trula zl egoismul Moghiari- 
lor į se ponte opune, —pe eind astfel 
Austria ar deveni centru de gravitate 
pentru toate popoarele din Balvani și 
valen Dunarii: „Momentul istorie, sir 
seste el, va hotari pentru totdeuuna: 
daca Imperial Habsburgilor va rämi- 
nen sau va peri, Încă lotul se poate 
scâpu—dar acum san nici o data!” 
(p. 427). 

Carlen e insolita de o hartā a „Ma- 
vii Anstuii” federative. 

Această seriere, cure trebue să st 
găsească in biblialecu fiecarui Romin, 
ne-a sosi! pres tirziu in ril um fost 
siliţi st no mulțumim cu aceasta scurtă 
recenzie fără ulei o observație din pur- 
tene; dur vom reveni pe larg ln un- 
mărul viitor, 

St 
e Ze 

Spiru C. Haret, Pagini de ls- 
fong — pure 1006, 

Autorul analizeaza toute” proeetele 


172 Es 


si legile Instrueţiei, de la 1504 — 1904, 
din ponet de vedere al imbunătătirei 
stări! materiale si mutule a corpului 
diduetie intrer. Dovedesște deplin, prin 
citare de articole din fevare lege că 
pe deoparte, intatdeauua— fără nici o 
siugura exeepiie— parlamentele libe- 
rale añ sporit salariile, nú mărit gu- 
rantiile de stabilitate și ap ridicat 
prestigiul profesorilor; Jar pe do alta 
parlamentele ennservatoare at miego- 
rat salariile, ua atentat la garanţiile 
dè stabilitate și nü desconsiderat cor- 
pal didwetie DI, Haret prutestează 
eu indignare Impotriva celor care, în 
aceasta privinta, falzilica ařevärol -de 
altfel usor de controlat—eu seopul de 
u reerula partizani politiei printre pro- 
lesork. 

Este o desonoare ce se fare nzi In- 
tregului corp didactic de către politi- 
ciani) conservutori, enre) asmuļä im- 
potriva partidului liberal, ingerul care 
după cum Istoria Inväțāimintulur dels 
1941004 oarută, își dă samă deim- 
portanța si situaţia neestul corp în 
Stat, Cu dovada de solicitudinea, ce 
partidul liberal în general şi dl. Haret 
in special, añ pentru corpul profeso. 
ral este legea din 1901. Cu loală eriza 
grozuvă din acel an, Ministrul Instruc- 
Ui a avut curajul să imbunalațeusea 
starea materială a profesorilor fixata 
prin logea atunel in vigonre, votata 
de Camerele conservalosre in (RR 
A sporit salariile lu trer categorii de 
profesori; a lasat peatinse salariile 
celorlalte emniegorh şi a mărit gradu- 
fiu em Mi la sula, Suma gradațiilor 
din 3 ant de serviciu, la un salar de 
UW let luuur se urea la 0000 după legea 
din 1900 la 800 dupa leen din 1901. 
In ce priveşte aplicarea curbei de redu- 
re "ena fost o măsură generulă aplica 
ta la salariile tuturor funcționarilor pu- 
blot ` si este un nendevâr afirmarea 
«a, Ministrul din 1901 a redus salariile 
profesorilor allaţi ew titlu provizor 
orl definitiv în Inväțimintsia regulat 


VIAȚA ROMINEASCA ` 


prudaţiu Jor dùpi salarul redus yf 
aplicarea curbet: Srdalla a rimasi 
gulata după salarul vechin, Ier euri 
s-a aplirat In acest salar adiwgali 
gradațiu, „mici o alt rednesre nmi 
s-a mal făcut acestor profi) 


L 
+ Dă 


N. Costăchescu, Gozurie 
prinse în Sare şi în Vulcanii de Gi 
din Armin, Teza susţinută la 
Decembrie 1905 innaintea Facult 
de Știinte din laşi pentru obti 
yradului de „Docter in Stiinţete firii 
chimice”, imprimată eu spesele „Fui 
dafine] Carol*.—1I0i pag. i 

Un eyenimep? pentru Universitati 
dio HNominia și în special pentru 
din las; DL N. Cosiachesen, un di 
tins elev al D-lui prof. P. Poni iaf 
suslinul, in Decembre trocut, teza d 
doctorat Iin ştiinţele fizico-chimice i 
Universitatea din laşi, Juriul exami 
nator, compus din d-nii profesori: Mi 
Poni, A. Obregva şi l. Stravolca, 
felicital enlduros pe primul doctor in 
științe din Lara, În lucrarea sa, 
Costăchescu sa achitat în mod cong 
tiineios de sarcina ce gia luat, În A: 
ma numeroaselor determinări exeri 
tate constiincios In seesi scop, gti 
acum că saren ronline onele hidro 
buri, improunā cu azol, oxigen şi 
ce e mal important e că areste 
urmă gazuri gan putut f luate g 
atmosferă. In urma acestor determi. 
nări o problemā de multă important 
se impunea, anume cercetarea orig 
néi guzurilor din sare ; in aceasta pih 
vina nu am avut pană acuma niei $ 
orientare: de areia studiul d-lui Cos 
tacheseu va D de un folos necont 
tat in rezolviren acestei probleme. 

De: P; B, 


T 
* a 


Omagiu profesorului P. Poni 
din partea fostilor săi elev! 
Cu ocazia jubileului d-lui profesa 


RECENZII 


P, Poni, sta scos, după cum se slie 
dein, și an volum de 237 pagini, for- 
mal mare. în care nu Wut publicat de 
eit luerările fostilor elevi al d-lui Poni. 

Vulumml luxos editat, conține unele 
luctăei pur științifice, altele en un ca- 
racier mul general. 

lstre ueeste articole, unul in spe- 
ral merita toată atenția din partea 
telom a se ocupi eu chestiile de 
invățămini siporior, E articolul d-lui 
puisor Dr, |. Simionescu, intitulat > 
Tniversitiţile Române. 

ln acest articol, seris cu multa sime 
mtilale, DI. profesor Simionescu arată 
majensurile cari dännesc încă in U- 
niversitațile noustre, Sint multe ade- 
tiron erude, care trobocse să dee de 
gindit luturer aceloru eari doresc a 
ioimmare mal bună in viata noastră 
calturală, 

D H 


173 


= 
„e 

Gr, Cretu, Cd maf votiñ Dio- 
ționar latino-vomânese de Todor Cor- 
bea (manuscript de pe la 1700), nacu- 
resti. lod Pipografia Voința Natinnală, 

După citeva informații 1ntroduetive 
asupra manuseriptului şi autorului lur. 
d. Grein strago atenţia asupra fulusu- 
ini pe «are ncest Dicţionar l-ar putea 
adnee lologiei romine din punet de 
vedere lexie și fonologie. 


sa 


Dante. „Iufermul", 
N, Gane. 

Bătrânul literal tipăreşte in editura 
Ilieseu și Grossu din laşi, nceastă tri- 
duerrg în versuri, rezultat al unei 
munci indelungate, 

Asteplăm cu merabulare apariția a- 
vestei opere, menilă så inbogäțea- 
sef Hteratura noastr en neperiloarea 
ereatione u marelui Florentin, 


tradurvre de 


Revista Revistelor 


Convorbiri literare. (lanuarie 
şi Februarie), Misenrea literară din 
zilele noastre a dat may multă viața 
şi batrânei reviste, ep intra in al XV 
an de existenţă, —e necontestabil câ 
aceste doun numere sunt mai ze 
nu găsim in ele numni reproduceri de 
documente, ca în trecut, D. N. Torga, 
—ueobositul—a început un foarte in- 
teresunt studiu asupra „imestezugului 
de pictură si sculptura în trecutul ro- 
mânese” :—cind se va isprăvi probu- 
bil vom roveni, D. D- Voina —— Lran- 
sformism ori Paulism*,—lace cunos 
ul lumei că există la Bucuresti un 
profesor d, N. C. Panlescu, care hi 
incepe cnriern stiințiliea prin „distra 
goren“ durwinismului. Cu multă bună 
vointa savantul autor explică d-lui 
Paulescu rolul Ini Darwin In ştiinţă, 
si revoluția pe care acesta n facut-o 
in biologie, Ctitorul gusta ironia fion 
yi are si o lectură instructiva, D, Sex- 
til Pugcarin publică un nrlicul asu- 
pre „poeziilor lui  Oetnviun Gogu”, 

neimdestulator ea critică, dur inte 
vesant prin oare enre date biografice 
asupra poetului urdelenn, D. H, Chondi 
ne di n traducero de M. Eminescu a 
unei drame ` de  lerwilz,--un neam 
poem eul, 


+. 
Sămănătorul (Fevruarie), Dani 
Iorga vorbeste (No. 0) de „Amintirile 
<aprarului Gheorghiţa”“, despre care 


m academică romini,—cu veaziunea 
jiversării unirii principatelor, —de d. 
Vasile Pirvan,un linâr bine cunoscut 
uturnt celor ce se interesează de mig- 
“area noastră culturală, 

D Pirvan descrie cu accente miseii- 
ioare rolul trist al boerimii noastre 
in becul, instrăinurea ei de astăzi, 
vaplura între popor și clasele culte, 
sie. toate relele vieţii noastre mo- 
rale—dar cind trece la „indrumari* 
practice, da dovada,—(pe lingă o e- 
re pe cât de banula, pe atit de inu- 
| Sa în contra „socialismului”), că nu-si 
spune ch „nu sint facute pentru a Spit I fds seama de mecanismul adevărat al 
jini o teorie, ei pentru a face GEIivef sociale, 

înțeleasă, peniru a tălmăci prim ar Aen de pilda, d, Pirvan, deși de- 
o parte n vieţii noastre de astazi“ WEll | Act, en nu voeşte „fraternizarea nto- 
„Carmen Sylva In literatura pică erustina ori socialistă” (nici in 


REVISTA REVISTELOR 


neneră* (No. 7), cu prilejul upa Cl 


traducerii d-lui Casbue („Valuri 


nate") din porta regină: de „natio 


lismul“ teatrului din Bucureşti (No, 
de episcopul Niculae Popea al Caris 
sebesului (No. 9) cu prilejul jubileul 
urestuin pentru implinirea a cineizit 
de ani de viață câlugăreaseă şi a apf 
zeri de uni ni vristei aale Am 
proză şi versuri de A, Stavri, D AB 
ghel, Si, Iosif, M. Sadoveanu, VĂ 
bata ete. 


+ 
>. 


Lnpecentfërnt No. 3 si A) 
pésta. A 
O frumoasă manifestare de vitak 
tatea peamnului—această revista 
mineasvă ce spare al kalen nn la 
dapesta, j 
In neesio donua numere găsim ca d 
nhiceia, poezii de ` Gefotriun Goga 
St. ü, Iosif, nuvele de I. Agirbicea 
I. Navici si A. Ciura, eroniei de 
0, Tădăuanu [acestea din urmă 
de nitfol partea cea mai slabă a ré 
vistei), si, in ilustralluni inteligent 
lese, mualre de artă romineasă. | 
Pe linga aceasta, „Luceafarul“ më 
blieă n elocvenia conferinţă ` despp 
„Unire“, ținută ln Berlin, la societi 


SR 


d a 


colalea vea mai socialista din lume 


Hapulut afin d. Pirvan ewi sociali 
mul? totusi core „unirea claselor noas- 
ire apciale pentru Iupia comună spre 
"baren neamalui“,ca să Da „frați de 
ge" — loji em de neelaşi neam, toți 
fână deosebire de stare materială, 80- 
Mă ori intelectuală”, fraţi—„lu bu- 
Se și la necaz”, cind fiecare va 
la a se jertile.. 
d. Pirvan era atit de aproape de 
tAr cind a spus, că țărănlmea se 
i „ea para pro toto,cu gen: 
intreg”! E vadit, că „unirea“ vi- 
IA de dan nu so poate realiza decit 
N aceia, că „adovâralii intelectuali”, 
despre eari ne vorbegle, vor inira în 
db tAranimei, să doci a neamului 
fren. ve luplu pentru interesele ei 
—toata interesele, culturale, po- 
Wes, economice. 


il. Pirvan ar câuta să pâtrunda 
i aline activitatea, do pilda, a in- 
Slualier ardeleni, — reprezentanţii 
inu dat ospitalitate, ar tnţa- 
P pentru ce poetul lor se ronga: 
sSideşte 'n braţul meu, stäpine, 
Tria urii şi n înbirii”,. 
În, și a urii,—find-ea interesele 
réale ale țărănimii on se pol sluji 


173 


făra lupta, şi nu se poate „uni“, cum 
crede d-sa, „robiile de veacuri”, cu 
aceia despre care insusi d. Pirvan ne 
spune, ch „nu vor să den în mina co- 
lor robiți arma teribila a cullurii gi 
a libertăţii”... 

— D. Simionescu- Rimbiceanu in- 
cepe a interesanta recenzie a serileri» 
lor d-lui Sundu-Alden, asnpra cârelu 
vom reveni, rind se va isprăvi. 

Viaţa literară., (Fevruarie). In 
No. 8 d. Chendi faco „o roctificare“ 
in apreciarea seriilorilor români, ri- 
dieindu-se în contra meritelor uzurpate 
şi proclumină ea talente pe Viaţa, 
Delavrancea, Gorun,  Bassarabeseu și 
Brateseu-Vuineşti. In No. 7, d. lon 
Gorun cere. libertate pentru artisti, 
ridicindu-se in conira luluror euren- 
telor, D, Chendi („In jurul Căprarului 
Gheurghiţa“), vorbeşte de copiii d-lui Sa 
doveanu şi constată cil de mult s'a inde 
pārlat d-sa de d, Iorga, In No, 5, d. Case 
hue serie un articol plin de justețä, In 
enre arată că limba literară fiind in for- 
mutlupe, nu se poate vorbi—eum se vors 
beste=-ue „provincialismelo“ scriitorilor. 
In No.9, d. Chendi vorbesie, „eu friles 
jul jubileului Conrorbirilor” de rapor- 
turile Junimii cu Ardealul și de influen- 
{a sorielații egene asupra spiritului 
de diurolu, 

Apul prozā si versuri de Carmen Syl- 
va (traduceri), Cosbuc, Gorun, Ranetti, 
Stoieu, Falma, Cazaban, Z. Birsan, Tu- 
loveanu, Ciocirlan, Crāseseu, ete, 

Viaţa mnonă. IFovruurie). D. Den- 
sușianu cere artiştilor sa-şi uleugă e- 
roi din vremea de azi (No, 1); arata 
că no se poste vorbi de o perfecta 
reslizare a unei „unitati enlurale“ 
(No. 2). D. Pompiliu Eliade (N-rele 1 
şi 2), aeneearch să salirizeze tendin- 
tole d-lui lorga sub forma unui „dialog 
nl morţilor“ intre Anton Pann, Dimi- 
trie Cantemir Şi Grigore Alexandrescu. 

Arhiva (ianuarie) publică Jegen 
prio care a fost recunoscută ca Der: 
soună imorală ; un articol al d-lui Dr. 


REVISTA REVISTELOH 177 


176 VIAŢĂ RONIN FASCA 


manal un an serviciul militar, di. Ha- Gë! proiect de tege ul instrucţiunii 
rel descopere lueruri foarte curioase: în Rominia™ de d) PL. A. Teodoru, ce- 
lipaeşte din urenstă listă Academia de titorul poate să afle multe lucruri in- 
mert din Viena, universitățile din  teresante din istoria lnvätimintulur 
Paris, Bertin, Viena. Roma— in schimb, la nol, 

gorenaz liceul din Varna, Şcoala de Cuttura Romină (lasi, Februar), 
comert din Halrhi {Grecia}, Heen) „Ber. —Directorul reviatei dl, 1. Găvănearul 
eran" zt colegiul „Robert“, seolt pri. se alătureaza ziarelor politice si Intru- 
vale din Constantinopole, In lista se nirilor publice in „Nona Fterie grecească 
mal vorbeşte de ['miversitatea de Drept din Romimia“ protestind eu indignare 
deln Leipzig, o greșala pe care fostul impotriva atitudine! Greeilor de la noi 
Ministru se Instruelie o indreapta cu față de poporul raminese, cure are 
è Ben ironie. Toate şcolile praelice de un drept istorie la recunostinta lor — 
agricultură și de meserii Inființate dela DL Drag. Hurmuzescu contribue eu 
liMinepuce sint alungate depe lista, lar „Studentit români lu umiversitäțile 
in locul tar s-aa Introdus Scoala de gfi- străine“, 

mie de Slot şi Liceul privat Sr. George. Revista Științelor Medicale. 
Di, Harot atrage utealia asupra privile- (Bucureşti), apare de la 1 Mat 195 
alt extraordinar ce se acorda acestui sub direcţia d-lui Profesor Dr. L 
Heet, de oarece arl. 25 din legea de Cantacuzino, E unu din cele imuni 
reeratare mu mcordi reducere de tere importante publicaţii de medicina, a- 
min devil acelor care aŭ obtinut cer-  părută pănă ueum în țara noastra, Pu- 
"faul de absolvire, tar nu urelor tem arma eh Revista aceasta ela ni- 
ore aù terminat clasele eent, Ast- valul eslor mal bane reviste similare 

Heen! privat SIL George din Bucu- din străinătate, 

e singurul Deen dintre toste li- Pe lingă cercetări originale publiente 
"gg publice și private din țara enre de specialiști, bine eunoseuți în lumea 
se bucura de privilegiul reducere ter- oamenilor de stiință ea d-nii profesori, 
mie militar,—In „Activitatea ex- dr. 1. Cantacuzino, dr, G, Marinescu 
"mëng? o Imvăţătorilor,* d, Ha- etm, revista mat conţine şi articole 
tot arută reaua-credinți interesată a interesante în rubrica „—Reviste anu- 
acelor care afirmà meadevârul, că dan nle*— in care si daŭ seama de rezul- 
A8 impus’  imvătitoritor îimsăreinări  tatul cercetărilor celor mal nouă făcute 
sal presus de puterile lor.—DI, Dr. asupra diferitelor chestiuni, De pur 
V, Sien în „Plamuri de reformă în ştiinţifice Be cu uplicații la medicină, 
imvițumintul superior“ critică eu come —Asa în No, 4 din luna August gä- 


„alimentărei satului  detailată receusiune a „latoriet pe 
tes pi bună”, un articol rulni romina,” publieata de d. N, I 
tradus din sirbeṣste, Rominif din Ser- in limba germană. 
bia, in introduceren caruia tradueñtorul Revista de Filosotie si Pe 
d. Bürbaleseu, propune să së den vm gorie (București, lannar) ~E 
„iuvațat şi cunoscator al limbii sirbe,* numar. Directorul acestei reviste, d 
„putinta“ de a studia pe Hominii din ` € Dimitreavu- laşi, ne spune în 
Serbin In fata loenlui; un articol al Yeppa că scopul ct o de a contribu 
d-lui Barbulezea despre Romini din peforma edueuției naționale. Fiog 
Sirbia : continuarea studiului d-lui Ba- pas în această direclie trebue fug 
rada despre Inceputul teatrului în Mo conform eu principiile Pedagogiel 
dova ; o interesantă comunicare a d-rel  ințifice, dindusne sams de evoluţia 
Eugenin Curculechi despre doud seri reaseă, nezlruneininil sistemul de | 
eri necunoscuta ale lui Jon Ghica, cure ` ducnţiv după „inapirmțiile hazardi 
„va urma”; profesia de credință a d-lui pe care virtejul sohimbirlor consti 
Die Barbulescu (in Cronica), care vrea  ționale le aduce de la un momenl 
să ereezo un curent non Ia Tagh, ele. altul” Nu stim dach propoziţia citi 
Curentul nou (Galaţi. lanuarie). © un sfat or o prevenire. "Ju „Zoo 
D. Sanieleviei pnlemizează cu „lon cêrie de a reforma încăță minutul 
Rusu“; d. Dr, Cazacu serie un bunare perior,” Directorul revistei alim că 
țicol despre sifiliaul la sata; d, Pastia regislrează numa! diferitele curenle f 
isi bate june de „Domnița Viorica: d.  formiste. Cetitorul insă, eu toata 
Sanielevici relevează contradicţiile in tudinea declarata de simplu eromic 
idel şi in fapte ale d-lui Torga. a autorului, poate sa intreradn 


Junimea literară, (revista li- rea personala a ernnienrului fală 


i stij 3 deosebite» curente reformiste, să 
penetrant e Mihai potmi mire claritatea osponeril și finela d 
de George Tofan; Veniţi ta moi, da riet, 
loandra; Visul judeciitorului din Col- Revista generală n dv ăi 
mar, de Horia P. Petrescu; Ciohinag smintaină. (Bucures! Febr.]-— 5, 
copil frumos de V, Loiehiţa ` Busnio- C, Haret, directorul revistat, analia 
cul do Elena N. Voronea şi Geschi- -Deceetnl Ministerul? de Räsho 
chio des rumänischen Volkes de N, privitor la sergicrnl militar de wn 
logu, de Jaen 1. Nistor. la artien- cu data de 10 Decembre, (RF, Aw 
W pe d vovintat d George Talim Purigi de egent SEH petinta și adinea convingere Memoriul sim o daro de seama fâcuta de dl. Dr. 
<o oeupä de viata şi operile lui Mihut texte de legi și acte oficiale, şi la PRANA. do Mettet dia Reemet, D, Clue Aiia Ceai mi 
Telemann, cunoscutul humnrist buche să se vada elar, că caratarizarea ce get toate Soso adete A Ferentari e d pupa MESE 
vineun, wie caruia opere, publicate pe fare Decretului Ministeriul este cs Bet timpelriva bet din AER din Vë ear ëtt 
Vocn! viețulrei seriitorului, in diferite  cluzia logica esità din (part oconom E-uri lot pe și Ge o ee e RE- UI. IS I ALOE & 
foiletoane din Bucovina, au apărat de lui. Dan conchide: „Deeretul din SH Gier Get a A a DE RAGER ONAA AAA On A 
curind tutun volum intitulat „Foile- Decembre, nu numar ch este lipsit d dë Kloen ben Ke roma eng oke ër 
Logg, Cu arest priluj d. Tofan sebis orice ehibzuiala, dar este în mod j emt Bir pi? Geng Siet ze elle Keser Geiger A ter 
hened si istoria mişearii literare romi- dent nedrept şi inspiral de pasiune, pi i iii dr pate pia aa trap eegen A da. O, 
nesti n Bucovinei, ilustrind figurile dis- lingă că aduce simtului nostru de der A ar gët grin Akt Ce sar alesese pata A e 
tinse nlo roiminilor, din provincia sub- mitate naţională n lovitura pe care Bă d Ae fan gert pr Dica 
jugata, cari şi-au dedicat viața lor ue  ouasteptam tocmai din partea unnt M d egent ori AAEE eg EE EE 
nel munel rodnice inlelectuala.— Dr.  nistra de Rashoin, Observind list talat seriitor Sp. P ee Ge eege e TAAA 
Taneu |. Nistor ne da n interesanti și scolilor ale căror absolvenți vor bam nm noastre 


12 


178 


sint darile de seamă de sub rubrica 


„Luna medicală". | 

In udevâr sub ucenstă rubrică me- 
dicit nosiri, mat en senmă arel din 
provincie și de plusă op sint cu to- 
tul izolați şi absorbiți de practica pro 
fesiunel lor și care nu af la indămina 
publiențielo streine pentru a se ţine 
in curent cu cea ce se publică in spe- 
ciaitatea lor, pot găsi dät de senmă 
clare și cuprinzătoare facule asupra 
diteritelor ehestiuni medicale fie pur 
stiimţilica fie eu aplicaţii practice 
Aceste dari de seama Tiens de tine- 
riy medir! do valoare grupaţi in jurul 
acestel reviste sinl în aderar demne 
de toata lauda. 

in eecenziele din numurile viitoare, 
vam Une in eurent şi pe «ititorii re- 
vistoj noastre cu unele chestii mal ër: 
nerale publicule în Revista stiințolor 
medicale 

Annales Seicntifigqgures de FU- 
université de fass? (lasi). Profe» 
sorit Facultaţii de Ştiinţe din lași, 
grupați lo Jumi d-lui profesor P. Poni, 
ap prs bazele acesiei Reviste în care 
nu sint publicato de ett vercatarile o- 
viginale ul» profesorilor şi ntaşaţilor 
de Luboraloare de po lingă Fuculta- 
en monstri de ştiinţe. 

Această publicaţie, envo a fost ugn 
de bine primita în cercurile sliinţidee 
străine, n juns dein lu al 4-lea vos 
lum. În ele sint cuprinse cermelări fn- 
uta în domeniul stiintelor Bzicosehi- 
miee, anturale si mulemntice, 

lu rovenziele din numerile viitoare, 
vam expune tieva din nceste cerco- 
tar, envi ar putea să inlereseze Iniru 
citva pe eetitorii arestet Horisle. 

Săptămina (Pevruarie). D, Panu 
cure e imlervaaut intotdeauna, pentruefi 
jatutdenuna, de orice s'ar atinge, nro 
de spus cava personal, su bòtarit sa 
dea, în revista sa o mai mare intin- 
dara chestiior literare, 

Din numerile de pe Fevrusrie, re- 
maram arlicolul Arta Naţională şi 


VIAŢA ROMĪNEASCA că 


arta cosmapolită, |n care pune tă 
Ruminii nu pot şi nu trebue să în 
troduea -protecţionismul” In materie 
de cultură și literatură şi un ariig 
asupra Xăpastei lui Caragiale, pow 
o găseste fară nici © valoare i s 
sanajele, intrigu, lotul este o fantes 
a lui Caragiale“. In Amintirile de 
„Junimea“ din lagi, vorbeşte mui w 
les de Eminescu, şi anms de foin 
dn a gindi al lui Eminescu, pen 1 
vare toate ideile alora, ṣi mai ai 
nle adversarilor, nu eruu deel) a og 
zie de a-şi deavnita pe a lë smi 
proprii, ideile straine devenind mot 
rial pou peutru ideile lui verhi 
nesen era un subiectivist, de ne 
nici ou putea pricepe pe mamen, $ 
fiindca nu-l putea pricepe, îi des 
tuja, Şi tot de neen, Lipurile din 
velele «ale sint Irspg autorul, 
cunoaștem „Geniul Pustiu” şi „Saf 
manol Dionis”, caro ne Gun turon 
spiritului său, și ne vom ut relra 
comeepţii ur putea mă nibi nsem 
om asupra vhestiilur istorici 
desizur ea vom răspunde; core 
false, suluțiuni memimisibile. ši, in 
devat, in „lalluenţa siriach asupă 
Reminilor din principate”, sim 
„udevâratul Eisen din puerile $ 
nuvelele sale“ vimt propune, en <m. 
(iune, „un guvern monarhie, ereJitai 
mai mult sau moi pulin absolut” | 
cansi nanuute, „mul melt sau m 
puțin“, spune d. Panu, 3 fost u è 
esie pentru publie), ca în venmea 
Alexumirn, Stefan, Mireea.. D. Pi 
ar A putut adâoga ca o ari avo 
seviiluri „istorico-soeinli”, eare, fă 
să fie poeti au, In renlilnte, ace 
ideal, ge avind însă consecvenla 
curajul intelectual ui lui Emuiuaseu. 
Revne des denx Mondes, (i 
Febrosr 1006). Aw tempe pasmi. 
création de la faculir de Nancy. 
Sorbonna en 1860. Alfred Mezibre 
Batrinul eritie povesteste amintiri di 
cariera lui de profesoral. Vorbeste 


vechii profesori ai Sorhonnei, Vietor 
La Cere, Saint Mare Girardin, Patin, 
Gët şi de rivalit sai pe alunei 
tineri Gréard și Gaston Paris. 

Lea dloctiona anplaises. Journal dun 
ssclaleag. Augustin Filon. 

Descriere vie n alegerilor recente 
si a moruvurilur politice din Anglia. 

Demi fous et demi responsables. 
Prol. Grasael Cunoscutul savant din 
Montpellier combate leoria dupa caro 
eo serle de continuitate de ` In oa- 
menii normali şi responsabili, Ia wet 
uăhuni şi după care toți ment sint 

mi mul! sau mat putin iresponsabile, 
Dupa el afalşa ahapnlistäpll fen doctrina 
“art dela existenta unul mamar de 
intermediare intre dòna nt sau fe- 
nomene ronehide la identitatea aces- 
lora, Fenomenele patologice sint do 
aceias matură cu cele fiziologice dar 
sint diferite de acestea, Frontierele 
maladiei sint uneori gret de precizat 

totusi ele exista, La unit oumeni 
a term creerului e normală la alții 
bid, 

Nu trebue să facem un singur bloc 
dia oamenii nebuni şi din cel nior- 
mali, Din punct de vedere ştiinţific e 
necesar să admitem trel grupuri dis- 

wle si separate: oamenii ralionali 

aabili, nebunii irosponsabili, se- 
siimebunii »emiresponsabili, Semin- 
diiy pot fi foarte inteligenţi, pot fi 
winen) da talont, chiar de geniu. Au- 
loral viteaz pe Comte, Saint Simon, 
te mai molt) din romaneierii rigt din 
Sr al XIX. Dar dach geniul voine 

b adeseori eu nevrozi, nn insamnă 
cm ere unif vă nceasta e cauza sa. 

dă nuior partizan ul localizărel 
faneţiilor psihice, aculaş om poale f 
ruta prin una din zonele crèeru- 
şi superior prin alta, Printre semi- 
i autorul distinge eu Régis., 2 
puri: dezarmonicii și 
Panira ingrijirea lor ar trebui infiin- 
late aziluri de siguranța. 

Mercure de Franee. || Fe- 


REVISTA REVISTELOR 


170 


vruarie) D. E, Eberlin vorbesie dès- 
pre poetul popular evreu Morris Ro- 
senfeld. La 16 ant din cauza prigoni- 
rilor din Rusia, el ae refugia la Lon- 
dra. Rind pe rind negustor, tetor de 
diamant, pālārier, după miy de tri- 
bulnţii, ajunse ta New-York, Aci în 
viața de iad a luerātorilor, Invata el 
să ctnte mizeria şi suferinta, El nu 
vorbeste ca un tribun, bu cere răz- 
bunare ! el cinta pur sl simplu ceea 
ce vede, H serie în „Jidovegta”, în 
combinația de nemieşte, ebruic, ru- 
seşte şi poloneșie. El a reit sā dea 
fuiditate şi dulcenţă greviulul jargon 
evreese, A seris cam 300 de pomme, 
in care se amesteea lristeța doctorii 
lui Israel cu aminlirele dureroase ale 
gloriej trecute. In unele se vede nā- 
dejden reintoarcerii în Palestina pfer- 
dută — Deşi evren credincios, +l se ri- 
dică incontra ersdingilor și practire- 
lor erude și ruşinoase ale ebraismu- 
lui. Nedrèptatea socială formează su» 
biertol multora din poemele sale, 
Luerator el însuş, a zugrăvit eu pu- 
tero chinarile fraților săi de neferi- 
cire. În vintecile sale asupra muncii, 
el a ştiut să pună măreție in durere 
și emoție profunda in renlistu, In ejn» 
teelle sale vibrează sufletul popular 
evreese, melancolie şi buljucuritor, 
pios şi revoluționar. amar zl apli- 
mist. —Opera postului evren (ine de 
Occident sl de Orient, de troent și de 
prezen!.—Jubirea profundă n rasei sn 
intilnit Ia Rosenteld cu sentimentul 
monlern al mizeriei omeneşti, pe care 
a stnţito de doul ori; ca Erreu și 
ea proletar, (Din versurile sale s-a 
tradus și "n rominesle). D. Fagus tri- 
teară legatura dintre arriere gi pim- 
dire. alingind mai multe probleme, 
si maj ales acea a ortografiei sin 
limbii literare francese, mai ales din 
punet de vedere al neologimmnelur. An- 
torul e, donpotrivă, în contra acelora, 
care vreau o sehimbare radienln Ur, 
netismul), eași n acelora, cara pu ad- 


(EI 


mit niei o sehimbare în orlograile.— 
Se ridica ìn contra unei limbi literave 
fixate, Limba me formează de serii- 
torii buni, (15 Februarie) Henri Ma- 
zel publică un mie studiu asupra lui 
Henri Heina eu prilejul universării 
de 50 de ani de ln muartea marelui 
poet. Viata şi oporile pretului sint 
trecute repede în revista în mod cu 
totul superbeial. Autorul serie arli- 
colul mai mult ea o protestare în po» 
triva dușmâniei, po care şi uzi imeä 
o poartă mulţi nefericitului poet care 
n dat lumii serieri cu „intermezzo", 
„Romancero“, „Reisebilder” yi care a 
eintal, eu nici mnul altul, matura și 
iubire. Puw Lois se cupă cu Hr 
mările recoluției rusesti : revoluliu a- 
coasta care incă nu sa sfirşit și nici 
mwa fost îinfriută, cia disparut mes 
mentan pentru a se intāri, va ayet 
foarte insemnate urmari. Deja, en 
sguduirea farisnului, a disparut sin- 
gura speranţă a reacjionarilor mou- 
diali; deja ungurii lofrinţi sle arma- 
tole ţarului la A8, canta din nou så 
scape de tutela ausiriach şi revoluția 
lor va puna in miscare naționalitaţile 
din Austro Ungaris, vom avea deci 
o eriză a raselur, Mui insemnatk o 
criza soclala din Austro-Ungaria, unde 
proletariatul n impus reforma clec- 
toralii prin procesiuni si prin amo- 
nințare cu greva generală ` revolulia 
rusască a matat că nu barizuda, ci 
greva e cel mai sigur mijloc de lupta 
a proletariatului. În Germania social- 
democrația, earo Dän neum vra eon- 
ira wuel greve generale ṣi de aceia 
era mereu inlăturază de reacțiune prin 
măsuri speciale, acum a admis lu 
principiu grova generali și a începul 
să se miste. Astfel rovoluliu rusească, 
prima reroluție proletară dio lume 
(eomuna a fost o insurecție), prima 
mare revoluţie socială (un in Riu- 
sia chiar naționalitățile due lut lupta 
sociala ` ehestiunile naționale la Fin- 
landeji, Poloni, Caucazieni ele, sint 


VIAŢA ROMINEASCA 


subordinate celor sociule), va 
in mişeare tol centrul Europei ; după 
ca n seăpal Decidentul Ewropei de $ 
teribilă confagruţiune. 

La Revue, Paris, 15 Féorier. 
D-r Lowenthal, memben al Comisia 
pei extra- parlamentare a depupula iei, 
cauta sa raspunda, pe baze stati 
la intrebarea ponbru-ce se depo, 
Franţa. După ce arată ch acum Fran 
are u populaţie mai mică de cit Rus 
sin, Germania, Austro-Ungaria şi Am 
glia (prin see. XVIL nen ven main ' 
meruasă populație! A şi că dură | 
continuu tot ast-fel, peste 20 de ani l 
avea mai puţin (H de milioane) chi 
şi de eil ftalia (50 de milioane), 
rata ca pririvile sint: mai intii ere 
terea lentă u populației datorita 
mal husantermului („prudenței părinţi 
įilor*), pe care eei mal mulți il p 
ticn în tacere, jar altii ehiur pe Ia 
țexiată şi o ligā 1}; apol mortalitate 
mare datorita boulelor numeroase, mi 
ales în armulă, şi expedițiilor colis 
niale, pentru care. se jertfese mii 
oameni. Din uceste cauze populat 
Franței a creseul în 50 de uni (155 
1900) cu 9 lu suta, pe cind n Austros 
Ungariei cu Gi la sula! $i tol 
aceia excedentul nașterilor asupra de 
ceselor e in Franţa, penlru epoce 15 
1900, de 22951 locuitori, pe cind 
Germania e de 730,265! Autorul arată 
că Franju è singura (urg in care se 
derea matulitații e mci repede de d 
a deceselor, — sì prolestind contra - 
dentei pâriulilor”, utrage atenţia eù 
ducaturilor asupra importanței che 
tiunel. 

G. Savitch, continuind extrem de în 
teresantele sale vorcotari asupra tipuri 
lor literare ale criavi ruseşti, studiat 
rolul Încrătorului rus in biet 
După epoca terorismului de sub Ale 
xandru al Hin, elnd mişcarea de 
ctalică fusese toăduşila de guve 
muneitorimea apare pentru întâia oari 
in literatură la 1591 cind lu parle 


„arhătorirea celor 25 de ani de activi- 
tate literară ni marelui seriitor și de- 
merat res Gleb Uspensky. Apoi prin 
grevele çi prin miseñrile sale, munti- 
totimes se impune alenției tuturor gi 
astfel literatura se venpă de en, Ro- 
mancierul Rerhetiicov urata afluenta 
taranilor spre fabrici, degradarea lor 
Die și morală prin explostaren neo- 
moneaseă si cele dintii dibuiri spre 
omanicipare; gravele, caro În el nu 
reusese din canza lipsei de solidari- 
tale și de organizare. Centra acestei 
“onruperi a țărănimei prin exploata- 
rea capitalistă protestează ` Mikbhat- 
locsky, Uspensky, Saliykne şi alţii, 
Vapenaky arnt în serierile sale eñ a: 
fuința inrunilor în fabrici e ceva fa- 
tal: {urani urâne fabrica, dar se due 
la en pentru că fabrien le dt hrana, 
pe care pămintal pu le-o da, Dar be- 
sălura intre muncitorul din fabrică și 
familia lui din sal nu se rupe: ewi 
mai mulţi muncese in fabrici cn să 
poala intretine pe ai lui de ln tară, 
Asta ne arată că o miscare mare Dor 
He? fara participarea satelor nu poale 
muri. Daca Rechotnicov si Uspon- 
sky zt ocupi mai mult emp taranii, is- 
tirien] ei romancierul Boborykin se 
ocopä eu viața muncitorilor din orage. 


În romanul „Criza“ arata nereusita u- 


imi patron de a preveni, prin Core: 
sii miei, ridicarea muncitorimei ; iar 
in „Atraeţia* ne arată ridicarea mon- 
“ilorimei prin eultură (căci muncitori- 
mea citește foarte mult în Rusia): 
cind e vorba de o prevă, muncilorii 
se solidarizază. (Cein ce-l un prougres 
mare fata cu vremile, pe care je des- 
erie Hecholnieov). Aceasta solidari- 
late se ubservă și acum, în revoluție, 
contra guvernului, pentru eupatarea 
formelor. Şi neeasta solidaritate i- 
deala n punctul luminos in ingerasul 
baoa din Rusia, 

Rerne Philosophique, (Febrn- 
arie). Ironia. Studim psihologic, G. 
Palante. Ironia e o atitudine a gin- 


181 


dire? mal degrabă de domeniul psiho- 
logicei individuale decit ancolar sociale 
find prin originea sa on sentiment 
mat mult individualist, Principiul său 
generator e nn dualizm care poate im- 
braca diferita forme, al gindirel eu aec- 
țiunon, al idenatolut eu realitatea, al 
inteligenței cu sentimentul sau al eu- 
getârei abstracte cu intuiţia, Arest 
din urmă e după Sehopenhnuer expli- 
carea ridiculului. Dar ironia sè deo 
sebeșta de ridienl flind un sentiment 
dureros, Ca şi el en se caructerizează 
prin victoria intuiliei asupra notiu- 
nelor abstracte, dar doare, gäe) en De 
iny eugetătoare ce suntem, adesea in- 
fringerea cugetärer și a ralinnel A pen- 
tra nol penibila. Ne vine greu s-o 
vedem convinsă de falsitale si miopie, 
Optimizmul ei sufere erud eind e 
brutal dezmințgit de experienta. Iz- 
vorul ironiei e în ncest dunlizm al na- 
turel noastre: sinlem In acelas timp 
finų intuitive care siot şi fini iuto- 
ligente care raționenză, sintem eind 
pentru una, cind pentru alta din n- 
roste pării ale naturel noastre, eind 
sarbitorim infringerea rationel in ris, 
cind contemplam eu durore infringe- 
rea ci în ironie. Dar coulielul inire 
noțiunele abstracte și intuiție e numai 
mu aspect al dualizmulai în care-și are 
izvorul ironia. 

Dedublarena cugetare! si a acţiune, 
a idealului şi a reali e mal mis- 
terioasa şi mat tulburătoare, E stra- 
nje conditia unal finti cupabile de n 
se dedubla ju selop si spectator in 
drama viet, ridicindu-se po Iinalţi- 
mele idealului penru a cădea peste 
un moment în nimieniciile vieţii re- 
ale. Aceste contrarietaţi an tacul pe 
un Paseal să instaleze ironirmul tran- 
sceden! in inima filozofel şi Amiel 
vedea izvorul ironiei in aceasta dedu- 
blare. 

Dar cauza oh cea mai frecventă o 
disociația care se stabileste Intr'un su- 
flet intre inteligenţi şi senzibilitate, 


152 


disoeinre care are lor în sufletele în 
vare domină o inteligență vie strius 
unită e-o vibranta venzibilitute. Cori 
printre sentimental se recrutează i- 
romiştii, EX eotind să se libereze de 
sentimentul lor imtrobuințenza iro- 
mia. E o plăcerea de o sperie de- 
osebiia lu starile complexe ala u- 
net seuzibilitaţi pasionnte care își ride 
de ea insâși, un izvor memeat pentru 
nn Hvino, pentro marii artiști ar du- 
rerei, Alta cauză n ironiel e lupta 
"are se dt in nol intre instinetul so- 
cinbilităței şi verl ul egotizmului. Muza 
contrastelor e musagetul ironiei. O 
inteligența ironistā nu poate D decit 
dualista san bilaterală. 

Principiul metatizie nl ironiei rezida 
in contradicţiile nalurei noastre si in 
contradicţiile universului, Atitudinea 
ironista implică existența in locruri 
a unul fond de contradictie si de ab- 
sarlitale fundamental și iremediabil, 
Ireonizmul social e un vez partieulur 
ul celot metalizie, lavorul său sint 
ruptradiețiile pe cari ni le oferă spec- 
tacalul ideilor, credințelor, moravnri- 
lor şi mal ales antinomia dintre aspi- 
rațiile și eredintele noastre individu- 
ale și celo ale societățer. Nici eul nos- 
iru nu sarapi universale legl n iro- 
niet El pide de dinsul, do indòelile 
si de neantul său. Prio asta ironin 
so deosebeşte do rinizm, acest egulisan 
transcendent, ente ride de tot dar 
crede în eñ, în realitatea Int. Ciniz- 
mule o stare simplista, o formă gro- 
solani a sentimentului absolutului, 
ironizmul e o stare sulieleusea mu 
antala. Cinizmul se Intilneşte mat 
ulea la saturilo volgare, ironia pre- 
supune inteligenti fna, delicateţe de 
sentiment, Prin areasia se may dis- 
tinge si de ris care e ceva vulgar, 
gregar, bestial. Risal e o manifes- 
tare sociali, ironia o stare de suillet 
individuala, foarea deziluziet, 

Ea e antipatica mul ales poporului 
vi femeilor din cauza lipsei lor de 


VIAŢA ROMINEASCA 


eumprehenziune şi a dispretului 
pentru inteligenţă, Atitudine e 
misti, ironia se allem in acel cart 

«a Anatole France sañ Thackeray sen 
limentul profund al desnrmoniiiur a E 
cunse suh urmoniile superficiale. 

presupune o experienţă directi, o i 
tuiție personală, E un sentiment 
dividualist, pâna In un punct ant 
cial, Atitudine inteleeluală, aristarea 
tid, unul din izvoarele sale o m 
dria. E un romantism al gindirei 
al sentimentului. Nu ae găseşte 
clasici, Pe terenul filozofie ironizm 
e direct opus raţionalizmalui oi 
minat de sentimentul că e reg ru 
tingen! si logic in evoluţia omenva 

EI opune rațiunei, „temperamentu 
individual „marea ratiune” a jul Niet- 
ssthe, Antiteză n atitudine! raļionn= 
liste o o atitudine mal mult estetici- 
Se pol distinge deg varietāti de ir 
nie: una intelectuala, reer ai lmpasi 
bilă, cum y acea a lol Flaubert in 
Bouvard et Pécuchel, alta senlimen 
tali in varo domină pasiunea, vonlală 
eu melancolie lu Heine, violenti ṣi 
rāâzhbunāloare la Swift Inteligontele 
vii, nuantule, multilaterale, rerumger i- 
roniel o mare valoare intelectuala și 
ustatică. Spiritele simpliste şi dogma- 
tice o condamnă considerimâ-o ca cera 
morbid, 

Autorul erede ei in timpurile noa- 
site de dogmatism social şi moral, 
ironia joacă rolul unul conlraponil t- 
DI ai nu poato îi devil binevenita pen- 
u inteligenței dezinteresale, 

La revue socialiste. (Forun, 
tie) Augino omite, — ales condi 
tions de ! Association moderne”. 

Caracterul juridice esențial al aso- 
cințiunei moderne —e că seë inteme- 
inză po un evutenel, și deri trebue să 
proporlionere drepturile şi obileaţiu- 
nile pentru toți membrii de o potriva. 
Şi libertatea ne pulind fi jignita prin 
intrarea individului jù va, nici un con- 
trael „veşuie” nu-l poate lega In drept. 


REVISTA REVISTELOR 


Asociat mmcu reală, care refloelează 
mal bine indtyidualismul fundamental 
al Jupet moderne si care e intomriala 
iol mal mult pe contraet si deliberu- 
linne—trebue dar să cuprinda ormöton- 
rele condițiuni ` 1) libertatea de intrare 
si eira: 2) egalitatea tuturor men- 
brilur: 3} ea se mârginegle la un ae 
nume obiect, care exeluziv lvagă pe 
membri; $} eu se intinde prin propa- 
zanilă și federaliune, nu constringere 
a subordinnţia ` 3) en intreprinde ino- 
vajiunile pe cari particularii nn pot 
sani satul inlirziv să le realizeze ş ú) va 
se desroltă în limitele legilor, transe 
formindu-le totusi din instrumente de 
emstringere în instrumenl o de contract, 

în keent asoriuţiunei amice en fune- 
iuni complexe, avem usnetatii multi- 
plo eu funeţiuni simple limitate lu un 
singur obiect, legind pe individ numai 
ln ve privește meest obiaci. 
"„Aspelațimatea ajunge astfel functie 
„uns superionră a diviziunii muncii s0- 
vin, Asociul lumea trventului izola e- 
„mul de societate, san îl închidea in- 
„run et fix imusrbil Asocialiunen 
„le asta-zi restabileste raportul intre 
„individ si aveletate, ul carii el o mem- 
sben liber si egal ea toţii. Mallumită 
„ei el puate insfirșii să înenlenară to- 
„leactul social,“ 

Rivista italia (Roma, Febru- 
srie).—Colunelul de geniu E Booch, 
intrun artjeol intitulat „Chestiuni tmi- 
litare,” aervindu-ze do oxporianţile din 
răsbolul ruso japonez, sindiază modifi- 
càrile caro se impun inclicei moderne 
de lupta, Distanţa de apropiere în ve- 
deroa atacului a ramas și acuma ca și 
la timpurile da mai inainte, cãei ea 
un alirnà de bataia armelor, dur acest 
din urmă factor n schimbat cu total 
modalitatea margurilor de apropiere. 


Pe vremea armelor ca tir de 200 m, ` 


marsurile do apropiere sa Mesati im 
mase compacte: In 1870, din prieina 
tirului armelor Clnasepal franceze, Pro- 
sieuli au ndmis ordinea risipitā, ul cas 


183 


rel percursur n fost Garibaldi in Inp- 
lole salọ de pe la 1859—60. Acuma, 
fața cu tirul urmelor en repetiție, nu 
mal e nici ordinea risipilă solicienta 
a oroli soldaţii de mp foc omori- 
lor, ch avenstă ocrotire trebue serată 
pumai terenului. Soldaţii taţi trebuese 
prevăauli eu instrumente de sipat pä- 
mintal gi trebuese instruiți In vede- 
ren intrebuințărei lor de nara ve iin- 
portanta lor e tot atit da mare vil și 
a puştoi, Iu privința aceasta Japonejii 
au dat dovada de multa prirepere. Mo- 
dul acostu de apropiere de inamir, core 
mwt mal mult timp să multă inițiativa 
alit din partea ofiterilor cit yi a sol- 
datulut chiar- Artileria, va să postit 
coopera eu eficacitate lu atac, nu poate 
tăuiinea nerontenii ja distanțe de ki- 
iumetri, ei Lrehue =i se apropie de 
multe ori pilnā în citeva sute de me- 
Wi; în nsemenea caz însă se riscå per- 
derea tuturor oamenilor, cum li s-a şi 
intimplat de multe ori japonejilar pă 
finden protecţie de lu teren nm so poute 
care in asemenea situalir, antorul sus- 
line Introducerea tunurilor cuirasate, 
F Brugnota, „Tacit şi mulţimea,” n- 
rati cum acest mare zugrávitar de ca- 
racioru a ştiut si deserie çi multi- 
mea. Povastind revoltele legiunilor din 
Panonia şi Germania, prilejite de moar- 
len ivl August sl urcarea pe iron n 
lul Tiberiu, Tacit se ntală un adine 
cunoscàlor al sufletului matme, Ce 
tind deseripţia lui Tac se pare el a- 
sişti la o mişeare revoluționară ort la 
o grevă din timpurile noastre: intar 
ațiţatori care intrebuințează diferite 
steatugeme pentru a aprinde sulelele, 
--ampeslionare—, eredulitate şi eontu- 
gime din parlaa mulțiuiei, apol vio. 
kene contra presupunsilor autori ai ne- 
mulţimirei generale, urmate In un mo- 
ment dat de o hezitare şi nesiguranță 
vare da ocazie celor ca au interes da 
a readuce mulţimea la supunere, de 
a-şi impune voința lor: după necastu 
urmează o schimbare de diroelie u în- 


TTT 


SE 


ei multimetr tocma! în contra șefilor 
revoluției şi apure chiar un wel do a 
preda nutorilăţei spre pedepsire pë 
foştii lor tovarăşi de mal inainte — 
William James, „Nemurirea omènens- 
cà.“ Esie o conferința ținula de Ja- 
mes la logersoll, tradusă pentru re- 
vistă de Carolina Pironti W. James 
după ce declură cn sentimentul în care 
Lei are rădărină vredinin lu mesnuriren 
ss unt, u-u fost nietodutu la dinsul 
dintre cele mut intense ai că printre 
problemele eare iut preneupat spiri- 
lul, aerasiä problemi ma ocupat mici 
dati locul intii, en tonte acesten ere- 
iara e nona ipoteza metafizică asupra 
sulelului, spre a ajunge la nemurire. 

Dentseche Monnisschrift, (Ber- 
lin, Februarie), Axel Freiherr u. Frey- 
tag Loringhoren, se ocupă intron ar- 
ticol intitulat, „Criza Germanismuloi 
baltic” cu sonrta Germanilor din pro- 
vineiile baltice ale Husiel. In aceste 
provincii uu venit Germanii ra mner- 
ritari, incă depe la inceputul see, XIN, 
ocupind oraşele numai ca nobili și en 
negustori, pe ciod lomnilorii provin- 
ciel nn ras tot Indigeni, Lei 
si Estonienii, Si sub stipinirea polonā 
ta ṣi sub een suedeză sien si sub ern 
rusă, Germunii nu sau perdut privi. 
legiile lor, reeunoweute chiar ṣi de Pe- 
tru cel Mare. Odata insa cu formarea 
partidel pansluriste, a pornit at gu- 
vernul rusese o aeținne untigermană, 
măcur eh Germanii un ramas totduenunn 
purtisani devotați al untocrațiet, Ast- 
fel Alexandru al Hien u refuzat să 
le recunnuseă privilegiile, iar cu tim- 
pul tosto funeţiunile an inceput ufi o- 
vopate de Rugi si s'a pornit ai rusifi- 
carea srualet, Pentru cele ve aŭ nr- 
inal mal tirziu zice autorul, sint in 
mare parle vinovaţi chiar insusi Ral- 
D, ein ei mad renuntat In sentimen- 
tele lor autocratire si s-a0 atras astfel 
antipatia din partea partidei liberale 
ruse, EI sau artat în contra vonsti- 
tułjer și arenata numai din motive o- 


VIAȚA ROMINEASCA 


goisle, gär o constituţie le-ar f 
lor nefavorabilă, slabindu-le influenta 


inta naţionala a Invepul a se trezi 
Mat tirziu, e drept, san văzul er 
zi s-au alipit şi ei la mişcarea ronsti 
tuționula, dar avwmi era tirziu și 
pelni lor wa gasit rant la Let 
şi Eateulent, Viitorul acestor German 
conchide autorul, e trist, cäei Tun 
de sigur va largi cèreul de uelivital 
al semstwourilor si asupra geonle! 
u bisøriceh și acocdindu-se zi Jare 
dreptului de vol, majoritatea vor 
vero Leift şi Estonii, iar Germi 
nilor nu le va mal rhminea decit = 
aleagâ intre a-si pierde naţionalitate 
și a-şi pierdo patria exiludu-ce de 
bună vue, — Dr. Konrad, W. Jurxgb, 
profesat la Academia technică din 
Churilotenhurg, dă alarma în contra 
primejdie! specialis?rei, În artirolul 
än „Asupra umilateralitaței Iueră 
noastre inleleciuulo“, urata că sperie 
lizarea necesară astăzi, din pricina die 
șiziunel muncei pe lereuul inteleelnal, 
aduce cr sine un mare ràn unilatera= 
litatea. Arvest Ineru e favorizal dn fap- 
tul «ă clasele mijlocii, făra avere, gü- 
sexe un mijloe, aproape sigur, de na: 
ciștiga n viața mat bunn, specializin= 
du-se intro anumită directie: lucrul 
nui] greu, căci cheltuind cine-va toats 
enorgiu numa? inir'o singura speciali- ` 
late, chiar eu mijlocie inzesteare, poate 
ajunge să produca lucruri de onrecare ` 
valoare, care si-i faca cu pulinat a: 
viața mal bunt, Unui useminea om insă, 
ni-i mul râmine nici an pie de ener- 
gie pentru altceva in afară de specia- 
litatea sa; nimie altcova nu mai poale 
avet pentru el interes, răcit pentru 
nimie niteova nu mal poate aves 
pricepere, El, dacă mai ales m 
junge in faneliuni superioare, devin» 
tipul unui „celațan ideal,“ ndica eel 
mal supus servitor al sefilor sel, Iară 
nici un spirit eritie, fară iniţiatisa. Un 
asemenea lucru, lrebue să intristeze 


REVISTA REVISTELOR 155 


pe patriol, Hemediul acestui râu, crede 
autorul. Par puten aduce șennlu, ed- 
ulin så fuvorizere dezvoltarea 1- 
nul supraplus de énergie, care si fia 
ehelluit în afară de specialitate; msta 
ar Dep ca și mal tirziu, specialistul 
să Saach interea și pe alte terenuri 
și mal ales a se intereseze de tonte 
chestiile relative la binele public, pu- 
uk astfel lucra ca un membru folu- 
siler al sarietaței, 

Sozinlistiche Monnis-Herie, 
(Barlin, Februnri.— Engins  Fonraicrge 
intrun articol „Sociu'demoeralia fran- 
agi si alrgerile viitoare” se inlreaba 
ente au fost pricinile ep aw adus con- 
topirea celor două mari grupo alo So- 
rialistilor franeeri ` Parti socialiste de 
France, dr sub ronduveren lut Gueste 
Vaillant si Lufargur, și Parti socia- 
lide [ranema, de sub conducerea lui 
Jasrés, Viviani și Rouanet? Răspum- 

În aceasta intrebare, Pournicre H 
sie in dewsebireu de vederi, tot 

M adineă, intre deputații ales, pe 
degparie, și intre comitetele lor dn n» 
legi, pe de alta parte, Aceasta dii 
sbire nu sar D produs dacă deputa- 
Uiar fi ținut mul de aproape cantar- 
Nil ea comitatele lar ai dacă în focul 

pentru separaţia bisericel de 

mal n-ar fi acordat prea puţină aten- 
De problemelor şi revendienrilor soci- 
le, Acest fapt n silit pe Parti oci- 
alite français si-l modifice tacten 
si mă se npropie de cealaltă grapā. A- 
n inreput după rongresul 

dela Rowen, in vare s-a hotarit en do- 
palați! socialisti să părâsasei blocul 
epublican. Apoi lu congresul dela Pa- 
tin sa contopit complect eu Purti so- 
nmbiate de France, renunțind la taelica 
să proprie. Unirea aceasta insi, erede 
Voarnidre, nu va aduce o intarire n 
partidului, mici un succes în alegeri, 
râci D lipseste unitatea doctrinei si n 
sentimentului: de o parte sint mur- 
siglili, care asteapta totul dela catas- 
trola spre care ennduce contrazicerea 


enpriusi în chiar stenceturu rapitalis- 
mulii, de alta parte sint acei cure gà- 
Sese arma politie neces+ră pentru pro- 
gresul si realizarea ideilor socialiste, 
in democrație, Acesti din urma avsan 
mbjoritateu alegătorilor, in partidul 
unit jost sint iu minoritate eäei la in- 
liraren lor m-ai adus decit ò minori- 
tate. Partidul nnit a făcut apoi două 
greseli: a fäcut avunsuri— respinsa de 
nitmintreleu—nnmvhiștilor si sa lust 
răspumloren atacurilor în conlra nr- 
matei, prin cuvintirea lut Herol asu- 
pra patriotismului, ținută la Inchee- 
ren congresului dela Paris 

Tom Mann „Luerâtorii si Socialismul 
in Australia”, După trei ant petrecuti 
în cele sasa state nle Australiei, Mann 
face o dure de sumă asupra misrărel 
socialiste de acolo, Din cei 75 repre- 
santanii ai camerei auslraliene, 25 sint 
reprezentanti ai muncitorilor, iur din 
roi 36 mi Senatului, I4. 

Programul de luptă pentru alegeri 
e isvorit. din nevoile lor particolare. 
Faptul că 4 unt a fost nn guvarp si 
cialist n-are mure Insemnitate, enri 
niei est mat inaintat! din membrii gu- 
vernalul nu trecea peste marzinele 
unui socialism de stal, lucru pe care 
prezidentul Watson, La afirmat in re- 
petite rimduri, Lacràtorit din Ausira- 
lia mu sint bine organizaţi ṣi ninal 
de riltva ani a incoput a se râspituli 
si printre el adevâralu propagandā so- 
cial demorrata,. 

Literaturbintt für germani- 
sehe und romanische Philo- 
logie, (Leipzig, Fevruar), are sub is- 
cälitura lul Aof Zauner o recenzie 
a erje d-lui Sextil Pugenriu, „Las 
teinisches bi und Îi in Rumānischen, 
Italienisehon und Surdischen, Leipzig. 
LA. Barth, Iu, 

Contemporary Review (am: 
don, Februar}. DI. G. Sam Leg 
in „YWlotele rivale”, compară starea or- 
ganizării marine a celor trei muri po- 
poare : Franţa, Germania, Anglia. Ba- 


— 


134 


zindu-se pe statistica vaselor de riz- 
bol conchide ep Anglia întrece in e 
fectiv pe Franţa şi Germania la un 
joe. In special autorul constata supe- 
rioritatea în numar #hsolul covirşi- 
toare ce are Anglia în privința vasa- 
lor de tip maro, care sint pulerea de 
eapitenie a unel Mole, Sforțarile po 
care le fae acum Franţa şi Dertzang 
spre a-şi mări flotele nu pot ingriji 
de loc pe Anglia, dur elo adne imari 
eheltueli acestor dous piri — Di, H. 
H. Bowen in „O nomă persperlivä în 
politica americani“, observă eu bu- 
eurie ca o noni arà sa inceput in A- 
mariea, Analizind rezultatul ecitorva 
alegeri locale, d-sa vedo eù prio in- 
drumurea pe care Preşedintele a din) 
so delo poliliver, coruptionea politica 
organizata în sistem in enrind wi va 
f trait truiul tn Statele-Unite. 
Review of Reviews (Lomlun, 
Pabruar.|— Character Sealch” din a- 
veustă lună e reonsacrat membrilur 
noual Camere a Comunelor, DI Stead 
cunoseul in Anglin cs celmul fervent 
buzolii, at arata bueuria că din cel 
542 membri aleși pâna acum, 354 sinl 
potrivnic ai vechiului guvern, earo 3 
farul războiul din Africu de Sud, şi 
numai (55 sint dintre gert enre Lan 
sprijinit, Lopta eleelurala a fust dată 
pa hestin „fructelor acestui război”, 
si lonle nuanțele majorităţii nû un 
punct comun: „rondamnarea celor er 
an Meut razboini". DI Stead org 
că ilo ln „Lampa Parlamant inei n'a 
fast o udunnre In Britania cure „na fi 
trezit alites inalte sperante si se H 
dat o aga do adinen nlarma ca neeasti 
funrte recentă maslere a Democraţiei 
moderna“, Noun adunarea esto „un 
Parlament care se intrunogte se laca 
«povă“. Aularul mul observă, că nona 
Cameră a Comunelor are mal mulli 
membri care Bgutează pentru intäin 
Aata lu wdanars de cil ori care nii 
Parlament din lume: Dintre cet 158 
unioniști, aproape jumatate sint alesi 


VIAŢA ROMINEASCA 


pentru intăta cură: zecimi dintro «n 
leranii încercați şi venerabili au fos 
wäerft de zbmciumul vieții parla 
tare", Unit care af fost neintre 
timp de H ani membri at Camerei 
Comunelor aŭ fost respinși do da 
asta da alegători. Foarte mulţi siä 
„tineri plint de entuziusm, dr enarg 
si da optimismul timernții”. Demoersa 
țin a invins Sorialireşte sl moll 
ċesto majoritatea este emnneipatà 
tradițiile trecutului. „Intervie yurila" 
o inovaţie a acestei reviste—sint s 
cordate de un Radical dits Johannes 
bwy și de Mr, H W. Massinghawm, 
asupra slimstivt iu Africa de Sud. T 
ehustit sint in disengie ` —1]. Despagi 
birile ep trobhuese plâtile Buritor z— 2 
Stabilirea unul guroru răspuuzitor dă 
faptele Int :—3]. Problema muncitori! 
ehineji in Africa. 

North American Review (N 
York, Februar} DI Frederic Tami 
Huidekoper, o reputație de mina 
tain in vritica mililură, dovedeste, 
„Sint Statela- Unita pregătite de vi 
boiu?*, nesuficienta lonrimăzii acesi 
rt, Armatu Statelor-l uite cup 
trei entegorii ` 1) armata vegulată 
2) miliția ` H celuntarii. Intaia cute 
gorio e extrem de redusă, la erh 
tul razboiului cu Spaniu, armala e 
gulată se compunea dän 204040 suhială 
si 2143 ofiteri, adică inal puţin decit 
patro zecimi din unu lu sula din po 
puluția tarit  Grosul armale il In 
mează miliția și voluntarii, care sin 
înrolați iu ajunul razmiului Cu to 
patriotizmul lur acesti soldaţi mm pe 
avea instruetia necesari, do acela îl 
inalte războaele, atară de unul, armas 
lelo Statelor-Unile añ Tost invinso Ia 
inceput sl numat miat Hrzia —adien du 
päre añ învăța! insirachie pa eh pk 
de luplä—at lavins, Sporirea urma 
tel regulate e o nevesitate urgenti 
Cu toate ep arest Sial are o politi 
paşsieñ, istoria lar dovedeste. en d 
la Declararea Snilapenidanjer In fi 


rare patru ant gi jumătute de puce, a 
foal unul de razboi, Victoris in a- 
vesto războaie se daloreste numat fap- 
"lat, ea Sistelo-Unite nu s's ciocnit 
w wnr Puteri militare, 

În „ oamenii ilo stat mai biitrini 
din Japonia”. D. W. tiot Griffe, 
fast profesor |» Universitatea din To- 
kin perind Koaacn şi Tokahira o- 
ră studenţi, vorbeste cu admiratie 
de col AN erentovi”al Japoniei mo- 
derne, Dintre acesti arut, toţi run 
"ui personul de autor, nu mal Irägae 
azi ile vit gase, adunaţi în jurul Mika- 
dlui; printre oi [to strălucește In 
mal deosebit. Autorul landa atitudi- 
nea nobilă a Juponier in tratatul de 
"a Porismonth si afirma ca pentru oe- 
weii de stat at Aapuniet „condeiul 
vie mal püternie de gil spada“, — De, 
Franci E Clark in „Ci! datoregto 
Peso Engleză poeților tineri", enu- 

8 genlile Detaille precoce nle An- 
d tare np marit inainte de 25 uni 
| constată ca ultima jumaătute de veac 
ssie aproape lipsita do poeţi tineri, 

intrenbă dura lipsa do prococitato 
petica in aceasta perioadă nu-! o do- 
miä de mal multă sănătale si serio- 
silste? 

Positivist Review (London, Fe» 
immr}).— -Pace gi Progrea” este titlul 
unu! studiu inrepol in uest mimār, 
H vom recenza în numârol viitor, cind 
“fi complect Iratat-—in „alegerile 
jenerule gi urmările lor” DI. Swinny 
prevede fizionomia nouei Camere a 
Comunelor după geuphrile politice sl 
uzată pentru er Unionigtit vor i com- 
Mert hătuţi in alegeri, şi Prolecţionis- 
mil lui Chambarisin condamnat. Pre- 
velerile autorului ` ap fost aproape 
Synet realizate 
International Journal of E- 
Ihies (London, Tamar} Revista tri- 
linarð, Ia „Sinncidemwa" d, C- 7, Yo- 
ug constată inmulțirea cazurilor de 
sinucidere protutimleni, şi se intreabi 
carey cauza? Afirma că sinnelderea 


REVISTA REVISTELUR 


157 


e o dovadă de perdere a simțului da- 
toriet. In epora unte-eregtină en era 
privită ca o dezertare: Cicerone rom- 
pară pe om şi viuln sa eu v sentiuelă 
care ware dreptul să pirăsuseă pos- 
tul de strajă până ce nu-i va permito 
şeful esre i l'a necredinta. Unii din- 
tre sfinții pärintt permitea sinucide- 
rea bumil fomellor, in enz de spirare 
» enstitaţii. In toate țările civilizate 
sinuciderea a fost considerata în tot- 
denuna ca o fapta odionsă. Sentimen- 
tol moral şi religios, împrejurările se 
ciale și economice, educația, condiți- 
ele higienira- -tonte sunt factori im- 
portant in creşterea și deseroştorea 
sinucidere, Se observā ch sinuciderea 
e mal raspindita în pâtarele cultes 
ch e mut frecventă printre Prolestangt 
devit prinlro Catolici. Statistiea do- 
vedesle cù in impul rāzbòselor ca 
zurile de sinuridere ajung în minimnm 
atit pe ciinpul do luptă, cit gi printre 
cei de ncasă : omul atunci se wita pe 
sine, ulenţiu e indroplata în afară si 
“simţul toplinirel datoriei e mal eres» 
eul. Proporția după sex in sinuci- 
dere, în cele mai elvilizate Gr, e de 
tret barbaţi lu o femee: in Anglin de 
dot barbaţi In o funest; iar iu Dunes 
marea do patru barbuļi in o femee, 
Sinuciderea printre rapit o mult mal 
răspinalita decil snr erede, Sinucide- 
ren din cauza iobirel a întral in modă 
de in „Werther“ al lut Goethe; va 
din cauzu snferinţilor firite a maï ra: 
piudilă printre cel din cinsele de sns; 
cancerul, neuralzia, sogor porlaris in- 
deamnä la puicid: Mizia foarte rar. Un 
cüracter lure, räläuzlt ve prinelpii mo- 
rale poate invinge suferințele cele mal 
groaznice alo vieții si se alunge is- 
pila mininirii prin suicid: Napoleon 
cel Maro e un exemplu. Singuratatea 
indeamnă la sinucidere: acest Iribut 
e dat mal mull de ert beinsuraţi. Bar- 
baļil vâduvi cu copii dañ un contigent 
mal mare de sinucişi decit femeile vi: 
duve cu copil: egen ce narnia o superi- 


158 VIATA ROMINEASCA 


oritate altroistică lu femei: vadurile 
fară copil intree "n mult numarul 
barbatilor vădusi fâră copii. In sinuci- 
dere. Unule cazuri de sinneidere sint 
pricinnile de neechilibrarea munet in- 
teleeluale prin cea fizien, De multe 
ort tendința spre sinucidere trebue 
considerată ca o boală de domeniul 
medicinei și tratata in consecinta, 
Ocasional Papers (Oxford, Fe- 
binar).— DL Kraneth Ingram in „tius 
zia: Act, H: discuta preliminnrile şi 
urmärile răzhoiului RuaosJaponez. Po- 
litien de expanziune a Husi rechnen 
să aduch pumal de eil răzhoiul: Rn- 
sin in neuen de nu-si deschide Dach: 
eul inainta mereu spre rāsārilt, pe 
cind Japonian se inlindea spre Apus, 
Ciocnirea era fatală, Guvernul însă à 
ales momentul rău si n soentit praesit: 
Almoafern ineâreată din năuntru Ù 
era cunnseulă, dar el ereden cà răz- 
bniul va aduce Rusiei Manciuria, va 
da thor eomertulul, pris desehiderea 
Pacifienlut, si ast-fol va potoli nemul- 
tumirile interne; Guvernul nu cunog- 
tea puterea reală n Japonėejitor după 
cum nu cunoștea nie! Anglia puterea 
reală a Burilor in 1899, Aici e intäia 
pgresula. Partidul de la putere ar fi 
proceda! ințelepțeşte dară nr fi acor- 
dnt inta! reforme liberale şi apol cu 
putere rezent şi eu liniste acasă ar 
D ataent pe Înponejl. A donna gregata 
e neducerea pinh la enpil a războlu- 
lu»: După pacea de la Portsmouth s-a 
văzul că Rusia dură ar mal fi facut 
sitt nr nr fi putut obosi pe Japaneji, 
Inehecrea paret si sehimbarea politi- 
cel inlerne prin chemarea lui Witte 
la guvern sa datoreste intervenției 
Imparatului Wilhelm, care a facut pre» 
timi asupra tarului în vederea re- 
vultatelur posibile în urma incidentu- 
lut mnroean, Prin pacea dè ln Port- 
smouthrhestia Pxtrem-Orientulul ri- 
mine nedeslegata pentru Rasia, iar 
siaren internă ajunge incă mna! vulen- 
nică. Nehotarirea si srhimbarea în 


politica sint cel mnl rân proceden. R ) 
fozmele liberale acordate dr Witt 
după rāzboin nu multumese pe 
meni; greve şi Imliganismo urmeazăg 
Care en îi sfirsitul e gren de prevăzut, 
Viitorul pare a fi al liberalilor consi 
tituţicenal, 
Ordinea nu se va stabili de eht op: 
realizarea unii Rusii libere sub më: 
impårat scăpat de mrejele Markt 
Duci, —Starea Rusiei înteresuză E 
ropn intreaga : eu o Rusie slaba Geti 
mania ajunge mal primejdioasă ; hoari 
dele asialive de sub controlul Husteă 
își pot reincepe ntrucitațile: omak 
galbân mi mai e stavilit de nici o be 
viera : iar India poale indrāzni să im 
punte Anglia. „În orire parte, o H 
sie slabă nu-i de doril. o Rusie p 
tornieă e navesari”, Cit timp Anglis 
e tare In Extremul-Orient, expanziu 
nea Rusie) nu-l de temut. 
The. University Review (Lorn 
don, Februur).—D]. Alex. Morgan, 
„Reforma Univerzitätii Scoţia,” dis 
cuta necesitatea reformei nniversităs 
Dir din Senţia: Cele patru Univer 
sitați din Scoția sint prea sirìins le 
gate ln mn loc—ele au nevoie de 
bertate individuală spre a se puten 
misia mai uşor. Anul scolar univ 
silar de cinei luni jumâtale, asa eum 
e numal in Scoţia, e o supravatui 
din Evul Mediu, cind studentul ave 
nevoie să fle liber o parte din nn c 
sigl poată agonisi mijloacele de Iri 
pentru timpul de studiu, Autorul pro. 
pune tror trimestre de cite teer luni 
fiecare, Amintind divenţia Intre parti” 
zunii exeluzivisii al celor două con 
ceptii despre senpul Universitatii — 
ori răspindirea culturi :—2) ot în 
intarea ci,—uutorul se pronunța pen. 
tru imbinarea acestor donà seopturi w 


cursurilor adresate de pe catedră b 
sute de studenţi nu-l de ajuns; col 
tivismul în educaţie trebue comple 


tal prin imdirilualism: metoda semi- 

parială, Impärticea studenților pe gru- 

piri, Ca profesurul säi albă timp să 

luereze și pentru înaintarea speciali- 

taţii lui trebue să na fle prea mult 

opat eu studenţii, dect: sporirea nu- 

mârului profesorilor şi a mijloacelor 
materiale. Autoral då de exemplu uni- 
veesitățile americane: La nnivers:tulea 
ilin Harcard, Laiiun e predata da gise 
profesori; Groucr de sapto; Matemn- 
tielle de opt; Pedagogia de patru, La 
Vaivorsitatea din Chicago Podagogia 

2 predala de zece profesori. DI, Mor- 
gan  impolrivu burselor acordate stu- 
lentilor prin voneurg: De multe ort 
se intimpla că cet vare le obțin an 
iijuuet ` bursele, daca sint, trebnese 
date, nu prin concurs, ci după liberă 
spreciare a profesorilor, celot saraci 
care se disting: Arii mat bine ca bur- 
see să se suprime cu iotul: studen- 
lal să trătasea independent prin mun- 
ca lui. Da de exemplu universităţile 
din America unde pe linga Bacure s 
uiversitate se alls elle un biuroŭ de 
plasara a studenților, care vor să ig: 
ige muncind în timpul anului scolar 
şi in acte" şi pentru a procura o- 
cupații bine remunerate celor cate aa 
lerminat  umiversitatea, Ò altă obser- 
alle face nutorul asupra nevoiel de 
a stabili o corelație logica intre dife- 
titele obiecte ce sa predau In diferi- 
lele facultat, astfel ca o nnivorsitale 
să apară cu o struclură Dresc orgu» 
niath, 

„Sovremenunie Zanpiski” (Me- 
morii Conlemporane, langar 1905, Pe- 
tersburg);— editor V, G. Korolenco, 
direelor N, Annenski. 

Acvasiă rovisia apare in locul re- 
vistei „Russkoe Bógatsivo" (oprită de 
zivernul constitutional al contelui Wit- 
loj—e un organ, prin excelenţă, n „ine 
teligonțeit Ruse, —şi in muteria vi va- 
tistä (un maro volum de aproape 500 
pagini, ca luate revistele ruseşti) se 
pëllndeseg și starea nenormală a țarii, 


REVISTA REVISTELOR 189 


şi curentele ce predomina in clasele 
culte, 

In altă parte (vezi „cronica externa“) 
am citat articolele, vibrante de artua- 
litate, ale ddor S, Flputienahi, I. Bi- 
kerman şi A. Potrigeeb ;—din celelalte 
trebue sa amintim intăiu studiul d-lui 
A. krzsngsctabt, „Morula şi sociabi= 
litutea în doctrina lui N. K. Mihai- 
Joveki*,— um rupgelalor puternice zi o- 
riginal, cure timp de 30 ani a fost un 
udevăral dictator ul „intelizenţii” ruse 
(a morit anul trecut): -ṣi in al doilea 
rind autobiografia celebrului literat 
rus, V. G. Korolenko, un reprezen- 
tant de frunte al acestei „inteligente”., 
In aceasta „istoria unui contempo. 
run“ a d-lui Korolenko, se reffecteazā 
toate crizele sufletesti şi toate luptele 
eroice, pe cure generația lui le-w dus 
in contra ţarismului, şi sulerințile lu- 
durate de ea. Ambele articole sunt a- 
bia incepule, 2 vom fi siliţi să re- 
venim, cind vor À publicate în Inlre- 
gime- 

Di. V. Wagner. „Infanticidul şi Ma- 
trinreatul (Mutaereehi)*,—ne dik un Iin- 
portant studiu anlropologie și sociu- 
logie asupra originilor sentimentului 
de maternitate, şi a evolulivi „drep- 
tului de mamā*, 

DL N. E; Kudrin, — „Frumosul in 
slujba omenirii“, face analiza operelor 
şi biogrulia poetului englez William 
Morris. 

In schițele din viața militara, de d, 
I- Socalski,—.In sunetul tobei*;,—pe 
dinaintea noastră trec figurile eroi- 
lor” din rerental răsbain: iată o pes 
narucită ordonanța, caro se Inteurg, bă 
muţumilă pliugerii „ceuconnei* n ne- 
merit în eñrcerā : 

„Esti slobod, cn în rain, — um cuvint, 
„—exelumă tl de dupa gratiile de fer: 
„—Fa ce vrai, vrail—dormi, yrai—stii 
„euleul. em picioarele pe pareli.. 

„— Pin, —s'awde indigaul din No, t. 

„= Sa ireci, prin ciiu am trecut ou, 
— rei vedea”... ' 


190 


lata o serie de soldați, unii plugari 
neciopliţi, alţii beţivi şi hoţi; inta un „ba 
calaurent,* vare celesto pe Nietzsche, en 
să uita de realitate; all bacaluuredt—un 
nenorneil ne apt pentru serviciu, per- 
socutut de superiori ;— ul treilea--un 
euconaş, co stë la moșie și nomai „s8 
numäri“ ju cazarmă ; iata nu locote- 
nont erud si rece, de groaza bătiilor 
căruia saldutii ap transformă în Am: 
nechune nertunse”; ială un câpilan,— 
o bocală de slânina, leneş, apopleetir, 
care se gindeșie numai la somn și 
mincare.. neet) multele din miste: 
rele "rashoiului... Sebiţele nu sunl incă 
isprâvile. 

DI, E. Hahneiser.— „In Manciuria din 
Tambov*, ne dezeria scene, cu martor 
ocular, din represiunile migearei agrare 
in provineia Tambov, — lasueaţă sin- 
gele în vine de atila cruzime selhatien 
şi inutila. 

DI. J Malen, — „Vue victis!" — ne 
povesteşte doud tragudii din viata de- 
porlaţilor politici, din 1889, ciod au 
cazul multe victime ai satrupilor fară 
ruşine si mila. 

DI. V. G. Korolenko, „Tragedia din 
Poltava“. —cure sn ispràvit eu lupus 
carea salrapului Filonov,—1şi explică 
rolul în areasta trupedie, 

Pe lingă nceston, —0 serie de ero- 
niri, fuarto întoresante. 

„UWhnovylennata Scoln“ (>coalu 
renuvală, No. 3, Februar 1905, Chii- 
nä ` direcior : AL Ouatul 

Avonstà regislä „geolară”, cte spare 
in capilulu Basarabiei, rorbaste foarte 
putin despre geoală, şi nici un cuvint 
despre Basarabia, 

DI. 1, Buroda. („Pe temele vechi“) 
vureoctează cauza sesiunii intre popor 
şi „luleligența”, schițeaza istoria „poe 


VIAŢA ROMINEASCA 


poranismului“ rusese, ciod „inteligenți 
ruşi se îmbrăcau în haine terânașiă 
„îşi giuleau înudins pielea pe minl, e 
si se apropie de popor, și să nu-i pară 
eneonaşi“,—şi conchide — „trebue să ut 
apropiem de praletariat!*.. 

Și istoria paporani-mului rusese 
face să roșeaseă pe „inteligentul” (in 
telectualal) din Basarubia {de la ca 
nu cerem să se imbrace în sumai, 
nici să-şi „gluleasen minele“ pentri că 
să se apropie de popor, ci marar së 
ştia să-i vorbească în limba Jui), — pre 
cum pwi tulbură linigtoa sufletească 
faptul, ca in jurul lui, în Basarabia, 
țară de plugari romini, au există -pro 
letariat”, de care vrea i-se apropin 

Verinica istorie n jerifelor omenesti 
pe altarul Baalului formulelor ahs. 
tracte !—şi alei aceslo Jorife sunt ace 
țarani romini, prin munea cărora d 
do ja „Şeania renovate” nu putul să 
ajungi „inteligenţi... rusi”... 

Vadit că nu putem impula acestei 
reviste, cA aparè în limbă rusă. — gll: 
fel mar puten să apară. — Dar wire 
revistă din Basarabia, al cărei direc 
tor se cheamă Ouatul, şi printre er: 
laboralorii căreia gasim numale = Hi: 
vol, Grosul, Florea, Holneamu ele. — 
toți tinerii neestia de mint, gata de 
sacrificii (No, Sul revistei n și fom 
confiscat de guvernator, ea subversiv), 
—să nu-şi dee seamn de grouznicul 
tutunerie eo cuprinde poporul înstrise 
nat in mijlocul eñruia trăese ? Sä mi 
găsească niei un cuvint pentru acest 
popor? Sa fe isealitura „Gheorghi Dul- 
neanu“, cu litere latine, sub un arti 
col.—singurul tribul datorini calre gen: 
mul Ion, singura aluzie, cà rovista a= 
pare In capitala unei țări româneşti 7 

O Lu 


FILOZOFIE 


Ponr qu'on line Pinton. par K- 
mile Fuguet de l'Académie Française 1 
valin 12s 398p Paris, Societe Française 
Vimpeimerie et de librairie 1905. 

Celebrul erte expune ru versn si 
claritatea Tuf cunoscuta ideile fHozotire 
= sociale alo lui Platon ut cure admiră 
ma degrabă artistul. 

-be Langage. Essai sur Ja Psycho- 
logio normale et pathologique de cette 
fuhetinn par le dr, Bernard Leroy, | 
val. în 8 de 29 pn Paris, Altan 1905, 

Autorul vorbeşte de perrepţiunen, 
*misiunnea si patologia limbajalui u- 
rond datele linguinticei, observaļiol 
dinies, exporimentațiet, El constată 
a Jezătură strinsi intre biata sista- 
Wele verbule de imagini, mat ales in- 
ire sistemele de imagini anditive și 
sistemele de imogini kiuastezivo eñrora 
lada o deosebita importanța. După 
dissul limbajul must o funetie de lux 
d m fiecare individ el e tegat prin 
fădăcini adinci cu tot mecanizmul psi 
hologie. 

Les anomalies mentale chez 


NOTĂ. bin cauza înprâmădiriă de materie, cu toato că om frot mult 
cadrul re ni Tom propus (aproximatiu 150 pi, suntem siliți să lănim pens 
Norul viitor recenmi asupra mai multor rroiste. i 


les ceotters (Etude médico pidago- 
Sne) par les des, Philippe at Paul 
Bancowr- 1 vol. in 12 Paris Alcan 1905. 


Corie inleresaniă şi clară care tru- 
Jena chestia at de actuală în peda- 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


gogie, a eilucaliei copiilor anormali. In- 
ire aceștia ei deusebese: 1) cei intir- 
zinţi întelectualiceste 2) instabilil su- 
ferind de incupacilaten de n-gi fixa n- 
tenția sañ de-o impulzivitato excesivă 
5) ustonicii, (inertie mentală, lene mu- 
ladivā, insoțiti ades de atonia gene- 
raita organismului), A) copiii atingi de 
tare alo sistemului nervos. de n iste- 
rie frusta sun de o epilepsie desim- 
lată care lulbură earactorul şi funeliile 
mentale. 

Mer sinn des Daseins, Sireil- 
züge eines optimisten durchi die Phi- 
losophie des Gegunwari, Von dr- 
Ludwig Stot, Tübingen und Iaripzig 
100. 

DouñzecI Essuis romareabile atitea 
conţinut cit si en stil, EI îşi deanmegle 
punelul săi de vedere ca optimism 
social, pe care-l snsţine tot atit de e: 
laevent pe cil cumbate Romantismul, 
mistieisanul gi pessimismul, Ca zë Fichie 
el vede inlelesul existenței, in munci, 
adien în energia universală. In vegniva 
lucrare a Universului, 

1i sentimento imperialista. 
Studio psito-soeinlagivo di Giov. A- 
madori Virgiti Milano-Palermo, Et 
Sandron editore. 

Autorul studiază imporiulismul nu 
ea o acţiune politică snů en o ten- 


12 


dinţa individuala doret un sentiment 
caleetiy de mare importantă. Mai inta! 
expune tvoria seulimentelur colective 
apoi  exumineuză imperialismul ca 
unul din aceste sentimente si ajunge 
să demonstreze că omul polities un 
Chamberlain sat Rovsevelt sat Bülow, 
nu e de cil un interpret saù chiar o 
parlè din acel sontiment, Tncercarea 
de a aplica studinlui sañ resultatele 
molerne nle pricoloziei sociale este 
bine reușită, 

So seid ihr! Aphorismen von 
Otto Weiss, Mit oinem Vorwort 
Georg, Brandes. Stutigari und Leipzig 
(RO 

Brandes numeste pe autour „un 
om minunat de inzestrat pentru arest 
gen flosofico-artistic*. Weiss urmează 
principiul „ridendo dicere verum“. Cu 
grou sar pulea gisi inire scriitorii 
moderni un altul care să minuinseă 
cu ulita virinazitale forma uforiativă. 
Dose nuu numa o distinsă inteli- 
gența, o multilaterala cultură si o bo- 
gata experienţă, dur e şi un stralucit 
dialectician si stilist, 

Mihu ` Etudes sur ht pew- 
sée ncicentifgqgue chesz les Grees 
et chez les modernes. 


ISTORIE 


H, Nagaoka: Histoire des re- 
latons dn Japon avec VEn- 
rope fux XVl-e et XYII-e siò- 
cles, 

Primele raporturi ale Japoniei we 
Europa au loe pe ia 15H. Misiunea 
François-Xavier (1549) pregateste apol 
leren pentru propaganda Jesu lu, 
care, Bind ajutata de seniori gi de 
Sogunul Nobousaga, prinde aga de 
tare, in elt Japonia ur D sjuns oò 
colonie portugheză, dacă mur fi fost 
combăluta apol de Şozunii Hyde- 
yoshi, leyasou şi oprită de Iomitsou. 


von 


VIAŢA ROMINEASCA ` 


Totuşi jesuiţii au continuat a avea 
infimenţa în comerţ, lu secolul 
XVII vin Olandejit in Japonia și 
locuese pe Porlugheji şi Spaniol în 
cuarţ, Prin mijlocul ser. XVII 
şi ei influința și Japonia rămine 
pronpe inchisa pentru Europeni pă 
ia voiajul capitanului Davis în (ESP 
Autorul mai arată şi raportul in 
pulerea Şogunulul si a Mikasdului, 
descrie doua ambasade japoneze 
Europa in see. XVI şi XVII. una 
Papa, alta în Spania. 

Intre numeroasele ärt apărute | 
urma răsboiului Ruso-jepanez, va in 
teresa de sigur pe specialisti lucrare 

„Lex enseignements maritimes o 
la guerre russo-japonaiase” dniortlt: 
fostului ministru de marina al Frans 
țel, de Lamessan precum și 

R. Pinon: Origine ol Résultats 
de le guerre Russo-japonaise. Perrin 
5 frs. l 

Napoleon t. Eine Biographie vod 
Aups Fournier. Zweiter Band: Nas i 
poleons Kampf um die W eltherrsehafi, 
Zweite, umgearbeitete Aullage. Wien 
1905. 

Şi aerasta a deun ediție a volumi 
I, care tratează epoca dela 1802—1510 
se distinge prin aceeaşi congtiincionsi 
exploatare n celor mat nouă run i 

L'Italia nelin natura, nell 
storia, negli nbitanti, nell’ 
te e nelia vita presente por & 
Reslus e A, Bruniatti, Milano, Socie 
Editrice Libruriu, 

Partea relativa în Italin in ma 
Geografie univorsală a lul Reclus, 
lost aproape intreltā de Brunialli. 


cento di Gastano Imbert, 
Bemporad, 1900, 

O curte de o rară erudiție, în cart f 
se zugrăvește după cele mal variate iz 
voaro viața Morentină de lu 1644 în 167% 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


William Pitt. Charles Whibley, 
(Blackwood, 346 pg. 6 sh. net), 

Carte publient et prilejul comemo- 
tări centenarului mori lul W. Dn. 
E serisă cu mullà ingrijire si admira- 
ție sinceră, lipsita însă de strălucire, 
Comparată eu admirabila monografia 
lordul Rosebery publienta mul ton- 
inte in „Cel doisprezece oameni de 
siat englejl*, perde orice insâmnatale. 

„Pre-Raphaelitism and the 
Pre- Raphaelite Brotherho- 
od: de di. Haman Hunt. (Muemillun). 
Autorul e oa nntoritnte pe cure nimeni 
mu i-o ponte discuta face istoria en- 
nasenlei seolt artistice, 

Emila Fagurt: VAmtielericalis- 
me. Suc, Franc. d'imprimerie. 3 frs. 50. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Albert Mathiez— Læ question 
kociule pendant la Rivolation fran- 
taise, Paris, Edouard Cornély; prix: 
1 frs, l 

Un excelent rezamat, după lucrârilë 
int Allard şi Jaurès ṣi dorumente los 
eala, Arata cum chesliunea socială, 
la inceput chestiune pur burgheză, se 
transturma în ehestiune Läränensch, 
și apol a munritóorimit. 

E. Marguery,—le droit de Dro 
pridd et lo rigima Aimocratiqus, F. 
Alean; 1 vol, 202 p; prix: 3 fe, d0, 

După nutor una din Puneţiunile cele 
mal mecesare ale Stalului, In demo- 
eralie, e de a întervani în raporturile 
economice pentru a asigura proprie- 
tie tuluror cetațenilar ;— dar sach: 
lizarea proprietaţii li pare eu nepu- 
linţa. 

Romolo Caggese. ` (im comuna 
libero alle porte di Firenze nel secolo 
XIII Florenţa, Bernardo ` Secher: 
SA ph) 

O foarte intororantă descriere eco- 
nomie gi sociala a comunei Prato. 


FOLKLORE 


Ehrenreich studiind „les Mythes 
et Légendes des Populatious 
primitives de l'Amerique du 
Sud“, ajunge la coneluziz'eă fondulini- 
inlogie şi legendar nl Americanilor de 
Sud este dea dreptul inrudit en al 
celor de Nord, ceea ca e cova nou în 
chestiune, de oarece pănă acum să 
admileau trei cicluri daosebile: nord, 
centru, sud, 

Maspriro publielnd o nouă ediție din 
„Contes populaires de l'Egyp- 
te ancienne“, adaugi malte bu- 
câți neeunoseule încă și aflate după 
publicare editie! dinainte, insoţini 
culegerea de o introducere, în care 
deserie viața populară in Egiptul 
vochiu,—evia et usurează ințelegorea 
povestirilor. Autorul consideră Egip- 
tul „daca nn ca țara de origină a po- 
vestilor populare, cel puțin ea una 
diù teele, lo care s'au naționalizat mat 
de mult si de unde au capatat o for- 
mä in mdevâr literară”, 


CRITICA LITERARĂ 


Anatole France ile (oo Bran- 
des, in colectia „Die Litteratur“, Au- 
torul explica romnliunalilor säi seep- 
ticismul şi mentalitatea marelui pro- 
zator francez 

La Littérature Coniempo- 
raine de Ch. Velay și 1. Da Car- 
donne. Autorii ua consemnat in ñ- 
constă earte raspunsurile diferiților 
poeti, romancieri, autori dramatiet, eri- 
ticl relativ la lendinţele dominante ale 
poeziei, Romanului, Teatrului şi Cri- 
live, 

A. Le Breton, Balzac, Vhomme 
et raenvre Paris. Colin, 1906. 

Autorul studiază nntecesorit şi au- 
torit bont? en model de Balzac. 

(bi 


După o scurtă biogralie, arată cum 
romanul lui Balzac, sa dezvoltat din 
romanele populare mle Ju Pigault-Lo- 
bran si Ducrury-Duminii, cum a fost 
intiuențat de romanele de Apna Rad- 
eife, Lewis si Mathurin, cam apol 
a Imat ca model romanele istorice ale 
lut W. Scott si Cooper și aläluren do 
ele pa ale lut Monnier 

„Impressions de Litiérature 
Contempornine” de di Firmin 
van den Hosch, contine dou allii 
importante asupra d-lor Branstióre 
şi Jluysmans. E de Hudal tonul fară 
pretenție intrebuințat do aulor In eri- 
tici. 

Dramen der Gegenwart, Be- 
trachtel und besprochen von Hermann 
Kiensg, Graz Loushner & Luben- 
sky (Dé, 

Aricole apărute intai în foiletoane 
in Graz şi care se ocupă în mare purie 
eu Ibsen si Hauptmann., Autor) res 
cunoaște merilele naturalismului fară 
a alla cerințel» idealismului. În toato 
articolele so vede multa esperionia, 
gust artistic și dreptate. 

„Eiades nur In Littérature 
française” de d3 Dounie, 


LITERATURA 


I Androni Uire siele", Dramă, 

Luerure eure a anärt in Rosia și 
en Ñ tradusă In curind in frunjuzeste. 
A fost pe steni la Moscova și în urini 
oprită, Auiorul cauta să sintetizeze 
drama contmuporună a vieţii rusești, 

Un savant, Ternotsky, exilal din 
Rusia e directorul unni observator pe 
un munte. O revolalie isbucneşte In 
vale și Nienlai (Bal savantului) ia par- 
te, de si nu o ja Rusia, cici spune el: 
nuy exista rovolulie a ultorm,nn exista 
do cil berkate, cure © una pinton 
taţi, Revoluţia, tradată, cade, Nicolai 
moare in luptă, Logodnica lui, Ma- 


194 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ae —— 


ronssin, după ce încearcă fără succes 
sa-l ajute să evadeze, plinge despera: 
tä soarta lul. Savantul Ternoveky rå- 
mine rece: el e fundul in stele: ce 
juzaimnă van om (Oul lui) faţa en i 
monsitalea lumilor? Maroussi na 
pouto inţelege agesin Dlniefe u ta- 
tului, ea izbucneste In blästeme cons: 
tea sveletații, în care cei mui bunt 
sufar. Apoi, imtemoatà do hălrin, 
reiutră in luptă iu memoriu iubitului 
ei logdnie. Batrinul IT spune: „tei 
ucişi, äs veșnice”, numai ei ve 
ucid, mor”, Și fala să dues in luptă 
—s: maară— rr Mr stele“. 

Der Rosendokior, Hosen, 
Biskra; von Ludwig Finch, Stub 
bon? und Leipzig 1906. 3 vol. 

Cea dintai e o nuvelă, In ciaru se 
deserle iubirea din tinereţe. A dusia onus 
valum de versuri, A trein e descrierea 
pazei algeriene Biskru. In toale poetul 
se urală en un suflet inzesiral cn eela 
mal nobile ealilați ale sufetuluy poju- 
lay german. Talentul sàn e cela 
mente lirice Caraeteriatie este un enll 
pur poniru femec, al äre? sitwbol 1 
apare reginu Morilurt roze. E sigur eà 
Eincki va ajunge in turini n fi reci- 
uozeul. eu un mare poèt al Gormaniet | 

Ant der Fahri mit Lands- 
ireieheru Avus dem Englischen 
(Teampiog wiih Tramps) von Tasit 
Flynt, von Lili du Bois-Reymond, Ber- 
lin t904, Autorul american ia aeris 
cartea dugă numeroase ahserraţii en- 
lese—dupi poua melodia jn timpul 
traiului sau tulre vag honzit din Sta- 
tele-Vaile, Germania, Rusia și Anglia, 

„Suifering”s Journey on the 
Earth” de Carmen Sylca Hapé. 
(un pe 3s. D d nel, O bună Ira 
cere. Interesunlă din punet de voders 
biografie și Iltetar. O alegorie In eriw 
autorul binecorinlează suteriula din cu 
uza |cețiilor er va dă victimelor ei. 


Tn realitate e n confesiune n autorn- 
lui despre propriile sale suferinți in 
foemnă ulegorică. 

Pagine allegre di Edmondo De 
Jmicis. Milano. Treves 1. —Conţine 
scrieri deja publicate, dar earo impre- 
nå formeaza una din cele mat fru- 
maè cărți alo lul Amicis. 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


195 


„Lui, de di, Jon G K 
(Nilsson, Paria 20 pp. ët: 
enlortie de cele mai renumite curiea- 
start ale imparatului Germaniei. Toate 
țările sint puse la contribuție In nersi 
volum: Beeare faţa a caracterului impä- 
ratului Wilhelm e redata densebit de 
caticaluriştii deosebilelar naționalități 


COMPILATOR, ` 


BIBLIOGRAFIE 


în această rubrica var A wmunțate toate publicotiunile ce mi se vr tri- 
mite, Asupra unora vom fuce şi recenzii, 


m VIAȚA ROMISEASCA 
SUMAR 
EI Pag 
mineascã. Cătra Cetitori A A Lutz A 5 5 
Mar Lg Cum am inceput să tradue po Dante (Amintiri) + - H 
A. Viekntë, Datorii vechi... (nuvela). e A . e H 
P. Bujor. Folousele studiului Biologiel. e e . E RE 
A. Philippide. Isturiea şi Critica literară 3 è e E - 
A. Stavri, Ursitul (versuri), $ . £ > k ei 
C. Gürcülerin Cinlarea patimirii noastre (0. Goza) $ - 
M. Sadoreunu, Pustiul (nuvela). è é a f i 
— G. Umădeanu, De la M. Kogălniceanu la DI. Muioreseu E , Lut 
C. Botez. Poezii inedite de Jonarhi e S e - W 
P. Nicanor & Co. Misvellunea ` e e , 19 
aG. 1. Cronica literară (Autorit ai Curente) ` ei d a Ei) 
P. He Dr, P. Bogdan Cronlea Vin Ale (diu țară si din strainatate) 140 
L . Cronica Pedagogică (Studiul limbilor} e A . Län 
CS. Croniea internă |„Ponmelea constanta“ şi chestia aurară) , 138 
C. Stere. Cronica externi (Uemarile răsboiului ruso-japonez i Revoln- 
Vin din Rusia) . e e e p , Lä 
Recenzii: ` + D e . . b e SE, 105 
M, Sadoreaun: „Amintirile Csprarulut Gheorghita“, „Povestiri 
de sarhători", „Floarea Oñlita*. —G. 1.3 T. Ciocirlan: „Traiul 
nostru“, E Girleaan: „Diu Ratrinţ*—0, Ba G. Coshur: «Valuri 
nlimate“ NM. C; Aural C Popovici: „Die vereinigten Staalen von 
Gruss-esterreirh. Politische Studien zur Lösnng der nationalen 
Fragen und stagtsrecht chen Krisen în Oesterreieh-Ungarn” — 
C. S; Spiru Haret: „Pagini de istorio“—l. Bi N. Costächesen: 
„Gazurite cuprinse in Sare gita Vulcanii de Glod din Hominia-— 
Dr. P. B. S 
Revista Merzstelor : ; E e a - aa . SIS 
Convorbiri Literare, Sămănătorul, Lueenfăvul, Curentul Nou Ja- 
nhnea literară, Vinta literara, Viața Nauă, Arhiva, Revista 
do Filosofia si Pelagogie, Revista Invăţaămintului. Cultura ro- 
nins, Revista Ştiințelor medienle, Annules Srientifiques de l'U- 
niversite de Iassy, Sâptamina, Revue des Deux Mondes, Mercure 
dJe France, La Revue, Revue Philosophique, Rovue Socialiste, 
Rivisia d'Italia, Deulsche Monutasehrifi, Socialistische Monets- 
hefle, Literaturblatt für Germanische und Romanische Philo- 
logie, Contemporary Review, Review of Reviews, North Ameri- 
ran Iteriew, Positiviat Review, International Journal of Ethics, 
Oceaslonal Papers, The University Review, Sovre 1 ennie Zapi- 
ski, Obnovlenna Seolas, 
Miscarea intelectuali în străimătute + e EI 
Hiiografie . . e . £ , 49b 


aee 


SE agefuer eeneg m 


TIPOGRAFIA „DACTA* ILIESCU, GROSS kVGomp, — LASI. 


| 


În Măstăcani....?) 


Sint numal cu va ant de atunci, Era chiar în ziua de Sfinta 
Maria Mich, Par că vàd şi-acuma nourul de praf, în care in- 
puată cel dof cul oateniți ai lul mog Petrache Profir, trăgind 
după ei căruţa cu învățătorul. Vine din tirg, de departe, învă 
tor nou, un bäetan tinâr abea-l mijeşte mustața. Mog Petra- 
che ar vrea, eum i-l obiceiul, să mai stea dinaintea crismel, un- 
de-i hora; el dă să-și arunce ochii la oameni, să-l facă să pri- 
DĂ safire invăţător nou și tinâr, om învăţat şi cuminte de 
la ` eu EE eg eent 

- — Jaca, domnule Ionică, uită-te, 1 place hora noastră? 
intrebă mos Petrache, oprind cail. ea 
— Imí place, moş Petrache, dar vrean mat de grabă să-mi 
destup urechile gi ochii Je praf, respunde învățătorul. 
— Cà bine zici d-ta! Hi! int tatei, vk odihni acasă, 
ŞI dn cu nuiaua în cai. 


Lumea ?... cum Ñ lumen. En ott putea spune cine anume, 
dar știi că nici nu făcuse znce șehiopătătari Mocanul, —de la 
tare sărise o potegavă co bucată de unghie şi din pricina asta 
ducea greul mai mult Cazacu, —şi strigă unul: „a venit profesor 
au“ și acuma... Die muscă și sboară de la unul la altul și 
piveşte şi ascultă... 

— A venit protesăr not, mâl! 

— Ce spul tu, măi?! 

Pe crucea men... Tot avea dreptate lumea că pe-acesta 
H scoate lu pensie 

— La pensie? Auzi dumneta! îl scoate la pensie... şi 
dure cine-l scoate la pensie, mâl ? 

— PAY, ci-că tot l'ar fi dovedit Judecata... a umblat el să 
da” pe semne că n'a fost chip. 

— Să se ducă opt!.. cite zile 'ntr'un an! strigă unul, a: 


E tind cu mina spre poarta fariner... auzit-ați dumnevoastră ?. .. 


*) Feoumeni din romanul Um Now, care va npare in cursul acestui un. 
1 


Së 


198 VIATA ROMINEASCĂ ÎN MĂSTĂCANI 199 


— Ado och, domnule Negustor, striză a lu! Tânasă, vē- 
nindu-gi în fire de rusinea pe care o piţise c'aŭ ris toți de dinsul. 
iul Tânase la cerut invătătorului socoteală, că i-a 

surzit băetul şi s'a pomenit şi el cu capul spart. 

Lumea Sadună în crim, cheful crește, crismarul se bu- 
cură, Chiochiu doarme... 

Afară se pare că nimic nui schimbat, Fach şi fetele in- 
virtese hora ca gi'nainte. Chiar de-aud et c'a venit profesor nou, 
n'ai ei vreme de stricat să mai stea să-şi bată capul, cind le 
bate inima At de repede, Doar atita să le treacă prin minte: 
„am scăpat la horă ?.... am scăpat de şcoală !* gindul a 
cesta iar face să dea cu piciorul mal apäsat şi mal cu mul- 


să plătesc ep ştreaf că nu s'a dus bhetul la şcoală... după 
a murit! 
Svoana se lițeşte şi nici pe Nicolail Chiochia nu-l incun- 
jură vestea asta, care-i stirnește jalea şi nu-l lasă în ticnă să 
motäe lingă oala cu vin... S 
— Ce, se duce? întrebă el sărind arsa şi povidindu-se, să 
duce, cu bună samă, orl m'amăgiți 21... că nu scapă el de ming 
bunu-i D-zed, nu scapă el de mine) ... 
— Nu se duce, Neculaiti, nu se duce, îl spune un bă 
ca să-l linişleuscă, 
Şi Neculai Chiochiu începe iarăși povestea lul, plingind, 
poveste pe care o spune totdeauna, de cito ori se 'mbată: 
— Ce te doare, dragu tatei, zic eu, ce ai, Vasilică — dragul 
tatei ; spune tatei ce te doare ?.... el tace şi nu deschide gură 
şi se întoarce la părete şi suflă pred... 
Oamenii Dap văzut pe Neculaiú Chiochiu în toate dumin 
cile şi sărbătorile tot în așa hal; san deprins cu asta şi nu-l m 
ascult ; ei ştia ce are să spe mal departe. 
Şi Jaca de ce Neculaiii Chiochiu, ot cit îi el de beat, Inte 
lege, că durerea lul nu mul doare așa de tare pe aiții și ue as 
cela nu mal ia acum ochil de la pahar şi bodogineşte singur 
pare că vede aşa întrulurea pe Vasilică copilul lut de nouă aniž 
mi BON greoù, dragel tatei și nu spune ce are... Chmb: 
vine popa cu sfinta împărtăşanie, el îl numa! sudori şi na spunt 
nici popel, cind îl intreaba ce üre 5... în toate zilelo îi intreb, ca 
are, gi el tot nu spune şi-asuda şi se topeşte, iragul tatei, vă 
zind cu ochit... mă doare tatà!.. Ce te doare, dragul tatei 2... 
aici la coastă... m'a izbit «domnu» ca coasta 'n coltul băncilu 
pati Se duca profesirul? răcnește (Chiochiu cit îl Ta gura. 
trintind din toată puterea un pumn în masă şi sprijininilu-s: cu 
mina cejalaltă ca să nn cadă..,, 
__— Nu se duce, omule, caută-ţi de treabă, răspund omé- 
nil sphrieţă, Där veste, de spargerea paharului... | 
Lumea ştie: a murit copilul izbit cu coasta în colțul bäncii, 
a spus-o copilul cu o zi înnainte de moarte, s'a răpezit Neculai 
Chiochiu la puşea din cuiii cu s'alerge după profesor, tind a vä- 
zot copilul mort; dar Vaii prins și i au luat pușca şi Paŭ sil- 
toit să-și îngroape mal bine copilul croştineşte.... şi a rămasă 
aşa: „mu-l bine să te 'nchidi ei să nu-ți vezi copilul, cînd ţi l-ar! 
Ingropa, ori să UA tae doftarul ca peo vital... dacă te ines: 
la primărie“. Şi de aceea lumea-l opreşte acum pe Chiochin; nu. 
doar că sar teme să nu se intimple cine ştie ce—asa cum îi el 
nici nu l'or sluji picioarele până acasă—dar, mal ştii ? dracul nu. 
e GE umblă, te-mieri-cum, cu Düacn, şi se face moarte. 
să Ss A venit profesăr nou, spune Petrea lui Tanasă, întrind 
— Hat, elcrede că nu stim, răspunde-a Dascalul -i 
iod de in că și celulți, -h 'ciuete co 0că! al erger) SS 


K 


- "De ca ţie! fata ta, zice alta, tot ştie mäcar ce-i pe hir- 
ti, dar ce are să mai plătească bârbatu-meiu ştreaf pentru o 
fată de paisprezece anl? fată deprinsă în horă să'nveţe buchile !? 

— An inebunit cel boeri, de nu ne dă pace, strigă alta, 
teîndu se foec. deor învăţa toți carte, cine să mai ţie coarnele 
plugului”... An inebunit, soro dragă... ţi-l in tocmai cind îţi ţipă 
inima de muncă... în loc săalşitu ajutor dela dinşii,—că-l test 
tu si nu (i-l crese el, îl faci tu şi nui fac el, tu îi hrâneşti, tu 
tē chivnesti pin-ii zbori o each şi cind colo... mare cine săi 
legene nn copil, ori să-ți aducă o cofă de apă !— ți] ia la şcoală l.. 
parcă Gare să vie tot la sapă! Pentru biaţi, să zicem, câ tot în 
bine să știe invâţitari de carte, c'aŭ să facă maliţie şi tot ştie 
să citească o hirtie ceva, da" ce trebuo feter mele carte? 

— Taci, surioară dragă ! tot îi mal bine de fete că nu le 
Win meliție, spune alta, liniştind-o şi isbuenindu-l lacrămile ; dar 
de mi-l bun mie băetul, că mil fa şi mi-l duce in străine, 
ia Craiova—unde a fl Craiova! ci că de la Galaţi il duce pe apă 
și pe urmă pe uscat... la marginea pămintilui!... Citi-s mici, ţi-l 
it în seoali și n'al nici un folos de dinşii, dacă se fac mari—ţi-l 
ia și ţi-l duce'n lumea neagră! 

— Eher Dipen? n'ai miniet.. așa eram eu cu inima friptă, 
dt mi-an fost bhett duşi! dar acum, siava Domnului, îl vezi 
gospodari, la casele lor, cu copil... 

Şi baba Catrina Mironoala ingiră povestea feciorilor et de 
cind erau în „meliţie“, cum it trimeteau răvaş de sănătate, cum 


20 


VIAŢA ROMINEASCA 


ii spuneau el, că tot ir bine că se duce omul prin lume și și 
poartă, că-i bine, cind ştie omul învăţătură de carte. 


Mal de o parte, aşa cum se și cade, cislueşta ciata frunt; 
viet satulut— oameni tot gospodari si aşezaţi : preotul, prima 
pristavul moşiei, notarul, perceptorul, și lumeu cuprinsă din 
care sonn 'mprejur s'asculte vorbe la locul lor. Vorbele cu 
nu se pot auzi adormind lingă oală, fară să mal pui lu socoteală 
că ti sade mal bine şi-l lucru și mul en cinste să te vază un 
ci altul, că stal de vorbă cu oameni purtați si'nvăţaţi, de cit să 
stal cu Chlochiu, ori să te duci ca dinsul, pe două cărări. Lë: 
ven asta se lipește încetul cu incetul —mal ales că-l acolea 
pristavul moșiei ; vede ca nu-i zice nimeneu nimic, se dă şi 
aproape; vede ch nu so feresc de dinga, s'umesteci gi ea in 
vorbă ; mat intăiū cite-o vorbă două, mai apoi sentinde vorba 
de-a valma — ca si cura flecare ar fi pristavul moşiei... 
Acolea — vorba tot de invăţătorul nou, j 
Preotul, om bătrin, zice că oamenii de-acum nu-s cu fr 


lut D-zeu, că cel care a fost venea cu bäețit și-l deprindea c 
să cinstească lucrurile sfinte și 1 învăța legea cregtineasch, D-zeu 
ştie, sfirşeşte preotul, cum o fi invăţătorul ist nou ! 

Primarul spune, și gindeşte mai multe de cit apune, că ni 
se stie cum s'o împăca amindoi... ` 
Pristavul moşiei e de phrere, că cai care "ment şcoalele pri 
mare, îs colțoşi ais ră! de lucru. i 


Notarul s'arută mal ingrijit de cit toti, pentru că eg, 


copiilor de şcoală ajunge la sută și se mai încarcă bugetul 
munil cun învățător, H 
— Nu to tame, tiia vorba din gură perceptorul, om hazliu, — 
plătese eü din amenzile celor care lipsesc de la şcoală | a 
Citiva gospodari sint veseli de a-binelea: din tot ce se vorbeşte, 
al înțeleg cà poate so nimeri un profesor bun şi mo sà m 
aibă nevoe să si ducă odraslele să facă si la tirg clasa a patri, 
— Auzi, măi, a venit „domn“ noŭ —şoptase copiii du şeuali, 
Pănă'aci n'aveal cap, de răul lor, să priveşti hora și să 
schimbi două vorbe, Intrad pe sub minile jucătorilor în horă, s'® 
lungi, se trinteau, răcneau, săresu... Unde-s acum ? | 
— A venit „domn Don" repetă fiecare neliniștit, înghițind 
nodul din git si pornind acasă „Oare cum a fi“ gindeşte fiecare 


+ “a 


Casa lul moș Petrache nu-i tocmai artousă. O intimplare 
de pe deum il feuse pe Inväțätor să se gindească şi la casa lul 
moş Petrache ; tot drumul scirţiise osile neunse ale câruțel, Dis 
reau că trag dintr'insul de cite ori mergeai caii la pas 

— Tom dat arvonă, gindea loan Posteucă — invăţătorul,— 
el nu s'aştepta c'o să aibi mușterin inapoi, va să zică arvona 


EI 


ÎN MASTAGANI ai 


—- EZ: 


mea La venit din senin gd n'a dat cinci bani pa nişte păcură să-si 
br căruța ! Pè dinsul il ţine mal multe parale osille, cari se 
rod, Cäršusal mcu nu-l bun gospodar. casa lui trebue să fie 
rasi de vreme ca și osii de roate. 

Ei ce!? casa ca toate casele.. acoperită cu stuf de cînd 
e mos Petrache tinâr ei văruită astă primăvară pe vremea 
ploilor de la Florii. Şi iaca de ce i se parò lui Posteucă nsa de 
rutoasă casa iul mog Petrache, El uitase-— moş Petrache il spu- 
sese pe drum că din casa asta veche an mai eet șase gospo- 
dări monă, 

Trag dinaintea usel Samurache şi Brezoii, cel doi cimi al 
casei, se gudură, S'aţin cu labele, salungă prin ogradă şi ţipă 
de bucurie, Mos Petrache deshamă cam încet—cel puţin aga i 
se para lui Posteucă : —hamurile fusese ele cind fusese, dar a- 
CDS e numai nodari sinnaditură de curmee ` toate au socoteala 
lor! Asta nu-i vine ln 'ndămina învățătorului, care "'ncepe să piardh 
râbiarea; trebue să stea si să privească, cum desleagă nod dupt 
nod, sascolte cum vorbește mos Petrache cu nodurile gi le bat- 
jocureşte ch s'au strins prea tare, c'au ros părul de la coastele 
căilor ` să se uite cum scobeşte și äieste copita Mocanului, cum 
D freacă Ja ochi şi | desmiardă, în streit. 

— Moş Petrache! strigă ol cam tare... mai ai? 

— Iaca acuşi, dragul mosului, acuşi?,.. 

Şi moşu Petrache nu se lasă. 

— Asa, dragii tatei, spune el, dind drumul cailor; acum 
sinteţi acasă... o să vă ma! odihniţi o each, aga, tăvăliți-va,,, 
Suel am să vă dan mincare, acum sinteti osteniţă.., 

După ce-și mal îndreaptă spatele, care pirie de osteneali, 
moş Petrache se sue *n căruță, ca să descarce bejenia invaţă- 


— Sos! sus! dJe Ionică, striză mog Petrache icnind,—sus 
pt carimb.... să mă dai şi ep jos, că nu-i chip so iei singur, 
__— Agal.. mămncuța mea! adiugă totel, după Ceap pus 
lada cu cărțile jos,—da ce ai întrinsa, d-le lonică? par că nu 
era asna de grea, cind am ridica!'o 'n căruță! 

E za moş Petrache „.—spune Posteucă, c'un dinadina 


— CA ze, îl fi avind !.. face el clătinind din cap și rizind... 
wam ştiut ep. ba nu, ză, dece-i aşa de grea? 

— Ja nişte cărți, moş Petrache. 

— Op 21... d'apol bine, ce Daen mai faci cu cărțile 7... 
par' că zici, cat streit, școala, întrebă Petrache Profir, nedumerit... 

— y Sfirşit'o. e 

— EI şi nu profesăr 

— zĂ Andie 

— Apoi ce mal tirti cu d-ta cărţile? 

— Apoi n'am mintuit cartea, 
— Apoi nu eşti profesar ? 

Profesor. 


202 VIAŢA I ROMINEASCĂ 


ÎN MASTACANI 203 


Până una-alta, nu-şi dă seama bino pentru ce nu-i în stare 
să se oprească mai mult înaintea unul lucru. 

La o răscruce de drum. cinci copil se „joacă de-a oile”, 

Amestecătura asta de dihânii da un cot are şi ea rostul ei. 
Pla-care vristă îşi are grija ci şi nici o grijă nui mal mică de 
cit alta. De dona ceasuri de cind sai adunat at an ţinut stat: 
să facă întăl stina? sh faci intai oile? să faca întâi gardul? 

— Sa facem gardul Int, măi, zice unul. 

— Ba nu, măi, să facem oile 'nlăi, zice altul, 

— Na, mäi, să facem mai bine stina, spune al treilea, a- 
mestecindu-se între cel dot, 

— Mal bine sh facem lupul, strigă altul cam aprins. 

— Ba mai bine să facem baciul să mulgă oile şi să nedes ` 
os cu zer. 

— Dacă nu faceti lupul, eu nu mă mai joc! 

Vorba asta îi pune pe ginduri. Te-adunt tu cu-atita trudă, 
vil cu toată inima sà faci o treabă şi cind colo,— trone: unul 
nu mal vrea! Primen) mare şi 'n faţa primejdiei îşi calcă cel- 
laiti pe inimă: se 'nvoesc cu toţii să facă 'ntăi lupul. 

Fac “un beţişor o roată lurgă în ţărnă, semaul pe unde 
are se vie gardul şi se duc în pădure să facă lupul. Pie-care 
ia Gm în pumni şi fac Cp muşuroiu: lupul N gata. Tot aan 
fac apoi moșuroae mài mici innăuntrul rte) din țärnä: oile "a 
gata; un moşuroiii, cit lupul—stina; de la stină începe gardul 
zt, din pumni de Gro, lipițl: aici trebue mal multă bägare de 
mä, gardul să fe bun şi inalt ca să maib pe unde sāri lupul. 
În poartă un moşuroiii: baciul ; maf de o parte altul—cinele, De 
doban uită: 

Acum altă încurcături: cine-l lup? cine-l baciii ? cine-i cine? 
cine-l cioban ? 

— En sh fiù lup. 

— Da eul... 

— Ba ei! 

— Kü nu mă joc, dacă oi fi lup! 

— Da! tu nu eşti bun de lup, de ce te mee? 

— Nu vrea să mai joc! 

— Hal, măr, să fie el... 

— Eü să fi baciu! 

— Ba ea! că ep sin mal bine să mulg oile... 

— ŞI ep stin mal bine... 


__ Na! profesir cu cartea nemintuită ! 
Mos Petracho se'ncurcă şi mai râd. In capul lui nu cap 
aceste două gindiri deodată: Profesor si Carte. Și de aceia to 
vremeu, cît își scutură învățătorul hainele de praful ticait p 
dinsele, mog Petrache se tot invirteste pe lingă lada cu carțile 
o tot ciocâneşte cu piciorul să vadă, cum sună, 0 saltă de rr: 
rigă să mai vadă cit îi de grea, îl mal măsoară cu privirea pe 
învățător şi Întreabă mergi ` i 
`. O A mal mult de-o sută de ocă!... pesemne Cat să mal 
ai vr'o întrebare undeva... da” cînd ai să mintul cartea ?.., cind 
ai si scapi de carte? al să te'ntore! Tar la tirg ?... vine alt pro 
fesâr? faca și baba vine | 
Mâtuşa Marghioala Profiroaia, o femee mărunţică şi puțin 
tich, venea grăbită de la horă, unde și privise nurorile și fetela 
în plină veselie, ca să vadă cu cine-a venit unchiaşul şi ce | 
bue de trebăluit, cind vine omul de la drum. Ar fi pornit e 
si mal degrabă, dar nu putuse scăpa de vorba babai Mărandel 
loniţoaei, care nu te lasă cu una cu două cind te prinde. „Are 
să mă ia uncheşul la trel parale! gindea ea pe drum, zorind paşii 
si aruncindu şi colțurile tulpanului pe umere... are să zică: dă 
bine, babă!,.. așa şi pe dincolo... de cind te aştept D" 
— Fhe! Bine te-am găsit sinătoasă. babă, spune Hr 
chesul, dindu şi căciula pe ceată... ce mal harubara în sat 2... 
Slavă Domnului ! gindeşte baba, vâzindu-l așa desehis, 
_— Sănâtoasă ! respunde ea, îinviorindu-se. l 
— Iaca, 'mnealul... it profesăr aici, acum a venit, Pam adu 
in căruţa noastră... nici mie nu mi-a fost urit, nici "mnealul ni 
la fost urit... hathaï! tref-trei ! incet-incet! am ajuns. 
— Doamne, ce 'ntimplare |! şedeam şi priveam la horă, 
incepe baba—gi numai ce vine Maranda lonițoaia : ce stal, Me 
ghioală ? zice ea; da ce-i Maranda? zic eŭ; Un venit uncheşul 
cun serjent, zice; ză ? zic; Chiar ! zice... aleargă ! zice 
Va să zică 'mnealul D profesăr 12... să fie sănătos)... 
— Da să vezi!... mă dusesem în piaţa nouă, să cumpar | 
peste sårat şi cum iml cintărea jidanu, numal ce văd pe unu la 
căruță ; mäi, cine să fle! zic ep. şi cind colo era 'mnealui!,.. Mag 


| 


Lë 


ei pe mine la satu dumnevoastră 2. te ied, zic... da num 

ye Car. 
Mats, däm nişte apă, si mă spàl, intrem 

văţătorul. » + pù Li pse 

— Nişte apă, babă, zice uncheşul. 


ict ef nu mă joc! 
Baba dă fuga 'n tinda şi-aduce cofa cu apă şi ulcica. Vren | 


Hal, mäi, să fie el 


să toarne ea, însă Posteucă n'o lasă. Asta a mirato pe babă — Eù să fiü cioban... 
și s'a dus în casă, ca să scoată un şervet curat tocmai dim — Ba oh, că ştia mal bine să tund oile, 
fundul lăzei—şarvetul cel „în cinci iţe* — MB duc! 
= — Eí, hal să fil tu cioban şi eu cine; en ol bea zer, 
ee | — Da ea co să fiu? 
Nimenea în sat: toţi sint la „adunare“, la hora de ls Lä usta nu se gindise. Alegerea se sfirşise şi "mine u- 


crișmă, De asta îi pare bine învățătorului; so putea ita mat (| pu fară slujbă! Asta nu se pu tru că el era frate cu 
în răgaz, la toate lucrurile. P p ei ZS a 


204 MATA MEI 


lupul. Trebuea numai de cit să-i dea și lat o slujba, te 
minea stina fără lup! 

— Vrea să fii cine? 

— Vrea! 

— Hat, să fii cine, să fie dol cini la stinn. 

St Să fie ! R K j~ 3 

Treaba-i gata. Toți aŭ slujbă şi sar intron picior de bu 
curie; intre ei nui acum nici o dușmănie, fie-care se gindește 
să și facă slujba cu dragoste: lupul, de pildă, gîndeşte cum si 
tacă, s'arăte cinilor că-i lup bun, så vadă toți, si se minunez d 
toţi şi să nu mai Intrăznească sită dată nimenea să zică asa $ 
pe dincolo, că nud bun de lup. Se duc care-și cu slujba lui 
locul hotărit, se culcă cu capul pe moşuroiii și "pchid ochii... 

Culdura asta dulce pe dupi miezul zilei lui Septemvrie lai 
ușurează, măcar că ei nu-si daŭ sumă, visul lor şi-l ajută să 
vadă ca și nevea, intuneric, beznă, In sat ţipenie de oma 
Stina întreagă doarme în mijlocul satului: doarme ciobanul, at 
tenit de pe cimp în uşa stini, doarme şi baciul în cintatul cui 
coșului după ca a fiert jintița și a pus caṣulsà se scurgă, dorm 
şi cini] cu'n ochit deschis, după ce san umflat do zer; dorm si 
oile, după se ah rumegat strinsura de cn zi; toată suflare 
doarme, numa! lupul — spureăciunea pădarii—nu doarme. 

Pleacă din pădure, cum amurgește, vine tiptil prin pirloazei 
pănă la marginea satului, stă pe loc, ascultă ciulindu-si urechile 
ca s'audă mal bine de-i linişte "mn sat, îşi umila nările ca să uk 
pesch stina și-apoi porneşte 'n virful degetelor, uşor ca o pis 
sică, cu ochii in patru, ca să nu şi facă blăstem capului, să nu 
simtă ein, Si da Dzeu simţire mare cinilor și le dă D-zeu și 
ochi de cine, ca să vadă noaptea, cum văd oamenii ziua şi lei 
dinti'nşit frica și nu se tem, cind zăresc cum vine lupul cu ochit 
in patru, tiptii pe linga gard şi vrea si sară "n stină, cum s 
sări un hoţ, cind ar merge 'n patru labe. 

Şi wapucà bine să pună lupul gura pë bae că-l şi zăreșia 
un cine, apoi altul şi se și râpăd hămâind spărieți din somn, 
niste turbati cu colții "nitt, cu părul sburtit gi cind văd că 
fuge lupul cu oaea cea mal grasă "n gură se "'ntartă și mat râu 
latră si mai umarnie, urlă si mal ingrozitor. Şi sare ciobanul, si 
sare baciul, şi aleargă si chiuie gi 'ndeamnă cinii, cari s'uprind 
și suruncă 'n spatele lupulal. Ş'-i o luptă pe viaţă și pe moarta 
intre lupul, care vrea să fugă cu oaea ceu mal grasă 'n pădure 
şi "ntre cinii cu stăpinii la un loc: lapul e doborit la pămint, 
intins de patru părţi, gata pentru luat pielea. 

Şi cum stan copiii așa, plini de țărnă şi de vieaţă, rumeni 
la faţă după o luptă aşa de cu dinadms și aevea; cum se uită 
er unul la altul cu ochii scinteitori şi lacomi, şi cum sint ef in | 
toiul jocului gi al risului din tot adincul firei lor... trone ! G 

 — Domnu! strigă lupul, care şedea intins de mini şi de: 
picioare de ceilalți patru, 
fogd — lar m'a văzut! gindeşte fiecare, scăpirindu-l calcăile de 


= 


ÎN MĂSTĂCANI 


+ 
+ ~ 


Postoci se uită încă peste gardul unet grădini, în care se 
vid urmele cuiburilor de cartofi, de bob si de fasole, Grădina 
gata. a cul o fi, singura grădină mai îngrijită din sat, îl face să 
sa ech la multe lucruri, poate prex Ia multe lueruri de-n- 
dată. In coasta casei, în dreptul ferestrei, un strat de flori, pare 
că-l cheamă; în acelas timp o simtire nehotârită îl îndeamnă 
Ja horă. Este, cu bună samă, altfel nu poate să fie, este în casi 
aceia o fată mai deosebită de cit celelalte fete. In alte grădini 
mal sint fori, dar florile din alte grădini sint toate la fel: flori 
de crin tomnatec, flori părăsite şi ciungi. Aici numai un rind de 
crini păzeşte ginzăşia altor flori mai pitice, şi mai vit ori mal 
plăpinde, care sorb cu lăcomie privirea soarelui parcă s'ar teme 
de uzsita vremii, parc'ar înălța o sfinta rugăciune, cea din urmă 
rugăciune, 

Posteucă pentr'un moment ștă la răscrucea drumului lingă 
stina celor cinci voinici şi-ar fi chiar încurcat de l-ar voden ci- 
ne-ta stind locului acolea, cum se uita el la imoşutroaele de to 
rind, dacă n'ar auzi răsunetul scripcei și nu sar dumeri. pe cara 
drum Sapuce. Ar H dorit chiar dinudins să-i fi văzut cum sa 
Joe, Isf aminteşte de vremea, cind se juca şi el în änt, de 
sata! lui, de tovarăşi! lui din copilărie, [și aminteşte de drumul 
învățăturii lui, de profesorii lui şi de ceia ce spun cărţile că 
trebue și ce nu trebue copiilor. Acest din urmă gind îl încălzeşte 
și ample de încredere in sine; îi trece prin minte tot meştesu- 

săi, meșteșugul nou de a învăța și dea se purta cu copiii. 

cpreşit. el are si-i desbare de jocul în tämä; are să-i învețe 
aliè jocuri mai framoase, are să-i deprindă cu alte lucruri mai 
bine. Si-ar sta el mat mult şi-ar maf privi încă stina, ducă n'ar 
zii de departe, că vine un om. 

Pleacă ; se teme: nu cumva să gindească țăranul cine știe 
ep că adică el, profesorul, se uită lu niste moşuroae ! 

Hin parea nişte flori de neliniște și această neliniște —hră- 
miti de gindul că se duce la horă, unde-i toată lumea—creşte cu 
cit sapropie intilnirea cu țăranul. Orf cum, dar e cel mu om 
pë care-l opere i 'n sat, unde nu cunoaşte pe nimeni, afară 
de Petrache Profir și de baba lui. Ar vrea să mai fie cineva cu 
e, să nu fie singurul străin în sat; ar vrea, în acest moment, 
să fe cu el măcar mog Petrache: s'ar simţi mal uşor pentru ci 
sar împărţi privirea ţăranului şi asupra lui Petrache Profir «cum 
merge el ulăturea cu profesorul şi vorbeşte cn dinsul».— 

Taranul acesta, Toader Aman, nu-i dintre fruntașii satului, 
EI îl din acea mulțime mare de oameni, care se ţine de vorbă: 
vm te amesteca unde nu-ți fierbe oala!» Cum să se uite el tn 
ochit omului, care nu-i de teapa iut?! Cum să se bage ei în 
setul omnlui străin?! «El se dace 'n treaba hul, cu proiasăria 
lui și eù mä due în nevoea mea! Ce am eù cu dien?" 

Asta- pricina carei regalează vieața Iut Aman și-l povi- 


mei VIAŢA ROMINEASCĂ 


A eg 


sa rien lume și asta-l pricina carei tace pe 
oi ek der pe lingă Posteucă şi să se uite într'aiurea... 
i iac'asa: nu-1 mal poţi intra omului în voe! Adinioarea, 
Posteucă se nelinistea c'o să se uite la el țăranul şi-acum e mr 
at... năre |! d 
ză Pia oameni sint aici în Măstăcani! gindeşște el. Era să-l 
intreb de primar.. adică ce, îl cădea limba dacă mt spunea! 
vn să le inveţi copiii, să-i faci arene giel.. trec pe lingă tine 
„. nict nu-ti dă „buna ziua” măcar A 
om SL ia e dea. binele, cind cotește la stinga şi zăreşte 
! H 
na " Acoloi tot satul t.. gindește Posteucă, micgorind pașii. 


wä 


Si- chiar ciuda Posteucă. Era parcă vre-o grabă ? 

nu Sai 3 se Ge acasă binișor, să stea cu Petrache 
Profir, acolo sub streaşina casei, pe prispă și să-l descoase cu 
deamânuntul ca fel de oameni sint în sat? Dar pe drum ? pe 
drum nu putea să se gindească mai bine la lucrul acesta, să-l 
iscodească, să afle ce fel de om e primarul? E adevărat că 
'ntrun rind, îl venise în gind să înceapă a descoase pe Profir, 
dar s'a temut că n'o fi destul de dibaciă: mar ñ vrut, în rup- 
tul capului, să creadă cumva Profir că el, r en 
ingrij de primar. Işi aduce acum aminte St: 
a e nimic ee Profir. —Sărind din gind în gind, Pos- 
teucă s'apropie mereii şi în acelaş timp vede bine cum näväleşte 
zi cum îl cuprinde sufletul întreg toată grija, o grijă mal mare 
de cit a unul examen de diplomă; iar cind vede, ori i se pare, 
că toate privirile adunări! se întorc spre dinsul, nu-şi mai dă 
seama nici pentru ce merge înnainte, nici pentru ca nu se in- 
toarce înapol. 

In clipa asta nu-i mare deosebire sufletească între Posteucă 
şi un copil, care, urmărit de alți doi, în focul jocului „de-a puia- 
gaia se opreşte, speriat, drept in faţa lui. 

" = Aicei „Domnul“, băețele ? întreabă el pe copil. 

— Nu-i aici, „Domnule“, răspunde copilul, scoţindu-şi re- 
pede pălăria lui de secară şi strecurindu-i margenile intre miini. 

— Aşa domnule profesor, că nu tea răbdat inima... şi-al 
venit la adunarea noastră ? întrerupe Profir, eşind din grâmada 
de oameni, cu faţa deschisă şi plin de mulţumire că-l priveşte 
satul întreg cum vorbeşte el cu profesorul nou. 4 i 

— Aga-i moş Petrache, răspunde Posteucă, prinzind la i- 
nimă. Şi, de ar fi singuri, mal că i-ar sări de gitul lui Profir şi 
i-ar mărturisi încurcătura în care a intrat el singur, fară să-şi 
măsoare mal întăi puterea de a înfrunta privirea la o laltă a 
satului. a 
— Repede maï venişi, moș Petrache? spune învățătorul 
inviorindu-se, or! poate roşinindu-se de sfiiciunea lui, chutind cu 


ÎN MĀSTĀCANĪ E 
îngrijire să-şi ascundă adevăratele cuvinte cara îl veneaii atunci 
pe buze: „numai D-zeŭ mi te-a adus înnainte, moșule*, 

— Dumneata să fí sănătos, nepoate, răspunde Profir în- 
chizind din ochi şi rizind.. am venit de mult, ne-am cinstit, am 
stat de vorbă şi lesem spus.. cat venit profesor în sat şi că... 

Profir işi ia de seamă si se opreşte tocmai la vreme. El 
a spus oamenilor c'a adus în adevăr profesor noŭ, dar că profe- 
sorul ist noŭ n'a sfirșit cartea. A spus căa auzit vorba asta 
chiar din gura profesorului, că a văzut el singur cu ochii lui 
un lădoii cit toate zilele plin cu cărți și că poate să cinthrească 
ladoiul mai mult de o sută de och, 

-- EX, şi ce le-ai mai spus, moșule? întrebă neräbdätor 
Posteucă, bucuros din ce-in-ce că pănă-una-alta îşi poste in- 
drepta privirea numai! asupra lui Profir, râminind ca mai pe urmă 
și numat cu încetul să și arunce privirea asupra adunării, 

— Ce să le mai spun! mă 'ntrebaŭ de unde ești de locul 
dumitale și Zei tatăl d-tale, 

— bl? 

— Eí, le-am spus şi eü aşa pe de-a'ntregul,.. că de unda sä 
stiu eü ce-i tatăl dumitale? le-am spus că are atitea fălci! de 
pămint, că are pluguri cu bot, ca are trăsură cu cal. 

— Cine, moşule ? intrerupe repede Posteucă. 

EI era o clipă mirat da apropierea unei grupe din dreapta 
și cânta să-şi den sama dacă e adevărat lucrul ori i se pare 
numai ; de aceia nu înțelesese cele din urmă vorbe ale lul Profir. 

— Tatăl d-tale ! dur cine? că are atitea fălci de pămint, 
că are trăsuri cu cai, pluguri cu boi... 

— Apoi bine, moşula, de ce nu m'al întrebat pe drum?,.., 
tatăl men îl mort... 

— H mort, zeu? D-zeii să-l erte şi să fil d-ta sănătos! 

— Dar ce nevoe au oamenii de fălciile altora 3. . 

— De)... nici o nevoe, spune Profir, după cităva gindire... 
dar trebuea să le spun ceva, că oamenii vor si ştie toate L.. 

Petrache Profir n'a vrut să-și spună adevărata lui gindire. 
El ştie că lumea altfel se uită la un fecior de gospodar bun, la 
un fecior de om cu dare de mină şi ar fi dorit din toată inima 
ca lucrul să fie adevărat, ori cel puţin lumea să creadă, chiar 
de n'ar fi adevărat, că Posteucă are, acolo la locul lul atitea 
fălcii de pămint gi că nu-i fecior de calicie. El ţine cu orice 
chip ca să-şi arate oaspele ca pe un om de neam, ca pe un om 
pe care ar dori ori şi cine să-l găzduiască in casa lui. Să nu 
creadă adică, unul și altul, că Profir are în gazdă un firțigău 
oarecare, un om fără nici un căpătăiu,că în sfirgit Profir insamnă 
ceva în lumea asta! De altă parte nu vrea, după părerea lui, 
să jignească pa Posteucă, de cumva n'o fl avind påmint şi de 
aceea nici nu-l mat intreabă de lucrul acesta, 

— Nu-i aici învățătorul ? întrebă Posteucă. 

— De unda să fie! respunde Profir. Apoi cum, n'ai auzit ? 
cică l'ar îl scos la pensie şi cică sar fi dus pe la cel mari ca 


er VIAȚA BOMIXEASCA 


să stăruească să nu-l malscoată la pensie... că vezi D-ta! cine 
vine în satul nostru, nu se îndură să-l slăbească! are drăgânele 
satul nostru adăugă Profir cu oarecare amărăciune ascunsă între 
dinți. Nu mal departe—urmează Profir in şoaptă—uite icf, în 
mina dreaptă, cei cu barba roşie a venit cu O tunică de serjent, 
ca a d-tale, şi-acum îl plin de bani. A fost notar, iar de zece 
ani e primar în sat. Cel cu pălăria albă îi notar, venit din lumea 
largă, pripăşit aici şi acum I varga lui D-zeh; cel cu nasul yi- 
năt, a fost scriitor, a fost notar, primar, iar de două-zeci de ani 
e perceptor pe mai multe sate, are la bani să-l minince cu lin- 
gura și să nu'l mai isprăvească.... vinde rominuini toate ţolicile, 
Cel cu surtucul tărcat, un grec oploşit pe la noi, a fost vatav 
la arendaş, acum dă bani cu camătă și-l seoate și sufletul omu- 
lui. Ceilalţi sint oameni de ai proprietăţii, firește că-s streini, 

— Cum streini, moşule? îs Greci? is Turci? je Rusi? 
ces ?,.. 

— Cum să-ţi spun d-tale, nepoate! is boeri. 

— Bine, boert, dar is Romini de neamul lor? 

- Or fi ei Romini de neam, dar vezi câ acum is boeri... 
că el aù fost intăi nişte săraci-—-romini deal noştrii — şi acum ts 
bogați si nu să uită la romini de-al noştri, 

ŞI nu pat vorbi mai mult nici în şoaptă pentru că grupul 
din dreapta sa apropiut prea tare de el si se vede bine că ar 
dori să intre în vorbă cu profesorul nou. 


e fe 


Baba Casandra, sprintenită de hainele de sărbătoare, z0- 
reste focul, Zama de găină, dreasă cu oü şi c'o lingură de 
smintină, clocoteşte sl virtejeşte aburii acri, mirodiţi cu mărar 
și cu pătrunjel, pănă departe de bătătura casel. Mirosul acesta 
ispititor Spil nasul lui Brezoiii ; se vede asta după hârnicia cu 
care alungă el nişte purcei, care dap girbă la scuturătura de 
pâring de sub căruţă. Samurache străjuește de multă vreme 
pragul căsosei ; el urmăreşte ţintă orice pas al Casanirei, mä- 
tură prispa cu coada, de cite ori își vede stăpina intinzind mina 
spre oala cu borş şi înghite în sec de cite oi o vede râcorind 
în wm zi un strop cu borş ca săi afle gustul, 

e mult n'a mai fost baba Casandra așa de mulțămită ca 
acum ; are să găzduiască oaspele ca pe un prinț! 

— Nu şade frumos, — gindește ea, ba unele cuvinte le spune 
chiar tare—se vie în casa ta un om cum se cade şi să nu-i 
porți cinstea cuvenită. Să nu zică asa şi pe dincolo: „am stat 
în casa Profiroael.... dar să nu dea Dazen să mal ajungă cineva 
în casa eil", Ţărau! sintem, nu-l vorbă! dar să nu gindească 
dumnealui cà nu mal știm nic) la deal nici la vale, Bătrină sint 
eù, făcut-am eù atitea gospodării, dar casa nu mi-e pustie nici 
laviţa nu mi e goală, cum i prin casele altor mueri. 

In mintea ef răsare ată chipul de viespe ul unel femei 


ÎN MĂSTĂCANI ew 


— 


cu care se sfădise citeva zile în urmă si i 
E dn vor Ee WC re 

— A8 v -0 eu pe dinsa acum !—bodogâneşte ea. Ştie mue- 
tea să facă un borş ca lumea?! are ea o sem ae pe 
un pat ori o plapormă să se odihnească un creştin îintrinsa ?! are 
ea o perină ca lumea să-i puoomului la cap?! ci cu rog îi tre- 
buia ei să pună în picioare, azi la horă ? n'are o păreche de pa- 
pūci, calica t... vine In horă ca papucii noră-sa de la vale... Co, 
credea că n'o so ştie tot situl? na-gi dădeau ghiont azi toate 
femeile cind au văzut-o ? de s'ar vedea mal bine pe dinn, cu 
barizul cel galben al flică-sa din deal. 

Şi ar incepe sfada din capăt, iar zica ea toate pe 
şleau, aga cum se şi cuvine unei mueri ca Marinoaia ; ba acum 
at moo mee, din E că-i vin în minte, ca de pe carte, 

cusuru muerii; dar vezi, o fereşte se vede 
Je nu trece acum prin bâtătura ei. e "eN 

Cei drept nu-i păcat: baba Casandra știe cum să Ge față 
cind D intră un strein în casi. Masa cea rotundă de brad, cu 
trej picioare scurte de teiù e spălată și frecată cu nisip, de se 
pare ca luato acum de lu iarmaroc, lingurile de lemn de salcie, 
după cë Au stat în apă clocotită, stau rizămate de horn ca să 
se usuce mal iute, iar fundul pentru mămăligă stå gata pe masi 
aşteptind să-l toarne în spate mămăliga fierbinte şi plină de a- 
buri calzi cu miros de popusoiii nou, 

Soarele s'a dat de mult după zarea dealului și numai pis- 
cul din faţă se mai înalță ca să-l vada pentru cea din urmă 
datà, Posteucă stă pe prispa chsoaei și priveşte cum se tot În- 
virtește motanul nerâbdător pe lingă masa aşezată alături de 
prispă şi cum își răsfața coada, ridicata mai sus de inältimes 
mesei, ca şi cum, cu ajutorul ei, ar vrea să primeasch inştiințarea 
despre tot ce s'a pus pănă acum pe masă. NI se simte uşa de 
(rămintat de căruţa lui Profir, c'ar fi bun bucuros, cu toată foa- 
mea lui amorțită, duc'ar putea cumva să stea culcat; ba chiar il 
bate gindul să roage îndată pe babă ca să-i spuu unde să se 
culce, pentru că lui nu i-i foame de loc, Şi mare parte, pentru 
că peer wen GE REH ciaunul ca să toarne mămâăliga ; 

ul se ivește de după colț, ap js 
dee ș x eg pă colţ, aproape alergind, cu sti 

„Lacul unde trebne să stea fiecare la masă se veda cit de 
colo: un scaun fără speteze, stă acoperit cu un capăt de scoarță, 
o rădăcină de copac ţine locul altui scaun pe care s'agenză un- 
chiașul, dapă ce poiteşte pe Posteucă pe scaun și după ce-și cere 
obicinuita ertăciune de cumva nu i-ar plăcea bucatele, spre 
babă nici nu poate N vorba; ar fl, după părerea ei, cea mai mare 
gegen chter » De ta ai să nu-i stai inainte, să 

ca ma apron . 
mină omul emulţarait i cau Le par. sala 

Profir vorbeşte pentru toți; pe cit a fost de tăcut mai tot 
drumul, de la tirg și păn'acusă, peatita nu-l mai cunoaste acum 


ai VIAŢA ROMINEASCĂ 


Posteucă.—,„Mă'ntrebai —spune el—care-mai-de-care : de unde-i de 
locul lui profesărul $... nu puteam scăpa! cumătrul Gheorghe un 
pahar, gineri-meu un pahar, eu un pahar... cind cauţi, te-ai dus! 

Lui Posteucă i se pure că aga borş de găină na mincat 
nici-o dată ; poate să fie şi asta drept, dar nu e mai puţin ade- 
vārat cà are o foame de lup, mai ales după ce a luat citeva 
linguri de borg. Babei Casandrei ii creşte inima cind vede cu 
cltă pottă se indeamnäë m la masă; asta-i pentru dinsa 
dovada cea mal hotăritoare că-i meşteră la bucate şi că alta, în 
locul ei, war fi fost iu stare să facă aşa borş, ori să pue înmasă 
cu aşa rinduială.—Unchiagul istoriseşte merea ce a mai vorbit 
cu oamenii la circlumă—în vremea cind profesorul vorbea cu 
primarul—apoi cum a şehiopătat Mocanul, cum a slăbit el de la 
o vreme, din pricina că-i iute şi-i hain, cum l'a cumpurat elca- 
Jul acesta pe prețul unui juncan pe care l'a vindut, din pricină 
că avea o meteahnă la un şold. 

Posteucă, de la o vreme, o cam tăreşte cu mincarea; iar 
ca să scape nebigat fa samă se preface că urmărește prea 
mult istorisirea lui Profir, caro s'aprinde vâzind cu ochil, 
cind începe să-si lauda baba „vezi, d-ta, baba asta a mea?! nu 
căta că-i topită ea aşa, dar ii pirt nu altă ceva 1... cind Oo 
face ca mincare, te lingi pe degete 1.” De-ar fi numai vorba! 

Posteucă nu-şi poate stâpini o mişcare de cutremur —şii 
norocul Jul că mişcarea asta nui bagată în seamă. Profi, cu 
bună seamă, de cind a pus baba Casandra ciolamsua ca puiu de 
ghină, îşi moae degetul în strachina din cure mininci amindoi. 
îneacă în ciolama gogoloșul de mâmiligă tipărită intre degete şi 
apol... limba ţine loc de servet.—Ca tot indemnul babei, care nu 
pricepe de ce a to cu luatul din mincare, Posteucă abea are 
puterea să se grăbească, să scoată cu coada lingurii o bucăţică 
din puiul afundat în ciolama gi să muşte rar şi cu socoteală din 
en, mai ales că, odată luată bucăţica în mină, n'o mai pòste 
pune nicăiro; de oarece nu-i pomeneali de farfurie ori furculiță 


dinainte, 
e Ze 


Mulţumirea babei Casandrei e atit de mare incit i se pure 
chiar că întinereşte. Cu bună samă; masa cia fost, seara 
asta, ca în tinereţea ei —dres cu smintină, aşi cum făcea ea ina: 
inte de a avea gloată mare de copil, cind avea vaci un cird-—şi 
ciolamana tot aşa. „Care muere, gindeşte ea după ce s'a culcat 
la spatele unchiaşului, pe prispă casei, care muere şi-ar fi adus 
aminte că, o-dată-şi o dată, se punea smintină până şi în zami 
de găină !* 

— Nu-i așa, unchiaşule ? întreabă ea pe Profir, care era 
culcat despre marginea prispei, pentru ca să-i vină indâmină să 
sară, de s'ar auzi vre un sgomot ceva prin bătătură, 

— Ce-i babă? răspunde el nedumerit, ridicind capul de pe 
perină, pe jumâtate furat de somn, 


ÎN MĂSTĂCANI ali 


-- Pugişi îndată de la masă și n'apucaï să te intreb. Te-ai 
düs să pui la cale cail, Ce zici? încarea, i-o fi ] 
E EN i? era bună m i-o fi plăcut 

___ Baba Casandra e încredinţată că masa era bună. Ar vrea 
Însă ge rep T parea unchiasuini, pentru cà n'ar fi bucu- 
roasā S m ar put - 
aae SA putea să gindească râu de gospo 

— Bună, babă! dar numal vezi că pe semne aşa li-e felegagul 
la tinerii eştia de prin şcoli şi de pe la învățăturii ` nu minincă 
aşa ca de-al de nol, Se vede ch unde nu muncesc nimica, de a- 
ceia nu le cere inima ca nouă. ia să mi-l ial denapol, colea, la 
coasă ori la secero, ori Ja prășit, să vezi cum i-ar cere inima... 
și foc eg Car minca. 

— De asta uşa-l, omule; dar nu poti să zici că n'a mi 
cu poftă; n'ai văzut ce-l mal cra la Asa POTES 

— Știută, babă; dar... eu is trudit de drum gi-aș vrea să 


Vorba asta i-a tăiat babel pofta de a mal intreba; ea iş] 
cunoaşte bine vupchiasu), Ar 8 o pricină mai mult ca săi se stir- 
nească somnul, Işi pune ea singură întrebări și-și răapunde în 
gind, cu mare pază ca să nu înceapă iar vorba cu unchiagul,..,, 
A mincat borg bun ?—a mincat; a mincat ciolama ?—a mincat 
numai bucățele, se vede că-l deprins numai cu carne,...ţinea bu- 
chien în mină.. asa cum UI fagurul de miere ca să nu-ți ung! 
toate degrtoln ; are să doarmă el împărăteşte ?—are să doarmă... 
ure o perini sub coaste... aşa! coastele lui nu-s deprinse şi fä- 
rimate ca ale noastre... olmi vit de la muncă, dormi ei pe bo- 
lovan].... äre o perină sub cap, perină făcută de mina inea—are 
să miv den la moarte peste groapă, ca so am pe ceia lume. 

— Uite, Doamne, nici acum nu s'a culcat! spune ea uitind 
că se poate trezi anchiașul, 

Se scoală de lingă unchiaş, în genunchi, și se uită prin fè- 
reastra fără perdele.—,„Cum îi vine "ut să stea pe vremea asta... 
singar ca un cnet.. nu-i bine să arzi luminarea asta, așa pentru 
temiri ce minciuni or fi în hirtia ceia pe care o ţine el în mină! 
mail Pate. eege îi tinăr, el nu stie D 

— Nu sta, maică, strigă ea bătind în geam r, ca să nu 
creadă invăţătorul că-i cine stie ce şi să a stop ; 9 “păcat, 
maică, să arzi luminarea de la Paşti!... numai pentru rugăciuni 
se arde luminarea asta şi la întimplâri năprasnice,... 
le Ce-i babă? întreabă unchiaşul speriat din somn... i tne- 

— "Taci, omule, că te aude, spune ea unchiagului în tà 
apăsată ; nici acuma nu s'a culcat gi ată cu era cari de V Paști 
Lige Ze ech şut, G tinăr. 

— Iw omul în pace, babă hii! se vede că nu poa 
aia răspunde unchiașul, tot în şoaptă apăsată; ştie el Posa 
Posteucă tocmal atunci îşi arunca ochii într 'un jurnal: era 


dorm 


GË VIAŢA ROMISEASCĂ 


[9 n — 


publicată lista tuturor numirilor gi a mutărilor învățătoreşti pe 
ziua de 1 Septâmvrie. Lista asta o cetise el din oraș, o cetise 
și pe drum, cind a făcut Profir un popas la o fintină, undea s- 
dăpat şi cail; dar acum o cetea din nou, pentru că voia să-i 
intre în minte pentru totdeauna locul unde s'au Impräştiat to- 
varăşii lui de scoală, 

Sint prea multe lucruri care dau navală in mintea lui; gi 
rivirea satului intreg adunat la horă, și vorbele blinde ale conta- 
ilului moşiei, şi căutătura cercetătoare a preotului celui bătria, 
şi tinguirea în gură mare a primarului impotriva fostului învăţător 
și lista din jurnal. 

Cind aude Posteucă po baba Casandra că-l spune nu stiu 
ce de luminare şi de Paşti să grăbeşte să o stingă, Drh să-şi 
dea sama, ca şi cum ar f auzit glasul poruncitoral pedagogului 
de la școală. Nici el singur nu ştiecite de tirziu cînd adoarme; 
nu stia dacă e In vis ori e aevea, I se pare că a pornit cu to- 
varășii säl ca să facă o călătorie la munte. Acolo, în pădu- 
rile de brazi rătăcesc drumul, rătăcesc unii de alţii și numai 
glasuri Slabe se mal aud din depărtare chomindu-se unii pe alții 
in ajutor. 

Şi na e doar numal în via strigătul acesta pe care urea- 
chea îl prinde şi pe care mintea îl thlmăceşte <chiopătind.... Era 
strigătul babe! Casandrei, care își chemase în răsăritul soarelui 
găinile ca să le hrănească... îl lipsesă jumătate dintrinseia şi a- 
cum arunca blestemul lacrămilor sale asupra duşmanilor cari i-ati 
rupt cirdul de găini chiar din inima sa! 

SP. POPESCU 


Căprioara, 


În padure nu ma! cinta 
Cornul de vinat; 

Cinii sau imprâştiat— 

Şi 'ntr'o lunca se frăminta 
Calul inșeuat. 


S'a stirnit din vale larma 
Şi latraturi de copol.... 
Vinatorul sta; apoi 
Pregatind în min’ o armă 
Pleaca innapol. 


Parc! auz! pe frunze pasuri 
Si mișcare prin lastar. 
Cinii tac; dar latra iar 
Clocotind de-atite glasur! 
Codrii de stejar. 


Vinătoru 'n drum S'aţine; 
Rasullarea i se 'nneacâ; 
Vrea un pas ca să mal facă, 
Dar vinatul vine, vine— 
Și 'ncercind så treacă 


214 


VIAŢA ROMINEASCA 


ÎI at vede-ascuns, la pinda... 


Pe departe-l inconjozra — 

Și tarziu, ca fulger, zboara 

Pe carare o plapinda, 
Mindra caprioara. 


Fosl-a ca o arâtare, — 
Doar cit ai clipi—, incit 
Na mai tras; vazi atit: 
Salba de margaăritare 
Strâlucind la git... 


El aleargă catre lunca; 

Saniuș trecu priporul; 

Calul sta: în scari piciorul, 

Mina "mn coama—şi s'aruncă 
În șea vinatorul. 


Fuge caprioara 'n frunte... 

L.alaind, de-avalma vin 

Con ce de-aproape-o Dm. 

Ea. ling'un pirau de munte, 
S'a oprit putin: 


Stringe iuţile picioare 

Gramajoara intr'un loc— 

Si s'aruncă la noroc— 

Şi cu toate palru sare 
Pe.o piatra'n mijloc; 


Doar se cumpeneşte-o clipa 

ă pe cel-lalt mal, săgeata 

alta ca Intr'aripată, 

Cinii vin și ei in pripă, 
Peste girla 'nnoata— 


CĂPRIOARA 


Şi spre deal o urmareşte 
Toata leota latrind... 
Caprioara cind şi cind 
Prin fineața se ivește 
Îndarat catind. 


Vinâtoru-şi mină calul 
Peste apă 'n urma lor— 
i cu glas rasunator 
triga, pe cind urca dealul, 
Îndemnind de zor... 


Sus, Intro fineaţa "pn foare, 
Este-o casa mititica... 
Caprioara "pn deal, de frica 
Peste gardul casei sare 

Ca o rindunica — 


Şi copoi mcep să vină 

Lou grămadă —şi grabit 

Caţarindu-se-au sarit 

Peste garduri, in gradina— 
Si au amuţit, 


Da un pinten, frlu-şi stringe — 
S 'ncercatul vinâtor 
este gard s'arunca 'n zbor; 
Cu piciorul doar atinge 
Streşina ușor— 


Şi 'n gradina, vede cinii: 
Urma nic! mâcar n'o cata; 
Dau năâvaia toţi de-odata 
Sa se gudure stapinii, 

O frumoasă fata 


2106 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ca un spic de griu balana, 
Mladioasa şi innalta, 
Mindra ca o floare 'nvoalta; 
Ca dup'o nebuna goana 
Camașuţa-l salta— 


Si sub camâșuţa alba 
Doua turturele, pare 
Ca se zbat vroind sá zboare — 
Și la git 1 joac'o salba 
De margaritare. 


„—N'awvazut trecind, fetica, 

„Prin gradina căprioara? * 

E: obraji-l ard ca para, 

Ar răspunde şi i-t fricā, 
Ride 'ncet fecioara ; 


Ca o soapta cint' apol 

Vorbele pevinovaiei ` 

„—N'a trecut pe-aici; dar poate-l 

„Cea crescuta pe la nol, 
„Caprioara tater —“ 


A. STAVRI 


Alimentatia ţăranului 
Studiu igienico-social 


Popnarele eu regim ve- 
getal sint Däenie pontru a 
rucorite, după cum vas- 
tele familii erbivore, to 
regimul animal, par np 
destinato sA facă hrana 
carnivorelar, 


(Arnould, Nouv, él. d'Hy- 
giène Ile ed. p 449). 


In timpurile din urmă bărbaţii noștri conducători de Stat, 
Sau arătat preocupaţi într'un grad inalt, de marea problemă s 
inmulţirei populațiunei țării Ramineşti, 

H au întrevăzut că pentru ca Rominia să intre in rindul 
statelor civilizate, pentru ca eu să aiba industrie mare și agri- 
cultură sistematică, mușchi numeroși și vinjoşi ca s'o apere, îi tre- 
buie un număr cel puţin indoit de brațe, şi de brațe rominești 
pentru a se păstra caracterul etnic al poporului. Şi întinderea 
geografică ne permite aceasta; pe dunga mică de pămint mindru 
şi mânos dintre Carpaţi, Dunăre, Mare şi Prut, ar putea trăi fe- 
riciţi şi norocosi un număr de două ori mai mare de locuitori, 
de cit cel de astă-zi, 

Pentru rezolvirea problemei de înmulțire a populaţiunei sintem 
in parte favorizați de natură; este cunoscut faptul pozitiv că ţara 
noastră stă între primele din Europa în privinţa marei natalități ; 
dacă n'am sta tot între primele numere mari şi cu mortalitatea, 
chestiunea ar fi rezolvită în ciţi-va ani. Să se caute deci a se 
reduce mortalitatea. Şi pentru primele şi cele mai eficace mo- 
duri de a face acest lucru se pune organizarea şi perfecționarea 
asistenței medicale, S'au creat agenţi sanitari și moaşe rurale în 
fiecare comună, se vor mai inmulți medicii rurali—li se vor mai 
mări chiar salariile după ultimele promisiuni,—s'au creat infir- 
merii săteşti, E de sigar un bun şi frumos început deluptă; på- 
aere, numai ch nu este o mai solidă continuitate în această 
ope! 
Tâtuşi eu cred că chiar cu organizarea unei asistenţe me- 


SIS VIAȚA ROMINEASCĂ 


dicale perfecte, problema înmulțirei populaţiei, nu va fi rezolvită 
complect, şi prea puțin în parte. Aceasta din pricină că nu in- 
cepem cu atacarea tuturor factorilor vătămători de odată. 

În adevâr, printre cauzele de mare mortalitate a locuitorilor 
rel noastre stă în primul loc slaba resistență a indivizilor; pu- 
inu vitalitate a progeniturei (mor în primul an al vieţii 35%/0 
din copii) e datorită micei puteri vitale a generatorilor, far aceasta 
e rezultat al mizerabililor condițiuni higienice ja cari Lräeste să- 
teanul nostru. Şi în primul rang de detestabilitate, vine un ingro- 
zitor de sărac şi de viţios regim alimentar. 

Chestiunea aceasta a alimentării sătenilor, care este de 
alt-feliu un mare capitol din intreaga chestiune țărânească, este atit 
de gravă, și în interesul ţării şi al neamului, rezolvirea ei cere 
atita grabă, în cit e de mirat câ de si de mult cunoscută, n'a 
atras atenţia bărbaţilor noştri de stat si nu s'a făcut nici un pas 
spre prag probe ei mai amănunţită şi spre rezolvirea ei, 

Zic bărbaţii noştri de Stat, caci: <alimentaţia sfiintifică şi 
«rațională a omului, flind isvorul puterii și al sănătăţii, constitue 
«după cum a spus Chauveau cea mal importantă din problemele 
<econontier politice şi sociale ; pentru care motiv ea trebue să fie 
«prima preocupare a puterilor publice, iar regulele sale funda- 
«mentale teoretice şi practice trebuesc de toţi cunoscute "ls, 

Săteanul nostru se nutrește prost. Cum și cit de prost, dacă 
se nutrește acum mai bine sau mai rău can trecut, cari sint 
cauzele acestei stări de lucruri, şi cari ar fi remediile, acestea 
vom căuta a stabili în paginile ce urmează. 

Dar mai întăi citeva date suceinte asupra alimentațiunii în 
general, 


+". 


Viaţa stă'n mişcare. Miliardele de celule care alcătuesc corpul 
omenesc, acest vast laboratoriu vivant, sint într'o continuă activi- 
tate fizică şi chimică, Imens de variate reacţiuni chimice se pe- 
tree în interiorul lor, reacţiuni al căror rezultat. final este oc. 
larea de enurgie şi degajare de energie. 

Acumularea de energie se traduce în termen fiziologic prin 
asimilațiune și degajare prin desasimilafirne ; iar materialul ne- 
cesar pentru efectuarea acestor operaţiuni, I procură alimentele, 
i De la cantitatea şi calitatea asestui material, depinde buna 
indeplinire a acelor funcțiuni şi deci esența însăşi a vieții. 

Lipsa complectă de alimente face ca organismul să-și chel- 
tuiască succesiv toate rezervele, pină la un summum peste care 
neputind trece, el piere prin inaniţie. 

„Un om adult distruge zilnice 500 gr, din carnea sa, sau din 
„älți compuşi albuminoși ce formează singele si ţăsuturile sale, 
„E arde o parte din grăsimea sa şi procură, —prin combustiunea 
„ei și aceea a zaharului şi amidonului pe cari i-l pun la dispozi- 
„ție alimentele ori i-l procură organele sale-—, o cantitate de e 


1). Brouardel-Mosay, Traite d'hygiéne. IV. p. 143. 


ALIMENTATIA ŢĂRANULUI 219 


„Dergie care calculată în căllură se ridică lu 2400 calorii ') în 24 
„ore. Pierde apoi 1300 cm, e. apă prin urine, 600 cm. c. prin 
viele, 400 cm. c. prin puimoni etc. ete, Alimentatia zilnică tre- 
bie să înlocuiască aceste pierderi.“ (A Gautier, L'alimentation). 

Materiile alimentare sint compuse din aşa numitele principit 
alimentare, principii cari nu intră în acsiași proporție în toate a- 
limentele şi cari nau o importanţă egală în actul nutriţiei și nici 
o egală putere calorigenă. Aceste principii alimentare sint : albu- 
mina, grăsimea, kydrocarbonatele Im care intrà și zaharul și să- 
rurile minerale. Ne vom ocupa numai de cele 3 dintii ca avind 
rolul cel mai important în nutriția zilnică. 

S'a calculat ch un gram din aceste principii ars după asi- 
milaţie în organizm, prin ajutorul oxigenului, produce o canti- 
tate de căidură sau de alt-teliu de energie. absolut egală cu canti: 
tatea de căldură ce ar produce-o arziad în afară de organism. 


Ast-feliu: 

1 gr. albuminoide dezvoltă dezasimilindu-se A calorii 

1 gr. grăsime e P B90 calorii 
L gr, hydrocarhonate „ S 4 calorii 


Stiindu-sè pe de altă parte că un om adult in repaos, de 
gajazăsub formă de calorie sau alt-feliu da energie dezvoltata 2400 
calorii, se poate calcula ce cantitate de principii alimentare e ne- 
cesară zilnic, şi azea cantitate constitue ceia ce fiziologii numesc 
rațiune alimentară, 

Din acest calcul şi din observarea empirică a diferitelor 
grupuri, s'a constatat că pentru Europenii adulţi în stare de re- 
paos, rațiunea alimentară zilnică de întreținerea este constituită din : 


107 gr, A albuminolde 
64 gr. 5 grăsime 
407 gr. 5 hydrocarbonate (amidon, feculente, zahar) 


Cind indivizii sint supuşi la o muncă fizică mai grea, ei 
cheltuesc o mai mare cantitate de energie, ard o mai mare sumă 
de principii alimentare inmagazinate, şi pentru a repara aceste 
pierderi prin arderi, raţiunea lor alimentară trebuie mărită. lată 
după Gautier, raţiunea alimentară zilnică medie, pentru popoa- 
rele Europei, cind indivizii sint supuşi la o muncă fizică mai grea : 


152 gr. albuminoide 
85 gr. grăsime 
GH) gr. hydrocarbonate 


lar cind munca este foarte obositoare trebuasc : 


1. 0 ealurie este vanlilatea de caldura necesară pentru a ridica i 
kgr. apă de In 0—1". 


220 VIAȚA ROMINEASCĂ 


151.3 albuminoide 
132.2 grăsimi 
810.8 hydrocarbonate 


Proporția cea mai bună de principii alimentare în raţiunea 
de întreținere este : 


1 parte albumină, 0.5 grăsime si 4 părți hydrocarbonate. 


Tot din observaţie și experienţă s'a mai constatat că pe 
cind viaţa este posibilă de şi nu mult timp, cu o alimentaţie 
compusă exclusiv din albuminoide (căci aceste inlocuesc și pier- 
derile de ţăsut din organizm ai se transformă și în energie), ea 
este imposibil de continuat cu o alimentaţie compusă exclusiv 
din grăsime şi hydrocarbonate, lipsind complect albuminoidele. 
Un individ care s'ar nutri în acest din urmă mod, ar consuma 
din albumina organizmului său propriu, continuind a inmagazina 
grăsime: „el ar muri de inaniţie îngrăşindu-se“, 

F Reţinem deci cà în orice alimentaţie albuminoidele nu pot 

Psi. 

a Principiile alimentare enunțate mai sus se găsesc şi în reg- 
nul animal şi în cel vegetal. Observaţiunea a arătat că albumi- 
noidele raţiunei alimentare atunci sint mai bine utilizate, cind 
ele sint Inate din ambele regnuri în proporţie de 40—500 din 
regnul animal şi de 60— 500/9 din regnul vegetal, 

Unele materii alimentare sint mai bogate în unele principii 
de cit în altele; aşa pinea care conţine albuminoide în mare can- 
titate nu conţine de loc grăsime ; cartofii cari au multe hydro- 
carbonate, nu conțin mai de loc albuminoide, 


lată composiţia unora din cele mai principale materii ali- 
mentare la 100 pârţi: 
albuminoide grăsime materii ne săruri apă 
nzotato 
Făina de PPANS 19 21 008 194 
Făină de orz... 11.38 1,58 71.29 0.59 14,83 
Fan de griu... 10.21 0.94 74.71 048 13.37 
Făină de secară . 11.57 2,08 68.61 1.14 13.71 
reZ een we 5—04 0.8—4 78—88 0.868 14.4 
IDR i ia lea alo Vie 7.06 0.46 52.56 L09 35.59 
fasole bob... 1388—25 1.95 529—601 2.3—4 10—20 
EE ee Ee 1.3 0.15 20.0 1.0 76.0 
carne de vacă (slabă) 20,71 1.74 046 1.18 76.87 
lapte de vacă... 3,66 362 LAN 068 8222 


ou de găină. ,.. 12.55 12.11 0.53 1,12 73.67 
VARĂ n vw Aë A 1,89 0.20 4.87 1.23 8997 
ge EE 1.46 0.15 1,58 0.78 94.13 


ALIMENTAŢIA TĂRANULUI 221 


_Nu toate alimentele introduse în organizm sint asimilate și 
utilizate; o mare parte sint date afară fară a fi fost intrebuir 
tate, și aceasta mai ales cind ama e vegetală. Popugoiul 
(porumbul; care este un aliment complect pentru-că conţine în 
el cele 3 principii alimentare, nu di albumină asimilabilă de cit 
Bal din quantumul ingerat ; 20%/v se elimină prin fecale, 

Albumina de origine animala însă, este aproape în totali- 
tate absorbită, 

Pinea şi cu laptele conţinind impreună toate principiile a- 
limentare şi în suficientă cantitate gi bune proporții, se poate 
trăi numai cu ele mult timp. 


» 
+ D 


Acum după ce am enuntat aceste cite-va noţiuni generals 
absolut indispensabile pentru buna luminare a chestiunei, să tre- 
cem la subiectul ce ne preocupă, 

Experimentareu fiziologică asupra cltor-va indivizi tarani, 
analisarea chimică a alimentelor ingerate de ei în un timp dat 
cum și a excrețiunilor lor, măsurarea cantităţii de calorie și de 
energie desvoltată de ei în acel timp, n'am făcut o—.Pentru in- 
treprinderea unor asemene delicate și Iaborioase cercetări sa cer 
instalațiuni speciale, cunoştinţi tehnice upropriate şi timp. 

Asemenea cercetări sint de resortul laboratoarelor de hy- 
gienă, şi ele de sigur s'ar efectua in abondent, dacă cei 2 prea 
distinși savanţi profesori de hygienă ai facultăţilor noustre de 
medicină ar avea la indămina laboratorii complete. Dar dacă 
nu mă ingel nu li se pune la dispoziţie de cit rudimente de la- 
boratorii, 

Am urmat deci calea empirică, Am adunat datele necesare 
brute, cantitățile de alimente consumate de grupuri de Gran ; 
am calculat quantumul de principii alimentare conţinute în ela, 
şi am stabilit raţiunea zilnică pentru fie-care individ, Apoi am 
comparat aceste raţiuni cu cele medii ale popoarelor europene. 
— Ţin să spun aice odată pentru totdeauna că toate datele ast- 
pra alimentelor sint luate după noua şi importanta lucrare a d. 
lni A. Gautier), 

In culegerea datelor brute am urmat două căi: 

Prima: am luat un sat, satul meu natal a), care reprezintă 
mijlocia satelor ; locuitorii săi nefiind prea bogaţi, nu sint nici da 
tot săraci; ei sunt harnici şi ru beţivi. In acest sat am stabilit 
cantitatea de alimente consumate intrun an, pentru fiecare fä- 
milie. Cercetările mele s'au intins asupra a 40 de familii de toate 
categoriile, compuse din 150 de indivizi adulţi (copiii de la 10 
ani in sus, au fost consideraţi ca atare, căci ei muncesc de-o- 
potrivă cu cei mari). Cantitatea totală de alimente a fost adu- 


1). L'Alimentatiou, Paris, Masson & C-ie 1000, "Ze edil. 
2) tat, Arsura, com, Deânceni, jud. Fălciu. 


229 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a ————————— 


natà, repartizată la 150 numărul inşilor, iar citul ieșit care re- 
prezenta suma medie de alimente, consumată de un individ in- 
trun an, a fost divizat în 365, numâr ce reprezintă zilele anu- 
ini și aşa am căpătat media zilnică individuală de alimentaţie. 

Trebuie să spun că rezultatele acestor cercetări se pot s0- 
coti mai curind ca exagerate, căci țăranulni nostru îi e ruşine 
de sărăcie (n'a fost pe semne sărmanul totdeauna așa!) şi toți 
îmi dădeau cifre care controlate cu amănunţimae le găseam mai 
mari de cit cele reale. 

A doaa metoda care are avantajul observaliunei directe, a 
fost observarea exactă a alimentării a 5 familii ') compuse din 19 
insi adulţi, în timp de 2 zile de iarnă, una de frupt (dulce) şi 
alta de pont (sec), 

lată rszultatele : 

Au consumat silnic 150 de indivizi adulţi din 40 de fa- 
milii cite: 


1000 gr. fhină de popuzoiu (malai) 

BO er, y „ orz 

20 gr, griu sub diferite forme (flert, 
bulgur-risnit, colivă ete.) 

25 gr. secară (sub formă de pine 
neagră) 

4 ur. orez 

20 gr, piine de tirg 

10 gr. fasole bob 

10 gr. fasole verzi (păstări) 

| gr. mazăre 

65 gr. cartofi 

40 ar. carne (din care 15 gr. de pa- 
săre, 2. gr, de vacă, 15 gr. 
de porc, S gr. de oaie, 5 gr. 


de pește) 
2) gr. lapte fo lingură) 
5 gr. ouă (a zece zile un oü) 
10 gr. brinză 
50 gr. varză 


ceapă 
45 gr. struguri (poamă) 
5 gr. ardei 
2 gr. unt de lemn 
1 gr. zabar 
dU gr. stevie, urzici şi alte burueni 
de pe cimp. 
115 gr. moare de curechiu (zamă de 
varză) 
800 gr, borş 
250 gr, vin (regiunea este de podgorie) 


1) Din com, Epureni, jnd, Falriu, 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 13 


— 


> Deci introduce un ins într'o zi 2558 gr. alimente, din care 
licide fără valoare nutritivă 1165 er (borş, zamă de varză, vin), 
1315 gr, alimente de origină vegetala (din care 1000 gr. sint re- 
prezentate prin porumb) si menai 75 gr. materii alimentare de 
origină animala, 

Din cercetarea protocolului se observă ca amănunte demne 
de relevat că din cantitatea totală consumată de 54.000 kgr. po- 
rumb, 20.000 kgr. au fost cumpărate! Se mai observă că 20 fa- 
milii compuse din 83 de ingi n'au sorbit un strop de lapte în 
tot cursul anului, în această țară „eminamente zl 

Gaienltn) acum principiele alimentare ce conţin aceste ali- 
mente ingerate, vedem că din regnul vegetal se introduce : 

114 gr. 298 albuminoide, 45 gr. 157 grăsime, 817 gr. hy- 
drocarbonate jar din regnul animal: 

11 gr. 51 albuminoide, 2 gr. 351 grăsime, O gr. 706 hydro- 
carbonate. 

Adiţionind acesta cifre si scăzind ceia ce organizmul nu u- 
tiizează, rămin principi! alimentare absorbite și întrebuințate zil- 
nic de individ: 

100 gr, 7 albuminoide, 42 gr. 812 grăsime, vu gr. hydro- 
carbonate, 

Am văzut mai sus că rațiunea normală de intretinere este ` 

107 gr, 3 albuminoide, 64 gr, 5 grăsime si 407 gr. A hy- 
“Hracarbonate. 

Adică în raţiunea alimentară zilnică a sătenilor observați 
de mine, față de cea normală de întrefinere—ulbuminoidele sint 
cu puțin în minus faţă de media mai sus enunțată, grăsimea 
este cu mult în minus (20 gr.), iar hydrocarbonatele sint cu mult 
in plus. Vom vedea mai departe care este rostul acestei mari 
cantități de hydrocarbonate. 

Să se noteze însă că pentru calculul nostru noi am utilizat 
toată materia alimentară și abia am ajuns numai la raţiunea de 
întreținere. Nu ne-a mai râmas material alimentar de loc dispo- 
nidii. Insă noi am văzut mai sus că atunci cind omul desfășoară 
d energie mare, rațiunea alimentară se dublează aproape; adecă 
rațiunea de muncă a de 2 ori mai mare de cit cea de intreți- 
nere. Ar urma deci faptul paradoxal că la ţăranii noștri ambele 
rațiuni sint egale. 

În realitate însă raţiunea de “întreținere (cea dată de noi 
mai sus) este cu mult mai mică, raţiunea de muncă ceva 
mare, nefiind insă nici una nici alta suficiente. 

In cinci familii de săteni, compuse din 19 net adulţi s'a 
consumat în timpul cișlegiior (carnavalului) de iearmă, in două 
zile consecutive (una da dulce și alta de sec) următoarele csn- 
tităţi și feluri de materii alimentare: 


22 kgr. făină de popnşoiu 
12 kgr. făină de orz 
8 kgr. varză murată 


VIAŢA ROMÎXEASCĂ 


E- 


1 kgr. pine de casă 
200 gr, ceapă 

40 gr, grăsime de porc 

Revine pe zi şi de individ cite: 

578 gr. fină de popușoiu 
315 gr. făină de orz 
211 gr. varză murată 

26 gr. pine da casă 

5 pr. ceapă 

2 gr. grăsime de porc 


După declaraţiile locuitorilor această bază de alimentare, e 
continuată în tot timpul iernii cu foarte mici excepţii atit în 
zile de post cit și în zile de dulce '), 

Calculate principiile alimentare conținute în aceste alimente, 
ne-ar veni ca rale alimentară zilnică de în/refinere: 


gr gr. 4o albuminoide, 20 gr. £4 grăsime, 622 gr. hydrocarbonate. 


din care scăzind ceva ce nu se utilizeuză, ne revine ca rati- 
une reală utilizabilă : 


73 gr. 40 slbuminoide, 27 gr. Aa grăsime, 604 gr. hidrocarbonate 


Caleulind media rațiuvei alimentare a primului grup obser- 
vät, cu aceasta a acestui al doilea grup, obtinem : 


47 gr. so albuminoide, 3s gr. 326 grăsime, 69% gr. joo hydrocarb. 


Dacă acum comparăm ambele raţiuni de mai sus (a grupu- 
lui I-iu și al II-lea) sau media lor, cu rațiunile de întreţinere și 
de muncă a populaţiunilor europene, observăm că albuminoidele 
sint în minus faţă de toate rațiunile alimentare, că grăsimele 
sint aproape cu jumatate mai puţine, în raţiunea săteanului nos- 
tru; jar hydrocarbonatele sint în raţiunea normală de întreţinere 
a sâteanului în plus (cam cu 200 gr.) şi aproape egale cu cele 
din rațiunea de muncă a celorlalte popoare’). 

Am văzut mai sus că numai albuminoidele sint principii 
complecte, cá ele pot pină la un punct inlocui grăsimea şi hy- 
drocarhonatele, iar acesta din urmă cu nici un preţ nu pot in- 


1). Aren | satului e unul din care acum a luvat mosia, ri- 
diciud arenda de la 60 mii la 100 mii iech ne tam pe viitor "ec a- 
creastă cantitate alimontară să fie şi mai ră şi mai , 


2. In d i 
iunile alimentare a puşedriuşilor din diferitele țari europene. Din ele re. 
Dei că acolo carnea—de la 40 E (in Franta ie geck la ee 


ana obieinuită a deținuților, cu toate ca bé i nu sunt siliți să munevasea, 
de sigur, acest regim de inchi- 


A 


` måligå de făină de 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI a 


locai albumina, Marea cantitate de hydrocarbonate ingerate nu 
poate deci inlocui albumina totdeauna în lipsă, 

Care este deci rostul ei? Rostul ei este că organizmu! ue- 
putind trăi fâră albuminoide el face toate stforţările să şi-o pro- 
cure; în materia alimentară consumată de sătean albumina e In 
mică cantitate, hydrocarbonatele în mare cantitate; pentru 
a obtine deci albumina el e nevoit sà ingereze cantități mari 
din acele materii să-şi reția din ele albumina necesară si exis- 
tentă, iar restul hydrocarbonatelor ce sint peste trebuințele or- 
ganizmului să le elimine neutilizate. 

De aici decurge o muncă excesivă și inutilă pentru stomac 
şi tubul digestiv în genere. 

Dacă pe de ultă parte ne gindim—cum din cifrele prezen- 
tate rezulta —că nouă zecimi din albuminoide. aproape toată gră- 
simea şi nouă zecimi din hydrocarbonate, sint procura!e organiz- 
mului de popuzoiu, apoi nu e de loc exagerare cind se spune că 
hrana ţăranului e numai mamaliga; pentru ca organismul să tră- 
cască numai cu et, ea trebuie din motivele de sus să fie multă; 
si pentru a o digera el trebuie să consume cântităţi colosale de 
bors, zamă de varză, ardei, cari nu-s alimante ci condimente ser- 
vind a excita stomacul la o muncă uşa de grea. 

Relele speciale şi generale care curg de aice le vom vedea 
mai incolo. 

Dar inåinte de a vedea acele rele si inainte de a trece la 
alta considerente, si-mi Do permis, pe lingă observaţiile de gru- 
puri descrise, a relata citeva fapte asupra hranei ce sé dă tara- 
nilor de cătră proprietari şi mai alea de cătră arendași, în timpul 
istovitoarelor munci agricole de vară, 

Loemelilor agricole, atit de vitregă pentru țăran în toate 
privinţaie, nu prevede nimic relativ la hrana ce arendasii sint O- 
biigaţi să geie sătenilor; eu nu stabileste o rațiune alimentară 
minimă macar. 

Dar ceea ce se petrece cu acesti nenorociti săteni, cari-si 
vind munca braţelor lor, şi de multe ori viaţa, pe un mizerabii 
franc pe zi e ingrozitor! 

Mai punindu-se in consideraţie că marea majoritate a aren- 
dasilor sint străini de neamul nostru, că deci nici măcar senti- 
mentele de rasa şi de umanitate nui pot impiedică ci dimpotrivă 
îi ajută, a realiza maximul de ciştig, chiar din carnea şi vasele 
ţăranului pe care el le transformă in energie producătoare pen- 
tru dinsul (căci el nu-i inlocaeşte prin o bună alimentaţie pier- 
derile)—din aceste consideraţii zic, mergem spre un fatal cataclism! 

Dar să lishm să vorbească faptele: In zilele urzătăare din 
vara trecută m'am abătut pe la mașinele de trier ai am cerut 
să văd hrana rominilor lucrători, 

La un sat unde era un arendas evreu mi s'a arătat, mið- 
indoita cu făină de orz, iar ca u- 
dătură, ca bucate, chipera verzi cu gief! și era doară zi de dulce 
si zi me de vară dogoritvaro, in care bel oameni muncesu 

in greu 


226 VIAȚA ROMINEASCA 

Intrind după aceea in alt sat—alt arendaş evreu —{de alt-feliu 
pe aici numai speța asta există şi se 'ntinde mereu), văd o ha- 
rabă co ducea un mare bolovan de mămăligă tare ca piatra și o 
putină de castraveți muraţi; era hrana pentru oamenii de la 
maşină în zi mare de vară şi zi de dulce! 

Plăcăoanul de la boi îmi spusen taină „să vii domnule sara, 
că pentru sară are mămăligă amară ca fierea şi neagră ca pà- 
mintul de-i e şi lui ruşine să ne-o deia ziua!“ 

Dar ceea ce mi-a stors lacrimi de durere, era o biută babă 
co mergea repede-repede cu o ulcică'n mină in urma harabalei ; 
o opresc şi o întreb: ce ai mâtuşică'n oală? „o-leacă de lapte 
mămucuță, cu păsat, imi spuse ea, duc fetei la maşină la boer (2), 
că nu poate săraca numai cu acritura din putina ceea Ir Dar de 
sigur că boerul (Gi punea la socoteală anch cum mincarea ce prê- 
tindea c'o da. 

La o mare proprietate din Muntenia se aduceuu lucrători 
flăcăi din munţii noştri ; ca să lucreze mai repede şi mai cu sporiu 
pentru proprietar, li se da luoral cu bucata; hrana era aşa de 
proastă (borş cu burueni de pe cimp şi mămăligă) că mulţi din 
ei s'au bolnăvit de dysenterie şi au şi pierit!!). Culmea era însă 
că Sirbii angajaţi ca lucrători pe ër? proprietate aveau în ra- 
țiunea zilnică 4—1 litru lapte, pe cind rominii nu! așa de mult 
preţaim noi acest singe rominese atit de scump totuşi! 

Şi cit cuprinzi zarea pe întinsul şesurilor şi plaiurilor ţerei, 
acesta crime se petrec, şi fără vrere iți vin in minte sfintele și 
dureros de adevăratele versuri, ale acestui Veniamin al poeţilor 
noştri : 

: «Jar cind a fost in ceasul de umiază 
<Şi le-au adus merindea lor amară 
«Din pine de neghina şi săcară, 
«Ei stau sfirșiţi, cu ochii duși departe 
«In adincimea zărilor deşarte»?), 


. 
+ H 


Din cele ce preced rezultă că ţăranul nostru se alimentează 
cu un regim exclusiv vegetal; regim vegetal rău echilibrat în 
care albuminoidele sint inglobate în o mare gangă de hydrocar- 
bonate ; regim în care substanțele ce regenereazi țesuturile {al- 
buminoidele) sint puţine şi de proastă calitate; regim în care 
grăsimea producătoare de forță și calorie este de asemenea in 
prea mică cantitate, 

Rezultatele unui usemenea regim sint întăi şintăi o supra- 
activitate a tubului digestiv in genere și a stomacului în special; 
acesta trebue biciuit, excitat cu acide (bors, moare) ardei şi al- 


1). Ca medie de plasă in acolo parti um coustatal eu insumi faptul, 
KK putul derit să mă sbucium din cauza uepuliații de a aduce pre v 
plaro, 
2). Oetaviun Goga,—,Clècaşii,* 


~ 


ALIMENTATIA ŢĂRANULUI 23 


coolice ca să poată mistui acea mare cantitate de alimente. După 
supra activitate vine hypo-activitate ; viciare a secrețiunilor, dis- 
tensiune a păreţilor organului, inflamație a peliței (mucoasei) lui 
interne, etc, acestea fac că mai toți țăranii să vaeti de stomac. 
Vatâmâătura, leşinul de dimineaţă, durerea la lingureă, jigul, ji- 
E la stomac, sint simptome ce nu lipsesc la nici un 
sătean !), 

In al doilea rind, organizmul uzindu-se necontenit şi nere- 
parind pierderile prin o întrebuințare de cantitate și calitate su- 
ficientă de albuminvide, vine decăderea orgunizmului, slăbirea va- 
lorei fizice a fiecărui individ, îmbătrinirea precoce ` fapt iurăşi ob- 
servat de cei ce trăese la țară, şi vrau să aibă ochi de văzut; 
femeile la 30 ani au fața de 50 şi vlaga tot aceiaşi; bărbaţii au 
fața trasă, galbenă, zbircită şi pămintoasă. Acela care a zugrăvit 
Năcăi romini rimeni și musculoşi în timpurile prezente, a făcut 
an rău serviciu Gre, Majoritatea sint debili şi statisticele medi- 
cilor recrutori o dovedesc cu prisosință, De la asemenea organi- 
zme decâzute, vine și progenitura putredă, şi din aceste amin- 
două cauze, mortalitatea mare si slaba rezistență si a adultilor 
și n copiilor, 

In al treilea loc nepotrivita combinare a hydrocarbonatelor 
şi cantitatea mică de grăsime izvor a) căldurei și al energiei 
face primo: slaba rezistență a indivizilor la intomperiele iernei 
şi a schimbărei anotimpurilor (hainele gi combustibilul insufici- 
ente nsinlocuind grăsimea absentă), şi cu mult mai important, 
secundă ` mucşurarea considerabilă de cantiiale şi de calitate a 
muncei naționale, Faptul acesta, și mal ales acest fapt, a fost 
observat de toţi oU trăesc la ţară. 

lar ca culme a ingratitudinei celor ce nu fac nimic pentru 
existenţa şi tăria acestei țări, pătura noastră de suprapuşi, n'a 

= găsit altă ei pat a acestei mici cantitaţi de muncă de cit aga 
numita ` lene ja faranului, Nu am destule cuvinte de revoltă 
pentru iscoditorii unei asemenea explicații, si nu le voiu răs- 
punde de cit cu vorbele unui țăran: 

„leneşi, domnule, zici? D'apoi cine ară, cine calcă ogot- 
rele de mli şi mii de ori, cine seceră, trecind prin mini toate 
firele griului, acesta lanuri cit le cuprinzi cu ochii? Noi doară, 
nu Dumnealor!* 

La dreptul vorbind e o adevărată enigmă încă, cum cu Aan 
de sărace mijloace de energie la disposiţie, ei dezvoltă o muncă 
atit de considerabilă! . 

Dar să nu ne inseläm! Mult nu putem dură. Vegetaria- 
nizmul nu e compatibil cu o viață activă și energică. El e bun 

i). Aceste simptome n'an scăpal observaţiei nu numai a medicilor, 
dar ră? eent Aşa autorol monograliei com. Bragadiru, care n vazut 
agu ne toate lucrurile, les potat şi el si u propos să se aprovizioneze 
primārielė cu o cantitate suficientă de bicarbonat de soda, pentru a mai 


alina durerile, da sigor pănă vind ne vom gindi a incepe marea operă de 
schimbare si ameliorare de regim alimentar al taranilor, 


a25 VIAȚA ROMĪNEASCĀ 


pentru popoarele înapoiete, pentru călugări şi anachoreți, nu 
pentru un popor care caută să-şi facă loc intre popoarele civi- 
lizate ale Europei prin putere de gindire şi putere de muncă. 

Că aşa este se poate vedea și din aceea că hrana popoa- 
relor civilizate ale Europei gi Americei nu este exclusiv vege- 
tajā. Aceste popoare au trăit in trecutul depărtat, cum trăesc 
ţăranii nostri astăzi, 

In adevăr; 

„In acest ceas popoarele cele mai active, cele mai intre- 
SG sint acele care minincă mai multă carne“ zice 

Suter, . 

Carnea şi extractale sale sint excitanțti ai centrilor trofici 
ai nutriției; acest act sa face mal intens și mai bine sub influ- 
ența ei, zice acelaş autor, 

Pe cind Rominul consumă 10—12 kgr. carne, după obser- 
vaţiile noastre, pe an, Francezul consumă 38 kgr. lucrâtorul Ən- 
glez 59 kgr. şi Parizianul 95 kgr. pe an! 

Pe cind Rominul consumă în medie cel mult 4 litruri de 
lapte pe an, Englezul consumă 40 şi Francezul 80 de litruri! 

„Cantitatea de consumare a cârnei sa ridicat pretutindeni 
„in Europa cu bogăţia şi activitatea modernă, Inainte de Re- 
„voluţie țaranul francez aproape nu consuma carne. Cel mult 
„êl tăia un porc pe an“. (Taine. Origines de lu France contem- 
poraine citat de Gautier în op. cit. p. 149). 

Dar, fapt de o importanță mare şi de o gravitate neliniş- 
titoare, atit pentru cei care citesc trecutul poporului rominese 
sub toate fețele lui (nu numai sub cea artistică şi războinică), 
cit şi pentru cei cari caută cinstit să pătrundă tainele prezenta 
ale vieţii poporului, pentru ca apoi sâ-și arunce dreaptă ochire 
in viitor, vrau. să relevez acum. 

Oare în trecutul neguros al poporului rominesc, şi în cel 
mai puţin neguros, cel hăt încoace aproape de noi, așa s'au Ara- 
nil țăranii ? 

Răspund cu tăria: Na. 

Vitejia gi bravura noastră din trecut nu puteau să fie re- 
zultatul unui astfel da regim. Râsboinicii ucelui Mare Ştefan 
plecau la drumul greu și primejdios al bătăliei nu numai cu buz- 
duganele lor ghintuite st cu săbiile lor ascuţite. 

Pintar ceu de griu şedea la desugă și brinza unsuroasă 
a oilor de munte şi de şes, zăcea la trăistioară, Laptele şi 
brinza acelor vremi de păstorie ne-au asigurat dăinnirea printre 
napili şi libertatea noastră.  Mâmâliga şi “cu ceapa acestor vremi 
de „mare agricultură“ şi de „modernă organizaţie“ ne vor aduce 
pieirea dintre ţări, şi sabjugarea la străinii cei din afară, sau iu 
cei oaspeţi ai noştri din lăuntra cari în loc să se transforme in 
frați se transtormă In opresori ai noştri! 

„Brinza e o garanţie de independență pentru popoarele ce 

o posed“, a zis Moleschott. Dovadă Elveţia, Ţările de jos și 
anemarea, 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 22) 


Nu am documente concrete pentru a demonstra cum să 
hrăneau în trecut țăranii; dar aserțiunea mea o sprijin pe o 
serie de deducţiuni teoretice ai pa o serie de fapte practice ob- 
servate, !) 

Mai întăi de toate nu intrasem pe acele timpuri în curentul 
popoarelor europene; legăturile de comerţ între ele şi noi erau 
restrinse şi se întindeau asupra unui număr limitat de materii, 


“Pe atunci, ouăle ghinilor noastre, griul nostru, rămineau şi se 


consumau pe loc, nu mergeau să alimenteze pe locuitorii capitalei 
Engliterii. 

Apoi Statul cu organizarea sa nu luase o desvoltare atit de 
prodigioasă, şi cu toate necazurile timpului, se cereau cu mult 
mai puţine sacrificii de la țărani, şi cele ce se cereau, erau in- 
termitenta ; acum să cer mari și în mod constant; ţăranii tre- 
buie să-și rupă bucăţica din gură, să-și scadă bunul traiu gi să 
satisfacă tuturor acestor cerințe. 

Pe urmă sătenii erau mai bogaţi; in orice caz aveau la 
dispoziţie mai mult pâmint de lucrat, și pâmint nesăcătuit, şi 
mai ales aveau la indămină mai multe păşune şi deci fiecare pu- 
tea ține mai multe vite cu lapte. Nu neg că bogăţia Get în ge- 
neral a crescut, dar afirm că bogăţia medie, cel puţin în materii 
alimentare de valoare, a fiecărui ţăran în parte, a scâzut! 

Fac apel pentru aceasta la memoria tuturor oamenilor mai 
bătrini, să răspundă dacă nu e așa. Eu însu-mi care nu mă mu- 
măr încă printre cei bătrini, imi aduc aminfe că în copilăria mea 


1). Cind am seris aceste rinduri nu cunoştoam incă datele statistice 
publieute de di. C. S, în articolul „Foametea constantă și chestiunea a- 
grară“ (Cronica internă) din No, 1 al GO rominesti“ 

In acel articol di, C, S. calculează cifre mijlocii pe perioade de cinci 


ani (spre a se compensa variatiuuele din cauza deoshirei de recolli).— 
deduciud din producerea totală a pornmbului eantitațile exportata, ct rā- 
mine pentru consumatia interna, inpărtiad apoi ureasta după nomärol 
pupulațiunei, ajunge la urmatorul rezultat : 


„Aşa ră ae dl. €. S„—de troi-zeci de ani, din au în an, cu o 
„regularitate mintatoare, cousumația porumbului pe cap de populație 
„a tol mi De la 230 kgr. pe enp de ulație în 1876, en seade 
„În 1866—1800 ln 204 kgr., la 156 kgr. în 1891—1895, În 150 kgr, în 
rengt ae au numai LAG kgr, in perioada 1900—1903" („Vința 

om: No. 4, p. 
Areste cifre pozitive confirmă deducţiunele mele de mai jos. 


a30 VIATA ROMĪNEASCĂ 


— 


una din ocupațiile cele mal de căpitenie er dusul și adusul va: 
cilor ja gi de la marea cireadă strinsă la poarta tainei. ` à 

Cu dispariția päşunelor, de zeci de ani și cireada a dispà- 
rut și vacile rari ca se mai găsesc ici cole prin sat, sint păscute 
cu funia de coarne, de băeţei, pe marginele drumului, singarul i- 

4s t 
WA mg bâtrin careşi udăpa boii la fintina din poarta ca- 
sei noastre, îmi spunea acum ciţi-va ani: 

„Ei dragul mosului, cind eram eu ca matale, avenm nul 
„multe vaci cu lapte; dar şi locurile erau largi; le dădeam dru: 

mul pe cimp dimineaţa şi tocmai sara veneau acasă ele sin- 
„gure, cu picioarele galbena pin'la genunchi, incäreate de mana 
„lerbii inflorite! (polen). Acum nici o giscă n'ai unde so tii“ 

Nu zic că trebuia să răminem la timpurile trecute, dar in 
viltoarea dezvoltării noastre trebula să ne asigurăm ca laptele 
si brinza să nu dispară din hrana susținătorilor noștri a tuturor, 
căci ele dispărute sprijinul și libertatea noastră vu dispare, 

DI. A. Gâdei in recenzia d-sale asupra operei d lui Haret 
„chestiunea nească* na spune că inainte de 1864, fiece pra- 
prietar era dator să deie fle-cărui cap de familie o falce de pä: 
mint (aproape $ pogoane) pentru intreținerea lui şi a celor ai 
säi; dacă proprietarul nu avea, era obligat să-l treacă pe moşia 
altui proprietar care avea de unde să-i deie, Astigi avem ci- 
te-va sute de mii de țărani fără o palmă de påmint! E firesc ca 
tsi mai de demult să se fi hrănit mai bine de cit cei de ustă-zi, 

Unul din cei mai ferventi apărători ai sătenilor, spunea dā- 
unh-zi în cameră: 

lä 1850 condiţiunile de muncă erau muit msi bune ; ñ- 
„tunci țăranul avea de muncit pentru proprietar 20 de zile pe anpe 
cind acum are de muncit 75 de zile, «In județul Vlașca pentru + /2 
«pog. pămint, ţăranul trebuie să muncească proprietaruiui 150 zile.» 

Las să se judece dacă traiul şi hrana celor de atunci, nu 
ecran mai bune de cit ul celor de azi. SE 

in slirşit un fapt ce cade zărobitor în favoarea tezel sus- 
ținută de noi este mersul uriaş de progresiv al pellagrei, în ul- 
timele decanii, 

Această bydră devorantă a neamului nostru, întinsă de 10 
de 100 de ori mai mult de cit spun statisticele oficiale, este re- 
zoltatul, după părerea hygieniştilor nostri eminenti, nu numai a 
hranei cu porumb stricat, ci şi mai ales a unei hrane lipsite de 
principii animale, şi compuse din rău alcătuite elemente vegatale í 

Pereira. ei este termometrul, este indicatorul cei mai 
bun al înrdet alimentațiunii săteanului nostru ! 


e fa 


Dacă deci în trecut lucrurile au fost alt-feliu, cari sint a- 
tuncea cauzele, cari an provocat, întrețin și dezvoltă intrebuin» 
tarea unui ue nenorocit regim alimentar de câtră sătenii noştri ? 

Două cauze de o importanță capitală : 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI zu 
mvs ft eg Da Eat 


Sdrăcia necontenit crescinda a țăranilor şi Jenoranta dacă 


«< nu progresindă, cei puțin staţionari a sătenilor, în chestii de a- 


limentațiune, ca şi de alt-feliu în tot felul de chestii; 
alte două cauze de o importanţă nu mal puţin mare: 

Practicele religioase greșite si vâtămătoare și nesuficientul 
control, sau totala lipsă, de control al statului în materie alimen- 
tará pentru săteni, 

Să analizăm în scurt, rind pe rind aceste cauze: 

Sărăcia face pași uriași de progres in masa țărânimei 
noastre ') 

Aşa este ştiut că vr'o 10—20 ani Inainte fiecare sătean isi 
tăia porcul lui (ca ţăranii Franceji inainte de revoluție; vezi mai 
sus). Ei bine, anul acesta în județul Fălciu din To capi de 
familie, numai 6173 au tăiat pore de crăciun. restul nici n'au 
gustat (de sigur į Francez din evul mediu trăia mai bine). 

Prin lipsa de ima-uri şi neinlocairea lor cu nutreţuri artifi- 
ciale, producţia și consumaţia laptelui si a derivatelor lui s'a re 
dus aproape de zero. 

Laptele este aşa de puțin, că nu se poate întrebuința nu 
ca aliment, dar nici ca medicament! Noi medicii rurali cunoas- 
tem această chestiune mai bine ca ori cari alţii. Principala uoas- 
tră dificultate in combaterea epidemiilor de tebră-tifoidă şi de scar- 
latină, este tocmai lipsu laptelui ! 

Chiar anul acesta in com, Păhnesti, unde am avut epide- 
mie întinsă de febră tifoidă, din 300 capi de familie musar 7 a- 
Dean vaci cu dapie și aceștia aveuu copii cari-l consumau, asa 
că tificii râmineau fără; prin satele dimprejur aceeasi bogăţie era, 

Intr'un rind funcționarii sanitari superiori sfătuiau lactoza 
(un produs farmaceutic caro există în luptele natural) în locul 
laptelui ; lactoza de la spiţerie, nu lapte din sitar; şi aceasta in- 
tro ţară loastă de păstori şi actuală de agricultori ; 

E dureros şi e revoltător! 

In com. Epureni (citată st mai sus), convalescențui tifici din 
vara trecută, maveau altă hrană de cit turță de orz coaptă 'n 
vatră, fără alt ingredient ! (Sf. Ilie Tesviteanul în pustiu o ducea 
mai bine, căci lui îi adusese Ingerul o azimă albă de pine si un 
uleior de apă răcoroasă !). Dar cu introducerea orzului în alimen- 
tația obişnuită a țăranilor noștri (iuminte se întrebuința numai la 
foamete) ţăranii noştri se scoboară în scara zoologică; ei întră 
in rindul erbivorelor ; frumoasa specie hyppică a d lui Marghili- 


„ man de sigur se hrâneşte mult mai bine, de cit 4 milioane de 


locaitori aj ucestei țări ` ea mai are şi avantajul de a avea sto: 
macul aproprial pentru acest regim; po cind natura neprevăză- 
toare de data aceasta, ma prevăzut şi pe țărunii nostri cu un H- 
semenea stomac ! 


1) Şi în aepaslä privință vezi articolul dit CS. citat mai sast. Vi- 
ala rom, Na. I} A 


232 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ignoranta în general pe lingă că e mare cauză a săriciei, 
dar în special ignoranța în tot ce priveşte materiele şi regimu- 
rile alimentare, valoarea nutritivă a diferitelor elemente, precum 
şi rostul unei bune alimentaţiuni, face ca chiar familiile cu oare 
care imbelşugare să sa hrănească prost. Din analizarea badgetelor, 
familiilor țărănești, observate de dl. A Gâdei, în monografia co- 
munei Bragadiru se vede clar că mijlocagul cheitueşte pe zi pen- 
tru hrana individuală 33 bani, pe cind fruntaşul 31 bani; este 
de sigur aice o neștiință a tuturor punctelor de sus, din partea 
E care dispunind de mat mult, ar putea să se hrănească 
mai bine, 

Dar mai mult, necunoasterea valorii alimentare a diferite- 
lor elemente, face că țăranii azviri elemente de mare valoare pa 
lucra de nimic, dau aur lucitor pe aramă ruginită ; aşa cine nu 
ştie că ouile se dau pe covrizi, pe bomboane, pe peşte sărat; 
apropo de acest din urmă schimb nu mă pot reține de a nure 
lata următoarea scenă : 

Chutam bolnavii de pojar din Virteju-Neltiu jud, Ilfov, in 
primivara lui 1904 ; la o casă văzui cinci copilași, fiecare cu cite 
un dârăb de mămâligă 'n mină, intingind cu precauție într'o stra- 
chină cu sărămură şi un mic chitie de peşte sărat, Era zi de dulce. 
Intreb pe mama copilaşilor, ce ai dat pe peşte. Nouă ouă, dom- 
nule doctor imi răspunse ea, [Nouă ouă conţin g6 gr. 47 albumi- 
noide şi fg gr. ro grăsime, pe cind chiticul de pesta cara n'a- 
vea mai mult de roo gr., conţine 78 gr, go albuminoide și 16 
gr dr grăsime). La întrebarea mea, că de ce nu le-a dat mai 

ine ouale să le minince, ea-mi răspunse ` vezi, în strachina ceea 
inting toţi, dar în ouăle fierte nau unde să iatingă. ȘI s'ar pä- 
rea că are dreptate, Dar la ripostarea mea că cu o ingură de 
untură şi cu acele ouă putea si facă o strachină mare de ju- 
mări (scrob), unde să intingă de două ori atiția copii, ea strinse 
din umeri, iar eu răspund: iată unde duce „gnoranța, De alt-feliu 
nu-o învinuesc pe en, 

Practicele religioase greșite. Inţeleg prin aceasta, în pri- 
vinta ulimentaţiunei, căci de en mă ocup, numărul mare de pos- 
turi şi de zile de post, precum și reaua lor aşăzare. Postul cal 
mare așăzat la sfirsitul iernei si la începutul primăverei, epocă 
de mbâri frecvente de temperatură și de inceput de munci 
agricole, este un adevărat fioros Minotaur ul neamului nostru, 
lată un tablou comparativ, pe o serie intinsă de ani, st pe luni, 
care demonstrează, că din 100 de morţi, intrun an, cea mai 
mare procentualitate o prezintă luna Martie, și Martie, este ştiut, 
niciodată nu lipseşte din post, 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 291 


O probă mai zdrobitoare despre influența nefastă a postului 
în genere şi a celui mare în special, asupra poporului rominesc, 
nici nu se Donte da, 

In acel timp, în care organizmul tocmai trebue să se nu- 

tremacă mai bine, pentru a rezista muncei şi schimbărei de climat, 
tocmai atunci 50 de zile'n gir, el este alimentat numai cu mä- 
mâligă, zamă de varză și hrean! Şi untdelemnul e interzis! Un 
asemenea soin de post nu e cunoscut nicâiri și cind citeam că 
documentatul Gautier socotește ca post ortodox, postul cu ouă 
şi cu lapte, zimbeam dureros nu de ignoranța autorului in ale 
noastre practice igienico-religioase, ci de barbaria neimaginabilă în 
care trăim. 
Introduse din ţări cu climat și condiţii de traiu deosebite de 
ale noastre, posturile sint exotice la noi. Şi cum esența religiei 
creștine ortodoxe nu stă în posturi, cred că e cel puţin indolenţă 
vinovată, fuţă de existenţa neamului, neluarea de măsuri ime- 
date, pentru îndulcirea acestui 1puros regim,—sau cel putin, 
pentru înlhturarea exagerărilor. 

Să nu se compare viața monahilor cn aceea a sătenilor; 
cei întăi consumă mult lapte şi nu muncesc de loc; cei de-al doi- 


e? d. Det Kaminsky. Balet, gen. al Dir. gen. a serv. sanitar an XVII, 
AS Ip: 


ou VIATA ROMINEASCĂ 


lea muncesc foarte mult și nu consumă lapte de loc; şi e mare 
diferență. 

Se obiectează că și-așa ţăranii minincă post ei în zilele de 
dulce, căci n'au ce. In parte faptul, cu toată tristeţa ce conține'n 
el, e adevărat, Chiar eu am dat mai sus exemple, 

Dar nu mai puţin e adevărat, —că cifrele da mai sus, rela- 
tive la creşterea mortalităţei în timpul postului mare, ne arată, 
VA excesele” acestea trebuasc combătute. 

Neiuarea de măsuri de control, sau neeficacitatea celor ce se 
ican, a alimentaţiunei sătenilor, este încă una din cauzele între. 
tinerei unai rele alimentaţiuni, 

În adevăr, am arătat mai sus că legea tocmelilar agricole 
nu prevede nimic in privinţa hranei ce arendașii şi proprietarii 
sint obligați să deie în cel puţin 3 luni de vară! Conseovenţila 
nenorocite ale acestei neprevederi a legii s'au văzut acolo unde 
am tratat despra hrana țăranilor la muncile agricole, 

Regulamentele existente în privinţa prohibiţiunii porombului 
stricat, nu se aplică, dupt cum însuși Dr, Felix fost mult timp 
Director general al serviciului sanitar, constată 1. 


Te 


Din lurgul tablou prezontat de noi, cite-va părti se desem- 
nează in relief izbitor, citeva noțiuni reiese clare şi limpezi ca 
lumina. zilei, 

Reiese ca cu modul da hrănire vegetarian şi viţios al po- 
parului nostru, a marel lui mase, nu putem aspira la un viitor 
strălucit. Sintem puţini, trebue ca fiecare individ să reprezinte 
un quantum de energie fizică şi psihică superioară, pentru a al- 
cătui un solid şi trainic popor democrat, in care fiuşte-care să 
știe a minui bine at sapa şi condeiul. Acea energie superioară 
insă se capătă din o hrană bună. Cum ne brănim noi insă, nu 
putem sta mai sus de cit populaţiile nenorocite ale Indiei. Căci: 
„Li indivizi, sau la populaţiuni rău hrănite, nu trebuie să pratinzi 
„activitate intelectuală, muncă grea și continuă, nu trebue 
„teptat de la acele popoare o energie necontenit desfăşurată, nici 
„mai ales acea rezistență la cauzele de degradare, din care re- 
„Zultă o imbătrinire precoce, Procurind o muncă suficientă, excesivā 
„chiar în unele perioade, i sărmani, neindestul nutriţi, se 
„moleşesc întrun fel de trindăvie şi de vis, şi se tocese mai mult 
„său mai puţin repede. Cu acele regimuri insuficiente omul se 
„istoveta repede şi dispare lu o vristă mijlocie, la care lucră- 
„torii bine nutriţi ai marilor tirguri civilizate, cu toate obiceiųn- 
ville vițioasa pa care la permite şi le aduce civilizaţia, mai au 
„incă mulți ani de trăit.“ 

Mai reiese dacă nu din documente scrise, dar din fapte a- 


1). Asupra SCHER de neaplicare vezi: Felix, Raport genoral asupra 
igienii publice și serviciului sanitar al regatului eeng gea IROD IST 


ALIMENTATIA TARANULUI ye Kai 


uzite şi văzute, că de cite-va decenii incoace, regimul alimentar 
al oamenilor muii ai țării merge într'o progresie geometrică 
spre regimul alimentar ai vitelor. Au ajuns deja la orz în tim- 
pari normale, pe când inainte recurgean numai în grele timpuri 
de foamate. Apoi pellagra, acest cauchemar năţional, işi zburteste 
ilin ce în ce mal mult capul său de furig. | 
Mai reiese că soluțiuni grabnica, trainice si practice se im- 
pun de realizat imediat, alt-feliu no singem de pe fata pämintuiui. 
"im, mat alea că în Moldova are ai cine să ne ice locul, 


Chestiunea aceasta a soluţinnilor, 4 remediilor, este atit de 
grea, importanța ei atît de mare, în cit nu-mi volu lue indrăz- 
neala de a cerca măcar rezolvirea ei, ? d 

Trebuie timp, activitate inteligentă, şi energie practică, a 
tuturar gînditorilor de bine, a tuturor oamenilor de uețiune și de 
inimă, ai acestei ţări, pentru ca ea să fie rezolvită. Voiu atinge-o 
daci numai în marile ei liniamente, 

Dar mai înainte de aceasta, mă voi ridica ca energie Im- 
potriva acelora care tind a se inlocui laptele de vacă şi de oaie, 
cu care ne am ridicat intre popoare, prin laptele de Soja. Ase- 
menea propuneri şi încercări sint făcute pentru a păstra o situ- 
atie rea, pa care noi dimpotrivă trebuie so schimbam ca nefiind 
in folosul neamului. Da altfel să am apărătorii Sojei, că Japo- 
najii consumatorii ei de vescuri, de cind au inceput a intra în 
rindul popoarelor civilizate ale lumii, îşi animalizează hrana. Ei 
întrebuințează acum o mai mare cantitate de carne şi grăsime 
de cit în trecut, N d 

Și apoi această propunere n'a putut porni de cit de la niște 
profund necunoscători ai ţăranilor; cultura şi mai ales prepara- 
rea Sojei este grea şi mai ales este goud: greutățile de traiu 
actuale ale țăranilor, lipsa lor de educaţia practică agricolă, faco 
că ei nu pot bine cultiva plantele ce Je cunose de sute de ani, 
și acelea destul de folositoare, necum plante noui ce căutăm a 
introduce noi acum. 

E în adevăr o mara pei de naivitate chiar, numai în- 
ceputul acelei campanii a Soje 

e Nu mă voi etc) guri alcätuėsc ~ pe pre zen 
tară stiintifică tru ani, 0 recomandă ; 
Zeen ul e a Leier A cel puţin o ironie jignitoare la 
udresa lor. 

D. Profesor Babeş, cunoscutul nostru savant, făureşte un 
mie catechism sanitar!) şi printre altele povăţueşte pe țăran ca 
în timp de odihnă să consuma zilnic şi de individ: 


1). Baletinul Direrţiunei Generale a serviciului sunitar anul XVI No. 
13 şi 46 p. 200, 


235 VIAȚA ROMINEASCĂ 


800 gr. mämäligä 
200 gr. fasole 

50 gr. hrinză 

A kilo lapte, si 
100 gr. peşte 


Totul nu costă, zice dan, de cit numat 40 de bani. lar pen- 

tru zilele de muncă, raţiunea e ceva mai mare; ea nu costă de 
cit numai 6o bani, pe zi şi de individ. SA consume așa, şi nea- 
mul ae va regenera. Las de-o parte că raţiunea pentru timp de 
odihnă (de întreţinere) păcătueşte prin lipsa de albumină şi mal 
ales de grăsime, necompensată prin hydrocarbonate. dar ma 
opresc la preţ, Patru-zeci şi şase-zeci de bani pe zi şi d+ fie-care 
ms, pimai pentru mincare la fârani, în timpurile prezente Pi 

Am cercetat, bogata monografie comunală, a d-lui Gidei. D-sa 
la budgetul familiilor ţărăneşti faca aparte și budgetul hranei. Si 
de acolo se vede că fruntașul. cheituește pe zi şi de ins pentru 
hrană 31 bani, mijlocaşul 33 buni (şi asta în toate zilele anului 
şi cele de neactivitate gi cele de obositoare muncă), iar codagul 
ll şi 12 bani! Şi äi din săteni sint codaşi, 

In grupurile observate de mine, cei din primul grup, con- 
sumă pe zi şi de individ 20 de bani, iar cei din al doilea grup 
o să vů minunati: cruci bans și pematate pe si! j 

De unde să complecteze ei, materiile alimentare pină la fa- 
Ioa séch da că ia e ag Aceasta d. profesor nu ne-o 

` c ni dear i dp 
nl n.a ndul în cari nu găseşti 5 parale în 

„__ A4 sfătui să consume 40 şi 60 buni pe zi, cind elconsumă 
şi nu poate consuma de cit 5 sau 10 bani, imi pare că samână 
cu acţiunea acelei regine care stătuia poporul pieritor de foame, 
ca în lipsă de pina să minince cozonaci! 

Voiu căuta deci să urmez pe alte cărâri, Şi voiu incepe 
cu abolirea pracheilor igienico-religioase vătămătoare. 

„_ Aş întrebu mai întâi ce se opune, mă rog, ca Sinodul Bise- 
ricei noastre autocetale, si nu reformeze posturile? Apoi dacă 
am trăit o mie de ani sub un regim transportat dë la Greci, 
greșit la noi, apoi să continuăm totdeauna a trăi aşa ? 

_ Oare Biserica noastră nu e susceptibilă de evoluiii 2? Toata 
Bisericele din lume au evoluat, şi încă în dogmele lor fanda- 
mentale, a noastră nu poate evolua nici măcar în forme? Căci 
de fondul credinței nimeni nu S'atinge. Olandejii in veacurile 
trecute, an suprimat dintr'un condeiu toata sărbătorile ca să-și 
poată construi diguri de apărare a ţării impotriva mării ; noi, 
să nu suprimăm sau măcar să nu imblinzim posturile ca să a 
părăm fara de peire? Cum voim oare ca Evreii cari trăind cu 
noi, n'au nici un post și consumă carne cuşer, să nu ne domine? 
Se va zice de fanatici—dar eu nu știu să fi existind chiar prin- 
tre cupi—mai bine să pieară neamul, credința să rămiie. Bine, 
de cit esența credinței nu stă în posturi ci în inele aproapelui ; 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 237 


aceasta emarea doctrină a Creştinizmului dinaintea căreia ba- 
gatelurile de post şi altele asemenea trebuiesc să dispară! 

Se va mai zice că țăranul confundind religia cu posturile 
însă-şi, se va produce prin suprimarea lor o adincă jignire a 
sentimentului religios. Eu nu văd aice de cit un folos pentru 
Biserică, căci cu acest mod ei vor fi scoşi din rătăcire şi aduși 
ia urmarea adevăratelor dogme, 

Şi apoi orice schimbare a unei stări de lucruri, jigneşte pe 
cineva ; de aici însă nu sintem indreptăţiţi a ne petrifica în o 
stare nenorocită, 

Eu cred că ceea ce a lipsit pină acum pentru rezolvirea 
favorabilă a acestei chestiuni, n'a fosto incâpăținată rezistenţă 
a Bisaricei, ci lipsa de o activă, energică şi pricepută cu cum» 
pătare intervenţie, a conducătorilor țărei noastre şi ai neamului 
nostru cătră aceşti blajini prelați. Pe viitor se cere—inceputul 
find deja tăcat—o mai stăruitoare intervenţie a Direcţiei Sani- 
tare căreia îi incumbă în prima linie această datorie, și un mai 
puternic sprijin al celorlalte puteri şi această suprimare mult 
dorită, In interesul hygienii se va face. Atunci sigur vom scăpa 
de marea mortalitate & lunei Martie. 

Un alt factor de o mare importanţă în indrumarea spre 
bine este de sigur educarea maselor în privința unei alimentati- 
uni raționale, posibilă cu mijloacele de care ele actual dispun. 
Am arătat deja că mijlocaşul d-lui Gidei se nutrește mai bine 
de cil fruntagul; cel întăi cheltuind 33 bani, cel al doilea 
31 bani pentru hrana zilnică şi de ins; e de sigur aice un viţiu, 
o neştiinţă în ale alimentării, a fruntașului, care dispunini de 
mai mult s'ar putea hrâni mai bine. 

Dar cine să facă această educaţie? Par-că aud invariabilul 
răspuns: preotul şi învățătorul. Pe spatele acestor doi factori şi 
mai ales a celui de-al doile se obişnueşte a se pune toată opera 
de civilizare a satelor noastre, Se uită că acesti sărmani cam- 
pioni ai civilizaţiei, au prea mult de lucru, se uită că cu o mi- 
zerabilă leafă de 80 lei lunar ei nu pot să facă operă de uriaş; 
se mai uită ch ei nu pot fi enciclopedic pregătiți pentru toate 
ramurile de activitate omenească; și s3 mai nită apoi că de și 
sint corpul care cel mai mult a contribuit la ridicare săteanului, 
totusi nici ei nu sint toţi, ceea ce ar trebui să fie! 

Cit priveste despre preoţi, aceştia în noua cale de desvoltare 
a ţărei noastre, şi în epoca in care trăim, au fost şi continuă a 
fi ast-feliu formaţi, că prea puţin se poate compta pe ajutorul lor 
în marea campanie de civilizare a satelor, 

Moaşa rurală şi agentul sanitar al căror ajutor incă sar 
putea invoca de cei necunoscători ai lucrurilor, abia sint în stare 
—dacă sint— să îndeplinească atribuțiunile lor regulamentare, 
Educaţiunea lor nu este de aşa natură ca ei să ințeleagă şi să 
priceapă un rol mai înalt. general, pe lingă cel special pe care-l 
au, in mijlocul populaţiunei rurale. De alți factori nu mai men- 
ţionez, căci nici nu sint, 


S 


VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


Unde trebue atunci să no înilreptim privirile? 'Trebue să 
ne creăm personal ad-hoc, nou, pregătit cu cunostinţe practica, 
utile în viaţă, sau să le complectăm pa cele ale personalului g- 
xistent, 

Base chiar a educaliunei şcolare atit de oraş cit și de sat tre- 
bue schimbată. Reposatul Dr. Felix, care era un adine cunoscător al 
chestiunilor ţărăneşti, nu de mult seria: „Are un rol învăţătoarea ru- 
sralä, care trebuie să înveţe pe fetele taranilor economia casnică, 
„care trebuie să le arte cum se pot ent) cu puţină cheltaiala, bucate 
„hrânitoare şi variate, cum æ: poate ţine bine gospodăria casei, 
„fără a se intrece modestul budeet al unei familii de tarem, şi 
„aceast. invățătură este cu mult mai importantă, de cit rezu- 
„lile de gramatică, care ocupă o parte largă, din programul gcor- 
„lelor rurale "Lr 

D, Spiridon Popescu în importanta sa lucrare „Contribuţiuni 
ia munca peniru ridicarea poporului“ ne arată că nu eniti a de- 
osebire intre felul de viață, de hrană şi de gospodărie a unui fä- 
ran care ştie carte, de a unuia care nu ştie. Dovada ces mai 
vie că ceea ce a învățat în scoală n'a fost pentru perfecţionarea mo- 
dului său de traiu, singurul rost al invățătarei de alt-feliu, pentru el, 

Profesorul Dr, Manolescu în două broşuri de curind publi- 
cate, Asupra chestiei țărâneşti, ridiculizează cu o ascuţită ironie 
materia ca să predă actualminte în şenlile primare, și cu o dreaptă 
Judecată de om al științei arată locul ce trebuie să-l ocupe în 
şcoală și în educaţia copiilor, ştiinţele biologice cu aplicare prac- 
tică imediată in viață. 

In rezumat, deci toți aceşti oameni, cari se numără printre 
cei mal buni cunoscători ai chestiunilor țărănești la noi, sint de 
pârere că educaţia /roreticei, chiar din geoală trebuie schimbati. 
Dar această educaţie teoratică trebuie să meargă minin ming cu 
9 alta practica. Trebuie deprinşi anume copii sătenilor a se nutri 
și a avea gustul de o hrană mu bună, jar concomitent cu a- 
ceasta, sătencile cum ep prepare acea hrană, 

IAudabila iniţiativă a D rului Manolescu de a inzestra Ze 
care scoală cu cite o vacă cu lapte, pentru ca elevii să se de- 
brindă cu gustul laptelui pe care Dau uitat, era un modest dar fru- 
mos început de Inerare în acest senz. Atest fapt cure corespunda 
unei adevărate cerinți. fapt simplu ca toate adevărurile, ua fost 
înțeles în adevaratul lui rost: pe mulţi i-am auzit ridiculizind o a- 
semenea inițiativă, și în ori ce caz s'a pus atita dragoste și e- 

nergie, în continuarea acestui frumos inceput, că azi nu se mai 
aude nici vorbă de acele vaci. 

Inființarea unui mare fond *) pentru cuntinele scolare, din 
care fond bine administrat să se plătească anumite maestre de 


1), Op. cit b. 155. 

De Un atare fond exista —-25,000 lei mi se pare—la județul Covarlui 
inființat peniru cantinete şcolare de fostul prefect d. 1. Atanasiu, wel ra- 
pabil şi valoros romin, care a facut minuni in județul su, Co păcat ca a 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI zo 


Techtärie, cari să albă obligația ca odată cu pregătirea bucatelor 
Gong şcolari, să le învaţe şi pe sătence cum să prepare, ar e 
o măsură cum nu se poate mai nimerită de indrumare în sensu 
practic de care vorbim. Aceste maestre ar putea chiar merge 
din sat în sat. Și cite alte chipuri de indreptare n'ar fi, căci ex- 
periența vine experimentind, după cum foamea vine mincind, 
"am la îndămină şi nici nu cunose amânunţit, legile şi rê- 
gulamentele agricola şi industriale ale altor țări, şi nici nu m 
dacă hrana lucrătorilor se mai dă undeva în natură, şi dacă o 
ași liberi exploatare și asupra acestui vital capitol —alimentele 
este permisi aiurea, stăpinului. Cea ce ştim însă este că e cri- 
minal să mai lăsim lucrurile să dăinuiască aşa. (in regulament 
sever, în care să se stabilească ratiunile alimentare științifice, ée: 
proprietarii sînt obligați să dee lucrătorilor la muncile agricole 
în specsal, trebuie instituit în un viitor cit mai apropiat, Apoi tre 
buie asigurată o sfintă aplicare a acelei legi, cum şi a mr D 
xistente, în privința alimentațiunii şi a alimentelor stricate, Des- 
pre uceasta însă voiu vorbi mai pe larg altă-dată, ` N 
Dar pe lingă aceste ch) indicate, este una capitală şi cure 
stă la temelia tuturor. /ărânimea, esența rominească, eise 
și singurii romini, trebuesc scoşi din särëefe, Inavuțirea repe d 
' d solidă a tāranilor, trebuie să fie suprema țintă a tuturor et 
Voa cari ta e biac şi fin la fara asta, a tuturor ciwo 
cari cu sinceritate şi cu durere de inimă se gindesc la sone s 
Atita vreme însă cit țăranii vor fi lăsaţi prada aren așilor 
de diferite neamuri, şi chiar de al nostru, atita vreme cit Ac 
tul va impune necontenit pe săteni, ln tot felul da dări ea ie 
vite şi aphsătoare, atit timp cit rant nn vor avea de cultiva 
— extensiv — intensiv, e indiferent deocamdată. pămintul lor pro- 
priu, şi atita timp în streit, cit nu se vor aduce la realizare 
mediată propunerile de îrbunătăţire a stârei lor, fácute de dE 
cari s'au ocupat in ultimul timp de chestiunea oppene en 
timp zic, vom merge indäräpt spre abizul profund al sărăcie is A 
«numai umbra spinului, la uşa cregttouiuis, şi nu spre imbog KS 
Atunci, într'un viitor nu tocmai depărtat, se va spune d a 
pre o Rominie că a fost, dar a pierit in fașe, hc) doicele wë d 
rau niște netrebnice, cum au fost acele ale Poloniei, în veac 


trecuta ! 


> 
+ < 


i ţi i L Pentru 
Inainte de a sfirşi ţin să ating un ultim punc entru 
ca soluția chestiei țărănești in genere și “a = aeea d eeng oA 
E, EEN d ien Se ebe 
noi cei de sus, p echt a 
jos, så ne doară de durerea lor, şi sh ne 
se Pentru aceasta trebuie să venim în contact gi eg 
si mai de aproape cu dinşii să-i luminăm cu povaţa şi să- 
năm cu faptul, 


20 . VIAŢA ROMIXEASCĂ 


Cine a trăit între țărani si a avut o inimă de trea 

singur, n'a Les si nu-i. iubenacă, we 

ai uie ca noi cei luminaţi, să facem din chestiele tà- 
Dest), o constantă și de căpitenie a noastră ocupare; nu să 
ne atingem de ele In mod incidenta). Operele mari cer multă 
gindire gi a multora, 

Ma îndrepteza acum spre voi, fii de săteni, caro sorbiţi lu- 
mina universităţilor noastre. Voi trebuie să fiți In şir cu su- 
fletul aproape de cei ai voştri, la fie-care minut să la cunoasteti 
durerile, şi spre alinarea lor să fie indreptate acţiunile voastre, 
Căci dacă nu de la voi va veni mintuirea, de unde oare va veni? 
A Neţinindu-vă lingă tulpinele voastre vă rătăciţi, şi veţi a- 
junge ca ucel tinăr profesor universitar, care in primăvara ann- 
lui 1905, întrun frumos articol, entuziasmat de virtuțile artis- 
tice ale neamului, zice că: nu-i pasă de ce vor paşta- el da si- 
gur Ar Ma coif aur medi (adică țăranii noștri! Dumnezeule !) de 

varpâților, după cum nu-i pasă de ce vn 
WC gien Sudanului ! ý i la 
n acea primăvară bipezii nostri din 
În ar făina eri reg din La Plata! Stai Diana 
u asemenea hrană Il asigur eu pe tinărul profesor-artist 
că în locul doinelor va auzi vaste şi mugete, iar in locul bije 
delor, Ze EN atace cu ea ege ca şi cele din... Sudan! 
ntre acai nenorociți bipezi, era și 
căci este din popor Wei? e ëng A 
Iată unde duce ruperea legăturilor cu satul şicu sătenii tai! 


Şi acum cind am terminat cu această lungă si d 
Kaze emt sl vi a da o lămurire: ERN 
__ Prezentul s iu, adevărat în totul, nu e făcut te nu- 
mai după normele riguroase ale ştiinţei: rog să nu ge etatărie 
cu balanța laboratorului, El nu este numai ex rece A i- 
nei convingeri ştiinţifice, ci este mai mult încă, strigătul de a. 
ne ap Seen e EE al unui fiu de sătean, care ajung 
ea te face mult ii săi 
d'et Ge eme ult pentru semenii săi, vede 
Va fi oare auzit acest strigăt ?.... 
Huşi 16 Febr. 1908 Dr. NICOLAE LUPU 
Medic primar al just. Faleiu. 


Incercări critice asupra poporului romin 


I 
DOLNA 
Origina, Caracterul și Evoluţia ei 


Nu-i pliusul unel inimi numal 
S=ul unei elipe trecâtoare, 

i neamul nostru-ntreg își cintă 
Durerile de cari monre! 


0. Carp 


La 270 Aurelian retrage legtumle din Dacia, pentru a a- 

ra Moesia de Got cari nāväālise in aceasta din urmă provincie. 

opulația romano-dacă insă a continuat de a trăi mat de- 

parte pe pâminiul Daciei, care timp de-aproape trel veacuri 
il dăduse existența materială şi-i formase unilalea elnică. 

Dar anui 270 a fost sanetul clopotului vestitor de vremuri 
rele. Got își făcuse inlr-adevâr din Moesia finta prădăciunilor 
or, însă e! nu plerdeai ocazia să râpeadă şi în Dacia oanle 
prâdalnice. Dela 270 pănâla 375 este pentru Dacia o stare in- 
ese de linişte-nelinişte. Dar la 375 navâlese cumpliţi! Hunt, 

opolul care vestise durere la 270 s-a stărâmul de-atita sunet 
la 375. Dela 375 pânâla 1241 Dacia este poarta de scurgere şi 
locuința vremelnică a o mulţime de barbari, dintre cari umit 
chiar cel mal cumpliți cart-ad tost vreodată pe pămint (unt, 
Avari, Bulgari, Unguri, Pecenegi, Cumani, Tata, 

La şi în văi nu mat era chip de trait; de plecat alurea, 
in locuri străine, nu era nic! răgaz, nic! dumerire. Singura cale 
de scăpare era calea codrilor la poalele cărora lrâise şi până 
acuma. Astfel, mat ales depeia finele sec. IV, Rominii se ridică 
in munţii Carpaţi. Dar muntele nu-ngădue viața rare se duce 
la şes. Aici nu mal poste ü vurba de viaţă liniștită și aşezatā. 
Ocupațiile multiple de altadală sint reduse la una singură de 
căpetenie, la păstorie. In locul gospodărie! cuprinse deodinioară 
acuma se vede o biata coliba, azi ici, mine dincolo; in locul 
statorniciei o neincetată râtacire cu turmele. O alta viaţă duce 


a VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


acum Romiuul, o viaţă pentru care nu fusese deloc pregătit, o 
viață de rātācire, de năcaz şi de zbucium, 

Tratul acesta insă na putut trece fâră så lese urme in 
sufletul cIobanilor romini. Pănāla 1241 barbarii aŭ curs necon- 
tenit. Ín râstimpuri însa fireşte Rominii vor fi incercat să se 
seobonre în vät pentru a-şi relua viața aşezată şi liniştită de- 
odinioară. Dar abla vor fi apucat să se-nfiripeze macar citdecit, 
cind vijelia care-ncetase pentru moment se pornea din nod, tot 
cumplita, şi din noa Rominii trebuian să se ridice în munţi. 
Astfel incet-incet se strecoară şi prinde putere în sufletul Ro- 
minulot melancolia. Pe măsură insă ce acest sentiment creştea, 
un altul își făcea loc. Neputind, prin insăş forța lucrurilor, lupta 
in contra barbarilor, Rominii aa trebuit să se lese-n vota soartei, 
SĂ se rezenter, y i : 

latà origina melancolizi şi rezemnării!), cele două senti- 
mente caracleristice poporului romin. : 

Asa näcäi şi zbuclumaţi cum eraû, ciobanilor romini nu 
li mai rămasese decit o singură mingilere: natura poetică a 
Carpaţilor. Siliţi de barbari să lrătască ca păstori, elobanil ro- 
mini cutrieră Carpaţi! dela un capăt la altul. E! se patrund de 
trumuseţa codrilor, poenilor, izvoarelor munţilor noştri și lor îsi 
varsă el locul, durerea lor toată, şi simţirea lor curată, simplă, 
se preface în vlers, în cintec. Asilel fa naştere doina, 

Doina este poezia caracteristică poporului romin. Ea ex- 
primă orice sentiment colorat de melancolie. 


Atit de trist răsună doina 
Fara cuvinte înteleusă ! 

Ce dor Let spune cine-o cinlă, 
ŞI ep durere Îl apasă ? 


Aseult-u bine eum adie 

Din muntii nostri până-n vale, 

Si spune-mi dach ştii vreun cintes 
Mai dulce și mal plin de jale, 


Nu-i plinsul unet inimi numai 
S-n! une! elipe trorăboare, 

Ci moaneul momtru-ntrog Ze cinti 
Ihererila de tari tone ! 


Minunat de bine a prins poetul natura doinei. Doina intr-a- 
dovâr se reduce În dar, durere, dulceaţă. «Ce dor îs spune tine-o 
cintă si ce durere Il apasă», lulreabă poetul. Sint, răspundem 
noi, dorul vietii liaiṣtite si aşezate deadinioară şi durerea viel 


1!) Urmarea rezemnarii eale fatalismul poporului romiu, rezumat in 
„ve (i-t seria, in fronte ţi-l pus“, 


DOINA au: 


de rătăcilor de acuma. Dar acest dor ṣì aceasta durere sint 
dulci, pentrucă-s produsul unul suflet resemnat. In mijlocul na- 
turit poelice a Carpaţilor, clobanul romin se rezemnează si-si 
face din dorul şi durerea lui singura mingilere, singura eui- 
ceață. Este în toată puterea cuvintului o viață romanlică a- 
ceasta, o viata cil se poale de prielnică poeziel, 

Minunat de bine a prins în acelaş limp poetul O. Carp si 
leagănul si valoarea eternă a dobel, Ea tutr-adevar adie din 
munți fia vale şi exprimă nu «pliusul unei inimi numal sal 
une) clipe trecătoare», ci durerile nau! neam intreg!) 


Ca doina exprima durere. aceasta se probează în acelaș 
timp și prin melodia jalnică a cintecului și prin etimologie: 
dõinå esle leşii din däi durere>lut. dolium--ina (comu- 
nical de d. A. Philippide). Din dâtă, cuvint care există în Trar- 
silvania, avem încă duids, duioțiie, înduiosez, îndulojdre ?). In 
Transilvania se zice şi ddind, caşi In Lituania. Aceasta vä- 
rianta ramine de explicat (Să fie din pluralul dădze>lal. dolia?) 


Dupăcum se poate constata din materialul folkloric relativ 
sulicient ce-l posedâm până acuma, doina lipseşte la Macedo- 
Romini şi Meglenu Romini, atil cintecul cil şi cuvintul, Aceasta 
hwi o întimmpiure, Doina nu sa putut naşte lu Macedoneni a 
Melen, findea acesti Romini ap trecut prin alle dczvollări 
istorice derit acele cari ad produs doina la Daco-RNomini, Pe- 
ninsula Balcanica a fost mult mat puțin neliniştita de barbari 
decil Dacia. Gott, Avarii şi Bulgarii saü mârgivit activitatea 
lor mal nomat in nordul Peninsulei; Cumanii şi Pecenegii cind 
ad trecul Dunărea erai deja imbliuziţi; insfirşit Hunii, Ungurii 
nici mat caleal ze: aer locuri, Tar Tatari) le aa atins însă după 
1241. Barbarit n-a putul prinurmare provoca—evenimentele 
istorice posterioare nici alita—senlimentele de melancolie şi re- 
zemunare pe cari el le-aŭ provocat la Hominii din nordul Dunari! 


Doina «ste insă strings | gala de fuer: doina se cinta din 
aer. Să vedem care este etimologia acestui cuvini: dr, „fer, 
Däer, mr. fier, fler, fuiárâ, mgl. sfrúel, sfriel, friet pre- 
supun un latin “exfluilus suflare, insirument din care 


1] lu conceptia lui largă, poelul se va f gindit desigur și În dure- 
rile but de astari, 

3) Cuvintul doi se gaseste, incă izolal, în cilere doine si atrigaturi 
dia euleeția larnik-Birseauu ` Mama, suratele mele geusară «aa socotit si 
aseură sati vorbit doi. mamă, intr-un cory de gară, päë-mt arunee fapl și 
ură ip. 430) Deg sàraca para mea (pg. 200).— Dat badita, bâdişor, m-ul 1n- 
vâțat a mbi acom mă lasi n dori (pg. 230).— Doi bădița, badişor, tie tii 
“estul de dor si en după tine mor (pg. 230).— Dof sârnea mindru men, că 
skroar am fost la en 40 gasi co sucnă rea! (pg. Lil Det, baten u- 
eulul tăð puis-roaz să umblu en (pg. 451). In acesia doino și strigūtari 
doit n devenii o interjeeție, nnalougà germanuluy Leider, 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sufli>Jat. flu o=sufflo. Formele s/riiej, sfriel, friel sint pro- 
venite prin metateză, far finalul -íel este provenit prin analogia 
unor cuvinte ca griel, krizi, priel. Pentru înțelesul de instrument 
din care sufli, cf. frane. fhate>t latu o, son letr>sufflo 
(Körling) şi rom. Aer sifflement, sifflet>lat. sibiius siMement. 

Prototipul zez tluilus este tormut pe terenul insug al 
limbii romine. Dolina fiind un cuvint şi un cintec specifie romi- 
nesc, fluerul a trebuit să De şi el de formaţie specific romi- 
nească. Spre deosebire insă de dăină, cuvintul fhier se găseste 
şi la Macedoneni şi Megleniţi şi a fost imprumutat de toți străinii 
eg cari Romini! ad venit în contact: ung. furotiya, furulya, fi- 
ruglva, ceh. fujara, furia, polon. fujara, rut. flojara, ervat srb. 
frula ptr. fojara, sas. flur, alb. floere, floere, fûel, föl- ngr. 
qhopa., Explicaţia vine dela sine. In ratácirele lor, clobanil 
romint din nordul Carpaţilor aŭ recul cu turmele şi în sudul 
Dunari!—fapt ce se confirmă intre altele şi prin prezența ele- 
imentelor vechi şi medii germane în dialectele mr. şi mgl. Ei 
ad dus cu dinşii şi doina şi /luerul. Doina Rominilor din Car- 
patt fiind insă născulă in anumite condiții de durere, ea n-a 
putut fi simlita şi ințeleasă de catră Romini! din sudul Dunării, 
de acela ea n-a putut prinde. Flueru/ insa este un instrument 
care se poale imprumula, câri dinti-insul se poate cinta (şi Ro- 
minul din Dacia a cintat chiar el în urmă) și alte cintece, nu 
numaidecit de melancolie. 

Strinsa legâtură dintre doină şi fluer arata prinurmare că 
şi fluer a trebuit să se nască in Ardeal. Din punct de vedere 
ilologic faptul este foarte important, pentrucă este dintre cele 
mal grele lucruri de a se ști cu ce şi cu eit anume un dialect 
a influențat pe un altul saù pe celelalte toate. 


Doina este prinurmare expresia dureri! pe care barbari! 
năvalitori au produs-o in Rominii din Carpaţi, Un popor nu se 
naşte şi nu se formează la intimplare, ci după anumite condiţii 
caril determină. Melancolia şi rezemnarea Rominului din nordul 
Dunării sint şi ele condiţionate de imprejurările istorice ale 
vieţi sale, anume de traiul dureros pe care l-a dus în Carpaţii 
Transilvanie] din pricina barbarilor năvâlitori. Numal în Car- 
pat Transilvaniei s-aa putul deci naște cele doña sentimenle 
fundamentale ale Rominului, substratul dotnei, adică al sufle- 
tului lui, și ele vorbesc pentru statornicia noastră în Dacia mal 
mult decit orice alte consideraţii IL 


Dar odală formală ca cintec de durere, doina n-a rămas 
aceias, findet insug sufletul Rominulul n-a rämas acelas. Dupâce 


furtuna barbarilor a trecut, Rominii, incepind depela mijlocul 


D Tot numal un trata indelungat in munţi a putul npo eron vorbu 
cù codru-l frate cu Rominu ṣi faco ca inceputul celor mat multe doine şi 
elutece bâtrineșii să fie jrunză (foaie) verde. 


DOINA ER 


sec, XII, dar mat ales dupa 1241, se lasă tot mat mult în şe- 
surile dela poalele Carpaţilor, până cind ajung de se fă a 
in donn principate: Muntenia cu Oltenia (1270) şi Moldova 
(1349). După inchegarea definiliva a principatelor, Rominit intră 
intr-o tazå noi, faza de orgrnizare și apărare politica, fază 
care culminează cu Miresa cel Dain și Stefan cel Mare. Vräj- 
macht sint râspinşi cu steces stralucit, Rominit sint cuprinși 

arse ra şi o nod doinase naște acum, dofna votnicească sau 

ească. 


Hai feat, bat fraţi, la năvală dați, 
La năvulă daţi, țara v-apăraţi! 
Hal fraţi, bat fraţi, la navala dutt, 
La băvulă daţi, crucea v-apäraļi! 
Hat fraţi, hal fraţi, la oiäeaia datt, 
Lu navala datt, steagul v-apâraţi! 


(Seris pe-o psallire slavo-romiuă a lu! Dosotem). 


La acest fel de doind se raportează și intelesul etimologiei 
lui Cantemir din Descrierea Moldaviei, last 1851 pg. 287. Pe 
vremea cind seriea el aceasta carle (1716), doina find incă un 
cintec de război, invâțalul bărbat s-a gindit că și in etimologie 
eu trebue să fie ceva razboinice, Astiel ni explicâm no! vestitul 
său pasaj despre dolnd : «se verde cå aceasta an fost la Daciea 
numile lul Mart su Belona, peulrucă se pune la inceputul cin- 
tarilor celor de râzbota». 


Dar nief aceasta nu-i ullima fază a doii. In timpul se- 
colului al XVII se naste doina haiducească. Din cauza nenu- 
măratelor dari şi nevol, țăranul ajunge la sapă de lenn. Viaţa 
lul nenuracita este explualală de străini cari se imbogâţesc— 
clocot. Inconlra acesiei stari de lucruri o reacţie se porneşte 
chiar din mijlocul țârâniauit. Purtătorii acestei reacții sint Aat- 
ducii. EI prada si omoară pe clorol pentru a alina suferiutele 
telur mulți si nenorociti: 


Teăsenu doi, trel pirlouge, 
Foamea la påmint mA trage! 
Dach támnin şi vizuală, 
Doa, Leet erue?! Imi few ; 
Luna coasa de pielor 

Si-a văzluh iT dete shor, 
S- ibit dean păducel, 
Sari roasa din catel, 

Iaca stapinul cfare 

VC" mt aduce deininrare, 
Mahi negru zguruit 

ȘI uscat şi mucezil, 


Batal crucea om bogat, 
Um bogat şi Dr de sfat ! 
Toată vara l-am rogat 
Simit dea bant pe adunak, 
Macar deng, lrer parale 
Sâcani enmpăr la copii sare, 
Cam facut o tortă-u vatri 
Sam făcut-o mesărată, 
Dacă văzut yi văzută 

Im luain coasa din cula 
Si mio puset po spinare 
Si pleca la Lunes-mare. 


Lil) 


N-apucati sâ-mbue odata, 
Clocolul işi face plata 

Si ma Ya la schingtuit, 
CA nimic nu tam cosil, 
En o palmă 1i delelă 

ȘI toţi dinţi! ca-l seosală. 
Dacă văzul şi văzulă 
Sotm de codru mă fseula, 
Si do cind m-am hsiducit 
Drag imi e drumul cotit. 
Cind vid tabere viind 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe unde să mi-l lovesc ? 
La retezul parului 

Pe dindonul fesului, 

Unde-i cald clocolului. 

En chitese, durda pocneste, 
Ciocolul se vtreolegie 

Si de zile sa sfirşeşte, 

Las să moară ca un cine, 
Că ram zis ades: Släping, 
Nu-ti tot bate gloe de mine 
C-a veni vara ea mine, 


ȘI etocoil innlbastrină 

Ma fac broaseă la pămint, 

Imi aşez durda spre vint 

Si mi-l fab la căutare 

Dela cap pånla pieloare, 

ŞI ehitese şi socotesc 
(Doina lui Ton Petrariul în V, Alexandri, Test Populare 

ale Rominilor, Bucuresti 1862}. 


Doina voinicească, produsă aproximativ intre anit 1300 si 
1200, și doina halducească, produsa aproximativ intre ani! 1700 
şi 1800, sint proprii Rominilor din Principate, Ele lipsese la Ro- 
mini! din Transilvania, fiindcă acestia ad urmat alte dezvoltări 
istorice. La 1003 Ştefan cel Sint supune intreg Ardealul pu- 
terii sale maghiare. Rominii din Transilvania sint siliii astfel 
sa-și ducă ma! departe viaţa in durere, și prinurmare e! râmin 
mai departe cu doina melancolică. Încercări de sculurare a ju- 
gulu! maghiar sp facul, nu-l vorbă, dar fară succes. Numal 
revoluția din 1845 a avut oarecuri succese, deşi momentene, 
şi dec! oarecare răsunet. Ea a produs doinele lui Avram lancu, 
Este drept că Jarnik şi Rirseanu dag in colecţia lor de Dorte 
cileva doine haiduceşti, dar acestea sint aşa de puţine (numa! 
13, dintr-un total de 648!) şi aşa de neinsemnate, incit ele 
lrebue så fie introduse dela Rominii din Principate, 


Cei patru sute de ant din epoca eroică dintre 1300 şi 1700 
n-a avul insă atila efect pentru a modifica cu desăvirşire su- 
Avlu Rominului care se plâmadise in durere limp de aproape 
o mie de ani. Vremurile fanariole ah fost apol un corectiv al 
vremurilor eroice. In veacul al XVIII Rominul dinnoă simte du- 
rerea și desigur și rezemnarea (e vorba de masa cea mare a 
poporului, nu de cer cițiva revoltaţi— haiducii), Iar in Transilva- 
nia durerea a fost şi este încă stalornică, aşacă fondul sulle- 
tese al Rominului a râmas tot melancoliea şi rezemnarea. lată 
dece poporul nostru a pâstrat stalornie doina melancolică. chu: 
mal neamurile năcâjile ap cintece trisle ca a noastre, de ru 
inima», spunea Alecu Russo la 1855 (cAmintiri> VI, Romi- 
ma Literara, 1855 pag. 507). Aceasta melancolie se vede şi în 
recentele doine cătâneşti şi doine de leagăn.  Doinele cătâneşii 


De te-olă prinde-n Lunea-mare 
Sa-ţi fac divan pe spinare 

Și sa la cale în picloare 

Ca pe-un serie otrăvit 

Ca pe-un dușman nembliazit ! 


DOINA a 


sint proprii Rominilor din Transilvania. Tinărul transilvānean 
luat la câtanie (armala) este trimes pentru an! întregi je lo- 
curi depărtate de căminul lul, intre oameni! străini cu cari el 
nu äre niclun fel de legături. De departe, de unde se alla, el 
cintă <pămintul pe care sa nascut, greutatea cu care se 
d rțeşte de casa părinleuscă și durerea pe care o simle 
cind este departe de dinsa» (larnik şi Birseunu, Dolne ṣi Stri- 
gături din Ardeal, Bucureşti 1885 pg. XIV). 

Doinele de leagan din Moldova sint «un şir de substantive 
şi calificative, diminutive şi încolo melodia melancolică opti- 
mistà, lrăgânală». Ele se cinlă de mama mecht $ leagână copilul 
(dese area IX 162). Insfirşit o doină din Ardeal (larnik-Birseanu 
pg. zice: 


Cine-a zis doina pe rit, 
Fosl-a, Doamne, necajit 
(ime-a zis dofna pe luneti, 
Fost-a, Doamne, nocâjita, 
Cine-a scornil doina, 
Arsă l-a fost inima! 


Am ajuns astfel de unde am plecat, anume că doina este 
i sufletul Rominului : fondul ei statornie este fondul sta- 
tornie al sufletului nostru, schimbările ef de după vremuri sint 
schimbările sulelulul nostru de după vremuri. 


G. PASCU 


Pa e i aia atei 


De mult 


Cind am plecal—era "mtro Joi — 

Lasai trei fete "mn sat la noi 

Și 'n vale, lanul cel de griu 
recea Rominului de briu. 


De-atunci sint azi cinei luni taman. 
Pe cimp mi-arunc privirea np van... 
De mult e lanul trierat 

Şi fetele s'au maritat! 


„In sat la noi 


În sat la noi e vinul bun, 
De pine gem cele pătule, 
În sat la noi puţine griji, 
lar fete sint destule. 


În sat la noi de-o sama 's toți: 
Razeşi din neam in neamul lor; 
În sat la noi vreau sa traiesc, 
La noi in sat să mor. 


GH. DIN MOLDOVA 


Jale 


În argint imbraca luna 
Codrii de mesteci, 
Din ruina părasita 
Zboara lilieci, 


Noapte-adinca "'ncet s'aşterne 
Peste toala vieata, 

Jalea ’n suflet mi se lasă 
Ca pe-o apa ceața. 


S'a stins 


S'a dus cum lrece-o undă. 
S'a stins ca o lumină 
Vieaţa lul senină 

n noaptea cea profunda, 


Fă nu ni mai ia sama 
um tot ne 'neacă plinsul, 
i doru-mi-i de dinsul, 
i râu îl plinge mama. 


GH. DIN MOLDOVA 


-æa 


Dela M. Kogălniceanu la d. Maiorescu 
— Evoluţia spiritului eritie — 


wm 


La sfirsitul articolului din numărul trecut al acestei revista, 
spuneam că deosebirile dintre şcoala critică de dinainte şi cea 
de după 1860 se datorese și împrejurărilor sociale și tempera- 
mentelor criticilor, 

Deosebirile acestea formează subiectul articolului de faţă, 

Şcoala critică dinainte de Junimea ţine dela 1840 pănă la U- 
nire şi introducerea constituţiei liberale, epocă, care se deose- 
beşte cu totul de acea a Junimii, 

După 1821, deşi nu încetează stăpinirea turcească, ţările 
romina cad din ce în ce sub influenţa rusească, care începuse 
mai de demult. Apăsarea și impertinonţa rusească se accentuiază 
necontenit şi, dela convenţia de Ackerman tăcind un pas, ajunge 
la impunerea regulamentului organic, care, din punct de vedere 
politic, nu este decit organizarea țărilor romine incit să fe 
scoase de sub stăpinirea turcească spre a trece sub cea rusească, 
Lin romine devin miza în jocul dintre Turci şi Ruși, În care 

usii trişează mai bine. 

Din această situaţie rezultă mai intăiu o mare umilire na- 
honală pentru Romini, care devine singerâtoare pentru acei care 
cugetă și simt. Consulul rus e mai presus decit Domn, căruia H 
porunceste şi-i indică ce măsuri să ia incontra protestatorilor, 
pentru care, adesea, în forul său interior, Domnul are toată sim- 
patia. Cei care mai păstrează o scintee de naționalism şi dem: 
nitate, trebue să sufere în tăcere. Kogălniceanu (Rominia lite- 
rară, 67) ne spune că a văzut pe redactorul Gazetei de Moldova 
(Asake) plingind, în vremea ocupaţiei rusești, că trebuia să in- 
jure pe bărbaţii filoromini din Europa. Cei care aveau curajul 
să-şi manifesteze iubirea de ţară, erau trimiși în surgun, Inutil 
să mai aducem nume de scriitori si boeri patrioți Inchişi la mă- 
năstiri. Toată grija Ruşilor este de a innăbuşi naționalismul și 
liberalismul, care au fost două aspecte ale aceluiaşi ideal social, 

Despre gradul de umilire naţională, ne putem face o idee, 
gindindu-ne la faptul relatat de Dionisie Eclesiurhul, care ne spune 
că un căpitan-bașa dela Rusciuc, venind in Bucureşti cu oa- 
menii lui, şi-a permis să porunvească boerilor să le aducă jupi- 
nesele la o orgie —ruşine de care n'au scăpat boerii — anatomiceşte, 


DELA N, KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 254 


nu moraliceșta-—decit înşelind pu Turci, aducindale femei de pə 
„poduri“, şi dindu-le drept soțiile lor... lar A. Ruso (Manes: A. 
Ruso) ne spune că haiducul Grozea spunea. lu judecată; „voi 
Deen temenele la Muscali, pentrucă petreceau cu fetele și ne- 
vestele voastre |“ i 
Din această situaţie umilitoare, mai rezultă și un jaf fară 
min, la care erau snpuşi ţăranii, care. ei, trebuiau să indestu- 
se nevoile armatelor ruseşti si turcești —care se perindau pe 
Ce, 
Şi boerii, clasa conducătoare a naţiei, căria li revenea ro- 
lul să se opună, pe cit se putea, acestei umiliri, nu-şi făceau 
datoria, ca clasă, bine inteles, căci au fost şi excepţii fericite, 
Aceşti boeri, zice Kogălniceanu (Dacia literară, Demidoff) 
se prâpădese după străini; unul, zice tot Kogălniceanu, 4 dech. 
rat că, «dacă ar şti că are vreo picătură de re de Romin 
şi-ar tăia brațul şi ar scăpa de ea»... C. Negruzzi (Opere, 1, 337) 
ne spune că damelor le era ruşine să ştie bine romineşte şi, cu 
să dovedească cà nu ştiu, pronunțau: „mozicule“, „nu stiu“, 
«208». 1) A. Ruso (in „Iasul în 1540%, vezi P. V, Hanes: Alsen 
Ruso) ne spune cà clasa înaltă din laşi, duce o viaţă furcească, 
orientală, urăşie ce e rominesc şi e ignoranta... Chiar C, Ne- 
gruz, care a fost un conservator, primul junimist, cum vom 
vedea, ne spune că sub Fanarioţi boerii vorbeau grecește, m'a- 
veau demnitate şi erau unealta străinilor (Opere, L 278)... DO. 
Sion (Suvemre contemporane ` Din arhuvele Chişinăului) ne arată 
cum, după 1800, boerii igi vindeau agenţilor ruşi țara pe bani.. 
Şi iarăşi, tot ©. Negruzzi ne spune (Opere, L 272) ch aristocra- 
ţia veche a fost «o Il, care musca cind poporul, cind pe ocir- 
muitori> —,vorbe, care se potrivesc încă şi mai bine (cetiţi istoria) 
pentru boerii de după 1821, care, zice A. Ruso (e Amintiri», Ro- 
mia literară.) au cerut sù plece Fanarioţii, ca să ia ei domnia 
si care la 1821, au fugit in Bucovina şi au inceput să atace 
pe Ioniţă Sandu Sturdza că sa unit cu „cârvanarii“ (oer) mici) 
şi să-l pirască la Turci, pentrucă acest, Domn nu voia să le cedeze, 
să-i senteascii de orice dar), care apoi să De plâtite numai de 
graai, să le pună la discreție toate celelalte clase; cerind, pe 
e alta parte Ruşilor, ca şi în vremea Ecaterinei A J-a, să ia 
în stăpinire Moldova, pentru a lio da apoi pe mina lor, boerilor, 
i în adevăr, Roşii, pentru a-si ajunge scopul de dominație 
asupră țărilor, ciştigă pe boeri în partea lor, dindu-le, în schimb, 
țările pe mină. Regulamentul orgame este legiferarea exploatării 


"fără milă a claselor de jos de câtră boeri, căci exploatarea secu- 


iară acuma ajange lu culmea ei. Toată strădănuinţa boerilor, de 


1). Am Amt, avam clţiva ani, tatem restaurant din Bucuresti, pe 


nişte Une Rat € cerinil chelnerulni : „Gahsnn, adi o listă de mancare T a 
me 


Credeam, cu uric, ea sint nişte tineri de pə lu ambnsadele străine, care 
valudiesese să iaveţe romineşte, 

Ain i eà erun Romiui si mici mear creseuți în Franţa! Li se 
părea că e mai „thie“ sa vorbeuscă o romineasca siileita!,. 


d 


as? VIAŢA NOMINEASCA 


la începutul veacului încă, se cheltuise in direcţia aceasta. Toate 

tele de constituție (despre care nu ştie d. Rădulescu-Motru, 
vezi cartea d-sale: Cultura romină şi politicianismul '), şi acea 
dela 1502 şi cele dela 1821, concepute în Bucovina, de boerii fu- 
gari, toate sint legiferarea exploatării desăvirgite a claselor de 
jos—in ultima analiză a ţărănimii. Constituţia (d. Rădulescu-Mo - 
tru nu ştie că Regulamentul organic este «conatituţie») dela 1534 
e, insfirgit, realizarea complectă a dorinţilor boerilor, care capătă 
dela Ruşi ceea ce Ioniţă Sandu Sturdza, el insug, deşi de neani 
mare, dar „boernag“, nu voise să le dea la inceput de loc, iar 
mai tirziu, silit de Ruşii înteţiţi de boeri, numai în parte. 

Cetiţi istoria și vedeţi la ce chinuri erau supuși țăranii si 
sub Fanarioţi și după aceea, sub Regulamentul organic. Dionisie 
Eclesiarhul ne arată chinurile îngrozitoare, caznele, pe care le fn- 
dură ţăranii sub Fanarioţi; Constantin Radovici din Golești ne 
zugrăvește cu durere starea țărănimii din vremea sa (1526), or: 
ploatarea ei de câtră boeri — Constantin Radovici din Golești măr- 
turiseşte că și el a făcut ca alţii şi mărturiseşte că, după ce 
şi-a deschis ochii, în urma călătoriei în Apus, l'a apucat mus- 
trarea de conştiinţă şi fericegte pe acelu, care n'au făcut ca din- 
sul, care wau stors poporul!—;, V. Alexandri, în articolul său 
despre C. Negruzzi ne vorbeşte de mizeria ţărănimii, de depose- 
darea en sila a răzeşilor, de umilirca breslaşilor şi de robia Ti- 
ganilor din vremea domniei Regulamentului organic, a acelei cos- 
stituții oligarhice, tăcută de boeri şi impusă țării de baionetele 
rusesti. Adevâratele clase romineşti: fdrânimea, breslele și boer: 
naşii sint date in stăpinirea şi exploatarea boerilor insirdinafi şi 
slugarnici faţă ca străinii, în stăpinirea acelei clase, care, cum 
am văzut, se ruşinu să fie romineaseii și care, cum ne spune și 
Alexandri în articolul citat mai sus şi A. Ruso în «lașii în 1540“, 
uitase și noţiunea şi cuvintul de onoare. 

Ar fi uşor să dau toată culoarea neagră a tabloului, dacă 
mwas cita de cit faptele din volumele V și VI ale Istoriei Romi- 
nilor D-lai Xenopol. Dar cred cà sile poate reaminti oricine le-a 
catit si... le poate ceti şi D. Rădulescu-Motru Am ținut numai 
sh fac o schiță, folosindu-mă de citeva citaţiuni mai ales din 
scriitorii, despre care e vorba in acest articol. 

Aşa dar, in vremea cind a apărut vechea școală critică mòl- 
dovenească, țara era umilită, stătea sub călcâiul moscovit, boe- 
rii, despreţuitori ai rominizmului, upăsau de moarte clasele de 


1). Ta cartea meeasta, d. Räduleseu-Motru eren să justifice filozofi- 
ceste atitudinea junimistă faţă cu liberalismul, Teza pe care vrea d-sa s'o 
dovedească e urmâtoarea: Țara romineasca trebuia lăsată să se dezvolte 
normal; constituţionalizinul, formele de viață noat, n'au fost necesare, din 
contra, au fost dăunătoare. Schimbările le-uu facut cei de la 1948, nu pen- 
trueă erau Irehuitoare, ci ca să-şi vatisfacă visurile lor de utopiști elteni, 
inculti și ambițiile lor personale —pentruen să erceze o formă socială, In 
zare oi si al lor sä poata exploata, prin budget, avuţin naţionala. 


DELA M. KOGALNICEANU LA D MAIORESCU 253 


— 


jos şi mai ales pe ţărani, daţi piată lor de i j 
unche bet M ti p Ruşi, în schimbul 

m spus că încă la 1802 boerii proectează o constitui 
oligarhică. La 1821, boerii fugiţi in eg pang Kier Së 
tituții peste constituţii, care de care mai oligarhice, mai legife- 
rătoare de exploatarea taranilor. Scopul lor este să reducă pu- 
terea domnilor, să-i facă unelte in mina lor de exploatatori. To- 
niţă Sandu Sturdza se opune, apoi, cum am spus, le cedeaza 
iorțat de Huet, după convenţia de la Ackerman, lar regulamen- 
tul organic este încoronarea succesului lor, 

Dar ia dorinţile boerilor fugiţi în 1821, se opune clasa bo 
ernaşilor, care, neglijată, departe de putere, devenisa o ciasă rs- 
voluționară. Această clasă, din canza intereselor sale, în o ati- 
tudine democratică și devine reprezentanta tuturor claselor des- 
moștenite, ca 'ntotdeauna. Ionică Tăutu (vezi Amintirile lui A. 
Ruso, Mominia lilerarä şi Dacia Aferard, M. Kogilniceanu : 
Demidoff) este e Seéieëteh teoretice al acestei clase o al a» 
cestor tendinţi, opune proectelor de constituţii oligarhice ale 
marilor boeri, un proect de constituție Mberald, in care cere re: 
forme dictate da interesele claselor apăsaie. Ionică Tăutu, pe 
care A. Ruso Îl compară cu P. L, Courier, era, ne spune A. 
Ruso, versat în literatura politică europeană: Boernașii indu- 
rent se dedau doctrinelor filozofice (Rom. lit. 507). Atit bo- 
erii mari, cit gi boernaşii (prin I. Tăutu) îşi feorelizazu intere- 
sele cu ajutorul literaturii politice europene. 

Va să zică vedem că sint în luptă im/erese reale şi pur: 
peniznul“ („strhinismul“) serveşte numai spre a găsi formule 
pentru aceste interese, Intreb pe d Rădulescu-Motru: Este i- 
cesta raţionalism, slhbiciune intelectuală, planuri de garlatani ? 
Filozofilor de felul d-lui Rădulescu-Motru, le-a răspuns de mult, 
cu anticipație, unul din acei „raţionalişti gariatani”, A. Russo 
(Rominia literară 1855, Cugetări, 86): 

Va veni vremea, dacă n'au şi sosit, în care și noi, 
tinerii de pe la 1835, tinerii şi bonjurizuil suri de as- 
tăzi vom fi chemaţi bătrini ; vom fi giudecaţi, ma dupa 
ceea ce am făcut, dar după ceea ce mințile strechiele 
or socoti că au trebuit să facem; vom Îi osindiţi, nu 
după greutatea luptei şi n vremei de atunce, ci după 
patima partizilor și dupi placul opiniei publice... 

Luptele din prima jumătate a veacului al XIX-lea sint 
lupte între categoriile sociale, lupte de interese sociale, din care, 
în vremea Regulamentului, ese învingătoare clasa hoerească, cum, 
după 1848, vor eşi învingătoare alte clase 

Pănă la convenţia de Ackerman, 1526, ascendentul îl au 
până la un punct dorințele boernaşilor, După aceea, revendică- 
rile d castă ale boerilor se reaiizează tot mai mult, pănă ce ca 
păti realizarea deplină sub Regulamentul organic, 

ar boernaşii infrinți nu se lasă şi, reprezentind şi pe cele- 
laite clase, due lupta impotriva constituției oligarhice impusă de 


+ 


Ki 


ei 


| 


i 


ZA VIAȚA ROMINEASCA 


Ruși, în favoarea unei constituții favorabile claselor de Jos, în fa- 
voarea constituției liberale — aceasta este, pănă la un punci, lupta 
generafiei dela 1848"). se: 

In Muntenia, pe lingă boernaşi se alipeşte, constient, și clasa 
mijlocie, care in Moldova aproape nu exista, şi de aceia „revo- 
"oun? munteană este mai serioasă. 

Aşa stau faptele isforiceşte. Acci care, ca d. Rădulescu — 
Motru, atacă pe cei dela 1845 ca pe nişte șariatani raţionalişti, 
nu ştiu istoria Rominilor, par şi simplu. Dar despre monumen- 
tala carte a dlui Motru (Cuftura romină şi politiciantsmul) vom 
vorbi în special, căci merită. .. 

Criticii, de care vorbim în acest articol fac parte din clasa 
boernaşilor şi sint reprezentanţii acestei clase şi, prin simpatie, 
ai tuturor lor apăsate, A. Ruso e chiar şi pentru drepturile 
Evreilor, caşi Kogălniceanu, care, în cre wei sale dela 1848 re- 
clamă drepturi pentru acest ream: Intotdasuna o cash apăsată 
cînd işi revendică drepturile, se face apărătoarea tuturor celorlalte 
grupuri nemulţumite, pănă capătă drepturile. Năzuinţile acestor 
oameni au căpătat formula teoretică dela Apus, unde au fost, unde 
au învățat, unde au fâcnt cunoștință ca literatura politică. 

In starea țărilor romine, așa cum am schițato, ca repre- 
zentanți ai clasei boernaşilor, care luptau de mult cu boerii, a- 

ti critici ?) n'au putut de cit să fe „revoluționari“, urmaşi al 
lui lonică Tăutu dela 1421. Cauze adinci sociale explică atitudi- 
nea lor politică, și nu contactul cu Apusul. Contactul cu Apusul 
putea numai să-i întărească în atitudinea lor de nemulţumiţi și 
prin puterea contrastului şi prin cunoaşterea feoriitor, adică prin 
conştientizarea instinctelor Jor. Constantin Radovici din Golești, 
intors din străinătate, la 1825, cînd plinge Inapoiarea şi neferi- 
cirile ţării sale, prin contrast cu Apusul, mu îmventează inapoia- 
rea, nefericirile, jafurile și umilirea.... 
dar, acești critici sint constituționalişti liberali din pri- 
cina stării ţării lor din epoca, în care ei trăesc şi luptă. 

La Alexandri, mai surprindem o cauză de nemulţumire, 
deci încă o cauză pentru atitudinea sa, Alexandri cum vom ve: 
dea aiurea, 4 fost un patrozacioptist junimistizant (Am spus deja 
că C. Negruzzi a fost un junimist, primul), mui bine, a fost un 
«junimist.» care a luat parte li mişcarea dala 1545, 

Intro scrisoare din 184... (Zeairn, 1. VII) zice coreapon- 
dentului său ; 


i). E interesant de relovat aici, că revoluția japoneză din 1845, — 
prin care n fost zirabila pere „angunilor“ şi pusă temelia Japoniei mo- 
derne,—n fost săvicşită tot de o clasi de hovrinași,—acei celebri sam: 
rul“, enre şi nslizi constitue fi vie a slutulni japoner, pe eind buerii 
cei mari —.daimios*,—Inuinte şi după revoluţie, reprezinta numat puterea de 
inerție, in apărarea sirăvechilor privilegii, 

3). Afară de cel mai uolnsemnal, C, Negruzzi, care, vom veden, din 
cauza temperamentului siu, nepotrivit cu nevoila eporei, n'a fost poze a i 
par gea să ladräzueascá, nwi vorbă, a spune ceva lu conlra revoluția= 
nnrilor, 


DELA M, KOGALNICEANU LA D MAIORESCU 2 


Crescuţi amindoi în Franţa din copilăria noastră, 
ne am despărţit de un an, Mme cât un secol; tu Ai 
mai rămas la Paris, o! ferizitule între fericiți! iar ou 
m'am întors lu Iaşi, 

pe care (in Jagul în 1844) îl descria cu despreţ, ca un o 
«semi-oriental», fără arhitectură, fără A în A incult ai plin 
de glod,—cean ce spune și C. Negruzzi in articulul «Paveana» 
(Călindar pentru popor. rom. 1848)—în care meritul bonjuriatilor 
nu e recunoscut şi unde cum Zice aiurea (Teatru, IX): 

Noi (bonjuriştii) nu mai avem lege, sintem eretici, 
provocăm boerii la duel, mincăm oamenii, criticăm a- 
buzurile, etc, 

și, ceva mai departe: 


Ce zici, amice, de elementul, în care sintem chemaţi 
a trăi noi, rlevii academiilor din Franţa şi Germania?,.. 
noi care avem aspirări şi orizonuri necunoscute sub 

orizanul färii? 
sentimente, care lipsesc la A, Ruso și M, Kogălniceanu, care au 
fost adevăraţi liberali, sentimente, care ni-l arată ca pe un la- 
martiniae fin, rău impresionat esfeliceşte do societatea iesană si 
in care vedem la Alexandri, pe lingă, de sigur, o sinceră nemul- 
țumire de mizeriile ţării, şi ceva din cea ce se chiamă dandysm 
Ori snobism...... Dar vom vorbi pe larg despre Alexandri 

aiurea. 

O canzà care a contribuit la schimbările sociale din veacul 
trecut, a fost și fatala presiune a Apusului asupra țărilor ro- 
mine, care, cum sa zis, sint ca nişte provincii ale Europei, in 
imposibilitate de u răminea în afară de mișcările sociale ale 
continentului, apon sà nu uităm, că in mişcările sociale joacă rol 
și idealismul, adică dorinţa altruistă de a lucra pentru adevar, 
bine şi frumos, În accentele lul Constantin Radovici din Golegti, 
de sigur, nu e vorba de interesul de clasă, ci de tristea unui 
suflet, care compară adevărul, binele gi frumosul din Apus cu 
injosirea st mizeria din patria sa, din care se naşte dopntn de- 
sinteresată, care dă nustere sacrificiului desinteresat pentru o 
cauză: idealismul, Şi—lucrurile omeneşti sint foarte complicata — 
desigur ch ei la clasele interesa/: în schimbarea ţării, a avut un 
rol si idealismul, căci, sufletul omenesc, spre onoarea lui, se re- 
varsă în totdeauna peste pgraniţile interesului individual, dovadă 
chiar îmbrţişarea, sinceri, a intereselor celorlalte clase apăsate 
de cătra o clasă apăsată, care luptă pentru schimbare... 

Aşi dar, interesele de clasi ale boernaşilor, şi a neguato- 
rilor in Muntenia, este cauza principală a mişcării liberale dela 
jumâtatea veacului al XIX-lea, cauză, la caro su mai adăopat 
altele + idealismul unora, snobismul altora, presiunea europeană... 

Criticii din jumătatea vzacului al XIX lea nu au putut fi 
| decit constitufionatişti liberali. 


2546 VIAŢA ROMINEASCA 


După 19861), dorinţele cele mari se îndepliniseră şi fericirea 
mu venise nici atit de mare cit se sperase, nici egală pentru toți. 

Un sigur lucru era clar numai: vremea umilirii naţionale, 
ca mai înainte, trecuse. 

Constituţia liberală, nu putea fi privită cu ochi buni de bo- 
erii cei mari, căci, prin această constituție, ei trebuiau să Im. 
purtă puterea cu alţii. Nu-i vorbă însă, această constituție a fost 
aşa tăcută, incit să nu-i nesch prea mult în interesele econo- 
mice. Egalitatea în faţa legii, în fața autorităţilor, care i-ar fi pu- 
tut jigni, deși inserisă în constituţie, n'a fost şi na este încă, Dar, 
oricum, acest atentat, constituţia liberală—la atot puternicia bo- 
erilor, i-a Dent pe aceştia să nu aibă simpatie pentru dinsa. 

Pe boernaşi, constituţia liberală odata ciştigată, na putut 
să-i mai entuziasmeze, pentrucă, legile economice Jucrină, boer- 
naşii an Inceput—mai bine: au continuat—să decudb, stirnirdu 
li-se acuma, ca concurentă, o nouă clasă, burghezia. Nici ei n'an 
avut cuvint si se entuziasmeze de nona stare de lucruri. 

Burghezia creată în parte de Stat, ajutată da ela se întări, 
ea singură a fost mulțumită, 

Profesiunile liberale și funcţionarii iarăși au fost mulțumiți, 
căci au fost o clasă creată de noua stare de lucruri, şi cu atit 
mai mulţumiţi, eu cit pe atunci, nefiind concurenţă mare da lọ- 
ouri, erau Prett şi bine plătiţi, Numai mai tirziu, de pe la 1880, 
o parte din această clasă incepe să fie nemulțumită, unii suspi- 
nind după vremurile vechi (Delavrancea, în «Odinioară» şi aiurea 
și mai ales Eminescu) alţii visind un viitor fericit. (socialiștii), toți 
insă, plecind, conştient sau inconştient, de la durerea simțită 
pentru dispariţia vechilor clase, boerunaşi, bresle, din care făceau 
parte sí ei și—un sentiment mai intelectual— dela durerea pro- 
dusă în ei de mizeria țhrânimii. Unii căutau relugiul în trecut, 
alţii în viitor, Toţi erau nemulţumiţi de starea nonă de lucruri, 

Negustorii romini, meseriasii romini, 6i, au fost, mai ales 
în Moldova, distrugi în noua stare de lucruri. Bi trebuiau să fic 
in contra acestei stări, căci, dacă politiceşte deveniseră cetățeni 
liberi, economiceşta cu introducerea vieții şi nevoilor complicate 
apusene, ci erau men pairii, 

Täränimea.... dar țărănimea a suferit din vremea epaocei e- 
roice, pănă azi. Este drept, că noua stare de lucruri i-ar fl îngă- 
duit să-și cucerească o viaţă omenească, dacă ea ar D ştiut să 
se folosească de legiuirile nouă. 

Aşadar, mai toate cauzele, care ficuse pe A. Ruso şi cei- 
laiti să fe constituţionalişti liberali, acum nu mai erau. 

Nu mai era nici interesul de clasă, nici idealismul —nu mai 
era nici dandysmul, chci acum oraşele noastre deveniseră mai „si 
vilisate“  tineril nu mai au cuvint să sa simtă ca în pădure, Ba 


1). 5i chiar mai inainte, Kogalubeeanu (Rominia literari, 1855, 53) 
ne spune că dein „entuziasmul“ dela 1549 stabise, din cauza „materializmu 
Îmi vristei coapte, a visurilor ambijiei meimplinite, n orgoliulni pozițiilor 
ciştigate“, din cauza unui fel de ante-junimisrn... 


DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 257 
Di a i iti i dft nd 


încă, acei care încep să devină mai reactionari 
ceea orgi mc suie ee acum ez du ech Sen ee 
pilda pag. A n unele piese şi în unele „scrisori“, de- 
Junimea au fost multe feluri de oameni. 
in e Maiorescu, Asupra d-sale nelucrind acele e d a 
Se? asupra lui A. Ruso, şi, pe de altă farte neințelegind fatali- 
tea faplelor istorice şi scăpindu-i considerația că binele va veni 
focmai prin ducerea cit mai departe a constituționalismului li- 
„ adică prin stoarcerea a tot ceea ce poale da el,—d. Maio- 
cei a fost în contra constituționalismului liberal, deşi nu toc- 
consequent, cum vom vedea, a fost, cu un cuvint, în contra 
formel } = vestita d-sale luptă in contra formei goale, 
î Aceasta este singura deosebire esenţială între vechea cri- 
GEN Wies ei WS De ten M. Kogălniceanu, Alexandri până 
u AS , car 
stu și S d r S egr e a fost exact ca d Maio- 
n privinţa /inbii şi n literaturii, atitudinea tuturora e la 
er Deosebirea stù numai in aceea că, po cind vechea școală a 
uptat mai mult incontra stricătorilor de limbă şi a influențelor 
eu în literatură, d, Muiorescu a luptat mai mult Incontra 
Leben e CSS literar, saŭ in contra lui eserieţi, băieți, numai 
Din cauza apăsării ai umilirii Rominilor de cătră Turci, R 
Unguri, Fanarioţi, se naşte tendința de a dovedi, cu betie ta 
romanitatea poporului romin şi latinitatea limbii. Incepe curentul 
lutinist—da aceasta își dă samă, aprobind, ai ùn antilatinist din 
vremea aceea, V. Alexandri (vezi „Scrisori“, pag D4)--acest curent, 
tot puriticind limba, tindea la ett eta ei. Pe da altă parte, con- 
tactul cu civilizația franceză, pricinwnt o puternică invazie de 
elemente trunceze, pe lingă cele necesare —neologiamele—se im- 
bulzese o mulțime de cuvinte de prisos—barbarismele. Primejdia 
desființării limbii romineşti a fost mai ales în vremea vechei 
critice moldoveneşti ` pe vremea cind Laurian, Pumnul, Eliade şi 
alții căutau să schimbe limba. Acel care, tenreticeste, i repre- 
zentat spiritul de conservare, a fost Alecu Ruso, care a adus 
toate argumentele cu putință şi cire a scris. în scurta-i carieră, 
o) eeng tuţi ceilalți tege din vremea Mi şi de 
n loc, şi care, ca intotdeauna, şi-a dat 
ce se petrateau în Tata sa: i uada 
Moderna ură politică a Moscalilor, de care poata 
frații de peste munți ca mai depârtaţi nu erau şi mu 
sint patrungi „ca noi, ne au aruncat în italienism, în 
tcp nr şi în alte isme, ce nu erau şi nu sint ro- 
sm. Inse primejdiile politice, incit priveşte robi- 
rea sufletului romin au trecut, adevăratul romănism 
trebue a şi ridica capul. (tomina literară, 158555, Cu- 
etiri, 359), 
A. Ruso a scris mai muli, a adus mat multe argumente. 


358 VIAȚA ROMINEASCA 
(seria complectă de argumente) împotriva stricătorilor de limbă 
decit d, Maiorescu. 


In privinţa literaturii, chestia trebue privită din două puncte 
de vedere: al caracterului specific rominesc—originalilatea — și al 
EE artistice— valoarea estetică. | 

n primul punct de vedere, şcoala veche critică, iarăși, a 
luptat mai mult, adacind argumente mai multe şi mai complecte, 
La începutul influenței franceze, Rominii imitează servil pe stră- 
ini; Alecu Ruso zice că intro bucată rominească vezi imediat 
cum cutare bucată e luată din Hugo, cutare din Lamartine, cu- 
tare din Byron ete... Ca şi în privința limbii, cu care din a- 
cest punct de vedere are mare înrudire, literatura e in primejdie 
a nu fi rominească. Și, ca şi în privinţa limbii, primejdia cea 
mare e in vremea vechii şcoli critice. 

A. Ruso a seris mal mult, a adus mal multe argumente 
impotriva imitației servile decit d. Maiorescu. 

Din al doilea punct de vedere, oi calităților artistice, d. 
Maiorescu u luptat mai mult, a scris mai mult şi a adus mai 
multe argumente, In adevăr, acum primejdia „stricării originali- 
tâţii», cum ziceau cei vechi, in literatură, ca şi în limbă era 
încă—este şi azi—darnu mai era aşa de mare, rin lupta vechii 
şcoli critici, prin influența citorva opere bune (Alexandri, A- 
jexandreacu, ete), prin, cu alte cuvinte, accentuarea procesului 
de asimilare a culturii străine, primejdia stricării originalității 
limbii şi a literaturii nu mai este maro: D. Maiorescu, deci, va 
lupta mai puțin în direcțiile acestea, prea puțin chiar. D. Maiorescu 
a fost mai mult în contra „constituţiei“, care era necesară, decăt în 
contra spiritului străin în literatură, care nu era necesar, căci un 
spirit gio literatură rominească existau. . Acuma însă, din cauza 
răspindirii culturii, din cauza creşterii îincredirii în sine, după reali- 
zarea atitor visuri mari, ţara, toată, începe a serie; maculatura li- 
terară ia proporții ingrijitoare, bunul gust e în primejdie, cum 
nu fusese mai înainte. De aceea D. Maiorescu va lupta, mai d: 
les, împotriva stricălorilor gustului estetic al publicului ')—şi o 


1). Trebue så mai ndämghm nici o alts direcţie, în care a Înptat d. 
Maiorescu mult mai mult decit vechea eritică—iu vremaa «aria au ern încă 
moliy de luptă, cu ai în privința bunului gust —e vorba de lupin Impotriva 
` Iaiebchei! adevărului in ştiinţă. În procesul de adaptare al eulturii străine, 
de sigur că slăbiciunea trebuia să sa munifesdeze mai ales iu domeniul ştiin: 
{ifie şi chiar azi, in aecastă privință, sintem încă în perioada d» tranziţie. 
Am arătat aiurea (Poporanizmul, „Curentul Non”, 3) va Camvorbirile nu 
primit bine Contemporanul, pentrucà nevastă revistă din urmă, în litera- 
tură, aducea. prin accentuarea necesitatii uuei limbi curat romineşii, un 
sprijin tendințilur Concorbirilor. Spuneam acolo Insă, cä primirea bană se 
mai dntoreşte şi altar motive... Citeva din acele altele siat urmatoarele: 
Doetrinele ştiinţifice, mai ales darwinismul : d. Maioreseu a fost în toldoa- 
una darwinist; ateizmul: d. Maiorescu, cum arată şi d. Panu. a trecut in 
totdeauna drept nien ; transplantarea, in goneral, a säint pozilive lu Lara 
noastră : iutroducereu şi asimilarea ei; lupta în contra pseudo-științei ; lupta 
în contra plagiatului—Plagintul are o istorio inleresantă în țara ruimineasră. 
Acumularea capitulurilor, la inceput, se datorește in mare parte spoliaţiunii 


DE LA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 239 


—— 


paranteză— fiindcă in vremea d-lui M urmă, 
1 aiorescu, ca şi 
Fraza cea mai mare era stricurea bunului ee gl veier 
Ra pr Gen nota), in mintea publicului—a acelor generaţii— 
ză caer vingerea, alimentată şi de Jummea, că d. Maiorescu 
ponei au fost cea întăi miscare critică în țara romineuscă, 
A convingere a contribuit și fuptul că cel i aui 
uitaţi mai ales pentru că Junimea nu i-a amintit. Zeg Sen 
amk Ee curat negativă (vezi mai jos) a d-lui Maiorescu, 
MaA "o logică impecabilă, precum şi faptul foarte impor. 
ergo? iaiorescu na atacat numai curente şi principii, ca 
cei „vechi, ci și-și mai ales-- persoane și reviste, faptul, adică, 
KEEN i szat ținta atacului, a făcut rmferesamtă privelistea 
p d indui acel element gladiatoric, care farmecă și strane 
pa Loser so rep Tema se formează toate legendele — faptul 
e intotdeauna pe socoteala celui mai 
el en tăcut alţii: toate bisericile vechi sint făcute Zeie Ka 
e Am $ Lamm Mare... 3) Am închis paranteza. 
„ 89 mai explică încă şi o altă de i . 
tre vechea şcoală critică şi d, Maiorescu : rider zë perie 


furtului. —a dovedil'o Karl Marx. In a d 
i „In acumularea i 
d enen acelas lucru. La incepulae pluginza perene a E miar? 
"a io KK culturii romineşii nu se poale curueleriza pad ea e—en ` 
= A oe E tere conștiința S ve ate i, că fară. Seriitorii 
Gen spun: „lun He limbi” ai 
SES lare atita, pentrucă cine e autorul nu preziotă a a area ir 
CA ng sita e autorul e o intrebare fara interes: In mabain EN Se 
Ce New mele Parisului, dar nimeni nu stie eñ sint de Ponson du 
Ge? e și mumele acestuia e seris pe cuperti; iabalagioalea o inte- 
a polei er? ges? a Le RE wë gien Eind Anton Panno publica 
a ai teo eg setei , nici pen eelitorii sai nu are im- 
Es din prima i poale D geneet: plete lare d en ab ră 
mporumului însă, oameni mal sus puşi profesori de universitate şi li 
uu mai pol P trataţi ca un Anton Paon "A ră per mpi late 
ergo rominese, sint vinovaţi. pe met po previs eg 
er en - până la un punct util. Dar trebuia sa i se pună un capat trebuia 
enn odată mat mult asimilarea de cil introducerea eulturii—şi 
Petr e ma Sa p eira a Arinoeig Oe romineşti, lupta impolriva 
erea "A Lenin Fa LES Deul genge fäeg, `" ge Leca mc 
| vâd o obiceţiune, unume ca reprezentanții “i i 
rauri e ` a spus ceea ce trebuia de see si chiar iară egen 
t E vitate scurtă şi o răspindire restrinsa a scrierilor lor. Dar nu e 
Ee OR să nu maj vorbese de Dacia literari, de Pro- 
e Geet e axa Dunării (care eșea în elteva mii de exemplare), de alle 
P ms e EE dese aaa Apa S Du se uile că acești oumeni 
șI, rare era „Moldova”, : 
pat dag eise lor, lariurire căreia se e oare mia A aril E 
e, el mult pret pe acensla—inlr'o ţară micà ca Moldova, cu 
t intelee'ual resi , cum era mai ales pe atunci—dect pe arti- 


_<olele publicale. Aţi văzut eum d. Matorescn vorbeşte do „sfaturile“ lui 


Şi sint convins—eeea ee reesi şi din Amintirile d-lui Fann -— 


E 
că şi inlinanța d-lui Maioroseu se ër mai mul} personalilații sale, 


ţii sale directe, de cit articolelor sale, 


950 VIAŢA ROMINEASCA 


curentului poporan Şi a celui istorie. Vechea şcoală este popo. 
ranistă şi istorică, pentruică, criticii vechi au fost romantici, de- 
mocrați și apărători ai Leer n limbii şi sprrilului romi- 

a literatură populară conți- 
nătoare de elemente romantice şi la trecut, că toți romanticii; 
de aceia şi Eminescu, în această privinţă, samână cu vechea 
școală critică. Fiind democrați, era natural să se indrepteze câtră 
„popor“... lar ca apărători ai originalității limbii şi literaturii, 
tot la popor (in kma, spiritul și viața sa) şi la istorie (in viaja 
trecută şi in /imba cronicarilor) trebuiau să se adreseze, Şi în 
această privință, Eminescu samănă cu vechea critică. ŞI, din Ju- 
nimega, mai samănă şi Lambrior, cara, în deosebire de d. Maio- 
rescu şi de toți ceilalţi, voia o limbă şi mai rominească încă... 
D. Maiorescu n'a fost nici romantic, nici democrat, nici n'a lup- 
tat aşa de mult, cum am văzut, pentru păstrarea originalității 
în limbă şi literatură : d, Maiorescu n'a insistat deci asupra Cu- 
rentului poporan și a tratat ca oarecare deapreţ, în orice caz cu 
nephsare, caren!ul istoric. 

Asa dar, dis cauza deozebirii de epocă, pe cînd vechea 
coală critică, reprezentata mai ales de A. Ruso, va fi. cu precan- 
hune, constituționalistă liberală, va lupta mai mult pentru pâstra- 
rea originalității limbii şi a spiritulua românesc, iusistind asupra 
curentului poporan şi istorie, mat pm pentru triumfut buna biet 
gust literar, d. Maiorescu va avea desprej şi neincredere fală cu 
constituționalismutul liberal, va lupla mai puțin peniru păstrarea 
originalității limbii şi a spiritului rominesc, nu va insista datt: 
ra curentului poporan şi istoric, va lupta mar mult pentru tr ium- 
ful bunului gust în literatură şi arespeciãrii adevărului in ştimţă. 

Acesta doosebiri se explică şi prin mentalitatea acestor cri- 
Gel, prin deosebirea de temperamente şi de cultură, 

Analiza terperamentelor lor și a culturii ne va explica şi 
ea cees ca ne-a explicat analiza im prejurărilor istorice şi sociale- 
Vom vedea că criticii aceştia au uvut întocmai temperamentul 
şi culturi necesară rolului lor. Această „coincidență“ nu este una 
„stranie“. S'a zis de atitea ori că fiecare epocă, fiecare mișcare 
socială, literară, etc. Işi găsește omul său. Aceasta însamnă că 
un om devine reprezentativ numai cind are un temperament şi o 
cultură potrivite cu epoca sa, H mişcările sociale, ele ale epo- 
cei sale, Fără revoluţia franceză, Mirabeau ar f rămas un necu- 
noscut şi, dacă, În epoca revoluționară tranceză, va fi fost un 
om te temperamentul lui Metternich, acela a rămas necunoscut, 

In epoca dinainte de 1848, în Moldova eriticã, numai un 
om ca A. Ruso, cu cultura lui franceză, liberală şi etuziastă, di- 
nainte de 1848 și de după „1839, anul ce se numește In istorie 
anul slavei (Ruso, Rom. lit, Amintiri, 442); cu temperamentul 
jui entuziast, visător, generos, cu mintea lui largă și înțelegă- 
toare, cu firea lui blindă, unduioasă, dezmierdâtoare, bogută, iz- 
voritoara de gindiri şi de simţiri, a putut deveni reprezentativ ; 
in mișcarea dela 1545 din Muntenia revoluționară, numai oameni 


DELA M. KOGALNICEANU LA D MAIORESCU 261 


ca i 
PR o Atam şi C. A. Rosetti cu cultura lor franceză din acea 
în miscarea politică. cupa din Mu elen 
i din Moldova dela 4 
en? mei an e? ca Kogălniceanu, cu cultura Red pa 
eksegete ses 1848; ') cu caracterul lui energic, casant, ca 
reg ue cu voinţa lui de fier, a putut deveni repre 
a a pn pe acol om de stat, care a pus bazele Rominiei 
E a Or germani da EE 
hen i 1848. (Cult 
Ea orisa, caracterul rece, lipsa de Ei ersch rar 
eu numitului « filogermanism» și «cosmopolitiam» al d-lui 
parasi rapa d existat); cu temperamentul său rece, cu 
target E rr mic ger sentimentul ar fi o slăbiciune: 
eet ; Pe rabeni daca ar fi fost Italian şi ar fi trait 
forul său interior Spa Pere d bare rare aresta reg ae a 
f i popular ; pen - 
ere, e ape, Pa (Saptamina 4 Ze 
neproducătoare de concepții şi Geteste de Sec d de 
voritoare de 
ret a eat er cnv şi negativă (vezi şi Le e ag 
ke e om putea deveni i i 
NE Dr lov vorbit anume de C. Negruzzi şi Aë rercereg pèn- 
KE ji SAR Ai alerte aoda ani voiu dovedi că 0, Negruzzi, 
` aaämbnäioare cu a d-lui Mai 
fiind şi in contra constituţionalis dee Metz 
a mului liberal şi avind 

rament ca al d-lui Maiorescu—nepotrivit ` SC De 
făcut să nu joace un rol mare a gi pet aaa e 
este nu jo: , nu fie re iv-- 

| n) a eat Leana înțeles al n Marei gg a 

4 ` lui Maiorescu ; că Alexandri, pri i 3 

prin rohit sdu (vezi mai sus filiația între see geg zi 


Junimea) a fost puntea de tree 
da a Aiai. Ma Lee A e trecere între şcoala lui A. Ruso și 


G. IBRAILEANU 


IL Vezi ee spune insu el în A, D. Xenopnl GC i 
d s e A AM. 

tinne m -Arla vii ţii? Rezervå, diseretiune, non pri ëng e . 
- ng Kees abo gafiune.” „Foresloste n da sfuluri*, (Critiec, H Ki 
i Ga Gët d Get? GE eier „Serisori, Gt), e on- 

e A critică“, Vezi si d. Panu, Săpti N 
CS a e articol fragment am făcul numai gene 
ST TE del ga Aa 

i! n ură si formate de viaţă 
am spus, de pilda, că A. Russo a seris mni mult i mai m or a 
e pâstrarii originulitaţii limbii, ea d. ră ment. Le egent e 
e ul gust literar, de eil de originalitatea In literutură, ete, lucruri e 
a vor fi pricepute deplin, deett cind voiu publica acea parte n piudiolui, 
d ouro se arata pe larg, pe baza faptelor, rolul și partea fiecăruia in lu ta 
u acel pat uzeci de uni de critică a adăptarii culturii straine we 


VIATA ROMINEASCA 


SONET 


Din nou coboarâ-te "ntre noi, Isuse, 
Caci iaraşi turma ta e Pätt, 

Și iar se "'ntinde noaptea cea camplita 
A vechii uri, de Tine-atunci răpuse. 


De-abia se mai zăreşte ca prin sită 
A mintuirii stea. Dar cit de sus e! 
Se departează par’ că... Cine spuse 
Ca stingerea ni-i singura ursită! 


O, vino, iubitorule de oameni, 
In sufletul batrinei lumi så sameni 
Din nou credinţa cea miutuitoare.... 


Cunoaşte-l-vom 1— Pleca-vom fruntea oare, 
Cind întinzindu-şi minile-amindoua 
Asupra-ne, va zice: + Pace voua !» 


A. VLAHUŢA 


er i 


In lumea dreptăței 


De ce so fi ducind Andrei Rizescu ail petreacă seara |n 
avocatul Vineanu, a cărui soție primeşte in toate joila, nu ştie 
nici el. Afaceri şi politică nu se pricepo să discuta, cărți nu ştie 
să joace, să danseze nici atit, iar miopia lui îl face să tresară 
la fie care mişcare de teama să nu răstoarne ceva, Se pricepe 
să cinte din vioară, că e absolvent al conservatorului, dar din cei 
şase ani de râtăcire prin provincie a învățat. că lumea vine la 
sindrofie să riză, să vorbească, iar nu să stea smirna ca să as- 
culte muzica, 

O să facă şi astă seară ce a făcut joia trecută: o să se 
mişte cu precauţiune de la un grup la altul, o să privească por- 
tretele şi litografiile de pe Pärel, o să audă aceleași convorbiri 
şi aceleași valsuri cîntate la pian de domnişoare şi o să plece 
obosit de urit, cu dorul Bucurestiului inzecit. Ajuns, văzu cu o 
tristă mulţumire că parcă n'ar fl altă seară, ci tot a dejoia tre- 
cuti, In odaia din dreapta aceleaşi doamne cu figuri pAtimaşe în 
care nu mai era nimic feminin jucau mnus scump, care le aduna 
galerie imprejur ;—-in odaia de alături jucau aceiaşi bărbaţi; in- 
tr'aită parte Lea alţi ingi vorbeuu despre aceiași trădare na- 
ţională şi micşorare a prestigiului irei; ca şi în joja trecută 
ciţi-va ofițeri de cavalerie se plingeau câtre domnigoare de lipsa 
unui lac pentru patinaj, ori impărtăşeau cu bucurie hotărirea co- 
Jonelalui de a pune la anul parchet în salonul clubului militar. 
Erau de faţă trei colegi de magistratură ai lui Andrei, dar pro 
curorul ai suploantul jncau poker, iar cu preşedintele nu prea 
era în dragoste mara; mai erau şi avocaţi, dur parte erau tot 
la cărți, iar parte discutau politică ; cu altă lume nu se cunostea 
bine, nefiind în oraş decit de vre-o cite-va luni; noroc că erau 
pe-o masă albumuri de fotografii şi de cărți postale ilustrate, pe 
care Anitrei puse mina ca să facă și el ceva. 

Era adincit în răsloirea lor cind din odaia cu pian se suzi 


ER) VIAŢA ROMINEASCA 
SE > 
altceva decit obicinuitele valsuri. După o clipă da Ee E 
duse aminte că e „Mondschein-sonnate“ a lui Beethoven, o bu 3 
pe care o cinta și el la vioară. Lâsind albumurile, se strecu 
până la uşa odâci. Cinta o fată îmbrăcată intr'o rochie modestă 
cenuşie, care i se părea că-i e cunoscută. Se intreba cu eur 
rire, unde a mai văzut el acest chip, a căruia frumuseţă nu = 
numai în frăgezimea tinereței, dar mai ales în prior i 
frante bombată sub care străluceau ochi negri, sclip e 
teligență, iar în pârul negru pieptânat în sus o viță de păr 

t de iasomie ? | 
i SCH Senge asta domnişoarele rideau de glumele unui ofițer; 

i să. 
odaia de alături se iscase o ceartă la 0 ma 

a — Fugi domnule d'aici, se auzea strigind vocea cobaan t, 
joci ca o mazetà, 0 joci de patru zeci de ani şi tot n'ai învă 
tato, Apoi cind mă vezi AA lopäd pică de-un ceas... 

Lumea ridea cu hohote. 

Pata care cînta la pian, cu însuşirea pe care 0 au keng 
de a vedea Mră să priveascii, observase pe tinărul cu : 8 a 
care sta In pervuzul uşei de alături şi singur asculta cu $ nțenie 
ce cinta ea. $ i e 

— „Unde am mai văzut eu figura asta ? sa geeiert 
drei şi simțind pe cine va care se apropiase de dinsul, se Intoarse, 

Era Antonescu, noul director al Gimnaziului, cu care făcuse 

tinta cite-va zile mai inainte pe uliţă, d 
wee Zeg să vă intreb cine e domnişoaru care cintă la pian, 
dur binuesc cù pu stiti, că sunteţi venit mai de curind de cit 

ine. 3 
g“ — Ba știu, răspunse directorul, E domnigoara Murgu, sora 

sesti-mi, 
GC Aşa |? Ce bine cîntă ia pian. Domnişoara Murgu ?... 

Da o dată i se facu lumină în minta și incepu să ridă. 

— A. domnule Antonescu, să vazi ca lucru ciudat mi se 
intimplă. De aproape un sfert de oră mA chinuesc să-mi aduc f- 
minte de unde cunosc pe domnigoars şi acum imi reamintesc. 

— De unde? | 

— Acum doi ani Ip vacanţa mare am fost in treacăt vre-o 
trei zile la Govora. Intro seară s'a dat o reprezentaţie În Mes 
cantinelor scolare. Nu e aşa că printre ulte domnişoare a cîntat 
şi domnişoara Murgu ? 

— Aue. 


ÎN LUMEA ÐREPTATEI wa 


— Pästrez şi acum afişul cu o insemnare de cit de bine a 


cintat domnisoara, mi se pare, Elena Murgu. 


— Asta e nosti, zise Antonescu zimbind. Să Lo spunem, 
— A banu. | 


— Ba da, cum o isprăvi. 


Se aşezari pe canapea şi urmară pe şoptite convorbirea - 


din care Andrei an că Doamna Antonescu a rimas acasă, nefi- 
ind tocmai bine, că Antonescu din pricina aerului Giurgiului, 
care nui priea, a obținut să fie mutat aci în orășelul acesta de 
munte, că măcar cà nn era venit de cit de două luni simţea o 
mare îmbunătăţire In sănătate ` că Elena îi era şi cumnată şi 
fiică tot Intro vreme, de oarece ei o crescuseră, fiind că-i muri- 
seră părinţii de cind era abia de sasa ani;—iar Antonescu află 
că nici Andrei gare părinţi, că e și el numai de şase luni în oraș. 

In vremea asta fata sfirşise și intorcindu-se ji privea. 

Directorul se sculă şi luind pe Andrei de mină Îl duse !a 
dinsa. 

— Eleno, dă-mi voe să-ți prezint pe d, Andrei Rizescu, ju- 
decâtor de şedinţă la tribunal gi absolvent ai conservatorului la 
vioară, 


Apoi istorisi, cu toate împotrivirile lui Andrei, chestiunea 
afişului de la Govora, 
— Admirabilă e sónata asta, domnigoară, zisa Andrei, ca să 


schimbe vorba. Nu ştiu dacă aţi auzit'o vre-o dată Ja pian și 
vioară, 


— Nu, 

— Ọ ştii Ja vioară ? întreabă directorul. 

— Da. 

Gazda, doamna Vinescu, care auzi în treacăt cuvintele din 
urmă, veni så stăruiască de Andrei să-şi aducă vioara, 

— Te rog frumos, domnule Rizescu. Sunt trei paşi până la 
dumneata, 

— Altă dată da, astă seară însă nu, 

— MA însoțesc şi eu la rugăciunea doamnei Vinescu, stări 
Elena Murgu. Sunt aci, vă pot acompania la pian, 

D suna vocea mai dulce de cit pianul de care stu rezemată, 
și privirea ei zimbitoare ucidea ori ce putere de împotrivire. 

După o clipă de codire se înclină: 

— Fie, 

Atunci fata făcu un pas cătră dinsul şi-i zise privindu-l 
drept în ochi: 


E VIAŢA ROMINEASCA 


_ Dacă nu var pricinui prea multă căutare, v'aşi ruga să 
aduceţi şi afișul. 

— O! asta nu, răspunse el indreptindu-se spre eşire. 

Totuşi l'a adus. Citise îngrabă acas insemnarea făcută pe 
e! şi văzuse că nu era nimic de ascuns ; deci înainte de a incepe 
sa cinte, Il scoase din buzunar şi-l întinse fetei, cara citi cu 0- 
brajii ioftoriți desigur din pricina răstringarii enloarei afizului : 

«Eram în picioare lingă sceni, Cea din urmă care a cin- 
tat a fost domnişoară Elena Murgu, imbrăcată simplu într'o ro- 
chie civită, o fată palidă la faţă, cu ochii vii şi cu o viţă de pâr 
alb în frunte. Nu știu ce mi-a datde la inceput incredințarea că, 
dacă va cînta şi această domnişoară, va cinta bine. O parte din 
public se pregătea să plece sta) de atita muzică. Dar de la pri- 
mele acorduri a robit toată sala, iar cind a terminat, cu drept cu- 
vint i s'au făcut ovaţii». 

După ce Andrei întocmi afişul cu ingrijire şi-l viri în bu- 
zunar, încep să cinte, și cintă amindoi atit de bine şi puterea 
muzicei e atit da mare, în cit capetele se întorc, vorbele ince- 
tează, pănă şi jocul de cărţi se opreşte, toţi se inghesuesc în ca- 
drul uşilor, iar cind sfirşesc, lumea isbucneşte in aplauze : 


— Admirabil ! 
— Domnule Rizescu, nu ta mai primesc Dr vioară, zise 


„Şi acum întors acasă, Andrei se gindeşte ce ru iar fi 
părut să nu se fi dus la sindrofia lui Vineanu. Un bine nespus 
ii umple inima. Işi in vioara şi cintă da unul singur, pe cind in 
minte îi flutură doi ochi negri, sub o frunte mare cu o viță de 
păr alb, ca un buchet de iasomie. 


E wi + 

O pornise de jos Andrei Rizescu, Era fiul dascălului Rizea 
de la biserica Sfintului Gheorghe din Piteşti, om sărac, fară altă 
avere de cit venitul a trei pogoane din pămintul parohiei, Aju- 
tut la cheltuali de boerul Marăscu, ctitorul bisericei, Andrei a In- 
vâțat alături de băiatul Marăscului ; dar pe cind feciorul boeru- 
lui işi trecea clasele cu propteli, băiatul dascălului egea printre 
cei dintăl, 

La sfirşirea liceului s'ar fi inscris la altă facultate decit la 
drept, dacă nu ar fi fost stăruințele bătrinului Marăscu, care 
vrea să-si aibă copilul alături cu Andrei, a cărui sirguinţă şi Cu: 


mg 


ÎN LUMEA DREPT AŢEI ez 


Wee pb fie un ER Pe lingă facultatea de drept 
pë cea de filozofie si mai urma ei conserva- 
ee ai Sare Kaes area SC de Ja me pi că pi 
oară, ȘI farăşi pe cind And 
d Se arate gi alte petreceri decit de Seed 
ucurestiului i 
şah cu Klein, un coleg de gie, seamă para 
socotindu-se vinovat şi stricat dupe o seara elenii să vn 
ziu la berârie In discuţii, tinârul Mai &scu işi cheltuia ei e i 
bes și în petreceri desfrinata "ES 
upe ce Stan luat licența, pe cînd Ma a la P 
pentru doctorat, Andrei câpăta cu Stand, oaie A. 
substitut la Teleorman, Trecuseră doi ani dela făt e lui în 
Per ser cind s'au intimplat nenorocirile care au sftrimat 
zeg saw iegăturile de recunoștință ce-l legan de neamul 
„Andrei avet 0 soră, Ana, care mergea în casa boerului 
de ajuta la casut. doamnei și domnişoarei Maréacn Această, ră 
nespus de dragă lui Andrei, a fost sedusă de tinărul M id 
intors în vacanţă dela Paris. SE 
l Ruşinea ce fata fàcuse tatălui si frate i i 
prin chinurile, în care s'a sfirsit Cen Daa Aer e 
sa răpus şi dascălul Rizea, iar Andrei a rämas singur pe ina 
De atunci farà sprijinul nimānui, numai prin purtarea lui 
bună şi prin munca lui,—(câteva studii insemnate publicata f 
reviste juridice atrăseseră luarea aminte a lumei "judecăto ot 
—iinaintase Incet din (rennt în treaptă ajungind în timp je, 
ani judecător de şedinţă aci în acest orag. Colegii lui ii Geen 
trei cusururi ; ziceau cà e zgireit, ursuz şi mindru; dar n'aveau 
dreptate. Zgircit îi ziceau pentru că nu-şi risipaa banii la cărţi 
dar ar fl de cercetat și de numărat celți magistrați cinstiti fara 
nici o altă stare, au putut ca Andrei, cu economii din leafă, sa i 
tacă O biblioteci frumuşică, să călhtorească odatà pină la Zoe 
Și să uibă și douh-mii de lei pași deo parte, Mimiru şi ursuz i 
ziceau pentru că nu-i plăceau chefurile ai nu da ghes cu den 
gostea nimanui, nu prèu se ducea în lume; dar asta ținea şi d 
miopia lni care-l tăcea soe, iar dacă aveau niţică dieta ep e 
ziceau o „lulgeră la cornul cuprii cind o ride Rizescu“, tot ni 
tit e de adevărat că nu l'au văzut niciodată necâjit, nici nu | 
auzit vorbind altfel decit cu blindețe; şi apoi cind iți iei S 
serios misiunea de judecător și cind nu priveşti cu nepâsare 


as VIAŢA ROMÎNEASCA 


mersul stărilor sufleteşti ale oamenilor, fară să vrei, pe nesim- 
țite te simţi împins spre mihnire și spre mizantropie, vizind 
zilnic pe oameni sub acelaş unghiu al sfişierilor și întremicări” 
lor pentru un peticel de interes. 

Aşa cum era, în scurta vreme de cind era în acest oraş, 
plăcuse multora şi nu erau puţini acei care, avind o fich, o soră 
sau altă rudă de măritat, ar fi primit co bucurie s'o den după 
dinsul, Se poate prin urmare înțelege uşor ce vilvă a stirnit în 
acest orâşel, în care ori ce căsătorie era un eveniment, vestea 
că Rizescu o să se căsătorească cu cumnata directorului gimna- 
ziului, Auzi dumneata, să ia fată străină, abea venită, fără un 
ban de zestre, cînd, slavă domnului! erau in oraş atitea fete 
frumoase, bine crescute şi cu stare, 

Lucrurile s'au intimplat în chipul cel mai firesc, 

In Duminica următoare sindrofiei dela Vinescu, Andrei se 
dusese la Antonescu. 

Directorul locais chiar în localul Gimnaziului avind pe seama 
lui trei odăi Jos, în aripa dreaptă a clădirei. Intro altă casă. 
onde venea să fach întâia vizită, ar fi stat cel mult zece mi 
nute, cu mânușile în miini, nemişcat de pe scaunul pe care ar fi 
apucat să se aşeze; dar aci atitudinea prietinoasă şi lipaită de 
eticheta x lui Antonescu Il făcuse sk stea mai bine de un ceas- 

Cind æ intrat, soţia şi cumnata directorului nu erau în o- 
dae, D primise el, într'o hăinuţă de casă, pătată şi arsă în mäi 
multe locuri de fel de fel de acide, şi întâia vorbă i-a fost: 

— Mă rog, ţii mult la etichetă? să mă duc să-mi schimb 
haina... 

— Te rog nu te deranja, răspunsese Andrei zimbind. lar 
după ce veniseră cucoanele și după ce l'a infâţişat nevesti-si, 1 
întrebase dacă se grăbeşte şi faţă cu răspunsul negativ al lui 
Andrei: 

— Apoi scoateţi mănugile. Mă rog, nu te las așa cu una 
cu două; mi-ai spus dăunizi că nu cunoşti gimnaziul şi vreau 
să ţi-l arăt în amâănunţimi. Şi au mers cu toţii să vadă localul 
gimnaziului. Era în adevăr vrednic de văzut: Sali de studiu cu 
rate, mari şi luminoase,—sală de desemn, sală de gimnastică, o 
bibliotecă cum nu s'ar fi aşteptat Andrei să găsească întrun o: 
rägėl atit de mic; şi In sfirşit, păstrat pentru la urmă, Jabora- 
torul de fizică şi himie, specialitatea lui Antonescu, alituri cu 
un amfiteatru încăpâtor. La fiecare exclamare de admirație a luj 
Andrei, directorul se întorcea către fată și o întreba: 


______ ÎN LUMEA DREPTAȚEI 269 


— Să-i spunem aici? şi raspundea tot el: „Nu, lasă la 
urmă“, 

Antonescu era un um de vre-o patru-zeci şi cinci de ani, 
biond, slăbuţ, chel ca sticla, vioin ca o vrabie; porecla de neam- 
ful, pe care o purta din şcoală, i se cuvenea şi pentru înfăţişarea lui si 
pentru că in adevâr era german după mumă ; iar aplecarea lui 
pentru ştiinţele naturale o moştenisa dela bunică-sân matern, rà- 
posatul Maller, farmacistul. 

— Uite ce am combinat noi, domnule Rizescu, zisese el 
după ce se intorseseră în odaia de priimire.. dar cum să incep, 
că trebue o introducere ? 

— Lasă mai tirziu Alexandre, zisege nevasti-sa. 

— A! nu. Nu mă ştii pe mine? Eu cind am ceva de spus, 
trebue să-l spui indată, că mă supără, parcă mi-ar umbla un fir 
de păr pe limbă. Uite ce e. 

Şi incepu să explice cum li lipseau din laborator lucruri e- 
senţiale, care-i trebuiau neapărat cumpărate ; că dela minister era 
greu de căpătat suma trebuincioasă, că judeţul, vorbise cu pre- 
fectul, n'avea fonduri. 

Atunci ce s'a gindit ? Aen e că Elena cintă bine la pian? 

— O! foarte bine! 

— Eleno, aşa e că di. Rizescu cinta bine din vioară ? 

— Mai mult decit bine, râspunsese fata. 

Atunci era foarte simplu, s'a gindit că ar putea organiza 
in amfiteatrul gimnaziului un concert—era destul de încăpător 
amfiteatrul— i s'ar putea scoate o sumă destul de frumuşică ; 
și părindu-i-se că vede o mişcare de protestare la Andrei: 

~- Mai întăi n'o să ai de cintat toată seara, că o să mai 
De și alte bucăţi: băieţii o să cinte în cor.—alţii o să declame. 
alţii o să facă scrimă. Mă rog, de toate. S% nu zici nu, domnule 
Rizescu. In orice caz lasă-mă să mal trag uădejde două-trei zile. 
Ce e azi? Duminică? Uite, 20 acordăm trei zile de gindire, 
Luni, Marţi și Mercuri, cind te rugăm să vii să prinzeşti cu noi, 
Dacă primeşti, vii Miercuri cu vioara, dacă nu, vii fără vioară, 

Aşa e că va să fie cineva afară din cale ursuz ca să nu 
se simţă atras câtre niște oameni, atit de deschişi la inimă ? 

Miercuri seara se dusese cu vioara. După masă venise şi 
doctorul Georgescu, un coleg de școală al directorului cu pevas- 
tă-sa si petrecuseră o seară minunată, tâcind muzică cu Elena 
și discutind impreună cu doctorul planurile de reforme pa care 
vrea să le introducă Antonescu în cursurile Jul, De atunci pe 


270 VIAŢA ROMINEASCA 


i 

măsură ce trecuse vremea se ineredințase ce oameni de ispravi 
erau Antoneştii. La flecare reintilnire găsise noui cuvinte să-i fie 
dragi şi să se apropie de dinşii, El, un om deştept, harnic, in- 
eätat nu numai în ramura ştiinţelor naturale, dar pe care-l inte- 
resa ori-ce fel de cunoştinţe ; Maltida, nevasti-aa, o femea bună 
și simplă, care inspira dela Intaia vedere o truinică simpatie, 
Nu era frumoasă, dar avea o blindețe care te fermeca. Toate 
treburile casei le făcea fără nici un ropot, fără cea mai mică te- 
vatură. Cu rost la toate, cu spor la muncă, mișcările ei aduceau 
aminte sprinteneala nesgomotoasă a unei furnici. Cu drept cu- 
vint zicea directorul despre ea, că el nare în tot laboratorul iui 
de fizică nici un aparat mai precis decit nevastă-su. Elenu, pe 
lingă insuşirile soră-si, care-i slujise de mamă-—(ii zicea Mami- 
Tilda), avea inteligența mai vie, era mai sglobie, era frumoasă 
şi avea mare talent la pian. Citeşi trei aveau în comun simpli- 
tatea, naturalețu, lipsa de supraveghere de tina insuţi si de do- 
rința de a produce efect, însuşirile greu de (mut, pe care le 
au mai ades Nemţii decit Rominii, Insușiri care sparg ghiața şi 
te imbie la intimitate şi la prietenie dela întâia intilnire. 

Om singar pe lume, mincind pe la birturi, trăind iato o 
dai rece de singurătate, la uşa câreiu cind ve întorcea nu era 
nimeni să-l întimpine cu un zimbet ori cu o vorbi bună, e lesne 
de înțeles ce înrlurire a avut asupra gimlurilor şi hotăririlor Iwi 
Andrei fericirea casnică aflată în casa Antoneştilor, Citiri impre- 
nä, discuţii interesante, muzica, până şi şahul de odinioară, că 
şi Antonescu jucu şah și toate astea sub lumina unor ochi zim- 
bitori, a căror pereche n'o intilnise încă in viaţă,—l se părea că 
după o lungă rătăcire printr'o negură umedă şi rece a sosit in- 
tro locuință curată, caldă și imbälsämatā. Gindurile mohorite 
despre zădărnicia strâduinţelor omenești, indoelile neliniștitoare 
despre rostul lumii, care-l frămintaaeră atitea nopţi fâră de somn 
în pustietatea odăiţei lui de om stingher, se risipeau acum ca 
valurile de ceaţă la razele soarelui. Viaţa dusă de el până a- 
tunci îl făcuse să ajunză până la vrista de 29 de ani cu inima 
adăpostită de simţirea, ce acum Lo cucerea cu furie parcă vrei 
si şi recâștige intirzierea, Ce altă infaţișare căphtau toate cite 
pina acum i se pâruseră fără însemnâtate. Şi după lungi certuri 
cu sine însuși, după lungi şovăiri, cind din fericirea fără de nume 
pe care-o simţea alături de fată și din neliniştea dureroasă ca- 
rel roden departe de ea, cind din tăierea räsuflárii pe care i-o 


O E 


| 


ÎN LUMEA DREPTAȚEI ` ` m 


pricinuia numai gindul că s'ar putea să n'o mai vadă, s'a încre- 
dinţat că fără dinsa nu se mai poata, a cerut-o lui Antonescu. 
e*s 
Doamnei Adina căpitan G. Nicolau 
Giurgiu, 
Nu-ţi e rușine, Adino dragă, sii răspunzi cu o pagină la seri- 
sorile mele de șase şi de opt pagini? Vream să-mi răsbun şi să 
uu ți seriu decit un rind: „sunt bine, merci; sper că şi voi 
idem“, şi să ischlesc; dar nu pot, Eu nu sunt ca tine, la un loc 
cu toate prietenele copilăriei noastre, avind cui spune atitea cite 
ași avea de spus; eu n'am aici decit pe Mama-Tilda, dar cu ea 
nu pot vorbi aşa cum uşi vorbi cu tine, Ce m'ași da să te pot 
avea aici măcar o zi... 

„Am primit fotografia băeţelului tău. Numai decit i-am po- 
runcit la un timplar o ramă pe care s'o pirogravez (am găsit un 
model, cu câlțunași de toată frumuseţea) şi os'o agez întrun loc 
de unde so văd toată vremea, Ce drăguţ e! Ca osä am tot bi- 
iat și eu nici nu mă indoese, Prea o dorim din adincul inimei 
și Andrei şi eu,—prea ne-am obicinuit cu ideea asta, pentru ca 
Dumnezeu să nu ue implinească dorința. Şi Mama-Tilda tot aga 
crede, la toate cite lucrează pentru copil lea pus panglici al- 
bastre, 

Numai dacă ar fi frumos ca al tău. Andrei a sărutat foto- 
grafia de zece ori, minglind o; „teciorașul tati, fecioraș.“ Gindul 
c'o să albă şi el un băeţaş Il Innebuneşte de bucurie, A! dacă 
ai ști ce bun, ce plin de atenţii e pentru mine Andrei, ușa de 
bun incit i-am spus că dacă o vrea să-şi răsfeţe copilul cum mă 
răsfaţă pe mine il iau da sub creşterea lui (DL Să ne auzi pla- 
nuri ce facem; să vezi pe Andrei cum işi notează fiecare cusur 
si com discutăm mijlowcele prin care le-am putea infringe la c3- 
pi. Am ris ari de neam prăpădit; mä rog, era să ne certâm, 
pentu că eu ziceam c'o să-l pui la pian dela trei uni şi Andrei 
zicea că nu, că e prea de vreme... 

Sunt fericită, Adino dragă, aşa de fericită, incit parcă mă 
cuprindo o grijă. 

Aşi vrea să se impietrească lumea aşa cum e acum, să 
rămiiă totdeauna sub iubirea mingăetoare şi ocrotitoare a lui An- 
drei... Nu e frumos ca bărbatul tău Andrei, are însă o privire 
bună şi un timbru de voce grozav de duios intre bas şi bariton. 


272 VIAŢA ROMINEASCA 
Unele cuvinte spuse de el îmi plac la nebunie, parcă vibrează 
inima în mine cind le aud: «marmură, bravură». 

Parcă ţi-am scris că avem o căsuţă mică şi drăguță ca un 
pahar, aşezată in mijlocul unei curți pline de flori. Proprietarul, 
care şade în fundul curței in două odäite, un pensionar bătrin, 
nenea Msche, cum 1 zice toată lumea, e un grozav iubitor și 
de flori şi de păsări. 

Am făcut aici cunoştinţa unui coleg de şcoală a lui nenea 
Alexandru, un doctor Georgescu, a căruia nevastă seamănă ieith 
cu Victoria Nanu, doar nițe! mai în virstà. Sunt amindoi oameni 
foarte buni și care au prins mare dragoste de noi. Am primit 
dela ei mai multe daruri la nuntă. Duminica trecută am petre- 
cut la via lor; o poziţie incîntătoare, din pridvorul casei lor se 
vede tot oraşul. Nici nu mă incerc să-ţi descriu frumuseţea de 
raiūù a viei. Parcà n'am văzut de cînd sunt așa nuci uriași și um- 
broşi, nici fin atit de plin de flori şi de mirezme. Ne-am întors 
seara acasă tirziu pe lună cu sufletul imbălsimat de tericire, 

Zici că te duci la Cimpu-Lung în Iulie. Poţi să înţelegi 
cîtă plăcere mi-ar face să putem veni şi noi; dar nici nu vreau 
să mă gindesc la fericirea asta. Noi nu putem veni, atit din pri- 
cina poziţiei mele, cit şi din altă privinţă. Andrei şi-u cheltuit 
cu instalarea noastră tot ce a pus de-o parte şi tocmai acum vin 
cheltueli serioase. Voi însă... dar nu, ar f prea frumos şi bine. 
In orice caz dacă s'ar intimpla si veniţi, te rog să mà înștiin- 
tezi, Sosirea voastră Dr de veste mi-ar putea face rău de bu- 
curie. 

Macar că e în ropotul examenului, nenea Alexandru mi-a 
spus să nu uit să vă scriu sărutări din Partei Din partea meu 
salutări d-lui Nicolau; iar pe tine te imbrățişez cu drag și cu 
dor ca pe o soră. 


Elena A, Rizescu, 


P.S. Uitucă ce sunt! sărntă-ţi bietelul de sute de ori pen: 
tru Andrei şi pentru mine. 


(Va urma) IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI. 


Rominii şi criza Maghiarizmului 


Mulţi democrați siyceri, nu numai în Rominia ci şi în alte 
state, sunt neduimeriți în faţa celor ce se petrec în Ungaria, EL 
cred că aşa numita „coaliţie* maghiară ar fi avind nu stiu ce 
principii populare de drept public; ch eu ar f pătrunsă de sen- 
timentul patriotic si că cerind restringerea prerogativelor regale 
ea ar fi avind în vedere democratizarea vieţii publica din Unga- 
ria. Ei bine, e timpul a se spune odată verde ei murit: toţi 
cei ce cred în enunțări politice de acest fel din partea coaliției 
maghiare sint intro regretabilă rătăcire. Maghiarii toţi, vorbesc 
de clasele lor culte și conducătoare, sunt oameni care ţin şi as- 
cultă cu plăcere discursuri cu tendinţe democratice dar în prac- 
tică sunt totdeauna înclinați spre un autoritarism care se a- 
propie de sistemul deapotismului celui mai violent, Mai ales 
cînd e vorba de naţionalităţile nemazhiare din Ungaria care alcă- 
tuese majoritatea, şi încă covirzitoare, a populațiunii, Rominii 
Die milioane), Croaţii (215 mil), Slovacii (2% mil), Sirbii (1 mil), 
Rutenii (24 mil.) şi Germanii (2 mil.) sunt consideraţi ca Maghiari 
cari vorbesc romineşte, croițeşte, etc. Prin urmare ii se Desk, 
dmese toate drepturile constituţionale care Joar putea servi să-și 
ileavolte propria lor naționalitate. In schimb guvernele maghiare 
fac totul ca aceste naţiuni să-și nite limba lor, să inveţe unga- 
rèştə și să se declare mâdulure ale naţiunii maghiare. Cu un 
cavint: după cum vor să facă Ruşii pe Rominii diu Basarabia 
Ruşi, astfel vor Maghiarii să facă din popoarele sus ingirate Maghiari, 

De aci lupta pe viaţa şi pe moarte. 

Intreb: cine dintre oamenii eu mintea întreagă mai poate 
presupune că Maghiarii ar A o natiune cu aspirații democratice? 
Politica lor de naţionalităţi mu se foaie face decit Intrebuinţind 
toate mijloucela tiraniei do rassă. 


t4 VIATA ROMINEASCA 

Faimoasa criză din Ungaria nu are nici ea decit una și a 
celaş cauză a tuturor mizeriilor din împărăţia habsburgică: pn- 
litica de maghiarizare. Maghiarii au în minele lor administraţia 
publică întreagă, întregul învățamint public, finanţele. apărarea ţării 
(o mică parte a armatei). Partea cea mare a armatei însă este 
comună între Austria și Ungaria, Limba ei de comandă e tot 
ca mai înainte, cea germană, Acest lucru îi exasperează pe Ma- 
ghiari. Nu atit din considerații de amor propriu naţional, cit mai 
ales din cauză că maghiarisarea Rominilor, Germanilor şi a Sla- 
viilor din Ungaria întimpină enorme dificultăți, cita vreme armata 
comună nu este și eu maghiară intrucit se recrutează din Unga- 
ria, Maghiarii își zic: băeţii Rominilor, Germanilor și ai Siavilor 
din Ungaria sunt obligaţi să înveţe de mititei limba maghiară 
timp de mai mulţi ani. Dar ce folos? Bi în armata comună nu 
mai aud ungureşte ci numai limbile lor naţionale şi, la comandă, 
nemțeşte, 

Com concepţia „liberală* a Maghiarismului nu poate tolera 
această „Ingăduitoare“ organizație austriacă, coaliția vrea eo In- 
locuiască cu o organizațiune pur maghiară, rä nici o considerație 
dacă soldații din ţinuturile cutare ştia sau nu ungurește, 

Împăratul, sau după cum zice Maghiarii «Regele», nu con- 
simte la maghiarizarea armatei din Ungaria. Acum doi ani, cind 
Maghiarii porniră campania lor in acest sens, toată lumea credea 
că bătrinul monarh sur fl impotrivind numai spre a salva aps- 
rențele dar că în curind avea să cedeze Această părere se in- 
temaia pe faptul că împăratul, dela 1567 şi până atunci, le a- 
cordase Maghiarilor tot ce cereau. De data aceasta insă, s'a Intim- 
plat ceea ce fourta puţini bărbaţi politici credeau: împăratul de- 
clară hotărit că nu va indeplini cu nici nn preț pretenţiunile Ma- 
ghiarilor, La 23 Septembre 1905 impăratul chiemi pa şefii con- 
Jițiunii la sine, la Viena. Aceştia,—Contele Apponyi, Francisc 
Kossuth, contele Andrássy, contele Zichy şi baronul Bánffy, se 
duseră, purtați de speranța izbindei, la Viena. Ei fură primiți 
de impărat în faimoasa audienţă de 414 minute. Mare constar- 
nație în redacţiile ziarelor „Zeit“ şi „Neue freie Presse“ din Viena— 
şi la Budapesta. In acele 4% minute impăratul le comunică ct- 
peteniilor coaliţiei punctul shu de vedere care era de o rară in- 
transigenţă. Maghiarii erau deprimaţi,—Austriacii și naţionalita- 
tile din Ungaria avură în sfirgit un moment de împărătească si 
tisfacţie ` fudulia maghiară fu, pentru intâia oară, supusă unei 
umiliri, 


ROMINII ŞI CRIZA MAGHIARISMULUI 275 


Dar Ungurii nu sunt numai faloşi ci şi curagiosi, Aen știa 
lumea. Aen spusese dont «Nene freie Presse», «Zeit», si «Ber- 
liner Tageblatt», Și amenințau straşnie pe impärat, $i Maghiarii 
Incepură să organizeze «rezistența pasivă» şi în urmă şi cea «az- 
tiv», Toată lumea se aştepta, zi cu zi, la izbucnirea revoluțiu- 
nii maghiare, Chiar la Bucureşti auzeai pe la Capşa pe unii din- 
tre oamenii noştri politici şoptind misterios: «Ai dracului Ungu- 
rii! O să tacă revoluţia!» Şi «Neue freie Presse» şi «Zeit» ete., 
bägau sistematic spaima În oasele bieţilor Vienezi. Lucrurile se 
dezvoltari mereu până la 19 Febroarie 1906 elnd un general de 
honvezi, trimis de impăratul «cu depline puteri» in parlamen- 
tul din Budapesta, alungă cu armata pe deputaţi şi magnați din 
cele splendide saloane gotice, puse, parcă trimis de un Crom- 
well, peceţi pe porțile parlamentului și se duse la Viena să-si 
depună impăratului raportul. 

Şi revoluția maghiară ? 

Aceea s'a aminat pentru altădată! 

Şi lumea întreaga se miră de atunci şi până astăzi de slā- 
biciunea Maghiarilor. Noi, Rominii din Ungaria şi Transilvania nu 
na mirăm, Noi nu judecăm pe Unguri după «Neue freie Presse» 
ze |. Noi îi cunoaştem demult şi bine. Stiam prin urmare că 
foală puterea lor e dela impăratul gi ch îndată ce el mi va 
mai sprijini, ei se tăvălesc in pulbere. 

Iată-i lungiţi la pâmint! 

In Budapesta, zecimi de mii de oameni fac demonstraţii în 
contra coaliției! Sunt socialiștii. Ei stiu de asemenea că cli- 
cele feudale maghiare, cari monopolizau politica, sunt duşmaă- 
noase oricărei mişcări pentru lărgirea drepturilor popoarelor. 

Hegemonia maghiară se clatină ca niciodată de la 1867 
încoace, 

Dacă am avaa oameni am putea face minuni în citeva 
luni. Dar politica de partid nu se preocupă de asemenea «ab- 
stracțiuni» UI şi «utopii» (|). Ea este eminamente «practică», De 
aceea stăm şi ne nitâm: ce mari au să fie odată aceste vremuri 
și ce mici vom părea noi! 


AUREL C. POPOVICI 


IN DRUM 
(SCHIȚĂ) 


I 


In sfirzit visul lui Costică, atit de cu drag încălzit de ctt-va 
timp in sufletul lui, s'a împlinit !.., Fiind cà a trecut clasa, promo- 
vat la toate obiectele, tatăl lui i-a dat voe, după cum li fen: 
duise, să se ducă la vie cu prietenul şi colegul lui, Ionel. A fost 
puţină vorbă între cuconul Manole şi cucoana Ileana, care se cam 
îngrijea să-și lase băetul singur, cu un alt copil ca şi el,—dar bo- 
erul nu se teme: Mocanul lui poate să se ducă si singur la vie; e 
aşa de cuminte, că nu Uar sui el la deal ori nu Dar cobori la 
vale în fugă, macar să-l stingi în bătăi... 

Şi băeţii au plecat. 

Acum trăsura mică pentru două persoane, cu arcuri mi- 
mai la roțile din urmă, aleargă pe soşeaua albă, lăsind in urmă 
un nor de colb, De-abia au eşit din oraș si băieţii se simt cn- 
prinşi de-o dulce inviorare, Acum nu se mai tem să nu anine cu 
vre-o birjă, ori să nu dee peste cine-va; acum sint la largul lor, 
Şi calul par'că simte inflăcărarea inimilor tinere, căci fuge de nu-l 
ţine pămintul. Au şi întrecut un docaraş cu donă cucoane, cu 
toate că cea care mină calul, il silea mereu din biciu și din hă- 
ġuri, ca să nu treacă băeţii înainte. Şi iată acum lasă în urmă 
şi căruța cu calul alb a unui preut de ţară... Ce fericit e Cos- 
ticà 1... A fost în totdeauna o mare bucurie pentru el să in- 
treacă pe drum toate trăsurile, cite le întilnea. De cite ori mer: 
gea cu tatăl său la vir, astu era preocuparea lui tot drumul, Și 
cit de mulţumit era, cind intreceau ei celelalte trăsuri; dar ce 
îndurerat era cind ei arau cei introcuţi: ce ciudă avea atunci pe 
Mocanu, că merge mai incet de cit alţi cai, si pe tatii său, ch 
nu-l indeamni!... li părea ceva ne mai pomenit, cind tată! său 
läsa să treacă inainte vre-o trăsură boerească cu doi cal... Ah, 


Şi iată că acuma mină el, e stăpin el pe trăsura şi pe ca- 
lol acesta şi a și întrecut două trăsuri!,. Tovarăşul lui im- 
pârtăşeşte şi el fericirea lui Costică,—se simta şi el mindru că 
merge Intro astfel de trăsură,... 


IN DRUM... 277 


— Ei, ce mai face ? îl intre Costică 
care a intors capul in e a EN DE See 

— săracul, de-abia se mai zâreşte |. 

E Da cucoanele ? gär 

— Aici nu se mai vâd!,.. Cine știe ce li s'o 8 intimplat! 

— Stor fi inecat cu colbul, i a 
aiz cit leam dat noil.. exclamă 

Băeţii rid veseli gi fac gluma pe sama celor invinsi, iar trä- 
sura uşurică aleargă mereu pe dramul plin de soare, Seet în 
urmă movileie de piatră și stilpii de telegraf. 

In aer e o căldură greoaie, pe care o mai alint din cind 
în cind cite-o undă uşoară de vint. Dar băeţii nu se simt de loc 
rău in dogoreala aceasta a soarelui de Iunie. Pentru dinşii toate 
sint frumoase şi pline de farmec: cimpul intins de verdeață pre- 
surat cu nenumărate flori; pădurile, careeimbracă coastele dea- 
lurilor din dreapta; zările îndepărtate, unde bolta cerului alburie 
ed Lage pe cimp,—toate revarsă in sufletele lor veselie şi fe- 

re 

De la o vreme incep să cinte in două voci un cintec de 
şcoală și giasurile lor subţiri, tremurate Incet de scuturarea u- 
şoară a trăsurei, se sting în loc, fără ecou, inädugite parcă de 
căldura apăsătoare a zilei de vară, 


I 


— Râmii cu bine, musiù ; să ne vedem cind mi-oi vedea 
ceafa `. exclamă bucurca Costică, după ce a lăsat în urmă o trà- 
surică, în care e un domn singur, cu o pălărie mare de pas în 
cap şi cu un pardisiu de voiaj, de doo alb, 

— Da sa ţinut sdravân boerul; da cînd inghiţim la colb in 
urma iui; mai-tmui credeam că nu-l mai întrecem !.... răspunde Io, 
nel cu mulțumire. 

— Ehei, Mocanu să trăiască, sireacu 1... 

Şi bâaţii, o bucata de vreme tăcuţi ei îngrijiţi, îşi recapătă 
acum veselia lor sgumatoasă, și glumele curg giriă pe sama celui 
lässt în urmă, 

Dar, cu toate că au trecut inainte, Costică tot intețeşte ca- 
lul, ca săi întreacă cu mult pe cel ramas şi să-l mai uudă pe 
Ionel spuind—cind se va mai uita îndârăt-că nu sa mal vède 
drumeţul. Insă calul străinului merge bine gi trăsură lor se da- 
părtează numai puţin cite puţin de cealaltă, —iar bietul Mocanu, 
dus tat în bein ei in smancituri din hăţuri, pe căldura asta de 
amiază, a inceput a cam audă, 

Drumeţul rămas în urmă n'a băgat de samă nimic din a- 
priga luptă de intrecere al căreia unul din eroi a fost. Mintea lui 
e frâmintată de ginduri intunecate şi sufletul Le plin de obidă. 

lar a trebuit să se ducă în oraş, ca să caute bani... Cinci 
mii de iei dintr'un condeiu 1... Nu, asta nu poate at mai dureze; 
dacă fratele lui a inebunit, n'are de cit să'și facă de cap, —dar 


6 


ER VIAŢA ROMINEASCA 


pe socoteala lui |... Rămie. dacă vrea, calic lipit pămintului ; chel- 
tuiuscă-și toată partea lui intr'o singură zi,—tot el are să sutere 
pe urmă. Dar aşa: unul să stea la Paris în petreceri şi altul sa 
muncească, făcind toate economiile şi lipsindu se de ori ce plhcere. . 
La naiba, doar nu-i vechilul lui L.. Prea îşi bate joc de el; in 
prins slăbăciunea şi una, doui—trimete-mi buni, că altfel cer scoa 
terea din indiviziune şi vindem moşia l... 

ŞI în sufletul drumeţului, plin de revoltă în potriva purtàre: 
fratelui său și intunecat de amaru) indurat la oraș în căutarea 
vanilor—ce puţină incredere insulina oamenilor de afaceri moșia 
asta a lor!..—, gindurile se fntețese și se invălmăşază într'o tr- 
miiatare chinuitoare 

'Trăsura Inaintează repede. Calul, doprins eu drumul acesta, 
aleargă nesilit în trap mare, cu acelaş pa neschimbat. În jism 
lni toată firea se scalda intro lumină däit: Air cerul alhus- 
tru, fără pic de nour. strälneeslo sam pete tri atita Lot trimeţind peste 
toata razna In) phtrnzăum*,.. Din sesul stropit cu felurite ep 
lori, se ridică. cu "ierg uşoare de vint, un miros slab de flori 
amestecate, De pe coasta dealului din stinga vin în râstimpur: 
glasuri molcome de tălângi de la vite, iar din finețe, une ori mai 
departe, alte ori mai aproape, răsună strigătul repetat al prepe- 
Diet, Unde şi unde cite-o păsărică aşezată pe sirma de la tele- 
graf para ţintuită pe bolta albastră, —iar inuintea trăsurii ciocir- 
janii sboară din mijlocul sogelei pe movileie Je peatră de pe mar- 
gini, se opresc o clipă cu o ciripire scurtă, parcă pentru a-şi da 
samă de împrejurări, apoi se abat în tufişurile de pe margini 
drumului. Si peste toate se revarsă lumina Aceasta veselă de vară, 

Dar drumeţul nu simte nimic din toate acestea, Cu minile 
Jăsuta pe genunchi, el ţine hâţurile cu totul în voe, privirea Mmi 
rătăceşte in neștire spre zările dinainte, și gindul neoprit se sbu- 
ciumă pe aceleaşi căi, inlănţult în jurul năcazurilor, de care nu 
poate scăpa. 

Peste douh zile trebue să se întoarcă în oraș: cusierul ia 
figăduit. că, îndată ce se va întruni consiliul de w ministraţie al 
Casei de economie, împrumutal îi vå fl acordat, Va trimite fra- 
telui său banii, cu o scrisoare, in care 1 va arăta totul Dach fl 
mai năciijeşte cu banii, porneşte el vinzarea moşiei: să se sfir- 
gască o dată, că s'a săturat de cind munceşte ca un rob pen- 
tru alţii t.. Aga, com merg lucrurile, nui nici o nădejde de in- 
dreptare ; ce-a plătit el din datorii in cei cinci ani, de cind mun- 
ceste zi şi noapte, făra alt gind, fără altt preocupare, de cit să 
scape moşia de datoriile rămase de la părinţi ? Mai nimic 1... Pro. 
centele'a aşa de mari, în cit inghit mare parte din venit; fra- 
tele lui la Paris cere mereu bani şi iar bani; sora lui la mätu- 
għ-sa, în capitală, duce o viață costisitoare de vizite, de teatre, 
D De unde să scoţi atiţia buni și să mai plătești și din 

rii 7... 


IN DRUM. on 


HI 


ie Séile i sone mersul grăbit. Costică mai lasă, din 
n cînd, biciul pe spinarea calului, mai sm in häțuri 
—ca să nu-i „dea de ruşine." Gi Ce 

An ajuns ln dealul Hirtopului. De la cel dp) pași calul 
lor, deprins de cuconul Manoie să sue incet la deal, se opreste 
din trap, o în la pus ṣi, cu toate ailințele desnhdăjduite ale lui 
Costică de a-l face să porncascà mai iute, nu vrea să iasă din rin- 
duiala Ini, mai ales că, tind luat iuta de la început, e şi ostenit, 
Si pa cind calul, cu gitul incordat şi cu mișcări regulate din cup, 
sue lu deal incet, de li se pare fie-care pas o vecinicie, amindoi 
bAeții tac, o umbră de nemulţumire incepe să fluture pe fețele 
lor, cite unul pe rind intoarce, din cînd în cind, capui indărât și 
inimile D se string tot mai tare: trăsara... rivalului se tot apro- 
pie cn acelaş mers iute și neschimbat. Mai e o mică speranță: 
poate va lăsa şi el la pas... Dar nu; iată, a inceput să urce si... 

— Uite pasomoritul cela, cum chinueşte calul la deal! ex- 
<lamă Costică. 

Celait nn răspunde nimic și Costică mai face o încercare, 
inainte de a-i ajun trâsura din urmă, ca să-l facă pe Mocanu 
a'o eie la trap. Loviturile cad cu indirjire pe spinaren bietului cal ; 
el însă, la fecare lovitură, miseă scurt din urechi, dă cu coada 
într'o parte de prinde unul din băţuri, face o scurtă smuncitură 
in loc, dar nu-şi grăbeşte altfel mersul. Trăsura din urmă tan: 
juns, lonel întoarce capul, îngrijit să vodă ce va face. O clipă 
calul străinului parcă ar vrea să se oprească după trăsura bi- 
eţilor, dar omul trage în neştire de bin din dreapta, trăsură 
incunjoară şi trece înainte. Băeţii rămin cu ghimpele în suflet, 
tăcuți, fâră să se privească, pe cind, pe drumul povirnit ușor, 
străinul îşi poartă mai departe gindurile şi amarul. 

„Cinci mii de lei,—datorie de onoare t... Cum nu înțeleg» 
frate-său că se duce de ripă cu o astlel de viată ?... Și cum nu 
i-a ruşine de el, frate mai mare, cind știe cu ce greutâţi luptă, 
ca să păstreze locugorul acesta, pe care Lan stăpinit strămoșii 
lor și în care giau petrecut ei copilăria fericită şi fără de priji?,.. 
Ah, daca ar putea să-l facă să se intoorcă din lumea acei, în 
care îşi pierde tinerea şi rostul vieţii !.... Dar ce să-şi mai facă 
iluzii? Nu La scris de-atitea ori zi nu i-a arătat toată ticăloşia 
unei astfel de vieţi? Macar dach sar multumi mai cu puțin și 
lar lăsa să plătească datoriile moşiei; de nu i-ar cere atiţia bani, 
mai alea în anul acesta, Căci, par-e-i un făcut pe capul lui, să 
nu-i meargă cum trebue!... După doi ani slabi, anul trecut a a- 
sigurat recolta ; cind colo, vine săceta ceia grozavă şi... pici un 
fir de piatră pe toată moşia !... Anul acesta n'o mai asigură, gri- 
nele saruti foarte frumoase şi— vine-o grindină, care sfarmă tot | 
Ca să faci? Cu cine să lupţi, cind nici fratele tău nu înţelege, în 
ce greutăţi te sbuciumi ? À; 

Drumeţul pune häņurile intre genunchi, răsuceşte, pe gin- 


ED VIAȚA ROMINEASCA 


duri, o ţigară groasă și dă s'o aprindă. O adiera mai tare de vint 
ii stinge cel dintăi chibrit; el aprinde un altul, îl fereşte bine 
in palmele strinse rotund dinaintea gurei—şi Indata rotogoale mici 
de fum i se imprăştie în jurul obrazului, 

Acum soşeaua còteste In stinga și valea se lärgeste. Citeva 
clipe drumul merge aproape de marginea iazului Viădoaei. Vin- 
tul, mai tărigor pe valea aceasta, foșneşte stins în păpurişul de 
la coada iazului şi îincrețește uşor faţa apei, în care se oglindește. 
fârămat, albastrul de sus. Un cird de gişte dela cantonul de lingă 
iag alunecă lin, ca purtata de-o putere nevăzută, pe pinza boțită 
a apei, aproape de mul. Privirea drumeţului rătăcește o clipă pe 
intinsul apei, apoi iazul rămine în urmă, cu cantonul de pe mar- 
gina lui. 

Bheţii au coborit valea Incet—ah, cucuane Manole, om lip- 
sit de ambiţie, cum ţi-ai «nărbvite calul !..—şi acum alungă pe 
bietul Mocanu tot în galop, ca să-şi scoată din vremea perdută 
cu «marafeturile» lui... Ei apucă pe drumușorul din şes, cara e 
mai de-a dreptul, în timp ce streinul ţine sogeaua, ce face o co- 
titură mare. Costică îndeamnă mereu calul și m din ochi 
distanța... trebue să iasă numai de cit înaintea celelalte trăsuri, 
cind vor da în seen... 

— Uite-l cum sileşte calul din bau, spune Ionel, care nu 
perde din vedere trâsura de pe sogen, ` 

— ȘI nici nu intoarce capul spre noi, se face că nici nu ne 
vede, observi Costică. 

— De cind mă uit la el şi n'a dat de fa! cu biciul în cal... 
Al dracului se mai ţine!... 

— Da,dar gura calului... numai ea ştie ce trage! 

Mocanu înaintează repede; acum drumurila se apropie din 
nou şi trăsurile merg aproape paralel. Băeţii asudaţă, cu epele a- 
prinse, indeamna acum amindoi; trăsura lor ia puțin inainte si 
cind cotesc in sogea, sint tocmai cu ces paşi inaintea celuilalt, 
Ei respiră ca uguraţi de-o mare greutate. Ah, prin ce tremu- 
rări de suflet au trecut cita-va clipe !... Mai, mal erau să râmie 
în urmă! Dar acum feţele li se luminează iarăşi. 

Omul rămine citâ-va vreme invăluit în colbul, pe care-l ri- 
dich trăsurica celor dinainte, neştiutor de cele ce se petrec in 
jurul lui,--apoi e lăsat mai in urmă. 

Și gindurile se invirtese cu îndărătnicie în jurul acelorași 
imprejurări amara ale vieţii Ini. 

Se gindeşte la nevastă-sa, —lar are să fie vorbi acasă l.. 
Şi ep viaţă senină ar duce ei, dacă n'ar fl pacostea asta de mogie L. 
El vede bine că ea are dreptate, dar tocmai de aceia îl chinuese 
vorbele ei. Căci, de sigur, a fost o aebunie sacrificiul acesta al 
celor mai frumosi cinci ani din viaţa lor, pentru dorinţa de a fi 
stăpin, măcar cu numele, pe moşia strămoşască, Da. eu are drep- 
tate. Dacă ar fi vindut moşia și ar fi impàrțit cele cite-va mii 
de franci, ce le-ar fl rămas după plata datoriilor, el. cu munca, 
cu energia şi cu viaţa rostrinsă, pe care au dus-o în aceşti cinci 


IN DRUM... 231 


ani, lulnd o mogioară mică în arendă astă-zi 
„ Astă-zi al ed 
cum să se despartă de pâmintul acela drag ? era i postei 


că ea nu i-o spune, else simte foarte vinovat față de dinsa, Pen- 
iz cfr Karie sa pe fomeia aceasta, care il iubeste, unei ne. 

Trăsura lui se apropie de dealul Mu ni. Inainte 
ärer D reia vläguit, după ce au rari preiei 
si urari rap—eăti drumul urcă lin, 0 sue la pas Gent? 

rumeţul îşi scoate batista, îşi sterge fruntea de sudoare 
şi gindurile iși iau alt curs. Se gindeate la căsătoria aurorei hi, 
la ofițerul care o cere, la zestrea, pe care va trebui s'o închipue 
numai decit, poate chiar la toamna,—nici el Singur nu ştie cum 
și de tadel.. I se pare ch imprejurarea aceasta va hotări vin- 
zarea moşiei, şi i se intunecă mintea cind se gindeşte la risipirea 
şi Instrăinarea g ăriei bătrine.... Pe ce mini vor incăpea toate 
cita Por n lui dragi ?... 
grăbit spre casă, urcă in trap mic dealul trägänatal 
Murgului. Trăsura băeţilor s'a oprit la mijlocul dealului ; Costică 
a pus cite o piatră la roţile de dinapoi, ca să mal răsufle calul, 
căci nu mal vrea să urce... Amindoi băaţii s'au dat pe jos şi a- 
cum privesc cu inima strinsă pe acest om,—care e atit de feri- 
cit că ta Intrecnt t... 

Trăsura învingătorului se depărtează în duraitul potolit al 
roatelor, O clipă trăsură şi om se afundi pe de-a 'ntregul în al- 
bastrul cerului, apoi dispar cu încetul din vederea băieţilor. In an. 
Hetul lor sa strecoară ceva din jalea pe caro o simţi pentru 
perdareu unui lucra, pe care nici odată n'ai să-l mai poţi avea. 
Ei se urcă fără nici o vorbă în trăsură 3i pornese mai departe 
la pas, In virfal dealului cotesc la dreapta şi, întrind în vie, mai 
aruncă cite o privire spre cel ce-şi poartă gindurile intunecate pe 
drumul plin de soare şi lumină. 

D nu ştiu cum, parcă li se pare că mersul acesta la vie 
miri cine ştie ce mare fericire, 


RADU NOUR 


PT EE O A 


In numele ştiinţei 


Dt, V. Ro —,imporisnįu econo- 

Gen page sanitar”. fast, 
1906, 6 pagini. 

a „Cercetări și propuneri asupra 
alimentarii satului Homineşti eu 
apă bună”, lași, 1906, 42 pagini- 

e „Etiologia și terapia etio HE 
că a dizenteriei epidemice in Ro- 
ag Bucureşti, 1900, 25 pa- 

ni, 


Din întimplare mi-au căzut în mini aceste trei publicațiuni 
ale d-lui dr. V. Roşculeţ,—şi catirea lor m'a pus pe ginduri: d, 
dr. V. Roşceuleţ e un vechiu candidat la catedre universitare, și 
vădit işi prepară „operele“ pentru o novă candidatură... 

De cînd Universitățile noastre îşi aleg peotesorii pe temeiul 
merărilor ştiinţifice ale candidaților, mulţi oameni pașnici, cari 
şi-ar fi văzut de treburile şi de datoriile lor mărunte, departe de 

şi de ostenalile ştiinţei, sa hotărăsc a-şi închina activitatea 
intru căutarea adevărului. A face ştiinţă pentru ştiinţă era greu; 
a face ştiinţă pentru o catedră universitară se pare cel puţin 
ademeuitor, 

Subt imboldul acestei ademeniri numărul celor cari vorbesc 
și scriu în numele științei creşte repede, şi nu este de mirat 
dach printre aceştia găsim şi mulţi nechiemaţi. Se vede că nu 
este tocmai ugor a lucra pentru adevăr, și că în ogorul ştiinţei, 
ca şi în alte domenii ale activităței noastre nu ori şi ce incer- 
care este o ispravă. In ştiinţă, ca şi în literatură de altminteri, 
unele „lucrări“ sunt numai imitații mai mult sau mai puţin reu- 
şite, caricaturi mal mult sau mai puţin diforme, încercări mai 
mult sau mai puţin avortate. Acest fel do lucrări trebneso sëm- 
nalate, cind le intilnim, flindeă printrun concurs de împrejurări 
nenorocite imitaţiile, caricaturile şi lepădaturiie care se dau drept 
lucrări ştiinţifice, ar putea să fie răsplătite cu cite o catedră 
universi dacă cercul celor cari cunosc deşărtăciunea unor 
asemenea lucrări, ar răminea prea restrins, 

Din acest punct de vedere am crezul că ar fi sù aducem 


ÎN NUMELE ŞTUNŢEI ` e 


ună cela trei publicaţii, — „științifice“, v i 
viitor candidat universitar, d. d LE lee eng inut etala 
__Spre a fi științifică o lucrare trebue să aibă anumite call: 
taţi intrinseci, şi cu deosebire exactitate şi Precaziune 7 se cero 
asemenea ca concluziile omului de ştiinţa să A sprijinite totudea- 
una pe probe. Formula lui Descartes: omma probanda cuprinde 
in adevăr una din îndatoririle esenţiale ale oricărui cercetător. 
Pornind dela aceste criterii de judecută obiectivă ne putam 
convinge uşor că publicaţiile d-lui de, Roşculet nu au dreptul să 
3 numească ştiinţifice. Faptele de observaţie sau experientele 
publicate sunt totdeauna lipsite de precisiune; rezultatele pe cire 
ie anunţă, ca şi concluziile la care ajunge autorul, stan în aer: 
prabele de susținere nu se văd, nu există, nici n'au fost chutate, 
SA luăm de pildă o publicație mai recentă; Importanța e: 
conomică a servictilul sanitar. Aici gàsim afirmarea ch „viata 
unui locuitor din statul nostru valorează în medie aproximativ 
1000 lei“, iar viața unui Gran adult sar valori 3000 lei», dar 
baza acestor evaluări fantastice nu se arată nicăeri. Se spune 
numm) că autorul s'ar fi condus de sistemul adoptat de X ṣi Y, 
dar ú spune aceasta nu insemnează a arăta că d. dr, Roşculet 
4 lucrat in adevăr după date certe, cum ar fi informaţiile unche- 
telor economice, cu atit mal mult cu cit pănă acum nu există 
cercetări sistematice în acest sens, In asemenea condiţii evaluă- 
rile aproximative de mai sus, nu sunt științifice, nici aproxima- 
tive, cl pur şi simplu imaginare, lxemp ul invederează bine grija 
de exactitate şi preciziune a fostului şi viitorului candidat. 
ARA lucrare—suggerată, în treacăt să fie zis, de un modest 
invăţător, d. V- Dorin din Romineşti, care nu visează la catedre 
universitare „conţine: Cercetări şi propuneri asupra alimentării 
satului Pomineşti cu apă bună. Preocuparea autorului de a fi 
exact ni-sa vădeşte bine şi aici, cind d. dr. Roşeuleţ afirmă, de 
vilă, că după observaţiile sale aber sunt mai numeroşi în 
regiunea stpelor», Adică dl. doctora nomàrat beţivii din diverse 
regiuni, po care le-a comparat apoi. spre a al la acenstă 
concluzia năsdrăvană : totul este posibil pe hirtie, altfel au- 
torul este şi foarte precis în constatările şi cercetările sale; în 
vapitolul de consideraţii sanitare asupra satului Homineşti el ne 
dù longitudinea Și latitudinea satului in grade şi minute, lar cind 
e vorba de analiza bacteriolozică a apei dintro tintină se scrie 
negri pe alb că «tol materialul și utenziliile necesare la analiză 
au fost prealabil sterilizate», ca şi cind lucrul nu ar fi dein sine 
inteles... Precisiunea consta, de sigur, în fixarea unor amănunte 
esenţiale și caracteristice, dar aceasta nu insemneazi că într'o 
lucrare ştiinţifică este permis să notăm orice detaliu, fără deo- 
sebire Sterilizarea prealabilă a gelatinei, cind este vorba de o 
analiză bacteriologică a apei, sau gradele de longitudine şi de la- 
titudine a unui sat, cind e vorba de starea lul sanitară, sunt 
amănunte puerile gi care subt ifățisarea lor pretențioasă ascund 


24 VIAȚA ROMIXEASCA 


o lipsă totală de discernămint, întru cit priveşte alegerea detali- 
ilor indispensabile. Aceasta lipsă explica de ce d doctor, care 
avea grija să menţioneze în toate amănuntele tehnica unei ba- 
nale analize bacteriologice la tintina Hulubei, scrie pur sì simplu 
că a găsit bacilul febrei tifoide în apa unui puț «făcind exame- 
nul bacteriologic al apei». In acest caz, în care exactitatea și 
chiar veracitatea rezultatului atirnă de tehnica examenului bac- 
teriologic, atit de mult încit toți autorii cari au reusit să izoleze 
bacilul tific din apă, s'au crezut îndatoraţi să insiste cu deose- 
bire asupra metodelor întrebuințate, tocmai In acest caz pubii- 
căţia d-lui dr. Roşculeţ devine excesiv de sobră şi nu dä nici 
un amănunt. Autorul nu simte nevoia să De precis si să pm- 
beze; nevoia lui cei mare este să publice lucrări «ştiinţifice» și 
publicaţiile se urmează de aproape, asemânindu-se toate, 

A treia la rind este: Ehologia şi terapia etiologică a dizenterie 
epidemice în Rominia. Publicalia se prezintă cu toate aparențele 
unei lucrări ştiinţifice serioase ` are notițe subt multe pagini, el- 
tează destui autori streini și relatează experiențe şi observații 
personale, Dar este cu totul semnificativ faptul că din 28 pagini 
de text experienţele personale ocupă numai o faţă, iar observa- 
ţiile d-lui doctor şi ale colaboratorilor säi abia opt pagini. Res- 
tul este umplutură, fie cu jnmuleli din literatura străină, fie cu 
generalități fără sens, sau cu generalizări lipsite de orice bază 
positivă. Citeva citate ajung să caracterizeze partea originală a 
paginelor de umplutură. Autorul seria: 

„Cuuzele care mijlocese infecţiunilor dizenterica o 
„expansiune epidemică sunt felurite si prea numeroase, 
„Ceea ce nu-mi îngădue să le expun pe toate aici, pe 
„lingă aceasta multe din ele, resultind dintrun con- 
„Curs de imprejurări, sunt complexe şi nu se pot in- 
„Scrie alăturea de faptele sigure, fară up prealabil stu- 
„diu, fundat pe cercetări“ t., 
dÉ să se creadă cù am reprodus textual; dur să mai 
ci $ 
„Anul acesta mă pot însă pronunța categoric, fun- 
„dindu mă pe cercetări sigure experimentale, că nu 
„numai epidemiile de dizenterie, care au, bintuit anul 
„acesta în Rominia, dar şi cele din anii trecuţi, sunt 
„datorite contaginlui*,.. e Acest contagiu este funcțiu- 
nea microbilor descoperiţi de Shiga, Kruse, ete»... 

Un: «contagiu-tuncţiune» este un adevărat juvaer, căruia i- 
Sar putea zice oşculetian, fără să facem geloşi sau invidiosi. 
De altfel fostul și viitorul candidat nemerește adeseaori termenii 
cei mai improprii, spre deosebire de adevăratul om de știință; 
aṣa, expunind technica ce a urmat, d. dr. Roşculeţ serie: „o 
„porțiune din flocon spălată cu apă a fost disolvată in citeva 
„picături de apă sterilă“, ceea ce este absolut imposibil; flocoa- 
nele de mucozităţi şi de celule din scaunele dizentricilor nu se 


topesc In apă, 


ÎN NUMELE ȘTIINȚEI e 


După umplutură vine în stirșit partea de rezisten 

ag ţa a lu- 
ët - deeg tratamentului cu ser antidizenterie «aplicat în 

Spre a fi aici vorba de o «terapie etiologieă > 
vroește autorul, ar fi trebuit si se age La de eg 
lei în toate cazurile, și anume să se constata că ele se datoresc 
infecțiunei cu unul și acelaşi microorganism (bacilul Shiga Kruse). 
Dar în această privință autorul ni dă lamuriri cu cea mai re- 
gretabilă lipsă de precisiune. Izolarea bacilului specific din idejec- 
țiunile bolnavilor ar fi reugit “aproape în toate cazurile exami- 
nale», Dar cite au fost acesta cazuri examinate? Pentru 26 ob- 
servaţii relatate cu oarecare amănunte se arată că examenul 
bacteriologic s'a tăcut memar în 6 cazuri ; restul de observaţii, 
pânăla 47, ne rămine necunoscut, de oarece despre dinsele se 
spune numai că ar fi «aproape identice cu observaţiile precedente»... 

Alături cu izolarea bacilului s'a urmărit și serodiagnosti- 
cul, dar şi acest mijloc cu care se putea stabili natura dizente- 
riei s'a incercat tot în şase cazuri, şi numai acolo unde se fă- 
cuseră și culturi din scaune, 

Cele citeva pagini de observaţii asupra bolnavilor tratați 
CH ser sunt tot atit de puţin documentate şi intrucit priveşte 
acțiunea acestui tratament. Din 26 observaţii resumate în lucrare 
numai două poartă indicaţia de «observaţie personală»; cele mai 
multe se datoresc unui student in medicină, Bolnavii observati 
„personal“ nu au fost observați decit 3—4 zile. Numai în 4 e 
zuri bolnavii au fost ţinuţi în observaţie dela 9—13 zile, în toate 
celelalte cazuri durata observaţiei a fost de o săptămină si mai 
puţin, cind natura boalei impunea o cercetare a bolnavilor cu 
mult mai îndelungată, de oarece în dizenterie avem afaca cu o 
infecție care tinde să devie cronică şi care expune la recăderi şi 
recidive. 

Dacă după sävirşirea isprăvei sale autorul se simte dator 
să mulțumească domnului director general al serviciului sanitar, 
cara a făcut greșala să insărcineze pe d. dr. Roşcnleţ cu acesta 
„importante cercetări“, din partea noastră credem că nimeni nu 
ar fi în drept să aducă mulţumiri d-lui medie primar al judaţu- 
ini laşi. In adevăr din cauza d sale s'a pierdut o ocazie favora- 
bilă, în cara s'ar f putut cerceta serios, adică cu pricepere și cu 
pricisiune, atit epidemia de dizenterie din citeva comune rurale, 
precam şi efecteie seroterapiei antidizenterice, 

Spre a incheia să-mi De permis a reproduce din operile 
d-lui dr. Roseuleţ citeva fragmente, care demonstrează că sloc- 
vența A la Cațavencu sa găseşte nu numai la candidaţii ia de- 
putàție. Reproducem iri comentarii. 

—,0O natalitate mare şi o mortalitate mică, la ace- 
„laşi grup de oameni, este (sant?) un indiciu evident 
„de vitalitate şi, ca să zic aga, experimental stabiliza 
„(indiciu ?) prin istoria evoluţiunei popoarelor, in care 
„Se poate vedea că grupurile omeneşti, cari s'au des- 


Zap VIAȚA ROMINEASCA 


„voltat în progresiune numerică, au supraveţuit de 0- 

„biceiu acelora al căror număr era in descreştere, sau 
„rămăsesără staționarea“ 1... 

Vorbind de malaria din satal Romineşti autorul serie : 

__ «Urmările acestor îmbolnăviri sunt foarte grave, 

«chei pe lingă că sustrage (inbolnăvirile ?) economiei na- 

«ionale un număr insemnat de braţe, tocmai în toiul 

«muncei. pe lingă că dărapână orgamsmul celui inya- 

«dat, secătuindu i vitalitatea, pe lingă că împiedică 

«pe bolnav de a-şi agonisi cele trebuincioase trainlui, 

«uducîndu-l In stare de mizerabil, dar provoacă din an 

«în an tot mai mult, și produce, fiind secundafi (inbol- 

«năvirile ?) de alcoolism, degenerarea repede u acestui 

«neam de oameni voinici şi destepti, ai căror străbuni 

«au contribuit la conservarea pămintului stint al pa- 

«triei noastra, la conservarea acelei «Alma parens», 

«fără de care nu se poate concepe partea etică n iu- 

«birei de oameni şi a demnitâței de om» |... ` 

Logică, bun simţ, limpezime de gindire, exactitate, preci- 

siune şi simţ, critic, calităţile fundamentale ale celui mai modest 

om de ştiinţă, toate lipsesc fostului şi viitorului candidat, Intro 

măsură puţin comună. Nimeni nu ar putea opri pe un om cu- 

rajos de a vorbi in numele unei știinţi pe care nu o cunoaşte, 

dar opinia publică luminată are cel puţin dreptul să oprească 

răsplătirea indrăzneţilor autori de nâsdrăvânii si de caricaturi 

«stiințifice». Dacă nu există pedepse pentru cei carı iau în de- 

sert numele ştiinţei, să nu ingăduim măcar ca să lise acorde 

recompense ` în tot cazul răsplata să nu fie o catedră universi- 


ară. 
Candidaţii din neamul lui Caţavencu să găsească totieauna 
seria pe porţile Universităţilor : 


„Intrarea oprită, în numele Zieler", 


Dr, LAMBDA, 


Cel intăiii 


Cuconul Costache Balus, un om foarte cum-secade, după 
ek şi-a pierdut vieaţa în Btrăinătăţi, unde i-a încărunţit barba și 
i-a căzut părul deși tinăr incă, plictisit in cele din urmă, s'a ho- 
tării sä se întoarcă în ţară. Doisprezeca ani de zile bătuse bu- 
levardele Parisului şi cafenelele pline de rătăciţii lumii întregi, 
zi cu zi lăsase acolo fişii din inima şi din trupul! lui ca 'n niște 
spini, şi dintr'odată se trezise străin și dezgustat de toate, 0s- 
tenit de o viată Dr folos. Ca de nişte lucruri vechi şi dragi 
își amintea de întimplările cele! dintăiii tinereţi; cu o induioșare 
pe care multă vreme po bânnise, intro bună dimineaţă, în pa- 
tul neprietenese al otelului rece, începu să viseze la pamintul 
țării şi la moşia pe cure Lo lăsase bătrinul Ionică Baluș, Ca 
nişte lumini trandafirii de asânţit, dulci și duioase, isvoriră din 
uitare caldele amintiri și luminară deodată amurgul acela ul tru- 
del și plictiselei. Glasuri de mult amuţite ridicară cintâri în su- 
fatul amorţit, Şi iată că omul atita vreme înstrăinat simţi în 
el putere gi o dorință nebiruită de a se intoarce la cămin. 

Şi a pornit deodată, hotărit cu desăvirsire. —Cel intäiü gind 
a lost pentru curtea veche boerească, în care işi petrecuse vieaţa 
întreagă bătrinul, în care bătrinul murise senin, după o vie 
de draptate şi de muncă, La mormintul tatălui voia să se ducă 
intăiii cuconul Costache Balus, acolo, la moşiu din ţinutul Tecu- 
ciului rămasă în părăsire, pe mina unul arendaş străin. Simţea 
su bucurie la gindul că va lua fn stăpinire iar pămintul pārim- 
tesc, în mijlocul țăranilor blajini şi credincioși, că va chica iar 
brazda care îl hrânise şi-i adusese plăcerile tinereţii, că-l vor 
bata din noŭ vinturile şi soarele ţării, strecurindu 1 o tinerețe şi 
o bucuria nonă în singe. 

Ziua aceasta, în care trenul Îl purtase grabnic spre Moldova- 
de-Jos, trebuia să rimie neuitată ` îi adusese o turburare mare, 


ms VIAȚA ROMINEASCA 


o ferbințeală ciudată, o aumețeală, o impainjenire a ochilor. Acum, 
răsturnat In poștalionul larg, pe ginduri, privea cn ochil incălziţi 
înnainte, spre dealurile şi văile întinerite în primăvară, pierdute 
în depărtări intro piclă abia văzută. Poate at pămintul țării ră- 
sufla aburi! deşteptării, dar poate și ochil albaștri al boerului pri- 
vea innainte, cu ginduri din trecut, printro ubureală de 
induioșare. 

Cind surugiul, după un popas scurt, după ce adăpase caii, 
sări iar pe capră şi pocni din harapnic, cuconul Costache Balus 
întrebă: 

«Muit mat avem, biete Sa 

Surugiul răspunse, dind drumul callor: 

«Da' de unde! O fuză bună de cal... Cind inserează, ajun- 
gem i Dol... 

un! gindi boerul, oftind adine. Și parcă începea să deslu- 
șească imprejurimile, să-şi aducă aminte de locuri pe care le vă 
zuse de mult, în copilărie.—Da, îşi aducea aminte: are de trecut 
prin pădurea Hoţului, prin două ori trei sate răzleţite în văi, pe 
urmă peste podul Siretului,— gi, după Siret, intră dintr'odată in 
sat la Bălușești. —De mult n'am mai mincat mincări moldoveneşti! 
se gindea boerul, Am să pun pe femeia vechilului să-mi facă un 
puiă cu smintină !— Şi gindindu-se, zimbea și privea la spatele 
lat, infâșurat în bundă, al vizitiului,—-Ce-aa să zică sătenii ? Cu 
ca om dent lui, de pe pămintul său, se va intilni intăih? De 
bună-seamă că nu-l va mal cunoaște nimeni, dar poate se vor 
bucura toţi aducindu-şi aminte de vremurile lina ale boerului 
bătrin. Şi parcă încet-încet sufletul i se umplea de vorbe bune, 
calde, de o milă mure pentru oamenii acoia umiliţi cari aù muncit 
atita pentru plăcerile lui din ţări străine. 

Se aşeză mal bine în colțul lat şi strigă tare spre surugiù - 

„Da' la Siret tot pod umblător esta? 

— Tot, tot... Numai de au l-o fi rupt apa, că am auzit că 
vine avan Siretul... S'ab topit omături multe în sus, şa și plouat 
mult zilele trecute.. faca, encmmn parcă fac nourii a ploae... 
Dar poate-a da Dumnezea s'om sjunge la vreme...* 

Boerul incepu să se uite bănuitor In cer. Soarele se cu» 
funda în ingrâmădiri de nouri singeroşi, zările depârtării eran 
turburi. Intr'adevăr, se putea intimpla cava — furtunile primăverii 
sint minioase și repezi, nisi nu stii cind te prind în virtajul lor. 
Dar poate nu i sa intimpla nimic g's ajunge cu bine acasă. 

Ginduri multe, curioase și felurite, if veneaă, Îl părăseau, 


E EE tera Se 
EE ` A 


boerească ; despre o iarnă care a ingro cu S 
despre o poveste langă-lungă a boi ed sa at 
tecută cu prăjituri cu nuci ; zimbind își părinda printr'o lumină 
de vis multe clipe ale trecutului înmormintat, pe cind cail fu- 
Sean storăind, pe cind trăsura durnia innăbaşit pe şoseaua umedă. — 
Apot deodată, ca deşteptat, privi uimit imprejurimile. Pădurea, 
cu muguri abia sëng. străjuia drumul de o parte şi de alta. Un 
miros tare de umezeală trecea ca printr'o Văgăună, cu un vint 
iute, Și deasupra o boltă de nouri plumburii se întărea, părea 
ge sprijinită pe zârile nevăzuta, 
nd poştulionul eşi din pădure, inserarea cu ñ- 

mintul. Vintul, răsunător, främinta i urmă eegenen 
de ape şi trecea In larguri ca o suflare de minie, Rostogoliri de 
nouri veneai din urmă, dela munți, şi vintul pornit. tot din acea 
parte dădea zbor furtunos trăsurii resfirind, în guera de minie, co- 
zile şi coamele cailor, Sarugiul îşi indesă căciula bine in cap, 
“dadu fugarilor citeva bice. Apoi deodată îi opri, sări de pe ct- 
vrà şi ridică pocht. 

„Are să vie plone mara, boerule! Cred c'ar fi bine să ne 
oprim undeva... 

— De ce să ne oprim? Nu mat avem mult pină la pòd,“ 

Omul clătină din cap: 

„Așal, nu maï este mult.” Şi se puse să-și tragă suma. 
nul pe miniel, 

După uceia, caii argf de harapnic porniră furtunoși. 

Intunerecul stăpinea cimpiile ; de supt pocht boerul nu mal 
vedea nimic; auzi numa! întrun tirziă bătaia grăbită de dara- 
Dann a ploii miniouse ` se simțea dus ca vintul de repede, inchi- 
den uneori ochii cu frinturi de gindur!, D deschidea iar, din ce 
p DS neliniștit, «De n'ar fi luat Siretul podul! De-aşi putea 
rece 1... 

Şi aştepta în intunecimea grea a trăsurii. Așa merse multă 
vreme prin talazurile negre ale nopţii, prin ploaia [rămintată de 
vint, biciuit din cind în cind de invâluiri de stropi gheţoşi. Apoi 


ee VIAŢA RONINEASCA 


deodată se simţi dus la vale, auzi răcnetele vizitiulul şi trăsură 
se opri scurt. 

«Mai podar, măl 1... ei afară, SA trecem dincolo...» 

Trecu un timp. Surugiul izbucni iar fioros: 

„N'auzi, mâtă! Fal să trecem balta, mătă 1...” 

Un glas sfirticat de filfiirile furtunii răzbătu prin duruital 
ploil : 

«Cine-i ? 

— Uite, măi creştine, vra să treacă boerul dincolo, Trecem? 

— Trecem, mä) frate, de ce nu? namal să putem !» 

Costache Baluş voi să scoată capul pe sub poċlit, ca să 
vadă pe cel dintăih om de pe moşia lui; dar un val iute, un 8- 
mestec de vint şi apă, ÎI izbi drept in ochi, get ?rase ropade; 
la adăpost, capul. 

Se simţi pornit incet, cu fereaii ; roalele săltară pe podul 
umblâtor ; auzea giasurile oamenilor cari ajutan, deosebia vorba 
surogiului care domolea cail ; apol zvonul glasurilor crescu, se 
simţi săltat odată, de două ori,—gi dintr'odată răcnete porniră, 
o învălmăşeală sălbatecă de voci intăritate. Acuma cunoştea gla- 
sul podarului, îl auzea urlind: 

«Innapoi, mă! vine apa mare! ne rupe, ne duce la vale, 
se întinde odgonul, piria! Innapol 1» 

Şi deodată 1 năvăli în toată ființa fiorul unei frici nebune; 
își încheie, cu minile tremurind, paltonul la git, îşi indesä bine 
pălăria de pislă în cap, şi se năpusti pe scară. Ploaia farioasa 
ij învătui barba, îi șfichiui obrajii, îl orbi. Se simţi strins de braţe 
tari ca nişte coarde de uţal, auzi pe podar răcnindu-i la ureche : 

„Unde te duci, cucoane ? Vrai să sari în baltă 2... Sue Im: 
napoi în trăsură, că te scoatem noi, la mal, ga grijă!...* 

Dar boerul m'aseultă. Cu o mină se ţinea de fierul poclitu- 
Jai, cu alta își cuprinsese pălăria, şi pe cînd furtuna D Invăluia 
paltonul în toate părţile, el cerca să răzbată întunecimea oarbă 
din jarul. Dar nu vedea nimic. Sus, văzduh de păcură ; în jur, 
un zid nepătruns de întuneric; numai umbrele nelămurite ale 
oamenilor lingă el, în jurul unul felinar sărac, lăsat jos, pa birne, 
le vedea mişcindu-se încordate, cu grămezi de păr spulberat, cu 
şuvițe umede care-l plesneaŭ fața; simţea în jurul, pe pod, o 
încordare uriaşă de braţe care trăgeaii po odgon găicile la malul 
abia părăsit. Jos, valurile se zbâteaă, intindea aripi umede și 
falgerhtoare, singerate de lumina telinarului, şi se răsiringeaă in- 
dărăt mugind, horcăind ca 'ntr'o durere de moarte. Şi la rm, 


CEL STAN 291 


aproape, căsuţa podarului deschidea an ochit 
pra miniet de supt malul prăpăstios, ip ag 
Glasurile se amesteca: 
Ho! ho! încet !—Desha 
E mă caii! Trage trăsura 
bine, ține bine, că ne ducem dracului rm E EH? 
4 . SEE se grimâdi asupra lul. 
Asta-i podarul ! gindi Costache i 
rate peria Baluş, El nici nu ştie chen 
„boeruie, nu mal sta aici, nu vezi ce cum 
0 A a? Su 
și intră in casă de te zbiceste... Stat la nol zidi ea) 
acù Ka chip să răzbatem ! Not aici, afară, avem de furcă !* ' 
rin vintul care-l trăgea parcà Indärät, s t 
„ Spre apă, Costache 
Baluş sui malul. Oamenii, cu zvonul glasurilor tari, rămaseră Los 


$ KS de singe a felinarului, în falgerările fioroase ale miniei 
or, 


Bătu în uşă grăbit, 

Un glas moale răzbâtu din Intro Bătu a dona oară. Clampa 
ER PETE e ie): Un val de lumină izbucni si) învălui o 

pă obrazul. A adusă de sele ii privea cu capul pornit in- 
nainte, cu ochii mici, blinzi: ZS BE? 

<Tu eşti, Ionică? Ce-i? apa mare? Asaf g 
RES inu pă D SL, dragu' mamei ? 

Apoi deodată făcu un pas îndărăt, cu ochii căscați 
ingrozită : PZ 

«Val de mine şi de mine! Dacă n'am crezut că-i Ionică 1. 
Ca donă picături de upă.. aşa samenl 1...» 

Vorba-l muri în gitiej. Sovăi îndărăt incet, privind 
boern! încremenit. it 

«Doamne ! Doamne! Vai de sufietul met t» 

Cu obrazul răvăşit se trase In umbră, lingă horn, se läst 
pe scăunașul de lingă vatră, cu ochil aţintiti asupra boerului, cu 
ochil plini ca de o flacără de nebunie. 

„Boerule, nu eşti dumneata feciorul lui cuconu' Ionică 3..." 

Costache Baluş inchisese uşa în urma lui, îşi luase pălăria 
udă din cap, voia să se dezbrace de palton. 

„Da, eu sint; dar cum mai cunoscut de repede?,. 
este? De ce te-ar speriat?“ Ree 

Batrina il privea ţintă şi clătina din cap. Nu răspunse ni- 
mic ` îl privea cu îndărătuicie, cu ochii ingroziţi.— Şi deodată o 
scăpărare de lumină trecu prin mintea boerului. Privind pe babă, 
dintr'o dată înţelese, Pricepu de ce sămăna ca două picături de 


202 VIATA ROMINEASCA 


apă cu podarul, cu băiatul bătrinel. Un fulger de lumină gi o iz- 
bitură scurtă în partea stingă u pieptului: inima i se strinse du- 
reros. — Asa, imbrâcat, se lăsă în neștire pe scăunașul de dina- 
intea focului, Gindul, priceperea, îl sfredelea creerul Inţelegea, 
înțelegea însfirşit că podarul, că cel dintiii om de pe moşia lui, 
care-l intimpinase, cu care vorbise, era fratele lui, era feciorul 
bătrinulul Ionică Balug;—şi baba sta în colţul ei îngheţată, in- 
tr'o tăcere de groază. 

Vintul și ploaia şi apele Siretului răzbăteal cu freamât a- 
dine de-afară, In bordeiul strimt, în lumina roșcată a gazornitei, 
boerul se gindea, îşi acoperise obrazul cu palmele, jot stringra 
fruntea înfierbintată între degete. 

Lingi soba veche, aproape de el, un greere porni incet setr- 
titui melancolic şi monoton: cri —eri—cri—eri! Boerul sta ne- 
miscat, aştepta parcă ceva şi nu ştia ce, aştepta cu sufletul tre- 
murind zvonurile deafară, aştepta paşii omului care-i eşise inttiú 
înnainte, —și seirțiitul greerului parcă era o pilă carei! rodea col- 
țarile îndurerate ale run, 

Nici nu şi-a dat seama cit a stat așa, Nici nu şi-a dat 
seama cind a ridicat capul şi a intrebat pe bătrină : 

«Da' moşneagul unde-i ?...» 

Baba trasări, cu un glas pierdut, cu un tremur, co oftare: 

«Moşneagul a murit de multL..> 

I se zbätea limba în gură, deabia grăia, și-l privea Coin: 
darătnicie grozavă, 

Iar Costache Balus voiă să mal intrebe multe lucrari, din 
trecut, din trecutul acela îndepartat care-l chemasa ca o lumină 
blindă, ca un cintec blajin, din trecutul amar al femeii cari-și pe- 
trecuse vieaţa de osindă acolo, în capul podului de peste Siret, 
crescind un rob obijduit al muncii, un frate al lu! totuşi, voilà să 
întrebe, să ajute. si reverse asupra colului aceluia de intunerec 
toată lumina milet care izbucnise în e!,—şi totuși nu putea, nu 
mai putea scoate un cuvint, nu putea face o mișcare: căci de 
dincolo, de dincolo de ușă, din cuinpăna, din minia de-afară, parcă 
venea amenințarea grozavă a unul nedreptăţit. Sta înlemnit. Şi 
bătrina inghețase la locul ei, Şi greerul cinta ca in vechi vre- 
muri ale tinereţii, eri—ecri—cri—ecri! Şi boerul se gindeu cum se 
va ridica din Joen 1 de osindă în faţa privirilor celui dintăia om 
carel întimpinase pe moşia părintească, 

MIHAIL SADOVEANU 


arm mr 


VASILE POGOR 


Un om de silită, o figură distinsă a ui i i 
părut dintre noi. EE 

Din prima lui tinereţă, Pogor a fost un personaj In vază, prin 
capacitatea, averea si pozițiunea sa socială, ușa că a ocupat lotdea- 
ana un joe de frunte intra concetăţenii shi ieseni, 

Dar unde calitățile lui intelectuale au lasat urme nesterse, 
a fost în societatea literară Junimea, la a cării Intemeere de 
acum 43 de ani a contribuit dimpreună cu d-nii P. Carp, T. Ma- 
lorescu, T. Rosetti și Iacob Negruzzi şi la care nu tirziu s'au 
alipit şi alţi mulți aderenți. 

In sinul acestei societăţi, se distingea Vasile Pogor ca ele- 
ment critic prin excelenţă.—lInzestrat cu o cultură întinsă, cu o 
inteligenţă vie și cu un spirit fin de observaţiune, dinsul avea 
talentul de a pune totdeauna degetul pe părţile slabe ale ope- 
relor literare ce sa citeau în Junimea. Dacă n'a produs el In- 
suşi de cit prea puţine lucrări proprii, acum aproape uitate, nu 
se poate uita insă marea lui inrlurire asupra colegilor lui din 
Junimea. KL, alături cu d. Maiorescu, şi cu deosebire el, a con- 
tribuit mult ca scriitorii junimiști să se ferească de tonul decla- 
matoriu, de fraza goală şi să-şi ingrijască bine lucrările ce le 
prezentau spre publicare, căci se temeau toţi să nu-și atragă su- 
risul lui volterian.—Nimene întradevăr nu ştia să mânuească 
cn dinsul ironia, însă un fel de ironio fără răutate, care nu jig- 
nea, dar îndemna pe autor să-și prefacă lucrarea. 

Pogor a fost necontenit nota veselă Ip Junimea cu sar- 
casmele lui, cu anecdotele care, dopă propunerea lui, aveau tot- 
deaunu prioritate, cu cintările bisericeşti care precedau orice lec- 
tură intocmai ca la cetirea sfintei Evanghelii, cu loviturile de 
perini arancate ca argumente de convingere ad hominem în spa- 

d 


9 


ză 


€ 


294 VIAŢA ROMINEASCA 


tele vreunui autor incăpäținat. El era stirnitorul poreclelor tu- 
turor junimiştilor, el alcătuitorul faimoaselor statute nescrise Ale 
societäței, compuse dintr'un singur articol: Intră cine vrea, rä- 
mine cine poate, intrun cuvint el era sarea, farmecul, atracţia 
cea mare a seratelor literare, Iar indărăptul acestor glume de 
copil zburdalnic, de şcolar în vacanță, cite observaţiuni fine, 
cită erudiţiune, cite sfaturi înțelepte nu culegeai de la el! 

Lui deci in mare parte se datorește succesul ce au avut a- 
cesta serate frecventate în curs de atiția ani de cei mai de samă 
oameni din lași, a căror muncă comună este astăzi consemnată 
în cale 40 de volume ala Convorbirilor Literare. 

După ce insă Convorbirile s'au strămutat în Bucureşti, s'au 
rărit întrunirile săptăminale ale membrilor junimiști din lași şi 
de la o vreme au încetat cu totul; iar Pogor ajuns la o vristă 
mai înaintată, s'a retras de la orice ocupaţiuni politice și literare 
gi s'a închis pentru restul vieţii sale in tăcere celor patru pä- 
rett ai lui, unde in filozofia sceptică ce Va caracterizat totdeauna, 
privea cu ochi reci, dispreţuitori trămintările lumii exterioare, 
Tot aşa tăcută i-a fost şi Inmormintarea, care & avut loc în zina 
de 23 Martie gi la care au asistat mai mulţi foști colegi ai 
lui politici şi literari, dintre care însă nici unul n'a găsit un cu- 
vint de zis pe tristul lui mormint, 

Ce contrast izbitor între o viaţă plină de vibrările unei zgo- 
motoasa veaelii si între o așa tăcută, melancolică îninormintare ! 


ek, Bar 


Eeer 


SÉ e ege E 8 


Miscellanea 


TURBURĂRILE DIN BUCUREŞTI. 


_Instrăinarea societăţii noastre inalte a dat naştere în cursul 
luni trecute unui dureros conflict, și cu urmări foarte triste, 

O societate da binefacere a organizat o reprezentaţie tea- 
trală, de diletanţi, în limba franceză. 

Faptul în sine nu ar fl avut nici o gravitate, dacă, în fond, 
nu ar apărea ca simptom al unei grele boli sociale, care ara 
cauze adinci,—şi cauza cea adevărată şi cea mai adincă este izo- 
larea acelor mase de „ogteni fără nume ce cad şi mor de cruda 
'mpovorare a tuturor durerilor din lume“,—a celor ce poartă 
toata sarcinile, fără să aibă nici un drept, şi nu au nici un rol 
in viaţa noastră publică şi cultaral4.... Numai pentru aceştia cul- 
tura mu există, dacă nu îmbracă formele naţionale, singure acce» 
sibile pentru ei... 

Oamenii maturi pot înţelege, că uu răn social, cu rădăcini 
atit de adinci. nu poate ñ vindecat prin manifestații de stradă, 

Insă e atit de firesc ca tineritul universitar din București, 
pentru că o fineriz, să nu filosofeze asupra cauzelor profunda, si 
să-si manifesteze sentimentele într'o formă, suntem gata să ad- 
mitem, chiar excesivă 

Cine nu e excesiv in tinerețe, cine la vrista de donăzeci da 
ani nu se crede în drept, nu se simte chemat A rezidi lumea din 
temèlle, — mai bine să nu se fi născut! unde va ajunge el ia mi- 
turitate, dupt ce dezamâgirile și greutățile traiului ii vor toci 
toate simţirile,--dacă va pleca în călătoria vieţii fără o provizi- 
une de idealizm şi entuziasm din tinerete ?.... 

Totusi administraţia a găsit prilejul nemerit de i «apăra 
prestigiul autorității» (artă pentru artă !), dind o întorsătură gravă 
lucrurilor prin o represiune cruntă, care a degenorat in scene sel- 
batice, pe cari ni e ruşine, ca romini. să le descriem. 

Nu impărtâşim credinţa, că împiedicarea membrilor Aieh-Ate- 
ului nostru să se distragă între si, sub pretext de bine-tuceri, or- 
panizind representaţii de dilstanţi în singuru limbă ce o cunosc 
mai bine,—poate rezolvi vre-o problemă şi, in ori-ce caz, nu apro- 
bâm mijloacele violente, 

Dar nu putem să nu deplingem, că protestarea tinerimei, 
legitimă în fond, că avintul ei—oricit de exagerat ca formă — 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


frumos şi nobil, prin însă-ai sinceritatea şi mobilul lui,—nu a gä- 
sit alt respuns, decit baionetele jandarmilor și lâncile câlărașilur.... 

i pentru ce toate acestea? 

et), ch manifestaţia nu a fost justificată? Fie! Dar me- 

vită o representaţie teatrală acest decor de räsboiu civil.—atita 
varsare de singe, transformarea capitalei intrun cimp de bâtalie? 

In ce vremuri trăim ? 

Ne-am deprins cu o altă concepție a autorităţii, decit cea 
a generalului Trepov... | 

Bine incă că n-a fost dat în judecată d. N. Iorga pentru-că 
ar fi indemnat tinerimeu så cinte „deșteuptă-te Romine“ in piața 


teatrului! Asta-i! 
Ne lipsesc incă martiri, de dorul representaţiilor franceze!... 


„FRĂŢIA ROMINĂ- 

Din mişcarea studenţilor s'a născut, pe neașteptate idea 
unei nouă organizaţii — ePrâţia romina», anunțată de d N. ionga 
într'o întrunire la lași. 

Nu ne dim bine seamă, ce vra să fie această societate, — 
dar nu putem să nu ne exprimăm temerile. 

Pe cit se pare, în gindul d-lui Iorga, zâmislitorul ideei, —«Fră- 
ţia Romină> trebuie să iee parte activă la luptele noastre poli- 
tice, intru cit membrii ei se leagë de a nu vota decit în anume 
condițiuni. Deci, un nou partid ? 

E picant. că tocmai d. Iorga, care ne reproșează („Sămă- 
nătotul“ No. 11, p. 219), că <așteptâm dola activitatea politică 
o mai bună viaţă culturală „—acum el năzueşte să întemeieze 
un partid politic L.. 

Foarta bine. 

Insù pentru ca un partid să fie ali" nu ajunză cuvinte 
vagi, ca «bun romin,» «dragoste de neam şi țară» etc. 

Cine nu-și zice, sau chiar sincer nu se crede bun romin, şi 
cu dragoste pentru neam şi ţară ? 

Desigur, doamnele din societatea Bucureştiului, incontra cà- 
rora au manifestat studenţii, se cred, în foată sinceritatea, şi bune 
romince, şi iubitoare de țară, 

Atunci ? 

E vadit, că un partid politic nu poate trăi fără un program 
precis de luptă şi activitate, şi care să respundă lu foare pro 
blemele puse lu ordinea zilei. 

Care este programul noului partid ? 

Admite el, de pildă,—ca să vorbim numai de ehestiunila a- 
supra cărora ne-am pronunțat, —Cusa Rurală şi sufragiul univer- 
sal, san cei puţin colegiul unic? 

Nu ? 

Atunci- „şi să ne creadă dl. lorga, că «avem pentru acest 
neam o iubire care nu poata îi intrecută de a nimânui»,—nu a 
vom ce căuta în «Prâţia rominăe,—fiind-că socotim, —cum am 


MISCELL.A NEA 207 


căutat să arătăm la L i 
teresele mari ale wi cuvenit, alt nu putem servi in: 


în „Frăția romina“ i Ce 
tru adversarii See Seet ` loc şi pentru partizanii şi pen- 


Atunci care ja i 
AR impreuna ? este legătura sie Intre ei, cara să-l ducă la 
; vădit, că fără un program precis, activitatea i 
2o ie en ai Intro elocvenţă Gaich (suntem ge 
SN eclamaţie !...), farà urmari pozitive,— pentru că in acest 
th uni nici o luptă rodnică nu poate fi dată. g 
CS Sek EE admirator al ştiinţei germane, poate afta, de pildă, 
eh KE iza Sei ech şi sociolog, A. o. Thermg,— 
„Zistența tenace a intereselor Geier ENEE ră 
inţate ; de aci o lu în car 
oc? des a Apa Lose argumentelor, ci fr md decide 
Zeche éi be gresuiui e marcată de ruinile intereselor 
re esta puferea, pe care vre 
luptă pentra EE sën, a să se räzime d Iorga, în 
emocraţia de pretutindeni are un respuns la această jn- 
SS S intelectualii, pe cari ii dor durerile keent Geet 
lt în slujba multimii oropsite,—la noi şi d. Iorga ştie, că 
resele țărănimii sunt interesele neamului intreg —şi să arte 
upta în contra intereselor protiunice. 7 e 
Işi însuşeşte d. Iorga acest răspuns 3 
Er oan cm are nevose de un nou partid. 
` partidele o, nici nu se improvizează î iri - 
teşti, şi nici in cabinetele savanților. issa aaa 


MEETINGUL CĂRTURARILOR. 


In ziua de 20 Martie a avut loc la Bucuresti 

rest? un «meeting 
al pă spre a manifesta pentru „rominizarea vieţei 
«Viaţa rominească» a trimis d-lui Iorga o telegramă -= 
Sostoa; intrucit priveşte scopurile pur culturale ale Greet 
2 ar precupeţi simpatiile sale acțiunii întreprinse da d. lorga, 
iri sarme direcţie, dacă nu s'ar fi amestecat ideea «Frăției ro- 

>, care nu știm unde ne-ar putea duce? 


DIN BASARABIA. 


Salutăm cu bucurie vestea că trei romini basara 
E rr we. a scoate in Chişinău ziare a È RAET, 
een G. TEEN a cărui scrisoare emoţionantă a 
Senf ES noastre | ] «Basarabia»),—tinărul advocat 
asile Boadea,—cel ce a luat apărarea intereselor țăranilor ro- 
mini din Basarabia în ainul adunării ezemstvului» (ziarul «Viaţa 
nouă»), şi preotul N. Bivol (ziarul <Lumina>). 
În stirgit, va putea auzi toată Rominimea glasul a două mi- 


208 VIAŢA ROMINEASCA 


jioane de fraţi, ca un veac întreg nu păstrat ticerea marin: 


tului... 

Afiäm, ch cei trei editori sunt înțeleşi intre ei pentru a r- 
ganiza o colaborare frățească. 

Noroc, lumină şi viață nouă pentru Basarabia ! 


POPORANIZMUL ŞI D. PANU. 

Cit de greu e si fii înțeles !.. 

Chiar d. Panu serie în «Sptâmina», c% poporanismul e o 
direcţie, care priveşte cu oare-care dușmânie cultura şi literatura 
străină... 

Noi revendicăm acest nume, —nu numai flind-că în cuvintul 
«către cetitori> prin el am caracterizat direcţia noastră. dar nos, 
putem spune. l'am creat, flind-că pentru prima oarâ in literatura 
noastră atest termen a fost întrebuințat de colaboratorul nostru 
d. C. Şârcăleanu, acum 12 ani, în „Evenimentul literar“, (— şi 
majoritatea scriitorilor «Bv. lit.» de alta dată face parte din re- 
dacţiunea noastră). 

i noi am spus totdeauna că istoria culturei noastre nu e 
decit istoria întroducerei şi A asimilării culturei Europene. 

Recomandăm d-lui OG. Panu chiar articolele d-lui G. Ibräi- 
'sanu, publicate în No. 1 și în cel de fațăal «Vieţii romineşti», 
—spre a vedea cit de nedreaptă este acuzaţia aceasta. 

Dar... în luptă pentru adevăr trebue să ai râbdare. Suntem 
siguri, că dl. Panu, cind va avea prilejul să ne cetească, işi va 
corija aprecierile de acum..... 


REȚETĂ PENTRU CRITICI. 

Sintem într'o vădită perioada de înflorire literară, atit în 
proză cit şi în versuri, 

Dar n'avem o critică corespunzătoare, Sh fiu bine înteles: 
nu vorbase de valoarea criticii romine, a acelei admirabile critice, 
cara desfide orice concurenţă străină şi cu care, cu drept cuvint, 
ne putem mindri,—ci de cantitatea ei, So spunem drept, ori- 
cit ar durea acest adevăr, n'avem destui critici: o bună parte 
din producţia literară e ameninţată să rămie necriticati — şi de 
cit o literatură necriticată mai bine de loc)... 

Ne facem această datorie—care e un merit, recunoascâ-ni- 
se—de a da, cei dinlâiu, alarma și de a indica și remediul. 

Tatà remediul : 

Increzător în admirabilul spirit de sacrificiu, care nu sa 
desminţit niciodată, cind patria a trecut prin primejdii mari (să-şi 
amintească oricine de muma lui Stefan cel Mare ia Cetatea Neam- 
tului, de Daniil Sihastrul, ete. ete), încrezător în vitalitatea n- 
cestui popor, Inerezător în inițiativa individuală, care a dat re- 
zaltate strălucite chiar în branşa de care ne ocupăm, în critiea 
literară, reprezentată prin atiţia valoroşi campioni, m'am gindit 
că cea mai bună soluţie a acestei chestii arzătoare, este să adre- 


Mt ANEA ER? 


sez un apel eäldurog la ti 
bancile scoalei, san care a 
roase, neintinate încă în in 
pierdut curăția sufletească. 


generație, care se ridică de pe 
lo bânci, la acele suflate gone- 
it trebna eg 
şit—trebua să vesc odată 
fraza !—cürora nu le-a seca orai acţiunilor re pizde sau 
cun uşa cava,- şi să o tad Să-i consacreze cu o oră mi 
inainte munca si talentul pe alturui criticii ştiințiiea romine,., 

Pentru a i uşura munci și pentru a © face cit mni repade 
aptă pentru rolul, pe care este destinată să-l joace cu atita suc- 
ces, am crezut de cuviinţă —slub obol —să extrag. din observaron 
procedeelor criticii contemporane romine, citeva regule. dupi 
echt ECKE generație va fi în stare să lucreze cit 

rubă la critica co e 
er Be mplecti a Intregului stoc de producție 

Și iath ce nm observat, du atur? a! a criti 
Bed t pă o matură analizi 4 criticii 

Mai întăiu te inarmezi cu citeva tearii, pe care 
estetice. Fara teorii n'ai făcut nimic. , EE 

Odată inarmut cu aceste teorii, se cere să ui tact şi bun 
gust şi, ca om bine erescut, să nu te amesteci In viața pereo- 
najelor din opera scriitorilor și să on te bagi în sufletul lui sub 
pretext de analiză psihologică. Ar fi meschin, no delicat, al cà- 
dea în mahalagism... Te vei mârgeni să intrebuinţezi opera cu 
discreţiune, aproape fără s'o ceteşti, scoţind din ea ilustrații pen: 
sie GER pe care, fiindeă-ţi este scumpă, voeşti să o impui 

Dar sâ intru puţin în detaliile procedaului, 

Isi mai întăia un tratat da paichologie (cel mai bun râmine 
tot al d-lui Găvânescul), findet critica științifică se bazenzi pe 
psichologie. Deschizi la tabla de materie si subiiniozi senzațiile, 
imaginile, fantasia, memoria, instinctul... Atita, Nu sublinia sen. 
timenteie“, căci te vei incurca: ispitit să analizezi suflatul ope- 
rel şi ul autorului, ai putea, Dumnezeule ul prinților noştri ! să 
aluneci spre căutarea „teudinților“ operei, să devii, cu alte cu- 
Weier? „Bubversiv” şi să-ţi pierzi slujba, ori sh te dea afară din 
scoală + 

Ducă ai subliniat titlurile de mai aus, copiazi-le intrun car- 
net și treci, mai departe, la operaţia următoare ; 

Ia un tratat de estetică (ial peul dlui Leonardeacu «tabla 
de materie» e bună) şi subliniază Zenunzant, sublimul, comicul, 
dar mai ales naturalismul, realismul, clasicismul şi romantismul, 
Copiază-le în carnet şi, înainte de a trece la operaţii următoare, 
nu uita că fenomenele literare sint complexe : adesea un scriitor 
e atit de complicat, incit in propoziţiunile principale e, de pildă, 
clasic, iar în cele secundare romantic ` adesea în primul emistih 
e realist, pe cind în al doten e naturalist, eto. Asadar, fà pu- 
țină ştiinţă, combină aceste diferite titiuri în toate chipurile po- 
sibile ; realism vealisi, realism clasic, realism romantic, natura- 
lism clasic, ete, ete, in total 16 combinații, adică 16 scoli lite- 


200 VIAŢA ROMINEASCA 


rare, de o camdată. Dar, sufletul scriitorului fiind complicat, cum 
am arătat maj sus, vei avea navoe de combinații din ce în ce 
mai complicate—mai adecvate cu opera literară : vei combina chte 
trei, patru titluri la un loc: vei obţine vreo 120 de senli lites 
rare, în care abia vei putea clasifica literutura rominească, 

Apoi, färà sa mai consulți «autori», căci cunoşti chestia 
din «atmostera intelectuali», în care te furiandisesti, notează in 
carnetul dumitale : pesimism. optimism, de eëftouttem Combină-le 
şi pe astea în: pesimism pesimist, pesimism oplimisi. optimis 
pesimist. decepționism pesimist, ete, In total 9 combinații, care, 
combinate cu cele 120 de şcoli obținute deja, iți vor da cam 
vre-o 500 de «şcoli» şi «curente» literare... Intrebuinţindu-le cu 
multă economie, poate să-ți ajungă... 

Şi apropo: fii cu bägare de seamă în privința grupai ofti- 
mism-pesimism-decepționism: te ispitesc să analizezi opera și 
dumneata, cum se ştie, mai vreme, căci rāmine literatura ne 
criticată şi piere țara... 

Acuma ești înarmat cu știința. Dar un critic literar e și 
un artist. El nu se adresează numai inteligenţii ci și simțirii și 
fantaziei cetitorilor, El nu vrea să explice numai, ci să și 
mişte pe cetitor, să-l captiveza, să i se insinueze. De aceea 
vei mai avea nevoe încă de doui lucruri: de citeva dictoane ce- 
lebre, pe care le poţi găsi în Laroussecel mic (in secţiunea cu 
foile trandafirii), ca, de pildă, odi profanum vulgus, panem et cir 
censes etc. şi de o colecţie de vorbe de spirit şi de anecdote, un 
fel de «Prupos célèbres»... 

Combinind intro proporţie cam de 600/0 teorie și 400/0 a- 
necdote și dictoane celebre, vei face o critică, care va produce 
epocă în analele literaturii romine. 

Acum cind eşti gata, opt mai râmine decit să-ţi aplici 
teoriile şi anecdotele la scriitori, sau—e mai ştinţific—să aplici 
scriitorii la teorii şi la anecdote. 


* 

Ai aplicat, nu-i aşa ? 

Dar pănă aici ai făcut critică curat științifică : ai constatat, 
ai explicat, ai clasificat, ai interpretat, ai generalizat, 

Vrei însă s4 devii combativ? Să te erijezi în numele lite- 
raturii romine ofensate ? Vrei să devii teribil ? 

Foarte simplu, 

Vei fi observat şi dumneata că „romantic“ a devenit un e 
pitet injurios in gura criticilor noştri. Deja teroarea de roman- 
tism s'a infiltrat în public: astăzi o mamă nu-și dă fiica dupa 
un tinăr, pănă nu se încredințează că candidatul la mina fiicei 
sale nu joacă cărţi, ware datorii şi nu e romantic... 

Aşadar, dacă vrei să scoţi de pe arena „literelor romine* 
pe scriitor, ia-ţi o atitudine teribilă impotriva romantismului. 

Permite orice, dar nu permite romantismul, 


Discreditează pe autor ca romantic gi ponegreşte»l până in , 


MISCELLANEA 301 


spița a zecen a neamului, Dovedeşte-i că un um 
>- + D e A ca 
na lui (citează-i citeva rude), cu cultura, zi: cra 
e n spirit, — nu putea fi decit romantic, afură de bandit.. 4 
3 iscreditează-l in fața familiilor oneste şi a mumelor de fa- 
mihe, care au fete de măritat. Nu-l cruța de loc... Citeuzăi toata 
cartea ba dă-o ca exemplu de cel mai patent romantism. 
dir vedește ca romantismnl e o primejdie naţională, compa- 
ai u RN de la 1848, dacă eşti de doctrina «fllozolico-aa- 
ra € a -lui Rădulescu-Motru (fost de doua ori junimist, actual: 
mesi e inspector școlar), —cu pelagra şi alcoolul, dacă esti demo- 


` Atrage atenţia tuturor oamenilor de bine 
„care mai 
în „poetă țară“), asupra delicventului şi isi eg în males 
pe SERO Otor e ER WS ee realicist clasic (propun acest. 
1 pare mai bine), sau să 
tură şi să se apuce de comerț, $ TE alai 


Iar dacă ţii cu orice preţ să te faci nemuritor i 

D ? dă 
raturii, dacă, Erostrat modern, «intelectual», nu poți da e eng 
plului de la Efes. Nu te jena de loc, fii „om de curaj“, injură, 
fii per i iubea Pg zgomot, fa scandal... f 

vel stīrni aversiunea publicului, să nu-ți ; dimpo- 
va să Pokora Eier pon şi aumele Guntai. Än Co de 
ernică e de desplăcere, au toata 

din mintea „contemporanilor“... iti pb au 

Şi n'am pretenţia că am epuizat intreaga chestiune, 


DE LA .ŞEZĂTOAREA LITERARĂ”, 


La «şezătoarea literară» de la Teatrul Na i 

a avut loc în sara da 26 Martie a. ¢. sub ege a 
Iorga şi sub patronajul d-lui A. C. Cuza, —distinsul cugetător d, 
I. Scurtu a declarat că d. N. Iorga a creat limba rominească si 
a lipsit puţin ca să-l glorifice pe d. A. ©. Cuza ca creator al sta- 
tului romin. Domnii N. Iorga şi A. C. Cuza m'au protestat. 

üi Temerile noastre în ce privește „Frăția romină“, formulate 
sus, s'au duvedit justificate Innainte de a fi fost isprăvit a- 


P. NICANOR & Co 


i 


Cronica literară 
(„Morala“ în artă) 


Critica romina îşi poate sărbatori, ca drept cuvint, un triumf bine 
meritat. Prin penele d-loe Marin Simionoseu-Rimniceanu (Imceafărnl, N-reie 
4 şi 5), E. Lovinescu (Viaţa literară, No, 11) şi O. Densuşianu (Viaţa gong 
No, 4), critica romină n dovedit incă odată ca arta nu trebue să se Den 
propagatoare de morală, că artistul nu e dator să predice binele, ră alta 
e estetien şi alta e etica, ca artistul trebue lasat să spună ce vrea, ci arta 
se are de scop pe en Insis ele, ete. 

Triumful e complect, cetitoral apinudi şi se miră de märgenirea a- 
celora, pe care d-nii Rimniceanu, Lovinescu și Densuşianu li combat si-i 
distrug aan de uşor, 

D, M. Simionoseu-Rimniceanu susține că „urta naivă, intuitivă, nās- 
eută numai din necesitatea artistului de a-şi descârea inima de un prisos 
de simţire, de a cristaliza o lume de imagini, nu vrea să stie prea mult 
de public“, idee, pe care nu pot să nu o impărtăşese şi eu de oarece, în 
articolul Doi critici şi mai mulți seriitori (pe enred combate d. Rimni- 
ceanu!) am spus câ: „D. Sadoveanu mu sorie pentru niment, Un seriitor 
care se gindeşte In public, la impresia pe care are să o proilucă eetitari- 
lor şi deci en atit mai mult un scriitor care se gindeste la anumite impresii 
pe care să le produet unul publie anumit, nu e artist, mu e pot, e orator” m 

Aen dar, domnule M. Simionesru-Rimniceanu, ne-am ințeles ? 

„In ţara noastră însă, zice tot d, M. Simionssru-Rimniceanu, critica 
moderni n'a ajuns să recunousei arta în sine drept satisfacerea unui scop, 
ei ea o seobuară punind'o în serviciul moralei, ca să ilustreze praceplele 
morale“, lucru pe eare dacă îl face cineva din „eritica moderna”, nu pnt 
decit si mä ridic in contra-i alaturea ca d. M. Simionescu-Rimnicennu, 
mai ales că m'am ridieat—iarâşi—tunnintea sa, în acelaş prlicol pe care 
d-sa 1l combate: 

„D. Sadoveanu, am spus, dacă e cu adevărat poet, şi ~ este un 
soliloe, un am care eren o operă de artă roncentrindu-şi atenţia la un 
aspect al vieţii, lu o problemă n vieţii—la un subieet—şi nu la un public 
pe care să-l impresioneze intrun anumit fel. Idesinl sau trebue să fie 
creațiunea şi nu propagarea unor eonceplii asupra ie" 

D M. Simioneseu-Rimniceanu combate fourle bine păreri pe care nu 
le-a suslinul uimene, D-sa comite o ignoratio elonchi. 


—— 


A CRONICA LITERARA 308 


D. E. Lovinescu triumfeaza, nu mai gren, intr 
adversari ni „artei pure", cum ràmin eu a Basen? adera = 
statala lui Ammannati din Florenţa, in care Jupiter şi Leda sint Daf 
taţi „in momentul beţiei sutreome: D, Lovineseu a intrun moment de o 
supremă mur lenchi.. -Betin suprema“ nu e piei morala niet inmorala 
nu numai în artă, dar și în realitate. ŞI, cind vom vedea mai Zoe Dim- 
nezeule! pentru a sula oară !—că nu moralitatea sau imoralitatea fi 
din opera de arta coostitoe moralitatea xau imoralitatea operei ri--e plie= 
tiens a repeta ln infinit tonte acestea! —atitudinea artistului fața cu faptul 
va vedea d, Lovinescu că a comis o ignorutio olonchi cu două etajo. i 

Ivealtea d. Ovid Densușianu— intrun articol „ceva vam proa... abstract“ 
cum ur ziee admiratorul său d. Bärbulestro—nu mai face multa discuţie, ei 
se ridică cu toată vigoarea impotriva „profanntarilor artei enre, în inchi- 
puirea lor, au erezut ep numai o singura formula estetica poale corespunde 
idealului de cultură de azi—formulu „nrtel eat Iendințe"—si, exclamă daan: 
„iu esto aceasta meniren artei. nu esto rolul ei să se facă armi de cam. 
panie, sa apere anumite cauze, anumite idei, clase sociale. Artu nu e facuta 
pentru a ën nici pentru reehizitorii...* 

— Nu, domnule Densusianu, | i 
Kee șianu, to enervezi degenba, Fii linistit, nimene 


Porniţi pe aceasta cale, criticii noştri triumfoaza așa de ușor, uşa de 
uşor, incit mă mir cum de chiar ușurința triumfului un ia pus pe ginduri 
Şi mu La făcut ceva mai prudenţi. 

Get articolul d-lui Lovinescu si gedet! cu ` 
tisfaeție. din enuza staluei, e E Ee 

lar d. Rimniceanu me intreabă, nu fără oarecare milă pentr noi, să-i 
răspunilem unde e propaganda morală in sonalele lui Boathovan și in arta 
arhitoctoniea, Şi, pretinzind ca noi am susţineu că teoriile emise de eroii 
lui Gorki sint teoriile lui Gurki, triumfa larăş foarta uşor, duelrinizimlu-ue 
că urele teorii alo personajelor n'an alt scop decit sù caracterizeze folul 
de n fi al ucelor personnaje—ceca ee nu poate A altfel, sintem de por- 
Iert aenrd, 

v 


So loam sistematie, Şi să incepem —nu e vina noastră—cu bunalitați, 

Imaginile sint oglindirea lumii din afară in noi, insă din cauzu apn- 
ratului apereeplor deosebit delu om la om, imaginile venite de la arelag 
obiect, vor îi deosebile dela un om la altul, in cazul nostru, de ln un artist 
ia altul. Aceasta e prima cauza a personalității artistului, Dar aceste ima- 
gini nu se dopunu pe o placi moartă, că pe una care reneținneuz, care äs, 
pundo, care trimite sonoritateu ci,—care upreeieză obiectu) ce a produs 
imaginea: aecasta este starea afectivă corespunzătoare, sentimentul. A- 
voasta eslo a dona cuuză a personalituții IL 


1) Nu am de gind nici sa fac psichologia artistului, 
miârginese numai în fuctorii rm si mée ee astea e 
Berg TER E asupra pagn ele.—u cnrur analiza ar làimori si 
e taca D ționisanul* 
urtei, Nom face-o alta data zar oz aa al uite 


— 


304 VIAŢA ROMÍNEASCA 


a — mm - 


Cind analizez sufetul unui poet sun opera su—sint acelaş lueru— 
analizez felul imaginilor sale, felul sa speciul de a reproduce Jumea din 
afară şi felul sën special de n răspunde la această lume, de a reacţiona 
faţă cu ea, de a o aprecia, 

Primul fel, reproducerea lumii, nu mp inlerexează direct in chestia 
de faţa—intru cit ne interesează, Îl gun trata alla dată. 

Apreciarea lumii din afară, aentimentul faţă eu materia tratată in 
opera sa, atitudinea seriitorului, aceasta no iuleresează aici. 

Ara sau nu seriilorul o atitudine faţa cu opera sa? Cu alle euvinte, 
apreciază sau nu seriitorul? Are simpatie sau nu scriitorul pentru perso- 
najelo și laptele din opera sa? Are Gorki—findei a fost vorba de el— 
simpatie sau antipatie, milă sau plăcere, sau și indiferența (şi usta e o a- 
titudine ` e nepăsare) pentru personajele sale, pentru ville lor, pentru su- 
ferințele lor, pentru nâzuințele lor ? In opera lui Beethoven este sau nu 
senliment pentru natura pe care o eintă ? Noaptea îi produce tristeţă, me- 
laneolie, veselie sau ce? 

Va rog sa bāgaļi bine de samă: e vorba de constatare, nu de ideal. 
E vorbu de ceea ce este, nu de ceea ce trebue sn fie. 

Noi snaținem câ artistul are o atitudine ln faţa vieții, —a operei sale: 
nu susţinem că trebue să aibă. Dacă sufletul omenesc ar fi construit altfel, 
daca artistul n'ar ween preferințe sale, am constata luerul, cum constatăm 
că in urinduirea vonstelațiilor cereşti nu se zâreşie niel o intenţie, nici 
o significaţie,... 

Aceasta atitudine, apreciare, e ceea ce se chiama „tending“ în "in 
şi eireumstanța atenuantă a adversarilor noştri e ră acest cuvint prea 
stirmeşte idecu de urmărire conştientă a unui scop—de unde şi confunda- 
rea lui eu teza, în contra câreia «m protestat de atitea ori `). 

Noi nu sintem în contra „urtei pentru artă“ și pentru „arta cu 
tendinţi”,. Noi susţinem că nu există „artă pentru arti“, ch orice artă s 
tendențioasă *). 

å Inca odata, nu e chestie de dorință, de ideal e o pură chestie 
e c 
D 


Şi cind d. M. Simioneseu-Rimniceanu triumfa en muziea şi arbitec- 
tura, triumfa prea uşor. Muzica este arta cea mai tendenționsă, pentrucă 
muzica este aria cea mai afectivt. In muzică apreriarea, atitudinea artis- 


1) Am protestat poate prea mult; am fost poate prea tran i chiar, 
căci siul o maisa do eeh artistice omeneşti dintre cele ine pa care 
au fost concepule de autorii lor cu pm anume de a ilustra o concepţie 
asupra vieţii.—adică in mod tezist... Dar, de sigur, tezismul nu şi-l poate 

mite decit un mare artist, Numai un mare artist, punindu=și onume o 
eză, nu va cădea in declamaţie, în oratorie... 

2) La „Suzătoarea literara" ținută în laşi în sara de 25 Martie, d. Iorga, 
manifestindu-şi o justa aversiune împotriva unui anumit fel de literatura, 
a earnelerizatio ca „arti pentru arta“, Dacă expresiunea nu e figurali, a- 
tunci nu e justa: acea artă nu e „urtă pentru arlă“-—aţa ceva, am spus 
mai sus, nu exista,—aceu artă e foarte lendenţioasă, ea exprima ne 
fața cu marile idealuri ale omenirii—la noi, în faza actuală, aceste idealuri 
trebue să iba a stă —exprimi, dacă mi se primeşte cuvin- 


tul, o lene morala.. 0 idenlizare a Dest fdenlizaro a lipsei de ideal. 


CRONICA LITERARA 36 


tului faţa cu lumea e izbitor de manifesta: d 
| ; dact in pictură, de pildă, rə- 
producerea lumii din ufara covirşuste mult element i 
ul 
nb ge erei pegalee apreciător, în muzică 
Arhitectura! De sigur et d. M. Simionescu-Ri 
> mniceanu n văzut domul 
zë Ştefan din Viana, a intrat in el şi a fost coprina de acel sentiment te- 
3 il, aşa de bine exprimat de Heine în „Şeoula romantică“ si n'a patut 
M. Simionescu-Himnireanu să nu se gindească la concepția şi sentimentul 
acelar medievali, care l'au concepat şi construit, la atitadinsa lor, In fen- 
dinja lor! Şi, daca a vâzut şi domul din Milano, n'a putut să nu constate 
EE aia E conrepat şi construii, nu mai aveau acea spaimă şi aroa 
aceia care au conceput Sf. Stefan din Vi 
uvean alta atitudine, alte temdinți. x i pt 
Şi, dacă pe d. M. Simionescu-Rimniceanu fa 4 i í 
mpresionat în bime 
fertaţi-mi vulgaritatea expresiei, o pun eu scop) domul dsla Viena şi eel 
de la Milano, on putul să nu-l impresioneze în rău „palatul“ cutârui par- 
venit de pe Bulevardul Colțea. care şi-a trådat, prin impopoțonâri ridicole, 
concepția și senlimentul sän faţa en viața, 


Şi eu asta, recem la altā chestia, 

La chestia de ideal—abia acuma lu chestia de ideal, 

Ma voin repeta, 

Maupassant, in Tei, scrisă eu marele său talent, triumlează im- 
preună cu eroul — ùn gomos — eare seduce pe o fala nevinovati, fo- 
losindu-se do o sureseitaro u neestis, Acolay Maupassant miuren (am 
vitat numele nuvelei, poate Le Pori) se ingrozesie de incestul, fără voe, ul 
unui marinar și al surorii sale, Mai imoral fupt decit un incest nu se 
punte, dar mai morală nuvela «a aceea nu se poate- şi Maupassani nu 
[ace morală, nu predică nimic, e de un realism, de o obiectivitate 
nascuta sa obiectivitate, Dar... apreciarea faptului se simte: ge umplem de 
grouză at de milă pentru urale finte omenesti, care, din cauza unor tari- 
bile imprejurari, ajung la acel păcat. Am răspuns și dlui Lovinescu: | 
dacă „beţia suprema“ ur ñ un pâcat, o faptă imorală şi dacă nrtistul ar 
aplauda fapta imorala, opera sa ar fi imorală. Artistul ar fi cinic, criticul 
care Pur apanda ar fi şi ei cinic. Are un gust mediocru d, Lovinescu pen- 
tru „moraja în artă“? Ii priveste.. 

In rezumat: scriitor fără tendinți nu ae poate, căci seriilor absent | 
faţă eu opera sa nu se poale. Şi, nopulind fi absent, nu poate să nu-și ma- 
nifeslean apreciurea sa, atitudinea sa.—Ca mie, eetitor, imi place cutare 
atitudine—smilu penteu fatu sedusă— şi-mi displace cutare—bucuria pentru 
sedocerer ei-—, asta e chestie de ideal, gi nimene nu må poate combate 
uici, Aici, în aderär, concepțiile sint ireductibile > nu pati pe niment con- 
vinge că i-i foame ori frig, dach e sàtul ori moare de caldură, 

Și, eind nu pot Iimpäriäşi bucuria autorolui că fata a fost sedusă, fim- 
presin estetici, mi se distruge, o repet din nou, ȘI cind criticului X, care 
are o mediocră simpatia pentru „morala în arta- această lnpresiv nu ise 
distruge, cind, adäen, se bucură ca autorul de dezonorarea jelei —il pri- 
veșşte—ecu să nu spun mal mult., 


4 


306 VIAȚA ROMINEASCA 


Şi nu putem renunta, şi nu vom renunța la dreptul nasi de a ja- 
deca opora din punet de vedere al atitudinii seriitorului, al tendinţilor 
sale, Nu vom renunța da a ue intreba, pe lingă cum reproduce lumea, gi 
cum o upreciaza—Bindeă de aprecial, o apreciază cu sañ fără vola ap, Nu 
vom renunța la dreptul nostru de a analiza, pe lagă imagini, ŞI somti- 
mentale scriitorului, căci poezia e și imagini zl e si sontimènt—şi imagi- 
nile sint în slujba sentimentului, acesta din urmă le chiumă, le asociază, 
le grupează, 

Criticul, care nu judeca atitudinea seriitorulni, afeelivitatea sa, idealul 

La nu-şi face datoria. 

i Si criticul caro se strâdinuesta să nege existenta tondiaţilor—a ati- 
tudinii seriitorului—ia opera de arta, o face pentrucă nu vorste să se vor- 
Desset de atilulinea seriitorului, pentru muri convine să sa rorbească de 
ea, ȘI nui convine pentruca—esle acest idealism în omenire !—.#ste în a 
fară de indoiala vä cel mai reacţionar vrilie literar nu va indrăzai să laude 
tendințile reucţionara ale unei opere de arta și să combata tendințile umi- 
nitare ale altoj opere de arta, Este o ipocrizie, daca volţi, „un omagiu 
pe caro vițiul îl aduce virinţii*, dar ipneriris ncoasta e inconstienta, e iz- 
vorita dinlr'un idenlism inerent fiinţei <ociale om“ (Ou prilajul foiletoanetor 
Ini Caragiale de nulurul articolului de fain, în Noua Revistă Roaming, Vol, 
3, No. 32). ȘI, ne conveninda-i criticului reactionar să se vorbeaseă de 
tendința sau atitudinea srriitorului. declară ră alätmdinen aceasta... sw 
există ! Dacă criticului reacţionur nu-i convine să se vurbeaseii, de pilda, de 
atitudinea dusmânonsă, și deri imorală, u scriitorului fun en ţarănimea, 
en declara pur şi sisnplu cà nu exista tendinţă in artă. 

intoldonuna cind eniva nwi convine sa <a gite o chestie, zicecă nu 
existi. Evreii pretind ca nu exintă o vhestio ovroizsti, Ungurii protind eă 
nu există o chestie n unlionalitalilor—că neesto chestii ne H searnite de 
antisemiti şi de națioualigtiiviredentiști, ete. ele. 

= 


ŞI, Mvom oare acuma, după alitoa explicaţii, giele Ip privința sig- 
nilicaliei euvintului „poporanisn*, cu atitudine a seriilorului ? 

Pnporanismnl, incă și inà odată, na e © teore, e un sentimeul, e 
sentimentul de recunoştiuță, de simpatie şi de datorie faţa cu Largtnimea, 

In politica, acest sentimunt va indemna pe cineva să lupte pentru 
revundichri politice si weanomiee, 

In ehestii culturale, Îl en indemna sa se jertfească pentru rultivarea 
tăârânimii, 

În literatură, „poporamisnul* va insomna atilulinea de simpatie a 


) seriTorulul faţă vu doen țărâneanei—ulila tot, 


Sa fim bine ințelesi 

Poporanismul ca stendini” nu insemnează să iai sublocle numai de 
cit din popor, nu insemnează să serii spre a fi ințelea de popor, nu inser- 
Dean n serie fa limba poporului, mn losemneazi a scoburi crea țiunea ar- 
tistiea lu nivelul paporulni, prin procedeul popular. 

ŞI ulei poporanismul va ehestia do structură sufletească a nrlistului 


CRONICA LITERARA 303 


(rominizarea sullutului său) nu insemnează hestin 
rare Si premenpă ; poporanismul ea ee Deeg SE PE RD e 
revenim la el. Dach, de pild 

D vom numi cu un numa predfzeore d ruey jena en, ze e ik 
antipatia pentru lipitorilo satului o vom numi eu un nume spesial: popo- 
ranistă, caci implica atitudinea de simpatie pentru ţaranime. Aceustă ati- 
tudine nu o putem găsi şi core de cit numai In operele unde e vorba des- 
pre thrânime san despre acelo vlase, care stin în antagonism en ea—aiuren 
béie A și nici rS ee. Dar pretutindene cerem scriitorului o atilu- 

e om su or ivili V 
adie pete gps « Şi civilizat, răminind eu, dacă n'o are, si-i constatăm 

ȘI. ca să fiu maj înțeles, să dag exem le, e 
eri eegen? H rog să celeasca Yyetto Aa Monan laagtes 
ceas urnbili nuvelă, j 
durere morală. D rog stu te, VEP TS EE 

Acum sh imaginam că in locul lui Ni a Mindre: - 
zeszi sutul, ar fi vâtatul unui arendas eren, alma el eeneg 
Nu veli simţi, dumneavoastra, antisemiţi, o vie desplacere faţa cu simpatia 
autorului pentru vataful Ghidala? Veţi admira pentru că nuvela va fi scrisă 
bine, dacs en fi serias bine? Şi, dacă vitafal nu e Evren şi nu e teprazen- 
tantai unui arendag evreu şi nu se numeşte Ghidale, ci Mia Mindrea, to- 
ceteazn contrastul nesstatie intre tondut operei şi atitudinea seriiturului > 

Dar imuginați=vra—să fim drastici, poate veji Inţelege — imagiuuți-va 
pe Balzac, «u poniul său extruordinar, zagrăvind genial un incest in Loata 
e e fară ca autorul sa vibreze du dezgust şi ura, ci, din contra, Ma- 
nitestindu-şi toata simpatia sa penl ` A i 
tin de hr in arike PANNEN SES e oaie HA ai pala 
Imuginali-vă pe un seriltor zugravind, cu geniu şi ca simpatie pentru 
jandarmi, p scenă de bestialitate cam so petrec multe in Rosia Ip Yromeu 
de faţa, şi spuneli: v'ar importa aen de puțin „morala in artă zm 

Aţi celit Miel rog de L. Amiroef? Dar imaginali-va că in loc de 
spuima și mila, de rara n cuprins autorul In faţa chinurilur fară nume ale 
solsţitor ruși şi a nebuniei doctorului şi a orvului, giar manifesin o sala- 
nică satisfacţie faţa vu suferința zugrăvită şi ur facu haz de cal nebuni, si 
spinelli: v'ar psi așa do puțin de „morala în arta*? ` 

A, eind atitudinsa antisocială, imorală a scriitorului nr ajunge la 
aceal grad—a ajuns la uni: meditaţi bine; pentru cuva ridicați impatriyu 
literaturii deendente fròncezef—atunei vnţi säi, nu-i usa, ați incepe să eu- 
gotuţi puţin şi la aren „moreli în artă,* în jurul vârein gema faceţi phi- 
duet şi citați nuentote ! 

Imoralitniea atitudinii va senpă, id nu o nga de strigâtoare, ori 
doch mu vă scapă, va permileți a'a taceţi,—şi laceţi worii despre „urla eare 
sa = S "a per şi care este „luminata du soarele frumosulul*2,, 

orbr, vorbe, „cuvinte care nu se inteleg”, i 
pw teleg", cum marturiseste d, O 


G.L 


peu 


Cronica științifică 


BIOLOGIE. 

Determinareu Sezului.— ln cronica din numarul precedent al acestei 
Reviste, am nrâtul cum vu reuşit a se provoca experimental dezvoltarea 
oului fără intervenția spermatozoidului, adică fară intervenţia sâminţei bar- 
bateşti, şi um conchis că, atunci cind acele experiențe vor putea reuși să 
erensea pâna la adult larvele egite din derrollarea oului pus in acele con- 
diții, se va putea vedea mal Jumm) care e rolul anumit al oului şi al 
spermutozoidulai în fenomenul aşa de important al dezvollărei Atelier 
vietuitoure, 

De reuşita enmpleetă a acestor experienţe e slrins legală și diseuțin 
problemei sexului, a ereditații şi a altor probleme biologice tot aşa de im- 
portante. 

In etonica de faţă nu ma voin ocupa devil de problema determina- 
rii sexului, problemă care » intrigat foarte mult pr oamenii de ştiinţa din 
tonte Limpurile. 

In adevăr, cine nu o curios să-şi poată da un răspuns la întrebări 
en arèstes: De ce unii indivizi, Be plante sau animale, se nase de sex 
barbătese şi alţii de sex femeese 2 Si mai mult, de ce din doi copii gemeni 
d, ex, unul e de sex bărbătesc si altul desen flameese ? 

Raspunsurile ce sau dat în timpurile vechi, mai cu seama de filosofi 
zi medici, neflind bazate pe observaţii ştiinţifice, n'au nici o valoare in 
diseuţia nevestei probleme, 

Deubea la inceputul epocoi actuale a cercetărilor experimentale în 
domeniul biologiei s'a emis o părere mai conformă cu metoadele știinţilicu, 
susținindu-se de cătra Thury şi Dissing că „Starea de maturitate a pro- 
dactelor sexuale {a oului şi spormatoznidului) au w iaflueuţi precumpăui- 
toare în determinarea sexului”, 

Azi problema determinării sexului, ea toate penblemele importante 
de biologie, a intrat şi ea în fazu cereetarilor experimentale, 

Se ştia cit sgomot s'a facut, acum ciţi-va ani, în jurul eomunicârei 
profesorului Schenk din Viena (Metoda mea pentru determinarea sexului), 
cumunieare Menta ln al 5-lea Congres Internațional de Znologie,—Neavind 
lu indaminh acen comunicare dau aci un mic rezumat făcut de profesorul 
L. Cudnot în l'Année Biologique din 1902.—Dupa Schenk, „oul e delermi- 
nai ca bärbal sau ca lemea chiar în ovar prin chimizmul gensera! nl mamei, 


CRONICA STIINȚIFICA 3 


intäl neavind prin urmare nici o influență. (Prin chimizm general se inti- 
lege campoziția chimică generals a corpului în un moment dat, compozi- 
{ie rezultată mal cu seamă din genul de hrani u individului). Oul e doter- 
minat eu parte femeeasch, cind organizmul primeste ca alimente hidruți do 
carbon adica substanțe rahăroase, făinoase ete.. mai mulţi de at consumă: 
cea er se fale cunoaşte dach gâsim in urină n cantitate oarecare do za- 
har care n'a fost compleet lntrebaințata de organizm. Oul e delorminul en 
parte bārbtlenseñ cind arganizmul consumă mai mult substanțe albumino- 
ide, coa ce se cunoaste iarăşi ducă gisim îm urină o cantitate mai mare 
de urai) şi de uree. 

„Cind o femee doreşte să aibă un băet, trebue mai intäiu să-i anali- 
zim urina pentru a ail cantitatea de zahar sun de azot ce ea conţine, Dupa 
neen femeeu e supusă la un regim alimentar nga fel ea substantele albu- 
minoida din corp să fie foarte mult mărite inr acele ale hidraţilar de carbon 
mieşorale pe eit posibil; facem în urmă o nova analiză a urinei şi dach 
constatăm că cantitatea de azot din urină a fast mirita in mod simțitor. 
pulem D siguri că chimizmul mamei a tost schimbat ei că prin urmare 
uule din ovar vor D delerminale ca parte bărbâteasca”, 

Profesorul Schenk expune în urmă şi un tralameni nl său special, 
eare ur trebui aplicat in determinarea sexului, I transeriu aci mai mult 
en o simpla curiozilate, de vare-ce medicii nu iau dul o importanţă prae- 
lică însemnată, După el „tratamentul destinni penteu a provoca mârireu 
combustinnei azotoase consista fie tnlr'o hrană specială, De în bai recien mu 
saje, fte în a ioghiţi pastile făcule eu extract de ovar sau de glanda tivo- 
ida, Acest tratament trebue si fo început em două sau trei luni inainte do 
epoca ciud feimeea va avea raportari sexuale și continuat două luni dupa, 
până în momentul cind, prin absența celor doua opoce menstruale, sintem 
uproape siguri că oul e fecundat. Ciud chimizmul mamei a fost modificat 
prin talament in senzul indicat mai sus, putem să ne aşteptăm la o niş- 
tere mnsculină".—In urma acestui tratament, el raportează : „că din 19 per- 
soane Iralate prin metoda sa, 15 un ayut on băiat, după cum dorvau, iar 
3 au avut un astfel de chimizm ch oriee tratament a fost inutil si în fine 
una n rămus sterilă“. Asemenea experiențe au fost făcute de Schenk a eu 
epuri şi eu cobai, ohţinind aceleaşi rezultale, 

De la comunicarea profesorului Schenk și pănă azi su lacul o ae: 
vie numeroasa de verrelări care au dal rezultate surprinzătur de contradic- 
torii unele faţa de altele ` ces-ee probează desigur că problema determinărei 
sexului e mult mai vomplexă de vit s'ar crede, 

In urma tuluror nceslor eerveläri, problema aecasta s'ar pulea pune 
azi sub forma a două intrebari și anume ` Sexul este el dolerminut deja de mal 
inainte în ou sub influente sau fara influența cundiţiilor externe ca hrana, 
temperatura, socrołiuni de glande speciale gie, sau e determinat in tim- 
pul dezroltărei oului sub influența condipiilor externe ? 

Conform experiențelor lui Schenk, ar rezulta că sexul e determinat 
in oul din ovar sub influența condiţiilor de hrană și de temperatură indi- 
vale de el, dar intà că Board; în urma observaţiilor fáente la unii peşti, 
snaține ch determinarea sexului e preparată dein mult mai Inainte, adică în 
celulele germinale din care au provenit oule. Tot astfel şi Rauber e de 


H 


310 VIATA ROMINEASCA 


a aa 


părere ch sexul e determinat deja în ovar și că nici fecundaţiu nici hrana 
extra-uterină a embrionului n'au vr'o influenți precumpăânitoare in deter- 
minarea sexului.—Pe de alta parte, influența spermatazeidului In actul fo- 
cundaţiei ar fi după Weisman o cauză determinantă a sexului; agu luerâ» 
toarele din o colunie de albine ar proveni din oua fecundate, iar trintorii 
“in ouă care se dezvoltă partenogenetic adică neferandate. Faptul acesta 
sa demonstrat de alţii experimental, Ihindu-se uripele matcei, prin nrmare 
luindu-i-se posibilitatea de a f fecundată, In «botul nupţiul, de barbat. 

Voinov, găsind la unele specii de Nutur) două forme da spormalo- 
zeit), e de pirere ca faptul acesta ar pulea fi general lu toate animalele 
şi că ar putea juca un rol in determinarea sexului; dich ch onle faceun- 
date de una din cele doua forme ar da bărbaţi, iar acele fecundate de cen- 
Lait forma ar du femele. 

S'au mai emis și alle păreri, bazale pe cercetări mai amănunțite de 
structura intimă a oului și a spermatuzoldului, dar acele fiind prea speri- 
nlo, ea din endrul acestei Reviste şi niet n'ar aduce argameule mai hota» 
ritoare in rezolvarea primei întrebări puse duch sexul e doterminat deja 
in ovar, 

Râmine acum de discutat a dona Intrebare pusă deja: dacă sexul e 
determinat de condiţiile de hrană mult mai tirziu, adică după co nul, sã- 
virgiodu-şi primele Ini faze de dezvoltare, a ajuns chiar Dän la faza lar- 
vară sau embrionura, 

[n neest sens avem iarăşi o serie de experiențe asupra diferitelor 
animale şi chiar asupra plantelor. 

Asa, Yung a ficut o serie de experiențe in eondigii mai molt sau mai 
putin perfecte prin eare arata cà hrana are o intuența petàgäduna asupra 
determinării sexului. EI n experimentat asupra larvelor de brouşte, La un 
grup 100 de larve, brenite abundent mai eu seamă en carne da brosse, 
obține pănă la 40 de femele şi 8 barbaţi, iar la un alt grup de 100 de larve 
rănite prost cu brană vegetală obține numai 57 femele şi restul de 43 
sint bärbaļi. 

Tot în acest senz pledează și rezultatul experiențelor D-nei Tréat, 
facute asopra omizilor de futuri și acele ale D-lor Laurent si Molliard, 
facute asupra plantelor. 

In anii din urmă insă profesorul L. Cuénot, verifcind, prin propriile 
sale experiențe, rezultatele oblinule de predecesorii lui, ajunge lu concluzii 
«u totol opuse. 

In adevar, (inot, hrânind omizi de futuri, larve de muşte şi larve 
de broască cu hrană abondeală, variind şi temperatura, obline la 10! a- 
proape acelaş număr de fomele, ea gi de barbaţi.— Aşa dar, dupa el, hrana 
ware nici o influența în determinarea sexului; „sexul fiind determinat deja 
in oul expulzat din corpul mamei şi fără indoiali determinat in ovar chiar 
inninte de a fi fecundat.*—Experienţe analoage au fost repetate de el lu 
paseri şi mamifere, obținind aceleaşi rezultate, 

După cum vedem dar, rezultatele obținute de diferiți experimenta- 
lori stut foarte diferite unele de allole, Dacă admitem că aceste experiente 
au fost făcute cu toată rigoarea şi conșliințiozitatea pusibilă, cauzele deo- 
sebirilor de rezultate trebue să fie câutale în alta parte, Până atunci insă 
vonehidem, <ă o posibil ea sexul să fie determinat deja în ovar, e posibil 


CRONICA STIINTIFICA 211 


ST ca el să fe determinat in timpal dezvoltării oului şi chiar a em- 
onului sub influenţa diferitelor condiţii externe. Aen de ex. în cazul 
cind da la scengi femela de şoarece avem mai mulți pui de sex diferit, e 
posibil ea sexul lor să fi fost determinat sau de ovar sau In timpul gestației 
admițind că in acest din urma caz condițiile de hrant an fost diferite în 
diferitele puncte ale uterusului matornel 

Cazul copiilor gemeni de la om ne pune iarăşi tn alternativa de n admite 
o părere sau ulta.- Aan, o admis de majoritatea embriologilor ca „gemenii u- 
devaraţi sint de obiceia născuţi din cele două jumataţi cure au rezullat din 
prima diviziune a oului şi că ei find pozteet asămânători sint de ubicelu şi 
de avelaş sex“, Ei bine, în acest caz, nu putem admite de cit ea sexul lor 
D fost determinat din ou, Cind Insă gemenii au rezultat din donà ouă di- 
ferite, ei pot ñ deosebiți şi ca sex, şi in acest caz puteam admite şi päre- 
vea că sexul lor s'ar À putut determina ai in mumentul gestatiei, fe priu 
natura oului De prio condiţiile diferite de hrană sau altele In cele doua 
puncte diferite ale ulerusului malernel nnde ouale s'au fixal in momentul 
coboririi lor din ovar. 

Pentru moment dar, neputină trago nici o comrluzie sigura și pra- 
visā, problema determinării sexului rämine în suspensiune pănă cind cer- 
celările viitoare vor pune in evidență factori noi de observare si de ex- 
perimentare. 

Desigur, cuuzele delerminării sexului sint multiple zë mult mal com- 
ploxe do cit sar crede la prima vedere şi variuză ma numai de ia 
clasă la clasă de animale dur şi de lu specie lu sperie si poale sì de la 
individ la individ. á 


P. B 
, B, 


e Za 


CHIMIE. 

Prepararua artificială a azotaților. Agrivullura şi industria Iintrebu- 
ințează cuntităţi colosale de azoţaţi in diferite scupuri; aşa, nzolatul de sos 
diu, pe linga că serveste ca Iingrăşamiule agricoli, mui este intrebuințut la 
fabricarea diferitelor pratari de pagea. În Chili sa găsese cantități enorme 
de azotat de sodiu si de ucela s'a dat substantei ucesteia numele de Sal- 
petru de Chili; în Me-cure un se exportă diu această țară 15 milioane de 
tone de substanță, lu valoare de 450 milioane de frunei. Intrebuințarea 
erescinda a acestui produet a avut de efect o ridicare coulinuă n preţului 
lui, Se impunea atunci căutarea unui procedeu, de fabricare a azotaților, tie 
din azotni almosferie, fie din resturi animale, Problemu aceasta n fost 
resolvili pe doua eñi deosebite, a caror deseriere face ubieelul nuliței de 
fata. 

s Procedeul noreegian, Birkeland, profesor la Cristiania şi Bile, in- 
giner, au realisat transformarea azotului almosferie in azotuţi, schimbind 
vorpul acesla mal întâi in ucid azotic. Ei au aratat că supunind unui are 
voltaic special, un amestic de azot şi oxigon, acestea se combină ; trecind 
productele resultate prin apă, ele se lransformă in ucid azotie şi uzotas și 
in urma unui tralament cu calvar se obține azotatul şi asotitul de calciu, 
Ultimele produete pot fi de-a dreptul intrebuinţate ca ingrăşaminte agricolă 
şi inloeuese cu succes azolntul de sodiu. Fot din ele se poate obținea aso- 
titul da sodiu, care este mult intrebuințat Ia fabricarea coloranților, O fa- 


CL VIAŢA ROMÎNEASCA 


[a 


brică de azotaji dupa acest principiu funeţinnrază la Notodden In Norve- 
gia; În această localitate este o cädace de apă de 3000) eut putere. Ener- 
gia acestei enideri da electricitatea intrebuinţala in fabrică (Revue générale 
des sciences pures ot appliquées 15 Februar 1900), 

Procedeul frances. Aproape tolalilatea azolaţilor intrebuiulați in 
Franja, este udusă din Amerien, Daca la un moment areastă țară sar găsi 
isolata şi mar mai pulea importa nzotalul de sodiu american, apararea ei 
ur Ñ slăbită; este deci o chestiune vitală pentru Franţa, creurea unor fa- 
brici de azotuţi. Mănt= şi Lainé au imitat procedeul, care a dat loc lu de- 
pozitele imense de uzotaţi din natură; producerea Jor este opera bacteri- 
ilor, cari transformà azotul din materiile organice din pâmint ori chiar u- 
zotul liber, in nzotaţi, Dacă se umuslică săruri umoniacalo ori materii or- 
panice cu påmint şi dura acest pămint ele necontenit frâmintat prin ss- 
pure, actiunea oxidantă n bacteriilor este accelerulă in proporţie necunos- 
cuta până wem, aşa tA se poate obținea în forare an clle 1200000 kgr. 
de azotul do potasiu pe hectar. Fabrivo do silistră san nilriore, au fumeţi- 
onal și în vremuri uu tocmai îndepărtate de nsi; nitrierile do cari vorbim 
aici, dau mai repele cantități cu mull mai mari de azotali decit nilrierile 
vechi. |Connptes-rendus de l'Académie, CXLD. 

De. P. BOGDAN 


Cronica Medicală 


(Pentru ce medicul rural nu-şi poate faco datoria). 


În toate ramurile setivitaţii noastre intelectuale suntem, en rari es 
cepţinni, un fel de dilotanţi.  Rominul, înțeleg pa cel din oraşe, se naşte 
nu nomni poet, dar or-eg vrea: om politic—mal ales om palitie—literat, 
eritin om de știința in or ee direețiune și cu o compelinţii universală ` odes- 
tul să citească o pguzulă, mai rar eite o revistă —și iluziunea unei culturi ge- 
nerale e pala. Dar, ceea ce e imaigrav, suntem diletanli in propriul nostru 
mesleşug : cei mai mal oameni politiei, bunioara, ered «A rostul lor este 
să sa plirtiseaseă unii pe al! şi sa se sucecadi la Intrebuintarea după plac 
a fondurilor publice, fară alta obligațiune, fara altă directivă. Chiar în 
meşteșugurile en caractar mai mult ştiinţific se constata, eu escepțiuni bins 
Ințeles, aceiaşi lipsă de seriosttate. 

Medicinistul în genere— pentru-că de el ne oenpâm 1n sperial și-l en- 
noaştom mai bino- caută rar si adineească cestiunile studiate, caută rar 
să se convingă singur de adevărurile pe eari le citeste sau le nude și nu 
esta meserie care să aibă mai multa nevoe de conringeri și maf alea de 
metodi ştiințillea In căpătarea acestora. Pentru medie, Bear bolnav este 
a problem de dezlegat, o măsură do igienă —soluţinnea unei probleme mai 
largi, ete. Aceste probleme reclamă mai întâi un spirit de ubservaliune 
bine dezvoltat, ea să poata culege cil mai mulle elemento mocesare, mp fond 
eit mai mara de cunoştinţe solid stabilite pentru legarea elementelor udu- 
nale, comparațiuneu şi aanren lor st enltura logică mucesuri poalru ra 
dezlegarea să Be urmarea naturală a acestor constatari. Toată viaţa lui, 
medicul trebue să prucendi după această metoda stiințillea In exercițiul 
profesiunii sale, lrebue, prin urmare, inca de la iucepulul studiilor să fie 
deprins eu nceasta metoda. 

Ce se intimplă, insă, în realitate? In cele mai multe enzuri oste o 
lipsă aproape complectă de simi de obeervaţiune, un stoe mai mult sau mai 
puţin mare de cunoştinți ameţite, neadinrile, nesistomatizale, care seade în 
fie-care an, find fost învâlale pe din afară şi pàstrate numai în. memorie 
si o prăpastie Intre aceste ennoştințe şi reen eo am putea numi aplicaţi. 
unea lor practică, participarea lor la formarea unei judecaţi. 

Exemple vs putea Insira multe, mă voin margini numai la cite unul 
curueteristie pentru fle-z«re din lipsurile menţionate. 

Cn erc (0 ani în urmă treceam un concurs pentru o catedră univer- 


214 VIAŢA ROMINEASCA 


ge EEN 


sitara şi ni se dase ca probs practică un copil bolnav, la rare elementele 
tabloului morbid nn se asemânan cu cele obisnuite şi impuneau o altă des" 
legare de cil cea deserisă In asemenea cazuri în carțile clasice de atunci, 
Unal din coneurenți—eram Irei-—arnti, cu oare-eare timiditate, unele ele- 
mente cari nu intrau la tabloul clasic, celalalt le găseşte po tonte lipice ea 
in eapitolul din carte şi seoate cu molt brio dezlegarea obişnuită, vare—e 
de prisos sa mai spun—fuseso admisă mai innninte şi de comisiunen txa- 
minătoare. Mai tirziu am fost surprius de importanța mică ce su da dez- 
voltarii simțului de observaţiune în edueaţiunoa viitorilor oameni de şti 
ințā. Zilnic um asistat și asist In probe practice lu cari nu se dë tn eaz 
practic: un bolnav, un organ bolnav, un produet patologie, ete, ci se spune 
candidatului—pentru proba de medicina legali bunioara —„fă-mi aetul me- 
dico-legal al unui sinucis prin innecare“. Tinarul da drumul imaginaţiei, 
inventează o dramă de dragoste sau de mizerie, după temperament, și serie 
o compoziție literară mai mult sau mai puţin rea pe care o critică apoi 
examinatnrul, Cu o ast-fel de preparaţiune se ințelege de ce mai lirzin» 
cind i se cere o constatare renla, trimite a deseriore inchipuilă a organelor 
pe cari nu le-a văzat şi n celor pe enri le-au văzut: uşa se explici de ce 
expertizele, conlraexpertizele şi supraexpertizele nu se mn) pulrivese, 

In ceea ce priveşte cunnștiuțele teoretice nu stăm cu mult mai bine. 
Nu mai vorbim de examene, de concarsuri, la cari se răspundea cu o in- 
girare de termeni technici fără inteles precis poniru cei cari le intrebuin- 
Lä, dar sa dau un lupt petrecut intro sociétale savanta, Se aduse nn 
bolnav enre avea turburări in vorbire şi in seriere, lurburări bine preci- 
zate şi pute în legătură en anume leziuni anatomice ale ereerului; se dis- 
cută mult şi aprins şi se dovedeşte... lipsa de runoşștință în eapitolol res- 
pectiv al Aziologiei creerului Ja cei mai mulți din membrii prezenți, Intro 
alta societate se adur 2 cazuri de searlatina, unul foarte grav a ullul 
foarte uşor, la 2 cupii din aceiaşi familie; se discuta asupra cauzei acestei 
diferențe, unii cer sa se precizeze condițiunile infecţiunii, poale cantitulea 
agenților patogeni absorbiți, calea pe care s'a Det infecțiunea, boalele an- 
terioare ula celor € copii, starea lor de osteneala, otw, mnioritatea însă se 
declară mulţumită cu explicaţiunea că diferinţa observală era datorita di- 
ferințai de teren, pe care o dedususe, se ințeluge, din diferința de gravi- 
inte a celor 2 cazuri.—ŞI aei direcțiunea greşită incepe din şenali. Mulţi 
profesori insistă la eursurile lor asupra detaliilor, dar va examinatori sunt 
mulţumiţi en eite un nume propriu, en mumele unei reacţiuni, al unui 
simptom, pe care candidatul l-a învaţat dintr'un rezumat onre caru, fară să 
cunoască înțelesul lor, pentru-că sunt rare inteligențela curi cerveleuză din 
impulsiune proprie şi nu-şi acoperă neştiința cu cite un cuviul sunâtor. 

In ecean ce privește trecerea du la aceste cunoştinţa leoreliee, mulle, 
puţine, In aplicaţiunea lor într'un caz dat, voju cita exemplul unui consiliu 
de igienă al unui oraş mare, care hoțărăşte, pentru a combate o epidemie 
de ergi, dezinfecțiunea localurilor de şcoală, Insind şeoalelu deschise, cind 
se ştie ch mierohul acestei bosle-—necunoscut incă —lrăezle numai o oră, 
mult doi, afară din corpul oinului şi so transmite aproape totdeauna de 
la un copil la altul. —Și in această direețiuae este o lipsă mare de atenți- 
une din purton educatorilor. 

Medicul nst-fel preparal—si am luat anume exemple din pâturu en 


Ki 
E 
E: 


CRONICA MEDICALA 315 


mai multe pretenții a corpului nostra medical- eu dilotontiznul frese Ro- 
minului, cu o complect nòcunogtinja a vietii taranului în cele mai multe 
enzuri, osle trimis să-și Tech stagiul ca medie rural. Adhozaţi la acoste 
lpsuri—daci se poate zice—şi lipsa unui ideal mai innalt şi va puteţi tn- 
chipui cu ce suflet ajunge medicul în atingere cu populuțiunea de cure tre- 
bue să ingrijaseă, Pentru cei mat mulţi țăranul este un salbatic, un Ines, 
un betiv, un thar sau plin de boala și mizerie, sau un nenorocit despre 
care gade bine si se serio, să sa vorbească cu rost a fara rost, în orice 
caz o finlă inferioară, cârcia-i facem un mare batir că ne scoborim pină 
la dinsul ; rar se intilnește şi concepțiunea mat largă a solidaritatii sociale 
si naţionnle, rar de tot simțul obligaţiunii de a servi pe aceia din u căror 
muncă suntem anume plătiți. Se intelege do ce şi (iranu! consideri pe 
medic ca pe un striim. 

Şi, făra contestare, medicul este persoana cea mal cultă care vine 
in continet eu săteanui şi entre, după invațator, „sto funeţionarul rural cure-şi 
face mai bine daloria, în general vorbind. 

S'u scris mult despre greutatea serviciului medicul rural, a au publi- 
cat mulle fapte nle unor medici răi en să mai ilustre şi en eu exemple 
un adevăr admis de toată lumea, În rindurile ce preced am incercat ai 
arăt de unde vine răul; să vedem cure ar D romediul? 

Serviciul este greu şi-i irebuese aduse imbunalățiri, o incontestabil ` 
dar hiar în conditiunile actuale se ponte face mult bine cind este dorul, 
voința de u-l fare —dovedt atiji medici distingi care şi-au făcut datoria ai 
au lăsat amintiri trumonse in Incurila pe unde au lost; vom, pe de alta 
parte, in situațiuni ugoare, cind nu este dorință de a lucra cinstit, nu so 
face nimic bun şi se găsesc totdeanna explieațiuni adinisibile. 

Si nei, ea în toste direcțiunile nelivilaței noastre sociale, este navoe 
de n schimbare mui profnndä de cit acea a legilor existente, osto nevoa de 
v schimbare, de o mai bunt indrumare a suletelor notsire, care nu st Ca 
väpäin de eil sehimbind ru totul direcția eduraţiunii viitoarei elase eon- 
ducăloare, intilirindu-i sentimenlul solidaritaţii socinle naționale, simțul 
datoriei şi o mal adinră înțelegere a scopului virței Be-cärain, *) 


De. M. MANICATIDE 


zi Adaos la corecturi. Primesc din partea D-lui Dr, P. Cazacu un 
sintio „Medicul rural", publicat in ultimul numar al Revistei științelor me- 
dicale, în care Ian se oenpă de condițiunile materiala rele si conchide că 
de acolo trebue să pornească relorma. Cu toate presen, DI. Dr. Cazacu 
arală cu exemplul său propriu rezultatele foarte frumoase oblinute chiar 
in condițiunile rele iu care a funcțional. 


Cronica Internă 
(„Reforma morală" şi reforma electorală), 


Acum vr'o doi ani d. P. P. Carp a spus în Camors, Jo tcen formă 
lapidari obieinuită d-sale. —un parmdox, care Insă, ea mnlte paradoxe, ei- 
prinde o mare doză de adevâr—, că In poi „nn governele corup pe ale- 
sto, ei alegätorii corup guvernele”, 

Şi desigur, guvernela celo mai liciloase lot sunt mni bune, au un 
nivel moral em mult mai ridicat, decit acea șleuhia de „mari electori”, de 
„fruntaşi“ ui jwlelelor, pe cari ele se reazimā şi eari își aroagă dreptul 
de a vorhi in numele alegătorilor. 

Miniştrii cei mai lipsiţi de serupale n'ar fi savirzii mp la sută din 
nelegiuirile și abuzurile, alt de obiriunile In viața monstră publică, dacă 
nu ar îl fost siliţi în numele intereselor eloctorale (fară să mai vorbese de 
faptul, ră specimenele cole mai degruodale de miniştri se impun conduci- 
torilor unui partid, tot de cunsideraţianile elorlorale);—făra aceasta presiune 
simlul de răspundere bar N oprit, cel pulin atunci cind interesele lor per- 
sonale nu ar îi fost în jor. 

Cunoaşteţi o situatie mai penibila şi mal degradatoare deci! a nuni 
ministru ineonjurat şi torturat de „partizani“ 2 

Dar tormula d-lui P, P Carp nu cuprinde tot ailevirul, 

Daca leiert" silese mlosea guvernele ail culce pe cunştiiuţa, nu 
e mal puţin adevărat, ch şi guvernele, de obiceiu, nu reuzese și nu se 
menţin decit multumita slabiviunii şi venalitaţii corpului eleetorul, 

Avem în acensiă privința o nărturie prețioasă a aulurului memoriilor 
din viaţa regelui Carol: „Aproape nici unul guvern romin.—ecelim acolo,— nu 
siuu lipsit mujorităţi, după alegeri gon, Binden până azi e pwa mare 
„influența administratiei aspra votului alegatorilor, cari atirna de masinu 
statului“... („Aus dem Leben König Karls von Hunsinien”, vol. IV, p. 412). 

Cine cunoaşte mai de nproape „bucătariu“ ulegerilor,— glie că o cam- 
panio electorală ln noi nu +onsta intro propaganda de idei, care ar căută 
să provonte un eren) in mrsa alegătorilor: întruniri publice, discursuri, 
articole de presă, -nu sunt decit o faţadă, in dosul careia se asennde ade- 
vâralu campanie,—o campania de protupețire neruşinată a congtiintilors. 

Intrebaţi-l pe insu-st «i, P. P, Carp, aducă d-su a rengit la colegiul al 
D-Aen din Buzau, fară să se intrebuințeze altă armà de lupta, decit propa- 


CRONICA INTERNA 37 


ganda de idei — i, find dată francheţa şi „rraneriu“, eare N cararterizeaz3, — 
nu mă indpese de rispunsul d-sale... 

Ast-fel, in sistemul eleetaral actual, daca, pe de o parte, „eleelorii" 
impun guvernelor toate nelegiuirile şi toate infamiile.—pa de alia parte, 
guvernele recurg la vcornptiune şi precapeļirea de ennstiinte, peniru asi 
păstra puterea: se stubilese doua curente de corupţinne,—de la alegători la 
guvern, $i de la gura la ulegâtori. Nu numai, cum spune +). Carp, nie- 
gätorii corup guvernele, ci şi E vernele corap pa ulegitari, 

Se forineazi un cere vicios: — guvernele nu pat fi In înalțimea du- 
toriei lor din cauza exigențelor alectorale, dar nici eurpul electoral na poale 
area un nivel mai superior din cauza prneedeurilor guvernamentule, 

In fața acestui cere vicios, oamenii noşiri politiei nu păsese allà so- 
laţie, decit predica „asunării moravurilor“, a „reformei morale", a „tevi 
zăirii conştiinţei naţionale” ele, 

Nimie nu o mai uşor, deet sa ini poza de moralist, faţă de un ran 
social, al cărui eauze nu vrai să le aliuceșii, si nici pm ai curajul reme- 
diilor radicale... 

Toţi acria, cari depline moravurile noastre politice si eauta mijton- 
vele de îndreptare, parcă uită că şi alte țari au trecut prin aceleaşi dureri, 
şi ea experiența lor ponte să na Iumineze ralea, “va și cum am fi nişte finti 
cu lotul deosebita, firi excepţionale de perverzlune şi am trăi pe „alle tà- 
vinu”, decit relelulle popoare. 

Soest, deci; ulil să insist puţin asupra lrecululni, in aceasta privinţă, 
al unui popor cu moravuri de puritanism rigid, și cae e premergiloral 
tuturor popoareler europene pe calea constituționalismalui 

In tot cursul veacului al XVII-lea şi la Inceputul celui al XIX-lea până 
la reforma electorala din 1832 şi chiar mai tirziu cum vom vedea, —corupția 
elertarală din Anglia—sfidează oriee comparaţin, 

Venalitatea colegiilor electorale din celebrele „lirguşoare pnirede* u 
ajuns proverbiala: elo nu numai se vindeau pe faţă, dar în gazetele de pe 
vremuri cetim anunturi prin cari diferitele bwrguri inviti pe amatorii de 
mandate de deputati. Bine ințelea amatorii sr gasean In totdeauna, zi a- 
lunci avea loe un mezat în toată regaoln i 

Pe la sfirzitul veacului al XVI-lea su facut socoluala, că Si din 
lorzii engleji, membri in Camera superioară, dispuneau de 218 mandate în 
Camera inferioară. —uşa in cil guvernele lrehuian loltenuna să inire in 
„tiiupaziție” cu dingi —bine mieles cà și guvernele îşi asigurau totdeauna 
im număr respertabil de mandate, lorhoind Ieaut direct es colegiile elec- 
lorale. 

După sucecsole companiei din Ost-Indis, cind o multime de negus- 
tori întreprinzători, adunindl bogății fabuluonse,--(vunoseuţi în istoria engleza 
sub nume de „bababi,.*).—nu vonil să concureze aristoerația funciara in 


~ vomerļul de mandate, —corupliuneu electorală n intrecut oriee imaginatie. 


ȘI, penleu eararteristica psicologiei colegiilor restrinse, e picunl så 
invocâm marturia lui "Th, Erskine May („The constitutional history of En- 
glani* ote.), din care um luat mai ales aceste dale.—că pe atunri In An- 
glia, pe de o parlo, na lipsiau predicatori da morals, iar pe de alta parte, 
oricine indriznva să vorbească de rolurma electorală, se expunea lu pe- 


315 VIAŢA ROMINEASCA 


e- 


depsele cele mai aspre: eşafod, inchisoare, depnrtațiunea In Australia... "1 

ȘI lordul Grey n trebuit să iupte o jumătate de veac, pentru eh să 
poata realiza reforma electorali din 1832,—foarte modesta in fond, fiind-eă 
a deshințat numai clle-va „tirguşonre putrede“, dar a lasat nealinse bazele 
privilegiiilor eleetorale. 

Şi eu toate ca odată en nreastă reformă, „moraliştii* nn facut să se 
voteze o lege foarte aspri Impotriva corupțiunii electorale, —acenstă groar- 
nică corupțiune,- inerentă sistemului de privilegii electorale,—a rămas în 
tonta uriciunea ei, 

Numai in apt-spre-zece ani, după votarea acestei legi, de la 1533 
pâni la 1851,—în 78 oraşe toala alegerile au fost casate pentru motivul 
de cormpțiune dovedită, In niara de aceste cazuri de casare ganerală u 
alegorilor unui oraş, În zeegt pecioadi au fost rinduite in 323 cazuri 
anchete judiciare pentru corupţiune electorală, şi în urma avestor anchete 
inca 82 deputați au pierdut mandatul lor, pe loga acei po cari unrheta i-a 
declarat „în suspiciune” pentru rorupțiune electorală, dar nu s'a patul sla» 
bili pe deplin vinovăția lor. 

Cit de mare era râul se poate vedea din faptul, că in 1853, John- 
Cornwall Demis —pe stunces ministru de interno, un savant eu o reputa- 
tiune europeană, care mulţi ani a fost in capul comisiunii de ancheta. — 
a publicat în Edinburgh Review un arlicol, in care susține, că ducă s'ar 
fi facul o cercetare minulioasă şi congliinciowsh a tuturor alegerilor, cu greu 
girar fi putut păstra mandatele lor 5—6 deputaţi din Camera romanelor h 

Mulțumită acestor moravuri, în 1857 (vedeţi n'u trecut nici o jumi- 
tate de veac de ntuuei!) alegerea a costat pe fie-care candidat In „Cota- 
ten“ (City) Londrei cite 11,500 ptunzi,—aproape 300,000 franci ! lar în Lam- 
bat, mită parle a Londrei, alegerea a costat 9,800 pfunzi 4250000 franci) ! 

Nu e de mirare, ch oameni ca marele 3-St. Mill, au fost siliți să 
renunţe la cariera parlamentară... 

Aceasta stare de lucruri sn menţinut pâna la reformele electorale 
din 1867, 1472 şi mai ales cea din 1934 (Gladstone), prin enra celățaia pri- 
vilegiilor electorale a fost doboritii, si dreptul de vol, de fapt, n fost acor- 
dat tuturor cetățenilor maturi (ustazi e vorba de a inlâtura şi ultimile res- 
tricțiuni, fără nici o insemnatate), — şi cu meeasta ebastiunea corupției elec- 
torale,—eare alita limp a preocupat pe moll! vngleji, a dispărut ea 
prin farmec de la ordinea zilai..." 

Atit o de aderăral, că predicile maraliztilor sunt nepulineioase, dach 
nu se reazimă pe mijloacele de actiune, mai puternice, cari stau la dispo- 
ziţiunea oamenilor de stat... 

In lumina acestor fuple, potem pricepe ma bine cele se so pelree 
la noi. 


(D E interesant, de asemeni să notăm, ca economiștii engleji, ca 
Thorold e am pun în legătură cu privilegiile electorale ruing şi piciren 
micii proprietăți rurale, —n proprietății țărânegti.. ca În noi! 

2) Bine luțeles enzari izolate de euru ag se Intimplă si astăzi, 
dar ele nu mai pot influența simţitor rezultatelor alegerilor. Observind eu- 
rentele opiniunii publice, publicişiii engleji pot prezice eu multe luni Ima- 
inte, cu n iziune matematiea, razultatele alegerilor generale, (Vezi, de 
pilda, Roview of Reviews, 1906, February. p. 113 urm). 


P CRONICA INTERNA 319 


Prin împărțirea corpului electoral in trei colegii {in realitate — în patru, 
Bind-că colegiul al treilea e subimpârţit Inea in dona, şi majoritutea vo- 
tează acolo indirect, prin delegați, —sistem, de rare, probabil, sa inspirat 
și dl. Bulighin, in Rusia,..),—s'a ereat in colegiul Iintäiu o adevărata retă- 
me a privilegiilor olectorule, care prin lorţa Jucrurilor determină caracte- 
rul tnturor alegerilor, (Colegiul ul 2-lea se compune în majoritate de sluj- 
başi, care nu au niei o putere de rezistență, lar despre colegiul nl 3-lea 
nici nu face să diseulam), 

Si pentru a ne da scamu de rostul acestor colegii, să luăm „Statis= 
tiea electorala“, publicata după datele oticiale, de d. L. Colesen (București, 
1105).— Vedem acolo (p. H urm.), că de pildă In judeţele Dorohoiu, Falen, 
Neamt, Roman, Suceara, Vaslui, ete.,—în colegiul Intaiu de Cameră voteaza 
de la i18 pina la 150 alegâtori.—îar în colegiul întâin de Senat {p. 38 
urm. ),— numai 69—100 nlegatori ! 

Adică majoritatea în acesta colegii e formala de 35—50) alegători 
pentru Senat și 60—75 pentru Cameră, 

SI dacă ţinem seamh, că din acegtia 20—30 Iu fie-care judeţ, cel pu» 
țin, sunt imregimentati intzun partid, —cezultă că guvernul adesea are ne- 
voo sii „ciștige” numai 10—20 alegători pentru ra să-și asigure majorila- 
len, —eu alte cuvinte,—acegti 10—20 alegători pol détermina rxpresiunra 
roinții politice a unui judet eu 250—300,000 Tocwitori `. 

Munei inţelegeți ce preț trebue si nibă votul ncestei duzini de ale- 
gilori ! Sa nu va mirnţi deci de corupţiunea electorală. de șunlajele po- 
tentaților—eleclori, de faptul că campania elcetorala se transformă la noi 
intr'un tir rusinea de conştiinţe... 

in deșert vor predica moraliştii.—nu vom scha de acraclä tiriloşie, — 
ca și Englejii pâna er n'au distrus „bargurile putrede”, In cari de asemeni 
douä-irei duzini de alegători puteau trimite în Camera comunelor un dea- 
putat.—pănă ce nu vom desfiinta privilegiile electorale, mullamila cărora 
cei 10,000 alegători—în tosla lara—din enlegiul | trag nemisurat mai mult 
im cumpănă decit 900,000 —aproape un milion de alezători indireeți a 
colegiului HE (vezi Cotescu „Statistica electorala", p. 3) —cari aleg, prin 
delegați, numai 35 de deputaţi din 153,—şi inca, de fapt, n au nici un mij- 
loe de ægi manifesta voința). 

Am auzit adesea spunindu-se vă În noi, in ori-ce caz, nu se chel- 
tueşte atita in alegeri, ca în Anglia. Da, nu cheltuese atita candidatii dur 
ați făcut socoteală cit eosta pe stat un „triumf electoral ? 

Cunose pe un venerabil senator de provincie, —se numără latre libe 
rali, dar prin „enrteluri* savante se alege sub toate regimurile —care n'it 
deschis nici o dată gura in parlament, şi nu posedă niei vre o aila calitate 
decit acea că „aro multe roluri. Am fent socoteala eit inensează, sub di- 
ferite lorme şi pretexte, acest „potentat” : 60,000 (celiji gese soci mii) lei 
pe op, det pentro durata unei legislaturi — 240,000 lei, pentru unicul 


1) Ponte f cova mai caraeleristie pentru viața noastră politica de- 
ei! faptul ea la noi guvernul, rare face economii, ndivă menajeuză pe eo: 
tvibuabili.—0 „nepopular“! Ar putea să fle ust-lel dacă ar putea sa-și spuna 
cuvintul cei 900,000 da contribuabili din colegiul ul 3-lea, şi nu numai bud- 
setofagii colegiilor privilegiate ? 


190 VIAŢA ROMINEASCA 


moliv, că „are multe voturi în colegiul Tri Nu avem ve invidia la En- 
wg Şi în faţa acestei situuțiuni, d. P P. Gap, cet mai briliant dintro 
oamenii nostri de stul,—care e un aprig Inptator pentru „asanarea mora- 
vurilor* şi in același limp te apune oriedrii lirpgiri a droptului de vot, — 
nu gäseşlo nimic mai bun, decit să pe prumilă,—în aceași curinlare ci- 
tată mai sus,—ef vonind lu putere „nu vu face alegeri libere, ei alegeri 
curate” (par'cii pol fi currațe alegerile, ce nu nu swat libere, și In ce ar 
putea consta „eurățenia” lor?) 

Caro e dech solulia ? 

Ea e clar indicată prin tot ce am spus, — desfințarea privilegiilor 
electorale, lărgirea dreptului de sol. 

[lealul nosira e cuprins in acea formula care rezuma principiile 
dreptului constituţional modern, în această privința : Sufragiul universal, 
agul, direct gi secret, 

Dar, en o faza de tranziție, am puten ndinite, cel puțin, —rotegiul unie 
pentru toți cstófenii vristnici gtiutori de carte, 

Paren nud din toate părţile: dar țăranul e inem inconstient, rii 
lipsexe lurminele necesare, și nm are nici o rezistentă fală de adminis- 
Lralie ete. 

Chiar d. N. lorga,—un om, de sigur, cinsti! si sincer, si eu multa 
dragoste de Lari, dar cure, din nenorocire, wa avut prilejul, nici rigazul 
så ndincească neeste chestiuni —ne spune in „Simănâtorul* No. Ilea 
desi doreşte, ca „ţArhnimea să domineze viața noastra publică, (ear nu 
zeen „să arunce pruncul în strada“... 

Dar sunt colegiile resirinse mai ronşlienie şi mai rezistente ? 

Poale fi un colegiu mai rostrins si mai luminat, de cil cel Univer- 
sitar? ŞI totuşi aceste colegii, cel de lași, de pilda—sunt și mai In dis 
rein marilor elevlori, care „an situuțiu”, va orice colegiu țărănese, zi 
trimit totdeauna In Sénat pe un guvernamental...) 

Cultura ? 

Despre ce cultură este vorba ? De stäinta de carle ? Am spos, ch Inte- 
legem concesiuni in neeasta privinţa, ea fază da tranziție şi din eonsido- 
rațiuni pur termic. Inten cil Inse serisu! şi retitul fae pe cineva nmi npl 
să pirundă problemele gielt de stat, şi mai rozisten! faţă de presiunea 
administrativa ? 

Educația politica ? 

Dar e vädit, că en nu poate f räpàtată devil prin viaja și Tnptu 
politica, 

Aceasta lmi aduce aminte pe pedagogul din anecdotă, cure nu lasă 
pe băoţi să intre in apă, Dän ce nu vor învăţa să lanoale,,. 

Precum nimene nu invață a innota pâna ce nu întră în apă, tol asa 


1) Vran ap fiu bine înloles Toate sistemele electorale, cari svom 
lenză eroismul alegatorilor, sunt utopiste. In ultimile alegeri ule colegiului 
universitar da Jogi, la care au luat parto 47 de alegitori, „eleelarii“ au s'an 
stiit să amenințe en divnlgareu secretelor de fumille, a „documentelur” ce 
se află în mina autorităților... 

Un „erou“ ar fi rezistat... dar a fost ales candidatul guvernamental 
en majoritatea de un yof. Toale acesten lase nu sunt argumente în fa- 
voarea colegiilor restrinse, 


CRONICA INTERNA DÉI 


im popor nu poate avea educație politica, A i 
piniis oaia trai. De poli dacă, de fapt, nui exereilă 

De sigur, lucă mult timp dupa largirea dreptului de vot colegiile 
electorale vor fi guveruamentale—dar și cele de astă-zi nu sunt mai in- 
tependente, si nu refuză sancţiunea lor nici unui guvern. Guvernele insa 
işi vor asigura majoritalea prin presiune, nu pria corupțiune, Se poslo 
cumpăra cilo vu duzini de voluri in colegiile de ustă-zi- è en neputinga sa 
fie rorupl um milien de alegâtori. 

Şi dach nu ar A decit acest rezultul al Weste eulegiilur electoral, 
daci ar dispărea lirgul de conştiințe,— incă trebue să bine-cuvintăm refor- 
ma electorală : un popor oprimat prin brutalitatea guvernamentala se poate 
emancipa odatā,—dar cind corupţiunea patrunde iu adincimile vieții naţi- 
onale, el este pierdat pentru vecie. 

Mai mult, 

Moraliştii vari speră ea răul poute fi vindecat numai prin predica 
„usanării moravurilor“, şi cari cer ca guvernele, peniru aceasta, să se eman- 
cipeza de presrupări de ordine elactorala,—nu-şi duu seama de un adevar 
elementar, fără de care nici o indreptare nu poate fi. 

Preconparea da interese electorale o o necesitate inexorubila pentru 
orice regim constituțional: un guvern vrea inainte de toato sa frâne: 
(omul e om, iar pentru ingeri“ nu o nevoe niei de constituția, nici de 
alegeri), — dar cind organizația electorală are o baza largă şi sänätoasi— 
atunci şi interesele electorale repreziula nevoila unor mari categorii soei- 
nle, ` pu pretenţiunile personalo nle unei elice sun ale unor polentaţi da 
provincies lupta electorală se da nu pe baza unei lirgueli dosnice,—ei pe 
baza unor curente mari de idei gi senlimente,— rezultanto ale morilor in- 
terese sociale Ta lupta. 

Asl-fel, en şi in Anglia, reforma morală va decurge, din reformele 
politice şi sociale, — şi Insă-şi luptele politico—tiind silite så faci al la ma- 
sele popuiare,— neamorlizate priu izolarea elementelor ennșlivale în colegii 
distincte, — vor servi ca un Tuclor poternie de educaţie politiet, 

Şi cel pulia pentru generaţiile viitoare se intrudeschid zări mai senine.. 


. L 

Spatiul imi lipsoște, dar lrebue să mai spun cito-ya curinte, 

Am vorbit în cronica precedenta de marile problemo weonomice, de 
la rezolvirea cărora utirnă tot viitorul narsirn. 

Darn neeste probleme uu au fost deslegale pană azi, cauza peinei- 
pri e ticăloşia sistemului nostru electorul, care pune interesele de gasea 
mai prests de marile interese mnțiunale, 

Va fast ministru de interne ne-a spus odata, că guvernul, din cara 
făcea parte, voint sa ruformnoza legea loemelelor agricole, —atit de neindes- 
tulătoare,—a fost ameninţat de răscoala electorilor!..,. 

In aceste condițiuni reforma electorala se impune şi ea din interes 
de conservare naionslă,—eca primul pas spre inâlțurea neamului, 

Bine înțeles ca nu este unica reformā politică ee <e impins: pentru 
desvoltarea tuturor energiilor naţionale, reorganizarea, în spiritul democra- 
lic, a iostituţiilor judeţene şi comunale, e tot alit de importanta si poate 
iucă mai urgenti, 

Dar despre accsiea gem vorbi alti dala. 

St 


Cronica Externă 


(„Statele Unite ale Marii Austrii") 


Evenimentele ce se desfaşoară în vechiul Imperiu al Iubsburgilor 
sint pentru noi, Rominii, de un interes vital, în toată puterea ebviatalui, 

Şi nu numai fiind-ca în hotarele acestui Imperiu trăese peste pulru 
milioane de Romini,—elementul cel mai eurat, cel mai energic şi plin de 
viața ul rasei noastre, —trienchind, din care sau desprins in cursul rom: 
rilor toale ramurile neamului rominese, 

Dar de la modul cum se va dezlega criza prin care trece astazi bä- 
irinul Imperiu, va alleng, cum vom arăta îndata, tot viitorul vietii noastre 
de stat şi al propişirei naționale, 

Problema, ce se dezbate astăzi în toală intinderea dinire Carpaţi și 
Alpi, dintre munţii Bohemiei şi marea Adriatică —este următoarea : va 
găsi in el acest organizm de stat destule puteri vii pentru ea, triumfind in 
contra luctorilor de descompunere, să redevie un puternic etutru de gravi- 
tațiune, cultural și politic, pentru tonte popoarele din Sud-Estul Europei, 
enri Hau ajuns incă la aşezarea definitivă a vieţii lar naționale; sau ël va 
fi sfarimat în vre-o douăzeci de bucăţi, iinpunind astfel tuturor popoarelor 
ce au conviețuit atita timp în acest adr. şi, fatal, ṣi popoarelor vecine, 
—greauu sarcină de a-şi reconstitui vinţa lor naționala şi de stat pe alle 
baze, şi după alte linii da cristalizare. 

In asemenea condițiuni no pare frese, că toe rai unui Romin so du- 
torește studiul neestei probleme in cartea, pe rare un mare ziar vienez 
a numit-o „Das grundlegende Werk“ (operă fundamentala) şi ni carei titlu 
l'am ules şi noi pentru această cronică, 

In această lucrare d. Aurel ti. Popoviri, care a dus la noi 10 ani o 
viaţa modesta de profesor, se relevează ca un adevărul om de stat—eu toale 
calitățile și, dacă voiţi, eu defectele omului de slal; deşi nu se sfieşte să 
susțină reformele cele mai radicale, ori-de elte ori ele sant indispensabile 
pentru scopul imediat, ce-l urmăreşte, — se menţine însă tot limpat in li- 
mitele politici practico şi roule; considerațiunile de dreptate absolută, de 
simetrie abstractă, precum şi arhitectonica pur raţionalista,--il lasă rece, 
E caracteristic, că revoluționind toata organizația Austro-Ungariei, Drop: 
nind un intreg proect de constituţie pentru viitorul Imperiu federal, deli- 
mitiad teritoriile statelor particulare nu după „individualitaţi istorice”, «i 
după consideraţiuni pur etnice, —d. Aurel Popovici in acela-şi timp nu se atinge 
de situația actuala a provinciilor Bosnia și Herţogovina (precum nici nu-şi 


CRONICA EXTERNA 35 


intinde planurile de reorganizare asupra peninsulei Haleanice, ete.) — vadit, 
fiind-eă nu vrea să ridice vre-o problemă do ordine internaţională, a carei 
rezolvire nu ar sta numai in puterea Imperiului Anstro-Ungar, 

Un ministru vienez, patriot şi credincios împăratului, dur en mai 
vn pătrundere și bărbăţie decit sfetnicii sei actuali, nu ar fi procedat 
alt-fel. 

Aceasla, de sigur, mu e pe placul temperamentelor mai revoluțio- 
rare, cari sunt gata să-l invinuească pe d. A. Popovici caprea „nwstriae*, 
si chiar „medieval“ —cum face, de pilda, „La Courrier Européen", care do- 
si simpatizează cu Ideen federuțiunoi intre popoarele Austro-Ungariei, lu: 
tusi spune în recenzia asupra cărţii lui: „Locraren d-lui A. C. Popovici e 
„prea direct inspirata de vechiul ideal nustriac nomțese... ea e mai ajes 
„prea imperialista, medievala. Dacă, în adevăr, sunt multe probabilitați, 
„că furmaţiunea federativă a diverselur teritorii naționala ale Austro-Un- 
„guriti se ra impune, lee urma urmelor, de oremimentele ce se precipită, nu 
-së poate jusă nădajdui Ja o astfel de formaţiune, de cit după sfirgitul 
„unui regim atit de invechit ca cel al Habsburgilor” (No, 12, din 23 Mar- 
lie 1998). 

Imviauirile nu sunt drepte, find-că autorul n'a avut de scop să ne 
prezinte un proert ideal de cunstituţiune, ci numai—şi bine a făcut să 
formulere un minimum de cerinţi din puuelul de vadere chiar pur ans- 
triac, imperios impuse do silualie şi imediat realizabile, — și cari ar putea 
sa tacă viabil insu-și imperiul, și in neelas timp locuibil pentru naiona- 
Htatile ce" compun. 

Dar se vor pasi In jurul tronului Habsburgilor oameni de stat, Inte: 
lepţi şi puternici, cari să realizeze acest minimum ? 

"That în the question, 

In neeasta privinţă se îndoese inşi-şi publiviştii cei mai bine inspi- 
eat din Austria. 

Aşa de pilda ziarul vienez „Roicbsposi“ din 4 Martie 1906, in artico- 
lol de fund consacrat cartii dlui A. C. Popovici, serie: 

„Nu ştiu dach conducătorii Stulnlui nostru vor avea eurnjul sa in- 
„Areprinda o asifel de reconstrucţie a Marii Austrii,—dar ştim că o mină 
„puternică ar fi incă în stare så o realizeze, Se va pisi oare omul puter- 
„ale, pe care H doreşie țara ?—E vremea să vie,--ca să nu fie apoi prea 
IT WEN 

Si nei e lot tragicul stimn ann, 

Cu timp „batrinu monarhie” trăia sub regimul concapțiunii patri- 
moniule de siat, toate mergeau de minune, şi diferitele. țari şi popoare, 
cari o compun, se alituran sub administraţia biurourilor vieneze, cu şi mo- 
şiile sub acelaş proprietar, 

Dar nu recul de malt acela fericite timpuri, cind-—cum spune au- 
torul nosiru— prințul Schwarzenberg pulea să spună popoarelor Austriei, 
eù ele trebue numai să asculte poruncile uulorităților, să plăteasca darile, 
iar pentru satisfacerea trebuinţilur sufirteşti—să meargă la biserică. 

Nici Încercările de a raveni la absolutismul unitar, nici centralismul 
utopist al lui Schmerling, nici federalismul” confus al lui Hohenwart, nici 
lipsa de orice sistem a lui Taafe,—niei politica naționalităților — sistema- 
tien“ "din Ungaris- n'au pulut da vre o aşezare Lralnich vieţii politice, 


VIAŢA ROMINEASCA s24 


A. C. Popoviei consacră o jumatate din serierea sa istoriei tuturor 
acestor iucereari. Rezultatul :—falimentul fatal al politicei din ultimele de- 
cenil,—viata a ajuns cu totul intalerabilă, un adevăra! bellum omniwn con- 
ra OMMEN., 

Fruutaşul ardelean dovedeşte, cu argumente la cari nu se poate res- 
punde, ch salvare nu poate f decit in transformarea Austriei Intr'un stut 
federal, pe baza individaalitäților nationale. nu „istorice“, şi ne prezintă 
an plan detulint de reorganizare: 15 teritorii nuţionale antonome (toți ro- 
minii din Ardeal, Ungaria şi Bucovina formează um singur stat național), 
un parlament federal, o armata comuni, o uniune vamală, ele. (Autorul 
cunoaște bine literalura germani asupra „Staatenbund“ şi „Bundesstaat", 
şi preconizează principiile de organizare unui „Bundesstnut*,—după tipul 
Statelor Unito nin America)— astfel en să Be asigurate maximum de pu- 
tere a statului, cu maximum de libertate naționala. 

Impärtăşim şi noi dorința d-lui A. C. Popovici, ca „batrina Tinpārā- 
tio" să fie salvali, credem şi noi, că ea poate Judeplini o mare misiune 
xei, în Sud-Estul! European, ducă se va transforma pe bazele arătate, de- 
venind un centru de cristulizare a vieții culturale și pulilice pentru toate 
nenmurile din valea Dunarii şi Balcani.—intr'o formă sau alta, compatibila 
cu independența lor reală” și eu desvolturea naştirbită a individunlitaţii lor 
etnice ț—eel ce aruncă numai ochii pe harta ucestei părţi din Europa își 
va da seama numni decit de necesitatea evoluțiunii politice în uconstă die 
reclie). 

Dar d. A. © Popoviri merge mai departe, şi aci e partea cea mai 
rulnerubila a operei sale,—anume, den afirma că Imperiul Habsburgic e 
mdispansabil pentru viața și evoluția politică sänätoasā a Europei, —ere- 
dința impartazita de toţi oamenii politici din Imperiul vecin, şi care ex- 
plică, în porte, acel „sans façon”, cu eurè sunt tratate uaționalitaţile. 

Soeotim inso, cù au trecut și acele vremuri, cind un ceh, şi un mare 
patriot veb, Palacky, a fost silit să spună: „daca Austria nu ar f existat, 
„ar f trebuit inventata“... 

Oamenii de stat din Austro-Ungaria trebue să-şi dee seama de si- 
Lalin sehimbata—fiind-eă alt-lel e în adevăr în joc insâ-şi existența Im- 
periului, şi toata istorin universală poate fi Indrumată pe alte căi, 

Insu-3i d. Popovici pune degetul pe rană cind se introubi: „in ce 
stame vom fi noi (impârăţia Habsburgic). dacă Rusia căpâlind o con- 
„stitulie democralică, va acorda înaintea noastră o largă aulonormie naţi- 
„onals diferitelor naținnalitați din sinul său; Polonilor, Filandejilor, Livo- 
„nilor, Rominilor ete. 2. („Die Vereinigten Staaten“, p. 207) 

Alumi ? 

Ar spune acum un Palacky vorbele sale? 

Un moment se pârea, că guvernul din Viena è pâtruns de prime): 
diile momentului. 

In Austria, acela-şi ministru preşedinte Gautach care cu cite-va luni 
inainte declara în parlament, că votul univevaal o o fantazio irealizabilă, 
a fost chemat să prozideze realizarea acestei reforme electorale ; ier 
in Vagaria, din ordinul Împăratului, s'au pus peceţi pe uşile parlamentu- 
lui intransigent din Budapesta. 

in parlament si în presă aceste acte de energie se puneau rilos in 


CRONICA EXTERNA 325 


legătură eu evenimentele din Rusin, la cari faca aluzie d, Popovici. Hezul- 
tatele au arătat, că pe uceastā cule Impirulul va avea tot sprijinul popoa- 
relor sale: în Austria tonul vieții publice vadit s'a Insitat,—iar în Unga- 
ria simpatiile maselor au redus In neputinţă eerbicia goviniştilor eum atit 
də bine aral in paginile chiar ale acestui No, al „Vieţii Rominesti" (vezi 
p. 273) insu-ai dl. A. C. Popovici (CH de juste sunt vederile d-sale. se 
punte vedea din faptul, că în „le Courrier Européen“, No, 11 din 16 Martie 
1906, un Ungur Dr. Oscar Jose, secretarul general al societății maghiare 
de sociologie, —arata, că poporul maghiar ù ostil faimoasei „voaliţiuni“, 
care sub masea pulriolismului reprezintă mumui intoresole „ciocoiegilor", 
les hobereauz,—cam zice el, ale marii și micii nobilimi maghiare). 

Şi ustaczi, după ce urticolul d-lni A. C Popovici a fost dat ln tipar, 
ne vine vestea despre o nouă impâcare cu „conlițiunea“, prin intrarea în 
minister a şelilor ei, d-nii Kossuth, Apponyi ete. (De sigur eu aseriilelul 
naționalităților). 

Unde ne vor duco toate aceston ? 

Trebue să ne spunem o dată verde sentimentul nostru, 

Are dreptate di, A. C. Popovici- „irradanta“ romină e o sperioloara 
absurda inventata de goviniştii unguri ; are dreptate,—că de veacuri frun- 
taşii neamului nostru visează realizarea idealului nostru național alături 
sau eu sprijinul monarhiei Habsburgilor. 

Si or fi o nebunie, ca tocmai astă-zi, cind cele mai mari Impărați 
sunt nevoite de a-şi asigura dezvoltarea pacinică prin diferite sistome de 
alianțe, —simţindu-se all-fel prea sinbo,—eu toemai în nceste condițiuni in 
ternaționale Rominimea să visero la realizarea acestui ideal prin izolare: 
ei în mijlocul statelor mari şi dusmânoase. 

Insă să fie bine stiut, că un popor, eare, deși riet Intre patru 
state deosebite, formează o masi compnelă de peste 12 milioane, un popor 
pe care nu lau putut dobori aproape doun milenii da nespurse suforinți ap: 
ge resemneazi definitie la mizeriile vieții sale naționale da astăzi, —cari 
fue cu neputiniă alirmares neimpiedecată a ființei şi desvoltareu cultue 
rii sale. 

ŞI en o ramură desprinsă dintre neamurile Apusului, am dorit tote 
deanna, dorim şi astăzi, en tontă puterea unul popor conştiont de misin- 
nea lui In „porţile Orientului”, en Marea Austris să no serveusch de eäiä- 
uză in caleu nnastra istorica şi să cimenteze viața noastră politică, cu viatu 
de stat a Apusului European (modalitățile se pot totdeauna găsi, pentru 
ca toate interesele si drepturile să râmină noatinse,—dar nu ne putem a- 
dinci aici în această „inuzica a viitorului“, —vorbu d-lui A. C. Popovici). 

Dar astû-si acensin nu mai ¢ o conditio mima qua non n propâșirii 
noastre de neam şi do stul 

Daca in Austro-Ungaria vom veden aceou-și perseverenli In neso- 
cotirea aspirnțiunilor noastre legitime, vom gti sa le realizăm cu, färå sau 
chiar în contra ucastei Impărați. 

Dacă nn putem râminea singuri, în viitorul apropiat alegerea noastra 
nu va mal f limitata,—vom sii, cind ya sosi momentul, unde så edutam 
legăturile şi ajutoarele necesare pentru uducerea la indeplialre n idealu- 
lui nostru, 

Prin carten sa, alit de doiala și atit de moderata, —şi tocmai Bind-că 

H 


226 VIAŢA ROMINEASCA 


e loială şi moderata, Aurel Popovici a adus au serviciu imens și cauzei 
romineşti şi opiniei publice europone: ca o un memento yi pentro noi şi 
pentru vecinii noştri, 

Astazi Earopu intreagă cunoaşte siluația adevărata şi problema a- 
devărati, 

Ne näm la o respiutie a istoriei; de la intorsiluru pe care o vor 
lua ovenimen'ali, va alirna, cum am zis la inceput, tot viitorul nostru; 
vom aşteptu în liuişte, constienți de dreptatea cauzei noustee, desfăşurarea 
lor,—şi cel ce no vu intinde întiiu, fara gind de asupriri şi injosire— mina 
de frate.—va primi pe a noasiri... 

Gë 


TT pă TTC 


P RO P Néit LU 


St. O. Eosif. Credinţe, Minerva Bu- 
euresit, 

S'a zis că liparal, dacă à adus o- 
menirii imensele foloase stiute, apoi 
a adus si mirele rên de a răspindi 
prostia: mai înnainte, fu se răspiadea 
decil con ce era bun, ceea ce indemna, 
prin valoarea sa, să lie copist, Aşi 
putea spune acelaş lueru despre cre- 
arës limbii poctive de cătră Eminescu, 
Sa ma explir, Mni Innsinte do Emi- 
pesci, dse cineva nu svea de spna 
nimica, sau avea de spus ceva prost, 
producea © opera proasta din toate 
punctele da vedere și, do n'ar Ñ fost 
mândria putriolica (landa că avem şi 
noi literatură) și gustul Incă ue for- 
mat, multe nulitați ale vremii, cure 
an avut trocere o zi, n'ar Bb sein nici 
un ecas: prosiia se aröla atunci în 
toata goliciunea ei (Gel exrimplele 
scoase de d. Muioresen in Criticile sale 
si va veți vonvinge că incă acei poe- 
tusiri ar À dispus de forma poetică 
creata si hârăzita lleraturii de catră 
Eminescu, cu exact aceiași lipsă do 
talent ar H produs bacâţi pusabile, în 
orice caz nu ridinnie, Line, azi, şi-a 
insusi limba poetică a lui Eminescu, 
prelurrată şi de alții, vbiar riul o s- 
nosi, e rar, apropo nici o dută, ridi- 
col, Cetiti multele poezii cure npar în 
torta zilele și vă veţi convinge, Acesta 
poezii nu mal nu mâcar Io gclren de 
a în înveseli prin goliciunea prostiei: 
forma le fareşte de savoarea ridicolului, 


Aşi putea numi aceste producţii, cu 
un lermen pedagogie, compozițiuni cu 
tema aleasă de clov.. ndică de poet, 
Şi à propos: de ein, prin programele 
actuale, se dă un rul atit de mare eotu- 
posiţiilor, elerii sa vbişnuese stit de 
mult eu sportul ucesta, incit le vine 
greu #t-it părăsească şi după ce ies 
din scoală si] continui în reviste şi 
ziare. Eru şi gren en aulorii progra- 
melor şcolare să Dregadä acest efect 
al metintotor lor didactica sopra lite- 
Pia). 

Această pletoră de producție Jite- 
tară e apoi, Inrurnjata și de doritorii 
eu orive preț ai umi lilecuturi uaţio- 
nale bogate (Nu sa propus și ramă 
pe cărţile siraine?), câri veţi BR ob- 
servul eà, din alte motive, su reinviut 
iarăş lucurajurea do a serie, a serie 
mereu, din patriotism, pentru u avea 
şi noj o literatură bozulă: „rerieți, 
băeţi, numai serieţi“, lu eare, cina, 
d. Maiorescu opisese un energie ` „mu 
mai serie) t“ 

In mijlocul acestei rutaraele de fu: 
zio“, e o mlevirală binefacere intetociu= 
nulă apariţia unui seriitur earo are ceva 
de spus, care nu fure „comporzițiuni 
eu tema alen-A de elev", —adeaca, vai, 
cu „tema alensă de profesor”, un şef 
de aach oarecare literari.. 

Ine rind npara un seriilor, eu d. lo- 
sif, enro aro mm, mull de spui, tre- 
bue să-i fim mline recunosratari. 

A spune câ un seriilor are mull de 


328 VIAŢA ROMINEASCA 


spus, e tot una cu a spune că e sin- 
cer. Bimeeritatea, aceastu e însuşirea 
cea mai mare și mai simpatici a u- 
nui seriitor, cind are şi altele. N'am 
să uit niciodata cum enracterizeuzii 
Taine pe Alfred do Musset: „C'âtait 
qw'un podte, était un homme” 
(Hist. de la litt. angl. V, Teonyson).= 
Subiectele “poeziilor d-lui fosil sint 
aşa de banale, că a'ar pulen zice că 
multe muu subiect Bannlitatei a- 
ceasta o o mare însușire: ea rezulta 
din acon ch postul nu exprimă în poe- 
ziile sale decit sentimente şi impresii, 
pe care le simţim eu tofi, de toate 
zilele—„a mai mult de cit un poet: e 
un om*—dar pe care el le simte mai 
puternic, mai frumos, şi, mai ales, pe 
care cl le poale exprima—le poale éx- 
prima şi pentru noi, în locul nostru.. 
In cele mai frumoase poezii lirice ale 
lui Eminescu subiociul e banal; ee 
vubieel è in Dorinţa, derit chemarea 
iubitei apre a se iubi in mijlocul na- 
turii, er subicet în Floarea albastră, 
decit regretul după zilele [frumoase ale 
unui amor tinar vare Su dus? 
Aceasti sinceritate a d-lui Iosif ne 
da impresia unui realism desărirgit— 
ducă acest cavint insumni ceva—po 
tențat incă, în multe bucaţi din vo- 
lom, şi prin nişte vorsuri de o mil- 
sură neegală şi de un fèl de ritm ti- 
ber, care scot parea în relief lipsa tlo 
pretenție și prencuparea numai de im- 
presio şi de adevar... Cind d. Josif a 
fost ungujal «a serie o poemă despre 
Slefnn Cel Mare, nu a seris'o, noa dal, 
eum spune insay numai un simbure 
al poemii, adica numai ata citia pii 
tut im adevăr, cu alte cuvinlo ne-a spus 
numai cit a avut de spus, Altul, poate, 
ur fi confecționat'o... Şi, o putanteză: 
mi se pare cel puțin curios u comanda 
unui literat o „piesă* llerară. Cred 
că ar fi alle mijloace de a Inruraja 
pe scriitori, lăsindu-le inspiraţia libers. 
Acest poet ne-a venit şi ed din Ar- 
deal. După Eminescu ai Vlahuță, poe» 


ţii—Coşbue, Jost, Goga-—ne-uu venit 
din Ardeal. Pentru ca? Sa fie ch 
neam obosit noi cel de nici ? Sa Be 
prazaismul vieţii noastre de popor a- 
juns, dar enm parvenit ? Sa fie fap- 
tul că Ardealul a inceput mui tirziu 


si-i spună envintul in literatură ai a 
inceput giel cu poezin, dar, venind 


mai tirziu, cind literatura rominească 
ajunsese ln oarecare maturitate, liri- 
en ardeleană a putul să ia deodata nm- 
ripi de vultur 2 Voin vedea alla dati. 
Dar o fapt ca astăzi poeriu romi- 
nească a ardaleneastă. 

Dar acest poet n'a venit ca un pi- 
ran sânâtos, plin de viata şi de iubi- 
rea de viață. Iosif nu e din şeoala lui 
Coşbuc, care nici n'a făcut șroala. El 
a venit cu up plumb deja în aripă, 
„melancolie“ deja (vezi. Melancolei, 
p. 41), mai aproape sufleteste de cei 
din Regal deet marele său Dërdvre- 
mur. (intotdeauna d. Josif mi-a adus 
aminte de un pori de mare talent, mort 


tinăr, de L Prun, cure, și el, ca şi d. 
Iosif, Intranoa in aceiaşi urmuonie, 10- 


tele unui intelectual rafinat și ucele 
ale muzei povlului popular necunoscut), 

Și d, losif se deosebeşte şi de celt- 
luit Ardelean. de Goga. Goga e un 
un poel! de mare uvint, un incendia- 
tor, uo stirnilor de patimi, pe eind d, 
lusif « un delicat, un discrel, un soozi- 
tir.— Den a tralus pe Heine, ceea ce 
e significaliv (ehinr ai pe Verlaine) şi, 
in adevăr, ducă om voi să furem com- 
paralii ca oriee preţ. ne-ar veni lu 
minte Meine, mai puţla spiritul de 
revolta ai sarcasmul—gi, da sigur, ta- 
legatul 

Cu toste că poetul a fost atins de 
„melaneolie“ inalnte de a veni la noi, 
totuşi, la inceput. are si el ceva din „ţa 
rânismnl“ caracteristic seriilorilor Ar- 
delen), nota care upare in prima ep: 
lecție | Vorsuri, 18%) şi In a doua (Pa- 
triarhale, 1901) în mare parte. In Cre- 
dinje iusă, poetul suspină după „eredin= 
RS pierdute, E caracteristica poczia 

opd sărman ` 


WENN " "re E 


RECENZII 32 
i a n ara dn O O OūĊO 


Din raiul mindrilor Bucegi 

Ce te jeleae de ani intregi 

Co dor atit de ne 'ntelea 

Te-a indemnat sä vii la şes? 
Credeai că esto la oras 
Norocul tau, biet Dästorgg 


Ca un copil nepriceput, 

Amar da tine, n'ai stiut 

Ce griji, ep patimi, ce nevoi 

Ne bintue In veri pa noi— 
O mwai stat, biel pastaruş, 
Ce trista-i viaţa ln oraş! 


Şi ne-ai venil aşa varal 
Ca gindul care te-a furat, 
Şi-atit de blind teni Inerezul 
In tonte cite le-ai vazat— 
Ca nn stiai, biet pastoras, 
Ce lume rea e la oras! 


La porți închise ai batut, 

Pe cai greşite te-ai pierdut, 

Şi steann fără de noroc 

Te-a urmărit din loe în loc, 
Străin de toli, biet pistoras, 
In goana oarbă din oras.. 


Atum in dam plingi nopti intregi 
De darul mindritor Bucegi; 
Te-ai reintoarce şi-i Lirzin, 
Tot e 'ntmnerie și pustiu... 
Ce-ai euni tu la ors% 
Sărmane Däslorag L.. 


In caro păstoraşul imi pare că e geng 
poetul nostru... Şi. „păstoraşul“ venit 
„n gounu oarbă din oraz* ne spune 
tristeța lui în multe bucăţi din colec- 
ţia de care vorbim şi mat alea In cele 
de la paginile 7, 9, 11, 13, 15 şi 17... 

Şi atunei de sigur ca poetul va fi 
cuprins de sentimentul sinperătății 
morila: Lebăda, enre ne aduce aminte 
de alta „singurätate" (Solitudes, Le 
Cugne de Sully Prodhomme), Cântec, 
Dorm visurile toate, ett, in caro pò- 
etul plinge parcă siogurātatea altora, 
îm roalitalo pa u su, câei d, Tosif care, 


in aparență, pare că ar Ñ obiertie 
(pare ch l'ar preveupa mai malt sen- 
timentele altora),—e un subieetivist si 
tot ceea ce yugrāveste îi slujeste ea 
expresie n propriilor sale stari sufle- 
Veşti... Chine pastelurile sale (d. Iosif 
are multe, mult mai multe de eit in- 
titnioaza Daat sint subioetiviate, lirice, 
—de altmintrelea deseripții de natura 
curat obiective nu cunose de eit |n co- 
leeţin „Espana“ a lui Thtaphile Gan- 
tier. Dar e subieetivism şi subiecti- 
vism în deseripţii; deseripțiile d-lui 
Iosif sint aubieetiviste In grad super- 
lativ, Asta nu insamnă însă că Daa 
Dm vede puternic.. 


Iar după culmi dont nouragi 
Ureînd tiptă, în zare, Sa. (Icoane 
din Garpaţi, 3) 
Dar soarele coboara "n asfinţit 
Din văi ecese neguri cenușii, 
Nieală dau pe culmi în mus.. (Ie. din 
Garp. 4) 


(Ce WW uo zs a AR D 


Inr prin pulboreu de nur 
Toema "mn capul eclalalt 
Creste umbra 'nlunecală 
A ciobannlni tonalt: 
Cu eăciula intr'o parte, 
El păgegte plin de fală 
Suru purpurie=i schimbi 
Zeghea "n mantă triumfală (le. din 
Carpaţi, 42). 


D, St O, Iosif e n notă originală în 
literatura noastră, ` o nota distinetă și 
sonoră în armonia sofletului rominese 
idealizat prin artă... 


ké 

Vasile Pop. His şi piine. Minerva 
Bucureşti, 1906. 

D. V. Pap, revenindu-și în fro, vreau 
să iie: isprâvindu-şi „romanul*, ne-a 
dat o carte de schițe umoristice şi de 
nuvele tragice, 

Umorul este unul din genurile cele 
mai plăcute şi totodată din cele mai 
grele. Umorişiii sint foarte prețioşi, 


— 


findet sint foarte ra, 27 findet se 
arata ireverențioşi faţă en realilntea, 10 
conira cirein, eonglient sau inconșii- 
ent, „ayem toți un dinte”. Umorul, 
pus în slujba unui mare ideal, imbri- 
cind spiritul do rovoită, ca la Serdrin, 
e o binefacere pentru estilur, pe care-l 
răzbună de vuleuritatea și trivialitatea 
turmei lui Epicur... Umorul, care rele 
veaza păcatele omeneşti, dofertele mo- 
rale, ridicolele inerente sufletului ome- 
nese, ca de pilda în majoritatea sehi- 
olor lui Mark Twain, ne place, pentru 
că ne place să ridem de slabiciunile 
altora,—si unora din nol şi de ale 
noastre proprii... 

Sa mä erte d. V. Pop el plielisese 
cu upropiarea urentor numu, care, În 
împrejurarea de faţă, nu norul um» 
brej lui Bants. 

Mai este un umor: acela care ret 
zulta din sitnaţii, un gen Inferior de 
umor, dor esru se bazează, și el, pe 
neelas proveden: exagerarea topici, 
lozica in ubsurd.., 

Umorul din Pop o de fulul din 
urmă, Cind daa vron să fe „revulu= 
ţinuar“, ea în Dreptate, nu face umor, 
faco nuvele tragice, Ciud vrea să fie 
ppaicholog“, ca in Fdomeln, devine 
lurăsi trage 

In bucatu, cu care lacepe volumul 
si enro e cès mal rengitä,—e vorba de 
greutulea de a enpâta audioa la nu- 
toritaţile norstre—umoral reali din 
situaţie. Aci e logică în absurd, cum 
e și în Q eseursie lragică, cum e şi in 
inceputul buet Arta da a se îmbo- 
găți. D. Pop, cind nu faco „romane“, 
aro oarmenre talent, un mie talent, 
are ceva do spus—trobyo So recuttmg: 
tem. ue facem o plăvere s'o recu- 
nonytem,.. g 

Dar adesea îl päräsezle logica fară 
ca daa să bago de sumă—ea, de pilda, 
în partea de la sfirsit din Arta de a 
se îmbogăţi... D. Pop war destula 
măsură, 

Uneori devine trivial, ca in Ọ ex 


mm VIAŢA ROMINEASCA 
EE, ee 


curate tragică, în rare, cu o totala 
lipsă de bun gust, cu reminiserule 
„spirituale“ din vre-un Tirehileşti oore- 
cure, no vorbeşte de „etutecul“ cailor.. 
Că tine-va—fle chiar d. V, Pop—iu- 
drâzueyle să fio aşa de spiritual, esle 
un simploim rău ii liternlura noastri.. 

Despre buenţile serioase din vo- 
lum „Viata Sou: spune et sint mai 
buve decit volo umorislice.. Asa dar, 
ați Vielen că sint mai rele. E teri- 
bi! d. Pop cind devine psieholog, 36- 
rios şi Lragie ` e em Domnița Vio- 
rica.. In Filomela are chiar un Alih- 
nea... D. Pop exngerează și aici, de- 
vine absurt şi nici —o umorist, ce să-i 
fai! Şi— soarta de umorist !— eind d, 
Pop devine mai grav, nbis te poți {i= 
noa de ris; si ride de-al binelea, dacă nu 
le-ai jena de autor, earee aşa de tragic! 

In Prea tirziu şi în Mat tare ca 
iudiroa-—care au plăcut şi Vieţii Nouă 
şi vecinului meu, tuneţionar la pre 
feetură—sint tipuri, mai Wles de fonsi, 
ch le miri de unde le u f seos d. 
Vasile Pap... In schimb, o țesătură de 
fapte, un reportaj din vremurile bune 
ale Uniberaului, de care verinul men 
a rămas incintat, declariadul pe d. V. 
Pup de cel mai mure seriilor tomin. 

Dora d. Pap ta ea cultiva (in tosto 
ințelesurite cuvintului) micul său ta- 
lent umoristie, cu H uu seriitar al li- 
teruturii rominegii, raci, încă odata, 
are vervă şi aro acul dar de a oxagera, 
are acon silogislica în absurd, de care 
vorbeam mai sus, 


* 

Maria Cunţnu, Poezii. Minerva 
Bucureşti, 

E interesantă lotdeauna opora lite- 
rară, mai ailes lirică, a unei femei, 
pepiruech tar ai oratin Fă asculti dos- 
tăinuirile unei femei; sa aile ei fo- 
melle sint considerate ea un sinx greu 
de gicit. 

Şi am luat în mină volumul D-rei 
Canţan eu o curiozitate egnistă. Des- 
pře D-ra Maria Cunţan nu știu mai 


nimic, seritien stiintiBcäz înca nu ne-a 
dat „portretul“ său, ca e ocupata mi» 
tualminto cu d Sadoveanu (E adevarat, 
domnule Sadovoanu, că platesti 900 
franci chirie pe an, cum susține „eri- 
tica științifica” 7). Nu ştiu deelt celo 
spuse de d. Chendi in Proludile sele: 
o fati visâtoare, Fenzibilă, iubitonre 
si ințelegăloare de poezie, ien unui 
profeser și compaziler de muzică hi- 
>ericensră din Sibiu. 

D-ra Maria Contan are un suflet sim- 
Lier, aşi putea zer prea simţitor. Si 
tiindea are un suflet prea simțitor, po. 
eriile sale sint un cintec interminabil 
al durerii, E prea multă durore, prea 
multe lscrimi—durere feminina Lan 
de multo lucrimi, încit rinl, care trece 
pe dinsinlea cas? sale („De sub fe- 
rastra“) nu duce în undele sale de 
cit larrămile postei. E atit de fando- 
Perala aceasta pocit, incit nu vede, 
pn astenplă, na doreste decit moartea, 
S'ar phreu că idealul său e moarten, 
Dacă am face pe moraliştii, poate i-am 
imputa D-ref Caplnu aceasta predis- 
poziţie fumobră. vare e, trebue s'o ap. 
num, morbidi. Dacă am fore pe pe- 
dagogii, poalo am sfatui:o sn alunge 
aceasta predispozitie, cintindu-i bues- 
rille naturii si ale viet, Dar pn sin- 
lom nici una, nici alla. Do areis ne 
mărginim sii enpstatim. Vum observa 
Insă, că, adea, Obsèsiunea asla i 
morții strica efeclul catatie al unor 
haett frumoase, cn de pilda în „Broao- 
dal”, în eare pocta, dutt ee pe spune, 
cu induiogare potolila, de un brad, 
caro j-n umbrit inbirea, 1 intreaba: 


Vei A de-ajuns 
De patru sciuduri, 
Batriue..., hrad? 


inehoere brutala, in disproporție și în 
dezarmonie eu teslul poeziei. 

Şi tut din... neinteinarea, ayi zice, 
a acestei dureri, rezulta şi alle exugu 


ECENZII 331 
aid a axe 


rații, en de pilda cind ne spune (in 
„Doina veche") că: 


Adourme fusun mini 
Şii vd, de pot eil stort 


viera, de siger, ne valetäe, nu pumai 
din cauza exugarării. ei și din cauza 
termenului de comparație pren... fizi- 
nlogie, Vă aduceţi aminte de frumoasa 
poezie a Ini Cogbuc „Noapte de vara”, 
DUU ep, acolo, pese luna din brăduţ 
şi se anala "nert Ineet, pinditoare ea 
o frunte de poet..." Ei hina, mn pota- 
lunga din minte ideea ra o frante, 
chiar de poel, poate fi. asudată, 

Cu toati aregsaii vearegirt durora, 
D-ra Marin Cuntan nu este pesimista, 
„Durerea“ din poeziile salo è a sa, 
nu e durerea lumii: celind popniile sale, 
nu rä eu impresia cà lumea è o vale 
de plingori, râmii uumni ew impresie 
că poela, o1, e indurerata, D-ra Marin 
Cingan nu generulizează, poster că mate 
teorelizeaai, pent ruen mare spiritul ub. 
sotbanal, Singurul poel permis An li- 
teratura rominească esta Eminescu (şi 
citeva tonuri din O. Carp) pentuueă 
numai Eminesen a nyut curajul inta- 
lectuul de a penoralizu, da a declara 
ră durerea sa eslo durerea universo- 
lui.  Numni el şi-a ridicat durerea sa 
proprie la o valoare metafizică. 

S'a inteles ca D-ra Morin Cuntan 
uu face compozitii, că nre cova de spus, 

Şi in multe beny din volum ne și 
spune, ne si poale spune cceit ce vrea, 
va în „la Loero,” „Sunet de talange*s 
nr", „Heiutoureareu“, „Ma stringe 
mina“, „Fire de loampa”, „Asterne, 
mamă, patul”, „Primăvara“, „Să nu 
plinzi după mine” ete. 

In foarte mulle poezii insă, m'a pu- 
tut så ne spuni ceea ce nveu de spus, 
Atunci, uneori, a recurs la „eombisn- 
tioni", a ehutat să-și traducă simțiraa 
in simboale: de nici o mulţime «te bu- 
câți cu „suhieele“, cu anlileze ele., eu, 


332 VIATA ROMINEASCA 


de pilda: „Meteor“, „Ce ritmic“, „Pe 
lac", „Amurg“, „La schit* ete. 

A spune câ n'n ştiut cum să-şi spu- 
nä simţirea, e lol una cu a spune că 
wa patot să şi-o clarifice, cht, dacă 
trebue, mai intai, să simţi poternice, 
pentru a face poezie lirică, trebue, 
apoi, să ți se clarifice simțirea. 

Alunei găsești şi imaginile necesare, 
in erre s'o imbruci, căci simțirea nu 
ae poale exprima ca atare, eu se "m- 
bracă în elementul intelectual al ima” 
Sint, Și nişte imagini claro găsesc 
in totdeauna, şi vestmiulul vorbirii, 
forma, Imaginile neclare ln zădar 
„bat la porţile gindirei*,—nu pot să 
însă. 

Multe din poeziile Drei Cunţan «int 
confuze („lubire”, „Stiți voi ca lirai 
crucea Dr, „Inviere* ete...) din această 
pricină, 

Dacă nu må Insel, D-ra Marin Cup: 
tan e mai mult un tip omoliv, de cit 
unul vizual, e, adică, o sentimentali- 
tate, fara mult materjal în care sa-și 
intrupeze aceasta sentimenlalitate, De 
aici incă ceva: dessu repelure a ace- 
lorași situații şi imagini. Şi chiar a- 
cele froquente „lacrâmi* (observ că şi 
„furca“ e prea frequenta), nu sint alt- 
ceva decil exprimarea direriă, daca- 
rama durerii, şi nu intruparea ei în 
imagini. 

Şi-mi pare, în urma urmei, ch s- 
coastă emotivitate in dauna viziunii, 
e un semn caracteristice al feminismu- 
lyi... Şi Bindea a venit vorba do fomi- 
nism, lrebua să spun ca in volumul 
D-rei Cunţun, pluteşte, cu toata du- 
rerea, cure une ori merge până lu ma- 
cabro 4„Sfirzit”), un parfam de dell- 
enteţa, de finețe, de discrețiune,—și 
nu mä po! opri dea cita aceste el- 
teva viersuri, In adevăr feminine ` 
Talnuyele răsuni lin, 

Caci soarele po lasă. 
Tulangelo răsuna lin 
Si tarne dupa turme vin 
De peste deal spro casa, 


Cunosc pe sunet turma la, 
Mi-e cea mai dragă mio. 
Cunose pe sunet turma ta, 
Nehună-mi bate inima 

Şi pling do bucurie. 


Stau sprijinită in pridvor 

Cu lacrâmi in pleoape 
Şi-aseult şi-asecult de pe pridvor ` 
Talungela de la izvor, 
Aproape... Mäi aprope 


As vrea, dar nu mai ştiu ce-as vrea 

Şi nu ştiu eum imi vine... 

Aş vreu, dar nu mai știu ce-ag vrea: 

Bă fiu o floare 'n calea la 

Si ai mă iai cu fine. („Sunet de ta- 
lange“) 


Io eclo din urmă două versuri, po- 
eta ne exprimă acel sentiment de u- 
bandonure, propriu suletului femeese,. 

Şi starea sufleteasea, nu mal putin 
femenină, din viursurile ` 


Sa nu cobori, iubite, 

In trista mea chilie, 

Căci mar ucide focul 

Intăiului säru? („Si nu cobori”) 


Am spus cñ multe din poeziile Drei 
Maria Contan sint confuze, că ia multe 
forma nu e perfecta... Spuneam mai 
sus, vorbind de d. Josif, că azi nu e 
greu să ai, chiar cind ont talent, for- 
mu impecabilă, D-ra Maria Cunţan 
mu e lipsita de talent şi totuşi gare 
forma impecabila... Explicaţia ered că 
stă In aceia, ch D-sa, loemai, nu e 
lipsita de talent, ch toemai are ceru 
de spus, Dach m'ur avea nimic de apua, 
ar falen serie bine, câci n'ar opri-o 
simţirile şi indirile.-ar inventa gin- 
diri şi simţiri pontru formi,— pentru 
forma găsitu de-a-gata... Chinuindu-se, 
in lopla cu forma, să-și imbrace sim- 
Un şi gindiri, adesea nu reușește... 
eu un talent mai mare, ar f reuşit, 
de sigur... 


RECENZII 


Oricum, să-i fim recunoscători ca a 
imbogațit literatura feminină romt- 
uească cu elteva note sincero, cu cite- 
va „cuvinte adevarate”... GL 


Ki 
Dr. P. Cazacu: Medicul Rural 
Bucuresti 190), K 


Chestiunea stării sanitare a satelor 
noastre preocupă de dea ani pe toți 
oamenii noştri de ştiinţa; și mulţi din 
cei cari au avul prilej să cunonseă 
prin ei Insta ingrijiloarea siare sa- 
nitară a ţărănimii, au cäutat sa ue 
tragă luarea aminte asupra seustei In- 
semnate. probleme şi să propue mij- 
loace de indreptare, Dar ori cit de mult 
se va serie asupra ei, de sigur că nu 
va îi de prisos până ce ea nu va troce 
din sfera de preocupare a oamenilor 
de ştiinţa în acea a oamenilor de ac- 
Dune, a organizutorilor, De aceiu ob- 
servaţiile d-lui dr. Cazacu, earo pun în 
lumină una din laturile cele mul In- 
semnale ale chestiunei, morita o deo- 
sebită atențiuna. 

Auforul arată ca mai toți acei, cari 


s'au ocupat eu chestiunea insuficientei 
serviciului sanitar al satelor, au fost 


ca totul unilaterali în precizarea pri- 
cinilor răului, de ọare-co nimeni nu 
s'a ocupat de „cel mai important fac- 
tor in organizața sanitară rurala”—de 


medicul ratal. Acest modic rural—ti- 
närul exit de pe bâncile Universitaţii 


—uu e m genero mai pro jos, nici ca 
cultură generală, nivi ea stiința în ale 
medicinei, de cit cel din țarile apu- 
sene; totuși rezultatele activitații Ini 
sint cu totul inferioare. Pricinila Lro- 
buo enutate In condițiunile de exim 
tențä şi de activitate ale medicului ra- 
ra! la nol. (Dr. Manicatide, lu „Cr, Me: 
dicala* din acest No, arati alta Iature 
a chesliei), 

Tioărul care se dace ca medie de 
plasă nu gâseşle în sat o locuința po- 
trivita cu nevoile lui (pe cind ln cei- 
alt stojbași ai lui statul le pune la 
dispoziţie loeninţi huno); nu aro o 
cancelarie şi un dispensar (en la alte 


333 
oficii ale statului), aşa că e nevoil să 
ție în locuiuia sa și cancelaria servi- 
ciului şi farmacia și odaia de consul: 
taţii; ba şi ineslzitul, luminatul ai 
cheltuelile de cancelarie 1l privesc tot 
pe el: nu ara un servitor pentru can- 
relarie și gasește cu greu chiar pen- 
tre serviciul său purtieular, Toate s- 
ceste imprejurări au mare influința a- 
supra sufletului medirului rural, 

Pentru realizarea măsurilor de hi- 
gienă publică el nu are nici o pu- 
tere: el cere Primarilor să ea mâsuri 
şi, daci nu le iau, nu poate impune; 
dacă reclama la Prefecturi, i so ris- 
punde cà nu's mijloace, Cele două in- 
ïpecții pe luna în fie-care comuna, În 
care Il obligă regulamentul, futa] tro- 
buo s4 le faci din goana trăsurei, o- 
prindu-sa pe la primarii peniru a in- 
deplini formalităţile, — din cauză cf nro 
prea multe comune, Cind are epide- 
mii—şi în satele noastro is aga de 
dese [..—de multe ori no e lustiințat 
(căci Primarii ştiu că, dacă vina mee 
dicul, var avea de muncă.) si dacă 
le descopere singur, apoi Primarii nu 
execuli izolarea, iar sătenii miei nu so 
sinehisese de dezinfectare. Apoi fiind 
medicul reținut totr'o comand en epi- 
demii, ce fac celelalte comune? Dar 
cind siol epidemii în mai multe co- 
mune depăriale, co să facă medicul? 

Toţi, cari s'an ocupat en chestiunea 
medicilor rurali, au cerot inmullirea 
lor; acum ei sinl 129 și ar trebui vel 
puțin 445 fu 

Dach mai finem sama de retrilulia 
disproporționat de mică a medicului 
rural, căruia li rămine cum vre-o 200 
lei pe lună („mai poțin de cit prmește 
un şef de birou el. Il-a din direcţia 
sanitară de în Bucuresti, care n'are 
studiile lui, mare munca lui şi näen- 
urile lul...*), care nu are elientela, nga 
ch de-abia isi poate indeslula trebuin- 
{ile materiale ale vieţii: casà, masa, 
haine...; dacă mai ținem upoi sami de 
viața izoluta, lipsită de societate, pe 


534 VIATA ROMÎNEASCA 


care o duca mèdicnl rural, de ajuto- 
rul neindastulator pe care îl poate s- 
vea de la agenţii sanitari al de la 
maage, şi de felul cum e privit acest 
slujbuş al țăranilor de catre medicii 
de In oraşe şi chiar de direcția sani- 
tară, — putem să ne däm sami de con- 
dițiilo triste de existenţi şi de netivi- 
tata alẹ aceluia în sama câruin edeti 
săntatea neamului acosiuia t. 

Cu despre tărani, ci vin la doetor, 
i ascultá, îi urmenza sfaturile, dach 
el stin st le inspire Ineredere, Dar, 
pentru ca să ajungi In aceasta, trebue 
un contact indoluugat en rann) şi 
multă mones. 

Ca lacheere autorul spune: „chestie 
nea ajutorului medical la țară are ra 
bazi pe medicul rural bine platii. pus 
in eondițiuni bune de muncă, incun. 
jurat do un porsunul inferior bine pre- 
gătit si uvind instalațiuni bune și ma- 
terial sufeient, Toata reformele care 
nu vor pleca de Ia acest punet dr ves 
dere, nu vor A nici de un folos renl”, 

Expunerea clară a d-lui dr, Cazacu 
e un tablou dureros al shuciumarilor 
peputincioase, in care sa frâminia un 
medie rural doritor de n face ceva 
pentro binele locuitorilor satelar noas» 
tre, Ea ar trebui să pue pe ginduri 
pe toți acei enri sint în măsuri și eu 
datoria de n aduce a rit mai grabnica 
indreptare răului. 

M. C. 
. 

D. A, Stnräzn,—.Puferea execu- 
țină în romatituțisenea României“. Bu- 
cresti 1900. 

Em, Culogia,—.„Putorea rogalà"» 
(Râspuns d-lui D. A. Sturdea), Bu- 
rnreşti. 1906, 

Di. D A. Sturdza, şeful partidului 
liberal, a provocat o adevărali umo- 
tiune în lumea nnastră politică, prin 
broşura sn asupra „Paterii executive”, 

Hatrinul om de stat, ale cărui ma- 
rite nu au neroe de confirmnrea ni- 
mărul, a ținut să ne spună în prefața 


broşurei: „in vara viitoare Implinese 
„50 ani în serviciul Statului şi 40 ant 
„in servielul Regolni Carol I, Inleme- 
„ietorul Statului Romin Independent, 
„Simţese adine, eum neeastă lungă 
„viață şi acest indelungat serviciu pu- 
„blie măreşte răspunderea ultimelor 
„mele zile“. 

Prin aceste cuvinte par că anume 
se subliniază, că în broşura de fala ne 
vorbeste un barbat da stat, nu un om 
de ştiinţa. ȘI desigur numai motive 
serioasa da ordine politiră au putul 
säit îndemne pe dl. D. A. Sturdza si 
dee publicității memoriul sân, 

Aceste motive politics, nu întră in 
competența noastră să le Andeeäm 
ulei. Der nu ne-am face datoria de 
cronicari couştiineioși. dacă n'am face 
ohserraţiile noastre obiective, din 
punetul de vedere pur gliințifie, man- 
pra teoriilor de drept constituțional 
emise en aceasta oeaziune, intru rit 
credem cà aceste teorii nu se pat sus- 
tinea lun bessie, 

Dacă, deei, motivele politice sunt 
vrednice de susținal (am spus, că nu 
le putem carecla aici).—ele uu nevon 
pentru aceasta de nite mijlonee, 

Iden fundamentala a memoriului 
d-lui D. A. Sturdza e rezamata în ur- 
mătoarele rinduri: 

„Constituţiunea din 1866 hotärişte, 
„el trei sunt puterile statulai— Pate 
„rea legislatiea (Art, 32)— Puterea e- 
„xaculiva (Art. 35)—Puterea juders- 
storeaseă (Art. 38)... In afură de a- 
„caste Irel puteri nu există altele, nici 
direct, nici indirect, ca emanaţiuni 
ülo voinței naţionale —De neera in- 
„cercările da a consliliui responsabili- 
„tatea mimiatarială şi partidele poli- 
„tice ca a patra zi a cincia putere n 
„Statului viciază sincera și teala apli- 
„enro a Legii fundamentale n Statului 
„Tomin, căci nu prin inlerpretaliuna 
„se pol tafiinţa nouă puteri alo Sta- 
„tului“ (p. EA, 

Aceia-şi idea sa precizează în alta 


RECENZII 335 


parte: „Mai o de obsorvat, că afară de 
„Rage, niei uu mit eeiätenn ca per- 
„soand, și niei o grupare do eolAţeni 
„tă partid politie mu reprectută o pw- 
„tere cunatitutională n Statului. şi că 
„In Regalul Rominiei orisee mità pu- 
„tere, in afara de cele trai Puteri ale 
„Statului, nu se pnate tnālļa ca putere 
„n Statului de eit caleind constituţiu- 
„tei prin forja bratalë a bunului plne, 
„Hesfiiniata tu 1856* (p. 13) 

De aci se deduce pozițiunea excep 
tional a Hegelui in stat, „ennsânţita 
gi prin prerogativele Regelui, numite 
de articolul F5 (ompsl. io mad escep 
Una) puteri” (p, 9:10 vlriuten a- 
talor prerogative regale, puterea de 
deeiziuna o are exeluziv „voința chid- 
suită a  Pepelui”, eire este mumki 
„tomperată, prin vointu națiunii, con- 
statala prin delegultunes sn" (p 12). 

Ln neesi rezultat se ajunge printr'an 
mijloe bapzie simplu :—cllaraa pe rind, 
și înterprotarea literală n diferitelor 
texto din Constituţie („Regele numeşte 
şi revoură pe miniştri”, ete),—o pro» 
vodare cit s- poala de puţin siet, 
fies, pentru că un toxk de constitutie, 
— cn şi orire text de lege, — om se 
poate înțelege namai după sunebnl eu: 
vintelor, cari] compun, fură să se țină 
seumă do geneza lui, de istoria lui, 
precum gi de raportul lui cu tot coin- 
pesal de dispoziţiuni, cu esre o Ip 
legătura. 

Unde so posto ajunge cu matoda 
d-lui D. A, Sturdza se poate voden din 
faptul, ep in rindurila citate mui sus 
cuvintele „puterea statului" san pu- 
tersa in stalt“ sunt intrebuluţate In 
două, şi chiar în trei Zntdegnrt rleo- 
abila, adesea În ncoimgi fraza, yì a- 
nume t 

1) In intelesul de „delegaţiuue le- 
gala unui atribut de suveranitate“ 
(puterea legislativa, exceulivă, juda- 
câtoreasră). 

2) In înţelesul de „factor al vieții 
constituţionale“ (responsabititaten mi- 


nisterială, partidele politice); și ln 
afirşii ; 

3) In Injelesul de „aleibuţiuni” (, pa- 
terilo Rogelui*,—in sensul ncesta gi 
utribuţiunile oricarui fanelionur, tot 
sunt „puteri”), 

E lesne de pieles la ce confuziune 
de idei poate dä naştere ncesi simplu 
fapt, 

E usor, de pilda, de dovedit, cu tox- 
tul constituțiunii în mina, eñ delega- 
iune legala a unul atribut de suvera- 
nitate nu uw de cit organele provi» 
zute în art 42, 35 și 20 din Couslitu- 
iune (legale, reprezeatațiunea najlo- 
onid, curțile şi tribunalele), — dar a- 
creanta an prejudtecă întru nanic rolul 
constiluționul al miniștrilor şi nl par- 
țidelor polities, <a fuctori ni mocanis- 
mului politie, 

Şi în adevar in aceasta privință gä- 
sim era mat mure vuriaţiune in difo- 
rile regitnuri constituționale, 

Dur fimd-eă, pe de a parte, nu pot 
da prea mare intindere acestei rocon- 
zinni, iar pe de altă parte, nepatind 
opune unui barbat de siat, de seama 
d-lui D, A, Sturdza, nurnni autoritalua 
men personali, si-mi fe permis da n-i 
opune #utoóritaten relebrilor profesari 
de Dropl Constitulionai din Apos. 

„Monarhia vonstituți onali, — spune 
„de pilliä, profesorul! de drept consti- 
„tujional de ln ienitalea din Paris, — 
„sa intițişează suh doua tipuri bine 
„caracterizate : 

„Intr'un caz nuliunen recunoscută 
„suverană, şi luerind Ip aceasta cali- 
„inte, asociază nn monarh la suvera- 
„nitatea sa; on îi deleagă, ereditar, 
„exercițiul parţial ul suveranitatei, 
„Exemplul cel mai pur, poate, el n- 
„cestai combinaliuni I găsim în cau 
„slituţiunea belgiană din 1831. 

„in al doilea caz, costalăm O coim- 
„binaţiune contrară ` un monarh, pănă 
„alunri un suveran absolut, asocinzi — 
amai mult sau puţin spontaneu— 
„Daţiunea ja suveranitatea su, dolo- 


336 VIAŢA ROMÎNEASCA 


„gind anumite puteri adunarilor ro- 
„pruzentalive; ust-fel e constiluțiunea 
„prusiani din 1850; deși revazuta de 
„rameriie ep le-a instituit, ea nu este 
„(juridiceşte) decit un dar (octroi) al 
„puterii regale. 

„Vedem uci, sub acelaşi aer de fa 
„milie (monarhie constitutionala), domă 
„tipari de stat profund distincta” (A. 
Esmein, — „Dr, Constitutionnel”, «d, 
1890, p. 4—5). 

Aan dar ştiinţa eunongte două ti- 
puri de monarhii constituţionale : una 
bazata pe „principiul de suveranitate 
nationals“, in cara monarhul, juridi- 
cesta, e considerat numai ra un dele- 
gat, fara puteri proprii—şi alla bn: 
zală pe „principiul do prerogativă al 
coroanei* (sau „ile drept divin”), ln 
care puterile menarhului îi aparţin, 
ca un dropt propin. 
` Sob care din aceste domă tipuri 
trebue să elasilicâm monarhia consti- 
inţională în Rominia 3 

Hespunsul è clar. nu numai din 
faptul, cp pentru constitutiunena noas- 
tra ne-au servi! ca model cea Bolgi- 
ana,—.cel mai curat tip de monarhia 
constitutionala, bazala pe principiul 
de suveranilale naţională“, cum spuna 
Exmein.—dar eonstituțiunea romilnă, 
după ce afirmä principiul de suvera- 
nitate naționala (art. 31),—aceemueazi 
caracterul de delegat nl Regelui, im- 
troducinid în articolul 35 una din ra- 
rele modifieari alo textului Belgian ` — 
po cind în articolul corespunzător ul 
constituției Belgiano (art. 29) cetim: 
„au roi opartient le pouvoir exâcu- 
tif"—in ul nostru e—„pulorea execu» 
Uva oste încredințată regelui“; apoi 
art, 96 spune ritos, că pulerile Rege- 
lui 1i sunt „data de constituție* (ìn 
ari. 78 Consi. Belg,— atribuite”), 

Mni departe, Orice monarhie eoo- 
stiinponala presupuue sistemul de gu- 
vernămint representativ, Inse aresta 
larăşi, poate îmbrăca don arme cu 
totul deosebite, dupa cum admite sau 


nu așa numitul „regim parlamentar”, 

Caructerislica regimului parlamen- 
tar © responsabilitateu politică (a 
nu se ennluanuda cu cea penala) a mi- 
niştrilor faţă de representațiunea na- 
țională. După cum spune Esmein, re- 
gimol parlamentar nu e ull-ceva de- 
eit „o desvolture logici n principiului 
de reponsabilitate ministerială” Regi- 
mul parlamentar i găsim în Anglia, 
Belgia, ele, iur cel neparlnmentar, 
in hmperiul German, precum şi in 
cen mai mare parte a statelor parti- 
culare ee) compun, şi iart-#i, in pri- 
mul rind, în Prusia (Esmein, ibid, p. 
95 urm), 

Care din aceste dowi sisteme re: 
prezentative e adoptat de ronslituliu- 
nea noastri ? 

larii-şi nn poate D indoiala, pu na- 
mai din faptul că ne-am insusit con- 
slituțiunea Belgiană (care la rindul 
său, cum spune profesorul de Drept 
Constituţional din Oxford, nu este de» 
elt „formalaren înseris a prineipiilor 
constituționale Englez", vezi A. FV. 
Dicey,— „Law of the Constitution”, p. 
8i),—dar şi textele precize din con 
stituținae stabilese neindoelaic princi- 
piul responsubilitaţii ministeriale, faţă 
de parlament (art. 47, 40, 92, 93 § A, 
99 4 I, (it, ete), 

E vădit, că chestiunea asupra ro 
Inlui miniştrilor şi al partidelor poli- 
Hee, în mecanismul coustilulional, nu 
poate fi rezolvita la fel, în țarile, cari 
uu adoptat forma de monarhie con- 
slituționala bazati pe principiul de 
suveranitate nationulă, și regimul par- 
lamentar, eu responsabilitutea politica 
a miniştrilor fața de reprezentațiunea 
naționala, —cum sunt Belgia și Romi- 
uia,-- şi în acele, a caror eonstiinție 
pute principiul de „prerogativa a 
Coroanei”, ca dreptul propriu ne dolu- 
gat, ul monarhului, şi în neelaş timp 
nu cunoaste regimul parlamentar yi 
responsubilitatea ministerială, — eum 
e Prusia, 


RECENZII a37 


Un studiu asupra „pulerii execu- 
culive“ intr'o monarhie constituțională 
care igenorentă deosebirile intre a- 
cesto doud sisteme. —umbele compati- 
bile cu forma de monarhie constitu- 
țională, dar diametral opuse, ru prin- 
cipii de drept pe care se renzemă,— 
vădit nu poate ajunge la coneluziuni 
satisfacatoare, din punctul de vedere 
stiințiile, 

In lumina acestor date pulen ve 
dea mai bine, care este rolul miniş- 
trilor şi al pariidelor politice intr'un 
regin parlamentar, pe care vonstilu- 
țiunea noastră Vu luat din cea Bel- 
giauă, precum ureasta l-n unt din 
constituția Engleză, — regim, — care, 
cum am văzul, pretutindeni şi movesar, 
decurge din prinripiul de responsabi- 
litate ministerials, rilos formulat de 
coustituliunea nonstra. 

In Anglia, ca ṣi in Belgia, „Regolo 
nunieşte şi revoacă pe miniştrii săi* 
com glisuugte constituţia noastra 
(art, 93) 

Totuşi autorităţi en Dicey, Hoch, 
Freeman ele. formulează urmbtearele 
două principii de Drept Constitulio- 
nul in ucvastă privinţe : 

„Partidul, earo dispune de majori- 
state în camera comunnlor are drep= 
„bul, ca sefii săi sä fie numi in mi- 
nistor (have a ah to have (heier 
leaders placed în oifice)". 

«Cel mai influent dintre uceşti geli 
„de partid trebue (oughi) să Be Prim- 
„miniira, sau în vapul Cabinetu= 
„lui do miniştri” (Dicey, lang of 
ibo Conmitulion“, ed, 1897, p, 3: 
Bagehot,— Tha British Cunstitutian“, 
od. 1355, p il; Froman,—„Growlh 
of the English Constitution. 1 ed, p- 
109 unn.) bine injoles, dacă nu se 
recurge la disolvarea Camorii. 

Neavind la lodâaminà, din nenorocire, 
traducerea francez a lratatului lui Di- 
tey. pentru a face mal accesibilă infor» 
națiunea colitorilor romini, yolu cita pe 
un alt profesor d'n Oxlură, îură-şi de o 


autoritate nediseulabila şi care a gi 
mai explicit Bur W. R. Anson, Lut 
et praliue constitulioanellea de l'An- 
gleterre", V. II: La Cooronne (Paris, 
MN); 

„Miniştrii sunt servilorii regelui, 
„dur ei se impun alegerii sale.. priu 
„rezultatul alegerilor legislativo sau 
«Voturile camerii” (p. 45), 

„Cabinetul (de miniştri) «e un organ 
„bine definit... El o un grop de per» 
„soane, colectiv respunraloure de po- 
„litica şi guvernareu Statului; acest 
„grup nu e puteruu eæacutivä, dar el 
„esla controlorul şi ghidul puterii eg: 
scutire”. Ip. 125), 

„Primul ministru e un organ indis 
„ponsabil al Coastituţiunii noastre ; ps 
„cast cuvini desemneaza pe acel set 
„de partid, po care Regele l'a invitat 
„de a forma ministerul, fimt conois, 
„ră partizanii sti sunt destul de mw- 
„marogi şi devotați pentru a sprijini 
„misurila ce el lo vu recomanda Co- 
sroanei şi Parlamentului”. (p. 140). 

Aşa dar, în regimul parlumentar Dar: 
tidele polilivo sunt zeen forţa vie, cupe 
pune in mişeure intreg mecanismul po- 
ltic; invingind in alegeri, formind ma- * 
jorituten parlamentara, ele impun pe 
fruntașii lor la miaister, și pe şeful 
lor, ca prim-ministru, deși  Hogele nu» 
meșla si revocă pe miniștrii aal" 
cari sunt „servilurii sei,“ —insă wegl) 
„servitori, avimi respunderea gurer 
uârii, apar es „ghidul pulerii execu 
tive”, fără ca să fle, în termeni legali, — 
„puterea esnentiva”, 

Teoriile d-ini D. A Sturdza, devi, se 
pot potrivi pentru o constitue ca cea 
prusiană, insa la nvi ele nu se pot 
jastiltca, nivi en doctrină, giel în fapl: / 
d. D. A. Sturdza insu-gi, —vare a fust 
da mai mollo ori prim-mimisiru—da- 
sigur, nu ar Ñ putut nici o data să fo 
tnsārcioal de Rege să formeze cabi- 
netul, daca— eunki se exprimă profeso- 
rul din Oxford —,„Regela nu ar ñ fost 
„convius, că are parlizani numeroşi și 


335 VIAȚA ROMINEASCA 


„devotați, care să sprijine masurile ce 
„le recomanda Coroanei şi Parlamen- 
Inlutz, 

Concluzia : metuda intrebaințata de 
d. D. Sturdza nefiind științilica, con 
cepția d-sale asnpra Insa-şi naturii re- 
gimului nostru constituțional e greşi, 
şi rezultatele, la cari ajunge, sunt con- 
trare spiritului dreptului nostra poblic, 

Spaţiul nu-mi mai permite sa anali- 
zez porteu doun a memoriului d-lui D. 
A. Sturdza,—de o mni puţină insom- 
pătate, —relativa la dreptul Regelui de 
a delega puterile sale unui le-ţiitor, 
Dar pn baza celor apuse cetitorii ugor 
vor pulen trage cuneluziunile cuvenite 
Şi în aceasta pririnţaă, 

Cu atit mmi mull, ea le poale uşura 
sarcina broşura interesantă a d-lui Em, 
Culogiu, al carii titlu se ală în capul 
mestei recenzii şi care, cum se vede 
din acest titlu, a lost anume publicata 
ca „răspuns d-lui D, A. Sturdin” 

Autorul „raspunsului* nu a avat pre- 
tenția de a fave un studiu științific şi 
sistemutie,—ci numai să pe dee o os- 
punere limpede şi categorică a päre- 
rilor, in nevasta privință, ale partidu- 
lui din care face parte, 

Şi n regii, 

Ca observaţie din partene, avem 
numai de spus, cà d. Em. Culogiu au 
relóveazi destul de lamurit carseterul 
Regelui, după constituțiunea noastră» 
de delegat, fară puteri proprii,— ceea 
ce, juridiceşte, rezulvă tonta problema 
relativă la „loesţiilor* (intra ett si im 
dreplul comun un mandatar nu-şi poale 
delega p terile unei ert) persoane, 
făra consimțimintul oxpros al mau- 
duntelui), 

In al rivitea tind Aen comite gro- 
Sain, ca și d, D. A, Sturdza, dea crede, 
că pleviuil in străinătate Regele își de- 
lenga puterile Cosi 7. Miniştri, — 
coca te nu e exact: prin decretele ei- 
talo de Daag d, D. A, Sturdza, se 
rrpuleuză numai expediarea afacerilor 
curente, —Rerelo şi In atrăinntale con- 


Una sa fe Rege, In sensul constitu- 
Dua), Consiliul de Miniştri nu poate 
exerrita pulerile regala derit in enta- 
rile anume prevâzule in constituție, pe 
«ari le relevează insuși d. Ein, Culeglu, 


LGS 


> 

Fred. Queyrat. Les jena don an- 
fanta. Etude sur l'imagination etéaltieu 
chez l'enfant. Un vol. în 1%, 101 p, Pa- 
ris. F, Alcan. 

In ultimul timp, mal ales din tn- 
semnalele luerari a lot E, Gross „Dia 
Spiele der Mensehen“ si din „Spiele der 
Thieron* psihologii s-an convins deim- 
portanla jocurilor, de valoarea jor e 
ducaliva, de rolul lor in dezvoltarea 
fizică şi mentalt a copiilor, In acest 
mic yolum, autorul, cunoscut priu mo- 
pografii serioase usipra imagina ţie, 
abstracţiei și Ingicel la copil, tave psi» 
holegia jocurilor copiitciei. La inceput 
vorbeşte pe seurt despre inaginaţia 
erealoare ln evpil, distiogind în evolu- 
ţia ol, impreuna en Ribot, palra sladit: 
1) acol al perceplioi îluzorii a Lucruri» 
lar; $) al insuliețirei și porsooiiivarei 
lor: 3) ul jocului şi 4) al juvențier Lee, 
manesgue) În care copilul proertează 
in lumea reclă imaginele desleptate 
în spiritul său dr diferitele puvestici 
auzite, suu chiar inventeaza el insuși 
povestiri originale. Autorul consideră 
ca insuficiente teuriiin Juy Lazarus si 
Speneur usupra matiroi jocalui, sdini- 
Und teoria ku Groos dupa care jocul 
è pentru copii al penlro animalele ti- 
nere un preludiu, o ipițiare şi o pre 
patrate pentru activilutea lur ulterioară, 

Omul şi animalele superioare sint 
iuzestrale ru numeroase inslincle, cara 
la naştere nus incă dezvoltate, ele 
trebno să-şi facs elueulla aplitudinelor, 
a a neeasta contribue jocul, care v o- 
xerciţiul dispozitiilor nsturale ale pe- 
tivităței lor, Actvilalra desfăşurate in 
jocuri e insotita de stări psihice e 
muţiounlo şi intelectuale, Starea emo- 


RECENZII 339 


(ionaid e plăcerea jocului rare are mal 
mullo cauze: antisfacereu instinctelor, 
plăcerea de a fi enuză sau plicerea pu- 
terei, buenria succesului sad a vieto- 
riel, sentimentul libertaţer, Starea in- 
telertuala care insoteste nelivitatea jo- 
eulut fiind și ea un izvor de placere, e 
iinziu, un element esențial al imagina- 
tier euwpiilor, al eärut mocanizm a fost 
bine analizat de Ribot La copil iluzia 
se produca foarte ugor şi e foarto vio 
enci din pauza dozyoltaret lor mentale 
iutorinare, reprezentarile antagoniste 
Său represive care coulrazie imaginelo 
[in realitatea ehrora credem în primul 
moment) la ei deabia exista sai lu- 
eroazi insuficient, pe cind starile afec- 
tive dorinţa, irisa daŭ din potriva imta- 
ginilor lor o intensitate mare. Rerti- 
fivaroa De eare cupiil o fas iluziei e da- 
torita după aulor tutalilaței de impre- 
jurari în care ea se prodee si care-l 
Slåbese intonsilutea şi mai ales congti- 
niet pe care o are copilul de activi- 
Litea lui proprie. In jururi eapilul se 
simte enuză, el vrea să renlizeze o f=- 
ileo seducatoare, erciază acţiunea, con» 
duce peripeţiile si are sentimenlul vă 
uceustă lume de aparente nu depinda 
derit de dinsal. Autorul clasifica joro- 
fils cupiilor din punetul de vedere a 
origini (jocuri de bereditate, dea prin- 
sui, de a ascunsnl, jocuri do imitația 
şi do imnginație) şi din punelul de ve- 
dere ul fancţisi lor educative, (Jocuri 
de mişeure, jocort eu serveze la eda- 
rajia simturilor, In educaţia inteligen- 
bet, joruri emoționale, jocuri pentra 
cultura vointei, jocuri artistice si fo- 
curt dramatice), 

In ultimele capitole autorul vorbe- 
şto pe larg despre jocul pāpuşilor i 
despre jucăriile copiilor pe cure le 
imparte în jucării de hazard, morali- 
toare, istorice, ştiinţifice şi instros- 
tive. E pentru proserleren jucăriilor 
diforme și luxanse. Celo mal bune ju 
rii sint} vele simple gi acele care pun 
mal moll în exereiţiă «pont peitalen 


şi netivitaten copiilor, Fără a conținea 
multe idei originale, cet autorul utili- 
7ează mul ales operile lui Grops yi 
Rihot, acensia curte cuprinde observa» 
DI interesante și e o contribuţie folo- 
sitoare pentra pedagogie și psihologia 
infantila. Forma literara alenză, nu- 
merpase citalil din umintirile din ceo- 
pilărie alo Jut Tolstoi, Dickans, V. Hugo, 
Georges Sami, Anatole Franco, Loti, 
fac citirea ei vu deosebire atractivă 
pentru orcine se interesează de edu- 
tatia copiilor. 
0. B. 


kd 

Éile Metehnikoit, professaur à 
Viostitut Pasteur, Paria 

Études sur la Nature humaine, — 
Essai de philosóphie optimiste, | vol. 
do 405 paz, — Librăria Masson din Pa- 
ris; prețul G ici. 

De et apărută der iroi ani, serierea 
aceasta almirebilä a profesorului Met- 
ehnikulT nu e cunoscuta la noi de eit 
do cili-va oameni de știința. —Cred ra 
fac un serviciu teal citilnrilur acestei 
Reviste, schilind ideile principale cu 
prinse in eu. A doua ediție, sconsa ln 
27 Uetombra 1903, e puțin diferita de 
cea dintiiu de ln 8 Februar 1908. 

Lucrarea e serisi cu convingerea şi 
rlarilutea unui mare apostol al gti- 
Inte), După citirea ei, te simţi sonin 
şi lare In faţa problemelor erlur mui 
sguduitoare ca neeloa discutate de sa- 
vantul prufosor : ce este viața nousira 
şi cătră ce ținta |rebue ea indreptata? 
Şi mai departe: peniru ee, in Ive da 
fericirea att de mult dorita, viața 
noastră ajunge În moartea n enrei n- 
propiara ni pare usa de teribila 3 

CH lmp omal nu şi-a putut da, n- 
supra acestor probleme nici cen mai 
mică explicare rațianală bazata pe date 
ştiinţifice, rezultate din studiul natu- 
roi omeneşti, n câzut sau în pesimism, 
cum a fost aproape Intreaga Nosofie 
a sevulului al 19-lea en negarea feri- 
ricirei și ehinr cu suprimarea existen- 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


tei (suicid), sau îm misticism.—Dar, 
printre savanţi şi filosofi au fost şi 
alții, în diferite timpuri, cari au gin- 
di! că natura omenenacă ne-ar da toate 
elementele trebuitoare unei morale ra- 
ționule. Pe natura omenensea se ba- 
gon şi savantul profesar Metehnikoff 
pentru a puno bazele sistemului său, 
care, după cum el insusi marturiseşte, 
e sinteza înlregei sule vieți consa- 
crate gtiinței. 

Serierea e impârţiia in trei mari 
capitole, 

În primul capitol, autorul deseria 
desarmoniile sau mapotrivirila natu- 
rei omeneşti ; în al doilea, încercărila 
pentru u micşora răul rezultat din 
desarmoniile maturei emeneşti ; inr In 
al treilea şi unul din cele mai impor- 
tante, ce poate faca ştiinţa pentru a 
îndulci desarmoniile omeneşti, 

Prima parte. — Isarmoniile In cit- 
lul evolutiv al ființelor vieţnitoure s'a 
facut o trecere bruscă intre om şi spe- 
cin de maimuţă antropoida din care el 
s'a coborit. Omal, după Melehnikoif, 
ar putea I considerut ca un copil mi- 
nuna! al vani antropoid. Născut cu un 
crier şi o Inteligenta mnll mai dez 
voltute da rit acelea ale părinților sai 
avtropoizi şi trăim lu eoodiții en to- 
tul diferite de cit acele ale strämogi- 
lor săi, n deschis o cale nouă în ovo- 
Iuţin Bintelor viaţuiloare, Aceasta 
schimbare bruscă do natură n adus 
eu en o serie de desarmonii sau no- 
polriviri organice de care omul se 
resimle cu atit mai mult cu ett e mal 
inteligent şi mat senzihil ; iar ce re- 
zultat final o serie de nenorociri pe 
vare umanilatea a incercat sa le 
steargă prin toato mijloacele de cure 
dispune. 

Cea mai imzre parte din aceste des- 
armonii au, dupa Metchnikolf, ca ori- 
ginä organe Ain gier, adis organe mog- 
tonite de la strămoşii lui, animalele 
mai inferioare, şi cari În el nu numai 
că nu sint folositoare dar chiar diu- 


nitoare vieții lui. Aşa, Metchnlkoaf 
citează părul de pe corpul nostru, 
moştenit desigur de ln mamiferele in- 
ferioare unde el servește ca organ de 
pruteelie în contra frigului, dur care 
la om nu numai că nu mai servește 
la așa ceva dar e urit și chiar dän, 
nitor, pentru că în teaca folienlului 
lui să pot lucaliza ndesea focare de 
infecţie mierobiene cari produe bu- 
boacle ele. Tot astfel apendicele cecal 
de In om, moștenit faraşi de la ani- 
malele mai inferioare undo ol serveşte 
cite o data In digestie, pe cind la om 
nt Domat că nu mai îndeplineşte a- 
censtă funcţie dar chiar e daunator 
căci produce ocoa houlă, periculoasă 
cite o dala, apeadicila.— Tot astiel a 
şi dezvoltarea mare u intestinului gros 
la om, cure, după Molchuikolt, è fo- 
tarul de infecție a atitor boale ca di» 

renteria, constipuţia, diferitele tumori 

dnunâtoare organizmului, de oare-ca 

materiile fecale, sünd mult timp in 

această parte a intestinului, das ange 

lere, din cauza descompunarei lor, la 
substunţe otravitoare cure, absorbite 
in singe, produe lurburâri cite o dată 
foarte grave, 

Alle desarmonii mai grave Înca sint 
tulburarile preziulate de funcțiunea 
organelor genitalo; in prima linie a- 
pariția inslinetului sexual inainte ca 
organele sexuule să poată funeliona 
normal, desarmonie enra produce tul- 
burări grave la copii, şi in a doaa linie 
persistenta acestui instinet supa re or- 
ganele genilala nu mai pot funeționa 
desarmonia care are ca rezultat la bi- 
trini tot felul de parvertiri de simţuri 
care produc înrâşi tulburări gravo 
fizice şi morale, 

Savantul profesor deserie apoi alle 
serii de desarmonii : ea tulburările ine 
stinetului familial, manifestate prin 
impiedecarea voilă a naşterii copiilor: 
prin ubandonarea copiilor  îmedint 
după naştere; apoi tulburările iusline= 
tului social, care în loc să fie manifos- 


RECEN KIT 


lat prin o solidaritate universala si 
mărginește numai lu o solidaritate 
regionala, profesională, einologică ete. 

Dar una din desurmuniile cele mai 
mari ale maturei omaneşii e, după 
Metehnikofi, acea a bătrinaței patolo- 
give si u imposibilității de a atinge 
instinctul morţii naturals, A atinge 
instinetul mortii naturale « a privi 
necesitaleu fatală n morții tară frica, 
vu plăcere chiar, după cum astepta m 
somnul, ia orma onei vilo de munch 
grea. 

Derarmonia bâtrineţii patologice şi 
n imposibilitaţii de a atinge instige 
tul morții naturale au ea vezultate 
după Metehuiknii, tonte acele concep- 
LI arbitrare dsupra nemurirei sufulme 
lui, asupra retvierai corpulul după 
moarte și a allor dagmo filosofi n-re- 
ligioase cure voiau sä se impuna en 
mdavăruri televalo, dar a căror renli- 
lato n'as putut nici o data fi probată. 

Din vauzu tuturor acestor desarmo- 
zii orgunice, din cauza vieţii noastre 
vomplieate, graţie civilizației de azi, 
in mare purle rău indrumală, noi, s- 
fară de "zur de accidente, murim 
inninle de vrome, murim aşa zis de 
bitrineţa palolugiea In joc să murim 
de moarte naturală, De aci frica teri- 
bila de moarte, care e aproape uni- 
rersalg lu toţi onmenii şi care duce 
lu descurajare, la misiicism, ba pë- 
simiam, la suicid, 

Dacă noi prio o morală rațională, 
bazata pe natura omenească şi prin o 
iziană rulionali, care ur ţinea compl 
de armonia naturei omenesti, am a- 
jonge sa iuduleim toata necesie desar- 
monii, atune! desigur viaţa noastră nr 
atinge limita vristei oumenilor din bi- 
blio; ponm stinge incobineol, pe ne- 
simțite, am muri de moarte naturală 
și în loe si simtim groaza morţii, am 
îi sânini în faţa ei ca patriarhi) din 
biblie: „Şi timpul ett a težit Abraam 
a fost de 175 de ani, Abraam, perzind 
farţelu sale, a murit într'o bâtrineţă 


fericiti, fiind foarte bätrin și sătul de 
zilele sala" (Geneza cup. XXV 7, 8). 

Partea a 1a.—Incercările pentru 
a micgora răul rezultat din dezarmo- 
nile maturei omeneşti, — În ncesată 
purto a cărţii sale, autorul arata in- 
cereirile religiunelor şi ale Mlosotiel o- 
fiziale mai cu sama, pentru a combate 
deosurmoniile nuturei omeneşti, Arată 
cum frien de moarte a silit pe omul 
din touto timpurile să gāsoascä un 
inijloe pestra linistea lui sultetenscā, 
faurindu-şi diferite sisteme religioase 
şi filosofice care toale, dupa Tylor, ue 
vind la bază Animizmul primitiv, s3- 
dean în sufletul oamenilor vredința in- 
Io viața viitoare cu tot curtejul de 
suporsțili! grosolane practicate iuei gi 
az În poponrele säibaiere gi chlar la 
unele popoare civilizate, In Congo 
există ohiceini de a (aen o borta in 
mormiat la dreptul gurii mortului şi 
de u introduce pe acolo, o data pt 
lunt, provizii de alimente solide aide 
băuturi, Aneredințaţi desigur eà mor- 
tol Je ya minca, — Lu noi e oblveiul de 
a Dee eoliva, colaci gi pomana de su- 
fetu! morţilor ele, 

Practica vieţii fáein} pe om mai 
neiuerezător în preceptele religioase, 
cari, după cum su aratat, căutau să 
linisteasca frica de moarte a amului 
fagaduiudu-l nemurirea suflotolui, a 
dat naştere diferitelor sisteme filoso- 
fico cu spiritunlismul, care nu o de 
el! un sistem religios laleizat, cn 
panteismul o altă variantă a apirilune 
lismului at în urmă pesimismului o- 
moritot- Dar toate uceste slatemo fi- 
losolice n'au adus un leac mai bun 
peniru a miegora răul rezultat din 
dosnermoniile nulurii omeneşti. Aceste 
desurmonii tot existau încă, iur enn- 
secințele lor ea boalele batrinesti si 
frien de moarte devenenu din ce lu 
ce Si maj ingrijitonre, 

In secolul nostru mai cu samă, 
ştiinţa, luind o dezvultare vnormá» 
omul a devenit și mai netnerecator 


10 


3:2 VIAȚA ROMÎNEASCA 


in toste inväțämintelo veoligionse și li» 
losofice care voesce si ne mingie en 
iluzia eredipin la nemurirea sufletului, 
Din enuza acestei iluzii, inrădăcinala 
în sufletul omului de secole şi din en- 
nga lipsei de convingere științifică, 
s'a intimplat că unii filosofi şi chiar 
oameni de ştiinţa să se intrebe, nu 
fară vare=eare lemere: sliința smul- 
gindu-ne mingierea pe care ni-a dat-o 
credința religioasă, va fi ea în stare 
orre să ne dea in loe o mulțumire mai 
intăritoare în viaţa ? 

In partea a Ilan a cărţii sela, pro- 
fesorul Metehnikofi, dap ce citează 
uceste temeri exprimala de scriitori 
mari en d. J. Rousseau, Tolstoi, Bro- 
netièro, urală eo poale știința de o 
cam dată in contra boalelor. Apendi- 
cita, lurbarea, difteria şi multe alte 
boule, pa care rugicianel» religioase 
nu le-au putul vindeca nici u dnta, slot 
azi vindecate du stiință Arată upoi 
cură prin o igienă raţioanlii, in spo- 
tial prin o alimentaţio mai mult vo- 
petala sustinulă şi do regimul lapte- 
lul fermentat (kefir, lapte peru) se 
poale combate cu sigurantă inmulti- 
ren inlesabilur oteăvitori dis intesti- 
nul gros. Citează observaţii proprii — 
Profesorul Motchmkuft ajunge la eon- 
viogeren că intestinul gros de În om 
nu pumai că nu e folositor, dur chiar 
dăunator, Ca e inutil, ciloaza cuzul 
unai femei care a trait 27 de uni bară 
ea intestinul ei gras să funrționaze, 
do vare eo o fislulă prarticatăi deasupra 
lui, permiteau resturilor digestiei se 
De date wurà direct prin acea Matulă, 
fàrä a mni treco şi stațjona In intes- 
Unul gros. 

Profesoral Metchnikoff, bazat in mare 
parte pe cercetärile salo proprii, aris- 
tă rezultatele admirabilu ale serote- 
rapiei (injecții eu diferite seruri) tn 
combatoren boalalor, De și de curind 
aplicata, seroterapia constituo desigur 
unui din capitolele cele mai impor- 
tante ale medicinei experimeutala, 


Dach ştiinţa u realizat progrese mari 
in combaterea boalelor, nu e tot aga 
şi in combaterea bătrinații şi a mor- 
ţii. Omul, ea şi cole-l-alte animale, cu 
şi plantele, dup» un timp oare-care 
inbatrineşte, adica forțele släbese 
corpul secado, părul inalbeste, dinții cad 
«es organizmul devine atunci puţin 
rezistent și moare sub influența tutu- 
ror felurilor de cauze marbide. 

Ce poale dar știința în eonlra se- 
uilitaţii san a bătrineții 2 Capllolul a- 
cesla e unul din cele mai importante 
prin originalitatea ideilor cuprinse lu 
el, idei bazate pe teoria fagocitozei 
stubilită mai inaiute tot de el. Pentru 
Ințelogerea acestor idei, cred folosi- 
tor să duu mai initiu mici lamuriri: 
În singele omului ca şi inal celor-t-a)lè 
animale exista pe lingă plobulu roza 
şi globule albe, numite şi Jeueaeiio ` 
acestea din urma pol ezi din vasele 
de singe şi volaju în toate țăsuturile 
eurpului ; unele din ele au şi proprie 
etaten de a ataca, de a minca fasa- 
turilo corpului precum ai mieroill 
care su pâsese ju ele şi in singe, din 
care caurà se mal numese și fugpueite, 
iny lenumenul acesta de distruge og se 
numeşte fagociluai. 

După Metehnikoif sint dona feluri 
do fugucite: unele mari numite macro 
fage şi altele mai mici numite micro 
Jaye. Macvofagole sint periculoase nre 
gunizinului, caci ele atacă țasuturile 
cole bune, cele nobile, ca țasulul nor- 
vos, imuseular ele. gi produe seleru- 
zarea lor, udică intarirea, sfūārinmrer 
şi in fine distrugerea lor complect, 
Din cauza arestor seleroziri, vurpul 
se slăbeşte și batrineta vine imeodial, 
Dia toate selerozele, acea x vaselur de 
singe (urteriu-seleruza) e een mai gra- 
vă. Ea se dulureşte in mare purte 
substanțelor otrăvitoare din aiconlul 
bünt de om sau acele secretate de 
mierobii sifilisului şi de micrabii din 
intestinul gros 

Prin procedeuri specialo da sèro- 


3 RECENZII 3s 


terapie, prof. Metchnikoff e dein pe 
rale de n gasi mijlocul să întărească 
elementele nohile şi sa inlature pu- 
terea distrugătoare n macrofagelor,— 
E adevărat că aceste studii sint inca 
ln ineepulul lor, dar cind, mai curind 
sau mai lirzin, se va perfecționa com- 
pleet tratamentul seroterapie şi cind 
el va fi susținut și de o igiena raţio- 
nulă, utunci desigur se va inlatura na- 
ajunsurile unei bitriueţi patologice şi 
omul va capata instinctul morţii na- 
turale, Atunci, după cum s'a zis, cind 
se va apropia termenul vieţii, omulo 
să doreaseă să moară, după cum do- 
reste sa doarmă, cind îi e somn. 


D 


Știința ne pregăteşte in viitor mari 
sjutoare, mari mingieri. Metehnikoft 
e un adevărat aposlol ul ci; el ne da 
probe de convingere adinea in pute» 
rea ştilulei, cind termina astfel admi- 
rabila lui lucrare: „Ducă e pasihil un 
ideal care ea poată uni pe oameni in- 
tr'o religie u viitorului, acel ideal nu 
poate A bazat de cit pe principiile 
ştiinţifice. Si dacă e adevărat, după 
cum să zice udeseu, ca e imposibil de 
u trăi fără credință, apoi acvasta n'ar 
potea A de eit credinţa în puterea 
stiintei.” 

P.B, 


yä VIAȚA ROMINEASCA 


Nu voiu sii apăr pe fostul eolabo- 
rator al d-lui Sanieleviei ` greşelile se 
plite. 

Ca literatură ne da o hocala de d. 
V. Crăseseu,— „Spre ideal“, Ar fi fost 
minunată nuvela d-lui Urhseseu, dacă 
n'ar fi fast prea... inspirată de „Cine 
dinov* din „Marunţişarile vieţii” de 
N, Şcedrin (dl Crăsaseu a făcut ceea 
ce, de altfel, nu poate să facă nici 
Parlamentul Englez: din băiat fati). 
Spre mai ample informațiuni rero- 
mandăm direetiunii „Curentnlui nou” 
să ceteasca în Albina, No. 26 din 25 
Martie și No. 27 din 4 Aprilie 189, 
o traducere după originalul rnsese de 
d-na Elena Sp. Popescu. 

Viaţa literară (Mart). D. Vlăhuţă 
sehițeazi o ideala „Casă a artiştilor”, 
in eare “ar intilni artiștii de tonte fe- 
larile, ar învăţa să se cunoască unii 
pe ulţii. sii se respoeteze şi cure ar 
insemna, poate, „Renaşterea” nostri, 
Cu nevastă oeazie, d-sa na spune că 
acum douii-zeci de ani a visat impre- 
ună en Eminescu o usemenea casi 
pentru artiști... Marele poct, niäm incă 
odată, a suferit și de frig şi de fou- 

me. Acum donă-zeri de ani toata 
lumea se Imbozăţia, inr rel mai mare 
Romiu ducea o viaţă aproape de cer- 
şitor!.., ? 

D. Chendi, în Papagalii antipa- 
tici, ridieulizează un anumit fol de 
diseipoli, le noi se zie „ciraci", pe 
care ti numeşte „intreţinuţi inteleelu- 
ali”. Ar patut d. Chendi să între 
mai in fontul cbestiei și să urate cit 
rău aduc neoşti papagali și stăpinilur 
lor și ideilor pe care le popugalizează 
și să insiste asupra dublului varent de 
pecvartire: de la papagali la stäpin şi 
de ln stăpin la papagali, D. Gorun, în 
Ziarele şi literatura se ridică în con 
tru recenzenţilor literari do În ziare, 
pe care publicul, crezindu=i că vor- 
Desc în numele ziarului, îi iau In ser 

rios—şi se dezorienteazi., D. Chendi, 
în Solidaritate... forlind nota, spone 


că faima lui Heino se datorește In 
primul rind gazetarilor evrei (nu tn- 
lentului său?), 

Intr'an frumos și cuminte urtieol, 
Pentru limba rominsascã, d. Cogbuc 
invinueşte de „lse-majestate a naţio- 
nalitații* pe acei din laan innita care, 
ne vorbind romineşte, nu duu prilej 
limbii romine să se raflneze,—eâci ori- 
ep limbă se ralinează în clasele de sus. 
Dar. socotim, n'ujunga să stigmulizâm 
răul; trebue să insistăm mai ales a- 
supra leacului. Leacul, am spus'o: e 
ridicarea țărănimii In o valoare socia- 
lä egală cu valourea ci numerică şi 
națională. Atunci clasele de sua se 
var romaniza —ori vor Omiga.. 

Revista Generală n Invăţă- 
mintului (Bucureşti, Mari).—D.E. A. 
Pangrati publică „Memoriul Faculta- 
ţii de Stiinţe din Bucureşti”, redactat 
de d-sa si votat de parte dintre profo- 
sorii neelei facultăţi. Memoriul cuprin- 
de trei părţi referitonro la trei mari 
chestiuni: 1) Localul Facnliäite: de 
int ` 2) Alocaţiunile pentru mate- 
rial şi Iuerări; 3) Personalul şi sala» 
riila, Sub tonte aceste raporturi En: 
cultatea de Știinţi din Bucureşti Insă 
mult, foarte mult de dorit. Memoriul 

cere de urgenţă sporirea mijloacelor 

materiale In numele bunului mers al 
invățămintului ştiinţific superior. De 
sigur că fără mijloace materiale invi- 
țamintul gtiinţile na ponto inainta, 
după cum el nu poate inainta numai 
en mijloace materiala. DI Haret refu- 
za semnurea Memoriului dogi îl găse- 
şte drept, crezindu-l inoportun, Daa 
nu eredo că cererile Memoriului vor 
îi luate în sumă: „În anul trecut Cusa 

Şeonlelor avea preparată prima parte 

din fondurile eu rare, In trei ani, a- 

vea si se desăviryeaseii dotarea mas 

teriala a laboratoarelor universitare 
şi aceste fonduri au fost cheltuite pen- 
tru alte seopuri, nedindu-se nimie 

Universitaţilor*, în „Din trecutul geou 

lalor româneşti“, dl Gh. Adamescu a. 


REVISTA REVISTELOR ui 


nulizează un plan de reformă a Şena= 
lelor din 1850, Cu privire la organiza- 
rea Şeoalelor sătegti aer) proart ob- 
serv că „clasa enitivatorilor de pi- 
mint o cea mai importaată, ca unu 
care formind tulpina et braţele socie- 
taţii întregi, da națiunii mijloacele 
existenței sale gint irimete necontenit 
noni puleri iegenerătoare“, Aşa dar 
acesta dei In 1530 nu erau subrar- 
nive, Dar ari 2 Dar ari cino- se ocupă 
eu nsemenea chestii ? 

Coltura Romină (Iasi, Mart).— 
Numărul acesta e în plină campanie: 
toale articolele sint ronsnerate polo- 
micri eu di Haret, In special brosura 
„Pagini de Istorie“ a fostului mini- 
sira de instrucţie e criticată gi perri- 
ala — „fără ură și phrtinire“, Dires- 
turul revistei ronsidloră aceast bro- 
sars ca o pledoarie ds apărare a d-lui 
Harot impotriva invinuirei ea „a ne- 
drepihţit şi umilit, fără necesitate, pe 
profesori”. Nu numai textul brogurii 
o alscat, dur şi intențiile autorului 
scoase de critici prim interprotave sint 
diruligute profesorilor sueundari, rare 
para că suni chemaţi să fie arbitri 
botăritori în acest „proces ined des 
ehis intre di Haret și profesorii sepi» 
talor secundare”. Se afirma categorie 
ch fostul ministru poarta în suiletul 
său o ură de neinvins Impotriva pro- 
fesarilor secunduri ` iar rind e vorba 
de n arta ennzele acestei uri neințe- 
Joss se spune: „Ce molive puternice 
ar fi facind pe un fost ministru al in- 
sirucției să poarle in sufielul său o 
antipatie așa de neinvincibilă in con- 
tra unei părți uşa de mari și însom- 
mute a corpalui didactie, nu stim“, 
Enigmatiet psihologie mai are și d 
Harot ! 

Revista Niinţelor Medicale 
din Bnenreşti an. IE vol. 1 
No. 4, 

Dr. S. Irimescu, Seroterapia în di- 
zenteria, 

Domnul dr. S. Trimeseu, eare în nu- 


merele 1, 2 și 3 din anul irecut 100% 
nlo acestor Reviste ne-a dat un atu- 
din foarte interesant și dncumonin! a- 
supra profilaxie paladismulut eat con- 
sideraţii speciale pentru Vara noastra, 
Iratenza în No. 1 din 1906 cuo doose- 
bită computența diferitele cercetari sti- 
inlilice asupra dizonteriel și aplicarea 
servterapiei In combaterea el, 

Se deosehese doua forme de dizen- 
terie : 


1) dizonteria umibiană cunwsenlä 
incă sub numele da dizenterie tropi- 
cală, eu toate eñ e răspinditi gi In rea- 
piunile lempornte. Ea e complicata 
cele mal dese ory eu abcese alu fen- 
tului şi-i datorita amibel dizenterie : 
Entamoeba bystolyticu, 


2) dizenterie bacilară ce-ti tocmai 
dizonteria tipică epidemiei din tarile 
temperate. 

Serolerapia nu se poate aplica de 
cit în eaz dn dizenterie buacilnră. Cires- 
Dn nuj insă ușa de simplă de oaruca 
sa observat mal mullo rase de bn- 
eill dizenterici eo produe toxine deo- 
sehile, Toxinale sint răspindile in or- 
ganism pe cale sanguioi şi provoacă 
prin generalisnren lor simptomele boa- 
lol. Majoritateu nulorilor admit: a) o 
dizenterie hseilură lipici datorită bn- 
cilului Shigu-Krose si b) dizonterit mat 
atenuate (stări dizenteriforine) datorita 
bacililor Flexner şi bucililor pseudo» 
dizenterie! din epidemiile sazilelor da 
alienaţi şi disenteria infantila, 

Imediat ee bacili! dizenterie nu lost 
eunoseuţi, sa erreat imunizarea prin 
seruri specifice. Autorul ellează nume- 
rase exemple în care so constati e- 
ficncitatea serului antidirentorie. Ta 
Rominia, seroterapia a fost aplicata 
en doplin succes în combaterea dizan- 
teriey de cätre deit Rosrulatz, Grossi, 
Popoviet şi Bodiu în judeţele Insi et 
Dorohoi, şi de autor 1n jud, Vileen, In 
genere, o singură injecție dr 20 em.e- 
de sar antidizenterie e suficieuti ponlru 


KE VIAȚA ROMINEASCA 


vindecarea boinavilor, sau pentru pre- 
venirea boalel la col sănătoși, 

Autorul însisi asupra necesității 
de studii amănunțite pentru n se pu= 
tea preciza dach diferitele ruse de ba- 
cilt produe modalităţi deosebite de di- 
senteria şi dacă serul obținul eu unul 
din gemat baril! o suficient pentru Le- 
rapeulicu tuturor cazurilor, 

Po de allă parte, aalt cñ, la nor, 
dizenleria e o boniă rurală si că Ira- 
lumentul et, ea şi a celorlalte epide- 
mil, e cum greu de aplicat in mod sis- 
tematic din cauza atärel economice 
proaste a ţăranului şi din cansa condi- 
țiilor dafveluoase ala asistenței bol- 
navilor la sate, 

Mercure de France. (Febrra- 
rie-Mnrlia 1900). D. Jules Sageret serie 
in doni numere, un articol udmira- 
bil asupra d-lui Bronstière, analizin- 
du-i intreaga aclivitate de seriilor, D, 
Sagerel îşi impario studiul in treg 
părţi, după cele trei puncte de ve- 
dere din care consideră activitaten d- 
lui Brunetiċre.—i) Modul contradicto- 
riu al diwi Brunetiire: cuntradiciii 
soperficinle, caci sint rezultatul, intot- 
deruan, al proveupărei do interesele 
societății franceze; d. Brunelière va 
admite, de pilda, „rudiţia“ şi demm: 
erntismul”, Fiindca vrea să deprecieze 
revoluția franceză, laudă veacul al XVII- 
lea şi ponegreste pe al XVIII-lea, dar, 
findea sint ein veucul al XVII-lea 
seriilori ca cei din al XVIII-lea (pre 
cursorii acestora), îi tratează ea apar- 
tinind prin spiritul lor veacului al 
XVII-lea, In Joc se-i considere ea pro- 
cursori, — duet i-ar considera ca pre- 
cursori, ar stobori voacul al XVII-lea, 
l'ar face precursorul celui viitor.. Dar, 
cind voește să răsinarne pe Taine, d. 
Brunelire vorbeste de „revoluţia fran- 
än" (Op contra căreia e Taine), en 
de ceva ulil, bun.. de şi aiurea, cum 
tm Viz, ponegreşte pe encirlope» 
dişli pentrucă nu pregătit revolutia 
Şi lolusi, deși rovolaţia a fast un bine, 


atacă pe toți care au fâcut'o.., și, con- 
eluzia ` Revolutia (pe care o socotea 
bună, ea să rombala pe Taine) a fa 
cut bine lamei și rău Frantei. Mala, 
cină uvea nevoa să apere inrâţurea 
limbii latine, apren învâlătara, inte- 
lectualismul ; altadata, Dindreä „in 
talectuulii*“ nu fost dreyfassarzi, seri- 
dica incuutra intelectoalismului.., Toate 
aceste contradicții, pontrucii, pentru 
d. Brumelitre, lotul e folosul social, 
asa cum îi înțelege d-su —teoria, nde- 
vârul, sint in slujba idealului suela, 
2) Modul constant al d-lni Drago idées, 
Are și cileva lucruri în vare e cons- 
innt: combotivitatea, Aind un om de 
acțiune, un lupiălor, cum s'a spus deja; 
fidelitatea fală ca Bossuet, pentruca d. 
Bruneliére e pentru „tradiție și „ou- 
toritate", de unde Gaiperedaren in „ra 
tinne”, earo esto „luvatatoarea egois 
vnlui*—de nici „falimeotal stiintei”, 
pe cure mu el l'a descoperit—ol e nus 
mai un Vespucio—şi care nu se împacă 
eu sila luorii ale d-lui Bruneticre: că 
ny nr exista ştiinie: Atunci cine 
a du! faliment? De nllmintrelea, de 
ee „falimont*, cind ştiinţa, chinr dach 
nu poste da tot, îţi spune: „mai ns: 
tenptă !* en orice debitor, care m'ars 
incă toată suma.. ŞI apoi, oriee ideal 
e nerealizabil, deei boates in faliment, 
—şi cel moral.. În peznmul: dacă o 
teoria nu e utilă jdealurilor d-lui Bru- 
nelicre, dsa o respinga, sat d aco- 
modează și, cu usta trecemla: 3) Mo- 
dul evolutiv al d-lui Brunetiere, D. Bru» 
politre, va convertit lu calolicism, pen- 
tru salvarea patriei sala. El nu credu 
epea ea crede, ci ceea ce erode ră tree 
hue să ereudă pentru salvarea palri- 
ei, A devenit „social-democrat : cê 
rerile proletarilor sinl juste, dar.. 
„dacă sint ntopice nu le indepliniți",.. 
şi mai ulos nu vă atiageţi de „fami- 
lie, „patria“, „propriétnte"—} dară 
nu te atingi de „proprielate“, atunci, 
evident, «a e platonică justificarea cee 
rerii prolatariior! A devenit „„poziti- 


REVISTA REVISTELOR 


viat", pentru a găsi n nouă justificare 
catolicismului şi pentruca A. Comte, 
prin pozitivism, n ajuns În cunoscuta 
sa religie, care, d. Brunetière nu ob- 
seră, n fost cladita prin ruinarea pron 
lubila a eatoticiemului, Cu „evoluţie. 
uisiiul” sa acomodat, deelarind că 
„teen re evoluiază nu se schimba”, ea 
„brigineu animala a omului se'mpuca 
„cu credința In păcatul original"... l-ar 
D mai greu să-si impare dogmatismnl 
moral entolie eu teoria evoluționistă a 
variațiilor indefinite ale moralei... 

La Revue, (Aprilie 1008). 

In continuarea interesuntelor sale 
studii asupra tipurilor literare ule cri- 
zei ruseşti, G. Saviich arata cum sa 
oglindește femeia în literatura rusă ai 
cure e rolul et In transformările ep- 
ciale, caro s'au intimplut în împerinl 
moscovii în secolul nostru. Cazul prin- 
cesei Wolkonsky, care, pe ln 1925, eu 
toate podicule puse da familie, a nr- 
mat in Siberia pe soțul ei rurguait 
pentru conspirația din 14 Decembrie 
a acelui un, ue arată cum femela se 
asocia, incă de pe alunci, ln lupta 
pentru libertate, Mai apoi, dupa des- 
fiintarea robici, caro preocupaso toate 
spiritele in prima jumätrte a vonenlul 
al 19-lea, femeia rusă intră mai direct în 
lupta pentru propria ei liberare de sub 
jogol familiei şi al prejudițiilor; chestia 
femeiuseă rămine alanei preveupurea 
cm mai de căpetenie a oumenilor alt. 
In eioenirite dintre peberaţiu veche şi 
tea nouă, luptele dintre fi şi părinţi 
sint mai slabe, peniru că e vorba mi- 
mai de deosebiri de idei; dur sint te- 
ribile luptele dintre five şi părinţi, din- 
Ire neveste și barhaţi, căci aice nu o 
vorba namai de deosebiri de idei, ci 
chiar de libertatea ferneilor, Lupta fe- 
mieilor eonira prejudecățilar sa oglin= 
dește In literatură : în „Dimitri Rudin* 
al lui Turguenev, linâra Nulaliae gata 


“să urmeze in sărdela lui pe erou, tind 


fermecată do diseursurile şi de ideile 
lui; in „Un Bulgar" al aceluiaş ro 


349 


mantier, Elens se dă lul Iusurov, a- 
trasă de ideile lui și apoi se casäta- 
reşie cu el impotriva voinței pârimţi- 
lor et, Dar, dach la Turguenav femuia 
luptă sprijinita pe un barbat ai mh 
nali de iubire, alit data ea se ridici 
şi fără iabire, numai din dor de libertate: 
Dm Strhetiuia din „Timpuri grele 
{a lui Sieplzov) părăseşte pe sotul ci 
fără să intervie vre-o iubire, numai 
find că a intrevâzul putinţa unei alte 
vieţi, de cit u urelei do familie, in 
care femeia e roaba saluloi, A fost 
chiar o epocă în enre tinerii ell etu- 
lau să lupte contra iubirei și-și faceau 
un merit din infrivarea pasiunilar pen» 
ira a lupta mai ru tarie contro preju- 
dițiilor timpului, Dar miscarea nu se 
opreşte în cercurile culte. Dorul de li- 
bertute, de nitfol de vinja miarà și 
sullstele femeilor mai inculte din ora. 
şele mici, departate: in „Furtuna“ lui 
Ostrovsky, Caterina se dă lui Boris 
in lipsa soțului ei, en o renețiune ln 
contra incMuşărei familinre și, rind 
soțul revine, en se imeach- puntru că 
visul ei e sfirsit 

Ca şi in cercurile intelectuale și aice, 
in cela mai mici, de provinele, feme- 
ia nu se ridică numai prin iubire, ei 
şi aen din dorul de libertate, eum faca 
eroiua lni Moebetnikav din romanul 
„Pinea sa“, care pirăsește vasa un- 
ehinlui ei bogat, pentro a-şi cistiga 
singură traiul şi Iräegle în săricie, 
Asemenea razuri sa intimpla foarte des. 
Astfel apare „femeia poua“ pa la 1800 
de ideile erein iși bat joe Dostoievsky, 
Goniseharoy şi chiar Turguenev, cart 
in primile lui Inerări prișise cu simpa- 
lie mişcarea femeilor, Dar nu toato 
femeile sint rorolnționure agomotoase, 
ea acele pe care le ridiculizază aceşti 
scriitori ` sìnt unele eare facin (eer 
lneruri mari numat din dorul de mai 
bine; asifei moaşa de țară Ana Pe- 
trovnu a lai Gleb Uspensky, scapă, 
in timpul unel calatorii, prin energin 
ei, douăzeci şi cinci de sate de un eon- 


350 VIAŢA ROMINEASCA 


tract spoliutor al unor oameni vicleni, 
Asta ne arată en fomeca e mnai tenuca 
de cit barbatul şi da importanță la 
tot ee se poate face spre bine. Ca fe- 
mein e mal lare de ell barbatul se 
vede în piesa „Irunov*“ n Ini Tehekhuv 
în eare ni se arată Durbatu! deseura- 
jat de zdrobirea idealulni, pe cind le- 
meit poate să-i sten ca pildă do curaj, 
Acest tip de „femeie nouă“ dispare 
«itre 1870, pentru vă se renlizaseră 
cerințele care produsese această mig- 
care. Azi iar apar In literatura femei, 
care luptă contra ordinei sociale: Ar» 
dolia lui Naidionor („| ta Evdotiei”) 
fuge eu revoluționarul, care ia des- 
chis mintea, minata do dorul unei 
vieţi mai libere; lomeia lui Jean Mi- 
ronyteh“ a lui Tebiricor nu mai poate 
suferi vian conjugata, după ce citeşte 
cărțile po caro î le aduce Sergiu: iar 
Gorky („In vilegialură”) ne aalt ne- 
veste do udrucaţi, ingineri ele, rare 
se innăduşi în atmosfera vieei con- 
jugale. Toata nceztea ne arula că vis- 
ţa nu mai sulisface aşa cum e, că sa 
simta inrâgi neroe de mai multă li- 
bertate, că trebue sehimhată organi» 
zurea vieței. Astăzi nevoia areasta de 
lupta şi de libertate e adine simtita 
si de femeile din popor—și prin asin 
faza neluală æ chastiei femeeşti pn 
deoschoste de cele dinainte. Femeia 
de la țară, roaba barbatului şi n pro- 
judițiilor, începe să lupte conira a- 
suprirei: în „O drum în țara“ a Ini 
Garis, ‘Nastia işi ia un ibornie pentro 
că nu poate suferi bärbatul, pe care 
i Vu dat familiu; apoi, pentru a-și 
răzbuna pentru asuprirea lui, H 0- 
moari—si femeile din sat 1 dau drep- 
tate. Afară de barbal, mai ex ploalenză 
pe Vrancea rusă si mitul, cenre la in- 
cured in socoleli şi le ia tot; femeile 
luptă şi contra acestei auloritaţi. Ba 
intran roman al siy, Gusiev—Oran- 
bursky arală ca fomeilo de {drà opun 
mai mită impotrivire de cit barbaţii, 
agenților forţei publier, Şi find-en fa- 


moin de la țară luptă contra moravu- 
rilor, n tradiţiilor de familie, # anto- 
rităților şi chiar a organizației sociale, 
sa poule spuna că udevărala rerolu- 
Ur din Rusia se face Ja ţara șică fo- 
meia e te) mai prineipul agent al ri. 

La Srience nu XX-iome Siè- 
ele, Martie 1906. 


Profesorul universitar francez Sag- ` 


nac publica un articol relativ la „ul 
bastrul cerului şi culorile discului 
salar“, 

Autorul constata mai intai en după 
multa incoreiri făcute In scopul de n 
explica evlonrea albastră a eerolui s'a 
revenit lu interpretarea iutrevâzula de 
Leonardo dn Vinci, care compara em: 
luarea unni frumos cer alhusiru eu 
acea a unui fum, cind U privim Lrotnd 
indăritul lui un tarton negru, 

După Sagnac razale solare cari cad 
pa moleculele aorului sint sfarmute si 
imprăstiete ` coloarea galibina suu ro- 
şiə trece Inainte, eur cea albastră oste 
imprăstieta în tosta dirocțiile ` din n- 
ceustă ons nlmastera devine prelu- 
tindeni vizibilă riua. Dacă ne vom nitu 
la soure, Il vom vedea galban ör ru- 
gietie, Intocmai ca un carton alb pe 
care Îl privim priuirun nonr subțire 
de fum; inalte celelalie parti ale nimo- 
sferei, indărilul cărora nu se găseşte 
soarele, vot apărea albuatea, ea fumul 
indărătul căruia am pus un carton ne- 
gru; e adevarat ca și indărătul aces- 


tor părţi ale atmosferei in lipsa soas ` 


relui, ap găseste o noapte adincă. 

Faplicarea acensta Lei ara punctul 
de plecare in o serie de experienle, 
eare dovedesc rolul ce-l joacă corpi- 
gonrele miei faţă do lumină, 

Sugar e de părere că moleculele 
aerului janea rolul de corpuri mici și 
că acțiunei lor se datorește eoloarea 
albastră a cerului, El nu dezvolta in 
articolul, pe eare Il redau nici, teorin, — 
dar arata concluziile ei, cara se gä- 
sese de fapl confirmate prin diferite 
observații. 


Hevne générale des Sciences 
(15 Martie 1906} 

Domnișoara J. Juteyko, O toarie 
loxicã o durorei. 

Autoarea, cunosrcula prin cercetările 
ei peyeho-pbysiologiee, aminteşte ch 
experienţele recente dovedese en du- 
teren a peteepulă prin nervi speciali 
și demonstrează eñ agentul ce atita 
aceşti nervi ar fi substanţe toesice al- 
gogene "1 provenind din modificarile 
chimice ale țesuturilor în caz de ersri- 
taţii eesagornte sau în caz de sture 
anormală a organismului, 

Substanțele taesiee aţilind termina- 
tiile nervilor, modifică staren lor şi 
aceştia răspund prin sensaţia ce li este 
proprie (durere). 

Durerea traumatice se explica deet 
prin acelas funoimen eu şi durerea pa- 
tologici san durerea provocata prin 
injecții de olrâvi sau veninuri. Intro 
ee privesle duroron termică, e bine 
stabilit prin joer äre luf Roiss şi Kia. 
micine cA ead datorită toxinelor ce 
rezulta din arsuri. 

Prin acrasiă teorie, diferitele parti- 
enlaritați ale dureret îşi găsesr o ex- 
plicare mni satistacâloare de cil prin 
teoriile precedente, Aen faptul ca du- 
recrea e pervepula relativ mut tirziu 
de cit colelalle sensnţii e explicabil 
prin acea că formarea substanțelor 
algogene necesita un our care limp 
si durerea nu apare de elt din mo- 
mentul ce aceste substanțe an njuns 
la o oarecare concentrare, Peraiston- 
ju şi extinderea san iradiaţia durarel 
se explic prin presenta şi difusia sub- 
stunțelor algogene. Intensitatea şi du- 
ruta seneațiilur dureroase e în raport 
cu euntiintea de loxine produse, 

Suprimarea durerilor sob influența 
somnului hypnotic san anestezie e mul 
preu de explicat, mecanismul neestor 
stari pofiimd incă hine cunoscut; en ar 
fi datorită sau mepereeperot durerel, 


D Xăgag=darera 


REVISTA REVISTELOR as 


sau reen ce e mal probabil, faptului 
că Im asemenea cazuri schimburile or- 
ganice find foarte reduse, substanțele 
algnpene nu se pol produce. 

Nuova Antelogin (Romu, | si 
16 Martie). Mapgiorino Ferraris „Con- 
gresul cooperativelor agraro germana 
dela Strassburg“. La 17 si 18 August 
1906 a avut loe la Strassburg al 21 Je 
engres ul societăților roaperaliva a- 
rare germane, eu care Deazie a peut 
loe şi contopirea celor două muri Fe- 
derații— een deln Darmstadt și cea 
dein Neuwied —enre atit se dugmäni- 
seră intre ale. Din dareu de saună ft- 
cuit lu acest congres se poste vedea 
marele progres al cooparației upraro 
in Germanis, atit în intensitate rit și 
in extensiune, In 1904, dupa o dare 
do sama publicata atunet de casa cen- 
trală cooperativă din Merlin, existat 
22,131 de societal cooperalive, urbane 
şi rurale, cu 3205324 de membri și 
anume ` Urbane 3700 en 1,366000 de 
membri, şi agrare rurale 13,390 cn 
$544,000 de membri, Acuma, după re- 
Initia prozidentului congresului, Haas, 
societățile conperutiva agrare nu eres- 
ent la 19.322. Jn mijlocin deci, se afii 
în Imperiu o cooperativa agrură la 
2517 Juestiot sau la 1891 beclnrs, 
dupi Lët insă modia variază : în Ba- 
varia, pe stinga Rinului, densitatea 
eooperaţiei se ridică la o cooperulivă 
pentru Mal loe, ort 3 hect; Prusia 
ocupi un loe de mijloc, cu media de 
1 ln 3247 loe, san 2109 heck; ewa mal 
innpoială e Saxonia en media: 1 la 
18.380 loc, orf la 3278 heelt, Coopera- 
Un germană aro o organizati» in trei 
Ernie : coop. agrare Iocale, grope n- 
grare regionale si federații și grupe 
agrare naționale, Din cele 19,3293 de 
Cogparaller, 18344 sint reunilo tn 
grupe şi federațiuni regionale vi na- 
tionale. Astfel toata aceasta familie 
de cooperalori esta strinsă în putine 
ptupe mari. Mat inainte fiecare din 
přincipalele state germune avoa o or- 


352 VIAŢA ROMINEASCA 


ganizare nulonņnomii, care a mers des- 
creseind pănă er sañ contopit cale 
dout mari Peduraţii despre caro n 
fost vorba. Astăzi marea majoritate 
n eooperativelor s-a afiliat la marea 
Federuțio imperială eare cuprinde 
16,10 da cooperative, pe cind mieul 
rest pina is 15,344 sinl Incă imparţite 
în H grupe autonome din vare doua 
ağ oarecare insemnălute; acel al Wärt- 
lenbergulut (L173 coop.) să Liga agri- 
vollorijor (Bund der Landwirtbe (424 
enop). Aläturea cu aceasta organizare 
in grupe regionale, mat este alta n 
aan onmitelor Seocietät? cenirale orl 
regionale la care se ulipese Societä- 
tile locale, Astfel tn ce privește ere- 
ditul siot: 1) Uniunile joenle de sat 
in număr de peste 13,000, 9) Unlunile 
şi baneile regionale şi 9) institutele 
aaţionale Iulre care Banca Raiffaisen 
şi Casa centrală cooperativă a Sta- 
tului in Berlin. Cusele regionale gi 
cenlrale sint in numâr de 29 dintro 
caro 2+ aparţin Federaţiei Imperiului 
iar A sint nulonome, Aceste 24 de 
bânei ad avul în 1904 o mişcare to 
tala— intrare și eşire-— de 2,180,645.229 
māro adica 2 miliarde și 800 mil 
franel. 

Puneţionile cooperativolor agrara 
germane sint în număr de cinci: 1) 
Creditul, 2) Cumpărături in comun, 3) 
Producție socială, Lăptarii, Cantine, 
$) Munra prin intrebuinţaren in comun 
a instrumentelor şi maşinelur şi 5) 
Vinzarea În comun a produselor. La 
toato se poate obrerva aceeasi orga- 
bizare In trel grade: mil de uniuni 
locale imprăştiate prin sute se wru- 
pează în jurul unul număr mai res- 
trins de societăţi centrale regionale, 
Astfel mira banea din sal It are un 
cont curent la casa provinelală yi a- 
eeasta din urmă In casa centralt san 
naționali, Astfel in anumite perioade 
ala anului are loe o mirare de bant, 
gari dela Casa —— ural sint distribuiți 
la easele provinciale şi de acolo, ca 


nişte mic! riur! alluează la cele mat 
modesta sato; in alta perioade ale a- 
nului mişcarea e inversă. Acelaş lucru 
se face şi pentru cumpărări și pentro 
organizarea vinderel în romun & prò- 
duselor, Orice Uniune de sat i1 face 
cererea de semințe, ingrăsăminte. ma- 
lerii prime ele, la Uniunile regionale 
şi acestea, adesa ori asociale Intre 
ele, procedează la cumpărări in canti- 
AȚI mari en gurnuţii mul mari în ce 
priveşte enlitutea, prețul ete. 
Rivista d: finiim (Roma. Martie), 
Orests Riszini „Partidul muncii in 
Anglin.—Fenumenul socielist*. Faptul 
carneteristie al timpului din urmă in 
Anglin, esta trinmtal partidulut mun 
citorilur, Acest trinm? nu ponte fi evn- 
siderat en un rorolar al victorie par- 
tidului liberal, chey el corespunde utei 
macht economice și de clasă, aproape 
eu totol atrăina de Muxul si refuzul 
celar două partide domluante ta po- 
litica ingleză. Partidul muncii (Labour 
party) este astăzi in realitate compus 
din Trei grupe, care conreapund la di- 
ferite interesa de clasă: 1) Comitetul 
reprisentatiu al muncii (Labour Re- 
presentation Committee), al eäru) mein- 
bri pot fi clasați in dont categorii: 
socialiști şi unioniști; 2 grupul mins- 
rilor şi 3) secțiunea numita Partidul 
independent al ac? (Independent 
Labour party). Grupa intata este re- 
prezentanta politica a Trndes-Uniuni- 
lor, Trades-Councililor şi a asoeinţiilor 
socialisto. Trades-Uninnile an ineepul 
a ayen raporturi cu miscarea socio- 
lista şi demoerutică deln 1590 incoace; 
mal ipainte nu făceau de loc politică, 
lar pentru acele acte politice, care le 
puteaŭ interesa, ern mandatar gene- 
ral, partidul liberal, In anul t890 insă, 
o grupk de tineri socialişti: Jobn 
Burns, Keir Hardie, Ben Tillet, Tom 
Manu, Pele Curran, Bruce Glazier şi 
James Mae Donald, fondnră Indepen- 
dead Dadour party şi începură a da 
asalt congresului Trades-Uniunilor, 


| 


REVISTA REVISTELOR 353 


Respinşt ln inceput, et reuşiră la L894 
—in congresul dela Norwich, prezidat 
chiar de Burns—de a faco să se vo- 
teze un program socialist, care eu- 
prioden chiar si naționalizarea Dämin- 
turilar, a enilor ferate şi a minelor, 
Cu toste nrestea și dupa aceasta, 
Trades Uniunile persistară ju urecași 
indiferenţă pentra oriee migrare iden- 


lists, pentru orice nspirație politică- 


care ar Ireent Hmitelè necesitatilor 
practica de actualitate, jar mandatul 
lor politie continua a fi Jpepecdiutat 
partidului liberal, La (30 inst, Trades- 
Uniunile fură lovite ja chine existența 
lor: în dona procese, cart li an in- 
tentat din pricine do grove, Camera 
Larzilor—ea erte supremă dè justi- 
tio—le condamnă la dispăgubiri ; va- 
zind atunet ea sint in primejdie a pierde 
rezultatele ciştizate printr-o lunga 
Inptă eu enpitaliștit, se puserā In miş- 
care i formara din siuul Tor Comitetul 
reprezentativ al muncii și hotariri ai 
aleaga In Parlement cândidaţi propagi 
do Trudes-Uniuni din plein sat din 
soriciițile afiliate. La coagresul dela 
Liverpool (1905), zeit ndúogal To pro- 
grum, pe linga seopurile prartice ime- 
dinte si aducerea la udeplinire—ea 
scop ultim —a regimului cnluetivist. A- 
ceasta reprezentuuța parlamentară a 
Trades-Unianilor, numără acum in 
Camera Comunelor, 29 da membri, 
dintro care 20 sicialisti; sefii sint: 
J. Ramsay, Mne Donald, W. Crooks şi 
Keir Hardie. Secţiunea numita parti- 
dul independent al muncit precum ai 
secţiunea minarilor, pot fi considerute 
ca un singur grup, care adesnort chiar 
e denumi! de presă Partidul radical 
ul muncel; el formeaza aripa extrema 
u partidului liberal, macar că iden- 
lurile sale colectiviste sint elar mar- 
cate în programul «än. In Camera Co- 
maselor este reprezentat neum de 24 
de membri, din cate 9 mineri, iar 
seful săă este John Burns, actualul 
prezident la Local government Board. 


Deutsche Rundschan (Berlin, 
Martie), C. von Hoiningen-Hutne „Siiu- 
HI furia“, Brunetière, Intr'un studiu 
al sën asupra lay Moliòre, punindu-şi 
intrebarea, unde să se fi găsi! Intre 1060 
şi 1064 originalele tipului Tartuffe, 
de nureee lu curtea din neoa vreme a 
lui Ludovie XIV ipoerizia de a fätir- 
niri evlavia n-ur Ñ avut niei un Imie- 
les, ajunge la roneluzia ca Molitro n-a 
avut în vedere niei un lip via eia 
vrul să stace chiar religia Toast en 
Bind in contraricare euu natura, Hoi- 
ninzen-Huunu zice că de sigur Brune- 
Hore şi ar f schimbat părerea dură 
ne D cunaseul nn document Stos de 
cutii li iveala: - Apzales de ln Com 
pagnlo du Saint-Saerement* din 1093, 
Arvonstä seriero dovedeste ra Tartuffe 
al lui Molitra este a piesă istoriei ; 
originalele pe ture prelul la-a pus pe 
scenă existat in realitate în marea 
noblețe, la Curie, in Parlement, in 
cler. Ei forman o societate serrelä 
forrte intinsa si foarte pulernica, un 
adevural stat în stal, Existenţa aces- 
tel societati era zimţita de catea toţi, 
dar nimensa nu o cunosteu și dn arcea 
in rorespondențele tmpulut şi chiar 
in derisiunile Parlamealelor, ea este 
amintita sub diferite uniri, premia: 
„la cubale des dâvols” Le parli des 
suinta*, „Les zélés“, „Las bigots” 
„lies chiens de chasso des jésuites”. 
„Les invisibles“ ate, Adevâraiul san 
nume era lisă: „Lu Compagnie du 
St. Da rement da Vantul“, Ceen vor 
curios e cf o societate de o asemenea 
importanță a rămas nerunose A8 islo- 
ricilor timp de uproape duna sute do 
ani ; numa! prin gäsiren pomenitelor 
anale ia Biblioteea nuionala in Pa- 
ris şi prin publicarea lor s-a putut 
face lumina deplina asupra scopului 
şi artivitaţel acestar societăți. Inte- 
meetarul oy a fost un nobil Henri de 
Levis, duce de Ventadour ; scopul el 
era reintärirea şi reformarea interna 
a entolicismulul procum și slirpirea 


354 VIAȚA ROMÎNEASCA 


protestantismolut in Franța; membri! 
ei erau purtătorii celor mal nobile 
nume precum şi col mul înalți fune- 
ționari al statului. Cea mal eu strage 
picie impusă din toate indatoririle 
membrilor, ara păstrarea seerelului, 
Pentru acest mutiv ea nu apărea niet- 
odata în acțiune ca socictato, ci In 
oriee intreprindere punea Inainte un 
singur om din membrii să! influenți: 
zidea, de pilda, spitale ? ap servea da 
Vincent de Paul; lupta în contra du- 
clului 3 se servea de murehizul de Fé 
melon ` avea ceva de deseurenl cu 
justiția? se servea de Lumoignon a 
i. m, d. Societatea astiel organizată se 
răspindi Tuta in toata Franja; se en 
nose 55 de oraşe in caro erau filiale 
de ale ncoley din Paris. Prelutindenea 
erau condusa de tre) membri, numiti 
„0lițeri*, şi de un consiliu de gasa, 
Activitatea ei începu en siracii din 
Puris; pentru cel ce voia sh mim» 
vească, Des ateliere, pentru col ce nu 
voint, un fel de inchisoare, numita 
Hopitul général ; astfel Parisul fu cu- 
răți! de cerşetor, In aenlag timp se 
ocupal cu răspindivea învățărel reli- 
giet: în inchisori, spitale și cblar vase 
de nebuni, făcu să se inlroanucă inti- 
taren religiei. Din timpuri vechi exis- 
tau ren kA biserici care slujiaa 
mat alea ex loc de intilnire indrăgos 
tiților: societatea puse un capăt aces- 
tey stări de lucruri, Prin mijlocul pre- 
olilor exercita n supraveghere secretă 
prin familii ` indata co primdea de veste 
despre vrea infidelitate conjugal, s- 
jul înşelat era şi faștiintat prinir-a 
seriseare anonimă. Scrisorile anonime 
erað mat ales arma lor de cäpitenie. 
Daca antoriintos lasu nepedeprita vreo 
fapta rea, el o dădea indata in viloze 
pritr-o broșură anonimă ; mai ales jius- 
DI: era foarte supraveghiuli de d'neit 
căcă voiud en tol prețul să facă din 
Paris un noŭ Ierusalim și din Franţa 
d „rivilas dei“, Toală această aelivilute 
de iubire creşlinească insă, nu era de, 


cit namal un mijloc pentru un siagur 
scop : răspiudirea religiei catolice; de 
accea alătorea cu această iubire a 
aproapelui apare şi o ură fanatic 
in eontra tot co D se pâren că ar 
sta în calea scopului lor principal. Ad 
luptat chiar să obție o lege pentru 
a opri pe medici de a da ajutor 
bolnavilor eare ar refuza să su spo- 
vedniaseă imediat. Dein 'Țiganii care 
trecea prin Franţa ripead femeile și 
copiil pentru a-l Inrhide prin miănăs- 
tiri şi a-l boteza. Po tinerii predicatori 
N ohservuu de aproape și dacă le på- 
read că purtarea lor nu e loema! ur: 
todoxă, puneau culumniatori anume 
care să H facă repulațiu do beţivi ai 
imorali, Obiectul principal al persecuți- 
unilor lor insă erat protestanții. Faptul 
care ntrusa uleuția curţii asupra aces- 
tai socielaţi fu lige eontre duolului; 
descoporirea ei însă, se datoreşte ims 
prudanței prințului de Conti, care find 
tras odată la răapundera de parlamen- 
tul din Bordeaux, Binden făra niet un 
drept Inchis»se o feme» iulr'un insti- 
tut de corecţiune, se apără xiciod că 
a (eut nrensia din inxăreinurea „ivi- 
zibililer.* Parlamentul prizepiud indata 
do cive e vorba, opri imedint intruul- 
rile societăței „La Compagnie du St 
Sacrement*; iar la 080, Parlamentul 
din Paris, din ordinul regelui dădu un 
ordin care oprea „tri ce lntrunire a 
ari căror persoane pentru ori ce scop"; 
numut sub aceasta formă putea fi a- 
tinsa această societate invizibila, A- 
coasta sociulule a inspiral lui Molitre 
pre Tartuffe. 

Dentisehe Revue (Sluligart, Mar- 
ție), Rudal/ con Gottachuli „Funelia do 
judecator critic in literatura," Autorul 
se ocupi eu starea actuală n litoruturei 
germane și de pricinile aceste stari, El 
constată mat întâi faptul vă literatura 
contemporană germani prezinta, fața eu 
cea clasică, un esrneter do dezordine 
şi de anarhie în faţa cârnin opinia pu- 
blică stă Dr a-şi putea forma o ju- 


decată, Repede se ridică altare, spre a 
f tot atit de repede rasturnate; opere 
cate obțin mari și zgomotoase succese, 
sint in curind dute uitării, De această 
siare de lucruri, zice +], este vinovată 
numat eritieu. Şi nu numai acea eri- 
tieñ de la lumina Si), care se publiet 
prin ziare şi reviste, ci mal alen acea 
critică secreta, exercitata de comite- 
telo de lectură ale revistolor şi ale e- 
dilorilor, Aresle comitete de leelură 
saü nâseul din pricina marel produv= 
{iia bolclrislicii germane: slotr'un 
popor de poeți şi ginditori, apruape la 
fiecare trel barbati, este im poet, chiar 
gid pa-t ginditor” ; femeile may eles 
se logrånidese in masă la porțile dar- 
chise ale jurnalistieei + stn Franţa esle 
cca mal mare laudă pentru o femee 
cind se zice despre en: „c'estune lem- 
me qui pouresii écrira,* in Germania 
vorba aceusla n'ar aven sons, căci o 
femea care poate seri, ucecu gi seria— 
ba thiur și sute care nu pol." Deși 
deet comitetele de lecturi af rezultat 
din natura evoluţiei literare, totusi ele 
trebuose considerate ca un cancer al 
literaturet, Elo tadeplinese acea antos 
criticà, caro dacă nu e favorubilă, ucide 
imediat opera llarara, inainte chiar 
de n fi născuti, Și acuasta o face In 
mod ascuns, fra raspundere : seriito- 
rul nu-s cunoaşte judecătorii care, la 
cele may mulle euzuri, sint niste lite- 
rei, târă pici un Ullu da gloris Niecy 
critica care se face pe față, lu lumină, 
ua mlaen niet un folos: mal întăi lip- 
seşte un organ de eritici, recunoscut 
de toţi, ci critica e pulverizala in snte 
de uterul pina in erln mar inidepârtate 
eniţuri slo presei, în care e conside- 
rala en cova accidental si lvtealor, ca 
un rån necesar, Cele mal de multe orf 
aceasta critică se mârgineşie de a re- 
produce reclamele, sub formi de ro- 
comandare, pe cara editorii le fae pes- 
iru cărțile lor. Puţine ziare, eare an 
suplimeute științifice, fae exceptie, dar 
şi ele se ocupă mal mult cu carțile 


REVISTA REVISTELOR DS 


SiitniiBee din domeniul politicii, soci- 
ologiei, higienil, științei militare ete. 
Citeva ziare mari, e adevărat, acorda 
foileloanela lor pentru studii critice 
may lungi, insi mar totdeauna aseme- 
nea stadit is dedicata li'eraturilur stro- 
ine: franceze, italiene, ruse, seandi- 
naye ete, in ce privegte crilica dra- 
maliră, care are încă şi o mal mare 
importanți eici ea poate hotari și 
Aparta antorilor şi a actorilor, este con- 
siderală de riure ca un domenit ca tre- 
bue läsat prada tinerilor care Ineep a 
se inväļa să serie. Lucrul acesta sa 
mai agravează şi prin muda, pornita do 
la Berlin, dar cure acum se genera 
lizează, de a arie critica teatrală, noap- 
ten, imediat după reprozenlație pen- 
tru en ziarul să o şi ponta pablica a 
doua zi demineaţa. In asemenea con“ 
dt ce se poate ngtopta dela o eri- 
Deh leatralä ? 

Socinlistische Monats-Hefte, 
Martie, 1900). 

Eduard Bernsisin in „Fragen der 
Takiik in Russland* desuproba tac 
tien acelor grupuri socialiste din He, 
sia, cari propovăduese „boicatul* Du- 
mel Imperiale, prin ubtinerea de la 
alegeri, şi chiar prin impodeearea cu 
forţu a operațiunilor; arată ca această 
tactică nu ponto dure spre bun sfir- 
şi! aețiunea revnlaţionară, ci nomai 
va exuspera elementele demoeratice 
iai tmodorate, aruneindu-le Iu bratele 
guvernului —pe cind e necesar „ea 
„oale elementele democratice ala Rus- 
„Sici actuale să formeze un bloc pen- 
siru a duce lupta comuna în contra 
„partidelor organizate ale privilegiilor 
„de eluse şi a guvernului polițienese“, 
Altfel demoeruţia nu va putea dein, 
di nici acele drepturi, care se pol si 
astăzi smulge guvernului, Explică n- 
ceasta lactieii prin fuplul ed revoluţi. 
onavii ruşi, mai ales Iucritorii evrei, 
—laţa de cari chiar socialiștii ger- 
mani par oportunişti— „an in stage 
nostalgia Abadlulului“, 


Sunt interesante annlogiile, pe care 
autorul le găseşte intre momentul ar: 
tual in Rusia, și situaţia din 1849 in 
Germania, cind se părea că revoluțiu- 
nou, ce izbucnise în 1848 e strivila de 
reacțiune: in realitate ideile ei nu pä- 
truns și mai adine in ronştiinia mas 
zelt şi au asigurat triumful definitiv 
ul noului regim politie, 

Literaturblatt für germani- 
sche u, romanische Philologie 
(Leipzig Murt— April} conline intre al- 
tele o recenzie iscalitädo Georg Sleens 
nsüpra tezel de doctorat a d. Feel Zarifo 
pol „Rriliseber Text der Lieder Richards 
de Puurnival, Halea. S. 190%, precum 
si o recenzie a lucrirei d. Dr. Bern- 
hard Dimand, Zur Rumănisehen Mo- 
duslehre, S. A, nus Denksehriften der 
k. Akademie dar Wissenschaften, Phil, 
hist. Klasse, Bd, XLIX, Wien 1904, is- 
călilă de Elise Rirhtar, 

Contemporary Review [Lon- 
don, Mart) - În „Renaşterea Pana- 
mentului” dl, H. W. Massinghani, à- 
nuliziud actirilatea Camere! Comune- 
lor sub guvernul Balfour, arati că 
fostul Prim Ministern a ehutat nicon- 
tenit să mieşureze puleren acestul 
vorp şi să o aubordoneze Puteret Exe- 
rulive, Din nenorocire această vioo- 
vat tendință n-a latinii opoziţia niet 
a Presedintelui, nici n membrilor Co» 
merel Comunelor. Autorul işi exprimă 
inerederea In noul Prim Ministru, caro 
e un om de stat mul constituțional 
derit Balfour: Sir lenry Campbell- 
Bannerman nu va căuta să subordo- 
neza Parlamentul Puterui Executive, 
ci ag vu sili să stubilenscă relaţii o- 
galiture intro aceşti doi factori. Pa da 
alta parte noul Parlament, cure con- 
ține în sinul său mal mulţi oameni 
de talent şi de caracter deelt oricare 
altul din timpurile moderne, ar res. 
pingo cu indignare situația umila pe 
care a avut-o fostul Parlament balfou- 
rian, Acel care uzi se intrunesc la 
Westminster Li vor exercita dreptu- 


aig VIATA ROMİNEASCA 


rile lor la măsura complectð pe care 
In o dä Constituţia. Dupäcum s-a pro- 
pus deja, comitete alese din sinul 
Purlumontului vor examina orite proeci 
de lege inainte de n fi ndas do Gu- 
vern in discuția latregulul ern, ai 
vor faco anchete asupra modului de 
organizare şi lanrţiauare a becărul 
Departament: astfel se va stabili n 
legătură orgunică intre activitatea Par- 
lamenlului și vea a Puteral Exeentive. 
Noul Parlumau! — acel mat puțin oriz- 
tocratie din cite a acut Anglia” —esle 
la insilimea mare! răspumleri pr care 
o mra In rezolvarea chestiunilor de 
extrema importanță care wint azi la 
ordineu zilei în Anglia, Printre aceste 
chestii primeuză complexa ehestie a 
Transrnalului, D. W. Wybergh în 
„Transeanlul gi Noul Guverm” arată 
core este 1ăspunderea Guvornului şi 
care sint aspirațiile şi așleplările 
Transvaalului, Noua colonie nu aş. 
téaplä altveva dela un guvern liheral 
decit aplicarea principiilor liberale în 
cel mal larg ioleles al euvintului, lu 
primul rind lrebae sì ffo respectat 
idealul nulional: Transvaalul să nn 
„io considerat ca un centru de produs 
divilonde, ei « leagănul unul popor 
caro nul pict ulandez nic! englez ci 
sud-african. Noua colonie nu se uiti 
em ochi ri la enpitalisii—care sint 
orjnnde o necosilulo—vil limp ef se 
märginese in n dezvolta indastein (arii 
şi a se Imbogā}i sub protecţia legilor 
găsite; dar rind et vuulă să conducă 
intreaga politică a colaniel--aşa eum 
nit facut în lracut—numul în folosul 
lor, o gravă primejdie se ridică pen- 
tru Stat. Cel intar şi cal inal impar- 
tant lucru pe care Transvaslul Îl as- 
teaptă dela politica colonială anoulut 
Guvern e acordarea peniru Transvaal 
a unui Guvera responsabil de faptele 
lui. Numai atunci se va paloa rezolvi 
echitabil şi maren chestiune a mun- 
citorilor chineji in Afriea de Sud. In- 
erederen Transvaalalul in noul Guvern 


REVISTA REVISTELOR 357 


o aga do mare incil sute de persoane 
care ora botările să emigreze nû re 
venit asupra hotirirel lor; dar aceste 
speranțe măresc en alt mat mult râs 
pundorea Guvernului, 


Review of Reviews (Lindon, 
Mari)-—D). Wiliam T. glaad, în „Că- 
trä cetitorii mel: după şasespresece 
ani”, se adresează en căldură entri 
cetiturii revislo! sale cerindu-le ca toli 
acht care ap inimă tinara și eredința 
poterðkā să lupte pentru realizarea 
unuia idealurile pe cure revista 
Konten of Reviews" lo urmâreşte dela 
intomeearen el. 

Printre acele idealuri Direelorul râs- 
pinditei reviste enumeră: 1) Fraţia 
imteranțională pe baza dreptatii çi a 
libertăţii naţionale ; 2) Ridicarea stä- 
rel poporului; 3) Inobilarea şi nein. 
raren vieții prin lileralură, muzică și 
teatru. Idoalismul negovāitor al d-lur 
Sead la saslinul întdenuna in misin- 
nea de predicalor al innltelor idealuri 
ale omenire In lupta pentru reali- 
sarea acoslor idealuri, autorol declară 
că-și simte inima mal linără şi ero 
dinga mai tare decit en gasesprezece 
any în urmă, La pol nsemenea om ar 
H considerat ca un subversiv vara a- 
meninţă „ordinea publică“ ai. buna 
divestie a d-lui „om de stat". 

North American Review (New 
York, Mur!).—In „Sint Statale Unite 
pregătite de vizată ?* d. Frederic 
Lowis Huidekoper continuà n scoale 
in eviienţa disproporționnta slabiciune 
militară a celul mat bogat slat din 
lume. Autorul facind paralela statis- 
tieñ intre populația țarii şi eontingen- 
tul militar, din zece în zece anl, dela 
1790—1900, găseşte că în afară de a- 
nul 1314 in jot? egiialt ant proporţia 
ma njuna macar În un solda! pentru 
MN) laeuitori, Asta in ce privesto nr 
mata regulută de uscat, care nici azi 
nu e mat numeroasă decit 1000) sol- 
dall, In caz de räzboit armatu de ns- 


cal poate A sporita de miliție şi rm 


luntarï, dauă ealegorii de nrmata fără 
pregătire militari, comiosā de ofițeri 
tot atit de nepregătiţi. Apoi aceasta 
armată mat are neujunsul că nu poate 
D mobilizată în seurt timp, Pentru n 
arăta primejdia istorică în care stag- 
nează Statele Unito di, Huidekoper do- 
vesdeşte <a în caz do razboin eu Japo- 
nin—eare desigur ar Incepe în Filipine 
—daponin o în stare să transporte a- 
eolo 800.000 soldati bine instruiți, in 
limp de o lună. Germania e în staro 
sh transporte pa teritoriul Statelor U- 
nile, în timp de ciur! nä plämiert, 200.000 
armala perfect organizati ; iar Anglia 
poate să aiba, numar după trefzeri zile, 
150.000 soldaţi bino instruiți la hota- 
rela nordica ale Statelor Unite, Pute» 
rea inililură a marelui stat american 
este eu mult mat slabi decit a mare- 
lor Puteri din Europa şi decit n Ja- 
poniei, deşi resursele lui, nedesvol- 
tale Anen, l-ar puten ridica deasupra 
tuturor. Auturul atruge atenția guver- 
nnaţilar ră, după cum istoria o urata, 
niey un popor din lume n-a scăpat de 
a-şi ispâși păentul slibiciunii militare ` 
Franta din 1570 e o dovada, Rusia de 
eurind o alla, E nevoe urgentă ea ar- 
mata regululă sa fie sporita la cel pu. 
țin 2004000 soldu yi. 

Positivist Review (London, 
Marti.—la „Reforma Casa Comune- 
Zoe", dl Frederic Harrison arată cà 
vechea procedură nu mai convine noua! 
Camere a Comunelor : Vee ea Cameră 
ajunsese un fel de club de afaceri și 
de petrecoro la diserep a Guvernului; 
noma Cameră trebue să fie de fapt o 
adunare de legislatori, raro să lucreze 
penteu progresul țarii, In primul rind 
trebue schimbata data sesionet parta- 
montare ` să nu së mal regulere va- 
cunța parlamentară — eu pentru vechea 
Cameră—in vederea epoce! de vinal, 
Actuuln Cameră e compusă din op ment 
vu ocupati mal serioase deelt să go- 
nease vulpile. Sa se fixeze limita dis- 
cursurilar ca ele să nu ajungă un sport 


t 


358 VIAŢA ROMINEASCA 


de pelrecere in duuna intereselor sta- 
tului. Autorul mal propune schimbări 
şi în modul de orgunizare a comite- 
telor alese din sinul Parlamentului, 

International Journali of 
Ethics (London, lanuar), revista tri- 
Imarä—DI C. Cabot, în „Forţele etice 
în practica medicinei“, se lulreabă 
cure sint forțele care în prnfesarea 
medicinei lind să trezească ce este mai 
bun in um? Autorul găseşte că aceste 
forțe sint : 1) Simţul utilităţi! evidente 
pentru alţii; 2) Conştiinta contribuţiei 
la progresul ştiinţei; 3) Exercitarea 
dexteritaţii intelectuale și manuale ; 
4) Contactul prielenest cu oameni de 
toate categoriile Din punetul de ve- 
dere ul stabilire! relaţiilor prioteneşii 
nido profesie alla decit medicina 
nu se gâsoşlè în împrejurări mai fa- 
vorabiln, D-rul nicladulăa nu vine în 
contact cu clientul sén în imprejurari 
de banuiala ort antagonism ca de ex- 
pulronul eu luerâtorul, profesorul cu 
elevul. Orice dugmânie ascunsă e jn: 
laturata şi natura intimă a medicului 
se poale talilni şi fraterniza eu n eli- 
eutului, Medien) „dure ca el steagul 
armistiţiului pentru orce fel de räz- 
boid care Invrăjbeşie om cu om. El 
se bucură de roadele păcii! perpetue, 
şi dacă se găseşte in el o seintee de 
bunntale omenească, nu se poate ca 
aceasiii bunătate să nu se transforme 
intr-o caldă prietenie prin practica pro- 
festet lui,” Un medie poante să nu re: 
uşească să timădue o boala cu-toală 
strădanuința pusă, nu ponte Insă s4 
pu ciştige prieteniu acelora pentru 
care muneeşta cu dorolameul şi să 
nu câștige cunoştinii nouă In ce pri- 
regio natura omenească și formele 
maladiilor, 

The Univeraliy Review (Lou 
don, Februar). In „Predarea Poesie, 
DI. J. Shawcross susține că dach se 
«suta numa! a se lâmuri conținutul nu 
se atingo scopul. Nu în conținut consta 
specificul Poesiei: Ca url ee nri ea 


trebue så emoționeze şi să provoace ac- 
tivitatea imaginație), Creaţia poetica 
rupe legâlurilo cu lumea materialit a 
deschide vederea unel lumi nouă in- 
finite dincolo de een a simțurilor. Ce- 


lor care ered că a desvolla prea mult . 


imaginaţia e o primejdie, autorol le 
răspunde ` Experienţa ne arală că e 
mult mal primejdios a fi materialist 
«decit idealist ori visător, tocmal din 
punct de vedere al vinței sociale. Cum 
să se atingă udevăralul scop in pre- 
darea Poesiei ? Cel mai bun meëtud e 
călduru comunicalieă a profesorului 
neng cure trobua să simtă gi să sim- 
putizeze cu spiritul poecisi. Regulele 
scoase de Pedagogie din experienta 
altora foarte puţin pot (olosi aicr, In 
general Pedagogia serveşte profesuru- 
jui intrucit Logica serveşte cugetäto- 
rului. Elevul să simti de la tuceput că 
forma şi fundul in Puesie sint indiso- 
lubile, Numal după ce elevul a câpa- 
lat simțul acestei contopiri intime se 
poate incepe analisa din toate pume- 
tele de vedere, Nustraţiile sint o gre- 
şală pedagogiei, ori cit de bine ar ti 
concepute și executate: scopul e a pri 
soen jocul liber al imaginalivi nu a 
impune un tablon sirăin—elevul să 
Be activ nu receptiv. 

Sorremennost (Contemporanita- 
tea), Martio 1906, 

Am recenzal în No, 1 al „Vieţii Ro- 
mineşti* revista din Petersburg „So- 
vrombnania Zapiski“ co apăruse în lo- 
cul wuprimnatei de guvern „Russkoe 
Bogatstvo“; acum şi „Sovr, Zapiski“, 
la rindul ei, « suprimată, şi o inlocu- 
eşte „Sovremennost*, en acela-şi con- 
tingent de colnburaluri Nemie mut 
bine nu ponte caracteriza situația din 
Rossia, sub „regimul constitaționul” al 
d-lui Witte, decit peripeţiile prin care 
trece rodaețiunea sârmanei „Rask. 
Bogalulvo.* 

D. S. An-ski, in „Liberalismul zant- 
sivelor în lupta cu biuroeraţia”, arată 
vă liberalismul rusose datează abia de 


REVISTA REVISTELOR a59 


la infringerea Rusiei in räsboiul din Cri- 
mea, În scarta lui istorie, neest libo- 
ralismm e caracterizat prin o rarā po- 
sitivitate, lipsa de inițiativa şi simt 
politie. Liberalii ruşi mu die capul 
det atunci cind lupta partidelor ex- 
ireme moae cerbicia guvernului, ur 
şi atunci nu an asociază eu revoluţi- 
onarii, ei adesea oferii serviciile sale 
guvernului în contra revoluționurilne 
„precupelind acest sprijin In nădejde 
da a căpăta oare-care reforme libe- 
rale“. Guvernul nu cochetează eu Hi- 
berulii decit eit limp neţiunea ener- 
gică a revoluționarilor | stringe cu 
uşa. Dar ori da ite ori guvernul trì- 


umfează Ip contra valului revoluția- 
nar, Îşi uită toate promisiunile, gi li- 
baralii, supuşi, dispar In gaură de 
erpe. In 1005 liberalii pentru prima 
cară mu colaborat mai neliy eu re- 
voluţionurii. Din cauza aceasta toată 
tactica guvernului actual se rezumā 
In sforțările de n desparte din nou pe 
liberali de revoluționari. — pentru ea 
din non, biruind pe nceşii din urmă, 
să-şi balk apoi jor de liberali. Aconta 
este înțelesul adevărat al politicei ceon- 
telui Wilte. 

Multe nuvele, romane, studii spe 
cinle şi corespondonți din străinatate, 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE 


Georges Dumas. Psychologie 
des dens mosties positivistes. Saint 
Simon et Auguste Comte. Paris Felix 
Alcan 1905, 

Autorul studiază viața şi operile ce- 
lor doi cugetatori asămânâtori prin 
misiunea lor, ridicarea științei la rans 
gul de putere spirituala, prin mindria 
şi prin temperamentul lor psihopalie 
şi mistie Arala relaţiile personale 
dintre Saint Simon şi Comte şi ra- 
portul dintre filozofiile ambilor ge: 
iert, După dp al Saint Simon prin 
intuiţii geniale u dat la lumina toate 
ideile puzitivismului şi a pus adevă- 
ratele iat baze. Comte nu-l un spirit 
profund original, un mare inventator 
de sistem eu Descartes suit Platon. 
Diseipol şi secretar a lut Saint Simon, 
în tinereță ma Den decit să refice- 
teze cugelarea magistrului, mal tirziă, 
ea filozof sociolog reformalor, u pus 
in eireulaţie ideile lui generale. Con- 
ştiinţa pe cure o avea de superiori- 
tatea sa usupra lut Saint Simon din 
punetul de vedere al eradițiet şi vi- 
goare! motodice justifică în parte or- 
goliul şi explică în pure ingratitu- 
dinca sa. 

Gabriel Sénilles. La Philoso 
phie de Charles Renouvier, Antro- 
duction a dinde du néocritioisme, F. 
Alcan 1905. 


În această operă care cuprinde % 
capitole, (|. Prima filozofie a lui Rè- 
nouvier şi antecedenlele neoecriticiz- 
mulut, UL Legen numărului şi conse- 
ciuțele sale. | |. Categoriile. IV. Syu- 
teza totala. V. Paihologin raţionala, 
Libertatea și certitudinea, VI, Morala 
şi istoria, VII. Filozofia nalurei şi pro- 
babilităţile morale. VII. Dm flo- 
zote a lui Renouvier) sint rezumate 
cu claritate şi diseutute eu eumpetenţă 
tezele fundamentale ala filozofiai şo- 
fului noaeriticizmului francez. 

Alfred Fonilide. [Le woralisme 
de Kant et amorulisme contemporuin. 
E Alcan 1905. In prima parte nn 
costei opere, celebrul alor al „Criti- 
cei sistemelor de morali“ critică mo- 
rală Kanliană din punctul de vedere 
pl dogmatizmului moral, al tormaliz- 
mului mural şi al Ibertăţii morale. 
In partea II-a studiazămoralizmul eon- 
temporan (cara are după el două for- 
mer amoralizmul plăcere sah hedo- 
niżmul şi amoralizmul putere; repre- 
zentat de Nietszche) combătindu-l cu 
violență. Şi moralizmul Kantian şi a- 
morulizmul contemporan sint după 
Fonilite numai semi adevăruri pe cari 
sperii sii le concilioze intr'o sintezi 
superioară In viitoarea lui operi „ Mo- 
rala ideilor forţe”. 

Alfred Fouilléc. Les Aémonts 
sociologiques da la morale. Paris Al- 
cun. După ce autorul face critica ais 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 31 


tenului moralei posiliviste, ezami- 
uează pa acelea ale ulilitariștilor, so- 
lidariştilor, individualiştilor şi la sfv- 
yit, în partea n treia a cărţii sale, dă 
moralei sociologice intregirea meer: 
sură, Introducind legile generale ale 
erulutiunei cosmice, 


Giacomo Tauro prol Introdu 
ziona alla Pedagogia generale. Roma 
1906, Soeietà Editrice Dante Alighieri, 
pag. 330. L. 8. 

Autorul, profesor la Universitatea 
din Roma, după o examinare eritici a 
raporturilor dintre pedagogie si filo- 
zofia in principalele sisteme filozofice, 
ilusirează concepiia noni a fenomeuu- 
lui educativ pe bazele evolulionismu- 
lui şi ale marxismului eritie. 


Le Dr. Gustave Le Bon. Psy- 
chologie de l'éducation, Paris, 1906. 
Fiummarion. 

Acest sladiu e bazat in tnlregime 
pe raportul Comisiunei de anchetă mu- 
mită de Parlamentul franeez pentru 
inspecția conlelor. Autorul Dee o 
aspră erilică rălelor de caro sufere 
şcoala francezi ` pretutindenea e mit- 
msi formă fără fond: elevii sint mu- 
It cu o mare cantitate de materii 
care sint rău digerate si mai rău asi- 
milale ; științele naturale se invață 
ea şi eum ar A nişte gliny ubstracte 
iat la limbile clasico se exuzerează 
importanța gramaticei, firă să se den 
ateuţie cunoaşterei praclire a anto- 
rilor. 

Dr. T., O. Ladd, The Philoso- 
phy of Religion. 2 vols, Longmans 
25s. net. Marelo pricholog şi filo- 
zol american, eñruin ii datorim aliten 
lucrări în psichologie ṣi în teorin ecu- 
noştinţei, se ocupă în această varte, 
şi el, cu o problemă lu ordinea zilei 
in lumea tinpi anglo-saxonă (Se 
glio deja —su tradns și-n frunluzeşte— 
Experiența religioasă a lui William 
James), 


Dr John Davidson. Herbarts 


Psychology and the Phylosophy of 
Deibnits. Blaewood 5 s. nel. 

Otto Weininger, Ser and Cha- 
racer, Heinemann, 17 s. notl- 


ISTORIE 


Baron Ichan de Witte, — 
Qminze ans histoire (1866—1881) 
Librairie Plon-Noutrit. Paris, 1905; 
pe 7 fr. 50. 

Un rezumat bun al „Memoriilor din 
viața Regelui Carol“, sprijinit şi pe 
alte izvoare. 

James Grniiinmme, —/ Interna 
tionale. Paris 1903. Soe. Nouvello de 
librairie; pr. A fr. 50. 

Documente si umintiri personale, — 
o importantă contribuţiune la istoria 
intimă a mişcării socialiste din Europa, 
pănă la nimicirea Tome" din Pa- 
via ;-diseuţiunile și rezoluţiunile Con- 
greselor Internaționalei, 

Ed. Dujurdin,— La source dw 
filete chretien. I, Te judaisme, Mercure 
de France- 

O incercare de u aplica metoda do 
cereelare ştiinţifică la tradiţiunile bi- 
blice. Autorul susţine, că patriarhii şi 
proorocii (Abraam, Isune, Moist, An- 
ron, loremia, Exechiil, Daniil etc) n'an 
existat nisi o data, ch cărțile lui Moiso 
au fost serise numai după intoarcerea 
Evreilor din caplivitatea Babilonului, 
sub Esdra, eñ proorocul Daniil « un 
personaj fictiv, inventat de un serii- 
tor din vremea lui Antioh Epiphun, 
cam in anul 104 a. c ote Astfel se 
incearcă a no da istoria antica n E- 
vreilor pe baza izvoarelor sigure, Dr 
logondo și izvoare apôerife. 

K. Waliszewski, — Les or teg 
de la Russie moderne— la erise rd 
volutiomnaire (Smonteroid vremia 1584 
—1614) Paris 1906, Diop, Autorul se 
ocupă tu perioada cea mal tulbure a 
istoriei ruse, erisa rovolulioaară care 
a zbuciumat marele imperiu intre sfir- 
situl veacului al XVI şi incopulul yes- 
cului al XVIL 


362 VIATA ROMÎNEASCA 


Pau! Matter, — Bismarck ot son 
temps. | Da priparation (1815—1862). 
Paris, Alean 1905. Autorul spune ch 
a incercat să facă o lucrare istorică 
(ară minie şi fară uri. Opera întrengă 
va avea două volume, 

Frédéric Masson: Napadon ot 
sa famille. (Libr. Ollendorm). Un stu» 
din asupra relațiilor marelui om eu 
tamilia sa şi asupra incureâturilor şi 
năenzurilor, pe care aceasta i le-a pri- 
cinuit. Ca latin şi—mai ales—corsican, 
Napoleon avea o mare slăbiciune pen- 
tru familia sa, care era foarte pedis- 
ciplinata, interesată și intriganti. Cu- 
ceritorul lumei e merou stipinit de 
spiritul de familie.— Lucrarea, de alt- 
fel interesanta și bine scrisă, lasă de 
dorit pentru că de multe ori nu ni se 
dau izvonrele. 

T, Hodghkin.—The Political His- 
tory af England to 1909. (Longmans, 
7a 6d. net) r 

Dr.E. Oppenheim,— War and 
Neutrality, (Longmans. 12 s. d d. net). 


SOCIOLOGIE 


Lester F. Ward, — Sociologie 
pura 2 vol. Paris 1906, Giard et Brière, 
pr. 16 fr. 

O lucrare bogată în faple nowi ṣi 
idoi originale. Autorul, un sociolog n- 
mericun, a publicat un Ir fal asupra 
„sociologiei dinamiet”, rămas aproape 
noeunoseul în Europa. An care soco- 
logia è tratată cn o gtiință concritä 
n societăților omeneşti. Noul tratat 
pune bazele gtiinții abstracte a vieții 
sociale, Autorul utilizează, eu o mare 
Diere de gindire, rezultatele cerceta- 
rilor asupra soriclaților animale şi a 
sociataţilar primitive. 

Vom spune pe larg teoriile lui Les- 
ter F. Ward, în numerele viitoare ale 
„Vieții rominesti“, 

Autorul atinge una din cele mal 
grele probleme ale sociologiei: rapor- 
urile între individ ai socielute; cer- 
ccteazi originile „individualitațir“, n- 


rată grosolănia ideilor curente în a=- 
coasta privinţă, şi că, In realitate, Iw- 
săși noţinnea asupra „individului şi 
a „socinlului* variază ;— „totul e Indi- 
„vid şi totul e Societate: fie-care elo- 
„ment n] vieţii poate apiren en ele- 
„ment individual sau element social, 
„după punelul de vedere, din care e 
„consideral*: aduce multe exemple din 
viați animală ; susţine ch sociologia 
trebue să cerceteze din acest punet do 
vedere evoluţia vieţii sociale. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Ed. Bernstein, — Die hentige So 
cialdomocratie în Theoria und Proxis, 
München, Birk et Co, 1906. 

Autorul face o „revizuire“ a teorii- 
lor curente ale socialismului german, — 
introducind multe modileari în leoria 
clasici, cum a fost formulată de K. 
Marx şi Fr. Engels. 

Prof. Werner Nombari, -5o- 
cialismus wnd sociale Bewegung, 5 
Anhage, Iena, 1906. 

Autorul nu o socialist, mai ales nu 
e marxist, dar cu malta obiectivitate 
şi chiar simpatie expune rolul socia- 
Hemnlui In mişearea sociala a Buropei. 


ECONOMIA POLITICĂ 


Feronnd Fnurc,=Hémenis de 
statistique, Paris (005. Librairie L. 
Larose, 

Un rezumat ul cursului ținut la fa- 
cultatea de Drept din Paris. Cuprinde 
nu numai teoria statistieei, ci şi deserie 
organizația ci netuală, metodele in- 
lrebulațate pentru ndunaren datelor, 
ete. faţa de lipsa totala, la nol, a no- 
țiunilor elementara despre ce este o 
statistică, — prezinta un densebil În 
tores, 

Dr. Sig. Sehilder,— Agrarische 
Berălkeruny und Staatscinnahmen in 
Destorreich. Wien, Denticke, 1905. 

Autorul arată insämnätatea populați- 
unii rurale pentru sistemul financiar al 
Austriei, şi deserie strimtoruren în 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 503 


care trăeşte această populațiune ; intre 
alte mijloace de indreptare, cere o in» 
tervențio energică din partea statului, 


POLITICĂ 


A. Barre,—La Bosnia—Herrégo- 
tine.—Paris, Michaud 1906, pr. 3 fr. 50. 

Autorul incearcă să dovedească eñ 
aceste provineii trăese sub un regim 
de teroare și exploatare, fiind-cù Aus- 
tria ar notri planul diabolic, prin im 
glodarea lor In datorii, să justifice di- 
săvirşila lor anexare. 


CRITICA LITERARA 


Gabriel Monod, Jules Michael, 
Himena sur sa vio et ses oewbras, avec 
dea fragmonts inédits, Hachelts, Im- 
portanta mai en samă pentru relațiile 
ce dă uutorul asupra pârtii eu earen 
colaborat d-na Michel: 1 la opera bär- 
batului stiu, 

E. Zuniboni, Gli „Italienische Rei- 
se” del Goethe e lu so fortuna in I- 
talia, Napoli, Vito Morano, 

Autorul face istoria soartei „Cala 
torier în Italia“ n lui Goethe din Hin- 
purile prime nle upariţiei operei dul 
Goethe pins la ultimele lucrări ale lui 
C, Segré, Giacomo Barzellotii, A. Chinp- 
pelli ate, 

Henry Brian Binns, —A Lie ef 
Walt Whitman Methuen and. C, Lon- 
don, 1905, O biografio u marelui poet 
american Walt Whitman, 


Autorul æ vizitat locurile în care a 
trăit poetul, n cules informațiuni dela 
toți prietenii lui și a connultat manus- 
crizele şi serisorile incă inedite, 

Achille Torelli, LArte e la mo- 
rale. Portici 1900, E. Della Torre ed, 
pg: 005, L 3.50. 

Asupra oceslei opere vom reveni. 

W. P. Treont.—Greatness in Tite 
rature, (Harrap. 3 si 


LITERATURĂ 


1. Manssabunu,—Aos Mailres. Ro- 
man, Libraire Plon-Nourit, Paris 1004; 
preg 3. fr. 50, 

O satiră violenta a moravurilor po- 
litice din Franța ċontemporann. 

Abel Heormaal. Des grands Bour- 
geois. Romun. Lemerre, 3 fe. 50, 

Autoral ridiculizeaza „burghezimaa”* 
franceză, inpăcali după înprăvirea a- 
Tacerii Dreyfus. 

Jean Lorrain, Ellen. Roman, Dou- 
ville, 3 fr. 50. E vorba de istoria mig- 
eñtoare a unei linere Dier şi a lu- 
godnicolui său, 

Fanny Emeric, Jerusalem parle.. 
Librairie Universelle, 1905. 3 fe, 20 — 
Asupra acestei cârți serisi de o coim- 
pulrioti—şi o euncetățeană —u nons- 
tră, d-na Eufrosina Pozaclar, nâcula I- 
rimeseu (Fanny Emeric e un pseudo- 
nim) vom reveni pe larg, lu Recenzii, 
în numărul viitor al revistei, 


COMPILATOR. 


Aen VIAŢA ROMINEASCA 


Bibliografie 


Sofian Nădejde, Robia e rm roman, ed, II—Editura Libräriei 
ti, 1906. Preţul oi. 
ri "e eh "pisina Comedie, Infernul, traducere în versuri. Tagi, E- 
ditura Libeăriei Nouă Diese, Grossu & Comp. Preţul 3 1. 50 b. 
Mihai Teliman, Foiletoane, ca portretul autorului şi ca o 
faţa de Georgo Tofan, edule de Societatea Academică „Junimea“ in 
näuļ— Suceava, Tipografia Soe. „Scoala Romină”, 1906. Prețul 2 coronne. 
5. măidaepru--Dnnebine, Din largul more, Bucureşti, Tip. 
Tni =, Prețul 2 lei 50 bani, f 
A pole peri een, Parveniţii, traducere din rusește de Luca Brândză 
i v. Pen—W. Bucureşti, Ti „Universitara“, Preţul 1 leu 50 bani, 
" O Vasile Pop, E şi "pina, Bucureşti, 1900. Minerva. Pretul 11. 30b. 
Haralamb G. Leccen, Jucătorii de Cărţi, piesă în + nete. Edi- 


- Prețul Gi bani. ` 
Gage ay a y A Wäer copiilor, Vol. I. Budapesta, 1906, Tipogr. 
> 2 $ y 
ee CN i e m S. ret pete încă ur porone i de ani de Domnie, 
istorie in versuri, Craiova, Preţul 1 leu ý 8 
gëf Nicolae Hristesen, Ghimpi. Epigrame, versuri umoristice, Tir- 
lé eg ee Răgennu, Pagini Intime, versuri, laşi. Pri 1 
y "e Siamatesen— Gest, Din lumea color mici, nuvele gi schiţe, 
i. leu 25 b, ; 
CS net A Opera D-lui H. Chendi, Tipogr. Minerva, Bucureşti, 
Preţul 50 bani. i A a i 
Alex. Lăpădatu, Episcopia Sirehaii şi tradiția Scaunului 


, Scurtă ochi a Tocmelilor Agri- 
ulesecu, invätitor, Son oi SCHT 40 bani 


B i, 1905. Preţul 5 lei. : 

e Bean npag. Un capitol dim Istoria giaristicoi o 

elene. —Gheorghe Ba 
da "Kentt Sterea Suluţu de Verde - r en ocaziunect 
sorbärilor Asocia ec? inute m n lu 19 gé 

t Sibiu, tiparul tipogr ierezane. d 
am WH ‘Steren Nu de då Cărpeniş, Rämnt la T grei 
Muzeului, adans la gr le eener mg A e 

20 A 1 Sibiu, gr. arbidiecezană, R 
t BiT Tanon Citeva din cauzele Stagmațiunei Agriculiurei noastre. 
P Bunea gi Grig. L. Tranen, Galaţii şitarifele de trans- 


„Si de proest pentru mod 
mei atat, E ABATO EE Cata Sp 
Dr. A. Babeş şi F. Begneset. Un nou antiseptic (corossue in) 
reşti. A i 
, Begnese iaterapia turbării. Bucu 1905. 
F Taupe, en on meet în korgeiecA animalelor. Bu- 


pei i a i ui 


pp m a ee 
TIPOGRAFIA „DACIA* ILIEBCO, GROSSU ké Domp, IA 


reg 


„*Q. Bogdan-Duleă d 


> Grammatieus, 


1906. ANUL I. Mat: No. 3. 


Viaţa Romînească 


Directori: C. STERE și P. BUJOR 


SUMAR 
E ge no a OR za Cumătrie.. (schita), 
d eanu.. , . + Prunul Jupimist (Costache A za), 
Gh, din Moldova . . . Versuri. BE HES ee 


AN. Gane .,,, Primel susut unea! 
Vintilă L Brătianu . . D Frononia noastră Naţionali, 
Matilda Poni, . „În pădurea mare (versuri), 
- „Un poet moldovan pierdut. 


, Petroniu voatwui al XIX-lea (Oscar. Wilde. 


; . Dictionarul limbii romina şi d. Fhitippide. 
I. Al. Bråtescu-Voinesti. În nmen dreptiței "mnelä 


P. Bujor. . . . = Line Marilor, 

George Tofan Viață românească în Bucovina Ziavistica 
noastră. 

M. Costea . oH Seriauri din Basarabia 

Podgoreanu . . , . . Serinori din Ardeal, 

si Nicanor A Con . . Miscelanea. 


CG Sărcâleanu . 


e a a- Cronica Titeraru | „Compozitia“ în Dlevatură). 

Dr. P. Bogdan . + Cronica Stiintifica (Explosie În miine). 

Dr. L Simionescu , - Cronica Economiei Valoarea subsoluini roi luase), 

Pa, , — Cronica Internă Urganiarțin locală, 

DN he. ve + + Cronica Externă Averile în Rugiwl. 
Beeeesit: N Nini: „Lant Apebhur : Divina Cumedie, Înferuni*, Mhai "Toilen 


efgëriupnr". Funny Kerio: „Jerwsalem Parle. —— 11 L; fota Nădejde: „Nubia Hannie —C, Be? 
A. baste: „La tin pila Mort, Zach, C. Panțu: „Piamele cunoscute de poporaf ris P H 


Mevinin Revistelor: Lucosfárul, Zuzzmen Literari, Orzontul, Curentul Son, M 
vists Heger, a Leätämteratat, Unttura Hamini, Brrzp des Dean Monde, La Nomrniln herun, 
Lë Davuz Bocinlinee, Rocaniu, Suwa Aniolngia, Birsta S'iea Dentsebhe Ber ue. Peutsohe Bio- 
matohni. Seetaitatteche Monate Heno, Contemporary DBerieg, Nori American Barwe, Inter 
tonal duggeal of Ethics. 


Migonren intelectuală în stràinātate. 
Bittiageatte. 


(Ant 
Redacţia : Str. Romina 4. — Administrația: Str, Manolescu 2. 
1906 ) 


Vinja Rominenseñ apare janat on 


aprosimatiy 1 de past, — Ahonamanisi in 

pază : un an 14 ini; remätate Gs an let. Numru? 1,50, — Pentru învăţători, pri do ist sè 
studeaţi : nii an Lb lei, Jumătate de kn 7.50 — Pentru Aetro-Cnpaen : op an 13 curate; janti- 
taia de an 7 cocaine 50 h. Xumărul Long 20 h — Ponte Paarten: um an Ô rubies; Jul 
tate de am 4 rabin, Xomârui 40 de ooperi. Pentru străinatate: an an 27 jeli jnmitajòo de ap 
11 lei. Xumårs) 3 lei. — Pentru detalii a se vedeo pagina 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LUNARĂ 


Sub direcţia D-lor Prof. Univ. C- STERE şi P. BUJOR 


Cu colaborarea d-lor; Jean Bart, G. Bogdan-Duieă, Dr. P Bog. 
dan, C. Botez, I. Botex, Octavian Botez, I. Al. Rritearu- Voinegti, Vintila 1, 
Brătianu, prof. univ, Dr. 1. Cantacuzino, M. Carp, De, P. Casacu, I Cio- 
cinan, Kean, A, N. Gane, N. Gane, G. Ibrăileanu, Dr, A. Impi, prof. mir. 
Dr. M. Manicatide, 8. FI. Marian, I. Mironescu, S. Mindrescn, Gh, dn 
Moldovu, St. Marăresen. V. G. Morțun, I. Nădejde, Dr, Aurel rar. de Um: 
ciul, Q. Pascu, D. D. Pàtrăgcaun, prof. univ, A. Phulippida, Zoe, mei Ma- 
tida Pomi, Sp. Popescu, Dr. St. Popescu Docent, Aurel ©. Popovici, Dr, 
N. Quinez, 1, Raian, I. Rusu-Girianu, M, Sadseeann, prof. unio. Dr, 1. Si 


mioneacu, A. Stavri, C. Sărcăleanu, D. A. Teodoru, George Tofan, AL Viohngi 
gi alții, " 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARĂ: 
Pe an A A E 15 tel 
Pe jumătate de an a 3 A e Ir 
Un mamar a i 1 leu, 20 b 


Pontro învățători, preoli de sat, primari si seeretari comunali rus 
vali, stadenii si elevi, pe ap 1 lej.— Arestian pot plati ta modul urmator: 
la inceput Irei lei, apoi ete un leu pe lună cel puţin, până ln achitare. 


IN AUSTRO-UNGARIA: 


Pe an e š $ F S — $5 coroane 
Pe jumâtule de an e - ` 7 eor. 5U h. 
Un număr - a 1 eg, 30 h. 


Abonamentul anual se ponte achita în trel rate de etto cinci corale, 
din putru în patru luni, 


IN BASARABIA: 


Pe un i e ` è rs A a ruble 
Pe jumatate de an e ° A é 4 ruble 
Un numir A 


è e k P a0 copeici 
Abunamentul anun) se poate plati lu Gecare dona luni cite 2 ruble, 
pănă la uchitara. 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe an A b e e e e 22 lei 
Pe jumitute da nn a A e | E 
Un număr - è e e Ss $ 9 lei 


(ees? urmare pag. z-a a copertii) 


Viața Romînească 


TABLĂ DE MATERII 


AL Mironescu. La Cumâtrie (schiţă) . 
G. Ibrăileanu. Primul Junimist wend Negruzzi) 
Gh. din Moldova. Versuri ` e 
A. N. Gane. Primul Client (nuvelă) . 
Vintilă 1. Brătianu, Din Economia noastră "Naţională 
ei Poni. În pădurea mare (versuri) . 

G, Bogdan-Duica, Un poet moldovan pierdut . 
C. SŞärcüleanu. Petroniu veacului al XIX-lea (Oscar Wilde) 
Grammaticus. Dicţionarul limbii romine şi d. Philippide 
1. Al Brătescu- Voineşti. In lumea dreptăţii (nuvelă) . 
P. Bujor. Lumea mărilor 
George Tofan. Viaţa rominească în Bucovina (ziaristica 


(SA em MA 9 vi 


noastră), à e 
M. Costea. Scrisori din Basarabia 4 f - è A 
Podgoreanu. Ser.sori din Ardeal E, à $ i 


P. Nicanor & Ca Miscellanea ; 
G. I. Cronica Literară (+Compozițtia» in literatură) . 
Dr. P. Bogdan. Cronica Științifică (Expioziile în mine) , 
Dr. I. Simionescu. Cronica Hconomică (Valoarea subsolu- 
lui rominesc) - r a e 
St. Cronica Internă (Organizaţia locală) Ă 5 e 
C. S. Cronica Externă (Alegerile in Rusia) . A E 
Recenzii : è à f ` $ ` A 
N. Gane : «Dante Alighieri : Divina comedie, In- 
fernul>, Mihai Teliman ; «Foiletoane», Fany Eme- 
ric: «Jérusalem Parle,.»,—G. I; Sofia Nădejde: 
«Robia banului» —C. Şr.; A. Dastre: «La vie et 
la Mort», Zach. C. Pantu ; «Plantele cunoscute de 
poporul tomin» —P, B, 
Revista Resistelar + 
Luceafărul, Junimea Literară, "Orizontul, Curen- 
tal Nov, Revista Generală a Invăţămintului, Cul- 
tura Romină, Revue des deux Mondes, La Nou- 
velle Revue, La Revue socialiste, Romania, Nuova 
Antologia, Rivista d'Italia, Deutsche Revue, 
Deutsche Monatsehrift, Socialistische Monats- 
Heite, Contemporary Review, North American 
Review, International journal of Ethics, 
ren intelectuală în străinătate . Ă e a 
kuerafe , 3 x a > x e 


521 


532 
535 


La cumaătrie... 


Doamne, ce mai gospodărie, nu fle de deochi, şi-a întruchi- 
pat Vasile Busuioc și cu Ienuca și cată că nu-s luaţi de cit 
de-un an de zile... D'apol om hamic ca Vasile, mai rar în satul 
nostru şi treburi ca la Urin lui, nu mai găseşti la altul. 

Și vezi cum Su timplat, ch azi un an îi jucam In nuntă 
și tocmai azi, la un sn, A fost menit să-i jucăm şi la cumătrie, 
Fi ş'apoi ce mai nuntă, ce mai veselie!,.. Trei zile a ţinut che- 
ful.. am început-o Simbăta pe la toacă cu <vedrele» gi-am mt: 
nat-o până hät Luni dimineaţă, cam pe la o amiază, cind l-am 
pus capac cu «uncropul», 

Mi-uduc aminte ca ucum, cum le urau toți nunilor celor 
mari, ca la anul s'ajungă să fie şi cumâtri mari... şi a dat Dum- 
nezeu sănătate şi inima cea bună și tot mog Irimia cu mătușa 
Marghioala, oameni buni şi detreabă, au ajuns să fe cum li 
ge rase, 

Şi ci-că, mare pomană-şi face cine cunună si botează! 
Unde mai pui cinstea cita o ai?.... Ti-i mai mare dragul, cind, 
colo în biserică, la zile mari, ori lu Paști—nuimai ce vin Dn şi 
sărută mina ninaşilor, iar ei cu zimbet le mulţămesc, sărutin- 
du-i pe obraz cu dragoste bătrinească. 

Dar lăutari, pe cine au tocmit? "Tut cei care su cintat gi 
la nuntă, căci să cauţi lumea mare, scripear ca Costoroubă și 
cobzar ca Buruiană n'ai să atli. 

La oalele cu bucatele, care forfotesc colo la focul cel mare 
din ogradă, îi rinduită mătuşa Catrina, vestita bucătăreasă pe la 
prazniee, nunţi și cumâtrii şi de ajutor are pe Florica Mindrului, 
nevastă curâţică și gâgalnica de-ți fură minţile, bat-o norocul, 
S'o vezi cum umblă ca suveica 'ncoace şi 'ncolo după treabă, 
încinsă strins cu catrinţa și cu minecele suflicate, pre legea mea 
de nn te duce 'n ispită.— Bârbatu-său e In casă, di ajutor lui 

i 


356 VIATA ROMINEASCA 


Vasile ba la una, ba la alta, orinduesc băutura si 'ntocmese masa, 
aşezind in capătul de la deal, unde au să stea cumâtrii cei mari, 
cofiţa cea nouă In care e sprijinită o luminare mare de ceară, 
impodobită frumos cu tulpan nou şi crijmă aleasă, împrejmuită 
cu pinză de borangie ţăsută de ninaga Marghioala și legati c'o 
taşă lâtuţă pe care-s cusute flori bătute cu fluturi. 


«Bună sara şi noroc bun să dea Dumnezeu şi cel codru 
verde, zise moș Irimia intrind in casă vesel şi chetos, 

— La mulţi ani şi 'mneavoastră, cumâtri mari, și bine-uţi 
venit la noi», răspunseră intrun glas cei din casă, fâcind los să 
stea cumâtrul cel mare colo 'n cioatea bărbaţilor, în vreme ce 
mătuşa Marghioala, sărutindu-și finii, se duce să-şi pupe şi finul 
cel mic, pe care îl legăna lin lenuca—desmierdindu-l cind se 
trezea uneori, punindu-şi buză peste buză, gata să plină, 

Și parcă inţelegea mititelul, aşa căta în ochii mini-sa, cind 
ii zicea: „fläcžul mamei, dragostea fetelor, frumusețea codrului“ 
și cite şi mai cite, de se pierdeau femeile de dragul copilului, 
Du altceva, 

„Lan, nu vă mai uitaţi, D, aşa, zice moașn Nastasia pre- 
gâtind cels de nevoe pentru scăldat. Aduceţi-va aminte; să nu-mi 
deuchiaţi nepotul, “apoi atita vi-i leacul“, 

Bărbaţii vorbeau de ale lor. Istorisen moş Irimie isprăvi 
de-ale lui, de pe cind era primar, 

sl doar, tot îl mai erutam eu, spunea el, dar Intro 
Simbătă la vre-o douâ-trei zile după aceia, mă pomenesc că 
vine Grigore Ciociriă şi mi se jilueşte, că hapsinul de ovreiu i-a 
luat sumanul, invinuiniu-l că avea să-i mai dea o rămășiță de 
parale de la niște păpușoi... şi doar Rominul avea martori, că-i 
dăduse în totul lui tot pănă 'ntr'un ban... Cind am mai auzit eu 
şi de una ca asta, am luat pe Costache vătăjelul și "ntrun su- 
Het am fost la necuratul acasă. Stătea cu cornul in frunte și 
cu niște bulendre in spinare... am pus pe Costache de i-a zvirlit 
trăiştile de după git in colo peste gard în grădina lui Borlan, 
l-am legat mai de nădejde cu aţele cele cu care se vrăjise el, — 
umflă-l tovarăşe, şi du-l în beciu la Mănăstire, să i se mai in- 
moaie ciolanele,... Şi-a stat acolo pănă dimineață, cind m'am dus 
să-l scot, gindind că poate mai i-o fi de-ajuns, Dar vorba ceia 
soft paserea pe lımba ei piere...» luda să nu-şi caute de drum, 

se ntoarce dirz la mine şi-mi spune, că de treaba asta are să 
ştie și Ispravaicul....— Aşa ţi-e povestea, cîne!.., Ei apoi pân” 


LA CUMATRIE... 307 


ce-u ști şi Ispravnical, nu ţi-a ficu supărare să teinhämi colea, 
să ştii şi Dumneta cum îi cind stai la butue. Şi numai mi lam 
şi turnat în stative să aibă ce povesti Ispravnicului.... Treceau 
oamenii la biserică şi cind vedeau că l'a agiuns și pe Jupinu 
Ghidale aşa cinste... îşi faceau cruce cu amindouă minele, ru- 
gindu-se să mă ţină Dumnezeu cu sănătate, că bine l-am făcut». 

Şi le izvodea moş Irimie intimpltui de-al de-acestea şi alții 
tot aşa, căci intro sară ca asta îi vremea să-și spună fie-care 
adincurile sale. 


„Gata-i scăldătourea, mosică Nastase ? 

—Gata, Marghioliţă“. Şi in graba mare începu moaga- a pi- 
troci scăldatoarea, potrivind-o să ile oleacă mai câlduță de cit 
apa cea de vară, Şi, doamne, frumos miroasă; căci pusese in 
ea, la fiert, boance sh fle Ghiorghiţă blind, şi să crească "n plin; 
mintă creați, să-i crească părul frumos şi creţ; lapte dulce, si 
fie alb Ju faţă ca spuma laptelui; busaiac şi năvalnic, să umble 
fetele după fâcâu ca dusă buruiana cea de leac şi să-l nävä- 
lească cu dragostea. Şi cite alte vrăji nu La făcut moaşa 'n schl- 
datonre .... dar nu mai spune nimânni, căci nu-i bine, l 

Dapå ce mine Margiionla, cumătra cea mare, a spălat 
copilul prin toate părțile, ca să fie curat şi luminat, a luat lumina- 
rea din cofiţă şi picurind cite de trei ori, în scăldătoare, la capul 
băiatului, la picioare, de-a dreapta şi de-a stinga, îl făcu cruce 
peste faţă stringindu-l puţin de nas și sumuţini din gură, ca 
cum i-ar f zis să-i fie de bine. 

«Vină incoa, mâi moşnege, zise mătușa Marghioala, vin 
de-ţi vezi finul frumos ca crinul», 

Moş Irimia se desprinde Incetinel dintre ai lui și suflecin- 

du-şi minele, rizind, apucă pe Ghiorghiţă cu amindouă palmele 
de căpuşor şi ridicindu-l în sus, ii zice; etita... marea... punin- 
du-i gare pe scutecul pregitit, i plingeu Ghiorghiţă de D lua 
auzul, în vreme ce cumâtra cea mare H infâșa răpede—ocărind 
in desmierdare pe moş Irimia, că n'a dat pace băiatului. Apoi 
luindu 1 in braţe, îl intoarce cu fața la icoane şi-l închină ls Maica 
Domnului, să-i dea minte, noroc şi sânhtate şi să-l povăţuiască 
pe culea cea dreptă. In urmă se'ntoarce câtră Ilenuca şi punin- 
da-i] în braţe, îi zice: «Iacătă-ţi feciorul, mândru ca bujorul, să 
Uäest) să-l cereşti şi să-i ai bucuria». lar Ilenuca luinda-şi pran- 
cul în braţe, îi răspunde cu spăşenie:; „Să Die), cumătră Mar- 
ghioală, cum al ajuns să-l botezi, așa să-l cununi». 


308 VIAȚA ROMINEASCA 


Moaşa, după obiceiu, cotrobăind cu mina prin scăldă Loare, 
dă de «una de doi lei», pe care i-a lepădat-o într'ascuns cumătrui 
cel mare, cînd a ridicat copilul din albie—şi veselă de-așa noroc, 
înhaţă In scurt covata cu seăldătoarea, cu gindul să se ducă ao 
dea încolo intrun loc curat şi necălcat de oameni. Dar parcă i-a 
făcut cine-va de pocitură. Tocmai atunci venea la cumătrie das- 
călul Cristei şi cu moş Birnă, cam chefoşi, căci pe drum s'abă- 
tuse puţintel pe lu crigma lui Chitic și sughezmuise, de-i era 
mai mare ciuda dascăliţei, că lar îşi daduse omul ei în teapă, 
sin sara asta, după cum i-i nărazul. 

Și întrind dascălul hututai, dă busna peste baba Nasta- 
sia, care chiar atunci pâşise pragul tindei; şi cum nici ea nu 
era tocmai tare 'n bălâmăli, nu ştiu cum se cumpâneşte şi se 
răstoarnă covata cu scăldătoarea peste dascăl, de se face un bu- 
ciuc și-o bălabăneală în tindi—să se prâpădească moş Birnă şi 
ceilalți de ris. Mătuşu Nastasia, stupind ca după comoratul, nu-i 
eră ei de thunul de dascal, dar se gindea ea că-i rău să vergi 
scăldătoarea intrun loc unde nu se cuvine, tocmai în tindă, un- 
de-i locul mal călcat de oameni. Şi-așa-i era de năcaz, că-i pă- 
rea rău că nu la scăldat cu apă clocotită incaltea pe gärgäun, 
că numai de pozne sapucă pe unde se duce. 

Dăsealiţei, săraca, ii plesnea obrazul de ruşine, cind îl ve- 
dea ea pe Cristel al ei ud ca un cine plouat şi facut de risul chioa- 
rei la o casă de gospodar şi 'ntratita norod. 

Dascâlul, bidigiind diu gură, iși storcea poala cămeiii, si 
cum era el cam buimac, nu prinsese de veste cine-i făcuse una 
ca asta, uşa că ridicindu-i cite-va panaghii, işi zicea cu ciudă; 
„cum nu Știu eu, anume, cine m'a udat, să mă duc să-i lepăd 
cite-va gtängi la ureche, s'auda cucoşul cintind în raiu... să-l in- 
vâţ eu minte să mai şugulască cu mine“, 

„Ei lasă, nu-ţi mal face singe rău, giupine Dascăle, zise 
lie 'Taftaluc, poreclit şi Cirlan, că doar nu ţi-a fàcut-o nimeni 
într'adins.* Şi-o curmă dascălul, căci doar nu-i era lui întâia 
oară cind pâţea de-al de-acestea, A latimpinat el altele și mai 
gogonata, asta-i floare la ureche pe lingi cea cu cloşea, de la 
nunta lui Tintilà.. Aen, socoti şi el, so lese moartă "np păpușoi 
—vorta ceia „să n'o tragi, că mal lungă o faci”. Şi călcindu-şi 
pe inimă, se dete şi el de-a valma cu ceilalţi la vorbă şi ris. 

Seripearii colo pe-o laiţă lingă uşă, cintau de-ale inimii, de 
le pălea hincu pe neveste şi-şi dădeau ghionturi, cind auzeau pe 
Costoroabă zicină din gură: . 


LA CUMATHIE... 200 
„Nevăstulcă cu barbat, 
„Ce cauţi nosptea prin sat, 
„N'ai copil de legănat, 
| „Ori bărbat de dezmierdat 29 
| Și-apoi iar mi-o prindea din arcuş si Buruiană mi-o bătea 
lin în struna cea groasă, iuginindu-l domol pe Costoroabă, cind 
o înturna ; 

„Copilul l-am legănat, 

„Barbatul l-am fermecat 

„Cu propeana de la gard, 

„Cu păr de cine turbat; 

„Şi la cap i-am pus bostan, 

„Să nu se mal scoale-un an: 

„La picioare ițele, 

„Să-i ia dracul minţile“... 

In vremea asta Iennca și cu Florica Mindrului orindulau 
pe masă de-ale mincării, Mâlaiu ei pine din bielsuz; zami de 
miel, făcută bună cu frecăței şi potrivită din chipărat, umplea 
casa Co mireazmă de U se ştirea beregata, înghițind în sec... 

Moş Birni se leşiese la inimă de-utita ris, căci doar cu 
geambașul ista de lie, te boinăvaşti rizind. Şi se uita și el cum 
se ridicau aburii de pe străchinile cu zamă şi trimetea nodurile 
cit pumnul pe git, așa foame il apucase, Dnpă ce toate au fost 
puse in masă, au poltit cu toţii pe d'imprejurul el. Cumâătrii cei 
mari in capul mesai, unde ardea luminarea cea de botez, iar le-o 
parte și de alta n mesei se 'nşirară ceilalţi, incepind cu dascălul 
şi dăscâlița şi incheindu-se cu cei mai de casă, 

«Iau poftim, luaţi cite-oleacă de hăuturică», zise Vasile in- 
tinzând la cumătrii cei mari, dintru'ntăiu, paharele de rachiu si 
retea cu strafide, și zahar. Mo; Irimia, ridicindu-se în picioare 

rosti : 

«Să trăiţi viaţa indalungată, finilor, să vă trăiască feciorul, 
s'aveți noroc la gloată, bielgug în casă, oi cu miei si vaci cu vi- 
tei... Să trâim cu toţii, oameni buni»... şi dădu paharul de dușcă, 
în vreme ce Ţiganii strigau svan: «sănătatea omului la fundul 
paharului.» După ce fie-care rinduia paharul cu «gustarea cea 
resita as cum ii zicea dascălul Cristei, se punea la hrojdit 

e cu zahar, căci nu era de chip, te 
era de tare băutura. Apoi dacă nu et d Oraa e 
ului... şi tot a zis şi el nțarindu-se: „Bun rachiu, târuţ, se cu- 
noaște că-i de la Chitic, sireacu ` parcă-ți trage cu hraspa pe git... 


370 VIAŢA ROMÎXEASCA 


— 


— Ei, da tot nu-i, cum era odată, zice moş Birnă... Tinea 
crişmă Pintilia Balmuş... Şavea niște rachiu... mămulică ! Ţi se 
dişchidea briceagu "np cingătoare.... cind apucai un git... așa era 
de tare“... 

Sorbea fiecare din zamă, ascultind ba la unul din capătul 
cala, ba la seripcari care cintuu „de dorul puicuței mele”, ba la 
dascălul Cristeiu, căruia nu-i mai tăcea gura; avea stupit la furcă, 
din capul locului, MA rog, avea el ce-avea cu Ilie; da unde da 
şi iar o aducea la «cirlanul cel răziaţ».... o vorbă cu rost şi en- 
noscută de tot satul. Un picat dăduse mai anţărţ pesta Ilie. Se 
pripăşise la tirla lui un cirlan din turma boerească şi gurile rele 
au început să-l ia la vale; de la o vremenici el nu s'a mai pus 
de pricină și de-atunci Cirlan i-a râmas porecla, 

Dascălul îi scosese o vorbă și cind Îi era lui Hie lumea mai 
dragă, numai ce 'ncepea mehenghiu încet şi cam pe nas: 

„Rătăcit-am ca oaia cea pierdută din turma boerească, stri- 
gat-am în pustie şi m'ai aflat tu... Ilie”. Şi se stirnea un risca 
acela, ridea şi Iie dimpreună cu ceilalți, căci n'avea ce face... 
așa-i obicelul pe la noi; Ja petreceri mai alese, la nunţi şi la cu- 
mätrii mai cu samă, nu se poate să nu se indruge cite ghidușii 
toate, ori să nu i se întimple vre-unuia vr'o bazagonie, de se 
ciriigă ceilalţi de ris. 

De asta şi Ilie Cirlan, un „pui de lele" fără pereche, H şi 
toarnă la rindul lui o șfichiuială dascălului, întrebindn-l cu tot di- 
padinsul : «Mä rog, bădițţă Dascăle, tot mä țineam să te întreb, 
ti-a mai crescut la loc măseaua ceia, care ţi-a scos'o Ghiţă a Popei? 

— He-he, ce să-i mai crească la loc, zice moş Birnă, ri- 
zind din toată inima; a fost bucuros că i-a scos răutatea... de- 
atunci, nici că l'a mai durut vre-o una...» Şi ridea lumea, că rău 
1! arsese și Cirlan pe giupin Dascăl. Şi iaca de ce: de mult, cînd 
era Cristei flacău, avea și el o ibovnică, o nevastă, Zoiţa lui Ghiţă 
a Popei. Dar vorba cintecului; «da n-ar fi ochi şi sprincene, n'ar 
mai fi păcate grele,» Şi, dă, ca tot omul, în focul dragostei, umbla 
și dascălul frunza frăsinelului și-i bătea pravăţul Zoiţicăi.— De unde 
și pănă unde, Ghiţă il cam zăpsise pe Cristei că-i umblă în za- 
iul nevesti-sa şi ca sh se incredinţeze, se făcu odată pornit de-a- 
casă, Dascălul, cum i-a aflat rostul, a şi împuns'o la dragoste, a- 
casă, să-l spue numai două vorbe şi-un cuvint și să şi iasă. Dar 
colo, una-alta, se'ncepuse vorbă lungă... când iacă că intră'n casă 
beleaua de bărbat. Dascăiul vărsa sudori, se făcuse negru vinăt 
la față, 


LA CUMATRIE.... Si 


N EE 


«Co, te doare vr'o măseu, ficăule, zise Ghith, înhâțind eles- 
tele de pe poliţă, căci Ghiţă era meşter tare la scos mâsele, de 
nu mai era altul ca el prin meleagurile noastre, 

— Doamne, rău mä chinuesc cu una, de vr'o donă zile, răs- 
punde Cristei, tremarind ca varga şi ținindu-se cu minn de falcă. 

— El cască gura, 8'0 vil eu care-i+, și prinzind de nădejde cu 
cleştele de mâseaua cea mare din falca de sus, Il toarnă genun- 
chiul în piept și trage, Ghiţă. și tirle-l ctt îi casa de mare, de 
tipa Cristai ca'n gura şerpelui, Şi cind a scăpat, pusc'o dascăle, 
acasă şi lasâ-te de Zoiţa, că ràmii Mide măsele,., aşa i-a fost 
îintimplarea, de asta ridea moș Irimia de-i sârea câmeşa de pe 
dinzui, 

Până ce să se aşeze sarmalele pe masă, s'au deșărtat prin 
pahare oalele cele cu vin si Vasile îngrijea să le umple de cite 
ori sa goleau, căci vorba ceia, la o treabă ca aceasta, emincarea-i 
fudulie, băutura este ce este.» Şi fiindcă dintr'un pahar mai r'a- 
veai ce-alege, de aceia s'a pus dascălul să-i tragă cu oala, căci 
doar vinul se răsuflă petrecindu-l prin pahare şi păcat de băutură. 

In vremea asta, Toader Birnă căta en jind la Florica Min- 
drului, nu că doar îl scormolea la inimă sprincenele cele imbi- 
nate, nici ochii cei juchuși şi negri ca mura, nici gropițele din 
stinghiile gurii; cii lăsa gora apă după sarmalele cele fierbinţi, 
pe care le răsturna Floarea în atrâchini, mai din vreme, ca să 
se mai răcorească, Ise scurgeau ochii lui mos Birnă, privindu-le 
cum îs de potrivite pe gura lui... 

Şi chitea el, că de sar nimeri strachina cea mare prin par- 
tea lui, apoi să te ţii gnră şi tu pintece, on vol e nădejdea. Şi 
cum să nu-l bată pe moş Birnă aşa ginduri, cind el trecuse de 
șei-zeci de ani, ce-i dreptul, dar rămăsese în putere, virtos şi 
zilravân cit un brad, căci până mai an fusese tot ia oi, cioban 
de mie copil... 

SA-ţi spună el, cum prindea lupul și-i fringea gitul în mini, 
așa era de vinjoa. „Ce, parcă mare socoteală, zicea el către Niţă, 
să mâninei o strachină de cele de sarmale, cind ţii foame ?* 
Şi arăta înspre strachina cea mare din mina nevestei.. „Cind 
eram cioban şi mă prindea cite-o foame ca aceea, mă puncam 
15-i trăgeam mincare, nu şagă; un codru de mămăligă împânat 
cu felii de caș, vr'o două-trei cupe de jintiţă și una de jintuit 
ca să-mi ţie de sete, era partea meu, Şi, doamne, bine-mi priia 
în 603... mai ales jintuitul cela îmi mergea cu sănătate,“ 

După ce s'an ridicat blidele cele goale, și a mai guatat fie- 


Vt VIAȚA ROMINEASCA 


care cite un pahar de vin, ca să se facă loc bucatelor, sau pus 
pe masă sarmalele cele gogoșiii, şi învălite In frunză de podbal, 
fierte sub privigherea de obşte a Uenpch) ca să nu s'afume cumva, 

Şi lhudau femeile pe mătușa Catrina că-i meşteră la bu- 
cate şi poti avea nădejde pe ea, că-i curată şi grijilivă, Și mim: 
cau toţi, nu-i vorbă, căci mincarea bună-și tace loc; dar cum 
infulica mos Birnă, umfla risul pe ceilalţi, căci chiar parcă sa 
băteau calici la gura lui. 

Şi tare-i mal era năcaz babei lui moș Birnă, cind il vedea 
că-i aşa stropgit la mincare, Se uita lung la el, ii făcea semn 
s'o lese mai domol, că doar nu-l alungă nimeni... El însă bi 
ştia măsura lul... „De nași potrivi eu ţie, ar trebuisă mă scol 
üämind de la masă“, zicea el, molfăind și făcînd semn lui Cristei 
să-i umple paharul, 

Şi vorba mergea înainte. 

„Amarnie om ai fost în vremes "mnitale, ninnşule, zice 
Sandu Lungului, un alt fin al lui moş Irimia, 

— Ehe, măi biete, mine să mor si nu mi-ar părea rău, 
căci mi-am trăit viața cum mi-a poftit inima, Şi-acum imi dau 
eu cu chiteala, că râu mi-ar părea să nu-mi fi petrecut cu chef 
şi inimă bună surocul tinereţilor,... 

IO aduci aminte, vera 'Toadere, cum la un Arminden jucam 
briul imprejurul casei ? 

— Cind? 

— La Arminden, în ziua de Irimie proorocul... 

— Aha, făcu moş Birnă... Ei, aşa eram odată; alte vre- 
muri erau pe atunci, tovarășe..... Şi-i trăgea inainte cu sarma- 
lele, de-l treceau sudorile, 

— Ei apoi după ce-a inserat, am luat seriptarii după noi 
şi prin lungul satului până la jitârie şi 'napoi ne cintau „Leleo 
cu scurteica verde, leleo şi-oi să mor“... şi răcneau Ţiganii de 
le eşiau ochii din cap cit purnnul şi noi chiuiam de clocotea Mă- 
gura... Cind treceam prin dreptul Nastasiei, ziceam lui Tanasă 
Dänn să cinte: «Esi leliţă la portit% şi dă puiului gurițà..> ȘI 
de-mi striga Tänase după inima mea, puneam sorocovâţul pe 
virful limbii şi-l stupeam în ochii Ţiganului... 

— Iar al început a răscoli cenuşa, zicea mătuga Marghioala. 
Vezi 'mneata, moaşă Nastasie, cit i-ai fost de dragă... ca mini ar 
să inchida ochii de bâtrin şi tot nu-i mai est din minte, 

— Ehei, d'apoi numai Nastasia mia fost dragi, zise ri- 


LA CUNMATIIr 


mem 


B73 


zind, moş Irimia... vorba cintecului: Iubii fete și neveste, star 
cap şi cinsprezece, 

— Taci, cà zău LI pacat, zise mătuşa Nastasia... și fh- 
cind loc pe masă așeză copilul dinaintea cumătrilor celor mari: 
Ia mai bine să te văd cu ce te lasă inima să-l darueşii pe 
Ghiorghe ; vezi să-i dai să-şi la suman si căciulă“... Moş Irimia 
deslegindu-şi baierile pungii, scoate douh ruble şi le pune pe 
pieptul băiatului zicind: «Ţine finule, de la noi puţin, de lu Dum- 
nezen mult». 

Şi după ce fiecare a pus pe pieptul copilului cit i-a dat 
mina şi l'a lăsat inima, a numărat moaşa banii şi i-a dat lul 
Vasile; iar imesenii au prins a rupe din alivencile cele moi, plă- 
mădite cu frunză de mărar, ca să le dea gust bun şi tăvâlite 
prin smintină, de mergea vinul după ele ca şerpele pe git. 

Şi-a mai durat məsa un răstimp până ce s'a mai cinstit 
un pic în sănătatea lui Ghiorghiţă și apoi fiecare mulțămind lui 
Vasile și lenucăi, se seula de la masă. ŞI cit ai bate din palme 
s'a diridicat prin casă, masă, In, una-alta; și de-acum să-i 
zici de joc, măi Costoroabă, Si unde nu încep Jutarii un briu 
ca acela, de te sälta din cheutori şi apoi să vă ţineţi, neveste- 
lor, că vă poartă inainte Sandu Lungului și vă potriveşte din 
etrigătari Die Cirlan, 

Şi zi-i Costoroabă, bu horă, bu sorocovăţ să joace tineretul, 
Bătrinii stăteuu de-o parte şi-i dadean mereu cu cinstea, de li 
se fácuse la toţi Duminică în faţă, Și cam la spartul cumătriei 
mai zice o horă Costoroabă, o horă de cele bătute, că numai ce 
il văd pe moş Birnă că se ridică şi-şi pune pâlhria pe «doi lei 
și șeisprezece» şi-apoi să mi te ţii, cumătră mare, să nu joci 
și mpeta, moş Irimia, să nu baţi să ţi se dihoace căleăile. Juca 
moast Nastasia ca 'n toiul tinereţilor şi dascălul Cristei mi-o 
pisa pe lingă horă cu minele la spate ai 'ndoindu-se de gele, 
câta lu cizme rostind în călcătură ` 

„Saltă una, bate două 

„Și zii patruzeci şi nouă. 

sinea e E ET EE 
„Hai so prindem în cirlige 

„ŞI 5'0 ţinem Dän ce-a ninge... 

„Carm'o  Costoroubă, că ne ucizi“, strigă mog Irimia de la 
o vrame, Şi isprăvindu-se hora, au mai cinstit cite-un pahar de 


vin, şi-apoi....... „mai remineţi sânătoșei, Vasile şi Ilenucă,........“ 


gëmét L MIRONESCU. 


Primul junimist 
— Costache Negruzzi — 


Am spus în numărul trecut («De la M. Kogălniceanu la d. 
Maiorescu») cA «Costache Negruzzi a fost primul junimist». Ma 
voiu încerca să dovedesc aceasta, 

Innimismul a avut pretenția, cum am arătat altădată (Cre 
prilejul foiletoanelor lui Caragiale, „Noua Revistă Romină“, vol, 
3, No. 32), că asistă, ca congtiințä, la fenomenele politice, sociale 
și culturale şi că le defineşte din punct de vedere obiectiv, al a- 
devârului pur. Am arătat atunci că pretenţia de conştiinţă — 
oglindă este nefundată, fiindcă junimiştii, şi ei, au reprezentat un 
ideal, au fost luptători, au fost un fenomen, că atitudinea lor 3 
fast dictată de subiectivitatea lor, că n'au fost, cu un cuvint, 
conștiințe-oglinde. Am dovedit că, în chestie de ideal, cum sint 
chestiile sociale, nici nu poate fi vorba de oglindirea realității: 
logica tuptătorului e condiţionată de scopul, pe care-l urmărește, 
mintea sa este „advocatus diaboli“. Şi am ardtat că, dacă în i- 
deologia patruzecioptistă vorbeşte instinctul revoluţionar, dorinta 
de renovarea, în ideologia junimistă vorbește instinctul reactio- 
nar, tendinţa de rezistență la inovaţinni. 

Şi, în adevăr, junimismul este mai multo stare sufletească 
vagă, un sentiment, de cit o teorie bine definită, „Junimişti“ nu 
sînt. toţi aceia, care au făcut parte din societatea literară din 
Iaşi sau din actualul partid politic cu acest nume; şi, din contra, 
mulți, care n'an făcut şi nu fac parte din gruparea literară sau 
caa politică, sint, în realitate, «junimişti».... 

Junimiemul este, mal înainte de toate, recomandarea de a 
ne feri de importarea civilizaţiei apusene, sau, mai degrabă, re- 
comandarea unei precauţiuni exagerate ciml e vorba de a im- 
porta această civilizaţiune. Este neincrederea în utilitatea tran- 
sformărei țării într'u țari cu caracter curat, european, după asă- 
mânarea «elor din Apus și, mal ales după asămânarea + ranţei, 
care, ea, a zguduit din temelie toate așezările politice şi sociale 
din Europa, — neincredere hrânită la primii corifei ai junimismu- 
lui și de cultura lor germană («permanismul> junimist). 


Dar junimiștii mau fost cu totul impotriva introducerii for- | 


PRIMUL JUXNIMIST EG 


melor nouă de viaţă în ţara noastră. Ce să se introducă, cum, 
în ce măsură, —aceste lucruri n'au tost limurite de junimişti nici- 
mată, D. Maiorescu a vorbit, în general, impotriva formelor goale, 
A formei fără fond, adică a civilizaţiei cum se putea transplanta, 
dar acest spirit eminamente negativ n'a spus, pe cit stiu, nică- 
irea ce, cit Și cum trebuia de importat, N'a spus'o nici d, Rădulescu- 
Motru, care are pretenţia (in Cieitura romînă şi politicianismul) de 
a fi un spirit entico-creator. Un lucru însă este sigur: junimiștii 
wau tost împotriva transplantării civilizației apusene pentru toată 
lumea. Ei, pentru dinşii, au fost pentru trasplantarea în mare; 
au fost împotriva acestei transplantări pentru majoritatea țării, 
Junimiştii mau fost nişte eruginiţi», care să nu voiască să iasă din 
modul lor de viaţă vechiu; ei, în viaţa lor, au adus pe malu- 
rile Bahluiului şi ale Dimboviţei, felul de traiu din marile capi- 
tale ale Europei și chiar limba acelor capitale. N'au renunțat, 
pentru dinşii, la nici una din achiziţiile civilizației europene, — în 
domeniul politic n'ar fi renunțat, de sigur, la nici o libertate, la 
nici una Nin binefacerile aduse Omenirii de Marea Revoluţie Fran- 
por Reeg «epidemie morali» a d-lui Maiorescu) În lupta contra 
«Şcoalei Părnuţiu», în cara junimea intimpina o mare resistență, 
d. Maiorescu face apel la principiile de «umanitate și liberalism», 
principiile marii Revoluții Franceze. Lor nu /e-a plăcut (acesta 
este cuvintul, căci teoretic n'au susţinut'o ; abia dacă d. Rādu- 
lescu-Motru e ceva mai clar) ca de aceste achiziţii să se folo- 
sească masa cea mare a poporului romin, 

Din această cauzăi—crwlizația numai pentru ei doctrina a- 
ceasta a fost egoistă şi a repugnat Intotdeauna spiritelor gene- 
roase, 

In această atitadine se pot deosebi douk lucruri ` fupta îm- 
potrica înmoirilor lingiuistice, în care ei continuă vechea şcoală 
critică şi in care au avut dreptate, dovadă evoluția ulterioară a 
limbii şi literaturii romine şi /upta împotriva înnoirilor sociale 
şi politice, care este o noutate faţă cu vechea școală critică si 
in cate n'au avut dreptate, dovadă, iarăși, evoluţia ulterioară a 
societăţii EE 

Costache Negruzzi, în germene, bine înțeles, st nu în mod 
sistematic, reprezintă cele două atitudini ale Junimii. Costache 
Negruzzi are exact atitudinea d-lui Maiorescu, vreau să zic că 
nu e nimic la d. Maiorescu, care să nu fi fost simtit ṣi spus de 
C. Negruzzi. Cele citeva puncte de vedere în plus la C. Negruzzi 
oarecare accentuarea curentului poporan si mai ales a celui isto- 
Tic—se datoresc presiunii imprejurărilor de pe vremeu sa: am A- 
"tat în N-rul 2 al acestei reviste, că pe vremea lui C. Negruzzi 
primejdia înstrăinării, în limbă şi literatură, era mai mare de 
cit în vremea d-lui Maiorescu, 

Mai întăiu C., Negruzzi nu e „ruginit“, e un om nou, civi- 
lizat, un om de cultură europeană, Pe vremea sa, un „reacțio- 
nar” era un om care regreta după ișiic, care nu voia să-l pä- 
răsească, „Janimismal* pe atunci ora „moderantism“. Vom ve» 


376 VIAŢA ROMIXEASCA 


dea mai jos că O. Negruzzi se declară „moderat“. Mai tirziu, 
după Eegen constituției liberale, „moderantismul“ acesta 
va fi „reacţionarism“: acuma constituţia liberală nu mai e de de: 
tigată. 
ek, apreciază toate bunurile lumii civilizate, 
se 'mbracă nemieste, gustù teatrul și opera franceză Și ita- 
liană, ceteşte pe Victor Hugo, e romantic, călătoreşte pe a sta 
Gite balneare din Europa. o duelgiu, e în stirşit, „european , 
Dar e împotriva „civilizaţiei“ pentru masa cea mare A po- 
porului rominesc. Unul ţăran, care il We dacă n'ar fl bine 
i dea copiii la învățături, îi răspunde: : 
wi Zen la deel din sat săi înveţe limba lor 
ca să poată ceti cărțile cele bune care-i joe cum 
să cinstească pre Dumnezeu, pre părinţi gi pre mai 
marii lor (astea le spunea In zë!) cum să și im- 
plineaseh datoriile ctră cărmuirea care se ingrijesco 
pentru binele lor (idem 1), cum să se ferească de lene 
si beție ; și prin urmare cum să se facă buni gospo- 
dari (Scrieri, 1, Scrisoarea a XXV), 
in care e în germene tot programul janimist: îmbunătăţirea vi- 
ei animalice şi oprirea pâturilor de jos de la o viaţă con tientă, 
care ar putea să le dezvolte spiritul de cercetare şi de critică şi 
deci participarea lor la trebile atatului, De i om nou, civilizat, 
romantic, „european“ fin şi sceptic, e plin du iubire pentru bo- 
erul de moda veche Bogonos, deşi aceata duce alid viaţă şi are 
alte idei şi alle idealuri, de cit dinsul —pentrucă acest Bogonos 
este simbolul gi garanția dăinuirii formei sociale, în contra că- 
reia luptau palruzecioptiştii. 3i cind vorbeşte despre Vilara 
(Sc ieri, I, pag. 309, in 1852), oare se știe ce rol a jucat în 
Muntenia, e plin de respect şi consideraţiune. | 
Şi atunci, este free" ca C. Negruzzi să fle singurul dintre 
toţi oamenii de talent şi cultură ai Daciei literare a al Romi. 
miei literare împotriva mişcării revoluționare de la 1545. In ue 
ceastă abstenţiune... junimistă a lui C. Negruzzi faţa cu marile 
trămintări, la care iau parte toţi prietinii şi tovarășii săi, mi se 
lâmureşte mie primul junimist romin... Despre acnastă revoluțiune, 
pe care nu Indrăz So atace de-adreptul, nu aminteşte deci: de 
două ori, pe cit ştiu (Scrieri 1, p: 335 şi 339) cind spune că 
anul 1848 a fost fatul literaturii“... Aţi văzut mal sus ce ideal 
de viață recomandă țărănimii în Ian. i 
Nicàiri vre-o notă mai generoasă, ceva spontan şi ne cal- 
culat, ceva egit din prisosul sufletulni, ceva revărsat peste mar- 
ginile interesului individual şi de clasă, în sfirşit vre-o abatere 
de la „cuminţenie“ și doar a trăit în vremea şi în mijlocul ma- 
rilor „nebunii“... Gindiţi-va la Alecu Ruso ori la Bhlceseu t.. 
Pesta tot o uscăciune morală și o tăceală—care trec rept fi- 
pe... fineța cunoscută a junimiştilor, peste tot lipsă de iluzio- 
nare şi avint... Această răceală a dat naştere „zeflemisnului“, 
şi nu spiritul critic, cum voese sù ne asigure unia ; dovadă A. 


PRIMUL JUNIMIST 377 
Ruso, din care nu putea lua naştere zetlemismul,.. De aici, in 
spiritul publicului, identitatea junimismului cu zeflemiamg). 

Dacă C. Negruzzi e impotriva luptătorilor de la 1848, apoi 
aceştia îi plătesc cu virf şi indasat. In ziarul „Bucovina“, care 
după 1545 ajunge tribuna revoluționarilor din principate ai mal a- 
les din Moldova, C, Negruzzi e acuzat că la 1845 a tăcut, pen- 
tra că i s'au dat eciolane în gură şi imprejurările anului 1848 
pe lingă titlul de Director al Vistieriei, îl mal îmbrăcară cu re- 
munernţie, cu titlul de epitrop al scoalelor publice... ete.“ (Bu- 
covina, 1849, No. 23). 

C. Negruzzi fiind un „critic“ şi, pe de altă parte, un dus- 
man al liberalismului de la 1848,—ar fi de ajuns atita pentru a 
justifica caracterizarea de „primul junimist“. Dar ne vom încerca 
să arătăm că, şi în privința limbii și a literaturii, intre el și A. 
Ruso sint deosebiri, și anume deosebiri de aceela care for- 
mează focmai usimănări cu d. Maiorescu, — deosebiri, cara se 
explică prin tandinţile sale sociale, deosebite de alo lui Alecu 
Ruso- şi asămânătoara cu ale D-lui Maiorescu 

Costache Negruzzi şi-a expus părerile sale in multe irti- 
cole, adunate, cea mai mare parte, în vol. I al Serierilor sale, 
sub numele de „Scrisori“. Din aceste scrisori putem cunoaște 
ideile sale despre limbă si literatură, In „Scrisoarea a XXXI“ 
ne spune că limba, sub domniile străine, se corupsese, și ea: 

„Nu mai era acuma limba lui Dositen şi a lui Can- 
temir), nici a cărţilor bisericesti; era an gor hibrid, 
amestecat cu ziceri turco-grece, ete“... 

Dar, zice el mai departe, după ce „lipsiră zicerile turco- 
ureco-sla ve, se întroduseră cele latino-franco-italiane“, Și în Bert, 
soared u XXV=* işi bate joc cu mult spirit de mania latinistă 
E Aana, cină pune în gura unui ţăran, care vroia să-şi 

copilul In școală, următoarele vorbe pline de înțeles: 

—Pre unul am să-l dau în şcoală la lași, ca să in- 
vele nemțeşte, franțuzeşte şi lutineşte. —Dar romineşte 
nu?—bu şi rominegte; dar, vezi D-ta, că dacă n'a 
invăța franţuzeşte şi latineşte, nu înțelege romineasca 
de astă-zi Acum trebue să ştim multe limbi, ca să 
înțelegem pe a noastră, 

Şi aceiaşi atitudine de „critic, o are şi faţa cu producția 
literară, El preferă pe Dosolteiu maculatuni litorare din vremea 
si („Scrisrile XVI: și XXXII"). 

Intreaga su critică—linguistică, literară și socială a concen- 
trato în piesa sa Muza ade la Burdujeni. «Muza» aceasta e Cu- 
coana Caliopi Busuioc, o fată bătrinh din Burdujeni, care face 
versuri ca următoarele : 


1) Intotdeauna C. Negruzzi, cind vrea să vorheamă de cronicari, li 
Be in Cantemir: acesta li era mai cunuseul, pentreră acesta a foss 
ipârit cel intâiu, 


378 VIATA ROMINEASCA 


Azi cu o petiţiune 
M'adresai cătră Amor 

Si-l ragai cu-ncordăciune, 
Sa astimpare-al meu dor, 
De-a mea tristă pusăciune 
Te îndură, zeu de foc! 

De nu vrei protestăciunie 
Să întind în orl-ce loc... 


romanţioasă», care, cind Baronul Fiaimuc, falgul preten- 
dae i cre doreşte ò nen „care să facă la mine poezii 
20 vi $ i Ghete“, îi răspunde: ; 
aii Ae f Grete Şiller ! ce nume inalte ai rostit, Baron! 
Feblele mule talente cum vor răspunde la așteptarea 
umitale ? (Vă: Ă 
lemea PS strică limba, influențată de toate maniile lingnistice 
ale vremii (pusăciune, conprinză, erat pre papo iune etec), 
care recomanda bătrinului ei amorez: | 
ti si ger să te imbraci după modă. în lucul nădragi- 
lor acelor rosi, să pui un pantalon elegant, botine de 
glanţ, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine 
educată, şatunci uși putea suferi vederea dumitale, 
dar în halul acesta, pice mă Sparii l. 
irg caracterizează Drăgănescu : 
sait Tä alcatuire de toate ridiculele trecute, prezente și 
viitoare, o fată bătrină şi nebună care-şi inchipuește 
că nebunește pe toți bărbaţii şi sucoate ch nu-i poti 
zice bună-dimineaţă, fără să-i tacio- declarație de 
amor. Cind rea şi nesuterită, cind sentimentală ză co- 
chetă, s-aprinde şi se alinta ca o copilă brud că Şi 
deodată o vezi că se aruncă în disertații  melafisice 
i în dispute literare, de n'o mai înțelege nici dracul, 
oată dorinţa ei e s-audi vorbind de dinsa. Inchipit- 
eşteți că se socoale poelå şi muzicantä, incit bietul 
W tirgusorul nostru geme de versurile și de sonatele ei; 
de aceia noi toţi o numim Muza de la Burdujeni, 
Scrieri, LI). 

"E gengen care a scris C. Negruzzi această farsă, căci 
această bucată e nu numai teudenţionistă, ci curat prea cum 
de altmintrelea—vom vedea — e intreaga operă a lui eră 
dri, am putea spune a intregii literaturi mai vechi Ge 
scopul ni-l spune autorul insuşi intr'o „nota“ de lu sfirși 
em Noi am fost zis—nu ne mai aducem aminte unie— 
că sint multi care schingiuesc şi sfişie frumoasa 
noastră limbă şi în loc de creatori se fac croitori si 
croitori răi. 

Asta ne-a indemnat a compune această mich Cu: 
medie, crezind câ facem un bine arătind ridicolul unor 
asemine neologişti.... 


PRIMUL JUNIMIST 379 


Nui vorbă, farsa asta e peste măsură de slabă, Vedeţi, 
chiar locul, Burdujenii, e o copilărie, căci la Burdujeni nu putea 
exista o asemenea „muză...“ Scriitorii dinainte de 1570 aveau 
spiritul prea facil și procedeul lor era copilăros..... Dach-t vorba 
pe ridiculizare, pa curicaturizare, apoi ei vor pune pe Caliapi 
Busuioc la Burdujeni, pe Iorgu Damian lu Universitatea din... 
Sadagura, poetul va purta numele de Acrostichescu, eserocul 
Pungescu etc... Dar, cu toată lipsa de valoare litera litera- 
tura aceasta are, pentru noi, o mare Insemnâătate... In Musa de 
ia Burdujeni, vedem nu numai ridiculizarea maniei linguistice, 
ci și o satirizare a ridicolului izvorit din combinaţia fanariotis- 
muli pămintean cu nedigerata civilizație apusani... Caliopi Bu- 
Suite, ca şi Cucoana Chiriţa ori Gahiţa Hosmarinovici ale lui 
Alexandri, sint Ziţele epocai de la 1848. Atunci civi- 
lizaţia apusană străbătusa numai în clasele de sua și acolo, nea- 
similată nici în formă, didea naştere la ridicol şi acest ridicol, 
Negruzzi şi Alexandri, Carugiali ai vremii lor, l-au observat și 
l-au redat în apere dramatice... L-au redat fără talent, pentru că 
nu aveau talent deosebit și pentru că ei erau desțelinătorii ogo- 
rului literar şi avean de luptat cu toate, neavind nimica moş- 
tenit, Cu vremea, civilizaţia s'a prins bine, cel puţin din punct 
We vedere al formei, în clasele superioare şi ridicolul superficial 
a dispărut; azi în clasa de sus nu mai poate fi o Cucoană Chi- 
nä. Dar civilizația a pătruns cu incetul, ca apa în păturile p- 
mintului, tot mai jos, până ce a ajuns In mabela și azi, mal ales pe 
vremea compunerii Nopţii furtunoase, combinaţia ridicolă de orien- 
talism și europenism e în mahala. Acest ridicol nou şi-a găsit 
zugravul intrun om de un talent extraordinar, Curagiala, care 
e pentru mahala și pentru Ziţa ceea ce a fost Alexandri pen- 
tru Gahiţa Rosmarinovici şi C. Negruzzi pentru Caliopi Busuioc. 
ȘI faptul că în Muntenia a apărut literatura Caragialiană (a lui 
Caragiale si a imitatorilor săi) e caracteristic: în Muntenia este 
mahala rominească, mică burghezie rominească ; în Moldova nu 
este ` un Caragiale moldovan ar fi fost imposibil... In SA cl- 
vilizaţia va străbate la țură—a si început: o parte difiumu- 
est) €... „despărțirea II a urbei T, Neamţ!“ a va da naştere 
la un tatal ridicol, care-şi va găsi, şi el. zugravul, pe Caragiale 
al său... Acţiunea, poate, se va petrece la Humulești lui 
Creangă L.. 

Dar pentru ce scriitorii vechi SECH au voit 
să ridiculizeze mania civilizației. de femei mai ales ? C. Negruzzi, 
cum spune singur, a voit să ridiculizeze pe croitorii limbii: a 
ales pe o femea. Alexandri pe Gahiţa Rosmarinovici, Cucoana 
Chiriţa etc... Cauza mi se pare următoarea : 

Ion Ghica, în „O călătorie la Iasi“, zice că femeile au facut 
mult pentru ideile nouă. Ele au fost mai ascesibila civilizaţiei apu- 
sene, Alexandri zice, in vre-o citeva locuri (in articolul despre 
O. Negruzzi, în «scrisorile» din volumul I al Teatrului său) ace- 
laş lucru, O femes, Elena Negri, a tost aceea, care a fent mult 


"en VIAȚA HOMINEASCA 


pentru a atrage atenția clasei boereşti asupra literaturii popu- 
jare, culeasa de Alexandri.. Pe cind barbaţii purtau işlice şi 
vorbeau grecește, femeile se civilizase, vorbeau franțuzeşte, cin- 
ran din clavir şi... flirtau cu bonjuriştii... Aga dar, femeile s'au 
civilizat intăin şi cam civilizarea nu merge fară ridicol, între ele 
s'or f găsind mai multe «preţioase» şi de aceia autorii vremii, 
fără să-și dea samă, an întrupat mai mult în femei ridicolul se- 
mi-civilizaţiei. e 

In farsa aceasta C. Negruzzi se arată, ca şi Alexandri in 
«teatrul» său, critic, șarjind însă ca şi Alexandri, care a fost 
puntea de trecere între şcoala veche critică şi junimism, pentru 
că nu înțelegea fatalitatea fenomenului, pe cara îl zugrăvea, pentru 
cù nu avea incredere în efectele civilizaţiei întrodase pe pâmin- 
tul rominese, — pentrucă era „junimist.“ 


Acest „critic in toată puterea cuvintului, aces fenomena- 
list în privinţa limbii, care nu admita indreptări ori creuţiuni de 
cuvinte duph voinţa conştientă a cărturarilor, îşi caracterizează 
singur poziţiunea sa in mijlocul difaritelor curente din vremea 
sa in „Scrisoarea a XVI-a“; 

«Cind neamurile barbare au inundat Rominia ca un 
răpide giroiu, găsind pinza limbii urzită, luau suveica 
zi prin dreptul celui mai tare, aruncau unde şi unde 

cite un fir de bhătătura de u lor groasă gi nodoroasă. 
Astfel se Leen limba noastră, Pentru a scoate acum 
acele latunoloase fire trebue a destrăma pinza, şi prin 
urmare a crea o limbă, mai frumoasă poate, mai no- 
bila și mai învățată, cărila nimic nu i-ar lipsi alta de 
cit de a îi—romineuscă, 

Aici Incep necurmatele dispute Intre învățații pande- 
moniului nostru literar carii se silesc : 

Spirur nobil "sensi a roazi petti, 
şi pe care noi îi impärțim în trei clase, Liberalii zic 
(dupre lorgovici şi dupre Molnar) că trebue a goni 
toate zicerile Slavoane și Ungro-Turco-Grece,—de şi a- 
ceste din urmă sunt foarte puţine şi nouă, primite 
numai de nişte capete bolnave şi stricate, — Moderaţii 
că trebue a le subțiea, a le inobila şi a le romini, și 
eu mărturisesc ră m'aş îmvoi cu părerea domniilor- 
sale. Vin în sfirşit Conservatorii țăștia erau ișlicarii), 
asta veche rugină, care strigă cu glas de Stentor că 
se strică limba, plingindu-o şi bocindu-o In gura mare». 

Aplicarea aceasta a terminologiei politice la clasificarea cu 
rentelor linguistice o mai găsim şi aiurea, Cei de la Rominia Li- 
terar (R. lit. 226) sint invinuiți de „reacționarism“, de cătră la- 
tinişti (adică de cătră..... eliberati»)... G. Asake (Albina romi- 
measrăd, XIX, 3, 1847), cu trei ani după C. Negruzzi, imparte și 


PRIMUL JUNINIST KI 


Le e <- mg A —— 


ei sistemele linguistica in «sisteme de conservativi, de radicali 
și de cumpenitori san de juste milieus»... 

„Aşa dar, ©. Negruzzi e un «moderat», cum se declară 
singur A. Ruso ar fi zis «eclectic» —și terminii aceștia politici, 
atit de frequent aplicaţi la sistemele linguistice, nu-s fguraţi, ei 
au inteles mai adinc. In adevăr, omul e dintr'o bucată, ideiie nu 
stau în capul său în compartimente separate, și mai ales, ideile 
noastre, cum spuneam la inceputul articoinlui, cind sint în slujba 
unui ideal, sint condiționate de acel ideal In prima jumătate a 
veacvlui al XIX-lea, Rominii sint luptători: în faţa lor se pun 
probleme mari şi gruve şi toate chestiile se pun în legătură cu 
nevoilo sociale (Aşa, de pildă, arta e curat tezistă, armă de pro- 
pagana: o recunosc toți, Kogălniceanu în Dacia literară, Ale- 
xundri in prefața «Teatrului» său, etc), aşa incit teoriile lingui- 
stice devin un reflex al luptelor nulionale si sociale. Și de 
aceea «liberalii» în politică, au fost și «liberali», cum zice ©. 
Negruzzi, sau «radicali:, cum zice Asake, în limbă: latinişti, 
franțuziți : «dacă-i vorba pe schimbare, pe innoire, să schimbăm, 
să innoim, să ștergem trecutul ruşinos 1.» Modern", ca C. 
Negruzzi, au fost «cumpeniţi» in toate: au fost deci impotriva 
„liberalilor“, a latiniştilor, a franțuziţilor... Mai tirziu, după ce 
„liberalii“ au triumfat, „moderaţii* de eri, Dor să-şi schimbe 
ideile, se pomenesc în situaţie de „conservatori“: junimiştii.... 
[ar socialiștii, ca să mai däm un exemplu de cum omul e dint'o 
bucată, au fost realişti, ateisti, fonetişti, —insfirgit împotriva tu- 
turor atitudinilor ei doctrinelor «burgheziei»... Numai oamenii 
bine echilibrați, sullatele bogate, comprehensive şi, în ude- 
vär, cumpenite, spiritele cu adevărat critice, reflexive, aju- 
tate şi de o cultură oportună, pot scâpa de uniformitatea a- 
ceasta—şi aşa nu fost Koghlniceanu și A. Ruso, și mai ales A. 
Ruso, scest om complect, acest spirit liber, spiritul cel mai li- 
ber, pe care l'au avut Rominii,.. Şi totuși, C. Negruzzi nu e aan 
de fenomenatist în privința limbii ca A. Ruso. E o deosebire în 
atitudinea lui C. Negruzzi. El nu dă aen de mara importanță 
deprinderi, and? Să nu se vorbească da deprindere, zica el: 
„N'am schimbat papucii ?* (Scrisoarea a XIV-a). Şi mai cu sa- 
mä are antipatie pentru „stavonisme“, pentru a cărora înlătu- 
rare sa dech, Comparaţi această atitudine cu acea a lui A, 
Ruso, care zice că o limbă se naște epe decampoziţia altor 
limbi». că cuvintele, de orice origine, se impămintenese şi gra- 
maticii trebue să constate nu să inventeze (Romênia literară, 
<Cugetări» pp. 355, 452), care se roagă:  - 

„Lăsaţi-ne să lucrăm în voia sa limbuşoara asta 
turcită, grecilă, ungurită, slavonită, și ce a mal fl... 
Ram. lit. 350). „limba acea care le-au făcut [Romini- 
lor] veacurile, pentru care Lan but, năcbjit, chinuit 
Ungurii şi Slavonii* (Æ. et, 340). 
Această pietate u lui A. Ruso pentru limba „asta turcită, gre- 


2 


m2 VIAȚA ROMINEASCA 


cită, ungurilă, slavonită”, aşa cum e ea, vie, cum e în popor, 
vine, de sigur, şi din priceperea lui şi din marea iubire a lui 
A. Ruso pentru poporul de la țară, pentru ţărânime, care, ea, 
singură o vorbea aşa,—vine din adincul său poporanism! ©. 
Negruzzi a vorbit şi el de hteratura populară, odată în Dacia 
literară și altă dată, în «Scrisori», unde a colectat o sumă de 
proverbe (in care, nu-i vobă, pune în gura poporului cuvinte ca: 
intrigi, caracter ete.), dar asta la dinsul e intimplător și el n'a 
fost, conştient de marea importanță a curentului poporon, cum 
n'a fost nici maestrul sin Eliade, pentrucă el n'a fost popora- 
nist,—el, primul junimist ! Ponrinismul său se reduce mai mult 
la cărțile bisericeşti, la trecut, decit la /iteratera populară, decit 
la țăranul romin viu, cu sufletul gi nevolle sale. Şi astăzi, ero- 
minismul», cînd e expresia reacţionarismului, se sprijină mai 
mult pe „trecut“, iar pe mn întru cit acesta e un simbol ai 
trecutului. 

C. Negruzzi a fost mai raţionalist în privinţa limbii, pentru 
că a fost mult mai puţin poporanist decit A. Ruso. Această lipsă 
de poporanism este încă o notă care apropie pe C. Negruzzi de 
d. Maiorescu 4), 

Această inclinare „raţionalisti* al lui C. Negruzzi se mani- 
festează şi în sistemul său ortografic, —ceea ce, de almintrelea, 
trebuia să fie, căci, la noi, chestia ortogralică a fost strins legată 
cu chestia linguistică, a fost o faţă a ei: latiniştii au fost etimo- 
logişti, fenomenalistii au fost fonetişti, 

©.: Negruzzi n'a fost fonetist, a fost pentru scrierea «cure 
păzeşte etimologia cuvintului» («Scrisoarea a XXXII* >) ca și 
d. Maiorecu (Critice, II, 324—325, ete). 


Asi eşi din genul «cestui articol, dacă aşi analiza, mai amà- 
nunțit, temperamentul acestui scriitor, pentru A arăta că ome! 
său, cind atacă curentele adverse, mai ales literatura care nu-i 
place, e perfect ucel ton «junimist>, rece, easant, sarcastic, alo- 
mului «ce nimica nu visează», că umorul său Gare nota szimpa- 
tică, altruistă, band, ca, de pildă, acela al lui A. Russo. Repet 
încă odadă : dintr'un umor ca ul lui C. Negruzzi a putut să iasă 
zehemismaul și nu din unul ca al lui A. Russo, 

Am voit să arăt în acest articol că C. Negruzzi, pe lingă 
atitudinea critică față cu limba și literatura, care-l pune în rin- 


1). CG Negruni, reducing izvoarele limbii literare mai mull la cărțile 
vechi, ca şi Eliade, şi grain) muntonose find mui aproape de limba cărților 
vechi, declară ea el, flindea vrea să seria literar, va serie în graiul mons 
tenese (Albina rom. X 59, 1539), no inţolegiud, cum ințelegea A. Ruso, ce 
este și trebue să fin Jimba literară romincască, 


PRIMUL JUNIMIST „88 


dul vechilor critici Moldoveni, a avut, față cu transplantarea ci- 
vilizaţiei apusene la noi, o atitudine deosebită de tovarășii săi, 
asâmânâtoare cu a junimiştilor de mai tirziu, atitudine cara ex- 
plică gi deosnbirile de tovarășii săi în privinţa problemei lingu- 
istice, deosebiri care formează asămănări cu d. Maiorescu. 

In cursul acestui studiu se vor lmuri mai bine cele spuse 
aici cu anticipatie, —care trebulau spuse acumu, pentru a fixa 
locul lui C. Negruzzi în istoria spiritului critic romin. 


G. IBRAILEANU 


ki 


VIATA ROMĪNEASCA 


Horă 


Uite hora sub pădure 
Ce frumoasă-i, mâmuc'ai! 
Ce de mure, ce de mure 
Pe sub gene la flacai! 


Uite hora pe sub fagi, 
Cind mai iute, cind mai lin, 
Mama, mama, ce de fragi 
În cameșile de in! 


Iarnă 


Sus pe culme iese luna 
Valea toata argintind, 
Urca fumul din hogeaguri, 
Rar lumini se vad sclipind. 


i-i senin, şi-i ger afară 
i la luna cini latră..... 
Cind, stingheriu, la gura sobei 


Eu te-aștept sa-mi cazi în vatra. 


GH. DIN MOLDOVA 


Primul client 


— 


Isprāvisem studiile... 

După trei ani de muncă la facultatea de drept din Iaşi, 
muncă nu-i vorbă nu tocmai istovitoare, căci urmam cursurile 
facultativ, am ajuns însfirşit licenţiat în drept! 

O! de cite ori în copilăria men nu m'am gindit la aceasta 
zi fericită, care credeam că n'o së mai sosească, de cite ori n'am 
invidiat pe cei din jurul meu, care nu aveau lecţii de invâțat pe 
a doua zi, pe cei care nu ge temeau nici de pedagogi nici de 
pedepse ! 

lată-mă-s acuma şi eu cu dinşii! 

Licenţa în drept imi dădea o mulțime de drepturi, pe care 
pentru moment nu le puteam tocmai bine defini; un lucru insă 
il știam sigur: că aveam dreptul de a nu mai Ivăţa nimic, 

Fără ca să-mi pierd dar timpul, am cerut înscrierea in bä- 
roul corpului de advocaţi şi la cel mai bun tipograf din lași 
mi-am comandat cărţi de vizită cu toate titlurile sub numele meu, 

Eram doar advocat ! 

De acuma înainte nu-mi mai rămăsese de cit de așteptat 
clienții. 

Dar cine nu are procese, cine nu are nevos de sfatul omu- 
lui de lege ? 

De aceasta eram sigur. ` 

Mi se părea chiar că toată lumea se uita după mine cu 
un interes mai deosebit, curiousă să vadă un licenţiat in drept 
şi un advocat! 

Alte ori pe stradă mi se părea că aud la spate strigindu- 
mă clienţii... 

Mà vedeam apoi hărțuit în toate părţile, fugind de la tri- 
bunal la Curte şi de la Curte la tribunal, veșnic grăbit cu taşca 


336 VIAŢA ROMĪNEASCA 


plină cu dosare, iar noaptea. în vis fâceam apărări, cara ar fi 
pus în cofă pe cei mai mari advocaţi! 

Cite nu vede, cite nu-şi închipue cu puţină imaginaţie un 
advocat începător! 

„Oarele de consultaţie“, după o lungă chibzuire, le-am ales 
între 8 și 10 dimineaţa și 5 ṣi 7 seara. O placă mare de me- 
tal, pe care strălucea în litera de aur numele meu, le anunţa 
de altfel de la o poştă celor interesați, udeci tuturora; iar la 
aceste oara eram în totdeauna în biurou la dispoziţia clienţilor... 

Clienţii ? 

Vai, nu ştiam atunci că advocaţii umblă după clienţi, ei 
caută, ei vinează, ei işi smomesc clienţii, care de cele mai multe 
ori habar mau de numele chiar al apărătorului lor. E drept că 
şi advocaţii aceştia, la rindul lor, că răzbunare, habar n'au de 
proces ! 

Aceste mici detalii, absolut trebnitoare pentru cariera ce 
Imbrăţoşasem, nu le cunoșteam insă, și de aceea mă miram mult 
că nu se grămădesc clienţii în biuroul advocatului. 

Trecuse o săptămină la mijloc şi apoi încă uns, trecuse 
chiar o lună întreagă și cea de a doua era pe isprâvite și tot 
nu avusesem ocazia să pledez. 

Dar în sfirşit a dat Dumnezeu că într'o bună dimineaţă să 
mă pomenesc acasă cu un romin voinic şi nalt cit un brad de 
munte, un ţăran din judeţul Sucevei purtător al unei scrisori de 
la un prieten, care mi-l recomanda să-l apăr intrun proces la 
Curte ! 

Cind am cetit scrisoarea, am tresărit de emoție, văzind în 
față pe primul meu client! 

Procesul, precum am zis, se judeca la Carte. 

Dacă ar fi fost vorba de ales, 0 lăsam desigur mai jos; 
ași f început mai degrabă cu tribunalul sau chiar cu judecăto- 
ria de pace, care mă intimida mai puţin, dar vezi că nu aveam 
alegerea al pentru nimic pe lume nu voiam să scâp prilejul ce 
ni se infâţoşa, 

Ma voi duce şi la Curte, mi-am zis atunci în mine, Dein: 
du-mi curaj! 

Rominul mi-a povestit apoi toată păţănia sa, Era vorba, 
după cit am înţeles, de un proces de ultraj. Intrase rominul 
meu intro bună zi, bună vorba merge, într'o crișmă ca să mai 
uite de nevoile vieţei şi aşa de bine uitase de toate, că a Ince- 
put de la o vreme să tragă un chei de strinsese lumea de pe 


PRIMUL CLIENT 387 


lume în jurul său. Se vede însă că tocmai sergentului din punct 
nu-i prea plăceau chefurile, căci mi l'a amenințat cu un proces 
verbal de tapaj... nocturn... Atita i-a trebuit rominului ca să-și 
iasi din Dm, 

Sfirşitul povestei a fost că domnul sergent s'a ales cu pe- 
lerina ferfeniţă, iar rominul men cu un proces verbal de ultraj 
adus autorităţii. 

Cam aceasta era pe scurt isprava pentru care tribunalul 
din Fălticeni il condamnase la o lună de zile închisoare, 

Clientul meu, din chiar vorbele sale, imi părea vinovat şi 
ca om găseam dreaptă judecata tribunalului, ca advocat însă 
trebuia să-l scot basma curată ! 

Aici e tot meritul acestei nobile profesiuni ! 

Am aruncat atunci o privire plină de griji la teancul de 
cărți, căci numai la ele imi era acuma toată nădejdea, 

Cind a eşit rominul din biuroul meu de advocat, a voit să-mi 
lasă o hirtie de 20 lei ca arvonă, zicea el pentru apărarea sa, — 
Mi-a fost însă, vă mărturisesc, rușine să primesc banii aşa că-i 
i-am dat inapoi, asigurindu-l că vreau să-l apăr degeaba, fiindcă 
e primul meu proces, 

Și ce bine am facut că nu am luat parale! 

Bietul romin, foarte mirat de refuzul meu, se vede că 
lucrul nu se întimplă tocmai des, mi-a mulțămit cu recunog- 
Ont şi a plecat dindu-ne intilnire pe a doua-zi la Curte. 

Vă las să judecaţi singuri în ce hal m'a pus procesul acesta! 

Am alergat mai întăiu răpede la Palat ca să citesc dosa- 
rul, m'am întors apoi tot așa de răpede acasă şi mam pus pe 
studiat cauza și pe consultat autorii ! 

Cite cărţi nam deschis, doamne, cità jurispruden n'am 
cercetat, dar par'că era făcut anume, nicăeri n'am găsit un caz 
mai complicat ca al meu... După ce mi-am umplut ast-fel capul 
su o mulțime d: articola de lege şi cu tot felul de controversa, 
m'am pus pe seris pledoaria ce trebuia să o fac adoua zi. 

Am scris, am rupt ceea ce scrisesem și am mai seris o 
alta şi iar o alta şi incă nu eram mulțămit. Nu știam cum să 
încep şi mal cu samă cum să sfirşesc... Imi era din cale afară 
greu să ajung la achitarea clientului, cind il găseam eu însumi 
vinovat 

Toate, de alt-fel, erau în contra lui, beţia, fapaju/ nocturn få- 
cut chiar în „mijlocul zilei“, cum spunea sergentul, bătaia, ultra- 
giul autorităţii şi mai ales hotărirea tribunalului! 


398 VIATA ROMINEASCA KM, 

De bine de rău însă, fiindcă primisem să-i apăr ai incă pe 
gratis, mă simţeam cu atit mai obligat ca să-i găsesc de unde 
voin ști un chip de apărare... 

Am făcut tot ce putea face un advocat conştiincios, Nu pu- 
team năsecei fapte, cari nu se intimplase, dar reugisem ei râs- 
tăimăcesc depunerile martorilor aen de bine, incit nu se mai fa- 
țelegea nimic! 

Restul zilei l'am petrecut ca ochii pe hirtie, iar noaptea, 
vai de noapte, nici somnul nu mi-a tihnit. 

+ R $ 

Sosisò acuma și ziua cea mare; aveam să dau ochii cu ju- 
decătorii ; trebuiam să apăr ca advocat un om care îşi incredin- 
tase soarta în minele mele. 

Răspunderea o simțeam îngrozitoare, De la modul cum voiu 
prezenta cauza, de la întorsătura frazelor, de la gestul meu chiar, 
eram convins că atirnă rezultatul procesului, cinstea gi liberta- 
tea unui om, 

Desdimineaţă am mai repetat încă odată apărarea mea, 
ca o lecţie ce o invăţasem pe de rost, dar lucru curios, de ce 
o recitam mai mult de ce mA convingea mai puţin! 

Am dejunat apoi Inaintea celorlalți din casă, doar aveam 
proces la Curte şi judecătorii nu au bunul obicein să astepte pe 
advocaţi; am înghiţit de sigur de mai multe ori strimb şi in- 
sfirgiv nu fără sfiulă am luat Losch subsuoara, plină cu mulţime 
de autori şi am plecat aşa cu paşi cam nesiguri spre palatul de 
Justiţie. 

Mergeam încet şi grav şi gindul meu nu era de cit acolo; 
pe stradă n'am văzut pe nimene, taşca prea plină mä supăra 
tare; aşi fi voit să ajung mai răpede, ca să scap odată de tonte 
chinurile și iarăşi parcă n'ași fi voit să ajung nici odată, 

Nu ştiu de ce eram stăpinit de o aşa de mare neincredere 
in mine, Mă temeam că m am să gisesc cuvinte trebuitoare, 
mă temeam să nu mi se faci deodată negru înaintea ochilor, 
mă temeam de judecătorii cari imi făceau impresia de oameni 
răi, mă temeam mui ien de critica bunilor mei colegi din baron! 

Mă temeam într'un cuvint de toate... Nu bătuse incă 12 cea- 
suri la cessornicul cel mare de la Mitropolie, cind am urcat in- 
cet, incet scările palatului de Justiţie, 

Aici în coridoarele lungi şi intunecoase, foia deja o mulțime 


PRIMUL CLIENT 53 


c 


de lume. Täārani veniți de cine ştie de unde, din satul ior, pe 
jos, numai cu traista 'n spate, țigani cu plete negre şi cu fața ca 
fundul ciaunului, tirgoveţi şugubeţi, jidani eit păr în cap și mai 
şgugubeţi încă, străini de alte neamuri, erau chiar și femei de 
toate vristele îmbrăcate în toate modele unul secol intreg, Își 
uștepta fiecare ceasul judecății cu frica în sin. lar prin mulți- 
mea neliniştită sa invirtean advocații cu nere solemne, șoptind 
o vorbă de Incurajare unuia, cerind o ultimă explicaţie altuia, 
sau dind sfaturi unui martur cum să răspundă mai drept, cind 
va pune mina pe sfinta cruce | 

In grămada aceea am zărit şi pe clientul meu, 

«Poftiți, domnilor, în salā!» am auzit strigind deodată pe 
aprodul care stătea dinaintea uşii Carte de Apel, 

O mare parte din publicul din coridor se grămădi atunci 
spre sula de gedinţi. Cu ei am intrat şi eu, 

Nu malt timp după aceiu, s'a deschis o ușă läturalnicà žl 
am văzut intrind unul după altul cinci, nu mai puțin de cinci 
judecători, cara s'au aşezat pe niște fotoliuri mai ridicate, im- 
bracaţi toţi ca nişte preoţi în haine lungi şi negre cu briu albas- 
tru la cingătoare şi cu toca de catifea pe cap, îmbrăcaţi par- 
că anume aşa ca să sparie advocaţii începători şi să incurce pe 
impricinaţii sficio-i în răspunsurile lor, 

lar de pe oaltă uşă, a esit cam tot deodată un procuror 
pus la fel cu judecătorii, cu un ner însă și mai solemn şi mai 
grozav de cit ceilalţi, care s'a aşezat pe un fotoliu ceva mai la 
o parte. 

Strigarea proceselor a început îndată. Cel dintăiu înscris 
la rind a fost luat la jadecată, judecată expeditivă, fără multe 
întrebări și răspunsuri, fară şovăială, căci se vede că Jjudacă- 
torii avind deprinderea meseriei, giceau răpede din dosarul nu 
tocmai gros toate faptele, toate motivele care lau dus pe om 
la păcat.- Riol chiur advocutul său, un coleg cam pleg la cap 
şi bolborosit la vorbă, nu a avut parte să-și isprăvească bine 
apărarea, cind Curtea luminată în o duioasă unanimitate a res- 
pins apelul, 

Apoi & venit rindul celui de al doilea proces, care a im- 
pârtăşit soarta celui dintăiu și tot aşa mai departe. Rar numai 
dacă op advocat mai iscusit sau poate mai cu noroc isbutea 
să capete o ugurare de pedeațst pentru clientul său. 

«Se verde că tribmunlele judecă bine, de vreme ce Curtea 
le tot întăreşte hotăririle», imi ziceam în mine nu Iară oareși 
care grijă, 


380 VIAŢA ROMNEASCA č O Z O 


şi aveam dreptate să fiu ingrijit, căci nu mă bizuiam nici 
pe noroc, nici pe iscusința mea de advocat şi mal puţin încă pe 
nevinovăția clientului meu. 

Neliniştea aceasta. care mä frâminta neincetat, creștea tot 
mai mare cu cit se apropia momentul decisiv. In piept sim- 
team inima svicnind cu putere, iar pe fnţă îmi curgeau girlă 
sudorile, măcar că în sală nu era tocmai cald... 

Se strigase acuma cel de al nouâlea proces şi al meu era 


Dar n'am avut parte nici acolo să mă răcorese cit de pu- 
țin şi deodată la urechea mea nemilosul aprod a strigat un nume, 
care era să mă facă să cad jos de ameţeală, dacă nu ma rà- 
zámam de un părete,—era numele lui Panaite Știucă, numele 
chiar al clientului meu ! 

Instinctiv am deschis răpede ușa şi în sală am zărit pe 
Panaite stind drept ca un stilp inaintea judecății. Am incercat 
chiar să trec pragul, să-i sar in ajutor dar... nu ştiu de ce pi- 
cioarele mi s'au înţepenit deodată și un fior rece m'a scuturat 
din tălpi și până în creștetul capului, 

Inlemnit lingă uşă, am rămas locului pănă mi-oiu veni 
în fire. 

Dar cum s5-mi vin în fire? Mi se tăiase picioarele, mi se 
tăiase puţinul curaj ce-l mai aveam, uitasem până şi pledoaria 
ce o învăţasem pe de rost! 

lar în sala de judecată, prin uşa ce se crăpa din cind în 
cind, puteam zări pe bietul Panaite, care se tot intorcea si mă 
căuta din ochi să vin să-l scap. 

Dacă ar 8 ştiut însă Panaite in ce hal eram eu, ar fi aler- 
gat de sigur el în ajutorul advocatului Shu... 

Totuşi, ca să-mi fac datoria pănă la capăt, am incercat o 
ultimă sforţare, dar ca toate sforțările cele de pe urmă, n'am 
reuşit să ies de după ușă, 

In vremea asta, curtea intrase de a binelea in judecata pro- 
cesului, iar clientul meu era lăsat în plata domnului, în sama 
judecătorilor. 

Sărmanul client ! 

Am stat cit am stat pironit locului cu taşea de advocat 
subsuoară, apoi de la un timp, ruşinat din cale afară de slăbă- 
ciunea mea şi plin de o hotărire bărbătească... am scoborit scă- 
rile palatului de justiție, 


PRIMUL CLIENT 391 


— — eo 


0, cit de repede le-am scoborit! 

In piața lui Stefan cel Mare, plină de aer sl de lumină, um 
respirat par’ că pentru intâla oară până In adincul plămiilor, 
căci dispăruse piatru de pe piept, procesul de la Curte. 


Şi cum mergeam aşa fără de grijă, dar nu tocmai mindra 
de isprava mea, la un colţ de stradă m'am auzit deodată stri- 
gat pe nume. Era un vechiu camarad de şcoală, care vhzindu- 
mă cu tașca de cărți în mină şi gicind de unde vin, voia să ştie 
cum am început. 

«Bine, se înțelege că bine... i-am respuns, nu fâră oare- 
care sfială. 

— Dar clientul tău ce-a Dä ?» 

Aici era cit pe ce să o incurce, căci nici eu nu ştiam cum 
sa isprivise procesul, 

Totusi am avut curajul să-i afirm că clientul meu „n'a pu- 
tut A de cit achitat!” 

Ce nu spune omul cind se vede strins cu uşa! 

Dacă insă prietenul ar fi fost ceva mai observator, ar 9 
văzut cit de puţin sigur eram în acele momente pe afirmarea 
mea... şi poate că ar îl bănuit ceva. 

Noroc însh că n'a observat nimic! 

„Dacă e așa, zise el, atunci haide să bem în sănătatea cli- 
entului şi a wdvocatului care a început aşa de bine”, 

Fără multă vorbă şi cu o îndrăzneală, de care nu m'aşi fi 
crezut în stare, am intrat Intro berărie, am dat adălmaşul o- 
bişnuit și am băut, vai, chiar eu singur pentru primul meu 
succes ! 

Bunul prieten voind parcă anume să mă incerce până la 
sfirsit, mi-a mai urat şi alte isbinzi tot așa de mari ca cea de 
asta-zi ! 
$ e tăcut şi am înghiţit toate, numai berea mi-a rămas 

g 

Acasă mä asteptau alte încercări, alte felicitări. 

Le-am primit ai pe acestea cu aere de mulţămire şi de la 
o vreme nu ştiu hu dacă n'am început să cred eu singur, că 
in adevăr am avut un mare succes şi că Panuita a fost achitat 
numai graţie mie. 

Noroc însă că numai eu şi cu Panaite știam ce ştiam. 
Despre mine eram sigur că n'am să scăp vorba, iar Panaite a 
avut buna inspirație să nu mai vie pe la advocatul său. 


VIAȚA RONINEASCA 


Cit de gren mi-ar fi fost ca să dau ochii cu dinsul ! 

In toată această nenorocită intimplare aveam însă și o 
mingiere. Mă felicitam, în mine bine înțeles, de prudența pe 
care am arâtat-o cind am refuzat arvona lui Panalte, | 

Cu ce drept Lal fi păstrat astă-zi banii? Ba chiar după 
cela ce invăţasem la universitate, aşi fi fost poate obligat si-i 
restituiu arvona îndoii, ca unul ce nu mă ţinusem de vorbă. Aşa 
zice în adevăr un afurisit articol din codul civil, 

Atita ar mai fi trebuit ca advocatul să ajungă să plâtească 
clienţilor, 


+ 3 ~ 

A trecut destul timp de atunci și nici astăzi încă nu ştiu 
ce s'a ficut cu Panaite Ştiucă, Mustrarea conștiinței ma im- 
piedecat să mä mai interesez de rezultatul procesului, Imi era 
par că frică să nu afln că clientul men a fost condamnat și eu 
să fiu oarecum pricina nenorocirii sale, 

Aen, cel puţin, mă mingiiu cu speranța că poate a scăpat, 
mai ales că nu l'am apărat. Cine ştie? In halul în care eram, 
îl întundain desigur mai râu. i 

Dacă a fost totuşi condamnat, la urma urmei, judecind drept, 
a cui e vina? p 

Cine Ta pus pe bietul Panaite ca tocmai el să fie cel din- 
tăiu client al meu! 

A. N. GANE 


Din Economia noastră naţională 


„Viaţa HRominească* “și-a tras un frumos program de ac- 
tivitate, Din primul ei numâr, articolele sint insuflate de o ace- 
iaşi notă ` nevoia astăzi adine resimţită de a păstra in toata ma- 
nitestările noastre caracterul national. De acest caracter național 
bine definit a fost strins legată in vremurile grele ale trecutului 
păstrarea fiinţei politice a celor doua ţări, prin el am sjuns la 
un tegat de sine stâtător, și tot prin el numai vom putea do- 
bindi intr'o zi locul ce ni sa cuvine, 

Daca în manifestaţiile culturale şi sociaie ale unui popor 
este nevoie ide a desvolta aceste însuşiri proprii ale lui, nu mai 
puțin în lupta aprigă ce se da prin sporirea concurenței, trebue 
să ne inprijim în viața economică de caiitițile şi slăbiciunile 
acelui popor, de condiţiile exterioare în care el trăoşte. 

Regimul de libertate, invenţiunile teenice au transformat în 
secolul al 19-lea modul de producțiune si condiţiile in care se 
tăcea schimbul, Este incontestabil că în aceste condiţii un popor 
care nu ţine seamă de mijloacele puternice de acţiune puse de 
progteseie civilizației la dispoziția omului, va f în stare de inferiori- 
tate, Dat dacă aceste cunoştinţe gencralo sunt necesare, rezultatul ce 
se va putea obţine grație lor variază după modul şi condiţiile in 
cure ele au fost întrebuințate, Ele sunt mai repezi si mai pu- 
ternice, dacă aplicarea descoperirilor s'a facut tinind seama de 
însuşirile naţiunei de care ne ingrijim, de condiţiile naturale în 
care ea Läeste, de situaţia creată ei do trecut. In aceste con- 
ditii progresele civilizației universale. vin și deavoltă în mod nor- 
mal energii ascunse sau adormite. Cale dintai nu sunt, ca să 
zic așa, decit fermentul care pune în mişcarea o masă plină și 
până aci de viaţă, însă de o viața latentă, 

In cea ce ne priveşte trebne să găsim modul de usociare 
al acelui ferment, pentru ca fară sdruncinări nefolositoare şi prea 
mari, în timpul cel mai scurt, cu sacrificii cit mai reduse, să 
dobindim rezultatul cel mai putemic. Trebue prin urmare atunci 
cind vorbim de nevoile noastre economice, să nu uităm că dacă 
facem economie politică. scopul final este cercetarea trebuinţalor 
unui anume popor, adică să intrăm mai cu seamă în dome- 
niul economiei naţionale. Cea d'intăi ştiinţă se ingrijeste să gä- 


394 VIAŢA ROMINEASCA 


sească legile şi soluțiile aplicabila omenirei întregi, cea de a doua 
pe acele speciale fiecărei naţiuni. 

Nu am de gind s mă incerc să fac un program general al 
economiei noastre naționale ; chiar dacă elar putea fi obiectul u- 
nor articole de revistă, ar depăşi negresit puterile mele. Cred 
insă că sunt în cadrul naţional ce şi-a hotărit „Viata Htomiuea- 
scà? să scobor pe cititorii ei în viața practică și zilnică a noas- 
trä gi să le atrag atenția asupra caracterului special, pe cure îl 
au problemele economiei noastre naţionale, 


"Va 


Viaţa economică a unui Stat este, ca întreaga Jul viaţă so- 
cială, politică si chiar culturală, influențată de doul categorii de 
factori: unii cu caracter mai permaneut, pe ent activitatea o- 
menească li înriureste mai puțin, alţii cu caracter mai trecător, 
dar cari stă in putinţa noastră de a-i modifica, În cea dintâi ca- 
tegorie de factori fizico-naturuli, intră situaţia geografică, clima, 
constituţia geologică a solului si subsolului, configuraţia suprafe- 
tel, distribuția apelor, fauna şi flora, etc. In cea de a dona ca- 
tegorie se exercită nu numai inriurireu omului ca individ, dar 
mai cu seamă in diferitele forme al orzanisaţiunei lui sociale și 
politice, și în special ca stat; aci întră situaţia creată unei nd- 
ţiuni, în timp, de generaţiile şi evenimentele precedonte, corecti- 
vele aduse de ştiinţă pentru a spori producțiunea, inlesnirile de 
transport și de schimb, tot azi în sfirşit rolul important al cul- 
turei prin îndrumarea de dat în şcoală chiar. 

Cei dintii factori ne hotărăse un cadru larg, în care cei de 
al doilea ne permit să facem progresa mari. Chiar la unele epoci, 
atunci cind forţa vie acumulată sa sporit mult, ea poate in- 
tinda acest cadru natural de acţiune, Estececa ce se întimplă, 
atunci cind prin härnicia unui popor hotarele statului primitiv 
sunt duse mai departe.— Munţi, riuri, mări, cimpii cure nu fâceau 
altă data parte din teritorul ocupat de statul primitiv, dar de 
acel al naţiunei pot modifica condiţiile tizico-naturalo în care a» 
ceata se desvoltă, 

După cum am spus mai sus, ne avind pretenţia de a face 
un program al economiei nvastre naţionale, na mă voiu ocupa de 
inriurirea tuturor acestor tactori, ci de a unora din èl et mai cu 
seamă de acei naturali cari imi par mai determinanţi in pro- 
păşirea noustră economică, 


Una din ramurile de activitate economică de câpetenie a 
unui Stat «ste aceia care pune în valoare bogăţiile sale natu- 
rale, moarte sau vii Asupra ei au o înriurite directă insuşirile 


subsolului, ale solului şi ale poporului ce Jl locneşte, precum și 
nevoile acestuia. Această activitate el găseşte principala ei ma- 


DIN ECONOMIA NOASTRA NAŢIONALA LAN 


— mer 


nifesture în agricultură şi industrie. De la început prin urmare 
s'ar pune intrebarea, dacă ținind seamă de condiţiile naturale în 
care trăim, trebue să desvoltăm mu mult o ramură decit alta, 
Intrebarea pusă insă astfel ar fi unilaterală, căci in spiritui ac- 
tual al politicei comerciale internaționale, am uita că nu trăim 
isolaţi în lume şi cå trebue să ţinem soamă ei de situaţia ce ni 
se crează de alții in lume. Această discuţie ne-ar duce prea de- 
parte, Este cred destul însă să reamintese mai Intăi indrumarea 
protecționistă a tutulor statelor ce consumă proiasele noastre, 
această protecţie făcîndu-se direct sau prin condiţii speciale din 
Cook si ţări de protectorat In acelaş timp în judecarea aces- 
tar probleme nu trebue să uităm și importanța relativ mică a 
producţiunei si a consumaţiunei noastre ; ele nu sunt indestulă- 
toure ca să poată schimba politica comercială a statelor cn care 
tratăm, Po cind Statele Unite ale Americei și Rusia pot fi fac- 
tori determinanti, noi nu putem năzui la acest rol, 

O consideraţie de un alt ordin nu trebue inlăturată: situa- 
ţia financiară ce şi-a creat Statul romin atit prin nevoia de a-si 
asigura existența lui politică şi de a o consolida, cit şi prin aceia 
de n se unelti. Pentru aceste cheitueii e] a contractat—în stră- 
inătate mai toata—o datorie publică de peste un miliard și ju- 
mătate, a cărei unuitate vine și îngreniează în paguba noastră ba- 
lanța schimbului nostru. Reducerea importului, adică debitului 
nostru față de streinâtate, este un mijloc de a imbunătăţi această 
situație prea creată de trecut, Această reducere a impor- 
tului este legată de satisfacerea trebuinţelor noastre prin noi In- 
şine, udică de desvoltaraa unei industrii naţionale. 

Cei ce susţin insă că trebue să no limitim la agricultură, 
uită în afară de aceste condiţii exterioare și unele din însuşirile 
naturale ala țării noastre: n'am utiliza cum trebue izvoare de 
energie latentă pë care le avem, Bi oi că o treime din terito- 
rul nostru este ocupat de munţi, că prin văile de la poalele lor 
curg ape care pot puna in miscare motoare, că tot In acesta väi 
este concentrată o populaţie numeroasă şi care na se poate hrăni 
numui din cultura pămintulai de care dispune, ca in aceleaşi re- 
giuni, re lingă unele materii prime utilizabile numai prin idustute, 
avem si combustibilul necesar, fie el lemnul, lignitul ori petrolul 
atit de chutat uzi. instirgit, ei ar trebui să-şi aducă aminte că 
in timp de trei luni de iarnă, cel puţin, nn numai energia locui- 
torilor de la mante, dar şi a populutiei agricole de la cimp, estu 
aproape nefolosită, La uceastă populaţie se adaogă şi acela din 
oraşe care, atrasă la un moment dat de traiul lesnicioa ca LI c- 
oe? STE nou organist, A rămns fără nici o ocupaţie în tot timpul 
anului, 

A zice în aceste condiţii că nu ne trebue indystrie, este 
craill a nu cunoaşte situația noastră internaţională şi a renunta 
la toloasele ce poate aduce o pătrime cel puţin din isvoarele da 
bogății — brute sau vii,--disponibile alețărei și ale poporului nostru. 

Intrebarea trebue pria urmare schimbati: 


496 VIAŢA ROMINEASCA 


—— 


Cum sf întrebuințăm această energie latentă, adică cum să 
faceam industrie, fără să jiguim cea l'alti ramură de activitate, 4- 
gricultura, atit de bine adaptată cimplilor noastre și atit de in- 
trată în moravurile poporului nostru? Această intrebare cum să 
indrumăm o industrie în realitate naţională se poate pune, find 
că suntem la inceput, şi de Ja prima impulsiune ce va primi va 
depinde caracterul viitor al industriei noastre. 


In soluţiile ce să dau nu numai chestiunilor noastre econo- 
mice, dar și sociale, culturale, administrativa, fiscale şi altele se 
uită adase ori configuraţia solului nostru cate Imparte populația 
noastră în două părţi bine deosebite: acea da la cimp şi acea de 
la munte, Această greșală se face cind se vorbește de tocmelele 
agricole, de legea ţuicei și a spirtoaselor, de fixarea razei comu- 
nelor după numărul locuitorilor ete. Farä a se ține samă de con- 
diţii cu totul deosabite, se iau măsuri generale, care folosind pe 
cel de la cimp pot aduce sărăcia celor de lg deal şi munte sau 
viceversa, 

De la început în chestia industriei trebue să facom aceiași 
despărţire, Cimpia bogată ce avem, cu 0 populație puţin nums- 
roasă, însă aproape suficientă pentru agricultura extensivă de 
azi, limitată cu căi naturale şi eftine ca Prutul şi Dunărea, ca 
să-şi ducă produsele voluminoase la mare, este negreşii aptă n- 
priculturei şi în deosebi culturei cerealelor, Aceasta fiind intrată 
in moravurile poporului nostru, dind produse cunoscute in parte 
pe peţilo streine, ar îl o greşală să nu-i păstrăm cea mai mare 
parte din grija noastră. 

Am zis mai sus că cimpia este mai cn samă aptă culturei 
cerealelor; în treacăt o explicaţie. Din cauza climei secetoase din 
această regiune şi a păşunelor nefolosite in destul din munţi, creș- 
terea vitelor -in afară de ostroavele Duntrei și citeva regiuni de- 
partate de căile lesnicioasa de comunicaţie —se va desvolta de- 
sigur mai mult în aceste din urmă regiuni. Las la o parte iles- 
voltarea acestel chestiuni precum și ineurajările necesare ugri- 
culturei; căci ne-ar duce prea depurta şi revin la subiectul ce mă 
ocupă. 

In condiţiile naturale, în care ne găsim, doaă feluri de in- 
dustril ne trebue: La munte unde materia primă şi forța motrice 
să găseşte pe loc sau in apropiere, unde trăeşte in văi o popula- 
ție numeroasă (până la peste 100 locuitori pe km., adică mai 
mult decit îndoitul mediu pe ţară) disponibile, putem vorbi de o 
industrie care lucrează tot anul. Inceputuri de acest soiu sunt în 
Valea Prahovei și a Bistriţei din Moldova, La cimp insă este nevoie 
de a utiliza în timpul sezonului, mort; pentru cultura cimpului, 
braţele disponibile; în aceste condiții prin industria casnică care 
nu imobilizează capital mare, locuitorul cimpulni va putea să-şi 
satisfacă o mare parte din nevoile lui. 


DIN ECONOMIA NOASTRA NAȚIONALA 397 


Un alt cimp deschis industriei sunt centrele mari de popu- 
laţie, cu înlesniri de transport, in genera porturile dunărene şi 
unele tirguri din Moldova. 

Pe lingă chestiunea localizărei industriei, sar pune şi aceia 
a îndrumărei sale în timp, pentru ca să urmeze desvoltarea nur- 
mală a nevoilor comerciale, Să mai spunem că este trebuință să 
se incurajeze industriile care gäseso materia primă în ţară şi care 
întrebuințează produsela culturei plantelor sau a vitelor, precum 
şi acelea care prezintă interes printr'o foarte mare consumaţie ? 
În primul rind insă ar trebui să ne ingrijim de acelea care aduc 
o primă transformare necesară vinzărei sau transportului mai 
lesnicios al produselor noastre brute , astfel este: spălatul şi tor- 
sul erg torsul matuzei, preparația lemnului, conservele-alimen- 
tare etc, 

O aită chestiune legată de inființaroa industriei și care s'a 
discutat mult este aceia dea se şti dacă trebue să incurajim ta- 
bricile mari san mici. In afară de citeva excepții destul de tare, 
unde metoadele de fabricaţiune impun o instalaţie mare, intro 
ţară în care consumaţia internă este încă mică, unde există greu- 
tatea de a găsi capitaluri mari naționale, unde personalul trebue 
format de la inceput, fabrica mică și mijlocie este mai la locul ai. 

Exemplele trecutului ar trebui să ne folosească. Atunci 
cind s'a inființat prima de fabricaţie pentra zahar, nu s'a fixat, 
ca în Germania gi Rusia, o limită de fabricație, Da lu început 
s'au instalat cinci fabrici din care trei puteau singure să satis- 
facă intreaga consumatie n ţării. Consecințe: Unele din ele s'au 
închis, cultura sfeclei s'a concentrat numai în anume regiani, 
iar uzi o nouă lege a creat un monopol de fabricație până la 
1914, agravind astfel greşala făcută la origină. 

Poate că costul de producţie al zaharului, ar fi fost puțin 
mai ridicat, in fabrici mai mici, dar în ori ce caz nu ar fi ajuns 
la preţul de vinzare factice da azi, datorit în parte monopolului 
gı în parte sarcinelor ce san impus citeva din fabrici, rescumpă- 
rind pe două din ele, pentru a inchide po una din ele, iar pe alta 
pentru a o reduce la fabricaţia zaharului brut, 

Pa nesimţite am fost adus să vorbesc şi de alte condiţii 
decit cele naturale. care pot înriuri asupra industriei; a vorbi 
însă de caracterul național al unei industrii, frä a vurbi şi de rolul 
capitalului, ar fi să lăstun la o parte un factor important al a- 
cestei ramuri de activitate, 

O industrie nu poate îi în realitate naţională, dacă nu par- 
ticipă în mod efectiv capitalul național sau cel puţin naționalisat, 
Ca organisaţia actuală a întreprinderilor industriale, să nu uităm 
că în mod direct sau indirect, capitalul este în realitate șeful 
fabricel, el nu numai ia partea cea mare a beneficiilor, dar are 
şi conducerea efectivă a întreprinderei ; lucrători, ingineri, conta- 
bili, toţi ascultă de poroncile lui.—Poate fi industrie national 
aceiu în care elementul naţional va fi reprezentat numai prin 
materia primă brută sau prin popor, ca instrumente oarbe în 


398 VIAȚA ROMINEASCA 


n. 


manoperă ? Am fi braţele inconștiente care muncesc, ori picioa- 
rele cari poartă trupul; capul ar fi al streinului. Cred că nu do- 
rim să ne limităm la acest rol de salahor. 

Capitalurile naţionale au început să renunțe ia plasarea lor 
exclusiv în agricultură, şi în titluri garantate de stat; ele se 
duc în parte in bănci şi în întreprinderi particulare, Dosvoltarer 
mai departe a spiritului de asociație, ce incepe se nască de jos 
în sus, şi, puţină incredere ciştigată prin citeva intreprinderi in- 
dustriale bine conduse, și de sigur că putem ajunge la o indus- 
trie in realitate naţională. 

Ar fl încă multe de spus asupra industriei, insă studiul lor 
ne-ar duce in afară de cadrul pe care ni-l hotărisem la inceput şi 
din care încă am eşit. In rezumat însă putem spune că de sta- 
bilirea unei industrii naţionale şi in condiţiile arâtate mai sus 
este legată nu numai neatirnarea noastră cconomică, si o imbu- 
nătaţira a situației noastre financiare, dar şi o utilizare mai de- 
săvirşită a energiilor bruta şi vii ale statului romin.—Dar, încă 
odată, pentru aceasta, industria trebue să fie în realitate si in 
toate părţile constitutive ale ei naţională, adică adaptată atit 
condiţiilor fizico-nuturalo in care ne găsim, însuşirilor poporului 
nostru, cit si condiţiilor economice și financiare In care ne gàsim 
de fapt azi. 


+ 


Partea ocupată de agricuitură în economia noastră natio- 
nal este prea importantă ca să nu facă ea singură obiectul nuni 
articol ` de altminterea fiind îndeletnicirea de căpitenie a noastr, 
ea este mul bine cunoscută de toți. 

Dacă avem o tarà care prezintă condiţii foarte bune pentru 
agricultură şi industrie, nu trebue să uităm ră s-himbal și trans- 
portul märfnrilor pot & în dezvoltarea Inată azi de comertul in- 
ternaţional, un puternic mijloc de Imbogăţire al popoarelor. În 
această privință avem de folosit una diu condiţiile naturale în 
care ne găsim ` situația escepţional de favorabilă la gurale Du- 
nărei. Prin aşezarea geografică a Rominiei, nu numai putem ox- 
porta cu inlesnire produsele noastra naţionale, dar prin comertul 
de transit să căpătâm o importanţă economică, gi prin urmare 
și politică care să depășească ca mult cea ce putem paul de la 
intinderea redusă a teritoriului actuai nl Rominici sau de la nu- 
mărul locuitorilor ei, 

Gurile fluviilor mari internaţionale au devenit azi întrepo- 
zitele hasinelor interioure scaldate de acela Duell şi de afineuții 
lor, Anversul,  Rotherdamul, Hambargal işi datorese în primul 
rind avintul lor comercial, siteaţiei la gurile Escnutului, Rinului 
şi Elbei. Numul ucolo unde navigația pe fluvii şi scurgerea nor- 
malā a produselor ln vale nu pot infuenţa, porturi ca Genova, 
Trieste şi Veneţia, au putut să se desvolte, Täri et chiar orage 
isolate, situate pe căile internaţionale mari au căpătat, prin im- 
portanţa lor comercială, o situație politică pe care nu ar fi do- 


DIN ECONOMIA NOASTRA NAŢIONALA 


bindit'o nici odată prin nun ăi 
rului.— Anglia prin situația ge 
ală şi industrială a putut s 


stat de prima ordine.— 
Ops Tibar, iar areale Stă le de 


neatirnarea contra unor ge IT ir i 
ţia ce au ştiut să tragă din éSibate geografică excepțională. ~ 
Se “Basinul Dunărei, a cărei scurgere naturală se face prin 
porturile noastre ` Sulina, Galaţi, Brăila și Constanţa, este basi- 
nul internaţional cel mai întins din Europa. H este limitat la 
miază-noapte, miază-zi și apus de munţi, care îngreuează trans- 
portul pe căi ferate înspre mările Adriatică, Mediterană sau 
Nardului.— Alimentarea actuulă a acestui basia prin Genova, Ve- 
neţia, Trieste, Hamburgul și Stettin aste anormală. Numai gra- 
ție nesiguranței ce domnea pe Dunărea da jos la 1878, 
greutăților de trecere la gurile Dunării şi la Porţile de fer, unel- 
tirei aproape nula a porturilor noastre maritime, se face ca pro- 
dusele ca ies din basinul Dunārei sau întră întinsul să se trans- 
portă pe căile de uscat, totdeauna mai scumpe, în loc să urmeze 
calea ma) eftină de apă. Rinul pe care se face navigația fluvială ces 
mai activă din Europa nu are nici adincimea navigabilă a Dună- 
rei, nici jumătate din lungimea ei; cel dintăia fluviu influențează 
schimbul a patru ţări, cel de al doilea a șepte (Austro-Ungaria, 
Germania do Sud, Elveţia, Serbia, Rusia şi Rominia) gi cind Un- 
garia se va despărți economiceşte de Austria, a opt, Volga 
este singura cale de apă europeană mai lungă de cit Dunărea 
şi care prezintă inlesniri mai mari pentru pavigație, dar ea se 
varsă intro mare inchisă şi nu scaldă decit un singur Stat, 

Deschiderea Canalului de Suez a căilor ferate de penetraţie 
în Asia Mică și Sudan, au lăsat încă neinfluențat din cauza si- 
tuației lui Innapoiată tot orientul Europei, deşi mai apropiat de 
acesta noni drumuri. Ele în mod normal se intilnesc în regiunea 
cuprinsă între gurile Dunărei şi canalul de Suez, şi vor vărsa 
în această regiune pudeoparte produsele exotice ale Asiei și A- 
fricei, iar podeaita mărturile manufacturats sau speciale ala Eu- 
ropei, Astăzi produsele necesare nouă, trëēcind prin canalul de 
Suez ne vin prin porturile nordice ala Europei, 

SA nu se crează că această viitoarea îndrumare a comerţu- 
lui Europei Centrale şi Orientale este o ipoteză pomal, făcută de 
noi. Ungurii şi Austriucii, atit de interesaţi la propăşirea por- 
turilor lor naţionale, Fiume şi Trieste, au încercat în mni multe 
rindnri prin tarife şi intesniri excepţionale să atrugă câtră nocle 
porturi comerţul lor exterior; la urmă ei au tost siliți—cu toată 
starea primitivă a navigației pe Dunhre-—să înființeze linii de 
navigația flnvială, spre gurile Dunărei şi linii maritime piecinil 
de nci spre Orient; au cerut încă de mai multe orf Căilor pos: 
tre terale tarife speciale pentru ca mărfurile lor să vio prin por- 
turile noastre. 

Putem prin urmare- fra multă camā— fără nici o exa- 


| populaţiei sau întinderea terito- 
grafică şi prin politica ei coloni- 


Jos şi-au păstrat secole întregi 
s zece ori mai mari, prin bogă- 


dvie intrepozitura lumei întregi şi 
burgul menținut atita vreme 


+0 VIAŢA ROMÎNFASCA 


gerare năzui să avem la gurile Dunărei, fluviu internaţionul, me- 
nirea pe care Belgia și Olanda au cepatat'o la cele ale Escaut- 
ului şi Rinului. Dar acest schimb ul produselor exotice și eu- 
ropene nu ar avea o Înrlurire mare asupra Drei intrepozitare, 
daci de dinsul nu s'ar lega o activitate industrială specială. In 
porturile de transit s'au stabilit uzinele de prima transformare a 
materiei brute sau de asortare spre a pregăti marfa după cere- 
rea diferitelor pieţi consumătoare, sau spre a reduce greutatea 
moartă de transportat. Astfel Anversul, Hambargul, Fiume 
au devenit oraşe industriale. Acolo, în zone neutre, în ufară de 
tarifele vamale protectoare, se cojeşte orezul, se lucrează iuta, 
se distiluază petrolul brut, se lucrează lemnele exotice, se im- 
pachatează ceuiuriia sosite în buloturi, să asortează uleiurile, 
cafeaua și alte produse coloniale, tot acolo să concentrează © 
mare parte din industriile bazate pe materii prime streine sau 
cari lucrează mai cu seamă în vederea exportului, 

Cu sau fâră voia noastră, navigația pe Dunăre să desvoltä 
şi se va desvolta din ce în ce mai mult, ea va lua, din vapoa- 
rele maritime sosite la Gurile Dunărei sau va varsă în ele, măr- 
furile lor. Dacă vom şti să drenim aceste produse prin minile noa- 
stre, dacă le vom asigura mijloace repezi și eltine de descarcare 
și transbordare, o intrepozitare eltină şi sigură, dacă le vom fn- 
lesni asortarea şi transformarea de care vorbeam mai sus, fără 
multe şicane fiscale sau administrative, în zone libere, dacă vom 
regula curentul prin limile noastre fluviale şi maritime bine in- 
dreptate și organizate, dacă in iai ah vom apăra şi stabili pe 
Dunăre un regim udevărat internațional, atunci vom putea trage 
un mare folos din acest transit. Prin el putem —o repetâm—de- 
veni mai bogaţi şi mai puternici, decit, ne-ar ingădui întinderea 
şi populația noastră, oricit de bine utilizate ar fi ele. Numai 
astfel prin utilizarea nevoilor reale ale tutulor celor ce ne impre- 
soară, putem acumula acea forţă vie de care vorbeam mai sus, 
şi care singură poate la un moment prielnic să ue ingădue să 
lärgim cadrul prea strimt ce ni l'au fixat nu teritorul ocupat de 
națiunea romină, ci greutățile prin care am trecut. 


VINTILĂ L BRATIANU 
1 April 1008. 


Da a ui 


In pădurea mare... 


În padurea mare 
Umbla pe cărare 
Un flacau cintind 
Şi mereu zicind: 


„In padurea deasa 
Cu iarba aleasa, 
Vin’ sa ne 'ntilnim 
Vin' sa ne iubim, 
La colț de carare 
Sub cel paltin mare 
Eu te-oiu aștepta, 
Cu drag te-oiu chema... 
Vina, cit e vreme, 
Vina nu te teme, 
Ca de nu-i veni 
Mult amar va îi“. 


In padurea deasa 
Cu iarba aleasa 
Geme buhna greu, 
Vesteşte a râu, 
Dar frunza ușoara 
ptește 'n desara 
i tot spune, spune 


asme dulci, nebune. 


VIAŢA ROMINEASCA 


Flacăul cinta, 
Codrul rasuna: 
„Vină, cit e vreme, 
Vina, nu te teme, 
Ca de nu-i veni 
Mult amar va f“. 


* 


Lun’ a rāsārit, 
Draga-i n'a venit 
Şi în calea sa 
A cazut o stea..... 
De-un lung vaitat 
Codru-a rasunat..., 


In pădurea deasa 
Nu-i iarba aleasa, 
Frunzele-au cazut, 
Totul s'a trecut. 
Nime nu mai spune 
Basmele nebune; 
Numai vintul rece 
Printre arbori trece 
Si gemind se duce 
aná la o cruce, 
Ce sta In uitare 
Sub un paltin mare. 


MATILDA PONI 


`~ "eer ën 


Un poet moldovan perdut 


Pe vornicul Neculai Dimachi—unul dintre boerii poeți din 
gooala lai Conachi, unul dintre necunoscuţii literaturii noastre — 
i-am perdur, cum se pare, fără multă nădejde de a-l regăsi, In- 
suzi N. Iorga; în a sa istorieu literaturii In secolul XVIII, gtii 
numai că a vietuit, si că In timpul, in care Dr, Vasil Popp scria 
prefața psaltirei lui Prale, poetul moldovan avea—si el— riit: 
timi de poeme si mult frumoase“, Seriind despre Conachi in 
Convorbiri literare (1903, p. 382) eu am aratat unde se mai pot 
găsi ştiri despre el, dar nimeni nu s'a simţit indemnat să profite de 
indicaţiile mele, pentru a începe opera de regăsire a acestui poet, 
despre care de-nltfel pot spune din capul locului că, de l-am regăsi 
chiar întreg. nu va aves, poute nici po departe, insemnâtatea lo- 
gofătului Conachi, Fac deci tot eu acest Inceput, dind probe din 
versurile lui şi așteptând ca serutătorii moldoveni, care vor fi 
uvând manuscrise, să cerceteze, dacă probele mele nu se vor 
îl găsind—poate fără numele uutorulu—şi impraana cu alte po- 
ezii, prin acele manuscrise. 

Neculai Dimachi a murit la 1837, probabil în luna Febru- 
arie, de când sânt datate cele din urmă rețete ale doctorului 
care l-a îngrijit, Dr. Sakelarie, Poetul se ingrijiso In adevăr foarte 
mult, (1833—1857), deoarece reţetela lui păstrate de soţia sa 
Pulcheria şi dăruite Academiei de d na Elena I. Docan formează 
trei volumaşe, nu mai puţin (N-rii 2883, 2884 şi 2885 din ma- 
nuseriaele Academiei române)'), 

Data morţii o confirmă şi G., Sion în cea mai interesantă 
a sa scriere, Suvenire contimpurane (p 445), citând ca Isvor po- 
vestirea unei femei, odată celebră prin amorul ei cu poetul Chi- 


1) jn volumele en Norii 9522 și 233 să gäsése serisori familiare 
dintre {707—1950 eu nmânunie interesunta nu munai relutiva la famitiu 
Dumarhi, el eil vingi enitarulă n Moldovei. 


DO) VIAŢA NOMINEASCA 


soverghi. povestirea fiicei lui Dimachi, Catinca. Această Gate) 
Beldiman avea o memorie „prodigioasă“, zice G. Sion, şi co- 
munică ca probe două poezii dintr'ale tatălui ei, pe care ea la 
gtiea de-a rost. 

Sion credea că poeziile sint „până astă-zi inedite“, In a- 
devär chestiunea de memorie prodigioasă și inedit nu este toc- 
mai exuctă, deoarece una din cele dani poezii, care nici mu cra 
a lui Dimachi, fusese publicată, 

Incdită era numai o poezie Corabia pe valuri, din care 
Catinca a recitat şi Sion a publicat 14 versuri (p. 458). Poezia 
are inaă 20 versuri și manuscrisul, în care am găsit-o, la Aca- 
demie’), are şi alt titlu. O copiez intreagă, păstrind fonetica ma- 
nugcrisului : 


Piima lui Neculal Dimachi asupra vistiorasii Anica Roset. 


Pi a stării umil valuri cu eărinn minţii innotu, 
Cătindu să zărescu limanul, din priimejdil ză mă scolu; 
Alergu eu păuzele întinsă pe luriul cel de foeu, 

Pe mare ace aprinsă a vielianului noracu. 

Sălnecul văz cu farlună ci-m[i] nălucaști pămânlu 

Şi fulgerile inproună arală mari mormântu. 

Nici meşteguzu m'agiuta şi pusula n slăbit, 

Ace politiei multă viiuţa mi-au otrăvit 

Şi s'are neiustă înnaltă nga au fost la mormânt 

Ca o rorabii spartă ci-au fost gineală de vänt; 

Nici un folos. dar căinţa, nu pot di-acum să aştept 

Că ciasul eiam dat credinţă cuţătu mi-am pus în pieplu: 
Neuoroeire mi-l muri, atunce am făcut un pas, 

O groaznică lunecari, de peiñ acum întrun das 

O ceriule, în ce bini, cum ochil mei s'aa disehis 

Sau cini trăeca mini, dar oare nu sânt in vis? 

Ab, visul lacrămit nu varsă, runa ò sâmplu în plepin - 
ŞI inima că mi prsă dam ben cu totul nedrepto. 
Videta-mă că-s perdută, nenorocire m jalig 

CA cine am fostu îs ştiulă ai ce-am ogiunsu mā privil, 
Videţa-i a slavii cunună ciam pus atunce in cupu 

Cu mourte acum må inpreunn si nu-i nädejdi să zent 
Ae faci o hotărări să mä Intoreu innapoi, 

Dar văntul «n'npotriviri dau inrâş piste nevoi 

Nainte tunerecu mari, innapol vânlul vărtezu 

Cu totul spre perznra furtunile cal prilezu 

Și aşa cu cârma lăsată stihiiloe mă jărtfăiseu 

În stanea ace innaltă sgiungu şi mă prâlpăldeseu 

Dar voii străga in piiri, inir'acel cins cu amur 
Răsplatiri, raaplătiri şi voiu be acest pâhar. 


1) M-pt. eu Nr, 2159, în pagina 102 


UN POET MOLDOVAN PERDUT 45 


In manuscrisul Academiei s'au strecurat—evident—si cà- 
te-va erori de copie, peʻcare nu le-am mai indreptat, deoarece ni 
se par uşor de găsit. Piima este mai clară in motivele reale, 
care-au produs-o, dar, fiind mai lungă şi cam încâlcită, pen ca 
nu este în forma în care o ţinea minte Catinca Beldiman, —nu se 
poate compara, ca efect, cu Corabia pe valuri!), 

Dintre celelal e poezii păstrate in manuscrisul Academiei 
numai. una se ridică ca efect şi concentraţie de idei până la ran- 
gul Corăbiei pe valuri. Este o poezie scrisă „din poroncă“, intr'o 
zi de 22 Dechemvrie a nu ştiu cărui an (Fonetica este moder- 
nizată de mine); 


Cat Imi pare mare ziva care petrec Mira line, 

Nici o frumuseții-a firii nu mă măngăe pe mine, 
Si verdeulu cea mai vie senmiănă sălbătieită, 

Lämd Int men nu 'nforeste fața In cea strălurita ; 
Și cind ziua petrec toata, ah, lipsit de-a ta privire, 
Cercelez urmele tale într'o demndăjduire, 


Cure dacă nu se nä, vărsând lacrimi neneetale, 
Pling al meu licăloa suflet re atunce-şi core moarte; 


& Dur cämd glasul (än saude, ab, ål inima se bate 
Càl mânghie-a ta vedere simțirile tulbsrate ! 
Când deschizi gura de-pdatä, deschizi cerurile toate 
Şi când mäna ta m'alinge, mă simļose Iremurhpd foarte, 


Tema aste a tuluror boerilor poeţi din acel timp: o notă 
proaspătă, trează şi plăcută este la Dimachi întroducerea în còn- 
trast a verdeţii din natură. 


IL Din Corabia valuri n publiat si d. L Bianu. in Catalogul 
mgnuseriptelar româneşti de În Academie, I, p. 122, câte-va versuri, in forma : 


Pe-a stării lumi valuri 
Cu cirma mintii inot 

Ca rind să zărese limunul 
De primejdii, să mă scut, 


Alergu cu pănzile Inlinsă 
Pe lunocul cel de for, 
Pe mure ace aprinsă 

A vâselului noroe, 


Versurile au fost scrise pela 1402 de un vechm lruducălor si copiator do 
scrieri literare, Toader Jura, a cărui scriere esta aici neniuşi, ea şi acula 
unde isenleşte, la pag. 39 a manuserisulwi deserria de d, Bianu, Aceasta dată 
arată vechimea povziei, de oarere nn potte iacăpea Imdoială ca Jora a peris 
ce-a auzil sau a GE şi n'a (inut bine minte dela cineva, care ştia sau avea 


poezia lui 


8 VIAŢA ROMINEASCA 


DN Eë 


Acelaş, ce-i drept sgârcit joc de fugitive, izolate note na- 
tarale (Fluturele!) se găseşte şi în a treia poezie, pe care o co- 
munic întreagă şi modernizată cu fonetică. Titlul il las exact 
ca în manuscris ` 


Alt, tot a lui Dimachi, pentru una ce ave propus că 
l-au dipărtat 1802 Ghenarie 15. 


Ai hotarit să mă arz, acest fve imi pare dulce; 

Tu mi-ai zis ca sa Iräesr, iar tu la mormânt mei dure, 
Şi-i muri prea mulţâmit, Huturaşului urmând, 

Caci vnd bine cù ma ard, dar voese să mor arzând, 
Mam născut şi-ţi fiu supus, rob fiind mā fericase, 

Ori ce-i zice eu urmez, zimi să mor, să mA jerifese, 
Caci şi viu şi mort find, ţia numai må inchino 

Şi mp mângăi când pândese pentru rine un suspin. 
Ochii tăi ce m'an adus acest fel să ma robose 

Fară milă să intore acum di-m[a] posomorâse 

Şi gurita ee "nice vreme cu dulreaţa imi vorbia, 
Nici de cum nu se deschide mâcar a mă mângăea, 
Inima eare-mi era daran pār In moarte, 
Jurământuri şi parole intr'un eran le-a uitut toate. 
Ah, acest foc co m'au ars, tu în suflet Lat aprins 

Si vientn nu-mi mni lasă, nici urzând, nici fie slins. 
Ce nidejde-mi mai rămâne, cum mai pot eu si trăese 
După-ee te văd sehimbalăa şi să nu mà chiunese ; 
Fericirea mea-i să mor, ea să senp din chinuire, 

Dar şi tu ai să aștepți a carului râsplâtire, 


Cine este ființa, care hotărâse să-l „depărteze”—nu se 
porte vedea din manuscris, deoarece afară de Anica Roset, mai 
apara de câteva ori, în acrostihuri şi o Lucsandră, care l-a rä- 
nit cu ochii şi căreia odată îi cere să-l scape de indoelile ce are, 
în nişte versuri (mediocre), care încep aşa: 


La razele feţii tale a privi cino 'ndrâsneşte, 
Slăbind vederile sale, cu Incrămi se pedepseşte, 


Tot cu ochii ei se ocupă poetul şi în altă „acrostihidă“, în 
care-i spune că va räbda săgețile lor, voinic, pănă la moarte. Aici 
incepuse cu versurile : 


Lumini dună strălucite, 
Stelelor înehipuite--— 


Acelaş subiect revine în altă poezie, care începe aşa: 


UN POET MOLDOVAN PERDUT Jm 


Ah, ce fulger cerere onre 
Cu săgeți otravitoare 
Mi-au rănit inima foarte— 


Durerile sânt mari, dar poetul este foarte hotărat : 


Cerlule, a ta săgeata 
Mni sloboade inc'ođatä 
Cu o pară mui cumplită, 
Ca nu pot să tac răbdare 
La aceasta intâmplare 
Când inima mi-i rănită, 
Vreau să mor— 


Aceiasi ochi sânt cântaţi in poezia următoare, pe care o 
copiez (şi foneticeşte exact, pentru a da cel puţin două probe 
de text Dimachian — presupunând fireşte, că copistul, un văr al 
lui C. Conachi, a copiut destul de exact, lucru de care avem 
oarecare motiva si ne indoim): 


Ochii cari au pateri 
Asupra inimii meli 

Ma înviiază e'o elipiri 
Plină de milostiviri. 
Tol meeia, rând Sarata 
Cu mâinii jofocată, 

Mă omoară fara mila 

Şi mā învii jar In silā. 
Îu»+uş ef mä fac a credi 
Că, cănd suflelul s'o perdi, 
lasâmniază o schimbari 
La a focului său stari, 
Cu săgiata ce cumplita 
Având inima rănite, 

Ce atmnră, nh, duleoata 
Este amoriul iu viințā! 


Succesiunea poeziilor faca impresia că poetul cântă un a- 
mor real, In adevin, după cole arătate mai sus, ne putem aş- 
tepta la necazuri ucigitoare. lată-le ch vin! In poezia ce ur- 
mează, tot „cu acrostihidă“, tot cu Lucsandra şi care incepe așa: 


La ceasul neel de moarte 
Ce-au hotărât a men moarte, 
Undenu mai rămas putere 
Sá sufer ușa durere—?, 


408 VIATA ROMISEASCA 


postul arată că despărțirea l-a omorăt, că nădejdea i s'a schim- 
bat în plâns și se roagă: 


Ab, vino, ah sufletele 
Sa vezi lierhunile mele, 


Va fi venit? Poezia următoare, cu titlul De paraponire ne 
dovedeşte că nu, Ea incepe aşa: 


Viața mea In moarte merge, 
Nu este cino salerge 
Sa-mi ia sâgeala din pept. 


Vrâjmaşul îi dă năvală; rei ani sânt de când sufere şi se 
sbate ` scum duşmanul îl lasă în părăsire, să moară. 

Poetul rămâne iarăş singur în natura, pentru care, nu in- 
cape indoeală, avea şi ochi şi simţire. In jalea-i mare i se pare 
insă că gi luna este nesimţitoare, Şi 'ncepe: 


Luna, lună, te văz lină 
Şi "nfocată cu lumină, 
Râvarsa u tnle rază, 

O dulecaţăa de viaţa— 


și udaoge, că, dacă moartea i-ar veni, acum ar primi-o cu bucu- 
rie. Dar, până atunci, mai cântă ceva. Luna-i aduce aminte de 
iubita care, ca gi luna, a răsărit şi s'a ascuns, fără să-i lase 
siguranța că va reveni să-i lumineze noaptea, în care sa scu- 
fundat. Poezia aceasta incepe așa : 


De abea o lună dulce 
Cu luceferi de lumină 
An strălucit într'o noapte 


Cu o feţizoara lină— 


Luna il preocupă ai 'n alte stihuri, despre care insemnează 
în titluri că le-a făcut „sara șezând la Copou, pe lună”: 


Pentru-ce stralneești, lună ? 
N'auzi frunzele com sună 

Şi cma vântului sudare 
Raspund la a mea 'alristare? 


De ce-l luminează oare ea, când el, urându-și viaţa, ar pre 
feri întunerecul ? Despărțirea de ea îl face să caute intunerecul ; 


UN FOET MOLDOVAN PERDUT 409 


şi totuşi o minuta de amor lar face să reintre vesel în lume, 


în viaţa ! O mângăere gingaşe a lunii asemenea merită să fie 
scoasă din aceste uitate stihuri : 


Ah, dar (cz) şi peste line 
Um cumplit nour ch vine: 
Au și firen In-i sa Bi 
Tot in nestatornivii 3 


Durerile sale le mai cântă direct, încă odată, intro revăr- 
sare de stihuri, în care-și laudă răbdarea cea multă. Incepu- 
tul sună: 


Cine ure pept să poarte 
Focul si dureri de moarle 
Si să fie odihnit—? 


Vomicul Neculai Dimachi era însă capabil să se ridice şi la 
oarecare obiectivitate de simţira ;— susțin cuvântul, deși pare 
nepsihologic, Intr'un rând, ea, nu se ştie cine, l-a rugat să-i toarne 
În versuri durerile et, Aceasta se insemnează în titlu; «<Fâcută 
din porunca unia asupra gis. Aici postul pare că împrumută es 
ce simţia tot cam pe-atunci şi el, hotărârea şi a ei fiind să rä- 
mâe statornică. Sa găsesc chiar idei asemăniitoare cu cele din 
Corabia pe valuri, d, e. la început: 


Am perdut nădejdea toata. nu mai am chip de scăpure, 
Cind inima mea innoată lu valori de Intrislare, 

Nouri şi furluni cumplite asuprâ-mi vid că sa pleaca 
Adineuri nemiărgialla eiatn men imi înnenră. 


Dar obiectiv devina poetul intrun dialog, care face impre- 
sia unei teoretizări a simțirilor în care sa sbătut, Dialogul il 
copiez intreg, cu titlu cu tot; 


Vorbe n snfteiului cu inima 


Sufletul 


inimă, ce intristare 
Te-uu etprins aşa desudulă 
Şi cu atata Infocare, 
Ca când n'ai avea scăpare, 
Ci-ai să fii moarta indata ? 


410 


VIAŢA ROMINEASCA 


Inima 


Sămt un foc că së aprinde 
Întru sine-mi, sufletele, 

Şi cât ppiän să intinde, 
lucăt vad că mă cuprinde 
Şi-mi pricinueste jele, 


Lueru care nici odată 
Incă n'am avut cercare, 
Şi aad din lumea toată 
Ca-i o pară infocată 
Cu durere foar'o mare. 


Suñetul 


Aşa estè, inimioară, 
Patima nemilostivà 

Şi aceasta eate-o pari 

De cât toate mai amară 
Când se 'ntâmplă inpotriva. 


Inima 


Dar când focul să aprinde 
Intre doi eo eumpànire, 

Ori eu cât mai moll se 'nlinde 
Şi 'npreună îi cuprinde, 

Nu le-aduee-atunci måbnire, 


Sufietul 


Mai ales acea dulceaţă 
Cu deplina "'nerelințare 

O sămțăşii că-ţi dă viata, 
Cind Intia iubiții brata 
To râpeste cu 'nloenre, 


inima 


Suftete, dur dospõrjire 

Vre odata nu se poale, 

Ca să aib’ n nr unire 

La n vieţi! săvirşice 

Alunei când se târsesc loste? 


Sufletul 


Inimionră, birueste 

A amoriului cununi, 

Căci pe doi când îl unește, 
Tolnduti if primeste 

Şi mormântul inpreuna. 


UN POET MOLDOVAN PERDUT D 


Numai få o hotarâre, 

Cu aşa stuloruirie 

Sá primeşti orico ce jarifire 
Şi sur? a ta iubire 

Iniru nevinovaţie. 


Câte-odată era și rece, nu numai obiectiv poetul. D. A. aga 
era când a scris stihurile (în gen popular) ce incep (la p. 93 a 
manuscrisului) aşa de potolit : 


Porunea amoriului 

S'arda 'n pura focului. 

Şi văd bine, ca m'am ars 

Dar uici pocid, niel voiu s'o tas, 
Când m'oin dispari de-aimorin 
Sänt bolarit ca sa morin ete. 


Așa era poetul Necalai Dimachi, când iubia. 

Afară de dragoste şi de iubirea naturii şi de puţintica fi- 
losofie practică, ce reese din poeziile lui, trebue să mai amintesc 
o notă mai puţin simpatică şi prea puţin potrivită cu delicateța 
simţirilor acelora. In Convorbiri, volumul citat, pagina 383—887 
publicasem o glumă dramatică-satirică, care biciuia sgârcenia n- 
nui boer şi la care Dimachi colaborase. Versuri satirice se gä- 
sese şi intr'aceste, numai ale lui, două până acum, adecă pănă 
la alte descoperiri. Intr'una vornicul îşi varsă focul pe un oå- 
recare 


ENEAN T lemn de fig 
Buna coadă de hàltag 
rangā lungă, ciòturonsa 
Chistritura ueduroasă 


şi pe un biet Tigan «fără țară», pe care asemenea îl trimite en- 
fară din lume», nefimi «nici de o treabă», ba, vătămand chiar 
gustul estetic al boerului care, se vede, nu se prea ocupă cu i- 
giena săagelor sale. Versul din urmă indreptat catră Ţigan esta 
o cruzime : 


Hadesţi lindinn din barbă! e 


Celelalte versuri satirice nu titlul O adunare a trii cotcoane; 
ele încep cu copilăriile modei: 


In vezi, zân, co minunat 
Fustanlăe miam wunpărat, 


ue VIAȚA ROMINEASCA 


dar li se atrage dela o vreme atenţia că nu trebue să sa sfă- 
diască pentru astfel de copilării și li se arati—pe fereastră ori 
din cerdac ?—o buteă cu doi Moldovani drepţi, care se ceartă rău 
gi care se descopăr a fi oameni de casă ori prieteni : 


Ei, 1i ştiu, e Costandin 
Nătărâul cel deplin 
Înpreună cu Iordachi 
Gogomanul tui Dimaehi, 


Accentele sânt așa de sincere ṣi aruncă o rază destul de 
interesanti în mediul bocrese din care răsăria poezia și satira 
vornicului, încât ar fì fost păcat si nu le tipărese aici, deși as- 
tă-zi fiecare cetitor va fl de părere că cel puţin barba Ţiganului 
nu trebuia eternizată chiar așa târă de cruțare. Dar pe atunci 
simţirile civilizată nu erau încă întinse și asupra robilor, cu care 
de-altfel boerii trăiau de-uvalma, cind eran copii, iar când erau 
bărbaţi, ca stăpâni egoişti ce-i cântâriau după folosul şi plăcerile 
ce puteau aduce. La Conachi nu se găsesc uecente de-acestea, 
El era poet satiric şial clasei, mai ales al clasei sale, era suflet 
mai cuprinzător, mai superior, mai nobil, Dimachi sta cu câteva 
trepte mai jos in scara valorilor culturale ale vremii şi de-aceea 
mi s'a părut că este pentru mediul său chiar mai caracteris- 
tic, cu toate-că versurile ce-l consacră poat caracteristic sånt 
incă foarte puţine, 

Doresc altora bucuria da-a putea întregi icoana poatului cu 
văpsele cât mai multe și mai vii. 


eeneg! 9. IV. 1908. 
i G. BOGDAN-DUICĂ 


Petroniu veacului al XIX-lea 
(OSCAR WILDE) 


Si SN aminte de Petroniu din romanul «Quo vadis» al lui 
f Artistul şi aristocratul arier elegantiarum ul epocai ne- 
romane a rămas veacuri întregi ca icoana favorită a poeziei, — 
ac indiferentă pentru durerile vulgului lagiolat în mizeriile 
eții, 

In mijlocul orgiilor, cari pot Ingrozi astă-zi imaginaţiile cele 
mai puţin timide, —în mijlocul cruzimilor, cari au creat DUU 
martiri ai lumii crestine, —elegantal autor al Satyricon-ulul îşi 
păstrează zimbetul de conştiinţa superioritaţii sale de artiat,— 
şi grija de a nu-și întuneca reputația de infailibil arbiter ele- 
gantiarunm, 

Şi între creştinismul, pe de o parte, ce se pregitea să cu- 
cerească omenirea, şi per care şi-l inchipneca «indatorirea de a 
iubi pe toate sluțeniile, cu nasuri strivite, ochii incrucişaţi şi 
ceată lată»,— şi, pe de altă parte, tiranul degenerat, care igi co- 
bora purpura imperială pe arena de circ, ca, în cununi de 
poet, în razele de foc ale Romei in Macări, en cinte, cu lira de 
aur in inină, inaintea unei lumi de sclavi,—Patroniu tot o mai 
aproape sufletește de Neron.., 

Chiar cind Neron «se însoară», în public, cu un eunuc, ti- 
när şi frumos—poetul artei pure, zice Suetoniu, găseşte nu- 
mai o ironia: «dacă Domiţiu, tatii lui Neron, şi-ar fi găsit nu- 
mai ast-fel de soţie, omenirea ar fi fost mai fericită»... 

lar cind furia singeroasă a stăpinului Incepuse să-i pericli- 
teze eleganța vieţii,—el ştie să apună intrun decor de feeria: 
in mijlocul prietenilor şi al admiratorilor, la o masă încărcată de 
bucate alese, de vinuri scumpe, de flori, în sunetul muzicii, în- 

4 


At VIAȚA ROMINEASCA 


conjurat de sclave tinere, frumoase și... goale, cu cupe prețioase în 
mină, alături de cea mai frumoasă iubită... sclavă... ;—vina e tă- 
jată de un medic meşter, şi viaţa se strecoară pe nesimţite în 
picături de singe, cari se amestecă cu singele iubitei, ce-l ur- 
mech „dincolo“,.. în priveliștea sculpturală a jocului copilelor 
blonde şi a Hăcăilor bronzaţi... 

Şi tiranului i se trimite vestea, pregătită cu iscusință: 

wn E în viaţă cevă ce nu mai pot suferi. O, rogu-te, nu 
„crede că mă inspăimintă, că ţi-ai omorit pe mama, pe soţia, 
„pe fratele, că ai dat foc Romei, c'ai trimis in infern pe cei mai 
„buni barbaţi ai statului. Na, strănepoateu lui Cronos! Moartea 
„—e destinul muritorilor, şi altceva nu putem aştepta de la tine, 
„Dar încă ani întregi să-mi chinuese urechile cu cintecele tale; 
„Să văd pintecela tău domiţian, pe picioare subțiri, cum salti 
„în dans; să ascult declamaţia ta, poemele tale, —nenorocitule 
„poet de mahala,—iată ce întrece puterile mele, și mi-a deştep- 
„tat dorul de moarte !... Fii sănătos, dar nu mai cinta; omoară, 
„dar nu mai scrie versuri; otrăveşte, dar nu mai dansa; să da! 
„foc la cetăţi, dar nu mai pune mina pe citeră,—acesta este ul- 
„timnul sfat prietenesc, ce ţi-l da arbiter elegantiarum". 

Artă pentru artă !.. 


L 
. M 


Două milenii această imagine a inspirat pe poeți; două mi- 
lenii viaţa literară produce copii și... caricaturi, mai mult sa 
mai pnţin reuşite, ale nemuritorului arbifer elegantiarum; doud 
milenii, în anumite epoci, toate inimile pustiite, toți creerii seci, 
îşi ascund sărăcia şi indiferența față de durerile mari şi adinci 
ale lumii sub aforismele înflorite ale autorului Satyricon-uluj 
asupra frumosului în sino şi a artei pure.. 

DH u . 

Şi după două milenii spiritul elegantului tovarăș al lui Ne- 
ron parcă a găsit o nouă întrupare în toată splendoarea unui 
poet de geniu: 

„Nu există cârţi morale sau imorale. Sint numai cărți 
„bine scrisa şi râu scrise. Atita Let. 

„Un artist nu trebue să aibă simpatii etice. Simputiile 


„etice ale mtistului nu sint decit o beertată înflorire de stil“... ` 


PETRONIU VEACULUI AL XIX-lea 415 


tårta nu are, scopuri Dractäces. 21 

Artă pentra arii t.. 

O, cit ni sint de cunoscute aceste motive, cari găsesc rà- 
sunet, ca monedă de schimb, şi pe paginile chlorotice ale «Vieţii 
Nouă» a d-lui O. Densușianu, și în foiletoanele pretenţioase ale 
d-lui Lovinescu şi chiar din cind in cind în cadrul atit da sën. 
tos, în deobşte, al „Luceafărului“ din Budapesta 1. 

Aceasta e teorie carenti,— comodă atit pentru a combata 
„idei subversive“, cit şi pantru a justifica nedreptăţile străvechi. 

Dar «<petronizanţii» noștri wau curajul să mărturisească ce 
se ascunde in dosul «artei pure»,—Oscar Wilde nu are ast- 
fel de slăbiciuni, —din inhlțimea gloriei sale mondiale, la care a 
ajuns «de tinăr, el oe declară, că nu vrea să poarte jugul moralei 
vulgare, --căreia se Inching „mulţimea stupida“, e 

„Majoritatea omenirii, —spune el,--işi otrăveşte viaţa prin- 
wt WD altruism nesânătos şi exagerat“, 

Acest altruism ne face să glorificâm munca, şi să ne aser- 
vim intereselor mulțimii ` sun nămol de stupidităţi s'a spus în 
ultimele vremuri asupra iuriuririi inălţătoare a muncii», — pe cind 
scopu! adevărat al vieţii nu e munca, ci răgazul perfecționat, — 
«cultivated leisure» ` acest «cultivate leisure- inseamnă posibi- 
«litatea de a cres frumosul,—de a ceti creaţiuni frumoase, sau 
«pur şi simplu de a gasta frumusețele naturii». O creaţiune ar- 
tistică nu trebue să se preocupa de nevoile poporului, fiind-că, 
atunci „artistul încetează de a fi artist si se transformă intr'un 
„meserias, caraghios sau plictisitor, Iotron negustor cinstit eu 
„hecinstit... Arta nu trebue să tindă să fie acceaibilă mulţimii... 
„Cind mulţimea spune, că o creuţiune este fără ințeles,—asta in- 
„Sâamnă că artistul ne-a dat o operă frumoasă ai nouă; cind 
„mulţimea ne spune, că artistul e îmoral,—ei ne-a dat o operă 
„frumoasă şi adevărata... Mulțimea e un despot, ce vrea să ne 
„Strivească sufletul și trupul... o udunătură de dobitoace, oarbe, 
„Surde, respingătoare, carsghiouse, grave și berusinate“,.. 5). 

Dispreţ, pentru muncă, dispreţ pentru acea mulţime, care e 
silită să trăească din muncă, să-si schilodească minile cu bătă- 
turi, şi—oroare |—să asude,—exaltare a frindăviei elegante, con- 
sacrate cultului „Frumosulni#,— departe do viața de mizerii și 
lupta ce duc „animalele feroce şi caraghionse“... 


t) Oscar Wilde A prefata to Dorian Gray”, Fortnighliy Review, 
1591, v. $9, p. 292 urm, 
2) Oscar Wilde,— „Intentions, London 1531 p. 189 urm. 


At VIAŢA ROMINEASCA 


Asta-i „artă pentru artă“,—cum o înţelegea Oscar Wilde. 

Cetiți, de pildă, nuvela lui, foarte suggestivă: „Crima lordu- 
lui Arthur Savile 1),—care ne zugrăvește viaţa de „trindăvie 
elegantă“ emancipată de morala „mulţimii stupide“. 

Tinărul lord Arthur Savile, e in ajun de a se căsători cu 
frumoasa lady Sybila Merton. Dar la o „recepţiune“ în lumea 
mare, un „chiromant“ de salon îi cefeşte „în liniile“ minii drepte 
destinul: e predestinat să asasineze un om. 

Lordul Savile e adinc turburat. Il îngrozeşte, credeţi, fata- 
litatea, care îl condamnă să răpească viaţa unui om? Nu! Dar 
el nu vrea cu această fatalitate să-i tulbure „simfonia vieţii“ 
după nuntă; estetica îi impune sarcina de a lichida fatäin a- 
ceastă prescripţiune a destinului,— pentru ca apoi să nu inter- 
vină vre o notă discordantă în acordurile eteree ale «trindăviei 
elegante», alături de frumoasa lady Sybila Merton... 

Şi Oscar Wilde ne descrie,—cu toată solemnitatea, demnă 
de un ast-lel de înalt subiect, şi cu o profuziune de detulii,— 
cum tinărul şi elegantul lord Savile încearcă intăiu să otrăvească 
o mătușă, „buna lady Clem“, pe care el „totdeauna a iubit-o 
foarte mult“, apoi să distrugă, cu ajutorul unei maşini infernale, 
pe un unchia, „bunul şi savantul decan de Chichester“,—pe care 
iară-şi l'a respectat şi Va iubit în totdeauna ;—in sfirșit, are no- 
rocul de s arunca în Tamisa pe însu-și „chiromantul“, care i-a 
descoperit destinul... 

Mustrări de cuget? 

Ce sfirsitul nuvelei ; 

Au trecut ciți-va ani. Lordul Savile e demult insurat cu 
frumoasa lady Sybila, şi „el—ne spune autorul, —uu conservat 
toată tinereţea de sentiment”. Doamna primește în vizită pe 
nubila lady Windermere, care îşi permite o glumă la adresa 
„chiromunţiei“, 

—,St nu vorbii, lady Windermere, în contra chiroman- 
„ţiei,—ii spune graţioasa gazdă: acesta e singurul lucru, În pri- 
„vinţa căruia Arthur nu permite glume... 

»--Nu vrai să spui, Sybila, că dinsul crede in chiromanţie? 

„—Intrebaţi-l, lady Windermere, —iată-l, 

„lordul Art6ur intră, în adevăr, cu un buchet de tranda- 
„fiti galbeni în mină, însoţit de cei doi copilaşi ai lui, cari joacă 
„În juru-i. 


1) Traducere franceză: „Le crime de Lord Arthur Savile", ` 
TPE E e t du Arthur Paris, P, 


PETRONIU VEACULUI AL XIX-lea 47 

a Lord Arthur? 

„— la ordine, lady Windermere. 

„—Ai curajul să-mi spui, că crezi în chiromanție ? 

»— Sigur, —zice tinărul zimbind. 

wl pentru ce? 

m Pentru că ti datoresc toată fericirea vieţii mele, —mur- 
„murà ei, răsturnindu se într'un Dit de trestie, 

»— Cum aşa, mon cher? 

„—Sybila,—fa răspunsul—si el îşi întinde trandirii către 
„soţi» sa, privind.o în ochii viorii”... 

= ke + 

Rar un om în viaţă se poate bucurau do acea glorie mondi- 
ală, cu care soarta l'a dăruit pe Oscar Wilde, 

Incă tintr, el ajunge idolul celei mai aristocratice societăți 
din Europa. Fio-care nouă scriere a lui e un mare eveniment lite- 
rar, Piesele lui, rind pe rind, au un succes nebun pe scenele 
cele mai glorioase ale Londrei: «Lady Windermere's Fan», <A 
Woman of no importance», <The ideal Husband» si «Tha impor: 
tanca of being Earneste, —nu mai dispăreau de pe afişe, ṣi tea- 
trele tot gemeau de lume. I se ridicau statui, și flicele blonde 
ale Albionului blazonat le incununau cu flori... 

Ca și prototipul sën din epoca neroniană, acest cintăreţ al 
„artei pure“ ajunge arbiter elegantiarum pentru odraslele celei 
mai mindre aristocraţimi a Europei: coloarea şi croiala hainelor 
lui, forma ce däden el cravatelor sau pâlăriilor sale, numărul de 
bumbi lu mănuși, precum şi parfumurile sale favorita, menuurile 
meselor sale, precum şi atelajele sale fantastice, — îndată erau 
considerate ca ultima expresiune a clegantei, şi primite ca 
lege de toți descendenţii cruciaților şi ostagilor lui Wiliam Cu- 
ceritorul... 

Şi poetul „trindăviei elegante", sa pătrundea tot mai mult 
de misiunea sa de preot ul „artei pure“, — şi mindru, simţia un 
dispreţ, tot mai adinc pentru lumea „grosolană“ a muncii și a 
suferinţii,— „turma stupidă de iloți“,— „animalele feroce şi cara- 
ghioasa“,.. 


Şi do odată un groaznic crach !... Un proces scandalos, pe- 
ripeţiile căruia nu pot fl descrise, o acuzare scirboasă de crimă 


418 . VIAŢA ROMINEASCA 


în contra naturii, — condamnare, lanțuri, închisoarea, ani întregi... 

In societatea engleză, În care un om ca Parnell, „regele 
neincoronat al Irlandei” îşi sdrobeşte cariera și moare de durere, 
fiind-ci e dovedit de adulter, —iîn societatea, care a ştiut să in- 
spire şi Americanilor atita respect pentra forme, incit zilele 
acestea otelierii New-Yorkulul îşi refuzau ospitalitatea lni Maxim 
Gorki, fiind-că îl -insoţia o femee, cu care nu-l lega cununia, — 
a lesne de Inţeles ce efect a trebuit să aibh ia ast-fel de socie- 
tate această catastrofă morală... 

Nu numai dispare însu-și numele lui Oscar Wilde din vi- 
trinele librăriilor şi de pe afişele teatrale, nu numai nimene nu 
mai poate îndrăzni să-l pronunțe în saloane, -dar e un scandal 
simpla amintire a titiului vreuneia din acele opere ale „mons- 
tralui“, cari cu cite-va luni inainte provocau entuziasmul ne- 
mârginit al aceleiaşi societăţi !,.. 

Oscar Wilde nu e numai dat jos de pe piedestalul lui de 
geniu, şi condamnat la munca silnira,—el, pentru care orice muncă 
e un blăstăm,— destinul „mulţimii stupide de iloţi“,—dar e con- 
damnat să piardă legăturile cele mai sacro cu viața : mama lui 
moare sdrobită de durere, pesta clta-va luni o urmează în mor- 
mint și soţia lui,—şi fii săi,—cu cari societatea, păzitoarea mo- 
ralei inalte, nu-i mai permite vre o întrevedere, —la majoritate 
sunt siliţi să-şi ascundă numele pătat în zidurile unei mânăstiri 
(Wilde aparţine unei familii de catolici)... 

Dar viața fizică nu pe stinge, cel ce a tost Oscar Wilde 
continuă a trăi în mizerabilul <ocnuș No. 33» din Reading: 


«We tore the tarry rope ta shreds 

e With blunt and bleeding nails... 

«We sewed the saks, we broke the stones 
«We turned the dusty drill; 

« We banged the tins, and bawled the hymns 
«An sweated on the mill: 

«Bat in the heart of every man 

«Tertor was lying still>...!) 


(„Nol desfăceam otgoane cătrănite, cu unghii rupte siin- 
singerate ; noi coseam saci, sfirmam pietre; cintam imnuri, 
asudind la morişcă ; înse în inima fie-căruia mută zăcea grouza“,..) 

Viaţa parcă s'a Insărcinat cu tot dinadinsul să supună 
unui sever examen concepția „trindăviei elegante”... 


Weg 


1) Tie Ballad of „Reading Gaol“. 


PETRONIU VEACULUI AL XIX-lea ua 
D 
H + 


Care a fost rezultatul examenului ? 

Răspunsul il găsim în confesiunea ce autorul însu-şi a] nces- 
tei concapţiuni a scris-o în cei doi ani de muncă silnică in in- 
chisoareu de Reading, sab sumbrul titlul: „De Profundis* 1), 

Inainte de a întra in această închisoare, Oscar Wilde, după 
condemnare, a trebuit a trăiască o scenă care apare cu sim- 
balul rupturii sale ca trecutul de eleganţă. Iată cum el insu-şi 
na descrie această scenă; 

«Totul în tragedia mesa fost hidos, maschin, respingâtor, 
«lipsit de stil: insă-şi haina ne face raraghiogi... Sintem niste 
«ciowni cu inemi sdrobite... La 13 Noembrie 1895 am fost adus 
«din Londra aici, In această zi, intre orele două şi două şi ju- 
«mâtate, a trebuit să aştept pe peronul gării din Clapham, în 
sháina de puşcâriaş, în lanţuri, sub privirile trecătorilor. Eram 
«o privelişte caraghioasă ` văzindu-mă, oamenii incepeau să ridi; 
«fie-care tren mărea cercul de curioşi ; nimic nu putea intrece 
“cheful lor (their amusement). Acestea fireste, înainte de a se 
sti, cine sint. Iar cînd au aflat,—au Inceput sh ridă ei mai tare, 
«Şi mai bine de jamâtate de reas am stat acolo, sub ploaia ce- 
«nuşie de Noembre, inconjurat de mulţimeu, ce-şi bătea joe de 
a "ler 

Cine a trecut prin astfel de momente, nu mai poate păs- 
tra credința în „trindăvia elegantă“, în puterea inălțătoare a 
„Frumosului pur“, de-asupra mizeriilor vieţii, —i se impuue „re- 
vizuirea conştiinții“, cu atit mai mult că un Oscar Wilde nu 
poate arunca asupra altora vina nenorocirilor sale, şi nu poate 
să nu-şi dea seama de cauza adincă a acestor nenorociri : 

„Eu însu-mi sînt cauza pieirii mele... Zeii mi-au dat a- 
„proape tot ce se poate dori. Dar cu mi-am permis să due viuța 
„intro lungă trindăvie, stupidă și sensuală. Imi plăcea să flu 
„Pâneur, un spilenit, un om de modă. MA înconjuram de carac- 
„tere mizi şi de spirite uşoare... Vraja allora mi-a ajuns cu fo- 
„bul indiferentă. Chutam mua) plăceri... Şi am permis plăcerilor 
„Să mă domineze... Şi am ajuns la o groaznică decădere.. 

„După trei luni am pierdut pe mama. Nimene nu ştie cit 
„am iubit'o şi am venerat-o. Moartea-i mi-a fost groaznică, inse 
„eu, altă dată prinţ al cuvintului, nu am cuvinte pentru a-mi 


2) Oscar Wale, — De Profundis", Meibuen and Co, London 1906 
(a fost tipărit numai după moartea autorsiui). 


+20 VIAŢA ROMÎNEASCA 


„exprima durerea şi ruşinea, Ea şi tatăl meu miau lăsat un 
„nume, pe care ei l'au făcut nobil și cinstit, nu numai în litera- 
ptură, artă gi ştiinţă, —ci şi în istoria țării mele, şi în des- 
„Yoltarea ei naţională, Eu am aruncat asupra acestui nume o 
„pată neştearsi în veci; eu l'am prefăcut Intro poreclă urită 
„pentru mulţime, l'am tirit în glod, l'am făcut sinonim de bes- 
„tialitate gi nebunie”... 

Mai jos nimene nu mui poate cădea in conștiința de sine, 
şi botezul suferinţii morale şi al umilirii transtormă pe poetul 
din «<junesse dorée» de altă dată, în propovăduitorul sumbru a! 
rolului moral al suferinţii şi al durerii: 

„Am trăit altă dată în întregime numai pentru plăceri. 
„Fugeam de suferință şi de durere, în toate formele; le grenz, 
„Vedeam în ele manifestări de imperfecţiune ; ele nu intran In 
„Planurile vieţii mele, mu avean mici un doc în filosofia mea. 
„Maică-mea, imi cita adesea versurile lni Goethe, scrise da Car- 
„lyle pe paginile unei cărți, ce i-a dat-o altă dată, şi traduse 
„de el ast-fel: 

» Who never ate his bread in sorrow, 

» Who never spent the midnight hours 

„Weeping and waiting for the morrow,— 

„He knows you not, ye heavenly powers... 

(Cei ce nici odată nu şi-a mincat pinea în durere, şi nici 
O dată n'a petrecut orele de noapte aşteptind, în lacrimi, dimi- 
heaţa,—acela nu vă cunoaşte, puteri ale cerului). 

«Aceste versuri le cita nobila regină a Prusiei,—pe care 
«Napoleon o trata cu atita grosolânie brutală,—în mijlocul umi- 
«linţii și în exil; aceste versuri le cita adesea maicã-mea în du- 
«rerile ultimelor sale zile. Eu refuzam cu desăvirgire să recunoso 
“imensul adevăr ce-l ascund ele. li repetam, ca răspuns, că n'am 
«nici o dorinţă de a-mi mirea pinea în durere, nici să-mi pe- 
«trec nopţile aşteptind în lacrimi zorile amare... 

«În dosul bucuriei şi al veseliei poate fi un temperament 
«grosolan, aspru, și respingător. Dar in dosul durerii, e tot-dea- 
«una durerea... totdeauna o inimă... In durere e o realitate in- 
«tensă, extraordinară... Nu e o singură ființă nenorocită, inchisă 
«aici impreună cu mine în acest mizerabil licuș, care să nu 
«fe în raport simbolic cu taina vieței, Fiind-că taina vieţii e 
«suferința»... 

Din cauza aceasta, dărâmindu-și templul egoist al «artei 
pure» ce! ce altă gyep judeca pe cei umiliţi ca o turmă stupilă 


PETRONIU VEACULUI AL XIX-lea LEI 


—— 


de Hot, <animale feroce şi caraghioase», —vuda în ei pe depozi- 
tarii adevărului moral suprem : 

*Sărmanii sunt mai înţelepţi, mai miloşi, şi mai blinzi, mai 
«simţitori decit noi (cei din societate)», zice ei,—şi e interesantă 
pentru un condamnat la munca silnică motivarea acestei afir- 
mări: 

sin ochii lor închisoarea e o tragedie in viața unui on, 
«0 nenorocire, o năpastă.—ceva ce ara drept la simpatia altora... 
«Ei tot-desuna vorbind de un puscăriaș întrebuințează cuvintul 
«de nenorociti — gi acest cuvint coprinde înțeiepelunea pertectă a 
«iubirii, Pentru oamenii din societatea noastră, e cu totul alt- 
«fel,— pentru ei inchisoarea face din om un paria, Eu, şi alţii ca 
«mine, —noi n'avem, in ochii acestora dreptal nici la aer, nici la 
"soare, Prezența noastră le strică plăcerea»... 

Și Olimpianul indiferentist, czzut la fundul vieții sociale — 
ishueneşte în contra egoismului „societății“ ! 

« Societatea își aroagă dreptul de a supune pe individ la 
“groaznice pedepse... Dar odată pedeapsa primită, ca il lasă pe 
«om cu sine insu-şi—adică tocmai in momentul, cind se naşte 
«pentu ea cea mai înaltă datorie către cel pedepsit, Ii 6, in 
«adevăr, ruşine, de actul ei, ea fuge de cei pe cari LA pedepsit, 
«cum noi fugim de creditorul, pe care nu-l putem plăti, sau de 
«omul, cărnia i-am pricinuit o nenorocire ireparabilă»,.. 

Gindul unui poet „—chiar atunci cind e In lanţuri şi poartă 
haina de ocnaș,—nu poate sii nu fie preocupat de problemele 
artei. Dar cit de departe e concepţia lui de aceena „trindaviei 
elegante“ ! El, elegantul, privilegiatul şi egvistul, ateul gi pâgi- 
nul, din Parnasul descendenților din cruciați, —vede intruparea 
ideală a artistului... în Crist!.... 

«locul lui Crist e sigur între poeţi... Morala lui e toată 
«de simpatie, cum trebue să fle morala (inainte se ridica în contra 
«ultruismului nesănătos» !....]. Dacă el nu ar fi spus nimic mai 
«mult decit aceste cuvinte: greşzelele îi sunt iertate, fiindcă ca 
“mult a iubii, mech face să mori pentru că au fost spuse... 
«Pentru el fiecare om 6o excepție, —e un scop în sine... Şi face 
«să trăeşti numai pentru a putea spune această frază: ce! din- 
«tre voi care e fără păcat să arunce piatra dinlătu..... 'Trebue 
«să Di în închisoare ca să] înţelegi pe Crist, şi pentru aceasta, 
«poate, tace să nimerești în inchisoare...» 

Nu degeaba, singura operh de urtă serisă de Oscar Wilde, 
după ce Pa lovit. nenorocirea, a fost „Balada inchisoarei de Rea- 


422 VIAȚA NOMINEASCA 


men . 


ding“,—care în loc de numele autorului, poartă numărul său de 
pușcăriaş: „Ocnaşul No. 33" +) 

E cea mai puternică, mai fioroasă protestare în contra pe- 
depsei cu moartea și a sistemului intreg penitenciar,—din toată 
literatura universală („arta nu are scopuri practica“, scria el cu 
ciți-va ani înnainte, în «prefața la Dorian Gray». OI: 

„Aici sînt biciuiţi cei slabi, aici sint bătuţi cu vergi să- 
„racii cu duhul, și impovăraţi cu munca peste puterile lor moş- 
„negii şi copiii, Unii îşi pierd minţile, alţii sint otrăviţi şi mai 
„rău de minie şi ură, şi nimene nu îndrăzneşte să arunce o 
„vorba, Pie-care celulă îngustă locuită de noi, e o gaură mtu- 
„hecoasi plină de putoare innăduşitoaie,—in ferestrele in- 
„grădite cu fier bate suflul minsmatie a! morţii. Şi toate în om 
„afară de pofte, se prefac aici în pulbere ....“ 


e Te 


Au trecut doi ani de suferinți şi înjosire, s'au deschis, în 
streit, porţile groaznicei închisori,—şi bietul poet credea că nu-și 
face iluzii asupra celor ce-l așteptau dincolo de pragul lor. „De 
Profundis*,— scrisă în închisoare,—se isprăveşte cu următoarele 
rinduri : 

«Societatea, aşa cum noi am constituit-o nu va avea nici 
«un loc pentru mine; dar Natura, ale cărei ploi duici cad a- 
«supra drepţilor ca şi asupra nedrepţilor, va avea crăpături in 
«stinci, în cari mă voiu ascunde, şi văi tainice, în tăcerea ch- 
erora voiu putea să pling, fără să fiu supărat de nimene. Ea 
«ya aprinde stele sub bolta nopţii, pentru ca să pot umbla, fără 
«a mă impiedeca în intunerec, şi ea va trimite vintul să sufle pe 
«urmele paşilor mei, ca nimene så nu mă poată urmări; ea mă 
«va spăla in apele sale mari și mă va Insănătoșa cu ierburile 
«ei amare... 

Vai, sărmanul visător! 

In zilele noastre natura nu oferă adăpost pentru visuri de 
poat, dach nu se prezintă titlurile cuvenite de proprietate... 

Realitatea l'a aruncat pe Oscar Wilde în unul din cele mai 
mizerabile cartiere ale Parisului, în luptă cu mizeria cruntă, fără 
mijloace, fără rude, fără prieteni şi cunoșiinţi, Spre culmea ne- 
norocirii, l'a părăsit și inspirația poetică („Balada inchisoarei de 
Reading“ e ultima lui creațiune)... 

Bolnav, Inbătrinit Inainte de vrema, el suferea de foame și 


1) G, 33—.The Ballad of Reading Gaol”, L. 1398, 


PETRONIU VEACULUI AL XIX-lea 423 


de frig; gonit în stradă pentru neplata chiriei din vizunia de 
cargetor ce ocupase, —el a fost silit să cergeasch în scrisori aju- 
torul vechilor prieteni, — sl scrisorile adesea răminean fără râs- 
Dons, Biografii ne-au păstrat un detaliu ingrozitor: intro zi 
nenorocitul a fost silit să-și vindă dinţii falși, ultimul obiect de 
valoare ce-i rămâsesa,.... 

In sfirșit, a venit moarteu izbăvitoare (La 30 Noembre 1900), 
—a trebuit să fie inmormintat într'o cămaşă de pomană: nu 
mai avea nici una t.. 

Arbiter ekgantiarum, de la pragul veacului al XX-lea, 
care nu poate să meargă la bae şi să-și schimbe câmuşa!.... 

* vu * 

Istoria ne-a păstrat icoana unui Petroniu încununat de 
siavă, bogat și puternic, tovarășul jocurilor şi al cintecelor prin- 
ciare,--care chiar moare în aerul inbălsamat al unei săli de priuz, 
în sunetul muzicii, în vederea dansurilor plastice, alături de o 
frumoasă sclavă,—una din acele ce l'au ajutat în cultul «Fru- 
mosului in sine», departe de lumea de mizerie și muncă, eiun- 
bita», care l'a urmat și dincolo de mormint,.. 

Dar un Petroniu, un preot al «artei pentru artă»,—un Pe- 
troniu, desprețuitor al lacrimelor şi al sudoarei turmei de jot, 
aruncat în glod și călcat in picioare de toți copărtașii în «trindă- 
vie elegantă» ; un Petroniu flâmind şi gol, tremurind de frig; 
un Petroniu murdar, tări câmaşă; un Potroniu gonit în stradă, 
şi bolnav, fără dinţi, silit, în loviturile ploaei de toamnă, să pin- 
dească la intrarea culenelelor, să «etapeze» cu cinci franci o 
«brută feroce şi caraghiousă,....» 

Otri 

Acest spectacol nil'a dat proza realităţii, în acest inceput 


Ei s; * 

Viaţa reală par'că a voit sà facă o crudă experienţă pen- 
tru a ne dovedi,—cu argumente la cari nu se află râspuns,—că 
formula «Artei pentru artă» e numai o minciună, o închipuire 
A egoizmului sătulului, a triumfătorului vieții, —în ura lui în con- 
tra celor ce-l acuză prin înse-şi durerile şi suferinţile lor... «Dar 


durerea îţi aruncă jos masca»,—ne spuna nenorocitul ocnaş din 
Reading... 


sa VIAȚA ROMINEASCA 


"e 

Oscar Wilde şi-a isphşit toate păcatele. Nu vorbesc aci 
de faptele ce i-au atras fulgerele legii,—ci de teoriile lui egoiste 
şi duşmiinoase penira mulţimea celor ce zidese viața prin du- 
rerile şi munca lor,—teorii, ce îmbracă haina strălucitoare 4 
cultului pentru arta pură... 

Cel ce a inceput așa cum a început Oscar Wilde, şi a 
sfirsit cum a sfirșit el, desigur nu se afla în condiţii prielnice 
pentru a ne da o concepție sănătoasă şi justă asupra vieții și 
asupra manifestării ei în artă, și chiar cind e prins în chingile 
de fier ale durerii şi ale înjosirii, e firesc să auzim la el note 

Ben 
2 Dar strigătul ni de amară căință, în «De Profundis», și 
protestul lui singeros, în «The Ballad of Reading Gaol>»,—ii 
dau dreptul la recunoştinţa noastră, şi numele lui va răminea 
în galeria marilor poeti, şi marilor victime ale vieţii... 
e "a 

Şi pentru aceasta Säi fie iertat chiar, dacă încă mult timp 
vom H condamnaţi să cetim, din nou şi nou repetate,—pe pagi- 
nile chloroticelor reviste și In foiletoanele pretențioase ale zia- 
relor,—aforismele sale, dinainte de marea lui încercare”prin du- 
rere şi ruşine... 


C. Şăreăleanu 


b 


Dicţionarul limbii romine gi d. Philippide 


Peste cițiva ani era să avem un dicţionar științific al lim- 
bil ramine, 

Acest articol e seris pentru a arăta publicului romin 
cauzela pentru care dictionarul limbii romine il vom avea mai 
tirziu şi pentru a face—din explicarea întirzierii—citava cons- 
tatări asupra spiritului publicului romin din vremea de faţă, 

Pentru a faca dicţionarul limbii romine, se cer mai multa 
condiții : să cunosti perfect această limbă, s'o fi studiat în toate 
manifestările ei, în toate scrierile, de toate genurile, In scrierile 
vechi şi în cela nouă, în producţiile culte și cele populare; se 
cere sü pricepi perfect această limba, să te fi ocupat multă vreme 
cu structura ei; sa cere să cunoşti toate limbile străine, care au 
inat parte, ca elemente constitutive sau adventive In formarea 
limbii rumine, sau 4 căror cunoaştere te poata ajuta la pricepe- 
rea acestei limbi; sa cere să ñi om de ştiinţă, sa ai metodul 
care să te càláuzeasch fără greş in materialul așa de vast al 
limbii romine ; se cere să fli om de mare putere de muncă, de 
mare răbdare şi. mal presus detoute, da mare obiectivitate, pen- 
tru a nu pune materialul limbii în slujba unor concepții aprio- 
ristice ule tale. 

Sa cere, adică, știință, muncă, uitare de sine, 

Cunoaşterea amănunţită a literaturii romine (vezi Jude oof, 
cere în istoria limbii şi a literaturii romine de A. Philippide, 
publicată uc în 1888); priceperea adincă a formelor și struc- 
turii limbii romine (vezi Gramatica și mai ales partea sintactică, 
de A. Philippide); cunoașterea limbilor greacă, latină, slavonă, 
franceză, italiană, spuniolă, portugheză, provensală, germană, en- 
gleză, turcă, ungari,—a tuturor limbilor necesare pentru a pri- 
cepe perfect pe a noastră; posedarea unui metod ştiinţitie do 
cercetare (vezi Principii de istoria limbii de A. Philippide); o 
extraordinară putere de muncă, fără vacanță, fără o zi liber, 
o muncă de 10—12 ceasuri pe zi; un spirit de obiectivitata şti- 
ințificã: intrebuiaţarea, ca material, de scrieri vechi, nouă, ta- 
lentate, netalentate, din toate dialectele, literatură cultă, popu- 
lară, arhaisme, provincialisme, neologisme, limbă pontich, ştiinţi- 
îică, oratorică, gazetârească, etc... utilizarea cuvintelor şi a pro- 


AT ROMINEASCA 
E E e EE 


o DICŢIONARUL LIMBII ROMÎNE ȘI D PHILIPPIDE 


TT 


437 


„Limba romină e aşa, incit dicționarul nu putea să crească 
ag la isprăvire de cit in atiţia ani! Limba romină e aen, tn- 
cit suma fișelor cu citați s'a ridicat până la citeva sute d 
irevăzute şi corectate, cu respectarea ortografiei şi punctuaţiei 
autornlui, cu trimitiri, cu adnotaţia amănunțită a locului, ete 1 
Limba romiră e aen. încit numărul paginilor de manuscris (de o 
jumătate de coală pagina) pentru cuvintele cu a db, cu Și 
parte din d (cit a redactat pănă în Maiu 1905 "d Philippide), 
s'a ridicat la 12,000,—douăsprezece mii de pagini, un teanc în- 
nalt de 1 metru el 25 centimetri!,.., 


Acest popor romin are, şi el ca şi altele, o limbă bogată ; 
nu e meritul d-lui Philippide, dar nici vina sa... 


ȘI adunarea acestui material (materialul s'a adunat tot, de 
la a până Ja s) și redactarea acestor 12,000 de pagini, s'au få- 
cut în opt ani, cind d-lui Hasdeu, pentru adunarea-. fără obiec- 
tivitate—a materialului, dacă Teo fi adunat tot, şi pentru rèdac- 
tarea literei a, ă şi ceva din A (proporţia: d. Philippide are 
dela a pănă la ac exel 


usiv 218 cuvinte”, pe cind d. Hasdeu are 
numai 77} i-au trebuit 12 ani! 


Și, dacă în 12 ani d. Hasdeu a lu 
din 4, atunci, presupunind că Ety 


cantitate de cuvinte caşi Dicţionarul Philippide şi ştiind ca în 
cantitate a=b, lar c=a-}-b (după cum se constată din manus- 
crisul d-lui Philippide), atunci pentru a lucra pe a, d, Ac şio 
părticică din d, adică o cantitate impătrită, d. Hasdeu ar fi avut 
nevoe de 45 de ani, adică un timp ds şase ori mai mare de cit 
a avut nevoe d, Philippide, S'ar putea socoti cam ln ce vristă 
ar fi isprăvit d. Hasdeu al său Etymologicum... De sigur, la o 
vristă așa de mutusulemică, că nici eind omul va trăi cum vi- 
sează Metehnicott, nu o va putea ajunge... 

Acestea sint fapte. 

Dar Academia î/ soma mereu pa d 


Philippide să ispră- 
vească, - Recunoştea că munceste fără răgaz, dar îl învinuia,... 
ch n'are o bagheta magică să poruncească cuvintelor să sé așeze 
singure pe hirtie, în 24 de ceasuri! 

Academia voia să aibă dicţionarul la o dată fixă, Academia 
să aibă un «dicţionar», oricum ar fi el, dar răpede-răpede. 
sË nT, n'o interesu valoarea dicționarului (căci recunoștea 
marea valoure a operei şi a omului care lucra), ci /ermenut 
isprăvirii ` 

— Să-mi dal dicţionarul la cutare data! 

D. Philippide răspundea cu urgumente irefatabile, dar la 
urma urmei, Academia încheea : 


— Ai dreptate, de sigur, dar să-mi dui dictionarul la cu- 
tare data? 

Dar isprăvirea voei opere de știință nu se poate grăbi de 
cit. prin incordarea puterii de muncă a omului de știință şi prin 
nimica alta. Şi autorul dicționarului lucra de dimineață pănă 
noaptea, 385 de zile pe an. Dar opera de științ 


A Cresto ca un 
1), Aceste euviale s'au tipăzit Intro broşuri de Aenlemia romini, 
ca prubă, 


if di itate, — toate 
iei i a cum a reeşit din operile consu on 
E e „ Philippide ca pe sogar în stare să 
i ceastă mare şi utilă operă de cultur aiar voit, 
eer? uni lucra d. age enge a aL 
ici: au 9 mes 
Rp Ss E ee ee uuspiciila Academiei şi să 
udate a lucra pe sosele sa proprie, n 
S belea -luj Philippide creştea— şi va aeea, e 
limba masc aşa cum este ca şi nu din o lim 
i i in 
E i d. Philippide se angajase să potee nui apnee 
cinci ani și nu-l isprăvise nici in opt și m 
gäe fat D. Philippide, care nu mai Danae, dogele» 
BE la început că timpul dat de erem Le La 
Kin cu timpul necesar creşterii dicționarului, Weieen ach 
Ca toată munca sa de tg peri nu rar dle ai 
Sen diseipliuată, fără odihnă, ri ek: ki 
Géi (d, Philippide nu face vae nS pinra scher 
j e isnuit?) n'a ească 
zg gw We ec că trebue vreme mai multă, de ce 
D EE E o sumă de close e Ah 
| Mr res dicţionarul, trebue să le ec alpi Sher 
Es ințelesurile lor. Pentru aceasta trebue KE 
| de cit atitea carți cite sint necesare, eene MI ee AO 
vintelor în toate înțelesurile (şi acesta e nu E e 
| întrun caz nu poate fi ajuns). Apoi peer vc? 
| Ge S iate. după. inţelesurile cu 
Ag i i àic- 
| pri Gë och după vechimea autorilor, În end Aerch 
| Vanarul: să dai etimologia, definiția verbală, ee hie? 
d Geer să ilustrezi cu exemple înțelesurile cuvin A 
H 
d 


e mii 


crat pe a şi o părticică 
mologicum ar fi avut aceiasi 


m e. 
1 să cunoască, din dicţionar, limba br groia Së gc e 
Í, 1 a cu lună, an cu an. E ca ṣiun produ ia din ardit, ee 
eg creşte din pâmint, opera Gë gegen d Gd egen: 
e fi dicționar, adică lucrare ştiinţifică tă pripite 
biecti limba—care are cutare intindere ho d phar 
senile oezia lirică, tot ar H locul să vor EE 
Ang air greng D Maiorescu— omg) din ee gegen 
SÉ Geert: arătat, fâcind teoria soproni si reg piară 
ştii ei“. că ideile vin una după alta şi, chiar ra mar ceda 
a te, că de gindire uumai, pretenţia de 3 deraiat art 
de JET "lamă ar fi pretenţia de a porunci anii „să 
aen get încet, sau mai răpede, cum pina rii 
seci de un prieten, care adesea mă rugă ovi än i Pi ef, 
— Aşteaptă-mă zece minute, că am por p 


—— 


428 VIATA ROMÎNFASCA 


organizm. Nu poți grăbi, dapă voe, creşterea organizmului; cel 
mult, îi poţi imbunătăţi împrejurările în care se dezvoltă, 

Atunci i s'a propus să rezumeze. I s'a dat chiar,ca exem- 
plu pe Darwin care, în Originea speciilor, a rezumat observă- 
rile sale fñcute în 30 de ani. D. Philippide a observat că, pen- 
tru a resuma, trebue să ai ce rezuma. Că trebuia ca Daa si 
adune întătu, adică să facă dicţionarul, pentru ca apoi să fio 
rezumat. Că, focmai, Darwin, după ce go de ami a adunat, a 
putut să rezume, căci a avut din ce rezuma, Că nu poți re- 
zuma din ceea ce nu este încă... 

Atunci i s'a propus să scuriese—să scurteze limba romi- 
nească, să facă nu dicţionarul «limbii romineşti», ci dicţionarul 
unei limbi scoasă din limba romineuseă, Să se mărginească la 
o anumită limbă și, în această anumită limbă,să se mârginească 
la anumite înţelesuri. 

Cu alte cuvinte, să dai lumii dicţionarul unei părţi—gi aceea 
mutilată—a limbii romine şi să-l întitalezi: «Dicţionarul limbii 
romine» — dacă nu chiar Magnum Etymologicum Romaniae... 

Şi, o paranteză: chiar dacă d. Philippide ar fi primit o a- 
semene propunere, de sigur «ruşinoasă», vremea Du s'ar fi scur- 
tat: d. Philippide, pentru a alege, din fişe, cuvintele cele bune 
şi pentru a alege înțelesurile cele... care? să zicem cele mai bă- 
tătoare la ochi, frebuia să cerceteze toate fişele, să le judece, să 
le compare, adică sù piardă exact aceiași vreme,-—căci scrierea 
exemplelor nu o făcea D-sa, deci scrierea aceasta nu-l intirzia. 

Ravenim, 

D Philippide n'a voit să se preteze la usemenea metod 
„Ştiinţific“ —şi bine a făcut acest om de ştiinţă, a făcut un bine 
mai mare, de cit -s'ar crede, căci a dat un mare exemplu de 
respect pentru ştiinţă, de cinste intelectuală — și morală, 

Acuma auzim că se pregăteşte un Dicţionar pentru... Ex- 
poziție. 

Am citit aceasta, dar credem că e o glumă, 

E drept ch d. dr, Istrati se face forte să dea gata clădi- 
rea unui oraş intreg, dar, vedeţi, e mai greu cu dicționarul, 
Un oraș se poate hät), dach voiţi, și într'o săptămină, Cu ma- 
şinismul modern şi cu vre-o citeva milioane de lucrători, cla- 
dest! un New-York în zece zile, dar o experiență de laborator, 
in care preparatul trebue să stea 15 zile lu căldură, cere, ve- 
det, un termen mai mare decit clădirea unui ori incăpător 
pentru două milioane. lar râsădirea, creşterea și fructificarea 
unui copăcel de nuc, cere o vreme de patru ori mai mare de 
cit construirea tunelului Simplon. Vit'te, portul du la Cons- 
tanţa se va isprăvi, de sigur, înnainte ca copăceii de pe bule- 
vardul cutare din Constanţa să fi devenit copaci mari. 

Un dicționar, eşit din adunarea în timp a unui material 
prelucrat, în timp, de o inteligența, are nevoe, exact, de atita 
timp, cit timp este necesar... a aduna şi prelucra materialul. 

Se pare că, la un moment dat, Academia și-a dat samă 
de acest lucru și a propus d-lui Philippide să-i dea colaboratori şi 


DICŢIONARUL LIMBII ROMÎSE ŞI D. PHILIPPIDE +20 


cărți, aşa ca să poată lucra două echipe: o echipă o parte din 
cuvinte, altă echipă altă parte. Aceasta deja era o mare conce- 
sie din partea d-lui Philippide: nu-i vorbă, toată lucrarea trebuia să 
treacă, în ultimul moment, sub ochii d-lui Philippide, dar, ori-cum, 
dicţionarul ar fi fost rezultatul a două concepții. a două moduri 
de a vedea lucrurile, mur f avut toată unitatea unui organizm: 

Dar Academia sa răzgindit apoi. A spus că mare bani 
pentru altă echipă st alte cărţi. (Auziţi, Academia gare bani l). 
ȘI a cerut d-lui Philippide «să isprăvească> Dicţionarul. Atunci 

. Philippide a renunțat lu jinul Academiei. s'a hotărit să 
facă dicţionarul şi fără «remuneraţia» Academiei, a dat Acade- 
miei materialul adunat: era dreptul ei (d. Hasdeu n'a dat ni- 
mic d-lui Pbhilippide)—gi s'a pus, impreună cu vechii săi cola- 
boratori şi alţi cîţiva noi, să string din nou materiulul pentru 
o parte din d şi restul literelor, 

Aceasta va întirzia cu doi-trei ani dicţionarul. De aceea 
am spus, la începutul articolului, câ era să avem dicționarul 
mai degrabă, dar că-l vom avea mai tirziu... 

Şi am mai spus că pricinile, pentru care d. Philippide n'a 
mai continuat să lucreze pe sama Academiei dicţionarul, sint 
foarte caracteristice pentru starea de acum a culturii romine —și 
pentru a scoate în relief citeva particularităţi ale culturii noastre 
s'a scria mai cu samă acest articol, 

Pentru noj lucrurile spiritului încă mau toată puterea rea- 
Haut. Pentru noi lucrurile abstracte încă nu sint reale. Gindi- 
rea exprimată în limbă nu se măsură cu metrul ori cu kilogra- 
mul, prin urmare, pentru vulg, n'are realitate. 

Gindirea rominească, întrupată în limbă, pe care d. Philip- 
pide o consemnează întăiași dată la noi, este Insă, există, are o 
realitate. Această realitatea trebue so primeşti aşa cum este, 
s'o cunoşti toată, —ori s'o lași la o parte, dacă alte considerații 


'nu-ți îngădue si te ocupi cu ea. Să mă explic. Distanţa și 


accidentele de teren sint o realitate pentru inginer, cu care el 
tratează, şi inginerul, care va face o cale ferată, dacă nu va 
ținea în samă toată realitatea, va faca un traseu, pe care va 
deraia primul tren. Şi nici unei Academii din lume nu-i va veni 
în minte să propună unui inginer... să mai scurteze distanţa, să 
nu ia in samă dealurile şi văile şi... să-i isprăvească traseul ia 
cutare dată fixa, — deşi, cum am mai spus, aici lucrul e mai uşor, 
pentru cà se poate grăbi prin înmulțirea braţelor. Fiind că lu- 
erurile concrete cud sub simţuri, se văd cu ochii şi te lovegti 
de ele, crezi indată în realitatea lor. Şi, de aceea, pe lingă alte 
cauze, indeletnicirile cu materia concretă sint, la noi, cele mai 
serioase. E fapt cù ingineria noastră e la innâlțimea celei curo- 
pene: nu te poți juca cu ceea ce e material. Materia te sileşte 
s'o tratezi ca o reulitate, altmintrelea.... deraiază trenul. 

Şi e fapt că ştiinţele spiritului la noi sint tratate încă cu 
totul cavalereşte, ad libitum. Aici nu ne mai silaște materia pe 
noi; o silaim noi pe cu: Tae din limbă cutare grupă de cuvinte, 

5 


430 VIAȚA ROMINEASCA 


tae din cuvinte ințelesurile, alege o limbă rominească care se 
poate studia în cinci ani şi—nu va derala nici un tren'—zi că 
aceea e «limba rominească» ! 

In lucrurile cu efecte materiale vădite am devenit serioşi ; 
in celelalte, adesea, căutăm să ne înșelâm pe noi înşine, și cu o 
inimi toarte DA 

Iar starea psihică mai generală, cure explică toate acestea... 
şi altele, din cure acestea pornesc, este însuşirea noastră de a fi: 


«Toţi ca inime ușvare, toți șăgalnici şi berbanţi», 


este graba noastră de a 8 la înnălțimea popoarelor din Apus, 
cu orice preţ, chiar fără nici un... preţ. Ne trebue şi nouă un 
dicționar—eca tuturor neamurilor... Să-l facem râpede, Punctul 
capital este să-l nem, dar cum? iată o chestiune puţin in- 
teresantă ! 

Lipsa aceasta de răbdare e semnul caracteristic al unei 
stări invapoiate.  Ribdarea este forta de inhibiţie şi se știe că 
cu cit un popor—ca si un individ—este pe o treaptă mai joasă 
de dezvoltare, cu atita are o forță inhibitorie mai neinsemnată. 
Disciplinarea voinţei e un product al culturii. Şi a ce a pè- 
tit d. Hasdeu, Nerhbdător de a-și vedeu serisul tipărit, dan pu- 
blica dicţionarul— D-sa îl zicea pompos Etymologicum Magnam: 
Romaniae, caracteristic şi astu—iîn grabă, adică cum Aen ceva 
redactat, sub formă de fascicole. Şi aşa, abia apucase să publice 
un volum, cind pe de oparte Addenda et Corrigenda s'an și in- 
fintat, iar pe de alta a scăpat din vedere o mulţime de cuvinte. 
D. Hasdeu, in doisprezece ani, a seris numai litera a şi A pănă 
la bărbat—şi aţi văzut ce proporţie e intre numărul cuvintelor 
din dicționarul d-lui Philippide şi acel din Magnum al d-lui 
Hasdeu. —Și de cit Addenda, Corrigenda, Supplementa, Comple- 
menta, nu-i mai bine să ai răbdare până la urmă? Dar o greu 
să ai răblare! Și ce mirare era în ţară că d. Philippide nu pu- 
blică «măcar ceva»! Un domn, intrun acces de ironie, n'a de- 
clarat că ar fi fost gata să contribue cu ceva pentru publicarea 
măcar a unel fascicole ? 

In știință sintem încă in faza, în care era literatura acum 
80 de ani! Graba, superficialitatea E nerăbdarea sint semnele 
caracteristice ale culturii noastre ştiinţifice, Aşi putea exprima 
ideen în două cuvinte: me place să trăim usor, Să mergem pe 
linia rezistenţei celei mai mici, care e, în totdeauna, cea mai u- 
șoară,— fâcindu-ne iluzia că sintem mai departe. ȘI, inch odata, 
numai natura infiexibilă, pe care dacă n'o stăpinesti te ucide, a 
putut pune o piedică acestui avint cam, .. oriental. 

Şi, fiind că toate lucrurile trebue să vină la vremea lor, 
pentru a ocupa un Jop în lume, D. Philippide, venit prea curind, 
mavea ce căuta în cultura oficiala a ţării noastre, —şi era fatal, 
absolutamente fatul, să se retragă în chilia sa de benedictin, 

A, dacă d. Philippide ar f fost insărcinat cu (äeren unui 
tunel! De sigur i s'ar fi lăsat exact timpul necesar pentru a-l 


DICŢIONARUL LIMBII ROMINE ȘI D. PHILIPPIDE A 


isprăvi şi nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să i-l ceară să fie 
gata la cutare a lunei, pentru vre-o festivitate... jubilară ! 

Şi tot pentru a caracteriza starea spiritului nostru, trebue 
să mai insistăm incă asupra altei laturi a chestiei, 

Un dicţionar al limbii romine - An depozitar al sufletului 
rominesc întrupat în cuvinte — este? da sigur, nu numai unul din 
cei mai însemnați factori ai culturii noastre, ci mijlocul cel mai 
insemnat, dintre cele intelectuale, pentru naţionalizarea, pentru 
rominisarea acelei culturi, Dacă prin punerea literaturii popu- 
lare Ja dispoziţia păturilor culte sa făcut ceva, prin punerea in- 
tregii limbi, cu toate comorile sufletului romin, la dispoziţia a- 
celor pături, s'ar fi făcut si mai mult, 

Ei bine, în ţara aceasta sint oameni care nu trăiesc de cit 
pentru «nație», pentru «popor», pentru «rominism», care luptă 
urieşește pentru limba rominească, Acesti oameni, cara nu se 
poate zice că sint scumpi la vorbă, o, nu, deloc, n'au găsit nici 
un cuvint de spus cu ocazia renunțării d-lui Philippide de a face 
dicţionarul, 

Marii pontifici ai rominismului nu s'au ridicat nici pentru 
d, Philippide, nici în contra sa. Această chestie a dicționarului, 
pentru cine ține atit de mult la limba gi la rominism, trebuia 
să fie interesantă. Luptatorii pentru rominiem erau datori să 
vorbească, să-l invinniască ori să-l apere pe d. Philippide. 

Și n'au fâcuat'o, An tăcut. Chestia nu li s'a phrat impor- 
tantă, pentrucă era prea serioash pentru a-i pricepe importanța. 

Un dicţionar al limbii romine era o fucrare pentru romi- 
nism ei nouă ne place mai mult a pleda pentru rominism, de 
cit a lucra. ; 

Aţi auzit vreodată, în aceşti opt ani, un cuvint din partea 
d-lui Philippide pentru drepturile limbii romine ? 

Şi totuși, spuneţi, a lucrat cineva pentru rominism in a- 
cesti opt ani din urmă de erominism» ca d. Philippide? 

'Pacarea aceasta în privinţa celei mai insemnate opere de 
rontînism, |n uceastă perioadă de <rominism>, este încă unul 
din semnele caracteristice ale spiritului public din Rominia, 


Grammaticua. 


Ee 


În lumea dreptăței. 


(Urmare) 


Oricine trecea ziua prin dreptul caselor lui Matache Petrescu, 
in care acum locueşte Andrei Rizescu, se oprea să admire grādi- 
niţa. Cum împrejmuirea dela uliţă e de plasă de sirmă, se poate 
vedea tot: cărările bătătorite cu nisip galben, netezi ca 'n palmă, 
fără zare de buruiană, —iarba tunsă cu maşina, —rondurile de 
flori aşezate şi alese după culori,—beţele de la trandafir vopsite 
verde cu băşici de sticlă în virt; —la umbra unui enuper un a- 
rap de ipsos cu joben galben, haină roşie gi pantaloni albaștri, 
câre picior peste picior şi cu ţigara în gură şade citindu-și ga- 
zeta ;—dincolo, tolânit pe iarbă Intr'o rină, un pitic bărbos care 
zimbeşte trecătorilor ;—imprejmuirea din dreapta ai din stinga 
îmbrăcate până sus in ederă;—intr'o parte boltu de viţă, iar în 
mijlocul grădinii, simplă dar curată, căsuţa. 

Ce altă treabă are Mache Petrescu, văduv, acum de zece 
ani pensionar, decit să ingrijească toată ziua de flori şi de pasări, 
In dosul casei, închiriată lui Rizescu, e altă căsuţă cu două o- 
däi şi bucătărie, care nu se vede de ia drum și în care locuește 
el; tot acolo e şi curtea pasărilor. Cei care au intrat până a- 
colo au putut vedea găini ca adevărat vrednice de văzut: Pa- 
duane moţate de nu li se mai văd nici ochii nici ciocul, och: 
tate de de-abea se pot mişca; găini de Cochinchina uriașe ; găini 
de Bramaputra cu urechi mari care le atirnă ca niște cercei de 
mărgean ; găini de locohamu în cozile cărora strălucesc toate cu- 
lorile curcubeului şi ale pietrelor scumpe. 

Din zorii zilei până 'n noapte bătrinul, cu o pălărie cu mar- 
gini mari înfundată până la ochi şi vecinic cu un tartan cenușiu 
pe umeri, nu stă o clipă, umblă de colo până colo: ici are de 
plivit o buruiană, dincolo are de tuns o ramură, întraltă parte 
de semânat ori de presădit o floare, 

După patruzeci de ani de alujbă la tribunal, unde treptat-treptat 


IN LUMEA DREPTATE 443 


— = 


de la practicant în arhivă ajunsese grefer, acum zece ani cind 
se retrăsese la pensie, şi-a clâdit câscioara pe care o da cu chi- 
rie şi trăia cu florile și cu găinile, ajutat la treburile casei de o 
mâtuşă mai bâtrina decit dinsul, 

Porecla de „inimă-rea“ | s'a născocit de lume, nu atit în 
înțelesul de om rău ori hain, cit în intelesul de om smărit și itt- 
bitor de singurătate... 

De cind s'au mutat Rizeşiii aici, trecătorii se opresc şi 
seara în dreptul caselor, ca să asculte o clipă valurile de armo- 
nie care es pe ferestre. Preajma e aşa de tăcută în oras, incit 
din uliţă se aude nu numai pianul, vioara ṣi violoncelul, dar se 
aude desluşit și un glas de om care zice din cind în cind: «No, 
no, nó, no! dă capo, più sostenuto», 

E glasul căpitanului Caseili, seful muzicei reghimentului, 
care cintă en violoncelul şi conduce. 

Cu ast Caselli au tăcut cunoștința Rizestii curind după mu- 
tarea lor în casele lui Mache Petrescu, 

Intro seară cintau împreună o melodie de Rubinstein. 

Cind au sfirșit, au pornit din dreptul ferestrei niste aplause 
puternice şi-un glas de om striga: „Bravo! bravissimo ! mio com- 
plimento 1*, 

Era Caselli, care intrase in grădină şi se furişase în virful 
degetelor până la fereastră. 

Antonescu și doctorul Georgescu, care-l cunoșteau din ve- 
dere, îl poltiseră înăuntru, 

W'avea cuvinte Italianul să-și exprime mirarea și mulţumi. 
rea pe care i le stirneau descoperirea în oraş a unei case unde 
se făcea muzică. Şi, Intro limbă italiano-francezo-romină nu tä- 
cuse timp de un ceas, vărsindu-şi tot necazul și tot disprețul 
împotriva orășenilor care au atit sentiment muzical, cit teaca 
sabiai lui, In care bătea cu pumnul în semn de demonstrare, și 
impotriva colonelului reghimentului: „una bruta ve dico!“ 

A! ce alte vremuri apucase el, când comanda reghimentul 
colonelul Opran,,. Gagişti plătiţi bine, orchestră cu care organi- 
zase uudiţii muzicale la clubul militar, proecte de cumpărare de 
instrumente perfecţionate, saxotoane şi de-a înființa o muzică 
cum n'a existat încă în țară, cind, „una bona mattina, crac!“ 
colonelul Opran mutat şi 'n locul lui un om... un om care nu se 
gindea decit la economii, un om care congediază gagiștii, un om 
căruia nu-i trebue muzică, ci fanfară care să ştie acolo un ca- 
dril, un vals... „Una bruta ve dico!“ 


434 VIAŢA ROMINEASCA 


— 


Dar atunci pentru ce se plătea de județ, și de comună sub- 
venţia muzicei ? Erau proşti că i-o dadeau. 

Şi ridicânda-şi miinile spre cer se mira „Cristo!“ cum de 
nu înțelegea lumea că întrun orășel mic ca ăsta, lipsit de teatru, 
lipsit de muzee, lipsit de cor în biserici, lipsit de toate, singu- 
rul mijloc de a scoate pe oameni din lincezeala, din trivialitatea 
vieţii de toate zilele era înfiinţarea unei muzici bane! Dar nu 
Ințelegeau ei ce important rol are în educația unui om muzica 
și cum il imbunează ? Iată, aici un exemplu, In ce casă ar fi 
indrăsnit. el să intre așa fără să cunoască pe nimeni? Aici a 
intrat pentru că e o vorbă: Unde se cintă, nu te stii, intră că 
sunt oameni buni. «Meloterapia, signor dotore, nu asa Ze Dar cu 
cine să se înțeleagă? Şi cu un ton de desăvinită desnădejde: 
«A! Colonul Opran! da quando a plecat zé souis oun homme 
perdou»... 

De aceia n'avea cuvinte să-şi exprime mirarea sl multumirea, 
auzindu-i cintind aşa de bine. Şi el cinta cu violoncelul și, dacă 
voiau, puteau organiza trio frumoase... 

Adouazi îşi adusese instrumentul și d atunci cel puţin de 
două ori pe săptămină venea regulat după masă, 

Rizeştii îl primeau cu drag pentru mai multe cuvinte. Mai 
întăi cinta perfect şi sub conducerea lui făceau progrese vâdite ; 
apoi doctorul Georgescu zisese într'un rind că indeletnicirile mu- 
mei din timpul sarcinei se moşștenesc de copil, şi în stirgit atit 
Andrei cit și Antonescu şi doctorul simțeau desiușit ce bine le 
facea această cură de muzică, cum ji lecuia de oboseala şi de 
supărurea muncii de peste zi. 

Mai virtos simţea această binefacere Andrei, care se intor- 
cea ades acasă istovit şi cu inima plină de-o silă pe care i-o fà- 
ceau atit cele şase ceaauri de muncă neintreruptă, cit şi zilni- 
cile lui neințelegeri cu președintele triburalului, 

Era ăst preşedinte, Niculae Zărnescu, o fire ciudată, Fiul 
unui negustor din Ploeşti, odinioară foarte bogat, în urmă scà- 
pătat, ajunsese judecător de şedinţă in orașul său natal. Per- 
spectiva marei averi ce urma să moștenească de la tatăl său 
făcuse pe un ministru de justiţie de pe vremuri să-i dea in cà- 
sătorie o nâpoată do vară din Ploești, Micgomirea zestrei ce a- 
ducea fata se compensa cu şansele de inaintare pe care le ofe- 
rea înrudirea si năşia ministrului dreptăţii. Inlocuit curind după 
acea, ln schimbarea guvernului, încercase timp de un an, fară iz- 


IN LUMEA DREPTATEI E 


bindă, să practice avocatura în Ploesti. Atunci s'a intimplat fa- 
limentul tatălui sin, care a inghițit toată averea, din care n'a 
scăpat decit o moşioară de a suta de pogoane la Vâleni, unde 
sau retras şi fostul negustor gi fostul magistrat. Un an in urmă 
tatăl murise, iar Niculae Zărnescu, urmind să fie Inscris de formă 
in baron) de Prahova, îşi vedea ucam de mica lui gospodăria: 
livezi de pruni, fineaţă şi un petic de vie. Pledind odată pe lună 
la judecătoria din Văleni şi la un an odată un proces la tribu- 
nalul din Ploeşti, înconjurat de stima concatăţenilor, în ochii că- 
rora calitatea lui de fost magistrat si rudenia ministrului erau 
titluri însemnate, urmase timp da opt ani o viaţă ticnită care-i 
prica de minune, 

ŞI ce desăvirşită i-ar fi fost fericirea, cu preocupările sănă- 
toase şi neobositoare ale micei lor gospodării, în mijlocul naturii 
care-l encerea necontenit, departe de frâmintârile minții pentru 
care nu-si simțea nici o chemare, dacă dorul vieţii de oraş de 
care se ofilea nevastă-sa nu ar fi pus în căsnicia lor sâmința 
unei neințelegeri care creştea şi se întindea mereu ca o buru- 
iană rea, 

Opt ani de-a rindul, cu prilejul Sfintului Gheorghe, cintarul 
negustorului mai de seamă din localitate arâtase că sporul de 
sănătate ai soțului era egul cu scăderea sănătății soției. 

Revenirea atit de dorită la minister a unchiului a pus ca- 
pät răului lor traiu. Rugăciunile stăruitoare, lacrămile, ingenun- 
cherile si amenințările ei cu sinuciderea pe de-o parte; statomi- 
cia sentimentelor lui politice și chipul în cure fusese inlocuit şi 
care făcea dintr'insul un fel de victimă politică pe de alta, au 
fost cuvinte destul de puternice, pentru ca unchiul să-l nu- 
mească presedinte in locul ramas vacant printr'o moarte sosită 
parcă într'adins, 

Bucuria soţiei, că pleca din satul în care-şi ingropase cei 
mai frumoşi ani ai tinereţii, nu se putea măsura decit cu päre- 
rea de rău ca care se smulgea el din locul unde gustase dul- 
ceața odihnei şi a consideraţiunii ieftine. A! în primele vremi 
ce greu apăsa pe grumazul desobişnuit al bietului om jugul sluj- 
bei și al vietet cerimonioase și complicate la care-l Indatora si- 
tuația lui de ce! mai înalt magistrat al județului. Adio viața 
simplă și ticnită de odinioară, care nu cerea nici o frămintare 
de creer, nici o supraveghere de sine; adio plimbările în finul 
plin de miresme al livezilor de la Văleni şi dulcentn celor dou 


+ 


436 VIATA ROMINEASCA 


— 


ceasuri de somn după dejun în cerdacul cu perdele de iederă și 
da zorele, adio libertatea ! 


Acum cu mincarea în gură era silit să dea fuga la tribu- ` 


pal şi cu riscul unui atac de dambla la grăsimea şi la scurti- 
mea gitului său, trebuia să gazà ceasuri intregi nemișcat, să as- 
culte teurii de drept şi imprejurări de fapt care-l oboseau până 
ui wi pom prea în virstă, smuls dintr'un loc şi mutat in- 
traltul, multă vreme a tinjit, buimăcit de mulțimea ep? 
lor ce-i impunea insemnata lui suc și Jim de schimbările 
care le cerea indeplinirea lor. | 
Si en a era ugor! Cită prudență eg garen trebuia 
atitea interese care se u in cap. , 
SC A sale, ministrul îi atrăsese luarea aminte 
asupra marei puteri cu care-l Investea slujba lui şi-i spusese lä- 
murit că e trimes acolo ca să echilibreze balanța justiţiei, care 
prin purtarea predecesorului său atirna prea greu in partea e 
vocaților din partidul advers. Se cerea deci indeplinires aceste 
misiuni la care îl impingeau şi credințele lui politice ; dar pe de 
altă parte, cazuri intimplate chiar atunci şi care dovedeau gubre- 
zenia garanţiei inamovibilităței cereau o tactică intortochiată, 
prin care să se pue la adăpostul vrăjmăşiei puternicilor de mine, 

Multă vreme inima lui de om simplu și cinstit în fond su- 
ferise din pricina complicaţiei şi pervertirii sufleteşti pe care i-o 
cerea noua lui situație; dar incet-iucet, ajutat pe de-o parte de 
mäguliren pe care i-o procura consideraţiurea aparentă a lumii 
şi conștiința marei puteri cu care era investit, pe de alta de 
preţiosul sprijin al soției sale, femee deşteaptă și plin de tie 
păstrind tutuși In fundul inimei o nespusă foame de odihnă 5 
regretul vieței ticnite de odinioară, incepea să se desmeticească, 
să se adapteze condiţiunilor mediului în care intrase, 

Dragostea soției sale îi fusese de mare ajutor şi incet-incet 
ingrijirea desmierdătoare de care-l înconjura şi delicata stăruință 
cu care sn căsnea să plivească din mişcările, din înfăţişarea și 
din tot modul lui da a fi părţile aspre, greoaie şi lipsite de gra- 
ție pe care le adăogaseră cei opt ani de viaţă la țară, au gonit 
din mintea lui hotărirea de a dimisiona, care-l stăpinise multă 
Wei? lupta asta vrednică de compâtimire dispăruse şi a- 
cum, la sosirea lui în acest tribunal, Andrei Rizescu se găsea 


IN LUMEA DREPTATEI RE 


în faţa unui om antipatie și în fizic și la apucături. Scurt, gras, 
lat în ceafă şi în falci, cu niște ochi mici pierduti în grăsime, o 
frunte îngustă sub un pâr des și aspru ca o perie, avea o sti- 
tudine protectoare şi suficientă, căpătată din cei opt ani de rapor- 
turi cu oameni inferiori Iui, care nu se potrivea ca vulgaritutea 
vorbirei lui presărată de «ţară eminamente agricolă, fiul operilor 
sale, cu o oră mai nainte», toate locurile comune şi frazele få- 
cute gata, învățate din gazeta partidului, care fusese atita vreme 
la Văleni singura dar zilnica lui hrană intelectuală, 

Neinţelegerea lui cu Andrei Rizescu se iscase de îndută, 

Privirea indiscretă, pe care Andrei o aruncase de ta inceput 
in jocul lui, cu privire la stretagemele la care recurgea pentru 
a-și împăca simpatiile politice cu dorinţa de a nu nemulţumi pe 
nimeni, era unul din cuvintele neințelegerii. Ori de cite ori era 
un proces însemnat, în care pledan față "np față cei doui sef 
adversari ui politicei locale, se ferea şi se sustrăgea de li jude- 
care fie sub pretextul unei subite migrene, fie sub altul; iar pe 
de altă parte in mod pieziș si ascuns căuta să înriurească hoti- 
rirea colegilor care jutecaseră procesul. 

Cu sopleantul şi cu predecesorul lui Andrei lucrurile mer- 
seseră de minune. Amindoul prin asemenea acte de supunere 
găsiseră mijlocul de a-şi căpăta indulgență pentru propriile lor 
greşeli: cel dintai avind de iertat nopţile albe petrecute la cărți, 
sau la chefuri, care-l făceau să vie intotdeauna la slujbă tirziu, 
cu ochii umilaţi de somn; cel de-al doilea, desele intirzieri la 
Bucureşti pănă luni seara, 

Până atunci intra în şedinţă la un proces-două şi apoi sa 
retrăgea, ocupat cu redactarea unor pretinse rapoarte la minis- 
ter, in cabinetul său, de unde pleca cel mai tirziu la ceasurile 
patru. 

Andrei înțelegea lucrurile cu totul altfel. De oa exactitate 
în serviciu şi de o scrupulozitate exemplară, pretinsesa ca cinci- 
sprezece din cele patruzeci de zilnica procese să se ia de pre- 
sedinte, 

Stratagema migrenei nu se mai putea prinde de la desco- 
perirea într'unul din sertarele biuroului a unei grămezi de cap- 
sule da antipirin neintrebuinţate, pe care aprodul le cumpărase 
de la spițărie, d'atitea ori trimis in grabă de cum sosea la 
tribunal, 

Ba ceva mai mult, Andrei ceruse impărțirea vacanțiai din 
urmă şi preşedintele fusese silit să-și ciuntească fericirea vile- 


438 VIATA HOMINEASCA 


de la Väleni, întorcindu-se in oraş de la 10 August. Și 
a apă: supărător, e că de spiritul de independenţă al noului 
venit se molipseau acum şi ceilalţi colegi de magistratură. Ju- 
decătorul de instrucţie, până atunci gata så intre In şedinţă la 
orice chemare, incepea să refuze acum, zicind că-i coplesit de 
treburi, In sfirşit rezerva sl seriozitatea lui Rizescu, vădit inten- 
ționata lui abţinere de la discuţiile In care se vira el, licărirea 
de compătimitor dispreț ce i se păruse că vede uneori în privi- 
rea lui Andrei, cind el se incumeta să vorbească despre lucruri 
pe care nu le știea, stâpinirea ce-și impuneau și unul gi celalt 
pentru a păstra aparențele unei desăvirşite armonii, toate aste 
pricini adunate la un loc aduseseră în camem de chibzuire a 
tribunalului o piciă apăsătoare, innecătoare, ca in preajma unei 
vijelii. Durerea oboselei ceasurilor de lucru, petrecute intr'o 
ast-fal de atmosferă, avea de vindeca: Andrei p De 
rduri toată mihnirea pierea ca prin ec. i 
e gegen acum cel puţin de două ori pe săptămină trecătorii 
auzeau seara valuri de armonie ieşind pe ferestrele casei din 
strada Speranţei şi din sind în cind glasul lui Caselli : «No, no, 
no, dă capo, più moderato, molto più moderato», 

La pian e Elena, in dreapta Andrei cu vioara, In stinga 
Caselli cu violoncelul, La o meşeioară alături joacă şah docto- 
rul Georgescu şi Antonescu. Pe cit de liniştit e cel „dintăiu 
care-şi minincă tacticos virful favoritei stingi, făurindu-şi greoiu 
planurile, pe atita de nerăbdator e cel de-al doilea, care calcu- 
iind cu repeziciune mişcările, e silit să aștepte prea mult, 

De aceia se sicie pe scaun, îşi scoate și viri ceasormicul, 
vintură dintr'o mină întralta pionii mincaţi, ori își scarpină cu 

elia. 
wo e antreu, în faţa unei mese pline de jurnale de modă și 
de cataloage de la Zomme, stă mama-Tildu şi soţia doctorului, 
adincite în căutări de lucruri noni pentru rufăria copilului ce se 
așteaptă în curind... 


deen loan AL. Brătescu—Volneşti. 


LUMEA MĂRILOR 


Cine din noi n'a avut ocazia să se preumble, în cursul 
unei zile frumoase de vară, pe o cimpie plină cu flori care mai 
de care mal frumoase și mai mirositoare, care mai de care mai 
dezmerdate de fluturii imbrăcați în haine de sărbătoare. Preum- 
blindu-ne așa, par'că simțim Ja fie-care pas cum sintem prinşi 
cu Intro mreajà fermecată, mreaji Gent de razele calda ale 
soarelui dătător de viaţă, răcorită de adierea vintului usor, Indul- 
cita de mirosul imbătător al florilor sì totul în auzul cintecului 
ŞI ciripitului drăgâlaş de păsărele, 

Concertul acesta fermecător e eşit din jocul uimitor de mà- 
estrit al unor energii naturale. 

Păptura noastră omenească, pârticică aproape infinit de mică 
din natura întreagă, nu sepoute nici ea sustrage de sub domnia 
acestor legi. Și nol zicem atunci că simţim. pentru că tot ce ne 
înconjoară în momentul acela se oglindește în sufletul nostru și 
se răstringe iarăşi în lumea din afară după legile firii si ale vris- 
tei noastre, Aşa: copilul zburdalnie va alerga nebunatec, atras 
cind deo floare, cind de un ature,cind deciripitul drâgălaș de păsă- 
vele ; tinărul, în inima căruia à incolțit deja floarea misterioasă 
a iubirii de tot ce-l înconjoară, va päsi sflicios cu sufletui inne- 
cat de o bucurie neinţeleasă, càci simte la fie-care pas cum floa- 
rea incolţită creşte; omul matur, cugetâtor, lezânat de amintiri 
trecuta, va căuta ca din concertul acesta frumos de impresii să 
scoată forme nouă de gindiri trainice, prinzind secretele naturii ; 
iar bătrinul, girbovit de povara anilor, care a simţit toate aces- 
tea, și şi-a trăit viața, aşa cum i-a fost drag, va pâşi gi el, li- 
eg? căutind la fie-care pas unde i-ar sedea mai bine mormin- 
tului ini, 

Şi aşa, cind n» punem în contact intim cu natura, toata 
ptura noastră capătă o putere indoita de viața. 

Ef bine, voiu căuta să ridic un văl ce acopere unul din 
colțurile cele mal frumoase ale naturei, — lumea mărilor, —colţ in 
care trăește o lume mult mat mare, mult mal variată şi mult 
mai fantastică prin formele și frumuseţa ei de cit iumea ce ve- 
dem zilnic în jurul nostru Şi m'aș simți fericit dacă cu 
slabele mele puteri aş putea râpi pe cetitorii acestul articol, şi 


so VIAȚA ROMĪNEASCA 


duca, pentru un moment măcar, în mijlocul frumuseţilor aces- 
tei lumi. 

Lumea mărilor e mult mal vastă de cit acea a useatulul, 
de oare-ce marea acoperă apruape doua pi şi jumătate din 
suprafata planetei noastre. 

Murray, Wagner st Krummel, trei naturalişti şi Ozeano- 
grafi distinși. prețuind raporturile ce există intre uscat gi apă, 
aù ajuns cu toţii aproape la acelea] concluzii, anume că din 500 
de milioane chilometri patrati, suprafața totală a pâmintului, 365 
milioane sint ocupați de apă iar restul de uscat; bine Inţăles 
că aceste cifre sint aproxemative, de oarece o mare parte (23 de 
milioane chil. patr) din regiunile polare ni sint încă necunoscute, 

Vedem dar de aci cit e de mare domeniul ocupat de lu- 
mea mărilor. . 

Dar dacă locuinţa e vastă, nu mal puţin vast e şi numă- 
rul locuitorilor acestei lumi. Aşa, fără să exagerâm, am putea 
afirma că là fie-care litru de apă de mare trebue să De cel pu- 
țin o fiinţă vieţuitoare, în majoritatea cazurilor insă sint sute și 
mil de fiinţe. Cum s'a zis, Oceanul e, mal mult de cit pămintul, 
domeniul viţii. 

Și dacă, în timpul preumblârii noastre de adinioare pe cim- 
pia inflorită, întilniam la fie-care pas mulţimea de insecte, variate 
ca culori şi forme, mulțimea de viermi cari să tirăsc prin er- 
buri, pe pamint, pe arbori, mulţimea de rosen care sboară în 

toata părțile, apoi ce trebue să fie, dacă întrun moment dat, 
am putea vedea mille!) de flinţe vietuitoare microscopice care 
mişună cite odata intrun centimetru cub de apă. 

Animalele sint aşa de numeroase în cuprinsul mărilor, cum 


sint plantele pe pâmint, 

Cine ar putea să-și dea socoteală de numărul imens «e 
mare al firelor de larbă, care reprezintă atiţia indivizi plante, de 
numărul florilor şi al arborilor care acopăr suprafața uscată a 
pămintului ? Tot aşa, cine ar putea să-și dee socoteală de nu- 
mărul fabulos de mare al tuturor indivizilor animale cari misună 
in apa mărilor ? 

Marea. după cum a zis Humboldt, e mai mult domeniul à- 
nimalelor, iar pămintal mai mult domeniul plantelor. 

Nu e ma! puţin adevărat însă că și în mări avem spatiurl 
enorme ocupate de plante, insă aceste spațiuri aŭ o limită hotă- 
rită din cauza lipsei de lumină la adincimi mai mari de 360 
metri. In fundul mărilor, unde e complect întuneric, plantele, 
nu se mal găsesc de loc, afară de citeva specit parazite pe cor- 
pul unor animale, 


Totalitatea plantelor care trăesc în o regiune oarecare fle 
terestră, fle acuatică se numeşte Zera acelei regiuni. Avem dar 
o floră terestră, alta de apă dulce și aita marină. 


1). Expediția vaporului Travailleur a gasit 110,000 de indivizi, for- 
minifere, intrun centimetru cub de apă de mare. 


LUMEA MĂRILOR Au 


Totalitatea animalelor, care trăese regiune oarecare, 
d intr 
e terestră sui acuatică să numeşte fauna acelei regiuni. Av 
ar Kees, una de apă dulce şi alta marină. s= 
Z specie oarecare de plantă sai de anima! nu o găsim de 
spe vā răspindită in tot cuprinsul mărilor. Unele trăase de E 
zegin la coastele mărilor, altele în largul e luciul anilor, 
ar Wii în fundul mărilor. ap E 
nainte de 1848, adică inainte de 1 moas 
mpana de axploraţii sub-marine pe een pare Ga or 
ravailleur, Talisman etc, se credea că fundul mărilor pgh 
100 populat cu ființe vieţuitoare. Credinţa aceasta era bazată he 
Dm Leea mărilor adinci find lipsit complect de hemina. 
man şi presiunea fiind acolo enorm de mare, viaţa nu poate 
De la 1848 încoace, gan făcut Insă 
lege A7 E, altele știintifice pran ah erei 
zător de satisfăcătoare în studiul vieții marilor, i 
en rr re KE, e că pe Rude se cunoștea o paint 
pe iile ime i 
CH ei, a deșteptat şi curiozitatea e zare See 
D prin trumuseţa şi misterile el. Şi se explică pornirea 
e a Are arene are de aime 3 e, mite de care, pe linga 
l şi pe acela maï important, ; 
Kobe necunoscut pănă atunci, că fundul rilor a Ea eg 
e Wee după cit se credea. dën 
3 interesant, cred, să trecem în reviat 
iara submarine care au râmas celebre in dree e e 
FA eent Léen Ross, explorind în 1818 fundul gäre de 
m 3 Si incimi de 1800 de metri, viermi şi stele de 
Walch la 1860, cu ocazia instalării i 
beis A Wad Se È RE unul cablu marin între 
Ze tea H ën eri L e ei Dm adincimi de 2268 de metri, ja- 
semenea la 1865, scoțindu-se u i 
Ee o Meng de 2000 Lë metz Se e 
ott goren sau găsit fixate pe el diferite specii de corali! şi 
Aceste prime inceputuri de exploraţii subma 
5 d rine au d - 
Ge oamenilor de ştiinţă ; descoperirea unel E 
AR us utita răsunet în cit chiar guvernele au luat iniţiativa 
mpi perie o ec campanil nouă de exploraţii mult mal bine inzes- 
SE Ss tele ştiinţifice necesare, precum sonde, apa- 
irere pescu ge), aparate pentru observaţii meteorologice, 
Free a oer aparate de fotografie etc, 
astfel ptn, s'au organizat faimoasele cam - 
Ee de la 186% pe vaporul Lichining, sub era cerute 
nor e ed EE ari A ii reg pănă In, adincimi de 
Oceanulu ntie între nordul Sooți 
Insulele Feroe şi acea de la 1869 pe vaporul Porcupine, a 


es VIAŢA ROMÎNFASCA 


recţia profesorilor Wyville Thomson și Carpenter, care a explo- 
rat până la 4500 de metri fundul Oceanului Atlantic din jurul 
Islandei până la insulele Faroe. 

Po lingă bogăţia de specii nouă de animale, găsite ln a- 
ceste adincimi, campania Porcupine a făcut și observații din 
punctul de vedere fizic şi chimic asupra regiunilor explorate. 

Dar una din campaniele, care a rămas in adevăr celebră 
în analele ştiinţei, e acea de la 1572 pe vaporul Challenger, tot 
sub direcţia profesorului Wyville Thomson și care, în timp de trel 
ani şi citeva luni, a făcut aproape ocolul pămintului—S'a explo- 
rat fundul Oceanului Atlantic, a Oceanului Artic şi Antartic în 
parte, a Oceanului Pacific, n Oceanului Indian precum şi mările 
mal mar, In tot timpul percursalui, s'au facut 500 de sondaje 
din care 284 dragaje. In vecinătatea insulelor Kourile din Ocea- 
nul Pacific de nord, dragajele au ajuns până la adincimi 8200 de 
metri. 

Vaporul Challenger era înarmat, afară de aparatele nece- 
sare pentru sondaje şi pescuit şi cu laboratoare de zoologie, de 
fizică, de chimie ai de fotografie. Toata aceste instalații permi- 
teat studierea imediată a animalelor vil Și facerea analizelor 
chimice ale apel și ale depozitelor din fundu mării. — Rezultatele 
aceste! campanii au fost în adevăr strălucite, —Ni s'a descoperit 
o lume nouñ necunoscută încă pâna atunci și ni sa afirmat in 
mod hotăritor şi faptul important că viața există şi în fundul 
mărilor celor mai adinci, 

Rezultatele strălucite ale acestei campanii englezeşti au in- 
curajat şi pe celelalte naţiuni ca să organizeze expediţii ana- 
loage.—Asa, Americanii, aproape în acelaş timp (1877—38) au 
organizat expediţia pe vaporul Blake sub direcția profesorului 
Alexandru Agassiz din Cambridge, care a explorat goltul de 
Mexic, Marea Antilelor şi coastele orientaie ale Statalor-Unite. 

Deasemenea Suedezii şi Germanii să ghteah să plece pe 
vaporul Gazela; iar la 1850 Francezii organizează și el două 
mari campanii, care au rămas aproape tot așa de celebre ca si 
aceea a vaporului Challenger, campania pe vaporul Travailleur 
de la 1880-81 care x explorat golful Gasconiel si Mediterana 
sub direcția profesorilor Milne Edwards, Marion, Ed. Perrier ete, 
şi campania pe vaporul Talisman din 1893 care & explorat 0- 
ceanul Atlantic in regiunea insulelor Canarie, 

Ambele nceste expediţii au facut dragaje numeroase, unele 
pănă la adinciml de 5000 de metri, unde sau găsit iarăşi specii 
= im nouă și interesante prin forma, coloritul și modul lor 

e D. 

Prinţul Albert de Monaco, cunoscut In lumea științifică prin 
dragostea și interesul mare ce dă studiului mării, a organizat 
la 1856, pe vapoarele salo Rindumica și Princesa „Alice, © serie 
de exploraţii pe coastele Mediterane! și a mărilor invecinate, 
exploraţi! care se continuă și azi. 

Cine din noi nu cunoastem azi faimoasa expediţie, la polul 


____ LUMEA MĂRILOR Hs 


nord, a lul Nansen. Dach această i 
u 1501), i expediție nu si 
Ge Si XA dei send) ih adus er geet äis 
Ge vedere eg ec erii mării de ghiață şi din punctul 
Cine iarâşi nu cunoaşte indrăzneața expediti 
SC, d OR, aa, sa unii 1807 P9. plne: eap Slak 
SE uralist, şi valorosul nostru concetățian, Emil 
Eï bine, toate aceste campanii faimoase 
Les negre țările care le aŭ intreprins un titlu. de Peer 
E ris = it campaniele lor singeroase de răsboaie fratricide 
afara t o lume NOUĂ, minunată, ca din poveste, care a 
între ate aşteptările curiozității omeneşti prin bogati 
e zi şi de culori uimitoare. pat cala 
sle ne on procurat, în acelas timp, şi i 
i D şi cunosti 
rogi intreaba Leni n ă Ko Some i anaokoa di ec 
en s i oa e wë s togeografiei marine, tot așa de 
À 3a că azi, ținind compt de modul de yiati 
tie aşa de intense ale plantel i e e a 
nau marina vg er cr) și animalelor, dividem flora și 
„ Flora şi Fauna litoral i i i 
ară ch trăesc pe ne ig age A 
3. Flora şi Fauna pelagică, adică totalitatea 
cea oră Lag ien e wg mc, plutind tă career fa 
aţă sau la ndincimt mal F 
puțin mari. Animalele din această regiune Seng Sg Ca 
mai Ke je şi planetonul mărilor, e SE 
- Fauna abisală, adi i i 
in Ee mărilor, la setzt Sg ZE 
A să ne tacem o idee de bogăţia și d 
din, cuprinsul mărilor, să exploräm mara re tg Re 
regiuni ale faunef şi florei marine, 


Fauna şi Flora litorală e desigur cea mai i 
mai atrăgătoare prin frumuseţa el, Get e ee Som 
nimalele au o lumină şi o hrană mult mai ubondenti äi 
2 Ze in adevăr un spectacol feeric cind privim on colt al mä- 
! De această regiune mărginit de ciţiva bolovani de stin si 
lon nat de razele soarelul, Vedem pereţii acestor stinci și fondul 

Ge ui mărginit de ele căptușit de alge cu culori vit, și variate 
unele roșe ca singele, altele cărămizi! aprinse gi cu contururi 
arațioaze (Constantinea reniformis), altele verzi, și stufoase 
rr aa arbuşti (Cistosira), care dau, în bătaia razelor de soare, Co 

nger luminoase vii cu nuanțe de culori schimbătoare după 
gradul de înclinare a razelor care cad pe ele. Decorul Alea en 
gr alge e gi mal „mult înfrumusețat de diferitele specii 
~ ctinii, animale, numite gi Anemone de mare, fixate printre 
alge ca nişte flori cu numeroase petale formate de brațele sau 


+4 VIAŢA ROMINEASCA 


VATA Eeer 


taculele animalul variat colorate, unele verzui, altele i 
d em age gc altele viorii. Şi cine şi-ar age act 
chipui că aceste seet de atrăgâtoure prin forma 


un peștișor es Seen, 
i iat cati de braţele lor lipicioasa înspre gura 
Co Seet Seen? en de aceste braţe, pentru a fi inghi 
” dna e Get pilcurile de alge, i pe eg dE 
mai mici de copăcel cu ramuri delicute, abia a modem pi să 
muri încărcate cu floricele albe şi stelate, totul co 
mn Geen enen i grădini D taarat: cia paes Seet ne i 
crab, care pe jumatate eṣi etc 
sch o A ae gaură în stincă, întinde picioarele panre a şi lea 
puca prada care a avut imprudențs să-i orar ren SN eng 
de grupe de peşti în coirase argintii, stră ef ën oi 
cu niște cavaleri Al undei. cum i-au numit u E Bier 
data, liniştea e şi mai tare turburată de ma ani M a 
dere, cu opt braţe lungi căptuşite cu ven E mari ée 
rat de popor ca un monstru marin—e caraca E ege geck 
si fioroși.—Grabită, își caută o ascunzătoare, ae, ergo 
ioaren stincei pe care se lipeşte sau a algelor invecin co peara 
A sape de urmărirea dusmanilor ei eso, ring 
în Ge de vre-un congru, acel peşte petent bri k 
pe. Tar cind perioolul devine ZOE aruncat dia o 
j aco de un J 
re pe a oP teg care, intunecind vederea dușmanu 


parte. 

Nicăiri, ca în colțurile aceste submarin, su Se ad Kate 
mai bine iupta aprigă pentru trait ce duc animă 
cai mergi departe de malul mărit, la adincimi cel mult de 
200 până la 350 de metri, stincile, în unele ase oma ră ari 
sețate de coloniile de mărgean sad coraliii o E e 
brum). Acest animal, considerat altă dată de ara R 
de alții ca o simplă piatră, a atras atenția gg dori poss 
ti rile prin fromuseţă şi l'au întrebuințat. E rauri 
litare. bank, adică acela roz care sê intrebuințază în j re 
găseşte aproape numai în Maditerana. In primăvara an a 


a- 
mărgean. Pescuitul mărgeanului se face cu un 

rea i / de Franceji, faubert. Acest aparat e caine „a 
Da rațele mici şi cu ochiuriie larg! fixate la ere SE eng 
bare de lemn prinse în cruce. Aceste, lăsate Da piei 
ajutorul unor greutăţi, tirite incet printre zeg seră nf 
zate de stinci, rupe unele din aceste preiei kg 
caţate printre ochiurile reţelei, se pot sco 


LUMEA MARILOR u 


Citeva bucăţi din recolta obţinută astfel, atirnate intr'un 
acuariu, ni prezintă unul din sabiectele cele mat atrăgătoare de 
observaţie, Vedem, in adevăr, colonia de mărgean formată din 
mai multe ramuri și de o culoare rosen aprinsă saú roză, ramuri 
ţintuite de numeroşi polipi asămânători unor floncele albe ca 
zăpuda şi cu petalele sati tentaculele polipului foarte fin dinţate; 
lar cind colonia e moartă, polipii și toată pâtura cărnoasă sub- 
tire care îmbracă ramurile pietroase se distrug și nu mal ră- 
mine de cit scheletul tare, pietros, striat do canalele sale longi- 
tudinale, adică partes acea care se Intrebuințează, după cum se 
stie, în bijuterie, 

Printre ramurile de mârgean, se găsesc deasemenea fixate 
coloniile de A/cyonumn paimatun cu scheletul lor aproape moale 
cărnos, avind formau unei mini cu degete, de unde şi numele lor 
popular de mina sfintulul Petru şi prezintind culori variate, unele 
gălbui, altele roze, altele roge ca singole. ; 

La polele stincilor inflorite de coloniile de màrgean si de 
alcioni, găsim adesea o familie întreagă de animale— Penanti- 
dele— iarăși inrudite cu mărgeanul şi ma! atrăgătoare prin forma 
şi luminozitatea corpului lor. Unele din ele în forma de evantail 
sau de pună, cărnoase, stat înfipte cu un capăt în nisipul de pe 
fundul mării, iar partea din afară inflorită cu polipi numeroși 
cum e d, ex. Penatula phospharea de culoare gălbue, cum e Pe- 
nalula rubra de culoare rosă puternică ; altele In formă de ci- 
lindra cu un capăt înfipt iarăşi în nisip și restul inflorit de po- 
lipi maï lungi şi transparenţi cum e d. ex. Verifilu, Coloniile 
aceste de Penatulide formează adevărate păduri submarine fan- 
tastice mai cu samă prin luminozitatea lor. In adevăr, tot cor- 
pul acestor animale aŭ proprietatea de a produce o lumină fos- 
forescentă, cum e lumină produsă de corpul licuriciului cunoscut, 
din grădinile şi pădurile noastre, 

ȘI asa preumblindu-ne în tot cuprinsul orei şi al taunel li- 
torale de la coaste inspre adincimi nu tocmai mari, intilnim las 
fie-care pas peisaje submarine care mai de cure mal interesante 
și mai atrăgătoare, 

Dar locurile unde aceste peisaje submarine se prezintă în 
adevăr miraculoase prin variaţia gi prin bogăția extraordinară de 
forme şi culori sint desigur regiunile ocupate de Recrfii coralieri. 

Dacă marea ni-ar permite să-i vedem dintr'o singură arun- 
cătură de ochi, ucești recifi coralieri ni sar prezenta sub forma 
unor ziduri enorme, adavârați munţi de piatră submarini, de 
multe ori periculoși navigaţiei, ziduri făurite de niște animale 
en de simple și de gingsşa că omul, cu toată puterea geniului 

îi, va raminea totdeauna umilit în faţa puterii lor de construc- 
ție, Aceşti minunaţi arhitecți fac parte, ca şi mărgeanul, din gru- 
pul polipilor antosoari și trăese in colonii, unele arborescente, 
altele masive mul mult saù mal puțin regulate, 

Ca să-şi facă cineva o idee de forma unul individ san polip 
din colonie, să-şi amintească, d, ex. o floare de liliac alb. Corola 


ue VIAŢA ROMINEASCA 


— 


hoare! ar reprezenta corpul întreg al polipului, iar petalele coro- 
lai ar reprezenta brațele sau tentaculele polipulu!' în număr de 
6, de § saa de un multiplu al acestor numere, Aceste tentacule 
in genere albe, tormind ca o steluță în jurul gurii, sint simple 
sai fin dințate pe margini, 

Un polip de aceștia tinâr, abia eșit din oii, se fixează pe 
a stincă de origină fie vulcanică fle sedimentară şi în general la 
o adincime cuprinsă între 1 şi 80 de metri; mugurind, dă A 
tere altor polipi, cart împreună formează o colonie sai un poki- 
pier. O dată cu mugurarea, polipii secreta şi o substanţa pie- 
troasă de natură calcaroasă sañ văroasă, care formează schele- 
tul lor de susţinere sah ramurile coloniei, Polipul Tei in această 
substanţă calcaroasă din sărurile dizolvite în apa de mare’), Forma 
şi consistenţa coloniei sad a polipierului sint date de modul de 
creștere și de consistenţă a scheletului. Așa d. ex. unele coloni! 
din familia Madreporelor, cari formează în mare parte Teil co- 
gen sint sai masive sau arborescente saü in formă da evan- 
tail ete, 

Ei bine, din cauza inmnilţiri! enorm de mare a coloniilor a- 
cestora de polipi cu scheletul calcaros, ajutată şi de inmultirea 
sevicilor și n altor animale cu scheletul pietros, se formează zi- 
duri puternice pietroase care brăzdeyză cuprinsul mărilor calde 
pe întinderi cite o dată enorm de mari. 

Formarea și creşterea acestor recifi coralieri e strins le- 
gată de anumite condiţii da viaţă, Asa, temperatura apel de 
mare, unde el se formează, trebue sà De cuprinsă între 20 şi 30 
de grade ; de acea nu-i găsim de cit in mările calde; apoi tre- 
bue să aibă o hrană uhondentă, Puterea lor de construcţie nu 
se întinde, în majoritatea cazurilor, de cit lu adincimi cuprinse 
intre 1 şi 80 metri, Şi această putere de viață e en atit mai 
mare cu cit ne ridicâm mai sus de 80 de metri Apa unde ei 
se formează trebue să Be limpede şi continui agitati de valuri 
ca să curăţe mal bine secrețitinile corpului lor, dăunâtoare vietii. 

In astfel de condiții. găsim rech! coraliesi puternici in O- 
ceanul Indian, în Pacific și în marea Antilelor, 

Uni! ap forme de ziduri lung! Intinzindu-se ca un fel de 
bariere în faţa insulelor din aceste mări si numiţi din această 
cauză recif! bariere, cum sint d. ex, recifii bariere care bràz- 
deaz marea Ja o distanță oare care de coasta nordică și rasă- 
riteană a Australiei pe o intindere de 2400 de chilometri, alții 
ai forme de ziduri inelare, inchizind în mijlocul lor un lac cu apă 
de mare puțin adinc şi complect separat de restul oceanului, saû 
o lagună comunicind cu oceanul prin un mie canal şi numiţi re- 
CT inelari sai Aoli, cum sint d. ex. Afoli din Insulele Mal- 
dive. Unit din acesti Artoli, avind o circonterința de 200 mile 
marine, încunjură adesea alte insule coraline mal mici. 

Asupra cauzelor, nu tocma! bine cunoscute, care limitează 


1) M. T. Tonlet, Oceanozraphie (statique) pag. 273. 


LUMEA MĂRILOR H7 


formarea şi creşterea recifilor coralieri in cuprinsul mărilor. s'aŭ 
emis maï multe ipoteze (Darwin, Murray, Agasizi asupra cărora 
voi aver ocazia să revii alta data. Până utunci insă e bine să 
ştim ca construcţia acestor reciti coralieri, începută d. ex. la o 
adincime de 50 de metri se continui până la suprafață, trece 
chiar de suprataţă i în acest din urmă caz valurile mäi mì- 
cinind virfarile pietroase proeminente, le transtormă într'un fel de 
nisip în care se pot prinde și creşte semințele de plante aduse 
de vinturi de pe pămintul indepârtat. Se formează astfel la su- 
prafaţă şi în tot lungul recifului o alee de verdeață umbrită pe 
lei pe colo de palmieri și scăllută de o parte și de alta de va: 
lurile limpezi şi calde ale mării, 

Ei bine, dacă ne apropiem de unul din acesti recifi, vom 
vedea, după spusele călătorilor, peisaje submarine de o frumu- 
seță incomparubilă și care întrec tot ce mintea omenească poate 
imagina mai feeric. 

Mal întăi, ape, la marginea acestor reciti. e asa de limpede 
că putem vedea tourte clar la o adincime de p până la 7 metri, 
şi din cauza acestei limpezimi, coloritul animalelor capătă aci o 
strălucire şi mai mare de cit aiurea. 

Fundul mării, căptușit aci cu an nisip moale și strălucitor 
provenit din măcinarea recifului, pare în adevăr ca o grădina fe- 
erică cu boschete inflorita de tot felul de alge, care mai de care 
maï variata ca forme şi culori, alge calcaroase din grupul mul/ipo- 
relor cum sint d. ex speciile de Lithothamnion Şi de Halimede, cu 
ro! felul de corali! din grupul Madreporilor,unil arborescenţi ca spe- 
ciile de Madr-epora şi de Amphihelia, altii masivi și brăzlați de 
tot felul de lame drepte saù capricios cndulate cum sint d. ex. 
speciile de Fuphel:a si Symphelia, altii lu forma de ciupercă cum 
sint speciile de Fungia, alții in forma de tuburi de Orgă cum 
e d. ex. Jubipora musica si toţi uimitor de iniloriţi de polipi 
instelați, ; i 

In speciul coloniile de Țubipora musica sati T, rubicola care 
pot ajunge de mărimea unui cap de om. atrag atenţia observatorului 
prin forma şi culoarea lor. În adevăr, scheletul pietros al acestor c- 
Jonit de o culoare vie și rogh ca singele e format dmtr un numär 
mare de tuburi verticale legate între ele prin un ciment de a- 
ceaşi culoare și consistență, Fie-care tub constitue teaca unul 
individ-polip. Așa ch colonia întreagă pare ca un vas roz de por- 
telan deasupra căruia polipii, alb infloriţi, pur ca un buchet de 

D, 
üi Decorul acesta mai e înfrumusețat încă şi de animalele din 
alte grupe ca „Asteriile sat Stelele de mare, ca (Comatulele sat 
Rozele de mare cu culori vil unele gălbui altele portocalii, unele 
rose ca singele, altele roz-viorii, ca Ursimii sai Aricii de mare 
cu spini! lor mobili de diferite lungimi si de diferite culori, ca 
„Actiniile asămănitoare, ca aspect și variație de culori, cu Ane- 
monele şi Crizantemele din grădinile noastre, ca Crustaceii de 
diferita forme şi mărimi reprezintaţi prin diferitele specii de Crabi 


OI VIATA ROMIXEASCA 


de Paguri etc. cu carapacele lor verzul, roze, gălbue et. că 
la Ascidil în formă de uloioraşe sah de săculețe cu două 
desehizături festonate şi luminate parcă de o dungă vin colo- 
rată, ca Bureţii şi Scoicele care mai de care ma! atrăgătoare 
prin forma și coloritul lor. , 

Toți acel cari aŭ avut ocazia de a observa recht coralieri, 
mărturisesc că mintea omenească nu şi-ar putea nici o dată in- 
chipui veder! mal fantastice decit acelea pe care ni le procură 
peisajele submarine de la marginea recifilor coralieri—adevărate 
fantasmagoril. 

Flora yi Fauna pelagică. Lumea mărilor ni prezintă ve- 
deri tot aşa de atrăgătoare și la suprafața sa. In tot cuprinsul 
ei, întiinim grape intregi de plante san de animale plutind la su- 
prafață sati la adinzimi mai mult sai mal puţin mari Și cure con- 
stitueac cea ce să mal numeşte şi planctonul mărilor. 

Toţi naturaliştii cari aŭ luat parte la faimoasele campanii 
de exploraţie. despre care am vorbit deja, al fost impresionati 
de culoarea ce prezintă suprafața Mârilor şi Oceanelor în unele 
regiuni, Așa, pe coastele Groenlandei ca şi în spre polul sud ve: 
deaŭ marea prezintind nişte bande enorm de lungă, de 300—400 
de chilometri de o culoare brună și masiinie care să distingea 
de culoarea albastră a mär. EI bine, ef luind gi examinind lu 
microscop apa din cuprinsul acestor bande, aŭ constatat pre- 
zenţa may multor speci! de plante, alge microscopice, din grupul 
Distomeelor. Aceste alge, suspendate ca o pulbere ia suprafața 
mării, sint aşa de numeroase că schimba culoarea apel, Numă- 
rul indivizilor e așa de mare, că intrun centimetru cub de apă 
am găsi citeva milioane, 

Tot din cauza mulțimii mari de alte alge microscopice cà- 
tert au descris, în Oceanul indian, bande foarte lungi de o al- 
beață strălucitoare şi de o lârgime pănă la 40 chilometri. 

Culoarea rog% ca singele, ce prezintă cite o dată Marea 
Roşă, e datorită tot unei specil de alge | Trichodesmium eryth- 
raeum), care să mişcă plutind liber la suprafață sau în interiorul 


Afară de aceste plante microscopice, mal intilnim, plutind In 
cuprinsul mărilor. plante mai mari cum sint speciele de Sargase 
(Sargassum bueciferum). dintre algele tucacee care Ip vecinătatea 
insulelor Azore, cuprind întinderi aşa de enorme la suprafața 
mări! că voiajorii le numesc aceste Intinderi Marea de Sargase. 
Aceste alge aruncate de valuri la malul mărilor şi uscate să în- 
trebuințează în tapiterie sub numele de varec, zeegras, nume 
împrumutat de noi de ia germani, 

Animalele care compun fauna pelagică sint iarăși de o fru- 
museţă uimitoare mai cu samă din cauza transparenţei cristaline 
şi a Singel corpului lor moale, gelatinos și din cauza colori- 
tului lor în genere uzor, însă variat și extra-ordinar de nuanțat 
mai cu samă din cauza răafringerilor razelor de lumină care cad 
pe corpul lor transparent, Beşicele de sopon, în bătaia razelor 


LUMEA MĂRILOR An 


de soare, ni dan o idee apropiată de coloritul irizat al acestor 
animal 


e. 

Greutatea specifică a corpului lor fiind aproape egală cu a- 
cea a apei de mare, ele înoată uşor ajutate și de beşicuţe fine, 
transparenta şi pline zu aer sah de mic! clopotel Transparent) în 
cr floarei de lacrămioare numite aparate hidrostatice sau piu- 

re, 

O preumblare în barcă pe coasta Mediteranei de ex. şi mai 
cu samă dimineața la răsăritul soarelui ni permite să intilnim, 
mal lu fiecare moment, animale de acestea plutitoare. Aci in- 
tinim meduzele ca corpul lor transparent, moale gi gelatinos Ip 
forma de clopot sau de umbrelă, aci Sifonoforii eleganti, trind 
după ei numeroase firigoare presărate cu clopoței plutitori și 
hrănitori unii în forma floarel de lâcrhmioare de o transparență 
cristalină şi cu culori irizate roze, gălbui, viorii ete, din cauza 
răstringerei razelor de soare caro le invâlue, uci Pterapodele cris- 
taline, inotind ca niste fluturi atrăvezii, aci velelele albastre-vio- 
ret platind ca nişte luntrişoare-jucării, 

lar dacă în cursul unei nopţi de vară, pe vremea cind ze: 
lelele san noctilucii microscopic! vin în numâr imens de mare, 
facem deasemenea o preimblare în barcă, ne vedem incunjurati 
de un spectacol în adevăr feeric. Marea de jur în prejirul nos 
tra e luminată de o lumină fosforescentă uimitoare şi la cea mal 
mică mișcare a lopeţelor, stropii de apă cad în Jurul bărcii ca 
o pulbere aprinsă, fantastică. 

Locuitorii de pe coastele mărilor nu scapă niciodată 0- 
cazia ce lio procură sosirea velelelor. De la mic pănla mare 
petrec oara întregi noaptea la malul mării, contemplind acesi 
spectacol răpitor. 


Fauna abisală sah din fundul adine al mărilor, După er: 
perlențele făcute de Fol și frații Sarasin, lumina nu pâtrunde în 
mare decit la o adincime de cel mult 400 de metri, pentrucă 
da la această adincime în jos placa fotografică nu mal e impresionată. 

Pe altă parte, valurile mări! oricit de puternice ar fl ele?) 
nu pot turbura fundul mării decit cel muit o adincime de 1000 
de metri. Mai jos de această limită, marea—afară de locurile 
unde sint curentă puternici submarini—e într'un repaos și intro 
intunecime complectă, 

EI bine, în acest domeniii, complect intunecat și liniştit al 
mării, se găsesc incă animale şi citeodată în număr mare, A- 
cesta animale constituese fauna ubisală, Faimoasele campanii 
de exploraţii submarine de pe vapoarele Lichtning, Povraupine ?) 
Challenger, Travailleur Și Talisman ni aú adus la lumină, in 


1) Cea maf mare înălțime n valurilor, măsurată diroct, s-a gasit de 
11 melri și jematate, iar ințnln Jop de transialin era mai marc, de 3A 
melri pe secumilă, 

A Wyeille Thomson. The Depths of the Sea. London 1534, 


450 VIAŢA ROMIXEASCA 
adevăr, animale mai din toate grupele, care trăia la adincimi 
de opt pănă la nouă mii de metri. Nu e mai puțin adevărat 
însă că, cu cit s'a explorat mal udinc fundul oceanelor, cuatit 
animalele par mal rare şi mal toate prezintă fenomenul carac- 
teristic al fostorescenţii. 

Afară de diferitele specii de scoici din grupul Moluştelor 
(Bucenopsis stroatus) de diteritele specii de roze de mare. (Pen. 
tacrimus asterias) arici de mare, Crastaveţă de mare (hointuri!) din 
grupul Echinodermelor, de diferitele specii de bureți din grupul 
Spongiilor (Hyalonem lusitanicus) și de diferitele specii de As- 
cidit din grapul Tunisierilor s'au ma! recoltat, la adincimile mari, 
şi diferite specii de pesti, care prezintă particularități in adevăr 
extraordinare de formă și de viața, deosebite de acelea ale Ges: 
tior de la suprafaţă. Asu, unii din ei cum sintde ex, Melano- 
cetus Johnsoni, Și Linophrymus lucifer, găsiţi la adincimi de la 
700 — 3800 de metri, sint scurţi şi purtind pe fața lor ventrală 
un sac care li dă aspectul pinticos. Stat infipţi cu coada în 
nămolul de pe fundul mär! cu gura in sus enorm de mare și 
mere deschisă, așteptind să lf cadă hrana tormată din sfărimă- 
turile de animale moarte căzute de la suprăfală, Culoarea cor- 
pului lor e neagră, din cauza mediului lor incunjurâtor cumplect 
intunecat şi singura lumină care D ajută ca să-și indrepte gura 
pentru a prinde sfărimăturile de hrană e dată de fosforescenta 
corpului lor. Posforescenţa aceasta e produsi de o secrețiune 
mucoasă a corpului intreg sau de organe luminoase speciale a- 
şezate in genere pe cap ca nişte mici lanterne fantastice, 

DG peşti, ca Gastrostomum Bairdii, sint lungi și subțiri, 
prezintind iarăşi aceleasi particularități în privința mărimii e- 
norme a gurii, asâmânâtoare la unii cu gura unul pelican, ca la 
Eurypharynx pelicanoides și a fosfurescenţii corpului lor. 

Naturaliştii ma! vechi (Forbes), bazaţi pe faptul că lumina 
nu poste pătrunde in fundurile adinci alo mărilor şi pe faptul 
că presiunea la aceste adincimi e enorm de more", susțineaŭ 
că nu există animale la adincimi mai mari de 450 de metri. Nol 
am văzut inst cum exploraţiile submarine ni-au arătat contra- 
riul, Desigur, lipsa de lumină e înlocuită Intrucitva aci de fos- 
foroscența corpului animalelor, cit priveşte inconvenientul presi- 
unei mari, el devine suportabil, ciud ne gindim că organizmul 
acestor animale să adaptează incet-incet la această presiune. Căci, 
desigur, animalele abisale au trăit în epocele mai imlepărtate la 
adincimi mult maï mici şi numai treptat-treptat sau coborit la 
adincimile mari, adăptindu-se în acelaș timp noului mediu in- 
cunjarător. 

Dacă e adevărat că studiul zoologiei ni-a făcut cunoscut 


1). TȚinind comp! de densitatea apel de mure, presiunea, ce sufăr 
animalele în diferitele adinci, creste aproape exact eu mp atmosieră la 
fie-care 10 metri de adincime, Pe fundurite adinci, la Pint de metri d. ex., 
animalele sufăr o presinne de 340 de almostere. 


—— 


OK MĂRILOR Lat 


azi o lume nouă, care prin frumuseța şi prin organizația ei a 
atras curiozitatea tuturor oamenilor iubitori de studiul naturii, 
apa nu e mal puțin adevărat că cunoaşterea şi srudiui acestei 
lumt ni-aŭ procurat în acelas timp și o mulţime de date gtiin- 
tifice mult mat importanta din punctul de vedere ai condiţiilor 
“e viaţă și de distributie a acestei lumi. S'an pnsastfel bazele 
biogeografiel marine tot asa de importantă ca si biogeografia 
terestră, e | 

i Descoperirea şi studiul acestei inmi nouă din cuprinsul mä- 
rilor m-ai aratat, în modul cel mai strălucit, că forma, culoarea, 
structura, genul de viaţă și distribuţia animulelor, ca o compun, 
e simţitor influențată da o seria de factori Bzico-himiei ca lIn- 
mina din cuprinsul mărilor, ca temperatura, presiunea, gradul de 
salinitate a apel, gradul de incârcare cu diferitele gazuri precum 
şi de mișearea apelor (valuri, curenții, 

Si dacă în contemplarea tabloului feerie din fundul mărilor 
sintem cuprinși un moment de un fel de sentiment de sfintenie 
față de dezvoltarea acea extraordinar de mare n vieții, după un 
moment de gindire ni däm samă că toată acea bogûție şi splen- 
doare de forme, de colori şi intr'nu cuvint de viaţă nu sint inde- 
tnitiv de elt o munitestare infinită do puteri sau energii strins le- 
sute de materia vietuitoare, energil care se pot formula treptat- 
treptat cu cit observăm şi experimentâm mal de aproape strug- 
tura, funcțiunile şi condiţiile de viată In care trăesc acele 
animale, 

lut cînd, pe lingă fromuseţa acea cimitoare n lumi! din 
cuprinsul mărilor, ajungem să ne däm samă şi de rostul ei, a- 
unei, în adevăr, multumirea noastră sufletească e complecti. 

O lume frumoasă și Ințeleasă în acelaș timp. e tot la ce 
poate aspira mat înalt un suflet şi o minte aleasă, 


P. Bujor 


Viaţa Rominească în Bucovina 
— ZAARISTICA NOASTRĂ — 


In sfirsit s'a aflat totuşi o revistă rominească, care să pà- 
răsească punctul de vedere, că Romini sint numai cei ce locuiesc 
in București şi laşi ai să ne recuudască şi nouă această calitate, 
Merită pentru acest pas direcțiunea revistei toată lauda şi spri- 
jinul tuturor Rominilor, căci e prima revistă, bu chiar in gene- 
ral primul jurnal romin, care crede că și noi putem insemnu ceva 
în mișcarea romineassă, căci zice d, C. Stere în s>risoarea, ce 
mi-a sdresat'o—imi permit a cita fără autorizația autorului— 
«fiindcă ei (adică Rominii, cari locuiesc afară de regat) prin forta 
lucrurilor n'au pierdut legătura intimă cu poporul». Se pare deci 
dară, ch şi mult maltratata vorbă «unitate culturală» incepe să 
devie realitate şi să fie scoasă din şirul razelor, cari constitu- 
iau d;cționariul banalităţilor. i 

Ingemnătatea noastră, acelor cite-va sute de mii de Romini 
din Bucovina, pentru mișcarea culturală rominească poate fi mure 
şi poate fi mică, ba chiar nulă, ceea ce-am arătat şi cn alte o- 
caziuni. Dacă impulsul necesar nu ne va lipsi, dacă vor alla cei 
chemaţi cuvintul și calea adevărată şi dacă vor şti să-şi indrepte 
activitatea spre țelul dorit: sringerea legăturilor de comunitate 
culturală dintre diferitele fracțiuni aln poporului mestru, atunci 
și puterile fracţiunei noastre nu se vor pierde în întunericul ne- 
cunoscutului sau în marea imenză a străinizmului, ci vor spri- 
jini cu puţinul lor sforțările fraţilor mai mari. Dar pentru a- 
ceasta este neaparat trebuincios ca să ne cunoaștem pe deplin, 
să ne cunoaştem astfel, precum trebue că se cunoască membrii 
aceluiaşi neam. Ne cunoaștem astăzi poate? De loc sau foarte 
puţin. Cauzele? Vina? ` 

Puțin de epus şi mult de reparat. Dar dach nu putem Și 
nu voim sá cercetăm cauzele şi să stabilim responsabilitățiie, nu 
putem trece din acest incident cu vederea, că o mare purte a 
vinei o poartă presa noastră. Presa din Rominia nu su infor- 
mat iei cind serios despre starile da la noi. ea a avut totdea- 
una chestiuni mult mai interesante de discutat şi sa moitämit 
să ne judece dupa informatiile tendenţioase din ziarele străine 


VIAȚA ROMIXNEASCA IN BUCOVINA sa 


său după ştirile fantastice și comedioas> primite de la corespon- 
dent şi colaboratori ocazionali sau de la corespondenții angajaţi, 
dar cari singuri m'aveau o ideie clar despre lucrurile pe cari 
voiau să le trateze. Am o colecţie întreagă de astfel de știri 
fantastice asupra referinţilor din Bucovina, strinsă în ultimii ani 
din ziarele romine, Nu voiu să plictisesc pe cetitorii acestei ru- 
brici chiar de la inceput arâtind cu exemple daunele ce rezultă 
pentru noi din astfel de informaţii falşe si denaturate, trebne să 
accentuez însă, că rănvoltorii intereselor noastre naţionale s'au 
folosit nu odată cu prisosință de năzirhvâniile comise de ziaris- 
tica romină rău informată, Recordul acestor năzdrăvânii a fost 
atins cu ocazia pelegrinujului Ja mormintul marelui Stefan, făcut 
in vara anului 1904 din incidentul aniversării de 400 de ani de 
la moartea sa. Articolele şi informațiile publicate de ziarişti 
cari au luat parte la acel pelegrinaj sint atit de deoohiate si ri- 
dicale, incit te miri că su putut f publicate, Cit de departe 
poate merge fantazia astorfel de raparteri puteţi vedea dintr'un 
alt caz, pe care-mi permit a-l comunica după un gar fruntas din 
capitală, 

inainte o mică lămurire. In vara anului trecut a murit in 
Cernăuţ Adrian Forgaci, un june talentat, care a publicat cite 
va poezii cari au fost remarcate şi ale cărui compoziții muzicale 
cu caracter naţional executute de societatea corală „Armonia” 
au aflat aprobarea cunoscatorilor în materie. Pe urma lui an 
rămas multe poezii si compoziţii nepublicate, Un an inainte de 
moartea sa, Adrian Forpaci petrecuse in Italia ca instructor la o 
familie. Cite-va săptămini după moartea sa un ziar bucureştean 
publică următoarea notita, pe care mai mult de haz o comunic 
cetitorilor: „Unul dintre cei mai buni poeţi bucovineni și 
unul dintre er mai energici luptători pentru Cu noastră na- 
tional, Adrian Forgaci, profesor de filosofis la facultatea din 
Tunis, premiat al Conservatorului din Viena a incetat din viață 
în Cernâutz (Bucovina) în floarea virstel, de 27 ani, Defanetul 
a lăsat mul multe volume, dintre care unul seris în limba ro- 
minească* 

Ei, ca ziceți, avea dreptate regretatul Teliman cind a scris 
„Moartea mi Dulo! ? Dacă trăi săracul ce sar fi bucurat, că un 
Romin bucovinean In virstă de 27 de ani a ajuns profesor de 
universitate lu Tunis, înainte de a fi terminat studiile academice 
și că a lsat mai multe volume de poezii în limbi diferita, 

Dar să ne mingtiem, căci e foarte probabil, că Rominii pe 
ceea lume au o presă tot ags de bine informată ca și aceasta 
de în noi, 

Vedeţi. cù ziaristica romină, vrind să Be la culmea chemă- 
rii, are datoria să ştie ce se întimplă in toate colțurile lumii și 
să-și spuie cu multă hotârire cuvintul ei deciziv- de noi şi de 
alții ca noi se interesează mai puţin, dont" ici colea li banchete 
şi alte ocaziuni festive, cind frazele sforiitoare stăpinese situația, 
de-şi mai aduc aminte. Am insistat mai mult asupra acestui 


PA VIAȚA ROMINFASCA 


t spre a arăta cit de salutară este ideia emisii de revista 
„Viaţa Romineuseă“ ca la manifestările vieței romineşti să par- 
ticipe cu puținul lor Rominii de pretutindeni, apropiindu-se, cu- 
noscindu-se, ințelegindu-se asupra direcției ce trebue de urmat 
in urmärireg idealurilor noastre cultural-naţionale. In acest senz, 
cu scopul de a ajuta ca negura, în care e ievălit poporul romin 
bucovinean, să fie împrăștiată, imi pun modestele meje puteri în 
serviciul frumosului program disfășurat de „Viața Rominească“ 
De sigur, cãarticolele mele, care vor da schiţe din trecutul gi 
prezentul neamului romin bucovinean, care vor urăta fazele Je dez- 
voltare de pe diferitele terene de uctivitate, stadiul In care ne 
aflam şi țelul ce voim să-l urmärim în viitor, nu vor prezenta 
un interes deosebit de mare, cușrinzind rezultatele murcei si 
gindiri unui popor mic În număr şi rămas Inapoi pe malte te- 
rene, totuşi cred că voiu reuşi să atrag atenția acelor bărbaţi, 
cari urmăresc cu desinteresare lupta, ce o ducem pentru emaăn- 
ciparea noastră 


Odată cu reinvierea naturii, odată cu învierea Mintuitorului 
din morți s'a săvirsit în mod definitiv si împăcarea între Rot: 
nii bucovineni. Ce înălțător spectacol! Zina invierii simbolizează 
inchegarea rindurilor atit de imprăştiate și desordonate sle Ro- 
minilor bucovineni. Cind ne gindim la vijeliile anilor ultimi, buni 
înțelegere ce domneşte In primăvara împăcării generale ne imple 
sufietal de bucurie şi o dorinţă ni se turişează de pe buze: sì 
fe intrun ceas bun si cu noroc! 

Duminică în ziua de Paşti a aphrut numârul prim din «Ga 
zeta Bucovinei» ; acest ziar, care apare de două ori pe sâptă- 
mină subt direcțiunea d-lui advocat const. cav. de Onciul ca or- 
gan ul dirigentei naţionale, este o continuare a ziarnlui cu acela 
nume, care a apărut intre anii 1891—1897. la prim articolu 
semnat de deputatul Aurel) Olnciul) ni se spune, că în munca 

ntru emanciparea noastră politică şi economică consta adevă- 
rata politică naţională, Chemarea gazatei de faţă este de a re- 
inaugura politica aceasta, „Chemarea acenala — urmează autorui — 
ea nu o poate caracteriza mai bine decit reluind chiar nnmele 
gazetei, care a intemeiat politica naţionala“. 

Apariţia unui ziar, care să represinte interesele intregului 
neam rominese din Bucovina, 4 fost saintată cu multi bucurie 
şi însoțită de dorința ca activitatea ei să fie cit se poate de rod- 
nică oi na putem anticipa nimic in privința ţinutei acestui 
ziar, ci dorim numai ca el să se bucure pe deplin de sprijinul 
Rominilor, iar factorii chemaţi să îngrijească ca el să fe în a- 
devàr oglinda vieţei rominești din Bucovina, să reprezinte ints- 
resele celor mulţi, cari aşteaptă de mult ziua dreptăţii. Credem 
insă, cà momentul e oportun spre a face Q privire retrospec- 
tivă asupra ziaristicei romine din Bucovina, una din cele mai in- 
teresante chestiuni din trecutul nostra istoric, numai puțin cu- 
nosent. Scopul ce-l urmărim e ca prin cite-va schițe ţinute în 


VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA Ay 


lintamente generale să dëm si 
1 Şi cel 
ora masa) buza necesară, pe dk Lag Po na pe 
nteres actual ; acest mic istòri te i 

și ca un comentar vizitatorilor es SDa am Aoa a 
` i posiției naţionale - 
SE Aa e peria elen ce mëi vor ră pence 

i ine din Bucovina, Zace în fir Gro 
VODI dants ziaristică să atingi ici colea și hestinn de fe 
} og =- Yvoiii insista deci dară In treacăt, dar" numai în cadrele 
i gara Baier şi asupra macht! politice. Acest mic is- 

d un interes deosebit intrucit toate mişcări 
magna E a caz si culturală curse 
S Şi intrucit shlar actuala fază, 

ma mișcarea politiă şi naţională din Bucovina, nu een în- 
țelege dacă nu ni cunoscută evoluția din trecut, 


O viaţă proprie naţională lu Romini eni 
se infiripa- sfioasă deabia la anul ec) Gei Ko Lat: 
e SSC de un intuneric adine și uepâtruns. „Era o umorţeulă 
le printre Romini. Oamenii deveniseră sfiogi şi fricoși 
Nime, afară de citeva abateri onorabile, nu cuteza să se miște, 
si spună stu să sorie ceea ce simţia și ce-i zăcea pe inimă, 
Tâceau ca piticul, Atit de tare 1 apăsase si'i terorisase des a 
Pas Let şi ultramontan de pe atunci !* 1) i 
rigătul, care u trecut prin luma in acest i i 
chemind popoarele la o viaţă nouă, a străbătut dt e 
chile unor Romini bucovineni, cari n'adormiseră de tot. Miscarea 
ini din principate şi din Ardeal a aflat rhsunet viu în Buco- 
x syd eebe gtt ageri o prea de refugiați politici. Pro- 
mpuri grele f 
ETS muncă şi sa jertfe, a a 
it 8 am avut familia Hurmuzachi. KE j 
a Rominilor bucovineni cu istoria acestei pei Sege: Kä 
activitate pe diferitele terene ale vieţii publice à dat roadele 
cele muti frumoase, să se fixeze pentru posteritate inainte de a 
se pierde multe documenta valoroase, Inainte da a se uita multe 
amănunte interesante, Citeva ştiri importunte asupra insemna- 
telor evenimente din acest timp şi asupra familiei Hurmuzachi 
aflam In broşura d-lui prof. univ, Dr, L G. Sbiera, O pagina 
din istoriea Bucovinii din 1848- 1850 dimpreună cu nijte. ANo- 


tite despre familiea Hurmuzachi. Cornut 1599. 


Nu e exagerat dacă susţinem, ceea ce se va veden 
cele ce urmează, că Intreaga viaţă politică, socială şi uiri dea 
Rominilor bucovineni din restimpul de la 1848—1870 s'a grupat 
in jurul acestei familii, pe care unul dintre cei mal buni cunoa- 
câtori ai timpului și ai familiei, Dr. I. G, Sbiera o caracterisează 
cu următoarele cuvinte: „Tustrei -adecă Eudoxiu, George si A- 


Lg işeari Ji 
DS Si CS Le Ges Mişrari literare la Rominii din Bucovina, O- 


kö VIAŢA ROMINEASCA 


i i dei înnalte gi libe- 
rau de o inteligenţă rară, inspirați de | e 
anon aaa de simţâminte BE $ geg Fo Ze K 
cesta calităţi comune mai avea fe cr ei 
in Georgiu iscusința dip 
Budoxiu era incârnată temeinicia, i einer? 
lecsandru i tiva şi spiritul motor şi ațiţător. 
tich, ear’ în A ru iniția 3 ita motor E 
Dar faptul, care dă o importanță și rit pier ete 
itii istoria noastră este legătura, ce au ffeu zint 
ta din Ardeal gi Moldova in 1848 cu această nn si og 
eg s'a născut cu timpul acea ged gepecht gier A Aaa 
iat pentru un deceniu și mai bine, ni - 
oit astăzi Ste de vene, de valul E EH eg 
j giv A- 
cordat de Alexandri mişcării culturale din E 
ueovina, care, lăsind la o parte teo ' 
range Ges noi merite incontestabile, sint puncte lumi 
recutul nostru, Get V 
ideale acestei familii sint ae va ; gege vi 
incărun = ai 
ron Hurmuzachi, un fruntaş politic ru cepe 
alā gi in camera imperială $ 
muzachi, deputat în dieta provinci urle eri 
d urmuzăchi, seriitor de renume pe ter E: ADE 
pireneng EEn fin politic, aatorul interesantai broşuri : die SE 
erer der Bukovina im XIX ra da ER Zeie? GE 
ři itele ucestei 
kowiner Pumânen. Wien 1900. Merite a cea ea 
r ut prin origine cit şi prin fapte j 
Kai gece moni bine de ARE e Ap ten eg 
i i restimpul de la rarea e 
Er Man gr = iei ră cu nobilimea romină Io) i- 
GER subt inñuenta stenge Lë voma SÉ e. 
òn care Bucovina a fost impreuna [i] EEN 
implu judeţ, acelaş fenomen de des 
pri rio egenen de A sangt și a nobilimea romină 
a) gi Ungaria subt iniluen aghiarilor. wë 
wo mec, A Kerg E desteptata, in äm mie 
amer şi se întunecă în no iar ip ae să 
xare tot mal mult şi mai mult prin ode cert n wir ré 
matică, exercitată de câtră elementu eier Kg 
tra elementul slav, carele incepu 4 sa rev id ef 
i de câtră elementul polon 
mai ca și un torent puternic, E, E Denta tonik 
i tor, carele întinsese în cu nrg l e 
enger in ele toate familiile romine nobile, eri ară 
tea zice toată înteligința noastră de atunci, şi prefácin ra tuia 
rind pe cel mai mulți în Poloni după toată forma, en KS 
d oameni, oe se ee sch i SE demne lor 
ion: i n locul e A 
o temperare ler wt costumal polonez, devenind astfel Po- 
loni de confesiunea ortodox-orientală P) 


Mera i > H ag, A X] 
een T Se H Sc Gs "Privire islorieă SSES Late 
ie si national al neatului Bucorinn, Brago sov IS A 
Ness Sierra, Familia Sbiera pag, 14H şi 155, 


VIAŢA ROMISEASCA IN BUCOVINA Ja? 
La acestea mai trebue de adăugat, că cele mai multe fa- 
milii romine nobile vinduseră averile lor şi trecuseră in Moldova, 
Slăbind astfel puterea de resistența a Rominilor bucovineni. 
„În jurul familiei Hurmuzachi s'a inchegat la 1845 tinăra 
mişcare naţională; en a reprezintat dorințele poporului romin 
bucovinean trezit la o viață nout; ea a purtat cu toate armele 
și pe toate câile legale o luptă necurmată pentru realizarea pos- 
tulatelor naționale. Autonomia Bucovinei sta in fruntea cererilor 
Rominilor ; pentru realizarea acestui scop stau Incordat Rominii, 
sprijiniți şi de celelalte națiuni conlocuitoare. toate puterile lor. 
In rindul al doilea, insă cu acecas stăruință, Rominii cereau „pen 
tru conservarea naţionalităţi, infinţarea de şcoli poporale si o 
cătedră pentru limba şi literatura romineasca", Despre congre- 
sul bisericesc, care se afla incă pintre cele 12 postulate ale Ro- 
ininilor şi care a devenit prin cererea de impărțire a diecezei, ce- 
vere formulată de Rutenii tineri, o chestiune din cele mai actu- 
ule care atinge in mod simţitor interesele Romliailor, imi propun 
să vurbese intrun articol special. 

Printre postulatele Rominilor ilin Austria intilnim şi dout, 
cari wi urată ch conștiința națională era în acele timpuri grel: 
vies e cerereu ltominiior ca toti Rominii din imperiul uustriac 
să fie impreunaţi intro singură provincie și ca biserica gr-or. ro- 
mină din acest imperiu să formeze o singură dieceză. Realizarea 
acestor postulate ar f schimbat definitiv fizionomin imperiului 
austriac şi ne-ar fi ferit de pericolul ce ne amenință astăzi, 

Togt actele politice ale anilor 1848—50, toate manifestă- 
rile culturale şi naționale din acest timp au pornit din iniția- 
tiva membrilor familiei Hurmuzachi sau din imprejurimea ai. 
Scrierile politice de atunci ai de mai tirziu, ca petiția din 1848, 
promemoria la aceasta, Emanzipationsrul, Noth-and Hilterut der 
Gemeinden des Moldunisch—Cimpulunger Okols in der Bukowina 
San născut din iniţiativa lor şi au ca autori pe unul din fraţii 
Harmuzăcheni. Sa înțelege, că el au neut şi colaboratori, între 
cari se aflau oumeni destul de insemnat, dară rolul principal le-a 
revenit lor, in proporţia culturii, bauei stări materiale, relațiilor 
ce ie intreţineau și posiţiei sociale ce ocupau. Colaborarea inteli- 
gentului deputat-țăran Mihai Bodnar din Galaneşti alături de 
ei avea o însemnătate programatică pentru politica bacovineană 
şi era cea mai potrivită Inaugurarea ei, Decit, ȘI aceasta o cons- 
tată cu oare-căre durere, politica bucovineană n'a urmat ca- 
leu naturală a desvoltării, ci s'a oprit. la cotituri, s'a abâtut de 
multe-ori pe căile lăturalnice, astfel că Con ce trebuie sà fin re- 
Eu a devenit escepţie. Tot membrii acestei familii au creat in 
anul 1545 şi prima gazetă politică in Bucovina; ea purta nu- 
mele «Bucovina», gazetă rominească pentru politică. religie și 
literatură şi apărea odată pe sântămină, iară în anul al trellea 
de două ori pe sâptâmină, In limba rominească cu litere ciri- 
lice şi nemţască, In anul prim gazeta n'are redactor respon- 
zabil, în anul ai doilea (1849) funcționează ca redactori respon- 


438 VIAŢA ROMINEASCA 


zabili ambii fraţi George şi Alexandru, iar în anul al treilea 
numai Alexandru. In primul articol de fond, George Hurmuzachi 
formulează programul gazetei în urmâtoriul mod: „Foaia noastră 
va fi dar defensorul intereselor naţionale. intelectuale si materi- 
ale alle) Bucovinei, reprezintantul dorințelor şi nevoinţelor ei, 
organul bucuriilor şi suferințelor ei. Monarchia democratică cu 
toate consecințele; o Austrie liberă, puternică, falnică ; deplină 
indrituire a tuturor naționalităților; autonomie provincială ; in- 
treg și nemârginit progres în toate ramurile activităţii omenesti, 
ucestea sint principiile noastre, şi pe care foaia noastră nici-o 
dată nu le va pierde din ochi*. Din interesentul articol mai re- 
marcäm următoriul pasaj: „Foaia aceasta mai este cu deosebire 
chemată de a mijloci şi cunoştinţa ambelor surori, Moldova şi 
Valahia, Austriei şi Germaniei. cure au de apărat In aceste prin- 
cipate interese de o nemăsurată importanța“ și „nu va lipsi a 
se ocupa şi de soartea ag ei noştri Romini in număr de mai 
mult de trei milioane, din Ungaria şi Transilvania“. Și intrade- 
văr pasajul ultim din programul cesfâşurat a fost indeplinit cu 
sfintenie. Redactorii gazetei se interesează intensiv de viața ro- 
minească din Moldova şi Ardeal; fie-care număr al gazetei a- 
ducea articole lungi şi bine documentate, corespondențe detailate 
din Ardeal gi Moldova. Ori şi ce atac sau insinuare fată de nea- 
mul rominesc de pretutindeni «Bucovina» le respingea, polemi- 
zind cu dovezi temeinice şi nimicind aserţiuniie calomnioase ; o 
toarte interesantă polemică a fost cea purtată de „Bucovina“, 
timp mai indelungat, cu ziarul german din Ardeal «Siebenbârger 
Bote» organ duşmănos aspirațiilor naţionale ale Rominilor, E mai 
mult ca probabil că partea referitoare la „rdea! va D fost ingri- 
Dä de A. Pumnul, care se refugiase de urgia Maghiarilor în Bu- 
covina, aflase în ospitala casă a Hurmuzăchenilor o primire 
caldă și insuflețită şi primise prin interventia lor catedra pen- 
tru limba și literatura romină, înființată prin emisul din 20 De- 
cemvre 1848 pe linga gimnaziul de stat din Cernâuţ, Aceasta 
era prima catedră de limba şi literatura romini din impe- 
riul austriac. 

„Bucovina“ avea şi un foileton foarte bine ingrijit. Intre co- 
laboratorii principali întilnim pe Alecsandri, care legase cu Alecu 
Hurmuzachi una din acele prietenii, cari revarsă binefacerile lor 
şi asupra neamului. Alecsandri publică poezii poporale şi proprii : 
pe cele poporale le insoțeşte de studii lungi esphcative ca cele 
referitoare la «Mioriţa». la „Păunaşul Codrilor“ şi „Mihu copilul“ ; 
din ale sale amintim «Trei arcași sau altariul mănăstirei Putna», 
«Barcarola» etc. Apoi se reproduc poezii de Conachi, Cirlova, Bo- 
lintineanu, Gr. Alexandrescu şi dintr'o colecţie intitulată „Pano- 
rama Moldovei“. Aron Pumnul publică vreo citeva articole, în- 
tre cari unul intitulat „Neaternarea limbei romanesci en desvol- 
tarea sa si en modul de a o scrie”, închinată junimei romane. 
Dintre scriitorii bucovineni a publicat în foileton /raclie Zorn: 
bescu ale cărui scrieri, cari posel mai mult un interes istoric 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA D 


decit valoare literară, au apărut o parte intrun volum editat de 
prot. L, Bodnarescu !). Primul număr al «Bucovinei» a apărut 
in 4/16 Octomvre 1845, ultimul in Septemvre 1830; lipsa de 
sprijin din partet publicului a fost cauza incatării acestui esce- 
ER e pena da sprijin, acest indiferentizm dăună- 

mai iu Şi moarte í 
ia ma ee Sec a celorlalte ziare rom neet), ce 
__ Periodul dintre anii 1850—1860 m'are nici o insem 

mai deosebită pentru desvoltarea politică din Sher? serata 
pul tuctuuțiilor politice și ul repeţitelor treceri dintro formă po- 
liticà în alta: de la monarchia constituționulă la monarchia ab- 
soluti şi de ia uceusta iarăși la o formă constituțională. Noi re- 
ținem ungi faptul că la April 1861 s's intrunit pentru prima 
dată dieta bucovineană subt presidiul episcopului Eugeniu Hac- 
man; autonomia şi independenţa ciştigată la 1549 a putut fi pusă 
in practică ubia în 1551. Astazi ducă răstoim procesele verbale 
ale dietei provinciale şi facem o comparaţie cu starea actuală, o 
intristare deseurăjătoare ne cuprinde sufletul: ja 1861 limba de 
ege să e dietă era limba rominească ; de Ruteni, cari astăzi 
ve indusă, cari cer împărțirea diecezei şi i ri 
ia Galiția, mai că nici a jan vorbă, dm iati al za = 

Deja in a dona perioadă legislativă a dietei bucovinene de- 
putatţii romini formarà două partide, cari deosebindu-se la ince- 
put numai puţin, se indepărtară prin animozităţi din ce in ce 
tot mai mult ping ce se treziră dușmane în toată forma : deo- 
parte partidul autonomiştilor, răzimindu-se pe Polonii invecina- 
tei Galiţii, de altă parte cemraliştii sprijinindu-se pe Nemţii 
cari protesuu temlinţi centralzătoare. In grupul din urmă se alla 
pe luga Eudoxiu Hurmuzachi şi escelentul orator dr. Constantin 
Tomaşciuc. primul rector al univerzitâţii din Cernduţ. Viața po- 
htica din Bucovina se mișcă de acum inainte timp mai indelun- 
gut in semnul acestor două partide; cind guvernul central e 
compus din reprezentanţi ai partidelor autonomiste situația po- 
litica din Bucovina e în mina partidului autonomist, romin, cind 
puterea centrală zace în mina unui regim centralist, în dieta bu- 
covineană sint sStăpini centralişti, a căror majoritate o formau 
elemente ostile Rominilor. 

„ Prima societate politică a Rominilor bucovineni a fost „So- 
țietatea Autonomiştilor naționali în Cernäuj”, care avea ca ținta, 
după cum spune $ 1 din statute: „de a cultiva in popor ins- 
trucțiunea politică şi constiința buţională, precum şi de a starui 
pentru realizarea, întărirea şi dezvoitarea organică a autonomiti 
in toate ramurile vieţii publice“. Atit societatea, cit şi organul 
ei scris în limba nemțască sub titlul „Der Patriot Wochen- 
schriHt Jūr Politik u. Volkswirtschaft" stan sistat activitatea 
după puțin timp. A mag mi se pare o specialitate bucovineană 
inaugurarea societăților politice și apariţia jurnalelor numai în 


1) Serlerile lui Iraclie Porumbes dunala at i itä 
biogralică de Leonida Bodnireseu Cernăuţi 1898 Parton ES? (teg 


460 VIAȚA ROMINEASCA 


- ——— 


vederea alegerilor. Activitatea politică a deputatilor romini se 
mārgini în timpul acesta atit în dietă cit şi în parlament la lu- 
erën foarte puiin însemnate; singura silinţele pentru activarea 
congresului bisericesc merită o menţiune specială, dar chiar fe- 
lial cum se fâcea Incrul acesta indica de pe atunci că mai de 
vreme sau mai tirziu e necesară 0 mişcare mai energică, care 
så pornească din mijlocul poporului, Societatea politică stop: 
cordia», înființată în anul 1885 de profesorii Jon A. Bumbac Și 
Gr. Halip, încercă să formeze o legătură trainică între diferite.e 
clase sociale ale poporului romin însă fară succes, Scopul fru- 
mos al «Concordiei», care era, după cum se esprimă cei doi in- 
flinţători în broșură „Privire istorică ate.“ «să reconstruească in- 
crederea, sinceritatea și frâţia in sinul populaţiunii şi bisericii 
noastre bucovinene, apropiind pe boier de ţăran şi de tot cea 
eşit din sinul acestuiă, precum şi pe țăran apropiindu-l de boier, 
apropiindu-l de preotul său şi de inteligența sa, şi impăcind și 
legind interesele boierului și ale bisericei de interesele bine Joie: 
lese ale ţăranului nostru şi in genere ale cauzei noastre biseri- 
ceşti naţionale» (pag. 20).—a rămas neatins; societatea a dezvol- 
tat o activitatea mai intensivă numai pe timpul alegerilor şi su 
stins cind, prin intrarea tinerilor in politică, sa constituit partidul 
național romin. Atit de neglijată era politică Rominilor buco- 
vineni, incit nici un e ne de publicitate nu se credea necesar 
spre a preciza punctul de vedere al cercurilor conducătoare. Ro- 
minii bucovineni se serveau in discuțiile lor de ziarele de peste 
munţi, mai ales de „Tribuna“ din Sibiu şi de „Gazeta 'Transilva- 
niei“ din Braşuv. Trecuseră aproape patruzeci de ani de la încetarea 
„Bucovinei“, cind incepură a scoate un grup de bărbați tineri o gä- 
zetă rominească în Suceava, vechiul cuib de cultură rominească, 
unde tradiţiile trecutului sint mai trainice.!) Noul ziar purta numele 
„Revista politică” şi-a apărut din Maiu 1886 plaă în April 18%. 
Această gazetă se poate Domän intre cale mai bune din cite 
le-am avut noi; istoricul ei, care va fi şi istoricul ideilor de la 
1880—1890, deci dară o parte integrantă din istoria țarişoarei 
noastre, va arăta amânunţit închegarea, desvoltarea şi desfacerea 
acelui grup de bărbaţi, cari au susținut cu multe jertie această 
frumoasă mişcare. Acest istoric a promis să-l serie cel mai dis- 
tins membru al acestei grupări, consilierul de la curtea de apel 
din Lemberg şi membru corespondent ai Acad. Romine 7. V. 
Stefanelli, cunoscut ca istoric și beletrist, care a fost sufletul a- 
cestei intreprinderi. Pină cind vom fi în poziţia să cetim acest 
istoric dintr'o pană atit de competentă şi să putem aprecia 
munca cinstită şi serioasă, jertfele aduse fără zgomot și reclamă, 
aş voi să flxez cite-va fapte, cari ar trebui ştiule. 

E interesant să se ştie, că «Revista Politică» e unicul ziar 


1). Gazeta „Albina care a apărut de la 1866 mai multi ani în 
Viena şi la care aw eolaborat bucovinenii Vasile Grigoroviţă, S. Isopeseul, 
V. Bumbac nu intră în cadrul articolului acestuia. 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA Ka 


politic, care n'a stat în nici o legă grupare 
tură poli- 
R. en cu vre-un bărbat, care See politică. militantă căci T 
kores weri fost deputat dietal mult mai tirziu. In jurul Re- 
cl ege se aflau grupaţi, pe lingă Stefanelli, încă prafeso- 
ir, cena Slefan Ştefureac, un fruntaş al neamului rominesc 
por covina, înființătoriul societăţii „Şcoala Romină“ din Su 
4 reste şi ca scriitor pe terenul filologiei romine 1) cu- 
naon een EE S. Fi. Marian şi profesorul Const. Cosovici. 
eg? aceștia, cari conduceau foaia, au mai contribait din 
ST dare Aa Bei, aan pri 
) tele Constantin Morariu, - 
Ges pe ge? mea vieții publice. Editorul şi poi Anenii pe 
mat, nici un roadă ră se a astra e? rege 
sper c juridi 
eng geg een, ie lor covirşitoare d Sa ui o 
ed părintele Marian ingrijia Toil Ze ja pere Reech mă 
şi V. Bumbac, Stefanelli, d-na Olir i mit gien 
DOAMNE ge Age A Ena A, EEN ie O 
i na -nul A. Xe i ' 
ti ant reproduceri din Alexandri, ne rar E? SE Set 
a? seria lea şi informaţiunile, S SEN 
rogramul şi tendințele acestei foi erau cit se 
eege revista, care apărea de două ori pe lună Lee? d 
pag en? ste ing in Steen încă o greutate destul de mare și 
oarte variat, ocupinda-se cu temeinici a 
nostin de cu iuni i Ce NE 
ea pke era de pu chestiunile, cari atingeau sfera inte- 
Ţinutu foii a fost cit se poate de mod 
j i erată, totuşi oră 
E E E din ada “ Bavistăl Pola 
și nd pericolele din afară - 
msi amenințătoare Rominii şi-au strins rindurile sure ër +a 
mună. In urma mai multor consfătuiri ținute la Suceava pe la 
inceputul anului 1891, Rominii se unesc și recunosc cu toții so- 
area politică «Concordia» ca organ deciziv in toate acțiunile 
P tice ; «Rev. Politică» se contopeşte cu «Gazeta Bucovinei» 
re apare de două ori pe săptâmină în Cernăuţ ; primul număr 
s aaa în Kär eg Vo programul ziarului, care se usea- 
A to cu ce «Rev. Pol.» citez numai a 
Gem caracteristica : «Una din misiunile noastre pure pagane 
a: avem in cadrul acestui progrum, este ai organizarea po- 
porn wi nosiru rominese din Bucovina. Cu ajutoriul organului 
nos u pg lucra deci pentru formarea unui partid national 
- E și vam combate din răsputeri spiritul de clică, ce s'ar 
-a rca să se încuibe în sinul poporului și al partidului național. 
xi această gazetă răul se va scoata la iveală, ori-unde s'ar ivi 
și vor f combătuţi toţi cei ce vor contribui la răspindirea 
1) Serlerile lui Șlefurear an fost adunate şi editele intr'un volum de 


profesorul Gher i itlul : i 
caen reg asim Buliga subt titlul: Serierile lui Ştefan ` Siefwrone 


H 


462 VIATA ROMINEASCA 


lui, dar se înţelege, pe o cale totdeauna obiectivă și cu incun- 
jurarea personalităţilor“, TA 

«In privința /iferară ziarul nostru se va nizuia ținea pas 
cu direcţiunea literară urmată de foii Rominii, iar pentru des- 
voltarea gustului de cetire la popor gi pentru cultivarea aces- 
tuia va scoate în fie-care lună cite un suplement sub numele 
„Foaia Săteannlui”, în care se vor tracta materii ce interesează 
mai ales poporaţiunea de la ţară“. Postulatul stabilirii unei legă- 
turi culturale şi literare mai trainice cu ceialalţi Romini revine 
adese in articolele din „Gazeta Bucovinei“. Directorul ziarului a fost 
ardeleanul Pompiliu Pipoş pină la moartea sa întimplată la 6 
Faur st. n. 1893, apoi George Bogdan-Duică, Dr. FI. Lupu ste. Am 
amintit dein în alt loc, în prefața la «Foiletoanele» lui Teliman, 
că în scurtul timp cit a condus ziarul dl. George Bogdan-Duică, 
atit partea politică cit şi foiletonul au fost foarte ingrijite ; dară 
şi de altmintrelea ziarul se prezintă destul de bine. Dintra cola- 
boratorii de la «Gazeth Bucovinei» amintim pe Dr. A. Onciul, 
pe Constantin Hurmuzachi, care scria mai ales articoli asupra 
slavizării Bucovinei: tot aici şi-a inceput activitatea jurnalistică 
şi Mihai Teliman. In marea adunare națională din 7 Mart 1892 
s'a proclamat. solidaritatea naţională, s'a pus bazele partidului 
național, al cărui reprezintant oficial uvea să fla societatea po- 
litică «Concordia», iar organ acreditat «Gazeta Bucovinei». Darà 
tocmai cam pe atuncia se ivi si curentul democratic, care cerea 
o lărgire a drepturilor politice, pentru ca şi marea massă a ţărănimei 
să poată lua parte la viaţa politică. Cele două postulate princi- 
pale ale acestui curent formulate mai tirziu sint: reforma eier: 
torală și bancu vpolecară. Acest curent sa născut În mijlocul 
tinerimii universitare eşită în mare parte din popor; în fruntea 
ei s'a pus George Popovici. Ei au început o activitate febrilă 
pentru a crea baze sigure pentru edificiul suveranităţii poporu- 
lui. Din iniţiativa lor s'au născut cabinetele de lectura, iarà mai 
tirziu bancile raiffeisiene. Această mişcare, care tinde la imbu- 
nătăţirea stării materiale a poporului, a primit în anii din urmă 
un nou impuls tot din mijlocul studențimii academice; ar îl de 
dorit numai ca cei chemaţi să nu uite de frumoasele promisiuni 
făcute. 

Conducătorii mișcării democratice începură a ținea adunări 
poporale şi a organiza districtele, a lumina poporul usupra drep- 
tarilor şi datoriilor sale. Se înţelege că toate acestea, ca adună- 
rile, dările de samă, controla alegâtorilo:, scurt zis tendinţa ti- 
nerilor, nu puteau fi aprobata de politicianii depriuşi cu comodi- 
tatea, cu toate că adunările poporale se aflau deja în statutele 
Societăţii autonomiştilor, iară organizarea era punctul cardinal in 
programe! partidului național. 

Tinerii aveau idei subversive, precum cu durere trebue să 
constatăm că unii din tinerii ds atunci au îmbătrinit într'atita 
incit cred a putea constata la alţii idei subversive şi stricăcioase 
neamului, pe cind de fapt nu-s alta nimică decit ideile profe- 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 463 


sate de ei altă dată, şi astfel o răceală, ba chiar oare-cate osti- 
litate se produse din nou. Dar cu intrarea în politica activă a Dr 
George Popovici direcţia nouă triumfă făcind să inceteze „Gaze 
ta Bucovinei" şi să apară „Patria“ subt direcțiunea Dr. Valeriu 
Branişte, actualul director al „Drapelului“ din Lugoj. Noul ziar 
apărea de trei ori pe p Asa. în fruntea mișcării sta Dr. 

eorge Fopovici şi Dr. Jancu cav. de Flondor, iar ca colabora- 
tori erau angajaţi mai mulţi tineri cu A. Deseanu, Victor Bra- 
niște, A. Gherman, St. Berariu şi ca mai vechiu Mihai Teliman. 
Programul ziarului „Patria“, al cărui număr prim a apărut în 
Zu Jolie 1897, culminează in următoarele cuvinte : „Întregul 
popor din Bucovina, conştient şi umăr la umăr, solidar în 
toate interesele sale vitale, trebue să lucreze cu plan şi bine or- 
ganizat, ca munca și sacrificiile cele mari să-şi pontă aduce 
roadele contemplate“. Deja la inceput ziarul accentuează la dife- 
rite ocaziuni, că „nicăieri in intreaga monarchie nu este atit de 
străin poporul romin faţă de inteligenţa sa și nicăieri nu este 
raportul între aceşti doi factori puternici ai vietel naţionale atit 
de nefiresc ca tocmai la Rominii din Bucovina“, iară in foiletonul 
No 6 Mihai Teliman arată într'un articol, care poartă titlul 
„Elita noastră” trumosul rol al unei elite conștiente de che- 
marea sa, 

«Patria» bucurindu-se de sprijinul unor bărbaţi energici şi 
gata de jertfe, avind ca colaboratori pe unii dintre cei mai buni 
mânuitori ai condeiului—toată studențimea naționalistă era gru- 
pată în jurul ei—dispunind de corespondenţi destoinici în pro- 
vincie, se prezintă în condițiuni foarte favorabile. Tinuta ei ade- 
vărat rominească, dar mai de ales tendința ei hotârit democratică, 
îi cuceriră simpatiile publicului romin şi-i ciştigară aprobarea Ro- 
minilor din afară. 

La un an după apariţie i se născu însă un rival primej- 
dios în «Sentinela», care sta subt conducerea d-lui Dionisie Vo- 
ronca, bărbat ce se interesase mult de miscarea politică, și avea 
ca redactor pe Mihai Teliman. Programul «Sentinelei» era cel 
al «Patriei» și ea îl reprezenta cu aceiaşi căldură și poate chiar 
mai accentuat; ea se opunea insă oricărei politici esclusiviste, pe 
care credea că o practică neu înfiinţatul partid democratic, „Sen- 
tinela* a dus o viaţă scurtă şi a murit zugrumată de pre marea 
dragoste a abonaților, cari o năvăleau prea adese cu abonamen- 
tul. Mult mai periculoasă şi mai gravă a fost sciziunea ce s'a 
tăcut în presa romină bucovineană prin infiintarea ziarului 
„Timpul“, al cărui prim număr a apărut la 1 Iulie 1900. Des- 
chid o mică parenteză spre a lâmuri naşterea acestui jurnal. 
Tinerii deputaţi din partidul naţional incepură a face o politică 
mai radicală cu înnainte vreme și reușeau să ieie cite-odati 
în elanul entuziasmului şi pe cei bătrini cu dingi. Cu cit pos- 
tulatele formulate de cei tineri intimpinau piedici mai mari, cu 
atit mai mult se indirjiau luptătorii. Ziarul „Patria“ schimbă to- 
nul moderat de lu inceput în unul mai categoric, în sfirsit chiar 


wei VIAŢA HOMINEASCA 


Pa TS ŮŮ 


violent, căci partidul național romin ajunse curind în cea mai 

rupea ojotiție față de guvern, care se sprijinea pe partidele 

politice străine, Tocmai cind se credea, că o schimbare în mo- 

dul de guvernare e iminentă, incheiară o parte a politicianilor ro- 

mini. cari credeau că e mai nemerit să accepteze un compromis 

dazat pe concesiuni reciproce de cit să kg rezolvarea crizei, 

cu guvernul faimosul „pact“, al cărui conţinut a râmas până as- 

tăzi o taină pentru publicul mare. despre care se ştie însă atit 
că ma fost observat în nici unul din punctele sale. Doi din de- 
putaţii romini, Dr, George Popovici şi Dr. Iancu cav. de Flondor, 
mau primit acest compromis. O sciziune se produse din nou în 
sinul partidului naţional. Pacti ştii intemeiară, pentru a justifica 
şi apăra tactica urmată de dinşii, ziarul „Timpul“, la care in- 
tilnim ca colaboratori cunoscuţi vechi ca Dionisie Voronca, Mihai 
Teliman, apoi Leonida Bodnàrescu, colaborator al „Patriei” și al 
„Gaz. Bucovinei“ ; conducător politie al ziarului era Dr. Fi. Lupu. 
Apariţia ziarului, al cărui program era destul de naţional şi 
care se deosebia de celelalte numai în mijloacele şi tactica pe cari 
ie credea mal potrivite de aplicat întru apărarea drepturilor noas- 
tre, ale cârui intenții ascunse se credeau însă dhunâtoare intere- 
selor naţionale, a produs o agitaţie mare în ţară şi a fost din 
multe părți respins; ziarele din Ardeal şi Rominia i-an fâcul o 
primire din cele mai puțin favorabile silind pe profesorul Leo- 
nida Bodnarescu, care făcea parte din redacțiune, să publice în 
No 2 al «Timpului» o scrisoare deschisă, In care cerea ca zis- 
şistica romină să păstreze faţă de ei o ținută leală. Cei doui de- 
pataţi disidenți părăsiră clubul dietal romin şi intemeiară un nou 
partid ` partidul poporal romin, cel mai democrat partid de până 
atuncea, cel puţin după program şi tondinţi, dacă nu şi după 
rezultate. Lupta ce s'a dat între ambele partide a fost. din cele 
mai agitate din viaţa noastră politica, cu privire însă la cele 
ce-au urmat mai tirziu numai o introducere destul de palida. Cit 
de nenorociti era starea politică se vede dintr'o serie de articoli 
din „Timpul“, din cari unul fineşte cu urmatoarele cuvinte: Be: 
zultatul fina! al actualei tactica politice a Rominilor bucovineni 
este: înlăuntru neuniți, în afară înduşmăniți cu toli factorii 
politici din țară”. Lupta ziaristică a acestor grupări s'a desfà- 
surat intre «Timpul» și «Deştepturea», care se transformase in 
urma încetării „Patriei“, după izgonirea fraţilor Branişte ŞI © 
serie neintreruptă de confiscări. din organ poporal in organ po- 
litie trecind sub conducerea lui Atanasie Gherman ; dură 75 de 
numere „Timpul“ s'a stins, Subt titiul „Timpul se află pe patul 
de moarte” cetim in No. 75 următoarea Gol: „Marturisim fără 
incunjur acest adevăr, Boala este aceiaşi de care au apus toate 
gazetele romineşti din Bucovina în ultimile două decenii: nesol- 
virea abonamenhului.* - «Timpul» apune deci dară din lipsa de 
sprijin material ; noi credem, că nici bază morală de existență 
n-avea, după ce singur constatase, că „pactul“, formula politică, 


care-i justificase apariţia n-a fost respectat și pus în practică, „Des- 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 43 


teptarea“ rămase deci dară unicul ziar romin în Rucoving; ea-și 
schimbă formatul şi începu a apărea de două ori pe săptămină 
subt conducerea lui Constantin Berariu, cunoscutul autor al fe- 
eriei «Fat-Frumos in grădina Sft. Vineri» și a traducerii «Hero 
şi Leandru» de Grillparzer. precum şi a unor poezii şi u lui Enu- 
sebie Stefanelli, mort înainte de un an. Evenimentele politice din 
cei din urmă patru-cinci ani sint prea recente pentru a fi espuse în 
mod obiectiv, căci abea se apropiaseră cele două partide romine, 
cel conservativ şi cel poporal, şi creiaseră sub titlul „Dirigența 
partidelor romine din Bucovina“ un organ de reprezentare co- 
mun, cind din inceputuri mici s'a născut o luptă inverşunată in- 
tre partidele unite gi noul partid democrat, care reprezinta o 
politică foarte radicală, condus de Dr. FI. Lupu si Dr. A. Onciul 
g aroa ca organ de reprezentare societatea politică «Unirea». 

upă o luptă foarte aprigă şi violentă, după agitațiuni, cari 
luară forme necunoscute lu noi, valurile turbate s'au liniştit şi Ro- 
minii s'au găsit iară-și uniţi întrun singur partid politic. „As- 
ta-zi pacea este restabiliti—scrie A. Onciul în articolul de tond 
din No. | al „Gaz. Buc.“—şi anume nu pe baza șubredă a unor 
prietenii personale ci pe temelia trainică a cooperării politice a 
intregii naţiuni.“ La primul pas politic partidul consolidat a 
surbat un triumf: reuşita lui Aurel Onciul contra unui Rutean 
la alegerile pentru camera din Viena intrun cerc cu alegitori In 
majoritate străini. Evenimentele politice ale ultimilor ani au a- 
rătat până la evidenţă că puterea politică zace în popor şi deci el tre- 
bus cultivat intensiv şi nu numai pe timpul alegerilor. 

Despre ziaristica politică au mai rămas de spus citeva 
vorbe. La 1 Mai 1902 di. Aurel Onciul incepe à scoate gazeta 
sa „Privitoriul“ in Brûnn de două ori pe lună avind ca motto 
canoscutele versuri din „Glossa* lni Eminescu: „Privitor ca la 
teatru“ ete. Scopul revistei este espus în cele următoare: „Este 
timp de a îndruma o direcţie nouă şi de & ridica, precum se 
face aiurea in statele civilizate, politica dimpreună cu auxiliarele 
ei sociologice de la nivelul actual de meserii la rangul de ști- 
ințe. Scopulni acestuia încearcă să-i servească revista prezentă, 
care în sensul glossei mult regretatului Eminescu poartă numele 
«Privitoriul». Ea tinde, pe bază inductivă și in mod ştiinţific, să 
analiseza condiţiunile etnice, economice, sociale și politice de e- 
xistențăa la Romini şi astfel să constate factele, din cari apoi să 
se poată trage consequențele pentru politica militantă de toate 
zilele. Revista nu va fi nici adictă, nici daşmană partidelor e- 
xistente ; faţă de toate ea va recunoaşte ce este bun și va com- 
bate ca este rău in programele lor, Singurul ei program este, 
precum nu poate ñ altfel în ştiinţă, constatarea adeväralni.” DI. 
Onciul este de sigur cel mai escelent ziarist bucovinean ; dispu- 
nind de cunoştinţi temeinice pa toate terenele vieții publice, 
scriind intron stil energic gi colorat, știind a ţinea tonul polemi- 
cei totdeauna la înălțimea cuvenită, el ar face cinste ori-şi-că- 
rei ziaristice. Espunerile sale sint in totdeauna clare, definițiile 


456 VIAŢA BOMISEASCA 


precise și pen egen lucrurilor logică ; ziarist vechiu, den a 
desvoltat în ultimii ani o activitate ziaristică uimitoare. „Privi- 
toriul“ a rămas atita vreme pe deplin credincios programului 
stabilit la apariție cită vreme dl. Onciul n'a luat parte la poli- 
tica militantă. In acest timp s'au publicat studii interesante de 
di. A. Onciul (pseudonim A. Vrinceanu) şi de fratele D-sale, ad- 
vocatul Constantin Onciul. Dar şi după ce s'a inceput a se dis- 
cuta în coloanele „Privitoriului* politica actuală, articolii d-lui 
Onciul au un interes istoric, arătind evoluţia politică a Rominilor 
bucovineni. Pentru massele largi ale poporului întemeie di, Dr. 
FI. Lupu ziarul „Voința Poporului“, care apărea odată pe săp- 
timină și a fost timp mai indelungat după incetarea „Deş- 
teptării“ şi a „Privitoriului“ unicul ziar romin in Bucovina; 
astăzi cînd Rominii posed în «Gazeta Bucovinei» un organ po- 
litic, „Voința Poporului“ si-a reluat activitatea pe terenul popo- 
ral. „Gazeta Bucovinei“ reinviată stă sub conducerea d-lui Const, 
Onciul, un distins advocat, bărbat cu vederi largi și cunoștinţi 
multiple ; afară de aceasta, gazeta va avea sprijinul tuturor de- 
putaţilor ; foiletonul literar este condus de di, Liviu Marian, li- 
cenţiat în litere, care ni-i garanţă suficientă că mişcarea li- 
tarară nu va fi neglijată. Dară credem că atita nu e de a- 
juns; ziarul spre a corespunde tuturor cerinţelor moderne ar tre- 
bui sä aibă un cere larg de colaborotori şi mai de ales un corp 
organizat de corespondenți destoinici, fact de care ziaristica 
noastră s'a interesat prea puţin, astfel că multe din chestiunile 
cale mai importante au rămas nediscutate. 

Pentru informarea publicului străin au apărut şi ziare scrise 
în limba nemţească. Aşa în anii 1901 și 1902 ziarul „Bukowinaer 
Journal“ inspirat de partidul poporal naţional şi în prezent «Buko- 
winer Lloyd» subt conducerea d-lui Titus Onciul. 


Apropiindu-mă de incheiere, voiu să amintesc şi puţinele 
ziare poporale, cari au apărut la noi, 

Cel dintăiu ziar de feliul acesta a fost „Steluţa“, foaie pen- 
tru poporul romin de la pe care o scotea de două ori 
lună parochul din Chorovia (jud. Cernăuţi) Simion Cobilanscihi, 
astăzi paroch la sf. Paraschiva în Cernăuţ. Foiţa aceasta purta 
motto : „Luminează-te şi vei fi. Lucră şi vei avea.“ Primul nu- 
măr a apărut în Se Septembrie 1883. «Steluţa» cuprindea in- 
vățături morale, i economice, se ocupa de tot ce atinge 
viața zilnică a ţăranului; rubrici stabile erau: „Cugetări asupra 
evangheliei, care se cetia in Duminica respectivă, apoi despre 
legi, tlespre bani, despre ale casei şi ce se aude nou ?* iară ca 
parte de distracţie publică Simeon Cobilanschi_o istorisire, care 
a apărut şi în volum, intitulată : e Dumitru Stan», iar mai tir- 
ziu Artemie Berariu din Ceahor o istorisire, care a apărut incă 
in volum: Norocul unui Satulmărean. Colaboratori ai acestei 
modeste e. par să fi fost gi Stefanelii T. V. și Ştefureac din 
Suceava şi Const. Morariu, pe atunci preot în Toporăuţ, «Steluţa» 


VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA Lar 


A sotene eg Zen și din anul I! un singur număr. Ca supliment 
E ucovinei* a apărut timp de un an ca ziar 
„Foaia Săteamului". A E PEN 

Proximul ziar poporal şi cel mai bon din cite le-am avut 
pină acuma a fost „Deşteptarea“, al cărei număr prim a apărut 
la t/s Ianuarie 1893. Programul acestui ziar constă in rëspindirea 
culturii în păturile largi ale poporului, trezirea conştiinții na- 
fionale şi organizarea poporului nostru pe toale terenele, dar 
mai ales combaterea pericolului înstrâmării prin slavisare. Zia- 
rul apărea subt conducerea unui comitet în frantea căruia sta 
protopresviterul Artemie Berariu, actualul prezideat al non in- 
fiintatei societăţi pentru cultura poporului « Luceafărul Bucowi- 
nei», dară sufletul mișcării, bărbatul, care a dat inițiativa, a 
muncit şi nu s'a dat în lături de la nici o jertfă, a fost părin- 
tele Constantin Morariu, actual paroch în Pătrăuţ pe Suceava, 
In viitoarea istorie culturală a poporului romin din Bucovina, 
„Deșteptarea“ şi creatoriul ei, pâr. Morariu, vor ocupa un loc de 
tunte ; prin activitatea sa neobosită şi stăruitoare el şi-a ago- 
nisit pe terenu! acesta meritele cele mai frumoase. Starea inflo- 
ritoare. în care se află parochia sa în raport cu trecutul nu toc- 
mai îndepărtat e dovada cea mai bună că prin muncă sistema- 
tică se poata face cu poporul nostru minuni. Ar ñ de dorit ca 
părintele Morariu să publice istoricul lnființării și a desvoltării 
ziarului „Deşteptarea“, care va prezinta, după cit pot judeca din 
unele fragmente, pe care mi le-a povestit, un interes deosebit, 
„Deșteptarea“ oferea şi o lectură plăcută gi atrăgitoare ` 
pentru popor publicind poezii poporale, istorioare, poveşti. Par, 
Morariu tipări aici o serie de articoli istorici ţinuţi în termeni 
poporali subt titlul «Ceva din istoria Pominilor bucovineni», a- 
părute apoi în 2 tomuri separate subt numele de «Părţi din istoria 
Rominilor bucovineni», răspindind astfel cunostințile necesare în po- 
por. Printre cei ce s'au interesat cu mai mult zel de bunul mers 
al acestui ziar trebue amintit și actualul director ai tipografiei 
bucovinene Dimitrie Bucevschi, un lucrător modest. dar entusiast. 
Dia toată activitatea ziarului vom mai releva marea campanie 
antialconlică, ce a dus-o cu mult succes mai mulţi ani, dar 
care in urmă a fost părăsită. «Deşteptarea» a apărut ca ziar po- 
poral pină la încetarea „Patriei“ în 1900, cind a devenit ziar po- 
litic. A fost o pierdere foarte simțitoare dispariția acestei gazete, 
care devenise indispensabili pentru popor şi această pierdere n'u 
putut fi reparată nici prin scoaterea altui jurnal poporai «Des- 
teptarea A eri care a apărut numai puţin timp de la if, 
Decemvrie 1901—10 April 1904 şi foarte neregulat. Aşteptăm 
ca societatsa „Luceafárul Bucovinei” să-şi indrepte toată aten- 
Un asupra acestui teren părăsit. 

Spre a fi complect trebue să amintesc și celelalte ziare ro- 
mine, care apar în prezent în Bucovina, Din toamna anului tre- 
cut apare subt titlul „Şcoala“ un organ al invăţătorimii romîne, 
organizată in «Reuniunea pedagogică», care însă tinjeşte din 


sea VIAȚA ROMINEASCA 


cauza puţinului interes, pe care il arată rei chemaţi să-l spriji- 
nească, apoi un ziar al preoţimii « V'„sforiul», care apără intere- 
sele bisericei gr, or. romine şi o foaie de interes economic 4A- 
gricultoriui» sabt direcţiunea prezidentului consiliului cultural 
al ţării. a cunoscutului deputat şi compozitor muzical Tudor 
cav. de Flondor. Numai cu greu se vor susținea cele patru foi ro- 
mine, cari apar în prezent in Bucovina, —de ultima ingrijește con- 
sin) cultural al țării—dat fiind că sprijinul, pe care îl accord 
publicul cetitor, şi acesta restrins, e insuficient ; mult mai bine 
credem că ar fi, ducă în locul acestor patru foi cu o existenţă pro- 
blematică. ar apărea un ziar cotidian cu rubrici separate pentru 
chestiunile speciale, scutind pe cetitori de abonamentul ce-l plă 
tesc la diferite foi gi pe deasupra si la foi străine, 

Ar mai fi în stirșit de amintit ziarul bisericesc „Camed/a”, in- 
temeiat la 1882 din iniţiativa regretatului mitropolit Dr. Morariu- 
Andrievici. EI cuprinde studii de pe terenul teologiei in limba ro- 
mina si ruteană ; apoi din cele apuse „ /ăranu/”, un supliment lunar 
la foaia «Landwirtschafliche Blătter» şi articolele scrise în limba 
romină în „Bub. Pădagogische Blătter”, care au apărut de la 
1873—1902, apoi, «Amicu! Poporului», organul societății eco- 
nomice cu acelaş nume, care a apărut de la 1878—1896 și 
în fine numărul unic din „Gazeta Poporului“ editată de prote- 
soru! de la şcoala agronomică Grigorie Halip în 1899. DI. Gri- 
gorie Halip a fost colaboratorul economic al tuturor ziarelor Ter 
porale din Bucovina şi a publicat studii foarte importante pen- 
tru economia poporului, pe cari le-a scos apoi in broşuri sepa- 
rate, dar încercările făcute de D-sa de a da poporului un ziar e- 
conomic mau reuşit. La 1 Muia, c.a apărut in Cernăuţi numa” 
ru) prim ul ziarului „Lupta“, organul partidului social-democrat 
din Bucovina, purtind deviza „Muncitori din toate părțile, uniţi-vă!* 
Programul ziarului e serie într'o rominească acceptabilă ; în foi- 
letonul ziarului intilnim „Socoteala“ lui Viähujă. 

Această schiţă fugitivă, completată cu cele espuse în par- 
tea primă a prefeței „Foiletoanelor“ lui M. Teliman relativ la 
mișcarea literară din ţară, unde am vorbit de revistele literare 
din Bucovina, are menirea să deie tuturor Rominilor o ideie 
clară despre ziaristica romină din Bucovina. Espunerea e destul 
de seacă, de oarece spaţiul nu permite intrarea în amânunte, nu 
e escina însă ca in viitor unul sau altul din perioadele tratate 
aici în chip sumar să fie luminate mai intensiv. 


George Tofan 


Scrisori din Basarabia 


Chişinău, 16 Aprilie 1906. 


Rominia nu e despărțită de Basarabia, de cit printr” - 
rău,-- „Prutul, riu blăstămat“, cum il eta, popotii a i 
er ls dd ee sute de ani nu juca aproape nici un rol în 

„Si pe care în ti îi 
ma Sa p impul verii pe alocurea îl pot 
À ar acest părău, timp aproape de un v de la tr 
din Bucureşti (1512),—a putut să despartă atit de adine gene 
insemnată a poporului romin, incit în Hominia. desigur, sunt 
Senger hol Se mult Gg ez? asupra Indo-Chinei sau a Para- 
1 ui + asupra Basarabiei, —lar în Ba 
s: mai pagin Romina: Basarabia se cunoaşte 
e a sul e legat prin drum de fier ca Chi A 
sunt,—cu toate întirzierile de în graniţă, — decit cinci ue Ae 
drum între vechia Capitală a Moldovei—alta datt şi a Basara- 
biei, —şi capitala actuală a provinciei ruseşti dintre Nistru și 
Prut, și totuşi ştirile din Rominia vin la Chişinău prin Peters- 
burg, —iar din Chişinău în Rominia prin Berlin şi Viena. 

Cea mai mare parte din Basarabeni nu cunosc măcar după 
nume pe oamenii de stat din Rominia actuală. —din trecut se cu- 
nosc numai numele lui Brătianu şi Kugălniceunu,—dar foarte 
puțini ar putea preciza rolul ce au avut aceşti bărbaţi în isto- 
tiu neamului; din literatură e mai cunoscut numele lui Vasile 
Alexandri, foarte puțini au auzit despre Eminescu, —si „numai 
ciți-va „rominofili” indrāciți, cu mare greutate au putut să-si 
procure—păzindu-se de <vămile văzduhului» ale consurei rusesti 
—cite un volum răzieţ, de Coşbuc, Creangă sau Caragiale ` 

Iar în Rominia cine cunoaşte pe fruntașii vieţii noastre 
publice? Din cind in cind în ziare se strecoară cite-o notiță 
despre «mareşalii> Catargi, Donici sau Krupensk:,—Rominii se 
desfâteazi cu aceste nume moldoveneşti, (precum şi basarabenii 
cind vre o telegramă din Viena, anunţind schimbările de mini- 
Ster, da nume, cari au reprezentanţi și în familiile boereşti din 
Basarabia), — dar foarte puţini ştiu, că imareșalii Catargi și Donici 


in VIAȚA ROMINEASCA 


t de molt, —iar „Krupenski” e o familie numeroasă, care 
pr rari vr'o două-trei zecimi de reprezentanţi în Basarabia ; era 
cind numele Chişinăului face ocolul lumii în legătură " niş 
excese antisemite, ziarele rominești scriu cu gravitate despre 

naţionalistul“ Cruşevan, — mulţi înse ştiu, că d. Cruşevan e un 
n ist... rus? 
a i să recunoaștem că această situaţie, -pănă în toamna 
trecută, cind în ziua de 17 Octombre, manifestul Imperial a pro- 
clamat pentru toate popoarele Rusiei dreptul la o nouă viaţă, — 
inevitabilă, 
geg Kach limba rusească o aproape cu totul e eener 
iar pentru Basarabia censura a ştiut să transforme Pru oE 
deşi in timpul verii pe alocurea îl trec găinile,— into mare paa 
care nu putea să treacă nici o veste: incit calea cea mai eg 
pentru veşti din Rominia in Basarabia, și din Basarabia în RO 
minia, — tot trecea prin Viena, Berlin și Petersburg, desi in 
Iasi şi Chişinău sunt numai cinci ceasuri de drum de an SS 
` “Pana la geen dată, aproape un veac, in Basarabia, deşi lo 
cuită de aproape doui milioane de Romini,—n'a existat viată pu- 
ge SE sutelor, țăranii trăeau de azi pe mine, mun- 
ceau pămintul, plăteau dările, trimiteau pe feciori la EA 
flind-că „impăratul nostru“, care e unde-va departe, şi are 
neamuri sub el, are nevoc de oaste multă, —şi generație rocon 
după generație ; ei ştiau că sunt „Moldoveni“, se soyan m 
dri că sunt „Moldoveni“, —iși ziceau spre a se deosebi e en 
sortucărimea ce se ridică de-asupra lor „Romini „Şi în num “a 
Rominilor“a nu coprindeau nici pe boerii „moldoveni” ; feciorii v = 
nind din oaste, din Polonia sau Caucazia, —le povesteau WS E 
muri ciudate locuese în „Impărăţie“, le spuneau cite-va cuvinte = 
vățate printre străini,—şi apucind coarnele plugului, E ra 
tau cuvintele de comandă învăţate în cazarmă; dacă luau pas > 
vre un răsboiu „pentru cruce“ şi „pentru Impăratul nostru“ (in S 
de războiu ei fac parte din diviziunea a XIV, —care poartă goen 
falnic în armata rusă, de „divizia Dragomirov „— find-că GE 
general o comandase în timpul răsboiului ultim cu iara si 
povesteau vitejiile lor, ale oldovenilor, şi erau cre e ES . 
vitejii ; în memoria poporului aceste vitejii se confan afl o 
de altă dată, sub Stefan- Vodă, care a construit, pentru ei, m R 
bisericile vechi, şi toate ruinile de cetăți; răzășii noa eg 
sfințenie nişte hirtoage vechi, — cari și ele sint toate de 
tan- Vodă», dar «nimene nu le mai poate ceti»... i 
Pentru această masă de două milioane de suflete pan 
romin nu există, decit ca o contusă amintire despre o roi e 
„peste Prut“, prin care au trecut cu „divizia noastră A in Gen 
rasboiu (au fost atitea răsboae 1. şi care e locuită a Be = 
doveni“, ca „ai noştri“, dar cari nu sint sub <impărai! eg ; 
cari cunosc și ei pe „Stefan-Vodă“, au biserici, cetăţi și mae 
de la el... In timpurile din urmă, despre această țară de „Mo 


SCRISORI DIN BASARABIA #71 


doveni“ vorbesc mai ales nişte nenorociţi, «dezertori», fugiţi de 
bătăile şi chinurile din „meliţie“... O, dacă gradaţii din Rominia 
şi-ar da seama ce crime săvirgesc ei zilnic in cazarmă... 

e asupra acestei mase sint, în primul rind,—<boierii». 
Unii din aceştia poartă nume vechi «moldovenești», alţii nişte 
nume, cari sună străin pentru urechea ţăranului; dar și unii şi ` 
alţii vorbesc în relaţiile lor de familie și viaţa lor publică exclu- 
ziv în limba rusă sau poloneză ; şi unii şi alţii pot vorbio emol- 
doveneasch» stilcită, abia îndestulătoare în relațiile cu slugile, 
şi cu muncitorii la moşie,—şi încă in aceste din urmă sint aju- 
taţi de «vatafi» şi «vechili>, cari servesc de intermediari, şi știu 
să vorbească cu țăranii ei cu boerii, cu fie-care «in limba Zeg 
Pentru această «elită socială», — ou extrem de puţine excepțiuni, 
— Regatul romin nu prezintă nici un interes, ca un mic stat 
„balcanic“, care şi-a însușit o constituţie, a desființat titlurile de 
nobleță, şi a proclamat egalitatea tuturor în fața legii, și care 
duce o politică ciudată de duşmiânie in contra statului, care «i'a 
liberat>, din jugul turcesc, —a Rusiei. Telegramele venit» prin 
Viena. Berlin și Petersburg, indestulează toată curiozitatea: la 
minister acolo vine din cind în cind un Catargiu, un Cantacu- 
zino, Su se alege președinte de Cameră un Rosetti (Roznovanu), 
— din «familia mareșalului judeţului X»... Aceştia, de cele mai 
multe ori n'au auzit nici despre Alexandri, nici despre Emine- 
scu,—cu atit mai puţin despre Coşbuc, Creangă, Viihută sau 
Caragiale... 

La mijloc, între aceste straturi ale societăţii din Ba- 
sarabia, se află negustorul, «jupinulə, care vorbeşte destul 
„moldoveneşte“, ca să poată cumpăra de la țăran produsele lni 
lu tirg. şi destul rusește, ca sa le poata revinde la Odessa. A- 
ceștiu îşi aduc aminte despre existența Regatului romin, doar 
după vre-o ispravă a d-lui P. Cruşevan sau a altor ehulizani»,— 
spre a fugi peste graniţă. ȘI pentru aceasta n'au nevoe de vesti 
din Rominia,—iar în alte timpuri nici telegramele venite prin 
Viena, Berlin şi Petersburg nu-i interesează. 

Intre aceste elemente sociale de căpitenie ale Basarabiei, 
sint preoţii sătești, cari trăiesc în contact cu țăranii, ce nu cu- 
nose altă limbă decit cea «moldovenească», și preoții cunosc a- 
ceasta limbă mai cultivată din cărţile bisericeşti; sint răzeșii, 
cari au trecut prin şcolile rusești, şi au utilizat aceasta pentru 
a éi să ceteasca cărţile muastre bisericești, Aceștia ştiu că 
sunt „Romini“, adună cu sfințenie toate știrile ce le pot veni 
de „dincolo“, şi string prin fundul lăzilor, alături de vechile hri- 
soave domneşti, cite un volum de poezii sau nuvele, cine ştie 
cum rătăcit Pominia, 

Intre copiii acestor din urmă, din cind în cind se naşte cite 
un curent mai naţionalist, —sub înriurirea miacării revoluționare... 
rusești! Curent naţionalist, — fără nici un gind de deslipire de Ru- 
sia,—ci numai ca apropiare de masa cea mare a poporului care 
nu ştie decit „limba lui“, Ochiul vigilent al administraţiei știe 


472 VIAŢA ROMINEASCA 


la vreme să pătrundă un ast-fel de curent și să-l stingă inainte 
de a lua vre o proporție... Ciţi-va fi ai Basarabiei mai mulţi 
morți în închisoare sau în Siberia, ciți-va siliți să fugă, «din- 
colo»,—şi toate reintră în... ordine şi linişte... ý 

In aceste condițiuni a găsit Basarabia manifestul Imperial 
din 17 Octombre 1905, prin care se anunțau principii nouă de gu- 
vernămint. d 

Atunci de o dată sa simţit, că în Basarabia locuesc 
aproape două milioane „Moldoveni“. 

Manifestul Imperial a trebuit să De tradus în «moidove- 
neşte> ; guvernatorul, primarii, prefecţii, şi «remski naciainiki> 
au trebuit să se adreseze câtră popor prin publicaţiuni tipărite 
în timha lui; mai mulţi advocaţi, doctori, preoți au cerut auto- 
rizaţia să scoată gazete „moldoveneşti“ ; zemstvele au inceput 
să stârue pentru ca legea să autorize deschiderea de şcoli „mol- 
dovenești“; în sfirgit cite-va zile după manifest (l+ 30 Octombre), 
în Chişinău are loc o întrunire publică, în care se pun bazele 
«Societăţii Moldoveneşti pentru răspindirea culturii naționale», 
sub preşedenția mareșalului județului Chişinău, di. P. V. Di- 
cescul, 

Toate acestea fără nici un gind de separatism, Hind-că €- 
lementele conservatoare dintre Rominii Basarabeni, War voi Să 
renunţe la privilegiile clasei nobiliare. iar cele democratice sint 
pătrunse de credința, că în Rusia democratică de mine poporul 
va avea o situaţie superioară celei din Rominia.... 

Totu-şi «naţionatistul» și «adevăratul rus“ P. Cruşevan, 
descendent din boerinași moldoveni, — scoate strigătul de alarmă 
(despre aceasta ați scris în „Miscellanea“ din No. 1 al «Vieţii 
romineşti*) .. 

Trădare!.... 

Şi de la sfirşitul lui Decembre, o dată cu toată Rusia, se 
incepe reacţiunea inspăimintătoare și în Basarabia,-—reacţiune. 
care e insoțită de o complectă dezorganizare a vieţii, — lipsa de 
ori-ce siguranţă a persoanelor și a averilor, atacuri cu mina ar- 
mată ziua 'n amiaza mare; oameni impuscati și spintecaţi în 
mijlocul străzii; şi in acela-și timp sute şi mii de arestări de 
țărani, zeci și sute de arestări de învăţători, preoţi, intelectu- 
ali... Să citez numai cite-va cazari dintre învățători arestaţi chiar 
în ajunul alegerilor ` invățătorii din com. Noul- Traian (jud. Acher- 
man) V. D Mircea şi ©. N. Bondariu; învățătorul din com. 
Cecolteni (ud, Orheiu) Vintu; învățătorii din com. Comrat (jud. 
Benderi), /. V. Bolfus şi Galaţan; înv. din com, Galilești C. N. 
Captarencu şi din com. Ghetloasa (jud. Izmail) V. Wornicu, etc... 

Cum a înțeles administrația «să facă alegerile», se poate 
vedea din urmâtorul fapt: în judeţul Orheiu sint 60,000 (cetiți 

i mii) de răzeşi proprietari de pâmint, cari după lege tre- 
Due să aleagă „electori“ în colegiul proprietăţii fanciare ` mici 
unul din ei n'a fost înscris în lista de alegători şi n'a fost ad- 
mis la alegeri ; în judeţele Hotin și Bălţi, alegerile de «electori» 


SCRISORI DIN BASARABIA 473 


au Jost casate in întregime și făcute din nou; alegerea din jud 
Izmail a «electorului» D. C, Crăciunescu (fost "deputat în Gees 
Romină, in mai multe legislaturi, și în constituanta din 1866...) a 
oeh SC eren alegerilor, pentru ca să nu poată candida 
eputaţii, du x 
gg CH pă lege, nu se pot alege, decit dintre «elec 
In asemenea condițiuni toate elementele de opoziţi e 
buit să închee un cartel între ele, sau cum se lt ege Ra 
sia eun bloc»,-—faţă de primejdia reacţiunii, era vădit, că toate 


deosebirile intre diferite grupari opozi 
cundarâ. grupări opoziționiste au o insemnătate se- 


ee ? 
_ Basarabia a trebuit să al un membru În « - 
pan Sonan și nons deputati in «Düma». S 
S n ul Imperiul a fost ales d. P. V. D reşe- 
dintele «Societăţii Moldovenești». o mee 
E destul să vă citez cum a fost salutată această alegere 
de d. P. Cruşevan, «adevăratul ruse din „Drug“: 
«In persoana lui P. V. Dicescul, Consiliul Imperial capătă 
«pe un rominofii aprins, care, trebue să presupunem, va simpa- 
«tiza foarte energic cu toate autonomiile, incepind cu autonomia Ba- 
«sarabiei, deşi, credem, că ar fi mai /oia/ să ridice pur şi simplu 
«chestiunea anexării Basarabiei către Rominia»... *) Acesta e un 
denunţ, minciunos în toată regula. 
lar pentru «Duma», din nouă deputaţi aleşi,—afară de un 
mare proprietar arman, fofi cei fo? sunt opozanți (intre cari 
trebe să numărăm şi pe cei trei ţărani. neinregimentaţi, fiind- 
cà in condițiunile de față acesta este elementul cel mai opozant 
în Eam. 
e mulțumim aici să reproducem aprecierile organului in- 
vāțātorilor din Basarabia, „Narodni Ucitel“ („Invaţăterul) asu- 
pra alegerii de către ţărani a învățătorului din jud, Izmail, 7. 


“Ţăruuii Basarabeni, chemaţi să participe la via bli 
«au învestit cu încrederea lor a un invatator, T: te e 
«ranii au iuțeles, că în persoana acestui învățător și membru al 
«partidului „libertăţii poporului“ ei vor găsi un apărător sincer 
«şi sigur al intereselor poporului, —şi i-au dat mandatul. Cu a- 
«ceastă ocazie să spunem cite-va cuvinte asupra marii misiuni, ce 
«cade asupra colegului nostru. In Basarabia sint peste 1,600,000 
«de Moldoveni, adică vro 165—17%, din întregul neam moldove- 
«nesc *) şi aproape Wm, din populația totala a Basarabiei. Din 
«toate grupările etnice ale provinciei noastre Moldovenii, ca pro- 
«cent de ştiutori de carte, ocupă locul din urmă. De aci se vedo 
«cità nevoe au ei de cultură. Insă trebue să luptam, ca popula- 


7 1) A propos, DI. N. Jorga tut nu crede, că sit momen! - 
tifice elucubruțiunile d-lui T, Porocie 2. Nota redacţisenii ae Ss wë 
21 Adică rominesr, Nota Bed, „V, R=. 


AC VIAŢA ROMÎNEASCA 

i 

aceas i rusificare violentă și artificială, Și 

H RS, ees culturii ei pistele... “S 
er dul acesta, “margi sănātos la postul tău, primule dapt 

nahia, alesul poporului nostru e GH a in 

| La 27 April se adună Duma, şi populat Seeerei 

i teaptă cu încordare verdictul marelui popor ret e 

coli serg definitiv dreptul la viață Și desvoltarea 


nale. 
KO La revedere! SEH 
esten, stații po- 
PS. Primim v că in momentul de față arestat <A 


j 
titici din închisoarea din Chișinău au proclamat „răscoala 


i ` lat» vro 66 ţărani 

De astă dată «s'au DCH È p 

Gemaier (studenţi şi învățători dela tat), eege? 
Ke nemotivatu prelungire a arestului preventiv pes 


vg a a ispravi această «răscoală» clasică pen- 
ole ven meri e Yie abioaiu ge isprăveşte cu e A mortis 
E gg ° arestati să până la ORTONE e tje lf 
ky m administrația şi „justiţia“ se sët en fe 
near prevenţie pe bieţii țărani in timpu rasei cimp ae 
on 22 April. Astă-zi încă vr'o 400 arestaţi sau za ing 
testarea sin foame“, In fie care moment trebue se ne aş 
` poa, ilie. In sfirşit! Tribunalul a dispus liberarea are 
j ilor pentru pretinsa „revoluție“ din comuna C Coms ep 
ae: : după o săptamină de „răscoală flim mura aderi 
îi Maior stare de nedescris,—din pu=cârie EA Na pă 
direct la spital, Cel puţin nu avem de înregis 


PEPE 7 ai a 


Sorisori din Ardeal) 


Arad, 22 April 1906. 

Alegerile din Ungaria şi Homiînii. Guvernul contelui 
Ştefan Tissa, care este ultima verigă în lanţul guvernelor echte din 
majoritatea parlamentară aşa zisă a liberalilor, a căzut, în urma 
alegerilor generale, in care numitul partid a rămas în minoritate 
faţă cu „coaliția“ alcătuită din partidele ` independist-kossuthist, 
liberali dizidenţi şi poporali (elericali), 

Faţa cu noua majoritate, care scrisese pe steagul său: 
„limba de comandă maghiară”, pentru întreagă armata de pe 
teritorul Ungariei, şi—ca apropiată consecvență—separarea Un- 
gariei de Austria (uniune ac gen în locul! actualului dualism), — 
impăratul-rege Francisc Josif I s'a incercat să iază din impas, 
instituind un guvern personal, de transiţie, fără legături şi rä- 
dăcini în parlament, sub şefia generalului baron Fejérváry. 

Ginvernul Fejérváry (şi în special ministrul de interne Kris- 
Zoff, din acel cabinet) lansează, drept program al său, votul n- 
universal, pe de-o purte,—iar pe de altă parte,—poate și din mo- 
tivul recunoașterii incapacității sale de a-şi face partid, ori poate 
din motivul identităţii idealului său politic cu cel propagat cu o 
forță agitatorică extraordinară de coaliţie,—face pe intermedia- 
rul, pentru o apropiere între coaliţie și coroană. 

După o îndelungată criză, în decursul căreia acțiunea cou- 
liției culminează în resistența pasivă: neplătirea dărilor, nepre- 
sentare la recrutare, respingerea și neexecutarea ordinelor de 
câtră organele administrative, după nesfirgite pertractări, se face 
apropierea, se inchee pacea intre coroană şi coaliţie și fiul detro- 
natorului casei de Habsburg devine ministru ul celui detronat 
de părintele său, stind şi răminind fie care din părţi în punctul 
său de vedere yi cu programul său politic de mat 'nainte. 


1) Tot ee dincolo de munții Carpaţi e rominese, ne-am obicinuit a 
zice ch e în Ardeal (Transilvania). Vom pastra această numire (şi pentru 
părțile banatico şi ungare), vôei pentru noi fraţii de peste munti una siot 
si eu toţii sub un regim trāiese, avind un ideal comun, sub luate raporturile. 


A8 VIAŢĂ ROMINEASCA 


i trac- 

Viitorul re va arăta, care dintre cele două părţi con 
taate a calculat mai bine asupra şanselor (căci de alt gg E, 
vedere aci nu mai poate fi vorbă) gi care va şti exploa ee? 
bine situaţia şi incurcăturile din viitor: Coroana, care a primit 
un guvern în majoritate compus din membri kossuthişti, See 

un partid cu pretenţii de revendicaţiuni separatiste,—o 
kossuthiştii, cari au primit a intra întrun guvern opan Sei 
baza uniunei dualiste, dintre Austria și Ungaria, dela pr i 
dela ordinea zilei, aminind cea punctului lor vedere 
n'au abdica A í 
War Steeg gier contract, sau pact, sau siene? 
alegerile, cari sint în curgere încă, pe cind scriem secara sar d 
şi alegerile se fac—în urma ordinului Preainalt — numai in a r eier 
reformei electorale, care ar avea să se facă pe baza principii 
votului universal, ca apoi ulterior iarâși să se facă apel la voința 
were alegeri, partidul liberal (Tisza), —care dela 1875 
__1905 a stat la cirmă, nealegind mijloacele, er Ames 
bile. pentru a se menţine la putera şi a strimtora pe ës? 
Dan pe toata terenele—chiar și prin neexecutarea EN 
goare,- nu pune nici un candidat! EI şi-a implinit m ur 
poate lăsa loc acum altora, cari să urmeze mai departe, cu i 
ziera ridicată, acelaş joc psa, pe care dinsul La făcut, prin 
opresiune În Jos. 3 

EE Monarhul și Austria, au lucrat gu- 


Ai si Tisa), incit au lăsat kossuthismului tot mai mult teren 
ich A rep e in jos, faţă cu naţionalităţile Deene, La 
vean cu guvern Sa întrecut, prin 4 ne impiedeca in vai A ze 
pe terenul economic tcolonizările ete.) cultural tounnen e 
maghiarizarea şcoalelor) și politic, peste tot a vieţii de s a că 
toată retragerea sa din arenă însă, partidul liberal x E SS 
său de lebedă face un strajnic apel—memento ap rod ref 
jiționişti. Ziarul contelui Tisza (42 Ujsăg) e Kë 
vernnlui coaliţionist asupra primejduirii „ideii de s er să 
în eazul cînd ar pătrunde în parlamentul țării un. eg Sea 
mare de naţionalişti (romini, slovaci, sirbi), Şi morga en e 
stăpini, au ascultat cuvintul înaintaşilor lor bătuţi re CH d'ac 
deveniseră celebri prin terorismul lor electoral /« sat a dÉ 
Sea nr: > Ge gece ee jari D gn weng, 

i ntre candi o nu - 
KS pimarra unde au fost candidați eegen gr? gi ape 
ales romini, nimic nu s-a cruțat pentru a corupe, ir SA aim 
siona şi Inăbuşi glasul asupriţilor, celor cu conştiinţa deştep eg 

Nu pot lăsa nerelevat, din actuala luptă grin Së 
care, har Domnului, am egit cu un numâr intreit. de gebei e 
parlamentul ţării—un moment toarte instructiv RE a Pda 
crezut gi eventual ar mai persista în credința cà in 


SCRISORI DIN ARDEAL 477 


și Maghiari ar fì posibilă o apropiere (pănă la o eventuală schim- 
bare a vremilor și educaţiei oamenilor din această țară), Relatez 
faptul, că actualul guvern nu s'a sfiit de a incerca să escamoteze 
naivitatea, buna credinţă a Rominilor. Aşa, au fost invitați de 
guvern mai mulţi fruntaşi romini, la o consfătuire, în vedarea 
alegerilor ; apoi sa aruncat arcanul compromisurilor asupra unor 
anumite cercuri electorale, pe care să se împartă guvernul şi 
noi. Din nenorocire, într'un comitat. rominesc, fruntaşii noștri au 
gi intrat în „pact“, iar resultatul a fost, că în loc de a lua 
lupta pentru redeşteptarea poporului în 5 cercuri, ne-am mul- 
mit cu trei cercuri, dintre cari... intr'unul s-a nimicit alegerea 
sigură a candidatului romin. Şi notăm, că toate acela 3 cercuri 
au fost cucerita in alt rind prin luptă: piept la piept. 

Lupta noastră, a Rominilor, a fost grea, căci noi am fost 
și sintem socotiți de cel mai primejdios element, în calea inde- 
plinirii idealului utopic al elementului maghiar (neo-aristocratic) ; 
noi sintem cel mai puternic şi compact element in această ţară, 
după Maghiari; noi sintem mai refractari față cu tendintile de 
asimilare ale lor; noi vom reprezenta (impreună cu Slovacii şi 
Sirbil) singura opoziţie serioasă în viitorul parlament al ţării: de 
aceea desfasurarea de forţa din partea lor, pe toată linia, contra 
noastră, începind de la perfide pactiri, până la baionetă şi 
foc de pușcă. 

Lupta noastră a fost înălțătoare, căci s'a dovedit, că po- 
pomi nostru de ţărani e conştient şi însulleţit pentru această 
luptă ; fruntaşii nn cunosc jertfă şi osteneală, pe care n'ar adu- 
ce-o în serviciul cauzei poporului. S'au dat tot odată pe faţă 
slăbiciunile, cari vor trebui să fie lecuite, și cari se reduc la: 
păcate omeneşti, sărăcie şi lipsă de orientare. Cunoscind terenul, 
nădejde avem în viitor, pentru izbinda silințelor celor bune, 

Socotim că nu este de prisos a aminti aci, pentru orien- 
tarea publicului cetitor, că Slovacii din Nordul Ungariei au cu- 
carit de astă-dată 9 mandate (au avut 1 in rindul trecut) Sirbii 
din Banat 5 (au avut 1) iar noi seam ridicat de la 8 la I5 
mandate în parlament; iar pe de altă parte, lupta noastră <pen- 
tru steag» și nu pretutindeni cu şansele izbindei sau pentru bi- 
ruință, e pe cale så ne aducă în apropiatul viitor un nou ele- 
ment în alianţa naționalităților, elementul german ($vabii) din 
Banat, un element părăsit de intelectualii săi, care se maghia- 
rizează şi care w'are sprijin nici în tradiţii nici în prerogative secu- 
lare ca Saşii din Ardeal, cel mai «circumspect și prudent» neam 
din lume, vecinic guvernamental. 

In raport cu starea etnografică a Ungariei, reprezentanța 
noului parlament va cuprinde: jumătate din locuitorii ţării va fi 
reprezentată printr'o minoritate de 30 si ceva de deputaţi (na- 
ționalişti) şi jumătate prin majoritatea covirşitoare Kossuthistă- 
coalițională (şovinistă-maghiară). Grea va fi lupta opoziţiei, în 


418 i VIAȚA ROMINEASCA 


e 


parlamentul chemat (ca afară de aducerea în ordine a gestiunei 

statului) să dea țării un „vot universal“. d d 
Un „vot universal“ am zis, căci nici proiectul fostului mi- 

nistru Kriatofty, nici părerile lansate în această privinţă de Kos- 

suth, nu congruează cu concepția europenească asupra acelei 

reforme. 

Despre aceste însă, cu altă ocaziune. 


Podgoreanu 


D 8 lată numele deputaţilor romini aleşi pănă acum ` 
1, Dr. Iuliu Maniu, Vinţul-de-jos. 
2. Dr. Ales. Vajda Voevod, Ighiu. 
3. Dr. Nicolau Şerban, arpaș. 
4. Dr. Nicolau Oncu, losăşel. 
5. Vasile Goldiş, Radna 
6. Dr, Stefan C. Pop. Șiria. 
7. Dr. loan Suviu, Boroșineu, 
8. Dr. Aurel Novac, Sasca-montană. 
9. Coriolan Bredicean, Bocșa-rom. 
10. Coriolan Predicean, Oraviţa. 
11. Dr. George Popovici. Lugog. 
12. Dr. Stefan Petrovici, Zorlenţ,. 
13 Dr. Teodor Mibali, Ileanda-mure. 
14. Vasile Damian, Bain-de-Cris. 
15. Dr, Aurel Vlad, Orăştie, le 
Dintre candidaţii romini au căzut cu o micà diferenţă de 
voturi: loan Russu Sirianu, Dr, V. Bontescu, Sever Bocu. A 
căzut și părintele Dr. Vas. Lucaciu, apoi toți candidații romini 
din com. Bihorului, cum şi Vasile E. Moldovan, care a fost can- 
didat la Cojocna. e 
In ce condiţii a fost dată lupta se poate vodea din faptul. 
cum s'a procedat în cercul Cealui din Selagiu, unde a candidat 
însuşi George Pop de Basești, preşedintele comitetului naţional: 
au stricat podurile ; alegătorii romini au fost bătuţi cu pietre si 
cu ouù clocite şi cind au văzut că totuşi nu-i pot împrăștia—, 
s'a retras toată comisia electorală, ufară de președinte, Alege- 
rea s'a aminat pe 16 Maiu n a. è 


Miscellanea 


„V. Ro LA FRAŢII DE PESTE HOTARE 


Socotind că „Viata rominească“ trebue să fie o oglindă a 
intregii vieți romineşti, —a vietii intregului neam rominesc,— Di- 
recţia revistei şi-a asigurat concursul regulat al unor scriitori e- 
minenţi din Ardeal, Basarabia şi Bucovina. In fie-care număr al 
revistei va [i publicat cite un studiu mai insemnat asupra vieții 
romineşti din aceste provincii (ca cel al d-lui Tofan din N-rul de 
faţă) precum şi cronici asupra tuturor chestiunilor la ordinea zi- 
lei de acolo (cum sint scrisorile d-lor Costea și Podgoreanu din 
acest număr). 

Ast fel cetitorii noştri vor fi totdeauna în curent cu miş- 
carea politică, culturală, economică, etc. din toate părţile locuite 
de Romini, 

Pe această cale, nâdăjduim, „Viaţa rominească“ va ajunge 
o manifestare vie a unituții culturale a neamului nostru : fiind, 
de fapt, un singur popor, hotarele politice nu pot și nu trebue 
să formeze vre o barieră pentru viaţa noastră sufletească. 

Credinţa aceasta ne va siuji totdeauna de călăuză. 


„MUSAFIRII IAŞULUI” 


Tulburările de astă toamnă dia Chişinău au provocat o vre- 
melnică emigrare la lași a mai multor familii de acolo, mai a- 
les dintre evrei. La un moment dat populaţia Iaşului s'a mărit 
din această cauză cu aproape patru mii de suilete.—Cu toate că 
marele număr de musafiri neașteptaţi,— și trebue să spunem, — 
nu, tocmai doriti, a impus tutulor familiilor iegene, cu mijloace 
modeste, sacrificii reale (din cauza scumpetei create de această 
aglomerare artificială), —acezti musafiri au fost primiţi cu toata 
bună-voinţa, ce se datorește nenorocirii. 

Cu atit o mai penibila impresie ne-a pricinuit o corespon» 
denţă, publicată în No. 76 al ziarului «Bessirabseaia jiznə din 
Chişinău, vădit de unul din aceşti musafiri nepoftiți ai Iaşului, 

Corespondenţu explica tulburările studenţeşti din luna tre- 
cută prin... „provocaţia” partidului liberal, „pentru a răsturna 
guvernul d-lui G. Cantacuzino", —iar ca temeiu al agitaţiunilor 


ONINEASCA 
450 VIAŢA R 


a EN D à 
studenţeşti se dă... „ura in ere străinilor, adică jidanilor 
term respondentului) !... , 

(a re e iati ospitalitatea prin calomnie şi MM a poate 

fi. să spunem cuvintul crud, decit opera unui laz. SE SC 

| Dacă «Bessarabscaia jizn», care de mal multe ori ru 

declaraţiuni de dragoste roagă po pice a BE or? 

steptăm de la d-l Zakharov, direc , 

Ge Va? un musafir intre Rominii Basarabeni, cărora le dato 
reste mult, 9 rectificare categorică. 


UN CRITIC VOLINTIR... LR E Leg 
i i mai bună a „volintirului“ în gen x 
dato Gol Geer în memorabitele sale disertaţii cu Cucona E 


“n Focsani, ce-am avut şi ce-am pierdut i iiun SH 
wn orice de cine are pe lingă dinsul un volintir..... ` 


+ 


şi pas de te apropie de ea, dacã-ți dă mină... 


wm ara veghia.... Năzărindu-i-se că colaboratorul 


nostra s'ar apropia cu ginduri sta Gr peer te eşit din ghe- 
i os citeva... protestări bine ka Si, 

"2 "A Séi aici nu ştiam a ig domn e la poarta Junimii; 

ian „ T stiam la Focşani... A 
P WC ger? in Saral la care serie, adnuifind că d. ie pet 
tagădueşte absolut“ „meritele* Junimii, îl eng a AN animă 
al Junimii, rnaj oc? şi Sen Amr m SR = Seen 
ivitatea Junimii «co i 1 

gë) enen propune —+0 wegen 3 A ein e 
e împlat ? Unde face d. Ibrătiean k 

Fey Kack In articolele sale istorice De fa M. Ko 

j "et, Maiorescu... ; 

VB zice criticul în chestie, ar spune S rau 
tost facut înainte de d, Maiorescu Şi d. Maiorescu i S tar me 
nat cu pent: lui Alecu Ruso, punind numai o etiohet: A 
d Chendi: 4 

TE lui Alecu Ruso zac înmormintate in vona eng 
cietăţii din Bucovina şi o sia! poza mu, ad cr : 
i a fi cunoscute de mulţime. o falși oli i 
sti Bech literar (UObservaţi siguranta şi îndrăzneala der 
«da cu pușca 'n Dumnezeur) a face comparații intre ieri ~ 

ţină şi fâră rezultat a jui Ruso şi opera critică de un 
voluționar a d-lui Maioresca”.. 


MISCELLA NEA Se 


Care va să zică, domnule Chendi, Foaia societății din 
Bucovina ? 

Na, domnule Chendi, Rominia literară «sora mai mare a 
Convorbirilor», cum zicea Alexandri, «redactorul» Kominiei literare, 

Nu-i aşa că discuţia cu d. Chendi ar trebui isprăvită aici ? 

Dacă ccriticul» mu ştie unde a seris măcar A. Ruso, apoi 
o să-l credem noi că Va cetit? 

ȘI, dacă nu Pa cetit, atunci înzădar judecă, explică cg- 
menteaszä d-sa (vorba d-lui Philippids),—este, ca să fim politicoși, 
ca și cum n'ar fi nimic. 

«Tot atit de absurd ni se pare a face o comparație intra 


„principiile de limbă ale autodidactului Ruso şi între cele ale d-lui 


aiorescus, zice d Chendi... Dar ia ceteşte pe Ruso, să vezi 
dacă ți se va părea aşa de absurd... 

Dar vom continua încă puţin, pentru că director al Vieţii 
literare e d. G. Coşbuc, şi pentru câ lucrul e interesant, nu prin 
persoana d-lui Chendi, ci prin aceea cù ne ilustrează, încă odată, 
starea culturii noastre, in care un domn Chendi vceste să fie 
„indrumător“... 

Din faptul că d. Chendi nu știe unde a scris Alecu Ruso, 
tragem concluzia că d-sa n'a cetit nici articolele d-lui Ibrăileanu, 
căci, dacă Joar fi eent, ar fi văzut în ele citată de o sută de 
ori, cu tot felul de litere, Romina literară... 

ŞI, dacă n'a cetit nici pe A. Ruso nici pe d. Ibrăileanu 
iconcedăm că a cetit pe d. Maiorescu) și totuşi vorbeste de „fal- 
sificarea absolută a adevărului literar“, tără nici o jenă şi fără 
nici o frică, ne întrebăm cum stim cu respectarea adevărului, 
pentru care a luptat atit de mult d. Maiorescu, la poarta căruia 
s'a postat d. Chendi? 

Şi, fiindcă n'a cetit din d. Ibrăileanu decit titlul articolului, 
ar ñ locul să-l întrebăm: de unde ştie d-sa ca d. Ibrăileanu e 
«imitatorul» d-lui O. Densuşianu ? 

Din titlul Dela M. Aogălniceanu la d. Maiorescu? 

Acuma ia fa bine gi cetește, domnule Chendi, studiul d-lui 
Ibrăileanu, pe care-l combaţi, şi vei vedea—cit vei fi de sur- 
prins! nu zic ienat—şi vei vedea că, dacă este vreo învinuire 
la adresa Junimii, apoi e tocmai aceea, pe care i-o faci şi dum- 
neata, cind zici: 

«Se ştie, în adevăr, că intemestorii Convorbirilor în gene- 
ral, au ţinut prea puţin samă de /reculul limbii şi literaturii ro- 
mine. Ei vorbeau mai mult de o direcţie woch si nu de o rekt, 
are a bunei direcții antilatiniste». (Sublinierile sint ale d-lui Chendi). 

«Nu zicem că a fost bine, dacă vechii junimiști, făcind 
teorii de limbă, treceau cu vederea pe inaintaşii lor, fie că nu-i 
aminteau, fle că li se păreau prea puțin importanți». (Ce anti- 
teză !.. Ori să se revizulască, dar să nu se schimbe nimic, ori să 
se schimbe pe ici pe colo, gi anume In punctele esențiale, dar 
să nu se revizuiască..,) 

Atita a spus şi d. Ibrăileanu. 

D. Ibrăileanu „tăgădueşte abeclut“ meritele Junimii? Apoi 


mm VIAŢA ROMINEASCA 


ia fă bine şi ceteşte articolele d-lui Ibrăileanu și te asigurăm 
că vei găsi constatarea că, dacă A. Ruso a luptat mai mult 
pentru limbă şi caracterul specific naţional, d. Maiorescu a luptat 
mai mult pentru bunul gust şi pentru respectarea adevărului, — 
din cauză că pe vremea lui Ruso era mai mare primejdia în- 
străinării, pe vremea dlui Maiorescu a falșificării gustului literar 
si a adevărului. 

Şi, „critic“ cum ești, dacă ai ceti articolele d-lui Ibräi- 
ieanu, ai vedea cu cità obiectivitate istorică sint scrise, ai ve- 
dea că și un junimist, dacă ar fi făcut istorie, ar fi trebuit să 
scria așa, ai vedea paza, grija d-lui Ibrăileanu de a nu atinge 
nici n susceptibilitate, tocmai pentru că Junimea, deşi de dome- 
niul istoric, mai e reprezentată prin cițiva membri în viaţă, ai 
vedes, din partea d-lui Ibrăileanu, recunoaşterea meritelor și ma- 
relui rol al Junimii în cultura rominească .. şi, de sigur. punerea 
Janimii în cadrul istoric cuvenit, restabilirea că ea n fost, cum 
spui şi d-ta, o «reluare» 3 vechii direcţii literare din Moldova, 

ŞI, o mărturisire de ordin intim—nu pentru d. Chendi, pen- 
tru cetitori.— Articolul d-lui Ibrăileanu a fost scris acum vre-o 
trei ani şi era să fie publicat în Cultura romină a dlui Găvă- 
nescul, care Va cetit şi anunțat sub titlul de Cultura moldove- 
nească. Articolul n'a fost dat acolo, pentru că d. Găvânescul in- 
cepind o polemică violentă cu d-nii Iorga şi Bogdan, d. Ibrăi- 
iesnu a crezut că si articolul său ar putea fi luat -de guzetari— 
ca un atac adus Junimii... 

(Asta mai arată că nici it acel punct a articolului, unda 
se vorbeşte de pretenția Junimii de primă manitestare critică, 
d. Ibrăileanu nu e <imitatoral» d-lui Densuşianu, care, pe atunci 
nici nu scosese Viata Nouă și era în cei mai buni termeni cu 
Junimea). 

Ca suscaptibilităţile de delicateţă ale d-lui Ibrăileanu erau 
deplasate in publicistica noastră, de asta se va convinge şi daa 


De altmintrelea „a critica“ fară a ceti lucrul criticat e o 
boală constituțională a d-lui Chendi, Nu e d-sa „criticul“ care 
a comentat, judecat și explicat.. «versurile» din cartea d-lui Ra- 
netti Eu rid, tu rizi, el ride scrisă... în Proză ? 

ŞI ştiţi, pretenţia d-lui Chendi este de „a informa pe cei 
mai puţin informaţi decit Iran" 

Continuă, domnule Chendi, «informează» Fine 


„APĂRAREA PATRIMONIULUI” 


Tot în articolul, de care e vorba mai sus, d, Chendi sus- 
pină că „dectractorilor“ „li se dn așa de puţină atenţie din par- 
tea tinerilor reprezentanți ai Junimii”... „AT trebui ca aceştia 
să fa mai ageri păzitori ai patrimoniului“, continuà d. Chendi. 

E o învinuire gratuită, cu atita mai ne dreaptă, cu cit 
intrun număr anterior, chiar precedentul, al Vieţii literare, d, 


MISCELLANEA Ae 


M. Dragomirescu făcea declaraţii, să- i pri 
draga aa De claraţii, să-ți stoarcă lacrămi prin du- 
«Am dreptul să-mi ridic glasul, cind mă doare ini zi 
“toc am dreptul, fiindcă nu e în căderea nimănui, ori cine ar d el să 
espretuiască o avere rămasă de la Innaintaşii noştri;—gi mal 
cu seamă am dreptul, pentru că aceasta se face tocmai in nu- 
mele culturii romineşti (E vorba de afirmarea D-lui Iorga că Ju- 
er: e ierg be care ţin ca gi la sufletul meu tn- 
= ros nţeleg cev. 
de infläcärat, ca d. Iorga», a- EECH 
__Şi cind omul sufere de palpitaţii şi de durere de inimă şi 
sa jură pe viitorul său că-şi iube patrimoniul ca şi pe ech 
tul său «insumi», vii d-ta, D-le Chendi, şi-l invinueşti că nu e 
păzitor destul de ager al patrimoniului ?!... Ori se vede că m'ai 
cetit nici articolul D-lui Dragomirescu din Viața literară Pu 


SĂMĂNĂTORUL, 


_ E foarte greu să vorbeşti despre „Sămănătorul“ aceas 
revistă articole de teorie şi publicistica le scrie arab d. N. Iorga 2 | 
și între noi şi d-sa sint serioase deosebiri de vederi, mai ales 
în ce priveşte îndrumarea vieţii noastre interne, 

Recunoscind d-lui Iorga toate calităţile, şi noavind nici un 
gust pentru polemici personale,—noi totuși nu putem, nu avem 
regii, faţă de cetitorii noştri, să nu discutăm părerile emise | 

Insuşi d. N. Iorga in No. 18al „Sim ? - 
e rga SA inătorului*“ ne dă urmă 

sto eşti, te priveşte mai la urma urmei pe tine. Ce i 
«priveşte şi pe altii. Ce faci, aceia poate privi pe toți». aci 

Cind, deci, d. Torga, după ce scrie, că avem patru milioane 
de țărani, adevăraţi Romini, şi «nici un milion de tirgoveţi culeşi 
din toate naţiile» (şi pe acest, milion îl încarcă cu toate păcatele) 
—apoi la o întrunire publică vorbeşte în contra votului univer- 
sul, adică în contra votului adevăratilor Romini şi pentru pri- 
vilegiul elecroral al păcătoşilor culeşi din toate naţiile: putem 
noi să nu relevăm această curioasă concepţie politică? 

Cind, iară-și, d. Iorga ne spune, ca imputare, că așteptăm 
rezultate culturale de la politică, iar că dan ar fi aşteptind nu- 
mai de la răspindirea culturii «toate bunurile»,—şi totu-gi peste 
citeva zile vrea să întemeieze un nou partid |„Frâţia romina“), 
—şi acum chiar ne promite un jurnal politic, —estrăin de per- 
sunalităţile sau grupările politice» (și abea o lună a trecut de 
cind „s'a înregimentat“ Intr'un partid !): avem noi dreptul să tă- 
rage Sei Seet tragem ri eer şi să nu arătăm lipsa 

c şi preciziune, — indispensabile tru ori 
politică.—în acţiunea D-sale? Z ET Le ug 
e BE d, Io o sc. azer D-sale, poate admite, în abs- | 
racio, Ce i e toți,” in c | 
Én firea priveşte pe toţi,“ in concrefo însă nu înțelege 


ed, 


454 VIAŢA NOMINEASCA 


a II RE DE E da EE ER 


Iată o... îsbucnire, CH care salută, depildă, numărul prece- 
dent al revistei noastre (in același No. 18 cu „cugetarea” de 
mai sus): 

„Pentru cetitorii d-lor Vlăhuţă, Sadoveanu, Brătescu-Y oi: 
„eşti, Stavri, semnalăm No. 2 al revistei Viața rominească din 
„laşi. Pentru noi acest No. e şi mai nedrept decit cel dintăiu ` 
„nu facem nici o intrebare, fiind-că nu ne interesează nici-un 
pTĂSPUNS — 


Dar crede d Iorga, că noi avem nevoe de intrebârile şi 
răspunsurile D-sale ? 

Catitorii insù au dreptul să De mort, — şi nădăjduim că 
am reuşit să-i luminăm chiar prin faptul că d. Iorga n'a găsit 
alt răspuns la observaţiunile noastre... Pentru ei,—indiferent 
dacă îi place sau nu d-lui N. Iorga, indiferent chiar ducă ne place 
nouă îngine, —şi pe viitor vom inregistra și vom discuta spusele 
gi faptele d-lui Iorga, în măsura interesului ce vor avea pentru 
viaţa noastră culturală şi publică. 

Papa nu admite discuția, find că se crede infailibil, țarul 
Nicolae II, fiind-că se crede pomăzuit de Dumnezeu Şi noi, care 
nu credem măcar în infailibilitatea Papei şi în dreptul divin al 
țarului Nicolae II,—nu putem, să ne creadă directorul «Sămână- 
torului», să le recunoaştem nici d-iui Nicolai Iorga. 

Si orice s'ar intimpla, avem atita simpatie pentru d. lorga, 
incit din suflet am dori, peniru D-sa, că semne ingrijitoare, ca 
isbucnirea de mai sus, să nu se mai repete — 

Şi... ce noroc că în luna trecută d. Iorga n'a scris nimic 
ce ar fi indispensabil să relevăm t... 


JUBILEUL „CONVORBIRILOR LITERARE” 


Jubileul de patruzeci de ani al unei reviste romineşti ` 

Acesta nu poate, nu trebue să Bo numai o serbare «de fi- 
milie» a grupului de literați, cari au creat san au susţinut prin 
pana lor «Convorbirile literare»: e serbarea culturii naţionale, e 
certificatul de maturitate culturală a neamului întreg. 

Ştim că, după o scurtă perioadă de glorie, «Convorbirile » 
au trecut prin o epocă de întunecare, ştim că în mina epigonilor 
decenii intregi au servit numai de trepte pentru o carieră u- 

i mânoasă, de arenă pentru zelul gladiatorie în combate- 
rea «ideilor subversive», în vederea . catedrelor universitare, 

Chiar numărul festiv, care trebuea să onoreze intrarea în 
al cincelea deceniu al revistei, nu s'a putut lipsi de colaborarea 
mirunţeilor, cari nici odată n'ar indrăzni să spună «cu» ci nu- 
mai «noi», spre a-şi ascunde sărăcia sufletească în razele de slavă 
a intemeitorilor «Junimii», şi cari nici în această ocaziune n'au 
putut si nu manifesteze dorul de a-şi sluji mai marii... În preziua 
recomandaţiunilor la catedrele vacante... (Intre altele, d. M. Dra- 
gomirescu se laudă, că «noi» au distrus pe Gherea, — <interna- 
ționaliemul lui eftin»,— domnul... M. Dragomirescu!). 


e S MISCELLANEA 


Totuşi simplul fapt că—du i 

£ pă veacuri de dormitara H 
sec? a putut să trăiască in Rominia patruzeci de ani Asa E 

pere, o revistă literară, are o însemnătate epocală. 
PER ge punct de vedere, trecind peste toate păcatele 
be ui şi ale prezentului, noi ne asociem din inimă la sărbă 
we pac pi pi = pipea naționale. j 

ubilar al revistei, — j i 
nr (ponui lunile Martie, Aprilie și. de eee 
mult nu mai apar pe paginile «Convorbirilor literare», Des- 


re cupri i a 
E vaa lui vom vorbi pe larg în No. viitor ul „Vieţii ro- 


Nieanor & Co, 


Cronica Literară 
(„Compoziţia“ în literatură) 


Un poet, un filozol, un savant, sint oameni ea şi noi pauză sana 
vreuu să zic că intre elementele lor palhice şi ule noastre meu age ati 
litativa, ci cantitativa. Numai sumas lor dă o deosebire ealt d eo 
a sihologică. Dacă uceusta e o consolare sau un pentru noi, nu tiu. 
g Re Zeg ës Zesgch şi de generalizare, normală la amn d app s 
junge la un grad inalt, nenbişnait la omul de ER și la filozof, —iar 
ili „ adesea, zb normil. ans 
Raten mee generale omeneşti, dezvoltate neobişnuit, e et 
trimentul, ndosea, al altora —anume al celor care caracterizează po $ 
5 pa naasna oroo A care S'au dat întrebării: ea aste mn 
i esto ucelag Ineru, ce este poezia ? WW 
SCH geg să con asupra unei definiţii n poeziei sau n po- 
tului. Va fi deajuns ra. seațind din deosebilele definiţii ceia ce s SE 
A miin, in linii mari și generale, care sint însuşirile unui poet, ce 
« i atică. - 
E eg mare, o neultate nenbişaaită a ste 
mai ales a vâzului și a nuzului, care ne dau senzațiile superioare, prin ex 


memorie 
velența „estelice”; o afectivitate mai pulornică şi e ni puternica n n 


ta; o mare 
i i tere de reimprospătare n emotiei 

e ës tare, da rechemare a imaginilor, care: reng Sal 
age emoliel reimprospätate, s'o Greant E E Te E e 

3 evoe de elementul întele ai 3 sep! d 
ee? eg vieții (mai ales pentru roman şi genal aenn: stil, E 

forma în entre să se exteriorireze seriile de imagini în care cunținu 
wee a fost impresionat de o noapte cu luna, de o ego e 
raties, de nn cimilir, de zgomotul ce-l face vintul In marie eebe 
et de ţară, de o umilă biserică In ruins, de zgomotul ea x Seena 
rică ete Toate acestea Lan produa melancolie. oa mmm same dee: 

i lună, bi a. ele. 
melancolie, seria d» imagini (noaptea en wt obez gri 
*a trezit in mintea sa, sa grupat in jurul sen 
oan eieiei forma, cuvintele, ca să exprime acele imagini, a ereat 
saga aia A creațiunii acestei admirabile bucht, el s'a chinuit = 
er cuvintul ca exprimă adevărul”... Aici, in acest ac al iara d 
e i tracă partas 
ri en mai grea pentru poet, mai imtain pan 

E i iat natural al inconştientului, pe eind pr Lë oeh: 
parte a voinţii conştiente, şi al doilea pentrnei limba e m lf vă 
de cit sufletul: sint mai multe nuanțele long tori H să: aşa 
clarificat —de cit cuvintele unei lim greu 
~ ea care nu pot da nuanţa starii sufleteşti de cit cu aproximaţie. 


CRONICA LITERARA 


487 


Şi accatt parte a ereaținnii poetice fiind realizarea poeziei, en este 
acela cate se numeste talent, 

Dacă cei mai mai vedem, auzim şi simţim ; dacă foarte mulţi siu- 
tem în stare să no reimprospălăm simţiren, sto rechemâm; dacă unora— 
deja la mult mai pulini—ne vin imagini relaties la emoția rechemata, — 
apoi puţini, foarte puţini, putem găsi acel „ruvint co exprima adevărul“... 

Cel mai mulți ne mărginim, cind voim să arätàm impresia ce ne-a făeul'o 
un rasiirit de soare, la cuvinte foarte vagi ; „frumos“, „admirabil“, „sublim*,... 

Această greutate de n gasi forma, instrumentul social de impărtăgire 


a poezisi intornu, a torturat în totdeauna pe serlitori. Eminescu a martu= 
risit'o în „Criticilor mai“: 


E uşor a serie versuri 
Cind nimic nu ai a spune, 


D $ 6-5 


Dar cind inima-tì framinta 


Doruri vii şi patimi multe, 
S'a lor glasuri a ta minte 
Sia pe toate să lo-aseullu: 


Cu si Nori in poarta vieţii, 
Bat la portile gândirii, 
Toate eer înlrare-n lume, 
Cer veşanintele vorbirii... 


Cine nu-şi aduce aminte de admirabile varsuri ale lul Vlahuta din 
„linişte“, în care ne vorbeşte de acela „nopţi de truda”, cind: 


Migiălind vorba en vorba en "ndărătnicie cruda, 
și Ai ajuns sp-U legi in stihuri vr'o durere, sau vrun vis 


Cile visuri nuci Intuneci tu, cinstit preot al artei, 

In deseurajarea tristă de-a vedea, cit da departe-i 
Strofa ceni purtuto'a minte, de cea senusă ln lumina L... 
Și 'suspiai amar de mila fru nusoții, care-ţi moare, d 
mgrumată'n inchisoarea vorbelor ne'ncăpătoare,..,. 
A.siat fericiţi "aceia, caror nu lisi dat sa sie ` 

A erecării durori sinte.. 


Şi, amintiți-vă frumoasa pagină din Delavrancea („Ziuu"), in eare Tru- 
budurul ne spune că „Arta impuținează natura”: 

lg cite ori (marile genii) n'au ropt volume intregi, n'an spart 
pinze ert zidurile şi n'au aruneat cu dalla in fata venerii lor, albă, netedă 
si moartă în... 


Toate aceste linguiri, toate aceste revolte, peniru că e atit de greu 
artistului să spună tot ce are de spus! 

Arbasti compoziţie e o munch sfinta, een mai innalta, cea mal „cali- 
ficută” muncă omenească —impreuna cu a savantului și a Blozofului, 

Si are şi cea msi iunaltä vaionre morală, pentru că e cea mai dozin- 
lerezati, cea mai altenista: chinul de a impârtăşi şi altora prisosul bogi- 
tiei sufletului tau, dacă natura şi omenirea a depozitul In tine cea mai 
inualta manifestare a Jor. 

Dar... întă „dronin de nevolaici,—straşnieii stihaitori,“ eum zice Við- 
huja, batalioanele de „poeti“ şi „novelisti, care fac „compoziţie cu tema 
aleasă de elev sau de profesor”, eum spuneam in numărul trecut... 


Aen VIAŢA ROMINEASCA 


Aceasta, de sigur, e altfel de „compoziţie“, o compoziție caro ma are 
p og? eenegen nici mai multa impresionabilitate, nici mai 
multă emotivitate, nici mai mare putere de rechomare şi de son gie 
cit noi,—lata-l deodata cu pretenţia de a eṣi din rindul nostru, al muri 
rilor de rind, şi a se sui pe Parnas... 

Cum? gon 

dos: eu „eompozi 

re eră tanar nu e chinul de a-şi exprima „vo aplec Se 
*run eier La dinsul compoziţia è chinul de a-şi inventa stiri su ` va 
Sta omul la „masa lui*—flreşto— Je brad” și, cum zice undeva Nietzsche, 
Kr e och Genee er ori veselia, entuziasmu] ori 
melancolia, admirația pentru naturi, se pare E wc iert 

e să fie trist ori vesel, melancolie ori entuz ; 
eege de oameul, mizantrop... insfirgit toate sentimentele, pe 
enre le-a cotit în poeli, 

procedeul, le-a dat Eminescu şi ` DI i 
cotei a spus odata, In forma lui surprinză oare, msg gtii eg 
serii—in sensul caligrafie al cuvintului—eşti poet. şi cá e sed Zei e 
pictura ori cu muzica: trebue să SE né Sep pe EE pd 
it grele şi eure A 
Hei pe note, meşteşuguri mul 
ët Kotor e admirabilă, căci—v'aţi intrebat e paria fie ta S 
arta“ poetică e reprezentată prin alita sumedenie de versifleatori ie dente e 4 
pe cînd een picturalii și cea muzicali — şi doar poporul romin ër déne) 
cal !—sin! reprezentale prin aşa de puțini pictori şi agp a aper 
- Vezi, în aceste arte se mesteca numai acei care, mai m droges 
uţin, sint chemaţi, In poezie se amestecă toți acela care, ne a ap 
of bun de facut, si ştiind caligrafin—nu zie şi e, deg gef 
` t in ţara meu?*.... Veli fi observat ea dintre e 
ei es mult peier sint ofiterii de administraţie... Apoi lucrul 
i ; meseria lor, „sl serie”! : 
y Erorien më parodie ofensătoare a adevăratei compoziţii 
zi: a nimene mu şi-a bătut joe mai amar si de NEE 
cetitorul filistin, pe care această compoziţie îl ingal, cà emt X der? 
după ce a stirnit admiraţia lumii cu vestita sa poezie Co a eg E 
cu cea mai mare seriozitate din lume cum „a compiis” aceas poezie. ec 
să f simţit nimic: alegind, cu un enkt conștient, toate acele imagini 
iu produe o anumită impresie... i 
a "ee nu i-a mistifica! autorul „poveştilor extraordinare“? J 
„Poeţii,* despre care e vorba in acest articol, incearcă şi ei o Seet 
tifearo in senz invers : voese să ne facă să credem ch uu simțit şi 
că iza! Ligi de sinceritate nu poate faca impresia.me i agite a: 
Ar fi mult mai bine şi pentru ei d pentru țară și, mai de rat 
literatură, dach aceşti poeţi s'ar dedu la alte ocupații mai practice, 
cralive, mai serioase, ac 


Oronica Științifică 
(Exploziile in mine) 


Catastrofa de la Courridrea urata ce grozăvii se intimpla in mine, 
ciad nu se observa toate masurile preserise pentru evitarea exploziei de 
grisou, Se ințelege că eBeacitatea mijlomeelor de combatere a exploziilor 
atirnă de starea ştiinţifică a vremii şi de starea cunoştinţelor ce la arem 
relativ la proprietatile amestecului explosibil din minà. 

Studiul sistematie al condițiunilor in cari se produe exploziile de 
grisnu, a fost intreprins de cunoseuții chimisti franceji Mallard si Le Chå- 
telier, Ei au lucrat eu amestecuri de metan şi aor facute ușa ea să aibă com- 
posilăa ct mai aproape de a explosibilalui gazos din mine: numai in urma 
acestei procedări au putut ei sa determine proprietăţile explosibilului. Re- 
rultatele la cari au ajuns Mallard și Le Châtelier le resumàm tn liniile cari 
urmează. 

Amestecurile de melan şi aer sint explozibile numai cind aceste sub- 
slanțe se găsesc in anumite proporţii și amesterul cel mal explosibil H ob- 
ținem cind amestecă un volum de metan en 9 volume da aer. Pentra ra 
umestocurile acestea să ze aprinda. trelmese indeplinite ulto condiții şi een 
mai importanta è relativa la tenperatura amesterului: dach lemperatura 
lui e "Mm ori mul mare de eil aceasta, amestecul poate lua foc şi deri poste 
face expiosiv. O ulta proprietate curarterislica acestui amestec este că rhiar 
clud i-am dat temperatura La care el so poate aprinde, aprinderea nu se face 
imediat; ușa umastecul toenlzit la ZHP so aprinde numai supa ee troe cileva 
secunde; aprinderea se face deci cu întârziere, și ncuasta estu cu atit mai 
mică, eu cit temperatura comunicată amestecului e mai mare, Daci intro 
ducem în amestec un corp încălzit la roi, amestecul se aprinde namai după 
o secundă, Aceste pruprietați explică uuele faplo obaervale de mult în 
mint. Aşa, se gie ca lu mină explosibilul nu se upriule cind vine la con 
tart eu piloza unei lampi de siguranță inroșila prin arderea gazurilor In in- 
toriaral limpei, dach curontul gazos circulă. Tot aşa garol nu fa foe cind, 
în urma loviturilor en ciocanglo ori eu alte unelte de fier, acestea scapără, 
Scintein earo sare nu-i in stare $3 înenlzeusei la o temperatara do THU? pa- 
turile dè explosibil eu care vine în contact san, chiar dacă le inedizeştu la 
acesle temperaturi, nu e in staro să le mențină până elnd trece timpul ce- 
mut ea explosia să se producă. Mallard şi Le Cidtalier au mai măsurat cu 
cè răpeginne se propagă explosia de la punciul, und în Dazlere Dänn In 


EN VIAȚA ROMINEASCA 
“SCRIERI aur RI 


i iabilă şi lu unele im- 
; ei au t ea acensiă repegiune esto var 
ui ez ec mergind 60 em. pe secundă, jar in altele chiar 


aam ëng bA bine stabilite indică masurile ce lrebuese pes peas 
màri siguranța minelor, Panl Raszous, după care iau aceste aaa Sg 
mează in chipul următor gcgele măsuri in Revue scientifique No. 
we ve? se aereze bine minele și să se intrebuințeze aparate, cari să 
în Geer dach aerisireu se face indestulator in Becare moment, Ss 
P Sa se inirebuințeze alto lâmpi de siguranţa in locul celor actua k 
z Så se instaleze in mină aparate, cari să arale la Be care momen 
age ei: ody E, mină explosibili, cari să nu aprinda gri- 
ga riguroasă reseripliumi ar mâri considerabil si- 
agrar mini, ere mm la indâmină omului o sumă 
„Ana age vocedee ireproşabile din tonte punelele de vedere, unele din 
ic aer ii Wiert se gilsese in adovăr aplicate cu toată rigoarea ; paan 
keng kogn ach aparatele cari or asigure perfecta funcţionare a minei ` 
i inea in studiu. 
gi S mëi pap minei, cvatrolabila in Da care aouit N 
toate gazurile cari fac aerul din mina impur ; oxidul de en wem 
hee Stot gazurile provenind din intrebuințarea explo să Z 
colbul; in acelaş “timp venlilurea ege ei Le Ge i cf gun rate 
d i cimil e b 
pecuniare Ze trebui sa fie foarte ridicată; dn wir 
wes? i b mină şi intrebuințurea unor bune lampi de siguranţă constitue 
egen puternic mijlue pentra evilureu explosiilor de arsă scie 
In timpurile de mai demult. pentru wg, DS a dea gi 
o roată de oţel, care find îinvirtita se lovea de o buca oara 
miner invirtea roata și scinteile, care luau naştere, lum ch, emeng 
intei au aprins de multe ori explosibilul. Alte daţi se dadea aaa 
nului cind era în mare cantitate: se oblineau astfel „e Ee 
end Sege i gege, i eg ge eg Geng capta metanului 
care GEN ce? ine git dn noaptea şi a doua zi se putea lucra 
E we amänant, privitor la chipul, în care se däden în ëch po 
foc explosibilului, va presenti de ni ée ege ug we? 
ac rap eE N eg in stratul de jos al aerului e 
epes a stratul de aer respirabil, căci metanul Bind mai ugor gi een 
straturile de sus. Acest om purta inaintea lui o prâjină lungă. a az eee 
careia lipize o luminare și o nprinsose ` el provoci SE e? ge" 
să fie ars sau omorit de pietre. De cite cri acest om, pen e né 
mea in mină pentru totdeauna ! Istoria exploatarii minelor a a 


CRONICA STIINTIFICA si 


gistrat un progres enorm, cătră anul 1820, ciad Davy a inventat lampa sa 
de siguranța, 

Astazi minele sint aerisite cu ventilatoare mecanice; maşini puter- 
nice suflă aer in mină, iar acesta se distribuo pină iu galeriile cele mai 
de jos; el ese afară prin alto deschideri ale minei, luind cu diasul colbul 
şi toate gazurile periculoase din mina, Roţile ventilatoarelor de 4—6 m. de 
diametru se invirtese de 100—150 ori pe minuta produeind un sgomol cù- 
losal, care mişcă atmosfera la distanțe mari. Lampa lui Dary presinta ne- 
ajunsul ca dă lumină puţină ` de aceia, de multa ori luerătorii o deschid 
pentru a-i mär lumina şi în aceste imprejurări s'au produs nu putine ex- 
plozii. Ori de elte ori a plecat o explozie de la lampa de siguranță, s'a 
constatat câ lampa fusese deschisă, fe ca lucratorul vroia să-i măreasea lo- 
mina, ori să-și aprindă ţigara ; alte daţi s'a constatat că lampa nu izola 
bine aerul din interiorul éi de cel din afară. Inlocuirea ei sa impune, Sau 
propus dijà lămpi electrice portative, cu acumulatori; aceste lampi ard 10—12 
oare şi evită cu desărirşire exploziile, Aşa sint lămpile Horwita şi Gülcher. 

Cercetările lui Malard, Le Châtelier şi Bruneaun au arătat în eu con- 
dili diferitele explosibile imtrebuinţate în mina pu po! aprinde amesterul 
de metan şi uer; cind productelu explozivi ating temperatura de 2200, elə 
pol aprinde metanul; daca productele resullate din explosie râmin la tem- 
peraturi mai mici de 22%, metanul nu se aprinde, Pinamita, praful făra 
fum aprind amestecul explosibil din mină, cind fae explosie. Invățaţii ci- 
taţi mai sus au isbptit sa facă aceste explusibile inofensive, amesteelndu-le 
cu substanțe, cari să nu lese să se ridice temperalura, în timpul explasiei, 
lu 2260, Chestiunea aceustu e nctualminte complert resolvită ` explaxibi- 
lele intrebuințate in mine presinta toată siguranța si aprinderea grison- 
Ini prin ele oale exelusa. 

Asupra unui pune! trebue să sa concentreze sforţarile Leenicienilor 
sa se ronstruească aparate vari să doe in fecare moment cantitatea de me- 
tan vnpetusg in aor, Apariţia metanului In mină este insotita de obiceiu de 
un sgomol asimämilor en acela ce-l produce acidul carbonie din gipurile 
cu apă gazoasă, eind ese din apă. Acest sgomol, eare îndeamnă pe lueră- 
lor sä fie nlont, e cunoscut in mină sub namele de cintecul grinom-ului 

Lampile întrebuințate în minä dan uneori indicații asupra presenței ga- 
zului în mină  Dacâra so inconjoară cu o coroană albustră, se lungeşte şi 
chiar se slinge, cind proporția metanului e prea mure; în acest moment 
Iuerul trebua părăsit. 


Hamine să examinăm o ultimă chestiune: de unde vine metanul în 
mină şi în ee condiții «we dezvoltă el? 

Gazul se găseşte comprimit in cavităţi alatoare in masa cărbunelui. 
Cind bueiţile de cărbune sint sfărmale fie cu uneltele Be cu ajutorul ex- 
plozibilelor, gazul se dezvoltă in mină. De multe ori presiunea metunului 
cuprins tu cărbune esto da mai m ite atinosfaro; cind cărbunele este lovit, ga- 
zul din lăuniru dilatindu-se bruse, sfarmă cărbunele cu explozie. Mai pri- 
mėjdios e ciod in cărbune se găseşte comprimat amestecul de metan şi 
aer; cărbuitele ce-l conţine este primejdios, el devine un „eàrbune explosi* 
bil"; explusia în avest cas poate reduce eärbunele sub forma de pulbere. 
Se citează o explosie de acestea, care a avut loc lu 1579 intro mină din 
i propiete de Mons; explosia a facut 40 de vaguane de cărbune pulberuleat 


e EE 


şi a dat naştere lu 500000 m.c, de gaz ; arest gazt dezvoltindu-se a eşit din 
mină și, trecind prin sala maşinilor, s'a aprins, dind naștere unei Bach de 
40 m. înalțime şi 4 m. diametru : după două oare aerul a intrat în mină 
gi a formal cu metanul amestecuri explosibile ` s'au produs răpede şeple ex- 
plosii una după alta, omorind 121 de luermtori. Se pare insă câ dezvolta- 
rea gazului conţinut în carbune şi trecerea lui în minä este în legătură cu 
unele fenomene datorite activităţii interne păminteşti, cum sint cutremu- 
relo de pămint. Tot aşa sa coustatul că dacă presiunea atmosferică creşte, 
explosiile de grisou sint rare şi din contra, eu mult mai dese, cind presin- 
nea atmosforică descregte. De vr'o 2 de ani sa dau sfaturi pentru stabili- 
rea de obsorvatorii goodinunice în apropierea minelor, Citeva observatorii 
de acestea au fost instalale şi in Europa, dar trebue si mergem în Japonia 
ca să vedem admirabil organisate serviciile microsiemice, Din citeva fapte 
se vede că observaţiile mişrărilor scoarței păminteşti ar putea fi de mare 
folos în combaterea explostilor din mina. In anul 1856 de la 7—10 Docem- 
bre a fost „o aderărală furtună subterană“ insațita de o intensă scoborire 
a presiunii atmosferice şi de degajări mari de grisou in multe mino. Așa, 
in minele de la Anzin ja 8 Decembre au trebuit să inceteze lucrul, în urma 
dezvoltării de grison; tot aşa în minele din Nordul Franţei ; La Tidge in 
aceiaşi zi a avut loc o mare degajare de grisou, care a zvivlit în toate Där: 
tile 72 hectolitre de cărbune pulberulent. A doua zi, la 9 Docembre, cinci 
lucrători fura ingropaţi de carbunele pulberuleat produs în mina de la 
Boaulieusart prin dezvoltarea repede a gazului. In Anglia, în mai multe 
orage ule Durbamului, avu lòe la 8 Decombre o dezvoltare de grisoun, care 
sili pe lucratori să inceteze Imerul, ine aparatele de inregistrare arătau vio- 
lente perturbări mierosismice. In volumul Iui Camstiar „Tes entrailiss de 
la terre”, după care am lwat unele din aceste date, se citează si alte ta- 
zari, din cari se oglindește relaļiunea ce există intra fenomenele sismice 
şi dezvoltările de grison. 

ln definitiv bune lampi în mine şi ventilare puternică siot eondițiilo 
primordiale pentru evitarea explusiilor din mină. Afară de aceasta, trebue 
să se observe şi alte precuuţiuni: in mine esto interzis fumatul şi adese- 
ori şefii de Inerári pun pe laerătari să le sullo in faţă pentru a vedea dacă 
n'au fumat: este interzis chiar de a avea chibrituri in buzunare, Degajări 
neaştepinte de metan pot pune în primejdie mina: cind se reennoaşte că 
s'a dezvoltat mult gaz, lucrul trebue să inceteze în mină ! Numai ţinind 
samă de multiplele măsuri praventive se va putea realisa siguranța In 
mine, 

Dr. P. Bogdan. 


Cronica Economică 
(Valoarea subsolului rominese) 


Insâmnătatea subsolului în dezvrol 
„nsin suhs taren unui popor, eun ad 
pu ori şi cine. Anglia, Statele-Unite şi Germania stau in fruntea arbori 
meet pumal datorită bogăţiilur minerale din cuprinsul lor, puse în va- 
se prin puterea de muncă şi spiritul de intreprindere al populaţiuni- 
i i, suie rea eo sociali moderni, în mice emigrările, in maro 
izările şi rāzboaiale, are ca imbold princi iferi 
a > ai pal natura diferit d 
eg a diferitelor ţinuturi. Exemple : emigrările din Platoul ceri ast 
ciei, imigrările în Alaska și California, „civilirarea“ Chinei, nimicirea inde 
dentei Transvaalului ete. ei 
E explicabila deri atenţiunea ce se dă și i 
expli: : i şi lu noi, cam tirziu e dre 
dag gan erg din toate părțile de producţiile straimatati, 
n în toate utari, se îințeloge ră nu se pulen să N 
a eng mai liber, Cea dintäi grija a fost să eră se kee: eng 
yom in tara noastră, sub coaja subţire de pâmint arabil ed 
in we: exploatării nesislomalice de veacuri ? acc 
Neinerezători in știința loculă, cum, sintem la mult 
' , e ocazii, e 
mat, sa pe dea râspuasul, cercetători străini, eare ne-au cintat Ai ae 
rinja ; ne-am raportut și la tradiții ori date incompleele nle treculului şi 
se? Wé eu a convingere pripita, eare se poute celi si în Buletinul 
expozi din anul acesta. Avem nur, iur și 
ra cc cupru, fer, oan putea latrece chiar şi 
De la inceput chiar, exagerarea buzală 2 
e pe „zice-se*, po mărturisi 
rudarilor şi a bâtrinilor, cari au auzit de la părinţii lor, ine caiet 
entare dăunătoare, Pleiado intregi da tineri au pleeal In Leoben, Freiburg 
i. S, Paris, intoreindu-se cu diploma de ingineri de mine, CA nu rămas 
desamâgiți la intoarcere, e natural ; că gau căutat alte izvoare de trai de 
cit Ve pentru care s'au specinlizat, inrâşi e natural. 
gurile aurului abia nu dat ceva Înapoi şi epidemia friguril 
- d A 
vizat leu inlocuit, intreprinderile norocoase ale citorva cxplostalori ze 
nuca pe mulţi să nu viseze de cit finlini de păcură asvirlind aur, Repede 
Cor e am ajuns iarăşi In exagerare. Tara noastră inoută pe un imens las 
petenl,—se poale ceti in Marele dielionar geografie ul României. Ferenseii 
H 


WEE 


Dumnezeu de un culremur, în urma căruia pelita de pâmint de deasupra 
lacului alunecind, biata Românie s'ar schimba îintr'o Gehenă cu păcură a- 
prinsă ! Exagerarea şi în această direcţie nu ne-a folosit. Cunase un propri» 
etar—şi ca el oi vor mai fi!—ecare ținea cu ori ee chip să aiba prirol pe 
magia lui; a chemat un inginer de mine, adep! al pârerei din Marele Die- 
ționar, care i-a dat speranţe de reuşită. Și a săpat bietul om, cheltuind 
citeva zeci de mii de lei, pănă cind s'a convins câ nu poate să aibă li- 
ehidul dorit, de cit doar dacă ar ajunge pănă in fundul pămintalui. 

Varindu-se că legendele şi cercetarile pripite nu duc Ja mici nn re- 
zaltat sigur, ubia atunci (in anul 1900) s'a ajuns la convingerea că o nevoe 
de un Institut Geologie, care să stwlieze,in umănunțime, bucăţică cu buci- 
piez, pâmintul nostru spre a se hotari odală pentru totdeauna: putem fio 
țară miniera ori ba? Ce anume bogății trebue exploatate, ingrijile spre a 
ne da un folos real? 


ké 
$ * 


Voj incerca să răspund la această intrebare în limitele spaţiului din 
revistă şi binind samă numai de observaţiunile temeinice existente, Ca și 
di. Alimănişteanu (Le Sous-sol de ja Roumanie, Bucarest) voi împărţi 
produsele subsolului nostru în două categorii: 1) ucele a caror existeulă o 
pe deplin stabilită, n căror exploatare se poate face Iu condițiuni mut a- 
vantajoaze şi care pol avea o mare căutare internă, fară a fi esclusa și 
exportarea lor; 9 Acele produse (mineralele metalifere) a căror punere 
in valoare e legală de costisitoare instalaţiuni şi care nu pot renta de cit 
existind in cantitaţi insemnule, Indeajunse pentru o activitate duralnică.— 

Cercetindu-se insemnata lucrare a d-lui P. Poni „Fapte pentru a 
servi la deserierea mineralogica a Rominiei* (Ann), Ae, Rom. T. XXII, 
1900 şi Annales se, d. l'Université de Jassy), se vede că pâmintul țarei 
noastre cuprinde o sumedenie de minerale, ale căror name sunt legate de 
bogăţiile miniere din alte țari. Numai diamant nu s'a gäsit. În colo: aur. 
minerala de fer, de cupru, de arsenie ete. se citează din multe locari. 
Aur, „se zice”, ar fi din belşug, în nâsipurile multor riuri de munte. Sa 
citeaza exemple—e drept, după simple afrmoţiuni—ecă unele prundişuri 
ale Argeşului ori Dimboviloi au dat cite 50 gr, anr la melru cub: „adaug 
zice dl, Murgoci (Buletinul expoziţiei No. $) ch dacă o fi aşa, apot nici 
pictrişurile Californiei nu sunt mai bogate”. Avem arami, la Baiu-de-Aramă; 
for la Baia-de-fer, Se lulilneze In ambele locuri urme de exploutiri primi- 
tive Nici o lucrare insă nu există, în care $1 se precizeze dacă părăsirea 
lor e molivată da lipsa capitalului sau de sărăcia mineralului, Singura rê- 
giune care promite n dereni de folos, e colțul nord-vestic nl Dobrogei, —rel 
puţin uşa reiese din lucrarea d-lui ing. Puscu. 

După cum se vede, din datele sigure ce avem, nu există mari spö 
ranje pentru intemeierea unei industrii miniere ja noi. Cu ferul din care 
s'a fient o ramă lu una din expnriţiile trecute, ca și cu acela ce se pro- 
mite că se va arăta la expoziţia din anul acesta, greu va fi să se ton: ne 
toate plugurile ai maşinăriile de care avem erun şi care sunl lovite eu 
laxe de import. Speranţa noastră nu è amăgita de a doun categorie de 
produse. Dacă lipseşte forul, avem cel puțin combustibilul ssb forma uri- 


CRONICA ECONOMICĂ 45 


aşuini negru, licid—petrolul—intrat do elto=va decenii In mare luptă cu 
celalalt uriaş—cărbunele,—susţinătorul iatregei civilizațiuni de pănă acum. 
In această privinţa lauda nu e exagerată ` sintem, din Inlreaga Europă, 
țara cea mai bogata in petrol, După oare-care date statistice, Baku nu ecn 
mult inaintea noastră”), Mulțumită enmisiunei de petrol, insăreinată a studia 
condiţiunile geologice ale zăcămintelor de petrol, avem dute aproape com- 
plecte asupra acestora, Petrolul e tovarâşul Carpaţilor din Suceava și pä- 
na'n Dimbovita, El nu e legat de un anumit orizont geologie, cum e În 
Baku buntoară, d se Intilneşte In depozite de vriste deosebite. Acesla o 
un mare avantaj, Dovada că industria petroliferă a prins ridăcini sână- 
toase e creşterea producțiunei totale, care într'un deceniu (1894—1904) s'a 
mârit en 1:7, iar în două decenii ca i: 17, ajungind în anul trecut la 
615,244 tone faţa de 496,570 din Dt. În raport cu produețiunon totală e 
creşterea capitalurilor întrebuințate şi a exportului (capitalul angajat în 1905 
sè ridică ln 150 mil, lei, iar valoarea exportului In peste f+ mil. lei). 
Dupa alâturata tabelă statistica (Travaux de la commission du pé- 
trole, Bucarest 1909) se poale prinde avinlul ce l'a Innt exploatare petro- 


Jului de la 1870 incoace : 
Tone | Anul | Tone | 
DC E E Ei 


[Anul Tone | Anul 


$ 


j] 
| 1870 | 11849 | 18540 13000 | 1891 67900 
i 11572 | 1 16000 a zm 
2 118733 } 2] 190 3 14500 
3 (en | 3 19400 4 70550 
4 uao o A 2300 5 awa | 
$ (5000 | A G 75570 
o i500 | 6 2350 | 7 79490 
7 15000 7i ` St nl 106570 
| 8 Laun o 8 Om 9| 198300 
| 9 15300 9 41400 || 1900| 226500 
|| #800 73300) ] 233100 
| | | a| sew 
! | 3| emt 
| | | | 496870 


1) In privinta produețiunei totale, Rominin, e drepi, stă in urma 
Galiției şi n insulelor Sunde, oeupind cam al lena rang dintre toale Lä: 
rile producătoare de polroleu. E insă de notat ch pe cind in Statele-Unite 
14, de sonde sistematica sorb petrolul din pămint, în Galiţia erau 1520 
(in 1903), pe cind ln Romania pumai 940 productive, Dach se face sncoteala 
pe cantitatea mijlocie a petrolului seos pe fie-care zi de sondă, România se 
ridică la al 2-lea rind, inaintea Galiției şi chiar a Statelor-Unite, Caci pe rind 
in Nominia vine ceva mai mult de G tono pe zi de sonda, în Statele-Unite 
cita 2 L 80, Ier in Galitia numat eito 1 tonă, 10 po zi, (V. Taroceanu, Les 
gisements pitrolităres do fa Roumanie, Bucarest 1905). Ca dovada ca prin 


mijloace technice mai perfectionate debitul creşte, e sonda No, 32 de la Bagte- 
nari, ep dădea zilnic eite 5000 kgr. petrol; in urma ndineirei sondei s'a căpătat 
la incoput 20 vagoane pe zi (a 10,000 kgr.) seoboriadu-se In 3 vag. In chip 
constant, O ultă sonda (No. 65) a societaței Stenna Română din Cimpina a 
dat (Septembro 1904) In cea dintai erupțiune (16 ore) t50 vagoanc,—la n Za 
pi Ari (7 zile) 710 vag. iar la a Za erupție (19 oare} 420 vagonne, —un 
total de 1230 vagonne, care transformate In nar (1 400 |. vogonul) insamuă 
342,000 lei. Cheltuelila sondei (52,050 lei), an fost awmortizate aproape mum ai 
n PS dintr'o singură zi. (Monit. intereselor pelrulifere No. 19 şi Zu 
Gm 


uè VIAŢA ROMINEASCA 


N PER 


Alt produs important, şi el tovarăţ al Carpaţilor pănă în R-Valeei, 
e sarea. De regulă cind se pomeneşte de sare, se gindeşte fle cine numai 
la cele 4 masive exploatate de stat; din weestea numai cel de la Tg. Ocna 
e evaluat eel puţin la 204 mil. tone, din care ubia s'a scos ceva mai mult 
de i mil. tone. O lovitură de sapă într'un mal, 

In realitate sunt vre-o 5O masive visibile, afară de multe alte as- 
cunse, ep pot fi puse la iveală numai prin o uşoară sgiriere a pâmintului 
ce le invâlue, Toată această bogăţie a rămas până acum neintrebuinţata 
din punet de vedere industrial. Alurea sarea e materialul prim edutat pon- 
tru industrii reotahile, de care sunt legale multe altele, în care produsele 
vaturale ce se giisese din belşug în (ara noastra ar putea fi schimbate în 
aur. Exemplul cel mai vădit e căpătarea sodei caustice prin electrolisă, 
una din industriile inforiloare din imprejurimele marei căderi de spä A 
Ningarei. 

Linga pelroleu și sare, se mai poate pune și cărbunele de pămint 
zis lignit. In multe din judeţele acoperite eu straturi terțiare noi, lignitul, 
se găseşte ra interealațiuni exploatabile avind grosimi de la um 2-6 m. 
Dovadă sunt minele de la Solinga, Mârgineunca, Jidova (14275 tone în 1905), 
Asiu ete. Dindu-se importanța mare i lignitelor în căpătarea gazurilor 
slabe, a carburei de calciu din care se prepară acetilenul, și ele po! avea un 
mare rost în fructificarea capitalurilor, putind contribui într'un grad Ise: 
nat Ja desvoltareu industriala a României. 

Pe lingă aceste trei soiuri de produse ale subsolului nostru, intrate 
deja in cireulațiunea capitalurilor, mai sunt o sumedenie de alte produse, 
care prin intrebuinţările lor multiple, prin răspindirea lor intins, prin 
uşurinţa exploatării, ar putea da de lucru multor oameni, oprind în țară 
bani, pe care? asvirlim acum în străinatale. E drept că aceste produse nu 
strălueese ca aurul, nu pot imbogăţi în scurt limp ca petrolul; ele fae 
parte din categoria petrelor e mme, nebagata in samă şi mai ales care nu 
pot atrage de cit cind sunt cunoscute mai de aproape. Aici se pot numarat 
năsipul, lutul, gipsul, piatra de var, pietrele de vonatruețiuni ete, La fabri- 
cele de steela (cel putin la cea din Lespezi) se aduce năsipul trebuitor (ea 
şi paiele de griu) din Bucovina ori Galiţia, de şi mare parte din dealurile 
Moldovei sunt formate numai din nâsip; pănă mai eri, Jas) se pava cu pia 
tra din Bulgaria, care e la fel in tărie și bob eu granitul din Dabrogeu $ 
marmore peniru mese, lavabouri, pardoseli ete. se adue ` mal mult 
din Austria ori din Franța, iar dealurile din nordul Dobrogei, formate din 
marmore lol aşa de bune şi de frumnse, staa neexploutate; säpama de 
pùmint intrebuințut la fabricele de postavuri şi care în Anglia se oprise 
de a fi exportat, la noi e miucat de ape; pipsul aflat iu numeroase ma- 
sive dealungul Carpaţilor, ca şi în Mohlova de nord, cu întrebuintari variate 
incepind din agricultură (ingrăşamiat pentru fasole, luțerni ete.) şi până 
in arta plastică, de asemenea nici nu e băgat în samă, Că semene intre- 
prinderi pot prospera, se deduce din intusria cimentu'ui. Pană mai seum 
ciți-va ani orain tributari siräinäiäiel şi pentru neost arlicol. De cind insă 
“au deschis fabrici de ciment şi in special acele de la Cernavoda şi Bră- 
ila, alimentate cu calcarul din Dobrogea, ma numai că nu se mai aduce 
ciment din die țari, dar a incepul chiar să se exporte, Cit sunt de nece- 
sare industriile bazate pe pietrele neselipitoare, se poale irage din urmă 


A CRONICA ECONOMICĂ 


497 


ver oa rari ai an a intrebuințază varul, ee are alit de multe 

„ tabrical fe in Muntenia, fe în Dobrogea; ne in e 
EE a A geu; ori cit de ein 

We > Piraon totuşi se scumpeste prin lungimea trunaboctuliai. Nevoia 

niapi A a aI Sg în regiunile munloase e aşa de mare, în cit 

aproape de virful Ceahliului, la 1000 in i 

doar Moldova nu e li de C'est ge 
psită de peatră de var. In afara de jud. N is 

ceara, există dealungal Prutului de lu St a a a a 

i Stefaneşti in sus stimei de 

curat, Sint ee-i drept espioainte we 
+ Şi varul dat — varul de Stinea— i 

dar ruptonrele sunt primilive si deci da ai ae 

cerbi See e si deci produe mai puțin de cit dach ar Ñ 

Drept încheiere se poate s 
spune : Ohservările sigure de până mu 

spe prese speranţe de intemeiaren unei metalurgii la noi în aiba 

o PREIDE è bogat in produse numeroase, cu intrebuințări practice 

mu cn şi intinse, condițiuni indispensabile desvoltărei unei industrii vare 

ada siene, pn ne lipzese, chiar fară njulorul streainntatei, dorada mi- 
sets adunale în seurt timp, cind era vorba să se iva In concesiune ex- 
plontarea petrolului «i iluminatul capitalei, Ceia ce ne lipseste—vina e de 
sigur in staren noastra de evoluțiune sociala, —e curajul pentru întreprinderi 


şi lipsa de ineredere reciprocă, ci iuți 
; cind e vorba de nasaciatiuni Intr 
practic. Nevoia ne va fi cel mai bun sfatuitor. ; idi 


Dr. 1. Simionesen, 


Cronica Internă 
(Organizaţia locală) 


—— 


Criticile la adresa organizării şi administraţiunii acces een Ce 
urale au ajuns un Joe comun, cu care îşi impodobese 
Param tri de Interne, cu niăzuinţi de reformatori. e SCHEER 
Fäi Samtwgbes cu starea lucrurilor in această privință $ ri 
numai flori de retorică eloevenţii ministeriale, ceca e 
SCH i o poză obligatarie. mai ales pentru miniştrii de In ot? 
it . cum sint atitea formale consacrate de pres mee? GE 
ali, ca lupta in eontra „mugamulelor”, sau a „amestecului 


politică.” po aceste teme „gede bine“ tinerilor bărbaţi de 


Ach 
stat, een? teste inalte“ şi aplauzelor galerici,—dar cu toţii ştim 


S s celin- 
nu se va reimt, in realitate, asupra principiilor soene zem? 
äer reglementează activitatea „ministerului lui Kiseleff“, cu 
$ dra ministerul de Interne.. i 
; zi ge berg cereelăm cartoanele corpurilor legiuitoare, Ange 
căile ei, în ce priveşte organizaţia şi administraţia comune 
ne 
umirea joasă și reală. 

"Ta Seng su vitatea e Interne în aceşti 40 de ën ae 
fi caracterizată pria sforţările lui neintrerupte de a crea o orga 
m a a fost promulgată legea din (Sp, care a ne Zi aaae 

astra rurală tradiţională, ce rămăsese neatinsă și de a pa ret 
vg introdus la noi principiile de organizare din Franța lu P eech 
s keete de reformă au şi inceput intr'o serie neintrerup 


ri, Dr, Fatu, impreună cu 

1871, preşedintele Camerii de pe vremuri, rile 
Bees A. D. Holban şi alţi vr'o 35 deputați supun GE 

„proect de lege organică comunală şi județeană,” care lindea rmeze 


elie tot edificiul legii din 1864. 3 = 
n Ra 1874 defunetul Lasear Catargiu, fiind ministru de Interne supun 


ERONI 


Corpurilor legiultoure o nout im 
acelaş ap se votează şi se pro 
rurale“), 

La 1576, peste doi ani,—o 
vigoare dispozițiile abrogate ale din 186i. 

Incă peste doi ani, la 1573, -3i se propune de d. G. Veraeseu, Mi- 
nistru de Interne, un proect complect de lege „asupra organizațiunii vo- 
munale," care ași fast votat de Camera depataților, însă s'a infundat la Senat. 

In 1552 inregistram încă o lege modilicătaure. 


In 1835, incă un proect complect de lege comunală, ndas de d. N. 


lege, cure in mare parte repune in 


Fleva. 


lu 4556 şi 1337 se voleuză „legea peniru alegerea consiliilor rou: 
nale“ și „legea comunala,” 

Apoi, incepind chiar eu anul urmntor, un şir de miniştri de Interne, 
d-nii Th. Rosetti, general Manu, G, Cantacuzino şi C. Olinescu, rind pe rind, 
vin fie-care cu cite un alt procel complect „pentru organizarea comunelor 
rurale”, in 1888, 1890, 1809 si 1000,—cari insa tunte rimin nevatate, 

In afirgit, în 1913 d, Vasile Lascar, tot en ministeu da Interne, reu- 
şeşto sa treacă prin corpurile legiuitoare o lege „peulru organizarea comu- 
nelur rurale,“ enge însă la 1905 a și fost în parte modificata de artualul 
guvern, 3i ni ap promite pentru anul acesta o noua reformă radicala ! 

Cu alte cuvinte, în patruzeci de ani găsim nu mai puţin de 19 pro- 
rele şi legi organice, cure tind la reorganizarea comunelur rurale: la fie- 
care doi ani în mijlociu cite o maodiileare, mai mull sau mai pulin adincă, 
san o rewrgunizare compleciă a comunelor rurale! 

Faptul aceata singur ne dovedeste mai puternice decit uri-ce argu- 
menlare, că mam găsit incă buza adevărată de organizare n administrați- 
unii noastre rurale, 

Incă mai limpede reiese acest adevar din aceea, că toată lupta aceasta 
prin proecte de legi a fost data, mai ales, în jurul numărului obligator de 
contribuabili, pe cure legea trebue să-l impună comunelor rurale, 

Legea din 1504 fixează cest numar la 100 de contelbuabili 71. 

Proectul generalului Florescu, din 1865, propune mărirea acestui nn- 
mår la 300, jar proectul diu 1871—la 200 contribuabili. 

Legea lui Lascar Catargiu, din 1374, impune formarea comunelor ru- 
rale cu eel puțin 500 de contribuabili. ar legea din 1876 reduce ncest nu- 
mär la 100! 

Proeclul d-lui N. Fleva din 1885 propune numărul de 200, pe care 
il și insugeşte legen din 1857. 

In 1899, d. G. Cantacuzino voegle să impună prin lege comunelor ru- 
rale minimum 4%) de contribuabili; în anul următor, d, © Olăneseu urcă 
acest număr la (10 proectul supus cumerii deputaţilor d. V. Lascar 
propune 20. — iar ia procectul inițial se propunea şi mai mult. 

Dacă un specialist în Dreptul administrativ sau un om de stat din 


1). De fapt această lege tolera si comunele mai mici— şi chiar sub 
regimul legei din 1557, pănă la abruzarea ei de legea d-lui V. Lascar, exis- 
tau vr'o 50 de comune cu mai puțin de 100 de contribuabili, și peste 600 


comune, în care acest număr nu ajungea la cel legal de 200, adică in vro 
Ze, din numarul total de comune. 


500 VIAŢA ROMINEASCA 


Gi Eege? 


Apus ar cunoaşte aceste detalii, desigur şi-ar face o tristă idee atit asupra 
tirii teoretice cit şi asupra aptitudinilor administrative ale reformato- 
rilor nostri. 
ln adevăr, din toate aceste încercări de organizare comunala se vadește, 
mai intai, o extraordinară confuziune de idei: inlocuirea,—sub termenul 
de „comuna“, —a unui centru de populuţiuue, formaţiune naturala și istorieă, 
prin o alta unitate administrativa, pe care Englejii o numesc „district rural” 
iar Ruşii „volostie“ şi Nemţii „Kreis“, —adică prin o unitate intermediară intre 
comună propriu zisă şi plasa, —şi exista o imensă literutură a supraacestei 
chestiuni, în care se discută dacă o astel de unitate e necesară (nui o Sp: 
cotim necesară), dar nimănui în Europa nu iar putea veni in gind, că a 
ceste creaţiuni artificiale ale legii pot ținea locul comunelor rurale reale, 
locul satului, — singura unitate administrativa cunoscuta şi la noi inainte de 
1884, şi care n fost respectată şi de Regulamentul organic. 

Şi toemai la acest rezultat ajunge legislaţia noastră, combinind er: 
munele după fantazio, cu un număr de contribuabili impus arbitrar, şi asl- 
fel, sub pretext de organizare comunală, lasă fără nici o organizare legali 
toemai celulele zii ale organismului social, satele, cari, nesocolite de lega, 
sint silite să se organizeze în mod spontaneu, după tradiții seculare, —o- 
bieeiul pămintului,—mai mult sau mai puțin la intimplare (vom vedea că şi 
legea dlni V. Lascar, care pentru prima vari pomeneşte despre „sale, nu 
aduce vr'o imbunâtaţire reala), 

In al doilea rind incercarile acestea dovedesc o neennoştinţă desărir» 
sita a principiilor elementare de adminstraţiune modernă, o eoncepțione 
pur biuroeratieă, care reduce cela ce trebue să fie o lucrare vie a oetåje- 
nilor la o simplă funcţionare n unui biurou de „cinovniei” ai satelor, 

Chiar motivarea. pe eare o găsim aproape in toato proectele do or- 
pganizare, a necesităţii de a combina comunele prin „alipiri” de câtune, do- 
vedeşte o uimitoare superficilitate şi ignorarea realitații. 

Singurul argument, de pilda, ce sè ndace pentru maârirea continua a 
comunelor, e lipsa de mijloace in comunele mic pentru o administrație 
mai bună. 

Dar d. V: Lascar, partizan el iasu-și al comunelor mari, a publicat 
en „anexe“ la proectul său un material preţios, din rare rezulta, că acti- 
vitatoa cea mai rodmică se constati tocmai în comunele mici, eu mult mui 
rodnică decit în cele mari, 

Prin ce poate dovedi o administrație comunală vrednicia sa ? 

Principalele indatoriri, pe cari legea le impune comunelor rurale sint: 
construirea localurilor pentru primărie şi şevală, ingrijirea de biserică, con- 
tribuțiuni pentru servicial postal rural, serviciul sanitar, ele, 

Să compurăun, din neest punet de vedere, două judeţe, Gorjul şi 
Neamţul,—cari se aseamănii prin poziţiunea geografică, genul de viață al 
locuitorilor, numărul populațiunii (32,000 contribuabili în Neaniţ şi 36,000 
în Gorj) ete,—dar Gorjul are 161 de comune, e judeţul prin excelenţă al 
comunelor mici, iar în Neam! sint numai 47 da comune,—adică comunele 
sunt mari. Sä notăm că veniturile comunelor din Neamţ sint cova mg 
mari—458,000 leien toate că numărul contribuabililor e pulin mai mie, 
pe cind veniturile comunelor din Gorj ajung numai la 403,000 lei. 

lată inse o tabelă, care cuprinde datele extrase din „Anexele“ la 
proectul de lege din 190% 


CRONICA INTERNA 301 


|| Salarul ` Satarul | No. de primării 
motarului EE [3 


Gorj 


Nenmţ 47 | 20 800 GER Si 43 | wh 
| i 


No. de 
biseriei 
Nu, de că: 
tene dator 
yite dr So- 
tori postali 
Go în 
de No ră 
dn cătaun 
| P factori 
Inten vursä 


48 | = 


s Din aceste cifro rezulti, eñ deși comunele din Gorj di i 
puţine mijloace și sint silite să se molfumească de oer ma eat: 
si notarilor, plătiţi maximum 40 lei pe lună, mat putin decil mininmam 
de salar pentru primarii şi nolmii din Neami—areste comune, după Hi: 
märul contribuabililor de patru ori mai mici dacii cele din Neamţ, au pu- 
tut săi consirueaseă 157 de localuri de primării, DU de 43 din judeţul 
gi Aaa ură tn mod absolut de patru ori mai multe, dar şi rela- 
/ e numărul comunelor, mai multe ` 850), i r 
caluri pene faţă de 9), din Neamt. EC 

, Şcolile construite de comunele din Gorj se ureñ la 136,—-adică 9, 
din numărul total de şeoli,—pe cină în Hoat. sint mumai ayie zs pt 
mează abia 53%, din total: şi ach, şi absolut şi rolutir, comunele miei din 
Gorj au ştiut să faca mai mult, decit comunele mari din Neamţ, 

a Tot agu, în Gorj sint 400 do biserici —eu 40 mai mult decit munărul 
cñtunelor,—pecind in Neamţ nu sint decit 182 hiserici—adieñ locuitorii a 
98 de cătune din 230 m'au de loc biserică. 

Mai departe. In Gorj M0 de călune, mai bine de 773 din pumirual 
total, sint deservite de faetori pogtali, pecind in Neamţ, pumai 88, mai pu- 
țin de 1/3 din cătune, cu tonte că în Neamţ faelorii au de pareura numai 
478 arvar iar in Gorj 1035, peste două ori mai malt, 

n sfirgit, in Gorj comunele platese 10 moaşe. i i 
in judeţul Neam} nu e niri una! i aiaa 

La aceleaşi rezullate veţi ajunge duch voji compara, după toate da» 
tele adunate in „Anexe“, județele Dimboviţa, Bazän suu Vlaşea, cu comune 
miei. —eu județele Iaşi suu Suceava, cari au comune mari,— pretutindeni ë 
o regulă nerlintita : primarii şi notarii se mulțumesc cu mai puţin în vo- 
munele mici, dar administraţia lor e mai rodnică, decit a celor eu lefuri 
grase m comunele mari, 

n aceste dale pozitive, toale apreciările apriaristice ivi 
necesilăţii de a mări comunele, în vederea a dministrațiunii mai peer 
răsturnate. i 


1) Tn datele ministerului se spune „peste 150 jet: 


502 VIAŢA ROMINEASCA 


Si Iverul e firesc. 

În comunele mari cătunele sint îndepărtate una de alta cite o dată 
eu 10—15 kilometri, şi chiar mai mult. lata citeva exemple din judeţul, pe 
care îl eunose mai bine, lași: între cătunele „Viădeni” și „Plagari” din en: 
muna Șipotele distanța e de 19 kilometri, intra „Dadeşti“ şi „Zbereni* din 
comuna Băiceni—20 kilometri. intre „Lupăria“ şi „Steelaria” din comuna 
Bădeni 21 kilometri (şi încă pentru u ajunge din cătuna lor la „Steclăria“, 
precum și În cătunul de reşedinţă al eomunii, locuitorii din „Lupăria* trebue 
să treacă prin un alt judeţ. —Botoşanii !). Intre cătunele „Borosonea” şi „Ste- 
clăria“ din comuna Capteniţa— 25 kilometri, intre „Buţubuc” şi „Frumuşe- 
Jele* din comuna Pănşeşti distanța e de 30 kilometri, elt trei-zeci de ki- 
lometri ! 

In comunele citate distanța intro cătune şi centrul lor, —ehtunul de 
reşedinţă a comunei, ajunge ln 10, 12 şi chiar 15 kilometri L... 

E lesne de priceput, că în aceste imprejurari intre membrii unei 
comune nu poate f aeea legătură intimă, acea viaţă comună, acea amo“ 
feră morală, care se crează prin comunitatea intereselor celor mai apro- 
piate de omm,—eare este a eondițiune indispensabilă pentru o sănătoasă și 
adevărata viață comunală: mal locuitori din accia-şi comună miei nu se 
cnnosr, gi nu se intitnese nici o datz, — viața la fară leagă peom de ratr3.— 
nimie nu-i leagă intro ei decit fantazia vre-nnni prefect, amator de „alipiri 
și deslipiri* de cătane,- „administratia ia fatal caracterul biuroeralie, primarul 
în loc să fie un om de increderoal ronsătenilor săi ajunge un stăpin, veni- 
turile comunale se eheltnese pentru leafa lui şi a altor mandarini, pripășiţi 
din oraşe în paragrafele budgetului comunal, 

Pe cind in comunele miri condiţiunile de viaţă sint mai apropiate 
de cele cari sint normale intro organizare comunală sănătoai,—de aceea 
am văzut, ca aceste comune, cù toote că dispun de mijloace noinsemnate, 
eu primarii lor a A şi 10 lei pe luna, far mal mult pentra satisfacerea ne- 
*uilor consătenilor ior şi pentru o administrație mai bună. 

Numni o organizație, care ar avea ca punet de plecare satul, acest 
centru de pupulaţiune, format spontanea in cursul istoriei, sub presiunea 
nevailor oeonomice, a reliefului geografie, a impârțelei terenurilor de eul- 
tură, a apelor, a pădurilor. ul mm cuvint: format în mod natural sub ims 
rinrireu intregului complex de nevoi materiale şi morale ale locuitorilor,— 
numai o astfel de organizație ar fi la nivelul rerinţilor vieții publice intr'un 
stat modern, 

Bine înţeles, pe deasupra acestor celale ale corpului social se ponte, 
si trebue chlar organizati și o unitate admivistrativă mai cupriazătoare, ca 
in comunele actuale și chiar mai mure,—să spunem—cu un număr de cel pu- 
tin 1000 contribuabili, pentru satisfacerea acelor nevoi, curi intrec puterile 
satelor izolate —dar această organizaţie nu poate, farn u vicia tonlă vinu 
publică ca in sistemul actual, tinea locul organizației primordiale, a satului, 

E adevărat că în legea din 190%, mulțumita agitaţiunii unei pârţi n 
partidului liberal, a unci la putere (vezi seria de articole publicata în „Vo- 
Zeta Naționala" în cursa] verii (RE, intre alții și de seriitorul acestor rin- 
Aart, a fost introdus un simbure de organizare a satului! 

Dar organele create în acest scop sint fara vigoare şi viala, nişte 
omisiuni de jalbari la eomună şi judeţ, fără nici o atribuţinne serioasă, 
fara nici o putere do deciziune,—o umbră de organizaținne, 


CRONICA INTERNA 503 
iod SE E NE ae 


Pentru o reformă sanatoasă in această direeție trebue să ne dăm 
samă de principiile mari de organizare politică şi administrativă din sta- 
tele mederne. 


Vechea noastră intocmire a satelor, care s'a desroltat in cursul vea- 
curilor si a intrat atit de adine in moravuri, Inelt nici Regulamentul organie 
wa inirizail sa se atingă de en, ci numai a reglementat eite-va detalii, —cu- 
prindea, necontestabil, germenii unei organizații superioare celei de astăzi. 

Această intocmire nu cunoaste, cum am spus, decit sutul, —această u- 
nitate administrativă naturală ; organul cel mai insemnat al satului era 
obştia, adunarea capilor de familie *), care avea dreptul de daciziune ln 
chestiunile cele mai importante, relative la interesele satului ; obştia tu- 
säreina cu anumite atribuțluni executive pe aleşii satului („vornlceii* în 
Moldova}, ulegeu pe jurații satului, -cari impreună cu preotul  imparţiau 
dările, distribaiau in cazuri de lipsă porumbul din pătulele de rezervă, ju- 
decau pricinile intre consăteni, ete. 

Desigur uceastă organizație e foarte rudimentară, dar in loe să o des- 
Binţăm la 1864, introducind centralizaţia napoleoniană, aveam datoria să o 
desroltam, ținind snmă de experiența aitor popoare. 

Exemple de urmat nn lipseau: o organizație, eare păstrind intact satul 
il leagă intro unitate administrativă mai superioară, găsim și în liberala 
Anglie și în puternica republică Americană și ia democrația rurală a El- 
veției şi în autocralia Rusă. 

Ia Anglia, de pildă, baza orzanizaţiunii administrativo o formează pa- 
vohia—um centru de populatie, ce gravitează în jurul unei biserici, care e 
analog cu satul nostru (poporul englez na cunoaşte nceastă sirinsă aglo- 
merare de tuse). 

Originile parohiei se pierd in intunericul vremurilor și istoricii engleji. 
ca Freeman, Studia, ele. susliu, ch ea e cu mult anterioară statului Englez, 
flind-că in ea supraviețuese societățile primitive ale Anglo-saxonilor, din 
fuzionarea treptata a cărora s'a desvoltat statul, 

Mà voiu märgini aici să arăt in cite-va cuvinte organizația lor actuală 
(după legea din 1594). 

Legea imparte parohiile în doat calegorii, după numărul populațiunii, 

îm parohiile, in cari numărul locuitorilor nu e mai mare de 30), 
organul deliberatic il formează adunarea phnară a contribuabililor, | „obşlia” 
noastră), care singură aro dreptul de deciziune şi ii alege organele exe- 
tee, 

lo parohiile cu o populație mai mure de 30, se alege de cälr toli 
locuitorii vristaiei (vot universal) un consiliu parohial, care are toate atri- 
buțiunile adunării plenare din parohiile miei, 

Parobiile, repet, sint grupári naturale ca şi satele noastre. Pentru 
satisfacerea trebvințelor mai muri, cari intree puterile unei parohii izolate, 


1). Şi astă-zi, de fapt, obştia, desi ignorata de lege, funcţionează in 
cataacle noastre. Cine dintre cei ce lucuese la țară nu cunoaște aceste adu- 
nāri Läränesil, in care satul discută toate nevoile sale? Obiceiul pâmintului 


a foal aci mui tare decit textele de lege. 


EI VIAŢA ROMINEASCA 


— 


 — 


legea combină din mai multe parohii districte rurale, cari se asamănă cu 
comunele noastre de astăzi, şi a căror mărime variază, dar rar seade sub 
numărul de 1000 contribuabili. 

Aceiaşi organizație găsim, în linii generale, în Rusia, unde satele, u- 
nităţile administrative iniţiale, formează unitați mai cuprinzătoare „volos: 
Vie: (aceasta intocmire funcţionează și la Rominii din Basurabia). 

Acest tip de organizaţie rurală, care resportează formațiunea tradiţie 
onali şi naturala a salului, nu numai asigură ù administraţie mai bună. 
find-cA păstrează contactul intim intro administratori şi administrați (şi +4 
nu uitâm adevărul elementar al științji administrative, că nu poate fi com- 
trol mai eficace decit acela al administrația» inşişi,—ea celor mai inte- 
resaţi în mersul normal al afacerilor publice), —ilar e şi cel mai puterpie 
mijloc de educaţie cetaleneaacă şi de desvoltare n energiilor naționale, 

Un om cu mult bun simț, şi cu simi practie, ea miliardarul American 
Carnegie, explică energia rasei anglo-saxone prin instituţiile ei tradiționale, 
a căror obirşie e viața celățeneaseă în parohie (la Americani — township). 

Şi dacă țăranul din Muntenia are mai multă vigoure şi energie, ca 
cel din Moldova, aceasta în mare parte se dalorește faptului, ca Muntenia 
e ţara comunelor mici, pe cind comunele mari din Moldova, ridieină de-a- 
supra satelor râsleţite pe tiranii primăriilor, am Waat pe tăranul Moldo- 
van dezarmat prada tuturor Fischerilor şi Fischeroiziloru. 

Aici ajungem la punelul culminant al intregii chestiuni. 


+ 
Deet 


Au ajuns banale atacurile în contra vieţii noastre politice, dar puțini 
îşi dau sama, că viciarea parlamentariamului nostru e fatala, 

La 1800 am introdus instituțiile centrale ale constiluționalismului 
englez (Constituţia Belgiană); şi constiluauţii noştri au inţeles, că organi- 
zatia locală, imprumutată dia Franța in epoca cea mai detestabilă a vieţii 
salo publice, nu e compatibilă cu aceste instituții centrale,—eure, după cum 
a arăta! cu atita putere Gneist, nu sint in Anglia decit o desvoltare, o ex- 
erescenlă a autonomiei locale, 

Pentru aceste motive Constituţia din 1856 preserie reorganizarea ad- 
ministraţiei noastre locale în conformitate cu principiile de autonomie și 
descentralizare (Art. 37 și 107), 

Aceasta prescriptie constituţională a rămas literă moartă, şi In con- 
secință—parlamentarismul nostru e lipsit de bază, e suspendat in aer. 

Numai asi-fel se explică la fie-care „schimbare de regim,” adesea în 
urma unul seandal de strada sau a unei intrigi de culise din Bucureşti, acel 
spectacol ruşinos, cind în 24 ore se schimbă faţa țării, şi toate organele 
locale Iree in alte mini. 

In asemenea condițiuni, cind organele locale nu au o viață proprie, 
ci numai una reficelală de la centru, nu poate f nici viață cetățeaneaseă 
adevărată la baza organismului politie, nici administraţie pricepulă şi cin- 
stita : o administrație vrednică nu e ferită de mazilire, ticăloşia nu inde- 
pärteaz de la afacerile publice, —tot aparatul instituțiunilor locale serveşte 
numai pentru răsplala serviciilor electorale. 

Superlicialitatea gindirii noastre politiee din nimic nu reese mai ë- 


CRONICA INTERNA 505 


locvent, decit din faptul că această stare de lucruri a dat naştere numai 
frazeologiei faţarnice impotriva „amestecului politicei în administrație," şi 
incereărilor searhăde de a eren artificial un mandurinat inamovibil in toate 
gradele de funcțiuni publica. 

Singurul remediu elicace e crearea unei vieţi sănntoasa cetiățoneşti 
in WE r en naļional,—in organele locale viguroase. 

f e spațiu i i mij i 
PE d paţiu mä sileşte să indie numai mijloacele, cari pot realiza 
? Pe lingă reorganizarea comunelor rurale pe bazele arătate mai 
ase pacate age aaa pă puterii K arraie mmer jude 

tenc, —e necesară adoptarea in organi iliilor j 
deeg e > organizarea consiliilor judeţene şi cumunale 

1). Dreptul de disolvare al Ministrului trebue desfiintat i 
retragerea mandatului de consilier de ciitra justiţie în me neng ig 
cificate de lege ‘in acest sens a fost intoemit proectul din 1898 al d-lui M 
Pherikide, Ministru de Interno),—pentru a asigura independența Kees e 
locale şi a le feri de inrturirea Muctuaţiunilor politice. 

a 2). Reinoirea integrală a consiliului trebue abrogata şi introdus prin- 
cipiul de reinoire parțială, cite o treime la fie-care doi uni, a membrilor 
A, oA aaa a asigura stabilitatea şi continuitatea udministrațiunii 
scule, 

2. Reprezentarea minorităţilor în consiliu, —pentru a asigura un con- 
trol eficace siu feri şi mai mult organele locale de Mucluuțiunile politice. 

Numai aceste reforme — impreună cu reforma sistemului electoral in 
sensal arătat ia croniza precedentă,—pol „asana* atmosfera noastră publică, 
numai ele pot da o bază solidt instituțiunilor noastre şi desăvirşi cu timpal 
educaţia politică a maselor, numai ele pot stimula toată vizoarea gi ewer- 
gia waţiwnală, iulesnind in acelaşi timp marile reforma economice şi suciale 
de care avem alita nevoe, 

Atunci şi „stabilitatea funeţiunilor administrative,” cure lugrijeşte a- 
iba pe reformatorii nostri va rezulta în mod norinal din agăzarea inlregii 
vieţi publice pe temelii sănătouse, Pe cind „reformele” de astăzi. —cari in- 
cap de la coada, —repeli numai vechen poveste despre pinza Penelopei, 

Tot atunci numai vom ajunge eu organizalia noastră locala să nu ñe 
inferioară, din punelul de vedere al principiilor democratice, celei de care 
so bucuri Rominii din Ardeal, Bucovina şi chiar din Basarabia... 

Vom mai reveni, 

St 


ermm ee M 


Cronica Externă > 


(Alegerile din Rusia) 


Pria vimitorul triumf al opoziției in mee mg reia 

i i pentru opozitie, —revauţia 3 
re pal pa gen, deslănțuirii de puteri destructive, cari du- 
aa pe nad age pei rul a salvat Rusia, dar în aceluşi timp, 


ate spune, că papo b A 
că Die Sege revoluție, acum abia începe, cind forțele revuluţio 


are au reuşit să se organizeze, creindu-şi un organ de acțiune şi de di- 
par in primul parlament al Imperiului rus. 


i irvința guvernului, care de mai 
ogca electorală, se părea, asigura biru | : 
ia: iși s-a suveasul, incit parlidele extreme, grea otite 
şi social-demoeraţii, exasperați, au renunțat la lupta, pror 
$ i nsele vre-unui 
hipuit o combinație, în care an? ; 
ang eer $ Steeg electoral inventat 1a biurourile in- 
e apioso poe er inadins intrunite toate vițiile pratest 
legislații eleetorale : uci găsim combinate gi impâriirea ea ra = 8 E 
in mai multe colegii, şi votul plural, şi alegeri în două, S en mä 
ade (peniru ţărani), și restriețiuni savante alo dreptului e mg a 
zi suta, de pildă, procedura electorală în colegiul canu ue foare 
de zece capi de familie ulege cito un delezat penra S -e dësem 
de „valenie” san comună ELE DE jeten (al 
ite doi reprezentan dek 
e alegeri), ageet din urmă alege eigene epica pe 
a eleetorulă de guvernămint "an ue SR 
ee Heed sep era în adunarea provinciulă in sfirsit „tleelorii Sege? 
We Geisen aleg intăiu separat un d-putal, apoi fmpreuns pă eg? 
celorlalte colegii,—intr'o singură udunare Ee? pe etila 
i inelei (al pat:ulea grad de alegeri). 
rapi n tre În Dee grad, nu se poate alege deci! > hejes er 
gâtorilor, incit numai dintre cel ce au 'reuşil să se strecoare, du, 


CRONICA EXTERNĂ "we 


ët 


perajiuni consecutive do eliminare, ca „electori“, se pot alege depulaţi,! O 
adevărată cäprană ! 

Şi aceste dispozițiuni legale guvernul incă le „complecta” prin mä- 
surile cele mai năstruşnice : ori-ce propaganda electorală era cu nepulință 
pentro purlidele de opoziţie, nu li se ingăduia nici o intrunire electorală, 
gazetele lor se supritnan eu sutele, — inchisorile incă acum gom de reda 
torii opozanți, 

Mai mult, A fost organizată cea mai naruşinată falsificare a listelor 
electorale, categorii sociale Intregi—cum siat de pilda vizeşii din Basa- 
rabia,—au fost lipsite pe această cale de druptul de vot, 

Dar asta e puţin, După fie-care grad de alegere, mii de delegaţi şi electori 
bănuiţi infunduu puşeăriile,— alegerea era considerată de catră jandarmi ca 
indica iune! Spre a impiedeca anume persoane a se alege deputaţi, ele se 
exeludeau din numărul „electorilor“ prin „casarea” alegerii lor, suu prin 
arestarea at implicarea in vr'un proces fantastie (după lege cai desub acu- 
zare criminală nu se pot alege). Muncitorii de oraş au fost uşa de terori- 
za de ast-fel de „campanie“ eleclorula, incit s'au abținut de lu alegeri, — 
independent de boicotul partidelor extreme. 

Ast-fel că proletariatul orișănese, elementul mai activ al poporului, 
n'a avul nici o iuriurire asupra rezultatului alegerilor: ele sint opera ex- 
cluzivă a clasei mijlocii din oruşe, și mai ales a țărănimii. 

In lupta au inirat patru partide principale: 

1). Radicalii şi partidul reformelor democratice (exlrema stingă), 

3), Conatituţional-democeraţii. 

3) „Alianța de 17 Octombre,* şi 
4). Partidul ordinei legule şi diferite grupari reacționare (extrema 
dreaptă). 

Cele trei dintaiu se pot număra toate ca opoziţie, de varo ce chiar 
moderata „alianță de 17 Octombre” se razboia cu guvernul Wiite-Durnovo. 

Marimea catastrofei suferite de regimul biuroeratie se poate judeca 
din urmâtourele cifre. 

Până in momentul, în care seriem aceste rinduri, sint aleşi 332 de de- 
pulaĵi,—cei vr'o 40 cari mai rämin să fie alesi (după sistemul adoptat in 
Rusia, alegerile nu se vor isprăvi cu totul, decit mult mai tirziu dupa des- 
chiderea Dumei) nu mai pot schimba fizionomia Dumei. 

Din acești 352 de deputaţi fae parte: - 

55—din extrema stinga 

165— Coustituţiunali-demoeraţi 

42 „ulianța de 17 Octombro“ 

14—din estroma dreaptă 

106—neinregimentați și necunoscuți. 

Din uceale cifre rezultă: 

1) Ca extrema stingă şi constituționalii-demoerați au 220 de voturi, 
adică ei singuri au majoritatea absolută in Duma, şi aceasta majoritate vor 
pâstra-n, chiar dacă în toule colegiile, în cari alegerile încă mu s'an efec 
tuul, ar rengi numai guvernamentali, 

7) Guvernul nu se poste bizui cu sigurunţi decit pe 14 deputaţi — 
patrusprezece !—din extrema dreapta. Fiind-cà azi nu se mai poale indoi 
nimene cà așa numilii „uctacezimentuţi și necunoseuți”, vor mări cu toata 


+ 


VIAŢA ROMIKEASCA 


Ace n se feri de 
majoritatea radicali. ti „neinregimentaţi“, spre e ouale: 
re on ministraţiei, pănă la alegeri nu voiau să adere pe er 
ge [puvernamentalii nu aveau doar nevoc sărtc 

fel de stratagemă). 


Ki 
KL M 


Cu tot boicotul partidelor extreme, sint aleşi vr'o 15 muneitori de 


socialişti tanti. P 
fabrica şi mai mulţi Dat: dintre intelec cht ERT 
Mul 


dintre aleşi se allau in momen re 

de a ia eh ene in străinătate; apese orano har 

og er ari decanul facultăţii de cp eng zogen? KE Ge 
cest oraş, cu toate că so afla deportat la ge KE 


S inviolabil, 
(n plecat deacolo, socolindu-se ea deputat | Saratov a ales deputat pe 


$ wa 
d. Ulianov, deţinut intr'o inchisoare din es E Zei ef vm rech 
| putut veni să-şi ocupe senunul în Parlament ; bre by rep ei 


[i „ Si—culme— 
d ntaii eu vergi pe an ţăran). Și- $ 
emirul oil Mal nu au dreptul să locuiască, alegiitorii 


tersburg, în care Evreii 
= iezi Kä şi mai mult relief protestului lor, aleg ca 


Capitalei pe un Evreu nebotezat; d Max Wienawares, 


Dar lovitura cen mai grea a fost dată regimului de câtră rant: 
ar 
„Dumă 
TE "Deci Bulahin și Witte, alcătuind legea SN wéi Zeg ai 
e in supunerea ciiria aveau boală genge A, sa as ? 
de as ea aproape o jumâtate din deputați (| ace ma se me 
ve mm țărani, şi in acelaş timp asigură în adunări provineia 


leguliă i —ua 
dominarea „electorilor“ țăran v ES gemet , 
ere? aer râmine tot țăran, dacă nu capătă drep 


ultară ar 
üu de țăran, ori-ce € D wt superioară, ` ooa ai oatator, 


intra în vr'o stare lega z o 
ww ben (rant au ales în majoritate covirţitoare pe urourilor statis- 
S 


H D e. bi 
atători, notari, sub-hirurgi, agenţi sanitari, agenti ai E a i 
i org Ai da ţărani, cari mau pete iei cler A de 
en cultura jor au ieșit din rindurile țaränimii ; ceşi ase- 
prin 


men e sc UH in p 
altă, DH ê- 


ES? t de statistică, absolvent al sevalei normale de invăţalori, &- 
t ugen S 


t. i 

restut, constit.„democra 3 ia Biest: 
t al seoslei lecnice, socia 

e ber scoalei de veterinârie, arestat, const „dem. 


la reală, coust.lem. Ze 
d pia x Angilia, acuzat de propagandi revoluționari, 


Zemocrat, 


CRONICA EXTERNA e 


1 președinta ul congresului țărănesc, arestat, const.-dem. 

1 director de revistă, const.-demoerat. 

1 învăţător, arestat, Tops). dem, 

t invaţător, arestat, socialist. 

1 membru al biuroului ligii țărănești, extrema stinga. 

1 student al Institutului de tecnologie arestal, const dem 

Şi aşa mai departe („Odraskia Novosti“ Na. 6895, după „Russkoe 
slovo”, („lujaii Crai“, ete.) 

Şi chiar în cazurile In eare au fost aleşi ţărani de rind,— „opineuri*, 
Cum Sar zice la pol, neinregimentați in vre-un partid, —acestia inträ tn 
Duma, dar toți, cu o singură lozincă magică: „Parmint si libertutle!,, 

Dintre toți aleşii țarănimii gun: gese sunt numärati între mods 
rati şi conservatori, 

Asupra acestor leger?) Virăneşti trebue să ne oprim puțin, Bind că 
prin ele sa revelat o nouă clasă necunoscuta până acum, și cure e menita 
să joace vn mare rol în revoluțiunea Rush, şi prin aceasta nu numai în 
istoria Imperiului țarilor, dar, indirect, și Ip istoria universul, — clasa „in 
teligenții țarâneşti“ —pe cari publicistica rusă a şi botezat-o cu nume de 
„ul treilea elemente. 

„Tărabii, —spune organul democrat „Naşa Jaen: (No. 211, gt numai 
„ln colegiul lor, dar şi în adunarile provineiale comune au ales din inteli 
Ent (la noi s'ar zice din „pătura culta”), dar cure 2,—din acea inteligența, 
„care n ieşit din popor, și din inoa a venit la el. Aceştia sint fiii poporu- 
„lui,— BI de țărani. Malţurnita in purte împrejurărilor fericite, în parte ta- 
„lentelor lor, dar mai alea energiei lor, setei lor neinvinsa de lumina, 
„dinşii au ieșit din tina satelor, şi-au taiat drumul spre stiință, au putut 
„câpăta eunoştinţi variate, spre a se reintoarce din nou in sinul poporului 
„si a-i aduce protestul viu în potriva opresiunii seculare şi a destepta In 
„el dorul unei vieţi libere, Si poporul i-a recunaseul, i-n apreciat, si acum 
„li trimite la o nouă şi mure luptă pentru drepturile lui.. Aceasta e inle 
„ligența ndevärat democratică,—nu e măcar acea inteligență, care iesind 
„din mediul noòbleții, al functionarilor, sau ul negustorilor, din idaclism u 
„ajuns democratica, Na; nevasta e inteligență curul (äränpensch, populară... 
-Zeşind din sinul țărănimii ep su apropiat do cea l'alta inteligenţă, dar a 
„pastrat lepatura-i intima cu masele populare ; pentru vamenii aceştia, — 
„cari şi-au insusi! cultura şi au intrat în viuţa politico-soviala a inteligenlii, 
„—au râmas aproape de inima lor sì viu ințeolese toate nevoile poporului”. 

lu perioada grea şi intunecata de reacțiune, uceastă adevarată sită 
a poporului rus răminea în umbra, fiind-ea nu dispunea nici de scutul pri» 
vilegiilor de elasă, nici de pulerea capitalului, Acest „al treilea elemente 
lucra pe nevăzule în adineimile vieții, persecutat, umilit, adesea chiar de 
aceia cari, în acele vremuri de groază, vorbeau în numele progresalui. Mici 
functionarasi pe În sale. invatatori, agenţi de statistici,—clte obide au su- 
ferit ei. eite suferinţi şi Injosiri nu indurat! Acum cu miudrie vorbesc «i 
in numele poporului: „puterea e a noustră, a poporului muneitor*, spune 
după ulegeri alesul täranilor din provineia Saratov, S, V, Anichin, păna 
ieri un biet invâțator pe eare capriciul ori-eârui sub-prefeet potea sa-l in- 
funde în puşcărie, ori in ghețurile Siberiei, —și care, ca țăran, pulea chiar 
sil fie bâtut eu vergi. 

Şi să nu credâţi, ea țăranii au ales pa acesti fruntași ai „inteligen- 


10 


gu ` VIAŢA ROMINEASCA 


ţii” lor inconştient, la intimplare, Nu; în multe părți țăranii au dat alegi- 
lar lor o „instrucțiune“ scrisă, şi i-au silit să jure, ea o rot urma intocmai. 

lata, de pilda, pasajele principale din instrucţiunea ţaranilor din pro- 
vincia Poltava ` 

„Cerem, ca aleşii poporului sa țină minte, că ori-rine munceşte tre- 
„bue să nibă ee minca, și că astă-zi in Rusia tocmai cei ce muncesc mal 
„mult, sint eci mai Bomis, Noi cerem, ea alesii noştri sa lupte din rãs- 
„puteri pentru ea să se facă o astfel de orinduială, cu oricine roegie să 
„muncească pământul, si aibi pămint. Noi socotim deei că e neapărată ne- 
„vot, ea cea dintăiu şi de eäpiienie grijă a lor să fie—să procure poporu- 
„lui pămint. Să stărue dar aleşii noşiri in Duma, va sa se facă o lege pene 
„leu rescumpărarea silită u pămintului în folosul provinciei, —lar stabilirea 
„intiaderii exproprierii, a prețului de reseompaârare şi impartirea pâminlu- 
„lui să se facă pe loe, de către aleşii populațiunii,.. 

„Noi cerem, ea libert Aen adevărata și deplină să fie garantată pen- 
„tru taţi de o potrivă. Noi cerem, ea toate legile excepționale şi starea de 
„sediu să fie desființate, și pe viitor să nu se mai faca; ca pedeapsa cea 
„Tuşinousă și pgroazhiei, pedeapsa eu moarte să Be pentru veci deshințala: 
„cerem cu, inainte de ori-ce alla lucrare, Duma să dobindeuseă omniste pentru 
do cei ve au ruferit in lupta pentru libertutesi penteu fericirea poporului”... 

Pamint şi libertate! 

ŞI iata, una din primele telegrame după deschiderea Dumei ne aduce 
vestea. că toți depntaţii făranimii au format un grup.—un formidabil 
grup de 170 deputaţi, —care, spune telegrama, „silezte partidul vonstitu: 
ţional—demoerat să evolueze la stinga“... 

Sfătuim pe toţi acei de la noi, cari se tem „să arunce pruncul Ta 
strada”, să se gindească mult si adine lu aceste fapte... 


Ei 
L > 

Si dnar partidul constitutiunal-democrat e destul de radical! Princi- 
palele punete dio programul acestui partid, care e stapia pe situatia par- 
lamentară, sint urmatoarele ` 

1) Autonomia Poloniei, w Finlandei și a tuturor celorlalte teritorii na 
tionale- 

2) Stabilirea unui regim parlamentar pe baza sufragiului universal, 
egal, direct şi secret, pentru toţi cetățenii vrisiniei, fini deoschire de na- 
fionalitate. veligiune şi ser, 

3) Expropriarea silită a moșiilor particulare în măsura necesari pen- 
tru sulisfacerea nevoilor Lëränzn"z, cu o dreaptă despăgubire, care însă sä 
nu ajungă la valoarea comerriali a pămintelui. 


kd > 

Desigur, Adunarea din palatul Tawridei e unul din cele mai demo- 
eratice și indrazuețe parlamente din toată istoria universala. 

Şi in momentul în care se adună acest Parlament, și în numele a- 
cestor revendicări, camarila de la Curte fave pe Tar să promulge nişte „legi 
fundamentale“ cari lind să escamulteze |n mare parte concesiunile acordate, 
şi să înlocuiască ministerul Witte-Darnovn, ea prea radical, prin ministe- 
rül reacționarului margini! şi incapabil, d. Goremikin L, 


27 Aprilie 1906 in Rusia sa început | i 
Een GR 


RECENZII 


N. Gane, Donte Alighieri: Divina 
comedie, Infernul, traducere in ver- 
suri. laşi, editura Librāriei Nouă Ii- 
escu, Grosu & Comp. 1906, Preţul 3 
lei 50 bani, 

Cine n'a celit „Nuvelele* d-lui Gane, 
acele admirabile pagine care ne-au in- 
cintat pe toți prin simplicitatea şi na- 
taralul povestirii, prin umorul lor sä- 
nâtos şi desfatator şi mai ales prin a- 
cca senlimentalitate curats, prin acel 
oplimism cu care autorul privește lu- 
erurile vieţii! Şi cine n'a trait, im- 
preună cu d. Gane, acele „Zile traite”, 
cine wa urmării cu interes şi simpa- 
tie acele „Pagini razlețe” şi eine n'a 
savurat realismul din „Păcatele“ sale 
„mârturisite”... Dar d. Gane nu ele 
un seriitor care mai are neroe de spri- 
jinul slabelor noastre cuvinte de apre- 
tiare.. 

Şi iatā-l, pe acest venerabil decan 
al beletristicei romine, la „vrista de 
67 ani”, cum, de sigur cu oare enre 
minădrie justificata, spune insuş, „dind 
gata restul de 27 de cinturi* din In- 
fernul lui Danle,—celelalte fiind lraduse 
inca din tinerețe, pe „cind era cu 23 
de ani mai tinar“... 

In țara noastră, unde muza serjilo- 
rului amuţeoşte asa de curind-—zi sint 
pricini adinci care explică luerul—un 
wm, care pană la vrista de 67 de ani— 
şi sperăm că incă şi de acum inninte-— 
nu lasă condeiul din mină, un om pe 
care iubirea frumosului și dorința de 


a-l realiza in opere şi a-l hărăzi se- 
menilor săi, nu-i părăseşle,—un ase- 
menea om este, de sigur, dintre cei 
mai aleşi. Numai un inteleetuul, în 
cel mai curat înțeles al cuvinlului, 
poate rezista imprejurărilor distrugă- 
toare ale vieții, această prozailicâtoare 
fară milă, şi pastra în suflet aciuleia 
divină a frumosului sl nevoia impe- 
rioasă de a-l impârtasi altora... 

Și multe împrejurări au fost în viața 
d-lui Gane, care l'au tras in altă parte, 
şi totuşi acest om n'a uita! nici odata 
datoria ce o impune cuiva talentul. 
De vite ori a putul să se sustragă 
prozei vieţii, n fost fericit să-și com- 
sacreze răgazul literaturii.. 

El este o incurajare pentru tinerii 
seriitari, o pildă vie de indeplinirea 
datoriei literare... 

Penlru d. Gane literatura n'a fost 
nici motiv de reclama, nici izvor de 
cistig. D-sa a oficiat cu preot al artei, 
fara nici un alt gind, Dr niei o age 
teptare in afară de domeniul literar... 

Şi inta-l, cind s'ar fi pulut crede ea 
şi-a făcut toată datoria, că poale să 
se retragă, lală-l dindu-ne o lucrure, 
enre presupune mare muncă, mare in- 
cordure, © Înerare la care cu greu 
s'ar fi incumetat şi un seriilor Unnr, 

Şi cu cilă modestie märturiseste 
d-sa că e departe „de a avea prelen- 
Ha că a făcut o lueraro fără neajun- 
suri, fară greseli”... O lucrare en a- 
ceasla, nu e o simplă „lraducere”. 


H 


5)2 VIAŢA ROMĪNEASCA 


Daca chiar o traducere în proză e mai 
mult de cit o „traducere“, câri prë- 
supune, la iraduciitor, o contribulie 
personală, apoi o traducere în versuri 
e, mai mult de eit jumâtale, originală, 

Originalul ii da ideia gi tu, tradu- 
cător, trebue să dai forma,—luerul 
cel mai greu pentru un artist, cu a- 
tita mai greu, eu cit traducătorul tre- 
bue să lase neatinsă ideia din origi- 
nal.—ceca ce d-lui Gane i-a reuşit de 
minune. 

Literatura unei țări nu se va putea 
numi nici odata „bogată“, dară ea nu 
va îl transplantat, in limba poporului, 
operele mari, de valoare universal: 
omeneasei, ca Homer, Daole. Sha- 
kespeare, Göthe, etv. 

Aşa dur, traducerea d-Jnt Gane este 
o contribuție prețioasă la literatura 
rominească,—lueru pentru care tre- 
bue să-i fim adine recunoscători. 

Lă 

Mihai Toliman. Foiletoane, cu 
portretul uulorului si eu o prefaţă de 
George Tofan, editate de Societatea 
Academică „Junimea“ din Cernăuţi, 
1908. Suceava, Tipografia Soc. „Şcoulu 
Romina”. Preţul 2 coroane. 

O operă ca nceia despre care voim 
să vorbim acuma nu se poale analiza 
intr'o pagina de recenzie și de aceia, 
rezervindu-ne dreptul de a vorbi altă 
dată, mai pe larg, despie acest serii- 
ior, ne vom mărgeni airi să atragem 
atenția «ctitorilor nogtri asupra unuia 
din cei mai distingi fii ai poporului 
romin, asupra unui suflet, in eare s'a 
rāsfrint în chip eu totul originat gata 
romineaseii din Bucovina, 

Pe Mihai Toliman împrejurările vie- 
tii, dar și temperamentul sän de lup- 
tătar, l'an faul ziarist, Aproape einci- 
spre-zece any, el a Iont parte lu luale 
luptele politice din Bucovina, seriimt 
mai la toute ziarele, care au apūrut 
In răstimpul de lu 1590 pană la 1902, 
cind np marik 

1 artist, chiar clod discută, ciud 


analisează, rāmine tot artist, adieä 
tot ereator, EI nu se exprimă in idei 
abstracte, ri în imagini; el nu discuta 
viata ei o zugrăvește sub «şa lumină, 
în cit noi înțălegem ceea ce autorul 
vrea să înțelegem. Cind Balzac a voit 
să facă Blozofiia ecäsätoriei, n'a seris 
un studiu, ei ne-a dat bucati rupte 
din viață, o galerie de personaje. ne-a 
pus lnuinte căsătoria, privita din no 
anumit punet de vedere personal: „Phy= 
siologie du Mariage". 

Mihai Teliman a fost un eritic al 
societăţii, ul vieţii bucovinene. A fost 
tesa ce se cheamă in publicistică un 
polemist, Par polemica sa este o sa- 
tira, o admirabila galerie de tipuri, o 
admirabilă zugrâvire de scene carac- 
teristice. 

Eminescu, In „Timpul“, a atacat pe 
liberali în articole, în „Salira a I-a“ 
i-a ntacal intr'o operă de artă, intr'o 
erealiune. Majoritatea bucăților lui Te- 
liman este de felul „Satirei a H- și 
nu a artieolilor din „Timpul“... 

Satire lui Teliman este museâloare, 
dar nu este răulicioasi ; el nu are 
dispreț, umorul lui e senin, e bun, 
penten că el nu este un pesimist „co 
nimica nu visează“, ci un luplâtor. El 
mare dispreţ, pèntri oameni: în satira 
sa mu este nimic sechopenhanerian, 

Cu torte ncestea, el sumănă vu E- 
mineseu in umor, mal ales cu Eni- 
nescu din „Sirmanul Dionis", pentru» 
că umorul său, în deosebire de a ori că- 
rui alt seriitor romin de az, arr ea sub- 
strat o sentimentulitale gravā și este 
strigătul uoni shel plin de durere. 

El este dintre acei oameni, care nu 
pling din ranza durerii ci se răzbună 
impotriva cauzelor ei, tertelindu-le,.. 
„Hazul e un copil al durerii”, zice el 
insuşi. 

Şi durerea sa nu este produsă de 
motive personale: nu neferivirile vie- 
ţii sale le răzbună el prin sareasmut 
stu, ci nefericirile altora... Sentimen- 
tele, care servesc ca subsira! și cauză 


satirei sale sint acelea de nemulļu- 
mire, provocate de slarea de injosire 
a ţării sale şi a claselor de jus, a ţă- 
rănimii romineşti din Bucovina, El 
protesteazāä in contra inconstiențel a- 
eclora care primejduese naționalita» 
tea rominensea din Bucovina si impo- 
triva acelora—sint unii şi areiagi— 
care nu se ingrijese de cei de jos 
spre mi scoate din mizerie şi intunerec. 

Acest mare suflet a fost și un ná- 
ționalist şi un democrat, Pentru dinsul 
Lärannl nu merită atenţie numai pen“ 
trueă e păstratorul nnţionalitații, ei mai 
ales pentrură sufere de mizerie şi de 
neştiință... 

Nationalist şi democrat, Mihai Teli- 
man e una din manifestările celo mai 
nobile ale poporanismului. 

Este caracteristice ceea er ne spune 
d. Tofan, in substanţiala şi interesanta 
prefață ru cate insoteste acest vo- 
lnm, despre simpatiile literare ale lui 
Teliman. Iu afara de Eminescu şi Vlă- 
but, poeţii durerii intelectualilor ro- 
mini, Teliman avea mare predilecție 
pentru Rousseau, Shakespeare, Heine 
şi Borne... pentru patosul exulitar al 
lui Rousseau, pentra umorul natural, 
puternic, sănătos, al lui Shnkespeare, 
pentru spiritul de revolta, sareasmul 
şi altitudinea demoeralică a lui Heine 
și Borne... 

„Şi de sigur şi pentru sentimenta- 
Dem! Iui Heine, Căci Telimau, caşi 
Heine, uneşte, in ucelaş temperament, 
umorul şi melancolia, «ea mai frumoa- 
săi combinaţie de insușiri, care sint şi 
însușirile spiritului poporului romin, 
dovadă poezia populară romineasca, 
dovadă idealizarea acestei poezii: 
Creangă. Din acest punet de vedere, 
Teliman reprezintă spiritul specific 
rominese, este un seriitor reprezentu- 
tiv al acestui spirit... 

Si dacă avem de regretat unele pro- 
vincialisme, şi de care el nu e vino- 
vat, in schimb Teliman a ştiut să se 
folosească admirabil de limba romi 


$ RECENZII 513 


nească, avind o mare siguranță in 
mânuirea fnejelor limbii, in genul a= 
cesta, saliric, unde mai ales trebue 
să cunoşti toate resursele ei.. 

Nu ştim cum să indemnârm mai mnlt 
pe cetitorii nostri să ceteaseii această 
carle— glusul de dincolo de imormint 
al unui om care n fost odat, al unui 
suflet in care a răsunal odată sufe- 
rința poporului romin din partea cea 
mai scumpă a vechei Moldove da o- 
dinierarn, 

KI 

Fanny Emeric. — Jérusalan 
Parle.. Paris, Librairie Universelle. 
Prețul 3 lei 50 bani, 

Antoarea, D-na Eufrosinn Poguciar 
niseuiā Irimeseu, care se useunde sub 
pseudonimul Fanny Emeric, este o 
compatricată și, pentru noi lesenii. o 
ecneeltațeană.. 

De sigur că pentru Engleji, de pildă, 
n'ar fi nimir mai banal decit o carte 
scrisă de unul dintre ei la lerusulim, 
Pentru noi insă, popor eare nu sin- 
tem de Jor „mondial“, cartea aceasta 
ne intereseuză, mai intăin, prin rn: 
ritutea“ ei, prin „curiozitatea” ei... 

Dar trebue să ne intereseze și prin 
valoarea sa. „Carle slranie fructul 
unui spirit superior și așa eum inca 
nu s'a seris niciodali despre acest o- 
rs extraordinar... Jirusalem parla e in 
adevār o scriere surprinzatoare... In- 
teresul acestei ir o face compara- 
bilă romanelor celor mai captivante si 
ideile ca conține îi ingădue sii rivali- 
zeze cu cărțile de flozotle înaltă”, zice 
La Nouvelle Tovue (1 Maiu, 1908). 

Şi, în adevăr, dacă n'ar fi tonul, pe 
alocurea, prea juvenil, dacă multe le- 
gende, de sigur naive, n'ar fl tralate 
prea ştiințificeşta crud, um subserie 
aprecierile revistei franceze, citate 
mai sus. 

In această carle, care e, cum ne 
spune autoarea in „prefaţă“, —o De: 
Deal de cinemalograf, din cure fie- 
care photo sepurată nu-i de cil un 


HI VIAŢA ROMINEASCA 


gest neisprăvit, cuvintul unei fraze”, 
—antourea ne-a dat admirabile des- 
eripții de matura şi o interpretare 
personală a povestirilor, care formează 
Noul şi Vechiul Testament, 

Autoarea e la Iaffa : 

„Les orangers fleurissent. {Infa}... 
„Joppé la Belle“ eat tont en flour: 
neige de fleurs. Par-dessus la sym- 
phonie de pourritures  nauscabon= 
des, la note suave du parlum des 
orangers se repend maintenant, pleine, 
dominante : illusion jetee en voile sur 
le réel“. 

„C'est la nuit, beaucoup d'étoiles 
babillent au ciel, très loin. Dans l'air 
tiède, alourdi, comme huileux de tant 
de parfum, la brise légère, indiserèòte, 
agace les fenille qui, engourdies,se dó- 
rangent à peine A regret avec un soupir, 
Lointaines, suc les sables. les vagues 
détorlont entêtées, pendule éternel, 
Je ne sais où, quelque part, dans la 
nuil si culme, un chacal gémit comme 
un pelit enfant..,* 

Un: 

„Paysage. Symphonie en rous 
(terre, pierres, hommes, bêtes), avivée 
de vert-de-gris (l'olivier, les lichens)... 
"Toile de fond, un ciel bleu (l'air ai 
hant)” 

Munţii moabiţi : 

„Et de ses balcons suspendus sur 
les precipices, le regard se porte au 
loin sur la fberie des montagnes moa- 
bites: uv ruban de gaze azurte se dé- 
ployant ourle d'argent, sans la tur. 
quoise du ciel, et qui, en fiers zigzags, 
ferme l'horizon et commence le déserl; 
A leur piled, lourde et bleue, est af- 
falie la mer Morte; immense miroir- 
à main de quelque fée géante et iú- 
visible, qui peut-être s'étire, là, dans 
les sublea,...* i 

In toate deseripțiile de natură, so- 
brietuto, imagine cart și puternică, 
originală... 

Jerusalem parle... in adevăr. Autoa 


rea, care a stat mulla vreme acolo,a ` 


vazut trăită, şi acum, vieaţu biblica, 
Şi, eonsultind istoria, a găsit că viaţa 
biblica a fost trailă și mai inaiule de 
biblie. Ideea dominantă din această 
earte este că judaiamul nu e de cit o 
alta formă a vechilor credinţi ale po- 
poarelor orientale şi ch spirilualizarea 
acestor eredinți eterne, omenegli, a- 
mesterate şi eu elemente sirhine, este 
şi creştinizmul, 

Autoarea are un mod ingenios de n 
interpreta legendele in senzul vede- 
rilor sele. 

Concluzia la caro ajunge e că nu esto 
nimic nou suh soare, că, din toate 
luptele, care au avut eu seen lerusa- 
limul, din toate „căutările“, cerceta“ 
rile, seurului vieţii, care au dut mus: 
tere la atitea lupte, dispute, şcoli din 
acest Ierusalim, luvățătura care ire- 
bue să rezmlte—Jérusalem parle..—e 
intoarcerea la natură, e „să aseulļi de 
instinctele tale... un singur lucru sā 
te opreuseii, jignirea aproapelni tău...” 

„Ascultarea de instincte”, ca normă 
a vieţii, e nietzchism.... Recomamla- 
rea de a nu „jigni pe aproapele” no 
mai e nietzehism.... CA autoarea e 
adiac influențată de filozofia lui Niat- 
zehe, se vede din toală conceptia sa 
şi, mai clar, din unele locuri, ea: „E 
supraomenese, de sigur, de a reuși să 
voeşti binele ultoru, dur mu e subo- 
mencse de a nu spera de cit în milă >". 
lar resemnurea prodicată de Christ, e, 
după evanghelia Jul Nietzche : „Umila 
filozofie a selavului Israel“, —eunoseuta 
„revoltă a sclavilor in morala“ a lui 
Nictzehe.., 

Deseripţiile do natură, zugrăvirea 
vieţii arabe, „eineomatografiarea” origi- 


nală, interesanta a Vechiului şi a Na 
ului Tesitnment, paginile in core nise 


da tot rituulul modern al sărbărilor 
—mai ales de Paşti—ale rreştinatații 
in locul unde s'au petrecut intimplă= 
rile evangelice, considerațiile is 

și Mozofice—mai ales morale—din car- 
tea cnmpatrioatei noastre, alealaese, 


RECENZII 213 


in adevăr, o operă interesanta si ins- 
tryetivä, chiar dacă uneori atitudinea 
autoarei poate sa nu fe a noastra... 


G, I. 


D 
WH 

Sotia Nădejde, Kobia banului ro- 
man, ©. Sfetea Ed. IL Bucureşti 1906. 

lată un autor, care a stiut să rar- 
bată în vercarile largi ale publicului 
vetitor, făra pasaport din partea eri- 
tieei, sau chiar în contra crilicei, 

Chiar ueeia, cari no lasă, fără să 
pană nota lor, nici o fituiea ee upare 
in rominește, pastreaza de obiceiu o la- 
cere desârirșila asupra serierilor d-nei 
Nadejde, ȘI tolugi în fața noastra e 
editia a dowa a romanului ce re- 
“ensiri. 

Tăcerea eriticei asupra unor serieri. 
eari au favorurile, —mut interesante şi 
mai dezinteresute, ale publicului ceti- 
tor—se explică prin neeja ci talentul 
d-nei Nădejde mare necele insngiri ex- 
terivare, cari de abirelu al imagi- 
malia criticului: Ja d-na Nndejde ga- 
sim foarte puține deseriplii de natu- 
ră, tablourile poelice nu o incâlzeze; 
ea un are nivi viziune puternicii, cure 
gravează in memorie situațiile, și chiar 
gesturile descrise; nu o atrage nici 
horbota de analize paichologice rafi- 
nate, 

Sj pana eritivilor are pevos de ex- 
citante. 

Dar marele publie eetitor simte in 
vartile d-nei Sofia Nadejde prieteni 
siguri ai momentelor de răgaz, o bo- 
gată conostința de oameni și de Iu- 
ceruri din tara noastră, un idealism cu- 
ral, o nobila iubire de semeni, de rei 
obijduiți și umiliţi, gusta stilul lor 
simplu, Deg inlorituri,—„de toate zi- 
lele”—limba lor curat rominenscă. Si 
sè simte ast-fel mereu nevesitatea u- 
nor noi ediții pentru a satistace ce- 
rințile vetitorilor. 

In „Robin banului“ e descrisă cari- 
era obicinuită la noia doi pui de 
greci, frații Nicola şi Hristea Pandele, 


pripașiți în țară. în goana după eie- 
tizul uşor. 

Nicola face avere mare ca nron- 
daş,— Hristea din câmălar de rind a- 
junge „mure bancher”, 

Nicola moare de emnţiune in mo- 
mentul, cind trehuia să fie arestat, a- 
euzat de omorul a doi țărani: pe sa- 
mu lui Hristea remin doi orfani: un 
băiat ce se răticeşte si-si curmii viața 
in mod mizerabil după ce-și pierde a- 
vereu în lripouri,—o fată, care cade 
victimă unei dragoste ilegitime și 
moare dupi ce-şi aruncă copilul in- 
tr'un azil de copil găsiți, 

Pe dinaintea noastră troe icoanele 
familiare ale vieții de tară, tăranii 
impilati, lipitorile satului, zile de ser: 
batoare si de muncă supravmenenscă, 
—eonflicie singeraase—tree velienţii u- 
nei tejuhele de cămătar şi ui enee: 
lelor de „bas lage" : intrăm în clasele 
şi dormitoarele unui pension al eñlu- 
lugârițelor catolice ` vedem o idilă pe 
sioul naturii intre doi tineri indrägos- 
titi si scenele eroice din răsboiul pon- 
tru independentă, ete, ete. 

Spre băteinețe Hristea, rămas sin- 
gur pa pâmini, îşi asociază o framu- 
seță limără dar rece, cure are Drog 
de cadrul aurit al milioanelor sale,— 
trece prin injosirea căminului pin- 
gărit şi prin durerile părintelui ce-şi 
pierde copilul iubit, si moare lăsin- 
dest, după regula, toate milioanele 
adunate în Rominia instituțiunilor B- 
antropice din Grecia—fâră Insă a 
läsa nereparată marea lui vină Din 
de copilul părăsit al Susanei,—neno- 
rocita lui nepoată, 

Acensta e, in puline cuvinte, cu- 
prinsul „Robioi banului“, 

De sigur, eritiea va continua să tacă 
şi de asta-dată, dur publicul va cere 
tot editioni nouă. 

C. Sr, 


. * 
A. Dastre, professeur de physin= 
logie ù la Sorbonne., La tie e la 


516 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Mori. 1 vol. de 349 pag. Bibliothèque 
de philosophie sciintitique, Paris 1906. 
Preţul $ lei 50 bani.—Se găseşte ln li- 
bräriile din Iaşi şi București, 

In articolul „Foloasele studiului Bi- 
olugiei* publicat in No. 1 al acestei 
reviste, ziceam cA graţie progresului 
ştiintifice de azi, filozofia devine din ce 
în ce mai putin fantezisia. En speen- 
lează mai mult asupra faptelor pozi- 
tive, sintelizind rezultatele obtinute In 
ştiinţa, Avem azi o filozofie științific. 
Şi cunoseulul eugetàtor, Dorul Gus 
lave Le Bon, a pus buzele unet bi- 
Misteey de Mosolie stiintifica. Până 
acum au apărut vre-o zece volume din 
această biblioteca, serise de savanți 
sperinlişti, Fiecare, in ramura sa, canta 
să ne dee, cum se exprimă şi savan- 
tul prulesar Dastre, in prefața volu- 
mului de faţă, „adevărurile generale 
ce noi am cistigat, problemele a că- 
ror dezlegare o urmărim, principiile si 
metoadela noastre, mersul şiiinții mons 
tre in trecut, starea sa In prezent gi 
orientarea sa probabilă in viitor*.— 
Astfel Bind publicațiile acestei bibli- 
oteci sint de un interes foarte mare 
pentru toți intelectualii. De accea n'as 
sti cum să recomand mai calânros 
cilirea lor. 

In publicația de faţa a saraninlui fi- 
ziolog, A. Dastre, găsim, in adevăr, pusă 
in mod foarte clar şi precis discuţia pro- 
blemei vieții șia morţii din punetul de 
videre biologie şi în special fiziologie, 

Publicația se imparte in cinei părți, 

In partea 1-a, tratează despre ve- 
chile doctrine generale asupra vieții 
şi a morţii și transformările lor sue- 
cesive. Acele doctrine recht sint: A- 
nineizmul și vitalivmul, 

Alit animizmul cit și vitalizmul 
consideran un principiu imaterial divin, 
diriguitor, numit suflet sati forță ri- 
tală, a parte de materie, de corp.—!- 
maginația bogată a grecilor vechi 
compară viața sau suftetul cu un fiu- 
ture cu aripi străvezii de safir. Dupa 


Tylor, omul primitiv şi omul sâlbalie 
de azi cred că deosebirea intre corpul 
viu şi între un cadavru e că corpul 
viu e o casă locuilă. iar cadavrul o 
casă goală,—ei locuitoral misterios a] 
corpului viu e un fel de duplicata de 
forma omenpesch, Imaginaļja poporu- 
lui nostru exprima foarte bine eredin- 
ta în vechiul animizm prin ghiciloa- 
rea: am o lădiţi cu o porumbiță: 
dach sboură porumbiţa ce-mi mai tre- 
bue mie lădiţa ?—Ladiţa e corpul o- 
iului, iar porumbila sufletul iui, 

Prin analogie, spiritele simple an 
fost vonduse inevitabil să aplice a- 
eeste idei şi la animale şi la plante, 
adică de u acorda și acestora suflete 
vagabonde şi pulind schimba corpu- 
rile (doctrina metempsirozei). Dupa 
Error, uceastă doelrină primitiva, 
coordonati, orarhizală și poelizatii, e 
baza intregii mitologii anlire. 

Mai în urmă, cind Descartes separă 
sufletul de corp si considerà corpul ea 
o simplă maşină In guvernarea căreia 
sufletul n'arej niei o parte (doctrina 
mecanistă), medicul Stahl, mai mult 
prin un fel de reacţie in contra e- 
xagerärilor scoalei metuniste, susine 
existența corporală, Dectrina lui e 
spiritualismul dus ln extrem pe cure 
Chauitard a voit să-l atenneze în urma. 
Animizmul din zilele noastre, mimit 
şi men-amimizm are de reprezentanti 
mai autorizați pe O. G. von Bunge și 
Rindileiseh cari atribue ființelor orga- 
nizale un principio diriguitor, un Tel 
de suflet vital, 

Autorul trece, in urmă, in revista 
femele vitalizmului vechiu şi ale ce: 
ivi nou (nemvitalizm). După concep- 
ţia vitalizmului vechiu (Aristot), prin- 
cipiul vital (anima) era un fel de di- 
vinitale en rale ai mini ete. (antro- 
pomoriică) agăzată in corpul viu ca 
un pilot pe vasul său, şi mal mult, 
acest prineipiu vital nu numai că di- 
rige corpul, materia, dar le şi faso- 
nează. Aceste personificalii sau enti- 


mme 


tăţi mitolagire, ființe imaginare, ne- 
mal avind loc în ştiinţa de azi, neo- 
vitaliştii au bătut in retragere, inlo- 
evindu-le cu idea de direcție, susti- 
nind «a forţa vitală nu Den alta de 
cit să conducă fenomenele viaţii, fe- 
nomene pe care ea nu le poate pro- 
due», după cum susținea vechiul vita- 
lizm, şi care în realitate le admit ca 
produse de fortele generale ale fizi- 
cei şi ale chimiei. Reprezentanţii de 
azi ai neovitalizmului ştlințife sint 
Chr, Bohr şi Heidenheim in Germa- 
Bia ; ei conehiă eñ fortu vitală sus- 
trage în o măsură oarecare ființele 
organizate de sub domnia forțelor fi- 
zice; iar reprezentanții neovitaliznului 
filozofie sint Reinke în Germania, Ar- 
mand Gauthier ete, in Franța; nees: 
tia conehid ca misterul vieţii nu con- 
stă în natura forțelor ce ea pune în 
joc, ci în direcţia ceea le dă. Și pen- 
tru daren acestei direcţii, oi admit o 
forța spiritunlă inteligenta, o domi- 
nantä, care reguleuză energiile ma- 
leriale, energii pe care sl ei le ad- 
mit ca supuna legilor energelicel uni- 
versale. 

Forma aceasia finalistă a neotila 
listilor contimporani conduce la doc- 
trina unicistãă sau mom gf, 

Doctrina monistä, cure Îşi are ul- 
lima expresie in malerializmol con» 
timporan, e, după aulor, nu numai n 
interpretație biologica, ci univeraalā 
chiar. aplicindu-se Ja intreagu natură 
şi repausează pe conceplia deler- 
minată a materici, Materinlizinul e 
şi el aproape tol uşa de vechiu ca şi 
lumea. Thales, Heraclit, Anaxagorn, 
Democrit şi Epicur imilepărtau ori ve 
putere spirituala și străină in guver- 
narea materiei și, dnpii ei. explicarea 
lumei și a viele erau reduse numai 
la jocul forţelor fizice si mecanice, 
latro-mecaniștii cu Descartes şi Bo- 
relli şi iatro-himiști cu Sylvius Le 
Bo nu sint de cit conlinuutorii 
vechilor filozofi greci, latro-himiștii, 


RECENZII 517 


in special, susțin că funeţiunile or- 
ganice și chiar dezvoltarea formelor 
Imorfogeniu) sint consecinţi a com- 
pozitivi chimice a substanței vietni- 
toare, 

Autorul arată în urma eum marele 
fiziologist CI. Bernard, ca si mai toți 
liziologiştii din secolul de azi, au e- 
mancipal fiziologia de doctrinele filu- 
zoliei vechi. CI, Bernard, in spevial, 
a pus bazele determinizmului biolo- 
gie, slabilină că în eiremmatanțe de- 
terminate şi material identice, acelug 
fenomen vital se reproduce identic, 
CI. Bernard ai cu Pasteur au reușit 
aşa dae să sustragă, In mare parte, 
domeniul faptelor vitale de interven- 
ţia agenților ipoletiei, do ` enzele 
prime. 

In a doua parte a carţii sala—Dor- 
trina energiei şi lumea victuitoare— 
Autoru: expune, in mod foarte elar 
şi concis, doctiina energiei, dindu-mi, 
in acelaș limp st apreciațiile sale o- 
riginale, ca fiziolog, Arali cum feno- 
menelo elementare alo vieții de la 
care trebue să plecăm pentru a ex- 
plica fenomenele mai complicate, e- 
xistă in materia viețuitoare și in spe- 
ciul în molecula acestei materii și 
că energia e fuctorul tuturor fenn- 
menelor universului (Robert Mayer, 
Helmholtz). Toate fenomenele naturii 
sint, supă fizieiuni, concepute ra miş- 
cări sau moduri de mişcări, Sistemul 
acesta de explicalie mecanică a uni- 
versului domina azi Balen sub numele 
de teoria san doctrina cinetica. Cu 
toale acestea, mutematiciani distinși, 
ea I, Poincaré și ciți-va lizieiani, cred 
ei mai e loe si pentru o altă duce 
trină, Deje ` Ostwall, Macb, Dubem 
crud monumentul einelivei dein era 
Dal şi ti opun deja unaltul— doctrina 
energii. Energia e singura realitate 
obiectiră, pentru eñ diferitele proprie- 
taţi ale materiei nu ne sint cunoscute 
de cit sub formă de energie ` asa spa- 
țiul, ocupat de materie, nu ne e cu- 


518 VIAȚA ROMÎNEASCA 


noseut de cit de cheltuirea energiei 
necesare pentru ca materia si-l o- 
cupe (activitatea diferitelor noastre 
simturi); iar greutatea e energie de 
poziție (atracţia universală ete). 

Noțiunea de energie nu e absolut 
legata de doctrina cinetică. Ea ar pu- 
tea fi derivată, dupa autor, din idea 
că fenomenele în mniters mu sint iro- 
late mici în timp, nici in spațiu, Tu- 
tul să inlänțueste, Nu există de cit 
serii de fenomene. Faptul izolat fară 
antecedent şi vonsequent e un mit. 
Orice manifestare fenomenal o #0- 
lidarā' eu o alta; ea e metamorfoza 
unei stări de lucruri In o allà stare: 
e p mutație, Acesta og punctul de ve- 
dere energetic. 

Ne-ar fi imposibil ea întru simplă 
recenzie să aräiäm diferitele forme de 
energii şi translormârile lor, descrise 
de autor, 

Din punctul de vedere biologie, eare 
ne interesează în special, autorul ad- 
mile ca postulat, cel puțin provizoriu, 
că lumea viețuitoare ea şi lumea nè- 
viețuitoare nu ne oferă alt nimie de 
cil mutatii de muterii şi mutații de 
«nergie, Cuvintul fenomen nu va mai 
avea altă insămnare de cit nceasta, 
ori-cure ar fi teatrul unde el se pro- 
duce. Manifestarile aşa de variate, 
care trădează aetivitatee hințelor vie- 
tuitoare, corespund astfel In transfor- 
mări de energii, la conversiuni a t- 
nei furme îintr'alta, ennform regulelor 
uehivalenței fixate de fizician. Se 
poate formula aveastă conceptie in 
modul următor: Fenomenele vieţii 
sint metamorfose sau schimburi e- 
nergetice intocmai ca şi celet-alta fe- 
nomene ale naturei, Principiul acesta 
e fundamentul energeticei biologice. 
El se bozenză, în special, pe printi- 
piul Ivi Carnot, 

Autorul mai stabileşte ineñ două 
principii, bazate pe experienta: unul 
relativ lu origina energiei si altul re- 
lativ la termenni Dun! al energiei, A- 


ceste principii sint: 1) intretinerea 
vieții ne consuină nici o energie care 
să-i jie proprin, ci ea împrumută din 
Dumea externă tot ce en pune în lu- 
eru şi acea energie care o împrumută, 
o ea sub formă de energie chimică, o 
dată cu alimentele. Aşa că primus 
movens al aelivitații vitale e, după 
acest principiu, energia chimică po- 
tențiula  inmagazinată în principiile 
imediate constitutive ale organizmului 
cel de al 9-leu principiu e: energin 
vitală ajunge eu llim termen la e- 
mergia termică sau caloriră-—la cül- 
duru care, după autor, e considerată 
ca un excrefum nl vieţii animale și 
data afară de fiinţa viețuitoare, dapa 
cum, în ordinul substanțial sin! date 
afură urea, apa si ac. earbonie eare 
zint materii uzate. Ordinea de suere- 
siune a acestor manitestări de energie 
e fatală ; asa energia trece de In sta» 
rea himieă potențială la starea eine- 
tica sau de mişeare actuală şi In nrmă 
la starea termici. / 

Ostwald a insistat asupra faptului 
importunt că uecastă ordine de snece» 
ainne e ireversibilă pentru ființele vie- 
țuitoare, 

Autorul stabileşte, în ncelas timp, 


„«ă urmările acestor principii asa de 


generale şi clare ale fiziologiei ener- 
getice ne atată bine locul a rangul 
fenomenelor vieţii in univers. 

Lumea vegetală iși trage activitatea 
sa din energia radiata de soare. La- 
mea animali chelluește energia pe 
care a cumulut-o din unea vegetali 
şi o restituo lu armă iar lumei coz- 
mice sub formă de caldură. Astfel 
fiind, știința nouă face din universul 
intreg un sistem legat. 

In partea a 3-a a cârții sale, auto- 
rul deserie caracterele comun ala fi- 
imțelor viețuitoare, bazindu-se pe re: 
zultutele studiului chimiei, morfolo- 
giei și fiziologiei animalelor şi plan- 
telor și conchide, de acord en CI. Ber: 
pard, că există o unitate impunătoare 


de viață în toate manifestările ei e- 
sențiale. 

la parton a Lan scrierii sale, nuto- 
rul arată ch e o continnitate introma- 
teria brută și cea viețuitoare. Bazat pu 
experientele lui Rauber, Pasteur, Ost- 
wald, Tammann asupra cristalelor şi 
a germenilor cristalici, slabileşte că 
si cristalele si germenii eristalivi sint 
sediul fenomen-lor cu totul compara- 
bile fenomenelor vitale, In adevăr, 
cercetările acestor savanţi au arătat 
vă Dintele cristalire sint ai ele inzes- 
trate cu principalele atribute ale fi- 
ințelor vii, adica cu formă riguros de- 
finilă, cu insuşiri dọ a cişliga aceasta 
forme, sau de a restabili, repurind mu- 
țilațiile ce i le-am face, de a eroşe 
pria hrana procurata de apele unde 
ele sa formeaza (apele mume), adică 
apele care le formează mediul lor de 
cultură, în fine, lucru și mai du ne- 
crezul, de a se reproduce chiar prin 
generaţie ete. E dar o continuitate intre 
materia brulă şi cea viețuitoare. in 
raport cu mediul incunjutător, corpu- 
rile brute nu sint mai nestrămulate 
de «it corpurile vieţuitoare; și unele 
și altele sint sub influenţa mediului 
incunjurator. 

In Bne, în ultima partea cărții sale, 
autorul se uenpă de Bătrineţă şi de 
Morarte.—In urma cercetărilor biolo- 
giei s'a stabilit: 1) ea corpul finte- 
lor viețuitoare e o federație de elm- 
mente celulare, reunite în o asociație 
foarte sLrinsă, asociaţie pa care Goethe 
o compara eu © „mulţime“, iar Kant 
cu o „națiune“; 21 că viaja individu- 
lui nu e de cit rezultanta ntitor vieţi 
celulare ; ast-fel fiind, moartea celu- 
Inlelor (moartea elomentură) alrage 
după ea moartea individului (mourtea 
generală). Mai departe, celulele, cu 
derivatele lor, fibrele, formează orga- 
nele și aparatele care compun corpul 
individului - moartea ori cărui din a- 
ceste organe atrage după sine monr- 
tea celor-l-alte organe și în fine moar- 


e RECENZII 519 


tea individului (moartea universală) 
pentru eñ intro toate organele eorpu- 
lui esistä o solidaritate en atit mai 
strinsă cu eit crese şansele de dis- 
trueție. 

Contrar vechilor doctrini, e o deo- 
sebire materiala intre viaţa şi moarte, 
O dată eu moartea, struelura și eom- 
poziția chimică a materiei au suferit 
schimbări esentiale, unele de natură 
Mzică, altele de natură chimică, A- 
ceste schimbari produc un fel de al- 
teraļie acuti, numită de Schulze și 
Virchow necrobiozi, manifestată prin a- 
trofi simple sau prin diferitele soiuri de 
dezenerescențe, ca degeneresecața grn- 
să, caleificata granuloasă ele: toate a- 
veste necrobioze sint, in acest caz, 
datorile cauzelor acciden ale care isi 
au origina |n cireonstanțele exterioare, 
cum, de ex, în neajunsurile materiilor 
alimentare, a apei ai 2 oxigenului, in 
prezența substanțelor toxice şi in me- 
{iunea violentă n diferiților agenţi fi- 
zici, a ealdurei, electricităţii ete.—La 
limită, aceste necrohioze produe in a- 
cest caz moartea prin accident, 

Cind insa ulteratiile produse în vi- 
ula celulelor sint încete, dind naştere 
la atrofii din ce in ce mai aecentu- 
nie, atunci avem mersul iuret râlră 
moarte, Acest mers incet şi trăgănat 
al distrugerii organizmului constitue 
bitrineta, iar la limită. corpul moare 
de bitrineța. 

Autorul se intreabă in urmă: bä- 
trineţa si moartea sint ele fenomene 
fatale çi naturale ?—Pentru a ris- 
ponde, se teferă la animalele cela mai 
simple—la protocoare—al earor corp 
are valoarea unei simple celule, Din 
observațiile făcute asupra lor, rezultă 
en ole, afară de cazuri accidentale, ar 
trăi indefinit, dacă modul lor de viaţă 
le-ar D favorabil, —Moartea lor dar nu 
e fatalt. Asa, un inluzariu nare-eare 
pus întrun medin favorabil de viata, 
creste si in urmă se reproduce, divi- 
zindu-se in doua părți egale. dot in- 


EI VIAȚA ROMINEASCA 


divizi noi—uceştia la rindul lor crese, 
se divid in alţi doi indivizi şi uşa mai 
departe, dind weneraţii nesfirsite de 
indivizi, — Faptul acesta nu pare 
aşa de general, dupa Manpas, de 
oare-te, dupi el, indivizii, dnpa un 
numiir oare-caro de reproduceri, pre- 
zintă semnul degenerescenții şi mor 
de un fel de bâtrineţă. Dacă însă n- 
cesti indivizi se unese cite doi—co- 
pulindu-se—adică schimbindu-şi reci- 
proe o parte din substanta lor, atunci 
ei işi recapătă iarāşi pulerea de viaţă, 
tinerela, imortalitatea. 

Dacă acum ne raportăm la anima- 
jole cure au corpul compus din mai 
mullo celule (melazonre), vedem că 
lu ole, en și În om, corpul e re- 
prezenta prin două părţi: o purle 
muritoare, corpul propriu zis (soma) 
reprezintată prin muşchi, nervi, os 
ete... ai alta nemuritoare (pormenul), 
reprezintată prin cele dout feluri de ce- 
lule (oul si spermatozotdul). Aceste eles 
mente, unindu-se, dan naştere altor 
fiinţe care vor perpetua viața. Sint 
dar nemuritoare. Pot muri de acei- 
dent, nu însă şi de batrineță, Cit pri- 
veşto celulele care formează rea-l-alti 
parlu a corpului (soma), acestea dife- 
renliindu-se şi adaptindu-se la faneyi 
diferite, sufăr neajunsuri din cauza in- 
saifieienții 4i imperteetiei de absorb- 
tie sau de excretie ete., viața slăbeşte, 
organizmul se ulterează, dind nastere 
unei stari de decrepitudine, prin a- 
trofe sau prin modificări chimice (se- 
creții de toxine microbiene giel care 
produe bătrineța şi în urmă moartea, 


In rezumat, bătrineța si moartea se 
dalorese diferenţierii celulare, 

In discuția problemei bâtrinelii, n 
dexarmoniilor sau nepotrivirilor na- 
torii omenești şi a instinetului vieții 
şi a morții, autorul se basează pe 
serierea lvi Metchnikof La mature 
humains—asupra cdria celitorul poate 
găsi un rezumat în numiirul precedent 
al acestei reviste la pag. 339. 


Zach. C. Pangu, Pante cunos- 
cute de poporul romin, Bucuresti, 1906 
Preţul + lei. 

DI, Zuch, © Panţu, asistent la Ins- 
titutu! de Botanica din Bucuresti {Co- 
troceni), deja cunoseul prin luerârile 
sale asupra Flore färii noastre, ni 
dă în volumul de rată un vocabular 
holanie euprinzind numirile romine, 
franceze, germane şi ştiinţifice ale 
plantelor din țara noastră. Lucrarea 
aceasta e folositoare din toate punc- 
tele da vedere nu numai specialiști. 
lor, dar şi tuturor persoanelor „care 
se ocupă cu studiul botanicei, al lim- 
bei şi folkInrului romin."—Eu servesie 
in special „ca să uşureze și să vulga- 
riseze sindiul frumoasei ştiinţe a bo- 
tanicei, pe cure namnuritorul Limé o 
numea „Seientia umabilis*. — Ea ecu- 
prinde 3600 de numiri populare, refe- 
rindu-se la aproape 1600 do specii de 
plante.-- Autorul, publicind acessi Iu- 
erare meritorie, a umplut un gol care 
se simțea, în adevar, îm Hteratura 
noastră științifică, 

P. B. 


Revista Revistelor 


Luceafărul (April, Budapesta).— 
Această revista, atit prin conţinutul 
său Hterar, cit gi prin ilustrații, si 
chiu prin euperla sa artistică si a- 
Ulă, unpodobita cu motive de hrode- 
vii nalionale, n'ar trebui să lipseasea 
de pe masa ori eroi familii rominesti, 
In numerele de pe April conține o 
interesantă comunicare a d-lui de, To- 
sif Popovici asapra Rominilor din 
Istria, poezii da Octavian Goga („Su 
fatul“), de Ecaterina Pilis, Z. Birsan, 
|. Borda, nuvele de G. © Ionescu si 
George Stoiea, continuarea și sfirsitul 
dramei d-ini V, E Moldovan „Pintea 
Viteazul“ si obienuitele peronii.. Cu 
toata importanța ce o are parlen be- 
letrista intro revistă, credem că 
spatiul acorda! discuţiei e prea res- 
trins, „laceafarul”, Dol revista ven 
mal bună și mai răspindită din Ar- 


| deal, ar fi de dorit — penteu cetitarii 
| sāił—o mai largă et variata privire a- 


supra chestiilor literare, morale, its 
ciule, ele, 

Junimea Literară (April, Su- 
ceara). — Reviste aceasta, pe cit se 
pare, a grupat lu jurul sau pu (ott 
seriitorii de talent ai Burovinei,—iya 
că cine vrea să cunoască mișearea 
intelectuală a fruţilor nostri Moldo- 
veni de acolo, ò poale face numai 
pentru opt lei pe an. Revista apare 
odată pe luna, in 24 pagini, format 
4, en o inlelizentă cumbinuție de ms- 


terii: studii, beletristică, eronici, no- 
tițe bibliografice, ete. Nu este ertat 
unui adevărat om de cultură de la 
noi să ignoreze aceste manifestari ale 
vieții rominești din proviineiile „in- 
sirăinute“... In numărul, pe care il 
recenzia acum, remnarcãim „O prefați 
(Serisoarea cunoscutului erite X cà- 
tra tinärul poel Viz, de d. Horia Pe- 

tru Petreseu, care nise anunta ca un | 
seriilor plin de finela, Rar ni s'a In- 
timplat să cetim o bucată mai plina 
de gust ca aceste cile-ra eonsiderd- 
ţii, presărate cu multă poezie şi spi- 
rit, ale d-lui H. P, Potreseu,—D, Geor- 
ge Tofan, publicistul de valonre bu- 
covinoun, consuerează In Mişcarea po- 
porali din Bucovina (Grigori Fiti- 
mon} titlova pagini unui adevaral a- 
postul, Grigori Filimon, mont de ew- 
rind, care a jucat un mare rul in 
renasteren economică a Bucovinei. Da 
numele lui Filimon, zice d. Tofan, e 
legată marea imigrare de regenerure 
ecomninică şi culturala u popurului 
romin din Bucovina. Spirit pozitivist, 
Filimon n înțeles ch regenerarea po- 
porului trebne incepută de la baza: 
„cl un popor economiveste olog nu 
sa pot rezolva problemele cultu- 
rule“, zice aşa de just d, Totu, 
lallorirea, asigurarea bancilor raif- 
foisuane (populare) din Bucovina se 
datorește lui Gr. Filimon, „Trebuia 
să li vazut pe acest adevâra! apostol 


522 VIATA ROMINFASCA 


cutreerind prin vint şi plone, in mie- 
zul nopţii, satele, resculind oamenii şi 
neobusind de a le spune de o suta 
de ori acelaşi lucru cu alte cuvinte“, 
zice d. Tofan. L'am väzut şi noi pe 
acest om, expresia cea mal pobila a 
naţionalismului și a democratismului, 
cu ocazia unui congres al Băncilor 
populare, unde venise să vadi, så 
afle... Filimon era un „intelectual“, — 
un flolog—prin studiile sale şi tv- 
tuşi își imebinuse viaţa lucrării În 
poporul din care eşise. Nu poale 
fi menire mai frumoasă a vieţii unui 
„intelectual“ și trebue să ne bucurăm 
peste măsură cind vedem, in Buceo- 
vina, calea wistă, pe care pà- 
ene intelectualii romini de acolo, Ar- 
ticolul delui Tofan mai e ṣi o pagină 
instructivă asupra vieții în genere a 
Rominilor din Bucovina. Tot în acest 
număr e și inceputul unei conferințe 
a d-lui Iancu L Nistor: Idein Tatimi 
nitäții în istoria romină, despre care 
vom vorbi, ciad se va isprăvi. Apoi 
versuri de d-nii V. Loiehiţa, Radu 
Sbiera, Leandru, Nieu Dracinschi ; li- 
teratură populară de d-nii S. FI. Ma- 
rian, Dimitrie Mitrie-Bruju ; O carte 
de judecată din anul 1729 din Cim 
padung de cunoseutul d. T. V. Stefu- 
nelli; o inteligenti şi interesantă 
cronicå de d. George Codreanu şi no- 


Orizontul (April, Cluj).—0 revis- 
tā apăruta anul acesta, lunară (45 de 
pagini, pentru Rominia 14 lei pe an). 

E mai mult o revistă de discuţii, şi 
anume de lupta. Literatură belelris- 
tică foarte putina, ceea ce recunoaşte 
şi direcţia în articolaşul „După trei 
luni“, din care, afäm cu bucurie,— 
căci no dovedeşte gustul de cotit al 
Ardelenilor—că revista ure deja 900 
de cetitori,— Articolele, din acest nu- 
mär, sint in cea mai mare parle po- 
litice şi In toate se vede un patrio- 
tism cald, ṣi o grava preocupare de 


soarta acestui nefericit şi chinuit, dar 
vinjos, Ardeal. D. Dr, Valer Moldo- 
van inchina un articol d-lui Aurel C. 
Popovici, „bărbatului prorindenţiul : t- 
dealul tinerimii”, cure, prin cartea sa 
„a cărat o piatra“ la „ediflciul” viito- 
rului stat austriac, în care toată ln- 
mea va fi indreptăţita... Mai remarcăm 
un articolus plin de emoție al d-ivi 
Vasile E. Moldovan : „Pax“, relativ ln 
impaâcarea Impăratului eu Ungurii. Paz 
ware loc de cit numai pe morminte, 
cinde vorba de Romini şi Maghiuri.—Ni 
se mai dă un capitol— Esenţa princi- 
piului de naţionalitate din valoroasa 
operă a d-lui Aurel Popovici, o repro- 
ducere din „Foiletoanele“ lui Toliman, 
interesante Glosse despre viața poii- 
Lică din Ardeal, o istorie a suferințe- 
lor Rominilor legate de oraşul Cluj, 
rezeuzii bine cumpanite, informaţii „din 
viața publica maghiară“, din care ve- 
dem ea cei mai grozavi patrioţi ma- 
ghiari nu-s Maghiari, ci străini, Evrei 
sau renegaţi ai naționalităților (se dau 
foarte multe nume), informații asupra 
vieții romineşti locale şi din Regat : 
„Momente“, o poezie d, V., E. M şi vo 
sehiţa de V. Nițeseu.—Dacă Orizontul 
s'ar ocupa ai de probleme literare, ar 
fi o valoroasă complertare a Luceafd- 
élu: 

Curentul non, — No. 5. Martie 
(kr), 

Şi acest, al vincileu, No. ul revistei 
continua sa „distruga“ pe d. M. Sado- 
veanu el sa polemizeze eu d N. Iorga ; 
— criticul, —specialist—care o diri- 
gează tot incă nu are riigaz tă sem- 
naleze, măcar, eetitorilur săi apariţia 
volumului lui O. Goga: 

Revista Generală a Invăţă- 
mintului. (Bucureştii, April). — D. 
Haret, in „Budgetul pe anul 1996/7 al 
Ministerului Instrucţiei Publice şi al 
Culielar“, studiind comparativ budge- 
tele ultimelor trey exerciţii, găseşte că 
budgetul in cura al Ministerului Ins- 
trueției e sporit cu 3100000 ler fața 


REVISTA REVISTELOR ia 


de cel din 190—905. La ca ce s-a in- 
trobmuințat acest spor? La ridicarea şi 
inmultirea salariilor - La capitolul „Ad. 
ministrațiile centrala şi Inspectorat” 
creşterea e de 5%; la „Casa Seoa- 
Jeer" eheltuelile de personal ap eres- 
cul eu 14; pentru militarizarea şco- 
lilor se cheltuese 329,300 ler ca per- 
sonal si 59.000 Jet en material, S-a 
fâcul şi economii ` Pentru sporirea nu- 
mărului inxătatorilor la capitolul „In 
vățămintul Rural* s-a redus suma de 
S000 Jer la 30,000 lel; de asemenea 
fondul de 21,420 lel, pentru inființa- 
rèa de grădini de copil in Dubrogea, 
a fost redus la jumătate; suma de 
30000 lei, destinata pentru incuraja- 
rea inxațălorilor din Dobrogea, care 
se tor distinge în opera de romini- 
nizare a populațiilor streine, a fost rø» 
dusă lu 12000 lel. Alte reduceri in- 
semnate sint la capitolul „Duotartu 
şcolilor cu material didactic: La eur- 
sul primar fondul pentru material di- 
daelic e redus dela 70,000 la 30,000 
Jet ` la cursul secundar dela 100000 
la 30,000 jel; lu cursul superior, dela 
60.000) la 30,000, Acestu sporuri şi e- 
economii ne arală clar unde mergem... 
eat automobilul, A! uitasem o inova 
lie po care di, Haret o remarcă în 
budgetul actual al „Şeniilor Normale 
pentru Invdțători”: Aceste şcoli vor 
avea de neum inainte A directori (1) 
plătiţi în total eu 1400 lei lunar, a- 
por 2 profesori franceji şi 2 pedagogi 
fruneeji. Ceen er lipsea sutelor moas- 
tre bintuite de prlazră şi sărăcie era 
local cunoştin Lo conversatiei în limba 
francezi. Prin noua reformă Incă o a- 
dineă rană socială cieatrizată ! Toldua- 
ună reformele mari au fosi făeule prin 
budget (vezi budgetul „Exporiţiei Ju- 
biliare”) ! 

Cultura Romină, (lasi, April), 
—E apărntonrea, pină în ultimele de 
talii, a activității actuale a Minisleru- 
lut Instrueţiei, 

Revue des denx Mondes, Mar. 


tie, Paris) Brunetiėre : Honoré de Bat- 
zac, Son influance littéraire el son uru- 
vre, „Comedia umană* a influențat in- 
tâiu teatrul, impunind lui Augier şi 
Dumas fils o imitație mal exacta gi 
mal couştiineioasă a vieţii, Romanul 
a fost inflnențat mat lirziu de opera 
lul Balzac, cäet intre 1850 şi 1860 domi- 
na Georges Sand. Singurul discipol al 
lu! Balzac in acest timp era medio- 
erol Champheury care nu introvăzuse 
deett purtea carieaturula din „Come 
dia umană,“ La 1857 apare Mme Bo- 
vary, dar acest roman era o operá o- 
riginală, concepută direct, Flaubert nu 
se inspirase din Balzac. Renumele, glo- 
rin, consacrarea lul en mare roman- 
cier, acesta o datorește erilicei şi în 
primul rind stralucitulur studiu al lut 
Taine,enre impune pentru multă vreme 
conceplia balzaciană a romanului, in- 
fnența lut Balzac se resimle In ulti- 
mele romane ale lul Georges Sand și 
Feuillet, in romanele fraților Gon- 
eur, în „Education sentimentale" a 
lui Flaubert, in romanele lut Zola. A- 
laturi de ea, influența lui Dickens, 
Flaubert, Stendhal asupra evolutie! ro- 
manulul franees eontemporan è i- 
proapo neinsemnată, De patru zeci de 
ant forma romanului ut Balzac do- 
mint romanul, după cum forma co- 
mediei lui Molitre s-a impus o sută 
cine! zeel de nni comediei tranceze.— 
Balzac a influența! şi asupra geniului 
istorie, arătind semnificarea enuzelor 
mici gi a detaliilor minulioase pâna 
alune! considerate ca vulgare ar ne 
demoe de atenția seriitorului. Frec- 
venturea continuă a „Comodiei umane" 
a impus spiritelor trebuiaţi de preci- 
zie și minutinzitate în reprezentarea 
realităţii, Opera lut Balzac e inegală 
şi disproporționata. El n-a realizat de- 
cil in parte planul pe cure şi-l pro- 
panes. A seris desigur prea râpede. 
N-avea inasent darul stilului ca Tugo 
Had Georges Sand și opera lut nu in- 
samoni up pas mut mult în evoluţia 


Kr VIAŢA ROMINEASCA 


limbi. Dar dacă ea seriitor nu e de pri- 
mul rang, ca romancier nu-i altul mat 
mare In nici o literatură a Europet 
moderne.—A fost poate ajuns de Tol- 
stoj sau Georges Elliot, dar nu intre- 
cut de dingil. Numele său va riminea 
inseparabil legat de istoria genului şi 
romancierii se vor emancipa greu de 
influența sa. Poate 8 considerat și ca 
un eugelător, Ideea generală cate se 
degajouza din opera să € aceea, că 
viațu e o țesătură de cauze și efecte 
legate între ele prin dependenţi mu- 
tuale sa printr'o solidaritate necesară 
gi miel unul din actele noastre, cel mat 
neinsemnat chiar, nu-i indiferent din 
punet de vedere etic. Această idee for- 
meaza resortul interior al operei lui 
Balzac și apare in critica lut Taine şi 
in romanele lui Georges Elliot. Ală- 
tur cu Chateaubriand, Sainte Beuve, 
Hugo, Comte— Balzac e scriitorul rare 
a exercitat vea mal profundă influenti 
asupra secolului XIX; azi influența lui 
e mal actuală decit a celorlalți și pro- 
babil va A mat durabila. 

La Nouvelle Rerne (Moi, Pa- 
pis). Dr. Ph. Hauser, întrun remar» 
vabil articol asupra Spaniei, pe lingă 
alte chestiuni, iși pune întrebarea dacă 
Spuuia mai e în stare să se regene- 
reze, Ni s'a părul potrivit să rezumăim 
citeva pasaje din ucest articol, ezei 
unele pure că goplwau: de vobis nar- 
ratur fabula... Da, e uprospe ca la noi! 
Autorul crede că Spania nu va muri, 
caci a păstra! vare-care puteri latente, 
dovadă : piata regululă a dobinzilor, 
industrii numeroase, răi de comuni 
caliune, prodarții miniere, chiar şi un 
progres ştiinţific, Dar... aceste pro 
grese nu se dulorese unui popor, d 
unor iniţiative individuale: Ramon y 
Cajal n'a fost recunoscut, de cit dupa 
co l'a recunoxeut strhinâtatea. Ceea 
ee lipseste Spaniei e mentalitatea Eu- 
ropei moderne, sentimentul soli darită- 
ţii omeneşti şi nationale, spiritul de 
îmițiativă şi de asociație. E drept cå 


— 


se vorbeşte mult de patriotism... Duch 
poporul îşi pricepe datorin, elasele de 
sus: fiscăruia îi place să trăiască pe 
socoteala patriei; fie-care se crede in- 
dreptății să ocupe un post înalt, fără 
merite gi fără titluri. lar conducă 
torii au fost lipsiți de cunogtinți de eco- 
nomia politică, de cunaştinți de gwer- 
nare, de caracter, de energie pentru a în 
druma fara spre progres, Un all păcal al 
Spaniei e nestabilitatea guvernelor și 
regionalismuli tendinla provinciilor spre 
separatism). In fala acestei stari, în 
lumea intelectuală domneşte un mare 
pesimism si—ceva curios, în care nu 
mai sămânăm, o, nu! tinerii pici nu 
se prezinta la bursele pentru sirăina- 
tata, din indolentiă t.. Şi, tol ea la noi, 
exportul e de materii prime, neluerate, 
iar inportul de materii Imerate.—t) 
priuripala cauză a acestei stări de de- 
cadere e „mentalitatea ruginita* (la 
poi se cheamă „religia trecutului”), 
care e un teren puțin priincios pen- 
iru deeoota au energiei gi œ vieții 
moderne, a asimilării afehizițiilor ei: 
vilizațiai. De opurie progresul ome- 
nese fatal trage inainte, de alta „re 
ligia trecutului” trage inuapoi ; real, 
tatul : stagnatie, Spania en țară rā- 
mial in urmă și cine la războiu (lu 
mea de azi e un riboiu) rămine în 
urmă, e invins. La noi mulți nu Ile: 
jeg acest mlevăr prea elementar.. 0 
altă cauză a innapoerii e lipsa de în 
strucție in masele populare, inetd- 
țămîntul secundar defectuos Și inoi- 
țimintul superior mui mult speculativ... 
Spaniolii, ca şi noi, nu Intelog că ine 
vațătura celor mici ai mulți e un ea 
pital menit st den mari dobinzi mai 
pe urmă. Apoi mai e ca si la unii 
dintre noi—o mara neincredere în u- 
piearea ideilor de proveniență si rum? 
la cotectieitatea spaniolă. Autorul erede 
ca Spania, dacă ar imitu pe Halia (in- 
strueția în paturile de jos, educație 
solida, introducerea culnrii străine, 
ete) ori pe Japonia, care şi-a asimilut 


REVISTA REVISTELOR Sg 


in 40 de ani toata cultura curopeană 
râspindind'o adine In massle populare, 
—dacă, în sfirşit, va privi cu atenţie 
națiunile din capul civilizaţiei, care w- 
tilizează toate farțile lor intelectuale 
şi morale, va pulen să se regenereze, 
Ca exemplu, mai da pe Belgia, Olanda, 
Elveţia, cure prin mwncă şi instruc- 
ţia poplari şi-au realizat idealurile 
lor naționale şi omeneşti, —In acest 
nuanâr al revistei mal sint articolo jin- 
wportanle, care nu-s isprävite. Vom re- 
veni asupra lor. 
La Revue Socialiste. (Puris, 
Mari). Ed. de Morsier „Taine şi So- 
cialismul+, Autorul caută să explice 
lipsa de eomprehensiune ee se vede la 
Taine faţă de marele eveniment al 
timpurilor moderne: ivirea coucepţiei 
soetaliste. Ultimul volum al corespou- 
denței lui Taino (H. Taine. sa vie et 
sa correspondance, t. TIL, PHistorien 
— Lë 1873].— Hachette}, care conți- 
ne scrisorile sale din timpul războiului 
şi al Comune, dovedeşte repugnanța, 
dușmânina inăsenta -eu un cuvint—fri- 
en de socialism, care surprinde dure- 
rus la o minte aşa de puternică. Taine 
m-a priceput socialismul, fiindcă el 
n-a pricepul niel odată „poparul”. 
Cum se face că in trel volume de seri- 
sorl, convorbiri şi pol), nu se găseste 
măcar un rind, măcar um cuvint de- 
dicat lurmet de desmaoşteniţi, cure se 
chinuese în infernul produciiel econo- 
mice? Taine, cum se ştie, avea impreu- 
vă eu o mare indrăzneală de cugelure, 
un temperament conservator. Orice n- 
gilație politică ir displacea. Asifel re- 
vendicarea pasionata a drepturilor 
pentru toi, M strica echilibrul. lu al 
doilea rind, Taine avea un intim dis- 
pret pentru om în genere; el vodes in” 
trasul „un animal feroce gi mecum- 
patat ca o mare maimuţă”, Necrezind 
in D-zeu, Taine nu credea nici în ap: 
menlre“, In al treilea rind, Taine nici 
nu cunoştea poporul; pe vremea Iut, 
intre intelectualii burgheziei şi popor 


era un zid. Esenţa socialismului se re- 
duco lu idera că proprietatea privată 
nu-i menită să râmie pe veci şi se 
poate visa şi despre o proprietate eo- 
leclivă. Aceasta însă presupun» ere- 
dința In progres, in viitorul omenirii 
și al ştiinţii, Taine toată viața a ae 
un respect sacru față de dogma intan- 
gibilității proprietăţii private si toc- 
mal aceasta La făcul surd şi orb in 
faţa concepției socialiste. Apol Tuine, 
om de cabinet, eufundat în domeniul 
abstractului şi în studiul trecutului 
mort, pu înțelegea viața de toate zi- 
lele care-i trecea po sub ferestele sale, 
O reuniune de indivizi, pentre el ora 
numai „mulțimea“, care e totdeauna 
bruta şi brutala, varbă și răufăcă- 
Large, 

Coaservalor din naturs, prin tem- 
perament şi ereditate, el voia o socie- 
tate puleita ai liberala, în care indivi- 
dul să aibă cit mai multa libertate, iar 
Statul rolul de jandarm. El voia „li- 
mitarea dreplurilor Statului at de a- 
roca, se ințeloge, avea oroare de so- 
cialism, care visează un stal nou, un 
stat colectiv şi atot pulernic, pentru 
că ar f ul tuturora. 

Romania. (lanuar, Fevroar și 
Mart 1900). 

D. Charles Drouhet diseută olimolo- 
gia cuvintului francez dpaule. La dări 
do samă d. Mario Roques vorbeşte de- 
spre Algriechisehe Elemente im Rn: 
vw nisch zu, articul publicat de d. A. 
Philippide la Bausteine zur romani- 
schen Philolugie,-rulum festiv oferit fi- 
lologulul Mussafia. Dupâce inşiră eti- 
mologiile greceşti dale de d. Philip- 
pide, roconsealul serie: „nu trebue să 
uităm că multe din cuvintele astfel 
explicate an analoaze tn diferitele limbi 
balcanice, din cari ele ap putut trece 
m romineşte cu ci- inițial. D, M. 
Roques n'a publicat pănă acuma nici- 
un studiu, macar orfeit de mic, ast- 
pra filologie! romine. Cunnaştiaţile d- 
sale în această privință se vor f re- 


LE! 


ducind lu slaba Histoire de la langue 
roumaine a d-Jut Ovid Densuşiwnu, 
Cu toale aceste d. M, R. faeo... Intre- 
bāri, arata.. lndoelf asupra chestiilor 
de filologie romină din cărțile respec- 
tive pe cari le recenseazi in „Romania“. 
Pasajul citat mai sus arată in special 
că d. M. H. este eu desăvirşire strain 
asupra raporturilor dintre limba gar: 
stră şi limbile balcanice, 

Totuş să nu ne prindă mirarea, dacă 
cumra mine-polmine culare specialist 
vomin va inroca pe. d, M. Wope 
incontra d-lul A. Philippide. 

Nuova Antologia, (Roma 16 
April). Gaspare Finali, „Francesco 
Protonotari şi „Nuova Antologia”, 
Anul acesta „Nuova Antologia“ a im- 
plinit 40 de ani de existența. Autorul 
rechiamă amintirea fondatorului aces- 
tei reviste: Francesco Protonotari, Năs- 
ent Ja 1836 la Santa Sofia, în provin- 
cia Florenței, la 20 de ani termină 
universitatea din Pisa, practicii un timp 
adrocatura, apol, dedindu-se inrâţă- 
mintului, ceupă o catedră de economie 
politică la Florenţa, apol la Pisu, şi in 
urmă la Roma, In 190. odată cu siră- 
mutarea eapitulei dein Turin la Flo- 
renta, el concepu planul unei roviste 
cu titlul de „Nuova Antologia“, Pri- 
mul numâr apăru in lanuur 1566. Grea- 
tațile care-l aşteplaa nu erau puţine: 
bany peatunei nu ave», şi pel male» 
rie mâcar pentru numărul urmator 
Credința lul insă nu *labi şi favoarea 
publicului iT dădu dreptate. Cu loata 
lipsa de materie peniru lipar, era [oare 
te sever pentru articolele prezentate: 
cerea nu nama! fund, dar şi formă de- 
savirşită, Cuiva, caro îl sfatuia să ob- 
serve mal mult fondul şi mat putin 
forma, răspunse: „Scumpul med, mi 
te iuşela, adevărații oameni de gtiin- 
ţa seria totdeauna bine“. Succes) re- 
viste] merse crescind şi la 1575 deve- 
ni bimensuală. Zece an! mal lirzia, la 
1888, Protonotari muri fară veste ln 
Florenţa, lisind revista asigurată pen- 
tru totdeauna. 


VIAŢA HOMINEASCA 


Rivista d'italin. (Roma, April). E. 
Bertana „Cum să se rezolve | 
nea şcoalei secundare”, De mult 
se agită în Italia chestiunea re 
invățămintului secundar 
nistru al Instrueției publice, 
a insărcinal o comusiune sÀ 
chestiunea şi să elaboreze 
comploet de reformă. Consta 
care le face d. Bertana asup 
tatelor pò care le dă acum ar 
eunlară în Halia, se polrivese "e 
nune şi en Staren de lucruri d 

„Ciţi sint acol, zice auturul, w 
după opt ani de lutinească, af 
at măcar atita cit să-şi poală 
mito luxul de a reciti pentru pro 
lor desfátare, o odă den lui Horațiu? 
Și din Greacă ce învaţă și rețin, ufară 
de citeva zert de cuvinte, ajunse co- 
mune prin râspindirea terminologiei 
şliinţifice şi tecnice? Și oare știi In- 
tr'adovăr puţină franceză ori germa- 
nä, toți acel care san trecut toate 
examenele ?. Şi sint togi oare în staro 
un zic de a serio bine, cu oarecare 
silil, eu varacare gist literar, dur mī- 
car fară ruginouse greşeli da bun 
simţ, de limbă, de gramatică? —Nu o 
aşa că nu s-ar putea zice că nu si- 
minim eu „maina“ noastră, Halin! 
Pricinele acestei sliri de lucruri sint, 
dupa d. Bertana, două: Mal intai mes- 
chinile condițiuni economice ale pro- 
fesorilor, care, Bind rău plătiţi. se rui- 
near fisiceşte şi sufletește prin o rr: 
da muncă mercenarii, impusă de ne- 
voile lor; şi ln al doilea rind, fulga 
concepție despre scopul şroalei i al 
studiilor secundare, Cel mat mulţi e- 
levr sint iuserişi in şcoală, numat cu 
gindul de a putea căpăta în viitor 
o functie, o carieră, care în multe ca- 
zuri, le aste do mat inainte hotărita 
de părinți. Astfel, cel ce aro să se facă 
advocat socoleşte că gresca, algebra, 
botanica ete, nu-l vor folosi niciada- 
tă; viitorul inginer erede că şi limba ` 
materni nu e necesară peniru dese- 
nurt şi calcule exaele. Ce folos e a. 


lunet, de a declara obligator studinl 
atilor materii, rind din ele, oleeit nu 
trag niciun folos? Dispoziţiile si npti- 
imsdinile minţii omenesti, sint Anni 
de variate şi prin urmare nn plan 
compleec! de sludi! se poate numal re: 
comanda, dar pu trebue impus aşa, 
ta acel care nu vrea să-l primeasca 
po de-a intregul, så pinedă dreptul 
de a primi în şcoală măcar avea in- 
strurţia tare H interesuara sat D phi- 
ce. Do acson, erede nulorul, că e mul 
bine de a lasa Diet pe elevi de ain- 
văța numar scele materii pentru care 
aŭ interes, răminiod bine inteles, en 
Statul să aibă dreptul de a pretinde 
dela acel ce candidează la functii, svel 
grad de cultură pe care-l erede nece- 
sur şi do a nu primi dech pe acei 
care vor dovedi prin coneursurt că-l 
posedă. 

Dentinehe Revne (Slullgari, A- 
pril) A. von Brau „Diplomuliu ger- 
mană sub Bismarck“. Autorul dă citeva 
date interesante asupra modului emn 
ulegea Bismarek oamonii, care erau in- 
sărcinaţi să reprezinte in diferite țări 
politica germană, Astfel de pildă, el 
nu punea nici un preț pe nobleța de 
familie; acest lurru Il mărturiseşte și 
in memoriile sale spunind: nale: 
rea ma avot nici odata trecere inain- 
lea mea ca o compensaties a lipsei de 
valoarea“. Apoi totdeauna a urătal o 
preferinţă faţişă pentru cei ce nu e- 
rau Prusieni. Educaţia mai liberă, ma- 
nierile mai malenbile Il faceau, poale, 
să vada intrun Saxon sau un Bava- 
rer, un concurent mai polrivil pentru 
un diplomat francez, rus sau englez, 
decit intrun Prusian rigid. Poate să 
adäoga şi molivul politic, de n face 
şi mai strinse legăturile erre unenu 
tinărul imperiu, prin primirea in func- 
ție a unor oameni ce aparțineau mi- 
cilor state unite. În general insă, func- 
tionarii civili prusieni nwi plăcoau, 
fiindcă, cum spune însuşi în „Gindiri 
şi Amintiri”, aveau o mare aplecare 


REVISTA REVISTELOR 


527 


spre erilică, spre vele, spre sus- 
teplibilitate, De neccen do timpuriu a 
inceput a-şi rerrula diplomaţii din rin- 
durile oştirei; mai ales după războiul 
franen-gorman, foarte mulți ofițeri au 
fost luati în serviciul diplomalivi. Dis- 
ciplina, lutrată in sinele acestor o- 
Biort, era calitatea care 1l incinta. 

Po Invățatură--cel puţin in prim 
cipiu —Bismarek nu punea nici un pret, 
de ucoên, nici nu lua în vonsiderare 
iezulatele examenelor de stat; un 
functionar Inalt spunea odata, eu ciudă, 
ch Bismarek cunaideră drept geniu 
pe ori cine a văzul li examen. Cu 
toate aceslea—in  pruelica— pretindea 
multi ştiinţa de la diplomaţii lui, și 
mai ales. in domeniul economic, căci 
la cerea raporturi fonrte amănunțite 
in toate chestiunile comereiale și fi- 
nanciare, ale ţării în care erau trimiși. 
Niri pentru cunoştinţa do limbi, pu 
care se punea mull pret in serviciul 
diplomaţiei, nu area Bisanarek multa 
consideraţie, 

„Cunaştinţa de limbi, cum o posedă 
rhelnerii” era o vorbă favorita a su, 
Odata, Intr-o conversaţie intimi, spt- 
nea autorului acestui articol: „X. are 
defectul că vorbeşte prea bine fran- 
țuzeşte. Fiindea è foarte mindru de 
lnsuşirea uceasta, e ispitit totdeauna 
de a spune mai mult deelt trebue. Se 
tbală în toata puterea cuviniului eu 
frumoasele sale fraze. De altminlrelea 
eslo un mare meril pentru un diplo- 
mat cind vorbește râu franțuzaște. A- 
tunci gindeşte bine, inainte de a se 
prezenta ministrului, la ceea ce are 
să spună, i Du spune nici un cuvint 
mai mult de cil ce za propus con- 
form eu instrucțiunile sale“, Deşi a- 
cestea lo spunea pe jumătate in glumi, 
dar de sigur că şi aceasta idee a sa 
a contribuit la măsuru pe carea luat-o 
ineă din 1856, de a nu se mai scri ln 
franțuzește raporturile politice ale am- 
basadorilor, Bismarck era duşmanul 
frazei goale. 


538 VIATA ROMINEASCA 


puppa 


Dentsehe Monnisschrifi (Ber- 
lin, April). Vitor Blüthgen in „Des 
pre sorietateu pentru räspindiren unei 
bune literaturi în popor“ se ocupà cu 
incereările facule in această privință 
in Germania, 

Ideea de a scoale în ediţii cil se 
ponte de efline operile literara de va- 
loaro, e veche; locul de cinste, din a- 
cest punet de vedere, îl ocupă cunos- 
cuta editură n lui Ph. Reclam. Ala- 
turen eu el, nu pornit şi alţii insu- 
Dei) de acecaşi dorință: imbunätäți- 
rea literaturii ce se räspindezto in po 
por. Un alt mijloc, care a dal rezul- 
tale cu mult mai mulļumitoare, a fost 
bibliotecile populare, pentru intemee- 
ren al Ingrijirea cărora lucrează en 
mult zel „Societatea pentru räspindi- 
rea eulturei în popor” din Berlin, 

Jufuenţa cea mai directă însă, n30- 
pra masei poporului, o au ziarele și 
Revistele de familie, iar acestea, din 
punct de vedere al gustului literar, 
slan pe cea mai de jos treaptă. Aceste 
reviste sint răspindite în popor prin 
rolportaj, care, in acelaş timp räspin- 
deste şi vea mai pimejdioasă literaturi 
populară, acea a romanelor de senzatie, 
zau cum o mumese Germanii „dio 
Hintertreppenliterulur”. Acel care giu 
dat samă de insemnätatea colporta- 
jului și a înțeles că tot prin el se 
puate contribui la rispindirea unti 
bune literaturi in popor, a fost dr. 
Heinrick Fränkel. Intaia sa incercare 
insă, nu avu succes: se incercase A 
se răspindi prin colpartsj, un roman 
seris anume de Max Kretzer, dar col- 
portorii refuzară en toții de u răs- 
pindi faseicolele. Fränkel nu so dis- 
curajă insă; ciştigă in parlor sa un 
mare număr de persoane influente şi 
bogate şi scoase în editura Maneh din 
Charlottenburg, două Antologii pentru 
popor: una de poezii şi alla de no- 
vele şi în acelaş tim» fondă şi e: 
cietalea pentru răspindirea unei bune 
literaturi în popor”. Pentru a putea 


avea un roman, care st poata fi rs: 
pindit în popor, se publică un con- 
curs eu premiun. 

Rezultatul acestor Weerchg fu, că 
nici un roman din cele prezentate, nu 
fu demn de premiare și ln aeelnş 
timp se văzu că pe calen donațiilor 
de buna voe, nu se va pulea niei o- 
dată stringe fondurile necesare. A- 
tanci, pentru ceia ce priveşte fondu» 
rile, de. Fränkel, coneepu planul in- 
drăzneţ, de n stringe banii prin aju- 
torul unei loterii. Astă-zi luerurile 
stan astfel : toate statele germane şi-au 
dat incuviințarea ca Societatea să for- 
moze o loterie, care se desch | mi- 
lion jumatate de losuri pe preţ de 1 
marcà, în trei ani. Scaţind toite chel- 
tuelile, aceasta lotărie va produce pen- 
tru societate un cîştig de citeva sute 
de mii de mirel. Intăin tragere va s- 
vea loc la 1 Imie n. c. La fiecare 11 
losuri este unul riştigitor; intreaga 
lista de cistiguri cuprinde 90,000 de 
ciştiguri, din care cbptigul principal 
reprezintă o valoare de SMM mär), 
iar restul cărți bino alese în valoare 
de peste 500,000 de mär), Astfel se 
pare că cel pulin din punct de ve- 
dere financiar, socistulea este nsizu- 
rată ; rămine însă cealaltă grea ches- 
tie: elpătarea unui bun roman popu- 
lar, po care colportajul sa-l răspin- 
dească. In această privință şi a doua 
incercare, de a căpâla un nsemmpet 
roman prin concură, a rămas fără 
nici un rezultat, cu tot marele premiu 
botârii pentru aceasta. O a trein in- 
vereare se mai faco acum, prin in- 
vitaren celor mal de samă romancieri 
germani, de a incerca scrierea unul 
asemenea roman pentru popor. Re- 
zultatul se va putea şti la loumnă. 

Nocinlistinche Monats-Hefte, 
—No. 4, April 1906. 

Marx Schippel in „Sombaris Ame: 
rikastudien“, expune, după cercetă- 
rile iui Werner Sumbart asupra stă” 


vii muncitorilor in America de Nord, ` 


REVISTA REVISTELON 329 


cauzele pentru cari în Statele-Unile 
socialismul nu găseşte răsunet in ma- 
selo muncitorilor, 

În adevăr, în ultimele alegeri can- 
didaţii soetalisti n'au întrunit niei 2140/3 
din numărul total de voturi, —şi a 
creasta, cu toate că mişcarea profo 
sională n muncitorilor (Trade Unions), 
enre are de scop Inpla pur economică 
In contra capitalului, e foarte puter- 
mică si se desvoltă cu o repegiune 
verliginoasi ` ast-fel orgunizaţiunea eu- 
noscutà „Federation of Labour“ nit- 
mără in 1896 numai 972.000 de mem- 
bri, —in 1900 acest număr s'a urcat la 
DER, O00. Zar in 1904 ajunge ln 1.676,000 
de membri. Adică numai în opt ani 
numărul membrilor n ereseul mai 
bine de ese ori, 

Co tonto acestea, muncitorii americani 

nu înțeleg să lupte în contra formelor 
sociale de nsiä-+i. Autorul eilenză pe 
un influent conducător al maneitorilor, 
Mitchell, care spune, că pentra imbu- 
nātäțirea starii muncitorilor na e 
neren va sistemul salariatului să Be 
inlaturat, Nind-că „istoria mişcării pro- 
„fesionule dovedeşte, ca vu ajutorul 
„Statului şi cu sforţările-unite ale lu- 
„eritorilue poale avea loe o iusem- 
„mată şi gonerulă imbunataţire a sti- 
„rii lor şi sub actualul sistem nl sa- 
„hariatului“, 

Această lendinţă se explică prin 
bunn stare materială n Iuerătorilor a- 
merierui, cari loenesc În caso ce ar 
părea luxoase fratilor lor din Europi, 
se hrănesc bine şi se Imbracă ca „genl- 
lemani” şi „lady“. Capitaliştii fi me: 
najeara, H atrag prin participarea, ln 
diferite forme, la beneficiile inlreprin- 
deriji, adesea H se Imparte zl o parle 
din actiunile firmei, incit ei sint co- 
proprietari, ele. 

Mai departe. In America lipsesc 
mulle condițiuni pentru ea „legile” 
salarului si ale „plus-valoarei” sa-şi 
produca tot efectul; granițele intre 
clase nu sunt asa de fixe en in Euro- 


pa, —un lueràtor poate relativ. ugor să- 
şi economisească un mie capital pen- 
tru o întreprindere proprie, suu să 
se transforme într'an former de sine 
stătător în „Far-West,“—adieă pă iasă 
din clasa luerătorilor salariati. 

Apoi în Ameriea elertivilatea func- 
țiunilor administrative şi a magis- 
traturilor,—cari pot avea o mare in- 
semnâtate pentru luerături, — H ai- 
leşta pa acesti din urmă, pentru a pu- 
fen avea o înrlurire mai eeneg în a- 
ceastă priviață, să intre în vre unul 
din partidele istorice, Antorul citează 
cazul din Colorado, unde in 190%, după 
mari greve și o violenta agitatie En- 
tre lucrători, numirul de voluri soci- 
aliste n scăzut pe jmnătate, Bind-că 
luerătorii, voind cu orice preț să 
sehimbe pe guvernatorul Statului, de 
care eran nemnultimili pentru ulitudi- 
nea lal în timpul grevelor, sau unit 
in alegeri eu partidul democrat. 

In Europa In'aceste eondițiuni ar fi 
cistigat un partid sein al, 

Din toale aceste rezalla, cù în A- 
merica ines mult timp socialismul nu 
va avea vre-o înrlnrire serioasă ast- 
pra vieţii politice. 

Contemporary Review. (om: 
don, April). — DI. J. A. Stender, in 
„Noul guvern şi problenele ce are de 
vesuloil“, disentă cele msi arzătoare 
chestiuni ce sint uzi la ordinea zilei 
in Anglia, şi arulă marea răspundere 
ce sia inat Partidul Libora! venind 
la putere acum, cind soluțiile tuturor 
acelor chestii nu mai pot Ingādui a- 
minare, Opinia puhlieă din Anglia aṣ- 
teaplă eu nerabdare să vadă ce ali- 
tudine en lua guvernul in chestia A- 
frieri de Sud, cari de hotsrirea luata 
so va urita sistemul politicii colo- 
niale a intregului Partid Liberal ; cum 
va dezlega grava-problemă a munei- 
torilor chineji din Africa; dach va fi 
în stare să ridice starea nrmatci si a 
marinei; dacă va izbw!: să impuie e- 
ennamil unor „departamente risipi- 


530 VIAŢA ROMINEASCA 


toare”, şi să imbunätajeaset actuala 
stare a muncitorilor, tare azi recru- 
tenza prea mulţi muritorii de foame. 
Autorul arată mare incredere in ac- 
tualul Cabinet şi-i lauda iscusința eu 
care a incepul deja să se archite de 
sarcina ce şi-a luat asupră-şi. Au e 
ugor lucru a reuși să daio formă prac- 
tică idealurilor şi aspirațiilor, Actum- 
lul Minister are, fără indoiala, mare 
tact polilie şi va şti să dovedească că 
marele Imperio Britanie poate H gu- 
vernut de o Democraţie. 

Râminerea la guvern a Partidului 
Liberal atirna numai de capacitatea 
ce vu dovedi in rozolvirea afacerilor 
statului, în Anglia niei „teoria pendu- 
lului* nici voinţa arbitrară a suvera- 
nului nu contribue la succesiunea par- 
tidelor polilice In cirma Statului, 

North American Hex ien (he: 
York, April).— Partidele politica din 
Statele-Unite turep deja să se intrebe 
cine va trebui să urmeze lut Roosvelt 
la preșidenliu federaţiei in 1908, 

In „Pe cine por ulege Democratii 
că Pregedinte” un Democrat Jefersu= 
nian dezvoltă considerațiile partidului 
democratie în vederea alegeri! prezi- 
denţiale. Autorul pune Intrebarea dacă 
viitorul Preşedinte trebue si Be din 
nordul ori din sudul confederației. A- 
supra acesiul puneti toste partidele 
politica trebue să fie de acord: vilto- 
rul Preşedinte trebue să fe ua repre- 
zenlunt al Sudului. Toti trebue să in- 
teleagă că e chestia Unirii In joc: 
deși Sudul e nominal egalat eu Nor- 
dul din punctul de vedere al tuturor 
drepturilor, de fapt e nedreptăţit in- 
tru cit este indepârtut dela onoarea 
de a da un Preşedinte, Unirea trebue 
asigurată nu prin legi şi siluire, ci 
prin iubire, Trebue Demoeralii să 
cute po viitorul Preşedinlo in arena 
luptelor politice? Autorul răspunde 
categorie nu. 

Sa nu se cunsidere plalforma, ri o- 
mul. bierg dovedeşte cu voturile a- 


legătorilor de multe ori ud fosi acor- 
date pentru alls merite decit pentru 
cele politice: Washington, Jach=on, 
Henry Harrison, Zachary Taylor au 
fost aleşi Preşedinţi în urma suce- 
selor lor militare, nu parlamentare, 
Preşedintele Curţii de Apel din New- 
York—Porker—ar fi fost trimes lu Pa- 
latul Alb, dacă nu tar D lovit de un 
idol al poporului. E de regretul că 
nu se poate spera In succesul unuia 
din clasa marilor întreprinzători și 
producàtori at bogăției naționale: a- 
ccasla din cauza raporturilor dusmi- 
noase intre muncă gi capital, 

In această clasă sint capacităţi ex» 
teaordinare, cărora Statele Unite le 
datoresie o nemăsurală recunoştiniă. 
Mat e un cimp de activitate din care 
se poate inalța un Preşedinte: cimpul 
intins al Instrucție Publice, Mulţi 
profesori care hnt inceput cariera in 
chip modest aŭ ajuna mai Uran op: 
meni de stat de îulăia mină şi nu 
fost trimişi să reprezinte Statele Uni- 
te in marile eapitale din Europs. Au- 
turul indica chiar pe Woodrow Wilson. 
profesor universitar din Virginin, es 
cel mal potrivit pentru a fi ales Pre- 
şediule. 

International Journai of 
Ethics. (London, April).—D) Dickin- 
son S. Miller, în „Matthew Arnad 
asupra „Puterilor Vieţii” examines- 
za de aproape sistemul etie al unuia 
din cef mal eù reputație filozofi al 
veacului al nou , Oamenii 
samaână mult maf mult in firea lor 
de eit în părerea ce să asupra lirit 
lor, et siat mal dispuşi să cuda de a- 
cord asupra principiilor secundare. — 


vera illa et media aziomata,—derii 
asupra celor principale: Fericirea e 


un scop prea complex, ea un poale 
A atiusă decit prin mijlocirea realiză” 
rit multor srupurt intermediare tn pri- 
vința cărora adesenri oamenii, care 
admit deosebite seupuri finale, se im- 
pacă. Autorul nu admile aforismul că 


„Etica n-are nimie de spus asupra eren 
ce trebue să facem”. El e de părerea 
lui Matthew Arnold, că Etien trebue să 
sa ocupe cu principiile intermediare 
—media axiomata. După Matthew 
Arnold dezvoltarea umului— care are 
vitalitate şi putere de expansiune— 
cere desfăşurarea a patru puteri. Pu- 
terea de a se conduce, do u cunoaște, 
a vieții sociale şi obiceiurilor, a fru- 
musel, Ebrei saü distins In mora- 
lä; Grecii in celelalle Ire? puteri, In 
timpurile moderne Italia excelează in 
„frumos“; Germania In „cunoştinţi“; 
Franţa in „inslinelul vieţii socialo și 
manierelur”, Omul en să ajungă com- 
pleci trebue să desfișure toate neces- 
te patru puteri, Matthew Arnold are 
o părere, care are incă adversari, în 
privinta rolului poeziei și a literaturii 


i REVISTA REVISTELOR 531 


in general: „Funrţia poeziei este do a 
erilica viaţa, de a arăta lucrurile in 
aşu lumină incit să putem observa a- 
devărala lor valoare”, Poezia numul 
pentru frumos, el o despreţueşte. Ace, 
eaşi convingere are in privința litera- 
lurii în gonere. Aulorul impariăgeste 
părerile lui Matthew Arnold dezvolta- 
to in sistemul lui de Etici, gasește 
iasi lipsuri in ce priveşte natura şi 
numărul puterilor varo De pe om sA 
ajungă la dezvoltare compleclă. Ye 
lingă cele putru puteri admise de 
Matthew Arnold uutorul admite încă ` 
puterea vieţii fizice şi n simţurilor, 
puterea senlimentelur şi puterea reli- 
giel. Etica trebue să considere toato 
aceste puteri, pentru că en e datoare 
să răspundă întrebării cum lrebue sa 
trăim, 


Notă, Ingrăimădirea de material nea silit, cu toate că şi acest numär 


trece cu mult peste 


cadrul ce ni l'am propus—aproximatie 150 ini— sä 
lăsăm la o Parte recensiila mai multor» rerista. ue 


fer ne-a făcut si dăm 


o întindere mai mică, decit de obiceiu, şi „Mişcării intelectuale în străinatate”, 


£ 


i 
Ş = 


Mişcarea, intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE 


Giuseppe Fanciulli. Læ Co- 
scienza estetica, Fratelli Bocca, editori, 
Torino, DR, 

Autorul şi-a propus in ucest volum 
de a da o psihologie generală a ate- 
lut aspect ul eonştiinți! omeneşti, în 
caro ea represiulă realitatea nu pon- 
tru a o cunoaşte nic! pentru a voi ei 
numal a o representa. El consideră acest 
aspect ea un raport intre sufletul o- 
menese şi toate acele obiecte cuprinse 
sub numele generice de srtă la caro 
raport autorul erede că se poale re- 
duce şi Tramgsela naturală şi con mo- 
rală, 

Dr, Paul Weisengriin. Der nene 
Kurs in der Philosophis, eine Revi- 
sion des Krilizismus, Wiener Verlag. 
Wien und Leipzig 1905. Antorul arată 
va dela oinoire şi o complectare a teo- 
riel cunoştinţe! Kantiane, sar pulea 
spera o renaştere n Filosofer. 

G-H. Luquet, Idéen générales de 
psychologie; Alcan, 5 fr. 


ISTORIE 


Emil Horn, François Rackoci, 
prince de Transylvanie {1676—1735}, 
Paris, Perrin, 1906, VIII, 4386 p. In 
—18, portret; prețul § lei. 

Francise Rackoczi nu era in fond 
nicun om de stat, nidun om de 
arme. D. Horn a ştiut să ni dee un 
tabloa plăcut de intimpiärile acestei 


existenti mquasi-romanescă, 


Vico Mantegazza. JI Maroco e 
D Eurapu a proposito della Conferenz 
di Algesira=. Milano, Treves, 19%. 

Autorul n ştiut să rontopească cu artă 
fructul ohmervarel directe eu expune- 
rea ştiinţifică a eruditului, care eu- 
noaște adine toati literatura subiectu- 
lur. Multele ilustraţii şi diferitele do- 
cumente diplomatice de mare interes, 
fav această relație de voiaj © mono» 
grafie de mare valoare. 

Max Th, 5. Beerman. Hinter 
den Kulissen des mandschsurichen Kri- 
egs Lose Blätter ans dem Tagebuche ei- 
nes kriegskorrespondenten, Berlin. Fr. 
A, Schwetschke & Sohn, Autorul a stat 
un an întreg în Mandriuria ea corespon- 
dent de războia şi multămită cunoş= 
Got limber şi abicelurilor rusegti, n 
reuşit să pătrundă aşa de bine indă- 
rătul culiselor, în cit tot timpul a pre- 
zis, târă sa se insele, toate infringe- 
rile Ruşilor. 

T. Comyn. The Turk in tho Bal- 
kans. Platt (Rivera). 

Cuprinde observaţiile adunate după 
o şedere de doi ani şi jumătate in 
Tureia, asupra actualelor experiente 
din Macedonia. 

Miss Eager. Sir Years af the Rus- 
sian court (Hurst and Blackoli) D $ 

O interesanta povestire a fostei gu- 
vernante a fiicelor țarului. Este pu 
blicatā eu invoirea Țarinei, caro ob- 
servä că față eu ntitea neadevăruri 
publicate, este binevenită o povestire 
complect udevărală. 


E 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 533 


SOCIOLOGIE 


Fnusto Squillace, Dizionario di 
sociologia. — Palerma, Remo Sandron 
editore, 1906. Acest scurt manual, în 
care sinl condensate nu mare număr 
de cunnştinți, in puline pagine şi in- 
iro formä foarte limpede, reprezintă 
um vade smecunt, poniru cel co vor să 
se ovüpe cu sociologia. Autori! speria- 
listi nu pot da explicarea terminilor iu- 
trebmuintaţi de et niet a doctrinelor la 
care adesea face alusie; în acest ma- 
nual se dă şi unele şi altele astfel că 
se ușurează mull întâia cultura gone- 
rali sociologică. 

James D. Clayson. Des cent 
et un mopon de faire fortune, trad. 
de l'anglais; Librairie universella, 3 
fr 50. 

Comte L, Tolstoi. Une seule chase 
tst măceseaire; Librairie universelle, 
S fr, 30. 


ISTORIE LITERARA. BIOGRAFIE 


Francesco Picco Salotti fran- 
cesi e poesia italiana nel seicento, To- 
rino, Siriglio, 1905. 

O prețioasa contribuţie la istoria 
relațiilor literare dintre Malia ṣi Fran- 
nA. 

Two. Home Jafe of Herbert Spen- 
cer. (Arrowsmith). 

O deseriere a vieții intime a marelui 


_ filozof; seriitorii ce so ascund sub pse- 


donimal unul număr, sint doamnele 
impreună cu eare a viețuil Spencer 
in ultimi ant ul vieţii sale, 


FILOLOGIE 


Mcrmun Hirt, Di Indoperma- 
nen, ihre Vorbreitung, ihre Urheimat 
und ihre Kultur, Erster Band, mit 47 
Abbildungen im Toxt.—Sirasburg, Träb- 
ner, 1905, prelal 0 Mk. 

Autorul ineepe prin consideraţii go- 
nerale uenpra limbilor, lrausforimări- 
lor şi relaţiilor lor eu rasele, Troco 
apoi Ip revista populațiile pe cari 1i- 
do-Enropenii le-aă inlocuit pe dome- 


niul stapinit astăzi de er: Iberi, lo- 
cuitorii primitivi ai Angiiei, Liguri, E- 
tensei, popoarele antoelenice ale Gre- 
ciel şi ale Asiel Mici, printre cari nu- 
mal Licieni! par a 8 Indo-Europeni, ln 
fine Finojil. Trece apol la Indo-Euro- 
penii adevăraţi, li stabileşte gradele 
de inrudire şi-l studiază în ordinea 
urmăloure: Îndo-Eranien! eu Oseti şi 
Scip, Balto-Slavi, Traci şi Frigienl, 
Armeni, Albaneji, Eleni, Macedonen), 
Ilirieni (Veneti, lapigt, Mesapioni), I- 
talioți, Celti, Germani. 

In ce priveşte patria primitiva a In- 
du-Europenilor, autorul erede că ea 
trebue câulată in regiunea muntoasă 
şi păduroasă a Europol mijlocii. 

Partea a dota a cărții descrie, după 
descoperirile arheologice cele malnobă, 
condițiile economice ale Indo-Europo- 
nilor şi în general ale vechilor locui- 
lori at Europek 

F. Brunoi Le Réjorma de Tor- 
Mographke, Paris, Colin, 1905. 

Se vor ceti cu plăcere acèsle pa- 
giny pline de ştiiuța, unde se pune in 
relief inca o data perfoecla incoerenţă 
a orlograliei franceze. 


FOLK-LORE 


Paul Sebillot, Le Folk-Lore de 
France. T, I. La mer et les sau ton- 
ces. Paris, Librairis Orientale et amé 
rieaine, 1905, 

Acest de al doilea volam din preti- 
vusu eulogaore de rein şi superati- 
(iT populare francozre a d-lui P. Sebil- 
lot cuprinde: marea şi apele dulet, So 
studiază suprafata si fundul mării, re- 
vărsirile mării (studiu aprofundat i- 
sopra lradiţiilor rolative la submer- 
sinnen oruşului Js), insulele si stin- 
cile in mare, malurile mării, grotole 
marine, margina apel, corăbiile legen- 
dure, praetice şi urme de cult, apot 
fintinele, puterea fintinilor, paturile, 
riurile, apele moarte, 


Alessandro d'Ancona, La pot 


b34 VIATA ROMINFASCA 


siu popolare italiana. Livorno, Raf- 
faclo Giusti, 1906. 

Este un volum foarte imporlant, 
compus dintr-o serie de studii räzleļe 
privitoare la poesia populară în Malia 
şi în afară de Italia. 


LITERATURĂ 


Georg Sperk, George. Roman în 
ewei Büchern. Siullgart und Leipzig 
1906. Deutsche Verlag Anstalt, Gehun- 
den m. 4.50. 

Autorul posedii o individualitate nr- 
listică de o mare putere care nu se 
ingrijeşte de aplaasele mulțimii, ci 
merge netulburat pe propriile sale căt: 
e un realist eare zugrăvește eu multă 
exactitate partea tulbure și inlumecată 
a vietii. „Georg* pare să le in parte 
un roman autobiografie; se povesteglo 
soarta unul lirnâr legător de carți 
care reuşeşte prin sine jn) să se 
euliive, care are de suferit mult din 
pricina mediului în care triese și 
care prinlr'o nenorocită iubire peniru 
femeea altuia, e impins la o moarte 
timpurie. 

Georg Mirsehieid. Der verschlos 
sene Garten. Novellen. Stuttgart und 
Leipzig 1006. Deutsche Verlags-Anstalt- 
Geb, M. 3. Hirschfeld este un port cu 
un suflet bogat şi vin: Lotdennmn sur- 
prinde prin multiralitatea individuali- 
taţii sale, prin varietatea subiectelor 
sale; el ştia nu numal să zugrâvească, 
dor să şi facă să vibreze diferitele 
coarde ule sunle Ke Subiect 


UNIVER 


aw JL ep Sa 


tragic ave nuvela al cărul litu sa 
dat volumului intreg, precum şi nu- 
sch „Tigrul“ a räret acţiune se pe- 
trece în India. Apoy schite din vii 
de oraş ca „Sara de Noembre" si „Cra- 
ciunul intre străini’ ete. 

Alfred Austin. The Door of Humi- 
lity (Maemillan). E o poema pe-jumă- 
tate alegorien, pe Jumâtatu autobis 
grufleă; autorul este poetul lunraatl al 
curții, 

MN. Prevost, Chen: belie, roman, A, 
Fayard, 3 fr. 95. 

M. Vovtehok, Popes et Popesses, 
roman, A. Michel, 3, fr. 5M. 


VOIAJ 


Bronsart v. Seheliendorii, 
Major. Sechs Monate beim jopanisshen 
Feldherr, Mit 140 Abbildungen un 2 
Karlen. Berlin, C, S, Mittler & Sobn 
1905, d: 

Autorul n stat, ca iosoțitor al prin- 
tului Carol de Hohenzollern, de la Oct, 
1904 pina lu April 1905, pe lingă ar- 
mala japonezā. De sigur ceca ce a a- 
flal in mod confidenţial asupra marelor 
operații militare, nu a putot să publi: 
ee, ne povesteşte insă impresiile sale, 
ne arată viața de lagar a ofițerilor și 
soldaților japoneji. 

Paul Adam: Vus d'Amérique, 
Ollendorf, 3 fr. 50. 

P. Lanerenon: De lu Mer Wawe 
au Mont Blanc; Plon, 5. fr. 


Compilator. 


Set RU 
n Iz f t 


sui i e 
e Si s 
L 


— 


unire 


ké 


“owa 
Bibliografie 


(Asupra unora din cărţile de mai jos vom reveni la recenzii) 


Elena Bactlogiu, J» luptă, roma ie 1— ia S 
zeta ie ul 2 lei 30 er gg ` deen 
gen vinescu, i po Nisip.. LL ia 4 bi 
veşti, o Sé A bus pe ip- L--ALäbrärta Naţioaală, Bucu 
ngen vinescu, De peste P dramă i — 
WEE der Ke rat, in trei acte, —Librăria 
ub-iocot. Vulovici, Vifojegti, versuri, Sumitea, Crai 
Preţul 2 lei. 5 jesti, , Sunitea, Craiova, 1906. 

George Cair, Ca Fidgu la vânt... Nuvele și Sehite, —Insli 
Aria Genee Carol GENI, imour 1000 Fratel D "Secchi, de 

Titu Laptez. Framt, Tipografia H. Goldner laşi 1906, Preţul 1 
ee we Popes! 

. Bucurescu, Porestea Regatului. Poeme din Cartea Patriei 106— 
1906, —Instit. de Arle Grafico Carol Gobl Bucureşti, 1906, Preţul 2 lei. 
tal e e St. Vernescu, Boheme, Poezii,—Tiparul Luminu, Ploesti, Pro 
n ei, 

Emanuel! Păržianu, Cartea Siteanului, Nuvele, —Editura N. D, 
Milozescn Tårgu-Jiu, 190}, Preţul 1 leu. 

Dr. N. Lapley, Satul „Viitorului“, Piesa in + acle, —Tipo-Litogra- 
fia „Mohiova” Galati, 1908, Preţul 50 bani, 

Isidor Beganu, Puterea Credinței şi operatinnen ci Magică, Tipo- 
grafia Ciurru i Comp. Brassó, 1005. Pretul 5 coroane, 

Prof. Þr. G. Marinescu, Progrese şi Tendinjae Medicinsi Mo- 
derne, discurs de rerepțiune la Academie, eu rãapuas de Prof. Dr. V. Ba- 
bes,—lnstit. de Arte Grafico Heures, 1908. Pretul An bani, 

Gab. Gr, Balensun, Fonetica Limhei Române, aşazată pè baze 
fiziologice, —Tipogrofia H. Goldnor laşi, 1906. Prelu) 1-lou. 

Consi. Teodorescu, Doni curântări către Incăţitori, -Tipograbi 
„Lumina“ Roman, 190% 

Dr. E Gherghel, Principiul de XNaționalitate, Conferi oft —Läbrä- 
tia Soeee şi Comp., Craiova, 190%, Preţul 60 bani, 

Cibinuu. Ivioresde Romăniri în viitoarele tratative Gomerciale cu 
Austro-Ungaria, —Stubilim ntul da Arte Grufen „Clomenţa* Baeurezii, 1906. 

A. Procoplanu Procopevisi, Ciganţii Raguului Vagetal, Edi- 
tara Autorului, Instiintul Botanie Cotroceni. Preţul 75 bani. 

tir. Procnpin, Imprumutul Comunal, Editura Liberulului Nat 
cean, R.-Vâlcea, (Dk) 

Traian Demetrescu, revista comemorativă, sob ingrijirea dur ` Goor- 
pe Mil. Demetrescu şi Consi, S, Stoaneacu, 1995, Aprilia 20. Tip, Fulgerul 
Craiova, Pretul 1 leu, 

Căpitanul Alexandra Ninrdan. Cornapondenta Militară, Re- 
gule element-zu. Bacureşti, GObl, 1905. Preţul 2 iei 50 bani 

Valeriu Surda, Bibliot»car, Istoricul Bibliotowi Publica „Urechia“ 
din Galaţi, —Stabilimeutul Graile Albert Baer, Bucureşti, 1906. 


ees 


o e E 


vw 


Ke 


TI 


Sfirşitul Volumului | 


ee) 


i daia 
POURAFIA „DAULA* 1LAESCT 


poar k Cozap. JA 


E, Au 
ay i 


Pentru A utori 


Autorii, cari doresc ca manuscrisele nepublicate să 
le fie innpoiate, sint rugați a le însoți de mărcile postale 
necesare. 

De asemenea CO ca. odată cu trimitere MANNE- 
crisului, să ni se comunice gi onorarul dorit. In cazul 


contrar omorarul se va fixa de câtră Directiunea Revistei. 


Pentru tot ceea. ce priveşte redactia : manuscrise, 
reviste, ziare, cârți etc, A Se adresa d-lui &. Ibrăileanu, 


strada Romină, £, Tasi. 


Pentru tot ceea ce privește administrația : cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa d-lui |. Botez, strada Manolescu, 2, Iasi. 


Persoanele, care doresc sa se aboneze la Viaja 
Rominească, sint rugate sa înstiințeze administrația prin 


o cartă paștala. 


Preţul en 30 bani 


ee 


EE E Ebene 


e "od HAFJA „DACIA* ILIESOT, GROSSU & Cumup. IAȘI 


JU Alh J09