Viata Rom. (R.), 1907, 4

X = 77 


UI EA 


l-3 


1707 


/) 


Vi Ke Romînească 
(ut EA 
ai d sw 


Revistă litora% şi ştiinţifică 


VOLURUL IVY. 
Anu Il 


IAŞI 
Redactia : Str. Romina 4. ~- Administrația: Str. Manolascu 2, 
pg: - 
rf: 


Contravenţie 
(Schița) 


Sa vă spui o istorie auzită de la conu Mişu Gerescu, mă- 
car că știu mai dinainte, că scrisă de mine, o să-i lipsaaacă tot 
farmecul pe care-l dă povestirilor lui conu Migu, mimica lui, pu- 
terea de încredințare pe care o poartă în ochii lui sclipitori de 
pricepere şi vocea lui miăd:oasă, în care se simte cind un hohot 
de ris, cind o lacrimă întibugită. 

O să mă silesc să vo scriu întocmai cum am auzit'o, rå- 
minind să-i adäogați dumneavoastră cu închipairea gesturile ai 
intonaţiile povestitorului. 

Vorbeşte conu Mișu lierescu : 

«Cine vă aduce dumneavoastră gaz? Mie îmi aduce Iosif, 
ovrelul la lungu, care stă în câsuțele alea micile ale lui Pie, 
Neputindu-mă dumiri cum poate el să încapă, lung cum e, în 
prăvâlioara aia joasă, am intrat înadins la dinsul... Cu un deget 
nu dă de tavan, atit: un deget. Asta-mi aduce gaz de cind m'am 
insurat. A ajuns un fel de om al casei—şi mi-e drag din mai 
multe priviaţi. 

Int! pentru că e ginerele lui Marcu, cel dintii ovrei venit 
in oraş aici, adus de bunicu-meu, ca să-i încă de tinichea inve- 
litoarea caselor pănă atunci de şindrilă ;—gi am auzit că ăst 
Marcu, cind a fost să moară, şi-a adunat copiii imprejur și le-a 
spus că gare la ce mai trăi pe lumea asta, care se face din zi 
în zi mai rea gi că se duce acolo unde sint duși oameni buni 
ca «cont Costache şi coni orgi Gerescu», bunicu-meu și tată-meu. 

Pe urmă mai mi-e drag şi pentru ch nu seamână de loc a 
ovrai. Numai romineasca pe care o vorbeşte îl trădează. Incolo, 
blond, lung, dăşirat, cu umbletul trăgănat, —greoi la vorbă, parcă 
Ja fiecare închidere de gură | s'ar lipi dinţii de sus de Ai de jos, 
seamănă mai mult a sas. 


ne 


6 VIAȚA RONINFASCA____ 

X'are nici agerimea de minte, nici isteţia, nici îndrăzneala 
ovrellor, nici mai alea ahtiarea lor după bani. Cind se adună e 
piată citeva vedre de gaz, il e parcă ruşine să ceară. Mari fn 
curte, mă aşteaptă până ies din casă şi compuniudu-și o zio. 
nomie zimbitoaru zice sfios: «S'a făcut patră vedre»; iar dacă-i 
zic ah vie altă dată, răspunde: «bine, adie», şi pleacă leginin- 

- că l-ar bate vintul... 

ze Tae nici puios ca ovreii, că n'are copii şi insfirşit "are 
nici nume ovreesc: îl chiamă Iosef Bailer, nume nemtesc. Ne- 
vastă-sa e una blondă cu pärul creţ, grasă, bncâlată, cu ochii 
foarte deschişi gi cu sprincenile ridicate, care-l fac o mutră de 
păpușă speriată, Cit ţine unul la altul se veda din blindeţea cu 
care-şi vorbesc, din privirile dulci cu care se învelesc şi am pri- 
ceput-o mai ales, cînd a fost să-mi lipească el o săgeată în virful 
învelitorii. A venit şi ea, să se incredinţeze cu ochii ei de păpuşă 
foarte speriată, dacă nu cumva învelitoarea e prea repede EI 
mi-a spus în chip de explicare, cu un surta ruşinos, că-i e frică 
«piatră Iozef». y 

De multe ori m'am întrebat, cu ce-or f trăind oamenii 
astia. La nici o Incrare mare nu l-am văzut băgat, iar in pră 
vălioara lui sint trei stropitori de grădină, pe care acolo le-am 
pomenit ruginind, — cinci ori şase lămpi, care aşteaptă cu o 
lungă rfibdare mușterii ce nu se ivesc,—într'un colţ o cutie cu 
geamuri, — alături un bulgăre de chit şi o cutioară cu mangal,— 
vre-o citava sticle de lămpi Inşirate pe-o sfoară ; iar la fereastră 
doi cirnați lungi răsuciţi şi învirtiți cu meșteșug, unul alb de 
fitil de lampă şi altul galbân de fitil pentru scăpărători... 

Astă vară, într'o dimineaţa pe la cinci, mă pomenesc cu 
slujnica vestindu-mă că mă aşteaptă afară «domnul Iosif», care 
vrea să-mi vorbească. Desigur avea ceva deosebit de spus. Nu 
venea el în zori de zi ca si-mi spune că «s'a făcut patră vedre», 

M'aştepta în curte. Îi degchiz uşa şi întru in birou. Intră 
și e] după mine și stă legânindu-se ca un plop şi privindu-mă 
cu niste ochi cerniţi gi plini de deznădejde, ÎI întreb ce vrea. Zice: 

— Eee! iu acum ce să fac? 

— Cum ca să faci? 

— SA veezi: Aseară, în lipsi mea d'acasi, a venit băiatu 
de la Grabinski să ceară niţel spirt de la nevastă. Tu întotdeauna 
um nitel spirt în casă: mai te doare un picior, mai te doare o 
mină, te freacă navastă, Pe urmă vară nici nu lucrez cu man- 
gal; manga! face prea mure căldură şi pe Iză o doare la cap... 


reeg- 


A CONTRAVENTIE 

Nevastă ia dat—şi fiindcă Grabinski ştie că nici iu nu sint om 
bogat a trimes şi bani, A luat o jumătate litră, a dat trei bani 
Tocmai cînd a ieşit băiat, aici a fost şi domnu contrălor,., astă... 
Megulească,.. nu ştiu cum se chiamă. «De unde ai cumpărat 
spirt ?, Zice: «De la madam 1ză>, Vine la nevastă şi o întreabă « 
Nevastă a spus drept: «Da, în am dat; a cerut de la Grabinski 
niţel spirt şi fiindcă nici iu nu sunt bogată a adus şi bani; a 
luat o jumătate litră, a dat trei bani», Tocmai atunci am sosit 
și iu acasă, Să veezi. A intrat domnu contrâlor şi a căutat 
peste toot.. peste toat... uite așa... uite aşa... haine, rochii de la 
Ja, uite așa a araneat pe scinduri... uite aşa... dar n'a păsit 
nimic, s'a brodit s% fie “n casă numai cit a dat la băiatu de la 
Grabinski... Be! iu acu ce så fac? Zice că scrie proces? Zic 
zău, în viaţă mea nici măcar martăr n'am fost. Toată noapte 
n'am dormit nici iu nici nevastă... Şi a plins... si a plins... 

Era bietul om aşa de nenorocit şi cearcănele dimprejurul 
ochilor întâreau așa de vădit vorba iui că n'a dormit toată noap- 
tea, incit i-am figăduit c'o să vorhese controloralui. 

A ieşit în uliţă și timp de trei ceasuri s'a plimbat de colo 
până colo pe dinaintea porţii, legănindu-se şi făcinda-şi vint cu 
pălăria. Numai cind ma văzut ieşind din casă si după op sa 
jurat încă odată că n'a fost in viaţa lui nici emartār», s'a ho- 
tărit să plece.. «Adit». 

Controlorul Negulescu, băiat foarte da ispravă, mi-a spuscă 
a primit un deanunţ că ovreiul ar ñ vinzind spirt Dr licenţă şi 
mi-a făgăduit că no să-i facă proces, decit dach s'o dovedi căa 
vindut în mod obicinuit la mai multă lume, 

Au trecut d'atunci două luni. Ovreiul a urmat să-mi adacă 
gaz şi de cite ori dam cu ochii de el, fără să-l întreb îmi zicea, 
ridicind palmele deschise în dreptul umerilor: „mulțumesc lui 
Du-nnezeu, nimic...*, cind azi dimineaţă mă pomenesc cu cl că-mi 
intră în birou, închide ușa cu îngrijire, se intoarce, se uită la 
mine legănindu-se, se uită lung şi In stirşit zice; 

— Eee! iu acum ce să fac? 

—?1 

-© — Mi-a făcut proces.. In vist mea n'am fost nici martăr... 
Toată noapte n'am dormit, nici iu nici nevastă... 

Şi scoate o hirtie pe care mi-o întinde... 

„Proces verbal. Noi, Dimitrie Negulescu, controlor al cir- 
cumscripției a IIl-a, avind în vedere denunțul scris ei anonim, 
primit în ziua de (19) nouă-spre-zeca August, anul (1906) una- 


mg N E E 


a VIAŢA ROMINEASCA 


mie-nouă-sute şase, prin care ni se face cunoscut că comercian- 
tul Iosif Bailâr, domiciliat în acest oraş, strada Stelea No. 9, 
fără a poseda licenţa cerută de articolul...“ două coala scrise pe 
toate feţele cu un scris mărunt şi indesat, în care se descria CH 
o amâănunțime vredrică de minunat, că de mai bine de un an 
vindea spirt nu numai lui Grabinski, dar şi lui Bercovici şi lui 
Faibici şi la mulţi alţii. Zece martori ale cărora arătări scrise şi 
iscħlite de el Insişi, întireau lucrul şi dovedeau în mod de nată- 
păduit că Ministerul cu drept cuvint confinnă procesul-verbal, 
“prin care era condemnat ja patru sute optzeci de lei taxă şi 


-~ amendă, 


Citirea procesului verbal nu mă impiedica de a vedea cum 
-tremura pălăria în mina contravenientului, 

— Ei apoi, zic, după ceam isprâvit de citit, —va să zică 

“a adevărat că vindeai spirt pe sub ascuns, fără să plătești 
licenţă, 

— Ferească Dumezeu .. Atit, la băiatu de la Grabinski, 

— Dar bhieţii de la Aalt, care spun că cumpărau tot de 
la dumneata * 

— Nu-i adevărat. Sint puşi la cale de Ilie Dumitrescu dia 
Foot, care are necaz pe mine, Nu ţi-a spus st dumitale să cum- 
peri gaz de la el, să nu mai cumperi de la mine. Nu-i așa? 

— Aşa e, mi-a apus; dar uite, alei declară 'Tomuleacu, om 
cinstit şi cu greutate, pe care nu putes să-l pue la cale Tie 
Dumitrescu, că intotdeauna cumpărai de la d spirt, cite o 
vadră şi cite două pe săptâmină. Ce făceai cu dou vedre de 


„spirt pe săptimină ? 


Cind i-am pus intrebarea asta a inceput să clipească re- 
pede-repede-repade. 

— Serie acolo aşaa ? 

- = Da, 

— Aga mântreabă la judecati? 

— Aşa, 

Atunci i s'au tăiat picioarele de ia- genunchi, s'a rezemat 
cu spatele de pervazul uşii şi & scos un gemăt de groază: 

=— ABLAR! 

Pe urmă s'a indreptat şi răsucindu-și pălăria in minila 


astă nu faca nici douăzeci de Heil. Piutră mine nu-i nimic... vinde 
` dn Jzä... 

hele de jos s'au revărsat şi au 

a muşgamana pardoselei. 

i EI 

s la întrebarea cu care ve- 

legănindu-se și clătinind din 


— Iză!.. astă moare dejae 
Și frä sä mai aştepte 
nise: «acum iu ce fac?» a Gids 


„cap cu desnădejde. 


— Asta moare de astă. Adie...» 
loan Al. Brăteseu-Voineşti. 


PR EE 


LPI onlen Cara Roll ii e: 
` S 


La mormintul Anii 
(Epitaf) 


—,N'o să va spun povestea vre unei Margarete, 
Nici care-mi fu durerea, nici ale ei secrete... 
De-am dat eu Însâmi morţii trecutul trist al Anii 
A fost ca sa 'nceteze și plins, şi spovedanii. 


— „Dar voua, inimi bune și de iubire pline, 
Va las sapata'n pieatra, o vorbă de la mine: 
Cind dragostea din visuri vă va eşi "nainte, 
De morţile voite aduceţi-v'aminte ; 


— plar dacă de cit mine veţi fi mai fericite, 
Sin chin nu s'ar preface ai dragostei ispite, 
Veghiaţi-va norocul, sa nu se schimbe anii 
Şi-aminte så v'aduca de "'nțelepciunea Anii“.— 


0. Carp. 


WW " "WT gin 


De-acasă....... 


Departe, pe Tirnave, intrun sat cu două sute de fumuri, 
inconjurat de verdeaţi, cu obiceiuri vechi şi patriarhale, unde 
pănă în ziua de uzi pirgarul buciumă pe coaste şi strigă aşe- 
zările cari s'au pus: „Tot omu să audă şi să înțeleagă, häire, 
măi !“, pe vremea vacanţii „Domnul Părinte", o mamă prea in- 
ţeleaptă şi bună veniau in fie-care an mai mult să auză păsă- 
relile ciripind dimineaţa de cit să grijească de moşioară. La 
scara de lemn cu olendrii coborau doi feciori şi o copilă cu- 
minte şi vioae, alba la fa ca miezul de nucă curăţat. Toată 
vara copiii alergau supt umbra leneşă a sălciilor de la irugă. 
Sara, asteniţi, in şoapta dulce a desmerdărilor, priviau cu capul 
in poală cum alene boi albi, mari, aduc in ogradi căruţa in- 
cărcată.... În vremea imbiătitului, sus pe girezile de paie, toată 
casa de la mic până la mare cinta... Luna poleja grădina cu 
toate visele de prin basme; fetele şi flâcăii invăţau cintări alese 
de pe aiurea... şi ce frumos glas avea „Doamna Preuteasă !* 
Peste săptămină se auzea din pădure ciocânituri de topoare, iar 
duminica la orindă băeţii neastimpărați se virau printre mese, 
ascultau... Din amintirile copilăriei s'a plămădit mai tirziu alhuta 
mistică a lui Lae. 

NM + D 

Părinţii, şi unul şi altul, cu înțelegere pentru podoaba li- 
terilor, Intotdeauna au inlesnit inclinările timpurii ale poetului 
cel cu bălane plete, mereu l'au indemnat sa scrie şi împotrivă 
nici cind nu i-au stat. 

-- Mama imi punea in mină tot pe Schiller şi pe Goethe... 
Citiam eu, dar cînd trecea fluerul pe uliţă, lăsam pe Goethe şi 
eșiam În poartă... 

Mai ales la Crăciunel, leagănul copilăriei, şi la Răşinari, 


e i e "mmm 


sate rom'neşti unde toată funza vorbeşte ardeleneşte, cind ve- 
nia cite cineva, Ce bătrinul primea pe ori cine, ji făcea semn: 
„Hai şi ml." 

_ „deschidea fereastra, şi omul de jos, din curte spunea... 
descoperit. Pe urmă chema sluga: „Daţi Ivi badea un pahar 
de vin... Intr'o zi, pe 'nserate, vine la noi o femee ardeiată, 
cu o limbă inţiglată de parcă tăia tot sticlă: 

_ Domnule Părinte, eu nu mai pot să trăesc cu lon! Mie 
nu-mi spune nimic, nici cite oi are 'n urlă nici ciți zloți are... 
nu ştiu nimic. nimic he. 

— Păi ce ştiu eu face? răspunde tata. 

—u Stii vie colea, să stăm Inaintea Sfinţiei Tele şi sä] 
intrebi. Dacă nici aici n'o vrea să spue, apăi nici pe lumea ai» 
lalta nu mai flu», O zbugheşte pe poartă și-l aduce: «Hai mai 
de grab că te chiamă». Nepieptănat, cu un picior intors şi cam 
guşat, întră cu băţu'n casă. 

Tata il cunoştea, cum îl vede strigă la el; 

— Cite oi ai, mă?! 

Da el ințepenit o bită, se umflă'n guşă, gros: 

—  Cite-o dat Dumnezeu... 

Mai strigă odat, 

— DH bani ai? 

— Ciţi-o dat Dumnezeu... 

Ce să "'rțelegi de la ei? La lăsat în plata Domnului...» 

„Altă dat stam de povești In biroul medicului. Plins, intră 
Simion Mit... foarte supus: 

— Domnule doftor, fie-ţi milă şi D bine, că-mi ţudulă.... 

— Da ce s'a 'ntimplat, Simioane? 

— Mi-a murit mama... 

—u. Bine. Pune piţula jos... 

Pentru aşa treburi e o taxă, 

Se caută Miţu prin chimir, se scotocegte, pune pe masă 
şase creițari, doi cite doi tot mai departe unii de alții; şi se 
roagă: 

— o Lasă-mă cu gase? 1l.. 

— Pițula, spune medicul, pune jos pițula L.. 

Mai scoate doi creițari... jar îi innumaără cu degetul: 

— Lasă-mă cu opt?! 

Şi-i avea pe toţi şi ştia că cu mai puţin nu se poate, ba 
cind iese pe ușă indesindu şi căciula, mai şi bombâneşte: 


lf a E TE ZZ Ah an CC N Ra 


DE-ACASA 18 


—. Da ce? Să dea ţudulă... dacă-i doftor ?! Cu mine nu 
merge aşa... Ceti.» 


«Pe primă-vară vine un romia ianalt, cu un cojocel pe 
umăr. Deşgheţat, frumos, li umbla ochii in toate părţile... 

— Bună-ziua.,.. 

— Să trăieşti, bade... 

— Dumneata eşti domnu ăla? 

Nu ştiam pe cine caută; ca să aflu ce vrea, li răspund: 

—; Da! 

— Eu sint cu roata... 

— Aşa ?.... Ce roată ? 

— Că nu-i una... 's două! Una se'nvirte de capul ei şi 
alta o pulu pe Ol... 

— Leai făcut dumneata ? 

— D'apăi?! 

— Eşti măsar 2. 

— Ba! Avem vite... pămiat. Le-am făcut numa! aşa, să-mi 
arăt curajea ! 

— Şi vreai?... 

— Eu nu vreau nimic!... Ne-a spus învățătorul nost şi 
popa că cine are minuni pe acasă să vie cu ele aici să meargă 
la Bucureşti, la domaii îi mari... 

— Da undt-s? L-ai adus? 

— Hai numa..'s afar. 

M'am dus să văd. Badea de pe valea Oitului făcuse o bi- 
cicletă toată în lemn, vopsită cu rog, şi o moară plutitoare, cu 
virtelniță, cu scârmânătoare de lină. 

— Ai invațat carte ? 

— Că... am părinti... 

l-am dat scrisoarea de primire şi l'am intrebat: 

— Acasă mai ai minuni d'astea? 

Şi-a pus miinile 'n cap: 

— Oleo, Doamne! E plină şura şi casa.. Si şopu,..! 

Il am scris. La anu mă duc la el!s 


«Pe Dumitru Stoian nu-l cunoşti... Asta din două in două 
săptămini trage cite-un chef... singur. E om cu stare şi Voinic... 
la un sac cu porumb în spate, de vreo sută de chilograme, 
si-l duce la crişmă. 


—.„„Încotro ? 

— Mă duc să mă'mbăt, domnişorule... R 

Trei zile nu iese dintre sticle şi păhare. Dă cu pumnii o 
masă, vorbeşte singur: 

—, Eu sint Dumitru Stoian..., stau în marginea satului... 
La mine "et aprinde pipa toată sărâcia... unde calcă boul meul.. 
unde umblă roata mea!.. să cunoaşte,..e 

Trece pe uliţă desculț, fără căciulă, cu sacul gol pe mină... 
Mormăe de nu'nţelegi nimic; «lăi! lai! lait» 

Acasă ia toporul; de-aiară strigă la nevastă: 

—... Scoate cisma! 

Ciamele unse stau agăţate de urechi în grindă... 

— Scoate cisma! 

O pune jos şi-o tae.. 

— Scoate pernele! 

aşează pe tăetor şi le face bucățele, Nevasta speriată 

aleargă la noi: „Vai de mine L.. a inebunit Dumitru 1...“ Omoară 
rațe, găini... Bate vitele cu furca... Fărimă caru.. plugu.. Pe 
urmă ostenit se culcă. Femeia îi stringe bucățelile, i le face gră- 
imadă. A doua zi până'n zori s'apucă să le dreagă. li prinde 
mina la toate... Și-aduce aminte, de ruşine nu vorbeşte cu ni- 
meni.. Pocăit, venia la tata: 

— Să faci bine, domnule părinte, să-mi citeşti... vreau să 
mă dăsleg... Trebue că am pe necuratu'n mine... tot îmi vine 
să dau cu toporu.,." 


„Astfel rind pe rind, chipuri, scene, intimplări din viaţa 
ţărăniască spuse cu meșteşigul vorbii pe buze gi cu glasul ier- 
tării în suflet, trec una după alta, vesele, triste, parcă ai intoarce 
foile unei cărți mari, cu paginile aurite de vreme, pomenită in 
casă, şi unde fiecare striunos şi-a läsat amintirea într'un cuvint, 
Intro Insemnare pe margine... 

— În neamul nostru de două sute de ani n'au fost decit 
preoţi şi cărturari.» 

„Aproape ori ce povestire a lui Goga cit de mică şi de 
neinsemnată ar fi ea, ca un prioos de iubire şi de cuviinţă in- 
cepe mai intotdeauna; «Eram cu tata...» ori «<...O ştiu de la 
tata.» —şi ochii albastri se apriad ca de-o flacără tainică, in- 
privirea lor inlăcrimată, ca "'ntr'o undă, ciseşti pietatea clntăre- 
tului pentru atitea lucruri scumte, 


V. Cioflee 


SPECIALISTUL ROMÎN 


CONTRIBUȚIE LA ISTORIEA CULTURII ROMINEŞTI DIN SECOLUL XIX 


(Urmare) 


3. ȘI macar de ar fi înțelesurile date exact, aşa multe pu 
ţine cite sint. Dar istà ce fel de confuzii de intelesuri și tra- 
duceri te întilnim în dicţionarul iul T. La diferitele exem- 
Die dan intii traducerea mea, apoi pe acea a lal Tiktin. 


BETERDISESC variantă BITIRDISESC). Verb, ||| a. Tran- 
sitiv. Compensez, împlinesc. Compensare. Compenser. (A ze bi- 
tirdisi în bani salahorii și carăle ce urmează a se da din țară it 
lucrul cetăților impărătesti,,, S-a găsit mijloc de a se bitir- 
disi. IL. TEZ. H 398, ||| b. Netransitiv, Duc lucrul la capăt, 
Aliquid ad finen: adducere, aliquid absolvere (conficere, perficere, 
persequi, exsegui, expedire). Mener ge, à bonne fin (Al vesti- 
tori met amarnic! c-un tertip deosebit arăta că de trei zile or- 
zul tot s-aŭ isprăvit. Gasăsce să be/erdisască, parale de-ar pute 
cumpăra, dar în visteriea ţării nu găsise nicio para. B. ET. 72/,— 
Et.: turc bifirmek, cauzativul lui bitmek, finir, terminer, ache- 
ver; hgw biiirmek, mener une affaire à bonne fin. ZENKER 178 e. 

Tiktin traduce însă prin reguiriereu, Ddech rechasiționss, 
iad cu de a sila, și citeuză aceloag locuri ca gi mine, Va să 
zică: A se bitirdisi iu bani salahorii er insemna în limba de 
azi a se rechiziționa în bani salahorii! Ce înțeles poata să fe 
acesta ? Şi apoi «(ăăseac să bitirdisesc, numal parale si am» ar 
insemna in limba de azi «găsesc să rechiziţionez, numal parale 
să am». Ce ințeles poate fi acesta? Ca fel de rechizițle ? 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar abaurditatea traducerii se poate vede mai lămurit din 
diacuţiea cuvintulul următor, 


BETERMEA (variantă BITIRMEA) Substantiv f, Compen- 
saţie, în special compensație în bani pentru un lucru, care mu 
se poale procura în natură.  Compensatio. Compensation. 
— Et.: ture bifitrme, Substantiv verbal dela bitirmek, 
zen 176 a (La Neamţ oastea cea turcească, pe loc cum S-AU 
adunat, val şi amar de ispravnici în dare de tainat. Nu mai 
agiunge nimică in cererea ce făcea, să apuce, să răpească, între 
si sa introcea, Cerea ce nu se ghseşte, căci dacă nu priimia, s- 
poi it vedel îndată a cădea la bzlermea, B. FT. 84.— Scoţind cu 
totul din mijloc bitirmelele cele aducătoare de povoară. un. V. 
177.—Să nu se amestece samaşul la niciun fel da bitirmele şi 
tozmele cu satele. un. XIV 202). Este evident că oastea tur- 
coasch cerea inadina depela oameni lucruri pe care oameni! nu 
le aveaŭ, pentruca să ceară dela el în schimb bani, lar nu ca 
să la rechiziţioneze, căci ce fel de rechiziţie ar fi fost acela de 
lucruri care nu sint? 

Tiktin traduce însă prin Reguisition. 


BRUMAPIU. Substantiv im. ||| 1. Dena At Octombrz, Oc: 
tober, mensis October. Octobre, mois d Octobre.—CAL. IL 72; 
10N. CAL. 211; MAR.SERB. L 97. ||| 2. Luna lui Noembre. No- 
veniber, Novembre.—p.P.A., 34 nota; BAR, I 91; MAR. SERB.: I. 
97 (Nâsen sfinta Veneri în luna lul Brumariii 14 zile. CUV, IL 
146. —in luna lul Brumari nopțile-s mai mari, non. 54.—Prima- 
vara-l noaptea mich, nu-i de mers in ibovnică, pină-n luna lui 
Brumariii, e atuncea-a nopţile mari. PPI 95/. 

Tiktin insă citează exemplul din cuv, H 146 despre sfinta 
Paraschiva şi traduco totus numal cu November, Iar pa celelalte 
izvoare, de unde rezultă că într-adevâr-Anseamnă şi Noambre, 
nu le ounoușta, Cine nu ştie că sfinta Paraschiva se serbează 


la 14 Octombre? Numai T. nu ştie, 


BUCHEA. Substantiv f, întrebuințat mal numai articulat ` 
bucheata. învăţătura căpătald pe de rost fâr pricepere, lecție 
învățată pe de rost fără pricepere. Pensum, quod sine judicio 
cdiscilur, Leçon, qu'on apprend par cocur sans intelligence 
/Buċheaŭa poate so invețe şi ucash cino vrea. CR, A. 104), 

Tiktin insă, care de alttel discutà cuvintul sub Auche şi pe 
bucheatia din CR A. 104 o citează cu [sic] ca o curiozitate ori o 
greşală, traduce cu Srhreiben und Lesen, E/ementargegenstânde. 


BATOC (variantă BATOG). Substantiv m, Incepind dela 
Miklosieh Lexicon. prin Laurian gi Cihac, pănă la Hasdeu şi Tik- 
tin, toți lexicograñi al tradus cu gadus morrhua în gradul de 
pregătire pa care Nemţii îl numesc Sfock/fiseh, adecă uscat fără 


- 


sare la aerul liber. Pentru co? Romi 
peşte sărat, numai Stockfisch nu. Cape minincă tot felul de 


de uraxadăs (citeşte Abo Dat, cela ce ar 
8 proba că pe acest 
mult puțin cit il cunoaștem, il cunoastem prin geet. o 


Ed peşte si galati, e să-l mini 
cn ae Sri. îy ai i SE T. o aer A 
comerț totdeauna în formă de Ate groase, cit mina si 
mai bine, in patru muchi. Lungimea emmer nogo de SEN 
jumătate do metra. Š 
vintulu! trebue căutată acolo unde deja Mikiosi h ee eg Se 
geb o găsise : în slavul Auiogg. Daci acest slav barogii este 
Di sloven garora, bilă, clomag, ori mal degrabă rusul A, Ae, 
Dag gros, e iescht Să se observe că batogul este 
la mac cata li om DCH tot din Rusia (ori dela Rusii 


CHELEFSESC. Verb, Dai prin punerea mini 

ă k E rinil o 
celui ales şi prin rugăciune un dar bisericesc oră Ss n pa 
teen Ordinare, Faire Lordination. (După doxologhie aduc 
pe ipopsifios din altar ; seoţindu-i pe uşile cele împărăteşti, pro- 
ar e act i res e Ze cel ee alesi egomeni, îl aduca 

ejsindu l. LET, UL .— Et.: 
oras to sacra apart) 320), ECH. ` mediogrec 
Un însă leagă pe rhelefsinduà de prot i 
akse cinstit şi-l traduce cu Ințelesul grecu a sd See 
ses aro tonopi invremece conduce pe candidat är mitro. 
t, Îi indeamnă cu vorba gi cu gestul, ca să nu se sparie ! 


CÎRNELEAGĂ, Substantiv £ || 1. ZA 

e G ý d + ZiZrit, îniiia säint 
ër a zecea săplămini inanis de pasti, dela See 
ee K reien pănă e duminica fiul) risipitor In uceasta 
i ortodoxă permite să se miuince carne mier- 
ră veer Liege de Armeni, care posteac trel zile 

oarea VIS, MAR. SERB. I 114 nota. Ma 
teg Si vg sâptâminl in cişlegile de Tarnă, in care ar gen e 
carea de carne mlercurea şi vinerea. Acest săptâmiul tot 


„cirneleagă se numese şi toate la un loc cirnele 

D E a än 
[din ëtt: cişlegi, în cari miercurea și vinara £e RESSA s 
trup „ după cum zic Ardelenii, de dulce, sa numesc Air şi 


Cirnitezt», MAR. SERB, L 114 Decima hebdom i 
M. : s domas anie di zët, 
kan, LA dieieme semaine avant pâgues. | 2 Ka Zë? 
bein inu vak: timpul deli crăciun până la lasatut de bi fue Tempus 
inter diem natelem Jean Christi «i quadragesimam 17 atat, 


18 VIAȚA ROMINEASCA = SEN 
ire noèl et le carme. MAR. SERB. I 114; MAR. N. 

A iza în. oni. Et.: Probabil cirneleaga a fost la început nu 
sàptämina a zecea inainte de paşii, ci a noŭa, aṣa numita weg 
treața, vristata sai învristila', în care astazi „miercurea i ra 
nerea se posteştu, adecă nu se ininincă came MAR. SERR. 1. H9, 
gi=carne leagă, adecă săplămina cara leagă carnea, pentrucă 
în săptămina a opta înainte de paşii se minincă numai brlază, 
(la odă), tar dela a saptea săptâmină înainte de paşti incepe 
cas (1. Într-o duminecă, prin cîrneleaga, a venit tatăl mamei, 
bunicul miei David Creangă, din Pipirig. CR. A. 15,— la säptä- 
mina här saù cirneleaga mog Vasile, viind la Fälticeni, ech 
alte merinde aduce feciorului săi și trei purcel grijii gata CR. A, 1077. 
Pentru T. insă este Airischwoche, a noda săptămină 
inainte de past), Toată lumea știe ce-l cirneleaga, numai T, nu. 


RCODUSĂ (variante CORCODEA, CULCUDUȘĂ, CUL- 
FOE. Zoé, CURCUDUŞĂI. Ce f. Fructul 
e i. Prune cerise, rerisetle. GR. 196. Wës 
oeh T, "insă e edri kleine gelbe oder rothe Ariechen 
ġflaume», Cino nu ştie că corcoiluga è neagră cum e pana cor- 
bulur? Care copil n-a mincat corcoduze? Numal T. nu ştie. 
Pentru oi ~ e un fel de fruct galbin ori mg) 


CORLĂ (variantă CURLĂ). Substantiv f. Pasări. | 1. Duck 
verde, grăinuță, grăimişă de apă. Sta gnicolus chloropus, gallinula 
chloropus Le Galtimule. MAR. O; IL 853, | =. Cufundarhi, o 
fundaciü, păscărel, bodirliui. Colymbus glacialis L. A aguet, gri 
plongeon, heard. MAR. O. IL. 401. || 3, Cufundariii cucuiat. 3 
diceps cristatus L, Grèbe huppe ou vom, dame. MAR. u i, 

d > 
we Ge traduce cu e let Strandvogel, wahrscheinlich Brach: 
schnepfe, Brachvogel, Numeriits, Scolopax run tus», şi citează 
tutuş pe MAR, oU. 553. 


CORUNA. Substantiv î. | 1.=COROANĂ, | 2. Fruntar, masa 
pietrelor, O scindură aşăsată în dreptul pietrelor morii, prin 
care trece piscoaca. DAM T, 158, 

'Piktin însă traduce pe 2 cu e Rode, auf dem: der untere 
Miâhistein liegi», äech ca podul meri, Ri CH toate acestea ci- 
taază pe DAME TI 


COTORESC (variantă COTARESC). Verb. sl săpa la rägd: 
cina unei vile dë vie SAGHISESCU VOC. 20. Pilem crrciunfodere. 
Labourer lo pied de la vigne | Vica so deBgroapă, se coltare ște 
și apoi vitelo se leagă pe haragi: INVĂŢĂTORUL COPIILOR l, 
iaşi, 1599, pag "34. Et.: Derivat imediat delg cotor. 

Tiktin insă traduce « Jeinstârke beschneiden», adecă a fita 
utele cele uscate, operatie care se face toamna | 


spe pe me 


SPECIALISTUL ROMIN ` 19 


___ Dar asemenea greşite intelesuri sint apariţii individuale, 
dezse—nu e kg 2 bătătoare la ochi, dar individuale şi ar 
pute zice cineva: «DA, într-atitea mil de cuvinte trebue să te 
aştepţi să găsești și traduceri greşite.» Din nenorocire însă dic- 
ţionarul lui T. prezintă grupuri da ES? de înțeles, 

Anume în mod regulat T, confundă înțelesurile ta cuvintele 
care aŭ o asămânare oarecare de schelet între dinsele, îndatăce 
această asâmânare e bazată pe o comunitate oarecare de origine, 
Pentru el, de ex, acesta cestm=acestam=cesta, acel==cel=acela=cela, 
acimaici=ici, acolea=colea, acolo=colo, acuacum = acuma 
=amu=acus, adică=adicătr—adicdle=adicătelea, acufund=cu- 
fund, bătucesc=—batogesc, bită—botă=—boati, budăin=—bă tăi bă 
dai, budihace=buduhaia= buduhaiiță, bufnese=bucnesc=puf- 
nesc=bulinesc, bulg=bulgăre, bulhac=bilhvacă, bulucbaşă=buli- 
başă, buştean=buştihan, cheoloare==incuetoare, ciunp=ciuut = 
ciont, ciuntesc=ciungescotiungărese, ciurdă=cioardă, clanță= 
elampă=cleampă, clânțănesc= clămpănesc = clempănesr = clăm- 
păesc=crănțanesc=crănțăesc, cocirjat=cocirlai=coctrdat, colec- 
riță=calceriță, cracă=creangă, crăcau=crăcană, croncan=clou- 
can. Această procedare e cu totul greşită. Sint dicţionare, unde 
cuvinte cu o comunitate oarecara de origine sint discutata supt 
acelas rubrică, dar numai din punct de videre al scheletului, fară 
Să li se confande înțelesul. Dicţionarul lui Tiktin este singurul, 
unde cuvinte cu o comunitate oarecare de origine sint conside- 
rate ca avind numai! decit acelenş întelasuri și discutate supt 
acelas rubrică din punct de videre al ințelesurilor. Dar această 
procedare e cu totul greşită. Chiar acolo unde al a face cu vit- 
riante ale aceluiaş cuvint în deosebite dialecte (acu— am >eccu 
-miodo) trebue să te astepti să existe deosebiri de fnțales, căci 
ar fi o minune ca spiritele a doŭ comunități si se dezvoalte in 
mod complect analog în chipul de a pricepe lucrurile și de a le 
simboliza prin cuvinte, Şi de fapt chiar acu, amu nu sint iden- 
tice din punct de videre al ințelesurilor. Ca atit mal mult trebue 
si te aștepți la deosebita intelesuri atunci cind variantele unul 
cuvint sü loc în unul si acelaş dialect (acela—cela, acel- cel, 
acesta —cesta, acest—csst), pentrucă sinonimele sint toarte rari 
(vezi Philippide Principii). Şi de fapt în dovir acela nici n-are 
acelaș înțeles cu cela, orí acel cu cel, ete. Incă cu atit mal mult 
trebue să te aştepţi la diferite înțelesuri atunci cind nici n-ai a 
face macar cu donn variante ale uceluiaz cuvint, ci cu cuvinte 
deosebita, cu cuvinte care aŭ o oarecare înrudire de radical, dur 
sint deosebita (arzsi—arezta, acel—uticela, aci—aică, eta), SA pro- 
bâm acest lucru la exemplele acu—amu., acal—cel, aci- aici 

Am zis că chiar acnin unde al a face cu variante ale ace- 
lulaş cuvint în deosebite dialecte trebue să te aştepţi si existe 
deosebiri de Ințales şi o prozedare ştiinţifică îti impune de a 
ține separate cele donn cuvinte, de a le cerceta pe fiecare a parte 
şi de & nu le confunda sub acelaş rubrică decit dupăce vel fi 
cintărit cu băzara de sami tot materialul, Iaca doi cuvinte, va- 


29 VIAŢA ROMINEASCA 


ïas etymon, dintra care unul se găsește într-un 
core ier Ahi in alt dialect, acu (ori acum ori acuma) de o 


parte, amn de altă parte. 


ACU (ori ACUM ori repere GC Nunc. A present, 
intenant. Are următoarele înțelesuri. | 

Sa | 1. Momentul de faţă (Aba, ia acu l-am gäsit leacul. CR. 
29.— Acum, draga doamnă, du-te de-ţi vezi copiil. N, I. 147.— 
Acuma pirdainicele de bâtrineţe mi-ai secat toată virtutea, 1, 
12), || 2. Momentul trecut închipuit ca prezent de povestitor 
{Acum întitaş dati vedem idea de unitate arătindu-se. BĂL. 8.— 
Iată lucru minunat, ace trei deodată ingreunate din mreana 
aceasta sp. P, 120.—Din ce în ce mal vie o simte... şi ştia că 
da acuma a lul rämine in veck.. Pe ea o simte acuma, ce fu a 
morţii pradă. E. 209), || 8. Momentul din viitor văzut ca prezent 
de vorbitor (Prolepsis) (Acum, acum veţi vedea. GOR. IV. 14 — 
De-ncalec pe oul mat, acu-m!l scapă capul mea. r. P, T, 524.—- 
Auzi, dade, acuma Jol pune clopote la bol, p, P. 1. 683). || 4. Din 
cauza aceştei mişcări a lul acu (acum, acuma) Spre trecut deo- 
parte, spro viitor de altă parte, a căpătat înțelesul de | 2. de o 
cam dată (Polul trecut) și || B în sfîrşit (Polul viitor) € a. Acum 
am altele la capul mioñ, CR. 189.— Acum deodată mä las in 
voea întimplării. cn. 200.—Lasă astea acum. 1. 37 | fi. Spune-mi. 
dar, acume, tu ce eşti poet, ce poezii cintă inima-ţi încet? A. 
127.—ANA acum, Ivans, că eù sint dumnezea. cR. 800.—Cind 
acuma si-l culce. volinicul.,. nu vola.. să lase calul delingă sine. 
SB. P. 42). || 5. Din înțelesul de în sfirsit s-a dezvoltat acela de 
| z. apol şi acel concesiv de | D. să lăsăm aceasta la o parti, 
aceasta mu fe priveşte pe dumneata. (|a. Auzii pe imaică-ta.... 
blăstămindu-mă pe mine, de ca sed, mindră, cu tine. Acum, 
dacă-i treaba aṣa, spune-i... să-ngrădească uliţa. P. P.L 6L. || 8. 
Tatà, atita cer şi eu dela Dita. Acum, or! c-a fi trăind calul, ori 
că n-a fi trăind, aceasta mñ priveşte pe mine. CH, 194.—Dupăce 
aü stat acuma cit vor D stat pe locul, unde s-au fost pus... zise 
sihustrul. man, t. 42). || 0. A'u.. acu, Citeodatd.. alia datt. 
cînd... cind (Acum || vedeal pe țărmurile Eufratulul, şi acum il 
vedeal pe țărmurile Dunărel. Ev 201.—Sa întoarce roata cu nà- 
piadul, acum în sos, acum în jos. CAL, IL. 73.—Acuma la ure- 
che-l un cintec vechii străbate, acion o armonie de amor Fi 
voluptate. E, 209), | 7. Acu-țeonpdliment de timp. || a. Acu trei 
ani, Cu trei ant în wrmé, Tribus annis abhinc, dres annos abhinc. 
2 De bet ani acu. Si drei ani diciud. Annas abhinc teriins 
es? cx qua (| a Acel mal acu citiva uni s-a năruit, o, IIL 178.— 
Acum gesezeci do ant trecuţi unde se pomeniaii şcoli ca a lul 
Blog în Moldova > cn, A 19. || B. Da trei zile plinge arum. A. 
27.—Do trei zile acum pe mare noi pămintul n-am zărit. a. II. 
41),— zotri. Acu-l acu! Aceasta e cea mai bună ocazie, 
caul de profită de dinsa, căci de o pierzi, no mal găseşti. 
Aceasta e cea mai mare primejdie; dacă voii scăpa de ea, apot 


SPECIALISTUL ROMIN E 


am noroc. Jn discrimen venhan est (Acum îi acum, dragă moasiu 
Frant. A. T 337.—EI, Cătălin, acu i acu, ca Să-ţi incarci norocul, 
E. 271.8 Acu-l timpul (ori vremea). Acum e cea mar bună oca. 
zie (Bun, zice el în gindul să, la acu mii timpul, CR. 21), 
UnAn să te văd=Acui acu (Acuma să le văd cit esti de vred- 
Bic. CR. 204). 


AMU. Adverb, Nunc. A présent, maintenant, Ara urmă- 
toarele înțelesuri. 

| 1, = ACU 1, (Tinăr ful gi amu înbătriniia. con. 95, — Amt 
a scornit alta, ci ch săi aduc pe fata împăratului Ros. cu. 284, — 
Pare-ml op s-amu-i tirziu, ppL 221). | 2. = ACU 2. (Sa lip- 
sise amu mul păminteni de vite. LET. IL 52.—Pepelėa avea 
amu bourul, sp. P. Lt Ca deosebire de acu 2 Insă amu se intre- 
buințează foarte des în povestiri şi, de pildă, cn. și SB. P, care 
cunosc și pe acu, acum, acuma, 86 servesc numai de amne in 
fraze ca : Amu ci că era odată într-o țară un crală, care avea 
trei feciori. ca. 183.— Ann ci că impăratul acela aproape de bă- 
trinete... a scris carte frăținesăt cratului, CR. 184, — Amu într-una 
din zile flăcăul se scoală de noapte, cn. 142.—Intr-o zi de tirg 
San pornit la drum, şi mergind ami cit an mers, lată că aŭ 
intilnit un om. SB. P. 1.-—Strimbă-lemne gi Sfarmă-piatră aŭ in- 
ceput a cirpi la minciuni... că eï an tras amu funiea cit ap 
tras o, dar că dela o vreme liaŭ fost prea pret şi aŭ scăpat fn- 
niea în jos. SB, P. 88.--Era o babă și un moşneag și el n-aveaa 
copii, Amu s-ati sfătuit el så se ducă unul pe o cărare si altul 
pe alti cărare, ŞEZ. IL 107. || 3. = ACU 3, (Si amu de acia 
cu bucurie nesfirgită bucura-se-or. cuv. Il. 226.— Amu ce va fi 
de tine? P,P. T, 118),—Ințelesurile 4, 5, 6, 7 dela acu (acum, 
acuma) lipsesc la amu. În schimb se găseşte la amw un înțeles, 
care lipseşte la acu (acum, acuma): || 4. Oarecum, parcă. Quodam 
mado, quasi. En quelque sorte, comme (Să nu gräiti rău ca alte 
limbi, fure le amu că întru multe cuvente ale lora auziţi vor 
ñ. cuv. I. 120/.—lzolările dela acu (acum, acuma) lipsesc la 
amu, ŞI din contra on are una a Ba proprie: amu acms | 1. 
Haide acum, ca strigăt de indemn. Age munc. Allons. JS e AMU 
1. (| 1. Amu acmu cinre präiaste von. 130 [žys gn oi héyovteç].— 
Adecă amu acmu bogatii. von, 181 [žys sin ci mhobman, | 2. 
Adecă amu acmu acela tine părăsiră. cuv, Il. 228), 


Am zis apoi că cu atit mal mult trebue să te aștepți la 
deosebite înțelesuri atunci cînd variantele unul cuvint ap loc In 
unul și acelaş dialect, SA luăm ca exemplu pe ace/—cel, 


ACEL, Pronume. Are următoarele înțelesuri. 

j A. Demonstrativ. Arată depărtarea. Despre loc gi timp. 
Ille, Ce... là. || 1. Substantival. Numai neutru singular. tă în 
timp lucrul, despre care s-a vorbit mai sus, ori acel despre care 


22 VIATA ROMIN EASCA 


vorbi mal la vale. /d. * Diavolul juste meșter spre răul 
send şi mulți agiutori are spre area. VA. 267a. — Patru posturi 
pentr acea le au tocmit, pentruca să să postească hiecare creştin, 
VA. Ai —Acegte sintn ceia ce nu So sculatu inainte preotului, 
dereptu ace se muncescu, CUV. H. 330). || 2, Adiectival /Acei Im- 
părat zise muncitorilor : «să aducă o căldare și bage acea fată. 
cuy. II. 154 —Unda-i acea vreme? c. 101.--A0 trecut timpii 
acei, timpi de fapte strălucite. GR. A. 16.- Dacă aș avea noroc 
să pătrund în ace/ loc, p, P. I 186), | B. Determinativ. Arată 
lucrul despre care mai ştim ceva, 1s, ille. Ce, celui. |! 1 Sub- 
stantival. Corelativ lul care, ce : acel care = îs qui (Vă învăţăm 
acele ce socotim de cuviinţă. DR. 4.—0 oftare de acele ce sfişie 
inimi N. I. 18,—Arată semn acelor ce nu voescsă crează. GR. A. 
5). || 2. Adiectival, | a, Arată lucrul cunoscut, despre care S-A 
vorbit mal sus (An luat pildă de pre capul acei Wiert năsiinice, 
zimbru. LET. 99.—Se rozimă p-o lereastră spre acea grădină, 
GOR. I. 4 —Acei ochi negri... acea gură... acel sin... acel gru- 
mazi.. acele mini... acele brațe... să se schimbe din viaţă-n ne- 
viață! c, 84, | p. Lucrul cunoscut şi important, despre care se 
ya vorbi mai la vale. Importanţa este totdeauna lămurită printr-o 
propoziţie relativă or! consecutivă, Ie, tanins, talis (Va fi fost 
acea nevoe şi acea sărăcie a părinților, carea să nu să fie putut 
intr-alt chip ocîrmi. PRA, 96,,—El cere dela vol acea Iubire, care 
chiar înflințează pe dou firi într-o fire. C. 81. Moartea aş vre-o 
cu-acea putere, să mä ducă-n ceia lume cu plăcuta mea durere. 
c, 83), | y. Lucrul cunoscut, despre care sa va vorbi mal la vale, 
Vreo importanță deosebiti nu i se dă. Lămurirea lucrului se face 
printr-un adiectiv ori un compliment. Pentru acest determinativ 
nu este analog în limba latină. Prouumee ccrăspunzător din 
franțuzeşte este articulu! (Oamenii împăratului arei într-un gind 
cu dingul, pos, PRO, 35, —Seriptura depărtate locuri de ochii 
noştri ne învaţă, cu ucea/e trecute vremi să priceapem ceale vil- 
toare. LET. 5.—Insä pănă a ajunge în stepina acea mare cite 
munci, cite necazuri şi cit plins cu suspinare! c 82). || 3. Din 
intelesul de sub 2 y s-a dezvoltat un noi acer substantival, cu 
totul deosebit de acel de supt 1, Serveşte anume ca subiect al 
Gët adjectiv şi al unul compliment. Ințelesul determinativ este 
cu totul sters şi acel trebue considerat ca articul, | a, Ca repre- 
zentant al unui nume precedent (Căutam petriceie de acele pes- 
trite. DR. 5.—Rinduiala morală și acea firească, c. 268). | 8. De 
sine stătător /Zapisul păcatului acelui dintili născut. VA. Lisi, 
i C, Care, Pronume relativ, Formează propoziţie subordinată 
atributivă. Qui. Qui; legue? (Unu: dentr ing face o greşalä, 
intr acea nime dertru soțiile lui n àu înțeles nice | au văzut, 
PRA. 1483). : 


CEL, Pronumoe, Are următoarele înțelesuri, 
| A. Determinativ, Je, die, Celui, || 1. Substantival. = ACEL 
B. | şi 3 (Ferice de omul ce n-a mearge în statul celor fără de 


SPECIALISTUL ROMÍN 23 


leage. DOS. PS, 11.—Vei face ce/ plăcut și cel bun inaintea dom- 
nului, B. 1302.—lIn ţara orbilor ce/ c-un ochiii e impärat, N. I. 
248. — Intorcindu-se roabele, spuserà doamnei lor cele ce văzură. 
L 24.—D-ol săraca mindra mea, că ş-usear-am lost la va go 
gāsii c-o sucnă rea, pe cea bună so cirpia. P. P.t. 442). | 2. 
Adiectivai. Pe lingă adiective = ACEL B 2 y (Ochi! cet nalyi îi 
va smeri domnul. us PS. D3.—Să să asemine hlerelor gi dobi- 
toacelor celor mute şi fără minte. LET, 9b.—Tulie,. făcea slujba 
sărtvil eeft mai aleasă cu toată rivna. B.P. I. 4.— Sede baba pe 
căleie în tufarul ce! uscat şi tot cată nencetat, cind la luna cea 
bălae, cînd la focul cel din sat, A. DL | 3. Adiectival. Pe lingi 
substantive (Se ivi cea stea comit ca o sabie. M, 574.— Atita 
era de Tuţi şi de vicleani (dracii), cit ținea pre ce? oameni, ce 
intrasă intr-inşi, tot în gropi. VA. 237,.—Mor ei cei boeri, căutați 
cu feln de felia de bunătăţi ei doctorii, da încă dintr-ai noștri | 
co. Var. 206,.—Chirică, cum îl treuba băieţilor, se acâţăra pe cele 
garduri. CR. Io, far la cea mălcuţă să nu spui, drăguță, că la 
nunta mea a căzut o stea. P, P. A. 3.—Săraci picloarele mele, nu 
la pociă purta de grele, ot da grele ori de rele, c-am fost lu 
Turda cu ele, să mai stimpăr din cca jele la sinul drăguței mele. 
pP. r, 1. 133). | 4. Mare, insenmat, păn pe acolo, cine ştie ce (Cu 
toată acea plecare şi de va ava ce Zem? chizeşie [bărbatul], pra- 
vila nu o dă [pe fimee). PRA. 83:.— Cind fu pela secerat, toate 
apele o-ngheţat, n o-ngheţat de cef ger mare e o-ngheţat de su- 
părare. POP. RET. TR. 14.—Las să mine boil tare, că nu duc pe 
cel domn mare, ci duc pe un rob legat. POP. RET. TR. 32). 
|! D. Demonstrativ, U| w, We, Celui-là, ce (cel)... dă, | 1. Substan- 
tival (Gest în roate şi ce în călarii noi în numele dumnezeului 
nostru chiemăm. șcu, b8.—Au luat inapol toate cite le räpise 
ceii P. M. 46), || 2. Adlectival (Trage-te, cum Dot, pănă la cea 
mută. DOS. PRO. 118,.— Vezi ce? boer bătrin moldovan, ce este 
la divan, să-l ei şi să-l duci la oduca ta LET. H, 205.—Vultu- 
rat miei, udaţi-vă aripile în cea îintină de-acolo si-mi strupiţi 
limba. SB. P, 95). || b. Celalalt. Alter, L'aulre (Cum se topeşte 
ceara de faţa focului, agea să se topească cirtițele până-n cea 
duminică. P. P. T. 360). "CG Pronume relativ. Formează propo- 
zitie subordinată atributivă. Qui. Qui; lequet / Cealea ce prorocii 
ziseră ceale vrea să fie. von. vu, Mila domnului nostru Is. Hs., 
celui să cade slava şi mărirea, VA. 100, — Darul domnului nostru, 
celui să cade cinste. VA. 1234.—Să vor aduna la Ierusalimul cel 
nou, celui laste meşter singur dumnezăi. VA. Zo, Ha, celui 
| să cuvine laudă. VA. p. Ble/.—Nzolări. A/e cele. Alle lucruri 
(Domnu! nostru ne-a chemat eri la lucru, lar ep, avind ale cele 
pe acasă, mi-am trimes nevasta, POP. RET. P. II. 49.—Mni-l leagi 
ca pi jgiţeli şi mni-i tundi ca pi mneli, si-ţ pari ci-s alfi celi. 
SEZ. IV. 135). u Cea de apoi. Urmă, sfirgit (Va hi cea de apoi 
mai amară decit cea dintâiu, va. 267,--Era strinsă mulţime 
multă să vază cea de apoi ce a hi. DUS. PRO. 1 ie e 
până la cea de apoi să strică. B. 3 pr.—Carii 1] socoti 


U VIAȚA ROMINEASCA 


cea de apoi să nu vie vreo peire ţării, nu-i pristânia, LET. 
297 Lees teg decit toale mal mare. Mai mult decit toate, mai 
presus de toate (Cea decit toate mai mare, Sfintel biseareci te-ai 
aràtat ajutoriu. B, 7 pr.). am Cea Hene. Ceia lume. Inferi, orcus, 
coelum. L'antre monde (Ajansa fiul oil pe cea lume. POP, RET, P. 
TI. 65). ur Cea mat de apoi. La urma urmelor (ŞI cea mal de 
apoi scriptura lasto care află raiul omului. pn DÄ ts Cel ce. 
Care (Afla corabie, cea ce nuta întru Italia. von. Di. Saară, 
cea cei ci fusotu feclori |[cărela, 15]. von. 152.— Minunile cele ce 
au făcut ei, NiF. 6 — isus, pre cr? ce l-al purtat în pintecele Dän. 
chipul neamului lau încit. MIX, 0. 167'2.--Lipsit.., de tot rel ce 
putea să | mai mingie. $ M, 4$). opp: Cel de apoi. Ultimul, cel din 
urmă (Eu sint cel dentălu și cel de «por B. G pr. —Firească 
pohta trage pre oameni la dumnezău ca spre cel de apoi săvir- 
git, B6 pr.—Ceule de apoi hotară sie lumii, B. $ pr. a Cel 
de pe comoară. Dracui ( Par-că GE rel de pe comoară, măi, de 
şti! toate cele. cn. 150), sep Cet de pe urmă Ultimul, cel din 
urină (l-au afat pe toţi cel ce să găsă acolo în cea de fe urmă 
stare, avindu-și feţele ingălbinite de foame. DR. 26.—Iaca-ţi mat 
dan odată carul, dar asta ţi-a fi cea de pe urmă. CH, 45).umCel 
de sus. Dumnezeă (Nu-i cum vrem nof, cit cum vrea cel de sus. 
cn. 31.— Moartea .. numai de acolo coseşte suflete, de undei po- 
runcegte cal de xus, SEZ II. LI egtel de + mumeralul ordi- 
nal = Numeralul orainal (m pare râd că n-am inat măcar 
spinul ce? de al doite cu mine. CH. 201.-—Cită poumă e tomoie, 
mice unu nu-i duleie ca mălcuţa cea dintie, pp 1. 209). ap Ce! 
dën urmă =s Cel de pe urmă. Cel după urmă = Cel de pe urmă 
(Divanul cel duza urmă. E. wg 248. — Ceasul cel după urm a 
bătut pentru mine. a M, 10). u Cel fără de fund. Abysstts, 
Abime (Intanearec zăcea presta cel fără de fund is, DL um Cel 
mai -+ positiv == Suferlalm (Zisa Avraam siugii lui cei mai Aa. 
Pine. B. 15: Corturi.. adipostite pintre pomi cet mat frumoși. 
GO. 1. 3). zg Cel mult, Maxime, Simina. Tont cu plus CLä- 
all măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici, din trecutul 
de mărire v-ar privi cel mult ironică, E 249), ae Cel pădureț, 
Cancer, rac (Boală) (AO tâmâduit pre o femeae de cel pădureț. 
DOS. PRO. 60, jos [Explicaţie marginală pentru oala racuini din 
stext]), ee Cel perit. Sifilis. së Cel puțin, Minimum, certe. Ar 
moins (El perdea înpreună cu punga şi vinta san cef putin să- 
nătatea, N, I 16 —Sfâtuind cel do!lsprezece boeri socotiră cu min- 
tea lor că talharii trebue să ffe cel puţin doi. 1, 5373). cae Cele 
multe înainte, Formulă de felicitare (Corbu : «Incă o duscă, Bu- 
jorus dragh.» Bujor: «Și cele multe înainte» A, T. 239) om Cele 
sfinte. Înpărtăşaniea (Atunci chiamă pe preotul local, ca să-l mär- 
turissască și inpărtăşenacă cu sfinta taină a euharistiel sat, cum 
se mal spune, cn cele sfinte. MAR. ÎN. 18). an Cele rele. Nenoro- 
cir? /Dumnezeh Să Vă apere de cele rele, si mal mine cu 
bine, ca, 204 am În cea după (dape) urmă. La urma urmelor. 
(Era price între bolari pontru domn, pre cine ar pune, însă în 


SUELIALISIUL UML Lei 


een după urmă ab ridicat cu voea tuturor pre Mihnea. MAG. 
111,— un cea după urmă nici po cal n-a putut sta. P, E. IL 87). 
un În rele depe (mai depe) urmă == În cea după urmă (Toate 
rugăciunile celor trei femel, precum si ale calului, n-ai fost în 
stare să-i potolească dorul părinţilor, care-l usca pe de a-ntregul. 
În cele mai de pe urmă calul îi zise. 1. 9), ca Multe cete, Multe 
de toate, multe lucruri (Esti negustor vestit, mulie cele-si pe- 
trecut şi toste le-ai isprăvi, SEV. N. 146), ae Spre cea mai multă 
parte. În cea mat mare parte, mal de tot, Paene omnino. Presque 
compietement (A batjocori, au de săvirgit, au sre sea mai md 
parte, pre cen de tot folositoare şi scumpă nezutitorte, B. 3 pri 
së Toate cele. Tot, toate incruriig (Cind m-as potrivi ei babel 
la oale cele, apol aş lua cimpil. cu, 77). 


Duphcum se vede, ace/-—cel sint într-adevăr amindoiiă pro- 
nume și amindoi aŭ înțelesurile demonstrativ, determinativ, re- 
lativ, aŭ apoi amindoiiă acelaş etymon ecce 4 île, sint cu toate 
acestea cu deosebite înțelesuri şi nu trebuesc confundate într-a 
rubrică, Lectorul va pute face singur o comparare mai amànun- 
DD Eü vo scoate numai citeva fapte la iveală, acei demon- 
strativ e subetantival numa! la neutra singular; Cel demonstra- 
tiv e substantival numa! la masculin. Ace! demonstrativ adiec- 
tival e foarte dea; Ce/ demonstrativ adiectival e rar şi aproape 
arhaic. „Acel determinativ substantival există numai! Io coreluţie 
cu care ; Cel determinativ substantival n-are această corelație, 
Acel determinativ adlectival arată lucrul cunoscut şi important, 
despre care se va vorbi mai la vale și care e bannt priutr-o 
propoziție relativă ori consecutivă ; acest inteles lipseşte la Cu, 
Cei determinativ adiectival se întrebuințează pelingă substantive ; 
acest ințeles lipseste în Acel. 


Numal rar ge intimplă ca variantele acelulag etymon să 
aibă aceleaş ințelesuri *), și chiar atunci lucrul so intimplă de 
multe ori din cauza insaficienței exemplelor. Aşa, de pilda, din 
exemplele pa caro le-am avut ep la dispoziție, deşi foarte nu- 
meroase, mi a fost cu neputinţă să cespart cuvintele acu-acunit- 
acuma (vezi mai sus) şi am trebuit prin urmare să Je discut 
supt acelaş rubrică, Atita numai am putut constata ca dene. 
hire, că acum e mal legat de momenti! de faţă, astfel că nu se 
porte mica aşa lesne în trecut și în viitor; iar acuma se mär. 
ginește în sfera timpului actual încă și ma! mult decit acu. 


Dacă deja e o mare greşală cind lexicogratul discută la un 
loc variantele aceluias etymon, gresala e încă mal mare atunci 
cind discută la un loc cuvinte de deosebite origini, ca de pilda 
aci > ecce + hio, aici > a + hicce. 


*) Mai ales se înliinpla pecasta Ia substantivele ronerele (numiri de 
animale, de plante, mal rer da minerale) de origine sirhină. 


CH VIAŢA RONÎNEASCA 


ACI, Adverb. Ara următoarele înţelesuri, 

| 1. Locul unde și incotro, apropiat de vorbitor, Hic; Aue. 
dci, (Căleindu 1 inpâratul noaptea fără veste aci în iatac, îl găsi, 
GOR. | 8.—Porunci să intinză cortnriie afar din cetate., ca să 
conăcească pe vezir şi să-l aştepte aci opt zile, pănă să se gă- 
teuscă si el. con. 2. Zâdarnica nădejde a afla aci fericirea. S, M. 
16,.—Aci eşiră oameni sâlbateci, Au. 93. —Să-ţi spulii aci numai 
în ce chip imaginaţiunea, sofletul şi mintea men añ putul aevea 
să şi insuşească plăcerile artei. o HI 13 — Să ne înbăem ari. L 
37.—'Trecurăm cum trecuorăia până aci, stăpine. L t.—Muma 
smeulul pricepu că aci ln mijloc se joacă vreo urăcie, m 19. 
1 9. Timpul apropiat şi îndepărtat, Acum, atunci Nume; tunt. 
Maintenant ; alors (EN zise: <Oi să aştopt şi ep să văz cu 
ochii sfirșitul acesti! intimplâri. Şi şazu lingă ceilalţi, şi aci unde 
vorbiaii citeştrel, iată că mal vine un alt bătrin, con. I 29.— 
Stătu de vorbă cu unii din boeri până pela mezul nopții. Aert T 
veni în gind să sa mal intoarcă ca să-şi mal fa odată zia bună 
dela împărăteasă. con. 1. 3.—Bătaea reincepe, meret se inte- 
teste, chetnitul e aproape, cit colo frunza sună -aci c-o detu- 
nare tot zzomotu-ncetează, 0. DI 88). | 3 Aci.. aci. Cite- 
odată... alta dată, cînd. când (Frigul numai atunci face stri- 
ehelune, cind aci slâbeşte, aci se inteleşte. 10N. CAL. 241. Aur 
de tot se rosa, aci-ngălbinea ndată g-aci iar se aprindea. P. E 
IL 150.—[Popa Duhu] aci era la Socola, aci în Iași, aci la mă- 
năstirea şi în Tirgul Neamţului profesor, de unde cutriera munţii 
în sudoarea frunţii, cn. A. 135). 

Dintre înțelesurile lui aci aici are în întreaimo numai pe | 
(ED aict în ţară n-am venit de voca mea. ANT. XXIV,—Ogtirile 
creştine adesea se vâzură aic! inpreunata. GR. A. 25. Aceşti 
copaci, ce po văd oi par că gamână cu răchiţiie, DR. 48,.— Aici 
sintem pe moşiea unel gheonoae. L 4.—Stâpino, aşterne un Lol 
aici în mijlocul ogrăzii. ca. 68). Din înțelesul 2 al lui oct aic? 
are numsi pe acela de timpul cind apropiat, munc, maintenant ; 
pe acei de timpul cînd indepărtat, Auge, alors, nu-l are. Lecto- 
rul, dacă vrea să se convingă, să se încerce în exemplele date 
mal sus sub aci 2 de a inlocui pe aci cu aici. Apoi cu înțeles 
temporal aici e foarte rar. Singurele exemple po cure la am, și 
încă şi acolo numal In izolare cu până, sint. următoarele: Calul 
se răpede la spin și-l zice; «Pân-uiri, spinule,» gi odată mi ţi-l 
inşfacă cu dinţii de can. CR. 278.—Pân-aici toate aŭ fost cum 
aü fost, da de acum am prins eù la minte. CR. 45. In sfirşit un 
aici... aici, corespondent lui aci... aci, lipseşte. 


Cu cit comunitatea de origine a cuvintelor e mai mică, cu 
atit şi deosebirea de ințalesuri a lor e mai mare şi cu atit pro- 
cadarau lexicografelul, care discută la un loc cuvinte deosebite, 
devine mul absurdă, până ce atinga absurditatea cuimea atunci 
cind se discută la un loc cuvinte complect de altă origine şi cu 
complect alte înțelesuri, 


SPECIALISIL |, ROMİN 27 


BĂTUCESC. Verb >bdăfoc. Înseamnă |! a, Transitiv. Bară- 
fucesc, bătăturesc. Terere, fistucare, bene occulcare. Fouler, frayer, 
batire. || b. Reflexiv. Ala tocesc. Hebescere. S'emonusser.- - BATO- 
GESC. Verb >rus batiziii, E nom reflexiv şi inseamnă mă fe- 
cuesc, slabesc, mă ramolesc ` imberillum {obtusum) fieri; se ra- 
mois. -Pentru T. Insă bălucescbatogesc şi prin urmare T, dă 
lu! bătucese Ințelesarile lu) bafogesc și vice versa. Dacă n-ar fi 
uceaati nenorocită procedare de a confunda ințelesurile cuvinte- 
lor şi de a zvirii cuvintele talmeş baimes in acelaş rubrică, dacă, 
dupâcum cere o elementară cunoaştere a metode! lexicografice, 
ar fi discutat Tiktin pe bafogese la locu! luf şi pe bâtucesc laräs 
la locul lui, sar fi înșelat poate să creadă că din punct de vi- 
dere al scheletului bahrresc = batogesc, dar n-ar fi fost aşa de 
pasa 5 nu vadă că dăfucese are un ințeles, iar batogesc alt 

nħeles, 

CLAMPANESC, CLANŢANESC, CRÂNŢĂNESC sint cite 
trele onomatopeice, drept, dur altceva e clamp, altceva clang şi 
altceva cerand? Pentru un Romin lucrul o stit de vădit, înţele- 
surile celor trei verbe atit de clar deosebite apar, incit peling 
nenorocirea unei metoade greșite a trebuit să se adauge şi acea 
a unel origini etnice neromine, pentruca Tiktin si comită enorma 
greşală de n crede că c/Ampămesc inseamnă crănțdnesc şi vice- 
versa. Si chiar aşa lucrul cu gre se explică. Nu unui Tiktin, 
care & aşa de celebru invăţat, după Tobler, gi care e acum pro- 
fesor de romineşte la Berlin, dar nici celui de pe urmă Keren 
din Tirgul-Cucului nu i se poate permite de a confunda pe 
crant cu chung, Ca ar zice uu Neamţ, cind m-aş apuca eù să 
iac un dicționar german şi ag da lui schlabbern înțelesul lui 
schlockern, Şi WWI Schieter isgales lui schuiir/er:, Tar un profe- 
sor universitar romin, prietin ce mine, ar scri într-o recensie : 
«ilustrul învăţat Philippide a făcut un dicţionar german cum incă 
nam văzut decind trăesc,» O, Neamţul cela de mult ar fi spus 
prietenului mi o vorbă care i se cuvine, noi însă Rominil ne 
uităm uimiţi la Tobler, pentrucă, de, e T-o-b-l-e-r ! 


Şi încă greşala, oricit e de mare şi abia de crezut, maï are 
incă o culme, Căci iată ce se intimplă. Tiktin, deindată ce a 
găsit de cuviinţă să hotărască că cuvintele rominești, care sa- 
mână din diferite înprejurări la sunet, trebue să albă aceleag 
ințelesuri, citeodată a insemnat cuvintele dintr-un grup pe fle- 
care la locul lui în ordine alfabetică, Limited prin vest la cu- 
vintul care i s-a părut lul că e mai important şi sub rubrica 
cărula a făcut chipurile discuţiea, de pildă „crânidesc, vezi clău- 
țaânesc' ; de multe ori însă (de cele mat multe ori) a neglijat de 
a mai insemna cuvintele pe fiecare la locul lui, aşa că o mulţime 
de cuvinte sint într-adevăr in dicţionar fAră ca în acelaş vreme 
să fle, pentrucă lsctorul, care le caută în ordinea alfabetică, nu 


la gås i nu-i năzdrăvan să ştie und t A 
a een şi 3 nde a avut gust Tiktin s 


p> 


2 VIAŢA RONINEASCA 


Să däm citeva exemple. Sint în romineşte următoarele tre! 
cuvinte: cocă/tă!, cociltauri, coteintaur, De le cauţi in dictione- 
rul lul Tiktin, nu le găseşti, dar sint, căci ştiţi unde le-a pus? 
Le-a pus într-o notă sub coclaură. Col i-ar H trecut prin cap 
una ca asta ?— Este un cuvint rominesc coțobănesc, Toată lumea 
îl știe, e un verb care înseamnă după definiția sez, I. 224 
sé) se pune cu puterea, a se îndirji. Nu te coțobâni = nu fe mai 

ine, nu mai umbla, că degeaba tit.» Dol cauţi în dicţionarul 
ui Tiktin, nu-l găseşti, dar este, căci știți unde l-a pus ? Intr-o 
notă sub cetobrel, pe care pe acest din urmă nu-l știe toată iu- 
mea şi inseamnă un pom, ce se mal numeste şi spin, porumbel, 
scoroimbar, wird, fue, rn; primus spinesa L.; prunellier, Cul 
i-ar fi trecut prin cap una ca aceasta? 


4. Sub § 3 am văzut unul din feliurile în care Tiktin îşi 
permita să facă limba rominească din cap dela dineul, altfel decit 
cum a lăsat-o dumnezeo. Supt acest număr vom observa un 
altul. Anume i se năzare adesea (Din ce punct de videre? Im- 
posibil de ştiut. Pură năzăreală), i se năzare uderea că cutare 
schelet al cuviniului n-ar f cel just, orf că ar H chiar imposibil. 
De pildă plantele tagefes paiula L. şi tagetes erecta L, tagele 
Side, lagėle «dressée, ap o mulţime de nume in romineşte, vés- 
doagă, crăiță, boftă, ocheşică, buruiană domnească, ferfen mare, 
fearfon ; între altele ap şi numele caragra, Piaget, tărăgea, 
cărugea. Cela patru nume din urmă sint variantele unui iip 
oarecare necunoscut, probate caragea prin MAR, N. 592 (un izvor 
foarte serios), cărangea prin nunow XXII 230 (izvor îndolosi, 
cărăgea prin POP. RET. TR. 54, cărugea prin CL XX. 1008: 
Tikun cunoaşte numai variantele cărugea, caragea, dar pe ca- 
ragea prinde pică nu ep pentru ce, îl citează cu [sic] şi ni dă 
a înţelege că nu-l bun. Ca să-l înregistreze la ordinea alfabetică, 
despre aceasta sigur că nici nu mal poate fi vorbă, Cuvintul 
cananarhisesc e probat la Gil. $. 55: «SA invete să canunarhiseas ă, 
să ţie ison cintăraţilor din strană, să citească apostolul» In- 
Btamnă infonezs dat tonul, incep să cint; cancre coepisse, voce 
praeire, monstrare modos; entonner. E neogrecul uzevapyâ acelas 
înțeles. Tiktin găseste de cuviință că probatu! cananarhisese 
trebue schimbat în canonarhisesc, pentrucă nu-l trumos să se 
deosebească prin sunetul -a- în loc de -o- de elymon, Ori ce alt 
motiv a avut T.? Este imposibil de cunoscut motivul ce a rä- 
sărit. din capul unui lexicograf autoritar, care-și permite si 
schimbe limba după bunul săi plac. Da, esto impəsibil, dar in 
acelaş vreme e îngrozitor de trist şi de scandalos. A crezut 
poate Tiktin că e greşală de tipar? A întrebat pe Ion Ghica şi 
Ion Ghica I-a răspuns? Dacă nu, apot cu ce drept pune nenoro- 
citulul cuvint probat stigmatul sic şi îl citează sub un alt titlu 
decit. cel probat ?— Cuvintul cantaragiă a foarte cunoscut şi pro- 
bat prin izvoare foarte bune, ca nasa 40, UR. I 88. Un lexi- 
cogral însă, Costinescu, dă forma cintaragii, a cărei existenţă 


SPECIALISTUL ROMÂN 29 


a problematică. Tiktin inregistroază totuş forma uceastă din 
urmă ca cea bună (Pentru ce este ea cea bună ?), lar pa canta- 
ragii Îl numeşte moldovenizm.— Cuvintul pazariie e. probat in 
A. T. (izvor bun prin excalanţa) în dota locuri, întiiăi la pag. 1237 
«Ştiă că nu-l agiunge capul sà facă asemene fazarlicuri ;» apol 
la indico pag. 1775, unde este explicat prin negustorii. Polizu 
are forma bazarlic. Tiktin primaşte in dicţionar, ca bună, forma 
lul Polizu, lar forma cea probată, pe pazarlic, o citează cu [sic]. — 
Cuvintul caius, substantiv eterogen, pl caiusurt, e probat LET. 
D 453: «Añ incaput ai tr nde pe cătane şi a-l lua cu catusu- 
rile da grumazi, polingă cal.» Inseamnă curea, Jor for, courroie, 
şi e turcul gayt idem Zenker 687 e, Tiktin insă schimbă din 
propriea putere pa catus în cdiuş şi face schimbarea nu numai 
Mm titlu, ci în insua cxemplul.—Sint tref cuvint, coconos, cuei- 
nos, curunoz, variante ale unui tip necunoscut, care poate a 
fost etymon vechii sloven cuconos (Rekomoca nasum adancum 
hibensj, poata nu. căci cuvintul vechiă sloven a putut fl chiar 
deia inceput primit ia limba romină sub una din cele trel forma 
romineşti probate /La acesta sfat.. coronozul nu avu înpotrivă 
cova a răapunde. CANT.1. 58.—0 pasire, care se chiamă cu- 
unos, CANT, 1. bt. — Brehoacea, șoimul, uwen), cucunosul. CANT. |. 
25. Prin aceste cuvinte CANT, |. îndeamnă o pasăre monstruoasă, 
care nu există, o pasăre de Physiologus, evițelul întreg deubila 
îl faste da gustarea dimineţii, tură la capăţul prinzului ca taurul 
şi cu câmila nu se satură.» CANT, 1 54./. Tiktin insă găseşte de 
cuviință să inregistreza ca bună forma neprobută cuconos, sub 
care citează formėle probate ca pe niște forme necorecte.—Ca ar 
zice un Neamţ cind aş faco eù un dicționar nemtesc aşa fel: 
Golden, adiectiv, de aur. Ex. «hr, Schüer der Natur, ihr konnt 
boch giâidne [sic!] Zeiten» von Haller.— Liediin. substantiv, 
cintirel, Ex. «Der eins.. apislte, umglüht vom Abendschéin. sich 
oin instigas Liedel [sic!]» Lenan*. Iar pa oëidn şi pe Liedel np 
le-aş inregistra la locul lor în ordinea alfabetică ci le-as consi- 
dara orl ca greşeli de lipar. ori ca nişte abnormități ale unor 
descrieraţi care strică limba nemţenacă " Și ep ar mai zice Neam- 
tul, cind ur mal auzi că un prietin al meŭ, profesor la univer- 
glaten din Bacaregti, a seria intr-o recensie că «ilustrul învățat 
Philippide a scris un dicţionar german. care e pur şi simplu o 
capodopera ?» Ca ar zice, Lat poate închipui oricine, Decit, vezi, 
Reamtal se supără și pentru floacuri de acestea, Noi Romivii 
insă, cu toate progresele enorme po caro le-am facut de 40 de 
ani. am progresat sa vnde numal pe terennl datoria! publice, pe 
acel al inâlţimi! clădirilor depe calea victoriei şi pa ucel al adin- 
cimii sărăcie! Grant, 


D Un alt soit de arbitrar al lexicogralului sa manifestează 
în următorul Mot: Pa unele nume de kbrzalt au le pane, pe altele 
nu. Si daŭ example, Name de localități care se gasesc în dic- 
Vonarul Tiktin: Abud, Ated (Te) Aba (vial Bibaj, Alb e dulit, 


30 VIAŢA ROMINEASCA 


Agribiciă (Tr), Alina (Tr), America, Anadol, Anatol, Apold 
J, Arapia, Ardeal, Arnăutehiă, Ațel (Tr.), Avrig (Tr), Bacăii, 
mea (Tr), Banat, Baraolt (Tr), Bărâgan, Bărgai (Tr), 
Beciü, Beclean (Tr.), Beiuş (Tr.), Balgrod, Belgrad, Biertan (Tr.), 
Bistriţa, Birlad, Birsa, Blaj, Bogdan, Bogdaw sara, Dolcaciti 
(Tr.), Brad (Tr), Brăila, Braşov, Jugeac, Ceahlăii, China, Chic, 
Chiov, Chitai, Cmeu (Tr), Cisnădie (Tr), Cluj, Cohahm (ri 
Colase, Colonia, Coitea, Se (Tr.), Cracău, Crim, Cris, Cristian 
(Tr.), Crit, Cule. Nenumärate însă altele nu se găsesc, Ca să-și 
facă o idee lectorul, să fa dicţionarul lui Prunzescu şi să nu- 
mere toate numirile de oraşe, sate, plăși, rituri din regatul R3- 
miniei, care nu se ghsesc în dicţionarul lui Tiktin, D-apoi, va 
zice lectorul, nu putea T, să înregistreze toate numele de loca- 
ltâți ! D-apol atunci din ce punct de videre face el o selecţie ? 
Iaca numele de msi sus insemnate cu Tr. în parentez sint nu- 
miri de sate din Transilvania. Aş vrea să ştii intrucit Aiud, 
Agribiciă, Altina, Apold, Ațel, Avrig, Bahnea, Baraolt, Häre, 
Beclean, Biertan, Boleaciu, Brad, Cincu, Cisuddic, Cohalm, 
Copsa, Cristian, sate din Transilvania, menită mai mult săi fie 
inregistrate într-un dicţionar decit Cerţasţi, Cirtomiănești, Cri- 
veşti, Cudaibi și alte nenumărate sate din Moldova și Muntenia > 
Poate că pe acele din Transilvania le-a intilnit în vreo literatură 
oarecare ? Atunci să ni fi dat izvorul, de pildă cutare poezie, 
ori poveste, ori istorie, ete. însă la niciunul din sutele transil- 
vănene de maï sus nu dă izvorul. lasă, afară de aceasta, ce fal 
da procadare e acela ca să dea lexicogralul numal acele nume 
de localități, pe care le va fi intilnit în vreo literatură oarecare 
aen la intimplare? D-apol cen mai bună literatură pentru acest 
fel de cuvinte este un dicționar topografic. Să fi luat dicționarele 
topografice ale ţărilor romineşti şi să fi citat de a valma, In ase- 
menea caz, chjar dacă ar fi avut preferinti ai ar D făcut se- 
lecţii, n-ar fi procedat en de obsură cum a procedat, căci, 
invremece a înrevistrat numai acele nume de localităţi po 
care le-am inşirat mal sus, între altele cele mai obscure sate 
ardelenesti, ulte ce fel de nume de localităţi, importante dintr-o 
mulţime de puncte de videre, a uitat să inregistreze: Acherman, 
Aglud, Alexandria, Almag, Amaradia, Ampela, Ampoiţa, Antina, 
Argeş, Arad, Rahiuii, Balcan, Basarabia, Bălţăteşti, Per Aert, 
Bicus, Borca, Bosna, Bosnia, Botoşani, Brateş, Bucegi, Buco- 
vina, București, Burdujeni, Buzäš, Cahul, Calafat, Caracal, 
Carpati, Cafarnaum, Cașin, Căciulata, 4 ălimăneşti, Călugăreni, 
Celei, Cerna, Cernica, Cisleitania, Cisteiñ, Cimpina, Cimpulung, 
Lirligitura, Corod, Constantinopol, Cozia, Covurlui, traiova, 
Cucuteni, Şi multe din aceste nume de localități oropsite de 
'Tiktin şi Wsate la o parte sint citate In izvoare de acelea pe 
care niciun lexicograf nu le poate lăsa necercetate și pe care 
le-a cercetat şi Tiktin : Ampela FRÎNCU M. 36; „Impoița Fis) 
M, 3G; Arges P. P. A. 186 («Pe Argeg în gios, pe un mal fru- 
tnos, ete.» Cine nu știe? Numai celebrul Tiktin nu știe); Arad 


tă 


ORA fa si azi 


SPECIALISTUL Bowl? su 


P. P, L 199; Balkan LET» DL 268; Basarabia MAR. T. 305; 
Bosna LET. |. 132; Bucureşti ppL 135; Craiova P. P. i, 491, 
DÄ 595; Cimpulung P. P.L 50G; Cirfigătura MAR. T. 298; 
Carpat MAR. T. 3; Cafarnaum (Cel puţin tot atit de celebru casi 
Colasele Frigiei cel inregistrat de Tiktin) N. I. 321 ; Cerna P. P, A. 
14 («Sora cea mat mică şi mal săbăţică s-a dus, mări, dus pe 
Cerna in sus.» Cine nu ştie? Numai T. nu ştie!). Cu atit mai 
mult ar fi meritat aceste nume de localităţi să fie inregistrate, 
cu cit unele din ele ar D deşteptat oarecare consideraţii etimo- 


~ logice interesante. La Ampoița, de pildă, izvorul sună aga: «Lo- 


| 


| 


calitatea romană Ampeia,.., în locul căreia e astăzi comuna mun- 
teană Ampoița.» lar lingă riul Cerna exista în Dacia sfatio 
Isiernensts CORPUS INSCRIPT. DI No. 1538, Această localitate 
zo (EA în tabula peutingeriana numele de Tierna, in Ulpianus 
digestae 50, 15, 1, $, 9 Zernensium colonia, la Ptolemaeus 3, $, 
10 Acea, Inscripties e din anul p. Chr, 157. Sorierile Tierna, Apa 
sint scrieri inverse, scrierea 7sieruw- copia adevărata pronunțare. 
In gura autohtonilor pe vremea colonizării cuvintul suns Zsierna, 
far în limba romină CE/ de Lade, aşa că Cerna romină de 
astăzi este dreptul descendent al lui Kee dac. In tot cazul 
ar H fost interesant să ştim ce părere are Tiklin asupra acestor 
nen În tot cazul e maï interesant numele de localitate Cerna 
decit un Har ez oarecare din Transilvania, 


6. Un alt soli de arbitrar al lexicografului consista in 
acela că formele care nu-l convin din vreun mutiv oarecare le 
explică ca gregel de tipar, de zețar, ori ca obscure (dunkel. Să 
dan un exemplu, 

Verbele cer şi cerşese sint doù verbe deosebite, Cer, care 
mal sună şi cert, cela, are formele cerere, cerui, cerut, cerind 
ori reiud. Cersese nra formele cerşire, cerşi şi cerșui, versti și 
Cora, cerşind, Pe cerşesc îl derivă *chuchardt în cuv. I, Su- 
plement, XXV, dintr-un *cerşt, perfect presupus al lui cer. En 
deriv pe cerșese din cer prin -3 (Pentru -s compară finguşesc> 
ling, moleșesc=>moale), Dar etimologiea este pentru cazul de față 
indiferentă. Formele ver zu cersul se găsesc numal în limba 
veche, Formele versti, cerșit 56 găsesc fără întrerupere dela cele 
ma! vechi monumente literare până astăzi. Iată izvoarele limbii 
vechi unde sp găsesc ergëtt, cerșir: Arsele nu cerșiş. SCH. 125, — 
Spăsenie cerşiră şi iapitiră prorocii, von. 140. —Cerşiş: singele 
loru, SCH. 23 —Tarii cerşiră sulletul mieu, ot. 166.—Cersiiñ 
domnu; şi auzi-me. SCH. 8 — Focul cel ce cerșitu întru zilele 
cealea ponile. von, 131.—Pinăr fut gi amu inbätriniú gi nu vä- 
zui dereptul lăsat, nece sâminta lui cerşitori pline. COR, 9%; 
SCH, 114 (Nabtsgos Sreäuts, zæ yha Epiana, aa ein giän Aat 
siazrahsisteuti, ohi că oripya qisob Capo derous) —Găsind pre 
un boler muscal... şi zicind că ar fi versti. Vath that capul, 
Lëtz, MI, 192 —Şi acum lată ce face Tiktin. Nu ştiă pentu ce, 
dar şi-a închipuit. că formele cersul, cerșut aparţin verbulul cer, 


g2 VIAȚA ROMISEASCA 


iar mu verbului cersesc, lar pe verbul cersesc cu formale sale 
cerşii, cerșit şi l-a închipuit ca format de abia in secolul XIX, 
ca un neologizm (erst in diesem Jahrhundert erschlossen). Fiind 
aşa, trebuia să se scape de formele cergit, erst din limba veche 

te mai sus, dintre cara el cunoaşte numa! pe LETa III. 
193, von. 140, von, 131. ȘI lată cum se scapă de insele: LETa 
MI. 192 este o greşală de zaţar, Lu von. 140, vor. 131 sint 
obscure (dunkel 1. Dar locurile scu. 125, cu, 28. an 114, SCH, 
166, SCH. 99, con. 96 ? Sigur că tot obscure (dunkel). Asa chip 
de a trata materialul unei limbi à la cavalière, mal rar! 


7. Dacă pe de o parte, cum am văzut sub numărul pre- 
cedent, T. consideră ca neologisme cuvinte străvechi, po de altă 
parte cuvinte foarte întrebuințate astăzi le consideră ca aparți- 
niod limbi! vechi. De ex, cavintul cas, pe care de altfel un 
Romin n-are trebuinţă să | caute prin cărți pentru a-l constata 
că trăeşte, îi piscec întrebuințat în următoarele izvoare moderne : 
OGL. 101, BA. TIL. 11, P. ro. I. 104, o. L 52, o III. 272, GH. A. 
566, eu. s. 695, cog: F, 93, P. P, A. 163, P. P, 1, 407, P.M. 60, 
Ec. 117. Cu toate acestea T. declara cà cuvintul aparţine limbii 
vechi, far unicul izvor modern pa care-l cunoaste,- P, P, A 162, 
il consideră ca arbaizmu ! 


S. Greşelile de sub G şi 7 se bazează in parta pe sărâciea 
de material, pa sărâciea de exemple, de care dispune autorul şi 
pe care caută să o ascundă supt aparențele unul om, care nici 
nu mai ştie ce să facă cu mulțimea materialului, da cara dispune, 
Jan cum am putut en constata acest lucru. 

De mult observasem, în amănunțită lectură pa cara am 
făcut-o dicționarului lu) Tiktin, că acest. autor are dog moduri 
curioasa de a cita izvoarele. 1. Cind nu dă nicio citație din vrenn 
izvor, probează existența cuvintului prin Qs., adecă Quellen, is- 
voare, Co să fie acesto izvoare, pe care le are la îndimini au- 
torul, dar din-care nu vrea să facă nicto citația ? Si fie dicțio- 
narele ? Nu, cici pe acestea le citeazi cu Wéb., adacă Wârter- 
bücher. Să fie comunicații din partea a diturite persoane ? Nu, 
căci pe acestia le citeazi cu Com, Apol atunci co să Àe? Sigur 
că locuri din scrieri, citați din autori, pa care autorul le are 
supt ochi scrise în bilete. dar din cara nu vrai sh ul comunice 
niciuna, Știl, de maultul material, pa care-l are la dispoziţie, au- 
torului LI adesoa lehumite, ai da acesta da multeori na mal vrea 
să citez» din el nimio în special, ci-l citeazi numai aga In ge- 
nerasi, Quellen, Da ex. säit (a), prez.-țuesc, v. trans, pop, 
Zorzansən. Qaollonə, ca cum ar zice «pantru cuvintul cilhsege 
am ọ mulțima də citați, dar na mat spun niciuna, căel m-am 
plihtisit do atitea citațile. Cu togte acestea patarnice binusie am 
ci autoral n-a avut la îndimiat nicio citație, lasa, mal îatiia, 
cavinto citata cu Ou: agurizar, vatianiale lul agfiod, deminu- 
Groo lui albină, abia, alingic, alungat, amăreală, aniniş, 


Meester e, Tur = deen VP 


SPECIALISTUL ROMIN I3 


argăseaiă, asgea, ariceald, aricii, armasar, arsenică, arțar, 
aşchies, eştermul. Toate acesta cuvinte sint foarte importante gi, 
ca să atrag atențiea asupra citorva în special, a/lingic (cu va- 
riantele afingic, alangic, alfingea, altanic, aptangic) e planta 
care sa mal chiamă călțunaşi, come doamnei, trofacolun 
majus L, caputine, ture aliyngyg chrysuntheme Zenker 87 b; 
argea are mal multe ințejesuri, dar cel mat important din toate 
este acel comunicat lui Hasdeu de un corespondent dela Neamţ 
— Uscaţii , — se numește tot materialu! lemnos la clădirea unei 
casa. afară de Gären, de ex costoroabele, pinzile, căpriorii gi 
leaţurile; tot asa la o gură eat alt acaret, cei mi important, 
pentrucă până ia dicţionarul luf Hasdeu era cel mal puţin cu- 
noscut ; oric are ma! multe intelesuri, între altele unul foarte 
important, acela de „Bran! an Reten', dat de dicționarul cel mo- 
dest la formă, dar bogat, al lui Barceanyu, de unde l-a scos apoi 
şi Hasdeu; arsenic esta o variantă a cuvintului arsinic si pe 
această variantă Hasdeu a facut-o cunoscută după corespon- 
denţi din Moldova şi din Transiivania, far cuvintul arsinice cn- 
noscut din 8R. 175 (unde e tipărit gregit arsinich inseamnă 
pants dychy chaicedonica La fa: ide de Chalredoine, croix de 
Jerusalem ou de Malte, Lichtnelke, brennende Liebe și e derivat, 
probabil prin Aic din ars, participiul lut ard {floarea acestei 
Dante este roşie ca focul); arfar e arborale acer platanoides Lu, 
drable. Dar nu numai acestea, ci, cum am spus, toate cuvintele 
de mal sus sint importante și merite să fie probute cu citaţii 
preciza, lar nu numai în general cu Qs. Numul că n-a avut ci- 
taţii de teii, alten nu se explică lucrul. Dach insi n-a avut 
citați, cum a putut cundaşie cuvintele ? va intreba lectarul. 
Apoi cuvintele fusese înregistrata inamte de Tiktin, și cn tut 
aparatul, de Hasdeu, si probate ori cu comunicări din partea co- 
respontenţilor (agurizar, variantele lul agură, alttngic argea, 
ararnică, asteratit), ori cu citați din autori (deminutivela lui 
aibid, albiță, alınat, amăreala, antis, mriceală. ari hi, arma- 
sar, arțar, aşchnea), Aici avem do ficut dobă observaţii mai 
inainte de s trece mal departe. 1. Tiktin foarte des citează gti- 
rile date de corespondenţii lui Hasteu (sub forma AM. Com), şi 
fiindcă aceste ştiri sint foarte multe si fuindeă apoi Tiktin nu 
lasă din ele nimic la o parte, de frică să nui Ñe dictionarul mai 
săzae decit acel ai lui Hasdeu, rezultă de aici că citaţiila Æ. 
Cum. pp găseste cu miile în dictiouarul lui Tiktin. 2. itaţiile din 
autori ale lui Hasdeu în covintelo insemnate da Tiktin cu Ou. 
sint din nişte autori pe care Tiktin nu putea să-i consulte, Aşa 
Hasdeu pentru deminutivele lui albina (albita or alb mita. nl: 
óinica, albintoara, albinea”) citează pe leromonah Macarie 1778, 
Dicţionar slavo-romin, manuscript în biblioteca centrală din Bu- 
curezti (Tiktin zice; „Dem, aibinăță. mică, -ned, nira, -néfă. 
Nu Jr pentru aluna Contemporanul, care hpseste din lista ope- 
relor consultate de Tiktin; pentru mnis documente inedite din 
srhivee statului; pentru wriceaiă un tratat de medicină populară 


3 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


manuscris din sec. XVIII în arhivele statului ; pentru amâăreală 
şi aricii pe Dr. Brandza Prodromul florei romine, tar Tiktin - 

vremea cînd scria pe amăreală şi pe aricii nu cetise încă lu- 
crarea lul Brundza şi nici macar lista publicată de acesta in 
Columna anul 1882 nu o consultase, cum se poate vede din 
lista scurtărilor publicata la începutul primei fascicule; pentru 
argăseală, aric, agchies Hasdeu insug citează alte lexice (Cos. 
tinescu, Bărceanu). Sa vede că, pe de o parte, din cind în cind 
a găsit de cuviință Tiktin să întrempă citaţiile Æ. Coms, pen- 
truca să nu se pară lectorului că prea din cale afară de muilt 
material împrumută din comunicările corespondenţilor lui Hasdeu, 
şi să considere acele izvoare ca nişte comunicări ale sale proprii; 
lar pe de altă parte a considerat ca ceva ruşinoa să mărturi- 
sească că un alt lexicograf a consuitat cărți tipirite şi manu- 
seripte, pe care el—Tiktin—nu le-a consultat şi să zică, de pildă, 
iunat, adj, ochi sunati, Glotznugen. Hasdeu aus Contempora- 
nul I 654. De aici până la a Ioa cituţiile din Hasdeu fără g 
cita pe Hasdeu nu e decit un pas. Cind vota proba că acest pas 
intr-adevâr La făcut Tiktin, apoi imi va acorda lectorul că am 
avut drept să explic pe Qu. al acestui autor aşa cum am ficut 
mai sus, El, lată co se întimpiă, ȘI Tiktin gi Hasdeu ap cetit 
și exlrus pentru dicționarele lor psaltirea in versuri a lui Do- 
notei, decit: numal Hasdeu a cetit-a în munuseriptul dăruit de 
Dosotetă lui Duca Vodă (astazi la biblioteca Academiei romine), 
lar Tiktin a cetit-o, cum am cetit-a și ap, în edițiea Academiei 
rumine, pe cure Tiktin o citează pos, ps. iy v. Mauussriptul cetit 
de Hasdeu sro numerotate filele, nu paginile, Ediţion Academiei 
are numerotate paginile. Hasdeu cind citează. deci, citează nu- 
mărul filei cu adaosul de a ori (recto, verso), de pildă Dosoitetu 
1673 1. 102 b, Tiktin cind aitenză, citeuză pagina din edities 
Academiei, de phda nos. PS. ÎN V. 162. ori mul dogrubă numărul 
pæmulni, de pildă pos, Ps. ÍN v, Ps. 77, 20 (vezi Dicţionarul lui 
Tiktin sub apatoşa). Acum esta în romineşte un envint arsin, 
un pronume. Ea am pentra e! urmâtoarelă probe: vA. 233i; 
DOS. FS. 311; MAR. VRĂJI 2053: er IL 20; Sez, II 112; 85B, P 
178; ep P, 196; sa, P. 307; FRÎNCG M. 76, Hasdeu are urm. 
toarelo probe: Dosoftei 1673, E 162 bh: un document din Iaşi 
15853, publicat iu cuy, I. 192 'Piktin arenrmătoarea probă: pos. 
PS, ÎN V. 162 b Adecă Tiktin n-avea nicio probă, a luat pe una 
din cele dog ale lui Hasdeu fără sä citeze pe Hasdeu, u dat-o 
drept n sa, că cum ur fi gàsito al în psaltirea Jui Dosoteia 
wiliţiea Academiei, a nitat insă că Hasdeu citează după file, far 
"7 cteagà după pagini ort după numtrul psalmului, si s-a prins 
ZU... furălura, căci aceasta se chiami furdiură, Plagiat Acum 
cred că Jeton) se va ñ convins că acel Qu., pe care-l găsim la 
tot pasul în dicționarul iul Piktin, nu inseamnă niscai bogate 
luvoare, din care autorul revanță de a faca cunoscut vreunul, ci 
tocmal lipsa de izvoare: Tiktin, cind găsezte un cavint la un 
predecesor ul sën în lexicografiea roming probat printr-un izvor 
pe care el—Tiktin—nu-l poate consulta din vreun motiv Gg: 


. 


ERCE a NOSE E TT ARNT E ite La zé tee A Arer, A Vă SST Zar 
E" i SPECIALISTUL ROMIN ` Com r 


care, îşi dă aerul că ar ave probe multe, dar nu vrea să le 
mai arăte, 
2. Dar să trecem la celălalt mod curios de a cita izvoarele. 
El consistă în acela că niciodată T, nu mărturiseşte că ar avea 
puţine exemple, ci totdeauna, oricit de puţine exemple ar da, 
zica s. B., de exemplu, dinda-ul să intelegem cà mai are şi al. 
tele, EI bine, eu am un puternic motiv de a crede că foarte 
adeseori, acolo unde T. zice s. D. lăsind pe lector să creadă că 
autoril ar ave mai multe exemple la dispoziție, a dispus numai 
de un singur exemplu. lată caro este acest motiv, Cuvintul 
cirmoajă e un substantiv f., cara are pluralul cirmoaje Și cirinoji. 
Inseamnă „noajă uscată da pine gez: V. 58. Am pentra el nr- 
mâtoarele izvoare: co. Nit. 9; sa, P, 170; ŞEZ. L 96; ep V. 
90. In special locul sa. p. 170 sună asa: ¿S'ad fost pus amindoi 
la masă şi an ospătat. Cind la urmă, Pan rămas vro Stiet 
cirmojl.» T. zica: Gew. pl. mase z H Sbiera Fov., 170 (la 
urmă le-a rënas vro câțiea cârma, Exemplul din sa. p. 170 
dat de Tiktin e greşit, în text stă aşa cum am scris cù: cita 
cirmojf, Va să zică, din intimplare Tiktin insug ori alteareva, 
cine va î fost acel cara i-a song citatiea din sp, P. 170, 4 greşit 
de & scris rijiva in loc do citeva, Pa acest mmo exemplu T, se 
pentru a schimba genul iul cirmoajă, însă în locde a 
afirma merul cu jumătatea do gură şi a zice: „cifodati -~-e şi 
masculin ln plural, cet `. el gica „de obicei ~ a şi masculin la 
plural, de exemplu. 
Silinţa de a piro mat mult deet este, chiar cu prețul de 
a-și însuşi, fără să mărturisească, manca altuia, iată ce in- 
seaamnă Qu. si z- DI 


f 


9. Tonte grezelele ingirate pănă acum se explică prin lipsa 
de pregâtire a autorului pentru o asemenea sarcină. Limba To- 
minească e limbi grea și cine vrea să-i cunnaacă o parte din 
secrete trebue si se inarmeze din vrema cu multe lucrari, Tu 
special lexicogratul, care ure pretention de à face un dicționar 
etimologic al acoştei limbi, are trebuință 1) să cnnouscă macar 
cit de cit wale limbile, din cara a făcut; imprumuturi limba ro- 
mineasc” şi 2) să ştia atit de bine cit pot permite mijloacele 
de pănă asthzt istoriea sunetelor romineștii, Aceste eunoştinți 
lipsesc insă lal Tiktin. Dintre limbile anume, cara ap inflaințat 
mult limba rom nenacă. sint limba siovenă, sub forma èl veche 
şi medie, și limba turesască, Si Tiktin nu ştie nic! alavoneşte, 
nici turcește, [ste un cuvint rominese, un verb, cati, care ara 
variantele art, cleten. cletin, cleatin, gi al cărui etymon e 
obscur. Nu e vorbă, deja Cihae La pug în legătură cn c/dfese, 
sloven Mag? quatera, pulsare, dar Ze, en. elementul derivativ 
«dela sfirgib, te pune în încureMtură, căci un sufit derivativ ver- 
bal de aceast fel nu există în rominesta. Incurcătura exista însă, 
pantra că nu stii lexicografii Jo mu Inainte sloveneşte. Tiktin, 
care ştie, i-a dat de capăt. După Tiktin anuma c/uzin trebue pus 
în legătară cu participiul trecut pasiv flatemi al lui hei. si 


35 VIAŢA ROMINEASCA 


cum a aflat Tiktin acest participlu trecut pasiv al lui lati, 
klalen? A luat sufixul eng al- participiului trecut pasiv, l-a 
lipit 18 radicalul inânitivulu!l flatih, și gata! Dacit, dacă ar fi 
limba slovenească votau, ar şti şi Tiktin sloveneşte, din neno- 
rocire insă nu e, Limba slovenească, ca toate limbile, afară de 
volapuk, nu e o limbă compusă din bucăţi neschimbate, cu care 
ai opera ca cu nişte cubugoare, aşa că să ei pe ista de ici si 
să-l pui lingă ceala de dincolo; buchţile celea in limba slove- 
nească sa schimbă la față după locul unde le pul, şi—aici e 
greul—acea schimbare la față trebue să o înveţi inainte de a te 
incerca să afli secrete de ale limbii romineşti cu ajutorul limbii 
slovene. Și iată, în cazul de faţă buciţica Siet, cind o lipesti 
la em, să schimbă în last, aşa că participiul trecut pasiv al 
lui klatiti sună, al naber, jdașten!—in MON. 185 sună un loc 
așa: San dus la arnánichi de stan sting oasta.' Acest ar- 
năztehia a främintat mult pe Tiktin: Oare ce să fie? La urmă 
Sa hotărit să considere pe arnăulchiit ca un nume comun, 
să-l tradncă cu Standori der Albanesen și să-l explice ca 
un derivat turcesc din Arnău prin sufixul At, pentru care 
trimete la Zenker 752 b. Aceasta e o culme, SA daù îodută 
lectorului o idee printr-o comparaţie. Presupuneţi, mä rog, 
că as fce cu un dictionar sl limbii germane, că ar trebui 
să stii macar cit de cit gi franțuzegte, pentrucă limba germană 
are multo imprumuturi din franceza, că aș ajunge la o citatie 
dintr-un autor german care ar suna aga: „Sio gingen nach Go- 
dervilie um neue Mannschaft auszuhebeni, și aş râmine în in- 
curcătură cu privire la Godervilie, oare ce să fie? Mag hotari 
apoi să consider pe Godervilte ca nume comun, Las traduce cu 
stațiea Gotilor și l-as explica ca un derivat romanic din Goder= 
prin sufixul -b;/is. M-ar zice lectorul, sigur, <D-ta — fie mie acolo— 
habar n-a] de tranțuzeşte, Dana cine nu știe că -vie din Go- 
derviile, Longuevilie, Doudeville, Ourville,  Grainville, Conirex- 
ville, Fhilippevilie, ete, este ville, care înseamnă oraș?> Da, ep 
aş îl atunci un om care aen de bine aș sti franţuzeşie, incit și 
Do ville ar trebui să-l caut în dicţionar, ca să știi ce insem- 

uează, Intocmai aen ştie Tiktin turcește, adecă de felia. Nui 

cere nimeni, negreşit, să ştie lurceşte ca un hoge, ori aşa de 

bine, incit să citească lesno o pagină. Í se cere însă numa! decit 

să fi învățat o gramatică din scoarță în scoarța și să il cetit o 

crestomatia, macar cit de mică, macar de 20 de pagini. In ase- 

menea cuz ar fi ştiut îndată că bot inseamnă sut. Zenker 780 c, 

şi că „Îmautehiă luseamnă seful Arnănţilor, şi că acest köl e 

tot usa de lubit da Turci pentru a forma nume de localităţi, ca 

şi ville in Normandia, căci lată numiri de pe malurile Bosforu- 

lui: Zeng. bat. Rumeli-kón Arnaut-höi. Orta-kăi, dedikule-köi, 

Mahry.hăi, Îndir ăi, ğengelköi, Beler Aet bot. Kadi-köt! 

Dar nu numal sloveneşte şi turcește nu știe Tiktin. dar 

— isla 0e e mul curios—nu ştie nici istorieu sunetelor romineşti. 

Zic mai curios, pentrucă Tiktin a publicat asupra istorio! sune- 

telor limbii romine un gir de studii în Zeitschrift far romanische 


PNF JE 


- Jl aa | PIX" PP > ES 
i a 


SPECIALISTEL HOMİN s7 


Philologie, care aveai pretenties oarecum si facă rässflate stu- 
diile—capo d'opera—ale lui Miklosich asupra chestie! {Cefa ce nu 
s-a intimplat, doamne fereşte). Este un cuvint rominase, un adlectiv, 
foarte întrebuințat, dar forte obscur în originea lut, balan, Alătari eu 
acest cuvint mai este altul, mal putin întrebuințat, dar tot asa 
de obscur în originea lui, adlectivul 444 (blond, cn părul galbân, 
cu obraji! albi). Intre alţii și-a dat si Laurian părerea asupra 
origini! acestor don cuvinte, Anume pentru el bâf>bellus, Jar 
bălau>băl+ -an. bellus, bèla mä, conform cu alunecarea sune- 
tului rominească. trebuia să dea naștere ia unele dinlecte lui 
el. biá, jar în altele, de pilda In cel moldovenesc, lul Chi, 
ghá, din care apoi un derivat prin -an trebuia să sune eldr, 
ghelân, ei niciodată băldn *). Aceastu a simplu, ca 24+-2=—4, Lau 
rian pe vremea lui n-avea de unda şti aceste lucruri, Pentru noi 
işti de astăzi ele sint insă elementare. Si ou toate acestea Tiktin 
(sub bal) rela părerea Ini Laurian și o sprijine în chipul urmă- 
tor; „Dupăcum în sepfemsidole, Séile € s-a prefăcut, în ig, pen- 
trucă a fost accentuat, învremeca în srptimânasăptâmină el a 
rămas neprefăcut în Ze, pentmică n-a fost accentuat; tot asttal 
în bel/ân Ae. a avut un è scurt, dar neaccentuat, şi degt n-a 
avut de unde să se nască diftongul Ae, cara diftong nen trebuia 
să se nască in bèus, unde d era accentuat. Şi sa putut chiar 
intimpla că bălan și alte derivate de acest soin din acelag beli-' 
neaccentoat, precum baldin, băi, bälút, să H înfluințat asupra 
luï biz cel vechii şi să-l fi prefăcut în bal, astfel că ba de as- 
La n-ar fi imposibil de raportat la latinul efis", Argumentarea 
lui Tiktin este însă falsă. Anume săptem şi septimâna sint cu- 
vinte latinești amindobă, și pe vremea cind în limba Jop a 
avut loc fenomenul prefacerii lui € scurt accentuat în i, sple a 
devenit sitate, lar septimâna & rămas seplimâna, fireste, Şi apol 
aŭ intrat aceste cuvinte în faza romanică de dezvoltare, yi în 
special pe teritoriul rominesc sissie, hindi a avut diftong, a 
născut pe sepie, lar septimâna, fiindcă n-a avut diftong, a păs- 
trat pe » neprefăcut în ş și a născut pe săptamină. La 
béllis și belldu presupusul ori #bellátä, Fbelióiü, *bellút presupu- 
sele, avom a face cu un cuvint /atinesc de o parte şi cu cuvinte 
româneşti de altă parte, Pe vremea ciad č accentuat din Achs 
se pretăcea în ie, cuvintele romineşti nu existat! Limba romină 
a primit dela limba latină numai pe Age lar pe celelalte le-a f- 
cut ea prin Au, 16, -úf din acest el, gi, deci, în caz cind cu- 
vinte ca bälán, băloti, bătuţ s-ar fi derivat din ellus, apoi nu- 
mai decit ur fl trebuit să sune belin, Aeiata, Aieidot, or, dia- 
lectal, ghelân, ghelóiñ, ghelút. 


19. În urma celor văzute până acum se poate lesne ex- 
plica în sfirsit sărăciea de etimologi! non, care no întimpină în 


+) Acest envint există: „De cină le-a pus up miei Mel sugărel'. BIB. 
241.— Ţârancela din Dolj, adcesinulu-ne una eatra alta, in loc de „dragă pa 
sat „draga Leanră” zap „rugă Joanna" obielmuese a zice „bia Marie“, „bla 
Leanea”, bin luană”* Hasdeu în Columna 1583, a, 


— 


a VIATA RONINEASCA 


e o ze — — 


dicționarul lui Tiktin. Acest dicţionar aro pretenţica do a fi un 
dicţionar etiologic, dar nu e aproape nimic în el, care să nu fi 
existat deja în lucrările antecesorilor. Această sărăcia do etimo- 
Joe! nont Tiktin ar dori sà fie considerata ca o sobrictato de 
judecată, ca un cumpăt de savant serios, care nu se avintă în 
lucruri nesigure cu una cu dobă; în realitate e numal consecința 
unei culturi insuficiente și a unel minți nepregătite pentru o a 
grea sarcină. Sper că din exemplele pe zare le volh da mal ia 
vale, întărite prin consideraţiile din paragrafele precedente, va 
onge A ëch ge concluzie, 4 
n cele mal uşoare etimologii sint pentru Tiktin 
greutăți inextricabile, SE e "e adverb, uzi a de fel nich 
cu, minime, point du tout. E pus totdeauna in gu iga- 
pilor (Mânăstire? Himisire ! Toata ziüa tot, toc, gw Gë 
care canci! co, I, A. Si fugia [Tiganul cu căruța), mări, fugia, 
pă uliţa satului, numărind paril gardului, si poprele puţuntele, 
` lua sama gi la nuele. Jar cind ajungea la al zecelea, la halba 
iapa] sub coadă că vijia, halba cancel! ..nu mal putea MAR. 
SAT. 318). E ţigăneacul fani, kančí, quidquam, ceva, In legh- 
tură cu na, nu, insemnează nimio: „vol na pendóů fanii n-a 
zis nimic, Din non dixit quidquam; ma 1 fani, nu-l nimic; na | 
ma haud? „osim mánro, non est mihi quidquam praeter panem.‘ 
Mik'osich Zigeuner V. 28, Ce zice Tiktin ? Ez: Unbe". adecă 
tymon necunoscut. Necunoscut ? Tiktin aşteapti să-i vie elimo- 
logiile murä-n gură, —OATAON, Sobstantiv m. cu varlantele 
čafaun, cățăun, Nume despretuitor al Grecului, graeculus (Nu-mi 
mai pomeni de cațaonul cel de dascal. A. T. 3045.—Cind mă gin- 
desc la riposatul şi auz chiuitul cajaonniui, mă podideac lacră- 
mele, DEL, 5. 17.—La crucea de latagane de te as prinde, caja- 
oane, să-ţi dan foc la fastanele, sh scape tara de eio! DEL S. 
177). Grecul se mai numește de Romin gi capră, ot din cauza 
tuduliei (ct, proverbul capra piere de ris şi cu coada fol în sus 
pede) ori din acei că Grecii crese de obicelù capre și în ţara 
or minincă numa! unt de capră, brinză de capră, maenia: si za. 
Ge inseamnă în neogrec capră, e un cuvint cu sufix de demi- 
a V, oer! romin, În gura căruia intilas dată s-a născut cu- 
ntul, știntor de grecește, a inlocuit sufixul deminutiva! -ibr prin 
sufixul augmentativ rominese on. -ust (et. grâsuu, căscăun, căp- 
cãun) şi a format cuvintul ca/aun, că cum ar fi zis căprati, tap. 
(Sa Bè noteze că cuvintul nu e popular, l-am gâsit numai fn 
A. Ta DEL. S, ZIL, B. ET). Ce zice Tiktin? Er: Unbek,1—CAZON 
Adioctiv, Inseamnă dela cazarmă, al statului, de pildă, cisme 
casos, mania cazonă, chipiŭ cazon, pine cazonă, viață casonă, 
chiar, acum de curind, dictionar cazon ; casirensis, publicus, de 
caserne, de fatal. E rusul kasónnit (scris kazènniih al statului, 
al fiscului, al coroanei, Ce vice Tiktin? „Et: Anscheinend zù 
cazarmă’, udecă „probabil trebue pus în legătură cu cazarmă! 
-CET AREZ. cu variantele cetär, celer, ceatăr, ceater. Verb tran- 
sitiv, Bat capul culva, năucesc de cap pe cineva spunindu-i ceva; 
mlicuțus aures obtundere, aliguem oblundore, urdas alicui 


bioa : e em SC 


KE îi 9 P II ER Apis. 


SPECIALISTUL Pol E AE ` am 


foguendo reddere aures; fatiguer les oreilles de d. rompre les 
oreilles A q- en pariant. E derivat imediat dela ceaferă, un in- 
strument cu coèrde ourecara, precum violin, chitară, cobză, 
añuta, mai in special violină, al cărui etymon e latinul {din gre- 
ceste) cithara. Astfel și germanul jetern înseamnă cin! din cea 
eră sì năucesc de cap pe cineva spunindut ceva, Ca zica Tiktin? 
„Et: Unbet."—CHIRCĂ, Substantiv f. „Sapa ce se întrebuințează la 
curoțilul burienelor” DAME T, 55 nota; sarculum ` serfonelle, 
sarcloir, sarciet, După DAME T. cuvintul sa intrebuințează în ju- 
dețul Constanţa. In Moidova el se găseşte ca nume de familie, 
da pilda in copilăriea mea trile la Cerţăşti, sat în județul Tu- 
tova, plasa Corod, un țăran. care fusese volintir, şi pe care-l 
choma mos lon Chircă. E rusul Kirk, acelas inteles ca in ro- 
mineşte. Cuvintul e slav, un deminutiv prin -4u din zéiert, de- 
rivat prin A8, sufix primar care formează substantive, din rā- 
däcina bie ker- kr- fait {grec asip=to, 2070, atp-ua, săuskrit 
kr-nami stilcese, omor ` bin cur-tu-s, cor-t-ex), care apare în 
vechii sloven kora cortex, kart cortex, bratik brevis, Ce zice 
Tiktin? „Er: Uabek  —CIVIRGIC. Substantiv m, Un felia de oi, 
Tiktin din Gazeta săteenului XIV 445 (Dobrogia). E turcul 

Sé mouton à courta dëepe, Zenker 720 b. Ce zice Tiktin ? 
Van nork, ! 

In al doilea lou, cind ap hotăreşte, rar, Bă-și dea părerea 
asupra originii vreanni cuvint, dă foarte des etimologi de soiul 
armătoarelor. CHELBE. Substantiv £ „O boală a pleiei capului, 
din cauza ef părul pică si nu mal creste" pi, ML 174, Porrigv. 
Totem, Originea covintuiui e obscură. Compară albanez Ari, 
articulat Zeit, puroi, kelp, kalp fac să putrezească; //elbenr, 
katbem put, putrezese ; Palbătă putred, puturos; Welbdzen fac 
să inironsa; Kelbâsră, kalb murdărie, Aici aparține şi CĂLBEAZĂ 
eu variantele ca/bază. calbeaza, călbază, gălbază, o boală a oilor 
vrovenită din cauzas unul vierma, numit distoma hapulicum, care 
Lräeste în conductele de fiere ale ficatului, de unde trece și In 
mate și în vasale sanguine; morbus e distomate hepatico; mäa- 
ladie des moutons provoquée par |n donve ; albanez kaibusd ace- 
isg înțeles, Aici aparține apoi grec xsăsp5s lepros, probat intilag 
dată ja Arcadios. arhiepiscop in Chipru, mort 596. Poate ch avem 
a face cu un radical autohton albanez #e/b-. Ce zice Tiktin ? 
„Poate că e *caivia, un presupus derivat din calmes, cu atracțiea 
lul d ca în sehitb excambio.—CALACATIR. Substantiv m. (va- 
riantă caracatir), Papuc, pe care-l plesneste cineva din piclor, cind 
merga ` crpida, solea; pantoufle. Originea e următoarea, Cuvin- 
tal calir, substantiv m., ara dotă inţelesuri. 1. Corcitură de cal 
cu magar ` mulus; mulei. 2. La plural. „Un feliu de încălțăminte 
proastă” Costinescu, „Incălțăminte, der Schuh' Poliza. Misis usu 
datritus calceus, Savate. E turcul gatyr, mulet, Zenker 682 a. 
înţelesul 2 109 aduca îndată aminte că pantofii se chiamă în 
franceza mules ei M italiana mule, catire adecă. Nu e vorbă, cu- 
vintele francez şi italian an fost puse in legătură cu calet 
muiiei Lan), încălțăminte de piele roşie, insă asupra valoarei 


An VIAȚA ROMINEASCA 


aceştel etimologii deja Diez a ridicat îndocla Pantofi nu e nici 
cal, nici magar. nu e nici ciudată, nici papuc, ci e intre amin- 
două, e o corcitură, un cafir. Probabil înțelesul 2 al cuvintului 
calir există gi in turcește, dar Zenker nn! inregistrează. Cara- 
calir e un compus ture din gara prost, Zanker 699 a, şi din 
catir 2. Din caracatir a eşit calacatir prin alunecarea sunetuiul. 
Ca zice Tiktin 2 „Er: ra-da-catir”. AU înteles 3 Adech o Incălţa- 
minte ca àcea a catirulul, ca capita catirului, Da de ce adecă 
tocmai cu copita catiruivi. pi nu ca acea n calnini ori cu aces s 
magaru! i. căci tot. enpite-s toate, ba, dacă e pa acela, copita 
catirului e cea mal bună din toate? Si apoi ce chip de a deriva 
cuvintele: ca-la-catir! Phent ch nu La veni! în minte Rominului 
mai des acest chip foarte simplu de der vare, cc) atunci in loe 
de salvari am (| zis rafazurei, în loc de pantalon! calanezați, ete. — 
CHELĂREL. Substantiv m. (variuntă „helirea). O plantă, care 
se maj numeşte și ocâslarila, ochelari; biscutella laevigata La 
hune:tière, biseutolle. Ohelarel a “ochelărel. Chelarea e Socbe reg, 
Sint derivata, ca și ocăelariță, orhelart. din ochelari. O derivare 
analoagă prezintă și numirea franceză a plantel henettère si Cep 
germană Brilenhraut, Plunta prezintă oarecare asimănara cu 
ochelarii. Ce zica Tiktin 2 „Wohl zu chelar"! adecă „foarte pro- 
babil e derivat din chefar?* Şi ce înscamnă rkelar?? E cuvintul 
cara maj are variantele cheer, rhiler gi insenrană focul te deşi 
ține cineva provisiite de tot foliul, cellariuni, cellier, De nbla de 
crezut !—CIOCLEJEL, Substantiv m. Este un cuvint cincicag (va- 
riantă ctocleaz), substantiv ra., pi. chickgy (rtoclegi). probat in 
DAME T., G3 si înseamnă cocan, juiean, clocălüğ: După ce ae 
tae Alujanul (riul, steam) popusololul (porumbului, mal ră- 
mine o bucati dintr-insul scurtă înpreuaă cu rădăcina, acea bu- 
cat? se numește ctocan, teleum, ctocălăil Și cluchkag (etorirag): 
Caulis See dridis imus, qui sea messa în agro birrae infisue 
mined; extremite inférieure ds ju tipe séchée du mais, gui reste 
Bianchy dans la lerre aprés qu'on e coupe la tige du: maf, E un 
deraluutiv ai lui ctocälgg, un derivat din eneräiizz prin sutixnl 
deminutival -eag. Acest cuvint ciucleag (ctocleagi are v variantă, 
născută prin analogies plurulului, anuma Cachet, sobstantiv m., 
E elocieji, Și această variantă mia ficat-o cunoscută părintele 
arian. Acam, ari din varianta clocizj. ori din ciocleazz (căci re 
zultatu! din punct dn vid-re al sunetelor acelas trebuia să fel 
s-a derivat prin -e/, safis deminatival, aa deminativ, ctaciejei, 
cara e deminutiv în prima linia al lui cracteag şi deminutiv im 
a donn, linie al Ini ciocă/ăi. Acest cuvint ctłociejel aro dodă im- 
jeleuri, 1.=0ueleag. MAR. 0. i. 313. 2. O pasäre, care se ma! 
ciumă echt bauli, înpărâtiş, inpärätel, søfrar, sofrücut, eå- 
tejel, bonrel. are: Lee, rr SĂ sfredza”, Sfredeluş, sfedeiaş, 
împăratul! păsărilor, Pit-înpărăteș, panclaruș, parantuş, vanțaris, 
pănțăruş, curtubeş; troglodytes parvulus Kach: roitelet, fourre- 
Öuřssom. MAR. O. L 904. Intelesul 2 vine de ocol ex pasărea 
troglodytes parvulus, care din cauza acela se numeste pi gătejei, 
„petrece numal pintre ciocie şi găteje, adecă pintre vreaseari, 


KA SPECIALISTUL ROMIN DI 


pintre crengi, prin tufan man, o, L 314, Ce zice Tiktin? Er: 
deminutivul lui cřoclas'. Dar cloclug co e? Donn Polizu ciocleş 
inseamnă răvurer, adecă vizitiul une! chatt, omul care trans- 
poartă oameni și Incruri cu căruța ori şi cu altlol de trăsura; 
auriga; voiturier. 

in al treilea loc, tot ve gisegte pela alții în materie Je 
stimologii iş însoşește, fară să pomoncască local de unda a supt, 
așa ca lectorul să-și inchipulască că are a face on descoperiri 
do ale lui Tiktin. Negreşit, este imposibil. ba hiar ridicul, ca 
un lexicograf să arăte paternitatea tuturor etimologiilor si să 
zică de pildă osm >homo (Cihac), feg>lipo (Budaj, baf>battuo 
(Hasdeu). Dar cu toate acestea, mat ales cind e vorba de limba 
rominească, al cărei studiu e încă în fasă, tot trebue lexjcogra- 
ful să pomenească po cel căruia "79 venit întila in mipto nu că 
ler=ligo, căci aceasta şi un copil știo—ci altceva ma! grea), 
Asa, de pildă, aub cuvintul conofişiiță spune Tiktin : „probabil 
slav konopiia cinepă + stire grier, adecă grier de cinapă'. 
Aceasta i se pare lul Tiktin foarte simplu, fiindcă a allat-o dela 
altal; dar ep socot ch acel altul ar f meritat să fe pomenit de 
un lexicograf care rămine uimit inaintea lol cason şi derivă pe 
calitati din ca-lu-catir, La clandala spune "ki: „neogrec 
aa avvălda!, Scurt şi simple. pentracă a aflat dela altul, dar 
m sa gindit oare Tiktin că el, cel precaut, pentru care pănă şi 
cani este na. gereit vesnic, ar fi patut ràmine cu alsndala 
dinainte un an de zile făra si-i dea de capăt, dacă nu Lar f 
apos altui? Ni nu s-a gindit el că inbucâtara e prea mare. pen- 
tra ca să o inzhită aga fără să mullimească ? Cu atit mai mult 
ar fi trebuit sh facă aceasta Tiktin, cu cit, cind i se tatimplă 
şi Jal rar pe ici elen ab găsească ceva prin propriile forţe, face 
0 gurii pi o jubilare pare că cine ştie ce e Si dan nu exemplu. 
Cum că T, işi inchipneşte ci rirnelcega este a noda shptiumină 
inainte da paşti, învremeca ea este a zecea săptiumină, am văzut 
sub $ 3, lar cum că etymon acestui envint este carne -+ leagă 
am spus et deja in Principii de istoriea limbi! pag. 96. Tiktin 
adauge dela dinsul următoarea explicate: „cîrurlragă trebue să 
A insemnat, dela capul locuim uitima zi din a nona săptămină 
inainte de pasti, adecă iñsatul de carne‘, ŞI se intimplă că, după 
«ltâva vreme, afin T. din Almanahul macedo-romin, Bucureşti, 
1903, pag. 3. că la Macedoromini ër äs insenmnă tocmal IA- 
satul de curae. Răpede se apucă atunci autorul şi ia Suplement 
face următorul adaos in ce priveşte pe cirnmeleagä: Presupune- 
vea fmen că cîrmelengăd in incepu: a insemnat nitima zi din săp- 
tămiba cărnii găseşte o strălucită confirmare în faptul că mace- 
dorominul vie rand are tocmai acest inţeles.> Par că ar fi vorba 
de teorica gravităţii ori de sistemul lul Kopernik! Cu atit mai 


*) Nici nu mai vorbe de varti, eil cineva publică stuit ctimolo» 
gier tragmontare, de pildă elinulogit iaulate ort serit de rlimologii prie re- 
viste, cârl ntone) neol cineva ira odit prolentiea do a fazo dosvoporirh şi 
Stone ju ssamen Inptejurare sa di dept desceperitor ni anor lucruri 
descoperite de atiy oste nn pâdit plariatur, Conagura sfirsitul acpstul puragral. 


$ 


ID VIAȚA ROMINEASCA f 


mult apoi ar H trebuit T. să pomenească pe ic! colea locurile de 
unde a cules datele etimologice mal interesante, cu cit citeodată 
face pomenirl tocmai unda nu trebue. De exempiu. La ciocoii 
spune că vorba e obscură (fireşte că pentru TL dar găsește de 
cuviință să pomenească că Gaster a comparat pe turcul-pers 
tokadar Jochen. La crăciun spune că vorba e obscură, dau po- 
menezte părerea lui Schuchardt că ar fi Christi jeju čus [Aceasta 
a cea mal puţin verisimilă din toate părerile asupra etimologiei 
cuvîntului într-adevăr obscur crăciun), La boare, în Suplement, 
pomeneşte de Romania XXVIII, 91, Și ce-l în Romania XX VIII, 
91 2 0 prostie, ce poate altceva să fie? La codru, in Suplement, 
citează părerea lul Meyer-Lübke din Litteraturblate XXII 299. 
Şi ce spune acolo Meyer-Lübke? Ca cuvintul codru bucată nu 
este latinul quadrum. cum susţine un specialist romin. ci lati» 
nul din Dalmatia și Iilvria codruni, pentru care citează pe dea 
din Corpus glossariorum II. 951, şi pentru care de mult încă 
citase bietul Cihac po zing mediogrec și pe codra mediolatin. 
Decit numa! atita lucru deosebeste pe bietul Cihac de o parte 
şi pe Tiktin—Meyer-Lübke de sita parte, co în vreme ce bietul 
Cihac separa cuvintul codru, co inseamnă bucată, de cuvintul codru, 
co înseamnă munte, pădure. si deriva pe cel dintiiü din grecui-mediu- 
látin xdâpr-codra, lar pe cel de al doilea i) identifica cu albanezui 
kddră şi-l considera ca un element bigtinaş, învățații Piktin — Meyer- 
Löbke av orbe la un Inc cele două cuvinte. De unde vine oare 
această părtinire a lu! 'Tiktin pentru unele izvoare, care nu merită 
să fie citate? [a cred că din donă pricini. Maì mn citează 
T. izvoare fără importanți, pentrucu lectorul să creadă că pe 
alurea, pe unde autorul tace mulcom, avem de a face tot cu 
descoperiri de alo autorului, Apoi sint unii specialişti romini usa 
de aprigi, cind e vorba de mărunțelele lor descoperiri stiențifice, 
incit, macarcä el insisi infrumută depe unde pot şi tac chitic, 
fac gălăgie mare cind se atinge cineva de păcătosal lor peculium, 
Unul din ei seria mai acum citva timp cam aşa: „Citesc cu mi- 
rare în cartea... D-iul P. cum că ar fi aflat din gura D-lui S. că 
adverbul rominesc curind ist are originea in gerundiu! verbului 
curro, currendo. D-apol bine, protestez, și apeiez ii memoriea 
D-lui S., pe care o ştii ch e destul de puternică. Acum șapte 
ani in urmă, imi aduc aminte ca acum, eram eù și cu DI, Sin 
cati Soulet in Paris, imi aduc aminte ca acum, eu beam o 
catea şi Den minca o înghețată ce lămie. Era foarte preocupat 
și l-am intrebat ce are. «Do mult mă gindesc, mi-a răspune, ce 
origine să aibă cuvintul curind. Obscură vorbă, nu i-am dat de 
„apt, Cine va afla mare meşter va fi.» Şi m-am gindit ea o 
“ăptămină în capăt, și am aflat. D-l S. a putut uita, dar en, 
care m-am chinuit, n-am uitat. Am făcut insă răi că am spus 
descoperirea D-lui S. ÎL credeam altfel de om. Numi puteam 
inchipui că se va mindri intr-o zi cu venele altula. Protestez 
incă odată în numele droptăţii* Inţelege lesne lectorul ci de 
nsemenga om trebue să ţină socoteală chiar lexicogratul cel mai 
tară serupul şi dacă in tot volumul luf T, nu l-am găsit citat 


"TOCKERT GET Znecét nv 
(Eet EF 7.) e 


“SPECIALISTUL ROMÂN 


decit odată ori de dog ori, aceasta provine nu din cauză că 


n-ar fi voit T. să-l citeza, ci pentrucă, cu toată dorința lexico- 
grafului de a găsi in pomenitul specialist romin ceva original, 
n-a putut găsi decit aproape nimic. Sint alţi oameni insă chilani 
(ori aşa par o bucată de vreme). Iaca ep, Unul a imprumutat 
de la mine 1. că „in inscripţiile din Dacia nu se găsește nimic 
ce ar fi special rominesc“, 2, că sinë vine din divina şi 3. că 
giur vine din Geo, O, a mal împrumutat mult, a împrumutat tot 
ca a găsit în volumul men Principii de istoriea limbii, dar pen- 
tru moment nu ne interesează decit cele trei plagiate pomenite. 
Și se apucă un demn coleg al specialistului in chestie şi intr-un 
raport cetit înaintea unui savant corp relevează plagiatele 1 si 
2 ca descoperiri ale specialistului, care pë baza lor a gi fost nu- 
mit intr-un inalt post (vezi cap. I al studiului de faţă), şi se 
mal apucă apoi acel demn coleg al specialistului şi publică ra- 
portul. Şi ep ce credeți că am făcut? Am tăcut. Și Tiktin a 
văzut că cn tac. Vine apoi un recensent Dr scrupul si scoate 
pe cel de al treilea plagiat la iveală intr-o revistă germană (Eu- 
gen Herzog in Archiv for lateinische Lexicographie XII. 599) si 
laudă grozav pe specialistul romin că a făcut această descope- 
rire. ŞI eù co credeţi că am făcut? Eù am tăcut. Şi Tiktin a 
văzut că ea tac. Altul (Sextil Pușcariu) a imprumutat dela mine 
22 de etimologi! (ara/—captiare, adăposi—ad-!depositum, amin 
—a mine, artwic—averruncare, ops AND, cam—quam-i-ma- 
gis, deretie —directicare, dezmiterd — des-A+-merda, despic—-despi- 
cara, răspicat— despica a fost. considerat ca de+-apico, de unde 
a rezultat răspic', te—ilia,. îe—linea, zminctună-—mentio, rînă 
(rită) —ren, sarbăd—exalbidus, ot "ent, stric - extricare, sup- 
suoară-—8ub--sub+ala, făit-—*toD, ures—orare, uşor —levis, dată 
vita), pe care le-a publicat ca pe ale sale proprii în Zeitschrift 
für romaniache Philologie şi în al säü Etymeglogisches Wörter- 
buch der rumânischen Sprache, L Lateinisches Elument*); şi se 
apucă apol un recensent fără scrupul şi pe baza lor laudă intr-o 
revistă germană (H. Schuchardt în Zeitscriit für romanische Phi- 
lolugie XXIX. 623) pe specialistul romin cum cå ar fi meşter în 
aflarea etimologiilor (In adevăr are frumos mesteşug DI. Sextil 
Pușcariu !). Și ep ce credeţi că am făcut? Eğ am tăcut, Și Tiktin 
a văzut că eü tac, Și atunci T, şi-a zis: „Acest om tace, chiar 
de-i vel lua pielea depe e, şi a pus şi el mina ba pe chi/liriță, 
ba pe alandala. Ei dar iaca, dein o vreme m-am hotărit să nu 
mai tac şi să daŭ D-lui Tiktin şi celorlalți peste... condeli, 


(ca urma) A. Philippide 


DN T A 


*) D-1 Sextil Puşcariu mă citează numar cu oeazieu unel etimologii 
pe care o dezaprobă: „eradico al lui Philippide ar fi da! “arăzie“. lar cu 
veaziea celor 22 de etimologi! pe care le aprobă (1) nu pomenește de Phi- 


Toamna 


Rind pe rind podoaba toamnei 
A 'uceput ca să se duca: 

Sa dus pruna brumarie, 

S'a uscat miezul de nuca, 


Frunza 'n codru se rareste, 
Toţi copacii-au ruginit, 
Zilele incep sa scada, 
Nopțile iar s'au lungit... 


Bruma insă pana-acuma 
N'a căzut pe trandafiri; 
Munţii nu sau pus căciula 
De zapada nicairi, 


Cu izvorul și padurea 
Soarele mai cocheteaza 
Şi din focul care] arde, 
Le trimete cite-o raza... 


Toamna, înca cu pretenţii, 
Ca o vaduva trecuta, 

De plecare nu se 'ndura 
Cit timp soarele-o saruta! 


1905 


CORNELIA DIN MOLDOVA 


Pe Lună 


Ce frumoasa mai ești, lună, 
Nu știu cum nu "'mbaătrinești, 
Cind atitea nopţi pierdut-ai 

Ca sa stai să străjueşti! 


Ba mai eşti inca cocheta: 
Stai la ficcare iaz 

Şi te uiţi ca 'ntr'o oglinda... 
Biata luna, chiar ai haz! 


Dar ce vii dupa trăsură 
Şi cu noi la deal te sui? 
Poate iar ai gust de vorba? 
Azi mai pune-ţi pofta "n cui! 


Eu ma duc să dorm de-acuma, 
Dormi şi tu, la noapte, luna, 
Lasa stelele de straja — 
Somn ușor și noapte bună. 

13807 


Stele 


Cite stele 'n cer lucesc, 
Toate stau st le privesc 
Si "ntre miile de stele 

Caut steaua vient mele. 


lata, dinspre răsărit 

O stea mindra s'a ivit... 
Steaua ta !—a cui sa Be? 
Ca-i din toate cea mai vie, 
Stelelor sclipind într'una, 
Ștrengarind pan’ şi cu luna! 


lar în colo, spre apus, 
A căzut o stea, s'a dus... 
Era steaua vieţii mele 
Ş'a pierit de printre stele... 


1903 Cornelia din Moldova.. 


Din amintirile lui Constantia Casian 


Din vrista copilăriei mele, incepu prietenul nostru Casian, 
atunci cind familia mea se ținea bine, mi-a rămas pănă astăzi 
acea amintire de bielşug şi multămire, care Intro vreme era 
prin gospodăriile moldoveneşti. Imi aduc bine aminte, cind la 
sărbătorile mari, mama se scula pără "mn ziuă, pregăund cele 
trebuincioase pentru nişte zile ca acele; şi cind la Crăciun 
şi Anul nou, tata deschidea larg porţile tuturor celor cari 
se "'ndreptau spre pragul nostru, şi cind stapini şi slugi 
se simțeau că sint în sărbătoare; cind primăvara, flăcăi gä- 
DU în săptămina Paştilor, cu pălării împodobite cu cordele ei 
pene de păun, aduceau cu lăutari mielul viu şi gras, umbiind 
cu pălăritul —eu mă simțeam fericit, aşa cum se  simțeşte un 
copil vioiu şi sănătos la vrtata aceea, in care pricepe atit de 
bine farmecul sărbătorilor. 

Argaţii din ogradă şi vezeteii erau cei mai buni pricteni 
ai mei, Mai ales pe unul, Neculai Viniu, multă vreme nu l'am 
uitat! Nime nu së pricepea mai bine decit dinsul să-mi facă 
trişte din curpân de bostan, ori morişti de şindili şi muzici fel- 
de-fel din trestie, sau cară din virluri de strujini, Ja care inju- 

m boi făcuţi tot de el din lutui de pe malul iazului, pe care 
Neculai ştia să-i ardă în foz aşa de bine, ca să nu le strice 
forma! Cine putea prinde mai bine decit dinsul, cu covata 
ori cu latul, vrăbiile cele gureş:, pițigoii cei ciudoşi ori prigorii 
cu glas jalnic? Cine impuşca mai bine uliul, atunci cînd în 
roate mari se apropia de păserile spăriete, sau ciorile, cind se 
stringeau iarna cu sutele? 

Pentru asta, dacă vacanţiile aşteptam să vin azasă, ca să 
văd pe mama, pe tata și pe ceilalți ai casei, n'aşi putea spune 
dacă nu aşteptam cu mai multă nerăbdare să vad pe Neculai 
Vintu. De aceea, cind mă câutai, mā gäseai în grajdiu, uitin- 
du-mă la Neculai şi minunindu-mă cum de nu se teme, ciad la 
secelat se pleca pe sub pintecele cailor, sau cind umbia pe di- 
napoia lor; ori şezind lingă dinsul. ascultam cintecul lui din 
drimbă, pe cind caii rinduiţi Intre stănoagele lor, ronțăiau finul, 
intorcindu-şi capetele din ciad în cind şi viindu-se la noi, 

— Neculai, ziceam cu, nu mergi cu caii la apa? 


„DIN AMINTIRILE LUL CONSTANTIN CASIAN ` ë$% 
EA EE EEN EC 


— Azi nu beu caii apă, d 

— De ce, Neculai, întrebam eu cu grijă. 

— Fiindcă-i Miercuri şi Miercurea nu beu apă. Dar dacă 
mi-i aduce, de sus, o leacă de tutun de la boer, apoi... oiu 
vedea eu. i 

Intr'o fugă mă repezeam sus, unde stăteam foarte cuminte 
si cu ochii ţintă la tabacherea cu tutun a tatei, pe care de o- 
biceiu o ţinea pe masă, Apoi după ce insfăcam, cind îmi ve- 
nea bine, cite-o mină, mă duceam întrun suflet la Neculai, 
care mă lua lingă dinsul, pe patul iui din grajdiu, unde mă sim- 
țeam aşa de bine! e 

lar cind venea vremea, Neculai mă ajuta, apucindu-mă de 
un picior, să mă suiu pe calul cel murg, care avea umbiet, iar 
el se arunca pe părul celui roib, şi tinind de căpăstru şi pe 
surul cei de călărie al tatei, ne coboram cu toţii la fintina de 
devale... 

Pe drum vorbeam ca doi prieteni : : | 

— Neculai, cind mergem să mai impuşeăm vr un bitlan ? 

— Cind n'a ñ boerul acasă, 

— Halice mai ai? 

— Fac eu sburături dntr un ceaun. ` ; 

Hotărit, din toţi ai casei, pe Neculai it iubeam cel mai 
tare] A 

Dar şi cind mă Intreceam cite odată cu gluma, punindu-i 
pe turiş cite-o bucată prea mare de ghiață în sin, de sărea 
Neculai ca muşcat de şerpe, facind nişte schime desperate, pen- 
tru a o vedea mai repede scoasă, in risetele celor de faţă, 
atunci e] se minia și tepezindu-se după mine, mă prindea în 
braţe şi ţinindu-mă strins, sounea bucătăriei: g 

— «Jupineasă Mărie, ia dä- mi cuțitul cel mare, căci de- 
acu li fac feliul>, şi mă amenința cu o operație al cărei ințeles 
moita vreme nu l'am cunoscut, 

lar cind la urmă Neculai Vintu a fugit, furind ei mai multe 
lucruri de ale noastre, între altele şi burdufui de la trăsură, 
eu mă uitam cu ciudă la tata şi la mama, carti Incăreau cu tot 
feliu! de vorbe, iar nopțile plingeam ca după moartea celui mai 
bun prieten. 

Cum nm isprăvit clasele primare, tatăl meu care trăgea 
nădejde să mă facă om mare, m'a dat la Academie, cum nu- 
mea el liceul din laşi şi cum il mai numeau şi alții. Patru ani 
am fost intern, patru ani am gustat din amărăciunea inchiso- 
rii aceşteea, unde n'am auzit o vorbă bună din partea nimă- 
nui, unde n'am primit un sfat pornit din inimă de la nimeni, 
unde n'am cunoscut o îngrijire caldă şi omenească şi unde to- 
iul se făcea numai de formă. Şi de aceea, cind veneam cite 
odată sărbătoarea acasă, unde începuse acuma să se simtă lipsa 
și nevoia, o jale care-mi sfăşia inima, mă cuprindea oridecite 
ori venea vremea si mă'ntoro ianapoi. De multe ori cind să- 
rutam mina mamei la plecare, mama simțea cite-o lacrimă caldă 


48 VIATA NOMINEASCA 


căzind pe mina ci, măcar că eu mă ţineam din toate puterile 
mele; si dacă nu mi-ar fi fost ruşine, ng fi plins cu şepte rin- 
duri de lacrămi. 

«De ce plingi, Costici»>—imi spunea mama săruiindu-mă 
pe frunte.— «Cauti și 'nvață bine şi te poartă cum se cade, 
căci tu vezi cum fi merge lui tată-tău», 

Mie "mi venea să mă bocesc cu glas, insă mă ruşinam 
tara de mama. Dar iarna mai ales, răceala vremei de afară, 
trecătorii grăbiji, cite-un cerșetor tremurind în zdrenţele lui, 
dughenile cu feregule luminate frumos, totul mă făcea ca atunci 
cind băteam În poarta internatului pentru a mi se deschide, 
mai întăiu să-mi şterg ochii inroşiţi de plins şi de lacrâmi. 

in curind clopotul suna, vestind repelitorul, cind vr'un pe- 
dagog plictisit, venea să ne dee gust de 'nvăţătură, 

in internat eram foarte neastimpărat și porecia de «Varga 
lui Domnezeu» pe care mi-o dădeau cei de-acasă, o meritam cu 
deosebire aici. Odată m'am suit chiar sus pe Arcul Academiei, 
care astiizi nu mai este, de unde am admirat, pănă m'au sim- 
ut, poziţia Iaşilor, dinspre asfinţitul soarelui, De învățat însă 
invăţam bine, mai cu samă în cei dintăi ani, dar profesorii şi 
aici tot aveau de spus cite ceva rău, cind venea cineva de la 
mine, Din această pricină nu-mi plăcea de loc să vie ai mei 
pe la şcoali şi cu deosebire tata, Dumnezeu să-l erte! 

Tata dealtmintrelea venea rar pe la şcoală. Uneori în 
recreatie, pe cînd ne vinzoleam prin ograda externatulu:, unul 
din băeţi mă striga, arztindu-mi cu degetul spre poarta liceului, 
Tata venea cu pasul lui domol, iar eu mă desprindeam dir 
grupul unde mă hirjoneam, eşindu-i intru intimpinare şi rugi- 
nindu-mă, pemernicul de mine, pentru că tata era «prost imbră- 
cate, După ce-i sărutam mina, tata se îndrepta spre cancelarie, 
iar eu aşteptam prin apropiere, uitindu-mă la cei care se strin- 
geau prin jurul meu. Vedeam pe tata ajungind la ușă, cum 
işi scotea pălăria, îşi ageza părul şi musteaţa, Îşi scutura ceva 
inchipuit de pe haine, apoi intra cu smerenie. Prin uşa des- 
chisă și prin fumul de țigară din lăuntru, zăream o clipă mu- 
trele cunoscute ale profesorilor. Intr'un tirziu tata eșea, acru 
şi posomorit şi-mi zicea cu obidă: 

— «Ai să rămii r/fifente—iară băieţii se ingrămădeau mä- 
sui indu-l din cap pân' în picioare, 

După plecarea tatei, eu rămineam foarte trisi, rezemat de 
vrun părete, pe cînd diavolii ds băcţi săreau întrun picior în 
jurul meu şi băgindu-mi degetele in ochi, imi strigau: 

«Ri--pi—tent, Ri—pi—tent!» 

Imi venea så mă reped şi să Inhâț de cinepa dracului 
mai ales pe unul, care găzise şi o melodie pe cuvintele sta: 
sianu Ripitentu>, pe care o cinta bätind tactul cu degetul. 

Duplice clasele se terminau, un zgomot infernal se auzea 
prin tot rindul de jos, unde erau hăsţii cei mai mici, iar în fo- 


-a ban d Fe Lage Pip DE wi RN A 
a ; ae bat s e EEN 


iala şi dezordinea care se produceau, se auzea totdeauna nişte 
vorbe sacramentale : 

«Interna sus, formic acasă, tis v'an Dumnezei şi'n mama 
voastră». 

Era neamţul Felix, pedelul liceului, care apărea de pe un- 
deva, cu un smoc de chei în mină şi care în chipul acesta tri- 
metea în fi-carezi pe interni sus şi pe externi (furnici ?) acasă. 

Orideciteori venea tata pe la şcoală, restul zilei nu-mi mai 
tihnea. lar cînd venea noaptea, in răceala şi 'n întunericul dor- 
mitorului, eu mă gindeam la diosal, la munca lui cea grea fără 
folos aproape, la mama pe care deviteva ori o văzusem plin- 

ind, la surorile mele, la casa de la ţară, la poarta cea cu hu- 
ubărie, la cinele T:rbizon, la atitea şi atitea lucruri vechi şi 
cunoscute, şi lacrămile Imi curgrau giroaie şi amare, udi"du-mi 
căpătâiul, d pe cind sforăituri uşoare se auzeau aproape din 
toate paturile, eu mă intorce-m pe-o parte şi pe alta, În timp 
cè cintecul vreunei minavete ori şu-râturile sergenţilor de noapte, 
ajungeau triste, triste pân” la mine, 

Internatul nu l'am ţicut deci: pănă la sfirşitul clasei a pa- 
tra, cind l'am pierdut, fără să fiu pâgubaş 


$ 
$ KL 


Mare lucru a fost în viaţa mea de copi! teatrul cu plă- 
cerile lui. 

Cind eram mai mic mă luase tata la grădina Tivoli din 
dosul bisericei Banu din laşi, unde juca o trupa de actori, Mi-a- 
duc aminte impresia prterni à pe care mi-a făcut-o atunci Doc- 
torul [ără voia a lui Moliere şi hazul mare pi care l'am Act 
Ceva mai tirziu am auzit că un actor vestit, Manolescu, cu 
trupa lui, a sosit în Iasi, ca să dce mal multe reprezentați in 
acea grădină, Cum am alat acest lucru, nu mă gindeam de 
cit la teatru si actori si multe seri am stat În strada până la 
sfirșitul reprezentaţiei, la porţile acelui local, unde oamenii erau 
atit de fericiţi. Auzeum din cînd in cind cite-un uctor răcrind, 
ori glasul ascuţit al une! 2cirițe, sau deodată nu s= mai auzea 
nimic, după care un riset «gomotos, urmat de aplauze furtunoase, 
de bravo, venea pân'la mine, Eu ma fiăsulam pe-atara, înăl- 
țindu-mă in vil degetelor, ori unind mä zădirnic, printre 
seindurile gardului. Ce n'ag fi dat să fiu şi eu inlăuntrul 

Intr'o zi de vacunţie, isprăvisem clasa a reen, venind prin 
tirg, vâzui anunțat pentru ziua urmâtoare Doi Sergenţi, Odată 
auzisem pe unul din ai casei spunind, c4 la această dramă toată 
lumea plinge. Auzind aceasta, o mare durnţa e nâscu în 
mine, ca s'o văd şi eu vr'odata. Şi iā A acuma cra să se 
joace, Cetii afişul intreg, de la inceput până la sfi-git, cu dis- 
tribuția rolurilor, începutul reprezentaţiei, preţurile, chiar a lo- 
cul unde se tipărise anunciul, avind şi el ceva din farmecul re- 
prezentaţiei, Dar sara ne inturnasem acasă la ţară, câci vara 

+ 


50 VIAȚA ROMINEASCA : 


ne mutam cu toții acolo. Noaptea pot zice că n'am închis 
ochii, gindindu-mă şi intrebindu-mă necontenit, ce fel de ser- 
ti să fie aceia. Adouazi, toată ziua nu mi-am găsit astim- 
păr şi cind imi inchipuiam că n'am să văd pe cei Doi Sergenţi, 
un fel de sfirșală mă cuprindea, Stiam bine că dacă vom spune 
celor de acasă cum stă lucrul, chestiunea era compro:misă, 

Mă dusei totuşi la mama, 

— Mamă, te rog, spune tatii să-mi dee un franc. 

— Da ce-ai să fiis tu cu'n franc, zise mama cu un ton, 
ca şi cum aşi fi cerut o sută. 

— Imi trebue, te rog! 

— Du-te şi-i spune lui tată-tău să-ți dee, zise mama 
rizind, 

De tata, mă temeam şi aveam o slială aşa de mare, nu 
numai eu, dar şi ceilalţi frați şi surori ale mele, incit niciodată 
nu vorbeam cu dinsul din pornirea noastră, orice trebuință am 
fi avut, Şi cu toate că tata nu ne-a ocărit măcar odată în viaţa 
jui, totuş în faţa sa, nici unul din noi nu indrăzneam să vorbim 

“tare, lucru care-l supăra de multe ori. Caci tata, om rece și 
veşnic năcăjit, avind o casă de copii şi mergindu-i rău de ja 
un timp trebile moşiei, se inchisese într'o lume de afaceri, de 
conturi şi socoteli, in care noi ceilalți ocupam un loc foarte 

det? 

4 lar mama îşi bitea joc de mine acum, trimeţindu-mă la 
tata. Dar să fi ştiut bine că-n viaţa mea nu m'aşi mat fi dus 
la teatru niciodată, şi tot nu m'aşi fi putut hotări să-i spun, 

Atunci luai și eu o hotărire extremă. De pe la o vreme 
am şters'o frumuşel de acasă, pe jos păn” la Iasi, şi fiindcă sa- 
tul nostru este vr'o jumătate de poştă departe de oraş, cam pe 
la asfinţitul soarelui, am ajuns în tirg. De la rohatcă m'am 
dus întins la grădină, pe care am gâsito inchisă, fiind incă de 
vreme, Apoi deodată văzui un om inlăuntru, venit nu ştiu pe 
unde, aşezind mesele şi inspectind felinarele. Pe urmă încetul 
eu incetul au inceput să vie şi actorii pe care-i cunoşteam după 
fețile lor rase şi sbircite. Fiecare dintre ci era pentru mine 
un personaj extraordinar, lnsfirşit casa se deschise şi un om 
cu musteţi aşeză Innaintea lui niste caețele colorate., «Bileteie» 
gindii eu, și o săgeată imi trecu prin inimă. 

Publicul incepu să vie, Cite o cucoană groasă, în mijlo- 
cul unei familii se legăna pănă la intrare, dispărind apoi în gră- 
dină, chte un domn care oprindu-se un moment cu capul la 
deschizătura casei, trecea Inlăuntru, tinind în mină ia Co- 
lorată, cite-o păreche, care se oprea, domnul pentru bilete, 
doamna pentru a-şi așeza pălăria. Şi pe cind toţi aceşti feri- 
Op intrau în grădină, eu umblam forfota decolo pănă colo, gin- 
dindu-mă ce să fac, cum să intru, 

«La urma urmei voiu răminea şi eu afară și tot voju auzi 
cite ceva» gindii eu desnădăjduit. 

Dar nemulțemit cu aceasta, Îmi veni în minte «dacă m'aşi 
ruga să mă lese înnăuntru?> Şi pecind înnaintam luindu-mi 


DIN AMINTIRILE LUI CONSTANTIN CASIAN D 


D 


inima În dinţi, iată că din grădină esă unul, îndreptindu-se că- 
tră cei cari stăteau ca și mine înnaintea porţii. 

— MAL, care din voi vrea să facă pe soldații? Intrebă el, 
uitindu-se ia noi. 

— Eu, Domnule, vă rog, şi mă băgam hojma în sufle- 
tul lui. 

Domnul m'a ales pe mine, a mai alea încă patru şi cu 
toţii intrarăm inlăuatru. 

< Voiu vedea pe Manolescu, poate voiu şi vorbi cu din- 
BE mā gindeam eu, pe cind străbăteam mai pe de lături gră- 
ina, 

Cind m'am suit pe scenă, văzui un actor innalt, foarte fru- 
mos, îmbrăcat cu nişte pantaloni roşii. 

-- Da unde ai găsit stărpiturile acestea, zise el, măsurin- 
du-mă pe mine mai ales din cap Gänn picioare, şi oprindu-şi 
privirile la o ciubotă de-a mea, care de-atita drum se rupsese 
de-al binelea. 

Apoi adresindu-se celui care ne recrutase : 

— Haide, du-te şi-i îmbracă, 

Am aflat că acela era Manolescu. 

Ne îmbrăcarâm cu nişte haine colorate de cit, ne înfășu- 
rarăm picioarele cu nişte turetei de muşama, ne dădură nişte să- 
bii de tinichea, ne puseră niste musteți de lină iar mieşie 
barbă aşijderea, după care ne înviițară ce trebue să facem, 

Poate ași D plins şi eu în cursul reprezentaţiei, dacă în 
momentele cele mai tragice n'aşi fi fost pe scenă, cu sabia 
scoasă, dar cu gindul că toată lumea din grădină se uită la ciu- 
bota mea cea ruptă, pe care de şi o doseameucit ce puteam, 
dar degeaba! Accastă ciubotă m'a chinuit toată sara. 

Dupăce s'a isprăvit reprezentaţia, pe la vro unul din 
noapte, mă pregătii să mă'ntore acasă la țară, căci n'aveam 
unde să rămin noaptea. De aceea de la teatru o luzi de-a 
dreptul spre barieră. De la un loc pe șosea ma pälit un 
somn și tăind drumul m'am culcat sub poalele unui deal, iar 
cind m'am trezit soarele era sus şi drumul umbla de mult, 

Cum mergeam eu pe drum, băgii de samă delao vreme, 
că oamenii se uitau curios, întorcindu-şi capetele după mine; 
ba o țărăncuţă dintr'un grup, rizind ca de-o năsdrăvănie, își 
fâcu cruce, bătindu-se apoi cu mina peste gură. 

Cind am intrat pe poartă, acasă, iaca şi mama. 

— Ce-ai păţit, mă 'ntrebă ea cu o spaimă, ca şi cind ar 
fi văzut un lucru supranatural... «Unde-ai fost?» 

— Nicăiri, am respuns eu, şi instinctiv dusei mina la față, 

— Ce ai, bre, zise mama, dindu-se mai aproape de mine. 

Fugii în casă la “oglindă. 

Aici întăiu m'am spăriet groaznic, căci nu m'am priceput 
ce pot fi acele minjituri negrii şi scorțoase de pe obrajii mei, 
de pe sub nas şi pe toată barba, ca nişte răni reegt apoi 
imi veni în minte toţi oamenii pe care i-am intiinit pe drum şi 
în siirşit îmi amintii de barba a musteţile de la teatru! 


DI VIAȚA ROMINEASCA 


Nemai avind încotro, m'am spoveduit mamei, care mi-a 
răspuns numai atita: «Ei las'tu, c'a da el tată-tău cu ochii de 
tine,“ 

De-atunci teatrul nu mi-a mai eşit din cap, iar intr'o bună 
zi, imi veni în minte: «dacă aş face şi eu o piesă de teatru?» 
După ce mă gindii citva timp, am găsit şi subiectul: Popii din 
zilele noastre, comedie în 3 acte. De îndată ce m'am hotărit să 
devin autor dramatic, o schimbare radicală s'a facut în mine, 
Cei de acasă nu se pricepeau ce înseamnă plimbările acele in 
lungul şi latul ogrăzei, facind schime şi vorbind singur, incit 
mama cu adevărat intrase la grijă. 

— Eu nu ştiu, frate, ce are băetul ista, de-o bucată de 
vreme, spunea tatei, şi-i istorisea cele ce văzuse la mine. 

— Nu cumva caică 'n străchini ? întrebă tata. 

— Ce, Doamne iartă-mă, de pe-acu ? 

Eu ascultam convorbirea aceasta cu... milă. ; 

Iar după ce m'am apucat să scriu, furişindu-mă de cei de 
acasă, ca și cind aşi fi făcut o faptă rea, şi cind citeodată, sara, 
rideam singur cu hohote, mama spărietă, deschidea repede uşa: 

— Bre, tu ai să-ţi est din minţi, ce ai de rizi singur ca 
nebunii ? 

Eu rideam de sgnoranța mamei. 

Până la sfirşitul vacanței am terminat comedia, ba am fă- 
cut şi o dramă într'un act, şi amindouă trebuiau sa fie jucate 
de... Manolescu, căci le scrisesem anume pentru dinsul. ` D 

După ce le-am scris frumos şi le-am dedicat la doi amici 
de-ai mei, m'am dus la cea mai mare tipografie din laşi, ca să 
le tipăresc. l-am spus stăpinului că am eut două piese de tea- 
tru, că aşi vrea să le tipăresc, iar cistigul din vinzarea lor să-l 
impărțim pe jumătate, di şi cu mine. Dar el zimbind puţin, mi-a 
Let scurt apa dela moară, spunindu-mi curat, că nu face ast- 
fel de afaceri, minindu-mă aiurea. Eu n'am ințeles dece nu face 
ei o afacere aşa de bună, şi m'am dus la altul, E 

— Am nişte piese de teatru şi aşi vrea să le tipăresc, 

— Şi cine le-a făcut? mă întrebiunul de-acolo. 

— Eu, cine. 

— Bravo! Şi ai parale ? 

— Nu, vrau să le tipăresc fără parale, iar ciștigul să-l im- 
părţim în două. i 

— Foarte bine, zise el, (Acind din ochi unuia, ia să ve- 
dem şi eu operile. 

Şi dupäre se uită prin ele, mă întrebă rizind: 

=- d ce vrai să faci apoi cu dinsele ? 

— le joace Manolescu, zic eu fudul. | 

— Aga da, zise el, rizind de-al binelea. Dă-le intăiu să le 
joace şi apoi să vii pe urmă să le tipărim. 

Dar mie nu-mi convenea aceasta, căci vroiam să le dau 
tipărite gata lui Manolescu; apoi semnul acela din ochi numi 
prea plăcuse, de aceea m'am dus la alt tipograf, care m'a tri~ 


DIN AMINTIRILE LUI CONSTANTIN CASIAN s3 


mes la o librărie, lucru ce m'am înţeles pentru ce, căci doar 
vroiam să le fipăresc nu să le vind. M'am dus apoi la toţi ti- 
pografii. luindu-i de-a rindul, chiar şi la acei cari tipăreau nu- 
mai bilete de vizită, renunțind în cele din urmă şi la jumătatea 
mea de cîştig, dar degeaba! De aceea m'am hotărit şi tu, să 
le trimet netpărite, 

In vremea aceasta trecusem În clasa IV, și şcoala se in- 
cepuse. Gindul că vor fi jucate nu mă părăsea nici un moment. 
Intr'o Simba sara, pe cind aduceam pe mama dela o prie- 
tenă a ei, pe la vr'o Îl ceasuri din noapte, pe o bad? dosnică, 
unde nu se vedea nici ţipenie de om, eu mă gindeam cu plă- 
cere la ziua aceea mult așteptată, Vedeam teatrul plia şi publi- 
cul rizind cu hohote, iînteresindu-se care din cotro, cine-i acel 
care le făcuse; auzeam aplausele cari nu mai conteneau, ve- 
deam şi cîțiva profesori, apoi bravo ! bravo ! autorul ! autorul | 
Şi cum mergeam tăcut alături de mama, Îmi scot pălăria din 
cap şi fac deodată un compliment adine, 

— Da ce, ai nebunit, bre, îmi zise mama speriată, 

Eu nu i-am spus că mulțămeam publicului, ci ruşinindu- 
mă, i-am Îngâimat ceva neinţeles. 

Dacă au ajuns sau nu piesele mele in mina lui Menolescu, 
nu ştiu, dar eu ştiu că le-am dat unui actor să i le dee. Peste 
vr'o citeva septămini, cind m'am intilnit cu dinsul, mi le-a in- 
napoiat, spunindu-mi ca să le mai dreg, cind voiu fi mare, şi 
aflind cit de mult îmi place, mi-a dat voie să vin in totdeauna 
la teatru. Dar pentrucă sala Pastia, unde se juca, era prea mică, 
îmi spuse să vin între culise, Eu eram acuma extern, în clasa 
V, asa ch pot zice, că numai de-atita m'am ținut, De invăţat, 
nici vorbă, Cind să înveţi, dacă ziua eram ocupat in vederea 
sării, iar sările până la miezul nopţei, mă veseleam cum puţini 
s'au veselit vre-odată. Nu-i vorbă, îmi luam eu cărțile în ee 
nar, pentru ca să cetesc în antr'acte: dar par'că era un făcut, 
acest lucru nu se intimpla niciodata. 

Mama, care şedea cu noi în tirg, nu mai ştia ce să facă, 
căci eu mai nu mai stăteam serile pe-acasă, 

Intr'o zi povestii unui coleg al meu, cum mă duc la tea- 
tru, cum mă lasă înlhuntru si celelalte. 

— Şi ce, hai deseară cu mine, îi zisei în cele din urmă, 

— Nom păţi ceva? mA'ntreabă el. 

— Dacă eşti cu mine, n'ai nici o SCH 

— Nu, nu merg, mi-i frică, zise el, după ce se gindi puţin. 

— Nu fii prost, haide, bre Motăş, se joacă Regina Mar- 
got şi Manolescu are un rol comic, 

Și m'am ţinut de el atita incit In cele din urmă ademenit, 
cu toate că era un băet serios şi aşezat, a primit. 

à sară mama numai decit a simţit că am de gind se 
şterg. De aceea după masă mi-a spus: 

— In astă sară, ai să stai acasă să-ți înveţi pe mine. 

— N'am nimic de învăţat şi-apoi am treabă în tirg. 

— Dom da eu o treabă de nu-i putea so duci, 


ED VIAŢA ROMINEASCA 
a a tat EE MIE Du Ca sula Ee? 


Şi mama îmi spuse apoi să merg cu dinsa şi cu o soră 
in tirg. Eu plecai cu gindul să ne intoarcem cit mai iute, ca 
i să-mi caut de treabă. Dar cind am ajuns pe-aproape de 
casă, soră-mea, bat căciula din cap, dind-o mamei, care-mi spuse: 

— De-acu du-te la teatru. ; 

Ce så fac? Multă vreme n'aveam de pierdut, căci Motăş mă 
aștepta în colţ la<Traian>. O luai In halul acesta pe stradă, 
măcar că era un puiu de ger şi o bucată bună dela noi pănă 
la teatru. Oamenii se uitau pe drum la mine, ca la altă come- 
die, văzindu-mă in luna lui Dechemvrie, cu capul gol la plimbare. 
L'am găsit pe amicul meu, care mă aştepta la locul ştiut, şi că- 
rula nu-i venea să creadă ochilor văzindu-mă astfel, apreciind 
in acelaş timp, sacrificiul ce-l făcusem pentru dinsul. 

Am intrat pe din dos, printr'un coridor lung, conducindu-l 
cum Tas fi condus acasă la mine, ne-am scoborit nişe scări, 
am suit altele, si am ajuns pe scenă, 

Un actor îmbrăcat pentru joc, stătea jos, alături de-o ac- 
triță tinerică, spunindu-i nu ştiu ce, iar din cind în cind îi sã- 
ruta mina, Ei îşi căutară însă de treabă, nebăgindu-ne in samă. 

— tăi ici, i-am zis lui Motăş, arătindu.i un loc intre culise. 

Motăş îşi scoase căciula din cap, se viri acolo unde-i arä- 
tasem şi începu să se uite prin împrejur. Eu mă invirteam de 
colo până colo, dindu-mi aere. In vremea asta iată că vine ac- 
torul Evolschi, spaima băeţilor cu contramaree şi a celor cari 
intrau cu fleaşca, cunoscut pentru brutalitatea şi violenţa lui, 
şi a cărui răutate se cunoștea numai uitindu-te la dinsul. 

Dind cu ochii de Motăş, se opri deodată, ca şi cum ar fi 
descoperit un lucru grozav, monstruos ` 

— Da tu, ce cauţi acolo? 

Motăş făcu un semn spre mine, arătind adică că-i cu mine. 

— Ce face? zise el strimbindu-şi faţa şi făcindu-s= că nu 
pricepe. i EE 

— Am venit cu dinsul, zise el, şi iarăşi mă arătă pe mine, 

poani se Întoarce repede şi dă cu ochii şi de mine, 

— Da tu? 

Cei doi actori se uitau la noi acuma şi rideau. 

Eu ii spusei numele protectorului meu, 

— Aşa ? făcu Evolschi, rinjindu-se, ca și cum adică acuma 
s'a dumerit bine, apoi deodată răcnind straşnic şi făcind şi un 
gest ca pentru bătaie : 

„Afară spurcăciunelor* ! 

Bictul Motăş, aninindu-se printre culise, o rupse la fugă 
prin coridorul cel lung urmat şi de mine, care veneam mai in- 
cet şi nu mai puteam de ruşine. 


+ 
D D 


In liceu aveam doi prieteni, de cari am fost aproape ne 
despărţit. Unul mic la stat şi bătrin de ani,—-de prin clasa a tre- 


DI AMINTIRILE LUI CONSTANTIN CASIAN 53 


ea fusese scutit de armată—cu o faţă mică, boţită și veşnic 
spărietă, cu fruntea totdeauna încrețită, uitindu-se mereu pe sus, 
de parcă se temea să nu-i cadă ceva in cap, foarte prost la 
invăţătură, dar altmintreiea biet bun și iubit de toata clasa, 
pentru caracterul şi e lui, D chiema Gheorghe Săvoiu : 
noi h ziceam Ghita Borincă. 

Celalalt, cu o mutră foarte gravă şi foarte urită, cu un 
picior o leacă strimb, purta ochelari şi paltonul totdeauna între 
umeri. Cum eşeau profesorii din clas, îl şi vedeai cu ţigara la 
gură. Părea un orginal -cam caraghios spuneau unii,—dar eu 
totdeauna protestam. Avea aplicație la învățătură, dar era şi 
mare mester in ale coftatului. Îi zicea llie Andreescu: noi îl 
porecleam Spancrac, 

___Eu, totdeauna vesel, crezind că tot ce sboară se minincă, 
ași fi putut si'nvăt bine, şi cele vr'o patru coroane pe care tata 
le-a strins multă vreme in «odaia cea mare> deasupra oglinzii, 
erau o dovadă, dar vorba profesorilor „eram lenes", Intre noi 
nu era nici o asemănare, şi cu toate acestea n'a fost prietenie 
mai vestită decit a noastră, pe timpurile acele prin liceu. 

Săvoiu nu înțelegea nimic din ceea ce învăţa. Adeseori 
cu, care-i eram un fel de Mentor, stăteam ceasuri întregi ca să-i 
explic ceva foarte simplu, pe care la urmă Săvoiu înțelegea pen- 
tru scurtă vreme. 

— Nu aşa, Săvoiu, Ga îi sta şi omega li omega, ce le in- 
urci pe amindouă ? 

„— «Vra să zică...» evra să zică...» şi mă apuca de mină, 
*5t31..» evra să zică...» şi spunea apoi lucrul pe dos, 

— Nu aşa Săvoiu, îi spuneam eu, invers! 

Săvoiu se gindea adine, pentru a întoarce lucrul, plimbin- 
at prin odaie și fluturind din mini, Apoi deodată mă in- 
treba : 

— Mai Casiene, oare să mă asculte astăzi ? 

— Da, bre Săvoiu, de unde să ştiu cu? 

Atunci Sivoiu, renunţind pentru un moment să mai întoarcă 
lucrul invers, făcea calculul probabilităților, dacă îl va asculta 
sau nu, după care la urmă liniștit, renunța definitiv. 

Dar şi mie de cele de ma: multe ori imiera lehamite și-l 
lăsam în plata Domnolui, cu greceasca lui eu tot, 

Răspunsurile lui, multe erau vestite: 

„__— la spune, ce prozator mare cunoşti D-ta, pe vremea 
lui August, ii întreba profesorul de latineşte. 

Săvoiu se făcea c'a uitat, în vreme ce cu urechea trăgea 
spre bancă, apoi deodată răspundea din toată inima : 

«Schopenhauer», 

Clasa clocotea ; ciţiva de prin fund miorlăiau ori behăiau 
de entuziasm, iar profesorul işi ştergea lacrimele cu batista, pe 
cind Săvoiu furios, se vita urit la cel care-i suflase. 


ss Tustrei hoinăream adeseori pe ulițele Iaşilor in oarele de 
Ss, 


EI VIAŢA ROMINEASCA 


— Mat Spancior, astăzi eu sunt Achile cel iute Ja picioare, 
tu stai lu Codița ? intrebam cu pe Andreescu, 

— Nu stau. 

— Nici la Cățeaua ? 

— Nioi, 

— Atunci, alons! 

Şi i făceam semn şi lui Sävoiu, care ştia de ce-i vorba, 
Şi punindu-mi cărţile în buzunar, dădeam citeva bezele ami- 
cilor rămaşi, yọ porneam Înttiu repegior, până egeam din ca- 
lea profesorilor, aș i o luam rara. rara, pe cele uliți ale laşu- 
lui, câtră grădina de la Copou, ori spre Rondul cel frumos, de 
mai departe, Aici tabiele cele vechi, mincate de rugiuă, cu li 
tere şterse şi de demult, «Pentru Câiăreţi» «Pentru Pietoni», 
mă fiiceau totdeauna să mă intreb, unde mai sint Càläretii, 
unde sint Pietomu; iar ta mintea mea vedeam lail de altădată, 
cină pe ulițele lui se îndreptau cătră acest loc de verdeață, 
boeri călâri, pe cai plini de foc, muşcindu-şi zăbalele înspumate. 
Şi pe cînd aleea chidreţilor răsuna de glume, riset și viaţă, 
calegteie de Viena si cupelele cele mindre, agteptsu alăturea 
sosirea pietonilor. Astăzi mă întreb, ca şi atuncea, unde sint 
călăreţii, unde sint pietonii! 

Sau, dacă aveam mai multă vreme de pierdut, apoi o 
luam în direcţia opusă, spre Tătăraşii cei bătrini, iar dela Po- 
jirnicia cea mică, o apucam cătră sesul Ciricului, de unde se 
väd setele din apropiere, 

După ce dădeam cite o raitt pe la Casa Apelor lui Mo- 
ruzi, de păream nişte ingineri, cari o căutam pe unde-i stricată, 
ne odihneam pe iarba cea verde, vorbind de ale noastre, In- 
spre nord, biserica din Aroneanu, de pe dealul unde este in- 
năițată, mă umplea totdeauna de o melancolie tainică, pe cînd 
spre răsărit, încolo, peste dealul Ciricului, vedeam drumul pe 
unde vata ne duceam la ţară, căci de la Valea lui Chirita, ṣe- 
suriie se întind cit vezi cu ochiul pe toată întinderea Braniştei. 

— De ce-ai întirziat, aşa de mult, mă intreba mama 
acasă, 

— Ne-a explicat D-nu Brinză. 

— Ce atita explicaţie, că s'a răcit mincarea, 

lar eu la aceste vorbe ale mamei, mă mustram în gind 
pentru păcătoşenia mea, făgăduindu mi să mă fac un biet bun, 
eminent chiar, de la zintăuni a lunei viitoare. 

Dar mai la urma urmei, de ce-aşi A stat la clas, chiar 
aşa de la olaltă? Nu-i vorbi că avram ce să vad, 

Unul din profesorii noştri, o figură de orangutang, cum 
se aşeza pe scaun, incepea să ridice minile în sus, ca şi cum 
ar fi amenințat pe vrun duşman iachipuit, apoi ţinindu-se c'o 
mină de pintece, da credeai ch are ceva, deodată faţa i se sbir- 
cea, ochii i se "'nchideau, vocea i se acoperea, şi profesorul 
pliagzea cu glas şi cu amar. Dar profesorul nici nu plingea, 
nici mavea nimic, Ci ne... explica. 


k e J d J -y 
i 


DIN AMINTIRILE LUI CONSTANTIN CASIAN niy 


Un altul intra în clas, scoţindu-şi pălăria îinnaltă cu un 

st larg, făcind apoi un compliment adinc clasci In rrdingota 

i cea neagră, după care incepea să şopotească aşa, că de erai 

la un pas, abea Îl auzeai. Se părea că are rumat secrete cu 
elevii. 

— «Tradu din Virgil», li sopoti el unviascos la lerţie, 
scărpinindu-se, cum avea obiceiul, cu creionul după ureche, ` 

— «Nu ştiu din Virgil», fi sos bietul la ureche, ca și 
cum i-ar fi spus o mare taină, 

— Afară! ţipă profesorul, 

In asemevea cazuri răcnea prea tare, 

Dar filosoful lanuş Popus Fleacus? Ne explica mereu. 
păi Dumnezeu ştie; totdeauna mi se Gären că vorbea În 
odii. 

Un altul era nebun sadea, şi nu multă vreme dură asta, 
a Şi fost dus într'o casă de sânâtate, ; É 

Dar cel care ne învăţa intro singură lecție, „oricare sin- 
taxă“ ? 

Nebun eram eu deci că stau să mă canonese, Intrebicd Întru 
una cit mai este păn' la sunare, mai ales clad prinâvara imi 
aducea acea nelinigte plăcută si cind giodurile mele începeau să 
hălAduiască cine ştie pe unde? Nu-i vorbă erau şi profesori 
de la care n'agi fi lipsit pentru nimica "n lume, doar aşa numai 
citeodată, cum era profesorul de romini, Dumnezeu a-i dee 
sănătate, ori profesorul de grecește, Dumnezeu să-l hodinească ! 

De la acesti doi, multe lucruri frumoase am mal Învâțat, 
pe care nici astăzi nu le-am uitat, Par'că-l văd şi cuma pe 
profesorul de greacă, cum citeodată în focul explicaţiilor se o- 
prea încurcat, neştiind oarecum ce se facă; musteața lui atunci 
se sborşea ca un vrăbioiu şi încrețindu-şi sprincenele tufoase, 
el lua deodată o hotărire: «Ei, la dracul, Demmilor, sinteți de- 
acuma bărbaţi» ne spunea el totdeauna în asemenea împreju- 
rare, după care aflam apoi, cum Joe, schimbat în lebăda, se 
desfăta cu Leda, sau despre păţania Venerei, nd a prins'o 
bârbatul său cu Mate, sau alte lucruri cerești de-al de-acestea. 
Noi bărbaţii ascultam uitindu-ne în ochii profesorului, dar pe 
sub bănci pe trăgeam picioare seimnnilicative, ori ne dădeam 
ghionturi, cind ajungea lucrul la adică, pecind Săvoiu, din lo- 
cul lui, întorcea capul serios spre mine, făcind apoi niste strim- 
bături pline de Ințeles la adresa lui Marte şi a Venerei, căci 
acestea le pricepea şi Ghiţă Bocincă. 

care-i întrecea Însă pe toţi era profesorul de ştiinţe. 
Multe feste i-am mai jucat eu acestuia! El asculta cu cartea, 
dar dacă H luai cu gura înnainte, putezi să-i îndrugi tot felul 
de bazaconii, căci le lua drept ghinţă bună. Eu eram vestit în 
liceu pentru treaba asta, Adeseori la examene, veneau băeți 
de prin alte clase, pentru ca să fie faţă cînd îmi va veni rindul 
meu, iar eu atunci răspundeam aşa, incit laima mea creştea și 
mai mult. 


Piu En E a YPE > 


Di VIAȚA ROMINEASCA 


— Care sint muşchii membrelor superioare ? 
A - Seagerac, Kategat, Sundul, Beltul mare şi Beltul mic, 
D spuneam eu dintro râsullătura, de par'că se bateau calici la 
gura mea. 

| Altădată, după ce-i istorisisem tot felul de cai verzi pe pă: 
rett, despre cutremurile de pămint, uitindu-mă ţintă în ochii lui, 
el, nestiind ce să mă mai intrebe, căci pierduse rindul, trase cu 
coada ochiului din carte, un început de [rază la intimplare, după 
care mă intreba: 

— Ce se 'ntimplă din cind în cind î 
Din cind in cind se intimplă că pămintul se Învirte Im- 
prejurul soarelui, şi... da-i dă'i alte polologhii, umblindu-mi gura 
ca o folelniță, Mă alegeam totdeauna cu nota 8, o: nu ştiu 
ntru ce nu mi-a pus niciodată ro, note pe care dealtmintre- 
ea nu le căpăta nimeni din cei cari spuneau lecţia cum se 
cade, Căci acest profesor, era foarte sever la note: 5.6, e 
rau notele obişnuite, Doar numai unuia ca mine, a cărui ști- 
inţă sărea "o ochi, dacă'i punea el vr'o notă mai mare... 

„ Chita mea era inst la fosile: toţi autorii latini și greceşti, 
scriitorii pe care-i cunosteam de prin literatură, titlurile cărților, 
uncie nume ale băețălor, deveneau fosile, = 

Acest profesor avea însă o idee foarte bună despre din- 
sul. Cind se deschidea vorba de geologie, totdeauna ne spu- 
nea că el e geolog, şi incă un geolog cunoscut şi la Viena. Dar 
şi noi, ştiu că-i veneam de hac: 

— Domnule, dar Dostoirwsky, este mare geolog ? 

_ El ne făcea un semn cu mina, ca pentru nici prea prea, 
nici foarte foarte, şi răspundea: 

— Sint ea şi mai mari. 

EE" VE profesor ne-a invâțat în tot liceul Ştiinţele Na- 
urale 

Dintre toate obiectele din liceu, matematicele mi-au fost 
duşmanul cel ma: mare, iar profesorii de matemateci, pot zice, 
au fost calăii mei. Mai ales pe unul din ci, un om bolnav, n'am să-l 
uit pici mort, Și dacă până astăzi am oroare de matematici, a- 
poi aceasta lui se datoreşte în cea mai mare parte. Obiectul 
acesta mă ficea să tremur tot anul, iar aproape de examen, 
imi blestemam şi ziua in care m'am mai născut. Frica aceasta 
Insă nu mä făcea de loc ca sinvaţ. Şi de aceea, am esit din 
liceu, fără să ştiu nimic, mai ales la Algebrs, unde n'am avut 
niciodată cea mai mică idee. 

Odată la o teză, ni se dădu mai multe subiecte, împărţin- 
du-ne profesorul în patru grupe, 

Eu nu ştiam nici s'o urnesc şi eram dezolat, 

— Mai Ozias, ştii? intreb eu pe vecinul meu din stinga. 

Ozias îmi făcu un semn desperat, iar mai tirziu imi spuse ` 
„Pe a ta o ştiu“, 

— Și eu ştiu pe a ta, ziseiu eu, neștiind ce are si iasă 


a LMA mia. 


RENE liniei ni Ai IEI in Eee at a 8 La E ai a 
a PP pr te Po ee te au aa E 


de aici, ci numai aşa pentru a-mi alunga gindurile cele negre, 
pe care mi le foaea cea albă. 

— Hai să facem schimb, Imi spune Ozias incetişor, tupi- 
lindu-se după spetele unuia. 

Eu de cuvint, căci oricit de proastă ar fi făcut-o el, tot mai 
bine decit mine ar fi făcuvo. Şi binişor, ne schimbarăm hir- 
tiile, fără ca profesorul cu ochii lui de Argus în această im- 
rejurare, «si ne vadă. Teza era din Algebră, cu aplicaţie de 

garitmi. . i 

Ozias era liniştit acuma, căci teza lui incăpuse mini 
bune, gindea el. Eu nu mai puteam de bucurie la rindul meu. 

Ce dracul vom face eu acum, mă gīndii, mai ales că O- 
zias mi spiona si-mi făcea semn cu piciorul să scriu, Ca să-l 
bucur pe bietul Ozias, Incepui să fac la litere de la inceputul 
alfabetului, cînd cu plus cînd cu minus, căci aşa văzusem pe 
băeți pe la tabelă. Mai aruncam pe ici, pe colo şi cite un ra- 
deal, iar din cind în cind mă uitam in tabla de logaritmi, pe 
care atum o vedeam mai bine, pentru intăia oară. 

Teza lui Ozias crestea văzind cu ochii, a mea mergea 
mai greu. 

În vremea aceasta Bocincă tălhăroiul, cu cartea pe ge- 
nunchi, tremura şi copia: dar pentru a nu-l cunoaşte profeso- 
rul negustor cu oca mică, un rind seria, unul seg, 

ind profesorul ne-a adus tezele, mai tirziu, eu am că- 
pătat nota 4 „cu indulgență“ jar bietul Ozias, pe lingă 1 la 
studiu şi 1 la conduită pe care i-a căpătat, cit pe ce să fiedat 
şi afară, căci cu toate că el spunea Intru una că n'a ştiut teza, 
si că a fâcut'o astfel crezind că-i bine, profesorul susținea mor- 
Ga, că a vrut sági bată joc de el „fäcind o asemenea mă- 
gäre", 

5 t : 


Dar purtările mele de pe la şcoală au ajuns şi pe la u- 
rechile tatei, cu care începuscm să mă stric de-o bucată de 
vreme. Mai Intăiu, el n'a putut să-mi erte cind m'am mai eşit 
premiant, apoi cind am pierdut internatul, iar acuma auzise că 
nu stau nopţile pe-acasă, iar ziua nu dau pe la Soa, 

Apoi tata, care ne predica nouă totdeauna ordinea și re- 
gula, nu se impăca cu desordinea şi negligenţa mea. Mai ales 
se supăra că la fiecare inceput de an, Îmi cumpăra cite-un 
teanc de cărţi, iar ja sfirsitul anului, aduceam din ele citeva 
foi, sau uneori nici atita, De aceea cind am trecut In clasa V, 
tata, după ce ca de obiceiu mi-a cumpărat un vraf de cărţi, 
mi le-a trecut pe toate, după dictarea mea, pe o listă. insem- 
nind pe coperta cărţilor numerile conrespunzătoare, De la a- 
ceastă măsură, tata aştepta cele mai bune rezultate, dar în cu- 
rind cărţile mele, cele mai multe par'că intraseră în pămint: 
pe unile le pierdusem, pe altele le dăruisem, citeva fură schim- 


Ir E 


0 VIAŢA ROMINEASCA 


bate în arginţi, pentru micile mele trebuinţe, iar lista tatei o 
uitasem aproape. 

Dar cind a venit vremea să mă duc în vucanţie acasă, 

mi-a apărut innainte şi catastihul tatei. Pe cind mă gindeam 
cum să es din încurcătură, imi veni în minte biblioteca de-acasă, 
Intr'una din odâile de la țară, era un dulap de steclă cu raf- 
turi, în care mama îşi ţinea peharele, chiselile şi celelalte, iar 
în rafturile de jos erau o mulțime de cărți, cele mai multe ne- 
trebnice, pe care noi copiii le luasem ca premii «pentru silinţa 
la învățături şi buna purtare», Mai jos erau cărțile bisericeşti 
ale tatei, pe care la zile mari, împărătești, tata le cetea, cin- 
tindu-le incetişor, 

Pentru aceasta, dulapul de steclă era numit de cei de-a- 
casă biblioteca. 

Cum am ajuns acasă, m'am furişat în odale și am înşfă- 
cat on braţ de cărţi, pe care le-am însemnat cu mnumerile 1, 
2e până la 13, cite-mi cumpărase tata, 

Tata m'a întrebat ca de obiceiu: 

— Ai trecut în alta clasă ? 

— Am trecut coripent (Tata nu ştia ce-i accea), 

— Premiant n'ai fost ? 

— N'am fost. 

— Da ripitent wai rămas? 

— Nam rămas, 

— Unte-ţi sunt cărţile? Adă-le incoace. 

Eu fudul chipurile, mă înfațişai cu un teanc de cărţi, dar 
cu inima cit un purice, Tata a descuiat un săltar şi scoase iz- 
vodul, apoi îşi puse ochelarii si începu: 

— Numäru Unu: Les. Leza... 

— Les Aventures de Telemaque, complectai eu, şi-mi arun- 
căi ochii pe numărul 1 al meu: Dumnezeule mare, Gramatica 
romină de Strajau ! Apoi întinzind cartea, ca să se vadă nu- 
mărul de pe dinsa, zisei tare: 

— Les Aventures de Tblimaque sau gramatica romină 
de Strajan,. 

— Asta-i? mă întrebă tata, luind-o în mină, 

—_Da, pe rominepte Aventures de Telenaque inseamnă 
Gramatica romină, gi iaca, nu-i gramatica romină? 

Tata o indepârtă pănă la distanța presbiției lui şi ceti tare 
şi respicat: «Gramatica limbei romine de Me Străjan», apoi o 
puse de oparte, după ce se mai uită pe dos gi pe faţă incă 
odată, în care timp eu vinzoleam cărţile pentru numărul 2. 

— Număru doi, urmă tata, Gramatica greacă... 

Haiti, aici m'am dus, gindii cu, căci tatăl meu ştia gre- 
ceşte şi eu trebuiam să-i întind drept numărul 2, un volum din 
operile lui Ureche. “Tatăl meu ceti tare: «Opere complecte» 
apoi o deschise pela mijloc : 

— Nu-i scrisă pe grecește? 


kg se ~” bai e B A ËU a i COAN pf “fa a 84 
A ) ` 


DIN AMINTIRILE LUI CONSTANTIN CASIAN a 


— Nu, o traducem noi în grecește, 

Tata o puse peste cea dintăiu. 

— Număru trei, Istoria... 

— Istoria.. Economiei Cimpului, spusei eu şi Intinseiă pen- 
tru Îstoria Antică o cărticică scurtă şi groasă, scrisă cu cirilice 
de cele noi. Tatal mru ceti: „Manual de Economia Cimpului“,,. 
apoi uitindu-se la mine pe sub ochelari: 

— Da ce, voi invăţaţi si de-ale cimpului ? 

— Cum nu. 

— Ei şi tii tu ceva aici? 

— Se poate să nu ştiu ? zisei eu luindu-mi aerul! unui agro- 
nom jignit in cunogtințele lui. 

ela... Economia Cimpului înnainte, tata mi-a cerut numai 
numerile, fără titluri, aşa că uşor i-am trecut drept Herodot, 
eg bu lui Mitilineu, drept Anabasis nişte poezii şi aşa pä- 
nă la ultima caste, după care tata m'a trimes să le pun în bi- 
blioteră, Şi astfel am scăpat cu obraz curat, şi toată ziua aceea 
am fost vesel, nu pentru că l'am înşelat pe bietul tata, care în 
necazurile lui, ce ştia el de aventurile lui Telemac, ci pentru că 
Pam scutit de-o nouă supărare, 
vara aceasta mama a stat în oraş, din pricina unei su- 
rori a mele, iar cu pretextind că trebue să må prepar la ma- 
tematici (mama ştia că rămâsesem corigent, dar nu spusese ta- 
tei cum stă lucrul) venii gi eu la Iaşi. Nu insă dorul de învă 
țâtură mă adusese aici, ci o drăcie mare de tot, care mi-a eet 
apoi pe nas, căci am rămas repetent şi aceasta numai din pri- 
cina lui Aurelian Nemţanu, Veţi vedea Toma cita fost el vinovat. 


Aurelian Roman era un coleg de clas, ceva mai mare 
de vrista, de prin Botoşani ori Dorohoiu, cu o figură blană 
spălacită, cu niște tiulee ia musteţi de un galban pucios, cu på- 
rul capului asemenea, in totul un chip ce părea că eşise de 
soare El avea un mers cam sâltâreț, ceva cam caraghios, pen-. 
tru care era poreclit japu? Bâct nu râu, işi trecea regulat cia- 
sele, ba îşi pinca şi internatul, unde era bursier. Ei bine, pe 
acesta, Spancice, Sâvoiu şi cu mine, Pam innebunit pân'ntr'a- 
tita, incit ajunsese să creadă cu tot dinadinsul, că în curind va 
Á țarul Rusiei, 

Inceputul istoriei pe care voiu povesti-o şi care poate mul: 
tora le va părea meadevârată, l'a facut Ghiţa Bocincă şi încă. 
iatr'un chip foarte nevinovat 

Intr'o zi, ei a venit la Nemţanu şi pentru a ride oleacă, 
i-a spus că cunoaşte o fată care s'a amorezat de dinsul. El ia 
spus aceasta cu gindul adică, că un asemenea lucru, nu s'ar 
putea intimpla, faţa cu un.. Adonis, așa de... spalăcit. Dar Nem- 
anu avea se vede altă pârere despre figura lui, căci el a cre-. 
gut, interesindu-se şi cerind mai multe amănunte. Peste vr'o, 


- 


+ 


na VIAȚA ROMINEASCA 


două zile Săvoiu a venit iar şi i-a spus într'un noroc, că mai 
ştie încă o fată care de asemenea s'a amorezat de figura lui, 
şi însfirşit după alte citeva zile, văzind că treaba merge bine, 
tot Săvoiu i-a anunțat că şi vecina lui, o domnişoară pe care 
noi toți o cunoșteam, ba unii chiar suspinam după dinsa, este 
demult Aula după el. Domnişoara aceasta avea un nume 
cam ştiinţific, îi zicea Valenja, Fiindcă Nemţanu nu-l slăbea 
acum de loc pe Shvoiu, acesta văzind că i s'au prins toate min- 
ciunile, intro bună zi i-a adus gi o scrisorică din partea Va- 
lenţei, scrisoare Dou cu meşteşug, în care Domnişoara Va- 
lenţa işi arăta în termeni cum se cade, toată dragostea câtră 
Nemţanu. S:risoarea era ticluiti de Bocincă, care de şi con- 
funda la greceşte pe ita cu omega, dar la de-al de-aceste se 
pricepea mehenghiul ! Nemţanu a luat scrisoarea cu bătaie de 
inimă, a ascunso, apoi intrun loc retras, a cetit-o cu cea mai 
mare atenţie. Noi puși în curent, rideam de Nemţanu, dar şi 
de Sävoiu, care găsise înslirşit şi el unul de care să-şi bati joc, 

Făcindu-ne că nu ştim nimic, Intro zi Spancioc i-a spus 
lui Nemţanu, că de-o bucată de vreme, nu știe ce schimbare 
vede intr'insul, dară că pe zi ce merge se face mai frumos. 
Atunci eu plin de mirare, am spus că focmai acest lucru Il bà- 
gasem şi eu de samă, și că aşteptam numai momentul să i-l 
spun. Nemţanu ne-a mărturisit atunci, că i-au mai spus-o şi alţii 
aceasta, iar mai pe urmă ne-a povestit întreaga istorie cu Va- 
lenta, arătindu-ne ca dovadă scrisoarea şi adăugind că se miară, 
ce are el aşa de frumos, de se amorezează toate fetele de din- 
sul. El insă nu se miera de loc, ci dorea hoțomanul să mai 
afle si dela noi cite ceva despre frumuseta lui. Atunci eu ui- 
tindu-mă cu o atenţie prefăcută la mutra lui cea spălăcită, pen» 
tru a descoperi adică unde-i stă farmecul, i-am spus, abea ţi- 
nindu-mă de ris, că părul „acest păr de aur" cred eu că-i toată 
pricina. Nemţanu a scos atunci repede o oglindă din buzunar 
şi uitindu-se la musteţile lui cele pucioase, mi-a dat toată drep- 
tatea, 

— Si mersul, bre, mersul tău cel frumos, zise tălharul de 
Bocincă. lar Nemţanu, pentru a ne spune şi noi părerea asu- 
pra acestui lucru, a mers dela un capăt până ja altul al odaei, 
sărind ceva mai tare, de cum fi era obiceiul, 

De unde pănă acuma noi n'aveam nici o legătură aproape 
cu dinsul, din acest moment, Nemţanu a devenit nedespărțit de 
noi. Toate aceste se întimplau cu citeva luni mai Innainte de 
isprăvirea clasei a V-a, 

Domnişoara Valenţa ia mai scris şi alte scrisori, tot prin 
Săvoiu, dar şi Nemţanu iși spunea focul prin nişte epistoli lungi, 

e care le dâdea lui Bocincă, mijlocitorul acestei dragoste, Şi 
ucru curios este, că până la urmă, Nemţanu n'a văzut nici-o- 
dată pe Valenţa, nici n'a ştiut ce fel de fată frumoasă ori uri- 
ti este, 

Nemţanu nu se mai gindea acuma decit la Valenta, dar 


RE Asia El Eee it 


DIN AMINTIRILE LUI CONSTANTIN CASIA agr ti 


şi ca se vede că ținea mult fa dinsul, căci intr'o scrisoare i-a 
declarat curat, că alt bărbat afară de dinsul nu va lua nicio- 
dată, iar dacă el nu va voi, se va duce la mănăstire. Atunci 
Nemţanu, om practic, a inceput să se intereseze, dacă Valenţa 
are ceva avere, 

„_— Cum, nu ştii că are proprietăţi intinse în Rusia ? (Fa- 
milia ei era de origina rusască). «De asta n'ai nici o grijă, căci 
are case şi o moşie, apoi este moştenitoarea unui moş foarte 
bogat, şi. DCH fi înşiră nişte bogății mari, mari de tot, toate 
prin Rusia. 

Nemţanu se miera ce berechet dăduse peste dinsul, căci 
de atunci, mai în fie-care zi, Bocincă li aducea la cunoştinţa de- 
tailată, proprietăţile întinse ale Valenţei: moşii prin Basarabia, 
mine prin Urali, păduri prin Siberia... 

Dar lucrurile mau remis numai la Valenţa. In curind o 
epidemie se născu printre fetele şi femeile din laşi, al cărui... 
microb cra Aurelian Nemţanu. Acest lucru i-a fost adus la cu- 
noştinţă pe lingă noi, de însăşi Valenţa, care printr'o scrisoare 
li spunea curat la urmă că «dacă mă vei träda, mă voiu ucide». 
Nemţanu ar fi putut să ne intrebe foarte bine, de unde-! cue 
nosc. pe dinsul cucoanele din laşi, căci el egea foarte rar din 
internat, dar lui nici nu-i trecea prin cap una ca asta. 

| Într'o zi Bocincă alectind o mare taină, ne-a luat pe-amin- 
doi de-oparte şi pe Nemţanu in mijloc şi ne-a spus că domni: 
goara Valenţa, se inrudeşte cu un mare duce rusesc, care o va 
lăsa moștenitoarea unei averi colosale, că de o cam dată «atit 
pot să-ți spun, iar de vei rien o vorbă cuiva, toată afacerea-i 
pierdută». 

— Ces nebun, respunse Nemţanu, să-mi vrau răul meu ? 
Ce rizi bre,—spuse el lui Spancioc, care nu mai putea să se ţie 
de ris şi eu asemenea. 

— Mare noroc a dat peste tine, îi respunse Spancioc. «Cum 
de nu dă şi peste noi o asemenea pleaşcă> mai adăugă el. 

— Ce, sint aşa de frumos? ne întrebă el. 

— Grozav, mai, fața ai mersul tău... ia mergi o leacă 
să vedem, 

Şi Nemţanu mergea dela un capăt la altul a! odăci sghi- 
Noto Sr 

ouezi Bocincă iar ne-a strins grăma ustrei si 
intrebat de-oda!a : zi RE 

— Mäi, care sii spun? 

__— Spune-i, bre, tot, ii ziserăm noi, neştiind ce dracul are 
să-i mai spue. 

Atunci Bocincă i-a anunţat scurt, că Valenţa a fost lăsată 
moștenitoarea tronului rusesc şi prin urmare Nemţanu Aure- 
lan, va deveni țarul tuturor Rusilor ! 

in acest moment Nemţanu a inceput să se pregătească 
par reaua sarcină care era să-i vie, pir măr medita adinc 
a problemele împărăției, la chipul cum va împărţi bunătăţile 


EI VIAȚA DORISEASCA 


amicilor şi în special nouă, cari eram să fim nişte personaje 
consid ile în Rusia. Ba odată Pam găsit trudindu-se să ce- 
tească pe Carol XII, al lui Voltaire, care pe atunci se tradu- 
cea prin liceu, pe cind un dicționar francezo-romin, stătea des- 
chis innainte-i. 

Intre aceste anul s'a sfirşit: Nemţanu a trecut clasa mai 
bine decit oricind, Bocincă a remas repetent de-adreptul, iar 
Spancioe şi cu mine, corigenţi la matematici. Vacanţia mare 
Nemţanu a rămas în lași, la o rudă a lui, iar eu după ce am 
stat vr'o săptămină la ţară, am venit, căci eram aşteptat cu ne- 
răbdare, A e 5 

Vara aceasta a fost pentru noi, un delir, o nebunie! 

Faima de frumuseța lui Nemţanu, trecuse acuma din Ro- 
minia, ajunsese pe la Viena, unde pe atunci era la ordinea zi- 
lei, tragedia din Meyerling, Noi ne-am mirat foarte mult, de 
faţă find şi Nemţanu, cind Spancioc a venit cu o scrisoare, 
adresată lui, din partea Mariei Veczera (Nemţanu nu se Inte: 
resa de tragedii şi drame) prin care-l ruga pe Spancioc, casă 
pue la dispoziţie odaia lui, pentru a se Întlini cu Nemţanu, pe 
care-l] iubea la nebunie. i : 

Nemţanu nu sa dat În lături, dar noi i-am edus aminte 
scrisoarea Valentei cea cu „trădarea“ şi Maria Veczera a fost 
refuzată scurt, prin citeva rinduri bine simţite ale lui Nemţanu. 

In curind ne-a venit În minte noi drăcu, SEA 

Noi stiam că Valenţa este la vorbă cu unul Mihailescu, pe 
care de asemenea Nemţanu nul văzuse nici odată, nici nu la 
văzut cred pănă astăzi, deşi a jucat un rol aşa de grozav in 
viața lui. = 

Anume din momentul ce moştenirea tronului rusesc se 
hotârise să revie asupra lui Nemţanu, au Inceput şi neplăcerile 
acele care astăzi sunt legate, vai, de capetele încoronate! Anume 
nihiliştii incepură să lucreze in direcția aceasta, lar de acum 
innainte, Săvoiu odată cu scrisorile Valenţei ii aducea la cu- 
noştinţă şi mersul uneltirilor conjuraţiior, între cari Mihailescu 
era primul. I- descrisesem lui Nemţanu, ca pe un om innait, pu- 
ternic, avind o voace grozavă (cam așa era şi lucrul) şi mai afla- 
sem incă că-şi comandase dela Pans, anume pentru Nemţanu, 
o maşină, cu care era de ajuns al vadi, pentru ca să-l facă 
harcea-parcea, De acuma innainte acest nume propriu deveni 
pentru bietul Nemţanu o adevărată parică, i 

Cum mergeam noi odată tuspatru pe stradă, vorbind de 
impărăţie, nihiligti, ete. unul din noi, strigă deodată, spăriet: 

— Nemţanule, Mihaiiescul de 

Nemțanu pierzindu-şi cumpătul, Îşi ridică repede ler) 
deta surtuc (pentru a-l induce în eroare), se tă îngrozit la dreapta 
şi la stinga, unde ar putea so sbuphească şi Ven ca o săgeată, 
printr'un gang, în ograda unei modiste, 

Noi leginam de ris în stradă. După o bucată de vreme, 
unul din noi s'a dus sub gang ai l-a scos de după nişte lemne, 


DIN AMINTIRILE LUI CONSTANTIN CASIAN 65 


unde săracul se băgase, pe cind stăpina lor, se uita de eam 
ingrijată, neştiind cu ce intenţii s'a ascuns Nemţanu pie Îi 

— Şa dus? ne întrebă el galbăn ca ceara. 

— S'a dus dracului, în colo, 

— Avea maşina ? 

— O ţinea sub Surtur, 

Aici Nemţanu i-a tras o sudalmă «nihilistului», de s'a cu- 
weree rie? EE 

tă dată intro dimineaţă, pe cind ne plimbam prin dre 
tul Mitropoliei, unul din noi Le ee e S S 

«Mihailescu»! ` 

e neștiind de unde vine, amandea la gardul cel 
innalt al Mitropoliei, căţărindu-s= să-l sară, şi ajungind sus, un- 
de cit pe ce să se spargă în țepuşele de fier, dup, sări jos, ri- 
sipindu-se in ograda Mitropoliei, pe cind portarul care eşise, se 
uita neștiind ce poate să fie una ca asta. În vremea asta însă 
lui Nemţanu, H sfirtiau călcăile cătră portiţa de din dos, de un- 
de apucind pe la Seminar, ne eşi inainte pela si. Gheorghe Lo- 
ia e pain şi abea trâgindu-şi sufletul, intrebindu-ne inco- 
tro a plecat. 

De atunci pe unde nu lam băgat pe bietul Nemţanul 
Prin cite wgrăzi streine, prin cite magazii şi dugheni, ba odată 
în graba lui, a nemerit într'un loc nu tocmai curat din Orelul 
Romima, unde de spaimă s'a inchis pe dinlăuntru, 

Nemţanu de frică, mai nu mai eșea acuma pe stradă. Noi 
incepurâm să ne ingrijim şi de aceea Valenta i-a anunţat prin- 
tr'o scrisoare, că In curind îi va veni din Rusia o gardă se- 
cretă ca să-l phzască, 

Nea şi-a mai venit în fire, dar pe stradă tot nu eşea, 

— Mâi Nemţanu, i-am spus eu într'o zi, de ce nu condamni 
tu la moarte pe Mihailescu ? 

Nemţanu căzu pe ginduri. 

— Se poate oare aceasta ? 

— De ce să nu se poată, ii răspunse Spancioc, care ru- 
pindu-i o filă dintr'un caet, i-o puse dinnainte, 

Mihailescu fu condamnat la moaste. 

— Cum s'o iseâlesc, intrebă impăratul ? 

— Nemţanu |, îi răspunse Spancioc, 

Condamnarea fu semnată. 

Lui Mihailescu deci i se infundase: mai răminea ca sen 
tinţa să fie executată, lucru care era să aibă loc, cind va sosi 
garda din Rusia. 

Dar garda nu mai sosea, căci nihiliştii i-aţineau calea, 
dar în schimb i-a sosit prin poştă «din Petersburg» cu ştampila 
Poştei din Iaşi O... „posvolenie?. 

Nemţanu ne-a chiemat şi ne-a arătat ce i-a sosit din Pe- 
tersburg (rāci aşa era în capul hirtiei), 

Aceasta-i posvolenia de care-mi vorbea Valenţa, Imi 
spuse Bocincă, chipurile mie, și-i explicarăm apoi lui Nemţanu, 
că până la sosirea gărzii, aceasta-i va sluji de apărare, câci va 


6 VIAȚA NOHINEASCA 


fi de ajuns s'o arăte vreunui sergent, comisar, ete tru ca să 
i se închine toţi până la pinnt. EE 

Această josvolenie am lucrat'o noi două zile, cu tot felal 
de cerneală si ne-a fost foarte greu pănă am găsit cele ro—ra2 
peceti, care le avea pe dinsa. Deși noi, pentru toată sigu- 
ranta, le puseserăm cam în uşor, totuși dacă Nemţanu s'ar fi 
uitat oieacă la dinsele, ar fi cetit lămurit pe una din ele „Ad- 
ministraţia moşiei “Tomei, județul Iaşi“, dar Nemţanu nu-si 
bătea capul cu astfel de leacuri. 

Intr'o sară, prin apropierea noului an scolar, ne-am dus 
la gari, Nemţanu, Spancioc ṣì cu mine, Săvoiu lipsind. Eu mä 
gindeam la e fier care se apropia și pe care o presimţeam 
sinistră, Probabil că şi Spancioe gindea acelaş lucru, căci a- 
mindoi eram eat, Nemţanu se gindea fireste la Împărăția 
lui, Auzind teama noastră, Nemţanu ne-a asigurat că chiar 
dacă vom răminea repetenți, n'are a face, față cu situaţia care 
ne așteaptă În curind în Rusia, lucru care nea mai inveselit 
întradevăr puțin, 

~ Ai posvolenia cu tins? intreb eu pe Nemţanu. 

Nemţanu se bătu cu mina peste buzunar, foarte fudul. 

La gară lume puţină, O doamnă cam în vristă, însoţită 
de o domnigozră se plimbau tăcute de la un capăt la altul al 
peronului, aşteptind sosirea trenului. Ce-mi vine mie: 

— Nemţanule, Valenta! 

, Nemțanu deodată s'a Dout galbin ca turta de ceară, a- 
pai roşu pană pe după urechi, s'a desprins din mijlocul nostru 
şi a Început să se plimbe la dea! şi Ja vale, caun nebun furiós, 
trecind într una pe lingă cele dous doamne, care lu inge- 
pat nu Tau băgat în samă, 

„ — Mai, să nu cumva să vorbeşti ceva cu dinsa, stii ce 
poţi Dä, măcar că ai posvolenia la tines i-am spus noi temin- 
du-ne de erun bucluc, 

Nemţanu ne făcu un gest aâigurător, 

Si el a continuat să se frăsuească astfel, mergial ci ce 
putea mai... frumos, pe cind noi peo bancă ne tineam cu 
minile de pintece, mai ales că cele două dame il băgaseră In 
samă, uitindu-se la dinsul ca la un nebun. 

După re s'a sbuciumat astle o bucată bună de vreme, 
Nemţanu a venit la noi şi plin de emoție ne spuse in Ueacht: 
sf Scrisoare“, Noi n'am înţeles ce voeste să spuc, dur cind 
s'a întors ne-a explicat că Valenta, trecind pe lingă dinsul, i-a 
soptit cuvintul «scrisoare», i 

Noi să leşinăm, nu alta. 

— Asta inseamnă că mine iți va trimete o scrisoare, Ji 
tălmăcim noi. Dacă-i așa, haidem acasă, zic eu, 

Pe drum Nemjanu era transportat, 

— Ai auzit bine, Nemţene, câ Valenta a spus CND trimete 
o scrisoare? i 


— Cum te-aud pe tine acu, Ce dracu rizi asa e 
“aţi nebunit amindoi. aşa? Se vede 


apf 


` ex di E EZ ` e A 
DIN AMINTIRILE LUI CONSTANTIN CASIAN e 


De o bucată de vreme ajungeam dene tăvăleam chiar in- 
naintea lui, fără să-i dim nimic de bănuit, explicindu-i motivul 
prin tot felul de prostii, In care timp el se plimba sărind parc 
călca pe gumă, și trăgindu-şi musteaţa cea „de aur“, 

In noaptea aceea am dormit tustrei la Spancios, nevolad 
să-l lăsăm singur pe Nemţanu. Ne-am culcat toţi intr'o odaie. 
Cum a adormit Nemţanu şi a inceput să sforăiască, visindu-se 
de sigur prin meleagurile Rusiei, eu, care-i spusesem planul 
meu lui Spancioc, m'am sculat binişor şi m'am îmbrăcat prin 
intuneric, apoi tiptil am eşit din casă şi iuga la Bocincă, ` 

Era trecut de miezul nopții și a fost o întreagă chestiune 
pănă ce am intrat la dinsul, căci şedea la un călugăr de la Mi- 
tropolie, care avea obiceiu de se baricada noaptea, Dar pănă 
nu l'am trezit, nu m'am lăsat. l-am spus cum stă chestiunea 
şi că mine pănă "n ziuă să fie cu scrisoarea la noi, Bocincă a 
şi aprins lampa şi s'a pus pe lucru. Apoi tot cu aceleaşi mă- 

suri, am venit și m'am culcat, firă să mă simta Nemţanu, 
Dimineaţa dormeam cu toţii, cind Bocincă a venit in o- 
daie la noi. 
— Da ce, bre Nemţanu, te-ai intilnit asară cu Valenţa? 
— Da unde ştii? Ai văzuto? 
— Ce-am văzut-o, că a venit pănă 'n ziuă de mn sculat, 
dindu-mi scrisoarea care ţi-a făgăduit-o asară, 
— Al scrisoarea? > 
— Se ‘melege c'o am, căci din pricina ta, nici să dorm 
acum n'am parte, dar cred cu că-i ţinea şi tu odată în samă... 
si Bocincă scoase scrisoarea din buzunar. i 
— Lasă, măi Săvoiu, că incurind n'are eg: pară ţie rău 
de toate acestea, zise Nemţanu, (In viitoarea formaţiune mi- 
nisterială rusească, un loc era să fie al lui Bocincă), 
Şi pe cind Nemţanu, sculat pe jumătate, cetea cu o aten- 
He incordată polologhiile lui Bocincă, care ridea cu hohote in 
gura mare, Ian niz! o pază, noi pe sub oghealuri, cit pe ce 
să ne imbolnăvim, i > 
Bietul Nemţanu pierduse cu desăvirşire simţul realului. El 
credea totul fără nici un control Dacă i-ar fi spus cineva câ 
împărăteasa Chinei s'a amorezat de dinsul, el i-ar fi scris re- 
pede o scrisoare şi i-ar fi incredințat:o lui Bocincă, ca să Le 
transmită. 4 < 
Mā gindesc cum de nu s'a găsit cineva să-i deschidă 
ochii, tot timpul cit a ţinut nebunia aceasta. Cine ar fi avut 
insă cruzimea să stingă incendiul acesta de fericire, care-l cu- 
prinsese pe sârmanul Nemţana! Din potrivă, toți din colegii 
noştri, cari cunogeau aceasta, aruncau şi ei din cind în cind, 
cite o mină de pais in vălvătaia Nemţanului, ` ` e 
În curind toți colegii noştri aproape, stau istoria lui Nem- 
tanu, ba şi cei din alte clase, care se uitau la el ca la un... Im- 
părat, şi lucrurile au ajuns până la o rudă a lui, căreia Nem- 
țanu fi destăinuise la urma urmei norocul ce dăduse pete din- 
ir S de aici lucrurile au ajuns indată la urechile Direcţiunii 
ceului. 


i VIAŢA ROMINEASCA 


Toată mărirea lui Nemţanu s'a prăbuşit dintr'o dată. Tot 
ceea ce clădisem noi cu atita trudă, fu distrus fără nici o mila, 
iar pe Nemţanu au trebuit să-l eie din liceu o bucată de vreme, 
căci i se făceau adevărate manifestații, măcar că acuma nu mai 
era impărat. Noi, un moment, am fost ameninţaţi cu darea afară, 
dar la urmă nu ni s'a găsit mare vină. După ce Nemţanu s'a 
Intors, peste vr'o lună două, n'a mai vorbit cu noi niciodată, 
ba pe mine ma şi bătut, dar a isprăvit liceul cu bine, a făcut 
universitatea in mod serios, și-a complectat studiile in străină- 
tate, iar astăzi indeplineşte o funcţiune onorabilă intr'unul din 

noastre. 


e Ze 


Istoria aceasta pe mine m'a costat un an pierdut, căci la 
corijare nu numai că n'am ştiut nimic, dar la întrebările profe- 
sorului, mie imi veneau prin minte năzdrăvăniile lui Nemțanu, 
Profesorul, văzind că n'am deschis măcar cartea, mi-a declarat 
atunci că: „cu părere de rău, Domnule Casian, dar sint ne- 
voit să te las" şi într'adevăr ce putuse face el, dacă nu deschi- 
sesem gura nici atunci, cind imi dăduse voie să-mi aleg chestiunea 
pe care voiu vroi eu, Toţi ceilalţi corijenţi au trecut, numai eu fui 
declarat repetent, Cel puţin Bocincă rămăsese de-a dreptul de 
la lunie, lucru cu care era el deprins de-altmintrelea, iar An- 
dreescu, care se vede că mai cetise cite ceva, fu promovat in 
clasa a gesa. 

Acasă, toți mă aşteptau cu nerăbdare. Cum am ajuns, 
mama m'a intrebat; 

— Ei, ce-ai făcut? Ai știut? 

— Mia ascultat ce-i mai greu, răspunsei eu, m'a încurcat 
chiar de la inceput, şi nu m'a lăsat să spun, măcar că știam 
foarte bine... Are ciudă... 

— Ai rămas repetent? mă întrebă mama spăimintata, 

— Na trecut nici unul, toți au rămas, are ciudă pe noi... 
şi mai ales pe mine. 

— Trăsniel-ar Dumnezeu, şi n'ar mai ajunge, zise mama 
plină de nâduh, 

Toată ziua aceea fui tratat ca o «victimă» a profesorului, 
Pentru mine, premiantul de altădată, a fost intr'adevăr o mare 
lovitură, de care nu-i vorbă, m'am mingiiat iute, cu toate ca un 
moment mă gindisem să mä... sinucid, 

Am rămas numai cu Bocincă. 

„_ Cităva vreme am dus'o greu, pănă m'am deprins cu noii 
wei colegi, dar după ce mi-am făcut chiar vr'o doi amici din 
ei, lucrurile s'au mai indreptat. Eram de data aceasta un băet 
bun şi-mi f&cusem cele mai frumoase făgăduinţe, 

ar într'o zi mă apucă dorul de vechii mei prieteni şi fu- 
gind de la Muzică, mă dusel in clasa VI, care avea Franceza, 
căci Suţu, profesorul, nu cunoştea băeţii, 

„Cum m'au văzut înlăuntru, mi s'a făcut o mică manifes- 
taţie de simpatie, chiemindu-mă care de care să mă pun lingă 
dinsul. Eu m'am aşezat însă intre Spancioc şi unul A preteni-a 
un elev serios şi așezat. | 


DIN AMINTIRILE LUI CONSTANTIN CASIAN vn 


Cum a intrat prosesor am şi inceput să ne veselim cu 
Spancioc, si pe cind era cheful mat mare, Suţu, după obiceiul 
lui a şi strigat; 

«Vous» de colo, ce-am intrebat ?» 

Lut Spancioc îi pieri deodată veselia şi ridicindu-se, căci 
pe dinsul îl ochise, băgă nasul în carte, muncindu-se să gă- 
sească ce întrebase, pe cind cu mă strimbam la dinsul, rizind de 
mutra lui, ascunzindu-mă în dosul unuia, 

Spancioe căpătă nota 1. 

— Celălalt, spuse profesorul, 

Ceiñlalt eram cu. La una ca asta nu mă gindeam de 
fel. MA ridicai, vroind să ingfăc cartea lui Manolescu, dar el o 
tinu cu amindouă minile, dindu-se mai de-oparte, pentru a se 
vedea bine că mare nici un amestec cu mine, aşa că m'am scu- 
lat fără carte, 

li venise și lui Spancioc rindul să ridà de mine. 

— Ce-am Întrebat ? zise profesorul, A 

De intrebat Intrebase el ceva, dar Dumnezeu stia ce, mă- 
car că unul de la spatele meu, îmi şoptea nu ştiu ce. 

— Cum te chiamă? intrebă Suţu, cu condeiul gata. 

Aici imi apăru toată starea mea critică, pe care pănă acum, 
nu ştiu pentru ce, n'o prevăzusem. 

Ce să-i spun? Să-i spun numele meu, degeaba l'ar fi că- 
utat; să-i spun că sint din clasa V şi să-i cirpesc vr'o minciună, 
care si indreptățească prezenţa mea într'o clasă străină... nu-mi 
venea la socoteală, şi în situația aceasta desperată, o lașitate 
păcătoasă mă cuprinse, şi mai mult Dr de voie imi eşi din 
gură: „Manolescu Gheorghe“, 

Manolescu sări arsa 'n sus, voind să protesteze că ele 
Manolescu, ; 

— Mă rog ție, Manolescule, nu mă nenoroci, mă dau a- 
fară, îi zic eu, apucindu-l cu amirdouā mîinile de poalele surtu- 
cului. 

— Mäi dobitocule, nu-mi esë media, spuse furios Mans- 
lescu, şi dă iar să se ridice, : 

Eu, cu vai nevoie Il pun iar jos, dar el, lua-l'ar dràcu, 
trăgindu-mi cit ce poate un picior pe sub bancă, se ridică și 
spune că el e Manolescu. 

— Dar pe dinsul cum il chiamă ? Intreb Suţu, 

— Casian, 

Ciţiva bufniră de ris, ă 

Profesorul cultă, dar nu găsi pe Casian, şi fără să mai 
aştepte indreptările lui Manolescu, râcneşte furios: 

— Voi vraţi să vă baten joc de mine, amindoi la carceră! 

Mă ridic in grabă și pornesc din acest loc blestemat, ur- 
mat de bietul Manolescu, care văzind ce dandana dăduse peste 
dinsul și ştiind pe Suţu hzpsin, renunțase la explicaţii, Dar în 
urma noastră lucrurile s'au limurit pe deplin, hotărindu-se da- 
rea mea în conferință şi păn' la una alta, au chiemat pe tatii 
meu la şcoală. 


Ki VIAȚA ROMIXEASCA 


De dat afară nu m'au dat, dar nici moale nu mi-a fost 
mai ales că numai venirea tatei la şcoală era o pedeapsă des- 
tul de mare pentru mine, 

La sfirşitul anului am trecut in clasa VI, dar Andreescu 
a rămas el repetent data aceasta, aşa că ne-am întrunit iară-si 
tustrei la olaltă, Nici nu i-ar fi stat bine lui Spancioc, să meargă 
singur înnainte. g 

Dar încetul cu încetul ne apropiam de ziua răfuelui dia 
urmă, cind trebuia să ne dăm samă ce pricopsală făcusem in 
lieeu. Bacalaureatul se apropia. Spaima pe care am tras'o 
atunci şi morţilor oiu spune-o! Cu invățătura din liceu mă du- 
ceam sigur la pieire, dacă vr'o intimplare fericită n'ar fi inter- 
venit, cum s'a şi intimplat. Cu vr'o săptămină lnnainte de a 
se incepe, am început să tremur, şi nici mincarea nu-mi mai 
tihnea, dar de invățat ceva, nimic, 

După ce am isprăvit lucrările scrise, ziua umblam leta, 
noaptea chipurile învăţam. 

Stăteam la un loc cu Spancioc, 

— Mai Andreescu, in fă o cafea că mi-i somnal dracului! 

Spancioc de cuvint. 

Mă apucam apoi să învăţ la ştiinţe. Dar ce să Inveţicind 
nu ştii nimic, iar adouazi trebuia să dai ochii cu profesorul,.... 
Mă uitam prin carte, oprindu-mă la cite-o figură şi minunindu- 
mă ce poate fi aceea, până cind o oboseală mare mă cuprin- 
dea şi genele mai mai mi se lipeau una de alta, 

— Ma Andreescu, mei ai calea? 

Dar par'că beam ceaiu de mac, aşa somn mä pălea. Cum 
să dormi insă cind adouazi aveai un examen ca acela? Luam 
și eu deodată o hotărire eroică, frecindu-mă cu minile pe la 
echt şi deschideam cartea, Dar cind mă uitam la grosimea éi, 
o panică mă apuca, căci vedeam eu bine cum stă lucrul. 

— Bre Andreescu, tu ştii ceva ? 

— Nam idee. 

— Ce-ai sk faci atunci? 
~  ~— Ştiu şi eu? răspunse Spancioc posomorit învirtind o 
țigară. : i [ Ă 

— DR mai facem clte-o cafea, zic eu, căci nu mai pot de 

— Las'o dracului, căci nici nu mai am, şi-apoi tot degea- 
bai; eu mă duc să mă culc, căci acuşi se face ziuă, 

Şi pecind Andreescu dormea cum se cade în pat, eu am 
adormit fără să ştiu, cu capul pe masă, iar cind peste cităva 
vreme m'am trezit spăriet, era ziuă mare afară, 

La ie 5 n'am răspuns nimic şi Spancioc cam tot atita. 
La Matematici însă a fost ziua cea mai grozavă, căci aici 
eram intr'adevăr de-o ignoranță... enciclopedică. 

„Cind am intrat în sala de examinare, mi s'a făcut negru 
innaintea ochilor. 

— Domnul Casian Constantin, a strigat profesorul. 

De şi «liber-cugetător», dar la Gig numelui mew, mi-a 


DX AMINTIRILE LUL CONSTANTIN CASIAN 


venit să-mi fac cruce, dar m'am reţinut, fiindu-mi ruşine. Am 
esit din bancă, auzindu-mi bătăile inimei. 

- «SR se impart o dreaptă în media și extrema rat. 
une», îmi dădu profesorul. 

Mai auzisem eu de chestia asta şi ştiam că-i din Algebră, 
Întăiu mă Gindt să fac o inte pe tabelă, dar indată imi veni in minte 
că în Algebră vorba dreap cine sie ce poate însemna şi miä 
fac de ris chiar de la inceput, Totuşi, incercaiu să fac o linie, 
trägind eu coada ochiului la profesor, şi văzind că nu se scan- 
dalizează, îi pusei şi literile A, B. Apoi tare: 

— Fie o dreaptă A, B. 

«Ce dracu sä spun» mă gindii eu. «Ce poate să insemne 
media si extrema ratse ? Cum nu am eu, măcar cit de cit? 

Şi Incepui să-mi fac tot felul de mustrări: «De ce n'am 
învăţat eu tot timpul anului, aşa mi se cade acuma, ba incă și 
raai rău, Desigur c'am căzut, căci cum poate să mă treacă, 
cind n'am idee. Ce are să zică tata? Am să mă 'mpuşce. 

— Ce stai, domnule? fmi zise profesorul, 

— Fie dreapta A, B... Pentru a o împărţi în... Aiti o 
teami- mă apucă iarăși să nu spun vr'o prostie, cări uitasem 
intrebarea. 

— Nu su, imi spuse profesorul —Să vie şi Domnul Sä- 
voit Gheorghe. 

Domnu! Sävoiu Gheorghe s'a ridicat mai spăriet decit ori 
cind şi s'a apropiat de tablă, ca unul care ar merge la spin- 
zurătoare, Apoi mi-a luat crida şi buretele din mină. 

— Spune dta--ia spus examinatorul, 

Bocincă a şters de vr'o citeva ori tabla într'un loc curat, 
apoi cu ochii ţintă la linia trasă de mine, zise: 

«luăm aceasta şi zicem», 

Profesorul a înţeles însă că nu-i nici o speranță să-i im- 
părțim noi dreapta, aşa cum vroia el, da aceea mi-a dat mie 
altă chestiune. lar mia luat crida gi buretele din miri dom- 
nul Săvoiu, după care indată i le-am luat și eu lui, şi nemai 
ştiind ce să fac, ştersei şi eu tabela de citeva ori. 

Ciţiva din bănci se băteau peste gură. 

Profesorul scandalizat de atita ignoranță, ințelegină se vede 
cu cine,are de-a face, a spus furios şiplin de inţeles lui Săvoiu : 

— la scrie, domnule, set monom. 

Dar şi Bocincă, cit cra el de prost, a simţit insă că acu-i 
acu, şi luindu-şi o mutră de om bolnav, a zis: «Domnule, vă 
rog să mă lăsaţi pe mine, căci acu nu mi-i bine», Şi Săvaiu, 
vroind să-şi şteargă nădușala care-l trecuse, se tăminji cu bu- 

e pe obraz, cum avea el obiceiul în asemenea momente. 

Profesorul, ori că l-a crezut, ori că ia fost milă de mu- 
tra roşie şi plină de cridă a bietului Ghiţă, ne-a aminat pe-a- 
mindoi, mierindu-se tare de ştiinţa noastră. 

Adouazi, printre alţii cari au ştiut, am scăpat şi eu. Ce-am 

şi cum am răspuns, habar n'am avut niciodată! 

Bacalaureatul totusi Pam trecut, spre marea mea micrare, 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


căci s'a găsit un profesor care s'a minunat într'adevăr de cu- 
noştințele mele dela citeva obiecte din partea literară şi a stä- 
ruit şi la cei care mă trintiseră la partea ştiinţifică, de mi-au 
dat nota trebuincioasă. A trecut și Spancioc. La Bocincă ni- 
meni n'a descoperit nimic, aşa că el a căzut, 

Cind ni s'a dat rezultatul şi m'am văzut şi eu pe listă, să 
nebunesc de bucurie, iar lui Spancioc nu-i venia să creadă o- 
chilor că-i trecut şi el acolo. Bocincii era trist, 

Dar bacalaureatul trebuia sărbătorit printr'un chef, asa 
cerea obiceiul pămintului, Noi însă pe atunci nu aveam obi- 
ceiul chelurilor și apoi nici parale nu prea aveam. Totuşi am 
făcut noi ce-am făcut de vr'o doi lei şi ceva, cu care ne-ara 
dus la cofetăria Donat, care pe lingă lucrurile dulci, avea și 
oarecare băuturi spirtoase, 

Rezultatul ni s'a dat după masă, je la vr'o opt ceasuri 
sara, aşa că îndată ne-am şi dus la chel, 

Dar ce să facem aici? Un moment am fost incurcat, 

Sa ni se dee cite-o ţuică,—comandaiu eu, venindu-mi din 
intimplare In minte această băutură, 

Băui quica fără nici un gust, mincai şi vr'o două măsline, 
apoi cerurăm niște prăjituri, pe care le mincarăm mai cu plă- 
cere, Dar prăjiturile erau pentru celelalte zile, nu pentru o zi 
mare ca aceasta. De aceea am mai spus să ne mai dee cite 
un rind de ţuici, pe care ni le-au servit tot cu masline. 

De data aceasta o băui chiar cu neplăcere, și tot aşa şi 
Spancioc, judecind după strimbătura pe care o făcuse, după ul- 
tima înghiţitură. Dar aducîndu-ne aminte de ceea ce scăpasem 
şi prin cite trecusem şi gindindu-ne şi la bietul Ghiţă, unde nu 
ne-am  intărtat odată chef, iar Spancioc de entuziasm a 
mai comandat şi-al treelea rind... 

Cofetarul, de la tejgheaua lui, nu se pricepea de ce ne 
canonim noi aşa. Vâzind el ce treabă facem, ne-a atras a- 
tenţia că după prăjituri mai bine-ar merge niște vin, decit ţuică 
cu masline... 

Noi văzurăm atunci cit sintem de proşti. 

— Mai avem şi de vin? am Intrebat pe Spancioc. 

Spanrioc, socotind banii pe sub masă, mă asigură că este. 

— Donă pahare cu vin—poruncii eu. 

Din dugheana lui Donat, am eat noi cum am egit, dar 
cind am ajuns acasă, să murim nu altăceva și eu si Andreescu, 
așa de rău ne-a fost, Dar incaltea halal să ne fie, căci ştiu că 
petrecusem bine ! 


De atunci au trecut ani mulţi... Unde mai sint colegii 
noştri? Sa dus copilăria... S'a dus tinereța! In zarea sură a 
trecutului se afundă din ce in ce mai mult şi dealurile verzi şi 
podgoriile vesele şi codrii cei umbroşi, unde odată am fost atit 
de fericit! Ei, amicii mei, de Dumbrăvenii cei frumoşi, m'am 
instrăinat pentru totdeauna |... 

Şi Casian sfirşi suspinind adinc. 


D. D. Pâtrășeanu. 


if pi 


e E ef * 


Basm 


Era 'ntr'o zi... Sta codrul lin 
În mreje aurii cuprins, 

Cind dintre umbrele de plop 
O șoapta blinda s'a desprins, 


Cocoarele in zāri pluteau, 
Noroc... 
Ei, Doamne-s vremi de-atunci! — 
Înviorind drum pustiit, 
Înveselind tacute lunci. 


Era cum zic... Mi-e basmul vechin 
Şi e din cele care dor... 

Nu vil mai spun: ca de-i altfel, — 
E jalnic doar c'al tuturor. 


VIATA ROMINEASCA 


—— îi 


Singurătate 


Mi-e groaza de bocetul mării, 


Spre codri pribeagul ma 'ndrept. 
Din frunzele moarte un foşnet.... 


Nu-i vestea pe care o aştept? 


Prin umbrele tremurâtoare 
Cintari de indemn şi de dor... 
O! suflete stins fara vreme, 
Tu nu mai pricepi rostul lor! 


De codru mi-i sila. M'aş duce, 
M'aș duce în zart de tacere... 
În cale-mi răsare de-apururi 
Aceiaşi și-aceiaşi durere. 


Ana Conta.-Kernbach. 


Patru zile în Ardeal 
— Impresii fugitive — 


XVI. 
Marţi, 9 Main. 


Arad.— „Crucea-Albă» 


Wam trezit sub impresia unei adieri răcoroase, In compar- 
timent nu mai era nimene. Dar miniosul călător de ieri părăsind 
vagonul, se vede din răsbunare, a lăsat geamul jos şi uşa des- 
chiză în coridor.—Snopi de lumină aurese päreții întunecaţi ai 
vagonului ai parcă mă chiamă la fereastră. 

Parcă intinerit de razele blinde și răcoarea dimineţii pri- 
vesc cimpiile verzi intretiiate de şiruri de copaci, întineriți şi ei 
de trunzigul de Maiu,—la stinga se alintă în sclipiri vesele Mură- 
şul lin, în zare fuge de a lungul şoselei un rind nesfirzit de plopi 
sprinteni, vristind albastrul cerului... 

lati o ceată de copii la marginea ogorului, nu ştiu ce mă 
indeamnă să-i salut, un bħetan cu pàr alb îşi aruncă în sus pă- 
lărioara strigind ştiu eu ce, o fatică prizărită, imbujorată, cu un 
tulpan rog căzut pe spate, îmi face un semn cu mina,—din mai 
în depărtare ne privesc răzimaţi în sapă muncitorii... 

Sint tot ai noştri, deşi noaptea am trecut peste hotarele 
vechiului Ardeal. Numai din cind in cînd o bluză albastră sau o 
jachetă neagră în mijlocul ogorului ne spune că sintem aproape 
do țărmul acelui ocean rominese, ce din pusta ungurească se tn- 
tinde până dincolo de Nistru, înnecind toate hotarele... 

8 ore dimineața, Aradut 

Un bulevard larg şi frumos, mărginit cu case înalte de ar- 
hitectură «europeană», mă duce dela gară în inima oraşului, pănă 
la otelul ¿Crucea Albă», a căruiadresă mi s'a dat din Sibiiu. Dar 
toate firmele sint excluziv în ungureşte, încît acea înșirare 


79 VIAȚA ROMINEASCA 


de silabe ciudate mă face deodată să mă simt parcă rătăcit în- 
tr'o pădure... 

Trăsara se opreşte înnaintea unei clădiri impunătoare, ghi- 
cesc că e otelul meu şi că inscripția de pe firmă «Fehér Kereszt 
Szaloda» trebue să însemne în ungureşte «Crucea Albă»... 

Coborindu-mă din trăsură, pentru prima oară de cind am 
trecut graniţa dau de o dificultate: portarul nu vorbeşte romi- 
neşte şi abia poate indruga două trei vorbe în nemțeşte, pe care le 
stiicește şi mai rău ca mine (ceea ce puțin mă poate mingiia). 
Dar după ce cu toată solemnitatea cuvenită ne batem citeva 
momente joc de limba ini Göthe, reuşim să ne înțelegem. 

Portarul mă conduce pănă ia cameră: o scară de marmoră, 
largă şi frumoasă, coridoare luminoase, oglinzi mari, covoare 
groase pe jos. Tot «Europa»! 

Intru în camera mea: o odae înaltă şi veselă, cu tapete 
nepribănite — flori albe pe fund verzui, —o mobilă sclipitoare də 
noutate și curăţenie, o masă de toaletă care ar mulțumi pe cei 
mai pretenţioşi, şi lingă uşă un telefon: să nu fii silit să suni 
pentru fiscare feac pe nenorociţii de chelneri care să urce două 
etaje pentru că ai neyoe să afli ceasul. Hotărit „Europa“! 

Cu acea mulţumire pe care o aduce comfortul, la o vristă 
oarecare, unui om trudit de drum, restaurez injuriile unei nopți 
în tren. 

Acum, să imbuc ceva, și îndată să-l caut pe Russu-Şirianu, 

— Allô, alo! 

— Allò! 

— Mä rog, un cesiu cu lapte! 

— Bâh-dăh-toh-roh !,.. 

- Du (ée au lait, sil vons plait... 

Böh-döh-töh-röh.... 

— Bitte, einen Thee mit Milch.... 

— Boh-doh-tâb-rih.... 

— Nu 'nţeleg mă! Trimite pe altcineva, mă ! Otel îi ästa, mă, 


— Bih-doh-toh-roh,,. 

Aşa! Lag că Col arăta eu, dihanie mongolă! Pun mina pe 
bumbul clopoţelului şi n'o mai ridic. Ha! Eurooopa!.... 

Trec citeva momente. Tropot în coridor... Uşa se deschide 
cu sgomot, şi în odae intră ca o bombă un bunduc mic şi ne- 
gricios, în frac negru şi cravată albă, Faţa lui rotundă, dintre 
bucile umflate ale căreia abia răsăria provocător un virf de nas 


PATRU ZILE IN ARDEAL w 


deasupra buzelor groase imprejmuite cu niște ţepi rare, in loc 
de mustață, ar A fost comică, dacă clopotăria mea nu Var fi a- 
dus, vădit, într'o stare de incandeszenţă. 

— Boh-dăh-tăh-roh, mm aruncă ei, săgetindu-mă din ochi-i 
mizi infundaţi. 

Dar şi eu clocoteam: 

—- Nu grobăi, domaule! Vorbeşti romineste, Sprechen sie 
dsutsch, Parlez-vous francais 3. 

dësen 

— Ce-ai venit aci, tartore ? N'aveți aici nici un suflet creg- 
tin, în toată hardughia asta aziatică ? 

— Neme-te-tet,. băh-doh-tdh.... 

Aplecaţi unul spre altul, cu ochii agfiaţi, sbierind fiecare in 
limba lui şi gesticulind desperat— nu ştiu cum am fi isprăvit acest 
duet... wagnerian, dacă nu ar fi apărut pe scenă un nou personaj. 

O femee în vristă, înaltă şi subuire, cu bonetă și Sort albe, 
cu păr cărunt deasupra feței palida şi blinda, luminate de ochi 
căprii, se apropie de noi rizind, vădit, de pozele noastre de co- 
coși bătăioşi. Trăsăturile ei fine gi corecte arată singure cite ser- 
vicii la-a adus Ungurilor conviețuirea cu Rominli şi Slavii, 

Ea înlătură cu un gest pa pocitura în frac, punind astfel 
capăt dialogului nostra mongolo-latin, şi zimbitoare se opreşte 
innuintea mea, băgindu-gi minile în buzunarele gorțului, şi ride, 
gilgiind ceva în limba lor, care la ea par'că sună mai dulce, 

De-odati mi se lumină scena în tot comismul ei, imi trecu 
toată furia, şi începui să rid şi eu; iată ch şi strănepotul lui. 
Arpad, cu cravată albă, rinjeşta |... 

In sfirşit, de bine de rău, reugesc—cu ajutorul unei gesti- 
culuţii fantastice, ca între surdo-muţi —să fiu inţeles,.. pe jumătate, , 
find-că in loc de ceaiu, mi sa serveşte cafea cu lapte. 


XVI 
Russu-Şirianu. —Seminariul.—.Viatoria“. —Pirneala. 


Coborindu-mă jos, nu găsesc pe portarul da odineaori, 
care ştia nemţaşte, să-i spun să-mi aducă un birjar ce înțelege . 
romineşte, sau in orice caz să-i poată da adresa d-lui Rassu-Şirianu. 
Pupă incercări zadarnice de a mă înțelega cu vr'o trei Unguri . 
ca şepci gălonate, mă hotăresc să mă avint în această pădure. 
omenească fără călăuză, şi ies în stradă. 

Într-un colţ văd un rind de birja, imi vine in gind să îm-. 
Cerc norocul; mă apropiiu şi întreb: 


78 VIAȚA NOMINEASCA 


— Vorbeşte cineva dintre d-voastră romineşte ? 

— Eu, domnule! 

— Şi eu! 

— Si eu... 

Aud aceste exclamaţii cu mirare după sbuciumul din otel,— 
aproape cu toţii sint Romini ! 

Dacă cărturarii noştri, singurii dintre Romini cari se pot 
opri le „Crucea-Albă“,—nu ar vorbi cu toţii si ungureşte, desigur 
că nu ar putea avea fiinţă un otel cu un personal numai de 
Unguri intr'un oraș ca acesta, in mijlocul unui ținut locuit de a- 
tiţia Romini, Chiar la otelurile din Chişinău, cu tot dospotismul 
rusesc, un Romin nu s'ar găsi atit de dezarmat ca la «Fehér Ke- 
reszt Gaalodn: 

Ma suiu în cea dintăiu trăsură: 

—- Ştii unde-i redacția „Tribunei*? 

— Cum si nu! 

loan Russis- Siriamu, 0 vechie cunoştinţă, cunoscut bine și 
în ţară, mai ales după lucrarea lui, bogati în date statistica si 
etnografice «<Rominii din statul ungars, premiată de Academia 
Romină, e unul dintre acei luptători indäräinici, cu cari se poute 
mindri Rominimea de peste munţi. După profesie ziarist, format 
in şcoala „hominului* lui C A. Rosetti, Russu-Sirianv n'a 
Yămas în Regat, unde şi-ar fi putut croi o cărare mai Rip 
sită de spini, ci de 16 ani, folosindu-se de experienta, căpătată 
in Regat, duce, în rindurile întăiu, marea luptă a neainului, acolo 
unde e născut (la Șiria, aproape de Arad): 

La 1591 redactor la «Tribuna» (Sibiiu), ln 1893 întemeiază 
„oaia Poporului“, întiia foaie săptâminală politică serisă pentru 
țărănime (a și avut succes mare: pesta S000 abonaţi). In toamna 
anului 1593 și după aceea în primăvara anului 1893, curtea cu 
Jumat dela Ciuj îl osindeşte la 7 luni de închisoare, în douñ pro- 
cese ale «Tribunei> și unul pentru articolul („Romhuia pentru 
noi“) din „Fosia Poporului“, La 1997 tucepe să publice „Tribuna 
Poporului“ din Arad, care la 1903, după dispariția „Tribunei“ 
din Sibiiu, ia numele de „Tribuna“. Aici, impreună cn gruparea 
intreagă, faca propagandi pentru părăsirea politicei de pasivitate 
și intrarea în parliament. 

La 1802 a fost ales deputat în conferența națională din Si- 
biiu, la 18983 da asemeni, la 1894 este raportor al conterenţii na- 
tionale, membru în comitetul naţional (subatitut—cel dela 1892 
fusese dus la temniţă) și secretar al comitetului, La 1895 ca 


be 


PATRU ZILE IN ARDEAL CR 


prim redactor al «Tribunei>, impreună cu Vasile Mangra, e inj- 
ţiatorul convocării la Budapesta a congresului naționalităților (12 
Angust), cînd s'a încheiat apoi alianța sirbo-romină-slovacă, 

La 1595 in parte, ca trimis al comitetului naţional, la con- 
forenţa interparumentară din Bruxelles. La 1905 este ales de- 
putat în cercul Chişineuini. Face parte din toate corporațianila 
bisericești (deputat în Sinod şi în congresul naţional bisericesc), 
ete. ete... Și gäseste timpul să serie și nuvele (adunate în vo- 
lum, Sibiin 1894), schiţe de călătorie («La Roma», Arad 1903), 


studii statistice gi etnografice (ca acel asupra Rominilor din Un- 
garia). 


torii intelectuali ai Ardealului rominese (Ardeal-— înțeleg pars 
Pro tote, ta şi în titlul acestor note de călătorie), 
ka e se opreşte în strada Deák Ference înaintea casei cu 

O căsuță scundă, aproape o coeloabă, fără nici o fir 
O tencuială vechie văpsită gulbin, şi at cu nizte ring dia 
date de cerneală. In urmă Russu-Şirianu mi-a lămurit originea 
petelor acolora: sint urmările manifestărilor de patriotism un- 
Suresc, în felul cum înțeleg naționulismal unii şi la nol.. Tot 
din cauza aceasta nu e chip să se aseze firma ziarului: „patri. 
o" înc scandal si o dau joa! } 

La redacție am găsit pe Russu, oo Romin voinic şi spä- 
o ef Zeng neagră si ochii vij, şi pe doi colaboratori ai 
Săi, dmi Sever Bocu și P, E. Pan, di intai i i 
din etemnița de preia 7 ga aaa Bag 
S Sei ce am stat puțin la vorbă, am 
iei şi tipografiei şi cu plăcere am aflat că această - 
destă e proprietatea ziarului, care deci în zece ani pa ali 
pumai să-şi întemeieze o tipograile proprie, ci si să cumpere 
acest. „paiat national“ —si ochii lni Russu-Sirianu străluceau de 
a vădită mulțumire privind la păreții cărăpânaţi, impodobiţi de 
sieroglifi pitriotici», Crearea tipografiei a fost inlesnita de faptul 
că majoritatea covirşitoare a lucrătorilor fipografi din Arad 
sint Romini : în această meserie, care cere atita îndimânare gi 
inteligență, Romîinii au invins in concurenţă pe Maghiari într'au 
oraș atit de unguresc cum e „Aradul, 


vizitat localul redac- 


sa VIATA ROMÎINEASCA 


Din redacţia <Tribunei» plecăm impreună cu Russu-Şirianu 
să vizităm Seminariul rominesc. 

10 ore dimineaţa. Soarele îşi varsi din belşug lumina, fn- 
viorind toate culorile şi umbrele. Pe străzi pavate cu asfalt— 
mişcare mare: e o zi de nu ştiu ce serbătoare. lată un grup 
de băeţi de şcoală, cu flori de «tulipan» la pălărie, la cheotoare, 
in toate părțile,—in frunte ciţi-va lăutari: e o manifestaţie pa- 
triotică ; mai încolo o procesiune religioasi, mi se pare în onoarea 
afintului Nepomuk: un popă gros, cu o camilaucă în patru mechi 
pe cap, femei cu steaguri şi icoane, şi iarăşi mulţi copii, 

Trecem po lingă un monument, banalitatea căruia iți înnă- 
dud ori-ce gust de a'l descrie: e ridicat în amintirea celor 13 
generali executaţi la 6 Oct, 1849 de Haynau, comandantul ar- 
matei austriace, Şapte dintre ei nici nu erau Unguri, ci Nemţi 
şi Sirbi, trecuseră la Kossuth, pentru că din locotenenţi și că- 
pitani i-a înălțat de odată la rangul de generatii. Această carieră 
vertiginuasă au plătit-o cu viaţa și... eternizarea într'un bronz 
fără gust... 

Seminariul rominesc e instalat într'o casă pruprie,—simplă, 
dar spațioasă şi ou un etaj, 

Părintele Roman Ciorogariu, directorul Seminariului, un băr- 
bat paste 50 ani, cu ochi albaştri senini, trăsături fine, părul şi 
barba cărunte, tăiate cu ingrijire (în tot Ardealul n'am intilnit 
preoţi cu acea vegetaţiune capilară luxurioasă și inculti, care tot- 
deauna ta nelinişteşte cind ai nevoe să vii în contact mai dea- 
proape cu preoțimea de dincoace), ne conduce cu multă bună- 
voinţă prin cele două secțiuni ala Seminariului — teologică şi „pre- 
parandie“ (şcoala normală), din cari ies preoţii şi învățătorii pon- 
tru satele romineşti ale diocesei ; încăperi spaţioaso şi curate cu 
mobile de o simplicitate rustică, atit de caracteristică tuturor ins- 
tituţiunilor noastre din Ardeal; se simte că, născute pentru an: 
tisfacarea nevoilor mari ale neamului, ele nu au la dispoziţie un 
budget «sălbatic» impus mulţimei oropsite de către o oligarhie 
desfrinată,. O pildă de interesul cel poartă poporul instituțiu- 
nilor culturale : uşa capelei e frumos sculptată de un meştegu- 
gar romin, care a ţinut sei dee astfel prinosul su culturei na- 
ționale, 

Prin coridoarele Seminariului ne intilnim cu colaboratorul 
«Vieţii Romineşti», d. Sever Secula,—un tinâr slăbuţ şi palid, cu 
e bărbuţă castanie tăiată ascuţit, —şi impreună vizităm grădinăria 


şcoalei, 


PATRU ZILE INARDEAL ` r Zi 
RE EE, 


Nemic nu poate ilustra mai bine spiritul de - 
sufleţiţi fruntaşi: Rominilor de pesta C AGA a paie 
şcolară. Un spaţiu imens e ocupat de felurite culturi, cari ar 
face cinste ori-cărui institut agronomic. Şi în grădină Înarensă 
sub conducerea unui specialist, numai elevii Seminariului cari 
ast-fel nu numai scutese budgetul instituţiei de o cheltu- 
tueală insemnată pentru masa lor, dar învaţă practic şi meto- 
dele raţionale de agricultură (în acelaşi scop Seminariul posedă 
şi diferite paseri şi animale domestice, indispensabile unei gos- 
podärii ţărăneşti). Ast-fel absolvenții Seminariului, plecind la 
țară ca preoți şi învăţători, apar acolo ca adevăraţi factori de 
cultură în toate privinţile, In vederea aceasta Seminariul nu le dă 
numai diplomele lor, ci fi înzestrează gi cu toate seminţile se- 
Spate, de cari aro nevoe țăranul romin. 

fel înarmat, preotul sau învățătorul din A 

îndeplini mai bine chiar misiunea lui ass a. zei ra 
parte, intrun mediu țărănesc prestigiul lui moral nu poate să 
nu fie urcat prin superioritatea lui de «econom», iar, pe de altă 
parte, cunoștințile acestea îl asigură mai bine şi din punctul de 
vedere chiar pur material, Şi pa deasupra se creează nenumărate 
seht e EE a pămirtului, cari revarsă în masele 

6 rului, prin pilda si i i 
RER epi ee Le pilde şi povăţuiri directe, cunoştinţi ei 

Dela Seminar ne-am dus pe la 11 ore, tot cu Russu-Sir 
la institutul de credit şi economie «Victoria», — după p i 
cel mai insemnat aşezámint financiar al Ardealului, 

Din nenorocire d. Oncu, directorul „ Victoriel“, plecase la 
Budapesta pentru şedinţele Camerei ; insă d. Sava Raicu, secreta- 
rul asociaţiunii, ne-a pus la jadäminä toata informaţiunile dorite. 
3 P raana acestei instituțiuni se pcate vedea din fap- 

n mul an, totalul de operaţiuni 
TO milioane de coroane. Ee 

Din ultimul bilanţ publicat la acea dată, pentru anul 1904, 
în „Anuarul băncilor romina“ (pe 1906), rezultă că această bancă 
are un capital de operaţiuni de peste 8 milioane k., din care 
800,000 capital social (in 1905 acest capital a fost dublat pănă 
la 1,200,000 k) şi depuneri spre fructificare in sumă de peste 
5'/ milioane k. Profitul net în anul 1904 a intrecut 114,000 k, 
—din care s'a repartizat ca dividend suma de 54000 k CND 
asupra capitalului) iulică mai puțin dejamătate, peste 72,000 k. pentru 


si VIAŢA ROMINEASCA 


fondul de rezervă, —7,000 k. pentru scopuri culturale şi de bine- 
taceri,—restul pentru fondul de pensiuni, tantieme etc. 

De aci se poate vedea că în administrațiunea acestei insti- 
tuțiuni domneşte acelaşi spirit sânitos ca şi la «Albina», şi poate 
chiar mai pronunțat, tinind seama de mijloacele ei mult mai 
reduse, 

După ce ne despărţim de d, Raicu, prietenul Russu mi 
duce în mahalaua rominească din Arad — Pirneala : un șir de că- 
ste mici, simple, fară etaj, au —cu tot pavajul de asfalt, —un as- 
pect foarte rustic; se vede că sintem un neam de țărani, $i 
chiar în mijlocul „europenismului” aradan cu tramvae, lumini 
electrică, asfalt, nu ne putem cotorosi de (ärm noastră. Vi- 
zităm modesta «casă naţională=, — un local de conferințe şi întil- 
nire pentru cei 6—7 mii de Romii aradani (cam Ji, din po- 
pulația totală a oraşului), şi o şcoală primară de bieţi, 

La uşa şcoslei, afară, vedem un piciu cucheg ca un tigasas. 

— Unde-i domnul, piciule ? 

Piiatul fară să spue vre-o vorbă, ne arată cu mina o ușă 
din coridor. Intrăm in clasă, iruri de băetani, cu capeta bilae 
şi negre, pe ridică |n picioare, un tinăr învăţător se apropie de 
noi şi ne propune sù asistăm la cursul lui, însă Russu-Şirianu 
ge grăbeste la masi, schimbim numai cite-va vorbe, trecem prin 
toate camerele localului şi ne luăm râmas bun dela profesor și 
hăetani. 

La eşire däm iarăşi de piciul cal oachez, cara priveşte cu 
ochii plini de curiozitate la „domnii” și-și ridică arâtătorul spra 
acele orificii, cari în toate timpurile şi în tonte ţările serves: 
bhețiior în momente de... reflecţiuni singurntece, . 

— Da, matà, ce stai nici, piciule ? îl întreb, 

Buzele băstanului încap să se lungească, ochii se umezese, 
pe nas se slobod cite-va... oftatari, și mina, strinsă pumn, 
dela nas sa ridică spre ochi, şi capul impovârat de gindurile grela 
ale copilăriei se pleacă tot mai jos. 

Tace. 

.- Se vede, e pedepsit, —spune Russi, 

Profesorul zimbeşte cu bunătate, 

— Ah, domnule profesor,—spun eu, —iartaţi-l pentru ziua da 
ași, să-şi aducă aminte de ziua in care & fost în soo un pro- 
fesor tocmai dela iaşi. Ştii unde e Iaşul, piciule ? 

Capul se pleacă şi mai jos și nasul sot cu o intloită ener- 
gie, abia pot prinde o mişeare afirmativă n căpşorului negru, — 


PATRU ZILE IN ARDEAL ` 
E n dn EC 
psd sermanul picit observă îndată, că profesorul tot zimbiod 
up semn de absoluţiune, şi icnind, sure cele trei trepta 
ale ze şi într'un moment dispare în clasă, 
tuming tinărulni i 
SS Dvätätor pentru acest act de grație, 
XVIII 
În casa lui Rosen. An Peetea. 
Rassu-Şirjanu mă invită pentra dejun la el, d 
n upi o lungi 
stirea «dacă mă vain mulţumi cu ca mi poate servi, gon 
pregătire, că masa lor e simpli pentru gustul ra i 
Romin din Regat», ete, X DEES 
Primesc rizind, şi-i spun categoric să sfi i 
i k răeastă introduce- 
rea, chei sint hotărit să nu-i fac declarațiile de ri 
fel de imprejurari, ii ET OR 
Urcinda-ne în rindal al doilea al unei case 
Lë cu aspectul 
obicinuit al caselor „de Inchiriat“ din orase mari, intrăm in mi- 
cul apartament ocupat da Russu, unde găsim numai pa an „puju 
de Rominaș“ de vr'o 11 —12ani, sprinten dar vinjos, fonrte brun 

— Unde-i mama? îl întreabă Russu, | 

— Sa dus ja prăvălie să cumpere... 

Vad, ca tot 4 găsit mijlocul sâ-și prevină nu ştiu cum ne- 
vasta, de invitaţie! Şi în momentul cînd vreau să-l oblicase de 
'ăţărnicia introducerii cu «fără pregătire», «masā simplii» si ere 
avem>,—iată că aul pa səri un tropot ugor, Şi în cameră întră 
o donmnä, încă tinara, micuță ia trup, dar plină de viaţă și a- 
geră, cu o expresiune Je energie, dar și cu o nuanță de melancolie 
duioasă in ochii negri, palida, cu trăsături regulate, cari şi acum 
ne fac să o vedem cit de frumoasă a tost în prima-i tinareţă ; 
GEES ei tradează graba cu care n urcat scările celor donà 
etaje. 

E dounni: Lucreția Rassu-Şirianu; sărut ca respect mina 
acestei vrednice tovarăşe a luptâtoralni ardelean, care atunci cind 
soțul ei, împreună cu ceilalți colaboratori ai «TPribunel> gustau 
in inchisorile de stat farmecele „ideei de stat național maghiar”, 
îşi gasea destule patari, pantra ca pa lingă datoriile unai mama 
de familie, să lucreze ea singură la gazetă, ca ralactor coreg- 
tor, ete, l j 

In momentul acesta îmi aduc aminte, că făgădluisem lui Sa- 
ver Secula să dejunâm împreună. Abia apuc să spun aceasta, 

Ă =- Ma dus să-l cham, imi respunde d-na Ruassu-Şiriânu, aa 
intoarce iute spre uşă, şi tuge în jos pe scări, 
Cu tot scandalul enorm ca fac, opunindu:mă, ciad mi a- 


A 


Di VIAŢA ROMINEASCA 


runc şi su spre capătul scării, aud numai resunind paşi uşori, 
daparte, jos, 

Isbucnese în protestări energice şi... inutile impotriva «tiraniei 
orientale» a prietenului Russu; Ardeleanul zimbeşte numai mu- 
călit pe sub mustață t... 

Apartamentul gazdelor mele e alcătuit numai din trei odăiţi 
mici, cu o mobilă foarte simplă; singurele obiecte da lux ce se 
pot vedea sint cărțile, citeva tablouri şi gravuri, multe fotografi 
de prietini şi ilustraţii ale neumului, de pretutindeni, 

Singura această sobrietatea de decor e caracteristică pentru 
deosebirea în felul de a fl de la noi şi din Ardeal. Acest fost de- 
patat în cameră, care şi acum ia parte la toate adunărila repre- 
zeutativa ale poporului romin de peste munţi, sinod, congresul 
bisericesc, cke. —ò piâtit cu 200 coroane pe lună ca director al 
ziarului zilnic «Tribuna» (spre edificarea cetitorilor din Regat sem- 
palez, că d. Sever Secula, profesor la Seminar, e plătit cu 80 co- 
roane pe lună)... 

Şi iată aşa ne adunăm în jurul unei mese mari, afară de 
familia Russu şi mine, d. Sever Secula şi gentila dorunişoară Tu- 
lia B. foarte inalta şi subțire, cu ochi olprii—par'că plictisiţi —şi 
părul cenuşiu, cu o bârbio energică cei dă un aer de hotărire, 
care contrasteuză original cu cai abis 17—18 ani ce-i are. 

Nici nu bag de seamă cum trece timpul în conversații A- 
supra marilor evenimente ca se pregătesc pentru neamul nostru 
Jâmurit pentru toţi aceia ce ştiu să cugete, în amintiri, glume şi 
anecdote din viaţa comesenilor; eu incep o dispută intreagă cu 
dna Russu asupra. fominismualui, a cărui partizană aprinsă ea 
aste. Numai domnişoara Talia B. e vădit rău dispusă, mai mult 
taca şi-şi stringe numai birbia Intr'o mişcare de protestare dis- 
prețuitoare pentru banalitatea argumentelor mele... Aflind că d-ra 
e o înflicârată wagneriană, incap să o zătărăsc, dar nu prea 
reușesc să gonesc de pe jot) Dain expresiunea de plictiseală 
şi superbă răceală, 

După mas trecem în salon în aşteptarea cafelelor, pe cari 
g'a insărciuut să ni le servească «ca în Rominia» dna Russu. 

Spun lai Russu că aş vrea să vizitez citeva sate din jurul 
Aradului. 

— Am putea si mergem la Pecica romină —imi răspunde 
dinsul, —dar atunci trebue să plecăm indată ca să nu scăpăm 
„motorul.“ Mergem cu toții. Vii, Tulio? 


PATRU ZILE IN ARDEAL, e 
Domnişogra Tulia e aşezată Intro SS 
ză «lasă- 
pe brațul unui fotoliu, şi aruncă printra Wett Em 
e Ce să caut acolo? 
i cearcă să stăpinească o caracteristică mi 
gurii, mulţumită căreia întreză i N Sc 
ierg resc două şiruri de dinți albi și 
— A, tii soma! Vezi d-le Stere că domni 
si doarmă după masă, îmi spune Russu, E usa 
— Cum? Wagneriană, și renunţă la o excursi 
i i une la țară 
într'o zi de Main, fiindcă î-i somn după masă ? O! De ar şti pa 
povici-Bayreuth cum sint admiratoarele lui Wagner, din Ardeal !... 
— Ii cunoşti pe Popovici-Bayreuth 2 mă întreabă d-na Russu. 
— Dar 9 colaboratorul „Vieţoi Romineşti“. ŞI încep să po- 
vestesc cum lam cunoscut, despre concertele lui la Iasi, despre 
arta îi, nete simțul lui poetic... i 
n'am băgat de seamă, cum tinăra wagneriană a sări 
D - rit 
din fotoliu, şi apropiindu-se de noi asculta cu interes ; aerul da 
"giga răceală dispreţuitoare diapăruse ca prin farmec... 
— Mă duc să mă imbrac, —spune rogindu-se j 
Talia, și iesi gräbit din odae, ge Kat 26 
— Şi mie îmi place foarte mult cum cîntă Po j 
povici,—reia 
conversaţia d-na Rusen,—tocmai pentru simţul deosebit d - 
etic prin care îşi colorează cintarea, S Wéi 
— ȘI d-ta OI mult la poezie? 
— O mee nu poata trăi fără poezie. 
= icon şi poetică ! Bine, Rossule 3. . 
ar chipeşu: Ardelean tot numai zimbe - 
E e gie pe sub musta 
În mijlocul acestor giume ne repartizăm prin trăsuri spra 
a merge la gară, ca să apucăm «motorul pentru Pecica. 


(Va urna) 


C. Stera 


La uirenie 


Facliile aprinse, cind maicele se "china, 
Pling, galbene şi triste, amarul astei vieți ; 
O candela se stinge și palida lumină 
Îngalbeneşte sfinții tacuţi, de pe pareti. 


Se bate miezul nopţii și clipele batute 
Se desluşesc in noapte mai liniștit, mai rar... 
În strana din ungherul bisericii tăcute 
Plingi, maică, tinereța traita in zadar, 


În candele lumina stingindu-se, Incearca 

Sa mai traiasca iaraşi ca "mn clipele d'intâiu; 
Rugindu-te 'nchizi ochii udați de lacrimi,— par'că 
S'ar cobori amurgul pe umedele vai, 


Yiforita, 190%. Dinu Ramură 


Casa veche. 


Nu știu cu cite zeci da ani în urmă s'a clădit casa asta Poate 
citiva bătrîni din tirg să-si mai aducă aminte: poate mos-Costuche 
Mazera, caru à fost fecior în coada trăsurii la Mihalache Sturza. ori 
Gheorghe Dămian care era flicinaa pe vremea volintirilor, Cita. 
odată, cinstind un păbăre) de vin vashiu la crisma de peste 
dran, a lui Manoilă, sa uită lung amindoi ln pereții raipați şi ln 
grădina pirăginită, și par a ști cind amame s'au înălțat ramurile 
verzi în virful endirii încheiate din lemn, cînd au cintat läutarii 
şi au fost cinstiţi Iuorătorii şi megiogii ` dat de cele mai de multe 
ati moșnegii, în amintirile lor, nu găsesc această icoanii, mai es 
Cind cel ce-i întreabă mare grija să facă un semn annmit spre 
crizmar şi alt semn anumit spre păhărele. 

Acoperișu! de gindrilă ul casei do mult a fost mpiat de zi- 
Isi și ploi, rupt şi spulberat do vintari; numai o bucată abia 
se mai ţine pa un elt al zidurilor, Ferestrele se deschid negre 
şi oarbe, triste, cu prelingerile ca de lacrimi ale ploilor, fn colo 
nu Se mai cunoaste nimis sab năvala buruenilor ; în colo livada 
siibităcită se întinde ca o pădure, intre zăplozurile nalte, 

«Cind a clădit cuconn Torgu Calowmfir casa asta, îmi zise o- 
dati mog Gheorghe Dimian trist, vorbind ca despre o mare ne- 
normcire, cind a zitit cuconu Iorgu Calomir casa asta, a fost o 
petrecere rară! Ca vinuri gan bhut atuncea! şi ce fripturi s'au 
mincat ! Și bătrinul îşi freca încet virful nasului, so uita la pä- 
hära) şi căuta să-și aducă aminte —Și cum a isprâvit casa, s'a lo- 
godit gi'n scurt s'a 'usurat. Şi-a adus o cuconiţă tinără şi ru- 
mină cu un bujor, tocmai din jos, de doparte, da la Buzău, Nu, 


ai se pare că nu era de la Buzeu; mi sn pare că er de la Te- 


cuciu; da, da! imi aduc bine aminte.. Era așa, primăvara, pa 
după Paşti, s'au venit toti boarii da pa-nonlo, de la podgorii, s'a- 


S9 VIAŢA ROMINEASCA 


veau nisto cai ca aceia, şi nişte trăsuri ca acelea; cind au intrat 
în tirg pocnind din pistoala, cu călăreţii inainte, toate femeile au 
egit după copii pa uliți: credeau că năvăiesc Mascalii... așa ve- 
negu —Apoi au cintat lăutarii, şi slugile au oscărcat din căruțe 
poloboacele cu vin: pe unele le-au lăsat în ogradă, că erau con- 
dentale la moarte... (bătrinul surizini trist, iar îşi frecă nasul, 
cu ochii spre casa veche); pe altele le-au coborit cu odgoanele 
în pivniţă... Iar după aceia au băut sau mincat, şi 'ntr'un zari- 
de-ziuă au eşit jucind pe uiţi, cu antereele în brin... Asta era 
pe la 1840.. adică nu, stii, mi se paro că era pe la 1838... vite, 
vezi, nu-mi aduc bine aminte...» Şi moş Ghoorghe se uita mih- 
nit in păhatul gol, 


Li 


Ceva despre acele timpuri ştia să-mi spue şi celalt bătrin, 
moş Costache Mazare. 

«Mosula, ia vezi de gustă o leacă de colea: vinu-i bun la 
batrinețe... x 

— Debun ii bun, cum nu, rosti foarte vesel bătrinul. He-he ! 
e foarte bun! Iaca, ea cu el an ajuns de am acù barbă albă; 
şi eu js om vechiu yra să zică, cu am fost om de casă la Mi- 
hatache Sturza, la Vodă vra eh zică...» 

Mogneagul avea nişte ochi albaștri plini de vezelie şi vor: 
bea foarte repede, cu oarecare mindrie. 

«Ei, şi cum a fost cu cocona' Iorgu Calomfir? A avut o fată, 
det el nici ocată nn vorbea de fata lui, 

— De unde! nu vorbea de Tel! de fet! Uite, vezi, pot să-ţi 
spun eu, că eu ştiu toate cum au fost, en am fost om do casa 
lui, Da” mai mun trebue să ai eh bitrinii, vra să zică open 
Iorgu ei cucoana Smaranda, au ţinut mult unu’ la altu’... ştii, au 
fost oameni vechi: altfel erau pe atunci oamenii... SOU, pot să-ți 
spun că dragostea lor pe vremea aceia u fost o poveste... Innainte 
da n se insara, vra să zică choonu' Iorgu tocmai acolo în tars 
«de jos se ducea călare... Sapoi a furat-o pe cucoana Smaranda... 
ŞI boer de-acolo Van ajuns din urmă, şi nau ayut ce-i face, au 
venit, cu toţii in coace nuntiud... Ei, au avut yi cintec dragostea 
astu în vremea ei. Mi-l cintan şi mie lăutarii, ţi l-ar fi cintat și 
Jumitala dac'ai 3 fost pe-atunci..... 

— Da cu fata cum a fost, moş Costache? 

— Hm! cu fata? Da. Cu fata afost aşa, că i-a fost drag 


CASA VECHE 59 


un boeraş, nnu’ Ioniţă Stroilă, şi cuconu' Iorgu nu voia să-și dea 
fata după acela. Avea el moşie, aven avere, era băiat voinic, 
da nu-i plăcea bătrinului, Ei zice: nu! Cucoana Smaranda atunci 
a avut altă părere: ei Ji era dragă fatu ca ochii din cap, şi ea 
înțelegea că dacă ii dragă, să-i facă ori ce-voa, ȘI zice cucoana 
Smaranda : Sa dăm fata!—Nu! zice boerul. Ş'asa a urmat o 
vreme; 4 plins fata, a plins cucoana Smaranda, vai de capul lor—, 
ping ce bitrinului i-a fost lehamite! Şi s'a făcut nunta, Da nu 
trec, frate, doi ani, şi iaca fata într'o bună zi acasă! Chiu! vai! 
ce este? C'a îngelat-o loniță Stroilă ; că s'a dus în lume c'o fs- 
mee! ŞI bocete și plinsete,.. Da bâtrinn zice: Vezi? De ce nu 
wati ascultat pe mine? 

Hei! Frumoasă fată era duduca Aglaia! Ştii cum ? jurui că-i 
un portret! 

— Ei, și pe urmă? 

— Pe urmă a murit, S'a topit. Ei tot îi era drog tieălosu' 
acela care se dusese în lume. A murit şi pace, Cucoana Sma- 
randa plingea fără oprire, a slăbit, era să moară; jar cuconu' 
Joen nu zicea nimica, el tàcea el se ducea singur în fiecare di- 
mineaţă la ţintirim, ş'acolo avea el un schinn, și pedea lingă 
mormint, şi nu zicea nimic... lar cucoana Smaranda stăten acasă 
cu bhetul Duduca Aglaia murise şi lâsase un băeţel.... Numai 
atita rămăsese...» 


Despre aceste lucruri vechi ei triste mi-am alas aminte 
într'un rind, seara, şi m'am strecurat în grădina sălbătăcită, spre 
ruinile tăcute ca un mormint, De mult nu călcasem prin locurile 
acelea; trecusem şi eu pe lingă ele nopăsător ca oricine; le pri- 
visem cu ochi reci ca pe nişte Jucrari vechi şi moarte, de peste 
dram, de la crișma plină de vin şi larmă a lui Mannilă; nu 
mă atrăgea nici umezeala și tăcerea casei pe care nimeni oo 
mal locuia de multă vreme, nici singurătatea şi pustiul livezi... 

Poarta de stejar scirții aspru din bălămăli rugin te Trecui pe lingă 
părații dărimaţi, intrai printre copaci, pe vechile drumuri de nisip. 
Iarba cucerise totul, Nu se mai cunoştea nici drum, nici carare, 
nimic. Tufe de zmeură sa amestecau cu buraeni etrhine, sălba- 
tece; o iarbă nalth, deasă, umedă se ridica pirë la briu în toata 
pârţile, Luna se strecura In fire lungi de aur printre fruneisurile 
merilor bătrâni; el eu stam singur în grădină in tăcerea, in me- 
lancolia, în grozava singurătate a grădinii, şi mă gindeam lun tra- 


sn VIAŢA ROMINEASCA 


cut, MA gindeam la dragostea tânără a bătrinilor, de muit, da 
mult, foarte da mult; la tinereța gingasă, trecătoare in vint ca 
un fir de păpidia, a duduii Aglaia; la trecerea prin lumina lumii 
a băiatului, pe care nu mai stiu com îl chema; apoi la luazul 
şir de chiriaşi, de oamani strhini, cu fețe felurite, cu bucurii, cu 
dureri, care nu trecut prin casă, prin grădină, și s'an dns și ei 
parcă nici n'ar fl fost, 

Un greer singuralec, undeva, incepu a Dräi aza de trist, 
asa de incet, și eu incepui să mă gândesc la olume care a fost 
si totuşi parcă ma fost, şi de mult, de mult tare îmi adusel și eu 
aminte ca prin vis de bâtulnul Iorgu Calomiir şi de bătrina en- 
coană Smaranda. Poate eram de patru, cinci ani, vorbeam sepede 
și subțire; strigam cu glas mare la poarta caselor vachi și tro- 
phinm cit ce puteam de tire prin cordacul Im încărcat de tute 
dese de ederă, De În lumina întinsă a zilelor de vară, cind på- 
trundeam in odăile täcute, mă înfăsura deodată o umbră tainică, 
Abia se strecura printre perdele, ca o pulbara, strălucirea soñ- 
relui de-afară; din bagăudia scundă se cereau mirodenii tari de 
flori de câmp; In răsărit, la icoane, intrun care de rumeneali, se 
desiuzenu cununi de siminoc, do sănzâene şi măuunchiuri de bu- 
suioe, Îmi ers drag si privesc, în lumina dulce a candeiel, la o 
cruce de lemn vachii, rogu, o cruce cu raza da sidef, si lu un 
sfint săpat în fildeş, lucrat fin, mărunt, cu vârfda ac parcă, pier- 
dut ca Iotrio horbotă, în cadrul de argint al iconnai, Un omic 
bitrin de lemn, cu limbă lungă de alamă, lasemna domal, rar, 
clipele, apoi dintr'odată mă înepăimânta cu bătâilo ceasurilor, 
triste, adinci, ca din depărtări. Mobile corate umpleau toate col- 
ţurile, horbote felurite infloreau alb pe mâsnțe, și divanurile bà- 
trineşti erau moi, cu satinul ior portocaliu, lustruit, pe care se 
desluseau flori mari de stânjinei, 

Bătrina, mititică, adusă do gie, 2bircită, cu ochii cerniti, 
se pieca spre mina vorbindu-imi blind, mă apuca cu mina stingă 
de mijloc, cu dreapta mă mingăia pe obraji si mă întreba cu 
xas mogle dacă-mi place dulcețul, 

«Imi placa!» ziceam eu dind energie din cap de sus In jos. 
Apoi îmi dhdeam capul pe spate si mă uitam ta bătrin. Innalt, 
uscat, cu privirile arzătoare, negre, cu aprincenile aplecate ho- 
tarit pe ochi, cn faţa cu favorite albe ca în piatră cloplită, mp 
privea lung şi nu rostea nici o vorbă. Eu aza D știam: tăcut, 
totdeauna tăcut. Cu pași indesați sa plimba prin oiäile pline de 


CASA VECHE o 


umbră, cu umindouă minile in buzuntrile pantalonilor, cu privi- 
rile aţintite în jos Uneori stătea răsturnat într un D, în cerdac, 
picior peste picior, cu mina lâsată în lungul scaunului, cu dreapta 
mișeind încet lanțul de aur al ceasornicului. I) zăream uneori și 
prin grădivu întinsă, printre truvchiurile dese ala copacilor, prin- 
tre tufe de zmeură și de pomuşoară. Mă uitam cu ochi mmi, 
plini de mirara, la dinsul; eram încredințat că moşneagul acela 
Fait, drept și frumos, mavea nimic de-afaca cu lumea cealaltă, 
de care casa veche era despărțită prin ziplazuri așa de mari, 
ca de cetate. 

Intro zi, pe atunel, cu puţina lumină a minţii mele, in- 
telnaci că în cast la noi e vorba de nepotul bătrinilor. Şi neiä- 
murit îmi adusei aminte de un tinăr subțirel, cu mustata neagră, 
care deseori trecea pe dinainte casei noastre şi intra în ograda 
casei vechi. «Acela-i nepotul bătrinilor!» mă gindeam eu, și A8- 
chitam cu iuare-aminta ce se vorbea la masă. 

«Do-acuma s'a stirşit, zise încet, en tristete mama; n'a 
avut noroc să scape, iar bitrinii rămin singuri... Mulţi an să 
mai moară în războiul ista!» 

Eu îndată mă gindii la duleețul cucoanei Smaranda.— De- 
ach-s singuri, Nepotul Jor a murit, Cindeam cuvintela acestea, 
apol le rosteam încet, ca pe o noutate, ca po niste vorbe pen- 
tru care oricine se cade să fie foarte mulțămit. Și 'ndată epii 
din casă gi începui a tropăi mărunt spre poarta de stejar, MA 
gindeam Ja bătrini, eram mulţăimit de dulceţul pa care trebuia 
să-l inghit, eram mulţămit că stiam cava şi despre nepotul lor 
subțirel, cn mgstata neagră, Vesal, încapui á răcni la poartă, ca 
totdeauna, | 

Cind am intrat în umbra odăii unde ardea candela, unde 
era crucea de lemn rogu şi sfintul da fildeş, cind am intrat, am 
simțit de-odată că mA împresoară ceva rece, ceva ciudat, ceva 
străin, Bătrinul Calomâr stătea întran Wl Ja fereastră, și plin- 
gea! Priveam cu straşnică mirare acest lucra, MA răzimasem de 
părete, lingă uşă, şi priveam la lacrimile moșului, mari, selipi- 
Long, în pulbirea liniștită de raze care se strecura printre per- 
dele, Plingaa pe divan, aproapo, gi cucoana Smaranda; plingea 
cu spazmuri, cu amar, şi, cum sta pghemuită cu fruntea spre 
genunchii strinşi, părea mai mich, mai scăzută, parcă se topea ! 

In casă ora adinci linişte; dormeau odhila, dormeau mobilele 
vechi; mireazma florilor uscate părea mai ascuțită ca de obiceiu; 
și deodată mA însptiiminta devărtita și melancolic vibrara a 
erologiulri, 


m VIAŢA ROIMINEASCA 


+ 


Acum stam singur, in lumina lunii, și gindindu-mă priveam 
la casa veche. Bogăția da verdeață a livezii a cacerit zidurile, 
a sfărimat lemnăria cardacului cu total. Pui tineri, gingași, de 
copaci au crescut înlduntru prin odăi, şi acuma cearcă a ei pe 
ferestre. Ramurile lor, în luciroa lunii pun umbre pe locurile 
unde au fost odinioară scorţuri colorate, unde au fost mobilele 
lustruite, candela tainică și icoanele care mi-au fost aşa de dragi, 

Şi greerul cintă subțire, slab, parcă trage din trecut firul 
monoton ul unei poveşti duioase. Apoi tace, Și liniștea ruinti şi 
a livezii sălbătăcite mä impreaoară ; o simţire ciudată mă pä- 
trunde ; nu-i teami, nui părere de rău, nu-i mâhnire; o simţire 
rece mă pătrunde ca în clipa cind am văzut pe bătrini plingind. 
Şi-mi aduc aminte de feţele lor, le văd ca 'ntr'o lumină; și 
parcă, parcă răsună, mai mult în închipuirea men, un ornice ne- 
văzut, trist, care va bate în vesnicie gi atunci cind vintul va fi 
spulberat și cel din urmă grhunte de nisip din casa unde umbra 
nelămurite au avut pat de hodină și sicriu de moarte. 


Nihail Sadoveanu. 


loan Al. Brătesca-Voineşti 


Literatura rominească din Regat şia schimbat, în anii din 
urmă, fizionomia. Şi nu e vorba numai de faptul că au apă: 
rut o mulţime de scriitori noi,—acest lucru e natural, căci ge- 
nerațiile se schimbă şi fiecare trebue să aibă in sinul său şi 
acele firi concentrative care sint artiştii. S'a schimbat insă şi 
tonul literaturii, căci este o deosebire intre fruntașii generaţiei 
trecute şi cei ai generaţiei actuale, intre viaja care-i interesa 
pe aceia şi viaţa care-i interesează pe cei de acuma ; între chi- 
Pul, apoi, cum priveau aceia viaţa şi între acela cum o privesc 
cei de acuma, Psichologia scriitorului de acum douăzeci de 
ani, atit de magistral zugrăvită de d. Gherea, nu mai este 
aceca a scriitorilor de azi. Dar mai cu samă, scriitorii de azi 
se deosebesc de cei de atunci prin genul literar, în care scriu, 
Scriitorii celeilalte generaţii s'au distins mai ales în genul liric, 
eee aie de acum douăzeci de ani a dat puternice talente li- 
rice. iar proza lor. cind au scris şi În proză, este tot su- 
biectivă («Sărmanul Dionis» etc.), căci un poet subiectiv rar 
poate scrie în genul obiectiv, gi invers: «Versurile» lui Mau- 
passant, de pildă, sint nuvele versificate, Şi opera lui Dela- 
vrancea, care n'a scris, pe cit ştiu, nici un vers, este tot su- 
biectivă, tot «poezie în proză»,—vorbesc de bucăţile sale cele 
mai frumoase, cele mai adevărate. 

Un singur scriitor face excepţie, marele Carageale, cu care 
incepe, în literatura noastră, genul obiectiv,—şi anume poezia 
dramatică. Tot el ne-a dat, mai tirziu, şi o adevărată nuvelă, 
obiectivă, «O făclie de Paşti», iar şi mai tirziu, aproape în pe- 
rioada actuală, minunatele sale «Momente». 

Generaţia actuală din Regat nu ne-a dat nici un poet, 
Poezia din Regat e reprezentată tot prin poeţii din generaţia 
trecută. 

In schimb însă, generația actuală nea dat prozatori, şi 
anume nuvelişti de mare valoare, 

Cauza pentru care azi avem aa nuvelişti de valoare nu 
e greu de găsit. E natural ca literatura noastră, după şasezeci 
de ani de evoluţie, şi graţie şi influenţii neîncetate a literaturi- 
lor străine, să ajungă şi la acest gen, mai matur, genul obiec- 


I+ VIAȚA ROMINEASCA 


tiv, Şi avem toată increderea că, Incă un pas făcut, vom ajunge 
la încoronarea genului, la roman, care este şi ultima evoluţie a 
literaturii moderne, Și chiar avem deja semne care fagăduesc. 

E mai greu de găsit cauza pentru care poezia lirică a 
amuţit în Regat în vremea acestei ultime generații. Dar cer- 
cetarea acestui lucru nu ne interesează aici. 


In constelația prozatorilor de azi, străluceşte cam izolat, 
atit prin situația sa, prin felul vieţii sale cit şi prin felul său 
de a scrie, d. |. Al Brătescu- Voineşti. El mai ocupă un loc 
deosebit şi prin altăceva: prin timpul cînd a inceput sa serie 
şi—cum vom vedea—prin conţinutul operei sala, căci el este 
scriitorul care face transiţia intre generaţia lui Vlăhuţa si acea 
a lui Sadoveanu. 

Din acest punct de vedere, putem spune că el este ince. 
pitoru! literaturii celei mai nouă rominești și, fiindcă el este un 
nuvelist de talent, un adevărat nuvelist, putem adăoga că dela 
tl începe nuvela rominească,—nuvela ca gen căruia să i se fi 
consacrat un scriitor, și nuvela ca un gen desăvirșit, care se 
îndeplinească toate condiţiile acestui gen. 


+ 


DL Al. Brătescu- Voineşti, care a început să scrie acum 
vre-o cinsprezece ani, a avut nenorotul să scrie în Convorbiri 
Literare, ceea ce l'a făcut inaccesibil publicului; apoi a avut 
nenorocul să scrie într'o vreme cind nu se maicetea, pentrucă 
se pierduşe încrederea în literatura națională, pe-atunci pe cind 
se făcea trista constatare ch nu avem o mişcare literară, cons- 
tatare şi explicare a faptului cuprinse în frumosul articol ei 
d-lui Gherea, «Asupra mişcării literare şi ştiinţifice»; şi a mai 
avut şi o delicateţă extremă, care l'a făcut să se eschivaze á- 
proape din fața publicului, grație acelei distincții şi nepăsări, 
care-l caracterizează. Dar intre puţinii care lau descoperi? 
in Convorbiri, dan a avut mulți admiratori, 

Cu apariţia volamului său „Nuvele şi Schite“, acum tre 
ani, lucrul s'a schimbat şi d, Briitescu-V oineşti a inceput tă 
pătrundă în conştiinţa publicului. lar acuma, cu apariția volu- 
mului „In Lumea Dreptăţii”, atit de bine nutrit şi atit de ar- 
monios, d Brătescu- Voineşti a intrat În categoria seriitorilor 
celor mai cunoscuţi, gi, pe cit putem înțelege din cette şi ay- 
zite, a celor mai apreciaţi, —poate cel mai apreciat, vreau să ziz 
cel mai puţin contestat dintre scriitorii noştri, ceea ce se dato- 
reşte şi talentului său şi egalității acestui talent, pentrucă, cum 
am spus aiurea, acest scriitor are în gradul cel mai înnalt spi- 
ritul de auto-critită, și, desigur, şi acelei distincții, acelui «splen- 
cir isolations, care-l face să nu incurce pe nimenea..... D. Ben, 
tescu- Voineşti e un fel de Pană Trăsnea în literatura noastră: 
«urmaş al unui mare neam de boeri romini, pomenit din mozi 


IOAN AL. BRATESCU-VOINEŞTI EN 


strămoşi şi scris în pisaniile a vre-o trei biserici din oraş... cu- 
noscut drept un om deștept, umblat prin streinătate, tare cins- 
tit, tare tihnit, dibaciu la mină pentru lucruri migăloase şi iarăși 
tare iubitor de flori şi toate frumuseţile firii...» 

Da, acest iubitor de toate frumuseţile firii, este foarte di: 
baciu la mină şi zugrăvește cu o fineţi de neintrecut viaţa, o 
iron viaţă, pe care ne vom incerca să o definim in acest 
articol, 


«Adaptarea la mediu e o condiție de existență Ia care 
se supun orbește plantele şi animalele inferioare. Cu cit o fi- 
ini e mai sus pe scâra vieţuitoarelor, cu atit caută să se des- 
robească de sub greutatea acestei nevoi, Omul seacă bălțile, 
omul spintecă munți şi scobeşte tuneluri; omul primește sa fie 
schingiuit și zice; «e pur si muove !», omul pune mina pe biciu 
si goneşte zarai din templu, Omul transformă mediul, a, — 
zice Andreiu Rizescu lui Antonescu, directorul gimnaziului, cînd 
acesta Îl sfătueşte să se adapteze la mediu... 

ȘI, în adevăr, dech plantele şi animalele, care trilese numai 
în mediul natural, se pun ele în concordanță cu mediul,—omul 
pe lingă adaptarea lui la mediul natural are şi putinţa de a pune 
e! mediul acesta In concordanță cu sine însuşi («subjugarea for- 
telor naturii»), «secind bălți şi scobind tuneluri»; iar In mediul 
social, pe lingă adaptarea lui la acesta, mai are, iarăşi, putinţa 
de a face el schimbări în acest mediu, «primind să Be sehin- 
giuit si zicind: „e pur si muove“ si goning cu biciul zarăfi din 
templu“, —silind mediul să concordeze cu sina însuşi... 

Şi, după cum în lumea naturali, ființa zoologică ze më. 
diază cu atita mai puțin mediului cu cite mai tare, —omul ajun- 
gind azi să se emancipeze în parte de influența mediului natu- 
ral; tot aşa, in lumea socială, omul, cu cit el e mai tare, cu atita 
se mlădiază mai puţin mediului, cu atita are posibilitatea de a 
face el schimbări in acest mediu, 

Şi fiindcă omul s'a emancipat mult de mediul natural, pro- 
blema adaptării lui, și deci a fericirii lui, se pune mai ales pe 
terenul social, > 

Atit pentru adaptarea pasivă—acomodarea la mediu—eit 
şi pentru adaptarea activi —acomodarea mediului la sine—se 
cer o multime de însuşiri de inteligență, de sentiment şi de 
voimtä, 

ȘI, dacă, În genere, în lumea naturală orice însușire fa- 
vorabilă adaptării este o insuşire bună (puterea, inteligența, etc.) 
în lumea socială lucrul nu este aşa: nu orice încuşire sufle- 

casei bună este o însugire sorială bună, favorabilă adaptării, 
Este o giscordanță intre evaluarea morală a însuşirilor oms- 
negti și Între valoarea lor pentru adaptare în societatea ome- 
neacră, Sint însuşiri care, din punet de vedere moral, sînt ca- 
Ja? și, din punc? de vedere al adaptării, sint defects, 


sa VIAŢA ROMINEASCA 


Dacă ne-am închipui o societate ideală, bazată în alcâtul- 
rea ei pe dreptate, atunci orice calitate morală ar fi şi una 
pentru adaptare.—Cu cit o societate se îndepărtează mat mult 
de tipul ideal, cu atita calităţile morale devin defecte pentru 
adaptare. Şi se poate concepe o societate in care delicateța de 
sentiment, cinstea, etc., să De defecte de adaptare,—iar mteli- 
gența, care se presupune a fi o armă în lupta pentru traiu, să 
fie o valoare dacă nu negativă, dar indiferentă, afară de cit 
dacă nu cumva e pusă în slujba unui defect moral, adică a unei 
calităţi pentru adaptare. 

Dacă— şi unde—lucrurile stau aşa, apoi este clar că acei 
care prin naştere şi educaţie, vor avea însugiri morale mai vul- 
gare, se vor adapta foarte ugor, Aceştia sint cuminții. Cu cit 
însuşirile morale înnăscute vor fde un ordin mai înalt, cu atita 
rer pe va deveni mai problematică. Dacă se adapte+ză to uşi 
de la o vreme, ei se cumimțesc lar acei care, prin naştere sau 
educație, au însuşirile sufleteşti bune, absolut contrare celor ce- 
rute de mediu, dacă sint mai mult senzitivi decit volițion ali 
(ertaţi-mi aceste expresii barbare), vor fi distruși, căci nici nu 
se vor adapta ei mediului, nici nu vor avea enrrgia să lucreze 
asupra mediului, să caute ca fuplători— şi să aibă măcar satis- 
facţia— de a lucra spre fasonarea mediului conform cu perso- 
nalitatea lor, 

Mediul, de obiceiu, şi mai ales in Lara noastră, il formează 
Giminți și cei care se cuminţese,,, Ceialalţi sint excepţii rare, 
—iar luptătorii cele mai rare. 

Opera d-lui Bratescu Voinesti este istoria inadaptabiltăţi 
categoriei a treia In mediul format de cele doua categorii din- 
Gi, Din nefericire, d, Bratescu Voineşti nu nea zugrăvit, in 
acest mediu, tipuri de categoria cra din urmă, care să ia biciul 
şi să alunge zarafii din templu.. 

Dar fiindcă Imprejurările vieții clasificd pe oameni in 
afară de categorii psichologire, gi În categorii souale, e inte- 
resant să vedem din ce categorii sociale se recrutează mi ales 
inadaptabilii d-lui Bratescu- Voineşri. Şi, dacă vom găsi că inadap- 
tabilitatea unora faţa cu adaptabilnatea altora se datoreşie cia- 
selor sociale respective şi istoriei ţării romineşti,—atunci opera 
d-lui Brătescu, pe lingă un ducument social cu caracter general, 
va căpăta şi importanţa unui document privitor la o sgoirtate 
specifică, la ţara nuastră,,. 

Cine sint inadaptabili d-lui Brătescu-Voineşti 2 Ce cate- 
gorii sociale simbolizează ei? Pentru ce sint inadaptabili ? Din 
pricina căror insusiri ? Care e me tiu! care face ca acele Însuşiri 
bune să devină drfecte de adaptare ? 

Răspunsul ni-l vor da, mai cu samă, cele patru nuvele 
mari ale dlui Brătescu, asupra cărora ne vom opri În special, 
—căci este clar cê aro, in acele opere care l'au oprit şi l'au 
främintat mai mult, U vom găsi mai degrabă pe d. Brātescu- 
Voineşti. 


IOAN AL. BRATESCU-VOINEȘTI 97 


„Sintem, in toate aceste nuvele, într'un mic ora 
vincie, din Muntenia, —probabil tot în Tir vişte, cai Gg 
md SC geit Ze eer şi d. Brătescu-Voinești. Mediul care 

rveşte de cadru eroilor e viața acelui oră i ~- 

"og, din og op Va in wem 

„Şi fiindcă la noi s'a creat dintăiu forma de civilizati 
numita burgheză, răminind ca ea să oa apoi Erde eee 
pe care, în parte, a şi creat'o,—este natural că noua stare de 
lucruri să fie reprezentată mai ales prin organele de guvernă- 
mint, adică prin purtătorii şi reprezentanţii acelei forme, prin 
profesiile numite liberale, şi mult mai puţin prin industriaşi 
comercianți, etc. S i 

Şi in nuvelele d-lui Brătescu, mediul acesta e, în adevăr 
reprezentat mai als prin <profesiunile liberale», d 
In «Pana Trăsnea Sfintul» sint două tragedii: Intaia este 

moartea Elizei, nevasta lui Pană, E o întimplare oarecare şi nu 
ne priveşte aici. A doua tragedie e acea năpaste care cade asu- 
ill Pană Trăsnea Sfintul, care işi inchee nobila-i viață in 
puşcărie, 

„ Posibilitatea acestei catastrofe ne-o explică mediul In care 
a ajuns, la adinci băt'ineţe, sa trăiască Pană Trâsnea; ne-o 
explică disecrdanţe dintre Pană Traăsnea și lumea nouă, În care 
el a întirziat să trăiască 

„Chiar la inceputul parții a doua a nuvelei, d. Brăteseu- 
Voineşti ne explică apariţia acestei lumi nouă gi ne zugrâveşte 
fizionomia ei; 


Multe mai fure şi desface vremea senrginda-ae îincetinel si 
schimba şi se prefac lucrurile, Aceasta so mi pretutindeni, Le Le 
d-usebi se vede în țările care, îndelungă mrema râmuse în urmă, cin deorlută 
în atingere ru altzle, ojunsè la cei ma: înnaltă treaptă da înnaintare. Căci 
atunci, în rivna de a ajunga şi ele cit mai in grabă acolu, unde celalalte 
mau ajuns decit printr'o mepmpită prefacere jirvaacă, se îngrămâdeze in- 
noirile unele pesta altele şi în vreme de „bir citiva ani, se arhimebă Iwera- 
rile de nu le mai cunoji. Şi o fi spre binele unora şi o fi spre râul altora, 


Niei u'a fust in gindul meu sà DT ceru nou, ci numai ant fac 
drum peniru a spune ra în timp de douăzeci şi patru de ani, ei s'au seurs 
e Een povestite, ortşelul in care s* u pulrocul a ajans de no- 
cunosrul, 


Nu mai e de cunosrut uliţa Ur alai, aga mindrețe de valii cu 
mărfuri «e toate soiurile s'an desch și gie? rie şi = alta. (hd şti 
SÉ spue citi preferţi, rihi primari şi rif mugistraţi wan schimbat in vre- 
Waea ala ? Şi cina ar putea iar ma spue rii v'an schimbat dumonti şi la 
port şi la corbi şi la obienmri gi la credințe gi la gusturi ? 

UA sau sebimbut multe, Şi derind bovrul Manolnche Moldoveanu a fă- 
cut ruptoare, gn sinn nnil eilo unul, læ răatimpuri mici, toți ca men ii 
do noam; iar din pririnà că in nproplere de oras s'au descoperit nişte 
mina de pucură şi de rârhuni, neguatoraşii altă i melăgați în samă, 
cumpărind pe nimica paminturile de lu țărani, on ajuna cu azeri mari şi 
duc asi ora i [prin puterea lor palitieă şi prin acei care, din 
ei. aw imbrățiyat cari-rele liberale] gi stan în fruntea bucatalor do nu-ţi vina 


7 


j 


E VIAȚA ROMINEASCA 


d vorba drin 


e i le Retti d V 
să crezi, cnm wa implinit de cu prisos, în timp oge de d PAD DY 


avunghelie, că por cudeu meamurila si se vor 


LE 
dg ta precum în unele morminte, dacă piere tol co fusese ingrupa 


i i ina dintălu,—usu. 

tului frumos gi strălucitor ca in 2 D 

Sr See? mec? "de prefaceri şi du înmoiri, a rămas age seng 
SC gi gar . sutat în morminiul în zg se înyropase 


i ivilizației c, 
E vorba, cum vedeţi, de importarea ee ps 
are a Jăcut să se ridice o clasă tonă (ajutată a RR re 
Kelte de carbuni «i petrol) și sa dispară o clasă veche, 
ia vi a editate a noroadelor si cădere a neamurilor, ro 
„Aceast i de d. Brâtesca- Voineşti la inceputul Pe 3 
SCH Zoe Sch substratul si al nuvelei «Neamul U aor, 
i pet Set, nevasta lui Costache Udrescu, Keng et 
indignarea şi desprețul tot prin aceste tisa > A a 
urilor si ridicarea noroadelor“,—cu toate ar re polare a 
mur! ei, a de străină in această familie, Intre m Male E A 
ed See vechi) en însăşi este un pradus al acelei civi en 
intre $ TE a Bed să cadă neamurile şi <A Sr ndice pon H 
KA eul Udreștilor se stinge din cauza eerst i 
wg în netul sea mai mare, ple Lumea Apața eg Er 
acelas, aci zugravit mai complect și tri stai put 
me Acea! mediu y pune eet RA iei STA 
tă cr d. Brätescu-Votneyti răspunde prip pia eich Zog 
telor ersonaje reprezentative: Beriescu, din «< a Dee 
Gen g det local de partid, advocat fără taient, SE ke 
tap ina prostiei yi a imoralitäții, din pricina Hp AC atei 
Aë Së a lipsei de serupule, Vincanu, alt a votat, tot 
a pei o centitaia seful local al celuilalt partid, are ia 
mai acer in aceleaşi delecta morale, ce devin gc: S 
Lego Aer, probabil =de oarece autorul nu ne då H i 
E contrari via nascut perie ae Deeg pe: 
dintele de tribunal, to din „in „unea Dreptăţii + Se pa 
are ees dupi tereaul ES Seier? er ai Sg end e 
p gi E privi pi Ei, Prole tul dia „Pana Trás: 
Se dier ` asa de tare de «nefaricirea»> sa Me 
lice e gc? ala cind aceasta Io desface corsetul, le cit oa 
ilceBeu, 2M fut Pană e asigurati fára nici o ladosală, dere? ` 
dia aceia ; uvală, advocatul și deputatul Vasiliadi, tot ară ny 
ră prinse cb cate: pledează cu înflăcărare împotriva ai pp 
oe n Aavik aces serviti peronok In aena pe erpe 
am wase cu vreo Lei ani mai Inge „— E BE 
ege lui Costache Luleescu, care a E, GE 
SC uge de? geg atit de mahaiagismn= 
"fapt ` H g è j ' ms 
ee Score, - Clopotescu chiar (băgaţi de samă la au 


J P Kaf, 


IOAN AL Ba 


U-VOINEŞTI RI 


mel: iui), din „Conu Alecu 


cü i care- mediul acesta nou ne e 
arătat sub alt aspect—mai 


nsiv, căci e intro schiţă umo- 
ua de azi.. Zeg or fi ști- 
sec poarte»... a mitócani, 


«norod>, care jignesc, prin ärile lor grosolane, pe usul din 


cei de «neam». ete, ete. e 
„Acest mediu este vul 
ķirile, nu se poate adapta, è 
Distrușii şi nefericiti sint, mai ales, Pana Trăsnea, Cos- 
tache Udrescu și Andrein Rizescu. 
Cei dintăiu, Berlescu şi seria întreagă, sint cei chemaţi pen- 
tru viaţă, caci n'au cultură sulletească, mau suil=tul distins, din 
cauza lipsei de rafinate ereditară si din cauza lipsei de edu- 


catie. 

Fiind ridicați deodată, din clase inferioare, ei via numai cu 
pofte, pe care le vor satisface fără umbră de serupul, insusire 
admirabilă pentru adaptare în mediul cel Dou, —se'njelege, e vorba 
in gentrai, ca clasi; desigur că sint şi excepţii, dovadă Rizescu-— 

Cei de-al doilea, Pana, Udreacu,  Rizeseis, veniţi in viață 
cu un sufl=t deosebit, cultivat Și prin educaţie, vor fi, prin chiar 
înălţimea lor sufletească, memg distrugerii, 

Pană Trăsnea, tu viaţa jui liniştită, închinată flor 
amintirii Elizei, nu mai (ace parte din lumea cea nouă, creată 
de nouăle forme de stat şi de descoperirea minelor de cărbuni 
d petrol, Nimene nu-l Inteleg 


ilor şi 


ge, d apara tuturora ca ua maniac. 
ar, maj ales, el nu mai prezintă nici o valoare, -de pildă vre o 
văloare „electorala“... Dintr'o intimplare banală, nemăsurat de 
mportanti pentru ei, Pană Trisnea se pune în luptă cu medii, 
repiezentat prin profesoara d-ra Meliceseu, prin prelect, prin 
procuror, prin judecători, prin advocati și, insllrşit, prin intreaga 
Opinie publică, <Sânțenia> sa e un defret, nu numai peritrucă ij 
face neofentiv, dar pentrueă îl face neințeles, mai mult, pentru 
că îi face ridicol şi chiar odios, dind aparenţa de verosimilitate 
infamei calomnii care su debiteaza pē socoteala sa, că ar fi avut 
ginduri de satir pentru frumoasa d-ra Meiicescu : „Ştiau şi copiii 
de Sase ani, de ce mizerabilul maltratase pe biata titiri, sta- 
tornică în virtute“, Ñi aşa se face că Pană Trăsnea işi slir- 
Beste viaţa de sfint în puscarie, Pentrucă, din mare iubire şi bu- 
nătate, își Găduze averea pentru înființarea unui scoli de fetite., 

Această bună faptă, precum şi toată «stințenia». vieţi lui 
intregi nui ajută de loc la proces, unde, nui vorbă, Pană Trâs- 
ea nici nu se prezintă! lar advocatul Moidoveanu—fiul boeru- 
du? Moldoveanu, —om de treabă, nici mi mai are gură să aducă 
ca argument în favoarea lui Pană Trăzaea curăţia vieţii acestuia 
care, chiar în acel moment, Îşi stropia acasă azaliile şi inixzne 
drele, chci procurorul — reprezentantul societăţii, adică al medit- 
n E Dou-—ar fi exclamat desigur : „Une lecon de géologie, 
alors! zs 


Pană Trăsnea nu înțelege în ce lume trăeşte şi nici lunea 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


cea nouă nu-l înţelege: Calitățile sale morale nu-s un argu- 
ment în favoarea sa; dimpotrivă, sint o discalificare ` din cauza 
lor el sfirşeste in puşcărie! 

lar «Neamul Udreştilor» se stinge, pentrucă „civilizaţia“, 
mediul cel nou, străbate chiar in casa Udreştilor, in casa ulti- 
mului Udrescu. Costache Udrescu va avea să sufere mult dela 
mediul cel nou, reprezentat prin nevasta sa Saşinca şi prin fiul 
său... Raoul! Costache Udrescu va suferi mult dela nevastă-sa, 
pentrucă adună cu pietate documentele trecutului familiei sale, 
pentrucă-şi Îngrijegte moşia ca un om cinstit şi fenirucă mu se 
amestecă în politică să se aleagă deputat: 


— 0 si mă bagi ia mormint cu nepăsarea dumitale! striga cn. 
Nu vezi cum ID trec toţi innainte? Trezosto-te! Treregtete odată! 
Uri (egal do ropotul alegerilor şi dumneata stai de silabisit hrisoave, ar- 


de-ar focul! 
— Nu sint făcul eu peniru pain, mira. 


Dar mai ales va suferi mult văzind fus/răinarea vlăstaru- 
lui său, care incepe chiar dela botez prin numele de Raoul ce 
i-l dă mama sa (in loc de Negoiţă, cum dorea tatal), continuă 
prin pensionatul francez, prin învăţătura la Paris, prin viaţa de 
gomos din Bucureşti... 

Daca in «Pană Trâsnea» mediul lucrează de-afară, aici, 
a GE Udreştilor»>, el a pătruns in cetâțuia acestei vechi 
amilii. 

Pentruce Pană Tràsnea si Udrescu sint inadaptabili ? Pen- 
truce, cu alte cuvinte, ei au calităţi morale, care sint nişte in- 
sugiri nefavorabile adaptării? Pentrucă sint boeri de „neam“, 
pentrucă viaţa de familie care subțiază, atit a strămoşilor lor, 
cit şi a lor proprie, a creat în ei un suflet mai deosebit 

Am vorbit altădată («Citeva consideraţiuni asupra spiritu- 
lui critic ete.» V. R. Anul I, No. 1, 2, 3. 4) despre această 
clasă socială şi am arătat cum graţie unei vieţi mai culturale de 
două-trei veacuri, din ea au eşit, mai ales, reprezentanţii asi- 
milării culturii europene în prima jumătate a veacului al XIX-lea, 
în Rominia, 

Această „culturalitate“ este gi ea una din pricinile distinc- 
tiei sufleteşti a acestei clase, Dar mai sint şi altele, care se re- 
duc, mai întâiu, la traiul ei mai uşor, scutit de asprimea lup- 
tei pentru existență şi, în acelaş timp, scutit şi de ceea ce am 
numi azi <cancanurile> polilicei, căci această clasă, departe de 
Domnii Fanarioţi, nu şi-a pervertit sufletul, cum s'a intimplat 
cu înnalta clasă boerească, care a devenit un instrument de jul 
şi corupţie a Ur, corupindu-se întăiu ea însăşi; şi apoi la mte- 
diul ambiant, în care s'a dezvoltat clasa accasta,—o viaţă liniş- 
tită de familie, In mijlocul naturii, o ambiamţă care subţiază, 
poleeşte şi prin micile lucruri comune ale vieţii: casa bună, 
baina fină, mobilele plăcute, mincarea bună, etc„—in deosebire, 
de pildă, de clasa mijlocie ori de cea ţărănească, unde se pot 


IOAN AL. DRATESCU-VOINEȘTI 291 


ër Gun calităţi, dar nu acestea pe care le constatiim la 
Aşa dar, în cele două nuvele anali i 
Inadaptabilitatea unor tipuri care gege a ast chte 
E vorba, deci, de distrugerea unei clase sociale, i 
vieti Eich ëch i rade dap de tmprejurările moderne ale 
rolei eri, pi e în clasa burgheză născindă şi in 
ar «ridicarea noroadelor> a avut de efect si ridi 
suprafaţă a unor tipuri de elită din «noroadea, să Zë 
Ste aceştia cu mediul. Andreiu Rizescu, eroul din 
«In Lumea dreptății» este tipul lor. Andreiu Rizescu este un 
învins, sfirgeşte cu nebunia. Pentruce ? Nu avea Știința mese- 
riei sale de advocat ? Nu era cinstit ? Nu era muncitor? Ba avea 
toate aceste Insușiri, și focmai din pricina lor e distrus. Andreiu 
cu ca judecător iși face datoria—primul defect: nu ingä- 
due neglijență la colegi,—al doilea defect ; jenează pe colegi în 
escamotarea Justiției, —al treilea defect! Dec? nu mai pante E ju. 
decător. Ca advocat, el nu ia procese nedrepte,—intăiul defect ; 
a m să impace pe Impricinați—al doilea defect; nu face teme, 
nele preşedintelui şi oamenilor zilei.—al treilea defect, etc, Are 
sufletul artist, ceteşte pe Spencer şi Nietzsche, etc., detecte ori- 
bile, ridicole! Toate acestea şi altele il fac odios. Si chiar atole 
unde ni s'ar părea că ar putea să aibă o unică satisfactie—pla- 
ue sei !—in inteligenţa şi cultura sa, acolo e mai ridicol pentrucă 
acolo e mai departe de mediu. Cind prostul şi biibiitul Berlescu 
Îl ridiculiza numind pe Spencer, Laibär şi pe Nietzsche, Niţă, 
cînd îl intreba din ce fel de cireş erau tunurile lui Mihaiu Vitea- 
zul: cireş dulce ori amar,— toţi se prăpădeau de ris»! 
Imposibilitatea de a se adapta la mediul acesta, i-o explică 
perfect at nenea Mache, pensionar bătrin, prin gura 
căruia par'că vorbeşte experiența celor pat i i i 
«modernă» ei «constituțională atzi a 


Aseulta-mnă mine, eu sint om batrin i 
e a tribunalului, Dumneata nu faci de pi da pene br Së e 
advocat, Advocatul, mui ales într'un oray d'astea micile, va să fie gmocher, 
giret şi la dumneata cu la nege sdri pam: Nu te vâzeu ? dumitale îti plaea 
SE eer EEN SC de lume şi de chichițele ei. Afară numai 
Z Cure EE gara intenet? 
= "i număr pe deşte. Sint i 
ESS mai bune și mai Get afaceLăie de elt eu aire gr lea «a 
ele z să să câştigi niciodată, pentruei mai mici mluajia lor poti- 
Des ci firsa lor, nici nu incepi In condiţiile în care au început-o ei, E! 
E a inreput advoeătara Vineann si Berlescu, ne eran aici la oray derit 
advocați şi Aia practicanți, făra ttu, Azi sint troizeei: vii dumneata al 
„i unulen... Afara de Vineanu și de Berleseu, mai e Benes, Urri- 
e teaca er aaa EA 
L LU Du 
neata nic iei legături de m p 


LOE VIAŢA RUOMINEASCA 


een, Bă sici ci e vre-un om încuiat? Nu e: cum varbegte l'at 
mei Ta SE zece vorho Soe? dar azndchnse drett ju gd vi e Fara 
ai mure, 


Cetitul, vioara, — cinstea, întă defectele lui Andreiu Rizescu. 
Lipsa de scrupule, situația de om „tare şi mare” iată calităţite 
lui Berlezcu, Prostia, incultura, blibiiala sint lucruri care n'au de-a 
face nimic in chestie, nici în bine nici În rău! i i 

Şi d, Brätescu nu putea alege mai bine deci advocătura, 
pentru a ilustra inadaptabilitatea, căci nici, mai mult „decit In 
alte profesiuni, e vorba de luptă, de concurenţă, deei aici se 
poate pune mai bine problema însuşirilor morale: care sint fa- 
vorabiie şi care nu triumfului ? $ 

Dacă Andreiu Rizescu ar fi fost un Berlescu, sau măcar 
un Zărnescu, S'ar fi adaplat mai răpede sau mai incet.— Dar așa, 
cu insusirile Jui, mu se putea adapta. Degeaba li predică Anto- 
nescu, directorul gimnaziului, să se adapteze, Firea lui protes- 
tează cu putere și omenescu! din el găseşte arca nobilă argu- 
mientare, pe care im citar'o mai sus: 


+ Adaptarea la mediu o o condiţie do existenti, la care se supun 
orbeste plantele şi aninalele inferioare vir, 


Și Andreiu Rizescu nu se adaptează, dar nici nu incearcă 
să transforme mediul, să ia biciul şi să gonească pe zarafi,.... 
Atunci gar fi fost un distrus, ar fi fost un luptător ` 5 

In „Două Surori“, pe lingă o inaduptabilitate semnificativă : 
Elena Cioranu, fica unui Ager sărăcit, mai e și Iosif Dinescu, 
casierul, Pănă să ajungă la această situaţie, probabil că Iosif 
Dânescu a trecut prin întimplâri grele, care i-au lisat o urmă 
de tristeţă, de frică de oameni, o ezitare în fața vieţii, —dar, În 
sfirgit, a triumfat! Bânuesc că dacă ar fi avut sufletul lui Ber- 
iescu, ar fi fost un mulțumit și ar fi ajuns mult maf sus pe scara 
socială, iar dacă ar fi avut sufletul lui itizescu, ar fi fost un ne- 
fericit! Nu se putea ca cu sufletul lui Rizescu să freaci prin 
toată erarhia,... Dănescu insă nu e nici boer de neam, nici un 
adevărat intelectual,—dar fe cît e un suflet distins, pe atita, e- 
xaci, e şi inadapiabil ; gradul lui de adaptabilitate e proporţional 
cu fineța sa morală şi cu inzițimea să intelectuală... ȘI fericmea 
cart Incepe la sfirşitul nuvelei se datoreşte distanței care separă 
pe iosif Dinescu de Andreiu Rizescu... ei 

Această discalificare, cind e vorba de adaptare, a calită” 
ţilor morale o găsim in orice țară, de sigur, oricit de civilizată, 
dar nu pănă la acest grad. ` Gradul mai mare pe „care-l cens- 
tatäm Ja noi se datorește faptului că sintem într'o cpocă de 
transiție, de transformare, cind «civilizaţia» este încă în peri- 
oada de instalare,-—şi aceasta intr'o țară În care clasa de jos 
mare nici un rol și în care clasele de sus au mostenit psicho- 
logia celor 200 de ani de fanariotism, D., Erătescu-Voinești 
zugrăvindu-ne aspectul tragic al Introducerii civilizației la noi, 


femme. 


1] 


IOAN AL. BRATESCU-VOINESTI tos 


e 


complecteaza pe Caragiale-care a zugrăvit aspectul ridicol ai 
aceluiasi fenomen... Jar Eminescu a exprimat regretul adinr 
dupt dispariţia vechui stări de lucruri şi mai cu samă după 
clasa lui Udrescu şi Parcă Trasnea. 


sen 


H 


In «Pană Trăsnea» şi în «Neamul Udregtilor» eroii sufar 
ru resignare, fără „tragedie“, Pani Trăsnca, şi anp moartea 
nevestei sale, şi în urma năpastei care cade asupra să, sufere 
in tăcere, isi pleacă grumazul Gei a se zbuciuma, Şi lacrimile, 
cate ni le stoarce, sint mai mult lacrimi de duioşie, Tot aşa 
e și suferinţa lui Costache Udrescu: él primeste loviturile soar- 
iei fină a se zbate. Această seninătate, dacă mă pot exprima 
ustfel, a suferiaţii eroilor, a putut face pe d. Sanielevici să ca- 
racterizeze, cu drept cuvint, pe d, Dritescu- Voineşti ca pe un 
„realist clasic, 

Der toate acestea nu se mai aplică la sin Lumea Drep- 
Du", Aici eroul nu sufere cu rezignare, aici tragedia sa e 
2guduntoare, şi de mai multe ori ne temem să nu se sinucidă. 
Insfirăit, după o ultimă criză grozavă, eroul innebuneste, Aici 
tragedia este teribilă, zguduitoare si lucrâmile ce ni le stoarce 
ea nu sint de induioşare, ci sint de acelea care exprimă zdro- 
birea cețitorului, 

Pentruce această deosebire intre cele două nuvele dintăiu 
& între aceasta din urmă? 

Pentrucă in „in Lumea Dreptăţii“ inadaptabilul nu mai 
cate nici un bătrin, dar nici, mai cu samă, reprezentantul unei 
clase bătrine, ia agonie, muribunde, — cart se poate rezigsa că 
piere, Pană Trăsnea dispare în orice caz, odată cu clasa lui, 
Castache Lidrescu dispare şi el fatal. Ei mor, se poate spune, 
je ceea ce se numeşte emoarte naturali», —şi se ştie că moar- 
iea naturală nu e aşa de grozavă; ba, se zice, că o adevărată 
moarte naturală trebue să fin fără durere, fără regret, pentru 
CA este stirştul natural al unei evoluții.— Pe cind in «ln Lumea 
Ge e acel care «moare», e un linăr şi, mai ales, el face 
parte dintr'o clasă nou, dintro clasă de viitor. El «moare», 
hu din canza vristri sale şi din cauza vristei clasei sate, ci de 
ü moarte timpurie, ntprasnică, şi toată firea lui protestează 
"mpotriva acestei nenaturale nimitiri, Andreiu Rizescu, care 
poartă în el dorul puternic de viaţă, nu se poate rezigna ` el 
se zbuciumă, protestează, şi nouă ni se sfăsie inima de durere, 

O akä cauză, în legătura imediată cu cea dintsiu, a deo- 
sebirii dintre «tragedia» acestor două feluri de inadaptabilităţi, 
e şi faptul că, pe cind Pană Trăsnea şi Costache Udréscu au 
nervii echilibraţi, din cauza eredității, educaţiei şi felului lor de 
traiu,— Andreiu Rizescu are nervii unui intelectual, e un om cu 
nervii ascuțiți, cu sensibilitatea exagerată, cu sufletul peste mă- 
sură de impresionabil,—și acestea, pentrucă ocupațiile lui, cul- 


104 VIAȚA ROMINEASCA 


tura lui, nu numai, prin sine, i-au putut zdruncina echilibrul su- 
fletesc, ci şi prin faptul că ele s'au grefat deodală, într'o sin- 
gură generaţie, un creer fără nici o ereditate in acest senz, 
pe un creer needucat printr'o cultură a generaţiilor anterioare... 

Aşa dar, aici, eroul fiind tinăr, ca individ şi ca clasă şi 
apoi un altfel de tip psichic, inadaptabilitatea lui trebuia să aibă 
alt aspect şi d, Brătescu-Voineşti, ca artist desăvirşit, şi-a schim- 
bat şi maniera, Aici d, Brătescu-Voineşti nu mai e acel «rea- 
list clasic» de mai Innainte.... «Realismul clasic» de altădată, 
nu venea numai! din pricina autorului, ci şi din pricina obiectului : 
viaţa redată. Talentul d-lui Bratescu ne apare, în urma aces- 
tei consideraţii, şi mai mare. 

Şi talentul artistic al autorului e aşa de mare, incit, şi Zei 
din pricina deosebirilor relevate mai sus, nuvela «In Lumea 
Dreptăţii» are şi alte însuşiri, pe care celelalte nu le aveau, in- 
suşiri inerente tipului şi vieţii ce zugrăveşte autorul, 

Pană Trăsnea, ori Costache Udrescu, fâcind parte dintr'o 
clasă care moare de „moarte—aproape—naturală“, nu vor muri 
atit de loviturile mediului incunjurător cit Andreiu Rizescu, 
Dacă cei dinthiu dispar şi de fa sine, căci nu mai au ce căuta 
in mediul cel nou ca clasă, cel din urmă dispare numai ca in- 
divid din cauza mediului celui nou, fiindcă e râu, Și, din a- 
creastă cauză, in «Pană Trăsnea> şi în «Neamul Udreştilor> au- 
torul n'a zugrăvit mediul decit foarte puţin (şi ma: mult ca nou), 
atit cit era necesar să ne explice distrugerea aproape naturală 
a eroilor săi, pe cind în «In Lumea Dreptăţii» mediul este zu- 
grăvit pe larg gi cu culori energice, pentrucă numai el explică 
moartea eroului, a lui Andreiu Rizescu. 

Această subtila d tege a imprejurărilor sociale apare 
uneori in treacăt, dar de un surprinzător adevăr, in nuvelele 
d-lui Brătescu-Voineşti. lată, de pildă, Radu Finuleţ, negusto- 
rul de altădată, dinnainte de „ridicarea noroadelor“, dinnainte de 
triumful formelor nouă şi de descoperirea minelor de cărbuni 
și petroliu,... El, în nebunia lui, pe lingă alte manifestări, are şi 
aceasta ` «umblă prin mijlocul tirgului injurind pe ciocoi şi lău- 
dind pe boeri». E caracteristic aceasta pentru un negustor de 
altădată. Clasele se asociază în lupta pentru traiu şi, fiindcă 
formele nouă— «ciocoii», «parveniţii», creaţiunile formei nouă so- 
ciale—au distrus şi pe boeri și pe negustorii de a//ădată, este 
natural ca aceste două clase să se simtă, in distrugerea lor, 
solidare, să aibă simpatie una pentru alta şi—ambele— antipatie 
pentru clasa cea nouă a «parveniţilor....> 


Așa dar, d, Brătescu- Voineşti este poetul tragic al inadap- 
tabilităţii unor categorii sociale în mediul de azi, format prin 
introducerea civilizației apusene într'o țară, cum am mai spus, 
cu clasa de jos fără nici un rol in viața socială şi cu clasele 


— 


IDAN AL. BRATESCU-VOINEȘTI HO 
Ree ni-i A EI a 


de sus fanariotizate, — civilizaţie neasimilată bine incă şi dech (di 
toate aceste cauze) avind ad mai multe defecte i gen et 
popne calităţi decit lee Sin Apus... 

| ar toată simpatia d-lui Brătescu- Voinesti este pentru cei 
inadaptabili şi, de la sine, toată antipatia Geen „civilizaţia a 
cum o constată autorul. Desigur câ această civilizaţie, soco- 
tită din punct de vedere istoric şi filosofic, e un pas mai di- 
parte spre fericirea, care va fi odată. Dar, nu e mai puţin a- 
devărat, câ („progresul omenirii se face cu prețul celor mai 
mari dureri“), unele fapte ce au rezultat din introducerea civi- 
lizaţiei apusene au fost şi sint dureroase, ŞI, oprindu-ne nu- 
mai la faptele care formează materialul nuvelelor d-lui Brătescu. 
Voineşti, trebue să constatăm că dispariţia acelei clase de bo- 
erănaşi, cinstită, cu o viață patriarhală morală şi cu o delicateță 
desvoltată Prin istoria ei, este un fapt peste măsură de dure- 
ros. Şi mai dureroasă incă este istoria proletarului intelectual ro- 
min (<Andreiu Rizescu»), atunci cind el e un exemplar de elită, 
aruncat În lumea aceasta rea şi proastă, Aceste două tipuri 
omeneşti, unul întiraiat, care moare, celălalt venit prea curînd, 
care se zbate dureros, dar care este un prevestitor „äl vremi- 
lor răäzbunătoare“, au concentrat toată simpatia d-lui Brăteseu- 

oi . 

3 upă cum la Dostojewski, a cărui filozofie se ştie şi de 
aiurea, dacă cineva e normal e o bestie respingătoare şi dacă 
e anormal are o scinteie din geniul bunâtâţii,--tot aşa la d, 
Brătescu, dacă cineva e reprezentant, cum s'ar zice, „autorizat“ 
al mediului celui nou, e, prin chiar aceasta, un om prost, fără 
scrupule, deci un triumfător, Filozofia ce se d ajază din opera 
d-lui Brătescu e ch cine trăește azi fericit, trebue să aibi o 
tară morală, numai decit, n e sinonim cu inadaptabil, rău 
cu adaptabil, Și cei răi sint fondul negru pe care se mişcă cei 
buni. Şi încă o observaţie: D. Britescu nu-și alege niciodată 
“eroii» nuvelelor dintre cei răi. Toţi eroii săi fac parte din cei 
we din firile alese, din desarmaţi. 

i pentruce simpatia autorului e aşa de puternic îndrep- 
tată asupra acestor categorii sociale? Mai întăiu, am putea 
răspunde că nu ne priveşte, O constatăm, şi atita tot. Apoi, 
am putea răspunde că e natural să fie aşa, căci sufericta ade- 
Vărată, a acelor categorii, trebuia să stirnească milă şi sim- 
patie intr'un suflet simţitor, delicat şi altruist ca al d-lui Bră- 
tescu. 

Dar, complicind intrebarea şi cu o alta; Pentruce d. Brž- 
tescu- Voineşti a/ege în general această suferință şi nu şi altele, 
ca de pildă a ţărănimii, răspunsul Îl vom găsi in experiența 
personală a autorului. Vom vedea că această inadaptabilitate 
a văsuf'o mai de aproape, şi această inadaptabilitate a simtite 
insuşi d. Brātescu- Voineşti. e 

In opera d-lui Bratescu-Voineşti sint două bucăţi, un fel 
de autobiografii morale, <Simbăta> şi «Moartea lui Castor», in 


tog VIAȚA ROMIXEASCA 


care, de data aceasta, boer) şi intelectualul nu sint altcineva 
decit insuşi autorul, i 

Să vedem ce suflet apare în aceste dont bucăți, să ve- 
dem cum e sufletul care a creat pe Pani, pe Udrescu, pe Ri- 
zescu, să vedem dacă nu cumva acele ticuri sint, oarecum, ex- 
teriorizarea sufletului din «Simbäta»s și «Moartea lui Castors, 
să vedem dacă nu Inrudirea sufletească ne explică și giereg 
eroilor şi priceperea lor şi simpatia autorului pentru dinsit. 

Un lucru pricepem mai Intăiu din aceste Jean : d. Bră- 
tascu- Voineşti e urmaşul unei vechi familii de bosri de neam, 
Cintre acelea despre care am vorbit mai xus: 

In „Simbata” şi io „Moartea lui Castor“, autorul ne zu- 
grăveşte viața familei sale şi pe el insuș, din coșiltrie şi pănă 
in prima tinereţi, arătindu-ne zU ce lasusiri a putut så mog- 
tenească de la innaintaşii si şi ce educație a căpåtai— piimä- 
deaia din care a crescut şi în acelas timp atmoslera morală In 
care sa desvoltat, 

Şi, de altmintrelea, din toată opera dlui Brăteseu apare 
clară conştiinţa ce o are dan despre importanţa eredități: si a 
«ducaţiei, 

„„Boerul Manolache Moidovesnu Juda lui Pană Trisnea 
pe Eliza, spuindu-i: „Pe tată-său nu lai cunoscut şi nici nu-l 
mai poţi cunoaşte, căci a murit de sint şase ani; dar ţi-l spuiu 
eu că cra de pus pe rană să te vinderi cu el. Pe Catinca, mai- 
că-sa, o s'o vezi şi-o s'o iubeşti. Că dacă este adevărat că ce 
ese din pisică şoareci mimncă, apoi tot atit de adevarat e, că 
ce se trage din neam bun, bun o să fe"... Şi, acelaş ber se 
aplică şi la autorul nostru.. Şi noi avem norocul să cunoastem 
heamul din care se trage cl, căci nila zugravit admirabil în a 
veste două bucâţi de care vorbim. 

El a zugrăvit viața aşezată şi liniştită de familie, în care a 
văzut lumina zilei şi a crescut in vremea cind omul se formează, — 
viață cu aceiaşi zi de paraclis simbăta după amiază, siujită de 
"plang preot, bătrin ca vremea, cu aceleaşi povesti frumoase și 
inorale la masă, pentru copii, cu aceiaşi vizită a „cocoanei mari, 
cu aceiași prăjitură şi cu acciagi glumă a tatălui despre guver- 
nanga căreia nu-i place cutare dulce: „orz pe giste, cu ace- 
leași suspinuri ale bunicăi innaintea portretului bunicului din sa- 
lonas, cu aceiași discuţie despre pelargonii şi atalii, cu acc- 
ug «drag loton», cu aceleaşi porecle ale bilelor, cu ace- 
iji oră de culcare, cu aceaşi desmieriări zle bunicăi in 
les de culcare a de: gege aiba nobilă a mamei, caru «fă. 
cea crucile incet şi frumos cum nu le mai face nimeni»;—sibieta 
bunicăi, care, «aproape de sfirsitul basmului si al mesei» intra 
în sufragerie „maestoasi“, aşezindu-se pe un scaun «adus cu 
arabă, intre tata şi mama»;— silueta tatălui, „cu minile murdare 
“e pamint din florărie“, îndrăgostit de florile sale;—salonaşul 
cu „perne cusute cu lină“ şi cu escaune îmbrăcate cu peticuţe 
de mătase, așezate şi cusute cu măestrie de mamas;—siluetele 


10AN AL. BOATESCU-VOINEŞTI 107 


vapiilor — „noi rudlichiile” — „Jucindu-se sub ochii piai de dragoste 
al tatei şi ai bunicâi" ;—adolescenţa sa fericită ;—$i ne-a spus'o 
singur: 


„tA mad lurru o peatru einava să nibā părin i cinstiţi, buni şi uniți: 
` mumă caro sa lipsea de Inte peulru copiii ear) tata B fata B-ri A 


toti se deseoperean eu eci —o ensă bătrineaară mostenita din magistra- 
moşi, şi singi imbătrinite in curte, iubitoare şi credineloase,.,.. 2 


După această viață scumpă va regreta intotdeauna d, Bră- 
tescu- Voinești. lar oamenii ideali vor fi aceia care au dus ase- 
menea viaţă, Simpatia sa va fi pentru asemenea oameni şi, prin 
radiare a simpatiei, pentru lipurile congenere a tuturor deli- 
caţilor, si a delicaţilor care mau ce căuta în lumea brutală şi 
vulgară, Eroii nuvelelor sale din asemenea tipuri îi va alege, 

Dar omul care duce o asemenea viață, care este presupus 
pentru o asemenea viaţă, pu poate fi nici un om de nimic, care 
se adaptează graţie obtuzitații sale morale, nici un om tare, 
care poatt sfida şi brava mediul!... Acea linişte, cu aceleași 
fapte Comode cae se repetă mecanic, acea viaţă plină de 
inixandre, de pelargonii şi de aalt, duce deadreptul la dispariţie 
in mediul zugrăvit ded, Brătescu-Voineşti și pe care-l cunoas- 
iem cu toţii.—Acestut mediu nu-i poate rezista nimic și... 


i voka Pierderea lui (tatalui) moartea nu Vu lut numai pe dinsul,—lu- 
Hitul, dus ia groupă intro zi de toamna rece si plnioasa,—ci a luat eu en 
tot rostul neamului nostru, nenm atit de risipii.—Mă intrebam și nu-mi pu- 
team răspunde, ce ne dantwitig: aga gi Beien nu veniam Aë briim cu 
intii împreună, eu pn. ingrijiud'o, ujutind'o. Nebuni ee eram! Tur ne- 
Srel, eit mai în grabi, aveam să ma intorc Hoga dinsasi xi intep n rm 
cat fala casei noastre, dirmată de suferința morței.— 7 dar e peste pm 
tintil“ imf ziceam lot en": 


Da! Peste putinţă, căci mediul cel nou nu o mai ingăduia 
D. Bratescu- Voineşti. fiu al vremilor moderae, trebuia să ur 
meze altă cale, —să intre în lumea vijelioasăi modernă, unde se 
cer alte insusiri pentru a trăi, D. Brătescu- Voineşti trebuia să 
ajungă un intelectual, un «proletar intelectual», ca să întrebuin- 
tām un termen ia modă acum cincisprezece uni,--şi a ajuns, in 
adevăr, advocat în Tirgovişte, —in Tirgovişte, perfect, căci e mai 
frumos de cit în Bucureşti; advocat insă... cel mai fin scriitor 
romin,.... E caracteristic pentru faza actuală a culturii romineşti, 
cind scrii pe Pană Trăsnea, dar trebue să tràesti din advocatură! 

Dar acest „advocat“ aducea cu sine un suflet delicat, aşa 
cum i-l lăsară „din bâtrini, părinţii din părinți“, aşa cum se for- 
mase el în acea atmosfera zugrăvită în „Simbăta“ şi în „Moar- 
rea lui Castor“, şi rafinat încă prin o distinsă cultură intelec- 
tuală.—Si acest om a putut, deci, cunoaşte de aproape si o altă 
stare sufletească, o altă inadaptabilitate, aceea a unui adevărat 
intelectual, dar lipsit de energia de a se ridica răzbunător îm- 
potriva mediului... 


1068 VIAȚA ROMINEASCA 


Toată această experiență a vieții o vom găsi depusă in opera 
sa,—şi ea ne va explica toate simpatiile şi antipatiile autorului. 

Pană Trăsnea, omul de neam boeresc. delicat, care se 
îndeletniceşte exclusiv cu florile şi cu lucruri migăloase, inde- 
letniciri care nu pot fi excluzive decit pentru acela care e în 
afară de lupta pentru traiu, Pană Trăsnea, cu care se ispră- 
veşte o veche familie; Costache Udrescu, pe lingă care trece 
prezentul fără să-l priceapă, dar pe care acest prezent il dis- 
truge pâtrunzind chiar în inima casei sale, pe cind el-—ce con- 
trast admirabil si duios !—se afunda tot mai mult în trecut, în 
trecutul neamului său, murind de acel «trecute şi dindu-și su- 
fletul odată cu evocarea Udreştilor din documente de sute de 
ani,—pe aceştia d. Brătescu-Voinești D cunoaște gii iubeşte, îi 
idealizează și regretă după dispariţia lor, zugrăvind in acelaş 
timp prezentul, respingător, pentru că ei nu sint decit acel bătrin 
iubitor de mixandre şi ațalii din «Simbăta», cu moartea căruia s'a 
dus „tot rostul neamului“ său... 

Pe Andreiu Rizescu, sufletul cinstit şi artist, care nu se 
poate adapta la mediu din pricina calităţilor sale gi pe Iosif Dä- 
nescu care se adaptează întrun chip cam lamentabil din pri- 
cina relativei sale superiorităţi sufleteşti, d. Brătescu- Voineşti i-a 
cunoscut, i-a văzut, i-a fost milă de dinșii, i-a priceput, —pentru 
Că.. de se narratur fabula... 


Şi faptul că în „In Lumea Dreptăţii“, d, Brâtescu- Voineşti 
nu mai este acel „realist clasic“ de altădată (pe care l'am ecx- 
plicat gi prin obiect: viaţa zugrăvită), se mai explică şi prin 
autor, căci amintirile „Simbetelor“* de altă data sint tot 
mai vechi, iar inadaptabilitatea intelectualului o simte tot mai 
mult, Şi—ceea ce este probabil—dacă d. Brătescu- Voineşti va 
merge de acuma mai cu samă în această direcţie, opera sa va 
deveni mai semnificativă ca critică socială, mai revoluționară, 
pentrucă triumful mediocrităţii şi necinstei impotriva a ceea ce 
e superior şi viabil e o nedreptate mai mare, mai interesantă, 
mai adeuăra/ă, decit triumful aceleiaşi mediocrități impotriva unei 
clase care, fatal, se stinge. 


Şi, odată sufletul acestui scriitor indreptat, cu milă, spre 
ființele nenorocite, părăsite, străine într'o lume neprielnică, el a 
putut pricepe tot felul de inadaptabilităţi: „Magheranul,“ sfär- 
marea celei din urmă iubiri a unei biete bătrine, odată cu sfăr- 
marea unui ghiveciu de magheran, zdrobit cu prilejul unei ma- 
nifestaţii studenţeşti—,„tot mediul cel non. Un om,“ istoria u- 
nei decăderi sociale, in care se păstrează incă un innalt ome- 
nesc: duioasa atenţie a bătrinului agent de percepţie pentru ne- 
vasta sa, pentru care, cu toată timiditatea lui, cere niște „mi- 
xandre“, căci: „grozavli plac mixandrele nevesti-mi“,—,„Micro- 
bul", istoria torturii morale, a unui nefericit dezarmat, de cătră 


IOAN AL. BRATESCU-VOINEŞTI 109 


cea mai urită speță de triumfători.— Inspecţie“ răvirea 
chinurilor ridicole la care sint supuşi soldații pentru J etate 
formele noud, introduse în armată.--„Intimplare“, in care un 
biet burghez naiv şi simplu își arată, în felul lui cam ridicol de 
a gindi şi a se exprima, durerea vieţii sale, pricinuită de estro- 
piarea copilului său, —,Puiul”, care, oricit ar fi o schiță pentru 
copii, e o capodoperă a literaturii romineşti, simbolizarea soar- 
ši acelora pentru care are paie autorul, şi care-şi are pă- 
reche, în acest gen, pe Rindunel al lui O, Carp,—puiul acela 
de prepeliţi care, in toamna tirzie, rămine părăsit de tot ce a 
fost pentru el lumea aceasta și moare, îndurerat gi singur, „cu 
degetele ghiarei Impreunate ca pentru rugăciune“... 

„Dar voiu continua, oprindu-mi mai în special asupra in- 
Pana artistice ale acestui creator şi asupra tecnicei nuvele- 
or sale, 


G. Ibrăileanu 


Viața Ruminească în Bucovina 


— Teatrul — 


Într'un număr precedent al revistei * J, am vorbit despre pfimele re- 
prezintări teatrale ce s'au dat la nol In țară şi am insistat pe larg, bazin- 
du-mă pe mărturiile contimporanilor, asupra rolului important ce l'au 
avut acele reprezintări pentru întărirea vieţii naționale dela noi, O setie 
de reprezintații dată de trupa de subt direcțiunea lui Millo, care'şi cisti- 
gase şi Däin) atunci o reputaţie de actor escelent, ar D putut intări şi maj 
malt mişcarea începută. Vizita luf Milio, care utma sä aibă loc in zou 
1968, tu aminată Insă pentru timpuri mai favorabile; iar pănă la sosirea 
ii, îşi anunță un alt director de trupă şi artist de valoare vizita sa: 


M; Pascati, 
n anul 1869 a dat Mihail Pascali cu trupa sa o serie de zeprezine 


taţii în Cernăuţi. Stagiunea a durat dela 3/17 iulie—20 Iulie (1 Aug), În 
inştiințarea publicată de comiletu! Sucietăţii se aflau şi următoarele pasaje, 
puse acolo după dorința artistului: „Artele și ştiinţele nu sînt locate, 
ele nu se adresează unui individ, unul popor, unei țări, ele, ca şi viaţa, 
ca şi lumina, sint generate, sint universale, Or) unde esie viaţă, ori unde 
este inimă şi inteligență, arlele şi ştiinţele îşi găsesc centrul său (1) de des- 
voltare, Cu aceste cuvinte artistul Pascali şi Societatea Sa se adresează 
la publicul din acest oraș, din această tari. Ca artist, el speră să pro- 
cure o delectate prețioasă inimilor culte, și un serviciu important des, 
voitării intelectuale. Ca artist ronin, ei ceară să arăle consingenilor săi, 
ce pirilos lucru este cultivare artelor pentru popor și să se proabe HI 
ccimtalte popoare, că şi Rominii doresc, iubese şi se ocupi ca toate na- 
unie culte, de arte şi de stinti, singura cale care conduce pre o na- 
Hun la stimă, lt respectul genera! şi li prosperitate. 

Repertoriul ce se va juca se compune din cele mai mari capodo- 
pere dramalice Jucate pe toate teatrele inrperiale şi regale din Europa, 
cari au avut aprobărea Europei intreg! şi onoarea de t li vizitate de toate 
capetele incoronate, 


*) Vezi „Viata Romincuacă”, Vol. ME No, 9 pug, 400, 


dad? 


VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA 1i 


-Cit pentru repertoriul najional, el se va compune din aperele cele 
mai alese, mai meritorie şi mal demne, ale celor mai renuiniți autori 
mmini*, *) 
Repertoriul acestei stagiuni s'a compus din următoarele piese: 
1. Supiiciul unei femei, dramă în 3 acte de E. de Girandin. 
| Odă la Elisa, comedie intrun act de A A. Ureche, 
2! Gură căscat, Camionen deV. Alecsandri. 
Doi sfioși, comedie întrun act de C, Bălănescu. 
4. Strenguriu! de Paris, comedie în 2 acte. 
4. Domnia slugilor, comedie In 3 acte cu cintece. 
Mihai Bravu! după, bătilia dela Călugăreni tablou național 
3 de D. Boiintineanu şi M. Pascali. 
Procopsiții, comedie cu cintece întrun act, 
Piatra din casă, comedie întrun act de V. Alecsandri 
„| Femeile Himbite, comedie In trei acte trad. de AM. Pascali. 
9) fidel Rosca, gardist najiona! din laşi, canțonetă de T- Boran. 
7 Vasile dapul, domnul Moidovii dam națională în trei acte de 
At. Pascali, 
5. Nesanuseută, 
Nebunia și durerea, danii intrun act, 
Ol Nevasta trebuie să-i urmeze bărbatul, comedie întrun act, 
i irad, de Af. Pascali. 
Boueficii: s Domu cared tot, comedie în trei acte de M. Pascali. 
ID. Amicii falsi. comedie In patru acte de V. Sardon: 


Pascali a obținut in Bucovina un „succes strătucit*, 

În lipsa unor izvoare romineşii-—nu exista nici un jurnal Tommes: 
in Bucovian-—din care ne-am putea informa mat amânunţit despre succe- - 
sui obținut de trupa de subt conducerea lui M. Pascali, sintem nevoiti 
a consulta ziarele germane, care apăreau pe atunce! In Cernhuţi, 

Ziarui „Csernoitzer Zeitung“, organ oticlos, are în numărul său 
Hi ven Ui o notiţă mat iungā, scrisă probabil de us Romin, în care 
ailëam şi următoarele gire: 

„Cine n asistat la această primă reprezintație a trupei romine de 
teatru și cunoaşte numa! intrucitva limba romină şi are numai ceva simţ 
ariistic şi-a pus în gind merzihd spre casă, ca să vie şi la proximele 
tepreziniări, atit de plăcută (bogată în senzații) a fost această seară, „ŞI 
scriiturtul acestor gire Loi aminteşte că a primit astfel de impresii ca rien 
deii reprerintatea de a seară numai pe vremea cind cerceta foarte adese 
teatrele Vieneze, şi anume, mal că numai la bine cunoscutele teatre ale 
curții din regedințä, in special în „Burgiheater", 

În deosebi e remarcat jocul lui Pascali şi al dat Dimitrescu. 


7 Vezi: De. LO. Sher, Familioa Shiera j, i72, 


ne VIAȚA ROMINEASCA E 
eege EE AN E 


Două numere mai tirziu (No. 113), aflăm o altă notiţă, care se ocupă 
de cele 5 reprezintări dintăiu. Aici aflăm şi pasagiul următor: 

„Ne mărginim deci dară să observăm, că jocul în ansamblu a tu- 
turor artiştilor ce s'au produs pină acuma (am numărat la cele dintălu 4 
seri, 5 doamne, 9 domni şi talentatul copil lanoliu) a fost foarte reuşit, 
Unii actori s'au distins atit în joc, cit şi în dicţiune, atit în rolurile co- 
mice, cit şi în cele serioase, toți ceialalţi au fost însă mai mult sau mai 
putin bine. 

O impresie plăcută a făcut bunul gust în alegerea costumelor, a 
garderobei şi a sceneriei, ba noi mai adăugim și frecventarea numeroasă 
a reprezintaţiilor", 

Despre piesa Vasile Lupul, Domnul Moldovii, dramă naţională In 3 
acte de Pascali, scrie iarăşi un Romin în No, 115: „Unitatea acţiunii, subli- 
mul ideilor, efectul dramatic şi jocul au corespuns pe deplin aşteptărilor 
încordate ate publicului foarte numeros, aşa încit succesul piesci se poate 
numi hotăritor şi toţi au părăsit reprezintarea mulţămiţi*, 

Ultima reprezintare a acestei (rupe s'a dat cu piesa „Amicii falşi* 
(Nos intimes) de V. Sardou. În numărul 122 aflăm o notiţă, care poartă 
inițialele GQ. Br. W, (ceea ce ar putea să însemne George Baron Was- 
silko), din care cităm pasajul cel mai insemnat: 

„Eu care nu văzusem până atuncia vre-o piesă în limba romină, 
eram foarte curios să văd această iulrăzneaţi încercare, am mers în sala 
de teatru cu părerea formată, ca să văd în cazul cel mal bun o trupă 
mai bună de provincie şi cind colea—ce să vezi—am fost convertit. 

Acest fin tablou suilelesc, această fotografie deosebit de exactă a 
Vieţii parisiene, această putere a poetului adulteriului, care lucră adese 
cui elemente baroce mai mult pe sama efectului scenie şi teatral, decit 
a celui dramatic, dialogul plin de spirit, efectul final al actelor, toate aceste 
au fost interpretate de ansamblu cu o fineață și căldură, cuo preciziune 
şi Ingrijire minuțioasă în ce priveşte ansamblul, încît am fost captivat 
de impresia armonică a întregului şi am capitulat, şi din batjocoritoriul 
plin de îndoială, s'a desvoltal un admirator sincer”, 

Autorul laudă jocul lui Pascali şi al lul Băldnescu, despre care 
zice, că face efect comic din natură şi incheie : 

„Totul a concurat ca ansamblu! să fie întradevâr escelent şi să 
atăte ce poate face o conducere circumspectă chiar pe scena de aici; de 
aceia onoare artiştilor, cărora arta nu t'i meserie, ci numal-—artă“, 

Nici anul 1870 n'a remas lipsit de reprezintații teatrale; doamna 
Fany Tardini fu angajată, a treia oară, pentru opt reprezintațiuni în 
abonament, pe care le dădu în primăvara acelui an. Majoritatea pieselor 
ce s'au jucat erau cu conţinut național. 

Un deosebit eveniment artistic şi national fu însă venirea „celebru- 
lui Millo“ în primăvara anului 1871. Stagiunea a durat dela 27 lunie 
(9 Iulie) 13/25 Iulie 1871. S'au dat zece reprezintări şi două beneficii. 


VIAŢA ROMINEASGA IN BUCOVINA t3 
D 


Trupa era compusă din 22 membri; repertoriul format din piesele ur. 


mătoare : 
| Ciobanul romin, canțonetă națională de M, Millo, 
U 


| Millo director său Mania posturilor, vodevil de V, Alecsandri, 
Paraclisierul sau Florin gi Florica, vodevil de E Alecsandri. 


7 Prăpăstiile Bucureştilor, comedie în trei acte cu trei tablouri de 
M. Millo. 
A Paraponisitul, canțonetă comică de V. Alecsandri, 
| Fărmecătoarea, vodevil național în 2 acte de E. Carada. 


Corbul romin, vodevil național de V. Alecsandri, 
4! Chira Nastasia sau Mania pensiilor, canţonetă comică de V. 


Alecsandri, 
| Cinel-cinel, vodevil intr'un act de V. Alecsandri, 


5 Baba-Hirea, operetă în două acte cu un tablou de At. Millo. 


| Soldații romini, vodevil național într'un act, 
e Paraponisitul, conţonetă de V. Alecsandri. 
Kir Zuliaridi, comedie întrun act de F. Alecsandri. 
De-aşi fi iubită gingaşă floare, cintec de E. Alecsandri. 
| Omul care'şi ucide femeia, comedie în două acte irad. de M. 
7 Millo, 


| Chira Nastasia, canțonetă de V; Alecsandri, 


Cucoana Chiriţa la Paris, canțonetă de V. Alecsandri, * 
Am spus florilor frumoase, poezie de D Petrino, mu- 
zica de Flechtenmacher, 


| Trintorul san Educaţiunea străină, vodevil în un act de M. 
8 


Beneficiu 


| | Millo, 
1 Paraclisicrul sau Florin şi Florica, vodevii de V. Alecsandri. 
Nunta jărdnească, vâdevil naţional întrun act de V, Alees , 
5 e andri. 
9, Pricopsiții, comedie în un act de At Millo. 
Cucoana Chiriţa în Paris, canțonetă de y, Alecsandri. 


| Barbal! 1dutariul, canjonetă de V. Alecsandri, 
Beneficiu | Muza dela Burdujeni, comedie in un act de C Nè- 


ruzzi, 
Poetul romantic. e 


i d Sau pus în slujbă Paraponisitut, tanțonetă de M. MiHo. 
| Boierii şi țăranii, operetă naţională în două acte de A. Millo. 


Repertoriul se compunea deci, cu puţine abat e 
Millo şi ale lui Alexandri, pui eri, din piesele lui 


Despre succesul acestor reprezintări, care a trebuit să fie deosebit 
de mar - afim din izvoarele noastre numai cit următoarele şire: „Publi- 
cul a tămas încîntat de poznăşiile artistului A. Millo ŞI l'a încununat cu 


H 


114 VIATA ROMINEAECA 


o cununi de laur, lucrată 'n argint”. "1 în lipsa ştirilor mai amânunţite 
din izvoare romineşti trebue să ne folosim și aici de cele străine. Ziarul 
„Ca. Zeitung" face în sosirea lui Millo un apel călduros cătră toţi Ro- 
minii, dară şi cătră celelalte naționalități să sprijinească teatrul, amintește 
că Milo e cel mai mare artist romin și totodată autor dramatic recunos- 
cut şi că sa validitat pe scena din Paris, eară ceialalţi artişti şi-au câşti- 
tizat renume pe scenele italiene, Privitor la succesele obținute de trupă, 
citâm dintro recenzinrte din acelaș jurnal pasapiui : 

„Trupa toimirtă de teatru de subt direcția d-lui Millo nia dat pină 

7 acum trei seri foarte plăcute, cum nu sintem obicinuiţi a vedea adese In 

| Cernăuţi. 

d Atraşi de numele renumitului Mille, cunoscut tuturor Rominiior, s'au 
adunat în saia de teatru locuitori din toste colţurile şi părțile Bucovinei 
şi pi sa dat din nou o dovadă imbucurătoare de stăruința ce o depun 
Rominii penira ridicarea artel şi a lteraturii. Încintător a fost să vezi adu- 
nati cu toate greutăţile ce se opun, un număr insemnat de băștinași al 
țării noastre, în inimile cărora melodiite dulci fărinecătoare ale dolnef au 
pătruas adine, 

Neintrecuiul joc al prabalulu! artist Millo, a atat în mijlocul nos- 
It recunoştinţa meriiată, şi entuziazmu) naţional creştea la jocul său din 
ce in ze tot mal mult şi fie-care cuvint ai lulu fost Insoțit de aplauze 
iără sfiigit, Nol trebue si'l compari întradevăr cu cel dintăi actori-co- 
rier din Europa. Comic în intelesul adevărat ai cuvintului, este d. Alla 
o apariție att de fină şi estetică, ca ai cara mita am avut ocazie n veden 
nimal pè cele dintii scene din Ewropa. D. Mincu a stirnit ca al doilea 
Comic încă aplauze puternice, D-nele Popesen, Lina şi Tiina, tol aşa 
Alexandrescu şi Eltescu piau dat probele cele mai infalllbile despre mies- 
tria artei lor. Sau dat mai multe piese, dintre care remarcăm mal ales: 
Fărmecătoarea, Parachsicriul şi Paraponisitul*. 

„De alcl tnainte— astfel incheie prof, 1. G. Sbiera partea privitoare 
la mişcarea teatenli-—a intrat o pauză în reprezintallunile. teatrale romi- 
neyti, din cauza prea marei incordări a publicului şi a unor zizanii virite 
pintre dirigenţii cultuzii najtanale de căii nişte înriuzinţi necurate şi run: 
HIT neîndreptâțita”, 

Remind ca In astă legătură så arătăm începutul activității trupelor 
de diletanţi do în noi din țară, continuăm aici cu expunerea activitații ce 
au desvoliat acele trupe din țara-mumii, cari sau abătut pela noi die cin 
dragoste pentru frații uitaţi şi părăsiţi, fie numai esclusie din motive de 
speculație. Astte!, că capitotul neesta să ne arite icoana compleciă a acti- 


zt Toate gegen stiri fe datoria dou! profesor J. G, Shiecn, eave ni 
vea pisteal in carlea za vitala piui wewn de mai multe ap? Pad 
hier: Amlalisi din viaja autorului, Ele ap sint eu atit mai prelinasa eind 
veiusideram, că in restinpul aresta nu sparos nici wu organ de pihiieiinte 
nenin si dacă nu la insemna el, s'ar Ñ pierlut de sigur, eeoa ce ar il lu 
somnat n pierderea farte mare pentra istoricul vieții noastre culturale, 


| 


VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA ii 
CC WEE E E E II SI ac e 


St acestor trupe D noi In țară, dară să fie totodată şi gătu- 
rilor E le-am întreţinut pe acest teren cu țara-mumă. EE 
entru 9 Julie 1882 era anunțată o serie de 10 re 
prezintaţiuni, pe 
cari avea să le deie trupa ce sta subt direcțiunea lui At. Mito: s 
dat, gi care motive nu ni'i cunoscut, ia 
Mai 1884 trupa Lugoşian dela teatrul Dacia” din Buc i 
E s D ureşti dădu 
cu aciziunaa trecerii sale prin Bucovina o sitngurä 
mu! ci a fost cel următor: ee li 
Revista artistului, epizod în 7 cînturi de P. Ghica. 


Cucoana Chiriţa In Paris, tanţonelă comică de V. Alecsandri 
executată în H 
«D'ale noastre“, versuri 'salirice în ordinea See Lake 
Asta o sciu, Moda eucoanelor, Nevasta furată. 
Căpitanul Petre, versuri de locotenent-colonel Aer zeen 
Comme d vingi ans! romance française par E. Durand, 
Păranul dela munte, epizod național cu cintece poporaie, rol creat 
i şi jucal nemai de d, Lugoșian. 
Simbată in 13 lunie 1885 incepu Societatea Sege Ae 
feană 4 serie de reprezintări (n Cemăuţi. Trupa era formată din C. Nor- 

fara cu Soția sa Amelia, d-na Aristița Manolescu, apol P usti, M. 
Dimitrescu, N. Petrean, A. Catopol, N. Calidescu, I. Ciligrorescu j Gr. 
Gabrielescu şi d-na A. Alexandrescu. SCH 

in cele următoare dăm şirul reprezintaţiilar Insoțite de ci 

cieti. Aceste aprecieri au fost publicate în Soo eh "oi d Se 
de autor pe corespondentul bucovinean de atunci al acelei reviste, pe 
d. Dionisie Olinschi- Olinesen, actuatminte profesor In Romina, cunoscut 
prin citeva cercetări istorice şi prin temeinice studii de archeologie. Va- 
toarea acestor corespondente se poate abia astăzi aprecia după merit; 
fără dinsele ar domni un întunerec complect asupra vieţii cuituraig soci- 
ale si naționale a Rominlior bucovineni, căci fipsindu-le acestora jurnale 
gege sau e aceste —ca Revista politică — numai în intervale 
mari, imuite evenimente insan ` ` i 
sei? inate se petreceau rä a [i inregistrate după 

Cu drept observă desi d. Olinescu Intro scris i ~ 
Sace reflecții asupra anului 1885, că „dacă va dispare tina tal e Sen 
Si gie gazetele romine din alle locuri, că există Romini in țară”, căci 
dcaltmintrelea numa! la alegeri se umplu gazetele din Ardeal şi Ungaria 
de corespondențe bucovinene, 

Simbătă 13 Junie 1985. Fintina Bianduziei, 

Raportoru! constati „că publicul romin întrun restimp de 10 ani 
sa mărit ioarle mult in Cernăuţi; încă 15 ani şi atunci vom putea sus- 
tine cu ușurință peste tot anul un teatru romin in Cernăuţi“, Cit de tare 
sa înşelat rapontorul optimist în privința aceasta, ne-o dovedesc stările 
triste din ziua de astăzi, după 21 de ani de așteptare ! 


115 VIALA KONINEASCA 


„Domnii Nottara, Gusti și doamnele Manolescu şi Nottara sint în- 
tr'adevăr adevăraţi artişti şi scena romină trebuie să fie mindră de ei. D, 
Noltara ni apare în Horaţiu ca un adevărat tip roman şi orice mişcare 

inte (sic) amintiri din lumea romană”. 
i jar medi. Serie Revue“ din Viena (| Jahrg. | Heft S. 64) 
amintind de primirea sărbătorească şi read s s'a fäcut la sosire, 
re ezintarea de Simbătă următoarele aire" 
ZS See ege minunata dramă a lui Alexandri a obţinut 
succese extraordinare. Rominii pleacă din oraşele învecinate în cete mari 
spre Cernăuţi ca să asculte aici limba dulce a bardului din Mirceşti şi 
să admire jocul escelenţilor artişti romini“. i | 

Luni 15 lunie, Bărbatul şi amantul, comedie întrun act. Schinteiu, 
comedie intirun act de Pailleron, trad. din franceză, 

Aristița Manolescu a declamat Sburătoriul lui Eliade, Dimi- 
triadi : Vara la țeară, Cronicariul laudă jocul succes al artiştilor şi mo- 
dul deciamării şi urmează ` „Regretăm foarte mult, că foarte puţin pu- 
blic era adunat în acea seară. Boerii erau mai că absenţi toţi şi parterul 
era Slab ocupat. Se înțelege că prin astfel de interpretări a sprijinirii cau- 
zei naționale mom duce departe, Teatru romin avem arare ori în fearà 
şi dacă atuncia ne arătăm indiferenți, manifestăm lipsă de sapate tiit- 
ona) şi documentim nevrednicla noastră pentru un traiu naţional > 

E dureros să constatăm, că acest fel de a Intelege sprijinirea can- 
zel naționale a devenit permanent şi fatal pentru dezvoltarea vieţii cul- 
turale. 

Marţi, in 16 Iunie: Minciunosul comedie in 2 acte de St. Velescu. 
Domnul Choufleuri, operetă într'un act tradusă de G. Bengescu şi muzica 
Offenbach, s 

S a piesa a doua au escelat Nottara şi Gabrielescu ca cintăreţi. 

Vineri, în 18 lunie s'a dat actul al 4-lea din Hamlet cu Aristila 
Manolescu în Ofaila, actul H din Ovidiu cu Aristija in lulia. În sara 
aceasta a escelăt Aristiţa, despre care cronicarul serie: „Multe încă ta 
d-nia ei ne sună a convenţie și şcoală, multe-s Imitare orbişă a naturel, 
dară cu toate acestea e o artistă foarte mare şi mindră trebue să fie na- 

ină de ariista Aristiţa Manolescu 1* 
e gf în 21 Pare (benefici? d-nei Amelia Nottara) : Angelo 
Malipieri, dramă în 4 acte de V. Hugo, trad. de-C. Negruzzi, 

Luni, în 22 Iunie: Fintina Dlanduziei (repriză). 

Marți, in 23 funie ultima reprezintație : Ovidiu actul îl-lea, in care 
cîştigă victorie d-na Manolescu, O Schintele şi Dat Choufleuri, 

„D. Catopol e un ioarte bun actor. Tinărul acesta o să devie cind- 
va mindra Teatrului național din Bncureşti :* 

În anul 1887, în luna Noemvrie sosi în Cernăuţi pentru o serie de 
7 reprezintaţii Societatea dramatică romină „Concordia“ subt direcţia 
Lache Chirimescu. Personalul se compunea din Lache Chirimescu, loan 


—— 


VIAŢA ROMINEASGA IN BUCOVINA us 
EE BUCOVINA: 


Angelescu, Nicolai Constantinescu, Nicolai A, Bogdan, loan Proca, lie 
Filipescu, George Niculescu, Vasile Cristean, Grigore Buzdugan şi d-nele : 
Elena Albescu, Alexandrina Poenariu, Aristiţa Leon, Adela Botez şi d-ra 
Florica Albescu, 
Prima reprezintare s'a dat în 22 Noemvrie, cu următoarele piese : 
Moștenirea de la răposata, comedie întrun act de D. D Rosetti. 
Marquisa de Pompadour, comedie intrun act de Moile trad, de 


AN A. Bogdan, 
Gentilhomme trad, N. A, Logdan. 


Un trintor cit zece de A. Millo. 

Pădurea de la Bordea de T. Porfiriu. 

Raportorul laudă jocul lui Chirimescu şi N. A. Bogdan, care este- 
lase prin lineață deosebită şi studiu profund în piesa „Marquisa de Pom- 
padour“, „Publicul —Incheie raportorul—era foarte încintat de jocul teatru- 
lui romin „Concordia” şi se depârtă cu suvenirile cele mai plăcute, 

A doua reprezintație, în 27 Nocmywrie : hotariul şi Bâneasa, epi- 
zod din domnia lui Tudor Vladimirescu, Raportul sfirşește: „Publicul 
era Inciniat de piesa şi interpretarea ci decâtră actorii tomini, cari cu o 
dexteritate rară ştiură de a inânţinea rolurile lor“, 

La a treia reprezintare s'au jucat următoarele piese; 

Cei însuraţi mă fac să rid, comedie în 2 acte trad, de d-na A, 

Poenariu. 

Jean Marie, dramă intrun act de A. Theuriet, trad, de Friedr, Dama. 

Dol soldaţi romini, comedie vodevil întrun act de Mihăescu. 

„Ansamblul era foarte bine ales şi jocul artiştilor din astă seară 
foarte bun“. Raportorul laudă jocul atesal d-nei Poenariu în drama Jean 
Marie şi al lui Angelescu in rolurile comice. O judecată stereotipă, care 
se repeteşte regulat e că piesa „fu foarte bine jucată şi publicul nu mai 
osise din ris*. ŞI dealtnintrelea sint pe Iei colea aceste däri de seamă cam 
prea uniforme. 

Joi, la ! Decemurie s'au dat următoarele piese: 


Cimpoiul dracului, comedie vođevil în 2 acte trad. de E Carada. 
Un mire ru perucă, comedie intr'un act, trad, de d-na H, Asenesru. 
Doi țărani şi cinci riziani, comedie vadevii intrun act de C. Ne- 

gruzii. 
Judecata raportorului e foarte favorabilă, toate piesele jură execu- 

tate cu preciziune şi interpretate cu indemânare artistică. 

A cincia reprezintare s'a dat Vineri, în 2 Decemvrie. S'au jucat: 
Frica e ruptă din raiu, comedie vodevil în 3 acte de AM. Millo. 
Căpitanul Tunde-de-aur, comedie intr'un act de E. Carvance trad. 

de N. A. Bogdan, 
D. Bogdan, care a jucat în rolul Căpitanului „dispune de un ta- 
leat deosebit şi tar dramatic şi promite un viitor mare“. „Teatrul însă 


115 VIATA ROMINEASCA St 9 
—continuă recensentul—a fost foarie äu cercetat, Se vede că deger- 
ba-i ! Cemăuţul a fost şi este prăpastia leatreior”, 
Duminică în 4 Decemurie s'a dat a gesa reprezintație cu piesele ` 
Rinitul in fața Griviței, comedie in versuri de C. Nicolau, 
Mireasa fără mire, comedie vodevii in 2 acte, tradusă din îranțuzeşie. 
Peatra din casă, comedie vodevi! intrun act de V, Alecsandri. 
În Mireasa fără mire a plăcut indeosebi jocul fin si d-lui N. A. 
Bogdan. 
Ultima reprezintare s'a dat in 6 Decemvrie, în beneficiul d-nei 
Aiexandrina Poenariu cu următoriu! program: 
Sinparătatea unui holteiu, vodevii întrun act şi două tablouri de 
Const. rav. de Stamati. 
Morăriţa de la Mariy, vodevil într'un act de Aelesvilie, trad. de 
T, Porfirii. 
Viăduțul mamei, comedie intrun act de Lepeser 
Cinel-rinel, comedie cu cintece întrun act de V, Alecsandri, 


În sara aceasta escelară în joc d-nii Bogdan, Chirimescu şi d-na 
Poenariu. „Piesa: Singurătatea unui holteiu prin disfaşurarea el nime- 
gu incintă foarte mult pe (!) publicul adunat*, D. Angelescu delectă 
cu jocul său nimerit în Vlăduţul mamei şi publicul „mu mai eşta din ris”, 
În Morărița de la Marly, d. Bogdan jucă cu o dexteritate rară pe bă- 
trinul marchis de „Gaillard*, 

Din Cernăuţi trupa piecă la Siret unde ddu o reprezintare, la Rà- 
dăuţi, unde dădu două şi ia Suceava unde a dat vr'o 8 reprezintaţii. 
Despre repreziniaţiite din Siret şi Rădăuţi mavem nici o ştire, despre 
cele din Suceava avem un raport în Revista palitiră, anul Il No. 16, care 
apărea In Suceava. Din aceasta reproducem cite-va părți mai marcnate. 

„Trebue să mărturisim, câ np neam aşteptat să vedem o trupă 
atit de bună in Suceava, Atit piesele reprezintate erau În cea mai mare 
parte acelea din Cemăuţi—cit şi jocul artiştilor au mulțămit cu desăvirşire 
publicul, Ciţi-va artişti sint bine cunoscuți publicului bucovinean de mai 
inainte, adecă d-na Albeasca şi d. Chirimesru, care incinta odată publi- 
cul din Cernăuţi și atrăgea o lume Întreagă la teatrul -din „Hotel Mol- 
darie“, 

Autorul face apoi o caracteristică a celor mai marcante personaje 
din trupă şi spune de Albeasca şi Chirimescu, că „deşi inaintaţi în vir- 
stă, au păstrat încă focul şi iscusința de mai inainte şi au mai periec= 
tional în decursul timpului prin praxă şi studiu indelungat”, trece apoi 
la daa Alexandrina Poenariu, despre care scrie următoarele: „D-na 
Poenariu e un adevărat tip de Romincă cu sprincene mari şi întune= 
cate, cu ochii frumoşi mari, plini de foc şi inteligență, cu cari ştie să 
joace atit de bine, să farmece, să mingăie şi să pedepsească. O viaţă 
întreagă în acești ochi, cari exprimă tot atit de bine Iubire şi ură, durere 


=! VIAŢA HOMINEASCA IN BUCOVINA 119 
şi bucurie, pasiune şi linişie suiletească. Dospre A A, Bogdan uterul 
notite scrie: „d, N. 4. Bogdan este un artist tinăr, dar toarle bun, are 
o frumoasă cultură dramatică, joacă cu foarte multă inteligență şi preci- 
ziune, este o aparență simpatică şi tu ne îndoim eumcH pre vi viitor 
foarte frumos, Dan este un artist care studiază ne'nireupt vi este şt au- 
tor dramatic, care a scris foarte muite piese teatrale”. 

În funie 1893 susi in Cernăuţi pentru o stagiune mai lungă trapa 
de operete de subt conducerea lui A. L. Bobesru € ca se compunea din 
primadonele Irena de Viadain, Elisa Odesizn, Iosefin Gălusci ca prima- 
done, apoi Profira Fârcăşeenu, Atena lonestu, Maria Nicolan şi 16 co- 
riste, Bărbaţi erau: loan Tănăsescu, loan Anestin, Nat Popescu, primi 
comici ; lon Băjenariu, Gb. Vasili primi tenori, N. Paenar, bariton, Fär- 
căşeanu, Nicolau, Alexandrescu, Nanu, Răiciulescu, Pelroni şi 1% coristi. 
in special e amintit Ștefan lutian, Hul neuitalutui luntian din Bucureşti, 

Sim reprezintațițlor s'a inceput Miercuri în 91 lunie cu ops 
reta Mikado tradusă de D. Penriolu, n doua zi s'a da Mascota, opereță 
franceză de Chizot şi Halevy, muzica de Audran. Raportor) Guzetei 
Bucovinei scrie următoarele despre aceste reprezintiri ` „Trupa romi 
din Craiova a repurtat cu aceste două reprezinințiuni adevărata succese 
morale și chiar şi cei mal preveniii Io potrivăi, n'an putut să nu's ex- 
prime admirațiunea pentru cintul si jocu! artiştilor tomini, pentru minn- 
nat de iscusita punere în scenă a pieselor, pentru. annonis pariectă ca 
domneşte în ansambluri, pentru siguranța cu care toți se mise? pe scenă 
şi pentru perfecta orchestiațiune, Ceea ce a uimit mai ales pe inji a fost 
taptul că artiştii romian! au jucat fără a face probe şi fără a cunoaște amă- 
nunteie scene! din Cernăuţi. Am putea zice cu oarecare aproximațiune, 
că artiştii sau urcat din tren pe scenă și au jutat cu actași sieur? ca 
ja ei acasă. De acera și publicul ja îndrăgit de la prima repreziniatiune 
şi n'a fosi de fel zpircit în aplauze şi aprobări“, = 

Vorbind de reprezintarea piesei Mikado, recenseniul serie: „Asu 
pra interpretației, ca so caracterizăm cu un cuvint, vom repeta cet ce au 
spus'o străinii, cari veniseră la reprezintațiune pentru a compara pe Mi- 
kado jucat de Romin! cu cel jucat de trupa germană de is Theater an 
der Wien, Toţi au tostde pârere, că, In privinţa punerii in scenă, a bogă- 
Kei costumelor şi a tablouritor vii, Pominii nu au nimic de invidiat celor 
din Viena ` ia: în privința viociunei jocului, a cîntului, a soliștilor şi eat 
ales a ansambluiui, trupa din Craiova e, cu modestie spus, egal superi- 
cară, Această aprecinre e dreaptă şi dacă adaogem şi noi ceva, adaogem 
cite-va aprecieri fie-cărui ro! In parte“, 

Recensentul ziarului oficios Czernomitzer Zeitung serie cu privite 
la trupa aceasta, următoarele ` 

„Trupa romină de teatru care dă alci reprezintări sub direcţia d-lui 
A. L. Bobescu a debutat eri cu opereta Mikado Ioane norocos şi a ob- 
ținut un succes foarte frumos şi bine meritat. Opereta a fost bine studi- 
ată de cintăreţ: şi cintărețe şi de orchestră subt conducerea d-lui Nemwirtlt, 


1% i VIAŢA ROMINEASCA 
corurile şi ansambiul au fost precize şi desăvirşite, aranjamentul scenic, 
jocurile şi tabiourii: foarte iscusite, decorațiunea operetei bogată şi cu 


irena de Vladeia e numită în notiţă: „cine stimmbegabte Sânge- 
rin und temperamenivolle Darstellerin.” 

Simbătă în 23 lunie se dădu Voevodul Țiganilor, ear Duminică 
Vinzătorul de paseri. „Putem spune fără teamă scrie cronicariul—că 
încă nu s'a văzut în Cernăuţi o interpretație muzicală şi scenică nsemt- 
nea aceleia a trupei craiovene. Cu aceste două operete artiştii romini ṣi- 
au cucerit publicul, şi-au asigural succesul pentru tot timpul cit vor mai 
sta Intre noi”, 

Din restul amănunțite! recensiuni despre reprezintarea de Simbătă, 
scoatem apreciarea făculă d-nei Irena Vladala : 

„Mărgăritarul acestui cadru artistic a fost desigur d-na lrena de 
Viadaia, care ajutată de înfăţişarea ei fermecătoare, de jocul său natural 
şi de ameţitorul joc al ochilor săi, ne-a dat în Sat o creaţiune artistică 
neintrecută, o creaţiune cum numai primadonele de operă sint în stare 
să arăte. Melancolie, întrerupt de sunete de o sălhătăcie firească, artista 
ne zugrăvește în cintecul său de intrare toată viața sufletească a Tigan- 
cei, cind spunindu-şi jalea stepei, cind lisind'o să răsune ca un ecou; 
apoi earăși scoțind din fundul pieptului său juvaeruri de sunete sau co- 
lotaturi iragede, pe care le face să strălucească întocmai ca nişte măr. 
găritare la lumină. Totul e un irii sigur de privighitoare, Ea zugrăvește 
cu putere şi viociune viaja mulatică st agitată a Țiganilore, 

Despre Stefan fallan aflăm următoarele: „D, Stefan lulian în ro- 
iui lul Jupan porcarul a dovedit că teoria eredității nu e minciunoasă. 
Ca şi neuitatul său părinte, linărul artist a făcut din Jupan o creațiune 
reuşită fn cel mal larg înțeles al cuvintului. Masca, costumul, jocul na- 
tural ne-au dat Iluzia desăvirşită a porcarului ungur, plin de ingimfare, 
ca pensionarii săi de slănină, şi atit de intrat în firea iubiţilor săi rimă- 
tori, incit îşi face din poreciă un renume, din negoful său un titlu de 
nobieţă. Nici un cunoscător nu va putea spune, că Girardi e superior 
lui Iulian. "Toţi aceia, cari i-au văzut pe amindoi, vor putea susține fără 
sfială, că cel dintăiu Iucrează cu efecte scenice, pe cind cel din urmă ne 
dă o copie fidelă a vieței însăşi, Cupiètul moralei cîntat de Iulian în 7 
limbi a provocat o veseile neinirinală“, 

Cel mai mare succes l'a obținut trupa cu reprezintarea picsel Viit- 
zâtoriul de paseri. „D. N. Poenaru (Adam), eroul imprejurul căruia se 
invirteşte Intreaga acțiune, a uimit pe spectatori cu jocul şi cintul său, 
O Infăţişare simpatică, un joc liber, violu, natural, n voace de bariton 
dulce şi bine timbrată, minuită cu măestrie, au făcut din acest (nit ldo- 
lul publicului, de în scena din cârciumă, unde cinsteşte pe principesa 
cu vin, şi pănă ta împăcarea cu Cristina. —D. Poenaru a cintat şi jucat 
ca un artist desâvirşit. Cintecul turtureiei zis cu artă şi gingăşie a fost 
ascultat cu o piicere nespusă, iar cupletele din actul ultim, în care ex- 


VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA wi, 
e Eege 
plică Inrudirea omului cu paserile au fost repetate de patru ori, în 
wma apiauzelor zgomotoase şi neintrerupte ale publicului. „So einer 
Adam, haben wir noch nicht gesehen“ spuneau străinii din sală, cari 
au văzut această opereta de o mulţime de ori”, 

Dintre celalalți actori s'au relevat în special tritoliul artistic şi pro- 
vocător de ilaritate al d-lor Tanâsescu, Anestin şi Popescu, mai ales in 
Boccacio de Richard Genée., 

Din piesele cari au fost jucate de țrupa aceasta mal amintim - 
Girofle-Girofia de Lecog, apoi Fata mamei „Angot tot de Lecog, Bri- 
ganzii de Offenbach, apoi Frumoasa Elend, Păunaşul Codrilor, Orfa- 
nul din Dorna, Mamzell Nitouche, Ciopotelė din Cornevilte, Prinţesa 
de Trapezunt: multe din piese au fost repeţite mai ales la reprezintă- 
tile de beneficiu, 

Rezumind impresiile primei săptămini cronicariu! „Gaz. Bucovinei" 
serie ` „Precum se vede săptămina trecută a fost toarte  mulţămitoare dia 
punct de vedere artistic; ne pare însă rău că publicul nostru nu se 
arată mai simţitor faţă cu opereta romină, care e cit se poate de bună”, 

Simbătă In 22 Iulie a plecat trupa Bobescu din Cernăuţi. 

În Octomvrie 1897 Robescu veni cu o trupă de comedie și dramă 
lu Suceava unde dădu o serie de reprezintaţiuni, cari însă nu se ridi- 
cară de Joc peste nivelul reprezintărilor trupelor de provincie, ŞI o trupă 
subt conducerea Iui Loonescu a debutat cu o serie de teprezintațiuni în 
Suceava, Astfel de trupe compuse din elemente naufragiate, lipsite de 
toate cele necesare, pot cel mult amuza publicul dar nu pot avea nici o 
influență pentru viaja culturală a noastră, 

În toamna anului 1905 făcu un turneu prin Bucovina trupa de subt 
direcţia O/ărcanu-Cosinschi. EI au dat una sau două reprazintări in Siret, 
vr'o citeva în Rădăuţi şi s'au oprit în Suceava, unde au dat in total 6 
reprezintări, Urmăţoareie piese au fost jucate la cele 6 reprezintări : 

V. Alecsandri : Coroana lui Ştefan, 

Z Kir Zuliaridi, comedie într'un act. 

I. L. Caragiale : Năpasta, dramă în 2 acte. 

Valabregue ` Croitorul de dame, comedie bută. Această comedie 
sa dovedit ca cea mai de efect pentru publicul care vine la teatru spre 
x petrece şi nu spre a se instrui. 

Valabrigue ` Nazdrâvâniile Cleapatrei, comedie bută de salon, 

R. Voss: Vinovat (Schuidig) dramă judiciară. 

R. Roman : Manasse, dramă în 3 acte. 

Cronicariul laudă jocul lui Armăşescu şi ai lui Oldreanu, (Vezi Vo- 
inja Poporului an. IV No. 49). 

„Succesul lui Armäşescu a fost în prima seară nelămurit, ori şi cum 
el se ridicase peste nivelul diletanţilor de duzină, dară nu ne convinse 
de superioritatea sa. Rolurile celelalte: Cart (fiul vinovatului) din plesa 
lui Voss, Basine în Croitorul de dame, Gulistan Bilgarel în Ndzdrd- 


428 VIAŢA ROMINEASCA 


vâniile Cleopatrei şi Emil Horn în Manasse ni l'an arătat ca pe un 
artist de frunte, stăpin desăvirşit pe rolurile sale; prezentabi! ca sta- 
tură, corect în dicţiune, clar In exprimare, dispunind de un organ 
adequat şi de o mintică admirabilă. Jumătate, dacă nu mai mult din 
succesul jocului său il datoreşte acestei mimice, cu carea produs efecte 
colosale. Superb şi neintrecut a fost în rolul lui Dasine, impunătos in 
„Vinovat". 

aD. Olăreanu s'a impus dela prima reprezintare. În rolul lui 
lon din Napasta a produs o impresie zguduitoare; intăţişarea de ne- 
bun, îmbrăcămintea, ținuta, toate contribuiau ca impresia să rămiie ne- 
gicarsă. Ca Thomas Lehrer din Vinovat, Olireanu pate a se Îl intre 
cut pe sine însuşi“, 

Ce folos că cu două puteri bune nu se poale face mult, cind 
toate celelalte sint proaste şi adunate în iugă. A 

Pentru luna Martie a anului 1906 se anunţase „un mart vuenj- 
ment artistic”. Esa voma ca să vie la Suceava d. H G. Lecca, cu 
d-na Aristifa Romanescu şi cu d-şoara Filoti: de la Teatrul naţiora! 
din Bucureşti, ca impreună cu trupa diletantă a reuniunei de cintare 
Ciprian Porumbescu să reprezinte piesa d-lui Lecca Suprema forță. 
D. Lecca a fost in Suceava şi a ţinut o probă cu diletanții, însă cu 
atita am temas; reprezintarea mu s'a dat, căci cel aşteptaţi mau sosit, 
scuzindu-se că sint impiedecați, 

În primăvara aceluiaşi an sosi la Suceava Robescu cu o trupă dr 
operele, Însă nu mai era Bobescu ce stoarse admiraţia Rominilor ta 
1893 cu esceienta sa trupă de operete. De la început se văzu cătrupa 
e săracă In puteri destoinice, artişti desăvirşiți. Daag Eleonora Ba- 
bescu, care avea să fle „steaua“ acestei trupe, s'a arătat ci e muli prea 
incepătoare şi mult prea slabă ca voaceşi ca technici artistică pentruca 
să merite acest nume, Caconilă tinără, avind o infățizaru plăculă, ea 
2 putut obținea pe ici colea succese onorabile, unu s'a putut ridica insă 
nici 0 singurii dată la un nivel artistic mal superior, Veterunul artist 
de la Teatrul najloni! din laşi, P. S, Alexandrescu a obținut în cele 
citeva seri în cari a debutat succese foarte frumoase. Mai merită să fle 
amintit Alexandrescu junior şi A, Bidesru, care s'a probat ca cintărej 
bun. ŞI d. A. L. Bobescu a mai păstra ceva din trecutu'i glorios. — Cea 
mai teuşită reprezintare n fost cea a piesei Vinzătorui de paseri. 

În prima scară s'a jucat: Orfanul din Dorna, operetă comică In 
3 acic de Ciprian Porumbescu, după Zauberflite de Mozart, 

Las să urmeze şi celelalie piese, cari au fost Jucate de trupa B9- 
bescu: 
Mascoia, operetă comică în 3 acte de Audran, 

Manevrele, operetă — comică în 4 acte de Roger, 

losif în Egipet, operetă —biblică In 5 acte ai tablouri de Mehut. 

Pericola san Paserile cintâtoare, operetă comică în 4 acte de 
Jaques Oijenbach. 


| o VIATA ROMINEASEA IN BUCOVINA lg 


Vint de Primăvară, operetă comică în 3 acte de Strauss, 
Vinzătorul de Paseri, operetă comică în 3 acte de Zeller. 
Vagabonzii, operetă comică in 3 acte de Ziehrer. 

Mamzelle Nitouche, operetă comică în 4 acte de Hervé, 

Kir Zuliaridi, comedie intrun act de V. Alecsandri. 

Florin și Florica, vodevii de V. Alecsandri. 

Coroana lui Ştefan cel Mare, operetă întrun act de V, Alecsandri, 

Baba-Hirca, operetă In 2 acte de Millo muzica de Flechtenmacher, 

Capelmaistru nebun, înrsă întrun act. 

Puunaşul Codrilor, operetă națională în 3 acte şi 2 tablouri, iu- 
crată după H. Rădulescu de A. L. Bohescu. Muzica de d-ra iacob- 
stits și A. L. Bobescu, 

ludita şi Olofern, operetă comică în 2 acte de Bene, 

Floristele, vodevil de Scribe. 
Lumea pe dos, operetă în 5 acte de Pascali. 

O incurcdtură, comedie într'un act de Rosetti. 

Tiganul ipistat, vodevi! într'un act de Mihalescu. 


Acesta e istoricul activităţii trupelor ramine ta noi în țară. Pe 
cit de îrmmoasă şi inălțătoare a fost această activitate la inaugurarea ci, 
pe atit de siabă și palidă a devenit mai tirziu. E de prisos să relevăm 
marele folos ce l'ar fi Ges cultura noastră națională şi influenţa bine- 
lăcâtoare ce sat îi exercitat asupra intregii noastre vieţi naționale, dacă 
aecastă activitate ar Ti fost continuată în sensul şi în direcția de la în- 
ceput. Tradiţiunea irumoasă a lost părăsită, legăturile cu ţara mută an 
lost zupte şi pe acest teren, ca pe multe altele, şi pe urma aceasta a 
păti:nit viața noastră culturată, ba chiar viața culturală a neamului nostru 
intreg, câri,'subt alte condițiuni, şi mica fracțiune a Rowitnilor bucovineni 
poste contribui cu ceva la marea operă a culturii naţionale. —Ce datorie 
are direcțiunea Teatrului! naţional din Bucureşti în faţa acestei stări triste 
şi ce um putea face noi spre a inoda din nou firul rupt, voin arăta la 
finca părții a doua, In care voin vorbi despre activitatea teatrala a Ar- 
moniei şi despre acea a trupelor de diletanţi. 

Cerminţi, în (cl, 4007, 
G:orge Tofan. 


Viața Rominească în Ardeal 


— Şcoala elementară şi tendințele de maghiarizare; şcoala” confe- 
jam fer eege de cect teză națională, — 


Cei-ce mat mult prin noroc decit prin minte; cei-ce nu prin 
energie ci prin îndrăzneală ; cei-ce nu prin forță, ci din intimplare au 
parvenit să cirmuiască „constituțional!“ Ungaria de azi: Maghiarii, îşi 
fac, de jumătate de veac, iluzia că vor izbuti să maghiarizeze toate 
elementele etniceşte nemaghiare, din patria noastră. Vom arăta aici, cum 
socotesc dinşii, în naivitatea lor, să ne maghiarizeze,—nu prin cultură, 
nu prin învăţătură, nu prin carte, ci prin... „şcoală* (pe cale adminis- 
trativă). 

Scriem aceste ṣire, dupăce am înțeles „binevoitoarele* ginduri ale 
guvernului actual, din incidentul apariţiei în organul de publicitate Nép- 
mivelés (Cultivarea poporului) |. 9--10, a articolului „Nemzeti llam és 
népoktatás (Stat național-maghiar şi instrucția poporului), scris de 
d. Halász Ferencz, şeful despărțimintului şcoalelor elementare din mil- 
nisterul instrucţiunii din Ungaria, consilier ministerial, care şi pănă acum ` 
a funcționat ca inițiator ai ordinelor şefilor săi ce s'au perindat, îndrep- 
tind contra şcoalelor nemaghiare toate săgețile înveninate ale şovinismului 
maghiar, 

Articolul d-lui /falăsz a fost primit de intreaga presă maghiară 
(ei H zic „patriotică“, deşi 9%), dintre gazetari sint Evrei) cu alaiu si elo- 
gii, căci cuprinde... programul de acțiune şovinistă al actualului ministru 
al instrucției, devenit ultra-kossuthist, contele Apponyi Albert, 


E 


„interesul statului național maghiar—ne spune d.H. "produce 
deci necesitatea politică ca pretutindeni, unde confesiunile naționatități-” 
lor nu asigură îndeajuns (prin şcoală) educajlunea națională (ceteşte ` ma- 
ghiară), unde minoritatea maghiară icuită in majoritate de naționalități 


t) Nepmiveles |, 9—10. pr, 185, 


VIAŢA ROMINEASCA IN ARDEAL „1% 

EE ee 

este primejduită in existența sa etnică (2 1),—să se instituie şcoale popo- 
tane de stat cu limba de propunere maghiară.“ 

La această declarațiune reflectăm în treacăt, că din partea unui om 
de frunte, factor reprezintant al executării legilor, se cere călcarea legii, 
prin faptul că reclamă Instalarea de şcoale maghiare în ţinuturi cu ma- 
jorităţi nemaghiare.—O relevăm însă aceasta numai în treacăt, căci doar 
e de notorietate universală, că în Ungaria sint legi cari nu se execută 
(legea de naționalități) şi se execută legi cari nu există (temniţă pentru 
purtare de tricolor rominesc, pentru cîntarea imnului „Deşteaptă-te Ro- 
mine“, etc. ba şi condamnare pentru „agitația contra statului“, dacă nu 
juri, că „statul este național maghiar), 

Totuşi d. H. ca şi patronii săi, e neastimpărat, nemulţumit, impe- 
tuos chiar, pentru a produce „cu vreme şi fără vreme"—cum se spune 
in Scriptură — indispensabila maghiarizare a patriei noasire, căci iată ne- 
mulțumitoarea, fatală situaţie actuală : 

„Dintre locuitorii țării—zice d-sa,—40 nu vorbes: limba maghiară, 
lar dintre nemaghiari 83.2%% nu înțeleg ungureşta“, 


Spotul limbii maghiare, cu toate silințele cercurilor oficioase şi a^ 


agenților lor cu variate ocupațiuni, a progresat. deci în măsură foarte 
mică, şi anume, „intre anii 1880 şi 1900 abea sa sporit cu 547.993 
auniărui vorbitorilor ungureşte, pe cind In acelaşi timp sporul popora- 
Hiei nemaghiare a fost mai mare cu 787.207 suflete; deci la 1909 
sint în Ungaria cu 239,000 mai mulţi decit cu douăzeci ani mai na- 
inte, aceia care nu vorbesc ungureşte». | 

Nu noi, ci maghiarizatorul în spe face această constatare ! 

Dacă acesta este taportul etnic şi percentul maghiarizării în Unga- 
ria poliglotă, dacă numai atita au folosit toate siorţările „erei patriotice * 
de 37 de ani, ne întrebăm cu legitimă nedumerire: ce sistem vor mai 
inventa aceşti năzdrăvani al paradării ?.— Căci legile țării le-au eludat şi 
până acum, ai legilor paznici, ca să ne poată smulge limba, la care,—o 
recunoaşte un istoriograt maghiar din veacul XV-—mai mult Une Ro- 
minul, dech la viaţa s2. Şi fată cum: 7 

Articolul de lege XLIV, din 1868 (despre cgaia indreptăţire: Le- 
gea de naţionalităţi) cedată sub presiunea incheerii pactului dualistic aus- 
iro-ungar (1867), prin care statul ungar (nu maghiar!) se indatorează să 
facă şcoli de stat cu limba de propunere a majorităţii locuitorilor singu- 
ratecelor ținuturi —nlci cind nu sa executat. 

Articolul IX, din 1863 (Statutul Organic ai bisericii ortodoxe ro- 
mine, cu Mitropolia reorganizată), au căutat să-l găurească ulterior, cit 
numai s'a putut, în ce priveşte instrucţia confesională, atit prin legi şi 
ordinațiuni cit şi prin procedura administrativă-inspectortală a organelor 
de inspecţie şi control ale statului, Aşa, bunăoară, art. de tege XVIII, dn 
1879 ordonă (§ 4.) ca in toate şcoalele publice din ţară (şi în cele ale 
confeslunilor autonome, cum este şi cea ortodoxă mini), să se preleagă 


t 
| 


DI 


126 VIAȚA DUISEEA "A 


limba maghiară în numărul de ore fixat de ministru pentru şcoalele ` 
statului.— Legislatura maghiară (Nemaghiarii au fost siliţi a sta serii ded 
ani departe de parlament prin regularea dela anul 1893 a salariilor mm." 
vățătoreşti (art. XXVI) caută să deschidă apoi statului poarta de inge- 

finţă la numirea învăţătorilor noştri (confesionali) şi la judecarea lor 

(disciplinară) pentru cazul cînd s'ar împărtăşi vre-un învățător de mo- 

destul ajutor de peste 120 cor. dela stat. Dar legiuirea „patriotică“ nu 
se opreşte aci! 

În locu! legilor stau substituit cirrulări ministeriale, şi anume acele 
cu No. 30,332 din 1902 şi 72,000 din 1905, cari ordonă un deosebit 
-confrol (şi asupra „patriotismului“ în şcoală) şi mai intensa învăţare a 
limbii maghiare, în şcoalele nemaghiare, şi anume—horendum dictu 
pănă la gradul de cetire şi „scriere corectă“. 

Apoi vine ordinul Berzeviczy neconstituţionalul, ne-scos din vi- 
goare de actualul „guvern constituțional“, ordin a äm executare au) 
respins'o autorităţile noastre bisericești, dar învăţători cari să-l execute | 
se găsesc, de frica inspectorului şcolar de stat, şi la nol.—Acest ordin 
ar impune predarea a mai multor studii, în şcoalele elementare nema- - 
ghiare, In limba maghiară. 

lată stadiul chestiunii şcoalelor elementare dela noi, din punctul 
de vedere „legal“, atunci cînd vine di. Haldsz Ferencz, sufletul vio- 
lentării şoviniste prin şcoală, cart parcă dispută de-acum laurii lui Beksics 
răposatul şi al lui Jancså Benedek, pe acest teren, cind din înălțimea 
silințelor,.. oficloase, declară : 

„Putem stabili cu toată siguranța, că pe urma celor 3,371 școale 
poporane confesionale cu limbă de propunere hemaghiară mu se poate 
asigura poporului o educaţie cordspanzătoare intereselor statului ma- 
ghiar, patriotică şi care să aibă influență asupra vieţii publice” (ap 
cit. p. 183). 

Va să zică, atita seamă de ştolițe (3,371), cu toate indicateie pro- 
ceduri legale, au dat gata imperializmul pan-maghiar? Şi toate „refor- 
mele“ nu au făcut cumpâna să încline spre biruința etnică a maghia- 
tismului ? Atunci :... „lasciate ogni speranza“. 

Dar nol nu vom întrelăsa de a urmări, cu toate cele deja expuse, 
pe îndirjitu! şovinist, care nici în faja amarelor sale dezamăgiri nu ca- 
pitulează din deşertăciunea credinţei de maghiarizare a Ungariei. 

Aşa, dan ne spune (pg. 182) că „deşi $ 2 al legii din 1832 
pretinde dela Invăţătorii confesionali cunoaşterea limbil maghiare în vor-` 
bire şi în scris, în măsură de a putea fi predată în şcoalele elementare, 
din lipsa de elemente au fost aplicaţi chiar şi învățătorii necunoscători | 
ai limbei maghiare” şi că în general învățămintul se reduce la (pg. 153) 
„© scriere mehanică, foarte puţin material de vorbire asupra clemente- 
lor zilnice... pe care curind le uită copilul“. 

Foarte adevărat, dar şi firesc! 


d rul VIAŢA ROMINEASCA IN ARDEAL 127 
r =- "Ee 1. Ee, A 


Y 


d 
H 


e 


K 


] i 


„Tot aşa ae mai spune d. H, Ja pg. 186—in legătură cu dispo- 


D 
D 
a 
xi 


e art. leg. XXVI din 1908, n'a fost caz, ca în contra 
; 4 i ` vre-unul învă- 
(ie. „agitator“, Adecä, mărturisitor al nemaghiarităţii ființei sale) 


„să se poată porni cercetare disciplinară. — Ce „nenorocire: pentru 


„patrie“ ! 
Dar ori cum ar D starea actuală, ori cit prin legilerări şi „şcoală“, 


cit şi prin terorismul administrativ şi neajutorarea poporului nostru pe 


terenul economic, statul ungar n'a fost în stare a potenta j- 
mejduitor pentru noi puterea „rassei“ maghiare ; Papei leran 
să ne mai ocupăm de politica sa „culturală“, căreia i-a dat expresie d. 
talàsz, pentru a arăta că pornirea şi direcția lor face din şcoală nu 
us mijloc al schimbării firii, singelui, limbii şi conştiinţii naționalităților 
ci face si dernieze instituţia învăţămintului şi educaţiunei, intrun mi t 
loc de torturare şi prostire. i £ 

Aceasta o vom dovedi tot din spusele şi dat i - 
H., foarte triste şi pentru cârturăria la "Maghiari. TE ER 

lată situaţiunea şcoalelor poporale din țară în anul 1903—1904, 
aşa cum o găsim la pagina 181: Din totalitatea şcoalelor poporane, în. 
număr de 16,014, sint numai 3,407 în care se învață numai limba ma- | 
ghiar, pe cind celalte, adecă 87,72 9, sint confesionale. lar din aces- 
tea şcolile eu limba de propunere nemaphiară sînt 3,447.—Dacă cău-) 
D să socotim acum progresul, ori cum il zice d. H. „succesul“ limbii 
maghiare in şcolile nemaghiare, găsim cifrele următoare : 


Elevi rom. eat, . „, . 235 
Cl a a e PE ee, 
er ue OE Au i ee 995 


> e COM aug. o + 348 
din cane cifre, ori ce om în toată firea vede că in condițiunile actuale 
ale Ungariei, prin „şcoală“ nu se poate maghiariza, d se poate cel mult 
tiraniza inteligenţa copiilor, printr-o învățătură dată Intro limbă neinţe- 
le2să de dinşii, 
Se mai jeluiește d. 47. că în anu! 1895 statul nu avea decit 1500 


„staţii de învăţători, iar astăzi are 5285, cari „propagă educația popo- 


racă națională”, faţă cu peste 3000 scoale „cu limba de propunere de 
nationalitate... unde lipseşte cu totul spiritul maghiar“ (pag. 188), şi de 
Berg lipsă de cucerire naţională. 
n faţa acestor stări de lucruri, d. H. pro 
H. fi. propune să se sporească 
numu! învăţătorilor maghiari (de stat) la 6000, cifră la esp co- 
respunde 3000 scoale nouă (ziditi şi adaptari), cari, socotite la un lo, 


„ar da, împărțit la 10 ani, 4 milioane de cor. pentru clădiri (p. 193), 


Această sumă mt o poate suporta budgetul țării ! 

Un ecou a! acestui adevăr este în declaraţiunea tăcută în parlament de 
cantele Apponyi, că el nu e pentru statificarea şcoalelor confesionale (sint | 
acri strugurii D. ci este—il complectăm noi pentru aducerea lor în impas 
cum a dovedit-o, cind a decretat minimalul de salarii invățătoreşti la 


# 


135 VIAŢA ROMINEASCA 


suma de 1400—1600 cor. anual, plus locuinţă şi lemne, pentru învăţă- 
torii dela stat, punind in vedere şi invățătorimii confesionale complec- 
tarea salariilor prin ajutor de stat, pănă la indicatele sume,—ca pofta de 
imbunătăţirea stării să-i ducă în ispită..., 


Cele indicate pănă aci sint mijloacele principale, intelectuale, prin 
cari „statul” caută să ne cucerească pentru maghiarism. Abstrăgind dela 
considerațiunile de ordine practică in aplicarea lor, trebue să vedem, 
dacă elementul maghiar poate contà să ne absoarbă, prin farmecul şi 
tăria superiorității sale culturale 3 

După numărătoarea poporaţiunii dela 1900—socotind numai su- 
fletele dela 6 ani în sus (op. cit. pg- 182)—numai 59%, dintre locuitorii 
țării ştiu carte! 

Va se zică, jumătate de țară nu simte darurile instrucţiunii, 
deci despre acea parte nu se poate zice că va fi... maghiarizată. Dar 
trecind la amănunte, tot dela d. H. aflăm, că în anul şcolar 1904 | 5 
au cercetat școala, după naţionalitate ; 

Germani. . . . . 93.31 Vë 


Slovaci , . . , . 8445, 
Maghiari . . . , 81.334 


Romini (neindicat). 


Deci, Maghiarii „civilizatori” sint întrecuţi în cărturărie de Ger- 
mani şi Slovaci. —Dar ceva şi mai „grav* ne spune d. H. şi anume, 
că în al 37-lea an al obiigativității Invăţămintului în ţara noastră, n'au 
umblat la şcoală decit: 

de 6—12 ant . , . . 337.954 elevi 
KEE ER ui e: re e EA 4 
şi dintre lipsuri un foarte mare număr cade asupra centrelor maghiare, 
ba asupra comitatului (judeţul) capitalei țării cad netrecventanţi al şcon- 
lei un număr de 29.116 elevi, Şi în aceste condiţii —e vorba să ne „cu- 
cerească cultural“, să ne maghiarizeze pe noi? 

Oricit de cu chibzuială a fost contemplată maphiarizarea, luînd ta 
rind toate cărările şi necruțind nici un fel de mijloace, ea va răminea 
in definitiv o teorie, ea nu va putea fi transpusă In practică, cu efect, 
din cauza șlăbiclunii agresorilor pe toate terenele atacului, cum şi din 
cauza forţei de rezistenţă a conştiinții naționale, deșteptate, afară de la Ru- 
teni—cari se mal pot deşiepta—la toate neamurile din Ungaria, —şi în 
special la nol Romiinii. 

Acest inexorabil adevăr îi putem de altfel ilustra, prin bogate do- 
vezi, dintre cari vom mai aduce ari, tot după d. Halász, încă vre-o 
siteva, ca datele nrmătoare, relative la chiagul de neamuri: 

Numărul locuitorilor comunelor cu scoale de stat, la 1890 a fost 


Bari ROMINEASCĂ IN ARDEAL EI 


1072,020; la 1900 3 fost 1,257,960; dintre cari sit fost după najlona- 
Hate („limbă“): 


1590 1900 
Maghiari. o. + 099868, . 460974 
Nemaghiai o, a so. 738152. L D. 787,966 
Vorbesc ungureşte, . 459,148. , 652,7937 
Ştiu ceti şi serie . . . 447072... . 632813 


Comune fără şcoală de stat 


1890 1900 
Numia eutteteirr . 9.058,59 ... 9.742.094 
Dintre cari Maghiari, , 333297 ., . 3.762,002 
Nemai . è a Amman , . . 5990072 


Ştia bagutezte , . , 3866816, ., 441,314 
Si ste şiceti . , . 34465... 11,382,926 
Comparind aceste dire, culese Intr'o țară unde funcționarii îşi De 
„Merite“ - prin pervertirea adevărului, pentu a arăta mai puternici de 
cum sint, pe Magiiari; unde şcoala nu are scopul cultiii umane ge- 
nerale, ci tnaghiarizarea cu ari ce pref şi-a pusi de Git ; unde ia fa- 
setea statisticii autorilativul agent, pentru stabilirea naţionalităţi tale, te 
intzeabă ce limbă vorbeşti mai bucuros—in această țară constată d. 
Halăsz şi reiese din cifrele sale, siibiciunea progresutui operei ma- 
ghiatizăril.... 


Dar recunoscind puținătatea şcoulei elementare în serviciul mazhia- 
rizării, ginduri fenicereştt trămintă pe ierventul „maghiar d. Halász 
şi ei recurge, in numele maghiarizării, la un nou factor de campanie ` 
azilul de copii sau şcoala froebeliand, 

Articolul de lege XV. din 1891 este chemat sa promoveze „in- 
terese sociale”, prin alipirea şcoalelor îroeheliane pe lingă şcoalele cic- 
mentare de stat, aşezate mai ales în comunele cu locuitori nemaszhiuri,— 
căci Maghiarilor nu le trebuiește acea prepălire (mai ales fiindcă, în 
afară de Slovaci, dintre ei pleacă mai mulți în America, unde învaţă 
englezeşte ?), Şilesne am putea noi explica marele plan şovinist-maghiar, 
care consistă în a lua pt nemaghiati, de la vriste de 3 ari, şi a-i duce 
până la armată cu limbă de comandă maghiară (încă necucerită !), pen- 
tru a-l pregăli la sporirea elementului „de singe" şi limbă arpadiană, 

Rezultatul cuceririlor de până aci a „iraților“ Unguri Insă e foarte 
puţin incurajator pentru dingi. Căci în anul şcolar 1904 | 5 au existat 
in patria noastră polilicăl 600 scoale froebeliane, dintre cari, de stat, au 
fost abia 497. Cit va trebui dar pănă ia ajungerea în locul prim a şcoalelor 
irocheliana ale „statului“ ? Cum se vede, acesta caută să cerce marea cu! 


1%0 VIAŢA ROMINEASCA 


degetul și işi face Iluzia, că este capabil de a scoate anual încă 1.177.000 
cor, pentru încă 640 aziluri ienicereşti (pg. 194), cit ar mai fi de tre- 
trebuință în această chestie, după d. H pe timp de 5 ani. 

Şi ca planul politico-naţiona!-—,educativ* al d-lui H. consilier mi- 
nisteria!, sfetnic de greutate a ministeriilor din timpul din urmă, să fie 
complect, ca teorie (căci în practică, statul numai prin terorism lucrează 
lą moi!) se cere o concentrare şi unificare a materialului său, despre 
problema şcoalei. 

Şcoala, după daa, va lrebui să se organizeze asilei, ca să existe 
o trepiată desvoltare (a însuşirii limbii maghiare, adică a maghiarizării) 
dela şcoala froebeliană la cea elementară, apoi la cea de repetiţie eco- 
nomică (dela 12—15 anij—pusă fiind deja in perspectivă oblirotivita- 
tea învățămîntului numai în limba maghiară, la acest grad, În toate 
şcoalele, de orl-ce caracter ar fi ele—upoi la cea pedagogică, etc.. 


toate aceste, peniru a întări pe viitorii cetățeni în „patriotism”, zice d: 


H., pentru a le smulge limba, —subliniem noi adevărul. 
Mai cere d, DH să se înăsprească controlul statului, asupra acti- 


vităţii învăţătorilor (p. 197) conlesionali; iar pregătirea acelora (peda-` 


gogiile noastre) cere să fie Inată cu totul din mânile confesitinilor și 
administrată de stat, deşi inferioritatea pregătirii la stat se întrevede 
din datele ce lăsăm să urmeze, luate fiind tot din studiul d-lui 27. 

„În pedagogiile de stat (pg. 198) la sfirsitul anntui şcolar 1904 5 
au fost 3982 elevi, dintre cari 1061 şi-au ciștigat diploma de învăţători: 


tot atunci din 6060 elevi al institutelor confesionale (cele mai multe to- 


mano-catolice) sau cualiiicat 1632 Invăţători*. 

Şi după ce constată această precară situație a instituţiilor peđa- 
gogice ale statului, autorul conchide totuși la necesitatea monopolizării 
acelora din parten statului, nu din interes culturai-ştiințifie şi umani- 
tar, ci din fanatism egoistic-şooinist. 

Drept încheere, candidatul de reformator epocal în istoria maghi- 
arismului, d. H cere organizarea şcoalelor civile de jete în combinație 
cu internate, ca astfel să pregătească mame—maghiare, de cari, în ade- 
văr ci ar avea lipsă, o recunoaştem şi noi, dar lără de a invidia situația 
morală n socielații maghiare,—a căreia insänätoşare nici nouă nu nme 
poate strica, 

Din expunerile noastre, în cari am urmărit opera unui reprezin- 
tani fruntaş al politicei scolare maghiare, s'a putut întrevedea, cå eo 
nevroză şovinistă care ii mină pe ciocoii din țara noastră contra po- 
patului nostru, nevroză al cărei icacil vor aduce cu timpul împlinirea 
legilor firii şi dezamăgirile,... Acesten var dovedi ci maghiarizarea e o 
utopie, tar tendința de sufocare a unor elemente ridicate de conştiinţa 
națională este o crimă, ce nu rămine nerăsbunată în desvoltarea cursu- 
lyi istoric al timpurilor, 


S. Secula 


Cronici Bucuregtene `) 


lunnar 


NAU însăseinat. dăunăzi, domnilor Bujor gi Stere, 
Sa vA scriu ce-i pe aicea... Nu vă 'nehipuiți ce ger e! 
Criza de sfere de lemne face "o nasul tuturor, 
Subminat de guturaie, să 'nflorească un bujor. 
iCer în parantez iertare, calamburu i cam uşor) 
Cu o blană de hermină, nepătată, virginală, 
Așternutu-s'a zăpada peste 'ntrenga Capitală ; 
Gonesc valari de ninsoare spulberate dirj de vint, 
Ca pe-o 'ntinsă mare albă, nu vezi petec de pămint! 
Sârăcimea crud se sbate, desperină sujungă malul, 
Pe cind larna pentru alţii e un raiu! E carnavalul 
Cu petreceri neafuşite: «flirturis, muzică şi donk t... 
Cum să nu petrează lumea, cînd chiar marele «finanțe 
A vestit că Statul are colosale excedenta o 
Si-a plecat ca să primească de la Kaiser eruci a lente ?.... 
Or fi excadente! Însă... dont în vistieria lui, 
Căci Gang) nostru trage și uzi coada dracului, 
Şi în satele cernite, farà hrană, fără şcoale, 
Bate excedent... da biruri, de mizerie, de boale!,... 
Dar ce fac în vremea astu stin bietei noastre ţări” 
Se împacă și se ceartă. Pac tratări și maltratări, 

fi's idoli ce "'nceput-au să se clatene pe soclu. 

ecare din partide e azi propriul sân cioclu. ` 
Ou noroiu se bat oștenii, nu cu-ale Ideei suliți, 
Spălind rutele murdare coram popula, pe OI L.. 


"1 Notă pentru d-nii Directori ai „Vieţii Romineşti” —Insărel- 
plndu-mă să vă trimet pentru fiecare numir al excelentei d-voastre re: 
viste cite-o scrisoare din Bucureşti, înțeleg—şi sper că vom fi de acord — 
să am deplină libertate a-mi exprima părerile asupra oamenilor și tap- 
jelor, fără ca să vă angajez întru nimic. Deplină libertate, nu-i aşa: 
Chiar Tibeștalea de a lace uneori spirit... E 


D 


ug VIAŢA ROMINEASCA 


de partide să fie hereditară ? să 
geg dëtt s'ar multe uri, multe ambiţii 
Si s'ar isprăvi odată şi cu <paraponisiţii», — 
ării ce nu crese numai pt-al Politicei ogor, 
Ci ein cimpuriie Artei stau puzderii pe răzor E 
la priviţi Literatura. Grele timpuri! "Timpuri tr a , 
N'avem cetitori o mie, s'avem tret mii de reviste! d 
Ele-apar, dispar... zădarnic sall rostul lor te 'ncarci: 
Naso şi mor ca pọ maidane prăsitoarele ciuperci, SC 
N'avem scriitori. Puţinii ce-i avem sint slabi, rahitici, 
Dar în schimb batalioane răsăritu-ne-au de critici! 
Dintre dingii Becare-şi are mica lui pogodi, 
Fiecare so trudegte a scoate-un post li m IR 
Fiecare-i «sef do şcoală» şi «Maestru» se A 
De ciţi-va minori cu plete ce Licsul n'au SE 
Publicul cuminte, insă. ride, nu le dă stipen Gen ü: 
Caci ce e permis lui Joe, nu este permis... lu ei di 
Mai mult bizie c'albina, musca, dar nu face mierea... 
Si nu injurind talente poți îi Maiorescu, Gherea, ` suită 
Dar, să-i las deocamdată... Vreti să vů mai spun $ 
Avem azi în Capitală, precum știți, o «5. P. A, S 
Bună i mila, sfintă-i min: dar da la o vreme negat 
Nu găsiţi că-l excesivă mila pentru dobitoace, i 
Cind nici oamenii nu-s bine şi temeinic ocrotiţi = 
ši că merge prea departe «S. D A», zău. gi HS 
omnul Ciurcu 'ntr'un articol denunța ca barbaria 
Faptul simplu de a 'mchido pitpuiacii n colivie, 
si taxă de mul sălbatici decit înşişi haliganii 
Pe acei cari prind peşte, rile a ae? curcanii La 
i „Ovirnişul acestor exageraţii, 
tan wën da na strigo: —«Läsațt puricii!. Crotattiie. 


- e încă multe: cind încep sint Dr saţiu; 
Si Leg de Sam am lipsă, voi aveţi lipsă de spaţiu! 


George Ranatti, 


mr fe A 


Cronica Literară 
— Arta naţională — 


Ciindind În mişcarea noastră culturală din decuisul ultimilor ani, 
îmi vine în minte un pasagiu dintr'un roman ni lui Rudyard Kipling. 

Scena se petrece în una din acele instituțiuni englezeşti în care 
se formează in libertate, sub prevegherea unul! adinc cunoscător de pa- 
meni, acei cetățeni ideali ai Angliei, acel eroi necunoscuți ce poariă 
tnărirea şi strălucirea numelui englez în coloniile departate, jerttindu-şi 
viața cu simplicitatea unor adevaraţi eroi, 

În sala comună de festivități în care toți copiii sint adunaţi cu 
principalul şi dascălii în frunte, un „păriamentar*“ în trecere prin partea 
lacului le serveşte unul din acele discursuri pe care le-a servit de sigur, 
în diferite ocazii, numeraşilor săi alegători. Un simțimint de ruşine face 
pe principal şi pe dascăli să ocolească privirile Iuätoarg In tis ale co- 
piitor, pe care abia-i pot stăpini în pornirea lor de a lua la vate pe acest 
hegustot de fraze umflate. Cind însă acesta indrăzneşte să dess Are 
drapelul național şi să vorbească de patrie şi lubire de neam, indigna- 
tea copiilor izbucnește în lungi clocote de murmure minioase. Muită 
vreme nu se şterge din sufletul lor simțimintul dureros de jenă, indig- 
narea în potriva acestui lehău lipsit de tact, gindind la drapelul pe care 
principalul îl ține ascuns ca întrun altar, ca pe un lucru stint ce nu se 
desfășoară privirilor de cit în clipe măreţe, în imprejurări de mare sär- 
bătoare, şi pe care Tau văzut astiel profanat de acest om fără scrupul, 

La noi de ani de zile se desfășoară drapelul naţional în fie-care 
clipă a vieţii şi fie care tirăște acest simbol ai unui ce sfint prin toate 
noroaele intereselor sale de a ajunge. În toate zilele il vedem atitnind 
sfășiat pe cimpul de luptă al celor mai josnice porniri şi patemi, far nu- 
meile patrici şi al strămoşilor profanat In serviciul celor mai meschine 
Interese, 

De aceia poate sufletul celor puţini, celor aleşi, în amărăciunea dez- 
gustului pentru această rușinoasa exhibțiune, s'a inchis înmormintind în 
cutele cele mai adinci ale inimei acest simţimint ce nu putea totuşi să 
se stingi fiind ţisut în viața sufletului nostin Insași, dar pe a! cărui nume 


EI VIAȚA ROMINEASCA ` 


e — — 


piagărit de acei ce se ziceau iubitori de patrio şi de ncam, nu mai avean 
curajul să-l rostească, 

Şi stau depărtat cugetătorii şi cintăreţii noştri tot mai mult în lu- 
mina cugetării şi artei altor neamuri, căutind să inibuşe mereu glasul tai, 
pic ce încerca toluși adeseori se izvorască din adincuri, 

Nu ne-am întrebat însă de ce numai no, între toate neamurile, sIn- 
tem lipsiţi de cuitui acesta al patriei, de ce sun rupt legăturile firești 
dintre generaţia noastră şi trecutul scump altora, de ce aceastii anomalie 
sufletească, acessti stare de suflet în afară de legile dezvoltării suiictu- 
lui altor popoare. Ce blestem a suflat din inima noastră lumina dumne- 
zeiască ce mingteşi imbărbătează alte neamuri? Ce blestem a instreinat 
pe cei mai buni şi mai tuminaţi dintre noi, de nu mai înțeleg nici graiul 
durerilor in care se frămintă acel ce nu Gras acolo credincioşi, plecaţi 
asupra (ainel frămintate în sîngele strămoşilor 21... Nu nesam întrebat... 
Rațiunea ne dădea Indreptăriie pentru a ne spala de uri ce vină în ochil 
nosiri şi ui altora; cugetătorii aleşi plecindu-ze mut aceştia de sild 
pentru pingăritul nume ai patriei, au căutat să dea îindreptățire aceste! 
stări de lucruri Unit np dovedeau prin argumentări reci şi lăioase că 
patriotismul nu poate fi izvor de poezie adevărată, nu are dreptul de a 
inspira arla divină şi impersonali. Alţii osindean această simtire ca pe o 
rămăşiţă barbază din vremile intunecate, pe care trebue să o aruncănt la 
hambarui cu alte vechituri din trecut, de care lrehue să ne lepădăm ca 
de o prejudecată îngustă, nedemnă de sufletul cugetätgrului modern care 
nu trebuc să se deschidă de cit simţimintetor largi ate Ire) universale. 

Artiştii şi cugelătorii treceau ast-lel curaţi de ori ce păcat spre lü- 
mina ştiinții și artei altor neamuri, cu sufletul Instreinat de ţară, pe 
cind alături pieava acelor insetaji de ciipăitulată fiica mereu drapelul 
național, ca flamura unei comedii de bien, cu să amägeasci mulțiinea 
niivă ce mai credea incă in sfințenia acestui simbol 

Giasul cintăreţilor însişi ce încercau a ne vorbi de neam şi de 
țază suna falş adeseori, ci nu nimereau tonul în care trebuiau să ne cinte 
peniru ca, lermecaţi, să deschidem In fine tainiţa In care, intrun moment 
de amărăciune şi răzvrătire sulletească, am închis raza do lumină ce ne 
tipses acum din cununa atitot lumini căpătate din mtrălucizea altor neamuri, 

Rațiunea e rouba stări sentimentale a momentului, ea e îndreptă- 
Urca, justificarea acestei stiri, Ceia ce la un mement dat ne pare ade- 
vărul clar şi nelmiciðs, poate fl adeseori un mat izvori fără ştirea şi 
voia noastră din simtiri și patemi ce s2 frâmintă în intunerecul inconști- 
entzu. Adevărul deci, mai ales în ceia ce priveşte lumea lăuntrică, e în 
simțire nu în rațiune și de aceia H vedem adeseori răstringindu-se stri- 
lucitor şi învingător din operele de simțire, inainte de a fi găsit de cu- 
petare şi dovedit de rațiune. 

Teoria cea mal documentată, argumentarea cea mai bine întemetată 
şi Topgica cea mai neindurati, pot să dovedească clar că lumina zilei că 
patriotismul nu poate fi izvor de artă și poezie adevărate, ele nu ne vor 


ER 


SE CRONICA LITERARA ES 


Sn rc de a Kietscht zpuduiţi de cea mai puternică cinoţie la gla» 
ea og o Gs + cînd acesta va răsuna în versuri ca 3 ale lui G, 
Sufletul nostru deschis concepțiilor largi ale s 

infioare de milă şi simpatie la trecerea uri pd E a ale 
mate să bată în acelaș (im eu 3 fraților- de muncă de pretulinden! 
poste si se avinte cu acceaşi nădejdi spre acelas ideal de cre plate şi 
min, fără ca totuşi si se siingå sirițiren dragostei de țară şi neam 
scrisă în sufletul tostru cu stive neştezse In decursurile veacurilor de 
acel ce au fost inaintea noastră şi al căror suflet H puriăm în not... 
8 Shiten o ciină din viața unui neam, o clipă căzută în vașnicia 
Zug), dar o clipă dintr'un sir nemărginit de alle clipe, o clipă ce nu 
fe paate desiace din acest şirag. Cei ce au fost înaiulea noastră au 
iubit, au luptat, an suferit şi au mürit în acest colț de lume căzuia-i zi» 
cem ţară noastră. Lumina cerului ce se destişoari de asupra nousiră n 
ineniaț odinioară üchii for, glasul apelor și al codrilor an mingiial auzul 
Dës in Pirina pe care o călcăm „s'au ingropat el toţi ai noştri şi o să 
ne ngropâm şi nol“! E viaţa din viața noastră această țară rominească și 
ori ht ne-am sili să vedem patria pretutindeni, Inima noastră nu va şti 
totuşi vă o vadă de cit aci. Suferința tuturor celor Invinşi şi abiidulţi e 
siini ŞI glasul ei, ori care as fi, poate găsi răsunet in sufletul nostru, 
Car vom intelege mai bine şi ne vum Inten de o milă mai dulaasă 
a glasul ce se tingue "p doin s- i 

Asculto bine cum die 

Din munţii noştri pină'n vale 

ȘI spune-mi dacă stii vre-un cintec 

Mai dulce şi mai plin de jale. 


Partea veşnică din suletul nostru, acta care a rimas ci un substrat ai 
cărăctetului și mentalități pruprii poporului nostru în mijlocul stitor ba. 
miit şi schimbări, parea aceasta veşnică pe care o purtäm in noi dela 
generaţiile ce ay fost inaintea noastră, fiindcă au fost, şi In enre se oglin- 
desc cele întăi raze de D cerul țării noasire, este acea în care trebue 
să pâirundă sdinc strălucirea altor neamuri, pentru a se răstringe upoi în 
tanălitătea şi lumina noastră propria... Opera de artă este o munilestare 
sociată, un elect al unor cauze înd-părtate şi multinte, in ea trebue să 
se ogiindească sufletul ncesia al neamului ce s'a închegat din frămin- 
tarea în olsità a attor suflete în lupta pentru irsi din decuisul veacuri- 
lor, din frămintarea atitora ce trăesc în prezent atățurea de artist, In acelaş 
colţ de lume şi aceleaşi imprejurâri, De aci îşi ca opera de artă valoa- 
tea, aceasta e condiția de a îi mare şi nemuritoare şi a deveni la rin- 
du! său cauză, în acest tot organizat din care a izvorit ca efect, 

Din veşnicia vieţii care curge mereu, arta prinde şi fixează o clipă, 
ọ atitudine, o nuzuţă ce nu a fesë şi nu se va mal repete poate în şirul 
veşuistlor schimbări, dar care trebue să fie „semnificativă“ cum zice Taine. 


e 


Et, VIAŢA POMINEASCA 


Prin cazui individual pe care-l redă, operi de ei țredue să suggarezs 
ace! awa ce e ecou! vietii complicate, continue şi intense pe care o re 
prezinii cazu! acesta Individual în una din mile sale de nuanțe. Ea 
treise să fie răsunetul vieții intense a timpului şi neamului său, trebue 
să repreziate nuanţa cea mal caraclerisiică şi mai somniticativă n teiului 
de a îi şi a răspunile la Impresiile exlerioare 3 unui popor intro cpocă. 

Ariistul csie accidentui Iech în viata unui popor, a! realizează in 
gradul cel mai nt lusușirite caracteristice ale pea:nului și timpului său, 
de nceia lupătura dintre sutictul Jul şi: suilelul neamului e mal strinsă 
de cit a cetoriatil muriloni de tine, EI realizează o clipă din viata univer- 
sală [n una din mile sale dr nuanța, o siipă din viața unui neam, ris- 
frîntă printr'o puternică personatilute individuali. 

Emot pe cara o trezeste opera de artă în satietul tuturora şi care 
tace să vibreze adine și în acelas timp toste sufietele, nu e o emotie dj- 
viză, izvorită dron ce depărtat de firea şi suilelul nostru, căzula liant 
zice artă şi l-am iraty ca pe un idol ce nu are nimic comun cu reali- 
iaten Puterea ci vine tocmai cin faptul că e a reznltanti, că s'a născut 

in irămintarea unor vie ce au decurs ți decurg fa o alki, Răstnetul 
ci e adine în sutietui fiecăruia, pentr că ea e expresia simțirii şi cues- 
țării țuturar. , 

Şi dacă ert de străiucirea altor neamuri, sau scizbiţi da ușurința 
cu care re lua în deşert mumie patrici şi dragostea de neam, ne-am de- 
Dänz cu gindul şi simțirea de țară noastră, încă atit de depărtată de lumi- 
noas civilizație a apusului; dacă artiştii noştri nu rivnit sa facă artă 
franceză sau germană, fără știrea şi vretea lor şi n noastri, ia creaţiile 
cele mai bune au fost tatuşi Monturi; numai acele accente ce au Loo 
dia această perie adincă a fir! lor au găsit fa suflete răsunetul operelor 
de artă adevarate, 

De aceta fresărim coprinşi de o simţire deosebită şi ne infiorăm 
pină în adincutile sultetului în faja unul mic tablou de Grigorescu, ce nus 
reprezintă de cil un capăt de drum pe care vine legânindu-se, Intr'un nor 
de prai, carul cu bol mina! de un ţăran ce invite biciul peste cap, cu un 
gest obişnui, şi räminem reci în faja unul „peisaziu din Bretania” de 
pildă, cu toată măestria culorilor şi frumuseţa reală a colțuiui de lume re- 
prezintal. 

Artistul romin ce l'a zugravit n'a știut să pue acolo poezia mistică, 
fiorul supranaturaluiui pe care ar fi ştiut de pilda să-i redea un picior 
breton, care ar îi înţeles glasul vechilor legende ce cintă în valurile mării 
şi şoptesc în tăcerea amurgului tainic, acelora ce de veacuri trăesc sufăr 
şi mor acoto, în colțul lor de lume, Numai cind intelegem şi răstă'miăcim 
acest gralu misterios al lucrurilor, creâm peisagii, opere de artă şi nu 
noturi moarte. 

Opeza de artă trebue să île trăită In cit mai multe clipe din viaja 
artistului, pentru a putea avea acel dar unic de a trezi emoții puternice 
în sufletul alora. Nici c;zd nu poale fi vorba numal d> rarroduzerea prr- 


CRONICA LITERARA 137 


"EE 


—— 


“cepliunilor venite din lumea din alari, a impresiilor exterioar> răstrinte 


din sufletul artistului ca dintro oglindă lucie, nici chiar cind e vorba de 
opere de ntà ce se adresează numai simțurilor şi al căror material stat 
nuthai sensaţiunile. Legile creațlunii sufleteşti se impölrivest cu totul Ze 
cestei concepțiuni. *) Impresiile de la lumea din afară intind în sufletul 
nostru sint destrămate în mi şi mii de elemente, ca raza albă în vile 
culori ale spectrului, iar din acest materia ce nu a păstrat nanic din 
legăturile cu care intrat în conşilintă, imaginaţia creatoare di Pic 
creațiunilor sufletesti, legind aceste titi da elemente ca nişte raze în ju- 
rul simțirilor şi gindirilor izvorite din sufletul sttistului, organizindu-le 
întrun tot, dindu-le unitatea fază de care nu ar putea fi considerate ca 
creaţii, şi care unitate e idealul realizat de artist cu ace! material inform 
ce erau senzaţiunile dizasociate de care s'a servit. Prin idesiu! creatorul 
nu trebue iarăși să ne inchipuim ceva supranatural, existind în sine si 
în afară de sufletul său; ci sizjirile şi gindirite îzvorite, din tendintele 
sale morale şi Intelectuale, din concepțiunile sale despre lume și viaţă, 
din acea parte veşnică ce e reilexul vieții şi al conştiinții sociale. 

Mijloacele tehnice, regulete mesteşuguiui, materialul brut, tonte 
sint aceieaşi pentru loji, dar opera de artă, fie că reprezintă en colţ din 
lumea exterioară sau o clipă din lumea lăuntrică, ¢ deosebită. Cela ce-l 
dă ființă, caracter, culoare, e numai suiletul artistului, acel ideal, nuanţa 
pe care a găsito, a prins'o și a îixat'o atlistul printr'a tainică ai mimi- 
natë putere de usociațiune, datorită însuşirilor proprii, însuşirilor neanttt- 
iui din care a egit. 

Ce poate simâna mai mult cu redarea pură şi simplă a unor per- 
cepțiuni de cit zugrăvirea, de pildă, a unul buchet de flori? Și totusi 
trecem indiferenți pe lingă mii și mii de tablouri ce reproduc In cutori 
mituitate aceste minuni ele naturii. Dintze toste numai unele ne opresc 
în loc, ne mesg la suliet prin ochi ṣi ne dau fiorul artei adevărate, fior 
pe care nici florile inseşi in natură nu ni-l pot da, 

Un pictor de la noi nu ne va da de sigur de cil un tablou banal, 
bine făcut, dacă de pildă s'ar incerca să ne zugrăvească un buchet din 
acele stranii şi uriaşe crisanteme ce fac deliciul Parisului la Expostţia cri- 
săntemelor în toamnă. Numai parizianul trăit în acea atmosferă fierbinte, 
în acea teribilă frămintare de patemi, Idei şi sensaţiuni ce face să inite 
vească îlorile ciudate cu culori rare şi forme căutate, va şti să pue acela 
pe pinză şi partea din sufletul artistului, care rāstăknäceşte altor suflete, 
graiul florilor bizare prin aşezarea, calorite şi Intreaga lor înfățișare, 

Bânuasc insă că nici odată parizianul nu va şti să compte şi să redea 
un buchet din florile noastre de cimp, ca acela ale lui Grigorescu, care 
nu sint buchete ci cimpii întregi, şesuzile țării noastre scaldale în alba 
lumin a verii, în toată splendoarea şi bogăţia wnel vieţi în plină intlotite, 

Imaginaţia creatorului nu numai că nu tăsiringe percepțiunile de 


D Ribot 1/Imeginatiau certati, 


r3 VIAȚA ROMIN EASCA 


gen -—— — 


ta lumea externă in aceiaşi formă în care le primim, dar nici ca material 
pentru plăzmuizea creațiuuitor sale nu le întrebuințează, căci cea întăi tran- 
sformare la care le supune creatorul e destrămarea lor în mit at mii de 

- elemente, case se grupează, se shing și se imbină în jurul gindiriior şi sim- 
țiritor artistului, în puterea unor minunate şi tainice legi de atracţiune. Crcări 
opere de artă, nu cu realitatea exterioară, ci cu sufletul nostru şi cu cil vom 
puse mai multe cipe din sufletul nostru, cu atit vom remiza mai mulie idei 
şi simnțiri izvorite din partea veşnică a fitit cmeneşti, din felul de a fi, de a pindi 
şi a simți al ncamului şi al timpului nostru, cu atit vom crea opere de art? de 
o mai mare valoare, opere care fiind risunetul unor cauze adinci şi inde- 
părtate, vor avea darui de a mişca mai adins, mat intens, Irun spațiu 
de Ump mal mare, simțirea și cugetarea altora, 

Chiar şi ştiintele pure in teoriile largi filozofice, unda rezultatele 
sint ale tuturor şi poartă caracterul obiectivițății celei mai impasiblie, cer- 
cetările au totuşi nota personală a celui ce je-a făcut, și care a ştiut să 
privească lumea din punctul său de vedere, să combine şi să organizeze 
materialul inform In concepiiuni izvorite din felul de a îi propriu savantu- 
lui ce le-a creat. Pecetea aceasta a originalității sale dă valoarea şi chiar 
rațiunea de a fi acestor interpretări ale realitaţii, Insuşirile omului de geniu, 
iar aceste însuşiri, sint expresia cea mai desăvirşită a Insuşirilor neamului, 

Sintem Pomini, adică un neam de oameni ce puriim în noi sufle- 
tu! atitor generații ce au trăit şi s'au frămintal în decursul atitor veacuri, 
laolaltă, în aceleaşi! dureri şi bucurii, aspirații şi nădejdi, şi după un lung 
răstimp de rățăcire putem în fine rosti cu poetui ` . 


Încep a te cunoaşte şi aflu cu durere 
Cit suferi, cite chinuri şi încă în tăcere... 
Te ştiu câ'nduri osi;da ne "'aduplezatei soarte 
Ce-asupra ta s'abaie cu lovituri de moarte, 
Te ştiu desprețuită, te ştiu nemingiiată 
De fiii tăi uitării şi suterinții dată... 
(0. Carp. Mater dolorosa—Rindanel) 


A venit în line vremea să deschidem tainiţa în care într'un moment 
de răzvrătire am inmormintat adinca şi nemuritoarea dragoste de țari şi de 
neam. Simţim acum cu toții ca lumina şi strălucirea altor neamuri, după 
care am fivnit cu aita sete şi pe care am căutat să ne-o însusim CH 
atita grabă, tichuc să pătrundă adine în partea veşnică a zulietului 
nostru, trebue să se schimbe şi să se polrivească mentalității, felului nos- 
tru de a fl, a simţi şi a gindi, pentru = deveni a noasiră cu adevarul 
şi pentru ca fiorite de lumină răsărite - din ca, să fle create cu sutietul 
nostru şi nu răsirinte ca printro ogiinăă iluzie din civilizaţia altor nes- 
imnuri. Sintem Romini şi operile noastre do artă şi da cugetare trebue 

să poarte pecetea originali! ţii neamulu! nostru, 


izabela Sadoveanu—Evan. 


Cronica Militară 


— Educaţiunea militară a naţiunii — 


Pentru studiu! educaţiunii militare, în loc de a pleca de la o de- 
finlțiune, vom examina numai cite-va perspective. Din reconstituirea lor, 
vom căpăla o idze destul de apropiată de ceia ce trebue să înțelegem 
prin educaţiune militară. 

Necesitatea unei educaţiuni militare. a naţiunii. —Desvoitarea 
economică a statelor şi progresele civilizătoare dobindite, nu s'au reali- 
zât decit numai sub scutul siguranței, prevederii, ordinei, etc. 

Graţie acestora umanitatea a suprapus şi îructilicat în cursul vea- 
curilor atitea bogății materiale şi spirituale a a permis indivizilor să se 
desvolle neiupledicați, individua! şi colectiv. 

Aceste condițiuni, prielnice progresului civilisajiunii,. umanitatea 
le-a realizat prin crearea puterii militare, 

Organizarea şi caracterul acestel puteri militare a variat mut in 
cursul veacurilor, Azi ne găsim în faza, gind apărarea exterioară se in- 
credințează intregii naţiuni; iar liniştea interioară se asigură numai de 
grupuri de profesionişti. 

Prisciplile economice ale acestei organizări impun anumite coit- 
dijiuai, Aşa de cx.: punerea în valoare militară a indivizilor, dela vir- 
sta de 18 —20 ani la 40—50 ani; reducerea serviciului sub drapel; pre- 
parerea tineretului încă din şcoalele elementare pentru serviciul militar ele. 

Azi putem deosebi trei virste în educațiunea militară a naţiunii : 

Tinereia, adică prepararea în ditetant a viitorului soldat pentru ser- 
viciul ntititar ; 

Adaiescenţa, adică prepararea profesională a soldatului; 

Maturitatea, adică întreținerea spiritului militar în cetățanul-miitar, 
în pratesionistul în aşteptare, 

În altă ordine de idei, puterea militară se sprijină pe sociabilitatea 
cea mai îalinsă. Numai prin soclabilitate şi solidaritate, mulțimea etero- 
genă se transformă în armată şi numărul! aritmetic în bloc compact şi 0- 
moger de putere, cu mult superioară numărului aritmetic, 

Aşa se explică de ce, în calculele militare, numărul mic dar bine 
organizat, este superior numărului mare, vice: anarhic. 


t40 VIAŢA ROMINRASCA 


Aritmetica suferă în adevăr perturbațiuni în evaluarea puterii mi- 
litare, —din canză 2: ut că comparăm produsul puterii miare cu un 
minir atitmetic, ln loc de o cantitate mecanică, 

Un scriitor millar spaniol") compară produsul puterii militare cu 
un lucru mecanice şi giceşte in produsul acestei puteri, prin asemănare, 
vele tref Semente Indispensetite unui lucru mecanic ast-lel : 

in om —puterea sau forța; 

in armă —piegiia s-a drumul efectuat de putere ; 

în teren— puncta! de aplicnile sau de sprijin at puterii, 

Numai prin reunirea acestor irei factori obtinem produsul puterii 
militare, produs pe casi putem comoara cu cantitatea mecanică : lucrul, 

În toate timpurie, acesti trei factosi; om, armă gi teren, reuniți, 
au reprezintat puterea maitiari. 

impoitanţa ior de proporionalitate, însă, a varia! mult în cursul 
veacurilor. 

Azi, factorul om este acel cara se bucură de inportanța capitală şi 
valoarea lui se păseşte mărtă mno) si numai prin influența eduta- 
țiunii alese, adaptată cerințelor constituirii unei bune puteri militare. 

Condiţiunile economice de azi au influențat în mod preponderent 
mărirea puterii individuale, mărire de care se resimte, în dcoscbi, pute- 
rea militară a naţiunii. 

Mai pină în zilele noast:=, cpiniunea maan era că educațiunea 
militară, suficienti închegării wnei bune puteri militare, se poate dobindi 
in condițiuni avantagioase rums: în timpal serviciului activ sub drapel, 
Dar de citva timp, pe de o pate economia vieții zi se resimie de 
lipsa braţelor neutralizate pentru lucru czonemic, prin ormi Şi cera 
cu insistenţă reducerea servitiutui activ sub drapel, pe de ai parte 
condițiunile actuale ale răsbotului cer o ecucaţicre mină mult mai în- 
grijită decit în trecut. Dacă ne seit zu numai la secolul ect. secolul 
națiunii-armate,—iîn care armata a consințit treptat să zer serviciul 
sub drapel de la 7 ani în 5 ani şi la 3 sni, ca ant azi ca o reducere 
mai mare, Ja 2 ani sau ] an, o descompune ch lotul, atacind'o ia Curia 
ei spirituală ` edacafinnea militară ; afară numat de cazul cind Sar moaca 
cu totul această problemă a educaţiunii militare Asttei an ajuns la faza 
acinulă In care pare că se linbunătățeşte cu toti armata, pin Taptul că 
națiunea H încredințează educaţiunea întregului tineret, educaţiune prii 
care ca va ajunge a constitui în condițiuni superioare trecutului puterea 
militară viitoare a naţiunii. 

lată, dar, cum se impune necesitatea educatiunii militare a na- 
unii, azi, în referire cu educațiunea celor citeva generationi din trecut, 
cari se găseau sub drapel, 

Caracterul educațiunii militare. Serviciul miiitar obligator sta- 


1) Generalul Quijano Y, Arroqnia.~-Josrnal dea Sviences militaires 
1503—180 4, 


EE e » SZ b ef. 


E CRONICA MILITARA ur 
| | 


Nr ere 
Kä 

bileşte primul drapel de egalitate al cetățenilor şi prin ei, ei ze îndato- 
mese să asigure integritatea naţiunii, 

_ Prin aceste sentimente de egalitate, de răspundere, de incredere, 
se înalţă valoarea personală a cetățenilor, intocmai după cum prin şcoală. 
se înalță valoarea lor intelectuală. 

Efectele serviciului militar obligatoriu se resimt în moralitatea şi 
mintatilulea matin Bir se pot compara cu efectele produse de co- 
municațiuri, căci dau mijlocul să influențeze şi sufletele cele mai izo- 
late ale Gott, 

Educaţiunea militară se resimte în totul de această obiigaţiune e- 
galitară a serviciului, 

Dar dacă in esență această educațiune reflectează în deosebi faza 
serviciului activ sub drapel, nu trebue să deducem, ca condițiune sine 
qua non, aceaşi unitate şi în pedagogia el; din conira, dacă avem pusibi- 
Matea, să căutăm. a adapta problemu! educațiunii militare pe virsiele la 
Cate se avrezează. 

Procedind alife!, noi credem că se aduce o perturbare in economia 
vieţii naţiunii: întăi prin pierderea zadarnică de timp şi apoi, prin de- 
piasarea scopului către care Indreptăm diferite generaţiuul, 

Alit militarii, cit şi pedagogi, ocupindu-se de această problemë a 
educaţiei militare, ajung cu toții să ceară limitarea cimpului de edu- 
caţiune în diferitele virste ale națlunii. 

Ask, cu tineretul, adică în prima virstă, trebue procedat urmind 
caracterul educaţiunii generale a virstei, individual. Atit educațiunea inte- 
iectuală cit şi cea fizică şi cea morală, cite trele îşi propun să conducă 
tineretul câtre maturitatea intelectuală, fizică şi morali, tratind pe fie- 
care individual, 

Acesta este caracterul vieţii de şcoală : individul; şi tot de acest 
caracter trebue să dim şi In educațiunea militară, cu relerire la mij- 
loacel= prin care ne propunem 3 prepara pe viitorul soldul pentru ser- 
viciul militar, 

Pe lingă aceasta, educația militară a tineretului mai urmăreşte şi 
colucidența maluraiităței morale cu cea iizică, 

Dacă trecem D viaja adolescentă, la timpul serviciului militar obti- 
gator, poziţiunea socială a individului se schimbă, e 

Suziabitilatea şi solidaritatea sirinsă ia locul particularismului, indi- 
vidualității din prima virstā, Acum individul nu mal este privit In el 
iasu-şi, ci în legătură cu cetlalţi camarazi.—Coeziunea mulţimii este. 
importantul şi individul este tratat astiel ca să mărim această coeziune, 

Pentru a nuanţa mal timurit diferinţele pedagogiei educației, din aceste 
duuă virste, ne servim de expresiunile militare referitoare la acțiunea 
unei oa de trupă, în cele două ipoteze In care ea se poate găsi, 

anume : izolată şi încadrată, 

În cazul d'intăi unitatea se luptă singură. Ea este ținută să facă. 

faţă cu propriile sale forțe la toate diticultățile iuptei, deci trebue să fie 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


foarte prudentă.—În cazul al doilea, unitatea se luptă fiind sprijinită în 
lături şi înapoi de alte unităţi, deci ea trebuea să lie impetuoasă, 

Tot astfel şi cu educaţiunea celor două virsta. În prima şeolarul 
“este crescut In idela de a fi in stare singur să'și croească un drum irt 
viaţă; În a doua, soldatul este educat în ideia de a se sacrifica pentru 
4 bate drumul altora. 

Caracterul educațiunii adolescente este sociubilitatea întinsă, pe 
«ind acel al tinereţii este particularismul, 

Înline dacă trecem la maturitate, şi educajtunea acestei virste se 
impune națiunii. 

Azi, cu națiunile armate, miezul permanent al puterii militare, con- 
tigenteie ailătoare sub arme, sint minime Tu de efectivele concediatitor 
şi rezerviştilor cari formează grosul, aproape totalitatea armatei. 

Aşa că cu drept cuvint pilem zice, că acum miezul permanent cons- 
titue mai degrabă o incadrare decit un principal factor al puterei militare, 

De aceia faţă cu exigenţele noi ale constituirii puterii militare, se 
impune şi pentru această virsiă să ne ocupăm cu ingrijire de educația 
ei militară, 

Viaţa acestei virste, cu brutala lege fizică, lupta pentru existență, 
şi cu o inflexibilă tege economică, specializarea, aduce un separatism, o 
izolare, un mediu cu totul impropriu întreținerii educațiunii militare a 
armatei de azi, a armatei egalitare. 

De aceia trebue a corecta aceste diformități sociale, cu privire la 
sasonarea elementelor constitutive ale puterii militare. 

În ai ordine de idei, mai adăugăm că armata modernă punind 
în joc întreaga națiune, ea se interesează tot atit de cantitate cit și de 
“calitate, Aşa, rezultă ca o consecință a educallunii militare trebuinta ca 
a să influențeze educaţiunea generală in cea ce priveşte şcoala şi în 
ceea ce priveşte sănătatea pubiică. 

În ceea ce priveşte şcoala, datoria educatorilor militari e să ve- 
gheze ca exigenţele școlare să nu istovească şi să se deprime tineretul; 
éar În ceea ce priveşte sănătatea publică, ea are datoria să arăte, să stu- 
dieze şi să impue mijloacele prin care să se micşareze mortalitatea. 

Caracterul educațiunii militare de azi este dar cu mult msi com- 
plex de cit cel din trecut, tar cimpul seu de explorațiune se intinde la 
intreaga naţiune şi intiuențează tonte manifestările ei şi nu se mal mul- 

- umeşte, ca în trecut, să îngrijească numai de penerațiunite aflate în ser- 
viciul activ militar, sub drapel, 

Educaţiunea vîrstei viitorului soldat. Trecind în revistă o trupă 
cu emoţiune, ne punem întrebarea dacă unii soldaţi, cei de aparenţă fri- 
Cosi, timizi, distraţi, pitici, etc, sint în stare să se luple cu curaj şi să 
braveze pericole ; sau dacă ne putem încrede cu nădejde în vigilența 
tor; sau dacă prestigiul uniformei şi al armei le multiplică energia şi le 
intăreşte vigoarea, Cu durere răspunsul nostru el însuşi se transformă 
în o întrebare, sau mai bine într'o îndocală, 


m_m zg 


CRONICA MILITARA ua 
- a e 


Armata, in scurtul intervat al serviciului activ obligator, se găseşte 
şi se va găsi mei cu seamă in viitor In imposibilitate de a putea co- 
ech asemenea diformităţi ; ápol ca urmăreşte alt problem social în edu- 
caţiunea militară ce dă contigentelar sub arme, acel al coeziunii şi omo» 
genității mulţimii, 

Pentru indreptarea unor asemenea defecte e nevoe ue o pèrseve- 
"end şi de e indelungati educaţiune, aplicată individual. 

Dacă de la diformităţi trecem la stări normale, sinițim trebuinţa ca 
soldaţii să se găsească în toată maturitatea fizică şi morală, pentru i-i 
puter supune cu succes la inliuența educaţiei din faza serviciului mi- 
litat sub arme. 

Aşa, de exemplu, să ne oprim la sentiinentul sacrifiziu, sentiment 
comun şi de loate zilele în viaţa soldatului, 

Acest sentiment nn poate incolti de-a-jreptui, fără ca el să nu se 
sprijine în sufletul omului pe alte sentimente, mai puţin exigente şi în- 
cetățenite de mult în ftinja sa. 

Au timp. cit frica constituia prima şi mtima sancţiune a indeplini- 
rii datoriilor, e adevarat, nu ne prea mişcam mult de natura îndemnu- 
lui care ducea pe soldat la sacrificiu; dar azi, cind se cere soldatului 
tărie, de suflet, Intemeeată pe dragostea de neam, mu ne mai este iertat 
să ne sprijinim tot pe frică in indeplinirea datoriilor noastre ` şi Zepp 
trebue să căutăm a ne încălzi astfel sultetul, ca ideea de sacriticiu, spon- 
tinen, să nască în indivizii ce luptă la un loc pentru aceiaşi cauză, 

lată, dar, un alt cimp al educaţiunii, în care trebue să angăjăm 
tineretul, 

Din punctul de vedere al corectării diilorinităţilor şi din acela aj 
desvolitării maturității tineretului, şcoala singură este in stare a indeplin 
aceste cerințe educative. Dinsei H revine, în mecanismul vieții noastre 
modeme, însărcinarea de a da educaţiunea militară tineretului naţiunii. 

Şcoala îşi va apropia problema educaţiunii militare, Sără a schimba 
saracterul educaţiunii generale a tineretului scolar. 

Azi în şcoalele noastre se Injelege prin educaţiune militară, exer- 
cițiu militar, Aşa privind chestiunea, invățămintul lui in scoli cu instruc- 
tori lipsiţi de cunoștințe întinse pedagogice (grade iniericare Innte din 
armată) nu poate constitui un bun mijloc de educațiune. 

n acelasi limp, pedagogia cduczțiunii militare soldățeşti, lipsită 
de disciplină, moralminte face mai mult rău armatei, de cit bine, prin im- 
presia ce sapă in inimile Unerilor apărători ai țării că armata este um 
joc de copii, un jos uşor şi simptu, 

Mijloacele pedagogice ale serviciulu! militar nu sint proprii de cit 
numai indivizilor maturi fiziceşte şi moraticeşte, 

Pentru tineret, mijloacele pedagogiei militare aplicabile virstei lor 
sint numeroase, de ex.: jocurile, excursiunile, teatrul, sporturile indivi- 
duale, ca: scrima, natațiunta, tragerea, dansul, etc, 

ordinea morală, şcoala are de urmărit formarea caracterelor, şi 


D? VIAŢA ROMINEASCA 


-— 


pentru acest stirşit nu-i este suticient ca mijloc pedagogic numai vorba, 
ei trebue să creeze stări sufleteşti antoplale unei cducaţiuni sistematice. 

Definiţiunea dată de Hartmann geniului; 98 părți voință şi 2 inteli- 
Sen, ar putea constitui un bun program profesorilor noştri cu privire 
la formarea caracterului, 

Ast-iel preparat tineretul, un indoit folos se va objine: întăi pen- 
tri națiune, cînd se va seduce serviciul militar; și apoi pentru arinată, 
care se va întăși prin calitatea aleasă a viitorului soidat. 

Ţin cu această ocariune să reamintesc şi pasaziul următor, juat din 
memoriu! societăților de gimnastică, reunite anul acesta în congresul A- 
sociațiunii pentru însintarea şi răspindirea ştiinţelor, cu privira la influenţa 
«xerciţiului militar In şcoli: „Acest exerciţiu este unilateral. EI diformează 
„şi contribue D reaus stare a sănătăței. În specia! exerciţiile cu arma 
„Sint dăunatoare dervoitării armonice a corpului, în cdit nu trebue să ne 
„mirâm cind vedem o bună parte din soldați cu un umăr mai sus şi 
„altul mai jos. ŞI aceasta se întimplă la o virstă cînd desvoltarea com- 
Diech a fizicului e aproape terminată, Ce se va Intimpla însă, cind o 
„astittenea instrucțiune se adresează la corpuri ptăpinde şi în curs de 
„desvoltare, etc. ? 

În condițiuniie de faţă, dar, problema educațiunii tineretulut ră- 
mine deschisă. 

Pedagogilor le incumbă datoria să stabilească programul raţional 
de urmat cu educațiurea tinerilor ce H se încredințează, 

Asupra stabilirii acestui program reamintim succesul unui peda- 
gog anonim, aulotu! programului de geogralic, floarea aleasă a pedago- 
giel nvățimintului primar—În acest program se încep primele noțiuni 
de geografie plecind de la planul clasei, pentru a trece ln a! şcoalei, oraş, 
etc, Tot astel şi pentru problemul educațiunii militare e nevoe a se 
stabili un program rațional, prin care să se aducă treptat, şi cu siguranță, 
desvoltarea maturității fizice şi morale câtră virsta de 18—20 ani. 

Fducaţiunea virstei soldatului sub arme.— Prima întrebare ce ne 
punem esta: lrehue să dăm în această virstă tuturor imesubriior acecaşi 
educațiune, sau trebue să o diferențiăm, după rolurile pe care diferitele 
categorii le au de îndeplinit în această virstă ? 

Adiwmiţind ca bună partea 2-a a întrebării, urmează să despărțim 
cadrul pedagogic al educațiunii militare din această virstă în categorii, 

cu toate că rezultatul final e acelaş: o constringere însemnată a perso- 
nalităţii, o disciplină deosebilă a spiritului, a sufletului, a voinţei, a cor- 
alui, 
j Spre a concretiza nuanțele ce există in edncaliunez diferitelor ca- 
tegorii, vom cita citeva cazuri istorice. 

Aşa de exempin: 

Străiucitele şi continuele succese ale Germanilor în răsboaele din 
1864, 65 şi 70 sînt datorite corpului de Stat-Major, care a fost educat 


CRONICA MILITARA 145 
Ie 
cu o ingrijire şi cu o unitate de vederi surprinzătoare timp îndelungat, 
aproape 50 de ani, înaintea acestor războae fericite. 

Această educațiune sistematică şi serioasă a grupului principal din 
Organele de comandament a lost capabilă să imprime o voinţă inflec- 
sibilă armatei, 

Educaţinnea aleasă a Statului Major german a fost una din Cat» 
zele principale de succes, căci Statul Major german, în cele trei războae 
fericite, reprezintă voința comandamentului şef, inteligența şi prudența 
armatei; el indrumează hotărirea comandamentului, aşa că dinsa să nu 
se neutralizeze sau să se schimbe trecînd dintr'un comandament într'ahtul, 

Unitatea de doctrină dobindită pentru a asigura acestor transmiteti 
un asemenea sincronism, a fost datorită, cum spunem, numai educați- 
unii alese a corpului de Stat-Major german. 

Este interesant să reamintim pe scurt procedeul educativ al Sta- 
tului-Major german, prin care La înăscut o asemenea stare sufletească, 

Ei au ajuns la această unitate de doctrină, la această suprapunere 
adițională de voințe şi energii, numai prin studiul istoric al războaelor, 
prin studiul tactic pe teren, prin oțelirea fizicului şi moralului, program 
ce el du urmării cu o insistență şi o tenacitate demnă de admirat, 

Dar alături de Statul-Major german, să nu uităm că națiunea ger- 
mană, după umilinţa de la fena, din 1807, cind a deschis epoca de re- 
vanşă, a încredinţat ideia revanşel dascălilor.—Ei sint acei cari au sët 
în sufletele tinere ale viitorilor soldaţi forța morală care a inzecit disci- 
plina şi solidaritatea armatei, Increderea în şefi, conştiinţa revanşei şi ri- 
dicârii prestigiului ţării. 

Ei au preparat unitatea Germaniei prin unitatea de conştiinţă In- 
suilată in inimile tuturor Germanilor, inainte de consacrarea ei militară 
şi politică, 

Alături de corpul de Stat-Major şi de dascăli, unelte admirabile 
ale revanşei, să nu uităm că Inţelepelunii poporului şi a guvernanților 
lor le revine aproape toată onoarea, căci ei pătrunzindu-se asupra mij- 
loacelor cu care se potte ridica o națiune îingenunchiată, tumilită şi re- 
dusă în neputinţă, cum a fost regatul Prusian In 1807, au conlucrat în 
de acord la găsirea şi întărirea acelor mijloace. 

Din dărămăturile nenorocirii din 1807 a eşit grandioasa Germanie 
de azi. 

Dar dacă de la germani ne transportăm cu gindul în epoca actu- 
ală, la Japonezi, răminem uimiţi de urlaşele progrese făcute de acest 
popor—in aşa scurt timp, —socatit pănă inainte de răsboiu ca o rasă infe- 
rioară, lipsită de sentimente inalte de morală şi incapabilă de a-şi adapta 
civilizaţiunea europenească, 

Războiul lor, însă, ne umple de admiraţie; şi nu ştim ce trebue 
să prețulm mal mult: soldatul japonez, insuileji! de un sentiment de 
patriotizm inalt, conştient, încrezător în țară și In Mikadul lor, gata a-şi 


10 


ue VIAŢA ROMINEASCA 


sacrifica viaţa pentru patria şi binele comun, generos cu duşmanul, im- 
pus la privaţiunile cele mai severe; f 

ori prepararea războiului, tăcut cu atita artă şi sprijinit pe studii 
atit de minuţioase şi de complecie, cu o organizare atit de inaintată 
şi cu o prevedere atit de profundă, aşa că nimic nu l-a surprins şi to- 
tul era prevăzut din vreme; 

ori solidaritatea șefilor. lipsiţi de prezumțlune, aprigi, viteji, to- 
buşti şi dotați cu o capacitate militară surprinzătoare, 

Din aceste citeva rînduri numai, ajungem să apreciem îndeajuns 
valoarea puterii morale şi să prețuim, cu deosebit interes, valoarea di- 
ferențială a educaţiunii militare din această virstă. 

Educațiunea virstel cetățeanului-militar.—Naţiunea armată a noas- 
trā, de azi, se compune din trei categorii principale: armata de întăia 
linie, compusă din trei contingente sub arme şi din şease contingente 
de concediaţi şi rezervişti; armata de a doua linie, compusă din şase 
contingente de milițieni ; şi armata de a treia linie, compusă din nouă 
contingente de giotaşi. 

Astfel virsta militară a naţiunii, de la 21 la 45 ani, se compune 
din trei contingente de soldaţi şi din 21 contingente de cetăţeni militari. 
Chiar dacă n'am privi decit armata de Întâia linie, cele trei contingente 
(sub arme) de soldați formează minoritatea faţă de cele G contingente de 
(concediaţi şi rezervişti) cetățeni militari, 

Aşa dar, e şi de datoria țării şi a armatei, în specia! insărcinată cu 
organizarea puterii militare a naţiunii, să întrețină calitatea de soldat în 
cetățenii săi, 

În această virstă, însă, nu mai e vorba de a incepe o nouă educație, 
ci numai de a întreține pe aceea ciștigată din virsta soldatului şi de a 
combate factorii dizolvanţi al constituirei puterii militare, de ex. tendinţa 
izolării cetățenilor, supuşi în această vristă egoismului brutal al exis- 
tenții, care-i izolează şi-i impedică de a lucra pentru binele public. 

Mijloacele budgetare restrinse împiedică a se da celor şease con- 
tingente de concediaţi şi rezervişti, cari formează armata de întăia linie, 
o instrucțiune mal îndelungată de cit cele două concentrări, de cite 15 
zile, în tot timpul de şease ani cit un contingent mai face parte din ar- 
mata de întăia linie. 

Se impune, dar, o îmbunătăţire prin inițiativa privată sau oficială, care 
in afară de armată, să creeze mediul cuvenit menţinerii spiritului mi- 
litar în cetățenii naţiunii. 

Caracteristica îndrumări! educative a acestei virste, trebue să fie 
asociațiunea sub toate formele: societăţi de sport, de gimnastică, de tra- 
geri, de muzică, de vinători, de turişti, etc. Asemenea societăţi născute 
din iniţiativa privată, clte-odată oficială, trebuesc absolut încurajate de 
Stat, şi cînd ele lipsesc, creațiunea lor trebuește provocată. 

Acestor asociaţiuni, cind e cazul, să li se acorde sancţiuni, cum de 
ex. pentru societăţile de tragere, să D se atribue tragerile concediaţiior, 


rezervişiilor şi milițienilor. Procedindu-se astfel, s'ar putea scurta durata 
concenirărilor de instrucţie, sau s'ar putea da o altă întrebuințare zilelor 
de concentrare, consacrate pentru trageri.— In tot cazul profitul este in- 
treit, căci şi cetăţeanul şi asociaţiunite, şi instrucţiunea tragerei, cu toți 
vor ciştiga din o asemenea măsură, 

„Să nu se uite că instrucția tragerii astfel făculă va îi superioară 
celei dobindite la concentrări, din cauza felului de a se instrui într'un 
caz; pe indelete şi cu plăcere, aţă de al doilea, în grabă şi sitit. 

Societăţile de gimnastică sint iarăşi de un folos indiscutabil, Ele 
întrețin şi dezvoltă vigoarea îizică; şi dacă nu pot înlocui cu totul an- 
trenamentul marşurilor, totuşi energia statică ciştigată e mult mai favora- 
bilă sănătăței, decit ingrăşatul sedentarismului, etc. 

Dar nu numai calitatea corporală trebue întreținută in această vir- 
stă; tot aşa, dacă nu și mal mult, trebue să ne interesăm de calitatea 
morală. — Pentru realizarea ei mijloacele ce ne stau la îndămină sînt nenu- 
mărate. in această ordine de idei, tinind seamă de starea culturală a na- 
țiunii, pentru mai bine de 3 | 4 din populaţiune, şcolile de adulți sint 
chemate a influența mult educaţiunea acestei virste militare a naţiunii. 

: Apoi, îiteratura militară, adaptată trebuințelor diferitelor straturi so- 
ciale, ca: conferinți, scrieri, gazete, etc, e chemată a complecta seria 
mijloacelor de care va uza inițiativa privată sau oticială, pentru a crea 
mediul militar, necesar bunei construiri a puterei militare. 

Următoarea amintire, ce păstrez dela o conferință asupra razboiului 
Ruso-Japonez, ascultată la Berna în Elveţia imi întăreşte această propu- 
nere. Cu ocazia unii călătorii în Elveţia, am fost invitat să iau parte la o 
conterință militară a secretarului genera! a Ministerului de războiu, un 
colonel in armata elveţiană. Ducindu-mă la acea conferință, miam in- 
chipult că voiu participa la o şedinţă solemnă, atit ca local cit şi ca pu- 
blic. Realitatea m'a condus insă Intro berărie, unde am găsit un public 
de rind, aşezat la mese dispuse în linii şi cu diferite consumații inainte 
ascultind cu atenţie pe conferențiar care expunea, ta tablă şi pe hartă, 


„ diferitele mişcări strategice şi tactice ale războiului şi bătăliilor cari au 


avut loc până în momentul conterinții. La început mi-am închipuit că am 
a face cu un pubiic a! quartierului, organizat milităreşte, dar imediat am 
aflat că publicul eiveţian, deși în curent prin jumale cu noutățile zilei 
pretinde însă specialiştilor să le confirme noutăţile ce'i interesează şi să 
le detalieze, aşa ca să st înțeleagă, şi cauzele şi efectele şi să li se ex- 
plice greşelile făcute şi datoriile ce incumbă poporului elveţian în împre- 
„Jurări identice, A 

Din punctul de vedere al educaţiunii militare există o strinsă co- 
relațiune de reciprocitate între disciplină, armată şi naţiune; disciplina 
fii! oglinda armatei at armata oglinda naţiunii, 

Istoria ne înfăţişează remarcabile exemple de oglindirea calităților 
şi defectelor unei naţiuni în armata sa. 


143 VIAŢA ROMINEASCA 


Să spleuim clte-va exemple in istoria noastră, epocile lui Stefan 
cel Mare, a Domniei fanariofitor şi cea actuală. 

În epoca de glorie şi mărire a lul Stefan, avem armata națională 
recrutată în majoritate din țărănime, muncitori de pămint, în timp de 
pace, soldați în timp de războiu; în epoca fanariotă, tristă şi urgisită 
pentru neamul nostru, avem armata mercenară, recrutată din străini, ce sl 
vind viața pe bani, fără scrupul, azi sub un domn, miine servind pe 
duşman; iar in epoca actuală, de plină dezvoltare a neamului rominesc, 
de apogeu şi de splendoare, avem națiunea urmată, 

Dacă relațiunea ar:nata-naţiune, în trecut, cind armata nu oglindea 
dech o mică parte a națiunii, influența atit factoririi sociali mațiane şi 
armată, cu atit mai mult putem spune că defectele sau calităţile armatei 
rezultă ca o consecință a acelor ale naţiunei, şi invers armata poste in- 
fluența asupra națiunii, 

Orizontul de azi național deschide larg chestiunea educajiunii mi- 
litaze a cetățeanului, şi în starea noastră actuală această transformare a 
spiritului militar al naţiunii e augurul cel mai fericit pentru viitorul 
nostru. 

Foloasele education! militare.—Educaţiunea militară constituind 
o educaţiune complectă, nu poate H considerată ca o educaţiune spe- 
cială, de ex, ca cea ştiinţifică sau artistică, ci ca făcind parte din èta- 
pele educaţiunii generale : familiară, religioasă, şcolară, civică. etc, 

in fiecare din aceste etape ale educațiunii generale vom găsi fac- 
tori dominant, cum de er, în educațiunea militară, suciabilițatea, care 
îmbracă acum forma cea mai complectă; şi oportunitatea, care micşa- 
sează cu totul importanța timpului ca durată în unele momente şi dă 
loc paradoxului următor: mal bine ceva mediocru, dar ln timp, decit 
fåră cusur dar cu întirziere. - 

Fiind-că în aceste diferite etape educaţiunea generală se influen- 
each de factorii dominanţi, cu drept cuvint ne întrebăm care sunt foioa- 
rele educaţiunii militare. 

La aceasta răspundem ` educaţiunea militară infiuențează, in prima 
linie, familia, căci datoria serviciului militar naşte sentimentul cultivării 
tinerilor în religia egalităţii, îmnternităţii şi răspunderii faţă de naţiune, 

Un studiu amănunțit al legii de recrutare, cu nenumăratele ei dis- 
pense, ne-ar desvăli caracterul cducațiunii din familie, de azi şi din tre- 
cut la noi. 

Apoi armata prin serviciu obligatoriu, realisează prima experienţă 
de viaţă, cu îndatoriri grele şi cu drepturp restrinse. Ea mal constitue 
tacă ultima şcoală a națiunii şi ultimul mijloc de asanare morală, pe cale 
educativă. 

Un asemenea mijioc la dispozițiunea naţiunii e de o importanţă 
capitală, căci el poate modifica starea sufletească a naţiunii cum de exem- 
plu a făcut statul German, care şi-a constituit unitatea şi starea inflori- 
toare de azi grație organizării puterii sale militare. De asemenea statul 


= 7 n Li di ” —. ko 
a E EN rr 


e ET CRONICA MILITARA ` e "` sie 


bulgar se impune atenfiunii lumii civilizate prin conştiinţa de stat ce po- 
sedi, conştiinţa sprijinită pe o valoroasă putere militară, 

Un alt exemplu, Statul Rusesc, în amindouă perioadele de la 1877— 
1878 şi 1904—1906, reflectă prin armata sa, aceaşi stare sufletească, cu 
toată cultura ştiinţifică care le dilerențează, acelaşi neprevedere şi nepă- 
sare în armată, aceaşi greutate sufletească în popor. 

In altă ordine de idei, organizarea militară este imitată de toate ins- 
tituțiunite care au desvolture întinsă, cum de ex. Căile ferate, Poşta a 
Telegratul, etc, şi aceasta din cauză că singūra organisare care convine 
unei societăţi solidarizate şi erarhizată este organizarea militară, Dar acest 
avantagiu ar îi minim, cu toată puterea socială, dacă n'ar îndeplini și ro- 
Mil de organ excelent de pace. şi de cea mal bună poliţă de asigurare 
pentru existența şi integritatea naţiunii, 

În rezumat, puterea militară fiind în strinsă legătură cu viitorul na- 
Gutt, apărarea naţională trebue să ne preocupe în prima linie, Avem 
dar îndatorirea în condiţiunile actuale a prevedea organizarea acestei a- 
părări şi în virsta tineretului şi în acea a maturității, virste cari se gă- 
sesc azi în afară de activitatea armatei. 

Iniţiativa particulară este un preţios colaborator pentru educațiunea 
acestor virste; dar activitatea ci trebue călăuzită, orientată şi organizată 
asi-tel ca să se obțină o unitate de vederi şi de acțiuni, 

Un luminos exemplu Îl găsim în organizarea muncii, n cârei putere 
se găseşte azi mărită grație organizării raţionale a lucrătorilor, şi indru- 
mării metodice a muncii. Sintem în drept a dori acelaş lucru şi pentru 
organizarea apărării naţionale şi a ne bucura constatind preocuparea de 
care este cuprinsă țara noastră cu educația militară a tineretului, preo- 
cupare care coincide cu un moment istoric, celebrarea unei frumoase ser- 
bări a neamului nostru, Să fim dar fericiţi de această coincidenţă, căci grija 
noastră de azi ne asigură şi ne luminează strălucitul viitor de mline, *} 


Locot.-Colonel Sc. Panaitescu 


It Comunicare facuta la primul nostru Congres de științe sociale {1906 


Note? Directiei Dim ospitalitate aceniui sindiu dutorii unui eminent 
specialist, dar seem rezervele noustre asupra unora din părerile emise de 
autor, in privinta cărora vom reveni, 


Cronica Interná 
— Piemont rominesc ? — 


În „Cronica“ trecută am rezumat situaţia agrară la noi în următoa- 
rea antiteză : 

„Peste un milion de Uran cu mei puţin de frei milioane de hec- 
tare, şi o mtie de latiiundiari cu peste patru milioane de hectare, cu 
peste 4000 hectare în mijlociu de Ile-care proprietate“. 

Această situaţie e o încoronare fatală a unei lungi tragedii, care 
este istoria poporului nostru, cea mai tristă din carles neamurilor. 

Dar mai ales rezultatele acestei istorii au fost inăsprite în epoca fa- 
nărioțilar, cu toate storțările Mavrocordaţilor, 


„Aproape toate latifundiite s'au alcătuit în epoca Fanarioţilor“,— ~ 


ge spune d. Radu Rosetti în recenta lu! publicatie monuntentală, gert, 
cul și actul de acuzare al îatitundiilor din Moldova. *) 

Cu ce mijloace? 

„În materie de dobindire de pămint nu exista morală în ves- 
„cul XVIII, toate mijloacele erau bune, Hoerii, cînd nu erau ocupați cu 
„intrigi tinzind la inlocuirea sau la păstrarea Domnului, la dobindirea de 
„Slujbe şi gheliruri, îşi ftămintau minţile spre a iscodi mijloace punin- 
„du-i în stare să se vire în mijlocul unei obștii răzăşeşti, sau să biru- 
„cască încăpălinarea vre-unul răzăș care ținea dirz si motto la petecul 
„lui din ocina strămoşească,,. Aceste inijloace pleacă dela înșelăciune 
„i intimidare pentru a ajunge până fo crimă". "7" 

„Deia Inşelăciune pănă la crimă“, —aceasta nu eo afirmațiune goală 
a vre unui publicist enervat. —in cartea d-lui Radu Rosetti cetitorii pot 
găsi o mulțime de lapte precise și concrete, adunate cu răceala şi oblec- 
tivismul unui învățat, documenie autentice şi drepl vorbitoare, pentru 
a ilustra calea de înălțare a oligarhiei noastre agrare. 

Pentru a caracteriza rezultatul procesului, la sfirşitul veacului XIX, 
acest Istoric al intitundiitor din Moldova, ne spune: 


K Bag: Aose:— „Pâmintul, sătenii şi stăpinii din Moldova", Bucu- 
vesti, 1907, p. 208, 
=) Thid, p. 300, 


=» CRONICA INTERNA t51 
= aie ai Ii n IES VC ë 


„Alcătuirea tatilundiilor şi concentrarea stăpinirii lor în minile 
„cltorva privilegiați constitue faza finală a transtormării vechii distribuiri a 
„stăpinirii teritoriale. Pe cind caracteristica vechii stapiniri era: stăpini 
„uiţi cu hotare modeste, acea a celei nouă era: o mină de stăpini cu 
„hotare uriaşe. 

„Cea dintălu, rezultatul unei dezvoltări nomnăle a neamului, re- 
„prezintă o alcătuire sănătoasă şi este caracteristică unel vremi In care 
„Rominul este în plină viagă şi putere. Cea de a doua, rezultatul unei 
„Uezvoltări ulterioare oprite pe loc, viciale prin împrejurări exterioare 
„Şi prin situirea străină, este caracteristica unei stări de stabăciune cum- 
piită, de decădere rusinoasă şi de corupțiune adincă”,. ”) 

ŞI pentru ziua de uzi e caracteristici, „starea de stăhăciune 
cumplită, de decădere rişinoasă si de corupțiune adincă”, şi în ziua 
de azi ea este o urmare inexorabilă a aceleiaşi situațluni, cind „o mină 
de stăpini cu hotare uriaşe“, cei o mie,—009, din totalitatea contribua- 
billlor—are sub puterea sa peste patru milioane de hectare, pecind peste 
un milion de ţărani sint siliți să se mulțumească cu mai puţin de trel 
milioane. hectare... 

Nu vreau să vă răpesc timpul cu încriminări retrospective: istoria 
ari-cărui popor e plină de „inşelăciunile şi crimele” celor mari și puter- 
nici,—şi în zădar, fără nici un folos pentru nlmene, ar fi să le facem 
bilanțul şi să ne gindim la ispășirea lor. 

„Ajunge pentru île-care zi răutatea el”... 

De asemenea nu relevez „starea de decădere mşinoasă şi corupți- 
une udincă* a viel noastre publice numai pentru n arăta inanitatea tu- 
turor pozelor de rigorism şi a predicilor morale, cît timp nu este întâtu- 
rată conza adincă a răului, cate viclazii almosiera și otrăveste însuși 
singele organismului national. 

Ori=cit de rea ar D starea momentană a unui popor, lin condi- 
fani normale —dacă are destulă putere de viață, are totdeauna destul 
timp Înaintea lui pentru a o îndrepta. 

Dar noi sintem în «condițiuni normale, avem destul timp inaintea 
noastră ? 

Sintem un popor de peste 12 milioane, impărțit între patru state, 
şi trăim intrun colţ al Europei, care e încă departe să ajungă la we: 
tea iui definitivă, Orice om cu puţine cunoştinţi istorice, e destul să 
arunce o privire pe harta politică a acestei părți a continentului, pentru 
ca să vadă că formațiunile politice de aici se află întrun echilibru foarte 
sestabil, constitue numai o stare de previzorat, 

Cum se va deslega acest provizorat, carw este direcția de crista» 
lizare a formațiunilor viitoare ? 

A! Am auzi! de atitea orl în discursuri patriotice vorba de, Pie- 
montu! rominest"... P 


et pid. p. 314—315, 


159 VIAŢA ROMINEASCA 6 

Dar nu tmi-aşi face datoria, dacă,—cu riscul chiar de a fi învizult 
că distrug credințe slinte—nu aşi spune tot adevărul, ca să ne putem 
da seama de termenii problemei ce se pune înaintea noastră, şi să găsim 
soluțiunea ci adevărată, 


= 


Si nu uităm că inainte de toate sintem un popor de țărani. 

După datele oficiale, publicate de Ministerul de finanțe, populaţiu- 
nca noastră urbană totali se ridică la 1.114.508 de suflete, din cari 945.257 
sint in oraşele reședințe de județe şi 166.251 în celel'aite. *) Dar şi din popula- 
(lunea orăşenească, toţi locuitorii mahalalelor, şi mai ales în oraşele ne- 
reşedințe, sint de” fapt țărani, cari tzăesc din agricultură şi n'au devenit 
orăşeni, decit mulțumită vecinicilor ispite de a „lărgi raza“ oraşelor sub 
regimul accizelor. Încit cu toată hotărirea avem dreptul să spunem că 
avem cel mult un milion de orăşeni, 

Populaţiunea urbană rominească în cetelalte țări locuite de Romini 
e şi mai slab reprezintată, fiind-că în Ardeal oraşele sint maghiarizate 
sau pormanizate, în Bucovina germanizate sau rutenizate, in Pasarabia 
rusificate (chiar în Regat, mai ales în Moldova, oraşele nu au caracte- 
rul rominesc), 

Aga dar dacă ast-iel constatăm că țărănimea, pliugarii, formează cel 
puţin 90%% din neamul nostru, e vădit că situațiunea țărănimii « factorul 
cel mal insemnat al probleme! : dela ea ntirnă vigoarea, puterea de viaţă 
a intregului organism naţional. 

Care este situațiunea țărănimii din Regat am arătat în rindul tre- 
cut ; acum pentru scopul nostru trebue să o comparăm cu situaţiunea {3- 
rânimii in cetel'alte țări romineşti, şi, mal ales, în Ardeal şi Ungaria, 

Pentru aceasta mă voiu folosi de datele publicate, pe baza statis- 
tisticitor oficiale, de d. profesor dr. George Maior, în Iucrarea d-sale 
asupra. politice agrare la Romini. 

Din nenorocire, mu se pot gtupi separat cifrele relative la pro- 


prietatea țărănească mică, până la 10 hectare sau 20 jugeri cadastrali | 


(un juger=0,57 ha), şi la cea mare, Între 10—50 ha sau 20100 ju- 


geri, pentrucă In Transilvania şi în Ungaria, cind sau improprictărit | 


foştii clăcaşi, pe lingă loturile ce dinşii au primit ca proprietate indivi- 
duală, D s'au constituit, cum vom vedea îndată, însemnate proprietăți 
obsteşti şi comunale în păduri şi păşuni, cari aparţin comunelor rurale 
şi obştillor întregi de foşti clăcași, şi nu pot prin urmare să fie atri- 
duite micii sau marii proprietăţi ţărăneşti în deosebi. 

Aşa de pildă, în Transilvania, proprietăţii țărănești mici aparţin ca 
proprietate individuală— 2.197.653 jugeri, şi proprietăţii țărâneşii mari, — 
1.538.216 jugeri, lar ca proprietate obștească sint (comunală, composerate, 


- a 


*) Annars! statistic al României, Bucuresti, 1004, p, $3. 


Vd n, aai fi j“ Bled" ETa WEE T 


fa, j CRONICA INTERNA EI 


etc.) păduri 1;995,745 juger (1,137,576 ha.) şi păşuni 776,345 useri 
(442517 ha.)—in total țărănimii aparţin deci 3.707,827 hectare, din cari 
2.200.734, ca proprietate individuală, şi 1.507.093 ha, ca proprietate a 
ohştiilor siteşti, în păduri şi păşuni! 

Bine înțeles, mizeria țărănimii din Regat ar îi reeşit şi mai mult 
In evidență ; dacă aş fi putut da în tabelele comparative de mai Joe ci- 
irele pentru fiecare categorie de ţărani in parte ; pe de altă parte, n'am 
voit să corijez In aceste tabele cifrele cuprinse în raportul d-lui Câpită- 
neanu, cu toate că am aratat, că situatia în realitate e si mai gravă (ţă- 
fanii au mai puţin påmint, latifundlarii mai mult, şi sint abia o mie), — 
singurul Incru, pe care Yam făcul—am adăugit Ja întinderea terenurilor, 
cultivabile în Rominia (fără Dobrogea, care n'a trecut prin regimul im- 
ptoprietării de la 1864, şi se află, cum am văzut, intro situaţie excepţio- 
nală) şi întinderea pădurilor, intru cit in datele d-iui Maior sint cuprinse 
şi pădurile. 

Repartizarea ast-le! a întregii proprietăți private în Rominia (fără 
Dobrogea) intre diferitele categorii de proprietari se prezintă in acest 
chip : 


=> | H 
E | Na a ^a din | Mijloria 
| vicer proprietăţii în Ro- | proprio- | Intinde= | rest în-lte prapri- 
minia (fără Dobrogea) || tarilor jean ha. ținderea etar în ba: 


Proprietatea ţărănească 


= 
Í 
R H 


| 
TIET WT EE 


e _Apănă în SA hu.) ea! H 
Proprietatea mijlocie | | 
K IERCH E asal (ESC ` ğa 
Proprietatea supra-mijlocie | | | | 
(10500 ha) | aas) Rent t wea 
Proprietatea mare | | | | 
P ineste BW hat ` ` Lët Lige u EZ 
== [7 í | gi | 
| 
Tatal || 1.018.703, Smag 1t 


Cifrele acestea, cum uşor se poale vedea, se deosebesc de cele 


date de d. Căpitâneanu numai din cauza adăogirii întinderii pădurilor, 
private, repartizate între diferitele categorii de proprietari după normele- 


arătate în Cronica din No, trecut, 

Pentru proviinciile romineşti din Ungaria socol că e bine să arăt 
mal întălu cum e repartizată proprietatea în Transilvania, cea mai rom: 
nească țară dintre toate, şi în urmăsă dau şi cifrele comune pentru toate 
comitatele locuite de Romini (din Transilvania, Ranat, Crişâna a Mara- 
mureş) împreună, 


154 VIAȚA ROMINEASCA 


lată datele acestea pentru Transilvania *) : 


x ` | la E ia $ 4 
Repartizarea proprietăţii în | cn | Intinde- Žž PEJE SS 
Transilvania | tarilor (ren in wll 2525 
H | s.i 
ge ENER PEN Kë 4 
Proprietatea. äramoasea (pâna 90 ba) | 380,56% 2707.827. 821) ms 
Proprietaten mijlocie (50—100 w) up war) a 
n ER, T d 
Proprietatea supra- mijlocie (100—505 ba.) We ES i) 
| | i | 
“Proprietatea mara {peste 500 ba.) Le vm IN „tă 


| | | 


Total "méng konman dod 17 


Îndaţii vom vedea că mulțumită felului cum proprietatea mire e impår- 
gità între păduri şi celelalte terenuri productive, situația în Transilvania e 
inca cu mult mai avantajoasă, dar şi din comparația acestor două tabele 
de mai sus reesă cu putere deosebiri uimiloare ` 

Întinderea totală a proprietăților ce ne interesează în Rominia e de 
3.795, 782 ha., iar in Transilvania numai de 4,507,120 ha., adică numa! o) 
jumătate, cu toate acestea intinderea proprietăţii ţărăneşti in Rominia è| 
de 3.695.493 ha., ièr In Transilvania de 3.707,827,—adicà egală (şi chiar 
ceva mai mare), cu toate câ numārul țăranilor proprietari in Rominia e 
dz trei ori mai mare ca în Transilvania : 1.013.091 tată de abia 380.553.- 

Ceia ce însamnă că intinderea proprietății ţărăneşti în Transilvania 
e de irei ori mai mare ca în Ro:ninia, ca cifre edsolute, im adevăr | 
mijlocia unei proprietăţi ţărăneşti e aproape de ið ha, pe coin My- 
mitia e abis de 21 ha! Şi să nu uităm că pentru Transilvania avem 
date cadastrale, adică cu desăvirşire exacte, pe cind în Romina numai 


un recensâmint fiscal, cure, cum am aratat dala trecută, măreşte Intindersa < 


absolută u proprietăţii cu cel puţin 300.000 ha 

lar dacă vom comparta proprietatea țărănească în Rominia şi Tran- 
silvania, relatiu cu proprietatea marċ, vedem, că în Transilvania 
proprietăţile ţărăneşti förmeazá 42%" din totalul proprietăţi! private, 
lar proprietatea wiare numai 10'4%/,—pe cind In Rominia această pro- 
portie e de iii, pentru proprictaiea țărănească şi 4%, pentru cea mare. 


*) Pentru Inlesnirea co ioi dau tatindarmu in hectare şi ezeivd 
neet (run, cari au numai locurile în vatra satului, Miind-ea nceştis nu 
rează niei in tabelele din Raporiul d-lui Câpitâneann, Cifrele în juge 


Li 
cetitorii le i a gisi la dr. G. Maior. —„Polilica agrară lu Homini, GE) y 


1907, pg 


Vë 


WË echt $ Ce 


CRONICA INTERNA i55 


Cu alte cuvinte raportu! Intre proprietatea țărănească in aceste țări . 

se prezintii în proporția de Se ` Se =85, adică proprietatea țărănească în ` 
Le 

Transilvania e relativ aproape de nouă ori mai mare ca în Rominia |... (mal - 

simplu aceasta se învederează prin faptul că in Transilvania proprieta- 

lea țirănească e de opt ori mai întinsă ca acea mare, pe cind în Romi- 

nia ea este chiar ceva mai redusă ca cea mart: cu 414.105 ha). 

ŞI cea ce ne interesează mai mult aci este tocmai raportul faţă de 
marea proprietate, fiindcă cifrele absolute se pot datora unor Imprejurări 
in atară de ordinea socială (fertilitatea sotului, densitatea populaţiunii, etc.) 
pe cind cele relative ne arală sigur vigoarea şi puterea de rezistență şi ex- 
pansiune a ţărânitmii "A. 

Dacă luăm Im considerație datele relative la toate comitatele romt- 
nesti din Ungaria impreună (din Ardeal, Banat, Crişiana şi Maramurăş), 


comparatia nu e mai puţin suggestivă, după cum se poate vedea din tabela 
de mai jos: 


Repartizarea proprielații in provinriile ue? | Intinde= 
rumineşii din Ungaris și Ardeul | malas e in ha, 


J 1 || i 
Propriataten Lërineasc? (pini In 50 în.) | 850.7 3 75 sa 
Proprietatea mijlocie (50—100 ha) | gue 225407 d 
| | | 
Proprietatea supra-mijloeie (100—300 bal 2994] nm Are 


Proprietatea mare (pesto 2091 ha.) ` ma LR IS 


|| 
|| H 


Total || 857.409) 9.476.205) 100) „| 


De aici vedem că deşi întinderea totală a proprietăţilor în to- 
mitatele romineşti şi în Rominia sint aproape egale: 9.476.265 față de ` 
8.795.782 ha.—totuşi întinderea totală a proprietăţii ţărăneşti e aproape fri- 
doit mai mare,—7,080023 ha, față de numai 3,695.423, lar intinderea 
proprietăţii mari e acolo de două ori şi jumatate mal restrinsă ca în Ro- 


*) Notez, că daca am exclude din socoteală pădurile și pășunile ob- 
pie satesti si am calenla proportia proprietății țărănești, menţinind 1o- 
usi padurile marii proprietiti, încă proprietates țârăneasră în Transilvania 
formează GPa Jar een mare numai ` Lë e, md proprietalea aräneasei 
numai eca individuală chiar, tot o relaliv de vr'o cinci ori mai fntinsi ca 
in Rominia. Dar vom arata indata ch tormai uceate proprietăli obstesti for- 
mea puterea țărănimii ardelene. 


Ip VIATA ROMÎNEASCA 


minia: 1.608.375 ha. față de 4.109.528,—cu alte cuvinte: proprietatea 


țărănimii romineşti din Regatul ungar e relativ aproape de cinci ori mai ` 
întinsă, ca în Regatul Romîniei libere şi independente (aici raportul acesta ` 


75 425 
se prezintă ca ER jg zÄ 
iar întinderea absolută a proprietăţii ţărăneşti în comitatele romi- 
neşti din Ungaria, unde țărănimea posedă indoit mai mult pămint ca cea 
din Rominia, cu toate că numărul ei e cu peste 13%, mai mic (850.746 
fat de 1.013.091) e de două şi jumătate ori mai întinsă. (În comitatele 
romineşti mijlocia unel proprietăţi ţărăneşti e de peste § ha, pe cind în 
Rominia numai de 3", ha.) 
Chiar acolo în Ungaria unde situația țărănimii e cea mai mizera- 


bită, cum e de pildă în Maramureș şi Crişana, ca este tot nemăsurat mal - 


bună ca în Rominia, 

Nu vrolu să vă obosesc cu o nouă înşirare de cifre, mă von 
märgini dar numai să pun în aţă proporţiile la Dia ale diferitelor categorii 
de proprietate in Rominia, pe de o parte, şi in Banat, unde situaţia e 
simţitor mai rea ca în Ardeal, şi inMaramureş şi Crişana, pe de alti parle, 
(tinind seamă şi aice de pădurile şi păşunile obşteşti ale țărănimii :) 


| 


“e zi „di e JSE 
Zeien S Er 
Proporţiile la */ faţă de intinderea totală £ că f Ke 
S3 a (sek 
2 GZ a tă 
U | Í 
Proprietale țarâneasră (pâna lu 50 bai 1 easi HA 
Sege | i ` 
Proprictate mijlocie (50—100 ho) il ui al 
= A : Besch 
_Proprielale supra-nijlovie (100—500 ba.) 4 Ke IW zl 
= A da a = Wi ~ 
` | 
Proprietate mare (poste 500 hu.) | mo A 


Cum vedeți, chiar în Maramureş şi Crişana proprietatea țărinească 
e relativ de trei ori mai mare, iar în Banat de patru ori mai mare ca in 
Rominia ; în ce priveşte cifrele absolute, ea este peste cel puţin de două 
ori mat intinsă (mijlocia unei proprietăţi ţărăneşti In Maramurăş şi Cri 


şana este de 6,94 ha. şi în Banat de 7,5 ha. faţă de cele 3,64 din Ro- ` 


minia- . 


proprietăţi, fără să Un seamă de felul terenurilor din cari ea se compune, 
Dar e vădit că din punctul de vedere al raporturilor agrare e o deosebire 
enormă intre proprietatea mare în păduri, pe de o parte, şi În celelalte te- 


Ai v P apice E d — PP VP. 
CRONICA INTERNA 437 


renuri productive, pe de altă parte. Dacă vom analiza datele relative la 
repartizarea proprietăţii mari la noi şi In provinciile romineşti din Unga- 
ria, toată mizeria situațiunii noastre agrare capătă un nou, şi mai dure- 
ros, colorit. 

În tabela de mai jos pun alături datele relative la această repartizare 
a marii proprietăţi în Rominia, în Transilvania, separat, şi apoi în toate 
comitatele romineşti împreună (Transilvania, Banat, Crişana şi Maramurăş): 


o" EMER 
Repartizarea ~ | éi 
mees Intinde= ae 


Celelalte terenuri | TOTAL ` 
TEI PA: ZII CE 
bei DE Intinde- ti 5 


= = 


marii proprietăţi _ 


E ui Ze Sg zi in bu SS 3 jreh în ha zs 


äs ch => 
| 


RS | 


kominis (fara Dekret sin) „821 


909.528, 1.994] 4.109.123! 2815 
pa | 
Transilvania |. ae 1.197] 268.784) 656| näm L653 Y, ) 
Comitatele rommegti dioj `" lU | gei IER We 
Transilvania, Banat, CH i a | 
gana și Maramures, 161.954), B46 zg Soul La ia, 


Cifrele acestea sint In adevăr grozave ! 

Din întinderea totală a proprietăţilor private în Rominia de 
5.795.782 ha., moşiile marilor proprietari cuprind terenuri cultivabile, fără 
păduri, 2.909.528 ha.—adică 33, pe cind în Transilvania din 4.507.120 
ha,—aceste terenuri ale marii proprietăți se urcă numai la 168,764 ha,— 
abia vro 3"a! Întinderea mijlocie a terenurilor cultivabile de maşie,— 


chiar după datele oficiale ale recensămintului fiscal, atit de inferioare res: | 
ët, cum am atătal, —ajunge la aproape 2,000 ha. Oi seşe),—în Tran- 


silvania ea este numai de Gi 


Pe cind, în acelaş timp, întinderea relativă a pădurilor marii pro- 
prietaţi e mult mai mare în Transilvania, ca în Rotmninia ` acolo päduztle ` 


formează două treimi din totalitatea marii proprietăţi, lar la noi abia o 
pătrime ` mijlocia de proprietate In păduri e acolo 1,197, la noi cu puţin 
intrece 800 ha! A 
Şi pentru totalitatea provinciilor romineşti din statul ungar găsim 
acelaşi situaţie fericită, deşi nu în acelaşi măsură, dar necomparabil mai 
superioară celei din Regat; din intinderea totală de 9.476.255 ha, — tere- 
narile fără păduri ale marii proprietăţi cuprind abia 846.358 de ha—vr'o 
Ela şi ceva, şi intinderea mijlocie de proprietate e numai de 984 hectare, 
lar dacă vom socoti acum însemnătatea relativă a proprietăţii ţărăneşti, 
tinind scamă numai de terenurile caltivabile ale marii proprietăţi, tară păduri, 
ea apare în Transilvania de vr'o doudzeci ori mai tare ca In Rominia (exact : 


4 
KS 125 =, şi aproape de zece ori mai tare In provinciile romi- ` 


159 VIAŢA ROMINEASCA 


neşti impreună ` chiar In Bănat, Crişana şi Maramurăş, în deosebi, ca este 
de şepte şi de opt ori mai însemnată... 

Ştiţi ce însamnă toate cifrele acestea ?—Că în Transilvania mai ales, 
unde țărănimea însăşi posedă peste un milion de hectare de păduri obşteşti, | 
proprietatea mare are şi o însemnată funcțiune socială de a conserva, 
neatins masivul impădurit al țării "1 în folosul economiei naţionale in- 
tregi. lar cei 250 de mari proprietari cu vr'o 600 hectare în mijlociu de 
terenuri cultivabile, cu abla 160,000 hectare, în întindere totală, nu pot în 
această situație să-şi transtorme moşiile întrun groaznic Instrument de ex- 
ploatare, lAsind jara pradă lăcomiei diferitelor „trusturi“, 

„În Transilvania,—-spune d. dr. G., Maior, proprietatea rurală că- 
„uiată în regie, de câtre însi-şi posesorii ei, face 89,140, din întindere, 
„în Bănat 85,24, —şi numai Hm, este arendată în Transilvania şi 
„1329! în Banat. Sistemul de arendarea maşiilor în bloc din lipsa 
„de capital de exploatare, atit de desvoltat la noi, la fraţii noştri de peste 
„munţi nu există aproape de loc, şi aceasta în favorul populațiunii mu- 
„fale şi a moșiilor însăşi, De aceia la dinşii nu se pomeneşte de aren- 
„daşi, nici mici nici mail... În genere în Transilvania proprietatea mare 
„este puţină, lar domenii şi latifundii estinse şi mai puţine, şi acelea se 
„estind mai mult numai Jo păduri; evident un raport foarte satistă- 
eier, "7 

lar la noi? 

Dacă d, Maior e în drept să spună că în Ungaria rominească nu 
există latifundii , această situaţie fericită se prezintă şi mai avantajos 
prin faptul, că acolo proprietatea pe care am numit-o supra-mijlocie 
(între 100--300 hectare) tinde spre proprietatea mijlocie, pe cind la not 
ea dimpotrivă tinde spre proprietatea mare, 

În adevăr din tabelele de mai sus rezultă, că in Transilvania această 
categorie cuprinde în total 230,000 ha, cu numai 239 ha, în mijlociu de 
proprietate, pe cind în Rominia ea se prezintă cu 806,653 ha, şi 303 ha, 
in mijlociu de proprietate, 

Dar dacă scădem pădurile şi în Ardeal şi In Rominia, vedem că şi 
acolo In Transilvania situaţia se schimbă cu totul : nu rinine in mijlociu 
de proprietate decit 144 hectare Du de 305 ha. în Rominia 1... Mai bine 
de dont ori mai puţin. Cu drept cuvint deci d. Malor clasifică şi această 
proprietate în Ardeal ca proprietate mijlocie” "*) iar d. Căpităneanu, în Ro- 
minia, ca proprietate mare. 


Cu alte cuvinte, în realitate, cel 2.298 de proprietari supra-mijlocii coerea 


prin tendințele lor sociale, în Ardeal şi Ungaria rominească, măresc încă | 
numărul acetor țărani înstăriți (cu 10—50 ha.) şi proprietari mijlocii, cari 
formează cadrele de conducători rest ai poporului în luptele politice, | 


"Ion Ungaria şi pădurile purticulure sint supuse regimului siteto, 
"71 De, G. Maior, eit, p. 220. 
"Tt Dr. G. Maior, —op. eil, p 2%, 


DOESNT E ONRC HIERNA SS OO ge 
D a f} D ” U - 
uicindu-l la o armată formidabilă de 51,857 de suflete, peste 6%, din 
numărul total n! proprietarilor, —pe cind în Rominia (lără Dobrogea), această 
clasă interesantă e formată numai din 25,505 de suflete, —abia 20, din. 
totalitatea proprietarilor ;—iar cei 2,359 de proprietari supra-tmijlocii, aici, 
prin tendințele lor sociale, dau putere şi mai mare oligarhiei latitun- 
diare... 
E de mirare, că țărănimea rominească din Ungaria a ajuns să fie 
reală putere politică în lupta pentru drepturile naţionale 2... 


Țăranul tomin in Ardeal at Ungaria a fost până la 1848 clăcaş, 
ca şi cel din Reget pănă ln 1804, 

În condițiunile In care s'a făcut emanciparea de ciacă, trebueşte 
căutată cauza principală a prăpastiei care desparte, cum am arătat, pe 
țăranii noştri de cei de peste munţi, 

Şi cu „ stinţul amar de ruşine şi de revoltă sint silit, în citeva ca- 
vinte, să arăt aici deosebirea între aceste două emancipări, fiindca numai 
astie] se poate da tabloul complect al situațitnii agrare de peste munţi, 
(Fără să mat insist asupra faptului atit de semnificativ în sine, că în Ro- 
minis.. liberă, ţăranii au fost emancipaţi de clacă cu 16 ani mai tirziu, 
cu tomte presiunile din ig, A 

În Ardeai claca a fost destiințată prin „Articoli de lege IV şi Vai 
dietei transilvane din 1848“,—în cari dispoziţiile principale sună astfel — 

„În virtutea legi de faţă claca, dijma şi orice daturi şi plăţi îăcute 
An numerar, ce an apăsat pănă acum asupra ctăcaşilor şi moșiilor lor, | 
„sint şi rămin vestiințate,. Trec in proprietatea foştilor clăcaşi toate 
„acele păminturi, cari din timpuri străvechi să Dësen în folosința lor 
„Si că în decursul timpului au ajuns în stăplatrea lor pe baza coloni- 
„Zăţiunii, în virtutea unor invoeli anumite, iar proprietarii vor fi despă-, 
„gubili pentru ele de cătră tezaurul public...“ bi 

Aşa dar în Ardeal, ca şi intoată Ungaria (şi Bucovina : pretutindeni 


„în Austro-Ungaria ertanciparea s'a făcut pe baza aceloraşi principii), foştii 


clicaşi n'au fòst datori, direct şi personal, să plătească nimic pentru răs- 
cumpărarea sarcinilor lor, Desigur, in calitate de contribuabili, au parti- 
cipat şi ei la această răscunipărare, Drdiroct, dar au participat alături de 
insişi proprietarii, de la cari sa răscumpărat claca şi dijma, alături de 
industeiaşi, negustori, profesiunile liberale, alături, intrun cuvint, de 
taţi pliiitorii de dări. 

ŞI pu are aci atita greutate însăși reducerea însămnată a plății, ci 
faptul că nu s'a creat o legătură directă și personală intre fostul clăcaş 
şi răscumpărarea doc, Dacă răscumpărarea, plătindu-se în sistemul fiscal 


*) Dr, G. Maier, up. cil. p. 176 si 217, 


160 VIAŢA ROMINEASCA 


de azi mai ales din impozite indirecte, tot a apăsat relativ mai mult asu- 
pra ţăranului, şi el o plătea In fiecare ţigară şi fiecare „git“ de rachiu, — 
dar cel puţin perceptozul mu putea să intre la ei acasă şi să-l foreze, 
pentru răscumpărarea clăcii,—prin o sălbatică ironie,—ca si-şi robească 


din nou munca fostului stăpin! 
„Rezolvarea aceasta a chestiunii, —spune d. G. Maior,—ca despă- 


„gubirea proprietarilor să se tacă de câtră stat, prin contribuirea şi par- | 


„ticiparea la ea a fiecăruia din locuitorii țării : nobil şi nenobil, burghez 
„ori ţăran, etc, în raport cu mijloacele de care dispune, s'a dovedit In 
„urmă, ca cea mai utilă şi mai nemerită din toate punctele de vedere. 
„Ea a înlăturat cu desăvirşire orice coliziune nouă Intre proprietari şi i- 
„rani, intre creditor şi debitor, şi a luat putinţa ca țăranul să [ie exploa- 
„tat şi mai departe din partea proprietarului mare in orice chip, île pe 
„baza unor rămâşiţe reale ori fictive din despăgubire, fie prin nol invoeli 
„si tocmeli parţiale ori individuale să fie aservit din nou cu clacă sau 
„diimă.....* "A 

Tocmai acest lucru s'a Intimplal la noi, fiindcă legea din 1864 obli- 
gü pe fiecare din foștii clăcași, personal, să-şi cumpere libertatea, şi statul 
intervine prin perceptorii săi numai ca intermediar între el şi vechii lui 
stăpini,—şi pentru a Invedera legătura între dinşii, legea anume dispune: 
„Proprietarul sau coproprietarii fiecăreia moşii, pentru asigurarea cream- 
„telor, vor avea drept de ipotecă pe locurile fiecarui sătean" (Art. 51)... 

Şi fostul clăcaş fiind dator, adouazi după emancipare, să plătească, 
numai el, drept preț al libertăţii sale, cite o sută, şi mal mult, de lei, 
anual timp de 15 ani,—era uşor de prevăzut rezultatul final... 

Dar nu e numai atit. 

În Ardeal şi Ungaria, cum am văzut, legea de emancipare a trecut 
in proprietatea țăranilor „toate păminturile, cari din timpuri străvechi se 
găseau In folosinţa lor, precum şi acelea ce In decursul vremurilor au 
căzut în minite lor". Şi pentru a le asigura deplina independenţă eco- 
nomică, Patenta imperială din 1954 dispune (Art. 7): 

„Afară de trenurile specificate mai sus, mai trec în proprietatea 
„oștilor clăcaşi şi acele terenuri de pâşune, cari pe cale legiultă li s'au 
„dat pănă acum sau H se vor delimita de acum înainte, precum şi acele 
„erennri acoperite cu pădure şi stuf, cari în acelaşi chip ti s'au dat ins- 
„inte sau că se vor da d'aci inainte la foştii cläcaṣi, pentru beneficiul la 
„em şi stuf, ce Tau avut ei şi ntal înainte“, **%) 

Pe această cale, țăranilor tomini din Ungaria pe lingă proprietatea 
individuală asupra loturilor lor, cari ele inşile intrec, ca cifre absolute, 
de două şi de trei orl pe cele ale ţăraniior din Regat, îi s'a consti- 
tmit acea insemnată avere obştească in păduri şi păşuni, despre care 
am vorbit la Inceput, şi care le-a asigurat un tralu omenesc, 


sn Dr. G. Maior.—op. tit. p, tS 
set Dr. G. Maer, ap. eitu p- 37. 


A 


3 


9 


© 


să și CRONICA INTERNA isi 
„În cea ce priveşte proprietatea rurală din Transilvania si 

„fi, —cetim tot la d. Maior, —ca se imparte în iceage a 
„proprietate privată individuală şi colectivă in indiviziune, Proprietatea 
„privată este supusă dreptului comun. Proprietatea comună constătoare 
„mal cu seamă din păşuni, păduri şi mun ze pâseşie în stăpînirea 
„composesoratelor neamurilor de moşneni în indiviziune şi a foştilor 
„ciataşi, ori a comunelor... Proprietatea comunală în indiviziune a deve- 
„it aproape tot aşa de importantă pentru Rominii de peste munţi ca 
„şi proprietatea lor privată şi un insemnat izvor de bogăţie şi de bună 
„Stare. Graţie pădurii comunale şi lemnului gratuit, aproape toate sa- 
stele şi-au schimbat aspertul lor cu totul după o jumătate de secol ; 
„unde in iobagie casele erau de lemn şi acoperite peste tot cu pale 
„Ofi cu trestie, azi în mare parte au trecut la construcții masive, mai 
„confortabile şi acoperite cu ţigle... =). 

Dar păşunile şi pădurile obşteşti, —poenile cărora sin 

ele (după datele d-lui Maior, aceste île ati rs mia agp 
milion de capete de vite, mici şi mari) **).—cari In Ardeal numai, am 
văzut, au întinderea —păşunile obşteşti aproape o jum, de milion de 


hectare, lar pădurile peste un milion de hectare,—aceste păşuni şi pă-- 


duri, zic, mal ales au ferit țărănimea de peste munţi de “acea armă 
robire, drept care a servit pentru țăranii din Regat des de păşune. 

Altă dată, poate, voln reveni asupra bogăției în vile—din această 
cauză—a țărânimii de peste munţi, față de cea din Regat. 

Nu ştiu dacă mai trebue să insist, din acesi punct de vedere, asu- 
pra improprictăririi ţărănimii noastre prin legea din 1864? 

Char în privinţa locurilor de hrană ea are de bază „legile în ființă“, 
adică, In fond, situaţiunea creată de Regulamentul organic, care el iti- 
suşi nu e decit o spoliațiune atit de inspăimintătoare, incit d. Radu Ro- 
w făcînd istoricul proprietății din Moldova, se crede îndreptăţit să 
spună : 
„A trebuit toată simțirea de neputinţă ce două secole de umilinţi, 
„de siluiri, de jafuri şi de lovituri crude de tot soiul o sădise în inima 
„ţăranului moldovan, pentru a'l impiedica ca fajà de o asemene despo- 
„tere ei să nu se răscoale pentru a apăra cu arma ocinile ce i se răpiuu*..***) 

x această despolere legea din 1864 o consacră... 

ea nu găstm nici o dispoziţie pentru a asigura sătenilor păşu- 

nile obşteşti. lar în privința dreptului la pădure, aşa ştirbit redă gs a 
fost de legile anterioare, ca in adevăr spune (art. 9), că el „li se păs- 
trează neatins în viitor," dar prevede răscumpărarea lul de către proprie- 
tari peste 15 ani, adică după 1879. Însă „proprietarii şi nici statul gon 
` „răscumpărat nemic, dar totuşi n'au mal primit pe ţărani în păduri şi 
K deng făcut proprietari absolut şi al pădurilor, deşi de drept ţăranii tot 


Eis O Mara cil, p. 225 şi 930, 
*) Radu Rosetli,— „Pămintul” ete, p. 452. 
d ti 


162 VIAȚA ROMINEASCA 


„au drept şi azi ia ceea ce H se recunoaşte prin lège,” scria d. Joen Nä- 
dejde în 1893, 7) ` 

Dar azi nu mai au dreptul, căci proprictarii ar pula să învoace 
prescripţia de 50 ani (dela 1804). 

Această desbrărare a țăranilor de un drept a! lor, recunoseni de 
lege, a avut loc chiar sub ochii șreneraţiunti noastre, —şi nici o autoritate 
nu s'a mişcat, justiția a tăcut, şi nu cunosc altă protestare decit a d-lui 
L Nădejde, rămasă fără renne. 

n acesta condițiuni, d, Radu Rosetti are tot dreptu! să cpracterizeze 
emanciparea dela 1864, ca o men şchioapă, pripită, uzuratecă, piinä 
„dle urmări amenințătoare şi făcută mai cu seară în scop de populari- 
„tate“... "*) lar savantul profesor 2l şcoalei deta Hercstrău să afirme tn 
prefața cărții sale, că prin legea din 1864 „chestiunea țărănească la noi 
n'a fost rezolvată, ci numai amtnată“... (pëni cind...2i—la în text, că 
ca èste „mui In urma legiior de emancipare a ciăcaşilor din {irite SCH 
„Sului, efectuate în secolul XVIII şi prima jumătate a colul a! XIX-lea” 
„ca a fost pentru clasa țăranilor ctăcași vrai mai titrigă si mal impovdrä- | 
„toare, decit era legea feudală prozctatd de nobil: maghiari. în dieta 
„dela Cluj, din anul 1847, carea stirait cele mat mari furtuni și a | 
„pregătit revolujiunea ğin 1848/95; „nota ci caracteristici esie prea 
bz pămini de brună peni sătenii improprietăriii și frutrarea lor de | 
„păşune şi pădure“, +) d ei 

lată pentru ce mm sint în ardeal şi Ungaria Rominească Tatifundii 
Şi „trusturi de arendaşi, iată pentru ce țărânimnza de amta e bogată şil 
sănătoasă, mir cunoaşte pelagra, de şi se hrăneşte cu porumb, nu estt, 
decimată de boli contagioase şi nu pierde FA, din pruncii în vizstă de. 
un an, cala noi; "H lată peniru ce ca poate, fără nici un autor dela stat, 
să întrețină peste 3000 şcoli şi toate bisericile sale: intă penira ce, cu 
tot jugul unguresc, ea a ştiut să ajungă stăpini la sine In sat (şi pentru 
țărani In această constă mai ales libertatea politică), lgi alege singură, 
prin vot obstese, preoții și învățătorii săi; lată pentr ce esa putut 
naşte din sauf său pe acel mindri intelectuali în niaşi şi comlucători al 
neamului, apostoli neprihăniji şi luptători aprigi... 

În această atmosferă de sinătate sufieteancă, viata publică nu se 
posie reduce ia cancanuri asupra ce Ice Lache şi ce zice Mache, san 
ce snpteşte coana Tija, 

Şi lată, acum poeți nu ne vin dech din Ardeal, gi prima carte de filo- 
zoile politiică, ce în trei luni a putut fi scoasă în două «diţii inio limbă 
şi țară streină, aparține tut unul Ardelean, —pe cind noi ne zbatetu —vorda 


“1. Nădejde, —„Pormurea mar) peoiprietoți In nol” în „Literatură 
gi stiinta“, v. L 1893, p. 176, 

**) B, Rotti, op, cit, p Lä. 

G Maior, —op. ii, p, 478 și 485, 

"ET După datele nfiriale îs nui sint pesta 49 D de elagresi, Zar dan 
socolelile d-lui Dr. N. Lupu piste 207000! Vezi studiu uvestuia, în aV. 
R". (aw, No. 9, p S04, Acolu veti găsi si ulte date velațive la morbidita= 
ta țarenilor, 


e 
ff a 


ET 


CRONICA INTERNA e 


- 


-. 


diui R. Rosati Intro stare „de siäbäclune Cp, de decădere rugi- 
pnasă și de cormupiiuue cumpiită*!,, 
Bietul „Piemont rominesc !»,., 


Pentru ca să iiu complect, ar fi trebuit să descriu mal pe iar şi 
Silvia apreză din Bucovina s| Basarabia, in tomperaţie cu Remiila, 

Spaţiul nu-mi msi permite aceasta, însă voiu cita puţine cuvinte 
ale unui bărbat atit de competen, ca d. profesor G. Maiur. 

În Bucovina — „urbarini din 1818, precum şi palentă impărălească ` 
„Dënim ştergerea lobăziei şi dijmel şi a tuturor servituţilor pănintului, 
„dala 7 Sept. 1545, dimpreună cu cea din 1854 şi 1858 sint bazate pe 
„aceleași principii şi voderi largi ca şi cele privitoare la Transilvania 
„si Ungaria". - 

Din cauza această şi acolo „din terenul supus agriculturii ` arilltiri,’\ 
„finețe şi pâştuni,—proprietatea mică ocupă cirea 75", din suprafaţa 
därft, pe cind din păduri, ea este abia de 25%, din totalitatea păduri. 
„ur. Aceste distibuţiuni ale proprietăii, cu preponderența marilor pro. 
„prietari şi a minei inoate in păduri, a fost măsura cea mai fericilă și 
„tat bine chibzultă intre toate, pentru prosperarea şi dezvoltarea econo- 
„Micà a ţării şi a poporului cultivator (adică şi aici proprietatea mare are 
„mai ales misiunea de a conserva masivul ithpädurit al ţării)... Graţie 
„acestor legi şi măsuri economize înțelepte şi pline de prevedere ale gu- 
„verhuiui Austriac, se putu dezvolta treptat şi asigura pentru totdeauna 
„Şi în Bucovina existența unei țărânimi dvute și! independente, şi destul 
„ue forte şi luminate“, 

„La o călătorie făcută în timpul iemel, trecerea din Moldova în 
„Bucovina și schimbarea bruscă a raporturilor sociale şi economire, iji 
„face o impresie deosebit, ca să nu zic dureroasă ` acolo nu mai pū- 
„seşti pe țăran şi arendaş locuind şi trăind în case de gard.. În Mol- 
„dova şi Rominta liberă, cu cimpiile ei mănoase, să vezi pe ţăran tri" 
„ind în mizerie şi sdrenjuros, și vegelind in colibă şi spelunci mizera- 
„bile, iar vitele... sind toată izrna sub cerul liber ori legate de gard, 
„sbierind şi mugind de foame... La Rominii însă cei subjugaţi, cotropiţi 
„Şi impilați de străini, în Bucovina ca şi în Transilvania, să vezi.. totul 
„sub adăpost și bine îngrijit, iar țăranii bine îmbrăcaţi, bine hrâniţi, cu 
„case mari, spaţiosse şi iglenice, sate compacte, regulata şi iruinoase, 
„cari pot lua concurenţa cu satele şi locuitorii din ori şi care țari*...) 

În Basarabia împroprietărirea s'a tăcut cu minimum de 8,7 Io. în 
jud. Hotin, şi maximum de 14,7 ba, în jud, Ee enge 

ii variază intre 600 şi 1 e tube). 
eet eer a variat Gei 2 şi 7,8 ha, iar răscumpErarea 
între 392 şi 1521 lei...) 

Din intinderea proproprictăţii private acolo țăranilor le aparține Dote ` | 
şi astă-zi, după 40 ani dela împroprietărire, mijlocia unei proprietăţi Ve ` 


*) Op, cit, p. 423026 şi 431. 
Kar P Baar S 


164 VIATA ROMINEASCA 


täneşti este, după statistica oficială, de aproape 6 ha (1.750.000 ha., pentru > 
300,000 familii), şi chiar după calculele pesimiste ale d-lui M. Costes, 
țăranii tomini din Basarabia stăpinesc cel puţin cite 4 ha. "3 E 


e Ze 


Trebue să sfirgesc, 

Acestea sint fapte ce nu se pot contesta: situația agrară în Romi- ) 
nia e mut detastabilă decit chiar în cropsita Basarabic.. 

Atunci 2 

Pentru un popor de [ărani, pentru un popor din care piugarii 
formează Dia, unde poate fi acum centrul de gravitate al vieţii romi- 
nesti, în Ardeal, în care țărănimea e de dond zeci de ori, cum am arătat, mai 
bogată decit acea din Regat, e mal conștientă de drepturile ei, mai min- 
Gră şi mai sănătoasă, şi nu poate privi la aceasta din urmă decit cu 
mili şi groază, sau în Rominia liberă, în care ţirănimta poate invidia şi 
soarta fraților de peste... Prut 2.. 

Şi ce răspuns ar trebui să däm la Intrebarea ce am pus-o la ince- 5 
putul acestei cronici : care este direcția de cristalizare a formațiunilor po- 
litice viitoare ce se pot intrezări, de pe acum, în această parte a Europei? — 

Se revoltă in mine însumi toată firea la gindul de a trage foste 
toscluziunite logice din situaţia descrisă. Nu ştiu dacă, cum îmi scrie un 
prieten, mă lupt cu tradițiuni învechite ce dorm In mine şi din cauza 
cărora mà simt mai mt membru al unui stat, decital unul uriaş orga- 
niam na una) de peste 12 milioane, sau simt, legitim, primejdia de a 
pierde în sliscuţiuni logice baza realității necesară ori-cării acţiuni säi, 
Jose, 

Ştiu că la aceste întrebăți dureroase mi se vor arunca, poate, Invi- 
nuiri de lipsă de patriotism, 

Dar nici odată şi nicălri vorbele, orl-cit de tari, wau avut puterea 
de a face ca ceea ce există, să nu existe. 

ŞI la asemenea învinulri vom răspunde numai printr'o nouă in- 
trebare ` 

Credeţi că avem destul timp inaintea noastră, pentru ca să Du căt 
tăm, cit Incă nu e prea tirziu, să preîntimpinăm fatalitatea ca istoria in să-şi 
să se insărcineze să trapă toate concluziunile necesare $. 

Bietul „Piemont rominese“., 

> C. $. 


*) M. Costea,--„Din Basarabia”, Viata Homineaseă, 1906, Nu. 7, 
p. 99 gi 100. 


Cronica Externă 
— Criza religioasă in Franţa — 


Lupta distre guvernul republican şi biserica catolică se prelun- 
peşte în Frinja şi după toate probabilitățile nu va înceta aşa curind, 
Nu va înceta pentrucă la dreptul vorbind nici mu mal este o bătălie, a 
ajuns un fel de alergare care ar D comică, dacă n'ar fi în juc interesele 
vitale ale unei mari națiuni. Clericalli refuză beneficiile legilor ce gu- 
vernul republican le oferă şi la fie-care refuz, guvernu! aleargă după ca- 
1olicii nemulţămiţi cu noi privilegii, noi Inlesniri, noi favoruri, Cu cit ca- 
toiicii se încăpățincază mai mult In rezistenia lor, cu atit guvernul se 
încâpăţinează mai mult în dărnicia sa, aşa că ne găsim astăzi în fata 
următoarei situațiuni paradoxale: Guvernul republicana a ateu oferind pe 
o tavă de argint un regim priviligiat Papei, care il reluză cu dispreţ 
şi se vaită fiindcă mu | se dă dreptul comun, Cind rolurile sint astiel 
intervertite, e firesc ca lumea să se intrebe : oare calea urmată de gu- 
vernul francez, fost-a ea calea cea bună ? Faptul Insusi că legile puver- 
nului en trebuit în trei rinduri să fie părăsite și întocuite cu altele nol, 
fiindcă nu puteau fi aplicate, nu denotă oare că republicanii au pus ches- 
tiunta pe un teren greșit, că au plecat de la niște premise Lier care tre- 
buiau să-i ducă ln concluziile paradoxale de astăzi ? 

Evident că la baza însăşi a crizei religioase stë un adevărat abiz. 
Dacă nu ar îi existat un abiz intre concepțiunile republicanilor şi con- 
cepțiunile clericalilor, de sigur că nici nu ar îi existat criza ce lrămintă 
atit de adine poporul francez, şi desigur iarăşi că nimeni nu ar 
D cugelat la separațiunea bisericilor de stat. Dar odată ce acest 
abiz a existat, odată ce republicanii au avul convingerea că în materie 
religioasă statul nu poate să se amestece, nici pentru a persecuta religia 
ce nti convine, nici pentru a patrona pe cete ce se bucură de simpa- 
tiie lui, odată ce neutralitatea statului față de toate coniesiunile religi- 
vase a fost admisă şi proclamată ca un principiu fundamental de guver- 
Hămini şi s'a socotit că este o nedreptate a obliga pe toți contribui- 
Vii unui stat, chiar pe cei ce nu au nceteaşi credinţe sau nu au absolut 
DC o credinţă, să plătească cheltueti retigiunii oficiale de stat — din acel 
moment, era fatal sa înceapă lupta cu biserica, care reprezintă concepția 


em. gë Ze 


tös VIATA ROMINEASCA 


contrarie şi care era direct interesată să împadece izbinda unor teorii ce 
erau menite so lovească în puterea şi în prestigiul ei, SI acest punct 
odată stabilit, este deasemenea evident că statul nu putea primi ca Va- 
Pom să-i dicteza corndițlunile separațiunii, sau ca să-i impună mo- 
calitățile el; ar fi fost ca ei să recunoască dacă nu supreatuția, cei putin 
egalitatea puterii bisericești, ceca ce cra negațiunea insisi a concepției 
din care separaținnea lsvorise, adică independența absolutë și supreinația 
desăvtesită a stotulul asupra tuturor contoslunilor, 

Dacă acest lucru e lesne de înțeles şi dacă este deci bine Hawarit 
că separațiunea în Franţa nu pulea, prin definiția ei, să De decit texuta- 
Di unei divergințe fundamentale de păreri fatre o parte a naţiuni, re- 
prezintată prin stat al inize partea ceaialtă reprezintală prin biserica cato- 
ch, şi dacă este În acelaşi timp tot atit de învederal câ numai statal 
putes port cum va face această scparațiune, nu mai râmtne decit să me 
inthebăm dacă astiel precum statul a |nțejes să facă separațiunea în Franţa, 
e! a făcut'o în felul cel mai potrivit cu Interesele superioare şi gencrale 
ale najitaii. 

Pentru a răspunde li această tatrebare să vodem cite căi erau des- 
chise guvernului francez, La răspintia la care Franţa a ajuns în ziua în 
care concordalul a fost denuniat şi în care Camera a votat cu o impu- 
nătoare majoritate principiul separațiunii, In acea zi două căi se deschi- 
geau în faja cainenilor de stat chemați să hotărască de destinele popo- 
tului francez, Una era calea pe care am putea ao botezămn calea logicii. 
Ea constă în a zice bisericii catolice: destinele noastre nu fost în de- 
cursul vescuriior stins unite, Jaolaltă am dus lupleţe din care a eşit 
statul francez, din amestecul puterii mele şi al credinţii tale, din piimä- 
direa prijelor mele păminteșii cu năzulnțele tale ceresti s'a născut suie- 
tu] poporului francez, mentalitatea, cultura, civilizaţia jul, De un secol 
şi mal bine însă lupta inte noi a isbucnit. Fie că eu stat, vâd prer de- 
parte, fie că tu biserică af rămas prea credincioasă trecutului, nu mai ta- 
teiegem În acelaşi chip viitorul naţiunii, ttebuințele şi asplrațiuniie ei, 
Azi ultimele legături s'au stărămat şi prin urmare ne vom desparte pen- 
tru totăeauna, Eu stat, voi fl ceea ce cred că trebue să fie un stat mo- 
derm, vol (mies În afară și mai presus de tine, biserică entolică, precum 
mal presus am fost şi mai presus înțeleg să fiu decit orice altă bise- 
rică, Tu, biserică catolică, urmează'ţi înainte calea, ve de nevoite tate, 
plăteşte'ţi preoți, găseşte“ţi singură, dacă poţi, mijloacele trebuincioase pen- 
tru a veni în ajutorul preoților infirmi şi pentru a asigura o pensie preo- 
Vor bătrini, organizează ţi cultul unde vei voi şi cum vei voi. De la 
mine să ştii că op vel mal avea nimic, Bisericile ţi le voi lua inapoi, 
bunurile de asemenea. Prin iege ele sint ale mele, ți le-am det In folo- 
sință prin concordat, astăzi cind concordalul ou mai există, ele recad în 
patrimoniul mes şi le voi întrebuința aşa după cum vol socoti ci e 
mai bine peniru interesul obştesc. 


AARP e seg, d $ á 
F ts CRONICA EXTERNA tà? 
` ee ee EE = 


wes * 


„Cealaltă cale, pe care am putea-o boteza calea dărniciei şi a sen- 
timentului, constă în a zica bisericii catolice: da, concepila statului mo- 
derm îmi implică datoria de a mă despărţi de tine şi de a fi neutru fat 
de tote religiile, dar nu e mai puţin adevărat că dacă această concep- 
ție esio déja ndmisă de o mare majoritate a naţiunii, ca mu e tectnos- 
cultă, nu e primită de unanimitatea ei O mincriinte, o minoritate insem- 
nată 4 țarii nu priveşte această concepție nici ca un adevăr, nici ca un 
bine și, pe drept sau pe nedrept, putin imparti, vede intrinsa un aten- 
tat în potriva credinții creştine înzăşi, Afară de aceasta, am trăit atiția 
ani usii cu biserica catolică incit sau stabilit între ea şi între mine, stat, 
un i:sut atit de inciicit, atit de complex de legături materiale. și sufle- 
testi, stut între nol atitea amintiri, atitea datorii chiar, incit nu pot rupe 
cu eccasti biserică etm aş mae cu un Iutnisor de cartuşe sau de pos- 
tavuri, ci care nu mai vreau să stau in lemătuză Slindcă nu-mi place marfa 
lui, Cn biserica catolică val face separațiunea fiindcă vreau s'o tac şi 
fiind-ă cred că este datoria mea de stat modem ca s'o fac, dar voi 
face-o în esg chip încit să nu adaug nici o jignire deşartă Ja jignire 
deje pres numeroase ce fatalitatea imprejurărilor leagă de o asemenea 
retormnă, voi Deg: în aga fel incit separațiunea să apară în ochil tuturora 
ceea cc trebiie ză fie, adică indeplinirea unei înaite necesităji sociale, dic- 
taie de evoluțiunea ideilor moderne, far nici de cum ca un act ineschin 
de șerseciiţic sau de intransigentă Un act de aceasta insemnâtate şi de 
acesti gravitate trebue mul inainte de toate så se săvirşească cu demni- 
tate și intrun spirit larg de Jiberalisn. Vol da deci biserici! ceea ce i se 
cuvine, tot ceea ce | se cuvine, fără zpircenie şi Gei precupeţire. Îi vol 
iisa edificiile cultului, acele locaşuri în care credința catolici a fost pro- 
povc duită de veacuri poposului francez. Voi lăsa preoților bätrinf acele 
citeva sute de lei pe an, ce le trebuese pentru a stirşi în linişte viața na- 
dest pe care-au dus'o slujind cu credinţă şi în conştiinţă biserica ior, Nu 
vreau să le răpesc bunurile prin care au trăit atita timp, nu vreau ca 
dup: vespărțenie cineva să poată spune că din cauza mea, a statului, nu 


"a pulut să'şi exercite în pace cultul; vreau ca odata ce gint silit să fac 


aceasă separațiune, So fac, în astiei de conditii, incit să redue pe cht ze 
pocie nemulțâmiriie vi es Los fn urma ci tesimţiminie cit mai puţine şi 
ER mai slabe, 

între aceste două căi, guveraul francez nu a stat la îndoială, ei a 
ales pe cea de-a dona şi orice s'ar spune, ori care ar îi greutățile la care 
el s'ar îi expus printr'o asemenea alegere, cl a avut dreplate. El a avut 
dreptate peniru că mai presus Ce oiice alte considerațiuni, a pus pacea 
socială. lar pacea socială nu putea să fie întradevăr asigurată dech 
prin liberalismuni cel mai larg, prin excesul de liberalism chiar. A putut 


d Briand să facă legi pe care intransigrența Papei ie-a zdrobit, a putut 


elocventul ministru de culte al republicii franceze säin facă iluzii cînd a 
crezut că prin Hberalemu! său va indupleca pe Fiu X, nu e mai puţin 
adevărat Insă că cu totul alele ar [i fost urmările separațiunii, dacă el 


163 VIAȚA RONÍNEASCA 


ar îi luat calea simplă şi logică a persecuțiunilor şi a sectarismului, Cine 
ştie dacă în Franţa ar domni liniştea care domneşte azi, cine ştie dacă 
războiul civil nu ar fi isbucnit? E plicticos, o marturisim, sa'ţi frăminți 
mintea ca să cauţi solujiuni împăciuitoare pentru ca să le vezi pe urmă 
respinse pa toate, dar, cu cit e mal mingietăor sët spui că ai făcut toate 
sacrificiile, ca să împedici isbucnirea unui răsboiu civil în patra ta? 
Afară de aceasta, urmind calea dărniciei guvernul a dezarmat biserica, 
criticile ei nu mai pot fi inverşunate, ele sint osindite să fle nehotărite şi 
neascultate, Ea nu putea nici să mai asvitle săgeți înveninate, nici să 
mai îmbrace vestmintele de martir. 

lnfine separațiunea a fost cerută de republicani în numele liber- 
mt, în numele libertăţii largi a tuturor confesiunilor. Cum putea In ase- 
meni condițiuni guvernul francez să facă din legea separațiunii o armă 
sectari şi îngustă ? Pentru a face din separațiune ceea ce republicanii 
visau, trebuia ca ea să apară ca 0 măsură de un liberalism netăgăduit, 
de un liberalism prevestitor al unor vremuri noi, al unor vremuri de 
respect desăvirşit a! tuturor credințelor, al tuturor părerilor, al tuturor 
ideilor, 

Să lăsăm deci ca criza religioasă din Franţa să se desfăşoare, să 
nu punem nici un temei pe situaţiunile paradoxale în care vicisitudinile 
imei lupte neisprăvite au putut așeza forțele ce stau față in faţă, şi să 
nu dăm mai mult preţ decii se cuvine celor ce înainte de a cunoaşta 
desnodămintul acestei probleme, nedeslegate pe de-a-Intregul, aduc cri- 
ticele lor politicii urmate și vin să facă pe vitejii de după bătălie. 


I. G. Duca. 


Polemica 
— Falşurile d-lul M. Simionescu-Rimniceanu — 


D, M. Simionescu-Rimniceanu, sub pretext de polemică, mă înjură 
In „Luceafărul“ din Decembrie. 

Lucrul nu ne priveşte. Cine vrea să atace, dar n'are spirit, injură,— 
istoria e veche ca lumea, 

Dar acest domn, ca să aibă motivul de a injura, îalşiiică cele zise 
de subsemnatul în articolul „Probleme literare*,—şi, unde-i trebue, se 
falşifică şi pe sine însuşi și pe autorii pe care-i citează, 

Aşa dar, rindurile care urmează nu sint o discuție a chestiei tra- 
tate în „Probleme Literare“, ci sint demascarea unor procedeuri, de mult 
alungate din publicistica literară şi rămase numai în gazetele din pro- 
vincie. 

De altmintrelea, era fatal ca d. Rimniceanu, dacă nu e un om. 
siinjenit în activitatea sa de scrupule, era fatal, zicem, să ajungă aici, 

D. M. Simionescu-Rimniceanu nu este un cugetălor—mare sau 
mic—care să aibi o idee, pe care s'o sprijinească, apoi, pe autorii ce- 
HU şi citați. Domnia sa alege o chestie oatecate, deschide o sumă deau- 
tori la capitolul de care e vorba şi combină. Face ceca ce se chiamă 
în limbajul didactic „teze*. Un candidat la licenţă, la concurs, face ace- 
iaş lucru ; candidatul gare nimic personal, lui | se dă o chestie şi el o 
scri€, punind la contribuție ceea ce a cetit. Unii candidați reuşesc să 
su pună cap la cap citați care se bat cap in cap, alţi! nu. S'a dovedit 
în această revistă că d. Rimniceanu e de categoria celor din urmă... 
„Tezele“ pe care d. Rimniceanu le publică în Luceafărul" (acum ne a- 
nunj că şi-a ales chestia Sentimentul estetic şi Arta), se deosebesc 
de cele dela examenele universitare ori deta concursuri prin aceea că autorul 
lor m'are numai patru ceasuri disponibile, ci patru "unt, Aur în schimb 
uu € siilit să utilizeze autorii din memorie, ci-i are ja îndămină.... 

Acuma pricepeţi în ce încurcâtură s'a găsit acest domn, cind a 
trebuit să-mi răspundă... Un asemenea răspuns nu l'a putut găsi în nici 
o carte din tume ` atunci a trebuit să devină original. Și, ca să iasă din 
incurcătură, veţi vedea la ce procedeuri s'a dedat. 

12 


170 „VIAŢA HOMINEASCA 


ai —— mMm a - 


Ne displac asemenea polemici si, o mărlurisim, asemenea Irium- 
iuri uşoare, Dar, n'avem ce face: meseria de publicist işi are și ingri- 
țitudinile saie... 

Şi mai întăiu, pentru a zugrăvi fondul pe care d. Rimniceanu se 
va schița dela sine, trebue să dăm măcar o singură probă de tonul pe 
care acest domn I ia față cu subsemnatul. 

După ce triumiează cu viri şi indesai—falşificind, dar totuşi con. 
trazicindu-se cu sine pe aceiași pagină adesca—işi isprăveşte articolul aşa = 


Cid discuti eu cineva problemele de aloebrä, presupui eà eeiilair 
stie cele patru operaţii, iar dacă la convingi de contrari, utunei 2071: 
convorbirea pe ciod le va iușăța. Ciud d, G. 1. va Baus aan departe.. ele, 


D. G. 1. este subsemnatul. De aceeaşi părere este şi esteticianul 
domn O. C. Tăstăoanu, Domnia sa se exprimă 


İs re priveşte aliinta și competența en care pnlera d. Mbroiluaau 
chestiunile estetica fe poale convinga oricine din răspunsul d-lui Rinniceanu. 


lar titiul bucății d-lui Rimniceanu e ` Asupra unor rătăciri critice 
intitulate „Probleme Literare”, pe cind al d-lui Tăslăoanu nu e nici èl mai 
puțin iore: Un critic Geriemat, 

Nu-i așa că cetitorii noştri nic! nu ştiau ce s'a petrecut... în absenţa 
lot? Desființarea celui ce serie rîndurile de faţă... 

Vom releva falșiticările d-lui Rimilceanu şi rugăm pe cetitarii care 
au răbdare să cetească cele ce urmează, să nu pile un moment istoria 
cu cele patru operatii şi certificatul d-lul Tăstăoanu, căci altmintrelea lu 
crul ar pierde mt din irumuseţea Iul 

Şi veţi vedea ca folsificzrea e aşa de conştientă, incit nič vorbă 
nu poate fi ca d. Rimniceanu să beneficieze de circumslanța atenuartă 
că nu ar Îi priceput articolul meu, sau că Vas [i încurcat complexitatea 
chestiilor în discuţie. 

D. Rimniceanu zice că am plagiat pe Stuart Mill, cind am spus 
(intro cronică literară, „V. R.* No. 6 şi în „Probleme Literare” No, 8) 
că „orice ariist e un snliloc” şi că „Artistul rlădește o lume fără nici 
o preocupare de public”. Domnia sa cltează cartea lui Mill, articolul din 
“carte şi pagina (7hougison Poetry and its Varieties. Dissertations ani 
Discussions, I, 711. ur d-sa zice imediat; 


Tirzin d. G. 1, ricci „aria este expresia «ntilocă a sentimentelor şin 
csncepliuniluz prin Loagiel- Zuspenamtëncl en oaresnra schank e? yi gems- 
od të? [1]—efiuiţia Jui Jobn Stuart Wiik, i 


Trecem. peste subliniarea şi exelamarea d-lui Rimniceanu (D-sa e 
loane mirat ca cineva să facă... rebeliune înconira „autorilor 1), pentrucă 
nu voim să intrăm în discuţii. Dar atragem atenţia cetitorului asupra sce- 
lui „firzia” al djul Rimniceanu : D-sa a calculat asupra echivocului aces- 
lut cuvint, „firziar” pultrd însemna şi aiurea? Dar acest „tirziu“ este pe 


EH, "o POLERICA 17i 


a SE 


i pagina ce urmează imediat paginii unde eu vorbesc de poctul „soliloc” ! 
„Dar dacă ar D numai atita! Laach puteam să nu citez nicăiri pe Mill (si 
mei pp l'ag D citat, dacă nu-mi lrebuia definiția urtei), căci ideea neea- 


sta de solitoguie e banati. a tăcut Incunjuru! tumul, se pâseşte în toate tra- 
tatele de poetică (şi de returică, unde se face deosebirea Intre poezie gi 
discurs dar... este un dar foarte grav i chiar la Inceputul „Cronicilor 
literare“ (pe care spuneam că le rezamez în atlicolul „Probleme Lite- 
rare”), e citat MII, aceiasi carie, acelas articol, acelaşi pagină (John 
Zigar Ailt, Thoughts on Poetry and its Varieties, în Dissertations and 
Disrusstons. !, 63—94 [La d. Rimnlceanu e pag. 71... singura deosebire ID. 
-Şi d. Rimniceanu citează, cl, acuma, cu rântale, cartea lui KUN, pe 
care (o simplă bănuială D mu o fi aflato din „Crozica* din No, | 2 Să 
mai adaog că am citat acelat pasaj cin Mill, și altădată, intrun articol 
sa „Noua Revistă Romină*, articol citat în AN. Han 

Dar apetitul vine mincitid st d. Rimniceanu, mai ales, e un om 
foarte lacom, Dan adaogă: 


Și star mai gasi multe împramuluri de acestea fară stire, eind s'ar 
SHihira articolele d-lui G. 1. In serierile lui Spencoe sau Guyu de pilda, 


Dar d. Rimniceanu, se înțelege, se pizeşte straşnie de a-şi do- 
vedi insinuiriie, —ccea ce ar trebui sa facă chlar şi numat pentru fes- 
pectul cetitorilor săi! 

Cetitorii işi aduc aminte că subsemnatul a arătat, cu citați, că d. 
Rimniceanu susține şi arta impersonală (în „fişe*) gi personalismul (în 
„conira-lişe“), D. Rimniceanu acuma citează „contru-fişele” şi întreabă : 
„Unde am susținut arta impersonali 2. Ju „liga“, domnule Rimniceanu, 
nu-ţi De cu supărare! 

D, Rimniceanu mă combate în privința insemnata subiectului 
eperei de artă : 

Îusemnaătatea unei opere Aua) nu depinde de snbieect, ci de marimea 
concepției artistice, subiectul fine înălțat de reiturea nrlistieă, ` 


Ce folos insă că D-sa pe aceiaşi pagină se exprimase deja că: 

Artistul care va putea să se trmnspund, va putea simti, imagina, in- 
ziele, un om suparioe, a ucțiune lanalta, complicată. e bine ințeles soilo- 
teste mai ware decit cel æ (al) cărui sufet nu se ponte ridien pesto Jugen, 
peste animale, peste omul sinpta.. În arta a tot omul un gourmand de 
In ue, 

D. Rimniceanu trebue să opteze odată pentru una din aceste două 
păreri, pe care, pănă acuma, le imbrățişează cu o egali căldură... 

D. Rimniceanu închee, asupra acestei chestii : 


De aceea nisi wn e cu putință o clasificare a operelor după insem- 
vâtatea sau semnificația subiectului, 


Că pentru Daa „nu e cu putință”, H priveşte, dar afirmarea că 
„Mici nu € cu putinţă” o asemenea clasificare, e o falsificare a istoriei 


172 VIAŢA ROMÎNEASCA 


filozofiei artei, căci Taine (care nu e inferior d-lui Rimniceanu decit prin 
aceea numai că n'are certificat dela d, Tăslioanu) admite asemenea cls- 
sificare In Philosophie de l'Art 1... E deci, măcar, „cu putință“ o aseme- 
nea ctasilicare.,, 

Acolo însă unde d, Rimrticeanu nu mai poate de triumi, acoto 
unde rizolează şi tace gesturi de conivență şi de bucurie d-lui Tăslăoanu, 
acolo unde d. Rimniceanu dovedezte mal clar decit ori unde că nu ştiu 
cele patru operații—este cind ajunge Ja sentimentul estetic, pe care d. 
Rimniceanu îl tratează ca un fel de răzăşie a sa, şi care lormează, cnm 
s'art prinde, le clou al polemicii sale. 

Na numai in vel mai elementar tratat de palehologie, dar și intrun 
dieționur Dan (d. G. L) ae A putut ala cA sentimentele compuse ale omg- 
lui se impart (dupi culitule) in dmteleetmals, estetice, morale, religioase "i. 
Despre această impârțire însă d, G. I. para a na nyen nici o cunostinta; 
penira D-sn exista numai un sentimanl, acntimentul moral, şi ila gees de 
«iteari intilneṣste cuvintul sentiment in articolul men pe eare |) erilieă, Dan 
H seria en litere mari, alrâgind atenția că m'am prina, am vorbit de sen- 
timent, Jesi de morală căci sentimente ap judeca dim punct de vedere 
oral... 


D. Rimniceanu devine cam suspect! Să nu ştie cineva de exis- 
tența (măcar) a sentimentului estetic? De existența (măcar) a sentimen- 
tului religios ? etc ?—D. Rimniceanu vrea să fie de tot comod în discu- 
ie şi îşi pregăteşte nişte premise foarte comode! 

Dar d. Rimniceanu, cind lalsiică, mare toate prudențele acestei mo- 
bile meserii, căci iată un pasaj din polemica sa: 


Cind d, G. L conchide despre aceleaşi opere ch sint „admirabile nt- 
tistico.. opere din cele mai artistice“ şi tot odata că rint iworola mn e oare 
surprinzător DI că D-sa un deosebeşte judecarea artistică de een morala? 
Caci, atunci cind laudă pariva artistică a unei opere. de sigur că o anall- 
zeazi din nlt punet de vedere, decit areala cind ti critică morulitatea, {5i 
acest domn aiurea giiseşte ine contrazicereu ch d. G. L landă tendința mo- 
rali din nuvela Jon Ursa a d-lui Sadoveanu, pe care iot d. G, L, literari- 
ceste, o găseste slabi 1.) 


Apoi, domnule Rimniceanu, dacă singur Constat că judec dia 
două puncie de vedere, din punci de vedere estetic şi din punct de ve- 
dere moral,—pentruce te pieptaşezi aşa de grozav, că numai d-ta şi cu 
d. Tăslăoanu aţi şti de existența sentimentelor religioase, estetice, inte- 
lectuale, etc 2 

Să mal amintesc de pasajul din „Probieme Literare“, unde vorbind 
de evoluția sufletească a lui Maupassant, arătam cum, în acest suflet, 
considerarea estetică a lumii creştea pe socoteala celei morale? Pasaj 
din care d, Rimniceanu ar fi putut vedea nu numai că deosebesc 


1). Ae? d. Rimaiceanu ace o nota in raro citează autori spre a dovedi 
Ven? sentimentele stot de mai multe feluri 111 Daa a ua scriitor foarte 
ve mental... 


>> 


gi POLI MEA 173 


„aceste sentimente, dat că—in specie—le găsesc chiar tă se tesping in- 


Je ele? 

D. Rimniceanu, deci, pretinde că „sentimentul“ de care v - 
in articolul „Morala in Artă“, era pretutindeni „sentimentul piece 
eu neştiind decit de existența sentimentului moral, imi închipuiam că d, 
Rimniceanu vorbeşte de acesta din urină, și de aceea aşi îi vorbit de „sea. 
timentele care, produse de lectura unei cărţi, se adaogă la setia de mo- 
tive determinante“ 1. 

Mai intăiu n'am spus că ceea ce se adaugă la seria de motive de. 
termittante e sentimentul moral, cl sentimentele în gencre. Frica, să zi- 
cem, ¢ o cauză de acțiune? E! E un sentiment etic? Nu e! Dacă mi 
se cere, volu dovedi că, dacă d. Rimniceanu grie că există sentimente 
mortale, nu Sie însă ce e un sentiment moral (voiu dovedi mai jos că 
acest cavaler al sentimentelor estetice, nu ştie ce e un sentiment estetic) ! 

Dar e altă chestie aci. Şi anume: d. Rimniceanu se fatşifică pe 
sine, Daa, In „Morala în Artă“ spunea: i 


Sf, Ştefan, cu arice operă de artă, exprimă un senlimont— spiritua- 
Zënn! ern? mediu, E 


E vorba alci de sentiment estetic? Spiritualismul evului mediu e 
sentiment estelic ? Nu-i aşa că nu, domnule Rimniceanu ? 
D. Rimniceanu mal spunea: 


Sentimentul îşi va imprima şi d enrarteral siu in opera. 


Această concesiune („şi el“) se raportează, cind e vorba de o 
operă estetică, la sentimentul estetic 1? Nu-i aşa că nu, domnule Rim- 
niceanu ? 

D. Rimniceanu spunea, în „Morala în Artă“, că: 


i Arta mişcă un suflet, dar nu-l indurntează în acțiune [eu rezervă 
poezin patriotic, enre deşi e născută dintr'un sentiment hotărit, na e seris 
spre a aprinde patriotismul), Sentimentul durează mumal ctt impreaiunea 
estetică, e cava asămânitor visului "1. 


Sentimentul care durează numai cit impresiunea estetică şi care e 
asămănător visului (acestea-s argumente că e! nu poate fi cauză de ac- 
Hune) nu e „sentimentul estetic”, căci, mai Intăiu, domnule Rimniceanu, 
n'ai avea nevoe să argumentezi că sentimentul estetic nu e cauză de 
acțiune ` al doilea, ar însemna că: „sentimentul estetic durează numai 
cit impresia estetică”, ceea ce ar fi o prea grosolană tantologie ca so 
poţi comite şi, al treilea, sentimentul patriotic, pe care-l exceptezi din 
aceste sentimente („estetice“), ar fi un sentiment estetic |... 


— 


1) Dacă am voi sa-l facom şi noi plagiator, i-am pune aläturea arta 

aii i ten gen Ea de tat i & Rimnireunn în acest 
n „Mura ` 

uge pda n » dọ unde e citația do sus, s'a dispensat 


ta VIATA ROMINEASCA 


„Că e în stare, Insă, d. Rimniceanu să considere sentimentul pa- 
triolic ca estetic, se poate. Posibilitatea o vom dovedi imediat. 

Aţi văzut că d. Rimniceanu nu știe ce e un sentiment moral, cind 
crede că dacă eu spuneam că cutare senilinente sint raze de acțiuni, şi 
că pot fi judecate „din punet de vedere” moral, apoi le-aşi socoti „sen- 
timente imorale“, —D-sa nu pricepe că dacă le socotesc pe ele din punct 
de vedere moral, apol ele nu-s morale, De aceea zice: 


D.G. L en stiinta psicholagiot ee îi stă lu dimpoviție. considera tris- 
Lea, vesel, melaneoția, pesiuismal en seutimeule morale. 


E is, incă odată! Le consider ca apreciabile din punct de ve- 
dere moral, asta e cu totul altă cevat.. Dacă consideri Betiz ca un 
lucru apreciabil din punct de vedere moral, apoi însamnă co socnți um 
sentiment moral? 

Dar stii pentru ce d. Rimniceanu luptă cu mine în privinţa „ve- 
Schei" şi a „pegimismului“ ele, 3 Pentrucă Daa, acust teribil estetician, 
le consideră ca sentimente estetire 177 Nu credeti? Credeţi că oiumgsc 3 

Pofitin : 


De ce atuuri Iren (d, G, Li mu etică „la Peichologie dea sentimente” 
a lui Ribat de pilda, (iau pa neesta Dinde) cuprinie un rezumat de er sta 
spus iu timpul din urma asupre sentimentelor, și axa, erilicind pe ucestu, 
Desa ar eritica julreaga palebalagie modernă) cure vnrbește dr pesimism 
la sentimentul exlotie (rubrica curarlerelor generale ale sentimentelor pu 
Luiugiee estetice} 3. 

Sărmanul Ribot! L'a fatişiticat și pe acesta, cäc Ribot spune atit de 
clar că nu poate vorbi de patologia sentimentului estetic ca atare şi că deci 
se va scobori în „cauzele“ psicho-patologice ("7 pesimism, * megalo- 
mânie ete.), incit d, Rimniceanu nu poate beneficia de circumstanța ate- 
nuanţă că n'a priceput! Un indiciu că mu e nepricepere, cl falşiticare, e 
cuvintul Ja": subliniat de noi în citație ` Ribot pune pesimismu! fa sen- 
timentele estetice !—Apoi, dacă ar fi lost nepricepere, punea ca senti- 
ment estetic nu numai „pesimismul“ (veselia, etc. le-a inventat des 
singur) ci şi... megalomania t—căci Ribot pune : 1) pesimism... 2) me- 
galomanie.. 

Şi, în treacăt, aţi observat ce ironice e polemistul d-lui Täs- 
Loan ? Cică să-l râstorn eu pe Ribol! 

Şi acum să ne apucăm să-l dovedim că contundă arta şi cu rea- 
Halen, cînd zice că deosebirea între impresii produsă de artă şi cea po- 
dusă de natură e de grad? Deosebirea Impresici produsă de un măgar 
din ogradă sau de unul pictat e de grad? Faptele omeneşti produc sen- 
limente estetice, numai cit mai puternice decit atunci cînd sint tratate în 
anti? Sau să ne mai oprim fa ridicota afirmare că „Critica lui Sainte- 
Beuve nu e criiică propriu Asäz" Nu face însă să discutăm. Mai bine 
să revenim la scopul urmărit: demascarea unui falsificator, Mal de- 
parte d. Rimalceanu serie : 


POLEMICA ta 


„Asa D-sa (d. G. I) afirma odată sigur coon co critică la mine (fara 


-Al Ñ susținut eu), „Artistul creează realitatea a doua oară, în al doilea e 


ampla”, Intu pe d GL predind arta drept copias a lumii, 
Să vedem ce zice d. GI: 


Dar iată nitel de oameni—urtiştii— care nu mei exxptică lumea cl ae 
apucă să ereeze. după modelul lamii lasata de Dzeu, o alta lume, —vare 
ndaoză ceva, care prelungesc ereuținnen. Pe ligă cei un miliard și juta- 
tute de memeni în carne si oase, artistul mai crează alti oameni... lar p- 
uneori, ciod atiistul redă o persoană reală— Napoléon in „Hazhoin și Pace”, de 
pilda d tat ounsi, erenză, a dona oară tu ul doilea exemplar, 
sera persani, 


Va să zică, d, Rimniceanu lasă la o parte inceputul unde vorbesc 
de crearea operei de artă, alege locul unde vorbesc de redarea unei 
persoane reale (Napoleon), amputeazi fraza cu îngrijire, lasă la o parte 
pe Napoleon şi citează cuvintele relative la un caz special, cași cum acele 
cuvinte ar fi despre creația în genere! 

Frumos meşiezugy, domnule Rininicene | 

Dar acest procedeu e obişnuit la den. Să mai cităm un exemplu: 


D. G, L se incurre rau, usa D-ra spune: „arhitectacă imorală aa ie 
si mat departe: „arhitectura are o valoare morulizilonre“, AU rog, dară 
există o arhileciură moralizatoare, ar trebui să De em pulință si o arhi- 
leet demorulizătanre, să atunei nevasta din ură ari morală, zl u- 
tunei undo e consequruța ? Cum rămine en exelamulia da Ja inceput sar 
hitoetorá Anmorala mu" > 


Cum rămine, domnule Rimnicene ? Trist de tot! trist de tot! la- 
mentabil ! Chestia devine penală, căci eu am spus așa: 


Arhitochevă imorală ? Nu, de pigur, daci d. Diieta/cgeann orea ol, 
dire pornogrnjică ! Și nu, pontrucă, cun a spus D-sa, nu sa „imitează li- 
mea”: dar dară seatimentul de umilire, de frică, de descurajare, e un zen: 
timant care delerinlua vointa lu lupta vietii, alumei arhitectura catedrals- 
lor gulie» poale li judecată chise din punct de vetere strict moral! Va 


"apune eineva cð arhitecluru gotică innobilează sentimentele, ne fare sA pi 


se lempérsze orgolinl, ote? Foarta bine! Atunci are o valoare moralizñ- 
Icare, lu loe de demuralizătoara, ` ber! rämine ge Josi" are o valoare morală! 


Cum tămine, domnule Rimnicene ? Râmine că ai lalşiticat citația, 
zi tiat cu cruzime propoziiia a doua din fraza: „Arhitectură imarală ! 
Ni, dacă d. Rimniceanu vrea o clădire pornografică !*.. și ai scos 
din ea ceea ce-ţi trebuia: „Arhitectură imorală nu”, 

ŞI acum să răspundem la spiritualele "1 întrebări ca: cum să ex- 
prime artistul sentimente morale prin linii şi proporții matematice? Nu 
sentimente „morale“, ci sentimente care lucrează asupra voinţii, dom- 


1) D. Himniceann face si exurelţii de spiril. Pria o gumă de snblile 
desueţii do olelant, D-sa oră os pe d, Taslăoanu và vu ered en Burekhardi 
e wn guide, 


176 VIAŢA ROMINEASCA 


nule Rimnicene ! (Vezi ciiația de mai sus).—Ai auzit d-ta de sentimen- 
tul de depresiune şi melancolie produs de o salcie, pentrucă ramurile 
ei cad vertical? De sentimentul de putere şi bucurie produs de o co- 
Loan? dreaptă, pentrucă ea se ridică siidind forța gravitaţiei, duşmana 
omului ? Aceste sentimente sint sau nu de acele care determină acţiunea 
unui om ?.„ Dar ce să mai discut? *). 

Nu mai continuăm. Ajunge, 

Rugăm pe cetitor să reflecteze iarăşi, măcar un minut, la „cele 
patru operații“ şi la certificatul d-lui Tăslăoanu. Dacă acesta din urmă 
ar pricepe chestiile literare, certificatul său ar căpăta înțelesul unei com- 
plicităţi. Dar nu-l vom taxa de complice conştient, deşi, totuşi, avem o 
mică îndoială: In privinţa afirmării d-lui Rimniceanu că ar exista cineva, 
oricine ar fi acela, care să nu ştie de existența sentimentelor estetice, re- 
ligioase, etċ., putea şi d. Tăslăoanu să priceapă ceval... 

La înjuriite personale ale d-lui Tăslăoanu nu voiu răspunde. Ele 


mu mă privesc pe mine; N privesc pe d-sa. 
G. L. 


Post-Scriptum.—N'am avut de gind să discut aci nici o chestie, dar 
fiindcă, chiar în acest moment, îmi vine în gind o pagină din Paul Bour- 
get, în care acest scriitor expune în mod adinirabi! influenţa operei de 
artă asupra publicului, înţelesul operei de artă ca „adaos la seria de mo- 
tve determinante ale voinții“, Imi voiu permite so transcriu aci pentru 


cetitorii noştri, 


Ambiţia moa n fost să rudijer riteva note erra ai fie în stare 
a sluji istoricului Vieţii Morale, din vremea jumslății a dona a ven: 
eului al XIX-lea în Frantz, Aceasta Viaţa Morala, cum se intimpiă 
in surjelaţile fnarte civilizate, se evmpune din elemente diverse. An cred 
că erung un aderăr ture nou dacă nfirm că Literatura este unul din 
acesta alemenle. cel ma important pote, căci, În micsorarea din ce 
în ce mui evidenta n influențelor tradiționale şi lorale, Cartea davine 
sare învățător, Na e nici nnu! din noi care, sroborindu-sa în fundul 
conştiimți salo, să nu recunoască vi el n'ar fi fost întocmai aga cum este, 
dacă w'ar fi celit cutare man rutare carta: posmă suu roman, buculă de fi- 
toeofie saw de istorie. Chiur în momanta! presin, gi pe cind terin neest 
rind. un adolescent, pe care-} vad, sta es coatele pe pupitrul stu de niu- 
deni în areasla frumoasă rari de Iunie Florile ap deschid sub ferenstra, 
dragustus, Aurul e bă al soarelui apos se'ntinde pe linia orizonului eu © 
delirateța adurabila. Niste fete stea de vorbă In grădina vecină, Adolas- 


2 D. Rimnireann pretinde ca în canțonetele unei cocole numai eu: 
vintele exprumă sentimentele de rorotă, Melodiy nu ? Va să ziră orice me- 
kd a se poate aplica ln orice cuvinte ? Un marş funebru de Beethoven la 
„Margareta, ingera, iubit- 2 Ariu pristandalei noastre popurhie (ertene te- 
ttorul) lu „Cinterul forilor* din Fanst ? ` 


POLEMICA EA 


e 


centul sta plecat pe cartea sa, poale vre-una dintre acele d 
espre care e 
vorba in aceste Essais. Poate Fleurs du Mal sle lui Baudelnire, poate 


Vie de Jésus a lui Renan, poate Salambo a lui Flaubert, poate Thomas 


Graimdorge al lui Taine, poale Rouge et Noir at lui Beyle.. Cu cit ar face 
mai bine să Lräiasch ! zie inţelepţi... Vai! dar el trăeşte In aceasta clipă, 
şi o viaj mai intensă decit dacă ar privi Apusul melanealie, decit daca 
ar stringe gingaşele degete ale unelta dia fete, El se pierde întreg în fra- 
zele autorului su favorit. El vorbeşte cu acesta dela inimă la inima, de 
la om la om. EI îl ascultă vorbind asupra chipului de a gusta iubirea, de 
a căuta fericirea şi de a suporta nenorocirea, de a privi moartea gi întu- 
necosul de dincolo de mormint, cuvinte cara sînt revelații. Acesta cuvinte 1l 
introduce într'un univera de sentimente pănă atunci abia zărit. Dela această 
primă revelația până la imitarea acestor sentimente, distanța e mică 
şi adolescentul nu întirzie a o parcurge. Un mare observator a spus că 
mulți oameni mar fi fost niciodata amorezaţi dacă n'ar fi auzit vorbindu-se 
do amar. Cees ce o sigur, ei ar fi iubit în alt chip. A defini citeva din 
wxemplarele de sentimente pa cara unii scriitori ai epocei noastre le pro- 
pun spre imitare celor cu totul tineri, gi a indica prin ipoteză citeva 
din canesle generale care au făcut pe aceşti seriilori să eugrăurască aceste 
sentimente precum ela fac pe cetilorii lor mă le guste, acesta este, exact, 
fondul acestor Essais. 


Această pagină e din „introducerea“ la opera clasică a lui Bourget: 
Essais et Nouveaux Essais de Psychologie contemporaine (în care stu- 
diază, din punctul de vedere enunțat în fragmentul citat, punct de ve- 
dere sustinut şi de noi, pe Baudelaire, Renan, Flaubert, Taine, Stendhal, 
Dumas Dis, Leconte de Lisle, Frații Goncourt, Turgheniefi, Amle!), Paul 
Bourget e nu numai un romancier, deci el insuş în poziţie de a şti ce 
e un scriitor, dar, şi mai ales, un fin şi adînc critic (Ultima sa operă, So- 
ciologie et Littsrature, a provocat elogiile lui Faguet). 


~- 


13 


Miscellanea 


D. N, IORGA ŞI „JIDANO-RUŞII. 
D. N. lorga în No, 69 al „Neamului rominesc* se miră „de inje- 
pături, insinuâri şi batjocuri făţige” (pentru tămuzirea cetitoritor noşiri tre- 
bue si spunem că cea mal obiectivă observaţie asupra actelor d-lui lorga, 
pe care au putut-o ceti în „V. R^, e considerată de d-sa ca o „batia- 
cură”) la adresa d-sale din partea „Vieţii romineşti”, cu toate că dai „ar 
e i isti i ice,“ etc. 
iri scopuri ce at trebui să fie mai siapitice,”* e 
ga Gg nu vroa să admită, că actele publice chiar ale unui emi- 
nent istorie sint supuse juilecăţii opiniei publice, ca. şi ale Eee! 
muritor, şi că literatura nu este şi nu poate ia consipazație inpatriva 
opiniei "publice, cure să tie seatnă numai de intențiunile mai mult af 
mai puţin curate ale Werer și publiciştilur, trecind cu vedersi greşe- 
lile gi picatele Ior,—=macar că „iadul e pavat cu intenţii bune”, 
Până acuit, colecția „Vieţii romineşti* este fața, —nici odată m'am 
testal intenţiile bune ate d-tui Jorge. 
ge Dar es sintem siliți, şi cu adinci mähtire, să relevăm Inaintea 
cetiloritor noştri un „caz de conștiință”, = 
În No. 65 ai „Neamului Rominese”, d. Torga consacră unul taci 
dent petrecut în anditorul d-lui prof. A. C Cuza, asupra AAA nn voim 
să instatăm,—o notiţă, pe care o fnchee cu următoareie cuvinte: 
„Acest incident, fără importanță în aparenţă, e în jegătură ge eg 
nirea a vre-o zece studenţi jidano-rugi, studenți, cari au Inceput în di- 
Aere coteuri o vie propagandă de socialism jidovesc. Lucrurile se in- 
ewe Ga, şi o kimurire demonstrativă va avea loc cu slauranţă in 
Cur” ; ee 
să Pentru edificarea comploctă a cetitoriloc (fără să mai reievăm ne 
exactitatea faptului eñ: studenții vizaji ay fi provocat incidentul), dăm nu- 
mele acestor jidano-ruși, însoţite de mici indicațiuni biogratice, după 
actele depuse la Universitate : | i 
Alistar Cristea, născut în com. Roga, jud, Tomat, Basarabia, fiu 
e pisali, absolvent al Seminatului din Chişinău. 
Sir A4 Sirghie, născut Io com, Pereseceni, jud. Orheiu, Basarabia, 


MISCELLANEA 179 


fis de preot sătesc, absolvent al Seminarului din Chişinău, a fost ur- 
mărit de poliţia rusească ca „agitator“. 

Vintu loan, fiu de sătean, din com, Hagea, Jud. lzmail, Basarabia, 
absolvent al Seminarului, a fost arestat în timpul campahiei electorale 
frecute ca „agitator al ţăranilor moldoveni* (vezi corespondența din Ba- 
sarabia, în „Viaţa rominească“, 1906, No. 3 pg. 472). 

Scobihorn loan, fiu de preot sătesc, născut în com. Cerești, jud. 
Chişinău, Basarabia, absolvent a! Seminarului din Chisinău. 

Miță loan, născut în Stinca, jud. Soroca, Basarabia, absolvent al 
Şcoalei normale superioare de învăţători ` pentru „agitație | s'a propus 
alernativa: Siberia sau exilarea peste graniti, — a prefezit să vie in 
Romintz, 


Ulinici {i s'a schimbat In şcoală numele din Ştiubeiu), fiu de pregt 
sătesc, absolvent al Seminarului, ete. ete. 

Pe ceilalţi fi chiami Prodan, Loghin, Pelivan, Şchiopu, Popovski 
* Popescu), şi toţi, dar absolut toți sint copii de preoți, pisaiţi, zäiten! şi 
au învăţat la Seminar sau în „şcoala eparhială“ (explicaţia vezi în cores- 
pondența din Besarabia, „Viaţa rominească“, 1908, No. 3 pa 469), 

Și acum să judecaţi, 

Nu vois discuta” cu acest prilej cu d. lorga asupra socialismului, 
Să adinitem că socialismul nu poate îi decit „jidovesz* că „jidani“ aint 
Jaurés și oyi și astualii minişiri francezi, Briand, Viviani, Milletand şi 
chiar Clémenceau, care a revendicat în Senat calificativul de socialist; 
<a dän" este John Bitrns, ministru englez de interne, şi chiar primul 
ministru Campbsi) Bannerman, care a declarat în pariament „că astăzi 
ori-ce om moder e sociatist, ne desparte numai judecata asupra opor- 
tunităţii intr'un moment dat a diferitelor propunari concrete"; că „jido- 
veşti” sint acele peste tre! milioane de voturi obținute zileie acestea de 
socialişti germani (şi nici un alt partid n'a avut atitea voturi, deşi au 
mai muiţi atent, că „jidoveşti“ sint masele acelea cari se aduni în jurul 
steagului roş în Franţa, liatia, Austria, Uagaria (unde sint singurul par- 


“id poliic, care sprijină revendicarile Rominilor), Rusia, ete, 


Asupra unor astie! de păreri se va pronunța istoricul viitor al cul 
tuzii nonstre D începutul veacului XX; pentru moment nu ele ne inte» 
fexează 

Nu vom discuta asemenea, cari siat ideile adevărate ale acestor 
tineri (cati tearazintă in realitate Aproape toate curentele, bine înţeles 
inaintate, cari agită astăzi (ara din care ei au venit), nici nu vom releva 
faptul, că numai 'mulămită acestar idei, astăzi în Basarabia a puiut ii 
cunoscut şi numele profesorului lorga, citat in ziarele rumineati de acolo, 

Să luam faptul în toată goliciunea lu! brutată. 

De un veac aproape e despărțită de nol Basarabia, 

În cursul acestui veac nici o iegătură sufietească n'a putut să tie 
stabilită între noi şi frații despărțiți de „riul blăstămat*: ei nu nv Stan 
dech în scoli ruseşti, nu-și cunoşteau nici istoria neimului, nici Istoria 


150 VIAŢA ROMÎNEASCA 


statului romin, nu cunoşteau macar după nume pe oamenii noştri mari, 
pe poeţii, literaţii şi învățații noştri, Toate cunoştinţile lor asupra noastră 
se mărgineau la cite-va rinduri dintr'un manual de geografie, care de 40 
ani invariabil îi face să înveţe în toate şcoalele: „Principatele-Unite ale 
Moldovei şi Valachiei“, capitala Bucureşti cu 100,000 locuitori, un popor 
slav, ortodox,—de aproape 4 milioane, emancipat de Ruşi de sub jugut 
turcesc, produce prune uscate, vin acru şi porumb". ŞI atit £. 

În cursul acestul veac nu ne-au venit de peste Prut decit vre-o 
ciţi-va refugiați, ce nu mai puteau râminea acolo, şi au râmas perduți 
pentru ţara lor, 

În aceste condițiuni, vădit, că mentalitatea, toată starea sufletească 
a Basarabenilor a ajuns foarte deosebită de a noastră. 

Însă lată că din mijlocul acelui clocot de popoare, care este astăzi 
Imperiul rus, o mină de tineri, ridicați tocmai de valurile revoluțiunii, 
ascultind graiul singelui, pentru prima oară de la despărțire, se inscrie 
intro şcoală din Rominia, nu pentru a face vr'o carieră In țară, ci pen- 
Un a învăța limba noastră, a se înrudi cu cultura noastră, şi apoi să ducă 
ia ei acasă, peste Prut, Imvăfâtura romineasca şi să restibiliească astfel 
străvechile legături sufleteşti. 

ŞI aici, într'o ţară, pe care ci o socoteau liberă, şi au început să 
o iubească, fără să o cunoască, ca țara neamului lor, de la inceput chiar 
clți-va maniaci se cred în drept să-i supună inchiziţiunii asupra ideilor 
lor politice, sociale, religioase... Şi fiindcă dela maniaci nu ne putem ag- 
tepta să înțeleagă toată legitimitatea stării sufleteşti a acestor tineri, 
cărora” numai o revoluțiune le-a putut deschide porțile şcoalelor din ve- 
chea capitală a ţării lor.—este uşor de înțeles ce a urmat. 

Unii dintre tinerii Basarabeni, abla Inscrişi la Universitate, desgus- 
taţi şi amăriți de aceasta primire neaşteptată, s'au retras şi s'au întors 
acasă... 

Dar alții, inţelegind că nici ţara, nici neamul nostru, ai lor, nu sint 
responsabile peniru faptele citorva maniaci, au rămas. 

Şi iată, acum un profesor de Universitate, un savani şi publicist 
ilustru ` le aruncă epitetul de „jidano-ruşi“ şi instiză la... lamuriri de- 
monstrative (2 |)... 

Nu ne plac cuvintele tari, cu atit mai mult că ne dăm bine stami 
ce nenorucită e starea sufletească care poate să ducă pe cineva pănă aici. 
Dar lăsâm pe orice Romin de Inimă şi cu judecată sânâtoasă să hotă- 
rască ce calificaliv merită acest gest urit şi dacă d. lorga mai are drep- 
tul să se plingă „de Inţepăturile, insinuările şi batjocurile noastre.* 

ŞI acum să ne De permise citeva cuvinte şi pentru tinerii Basa- 
radeni. 

Să ştiţi, fraţilor, cà nu este un popor mai tolerant, decit poporul 
nostru, poporul vostru,— fiindcă milenii moşii şi strămoşi noştri au trăit 
nedespărțiţi, până acum 95 ani, 


-> TUe 2 C 0? 


MISCELLANEA 181 


Chiar In intunericul evului mediu acest popor, singur In Europa, 
nici odată n'a aprins rugul inchiziţiunii. lar în ultima jumătate de veac, 
abia scăpat el însuşi de jug, el a deschis largi porţile țării sale victi- 
melor despotismului din toate statele, chiar atunci cind impărăţiile mari 
nu se ruşinau să le predee în mina călăilor, 

Puteţi veni cu încredere în sinul nostru, şi Oricare vor fi ideile 
voastre, veţi îi îmbrățişaţi ca frați, deşi poate mulţi, chiar majoritatea 
covirşitoare nu le vor impărtăşi. Dar cu toţii putem preţul entuziasmul 
şi idealismul vostru ; fiindcă desamăgirile crude ale vieții vor turna cu 
vremea multă apă în vinul vostru şi vor potoli focul ce astăzi vă mis- 
tue inimile, acel ce de tinăr însă nu are destulă proviziune de foc sacru 
şi nu s'ar crede în drept să răstoarne cerul şi pămintul în numele ide. 
alului, at fi fost mai bine să nu se nască... 

Să nu luaţi dar în nume de rău chiar cuvintele d-lui lorga: un 
temperament de profet e pornit să-şi exagereze însămnătatea persoanei 
Şi greutatea cuvintelor,-—insă nu e un neam mal puțin inpresionabil de 
aere protetice decit neamul nostru. 

Aceste mici incidente vor trece, şi peste puţin timp ne veţi putea 
judeca mai bine, decit acum, prin prisma primelor Impresiuni neplăcute, — 
şi veţi duce de aici în sinul poporului, pentru care voiți să luptaţi, un 
dar nepreţuit: sămința culturii naționale ; singura cale spre progtesul 
general omenesc, care să credeţi, ni este scump tot atit cit şi vouă, deşi 
poate unii dintre voi ințeleg altfel etapele intermediare, decit unii ditt- 
tre nol. 

Aşa dar, fără suparare ? 


POLEMICĂ ACADEMICĂ. 

Este un fapt cunoscut că d. A. D Xenopol destăşură o foarte mare 
şi variată activitate şi că, In sărăcăcioasa culturalitate oficială în care trăim 
de citva timp, d-sa găsește mai totdeauna mijloacele să iasă în frunte. 
Foarte firesc deci ca, acei care se ocupă de mişcarea noastră culturală, 
să se gindească şi la d. Xenopol, Totuşi, aprecierile făcute in această 
revistă, au avut darul să-l nemulțămeasca pe modemul nostru Proteu, 
care, smulgindu-şi cea mai ascuţită dintre penele sale, pleacă astfel inar- 
mat în nobila-i cruciadă. Şi se luptă cu o logică minunată! 

În primul loc, credincios metodei sale ştiinţifice, d. Xenopol taişi- 
lică adevărul istoric. De unde noi I invinuisem că-şi exercită poligrafia 
sa În domenii pentru care nu are absolut nici o pregătire (literatură şi 
critică literară); de unde afirmasem că chiar în specialitatea sa istorică, nu 
este nici „cel mai mare”, ba nici măcar un „mare“ scriitor, după cum i 
place să treacă; de unde Îl acuzasem categoric că se transtormă fără 
scrupul în buccengiul propriei sale celebrităţi, —d-sa, ocolind toate aceste 
aprecieri, ne impută că Pam fi taxat de „ignorant“. Ca intotdeauna, cind 
este vorba despre sine, d, Xenopol exagerează... Şi triumtă jeftin apoi, 
combătindu-şi propriile sale exageraţii! 


Is? Ce VIAȚA ROMINEASCA 


RE RR 


Nu, d. Xenopol nu este un ignoran Daa este numai lipsit de 
orice talent literar (ceteşte operele compiecte ale ilustrului pseudonim 
Laur), şi nu are nici Bustul, nici pregătirea necesară, pentu a judeca 
operele literare ale altora (ceteşte comentariile poeziilor d-nei Riria). Cri- 
ticile sale, imprestoniste, lipsite de ori-ce fundament Sinti, nu sint de 
nici en folos pextru marele public şi ar pulea servi doar numai psiho- 
logilor, pentru studiu! unei mentalități bizare, 

D. Xenopol este însa un istoric ; dar nici mate: şi cu alit mal 
puţin „cel mai mare” Istoric romin, Este istoric, numai în marginile res- 
trinse ale pregătirii sale ştiinţifice şi în marginile, încă şi mai restrinse, 
ale materialului ce şi-a putut apropia... ÎI lipseşte adică cu desăvitşire cu- 
noștința limbilor slave şi în genere a filologiei moderne, după cum Il 
lipseşte și cunoştinţa celor mai muite documente, —fără de care nu se 
poate scrie o Istorie critică a poporului romin. Astfel il judecă —fără ex- 
cepţie—toţi acei care s'au ocupat, în țară la noi, cu studiul mai serios 
al Istoriei: d-nii Hasdeu, Onciul, lorga, Bogdan, Nădejde, Densuşianu, 
Anghel Dimitrescu, et. dintre care unii merg pănă a-i imputa chiar ne- 
cunoştinţa limbii romine şi stilui său „agramat*, 

lată cum stăm cu valoarea intrinsecă a istoricului Xenopol ` iar 
dovezile externe pe care le produce d-sa, nu pot avea nici o greutate, 
mai ales cind ele emană de Ja străini, care nu se pot pronunța, în cu- 
noştinţă de cauză, în domenii unde este vorba de documente şi monu- 
mente lor înșile necunoscute... Înainte de cercetarea documentelor fantas- 
ticului Crawford, faimoasa Tereza nu s'a bucurat şi ca de o mare şi gra- 
tultă celebritate 2... ŞI unde aceasta? În inima chiar a Parisului, tocmai 
acolo unde—zice d. Xenopol — „acum chiar am fost invitat să ţin 12 
lacțiuni“, i 

Invitat 7... „lată cum stau lucrurile :—spune d. lorga în „N. R* din 
7 lanuar--d, Xenopol! a dorit să poată vorbi studenţilor din Paris. I s'a 
primit cererea. Ar ti fost nepoliticos să se refuze. O Universitate n'ar pu- 
lea jigni în aşa chip o ai: Va să zică nici vorbă de invitare! ŞI 
d, Xenopol! se laudă, numai cu o „cerere“, care—după Codul internaţio- 
nal al Universităţilor,—nici măcar nu-i putea ii refuzată! Nu e indrăzneţ, 
d-le Xenopol ? Dar dacă noi apucam să-ți facem amendă onorabilă 3 

Este Incă şi mai interesantă psihologia d-lui Xenopol, atunci cind 
dag Încearcă să-şi fixeze valoarea prin „asătmăluiri*. Cu cine credeți ca 
se cotnpară „marele* istoric ? Cu colaboratorii noştri, care n'au scris nici 
un rind de Istorie! Abil Academician d. Xenepol! Dar, cu metoda a- 
ceasta ieftină, daa poate apărea „mai mare“ istorie de cit Michelangelo 
ori Petrarca, după cum şi d-na Riria, va apărea, mai ilustră poetă decit 
„insusi“ Mihaiu Viteazul |... Nu; dacă d. Xenopol doreşte cu tot serio- 
sul să-şi valideze uzurpările sale superlative în Istoria Rominilor, atunci 
binevolască a se compara cu d. Onciul, ori cu d. lorga care —credem noi 
—s'ar grăbi să-l servească, pe fostul său dascăl, cu folositoare tecțiuni de 
cercetare a documentelor şi poate chiar de filologie modernă... 


MISCELLANEA In) 


© — —— 


Mai nimerit ar îl însă, ca d, Xenopol să se resemneze dată a îi mima 


cela ce este. Să ne scutească prin urmare de reclamele sale, care Leen 


totdeauna cu „ilustrul istoric” ori „marele nostru istoric” şi pe care le 
colportează singur prin biurourile tuturor redacțiilor,.. ŞI fot aşa, Shi 
desființeze şi „biurou! de plasare“ ce a deschis de ctirinad pentru celei» 
îicarea altora... Dan nu are capital suficient pentru a irage polite a- 
supra posterităţii, pe sama sa, necum pentru a comandita gi alte pâvălii!,, 

Încolo, activitatea d-lui Xenopol nu ne interesează. Nu pe von ech. 
bot dar până la polemica sa „acaderulcă“. Daten "A, ori chiar întireagra sa 
persoană, ne interesează si tai putin. Tot aşa, sintem de părere că mtj- 
„loacele cinstite“ prin care ilsa ştie a stoarce onorarii, ori contorsiunile 
sale de ftouren-soarelui, după traista cu „misi: şi subvenții“ cure trece 
de ia un club politic je altul, — nu interesează deocamdată mişcarea tibas- 
trä euiturală. Deocamdată, zicem, pentrucă va trebuii să tinem samă şi noi 
cindva de aseminea „trăsături“, anume atunci cind vom ajunge în can- 
Vingerea că Invăţimintui superior are misiunea de a forma şi curaetere.,, 


LUPTA” DIN BUDAPESTA. 

La Budapesta apare un nou organ toininesc, sub direcțiunea d-lor 
Al. Vaida-Vozvod şi Aurel! Vlad, cu tittul de „lupla“, 

În articolul-program din Na. 1, cu drept cuvint se teievează in- 
semnătatea epocei In care trčim pentru lot siet Neaniniui nostru ` 

„idei nouă rezvratesc omenirea, 

„Vezhia Monarchie a Habsburgilor a ajuns li o răspântie a evo- 
June sale. 

„Aşezăminte, cari în firea lăpturei lor puriau de mult germenele 
„Duirăziciunei sunt zguduite în temelia tor șubredă de atotputernicul 
„duh al vremilor, 

„Ne dim seamă, că zilele noastre aparțin unei cpoce istorice a 
„Inrrezuiui nostru neam ! 

„Evenimentele mari se pregătesc. 

„Probiame hotăritoare vor trebui destegrate, 

„Dela înţelepciunea şi dela curaju! răndalui de oameni, ce irăeşte 
„astăzi, va depinde soartea generaţiunilor viitoare ale ncamuini nostru. 

„Cu drept cuvânt trebue deci să pretindem, cu toată hotărirea dela 
„toti acela, a căror ursită a fost să stea în zilele acestea grele la cârma 
„čónducerei destinelor neamului nostru, —să fie conștienți de mărimea 
„isiunei lor istorice”. 


"1 Fiindleă, pentru d. Xenopol. un fnelut Jelerminan al valorii sale 
este şi vielen evlabormturilur nostri, informindu-ne, am allat ca col mat ve 
nerabil dintre dingji. atinge jumâlate de vene abin la 1844. El are dur. pâna 
alunei, tot timpul să serie nu pumai și cel al doilea ul său volum de poe- 

i~ pa enrè ilustrul erätie literar Va condamnat eu anticipare, Inc? de la 
LMI, —ei si toale copodoperile, pe cure d. Xennpol n'a izbutit met sā ni le 
doie pana senti.. 


184 VIAȚA ROMINEASCA 


lar in articolul semnat de d. I. Vaida-Voevod, se arată astfel tème- 
iul adevărat al naționalismului sănătos, care caracterizează direcția noului 
contrate : 

„Astfel asimilind poporul nostru din tezaurul cultural al marilor 
„naţiuni europene tot ce-i va fi congenial, va răzbi de a-şi crea o cul- 
„trä națională rominească specială, puternică, bazată pe marile cul- 
„turi occidentale, dar individualizată conform geniului propriu al nea- 
„mului rominese. 

„Această cultură naţională mi-o închipui ca insul puternic fortifi- 
„cată dela natură Intre cele trei mări puternice ale Europei indo-ger- 
„mane, © insulă care rezistă neclintit valurilor ce-o izbesc din toate păr- 
„tile. Dar formarea acestei culturi la Triplex Continium al Continentului 
„nostru mare să se intimple prin izolare meşteşugită şi excluzivitate 
„trufașăd, ci prin alipire cutră Europa apuseană indo-germană, prin 
„ivna de a ne face părtaşi de toate binefacerile culturii acelor rase de 
„a căror inrudire făloşi sintem, faţă de care Insă cu toate acestea dorim 
„3 ne susținea individualitatea, limba și cultura noastră proprie naji- 
anală* 

Faţă de obscurantizmiul şi „exclusivismul trufaş* ce predomină în 
Regat, alituri de o dezolantă scurtime de vederi în ce priveşte proble- 
mele momentului istoric, şi față mai ales de rolul tot mai mare ce este 
menită să-l] joace Rominimea din Ardeal în destinele neamului nostru în- 
treg, salutăm cu o vie bucurie noul ziar din Budapesta şi-i uräm să 
ajungă indreptătorul autorizat al întregii acțiuni a naţiunii noastre. 


VANDALISMUL „INTELECTUALILOR, 

Într'un cerc al „intelectualilor“ d-lui Macedonski, acesta, & Co. a ținut 
protesteze împotriva „vandalismului ardelenesc în literatură“. „Vandat“ 
probabil sînt Octavian Goga, Coşbuc, Iosif, Slavici, Agirbiceanu, etc, 

Se vede, că după experiența cu Eminescu, d. Macedonski „a uitat 
toate, şi... n'a învățat nemic"”.., 


NOI ZIARE ROMINEŞTI ÎN BASARABIA. 

Primim la redacţie primele No, ale ziarului „Moldovanul“ ce a 
apărut la Chişinău sub direcţia d-lui G, Madan, fost artist al teatrului 
najlona! din Bucureşti. 

În No. 1 gazeta „naţional-independentă” publică un apel electorat în 
favoarea... „alianței adevăraților Rugi“ 2. 

Nu cunoaştem pe d. Madan, dar pe de altă parte ni s'a trimis o 
Inştiințare a societăţii basarabene „Milcovul“, prin care se aduce la cu- 
noşiința publică, că d. Madan este exclus din societatea Basarabenilor 
pentru... raporturile sale cu jandermeria rusească !,.. 

Cu toate acestea considerăm apariţia „Moldovanului* ca un adevă- 
zut triumf al cauzei naţionale. 

Si ne explicăm. 


MISCELLANEA 150 
AR 


Înainte de revoluție nu ar fi putut apărea la Chişină 
dan, fiind-că oficialitatea tăgăduia insă-şi triada Geste re bea 
şi chiar a Rominilor în Basarabia. lar dacă acum chiar „Alianţa adevă. 
raților Ruși“, şi, (dacă e exactă învinuirea societăţii Milcovul“), chiar jan- 
darmeria rusă, are nevoe de d. Madan,—ce probă mal puternică vo de 


Salutim deci apariţia „Moldovanului“; din discuţia ce va urma, po- 
porul rominese va şti să aleagă pe prietenii săi adevaraţi. 

— Ni se anunţă de asemenea un nou ziar, „Viaţa Basarabiei“ 
pus sub direcţia d-lor loan Petrillo (Petrit) şi Alexis Nour, Dau Petrila 
şi Nour sint naționaliști sinceri şi progresiști, ca direcţie generală, Sperăm 
că se va putea stabili o colaborare Irățească cu cei de la Basarabia in- 
buch punctele de divergență nu pot fi ireductibile. 


JUBILEU ARTISTIC 


Însemnată pentru mersul cultural al oraşului nostru a fost ata 
rirea activităţii de 50 ania d-lui Candela. Desi pregătit în a aro 
tul dat în onoarea lui a fost interesant. El a dat prilej iubitorilor de mu- 
zică să-și arăte admiraţiunea pentru o muncă rodnică şi aleasă, a oglin- 
dit, atit cit forţele artistice ale laşului o îngădue, activitatea sărbători- 
tului în cele mai multe ale ei manilestări, a prezintat publicului producți- 
unile din ultimii cinci ani, dovedind astfel că d, Candela este Incă in 
plină forţă de producere, În adevăr, tragezimea şi seninul inspiraţiei, fi- 
rescul cu care se 'niânțue frazele muzicale, armonia cumpătată şi pururea 
mlădioasă, care se insinuează scoțind în relief atitea nuanţe de gindire, 
ne dau dreptul să aşteptăm încă mult dela dramaturgul nostru muzical. 

Compoziţiunile care s'au impus admirațiunii tuturor au fost: „Fan- 
tazia" pentru vioară, „Nocturna“ pentru clavir, „Romanţele“ şi „Baladele“, 
Deşi lipsea manifestarea cea mal înaltă a talentului d-lui Candella, opera, 
iubitorii de teatru au putut simţi avintul şi fiorul dramatic, care par să 
De forța de căpetenie a compozitorului ieşan, în romanja „S'a stins” şi 
mai ales In „Balade“.— Foarte gustată a fost şi „Fantazia“ pentru or- 
chestră. Cu ajutorul cltorva melodii populare şi ajli de Miculi, d. 
Caudella ne-a dat o inspiraţie minunată. „Fantazia jubilară“ este, după 
noi, oglindirea unui amurg, cu melancolia nepătrunsă care-l precede, cu 
jalea nestinsă care-l urmează, Lămurit se desprind din pinza sunetelor 
poezia Intinderilor țării noastre, voiaşia zburdalnică şi jalea nemotivată a 
hotilor desfăşurate în largul naturii, odihna umbrelor şi dorul de nemăr- 
ginire ce-l] trezesc în sutiet şi cerul nostru limpede şi zarea cu luminile-i 
tăinuite. 

Ca compozitor d. Caudella e un tip intelectual, Această intelectua- 
litate se invederează cu osebire in mlădierea extraordinară cu care urmă- 
reşte cele mai mici cute de gindire ale versurilor, în puterea descriptivă 
a compoziţiunilor lui şi 'n predomnirea elementului dramatic. Căci, formă 


Wey VIAŢA HuNMINEASrC A 


cu adevărat obiectivă a Inspiraţiunii muzicale mu poute fi decit de genul 
dramatic, 

Acestei predomitiri de întelectuatiitale muzicată D datorește d Cau- 
delia ai păstrarea puterii de producere până la o vristă, relativ rebetă 
inspirațiunii, şi posibilitatea de a îi lucrat fără preget intro ramură în 
care iubirea de artă era, pănă mai dăunâzi, singurul indemn În ţara cos 
mincască, 


CONDAMNAREA D-LUI V. E. MOLDOVAN. 

Ziarele de peste munţi ne aduc vestea, că fostul director al revis- 
tei literare „Orizontul, d. V. E. Moldovan, e condamnat de Curtas din 
Cluj la un an şi jumătate de temniţă de stat (inchisoare politică) şi 1500 
coroane amendă (sau În caz de neplată incă 150 zile inchisoare!) pen- 
tru un articol din „Orizontul... 

Gavriliä la Chişinău de Ruşi, Moldovan la Cluj de Unguri, — pe 
cind vreunul la Cernăuţi de Rem Pu. 

Singurul acest îapt poate vădi pentru osi-cine anomalia vieții moas- 
be naţionale : Incaltea is puşcărie să fim cu toții împreuna! 


DESFRINAREA MINORILOR. 

Un proces recent pune din sou la ordinea ziisi chestiunea răs- 
punderii penale pentru comtpţiunea fetelor minore. 

După legile în vigoare o copilă de patrusprezece ani impliniți, care 
nu poate consimti vatabil la înstrăinarea nici a unui fir de aţă, se con- 
sidetă ca fiind în stare să consimlă valabil la distrugerea morală n tn- 
tregti sate tinere vieţi. l 

In asemenėa condițiuni, un arendaş tibidinos sau un cucagaş siri- 
cat, poate nenoroci un satiintreg, poate sădi pănă în adincul inimii poporu- 
Im destriul cel mai groaznic, fără teamă de pedeapsă, dacă poate do- 
vedi „consimţimintul” victimelor (care în mizeria groaznică s satelor, cw 
atit mai uşor se capătă după... ireparabilul fapt), adică lipsa de „vio- 
lențu* (art, 263 c pen]. 

Vădit că o serioasă revizuire a legistațiunii noastre In această pri- 
vim, —o rămăşiţa s altor vremuri, —se impune, dacă nu vroim să com- 
promitem sănătatea morală n noilor generații la țară. 


STUDENȚIMEA DIN BUCOVINA. 

Studenţii din Cernăuţi sint impärțiți în vr'o tret societăţi. Dacă 
aceasta s'ar datori divergințelor de idei (ceea ce nu este, pe cit se poate 
vedea), încă li studenţi fractionnrea în atitea grupuri quasi-ostile nu se 
poate justifica: ciocnindu-se toate ideile în sinul unei singure societăți 
studenţeşti, cu atit mai uşor pentru fie-care ar fi să-şi aleagă, în cuno- 
ștință de cauză, calea vieţii, Și doar acesta este scopul principal ai anilor 
de studii, — pregătirea pentru lunga şi spinousa cale a vieții. 


MISCELLANEA LST 


În No. 1 din acest an al „Voinţii Poporului“, din Cernăuţi, cetim 
ui călduros apel pentru impăciuire, in formă de scrisori către societățile 
studenţeşti „Bucovinq” şi „Dacia“, iscălite de d. dr. Trofi! Lupu. 

Va avea acest apel vrun răsunet? Din partene i! dorim din snilet. 


„PENTRU UN STUDIU ASUPRA CIMILITURILOR. 


D; G. Pascu ocupindu-se deja de mal mult timp cu un studiu li- 
iologic şi etnologie asupra cimiliturilor, şi dorind a fi cit mai complect, 
face un ape! călduros cătză d-nii premtë şi Invăţitori, precum şi cătră 
alte persoane care stau la țară, atit din Regat cit şi din afară de Regat, 
să binevoiască a-i trimete cit mai compiecte liste de cimilitari sau gi- 
citori (de la cete mai simple până la cele mai complexe, de ln cele mai 
cuviincioase pănă În cele mai necuviincioase), La adunarea lor d-nii 
culegitori sint rugaţi a ținea samă de următoarele lucruri: a fiecare ci- 
militură trebue să se dee infelesul el, explicarea, pe cit e posibil, a cu- 
vintelor puţin cunoscute pe care le cuprinde, precum ai locul (satul şi 
județul ori comitatul) de unde sint culese; textul cimiliturilor trebue să 
De In dialectul regiunii respective. Toate cimiliturile trimise $e vor pu- 
blica într'un volum care va fi oferit, drept respiat:, tuturor acelora care 
vor răspunde apelului, Adresa d-lui O. Pascu : laşi, str. Sâvescu No. 20. 


P. Nicanor & Co. 


RECENZII 


Radu Sbiera, Poezii, Iaşi, Tip, 
„Dacia“, liesen, Grossu A Lamp, 1906, 
Preţul 3 Coroane, 

Ja seriilor bucovineun trebue tra- 
tal eu indulgenti, eäci Bucovina e mai 
departe de mişcarea literară din Re- 
ga:. O licârire de cultură naționalā a- 
volo trebno pretuita. Totuşi nu Dulem 
si manifestam niei un entuziasm faţă 
eu volumul d-Ini Radu Sbiera. 

Şi mai întâiu, volumul acesta este 
o heindeminateca prelucrare a lui E- 
mineseu, Dar, ca proces intelectunl, e 
o manifestare foarte curioasă şi inte- 
resanlil, care ar merita sa fie tratată 
imtr'un lung studiu de psichologie şi 
de stilistica, 

Noi ne vom mârgeni a indien pe scurt 
mi eu un exemplu două, procedeele 
mai euraelerislice prin cure d. Radu 
Sbiera transpune pe Eminescu în ceea 
ce numeşte dan „poeziile“ sale, Pru- 
supunem, dar, vă cetiturul cunoaşte 
bine pe Emineseu, 

Primul procedeu, D. R. Sbiera ia 
poozii intregi ale lui Emineseu, pe care 
le reface, Satira sa a Dt (Bucu 
regii, 43 Martie, 1906 stil vechi), nu e 
decit „Satira Hi” u lui Eminescu, bine 
înțeles scoborita ja ultimul nivel: 


Voi, ervi, voinici de moda, ințelepti 


și Somizei, 

Ce sinteti decit o gloată de nebuni 
şi de mişoi? 

A sunat si censul vostru, banul nu 
vi sø mai lrece, 


Prea ne-aţi imbâtat intruna cu mim- 

7 Stasi și apă rece! 
anlaroni, punga ară, cal 

zuni vechi 2o gd, 

Ce din ţară faceţi bursa, din bise- 

rici faceli havre ! 


Şi'n saloane ingropaţi voi a pu 

rului grea Tele 

Voi ateli einen stet 
o 

Cind prădați averea țării pe furis 

ca nisto hagi” 

Voi sinteți stăpinii arii, descendenti 

de vechi Romani ? 

Seamalori ee'uşală tari și pepor, 

vechi şarlatani, 

O, strămoşi eu obiceiuri rominegli 

AU aj su şi Yeerozi, 

ajuns să o mască tru- 

b aceşti migel, neroni, 

Cari vă mesteca”) in gură toata ziua, 

şi i ei iși ër Ee 

t en vum acopâr to w'n 

? care 'nuoată ! 

O, Mihai, ee stai calure un roib, 

ei şi-ţi zie viteaz 

Ţi-ai privit eu ochii "n lacrimi la ne- 

bunii cei de azi, 

Cum de pulu-ți nu s'aseunde, ealul 

tàu nu prinde viat, 


”) Interesant proces intelecinaj: 
e veacul de aur in noroiul 
greu al prozei“ din Emiueseu,. Tira- 
Dia cucimtalmi ! 


RECENZII 189 


Şi în glas de tunuri multe nu le 
sapi un greu mormint ? 

Voi, ce nu mai sinteţi vrednici să 
vă zicem noi Români, 

»trpituri de fală veche, pocituri de 
vechi stapini... 


Nu e o psichologie interesantă ? 


Al doilea procedeu. D. R. Sbiera 
rombina bucaţi din diferite poezii ale 
lui Eamipescn ` In Luna, tuna må o- 
moară l. 


Do la strungu cea din vale urcă tto- 


guiri de elopot 
Şi tkeeren din văzduhuri se eutre- 
muri de-un ropot 


din „Călin“ şi urmează imedint: 


lar talinga'n plus de-aramă mii de 

eich en invie 
Şi din noaptea nefinței seoalwn 
viață iar o mie 


din „Satira I“; apoi; 
E atäta poezie.. 


din „Satira IN" si tot de miri: 


Ea (lun) din ceruri o cărare pâna 
in pamint durează, 


Imagină falşă, tåei ln Eminescu „că- 
rarea“ ce o face junn ape inz, reen ce 
are un înțeles, 

la Satira I a d-lui R. Sbiera, e: 


De ce ou seriu £. 


din „Satira I“ a lui Emineseu, Ideea 
è aceiaşi, dur d-su ia şi din nalte bu- 


câţi: 


Cind omul pentru el e tot, şi totul 
pentru el nimir, 

Şi erede, glie, jură toate că sint in 
degetul anu mir, 

Cimi ol, an punet din univers, chiar 
upiversul, lumea 'niroagā 

In rap ei spune că cuprinde, că el 
` o lengă gio desleugă, ete, 


din „Satira 1» de Eminescu. Apoi: 


Dar cind a morţii coasă rece sălua 
ii dă puţine scinduri, ete. 


Cum vedeţi: „Do ce nu seriu?“ e 
problema din „Satira Ir: a lni Emi- 
nesen ; tispuneul U da d. Sbiera ari- 
tind nimienicia omului (a savantului). 
dupa „Satira E: n lui Eminescu... Si 
sint sici şi bacäți din „Satira Di: a 
Jul Emineseu ` 


Și eine-s co din innălțimea mono- 
clului de sumeţie 
Privese bert . ,...., 


Eroi Diaen! iù “zodia vitginelor de 
cafenele 


Cu idoslu ‘achis in pungă gi 'm fo: 
pel surd de sompe echt 


În Potopul, d. R. Sbiera vorbeşte de: 


Dumnereu --cereseul tală, care toate 
le-a firul. 

Dară el nici ani nu are, nici sfirgit, 
nici incepnt, 


EI bateinul fară virsiä. total lumii 
fara tatā, ete, 


din „Satira 1* de Eminescu. —A poi, maè 
departe găsim şi „neamul Cain” (din 
Satira IV de Eminescu) rie, 


Al treilea procedeu. D. R, Shiera fn 
luctura, proredeul, tonul lui Eminescu. 
Procosul intelectual aci e lonrto cn- 
rios, Inta, de pildă, Măi Ciobane, in 
care imprumalul uste marturisit prin 
motto („Las arhimandrilului — tunata 
grija schitului, —lasă grija sinţilur— 
în sama phrinților! Eminescu). D- 
Sbiera serie o, enm să-i zic ?... o trans- 
punere à „Doinei“ Isi Eminescu, in 
care pâsim şi alrofu : 


Mai, ciobane de In sina, 
Last sama CN 
Toata grija clatului, 


In sami ropoilur 
Toată grija oilor.. 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


in care transpunerea e jignitoare, tări 
„vopoilor* e in loc de „siinţilor* din 
Eminosen t... 

Dar iată un caz mai curios, fará să 
De mărturisit: E vorba de pgrozăvia 
potopului. citez pulin, eine n'am loc: 


„lu, cu ceasul vare trece, se apro» 
pie și vine, 

ŞI tot reste şi se Inii, golu "n lume 
do îl imple, 

Si fiori de rele soapte sa loves: de— 
uroehi și timple, 

Si din patru părti a lumii se por- 
nesie o furtună, 

Vijilia (7) en vintazse urlă, gueră și 
inna, 

Şi la mijloe se incinge un virtej de 


ursgaii, 

Ce se'neneră lu triută, luptă de og- 
tiri dusman»; 

Vifor, viseole si vinturi vijie, viese 
in vaer, ete. 


in eare visul Ini Baiazid, putin, dar 
mai ales lupta dola Rovine din „Su- 
tira PI“ a lui Emipescn n serrit d-lui 
Radu Shiera en inspiratie.. 

Nu mal insist, edei lucrul e ugor de 
inteles, asupra faptului, care ur Bal 
patrulea procedeu”, ci d. Radnu Shiera 
utilizează pretidindeni idei, cuvinte, 
inmgini din Eominescn. E vorba de 
Seunpa Huoovină 1... 2 Da sigur vom 
gisi că peste Buvovlaa: 


„prisos de-oml 8 se nzterne, 


caro e: „Din Boian la Valru Dornii a 
umplut omida eornii* a lui Eminescu... 
Doua bucăli are d, Sbiora mai bune: 
această Scump Pucouiuă ! zt Sys pe 
dulia albuatintu,, ln colo: 
Prozaisin : 


Si privirea wmi zbura 
Ineoln și Incosce, 

A'nghejat. si-urochea mea 
Aude numai toarce, 


Tonce de dureri pi ehin 
Şi alta nu slmtezle ete: 


Lipsit de gust: 


Şi-un bilet mä pun să-ţi seriu 
Cu a ochilor cerneală, 
Genolo-s condeiul viu, 

Bursele e, 

Şi coperta ul meu piept 
Marcă gindul ca sa sboare 
La-al tâu sin geriseurea drept... 


> Spirit dla d. R. D. Roselti, cari 
are şi o epigramă: 


După ele 'mblă intruna 

Cit era șoinie hultei : 

Dar decind i-au pus cununa, 
Nu-i plae chipuri de femei ` 


Verbiaj.—Nu pot eila, cari. eltaţiile 
ar ocupa pagini întregi. Sa consulte 
relitorul, de pilda: paginile 5R şi 59 
din Gren T: pag. 92, 93, di dia Po- 
topul. Avi, din enuza verbiajului mein- 
frinat, d. H. Shiera ma vorbeşte, ln 
veemea potopului, de: 


Prin boniae și patate, prim salone 
nelu feerici tt! 


ele. ete. — Nu voin da deril un vers, 
spre u se vedea acest varblaj: 


Aale, gennat, sirigăt, nrlel, vaiel, 
țipăt, bocet, plins 


In adevăr, e „potop“! 

Avelaş vorbjaj și lipsă de Lelont îl 
fac ca, uluară vim zelätrizenz, să ii 
jure ea in gazetele de provincie ` am: 
buni”, eet", minciuni”, „fanl'a- 
roni”, pungsi” senipurani*, „berme- 
tei, „hoţi“. —Anoi a... „erilica soei- 
nit: de vm. P-amtiamt e în Florian 
Beresen ! 

Familia: 


Putăn Tit es atacul stă un miro 
şi-o mireasi 

Dară ei, cind ai (preotul) OS rue 
ani de enninie, 

Gindal şi-l trimit nsiate la divortul 
ce-o Să tie 

Pe sub zoue la enemape el-se uila 


migelegte, 


` RECENZII 194 


Ei ti place de pr-acuma altul, şi a- 
H tei bia e 
Ca să treacă ziua nanţii s sü fie 
mai teaptă 

În alegeri rafinate si'n u dragosto- 
lor rar, 


Dara murit bărbatul: 


“iod prohodul lingă racln-i etntá 
prenlul si paaltul, 

Tinâra vädang biata, dintr'un lesin 
enden allub- 


urmează eleva ironii la adresa do- 
zerii profisulo a xadanelur, apot: 


Nici un an mu treca hine—şi vä- 
dona desperaln 

Vesela jar so mărita, eu sparunță 
medrertá., 


Prietenia ? 


Dragostea deamie gi frate, este dra- 
gosto de sarpe. 

Le colegi de Tunetinne cauţi tu sim 
ceritule ? 


Si nasa mai departe, Explieaţiu Ius 
evului e sinpli; cind pui sentiment 
voind sà dovedesti că-l ai, te dedai 
la exagerații de limbaj ca donr-doar 
Ni vei da (ie și allora impresia eñ 
simti, — St actasta, o ucordâm, se facu 
*proape incouştient, 

Coustatum dara, eu părere de rău, 
că 4, Radu Sbiera nu e un poet, 


G, L 
` S D 

Fdma-2inne, Minuts  Vezuay, 
"enee, Bucureşti, sii. Un elegant vos 
iam apărul pumai în 225 exemplare 
uumerointe, Exemplarul pesta care am 
dat, din intimplare, poartă Na. 32 şi-i 
adresat d-lui L Teodureseu, fostul di- 
rector ul ziarului „Drapelul“. Volumul 
“Onţinn 20 de mi? Juegt -—partu in 
roză, parte în versori—serise în foar- 


le curoetă Hank franceză, desi au- 
loarea pare să fle romincă, din inalta 
societate bucureşteană. Regina Elisa- 
beta recomandat volumul prin prafalu 
intitulata: „A une enfant de mon 
Ame": „Si de vous disais que vous êtes 
la joie de mon Ame, mon enfant. ce 
ne serait pas assez, Vous ètes plua 
qu'une grunde espérsnee; car, dâjă, 
vous tener les prommesses de votre 
regard profond et de votre âme vi- 
rupte... dans votre main Dieu a place 
une cloile pour deluirele les tenchu en 
cl pour conduire toujours plus haut t” 
Sint in acest valum Juegt cure ne 
lae să imputăm aulo rei anonime 
romince ed le-a seizut din iiteraturu 
noastri, seriinducle in limba franceza, 
Vom cita uproupe in intregime : „More 
Yir- Dormir” 


male jour de la grande Bésirrection 
dat arrivie, 

A son tribunal supreme Diou appela 
les moris 

Mais, de toules les tombes dont Ja 
lerre est eouverle, une 

pluinte s'éleva imtnense, up long eri 
du révolte retentit: 

„Nous ne voulons rous rérèliilers 
nul n's la delt de 

trunbler notre repos al péniblement 
gigas., La fogon réunie 

de tontes nos douleurs huinaines čia. 
lera Ja puissance itiving $.” 


EI Dicu Jes laissa dormir, ` a 

Tonul Irist pănă la derolare, resiz- 
naren Dlaztbect și roveria in caro plo- 
tase cele mini multe din bucățile ew 
prinse În volum, Iradeazň, se pare, 
mal malt inflnonin unei Seoli, decit 
sinceri „minule gees" nle autoarei 

Plină de desnădejde, zutoarea cauti 
pretutindeni foriciruu, fară să o gh- 
seacă in viuţa: kën 


J'ai demandé le boobenr A toute là 
ture, 

La mer m'a répondu qu'il sëialt dis- 
sipè nu milen 

des embruns des vagues de Dn veille, 


Le ciel m'a répondu qu'il atait ceas 
de hriller avee lea 
rayons morts des astres disparus, 
Et la terra m'a dit: „Cherche-le dana 
los tombes t..." 


Păcat că delienteţa imaginilor e ri- 
sipità fără efect in exprimarea unui 
pesimism eopilireer şi banal! 

Pretutindeni nutonrea nu vede decit 
lipeă de viaţă, melancolie, lipsa de 
vigoare şi da epic ` oceanul vhinr, o- 
ceasul prodorntor al impresiilor de 
sublinia i de groază, penlra anonima 
seriiloare n un „Pauvra Decan, fatigué 
de rouler å jamala l'amertume de ses 
vagues*, Pasimismul autoarei nu apare 
numai ca lingnirea unei neferieciri per» 
sinale; negația vieții njunga ideal de 
fericire, dorit pentru omenirea Intrea- 
gi: „0 ptuvre humanité, lasse de 
désirer, je Uendormirais dans Jr né» 
ant... si je le pouvais- Aceast pe- 
simism exagerat, prea rüspindit de 
obiceiu printre seriitorii pastri tineri, 
ne fauce să vredem că nutonren n'a R- 
vut învă timpul sā inerea amarelo 
expericule ale vieții eare s-a Indrape 
tățească a-și forma n cewncoptie iga de 
nengră despre en, Unele din imper- 
føvțiilo tehnies ne Intärese încă in n- 
eeoasi paroro, si sperăm că timpul va 
vinderea ambele neajunsuri din viitoa- 
rele serleri, în rominegte, ala autoarei 
anonime, 

Lé 


Petre tiârhaviceann, Sociolm- 
tea pentru Inrăţătuera Poporului Ro- 
min dn Bucuregti cu sroalele er, — Ru- 
vuresti, D806. 

O foarte interesanti monografie — 207 
pagini toxi şi antxe—rare ilustrează 
vu fapte puterea inițiativei private și 
in țara nvastră. 

Munca sezvolta:a de membrii acelei 
societăţi In cors de 40 de ani n’a fort 
risipiti in zadar, Viaţa” sorietagii e un 
frugmeut din viaţa culturala a țării, 
Un lucru rar: nu s'a facut politica aici, 


t92 VIAȚA ROMINEASCA 


Seeţia centrală din Burureşti—singura 
de care se ocupă aulorul—a njuns uri, 
prin şeoslele ce-a organizat, un ren? 
colaborator al Ministerului Instrueției, 
Nu aceeaşi soarta fericită au nyut nu- 
meroasele secțiuni infiintate în capi- 
talele judetelor. Secţiunea din lagi— 
singura caro existi dela lulemecarea 
Sorietaţil—se ocupi azi numal en pro- 
curarea de imbracaminte pentru eleyii 
săruri, egen ee desigur nu-i deajuns. 

Cu alentuirea monografiilor celor- 
lite serien), antorul ne anunţă că Mi- 
nisteral a insarcinat pe d. G. Ghiba- 
Desen, prolusot la Sroala Normala de 
luvâţători din Iaşi. Am fi dorit en is- 
loricul aetivitaţii sovietăţilor de iniţi- 
utivă privata sa nu De făcut de autori 
ex officio, deși ireeunoaştem talentul 
d-lui Ghibäneseu in acest gen de lite- 
Taina, SA aşteptăm. 


I. B, 


7 Alexiu Vicin, Glosar dè envinte ` 
dialectale din graiul við al poporm- 
Ini romin din Ardeni, Bucureşti, Göbl, 
IN prețul LL 50 b. 

Vuluuren unul glosar so judeen şi 
dupa bugajis gi raritatea euvintelor 
cuprinsa fnlrinsol, dar și după meto- 
da imşirarii lor. Giosarul d-lur Virin, 
publicat de Aendemie, cuprinde eu- 
vinle numeruase en Inţelesuri puţin 
runoseule, dar insirarea lor mu esto 
tocanei metodică, Mai intălă autorul 
nu face catrazori! aparle pentru m-d-ă, 
së, El Degi acesta litera sinl fiare 
ssemânâleare din punet de vedere gra- 
fic, ele roperzinta tatuş sunete foarte 
deosebite din punet de vederea fonetic, 
Pentru Bvenre din ele trebue deel să 
se fară entegorii aparte, Antarul im- 
registrenză supt acelaş grupă cuvin- 
tele cu a şi e, t ṣi f; Iarin ce priveste 
pe a, d, A in loc sa Inşire de pilda 
toate ruvinirle ba- - baz, apoi toate 
ruvintelr bă — băz-, apol toate curia= 
tele bå- — bås, uutorul le Inregistreaza. 


wf 


de pilda vam wen: Dab-, becs bidi, 
baħ-, bâj, ban- bă, Semnele d. t, 
deja de Academie adoptate färii nieto 
ratiune pentru sunetul L mint Intre- 
brințate Incă și mar: Ineonserraul in 
glosar (hârgeieu, dar birzeică " dârjală, 
dar dired). Nici chiar ordines alfatie- 
tiea a euvinlelor'uu este rigurns ob- 
sarrată (dudurus este pus după du- 
Inc; mire hagpor repetat de dude ori 
se află ruvintola hârzoahi, hâgeulă, 
hagan; morgyht este pus după meer, 
Vuvori se dă în titlu o forma, lar în 
text sn dä sita forma odp giagi, 
rusi, langrălângra,  jrlemoi-jelaică, 
Țrhteano-fratoano, moräe-motas, sån- 
dachsundaci). Alleori su da in titlu 
o tormă, Jar în parantez se dă ai pro- 
numţarea care e uiel decit ar rezulta 
din titlu (fidio odro, fegteliefagerli, f- 
dirjie-fighiräio, fiulare-hiulare, sătiri- 
sucht? Lo verbe se dă in titlu cind 
farma de infinitiv (Gapiindrt, inodo- 
cdo, înciripa). chind forma de indica- 
Ir presant pèrs. $ sg. (inec), cini in- 
statt forma de iudieativ pros. pers. 
I sg, (năcărățazi); la adiective și sub. 
stantive se dă cind formu de nomina- 
tie, ciad forimu de vocali (mondo, 
monidiitsle), ciud formna de singular, 
vind formu de plural (moacre, opleză, 
šändaci). Unəlo ruvinte sint tradusa 
lot eu cuvinte Jistreinte Uagtie7g — 
„venugatiul ce so fuloseşia la supur- 
Pitas rutelor”). Altele-s ehlar ràð tra- 
dose, Un exemplu noslim du acest 
fel estu mear Autorul crezind eh u- 
vest cuvint este lastin saiseeo îl Iradu- 
ce prin wig; cetiud insă fragmentul 
de eriw citat vedem eğ înțelesul 
trebuo să Be gertase (la masa), Alla 
vuvinte Insfirșit nu-s traduse doloe 
Veuned, $mpilostri, gareaið, joje): Pon- 
tra cuviatul Ke, pe care nu-l traduce, 
sintem trimeşi ln dirționarul elimalo- 
pie sl dlui Sextil Pugeariu, ` Ce haz 
aro această Irimotore! La multa cu- 
viule sapt un tilia oatecnre su dap și 
derivate şi sinouine, fără insă ca rle 


nu 


RECENZII 


e gg EE 


13% 


să: mul Bn repetate la locurile res- 
pective țeobită, golgatina, jaşriiă, lolog, 
duhot, Gier? fiintie, seand, sar- 
ehâi). Cino så le Ue minte?  Aveen- 
tul emfatic dete cuvinte unoori mu 
este Iposrmnat, Du aceasta cauză nu 
pulsen ști cum se accentuează cuvinte 
ea roşeliu, coltiz, Alteari e insommst, 
dar cind en necuntul grar UL cind eu 
cul asențit UL, Inrromeea ar (i trebuit 
nota! tadenunn și mmmai cu neren- 
tul asențit, acesta Bed urcentul obiz 
nuit din limba noastră (A, Philippide, 
Cher den laleinisehen und rumāni- 
sehen Wortureent, in Forarhungen zur 
romaniieben Philologie, volum publi- 
cat in onoares d-lul H. Suchier). În 
sfirșit greşelile de tipar, inevitabile 
oricărei cărţi romineşti, nu Ir-pse 
nici ele. În asemunea cărţi insă gre- 
şelile de Ltar devin o adevărata pa- 
eoste, lindcă nu mai poff şti caro e 
forma adevărată a cuvintalui. Cine 
poulu gli ce sint bérzeto, ghijarit? 
Cine posto sti ce este crpie inregis- 
trat intre proptosc şi protip? Cine 
poste gti eum oste necentul in burd- 
cit (eu doo aceente D. 

Glosarul pre la stiryit pegin! spe» 
eisle prulru termnisologiu baesilar (mi- 
neritor), plataşilor, ehibriturilor şi car- 
tolilor.  Xeglijenin autorului apare, 
Chef ucuste table nu cuprind boule ca- 
vintrle din textul glosaralul Aan da 
pildă din tabla mumiriler date cartele 
loe lipsese curinlole Bobilei, bobice, pi- 
cină, piroga. 

Am facut alites ohserruţii nu pen- 
Iro a deprecia o munca respectabilă 
si o rarte utili, ci pentru a alrage a- 
tentia Arademiet asupra diletautisanu= 
lui pa care-l paleunenză ` iletani, 
ea ron mul mare parte dialra fotki- 
risti! noştri, d. Viciu a Drot tot ce 
Ion stat prio putință, A umblat prin 
multe parti ale Ardealului a n adu- 
put cuvinte numeroase, dinlre rari u= 
pele fourta iuleresante, Fiind inst 
lipsit de eunnşlinţi filologice, Bind ma 


I4 


D 


(| 


ales lipsit de deprinderea științifică, 
autorul za iuşirat cuvintele halandaiu, 
Dacă d. Vieiu este seuzabil, mm tot asa 
iasi stă herut eu Academi, Luin» 
duc) insăreinarea den tipări plozacul 
d-lui Viera, Academia era datoare să 
exercita un control ou a aspra me- 
todel de publivare, Acest control ri- 
goras, stiluțille, mu pulea insă si-l 
facă vreun impiegal ourzeare pus ne 
colo sa supravegheze lipărirea cărți, 
ci un filolog, un om en cunoglinti spe- 
ciale și cu deprindere stiintifica, Ast- 
fel neglijenta d-lui Vicin se rtatringa 
asupra Academiei. Prin publicarea 
siosurului nostru m vondiliiie aratate 
mai sus Academia arulă aeetas lipsă 
tie deprindere eat ordines, easi d, Vi- 

viu, Ar H vremea insa ca, în Ire să 

publien dofectuoase carți de diletanti 

obscuri, Academia să insärcinore, ori 

mäcar zo lulesnuazeă, ra Beier com- 

Dekont! să culeagă rit mat neintirziat 

această limba n noastră a luturor, din 

cure vom avea atit de mult de învă 

Lt, Piutre diulectologii nostri cel mat 

bine pregatit este, hotari, d. Iosif Po- 

paviri, 


1 Matameira, Dictionar mace- 
do-romniu, Doenurecft, Gol, DNK), pro- 
Il 2 lei. 

AlL glosar util publicul de Acad 
mie exle glozarul maredo-romin al 
d-lui Dalameira, institutur Js Carafe- 
ria (viluetul Salonic), Desi diletani, 
eng" d. Vicia, d. Dalamatra pane Lotus 
mull mat walli ingrijire tn alcătul- 
Ten phosarului sën. 

Seumalez numat citera Iucepart, Nu 
se poate înțelege ce va ză spuse Wu: 
torut prin ummalnarela vinduri dis 
prefuţi : „in lucrarea de înță mu ra- 
utat, pe vit mfa tost en putinţă, să 
reprodue cuvintele aşa cum poporul 
uoslru le roslegte, cäulinden aceast, 
ta aresi dicliouur så poala f fulosilor 
Auluzor şi mal cu mumă clasei inculte 


PA DUIRLREA-SL. A 


[sie]. Fie e) adresezi „claser enl- 
la”, ñe eñ] adresezi „elasel iueulte* 
(eo va d și usa 1), un glosar trebna 
să reprodură cuvinlela întotmal „asa 
ein popurul naalry lo rosteste“, caci 
altfiol nu are nicio vulanre. Ca om de 
stiință nu mä impre apot en Idea a- 
utatului de a inregistra, diulea cuvin. 
tele străine, mount pe acela „eari 
exista aproape la tuti Saredu- Moina, 
lăstun In o purte pe decola cari pi sir 
mat o intrebuiulare parţiula”, Cila 
vreme un cuvial, voie? da rårlet arii, 
exiită în graiul vii al poporului, ei 
trebue inregistra. > Alegaven cuvintelur 
aste treaba Jiwraţilar, tu a glosatori. 
lor și lexicogralilor, Asupra acestei 
chestiuni am seris mai dàunàzt un ia- 
trog activol (Arhiva din fest DR. a 
carui lectură va fi fonrie folveitoare 
dt Delametri. 
t, P. 


K 
M ké 


V. Mangra, Mateogal, fol Sunt 
Bruncorici (1656—1080), Arad (ned, * 
INI pp. în SP preotul 2 coroane Gilet 
50 bani), 

Ca toato religiile ajunsa din eùlturi 
perseulale ja rangul de villuri uBel- 
ale, protestantismul, mai precis eatvi- 
nismul, iù principatul Ardealului din 
see, XVI si sl XVI-lea a căutat să ae 
impae priu teroare, Inlaturind ari ma: 
eur perterulind ageie roalesiuni core 
bse păreau suni prrimej lonse prin pue 
toreu lor, ori mai de favidiot prio nn- 
wiral ermlinciogitur Hir. Hie: sta rell- 
pin  Vudakb dg": era pentru acost din 
urmă mativ een mai de inviihial. Doar 
tot Romiyii alcătuiau s) atunci majo- 
vitatea populatii din Ardeal si tinu- 
turila „nngutene*, Îucerenrile de cal- 
vinizare n Numinilor dia vescneila mat 
sus pomenite vum nvul ca urmure ne- 
upărală porseenlaren capilor biseri- 
cesti ui Nominilor, întrucii nesia na 
s'un jâsat droe de emeulnliri ari 
couvrinzi de biustaceri, 


Cel din vorms prelat rrpmin n cărui 
rădlara şi «nferinţă, ba chiar marie, 
sa pună în legitură eng tupla epiei- 
pianimlui inpotriva ortodoxiei Romi- 
pilur e miropotitul Sava Brancoviei. 

Com Însă îzvourele istorie rara să 
dutadeuseă spriet martiriul lui pentru 
ersdintz arliduxy aproape hate, si 
Wrgbientacua se dure mai mult o 
Cowpea d dogique i). runoszulul isto- 
ris Augustin Bunta Wa vidlent, mal 
alos Ge-äemm vinei anh impotriva te- 
žel eñ ia Sava Branvoviei avem a 
vonere pe unul dintre mirii prelati cu 
inbire pentru nanta] rwnluose, sl ore 
numai dia prelua lăziei Jet în enedins 
L n suferit detronarea, Intemaitarea 
si pelinpinirile din parles govarnalui 
caltineae a! lui Mihail Apa, princi- 
pèla: Ardealului. 

Ranca s'a riit să dovedensră în 
=rpierile saje că Sura Beanepviei u'a 
fast decit un simpin Sirb din fneu {nù 
din familia stespoţilur sirbi), că gia 
păstrat chiur cesto sonlimente sit- 
begi it thnpul păstoriei saie, et nu a 
fast mu uphriioe si rrediuţii ortodoxe 
«rientale, ba dnpolrivă su Iësat in- 
Murit de calvini, ch insfiveii caderea 
lui mare de nfuco en stulornicia Isi ln 
credința ei e i legilară ru alie caure 
ztriiue de acaanla, anuma, politice, (are 
zeit impotriva tel Apati) al parap. 
palo (presupusa irrorulitute a Ini Sava 
Braucorici). (Banri, Vasile epizoapui 
ramtnegii, Biaj 1902 p. HI si urm— 
sl Lerareh ha Ransuil diu Ardeal yi 
Vägari, Biaj (nk. p. 319 si urm, ai 
pinim}. 

Împotrivu acestoe tacheeri ala d-lui 
Bunea, şi aphriad vechia tradiția je: 
entă din islorlograf in isturiograf Dës 
ia zilele noastre, s'a ridicat d, V. Man- 
Era in serioron de care pe ocupam 

„acuma. Tag insă in preu marele zel de 
a-i mpâra veroul”, a socotit ei tra 
Jor si reris și asopra unor lucruri 
pe eare no? cestialalţi Jo socotea ca 
definitiv stabilite, 


RECENZII IER? 


Astis in capitolul mlemlucălor, In. 
2-9) d, Msogra Ipezatet sa dovedes- 
ră existenin mitropolii romineşti te 
Ardenl înainte de Mihai Viteazul. Ar- 
punentele prin care vrea si răstoarne 
coneluzionile Aur Iorga yi Bunes, ră 
loemai Mainmt Vitenzul n Iotormelat t- 
volo inlăin wilropolie, Ja Albhu-tiulin, — 
sinl isst slabe si de andia secundar 

Al doilea capital sa ocupi de fra- 
lele mitropolitului Save, Genrge Hrn- 
coviei, cere după o viată de dip'omat 
fourle agitait n #jaas în temnita (lu- 
laj la Vienn, npo? la Der unde după 
o imlelongeata reeturiune a ai muril. 
Cit a stat Jochts, el n serie o mars 
istorba a Sirbilor, caro sre lasă mal 
muti caracterul de memorii și unde 
e vorba fulre site Iueruri si da viaţa 
a artivitaten sa şi n fentelul stu, mi- 
tropolitui Sava, Desi, precum a prä- 
int d. Bunea, serlerea lui George Bran- 
coviri o en folul tendentioasă si pe 
siveuren denireptul plina dn faisuri, 
d, Mangra dimite de bani buni co da 
George Henpecovici, ai pe tamelul spus 
selar lui, pe eare se witeslo a lo do- 
vedi—col puţin in parte—de Intome- 

inte, d Mungru nlcăluegle genealogia 
familiei miteopolitalui Brancovici en 
Irăgimia-se din despotul Guorge Bean- 
eoriri, Arguinenlurea ce-i dreptul ține 
seamă de obteetilla aduse impotrivi 
probabitilaţii dulslor genenloginu ple 
lui enge fratele mitropolitului ai de 
acis se pine mare (rmadg pò Firu- 
dir, a ` pretin —u fraţilor George gi 
Sava rn familia Rranrovenitor din Tura 
Romiacascñ, și atfol prin weesiin eu 
familia deapalitor Sirb? din veacul al 
XV-lea. 

Capilulul al treilea (p, 35—410) se n- 
cupă do episcopia fepopolei (in voizi- 
latul do wzi sl Aradului} pè raro d. 
Mangta o noeolosto de episcaple ro- 
miunască ai onde mai multi Drameg- 
vir) ay fost episrapi, A) patrulea i= 
pitof (p. 47—05) iniri Insfirgit is su- 
biert oeupindusme eu vina lui Sava 


198 VIATA ROMIXEASCA ` 


până În alegere și cu plepgersa 3i in- 
tăriroa lui ca mitropolit, AUL J n- 
vest capitol, vit şi in precedental, 
punrtul de grentala mm piim abnpra 
rominitații lui Sava Bruanvoviei si apoi 
in spezial în Can, IN, wenn iade- 
pendeuţei lui fața do caivini. degi fu- 
gese recumondat principelui Hákoezi, 
spre tatäriré, de superintondental cal- 
vizeze (elt, 

— A) rineilea capitol, despre aetivita- 
tag lui Sava, pëcätueste prin interpre- 
tarta preu largă ce så dn uneltelor is- 
torica, sroţindlu=at din elo ml amail 
decit pot Arege da. Luca sigur e ch 
Saya s'a interesa! foarie de apronpe 
do clerul rominese enpătind decrete 
de usurare a Foartei lui delu pribeipii 
Bureau şi Apafi; de usemenea e in 
afară de discuţie cà Sara avea Im: 
pere de inimi și pentru sesunu) edu 
metropolitan, eăntind să-i resiuurete 
ia urma wrderii lui de Tarei și Tatari 
şi Răi sigure venituri eit mal fra- 
moase. Dar că el n'a putut impodiea 
punerea bisericii romine supt spus 
veghare ralvinraseã si p'a făcut im- 
poteivn nceslwi abuz nimie se seamă, 
e tut asa de incontestabil, : Si Acren 
Luet, urasti Imeru de oureca d. Mangra 
interpretează cu independenta a biseri- 
ell romine faptul că nu s'a stirbit Iert: 
tariu! eparhini ol mitropolitolui ți» 
ploma Dn 1675), ba dimpatrivă it fost 
chiar errsent. Dar dach eragteren nees- 
tor venituri stătea loemui în legătură 
eu anume rumcesii făcute catvinilur ?— 
Nu afirm, el Iutrab.. 

Capitolele VI—VIH despre ageri- 
mintele bisericegti, detronarenlui Savi, 
reabilitarea şi moartea toi, pe sioen- 
rea strins arguinentale și fromos ex- 
pusa (dè pildă siut de aceiasi părere 
cu d. M. în interpretarea uşerâminte- 
lor din 1674, gi mn väib in ele ea d 
Heen intenții de colonizare o bise- 
ricii ortodoxesorientale; de asemenea 
consider ca intrigi jnsniça acuzarea 
de imoralitate a lui Sava— Bind pe 


de nllā parte in vontra interpretării 
co dă d, Mangra senlinlei impotriva 
mitrupolitulai) au iarăși o amna Ze 
neajunsuri, asupra rârura, din lipsă 
de spațiu, mu ma pot onei aici mai 
mull 

Ot- privasle parerile «diferiților is- 
Voriei asupra hii Savu, date în cap. 
IX pe 132 și nrm), ered cA mp prea 
mult lee față de. dimensiunile mono- 
urafivi dhui W.— Dorupmentele Malu în 
anexe fp (dă seg de toate toate adj 
publicate de altii (documente inedite 
folosește d- M. In lucrare 1pahai) sul 
de mare ajutor pantru relee vreu 
să-şi dea mai de aproape seuna da 
vele uvzvullalo lu monografie. « 

În general ere că dach serierea 
delui A. ar i fost mai puţin polemică, 
ur i aparat mai hine po Sava iran- 
eoviei, ȘI apoi, dacă-i vorba. să apt- 
râm pe un „aedeeptațit”, de ee sări 
dam mai mull ducit merită, de me 
să-l punem imsi siit dreck Inochentie, 
Glain să Şaguna ? (Mangra, p. Weil / 

Dar asupra acestor lucruri voiu re 
veni cimi poiu faca dare de sună 
despre. mmhonnțitul räspuna pe rare 
d. Augustin Bunea Va dat d-lui Mangra 
si eara in preżent se tipăreşte in Uni- 
reu“ din Blaj și va aparer și apari- 


Sigmund Prager, —Plànurio $» 
trecutul țăriiar romi negti.—colecţianit 
«de documente fer o introducere, tot do- 
cumentară |, Bucureşti, tipografia än: 
cana”, DUR, 131 mu în Ce 

E o luerura de diletant în ințeleaul 
bun al acestui turint Adică, fară a 
marita tiltal de operă știiuțitici, èto- 
Loo da folos nu pamat publicului maf 
mare, ei si,jatoririior. -Dar cit e de 
simţitoare, de pilda—îm afară de at- 
senn ori carui omg lipsa du expli- 
eat technice comparative la foarte în- 
semnatela documente publicate de en 

„—explieaţii pe care deso ea aperia 

e tom Der de industrie şi 


emneri, u blinăriei, le-ar [i pulut da 


misi gompleet ea ori eare aul, sm, 


pla istorie! Luinl Incrul —asa cum am 
spus—ea o bună faptă n novi dileteni, 
Jas fireste ln o parte orice alle tb- 
servări cu privire, in general la metoda 
istorica a autorului si in special la fe- 
luf de tipărire al „editorului“, ambale, 
tite odală destul de nesatisfăcătoare, 
— Cartea cuprinde. Ap de documente 
dintre ITH si 1526 inclusiv, dintra care 
unele data în extenso de slana ori: în 
intendueere gi, la rindul Inc, intre do- 
rumeale, Megtegugul blânnriei e reste 
întelen tu echip destul de larg pentru 
«a să pantă fi dule documenta mu nu- 
mai eu privire la cojocari |meseriaşi 
3i negustori} şi înicari, dar ai lu pie- 
uri (nm, XLIV) şi zăbunari (XLV-VUI), 
Ve P. 
L 5 * 

Die ur.-or. Hlrehenfraze in 
der Bukowinu und die Inazru- 
thenen. 

Kritinehe Beleuchtung der Brosehiire- 
Heiirug zur Kirchlirhen Frage in der 
Buhowina, Zveli zaitgemisa Artikel 
vom Reicherats nbgeordneten Hiero- 
theas Pihuliak und einem gror, ru- 
ihenischen Priester, Von eidem gror. 
rumänischen Priester, Creruowilz 1906, 
S, 124. 

[Chestiunea bisericii gr-or, din Bu- 
vorina ai Rulenii tineri, 
` Apreciare critică a braşurii : Con- 
tribuire la chestiunea bisericească in 
Bucowvinu. Doa artivale urtuale de 
deputatul din cameră Hieroiei Pihu- 
Hak si un preot gr-or. rutean. Scrisă 
de un preot gror romia}, 

S'a accentuat de multi si la oeaziuni 
diferite că Bucovina este o „Anstrio 
in mic, Cei ee o apnneun aceasta, 
udăugeau că in Bucovina seoglindese 
in miniatură toata parțile rele, dar și 

zg buno ale Austriei poliglote. Ei 
bine, nui aen, Părţile rele, släbiciu- 
nile si defectele Austriei se pot afla 
in viața publică din Roeovinu, părțile 


E RECENZII 


=y - im 


bune— şi aici sintem la mare per- 

plexitate, căci nu pren stim care sint 

acele părţi bune--nu to aflam, În mica 
bëeeatate țărigoară, — Dämint rominese 
odinioară, san ingrămăit sirninii ine 

tr'atita, incit niei un singur judet di 

bară ware o populația carut rum. 

Hpäsch ` ns'i district în care sa an le 

presărule și sate ru popntație ruteană 

şi nui snl, in caro să nu sa sila si 
destui striini, Tonte vanttietele și pros 
blomele care zguduie de on timp in- 
eoaen bätrinn Austrie s'au concentral 
in Bucovina ṣi au aflat teren priineloz. 

Conflictele naționale sint demult la 

ordinea zilei yi ele ze ivese nu numa! 

in politica mare, ci se manifesta lu 
toate chestiunile incepind dela cele 
mn vajnice și mai ponderoase, pănă 
Jos, În cele de insemnătate minuseula: 
neuparea imni post de sertilor e o 
viestinne naționala pentru eare se 
luptă cele cinri—şese națiuni ee lo- 
enese |n Rucovina, Cel mai aspru din- 
ire eunictele din Bucovina, e cel iz- 
burnit Innainte eu citeva deeg? intre 
rele dung popore rare formează ma- 
joritatea locnitorilor din Bacovina : 
intre Bomini şi Radon: Acest conflict 
a cuprins upoi {pate leranale viații 
publice. Uri şi eare ur fi udevărul in 
chestia mutenizării, atit de mult dis- 
cutata în timpal din urmă, fapt e «a 
dopta dintre aceste doua popoare n 
inlesuit striinilur să le incalece mai 
nien pe terenul economie. Strainii 
an tuceril oraşele şi de acolo și-au 
luat arint ap robonseă și satele. Și 
astăzi gem și Romini şi Hulenii subt 
domola lipitorilur sătești.  Camata 
groaznică, alcoolul şi alte necuzuri 1i ai- 
lese să se iofrițeasă in părăsirea Fe- 
"elor părintești, 

La conllictele naţionale s'au alipit 
altele de natură economica yi Infine 
ag venit şi cela de naturi comfesto- 
nală şi de toate acestea n avut să 
sufere poporul romina, rare singurul 
aten ce pierde in aceste ropflieie, 


+ 


133 VIAŢA NOMINEASCA 


Toste popoarele rute si-au găsi! in 
decursul Himpului ua adăpost i această 
„lulee Dmenvină”, ocrotite da dragnă- 
tea uutiitațilue, se dasroniiii, cance- 
rese loron, cer îndreptățiri la supre- 
matie yi tale acestea po vull po- 
porului bästisaz al Rominibar. Acest 
popor mi e de iovidiat, caci el de zeci 
de ani se ndà In defeusivă ; fie-vare 
eueerire a altei waminţii o o pirtdera 
a lai ori a ep progres se faca prin 
berea ja loc a noastră şi e curios 
ch pâna acuma manai puţini sint mn: 
mech, cara vad eu o privire elură si- 
lusiia aga preemu este, și Cauti să ii- 
drame v potitict în directia realistă, 
Caci toati munea nonstri—cam pulină 
eo o drepl—re sa depus până în pro 
zen a svol ea seop final numsi apă= 
tarea pozițivi noantre, dară pentru n 
întărire a ui p'a mat rămas pulùri si 
(Gan, Po eind străinii innintează, ch: 
dese, luvrează pozitiv, moi sintem bucu- 
rosi dacă maver de inregistrat. pier- 
deri și munca noashrăá—exiephiroimi 
ultimii ani—e mai ră numui negativa. 

Multa vreme nu posie să maarga nya 
si noi, ducă voim să răminon faelor 
important de primul rang în ţara In 
care am fost odai singuri stapini, 
trebue să ineetäm cu fantaziile, cu re: 
vindicirile istorice, elta vreme mu 
neam asigurat pe deplin cees ce ner 
mat ràmas, tūci pe cind gindurile 
noastre intraripala zboară marej peste 
„Prutul blastămat* si me vedem intro- 
nali în marirea noastra veche, strii- 
nui ni se apropie tot mai wull Ton 
zgomot si declamaţii și vai do mo- 
mentul cind no va da loyituru de graţie! 
Ar trebui ca în toate chestiunile sà 
fu ennduşi de un principia bine sta- 
bitil, si päzujm incontinuu fa realiza- 
rea posibilului, S'apoi lnlaziţi s'apucim 
rumal cuceririlor. 

Dar aşa, să Jäsäm locul nostru ne- 
mert, neseutit şi să ne aventurii 
io itreprioderi cu reușită probiema- 
lie, dovedeste ca mu ne dim seama 


Ge fimpurila Zu care irimi SI de nij- 
locale ce cispnenem ; nul bedim-o viaja 
feumuasă, dar primejdioasă, dp visuri, 

Acaasti digresiane n bal maeesari 
spit a putea Inlelege coneluriuura cë 
von facea la finea avestei dät de 
samă. 

O chestiune de arlualitale în Droe: 
yina este si cestiumuoa bisaritoasri. 
Aceast elhestiupe. ne compune din 
dacă părții chestiunea orgumizurii pe 
ailà bază a hisvricii geor. din Rucc- 
vinu şi rhestiunar naționali. Wrozurn 
de faţă se ocupă mai mult eu partei 
n doua n chestiunii să atinge parisa 
Întâia numai indirect Primul si rel 
mai tuseaunat postulat al celor eo cer 
o organizare a bisericii, este CODETO- 
sul bisericese, emgesat deju ndula şi 
Jisaleal apoi, D mai susțin că acetu 
ar [i forul coinpeleni să rezolva si 
ehostiuuea neţinualu din biserică. Au 
n Joof nici s dăm hibliogratia zeg: 
tej chestiuni, mall discutată în zinre 
F hrașuri Intre anii ARS LH. inre 
de utunei inceace mri mult bacidentel, 
semnala numai apariţia in brozurh 
a studiului deputatului dr. Aur On- 
ciut Zue gr-or. Kirchenfrage” (Dn), 

ln acest studiu d. Onciul dis-uta 
drepturile şi organizarea constitnjio. 
nulă a bisericii gror. din Baenviua gi 
tipareste Ja frei at um fräie) de 
lego referilor la regnlarea raferinllur 
din afară ale bisericii gr-or, din Bu- 
covina, Autorul e pentru paritatea ce- 
lar dont popoare ce vorstitye biserica 
rat, si cera impbrţirea consistoriuiwi 
in două seeţii naționale. Propuneren 
H sa părut multora prea radicală sò 
a fos! primila rece, 

Ò chestiune ruloant s'a ivit în Ba 
covinu prin anii 1800 și sa manifes 
tat chiar la Inceput gi ta bimeriea, Faga 
de stäruințele Rominilor de a avra o 
siogurā mitropolie, se neeantucază in- 
tro seriere cleriealà intitulata „Dorim 
tile drett credinciosului cler din Ba- 
vovina ja privinta organizării canonica 


a diecezei gin leruriteci sale refering 
in erganismul bisericii ortodoesa den 
Aesiriea”, ṣi apărută Ia Cernănţi 
1861, exisleula Rutenilor în diece 
Bvervinei; aceşti dën urmă nu adimi 
crea rea unei slugure inltropalii, la ear 
să Pa ineneporată si dieresa Tue 
vinei "1. 
Din weegt moment gi până în pre 
zeul ehestionaa nuļioralg a Tate Lee 
a tulburat cind mai nwit, ciod mai 
puțin, dar nelgcetat pucca în biserica 
gron din Bucovinu, Mai mhes din 
ISS, de rind a latra! iu politică pro» 
fesarul 1. Pihuliok, n'a fost ocnziuze 
wotriviiă sau mepolrivilă, la eare să 
nu îi fost discutata și chestiunea bi- 
sericeasei. fu dieta şi Iu parlameal, 
an vierge şi ln broşuri, ln adunări po- 
poral, deputatul Pibulial işi rrinoia 
acuzațiile şi plinperila sale conira a- 
supricilur consisloriuloi „romauirator”, 
e cind de fapt Nutenii enenrinu zi 
cu zi terenul şi ocupan poziții sizura 
iu dieccsa, 
Din seriarile, în cure Sint depuse dé- 
sterile Rutenitor pe terenul biseri- 
eese sinintese numai una: Dastkowics 
„Die lago der Ruthenen in der Puko- 
winser Eraliñeesae,* 1861, caci e earae 
larinlicà penlru lata vcielnlte, Partie 
dul Rutenilor tineri pjangiod ja pu- 
lere a inerput a agita chestia biseri- 
erased sj a se folosi de diusa cu sro- 
puri pur politice si de partid. Ruteniji 
s'au vilst îneunlinun, dor au ficut 
iaronlinuu progresegi apetitul bia ye- 
mit mineind ; astazi cer nici maj mult 
nici mal puţin deelt: dispărţivea dis- 
tecet ly doud părţi nationale, Arcastā 
dorii e fost formulată intrun me- 
morâii, pa care Ta pradata deputa- 
lie in frunte eu Rominul renegat Ni- 
kolny Wassiiko lwpèrstului, ut vari 
trecuta, 
Ca răspuns la seest pas al Rute- 
M 


——— —— 


H Dr. F G. Biere, Familica Sbiera 
ag 102. 


RW 3 


Pier? Untvzraltt Hg 


ilor, vn apomim —e erede că on pio- 
esor de universitate du la o faeulate 
eulozieii— publi o seria de articole 
tisrul „Bukowioter Lloyà” în earo 
liseută în mod oblvetiv dorintele Au- 
enilor și plingerile lor, Aceste arti- 
ole serie ru mullă competenţi, vu 
uneştinţă do cauză si Loemat lulr'un 
timp cind guvernul bueovingan ue 
si refuroza asupeu cererilor Rutenilor 
depuse lu memoruudul amiotit, an ue 
tras utenţin factorilor rompetenli saw- 
pra seopuritor „nebisaricezii” po cura 
le vrmärese Huloaii cu polilica tor bi. 
sericcască, sară autorul broşuri si-a 
alras şi ura Rutenilor iar aparatorul 
deepiuriior biseriergti wie Ratanilar, 
„iuevitabitui” Pihuliak, publicat în 
tovărăzie cu un preul rulean un pem- 
Net riro e plin do învartire ai insi. 
puër, Ca răspuns la acanstă brosuri 
aa publieal brosura, al ehre? titin am 
pus in fruntea acestor sira, E o seziere 
polemică de valoare istorică. Autorul, 
cure lrebue văulat iarăşi în şirul pr 
tesorilor se unlversitale, duca mu) 
chiar acelaş enre a publicul arlivalela 
In slloydr, este un cunoscător temei- 
nie al ebestlunii yi un polamist exce- 
jent. Inirun stil ireprasabi!, enre feco 
ciuste unul Romin, mirun ton urban 
lipsit Je gráțiozitūjite pe enre lo ine 
limpinim regulat în interpelările și 
artirolele lui Pihullak, autorul disfi- 
gură încă odală umăânunţii chestiunea 
aceaala, 

Autorul arala eu ducuzi, care nu ka 
pot răsturna, că politiciauli roleui—se 
ințelege rien) tineri, căci lraetinuea 
aşa numiţilor Ruteni batrini sau Rusi 
au pasedi nici un mandal—sau Baler, 
sit de chestiunea bisericească nninal 
pentru scopurile partidului Jori vi an 
eñulat să ocupa laate posturile in ad- 
wiobirarea bisericii şi ia facultale cu 
udarenții lor politiei, yi nu imcereat si 
šv ngeru şi in eonsisioriu i sal 
in Dueuțeze si pe milropolitul, Nu H-a 
=uecea însă uveaslu yi alunei ci sau 


eno A „VIAȚA ROMINEASCA 


arvarat en o furie barbară asupra 
capului bisericii. 

Autorul arală et In cei 25 de nni 
{1850—1905} pa cara Pihulink îi nu- 
meşte cs predilecție „epoca de asu- 
priro a Rutenilor pe terenul biseri- 
eest", Rotenii an ctştigal pas eu pas 
teron, şi au ciştigat o paziţiune după 
altu; ei uu tutrodus pe încetul și lu 
mod ilegal limba ruteana cn limbă 
afleiala alături de cra romina, ei au 
oevpat pnsturi în eonsistoriu, In facal- 
tatea lenlogică şi lu seminariu, seurt, 
ei au eişlipat in toste privintele pe 
contul Rominilur. 

jasfirșit nulorul se acupă pe ag 
ru chestiunea ervirei unti diecese ru- 
tone eu un episcop în frunte, combate 
argumentel» aduse de Ruteni pentru 
susținerea acestui postulat şi insista 
asupra greutăților canonici peste care 
Rutenii Iree fóra grijă la ordinea zilei. 

Rominii nu sint in coalru wnei dis- 
părțiri, zice nütorul, dară nu sn pot 
decide pen de iute ca Hutenii care wau 
nimie de pierdut, vi numai de eigtigat. 

Punctul aresta do vedere e foarte 
just; Roininii trebuie ră ehibraiuscă 
bine pănă ce's spun cuvintul lor, caro 
incă trebuie nsculini, dară eradem vă 
cuvintul seesta, în vederea situației 
descrise În inceputul acestei rocan- 
zinni, unde se arula că nui no islovim 
puterile numai apărinda-ne şi nepli- 
jam organizaţia internă, ar trebui s4 
fe uârmalir, Mi se pare ch noi api- 
răm o poziție pierdută şi cina ne 
poate spune, că după sf 2% dn ani, 
nü vom H noi arei ce vom dori o sg: 
parare şi Hutenii nu vor admite-o, 
eaei ei vor B, fudachui că lucrurile 
merg mal departe, int așa stăpinii ab- 
soluţi ai situații, 

Punetul asupra căruia eù greu me 
va putea ajunge la o înțelogere reci- 
proch oslo: fondul religiónar gror. 
Rutenii ar dori ca din veniturile a- 
vexluia së su acopere rhelluelite vil- 
losrei dierese; anlorul polemicei a= 


rată că veniturile fondului siat deje 
matăzi insuficiente peulru cerințele 
diecesanilor și ală euviule calda și 
insuflețite intru apărarea originii ro- 
mines! a arestul fond. 

E imposibil a rezuma expunerile 
ronceuteala nle autorului, căci erare 
pagină. fiveare şir nra valoare docu- 
meutară si è mecosar pentru iulelegu- 
rea ehbastiunii nhandunate, Degi aute- 
tul și-n împărţit verterea In capitole 
scurte şi izolate, In care răspunde pe 
riod lu afirnările din bragora lui Pi- 
hulisk, totasi aire ele existi o lagi- 
tură strinsă şi se cunonşie că toate 
capitolele sint grupate intro ordine 
unumilă m jurul unei idei generule,- 

Am ţinut de datoria mea st alrag 
atenția celilorilur acestei revisle, nutit 
de râspindite, asupra acestei intero» 
sanle broșuri, in care se ala tratata 
eu nulă cunoștința de cauza una din 
chestiunile prinelpale enre agită viața 
publică din Burovinu şi În u cărei ro- 
zolvaee Rominii din Bucovina nn in- 


terosul eel mal mure. 
Gt. 


e Ze 


Trandabr G, Djuvara, Minis: 
tru plenipotențiar, Preşedinte æl Aso- 
cinţiunii literare şi artidice interns- 
tion: la — Dreptul de antor al străini- 
lor în Rominiua. Bucureşti, 1907. 

T, G. Djuvara, Ministru pléni- 
potentinire, Président roumain de l'As- 
sociation littéraire et artistique inler- 
putionnle,— Lea droite de propristé lit- 
téraire ot arlistique des élrange:s re- 
cohnns par la justice en Rowmanis 
Bucarest, 1006. 

FTrendafir G. Djuvara, rapar- 
tar, —Ante-prooct da lege asupra drep- 
tului de autor, Comisiunea pentru nti- 
diul dreptului de autor (tară alta in- 
diratie), 

D. Tr. 6, Djuvara, cunasculul om 
p tie şi diplomat, care nea repra- 
zia. * îu timpul dia urmă cù multă 
energ ` ba gurile Dunarii, e Io acelag 


timp poet, (ca autor al delicatului vo- 
lum de poezii „Conrde spurte") şi spe- 
cialist in chestii de proprietate lite- 
ear. fiind Presedintele Asoriațiunii 
literare şi artistice internaţionale, cam 
ne arată coperta broşurii romineşti, 
san Presedintele romin al acestei A- 
socințiuni (probabil sl secțiunii romi- 
mești).— cum no spune cea franceză. 

Mai muli. Dan se poate spune și-n 
consacrat viaţa dreptului de autor ul 
străinilor în Domina, introcit duca de 
dautzeri și opt ani „le boa combat” 
pentru ueeustă enuză, după eum nio 
spune |n textul broşurii romlaaști şi 
in dudienția „camarazilor“ din cea fran- 
veză, 

Lupta n fost grex și adesea foarte 
dramatică, dar nenbosilul campian nu 
sa descuraja și ducea răsboiul Inpniate 
impotriva rhiar a inerției și a dezin- 
taresärii complecle a weier, pe varo 
lupta aceasta H privea mul aproape, — 
a autorilor străini, —luplă prin presă, 
ianintea instanțelor judiciare, in par- 
lament şi mai ntes in congresele Ji 
tarare internationale, cum constata nu- 
moroasele citaţii pa care le face au: 
lorul din propriile d-sale dizurauri, 
totdeauna elegante ra formă Și cmo- 
tionante ea fond, ţinute la congresele 
din Paris (1875), Viena (1551), Roma, 
Amsterdam, Genova, Marsilia, ele. 

Peniru energia ncadruneluulă a d-lui 
Tr, G, Djuvara o saraclorielie epizulul 
ce dan ni-l povesteste în capitolul al 
treilea {„Depozitul pentru străini”). De 
multe ari apărntorul drepturilor sacre 
ale proprielății Jilernre, incercase în za- 
dar sa Infringa indâraluieu nepăsăre n 
autorilor sirtini, pe care nu-i mişrau 
spoliațianițe şi eontrafacerile din Ro- 
mioia. 

lasfirit reprerentindu-se lu Bueu- 
rasti, fără autorizația prealabila a au- 
torului, piesa d-lui Georges Ohmet Der: 
go Panin”, d. Djuvara starue pe linga 
antor sa-l insârcineze pe d-sn să-i apere 
juteresele inaintea justiției 1omineşti, 


RECENZII 20: 


„Eu avoam credința nestrămutati 
„celim în brosura romineaseă,—eca 
„justiția ar A dat cistig în cauza au- 
„torului fruncez. Dio nenorocire In 
„ultimul moment, d, Georges Ohnet 
„i stal În indoiala şi nu mi-a tritmes 
„procură necesari... Väzind că, după 
„expresiunea unui spiritual confrate, 
„nu pot så fe pe un cocop să se bata 
„eu de-sila, hotarii să urmärese prin 
„toata mijloacele, desfiinţarea arl. 9 
„ul legii din 1842, care stabilise de- 
„Dazitul obligatoriu”. (Drept. do autor 
p 17) și eare Deen cu neputinţă a- 
pararea in jastiţie, făra ernsimtimin- 
tul Jor, a ucelor „roroi ce nu voase 
sp se helst, 

Si astfel, find silit sä ducă lupta 
până gi chiar impotriva autorilor strā- 
ini, pe care so simția dator si-i apere, 
d, Te, G, Djuvara trausmuli această 
lupta de po terenul judiciar pe rel di- 
piomatic și legislativ. 

În vapitolul despre „Desființarea de- 
pozitului (1904), autorul nostru ra- 
produce intajn moliunei re a propus 
dun, om de stal gi diplomat romi, 
in enngevaul Tilerar Internațional din 
Paris (1000), prin care acel Congres 
„roagă pe gaveruele sirăine, in ge- 
„noral, și pe guvernul Republicii Fran- 
„etze la special, să intorvină, în 
„acest acop pe limyă guceruul romin” 
(ibid, p. I5} 

Bine iuteles, continua poetul „Corr- 
dolor sparte”, e „nceastă mollune nu 
„a fost luala în nici o considerare de 
„guvernele co s'au succedat", —gi net- 
fel incercarea de a porni a aan 
a guvernelor carpete, din cauza bm- 
dărntnielei in „eestinnen art, 3 al legii 
din 4562, impotriva stalului, pr care 
untorul nostre de allen ar ka repre- 
zintat cu demnitate ta stesinatate, Dy 
izbutit.. 

„Departo de a må doseuraja, colim 
„mini deporte,—uliudu- mă la congro- 
„sul literar şi artistic iuternuțional dela 
„Vurey, din 1901, am făcut urmatoarele 


15 


AR VIAŢA ROMINEASCA 


„declarnțiuni : Avind onoarea, cum 
„Şi fratele meu, să fun in Parlament, 
=sperâm să realizăm cit mal curind 
„această dorință, care no este seume 
=„på.." (ibid. p. 18), 

În adevar, dapa trei ani, în calitate 

de raportor la Senal, fogosul prere- 
dinte romin al Asnciaţiunii internați- 
onale, contribue la desfințarea sarè- 
hat blestemat art, 9 al legii din 1502, 
„Privitor la depozitni obligatoriu, pri- 
„cina alitor fuesend sl! juridice” (ibid. 
p. 18). 
„Dar-vai!—ehiar titlul capitolului 
următor —„Heiuvierea ingropatului art, 
9” ne ral: ef relele pricinuite de 
acest blestemat articol nu erau încă 
prin areaxsta imediat inlăturale: 

„tredeam, că mintuisem in tot va- 
„2ul cu depozitul obligatoriu atit de 
„bine ingropat de mine in Senat in 
„1904: Daro ultimă surprindere mà 
vdhëtehln, "7 (ibid, p 21). Ce sa ta 
limpist ? 

Tribunulal de Nior secția IV, in 
procesul editorilor francezi, intentat 
după indemnul autorului nostru pentru 
„tontrafucerea* notelor muzicale de 
valoare ariistiză necontestabilà, vom 
siot „Annette et Lubin“ Şi „Voua éles 
si jolie“, găseşte că art. 1 nu e bine 
inmormintat. 

Din fericire Cusaţia a hotarit altfel! 

Astfel, Președintele Asoeiaţiunii H. 
terare poala cu o legitima sutisfacți- 
une să inrhee, că nereste hotariri „vor 
„rămiuea istorice, pentru «a ele an. 
„Sintornicit pentra totdeauna dreplu- 
«tile autorilor straini in Rominia, n- 
„tita vreme nesocotita si näpūstuites." 
şi, continuă dan „erødințta meu ealo 
„că poporo! romin, constient de vitae 
„litatea sa, se vu alipi ct mai mult, 
„pe zi ce va trece de lagialațiunile 
„Vrilor civilizate din occhlent.. As- 
„tâzi mp mat sint zorile care luces, 
„peulru cei mai neineraozātori, e sya- 
„tele chiar al Adevărului care stralu- 
„ceşte pentru lumea intreaga şi ne 


„putem măguli en toţii, Homini si 
„străini, cà campania intreprins in 
„tontra nedreptaţii şi spoliațiunii or- 
„Banizate a invins pe loala linia“ 
(ibid. p. 27—28). 

Miodria noastră trebue să Be co atit 
mai mare, că lu urenstă privinţa, in 
progresul nostru vertiginos, mergem 
chiar inaintea Marii Republici din A- 
merica de Nord, unde există o dispozj» 
De analoagă cu aceea dia cu atita trudă 
ingroputal art. Fal legii din 1882 i 
deci „de fapt străiali nu se bucură de 
nici o- protecțiune in Statele- Unite» 
(ibid, p. 10). 

La obiecțiunea că nu exista niei un în 
teres real de a ce impieducu traducerea 
romauelur de senzație in foiletoanele 
ziarelor sau retipărirea notelor mazie 
cale de felul „Embrasses moi, Ninette” 
si „Aula Deber Aug sichen", iutrueit 
„contrafacorile" operelor serioase la 
noi şi sen mu se intimplă şi nici nu 
se pot intimpla, faţa de preţul hirtiei, 
al tiparului ate; ea in «a priveste pe 
bieļii autori romini, ei.— vai '—nu sint 
amenintati să fe „rontrataenți” in sien- 
inâtate.—iar pentru traduceri nr tre- 
bui incă noisa plătim sträinilor, peu- 
tru eh am Ween tat interesul să fim 
mai cunoscuţi acolo, unde pană secum, 
din luată praduețiunea noastră Alb, 
tică pu e cunuseut de marela publie 
dreit dour valul def. Ivanovici „Va- 
lurile Daniili", —ew deept cavint, d. 
Djuvara poate răspunde triumfator : 

pruna jumătate a secolului XIX, 
„Pe cità vremea dainult in Relgia:un 
„adevărat desfria de contrafureri, Itte- 
„Falura şi arta belsiana nici ou au e- 
„Xistut. udata ce kigen belgiana a 
„Wermărit pe piratii literari şt arlistiei, 
„Belgis n fost eu drept cavint mindri 
„de u citt mune ilustre, eu scele a Jai 
Maolterlinck si Cesar Frank! Tot 
„astfel ṣi Elveţia a lineezit in fågaşul 
„imitaţiuallor pină la incheierea iata- 
„iului său traclat literar eu Francia 
„din Lack: (id, p. 30). 


E dovedit deci, ea pentru en sà se 
nască pe păminlul stint al Rominiei 
m Kent, un Balzse sau nu Mozart, 
ne Dpseaie numai o prolecţiane mai 
em rgică a dreptului autorilor străini, 

Aceste idei ale autorului ne explică 
măsuriie druconice propose Je d, 
Djuvara pentru proterțiunea droptm- 
rilor autorilor străini gi indigeni, tn 
=ante- proectul" d-sale, prin care „drep- 
Jul de autor se inchezăşueşte mmesle- 
„bitorilor nulurilor sau tuluror acelora 
An drapt în răstimp de 20 de ani de 
„lu moartea lor“, (art, 3),—ndica pen» 
iru on lermen en 43 ani mni lang ea 

ln Anglin, cu 20 ani wai lung ea în Ger- 
mania, Austria, Elveţia şi Japonia,- 
zi nemânurat mai Jang ca în Olanda, 
Stalele- Unite, Brasilia, Grocla at chinr 
Turcia, unde Ieren! de protectiune 
se snenate de la data publicațiunii 
sau a iuregistririi, incit poata expira 
chiar in timpul vieţii autorulal. 

Dura pe arrasti cale vom ajunge şi 
noi să avem „nume ilustro ea acela D 
lui Maetterlink si Cesar Franck, —prè- 
iul nu e Scump, 

Broşurn feanceră reproduct, in pri- 
ma parte, textul celei rumineşii, en 
(niet modificări, iar in aona, va „a. 
nexe“, texte de lege, jarisprudeaţa, 
tratate internnțioanle, și mul ales eo- 
respoadența ilustrilor camarazi de lup- 
Iñ ui autorului nostro, precum şi „alo- 
“uțiunile“ pronunţate de d-sa in difa- 
rita oenziuni ;—și cotirea lor nu e mai 
patin instruetiva. A 


Sr. 


Dr. GG D. Creangă, —Situaţia m- 
reudagilor fotz de chestiunea färii- 
wească, București, 1006. 

Fostul direcinr al statisticii gene- 
rale din Ministerul fiunnțelor, işi pu- 
Mies eub arest titlu couferiuța ținuta 
la Congresul Agrnrieallor. 

Orutorul s'a simţit, vadit, cam jenat 
in fața unui astie! de publie. Aceasta 


RECENZII art 


PE 


ne explică si rezervele pe enre le lave 
la început peniru ra spusele sale sa 
nu lie „privite ca jignitoare de spirite 
mini susceptibile", ai mui ales eşirilo 
sale Impotriva „Buzoriţii sorialister, 
eu totul deplăsate: pentru n urăta că 
in Rorninia un partid sneinlist nu nre 
sorți de izhindă ele sint inutile, — lar 
pentru partidele sorinliste din străi- 
nâtute, stigoţile aruncate la un congres 
al agrarieniinr tmnini siot erl putin 
indiferente.. 

Tot aşa, apelul dresat, la sfirsitul 
conferintii, cătra marii proprietari, eu 
să nu-şi arendere moșiile „trusturilor”, 
—de sigur nu va njuta rerolvirea unei 
chestiuni, ce na poate fi lasata numai 
pe sama sentimentalițăţii celor inte- 
resuți, 

Cu loule aceste conferința, ra toate 
lucrarile d-lui Creanga, cuprinde malte 
dato inleresunle, adunate da dan tn 
calitate de director ul serviciului de 
sintistien, 

Aşa d. Creangă ne arata vum pri 
poriia proprietăților arendate rrezle 
in legatură eu intinderea proprietâţi- 
lor mari, şi anume; 

dintre moșiile in intindere de 100) 
500 bu sint arondate 510); 

dintre moșiile in intindere de et 
— 1000 hu siol urendate TRT 

dintre moşiile în intindere de 1000 
—3000 ba sint nrendate Kig: 

dintre moşiile In intindere de peste 
H000 bn sint arendate Gët? 

Autorul urută că In noi arendarile 
au cu tolul alt cararter, ca in Apusul 
Europei : acolo arendaşul e un eapi- 
talist eare dä o mai mara intensitate 
culturii agricole, pe cind la noj e nu- 
mai un apeenlant al pimiotulni, enre 
exploatează nevoia de pamint n EICH 
nului; e interesantă, de pildă, intor- 
maţiunea, că din cele 240.000 ha, aci- 
parata de trustul Fiseherese, peste SO. 
simt subarendate li pirani cu prețuri 
îmdoite gi Znireite p 

Spre u ilustra cauzele ureðrii aren- 


KU 


zilor în anii din urmă, d. Creangă ri: 
teuză cazul unui proprietar, cara n 
primii din partea „irmslului” oferia 
de arends cu MP, mu ureală, dar 
eind a voit să-i impună menţinerea 
îuvoelilor agricole In vigoare, — arata 
tul n spalat pulina”, spune d, Creangă. 

Cu drept cavint autorul vede Pasis- 
temul acesta de arendure bu pericol 
economie și national, şi tot ru drept 
cuvint ap imlreabă: „dară aremlesii 
„nbarendează ln rindul ior paminlul, 
„uu este cara logica şi patriolică ce- 
„roren, ca proprietarii sa fFe pue lu 
„begălură diceelă en cei earo în ade- 
svår au nevaa de pòmint spre prelu- 
„erare, cu (aranii* ip. 37) 

Dar tot etit de sigur vste, că lu a: 
eest rezultul nu se va puleu ajunre 
prin predici adresate proprietarilor 
nostri, ei numai prin masuri Joste de 
stat in felul, de pila, pe care Lan 
propos d-nii Vintilă Brătianu și D. 
Protopopescu (mhsuri Racale, organi- 
zaro de eredil, privilegii peptru obstii 
xsûtesli, ete}. 


Dr. GD Creangă, — Hanca fä- 
rănească din Busia qi veonltatele ei, 
precum şi o scurti dare de seim a- 
supra băncilor ţărăneşti din Kusin, 
Uugaria ni Bucovina, Hurureşti, 1906. 

Chestiunea „Casei rurale” întrind 
ła noi, Instirgit, în stern „politicii prar- 
tiee", broşura d-lui Creangă cupat 
un deosebit interes, şi eu atit mni 
mult, et elt autorul ne spune cA n D- 
cut această lnerare din insâreinirea 
dh loan L C Brătianu, caro de 
sigur va avea un rol Iusemuul la re- 
zolvireu acaslei probleme. 

Dia nenorocire brosura e pren au: 
mur și necomplectă. Autoral, de 
pildă, nu eunossle rriticila aduse 
„Bancii țăraneşii” din Rusia de entre 
fostul deputat în Domt, d Herzen- 
stein, axusinat de .sdevarații ruşi", 
care sustinea, că ca nu poute rezolvi 


VIAŢA ROMINEASCA 


rhestiunea ngrară, și arăta vå În ade- 


var a conlribait, ma evum a fiort ahed- 
tuith, la urearen exagerula a preţului 


pâmintului și la ruina țăranilor eum- 
pârntori. 

De asemenea pantei a (| complici, 
d, Creanga us N lrebuit să ne dee si 
informațiuni Asti  iuretrărilor în 
aceingi dirertio d'n Anglin, despre res 
forma agrară din Prianie, si mai ales 
despre pulifiea aurară in coloniile Au- 
straliene, si în sperial în Noun Ze: 
Inna, Numai aṣa am M putul rea 
un material de comparuțiune bus: 
lător, pentru eu să judecâm in eunis- 
tinta de eauză proeclele analoage mm 
Rominis, 

Dar in sărâciu liloralnrii nosstre to- 
tusi luerarea d-lui Creanga, Mra indo- 
inta, e foarte folositoare, 


Agricola (D. Pj, — Casa urii, 
Bucuresti, 1M, 

Lurraren d-lui Agricola (D. Proto- 
papasen), e atit de insemnală prin ey- 
bietul vi, să mai ules prin personali- 
tatea autorului, inet ne reierrio să 
revenim asapra oi mal pe lang, cind 
yom vorbi asupra dileriteior saluțiuni 
ale chestiunii agrare ce se agită La noi. 

Aci ne mărgiuim namwi să era 
mandăm această brosura velor er re 
intereseaza de modul eum e Infălițată 
problema agrara de cercurile dirigui- 
tnare nle partidului liberul, caro de 
curind a inseris ioBiutarea „Casei Fu- 
rain: în programul său de Cora: 
mint, de realizare ingati. 

Helevâm pumni că în ideea dlui D. 
Protopopescu, „Casa rolă” Irebue să 
Do a institulivue de credit, enre ra 
ajute pe (rau) un numai Ja eumpă- 
rare de pamint (eum esto, de pildă. 
Banea ţaraneasea din Husa), ci și per- 
tru arcadarea de moşii. 


Us 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare. (Decem- 
brie), D. Evaleeann dă nn folositor şi 
interesant Indice sl celor patruzeci 
de vulume ale Conrorbirilor, Dach in- 
dicele ar f fost fent na numai pe an- 
tari, dei pe materie, ae [i fast si mai 
util. 

Multe mai poate desroperi cineva 
in arest indice, relaiiy la diferiți 
scriitori cure wm colaboral la această 
revistă şi deet relativ la o bună parte 
din miaren culturala a ţării i.. Mai 
imwinte de tonte, în acel indice gi- 
sim, uproapa toote numele mari ale 
literaturii noastre de la 1570 incoace, 
ufură de Gherea, Delavrinces, Goga... 
= nu ştim dacă om mai nitat pe ci- 
nera, Unia si-au publica! neolu mai tot 
co an seris (cn d. Maioreseu, Emi- 
weseu, ele), alţii o bumă parte din o- 
pora lor (ea Slavici), alţii macar sau 
atins un moment em Convorbirile (ca 
d, Hasdeuj.—Apoi vedem seriitori din 
«ei mail nuli (ca d. Becescu, d-ra A- 
dela Xenopol, Smara, ele.),—0 allă 
grapă o formează seriitorii care au apă- 
rul uu moment, efemere lilerare (ea 
Se, Capgu,. ni se pare că a murit ti- 
măr, E. Bairun, D. Bogonos, T. Dor- 
dea ete.) eare apoi n'au mai avut ni- 
mie de spus. —Apoi seriitori enre au 
fost mai pe urma terfeliți in Convor- 
biri (d. Ilie Bărbulescu, øte.)-—Du3- 
mani, mai inainte sau după colabora- 
vu, ai Convrorbirilor (A. Densusianu, 
deit Hasdeu, Pompiliu Eliade, ete.).— 


D, Carp, arest om aṣa de snperior, 
cara insă, în aces! indice, face o R- 
gură atit de. săracă cu o recenzie, 
vre-o eilecu lraduceri, un uforism si 
u cugetare... —uriozilăţi ea lraduee- 
rea poeziei Intrislarea ni Olympio din 
V. Hugo de.. Al. Luhorari (died o 
fostul fruntas conservator}. — Deseopa- 
iren unor psoudonime ea A. Costin 
(d. Patrazeu), Demster, Pollux (d. An- 
timireanu), Castor (d. M. Dragomires- 
tu), de unde intelegem că d-nii Anti- 
mirenna şi M, Drazomireseu erau, ine 
tre diașii en Custor și Pollux... —0 ea- 
legorie interesanta yi plina de inţeley 
ü formează seriitorii universal (intre- 
buințim acest euviat în Joe de altul 
mui bun), eare au pipăit malt pănă 
si-i descopere vrocaliu, dară şi-au 
deseoperit'o vreodata, en d-nii Anti- 
mireanu, caro a scris poveşti, poezii, 
eritiei, recenzii, ; d, Banileseu ` puezii, 
poezii tradusa, tragedii, proză variată: 
d. M. Dragomirescu, cara are pe con- 
ştiinţa o sumă de poezii, tragedii tre- 
duse, proză variată, d. Sextil Pusca- 
riy etre a Incepul eu poezii lirice; zi 
chiar d, iorga, care sia prelungit si 
la Convorbiri activitatea sn poelica cu 
„bilsemani”, urmind însă, imediat, en 
serlunsele sale studii istorice.. Pacat 
că oameni ca d. M. Dragomirescu au 
părâsit pueria, căci sintem siguri +ă, 
şi in acest gen, ar fi fost tot atit de 
tari ea şi ln critica lterară,..— insir- 
şit acum 15—20 ani, o generaţie tn- 


De VIAȚA ROMINEASCA 


tragă de datraelotori ni d-lui Gherea, 
rare apoi după ce au fost satisfacuţi, 
nm tăcut, mulți parăsind erilica „lite- 
rară” și, unin, orice veleități de a „in- 
droma“ gustul public, 

Sămăniitorul (Decembrie). D, M, 

Sadoveanu isprāăvegle admirabila sa 
pòvesliro „Vremuri de bejunie”, it 
răre evocă cu alita putere si sirāla- 
cire vremurile triste, dar bărbute, ale 
Irecutulai nostru de singe și, cu acest 
prilej, și citeva din peisajele cele mai 
'rumuase ajo duleii noastre Moldove, 
Mal rentareim un fonrla frumos „Pase 
tel” de d. D. Anghel, o regretabila 
upoteozare a d-lui Tiirabuţa (sintem 
convinsi ct uutorul a scris în nees- 
naștința de — cauze), şi mai multe bu- 
"all alese din numărul de Crăciun: 
„tolindatorii” duioasa poezie de G, 
Coşbuc; „Pe clmp* poezie plină de un 
innalt senliment de O, Carp: „Cintee 
de lcugăn“, un mie capodoperă de SL 
0, Iosif; ren mai minunata „poves- 
tire de crăciun“: „O umbră“ de Sa- 
doveanu, ole. ete. 

Luccafărnl (Sibiiu, Locembrie).— 
„O Serisoure tatii,” datorita admiralii- 
Inlui nuvelist J. Aglrbiceanu:; o poe- 
zio şi o schiţa de d-ra Maria Cunţan; 
o poezie de d-ra Ecaterina Pitis; o 
polemică a d-lui M. Simioneseu-Rim- 
niceanu cu d, G. Ibrăileanu: o tradu- 
cere din Sieukiewiez; „Un Interview 
eu d. Murk Twain” de d. Vasile Pop, 
care amestecind In afacerile sale pe 
Mark Twain, dovedește că e lipsit 
de orice prudenta; o „Serisoure din 
Huwureşti”* despre V, Alexundri de 
harnicul şi conştiinriosal d. G. Bag- 
sas Duică ; poezii de d-nii Dinu Ra- 
muri, lon Bratu, G, Coşbuc; o po- 
veste de d-na Adelina Taslavanu ; o 
apologie, cu fotografie, u d-lui S. Pus- 
cariu; o „Cronică“ In care d, Taslă- 
ennu injură pe d. G. Ibrăileanu, in 
care d. Goga spune lacturi foarte la 
locul lor în privința cilorra reviste 
din Ardeal şi în care se vorbeste si 


de multe alle lucruri. Şi, in capul re- 
vistei, o admirabilă poezie a d-lui 0. 
Goga. pe care ne vom permite s'o 
transetim nei pentru plăcerea celito- 
rilor nostri ` 


Graiul pîinii. 


Poveste 'nlunecul'a pinii 

Nu-i struna să (e ştie plinge, 
Chci de dureron ta straveche 

n suflel cintecul ap fringe, 
Cind de steigeren strunei mele 
Aş vrea plinsuurea ln sin ferec, 
Se sinrma coardele strivile 
De-atita jale și 'tunorer. 


Diu umbra nopţii care "ngrnnpă 
Al vostru neam din vremi bălrine. 
Vă desluşiţi în negre rinduri, 

Vol datatorilor de pine, 

tinstite mini de soare arsa 

SI îmâsprita de sudoare : 

Din truda xăplăminii voastre 
Träezie-a lumii sarbatoare. 


Eu vă 'ntilnese în drumul minţii 
Şi "n calra visurilor mele, z 
Drumeţi neresplatiți şi vrednici 
Ai vremii vitrige şi rele. 

Gite dureri neinţelesa 

Ni gemito nepricepule 

Acapere cu voi alături 

Cenușa veacurilor mule. 


A vostru zen / cu eri: girboră 
Motru 'nceputul vremii plinge 
Si holdela cu spice grele 

Râsar din Iert! şi din singe. 
Păcute grele dorm supt glie 

Si patimi ne "nbliuzite jură, 

w le ‘neleg şi ma 'nfonră 

Cum Herb în mintea lor adinea. 


O groază mintea meu o sapi 
Şi jalea solo, mi apasă, 
Caci umbra vostra 'ndureratā 
Pe voci imi străjuie la masă, 
Simt duhul rasvrătirii negre, 
nfricogata zi de mine— 
Cum giau dospit umârâciuneu 
În bucâtura mea de pine. 


Revista Politică ei Literară 
(Binj, Decembrie), — D. Aurel Ciato 
spune că politica reală in Ardeal 
trebue să stea în „eonlucraren pentru 
inţelegerea prineipială a chestiunii na- 


EE REVISTELOR ` w 


Siomale. Aveasia sa fio sarcina, mai 
întâia, a deputaților şi, al doilea, a pre. 
sei.—D. Sadoveanu publică o schita, 
Balta Liniştei, în care face să ne a- 
pari, în treacăt, o viaţă lipsita de far- 
ine, de bucurie, de ceva interesant, 
a unei lemei,— viața banala rare e 
Soarta velor mai multe femei din elasa 
umilitä şi saraca sufleteste a mirii 
butghezimi de provincie şi a mieii 
funcţionării, —D, Melin. țese citeva 
fantazii agreabile pe socoteala psiu- 
“Monimatului Au. DL Agirhiceauu, 
care e unul din rei maj productivi 
seriitori, conteibhue en o burata, Holo- 
gonie—Un cîntee haiducese de d, A. 
Ciato, în privința căruia sintem de a- 
celiaci prere en d, Goga —Ua articol 
ie popularizare, ce glim despre origi- 
7 Pământului, de de, V. Moruţiu. — 
O „erouică Hterara" care e una dig 
rarele în care să se fi vorbi! și de a. 
Brătesen- Voineşti. — Emigraţii Ae d. 
Sever Dun. care susține ca emigrați. 
unea țâranilor in America e nu bine, 
“ile se imbegățese ai se telese in 
inpta vieții—0 poezie de Dalin, ete. 
Orizontul (Cluj, Decembrie), E 
ultimul număr care mai apare. Neyista 
anunţă ră se contopeste cu Revista 
‘deln Baj—D, dr, E. Moldovan arata 
că adevăratul nationalism şi go, 
vatut cosmopolitism mu ag exclod el 
30 complerteaza.—D. dr. Petru panne 
de părere ca ny trebuese, pentru sà- 
mătatea ţăranului, fesliințute postu- 
rile, ci reduse —0, Sever Dan proprii- 
ne înființarea unor magazine de bn- 
cate, care ar cumpâra, iarna, buen- 
tele ţăranului Heroes, şi nu le-ar vin- 
de, primavara, decit ducă (rann! nu 
de-ar risctempära (dind an adaos, ea 
procent, pe lioga suma Junia iarna). 
Cu aceasta Sar înlătura aeria care ex- 


“ploatează mizeria Wranului, —D. V, Ni. 


Aasen protesteaza eu indignare inpo- 
triva Invinuirii de daco-rominism co 
GOrinistii maghiari o adye Rominilar, 
Mominii an luptat intotdeaunu pentru 


Ungaria dèmoc 


lor de agólo,— şi aceasta Jo fare 
onoare, La noi, unde țăranul sta de 2) 
de ori mai prost (Vezi „Cronica In- 
terag“ a d-lui C, S. din acest Där), 
se face molt mul puţin caz de aceasta 
de 21 de uri mai mare mizerie ! Dum- 
nezou, se vede, a Inceput să ne ja 
mintea, etc cu asta incepe el să plai. 
dä po civava !, 

Jnnimea Literară (Suecuva 
Decembrie), —Bueaţi în versuri DÉI 
Leandry, d, V, Laichita, d-na Ana 
Conta-Kernbaeh ; m è speeimen din 
dicționarul d-lui S, Puşeariu, despre 
tare s'a vorbit în „V, R= Anul L Im 
rerenzia ultima opera n dlui LG 
Sbiera. de d, 1. Vicol ; O zi insent- 
tă la Iaşi (desvălirea Wope menta luai 
lui Alexandri), de d. G. Rotariu-Ro. 
lică ; dări de seama de d V, Mora- 
riu, ele, 

Arhiva (Decembrio).—fn D cñ- 
lătorie la Rominii din PE dară 
Kamenitz-Podolsa (Rasla), d, Tu 
Burada Impârtăseste cercetările fà. 
cute, tára pretenție, (dsa a min- 
cat acolo brinza proaspătă si a rvintut 
doine din seripeă) in vi'o 20 sate tmel- 
duveneşti da po malul sting a! Nistru. 
lui, Evalueaza ln 40,000 număra P. 
minilor așăzați acolo, care păstreazi 
pină astăzi nesmintit limba, datinile 
credințele, jocurile, până şi măsurile 
moldoveneşti. — În Congresul pentru 
proprietatea literară şi artistica, 
d. A. Ð, Xenopal incepe o daro 
de samă a lucrărilor arvlei molir» 
nāri—1). dr. Zasin prezintă ia acest 
Humâr un nou bolnav: Calendarul! ; 
face o scurta ochire aspru istorii 
lul și propune un proiect, al sau, de 
caiendur.— Numărul mai cuprinde w 
nuvela de d. Clement Baciu, versuri 


ms Pot 


da Riria, bogat adnotate, eu rocoman- 
darea cuvintului nou însinginire „prea 
nimerit paniru seod“, a iconnéi „căr- 
bunele lui Mart*=—sonrele primivarii, 
precum şi a altor usümätairi; upol 
vo articol de geologie în caro d. R. 
Sevastos siudiază Prundul ech din 
Moldova şi Infine un articol do pole- 
mics, semnat A. D. Xenopol, în care 
autorul nu izbuteşie să se ridice În 
mălţimea subvențici oficiale, cu care 
eslo onorata revista ce dirignegte. 

Rovian Generală a Invăţă- 
mintnlut (Bucuresti, lunnarie),—D, 
Spiru C. Haret —— Soen: Naţionalisti” 
—eu un luminat palriolizm sieu come 
petința-i cunuseulă, ridică uns din 
besat la cele mai grave privitosra la 
pxialența neamului nostru. Chestia 
ind pren importanti şi spullul prea 
resirins ne rezervâm dreptul de a re 
veni asupra ci în No. viilor, la rus 
briva recenziilor de carti, 

Reviste de Filosofie și Pe- 
dngogie (Hururei, Inpuartej.— Ana 
diu revistele cele mai mult şi mai in- 
detung asteptate de publie. din enuza 
însuşirilor rari de seriilor ale Diree- 
torului ei. Studiul de psihologie so- 
ciala al d-lui Ù Dimitreaeu-luşi — „Două 
Morala“ — pe lingū reala valoare ştiin- 
Vica, lueru destul de rar la litera- 
turu noastră filosalieă, nreti nu si- 
peri euraj marul din partea autoru- 
lui: a spune adrvârul Impotriva sii: 
piaitorilor, În nui, e bierg primejdios 
rhiar e peniru d. C Dimitreseu-lasi, 
Autorul e fară şorăire socialiat în eri- 
liea spielt actunle:; ca adevărat api- 
ril ştilațiie, daa nici nu putea să uu 
se potrivească în analiza aleatuirii Satz 
etala en doctrina sacializmului 219: 
Be, admisa azi de ori-cu «pirit Jumi- 
uul ca singura în stare să phtrunda 
iegile evoluţiei soriale. În toute tim- 
purile morala ofieiala nmi docil omo 
old de servitute, ereată de stăpinitori 
pentru elusele explautate, pecind eln- 
selo dominante ai due viața cu tolul 


după ullo norme: „Ipocrizia claselor 
stapinitoare, duplicitatea normelor vie- 
ţii, trebue să se verifice pè toati linie. 
Religio, artă, ştiinţă, educație, orgi- 
nizare politică, toate trebuese sa cos- 
weree pentru unul şi acelaşi seop: 
menținerea privilegiilor claselor atd- 
pinitoaro. Pentru nceusta, poporul tre- 
buis adormit, legânindu-l sau In dui- 
cile visări ulo useteredințe lrunscen- 
dente, san in iluziile departe nle con- 
stituţionulismului moders: făcindu-i 
s3 creadă, ca ël e suveranul deln caro 
pleacă puterea, asupra lui se revarsă 
beneficiile gloriei ciştizale pe «impul 
de războiu, că el esto bogat, dacă suma 
totală a bogâţiei statului dovedeste 
cel puțin semnele exterioure ule sti- 
rii prospere, Arta trebue si'l amo- 
țenscă cu idealuri in care să ile apo- 
toozata sirăela, ubnegaliu, sentimen- 
tul datoriei, respectul puterilor con- 
sliluite, Sistemul pedagogie trebue «a 
evusista la dresarea maselor popt- 
lare pentru supunere și ascultare” 
Amintim incă odată că aceste ciii- 
cluzii revoluționare mu sint- aeuräri 
isvorite din mintea vreunui tinir di- 
pamilard, incălzit de largi arnlimente 
omanilare ori amărit de suferințele și 
umilirile perswale, ci sint ronelmiile 
logice alo unui om de ştiinţă, ale u- 
nui „atilp” al artualei organizări sa- 
eine, ala unui om mut și compa- 
tent da-asapra capului căruia nicio- 
dati man MNulurat cultele drapelului 
ros, simbolul „sabeerzivilor” În regatul 
Romiaivi. 

Economis Naţională (Decem 
brie ` (win, — Scumpirea lemnelor 
da fos. D G. Poposeu Tornu cerev- 
Und cauzele gcestei suferiați a ora- 
gelur noastre, păseşie că insuficienta 
mijloacelor de transport şi trustul ne- 
gastoritor de lemne sint numai nişte 
cauze secundare, coa principala find 
seumpirea padurilor, datorita faptului 
ei anul trecut mu s'a aprobat do eit 
un foarte mie număr din licitaţiile 


pentra exploaturea pădurilor Statului, 
ceia ce a mleser sl similar cantitatea 
lemnului exploatabil. Autorul ereda că 
prețul lumarlor se va ipeni, la ur- 
ma mânurilue ce vor urma să se ela 
pentru reguluroa producţiunii nauule 
lemnoase a țării D, N, ldieru ocupă 
o bună parte din acest aumär conti- 
nuini istoria invăţămintalui nos- 
tru comertial, In care urmăreşte 
cu priviri critice organizarea lui prin 
bgen din i899, precum ai reforima 
dn i899. — Mui gūsim o rrraich 
parlumentară, alti agricolä, economie 
şi comerciala, precum și intorerinte 
vtecurii datorita d-lui Z. C Arbure, 
Hipiñmin; (Decombrie) — D. G, 
Pano se preaun în conira prejude- 
ehàyii, dupa care omara ar A menita 
pentro olernilete så pnibă do ot ro- 
tul de obicet de placere, Pust în eon- 
dipi omeuegti, en va deveni om. — 
Vorbind do uutorii drumatici romini, 
d Panu constats cA siat Dutot, rā 
litorslura dramatică naoui nu o 
sufici nta peuleu a ne dispensa ilr een 
straina şi eñ autorii gear dramatici, 
prea abuzeaza da suhiretalv, entene, 
istorjiva. `: 
Birtk-tbecm ([Dicembrie AB). — 
Direslurnl, d. 1, Sehelbleseu faco un 
mate serviciu publicului vulgaryiid 
dalele statisticii noastra ufirhule gi 
comparialu-le ea nrele ale attor Stulte. 
În Produeţiunea. comerțul şi von- 
samuţiunea secolulul in Romi: 
ei m aite ţări ni se dau cifre com- 
peralive pentru vin şi br: în peri- 
mada B5910, Po riod eat mm lte 
unea barria ramas Staţimaă la i 
litra da că, în Rominis, ennsumațiu= 
paa vinului a seăzut de la 20 Diri ie 
esp în perionita 009| 1903, de me 
fusese de GO Dir in periada 1859) 
189 De remareat ca yi exportul vi- 
muluin wen tat de ln 52.000, la 3090 
bl. în ultima perioadă —Din Forţa 
de producţiune a şantierelor da 


petrol din Rominia, siam mea 
consiileradija (126) peniru la Ja 
ultimii rinri asi a prlorii productive a 
tulurur gehelelor Jin Muntenia, faţă cu 
scadere de 2 Dia aşeholilor din jadoțul 
Barin, scădere care se explică pria 
„bhesăriazitatea lucrărilor facute de 
marea mujoritate u exploalatorilor de 
nici.— Spiritul de economia în di- 
ferite ţări, d. Scărlateacu il com- 
pară numul după sifanţiunile Caselor 
da aconomie, felad obatractia do de- 
punes Mr aflate in aite institute de bancă, 
Convorbiri (langar). — Directo- 
rul acestei pubiicaţii, d. M Drogo- 
mireseu moale reyisla penlrucă lito- 
raluca nonstră sure Irehainţi de o lim- 
pezire, o pătrundere şi o rinduiala ep 
i-a Ioil pâna aentna”, ȘI, în adevăr, 
o limpezeşta, o rindusslo și o pâlrun= 
she cblar Gecdnia priu nbrivarea câ: 
o fra Zbe, bumânară, doua Ju Cernu, 
faca msi malt devil torlu poeziile as 
cestui rinlârei, al Ardealului (Gogs) ” 
Şi uemenză o poezie a dlui Cerua, 
eu note sla dlui Drogomireseu. Sis- 
temul nu e o noutate: si d, Xonopol 
tsi ure poelul său, Riria, pa care-l 
lauda în articolul prim gid adnotează 
ta poezin co urmuază imediat, De all- 
tninteeler, nevinovata pevoe do a des- 
roperi genli persourle a mni jucat o 
festa dul M. Dragomiresew d, Fio- 
rian Boesen) eum ia jucat gi d-lui 
Xunopol (l. Vojen).—In teorite Hle- 
raze, d. Droegomiroseu © partizan al 
„humasului” (eino nu e?) şi po dè- 
clară că uro ueeleași îdui eu amicul 
noatru d. M, Simioneneu-Hinniceunu. 
O parle noslimmă a acestei revisle eslo 
rubrica recenziilor filazulice, din care 
„hm ca un domo Petroviei i re teos 
rii proprii jo chestia paralelismului 
paleho-fizic, în cheslin categoriilor lui 
Kant, elen; ch un alt domn are, şi 
ei, alte soluții în acesle chestii, —gi 
in eare vedem pe d. Dragomirescu 
dind dreptate eind d-lui Petrovici, 


16 


VIAȚA ROMINEASEA 


20 
ciod lui Kant. ele.—0 altă parte nos- 
timă e persistenļa cu care d, Dragomi- 
reseu caută de originalitate pe seriito- 
rii care-i cad in mini.—0 rubrică utila 
e ucogu în cared, Dragomirescu, folo- 
sindu-se de experiența-i pedagogics 
dela Seminariul Pedagogie, unde a 
luneţionat ca profesor, annlizează nu- 
velele şi poeziile upărute in cursul 
lunii, complectindu-gi astfel, prin u~ 
ducerea la zi, Poelica şi Retorica sa. 
Din acest punet de vodure revista sa 
e foarte interesanlă peniru elerii din 
liceu, mai ales că a dispărut si Ceti- 
rea de la Craiova şi o alta revistă de 
ncolsg gen (uumele ei?) dela Turnu- 
Severin. Revista Liceului Najiumal din 
lasi ar pulen lua exemplu sela d, 
Dragomirescu, căci în programele do 
licen se recomanda ed nu numai pro» 
fesorui, dar şi elevii Ingia) să facă 
„analiza bucăţilur celiles,,, 

Annales scientifiques de FU- 
miycrsité de Jassy Tome IV, fose. 
II Janvier I907 cuprinde articole spe- 
ciale de dont 

Stoenescu Donăre, maistru de con- 
forlațe In Universitatea din Iaşi, Com- 
fidération sur la franslation des As- 
teva: Aborration 

E C. Severin, Acide phtaligua dibromi. 
P. Bogdan, L'Equation de Van der 
Waals et Totat liquide, 

N. Stamatiu, Contribution de ta Flors 
phantrogun ue dela Roumanie. 

La Nonvelle Revue (Decem- 
brie 1906}. O chestiune caro preocupi 
do cilra limp opinia publica ai a dut 
nasture unor polemice violenta In pre- 
sa engleză, cate lupta dintro ziarul „Ti 
mes“ şi editorii din Lomira și celelalte 
oraşe mni insemnate ale Angliei, În- 
trun arlleol intitolat Războiul rărților 
în Anglia, Eugtaa More] urati cauzele 
seestei lupte și imurilla ei. Faplul ră 
in Anglia se cetesle foarte mult şi ch în 
genere cărţile sint fuarle scumpe (ue 
fară de operele srriitorilur mai vechi, 
care'a foarle thine), a dal o desvale 


tare foarte mure Socielătilor de impru- 
muturi de cărţi, Celiturul englez, ra za 
nu plătească cite 5 ori shillingi pentru 
un roman nou, preferă să se noter: 
pentru celit. Unul din vele mai muri 
institute de imprumutat carți este 
ul lui Mudie, loga British Museum. 
enro are şupte milioane de ett si 
H de mii de abonaţi, cari plătese dela 
13—26 fr. pe un poniru cetlit, dacă vin 
de-şi an cărțile de la depozit, ori +> 
fr. pe nu ducă li ae aduee Ars, Con- 
ira unui astfel de cumerţ editorii mu 
at nimic de zis, penlrucă magazinul 
Mudie cumpără ei singur în mii du 
exemplare operele scumpe ale seriilu- 
rilor engteji şi editorii tot eiattep (aste! 
ultima earte de Marie Corelli a fost 
cumpărată de Mudie in 24000 de exem- 
plaire pentru abonaţii săi), Dar iata rà 
ziarul Times, voind să facă şi el ku 
biarou de abonament pentru cetiln- 
rii săi, va rä lọ împrumule carți, a 
vonstalal eñ, în loe să cumpere văr 
{ilẹ tipărite de lu editorii actuali, l 
vine mai bine să edileze el insusi 
nperele. Asta insamnă ruina edito- 
rilor engleji yi de wein lupta Jor 
conlra numitului ziar e apriga. Cime 
vu luvipae, nu sè poale iwà giL dar 
deocumilată rezultatul Pupli e scubi 
vireca prețului cärfilor, ecin ce eun mare 
bine peniru publico? cetilor englez, 
Mercero de France (Devem- 
brie Lk,  Îutrun admirabil artio! 
intitulat Malia care winoegte, fur: 
culul publicist Puul Louis se wenps 
de mișcarea de redeşteptare şi da 
ridicare ce se observă de celți- 
va ani li Italia, de marea deose- 
bire dintre nordul si sudul penin- 
sulei in Bega privința și de rolul 
insemnat pe rare da sigur că-l vu a- 
vea italn nordica in mişearea de re: 
generure a poporului italian.— Dupa vs 
limp do un sfori do vear da Ia uniti- 
carea sa. Ialia n'a dal de cit furie 
slabe semne de activitate, dupa ce 
mall thnp a suferit diclaluru jni Crispi, 


hi aao 


Zeg eege 


____ REVISTA REVISTELON au 
a Ca j 


ale carul visnri de cucerire sun sfär- 
mut de rezistența Hbhiopiei,— de-odută 
Sara Sa aeulurat de visuri megalo- 
wane at de iluzij senlimentale, și a 
început să nelimutizeze pe pamintul 
i industria si coimerțul. Astfel, de la 
1895 ineonve, a enboaştu fenomenele 
de uvoluțin eronomică prin care au 
trerut Anglia, Belgin, Germania, şi 
toate celelalte țări in cara s'a dezvolt- 
tut vapitalizmul: eumeontraren produi- 
jurii imlustrinaie si intäriren siviciunii 
eliselor suciale —Dar ` gu tonta Halia 
participă egal la acensti transfotmare: 
pe cind nordal a datenit ovarul vca- 
tonie al țarii (Milana, prin Expoziţia 
dn curiad sa dovedit a 8 vărocuin 
capitala industrială a Italiei, Genua 
vivalizuză eu Marrilin va port, tot nor- 
dul è plin de fabrici ete), minl a rä- 
uins lol sărac gi neprodurtiv ca si mai 
Jamie, afundal in acciai groază de 
unea, In acelaşi indolența, în aceiasi 
mendicitute «i conrupție în care La 
Union Lëngrantn pe tare, In erg de 
veucuri, principii ei preoții au intra- 
tinut-o tn popor. De aceit o mara 
înptă intro nord şi sul, şi mecastă 
luptă so dă mal alea pe valea poli- 
frz : ea ne explică, de pildă, caderea 
nenzieplată a unor guverne şi dainn- 
irea la eirmn țarii a unor oameni lip- 
sifi de orite insusiri de barbati de 
atal. Sudul, prin numeroasele Mafia şi 
Camorra ale sale, a făcu! din poll iză 
+ îmlusir in laerutiva penlru mewbrii 
acestor sorietați, asa ei, afara de par- 
tidy] torislist si de liracjianon repu- 
' blieana, nu exists în Mulia alt grup 
rejas demu de acest mmno, Bar so- 


"elilis:nul gi tepubiiezmisnaul int ur ze 


tocmai in nard, acică acolo undo și 
Industria e mai dezvoltati si unde şi 
ibrtorimea e mai cuușlieata, Ast- 
fel, o Jueru evident ex din nord va 
veni mintuireu ftaliei Mlregi si ch o 
data sudul, liberat din mizeria şi rw- 
biu la eare lincežogte, vu recunoaste 
sà dalurezte aceasta minluire nordu- 


lui, mulțumită căruia azi Italia 
venpà 
eng SL SECH intre sialele civilizate 
La Revue 
arse apa, des Idien 17 Do- 
: in „Commentaire sur lea raisons 
idéalisme”* Jales de Guultier rara 
Behera şi ideile fundamentale ale sis. 
temului său flasoile, în care sub infu- 
enja filosofiei indiene şi a meta fizicei 
lui Schopenhauer a reinoil, sub o formà 
originala, ingenioasă şi subtila idealiz. 
sei Ini Berkeley. Combinind ideia a- 
vestuia, ea gu polem coucepe fapti 
existenței decit prin vel e pe a 
ei. cu actul de diferențiure prin care 
lumea sau cul Jet opun în interiorul 
propriei lor entităţi, uhieelul subiecti- 
lul runestin țel, nasctadu-le dintr'o sul 
stani identică, Gaultier pretinde eñ 
sistemul său poate da existenței, sub 
infinitaten formelor ce ea Imbraecë o 
realitate roacreta, Existența e vanos- 
linţi yi aceasta vemen diferenţiare, 
Faptul do a se concepe altul, actul de. 
a diferi de sine lūsuşi in opoziția i- 
biectului eu subiectul, ceia ce numeste 
Gaultier hovarysmul, impramulind ni 
nume dela imiginaliva erciaă a lui 
Flaubert, e relația fecundă rare in f- 
wma faptului de eumtiința şi expri- 
minl tot conținalul acestuia seulpteaza 
indebuit tute formele realității, ln 
acest ncl se manifeata puterea cren- 
tunre pe caro o cãalam zădarule lu 
lumea realitatii conerele, EI naste 
primele imagini, primele realități care 
adain ereate, reacționează uneo KRI. 
pra altora si actul, intriod din prima 
lui forna creatoare în forma a doua 
calitativa, ela ae concep en diterite u 
nele de ultula, după imitarea unui mo- 
del fasecinator şi imitarea unora de că- 
tra altele, Aceasta toneeptie, care eon- 
sideră lumea ca un Ket de imagiun ție 
şi explică formaren ` elementelor exis 
tenței, e după Gaultier singura formă 
a identizimului caro permite o cuneap- 
lie a universului lipsită de contrad ee 


212 


şi faca az în interiorul ei dișarsalor 
categorii de fenomune ce diatiozom In 
lume ` eategoriei ştilaţifiee, fcind să 
apară Ip jurul unor anumite sorij de 
mişetri alo gindirii, endrulu uecesita- 
tii sade știința își inserie formeln, i 
aeea n categoriui moral. rerunoseind 
activitații gindirii o parte de arbitrar, 
Substituind punetnl de vedere idealist, 
metafiricelue duntista, Gaullier eons 
chido la subslitnirea esteticei în locul 
moralei ca principia de cxzlicaro şi 
justificare a faptului existenței. 
Pe cind hipoleza morală npelonză În 
o stare fanul cătră care Sur indrepta 
evoluția, la proviilență san ta o toleo- 
login metafiziră, explicarea univeruului 
din pune! de vedere estetic ap bnzează 
numai pe anutiză şi pr singura bar: 
eatin a activitații ce se desfagură in 
univers. Acenstă netirilate înseparn- 
bită de Tapis de eumgliinţa. implică 
în mod mreezur Și Dr rroepiig un 
act spertacular, (tr senznţin paşte 
e perceplis, meegsia It forma gi met: 
tari n fenomenului, Acest fapt de pere 
ceplia, germenul mim al faptului ese 
tetic, e serpol şi milmgrn de n fan 
somzațici, a cărui oein e indeplinit 
dupa ee a jucul elul său d» mijloc si 
a dat onstete obiectului ia faptul por- 
vrptloai, Citaren fericirei prin sensuţia 
nu-si aliaga niechnlala scopul şi ardoa- 
cea dorinței in urmărirea reżlizārii 
sale nu ap explică derit eu un imj- 
loc dė intensifirare a speetacoluhai, un 
mijloc dr n primura o hrana mai Im 
bolzugata simlului spretacular, Exit- 
tența ea fenomen de gindire, hi cons- 
fiinţa de propriul oi scop în atituli 
nen patetic, 

Revet pbilosophiano. herem- 
hrio 1005. 

[ntr'ua important gi peofumi arji- 
cal „Morala condipionalä* emp sentul 
profesor al universitrţii din Geneva, 
Adrian Naviile, susține tmpolriva şcolii 
sociologiee eonleimporans a ui Darrk- 
heim şi Livy Dräi), legitimitatea unei 


VIAŢA ROMISEASCA 


teorii a scopurilor în domeniul mora- 
lui. Morala ep disciplină regulativi a 
netolor volunlare presupune după ol, 
doua teorii: teen n scopurilor ohliga- 
toare şi acea n mijloacelor celor mai 
bune pentru a junge la netsle ap: 
puri, un sistem de regula practice pen- 
tea voință și un sistern de regüle pen- 
tru acţiune. Prima teorie, neea a seo- 
purilor o uimeste telenlogia murală, 
aren do a dm, teorin inijloseelor 
eclor mai bunn peniru reslirarea 
idealului eoneeput dn telealogie, mo- 
vala propriu zisă, Preeepirle morale 
ce nu sa rapoartă în mod imediat Ina 
chipal de traju. la moravuri, ba acținme. 
la mijluacu mu fae parte din dome 
nial moralei praetive, ci diu neel ai 
teleolagici morala. Aewasti distipliut 
nu o mpich iar e indispensabili, ime- 
rala nefiind derit o aplicare a girl 
meopurilur vhtigatoare În neon n mij- 
Ioseclot, sau o aplicare n telenlugieă 
morale la teorin artelor. Arta mirela lb 
cesa mmi savanti, aga cum 0 ronrepe 
Lévy Beah, mure în en insăşi un ra» 
raeter moral şi poale servi la diferite 
seopuri. Morala pu se poala bugs nu- 
maj pe cunosinia roalilații şi n Je 
gilor ei efeclive qf au ap poste lipsi 
de runeepția unui hieni, Es n tenria 
mijloacelor celor mai hube procurate 
de rontitate penlru realizarea cen mwt 
compleet posibilă a idealului. Te ico- 
Lët morală ca temja a senpurikir 
se bazeaza muwi ales pa psihologie. A= 
cesle weopuri ou put A după nein 
darit patru: sdeg pk san vmnmzlnlg 
peniru mino mut pentru altul, gi ler 
cirea pentru mine sau pentru situl. 
Iniro els pot A unge) grava eonflieto 
şi tuleologin mo alā pewopune o doe- 
irinn a valorii Jor compurate. Dar te- 
jeolugia morală siugara nui draj ns 
CA timp nu ylin mijloacele prin cură 
put vuntribui Ia renizarea ideală, 
n'am regule de acţiune şi de mora- 
vuri. Munai cunoștința reulitâţii so- 


cialo tul permite st lurres asupra ch 


zi so modile fex er tdeln morale siat 
voniiț lunca lr, un ealegotire. Elə im- 
plici us deea- şi trebue să Un sama 
do siluaţiuni si imprejorari diverse, 
vðei din ncviagi teleologie marala so 
pot trage dupa cazuri, voncluzii cate 
gorice foarte diferite, Naville erede ch 
din cauza ditorențtelor morale nu pn- 
teim conchide în unoxiatenin wnel ra- 
Dout practica universalo. O sehinbare 
de moralt su implică, spune el, in 
mod necesar, o srhimbare da telap- 
dugie ai de rațiune practicii. Caia ce 
sa srhimbi în morali eu imprejuri- 
rile siut mijloacele, dar efu mereu per- 
loețianinduere, lereaza tot pentru ne 
lingerea vochitar zeng, 

Reno Latime (Decembrie), E. 
Faguet analizează partea da erilica li- 
tevară din cel mai resent volum ul 
lui Bonrgel: Sueinlagia ét Litteralure. 
Faguol e bacuros ca găseste n eritica 
tanib, în spacial daspra muzeală ei 
daspre compoziția rumnnului, facuta 
de ua om cure a seris ol Inang litus 
ratura si eare deci lyi posle da singur 
smi de acest „mestosug™ şi care, Ip 
avetaş limp, ese și un lia analist. Dar 
pributăl ca nol togiar vom faca ore- 
renzie n xolunului Iui Bourot in unul 
din numerele viitoare ale „V. Hz, 

La Revne Socialiste (een: 
hrie 1009), Cu prilejul aparitiei ia tra- 

org frnureză a nomni roman so- 
cialis! „Lä Jubgie” al seriitorului 
attərivan Union Sineluie, Jean Lon- 
goel fare o dere da sami asupra a- 
erstei inavmoate opere, pe care mulţi 
o ronsidoră cu una din erlo mai de 
frunte ereațiuni iateleeluale ule Ame- 
ziel, Antorul artieolului constata mai 
intatu că traducerea lu limba franceză 
«ë congliineioasd, exacta şi pastrează 
mai toldeavna toată savoarea expre- 
San"! şi stilului euloral și de un rea- 
Ban atit de puternic al lui Upton 
Sinrlair* Apoi dA un rezuma! eriiic 
al operei. Acţiunea se pelroce in Chi- 
ggo. In cetatea tipica a capitalismului, 


REVISTA REVISTELUR 


2:3 
la imensele uzine din Piekingtowa, 
ln entre lerează "Lt de mii de oameni. 
Eroul romanului, Jurgia Hadkus, cura 
e porsonilicareu Voir, gr cl proletariat, 
u uu ltuunian emizeal în America ime 
prenna cu familia lui, atras acolo do 
dorința du u trăi liber gi da a și eren 
o stare. În murele cwnlru industrial 
insă pinul aresta plin de lorta şi de 
sănnlate, naiv şi vinil, o exploatat, 
dugelat, umilit; rudele ți mor de imi- 
zerie şi de greutăţile muncii, iu ei 
din câdere la cădere ajange n Tata 
perdata, on vagubond, intră în merri- 
ciul poliției, sufere inchisoare, 3} In 
velo din urmă estè mttpinit din mecastă 
Sare prin suclalizoi ` intriod intro 
sară la o înlrunire soviuliciă, ca să 
se imni incălzusea, este euer dv Ex 
loevenia puternică şi de cuvintele fro- 
morse ale unui oralov şi conştiinla 
lni de proletar se deeteaptä, el devina 
adept a) noilor teorii şi Inevpe a trăi 
o viatt eis? de munci gi da achi- 
vitata —devine om., Mediile variale 
prin curo Isi ponrta pe erool sau Uu 
dan prilej lui Upton Sinclair să arata 
tosto ticălnaiile din fabricele da ron- 
servo umaricane, conrupliunna poli- 
iei rare o in serviciul fabnicnnţilur, 
exploatarea neomenenră a probe ba rile, 
stricâciuneu tinerilor feriuri de bani 
gala, infamniile voterilor politice, - 
tastă pulregiunen societății capitaliste 
umericane e redută „ru un realiza pu- 
lernie şi ru o intenritate do emotii 
cură rar a fust ajunsi pănă neun", 

»nova Anmieoierin (Roma 16 De- 
embre 1900), Fostul ministri, Lin 
Imzzatti, publiră prima lecţia de ra- 
deschidera n eursulni säin asupra „li- 
bertăţii religioase”, rus Inlrerupi, 
după cam spune el, de o suria „ne 
norucire mluisterială”,—o disertaţie în 
care dovedește „Superioritatea Asiei 
antica şi moderne in doctrina șia- 
plicaţiile libertăţii da conștiință” 
Libertatea religioasa in Ameriea şi 
Europa, spune el, a egit totdeauna 


dintran compromis politie, dintr'un 
tractat Incheiat după lupte indelun- 
gale și aspre, Cei ce se luptau pen- 
tru credinţa lor, istuviţi de puteri se 
impăcan, dar ura nu plerea. În Asia 
din potriva ; tu India, cu vreo %0 de 
anj mai înainte de edictul de Milan 
din 313, prin enre Constantin cel Mare 
punea eapil duşmāniilor dintre pigi- 
nismul în decădere şi rreştinismul 
triumfator, on rege braman convertit 
la Buidism, anumo Atoka, proclama 
libertatea nelimitată a eredințelor ro- 
liginase, pe cind, cam pe aceiaşi vreme, 
Atena, con mai inteleapta dintre re- 
publici, condamna la moarte pe Sorrat, 
penlrură pu credea in zelt palriei, și 
Soerat primea sentința fară a protesta 
in pomelo libertăţii constiinții. Dar a- 
eest maro rege Indian nu facea alta 
decit să pue In practici invaţaturile 
lui Budda ` de In Budda datează prin- 
tipiul lbertaţii de conştiinţă, şi ncolo 
mde n pătruns religia Ini. a pătruns 
in meelaş timp şi această libertate i- 
denlă. Astfel in insala Ceylan, poves- 
testa călătorul Robert Koos, pe la 1050, 
ch badiştii respectau pe creștini și că 
regele Ceylannlui 1i prefera chiar la 
faneţiunile insemnate. "Toi wen și in 
Chins, atit inrățăturile lui Confucius 
wit şi nle lui Budda an facut en tonto 
diferitele culte să trâinscă în cea mai 
desăvirșită armonia, Nu e de mirare 
deci că în Japonia astăzi strălucește 
mai molt ea ori unde lbarlulva de 
conştiinţa. 

Riviata d'Italia, (Roma, Decem- 
bro 1906), Giorgio Mortare. „Dozral- 
tarea marilor orase ilaliane*, —Croșla- 
rea populațiunilor urbane în Fonte Ur 
vile în see, XIX, se poate numi un 
fenomen nou în îslorie. În aulicitate 
cea mai mare uglumeraţio urbană a 
fost Roma, care totuşi, chiar In cen 
mai strălucită a ei epoci, n-a intrecut 
cifra de un milion, cifră care a mars 
desereseind, şi in tot evul mediu şi-n 
primele trei veacuri ale evului mo- 


VIALA WUMINEASLA 2 


dern n-a mal fos! alins de niciun o- 
ras. In 1800 Lomira- deja atunei vi 
mai popula! ornş—avea pumai 998,00 
loc ` aruma Ireee de cinei miloane” si 
Now. York o intrece, Acensla errslere 
enormă nu e numai o urmare n eres- 
terii generalo a populației, mâcar "3 
şi populația în sec. XIX a ereseot re- 
latis mai mull deelt în oricare allà è- 
pocs, căci populaţiile urbane au eres- 
cut în proportii mai mari deci! rele 
rurale, Walin, dupi ultimul recenseo- 
ment din 1901, are numai 11 oraşe cu 
peste 100,009 loc, Deci din ncest punct 
de vedere stă in urma celorlalte fir 
europene şi a NordAmerieii, Oragele el 
n-ati ereacul ea acele alo oltor țări, Din 
er pricină ? Cresterea populațiilor u 
bane se datorește la mai mulţi fac: 
tori: 10 darvoltarea marelor industrii, 
2 progresul în repegiune și eftinâtute 
a cnilor de comunicaţie şi 27 imbunt- 
tăţireu condițiilor exterinare do vialii. 
dert deserexierea mortalității, Aceste 
fiind pricinele, se-nlelege eñ in Halis, 
unde lipsa materiilor prime Impiedi- 
că nasterea unei mari industrii şi un- 
de din pricina şi u configurației gev- 
grafice şi a diviziunelor politice căilo 
de comunicaţie wau pulut sa se der- 
volte prea mult, popnlaļiunele urbane 
n-au putul să ajungă la proporţiile din 
Anglia ori Statele-Unite. Cu tome e: 
eeslos, dela unirea statelor italiane In- 
tr-o stugură farh, în ultimii 40 de sni, 
cresterea orngelur mari Hat "pe a fost 
mai ipsemnată decit in toale epocile 
precedente, şi acuma pp ponto zire că 
e în Ialia se manifestă fenomenul ur- 
banismalui, Autorul apoi, bazinân-se 
pe stutistici, cereeteari modul eum aw 
crescut populațiile in cele 11 mari o- 
rate ale Italiei si njouge la următoare 
le concluzii. Din tonale cea mai mare 
eroştere a avui-o Hama ; creşterea pwr- 
pulațiunii oraşelor nu se dutoreşie ex- 
ecdentului de naşteri —care din polrivă 
merge scâzind-—ci oxredenlului de imi- 


rare, 


Dentsche Hunduchan(I rlin, 
Dieombire 1900), Í. Reinka „Ounoas- 
terea naturii”, Autorul sy ucupă eu 
ctndasterea naturii de rëir noi, pu- 
uinda-se din punctul de vedere alte- 
vrei eunoștinței. Dia acest punet de 
vedere insă, ceea er cunoaștem noi 
mediul este numai conţinatul conghi- 
inji naastre, S-ar Diren dar en exis- 
tența şi eugostioja siut unul gi senlas 
leru : i Io adevăr astfel sustia iden. 
Katji: esse est perelpi ` ei consideri 
enuţinulul cnustiintei m nstre ca esența 
Gri-eârei existenți și afirmă că o lume 
vMlorioară nu exista san cel puțin 
“Anu avem bici un motiv să o aimi 
lem, Realisti insa ajung la alta in- 
vheere ; ei o lun in afara dene există 
al Această lume din afară provoacă în 
noi senzațiile nostre, cul puţia in 
mare parte, Avam deci doui ipoteze ` 
are e mai probabila, se utreaba 
Rrinke ? Reprezentarile naasire, tre- 
Ip să aibă o cauză ; cauza aveanta 
poate să fie ca LI o reprezentare? 
Menliştii aşa susțin: o sensuție se 
naşte dintr-o alta sensație ; realiştii 
adimit ră o senzaţie o produsă de reen 
"re nu e sensatie, de ceva în afară 
de constiința noastra. Kant, po eare 
vutorul d numeşte realist, numea acèa 
auza exterioara „lucrul in sine». 
Aceste „lueruri in sine”, prin mijloci. 
rea organelor simțurilor, afertoaza fa- 
rultatea nonniră de conștiință si Ire, 
eşle usifel în conștiința noastra Iu- 
mes fenomegelor, Idealiamul insă nu 
poate expliea varielalea şi sehimbarea 
reprezentărilor noastre daci! printr'o 


„enutalitata marginita la constilnța 


noastră, Consecrenja acestui idealist 
este volipnismul, aderă negarea unei 
existenți renle chiar a semenilor nos 
tå, chiar a eetorlalte consliinți stre- 
ap de a nonstră, mărar cp în esența 
geg cu a noastră, Această 
Ten îi apare autorul 
sotii, EI admite Set uşor Geer 
rontările nomsire sint prororala de 


REVISTA REVISTELOR 


aa DE N 2:5 


lucrari din afară de noi. decit nomai 
nu lrebue să credem eñ putem er- 
uuaşie seele lucruri, caci nu eunoa - 
lem în reulitale darit urmele, intipa. 
rite iu congtioța noastră, Numai in- 
direct, din reprezentările noastre, pu- 
tem conchide la existența „lucrurilor 
in sine” din ufură de nui. Astfel rea. 
lismul poate fi admis, deosebindlu-l 
hino iusă de acol realism nai rare 
erede ch poate şti chiar direct cum ur 
f lucrurile din afară de noi, Deci, din 
pun de vedere realist, noi nu putem 
cunoaşte direct natura, ej numai Indi- 
rect, şi astfel sar părea ca mai alri- 
Rālor pentra oamenii de stiință ar 0 
idealismul, care susține că cervota» 
ron paturii se pòrto faco foarte bine 
din panetu! de vedere al reslis 
mului naiv, de ourece obivetele natu- 
rii stat identice cu Jumea reprezenta- 
rilor noastre şi nu avem derit a re- 
uunţâm ln credința in lumea exteri- 
cară şi să consideram nalura ea esența 
conținutului constiiuții noastra, Dar, 
spune autorul, şi realismul ştiințite 
poale proceda tal astfel, din panet de 
vedere al realismului naiv, Și nu avem 
decit să admitem a concordanta intre 
cope 2 noastre şi lucruri. Prin 
urinare și idenlisinul și realismul 
ințifie, în mod meet la ge 
rezultat, amomg că omul de şliinta 
procedează bino cind ubserră, gtin- 
deşte şi experimontează conform cu re- 
alismul naiv, da unde Urmează tă pen- 
tro cercetarea naturii, spreulaţiile asu- 
pra teoriei cunoştinții sint indiferento, 
Sozialistische Monats Werte 
(Berlin Darembre 1006). Roman Strel- 
troe „Cele două direcții in soci- 
aldemocrațla rusă“, Inceputul cer. 
telor „de azi In sinul socialdema- 
erațlei ruse, dateaza din 1903, eind 
cu marin celui de Ai doilea rongrea 
ke dezhăta ehestia organizației parti- 
dului, Atunci, majoritatea, cu Lenin 
in frunte, susţinu ideea colei mni exa- 
gerato centralizări, pe cind minorita- 


26 VIAŢA ROMINEASCA 


ton, condusă de Marlow, consideră 
această centralizare ea o primejdie 
peutea partid, De atunci au rămas 
donä ftarţiuni: Leninlauii şi Marto- 
wianii. Chostiunlle principala În eare 
exista nstazi mat mare deosebire de 
veilari Intro aceste două frarţii sint: 
răscoala În areal. Dam, raporturile 
eu partidul Cadrţilar şi convorarea 
unui congrea al munritorimil. Lenini- 
anii sint iarrediuinți că o răsroală 
generala este inoviinhila şi cu toate 
“A iehuenirea ei fixată poulra Sap- 
tamben trevul n-a avut Ing, lotuşi mm 
renunța la nceaztă credința. Această 
ceodință a lor explică şi poziția lor 
tata de Duma trecută şi de rea vii- 
inare: la Iuvapul o priveau eu diy 
mini indet se temeau en Di cama 
poporul «n se leso orbit de iluzia cona- 
tituționala şi să romanțe Ja revoltă, 
Lat ehn) Duma fu dizolvata ei se re: 
talira, răvi srecleag că acum poporul 
are să so convingă că mi se poale fu- 
ce nimie fară revnluție. Ma tom ti) 
vn babärläsgeg aceste eredinţi, vårt ci 
sint epavingi de lipsa de pricepere pos 
Vtich A masse} poporului, mai ales n 
țărănimii. Do aiei rezultă şi pozitia 
ambelor fracjiani faţă en parlidul eas 
deților: Pentru Leniniani un endet e 
tot nşa de nesuferit ca si un octom- 
brist, finden şi radeţii slot în patriva 
canstitunatei, premi pentra cca de a 
doua feactie socialdemoerata mi e ger: 
las lueru, In rezumat Leniuianii soon- 
tese că forinla necesare rovolntionare 
există deja si sa poala intreprinde o 
Lupi eu succes pentru contiluantà 
și prin urmare pentes o republică de- 
morratică, pe cind ecilalţi nocialişti 
zl dan seama et aceste forțe necesa» 
re mu exili încă şi es lrebuase pre 
gătite. Ca un mijloe pentru aerastă 
pregatire, consideră aceşti din urmă și 
ronvocaron unui congres gonerul al 
manciterimii, pe eind Lenininnii se 
opun aceslei idel ca ceru nofolosălor. 


Contemporary Reriew [lan 
don, Decembrie). —D J. 4. Spender, 
în „Guvernul şi aderarii Int", mii- 
lizeaza actuala situația potitira din An- 
glia, ajunsă In o adevârulă eriză, din 
cauva alitudiazi Comorei Lorzilor futë 
de Bilut Educaţiei, nrezentet da Gu- 
varn. Pe deoparle Guovaruul are o 
mare majoritate în Camera Comi- 
nelor — adevărata reprot ntantă n 
poporului — ar pe dr ulin, Camera 
Lorzilor — ndunarea privilegiată n 
reacționarilor — 1 reduce la Bepr- 
tință, prin sfidarea inronşiienii ce e 
arumed Camerei Comunelur. Guvernul. 
sprijinit da Camera Comunelor vnesle 
să treacă una din cele mal importante 
legi pentra viitorul Angliei: ai lairi- 
zece culuențin muțională ` tar Camera 
Larzilor, prin veea re ed numegle „res 
constituție”, a aherat atit do mult pro» 
actul ia economia lui oxonțiali, pe 
dach el va teevee astfel, Biserica ajunge 
incă mai stapină pa Şenala derit este 
acuin, Actualul Govern inst, chiar în 
curul ein sistemul „recanstituție:” ar 
izbuti, mn trebne să renunțe lu rola, 
mara gel are în demneraifzaren An- 
gliei ; e! trebua tă rhinle la etema pt- 
rii, unde are inră mult de feat. Daci 
Bilul Educaţici reconstituit va trebui 
så fie converti! în lege, foluşi siste- 
mul rezistenței pasive H va faon ne- 
practicubil, căi nu este pici o pulere 
de vonstringere impolrici Consiliilor 
Engleze, spre itle sili să voteze mirela 
nocesaro ponini Intreţineraa şeoulelor 


eleriealn, Conhicini dintro eals doua” 


Camera face pa ouluć să so intrebe 
dacă în ngevár Apa"iu o u țari domi- 
cralien in udavăralul Wktiës ni ergi: 
tului. Partidul liberal şi socialist au 
o inalta datorie morală faţa de (uni ; 
sa uile nelațelagerile diutro ele și 
să se unesară spre a dubari reartțio- 
nariimul claselor dominante ndapustit 
legal in Camera Lorzilor. Sorisligii, 
in interesul lor propriu, să den "Ja: 


REVISTA HEVISTELOR On 


tor Liberalilor jo lupta imp» rien Con- 
servalnrilor, tări Infringrrea libara- 
Vor însaman aproape distrugerea So- 
rialiștilor, Prin firea lul, un partid H- 
beraj nu o mivorsarul sorializmului, 
ci numai moderatorul li în domenin) 
vieții Drae, leg, Mai malt, un partiid 
liberal uu ara nici nu viilor şi e tip- 
sit de orice baza inlelacta=lă dach se 
Une izo'at și refuza utingarea eu idea» 
urile generonse si umuniinre gle so- 
vializmului, Orice ow sarios, In orlica 
tara civilizată, irebue să considere 
vreluică de a ra prooripare maren 
«bestie. pus? de Sovializzaul atilațifie : 
distribuția vesgali a bogăției najo- 
sale şi tendința, în imprajurăvite vis 
ţii moderna, do u fi îngrămădită du 
minia a cît mai puțini indivizi atot- 
puternici ori trusturi snanopmizătoa re. 

Norih American Royicw (New: 
York, Derembrir) —Prublema îmigra- 
rii e una din velo mai lwporinule 
şi mai complexe pentru Statele-Unite, 
Dr, Thames Darlington — Aspectul 
malico-economic al problemei imigre- 
fici—imbrajizorga chestia numai din 
dona punele de vedere, Kisind la oparte 
chestia de rasă, deal en nu og farn im- 
Foilanlä pentru problema ce-si pune 
autorul. DI, Dartington face n deose- 
bire fundamentală intre vechii imi- 
granţi Anglò-Saxoni, vari au «reat 
nuţiunea, şi actualii imigranți a- 
imestecaţi, care nu-s decit ile in- 
venturieri atrași de faima bozățioi 
acestei tari. Numârul acestor imi- 
granți-aventurieri a ajuns umenință- 
lor: Namai jn 1906, nu dehareat in 
Stutele-Unilo 1,101,601 iushgrangi, din- 


ire rari Sat ALL adica Wy iu New- 
York. Adevarata rozistonța Gaich n a- 
cesta: îinizranţi, atit de importanti 
pentru ronstiințiu etnică și säpëlaien 
publica a locuitorilor (Arii, se poale 
verk clar din vlatislica si budget) 
spikilalor din Now-York, In 1904 din 
DAA pacienti dia diferite spitale, 
191440, adien 5440 erau imigranți, 
întreținerea acestor Dolnavi s rostut 
GHSASO,STG dalari, adica din suma to- 
WWA, 3527134 dolari an fest cheltuiţi 
peniru sireiai, Evideat eä uccarti sta» 
listir nu pledeaza interesul imi- 
pranţilor piei din punct da vedere al 
intaricei rasel dumniloare In Stalela- 
Unila, niei din panet do vetere ul 
*porirei avuţiei acestei țări, O cerere- 
tare asupru popula iei scolare fntáregle 
inea mai mult concluziile din stulise 
tien precedentă: din bOO decese de co- 
pii ia New-York, 975, udiea 750 au 
iost găsiţi Dn de imigranți, dosi pp- 
pulalia losuiniră din New: York e în 
proporţie de 0355y faţă de papuli- 
Va imigranti. Spre a indeparta pri- 
mehdin degeneràrii russi autorul pro» 
pune ca mevere imāsuri medirale şi 
girini băneşti sa se aplice immi- 
grunților In debureare, 

Review of Reviews (London. 
Decombriej.—Character Sketch din a- 
eest Nu. e emgsaäeral inlcegz unal sts- 
diu asupra Afganistanului dia toato 
punrtalu de vedere, cuprinxind şi dale 
interesanta  ascpră emirului abil 
Ulah Khum, și asupra reluțiilor an- 
Slo-afzane. Studiul se datoregte d-lui 
Angus Dm fen, 


Miscarea intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE 


Th. Ribot. Essai mur les Passi- 
ons, Alean, Paris. 3 fr. 75, 

O foarte insemnata Înernre de psi» 
hologie, prin raro marele filosof com- 
hale tendința ac unli de n se refuza 
pasiunilor un capitol aparte in trn- 
tatele de p-ihologie și cants să se- 
pare pasiunea de celelalte modari de 
sensibilitate, fixindu-i un loc lu cla- 
cifienron neesiora. Anlorul defineşte 
pasinnile şi arată eum se pate si eum 
se sting olo 

Georges Domas, Je Sourire 
Alean, Paris, 2 fe 50, Nemulțumit eu 
interpretările Iui Darwin și wie lui 
Wond asupra surisului, nutorul se 
adresează fiziologiei, caro ti dă o le: 
orie mecanică a snrisului; acesia nu 
ar fi de rit „reacţiunea molrire cea 
maj usorri a muschilor ubrazului fatik 
dè or) ca escilajio slabi n facislului”, 
Antorul srati apoi cum mezusta mige 
cara reflexi a njuns intro oameni un 
semu conventional al plăcerii, 

Dr. Punral Rossi, Les Supges 
Zeng et la Fonle. Paychologie desme- 
uenră. Michaison, 2 fr, 50, 

Va studiu puțin aprofondat asupra 
psihologiei vondutAtorilor de mulțimi. 

F. Le Danice, L'AMhéisme, Fin- 
mmarion, Paris, 3.50, 

După ee di definițtiunea atelsmului 
şi discuti probele despre existenţa Ini 
Dumnezeu, uutorul examinează urmă 


rie rele şi pe colo buno nlo ateismu 


lni şi se ocupă en chestiunea dacă 
ateismul e logie san nu. El apără mo- 
nismul si respinge oblectiunite rare i 
se adne, 


ISTORIE 


A. Nnthiez, Conbibutions ù | His- 
toire voligiense de la Révolution fran- 
çaise. Alcan, Paris. 

Daziadu-A pe fraza lui Michelet- 
„Revoluția wa adoplal nici o Biserica“ 
penlrucă „en singură ern o Biserici“, 
autorul consideră Ravoluļin francert 
ea un fenomen religios, cultul -Patri 
ei: Bind pentru revoluționari o adevă- 
rată religie. In lumina acestei von- 
ren) Məthiez arată că diferileie eul- 
luri npărule alunri în Franta ta Ra- 
tiunei şi a Fiinţei Supreme“, cultul 
„decadaire”, retiriunea „Thieophilun= 
tropilor* te), care un fast ernslderule 
do istorici numwni în rolul or politie, 


și religioasă. 


Mauride Dnmomin, Figures du 
Temps patyk: Alean, Paris. 

Autorul f gien o nouă serie de fr: 
voura pentru cunoașterea vinții soci- 
ale din trecut a Franţei: nga numite- 
la „livre de famille" in care se notanu 
ebeltuelile cusniee, Intimplările din fa- 
milio şi unele evenimente publica mai 
insemantu. Fiind redijate de particu- 
lari şi de oameni obscuri, ele dau de 


MIŞCAREA „INTELECTUALA ÎN STRAINATATE 219 


Obiceiu adevărul nefslgifient şi pot A 
un bun izvor pentru istorie. 

G. Ferrero, Grandeur ei Dica- 
dince de Roma, 1. IV: Antoine et Cléo. 
påtre, Plon-Nonrrit, Parts, 

Conlinuarea însemuatelor studii alu 
savantului italinn asupra istoriei Ro- 
manitor, 

A. Harnack, Die Mission und 
Ausbreitung des Christentuma in den 
erste drei Jolrhunderten, Ed. a 3-a 
din non prelueratä, 2 vol. de XIV 
SA al M? pgm W, Leipgg, A C 
Miurieha, 1090. —ptrinl 13 inărei.— 
Foarte obiecliva (absblot tneinfluen- 
tata de prejuderăli teologice) expus 
pere n inlinderii erestinismalui in lu- 
meu antici până la biroiota lui defi- 
nitivă dela inceputul secolului al |V-loa. 
Pentru bogăţia inforinaţiei şi lărgimea 
vederilor, o carte clasica. 

W. Prumann, Geschichte Toma in 
serinem  Vebergange von der republi- 
romischen [ur monarchischen Verfus 
sung, eten ediția a 2i da P. Grosbe, 
tol. I, DomitiiHidii, Leipzig, 19M 
X14820 pg. in W.—Groebe și-a lunt 
usupru-si ingrata sareinā da a pune 
la eurent yestila isorie a Romei de 
Dromann, cer mai complectă adunare 
de material făcula pentru vpoca de 
cure sè netpă al rare inlocmal ca is- 
torim împăraților romani a bălrinu- 
lui Tillemont va i in totdenuna indis- 
penzabilä cercetatorilor istorici, 

Theodor Mommsen, Historistha 
Schriften {en al patrulea volum din 
Th. M's gesammelte Schriften, pu- 
blicate supt directa ingrijirea lui Oito 
Hirwehfeid in uaire en alţi invataţi) 
L un vol, în de VII" bp pg 
prețul 12 M. (legat 1440). — Treizeci 
si două de studii ndunate da prin 
publicaţii periodice, eu privire lu is- 
toriu romană, dela legenda lui Remus 
(M) până la nnrălirile Vandalilor în 1- 
Intia (XXXII). 

Rich. Ungermann, der russisch- 
Hirklsehe Krieg 1763—77, Wien (um, 


l vol. de VU 126 pp. in 8°, — eu T 
harţi.— O amânunţită cerceture asupra 
războiului de pe urma chrnia noi wm 
pierdut Bucovinu, 


ȘTIINȚĂ 

Prof. G. H. Roger, Alimenla- 
tion et digestion. in 8, 954 pag, ib 
fr. Masson, Paris. 

O luetare foarte complects usupra 
chestiunii, Autorul studiaza difariiolo 
nlimente nrătind valoarea lor nutritiva, 
cum şi toate părţile tubului digestiv 
cu funeţiunile lor, Întreaga laernre se 
hazară pe cele mai recente cercetări 
ale invățatilor, 

J. Grosset, Do Peychisme inf- 
ritin, Chevalier et Rivičre. 

Antorul se oenpă de actele psihice 
inferioare (acele inconstiente, automa- 
lice şi involuntare), pe care nu In con- 
suderă, faţa cu cele superioare, ca ni- 
sie grada dewscbita de activitate ale 
aceloraş cenlre cerebrale, ci Je atribue 
chiar unor centro Pa hee deusehlie 
(inferinare). 

S. Ledue. Les Bases physigues 
de în rio ol ln biogindse. Masson, Pa- 
ris, 0.75. 

O ronfarenţă care a dal naştere la 
multe diseuţii, de ourere autoro) a 
suzținul că ehesliunon generațiunilor 
sponlame exista şi că lara drepinte 
«xperiențele lui Pasteur aslins-o. An- 
torul a chulut ebinr să produră viată, 
prin mijloace fizice, în sioul materiet 
miberale,— dar pu a roasil, 


STUDII SOCIALE 


Gabricl d'Azambuja, L'His- 
pire erpliynée par la Selene» sooiate - 
lo Grèce ancienne, Didot. 

Autorul puno în adevărata lor lu= 
mină unele faplo din istoria Grerilor, 
privindu-lo prin prizma datolor Forio- 
logiei moderne. 

P. Rinnisins Reynnnd, Je 
Question sociala et la ciwiliantion 
patenme, Perrin, 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


O deseriere exagerală  râlelur vieții 
din antichitate gl o sporire injusta u 
rolului på care ereṣ'ianismul Pu avut 
in omenire, Anlorul np a ln eurent en 
cele mui nóuñ lucrări asupra istoriei 
Grecilor şi Romanilor, 


CRITICĂ ŞI STUDII LITERARE, 

Joseph de Zunrorniz, Biblio- 
thèque Itiérareg de ti Hepaiznanre î 
Montaigne, Amt et Salint. 

Autorul arata împrimnuturiia pe care 
le-a facul Montaigne, In xerivrile sale, 
din aperile lol Amyot şi Satiat, enm 
și inbarnța pa care Amyot a exorcilal-u 
asupra ideilor şi stilului tul Montaigne. 

Gcorges Cuselin vi Ernest 
Gaaberi, La Nouvelle Literature 
1805—1005, Sansol. 

Un studiu detallal și imparţial asu- 
pra literaturii franeezo din ullimol de- 
eniu şi o incercare de vlusilicare u 
tulurut seriilorilor nceslol epoce. 

G. Lanson, Las Grande Ferivaina 
Français: Vataira, Hachatte, e 

Cunaseulul eritie ai Istorie literar 
studinza activitatea Dierarg a lui Vol- 
taire in toate multiplele ei variațiuni, 
şi scoate în relief mai ales rolul de 
inițintor şi de vulpacizalor al lui, 


LITERATURĂ 


ane Geinve Fenillei, Ays- 
térieur pasat, Calman-Lévy, 3.50. 

Sufsrioțela unet tinere fete, rara nu 
se poale mărita peotra că tatal iubi- 


tului ei se opune răsătorivi, aflind că 
lata « fructul unui are, 

Dostoievski, Le Double, Sercure 
de France, 3.4. 

Traducerea pealru priua oară tit 
limba frunceză a unii roman, in care 
marelo seriitor rus face pe eetilori să 
asiste la naşterea și la desfăgurarea 
nebunii nani faneţionar, aratinda-i 
toate accidentele vieţii lui nenvrarile. 

Arthur §ymons, The Tool 
of the Wald, Heinemann, 3 sh, 

Un valum de poezii gou) ale pot 
tului bina apreciat In literatura en- 
gleză nuuă. 


CHESTIUNI MILITARE 


Cupitaine Wpere. La Di fosse 
mutionule sows la Bépubligwe. Juveu. 

O dare de samă sinceră asupra fiw- 
telor armito ale Franciei in compa- 
valie eu alo altor poponre, Autorul 
cunoașta toate ralele o ganizaţiei mi- 
litare alo țarii nule, ram și toale bu- 
narile ei, şi de areia Imeheerea la 
care zjungu nu e da un optimiza 
Gr. rezersă, după cum niri nu-i de 
un pesimism nelinişiitor. 

Zenn Leggorgetie, De Röle dė la 
Guerre, Giard et Brière, 

Ua volum do 709 de pagini In care, 
pa baza unui pmelprial bogat, se stu- 
diază rolul social al razboiului ln o- 
menire. 


Compilator. 


Bibliografie 
“(Asupra unora din cărţile de mai jos rom reveni În roconzii) 


mer, Jliada, lraducere de Geo trna 
M ` irul* 
pretul e vor, (p. Hominia 5 lei). aa Ee, 
Zo, dirigorevitza, Do la hotare, istorii 
z f moldovan=st i 
1385, geo Naţională, Preţul lei 2 Un volum de 204 ug See 
. H, Ann, Florica, dramt in 5 "Edi 
mory. Prețul 2.30. ZE 
A. Stonermnan, Rahab, dramă în 5 sel 
cz ye E acele da R: v. Gottsebsll, tra- 
R Stenernun, Lass, poem dramatie, 
„ Norn, Clipe trăia, schiţe si nuvela, i i i ; 
DEE eck ée te şi nuvela, Editura libririoi Alealay, 
Ai. Curuban, Deparia d: ora "voal i ibrārişi 
Daa EAA ape e, (unvole). Editura librării Alca lay, 
Molière, Doctorul fără vos, comedia în 3 xeta, Trud 
librāri+i Alcalay. Bucureşti. Prețul 90 bani, E ERT 
; Henrik Ehsen, Şillpii societății, dramă în $ acte, tradusă de B 
Murinn, Editura librăriei Alcalay. Preţul 30 bani. 
Wpira ©. Harot, Şcoala Nationalists. Bu ti. Tosti 
re bad: [i neureşti. Institutul de arte 
Dr. Angustin nnen, Milropolitul Sava Brancovici, B'aj, 1998. 
Tipogr, Semin, arhidiecezen. Preţul 1 cor, 50 A. 
Pr. E DAinnza, Biserica lui B in Ciuj. Cluj 1908, Ti 
„Carmrn”. Preţul | eor. 30 A. Age gët Cep 
Drăgan Miklós. A roman ssäegziéia, Basztareze, 1005, Matheiu Gy 
Nyomdăja 
Gh. V. Botez, Sshiţă istorică m Şcoalei Supari 
„8 í k e periaure da Arte gi Me- 
serii en SC 1903, Tipografia Naţionala. Preţul 2 lei. i 
- V. Sassu. Chimia în Suedia. Bururazti, 1993, Edit - 
va”, 13 pág.. 0.30 bani. di iaaii 
M. V. Sassu, Citeva rogulo practice ds laborator. Bacureg i, 1906 
Editura „Minarva”, 32 pag. 040 bani, À 


Ntetan Chicos. Importanta wnai cass do osiguniri agricole, ne- 


2 VIATA ROM XESCA 
cusitatea înființării el de către slat. Bavuregti 1995, Exlitura ziarului „Ete 
i iar“, Preţul 2-lei, 8 
Ce gg Ada Rafarm amizalur, Bucureşti 1906, Institutul da 
fire „Carol Gabl”. ; 
jii pirat Tordâşaun, Al XVII-lea raport general al erinma 
cenlral al „Renuiunii romine de agricaltura* din Comitatul Sibiulai peniru 
3, Sibiu, 1900. pa Vă f 
li we Séch feciori de săteni, Calendarul sătenilor pe unul 1907 
UV). Duenreşti, Editura „Libeariei Naionule”, Pretul 60 bani, è -nia 
D, Serbesca-Lepatari, Proprietatea Magma stă în im ppm 
une (Studiu eennomle-sncial), Buzeu, Tipografia Ioan Calineneu, VĂ 
ge d antichititi iin 
Gr. G, Tocilexsea, Catalogul Musulul National de antic 
i meria Statului. Barareşti 1900, 
ee muzicală „Armonia“ din Cernănţi, Mun, "al 
vantul pe unul administralir 1906. Cernñal (rer, 


ZIEMANN Das A Cup. A Sti 


TABLA DE MATERII 


d. Al- Brâtescu- Voineşti. Contravenţie (schiță) 
O. Cara La mormintul Anji (versuri) ` . 
E. Ciaflec, De-aensp `, , e sise 
«| Philippide, Specialistul Romia . ECS T wi 2 
Cornelia din Moldova. Toamna, Pe lună, Stela (versuri) 

+ D. Pătrâşcam, Din amintirile lni Constantin Casian 
Ana Comta-Kernbarh. Basm. Sivgurhtata [versnri) 


Li 


C Stere, Patru zila in Ardeal 
Dinu Pamnră. La Hirone , - 
Mihai! Sudeveanm. Casa vechea (schiţă) 
G. Ihâdeanu. loun Al Bràtescu- Voinești ` ice 2 
George Tafan. Viața Rominenscă in Bucovina (Teatrul 
S. Secula. V iața Rominesscă in Ardeal (Scoala elementară 
si şcoala contesicnala) `, `, `. 
George Raneiti: Cronici bucurestene Sue ana A G 
Jah: Sadoveami- Evan. Cronica literari (Arta naționala). 
docat.-Colouri Se. Panaitescu. Cronica Militară teducațianea 
militară a națiunii) ` `. zem sate d 3 
©. S. Cronica Interna (Piemont WA EE 
A G. Duru. Cronica Externă (Criza religioasi In Franţa) . 
G. A Polemica (Fatsurile d-lui M, Simionescu-R imnicea au) 


rw DH € e 


D 


D 
D H D 
. + . 


H D D D 


P Amar & Co Miscellanea . `. ` E KSC 
aea R R i ta Se KE us 
Kadu Sbiera : „Poezii "cO. Ei Băma-Liane „Mi- 
nutes Vécuos“: Petre Gärbəviceanu: „Societatea 
pentru Învățătura Poporului Romin din Bucuresti 
CH $coalele vi". 1 E; Alexiu Vicin- „Glosar de 
cuvinte dialectale din grajal viu al poporului romin 
din Ardeal“; J, Dalumetra : „Dicţionar macedo- 
romi", —(, P: V, Mangra: „Xitropolitul Savu 
Brancovici (1636 — 16550/*; Sigmund Prager: Da. 
uăria în trecutul țărilor romineşti“, —V, EX 

preot gr. or. romiu: „Die pror Kirulfântiage in 


i der Bukovina und die Iangruthenen“,- Gt; Tran- 


dafir G, Djuvara : „Dreptol de autor ul străinijor 
in Roiminiu“, „Les droits de propriété littéräire 
et artistique des ċtrangers reconnua par la jus- 

en Roumanie”, „Anta-proect, de lege asupra 


dreptului de autor“,— Sr Dr. G. D. Creangă : „Si- 
tmaţia 'arendaşilor faţă de chestiunea țărănească“, 
„Banca țărănească din Rusia d rezaltatela ei 
precum şi o scurtă dare de seamă asupra bâncilor 
țărănești din Rusia, Ungaria şi Bucovina“; Agri- 
cota (D. P.): „Cusa Rorali“,—C. S. 

Revista Revistelor `. e e wess? 
Convorbiri Literare, Sămânătorul, Luceafărul, Re 
viata Politică si Literară, Orizontul, Junimes Li- 
terară, Arhiva, Nevista Generală a Tuvăţâmia- 
tului. Revista da Pedagogie şi Filosofie, Econo- 
mia Naţionali, Săptâmina, Statistica, Convorbiri, 
Annales Scientifiques de l'Université de Jassy, 
La Nouvelle Revue, Mercure de France, La Reyus 
des Idéen, Revue Philosophique, Revus Latine, 
La Revue Socialista, Nuova Antologia, Rivista 
d'Italia. Deutsche Rundschnu, Sozialistische Mo- 
nats-Hefle, Contemporary Review, North A meri- 
can Review, Review ol Reviews. 

Mişcarea intelectuală în streinătate s +» 

DINO e e n. ei și see E a sm 


hp e 


i ~ 


TABLĂ DE MATERII 


Poe. 

4. Al. Brătoscu- Voineşti. Nicusor (schiță) ` `, "oos 

A. Philippide. Specialistul romin `." ` y 29 

O. Carp. Intr'amurg (versuri) , 5 e ` ! S 48 

G, Hogar In Munţii Neamţului (amintiri ` à $ 245 

Dr. G. Prora. Un aliment primejdios ` - 3 i Zo 

A. Stavri, Ciobinasul (versuri), i A 4 s ` 280 
Stanislas Cihoski. Rominii şi Evreii din Rominiu in 

ew- York, ` A e e š e e 282 

Gh. din Moldova. Dor de tară, La răscruce (versuri) . 296 

C. Steve. Patru zile in Ardes. F A S P . 297 
C Morariu. Viaţa Rominească in Bucovina (N E Ne- 

gruțiu) . A - A S , š =2 + 810 

l. Russu-Sirianu, Scrisori din Ardeal ` ` ip 920 


George hauelţi. Cronici Bucareştene ` cb R 

Eugen Lovinesiu, Corespondenţe Literare (Emite Fagueih -341 

Vasile Pârvan. Cronica Istoriei (Albumüri de istorie. 
culturală) R ~ ` > i RNE a 

C S. Cronica Intemä (Formarea atifundiilor, o. `. "ga 

SI. Cronica Externi (Alegerile pentru Dumă). `." g4 

Grammaticus. „Adevărurile «d-lui Pugeariu“ `. o, 268 

P. Nicanor & (a. Miscellanew, 4 à ` f < 318 

Recenzii ` ei. VE f . e d a 3 382 
Edonard Maynial: „La vie ct l'oeavre da Guy de Mau- 
passant“,—C. V; Em. Grigorovitza: „De la hotare, ia- 
torii mollovene:-ti* ; N. U. Teodorescu : „Maramă ori foc? 
piesă Gräoenach de moravuri“, —M. C ; Per. Papahagi : 

Graie Aromine“ ; Alexandru plea ` „Poezii populare din 
Maramureş“ ; Per. Papahagi: „Notite Etimologice*, 0, P; 
Raymun!  Netzhammer : „Nach Adumklissi, — ein So. 
mmeransflag in das Pompeji der Dobrogea" ; Raymund 
Netzhammer: „Die christlichen Altertarer der Dobrogea“; 
dr. Augustin Bunea: „Mitropolitul Sava Brancoviei* $ 
N. Iorga: „Scrisori şi inscriptii Ardelene si Maramu- 
resene“, —V, P; Spiru C., Haret: Zeen Nuţionalistă*, =- 
I B; D St 'Ghristide ` „Amâgiţii (roman), A. B: D, 
I. Gheorghiu : „Reforma axizelor,"—QG. K. 

Revista Revistelor : | g 5 A d h A . 398 
Convorbiri Literare, Sămândtorul, Luceufărul, Revista 
Politică si Literară, Junimea Literară, Revita Idealistă, 
Viața Nouă, Arhiva, Convorbiri, Revista Generală a In- 
văţâmintulai, Cultura Romină, Săptâminu, Economia Na- 
țională, La Nouvelle Revue, Mercure de France, Lu Re- 
vue, Revue des Idées, Revue de Métaphysique et de 
Morale, Revue d'hygiène, Nuova Antologia, Rivista d'Italia, 
Deutsche Revue, Deutsche Rundschau, Sozialistische Mo- 
nats-Hefte, Contemporary Review. North American Re- 
view, Review ol Reviews, 

Mişcarea intelectuală în străinătete A DBA een. i 1. ARE 


e it 


Nicuşor 


Copiilor mei 


La marginea dinspre miazănoapte a oraşului, pe malul 
iazului, e o grădină frumoasă în care sint patru clădiri mari: 
a tribunalului, a prefecturii, a judecătoriei gi a casieriei: restul 
grădinii e numai tufișuri dese de lemn cinese, de baţachina ti 
de rugi, in care primăvara cîntă privighetorile de e o frumusețe, 
Chiar pe marginea malului e o movilă pe care ciad fei sui, 
ai Inaintea ochilor o minune de tablou. Aici sub mal, iazul 
umbrit de sălcii şi de anini cu o moară vorbăreaţă; mai de- 
parte valea verde a lalomiţei, închisă în fund de dealurile viilor, 
pe culmea cărora stă de streaji mănăstirea; iar mai în fund, 
topită *n aburi albăstrii, toată coama munților de la Piatra-Cra- 
iului pină la Penteleu; în tot o priveliște frumoasă, de parcă ți 
se primeneşte sufletul uilindu-te la ea. 

Prin grădina asta e drumul lui conu Mişu, care gade al, 
turi, cind e să iasă în oraş. 

Cum trecea intr'o zi din primăvara trecută, sa oprit să 
asculte o privighetoare, care cinta de răsuna gradina ; şi fiindcă 
tulişul în care cinta era chiar alături, s'a aplecat să încerce 
n'o putea-o zën? Cind, ce să vază? Jos in tufiş un bāețas, 
Cu degetul arătător de la mina dreaptă peste buzele ţuguiate, 
H făcea semn să tacă, iar cu cel de la mina stingă îi arâta pri- 
vighetoarea. Aplecindu-se mai mult o väzu... 

Şi a stat aşa muliă vreme, nepulindu-se sătura de a o 
privi şi neştiind ce să privească mai cu drag, pasărea mică și 
ntinsemnată care scotea sunete atit de puternice şi de mâestre 


VIAȚA MVA Lai 
din guşulița ci care se vedea sălind, ori fericirea fără samia 
care zimbea pe toată fața copilului ? 

Îl mai văzuse el de citeva ori p'aici prin grădină jucin- 
duse cu alţi copii de seama lui, dar niciodată nu-l privise cu 
luare aminte, Acolo, un broscoi de bäetas siäbut, cu părul ci- 
nepiu, incurcat ca un caer şi cu pantalonii în vine, cirpiţi În zece 
locuri, Acum pentru Întiia oară vedea ce ochi negri, catilelaţi 
şi dulci avea, 

La o mişcare nedibace pasărea sbură şi lui Conu Mișu ii 
părea grozav de rău, crezind că s'o mihni copilul; —dar acesta 
ieşi din tufiş şi privindu-l drept, cu seriozitatea adorabil de 
hazlie a copiilor : 

— Nu fate nimic. Vine îndârăt, Asta e a mea. A fost si 
țoimline. 

— Ce spui mă? A fost şi poimiine? 

— Da, a văzut-o si Lenuţa. 

— Care Lenuta ? 

— Lenuţa, sora mea... 

Și elătinind din cap: 

— Dë’ lu Vasilică nu i-o atăt. 

— Care Vasilică ? 

— Vasilică a lu nenea Dumitru de ja Zudecătorie, 

— Și de ce nu i-o arţi şi lui? 

— Că fincă dă cu pietre. 

— Bravo! să nu io arăţi. 

et i7 

— Dar pe tine cum te chiamă ? 

— Nicusor al lu Ioniţă, odăiasu de la casiorie si sint de 
sase ani, 

— Ce vorbeşti, domnule!!? Pat bine, tu poate că vrei ṣi 
doi bani, să-ţi cumperi covrigi, 

Nicuşor răspunde cu umărul drept, săltindu-l în sus. Și 
conu Migu, rizind cu multumire, scoate şi-i intinde doi bani, 
Copilul hiîndu-i zice: «siru' mina» şi pleacă grabit, ținindu-se 
cu o mină de brăcinarii pantalonilor prea largi; dar după cițiva 
paşi se întoarce să-l intrebe serios dacă la spițerie se vinde 
ouă de furnică, 

— Ce să laci, mă, cu ouă de furnică? 

— Mi-a spus mamica mea asa: că le plaje la privigheturi 
si vreau să pui pe zes la a mea... 

Are şi conu Mişu trei ingeraşi de copii de la care rude 


NICUȘOR eu 


ltt Becäre zi fel de fel de nostimade copilăreşti, dar asta Í s'a 
părut atit de drăgălaşă, încit a luat pe băeţaşul odâiaşului in 
brațe şi l-a sărutat pe amindoi obrajii; pe urmă ruşinat parcă 
de induioşarea lui, La lăsat jos şi La scuipat : 

== Ptiu! Marş d'aici potae mică t.. 

Din ziua aia datează prietenia lui Conu Miyu cu Nicuzor; 
e! dar regreșit prietenia care poate să mijlocească Intre un 
boer mare și copilul unui odhias, Din vreme in vreme, cind il 
vede prin grădină, îl strigă: «pst! mă hoţule, vino'n coa !e si-i 
dă cite un ban, cum dă gi Lenuţii pe care acum o cunoaşte şi 
o întineşte mai în fiecare zi, venind din tirg, lncărcată cu o du- 
blă de piine şi cu un clondir, pe care de-abia le duce, Cunoaşte 
acum şi pe phriaţii lui Nicusor: tatăl unu gros, negru, păroz, 
cu o mutră aspră, în care numai roşața virfului nasului pune 
a pată mai veselă; muma slabă, off, prăfurie şi totuşi plà- 
cută pentru blindețea ochilor... 

Negreşit Nicuşor nu e primit în curtea lui Conu Misu 
să se joace cu copiii lui şi cu musafirii lor, dar se uită și el 
dia grădina prefecturii pe crhpăturile ulucilor; gi tot incercind 
crăpăturile a dat peste citeva prin care poate vedea tot raiul 
din curţile boerului. Aşa, printr'una se văd ronturile de flori 
frumoase şi locul unde joacă copiii croket; printr'alta se vede 
terasa îmbrăcată în flori albastre, unde mănincă buerii vara; 
prin a treia căprioara cu parcul ci; iar prin a dela capul din 
fund al ulucilor grădina de poame, curtea paserilor şi doi ciini 
mari legaţi în lanţuri pe sirmă,.. 


=- 
+ H 


Frumos Crăciun o să fie! A nins două zile din Crivaţ si 
2cum În ajun s'a schimbat vintul; sula Austrul subţiuind norii 
printre care incep să se ivească stelele şi aducind cu el un ger 
de te lae, 

La curtea caselor lui conu Mişu e zarvă mare, Pe porţile 
deschise larg nu mai contenesc sâniile incărcate de mosafiri. E 
pom de Crăciun la care sint poltiţi copiii tuturor prietenilor, In 
mijiocul salonului incâpător, care ține dela intrare pănă la te- 
rasa din fund, e aşezat bradul impodobit det ia ochii, Cucoa- 
nele se invirtesc de colo până colo rinduind lucrurile la locul 
lor. Copiii nerăbdători aşteapiii în odaia din dreapta semnalul 
cind vor putea intra, Si aştepte, că nu e încă gata. Mai siat 


ESD] VIAŢA ROMINEASCA 


de aşezat jucăriile pe meşcioara din jurul bradului şi de pus la 
fiecare teanc de jucării cite o carte de vizită cu numele copi- 
lului căruia i se cuvine; şi nici conu Mişu n'a sosit încă dela 
club cu bărbaţii, ca să se bucure de bucuria copiilor... 

În vremea asta, alături, la casierie, e un sufleţel stingher, 
care se sbate şi se frămintă... Mama e dusă la cucoana casit- 
rului să ajute la gătit şi la scuturat—şi a luat şi pe Lenuța cu 
ea; tatăl e dus la circlumă... iar el stă singur în gangul casie- 
riei muncit de ginduri... A văzut azi dimineaţă pe un om din 
curtea boerească, ducind la spinare un brad mare, mare;... pe urmă 
băeţi dela cofetărie cu tăvi şi alt băiat dela librărie încârcat cu 
fel de fel de cutii... Şi el ştie ce insemnează asta, Anul trecut, 
cînd La durut în git l-a dus mâ-sa la spiţerie şi atunci prin uşa 
intredeschisă a zărit o clipă în odaia de alături, cu ochii lui im- 
păenjânaţi de lriguri, un brad frumos îmbrăcat în... dar a închis 
spiţerul uşa... şi era ziua, luminăricile nu eran aprinse şi mă- 
mica i-a spus aşa: că seara e mai frumos cind se aprind lumi. 
năricile Top copiii ăştia care trec in siinii, acolo se duc, să vază 
pomul de crăciun... pomul de crăciun!|... Şi nici prin crăpătu- 
rile ulucilor nu poate să se uite, că e zăpada pină la git. E! 
dar dacă ar vrea conu Misu... "Te, conu Misu nu ¢ om bun ? 
Ba e bun. Nu-i dă lui intotdeauna cite un ban? Adineauri a 
trecut În tirg şi nu s'a Întors încă acasă... Dacă i-ar ieşi Ina- 
inte şi l-ar ruga să-i arate şi lui pomul de crăciun, —numai ni- 
ţel, — niţel de tot... 

Cit e de mică inimioara lui, s'a despărţit acum in două. 
Jumătate Il imbrine=şte înainte: „inceareă, conu Misu e om bun; 
poate te duce să vezi pomul... pomul !1* iar cealaltă îl trage 
inapoi: <fugi d'acolo, nu se poate... nu se poater... 

Se aud sânii venind dinspre tirg... Uite-le, cotese la colţ 
şi in bitaia lămpii electrice dela răspintie Nicuşor recunoaşte 
pe conu Mişu și-l aude rizind cu polii. Repede o ia la fugă să-i 
iasă înainte. Cine ştie? poate chiar fără să-i spue nimic văzin- 
dai, o săl ia să i-l arate, că e om bun. A ajuns! Aci e altă 
cotitură, «Hei! la o parte!» strigă birjarul degeaba; iar conu 
Mişu, ieşind pe jumatate din sanie şi văzind copilul În drum : 

— În drum hai? Drace impelițat! Să te calce sania. Marg 
acasă ! 


Şi săniile trec... E noapte... nu se pot vedea lacrămile | 


care au năpădit in ochişorii negri, catifelați, dulci ca o mingiere... 
l-a zis aşa: «marş acasă!» dar ce să facă acasă ? nu ent- 


NILUL IUL 


meni acasă... nimeni.. Şi coşul de la sobă Guie, . Sii e urit., 
Și cum stă In drum parcă-i şapteşte cineva la ureche: «Ştii ce? 
poate că se vede de la poartă prin ferestre.» O ia la fugă in 
spre curtea boerească, Se dă la o parte lingă uluci ca să treacă 
săniile care ies; apoi cind au trecut, face doi paşi în curte și 
se uită cu incordare.,. les valuri de lumină pe ferestre, dar po- 
mul nu se vede... Și mai face doui paşi stringindu-şi la piept 
paltonul lung şi larg, făcut dintr'o scurteică veche a mă-si, în 
care parcă e un pui de lutar... Ferestrele sint prea sus... de- 
geaba,.. A! ştie el un loc de unde ar putea vedea, d'acolo de 
pe prispa unde mănincă boerii vara! Acolo, a văzut el prin cră- 
păturile ulucilor, sînt ferestrele jos. Da, dar mit! Gindul 
asta îl face să se retragă repede din curte.. Ce bine ar vedea 
el d'acolo pomul de crăciun !! Stă.. şi-şi [ace în gind socoteli de om 
mare, Nu se poate să fie clinii deslegați acum cind vine lume... 
Asta nu se poate! ce, să muşte pe lume? Face cițiva paşi in 
curte trăgînd cu urechea și neputindu-şi deslipi ochii de la lu- 
mina ferestrelor... Ocoleşte în virful picioarelor casa... mai sint 
cițiva paşi... A ajuns! na! perdelele lăsate. ba nu, una e ri- 
dicată ! Păşeste binişor... binişor.., Aaaa !! ce frumos! ce frumos !! 

Poate de-acum să sufle Austrul vint tâios de rece, că în 
tot trupul copilului s'a revărsat căldura unei fericiri nemăsu- 
rate, Tot sufletul i s'a urcat în ochii care privesc cu nesaţiu... 
Cum sclipeşte beteala! Uite și luminăricite aprinse! Bi ce de ju- 
cării ! Ce de jucării! ! Trimbiţe, tobe, păpuşi ! Uite şi niște iepuraşi 
albi mici şi drăguţi... 

Înăuntru se deschide de perete uşa odăii din dreapta prin 
care năvăleşte o droaie de copii, băețaşi, fetițe şi nodulețe mici, 
pe care porcii dă jos funtele. Sint citeva clipe de extaz ge- 
neral vrednice de admirat: copiii de-o parte rămaşi Dei cu 
ochii pironiţi la pom, părinţii de alta cu ochii umezi de ferici- 
rea bucuriei lor. Acum madamele aşează copiii în semicerc. 
Trebue să tinte: «O! Tannen-baum! o! Lanaen-baum!» Ge 
face o tăcere desăvirșiti, Cocoana Zoe, gazda, deschide pianul 
şi se aşează să-i acompanieze,.. dar in clipa ln care-și ridică 
mina ca să înceapă, dinspre terasă se aude lătratul gros al w 
nui cline şi țipătul unui copil, țipăt de groază, lung, şfişietor, 
care spintecă tăcerea şi trece ca un junghi in inimile tutulor, 
Bârbaţii dau năvală intr'acolo; deschid uşa. «Marş Leu! marş 
Leut» strigă conu Mişu dind cu piciorul în cline.. Jos lingă 
fereastră zace copilul fără cunoştinţă... 


Kai? VIAŢA ROMINEASCA i 
e Ë e 


Nu te mai frăminta atita, cosne Misule, Închide ochii si 
dormi În pace, că Dumnezeu e bun şi iertător. El ştie c'ai pri- 
ceput prea tirziu de cen icgise copilul inainte şi că te-ai cèit 
de a-l fi gonit cu asprime, Te-a văzut cum l-ai adus În casă, 
cum l-ai îngrijit, cum i-ai incărcat braţele de jucării și de buns- 
täți si pentru el e pentru Lenuţa, El ştie că ești hotărit miine 
în ziua de Criciun să te duci la casierie, să te încredințezi cu 
ochii dumitale că copilul nu s'a imbolrăvit de spaimă, Dumne- 
zeu e bun şi iertător şi a auzit ce-ai pus de gind cu cucoana 
Zoe să faceţi la anul, Închide ochii şi dormi în pace. 


loan Al Brătescu-Voineşti 


D 
di 


SPECIALISTUL ROMÎN 


CONTEIBUŢIE LA ISTORIEA CULTURII ROMINEŞTI DIN SECOLUL XIX 


{Urmare} 


LU 


Dar nu acessta e cauza, care GA impins să scriu recensies 
opere! iul Tiktin, ci alta. Tiktin anume prin întreaga sa activi- 
tate ştiinţifică, dar mai ales prin al săi dicționar a probat in 
mod strălucit că acei care susțin ch Evreil nu se asimilează cu 
popoarele, în mijlocul cărora trăesc, sint niște birfitori. Cind si-a 
încapnt activitatea stiintifică acum vreo 25 de ani în urmă (2: 
fenomen morfologic în limba romiuă în Convorbiri literare XII: 
Sidien aur rumânischen Philologie, Lopaig 1554) Tfiktin ers 
proaspăt venit dela Breslau si avea aere de Neamţ, dar incet 
incet procesul asimilării cu noit săi compatrioti a progresat şi, 
dupăce s-a manifestat asimilarea destul deja în //obaflisnus des 
Pumăânischen în Zeitschrift tor romanische Philologie X, XI, XII. 
Consonantismus des Rumânischen, ibid. XXIV, a atins culmen 
in dicţionarul limbi! romme, astfel că astăzi între Tiktin şi intro 


sea mal pură specia de specialist romin nu este absolut nicio 


deosebire, Trei lucruri principale caracterizează lucrarea din urmă 
u lal Tiktin gi aceste frei lucruri formează tocinal caracterele 
apecifioe ala specialistului romin. 

1. Bogăţie bibliografică. Cite cărți a cotit Tiktin, din care 
si-a extras materiea dicționarului, te incruceşti. Dar nu numa! 
că a cetit cărţi multe se voda din lista scurtărilor precum şi 
dintr-o răstoire superficială a dicționarului shit, ci din chipul cum 
vorbeşte, din chipul cum aşează materialul, din chipul cum in- 
trebuințează tot feliul de scastări și de semne (cruci; stelute: 
iimioare ; caractere fonetice; parenteze; litere, unele mal mari, 
altele ma! mici, unele mal supţiri, altele mai groase) së vede cii 
la colo că e un om cu meod, care lucrează după tipicul ade- 
văratului om de ştiinţă; chiar cele mai bune dicţionare, cele 
mal modă, scrise dn malştrii lexicografiei, nu prezintă o agrsare 


EN VIAŢA ROMINEASCA 


a materialelui mat sistematică şi în aceias vreme mal preciză 
ikoapp H): Dar nu numul atita se vede dintr-o răstoire superfi- 
cială a dicționarului său, se mal vede că acest învăţat ştie o 
mulţime de limbi, din chipul cum vorbeşte despre dinsele, şi po- 
sede vaste cunoştinţe Mologice, din chipul cum intrebuin o 
mulțime de eraf tehnici. 

Aici-i tare specialistui romin. Şi mare deosebire e intre el 
şi învățații depe ja 1866. Ce a drept, mare progres am făcut de 
atunci incoace din acest punct de videre. Nu e vorbă, si pe 
atunci erati unii învăţaţi foarte ignorant, care citaŭ cărți muite 
si voina să-şi dea nere că știi carte multă. EL dar co nre f 
face! Se vedes cit de colo, Era o învățătură cusată cu ati albă, 
cum se zice. Specialistul romin de astăzi e alteava ! ja gindiţi-vă 
la chipul cum seria V. A, Ureche, Cita talmeş balmes scriitori 
untici şi din veacul de mijloc peniru stiințe moderne, nn Cu: 
noștea termenii tehnici, se incurca cu dingil, vorbia tot de Spa- 
nioli gi era aşa de simplu incit să lese pe lector să priceapă că 
autorul nu cunoaşte din limbile romanice decit spunioieşte și o 
laacă de franțuzește, nu era în curent cu noutățile, nn cetli Te: 
viste da recensii. Istalalt de astăzi e altceva, Jo pare ráù, 
zice, de pildă, că în momentul cind eruii aceste rinduri sub presă, 
am căpătat de abia cartea D-lui Lundell, Det, svenska lands- 
mulsalfubetet, nyare Bidrag till kinnedom om de svenska tands- 
mal, despre care de o cam dată numai atita pot spune, în urma 
une! repede lecturi, că a o lucrare excelentă! El, ei, nu numai 
că ştie limba suedeză, dar poate Incă ceti gi repade! Cati-ţi 
treaba ! D vezi pe acest... individ? Ştie puţin franțuzeste, A- 
proape de fel pemiesto, limbile greacă şi latină, pe care le invâ= 
taso puţin în jeet, le-a uitat azi complect, aşa că-şi but foc de 
dl Lu examene de capacitate candidaţii, Atita șiie, are Insă mes 
jegug, cunoaşte chipul cum Vorbesc învățații, căci într-adevăr 
învățații, cind primese o carte tocmai În momentul cind aŭ o 
lucrare a lor sub presă, asa fac, ocitasc—chiar o citese—reped: 
şi o pomenesc pa scurt, Ista, al nostru, n-a eet, dar aga vor- 
besto că pare că ar fi catit: de formi w cetit. Ori, dupăce spune 
câteva nimicuri într-un paragrāf, la sfirșital paragrafului regulat 
inşiră 10—15 nume da autori, pe caro chipurile f-ar f consaltut 
pentru materiea paragrafului, gi cind Lat număra pe toţi autorii 
astfel citați al găsi vreo citeva sute. Mult a mal catit, vei zice! 
Ba nn catit nimic. Decit ușa e obicelal la unii învăţaţi won) la 
alți învăţaţi obiceiul e altul. ȘI e un obicată comod, cărti daci 
citezi pe fiecare autor la locul pentru care-l citezi, mai lesne te 
poate controla lectorul curios, pecind controlul e cu mult mal 
greü atunci cînd 10--16 nume sint la un loc citate pentru toate 
chestiile din mmer, E un obicei la modă, comod Însă numai 
pentru specialistul romin, căci specialistul străin, acela chiar a 
cetit cărțile citate la sfirgitul paragrafului EL, unde cunoştea V. 
A, Ureche asemenea meşteşuguri? Pe vremea acela era un om, 
'Timoteiă Ciparia, gi omul cela şi zi yi noapte ora numaăl cù çar- 


— 


tea în minä, ṣi cind dormia, dormia scaun i 

lucru. = multe limbi, atitea cite foti E ragu de 
magi A un loc luaţi nu stia, și cetise toți scriitorii romlni din 
aer, şi XVII din scoarță în scoarță, şi un mic rezumat din 
aceast muncă de eroii a publicat într-o capo d'opera Principii 
«de limbä şi de scriplură.” Dar de giaha, n-avea forma, icul 
mata, maniera, sistema, metoda—goale, căci nu voise să şi le 
procure, căci daci ar fi voit, un om ca el ar 0 devenit perfect 
specialist romin într-a noapte. Dar nlergzarea ilupa forma goală 
lupă modă, E era atunci in tola la lași, şi unul din 
metoadule știință! moderne este şi acela al lendinţii dea fi în 
curent: cu știința până in cele mai recente manitestări ale sale 
vol sù zic până la cele mal recente seriat asupra chestiet : in- 
văţatul de ustăzi citeşte toate noutăţile, Ciparia nu voia să ştia 
tde aceasta. Si pe vremea aceia era în vogă o lucrare (astăzi 
complect răsuflată şi care chiar dela capul locului n-a avut cea 
mare valoare) a lui Max Maler, ectures on the science of lan- 
guage. Și loader-ul formel goale îl acuza pe Cipariu că nu e în 
curent cu ştiinţa și că n-a cetit pe Max Miller, „Habar n-am 
cine-l acela, a răspans Cipuriu, gi nici nu vrea sà ştii cine-l, 
Halal să-ţi fe, Cipariu, Dzeh să-ți bolinenscă sufletul cu drepți! 
AL fost nn mare om ! Ef, astăzi leaderul poate să fie mulţămit, 
De orice poți acuza pe specialistul romin, dul de geeta că n-ar 
li în curent cu ştiinţa, ferit-n d-zeñ, Ba ei e in uga marecarent 
be ştiinţe, că sia hotărit chiar ca principin că tot ce e noi « 
un Și tot op e vechlă a rn. In justă proporţie. De pilda, Jaca 
VW gramalică latinească, a lul Kūübner, S-a mai publicat alta după 
lecht Nu, Apol atunci e bună. Cum sa mat publica Inch ogra- 
rnga a lvi Kühner fecepe să fie rea, gi bietul Kuhner își plerda 
din valoare, până ce ajunga să inapire speclulistulul romin chiar 
groazà. Numai să le încerci să faci acestui învățat o întiinpi- 
nara, că îndatâ-ţi răspunde: «Sa cunoaşte că DI, X. n-a cetit 
pa Conhluconhla !» Cine e acesta ? Un nutor cara a apărut astă- 
ent nu A: cetit Dia, asa nu La cetit nici el, nu-i 
'orbă, "asa e l-a tilat de } ? o 
1866 incoace mari eg CEET 


2. Sub această formă corectă, copiată intocmai după form: 
stiință! moderne se ascunde la Tiktin Poe da ADOR A rr 
zi lipsă de cultură a autorului. Exact aceste doi lucruri ci- 
raeterizează însă pe specialistul romin. Am probat aceasta cu 
privire la un specimen de spocialist, romin In Omagiu lui Tu 
Maiorescu, pag, 91 saq. Aici vol da alte dom exemple, care, 
sper, vor fi tot atit de convingătoare, 

“A În Zeitschriit für roman, Philologie XXVII 326 Radu 1 
Sbiera publică un studia asupra vocalelor romineşti # gi $, asu- 
pra articulației cărora există dot teorii, una a mes, făcută eu- 
noseută intilas dată în Principii 16, apoi în Gramatică 6, sialta 
3 lui Weigand, făcută cunoscuta în Olymp 21, Aromunen Il XV, 


SPECIALISTUL ROMIN Mia 


SZ 


TTT 


a32 VIAȚA ROMINEASCA ` 


S i. i sint tat feliu) 
i cht 207. Weigand susține că d, / Sint tn Seu 
ja ler e 1. 6, 1) pronunţate cu luriaxul a: in nd a 
susția că d ui i sint cel dintiln o şi cel de al doi a bi ea 
zite adecà la A limba are poziţiea dela o, Tar bus éiert 
ja î limba are pozițiea Iui m, Int buzele sint neutre ^ og 
e verienţe pe care le-am făcut la cursal meñ de fisiol ae că 
notelor cu instrumente foarte precize și Ee Ce Se? 
m-au convins, și cred cù aú Jen ia KR 5 Ă A i E 2 
la &, î larinxul nu se lasă mai jos dec Sen Da 
ipi a pii limba In pozitie: şi 
SL e E ga Se tor din urmii poţi să le da" 
să nu rotunzeşti buzele, în colo aces et nete 
iți i o casti pură mal putin « 
arice poziţie posibilă, poti să cag hal DUA S ee 
3 4 apropii buzele mat n Je 
Egeter av y colturile gtrii până la extrem 
ung de alta. poți să indepărtezi coit PE i n 
tul, poti a te atrimbi, ding o talot i h 
Ese a ata parte, EE 
if imba în poziţiea lui e oit 8 
eră ră singur "o experiența, © cel mal gi Dee e 
apune Radu i. Sbiera? Nimic, ec GE ag See A Se 
ze următorii autori: Liktin, g. Weigand, 
Sayer E Mergea, Maelen, Taiwan Aposte 
pariu, Thausing, Sievers. dei N SE it eer 
ilipnide x Maler, Lepsius, Techmer, „Ste 
Die Laurian (și mi nd or = re tiu vy apn 
ilin vidare), apoi da tonurile proprii N gran Rase e Big: 
ma după Rousselot ori după Sonpiure: ZS, 
ung E ești în curent cu ştiinţa, fac şi eù S a i ie 
iar la urmă ni spune că d, sint cei SORA, a si 
doilea v, emm spun cù, însă nu cu buzele peu oer Zeg: 
în zitien lui e, î. O singură experienţă nu fåcu i Ri S 
er ciao pe care poate s-0 facă se. isa Ze e bic? Gd x 
` “şi [i 0 
fonetic!, şi care pteţueşro mal mu LE pei 
de titluri ale unor sorier! necetite,. Ace: y E 
, E este acela că să pronunțe pe d, î as! 
E e mn (cela ce se Intimpia 
a stanci cind cade cineva de so ela Intin 
artala netă des). Orl, această poziție a “i De E A pecigi K 
special dën timpul cet nu esto de fe Ee CR (e 
căci la e. € limba posterioară se apropie de partes an i Me 
ziua! gurli ai in această poziție este impasibil căsca Rap 
na lector să fach experiența, e foarte erch pet Get buede 
i ste foarte grea puntru savantii romin, Sis să 
tbe şi nevrute, ri 5. parte, aceasta poate. Da! 
ki ` ava, Aceasta niciodată i i S 
CA SS WE anior romanica vocalele i şi E i 
j himbare ; 7 în d 
"Angst ap suterit următoarea BC BE ten 
int odată si deschis} s- prefăcut in d Le l is), EA 
mn to ta si deschis} s-a prefäon, În ó (ó î 
eent eege însa n-a avut loc cu acelaş dente el kor 
iimbila si pentru ambeie sunete, Anume, dintre cale do ă 


ace! caro a suferit schimbarea maï mult este / accentuat, chici toate 
limbile romanice, afară de dialectele din Sardinia, prezintă cu cea 
mal mare consecvență în loc de ș accentuat latin un z; y accentuat 
din contra se găsește păstrat nu numai în dialectele din Sardinia, 
dar şi în unele cuvinte din limba romină (dacă nu cumva pe ici 
pe colea chiar şi în alte limbi romanice). Raportul dintre locurile 
usde schimbarea a avat Joe în romineşte şi între acele unde ea 
na avut loc se poate vedo din următoarele tablouri, 

1, y accentuat neprefăcut în d ` ascui/—ausenilo, asupra —sii 
Ara, ciuc, cheră-—ziehas, churros, CPUE — KX, CUC — CUCUS, 
dntce--duicis, fug [ugio, fulger — fulgur, furcă — furca. gurë- - 
aia, ino—uhi, jig— jagun, lucru ducrient, bup—dupurs, dept — fue 
lar, fond — intui, me — mieis; nuulgz—mulgro0, uit —mulbus, muscă 
— 0806, PIUS — 12 St, titte—nucuts,. Pun dr — Puer, Zi 
Znhleg, pulbere—puleris, And pulpa, Arm — Auge, puf- pi- 
ms, TUg—rubas, saramură mein, săhul—satulhrs, sonr? 
can tus, senker — cutiile, sbure—sparveo, shws— tur dus, sufer- 
sufere, suflu —sufilo, surd—surdus, barb—turbo, Zus bussts, 
under =" dutothertis, Ms—ursus, tulpe— vulpes, vultur-—vultuy. 

2, m accentuat prefăcut în d: eine — inc, cot—cubitus, dot 
— ato, IDT, gione— purienis, moare — urit, Horă—nurus, fivac— 
piuvia, pleda: — ploii, roi — rubeus, rolă -rubia (garance, Br), sări 
—" soi, SUNS, on — "oni, org, toamnă— autumnus 

3 Locuri îndoloase, pantrucă actualul o a putut proveni 
dintr-un d, deoarece în romineşte du și 6-4 consananză alta 
Zu de n seprefac în îi! ajung— jungo, attincl— fiec, cimbru 
* tembru, Dim Zen, oft — categ, Ee a fundus, ung — Amen, 
punte (cf, mr. gione)— juvenis, junghi —jugulunt, bont, e — fuer, 
pătrund —perbeudo, plumb- plimbum, porumb—palumbes, trunchi 
trunculus, umbră — umbra, undă — unda, ude —unde, usg — 
ungo, unghie — ungula. Apoi poaşcd, care ott e totuna cu mr. 
pusca —lat. pusca, ori e—lat. posca; bord, caro orl e totuna cu 
And, CH care sr forma un dntdet Ser, ori poate e, înpreună 
cu Arte, vrem înprumut mal Uran din limbile romanice, 

Acestea sint fapte cunoscute şi elementare, chiar pentru 
un student Incepător, dar încă pentru un profesor. Pentru romi- 
"ebe le-aă facut cunoscute Diez în Grammatik, Tiktin în Zeit- 
schoft Mr roman. Philologie, dar mal ales Nikiosich în Beiträge 
zur Làntlehre der mimunischen Dialekte, Cu toate acestea Sextil 
Puşcariu intr-o cercetare etimologica asupra euvlatulei fonum, 
pe eare N publicat-o în Zeitsehrift für romanische Philologia 
XXVII 685, ni spune că tupi cum se stie, in romineşta ř Aaf. 
deanna S-A pastrat ca m. Cum? Dupiicum se ştie ? Acesl Incru 
ar H meritat lui Sextil Puzearin o bilă neagră ia un examen d: 
facultate, și Sexti Puşcariu e incă doctor, ba chiar profesor. 
Dar toata lucrurile an o explicare, gi laca ce s-a intimplat. A 
treia ediție a gramaticii jul Diez, ca să ja pe una mal cunos- 
cuti, e ilin 1569; Beiträge zur Lautlehre der romunischen Dia- 
lekte ale iul Mikloaich sint din 1881—1883; Vokallamus des Rn- 


25 r“ Saga ia 


EVV ai 


miinischen al lui Tiktin este din 1888—1888; gramatica "o 
Meyer-Lübke, dedicată lui Gaston Paris şi lui Adolf Tobler, cela 
ce, fie zis în parentezi, è încă o garanție că trebua să fe foarte 
bună, e din anii 1890—1899. După socotelile specialistului ro- 
min, făcute mal sus cunoscute, ordinea de bunătate este, deci, 
următoarea ` gramatica lui Meyer-Lübke, fiindcă e cea mai notă, 
e foarta bonă: Vokalismus al lui Tiktin, fiindca e cu un grad 
mai vechii decit gramatica lu! Meyer-Lübke, este bunişar ; Bei- 
träge ala lui Miklosich sint proaste (Săracul Miklosich It ; grama- 
tica lol Diez e complect râsuftată, așu că e chiar rușine să pue 
mina specialistul romin pe dien, Și acum Iaca ce sa mul in- 
timplat. Meyer-Lübke, pe a cărui gramatică numa specialistul 
romin a râstoit-o, à făcut din punct de videre al vocallzmaului 
limbilor romanice urmbtoarea schimbare faţă de cele spuse de 
Diez. Acest din urmă anume admitea că nu totdeanna f accentuat 
s-a prefăcut în d şi nu totdeauna y accentuat s-a pretăzut în o. 
Meyer-Lübke din contra susţine că totdeauna ý accentuat s-a pre 
facut în d şi explică în diferite chipuri exceptie aparente ; şi că 
totdeauna y accentuat s-a prefăcut în d la celelalte limbi romanice 
afart de limba romină, unde totdeauna y accentuat ar Uri 
mas neschimbat. Excepţiile pentru s la celelalte limbi roma- 
nice (unde adecă um accentuat s-ar päre că a rimas neschime 
hat) la explică el cum poate. Excepţiile din limba romină 
insă (unde adecă u accentuat apare prefăcut în o a uitat 
(ori n-a ştiut) să le înşire şi să le explice ci le pomeneşte numai 
incidental, pe unele ca provocate de labiula următoare ($ 130), pe 
altele cu obscure ($ 146). Şi ceiace Meyer-Labke a uitat, Sextil Pus- 
canun crezut că nu există de fel, şi, deci, cind a dat din intim- 
plaro pesta toamnă >antimnus, a Timas uimit, chici „după cum se 
ştie ete,..*! şi a căutat îndată să explice lucrul printr-o teorie: 
toamnă nu e=auiinnus, Cl *atumutia, dë anda a eşit intila 
“atuimna, Şi apoi "oiefand, Și apoi “afotmnna, CACI, pe semne, in 
romineşte di se preface în di şi di în d! Prin tinereţa D-lui Hasdeu 
nu se afla legile alanecării sunetului ma) cu pușină bägare de 
samă. Am făcut mari progrese dela 1866 incoace! 

Cam că fisiologica sunetelor este copilul dezmierdat ul filo- 
logilor, cara li dă de gol puţina pregiitire înainte de a se avin- 
tura în istoriea limbilor, este incra foarte cunoscut, Dupăcum un 
copil răi crescut, măcar că va fi imbtăcat în mâtasă şi impo 
dobit cu tot felul de cordele, dă de gol prin vorbe urite defeo- 
tele morale ale părinților, tot astfel fisiologies sunetelor desco 
pere, din mijlocul a tat felul de puradă de eruditie, lipsuri de 
cultur ale filologilor. Toti vorbesc de dinsa, tot: jongleuză cu 
termini tehnici diatr-insa, dar numa! puţini o cunosc atita cit 
trebue pentru a-şi asigura o bază solidă in discuţii limbistice, 
Şi fisiologiea sunetelor este într-adevăr, temoliea oricărui studiu 
asupra limbilor. aşa dupăcum aritmetica este temellea matema- 
tic). În privința aceasta specialistul romin se poate lăuda că 
are colegi şi în străinătate. SA daŭ un exemplu, W. Meyer 
Lübke, Grammatik der romsnischen Sprachen, |, Leipzig, 1890: 


SPECIALISTUL ROMIN ep, 


w, is, de, sint sunete guturale si palatale 63; i 
sunete velare Dog, 78;— a nazal A Koerd Ver Si; SE 
„cind, cine, mine, vinde, stinge, limbă, stringe, insu sint pro: 
Paroxytona' pag. 108;—,diftongii sint lepălturi de doit vocala 
care (vocale) o acelaș tărie di accent pag. LI2;— mg, nt sint 
n + sunet jalata pag. 135;—,in dătus d se lungeşte in a şi 
cu toate acestea devine deschis, lar în dă ă râmine scurt şi cu 
toate acestea devine inchis! pag. 193 ;—,foulos = unbetont [afon= 
neaccentuat| pag. 200; A. gr in fact, cane, granum sint palalale* 
pag. 205;—.in prefacerea lui panis- în francezul pe jrüninta lui 
n sa manifestat prin aceja că a reţinut pe a în treapta sa de 
mal inainte (auf einer friheren Stute)' pag, 215; - „pretacerea lut 
arbore în genuezul erbore, a lul barba în corsicanul berda, este 
o Brechung' pag. 221 ;—, în tro, cro, pro, mno, Ino, imo avem o 
leghtură du consonant -+ sonant -+ vocală’ pag. 281: In erm r 
este sonant Şi formează cu e precedent un diftong analog dif- 
tonguiul s? din ser pag. 251 ;-.in yér avem o legătură de con- 
sonani +- sonant +- sonant +- vocal, Primul sonant se leagă cu 
consonantul, în urma crel operații al doilea sonani trebue Să se 
prefacă în vocala, așa că din /ryer rezultă /ri-yer' pag 808, 
Meyer-Lübke sa joacă cu vorbele. El face fonetică aşa cum aș 
face eù chimie cind ag zice: „Dacă punem în contact fer cu fut, 
cu piatră acră şi cu fipiig, avem o combinaţie de metal- 
gucis + gneis +- schist în care primul gneis se preface În eris- 
falin, astfel incit al doilea gneis trebue sh devină meta/oid, iar 
rezultatul este oi o sare alralinā ori, poate, piatra filosofal. 
Cu toate acestea, dacă nu corcetăm lucrul cu amănunțime, ci} 
ice așa mai pe departe, nu putem tăghdui luf Meyer Lübke 
2 gi foarte auperiiciulă a manuuluiui inf Sievers. singurul 
a să a fonetică pe care specialistul străin se crede obligut de 
i räsfol Pe acest manual profesorul gesamt l-a răsfoit, dar nu 
Bi priceput, pentrucă fisiologiea sunetelor nu sè Învață aşa, ca 
ut romas, răsfoind-o. Altfel stă lucrul la specialistui romin A- 
eg cunoaşte pe Sievers numul din auzite, lar dacă vrea să 
ax paradă de erudiție învaţă pe de rost mamele tuturor fone- 
ciior (vezi Inceputul acestui paragraf şi IV. 21. dar de răsfoit, 
DĂ răsfoit nici macar pe Sievers, şi ştiinţa luf în fonetică se re- 
ec? la zero. Sint în oricare stiință lucruri mai uşoare şi lucruri 
SE Cel care răstoeşte o carte de şțiinţa pricepe pe ctle 
ia şi nu pricepe pe cele da al doilea Cel care nici macar 
n-o răstoește, fireşte că nu pricepe nimic. Profesorul neamt se 
asi cu sonani, consonant, fonic, afon, gutural, palatal. velar, 
rechung. nu-gi dă socoteală că este imposibil ca un sunat Len- 
git 5) devină mal deschis decit un sunet rimas scuri; insă tot 
ie ce vrea să zică inchis, deschis, poata deosebi o explozivă 
e o sftirantă, şi pricepe că, dacă prin schimbarea spontanee a 


„sunetelor cele închise sint lungi gi celo deschise sint scurte, este 
“imposibil ca să existe excepţii de aşa fel incit sunetul s3 fie 


închis şi scurt. Astfel cel care a frunzărit o mineralogie şi o chi- 


ET VIATA ROMINEASEA 


mie se încurcă cu guais și cu sare alcalină, dar tot mac ştie 
ce e un metal, ori cel cara a trunzărit o aritmetică nu pricepe 
extrogerea rădăcinilor, dar ştie sigur că, dacă an? -+ domā fac 
Patru, este cu neputinţă cu intr-un caz oarecare, unde l-ar cot- 
veni lui, dona + doză sü facă lrei La specinlistal romin nici 
atita cunoştinţă nu se găseşte. Una din cunoştinţile elementare 
date de fiziologiea sunetelor, asămânătoare cu adunarea din art. 
metică, este că unele (dintre multe altele) sunete se produc prin 
pPlesnitio), iar altele prin frecăbiri, că adecă la unele aerul expi- 
rator sfarmă cu plesnituri un obstacol format de organele vo- 
cale, iar la altele aerul expirator ge treacă printre organele vo- 
cale. Cele dintii se numesc explozive, cele de ul doilea se nu- 
mëse sfiraute, Una din exploziva este E Această explozivă se 
formează prin sfărmarea decătră aerul expirator al unui obsta- 
col format do partea posterioară a limbii alipită de palatul moale 
ori de palatul tare. Cind $ se formează la palatul moale, se In- 
seamă de tonetici cu 4; cind se formează la palatul tare, se In- 
scamnă de fonetici cu 4. Cel dinti sa găseşte, de pildă, inca- 
vintul rominese cai (Aap), cel de al doilea an găseste, de pildă, 
în cuvintul rominese chip (oi, Si copilul, cind incepe intila să 
învețe a ceti, pronunţă aceste doo sunste foarte lâmurit gi-si 
dà socoteală că cel dm Alesneșie: ap kap, -i-p Rin! Aii- 
ceva cu totul o spirantă. [Iaca spiranta omorgană a lui 4 este / 
in fam, de pildă, si spiranta omorgană a lui 0 este H în Jiuer, 
de piidă. Si copilul, cînd incepe întitii să învaţe a ceti, pronunţă 
aceste don sunete foarta lâmurit şi-şi da socoteniă că cel din- 
tu se kirteste: h-a-m ham, Ji-t-r-wr-g Mirurg! Da, Și copilul pri- 
cope, Numai specialistul romin nu; căci iată co ni spune Dl. Sextil 
Puşcariu în Lateinisches și und hi im Rumănisehea, Leipzig. 

504, pag. 175 (extras din X! lahresbericht des Institute für rui- 
iniinische Sprache zu Leipzig): «Sunetul euädosgn k se preface în 
sunetul spirant K.» Va fi o greșeală de tipar, va zice lectorul. 
Nu, căci tocmai autorul pune mare bază pe acest (att, cum că 
udecă D ar fi o spiraotă, pentru a explica intennu chip ourocare 
ingenios prefacerea lui ji latinesc în africata Gi, lar rocensentul 
din Zeitschrift fur romunisehe Philologiv XXX 622 se intreabu 
cu oarecare stială- (vezi că nici el nu e tocimal sigur): «esta X iù 
adavâr o spiranta? vezi Sievers [Nelipsitul Sinvers !|.» — AIA cu- 
noștință elementară dată de fisiologiea sunetelor, nsămânătoare 
cu gchderon din uritinetică, este o vocalele sint unele mal în: 
chise și altelu mai deschise, dupăcom limba se apropie mai gu 
orf mmal putin de ceriul gurii: cu cit ja o vocală limba se pro- 
pie mat mult de ceriul gurii, cu atit e mai iuchisă, cu cit la o 
vocală limba se injepărtează mul muit de cortul gurii, cu stite 
maf deschisă, Lucru clar. Și un copil, cind începe să înveţe 
jinba franceză şi află min că in uccastă limba esta une lorme 
si un ¢ ouvert si pronunță pe cel distiiă într-un cuvint ca aime 
si pe cel de al doilea într-un cuvint ca mere, ig dă bine moco- 
tenia că la cel dintii stă mai aproape limba de ceriul gurii decil 


SPECIALISTUL ROMIN ` oz 


la cet do ul doilea. Da, ei copilul pricepe, Numul specialis 
min nu; căci lată ce ni spune DI. Sextil Puscaria Ap mere 
romine, Analele Academiei Romine ser, II, tom. XXVII, pag 
i19: vg pentru a accentuat oro sunetul unui a foarte deschis 
e e, aşa cum pronunţă Ungurii pe a în nap, Amis Yra să 
că, dacă apropii articulațiea lui o de a lui e adecă ducă ridic! 
limba mn în sus, capeţi un «a deschis? Iar a cel la care limba 
ng se ridică defel în sus, ci se trage numai puțin indărăt. 
acela e un a închis? Va fi o greşeală da tipar, va zice lectorul 
indulgent. Ba nu, căci Iată ce socoteală şi-u facut DI. Puşcariu: 
dech ţii limba neridicatà în sus defelii şi lipită de partea infa- 
"mm a garit, atanci al un e HA2 închis, fireste, far dëch dez- 
lipesti limba de partea inferioară a gurii si o ridică puţin în süs 
atunci ai un a dezlipit, deschis, reste, Ai canoatinţii elemen- 
tară dată de flsiologiea sunetelor, asimânătoare cu înmulțirea 
din aritmetică, este că, daci prin schimbarea spontanee A süne- 
Wiot «le inchise sînt lungi si cele deschise sint scurte, esteim- 
Feet ca să exista excepţii do aşa fellă Incit sunstul să He in- 
Shia ai scurt, De pilli, în limba latină foate vocalele inchisa erau 
iungi și foafe vocaleia deschise erai scurte, A admite eh su 
putut intimpla ca să fie și o vocală scurtă închisă esto tot üna 
Gia admite că s-ar pute intimpla ca doi -+ doi ap dea citeodută 
EI tre] Ou toute acestea DI Sextil Pogcariu in Convorbiri literare 
1005 pag, 59, ca să poată deriva cuviotul bănățean Ae alb din 
latinul “issus, admite că în ueeat cuvint latin tera un f inchis, 
dar seurt,» Nici pe vremea, cind îşi publica DI. Hasdeu laletica 
(veri IV, 3), nu-şi ten specialistul romin mai mult joc da fi- 
siocziea sunetelor, Am fäcut mu? progrese dela 1868 incoace! 


3. Al treilea caracter principal al dicționarului Iul 'Tiktin 
constă in silințele pe care gi le da autorul de à se arăta mai 
nvăţat decit este impromutiod dela alții fară să mărturisească 
inprumatul Cumeă acest caracter este unul din cele specifice 
ae specialistului romin, am probat în de ajuns mai sus UL EO 
ae). Aici am o observaţie de făcut. Savantul romin ogiiudest= 
societatea rominească, Cum e Turcul, și pistolul. Cum e țara, și 
suvantui, Cel cure vor să cerceteze mul ca arnănunțime faptul 
pot ceti cele spuse de imine in Principii 272 sqq. asupra s/ilirdui, 
“wrdtura e o boaii endemică la noi, aen ca frizmile galbene în 
Brazilia, Mai mult sañ msi puţin flecare a farat or) fură orlare 
si fure. Roginea e numai de partea celui prost cure se lasă afi 
prins, şi peduapea e numai pentru cel mis carea funit o bucata 
de pine, Cel care u furat muit gi cu mestesug e arătat ca un 
ard gi dat de părinți ca model copiilor: „Bi, rugul tatel, în asa 
Së Irheşte în lumea asta, Dreptul umblă cu capul spurt. Dacă 
Ambii cu mieren, linge-ţi degetele, Cina poste oase roade, cine 
Du nici carne moalo, Cutare a farat? Bine a facut! Ce? S3 
Umble eu crucea In sin cu mine şi să traga pe deent de coadă ? 
Ba să te linguseşti și an furt. Numai aşa poți trăi bine în tară 


238 VIAŢA ROMINEASCA 


aceasta. Aceste sfaturi, dacă nu se găsesc totdeauna pe buze, 
dar se găsesc totdeauna în mintea părinţilor de familie. Şi, ca 
să arăt că furatul nu e considerat ca o rugine, void povesti ur- 
mâtorul fapt. Odată, într-un loc ourecare, unde fusese între al- 
tele vorba de faptul că ea citez pe Tiktin in dicționarul meit 
vrideciteori împrumut ceva dela dinsul.— cela ce pentru specia- 
listul romin, care a totdeauna mara naţionalist şi mare patriot, 
e în special ruginos, deoarece Tiktin este Evreii--un vechii cu- 
noacut al men (Nomina odiosa). care de altfel na furat în vi 
lui nimic, decit doar prin vreo carte ceva depe undeva, cum « 
obiceiul, mi-a dat statul următor: «Ia citaţiile din Tiktin, dar nu 
cita pe Tiktin», Şi ştiţi cum mi-a dat sfatul acesta? Aga, cu 
singe rece, ca ceva foarte nature], ca cum mi-ar fl spus: «in 
poftim o țigaretă.» Ea m-am gindit numa! atunci; «Tare mic! 
mai sint oamenii cei mari, cind D cunoşti de aproapa!» 


IN 


Pănă cind a ujune specialistul romin in starea lui actuali, 
a trecut o bucată de vreme. Dar mai inainte de a discuta ert 
maf departe să punem o întrebare. Oare toți savanții romini, 
de orice specie vor fl ei, prezintă caracterele văzute mal sus, 
dech sint şi medicii, zoologii, junisconsulţii, fizicianii, mateme- 
ticil, eto. romini la acelas înălțime intelectuală şi morală, cu Cp 
fologii, sint şi oi bogaţi în titluri de cărţi, săraci la ştiinţă, ete2 
Eù sint sigur că da. Ar fi absurd ca numai o brezală de oameni 
să prezinte anumite caractere gi să reflecteze o anumită socie- 
tate, jar celelalte bresle nu. Cam e filologul, aşa e şi medicul, D 
fizicianul şi jurisconsultul, și matematicul.. Eñ ma mhrginesc 
inaă, fireşte, la studiarea uceiel bresle din cnra am onoarea si 
fac parte şi, relaind vorbele de mal sns, zic că, pănă cină f 
ajuns specialistul romin în starea lui actuali, a trecut prin 
trei faze, 

D, Faza Im e reprezentată prin oameni ca Lau- 
rlan, Papiu Ilarian, Cipariu, Asachi, Säulescü, Cogălniceanu, 
Pumnul. Aceştia aŭ fost oameni. unii mai învataţi altii mai 
puţin învăţaţi, unii mai inteligenţi, ai mai puţin inteligenți, 
insă toți votati sincer să Ste, doriaŭ să capete cunoştinț: 
nu pentru a spăria pe alţii, ci pentru hatirul cunoştinţelor ace- 
lora inseg. Iar acele cunoştinţe, multe puţine, cite Joan putul 
căpatu, le-ai căphtat cu mijloace drepte, muncind cit ap putul 
munci, şi naù devenit nişte savanți ca cei din Franţa ori di: 
Germania nu din cauza lipset de iubire pentru ştiinţă, ci din ca- 
uza lipzei de putere. Dacă pe lingă Iubirea de ştiinţă I-A im- 
pins la muncă intelectuală și vreun alt motiv, upol acela a fost 

trintizmul, din cauza căruia aŭ văzut de multe ori lucrurile 
Eiet decit cum le-ar fi văzut, dacă n-ar fi fost proveniți. Nici: 
odată insă aceşti oameni nu s-ad gindit să capete cu ştiinţa glo- 
rie, niciodată niciunula din ei nu i-a trecut prin cap cà ari 
geniu, Eraa convingi că matura uu face salturi, vodeal în acti- 


SPECIALISTUL ROMÎN 230 
PT e. 


vitatea lor un înceAu/, pe care speraŭ că-l vor continua genera- 
tiile viitoare. Sinceritatea, cea atit de trebuitoare penca Stee 
adevărului, o aveaă in cel mat mare grad. Dacă ar fi avut la 
aceiaş inâlțime şi celalaltă putere, ar fi produa in adevăr nişte 
lucruri minunate. Dar chiar așa, lucrările lor nu gi-ah perdut 
incă valoarea şi unele din ele nu-și vor perde valoarea niciodată. 
Orice lexicograf va consulta, adesea cu profit, e/osariul lui Latt- 
an, Orice istorie politic va consulta fesaurul lul Papiu Harian, 
cara e o lectură interesantă chiar și pentru cei care nu sint de 
breasla lor istorici politici. Serviciile pe care le-ati fâcut culturii 
Top pes), si pe care le vor face de acum inainte, /e/opisețele pu- 
blicate de Cogălniceanu sînt necalculabile. Gramatica lui Pumnul 
ar merita chiar astăzi să flo învățată in şcolile rominesti mai 
mult decit orice gramatică aprobată de ministeriul de instrucție, 
a fost apol mai până dhunăzi unica gramatică, din care un străin 
putea învăţa cova romineşte; lar /epturariui lui este indispen- 
sabil istoricului literar, căci cuprinde numeroase şi mari bucăți 
din tot felul de sc tot romiai din prima jumătate a secolului 
XIX, ale căror opere astăzi ori sint perdute ori există numa! in 
colecții rari, ca cele ala Academie! romine. 


2, Aceste inceputuri ap fost nişte inceputuri solide, com- 
pirabile cu acela care pe terenul activității politice se Deen 
prin secularizarea averilor mănăstirești şi inproprietărirea tëra- 
ilor, Dacă am fi avut nol Rominii noroc să nu pierdem tere- 
nul de sub piclvare şi să mergem incet încet pe urma părinţilor 
noștri, ustăzi alt aspect ar ave gi bogăţiea materiali a țării și 
ogățica si intelectuala. Din nefericire am perdut cumpătul, Şi 
aü apărut atunci, ca o ciumă, geniila şi talentele, 

Era imposibil ca să nu se nască in mintea omului cu oare- 
wäre cultură comparaţiea între aperole L.aurianilor, Ciparilor, ete., 
da o parte, şi între operele savanților europeni contemporani pe 
de altă parte, Ce deosebire intre Cipariu și intre Schleicher, ce 
deosebire între Pumnul gi între Grimm, între tesaurul lui Papiu 
Harian et Monumenta Germaniae historica! îşi zicea oricare 


 Hnär venit de la vreo universitate gormană uri franceză. Ds, 


negresit, decit aşa merg lucrarile în lumea aceasta, treptat. Dar 
finărul n-avea rhbdare, căci se nemerise pentru nenorocirea cul- 
tarii rominegti, ca tinerii în stare de 2 învăța carte mai multă 
şi în stara de a se duce pala universități străine să fie tot os- 
meni fără răbiare, Şi apoi tot ultindu-se la specimenele fran- 
ozo şi germane, nerăbdătorii tineri, care ae nemerise pentru no- 
Borocirea culturii romine să fie şi cam seci, ap fost udemeniţi 
mai mulr de gloriea provenită prin știința decit de știința însiş 
şi ap fost muşcaţi la inimă de şarpele gloriei. EI, ce bine arti 
să-mi zică lumea: , Mir, ce învăţat, ce învățat! Se poate com- 
para cu Scaliger, ba chlar il intrece *. Tar cine ar vede un asa 
mare savant răsărit deodată, fără tranziţie, intr-o ţară care pănă 
dăunăzi trăise în veacul de mijloc, va recunoaște negreşit că 
2 


AER însa pan atat Rachen e T x 


acel savant trebue să flo un geniu., Și aşa gindiaŭ nenorociti 


tineri, nepregătiţi nici ca minte nici ca şcoală, cu ochii Dat a- 
supra înfoliilor Scaligerilor, De aici până la nebunie nu era deci” 
un pas, N-ai înebunit de legat, nu e vorbă, dar ap deveni: 
grandomani, Și ap inceput atunci să răsară talentele şi genile 
ca clupercele. 

Tipul este V. A, Ureche, Era op om dobot de Iubire 
sin gi perdut in cărți, cu buzonările pline de documente, în 
corespondență cu toţi savanții, membru al tuturor societăților 
dote, răsplătit pentru meritele sale cu toate cavalerii!a din ţară 
și din străinătate, impodobit cu toate darurile: poet, istoric, au- 
tor a sute de volume în mal multe serii cu titluri ca acestea: 
F, A, Ureche, Opere complecte, seria I, tom, I, vol. I, partea I 
tascicula |, care din fericire ad rămas nepublicate, în sfirsit ce- 
labru! Ureche, geniau! Ureche, cel curb a cotit un car de codices 
ai o haraba de documente pentru a faca o ediţie, în aparență 
critică, în realitate nulă, a cronicii int Miron Costin, cel cure s 
publicat o istorie a literaturii rominești, unde importante sint 
numat niște facsimile de iscălituii, cel care a publicat istoriei 
Rominilor în zeci de volume, undo nu se giisesc decit documenti, 
cel care în sfirsit seria cărți ale câror titluit şi conținuturi Sr 
potriviaa ca nuca în părete şi care cit de colo se vedea că are 
uumal pretențiea de a scrie volume fără să aibă şi materiea 
pentru ele, 


— Deosebirea între operele învițaţilor din prima fază si ope- 


rele talentelor sl geniilor din faza u dot este urmâtosrea, Cele 
dintiia era bogate în cuprins, dar fară formă: din chipul cum 
vorbeşte autorul, din chipul cum ascezy materialul, din chipul 
cum întrebuințează scnriërije și semnele (oracl; stelte; Mini- 
onre; caractere fonetice; parenteze; litere, unele mal marl, ai- 
iele mai mici, unele mal suptiri, nitele mai groase), din chipul 
cum face cifaliile, din chipul com este ori nu este în curen: cn 
noutățile, cum le inregisirează ori nu le înragistrează pa acès- 
tea, după o repede lectură, în vremea cind i se tipăreşte cartea, 
să vedea ch invățatulni nostru îi lipsește firul savantului eu 

ropeun, D lipseste race. Operele talentelor şi geniilor din fax 

a doba sint sărace în cupina (De multe ori nu cuprini 
chiar nimic), inst dañ la ivenli o vădită tendința a aus- 
țărilor do a irita acel Gëie gl stvantulul european, acen sreal, 

Din nenorocire imitaţiea sate nerunșită, De pilda, la 1855 V. A 
Uretho a publicat „Schițe de istorica literat it romina, Deia celo 
dintin cuvinte se vede că uutorul nu ştie ce yra să zich o is- 
torie literară, a că n-a stint cum sh procedeze en sà alle ce-l 
asela, că cu alte vorbe lipsil In cel mal mare grad de eiemer: 
tele de cultură, pe cara trebue să le poseadă cineva cind sè 
apuca Să facă o istorie literară (Cum Dat inchipui on om că ni 
“rea să serie o aritmetică fară să ia cei aritmetica și fără cs 
macar să stic unde să se adreseze ca să afla ce-l acels?) Cu 
toate acestea Corina de a faca paradă de orudiţie o are și lată 


- 


< ES, din pana antorului, Jar variantele provenite dela copietori 


DE | 
SPECIALISTUL ROMIN P; 
i NOR 


cum procedează, Spune ce-i filologiea după Ioannes 

roti G, ŠV; Zon D ane it 
„2 AD : e ` 

Augusti cap. LXXXIX, Vita Calizulae am 8 gen, T 
rum latinarum institutiones; Gill de Zarate, Cursul säi de lita- 
ratară, Madrid (Acesta a lost profesorul lui V, A. Ureche care-i 
citează cursul din manuscript, Acest Gill de Zarate, după cum se 
vede dintr-o citaţie a lui V. A. Ureche, a spus ceva important 
anume că «fiece naţiune are literatura Sa, trebue sii albi litera. 
tura sa»), Aceasta e pur si simplu ridicul, Și apoi și aceste ri- 
dicule citați! le dă cu vesi; mesi Woweren, ves? Camus! Cine 
mal citează aşa astăzi? Nu-i în curent cu forma ştiinții Auto- 
rul, Pe Hasdeu Îl citează cu D., adecă domnul, de pildă : Vezi 
Cuvente din betrâni de D, Hasdeu. Cine mai citează aşa astăzi ? 


„3. In vremea aceasta, pocind unele talente căuta 
-tiință ca tat aparatul ei de fond şi da formà al Prea a 
ropean, fară ca să poseadă nici fondul nici forma, Altii, mal mo- 
cești, renunța la ştiinţă din punct de videre al fondului și is 
concentraă toată atențiea asupra formel sale. Acest studiu amä- 
nanțit. formal pe terenul stin fusese provocat la talentele aces- 
tea de faptul că ele de muit deja făcuse amânunţite studii ssu- 
pia poeziei rominești artistice, Ia care constatase o slăbiciune 
totală, şi de formă şi de înțeles, comparabilă siibiclunii ştiinţă. 
Dacă aceşti oameni ar fl avut (ceia ce era imposibil) acelas pri- 
cepere asupra ştiinţii ca si asupra poeziei, poate că răul mani- 
testat In seriurile oamenilor de tipul lui Ureche ar fi fost nidu- 
sit în incoputurilo sale şi ştiinţa rominească ar fl fost scutită de 
o mare primejdie. Din nenorocire ei eran cel mal molt ori po- 
etl ori oameni fără nicio meserie, Iar în fruntea lor era un spe- 
claliat în logică, adeză în forma goala, Acesti oameni, care pri- 
cepeal foarte bine lipsurile poeziei romineşti şi cara avean şi 
profunde cunoştinţi asupra formei gtiinții franceze ott ger- 
mine, aü constatat chipul cum savanții de tipul lui Ure- 
che Iş fac gtiința cunoscută și añ dat alarma. Din nē- 
vorocire ap dat alarma numat în ce priveşte forma! ȘI sa- 
vangi de tipul iut Urecha an luat măsurile de cuviinţă, at 
"mäint tipicul tot aşa de bine ca si criticii dela uși gi san 
transformat din genii faza I în genii faza Il, din bolnavi, la care 
boala su manifesta prin gălbinealu obruzului, în bolnavi, al cărot 
obraz e boit cu un deget de suliman şi de rumeneali. Aceşti din 
nem Sint spectalistit romini, Transtormarea a avut loc în insug 
tipul V. A. Ureche. Acest barbat a publicat la 1886 o nobă eni- 
ție a sevierilor lu! Miron Costin sub titlul „Wiron Costin, Opere 
compicie', Savantul romin a vrut să dea o ediţie critică, adecă 
„vb ediţie unde, pe baza comparaţie! tuturor ori a celor mul 
multe manuscripte, så sa pisească textul original, aşa cum f 


$1 flo însemnate în josul paginii ori lu srirșitul cărţii. Pentru ca 


Dn VIAȚA ROMINEASCA 


 — e 


să facă însă o ediţie critică a scrierilor lui Miron Costin, #38 
după cum se fac ediţii critice de autori prin ţări civilizate, nu 
numai de formă, ci şi de fapt, editorul, savantul nu trebue nu- 
mal si adune ori să copieze cit mal multe manuscripta, ci mal 
trebue si cunoască limba rominească depe timpul lul Miron Cos- 
tin şi mal în special limba lui Miron Costin. Acest de pe urmă lucru 
e grei, trebue /ectură multă, trebue minte, trebue muncă inteles 
tala multă, pricepere, comparație, sintelisare, Si acest lucru, 
principalul, fondul, nici nu se vede in „Miron Costin, Opere con- 
plate'. Cel dintilă lucru insă, adunarea, copierea, cutalogarea mia- 
auscriptelor şi documentelor, forma, © aṣa de bine, do com» 
plect, așa de sistematic dus li capăt, incit criticul dein Iaşi n-ar 
pute să-l facă vreo imputare, şi sigur, cind a răsfoit cartea, acel 
critic trebue să fi dat din cap cu mulţămire, că avem şi no! a 
ediție critică a unu! seriitor oarecare. Ca să probez câ se Inșenli 
acei critic, care nu poata judeca lucrurile decit, din punct de vi- 
dere al formel, voit cita citeva exemple de necunoaşterea de- 
atea V. A. Ureche a limbii vechi romine (Citez pagina din vol. 
I). Locul 485 „dacare lucru ga cutremurut Leet, de vreame ts, 
văzindu-și şi risipa oştilor cu amindoi hetioanit gi a vedeare vaninul 
asupra să puteare că acela“ sună În edițiea lui Cogâlniceanu (LEIT 1 
276) „de care lucru s-aû cutremurat Legii, devreumece, vărindu-si 
gi risipa ogtilur cu amindoi hetmanil, şi a vedeare venirea puteva- 
rel ca aceala asupra Jor, şi e foarte clar. V. A. Ureche îl co: 
sote foarta obscur: «Poarta confuză rază, Am dat sensul Cor 
mult decit textul. Cred şi ep că a obscură, ducă toată viaja 
te-ai ostenit să dal numai titluri de manuscripte, documente, i 
nu ta-al gindit cà măcar unul ar trebui si-l citeşti cu bigire 
de sami de colo pănă colo. Cogăiniceanu, care nu era aṣa mins 
savant cum eşti tu, şi n-avea pretentiea să facă ediţii critice 
cu cataloage da codices şi de documente înșirate pe 224 de pa- 
gini pentru a aperia lumer, a fäcut o ediție pe baza unul ma- 
nuscript, însă n ştiut limba, a priceput locul din Miron Costin 
şi nu şi-a permis să-l schimbo, cum l-ai schimbat tu. E aderi: 
rată nenorocire cind scriitori ca Miron Costin ajung pe mina ta- 
țuror babelor. ANA, dac), că în limba veche rominească partici- 
plul prezent aves valoarea do imperfect al indicativului! (Philip- 
vide Principii 120). Un loc 558 sună: „Acest domn aŭ Meut ca de iz- 
noavă şi curţiie ceule domneşti, casale ceala cucinii, grâdinl, grajêuri 
de platră* cu un cuvint foarte important, neprobut ajuzua in alt loc, 
cucinii — latin coguinus, casele rucinil = bucătării. V. A. Ureche 
însă nu-l] pricepe şi propune o emendare (Cum fac savanții din 
Evropa, intocmai): «Oare nu este a se cati cu cinei grădini?» 
Dar ajunge atita. 


fir dech A. Philippide 


PE D eer 


Într'amurg 


La fintina dintre lanuri stam pe iarbă Intr'amurg... 
Muncitori grabiţi, cu coasa, unul dupa altul curg; 
Peste cimpul care-adoarme trece vintul fiștind 
Şi departe, sub luceafar, stele argintii s'aprind. 


Dar in liniştea "'nserării se pornește-un gias, și rar 
Cinta ca o doina veche: «Frunza verde de stejar...» 


Frunza verde de stejar, 
Griu-mi creşte unde ar, 
Şi porumbul unde-l pun, 
Fie anul rau sau bun. 


Su VIAȚA ROMINEASCA i l 


Frunză verde de cireș, 
Numai la cules dau greș: 
Unde ar și samân Cu 
Stringe altu "on locul meu. 


Frunză verde nuc rotat, 

Doamne, cine-i vinovat ?— 
Singur eu, şi ciji maj sint 
Tot ca mine pe pâmint... 


Glasul tace. — Vintul sufla strabătind aceleași câi, 


lar pe drum se pierd in noapte doua umbre de flacai.— 


O. Carp 


+ 


In Munții Neamțului 
(Amintiri) 


— FLORICICA — 


Sint acum douizeri de ani, de cind mă allam la Schitul 
Tarcăului eu mai mulți prieteni; între noi se afla slâtosul 
o L, om vesel, încercat şi patt. Ne spusese el multe si mi- 
runte, şi acuma il aşteptam cu nerăbdare să-şi urmeze firul po- 
vesțirii întimplărilor sale de drum, intrerupt cu o sară mai In- 
nainte, 

„Noro: numai, urmă el, că mersesem trei ceasuri fără oprire 
şi că Pisicuţa Imi aduse aceasta la cunoştinţă gemind și strănutind,. 
“ra obosită, — Descilecai sub un plop bătrin şi stufos de pe mär- 
ginea drumului, luai seau din spetele Pisicuţii, o frecai ia ochi, 
w trăsei de urechi, o mingiei pe obraz şi o sărutai drept pe 
mijlocul botului ; ea, migulită d= această neașteptată dragoste, 
intinse capul ei drăgalaş si-l răzăma pe umărul meu,... lată pen- 
tru ce-i'avoii să pască slobodă patlagina, troseotul si chirul col. 
bäit de pe marginea drumului; iar eu desfâcui şi întinsei pe 
iarbă, mai de-o parte, mantaua mea imensă, cu care aş fi putut 
acoperi intregul nostru emisfer, aprinsei o țigară şi mă lungii 
pe spete, ca un alt Prometeu, la umbra stuloasă a plopului.,. Aur 
numai, că pe Prometeu il ciupiau de pintece şi de nas vulturii cu 
pliscuri de ler ai lui Zefs, În timp ce pe mine mă pişcau de spele si 
de ceafă o întreagă republică de furnici, peste a căror țară se a- 
bătuse—se vede—o margine din poalele nesfirşit de lungi ale 
mantalei mele; şi aceasta tocmai atunci, cînd priveam mai in- 
spirat, prin rețeaua frunzelor plopului, albastrul sdine şi limpede 
al cerului, cind sufletul meu era gata sii străbată pe o rază de 
lumină, taina lumilor tevâzute, cind inima mea incepuse să bata 
sub pintenul dureros sau dulce al amintirilor, cînd stralucita 


mea lnchipuire era să mai adaoge, insfirșit, o nestimată, incă, 


cununa nemuririi mele "1. 

Cuminte insă ca totdeauna, îmi căutai de treabă; lăsai 
terul In pace să-şi cearnă azuru-i adine în picături albastre prin 
feţeaua deasă și mişcătoare a frunzelor de jop, razele de soare 
să se topeasci, în tonuri de aur, pe fundul vioriu şi depărtat 

Aia vintul amsâgitor să <hrute florile şi să fugă, iar flo- 


NA VIAȚA ROMINEASCA 


gg 


rile înşelate să plece în urmă-i capul şi să plingă cu lacrimi de 
rouă... şi-mi umilai mantaua de-o aripă, o Urii până dincolo de 
tara neagră a furnicilor cu dinţii de er. o scuturai așa ge 
puternic, incit stirnii o groaznică vijelie pân” în depărtare şi sur: 
gunii din sinul dulce al Patriei, în ţări străine şi necunoscute, o 
sumedenie de furnici indărdtnice, care se acaţaseră de mantaua 
mea, hotărite să mă urmărească cu războiu chiar dincolo de 
hotarele lor 1... Şi fiindcă buna cuviinţă cere, cind te afli în lar- 
gul Naturii, să cugeţi cit o ploşniţă cel puţin, mă mulțămii, doar, 
să găsesc cusur frunzelor de plop, că fac prea mare gălăgie 
degeaba gi färd cuvint, că, adică, la înălțimea la care se ati, 
(ară ca o adiere cit de uşoară să le bage in samă, ele totusi 
se clatină cu zgomot, lovindu-şi unele de altele discul lor lat şi 
sreoiu, aninat, fără cumpăneală, de o coadă lungă şi subtire... 
N'aş putea spune tocmai hotărit, dacă, în timp de vr'o două 
ceasuri lungi, am stat deştept și am visat, sau dacă am dormit 
si am cugetat, după cum iarăşi naş putea lămuri, cam ce ho- 
tar ar putea fi între vis şi geven: atita ştiu, că la deşteptare, 
mä trezii cu sfintul soare acaţat de virful plopului. 

Din albastrul ştera al cerului adinc, soarele, alb de fer- 
binte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre ; nicio suflare 
de vint nu mişca aerul invăpăct; in finețe nicio floare, în ia- 
narile de grin niciun spic, pe arbori nicio frunză nu se cià- 
tina; chiar plopul neastimpărat se liniştise şi, de pe verdele 
gingaş al foilor lui încremenite, lumina soarelui se răsfrin- 
gea în văzduh ca de pe mii de mici oglinzi aeriene, În- 
treaga fire räsufla greu.. Cel mult dacă cosaşul răguşit, locui- 
tor nevăzut al miriştii uscate şi greerul de cimp, negru şi sprin- 
ten stăpinitor al umbrei din împărăția imbălsămată a florilor, 
mai ţiriiau a arșiță 1... 

După alte două ceasuri de gebea sau, mai bine zis, de- 
inot al Pisicuţii mele prin marea ce flacări, ce se revărsa peste 
påmint în mezul arzător al zilelor de vară, cirnii la dreapta și 
întrai deadreptul şi triumfal, prin porţile larg deschise, in ogra- 
da caselor de ţară, unde locuia un vechiu prieten al meu.— Stă- 
pina casei, în haină albă de dimineaţă şi cu capul slobod Invă- 
lit în o grimea tot albă şi cu țurturi mici de mărgele roşii pe 
margină, trebăluia nu ştiu ce prin cerdacul larg din faţă, Cind 
văzu de departe pe cineva Întrind călare, făcu repede. unghiu 
drept din braţuri alb, rotund şi gol pănă la cot, puse iute des- 
pre soare, cu palma-i diafană, o mică perdea trandafirie privirii, 
se răzămă cu celălalt braţ săpat în marmură vie de balustrada 
cafenie a cerdacului, se mlădiă puţin inainte, rămase neclin- 
ou şi se uiti ţintă... O mai frumoasă şi mai desăvirşită caria- 
véi nu se putea închipui... şi In o clipă dispăru şi se mistui, 
ca înghițită de privazul intunecos al unei uşi întredeschise... Cu 
atit mai rău sau... cu atit mai bine pentru cine n-a văzut stele 
căzătoare In plinul mez al zilelor de lulie; şi încă şi mai bine 
pentru acel, căruia privirea nu i s-a intunecat întradevăr sub 


. 
maen pas a 


inchipuirea, că o rază—şi cea mai luminoasă-—s-u rupt di 
re şi s-a mistuit, ca înghițită... fe chiar de cin a-l 
al unei uşi îintredeschise L.. Decit vezi, sufletul meu era acum o 
fină care mergea la gebea şi care se legăna stobud, larg şi 
simetrie, ca o limbă de ceasornic, între toate punctele cardinale 
ale universului; ergo, era în drept să se dea de-a tumba prin 
teate lumile nălucirilor şi să-şi făurească, spre desfâtarea lui 
tct felul de năzdrăvănii.—Ast-fel, mă mir ei acuma, că a fost 
isa de cuminte, incit n-a luat smerila casă a prietenului meu 
Cent palatul fermecat ai vreunui Smeu dia poveste, cele cite- 
va flori şi arbori din faţă drept grădinile cu mere de aur, stră- 
juite de balauri cu douăsprezece capete, legiunea de cureani 
umițaţi în pene drept o turmă de preoți pinticogi ai templutui 
vreunei divinităţi antice oarecare, giștele, care se băliceau in- 
tr o lreucă, drept nişte zire rnebunatece, care şi-ar fi răcorit 
ro trupului lor in riuri de rece și curgătoare rouă, purceii 
den care foiau prin ogradă în toate părţile, drept nişte gră- 
sah Și gingaşe zenăţi., cszute... pe nas, din ceruri pe påmint şi 
pe mine, insumi drept Făt-Frumos, cel cu pietele de aur 7 
Pisicuta se opri la scară și, inainte ce a descăleca, o fe- 
age trimisă intru intimpinarea mea, mă pofti in casă din par- 
de Senge „Eu, care, cind îmi vine la soeateală, iau vor- 
o egen? Ciel Ee see Pisicuţii A friul la dreapta, ca 
si ș fi să sui scara călare şi să intru in 
casă cu Pisicuţă, cu tot, Pisicuta, care n i 
$i între tu, Z pois una din Ge pe Ge ët 
„Au! făcu iemeea, tipind spărietă ; şi repede fu i în — 
cs An Iantu oa hohot de ris femeese din toati Seng 
e cit al stăpinei de casă, care de mult imi cunoştea 
ae jaca Lp eer pe Pisicuţa, spre ingrijire, unui argat 
fenie a cerdacului şi intral 1o Kee FONT., iere Dé 
sem, mă scutură de colb cu o perie, privind în pamint d 
ec SE e? a bag în SE Ang aspi ei 
spala, ștersei, mă slujii de degete în lo e şi 
iet a Le ae Oe şi curat încat, e Votre ei 
in " urnai o cană și insei j 
privirea perdută în podele. Ea în wiert diana 
nul st lucru, să nu fi fost fermecate podelele casei aceleia | 
somn, slaat Aare dle eeng ali éi n og E 
puternică lumină îmi inundă rin. N lezat E E da 
sata mea închipuire imi lâcea de wat Ze kag E 
pineam minile "o cap; astfel, ii prin aja ad pal pene 
cind nu puteam altmnintrelea, Det Ce anc 
ia v i 
dei SE me hotărise să iasi Sek pod, origami $ 
mă tur pe unde, şi să-mi aducă pe tipsie icoana vie a unei 
ŞI a unei vieţi din alte vremuri peste care, timpul şi 


LE dc 


HI VIAŢA RNOMINEASCA 


uitarea, credeam că aruncase un lințoliu pentru vesnicie nestrii- 
bătut !.. Strinsei pleoapele mai tare, ca să văi mai bine... Un 
mare oraș, aşezat intre dealuri verzi, se intindea inaintea mca 
şi, pe străzile-i albe, largi şi pline de soare, lume multă foia 1: 
toate părţile. Eu, cel de altă dată, istovit de nevoi, cu ochii 
stinşi, cu obrazul ingropat, cu musteaţa bătrină inainte de 
vreme, cu pantalonii scurți pănă la glezne, de se vedea guma 
sărăcăcioasei mele încălțăminte, cu haina roasă la un cot şi cir- 
pită la celalalt, pe cap o o pălărie naltă în stil «acordeon», 
scoboram la vale pe o stradă lungă, largă și dreaptă, cu capi! 
plecat şi plin de ginduri, la o subțioară cu un teanc de câr?i 
ponosite, iar sub ceelaltă cu... un mare și rotund harbuz tur- 
zesc.. Întrai în ograda unei mari clădiri din coastele unci bi- 
serici şiun stol de fete intre opt şi zece ani, în fuga mare, serii: 
peziră înaintea mea ` una, mică numai cit o lingură şi inte ca 
o picătură de ` argint viu, le intrecu pe toate, îmi sări in git, 
mă sărută sau mă muşcă de obraz sau de ureche, sări reped- 
jos, inapoi, luă harbuzul mai greu de cit ea, îl trinti de påmint 
de se desfăcu in o sută de bucăţi, luă pe cea mai mare yi 
prinse a-i roade mezul, înmormintindu-şi in el, pănă la sprin- 
zene, fața-i mică de copii. Din cind în cind, arunca spre mine. 
peste marginea de deasupra a coajei de harbuz, ochii ei mari 
negri şi plini de o nevinovata bucurie; zama roşie îi picura də 
pe barbă pe pestelcă şi de pe pestelca pe påmint.. Cind ridic: 
capul spre a-și mai lua suflet și a vedea în ce parte mai are 
de lucru, era minjită până la urechi şi o sămință de harbuz 
neagră şi lată îi riumăsese lipită pe virful nasului.. 

O singură dată in viaţa mea am simţit părerea de râu 
că nu sint pictor... 

Apoi iute ca o sviilugă se repezi şi imi sări drept 1» 
braţe ; cu o mină imi prinse o musteață, iar cu ceelaltă mă 
iud pe durä git, de-mi ajunse coaja de harbuz drept din'- 
intea gurii, 

— Micincă, bădie, şi mata; să vezi ce bunu-i!.. Şi-mi po- 
trivi la gură partea, unde mai riimăsese ceva mez, 

— A! tare bun! zisci, muşcind. Se cunozste, Floricice 
că pe-aici a mers bolişorul tău de trandafir și dinţişorii thi 
de soricut, 

Şi c'o Indemnare de cowboy, svirli coaja roasă până la 
verde în ceafa unei lete; mă lăsă de musteaţă, mă impresura 
cu amindonă minile pe după git, îşi virt capu-i mic sub mar- 
ginile pălăriei mele și mă sărută cu sgomot pe frunte, 

— Bădie, arem eşti drag ! zise ea, lăsindu-se puţin pe 
spete, răzămată de amindouă brațele mele si privindu-mă drept 
in ochi cu un fel de extaz nepotrivit cu ceiopt ani ai ei. Aṣa i 
că şi eu tis dragă ? 

— Dragă, drag, Flaricico, zisei eu, :triogindo in braţe, 
dragă ca o floare mititică şi nebunatică, ce eşti, Bindcă, pe fu- 
mea asta, numai tu, draga bädiei, Le mai gindesti la mire. Un 


Ki H d | A 


IN MUNŢII NEAMȚULUI Zä 


zimbet amar imi trecu pe buze, mi se umeziră ochii şi glasul mi. 
se inod in git. 

— lar plingi, bădie? 

— Nu, Floricico, mă bate soarele 'n ochi. 

— Spui minciuni; soarele te bate "mn spete; te doare ceva ? 

— Săi spun drept, Floricico, mà doare capul, 

Cu amindouă minile ei mici, și ude incă, mă netezi pe 
frunte moale şi drâgălaş şi... şterse ea singură si.. pentru tot- 
deauna, locul unde mă sărutase cu atita nevinovăție. 

Se facu intuneric. 

Cind lumina reveni, nu mai väzui nimic din ceja ce fu- 
sese... Atita, doar, că mì aflam intr'o casă de țară, intr'o odau 
mare şi curat îmbrăcată, răsturnat pe o canapea, cu ţigara "o 
gură ai cu privirea perdută 'n podele ca in adincul cerului... 

Mare lucru să nu fi fost fermecate podelele casei aceleia L. 

„Pe unde intrase, nu-mi putui da sami... poate că pe ace- 

leaşi scări ale văzduhului, peste același riu larg şi vijelios al tim- 
pului, peste care şi inchipuirea mea, fâurind spre trecere o 
punte de lumină, legase între ele cele două capete depărtate 
ale vieţii mele... Poate că intrase chiar, cu pas mărunt, uşor 
ȘI nesimţit, prin uşa intredeschisă a odaii.., St poate; cînd ple- 
capele mi se ridicară de pe ochi şi recâpătai simțul realităţii, 
stăpina casei, îmbrăcată într'o rochie neagră de mătasă uşoară, 
incinsă peste mijloc cu un cojan lucrat in solzi Aur, stătea in 
picioare dinaintea mea şi mă privea nemişcată ; de sub hor- 
hota neagră și subțire a minicii stingi, din prejurul alb al bra- 
țului éi, mijiau cu scinteeri palide-roşii, boabele mari ale unei 
orăări de mārgean; iar din noaptea negrii rochii, cu răsfrin- 
seri mişcătoare şi molatice de lumină mută, resâria gitul ei de 
alabastru viu şi capul ei sculptural de Venere antica. Pare c'o 
văd ş'acum... Cite vieți, cite inimi, cite suflete n-ar Ñ putut găsi 


morminte! lor de veci în taina adincimii fermecate a negrilor 
ei ochit. 


ȘI tot așa de-adinei şi mari 
hi sint ş'zcuma ochii... 
Simi dă fiori o'nereţitură 
A negrii tale rochii... 


Gura... 
a dacă florile te-ar şti 
it farmec dai zimbirii, 
Pe tot pămintul s-ar păli 
De pizma trandafirii... 
Pârul,... 


În rama negrului tău Gär, 
Gu chipul äu feeric, 

Cum noaptea luna stă pe cer 
n ramă de "nțunerie., 


i d - 


EN VIAȚA ROMINEASEA 


H 


È, tot ca ea pluteşti de sus 
i "n depărtări te perzi, 
Dar... luna are un apus, 
Tu... vesnic luminezi... 


O privii drept în faţă, Pe nus nu mai avea lipită nicio 
“simință de harbuz neagră și lată, 

Pe fruntea mea, nicio urmă de nevinovati särutare ! L.. 
Imi intinse amindouă minile ci albe şi mici; eu i ie sârutai pe 
amindouă, fără să-i dau măcar buna dimineaţă şi fară să mă 
urrese de cum stăteam răsturnat pe canapea, 

— Foarte frumos, domnule bădie, zise ea insfirşit, desfa- 
cindu-şi uşor minile din strinsoarea mea si aşezindu-se pe un 
steun aproape de mine ;—foarte frumos! Va se zică d-ta vii la 
mine să dormi, nu să mă vezi? 

— Mä iartă, cuconiță Floricico, zisei eu foarte serios: mai 
intti află că eu nu dorm niciodată, fiindcă visez totdeauna ; al 
doilea, nici n'am nevoe să te văd, Ge acasă la d-ta, fie eri unde. 
deoarece, cind mă allu singur, prea ai imeşteșugul de a mi te 
viri nepoflită în suflet, prin fundul pătăriei şi a-mi stirni în su- 
flet fel de fel de vedenii cu farmazoniile d-tale. De cind crezi 
d ta, că umblu eu după o vrăjitoare, care să-mi descinte de-a 
scăpării ? la te poftesc, cauti în crepi de la spete ai rochiei 
d tale celei cafenii, cu care erai Imbrăcată la Dumbravă acum 
o lună, şi ai să vezi că le lipseşte o bucăţică tăetă cu cuțitaşul; 
ce vrai? mi-a spus o vrăjitoare să-i duc ceva de pe d-ta, şi am 
să-i duc. 

— Nu glumeşti ? Mi-ai ttet rochia mea cea cafenie ?, zise 
ea cu glas de spaimă glumeaţă ; şi, purindu-şi mina la gură cu 
o nespusă iz, ge e dată numai femeilor, mă privi o clipă, cu 
zimbetul pe faţă, drept în luminile ochilor... 

— (e trebui să fiu o mare secătură, ca să m'upuc deglu- 
mit cu fermecătoare ca d=-al-de dumaeta ` cel mult, dacă umbiu 
să mi răscumpăr sulletul din o robie mai grea de cit a Turcilor 
şi a Tatarilor !... 

— Rochia mea cea cafenie, pe care mi-a cumpărat-o Şte- 
fan de la Bucureşti ?! 

— Ei, dal.. Rochia... dumnetale... cea cafenie... pe cart... 
cic, etc... şi ce polteşti? 

— Ul. bidie, tare-mi eşti urit... fugi de-aici!... zise ea 
acoperindu-mi şi impingindu-mi uşor fața cu toate cele zece de- 
gete moi, calde şi răsfirate ale aminduror minilor sale mici— 
eşti un sălbatec şi un original, cum n'am mai văzut... 

— Nu cumva, mititica mea, cuconiţă Floricico, vei fi cre- 
zind d-ta, că tare-mi eşti dragă ? Te înşeli],.. Salbatec și ori- 
small, OfL. ce mare descoperire ai mai lăcut!.. Oricum Însă, 
zisei eu răzgindindu-mă, tut e mai mare decit a doua cămeşă, 
de la raci și nu stiu a mai citea prostie de la scoici, descope- 


IN MUNȚII NEAMȚULUI en 


— 


rite de mustăciosul, bilbiitul, gușatul și... favoritul d-tale învățat. 
de la Bucuregti, 
— Bădie, iar tacepi cu... 

„_— Prostiile,„. Se poate; decit să faci bine să nu mă mai 
pii în faţă cu favoritul d-tale învăţat; ce vrai? Nu pot suferi 
mutrele roşii şi bilbtite £.. 

— ŞI va să zică d-ta, domnule Bădie, nu mi mai iubeşti 
S loc? zise ea cu un ton, pe care se silea să-l facă amenin- 

or. 

— De ioe. 

- Și nu mai poți suferi mutra mea? 

— Nu. 

-- Si n-ai să wii să mă mai vezi niciodată ? 

— Niciodată, 

— Şişi siat urită tare ? 

` Ké ee Se 

ute ca luigerul işi puse şi îşi îndesă pe gura mea dosul 
moale şi cald al aminduror porn sale albe iei, 

= Sârută, să te ert!,. 

„Drept râspuns, chemai In ajutor tot stoicismul singelui meu 
şi, cu zimbetul in ochi, rimăsei nesimțitor, 

,  — Bine, am să te pirăse lui Stefan că nu mă mai iubegti, 
zise ea cu fața înflacărată de o drâgălaşă minie şi cu ochii a. 
prinși a soti, iubiri inăduşire.,, 

„a — Ei gä Nu cumva Stefan al d-tale o st “Tai 
ñi dragă e EE o Ge Ley esti urită foc Zeng pi 20 

mbind şi neclintit, mă privi o clipă d i 

— Stii ce una, bädie 3 S ge 3 

— Ce, cuconiţi Floricico ? 

— Hai să ne impăcăm, 

— Hai.. da ce-mi dai? 

— Ce sën danz, 

Z Unghiaţa Gase de la degetul cel mir, 
| H O mişcare mlădioasă şi ageră, vreduică de cea mai a- 
Eer? şi mlădivasă pisicuţă, îşi lipi repede de buzele mele un- 
ghia degetului celui mic de ja misa dreaptă... Ce să săruţi din 
o unghie mică, chiar caldă şi trandafirie de-ar fi t... Totusi ră. 
sună in rar zgomotul puternic al unei pătimaşe sărutări !... 
P copia bărbatul Floricicăi, era cel mai bun prieten al mew 

„EA. mai pre sus de cit Ileana Cosinzana, din cosită floa- 
rei cint sau de cit Trestiana, fi i i 
unui. Statu-palma- barbacana , fica dumnezeegte pregită a vre 

SU.. Nici prin minte nu-mi trecuse vre-o dată să fiu Fat-(ruros 
din poveste, cel cu pletele de aur... şi aczasta cu atit sal wait 
çu cit, în loc de calul cu gepte inimi daruit de sfinta Vineri. 
B-aveam de cit o ban Pisicuţi, care înota ca o broască pe us- 
Cat şi căreia nu-i trăsnise nici o dată prin cap să sboare prin. 

uhuri cu vre-o Trestiană sau leana Cosinzană pe spetele Saile 


PSR ) 


ge ee O  Ș 2 IN MUNȚII NEAMȚULUI = m 


— Dar, însfirşit, zisei eu schimbind vorba, ce e cu lene- „Chipul durerii desnădâjduite, chemi -i 
ul dtale de Ştefan, de nu se mai arată? Nu cumva doarme cerului, n-ar trebui să Gerd săpat eet Riede 
-S'acum ? — Nu fii copilă ! zisei eu sculindu-mă repede de pe ca- 
___== De unde? Stefan e dus deeri la Galaţi cu de-ale mo | sapea şi netezindu-i uşor amindoi obrajii.—Nu fi copila Lo Nu 
șiei, si se pat infringe hotăririle soartei ; pe căi deosebite sintem me- 
— Alu. va să zică, mititica mea coniţă Floricica, o s'avem biţi a ne duce fiecare crucea pănă pe virful Golgotei... —Nu fii 
cinstea şi plăcerea de a prinzi intre patru ochi? E, 
— Ba, cu voea matale, domnule Bădie, o s'avem cinstea Ma privi rătăcit cu ochii plini de lacrimi. 
şi plăcerea de a prinzi intre două-zeci şi patru; toate surorile z Nu fii copilă pentru Dumnezeu 1. Linişteşte-te,.. 
si verele mele au năvălit, săptămina asta, peste mine, de pretu- Şi apucindu-i capul între mini, o sărutai ca pe un copil 
tindeni, = în părul ci negru si bogat. Lag 
— Ce păcat, că n-a năvălit, săptămina asta, peste d-ta și Ji desfăcu minile şi molatec le Deh să cadă pe amindoi 
învățatul d-tale de la Bucureşti)... Am fi avut atunci cinstea și meu mei, Gen i 
plăcerea de a prinzi intre douäzeci şi cinci de ochi!... Am au- — Badie, ture-mi eşti drag 1.. 


zit că înviiţatul d-tale, uitindu-se prea deaproape la un rar 
mare și viu—gtii că e scurt de vedere— racal l-a apucat cu 
foarfeca piciorului de lumina ochiului, şi l-a chiorit... E 

— De mä mai năcăjeşti aşa, bădie, să stii că mă minii foc. 


E cu o uşoară stringere nervoasă, mă atrase puțin spre 


— ZE 


ta ochi, 


cb apucsi amindauă minile ci mici în minile mele tremura. 
~ Dragă, Floricico, dragă de la stimința de h ipi 

} ico, dra a a 
Ce Coui-zeet de ani pe virful nasului Gg de Bag pe nn 
„i Bionica neagră ce doarme dusă şi fericiti pe braţul tău de 
femer, ae jh inier a culcuşului său de fulgi aurii! 
EES 3i een eg n-am Întinat pe această femee in noroiul 
tote mțurilor, și mam tirit niciodată în virtejul de dra- 
Soste pingărită a singelui ce clocoteste în vine stricate şi pă- 


“dtnast pe acest în icit, i i 
SE Geer ger nefericit, icoană desăvirșită a domneze. 


Totusi, 


— Destul!... zisei eu d i 
j Lë cu gias inecat şi räguai, desf 
v aruncind re i : le d din taleri meia Dea 
ananeng pede şi brutal, minile ei din minila mele.— Destul, 
lute ca o zvirlu 
GJ vitlugă, mă împresuiă pe dunä oft e 
ti ic rei rea sau mă muscă de ga Serra Su deeg 
d t méu cuprins de fiori / D sub Sr 
isa alntțitoare a trupului ei.. RONA e e 


biast In ogradi un i f i Íri i 
SN 4 el ma 1 clădiri d =i i i ici 


Ka ca o pică int vi i 
Eeer er SC, picătură de argint viu... oare tim- 


WI 3 se incă te le i GZ 
de altă dată, linţotiul lor nestrăbatut 7. e VER a aţă 


iech pe care o Spiriesem, intră cu apă şi dulceţi. 
„Asi, dnici, tablaua pe mash, zise ea femeci, şi vezi 


lacà duduril='s D ë po esti > ne e - 
È timb cat -< E ACP: S 
Á |; ) Li t R le Qacr H spune le C'avem 


Femeia esi, 
E N | ed 
Apropo i—zise ca, venindumi în faţă si punindu-şi o 


mină pe umărul meu, —nu ti 
măr e Am spus că 
— Ei, ce e cu Hagai 7 sii zu 


şa-i că şi eu tis draga?,,. zise ea privindu-mă adine 


sasa O! cit imi place să mă cert 
Cu-adinei-ţi ochi si mari! . 

De-ai şti tu'n urmă, cind mă er, 
Cit de frumoasă-mi Dani, 


> 


Mā lovi uşor cu palma peste gură şi, sculindu-se repede 
de pe scaun, se duse de apăsă en arătătoru-i elastic pe buto- 
nul de lingă uşă al unei sonerii. Dureroasa fericire ţinuse ù 
clipă !... In depărtare, respunse apăsării un lung țiriit metalic... 1 
iar ţiriitul metalic luă in urechea mea infâţizarea puternică a 
zgomotului de prăbuşire inaltă şi năprasnică a unei vechi clă- 
diris Ceva se prăbuși, parcă, In inima mea şi, în o clipă, mi 
se păru că am trăit o viață întreagă... Singele mi se scurse 
din faţă şi numai ochii mei umezi de lacrimi şi pironiţi in po- 
dele mai rămaseră vii pe chipul meu de mort... 

— lar... zise ea uitindu-mi se in faţă şi scuturindu-mă u- 
sor de umăr—iar 2. 

— Nu.. mă bate soarele'n ochi... ` 

— Spui minciuni, bădie,.. unde vezi soere? ce-ţi este P 

— Drept să-ţi spun, mă... doare... capul, 

Nu zise nimic.—Se lăsă mai mult să cadă, de cit să se 
aşeze pe scaun, cu minile incrucisate pe genunchi şi cu capul 
plecat, Cine ştie?,.. Poate că şi ca tr2i In o singură clipă oin 
treagă viață. . 

— Ahlu lzbucni ea deojată, ridicind și incleştindu-și 
ia văzduh, pa spre rugăciune, mimle.— Ah! adie, tare sint 
nefericită... Doamne ! Doamne !,.. 

Si nodul lacrimilor îi Ge glasul, 3 

Cu ochii umezi şi perduţi în deşert, cu minile impreunate 
si imgitor îndreptate spre o putere nevăzută, avu o clipă de 
'ncremenire, 


SA VIAŢA ROMXEASCA ` ` 


— Gicik.. 

— Şia serintit fără indoială vrun picior, dindu-se de-s 
tumba pie căpiţă de fin... 

— Nu. 

— Atunci se vede că, din nebunatică, drâgilaşă şi minci- 
moasă ce era, s-a făcut inţeleapă ca un vițel de trei ani ? 

— Nu, gici t... SS A 

— Apoi atunci, Floricico, rogu-te să te faci lingourăriţă. 
căci țigancă eşti; pune-ţi în părul tău negru ghioci în loc de 
flori, ca să am de unde lua unul, spre a-ţi gici. 

— Ei, nu, zise ea nerăbdhtoare şi virindu-se in sufletul meu... 

Drept răspuns o sărutai uşor pe frunte, 

— Ei, nu, gici... şi se auzi pe duzamea bătaea uşoară şi 
poruncitoare a p ciorului ei mic... 

— Nu cumva,—zisei eu zimbind cu înţeles gi răsucindu-ni: 
virful mustâţii,—nu cumva frumoasa noastră Maria din Mag- 
dala—aşa îi ziceam eu Magdei—şi-a vindut vila sa din Erusa- 
tem şi, cu | aurului de pe ea, a cumphrat miresme scumpe, 
spre a le vârsa pe picioarele vreunui Isus de contrabandă +: 
a le şterge, În urnă, CH părul ei negru şi bogat? 

" Romai! Tocmail. Magda se mărită, e aici şi... 

— „Viitorul“ dumisale? 

L Da! o sa-l vezi, o săi faci cunoștința şi ai să-mi spui 
cum ți se pare, 


— Cu alte cuvinte, ne im în deplină Cana Galileei... ` 


Foarte bine 1... Magda e o viţică proastă. 
— Şi pentru ce, mă rog î.. 


__ Pentru ca nu-mi place, cind vin la voi, să pun frac şi 


mânuşi albe; ştii că sint cam necioplit; putea să mai aştept ` 
Magda cu marafeturile prezentaţiilor şi sle reprezentaţiilor sale 
matrimoniale, măcar până ce treceam cu Bistriţa şi putea, în 
armă, si se indoape cit poftia cu rățoelile nesărat= ale cine şti 
cărui vinător de gologani.. De sigur că-l chiamă său George» 
sau Jean... Ştiu cu că voi toate aveţi gusturi frauţuzeşti ; aduți 
aminte, cit singe rău piam făcut, pănă ce să te dezbâr de a 
zice lui Ştefan al tău «E ienne»; dar iasfirşit cum il chiamă pè 
viitorul tău cumnat ? : 

— Georges... 

— Destul, că mă zgirii in ureche. 

Un ropot de alergătură repede şi o marc gălăgie de gli 
suri femeesti, care vorbeau tare şi rideau în acelaşi timp, se. 
auzi prin cerdacul larg din faţă şi, cit ai clipi, privazul ușii $ë 
umplu de och: veseli gi de feţe înflorite şi iarăşi, cit ai clipi, må 
simții apucat de mini, de braţe, de umere, de cheotoaret 
surtucului.... 


— Bine ai venit, bădie! 
— De unde vii, bădie? 
— Ne-a spus Floricica c'o să vil, 
— Agai că o să mai stai la noi ?... 


IN MUNŢII NEAMȚULUI 


— Azi mergi cu noi Í 
__ Tie - ` a Dumbravă... 
la sus la t- Ce bine-mi pare Cat venit!... zise Emili e 
prin casă şi bătind din palme de buc milia, sărind 


— O să-mi devastati urie... 
: A taţi persoana, i : E 
ich are şit, cuprinzind in braţe atitea ev Se sinteţi L.. zisei 
e pe fiecare drept în cregtet,,, e puteam şi să- 


— Bine v'am găsit!,., 


Si nugi 
alten di pam gel ee potopul. acesta de bucurie, izvorit din 
, un 
deeg Beien ce-mi stăpliriea pop et a m i-ai 
WE fe de eg an scape in podele, statea răsturnată o 
mică legală d e șezusem cu î învirtind pe d e eg 
duri şi Je c capătul unei cordele rogii, părea Pai Klee? 
VG zi ină SEH ce se petrecea SÉ 2 usă pe gin- 
chele i lei za 
Ze pod casei aceleia nu erau fermecate şi pentru 
— Dar, însfirait, mai li i 
j Rit, mai lipseşte cin Pe A 
Magda de virful aminduror ema da și privado Cen 


De uită un mo i drept în ochi 
: ment Cat pt în ochi, 
iute se înroşi... la mine nedumerită şi intrebitor, apoi 


— la te i 
minile cu o Ag nori IA „poză, die aa: Ee în 
tom supărată, se ge E repade și osre: 
Îi, a a 2 opri dinaintea, unei oglinzi, 
A E rer d eter işi mai resfiră Ge la 
KI eng wi: barbie intr'un mare Dong auriu-tnchis s 
TZ Saga Vadit A cr x gara picitoar=a cea mai grea de 
yE s ara e aluzia mes, Magda se dusese, toti i, 
a îs opt Ki dacă e destul de frumoasă !... Are se e 
eng Se A Buren perie i uree pete prinde in ee De 
S Ă esfâtează, mincad numai ce-i i 
g pred panpan cu gusturi foarte subțiri ii Ke 
b i L 
soi capi cuţit de piele rusească mă izbi in nas; intor- 
— Domnul Geor i zi 
? TEES. Îmi zise Florizie 
mi Ger EI Gëica, facind 
eil Ce d recomandare ; « Badia», Genie 
` sapta făcu spre mine aceiasi mi 
ei ect Domnule Gegen: (eeler e 
en vă piine incovăere de mijloc, strinsei verde și 
ariar e e cu dreapta mea cam rustică, dreapta éi 
zeg Ze Ge e ore SEH a d-lui Grorgus.. Mi se Diri 
in nas; dar suferi ism 
rominga al Det ee ar iri EN cu eroism felul curat 
onul Georges, care stat i i 
ide ges, + use doi-spre-ze i 
eru EE numai a piele Doneen ZC es atu d al 
ben natul prilej de a se destăta pe linga di lamă i 
în bai zi dulceților de smeură, cind cu acel al dulceţilor 
zen e Cärgune, cind, in sfirsit, cu mirosul mult mai 
E e pe. eaan de «Patchouly». Ori cum însă, dl. Geor 
“proşabil» : scurt, gros şi pleşuv, avea, totuşi, parul de 


3 


ga VIAŢA ROMINEASCA ` 


— 


după ureche adus cu măestrie pe aminduouă timplele ; faţa-i ro- 


tundă şi brusnată era străjuită din josul fie-cărei urechi, de cite 
o mică pingea de castaniu, rămăşiţă din niște favoriţi O- 
dată intregi, dar chinuite, mai tirziu, de forfeca E pane pe a 
vre unui bârbier parizian. Virful gălbiu și ascuțit al musteţilor 
sale resârațe pe buze, se arcuia perfect de simetric deasupra 
nărilor largi ale unui nas deşelat; buzele căraoase, umede și 
roşii chemau, parcă, spre ele mincările grase și sărutările calde ; 
ochii sphlăciţi şi leneşi vădeau o minte somnoroasă; sub bär- 
hià cu îndoituri proaspăt rase și pudruite, tipa, defi ame- 
ţia privirea, fiongul imens al unei legături roşii; pe pinte- 
cele-i rotund şi plin stătea frumos şi rotund îmbumbată jiletca 
țără increţituri ; din josul pantalonului strins pe gleznă, via și 
se întindeau lipite pè duşamea, botinele roşii, lungi, inguste și 
cu bot de rață ale d-lui Gex es, iar de pe zarea lustruită a 
creştetului sau pleşuv, ochiul luneca în văzduh ca de pe luciul 
sterp şi gol al unei ape adormite... 

— Cu toate acestea, domnule Georges, să nu crezi că 
mă chiamă «Badia»; ia, stolul acesta de caragațe, pe care-l 
vezi d ta aicea, a găsit decuviinţă să ma boteze după legea lor; 
și aceasta pentru singurul cuvint că, nu ştiu ciji ani vor mai fi 
de-atunci, le luam pe toate la subțioară ca pe o testea de lin- 
guri, şi alergam cu ele cit era ograda de mare; ai fi dat mult 
să le fi văzut atunci, cum se înroşiau, cum boldeau ochi Ce 
sub subţioara mea, cum scoteau limba gi cum ţipau, de frică 
să nu le scap. Şi cite odată le scăpam înadins... la, vezi d-ta 
pe domnisoara cea de la oglindă, care se preface că-ţi îndreaptă 
fiongul de sub bărbie ?—şi arătai spre Nagda—şi care astâ-zi 
nu slie ce să mai facă cu ochii dumisale cei mari şi hegri?... 
O vezi ?,.. m-a muşcat o dată de nas, de-am purtat o lună de 
zile urma dinţişorilor dumisale celor mici şi ascuţiţi... Te pot 
încredința că muscă rău şi adine, deşi, de alt fel, e un inger 
din ceruri în călătorie de plăcere pe pămint,,. 

Magde intoarse og. şi se vită la mine peste umăr, 

— Vrai să te mugc iar, bădie? 

— Nu, Magdo, nu: păstrează dinţii, co să-ţi trebuiască, 

Mă privi lung, fară să-mi răspundă. 

— Mare parte din toate acestea, zise di Georges, le știam 
de mai înainte; un singur lucru nu giam.. 

— Că Magda e un inger ?.. 

— Nu. Cå... 

— Musch rău şi adine 8. 

— Cam aşa ceva, zise el privind spre Magda cu cea mai 
spulăcită dulceaţă din lume... 

— Nu face nimic, de cumva ai prins de veste căe un In- 
ger, desamigirea n-o să De tocmai mare, cind, mai la urmă, 
vei alla că e un simplu căţel... 

Se stirni un hohot de ris; singur dl Georges rămase 
scandalizat de metafora mea şi... în gindul lui, mă făcu mojic.. 

— Fiind-că d-ta, dle Bădie, m-ai făcut căţel, zise Magda 


EB 


"ee OCT 13 


IN MUNȚII NEAMȚULUI 257 
apropiindu-se de mine şi prinzindu-mă metodic de cheotoarea 
Se E condamn să mi scrii, spre Geng chiar 

um > t; Dă 
ge? tale en eer? galante, care să mă reabiliteze 

— Mii Q Ee 
e două parale, ` Magdo, și stii că, pe nemiacate, nu plătesc 

— Bine; iţi amin pedeapsa pe d 

= După prinz.. d psa pe după prinz, 

‘lorizica se sculă de pe canapea şi eai 

Emilia mă luă de braţ şi mă tirid de i 
citeva minute sosi r Dech geng 
Ga ee Ze ox AC celelalte, cu Magda in frunte şi cu 

Magda veni drept la mine, mă apucă de celălalt bra și 


mă înd i inji 
5 Ze SE pe o cărare dinspre fundul grădinii, care dădea 


> Magdo, ştii că... 

„__— de rog să mă laşi j zi i 

F EA AT a E laşi in pace, zise ea gizindu-mi gindul 
— Cu toate acestea... 


e Lee, să mă iaşi în pace; nu vezi ce nas desiiat are ? 


— Eşti tare in comparații, totuşi a ul 
n com Ă scultă, Magrdo 
-- N'ascult nimic şi te roz să got er bee 
| s mă laşi În pace; 
ai să-mi sari iesch BE album, dar si D Cie, RES 

— trudesc, Magdo, să te pricep şi nu at, 

i E Attica. os Ar ; pentru- 
E O iech SE „zulia bietului dama Gegege și Să 

im Treaba SE e indiferent sau, mai bine zis, nesuferit? 

WË ri y A a EEN E 
FR za «treaba mza»? adică vrai să faci din mine topor 

— "Treaba mra.——Sâ.mi scrii va 3 
De galante de tot. "TEE 

— Și MRSA N Has scrie ?,,. 

— Serios, domnule Bidie ? zis: ca cu p) 
tindu-mi-se in față cam pieziș și de jo; rai 
We gem: pè albumul i d 

lā învinse și Gout ca un vinovat 

— Bietul dom rges! stai : 
cata Eee nul Gorges! cugeta eu, cuprina de o ade- 

u ştiu. dar a fi iubit pe acest 
fi fust iubit de insa, trebuii, da ele 
rorotire, 

Imi Zeg cruce. 

— Ce-ți faci ie, zi i 
EH Sg cruce, bădie, zis: Magda uitindu-se (treba 


— Cum -mi 3 
vol impieliţat? Să nu-mi fac cruce cind, la dreapta, am ua dia- 


pe album, dar să 
as de miere şi ui- 


sis, —n'ai să scrii 


diavol de Migla şi a nu 
ur, să fi fosto de n- 


25% VIAŢA ROMINEASCA 


— Da?.„. Socoteam că-ți faci cruce, fiind că o să ne pu- 
nem la masă! 

Avea ea răspuns la toate. 

Ne chemă la masă. 

Floricica se puse în capul mesei, eu la dreapta, dl Geor- 
pes la stinga, Magda lingă mine, Emilia lingă di Georges. . I- 

via, Antonia, Ana, Frăsimea etc, etc... 

Biata maică-mea D-zeu so erte—de cite ori nu m-a ples- 
nit cu lingura peste mină şi peste gură, numai ca să mă fn- 

ap minine frumos! Agil. Bai găsit!... Și astă-zi cind 
minine ouă moi, mă minjesc pân' la urechi!... Ei bine!... DL 
Georges le minca cu atita măestrie lL.. degetele sale albe, gră- 
sulit gi ascuţite la virf minuiau furculița sau cuțitul cu atita in- 
demănare in autopsia oului, în cît răminea, la urma urmei, găoa- 
cea pe dinăuntru tot aşa de lucie ca şi pe dinafară... şi nici o 
pată de ou pe servet, pe farfurie, pe cuțit, pe furculiţă sau pe 
musteţile d-lui Georges!... Şi dacă în viaţa mea vre-o părere 
de rău mi-a ros inima, apol aceasta a fost părerea de rău, că 
s-am stat şi eu macar doi-spre-zece ani la Paris. spre a învăța 
cum se minincă ouäie moi!.. O căpiţă de brinză cu smintiră, 
foarte artistic clădită de d-l Georges pe farfuria d-sale, inso- 
1 de mâmâliguţa caldă corespunzătoare, dispiru metodic în 
adincul pirtecelui său, printre crăpătura transversală a buzelor 


sale groase, intocmai cum o colină de deal ar dispărea în cră- w 


pătura adincă a unui cutremur de pămint!,. Fu însă un mo- 
ment, cînd admiraţiunea şi—ag putea zice — chiar respectul meu 
atinse culmea... Aceasta fu la puiul cu smintina `. Cine dracu 
mai poate schpa cu obraz curat din (aa unui puiu cu smiatină Waa 
Eu, cel puţin, n-am putut nici odată minca, in chip cuviincios, a- 
cest blăstăinat soiu de mincare; şi tocmai de la acest soiu de 
mincare, am căpătat de la biata maică-mea, D-zeu s'o erte, cele 
mai multe linguri peste mină şi peste gură t.. Ei bine, di 
Georges era un om în puterea cuviatului genial! Altmintre- 
lea, cel puţin, nu mi-aş fi putut da nici o data socoteală, cum un 
intreg mutt de pui să păzească din lumea aceasta în ceealaită 
lume dia pintecele d-iui Georges şi să nu lese, ca amintire 
despre dingti, de cit, doar, ciolanele lor lustruite şi, anume, fru- 
mos şi foarte sistematic înşiruie pe marginea, ca şi ele de albă, 
a farturiei d-lui Georges"? Și nu ştiu cum făcea: prindea, cu 
mult meşteşug, gitul da puiu Intre virful cuţitului şi fundul far- 
furiei, iar cu unul din coarnele ascuţite ale furculţii scotocea 
carnea de prin încheieturi, de nu răminea, din gitul de puiu, 
de cit o lungă, nodoroasă şi incovoeată „m popii“, care mer- 
gea sburlită să-şi jea, la rind, locul lingă c elalie oase smerite 

e pe marginea farfuriei... Şi pe fundul farfuriei, pici un strop 
de smintin?, cutitul şi furculița ca din testea, şervetul virgin, 
musteţile d-lui Georges, resfirate sub nas şi arcuite de-asupra 
nărilor, ca egite proaspăt din ofcina celzi mai moderne frizerii!.. 
Şi cind mă uitam la blastamăţia de pe farfuria mea, cind mă 


gindeam, că şervetul meu nu mai poate figura cu cinste a dova | 


TE ebe ck 


gară pe masă, şi cind, mai c 
£ i ` u samă, zăpseam - 
dea trage, din cind în cind, ironie cu ere LR "e Gm 
m sie umilit! Noroz numai, că cei de casă erau toţi ide 
sua Ă deprinsi cu tot felul meu de stingăcii și noror e ds 
mi d Ke laricica nu miar fi îngăduit niciodată să. eh kg 
deen? „Sau vre una din cusururile și sălbătăciile mel A i 
şi zi paie ei necioplite,,,. "EH 
— tii și cu ţivilizaţia asta, cugetam eu, priv 
ns zb aerer SC desfăcea sia de be ge Se S 
S aja de pe un măr domnesc !.. Si 
ges un aşa meșteșug la ținut paharul si pă: dif rată 
şa egen Și la turnat vinul! Si vi 
nul pren Ka sclipea de frumos, din paharul eier E la 
gra A 4 de alabastru însnfleuit a degetelor sale 1. Şi după 
ară ară i a d ei buzele roșii de o aşa de trandafirie ee, 
i d sub o uşoară apăsare cu şerv i 
tegen m S SE pena mostepie sale! Seier? geen 
ințile... ost eu in locul M i, mi 
se fi Wi la picioare o asemenea comoară bag sal Gët 
Pa tăi minuşiţa matale, cuconiță Floricico zisei sculi 
mă de la masă şi sărutind dreapta stipinei de casa E 
nuşița Wee Pc azi să dee şi mini E NS a 
~ — Mergi M-me, zise : l 
F neng i Zeg d-l Georges cu o frumoasă reverență 
— Merele le-am adus eu de la laşi, zi 
“ae a a laşi, zise Magda, punin- 
SET: pe gură și fară multă ceremonie, dosul alb al mini sale 


Ni se aduse cafeaua în „salon“ 
Eu îmi luai locul de diniineaţă i 
s i imineatà i lini 
ut g” sorbeam cafeaua gi imi e ua "PE 
Ma da vier Și se intoarse şi mai iute. 
il ie Bădie, te poltese să-ți faci pedeapsa, zise e 
egen pe genunchi un mic album legat in ifea vişi e 
si ps ora catifea vişinie 
— Mai Intàiu, Magdo ici i 
d „ Magdo, n-ar fi nici tocmai o ici 
ban. geu de ați scrie ție versuri; căci n-ar ue a en 
Ş e muza prea de departe; de cit. SES 
Ba Je cit să faci bine şi să nu lungeşti vorba, do 
Şi-mi dete şi un creion mic. gg 


Sen romi a: piane See să ţi scriu ceva şi am să is- 
insă, n-ai s'o ştii de cit numai w TE a cazi 
— Adică cum 3 


— Adică cum, adică R : 
— Bine, primesc, necum, o condiție ca toate condiţiile, 


După vr'o zece minut A i, pli 
prostiile, se mai inavuţi și pă e PS ES 
Maria din Magdala, de sfi i 
i Ă nt i 
îmbine cu lacrimi genunchii ki. x äm, 
i See de patimi privirea ei aprinsă, 
e lenei, acuma, sint ei în ceruri, sus l. 


zen VIAȚA ROMINEASCA É 
enn EE EE tege ——— 
Tu, poate, să rizi, Magdo, de-aceste amintiri 
Din biblicele vremuri.—O! ştiu că eşti pe dos... 
De-aceia, n-ar fi bine, prin schimb de Insuşiri, 
Sa fiu eu Magdalena şi tu să D Hristos?.., 


Şi iscălind dedesupt pe d! Georges, dădui Magdei albu- 
maul si creionul. i 

Ca arunci o privire repede pe foaia scrisă, se duse Într'un 
colţ al odăi, limba îi fulgeră ros virful arătătorului drept, 
şterse ceva, scrise ceva şi iute în ise albumul, 

— Da' nouă, duducă Magdo, nu ne arăţi ce ţi-a scris ba- 
dia pe album? ziseră toate într'un glas. 

_— Nu-i voe de văzut iscălilura, dar dacă bădia mă des- 
leagă de condiţie... i p 

— Şi dacă te-aş deslega, ai arăla? zisei eu, neinchipuin- 
du-mi ce schimbase ea in album. 

— De ce nu? 

— Ei bine, te desleg, zisei eu, voind so pun Intro in- 
curcătură, din care nu-mi trecea prin minte, cum o să scape, 

„_ Dete albumul Emiliei şi Emilia ceti cu glas tare versurile 
scrise, 

— Ceteşte şi iscălitura, zisei eu, cind ajunse la sfirşit. 

De odată Emilia bufni de ris. 

— Ce rizi, Emilio ? ceteşte! .. 

— Ci-chir-me-za... silabisi Emilia rizind cu lacrimi. 

— Cichirmeza era un tip caraghios din copilăria lor, și 
bietul dl Georges fusese înlocuit de Magda prin Cichirmeza!.. 

Ce vrai? fetele e greu s-o scați la capăt! 

Peste puţin, trebuia să plecăm la Dumbravă, unde urma 
să lvăm masa de sară şi unde Floricica avuse grija de a tri- 
mite mai dinainte toate cele trebuitoare, 

— Hai gătiți-vă de plecare, zise ea, adresindu se la toţi ;— 
am spus să pună caii. 

— Sä ştii, Floricico, zise Magda, ţinindui calea şi virin- 
du-şi faţa pănă sub nasul Floricicăi—să ştii, că eu și cu bădia 
mergem călare la Dumbravă; eu pe Pisicuţa şi bădia pe Bur- 
bachi al lui Ştefan, şi să pună şelele, 

Şi venind repede dinaintea mea şi atirnindu-se uşor În 
jos de amindoui ciepele surtucului meu, 

-- Aşa-i, bădie, că mergem călare la Dumbravă ? zise ea, 
virindu- şi nebunatic şi präis, până sub nasul meu, mutra-i ve- 
sel, deşteaptă şi intrebătoare, 

— Mai rămine vorbă?! Cu mutra ta eşti in stare să faci 
pe cineva să inghită cue de potcoavă. 

Inhăţă pe Ana şi pe Antonia de după git şi eşi cu amin- 
două buluc pe op 

După ca d-l Georges şi apoi toate celelalte. 

Floricica rămase la urmă, 

— Floricico, n-ai să rizi de o rugăminte ce am să 

—- Bädie, zise ea cu un fel durere în glas, şi cu 


i fac? 
o des 


IN MUNTII NEAMȚULUI 28 
ii d a 1 


nădejde galeză In ochi j 

d ralé „—thiar ch DER ' 

T E epec opiu mi-ai face, dac'ag voi să rid, n'am sa por, 

şa n'o v?zusem pe Floricica nici 

Su e 1 oda 

latre palme, ca unui copil și, indreptindu-i Zem 

privit... avea ochii painjeniţi de lacrimi. 
— Florieico, zisei eu privind-o In 

intre palme fața-i îndreptată spre mine 

bănuesc pricina stirii tale sufletesti; t 

Co E și tu o proastă... s 
— Bădie!., zise ea cu p) ; Şi i 

fruntea să-i cadă pe dw Mere şi molatec își lasă 

1 eeh er io creștetul capului, 

— Floricico, Floricico! din toată gama d i 
curate, senine şi dumnezeeşti, o sing i ee Kee 
Geer mi spui po sea #1, o singura notă lipsea... N'ai pu- 

— Gelozia!... zise earidi i privi 
Deeg cu icind repede fruntea şi privindu-mi 

Şi Nu, Kronan; te inşeli . prostia !, 

pentru intäia şi cea din urmă dată In via i 
a mea str 
cl braţe pe această femer, sărutind-o cu patimi pe Siha e 
obrajii, Sa asa de frumoasä l.. 

_— Ņ ce rugăminte era să-mi faci? zi mt 
de git ge omi inrouraţi. ie MM pala 
| entru ziua de azi să imbi nimic di 
A. nu schimbi nimic din imbrăcă- 

— Aga-i că Us dragă? zise ea st i ii 

5 i 3 ergindu-şi ochi . 
sul aminduror minilor;—asa-i că mă iubesti? i Ges 

— Nebuno ce eşti! 

N A apucind-o de virful urechii, mă prefăcui că-i fac vint 

— Nebuno ce estil... să nu schimbi azi oi i 
ina DR azi o iotă din imbră- 


D prinsei capul 
spre mine, o 


ochi și urmind a tinea 
— Floricico, mă tem să 
totuşi mi se pare că Magda 


“$i. 

d ŞI cind rămăsei singur, nu ştiu dacă durerea, desgustul 
de viață sau impietrirea, ce insoţeşte un traiu Dr: de nădejde 
năvăliră fiecare in parte sau dacă toate deodată puseră Der 
nire pe sufletul şi inima mea... 

— Adici—mă gindeam eu—de ce soarta vitregă, dacă 
ne-a indrumat viața pe cărări deosebite, n'a sfărimat tot ea, 
incai, şi legăturile neindurate dintre două suflete nefericite ? 
Sau poate voeşte soarta să afle de la mine şi de la Floricica, 
dacă, în cumpăna vieţii, trag mai greu intocmirile omeneşti de 
cit cele dumnezeeşti ? 

— Doamne, Doamne)... cugetai eu ca incheere—pentru 
ce, în rostul adinc al înțelepciunii tale ai mai zămislit pămintul 
Cu puterea cuvintului tău? Si dacă l'ai intrupat din nimica, 
Sega in largul nesfirşitului tău fără de margini, nu găseai un 

pentru casa de nebuni 3. 
Până ce tot şi toate să fie gata de plecare, luai albumul 


262 VIAȚA TOMİNEASCA 


Floricicăi, care se afla din intimplare pe masă, mă răsturnai în 
colțul ştiut al canapelei, I deschisei.... 


Aş vrea să smulg din suflet icoana feţii tale 
ES ochilor tăi rază să-mi pară că s'a stins! 
uit că vre o dată te-am întilnit in cale; 
De te-am iubit... să-mi pară că te-am iubit în vis!! 


Noianul veşniciei aş vrea să se deschidă 
Imens, fără hotară, cu negre adincimi ; 
pin braţe de "'ntunerec aș vrea să mă cuprindă 


e Veci. 


Magda intră pe uşă ca o vijelie. 

— Gata, bădie, bail. şi mă hat de mină. 

— Du-te, te rog, Magdo, de spune femeii să-mi scoată 
mantaua pe cerdac, că vin şi eu îndată, 

Magda eşi repede. 

Pusei albumul pe masă la locul lui. 

In o tuăsură mare de casă se suiră toate fetele, întrun 
docar mic ch o găoace de nucă, tras de un cal bătrin numai 
cît un şoarece, se suiră Floricica cu di Georges; Magda pe 
Pisicuța hăețeşte, eu pe Burbachi bărbăteşte. Trăsurile apucară 
inainte, eu cu Magda incheeam mersul. 

— Sa răminem, bădie, mai în urmă, că mă îneacă colbul, 
zise Magda strunind pe Pisicuta. 

Burbachi îşi măsură, de la sine, pasul după al Pisicuţii, 


— Magdo, azi n'ai fost cuminte de loc, zisei eu privind 
inainte, fără a *ntoarce capul. 

— De ce, bădie? întrebă ea repede, făcind pe șea o miş. 
care, ca şi cum ar fi voit să se aşeze cu fața spre mine. 

— Pentru cuvintul că azi, toată ziua, ai fost un diavol 
impieliţat. 

— Ei, şi? 

— Ai supăret pe Floricica... 

__ Mai întăiu, Floricica n'are nici o treabă cu mine, şi ai 
doilea, dacă s'a supărat, ei bine, am so muşe la Dumbravă de 
virful nasului şi am So desminii. 

— Aşa te impaci tu cu lumea? în 

— Aşa mă impac eu cu Floricica. 

— Şi cu mine, dacă aș fi supărat, cum te-ai impăca? 

Simulă spre mine o mușcătură în aer, fară să zică nimic. 

— Eşti, pur şi simplu, un căţel primejdios, Magdo... 

— Da’ inger nu-s? 

— Si chiar dac'ai fi, eu vrai să ţi-o spun asta? 

— Şi de ce nu? 

Hotărit că acest diavol de Magda işi bătea joc şi de mine; 
totuşi căzui pe ginduri şi până ia m ravă nu mai schim- 


barăm nici o vorbă. i 
Cind ajunserăm in poiana Dumbravii, caii erau deshămaţi 


IN MUNȚII NEAMTULUI 


a stejarilor, fetele, care incat 
teja ri ncatro 
flori şi după fluturii albaştri şi galbeni de sara 


că m'aţi văzut nici 
i oda 
inflorit... bine; atunci ar dia nebunatec stol de 


Ma buşi un ris nebun şi, rizi ; 
Magda e Aa a un şi, rizind, mä dusei lingă Floricica; 
ed? se şi amestecase printre celelalte fete după flori şi după 
— Bădie, Magda a'mebunit; mă 2 
lece și după ce des: ge Bali ea ring Aa uereg 
; alecă, se reped ine si = 
nas, Şi, ma rog, de te te pede la imine şi mă muscă de 
de e Zéng ind că nici o dată Magda n-a fost mai cuminte 
— Ce fel de cuminte, dacă 
Ge mă muşcă de nas? 
— Tocmai fiind că te-a mu i 
í t E? şcat de nas! l-amspus că 
supărat purtarea ei de azi şi s-a hotărit să te See HAR CA 


“Să te desminie, şi te-a muşcat ` mai cuminte, ce vrai? 


— reni să mă sărute. 
— Magda muşcă nu sărută, zisti eu sentenţios, 
Un vint, care se iscă din senin şi ciţiva Le adunaţi în 


| 


m 


E „VIAŢA ROMINEASCA 


— 


pripă la sfat deasupra capetelor noastre, ne äbi masa şi ne 
scurtă șederea in Dumbravă, pe care, dealimiotrela, ne hotări- 
sem so mirăm pănă noaptea pe lună... Duşmani ai poeziei vic- 
ţii se găsesc, de multe ori, şi in aer! 

Cu aceisşi regulă ca la venit, ne intoarserăm devreme 
acasă, 

Sara ceaiu şi sindrofie, 

DJ Georges, cu o vădită iseusință şi mindru, pare cum, 
de indemânarea şi desăvirşita-i destoinicie, înjghebase cu fetele 
jocuri «de societate», pe care le vrista, din cind in cind, cu 
cite o boscărie cu o batistă, cu un gologan, cu càrpile de joc... 
şi mai ales cu cărţile de joc!,.. 

Magda, cuprinsă de o melancolie prefăcută și ghiduşă, de 
te umila rel, se aşezase dinaintea pianului ei. « therzandu, 
andame. starato, veloce, con brio...» se alinta cu degete uşoare 
pe clapele albe şi negre ale pianului şi din gamele nebunatice 

i stilcite, simţirea nu lipsea !,.. Magda era tipul decăvirşit ai 
emeei, care sub forme uşoare şi nestatornice, ascunde inpe- 
lesuri temeinice şi adinci !,.. 

Floricica, plecată, sub lumina lămpii, pe o catifea vişinie, 
îşi cusea pe dinsa gindurile cu fire de aur... 

Eu ?... Eu stateam răsturnat și liniştit in co bi ştiut al ca- 
napelci şi, prin norii viorii ai fumului de ţigară, mă sileam să 
pătrund în adincui depărtat al lumii de ginduri, ce frămintă. 
poate, atitea capete vesele şi inflorite sau melancolice gi visă- 


toare... 


sm Acelaşi cap ìl pleci şacum 
Pe mina-ți de copil; 
Şi'ntipărit e'n umbr'acelaşi 
Dumnezeesc profl! 


D D D D D H D D D > 


S'acum din visu-ți te deştept 
Cu-aceiagi sārutare ; 
Ş'acela rumän trandafir 
Pe față ta răsare Lu 


Cugetam eu privind pe Floricica cum stătea plecată E 
pe fundul de lumină, era săpat in linii de umbră profilul ei 
dumnezeesc !... ` 

Cu toate acestea cum era ea de cufundată în acul şi aţa 
ei... mi se părea că văd pe Venerea impletind la colus... 

— Unde ţi-e albumul, cuconiţă Floricico, intrebai eu de 
departe—te rog să mi-l dai, că am så- i scriu ceva pe el; cine 
ştie, dacă voiu mai avea prilejul de a- mai face versuri de a- 
cum Înainte ; mini plec pe coclauri, şi, 

— Si ai să te intorci iar pe aici, zise ea oprinduşi n- 
cul là mijlocul unei impunsături și întorciad capul spre mine. 

— Dacă nu mă iea dracu, poate... i 


IN MUNȚII NEAMȚULUI 


2 


Magda se şi 
Je şi sculase reped 3 
pe masă K pede de Ja pia 
eg ech E os Pe genunchi impreuna ou ay albumul de 
ji d : R +, zise Florici ~U ion mic, 

scrii vro ghidusie : icica, să faci bin 
albumul weu. > Cum ai totdeauna obiceiul de eg wi n 
c 


— Nu, Nu! de astă datà m- 
CARE agda îşi reluă locul la ëng Geer 
Incepută şi-şi urma lucrul, dF G SC 
nas, fetele căscau gura, eu, í 


fiu foarte serios, 
Siren Impunsi- 
eorges scote > 

faceam ep." 0 dele pe 


... 


IDEAL PIERDUT 


Ai, de sigur, ochii i 
i, $ d 11 negri, gura m; 
S'un oval Get cu artă dou ge 


Mersul tău, înfăți 
ersul şarea, trandafirii de pe 
Mi-amintesc pe cea mai dulce dintre SS SE, Muze 


Tot ce vede ochiul 
ot iul, gindul, în cereasca 
Mai presus mà nfiorează, de cit tot ce e SN 


> N tul sub picioare-ți 
Şi să fac—aş vrea—din tine strice euT e 


Și aşa cum te-ar Inci 7 
y -ar Inċinge Nimbul tău d 
O întreagă veșnicie aş voi să te Lor iba 


De cit spinul, Floricie 
ci d 0, creşte veşnic lin 
Poezia şchiopătează şi se schimb” sia ie 


Eşti frumoasă, Florici i 
, Floricico.. O minune *'ntre minuni 
Lasa dracului andreaua... Nu cirpi sara colţuni de 


eegen şi strofei din urmă ii dădu o in- 

«Nu cirpi sara i 

e p dont mini ce: GA vtr pente ue Pio- 

e i E E ELE ana 

Dea e mabata Aa maică tei ve urale? 

muntelui... i dimineaţă și cu şi Pisicuţa apucarăm drumul 
‘C. Hoas 


TEE 


Aë 


Un aliment primejdios 


i 'opoveduească 
ind antialcooliştii extremi căutau să propove S 
Bis SS alcolul în ec formă, — că ruchio, vin ini pei a 
si chiar in doze relativ foarte mici este o otravă Zeg iere a 
omenesc”, cercetările Ke comiainni „de invatati tin Ateria de 
7 din cele mal e ; i 
cher otravă la aliment, bis eleron pey 
So ege ge eg? ee Geriergé 
i x em d ua 
eet aliment, interesat să ES ec we pn ge? De 
cuţia urmată cu aprindere, mai ales în Franta, Say gării 
„ostințele noastra asupra substantelor alimentare 


; care se numita şi al- 
color 100 ea reg D we ech? mai bine fenomenele 


a fost € icatii 
colul, și rezultata! i 0%, torite bautarilor spirtoase. Publicatiile 


r atia și re 
eg Gier nu adunat în egen arsa a cota 
documentele cu atita zel, incit autorii un 


i te de 

i ani la Paria au pus între accidentele ceuzat ze 

A tie spontane, „unul din cele mal exceptionmiene E E 
cale mai curioase“ cum zic autorii, uitind să se în 


accident este posibil !), i 
TT toate exagerările, nelipsite mai ales in aeos de 
destule fapte sigure cu ajutorul câroră ne vom 


i timp este ķi 

aici colul este un aliment, dar că în acelas ` d 

ebe Ee sa este Km e ec d man, Ara 
societate, reclam i e 

ma ep eh trebuincioage cu cit otrava atinga ar ar 

vitalitatea claselor muncitoare, care și altminteri lasă mujt ue A 


ké 
Discuţiile și cercetările asupra rolului ce ar avea alcolul în 


i rm de mulți ani, fiindcă nu este prea uşor 
peroane d eme? sau valoarea hrânitoare a unei substanțe. 


KH 


1) Triboulet, Mathieu ei Mignot: Truite de Valeholisme, pog- 


—— UN ALIMENT PRIMEJMIOS 
EN ALIMENT PRIMEIDIOS 


i ` ETT. 287 
La întrebarea atit de simplă : ce este un ali 

răspunde cu o definiție multumitoare’); in ape e e in 
definiţie nn ne-ar ajuta sa recunoaştem dacă o substan zeg 
care este sau nu capabilă să bräneascn organismul omului “cin 
ce măsură posedă această însușire, Gm 


„In general exiată cea mai strinaă legătură între substanțele 


sulful, ferul, ete., subt o forma san alt izolate 

în chipuri deosebita, intră neapărat ir, perla 
hrânitoa re, da care avem nevoa, Şi se ințelege lesne temeiul 
acestei relaţiuni necesare, Tot ceea ce produce corpul ea ener- 
gie: căldura lui, munca mecanică, activitatea nervoasă gi paichică, 
ca şi intanecata si neintrerupta activitate a tuturor aiernentalor 
sala celulare, na se produca decit cu prețul unor combinaţii si 
descompnneri care iau şi scot din celule o parte din materialea 
lor constitutive. în 24 de ore un adult cheltueşte, adică pierde 
în modul aratat, vre-o 270 grame de cărbune, vre-o 15 grame 
de azot, cantităţi mari de oxigen, tostor, diferita săruri, fior, ete. 
Aceste pierderi trebuiesc înlocuite prin substanțe do ncelasi ful: 
azotul prin azot, cărbanele prin cărbune, Sam. d.—0 substanță 
care pu ar procura corpului nici unul din elementele acestea eli- 
minate în timpal activității sale, nu ar mai fi aliment pentru 
om. Nu râmine deci îndoiali ch alcătuirea chimică a corpului 
omenesc reclâmă ca substanțele alimentare să aibă o anumită 
compoziţia, intra cit priveşte natura elementalor care conatitucer 
aceste substanțe, 

O a dona însușire a substanțelor alimentare şi po care o 
impnn particularităţile funcţionale ale organismului omenesc, 
consta într'o adaptare de structură a oricărui alimeat, în raport 
ca funcțiunile organelor sau ţesăturilor noastre. Astfel cu toate 
că celuloza conţine trei dintre corpurile de care avem mai multă 
nevoe, ea bu constitue un aliment, Binden din cauza structurii 
sale deosebite, nu poate fl transformată și solubilizată, ca ami- 
conul de examplu. aubt acţiunea sucurilor digestiva. Tot asa- 
menea substanțalo care ar fi absorbite în singe, dar care în con- 
tact cu celulele țashturilor noastre nu ar putea fi oxidate sau. 
arse, nici hidratate sau atacate în alt chip, spre a fl incorporate 
da celula în locul substanţelor pierdute, sau pentru a degaja 
energie subt o formă oarecare. nu ar reprezinta substanţe hra- 
nitoare, ci medicamente sau otrăvuri. Din acest punct de vedere 
este coa mai mare asemănare între substanțele alimentare ai 


1) Littré de ex. definoşte astfel slimentele: „materii, oricare le-ar f 
en trila sare servă obişnuit sau pot serri la nutriţie”, Dar in co consti 


e VIAȚA ROMISEASCA 


cele termentescibile, După comparaţia lui E. Fisch or una sau alta 
din aceste substanțe nu poate fi atacată de un ferment oarecare, 
decit. dacă există o adaptare de structuri, ca între o încuetoara 
şi cheea potrivită pentru această încuetoare; fermenţii ar t 
cheile, iar substanţele termentescibile ar H atacate findcă struc- 
tura lor—incuetoare—este potrivită pe măsura acestor chei. Tot 
astfel s-ar întimpla și cu substanțele alimentare, cure nu devin 
alimente, decit dacă structura lor permite celulelor să le atace, 
spre a le transforma sau utiliza. 

Această din urmă particularitate de structură a alimente: 
lor nu poate f constatată decit pe calea experiențelor la ani- 
male şi la om, de oarece este vorba să se vadă tocmai cum se 
comportă o substanță oarecare în contact cu celulele vii: le ce- 
caază din elementele sale, sau in cele din urmă sa oxideuză cu 
degajare de căldură ? 

Spre a hotărî dach alcolul este aliment, oamenii de știință 
au urmat această cale. Primele experiențe, de acum vre-o 50 
ani, îşi propuneau să cout: ce se intimplă cu alcolul ingerat: 
sò elimină în natură, se arde, sau ce devine ? Rezultateia erau 
contrazicătoare ; tru unii experimentatori organismul elimină 
în 24 oare pănă la 16 procente din alcolul introdus în stomal ; 
după alţii plăminii, pielea şi rinichii elimină numai o parte "e: 
intemnati; In sfirgit alţii presupuneau că alcolul s-ar comportă 
ca unele medicamente sau otrăvuri, circulind în singe şi elimi- 
nindu-se fără a încerca nici o schimbare, E adevărat că Liebig, 
Bouchurdat ș. a, atribueau alcolului funcţia de aliment respirator, 
canre se oxidează în organism, dar produsele acestei oxidări sai 
arderi nu se găseau nici în seral expirat, nici în urină, 

Râminea de cercetat dacă nu cumva arderea alcolului ia 
organism este mascată, din priciaă că o cantitate oarecare de 
alcol, care se oxidează, face de prisos Și prin- urmare opreşte 
arderea unei proporţii corespunzătoare da grăsime sau dealt ali- 
ment asemănător. Astfel s'ar explica ingrăşarea beţivilor şi în 
același sens s'ar tAlmăci şi experiențele lui Strassmann, care St- 
punind clţiva cini la un regim de mincare cu alcol, a constatat 
În aceştia o productie de grăsime de 2—9 ori mai mare de cit 
ln cinii martori, hrăniţi în condiții egale, dar fără alcol, Dacă re: 
zultatul acestor experiențe ar avea numai această interpretate 
ar urma negresit că ulcolui, putind să ia locul grăsimii în pro- 
porții anumite, spre a produce prin ardere o parte din căldura 
necesară corpului, este un aliment <combustihile, ca și grăsimea. 

Dar experienţele lui Strassmann pot să arate că alcolul 
este o substanță otrăvitoare care împiedică arderea grăsimii, nu 
finăcă o înlocueşte ca combuatibil sau aliment, ci fiindcă mic- 
şoreuză în general oxidările intra-organice, sau fiindcă provoncă 
transformarea albuminoi in grăsime, după cum presupune Bunge; 
cercetările experimentale in această direcţie nu sint încă destul 
-de conchizătoare, 

Insfirsit o probă indirectă în privința valorii alimentare 8 


e 


-—— 


UN ALIMENT PRIMEJDIOS 
e 
alcolul E Ca Kl 2 

colului ar fi acțiunea acestei Substanțe asupra utilizării 
ucoră dact alcolu! se gen ae Ver chestiune viet "eint "ds 


duind portă intocmai 
o mai bună utilizare a albumi a SE și Șrâsimea, ingă- 
rezervei de albumina prind, În re 


FA - 
încă discutate, cind e EE 


cu rezultatele hothritoa A 
săi cu privire la poi i cr pe alim și colaboratorii 
7 ent, 


îi că alcolu! esto alim 
+ Substanți alimentară re: ceea ce caracterizeaza mai ba 


lizări.—combustia int i 
x ra-orgănică sau asimilare i 
ai utilizat te de căldură. Felul şi ele n rafie 
3 cantitatea căldurii d re apoi geg? 8 
i m de 
«itbonate, pe cind un A ) tot atita produce un gram de hidro- 


"A în alt calorimetru Singura deos 
Gen E e Kä goseb ~ 
ie ră etape ina Silbttăre sa ii aer erei 
"ou i CR S 
date da intervenția Sven geg T ER 
ES en Dër vedere al eäilurt? ce degajează substanţei 
vaata Ser sek pet sä inlocuească pe celelalte în cantități echi. 
rr gardă, eeng s număr de Culorii ; astfel un gram de albu- 
e ee sau de aceiaşi putere /isodinam) cu un 
ca BA E ur e, jar un gram de grăsime este echivalent 
UR odin Art an nă ban de un hidrocarbonat oarecare | 
Een SE D tapte putem urmări experientele institaite 
eine më cană, Cei trei experimeontatori care au Ince : 
na regia Beie unea aicolului ca aliment şi-au compus un ara 
ani aa ete, din albumină, grăsime şi hidrate de cărbune 
D d eg eet GE eise „neschimbată ; după e 
nc? de echilibru," s'u hi 
a SC bee special constraită, spre a Gett Sec e 
tia Fe eat ile culorimetrie, În care avean Să fie supuse com- 
seint anorganice deosebite substanta alimentare, si print 
şi alcolul, Dispozitivele acestei cumere—calorimeira in- 


II O Calorie (cslorie mar a i 
p ) Aw e = i 
ta să ridice temperatura unui e Jeder eg e Se pa 


AŢA ROMINEASCA 

exact toată căliura pro- 
nstormată în căldură, pre- 
cale sau alta din organism. 
trolat și s'a văzut că 
întrinsul 10 grame de alcol 
iseasci toată căldura, precum și 
bystie indicate de chimie, 


aleagă și să sa măsoare 
sau munca mecanică 
duselo eliminate pe o 


zădae să se č 


“am şi toate pro 
'mainte de experiențe 
“ancționa perfect, de oarece a 
„arat aparatul a De 
antitatea exactă a produs 
sa valoare teoretică, 
zile experimentatorii 

regimul de echilibru fâră alcol; 
lte trei zile o cantitate oarecar 
sime din mincare, printr'o 
de alcol (aproape 
lorii din alcol, su 
nind la regimul fari alcol, 

o: greulotea corpit 
a sau totalul Calorii 
colul inlocuea o part 
atunci cind se urma 
doioază este ch organismi 


urmau în camera de ex- 
după acest timp inlocu- 
a da zahăr și de gră- 
amă san echivalentă 
i din cele dintii prin tot atitea Ca- 
bt formă de vin); experien a se sfirgea rave- 
Rezultatul a fost acelaș în toate ex- 
lui a rămas neschimbată, întocmai cit 
se zilnic, atunci cînd al- 
de hidrocarbonate, ca și 
a început. Incheerea nein- 
l în întregime, cel 


e do grăsime și 
regimul igienic dei 
į utilizează alcolu 
te doza de 100 grame d 
ca în experiențele Comisiei 


tt pentru 24 ors, 
comportă ca un el 


snvinte alcolul se 
mului omenesc trei din elemente 
tea forma care îngădue celulelor noa 
de căldură, întocmai cum sa n 

sgu oricare alti substan 
nvăţaţilor ameiicani au în 
rau in această privinţă. 
Obiecţiea cara 80 

ică, decit ştiinţifică, D 
sanilor dovedesc că aicolul 
zator, adică numai 
»xperimentatorii ; 
col răminea sub 

la vin (da 10°/o), înetirşit 

vile, aşa incit n 
ofectela întrebuințări 
derate, sau privitor la ach 
ne cara lo consumă mai ales c 


Pe da altă parte, dacă este v 
nlimentaţini omului, atunci nu este 
stanţă oarecare se comportă ca 
ipeăturila noastre, spre A (| recoma 
it; astfel o grăsime gre 
discutabilă și cu toate 
de nimani ca hrană. Al 
sa prezintă subt forma 


el procură organis- 
natitutive ale acestuia, în- 
stra să la utilizeze cu de- i 
tilivaază zahărul, grăsimea, 
e riguroase Alo 


D alimentară. 
care mai exis- 


lturat toato îndoelile, 


do natură mai mult prac- 


poate face esta 
perienţele Ameri- 


a via intradevär că ex 
este un aliment, dar nt 
ie bine hotârite 
1 urmat era bogat 
t 100 grame şi se găsea 

experiențele au 
te traga nici o con 


în cara Sau pus 
alburmină, doza de 
diuată subt formă 
ținut numai citeva 
cluzie cu privire la 
chiar În doze mọ- 
hănturilor spirtoase concentrate 
lasele muncitoare, da obiceiu rău 
orba de cerinţele practica ale 
destul a se dovedi că osub- 
aliment faţă de celulele sau 
ndată san admisă ca aliment 
sh aibă o valoare aii- 
să nu fe întrebuințată 
te In acest caz, cel puţin cind 


də biuturi spirtoase, naturale sau arti- 


-UN ALIMENT PRINEJDIÓS 


(ON aa ae E e A E 


Faţă de celulela vii 
Cp i În gene i 
tn proprietati e in ` ii acol este toxic prin citeva 
ş rea da a pät 

cu aceiasi intensitatu ca he te 
SC Areta pentru apă și instirgit 
CEA „pete GE Sen şi a albuminei. Aceste proprietăți 

a Însuşiri care produc și explică rea 


mai ata 
eri af Ee apr ä 0 preface în acid carbonie şi alcol 
eg re e urmă produs do fermentație atinge set Ara 
colul infuzoriile, See e EE AC contet en al- 
ua gd Ă iceiu atit de vi i R 
Gnu Feiere SCH animalelor şi al Geen Bech e 
ieren rai caca, ale rinichilor și mai aleg ot e 
Ee ajung sabt nfluența alcolului să nu-si mai indepli ve? 
E et unile lor speciale, Dein cu pede n ege 
zen SR ie și apte semi conștiente, râu stäpinite tri ialo 
det ees E D ajunge până la acte de violență SR 
ee dm eri intoxicația ucută cu alcol me a 
rii a a te putut constata că dintre Gase 
acul te ce) mai repede alcolul, și în cantităţi Ge 
h “xporiențelo care s'au fa 
ma e cut asupra animale! 
Gs Rara aae toøxicitaten alcojului ei D bett) prince eg 
EE size dar de multe ori rezultatele doblndit KW 
E: un, Sen practic, da oarece experimenatatorii ad ie 
IRI Alo e pe E? căi decit la om și in concentrații s Ke 
E mar po i. Aceste experienţe au chutat mai si de ah 
i dela aker anra = propilo: butilic, umilic ete —și de 
SE a Bierg ti în băuturile spirtoase obişnuite slot mii 
EP E E Keen privită a cont 
SE este de 2, 3 
véi E de mortală de alcol dori par el gala 
an "ng SE re insă nu ne dă nici un fel de indicaţii 
tra mo ei or spirtoase, de oarece în cifră absolută 
| ioy ue șir amilic, de exemplu, este foarta ridicata 
a pene A ES um, pă pe ëch, Sr de animal ceea 
Bi roveni la vre-o cubi pe i 
Dei aita parte rachiul cel mai impur eer gegen Se 


HA A 


am VIAŢA ROMINEASCA 


timetri cubi de alcoluri superioare la mia de lichid, ar urma 
că un om ar trebui să ben 30—60 litri de rachiu spre a se 
omori cu alcolurile superioare din această băutură; se înțelege 
că pănă a ajunge la această doză individul ar muri din cauza 
ulcolului ordinar din rachiu, dela al 2-lea sau al 3-lea litru după 
unele observaţii ale lui Orfila, sau chiar după mai puţin de un 
litru după Pouchet. 

Asemenea trebue să observăm ch ceea ce ne interesează 
cind este vorba de băuturile spirtoase obişnuite nu este doza 
mortală, ci doza toxică a aicolului din aceste băuturi. Care este 
doza minimă capabilă a produce fenomene de intoxicație acută, 
și cara este doza, care repetată zilnic, ar putea să dea nastere 
tulburărilor și leziunilor de intoxicație cronică cu alcol? Răspun- 
sul la aceste întrebări ar fi de cea mai mare însemnătate pen- 
tru practică, fiindcă cunoscind cele mai mici doze toxice, sar 
putea stabili şi deen inofensivă, pe care am putea-o bea fari grijă. 

După medicii gi ipieniştii anti-alculişti alcolul este toxic in 
orice doză, asa în cit sr fi de prisos să se caute mai departe, 
apre a se recomanda băutorilor oarecare misură, Singura măsură 
salvatoare ar fi înlăturarea desăvirșită a alcolului din consumi» 
ție, Acest ideal însă para foarte îndepărtat, ach nu imposibii 
de realizat, si din aceasth cauză unii oameni de ştiinţă mai mo- 
den au cercetat dach nu se poate afla o doză limită, subt care 
alcolul sh înceteze de a produca ce! puţin fenomene de intoxicu- 
tie acută. În această privinţă merită toată atenţia experientele 
făcute mai în urmh de Gréhant, care a constatat că în cazuri de 
beție experimentală ja animale, singele conţine cantităţi in- 
semnate de mical în tot timpul cit ţine hoţia. Proportia ue algo! 
în singe și durata prezenţi sale în circulatie atirni de doza ad- 
ininistrată pe cale digestivă. Fenomenele de intoxicație acută nu 
(por sau încateavă cind proporția de alcol din singe esto de aproape 
1 Ja mio şi această limită-toxica se atinge de îndată ce auima- 
lul primeste cite 1 centimetru cub de alcol par pentru fiecare 
chilarram din greutatea sa, Pentru un om de 69 chilograme doza 
limită sau doza inofensivă ar A de 65 centimetri cubi alcol ab- 
salut, baut dintr'odată, Această cantitate se găneste în 050 ce, 
vin de 10%, sau în 1800 cc. bere de Si, san în 200 ec. ţuică 
de 25./y ete... 

Dacă alcalul este ingerat în cantităţi mai mari, asa ca så 
revie la 3,4, d ce, de chilogram, animalule cad în nesimţire şi 
analiza singolni arută că alcolul circulă în singe nemodificat mal 
multe ceasuri, sl în doze mat 8—5 la 1000 ce. de singe, In 
aceste condiţii organcie, și în primul loc ereerul, apoi rinichii, 
muşchii si ficatul, conţin o proporţie însemnată de alcol, de și 
mai mică decit cea din singe, 

Rezultatele experiențelor lui Grohant pot fi cunsilerate ca 
valabile şi pentru om, cu atit mai mult cu cit aceste experiente 
reproduceau condițiile în cara se imbati oamenii, de oarece al- 
colul era mlministrat animalelor prin stomal, și în diluațiune de 


ES D 


UN ALINENT PRIMEJDIOS 273 


lor; primele fenomene de intoxicati 
; € toxicație constau in turb 
SH sch Serie E de ometti nE ls om, ai Log ce 
se fixează prin experiența SNG ëng eg E 
e da aa ON Se Cl aide d cea mai mică doză 
b h etermină cea mai mic: 
portie care ar produce o intoxicație adin se, 
A ca, zicind masivi 

ca la cinii sau epurii alcoolizaţi, iar nu un iba de toska. 


, ` Trebue să recunoastem insă că, intru cit na priv 
7 ge Gil m eied ră ger interionră pentru te ra A 
ilie i 2 Să producă acest început de intoxicatie 
popia rep sensibilitatea creerului mm Co rd Zëss 
ka ir a ia şi chiar la acelng persoană seade treptat prin 
a: CR per | S au altă parte, considerind acţiunen alcolului nu- 
n: ae prietenia ui, Sau nsupra centrilor psichici, nu s'ar putea 
sebi € u sale fiziologice, inofensive, de cele toxice SUL 0- 
trăvitoare. Repedea succesiune şi asociuție de idei care sa oh- 
servă subt Inriurirea slcotulul, nu poate îi socotită ca un efect 
toxic al acestei substante, dar odata cu accelerarea proceselnt 
psichice se prodaee și oarecare siâbire a atenţiei, precum si o 
vethgăduită scădere u stăpinirii de sine, fenomene care denoth 
sé acţiune toxică, vătămâtoare. Se pare chiarcă turburările psi- 
chice, edică intoxicația centrilor «superiori» din creer constitue 
o condiție neapårat trebuincioasă şi insis temelleu impresiilor 
de plăcere sì de mulţumire, pe care ni le procură băuturile spir- 
toage, ln acest chip ducă Intro snumità doză aech! un ar 
mai H toxic, in acelas timp ar inceta de a ne dispune bine, si 
na sar gasi me un om care să se multumească cu asemenea 
doză intr adevăr inofensivă, dar Drä eteot. Pentru serviciile co 
i se cer, aicoiul nu poate [i activ da cit în doza toxice, l 
Aceasta lochore, care subt altă formă reproduce verdie- 

tul antialeooli;tilor extremi, nu insemnează osindirea absolută a 
băuturilor spirtoase, ci arată numai că tutaror băutorilor li sa 
impune să fi» cumpătaţi, de oarece acţiunea toxică a aleolulul 
devine cu atit mat mică, cu cit se ubsoarbe mai puţin dint'o- 
data, Doza de 69 c. c. alcol absolut pentru 21 ore nu ar tre- 
bui dopăgită în nici un caz, obsarvinilu-se ca această cantitate 
să fie luată dinto bintură dilată, cum este vinul sau beres. 
Băuturile distilate, în cure alcolu! sa găseste intro concentraţie 
da oer v Sint mai vătămătoare tocmai din cauza acestei 
EE a ale permite ubsorbţia repede a unei cantități prea 


Intoxicația acută cu alcol, judecati din punet de vedere 
curat, medical, constitue de obiceiu o <indispoziţie» trecătoare ; 
otrava dispare în întregime din organism, iar celulele scăpate de 
alcol îşi recapătă după citva timp vigoarea lor primitivă, cel 
puţin în sparen Cu toata acestea, dacă după un «acces» de 
intoxicatie «pacientul» nu renunţă la alcol, cum se intimplă mai 
totdeauna, atunci recunoaștem ușor că aceesele de intoxicație 
produce, prin repetarea lor, şi unele efecte durabile. Cel mai e- 
vident este obişmuința, care se traduce prin nevoea de a bea în 
doze din ce în ce mai mari. 

Această nevoa bolnăvicioasă, socotită da unii ca o boală a 
voinţei, duce ln întrebuințarea zilnică a bânturilor spirtoase şi la 
intoxicația cronică cu alcol, cu urmări din cele mal pâgubitoare 
nu numai pentru indivizii intoxicaţi, ci si pentru intreaga eo- 
ciatate, E 

Pentru individ manifestaţiile otrăvirii cronice constau în 
boule bine definite: faringite şi laringite. gastrite, ciroze, nevrite, 
ete, sau în turburări funcionala şi infirmităţi penibila: tremu- 
rături, slăbirea memoriei, inaptitudine la lucru, iritabilitate exa- 
gerată, insomnii, etc, Pentru societate alcoolizmul reprezintă o 
cauză însemnată de pierderi, de oarece chiar inainte de a pro- 
duce leziuni organice, otrăvirea cronică cu alcol atacă ființa 
psichică și micşorează valoarea socială a indivizilor.  Vietimile 
acestei otăviri ajung nu numaj la spital și la cimitir. Orteli- 
natele, inchisarile și casele de prostituție, ospiciite, de nebuni și 
azilele de infirmi sint populate da a'colici și progenitura lor. 


Intr'an singur an Franţa ar fi cheltuit peste § milioane lei pen- ` 


tru elcolicii nebuni, 9 miliosne pentra reprimarea crimelor să- 
virșite de alcolici și 70 milioane pentru asistența alcolicilor. 
în Anglia pierderile din cauza ulcoliemului ur 8 de aproape 3 
miliarde pe an. In Statele-Unite, după socotelile unui ministru 
de peste Ocean, intoxicația ep alkola făcut uruâtoarele vic- 
time în zece ani: «a distiua 200,000 de indivizi, a trimis 100 000 
copii în stubilimentele de binefacere, 150000 osindiți la inchi- 
soare, 10000 nebuni în usile A pricinuit 1,500 asasinate, 2,000 
sinucideri, a facut 200,000 văduve si un millon de orfani „.» 

Este foarte probabil că unele din aceste cifre n'au o bază 
tocmai sigură. cu toate acestea nu se poate tagădul ca intoxi- 
capia cronică cu alcool se prezintă cu o boală gravă prin răspin- 
direa i urmările ei, ca şi prin leziunile sau turburăriie ce o ca- 
racterizează. 

Observind mäi de aproape acțiunea al-olului asupra biu- 
torilor, constatăm că intoxicaţiea cronică, studiată la patul bol- 
navului cu mult mai bine decin prin experienţe de laborator, it- 
tinge de preferință unele organe şi sisteme ca: ficatul, sistemul 
nervós, inima şi vasale sanguine. Cu toate acestea, chiar în a- 
este cazuri, unde legătura dintre otravă si lezinai este mai vi- 


E, Sa UN ALIMENT PRIMEJDIOS Pë 
eege deasă 


dită, nu se cunoaște exact determinismul acțiunii 
colulai.  V'ersoanele care abozează de Gage SEN pà 
muit mai numeroase decit bolnavii de ciroza 4 ficatului, sau de 
ata afectiune organică imputabila alcooliemului. Deasemenea 
mulţi dintre bolnavii atinsi de vre-o afecţiune de acest fel sint 
băutori cumpntați care. de exemplu, nu beau mai mult de 60 
©. c. alcol absolut pe zi, sub forma de vin Sau bere. In uceste 
cazuri. medicii fac să intervie predispoziția şi deosebite cauza 
ajutătoare cu: vieața sedentară, hrana insaficientă, unele into- 
xicații cu metale, ete. Dar oricare ar fi explicaţia, râmine fap- 
tul că din 100 de intoxicaţi cu alcol Ajung să prezinte leziuni 
organice numai 10, sau 20 eau 50.. ln faţa acestei observaţii 
uşor de făcut, War părea că băutorii au dreptul să rămia puțin 
impresionați, cind li se arată urmările nefaste ala otrâvirii cu 
ajcol; din moment ce alcolul cruță pe unii băutori, flacare isi 
poate face socoteala că tocmai el va fi cel cruțat, i 
In realitate alcolul este mai pnţin indulgent de cit se a- 
rată ; cind intoxicația cronică nu produce leziuni arganice manl- 
teste, funcțiunile sistemului nervos sau ale celulelor în genera! 
pot îi compromise serios, după cum se dovedeşte li cea mai 


mich încercare, O operaţie hirurgicală, o emoție puternică, o 


pnenmonie sau altă boala infecțioasă fac sa izbucnească delirul 
alcolic, sau un acces de delirium tremens, Numeroase expo- 
nente mată de altfel că animalele de laborator, alcoolizate zil- 
nie, pot să rămie sănâtoase în aparenţă şi chiar să se ingrasa 
in timp ce rezistența organismului faţă de unii microbi pato- 
geni scade foarte mult. Vaccinarea impotriva torbării, a dala 
cului și a tetancenlui este imposibilă sau foarte grea ja anima- 
lelele alcoolizate, 

Lu aceste leziuni ei turburiri, trebue să adăugăm acțiunea 
bine dovedită a alcolulvi asupra copiilor, care se nasc aci puțin 
viabili, aci osindiţi să ajungă epileptici, idioţi sau deganeraţi, din 
cauza intoxicării părinţilor. In stirșit la activul alcoolismului 
cronic avem să inseranăm toate dezordinile şi mizeriile de na- 
tură etică şi socială, care decurg in mod fatal din turburări:e 
psichice provocate de alcol, după cum am văzut deja. Atitea 
elemente antisociale şi foarte multi infirmi, a căror întreținere 
constitue o povoară pentru societate, sa numără cu drept cu- 
vint printre victimile băuturilor spirtoase. 

O comparație între pagubele sociale si intre cele individu- 
ale, care rezultă din cauza alcoolismului, arată uşor că însăși 
societatea are mai mult interes să stăvilească intoxicația cu bä- 
uturi apirtoase, da oarece pentru biutori consecințele patologice, 
individuale, pot să intirzieze sau să lipsească adesea-ori, pe cind 
pagubele de natură socială, datorita acţianii alcolulm nu lipsesc 
niciodată. 

Pentru prevenirea relelor amintita este de văzut vacă in- 
toxicaţia cronică cu alcol nu ar putea fi înlăturată prin limita- 
rea dozelor întrebuințate, In acenstă privință cele citeva expe- 


e e e er 


riențe de laborator au arătat că doze mici, chiar de mai puţin 
da Lee alcol pur pentru un kilogram, dar repetate în fiecare 
zi, sunt capabile să omoare un cine după § luni jumătate; ace- 
iaşi experimentatori însă observă că doze de trei ori mai mari, 
administrate altui cine in timp de & luni, au produs numai o 
ușoară paralizie, lăsind animalul în viață. Aceleaşi mari deose- 
biri individuale se intilnesc și In oameni. Cărţile de medicină ci- 
teavă cazul extraordinar al unui bărbat care, dela virsta de 20 
pănă la 55 ani, băuse vre o 11,000 sticle de cogaac, tot atitea 
da whisky său de gin, şi do vin ordinar, absorbind in același 
timp peste 11,000 sticle de şampanie si alte vinuri generoase, 
precum şi 22,000 aperitive şi aproape 33,000 sticle de bere, şi cu 
toate acestea fenomenalul băutor abia prezinta „un inceput pro- 
babil de croză a ficatului“. Alţi băutori consuma inte cite 3— 
& litri de vin totuşi nu ajung la SS bolnavi de ficat, decit 
după 6-—15, ani după observațiile lui Lancereaux, 

Paţă de aceste mari deosebiri de sensibilitate, este cu ne- 
putință să se fixeze doze-limite pentru prevenirea accidentelor 
de alcoolism cronic; cu toate acestea trebue să presupunem o 
priori că accidentele vor fi cu atit mai atenuate sau mai tirzii 
cu cit dozele zilnice vor fi mai mici. Pe de uită parte, observa- 
Vue medicilor recunosc că unele persoane sunt cu deoeebire sim- 
țitoare la acțiunea toxică a alcolului şi de noeca li se recomandă 
să fie foarte cumpâtate, dacă nu pot renunţa cu totul la băntu- 
rile spirtoase, Artriticii, nervoşii şi nevropaţii, istericii, epilepticii 
și descendenții acestora, e cu vient sedentară, ca şi 
oamenii rău hrâniţi sau obosiţi peste măsură, trebue să se fo- 
rească de alcol, sau să nu bea decit cu cea mai mare prudență, 
dacă ţin să ñe sânătogi, 


+ 


Alcolul se arată în definitiv subt două înfâțășări: 1) ca o- 
travă pentru celulele nobile, cu funcțiuni diferențiate ca celula 
Rervoaah, hepatică sau reproducătoare (ovul şi spermatozoid) și 
2) ca aliment sau combustibil. Funcţionind ca aliment alcolui 
dega mai multă călduri decit aceiaşi cantitate de piue, de 
porumb gi de zăhar, şi ceva mai puțină decit grăsimile, după 
cum se vede din cifrele urmatoare: 


100 gr. pine degajează 223 Calorii; 
porumb 561 


KL 
„ zahăr e S88 b 
„ akool E Se D 
„  Slânină 7 i 
„ unt è 750 p 


E păcat că o substanță hidrocarbonată, capabilă să procure 
organismului atitea Calorii subt un volum mic şi Intro formă 


| 


UN ALIM ENT PRIMEJMIOS 277 


care nu reclamă nici o munci din parles oreanelor di V 
este nu Domat aliment, ci si otravă în acelasi Kg Geier 
ca atit mai mare cu cit, pentru același numar de calorii, alcolul 
este maji efliu, supă costul de producere, da et porumbul, za- 
hărul gi celelaite hidrocarbonate obişnuite în alinentație, Cu toate 
acesta Insuşiri, în udevăr exceptionale, ulcolul nu poate intra 
in regimul nostru de toate zilele decit ca o substanță primej- 
sous, față chiar de carințele alimentației normale, fiindcă în 
doze de 100 grame po 74. de exeinplu, alcolu! ur elimina din 
vațiunea zilnică o cantitate isodinama de grăsimi şi hidrocarbonate 
cure alături de chrbune, oxigen şi hidrogen. ca alcolul, mai con. 
tin de obiceiu ȘI azot asimilubil subt formà de albumină, De 
iapt această eliminare san inlocuire a substanțelor azotoasa din 
miiunea băutorilor se produce şi din cauza turburărilor diges- 
tive, datorite alcolw'ui, ea si din cauză că bugetul destinat pen- 
tru lrană este redus în folosul băuturilor spirtuase. [n acest 
mod denutiirea sau hrânirea iusuticientă a populației muncitoare 
stă adesea în legătură cu intinderea alcoolismului. La noi mai 
ales, unde hrana tăranului, este de reguli neindestulătoara tre- 
bue si ne îngrijească inlocuirea unor substanţe alimentare igie- 
nice prin otrava-aliment, care este alcolul, 

In acesstă priviniţă nu trebue sa treacă neobservat faptul 
că exportul de ouă, care era numai de 783,712 chilograme pe an 
Între 1557 şi 1585, a ajuns la media anual de 3,700,300 chilo- 
rame În perioada 1599—1901 (F. Robin. Evoluţinnea producţi- 
uui româneşti), du si nu se vede că în acest timp s'ar A des- 
voltit în țară avicultura sistematică. In schimb consumaţia de 
spirt şi de ţuică san rachiuri s'a ridicat simţitor de ia 124,191.110 
grde pe an intre 1586 —1991 la 158,206,942 grade în perioada 
1595 — 1901 (Dr. Creangă. Anuarul statistie al Rominiei). Cine 
cunoaşte rolul circiumarilor în negoțul cu ouă va presupune cu 
temeiu că spirtul a trebuit să înlocuiască in hrana ţăranului snb- 
#tanțele grase şi azotoase din inilioanele de chilograme exportata 
care conţin aproximativ 444,000 chilograme albumină și tot ati- 
ta grăsime, 

In alte părţi alcolul gonaşte zahărul din consumaţie ; ast- 
tal in 7 familii de muncitori industriali, eat cheltuesc pentru bå- 
uturi spirtoase de la 0—12 mârci pe an, consumaţia zilnică de 
zahăr en de 98—51 grame, pe cind în alte 7 familii de lucrători 
sin aceiași industrie (fabricanți de ciasormnice) unde se cheltula 
pentru alcolice 13-07 mărci pe an, se consumă numai 49—21} 
grame zahăr pe zi (Peueratein). 

La nol consumația ziharului, cel puțin la țară, este cu totul 
seînsemaată, de oarece după media anilor 1897 --1902 publicațiile 
oficiale arată numai 515,855 chilozrame de zăhar rafinat dat in 
conaumaţia pentru intreaga populaţie rurală, ceea ce reprezintă 
crea LOT grame fe an, de locuitor, In locul zăharului se con: 
sumă cantităţi mari de spirt revenind de locuitor la cite 12, 5 
digi alcol ubtolut pe an după d-nul Urbeanu, la 9,98 litri după 


og VIAŢA ROMİNEASCA 


äl. M. Haret şi la 9,07 litri după regretatul profesor I. Felix. 
Dar dacă facem socoteala după cifrele publicata mai in urmă de 
càtre d. E. Costinescu sau de d. dr. Creangă dobindim cantităţi 
deosebite. In afară de bere s'ar consuma din vinuri, ţuică sau 
rachiuri şi spirt de Ja 32 pănă la 64 milioane litri nicol absolui 
in medie anuală (in perioada 1897—1901 şi 1893—1903), adică 
de la 54 pănă la 108 litri de cap. Citra cea mat mică, dedusă 
din cifrele date de ul. Costinescu, ni-se pare mai verosimilă, de 
oarece în expunerea legii fonduiui comunal, cifrele privitoare la 
spirtoase reprezintă cantităţile .-ijlocii date în consumatie, lar 
nn media producției anuals totale, ca în anuarul d-lui dr. Creangă. 

Cu consnmaţia de 5,4 litri alcol absolut da jocmitor, Romi 
nia nu ar fi dintre ţările cele mal atinse de alcoolism, dar nici 
dintre cele mai bogate, unde consumuţia de alcoi este de două, 
trei ori mai mare de cit la noi, după cum se vede din urmati» 
ral tablon împrumutat de la A. Deibriek"). 

Cansumația alcolulhii din toate băuturile, pe cap de loc, 
în medic anuală ` 


Franța 165 litri alcol absolut; Anglia 9,2 litri alcol absolut: 
Belgia 154 p ew e Tarile de jos 60 


H GJ 
Italia 192 ew M Statela Uritepit „ > 
Elveția 11,9 - a H Suedi 54 e x 
Danemarca 118 „ e Rusia 3.8 s e 2 
Germania 11.2, ew Se Norvegia 3 3 „ E 


Austro-ungaria 0,5 + = Baigaria 3,0 (1. Felix}. d 


Cifrele din acest tablou. In care locul Rominiei ar fi alături 
de Suedia, indreptăţasc până la un punct observaţia autorilor 
cari afirmi că: «in toată lumea se intilnesc cifre muri de con- 
samaţie a alcotalui, acolo unde masele au venituri bune, unde 
beau regulat şi unde nu sint bețivi de sărbători, după moda m- 
sească» (W. Bode). Dacă apropiem de aceste date cifrele privi- 
toare la zāhar iùtrevedem că alcoolismul l]a noi trebue să Be mai 
grav, 

După consumaţia zăhurnlui În frunte vine Anglia cu 44 chi- 
jograme de locuitor, apoi Statela-Unite cu 50 chilograme, Elvetia 
cu 24, Danemarca cu 25. Olanda cu 20, Franța cu 17 An 1902 
şi la urmă Rominia cn mai putin de trei chilograms pe an, 
după media anilor 1808—1903. 

Gravitatea intoxicației alcolice pentru populația noastra 
provine mai ales din cauza stării de sărăcie, pe care o zugrà- 
vaște bine statistica din urmă asupra consumârii ziharului, Mr- 
sela muncitoare dela noi, şi în deosebi monitor dela țară duc 
lipsă de zăhar, ca și de carne. de sobstante azotouse în general 
şi chiar de grăsime, şi cu toate acestea cheltuesc citeva zeci de 
milioane de lei pentru băuturi spirtoase. Cite 375 locuitori 18- 
rali susțin cu contribuţiile lor voluntare, şi adesea tac să pros- 


1) Hygiene des Alkoholşsmmns în Handb. d. Hyg, 1 Supplu-Bo. 1901- 


UN ALIMENT: PRIMEIDIOS 


279 
reze cite o circlumă, care mai nu vinde alt artic 
jx deg E In sttrat ebrâciea Paler renal 
Gë Leinen? upă moda rosegsch, adică la intervale relativ rare 
SC vie? măsură, până la marginele intoxicației mortale. 
rezultă din intreba talie prenosni ra i d Gig 
z u sin d 
oricit de mare ar fi căldura de combustie Ci organică, P aal 
tui aliment. hidrocarbonat. Serviciile sale ca substanța hrânitoare 
eet tot asa de bine de uite materii, ca grăsimile si 
ed ul aaa tot atit de uşor de ubsorbit ca şi alcolul, dar 
Scumpirea urtificiala a acestor alimente prin impozi | 
o anomalie pe care o poata eguala numai o politica de zéie 
a producerii şi desfacerii băuturilo: spirtoase, Dacă o asemenes 
politică mai este cu putinţă, discuţia urmată asupra alcolalui ca 
ament, şi ca otravă arută că vina nu este a oamenilor de sti- 
ință, Cele mai întemeiate argumente impun restringerea consu- 
mației alcolului, dar aceasta restringere ur atinge prea multe în. 
terese care nu sint dispuse să se jertfească din convingere ; în 
potriva acestora singură ştiinţa este prea slabă. Aliatal añu fi- 
trese, cu ajutoral căruia acţiunea primejdioasă a alcolului ar f 
stăvilită, este opinia publica, dar o opinie publică bine luminată 
2 sit Kee dintre noi nu ar putea contribui la formarea aces- 


Dr. G. Proca. 


Ciobânaşul 


~ e 


Un ciobânaş cu turma lui 
De-abea se mișca, 

Doinind, în dorul nu știu cui, 
Din trișca, 


De mult nici nu mai știi ce vrea, 
Nici ce-i cu dinsul— 
Şi-și racoreşte inima 
Cu plinsul.... 


Și azi, pe deal, cu turma lui 
De-abea se mișca, 

Doininu, în dorul nu știu cui, 
Din trișca. 


Patru zile în Ardeal 


— Împresii fugitive — 


XIX 
In „Motor.“ 


lar cimpii verzi de <matasă» şi brine aprinse de flori 
de mac. 

<Molarul» (un tren cu dout vagonete- mici, puse în miş- 
care de un motor cu benzină) fuge tot între lanuri, impestriţate 
de cupe roşii; dealungul şinelor şi în şanţuri macul işi 
aduni flăcările In cărări largi însingerate; linistea peisaju- 
lui de cimpie se inviorează de toată gama tonurilor verzi ale 
şirurilor de pomi, cari dau ogoarelor aspectul unui pare en- 
glezesc..... 

In vagonul de clasa a doua, afară de noi,—d, şi d-na 
Russu-Şirianu, d-ra Tulia B., Sever Secula 3) şi cu mine,—mai 
sint încă numai doi pasageri: un Deamt slab şi spălăzit, si o 
doamnă «între doua vriste», foarte brună, cu contururi <impo- 
zante», cu un lanţ gros, de aur, ce din jurul gitului se coboară 
până la briul rochiei de mătasă, şi Cu un muzeu petrografice in- 
treg în inele; accentul şi curbele exagerate ale profilului îi tra- 
dează îndată rasa aleasă de Dumnezeu. 

Bietul neam se vede că avea de ispășit grele păcate : abia 
şi-a ocupat locul în faţa lui venerabila matronă, sclipind de aur 


1) io numărul trecut greşit su tiparit, că d, Seuil prinesta va salar 
3i K, lună, —m realitate saiariul d-sale ea şi ul tuturor profazorilor se- 
minarolul e de 150 K, pe lună (1809 K. anual), —modestia acestui salar 
wiro nevoa de Centiar. 


E VIAŢA ROMINEASCA 
Wée 
i pietre scumpe, după ce şi-a așezat la stinga un eech gi 
i ef colorată, la dreapta un „reticul“ şi sub peroane À go e 
mandanaș, şi a și început indata un asediu În toată cica eg 
Va supus (in nemţeşte) unui interogator sever: gäe? d ie 
de se duce, pentru ce, dacă-i place teatrul din rad A i 
e vadit mulțumire de sine, urma în efuziuni weng, aria 
pas ura Am aflat că dumneaei e din Seghedin, are eg A 
un om mare și are „cea dintăiu* prăvălie de rage A e S 
Buda-Pesta“; că prețul coksului s'a urcat din o aer 
Arad sint mai multe distracţii; că nui plac bion ie i tibie 
«n-au caracter», şi că femeile slabe nu pot avea « măreție» ees 
se pleacă puţin la stinga, și bârbia—în trei lëfteg zm 
ieste cu o graţie de felică naivă); că în parlamentul di ea 
ae spun numai fleacuri şi nu se protejează goe äm dë 
t i j ionaiä); că la o feme . 
i caturi se umilă de mindrie naţionaiă); că 
See è „distincţia“ (capul aruncat inapoi desgolește E SE 
cunsorile celor trei caturi şi ale torsului ee oer, 
ti place mai mult drama sau opereta H i 
et eech şi pling, şi pliog»..- {in glas giigiituri it pepe 
clătinările melancolice ale capului proectează și mai exp cedarea 
aquilin“, pleoapele se lasă, «languros», deasupra ot 
" Li 
me elita victimă încearcă în zădar să scăpe Pia e 
punsuri seci de „da“ şi „nu“; ţeapân, cu capul Apa. ză E 
tează, cu bărbia sprijinită de pumnul dreptei, sche ei Sia 
stringe nervos dedesuptul urechei, bălăbăsind cu st EE äi 
neamţul, cind pironeşte pe călăul său cu priviri cani f 
i k ii, prefacindu-se că doarme. E H 
T Reg e ameţit, e vădit la marginea artar 
sau a crimei, aruncă în zădar cite-o privire E ei fe 
par'că implorind ajutor : voluminoasă bacăliţă de ri ea = 
rezimindu-şi virful umbrelei de banca lui, fi eră ~ dedko 
retragere, îşi apropie ameninţător pr air Se wh zei 
ii monumentali, şi vorbește, 
o ee începem să facem haz de această ger Eé) 
i idă de năpâstile aproapeiui— 
om are destulă cruzime ca să ri sg dia 
ingindu-ne că nu riscăm să fim înţeleşi, i 
Cafe pf stricăm de ris. Până şi sumbra wagneriană 
Eu A 
a bag oară de drum «Motorul» ajunge pe la 3 Se 
amiază, la Pecica. Läsbm pe sărmanul neamţ pradă neastimpă 


ratei băcălițe, şi ne coborim. | 


pima d-şoara Roxin, fiica farma- 
cistului din localitate (un Romin din Bihor), care ia cu dinsa pe 


doamnele noastre iar noi cu Russu-Şirianu şi Secula ne suim 
în trăsură şi inaintäm pe o stradă largă, cu case albe şi mari, 


de zid, pe amindouă lăturile.—pe frontonul fie-cării case sint 


scrise data clădirii şi numele stăpinului,—şi tot nume romineşti ! 
Incepem îndată colindările noastre. 


Intăiu vizităm pe cei trei preoţi din Pecica : pe tinărul Savu 
Tămaăşdean, pe care nu-l găsim acasă; in locuinţa lui noua, cu 
mobilă modernă, pian, etc., schimbăm numai citeva vorbe cu 
tinăra preuteasă ` apoi pe bâtrinul Ion Tămăşdean, a cărui casă 
bătrinească plină de miros plăcut de flori şi ierburi uscate, mo- 
bitată cu simplicitate patriarhală, evoacă alte vremuri ` pe pă- 
rintele Dr, D Barbu, pe care, spre marea mea plăcere îl găsim 
cu un număr al «Vieței Romineşti» în mină; din conversaţie cu 
gazdele am aflat multe lucruri interesante din trecutul Pecicăi, 
ți asupra vieţei de sat in partea aceasta de avangardă a Ro- 
minismului, la distanţă de vr'o patru cinci ceasuri de drum de 
fier de la Buda-Pesta. 

Plecind de la părintele Dr. Barbu, întilnim în drum pe ti- 
nărul «teolog» Octavian Tămăşdean, căruia 1 exprim dorinţa 
mea de a vedea case ţărăneşti de toate stările, şi mai bogate şi 
mai sărace. Cu multă amabilitate tinărul se pune la dispoziţia 
noastră, și ieşind din strada cea mare in străzile laterale, ne iin. 
drumăm intăiu la moş Vasile Tamăşdean, un fruntaş al satului 
(din acest vechiu neam de plugari, cum vedeţi, au ieşit şi acei 
intelectuali din Pecica, cari fac cinste preoţimii şi Invăţătorimii 
ardelene), 

O casă gospodărească mare, cu o ogradă largă şi curată, 
in care sint îngrămădite tot felul de acarete solide, cu o fru- 
moasă grădină şi o mică vie replantată cu viţă americană, in fund, 

Din scară dăm îndată in bucătărie, —la stinga un cuptor, 
la dreapta o «plită» modernă, iar păretele din faţă, intre aceste 
două sobe, e impodobit cu fel de fel de farfurii, străchini, oale 
şi urcioare (din cari multe prezintă un real interes pentru ama- 
torii de vechea artă naţională), şi alte unelte de gospodărie ; 


mg 


TH VIAŢA ROMINEASCA 
dintr'o parte şi alta două uși dau în jumătatea SE? 
i i ini 
e? ia er? fel sint construite toate pori pama rea 
i în j e i am găsit to 
É ica; chiar la cei mai săraci am E otărie 
Ei paid «plita», precum ȘI etalajul mene ogätia 
map ide din faţă; variază numai gi Pi stat cu lut 
ze Fri in covoare şi alte ţesături, sau sén ritatea ţărani- 
ee: in loc de duşamelele obicinuite aici la majo a di. pirea 
ja ent Dar tipul casei e acelaşi, și T ipotecar 
ert o alat, chiar unui ţăran fruntaş véi mijlocul pregăti- 
enge Tămăşdean l'am găsit i îi ve fete. Gaz- 
3 3 i: măritişu e 
> o mare bucurie a casei: =: pregătesc : 
rai emm arătat cu o mindri» legitimă zestrea eg age i ie 
iai multe lazi pline cu tot felul de ţesături. $ A împiedică să 
ne că nepriceperea mea in ast-fel lucruri leur Ke 
Ob iu sau chiar numai să denumesc tag ] Ea complimen- 
sua i gust, pe cari le-am admirat acolo. ` ës 
ege ; e mireasa, —0 copilă voinici Si eweg omg 
og miel roz-albă, ruşinată, în mişcări popa Gu KE 
abia ti poate stăpini bucuria ei tinâră: ea însă-3 
ai ANSY 
p SE mai multe. Noroc și sănătate! tui Teodor Orgă, 
e Dar mai ales m'a impresionat casa moșii Sea Sa 
de şi ee avut norocul să-l găsesc pg ër bet. Ae. 
x H ivi “a A 
inică încă şi vioae, ne A e ea ne dă 
at far uită nea prin cat Sa 
pomi ca furca în briu, tot răsucin | 
D H 
z ` barea 
lină Ce masă văd cite-va numere de ëss intre 
e le ceteşte,—bătrina imi EC oi 
e Dumnealui ! Dumnealui dck Sen cărți: bisericeşti, 
Pe bp mari, piine H: 
Şi îmi arată două Ok mar, pi d 
ce să agricolă, broşuri politice, ege" ër din ged in 
de "ee Russu-Șirianu imi spune = rot ais de judecată și 
; ribuna» corespondențe viata 
A re die e da o viaţă de plugar SEN wa 
e ri i despre nevoile gospodăriei sc a ae departe de 
SC ai bagaţi de samă, că moş Toader jiy le cu lut pe 
t zy i e tocmai din ce 
aici : casa lui e lugul 
A i E până acum el n'a încetat să ducă plugu 
JOS, ȘI s ` 
mi-a 
i Peia intervenţia prietenului Russu, bätrinul plugar 


cind cetesc despre 


PATRU ZILE IN ARDEAL 30! 


trimis un izvod al cărţilor sale. Dar mai interesant decit agast 
izvod (bătrinul a uitat să-mi serie şi numele autorilor, ci numai 
titlurile cărţilor) e lnsăşi scrisoarea ce-l însoţeşte si din care 
imi permit să citez părţile esenţiale: 


sÖnorate Domnule profesor, 


«Domnul Russu-Șirianu mi-a scris din 
«VII, 1996 să-ţi arât ce cărți am eu În mica mea bibliotecă, 
“mi pare foarte rău că n'am fost acasă cind D-ta însoţit, pare- 
«mi-se, de domnii Secula, Russu-Șirianu și “Tâmăşdan, aţi făcut 
«cinste Casei mele prin mult pretioasa d-voastră vizită, pentru 
“care cinste vă mulţumesc din adincul inimii mele, Dacă eram 

«atunci acasă, vă arătam bucuros intreaga mea bibliotecă. Dom- 
«nul Russu stie cam din ce cărți se mai alcătuesc bibliotecile 
«cărturarilor din aceste părţi, şi te va lămuri şi mai bine. 

“Un prieten al meu, cam glum 
aproape mica şi nelnsemnata mea bibliotecă, mi-a zis că se 
emir cum de nu-şi sar în cap una la alta cărțile mele, de 
«oarece tractează material foarte deosebit, bună oară sint : 
“religioase şi mirene, altele năţionaliste şi antinaţionaliste, apoi 
*pocâite şi aşa mai departe 

«Eu am un fel de placere ei cetese 
“cercetez— intru cit imi este cu putinţă 
surmă să-mi fac şi pe ale mele. A 
“biblioteci destul de bogate, 
«toţi autorii noştri naționali, 
<Simţesc mare plăcere cînd 
“tărimurile vieții say 


Rasna cu datul r2, 


ét, carele îmi cunoaşte de- 


tot felul de cărţi, să 
—Părerile autorilor, şi in 
vind ja îndămină vre-o trei 
am cetit cu multă dragoste mai pe 
şi pe vre-o hien din cei clasici, 
cetesc despre progresele pe toate 
irșite de d-voastra din ţară; mä doare însă 
starea mizeră in care se află cea mai mare 
«parte a ţăranilor. 


„Bun este însă Dumnezeul părinţilor noştri, 
«va lumina și pe poporul nostru de rind, şi-l va mintui de să. 
«răcie, și-l va scăpa də prostia în care la cufundat vitregita- 


“tea vremilor>, 

Urmează apoi un Şir dë peste o sulă 
din care vuiu reproduce numai o parte, | 
însuși stăpinul lor, pentru ca să vă dap samă de caracterul 
acestei biblioteci țărănești, alcătuilă în felul „bibliotecilor tutu- 
tor cârturarilor din aceste părţi», cum imi scrie acest înţelept 
al satului; 


de denumiri de cărţi, 
n onlinea scrisă de 


<Acte oficioase privitoare la reinfiinţarea Metroșoliei or- 
romine din Ardeal și Ungaria» 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


«Biblia», 

e Teologia naturală», 

«Istoria adunărilor bisericeşti». 

«Steaua magilor». 

«Natura lui Dumnezeu». 

«Cărturarul şi popa». 

«ro Mai 1902», 

«Răsboiul orienta! ilustrat». 

«Povestea unei coroane de oțel», 

«Raporturile Rominilor cu Ungurii». 

«Împăratul Napoleon Il». 

«Din vremuri apuse». 

«Chestia romină şi Ungurii», 

«Luptele Rominilor din com. Aradului». 

«Ungaria» (moș Toader adnotează : «colecţia din revista 
celui mai vinzător de neam Romin de dincoace...») 

«Vinătoare după aur» (roman). 

«Moş Călin» (nuvelă) 

«Regule de bon-tor» UL 

«Higiena poporală», 

«Despre îngrijirea in contra tuberculoasei». 

«Sfâtuitor farmaceutic». 

«Resunetul» (versuri), 

«Istoria fizică». 

«C. A. Rosetti ca tipograf». 

*Primatul papal şi infailibitatea papei». 

«Independenţa bisericească a Metropoliei din Alba-Iulia». 

«<Merinde dela şcoală». 

«Ceterisirea Metropolitului primat Ghenadie Petrescu» (cit 
de mult interesa această chestie pe bâtrinul plugar din celălalt 
capăt al Rominimii se poate vedea din faptul că în biblioteca 
lui sint cinci broşuri, cari o expun din punctul de vedere af 
ambelor lagăre înduşmănite...) 

~ «Modul de educaţiune a vechilor Egiptieni, Persieni, Greci 
şi Romani». 

«Robinson Crusoe după I. H. Campe». 

«Glume». 

«Cercetări literare istorice», 

«Anticităţile Romanilor». 

«Istoria Naturali». 

«Istoria Țiganilor». 


PATRU ZILE IN ARDEAL 303 


«Elemente de Istoria universală». 

“Economia rurali» (G. Maior). 

«Vieritul». 

<Colectă de recepte», 

"Curs de practica grădiniritului și de economia casei». 

Stirpirea moliei de vie», 

“Grădina din preajma casei», 

*Plugăritul», 

«Vaca de muls». 

“Cresterea viţeilor». 

“Casa noastră de ajutorare», 

*Evoluțiurea proprietăţii», 

“Propaganda in mişcarea socialistă». 

«Chestiunea Iucrătorilor>, 

«Statutul organic al bisericii ortodoxe romine din Ardeal 
şi Ungariaa, 

<Manuducerea la afacerea învățămintului poporal»... 

Şi tot aşa mai departe; se vede Indată o curiozitate vie 
şi o gindire independentă, dorul de a se instrui şi de «a-și face 
părerea> asupra marilor probleme ale vieţii, şi deprinderea de 
a utiliza datele știinţii pentru trebuințile zilnice.. 

Scrisoarea se inchee cu următoarele rinduri: 

«Urmează colecţiile din foile noastre: Albina, Federaţiu- 
cnca, Observatorul, Gazeta Transilvaniei, Tribuna şi Foaia Po- 
<porului din Sibiu, Tribuna din Arad, complectă de la ince- 
tput, şi Srzătoarra, Apoi mai mulţi numeri cin sus amintitele 
«foi ce cuprind material însemnat istoric, precum şi acei nu- 
«meri din des amintitele foi şi ziare in care sint publicate serie- 
«rile mele. Toate le păstrez şi voesce så le las ca moştenire 
«fiilor şi nepoților mei.. 

«Primiţi, D-le profesor», etc... 

Urmează iscâlitura, pusă cu o vădită mindrie : „Teodor 
Orga, pingar"... 

Să-i trăiască fii şi nepoții, să-i vadă spre apusul zilelor sale 
urmindu-i calea de plugari mindri şi cinstiți de munca slintă a 
ogorulu părintesc... 

0, doamne t... 

După ce am ieşit de la moş Toader Orga, vorbind intre 
noi, sub impresia celor văzute, despre starea țărănimii ardelene 
in comparaţie cu cea din Regat, mergind din stradă in stradă, 
trecem pe lingă o Beriuie ` prin poarta deschisă zărim în curte 


6 


me îi În (dude roi "N i ui a ALE al 


pe fierar care intindea o sinä de fier pe o roată ; însoțitorii mei 
răspund la salutul lui şi trec inainte. Faptul acesta şi experienţa 
din Regal mă fac mai mult să-mi spun tare un gind, decit să 
intreb : 

— Fierarul, de sigur, nu e Romin ? 

— Baci Romin, îl cheamă Hodoş. 

Ma opresc: 

— Putem să-l vizităm şi pe el? 

Ne intoarcem şi intrăm in curte, La recomandarea mea 
de câtră Russu-irianu, fierarul se ridică de la roata lui, isi 
șterge mina de şorţu-i de piele, și stringirdu-ne minile : 

— Poltiţi în casă, Domnilor 3 

Intrăm. Intro odav veselă, a cărei mobilare, cu tot carac- 
terul ei „țărănesc“, ar putea să fie invidiat de mulţi intelec- 
tuali de la noi, găsim o domnişoară de vre-o 16—17 ani, cetind 
o carte,—e fata fierarului, 

Cind iese pentru un moment ca să ne arăte ceva “din 
lucrările €i de broderie, mā uit la cartea lisată pe masă: eun 
volum din „Proza“ de V, Alexandri! Pa masă mai vàd un 
volum de Eminescu şi citiva broşuri din „Biblioteca pentru 
toţi"... 

Imi zic că ăsta, cel puţin, trebue să fie un „bogătas*, şi 
intreb : 

— Dita nu faci numai fierărie, ai şi pămint ? 

— Deag avea pămiat!.. Nu, užase din meşteşugul msn, 

După ce am admirat lucrările d-şoarei Hodoş,—flori de 
mătasă, care cu o artă uimitoare imitan coloritul Porilor vii, — 
ne luăm rămas bun... 

Mulţumirea mea de cunoştinţa unor astfel de o2meni, fala 
neamului, imi era, fară voce, amâărită de evocarea tristă a vieţii 
de sat din cealaltă lature a munţilor, Ce grozavă lecţia ar 
putea constitui pentru ticăloşia și egoismul sălbatec al claselor 
noastre diriguitoare, totuși atit de «patriotice», cunoştințile de felul 
acestora! Un curs intuitiv de ințelepeiune politică... 

"e 

leşiin din nou În strada mare şi intrăm intr'o căsuță ve- 
selă, cu oale de flori in fereşti, straturi de flori în curte, În 
faţa unui coridor adumbrii de viţă. cu o grădiniţă care parcă 
ar Po florărie ingrijită de un artist: e locuința D-soarei 


bg 


e 


PATRU ZILE IN ARDEA KH 
IA A 


Emilia Ciorogariu, vechia invăţătoare care a crescut atitea gene- 


d-na Ciorogar iu, mama părintelui Roman Ciorogariu, care poarti 
cu multă seninătate povoara anilor, ca un om cu cunoştinţa de 
datoria viepi Implinitä ; expresia blindă a ochilor bâtrini îm; 
aduce minunat aminte privirea încă via şi bărbitească, cu teati 
biindeța ei, a energicului director al seminaruiui din Arad. 

Tot aici am avut prilejul să vad o candidata de Invață- 
toare, —vai! candidata căzută in alegerile din Duminica tre- 
cută. —tinăra şi foarte interesanta domnişoară Ersilia C., vaci: 
incă iritat de aceasta primă infringere electorală, şi pornită, ca 
toți candidaţii căzuți (am trecut şi eu pe aici!) să invinueuscă 
pentru acest insucees mai ales procedeurile electorale ale fe. 
ticitei rivale : aceasta a Tecurs la o tactică ingenioasa, Io du- 
municeie premergătoare s'a pus să cinte la strană toată sf, litur- 
ghie și să citeasca «Apostolul», şi ast-fel a cistigat atit de mul: 
simpatiile sătenilor, incit pentru a-şi asigura plăcerea dea auzi 
in toate sărbătorile acest contralto tînăr, i-au dat cu entuziasm 
sufragiile lor... Şi ascultind peripeţiile homericei campanii eles- 
torale, cu toată simpatia ce-mi inspira frumoasa m:a convor- 
bitoare, parcă regretam că n'am putinţa să fac cunoştiuța și 
CH energica ei concurentă... 

Ne primblăm prin gradină; d-na Ciorogariu imi oferă pri- 
meie câpşune coapte din astă primavară, jar eu rog pe D-zoara 
Ersilia să-mi prinda de cheatoare o floare, ca simbol al aces. 
tor puţine momente plăcute, şi, urindu-i succes maibun în alta 
alegere—alegerea unui singur, pentru o lrumoasă fata tot- 
deauna mai insemantă deek alegerea mulţimii.—sărutâm mina 
doamnelor şi ne despărţim. nu fără un sentiment mëlanecotic, 
cel puţin din parte-mi, al fragilitâții clipelor de mulțămira... 

x ȘI s 

inaintind tot pe strada cea mare spre casa d-lui Roxin, 
nai facem citeva cunoştinți interesante : d, loan Ardeleanu. un 
bătrin învăţător pensionar, care cu multă emoţiune mă Intreabi 
despre expoziţiunea naţională, a cărei deschidere se aşteapti, 
despre programul de serbare în acest an al zilai de ro Maiu, 
in ajunul căreia chiar sintem, etc; d, dr. Aurel Novac, candi- 
datul nostru de deputat; ne abatem şi pe la un negustor ro- 
min, d. Vasile Ciorogariu,—o casă orinduità și bogată... 


e Te 


0 VIAȚA KOMISEASUA 
OO u ee 


Aproa ore sara, 

Toată See, e plină de cireada satului ce se intoarce de 
la pășune,—tot vite mari Și frumoase, de rasă elveţiană, acli- 
matizată prin încrucișări ingrijite ` chiar numai din deosebirea 
in aspectul cirezii satului se poate vedea prăpastia ce desparte 
satele noastre de cele de aici... 


b 
. D 


Pe trotuar tropoteşte spre noi, cu picioruşe desculțe, dar 
intr'o rochiță curată de cit, albastră cu picățele albe, o fetiţă 
de vre-o 4—5 ani cel mult; o faţă roză şi albă, umbrită de un 
păr bălaiu buclat și laseninată de nişte ochişori albaştri ca două 
viorele, un tip de pe icoanele lui Rafael sau Tiţian 

Fara voe, intind minile să o prind; nu se sfieşte şi rizind 
cade drept în bratele mele. 

— Cum te chiamă. 

— Malița! 

O ridic şi o salt in sus,—ride şi mă apucă de barbă... 

— Am să te iau cu mine, departe, departe!... 

— Da' mama? 

— Vrai să mă sâruţi ? 

îşi întinde obrăjorii şi zimbeşte, şireată, si deja cochetă ! O, 
das ewig Weibliches f. 

Ce să-i faci 20 pun jos, şi o urmăresc cum tropoleşie mä- 
runt inainte, cu picioruṣele-i goale, Nuturindu-şi minuţiie; se in- 
toarce, luminindu-mă încă o dată cu razel+i albastre, imi face 
cu mina, și dispare după colţ... 


XXI 
La d, Roxin.—lar la Arad.—La Cafenea.—T'ot „Europa“! 


In salonul d-lui Roxin dau de un domn pletos, cu ochit 
ca  maslinele, cu trăsăturile de corectitudinea exagerată 
a litografiilor de pe bomboniere; coloritul întunecat al feţe: 
ii tradează, cu tot fasonul «artistic» ce şi-a dat, neamul străve- 
chiu al cintăreţilor Rominimii... 

Sălilndu-gi coama, ca © mişcare de mult Invăţată, după 


manualul perfectului artist, se ridică şi se recomandă : 
L Orfeesca, tenor de la opera Regală din București !... 


Aflând că sint și eu din Regat, și prin urmare știu ceva 
despre «Opera Regală din Bucureşti» pletosul şi oacheșul artist 
se evaporează ca prin farmec... 


af 


PATRU ZILE IN ARDEAL Ku 


Mi se spune că venise spre a invita la un concert ce se 
pregăteşte a-l da la Pecica, impreună cu o primadonă, „mezzo- 
soprano-contralto“, negreşit tot de la «Opera Regala din Bu- 
cureşti», 

E o speţă de călători pe la „frații de dincolo“, care ne 
compromite atita in ochii Ardelenilor,—oameni aşezaţi şi seriosi, 
care cu greu pot ințelege aceste tipuri de <hohemă», mai mult 
sau mai puţin artistică... 

După citeva momente de jenă, provocată de acest incident, 
se aranjează, in așteptarea prinzului, la care ne face cinstea să 
ne invite doamna Roxin, un fel de serală muzicală, 

Mai intâiu cîntă din gură, pe rind, domnişoarele Roxin, 
cu acompaniamentul profesoarei lor, doa Hortensia P,; apoi 
cintă singură din pian d-na Hortensia P,—o brună de vr'o 20 
ani, cu ochi focoși, un chip rupt din vr'o statue a anticri Elade 
ipentru caracteristica culturii fetelor noastre de peste munţi: 
dna P. predă fiicelor d-lui Roxin limbile franceză, germană, 
engleză, ungurească, romină, pianul, si toate obiectele cursului 
secundar...) 

O omonimă a prietenului Russu, d-şoara Russu, execută 
şi ea un cintec unguresc. Numai gentila. wagneriană, d-şoara 
Tulia, nu cintă nimic, simțind probabil un dispreţ suveran pen- 
tru această muzică uşoară, 

Prietenul Russu-Șirianu se simte foarte fericit in mijlocul 
acestui roiu de tinereţe, —mingiie părintește pe bărbie, sau ia 
la braţ, cind pe una, cind pe ala. 

D-na Lucreta Russu, deşi din cind în cind parcă observ 
in ochii negri o scinteere suspectă, ride cu bunătate, a tot iertă- 
tătoare, de aceste fasoane bâtrinești. 

Eu parcă mă simt mai bine în lipsa unui control aü- 
torizat. 

Va puteţi inchipui ce a fost şi masa asta de sgomot vesel, 
cu atita tineret, gi cu ajutorul bătrinilor ca Russu şi camine t. 

D-goara Russu a revelat un adevărat talent de anecdetis- 
tă ; o anecdotă a ei, caracteristica pentru «statul național ma- 
ghiar>. merită să fie păstrată : 

D-şoara fiind învăţătoare la o şcoală de stat, autorităţile 
ii propun să-și maghiarizeze numele in „Orâszi” (mi se pare), 

— Dar n'am de gind să-mi port mult timp numele,—răs- 
punse îndrâsneţ d-şoara Russu. 

Şi astfel a reuşit să-şi păstreze pănă acum numele părin- 


2s VIAȚA ROMINEASCA 


iesc,—dar pentru această anecdotă ii dorim să se ţie de cuvint 
și să-l schimbe cit de curind... 
$ w D 
Numai aproape de g ore ne suim din nou in „Motor“; pe 
peronul gării observ silueta întunecată, cu gulerul paltonului ridi- 
cat, a «tenorului de ia Opera Regala din Bucureşti»... 


La Arad, doamnele plecind acasă. noi, partea bărbătească, 
ne ducem ia cafeneaua dela «Crucea Albă», unde ne intelese- 
sem de mai inainte să petrecem sara cu ciţiva din ai noștri, 

Acolo ne aşteptau deja părintele Roman Ciorogatiu, d. 
Sava Raicu, secretarul băncii «Victoria», erergicul deputat dr. 
St, C., Pap, ce ne adusese noutăţi din parlament, dr. G, Chan, 
du, referent şcolar, tinărul diacon C. Lazar şi aiţi citiva ale 
căror nume imi scapă acum, 

A pa . 

Subiectul conversației il formează, In mod firesc, cele vä- 
zute la Pecica. 

Acest minunat sat rominesc e o cucerire relativ recentă ; 
nu tocmai de mult Rominii, mulțumită acelei extraordinare pu- 
teri de expansiune caracteristică lor, au ajuns aci să formeze 
majoritatea locuitorilor, Atuaci spre a evita majorizarea Ungu- 
rilor de către ai noştri, satul, din punctul de vedere administra- 
tiv, a fost împărţit în „Pecica ramină* (cu oħt mii locuitori D şi 
„Pecica ungurească“ (numai cu vr'o patru mi!),—despărțite, cum 
am văzut eu însumi, numai prin o stradă, 

In acest avanpost al Rominismului, în care țăranii au pier- 
dut portul lor naţional (femeile umblă în haine de oraș, iar bär- 
baţii poartă nişte stranii pantaloni largi--parcă-s două [uste,— 
„ați de la Unguri), —ceea ce di un aspect ciudat satului,--sim- 
jul lor naţional e totuși de o uimitoare vigoare şi conştiinţa po- 
litică foarte vie. 

In cursul alegerilor trecute, de pildă, in toată Pecica Rò- 
mind, a votat cu guvernul un singur sătean, Alexa Igrisan,— 
cine ştie din ce interes (și în Ungaria se votează pe faţă !). Şi a- 


— e al E 


PATRU ZILE IN ARDEAL . aio 


cum vai de el: și copiii se țin de el în strada, işi bat joc de el 
şi aruncă cu bulgări... 

Omul acum se căeşte, dar satul nu-i iarta, Imi aduc amin- 
te cum la cuvintele mele, că pocăință lui ar putea fi primită cu 
mai multă Ingăduire, un batrin, cu fata aprinsă de minie, mi-e 
răspuns ` 

— Cum? Sa-l iertim? Ne-a făcut de rugine Intru toată 
Rominimea,—nu ne trebue... să plece dia sat t 

v d > 

Tirziu după miezul nopţii, după ce m'am ințeles asupra 
zilei de mine cu părintele R.. Cioroguriu, Russu şi Secula, mă 
urc În camera mea, 

Cu „Neue Freie Presse! în mină, simt un adevărat deliciu 
cufundindu-mă în patul moale cu albituri neprihănite, ca să mai 
cetese puţin la lumina lămpii electrice Ge pe măsuța de noapte, 

Ori-şt-cum Europa"), 


(Va urma) 
C. Biere, 


Viaţa Rominească în Bucovina 


— Nicolae Fekete-Negruţiu, sprijinitorul culturii Romincelor 
din Bucovina, — 


S'ar părea că e o nemodestie să vorbeşti in public tu singur dès- 
pre faptele tale, cu care lumea ar crede că te lauzi; dar cind faptele 
acelea sint nepărtinitorul adevăr şi constitue istorie ce poate aduca fo- 
los, atunci imputarea de nemodestie irebue să dispasă, Vol vorbi deci şi 
în cele ce urmează despre unele fapte ale mele cu conştiinţa impăcată, 
căci sint şi dator să aduc tributul meu de recunoștință distinsului amic, 
care mi-a înlesnit împlinirea lor. 

În anul 1870, pe cind eram în clasa a patra a gimnaziului din Su- 
ceava, am fost primit părtaş la o bibliotecă de cărți romineşti a stu- 
denţilor din clasele superioara ale acelui institut, plătind oarecare taxă. 
Biblioteca avea de scop cultivarea simțului naţional! mal ales prin tec- 
tură. Recunosc cu plăcere că ea a pus temelia intregii mele creşteri in 
direcţie naţională, căci abia de atunci am început a ceti mai cu temeiu 
romineşte şi mi s'a stimulat tot mai mult dorul dea cunoaște cit se 
poate de multă literatură şi istorie a neamului nostru.—Cetiam şi în de- 
cursul anilor şcolari, dar mai ales în vacanțe, Nu'l pot uita pe mut 
simpaticul Iftimie Grigorean care era eminentist și cu două clase intin- 
tea mea, flu de ţărani, decit care mai bray nu-mi pot închipui altul ; dar 
bietul era aşa de sărman, încli se susținea numal cu un mic stipendiu 
şi cu meditații, şi în vacanțe, din cauza sărăciei părinților, nici nu mer- 
gea acasă, ci răminea în Suceava, ciştigindu-şi subsistența pentru conti- 
nuarea studiilor viitoare, Biblioteca studenților a fost adăpostită citva timp 
şi în locuința acelui brav tinār, pe care, după absolvirea studiilor uni- 
vessitare în Viena, încă numai odată l'am Intilnit, în mondură de ole, 
pare-mi-se în anu! 1876; apoi, scurt timp după aceea, am auzit că ar- 
posat. 

Fiind şi părinții mei ţărani, cu In Vacanţe munceam de-a valma cu 
ei şi cu surorile mele, dar ocupațiunea cea mai plăcută imi era să ce 
tese. De aceea In Dumineci sau sărbători, după sfinta liturgie, legam tit- 
tr'o basma felurite merinde şi cu legătura în minä, mergeam dela Miio- 


Riu ma rai 


Ani VIAȚA ROMINEASCA IX BUCOVINA 211 


Za -Drasomtrae, satul meu natal, pe jos până la Suceava, Ia Grigo- 
tean, unde deşărtam basmaua şi mi-o umpleam cu cărți imprumutate 
din biblioteca studenților, Zile întregi de peste săptămină şedearm apoi 
întins pe iarba din pomătul casei părinteşti, cetind şi mai variind cetirea 
cu exerciţii gimnastice pe aparatele făcute de mine Însu-mi, bine înţe- 
les, dacă tatăl meu, Dumnezeu sa" odihniască, imi da răgaz cu fu- 
crul cimpului. Nu voi uita nici lată, ce impresie deosebită a făcut asu- 
pra mea cetirea pentru prima cară a scrierilor lui Alecsandri, 
În decursul studiilor universitare am inceput a publica cite ceva, 
Drept dovadă de ceea ce mă agita pe atuncia pot servi primele mel: 
articole intitulate „Din Bucovina“ şi apărute în „Familia“ dr Budz- 
pesta, anul 1877, pag. 143 şi 165, Cu destulă naivitate, care Insă nu s'a 
dezminţit, ziceam atunci în a! doilea articol: „Pătruns până'n adincul 
cel mat subti) al inimii mele de nemărginită iubire co patriu şi ni- 
Yune.. cu amărtăciunea şi durerea lui leremie voi să depliny starea cea 
mizeră a poporului romin bucovinean, voind a atrage prin aceasta şi pe 
ahii ia compătinire și îndurare ; cu entuziasmul şi bucuria lui Ariime- 
des voi să strig din răsputezi „Ezzat“ —eind vol vedea vr'o rază de 
îmbunătăţire a acestei stiri mizere, sperind că strigătul men debil poate 
va pătrunde urechile unora ; în urmă cu energia şi curajul ini Muciu Sce- 
vola voi să-mi bag mina în flacârile patimetor şi ale răuțătilor ce inrlu- 
sese asupra acestul popor, direct sau indirect, cauzindu-i și preparindu-i 
astfel ruina“. 
Din convenirea cu damele romine bucovinene de pe timpul stu- 
«iilor mele universitare, neorientarea observată la cea mal mare parte 
din ele în chestiile naţionale mi-a rămas multă vreme ta o tristă pată 
die umbră pe suflet. Ímprejurarea aceasta m'a impins de am scris un fel 
de articol-apel întitulat „/nsemnătatea culturii naționale pentru femei fo 
genere şi lipsa acesteia la femeile romine bucozinene“, publicat în 
zimanahul cătindarului bucovinean pe anul 1882, În acel articol, bazat 
pe date statistice şi felurite izvoare, arăt mai întăi rezultatele, la care au 
ajuns in privirea culturii naționale a femeilor Germanii din imperiu, En- 
gieiii, Ungurii și Rominii din ceielalte țări, şi in fine ajung a constata 
că afară de şcoalele poporale de pe la sate și unele de prin oraşe, pe 
care sint obligate să te frecuenteze şi copilele,-— ceea ce însă nu se întimplă, 
căci țăranul nostru nici cu sila nu voiește să ştie de şeolirea fiicelor sale, — 
noi Rominii bucovineni nu avem nici o şcoală, nici un institut pentu 
creşterea In direcțiune națională a sexului nosiru femeiesc, și cu convir- 
tele de fets din Cernăuţi şi Suceava etc... mu ne putem încălzi, pentrucă 
institutele străine sint fatale pentru Romine", Drept conclusie ziceam" 
„Diferența între cducaţiunea junimii nousire de ambele sexe este o 
cauză de Instrăinare a unei părți din ea de câtră corpul național, o 
cauză de impuţinare a căsătoriilor, o cauză de inmulțire a celibatari- 
lor, o cauză de desrreşterea poporului nostru, o apucave pe calea stin- 
perii, şi probe despre acest Trist adevăr ny ne mai trebuese, căci ele 


a PIAȚA RUNMINEASCA 
ENEE EE EE E EE een 


se stau înaizica ochilor, la lumina zilei“. (Urmează apelul). Consta 
End acest rău în publicitate, m'am siit să'l combat şi cu fapte, precum 
vor dovedi cele ce urmează. 

Colegul meu seminaria!, Jost profesor de religie ia gvoala reală 
pt. or. şi actualui protopopă al bisericii catedrale din Cernăuţi, nărin- 
iele Calistrat Coca, fiind ales secretar al Societăţi! peniru cuitura şi Ete- 
matura ramină din Bucovina şi avind a edita călindaru! bucovinean pe 
anul 1883, sa adresat și la mine, la 'foporăul, să-i trimit vre-o lucrare 
pentru ahnanah, l-am (rimis puţinu! material ce'l aveam gata, dar P. C. 
S-a mi-a răspuns că nu-i mulțămii cu atita, ci aşteapii dela mine mai 
mui. Atunci mi-am propus să traduc opera lul Goelhe „Herman şi Doro- 
teat, pe care o cetisem în clasa a opta pirinazială impreună cu bunul nog- 
tru profesor de limba germană, d, Stelan de Regia, ilustrul cirecior de 
mai irelu si gimnaziului din Suceava St valeranui Ge astăzi trecut ta 
pensie şi distins de Maiestatea Sa Împăratul cu titul de „consilier gir- 
mernia! î. r.* În timp de o lună am fost geta cu traducerea şi am fri- 
mis-o părintelui Coca, dar P, C, Sa mi-a reinturnat-o, scrinium că e 
pres lungă. 

Pe atunci, eranmi deju vechiu prieten cu răposatul prect rca. 
Nicolae Feketo-Negruţiu din Ghena, căci Incă dela 1873 abøonasem 
toate foile sale, colaborind la ele, Prietenia aceea, dest mu ne-am văzut 
iei odată, a adus mult bine neamului nostru din Besovina, iar pentru 
mine a fost cea mai intimă şi miai culce. Epistoieie, ce fe păstrez dela 
iâposatu!, ogiindesc 19 adevăr o inimă aşa de nebilă, cum rar moi poţi 
afin, Sub pretext de mulțămită pentru colaborare amicul mä vurptindaa 
cu atitea daruri, incit mă simiiam umilit, Aşa intrun bist de vizita, fază 
dati, fmi serie: „Primeşte, te rog, prea stimate d-le Date, acesta pu- 
țin cârți de valoare prea neinsemnată în semn de mutiămiă peniru co- 
iaborare, Dispune, te rog, or! cind de librăria şi starea meă in caz de 
lipsă!" ŞI fn episto!a din 3 | 1 1879: „ta semn de mulţimii primiţi geta 
noi două tablouri, unn! pentru dx, iar altul pentru d-na Elena” (soia 
mea), Allă dată m'a surprins cu un pachet voluminos piin cu tot felul 
de rechizite de scris pentru fiul meu Victor, ŞI în epistola din 12.42 
[i 1833; „Dinevoeșie a dispuna de laate scrierile mele și de lonia opu- 
zile ieşite în edițiunen sau trecuta în proprietatea mes, barem cu attta 
răsplâtindu-ți buna inimă şi neobosiia-ţi coniucrare“, ŞI în epistola din 
i5 | 12 1883: „Dispune, mult onorate d-le frate, de mine şi de punga 
mea În ori ce împrejurări ale vieţii, şi tot aşa dispue şi soția şi fami- 
la d-tale, căci ant învăţat a vă stima întratita, incit cu singur în Jupe 
fiind, aşi da bucuros din viața mea chiar, numai să ştiu că dw rm, 
neti fericiți şi aveți încă mulţi ani de tålt, gind că d-v, veti umple prea 
bine micui go! ce ar râmine în urma mea*,—Din cauza speluncii umede 
în care siliţi am fost să locuim în Toporăul, atit soția mea cit şi eu, 
bolnavi de reuma, am trebuit sa mergem în 1255 să ne căutăm sânăta- 
ice la bälte din Mehadia, În epistola din 24—2 1866, pe cind cram acuma 


SA 
„a 


zi 


TA VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA ats 
D Gerät, amicul Imi scria: „la Varză, de mă va ținea Dumnezeu, si 
tu voi menge la Mehadia barem pe 2—3 zile, ca să ne vedem at Go 
noiştem, Sper că vei merge impreună cu gentila-ți scie şi cu amicii 
Mörari, De nu-i vor ajunge spesele, te tog să mă avizezi, cu îţi stau ta 
dispozițiune. Primeste, rogu-te, acest vient ca dela un sincer amic şi 
rate... larit dirordinea In scriere și concept, căci stat preste toată cuge- 
taren ocupat. Am persona! de 12 ingi şi tol cè încră acestia ca culeg- 
tori, eu citesc mal mäi şi indrept, ba o parè o serit insumi, apoi R 
Viziune şi supra-teviziune, ca să producem cit de mult. Afară de aceea 
Manet proprie o direg singur în toate direcțiunile, deși aşi pute trăi nici 
să nu prind peana în mină, nici attiel de lucru să nu întreprind, Am 
insă ambiţiunea de a incerca să Du și cu folositor calva si nu nemal la 
îndenii, neavind cu altă familie, decit pe marca şi scumpa tamilie-—na- 
(o romineasca !* —La toate epistolele acestea eu nu odată i-am răspuns 
Amicului, precum Am zis şi mai nainte, că mă simţesc mhii de atitea 
surprinderi de bunătate şi imbieri cu bunătăţi, asigurindu'l că personal 
pentru mine ori pentru familia mea nici odată nu voi cuteza a-i cere 
SE E nimai pentru binele obștese al neamului nostru din Bu- 
str ina, 

Aşa Am făcut şi cu traducerea „dlerman şi Dorotea, bam izj- 
miso amicului cu rugarea, Sa tipărească pe spesalè sale şi exempla- 
Zeie, cite ar crede ta mi ue cuvin, să se vindă în folosul creării unui 
tond, care să fie administrat de societatea conin romind” Tbutoatatz 
chiar atuncia (1383) în Suceava şi din cute, cu timpul, să se înființeze o 
ponid rominească de ietițe in Bucovina, Dropt dovadă de entuziasmul, 
cu cute amicul a primit ideia mea, den alte inceputul următorului „Ape? 
catră p t, pubtic ramiu* scris de dinsul în luna Decomvyre 1883, pu- 
bicat în toată ziaristica romină şi cistribuit ta publicul rumin în tnuijime 
de cxempiare ! 

„A vorbi azi despre lipsa de n se Infiinia scoale romizeşșii în 
totte orașele şi satele locuite de Rowmini, credem că ur H a late vorbă 


CS paradă, căci nici mt presupunem să existe vre un Romin care să nu 


fie adinc pătruns de importanța şcoaleior romineşti și să nu simțtiască 
tipsa intiimāni de stare scoale pretutindeni, unde nunai exisiä vre o 
suttare rominească. De un timp incoace s'iu şi inființat astfel de coate, 
dar sintem Încă departe de n îi infiinint mites, de cite avem trebuință, — 
Cu deosebire în Bucovina, unde ne e stit de mali amenintati najiona- 
litatea, abia avem citeva scoale cu epuer curat național. lar scoale de 
fetițe nu avem de Joer, 

„Auziţi Romini din palro unghiuri ale lumii! În Bucovina ta- 
trează na avem nici o școală rominească de fetițe laici o şcuală, 
cate să crească folije romine care să trimită pe tineri a se lupta cu ini- 
micii țării şi ai nayni pentru a se face demni de mama lor -nid o 
şcoală, cere să crească Spil romine care să-şi iniiză pumnalul în pieptul 
dezonorat— nici o şcoală, câre să creasca mame romine care să-şi arete 


ti VIAŢA ROMIXEASCA 


in copiii săi, romineşte crescuţi, talismanele şi giuvaerele sale. Întelegeţi, 
ce va să zică aceasta—a nu avea nici o singură şcoală pentru a da 
creştere rominească fetiţelor romine, care au să fie mindre soţii şi mame 
tomine, şi ca atare să susție şi străplinte caracterul nostru naţional în fii- 
toarea generațiune. Dacă ințelegeți, precum sperăm că înțelegeți fiecare, 
atunci vă rugăm să nu staţi cu minile în sin, ci vă daţi mină cu mină 
şi, care mai mult care mai puţin, contribuiţi fiecare după a sa putere, 
pentru a mintui ce încă se mai poate mintul prin înființarea de soll ro- 
mineşti în Bucovina”, 

Anunţind oferta traducerii meje, apelul urmează mai departe: „Ca 
să îndemnâm şi pe alții a jârtti după putință spre acest scop, şi ca să 
däm și mai Invederată dovadă despre vini interes ce nutrim faţă de sts- 
rea fraților noştri din Bucovina—căci „una trebue să fie Naţia rominească !" 
—puriind noi toate spesele de ediţiune, oierim pentru fondul din care 
va D să se înființeze şcoale romineşti de fetiţe in Bucovina, prețul it- 
treg al tuturor exemplarelor cite se vor petrece din apul „Herman şi Do- 
rotea“ pe calea abonamentului... pănă la 19| 31 ianuar 1884“. 

Mal tirziu terminul de abonament fu prelungit pânâ la 31 Man v. 
1954 si în „Anexe*-le tipărite la finea broşuri! „Herman a Dorotea“ 
amicu? îşi incheie darea de samä așa ` „S'au abonat dacă preste tot 415 
exemplare şi cu prețul acestora, cu supraplătiri cu tot, au incurs bani 
gata 239 îi. şi au rămas a se Don după primirea exemplarelor comar- 
date 55 îl. 90 cr, Rezultatul final ar fi dară 294 fl. 90 cr. ŞI lulnd asu- 
pra sa toate cheituelile, urmează : „preste aceasta mal adaogem la suma 
de 294 îl. 90 er, încă 5 D. 10 et, din al nostru şi aşa Intregim suma in- 
curselor la 300 fl. Suma aceasta de 300 D. v. a, am şi asigurat-o la a- 
cresa Societăţii „Şcoala romină* în Suceava, incheind, mulțămim din 
inimă tuturor acelora p. L domni şi dame, care abonind acest opşor și 
in parte oferind şi peste prețul de abonament fixat, ne-au facut posibilă 
punerea la cale a unei instituțiuni eminamente naţionale, cum e creares 
unui fond pentru înființarea celei dintâi şcoale romine de fetițe din Buco- 
vina. Din parte-ne, Incurajaţi de această încercare bine succeasă, vom 
urma a mai eda din timp în timp pe spesele noastre proprii astfel de 
opuri cu destinnțiunea, ca din sumele ce vor inicurge din preţul de abo- 
nament al acelora, să se acopere cite o trebuința rațională de mai mare 

urgenţa. Fie, ca acestea mici grăuncioare, aruncate în ogorul naţiunii, să 
aducă roduri înmiite spre prosperarea şi mărirea neamului rominesc,—X. 
F. Negruţiu“. ') 

In 1897 am tipărit în Cernăuţi pe spesele proprii traducerea auto- 
rizată a novelei „O rugăciune" de Carmen Sylva in 1000 exemplare, me- 
ning venitul curat din vinzarea ei tot pentru fondul amintit. Avizind despre 
1) Nu atiu. eum de am primit pe atuneia în Toporâui, prin caner- 

laria Negrutiu, un bilet de la laureatul din Mircești cu inseinunrea, en a 
celit en plocerr lraducereu mea. 
Ri 


SAFA ROMINEASCA IN BUCOVINA 


aceasta mandatul 

BO scriau mi: Dia ZE sa erati d 
age ` a j suma aceasta achitează de tot tipografia rodia 
rog ee iesi uge eg din „O mëchs RE 
adaos la fond suma curată de 105 za Watch a e ` 


de aur la epistolele si 
„ap. Paul cătr 
Conzistoriui gr. or. bucovinean cu e A Tit şi Filemon” — aprobate de 


| 

z sent, amicului în scopul ER Erste bu a 
tort dia Pentru Omille traduse de d-ta e ae, ee ze 
gé Au uge? E vei primi şi o sută exemplare pngna PEA 

la Tuşnad ori Mehadia 
in absența mea. Vă adre- 
ori la „Tipografia Aurora“ cu 
destușire, adresați-mi episto- 


Si 


orice dorință a dv., 
lėlė la Etöpatak“, 


Pentru atitea jertte aduse de amicul bine! 


bucovineni am “crezut că trebue să ui Obşiesc a! Rominilor 


ce SCH 
te rominească, esie aceasta + „De- 


raid Veneratului domn Ni Vi -N 
yu, redactor al foii enciclopedice-literare „Amicul ah. p SE 
§ D 


bisericeşti „Preotul r 

BZ Dia" etc... în Gherla (S j 

, i Szam 

eee Fuia mulțămită şi cea mai eist Wegen SE 

EE 

zoue Basta ! ` ell muljämesc din ni? m 

eg Eiere atenfiune şi distinctione, Eu fac ap gre ka 

nie Son eng şi nici „chiar recunoştinţă. Atenţiunea şi di Fan e 

Ge Zen Con m'a frapat ai deobligat Primeste Dën Ze 
mpreună cu asigurarea despre deeg ir i 

adesiunea-mi neclintitā, Sā facem, frate şi zariy pepaka i 

v 1 şi de 


aice Inainte pentru ați ă, fi 
i națiunea noastră, care în cercul său şi d pă pule 
rile saie, Din parte-mi hu voi ge) e feriat p | 


după starea mea, la toate Intre 
bine să se tipăriască scrierea d 
apoi să se impărțiască gratis 
se informa publicul străin des 
dela aceia, cate vreu a ne | i SC 


Jispozijiune trei sute Itorin 
i, care ti- 
buinja, pe rind sau şi toţi d Di voi asigna cind şi cum va cere tre- 


so VIAȚA ROMINEASCA 


tiunea înțăi cu d. Diaconovich, Eu cred că retipârirea unui op de 50—35 
coale cu culegerea din nou a coalel inlăia nu poate să coaste mai mult 
de 300 $. cu broşat cu bot, Ze rog a-mi adresa scrisoarea ln Gherla, 
unde fratele meu se ailă angajat ca secretar a! cancelariei mele. El des- 
face scrisutile şi cele private mi le trimite unde mă ailu. Am dispus 
să ţi se trimită din Omilii încă 50 exemplare, De vei mai mvea lipsă, 
bucuros îţi trimit chte ii-or trebui“. r 

D. Diaconovich m'a înşliințal în 17 |8 1855 că primește propune- 
rea amicului, tipăsind deja coala a doua a schițelor in 400 exemplare. *) 
iar coala primă, culeasă din nou, în 300 exemplare, și amicul cu epis- 
tota din 3/20 Oct. 1883 mi-a trimis recepisa postati drept dovadă cì a 
asignat d-lui Diaconovich intreaga sumă de 300 fi, 

În 1889 am tipărit In „Revista politică” şi retipărit în ediţie sepr- 
rată „Istoricul şeoaiei reale gr. or. din Cernăuţi“—oprelegere publică ii- 
aa în localul Societăţii pentru cult. şi lit. romină din Bucovina în 517 
Mat 1989. -vînzind broşurile peniru acelaşi fond. 

Tot în 1889 amicul din Gherla mi-a tipărit şi în „Amicut Familici* 
şi în broşuri separate „Biografia lui (Constantin Miorariu-Artdrievici— 
unchiul meu-—fost prolesor ordinar de teologia morati la Institutni Je: 
gic din Cermăuţi— vinzindu-se şi aceste broşuri în acelaşi scop. 

Şi tot în 1989 şi în acelaşi scop sau vindut foare puține exem- 
plare din „Nowăsprezece Omilii ale st, loan Gură de aur la epistola şi. 
ap. Paul cătră Romani“, traduse de mine impreună cu vărul meu dr. St 
Saghin şi publicate în Candela: și separat în 1000 exemplare, 

Cea din urmă carte tipărită de amicul în tipogratia sa în 1890 ap 
menită să înavuţiască fondul şcoale: de letițe a fost „Poesi Germane” 
traduse de mine liber. 

În acelaşi an organul „Tribuna“ din Sibiu, Ni, 232, ma surprins 
cu adinc intristitoarea știre, că scumnpu! şi neniistul meu frate și amic 
a răposat in etate de 42 ani, la 11 Noenivre în Abbazia, 

Tot „Tribuna“ serie în Nr. 254 din 7/19 Noemvre 1899 sub gut 
„O faptă bună“ ; „Primim din Gherla cu data de 16 Noewmvre următoa- 
rele aire ` Domnule redactor! Călătorind astăzi cu trenul căii ferate so- 
meşene dela Cluj câtră Bistriţa, ta staţiunea din Gherla mă surprinse © 
adunare impozantă cu întreagă preoțimea grcat, și armeano-cal. din loc 
imbrăcată în ornat bisericesc, Atunci căpătăi înştiinţare că osemintele fi- 
iului celui iubit al națiunii romine, patronului bisericilor, şeoalelor şi al 
săracilor, Nicolae F. Met, aduse cu trenul, cu care călătoria, së 
vor înmoriminta. Deci descinsei şi eu din tren şi azistăi la ceremoniile 
funebraie. Las ca allul mai competent să descrie în detail acest act s2- 
cru, la care mai multe sute de bărbaţi și femei din loc și imprejurime 
au vărsat lacrimi ferbinţi de condolență peniru perderea defunctului. 


1) Primind eu 300 exemplara spre vinzare în folant fundului, se 
vede SA 4. Diaconovieh a Tolozit 100 exemplare pentru Zeturmaren sipsi- 
nătații, 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 217 
Sper că şi vorbirile 
dati a a ale domnilor loan Papiu, dr, loan Pay, 
Ger on şi advocatului dr, Tiipon, tot atitea vor- 
"Här, se Vor da publicității. Numărul cununilor cu iascripţiuni 
polut să fie la 50 în valoare de 600—1000 il“ i 
Badge Lopes la moartea scumpilor mel amici Ciprian Porumbescu şi 
pa AR i ipoşiu, dar mai amar am plins după cet inai distins amic 
ii viaja mea de până acuma, după care am simțit că şi neamul ro- 
mines: din Bucovina rămine oarecum ‘orfan. ŞI am căutat să-ini Impf- 
sese datoria, Am scris coinitetului dela „Şcoala romluă” să facă “pe 
tpesele fondului şcoaici de fetiţe un parastas pentru defunctul care — 
dure 9 corespondență a d-lui profesor V, Bumbac publicată în , Revista 
politică” No. 23 din 1990—s'a şi oficiat Duminecă în 30 Noemvre de 
rătră Inleeg soborul mănăstirii Silntului loan cel Nou din Suceava, fiind 
Diseriza iitminală ca 13 sărbătorile principale, azistind un public ut 
rus din tonte clasele societății, cintind corul gimnaziaştilor şi răposatui 
OTT — Clugitlege rastind cuvintarea funebrală, Mi-um făcut şi eu 
datoria în biserica al, Paraschiva din Cemăuţi, înscriind numele defune- 
tului in pomelnicul famitisi mele. În tine l'am rugal pe d. A, Tadozan 
asociatul tipografiei „Aurora“ din Gherla, să binevoiască a-mi trimite 
datei biografice și ciişeul răposatului, a cămi biograile am tot Ate, 
sat sa scrie altul mai competent decit mine, dar—după cil ştiu—nefâclrt- 
du-se aceaste de nime, o jac cu abia acuma pe baza notițelor comuni- 
cate de d Todonan şi compiectate de mine cu unele date ce d-sa la-a 
stăpat din vedere, 


Nicolae Fekete-Negruțiu s'a născut la 6! 18 Decemvre 1843 la 
comuna Sucutari, comitatul Soinoc-Dobicu din prinarul Anteatului, nt- 
mit Ciarpia, cate n dal neamului romines= pe Şincai, Petru Maior, 
Papiu Darian si Bariț), Pe tată! lui Nicolae, Simeon, fiind fiu de pro, 
oamenii din sat îl numiau Simian popei, Mama lut Nicolae, niscuti 
Scenin, eră din Fizeşul Gheriei. Din cinci copii rămaşi In viaţă Nicolae 
era cel mai mare, şi părinţii, ca oameni religioşi, morali și muncitor, 
Sau năzult să-l crească bine, mal ales fiind wäl Simeon ajutorat de fri- 
tele słu de pie memarie loan, fost canonic în Blaj. Mama Anna sau 
Ane, cun) H ziceau fa sat, a râposat pe cind Nicolae era în class a 
opta a gimnaziului din Blaj, El şi cu fraţii săi se ocrotită apoi mai mult pe 
lingă unchiul! lor ioan, care le devenise adevărat părinte crescător, iar: 
sura acestuia, preoteasa văduvă Anişea, adevarati mami crescătoare, până 
ce-i nşgezară pe toţi. *) În 1890 Simeon, deşi avea aproape 70 ani, totuși, 


1) împrumot aceste sliri despee Cimpia Ardealului dela profesoru? 
V. Gr. Borgovan, caro poblietoul biografia canonului Laag Fekete—Negrctie 
in primele 3 manere dra Amien! Famitii", ounl 1989, zice vă Tuniliu Fa- 
kele purta odinioară maantele de ioun", 

a E interesant n coti în mistita egen, ewn aral wehin foan a 
Atáposiil si ereseul in cesu sa mai iulii va prolopop- paroh in Ciuj. apoi 


ms VIAȚA ROMNİNEASCA 


com zice d. Todoran, „munceşte încă şi azi cu sirguinţă în mijlocul con- 
sătenitor săi şi cu deosebire săracii din comună au mare noroc de din- 
sul, ajutorindu-i să-şi are pămîntul, să-şi aducă lemne, să duca la 
moară“ etc... Preoteasa văduvă Anişca se alla în 1890 la Nicolae la 
Gherla, va se zică nepotul o grijia pe măluşa-matma sa crescătoare de 
odinioară, 

Nicolae şi-a început studiile la şcoala rom.-cat, din Cluj, urmia- 
du-le acolo pănă ia a doua clasă gimnazială și finindu-le cu succes bun 
la gimnaziul din Blaj, unde locuia la unchiul său loan. Studiile teolo- 
gice le-a absolvit cu succes strălucit în 1872 în seminarul gr.-cat. romin 
din Gherla. În seminar a luat parte activă la înființarea societăţii teolo- 
gilor numită „Alexi-Şincaiana”, fiind ales şi prezident al ei, 

În 16 | 28 Septemvre 1872 Nicolae fu hirotonit in biserica din 
Biaj ca preot celib şi imediat după aceca fu aplicat in gremiui din Gherla 
Lett ca actuar, apoi ca vicenotar conzistorial şi mal tirziu ca profesor 
ia preparandie. După doi ani cl fu numit administrator protopopesc in 
Dej, dar simțindu-se lipsa lul în greimiu, l'au rechiemat la preparandie, 
servind şi ca asesor conzistorial pinë la 1878, cind s'a retras cu totul în 
viata privată, şi-a procurat împreună cu tipogzatu! Todoran o tipografie 
ce în scurt timp deveni cca mai cercetată tipogratie din Ardeal, şi sa 
dedicat cu trup şi cu suflet literaturii şi publicisticei romine, cu care se 
ocupase şi inainte. 

Deia 1975—1879 „Popa Nicalac Fekete Negruliu”, cum din In- 
ceput ei msuşi se titula în foile sale, a tedactat „Predicdioriul sătea- 
mutui romia“, foale bisericească care apărea în fascicule lunare de cite 
22 pag, şi căreia dela 1889- 1890 i-a schimbat numele în „Preotul ro- 
min“ și i-a mărit şi volumul, Aceasta a fost pe vremile acelea cea mai 
bună foaie ecleziastică a Rominilor din Austro-Ungaria, şi e numai me- 
ritul redactorului ei că a avul o viaţă aşa de lungă, fiad-că ei a ştiut 
să grupeze in jurul său pe cei mai buni scriitori şi a cruțat nici 
muncă mici sacrificii de bani, cind era vorba ca foaia să stele la cul- 
mea misiunii sole.—Dela 1876—1866 acelaşi „Popd proprietar, editor 
şi redactor“ a. redactat „Cărțile săteanulit romi" În fascicule lunare 
de cite 16 şi mal multe pagini. Tot dela 1570 a editat foaia „igiena 
și şcoala“, al cărei redactor era di, P. Vasiciu. În 1878 a tipărit novela 
tradusă de el după Ponson du Tea „Amor și dincolo de mormint”. 

În biblioteca mea aflu „Cartea 1* de 64 pag, intitulată „Biblioteca fa- 
milici de redactorul şi editorul N. F. Negruţiu”. Deh 1873-1890 a 
redactat foaia enciclopedică—literară „Amicul Familiei“ care apărea de 
două ori pe lună. Cărţile săteanului romin i-au adus două procese de 
presă, iar pentru editarea foilor umoristice „Cura-Satuiui” şi „Lumea 


je în Bisi, mult mai multi decit fre-o t5 nepnti şi napoate, stră- 
CA ti el otrantpoule, juntărimdu-i foarte bine pe toti si—rum zice KR 
Horgovan — „fiind în pricința aceasta“ in adevar -0 raritate, mm ma 
felul aän 7". 


gv CC, . VI ` GË ME oC P i 

VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA | sit 
Nouă” a avut de suferit persecuțiuni sistematice.—Ìn 1883 a tipărit bro- 
şura de 94 pag. „Nu mă uita, colecțiune de versuri pentru ocaziuni 
funebrali“ cu dedicația „Umârei prea iubitei şi mult regretatei noastre 
Mama dedicăm acest opşor inspirat de sentimente de jele şi durere 
Nicolae, Susana, loan, Iosif gi Emiliu Fekete-Negruțiu“, 

Sint prea convins că activitatea publicistică şi literară, după cum 
ant arătat-o pănă aice, nu e de fel complectă, şi ar fi bine ca cei che- 
maji s'o fixeze definitiv. Rezultă insă şi din cele înşirate, după dove- 
zile ce je am, că răposatul a fost un model de activitate şi făntiire 
pentru cauzele culturale ale neamului. Închei această schiță cu cuvintele 
d-iui Todoran: „Bunătatea inimii, ce caracterizează iatreaga familie Ne- 
gruțiu, i-a ornat şi pe defunctul Nicolae. Nu odată el s'a lipsit pe sine 
ca să poată ajutora pe alții, iară cînd soartea a inceput a-i suride, aim- 
părți! cu amindouă minii= ajutoare atit la singuratici cit şi la corporați- 
uni cu scopuri nobile de cultură, Nu-i nici o societate culturală romină, 
la care N, F. Negruliu să nu fi fost membru fundator; nu-i nici un 
jurnal rotminesc, pe care e! să pu) fi procurat In 5—10 exemplare; nu-l 
nici un scop filantropic, la care el să nu fi contribuit cu sume consideri- 
bile, Pe toate terenele a lucrat cu multă ardoare şi abnegaţiune, numai 
tu să vadă inaintind şi întlorind scumpa sa națiune“, 


După moartea amicului mi-am răscumpărat, cu Invoirea comitetului 
sncictiții „Şcoala romini”, pe spesele fondului şcoaiei de fetițe, toate 
exemplarele scrierilor mele tipărite în Gharia cu menirea să se vindă pentru 
acelaşi fond, şi cu invoirea aceluiaz comitat și pe aceleaşi spese am re- 
tipărit din „Deşteptarea“ braşurile „Pärti din isioris Rominitor bucovineni“, 
vimziudu-la în aceleşi scop, Restul de bani al fondului şcoalei de fetite, 
in suma de 725 îl, 78 cr, Tam dăruit în 1895, la imzistenta rugare a 
unor smici, /nternatuiui de şroleri roatiri din Cermitați cu atita mai 
mult, cu cit Institutul acesta, creat lu inceputul anului scolar 1596 | 7, 
avea să servească drept azil de apărare în conira primejiiei gimnaziului 
rutean inaugurat in capitala țări în anul şcolar 1696 | 7 şi cu cit Serie- 
tatea doaninelor romina din Burvuina grijise deja de creşterea Dan, 
najă e copilelor neamului nostru, înilințind în 1899 /nfornatul de fetițe 
romine din Cemit, hnpreunat mal îtrzlu şi cu o școală poporală ro- 
mină de fetite. 

După multe stăruinți şi lupte, mai ates din partea energicului con- 
sier consistorial şi deputat în camera imperială, răp. dr. Joan Zur- 
cat, i-a succes în sfirgii şi autorităţii noastre bisericeşti să obție în timpul 
din urmă crearea şi susținerea unei şcoale gr. or. superioare de copile 
în Cernăuţi, pe spesele milionarului fond religioner gr. or. bucovinean, 


C. Horarlu 


Scrisori din Ardeal 


Pentru popor.—0 pornire greșită.—Luptă inălțătoare In Dieta. 
Politica d-lui Burdea.— Alegerea de la Bocşa, 


Anul ce a incepul ne-a adus o latăzire în ce tiveşte d j 
Hoch, În Budapesta, gratte intervenției clubului rnaak SE 
capăt unei rușini : ziarul „Poporul Romin", pe care întemeiciorul şi pro- 
prietarul său d. (ut il vinduse, în taină, guvernului unguresc, a fast 
reciştigat, cu jertie mari, pe seama partidului națienal.— Tot acolo s'a fr 
temeist ziarul „Lipt“, ca organ ai clubului pariamentar tomin. =— Popo- 
rul Romin“, care inainte apărea de patru or pe săptămină, e redaciat 
acum numal pentru ţărani (se scoate în 10.000 exemplare) d apare oda- 
tă pe i emite Duiuinica,-- lupta“ apare zilnic. ă 

„Tribuna“ din Arad, care ieşea pănă acum de cinci ari Ipiñ- 
mină, apare zii şi pentru a putea- så dee toate ştirile ili aa 
fedactează şi tipăreşte noaptea, Í V 

„Liberiatea* (Orăștie) şi-a mărit formalul 
(odată pe săptămină) not foaie „fara Oitul 
tat vechea revistă Itorară wäiss, 
din fèsa paporală „Bihorul“ 
te, credem noi, e menită să 
lui nostru, 


Iubitul nostru poet Octavian Goga a intemeiat revista nopora 

„ [ara Noastră." Articolul program din număra! |, seris de Gogs, ege 
dreplățeşto fa mari sptranie, O foaie scrisă in acest cht s-o i täl 

tot natni, are să prindă rădâcin!. GE 
| Pesta lot, trebue si cozstatăza, să dela 1 
Tom) acestor sire a porni! în Sibiu ţa 
zece pentru popor („Foaia Paparulai* 
regulii, gustul de citire în popor și Asil e i ini 

gandi nnționaiă, a luat un aviat fst eion Ee A es 
rominese, care să nu albă ziar ori foale săptâminată întocmită Paz 
pentru popor. În Arad e „Tribuna” ŞI numărul ei pentru popor, în Bra: 
şov „Gazeta Transilvaniei“ şi numărul el de Durninică, în Sibiu Foaia 
Poporului“ et „Țara Noastri*, în Orăştie „Libertatea“ și „Tovărăşia“, în 


; În Făgăraş se tipâtezie 
ui”, in Oradia-AMare a to 
nikia dat s'a sios ua numi? (păn'acu:n) 
„iat în Sibiu s'a pomit o foaie Poporală, a 
tragi) brazd lali s! adincă in viaja poporu- 


i 593 incoace, de cind scri- 
jutt de d, Eugen Erate) jatáia 
» care se ridicase ia 8,900 abona 


PA 


SCRISORI DIN ARDEAL E 


“Șimleu „Gazeta de Duminică”, în Cluj „Râvaşul“, în Bistriţa „Revista 
Bistriţei”, în Făgăraş „Ţara Oltului“, în Caransebeş „Renaşlerea“, în Lu- 
goj „Drapelul“, în Temişoara „Plugarul Romin“, în Oradia „Bihorul“, 
Sint apoi reviste curat economice, ca „Revista Economică" în Sibiu şi 
„Bunul Econoni* in Orăştie, 

Se Inţelege, nu toate acestea sint reductate de publicisti, care ştiu 
să serie măcar binişor, ci de redactori improvizaţi, la care numai bunt- 
voința e mare; pregiilirile necesare şi talentul la cel mal oui stă in 
raport invers cu zelul, De aceea, unele publicaţii sint slab redactate și 
adesea intilnim porituri de limbă care denotă o cultură străină (imagtila-! 
ră, mal ales). Vorba e că se scrie şi se citeşie romineşte ai combatem 
din toate pårille influența ce ar pulea deveni dezastroasă a foii „Popo- 
rul", editată de guvernul unguresc şi parte răspindită cu sila (primărie 
trebue s-o aboneze „din oficiu“), parte dată— gratis. Azi avem un dat 
mär de cetitoți țărani de patru ori mai mare ca înainte cu 12—14 ant. 
Ş'apoi cu Vremea au să se îndrepteze cele slabe, orl pier şi le ian locul 
cele redastate mai bine, S'a şi remarcat, cu Inceputul anului, o concu- 

rent câre are să aducă bune roade: siare şi fol redactate mal cu In- 


grijire ! 


Deodată cu apariţia in Budapesta a ziarului „Lupta”, sa pus in 
discuţie şi o altă chestie: centralizarea, ia Budapest, a vieții publice 1o- 
mine, Unii dintre deputați cred anuume, că fiind el datori să stee la 
şedinţele Dietei, e neapărat necesar alit un ziar la care să se coupe: 
treze toate puterile bune, cit şi să fe făcută capitala ţării centru şi de 
manifestări ale vieţii romineşti. Astiel unui dintre deputați s'a mutat 
deja ta Budapesta, altul e pe cale să-l urmeze, Sa pus deasemeni iin 
cale o gezătoare (setată etnogratică) în felul celeis ce s'a aranjat în vara 
anului 1905 ta Sibiu, cu prilejul serbârilor Asoclaţiunii... În capitala Un- 
gariei nu sint însă decit puţine (cit să le numeri pe degete) familii ros 
mine, ale citorva functionari de stat şi studențimea trecătoare... Ca să se 
aranjeze dar De o petrecere, fe o şezătaare, se face apel laJ publicul 
rominesc de prin oraşele gi satele din Ardeal şi Banat, situate Ja dis- 
tanţă de 400—809 kilometri depărtare. Până şi pe aranjaturul şezăteri 
trebue să-l aducă dela Sibiu... 

Asta e ca şi cind deputații Dumei, ateşi de frații din Basarabia, 
ar stârui pentru aranjarea la Petersburg ot Moscova a unel „Şezători* 
romineşii .. 

Mulţi dintre noi, foarte mulţi, nu înțelegea rostul acestor „manifes 
taţiuni“. Nu înțelegem de ce am cheltui bani şi oboseală peniru a në 
inchide în vre-o sală din Budapesta, departe de căminul nostru şi de 

fe de JAR 
ug La EN s'a eut, cu perfect efect, propagandă să nu mergem la 
expoziţia milenară din Budapesta! Guvernul ducea cu sila şi gratis tå- 
rani romini (puţini OU a putut prinde ori prost, pentru ca să se laude 


322 VIAŢA ROMINRASCA 
e Ei E 
că at, şi Romni? gravitează spre „empofriul* culturii şi sentimentului 
w Cear zice poporul acum, auzind că „domnii port: se duc 
să petreacă în Budapesta ? 

Noi toți credem că deputaţii noştri, tocmai dimpotrivă, ar avea mi- 
slunea să aranjeze astfel de lucruri in centrele romine şi să cheme în 
jurul lor poporul... Prima serie de reprezintanţi ai noştri au ținut vre-o 
sută de adunări, s'a ficut un bal al deputaţilor, în Arad... Acum, că sint 
de două ori ai, abia unul dintre ci sa dus prin cerc, Între alegători, 
Să fe asta intimplător ?... Eu cred că este mai mult o urmare a preocu- 
părilor vieţii din Budapesta, 

potriva centralizării ta Budapesta a afacerilor romineşti, „Tri- 
buna” a scris încă de Săplămina trecută, Se vede că şi în cercul depu- 
taților s'a recunoscut dreptatea observațiunilor ziarului atadan, căci „Lup. 
ta” nici pănă azi n'a susținut, cu un singur cuvint măcar, căare rost che- 
maica la Budapesta a iruntaşilor din mijlocul masei populațiunii romine. 


De cînd s'a redaschis Camera, şedinţele ei stat stăpinite de glasu! 
deputaților nationalisti, S'au restii, din partea acestora, vorbiri zare ar 
face onoare oricărul pariament din apusul Europei (d'aceea nici n'au 
prea fost ascultaji şi cu atit mai pijin înțeteşi de partidele maghiare) 
Şeful Sirbilar, dr, M. Polyt, vechiu parlamentar, care a lucrat aidiuri de 


marele Andrásy şi Dâak, tespunzini faimoasei vorbiti a ministrului ac- | 


tual de interne, a arătat cum Pigmeii de azi s'au abătut dela principiile 
îmaestrilor şi neşocotese leziie făcute de generațla trecută, În căutarea 
unui idea! imposibil: imagiilarizataa nașionatităților, miniştrii de acum fug 
de cunoaşterea şi adoplarea vre-unui Ptiticipiu modern, democtat, şi 
astfel țara geme sub un sistem de guvernare oliga:hică.— Din partea ~ 
Rominitor au vorbit cei mal buni dai oratori şi bărbați cu escelenta pro- 
SI ` Vasile Goldis (eles In Radna, linpi Areg) şi depulalul Ighiului, 
z AL Vaida, singurul reprezintant a) bravilor Moti din Munţii Apuisani, 
Amindoi au anaiiza! vorbirea dala 25 Noembrie a ministrului Andrásy, 
vorbire de o rară violență la adresa deputaților naționali şi care a fost 
tipărită în toate Vontäte şi împârțită în sute de mii LI volante, în toate 
satele, La-a fost ugor să dovedească loate czicările de legi şi marele ne- 
adevăr, că Ungaria cate o țară liberată, Legea de naționalități există doar 
numai pe hirtie şi unu! dintre deputații tomini, le-a sirigat: „Desfiin- 
DR această lege, să fie cu o minciună mai puţin 1*—Fiinacă Tau tot Intre- 
rupt, acuzindu-l că gravitează spre Romini, deputatul Goldis a abordat 
chestia legăturii noastre cu Regatul romia. Invocind spusele celebre dela | 
18585 ale lui loan Brătianu, cel mai clasie reprezintant al rominismuhui, | 
cl a spus că da: uriniziny cui interes şi dragoste propăzirea Roiminiei ; | 
asta nu este insă inidentisra, ci telzjiunile dintre noi sint aşa cum le-a 
artat marele Brătianu, atunci cing a zis c3 ei, Tratt din Romina, nu ge 
putea sta nenăsâtori cind asupra sorei lor (de aici) cineva ridică braţut | 
cu arma ucigaşă.— Întreaga vorbire s'a intemeiat de altfel pe istorie, de. 
moəsstrind chiar ca mirii ungurești Intreaga nefericire isvorită din o. 


KA en," Rn mt Bä, > wm ` d 
Lë WT fm 


“SCRISORI DIN ANDEAL DÉI 


utatea, egoismul şi nepricepcrea oilparhilor cara au avut şi dețin şi în 
prezent clrma țării, 

Deputatui Vaida a fost pecit de aspir, pe atit de demn. Răspun- 
zind contelui Batiyani, secretar de stat, care zisese că guvernul va da 
atenție naționalităților, dar cu o condiție : deputaţii noştrii ză nu agite, 
ci să fie „băile, buni“, së se mai dee şi ei cupă păr—d, Vaita a re, 
puns: „noi tot aşa de puţin cerem bunăvoință, pe cit nu aşteptăm nicl 
o ale, pentrucă noi reprezintăm popoarele noastre şi pretindem drep- 
turi pe seama jor,“ ` 

Foarte nimerită şi comparatia dintre politica Ruşilor şi a Ungu- 
rilor ` 8 

„Dacă vom căuta cauzele (inlringerii în război şi ale stării ansr- 
hice Iuntrice), vom ajunge la convingerea, că motivele acestei stari de- 
azotate trebuie căutate în faptui că în Rusia veacuri dearindui peste ma- 
šele mari a domnit o clasă privilegiată, Clasa asta a pus mina pe toate 

drepturile din stat şi în guvernarea țării niciodată nu a ràbdat lingă sine | 
elemente cu tendințe de a se ridica. 

„Natural, că membrii acestei ctase privilegiate, fie că aveau (nau, 
Silke necesare, fie că nu le aveau, ocupau posturile de căpetenie ince- 
pind de ia cea mai mică treaplă administrativă până la demnitatea de 
ministru şi şef al armatei“... 

„Care a fost urmarea acestei politici? 

„Urmarea 3 fost că acele clase privilegiate care țineau prin teroare 
in cătuşe întreaga viaţă publică, au devenit greoale, leneşe, au degenerat 
sutleteşte şi în privința caracterului. Cind a sosit apoi ziua mare a SC 
tei şi a socotelilor, s'au putut convinge toți de urmărite rele ale politicii 
i Privitor ja acuzarea contelui Andrâsy, că fruntaşi roniini agită pe- 
poru’, mitfel ar îi pace şi frăţe in țară, a zis: Dach poporul nostru ar 
tămine făză conducători, dacă nu ar avea tesvtătilori cum. sintem noi, ce 
s'ar intimpla ? Atunci ar trebui să se repele ce s'a petrecut, alunci arire- 
bui să vorbească în felul lui Horea şi Cloşal* 

enee inteme spune că pe cind partidele maghiare au 
intotdeauna în vedere statul, noi nu urmărim de cit interese ger 
Intreb însă : dacă neamul meu face parte integrantă din stat, ei ven 
oare. îndreptăţit să fie factor al vieţii statului? Şi dacă d. stg A E 
terne zice că pentr: noi nu este statul intătul, ci interesele ep? d bé 
cifice naţionale, căci noi numai la been pe mes intreb : ara 

desto statul şi la n i 
Aro ai mig căutat să strice efectul acestor donă ne: 
au întrerupt intruna şau strigat spre oratorii romini tot perii mentă : 
provocătoare, Intre altele i-au trimis in Rominia, lar preoţii ca eh ep 
şi Markos i-au amenințat cu--ştreangul. Cu atit mai erger za 
Impresia ce atitudinea bărbătească a deputaţilor naţionali a produs-o 
toate părțile locuita de Romin. 


KO VIAȚA ROMINEASCA 


La o siptămină după ce szrisesem şirele de mai sus, din sorginte 
autorizată aflu, că deputații romini, discutind temeinic chestia unti máni- 
festări culturale-naționale in Budapesta, prin aranjarea unei serete etno- 
grsfice, au decis să nu dee adeziunea lor la o asemenea acțiune fird 
nici un rost: Comitetul aranjaior a ținut şi e! o şedinţă şi a revenit: vede 
că e greu să se adune alițts Remini din aşa mari depărtări, nu mai țin- 
t=şte deci cu tot dinadinsu! la publicul din centrele romineşti, ci se mul- 
țumeşie să facă ceva pentru Rominii din Budapesta. 

O greşalā aduce însă după sine alta ! În Budapesta sint puţini Ro- 
mini, n'ar umplea chiar nici o sală modestă, S'a acceptat deci să se in- 
vite. cHeva familil maghiare, cunoscute domnilor aranjatori din Buda- 
pesta, E sigur că, de dragul acestora, la şezătoarza rominească se va 
vorbi mai mult ungureşte, şi complezenţi cum sintem, o să ne pomenim 
şi cu „ciardaş*... Lucrul acesta s'a mai intimplat nude mult, în Oradia- 
Mare, unde ciți-va aranjatori de asemeni stăruiseră să fie invitate „citeva 
lamilii maghiare cunoscute”, şi măcar că n'a lost în program, s'a dansat, 
pe întrecute, ciardaşul... Dar s'a intimplat ruşinea aceasta chiar zilele tre- 
cute, într'o comună curat rominească din cel mal cuzat comitat romi- 
nesc: şacolo Rominii (preoţi, Invăţători etc.) au crezut de cuviinţă să 
invite „lipitorite satelor” la petrecerea lor; din complezență s'a dansat 
ciardaş şi s'au ținut vorbiri ungurești... Mi-e teamă ca şezitoarea dela 
Budapesta să nu aibă ca urmare repejirea ruginii dela Căplinaş (c. Ca- 
raş-Severin), 

lată de ce am ținut să tratez chestia şi in „Viaţa Romineascăe. 

Datorez adevărului să spun ai o fac asti cu plăcere—că ecoul 
acestor păreri şi temeri s'a făcut, în societatea din Budapesta, și inimo- 
sul deputat dr, AL Vaida. 


Inconştienţa pericolului de a ne amesteca cu Ungurii, fe chiar în 
cele sociale, a făcut ca mal zile!e trecute o corporațiune curst romi-` 
nească (Comunitatea de avere prănițerească din Caransebeş) să voteze, 
aproape unanim, peste 200.000 coroane pe seama unui liceu unguresc 
ce statul va ridica în acel oraş... Anul trecut s'a ridicat în Caransebeş, 
tot din banii Rominilor grăniceri, statue numai cu inscripție ungurească... | 
Acum se risipeşte o sumă enormă (căci s'a dat şi teren pentru liceu) | 
pentru palat culturii maghiare! lată unde ajungem păşiud odată pe panta ` 
oportunismului... 


Astă vară le-am dus pe frumoasele Selistence Ja Bucureşti... A le l 


duce acum şi la Pudapesta, este a face politică ce se bate in cap. ` 
Lipsa de intransigenţă în tot ce este rominesc, din nefericire, avem | 
destule cazuri să ne convingem unde duce: la politica lui Burden din | 
Caransebeş, care pentru a sta la o masă cu magnații, a Imbrăcat cizme | 
cu pinteni şi nădragi roşii, cumpărase un ziar rominesc ca să facă în | 
e! politică guvernamentală şi, ca prezident al comunității de avere, iată, 
asvirle cu sutele de mii bani rominești pentru maghiarizarea (căci ss 
o urmăreşte guvernul) celui mal curat colț de ţară, rominesc. WK 


SURISORI DIN ARDEAL 293 


` $ 


În mersul politicii noastre activiste avem de înregistrat o eclipsă. 
Alegerea dels Bocşa, Intimpiată la 1/14 Febr., s'a terminat cu o ruşi. 
noasă infringere a partidului naţional tomin. Cercul electoral cart în pri- 
măvara anului 1905, la alegerile generale, trimisese în parlament cu 
atita insutleţire pe C. Brediceanu, acum a tăcut tocmai dimpotrivă :a dat 
candidatului guvernamental Weiss (ovteiu care nici nu sa arătat prin 
cerc) 1,634 voluri, iar candidatul romin dr. V. Branişte a întrunit numat 
1,108 voturi. În rindul trecut Ovreiul Weiss nu avusese nici cinc! sute 
voturi, er Brediceanu (al cărui mandat a fost. anulat pentrucă sar fi 
les în urma unor agilatiuni şi terorizări naționale nepermis de lega) 
avusese aproape o mie peste majorilatea necesară. 

Şi nu e vorba, de ostă-dată, numai de pierderea unui mandat, cl 
primejdia e că guvernul a găsit mijlocul de a infringe partidul național: 
War decit si protesteze mandatele cucerite de mt, şi comisia Dietel 
inte te şi annlează. La a doua alegere se aruncă apoi cu toată forja și 
cu bani mulți asupra satelor noastre, terorizează cit ponte și cheltuleşte 
cit trebue, şi pe dă gata. În 'comitatul Caraş-Severin chiar mai sint peti- 
MLinate (la comisia Dietei) două mandate ` ale d-lor dr. G, Popovici (Lu- 
gi) şi dr. St. Petrovici (Zartenţ!). După isbinda dela Bocşa, e aproape 
s'zur, că se va întrebuința acelaş procedeu, Mal alzs că cercul Lugoju- 
lui nu este pen de curat roniinese ca al Bocşa, ci aproape a trela parte 
ssăini, iar la Zorlenţi ce! mai interesat să lupte; actualul deputat, e 
condamnat să stee pasiv în temnita dela Seghedin, unde n fost tirit chiar 
In ziua alegerii dela Borgs. 

Îniriagerea a produs cu atit mai dezaistroasă impresie, cu cit gu- 
vamul nici n'a trebuit să recurgă la atrocități pentru Inregistrarea şi de- 
nunțarea cărora se aduseseră ziariști din străinătate (Paris, Viena, Colo- 
nta), ci sate întregi, cu preoți şi învăţători în frunte, su venit în dragă 
voe să voteze Impotriva candidatului romin. O aşa demoralizare nu ni 
sa mai dat să vedem, 

E adevăral, că nainte de alegere, cu două săptămini, cercul a fost 
ca în stare de asediu, dar nu e mal puţin adevărat şi aceea, că din par- 
tea clubului parlamentar romin nu s'a desvoltat o acţiune energică, nu 
sa dus nici un deputul să stee zile întregi prin sate, ci alegătorii au fost 
aşa zicind părăsiţi orl mai bine: lăsați în puterea jandarmilor şi a stuj- 
başilor unguri, Conducătorii prea s'au încrezul în popor şi In lrecerea 
ce ar fi avind-a la sate. Deziluzia e crudă. Să sperăm însă, că lecţia 
dată, dezastrul suferit, ne va îndemna în viitor la acţiuni mai temeinic 
organizale, 


Ava, "7. Fer. 1907, 
An L Russu-Şirianu. 


Léit Ah 


Cronici Bucureştene 


PForenar, 


Negreşit, nam pretenția să vă dau o noutate sensațională spu- 
rindu-vă câ... iarna continuă la Bucureşti, Probabil că acelaş lucru îl 
face şi pe ia dumneavoastră prin laşi, ca şi prin toate oraşele: egalita- 
lea cetățenilcr Innaintea barometrului şi termomeirelui e poste singura 
egalitate reală In Romeo, 

Dar, ceea ce'mi inchipuiesc că nu-i pe-acolo şi nici pcealutea, în 
provincie, este belşugul de aşa numite „baluri de caritate” ce ne kintuie, 
Aproape în fiecare seară cite unul, la noi, Milosteniea, fără îndoială, este 
una din ccie mai nobile virtuți, Dar, mă 'ntreb CU, Vecinic chilton :— 
Oare nu se poale practica deadreplul caritatea, fără beleri, fără serate 
dansante, picnicuri şi atitea alte nimicuri cum le-or mal fi zicind ? Cu 
alte cuvinte, bopătaşii care au bari de prisos nu pot ef să-i imparti gà- 
racilor direct, în mod simplu şi creşiinesc, fără ostentație şi pompă, fără 
să mai fie ahtiaji ca fapta lor caritabilă să se inregistreze într'o „Chroni- 
que mondaine” a ziarului „L'indépendance Roumaine“, d'mireună cu 
descrieri amănunțite—pe care eu le gâsesc cam indisereta.- a brațelor, 
umerilor, părului și rochiilor nevestelor lor? 

Se pare că nu, Se pare că mila nu mai eo virtuts pentru cel cu 
dare de mini, ci un spori, spot sadeă ca „itwn-tenny5"=ul ori ca pati- 
pain, Pentru a dărui unul nenorocit o sută kilograme ce lemne şi o 
pine neagră, Madame Cheschevulescu a Monsieur Jemantişidi, „spre a 
se antrena la caritate”, trebuie să chelulască întăi mil de lei cu toatetete, ei 
trebuie să danjeze, tă „flirteze“, să „epateze“. Un bol aşa zis de cartale 
produce, în cazul ce! mai fericit, 23000 de lei pentru săraci; pe cind, 
la o asemenea pelrecere, se risipesc zeci de mii de lei din care des- 
moşteniţii soariel nu se'nlrupiă de loc. A, ba da: mai cîștigă citeceva și 
lucrătoarele sirmane care “mbracă pe eleganlele cucoane, mai ciştigă o 
sumă de atli alți uvrieri care se trudesc să asigure balului sirălucirea 
cuvenită, Ce adevărată e frumoasa vorbă a lui Chamiort: „Luxul este 
birul pe care munca săracului îl pune asupra vanităţii bogatuiui.* Poa- 
te asta să [ie „o circumstanță atenuantă“ a baluritor de caritate. 

Dinlre balurile de caritate din jama aceasta la Bucureşti merită o 


ed AM, gett 


MK 


af 


ch 


` eet, e 3 H i ` 
CRONICI BUCURESTENE KH 
„mențiune deosebită balul societății „Obolul>. Namita societate, vradnică 
de inudă de altminteri peniru sirguința filantropică ce destişoară, dădea 
în fiecare an clte-o reprezentație în limba franțuzenecă. Am iost cel dit- 
Hiu (miam permiss'o iau chiar innaintea d-lui lorga}, care am arătat, — 
printr'o serie de articole in „Epoca, adunate apoi în broşura mea „Fran- 
țuzomania“,—că s'ar cuveni ca doamnele din „elită“ să vorbească romi- 
neşte măcar pe prima noastră scenă rominească, Căzi—vorba bătrinească 
— peştele dala cap mironze, şi dacă „Obolul= dă regretabilul exempli zi 
desconsidcrării Tiemoasului nostru gralu materr, atunci repede Obarui se va 
molipsi de sceasiă franțuzomanie, şi de altfel mica burghezie şi mahalale 
sau şi molipsit. La prima reprezentație framţuzească a „Otolului”, pi- 
bicul a fost indispus; anul armător, pubiica! e murmarat ; jar la a treia 
reprezentație sa destănțuit nenorocita vijelie pe care-o ştiţi. 

Ei bine, anul acesta „Obolul“ n'a mai jucat Diese traniuzeşti, A 
jucat... numal dantur! frantuzesti, ceea-ce nu-l tocmai pritnejdios pentru 
naționalismui nostra, recunosc, deşi poate n'ar P rău şi nici prea nées- 
tetic să se intercateze de către „doamnele din societate“, inte un bos» 
ton şi un cotiilian, și ie mind horă de ale noastre, cum pildă dete 
la O recenti serbare Insăşi grațivasa principesă moștenitoare, o Engle- 
zosică ce cauli să-şi apropieze sufletul rominase mai cu ren? şi dra- 
goste ca muite Romince băştinașe din protipendada noastr, Convertirea 
„Obolului” la sentimente mai naționale merită felicitări, Renunţiad la 
piesele tranțuzeşti a dovedit că dacă errare humanum est, apol persz- 
verare non di... Obolicum. 

Această maximă scumpă d-lui Sturdza mă tirişte fără voie în po- 
iitică. ŞI era mai plăcut lucru să stau Ja bal, decit să intru in bal... amu- 
cul viet nozstre politice, = 

În citeva cuvinte, situația politică, aşa cum a văd eu cel puiin, e 
destul de urită. Partidul guvernamental, desbinal în două tabere "äus, 
vrăjmaşe, torrit şi mifocanii (boest ca de piidă d. Pascal Zonceseu, mi- 
tocani ca d, Virgiti Acte, ar tecbul să plece dela cirmi, Partidul Hbe- 
tal, pe dea parte, deasemenea frămintat şi ei de două curente prolivaice, 
nu poate si vic arum ta guvern. Ţara, cu cele două ale ej partide isto- 
rice, se găseşte într'o situaţie tot aşa de neplăcută ca şi a lal Cilibi Moise, 
tare spune În imucalitele-i glume că arc două case: dar dintruna nu-l! 
lasă să iasă şi in cealaltă mul lasă să inire. 

Mat îi râmine ţării, ce-i dreptul, ca rezervă, partidul jurimist, Tot 
„junitmisi*, în ciuda anilor care aleaigā „cu vileza-a irela" (cum trebuie 
să'şi bată joc moşneagul Saturn de modestele cent à l'heuret sje au- 
tomobiliştilor 1) ; tot „junimist* partidul, deşi conducătorii lui devenit-au 
ati niște juni loarte venerabili; nostiină titulatură anachronică ce-mi Tez- 
minteşte că am citit cindva o telegramas cam așa: „Eri t încetat din viaţă 
Baclavă Efiendi, cunoscutul tinăr ture. Răposatul era în virstă de 99 ani“. 

Hei, ce te faci, țară, cu „rezerva junimistă*? Marturisese că aştepi 
ER Insu-mi cu nerăbdare deslegarea iristei cimilitur, find (vai!) unui 


32 VIAŢA RONINEASCA 


— 


dizire acei junimişti care ar putea spune: „La garde mauri, mais ne se 
rend pas!* Luntrea partidutui d-lui Carp (numai deşmani! pretind că e 
vorba de două watt, se lesgână azi între o Scyilă și oa Charyhiă: ori 
cartel ca „colectivişiii” In opoziţie, ori fuziune cu „fevruarigtii“ la pu- 
tre. Cartei sau fuziune ? Ceva fi? „Entre les deux mon coeur balance“, 
cugetă de sigur în momentul de față d, Petre Carp, acest înțelept in 
accepțiunea antică a cuvintului, acest înțelept cu aparențe de excentric 
rătăcit intro lume În care nebunii au aparențe de înţelepţi, d. Curp ci- 
rula i se asviri dela o vreme atitea pietre că-i vor D deajuns ca vii- 
torimea să-i inighebeze din clo piedestalul monumentului său, 

Puțin numeros, der cu adevăzat „bloc*, partidul junimist aduse- 
aminte „bătrina gardà” a grenadirilor lui Napoleon. Toti credincioşi, toti 
ireductibiti, toţi strins ua in jurul, nu numai al unul drapel, de: In al 
unei cruci de asindă, cu cara urcă un calvar poillic penibil și netermi- 
nabil Totuşi, printre aceşti fideli, o mică delecțiue. MA grăbesc să 
spun că este una literară, nu politică. Un junimist, de allminteri eat 
proaspăt, d. Mihail Dragomirescu, s'a retras de'a „Convorbiri Literare* 
şi a scos o nouă revistă, pe care a găsit cu cale să o boteze „Convar- 
| biti.“ Nu împing răutatea Dina ia epigrama pe care i-z făcut-o eruditul 
meu amie Nerva Hodos În „Revista noastră”, inzinatad că Dis! nouei 
reviste însemnează că Convorbirile” nu mai sint „literare“. Cu toate ns- 


| 


| 
| 


tea, mă 'ntreb: nu putea d. Dragomirescu să găsească un nume now 7? 


revistei d-sale, ca să nu mască în spirite bânulala vagă n unei mici 
uziirpări ? Aveam deja—şi nimeni nu se bucură „clubul partidului can- 
servator“ din casa Vanicu şi „clubul partidulu! conservator” din casn 
Mandy. De ce să mal avem şi „Convorbirile“ de subt direcția d-lui S. 
Mehedinţi şi „Convorbire“ de subt direcția din M. Dragomtitescu ? 
Orl, nu cumva e convins d. Dragomirescu că d-sa, disidentul, repre- 
zintă adevărata tradiție literară „junimistă*, cum odinioară d. Fleyr — 
singur contra tuturor—susținea că reprezintă pe cea liberală 2 în cazul 
acesta, d. Dragomirescu trebuia să fie consecvent, A'şi însuşi numele 
revistei nu era deajuns, lrebuia si'l ia şi pewl Maestrului şi ar fi in- 
calte original dacă și-ar iscăli articolele ` Mat T. Dragoma'o-escu | 

Eu unul, în locul d-sale, n-aş fi ținut grozav la titlul ăsta de 
„Convorbiri*. O revistă literzră, la noi, Iñ vremea de azi, nu e mai 
niciodată o convorbire între scriitor și cetitor. Le aproape toate multele 
noastre reviste, azi, e numai unul „cate vorbeşte singur”. Am pus ghi- 
limete într'adins ca să op ont tAlmăciţi vorbele În Inţelesul tor obicinult. 
Nu convorbesc, ci vorbesc singuri domnii directori al acestor prea nu- 
meroase reviste romineşii. Nu se sinchisesc să pipäte pulinşi pulsul 
publicutui cetitor. Ei pu" întreabă niciodată pe acest public, care Is de- 
finitiv este suveranul lor atotputernic, ce şi pe cine preferă în literatură, — 
Vorbesc singuri, pontitică, Fiecare vrea să'și impue, cu autoritatea de ` 
contrabandă a lui „magister dixit", părerite şi seritarii lui. Aşa vrea să — 


facă d, Dragomirescu la „Convorbiri“, d, lorga în „Neamul Rumimese“, 


ka Bă 
Lé 


i 
' 


CRONICI BUCURESTENE + ër 
Ri i 

i, Ovid Densuşianu la „Viaţa Noui" şi chiar d, Marie Chendi la Vi 
aia literară ei artistică’, etc. Nu că vreau să flu părtinitor, dar „Viaţa 
Rotmisească* prin faptul că are doi directori, nu unul singur, este re 


vista cea mai în măsură daa sesiza adevărate „convorbiri literare“, 


de-a practica o largă libertate şi un bine selecționat ecleclism, şi cea 
mal bună dovadă esté.. poate chiar publicarea cronicii subserisului cu 
care dr sigur în unele puncte nu se vor Inyot „domnii directori", 

Cu asti, ar fi impul să'mi Inchelu această cronică, mă tem, prea 
lungă. Am trecut în revistă tot ce s'a petrecut mai de saamă, luna tre- 
cută, în viata noastră smiată, politică şi literară, prea din cale-utară cen- 
tratizată ln Bucureşti, precum omul nechibzuit gospodar grămădeşte tot 
luxul în salon și propsește celelalte odăi, chiar din punct de vedere 
higienico Mi-ar mai petit numai clasicul „mot de la fin", pe care 
tipicul megeşngului îi rectimi pentru aces! -gen de cranii uşoare, scrise | 
cu zimbetu! pe base și în sborul condeiului. lim! pare tău, insă, că nu 
vă pet servi; Oe data asta, iubii cetitori, acest glumet „mol de la fin“. 

Am să'mi slirşese cronica mea ceva mai trist. 

în clipa cind scriu rindurile acestea stat subt imprestunea cetirii 
discursului rostit în parlamentul din Budh-Pesta de deputatul romin dr, 
Alexandra Vaida Voevod. Minunstă cuvintare! Minunată şi ca simțire 
potmitească şi ca Istejime de luptător pariamentar subtil, care ştie să se 
facă ascultat cu interes chiar de o adunare ostilă, şi ştie să asvirle 
In fala dușmanului dinamita singeroaselor adevăruri răzbunătoare, cu 
DU) cu care le-as oferi bomboane Invelite în hirtloare dantelate, 

Le discursul acesta şi veţi înțelege de eo după ce am expus 
ii eleva trăsături conediea vieți noastre uguratece din Regatul liber,— 
mă sfiesc să irag în vint focul de arțilicin at unni eftin cuvint de duh 
cind conina vecinie Jsată a Carpatilor ascunde o dramă aşa de 
dureroasă. 

Noi ceştia diberi ne certăm, În literatură ca şi in polilică, pe 
“chestii meschine, ca ln epoca de decidere a Bizanțului ; dar dincolo, ce 
aspră lupti şi cit de inălțătoare! Luptă omerică a unui neam întreg care 
mu vrea să fio lamormintat de viu! 

Ceteam discursul vreduicului naţionalist AL Vaida Voevod şi cind 
lam sfirşii, ca impins de-o putere nebiruită, m'am aşezat la masi mea 
de lucru şi—recitind ultimele vorbe ale deputatului transilvănean — atn 
scris. versurile de mai jos, pe care mulţi prieteni binevoltari le-au găsit 
bune, cărora Insă cu nu le dau altă valoare decit aceea a neinvinsului 
sentiment spontaneu care mi le-a inspirat.. 

D. dr. AL Vaida Voevod isprâveşte frumosul său discurs astfel : 

Un priveşte însa popurul noatro, despre eare d. minzsleu de inlerus 
a is că-l iuhugie, eu mam dis și am intrebat co zice Muninal opinene 
fratele meu, despre discursa] d-lui ministru de inlerne, și acesta mi-a ria- 
Pins Domtunle, jus să vorbească cit o vrea groful Andrásy, noi ştim una 

IF stinen: mier, 


Cé 


340 VIAȚA ROMINEASCA 


lată şi versurile mele, căror le-am pus moto: de mai sus: 


Voi, ne iubiti?! De cind? Și cum? 
Am mai văzut nol jurărminte 
Fâțarnice, ce pier ca fum ! 

„NO? finem minte. 


De voi waft vrut så ne legaţi 

Cu lanțul prieteniei sfinte, 

Cin alte lanțuri ne-aruncaţi ! 
«Not finem minte, 


Si nu ne daji măcar răgaz 
Ca scumpa doind så a'inte 
Un suflet vecinit în necaz! 
Not Jinem minte, 


frujia voastră stuipă fot 
Ce ne e satru, Chiar matminte ! 
„Valahu"-i pentru ou iot! 

„Nol ținem minte. 


„Deşteaptă-te Romine", ca 
Si „Cimtecul Latinei Ginte*, 
La vol nu-i slobod a'l cinta! 
„NO tinem minte, 


Rugați pe-Atila şi pe-Arpad 

Să nu punem mita pe flinte, 

Căci deom intra'n codrii de brad... 
Veţi ține minte! 


Şi parcă mi-e ruşine cind mă gindesc că, publicate intr'o foale- 
ardeleană, aceste versuri ar îi atras autorului lor amendă gren şi csindă 
la temniță, pe cită vreme en le scriu acuma pentru „Viaţa Roininească”, | 
instaiat comod în fotoliul meu de blurou, serbind un ceaiu delicios şi ` 


trăgind fumuri dinir'o bună ţigară, (ri teamă de nimeni şi de nimic se 
Georga Ranetti. 


H 
7 
H 
' 


Corespondențe literare” 


Emile Faguet 
— Pour qu'on iise Platon. Amours d'hommes da lettros — 


e 


Un critic germân ') spunea odată: „A reveni la Lessing inseamnă 
a merge inainte”, Stat și alţi pinditori, [+ care, o Intoarcere înseamnă o 
inaintare. Platon e unul dintre aceştia, 

E foarte bine deci să ni se aducă aminte că trebue să păşim şi 
ludărăt, pentru a merge Inainte. De cete mai multe ri lleratura zilei 
ue ripete în curentul ci, loviadu-ne de malurile intereselor şi probleme- 
lor imediate. Luaţi de valurile tutburi ale totnanator, utim mal totdeaunn 
că În urma noastră ce o literatură bogntă, uităm că ginditori muri au să- 
mănat perlele cugetări lor in cărți, pe care trebue să fe fi celit, pentru # 
putea trece mai deparit. Şi accasta mu numa! dintro datorie de conștiință, 
cate trebue Indepliniti ca atitea alteie, ci dinirun iniores şi prolit real... 

lată deci pentu ce e bine, ciad Faguet ie bate pe umăr, aducir- 
du-ne aminte de Piston, Şi fiică a reveni singuri la opera filosofului 
e cani greu peni timpurile noastre, pratezim sä fin luait de mină ai 
conduşi. De altminteri nu cunosc tovăzăşie mal plăcută, dacit cea a lul 
Faguet. E tovărăşia uasi om pătrunzător, a oa erudit şi a unul om de 


"Spirit, Căci e! pătrunde subiectul, de care se ocupà până în amânunți- 


mile lui, îl compară cu tot ceea ce o bogată asociație de idei, îl pune 
in legătură, şi îl întățigează în stilul cel mai plăcut cu putință... 


D 
Dacă ar fi să rezumăm filosofia iui Platon în citeva cuvinte, am 


putes spune: toată fitesofa lui Piatan se poste reduce fa o tendință, 
la o năzulmță cht periecţie. Perfucţia este scopul oricărui lucru şi ai 


Tu Subt acest title vom publica, asupra mișcării literare gi artis- 
lice din străinătate, cronicile ce s'a oferit a ni le trimite d. Eugen Lo- 
vinescu, care se află acum ia Paris. (N. Bi 


1) Gustay Kühn» 


342 VIAȚA ROMINEASCA 


lumii întregi. Această doctrină îl apropie pe Platon mai mult de Renan, ` 


cu acea deosebire că pentru Renan lumea şi omul vin dintr'o ee E 
EE Ve Ee mg 
ult, pe cind pe 

lea er br Steeg totodată spre ez. Cu alle ga 
pe cînd Renan e un moralist, Platon «e un moralist dublat de un pe 
fizician. Grecul îşi arată totdeauna urechile. Chiar cind preocupaţi ji, 
e alta, el revine la metafizică, O doctrină nu-şi capătă valoarea ech 2 
cit atunci cînd are o bază metatizică. Se cunoaşte că Serii o? i 
cum două mii patru sute de ani, pentru un popor e , ang 
blemele albastre, care n'au nici o deslegare. În fond însă Pla pă Ge 
moralist, mergind pe urma trasă de Socrat.  Metalizica adăugată 


sul e pentru a da un pedestal mai solid moralei socratice, Căci daci | 


tot Platon se poate reduce la tendința spre periecţie, pentra baranda 
pertecția cea mai mare e perfecjia morală, În aceasta e şi si: 

istem. WS 
gene eg făcuţi pentru a realiza în noi şi în afară eng gx 
binelui insă nu reiesă atit din conştiinţa noastră, pe cit din piin e a 
meditaţia filozolică, Căci pentru Platon e de ajuns riscă piesa 5 
lui, pentru a fi coprins şi de dorința de a o pane ln eg č e ëmer 
de altminteri piatra unghiulară a filosofiei socratice, Prin urm > 
rău face răul pentrucă nu cunoaşte binele, eem, lui We: ee 
ştiinţă. Tot aşa virtuosul e un om care ştie cee virtutea.— e een 
se vede Platon confundă ştiinţa cu voința. A şti Insă nu e se d 
Se poate intimpla să ai o noţiune ca despre virtute, fără a avea. 

a o pune în practică, 

ieri pata devie in această doctrină. Un om depiidă EN 
poate şti ce e dreptatea sau virtutea, dat o ştie în mod sumar, căc S 
ar şti că viriutea e cea mai mare fericire, cate se poale gusta afle n 
mint, e probabil că ar şi practica-o. Totul se reduce deci la x penn 
litate, Siguranţă nu poate [i niciodată. Pentru Piston pona Z ge 
El crede că virtulea e ceva, care se ea sei i de oricine, Cu 
i un e în ştiinţă, In inteligen 
Weg cat Pinton binele e j armonie, care deşi nu presupune ideia de 


plăcere, nu o exclude totuşi în mod absolut, Dar binele nu merge iără o 


irumos, precum frumosul mu merge fără armonie. Morala In fond e şi 


o estetică. Aceasta e concepția lui Platon. Căci dacă contemplația ar- 


țistică are o valoare morală, cu atit mai mult o va ES ét sr i 
frumuseții, In sine sau în afară, Arta o creează în afară, virtutea in es? 
Virtutea face din viat un obiect de artă. Cum virtutea însă se pret 
prin rațiune, morala lui Platon se inchee, aşi dar, prin supunere 


lută la rațiune 4 
i Gate ne îndeamnă la dreptate, Trebue să fim drepţi, A face 


feri, Socrat a fost mai ` 
o nedreptate e mai dureros chiar de cit a o su 
fericit deci judecătorii Jul  Nedreptatea e o dezordine care strică armo- ` 


BN d vam A, CAE 


ESPONDENȚE LITERARE ES 


Morala lui Platon e deci foarte curată şi nobilă. Ea e negația con- 
iingenţelor, i corpului, a simțurilor. Din ea ușor Va putea iși stoicismul, 
Fundamentul e acelaş : binele suprem mare nimic a face cu ceea ce nu- 
mim de obicei „bunuri“, EI stă tocmai In disprețuirea acestora ca şi in 
infringerea tuturor pasiunilor, Paslunile te inpedică de a deosebi drep- 
tul de nedrept. Dar în această morală curati e o mare lacună. lipseşte 
bunătatea, Platon şi Socrat au fosi desigur oameni buni, dar au uitat să 
fecomande şi altora de a fi buni. Altruismul nu se vede nicăeri în mo- 
fala lor, Idealul or moral e nobil, e itumos, dar e rece, El e un soare 
de iarnă. O astfel de doctrină poate fi sublimă, dar nu va putea îi nici 
odată populară, E Jpsită cu desăvirşire de sentiment, Sentimentul însă e ace] 
care pătrunde ca o rază de soare in toate adincurile stratilicației ome- 
nesti. Lipsiti de cl, filosofia lui Platon a rămas palrimoniul citorva ideg- 
logi. A trebuit să vie Galileanul pentru ca să-şi aducă aminte de bunitat= 
şi de altruism, Din ele, Isus a ficut o pirghie minunată de propagandă 
printre „sclavi“. lar sclavii vor H totdeauna într'o majoritate impunătoare, 

Am spus că Platon a pus morale! sale un fundament metatizic, 
ceed ce nu făcuse Socral. Aceasta era în spiritul elen. Filosofii vechi 
emu convinşi că att timp cit nu înţelegi Inlregu!, nu poți înțelege pār- 
tea, sau amănuntul, Pentru aceea toate sistemele filosofice aveau la ince- 
put o cosmologie. 

Dar ori ce matalizică întrun Tel e o religie, pentru că eg des- 
prinde pe oameni dela individual,  reunindu-i în contemplațiă citorva 
mari probleme, 

Piaton atacă politeismul, fără a lovi totuși În dite. Siesa lui 
e creatorul şi organizatorul acestei lumi; el e isvorul binelui, Dar în 
afară de dinsul mai è şi necesiiatea, care e izvorul tăului, Vedem deci 
că Platon nu e departe de Manicheism 

Sultelu! nostru nu e decit o părticică, o emanatie din acest suflet 
universal, care pentru Platon e divinul. El, Incorporindu-se pierde multe 
din calitățile primare, In locul Sint absolute nu-i mai rămine deci: 
amintirea acestei sis), De aici şi teoria ideilor lnâscute, 

Dintr'un număr mai mare de lucruri asemănătoare, noi Iragen © 
idee genesaiă. Peniru noi ca e o idee abstractă, sau ceea ce numim ta 
limba noastră modernă, o noțiune. De fapt însă nu e abstractă, Ea există in 
dumnezeu, ca o parte esențiată a lui. Prin urmare ideea abstractă e mai con- 
cretă dech însuşi concrelul. Acesta e numai o aparență, pecind abstractul e o 
realitate eternă, Dumnezeu e reuniunea acestor idei. Divinitatea lui Pla- 
ton nu e deci un panteism material, cl e panteismul Lieeior generale, 
De aceste idej omul îşi aduce aminte, printr'o slabă amintire, din tim- 
pal cind şi el era o idee, adecă o divinitate... 

Aceasta e metatizica Jul Platon, Faguet insistă Puțin asupra el, 


sai VIAȚA ROMINFASCA 20 


Pentru a face mai bine cunoştinţă cu ca va trebui vaca ne mai adre- 
sim ta Schopenhauer, care a enalizat-o afit de aproiundat.. 


tra attal. Nu—el e contra als: 
on are reputația de a îi în con a 

titor o se See că artistii sint nişte conrupători şi EN ENS 
că avea o concepţie deosebită despre artă. Wiaton e ce A eee 
ridicat împotriva artei pentru artă. Această revistă are p 

i ele? 

"` Ste Platon arta nu e decit un mijioc de a moraliza pe oameni; 


ea e un mijloc de educare, Astistul trebue să fie un filosoi poet, lar 
iilosofie exprimată prin imaginaţie. SR i l 
z KE e locul aici de a mă Intinde asupra acestei reg sosea 
teri am făcut-o alure, destul de larg, Părerea mea personaia m 
i în aceste cuvinte ale lui Goethe: 
B pe alina ocupat niciodată de rezultatul aya al pper mei 
s ç i it bine; dar nu ace 
Am motive să cred că au făcut mei mult ! tee Seen 
i i inut desit să-şi realizeze visu É 
intenția mea. Artistul nu e {inu a esa Ems 
ine anol ceca ce poate în Imsginajia oameniior, A 
ge pf io binale şi de a arunca răul, Artistul nu trebue dech 


să-şi reverse sulletul“, 


H H ‘| {= 

În politică Piaton e un conservator revolutionar. Sa ari n A 
nui democratic e ce! mai tău dintre RT a leie Seene 
e i. Si olivarhie, Republica 
lentei şi al prostiei. Sistemul tuie olig Pes ae i 
d et sei beet Paparul e Impărţt în caste: fa agricultori, SE al 
pa E f E D ie; Ave- 
mapisirați. Deasupra lor clasa răsbolnicilor, a SÉ Sr See 
rile ncestora vor îl în comun. Sistemul lui Piaton ta astial uneori 
aeck comunist... 


ée "e 


Dela opera de filosofie senină şi abstractă, ca acea a lui ar 
Faguet, în ultimul volum, Amours d'hommes de weits Se m 5 
printre oameni, Din cer el vine pe pimini Dele geas Ze ne 
dintr'o săritusă ja ceea ce emni profund re = ré R s a i 

Faguet în prima linte e un logician, E e eri à 
ct uşurinţă in aiai ideilor abstracte. ea i etniei pa ep 

i a$ ile ice s ze 

eră da logică. Toate teoriile lul filozo r 

Ka Det? logică. Dar Faguet we? > şi ră cota licee e : 
i i G 

spa vedea mal bine, decit în criticile Ini, tre 
wc generativ al ienomenului, Nicăeri pu vom Ges mg ag mai 
bine sufletul autorului din mijiocul operelor sale en rug eg e 
privință Faguet urmează pe Sainte-Beuve, Ele un sii peria dee 
operā de psihologie « şi ultimul său volum. În e! se studiază 
timantală a citorva dintre marii scriitori francezi. 


Å 


l 


pa. a A e rm 
K a : 


Fă 


CORESPONDENȚE LITERARE dë 


Pentru Faguet nu există subiect prea puţin serios, E de ajuns să-l 
atingă, pentru a-l face Interesant. Faguet tratează cu aceiaşi grajloasă 
uşurinţă subiectele cele mai Brave, ca şi cele mal mărunte. O problemă 
de metafizică H atrage tot atit ca o legătură de dragoste. lată pentu ce 
Faguet, după ce a scris pagini adinci asupra lni Voltaire sau Pascal, pã- 
trunzindu-le opera lor îiterară şi sufletul, nu disprețueşte să se ocupe şi 
de legăturile lor da dragoste, Şi vă asigur că grija şi interesul ce le 
di, nu sint mai mici. Nu-ţi poţi închipui mal multă Gre? şi sagacilate 
întrebuințate pentru a despleti firele atit de încurcate ale unei intrigi de 
dragoste. Nici un amănunt nu tămine la O parte 


, Nici un document, 
nici o scrisoare nu sint uitate. Toate sint studiate cu o atnănunțime de 


benedictin, cu o înțelegere de Psiholog, şi cu o grația de om de bun 
gust, Astfel a isbutit să scrie articole care sint pe de o parte şi docu- 
mente istorice şi psihologice, iar pe de alta romane mişcăloare. Aceste 
studii contribuesc nu numai la restabilirea istorică a unor legături cele- 
bre, cişi la luminarea lăuntrică a scriitorilor ; ele sînt o contribuţie folosi- 
toare peniru recotisizulrea caracterelor. În dragoste mai mult de cit oi. 
sătură suietească se trădează, Un critic nu trebue So disprețuiască. 

Faguet nu restabilește toată viaja sentimentală a fiecărul scriitor, 
Ar H fost şi aţios şi cu neputinţă. EI alege numai cheva episoade mal 
semnilicative. Asa pentru George Sand, Faguet alege numai episodul 
cu Alfred de Musset. Asupra celoralți amanți treca. Poate că ar li trebuit să ne 
povestească şi crama mişcătoare cu Chopin. Dar aceasta şi-a găsit ua alt 
Itaric, Despre Chateaubriand amintește numai dragostea sa senilă pen- 
iru o îstiţă de 1ă anl, trecind peste celelalte aventuri celebre ale aces- 
tui cuceritor de inimi. Despre Lamartine aminteşte numai legătura cu Ma- 
dame Charles. Aceste episoade sint atese fie pentru noutatea, fie pen- 
ini semnlicaţia lor psihologică. 

Juvaerul însă al întregului volum e studiul dragostei lui Sainte- 
Beuve cu Adela Hugo. Nici nu se poate o analiză mai amănunțită, mal 
ingenioasă, mal profundă. Ea c un roman şi un document totodată de 
adincă inveatigaţie psihologică... 


Trebue să spun acum cileva vorbe şi despre stiiul lui Faguet. EI îmi 
pare cel mai desăvirşit din cite cunose în critică. Perfecţia stilului reiese din 
adaptarea la obiect, şi ia felul general de cugetare al autorului, Stilul Iui Fa- 
guet e admirabi! adaptat cugetării sale şi materiei despre care vorbeşte, 

În prima linie acest stil are două calităţi : claritate şi repezeciune, To- 
tal e limpede şi repede spus. Îţi face impresia unel fete sumese ce sare de 
pe Plet, pe piatră... În citeva minute pirtul e trecut, Nu-ţi rămine decit să 
#dmiri iuţeaia şi dexteritatea ` pe virful hetelor nu e nici un strop de apă... 

Dar stilul lul Faguet nu e numai sprinten, ci e și spiritual, Nu 
cunosc un critic mat de spirit decit Faguet, EI are nu numai spiritul lui, 
ci şi pe cel ai intregii lumi, Faguet posedă şi istoria spiritului, Să mă explic, 

Atitudinea iui Faguet faja de orice lucru e acea a unul om inde- 
pendent, de un humor făză răutate, uneori chiar prea indulgent, —ea e 


Te 
au VIAȚA ROMINEASCA * 1 


emgeet TTT 


i itä, Felul lui deci 

dinea unui om de spirit, de o bunătate desăvirşi 
enn vorbi despre lucruri, € vesel, cordial şi spiritual. Intimitatea cen 
mai mare domneşte între autor, critic şi public, Cordialitatea aceasta spi- 


rituală, te ciştigă, învăluindu-te într'o atmosferă simpatică... s 


e lin iritul sân propriu, Faguet mai are şi pe acel al 
i enn din cele mai bogate din cite mar dl La n 
împrejurare, un spirit, o glumă celebră revine sub coudeiul ec va 
feţindu-i stilul, De aceia nici o eege a Ini Faguet, fie ca 
S e veşnic spiritua 
zanga Sa See e i lungă convorbire cu publicul. ong 
său urmăreşte toate intorsăturile vorbirii curente... El e sinuos dar ë 
şi repede ; el e coada de şopirlă ce dispare iute prin iarbă. ta 
Stilul Imi Faguet e deci „abandonat* cum e şi conversaţia, 
însă o conversaţie bine condusă: totdeauna ajunge la o ţintă şi e 
chiar mai repede decit te-ai Pare Mat: Ceia ce-ţi! părea că e o 
1 tirziu un element folositor. | 
e ege această armonie sulletească de a scrie cum te n căi 
crede că-şi dictează criticile, ca d. Panu articolele. Ajunge să-l we v x 
bind fa Sorbona peniru a-i înțelege stilul. Și fiindcă veni vorba, să p 
ersonală. 
cirip un curs asupra lui Montaigne. Făcuse chiar citeva 
ect), La una din ete asistai şi eu, Îl auziam pentru întăiaşi dată. S 
Un om mic şi îndesat, cu un cap mare şi rotund.. Faţa e ape e 
Din toată infăţişarea, vezi pe omul care a trăit mai mult printre Si S 
Vorbeşte stind jos, fără nici o greutate, dar fără uşurinţă oratorică. mie 
o vorbă nu se vede pretenţia. E simpiu, prea simplu. Atitudinea € a 
totul abandonată. Ridică vocea în trei tonuri; vorbeste cu cartea dina E 
tea gurii, sau cu o bucăţică de zăhar între dinți; vorbeşte în E A 
Scapă cretonul sub masă; Faguet se apleacă, vorbind Ga? ma Ă eet 
cursul jul e o conversație cu exclamări, cu „oh! „ah! „cu întrebări, 
cu răspunsuri: e o conversație cu un prieten invizibil. 
Şi despre ce vorbeşte, Faguet ?-—Despre André Chénier. P 
Cineva din sală se scoală, se duce la masä şi fi spune ceva e 
ureche. Faguet rămine un moment inlemnit. Îşi revine apoi îndată în 
ris: 
CS eet A un certain âge ça amive souvent.. Apol ca şi 
cum nu s'ar fi intimplat nimic, continue prelegerea despre... Montaigne. 
itate generală, 
su jee Gë? îi reproduc vorba, cu deosebire că nu cena 
niciodată despre Chénier, cind ar trebui sa trateze despre Mo a : 
În colo acelaşi grație, aceiaşi lipsă de pretenție, acelaş sp vă 
aceiaşi... cum s'o numesc ? O voi numi-o cu un cuvint Mergen e 
homimie“. Aceasta în deosebi mă farmecă, cind vine dela un om, 
unul din spiritele cele mal coprinzătoare, din cite avem astăzi. 
Puris, 6. Ianmarie 1907 kagi 


Pe a a ii aaa 


| 
| 


Cronica Istorică 
— Albumuri de istorie culturală!) — 


Cultura unui popor nu se 


judecă numai după strălucirea creaţiu- 
nilor sale artistice şi științifice, 


rtis ci şi după intensitatea cu care binetace- 
rile civilizaţiei sînt răspindite în masele mari ale bat Ana vreme cit 


strălucirea culturii unat. popor nu se sprijină pe intensitatea răspindirii 
ci, acel popor nu se ponte numi cult, deoarece eilorescenţa genialității 
lui e ceva cu totul independent de cultura generală a mediului incon- 
jurător. 


Oamenii mari ai unui neam răsar chiar în condiţii de complecti in- 
cultură a neamului lor, De aceca creațiunile lor arată, nu cultura nes, 
mului lor, ci numal posibititatea cultivării lut, „Un neam cate a dat ast- 
fet de personalități geniale e un neam de viitor“, se zice În aşa cazuri, 
—Alături însă de maniiestările vulcanice care schimbă, relativ, numai 
foarte puţin faja pămintului, sint prefacerile Istente, care-o schimbă cu 
adevărat măreț. Asile şi înfăţişarea generală a unui popor numai puţin 
şi sporadic se schimbă prin creaţiile geniilor sale, ci, cu adevărat măreț, 
prin prelacerile latente ate răspindirii culturii în masele mari ale lui. 

- Cultura noastră actuală nu e cultura poporului rominesc, ci e cul- 
tura aleşilor lni. Ea nu e cresculă din starea culturală generală a nea- 
mului nostru, ci îşi are originile sale fireşti în cuitura din trecut, tot a 
aleşilor neamului. Ea nu e o cultură general naţională, ci ea continuare 
de înalte tradiţii culturale, naţionaie.—Dar acest fel de cultură are ceva 
opinie şi exotic în ea. Dacă la un moment dat ar înceta apariţia de 
personalități creatoare, iar cele In viață ar muri, „cultura noastră“ ar fi 
o cultură moartă, despre care s'ar vorbi ca despre cultura unui popor 
din antichitate. Căci cealaltă „cultură“, aceea a poporului nostru în ma- 
sele adinci ale lui, neexistind, neamul nostru n'ar fi în stare să-şi păs- 
treze ca alte neamuri, „epuisate“ dar „civilizate”, rangul de neam cult, 


Viaţa şi tăria culturii noastre actuale stă în legăturile cu viaţa tre- 
cutului nostru. Actuala şi viitoarea luminare a maselor poporului romi- 
minesc îşi are şi îşi va avea cel mai mare sprijin fn deşteptarea cunoş- 
Dn de vechiu trecut istoric naţional. Ca şi pentru cei aleşi, așa şi pen- 


J) „Albumarile* sint iu cele ee urmează mai ales uo motiv binara: 
nit pentru a vorhi In genera despre mijlomeele intuitive pentru studint is- 
Aarte: culturale. 


au VIAȚA ROMIXEASCA 


tru neamul întreg, chezăzia viitorului ne e trecutul nostru, Cunoaşterea 
acestul trecut e dară o chestie de viaţă, pentru nol, 

Ce-a fost In zbuciumul omenirii luptă şi patimă trecătoare peniru 
viaţă, putere, bogăţie ori glorie, a pierit. Noi ştim ce-a fost, dar de aceste 
bucurii şi dureri ale celor apuşi numai a ne înduicşa mai putem, Ci 
partea de vesnicie din viaja acelor strămoşi, partea de inălțare a omu- 
lui în lumea senină a artei şi a ştiinţelor, acesa a aa: atunci cind 
flacăra geniului creator în omenire a amenințat să se stingă, spiritul ome- 
aese s'a hrănit din străvechi!e comori de fruinuseţă şi înțelepciune ais 
culturilor trecute. 

Cultura prezentului e cultura trecutului purtată prin sufletele ge- 
nerajiilor ce s'au unnal, preidcindu-se. 

Viața strămoşilor noştri a avut, ca şi viața strămoşilor aitor po- 
poare, şi ea, o parte trupească și alta sufletească, Partea „trupeastă” aci, 
cu înptele pentru păstrarea fiinţii ncamului nostru ca popor deosebi, 
einic şi politic, de altele, aceia trăeşte în noi, cei de azi, ca o amintire 
plină de recunoştinţă pentru jestieie slrămoşiloz, Partea „sufletească“ in- 
să, a vieții străbunilor noştri, aceca a fost veşnică, Din ea träeşte şi mul- 
imes celor cu suflete simple a plegaritor pămintului nostrt, din ca irá- 
eşte şi pătura mai înaltă a aleşilor neamului, Pe ca se va clädi iu viitor 
cultura sea marz a intregului popor. 

Căci cuilura trecutului nostru, fie în marifeztăriia ei mai modesie 
de viaţă statoini: orinduită, fie în cele mai mindre de adzvărată inălțare 
sufletească, € singure îndreptăţire a existenții noastre in prezent și ia si- 
lintelor nbasire peniru viitor. 

Întrebuințind, dară terinenii în deobşte folositi pentru a-expriua 
cele două idei desvoltate aici, vom zice că, dacă trecutul nasu pâttie 
ni-i scump, panlrucă nea pâstrat Data noastsă najlonaiă, trecutul celfi- 
ral e peniru noi şi mal însemnat, deoarece pe Gul vom dad noi 
cutiura viitorului, 

Cunnaşierea trecutului nostru cultura! e deci cea mai nobilă sta: 
duință a timpului de faţă, 

Cara sint insă manitestăriie trecutului nostru cultural? 

Fără incolală, cea mai măreață manifestare a cuiturii unul Goar 
e arta lui: litecutura şi artele reprezentative, Vin apoi mijonceie de ris- 
pindire a culturii: meşteşugul scrisului, —iar ca maniiestiri ale cuiturii, 
în cel mai larg înțeles, a Gout popor, considerăm utmete despre viața 
jul publică şi de familie, despre obiceiurile lui, ori, şi mai amănunțit, 

despre gospodăria şi locuințele, îmbrăcămintea, ennele şi obiectele ue 
cult ale lui, şi nù mai putia alts mărturii de acelaş fel. 

Cit priveşte mijloacele timpului de fată pentru cunoaşterea Meci» 
tului cultural, ete sint de trei, respective de patru, feluri, şi ane: 

L Prin scris. AL) ar îl de cuprins toate ştirile literie vechi gi 
nol, nemijlocite (inscripții şi documente) ori mijlocite țcronii, expuneri 
de călătorii) şi studiiie speciale ate învăţaţilor, 


"Bn 


CRONICA ISTORICA H 


H. După ciim urmele palpabile ale (ee F 
um ori ora fragmentate, et Upka, a CAN PNE 
reproduceri după însăşi resturile iectele aj 
la noi, Aceste reproduceri pot îi Ge geg Ce E 
teproduicerile fotografice), stu viI— reprezentative. Acest din urmă caz i 
pentru reproducerea sub formă de reprezentație  leatrală, ori în he 
publică, a unui fenomen cultural, pentru înfăţişarea părților ned ip e 
ale căruia avem resturi destule, spre a nu tecurge la al doilea fel d Ge 
Pe a prispa cultural concret,— Ri 
„Prin reconstituiri. Atunci cind urmele rămas x 
numal fragmentare, orl chiar n'avem decit ştiri iterare e ra 
se încearcă „reconstituirea“ (ari „IeStauiarea“) acelor urme. Astfel reene, 
stituirea unei opere de artă, a nnei cetăii, a unei locuințe, a unei Se 
ä unei cetemonii, etc. —Prin procedeele sale, reconstituirea. stă la mijloc 
intre ştirea literară şi între reproducerea directă, Câci reconstituirea se 
bazează şi pe mărturii scrise (cuptinzind aici atit descrierile cit și schi- 
féle după abicctul fragmentat ori pierdut) şi pe resturi. — Reconstituirea 
{ining locul obiectului insuşi, poate fi dară la rindul ei reprodusă ca si 
însuşi obiectul; plastic, pictural ori grafic, sau viu-reprezentaliv, *) i 
i Ii. fn natură. intrucit mărturiile concrete ate trecutului cultural 
Sau păstrat pănă la noi, ele pot îi, fireşte, văzute în natură. Un oraş 
d cetate, o clădire (întregi ori în ruine), direct unde se aflā,—o operă de 
artă, o armă, o haină, un obiect de cult, în colecția ori muzeul respectiv, 
H Toate cele patru, ori mai drept, trei feluri de cunoaştere a cultu- 
rii trecutului sint folositoare intrucit nu sint singuratice, cl toate ln un 
toc, Cunoaşterea literară fără cea intuitivă, indirectă ori (şi mai bine) 
directă, a unei culturi, e nesatisfăcătoare, Şi tot astfel contrarul, 

Despre felul intăl de cunoaştere a trecutului, cel prin scris, care 
e mai ales obiectul istoricului cultural, se ştie în deajuns de toată lumea 
cit e de trebultor şi de important. — Despre felul al treilea, cunoaşterea în 
natură, specialitatea mai ales a archealogului, s'a vorbit iară ŞI în timpul 
din urmă, şi rostul şi folosul lui sint clare pentru ori cine.— Despre al 
doilea fel de cunoaştere a trecutului, acel prin reproduceri, tie după în- 
săşi resturile ajunse pănă la noi, fie după reconstituiri, na s'a vorbit in- 
să mai de loc la noi şi de aceea vom incerca să spunem în cele ce ur- 
mează citeva cuvinte cu privire la natura şi la folosul său ca mijloc de 
cunoaştere intensivă a trecutului nostru cultural, 

Precum am arătat mai sus, o „urmă palpabilă“, intrucit nu e acce- 
sibilă oricui, e reprodusă, e copiată adică, într'un fel sau altul şi e äs, 
pindită ustfel spre cunoaşterea de cit mai mulţi. Această reproducere poa- 
te Îi sau o imitare în acelaş material ca originalul, de pildă pentru o 
haină ori o armă, ori o locuință, sau o simplă copie, fle în dimensiu- 


1) ` Asbl „eortegiile* istorice Jola aniversaren da raen 
woartea Ini ȘI z Ee dela 
- n Vie ig Mare ei „povestea neamului“ dela Expoziţia Natin- 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


nile originalului, de pildă pentru o operă de artă (sculptură, pictură: în 
marmoră şi pe pinză,—sau, ca „reproducere”, sculptura „copiată” in 
gips, ca mulaj), De pe o scară mal mică (reproducerea propriu zisă) (pic- 
tură, fotografie, gravură, etc.),—sau, în sfirşit, numai o „schiță* dupăoriginal. 

În toate aceste feluri de reproducere rolul principal îl are artistul 
ori meseriaşul specialist. Rolul istoricului de artă ori istoricului cultural 
e numai de a conduce lucrările. 

Atunci însă cind pentru un monument cullural se cere întăi recon- 
stituirea lui, rolul istoricului creşte în aşa măsură încit artistul nu poate 
isprăvi nimic fără ajutorul lui. Interpretarea ştirilor literare asupra aceiui 
„monument“, precum şi, la nevoe, aducerea de analogii de civilizaţii in- 
udite cu a noastră, cade în intregime istoricului, fie ei cultural, fie de 
artă. Artistul are numai a urma indicaţiile istoricului traducindu-le in 
artă. Această traducere cade toată artistului şi reușita ori nereușită el n 
priveşte numai pe dinsul, 

_Reproducerile se string însă în deobşte, şi ele, în colecţii parti- 
culare şi publice şi în muzee, ele nefiind, decit numai doară ca foto- 
gratii ori In publicaţii ilustrate, accesibile unui public mai mate. 

Educaţia istorică culturală ce trebue să se dea copiilor şi tinerilor 
in şcolile secundare şi în universități supt auspiciile şi cu mijloacele 
puse la dispoziţie de Stat, cere deaseminea o adunare mal bogată de 
mijloace de concretizare a fenomenelor culturale studiate, căci numai în 
acest chip şcolarii ar putea căpăta o cultură în adevăr intensivă în trecu- 
tul ntamului Jor. Din nefericire această parte a educaţiei naţionale e cu 
totul neglijată la noi. Nu e locul aici de a mă opri mai mult în genere 
asupra păcatelor predării istoriei în şcolile noastre secundare şi superi- 
oare, şi nici asupra lipsei de orientare a opiniei publice in chestiile de 
istorie atit culturală cit şi politică, —tipsă decursă tot din reaua educaţie 
istorică de care am avut a ne pinge cu toţii cit ap fost şcolari, Non 
accentua însă faptul că pentru răspindirea cunoştinţelor intuitive de 
istoria culturală a neamului nostru, tot şcolile rămin centrul de activi- 
tate în această direcţie şi că deci pentru prefacerea imprejurărilor ne- 
mulțămitoare, în şcoli e a se lucra intăi mai cu energic, dacă vrem ca 
silințele noastre de luminare a poporului întru cultura național —istorică 
să aibă vre-o izbindă. 

Dar pentru formarea culturii istorice a neamului nostru atit In 
şcoli cit şi în societate, în afară de mijloacele curat pedagogice '),—cu 
care poate să ne ocupăm aită dată în special.—sint mijloace destul de 
practice şi eftine, la îndămina tuturora, cel puţin tot așa de folositoare 
ca şi cele de şcoală, dar accesibile unui public şi ma mare. 


4) futeebuințale atit în yeoli eit și în conferințele publice (pentru 
blicul mare). Ast-fel : bărţi, planuri, vederi şi en ege pe plange mari, 
otografli și clişee pentru proveţii luminoase, modele lu gips lemn, ele, 
voleeţii de ilustrații, är) ijnateute, ete. CI. Perey Gardaor, d archie- 
Zog in schools, with an appendix containing li Beata gi appa- 
w hy P. G. and J, L. Myres, ed. Sun, Oxford, 1905, — prețul 1 sl, 


__CRORICA ISTORICA 


351 


Aceste mijloace sint publicaţi 
Elle ilustrate de istorie 
eme de istoria artelor, —fle sub formă de mari colecţii de 
iv sti ori de altfel, fie sub forma de albumuri SE 
le dintăi, mai scumpe i idi 
, 7 , pot H folosite mai de puţini. i 
insă, pentru eitinătaten lor, sint astăzi cel mal pe neg negen 
ET culturii istorice în masele adinci ale poporului "Se 
„a nol in afară de cite-va albuinuri ctn 
ografice, ce-i d 
ie pi Kë pest emăsură de scumpe din pricina arta per ara 
: ti publicaţii ilustrate de istoria artei noastr Ce 
istorie culturală. —ŞI, în ce priveşte i isto paleti 
Ñ publicaţiile de istoria artei 
mă folosesc de acest prilej pentru a ac i cl pese 
Ri? i centua cit de mare lipsă 
Rapa Des ştiinţifică, cit în şi cultura noastră generală, naibii 
pas acum intro mare colecție de reproduceri şi text a bogăției artistice 
ce ne-a lăsal-o moştenire trecutul, se pare, fără s'o merităm "= 


Cear lrehul să cuprindă un albin 

văr folositor atit tinerimii studioase, cit şi fi rs Ga ei E 
ritor de a cunoaşte cultura trecululul 3 DE 

L Cea mai credincioasă icoană a ctiltuzii unul timp e arta lui 
Fireşte dară, că întrun album cultura! rominesc locul de frunte ar fi 
ocupat de arta noastră, ŞI nu numai pentru partea de frumuseţă cuprinsă 
în creațiile ei, ar trebui să ocupe arta acest loc, ci pentru că ea ere 
şi la Insăşi cunoaşterea istorică a trecutului nostru cultural: înrturiri st 
ine, curente de idel, concepţii filosofice, religioase şi practice dintro 
anume epocă, ba chiar amănunte de viață zilnică: lelul de locuin i 
de prng deprinderi şi obiceiuri, ve 

poi, dintre toate artele reprezentative, 

locul de frunte, întrucit nu numai e ni s'au Aerul KL 
mente, dar ea a şi ajuns, de fapt, la o mal mare desvoltare în țările 
noastre, ŞI în special arhitectura bisericească. Alžturea însă de o al re 
3 momentelor caracteristice din arhitectura religioasă a ëëechéer Ee 
puri şi ținuturi, albumul ar trebui să cuprindă şi pe toate monumentele 
de arhitectură profană, mal caracteristice, în aşezare, pe de o parte cro- 
nologică, pe de aits statistică, dela curțile domneşti şi boereşii ce s'au 
mai păstra! încă, pănă la vechile hanuri şi în genere la arhitectura mu- 
nicipală a capitalelor şi oraşelor noastre.—Tot aici ar trebui adăogate şi 
diferitele „cetăţi“ romineşti ori burguri de origină streină pe pămint z 
tninesc, turnurile de strajă, etc.— Fireşte, ce n'ar îi deplin ori indeajuns păs- 
Lat ca să poată fi direct reprodus, sar reconstrui cu ajutorul vechilor 
picturi şi ilustraţii, vederi, planuri şi schiţe, de care avem destule ca să 
SE GE pentru vremile mai noi încerca reconstituiri cit mai aproape 
S Pictura timpurilor mai vechi fiind aproape peste tot bisericească, 
S'ar alege Lat, cu ajutorul specialiştilor, operele mai caracteristice, tot în 
chip cronologic şi pe ţinuturi şi, intrucit ar fi cu putință de urmărit, 


culturală şi în 


352 VIATA ROMİNEASCA 


chiar şi după curentele artistice predominante in cutare vreme ori (inut, 

Atit la arhitectură cit şi la pictură s'ar scoate apoi, şi prin itusteații 
potrivite şi prin explicări, ceea ce e asămănător şi deosebitor între ope- 
rele de artă născule la noi şi între cele cu care se inrudesc, ori din care 
se trag, din alte părţi: ce e nou de pildă ta nei față de stilul bizantin 
şi oriental, ori gotic tizzlu, subt înriurirea cărora se dezvoltă arhitectura 
noastră!) ; uri, ce e specific rominesc în pictura noastră bisericească față 
de modelele ei bizantine, 

Un loc cu mult mai modest ar ocupa sculptura. Diz pricina con- 
cepţiei artistice bizantine domnitoare şi în arta noastră, sculptura n'a pu- 
lut să se desvolte ca o artă de sine stătătoare, ci, atit cit s'a desvoltat, 
ea a fost aproape, exclusiv In slujba arhitecturii, ca funcţiune omamen- 
tală, Acelaş rol de ornameniație îl joacă sculptura şi pe cruche de mòr- 
minte (în piatră, —așa de răspindite la noi): ca încadrare şi împodobire 
şi, tarăşi, înțeleasă nu figural, ci iinzar, ca desen —Cit priveşte sculptura 
profană, ea ar ocupa de asemenea puţin loc, tind pro ales reprezentată 
prin sculptura în lemn, cu caracter tot ornamental, şi ca miniatură și în 
genere Kleinkunst: săpături în lemn, 05, eic. 

Nu s'ar uita apol nici artele grafice (un loc de cinste sar aconla 
frumoaselor vignete şi inițiate din vechile noastre manuscrise şi tipări» 
turi) şi în special artele aplicate (mobile, legături de cărţi, obiecte de 
cult şi de lux, ori obiecte de prima necesitate, ete.) 

Il. Cit priveşte „domeniul ulilitar* al vechii noastre culturi, locuri 
speciale. sar da: 

1. Locuinţelor şi în genere gospodăriilor străbunilor noştri. Şi 
cum gospodăria era altfel osinduită ta țărani, nitici la orâşeni, giel ta 
boeri,—destul de asămănătoare însă cu cele de azi în cei dintâi şi cei 
din urmă,—ar fi de ilustrat în Album cu pilde pregnante partea deose- 
bitoare a wospodăriri zomineşti după timp, loc şi ctase soctale, Aici ar 
fi de cuprins şi înfăţişarea externă, CA „gospodărie municipală”, —a 53- 
telor şi „tirgurilor* noastre, pecit er fi cu putință de restaurat după grè- 
vurile ori schițele ce ni s'au păstrat. (Precum am amintit, înfăţişarea din 
punct de vedere architectonic a oraşelor noastre ar D de cuprins sup: 
rubrica arhitecturii). 

2. Un capitol interesant ar D apoi îmbrăcămintea. Dacă „portui* 
ţăranului de la strămoșii Daci şi pănă azi, în liniile lui mari, a rămas 
aproape neschimbat, portul clasei mijlocii şi al celei de sus s'a prefăcut 
de nenumărate ori, după farluririle străine care Intro epocă datä su lost 
hotăritoare în fixarea modei, atit pentru bărbaţi cit şi pentu femei, A- 
ceste schimbări, care ne dau un punct de vedere prețios pentru apri- 

deren vechii noastre culturi, ar fi lară de consemnat cu ingrijire în albu- 
mul cultural, fie prin reproduceri directe după vechile chipuri de ctitori 
în bisericile şi mănăstirile noastre, fie după alte picturi, gravuri, portrete 


D CL Al Trigara-Somureas Denkmalpflege in Rumanian, Dram: 
selweig. 1200. 


CRONICĂ ISTORIEA Së 


beggen A 


de familie, etc: D 
el pi see cit reproduceri de restaurări făcute cu ajutorul nu- 
EIR i P S rii istorice" păstrate în cronici şi descrieri de călătorii 
documente şi diferite alte insemnăr.—larăşi ar îi a se f Sea 
y% epoceler și claselor sociale TA RIS 
3. Un alt capitol ar îi des ; 
; pre arme. Aici, din pri i 
A si, cina 
geen ee mult de restaurat, —fie după Geen Gegen 
şi desene, intrucit ar ă mtârturii So 
ha după male e adesea sau păstrat, fie după mărturii istorice, 
4. În general pentu mi 
afa economică a trecutul : 
sa den chipuri de unche de muncă, de mijloace uge on ei 
ceri de monete, etc, SE 
DL Un foc insemnat ar o 
„E cupa viața social-culturală ` j 
ia ne aim la viața de familie şi viața publică. ege 
„in special ca viaţă orăşănească (mai 
deër A 9 puţin boereaseii, tat : 
AURREA d Piu) 2 viaţa de curte, In capiialela țărilor; schtere 
zi cald, u rivi el 
e E er oral aa puţin chipuri cu privire ia vechile obiceiuri, ceremo- 
å gien pete mare capitol s'ar sprijini pe restaurări, Pentru vremile 
Pa deg eg şi puna ale diferiţitor artisti, mai ales straini aşe 
cepuse odată „Sămănătorul“ a d i du 9 
fel şi alţii), pentru cele mai v de e pane 
! ; echi după numeroasa! i 
erter Së prin cronici, relaţii de călătorii şi Moes WEE 
ici vorbă că, făcind enumerarea de mai s 
z c us, îmi vor fi , 
o yA E A cullurale ate trecutului nostru, care fx ata a 
run album de istorie culturală, D m 
pa ae tz bets Fe Dat nici n'am volt decit să 
Ă e făcut. Atunci cind s'ar | y 
găsi cu ugurinţi toate punctele de ay ee 
cu vedere trebuii 
impănii după cuviinţă acele puncte de Se ` TE 
Di aane de istorie culturală, pe care ni lam închipuit noi aici 
et pain TEES singur om, fie e! istoric, fie artist. Mai înțăi de 
sed d è care pas Istoricul ar avea nevoe da un art 
pui anime D Gë oe: răspindirii materialului şi lipsei aproape en 
č cgätitosre, dacă nu pentru explicarea, apoi pentru 
y 5 stri e 
deer ei äi? puţin cam ciudat: să fle studii bie de aduna, ée 
, alcătuirea 
mira unui astiei de album ar întimpina cele mai mari 
De aceea credem că cel mai bun lu 
è S cru ar Îi o asociare de isto- 
an si artişti, care umăr las umăr, să ne dea insiirgit această Ge 
SE mai mare valoare ştiinţifică şi naţional-—educativă, pe care nerăb- 
z o aşteptăm cu toţii.—Pentru ci ca şi pentru neamul intreg cu- 


` Boaşterea trecutului nostru cultural trebue să fie cea dintăi şi cea mai 


nobilă străduință a timpului de față, căci 
cutura viitorului, WM căci pe acest trecut vom clădi nol 


Vasile Pârvan 


Cronica internă 
— Formarea latifundiilor — 


„Se poale stabili ca principiu că: arica clasi 
care eegene der obgtie prin faptul ch deis 
în minite el o putere mai mare decil neron shit, 
tinde su de puterea et. ŞI această tendiuta 
se manifestă prin fupte abuzive care sint in raport 
invers eu gradul de cultură şi do creștere al clasei 
privilegiate, cu bunâtutea şi eficacilalea legilor şi, 
mai cu šami, cu spiritul yi puterea da rezistenți a 


du Rosetti. Pimintul, sătenii şi stăpinil 
în Madora, bon, I: dela origină pann la 1844, Bu- 
cureşti, (9U7,—p. 370, 


Pentru luciarea sa,—care nu mai pome lipsi din biblioteca vres 
unui cercetător al trecutului nostru, nici a omului de stat, sau a unul 
simplu publicist. —d. Radu Rosetti a ales ca motto următoarele cuvinte 
ale lul Th. von der Goliz: „fără cunoştinţa trecutului ou se poate ju- 
deca în chip sănătos starea de astăzi a gospodăriei naţionale”, f 

În cronicile mele precedente, descriind situația noastră agrară, am 
putut atinge numai în treacăt acest trecut, acum insă voiu incerca să scot 
la lumină invățămintele cuvenite din împrejurările istorice, care au dal 
naştere acestui groaznic sistem de latifundii, cum ele sint cu atita pu- 
tere lămurite de cercetarea documentată a d-lul Radu Rosetti. *) 

Deşi în sfera de cercetare a d-lui Rosetti nu intră decit Moldova, 
dar, desigur, ulară de deosebiri de detaliu, acelaşi evoluție se poate con- 
stata şi în Muntenia, precum de altmintrelea şi rezultatele ei le vedem as- 
tăzi atit de asămânătoare. 

La întemeiarea Domniei în Moldova se găseau împrăştiate o mul 
time de sate mici, fără vre o legătură mai statomică Intre ele. 

În fruntea fiecărul sat se afla un ocirmultor ereditar, județul sas 
„cneazul“, a cărui menire de căpitenie era să impariă dreptatea intre 
locultorii satului, 


ii] tu N a: viitor al „V, R.* vom publica n reevnsiuna a acestei Juceăti, 
din pumelul de vedere istoric, datorita d-lui V. Parvan, 


Bam 


gë, ZK ef gä 


ao u A 


CRONICA INTERNA 335 

Tot hofarul pe care era aşezat satul se considera ca un bun ob- 
stese, şi deşi leoreticeşte impărţit în „jireabii”, în cea ma! mare parte— 
afari de casă, grădină, arătură, cate intraseră in folosința individuală — 
râminea în devâlmăşie, 

Judeţul, dest se folosea şi el de o „Jireabite* sau mai multe, nu 
cta proprietar al hotarului sătesc ` dreptul lui de folosință, ca şi dreptul 
de a lua a zecea parte din produsul pămintului şi a se folosi de trei 
zile de muncă pe an din partea He-cărui cap de famtilic,—nu erau decit 
9 răsplată pentru serviciile aduse ca judecător şi ocîrmuitor, nu izvorau 
din drept de proprietate; tot pentru aceasta judeţului i se recunostea 
dreptul exciuziv de a ținea moata şi crişma, 

Această alcătuire străvechie, cunoscută ca „dreptul rominesc“, [jus 
valachicum) o găsim şi peste munţi, după cucerirea maghiară, şi în co- 
loniile romineşti din Polonia, ce sau aşezat acolo din Ardeal, 

Acesta este punctul de plecare al evoluției, care, dela întemeiarea 
Dome, ne duce pe nesimţite, în curs de cinci veacuri, pănă ia distru- 
yerea complectă a „dreptului rominesc* sub Regulamentul organic. 

În această evoluţie putem deosebi cinci faze caracteristice ` 

L Primele doud veacuri dela intemeiarea Domnici, pănă la sfir- 
şitul veacului XVI, dreptul vechiu e încă plin de viaţă; daniile şi intă- 
rte Domnilor se referă la „judecii“ nu la proprietate; dar Judeciile 
ajung alienabile ` sub inziurirea năvălirilor şi a pustiirilor vecinice ale hor- 
delor barbare caracterul posesiunilor Incepe să se tulbure; dreptul jude- 
țulul devine un drept scris pecind al säteanului zemine tot nescris ` ceea 
ce, mulţămită şi coloniilor sirăinte aduse in satele pustiite, dă naştere 
unei credinți că judeţul are un fel de drept superior peste pămintul stă- 
pinit de săteni, —vechiul cuvint de „judeţ” treptat se inlocueşte prin cel 
de „stăpin al satului“, 

Bine înțeles aceşti „stăpini“ formau, față de țărani, o clasă privile- 
giată, o clasă diriguitoare, in toată puterea cuvintului, — „totuşi, — spune 
„d. Radu Rosetti, —această perioadă a fost fără indoială, cea mai fericită 
„din istoria țărănimii noastre, aceasta mal ales pentrucă interesele ef 
„erau aceleaşi ca ale clasei stăpinitoare şi dela vigoarea ţăranului atir- 
nau bogăţia şi siguranţa stăpinului* (p. 234). Singurul venit al stăpi- 
nului provenea doar din zeciuiala roadei pămintului (puținele zile de 
muncă ce i se datoreau nu sè întrebuințau pentru munca cimpului), 

D. În cursul veacului XVII, această organizație, deşi dreptul tå- 
rănului de a se folosi de intregul hotar al satului retine neatins, Incepe 
să sufere o adincă schimbare, 

Drepturile „stăpinuiul* cresc tot mai mult; dijma ce țăranii dau 
acestuia nu se mai consideră ca răsplata serviciilor lui de ocirmuitor sã- 
tesc, ci ca un cens pentru pămintul ocupat de ei; stăpinul în acelaşi 
timp tinde tot mai mult să mărginească libertatea ţăranului, să-i „veci- 
"esch", 

Pe de altă parte, în sinul clasei stăpinitoare se incepe o diferen- 


VIAŢA ROMINEASCA 


puna e e amo 


{iare ; unii sărăcesc, şi prin Impärjii succesive a Judeciiler, ajung în o 
stare apropiată de a țăranilor (răzăşii)— tar alţii se ridică, ca o clasă as" 
tocratică tot mai puţin numeroasă, dar puteriică, care acaparează toate 
dregătoriile statului, — „boleriile“. Această bolerie manifestă o tendinţă! 
mai aprigă de a aduna la minile sale tot mai mwite sate, despoind pe, 
răzâşi, 

„La stirşitul veacului XVI şi la începutul veacului XVII deseie 
„schimbări de Domni, toleranța de care acești suverani efemeri trebuiau 
„Să Dei uz peniru a aduna şi a-şi păstra partizani, întrunise în minile 
„unora dän boeri averi mari, şi cine pe atunci zicea avere mare, intelegea 


„sate multe. Cine aver sate multe căuta să adune şi mai multe, și cânta | 


ai le cumpere şi mai ictten... Însă din nenorocire prea adesea În gsc 
„menea altenări de ocini intervenea fie abuzul de putere, He inşelăclunea, 
"fe o neomenoasă exploatare a nenorocirii sau a slăbiciunii omeneşti, A- 
„buzurile de această natură erau înlesnite de obiceiurile vremii, de gre- 
„tatea biruritor şi de organizarea vilioasă a administaţiei şi a justiției” 
(p. 191—192} "}. 
[ Nu putem rezista ispitei de a reproduce aici citeva dovezi dosu- 
meniare adunate de d. Radu Rosi - 
2 lule 162, Vasile Lupu întăreşte Vornicului Constantin Neaniul 
b parte din Todireşii „pentru un bou ce a căzut, a Neaniului, întra 


groapă a lut Danco”! 


17 iulie 1661, Antonie Colăcescul mărturiseşte, că a furat un bon" 
şi spre a scăpa de spinzuzătoare „a dat lui Gheorghiţă Pircălabul de Tu- 
` tova ocina lui din sat, din Ceruveşti, un bătrin, cu heleșteu în Pereschiv”,. 


1 Noembrie 1694, Andrei sin Mihaşco „fiind dator jidovului Meier 
din Tirgul Trotușului cu 30 lei pentsu nişte miere gi cu $ lei pentru o 
| vacă“ şi neplătindu-și datoria, este pus la inchisoare, Îl scoate Drabotă 


` plătind datoria şi Juind în schimb dela Andrei a patra parte din satul- 


EN Petricenii £.. 

lancu Dumeşii därucste 50 stinjeni de moşie postelnicului Iordache, 
en mitä, să-l scape de oaste... 

13 Octombrie 1721, Mihai Racoviţă, impunind o amendă răzăşilor 
din Pomirla, îlind că pe moşia lor s'a găsit un cadavru, dă moşia for lui 
Dumitru Macri, îlindcă a plătit pentru răzâşi gloaba!.... (p. 192—194), 

Cu astiel de negustorie se Indeletnicesc cei mai mari boeri,— și 


cind răzăşii nu săvirşesc crime reale, pentru ca să Ji se poată lua mo-. 


şia— le inventează! (p. 195), 

„În ti;ta de sate aparţinind, la 1688, Visternicului Gheorghe Ur- 
„sachè, găsim treisprezece, care sint făcute petec cu petec de la răzâşi, 
„iar în acea a satelor lăsate de Vornicul lordache Roset găsim 28 care 


*) Numeroasele acte domnesti, citate de d, Radu Hosetti, latrebuințezză 
en termenul rel mai potrivit peniru n desemna striugerea darilor, curiutul 
„prilaciunu” f., 


A 


i 


CRONICA INTERNA 337 


„Sint făcute prin cumpărături de la răzăşi*.... (vezi acesle lis 

Acest proces schimbă cu totul pl țării + Geet gedet e 
această epocă e Incă relativ foarte Dlindă, şi deşi nimene nu contestă 
ţăranului dreptul de a se folosi de tot hotarul satului (Pravila lui Vasile 
Lupu impune numai, pentru a lucra pâmintul pe un hotar străin, învoi- 
tea stăpinului,—dar nici de această tegulă ţăranii nu ţineau samă) --tusă 
„ste vederat că numărul de boieri cu sate multe jumulțindu-se şi cei 
„mulţi din aceştia trăind mat mult pe lingă Domn la Curte, relaţiile pa- 
„triarhale dintre stăpin şi sătean se muiaza şi că cel dintăi tindea din ce 
„In ce a pierde calitatea lui de judeţ... Interesele stăpinului se deosebeau 
„din zi în zi mai mult de cele ale sătenilor, el sè depăriase de ei, nu 


„ăvea nici o comunitate de gindiri cu et şi căuța mai cu seamă să scoată 
„din satele lui cel mal mare folos posibil, Rostul țării se stricase”,.. (p. 237). 

DI Ja prima jumătate a veacului XVIL, cu inrădăcinarea regimului 
fanariot, procesul acesta se accentuează cu o repejune amelitoare. ) 

Pe de-o parte boerii, trecind prin toată gama de abuzuri şi violență 
„de la îngelăciue pănă ia crimă“, căutau să-şi rotunjesscă toale satile a 
«aparate pe socoteala riizăşilor, în trupuri uriaşe de moşii, în latifaudit 

„Dacumentele vremii, spune d. Radu Rosetti, pe arată o acţiune a- 
„Proape sistematică de stingere a răzăşitor de ze hoeri, Mijloacele na- 
„curate întrebuințate până atunci peniru a Ha răzăşilor ociniie tor se tac 
„văzind cu ochit mai frauduloase şi mai arbitrare, ceea ce era firesc 
„dat find ci puterea şi camin boerimii cresteau în raport dizect cu goes, 
„cerea țării de câtre Domnii fanarioți, cu atricarea obicelurilor, cu venali- 
„tatea şi voia veghiată care domneau in justiţie şi cu slăbirea puterii de 
„rezistență a poporului jăfuit şi batjocarit* (p. 2385), 

i În acest period, de pildă, vedem trei generaţii ale familiei Razu 
„usriad trei sferturi de veac peniru a se face stăpini pe ocinile a aproape 
„treizeci de obștii răzaşeşti, din impreunarea cărora a eşit moşia Dom- 
„nesti, Docwnentete stat față peniru a dovedi stăruința cu care au unnat 
„această acțiune, càreta i-a pus cununa Costache Conache, şi nenumărate 
„sint exemplele de asemenea pu: (p. 200). 

i Gees toate istifundiile din Moldova s'au alcătuit pe această cale, 
a epoca Fanariaţilor (2. 306),—pentru judecata acestei o 
lertat să uităm fant fă ge b EE 

Så äm citeva exemple începlud chiar cu Domneştii + 

Ja sfirgitul veacului XVII satul Domnești era stăpinit de Die Ca- 
„tarziu, care mal făcuse cumpărături şi fa Păunești. Aceste sate trecind 
„prin moştenire la familia Razu, vedem succesiv pe Vornicul Costache 
„Razu, pe hatmanul Vasile Razu, pe spătarul Iancu Razu, şi pe văduva 
alal, Etencu, cutmpăsind (chipuriie!) de ta răzăşi, petec cu petec pe lingă 
„cele două trupuri sus numilte, încă 27 de trupuri {autorul te enumeră pe 
„toste)... Acesta cumpărături sint desăvirşite de Costache Conache, care 
„ăicălueşte din ele moşia Domneşti în întindere de 11.009 Dt (p. 310). 


35$ VIAȚA ROMINEASCA 
„Marele complex Cristeşti-Cosmeşti (Suceava), alcătuit din 14 tru- S 
„puri deosebite, a avut ca miez trupurile Săoanii şi Năvrăpeştii, care la d 


„1711 erau în stăpinirea lui Sandu Sturdza. La 1725 el alipeşte Cristești, 
„la 1726 Homiţa şi cumpără de la răzăşi, la 1731, părţi din Ciohoreni. 
„Fiul seu Dimitrache alipeşte la 1746 Cosmeştii, Miroslăveștii” şi aşa 
mai departe (p. 309). 

„Dar toate aceste exemple râmin neinsemnale Zap de alcătuirea, 
„de călre acelaş Costache Conache, a urieşii moșii Nămoloasa care, ina- | 
„inte de tegea rurală cuprindea 28,000 fălci 1. (urmează numele celor | 
„53 „trupuri“ din care sa format)... Acest complex a inceput să se al- 
„cătuească în veacul XVII, în urma cumpărăturilor făcute de Grecul Dia, 
„cate stinse mai multe obștii răzăşănti. Cele mai multe cumpărături insă 
„fură făcute de Conăcheşti la sfirşitul veacului XVIII şi la începutul a- 
„celui următor...“ (p. 311), 

„Cumpărăturile” şi întrunirile de trupuri deosebite, făcindu-se mal 
cu deosebire de membrii unor neamuri mai bogate şi mai puternice, prin 
faptul că ştiuse să acapareze În folosul lor atit slujbele cele mari, cit şi 
„bună-voinţa“ adese silită a Domnilor, aceste neamuri au intrunit în mi- 
nile lor o parte copleşitoare din pămintul Moldovei ` mai bine de o ra) 

AN 


i 


ime din întinderea totală a țării a căzut astfel în stäpinirea numai o 
28 familii boerești, pe jumătate de origine grecească! (P 312—314), 

Pe de altă parte boerii... caută să „vecinească”, iarăşi cu toate mij- 
loacele pe care le poate pune la indămină a tot puternicia unei lăcomii |. 
neintrinate, cit se poate de mulți țărani, şi să inăsprească vecinia până 
la o adevilrată robie in care cade obştia de țărani liberi de altă dată; el | 
caută să tragă la vecinătate pe țărani, chiar falşificind actele şi vedem 
pe Domnul Grigorie Ghica (1) că este silit să stigmatizeze obiceiul re] au 
mulți, „netemători de Dumnezeu”, să tacă izvoade meşteşuzite de ve- 
cini (p. 276). 

De la sfirşitul veacului XVII „vedem pe stăpini vînzind, dăruind 
„sau sind prin diată pe vecinii lor, deosebi! de moşie, incepind ai 
„întrebuința în slujba casei întocmai ca pe Tigani şi siluindu-i să lucreze 
„fără soroc după cum zice însuşi actu! de destiinţare al vecinătăţii”. Ne- 
mulţumiţi cu vecinirile individuale ei incearcă să vecinească pe oameni 
„cu hurta“, acht îl silese pe Domnul Constantin Duca să înfrineze a- 
ceastă Tăconiie, înfierind-o cu cuvintele ` „păcat este să”! robeşti pe frate- 
„tău, căci păginii işi cumpără robi pe bani şi în al şeptelea an îi iartă, 
„fară alţii şi mai curind le dau siobozenie, iară tu ești creştin şi neluin- 
„du-l pe bani şi fiind creştin ca și tine, şi tu vreiîn veci să! vecineşti“... 
(p. 278). 

„Puterea şi avuţia aristocrației, — urmează d, Radu Rosetti, resch 
„necontenit, creştea In chip firesc lăcomia şi arbitrarul ei. Ţara Încăpu 
„sub jalnicul regim fanariot, în judecăți domnea acuma, mal mult decit 
„oricind, corpțiunea şi voia vegheată, care în limba vremii, începu să 
"se numească hafir. Atit nenorociții săteni liberi traşi la vecinătate, cit 


DER 


N ___GRONICA INTERNA H 


„Şi acei veciniţi pănă atunci şi care se vedeau transformați în robi, în- 


` „Broziţi şi desnădăjduiţi, începură a fugi Incotro apucau, pănă şi la Turci, 


șa raiaua Hotinului şi peste Dunăre, Satele se pustieau văzind cu ochii şi 
„Visteria domnească incepuse să se resimţă greu de scăderea numărului 


 birnicitor“... (p. 279). 


In aceşti cincizeci ani, prima jumatate a veacului XVIII, țărănirnea 


„noastră primi o lovitură de urmările căreia nu s'a mai putut ridica până 


azi: cu regimul fanariot, i 
„icter, ot, nu se mai poate recunoaşte străvechea obştie 
Dar dacă boerii au reuşit si robească pe ţăranul alt: 
sau atins Incă de dreptul lui dea se et ia tot enee e 
nul tot are dreptul să are atita cit poate munci, poate avea atitea vite 
cit podte ținea, şi neimpedecat se foloseşte de lemnu! pădurilor,—toate a- 
cestea tot încă sint considerate ca „ocina“, ca patrimoniul dul; obştia 
tot are, după pravila lui Vasile Lupu, dreptul să se judece „pentru ho- 
tarul satului Jor": cu stăpinii megieşi (p. 216, urm.) 
IV. Dar în o doua jumatate a veacului XVIII şi pând ta 1828 
psistăm la o lungă agonie a dreptului vechiu rominesc, 
Până la epoca aceasta boerii nu aveau încă interesul de a mär- 


$ gini folosința pămintului de câtre țărani: ei nu făceau aproape de loc 
„agricultură pe seama lor, ci din pricina aceasta caută numai să stoarcă 


cit mai mult din produsul muncii sătenilor şi tocmai pentru aceasta a- 
veau tot interesul ca aceştia, robiji, să aibă cit mai mult påmint. 

„in a doua jumătate a veacului XVIII Insă Țarigradul incepe a se 
„indestula cu cereale în Moldova şi în Ţara-Rominească şi în curind fä- 
„rile noastre capătă numele de Keler (grinar) al Împărăției“ (p. 327). 

Din momentul acesta se schimbă direcţia evoluţiunii, şi în boierime 
se naşte o nouă tendință, de a mărgini dreptul de folosinţă al ţăranilor. 
Până acum națiunea de „stăpin al satului” nu se confundă cu acea de pro- 
prietar al pâmintului,—de acum înainte boierii caută din ce în ce mai mult 
să se transforme în proprietari, şi să considere pe țărani ca simpli de- 
ținători ai pămintului bocresc, pentru care li se impune tot o mai mare 
clime de muncă, de „clacâ”, ca plaid peniru pâmintul de cate se 
tolosesc,—sintem departe de cele trei zile pe an datorite de un gospodar 
judeţului, după dreptul străvechiu. 

Interesu! de a-şi afirma dreptul de proprietate şi de a mărgini fo- 
losința ţăranului, o dată cu creşterea „clăcii“, e acum pentru boeri cu 
mult mai miare decit nerbirea personală a ţăranului. Aceasta ne explică, 
împreună cu interesul Domnului de a stavili „bejeniile”, (exodul țăranilor 
care aducea atitea goluri în visterie), urbariile care tind de a reglementa 
vezinia (actul Jul Constantin Mavrocordat din 1749, numit de Jestiința- 
rea vecinătăţii, hrisovul pentru bejenari al lui Constantin Racoviţă, 
din 1756). 

ŞI tot de aci---acel lung şir de aşezăminte, hrisoave „ponturi“, re- 
produse în cartea d-lui R, Roseti, ` un adevărat martirolog al ţărănimii, — 


EA? VIAŢA ROMINEASCA 


din care fie-care tot ştirbea ceva din folosința ţăranului sau inmultes zi- ) 
lele de clacă, la 6, 12, 24 şi peste 30 zile pe an. 

Îmi este cu neputinţă să rezimez aici toate actele aceste de despulare, 

Voi releva numai, că d. Radu Rosetti dovedește cu prisosinţă toată 
reaua credință a bocrilor, precum că, cu toată despoiarea țărânimii, 
actele citate, pănă în stirşitul acestei epoci, recunosc implicit dreptut 
țărănimii la folosința pămintului, 

Aşa, vorbind despre anaforaua boerilot către Grigore Ghica, din 1775, 
prin care el căutau să justifice pretențiunile lor prin „vechile obiceiuri”, d. 
Radu Rosetti spune : „boierii care iscăilau această anafora nu puteau să 
„fie de bună credință. Fiind oameni copti la 1775, trebuiau să-şi aduci a- 
„minte că cu iréizeci sau patruzeci de ani înainte, raporturile între stăpini 
„şi săteni erau mult mai favorabi.e acestor din urmă decit acuma, dupi 
„urbariile tul Mavrocordat, a lul Ghica şi a lui Calimah (care toate şhrbise 
„ceva in dreptul săteniior). Trebulau să ştie de ia părinții tor, că în 
„vremea tinereţii acestora sătenii făceau siuibă şi mai pulină decit apit- 
„case eis (p. 334),—lar biet) săteni, desbrăcaţi de drepturile lor, ştiau 
sărmanii şi mai bine aceasta L.. 

Tot aşa despre aşerămintul lui AJ. Moruz, din 1895: „lungul şi 
„întostochitatul preambul ai acestei tegiuui nu aduce În sprijinul apticãsil 
„ei alt argument dacit interesul şi binele stăpinilor de moşii, TEDIGZ- 


„taţi de boierii cel mai mari. Ategzaţiintea cum că din vechime sâlenii Al 


„Stujiau stăptnilar cit le trebula acestora a!cătueşte un nsadevăr” — (p. 2213. 
Dar „tendințele de căpetenie ale bozrimii, ate clasei stăpinitoare 


„in veacul XVIII sint licomia de bani şi setea de påmint; © desăvirgită " 


„lipsă de scrupul şi de omenie în alegerea mmililoacelor spre a-și insug 
„atit bani, cit şi pămintul şi o iguorare desăvirșită a intereselor [ări . 
„decite ori acele interese ny erau În legături cu averea lar“... (p. 369); 
„această stare mintală a boerimii, ta care vine de se adaogă cumplita 
„doză de egoism, nedespărțită de orice clasă privilegiată“ (p. 373) 
explică pe deplin grozava lipsă de bună credinţă, cu care mal multe ge- 
neraţii dearindul ale boerimii lucrează la muina ţăranului şi la decăderea 


țării, 

Cu toate acestea dreptul străvechiu al (ranului asupra părmiriu-, 
jui, pe care era aşăzat, e recunoscut, cu:n am spus, şi de toate utbarii:e 
din veacul al XVII şi pănă la sfirşitul acestei epoci. 

Aşa aşezămintul lui Gr. Calimah stabileşte, că arendarea unei 
moşii de câtre stăpinul el se poate face numai reapectindu-se de câtre | 
atendaş dreptul ţăranului (p. 331); chiar fa anatoraua boerilor din 1503, 
citre AL Moruz, în care pretenţiunile boerilur sint atit de exagerate, ei 
sint siliţi să recunoască, că obştia sătenilor are un drept de protimisis 
asupra inogiei, pe care e aşezată, în ce priveşte arendarea ci, —adică să] 
stăpinul nu poate să-şi arendeze mogla unui străin, dacă chştia vrea să) 
e ice ca insâşi (o. 319). 


fastigi, chiar aşezăminlul lut Al. Moruz, care se prezintă ca mp) 


| 


CRONICA INTERNA Er 
d 


notă mai puternic S 
celul iuli Se mai îndrăzneață alingere, decit celelalte 1a obi 
slicelulul onlar y cap „mai mult decit ori-care attul sgudue temeliile 
drepturile incont ms e Sinde ts transformarea Judeciei în alod şi calcă 
geg Sage ile ale țărănimii în folosul unui numër tot mai res, 
zeci zile oer y p acest aşezămiint, care urcă claca Ja peste. trei ` 
pătrimi din sin tocat ap de folosință al ţăranului numai la ge | 
Ge eel: cuno 
påtrimi 1 (p. 384). e! : tot îi recunoaşte dreptul In aceste trel 
Tot b è i 
si acte epocă apare însă un nou fenomen al vieţii noastre 
Polonia ; Satie îns wt 5 Vë: plaseze pe Boroli dia 
e e D SI z uu- împiedică să der oe 
018, Curr 8 tis it po țărani o miin E: 
ren Ss dër Bar lu de astăzi nu-i lege Kë ër 
; să eh pă vie moşiilur lor diferitelor „trusturi“ (o 319, urm.) 
n rezum: „constilim la stiipin CR Ce - CZ 
să în: 1628/ două hee la stipini în cursul vremi! dela 1742 pă- 
it Acea de a- i VH 
a-şi asigura pe stăpiulri G DS 
„Tal Ger de minc nepili ei see piine mila Baal Ae 
y Aceadana ndice fa WEE 
< a cuce fa cit mat oi diept belge riirii A 
afält! asupra hotarului Jocnit de el. Auster 


D 
DEA 


„Îicercârie lor i mindri & scor H 
„de isbindă. Vech ep cl pop E aro au fost încununate 
„ca de echte a Dom tlel i & S ` SC, pat ME Ain poti iai îi eye 
hr Défi DS e Aid A äpraape nimicit în utma lö- 
x $ sz Lk ie puristi Fanpatrioiz (p. 80—362) 


eune 
Kiné ia dizegerea lui desåvtrsi i 
ngoen lui desåvirpið nu remiinea decit -un pos de 


icut. 
7 d 
V, inire JLë29 9372 ornmnatinn-/ Sensei şi I 
DAR te ` păţiuiizu rusească şi kegulameinlul pr- 
gatic Uusivirzzsc zceanll operă. d 
rise ben NANA rm „14 i 
l bce inbunitițire a xitunțiunit în nceuntă enncă nitinsene cu t 
puliha din cauza ril , ai petala 
oy nj CiN cauza f L vum a Goppmil: „hoerimen tricot bre se 
„lolanse Liza (rinizutog st rt bini zis A i Ap Lara gen 
e sen DE SEN S, mezurgaaltiraa in flot, pon- 
eil a gye Girres să aducă org af foc bag Gg 
a oii i ee pc! e D tin bare temeinic Din bocti se 
„itătuiau Givinese sf borri erau Cuzhioni ncinmăca!! n Fre? > 
PEN Du d Rein pucaji ni Gri-rărei sehin. 
SIA ae LD, Sr). 
(homati ach Zoning r mer E 
Gs nată iciiecisne noua cenniluite e (ării, Boerimen Hoste, In 
irgi Piri en | Pes | retea $ d i Sé f 
Se, Eë EAI prp, Gris, visul de un Veet: distrupaț | 
H Ae Ban $ 4 p Í - TRR iiy TERT 
lti sirăvezhiu! „Rezulamoniui ku: mi cuntasi= sânii da Ze ej t | 
| i glo alaiul HÄ ala ct numa 
„Dram Zeg D DIE ` $ H | ea 
pro réztari d ri, *) el ie Iuietze on mai știa nimica”. (n. 414) e 
frest, că, „dana certa aro? er Stréi ZE eebe 
4 | odoare? org trëtt We acea redactare" 
(e. x be ft 
Felal eum aa Iiotzz Moorii să teglet | 
IU tii sa (oëiemeptzeg raporturile intre pro- 


precii H Groo? apez ai „PE Si ml le lor ` il caractariatază insusi Kissg- 

e E ba ; d FICHT insusi Disse 
ki s—ioigj Dei oui intului e reisā pe Jumătate, iar tunca doit 

d 2 } 4 IA DH ROU SA 

Wi u nunmal DI otat, ) D te D dp cl t Ri (p al 20 f d 

Hu ea uu d t a BT fee UD. AN DÄ ATAC). 


a 
) In Hepulamenti! organin, ponp 
b rbl organin, ponr prime doar în Geen d 
apare cuvintol de -brtcbris letz relstiy În săpată de mesi DE Regie 
qii, 


A 


w2 VIAȚA ROMINEASCA 


În zădar generalul rus (1) un an se luptă cu boerii pentru ca sã-ş 
reducă pretențiunile, cind făcînd apel la patriotismul lor, cind mate 
să înțeleagă, că nu ar putea să sprijine aplicarea unor astfel de dispo- 
ziţiuni cu armele ruseşti, impotriva țăranilor romini (p. 431 şi 516, urm.), | 
—in zădar „boerimea cea mică şi rămâşiţile cărvunarilor de sub loniţă 
„Sturdza, (excluse din Adunarea boerilor), începură să se mişie și să 
„se adune în taină; începură să iasă foi volante cu protesturi, să se al- 
„cătuească contraproecte de constituție şi să se trimită scrisori ameninţă- 
„toare boerilor celor mari” (p. 405); în zădar țărănimea pe aiocurea în. 
cearcă să se răscoale, Patriojii boeri fac apel la baionetele rusești; Kis- 
selecti e silit la urma urmelor să cedeze, „tărvunarii“ sint puşi la ră- 
coare, țăranii Moldovei sint împuşcaţi de cazacii Donului (p. 408 
urm.) —ad majorem gloriam... patriae,— Regulamentul organic Tu aplicat, 
după voca boerilor, cu sprijinul armatei „protectorului“ din Petersburg. = 

Pentru a învedera sarcinile ce s'au impus țăranilor pentru folosinţa 
pămintului ce li sa lăsat, publicăm datele relative la prețul pămintului şi 

costul muncilor ce trebuiau să facă pentru el diteritele categorii de țărani, 


după d. R. Rosetti: 


wegen — 
CS a- Preţul mun-! Dife- 
P 


ent sa | rilor pres | renta 
lei | tate in lei ||in lei 
=» Em — < g — ( Ka e TI, 
Locuitorii cu 4 boi E | 159235 | 52,2% 
Reder em gemeng 
Locuitorii cu 2 boi | 69 1195 G 
ee Weg GE gebak, ét 2 = 
Pälmaşii _ _ —_— Wë GL / Be 


„Fruntaşul îşi plătea deci stapinului pămintul cu 52 lei 25 parale 
„mai scump decit l'ar fi plătit pe acea vreme un arendaş ` mijlocaşul cu ` 
„50 lei şi 5 parale mai scump; pălmașul cu 56 lel mai scump.—Cu clt 
„era locuitorul mai sărac, cu atita plătea mai scump 1*—,ŞI doară acest 
„pămint era al lui“, exclamă d. Rosetti (p. 448). 

„Din toate nedreptăţile, — încheie d-sa—de care a avut parte Dr. 
„nimea romină, cea mai strigătoare e fără indaială Regulamentul organic. 
„Pe cind clasa stăpinitoare se încarcă cu privilegiuri, cu scutiri, cu pu- 
„teri, cu drepturi şi cu foloase, țărănimii | se rupea, în folosul aceleiaşi 
„clase stăplnitoare, folosința a jumătate din pămintul ce-i țăsase chiar o: 
„naforaua din 1905, fără ca macar să se scadă în schimb ceva din in- 
„datoririle ei cătră stăpini ce aceştia făcuse să-i impună sub regimul fa-_ 
_nariot.—1 se răpește totodată şi dreptul de folosință la pădure, chiar pen- ` 
„tru trebuințile ei personale, de care nici Fanarioţii nu cutezase s'o des- 


A e 
mi 
„poze. Boerimea, in 
„tu de în sine ed Genie Zeie interesată şi judecător, hotărăşte 
b KUR stăpinilor în proprietari” (p 452) i i 
«+a Numal y 
„de popor eikeen baionetelor ruseşti a immpiedecat P 
strivească şi batjocurită, dar trezită din somnul pe cea umbră 
D pe apăsătorii eis (p. 362). ul ei de moarte, să 


= 
Şi am văzut, în Croni 
ca din No. 1, cum 
Ras organic, a fost consacrată A ; ip Sengen creată de 
putut impune de cit prin o lovitură de stat! „Şi aceasta 


e Be 


Invăţăminte 3 
Ele sint inte! 
FR IDN pe gr pre pe care le-am pus ca motto în capul 
gătoare, dacă nu i se privilegiată nu renunţă la abuzurile cele mai e 
Pot fi excepţii at reg ape şi puterea de rezistență a obştiei i 
; e multe, şi au fost "on 
lumina ost şi la nol în 
EE pe ne îm vc 
ca pri tă-zi urmaşii lor, cei ie" 5 
care altă casă privilegiată; mrt Vör impune cel mal mic zehn fară 
trā a tuturora deene sa zee FG ejemieale sociale, x pg 
intunericul sateieor. „A orăşenilor, râzimaţi pe masele anonime din 
Dar tot de aci rezultă, că š 
2 P e naivă credi 
Se a eg: relelor de care ne Geer farsa air: ke 
et te de Constituţia de la 1866,— cire ar face Sais 
7 zg mai bine intenţionate. neputincioase 
m arătat altă dată, că şi în țara c i N 
S , ea 
privilegiile electorale au avut de urmare edel Da e: Atta, 
titine cumplită. țărănimii şi o corup= 
fure cauze produc aceleaşi efecte. 
venit timpul să înțelegem aceste adevăruri elementare ? 


CS 


Cronica Externă 
— Alegerile pentru Duma — 


alegeri, d. Stolipin, cu muttä si- 


'o trai s îni înainte de 
Ap seg marelui ziar din Longen, „Ti- 


guranţă, a declarat unul corespondent ai 
scultătoare” 
agt, că va avea „o Dumë ascult d Wi 
SR Se Gären că toate mâzurite peniru a asigura succesul pran 
au fost luate: partidele au fost lmpărţile in două categorii, — „legal we 
. D ZA zeg H d = F i ih 
şi „nelegalizate“,—şi fiind-că „legalizarea“ Sen cu desăvirgire dela g 
gi Neck C., i 


yeri, nN au tost le (desto En: DOT è Gu renpia ruen D Sni la Bet 
D i del D dr D 
D Iri CATE By Sese 


etil forniarea 

majoritate 
L ep 

nui guvern constitujtonni—eet consilii ziut cu acelasi învie 

vf, gn. si, declarat „tevoiuţtonar“, combătut cu aceiaşi tnye 

Zin pp bi i d 


was lena 
cn și piupările socialise Ă 
inam ci Și grupile- pocialsi l , azi ui OA N 
l Partidalor „nelegalizati" pu sumai nu iisa eat tintren Vre zor 
TUONO: e JEE AER 7 N gÀ Zeg 
oi tectos, dar mt H se permitea macar să putjica age? 
intruniri elector, ar H ji wm Ve dat, timit ordin 
sët store, ssu chiar liste de candidaţi; bluronrile éi mm peri e 
i ia sil S Căile s d 7 euE St de mau? esta și | sie, pe 
+ sectestreze tonte exemplarele Onar ASkieeGAmee g e 
si sechestreze tomte xcenti er orei fini es 
nartidele ar îi Incereat să je răapuulcasdă P: cae, agi i 
care partidele a tera [ ceia ore armei 
E ris. ete, sa arcătau cu dntumil (un tite uuttăr de demutall mes 
pass, cit, Së arciau E 
P N aane silit Gite A 
ahur oå se înloareă ocum d'r SIRET <)a Pa - 
i Late. dund boaen asa procedură inventală de „con- 
Mai muli, Prode, dupi maen i ini ta vot dscit en o 
stitutionalistii” guvernului, ninine mate dran) ai vida a go i 
PAI Ge CO EI a z Fa 4 nuia "ZS nell nesi- 
citați sin reet, lar sezateg se vizibila Ce Diop Brea vi ; 
` H pie ` : à d i j i 
ET pur si simpla gt piiztenu ciniiile: sint jocum snae asi ieh au tosi 
Gun" pur Şi suap d Ur Ate | (chiar pentru Moscova 
Grau de drepit! de vot 30-40 din alegiteri (car p 
t->} pi ʻi, di H 
i Deier: Dua, | Pe 
: Nu e dain: nu se poate vals derit cu buletinul elibera Ze D 
iri şi pirtimi stampila aceștela —yi dela fparte mum alegători poliția 
na pi gun Tali A A ficial consigtat 
icine ? oti (estici cum este afizial Consittap, 
iga batieincZe și mit le maj imapott LI i ag hrean 
tit, sau te înrpolă cu miimeie ae ca i 
Ww Chisinău au votat., torii sau i alor 
ise q ji buletin pa ap mai Ponte DIR ii 
garise de en, — yi alt buletin m / ag EEE 
Atinaiti (n acenata presiunea brutală chiar În ziua alageriior, 9 
za al d sia 


CRONICA EXTERNA zi AE, 


paniamentul de fuziladă, activitatea lebrilă a tribunaielor militare, eic.— 
şi veţi avea numai o slabă idee despre energia desfăşurat pentru a 
asigura o „Dumă ascultătoare<. 

lată cum descrie martorul ocular zina da alegere a delegaților în 
Moscova, Intr'un ziar publicat chiar în aceast „celite sfinti" de către 
prolesorii universitari locali, — „Russkia Viecomosti“,—un organ atit de 
moderat că nu și-a atras fulgerile administrajici nici în această epocă 
tulbure: : 
„Nicăiri nici o animaţie, Nicăiri mu se observă nici o agitație, şi 
oți-ce încercare în această privinţă e imediat reprimată de poliție, Poso- 
mom şi tăcuţi Intrau alegătorii în localui de vot şi, dindu-şi buletinele, 
imedist se indepârtau. Aproape nu se observau grupuri de alegători, 
chiar în localul de voi, să converseze între ei, In aşteptarea depunerii 
buletinului, find-că orl-ce ast-fel de grup, ori-cit de neinsemual, se ta- 
prăştia îndaţă de poliţie, Lingă fie-care secțiune de vot stăteau detaşa- 
menite mari ce poliţie, cu carabine în mină, d cu stăruință prlveghiau 
ca să nu se facă vre o agitație în stradă, Aceste detagamente se ingi- 
rau pe O distanţă mare dela localul de vot, pentru ca apenţii de poliție 
să poată surprinde pe agitstori nu numai îingă casele in care se aflau 
localurite de vot, ci şi în străzile laterale, şi dacă poliția Îl observa ori- 
cit de departe dela secțiunile de vot, că împart alegătorilor buleline sau 
apeluri electorale, îi aresta pe dată, Detaşamente de poliție staţionau 
chiar în curțile și în camerete secțiunilor de vot (în total au fost 17 
secțiuni de vot, în care au votat aproape 40,000 de alegători). Sergenţii, 
ofițerii de poliție pănă it sub-comisar stăteau pe sch, în anticameră, 
prin coridoare; ofițerii ma superiori de poliția—chiar în localul de vot... 
In toate secţiunile alegătorii după ce-şi dădeau votul, plecau pe ost 
eşire „spre a nu se întiini cu acel ce veneau pentru a vota; alegătorii 
vin la vot pe rind, cite unul, nu se tolerează nici o imbulzeală. Pre- 
tutindeni, în localurile de vol, în sizăzi— linişte și tăcere. Nici o urmă 
din animația alegerilor trecute; nicăiri nu se aud strizările ca atunci : 
„cetățeni, votaţi pentru cutare partid“; nicăiri nu se văd ziare, mani- 
feste sau buletine; prin localuri de vo, ni un afiș, sau apel... Totuşi 
în cursul zilei au fost arestate peste o sut! de persoane „pentru incer- 
care de agitaţie“... N'au lipsit şi incidente hazlii: în secțiunea Suscevsii, 
cind preşediniele explica în ce gheretă trebue să meargă alegătorii (du- 
pă inițialele numelor), un alegător întreabă cu naivitate: „dar incotro 
trebue să meargă social-democrații” (bine înţeles poliţia Ta pus îndată 
la rezon)". („Russkia Viedomosti“, No. 23, din 30 Ianuarie 1907). 

Rezultatul: ca delegaţi au fost aleşi 160 „cadeţi* şi 19 socialişti, 
—nici un moderat său conservator l.. 

Am făcut această lungă ae inadins pentru ca să vă daţi seama, 
cit de adinc trebue să He spuduită toată masa poporului rus, pentru ca 
aceste alegeri „mute“, făcute în mijlocul unui decor atit de fantasma- 
goric, cu toată complicaţia nespusă a sistemului electoral, cu trei și 


368 VIAȚA ROMINEASCA 


tru e de alegere, —să tă da rezultatele obținute (şi dacă în 

griich: s'au petrecut Psi lucrurile, vă puteți inchipui ce a 

rin provincii!). 
S ge ce SS fost în luptă se pot înipărți în următoarele şepte 

e cipale, dela stingu la dreapta: 
SZ éise (se Geet în trei fracțiuni: sacialiştii revoluționari, 
i rații, şi socialiştii rani), 

ia E case Ge ce se organizase în Duma disolvată, 
se apropie foarte mult de socialişti, dar fără doctrinarism). a 

IL. Radicalii (oam preferit să numim ast-iel diferitele grupări, care 
în Rusia se intitulează „extrema stingă“ sau „mai la stinga de cadeți”). 

IV. „Cadeţii“ (cuprindem aci şi alte grupări mai mici, aliate cu 

nalii democrați), 

E Grupările dën (mai ales Polonejii, în chestiuni politice 
merg cu „cădeţii“, dar sint mai moderați în ce priveşte programul agrar). 

VI. Moderaţii („renovare pacinică“, constituţionatiştii monarhiști). 

VII. Conservatorii (oc întră trei grupări: a) „Octombriştii“, -—- 
aceştia în prima Dumă făceau opoziție, şi se afişează ca „constituționa- 
Heitz, ca de altfel şi b) „partidul ordinei“; şi c) monarhiști, —singurii 
reacţionari propriu zis, pe cari guvernul poate conta cu desăvirşire). 

Intre aceste partide, cei 437 deputaţi aleşi pănă în momentul in 
care scrim aceste rinduri (mai sînt de ales 87 de deputaţi, care nu mai 
pot schimba fizionomia Dumei, cu atit mai mult, că aparatul guverna- 
mental e demoralizat de rezultatele de pănă acum), se repartizează, du- 
pă cum urmează: 

|, Socialiştii ` 
a) Soclaliştii revoluționari, . 34 
b) Social-democraţii, . . . 57 


c) Socialiştii poporani. . .__7 
Total — 98 
W Partidul tani — s-e a bell e e aA 
H enee, e, um wu ët Ka adi e vr 
IV. Ciam ase pm 9 ss e 313 
V. Grupările naționale . . . . . «> 36 
VI, Auditie A a, Se e este e e D 
VII. Gonseroagiort? : 
a) Octombriştii . . . . . 14 
OLP. ode , . . , . . 47 
c) Monarhiştii, . , . . . 29 
Total — 9% 
VIL Neinregimentaţi . + s 24 


Total general — 437 
Ast-fel spre deosebire de Duma trecută, în care cadeți singuri 
aveau majoritatea de voturi, iar guvernul nu dispunea decit maximum 


CRONICA EXTERNA Ae 


a TEE 


de 14 voturi, conservatorii sînt acum mult mai numeroşi (deşi guver- 
nul şi de astă-dată nu poate conta cu oarecare siguranță pe cele 76 vo- 
turi ale monarhiştilor şi partidului ordinei),—dar în schimb atunci și s9- 
claliştii erau numai 14, pe cind astăzi sint deja 98 | 

E uşor de văzut, cît de anevoioasă va îl formarea unci majorităţi 
pentru vrun program de guvernămint, în aceste condițiuni. 

Partidele în actuala Dumă se vor grupa în mod firesc astfel: 

La stinga, —socialiştii şi partidul muncii, —cu 122 mandate. 

centru, —radicalii, „cadeți“, şi grupul naționalităților, —între care 
înţelegerea e sigură, cu 188 de mandate. 

La dreapta, moderați şi conservatorii,-—cu 103 mandate. 

Nici unul din aceste grupuri, prin urmare, nu poate avea majori- 
tatea, şi în acelaşi timp nu e cu putință nici vre-o înțelegere între ele. 

Ţinind seamă că numărul total al deputaților e de 524,—pentru o 
majoritate solidă e nevoe cel puţin de vr'o 300 voturi, —pe cind grupul 
cel mai numeros, cel din centru are numai 185 de mandate, —şi chiar 
dacă vom repartiza pe cei 87 deputați ce sint încă de ales, în proporția 
aleşilor de până acum, acest grup poate ajunge cel mult ia 225—230 
de voturi. 

Pentru ca să aibă o majoritale, şi Incă foarte neinsemnată Şi şu- 
bredă, grupul central ar fi trebuit să-şi asigure pe de o parte sprijinul 
partidului muncii, (ceea ce este greu de admis), iar pe de altă parte al 
moderaţilor, şi încă să ciştige peste o jumatate din cel „tteinregimentaţi “ 
(după experiența din trecui se poate crede, că aceştia se vor aşeza cel 
mai mulţi mai la stinga de „cadeţi"),—o combinaţiune dacă nu cu desi- 
virşire imposibilă, — peste măsură greu de realizat, 

lar pentru cele-l'alte două grupuri ori-ce posibilitate de a aduna o 
majoritate, trebue cu totul inlăturată, ca cu desăvirzire fantastică, 

Atunci o nouă disolvare ? 

De data aceasta, disolvarea ar putea atrage după sine o catastrotă 
atit de groaznică, incit e greu de admis, că guvemul ar îndrăzni să rişte 
această măsură, —În ori-ce caz na cel actual... 

Şi telegraful ne-a și adus vestea, că aghiotantul țarului, baronul 
Frederiks, a început tratative cu şefii „cadeţilor“,—pănă ieri un partid 
„nelegalizat” !... 

Se vor înțelege $. 

Nu mai avem mult de aşteptat, pentru a avea un răspuns la toate 
aceste întrebări. 

Un lucru e sigur: revoluția rusească e încă departe de Streit. 

St. 


-i e ap e gigi 


„Adevărarile d-lui Puşcariu“ 


D, Sexti! Puşcariu răspunde in No. 2 al „Convorbiriior Literare", 
1907, la grava imputere ce-i face d. AL Philippide în articolul ce am avut 
oncare de a publica în „Viaja Rominească“, cum că d-sa sar fi folosit 
de 22 etimologii date de d. Philippide, fără a indica izvorul, 

Şi în acest râspuns se crede în drept de a trata pe d. Philippide 
foarte de sus. e 

D. Sext! Puscartn, care e proiesor de limba şi literalura romină 
la Universitatea din Cernăuţi şi care a primit dela Academia ramină tn- 
sărcinarea de a scrie Dicţionarul! limbii romine, în poiemicile ce ar vrča să 
poarte are anume îndatoriri de îndeplinit, dacă nu din respectul pentru 
sine însuşi,—cel pujin față de situația sa oben, 

ŞI una din principalele Indatoriri -este de a nu specula asupra ne- 
cunoştinții marelul public. —în cazul de faţă, în ce priveşte situația ce e 
are d, Philippide în stiință, 

D. Philippide,—un om atit de străin de orice sp de reciamă, 
att de cutundat în lucririle sale, inaccesibile proianilor, un om pe care 
puțini au ocazia să-i cunoască, chiir la laşi —„un om care tace“, orici 
de mult ar fi atacat, un ot care nu scrie versuri, sau nuvele, nu pro- 
muţi discursuri (nici măcar ebligatorul discurs de recepţiune ia Acade- 
mie, unde nu s'a dus măcar odală după ce a iost ales),—acest om peit- 
tru marele nostru public, cațitor de ziare şi reviste, e ca şi cum nu gxistã.. 

inainte dar de a caracteriza răspunsul din Sex Puşcariu, ne 
simiim datori să limpezim un punct: locul ce ocupă acest taciturn în 
filologia romină. 

ŞI peniru ca să începem cu încruii ce insuşi d-lui Sexi Pușcariu 
nuž este iertat să nu le gie, vom ciis, întăiu, aprecierile dintro ana- 
ză detaliată asupra „Principiilor“ d-lui Philippide, datorită proiesarului 
dela Universitatea din Viena, unde a studiat d. Puşcariu, —W. Meyer- 
Lübke (pe care d, Puşcariu se crede dator să-i apere Impotriva d-lui Philippl- 
de ')—aprecieri repioduse în Arhive, 1596, No. 3—4, p. 206—207, din 
Lifteraturbiatt far sermanische und romanische Philologie XVL 170: 


Dacă watorul operet da Tata fd. Philippide} spone tu precuvininre ră 
lucrarea sa va găsi putini lectori lu Hnminia [prevedea pe „Sporialistul” 
d. Puşcariu), apoi ar fi de dorit cu profeția să su è so indeplinoască [vai j 
pentrucă Juererét este o excelentă introdusere io studiul lenbilar. Faptw 
că principiile de istoria limbii nio lui Paul au servik ca modul și ră prin 
ripalele idei ṣi vederi siat acele we lui Paul na sdaco nici o paguba valoa- 
rei lotului, caci aste vorba de a puna la indamina Rominilur acein co un iivătat 
Neamţ n seria pentru lectorii Nomi), wela ver n necesitat na pamai o Injo- 
cwm a exemplelor germane pria example romineşti, ci o complechi prica- 
pera, prelucrure gi or transtopmaro n materialnlui oferit de nu 
premergător, Apoi se înțelege de la sino ra Philippide n lasal În o parte 
multe rapitole de ale Jah Paul şi a diseulul en deamâruulul multe lueruri 
pe care Paul nu locu disentat de loe.. Chiar loctorul atei, cure ar 
cunpagte în de ajuns prinzipiile fstorisi limbilor, încă ve urmări 
cu plăcere şi en Drot erea autorului, Principala mari al cărții 
însă pentru un asemene r va consista în exemplele care në fuc cu- 


———————— 


„ADEVALUIILE» D-LUI PUŞCARIU 239 


masei tezaurul de enuinte ule Kmbji ramine 3 


lucrările de pănă scum, la un loa luuta, ntr'un chip, procum toste 


„hu be pot fato så- A 
mate no E, Kee a der id 
ara multă originalitate, out incit oricare m e s nons rul pre 
ră trees rr pa a vre teo nummaldecit "wé es ed "ugeriet 
SE SE ka atoriei limbii romine._ Volumul se greng Gëtt 
reen we si ce vor cuprinda lectarui cnrins og te e a 
eer es ege eer publica erialalin Lac Wen 
` x tirarai A nern e 
Gorze fu orice caz sigur, că adi Gw Sch See, nd pa 
volume furia mull. ISS Wen 
Şi fiind-că ay inā 
$ ayem în mină acest No. ai „Arhivel” si 
i d A e ei" şi pentr 
sg meny după infarnzațiuni în altă parte, reproducem E ham '205) 
E Leger De aceiziaş lucrări, ale lui Th, Gartner (prolesor de 
git romanici, la Innsbruck, dulor ai unei gramatici istorice a limbii 


tomine și cercetător a! dialectului istrian 
manische- Philojogie, XIX, 28%: h Publicat în Zeitschriit far ro- 


Primul volum at gegstet istorii 
e ` acestei istorii a limbii romine i 
` K şi ie seim de, pr peer urle i lui lien. Red eg een Cl 
pă: ap. sta, ennzelo trausturinării limbii 
za ne e Lä: E TAE mr ionar. arinak A Kg 
east ` Ă iara rm atică i i $ 
e Dalsan ze, ră EE EE 
mb: - Dar chiar în afară de Romi i 
e meritar ARA seg ro alit prin o pe er pe toru ata se lte 
i Să 2 se i Trape și See) mi Paul, între sistemul urmarit. du 
d rit de Paul, cit mai nica pri i e 
pp enra le dă autorul în velo 73 de senger Fram „tarie E 
o Bare de samă, după enre Luisi Gartner astrol :| Erudiția déi: 
E hie, nt Ke 
duca cercetarea limbii romina cu miti prsi malai SES a 


lată, în sfirşit tot din „Arhiva“ (p. £ 

k e p- 208) şi un extras din rece 
marelui romanist H. Suchier, profesor de limbile romanice la Deen 
tatea din Halle, publicată In Litterarisches Centralblatt, 1895, 1051 : 


Philippide n plannit o istoria a mii ro 
` “ame 1 H è 
lamn, earo serveste de tatrodurvea Intrecil opera, arată pripite torii 


ibio mind". 


Vă rog, să aveţi în memoria d-voastră aceste aprecieri ale unor 
savanţi cu o reputațiune europeană, —această opinie asupra cărții d-lul 
Philippide—cind veţi ceti pasagiul din răspunsul d-lui Puşcariu, prin care 
d-sa avea să ne dovedească că n'a putut să „imprumute“ nimic dela d. 
Phiippide, flind-că n'a eetit lucrarea ast-lel apreciată, 


370 VIAȚA RO 


Cităm acest pasagiu în întregime, fără să-i cruţăm lexicogratului 


Academiei un singur rind: = 

Cartea di D putut „imprumuta“ eu otimologiile citate se 
numeşte Principii We ilaria limbii. So ştie că nevastă lucrare esto o to- 
calizare nei i după H. Pond [aţi vizat ep ştiu despre nenasta Gariner, 


` i fesorul Puşrari ever-Lübkej, în care se gtsese 
eng că EE wel și tre Meade atit do copilăreşti, 
a lipsă atit de desăvirşita de cele mai elementare noțiuni de a ro 
maâmică, incit nu cred «n existe om pe lume, care respectand timpul, ai o 
fi cett întreagă. Ca stulen! am inrepul să o cntese (aice; cind tar: 
cursul lui Moyer-Liübke, judecata căruia o gr ap aveai pri con sia 
am dat peste etimologia ridic > oradico (pag. 19), dar vi poe p ae 
rea de limp nu stå in niciun raport cu folos? ca lagi p Sea 
estirea cărţii, în enre se vor fi găsind pe aici, pe colo, şi cite un ES 
demn da luat In soamp, am puso la o purta gi mam mai rriugte (C. L. 
1907, Ne. 2, p. 205—200)... 

Et nunc erudimini! 

Un specialist în filologia romină, fiind încă student a! lui Meyer- 
Lübke, dă de o carte, despre care profesorul său spune că „ne face cu- 
noscut tezaurul de cuvinte al limbii romine întrun chip, precum toate 
lucrările de pănă acum, la un loc luate, nu ne pot face să-l bå- 
nuim“ şi că ori-ce specialist „va trebui numaidecit totdeauna să o 
consulte“, —de o carte din care „fie-care capitol,—după Suchier—tace 
un nou pas inainte” în ştiinţă, şi căreia „privirile filosofice îi dau un 
iarmec deosebit“, — dă „specialistul romin” de această carte, şi... dela 
pagina 19 n'o mai ceteşte, ca „să nu peardă timpul” zădarnic |... No 
ceteşte chiar cind scrie un Dicţionar al elementelor latine |, chiar cînd e 
însărcinat să lucreze Dicţionarul limbii ramine, cu toate că d, Philippide 
fusese însărcinat de Academie cu această lucrare Inaintea d-sale, şi nu 
se stricase înțelegerea cu Academia, decit fiindcă d, Philippide făcuse» 
după judecata savantului corp, un plan prea vast şi un lux prea mare 
de erudiţie!... (vezi articolul subsemnatului „Dicţionarul Academiei şi d. 
Philippide" „V. R.*, 1906, vol. l, No. 3...) | 

Sau d, Sextil Puşcariu are temeiu de a nu se încrede în specia- 
Hei la care se adresează Academia ?... 

Pentru cine dar scrie toate acestea d, Sextil Puşcariu ? 

Mirturisim, că am avea ispita să-l credem că, în adevăr, na cetit 
„Principlile” d-lui Philippide ; acest fei de a fi ne-ar explica mai uşor şi 
felul de a face filologie al specialistului Academiei... Dar vom dovedi 
îndată, că le-a citit! 

Nu putem trece înainte, tără a releva încă o dată insinuarea cit- 
prinsă în cuvintele „localizarea neisbutilă după H. Paul”, 2 

Aţi văzut că un Suchier (Suchier !) numeşte opera lui H. Pa 
„biblia oricărui filolog“,—şi în adevăr, cel puţin pentru epoca în care 
au apărut „Principiile“, —aceasti operă se prezintă, pentru d. Philippide, 
elevul lui, ca întruparea însăşi a principiilor generale de istoria limbii. 

İnchipuiți-vă că, după Lyell, un geolog romin ar fi voit să stu- 
dieze structura geologică a munţilor şi a şesurilor Rominiei. Ar fi pu- 
tut dinsul să se abată dela principiile generale, în ce priveşte istoria 
scoarței pămintului, formulate de Lyell,—dacă vroia să rămină în cadrul 


sintii vremii? Si tată, cu toate că ar fi studiat, din acest punct de ve- 7. 


„ADEVARURILE* D-LUI PUŞEARIU an 
i EE e RE 


dere, o regiune încă neexplorată, făcînd descoperiri de o însemnătate 
covirşitoare, —ce aţi spune dacă un geolog Sextil Puşcariu ar desemna 
opera lui ca o „localizare după Lyell" ? 

Pentru ce dar îndrăzneşte se facă aceasta filologul Sexti! Puşcariu? 

Pentrucă „omul care tace“, a tăcui, cind un alt „specialist tomin", 
d. Ovid Densuşianu, speculind deasemenea asupra credulităţii protanilor, 
a descoperit acest „plagiat“, deşi... însuşi d, Philippide invoacă pe H. 
Paul t., Faţă de paraponul unui candidat la o catedră, cărula d. Philip- 
pide n'a putut să-i dea „nota de trecere“, d-sa n'a crezul necesar să 
tâspundă la acea „descoperire“, Dar d. Sextil Puşcariu s'a crezut în 
drept să întrebuinţeze acum expreslunea generală de „se gie: pentru 
cele ce „ştie" numai d, Ovid Densuşianu... 

Acum insă, fiind cunoscut ceia ce, în adevâr, „se ştie“ despre locul 
d-lui Philippide in ştiinţă, putem să judecăm mai în cunoştinţă de cauză 
şi răspunsul insuşi al d-lui Sextil Puşcariu. 

Argumentul principal al d-lui S. Puşcariu că n'a „imprumutat* 
cele 22 de etimologii dela d. Philippide e, cum ați văzul, cd D-sa n'a 
tetit „Principiile“ d-lui Philippide.—Din ridurile citate mai sus, prin 
care d. Puşcariu cararterizează cartea d-lui Philippide, s'at părea— nu-l 
aşa ?—că d. Puşcariu a cetit cartea? Căci o caracterizează complect, 
în toate privințele şi cu o mare şi definitivă siguranță! Dar si zicem 
că această caracterizare ar fi putut'o face, şi fără să cetească cartea |— 
Să dovedim cu fapte căa cetito. Pănă la pagina 19 e nevoit să recu- 
noască că a cetit'o, căci la acea pagină e acel ridic>erudico, pe care 
ba combătut. Dar a cetit și pănă la pagina 62, căci d. Puşcariu, În 
cartea sa „Die Rumănischen Diminutivsulfixe* (p. 50) citează discuţia 
d-lui Philippide relativ la sutizele ře, teel, pe care d. Philippide o tace 
la pagina 62 a „Principiilor* sale! Şi pină ta această pagină, se gisesc 
9 (roud) din cele 22 de etimologii, şi anume: acăj, adăpost, arunc, 
ram, dezmierd, sdu, tău, subpsuoară, urez. —N'avem timpul acuma, căci 
azi am primit „Convorbirile Literare“, să căutăm şi alte locuri unde d. 
Puşcariu a citat pe d. Philippide, ca să reconstituim cil a mai cetit din 
„Principii, dar putem dovedi imediat că a cetit şi pănă la pagina 180. 
D. Pușcariu deşi pretinde, în răspunsul său, că pe Ze l-a luat de la Cihac 
{ce Dumnezeu ! socotea că'n laşi nu e nici un exemplar din Cihac?), 
totuşi La luat dela d. Philippide, căci Cihac n'are decit pe je-ilia, pe 
ciod d. Puşcariu are pe ie-ilia, într'un înţeles şi pe ie-linea În celălalt 
înțeles, şi, cum vedeţi, aceasta nu este la Cihac, dar... este numai la d. 
Philippide: Ze (tita) ia pagina 66 din „Principii“ şi ie (linea) la pa- 
gina 150. Şi de la pagina 62 (vezi mai sus) pănă la pag. 180, d. Phi- 
lippide mai face şi etimologiile următoarelor cuvinte (din cele 22) : 
amin, out, deretic, despic, ie, celălalt ie, minciună, răspic, rind, stric, 
ușor, adică încă 11 (unsprezece), care, impreună cu cele 9 de mai sus 
fac 20/—Au mal rămas două etimologii, care sint după pagina 180! 
Noi credem că dacă a cetit d. Puşcariu pănă la pagina 180, o fi cetitşi 
pănă la pagina 2/4, unde e ultima din etimologiile cu pricina ` vită-vita,... 


372 VIAŢA ROMINEASCA 


Aşa dar argumentul d-lui Puşcariu nu poate sta In picioure,—şi 
aici nu ar H fost cu pulință— chiar dacă n-am îi avut dovezi—să putem 
crede că des n'a ceti? cartea lăudată de profesorui său, unica carte pe 
atunci de acest fel, cete, etcs. 

Acuma să vedem de unde spune d. Puşcariu că a luat aceste 22 
de ctimologii (căci... nu le-a luat dela d. Philippide, pentrucă... nu Ta eent, 

Despre 7 (șapte) din ele (amin, arunc, cam, ininciună, rină (rilă), 
stric, vită) nu spune nici un cuvint! (A observat acest lucru cetitorul 
„Convarbirilor Lit. 2*). Deci ne-am înţeies! 

Despre adăpost, despic, urez și dezmierd, zice den că le-a Inat 
dela d-nii Tiktin, O. Densuşianu şi A, Candrea ! Aceştia le-au luat dela 
d. Philippide care le-a publicat bäi, şi, dacă d. Puşcariu mar H cet 
pe d. Philippide, ar fi putut să le la dela Accatin, Dar d. Puşcariu n re 
tit pe d. Philippide, care ei le-a dat întăiu, şi atunci e clar că le-a luat 
dein d, Philippide. 

Observaţi că pe dezmierd zice că lu luai dela d. Candrea, Dar 
pe pagina următoare a „Conv, Lil.* citează pentru acest cuvint pe Mi- 
klozicii. Aşa dat d-sa nu cetise pe Miklosich, cind şi-a făcut dicționa- 
ral. (S'o fi plictisit de pela pag. 191). Că dsa a celil foarte de curind 
pe Miklosich, se va dovedi în această revistă, ȘI atunci ecdj (arătat ca 
luat din Miklosich) e luat dela d. Philippide—după cum dezniierd 
al lui Miktosich, singur o mărturiseşte aiuren, e tuat din Candrea |— 
Despre subsunară, pe cate zice că l'a luat din Cipariu, mu putem spune 
nimic, căci, në citind locul, nu] putem găsi noi în pripă.— Dervtic, are 
dreptate, e după Cihac, câci d, Phitippide D dă altă explicare, mal com» 
plectă.—Sarbăd, are dreptate, va putut lua din Schuchard.—Tău, său, 
le-a putut lua ori din Meyer—liibke ori din d. Philippide, căci operele 
lar au eşit în acelaş an (1894),—/e Ta luat din d. Philippide, nu din 
Cihac, cum pretinde, —am dovedit mai eps, Lee l'a luai tot din d. Phi- 
lippide şi nu, ae), din Cihac, cum pretinde, căci Cikac Il derivă 
din leviciotas, pe cind d. Puşcariu, după d. Philippide, din fevist+-— ugor, 

Credem că celitorul este pe deplin lămurit. 

„. In zădar d. Puşcariu încearcă să-şi justifice procedarea invocind 
critica aspră pe care d. Philippideo face unor recenzenţi, căci d. Philippide 
nu avansează nimic fără dovadă. (Vezi „Specialistul Romin“, No. 
10 Anul I şi No. 1 şi cel de faji, Anul I). 

D. Puşcariu îsprăveşte ` „Articolul d-lui Philippide va nrma—nul 
insă pentru mine.” —Crede-ne, domnule Puşcariu, gestul atesta nu se 


potriveşte, ba mai are păcatul că e şi arhi-banal. 
Grammaticus 


P.S. S'a scris In această revistă un articol (recunoaştem, de ün 
necunoscut oarecare), bazat nu pe inducţii ori pe deducţii, ci pe fapte 
foarte concrete, ta care se dovedea că d. Puşcariu „imprumuti* pe d. 
Hasdeu... Cetitorul îl găseşte în No. 10, Anul L al acestei reviste... Opi- 
nia d-lui Puşcariu în zădar o caută cetitorul; incă n'o poate găsi nicăeri. 


"org 


A E R 


Dacă membrii redacţiei Dese 
d noastre au muncit 
ES şi mu 
Gene, totuşi, făcînd ape! Ja forțele literare din ip me 
a 3 eege t că ar fi şi nedrept şi chiar imoral ca o revistă ce 
e e ën d'So de peste 12 milioane,—flindcă pentru literatura 
e cap spe există hotare,—să nu poată forta pe cetitorii ei 
vg ben pr momentelor de distracţie sau instrucție ce D se 
Sa piată cit de modestă a muncii literaţilor, din alară de 
dacție,—punindu-se astfel un început modest, e adevărat, al eg 
voltări literare normale. v ES 
Singura garanție de succes, în condiţii 
d aceste b | 
mei GE pentru Moldova, în capitala căreia i rg Ze 
ul redacţiei, nici : 
renala cţiei, nici măcar pentru Rominia, ci pentru toată Romi- 
Pornind revista noastră cu aceste 
e = 
„cuminţi“ să ne taxeze de vizionari şi free “i gege 
ser ea revistei, ne scuteşte de orice alt răspuns. 
cică St izolaţi în mijlocul publicaţiilor noastre periodice, —confra- 
a apta ne denunţă ca „subversivi" sau chiar lipsiți de atriotiz 
S E stinga ne invinuesc ca „reacţionari“ şi „şovinişti” Seiren? 
CS pă ue ap = PAN: ee peste punctul de vedere comer- 
a Ă cearcă o „conspirație icere” 
n siluaţia concretă, In această reuşită găsim ei Aa MA S ber 
a noastre, că sintem în nota justă, că am răspuns la o nevoe en k 
ess că servim adevăratei culturi naţionale, şi că luptină pentru 
Save baia mizere ŞI al înaltelor idealuri ale omenirii luptăm 
ntr tarea întreg i 
eene p pe neamului nostru şi biruința cauzei 
Putind astfel privi cu adincă mulţumire 
rezultatele o i - 
mul an de luptă, şi multumind din suflet tuturor deen Reg 
care ne-au ajutat să cucerim simpatiile cetitorilor, mulțurmnind cetitorilor 
că ne-au dat putinţa dea stringe în jurul „Vieţii Romineşti* pe atiția I 
terați de frunte al neamului, — păşim cu încredere în al doilea anal vieţi 
noastre, fără să mai lim umbriţi de acele temeri, de care erau invătite 
inceputurile noastre. 
Dacă ajutorul colaboratorilor noștri și sim 
patille  cetitorilor 
vor lipsi şi deacum Inainte, nădăjduim chiar in anul acesta să pori 
esa ape ege şi să ne apropiem de idealul, pe care niciodată nu 
vedere, ca ea să ajungă î 
pier legate be jungă în adevăr oglinda vieți! romi- 


RECTIPICĂRILE D-LUI N. IORGA. 


né gien din partea d-lui lorga următoarele rinduri : 
~ vire la observaţiile d-tale de pe pp. 179—181 ale 

ý UECHT 
„lui număr al „Vieţii Romineşti*, repet că notița din „Neamul Zeene eg 
„privitoare la Basarabeni nu e scrisă de mine, ci primită din laşi şi că 


178 VIAŢA ROMINEASCA 


„din greșată nu s'au trecut inițialele unui corespondent întimplător şi 
„mtie cu totul mecunoscul. Vă rog a pubiica în numărul viitor al re- 
„vistei această rectificare, la care am drept”. 

D. Iorga publică apoi în acelaşi sens şi o notiță în „N. Kr, 

Avem de spus nutnal două lucruri, 

Deşi d. Iorga afirmă că repent aceasti rectilicare, însă de opt au 
gumai nu apăruse nicăiri nici o rectificare a natiței din No. Go al „Ne 
R.*, comentate de noi, ci ea fusese chiar coufirmată prinio atā notiţă 
(din No. 68), tot neiscdliid, şi deci ieșită din pana dese, (Nu HIE 
pină atunci rectilicată dech corespondența referitoare In un prelis fci 
éent la cursul d-lui Cadere), 

Deci pănă la apariţia numărului nostru eram In drept să atribuim 
notița d-iul Jorga însuşi şi nu puteam şti, că dan oforă ospitalitate allze 
sotite provenite gè ln cotespondeni! necunoscuți, sub scutul mumeiei 
d-sale, adică nelsedlite (dintrun recent passagiu din „N. R”, putom- pre 


sunune, că însuţi d. lorga s'a convins că ssiiel lesne pöaie Cen vic- 
take. T y a 


mä unat mistiñostor) tid scrnpul). 

Dar tn cazul nosint e chiar eu desăvitaire Indiferent, dacă notija 
comezizii a fent serisă personal de d, lorgza,—petiitiit coce cr > firn 
fiai in această pu e insticazea ln „limariri acmanatraliue it" iit 

` Ki Ae a e idan 
poltiva Unzcbur Baasczbcol i eplicicic ututopre artincate lor (anu 
t 
R f H -m VUIA D a “< E i d lo A 
LÉI E i in 
z D 
i DU ASTI wimi risg 
ct Uu tot Gm 
d 4 ] RW: 1 SCC) 
f tii tni | îi il d-ale sl sai 

E D Le 

ri putin di pE T z Ai Pic iT 
lei i Leer ip cut in Op pi h 
h vwrn OI til Uu) eus" KH LOCH 
H dou CERN OR ier 
! Cl um ags 
1 | m f u ‘lis 
pa In - CH at 
g e emp i 
La 4 ml $ D AJ D Lă i di ja 
| | i! { to! ți medievali, cinimo re 
b e îi 
$ p i Í n IL sud cerul da l a 
n'A tisë chhi toru e l 
j d chi tt O antaziii Oase (vezi 
ii n | Aa | j, ia f mei catitarii 
„Meet 
positi ce bu bäi CUBORSIN inci 


PROECTIL APPONYL 
D Pusse-Şirianu pp trimite ye cete bm primit-o pres 


D 
ht helii relsari “im Brdenln 
au spre a pies D publicati in rubrica „scrisori on srar In, da 


O sirisoate, 


MISCELLANEA 377 


tind dată Insemnătatea prea mare a chestiunii ca să-i putem amina pu- 
biicarea pănă la No. viitor, —o reproducem aci ` £ i 
s Ministrul Apponyi a depus la biuroul Camerei proiectul de lege 
zis „privitor la ameliorarea salariilor invăţătoreşti.“ In realitate o astiel de 
lege a: insemna desființarea şcoalelor primare a naționalităților. Pănă 
acum, se ştie, confesiunile şi-au susţinut şcolile primare cum au putut. 
Unde a fost din ce, au dat învăţătorilor leafă mai mare: legea regni- 
colară prevedea doar atita, ca leafa să nu fie mai puţin de cit 600 co- 
toane pe an (plus, se Injelege, locuință, lemne etc.) Prin proiecul lui 
Apponyi se prevede minimul de 1000 coroane şi cu adausurile la fiecare 
cinci ani învățătorul poate ajunge la 2400 coroane. Comunele noastre 
mari, cite cu 4—6 ori 8 învățători, nu o să mal poată susține d'aci incolo 
toate acele şcoli, de oare-ce şi pănă acum plăteau o dare „pentru cult*— 
cum se zice—de 70—90) (aproape cit darea către stat), iarajutorul de 
stat li se acordă în aşa condițiuni oneroase, în cit desigur mai bine re- 
nunțăm la acel ajutor. Intăi de toate se pune condiţia că studiile princi- 
pale, ba aproape toate (Invățămintul intuitiv, limba maghiară, istoria, geo- 
gratia şi aritmetica) să se propună ungurește şi din cărți făcute de mi- 
nisterul maghiar. îşi poate închipui ori cine, în ce spirit sint compuse 
acele cărți! Invățătorii dela acele şcoli ar fi apoi absolut la discreția ad- 
ministraţiei comitatului (judeţ): atit progresul în şcoală, cit şi purtarea 
morală şi cetățenească (politică) n'ar mal fi judecate de consistoarele noas- 
ire, ca acum, ci de comisia județeană pusă la ordinele pretecţilor. 

Asta ar insemna desliințarea autonomiei noastre şcolare şi biseri- 
ceşti acordată prin Statutul organic (1869). 

O mare revoltă şi ingrijorare i-a cuprins pe Romini. În Cameră de- 
putaţii vor combate proiectul, mergind chiar pănă la obstrucție, iar In co- 
munele mai man se vor aranja mectinguri de protestare. Inaltul der de- 
asemeni, sint semne că va sări în luptă, luind cuvintul in Casa magna- 
ilor. E apoi aproape sigur, că cel mai înalt for al bisericii naționale ori- 
entale, congresul, va îi chemat în sesiune extraordinară. Se prepară o 
luptă cum de mult n'a fost. Dar nici aşa primejdie mare n'a ameninţat 
cultura noastră națională. 


DIN BASARABIA. 

De asemenea a întirziat şi corespondența din Basarabia asupra re- 
zultatelor campaniei electorale, Putem da aci numai un rezumat: 

Basarabia e una din puţinele provincii ale Imperiului, în care mă- 
surile eroice ale administrației au dus-o la o victorie electorală. 

Pentu aceasta răzeşii au fost lipsiţi de dreptul de vot în colegiul 
proprietăţii, unde rindul trecut aveau o majoritate covirșitoare, Ast-fel ca- 
racterul acestul colegiu a fost radicai schimbat. Apoi spre a asigura, în adu- 
narea electorală provincială, predominarea delegaților acestui colegiu, pur 
şi simplu nu s'au efectuat alegerile de delegaţi ai colegiilor ţărăneşti din 
judeţele Soroca şi Hotin! 

19 


În Chişiniu, cum s'a stabilit acum in mod oficial, au votet viet 
au funcţionat bătăuşii, şi toate celelalte mijiwace de presiune Sa 
tralivă, despre cari puteți ceti în „Cronica externă” a acestui No, Së 

Ca rezultat au biruit pe toată linia reacţionarii şi membrii „Alianţei 

e e, cu d. P. Cruşevan în frunte... 
eee că alegerile ce protestate şi fiind dată compune- 
rea Dumel, desigur vor fi casate, Jud se va schimba pănă atunci prac- 
2 
Sé poop suntu ne face să recunoaştem, că acest trist rezultat 
ze datoreşte în mare parte şi cazi de GES şi energie a eientente= 
iii i naţionatiste în Basarabia. 
D drem specifice ale Basarabiei, unde masele populare nu 
stiu nici carte şi nici măcar limba statului, şi unde o lungă opresiune a 
înrădăcinat deprinderea de supunere fatalistă faţă de administraţie, e 
campania electorală nu poate avea atita însemnătate agitația prin presă 
şi manifeste („Hesserabscala Jzni“ a publicat o circulară a guvernatoru- 
lni câtre toate oliciile pastale ale provinciei, prin care li se ordoană, pur 
și simplu, să nu transmită abonaților nici măcar ziarele cele mai eg 
rate de opozitie, Dr să mai vorbim de manifeste electorale), ci mai alès 
ri viu ru poporul, 
e sect tb organizație puternică, cu WC în ioste 
comunele, cu agenți numerosi, — precum as gi făcut „adevărații Rugi“. 

Și opoziția nu s'a tagrijit măcar să adune pentru piatza de E 
vreme mijloacele materiale suliciente, şi nu putea opune agenților admi- 
nistrației şi ai „Allanței",—cari avezu la dispoziție tot felul de fonduri, 
—decit puţini propazandişti dintre intelectuali, pe cari era uşor admi- 

istrați -i „scoată din circulaţie”... 
TD ege că lecţia adie ce au primit-o, va face pe Rominil 
din Basarabia să se prezinte ait-fel în alegerile ce vor avea loc după in- 
validarea deputaților actuali. SS 

Şi înainte de toate, să se înțeleagă între ei: în faja piimejdici re- 
acţionare, deosebirile, ori-cit de mari, inire elementele progresiste şi na- 
ționaliste nu au însemnătate. 


GIOSUÈ CARDUCOL A 

Zilele trucute, în doliu! întregului popor italian, o mulțime imensi 
a condus la locaşul de vezi rămășițele păminteşti ale celui mai nare 

lici contimpotane. 

en geg d 1800, în Vai di Castello, Carducci a trăit şi şi-a destişu- 
za! activitatea sa literară în una din epocele cele mai frămintate ale Pe- 
ninsulei şi a fost, după părerea unanimă a criticilor, „omul sintetic şi re- 
prezentativ al acelei stări naționale căreia i se dă numele de a irela Iia- 
jie*, „personalitatea literară cea mai inaltă a Italiei moderne”, Ela ine 
trupat toate aspirațiunile câtre libertate şi unire ale poporului italian, a 


MISCELLANEA 358 


EN 


cintat evenimentele cele mai însemnate ale istoriei țării sale de acei 
opera lui are o significație națională, Poet Se „i Gë kee? 
una În. poezie un sacerdoțiu“ și „nimeni n'a avut mai desăvirşit conşti 
ința responsabilități pe care o aduce cu sine geniul“, 

Activitatea poetică a lui Carducci se poate deosebi în două epoce 
după împrejurările vieţii poporului itailan. Primele catecţii de poezi ate 
lui, Javenilia ( 1850—1860), Levia Gravia (1361—1671) şi Giambi ed 
Epodi (1867—1879), „conţin în specia! elanul patriotic, furia vijelinasă 
a omului care a asistat la evenimentele cete mai tragice şi cele mal dé- 
cizive ale patriei sale“, în ele poetul luptător, revoluționarul înilăcăsat 
strigă durerile ţării sale, exaltează frumusejele ei, Această epocă a acti- 
vității lui poetice culininează în celebrul /mn către Satana (Inno a Sa- 
tana), În care poetul salută Spiritul de revoltă şi de tâzbunare, raţiunea, 
libertatea. In cele din urmă colecții, acele care corespund unei epoce 
mai iiniştite din viaţa poporului italian, cae la 1861 proclamase regatul, 
în Rime Nuove (1861—1887) se vede o discordare a luptătorului; pre- 
ocupaţiunile politice stăbese şi patriotismul poetului se întoarce cu se- 
ninătate către pămintul scump şi plin de amintiri al țării sale. Poetul 
devine în acelaş timp mai artist, mai ingrijit, —calităţi care ajung lu cel 
mai inalt grad in Odi Barzen (1877 1889). Aceste ode, care şi ca formă 
şi ca fond arată tendința spre clasicism a poetului, ad avut un mare rd- 
sune! atit din cauza frumuseţii cit şi din cauza spiritului liber cugetător, 
din cauza pâginismului autorului, O nouă colecție de versuri Rime e 
ritmi, apărută în urmă, nu a făcut decit sä menție faima la care poetul 
se ridicase deja prin operele anterioare, 

Activitatea literarā a lui Carducci nu se mărgineşte Insă num! la 
volumele de versuri lnşirate ulce, Polemicele şi mai ajes indie lui li- 
terare au deasemeni o mare valoare. Fiind numit la 1860 profesor de îl. 
teratură la Universitatea din Bolagua, ci a continuat cercetările iiterara 
care Lan adus această numire, şi a îmbogăţit critica Haliană cu studi 
foarte insemnate asupra diferitelor epoce ale literaturii şi asupra celor 
mai însemnați scriitori, ca Dante, Ariosto, Tasso ele. 

Poet de o extraordinară energie şi totodată de o duioşie mişcă- 
toare, cugetător profund şi plin de originalitate, patriot înflăcărat şi, mal 
presus de toate, luptător aprig pentru eat za poporului său, Carducci 
ajunsese pentru Italieni un simbol; „el încarnează în ochii națiunii nu 
oarecare opiniuni particulare, ci geniul italian, Ialia însăşi“ spune dés- 
pre el unul dintre criticii lui. Şi dacă Inprejurăzile vieţi poporului său 
l-au făcut să apară cind ca republican şi garibaldian, cind ca sprijinitor 
ai monarhiei, cind iarăși ca duşman al acesteia, apol în toată viaţa lui 
un fir luminos inlânțue şi explică toate atitudinile poetului: dragust=a 
pentru ţară şi pentru neamul său. 


POLITICA D-LUI G. RANETTI. 
Oamenilor de spirit, ca ai poetilor, H sint lertate toste licențele, — 
chiar licenţa de a face politică... junimistă întro revistă, care nu numal 


"eil VIAȚA ROMINEASCA 


are Îndrăzneala de a se crede mai presus de partidele politice şi in drept 
fără a sprijini nici unul, dar mai ales nu prez 
politic, decit doar din punctsi 
de vedere pur artistic, — intrucit între ei se află atijia oameni de spirit și 
maiştri ai condeiului sau ai cuvintului ; 
nostru, care a fost, de alt-tel, om de talent şi de spirit chiar şi... 
de a i se înregistra cererea de Inscriere de către secretarul clubului din 


Casa Mandy... 


PENTRU d. S. MEHEDINŢI. 

Campania impotriva proiectului de reformă a invățămintului supt- 
rior a servit profesorului de geografie dela Universitatea din București, 
d. S. Mehedinţi, de pretext pentru un atac neaşteptat şi nejustificat In 
contra... d-lui At. Philippide L.. 

Bizuindu-se pe o butadă, atit de caracteristică lui „Philippide-Hu- 
rul“, pentru toţi cari H cunosc, strecurată întrun proces-verbal (pe car 
acest solitar feroce, desigur, nici nu l'a cetit cind l'a iscălit), —d. Mehe 
dinţi serie in Epoca (din 10 Februarie a.c.) un violent articol, plin é 
invective („minciunos”, „nedemn“, „necinstit“ etc), de cari se feresc astă-ii 
şi pazetarii de profesie, dacă se respectă, la adresa unul savant, uni 
muncitor cum nu avem mulţi, de o cinste „sălbatecă“,—impărechindui 
chiar cu cel mai aprig politician pe acest om care, (nu ştiu dacia 
votat vr'o dati) adesea nici nu află, din biuroul său, că „ţara se află i 
marginea prăpastiei“ şi că scapă prin „schimbarea regimului“ (A propos. 
Cind | s'a adus d-lui Philippide spre iscâlire procesul-verbal cu hotărina 
Consiliului Universitar, —la care se ințelege nu asistase —de a demisio 
în corpore,—desa l'a iscătit, și, răminind cu totul convins că nu mal est 
profesor, sa mirat foarte mult, cînd peste vr'o două zile un coleg H 
spus „că totul s'a aranjat“ !..) 

Cu aceste mijloace crede d. Mehedinţi, că se înalţă prestigiul co 
pului profesoral ?... 

Pentru ori-ce iegan, precum şi pentru tuţi acei ce cunosc cit de Dir 
țin pe d. Philippide, simpla împărechere de nume mai sus pomeniti 
clasifică opera „moralizatoare“ a d-lui Mehedinţi, din „Epoca“. 

Dar pentru marele public, care n'ar fi auzit despre acest savati 
decit din acea operă, ne simţim datori să spunem două vorbe: 

Nu este adevărat, că d. Philippide ar ti schimbat raportul să, H 
butada lui ar îi avut înțelesul de mărturisire a acestei schimbări. | 

Dacă d. Mehedinți ar îi reprodus și raportul în chestie, oc on 
nepărtinitor s'ar îl convins, că nici nu era cevă de schimbat... 

Plictisit de spomotul ce fac de obiceiu două tabere de „al nogi" 
în jurul unei recomandări la catedră (mai ales cind vreunul din BECH 
poate dovedi cu chitanță în regulă, că e patentat de d 


„om de talent" E 
„intelectual“, decătre „Serviciul Monopoiului cultura! romin*), — P 


MISCELLANEA set 


id e i 
Ve Cie m e ege a curmat discuţia inutilă cu acea butadă 
plaseze în Epoca toată mi bate A d-lui Mehedinţi prilejul să-şi 
s ice de morali i 
Ah, gesticulația de móra H clas oralist indignat... 
şi mici ai list atit de des acopere porniti ascunse 
N 
e se parc Seng mingila, că d, Mehedinţi, care e şi directorul „Con- 
rare şi ştiinţifice „a simțit, d-sa însu-şi, că paginile unei reviste tite- 
Philippide intr » pe a cărei copertă decenii intregi a figurat şi numele d-lul 
site dreet ap A." Muta cete 
e unui ziar politic... d 
figurează pe acea copertă... politic... chiar cind acest nume nu mai 


O SCRISOARE. 


M: ma een eat gë, nostru d, G. Kembach -rinduriie urmă- 
' oc spre a cettifica realitatea faptela iv 
„Un ziar săptămina! din Bucur ge aceea 
A eşti, politic-literar-religi 
mit de modul în care „Viaţa Romin Be, e, 
` i ească" apreciază producțiunile lite- 
ete e d-lui A. D. Xenopol a ale d-nei Riria,—publică diferite ve? 
SH mea, şi a altora, chiar cu totul străini de cauză. 
a CH Wa neindoios că fiecare are dreptul să-şi aleagă pe acel a 
Zeg eg Greg să o refacă, apoi tot aşa de sigur este că datoria 
Biesen vărul, faţă de oricine, se impune tuturor. Impins de a- 
gr span a rog a face ştiut următoarele: 
„Că răspunderea mea la „Viaţa Rominească“ se 
mărgineşte nu 
e eren articole cu care colaborez; că Direcţiunea mag ag Been 
ege? beer? interesaților numele colaboratorilor săi anonimi, ori 
sË , 
E ine, între aceştia, nu a figurat niciodată d-na Ana Conta- 


„Toate acestea spre a servi şi drept orice prealabilă înştiinţare,“ 


P. Nicanor & Co. 


RECENZII 


Fdonard Mayntal, Lo Vic et 
VOeueve de Guy de Maupassant, Pa- 
ris, Mereure de France, 1907, Pretul 
3 lei 30 b, 

Admiiratorul tui Maupassant va celi 
cu emoția aveaslă carte, cere, intrun 
senz, exe un romas dureros: viala 
unui mare nefericit, 

Autorul a voi! sii me rugrăveancă 
viata eclui mai mare dinlre nuvelişti, 
intrucit această viot explici opera 
lui Maupassant Autorul nu studiazi, 
decit rar, inrIurirea vieții asupra su- 
fietului ce a produs opera; în gene- 
ral el ne ucată cum iulimplärile vieţii 
seșiilurului au devenit subiecte ale ope- 
rei sale.—Asa, èl ne arala copilăria 
și adolesrenla scriitorului, pelrecule 
în Normandia, de unde subiectele sale 
normande ` inrolurea sa la 1870,— 
de unde subiectele salo de războiu ai 

mai + les de invuziune ; gustul penru 
vinat.—de umile multele sala nuvehe 
de vinătoare; pasiunea lui pentru eit- 
naluj pe "eng, de unde nuvelele sale 
eu acest subiert; calatoriile sale, — 
de unde nuvelele exotica”; sén- 
vuatilatea scriitorului și considera- 
res fometi ca obiect de plăcere — 
de unde nuvelele sala „gauloises“; 
fubiile, in vremea nebuniei sale 
Mecide ~do undo nuvelele sale „extra- 
ordinare"... În necastă din urma pri- 
vinlă, autorul cârtii de cura vorbim, 
întră puţin mal adine în sufletul seri- 
itorului şi ne arată că multe din con- 


erptile lui Maupassant asupra vieții 
se dutorese hoalet care avea să-l do 
boare definitiv ` nesociabilitutea du 
până la ură de oameni, obsesia 
mortii și spiritul Hranie da uulo-ute 
liză, cure, toate, se găsese in opera 
aa, mal ales dela 1884 incolo și cos 
venteate, de pilda, în Sur VEA 
Tatal lui Maupassant se trâgou dim 
tr'o familie din Lorena, venită în Nor 
mandia lu veacul al XVIII-lea. Mem 
sa era din burghezia normandă, Cin. 
va strămoșii sai avuseseră titlul de 
marehiji. la care an renunţat, 
Mama sa, prietenă de copilarie a 
Flaubert {nu erau rude) avon gad 
pentu literatură, cu şi fratele ei Al 
fred Le Poitteriu, mort foarte luin 
poel varea promitea mult si cel 
bun prieten al lui Flaubert. Mama s 
i'a inițiat pe tintral Guy jn litera! 
si La pus în mini pe Shakespear 
Despariită de timpuriu de bārbatil 
său, educația lui Guy i-a revenit au | 
ei. După primele studii căpătate acasă, 
in villa Vergules, pe cind mamn Ma 
parte la jocurile, adesea aventuri 
ale cupilului ei, Guy n fost dat la Se 
minarul din Yvetol; dar tempera 
tal sân și mai ales o bucală de vi 
suri galante surprinsa de superiot 
Va Gent să părăsească, spre Jm 
sa, semiuariul (Maupassant a fost ii 
totdeauna indilerent in materie 
giozsä..} şi, dupi o bucati de , 
da vagalondaj fericit pe cimpia 3 


RECENZII 


oceanul normand, a fost dat la liceul 
cin Rouen, unde n lunt buealaureutul 
si unde a versifleat, siatuit de poutul 
Louis Bouilhe!.— la 1870 s'u 'nrolat,— 
La Paris, functionar Ja Ministerul da 
Marină, apoi la cel de Instrueție, sin- 
pura lui plăcere mare este cunotajal ; 
vinţa aceasta a zugrăvil"o mni alea aj 
maj autobiografie In nuvela Moucke, 
üle cărei perstmaje d, Mayolal ni le 
rentă en numele adevărate, 

Aceşti ani, dela 1570 şi ceva până 
ia 1550, sint et anti de ucenicie ite- 
rară ai lui Maupassant. Pană In LAS (la 


vrista, deci, de treizeci de uni), 
Maupassani a publicat, en paei- 
donime, cilova versuri ai vileva 


uriicole, In aces) timp nu-si cunoaşte 
iur ehomaren : ezileayá mai muli intre 
təalra si poezie, dar visenză ai lu un 
roman {Une Vie?) Dur totul trece 
sub ochii lui Flaubert. Grija si iubirea 
lui Flaubert pentru Maupassant ai rea- 
portul feve al acestuia pentru marele 
sau prieten, formează parięa ecn mai 
luminvasă din viața lui Manpaasaul, 
Prietenia lui Flaubert pentru mama 
isi Muupassant, dorinta acesiriu en 
dul èi sa ajunga seriilor și talentul pe 
care-l giceşte Fiaubert in Maupassant, 
ne explica rabdarea nedesmintita en 
rare Plunbert dă lectii lui Maupassant. 
Maupassant, între 9) şi 30 de ani, face 
adevarate teme (descripiii de nutură, 
se oameni, ete.) po care Flaubert lu 
"rijă, cu observaţiile necesare pe 
stăriue 

Afară da uecastu, la Intrunirilo de 
Daminieă dela Flaubert, la cele de Joi 
dela Zola, ele, Maupassant a nent pri- 
iejul să vină in contact cu tot co 
avet Franța pe alunei mmi de samă 
"Flaubert, Zola, Dandet, Tuine, Renan, 
vie, ete, şi, în plus, TurghenieiT,..), 

Şi end, în 1550, grație doc ce-i 
vine lui Zola, ia Médan, ca fle-caro 
din convivii săi (erau cinci) să isto- 
` esch o intimplare relaliv la inva- 
via dela 1870, — Maupassani treaz 


Be 


Boule de Suif, el devine datată on 
mare srriitor L, Mai Urzia, cind sa va 
hotari să se sinueidä (a'nevreut bu | 
Ianuarie 092), va spune unui prieten 
nl sân, José Maria de Hârcda: „Nu 
voiesc să-mi supraviețuesc. Am intra! 
lu viața literară ca un meteur, volu 
csi din en ea un fulgar"... inlraa», Ju 
uduvăr, eu tin meteor! Peste un an 
ert celebru, cunoseul in toată Europa, 
tradus lun loate limbile, Linga uces 
nici isi dăduse roadele, 

Maupassant a fost unul dintre ei 
mui gustaţi sriitori. În succesul de 
librarie venea al dollea dupa Zola... 
Şi în chestii de bani, nu glumea ` au 
se porle lăuda nici un edilop si-l fi 
mistificat cu vre-un ban; bu, în vremea 
cind bonla i se agrava, devenise gro- 
zav ; a avut multo procese. Si banii 
mai eu seamă U frebuisu pentru ces 
mai mare plăcere n su: Voiajul, Se 
știe, din operele anle (An Soloil, Lu 
Vie Errunte, Sur l'Eau} că ela eäiz- 
torit prin Malin, Nordul Alrieei, ete. — 
A viâtorii etn Anglia. Dar ma fust 
un egoist: si-a ajutat mama, fratele 
si după moartea acestuia, chmnatn, 
nepoata, ri 

In curind a ajuns la modă și sa- 
loanele au Inceput sa si-l dispute cu 
furie. Dar el nu si-a pierdut niciodata 
euimpâtul şi, reen la ce ținea mai 
mult, libertatea intelectuală. Din cauza 
aceasta s'a ţinut taro și nu sha dat 
niciodată suffelul unei femei, Tot din 
căuta nevasta sn butărit, dela Ince- 
put, să tsi pună candidatura la A- 
cademie (zi sa ținul de hotarire), să 
uu primensră Legiunea da onoare (yi 
s'a {inut și aci de hotarire) si să nu 
serie în Da Revue des Deux Mondes 
(s'a tinut până la urmă, aproape dr 
nebunie elund, după prea imari sti- 
ruințe, a dat la accu revistă Notre 
Coeur.) 

El produecn mult, vre-o şase pugini 
pe ri (seria dela 7—49 dimineața), vre-o 
1500 pogini pe an Ieëri, desigur, sven 


EH VIAŢA ROMINEASCA 


şi zile de repaos, ori vacanţii). Seria 
foarte usor, aproape nu ştergeu, dar, 
Inainie, avea adunat și aranjut tot ma- 
terialul. Se zice ca în fiecare sară 
seria re văzuse mai carnetaristie zinn, 
Seria 3—4 volume pe nn, in 1885 a 
seris 5, din eare un roman (ee puțin 
productie e Sadoveanu pe lingă el: 
Nu vorbea nimic despre sina și— din èx- 
ces de mindrie.—declara adesea că 
serie pentru bani, deşi, avea ei el, ca 
şi Flaubert, roligia artei! 

Ca impresie asupra eritirilor, voin 
cita exelamaţia lui Taine, cind Mauw- 
passant i-a celit Le Champ Oliviers: 
„Mais test d'Eschyle ™... (Nuvela a- 
ceasta face parle din volumul de tra- 
duecri din Maupassant pe enre-) pre- 
gäteşte Sadoveanu). 

Dar hoala—canzele, după d. May- 
nial: o ereditate „incăreata”, surmena+ 
jul fizie (eanotaj, ele.) şi intelectual, es- 
citante*)—boula şi-a trimis vestitori in» 
vă Inainte de 1550: Maupassant se plin- 
ge de oboseală, de tristeţa şi de ochi : 
are o pupili dilatata, simptom de pa- 
rulizia progresivă, Dela 188} insă, 
boala se lol agtaveuză şi Xnupassnnl 
[in vremea celei mai stralucite activi- 
taţi literare!) e un nebun lucid! Are 
halucinaţii, se vede pe sine însuşi in 
al doilea exemplar (nuvela Ii), se 
simte urmârit de ceva teribil şi invi- 
zibil de care nu poate scăpa (De Horla), 
ara balucinațiile teribile zugrăvite in 
Qui sit? (fuga imobilelor, intoarce- 
réa lor, ele.) 

Aceasta stare sulateaseă, eum am 
spus, apare in opera sa. Chiar slăbi- 
rea vederii (uneori nu vedea de joe 
cito un sfert de ceas |) o găsim zu- 
grăvită în pictorul Bertin din Fort 
comme la Mort !.. 

„Personalitatea“ apare In opera sa 
„impersonală” în tot lungul operei su- 
le, nu numai prin zugrăvirea propriilor 
stări suflateşti, ci şi prin acela că-şi 

zu Du terilsa boriš, cara, dseg ma e Laag din 


pr'pă, na hartă, da care s'a vorbii, d. Maynial 
ua vorbeste. 


da drumul sentimentelor şi vonceptiiior 
sale. Ura impotriva „borghezului“, pa 
care și-o satisface prin o multime de 
farse irsile (d. Muynial povestește 
multe anecdota nustime) şi-o satisfaca 
şi 'n opera sa, earicalurizindu-l ; dos- 
preţul pentru „femeea cerebrală” a- 
pare si'n opera na (Bel-Ami, Notre- 
Coeur, ete.) Intro scrisoare declară 
că-i pare râu ci nu se poute razbuna 
de prostia si vulgaritatea Altelelor, 
căci cunoştea multi prinți şi se Jena 
de ei (dar în Sur Ean n indraznit). 

La i Ianuarie 1597 se incearcă st 
se sinucidă, dar nu reușește, Din a: 
een zi viața sa conşlientă a iuceta!, 
Mal trăeşte in casa de nebuni, la 
Maison Blanche, pănă la 6 Iulie 1595, 
vind moare, in vrista de $3 de ani. 
in vremea nebuniei,abia ducă maieu- 
moaşte pe 2—3 din cei carei] vizitat.. 

Tatil său a murit in 1899, iar mama 
sa, caro îl adora, cu care a avut rels 


mai strinse legaturi de prietenie, 4 
mal trăit învă zeco ani după moartea ` 


fiului ei!!. Ca n dovada de sea: 
limentele acestei nenorocite femei, 
vom aminti wici un fapt: după moar- 
ten lul Maupassant, un individ din 
Rouen pretinzind ca e Trois de laple 
co nuvalistul, D-na LauruMaupassani 
a seris imediat o scrisoare în La Jour- 
mal, prin care desminlea pretenția 
aceluia și protesta că ea -a avut opad- 
rea” să ulăpleza pe ful său... 

Cine, cetind rindurile acestva, ni 
si-a adus aminte de Eminescu, n vàrui 
soarta doar intr'atita a fost mai buna, 
cà, pe elt ştim. ma avut nni iotrezi 
de nebunie lucida, că n'a sistat, cot- 


ştient, la pregătirea entastrofei şi n'e ` 


asteptat, In fiecare clipă, desăvirşirea 
ei, intrarea de viu in veşulca noapù 
a nebinței. ee 
T = . 
Em. Grigoroviiza, Dela hotar 
istorii moldoveneşti. Beegrezt, Let: 
ria Naţionala, Prețul 2 lei, 


"gege 


Domnul Grigoroviiza pregăteşte a 
dota ediție a acestui volum de po- 
vestiri apârut acum vre-o doi ani. Asa 
dar, pe täente, fără multa vilen in 
jum) numelui său, povestitorul vieţii 
bucovinene îşi face cu inertu! loc in 
enfletele iubitorilor da literatură. 

Faptul acesta curios (care s'a mai re- 
marent și eu alt prilej in aceasta re- 
vista), lipsa de atenție a vriticei, po 
de-o parte, şi buna primire a publi- 
cului, pe de alta,—ze explica, în cazul 
acesta special, alit prin conținutal o- 
perelor, ett şi prin felul talentului seri- 
itorului nostru, 

D, Grigorovitza nu e uo talent artis- 
tie din acele care chiamă slrigitor u- 
tenţia asupra lor prin strălucirea lor 
orbitoare. D-sa nu are ncea puternica 
imaginație, care dä relief şi colorit 
obiectelor pe care le descria, ṣi insu- 
fetire scenelor pe care le povesteste, 
— nu e un crealor de viaţă, D. Gri- 
goroșitza nu poale, ca d. Bralexeu- 
Voineşti, să scoata dintro miesan- 
drà rupta de „un mm" dintro grä- 
dină pentru a o duce soției sale, ori 
din Ingrijirea pentru nevastă-su a unui 
hiet esreu sărac, invinovăţii de „ron- 
trurenție“, neinlrerule efecte de du- 
iosle,—niei, ea d. Sadoveunu, nu ne 
poale trezi în minte toata lainica mai- 
reție a unui codru nesirābătat de ra- 
zele aprinse ale soarelui de vară, ori 
fioroasa lui splendoare in vijelioasele 
inseräri nle toamnei... In general eroii 
povestirilor d-lui Grigorovitza nu-si 
lenese viaţa în faţa noastră: mui mult 

auzim spuindu-ni-se despre ei, decit 
ii vedem pe ei Inşişi. 

Cu toate aceste, povestirile d-lui Gri- 
zororilzu se citese cu multă plăcere 
şi de imdată ce si inceput una, pu 
mai lagi cartea din mină până nu o 
ispravegti. Aceasta din cauză că auto 
rul e un adevărat! povestitor, din stofa 
puvestitorilor din voențiune, Fară să-l 
«<unose, aproape aşi indrăzni să atirm 
«A dsa trebue să fio unul dia meri 


RECENZII 


Zä 


parestitari inamoruţi de acest dar al 
lor, în jurul cărora fac cere iubilorii 
de istorisiri frumonse. 

Viaţa eireult—povestitā mai mul 
decit trăită—in nuvelele sale asa cum 
e ca, cu latimplarile ei neaşteptute. 
eat plăcerile şi durerile, cu bucuriile 
și Intristările ei nastatornice, D. Gri- 
gorovilza ştie o mulțime de intimplari 
foarte interesante si stjo să la inca 
interesante şi pentru cei cūrora se a- 
dresează, Afară de asta, eunouste foarte 
bino viaţa pe care o deserie, eela ce 
dă o deosebită impresie de seriozitatea 
și de adevăr povostirilor sale. (Poate 
uneori autora] merge prea departe ct 
consriențiozitatea, cum, de pilda, in 
„Dirah Gutmaa”, unde dă zeri da cu- 
vinte evreegli pentra a urălu diferitele 
sărbitari, ritualuri, veupaţiani ete.) 

Dacă ia subiectele totdeauna capti- 
vante ale povestirilor d-lui Grigoro- 
vitza şi la cunoașterea dezăvirsita a 
vielii descrise în ele, mai udiugâm 
simplivitatea și limpezimea stilulni, lip- 
sa de pretenţie, moderațiu şi sinco- 
ritalea exprimârii—atunei puten Ii- 
Leier pentru ce povestirile d-lui Gri» 
gorovilza işi lărgese mereu careul ce- 
titorilor, 


NC Teodoresen, inrâţitor, 
Maramă ori foc? Piesă Läränrasch 
de moravuri, Cimpolung, 1906. Tipo- 
gralla G. N. Vladescu, 

Intrueit operele de artà an o pulere 
moralizăluare în societate și ivalrul 
indeosebi are o mark inriurire asupra 
spiritelor mai inspoiate,— fireşte en «i 
serierea de piese teatrale pentru sä- 
teni poale D o activitate folositoare... 
Şi daca e tam ridiculi atunei cind ea 
e preocuparea principală a unora dio- 
tre conducătorii neamului. a unora 
dintre acei care ar putea face, şi stiu 
că ar trebui să fară alticera peniru 
ridicarea starii poporului, — apoi es 
merită toata simpatia cind purnește 


356 


de în csi mici, de la wei care, pe 
lingā lupte pe careo due, dup sla- 
bela lor puteri, prin celelalte inijlonce 
re le stan la indămina, se silese şi pe 
aceasta cale să fură cava peniru ré: 
uza cea mare a enga lor, 

Din nefericire, în operele de ariž 
intenția--oriat de lăudabilă—e ceia 
ee contează mai puţin. 

D. Teodorescu iși enraeterizază lu- 
raren sa: „piesă parineasei de mo- 
cavuri“, dar ceia ca ne dă dsa nu's 
pici moravuri, nici oameni dels țară, 

Nu numai ci intriga piesei e Läaulä pe 

baza unor apurături caracteristice ma- 
halale: tendinţa exagerata a fame- 
ilor spre cochetirie... (Maria face po 
barbatul ei, Ion, să vinda o junc) pèn- 
iru ca sii cuinpere o marami de mn 
pat, si bărbutul, dun" ce se'mbatā prin 
tirg eu nişte prietini, se'neureă prin 
treuuri, işi pierde hainele şi marama 
pe care o aducea nevestei, gi se'utoarre 
acasă, unde are o Srenă grăzuvă cu 
femela lui şi apoi se "apară. Der 
chiar Văranii şi Vărancele d-sale aint 
in realitate niște simpli mahategii, Nu 
putem sè citâm buch intregi din 
piesa d-lui Teodoresen (de pilda ` Sre- 
na UL Act. 1, unde Maria se alintă și 
lingusesle pa bărbatul ci care su ho: 
tarit sa-i cumpere marami,- şi pitelek 
vom arăta numar dou fapte varuete- 
riatiea peulru a dovedi uceaska. 

Ca personhjo de ta țară sint mai 
importanta lu piesă ` trei femei Bai 
bârbaţi. Ei bine, toute cele trei ts 
rance (Maria şi cu prietenele ei, Tinea 
și loana), deși femei măritate, toate au 
ibovnici şi chiar se tachineazi intre 
ele In fintină pe această temă, ba incă 
se și laudă ea fetelor din sal li=i eil 
pe ele pentrucă le au, Macâii!, De 
asemeni toale trei îşi bat bărhalii t.. 

Xu vrem să pretindem ch nu s'ar 
pasi si la țara femei care să-și ingele 
bărbaţii, —dar să se laude intre ele şi 
s'o facă așa... coram populo? Și am 
& dispuşi sà udmitem (deşi mai greu) 
ea vor fi fiad si inire ţărani barbuţi 


VIAȚA ROMINEASCA 


entre să se leumă de nevestele lor.— 
dar sa ni se infălișeze trei căsnicii z 
în toata femeile să-și bata barbaţii 5, 
Şi asta so facă un om rare Iräezel 
intre rant 2u 
Avem impresia ră d. Teodores 
voind si facă o piesă morală,—ea $i 
arate taranilor ee nu trebue să fni 
a inventat nişte... „moravuri tär 
esti” e 
Tot dorința aceasta de a face o pie 
morala La făcut pe autor să doe o în 
eheero nefirească şi ueaşteptată luci 
rii sale: după ce Jon se 'ntoarce dit 
Urg fără haine ai fără marsmä, după 
ca Marta H fugăreşte tosta seena, I 
baljocoreste şi îl bate —deodută se! 
toarnă amindoi eu copii lor (care plins 
du foame, dar pecare, tu a seenă mai 
inainte Maria H biastăma și-i aineniuli 
cu bătaia pentru că cervau mine 
şi Maria deelură așa din senin : 
„Mai, da nebună fusei 2 Cum 2, Vig 
dui jonen a m'alesei cu nimien, A 
ramă ori foo! Copiii mor de fonma 
Eu umbin după dracu, zăpacese şi 
mare biastem, In să-mi văz eu de râs 
şi de cinstea casei...” (Cinstea ensei Zi 
dar ibovnicul? t.) 

Apoi își sărută barbatul și amin 
roalese spre publie impacaţi: 

— După turtună şi yoe hang -.. 

Şi cortina eade. l 

Co delerminā dar pe Mariu să 
cumințeaseă? Vederea copiilor Dän 
pe care ceva mai inninte ii bits 
şi-i ameninţa «u bătaia pentrură Mf 
era foame? Suferințele bărbatului | 
care ceva mai inainte îl snopise Mi 
batai ? 

Na. Probabil) numai dorința auki 
lui de a termina piesa şi de ari dă 
sfirsit... moral. 

Ca uxeculie Inerarea d-lui Tevi 
rexeu e la neeiasi înălțime, d 

MG 


H . 
Per. Papahagi, Uraie Aromi 
Bucuresti, Gūbl, 1905, prețul 1 leü 6 
D, Pericle Papahagi este cumas 


ee. 


ea un harnie adunstor de material fo- 
klorie privitor la dialectele mucedu- 
tomin și neglenii, Publieaţiilo d-sale 
ae SEN privință siut foarte impor- 
5 Şi nntoritatea d-sale pe acest 
e este desăvirgiui. Volumul de 
et cuprinde o bogal serie de fzo 
iri marcedo-romino, In prefata suto- 
rul atrage atenția inrâțaţilur asupra 
gravelor deforte care fac din eo 

harul mucedo-romin al jur Mihaileanu 
0 curte care trebue stearsa din dadet 
Zvaneelor sigure respeelive, 

KL 


Alexandru Tipien. Poezii po- 
pulara din Maramurez, Bucurestii 
Ren 1900, prețul 4 1. 2 b aia 

"veziila populare adun ta 
Tipler din Maramures, o are isa 
mineaseă aşa de puțin cunoscută, pre- 
zinia un interes deosebit. Coleeți 
"Sien in valoare gi prin faptul za 
autorul s-a dat osleneala don nota 
“e anumile caractere fonelice pronun» 
tarea dialecinti a unor sunete, mat 
ales mutate. Volumul cuprinde balade 
diriatuei (dotne si strizături), chini- 
inel calote şi descinlece, este prè- 
marat en note subpaginale si are 1 
Sfirg.t şi un glosar, ` j 


Per. Papahbsgi, Antite Etimala- 
pies, Bucureşti, Göbl, tan, pretul 50 h 

Gren luezru etimnlogiile ! Pe lin A 
eunastinti solide de funetiea şi gies 
gio romină, Hat lrebue şi oarecare 
ingeniozitute care aä-Ir permiti asori» 
ați! aproape spoutane Intre cuvintul 
rominese şi prototipul sia dintr-o 
limbă narocare, son invers intre un 
ruvint dintr-o limba oarecare şi de- 
rivalul sai rominese, Nu mul vor- 
ese apol de faptul că cine are pre- 
tenţii de ctimologist trebue să fie la 
eurent cu tol ep se publică in doeme- 
nml elimologiilor si trebue să mibi 
destulă onestitate stiinţilica pentru a 
recunoaște fiecăruia cela ce e al san 


RECENZII 


KA 


In broşura d-lui Pupaha 
lucruri bune, sint şi air i ; 
afara de etimologiile transparenta eet 
evident, sint sigure, siot oricum inte- 
Fapt vlimologiilo propuse pentru mde 
r rata a miimă, mir miles 
oldut (aceasta din urmă a propus 
cindvá, daca nu mä ingel, și d. Tiktin) 
Sint insă o sumă de etimolagii ab 
solul inadmisibile : aburire> avola 
zbor, mr, aruvinédzí stropesc > *r de 
verro mäint, mbdir insir> ba- 
lare behăese, îițour veselesr> bn- 
ccula puriţă, fór> “Alcolum fi- 
risor, purini pore> gulo gøourmáml; 
aburire este un darival dela Baden 
aruuinedză este*roriuo (Arhiva dia 
Iasi ANIL 38), fór este un derivat 
imediat dela verbul infiordre> si u Te- 
brare, gurús este *grunnins 
allen evl care grohtegte, Iar ben el 
mbdir sint obscure, Despre nite ast- 
geg etimplogii vold verbi in altă 
Este apoi sapărător eñ avtorni e 
pârlinilor. Po unit Blologi Ji citeaza în 
tot pasul, Aşa este cuzal eu d, Sextil 
Puşcariu, specialistul romin la moda 
astazi, care este citat ehiur gi pentru 
[i] etimologie nga de elemenlură ca 
vourez din roro, ori chiar şi pentru 
o elitnologie copilăreaseă ca bderë din 
varia (Despre aceasta dia urna v 
Arhiva dia lazi XY 438} Pe de sita 
parle filologi, eare fireşte musa Ju 
modă, sint trecuti cu vederen, Asu 
autorul atribue d-lui Ovid Dita 
etimologiea dupi eare răzbin Veuger 
este rós-+bun; totus aeest Jueru este 
emoseut de matt (Şainenuu, Semasi- 
ologie ; Philippide, Principil 10t}. „Da 
arigină latină trebe considerat pre 
fixul rage) dia răsfir“, serie d, Papa- 
bagi ca noutate: aceasta montate esto 
ie, vache (Philippide, Primopit 101). 
ceastă părlinire face pe d. Papatugi 
să descopere. Iueruri cunoscute, Aşa, 
autorul... descopere că găoază eale un 
dorivut dela *piâitd= “ga va, ch pur. 


ROMINEASCA 
es VIAŢA 7 


i- 
iei ici episcopilor el rez 
: este descope= hiei Seyihici şi a + a 
per e Aral pusca dacă dind în Tomi opre aporia 
deg Ce ge alt cineva mal de ën Data aaee lämuritor 
eaul prea din laşi XVIL 270, 272, eat scap aiurea Urmează des. 
utorulul pen- pen i 4 ; 
eg? Ve ts SE aan du  crivrea inseriptiilar we ep Gegen 
äert nic) nu vrea să diseute E vi oi gege neschen 
A care mr. aspir, (p Il Le i (n. 17—19) 
$ eeneg bg “ex pavilo (Ar- episcopului Seng raci he een mai 
dr. ee ai XVI 430), tar pe de alla şi iu streit, i reiege 
parie despre stäpin serie: ma eu maro a brogurii, deses iei) din Tro- 
a sg? propus vreo etimologie de T Ve a van) și 
a i esmis (azi Ig ; N 
intul acesta“, deşi chlar si issi) (p. 29 şi urmi. 
spre, Ae lest cunosc fâlmoasu etie Tropaeum Vespa od Kee 
logie u lut Lambrior, etimologie Cum se tru istoria uatică a pi- 
epa ipin eate vechiul sloven resuntă pentr Cu parere 
după care stäpin e: mintalui nostru rominesr. C re 
stopat, G. P. de rău trebue insă să observ € fo 
. erarea aceasta nu poate aduce tot Io: 


Ee xl topta, din pri- 
z sul la cate ne-am aș rage 
Raymund Netzhammer, Nach de destul de multelor seäpāri dia 


i i it istorie eit ai epè 
Adamklissi, — ein Sommerausfiug M edere de ordin atit istor 3 
F i; der Dobrogea, extras a» i, p. 6, nn è adevarat a 
mme re olisehe Kirchenzetuge:  Brafie- e tte malul Dunării 
parte din „Kath e ep un plan Romanii ar pa dela B ai 
Seleere 1900, TË: n ml ba» „Pina la gurile ei” ect de ta sub 
a! ruinilor orușului (in specin ehr, (această eari e Dik 
ia d e 
curge ac ovestira a unel excursii altă polei. ut pată mai vechi de 
facute de Gates in lunie trecut (1906) Wes 368 (p.10); na inteleg de ce sat 
issi, Pa lingă deserieren „4i gi, tot aco 
> e dela Adumelissi d a ponte fi vorba ee şi aşezare pe 
miei m Traiani’ Ad Salices es ja Istriopolis, isr 
vuinilor oraşului rama în bro drumul dela pae sa aie 
S Si . $ 
din pe setate istorice privitoare NU un pere dea ka éier 
apese ramāşițo din vremea Roma- espre esa: gg? la p. 16 ec 
era deserierea ruinilor oragului tin 4 imita: afirmarea despre 
zare l> r eiis e acordată bazilicelor totul noa ch ae mia pe p. 26, sus, 
inlă nien 5 
kg găsite în număr de pateu paaa asemenea sint de contro- 


senla. jat (in afară de cele spuse mai sm 


4, 21, 26 și 31. Cit priveşte 
er, Die pp. 0, 8 14, VM vi D ia cotă la > 
Raymund Netzhammer, a pertes epigrafică, inseripția d d, 
cartei voie e? eg zt 15, in nota L are în eg gege, e 
—eino archäologische * A seăpari dia vedete, iar ln engl 
1906, 39 on SA in această lucrare ei sint cal puțin două greşe 
Autorul a Ş 
tonto datele areheologiee și SET? Tun a wien aiei ea un dL 
ivitoare ln inceputurile creștiniinu- ndin Albina No. 10 dela D 
în, găsite în vechan. provipeie ronan ra i u dare de samă desp 
lu D Dobrogea da azi). D intro- Dee. i g d ie e d-lui Netzbammg, 
aime egen (p. 6—13) asupra epar- această publieaț 
ducere 


deşi Polen vedea din traduceréa ina- 
eriptiei (18 Noemvrio) ca in Jatineşte 
eu poute A decit XIV Kal. Decembres 
alirma totuşi fonrio sigur eñ pe piatră 
€ XIII Kol. Dee. Tot aga repeta re- 
censentul şi alte inadvertente nlo d-lui 
Netzhammer (avind insă şi confuzii 
de-ale D-sale proprii), 

Speram insă că toale aceste lipsuri 


vor f indepârtate la o nouă ediție a 
lucrării, 


EN 


D 
Dr. Augustin Bnnea, Mitropo- 
litul Sava Brantoviel, reproducere din 
„Unirea“ —1900, Bluj, 1906,—preţul 1 
cor. 50. Un vol. da 99 pg. în B», 
Scrierea d-lui Bunea este un ras- 
puns lu cartea cu acelaş titlu a d-lui 
V. Mangra, despre care s'a vorbit în 
m-rul trecut al acestei roviste 11907, 
LLE p. 194). Pentru informaţii gane- 
rule asupra chestiunii trimet la locul 
citat, Aenlo am spus că stot e imulgi- 
me de lipsuri de constatat ln cartea 
d-lui Mangra. D. Bunes le arata in a- 
mānuate, indreplind greşelile și com- 
bátind părerile neintemeiate şi în a- 
ceeagi vreme içi apără propriile pā- 
reri atäcste de d. M.—D. Bunea a ex- 
primat unume în lucrările sale isto- 
rire anterioare, de repeţile ori, o ju- 
deculă asupra mitropolitului Sava 
Brancovici, deosebita de a tuturor co- 
lorlalţi istorici, In scrierea de față d, 
B. işi documonteară, pre cit posibil, 
judecata exprimată lot cu argumente 
dar mai pe scurt, mai Inainte. D-sa 
menţine aproupe în totui părerile sale 
asupra mitropolitului Sava, al anume, 
că Savu n fost un episcop calvinizanl, 
ci el chiar la lulronarea sa a trebuit 
să fngâduiaseă prinripelui Ardealului 
că vu promova Calvinismul, că wa și 
ținut de cuvint, ch deci nu poate f 
vorba de sulerințile lui Sava pentru 
biserica memineaseă ortoduxă, ri dacă 
a fost prigonit, pricina en se câula la 
intrigile politice in care sa nmesle- 
cul şi în imoraliiatea purtarilor sale ; 


RECENZII 


559 


că apoi Sara n'a purtat grijă nici de 
cultura romineuscă, de parece n'a In- 
fiuțat nici-o scoală, n'a tipărit carți 
rominesti, a lăsat în pārăsire averva 
mitropoliei, geoala şi tipograĵa din 
Hâlgrad ; că el n'a luptat pentru Dës, 
trarea nealirnarii bisericii rominesti, 
ci din potrivă a ujutut ori n cedat In 
ralvinirea ei; că in sfirşil Sava t's 
păstorit neintrerupt ci cu prilejut tul- 
burărilor din anii 1659 şi urmatorii 
Sava şi-a pierdut tronul şi de-ubia in 
1662 ele din nou ales.— Paginele 82— 
98 cuprind o expunere polemică u isto- 
ricului chestiunii dela Caerei şi Eoget 
până lu apariția cărţii d-lui Bunea. 

Nu toate dovezile istorice Şi argu- 
mentările d-lui B, sint cmiviogzătoare, 
In specin! intenția lui Sava de a csl- 
vini biserica rominoască și imoralita- 
tea lui nu mi se par deplin probate, 
Seriereu aceasta pe larg n d-lui B. 
despre milropolitul aşa de sus pus d» 
ceilal{i istorici, incit la unii e consi- 
derat, dacă nu cu un sfiat apoi ca un 
martir pentra credința ortodoxă ro- 
minenseă,—va avea insă desigur un 
rezultai pozitiv, Vaza in care a stat 
pänă acum Sava va fi simțitor scăzută 
pentru viitor, Şi în nici un vaz, ered că 
hu va mai D pus mai sus chiar derit 
Inocenţiu Cain şi Şaguna, precum a 
făcut d, Mangra. 

Partes În care d. B. combate pire- 
rile d-lui M, despre istoria bisericii 
romineşti ardelene inainte de Mihai 
Viteazul precum şi eritien diforitelor 
izvoare istorice folosite de d, M. pen- 
tru a sunține argumenlările sule, sint 
excelente. Intreaga lucrare chiar, o un 
model de eritica istoriea pozilivă.- 


N. Iorga, Scrisori şi inscripţii 
Ardelene şi Maramuregene, I, Scrisori, 
II. Îmecripţii şi insemnäri, formind 
vol. XII şi XI din Studii gi doc, cu 
pririre la Istoria Hominilor, 2 vol. in 
E mare de LXVII+302 şi 335 pg.— 


3% 


Preţul lei 4 şi S50, — Bucureşti, So- 
cec, 1906, 

D. Iorga alrage și prin meenstä pu- 
blicaţie Ardealul în sfera de cercetări 
de istorie generală rominenscă, prin 
aceiaşi invățaţi şi cu aceeuşi metodă, 
in introducerea din capul volumului 
intai găsim Intre altele o prețioasă 
contribuţie In isluria economică a tre- 
cultului nostru, despre activitalen to- 
mercială a „companiei Greeilor* Sibi- 
iului si o alta contribuție, eu mime» 
roase date noi. cu privire la istoria bi- 
sericenacă a Nominiloe maramureşeni, 

Volumul T cuprindea mai ales seri- 
sori comerciale de aceea pnarlă ca 
subtitle : Serisori, Anume o mare parte 
din ele e prinsă de documentele și ssri- 
sorite culese din arhiva rominească n 
eompaniei Grerilor Sibiiului, Prin a- 
eesto doc, se limurese în chip neng- 
tepla! nn numai împrejurările erobo- 
mier si culturale ardelene din secolul 
al XVHT-ieu si al XIX-lea, dar ve a- 
due si noi lumini en privire În legă- 
turile comerelule en Tara—Rominers- 
e. Jun „unexe“ se dau documente fi- 
pgâreşene (din arhiva protapapiei ge- 
unite n Fägèraşului şi din alte locuri) 
mai ales calturale-bizericeşti, dar și 
economice (eu privire la corporațiu 
pielarilor din Fagăras); documente 
hatepgane ` dor, rășimdrene (intre rare 
un foarte interesant doe, falg en data 
de 1380k dor. maramuresene de en- 
prins mai ales bisericesc (—un mare 
registru parochial cu nume interesan- 
ie); arbariul Peiusului din 16h; In: 
Sisi, importante documente dela ex- 

poziția din Sibiiu şi din ale părti, 

Volumul at Ilea cuprinde la Ince- 
put n lista de manueerise și tipărituri 
expuse la expoziția din Sibiu, rari, 
ori necunoscute. Apoi cea mai mare 
parte din el „inseripții“ in ordinea al- 
fabetică pe Toealitați—eela mai multe 
din „luseripţii” fiind însemnări pe 
carți de slujbă din bisericile Ardealu- 
lui și Maramurăşului, Dar gg insrripiii 
adevärate se găsesc destule în volum, 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


Interesul acestor „iaseripții și insem- 
ări” (aşa sana și subtitiul dat de €. 
lorga vol. al lena diu publ, s1} e de 
o natură foarte variută. Astfel el e si 
bibliografie (d, lorga dă listă de toato 
carțile de slujba valoare In fierari 
biserică) și eronogralie și cronologie : 
ovomastie şi biografie; cultural în sens 
reslrina,—zi mai ales, bisericesc. — În 
„apendice“ se dau extrase dinlr'o con- 
scriptie dela 1701 (in coresp, epla- 
capului Dionisie Novacovici) din Arhi- 
vale de Stat din Buda (liste de popi 
şi familii din dif, sate romineşti) ; a- 
poi scrisori ardelene (din aceeasi eo- 
respondonlà}, de deasebil interes bi- 
sericese şi cultural. 

La sfirsitul vol, IL urmează pe 70 da 
pagini admirabile table: T de nume, 
ÎI de lucruri (E. bogata), M! onomas- 
tica și IV glosar. 

Noul materia! istorie dat la lumină 
in această publicaţie in afară de da- 
tele prețioase de istorie enlturală, po- 
litica, economică zl bisericească și de 
noile contrihuții lu cunoașterea lega, 
burilor Ardealului eu tarile de din- 
coace [Stefan Cantacuzino daruaşte de 
pildă la 1716 ou potir mănăstirii din 
Dragomiresti, tocmai lu Maramures 
(pe 21, mai clarifică Incă un luern 
deja dinainte runoseul, dar care nici 
odată nu va H indeajuns werentunt 
curnţenta limbei romineşti din Ardeal 
şi complerta ei identitate cu limba 
populară de dincoace in timpurile mai 
veri, şi ca atare relele iuriuriri ale 
lalinizarii și maghiarizării de mai 
tarziu a vorbei de dincolo, graţia mig- 


rârii de „vivilizure* din see, XIX. Ce- 
ale d-lui 
Durga mi-au venit În minte donà pla- 
nuri, unul lexical, altel istorie peda- 
pugzie. Anume să zg facă un dicționar 
al limbii documentelor şi o carte de 
lectură istorici cu buvăti alese din d». 
cumentele. serisorile si inseripliile ro- 
mineşii (un și din cronici ori alte 


tind acesto două volume 


izvoare parative). 
LAN y 


= RECENZII 


aain na N 


ESA sot 


B 


S e yeten Cc. Håret, Zog, Nuklonas 

stă, Bucureşti, 1907, —0 brosuri su- 
ben? de 12 pagini, care insă te emoţi. 
ar şi te Jus ginditor supra vii. 
dorului neamului nostru, lipsă totala 
zeg timde patriot ice, faple semnalate de 

urgenta gravitate. un patrintizm lu- 
minat şi tolerant, iodieuţia directiei 
mnei adevărate netivităli naționaliste ; 
tatà ee explică peon! deosebit ee a 
avut în presa noastra apariția acestei 
brosuri. Autorul veide clar rotul de or- 
san social al sroulei şi puterea ce en 


are în realizarea stabilirii unita ii d 
geste Di na- „Si eu toste 
privire et, GE y scurta senar sună kee See Saiorie 
urata melodul stii el ZC în Apus Ae pulrie ! Dar pateiu au pepene 
ibida y Ap + D hu ințat în păanintul plang nu este numui 
tatei voli naționale e m ZOE: ie faee a limba d eg ai 
dusă de udevârul vă: Exist X eon gin şi traditiile, A da cu a ia Ge 
geären, sf-ätslenfa unai toate acestea, oste n } a as 
p surat decit atita de patri 5 SE 
imp cit toate elementele lui sint WEI 2 
sirias unite, şi unire nu posle fi 
ducă intregul popor mi sọ creste si 
nu se intreţiue în simțiri eomang de 
iubire de țara si de raum". „Astazi 
afiema și dovedeşte «n fapte autorul, 
continu a D de cen mai culpabila 
indiferența in cecu ra priveste actin- 
nea şcolii fata du elementul străin, pre- 
enm si de acțiuneu seoli -träine ln noi“ 
Naționalismul serios de om de sut na 
poate sa admită ura ŞI palimn comună a 
mantestărilor zgamotoase, de aceea 
eredem ea autorul vorhesta en un ada. 
vârat naționalist eind spune: „Datori 
sintem a ne ingriji eu toţi supușii {a- 
rii să poată trai unii pe linga Rm in 
bună înțelegere Şi În venlimente de 
stimă, dac: nu si de iubire reciprnea, 
Pentru aceasta, prima ennditio este en 
ei să se poata inţeleze in vorba, Tre- 
bue dar ea toți eei vare iržese sub 
ocrotirea statualni romin şi a legilor lui 
sk cunuaseă limba pepornlui domi- 
nant.. Îngrijitu-me-am noi care de 
aceustă datorie ? Hănpunsul ni-l dau 
satele de Bulgari, de Ruteni şi de 
Ungari, aşezaţi la noi de sule de agi, 


ȘI în esre cu toate acest 

nese nu puțini oamehi esta epitet 
0 vorbă rominenseg,” Nezlijența ned 
Ir in eo priveste funcţionarea de fapt 
a ṣeoalei romine pentra streini şi M 
piste eta oficialā a organizării arg 
ilor straine de pe teritoriul nostru 
sint dovedite eu fapte peste masură 
de revoliAtoare : in D scoală de Sr 
Gë Wide işi edpătau educația lira 
in părinți romini, elevele învătan ea 
Stefan cel Mate a fost un càp de ba i 

d și că Rominii sint nişte croliei y 


LR 


$ 
D. st, Christide, 
man} Bucuresti, 1907, 301 prz 
Jumatatea de la Inceput a cărții e 
veupată de articole de gazeli care dez- 
bat chestia Wrăneaseă și combat su- 
ciutismul, În aceste articole, care sint 
ca oricare altele din gazetele noastre 
zilnice, găsim o propunere originala 
care, dupa d. Christide, dezleagi D 
crusiă chestie arzatoare, „Ţarunul 
zice d. Christide, sa iba botul : sa We: 
lipseaseā ari mie, — (pag. 152). —Centaliă 
perle a volumului e umplută de o räs- 
coală țărănenară, „pentru pâmint*. Un 
notar imbecil, un incätátor imberil 
mii de ţărani imberili snt ndui fa a 
in față cu armata și impuşeați. ca 
vextirile sint mai malt san mai pris 
fapte diverse ` Pricinile măcelului 
pentru autor, ar f vorbele spose de 
unii şi de alții, de notar, de învățător 
de anarhiști, Pentru vorbe un judet 
intreg se turburä, Altfel nu exista a 
prirină adevărată a turburărilar și üe- 
uoroeirilur,-—ee] puţin a turburarilor si 
nenororirilor mai verasimilu decit cele 


Amăgitii {ro 


n 


din acest roman.—Un urendaş gree 
(Muzuris) râmine aproape in afară de 
turburari, E un om simpatie şi foarte 
cum se endé. Ceilalţi oameni, din ad- 
ministeație, justiție, ec. şi ei sint in- 
divizi foarte cum se cage, chiar su. 
nete alese,—şi dacă d. Christide vor- 
besto în sine, ici, colo, impotrivè-le, 
aceasta nu insamnă nimic. D. Chris- 
tide poate se inşeală: ei pretutindeni 
nu dovedesc că n'ar fi nişte oameni 
destul de cum so eade,—Cileva capi- 
tole din carte sint consacrate iubirii 
intre doi tineri „ironiei“, Deseripţiile 
locurilor sint geografice; ale oameni- 
lor inventari. — Limba corectii, gazeli- 
peaseă.— Cileva lucruri interesante ` 

Ü cugetare: „Dacă lubirea n dăm 
velur ce nu au făcut nici un rău, sti- 
ma n'o dam decit celor care fae bine” 
ipag. 16).— Observatie: „persuaziunea 
infallibili ce naşte din blindeţe..."— 
Portret; „un Unit en de 27 de ani, 
haine de dril, cravală roşie fiind, 
pantol de lennys, pălărie paname ` nu- 
mele său: Victor Varniceanu, proprie- 
tar la Berceni, moşie vecină eu Dom- 
neyti." (pag. 100). -Şi mai departe, 
compleciarea portretului : 

„—ȘI ai putea naista, cind i-ar Iim- 
puşea pe (Arani? 

—De sigur, nene Leonidu, de pe 
balconul! meu aşi privi masacrul, după 
cum Neron privea arderea Romei.. 

„S'ar erede că Victor era un om 
rau. Nu.. Era moral, corecl,nu pen- 
tru că asa convenisoră oamenii in de- 
cursul veacurilor, ci pentruca rea 
loi 1 dicta sa Do aşa” (pag: 107). —Și 
o vupetare, uo argument impotriva 
„egalității a acestui personagiu iubit, 
vu earo uutorul pare a se identifica, 
„Dara intelegem prin „sullei* acer 
parte de dumnezeire cu vare se nagle 
omul, acel veva care ridieă pe om 
deasupra celorlalte viețuitoare, dacă 
asta e „suflet“, atunci el, țăranul, fi- 
reste ch sint pe iei, po colo, rare 6x- 
cepţiuni, mare suliet, deri nu è om in 


wn 


VIAȚA: ROMİNEASCA 


F 


adevaratul şi inaltul ințeles si cuvin 
tului. Caci nu are suflet o ființa cute 
poate face o erimă pentru citiva lei, 
pentru o drugoste părătoasi, sau pe 
tru eine știe ce josnică rhzbunare” 
(pag. 103).— Glum: „Misticismul, de 
eadentizmul şi alte ismuri, plus vel 
de Corint, dacă vrei.” (pag. Mi 
Deseripţie ` „Poziţiunile pe care SÉ 
seuua jo straăhătea, se puleau, cu mr 
recure indulgență, numi poetice” (paz. 
131).—Ele. ete, 
Cen mai nostima ficţiune a n 
roman e taleatul domnului Chriatid 
> A. B. 


D. I. Gheorghiu, Reforma ax 
elor. Bucureşti 1806, Inst. de Aft 
Geufica „Carol GObl“.—10 pg- 

Autorul, şef de biurou în Minist 
finanțelor, studiază po temeiul datato 
ofiviule rezultatele Legii nleătuite 
d. ministru E. Costinescu şi pusă 
aplicare la 1 April 1903,  Laerare 
este interesant penlrucă emnanind d 
la o persoană eu caracter oarecum 
felul şi intewrindu-se pe rezulta 
a doi ani de experienţă, răspunde er 
licelor apriorice co se făceau refi 
axirelor, pe care unii o găseau celp 
țin înebeace, dacă nu chiar pri 
dioasi. lată enneluziunea scoasă 
autor din datele statistice, expuse 
tabele cu ingrijire alcătuite : „Aces 
lege a dat libertate comerţului, faek 
sii Incateze antagonismul ce era ÎN 
comune, a marit veniturile comună 
rurale, dindu-le mijloace» spre $ 
avea o administrație mai bună, a $ 
gurat comunelor urbano— chiar în P 
rioada economică tea cind | i 

dulai comunal pe 1904—1906 sa îi 
entut— venitul minim egal cn vemi 
mediu. «e au avut din uxize în cati 
armă 5 ani*,—Este un sobru, det 
mos, omsgiu, pe cară expe 


aduce priceperii! 


Revista Revistelor 


na 


Con 
ea verbiri literare.— lanusrie 


No. | al bătrimei revist 
ze Segen d-lui S, Mehed "peria 
en : o poezie de O, arp: ineepu- 
he nnti articol al d-lui C. Alimânig- 
mg: 0 îmbunătăţire importantă de 
er en $ lu agricultura Bominieia — 
e se recomandă agri i 
noștri gacogenul Riché Augen 
eu aparat producător de forța stea 
copti un interesant studiu al d-lui 
zf ne caro ER „Arta în Ro- 
i mai multe studii istorica 
cronici. a 
DÄ Tzigara-Samurcaş, 
menţionat dovedeste că Dees 
spre sfirsitul veacului XV, iar în Mun- 
tenia numai la inceputul celui XVII 
eg incep si se contopeascs, în Fus 
iteetura noastră biseriveasca, elamen- 
tele diverse alo diferitelor influenţe 
ni „dind tipul de biserica ce In- 
D im pe intreg pâmintul rominesr, 
miei variante, şi pe eare I} putem 
mumi stil naţional”, Dar arta populară 
la industria casnică, a păstrat de la 


Mareput gi neintrerupt caracterul 
tional. In aceasta direcţie teg 
ER) 
arty redeșteptarea unei arte naţi- 
». şi apoi „se va putea purcede 
mai lesne şi la naționalizarea artei 
monumentale”, dar aci „trebue create 
tipuri noi pentru cerințele noi ale ei. 
etii moderne: caci a da da pilda unei 
gări sau altei cladiri moderne aspec- 


tul anoi mănăstiri, nu insem 
e In stil MiS. Aa 
rul îşi propune să cereoteze din acest 
punct de vedere diferitele tipuri ale 
generoasă noastre arhitectonice, 
ën ie articol, arată ca vestita 
aech le proveniență străină (tur. 
en de a pătruns (prin Serbia) decent 
deg i provincie romineasca 
stana şi na avul decit o existența 
Regresi, (lanuarie}. Versuri 
i Anghel, A. Stavri, St. 0, Io- 
sif şi alţii ; proză din eare remarcām 
o frumoasă evocare u vestilei Poiana 
a Ţigiăneei dn deasupra mánästirii Va 
taticul, de Sadoveanu ; un articol ră 
peria d. Scurtu arata nevola” bibliote- 
lor pentru toți“; eronica literară 
Ştiinţifică şi vesela ; un just articol în 
„Chestiunea hirtiei în Rominia“ 
chestiune atrins legată cu cultura e 
KEES hirtiei—din care aa jim- 
ogațese 0 samă de indivizi da toat 
solurile—estn o piedică serioasa ce $ 
pune râspindirii eulturii nationale z 
Luceafárnl, (Februarie), d. O Go- 
ga serie un admirabil articol, plin d 
gindire şi de poezie, despre iii 
rea preoțimii din Ardeal, Atitudinea 
istoriei a preotului din Ardeal a fost 
de conducator al poporului, el fiind 
singurul cărturar al Rominimii de acao- 
lo,—şi în legătura cu pnporul.—ŞI azi 
mai mult decit în trecut, acest ro? mg 
litic al prootalui este mai geg 


li 


294 VIAȚA ROMINEASCA Le 
Ge IRE ei oein Ee, 


căci lupta pentru pâstrarea naționali- 
taţii e mai acută. Asa dar, ceea ce 
trebue preotului nu a alita întărirea 
in dogme, ci educarea lui ca să devina 
conducntor,—preoţimea fiind şi azi sin- 
gura lagmă de cărturari In legâtură 
directă cu poporul. — Toate acestea le 
serie d. Goga pentru a arăta inutili- 
tatea Revistei Teologice din Sibiiu, ea- 
re mai poate aduce şi primejdia re 
inoirii războiului confesional intre Si- 
biiu şi Blaj, Arest articol, ca şi o no- 
DIS din Cronie, (din acelaş număr) ne 
înfăţişează pe pootul Goga si ca un 
projios luptător in arona publicistică, 

Revista politică şi literară 
(lanuar 1907), Profesorii şeoalelor se- 
condare şi ajutorul dela stat asta tit- 
lul unui articol, in cure d, Dr. Aug, 
Bunea îşi exprimă lugrijirea asupra 
soartei pe care vor avea-o şcoalele se- 
cundare ale Rominilor din Ardeal daca 
vor primi ajutor dela stat : statul avind 
drepl de a controla pe profesorii ro- 
mini şi a-i pedepsi pentru „ţinula lor 
patriotică“, —in mod fatal se vor ivi 
vopficle intre stat şi autaritaţile bi- 
sericești romine, de care ntirnā scoa- 
lela secundare şi aceste conflicte nu 
vor putea § de cil in dauna Romial- 
lor. De aceea d. Bunea se aruta uimit 
de faptul eŭ gimnaziile romine din 
Braşov, Brad şi Being au cerut ajutor 
de la stat, cu atit mai mult ea ehiar 
Saşii, mai cireumspaeţi, s'au ferit pana 
acum de a o face pentru ei, temin- 
du-se de urmări, 

In acelaş număr Revista mai pu- 
blică un documental studiu asupra 
Creşterii şi exportului nostru de 
animale odinioară şi astăzi datorit 
d-lui De. G. Moroianu ; un studiu gao- 
logic, Cum yau format munţii şi 
văile? al d-lui Dr, Vasile Meruţiu, 
eum și alte articole politice şi știin- 
țifice. Partea literară e reprezentată 
prin o frumoasă nuvela a d-lui i. 
Agirbiceanu, o schița drăguță a d-lui 
A. Ciura, o alla a d-lui A. Melin, o 


poezie de Dafin, şi o eroniea literară, 
Junimea Literară Suceava, 
Ianuarie, Februarie). Versuri de eola- 
borutorii obişnuiţi ai revistei; proză 
de d-nii Grigorovitza, Petra-Petreseu, 
Liviu Marian; „O scrisoare" a d-lui S, 
Puşcariu relativ la neințelegorile bu. 
covinene : folklore de d. S. F, Marias 
şi d-na E. Voronca ` „Movil: lui Hur- 
muzachi de pe Rara“ de d. T, V, 
Stefunelli ; „Chestiunea țărăneasea— 
cărți pentru popor de d. G. Tofan; 
„Documente privitoare la istoria Ro- 
minilor din Bucovina“ de d, D. Dan: 
„Artu Romină—scaunul arhierese al 
vechei mânăstiri Moldoviţa“, ea ilus- 
trațiunea acestui admirabil scaun, de 
d. Ilie Verlovschi ` un elogiu al „Sămă» 
nătorului* ; dari de sama, ete... 
Revista idealistă (Ianuarie), cu 
ua sumar care, desigur, e variat, e 
delicioasă mai cu samă prin aech ri 
briea, hotarit humoristieă, numită, Vi- 
aţa în ţară şi în străinătate“, in care 
d. Holban, de data aceasta, ia o peri: 
ţie francamente ostila republicei „“o- 
cialisto-radicale* franceze gigi pune 
compelentul său condeiu in sprijinul 
partidelor clericale, legaliate, monar- 
histe și cum se mai chiamă. D Iul- 
ban e alarmat da uneltirile republi- 
eej „socialisto-rudicale* rara „urmiă- 
regte distrugerea credinței creştine şi 
chiar a lui Dummazeu ; intreprindere 
uobună*— (Credem și noi: Clemenceau 
vrea si distrugă cu jandarmii săi, pe 
insuş Dumnezeu l.. Copleşit de aceste 
ginduri pesimiste. d. Holban ronstală 
că dacă am propăşit pe terenul ma- 
lerial şi economie, pe cel mural mam 
făcut nimica, pentrucă religia şi cre 
dința dispar,— iar cauza acestei dis- 
pariţii, autorul o gasește... in insi 
această dispariţie... Dar Daa en pune 
în curind eslilorilor săi o intrebare: 
„Ca trebue sa facem ca să scăpăm de 
uceasta stere morbida, care duce fara 
la ruinā?*.. Toate acestea Îl fae să 
declare că: „După cele scrise mai sut, 


REVISTA REVISTELOR b wg e 


cu carocare pesimism, nime nu se 
aşteaptă ca prevederile pentra 1907 
‘si Be optimiste. Cam aşa este pănă 
la un punct". Dar, totuşi, autorul gä- 
seste oarecare consolații (nu è vorba 
de nici o misiune.. Apropo! A äm tot 
da aci că în 1905 d, Holban n fost 
„delegat al guvernului la Congresul In- 
ternaționul de... Geografia dela Lon- 
dra! )).—Dar teribilul director face o 
decinraţia compleetă de principii, Agu 
èl se declară inpotriva votului uni: 
versul, pentrucă „libertatea rău toto- 
Jeasă doce drept la anarhie, dovezi 
despre aceasta avem de pilda In eve- 
nimentele singerousa ce bintue în Ru- 
sia, fóra a mai vorbi de marea revo- 
Inte franceza”. Și are dreptate omul : 
în Rusia evenimentele singeroase sint 
daturite „libertaţii"—o ştiu şi copii. 
ȘI acom citeva note mai duioase: In 
1903 d, Holban a fost la Paris (pro: 
bulbi] eat prilejul vre-unui congres do 
Ginecologie) ai a vizitat şi pe contea- 
tele său, Brunetiâru, deja bolnav, „ln 
cereai să-l mingiiu, zice cu modestie 
d. Holban, spunindu-i ea poate va re- 
căpăta vocea, că io tot cazul li rămins 
condeiul și atunci imi râspunse,,.* ete. 
Şi d. Holban își imarturisește apoi sa- 
tisfacția de a erede ca graţie d-sale, 
peste uu au, Brunetière a publicat ar- 
teulele despre Romini ale d-lui Belles- 
sort !—Epilog: „Singurul lueru ce cer 
dela colaboratorii mei este obisetivita- 
tea, talentul“, zice d, Holban tot in a- 
ceustă rubrică £.. 

Vinţa Nouă (Ianuarie), D. Pompi- 
liu Eliade işi publiea o lecţie ținuta la 
facultatea de litere din Bucureşti en 
prilejul morții lui Brunelitre: Interes 
santa amânite personale (D-sa a fost 
elevul lui Bronetière), inte'un stil eare 
to face să plingi po acest om ră a 
avut nenorocirea sà fia retransplautat 
în țara aceasta de mitocani, deprinşi 
să vorbeasea verde şi bârbatește... 

Arhiva (Xo. 4, Ianuar 1907).—la- 
“eputul Teatrului din Moldova este 


urmarea unui hung și încă nesfirgit 
studiu intreprins ded. T, C. Burada 


elementele grecești și latine tn limba 
romloă. —D. A. D. Xenopol sfirsestë du- 


tache Negri, d, A. D. Atanasiu pu- 
blica date, în parte inedite, relative la 
tratările urmate în 1971, Intre Stat 
şi proprietar, In scop dea sa cum 
para pentru Pinacoteca din Ingi colec- 
țin de 30 ptnze ale marilor maiștri 
străini: Van Dyk, Velasquez, Marile, 
Carlo Dolce, Veronese, ete, pe eare 
C. Negri o uvea depozitati în aceea 
Pinacoteeä — D. Gh, Arama Impàrtä- 
gete in Mănăstirea Neamţului no- 
tele sale asupra bibliotecii, odoarelor 
şi eltorva picturi varata acoto.— Partea 
literară este reprezentată prin schte de 
d. Caton Teodorian gi Deca (o Rominei 
din Salonie), versuri de Adinoala OU 
şi Strădănuiri de Ririn, pè care d, 
Xenopol renunță de astă-dată a ni le 
mai comenta. luna, d Al. Valeriu 
ocupindu-se de lumea artistică ieșanăd, 
Une să ne informeze că bengjiciento „a 
debutat totuși şi ca demi-moudaine”,., 
pe cind d. A D, Atanasiu se exerei- 
teazi in recensiuni. 

Convorbiri (1 Februarie). Alezen 
din „Revista Critică“ următoarea no- 
HI, ia cure parch-parcà tot gravita- 
tea criticului e mai nostimă decit o- 
pera eritieuta: 

„MA lasă sub cerul albastru de 
Riria (Romuinul Htorar, VI, t; 7 Ian. 
1907). Autoarea vreu să-şi exprime 
dragostea pentru iubitul ei, dur la a- 
ceasta n'o ajută nici concepția, care e 
lipsită de delieatețea ce se coro do la 
o postā (lar pieptu-ţi de pinptu-mi 
s'atiogi—prin stavila sprintenii rucht- 
Din brața-mi să fugim Cu gind ra 
mai mult să to-apropii), nici mai cu 
spam stilul care e plia de improprie- 


me VIAŢA ROMINEASCA 


tatea figurilor (..„gromazul prins sub 
scutul eosiţii*). Nu mni punem la so- 
coteală monotonia armoniei şi lipsa 
de energie şi relief”... 

Ce „reliei* domnule Dragomirescu ? 

Acelag erilie, eonştient de impor- 
tanța „verbului său” zice aiurea ` 

Sensualismul simțirii şi maturalis- 
mul impresianilor co caracterizează 
soncepțin lui Sadoveanu, sint două in- 
soşiri care au dat dreptate unor eri- 
tiei sinceri, dar cu sfera estetica prea 
strimia, să-i conteste ori şi ee merit 
literar ;—şi desigur, ch aceia se vor fi 
boeurind, văzind ca mai sint şi ulţii— 
şi nu cai din urmă—rare cugală ca 
ei. Pe de altă parte, relevarea reos- 
ter defecte din partea mea, trebue să 
4 neliniștit mult pe aceia care stiu cà 
im „Literatura moderná“ publicată din 
anul ucesta, am arătat pe Sadoveanu 
ca po „cou mai puternici imaginaţie 
epică” din literatura noastră. Să nu se 
bucure nici unii, şi nici ceilalți să nu 
so nelinişteasca“,., 

Precauţiunile d-lui Dragomirescu ne 
amintesc pe stolerul Snug, cure, in Visul 
susi nopți de vară, (Shakespeare), tre- 
baind să joace rolul „leului“ (din Piram 
şi Tisbe) se teme, şi el sârmanul, ca nu 
cumva, să „uelinişteasea* publicul prin 
evjocu-i ponosit, intors po dos, cu care 
voia si facă pe „leul“,—şi doci, se 
situie, şi el, dator să dea explicații a- 
sigurâtonre : 

„—Frumoase dame... aţi putea så vă 
Mfioraţi şi să tremuraţi de spaima 
cind un leu feroeo urlă in turbarea sa. 
Aflaţi dară că eu, Snug stolerul, nu 
sint pici un leu feroce nici o leoaich... 
gie", — 

„—Un foarte blind dobitoe, şi cu o 
conştiinţa onestă”, adaoga Tesen, du- 
cele Atenei, 

„—Cel mai detreabă dobitoc pe care 
l'am văzut vreodata, prințul men“, răs- 
punde Demetrius...“ 

P, S. Acelaş eritic, care e şi profe 
ser de literatură şi autor de Portică, 
vrea să convingă pe cetitorii sài că 


Homer, în Dinde sa, a redat, respec- 
tinda-l, adovărul istorie!!! 

Revista Generală a Invăţă- 
mâintalui. (Februarie, Bucureşti), 
D. Haret rovine cu nouă observaţii 
asupra compromisei reforme : Milita- 
rizarea şcolilor.—D-sa arată eñ tul- 
burările produse în invățamintul pri- 
mar şi secundar prin noua reformă 
sint de natură a distruge compleet 
posibilitatea de a se da în şcoala in- 
strucția şi educația corespunzătoare 
scopului ei, Apoi autorul dovedoşte 
ch cu tot acest sacrificiu—destiinlarea 
aproape a școlilor primare şi seenn- 
dare de nivel modern—elevul nu este 
instruil nici din punet de vedere mi- 
litar. Cheltuelile necesitate de aplica- 
rea acestei reforme apasă în special 
asupra clasai rurale aşa do greu incit 
face imposibilă urmarea la şcoală a eo- 
pilalui de ţaran: „Cind toată lumea 
şlio sărăcia exlremă a o mulțime de, 
copii, cind In țară sint o mulţime care 
nu pot veni iarna la şcoală pentru că 
nu au opinci şi câciula, cind nenumă- 
rați țărani nu sint în stare să cum- 
pere niei abecodarul de 30 buni, tre- 
bue sa fio cineva ori lipsit de minte, 
ori lipsit de bună credinţă, pontru « 
le impune cheltuială de 90 lei de fe- 
cara copil. Acesta nu este decit un 
mijloe mbătut şi necinstit do a se roa- 
liza idovu reacționară, de a se reduce 
invâţamintul ţăranilor numai la cetire 
şi scriere, căci de nevoie copiii lor nu 
vor mai putea trece in clasa III, de 
vreme ce pentru asta trebue să chel- 
tuiusea 20 lei.--0 lege care, în chip 
asa de indraznej tinde să anuleze 
preserieroa expresă a Constituției, că 
„invăţămintul primar este obligator 
şi gratuit pentru toți Rominii”, este 
nulă de drept. Pa cind stit de mari 
saerifieii băneşti se fac pentru aplica- 
rou unei reforme reio, din toste punt- 
telo de vedere, la ţară, ne spune d- 
Haret, sint încă 400,000 copii pentru 
care nu sint nici şeoli mici lavaţători. 

Cultura Romină (lanuaria, lași) 


REVISTA REVISTELOR ges 
| ` E a iech) 


— D. I Găvănescul— Universitatea 
din Bucureşti contra Universităţii 
din Iaşi—seoate in evidența rivalitatea 
de else ee există intre aceste Inalte 
iocare de lumină. Nu e desigur nimeni 
în această țara care să nu dorească 
ca prestigiul universităţilor noastre să 
fe neştirbit ; cu toste acesle nimeni 
nu poate nega că de citva timp oim- 
patare amară şi incă „disereta flutură 
cu dreptate, pa buzele fiecărui om de 
ealtară impotriva universiturilor noştri, 
Săptămina (lanvarie). Lectura 
articolului d-lui Coco Dimitrescu (Cala 
două morale), i-a soggerat d-lui Panu 
mai multe considerații asupra acestei” 
leme, a căroe concluzie e că „morala 
nu trebue să fie un ideal in socie 
tate”, adică să nu ag ceară omului i 
dealul, câri idealul nu se poate realiza 
şi atunci ereezi tu, moralist, prin sche- 
matizarea ta, oameni „imorali* eare, 
in realitate, nn sint aşa. Preceptele 
moralei nu trebue să fie în contra 
naturii omului, nu trebue să ceară 
dela el mai mult decat se poate. D. 
Panu dă exemple de precepte de s- 
semenea natură : „Iubeste pe aproa- 
pele tän ca pe tine insuți:* „Dacă ct 
Beva Îţi da o palmă, intinde şi obra- 
zu) celălalt,“ ete. „Ce ție nu-ţi place 
altuia nu face“, de pilda, este un pre- 
cept cuminte, aplicabil,—In „Pariurile 
in Politică”, d. Pana zugrăvește elte- 
Ya tipuri de pariatori, enre igi dan 
acro grozave că prevăd cu fixitate 
€ Se va intimpla în politică. iar în 
Sociologu] Politie“, eminentul serii- 
tor analizează cu fineța şi cu ironie 
tipul „electorului*, dovedind ca mese- 
clear nu presupune nici o uptitu- 
psihică mai deosebita şi că e: 
leetorul? se inşală adesea în „poan- 
tajurile“sale.—In „Indrumări rele d 
Periculoase“, d, Panu in numele ade- 
văratului naționalism, se ridică im- 
Potriva sălbatăciilor ridicole la care 
"8 dedau unii sub pretext de iubire de 
"P vorba de aceia care se cred 


lu drept să manopolizeze seest son- 
liman. — la artieolu! intitulat „Repre- 
zentaţiile Dau? Suzanne Desprès" d. 
Panu, poate ehiar dii eauza ealitați- 
lor spiritului său: claritatea d logiea, 
dă dovada ch nu poate gusta cum tre- 
bue pe lbsen şi chiar pe Shakespeare 

Economia Naţională (No. 1, 
lanuar 1907).— În Psiehologia Indus. 
teiaşului, d. C. R, Motru analizează su- 
Beie industriușului occidental, produs 
al culturii moderne, in care descopere 
o energio intensivă, teudiuța spre de- 
minare și nervoritatea care suxline o 
muncă fără proget. Simpatie ori mu, 
Rominii trebue să cunoasca neest su- 
fet mai deaproape, câri: „ol este tm- 
puternieitul legal și nelegal al mult 
doritei culturi apusene“, căruia „tre 
bue să plătim vamă inainte de a ajunge 
să facem cunoştinţă cu aceasta din 
urmă”. DL Risescu, agronom, silu- 
diind Vitele de muncă în agricul- 
tura noastră găseşte că proprietatea 
mare nu are nici numärul, aici calita- 
tua vitelor trehuitoare pentru muncă 
şi aceasta, din cauză ea pâşunele res- 
tringindu-se mereu, cultura furajelor 
n'a venit să le înlocuiască la timp. 
De aici mecosilatoa pentru proprieta- 
tea mure de a părăsi cultura în re- 
gie, renunțlad la muneitorii perma- 
nenți, pentru a recurge la învoolile cu 
taranii, care istovese pâmintul și mie- 
şorează produeţia la hectar.—Indrep- 
tarea luerurilor ar sta în revenirea la 
cultura în regie, prin restringerea Pä: 
mintului lucrat prin invoeli, org 
optimismul autorului—ar fi menită să 
folosească nu numai proprietăţii mari 
ei chiar şi ţăranului proprietar, nevoit 
să-și concentreze atunci munca pumai 
pe propriul său ogor, care lueral im- 
tensiv, ar produce și cantitativ și cali- 
tatiy mai bine, — Urmează eronieile 
obișnuita, receusii şi informaţii. 

La Nouvelle Revue (lanuar 
1907). Publicarea serisorilor. jurnale 
lor, memoriilor ete.. diferiților oa 


meni mari, artiști, savanţi, oameni de 
stat, este una din indeletnicirile cela 
mai obieinuite ale revistelor franceze, 
în timpul nostru. Din partea sa, re- 
vista aceasta incepe, in numărul de 
lanaar, publicarea Serisorilor lui 
Gambetta, câtre fumilia sa, care vor 
apărea în curind in două volume, și 
esre aduc multă lumină asupra sufle- 
tului celebrului tribun.— Ca un fel de 
introducere, un imartur al imprejura- 
rilor cărora se datorezie Moartea lui 
Gambetta, povesteşte denfăsurarea 
acostui eveniment şi enută să risi- 
pească legendele cara s'an ereat in 
jurul lui. Anonimul autor arată că, 
contrar părerilor co sau emis, inci- 
dentul cu impuşearea în mină a lui 
Gambetta, cind a voit să împiedice pe 
amica lui Lenie Léon de a se sinu- 
cide, nu aro alta legatura cu moartea 
lui Gambetta, de cit aceia că La silit 
să steie ell-va timp in pat și că în 
aceasti vreme, din oobăgarea de sumă 
a medicilor, care l-au Insat opt zile 
fară sł se Ingrijeaseă ai de stoma- 
chul său (da care suferea încă de co- 
pil), s'a produs o perforaţie intesti- 
nală, care i-a cauzat sfirşitul, 

În numerele din Ianuar ale revistei 
mai găsim şi alte articole mai mult 
sau mi puțin insemnate, dintre care 
eitim: o conferinţă despre Schubert, 
Schumann şi Reine do Maurice Vau- 
taire, un studiu asupra spiritului fean- 
cez in Algoris, impresii din Aix-en- 
Provence de L Charles-Roux. 

Mercure de France (lannar 
1907). Henry D. Davray publici o 
Toarto umânunțita dare de sama asu- 
pra mişcări! literare anglo-cana: 
diene, caro, mai ales de vre-o patru- 
zeci de ani incoace a luat o desvol- 
tare mai mare, Într'o ingirare cam 
aridă şi groonie autorul trece în ro- 
visti pe toţi seriitorii de toate felu- 
rile, poeţi, romancieri, savanți ele... 
ai vastului ținut din nordul Amerieei, 
Concluzia studiului lui Davray este ch 


VIAŢA ROMINEASCA 


—— 


literatura anglo-canadiani are încă ur 
enraeler nedecis și confuz, că infiveața 
Angliei e încă prea puternică, aen că 
o deosebire intre cela donă literaturi 
există numai în punctele secundare, 
dar că, aceustă tară întinsă fiind inca 
la începutul dezvoltării sale, ca toco- 
tul literatura oi se va emavcipa de 
infuința Angliei, după cum deja mai 
do muit n inceput ap facă acea a 
Statelor-Unite din America, Autorul 
crede chiar că n fuziune, in acoasiă 
privinţă, se va face între cele doul ve- 
cino din America de Nord, 

Afară de alte articnle, cum siat: 
incercarea de clasificare a poezii- 
lor „Pieurs du mal“ ale lui Baude- 
lairo fâculă de Gilbert Maire, cele et- 
teva note asupra simbolismului 
datorite lui Georges Grappe și altele, — 
revista continui publicarea Memarii- 
lor D-nei Sacher-Masoch, si a Sori- 
sorilor unei Amice ale lui Sainte- 
Beuve, care aduc o mulțime de umă- 
numite asupra vieții intime a acestor 
doi scriitori, 

La Revne (lannar 1905), Unul 
dintre admiratorii marelui poet-filo- 
sof francez Sully Prudhomme, Camillo 
Hémon a pregatit un volum, enre ra 
apare in curind şi în care a cânta! să 
adune ideile fllosofive ale lui Sully 
Prudhomme răspindite în numeroasele 
lui serieri şi să scoată în relief uoi- 
tatea lor şi firul conducător ml intre- 
gii lui filosofii. Pentru acest volum, 
Suily Prudhomme a seris o prefaţă 
pe vare o întituloază: „Testamentul 
meu filosofie”, şi pe care excelenta 
revistă pariziană o publica în paginsie 
sale. Dupa ce face un scurt istorie nl 
educaţiei şi al evoluţiei spiritului sën, 
autorul da o scurtă expunere a ideilor 
sale asupra condițiunii omului, În ceia 
co priveşte existența lui Dumnezeu 
Sully Prudhomme spune: „Mai binei 
să lăsăm sub vălul său nepâtrun+ prin- 
cipiul ereator şi ordinator al Universi- 
lui. Aceastu nu-i ateism, ci resigna- 


di 


principiului stu inițial". La chesti 
supeaveluirii psihicului, adică a 
muririi sufletului, Sully Prudhumm 
răspabde ` „Po de-o parle mart 
că meg in stare să probez riguros ei 
su maare totol în mine o dati cu 
pul meu, dar, pe de alla parte, n 
nu's sigur că totul în mine moare 
odată cu el“. În privința concepțiilor 
sale estėlice, autorul rezumează in 
rite-va rinduri vederile pe care le-a 
dezvăluit in scrierea su „l'Expression 
dans les Beaux-Aris*, EI admite că 


` mb ce na impresionează in fața unei 
apere de artă, frumosul, uu e numui 


raporto] între sensibilitatea noastră și 
obiectul pe care-l admirim, ci e cara 


În afară do noi. „Această calitate, fru- 


maseța, care e totodata obiectiva şi 
eu Schatz de definit complect, tre- 
esto in mine, în aspirațiuni, v ima- 
pe vagă a unui fel de cer care mp 
farmecă și se relevează ca un ideal 


` realizat undeva, nu ştiu unde şi cum; 


dar am credință in el. Aceastu-i reti- 
gia mea”, Morala sa se rezuma în ur- 
mătoarele ` „Acţiumle bune, la drept 
vorbind, nu sjung toate la frumuseță ` 
ele pot impuna stima, fără a trezi ad- 
miraţia, Sentimentul pe care-l fac să 
atse toute, este că ela dovedose dem- 
Pëoieg omenească, Demnitatea mä- 
“ară rangul speciei noastre pe scara 
Vieţaltnarelor şi cere de la fiecare din 
"3 ea si-l menţie şi să-l respecte in 
a se, sub povieapsă de a de- 
e Aice e principiul obligațiunii 
orulo, care e inevitabila alternativa 
de a lucra ca om, sau de a fi sulle- 
Ae mii puţin om, sau chiar dea nu 
"d loc, de a deveni, moralmente, 
monstra, eum atesta limbajul, stig- 
ui pe un Nerone ori up Cali- 
` Sully Prudhomme îşi termină 
uul său Allosofie eu constata- 
A ideile sale „nu constitue un 
ge un total care ingădue a con- 
tațiunen de a fi, cauza şi ovolu- 
universului“, 


Tea eg 


ţia de a nu intreba Universul asupra 


N création de la 
ironie asupra ennferinţ i 


asupra „forțelor naturale necunoscute» 
datorite lui Camilla Flanimarioa,—şi 
altele, 
Bevue des Idées. Fehr, 1907.— 
Cu prilejul apariţiei operilor lui Bréal 
şi Lang asupra chestiel homeriee, 
A. van Gennep arată rezultatul ulti- 
melor cercetări ştiinţifice în aceasta 
direcţie. Cervetările filologice asupra 
formelor și schimbărilor senzalui cun- 
vinteloe arată ea limba homeriră e 
departe de a 8 primitiva şi da factură 
pur populară. Din punet de vedere li. 
terar, ca toate digresiunile şi repeti- 
Vile, armonia compoziţiei poemelor 
homerice e evidont. Din punet de ve- 
dere istoric, după cum „Les chansons 
de gesle* ne duu un tableu exact nu 
n societății despre care vorbese ci a 
aceleia pentru csre ele au fost fäcata 
şi in timpul căreia au fosi compusi, 
Iliada și Odiswoa degi vorbese despre 
esenimenlo anterioare compunerii lor, 
ne permit să roconstituim Und de ci- 
vilizuție militar şi agricol, contempo- 
ran lui Homer. Cind acesta no deserie 
viața din taberele troiene sau dela 
curţile regilor, ei ne deserie In reali- 
tate pe contemporanii săi oricare ar 
fi epoca personajelor puse în scenă. 
Dar aceste descripţii na sint exacle 
decit inconştient, elo erau un mijloc 
instruetiv in'reboințat de poet pentru 
a menținea contactul intre ol şi as- 
«ultatori. Epopeele nu pot avea va- 


w VIAȚA ROMINEASCA 


loare documentară decit pentru epoca 
comporiliei lor, Societatea deserixă de 
Homer e o feodalitate în descompu- 
nere, instraită şi elegant, cu o civi- 
lizaţie deja bogată și rafinata. 

Studiile folklorice contemporane şi 
acel al epopeelor medievale rulueaziă 
eu totul teoriile răspindite pănă acum 
asupra originii epopeelor. Ele au dove- 
di! că cinteerle şi poemele populare 
Sp deosebese de poemele mari epice 
nu numai prin conținut dar şi prin fac- 
tură şi prin vădite preocupări literare, 
Criticii eare s-uu ocupat de folklore sus- 
Un azi eñ nici o epopee nu-i populară. 

Epopeele homerice considerate atita 
vreme ea opere colective inconstiente 
trebue din nou recunoseule ca pro- 
ducții literare constiente, E adevărat că 
ele cuprind teme legendare anterioare, 
unele avind elemente populare, cum e 
legenda lui Polifem, deasemeni nume- 
roase fragmonle de religie, drep!, artă 
populară. Dar aceste fragmente sint 
toate asimilate şi nu sint deajuns pen- 
tru a pegu existența poetului, Ca și 
Shakespeare in Machet şi Goethe in 
Faust. Homer s-a folosit de fondul le- 
gendar colectiv dar numai geniul lui 
poetic a facut din vechile legende o 
operă armonioasă şi bogată de un in- 
teres larg omenesc, Nu e vorba în 
asemenea ocazie de plagiat, nici de 
imitație dar de un caz literar de in- 
dividualizare a colectivului, de imbo- 
gățire în idei şi imagini a unei vechi 
teme eu u semnilieare primitiva, strim- 
tă şi locală. Importanta elementului 
individual In creaţia epică nu poate 
fi negată. Frunţu era în evul mediu 
în condiţii sociale aproape analoage 
eu acelea în cure s-a ereal epopeea 
homerică, dur ea n-a avut un mare 
poet capabil să sintetizeze toato ela- 
mentele literare şi eulturale ale tim- 
pului şi mediului său, 

Argumentele de ordine literara, flo- 
logică şi archeologica ne obligă să 
datam compoziţia poemelor hoaerice 


emm E 


intre secolele VIII—X mainie de 
Christ şi so localizäm în insule. Ele 
sint datorile în cea mu mare parta 
unui poet genial care a atilizat e 
gendele populare mai vechi intro sin- 
teză armonioasii, Fixate prin seriere, 
poate chiar lu cursul compoziţiei lor, 
căci se presupune după rerentee cer- 
evlări archeologice a lui Evans, că 
aezii din secolul al VIII utilizau seri- 
erea, aceste poeme au fost mii tirziu 
recitate de alţi aer cure au modificat 
in unele locuri textul primitir, cor- 
servind totuşi mişcarea generală. A- 
teste schimbari do detalia au fost con- 
semnate in seris, Şi dupa unul sai 
mai multe din aceste manuscrise a 
fost desigur elaborat textul adoptat 
de Atenieni pentru recitărila care se 
Deeng cu ocazia Panataneelor. 

Intru'u articol „Plasmogesia In e- 
voluţia materiei“ G. Renaude! arată 
rezultatele şi viitorul ucestei noi şti- 
inţi. analizind luerările profesorului 
Herrera din Mexico, 

Th, Duret serie despre misticismul 
evului mediu eu ocazia operii lui Panl 
Sabatier „Vie de François d'Assise“, 

Imcien Corpechot analizează disear- 
sul ţinut de Maurice Barra la Aca 
demia Franceză. 

Revue de Métaphysique et 
de Morale. Ionuar 907, Intr'un 
profund articol „Noţiunea de voinţă” 
cunoscutul cugelntor danez Iaru 
Hoffdiag dezvolta unu din ideile fum 
damentale ale psihologiei sale, pc: 
nind ca şi James, Wundt, Foniltte, 
primatul voinţii ea element funds- 
mental al vieții psihice. Senzaţiile, 
sentimentele şi reprezintările noustre 
nu se prezintă niciodată izolate. Ela 
sint in experiența reală ea pieaturile 
unui curent şi cela ce determină ra- 
portul reciproc al pieaturilor și chiar 
natura lor e direcția şi răpejunea ct- 
rentului. Experinţa noastră internă 
nu no prezinta un chaos de elemenle 
izolate ci grupuri, sisteme psihice 


o eer 


rijate într'un chip mai mult sau mai 
puțin elar cătră un seop sigur, câtra 
un punet determinat, fio acesta sau 
nu obiect de conştiinţă, În nici o sta- 
re conștientă, nu lipseşte orientarea, 
dispoziţia Intro anumită direcție, eu 
e elementul istorie al vieţii psihice, 
Natora vieţii conştiente se manifestă 
printe'o acțiune sintetică şi dach sin- 
teza e o funcţie, o activitate, putem 
spune că conştiinţa în esența ei, e 
voinţă. Percepția, engetaren, senti- 
mentul nu se pot explica fară un e 
lement de activitate original şi con- 
tinuu. La fie-care punct din psihulo- 
gin cunoştinții și a sentimentului tre 
bue să revenim la o activitate gi la 
o trebuința fandumentala ca la o 
presupunere ultimă. Unii psihologi ro- 
string concepția voinţii numai la achi- 
unile ce se fae eu conştiiuța clară a 
scopului şi æ mijloacelor, dar după 
Hefiding na e o deosebire esenţială 
de conținut intra acestea şi formele 
inferioare ale voinții. Concepţia do- 
rinţii presupune un seop dar sforța: 
rea de a oben un lueru de valoare 
eu formă mai elementară ca do- 
rința. Conşliinţa scopului nu e abso- 
lut necesară, o trebuință obscura ne 
dace intr'o direcție determinată. Un 
fenomen interesant si egnimatie e 
trecerea dein trebuinţă, la dorință, 
sau de la involuntar la volontar. ({In- 
talegind prin acțiune voluntară acea 
care are en condiție reprezentarea 
sevpului!. Cum ceva devine senp pen- 
tru noi? Această trecere dupa Hol- 
ding se face involuntar, primul scop 
ma fost dedus din nici un alt scop. 
inainte de a avea facultatea de a 
lorma reprezentări, viața psihică are 
© directie primitivă, o trebuință sau 
sforțaro ce poate À favorizata sau im- 
pedicata de experienţă. In acțiunile 
noastre voluntare s-adaogă tutdenuna 
o abundența de momente involuntare, 
Nu lucrăm niciodata eu vw claritate 
“umpleeta, deciziile voinţii noasire 


nu pot fi epuizate in 

late feieren chip Cs ase E 
noastre cele mai conștiente se ndacga 
trebuința de a desenrea anergia sen- 
muluta. In toate formele atit do ete- 
rogene ale voinți, dala trebuința de 
activitate şi de conservare invelun: 
ace o alegere in plin e 
Holding găseşte două Weu ind 
mune : direcția activitații e determi- 
usupra luerului preferat deride pro- 
pria patura intima a individului. Sin- 
tem cu atit mai activi cu eit eamele 
stărilor şi aețiunilor noastre izvorèse 
mai mult din nalura noastră primi- 
tivă sau din acua ciștipută prin expe- 
riență şi prin acţiune, 

Lion Brunseheteg analizează im- 
portanta operă a lui Vietor Delbos 
„La philosophie pratique de Kant" 
conchizind că acesta a feat să inire 
în chip definitiv in istorie cunoștința 
moralei kantiene. 

Ed. Goa! in „Licence eu philiso- 
phie” susține că profesorii de filoso. 
da su nevoie da o cultură şlințifică 
mult mai serioasă deci! acea pa care 
o capătă acum în universitățile fran- 
ceze, 

intr'un articol „Sindicalismo! reso- 
Iutionar* Felicien ChaUaye analizează 
filosofia acestei importante mech 
servinda-sa de serierile teorelicianilor 
sài Fernand Pelloutier, G. ‘Sorel, Ha- 
bert Lagardelle. 

Revne d'hygiéne, (Dec. 1000),.— 
Un important mamorin usapra higle- 
nei in armata japoneză, de maio- 
rul dr. Matignna. 

Cumpania din Mubeiuriu a fost ade- 
văratul triumf al higienii. Pe cind tn 
tunte războaele, la 1 mort prin arme 
sint 4 morţi prin boale, îm armata 
japoneză a fost iovors: la 4 morţi 
prin foc a fost 1 prin boale. Nodieii 
japonezi orau siguri de acest rezultat 
şi ei spuneau că ln 1 mil Ruși le 


Ae VIAŢA ROMINEASCA 


trebue 1 mil. Japonezi, căci pe cind 
Ruşii vor avea mulți morți de boli, 
ci nü vor avoa de loc, şi armatele 
vor fi ca şi egalate. La uceastă izhindă 
a higienii, ajută modul de a fi al 
poporului Japonez. Nu există popor 
mai curat pe lume ea Japonezul. In 
cea mai săracă colibă niponică se gä- 
sese col puţin 2 lucruri: baia şi stea- 
gul lui Soare-Rasare. Nu e de mirare 
deei că Europenii miroase Juponezilor, 
Griji speciale dau dinţilor şi garii. 
In popor se găsesc mulţi Ins eu dinţii 
auriţi, La gări există mari reservorii 
eu apă caldă și pasagerii dimineaţa 
işi scot peria de dinți şi-şi spali gura. 
In timpul războiului soldaţii luau băi 
fierbinţi, ori de nu puteau, faceuu 
fricțiuni cu servet mwial în apă fer- 
binte, peste corp. Apa de băut totdea- 
nua o fierbeau şi apoi o beau caldă, 
Prin aceste măsuri au scäpat de febra 
tifoidă, ehuleră şi dysenterie. 

In toate războnele armatele sint 
urmate de o ariergarda de femei 
care sub diferite pretexte, au acviaşi 
meserie. Japonozii au Gent războiul 
Dr nici o femoe, fapt unie In isto- 
rie. Fie-care soldat japonez, posedă 
şi eunoaşte un mic Manual de hygienà, 
unde intr'un stil concis şi o limbă u- 
şoară sint expusa toate noțiunile cele 
mai necesare asupra : ingrijirilor cor- 
pului, hainelor, hranei şi băuturii, lo- 
cuințelor, bolilor uecidentale, proti- 
laniei bolilor contagioase, Şi daca 
dese ori se zice că armata e o şcoală, 
cu drept cuvint se Intreaba d-rul Ma- 
tignon, de ce şi la noi in Europa ei- 
vilizală, nu s'ar face cursuri de hi- 
gienă elementară soldaților, şi nu sar 
taväța şi „teoria higienii“ pe IT 
„teoria puștii” tot atit de necesară in 
armată şi în viaţă ca şi aceasta, ba 
poate mai mult, 

Nuova Antologia (i Iunuar 
1907).— Senatorul Pasquale Villari pu- 
blieă un foarte interesant articol asn- 
pra „Emigrațlunii şi urmărilor sale 


in Italia“. Emigrarea, zice el, aproape 
neobservată la timpul formării rega- 
tului italian, ajunse la 1876 cifra de 
100,000, cifră care după un deceniu 
se ridici la 200,000 şi după un alt de- 
ceniu la 300,000; in 1903 emigrații a- 
tinserä cifra de 500,000 şi peste doi 
ani statistica constată numarul de 
726,000. 0 mare parte din acoști emi- 
grați, nu pleacă pentru totdeauna nici 
nu rup legăturile cu patria, ei lasin- 
du-şi familia în ţară, trimet regulat 
bani acasă și, eind au reuşit să strinea 
un oarecare capital, se intore şi eiin- 
siși, Pe acesi solu de emigrați, din 
provinciile nordice, îi studiaza Villari. 

Care este rezultatul total ul acestai 
expatrivri temporare? Cu banii eisti- 
Sat în piri străine, davele mai multe 
ori pesale ocean, işi cumpără pămint (a 
cărui valoare a crescut din această 
cauză foarte mult), şi îşi construase 
case mu frumoase st mai igienice 
decit localnicii şi duc o viața mult 
mai confortabila, Dar odată cu aceasta 
se observi o mare întindore a ltiziei, 
sifilisului şi alevolismului precum şi 
o degenerare pronunţată a tipului Brie. 
Acesta fenomene eoncamilente stau în 
legătură cauzală, Flisia o eapală emi- 
granții în țări straine Dinde acolo 
duc o viaţa mizerabilă şi muncesc 
mult pentru a-şi agonisi mai repede 
un capital; alcoolismul e iarăşi o de- 
prindere căpătată în timpul emigrării, 
iar degenerarea lizică îşi are explica- 
rea ln faptul că din pricina emigrării 
bărbaților, râmine ca munca greu a 
pămîntului din ţară să o facă pumai 
femeile. Afară do aceste rele se mai 
adaogă şi altele de natură morală: 
sentimentul de familie se distruge, 
moravurile se destrâbilează. 

Aşa dar emigrarea e deparie de n 
area numai avantaje pentru Italia, cum 
cred mulţi. Caro o insă cauza acestei 
emigrări ? Autorul răspunde ` „mizeria 
şi părăsirea în care de veacuri am lä- 
sat clasele muncitoare dela ţară, care 


sint totuşi marea majoritate a popo- 
rului italian“... „Italia a fost totdeauna 
ua popor urban... pămintul a fost eul- 
tirat de sclavi şi de coloni”, Aceasta 
e explicarea și a faptului că strălnei- 
tele comune din sec. al XV au cazut 
aga de ripede in liranie, läsind Italia 
pradă invaziilor străine, pe cind can- 
ioanele elvețiene an ştiut să-şi päs- 
treze libertatea pină în zilele noastre, 
Comuna italiana a făcul din libertate 
privilegiul unei restrinae oligarhii in- 
duxtriale şi comerciale, excluzind cu 
lotul populația dela țară, care nu lua 
niciodată parte Ja viaţa politici a ce- 
taţii stăpinitoare, pe eind în Elveţia 
țăranii formură totdeauna o parte in- 
legranlă a sorietații politice. De aceia, 
zice autorul, Garibaldi se plinge în 
memoriile sale, că nu a gasit nicio- 
dată partizani în oamenii dela ţara. 

Rivista d'Italia (lanuar 1907). In- 
temoiat pè studiul manuscriselor nu 
de mult date la lumină, profesorul 
Vaiversităţii din Napoli, Filippo Bot- 
tasei sehițează in trăsături generale 
viața și activitatea marelui artist ita- 
lian Leonardo da Vinci. Naseut la 1452, 
in micul oraşel Vinei, ca copil nele- 
gitim, işi petrecu copilaria în Florenra, 
in casa tatălui său, pănă la vrista de 
18 ani, cind poroi să-şi facă singur 
drumul in viaţa, intriud ca acenie la 
Andrea del Verrachio, un artist de va- 
luare, La vrista de 30 de ani, deşi de- 
Je celebru tn patria lui, o părăsi du- 
cindu-se la curtea dela Milano, Intro 
srisoare adresati lui Ludovie Maurul. 
Leonardo enumeră toate serviciile pe 
taro este el in stare să ile facă; ve- 
dem inşirate vre-o (2 invențiuni ce se 
rapoarta mai ales In instrumente de 
rizhoiu. La curtea Maurului, Leonardo 
Irebui să-și piearda mult din preţio- 
Sul său timp, pentru a se ocupa cu 
Javentarea a felurite distracţii pentru 
petreceri, Deşi, eu sculptura şi pictu- 
Ta ar f putut ciştiga mulţi bani pe 
seele vremuri, ei inceta în curind de 


REVISTA REVISTELOR ww 
A 


a se mai ocupa eu ele, și se dudu cu 
totul studiului, științelor şi matema- 
ticelor ; dar dacă ti venea vre-o eo- 
mandi, tie din partea vreunei comu- 
SU religioase, fie din parioa vre- 
unei persoane nobile, el o amina sau 
o refuza; astfel trai el toată viața în 
lipsă de bani. Singurul lucru care 
H tateresa era studiul naturii; eind a 
trebuit să zmgrăveasea un copac, el a 
inceput să studieza botanica şi a sta- 
bilit astfel legea ramifieației crengilor 
pe trunehiu și u frunzelor pe creangă, 
precum și stratifirațiunea trunchiuri- 
lor și inveanismul mutriției plantelor 
înpreună eu functiunea rădăcinii, Cind 
à inceput să lurreze statua equesiră 
a lvi Francesco Sforza (la care a lu- 
eral IO ani neintrerupt, ṣi care a fost 
apoi sfârmnată de soldații lui Ludorie 
XII) el a inceput mat totai sa studie- 
za iu toate aminunțimile, apalumia 
calului, Astfel Leonardo a putut să In- 
treziroască trei din marile legi fizice 
de astăzi, anume principiul consorvâ= 
rii energiei; legea fundamentală 4 
Enorgeticei, formulata de Helm şi 
Ostwald astfel: „Pentru ca ceva să so 
intimpla în natură, o necesar să existe 
diferenţe de intenzitate ne compeu- 
sate“, şi pe care el o formulase: „ne- 
egalitatea a cauza -tuturor mişcirilor 
locale, Nicio linişte nu e fără egali- 
tate” şi în fine teoria ontulației apli- 
cată la sunet gi lumini. Cu metafizica 
mu s-a oeupat niciodată și chiar pen- 
tru cultura umanistică avoa d 
numind-o ştiinţa de vorbe. 
in sensul doctrinei catolice, n- 
niciodată ; totdeauna sia batut joe de 
călugări numindu-i leneşi şi farisei şi 
revoltindu-se contra indulgențelor cu 
care ei făgiduimu paradisul, 
Deutsche Revue (launar 1907). 
Wăhalm Ostwald „Biologia omului 
de ştiinţă”. In timpurile trecute, zica 
Ostwald, din veacul al XVI pănă la 
al XVII, toţi oamenii mari de ştiinţă 
au fost diletunți, în sensul că «i ur- 


404 VIAȚA ROMÎNEASCA 


măreau în viață ep totul altceva, na 
acordau şliinţii decit numai timpul 
pe care ocupațiile lor l-I lăsau li- 
ber, In veacul al XIX, cariera, care 
pare că se potriveşte mai bine eu 
cercetarea științifică, este cariera de 
profesor universitar: astfel sa poate 
afirma ea toți oamenii de ştiinţa mo- 
derni—cu unele exceplii—au fost pro- 
fesori universitari, Faptul însă ca nu 
există nicio carieră anurmilă care să 
aibă ea scop numai cerestarea pură 
ştiinţifică, este o anomalie pe care 
viitorul va trebui să o indrepleze, 
Semne sint deja ; astfel Kobert Koch 
a fost numit intro funcţie care-i per- 
mite de a-şi conserva tot timpul cer- 
eetărilor saly, iar în America s-a creat 
funcţia de „Research-Professor* care 
nu e obligat sa ție nici-un curs, dar 
cäruia Universitatea li pune la inda- 
mină toate mijloacele de cereetare. 
Dacă se cercetează viata marilor on- 
meni de ştiinţa, se poate vodea ca 
toți se pot clasa în două categorii bine 
deosebite: unii pun toată importanţa 
în cit se poate mai desăvirșitu perlec- 
ție a fle-cârei luerâri; alții, coplușiţi 
de mulțimea ideilor nouă care se în- 
hulzese să capete fiinţa, nu-şi mai dau 
osteneala să verifico totul, ci le sea- 
mână aşa cum se prezinta, in lume. 
Pe cel dintai tip, îl numește Ostwald, 
tip clasic; pe cel de al doilea, tip ro- 
mantie. Ca exemple de tipuri clasice 
citează pe malematicianul Gauss gi 
po Helmhol=. Amindoi aceștia, ca pro- 
fesori, n-au făcut şeoală, adică n-au 
lăsat elevi eare să se distinga in di- 
recțiu lor, şi touta viaţa lor au avut 
cea mai mare repulzie pentru obliga- 
tille lor profesionale. Ca tip romantie, 
citează Ostwald pe chimistul Liebig. 
Ca om de ştiinţa Liebig a făcut när- 
"mat, pur şi simplu, falşe, şi false nu 
din punct de vedere al știinţii inaine 
tate de după el, dar falşa chiar din 
punet de vedere al ştiinții de pe vre- 
mea lui; a tras concluzii din fapte 


nestabilite pe care el le considera ca 
udevâruri dovedite. Ca toste acestea, 
elevi din toate pärtite lumii se logri- 
mădenu la lecţiile lui, şi so poate 
afirma că nimeni nu a exercitat ia 
Chimie o mai mare ai o mai binefă. 
cătoare influenţa decit Liebig. Dia 
aceste observaţii Ostwald conchide, că 
tipul elasie na este potrivit pentru 
cariora de profesor, ci numai cel ro- 
mantie, 

Dentsche Rundschau (lannar 
1907) In acest numar ul revistei ber- 
lineze găsim intre altele o truducere 
din rominește : nuvela colabaratorului 
nostru M, Sadoveanu „lonica* si o 
dare de seamă asupra congresului din 
Bucureşti, al „Asociației literure şi ar- 
tistice internaționale“ (Suplombre, anul 
trecut). Autorul acestei dări de seamă 
este unul din delegații germani la a- 
cest congres, d, Hermann Froiherr e. 
Egiofistein. D-sa se arată incintat de 
strălucita primire oficială şi reeunos- 
câtor pentru silințelo ce şi-au dat Ro- 
minii să le fucă plăcută șederea in o 
raşul București aşa de inleresunt pria 
amestecul său de Orient en „Klein- 
Paris". Pomeneşta en plăcere excur- 
siile dela Curtea de Argeş şi Sinaia 
şi laudă expoziţia. Nu uită nici far- 
mecul particular pe eare La cistigat 
congresul prin prezenţa multor ele 
gante doamne, dar locul totai în a- 
ceustă privinţă UU acordă Francezelor, 
adică Purisianelor. In privinţa lueră- 
rilor congresului, care avea de scop 
să ciștige Rominia în favoarea con- 
venţiunii dela Berna, nu prea iusistă, 
căci faţă en declaraţiile miniştrilor 
Vlădeseu şi Greceanu, această sarcină 
a congresalui dovenea puțin grea ` cum 
a zis preşedintele Maillard: „Noj ve: 
niam pentru a cucori,.. şi iatâ-ne eu- 
ceriţi noi Ingine. Programul congre- 
sului este aproape sfirşi! Inainte de a 
fi fost inceput, şi noi vom putea să 
ne lăsăm in voe la tol farmecul vieţii 


bucureştene”. 


REVISTA REVISTELOR i 


Te ee De, 


Sozialistische Monats-Hefie, 
Hanuar 1907). Manuel Ugarte, in „50- 
clalizmul In Argentina“ 
dezvoltarea partidului socialist din a- 
ceastă țară a Americei de Sud. Se 
inţelege ca Europeii au fost acei care 
au dus acolo ideile socialiste, Cel din- 
tai club s'a inființat la 1 fanuar 1803 
la Boenos-Aires, avind numai 13 mem- 
bri; a fost infiinta de Germani şi pri- 
mi numele de „Vorwirts*, Pesta pa- 
tra ani, la 1886, acest club avea deja 
casă proprie şi un organ săptăminal. 
Peste alţi patru ani, la 1890, în 4 Mai, 
se (iou cea dintăi mare intrunire, la 
care luară parte 3000 de oameni. Dia 
acest moment socializmul e cu desi- 
vieşire impămintenit in Argentina : se 
formeuză eluburi în provincie, mai a- 
pare un ziar în limba spaniolă şi în 
August 1831 se ține cel dintii eon- 
gres, ln 1594 apare ziarul oficial de 
astăzi al purtidului „Vanguardia ; in 
acelas an, Francezii formează o grupă 
a pirlo—.„Les Egaux* şi-şi scot riarul 
ior: L'Egalite ; Italienii fac acelaş lu- 
u, organizindu-se Intern grupă se- 
paratä—,„Faselo dai lavorutori“—avind 
"a ziar al lor: „La Ravendieazione”, 
la 1896, partidul ia parte pentru in- 
täia dată la alegeri, dar din pricina 
doferiuoasej legi olvetorale, nici un 
socialist nu poate pătrunde in parla- 
ment. De atunci până astăzi partidel 
socialist a mers progresind: în par- 
lament a pătruns un depulat— Alfred 
Palacios, —are un ziar zilnie „Vangu. 
ardia* şi Irai saptaminule: „La Union 
Obrera“, „la Accion Sindicalista” şi 
Vida Nueva“; Une intruniri, la care 
iau parte cito 15000 de oameni şi si- 
lešte guvernele de a lua in discuţie 
reformele propuse. Programul parti- 
dului cupriude reforme imediate, ast- 
fel inat ehiar fostul prezident Quin- 
lana, a trebuit să recunoasca că în 
“ea mai mare parte poute A acceptat 
şi de guvern, 


temporary Rerlew, (lunu- 


arie, London).— Atitudinea res ege 
a Gred Lat impotriva oricărei 


corectiv al Democraţiei prea indrăz- 
Deje; er a ajuns un adevrat obstacol 
în drumul sel/-government-ului natio» 
nal. Pentru partidul liberal rezolvirea 
ehestiunei Lorzilor e o chestie de vi- 
aţă sau de moarte. Acest partid a ve- 
nit la putere pentra a realiza marile 
reforme sociale cure agteaptā de 20 
de ani o rezolvare, Duca împrejurările 
dovedesc eă el nu are pulerea sā le 
rezolveaacă, atunci se condamnă la o 
cădere neremediabilă. Partidul liberal 
aro o situaţie morală ture, el se bu- 
cură incă de prestigiul vieloriei. Acum 
esto timpul de a începe lupta tinpo- 
triva dușmanului sân primejdios. Cu 
cit timpul trece eu atit el perde din 
avantajo: timpul intdenunn uzează 
partidul dela putere, Dar, pâna acum 
s-a dovedit că un plan comun de Jup- 
ta încă nu-i stabilit, O totala destiin- 
tare a Camerei Lorzilor nu-i de dorit, 
eaci sistemul guvernării cu o singură 
Cameră ar duce la guvernarea de Ca- 
hinet.—DL P, J. Maclagan studiază 
ehustia misiunilor ereştine în China; 
iar d-na contesă Martinengo Cesares- 


406 VIATA RONMINEASCA 
pom ape EE E 


co urmăreşte ovoluția ideilor moderne 
asupra animalelor. 

North American Review, (la- 
nuarie, New-York).— D. Osborne Homes, 
consul onorar al Japoniei în Boston, 
—„Ca ar însemna indepărtarea Ja- 
ponejilor"—arată urmările ee ar de- 
«curge pentru Stutele-Unite din succe- 
sul politie al curentului antijaponez. 
Tn Stalele-Unite exista un curent an. 
tijaponez care în timpul din urmă a 
dat naştere la manifestări violente in 
oraşul San-Francisco, Reprezentanții 
acestui curent cer impedecarea imi- 
grärii japoneze in Statele-Unite. Sen- 
timentul popular anlijaponez de acum 
are aceeaşi bază ca şi ura impotriva 
Chinejilor cu o generaţie ln urmă, Da- 
că pentru poporul de riad Chinezul și 
Japonezul însamnă acelaşi asiatic pä- 
gin, eu aceeaşi colonre a pielei și tor- 
ma a ochilor, Americanul inteligent 
însă trebue să facă distincție intre 
Chinez şi Japonez şi să fa prudent în 
manifestările sale patriotice. Japonia 
nu va râmine indiforentă fața de o 
lege americană care ur jigni pe sti- 
puşii ei. Un război cu Japonia n-ar 
uria, fiindeă ea n'ar area nimic de 
ciyligat din acest război : insulele Fi- 
lipine, prin clima lor tropiculă, nu pot 
oferi o nouă patrie celor 800,000 emi- 
granţi japoneji in cursul unui an, Acest 
contigent anual do emigranţi, Japonia 
il descarch în Korea şi Manciuria. In- 
ah striearea relațiilor amicale en Ja- 


pania ar adoce o lovitură strannieă 
intereselor comerciale ale Statelor- 
Unite ` Japonia e un larg dabuseu pen- 
tru produsele Stutelor-Unite. Apoi ee. 
merţul american în Manciuria va 8 de 
asemenea lopit in regiunea unde Ja- 
ponia are controlul, Parspeeliva éste 
incă şi mai amenințitoara: 
japoneză este azi facturul dominant 
in toata Asia Estică, și politica japo. 
neză conlagiuză politica chineză. Ce 
ar deveni, in ncest caz, marele to- 
mert al Statelor-Uuite în China, unde 
deja poporul urăște pa Americani? 
Parderea comertului in Japonia si Man- 
ciuria însamnă puţin Jueru faţă deru- 
ina economică ce ar urma pentru Sta. 
tele-Unite în cazul *fărmării eomerțu- 
lui american în China. Eat de aceaslă 
umenințitoare primejdie economică in- 
trevâd oaro adversarii Japunejilor o 
primejeie naţionala ? La ce se reduce 
marea imigrație japoneză în Statoles 
Unite? La zece imigranţi dia Italia, 
Rusia şi Ungaria abis corespunde uu 
imigrant japonez, şi, Japonezul in Sta: 
ele-Unita nu refuză asimilarea, 

Review of Reviews, (London, 
lanuarie).— Character Sketch din acest 
No. e consacrat ja intregime activi- 
taţii publics a Excelonjni Sale James 
Bryee, fost secretar al Irlandei în ea- 
binetul lui Sir Henry Campbeli-Baa- 
nerman, pumit de curind ambasador 
la Washington, 


i 


Din cauza abundenței de materie, care ne-a. făcut så întrecem, 
iarăşi. cu mult, cadrul hotărit al revistei, sintem nevoiți a amina „Bi- 


bliografia* pentru No. viitor. 


Mişcarea, intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE 


Sully Prudhomme, La Psycho- 
Togie du libre arbitre. Alcan, Paris. 

O incercare de a impâca impresia 
pe care o avem că sintem intru eitva 
liberi in acţiunile noastre (liberul ar- 
bitru) eu determinismul. Lasind la o 
parte eonsiderațiunile metafizice, pa- 
etul-flosot se ocupă mai ales eu par- 
tea psihologică a chestiunii, 

Adelehi Baratono, Psicolopia 
sperimantale, Fratelli Broca editori, 
Torino 1906, 

Este o expunere concisă a tuturor 
rezultatelor la care pănă acum a ajuns 
psicologia experimentală. 

Nicolas Hostyleit. Le substitut 
da Come dans la psychologje moderne. 
L vol. 2% p. F, Alcan, 906. 

Combätind pe Le Dantec autorul e 
partizan al unei concepții dinamice a 
conştiinții şi a unui paralelizm psi- 
ho-fizie care prezintă analogii cu acel 
al lui Wundt. 

Edward Garman. Studie: in 
Philosophy and Psychology. 411 pag. 
Boston and New-York, 306. — Colecţie de 
studii elice asupra evoluției morale, 
demoueruției, judecați morale, prag- 
mmatizmului si de studii psirhologiee 
semnale de diferiţi autori. Unitatea 
de vedere a acestor studii cu vederi 
diferite trebue căutata în întroducarea 
ia care profesorul Garman îşi expune 
GER lui ico asupra chipu- 
ui cum trebue predată filosofia. 


STIINTĂ 

Gabriel Viaud. Flantons das 
arbres, mangeons des fruits, Soviótè 
française d'imprimerie et de librairie, 

Sprijinit pe multe dovezi, autorul 
recomandă regimul fructelor ea o ta- 
dreptare a multor rele de care sufere 
omul, azi, prea dedat regimului cărnei. 
Intre altele autorul susținea ch nou- 
rastenja se poute vindeca prin regi 
mul fructelor, 

Gaston Bonnier, L'Enchaine- 
ment des organismes. Emile Deyrolle. 

0 seriere de popularizare, fird teo- 
rii şi fără diseuţii. Autorul deserio 
organirmele diferitelor Brett viețui- 
toare incepind cu omul şi arata că 
există o legătură şi o gradație tutre 
organele diferitelor specii, 


ISTORIE 


Eugène Fournitre, Histoire so- 
cialiste. Le rä: de Lomis- Philippe 
(1830—1843). Rouf, 

Volumul al şaptelea al „Istoriei so- 
vialiste* publicate sub direcția lui Jau- 
ri, E o povestire obiectiva a mtim- 
plărilor şi un studiu limpede asupra 
evoluţiei ideilor socialiste în acea epocă. 

Georg Grupp, Kultur der alten 
Kelten und Germanen, München 1906. 

Un studia eomparativ al culturii vochi 
celte și germane ; autorul se ocupă cu 
raporturile economice, familia, religia, 
dreptul, comerțul, agricultura seestor 


4 


ws VIAȚA ROMINEASCA 


PIC SP... 


popoare ptecum şi eu influențele gre- 
ceşti şi romane asupra Germanilor, 

HR Wostmann, Albrecht Dürer. 
Leipzig und Berlin, Teubner 1906. 

O seurta biografia a vechiului pictor 
german. Conține şi vre-o 32 de re- 
produceri. 

De In Mazelière, Le Japon, his- 
toire et civilisation. 3 vol, 12 fr, Plon 
Nourrit. —Operă serlousă şi plină de ve- 
dori interesante, 


SOCIOLOGIE, STUDII SOCIALE 

E. Semenofi, Une page de la 
contro—récoluiion russe. P. V, Stock, 

Detalii foarte precise asupra masa- 
crelor organizate de poliţia rusească 
umpolrivu revoluționarilor și a Evrei- 
lor, şi dovezi convingătoare pentru 
rolul guvernului rusese În organiza- 

rea „progromurilor*, 

Georges Carles, La Turguie d 
comomique. Chevalier et Rivière, 

Cercetări foarte serioasa asupra re- 
surselor naturala, industriule și co- 
meorcialo ale Turciei. Concluzia lueră- 
rii e ch, deşi (ara are o situaţie pri- 
vilegiata şi multe bogaţii naturale, 
poporul trăeşie iu mizerie din rauza 
guvernului, care së opune sistemalie 
ericârui progres. 

Ettore Zoccoli, L'anarchia. Fra- 
telti Brora, editori. Torino 1906, 

Opera consistă diù trei părţi : agita- 
torii ; ideile; faptele şi o concluzie. In 
ees dinthi se expune diteritele spveii 
de erilice aduse formelor soclule ac- 
tuale: eritien metafizică (Stirner); eco» 
momică (Proudhon); polilica (Bakunin); 
sociologiei {Kropotkin}; individanlis- 
tiet (Tucker), În a doua parte se a- 
salizează teoriile anarhiste asupra re- 
ligiei, familiei, artei ote, şi în ultima 
parlo sa expune organizația şi nețiu- 
mea practică anarhisti. 
CRITICA ŞI STUDI! LITERARE 


Maurice Muret, Lu littirature 
îtmhienne f'avjour hui. Perrin, 3.50. 


O privire generală asupra literaturi; 
italiene actuale, In care ni se arata 
operele cele mai însemnate, direcția 
generală n ideilor, si influința celor 
mai de frunte scriitori ai Italiei, cum 
sint: d'Annunzio, De Amicis, Fogur- 
taro, Ada Negri, Grazia Deloddu, Ma- 
tilde Serao ete, 


LITERATURA 


Ernest La Jeunesse, Le Bou- 
levard. Jean Bose, 3,50, 

„Boulevard-ul* e o mien siradă in- 
lunecoasă şi murdară de provincies 
autorul zugrăveşte viața eu toato ti- 
căloşiile si mizeriile ei, aşa cum ae 
desfaşoară într'un mie orăşel de pro- 
vincie. 


GEOGRAFIE, ETNOGRAFIE 


Theobald Fischer, Milteimaar- 
bilder. — Gesammelte Abhandlungen 
zur Kunde der Miticimeerlânder, Leip. 
zig u, Berlin (Teubner), (905, VI4-480 
pg. în #.—-Insemnate contribuţii iu gê- 
ografia culturala a Mediteranei, care 
până acum din pricina risipirii lar 
pria diferite reviste nu puteau H fo- 
losite, uşa precum merită in general 
lucrările lui Fischer, 

Kari Meinmetz, Ein Vorstose în 
die nordalbanischen Alepen, Droa n 
Za din seria sur Kunde der Balkan- 
halbinsel,— Reisen und Boobachiungen 
sub dir. lui Karl Palseh, Wien u. Leip- 
zig, (Harileben) 1005.—preţal 2 M. 2. 
Știri folositoare asupra Arnăuţilor, 
Cf. Petermanns Mitteilungen, 52, 1906, 
No. 743. 

EL N. Brailsford, Macedonia: its 
races and their future, ilustrat, XX+ 
340 pg., London, Methuen, 1906.— Bună 
pontru informaţiile asupra m 
pare. ana rue 
Mitt., Le, No. 738, 


Compilator 


= 


— 


4, Agirbiceanu, Fierarul Petrea (nuvela) 
A. Philippide. Specialistul romin `. e è 
Gh. din Moldova. Pasteluri (In Baie, La Intors) 
loan 1. Mironescu. Sandu Hurmuzel (nuvela) 
Octavian Goga. Un om (versuri) |, A A A 
Dr. M. Manicatide. Malaria sau Figurile . , 
D. D. Pătrășcanu, Plimbare... (schiță) . e K 
G. Rotică. Coen răzeşilor de rut (versuri) 
1. Ciocirlau. La crişmă (schiţă) Ă A A A . 
George Tofan, Viata Rominească în Bucovina (Douhzeci 
şi cinci ani de muzică națională) . s e 
L Rusu- Şirianu. Serisori din Ardeal (Descreșterea popu- 
lației în Ungaria) `. 5 e e 3 a 
Un dascăl din Ardeal, Scrisori din Ardeal (Chestiunea 
şcolară in Ungaria) E A e > e 
Alexis Nour, Scrisori din Basarabia (Viaţa noastră curentă) 
George Ranetti. Cronici Bucureştene H A 
G. L Cronica Literara paraan! în literatura rominească) 
Vasile Pârvan. Cronica storică (Pămintul, sătenii și stà- 
pinii în Moldova). . A E é S 5 
D. Pompeiu. Cronica științifică (Berthelot și activitatea 
lui ştiinţifică) . a 


V. R. Cronica Internă (Cauzele mişcărilor agrare) l R 

igno 7 SE et Zä (Rezultatele alegerilor pentru 
j eichstag ie Da a 

P. Nicanor et Co. Miscellanea 

Recenaii : j 


Eugen Lovinescu : „Nuvele*; Alex. G. Doinaru : 
„Smaraida“, —G, I; Henric Ibsen (tr. B, Marian); 
„Nora sau casa de Pap i“, „Stilpii Societăţii, — 
SC Comte L, N. 'Tolsto ` „Shakespeare*, C, y: 

: „Etudes et portraits. Sociologie 
st litterature,—0, P: Eduard Meyer: „Humanis- 


499 


ER 


. C. S: „Istoricul prăvâliei romineşti”, Const. 
tee „Rolul Băncilor in mișcarea comercială, * — 
G. K; Tudor Pamfil, M. Lupescu L. Mrejeru ; 

Carte pentru tineretul dela sate“, — S; Th. Ri- 
dot: „Essai sur les passions,—O. B. 


5 Get? a ZS 
H met și Literară, Junimea Literară, Flos- 


natsschrift, Sozialistische Monats- 
E E Review, North Amencan 
Review, Review of Reviews, 
area intelectuală în străinătate = n e ` 


EE e Se ta 


dai 2 


Pierarul Petrea 


—— 


l;i avea covăria unde se'ntilnese tresi cai, În mijlocul sa- 
tului, departe de bordeele ţigăneşti ce-și scoteau din pămint ca- 
petele buhoase afară din sat, lingă valea unde-i topezu fe- 
mtile cinepa. Nici nu-şi făcea vorbă cu faraonii zirențoşt de 
aici, si umbla fanțoṣ printre Romini, imbrăcat bine în Dumi- 
neci şi sărbători. Se ţinea de biserica reunită, pentru că toţi 
cellaiți Tigani erau uniți şi la biserica uniţilor mergeau şi ei 
odat in an, ca să le dee în ulcicoță Paştile.—Unde se'ntiinese 
cele trei drumuri covăcia lui Petrea îsi inâlţa coperişul de sein- 
Curi bs), afumate, en Dären Woh cu påmint, sculundaţi înlă- 
vr, Lise covâcie, casa lui Petrea elbea din păreţii văruiţi 
totdeauna proaspat, iar enperişul ci din şindrilă măruntă nu se- 
'negrea de fum, căci un horn de piatiă se jr äi semet şi min- 
dru, —În curtea mici mai era loc pentru o tociiă cu piâtră ne- 
teda, surie, şi peniru dosa ruzi orizontale, bătute pe pociumpi, 
intre care inira boyi sau calul ce trebuia potcovit— In colo pus- 
uu, căci celes cieva gini golase, de soiu, cum spunea Petrea, 
stau mai mult pe drum decit ècasë, mai ales cind se'ncepea 
cRratul gilului, 

„Petrea are o spuză da copii, o fită mărişnară, doi feciori 
Ce-i aptă in covăcie, trei bieti ce umblă în sat în g:oula. Pe 
Cei mpi mărunți nu-i pomeneşte Petrea niciodată. Ce folos Insă 
că nu-i aminteşte el, dacă nevastă-sa, Raveca, le deschide cit 
de des uga, Şi atunci mărunieii Gmclu podmolul de lingă casă, 

A acesta tu prea aratia fi dintr'ait neam decit puradrii ce se 
"RN în giodul din vale, colo la capâtul satului, Cu părul vil- 
rac nespălaţi, cu căma Sab le petere, gi mai aies cu picioruşele 
re e snur» A ce vădesc pe Tig:n, cînd îi vede Petrea se 
er) 5I ber trimeten ca:ă, dacă nu s'ar teme de gura 
ăi Din coperişul ov cf destledimineaţă se desprinde—in pale 

umul alburiu, ochiul de iar învie intre cărbunii d å 
inaintea foil È ? La ee 

Vor ce se umilă lacome ei, gifiiad i i 
mult cu sufletul lor ini EH R i T put Een 
dintre feciori, Pint niepiat roata de jar, mărind o meren, Unul 

"res, cel mai mic, se leagină pe ruda foilor şi 


a KW: 


un VIAŢA ROMINEASCA 
GEN e 


Á 


e,—Imbucindu-și obrajii bruneți, mici, —dintr'o țigară, s'o œ 
pin mai iute, să s'apuce de lucru. În vatra de jar, pe Eë 
pilpäe limbi vineţii de flacără, feciorul cel mai mare, Marea, 
ţine bucata de fier, uitindu-se cu nepăsare țintă în foc, până ce 
de pe ruda de fier se desprinde o pulbere fină de foc. Atunci 
o prinde cu cleştele, face cu ca un semicerc de foc păr la ni- 
covală, şi ciocanul Incepe să izbească, impraşelad cu scintei în 
toate părţile. Mai zdravăn ca Pintea, spâtos, cu minerile suful- 
cate, cu mustaţa de-o poate rasuci, Manea Tuer de joc dupa 
cum izbeşte ciocanul. 

In curte, Petrea se tormeşte cu oameni ce-i aduc Toţi să 
le stringă cercurile, ori chiar să pună raf nou,—potcoveşte ca: 
lul unui drumeț ce-a plecat de dimineaţă cine ştie unde, lar 
dacă n'are nimiz de lucru pe-alară, intră şi el 13 covăcie, sin 
curind trei ciocane s'aud bătind după tart, niciodată toate 
trei deodată, şi rar să izbească două intr'acelaş timp, Muzica 
aspră a ciocanelor se aude departe prin sat, tăind vezluhul 
parcă fără nici o piedecă, 

In covicie cei trei lucrează fără multă vorbă, Petrea dela 
lzceput cu fruntea 'ncruntată, feciorilor numai pe încetul Îi se 
inăsprese liniile "H şi li să'nercțeştea fruntea. In necontenitul 
bătocit al ilăelor, li se părea dela o vreme că au de lucru cu 
un duşman pevăzat, muşchii li se incordau tot mai tare și iz: 
beau Logg tut mai minioşi, mai cu putere, 

éla o vreme Petrea aruncă ilaul in colţ: «Feciorii tatei, 
să mai răsullăm odată și să mai tragem o äh de tabar. Ca 
no trei de muncim aşa toată ziua, putem imbrăca tot satul Ja 
iér». 

Ciotanele amuţesc şi, tăciuniţi, cei trei meşteri iesă in 
curte, în lumina alba a soarelui. 

Petrea se uită cu coada ochiului la cei do: feciori şi zim- 
beste pe sub mustiţile negre. Ar jura pe cites în lume că mai 
ales acești doi nu samănă de loc a Tigani, cis cine ştie ce 
calfe de ficrar veniţi din departare, care s'au oprit pe (hun 
vreme aci la covătia unde se'ntilnese cele trei drumuri, 

„Dealtfel, în casa lui Petrea nu s'aude vorbă țigănească, 
Numai Raveca, de-o apucă vr'o minie mare, sudue În limba 


aceasta, Atunsi fierarul o mâsură cu nişte ochi de oțel, din crese ` 


tet pără'n tălpi, do injură, tot țigăneste, 

„Pe cei care umblă la şcoală, Peirea-i poartă foarte aspru, 
Cărţile trebue să şi le ţie curate eumu-i lumina, În toată sara 
le cerceta, ținiadu-le cu teamă în minile lui aspre, date) 
sfin, mă, cr stiti vii, Si cind se oprea la vrun punct de 
cerneală. prichindelii! o și tăia pe uşă afară, ca împuns de streche 

Ciad se găteau cărbunii, coăcta amuţea, ciotanele stau 
aruncate prin unghere, iar curtea se umplea de rotte de car, 
de rolite de plug, de fară, 

Carbunii erau greutatea cea mai mare a lui Petrea. Tä 


E ste KL? 


TIERARUL PETREA su 


— 
— 


durea era departe, pe nişte dealuri de ru puteai umbla cu ca- 
rul, Petrea cu cei doi feciori Îşi luau sacii tăciuniți pe umăr, 
securile la mină şi—sus la pădure să tae întăi așchii din tru- 
pinele de stejar, să le adune apoi in halmuri şi să le dee foc, 
Cind era vremea ceţoasă, fumul se ridica greoiu, plutea peste 
pieptul intunecat al pădurii de se mesteca cu ceața. lsr cind 
văzduhul era senin curat, copiii ce păzeau vitele pe marginea 
pădurii, le minau tot mai departe, de teamă că sa aprinde pă- 
durea, ori că zmeii fierb acolo In cazane vitele ràpite dela 
oameni. y i 

Tirziu sara se întorceau cu sacii umpluţi cu cărbuni, łe- 
aţi cu funia pe la mijto: ca să-i poată duce mai bine în spate. 
Manea, feciorul cel mai mart, ducea totdeauna cite doi saci.— 
Și pentru atita zdroabă, trebuiau sñ lucreze tot ce-i ferărie de 
care și pluguri pentru cartea baronească, a cărei era pădurea. 

Cind ajungeau zdrobiţi acasă, Petrea simţea totdeauna o 
mart trebuință de ceartă. Nevasta ru-i putea face nimic pe voe, 
iar copiii stau Don pe lingă păreţi, ca umbrele, In clipe de aces- 
tea, Petrea o rupea peţigânește et vorbea aşa de Infocat de da 
să-şi spintece cămaşa la piept —Dar zisa următoare, În cintecul 
aspru al ciocanelor, Petrea îşi uita răcazul si firea de eri, și 
se arăta iarăși omul ce mare nimic din singele Țiganilor de lingă 
sat, unde sfada şi larma ţine totdeauna pănă noaptea tirziu și 
dimineaţa incepe iarăşi, 

Viaţa lui Petrea a curs mai mult liniştită decit tulbure, 
Se sten din moşi strămoşi neam de fierar, aici la covăzia din 
mijlocul satului, se credea cu milt mai aproape de Romini 
decit de Tigani. Avea ninaşi de romin, atiţia riți copii avea, 
Şi nu-i zicea nimeni ţigan, decit vrun op näch ce-şi ține plu- 
gul de trei-patru zile la Petrea şi nu i l'a mai dres, Aşa im- 
picat a trait el până ce i-a crescut mare fară-sa Lala, 

De cind era de şapte ani, Lala era foarte neasimpirată. 
Părea ca nu-i soră cu Manca și cu Pintea şi fierarul, deciteori 
vedea apucăturila din jocurile ei, reminea foarte ginditor și clă- 
tina din cap, a pagubă, Lola n'ar fi ținut o zi latreagă nespin- 
tecată hłinuța o: i-ai fi dato nou! dimineața, s'o Ñi tăiat tot 
bucățele, Se zvircolea in minile Ravecei ott ale lui Petrea până 
scăpa afară, apoi o lua razna prin sat şi nu se mai intorcea 
decit sare, Cupă ce-a furat mere din vr'o grădină şi S'a bătut 
c copiii de pe drum, Sara, venea cu sinul plin de mere, se 
urca in pâcel și le înşiruia frumos, dar dacă vrunul din fraţi 
Sea Siq iee unul, zbiera ça din gura șerpelui. Altă hătae 
- vasa aceasta dela Raveca, pentrucă nu då şi la ceilalţi, — de- 
de. K ec? „penirucă a furat, Acum Lala nu mai ees Star, ci 
Wee n n'o mai bătea nimre, se aşeza cu piciosrele impietecite 
a e: e, Fe dt in pămint şi nu mai zicea nici o vorbă, nici 

mai fi luat un măr din cele furate de ea, săfi lost aurite, 
ak ue se minuna de ciudiţenia aceasta a firii ei şi părea 

" noate aminte de ceva foarte depărtat, 


L ez 
Gg, — 


| KEE SEE PE 
Ai , VIAȚA ROMINEASCA | 
Diem pete ia i i e i iii a iai 

La școală n'a avut ce-i face fierarul să umble, Ea 
bucuros de-acasă, dar dascălul i-a spus lui Petrea că Ze 
zut-o niciodată in şcoală. 

Ceea ce-l umplea de mai multă amăreală pe fierar, era că 
Laia umbla foarte des prin ţigănime, Cine ştie de unde-o afla. 
se, că de casa ior era deparie, dar Indată ce-a dat odată de 
puradeii ce vara se scăldau toată ziua în vale, alâturea cu pur- 
ceii, iar iarna ţisneau din bordee şi se dau desculți pe phiață 
—cind vreau s'o găsească pe Lala, acolo trebuiau s'o caute. Dur 
Lalei, cit ce zărea pe vr'unul de-ai casei după ea, li scăpzrau 
piciorușele cu la un diâculeţ, se pierdea pintre căşi şi ajungea 
acasă totdeauna inaintea celui ce-a pornit după echt echte 
şurță, năfraniă, fără ca să-i pese, uşa că Raveca nu-i mai da 
decit De să se'mbrace, ` 

După ce se mai ridicase, își bătea Te Buer mai mici,dac'ar 
fi supărat-u numai cu ceva,—de le curgea potecile, Sen 
câ ca Incâ-și lua porţia, dar nu-i păsa, ci se mlaia numai, 
nu vorbea douitrei zile, 

„Acasă nui prea putesu lua folosul după ce trecuse de 
cincisprezece ani, căci le izbea toate cind piera lumea mai dragă 
şi pornea pe ulţă,— Petrea se uita la Raveca,—laveca la Pe- 
trea, şi cu cit se uitau mai mult, cu atita se miniau mai tare 
unul pe altul şi o rupeau pe țiganeşte, sfădindu-se. 

Şi dintre copiii, nici unul nu se putea asemăna cu 
Lala. Cind te uitai ia ca, îi ved-ai numai ochii, care stăpineau 
parcă singuri in lumea asta. Ageri, negri, cu nişte priviri ce 
tăiau in toate pârţile ca fulgere de oei negru. Ioabz, svelti, 
de să s'asciiadă orice domnişoară lanintea ei, mergea ncpăsā- 
toare, mindiă în zdrențele ei, 

Cici acum, mai mare, Petrea n'a mai vrut s'o linbrace, 
creziud că fată mare find, sc va ruşina să umble astfel şi se 
va indrepta, 

Fata nu se purta însă gltcum acasă, dar in schimb o ve: 
deai cind cu o rălramă nouă, cind cu un got nou, gtii, numai 
ci le-ai luat cin prăvălie, Odati veni acasă, după ce vr'o douit 
zile n'o mai văzuse nime, incăiţali cu ghete ca o doimnisoarh, 
cu o rothie nouz, ntagră, A 

Peirea se uită minios la ea, izbi uşa, intră Ia covăcie şi 
se intoarse şi mai cătrânil. š 

— plan” să'imi Spui tu, drace, unde te-ai Impodobit aşa, că-ți 
Sucesc gilul ca la un puiu de pasăre, 

„— Undeva“ rhsnunse Lala fir" a se uita la ost, Acesta 
o prinse de braţe y'o zgudui, ţinind-o la lumina lămpii. 

— „Unde mi-ai umbla: de două zile drăcoaica, ha? Aga 
mă faci tu p= mine de ozara? C'adu: barosul şi numai una 
izbesc în numele tatălui,“ x 

cerca se scape din incleşterea de Ber a lui Petrea. 
Dar nu se putea aici fringe, Sta ialemnită, mamai ochii ti pri- 
veau deparie, Tou lumină de oţel, 


DAMA a Lisa 


FIERARUL PETREA A TEN ss 


Petrea nu mai întrebă, cii spintecă rochia novă, ` wer 
escoloreşte, H trage papucii "01 Poul $, jinind-o de spate, 
wm Fep duşmănos la tață-său şi uitindu:se dintr'o 
aruncare de ochi, la toţi din casă, zice: BS 

— „Ci dați-mi pace maj, firea-ţi ai dracuiul, ge-ave ți voi cu 

H K 
TTT Ceavem cu line, ha“? strigă Petrea, stu să umbii prin 
tirguri să furi ca o boat și noi să maven nimic cu tine ? Să 
ne faci de ris la sat, s'aduzi jendarii pe casa noastră? Di: 
capu să-i care la pumni ca Şi cu barosul, ` ` 

Dar Lata-şi desriegtă deodată minile gie ficu vint pe ușă 
afară, pe cind Petrea remase eu obrajii roși, piini de singe. 
Totuşi esi în curta dapt diasa, Fata era la portiţi, dar eind sà 
pue mina pe ea, de lingă tocilă se deslipi repede o umbră și 
Petrea se simiti ridicat m aer, apot izbit de pămint, 

Cind s'a sculat, nu mai era nimeni în curte, 

Din sara aceea la coviăcia unde se'nrilaesc celea trei dru- 
muri parcă nu cra licru curat. Senvrajbiseră toţi ai casci de 
pu ap mai Înțelegeau, munca mergea prost şi fară spor, iar så- 
tile Dären că arde, aşa lermi ficsean cei din isuntru. 

Petrea învirtea de cieva ori barosul şi-l izbra apoi zk 
pos de påmint. Eşea în curte neștiind de ca să s'apuce, îşi ri- 
disa în răstimpari capul sus, ca şi tind ar vrea că miroase da- 
pârtările, intra apoi ia casă şi se sfâdea țigăneşte ca Raveca, 
Cei doi feciori in covăci: dau deodată cu ciocanele, se izbeau 
usul de altul cind mergeau la foi şi se priveau incruntați, 

„Dia cind în cind fata venea pe-acasă, ciad simțea că bär- 
baţii sint duși să facă cărbuni, intra repede în casă şi poves- 
lea, aale aprinsă, cu Ruveca, tot ţigăneste, Cici Laia, in co 
lindárite ei, printre Tigani, învățase bine limba lor strâmoseasca, 

„(ind se ntorceuu Betracht acasă n'o mai alau, dar aflau, de 
pe deum, ca fost la ei Lala, 

Petrea se descărca asupra 'Ţigăncii : 
= alar a fost drăcozica aici, tul Soune-mi tu mie drept: 
sisz ca fost? H 

e N'a lost bărbate t" 
feel Aire Are ch de lup, ` SE repezea inaintea 

eşti, inpeuțato, minjesti gi tu! Te-a pus mamonul 


să te înţelegi cu ca sti `; 3 in «e i di 
mă Ge E a. Să ştii că te lepad din casa si din nea- 
— Mai Petreo, nu fii ` i 
on Las Wee Sie tu nebun, Fata vrea să se mărite 
ei "HE tancului. Eaca, vezi, se duce ea gel: Casa noas- 


"i să nu ne maj DL A 


i Petre ga Kb 
D Dees ca şi cind i-ai fi pus cătran, De aici incolo o 
lui, WEE, i injura de cites în lume pe feciorul Tancu- 
echt pa d pă, Val acela ce bate toate tirguriie, carei mai 

drumuri decit acasă, care a invăţat-o şi pe Lala si 


e be A. S * á kag Mer 


el Ad ; N se? 1009. be 
MÄ VIAȚA RONIXEASCA EA 


RENE A, e ` EEN 


fure. Ah! fire-ar el al dracului de Tigan! El ra izbit. : 
E Petrea de påmint, cind era să ek mina pe Gi gä 
cu nemernicul acela şade fata lui acuma de citeva sania. 
mini! Dar să ştie bine c'o unge cu barosul in frunte şi zeg va 
suferi să şadă cu Tiganul acela prăpădit, pe care-l arată cei 
dela şetre, în tirguri, cu degetul. Să ştie bine căi vor putrezi 
oas-le în temniţă şi că va ajunge talpa iadului... | 
Feciorii stau incă la cumpână, nu ştiu cu care să țină, cu 
Petrea ori cu Raveca, ce lua partea fetei. Dar incetul cu iade 
tul se amestecau şi ei in vo:tă ei unde, mai nainte, Potrea-i 
oprea să vorbească limba lor, acum vorbeau fără sfială tigi- 
ate p din ce in ce tot mai bine. $ 

rea, ca un creștin adevărat, ceru sfat dela S 
care nu ia fost mirarea fierarului cind părintele Sege 
tre Lala şi ficiorul Tapcubat n'ar fi nicio piedecă să se căsăto- 
rească, ci numai să facă vestirile şi săi cunune, să nu sadă 
nelegiuiţi. N'a dat nimic pe cuvintele popii şa plecat plin de 
ciudă la notarul să-i dee doi juraţi să-şi aducă fata acasă, 

La Kee penera cu esa Ge țigânime, dar nu era acolo 

e orul Tencului. d j 
RK e ee Led cesta le spuse că de vr'o două 

t ierarul se'nloarse acasă şin ziua aceea na mai ca 
din covăcie. Mersul gindurilor ial. părea că-l poți ceti dupi En 
bate cu ciocanul, cind mai apăsat, cind des, cind iarăşi rar, cu 
răstimpuri de socoteală. Din cind în cind se oprea, cu ochii 
duşi prin păretele covăciii. Părea că vede departe ceea ce-i 
povestise tatăl său despre Pintea cel bătrin, bunicu său. Pintea 
acesta, îi spunea bătrinul, era un Tigan de sàl cunoşti dintr'o 
raza de neamuri, [ute la minie, veastimparat și cu nişte ochi 

e nu te puteai uita la ei. Se pomenise ca meşter fierar în 
satul acesta ` dar odată se abztu acolo în sat o lae de Tigani 
Cortatari, şi Pintea —deşi era căsătorit şi avea copii, —prinse o 

Abiciune mare pentru o Tiganca dintre Let, Şi'ntr'o noapte, 
in puterea întunericului, pătrunse în cortul unde era Țiganca, 
eco pe Tiganul bărbatul nevestei, ce a cercat <ăi se impo- 
ale SE, BS În lar pl de focurile de revolver 

A o sera, > i- i 
imeni e SE Și din clipa aceea nu i-a mai ştiut 

etrea se gindea la intimplarea aceasta incă de cind bă 
i ere GE Lalei, Ma, tirziu, după ce aceasta Geet 
ea eh gä de samă, infiorindu-se, cit samärä fata aceasta 
trămoşul Pintea. Nu ştia el că ce va urma, dar avea 0 
deg Kies de citeori se uita la fata lui, 

d, in ziua ceea, sara, izbi mai i 8 
gindul lui era hotărit într'un Gg RE 
Kë SE „ce, sfădindu-se, cinau, Petrea eşea afară, deschidea 

Ovăcia, işi vira sub clichină, lingă piept, barosul cel mai 
greu şi se strecura pe uliţile satului, ca o nâlucă, spre ţigânie. 


a 


PIERARUL PETREA 45 


Pe dealul aproape de colibi era un stejar puternic, cu o 
coroană impărătească, de unde se putea, vedea bine coliba 
umile sta feciorul 'Vancului cu Lala. De stejarul acesta se lipea 
fierarul în toate serile şi veghea : doar ìi va simţi [odată pe 
amindoi acasă. 8 i : 

[n liniştea sării tirzie ce se lăsa peste sat, larma [aprinsă 
din ţigânie trecea în răstimpuri, dusă de unde de vint, ca 
nişte vaere triste ce vin dz la o nenorocire depărtată, Aproape 
'n5ă, zgomotul era asurzitor. Cie trei-patru Țigânci se stă- 
desc din uşa colbelor, apoi, tot torăind din gură, se apropie 
sot mai tare deolaliă, pănă c- nu le mai desparte decit un 
pas. Și ţi se pare că 'n toată clipa va sări una la ceealaltă să-si 
“toată ochii, pănă ce vin bărbaţii şi le imprăştie in toate pār- 
Ae, ca să înceapă apoi ei, cu-glasul gros, Dar cearta lor nu 
ine aşa mult, adeseori işi spintecă cămeşiie, apo! se depăr- 
Lena, ameninţiad cu pumnii de lise clatină părul incap. Tir- 
zlu. Sfada încetează; numai unde şi unde se mai aude boscoro- 
dind din uşa colibelor. 

Mai Et purcelaşii neînchişi, prin jurul bordeelor, pănă 
ce-şi fac rost de intră inlăuntru, apoi lisiştea se lasă şi peste 
țiginime, 

Dar atunci incepe să suspine vr'o ceteră dela bordeele 

e unde sint flăcăi și murmurul strunelor se înalţă in văzdu- 
sul curat.—o adiere bilada, caldă. Şi de după bordee vezi ivin- 
du-se umbre ce dispar iarăşi In intuneriz, 

Petrea a stat multe sări la piacă şi deşi nu era nici o 
urmă de fata lui acolo, o putere mare îl trăgea in tontă sara 
să meargă, Se mişcă, se trezi in el ceva, la cea dintâi pindă, 
ce nu-i mai da pace. 

„Acasă mai mult tindălea ziua şi dacă n'ar fi fost cei doi 
feciori să facă foiul să sufle în roata de jar şi să batt cu cio- 
cancele, n'ar fi avut ce minca. Petrea nu se mai certa acum 
cu nimenea, dar nici nu vorbea aproape nimic. Cu cit treceau 
mai multe sările ce le petrecea la pindi, lingă ţigănime, se fá- 
cea mai abătut, gi'n ochi prinse a-i arde un foc tainic, In răs- 
timpuri reminea ca inlemnit, privea in goi, ochii i se răceau, 
ca de sticlă, apoi iar se arăta focul acela în ci. Citeodată pä- 
rea că-i vine aşa să pornească în lume, adecă nici nu în lume, 
ci numai așa să meargă, şi ochii lui in clipele acelea cuprin- 
deau depărtările ca şi cind ar fi fost ale lui. 

. Femeia era bună-bucuroasă c'a scăpat de certele din casă 
i nua mai păsa, ori cum era Petrea. Copiii să-i trăcască, Ma- 
ege de ege ţin casa. Da Lala nu mai vorbea nimeni, 
ech Siet. oar d fost niciodată fată la casa lor. Şi aşa nime 
ca a arata samă pe Petrea cind, după cină, eşea tăcut din 
să, Gini i EA tainic covăzia şi-şi trecea sub clichină barosul. 
sea: ii rer ui, cind pleca de-acasă, era nestrămutat ca'n ziua 
intzi clad, izbind mai pe urmă cu ciocanul, sara, i s'a ho- 


An ` VIAȚA ROMNEASCA 00n 
EA, E Sa a il = m El 
tărit gindul acesta: li pindeşte, pănă-i prinde oala acasă, 
atunci mina i se va incleşta de baros şi nu va mai şti ce 
va urma, 

Dar, cu cit se apropia mai mul: de țigănime, sămința de 
for se ivea în ochii lui întunecaţi. Ridica mai tare capul ca şi 
cind ar fi voit să miroase larma ce se ridica dintre bordce, ca 
alungată de alta. Dar mai ales după ce zgomotul Inceta şi vio- 
rile incepeau să adia uşor, apoi, la intorsăturile cintecului, cu 
patimă, ca şi cind or fi smulsă aria dintr'o inimă ce nu mai 
poate răbda, —ochii lui Petrea ardeau uscați şi lui ii venea de 
multeori să chive de bucurie, ori de ce nici el nu ştia, apoi 
s'o iee razna pe coastă la vale intre border. 

La citeva săptămini, insfirgit, licări lumina în bordeiul unde 
şedea feciorul Ţancului cu Lala. Licări intai ca un chibrit, apoi 
se aprinseră trei lumini în sët. Petrea se zzudui, ca şi cind 
Var fi izbit cineva pe neaşteptate in spate si mina i se in-leșta 
de baros, stringindu-l ca'ntr'un teasc de Her. În toată puterea 
i s-a arătat iarăşi planul pe care nu la spus la suflet de om, 
şi acum răsulla greu, ca unul osindit la moarte. Ştia el ce are 
să facă : să plece cu barotul sirins, aşa de să nu LI poată 
e eo din mini nici o putere din lume, drept spre hordeiul 
acela. 

Dar iată câ'n sara asta larma incetează mai degrabă, ori 
poate numai lui i s'a părut așa, şi trei ccteruşi, cei mai bum 


din toată ţigănimea, se luriszazi printre case şi sc așează sub 


stregina borveiului unde sta Lala. 

Cintecele tremurate Incepură din toate trei cetariie deo- 
dată, așa de tziaic, aşa de curat şi pătrunzător, de Petrea, sus 
lingă stejarul lui, îngălb=ni şi incepu se tremure.— Ar À vrut să 
alerge, să se scape odată de povoara ce n'o mai putea purta, dar 
voia si vadă ce se va intimpla acolo jos. Și 3 că din uşa 
bordeiului iesă, țintadu-se de mină, Lala inalt», sulegată,—o um- 
bră parca,—iesă cu cineva. Petrea privea fară să clpească din 
ochii ce-l ardeau: Acesta să fie feciorul Tancului 3 Un om vol- 
nic, cu inustaţa scurtă, groasă, ca un corneneiu de berbecuț, 
drept ca un brad, cu un cup mai inalt decit Lala lui, 

Tinerii se asezară pe podmel, cu minile petrecute pe după 

mazi. Nu ziceau nimic, aumai ochii le ardeau în Ion rer, 
ei trei Tigani cîntară încă vo cioci arii de jale, apoi priaseră 
a zice de joz.—lDar sus, pe coastă, Petrea nu auzi deocamdată 
că sa schimbat cintecul, EI asculta, ca deşteptat într'o lume 
aşa de frumoasă, ata de bună şi nepăszioare, tot ariile de mai 
înainte, Dela o vreme îi pareau aşa de cunoscute cintecela ace- 
lza, ca şi cind le-ar fi ascultat toată viaţa iui, şi numai acum 
de curind ar fi fost despărțit de ele, i 

Intr'un tirziu numai, oftind, băgă de samă schimbarea cin- 
tecului. Dar şi atunci ochii au observat mai Intăiu, Căci veniră 
citeva fete cu flăcăi lingă bordeiul unde sedeau cei doi tineri 


PIERANUL PETREA 417 


-— 


pn 


şi 'ncepură un joc fantastic, ce Gären şi mai aţiţător la flacăra 
piiptiteare a celor trei lumini din casă, p i 

Dar după ce notele vesele pâtrunseră pänă la inima lui 
Petrea, scesta, ca luminat de-un gind mare, bâtindu-i inima să 
sară din piept, Ce ca un zmintit pe coastă, la vale, Se izbi 
de bordee jos în vale, dar In urmă ajunse inaintea bordeiului, 
tre jucători,  Ceteri!e iacetară, şi toţi rimaseră inlemniţi. 

— «Fata tatei, să-mi trăcşti, fata mea şi să-ţi ajute Pre- 
cesta, Numai nu trebue să vă cununaţi voi ca tălharii, Mine, 
cu voe bună și cu chiote! Să trăeşti şi tu ginere, copilul meu», 

Feciorul Taneului cu Lala se uitau mirați la Pintea. Și 
fatai gopti incet ` «Mä, oare n'a înnebunit tata ?» 

Dar Petrea merse hotărit lingă ei, le impreună minile 
trepte; «Inaintea mea sinteti unul al altuia ie 

Apoi se apropie de ceteragi: «Ziceţi măi jar de-acum, 
ce să vå crape diblele». 

Laia intradevar voise să-și facă aşa in taină nunta cu fe- 
ciorul Ţaneului, să nu ştie nime. Numai cei trei täutari Şi citiva 
din tineret, prieteni buri cu ei. Patru sâptămini au umblat 
amindoi pe la toate tirguriie de s'au văzut de zestrea în vest- 
miste. Acum le aveau, şi după ce se vor cununa mine şi ia 
Viserică, pot să plece iarasi pe drumuri, căzi 8i aşa n'er avea 
e face ti între Tiganii ce sapă la cucuruz gi seceră grinei 
Rominilor gt aie Sasilor, 


L Agirbiceanu, 


SPECIALISTUL ROMIN 


CONTRIBUȚIE LA ISTORIEA CULTURII RORINEŞTI DIN SECOLUL XIX 


{Urmare} 


i jüt testare 
A fost un savant romia din faza a doda—târă con ret 
i i —car merit 
superior tuturor savanților romini din faza H—care a n 
dein. capul locului forma rea si pe care Ureche a nimerit-o abla 


` f $ Eu: 
1882, pag. 65, 129, 193 un studiu „Laletica san eiert, i God 


Czermak, Donjers, De la Calle, Ellis, adie, DI EL "ëeekeg- 


iever hmer, That: 
vič, Rapp, Rossbach, Rumpelt, Rush, Berens, GE = Detten) S 


sing, Wolf. Mat mulți autori chiar decit la H d ia iR 
Apol titluri de capitale: „Sfera fonologiei in re erei 
Jeticel.— Caracterizarea fisiologică a sonurilor. Mi wech? 
siologică a sonurilori, Apot figuri în text: Pi inguale gutural, 
trapeze, Apoi numiri de sunete ` labiale, palatale, PUEN Sje’ Apor in- 
dentale, confuze, parazitice, dento-linguale, turna A pol citați din 
strumente ` laringoscopul, faringoscopul, dergcie? Zen De Old 
autori, de unde ah se vada că în adevăr aù fos 


$ (ÉIER À 


SPECIALISTUL Bouf Dm 


E aoM 


Päcat numa! că accentuațiunea sub raportul fisioiogir a fbst până 
acum prea puțin studiată, Sievers op. cit. p. 110: «Sonst ist dies 
»anze Gebiet noch fast gar nicht bearbeitet, wenigstens nicht von 
ulzemeineren inutphysiologischen Gesichtspunkten ana, die hier 
gerade unentbehrlich sind»: Lecturul va zice că, dacă 3 ajuns Di. 
Hasdeu cu lectura la pag. 119, trebue să fi cetit cele 118 pagini pre- 
cedente. Ei bine, lectorul se inşeală, Di. Hasdeu n-a cetit nici pe 
Svers, nici pe nimy altul din autorii însemnați cu bägare de samă 
in botiţa bibiiografică si citați cind de ici cînd de dincolo. DI. Hasdeu 
nu ştie din fisinlogica sunetelor nimic. Proba e foarte simplă. 
Din Columna 1873, 220; Cuv, J, 298; Columna 1882, 379 se 
constată că pentru Hasdeu ph=/, AA, ş e s aspirat, h © + 
aspirat, v e afon. nunmal / poate f el fonic şi afon; lar aceste 
"men probează că Di Hasdeu habar n-are de fisiologiea sone- 
telor. Probează negregit pentru cel care cunoaste această ştiinţă, 
Pentru logic insă nu probează, pentrucă logicul stie numal cm 
sè fac științele. dar nu cunoaște nicio ştiinţa. Si logicul va fi 
zis, cind va fi cetit articulele asupra laleticel ale D-lui Hasdeu : 
„Cârţile văd ca le-a cetit pe toate, termini tehnici văd că ştie, 
Dom) văd că are, pe Sievers văd că l-a cetit macar păn la pa- 
zica 119, fraza e corectă, acorduri greşite ori altceva aga nu se 
găsesc, doamna fereste; e chiar leletică'. Adech e chiar formă 
konik de laletică, Să mal dan un exemplu. In Columna 1876 pag. 
` saq. D1 Hasdeu dă etimologiea cuvintulul ghtuș. Pentru D-sa 
acest cuvint e autohton, ==tracul ghiuga, Pentru ca să probeze 
acest lucru, citează următori! autoii: 1 Alexăndri Teatru, 2 Miito 
Baba Hirca. 3 Stamate Muza romineaseă, 4 Hahn Albanesiseha 
Studien, 5 Xylander Die Sprache der Albanesen, 6 Camarda 
Saggio di gramnatoiogia albanese, 7 Ascoli Sprachwissenschaftliche 
lrogmente, 8 Mklosich Die romanischen Elemente im Alba- 
nesisehen, 9 Bopp Ueber das Albanesische, 10 Kopitar Kleinere 
Schriften, 11 Miklosich Die slavischen Elementa im Rumunischen, 
12 Negruzzi Scrierile, 13 Cantemir Cronicui Romino-Moldo-Vla- 
mior, 14 Dosotela Vieţile sfinţilor, 15 Pontbriant Dicţionar, 16 
Donaldson Varronianus, 17 Kuhn '8 Zeitschrift, 15 Cihac Dicţio- 
nar, 19 Hesychius, 20 Curtius Griechische Etymoiogie, 21 Rapp 
Physiologie der Sprache, 22 Fritzsche De reluplicatione: graeca, 
~" Fick Anlaut g im Griechischen, 24 Fick Vergleichendes Wor. 
terbuch, 25 Benfey Griechisches Wurzellexicon, 26 Stokes Mis- 
erai Cornica, 27 Pictet Les originea indoeuropéennes, 28 He- 
e ot. 29 Lagarde Gesammelte Abhandlungen, 30 Strabon, 31 
Zeie, 32 Fick Zum mukedonisehen Dialekte, 33 Biau Das Al- 
` nesischo, 34 Waihrich De gradibus comparationis, 35 Beames 
Dio e granunar of the modern aryan languages, 20 Stior 
Ki EE Thiernamen, 37 Pauli Ucbar die Benennung der 
tat Ant theite, 38 Grassmann Worterbuch zum Rigveda, 39 Win- 
tik da a Die Grundlage des Armenischen, 40 Caakof Gramma- 
42 Mik ` arischen Sprache, 41 Bopp Glossarium comparativum, 

osich Lexicon paineoslovenicum, 43 Eusebius, 44 Win- 


KS VIAŢA POMINEASCA 4 


disehinann Ursagen der arischan Vp-ker, 45 Lenormand Les pra- 
mierea civiiisations, 46 Boctticher Arica, 47 Matach Lectures on 
the englisch language, 45 Tobler Versuch cines Systems nur 
Etymologie, 49 Whitney La vie du languge 50 Grinm Geschicht 
der deutschen Sprache, 5L Gubernatis Letture soprà ta mitatagis 
vedica, 52 Evangeliarul Alba Julia 1045, Da De Rade Rapsodie 
don poema albanese riccoite nele colonie del Napoletano, D4 
ipolyi Magyar mytholngia, 59 Anonymua Belte, DG Kovachich 
Sunamlang kieiner Stücke, 57 Sacharow Skaziniia russkago ba. 
roda, 58 Barorzi Limba romiu, 59 Budilowicz Putevyia zamietki, 
GO Maciejowski Polska pod wzgledem obyezajow, Ol Gatrorig 
Myslisuwo z agary, 62 Kozlowski Posczatek terminologi rale ka), 
63 Bobiatynski Nauka Lowiectwa, G4 Bragsch Hierogiyphisehes 
Wörterbuch, 65 Vulemi Lexicon persico-fatinum, Oe) Venelin 
Siovene, 67 Dozon Chuusons poniluires bulgares, (a Məiuresrcy 
Critice, B9 Schafar:k Slowanské Starozitnosti, 70 Malienhot? Veber 
die Horkunit nnd Sprache der pontischen Scytten, Apoi pune în 
lezătură cu phig următoarele cuvinte: abanaz his, bunit, 
rommin hojme, trac ris (ghlugas) bunic, sanscrit SCH radă, 
grec qiynos. Spune că „după scoala linguistică eea weie nr À 
Carte lesne, căulind pe dasupra la negte nsemânăii fonutiee gi 
logice da înti:nplure, a inrodi pe siey eu buriaticul ciepmir bi- 
trin din Siberia, sat — mal stii!—eu vren vorbă irochezi d 
America Stiinta flelogici ceinparatiră de astazi proctdenzà ait- 
fel! Previno pe cetitor, dpeln o lecţie de metodă, că Jleptie: 
tea între rominul gis mosnesg, nibauezul piny bunte. vechiu! 
tracic zeg? baie si sanseritul susja rudă find odată deman- 
stiralà. volů ntinga ani donn cuvinte greca cari prin ademenireă nsi- 
mënäriiexterioara ar pute să amăgească pa cel putin sicht et 
metonda fingiristică,... qéyzos båtrin [Și] un fabulos rega mt 
La urnă inchee cu o lectia dată lui Cihac, in care deels că 
şa pus wë DE Hasdeu) „următoarele sase condities de D 
tota: bibliografiea cuvintului, — iteratira citati te-a oara: 
gien cuend, . fozetina cerimtulut, n paraleli ari exaointaau S 
migratianile aaintib a. [ere] dacă nu înlătură cu desâvitşire, 
incat jngreulază foarte muit posibilitatea erorii; în vrome "` 
„eeastă trâsră caracteristică a timpului. nostru, geprint, E 
wräe usarință, a inţeles-o foare bine în Romina un SN kat 
diletanti. avind drept organ o ravisata ce RG publică poteci 
de Convorbiri literare. Ap, bazindu-ae pe metodit litru ip 
prin bibliografiea cuvintul, literabira euch, C30 CON ca 
citeva etimologii date da Che şi închre Jacțina CH Weier dure 
daspre mlversarul men, tam cedat, pantru a-l mu ia a de 
ce a fost mai daten în otimalogiil» mele : zavar miel coute., ée? 
D-le Cihae,: 70 da sutor) citați, dintre care cel a Ka, 
fost sigur zeit din scoarță in scoarță, și în Gë bal 
aibaneză, germană, italiană, greacă, latinn, ingieză, E Late, 
gară. pajeustavi, ungară, rusă, plouă, egipteana, pe 


y le 
` d e =: R ` morarit f 
Apu scoata timpi stică pishe sina filologi com) 


SPECIALISTUL BONN ` Aar 


„cei puțin deprinşi cu meloada linguistica. Apol metodi 
tert pe di pod ai E literalura cuvintuiui, crenolo- 
giza cuvintialui, fonetica cuvintului, paralelizmul cuvintului, mi 
graiurile cneintalat,..! „In toată puterea cuvintului un savant la 
“nmițimea [Ce insițime ? Dincolo de înălţime] cuiturii moderne, 
webua s-o inărturiaesc, n-am încotro”, va fl zis şeful diletanţilor 
dela Convorbiri literare, palid do ciudă ch nu-l poate dovedi cu 
logica, singura sa armă. Nu este însă trebuinți să ştie cineva 
mult. este Deboin să ştie cineva foarte puţin, pentruca să pri- 
ceapă că, cu toată avalansa ds autori, citați, metode, D-1 Hasdeu 
in articulu] să despre ghiuş na ştiut nimic, Dan anume, care 
cunoaste atitea metoade și atitea scoli lingaistice, nu cunoaşte 
po cea mai elementară metodă din toate şi caro formează baza, 
tutoror şoolilor iingnistice, mai ales a celor noni, cărora spar- 
ține Dan Această metoadă e/ementară, cure ge poate compara 
cu altubetul lu cel cara pretinde ch ştia să ceteaacă, este urmă 
toarea : Cind af dè gind să cercetazi etimologioa unui cuvint ob- 
sear, ca ghia, tebun să caut! si all: inti istoriea sune- 
telor sowminești in acele cuvinte romineșu, a căror etimologie 
„ste sigură, Dacă ar fi cunoscut acest azbuche al metoadel, ar- 
fi aflat DI. Hasdeu că g+-E în cuvintele de origine latiuă sə 
proface în romineste în dt + elen îi zis ch, dacă în cuvin- 
twla intineşti din Emba rominească -hs su preface În dë La 
cu atit msi mult prefacerea a trebuit să aibă loc in cuvintele 
"glass, care sint de origin: ducă, cure adach sint încă și mal 
vocii desit caie lutice, Indata iar A venit în cap D-lui Hasdeu. 
că un ghiga dae ori trac, dacă sar A păstrat din vremurile. 
acele sirivaciil în romineşte, trchula să sune astăzi igi ori 
PAg, šitai, dig, in ortogrufiza obişnuită ginga, Ziel, tar nu 
Stig, EL n-ar fi mal geris articulul ceis cu 70 de autori, cu sute. 
t eltaţii, cu zef de metode, si prin urmare n-ar fi mal virit in- 
tOM Stret pa biep dilotanți deja Convorbiri literara. Dar da 
unde era aà stig acest lucru pela 1876 Di. Hasdeu? va întreba 
mate festorai ageamiă Dar mat intin, chiar dacă n-ar À avar 
savunliii romis de une să Inveţa dn lucrările aitora iatoriea an- 
Retelor rontinesii, el pria el meag dela capul leeuluf mat intiti 
Boest hau trouula 33-4 invete si apel să se aveatureze în ati- 
culeg de cuvinte obscure Dar apol, cum câ cxplozivele isli- 
Wiel) urmate du T consonuut s-aù prefăcut în toate Hamdi ro- 
masnice, del inch din limba latină populară, în afzicata, era pela 
3570 stiot si ras tint, pubiicat şi răspublicat. Citez numar dont 
itstări; gramatica lu: Diez și vocalismul lut Schuchardt, Acest 
erg toata luna U stia, nnmal D1 Masdan, cel eu scoala lig- 
ia ae nu-i ştia, pentrucă DI. Haseu nu știa nimic, ci. 
cel ti uz: «la cărţi, citați din apare răstoite, colb zvirlit ta 
il agoe eer dech forina goală, 
saya ANU muite lucruri da mirat in Inmoa aceasta, $ Dacă 
de Së Eeer Olymp- 1 23 231 mt erte lectorul acest i: 

we, dar m-am molipsit del Di, Hasdeu, tot vorbind da. 


12 VIAŢA ROMINEASCA 

4 L_a MU 
D sa. —Dar mal de mirat lucru ea n-am văzut decit acel patre- 
cut pe terenul activităţii intelectuale romineşii dela 1866 in- 
coace, că adecă doi oameni, care eraf fâcuţi de dumnezet unu! 
pentru altul, ca să se complecteze aşa cum Re complectaă Pr. 
lades şi Orastes, Achilles și Patroclos, anume D-nif Hasdeu si 
Maiorescu, să se dușiminească asa cum s-a dosmânit. Caci peii- 
tru care lucru s-a luptat DI, Maiorescu ? Pentm eliminarea An 
operele savanților din faza s doda a deosebirilor de formă din- 
tre acele opere şi operele savanților europeni. Der care om a 
dus mai la îndeplinire acest fapt decit DI. Hasdeu ? Despre D-sa 
se poate zice că e forma pură, Apoi atunci pentru ce dușmănie ° 
faca pentru ce. DI Maiorescu n-a văzut cu ochi buni pe D 
Hasdea, pentruca acesta reprezenta idealul Dlui Maiorescu fără 
ca sà De elevul D-sale, lar DI. Hasdeu n-a văzut cn ocht buni 
pe DI Maiorescu, pentrucă vedea în acest din urmă un conew 
rent la titlul de geniu, pe care fecare din talentele din faza a 
donn vol sål pogeadă numa! pentru sine. Chestia de invidie 
prin urmare şi Dn cela și la cela. Dacă n-ar H ost nelle la 
mijoc şi ar fi volt să-și impartă gioriea în loc de a si-n meet 
fiecare toată, nu s-ar f văzut doi oameni în mme mal făcuţi 
unul pentru altul ca Iren Hasdeu ei Maiorescu, 

Aceasta nu inseamnă că DI. Maiorescu cut buni otăriee și cit, 
şHiință a incurajat acea form goată, contra căreia a avut pretenties 
de a se lupte. D-sa a făcut aceasta fin seis KÉ căci Daa în afară 
de poezie, po ale cărei fond şi formă le sthpineşte destul de bine 
și aanpra căreia a stabilit chiar o teorie, poate originală, arta 
pentru artă, nu stie decit metafizică gi logica., lasă ori că Știl 
metafizică opt că na stif nimic, e tot aceia; far logica, cum gto 
oricine, e știința formei goale, Filnā astfel, orizit do multă bi- 
năvoinţă ar fi avut DI Maiorescu de a judeca operele specialis- 
tului romin şi din punct de videre al cuprinsului, n-ar fi putut. 
Pe de altă parte, tocmei faptul că e atit de priceput în poeze 
—genul literar care pune mai mult pret pe formi din toate—i 
in logică, făcea pe Di Maiorescu cel ma! npt dintro toate biet 
tale din faza I de a jndeca forma Omul da ştiinţă, să me un 
matematic, un filolog, un zoolog, este, din cauză că dă mare 
importanţă fondului, adesea. prea indulgent în ce priveşte formit, 
ai de pilda Rohde, un cu adevărat foarte Invăţat om, éste eis 
puţin priceput la facerea citațiilor (Da pildă în Der grieciseie 
Roman citeodată citeaza Iliada cu cifro X. XI, etc, c:teodatà 
cu litere A, B, etc, citeoidută citează versuri din Plant o eg 
cente, citeoitată Dä accente; citați greşite; tat) chiar weng? 
nu trebue), incit oricare specialist romin H intrece din och 
punct de videre, Din contra omul de gust, cetitorul a de 
multă, logicianul prinde îndată nota caracteristică formala f 

i i ri cind + bibliografie multi in 
feritelor genuri literare si cind vede undeva er Aerer A ge 
curent cu tcata rout”tie, cind vede citațiile lagrāmājite 13 ps 
306 W siirşital paragrafelor, cind vede A cetita eh e AND 
zumute pecind era pagina sub tiptr, cind vedo citați i e 


SPECIALISTUL ROMIN ` m 


————— ——— 
EE gg 


mt de limbi, apoi ecurtări, steluțe, cruci, plus, minus si alte 
semne, cunoaşte îndată că are a face cu un filolog în curant cu 
ştiinţa. Decit numai nu poate ști dacă e in curent cu știința 
forget goale orf gi cu ştiinţa cuprinsulul! Maï bine decit Di Ma- 
ioreseu a priceput lucrurile un poet, Eminescu. „ară mol? pol 
epigonil? Simtiri reci, harfe zdrobite! D1 Maioresen sa inpelut 
gi a considerat pa epigonif iut Eminescu ca pa nişte oameni al 
| lui. forma goală a luat-o drept stiinta insâş gl s-a făcut 
patronul ei. Şi sub egida D-sule a crescut această pleiadă de 
specialisti romini, care aŭ redus ştiinţa în țara rominească la 
minimum Uite un exemplu. In ajunul unui examen de capaci- 
tate de limba romiuă un candidat, care pănă atunci nici nu sa 
gindise micur să se facă filolcg, pentrucă învățase numai filoso- 
fie, se hotâreşte deodată să devină profesor de limba romina, 
Si ce credeți ca sa intimpiat? A eet nol, şi prezidentul ju- 
riului. Di. Maiorescu, In felicitat, Dar ce a seris în teze, dar ce 
a vorbit la oraluri? Fireşte că nimic, lasă a vorbit frumos șia 
gesticulat frumos, „E ugor de făcut vereuri, cind nu ar nimie a 
spune”, vorba lui Eminescu. ŞI, în adevăr, dacă ar fi fost Emi- 
nescu prezidentul juriului, măcar că n-ar fi priceput mal mult 
decit DI. Maiozescu, dar oricum, cind ar H văzat pe improviza 
tul Molog cum if merge gura ca fofeaza, ar f avut oarecare 
scrupulo şi ar fi gindit; „Este cu neputinta cao ştiinţă, chiar în 
lneamentele ef, să poată fi învățată așa bătind în palme, dintr-o 
zi într-alta”. DL Maiorescu însă nici nu s-a sinchisit, Și pe urmă 
ce sa mal intimplat cu acest, geniu din faza D1? La jumătate 
de an a gi seria o carte de istoriea limbi romine plină de ste- 
lnţe, cruci, ecurtări, cracane, ete, pe carea şi întrodus-o în gro) 
ministerin]; jar la anul după concura a fost însărcinat de aw: 
ministeru să țină Ja un congres al profesorilor de limba romină 
o lecţie de cum trebue să fie şi ca trebue să știe un profesor 
de limba romini în ţara rominească. Mizerie! Are si unjungi 
timpul, dacă vor merga lucrurile tot aşa, cind, pentru n N sigur 
cineva de reușită Ja examenul de capacitate intr-o materie oare- 
care, va trebui să înveţe o materie cu totul alta, Pentru moment 
fapte cunoscuta de toată Inmea sint urmâtosrele: 1, Arens ste: 
viet rumin face cu acelaş raport conceput In acelas termeni, 
care nu spun nimic, recomandări pentru tot felul de catedro, lar 
vorbele i se Ja la serioa de membrii unor învăţate corpuri, 2, Sub 
numele de pedagogie se dă atita importanţă la examenele de capac: 
tate gestului, limbrului glasulul, accentului, vorbirii încete și cu po- 
trivită intensitate, lipsei de cuprirs, incit pe de o parte grija candi- 
datuloi nu este da a sti ceva, ci dea posede calităţile formale eru: 
merate, jar pe de alta nota juriului este mal ales de dinsela bot 
vită, Cu cit n lauţie e uu banală, mai lipsiti dz "ich, insă tae- 
Ecos spusă, cu gest, cu modulaţii din git, cu atit e mai bună, 
pentrucă (zice juriul) nu timpeşte mintea copilului, pentrucă (zic 
tù) este singura pe cure o pricepe juriul, Sama stiintii tot scade 

țara aceasta sub o aparență inselâtoare de croptera, Tot ast- 


-i D 


pe SPECIALISTUL ROMIN 4 „E e ei dear, 


ut VIAŢA ROMÎNEASCA | 
căpătat dela Academie o recompensat de cinci, șase mil de Jel, 


Bă singur, care SCD aceaste rindari, fic 

membru nl Academiei. Și tar, sigur, bebe ei Sc 
mu taza TE ut DI Oricare savant romin, dacă np moare de 
graba, ajurge membru ul Academie) romine, Arată mi un singur 
autoras, care să H Boris O prostie cit de mare. şi eg să nu A 
just membri ai Acailemieă romina, ducă nu chiar motiv, dur ma- 
vur corespondent? Asachi? D-apol Asachi nu em suvant de faza 
IL ori Lil era savant de faza le era tresto, de așteptat ca un 
om ea dinsul să fie lăsnt pe delt cau! similes aimiiibun oon- 
vaniunt E dp mirat din contra cum sü patut pătrunde la Aca- 
demie Lourina. Papio Iinrian st Cipariu! Ei dar vedi, nu er 
incă penil de ajuns și de Belg mort copt trebuind să între în 


fe) pe terenul nctivitâţii publice nam făcut Rominii altceva dala 
1866 in coace decit ch sm risipit averea particulară şi averea 
publică, am ruinat starea şi fizică şi psihică 4 ţăranului, am lä- 
sat pe strhinl sh acapareze tot comerţul # mare parte din ph- 
mintul țării, ne-am vitat dind din umeri Ja degenerarea şi dis- 
parițiea treptată a rasel moldoveneşti, una din cele mal inzes- 
trate ale neamului romineesc ; dar am ascuns această mizerie cu 
ciadiri publice in Bucureşti, cu poduri peste Dunăre, cu drumuri 
do fier, cu pârăzi, cu manevra, cu laude ridicule şi cu exage- 
rările unor fapte, cara nu se datoreac atit vredniciei noastre, cit 
forței lucrurilor, cu exogerări asupra răzbululul de independență. 


suvuntul corp st de al de Cipariu Şi apol este ştiut că Asch H 
ki n-a ajuns lu Academia din canza dusmànii lul Laurian Nu Dé | 
drept. parte din Academie numul uiva ñlosofi, din cauză ch | 
A cerea tanreu cu degetul, fondatori) au uitat să facă o secţia și pentru dingil. Dar cu vre ? 
mea Bè va fure, ca sh se inirupte și el, acești poate cel mni cå- ` 
Oare ca-l de făcut? Sigur că cel mal bun lucru do facut racturistia dintre toţi speehuligtii romlul Şi din cite nu te 
ar fi să eliminăm pricina boalei, „Dacă te supără dintele tă, mfrupţi! Dram: st) monitorul oficial gratis, cela ce inseamnă, pe- $ 
sconte-l și-l zvirle dela tinc', a zis Hristos, Dar sù luăm, de linga lesturs lui interesantă, un venih anual de aproximativ A 
pilda, geniile şi să le spinzurim, putem? Cine tə lasa? Poli ip. daca-l vinzi cu chilogramul (a 18- 20 bant kilo); primeşti 
ucide o ploşaiță orl alta ginganie, care-ţi suge singele ; dar Bă plata pentru asistarea la galing: 140 do lel de sehn, duca esti 
neizi geniile rominesti care aù săcătuit mivtea YOminEascĂ, i- din provincie, drumul gratis M Academie cala și chille, cela 
coasta nu poţi. Nici să ne gicdim la uas că „creasta, sigur, şi ce ie dispennează au: esti sobru, de unul din priuzuri. réi 
chiar eù am spus-o mai mult în glumă, Pentru acela Cu aș pro- 70 de gudințe pe an. A3 pela părdzi te pun jot 9 frunte, mA rog 
pane următoarele mijloace. mandarin de prima clasă Apol. ca Bă continuàm cu avantajele < 
" Mal ietin să se hotărască Rominii ceilalți, câţi nú imaj ri- aavantzmulyi, ajungi profesor umversitar Cà poţi ajunge și pro- i 
mas, să nu mat ña in ruptul capului nici genii nici talente, i fesor secundar, de aceasta DI vorbesc, peatrocà aga aer 
să ve virim tot maf tare in cap uleeu—soarte sdevărată --că dela teriale sint foarta mici şi tot Ep cere oarecare stiință, e 
Stefan col mare pânh astăzi nici umbră de genia mi mai api- capeti recompense nationale, Nu e vorbă, ër: tă cea dea 
rat în rominime, I-r talente cita aŭ fost, acelea s-uil manifestat desit si ajungi la Aclemie. sar tot ear ear ȘI la Sita 
în artă, în poezie unume şi în muzică, lavremece la ştiinţă, din Dacă cumva sa ntimplă sà DU deodată 9 pro eg apere 
d at membru al Acalemiel, ai Cu recompensă nationali, ȘI cu j 


nenorocire, numal pleava gociatăță rominieşti s-a ingrămadit ŞI 
acest din urmă fapt să ni-l explicăm prin inprejurarea că ştiinţă, 
astfel cum sa practicat de savanții romini ĉin faza A doùa şi 
faza a treja a cerut dela om imune foarte puţină și 13 dat în 
schimb mari cistiguri, Pentru ca să faci cfibote, 0 trebue să 
baţi ținte cu ciocanul pâră ca te doaro mina; ca să fi negusta, 
11 trebue si cumperi marià efiiuă şi să ta gindești cam sh m- 
gelf clienţii vinzindo scump; ca 81 lucrezi pamintul, J4! trebue 
muncă din grei ture, pentruca apoi să-ţi putrezească pinea pela 
girl fară acoperişuri ; orice vel face, îţi trebue muncă Și er? 
numsl pentru ştiinţă nu. In schimb însă rentează, şi a isa şi 
incă altă dată şi msi mult, această poreclită stiinta, a ` A 
intin premi! dela Academie, Și ce premii! Este unul de weg? 
de let. et cole dela loteriea da Hamburg, pe linga care zer 


del: Acalemie, apol nu-i mai bine Bă fı savant decit arice alt- 


Apat cind atitea foloase yü si-ti curgă D-talè numal Don: 4 
tracă vel fi iuveţat, forma goală a stipMl cum ing Wd en, 
sh se ingrâmbdeaseă oamenii la aș poreclita ştiinţă pă wech | 
ulergat mal tare la pleasă gi a pus mina pe lohma mai 
Piste că pleava societății. Vorba oy" Obrazni 
praznicul. Ce a fort mal vrednic yi mat m 
lucruri merg mini in mp & rămas la cö d 
mesel sa ingrămâdit SACH OT, 


In al doilea loc, măcarcă nut bine să disprețulaacă cineva 


d gravitatea cazului, să dispre- 
pe nime şi nimic, dar, a egal infamurârii lor, re 


ză avant a în loteriea de Hamburg jocila noroc, pe” wim geniile romineşti € A cea mål 

gpl it cer MA sigur, căci cui are să le Liers convinsi de adevărul că vredniciea omului are A i 
demies, dacă na ti le va da ţie, savantulul ? Arată-mi pi pag d 
autoras. care vă fi seria o prontia cit de mare şi care i 


1% VIATA ROMINEASCA 


măsură fn modestiea lui. Comparațiea cu spicul cel plin, care sa 
pleacă la påmint, în vreme ce spicul cel sec se ridică în bătaca 
vintului. e o exprimâre populară a unui adevăr de mnit cunos- 
cut. Si nol îl cunoaştem. Dar care nol? Nol care nu scrim, 
noi care nu sintem savanți, nol al căror glas nu saude, țăranul 
si meserfaşul. Toţi cei care minjese hirtica si care intr-o propor- 
ție mal mare ori mai mică toți sint Infruptai din specialiaruul 
rominese, pleaca societăţii, aceia nu-l cunosc. Și numat glasul 
lor se aude si se trimbitează bi pentru acela nicâiri nu se ande 
un ris de bitao de joc ca răspuns la pretenţiile prandomanilor, 
prin al căror candela vorbeste duhul sfint. Nicio consirleruţia 
nu trebue să ni domoleaacă inima, câci puterea remediului tre- 
bue să fie ja înălțimea răului, şi cu cit își întărește gitu] spe 
cialistul romin mai mult, cu atit mai tare trebue să-i tragi cu 
cangea de nas în jos, Da orice te poy teme, dar de uceln că s-ar 
pute intimpla să-i rapi maul, nu Ca cit se laudă săcâtura mat 
muit, cu cit jonglează mul frumos cu forma goală a stin, ca 
atit opera este mai de nimie şi autorul mai netrebnic, Regulă: 
Cei mai mari rem oameni din tara aceasta sint cei mal miei, 
în special cet mai savanți eent oameni în tara aveasta sint 
cel mal ignoranii, cei mai inteligenti erezuti oameni în ţara 
aceasta sint cet mal proşti 


> In al treilea lot, să ne emancipim de tiranica verdictelar 
D-lui Maiorescu, D-sa, mâcar că cu base intenții, din cauza éx: 
puse mai sus se lasă ingelat de aparontale stiinţii, si, findsà 
vorba D-aala are mare Ire ro. apoi indusă vre-o apariţie s- 
nătoasă ce ar puta să aiba loc, Cel puțin dacă ar f lant specia- 
listal romin de capul lui, tot nu s-ar Garg Aen râpeule, Dar 
aşa, dacă-l duce D). Maioresca de mină! Chiar dacă ti-ar veni 
ție in cap să Ouer, cine te crede, cind ap'aulează DI. Maiorescu? 
Dacă specialistii romini ad găsit asemenea 'ulvucat, asta in- 
senmnă că 5) la suta din sansele de renșită ale vreunei reacții 
un diapărut, Iaca unul, oarecare, s-a dus cu o cduticică la DI, 
Maiorescu, nnde a fost introdus da nn alt ejusdem farinae oarê- 
care, s-a inchinat frumos, a admirat, a adorat (Sicine nu-l sim- 
ţitor ia usemenea lucruri 2), al Di. Maiorescu a luat cărticica, A 
räsfoit-o ai 4 Plagaslovitio, Nu-l varbă, stupi chen vreme i-a 
dat acel oarecare inl Di, Malorasen o copită, dar acum, cind si-a 
făcut interesul, ce nevoa mal arë 2 Dacă al lunara tu acum, Di. 
Maiorescu n-ar mai aplanda, Dar e prea tirziă. Încă un talent, 
incă o pacoste, încă o chuma. Să acuturiun, at ne Încercăm a 
scutura acest. prestigiu, să nn emancipàm de tiraniea verdictelor 
D-lui Maiorescu, Si ducă ne vom emancipa, SĂ punem regula 
nrmitoare cu jurămint de a o rima: Augen ad îti se amestece 
Hätz mi st pricepe. 


s In ul patrulea loc, si ne cosstituim Intr-o ligt anti peita- 
gegică, Pedagugiea, usa cum se practică de specialistul ramis, 


b. 


` : mgm gTr 
Be SPECIALISTUL ROWN | n 
tinde prin formalizmul ef la eliminarea oricărei activităţi - 
Hee din crierul copiilor noștri In școli. De mult c» a ai 
să nu dea prea mult, pedagogia specialistului romin a ajuns ea 
nu dă chiar defel; de mult ce se teme si nu timpanacă pa copil 
învăţindu-l prea mult, a ajuns să-l timpească lisindu-i crinrul 
făra de niclan exerciția. Limba romină, de pildă, se invaţă acum 
numai din cartea da lectură. În clase V profesorul cnteste tnat 
vremea discursuri (chipurile oratoriee, cale mal adeseori produc- 
tele unul specialist romin). si cînd osteneşte ol, catase elevil, In 
ciasa VI cetaşte profesorul poezii, iar dacă sè intimpit cumva 
să fie el Insuş pont, apoi improvizează n la. Metastasio, si cind 
osteneşte el, cetese mal departe elevii. In clasa VII cetogte pro- 
fesorul din cronicari, alegind bucăţi pa care la socoato cn 
sint. or mal framouse ori maf patriotice, și cind ostanesta ei, 
cetesc mal departe elevii. De cind binele, Dacă to ajută Dzen 
să fii prufésór de rominaște, apol poţi să dai toate cărțile pa 
toc şi să cumperi nimal o crestomatie potrivită (Şi sint de a- 
«stea iàcute contorm programulul o mulţime), unda an De un 
discurs pentru clasa V. cstava poezii pentru clasa VI, at bucăţi 
slese din autorii romini pentru clasa YIL ŞI to mută D-zeu, 
chI bun. Caci inaintea juriului examinator, care e totdeauna 
prezidat da un pedagog. Jată ce chestiuni îţi poți Ina, Tesi I 
scrisă ` Eminssen ca poat liric. Teza II seriaă; Eminescu ca sit- 
tirie. Teza UI serisă ` Eminescu ca Host, Teza I orală: Emi- 
nescu ca jarnalist, Teza IT orală: Stilul epistolar al Lat Eminescu, 
Teza Ul orală: Eminescu ca novelist. Proba practică: Doina lul 
Eminescu, pe care o declami frumos, uşa că să faci pa unul din 
membrii juriului să plingă (Ei dach al ave noroc săi faci pe 
prezidentul juriului IL Inţeleai că n-ul treboința decit da ediţie 
Saraga a lui Eminescu, La fiscare din cale gapte teze toi 
scoţi din buzunar și te uiţi o leacă intr-insa, și dacă ai mul ce- 
tit şi D-ta citeva critici —că. dă. tnt. trehus să H cotit și Dita 
ceva —și dacă ma! al şi glas frumos, gest expresiv — stil, ba din 
deget, ba din barbă, ba din pielea trunţil—-apo! ei da sigur, re- 
uşesti chiar in fruntea listei. Și tot aşa de chd binele și pan- 
tro eleyi, căci ia cursul de rominaşte so duc ca ln un spatar. 
Dacit şcoala nu e un spectacol, tot uşa dupăcum nu e 0 razarmi, 
Stiinta are un rost in lumea aceasta, nu atit pentrucă printr-lusa ul 
ijuna să vorbeşti cu oamenii la distanțe mari, sh fugi ca fulgerul 
intr-o trăsură fără cal, să te plimbi prin ner ca păsările, cit mal 
ales pentru acela că progresul el inseamnă o perfectionare a omului, 
o indepărtara tot mul mare a acestuia de bruta, dela care-si traga 
originea, Scopul +coalel esta să ajute lă aceasta evoluția, lar mi să 
facă din elevii el militari. Miitarizmul este toomal uni din ma- 
nifestărila brutei, Ştim cu Lat! foarte bine că incă sintem, noi 
Europenii, n timpuri de acelea unde afacerile dela popor iu po 
por 82 reguleuză cu amenințarea și cu bita, ştia că trebue, ml 
ules no! Rominii, să fim gata la tot minntul să minuim ciomn- 
gnl, Pentru uceastă treabă are statul cazărmi, cal mult prin 


= e — 


Aën VIAŢA ROMINEASUA 


— 


şcoli se pot da citeva lecţii de mnuirea puștii, mibiet și celor- 
laite instrumente de măcelânie, ca un fl] de gimnastică ari de 
pregătire. Nu! insă tindem så facem din această anexa scopul prin- 
cipal al sol), și sint unele licee, care tind Să treacă in a- 
ceastā privința sroalrle noastre militare, i ai căror directori își 
fac o glurie din acela că eevij lor aŭ avut lu cutare paradà mi- 
litară o ținută tot aşa de marţială ce şi acea a jandarmilor, 
Aceasta insemna 0 ndepârtare de la scopul conle atit de mare, 
incit. dach nu se vor ua măsuri copii nostri a să capete în 
instituţiile de cultură ale statului o dezvoltare uniiaterală pur 
fizică -i muzicală. ca acea care se dâlea n gimnaziu grecesti, 
in special în cele spartane. Fiecare lucru la timpul lut însă, 
Sparta a fost bună pe vremea ei, astăzi e un untoronizin. Tot 
astfel nu este scoala un jocul de petrecere, ci de muncă, de 
uacaz. Tot lucrul bun se capata cu epp, În -coulă nu trebue să 
se gindescă învâţitorul cum sà amuzaze pe vireg asa că sà li 
se pară învăţătura o jucâne, ci trebue să se gind-ască cum să-l 
deprindă mal bine cu munca grea a Sin, care nu eo juvărie, 
atunci ciod e intr-uievăr şuinţă, lar nu psendostingà ca ivea A 
specialistului romin. Dacă nu deprinzi cu putini greutate mintea 
copilului, apol cum are să nvymgi vreolata greutăţile tit 
mintea bărbatului ? Nu că stimţa e u narà trebue sh Hri sÈ 
creadă pa cop], et din contră că e gren. duphenm j este, Ome 
nu poate dovedi, apuce=se de altă treaba. Cine #e time te de 
multa carte, acela era timp de acasă Sena mu e sp tal, să in- 
dreptàm pe cel slabi de minte, ci un comer de muma Uulelpt: 
tuala grea, unde se selectează cel vrednici, vu minte pateric 
aptă de a faca ştiinţă adevărate :tiința- 


2. In sfrit să ne deprimtèem » vrea rabdare. Graba atrică 
treaba. Vor veni ele odata vremurile, emd Romima Via fi made: 
vàr Belgis orientului, Nol bet de astazi, Tovepātoul, nu trebue 
să o uim să devină Bejme cu toptanul 3 vu deasa chael vom 
face din tara aceasta o caricatură, Este fumos firea, ah avem 
şi nol un istoric ca Mommsen orl vn Resko, no Bëeuu ca Helm- 
holz, dar pentru morent e cu neputinta Doga a natura non 
facit saltas. Sa ne mulțămim și nol sà Dm ml mt zi să Dm 
destul de modesti să o mărturisi Dacă n am fi asa de preten- 
paşi şi n-am dori SA späriem limesa cn aparente false, apol fn 
acele inceputuri, cars singure sint posibile in momentele de tată 
şi aŭ fost posibile dea 1868 eran. am putea produce lucrată 
de s:mà Pruba pentru aceasta Dia dabo Alexamtru Lambnior. 
Pecit gpeciahstul romio e infumurat şi sec, pe atit acela rf 
modrst (=yic plint; pecit specialistul romin ne Sim" cu citati 
pentru a ascunde o remarcabilă saracie de cunoștință, 17 atit 
acela cita puțin, însa tor cârţi importante, vip și meditate din 
scoarță lu scoarță; becht, specislistul romi se arată că ile tot, 
macar cà ştie puţin, şi se ruginează de npl artă lipsurile, pe 
atit acela Îşi märturisia sincer toate lipsurile, mactch DN 


eau, mo "e 


într-adevăr o vastă culturi. Toste ln 
sinceritate si acelas Inbire de hiir el ma eegen 
romini din faza I probează intr-un ci mie că sutoral as în 
curent cn știința europrană contemporani şi cuprind în acel ca- 
dru mie mai multe videri ori{mnale şi juste decit toate serierile 
savanțiior romini din faza H şi I Culrul e mie însă, ei din 
punct de videre al fortet autorului cit și din acel al extenbiunil 
operel. dar. abstracţie fħcind de acea că Lumbrior n murit tinar 
(era numa! de 87 de anl), nu putea apiri:ul romluese în evoluties Iul 
firească produce decit începuturi modeste Dar pe lingă oer 
lui Lambrior (ȘI tot aen în toate ramurile stiinţii, nu pumai în 
filologie, existat dola 1886 incoace cite un Lambrior), activita- 
tea invățătorilor noştri probează că s-ar putea Injgheba și la 
nol o cultură realt, ducă ne-am hotâri să procedâm treptat ai 
modest Este fapt cunosent de toată lamaa cà învățătorii noștri 
sint oamenii cel mal cu adevărat lubitori de știință din toată 
țara gi că uctivitatea lor stiinţifici, în cadrul ei modest, e cea 
mal solida Dach profesorii secundari şi cei superiori ar ave Tu- 
birea de ştiinţa și aptitudidea pentra dinsa în proporţie, sigur 
că am avea mi învățâmint public ca cel din adevărata Belgie. 
Dar aceuata nu ge poate, e contra naturii Nol slotem in ase- 
menea înprejurări de începători. că nu vom pute Invăța înmul- 
ţirea decit dupäee vom fi învățat Intiü adunarea și scâdorea, 
şi noi sintem încă la adunare şi la schderg 

Pe lingă această râbiare, cù să facem Intin lucruri mal 
uşoare şi pe urmă altele mul grele, mal trebueşta încă una De 
vor fi lucrurile uşoare orf grele, ele sint așa precum le-a făcut 
natura, si numai în limita aceasta, a necesitati, pot f In dis- 
positiea minţii Nu poţi tace, de pildă, un calcul infinitezimal gi 
integra! de mal muite feluri, unul pentru un copil da 7 aml, a: 
tul pentru un elev din clasa V, şi tal pentru un studant. Oal- 
culu! acesta e numai unul şi acelas, orf il pricepi ori nu-l pri- 
cepi iar ca să-l faci şi mal ugor gi ma! greð, după placul D-tale, 
nu poţi, Ori, nu poți face un curs de gramatică comparată s limbilor 
imtogermune de mal muite feluri, unul pentru clasele primare, altal 
pentru Iech şi altul pentru aulverzitate; acest cura nu se ponta 
faca decit la un anumit timp şi pentru niște annmiţi oameni ; 
ca să-l faci şi mai uşor şi mal greb, dupa placul D-tale, nu poţi. 
Pentru anumită activitate intelectanlă trebno anumit om și ann- 
mit timp, Nu poți zice: «Te rog oa pentru hatirul meñ chi- 
nezeste până mini dimineaţă, pentracă are sh vie mini un Chi- 
nez la Bucureşti ai n-are cine s% vorbenscă cu dinsul » Dum- 
nezeii insug nu poste face pa om să învețe o limbă în mal scurt 
timp decit acela in care el dumnezea a hotârit dela capul lo- 
cului. Prin alte sfere a facut el poate fiinţe de acelea care să 
poat învăţa ebinezaşte Intr-o noapte, aici pe påmint n-a făcut. 


Dintre toate condiţiile propuse de mine acenstă de pe urmă, 
de n avea răbdare, este cea mul grea de indeplinit, Lipsa de "är 


At VIAŢA ROMINEASCA 


ge 


dare a fost cauza principalii, cure a făcut să degenereze la Ro- 
mini ştiinţa în s/eriatizanu riminese (vezi 1V. 2), si până la 
atita grad de putere a crescut ucest mare defet moral. încit 
mermi absurde an ajuns în mintea romineuscă un fel de pre- 
cepte intelectuale și morale, destinate oarecum să ciăuzească 
soarta rominimei (Ce ironie !), 

Toată lumea știe, chiar un copil, că a rezuma se chismà 
u Spune acela ce este ma) 'mportant dintr-un gir de cunostinte, 
pe care prealabil cineva le-a avut şi le-a cintàrit toemi pentru 
ca să vada care sint mal importante şi care nu sint, Pentru ca 
să rezumi ceva, trebue întiiii să-l știi pe acel ceva in intregime. 
Presupune că un învăţător dela un sat ar vorbi cu un elev al 
saü ustial: „Mal bacte, inca ul aici, pe acesta zece pagini, isto- 
riea lui Mihai Viteazul, Aceusta istorie tu trebce să o ştii pe 
de roet, dar mal întiiu să mi-o rupp Sigur că elevul, oricit 
de prost ar A el, ar crede că invātätoru! giumește si lar mis- 
punde: Lasă-mă mun s-o învăţ pe ucenstă istorie a luí Mag 
Viteazul si apol ţi-o rezuina-o.* Dacă insă invătătorul nn gus 
mit, ci a vorbit serios, ce crede iubitul lector? EL dar e alta- 
ceva să fil învăţător la sut şi altâceva să fii profesor universi- 
tar și membru al academiei. Cum spuneam cu altă ocazie, dacă 
furi în ţara aceasta o pine, mergi la criminal; dacă furi insă un 
millon cu mestesug, ca să nu-ţi poată pnue procurorul mina pa 
guler, eşti un. eroi admirat de părinții de familie, Tot ren aici, 
dacă eşti invăţător la sat şi pui pe elevi să vezumeze ptn si 
pe urmă Să învețe, ti pure oamenilor lucrul curios; dach însă 
esti profesor de universitate gi membru al academiei, poti face 
asemenea propuneri absurde fară teamă de a provoca mirarea, 
Și intr-adevâr un vechiu cunoscut al men (Nomina odiosa) tal-a 
încut mie o asemenea propunere cu privire la dicţionar. Pecind 
mă silam mai tare să clasific după ințelesuri citaţiile nenuniă- 
ratelor cuvinte, mai ales ala celor care, ca bai, aù sute de Ñn- 
telesari, iar lucrul mergea incet cu toate silințele mele, am pri- 
mit următorul sfat din partea acelui prietin: „/vezumenză ca 
Darwis. Ca Darwin, mal intii, Se înţelege, ducă tot! gāgäuții 
din țara rominească sint niște genii, trebue să fiù și ei macar 
ca Darwin. Apoi rezumează! Tu de abia ul inceput să citeşti 
istoriea lui Mihsiù Viteazul şi el iți strigă să rezumezi, Ce să 
rezumez, ? Cele 100 de înțelesuri ale lui baz? Dar asc- mä en 
să le aflu care-s. Nu vezi că nu le sun încă și că tocmal iml 
bat capul să le aflu? Ce noroc al, mäi omule, mi-am zis, că ești 
au om mure şi nu ești un învăţător de sat, căci te-ar lega Oa- 
menili, Dar așa nu te leagă nimeni, căci e grozav prestigiu dea 
D cineva ou mare în ţara romineasca ! Si 

Jong cu răi, dar mal răi făra răi, zice Rominul. Și ae 
dreptate, câci lată ce vrea el să zică, Se mărită, de pildă, 0 
fimee diștesptă și nimereste un bărbat prost, dar harnic. Prin 
prostiea lu! bărbatul se face nesuferit Delt, prin hărniciea lul 
insă procură Weieng familiei, Acum, din punct de videre al fimei!, 


SPECIALISTUL ROMIN ` Üi 


fireşte că nu j-i bine cu prostul alăturea, dar ce ar face oa sin- 
gurà cu 0 casă de copil, cind n-ar îi prostul? Ori, a căpătat ci- 
neva dela părinți moștenire o bucată de phmint râd şi o 00- 
ctoabă. Ar 8 mal bine, negresit, ca cocioaba sà fi fost o casi 
bună şi pămintul cel răi un pamint fertil, dar dacă n-ar fi mos- 
tenit nimic, ca atiţia alții, n-ar fi fost incă şi mal răi? Si ce 
mai trebuese exemple ? De cite ori nu s-a intimplat ficcâruta din- 
tre nol ca să tragă un profit dintr-un lucru, pe care in alte Tu- 
prejurări îl disprețuise ca netrebaic, dintr-un cuțitasgtirb, dintr-o 
băreche de papuci rupti, dintr-un bumb de fier, dintr-un ac făra 
vhf! SR nu disprețueşti nimic, Acest filosofem e deobşte eu- 
nosent. Dar de aici nu urmtază că trebue să stringi toate hir- 
burile, potcoavele, cuele, bumbii stricaţi, custurile, potloagola, 
Sint şi de ace) care string aceste Incrur, dar nu din vreo flo 
phe, cl din necesitate, pentrucă lirbarile, potloagele, ete, ÎL con- 
stitoa o mustă, un material da schimb, un mijloc do existanță, 
Dar incă ma! puţin din ucest (osofem nu urmează că cineva 
cu bună voinţa ei cu bună hotărire trebue să urmărească incm- 
rile cele rele. Omul trebue să tindă lu bine. Dacă cumva se Au 
Hunpld ca să dea peste Aù, să caute să utilizeze și răul, dar 
nu este treabă bună ca să umble după rat înadins. Se Inţelege ca 
trebue si aibă cineva puțină răbdare. Adeseori, în adevăr, {Xu 
totdeauna), lucrul bun costă mai mult timp, ma! multă muncă, 
dar încalea, şi dacă aştepţi puţin, a incru bun, Răul e tot mn, 
de geaba. Te poți sluji de ei, nu-i vorh, man cu mü, car mai 
rai fára rn, insi, dacă poţi cu puțină răbdare să-i inlocuiesti 
a altul bun. nu sta ia indoiala, Și cu toate acestea vorbele 
„fie şi prost, numat så fie mai rupede' aù devenit o dogmă în ţara 
aceasta, E grei, foarte greii să reaziţi contra uceştei dogme, căci 
aa işi are originea în firea unei intregi clase do onineni, in firen 
specialiştilor romini, care a tot inflorit dela 1866 incoace și a gäsit 
in aces dogmă sencțiunea și formula. Cu toute acestea trebue să 
avem răbdare. Să răbddm, acesta să ne De cuvintul de ordin, 
tar in locul formulei „fie şi Prost, mamal să fie mal răpede să 
punem o alta: fie cit de firzini, numat să fe bun. 


A. Philippide 


PASTELUR: 


ÎN BAIE 


Un bogat covor de Şiraz monotonul zl lesaszund 
Din tavan pana 'n podeaua de porfir trand Dr, 
Cind, prin geamuri colorate, soarele des A ar patrunde 
[rizind undele bai miscâtoare ca un mu 


Întrun colț, colo 'n caminul alt, vu formek rotund, 
Piipiind se vede para prin ecranul luminii 
Care 'achipue pe Venus candida iesind din unde.. 


Drept divan, lecaşterne blana- Tjegaai ul attrik 


Pe-o masuta 'n lac de China, din pamintul raș, de vale, 
Feit geane 'n arabescuri fume pa tetar siăvit... 


Odogatiul și santalul 1 indeamna lu iubit... 


"$ D 

Ş'amindoi, umezi de roua, se ingroapă zo blana moale: 
EL -cu ceafa pe genunchii, putand o nurghile, 

Pe cind Fatma, obosita, zice versuri ain Musset. 


PASTELURI vm 


LA ÎNTURS 


Colo in urma se zâreşte rulundatul tirg în ceaţă, 
Peste vai încet se lasă un amurg dugoritor 

lar pe drumul care duce printre miriști și finraţaă, 
Cind pe o parte, cind pe alta, boii calca 'n legea lor, 


Cel din car, lungit a lene, bind din zori de dimineata, 
Doarme dus acum sarmanul — talpa țarii rominești.... 
Şi, vitat de saracie și de-amarul din viaţa, 

Se socoate mai ferice decit Craii din poveşti. 


Jos, pe urma lui, nevasta cea supusă şi blajina 
Duce "n spate trguiala-i de sarmana gospodina 
Şi 'ntr-o mină cofaclul, deşartat acum de fragi.. 


[ar cind boii rup de fugă, işi sumeca cele poale 
Şi 'ndes+ște iute pașii cu picioarele ei goale, — 
Pe ei d botul şi-l arata imineit din desagi. 


Gh. din Moldova 


ge 


e ad "E 


Sandu Hurmuzel 


L 


k pe vremea ciad pleacă fácàii Ja oaste, — toumna tirzin, 
tirziu... 

Din slavă, sa lasă incet fulgii mari de zäpřdà şi s'asază, 
că o pinză sclipitoare. de argint, peste cotlrul prohodit de jelis- 
tea vintulul, peste sat. - 

„Feliu şi chip se schimbă vremes; acus ninge, acug ploua. 
acus jf soare, iaca acam iar ninge; urită vreme! grii moş Matel, 
trăgind apăsat pe-o curea, o custură dintro bucatù de coasă, 
eu care rădea pe Sandu, fecioru-shu, —un Tächn roscovan, c'o Ur 
de musteaţă sub nas, bietan spitos, sdravău, crescut în voe, 

— Mai ai tâtucă, ori is gatu? 

„_— Udăte aşa, numai cu upă, să-ți mai trag o fett, 
—Și pănă să se mai ude Sandu, mos Matei mai trecu custuta, 
lin, cind pe o parte, cind pe alta, pe braţul minii stingi. — Rb, 
dare și sscultare, mi băete, să-mi ţii tu minte vorba mea, că 
(ër prinde bine, ori unde ai fi... Miliția cu dragostea nu se'm- 
DCH", 

Aşa cum ¢ mog Matei, lung, deciocălat, uscăţiv, cu mus- 
teaţa fumurie şi retezată în dreptul garii, cu barbu albă, ţi s'ar 
părea că-i trecut de-un veac de om. As !—Dar de unde ?—A im- 
bătrinit de timpuriu ; așa Li feleşagul Ini,—la înimă-i tot verde; 
a fost un ou în tinerețe şi ca omul cel DU. cunoaşte de pe 
mers pe cel care a prins «sburători la cäichns, — Afară de asta, 
cam aflase el da urmările lui Sandu cu Maranda Profirii, de aceea 
aducea vorba pân' pe-aproape. 

Mama Ioana, o femmes bătrioară, după ochi, se pare c'a fost 
odată... dar acum boțită la faţă, stătea ingheboşată. cu tulpanul 
tras pe ochi; torcind lina pe laita, lingă scha. Dun cind In cind 
se oprea din tors si suspinind, càta lung la fecioru-său; ar f 
vrut să-i râmibă chipul săpat in minte, asa cu atrunga cen de 
printre dinţi, cu musteaţa gălbioară, cu ochii tâlhâroşi, cu părul 
bucâlăiu. — «Nimeni mare flacău ca a mamei, își zicea ea; dra- 
gul mamei, eum n'am să te mai văd luni de zile!» Şi iar i se 
umpleau genele de lacrimi şi trăgindu-și tulpanul mai pe ochi. 
plingea innăduşit, să n'o mai vadă Sandu. 

«Gata! zise mos Matei, mai uitindu-se inc'odată Și peun 

d 


SANDU HURMUZKI. as 
dus aibe eegene TES 


— 


obraz şi pe celălalt la fecloru-sdu, si Ineredinținda<se că n'are 
să-i gāseasch nimeni nici o vină, îl lasă să s3 eech jur el in- 
valimlu-si custura într'o petecă și punind-o coardă la locul 
el, Sanezh pe laiti. săi facă o țigară — riudu-şi deci pi- 
ciourele Jungi ca nişte hiube, işi înţapeni ne rind, la pâmint, — 
tăi unul și apoi celalalt, —câlenilo întoflicate în “i bor 
dujite, Jet scoase din sin tabacherea cea neagră. Gescht de cl- 


zenuochi şi potriviud-o mult, după cum 1. obiceiul. De urmă, 
se mai scârpină în cap, mai dūdu după vreche o viţă de păr, 
sarei tot venea Ín ochi, punea tigara în gorâ şi iar o lun, par- 
că căta ceva şi nu găsea, Umbla sà'ncwapa vorba gi nu-i nis 
rost, Josi rat gi-uprinse tigara la un cărbune din vatră și aye- 
zindue iar pe latţă, incepu cuvintul tot din partea dragostei, 
op din cind în cind, pa nas şi pe gură, surle lungi de fum 
d) 

„Tiaa..„ră ! Ca dragostea ce mai este 2... Nu-i vorbă, drept li 
că Marandu-i frumossi, frumoasă in curmeziş, bat-o sn bată; 
åar de te-i potrivi frumuseţii ei inimii, apoi aglungi ca Neculai 
fanen. S'a ales ceva de capul lui? Mai pomenit-a cava, Ani: 
cuța, de el, vr'odată ?—Ea trheate cu altul și Neculai işi trage 
urmările sragostei... colo în boith la manâstirea Neamțului. Vezi 
anda te duca dragustea cea mure? Pâi nu știi tu, ma, că den 
bouli maci și te scoli, dar de dor te-aprinzi și mort, Mori, mă 
Sandule! Sau de nu-ţi afli sfirsitul, — din dragoste ramli cu bete 
gug toată viața. De dragostea mare ori te boinăveşti, ari te smin 
teşti, ori innebuneşii de tot ca bietul Neculai ` mă rog, ce mai lu 
deal la vale: 


Dumnezeu să te lurewacă 
De dragostea muernască : 
"fe bagă 'n boală cinească! 


Nu zic să nu-ţi fe drag nimeni pe lume, câ doar lace diñ- 
ewt mai trăeşti? Dar. mài omule, toate lucrurile le cu SOLD 
si in timpul Le Bunăoară, cum ai prins tu lipici de fatu asta 
a Profirii şi ţi-l dragă ca och, o vd eu, — fie-ţi dragă, că ni- 
meniny te oprește ; dur tot domol cu dragostea, Unde vezi câ nu-i 
Ae chip, pune-i cruco şi las-o pe c'nd'or fi lovele. — Mini pleci ln 
miliţie și-avem să-ţi plingem de milă, numai cit ne-am gindi că 
osti chinuit cu serviciu, eu muştru, cu cocintrări, cu cita cite! 
Dar încă, să te stim noj că tu pe lingă toate, O ţii Innainte cu 
dorul, na ţi-ai face blăstăm de noi ? Nu ne-ai amări zilele Y Mi- 
ne-ta ar mai conteni ea plinsul? Gindeşte-te şi la asta, ver 
sfatueşte-te cu Maranda. povhțueşte-o sa te-aytepte, pam Nk 
sñrgi miliția şi eg ji f drag cuadevărat, te-a asculta, 

IA t ele fete”... 
Fu og Sai erau ele fate, cum zicea mog Matei, dar pentru 


D 


46 VIAŢA ROMINEASCA 


Sandu, ca și cum n'ar mai fi fost nici una. Ca Maranda nu- 
mai era altă sub soare. «Fie elè cità trunză-i pe fagi, duca mie 
nu mindragi. la ce mal sint?» - Și uite aen mai cu unu 
mai cu alta, cu sfatul, cu treaba, — Sanda nici nu prinsese de veste 
cum trecuse de ràpeda soarele de-ameazi gi inca acog e sara. 

Ziua asta i se părea lui Sandu mai mică decit toate zilele 
din viața Jui. Ceva greu, un dot, mn bio un amar pe care nu-l 
simțise niciodată, îi năvnlise in inimă, Parcs nu erau mum»i Ma- 
randa si părinţii pricina neastimpărului stu; ise mai inásprea 
sufletui și eu jalea de sut, de grădină, de vite: orive lucru în 
sfirsit de cara giaducea aminte că are rh se despartă de mini 
încolo, îi pricinuia o durera nscunaă o phrere ide rân neințeleasă, 

Inirăeit Ineru. îşi zicea el; de cind îs eu, n'am fost în 
unda asta *— Avea şi dreptate Sandu sh nu se mai H gâsit vr'o 
dată in așa stare căci de cind e n'a omiint decir pană la tirg 
şi inapoi; n'a lipsit din Branistea decit o vară cit a fost ja ot; 
dar şi atunci din cind în cind, sărbatourea, se scòbora în set la 
horă. In viața lui nu i-a fost sira det „Caâtilin cu codrii deg", 
Brădițelul, apă reee, şi de mal ke dupurte codrii cit îi cuprin- 
dea ochil.—Cam să nu-i pară iui, dur. nrgrâit de dureroash, dog- 
pärțiren usta! ; 

Afară se mairhzbunase vremen ` soarele rhien acum printr'o 
spărtură de nouri ep risul lui se topea omâtnl subţirel du pe 
jos. de po ramuri de pe acoperigurile negre de pe nliţile țăcute,, 

Togimlurat, Sandu egi atură să yula ca mai este.  Dospică 
o lobia pentru foc, bagt carul sub sopru şi apoi se dusa inspre 
ocol. Rezemindu-3e cu cowele de eard, sa uita ia boi. cut ao 
opriseră amindoi din rumegat și-l privean nelinistiţi cu pre hile 
adnse invalate,— Nenea plâvani or, nentå," îi chemi Samiu yi 
boii suflind adine, venira încet In dinsu! cu pusi Groot si-si in- 
tineri grumazurile lungi la scărpinut Mlugiindn-i Im hetare cite 
Co mivă şi dezmerdindu-i „plavani ba Hr pivani = boulenii bä- 
dicli. mini mà dus mài. mi dus pe trei uni de vile !...* grea 
Dhur, il cuprinse; isr boli parea înţelegind inime fie vini, 
se'ndniau de spinare, Be Wan încet Ain conda, inchidenu ochii 
pe jumătate şi ridicau boturile sus, să-l scarpine bine la bere- 
gata. Tirziu se despărți da dingi lhsindui în urmă cu ochi 
mari, cu urechile «duse inruinte şi-upucă inspre pourtă innädn- 
gindu-şi plinsul, Est "n drum, treen de cvulaltă pârte a drumului 
Şi se upri privind spre Carmim, magur ces înaltă de peste plrhu 

Catalin |--Neinehipultă e dragostea Brinisteannlui pentru 
codrui Catalinului. Să nu fe Cardin, atita amar de munte cn 
piscul repezit In nouri, ce s'ar face obstimea Tan „DUBA dai 
Vodă Stetan*, care-i chiar masă de piatra cu slove ahpate In: 
trinsu. dar medeslegute ; ce sur face cu „jiţul* cu „scarile”, cu 
„Chilia Eleni“, ubovaica Domnniul ? Unde sar fi petrecut atitea 
întimplări de-ale oamenilor din sat, pe cure le-a aflat Sandu și 
altul ca insul de cind s'a trezit pe lume ? Si-apoi unde-i vrun 


 rëbke, Z WW 
EI vw ZE ebkenk 


locugor pe Cithlin care să fi rămas neumblat de 

s'a vhtărat el In copilăria lui pe ripale pere e Înscriere 
și de: Mem mm s'a urcat pe bradul cel din virtal virtalui! In anii 
msi din urmă, cite doruri nui inmugoreau, cind dadea muzarul 
pe plain gi cite aleaari nu-şi potolea suning vr'o doin, n Tock. 
pe chrare ?= Multă jale ii punea la inimă gi corul Càtslimilul ft. 

"um Întunecat, Îşi luă noapte bună do li print) şi-o tale 

deadreptul prin grădini Se abăta pe lu srogul cel de fin, bojbai 
cu nina ptn loc, sub poala stogului, seouse o Sich şi-o virt 
m bozunarui sumantini, jar se mai aplech şi mal sconse o pine 
prnaspată şi o năframă, în care era logat e vrun pumn de 
zahar cu strafilu. —bontaţi anume pregatite și nscunan de din- 
sul de ca ziua. Luind legătura în sin și pinea subauoariă, o abu- 
ghi peste gard gi'muluta mare se opri întrun pripor, dela deal de 
casi Marundei. şi *ncepu să şuara un cintec, cu cara didea a 
de vwate fetei ca-i la locul ştiut, 
Nu mat, şi numai şi auzi nga tranc!, şi Maranda gup, 
zip, zup, rup. pe cărare la deal, dei zumzhia hurmuzal ia 
et, Para să-i faca- rost să intre în cast, Sandu potti pe dopă 
uita putini dindos, căci nu-l sihbea Voicu da loa, ua In dinsul 
ca la dibanie, de stirnise în urletn lungi și râgugite toţi cinii me- 
geşilor, 

Profira, mama Marandei, o femeo scurtă cu fața lungâreată 
şi upita da vărsat, deocamutată, ca m totdeauna, se puse ila pri- 
ciul. cħ-i cir, că-i mir, —dt, ca mama Dar in scurt se ndu- 
plecă de rugămintea feti-sa «că-i cuminte şi sa chiitaregto da 
mini, săracul,,..> Si cum eră un suflėt bun, It lisă să vină ini- 
unt, căci dout ţinea şi ea la Sandu. ca la copilul ei. 

Selen acam tusire pe linga foc; mai vocbiră de una, do 
alta, pe urmă fcăul scoase sticla din buzunarul sumanului şi-o 
cinsti pe lalea Proftra. Cinati ea, dur nu cum trebue, căci o pâli 
plinul: îşi aminti iar de răposatul bârbatu-său, Puwatacho al ei, 
cum îi aducea şi el odută.... rachiu ln ploscă şi pine stâtută sub 
stag. şi ofta biata Profirica sł | sẹ intonreă inima po dos do 
alean gi pligen şterg adu-și din când în end obrazul girioit da 
làcrimi, de poala fustei roşii, caci, în viață, purta o fustă roşie, 
de lina lucrată de dinsa. Pe urmă, după ce-şi fact patima, mai 
statu ce mai ett, și-apoi se duse să se culce în bordoin,-— 
«că dă, mie mi S'a trecut vremea statului până tirziu», zicea 
eu oftind —Aşa-i deprinderea din părinţi; bâtrinii să se tragă- 
mai deoparte dintre cei tineri, mai ales cind aceştia Be su in 
de bine, aga cum sn avea Sandu cu Maranda - De asta Profirieu, 
cind venea flăcâul, nu prea incurca vorbă lungà; ci se mai china, 
mai plingea după Pavalache al ei gi-apoi H open senn Maran- 
dei să iasă până afară să-i spună o vorbi, şi nu mai dădea prin 
casă pănd dimineață ; op 5 sara asta, tot vorba ceea Lo spuse, 
şi Maranda răspunzindui, grilă, 
mamă, ferească Maica Domnului», 


438 VIAȚA ROMINEASCA 


Cind a păşit ea pragul ușii, care dă din tindă în casă, aj 
„cind sa văzut Sandu numai el şi cu dinsa, uită năcazarile si 
aen) cuprinse o sburdăinicie, că inhätä căciula Je pe Jup şi o 
repezi în grindă, de sări coibdul din pod, şi-apoi prinzind-o In 
anini, o buhni în bătătură de se detunară Gäre), 

«Vaj de mine, Sandule?! 

— Foe la inima mea, Marando ie răspunse d. aruncindu-si 
sumanul de pe umere, şi 'nştăcind fata în braţe, o purtă la st- 
nul îmi toată casa și n'o lăsă jos, până ce nu-i turnà un potop 
de sărutări, să-i iasă focul de la inimă, 

Pa urmă, începută să-și spună păsurile lor de eri până azi; 
căci cum de eri, «e pe astă vreme, nu se mai văzuseră 

«Eu, bre, spunea el, nu stiu cum, așa dor mă prinsese azl, 
„că-mi venea să-mi iau ziua bună şi dela gurduri.—Am eat colo, 
peste drum de noi siam prins a sfătul cu codrul; cind mi-am 
luat eu de samă, grăiam în gura mare; să mă fi auzit cineva, 
ar fi zia că-s nebun; aşa, złu, și de la boi mi-am luat ziua 
bună !,.. Şi-acum, la toata urma, am venit si la tine, să to mai 
văd, apoi nu ştiu zău cind ne-cm mai intilni! 

— Taci, Sandule. doar o să mai vii, dacă ns de Crhcian, 
la Paşti negresit; cind oi putea, am să vin si eun la tine. nui 
aşa, bădigorule ? 

— Asa-i, Marando, grăi Năcăul intinzindu-i sticla să baa : 
«sănătate şi ceas cu noroc Te Cinstiră amindoi, miacară pine eu 
zahar și apoi ris si spua; las’ pe Sandu, cum le ticlueste e, 
nu-i altul mai meșter; fata, —ca toatefetelo— vorba lor: edu-te'n- 
„colo, vină 'ncoace, sezi binisor, nu-mi da pace. 

Şi jaca așa au pisat-a doni-trei ceasuri de vreme ` din eind 
în cind se luau la hirjoană si dup er-o gidilea și-o hirjonea 
Sandu pe Maranda de se sfirsea rzind, pe genunchi că şi-o pu- 
nea şi se uita cu ilrag în fata-i rumâni ca foaren mărului, la 
„Ochii mari, li păru-i negra și retezat m frunte, la sinul ei asa 
plinuţ, bolovănit, ispititor... Mijiocelul ei, gollurile-i cuprinse 
strins intro catrințn roșie, scurticea pests fustu-i albă, de i sē 
arătau, cam de la pulpe in jos, picioarele roscovane, te indem- 
nag, vorba lui Sandu, «săi laşi pugul în brazi și s'wpuci 
după eá pe consti» 

Petrecind-o așa cu privirea, I stingea in spate cind sè 
gindeu, că de mini incolo, iei lasă în stirea altora comoara, pe 
care o ținea acum în brate, —Stiea el bine, era încredințat și 

răsineredințat, ch Maranitei L3 drag ca ochii gi câ i-ar da viata 
pentru dinsul ` dar i se Innòura sunetul, cind şi amintea de vorda 
lumii, că: „ochii care nu se vàt, sa uita“, —, Bu n'am so uit nici- 
odata, dar ea, știu eu?..* Și aşa trâmintindu-gi capul, îl caprinse 
un gind năting că Maronda, cu toata iubirea, nara să-l aştepte 
pănă ce So libera şi, cit din dragoste, cit din toana furiei, apucă 
cn dinţii de sinul fətei şi strinse, până ce-l pleani cu palmė 
peste obraz, smuncindu-se minioasă din braţele lui. 

rRabda, bre, sati ta: semn de muscâturi, să-ți aduci A- 


-g legt 


` SANDU BURMUZEL, (be 


minte cind a 
cena da în gind să te mä cu altul, cù eşti insera. 
— Iar ai inceput tu a aiuri* grăi Maranda răatit 
— Dă, fu... häi 1... Nu știu cum, dar asa-i , uneori 
să cred că n'am să-ţi am partea; tu ai să mà Apa să mă 
mai aştepţi trei ani de zile.. dar zé știi că dei face una ca asta 
m mà las până ce n'ol slobozi singe cald ddin trupul tân, m'auzi? 
„—Te-and, dar vezi cum esti tu, mă: de cite ori nu Ham 
făgăduit eu. c'am să te astept și m'am giurat pe topor, pe piatră, 
pe pirostrii Şi tu tot nu mà crezi; ei dă, ce să mai fac? i 

— Mai ada cutea si pirostriile și te mal giură odati, — "apoi 
drept, ta cred, chei mi-am luat eu da sama, c'atunci cind mi te-ai 
giurat pe topor, erui cu inelul in deget şi nu stateui pa flerul 
taporului ci pa coadă, și dă, pe coada și cu inel, mă giur si èu 
ci Lët căci conda-i vremeinică și nfariseniile se primi de inel, 

Maranda prinse a ride de phrerea lui Sandu c'ar A ne 
credincioasă și ar umbla tocmai ea cu strimbătate in jarâmint, 
Häzede işi scoase inelal din deget şi i-l dadir, sa i-l țină ; lar ea 
pe «duse şi-aduse cutea de pe poliţă şi piroatriile de sub laiţa. Je 
useză în mijlocul casei gi suindu-se cu'n picior pe cute Ni eu 
unui pe pirostrii, cu Det inspre icoană, astepta s'o jure faciul 
cim o vreu, 
Să te faci tu cute si să incremeneşti ca cea de sub pl- 
cionrele tale, de mit umbla cu viclesug ? 

-Aà mă fac... şi să'peremenese stincă de piatra... 

Sà te "nrogești tu in foc cum se 'nroșese pirostriile, de 
nu mi-i aştepta pân” ce mi-oi isprăvi miliția ? 

— Să mA 'nrogeso și să ard, să p'alesgă scrumul din mine, 
de nu tioi fi bevastă !* 

Și s'a jurat Maranda cum a dus-o mintea și capul, că de 
n'o avea parte de el, singurică wi pune capăt zilelor şi de nu 
și-o ținea cuvintul, să Innebunească, să sonvirtă ca piutra in su- 
voiu, să putrezească cind'or putrezi pirostriile si catea de sub 
dinsa, să moară de cuţit, s'o zboura poenatul, să-i care vintul 
părul şi cioarela oasele, .. şi jurindu-se, îşi facea cruce, ținimlu-ai 
privirea pironită la icoana ce cu chipul Ia al unui sfint b- 
trin și intunecat și cuvinta avind în ochi strălucirea de argint, 
aftätosre în căutătura omului în clipele de hotârira nestrămutată. 

Nici n'apucă să sfirsaus:ă, căci o gi luă Sandu In brațe da 
pe pirostrii şi se puseră din nou să cinstoască, să baa akiämasu) 
dragostei, să ude juramintul şi Să-3i dea sAruthri va de despir- 
tire, căci s'auzeau cintind cucosii dn miezul nopţii. 

Și au ținut-o aşa până co într'un tirziu Sandu luindu-și rimas 
ban, a inceput a trepăda din tindă în casă ei 'nupoi, caci nu se'ndura 
să plece şi s'o lese nemingiiată pe Maranda, care schimbase risul cei 
mare de mai udineoari pe un plins cu rimturi indoite de lacrimi, 

„Mai stăi, Sandule! 

—Nn mai stau, Marando, mă duc; acu trebue să fin la 


uo VIAŢA ROMINEASCA 


crisma lui Marin ` acolo ne atringem toţi ciţi plecăm la oaste.“ 

şi na vrut Oächnl, de la un timp. să mal stea o clipa; ci 
a wit dimpreună cu dinsa —el să se ducă şi eu să-l petreacă, 
până mai incolo... 

„De-acum, puico, mai sărută-mă odată bine s:mi ţina.., 
trei luni de zile!" grăi Sandu ; iar fata cupriuz ndu-, strins cu 
braţele pe după git îl sărată mult, mult, cu ochii închiși, pier- 
duta... „Na mai plinge turturica * gi sprijinimt-o cu capul pe 
pieptul ini, o mingila cu shrutări npâsate pe obrazul aprins de 
incrimi, pe părul rece.. În armă, trăgină portiţa întrun scirțiit 
lung după diusul. dispâru în intunericul drs al nopţii 

Maranda se răzămă de pourtă şi ascultă cum se depărta 
Sandu pe uliţă. davale, cu paşii din ce în ce mai stingi peco- 
vor: de ghiaţă. Cind nu se mai auzi nimic decit suflarea uspră 
a vintului de toamnă, întră 10 cash şi Dinge cu huhote, să-și 
răcoreusca inima 1... 


x a = d 

„Adouazi, dimineața, p nà a nu se crăpa de ziua dom 
obiceiul din bâtrini, toți Mcaii din Branistea, care trebuiuu să 
plece la cătănie, se aflau la crişma lai Marin. 

In crişmă-i lume multă. naduseulă mare. miros de vin acra, 
acra de-ți saltà căciula din cap, miros de rachiu vărsut pe mese, 
pe scaans. pe jos, duhoure de te tae in numele tatălui şi fum 
de tutun de nu-ţi pati trage răsuflarea 

__ Cinstesc bhetanii, cinstesc cu Point Tat. eurori, rude, 
fni, comâtri, care vin. care ruchiu, care de-umindoua felurile, 
că cinstea-i cinste. se primeste ori ce-ar fi şi opt de la cinar fi. 

In scurt, toţi şi-au schimbat câut tura O sama is cu chef 
vorbese rastit, bat cu pumnu'n masă, strigă ca omul la betie, 
şi. din cind în cind, rid toţi. rid afurisit — Alții în abâtuţi: iā- 
căii care pleacă, mai ales, oftează adine ei ai sting umarul în 
băutură, Alţii nu; uite Turtă, bunâcară, cum priveşte pe sub 
căciulă la nevasta lui Cobuz și el såracul ti tot spune ce Să 
facă, îi tot di în grijă de-o vițicà.. darfemeeu-i cum fi dracul, 
de viţică-i arde ei acum ?—Ea-i cu gindul ja ent şi la scrip- 
cari. N'auzi, cum cinta ? 


„Cit'oi fi sioi mai trăi. 
„Militar n'oi mai iubi; 
„Militaru-i grea belea 
„Pică-un ordin şi mi-l ia!" 


„Zi, mă. zi, că scoţi cu căuşul dela inimă, strigă Năsturaș, 
alt ogtean. care dacă nu lasă cinci ibovnice plingind după el 
nu lasă nici una, 


Cei din preajma läutarilor se ţin de după git, gem de-alean, 


SANDU HURMUZEL Ga BEN 


îşi apleacă căciulile acru frunte ` e cintecul — Ar, 
dñ-l focul da ţigan, că bine Gier Și a cari 


„Laci fetiță, nu ofta, 
„CA dacă mot libera... 


Mai nevoe-i de bietele femei; una de-a incepe a plinge, 
pling toate. Mereu se bocesc și ent nasurile indrăcit ; benu på- 
harul in răstimpuri, dar tot. Şi cinstesc cu gust, căci una-i 
mama lui Jon, alta i-i sorá, alta-i dragostea băetanului, alta-i ne 
vasta lui cutare, —toate beau să-și dreagă inima şi pling să-și 
spele năduhul, 

Batrinii cam dearindul stau pe Ju, ca bătrinii. Vorbesc 
tihnit ; spun polojănii de pe cind umblau ei pribegi, fugari de 
oaste, alhtuesc in pilde pa cei tineri gi se'ndeamnă la băut, 

In mulţimea asta, care se clatină de băutură, la lumina 
galbănă-roşietică a unei lămpi aninate intr'un părete. o şi Sandu 
cu tată-său gi cu măsa. Cinstesc și ol, Sandu bea in å, casă 
sa îmbete, sh treacă de răstimpul cel de jele, care-l prinde de- 
ocamdată, ori de cite ori se pune la băut.—A biut până acum 
intreit decit cum îl trebuea de obicelu, dar degeaba, n'are chef, 

„Ia să-mi cale pe inimă şi să-i dan înnainte, — Să trăești 
tată, să trăeşti mamă, sănătate la toţi, zise el, dind din cap În 
cei care-l încunjurau.—Să trăești mog Neculcea ! 

— Serviciu uşor, flăcâule! ti răspunse un om potrivit la 
stat, c'o căciulă dintro jumătate de berbece. ¥ $ 

-— Poftim să iei, cu noi, un pahar de vin, frate Neculce, 
zise mog Matei, umplind păharul cu nişte vin tulbure ci borşul, 

Neculcea e şef de garnizoană in Braniatea ; e bătrin dar 
vrednic romin. Cam spinatic de feliul lui, musteaţă de loc, şi 
barbă puţintică tare; cu totul, citeva fire albe șincirjoete, im» 
punze ici colo ca cu gula. — Moș Neculcea cind merge, calch Lan: 
og, climpănind în cizmele cele cu tureatca intoarsă; de vorbit, 
vorbeşte cam cepeleag, căci dinți mai toţi i-au rămas in Sonin 
Griviței la şeptezeci şi şepte; En hrâneşte cam anevoe, dar de 
bënt, — ben cit doisprezece. Cind ia păbarul în mină, et: 
„virie din cap, prăvale berbecele pe-o ureche şi varsă pet 
gură ca Intro prăpastie. Cind joacă, îşi toarnă o mină după ar ă 
in pletele cala c pii gaan, se trămintă până ceri piaca sanoa 
rea cit bobul de pe nasul jni lung şi lat în virf că un cloc de ai 

Pentru Neculcea ziua asta-i mai intă şi mai apep - 
decit ziua Pastilor, — Toți ji dau de bânt şi dela toţi bea; enn 
mai nu-i slabesc de loc cu cinstea. EL H tata obştese 
al milițienilor din Braniștea; de citeori se duce să eren 
vr'o poroncă dela cazarmă, nu se lasă până ce nu se'n gg 
cu Brâniştenii lui; îi întreabă cum trăesc, ii sfitueşte ig 

la mai spune veşti din sat: cutare a SC E 

n flăcăi. d 
de. " El duce și aduce "ab: 
3 


m VIATA ROMINEASCA 


suri, räväşele; nu umblă cu ascundere, ci spune verde fă 

de ştie cumva-ceva, despre vr'o fată.-— Nevestele, ni ra Gë 
baţi îs la miliţie, se tem de mog Neculcea cu de-o soacră, S'o 
simtă moşul cu ceva... c'atita i-i leacul. In genunchi să i se roage 
să n'o spe, —nu se'ndură, n'o cruțà, ferească Dumnezeu 1. CH 
oi fi Ee Ge vin, e ve: nu mă 'nchin» zice el, cind se 
ig vo e femei, căci tot o femee l-a Gent eh nu le? 

iertare ṣi crezămint, pitic (br: 

Se gindea Sandu că poate i-o prinde bine vr'odată Teen. 
"in cu moş Neculcea; de asta se dadu pe lingă dinsul şi-l 
cinsti, pănă ce prinse moșul a suna semnalele ca la miliţie, căci 
aşa are obiceiul, cind se'mbată, De pe alta nu-l cunoşti că-i dao- 
chiat de băutură, decit că-şi pune buză peste buză, se uroflă de 
i se încrucișează ochii și bizie din buze ca din goarnă, 

e Sandu s'a mai invoioşat şi el. Acum s'a prins în horă lingă 
Fulger; dar ce bor, mămulică! S'a räscolit moşnegärjs toată 
de pe lăiţi.—I mare poznă !—Si s'a minat cu hora netăiată până 
mm, la fereastra murdară, lumina albă-sinilie a faptului 
e ziuă, 

«la schimbaţi-o, măi Itutari, pe-un «rămas bun», cuvintă 
moş Neculcea—și el, după meştegugul lui, suna «incetarea focu- 
lui» pr se bie carnea pe flăcăi, 

ora sa it, căci în ceasul acesta Mos Neculcea e zai 
rai da E şi vorba lui g'ascullä; jar Gingu lăutarul, Zeg 
tipi strunele după cintec, incepu cit din pură, cît din 
«a-ţi, puiule. ziua bună 
«Dela codru, dela lună, 

m Dela maică-ta cea Fonnt, 

à se sfirșeuscă dela inimă plingind, muierile. nu altceva, 

eeng gor În ie ech şi plingeau în “hohote după cei care 
` ` p D oi H 

Stier ee eg gr H cu ziua bună, căci tare nu le vē- 

Lui bietul Fulger, chiar jele de lacrimi i-a căz i 
= d 7 ` ut, cind si-a 
sărutat copilul în bratele nevesti-sa ; «vezi de-mi serie, Ano, şi 
Var zer hirtia pe Moş Neculcea ` cehii şi băiatul, auzi tu ?> 
gen Ia, mai tari de fire, se'nduioșau și ei de plecarea fe- 
e een? Soir chiar așa gang pè-acolo,—ecà doar nu-i dace la 

ședrie,—cum zicea mos Matei, —si i i 
et fier piste Ba a Şi acolo-i tralul bun, mâi babă, 
incă un păhar de băutură şi un rind de lacrimi, până ce 
iii bine-i isprăvi si moș Necuicea de numărat, re n unde 
sën Dë peia să ofteze mindrele, să eo satul intreg că 
Steg mra încet si'a urma lor cintau seripearii de Tupeu 
«Cătălin, munte frumos, 
«De-acum rămti sănătos!» 


ȘI chiuind, se tot ducean feciorii vinturind căciulile spre 


mulțimea cea măhnită, r? 
minele subpuse,  ' masă departe cu capetele aplecute, ca 


` Dron i ee părea lui Sandu, la inceput, traiul în cazarmă. 
Nici !nu-i venea a crede că s'ar putea deprinde, vr'odată, să 
trăească inchis intre zidurile acestea, unde miguna atita lume, 
unde nu s'auda decit răcnetul arca oră şi sunetul trimbiţiior. 

.  Uluit, ca fiecare recrut, se uita la cei care-l incunjuran 
şi se minuna cum umblau toţi in pași numărați, cum se opreau 
scurt isbind călcâiul, cum vorbeau de răstit cei mari cu cei mici, 
ropezind sudălmi grele pentru gregala cit de mică. 

I se umplea inima de venin cind vedea cite pe unul din- 
tre «răcanii» cei vechi cum trecea pe dinnaintea celor noi, cu ca- 
Deia intousă cu cozorocul la ceafă, —adesi miliţia-l pe gătire,— 
cu minile în buzunarele pantalonilor, câlcind rar, și cind ajungea 
prin dreptul lor, scuipa şi-i privea cu coada ochiului. 

Aşa i se păreau lui də haine zilele dintru inceputul mili- 
tiei, că-şi făcea socoteală să fugă din cazarmă, 

«Adecă ce, greu mi-ar fi să-mi fac vint intr'o noapte pesta 
gārdni cel de sirmă, şi apoi să mă caute In colrul Cătalinului, 
cui i-ar fi dor de mine!»—Dar iar se gindea câ si no Câtâlin ţii 
amară viaţa pe vreme de iarnă — ed apoi la co-azi mai face inimă 
rea tatei și mamei ;—de mä prinde a mă «A la bach, n'agi 
rimiuea tot en de-slean şi de durore, ca omul cel cu mintea 
proastă 2—Grea shamar, dar, pănă ce nu puști umarul, nu stii 
cei zuharul is — Aşa se chibzaia Sandu şi ca un flăcân vrednic 
ce era, îşi căuta de serviciul lui şi phzea peste greutăţi totdeu- 
una cu nâdejlea că mini o să fin mui bine decit azi. 

Cind se trezea dimineaţa în sunetul zone, ca un Dor îi 
tresirea prin inimă, îşi aducea aminte de căutătura aspră a gra- 
daţilor; dar, iar i se insenina sufletul cind se gindea că incepe 
altă zi din noianul celor malte Soare de lungi. 

Uneori miliția i se părea fleac, veseli și ca 0 horă ; 
dar cele mai deseori «mamà, mamă!—iși zicea el--cazarma-i ba- 
dul pe påmint; suflete oaindite şi chinuite sintem noi, soldați- 
mea asta tăcută gi îmbrincită; gradaţii, cu ochii dë Doan: 
morii, îs draci; şi doma’ sergent major îi talpa iadului». 

Si acum, toate ar fl fost cum ar fi fost, Poate că la in- 
ceput i-ar 8 mers mai în rett, dar pe urmă s'ar fi deprius, 
chei Sandu nu era nici proat, nici leneş. Însă nenorocul venes 


da sită parte; se intimplase să De intr'acoeași companie cu ci- 


Rostopască, dusman vechiu lui Sandu, — învrăjmâgiţi la cu- 
le, el Mrena încă pănă a nu fi nici unui nici altul In mi- 
DIE Bine a zis, cine a zis, câ: «de ca te temi, nu schte, Cit 
zo temea Sandu, incă pâni a un intra în oaste, să nu cada in 
mina lui Rosto şi uite, parcă anume ar D facut cinava : 
chiar În A me eg se nimeriaa!-—Dar potriveala asta, sn gin 
dea Sandu, n'a fost la intimplare, a fost intr'adins Le 
„Caci chip-doamne, Rostopască era ruda cu sergentul major, v 
primar aza că nu se putea să no-i 0 făcut ei vro mijlucire, că 
sa H dea pe Sandu în mină.--Tot « vărul vagmistru» s'a pus 


VIAŢA ROMINEASCA 


£ 


tre şi punte, a stăruit pe lingă cei mari, l'a läudat pe Rosts- 
că-i bun, că-i priceput şi iată-l acum, aşa cit e de 
t şi fudul, făcut părtaş cu «vărul vagmistru» la răutăți gi 
grăsimea de pe cazan, strinsă anume pentru ei amindoi. — 
Parch ar fi suflat emajorul» cu țevia duh de-al lui în Rostopască, 

şi-l făcuse după chip şi asâmânare, burduhos, dospit bine la 
față, asudat, lat la vorbă, răutăcios, meşter la baut, la tabinet, 
concină prădată şi la injurat. 

«Să te păzească Dumnezeu să se urce scroafa in copac si 
Rostopască în grad», își ziceau camarazii până a nu ajunge Roa- 
topască om mare. Şi bine ziceau; căci în ziua cind și-a cusut 
galoanele de sergent, a scos căprarii și fruntasii din pluton pe 
două rinduri și i-a purtat „pas alergător* să le iasă limba de-un 
cot, să știe şi ei că şi-a pus el „aur la min, Kan era si cu 
soldații, rău vrăjmaș. —Nici nu vroia să ştie că Fulger, ori Călin, 
ori Tămieriu îs dintr'un sat cu dinsul. Nici nu-şi tăcea vorbă 
cu ei, Eu sergent—-pgăluane de aur— ei soldaţi proști; nu mă 
bag între ţopirlani“, işi zicea el.—Râu era cu toți cei mai mici 
decit dinsul ` dar cum era de inverşunat cu Sandu, nici nu se 
mai pomenea. Nu-i stătea lui in putere, cit rău ar f vrut să-i 
facă. Asa i-i sminta lui, din oameni rhutăcioşi; tată-siue 
sapan hoțoman in Branistea, te fură de la ochi și-i fără teamă 

o păcat, 

De ande şi până unde, Rostopască încă de cind era acasă 

la tată-stu, sa indrâgise dn Maranda dintr-o glumă ; vorba ceca: 

prost să nu-l stong) de mină, c'o ține de bon, Ge ţinea 

ca scajul de fată. Ea, ca so curma din capul locului, La spus 

verde că nu i-i pe plac ṣi că n'are in lume drag decit pe Sandu. 

Do-atunci răutăciosul a prins ciudă pe făcău şi căuta să-i in- 

vingă in tot locul, prin batjocură. Azi aşa, mini așa, până cind odată lu- 

„rind amindoi în pădure, așa se luară la ccartă că, de nu săreau cei- 
lalți să-i despartă, se făcea moarte de om. Sandu ridicase secu- 

rea să-l lovească ` un fir de păralipsit că nu i-a despicat tidva. 

Sint doi ani de-atunci. In Rostopască nu s'a stins nici dra- 
gostea de Maranda, nici ura asupra lui Sandu Hurmuzel; ba tot 
mai aprigă i se făcea ciuda după ce-a intrat în miliţie, cind ii 
aducea râspuns moş Neculcea că fata-i în dragoste cu altul și 
că nici nu vrea s'audă de dinsul, — Turba Rostopască cind venes 
el de Crăciun, ori de Paşti, în sat, şi umbla doar-doar s'ar lipi 
de Maranda şi cind colo, Sandu îl marginea, că i-o lua de lingă 
dinsul. —<Mi-a căzut în palmă», işi zicea Hostopască acum, cu 
mulțâmirea unui ọm care gia găsit mijlocul de răzbunare. —«Să-l 
väd eu, are să-i mai fin dragă Maranda de-acum înnainte ?—Are 
să-i dea pe nas dragostea, Las Mârândico, că tot a mes ai Să 
fi; ori de nu, ai să-i plingi de milä». 

Şi s'a pus să-l prigoneaseă pe Sandu; nu era zi să nu-i 
facă de ocară, ori s4 nu-l ghiontească şi el şi <majorul», ŞI, aşa 
a slăbit Sandu cu rindulula asta, în citeva luni da zile, căi juca 
inelul cel dela Maranda pe deget, cind şi-l punea, aşa pe-ascuns, 
să-și mai aducă aminte de dinsa... Şi râbia Sandu, râbda ca un 


e SÉ 


TEE 


SANDU HURMUZEL i DN 


mucenic, şi bătae și foame Inilelungată cind dadea ordin «majo- 
rul să-i tae porția ; în schimb însă avea porte indoită la corvoada 

Întru una din zile, căpitanul, scurt, gros, pintecos, totdeauna 
cu chipiul pe-o ureche, om bun și drag or ca un tată, 
după cum H era obiceiul trecea printre d'neit şi-i Intreba de li-i 
grea, de i bate cineva, Ei eau, dapă cum îi învățase 
«la teorie» domnul vaginistru, că li-i bine, că nu-i bate nimeni; 
cum Să spună ei, doamne tereşte, ch-i greu ei că-i bate Rosto- 
pască, de-i coșeşte?—Nu-i lua mama dracului, pe urmă? — So 
opri căpitanul şi-n faţa lui Sandu, îl măsură din creştet în talpi 

tapoi îl întrebă cu ingrijire: «Dar pe tina, Hurmuzal, ca vint te 

te de eşti verde la faţă ?—Cind ui venit, mai ast'toamnă, eral 

cum îi hurbuzul ; ce, nu-ţi merge bine, nu ți priegte mincarea, te 
bate cineva Se 

Sandu stătu in cumpână: nu stiu ce să facă, să spună, 
ori să nu spună pricina cea dreaptă ? — «Majorul» și cu Rosto- 
Tesch se strimbau la el, îi făceau semn din cap să nu coma 
să spună, și-l amenințau cu pumnii.—N'avu ca se faca, vorbele 
i s'an intors de pe limbă. —Şi iar incepu căpitanul: «Mi se paro 
c'al lăsat tn, colo în sat, vrun bujor de copilița și te usucă do- 
rul ei... hai ?» 

Sandu, roşindu-se cam îi sfecla, se'ndreptă ca luminarea în 
fața căpitanului și tăcu molam, căci parcă nui venea să St 
duească un lucru, iarăşi drept, în faţa unui om aga de bun; dar 
nici nu-i venea si-i spue pe leah. A 

Abia egi căpitanul și numai și veni «majorul» la dinsul si-l 
ia in unghii. -eCe nu răspundeai, mä, cind te întreba domn’ ci- 
mută i npa t mäj u stiam 

— Dräi domn'sergent major, n Ke 

—- rar Aa Nu gtiai..hmi» SL repezi un pumn sub falci 
de-şi m limba în gură, bietul u! - eSergent hostopască, 
iile tiorie despre cum trebue să răspundă supirtorului», — Și eg. 
—] luă şi Rostopască la deseusut ; deocamdată Il rindui de cor- 
voadă, la frecat cazanele. Apoi, primblindu-se de colo pană colo, 
în fața soldaților care tremurau sub privirea-i cruntă, le vorbea 
moflicat de tot, cum deprinsese el să vorbească la teorie, dela 


v V L d TA 
se uita la dinsul ca la o jigodie și-și zicea cu năcaz: 
Je ee i-am despicat eu capul atunci cind imi căzuse la 
minx? Intram în pușcărie, dar scăpam lumea de-un clna!,.. Au- 
zi} cum o aduce pe munteneşte cind grăeşte şi cum se laţeşte 
ca și hapsinul celălalt. —Cit era de slab şi de ogirjit cind muncea 
în pădure și-acum nu-şi mai incape in piele, osindi-lar gt 
zen afintul l> Şi se uita Sandu lu dinsul cu ochii pironiţi, cu ál- 
cile incleștata de minie. Ii venea să facă o pozn1 : ei se răpadă, 
să-l stringa de git, un pumn să-i lepode in creştet gi s41 leso 
dr j dinsal şi de camarazii 
: miera cum bătea joc de dinsul şi de 
toți, di e E cu ochil miei și scutandaţi, ca nasa! borcânos 
și vişiniu, cu obrazul imbobocit de beţie, cu ceafa roşie și 


Ha VIAŢA ROMIXEASCA 


frintă in dungă groasă.—Cilihoala asta să le fie lor spre 

şi serişnire, lor chiar care-s dintrun at cu dinsul! Cum de se 
încumeta hidul să se mai rotească pe lingă Maranda şi mä tră- 
gea nădejde prostească care so ia, el care, dimpreună cu cinele 
cel de «major», zăcâtoarea de grăsime şi de băutură, se țineau 
numai de nedreptâţi şi ce blastimăţii.—«Ce crede slutu câ Ma- 
vanda nu-l cunoaşte cine-i, şi n'am să-i spun de istoria cea cu 
nevasta lui camaradul Răstulg ? — Nu știu toţi cum a stat fe- 
meege inchisă in magazie... și bietul Răsfuig, îngenunchiat, se 
ruga să-i libereze nevasta și să nu-l facă de necinste?... Te-oi 
mai prinde eu vr'odată la largul meu, domn” sergent Rostopască! 
Mi-i mai cădea la indămină, asa pe vro uliţă strimtă,la o vreme 
da sară !,.. Nu mă las eu până ce nu U-ot da borhăile afară». 

In vremea asta, Rostopască se tot rățpia pe dinnainteu lor 
sii învăţa în grai schilodit cum să răspundă, cind li va intreba 
cineva ceva despre vre-unul din gradați : nimic alta decit «trhiţi, 
domn" maior, ori domn" căpitan sun’ bine i-s mulţumit». 

„Asa si răspunzi, mă, tu Alu, de-acolo, tu care taci, mă, 
cind te'ntreabă domn” căpitan... fire-ai al dracului!“ Şi zicind, se 
îndreptă cătra Sandu, furios ca o aspidă. „Spune, tu, mă tim- 
pitule, cum ai să răspunzi cind te-o mai întreba cineva ri/ativ 
la noi gradaţii ? 

-- Trăiți, domn’ căpitan... ori domn maior, sint bine si-s 
mulțămit, răspunse Sandu cătind cu groază la vălătucul cel de 
grăsime, 

— Asa, mă! Sä nu cricnești altfeliu, că te fac să te ona 
ca rima... N'ai stiut de asta, mă? 
> — Ştiut, domn’ sergent. 

-- De ce-ai tăcut, mă ?—mormhi el cu aa inveninată, — 
ochii mici, arătindu-gi albul răutăcios şi sprincenele prăvâlite spre 
nas făcindu-l ingrozitor, ca o sălbătăciune zădărită. — Unde Gan 
fost minţile, mă dobitocule ?* — Şi 'ncepu a-l isbi cu călcăele 
peste cizme; îl pisa cu potcoavele pe degete să-i zdrobească bă- 
taturile şi, scrişnind de minie, se uita in ochii fiăcăului si vadă 
de-l doare, așa cum ar fi vrut să-l doară. 

Sandu, stringind din ochi, gêmea innăduşit; se făcuse vinăt 
cum îi porumbrica, de durere. Camarazii înlemniseră, cu pul- 
mele ja vipu pantalonilor; se uitau cu scirbà la Rostopască 
cum se răcăduea la Sandu, cu pumnu; ridicat, și-i zicea printre 
dinţi : «Ma, beau singele din tine, mää...», apoi trăgindu-se mai den 
parte, bombănind pomelnicul sudălmilor. 

Aşa-şi petrecea Sandu, zilele, în cazarmă. Grea viaţă. Dar 
gindul că tot chinul îi vine din dragostea cu Maranda il făcea 
să-i fie şi mai dragă fata eil împuternicea mai mult in răbdare; 
căci numai cu răbdarea îl putea învinge pe Rostopuscă. Si ast- 
fel, trecea săptămină după săptâmină, lună după lună și cind 
se trezea Sandu, se găsea tot mai departe de ziua ceea cind îi 
lăsase moş Neculcea în sama unui ofiţer mustăcios, care le vor- 
bea a lene, intrebindu-i po fiecare cum îi chiamă şi insemnindu-i 
intr'o condică mare. 


SANDU HURMUZEL Uu 


De-atunci e un an şi jumătate... Intr'atita timp, odată a 
fost și Sandu pe-acasă, pe vre-o citeva zile. He! Sar fi dus 
el; cum nu s'ar fi dus! I se rupua inima de dor; dar cum să 
se ducă ?—La un Crăciun i-au furat mantaua, de Paşti nu i-au 
mai dat drumul, si'n timpul verii a făcut boeresc; îi găseau ei 
oricind pricină ca să-l propească, Noroc însă că semai repezea 
ia două-trei luni mog Matei, uneori singur, alteori cu mama Ioana 
şi-i mai răcoreau dorui, Dar nădejdea lui Sandu era în moş Ne- 
culcea ; cind venea el, parcă ar fi venit tot satul... De vr'o două 
on a fost şi Maranda, Incă acum în urmă, venise la iarmaroc 
cu moş Matei şi cu mama Ioane în ziua de Duminica Mare. —Da! 
Sa dus şi el cu dinşii prin tirg, dar parcà a avut parta de-o zi 
tbnită!—Nu s'a ținut după ei în tot locul și Rostopască ?— S'a 
tinut; şi i-a spus Marandei că peste şese luni se liberează gi că 
are de gind s'o ia.—Maranda i-a răspuns, jar, că nu se mărită 
dapă dinsul, ferească sfintul. Se temea fata să-l mai incunjoare, 
căci Co vorbă da i-ar fi bâtut în strana lui, nu s'ar mai fi cu- 
râţit de dinsul, 

De-atunci incoace, crăpa Rostopuscă cind il vedea pe Sandu ; 
Var fi bătut din buna calea, l-ar f rupt în dau, | se părea că 
ceea ce-i făcusa era de ne iertat. 

«Auzi ?—ii spunea el într'o zi emajoruluiz—să-l dau eu or- 
din să plece d'acolo, să mă lese să descut ceva cu fata şi el să 
aa vrea? -Dar d'ce port eu, vero vagmistre, aurul colea la mină? 
Dacă n'oiu fi în stare să-l răpun pe indevid, dau gios şarpele de 
pe minecă ; cu cinste l-am pus, cu cinste desprind. — Așua.... și 
asviriindu-și capela pe masă, se lăsă cit un crappe-un pat, dän- 
gânind cu degetele in fierul de la capăt. 

— Ha! făcu vagmistrul,—petrecindu-şi încoace şi modo, pe 
sub musteţile a oală, degetele cela cu păr pe la incheeturi— 
unde-i miliția de pe nouăzeci şi doi!.. Atunci să fi văzut dis- 
ciuplină şi frică de supirior!—Dar acum ce? Miliției asta?— 
Unde-i vremea aia, cind mă uitam eu aşa mai înţinat la o 
desch 2... O săptâmină îl scuturau figurile, Atunci era tare mi- 
liţia. Cind eşeam la cimp, noi, gradele, aveam fiştecare cite-un 
tâmijeriu în mină... Pa care-l ungeam, dormea cite-o săptimină 
Es dar acum, cova-ceva del netezești, îţi găseşti be- 
eaua. 

— Am sk mä pun pe-atita, urmă Rostopască : ori eu, ori 
ei. L'am tot lăsat, l'am tot cruțat.. să nu zică pe urmă că-i fac 
zile amare; dar să vezi ce mi-a făcut?!—A avut noroc, mare 
noroc, că-l trimeteam imidiat la inchisoare... Dar mi l-am lu- 
crat, vera vagmistre, ştii colea pe gust, numărul ont, Dacă am 
văzut en că fivila îmi tot umbla gn ia cu dinsul de-a sbrațe 
leia innainte, mi-am inhăţat-o de-o aripă şi i-am făcut vint intr'o 
brăgărie, doar Lol pune pleaşca în nas mojicului—Ea, nu și 
nu, cù nu merge fără Sandu ; ea îl chiema—și eu ii făceam 
semn să nu vie, că-l stropşesc. Insfirșit, îl trage ea iniuntra; 
vine.— Bine; o cinstesc eu c'o bragi, inu şi eu una,—răgălia 


us VIAŢA ROMINEASCA 


te, se uita la noi cum beam; adecă numai eu 
sis bagă ao o gustă şi pe urmă i-o întinse lui.—Eu de colo 
mă ridic, i-o iau din mină, o indemn să bea; ea nu, că nu i-i 
sate, —Nu ţii sete? Ei las... Am luat-o şi am băut-o tot eu; 
dar mi-am făcut gustul, ţopirlanul şi-a lins buzele. —Aşaa... 
Ne-am dus pe vrmă la crismă în colt, unde le era căruța ; ta- 
tă-su şi mă-sa erau duşi prin iarmaroc. Mai stăm noi, chiaburul 
dă un litru de vin, Maranda nu se pune de pricină. bea; dar 
am băut şi eu... ha ba bat, Nu-i aga că-i prost răcanu? Eu 
nu-i dau să bea şi el imi dă... il puneam pas alergător de 
nu-mi dădea... ho ho ho!.. rău miam bătut gioc de ei. —$i am 
să-i iau păpuşoiul de pe foc cum m'oi libera, vere vagmistre; 
ian cată colea, ce a/ustrație am să-i trag bobocelului.... 

— Aferim!... Halal... Lt. cum se sărută!... 

— O şi scriu, zise Rostopască, trecind pe-un scaun, la 
masă. Tac! de citeva ori cu condeiul în calamari şi-apoi apl- 
cindu-şi intro parte capul greu, privi un răstimp honţig, oare- 
cum să-și aducă aminte cum să'nceapă. In urmă, purtind limba 
dintrun colţ în celăialt al gurii, iucepu a intinde in bucht cu 
birligături dișănțate citeva rinduri potrivite de dinsul, odată, 
în clipele de necuvintată visare de draguste,—la cantină, 

Sus, în colţul din dreapta, scris mindru tare : 


„Foiliţă pelinită, 
„Complimente şi o guriță ; 
„Foiliţa gi-un susaiu, è 
„Complimente şi-un pupaiu“. 


Şi jos, intre nişte cirlionți mari de jur imprejur : 
„Verde foae de-avrämască, 


„Mă subserin 
P. Rostopască 
Sergent”, 


— L'am dat dracului pe ţopirlan, zise domn’ Petrache 
după ce i-o ceti şi „majorului“.—Asta era numai laudă la Ros- 
topască, căci, aşa năting cum era, dar în celo din urmă se'n- 
credințase și el că Marandei i-i urit foc, Mai cu samă de la iar- 
maroc încoace, Hostopască nu mai avea astimpăr. Nu-i venea 
să creadă c'auzise el, cu urechile lui, cum i-a spus ea lămurit: 
„Nu-mi eşti drag şi nu merg după dumneta, ferească Dumne- 
zen", Aen ceva, nici vorbă că nu-i putea destăinui lui văru- 
său vagmistru, căci îi era ruşine so aducă la asta, după atitea 
laude şi clopote trase. Mai bine,—işi tăcea el socoteală, — imi țin 
vorba înnainte, că peste şese luni are să-mi joace la nuntă —și 
fără să ştie nimeni, am să mi-o joc eu pe jupineasa Maranda și pe 
camaradul Harmuzel, cum mi-o pofti inima. : 

S'a pus dar cu hotărire prostească să-și răzbune, căci alta 


SANDU HURMUZEL DR 


nu găsea cu cale de cit să-şi răzbune amarnic pe-amindoi, și pe 
Sandu și pe Maranda. Pe Sandu îl avea ori cind în mină, dar 
pe ea cum so nun ?—Foarte ugor. Altfel n'avea cum, de cit 
să-l lovească pe Sandu greu, greu, cit se poate mai greu, căci 
ştia el binecă Sandu-i inima Marandei, Dar cum să faca ?--SA-l 
mai ţină înnainte în corvezi, în ocară, în ghionturi așa ugurele ? — 
Acestea toata nu le prea găsea de folos.--Cava mai stragnic, işi 
zicea el, dacă ași găsi... Eh, cum nu-i voe debătut! Last bule, 
da' l-aşi bate, să i se tragi moartea din bàtae. — Aşa, se man: 
cea cu gindurile zi şi noapte, să afle erun mijloc de răzbunare 
cumplită, şi află, Dar parcă fără ajutorul lui «văru vagmistru» 
War fi putut face nimic.—Da; am să stăruese eu să-l rinduiască 
la grajdiu şi pe urmă-i uşor. Mă duc într'o noapte, cînd o dorini, 
il isbesc cu cizma în cap, să-i sboare crierii şi-apoi îl arunc Intre 
picioarele cailor.—L'au omorit caii; ce, eu l-am omorit?... Dar 
cine a târuit să-l dea Ja cai 2—Eu.—Aşa,.—-Ei vezi că mă prin- 
de ?--Mai bine altfel dacă ar fi cumva... să nu mă prindă. — Şi 
iaca așa îşi frâminta mintea cu răutăţile,—el, să afle chipul cum 
să-l doboare pe Sandu, cînd «majorul», pe de altă parte, umbla tur- 
bat să afle pe cel care a întins vorba... cu nevasta lui Răsfulg. 
— sAm făcut eu zece zile de inchisoare, zicea vaemistrul câtre 
Hostopască, dar de Loi gäbji eu pe cel care-a spus. în temniţă 
au să-i putrezească ciolanele“, 

Atita i-a trebuit lui Rostopască... «Las, vere vagmistra, că 
ţi-l aflu eu>.—S'a pus şi i l-a afat; nimeni altul de cit Hurmu- 
zel. La dovedit „mujorului“, negru pe alb, că numai el îi acela 
care nu şi-a stăpinit gura.—Drept e că Sandu se atlase fața la 
intimplarea cu nevasta; era unul dintre cei cinci care văzusa 
cu ochii; dar el nu spusese nimănui nimic.— Da, i-a spus Maran- 
dei, insă tocmai tirziu, după ce-şi făcuseră ei pedeapsa, 

«Da, vere vagmistre, a crezut tichlosul c'avem să infundâm 
arestul şi, cn chipul acesta, are să scape de noi. Să nu-l lăsăm. 
Ce-i el, mă rog, să ne poarte așa pe degete pe noi, gradele? 
Să nu-l crațăm, căci unul ca beta te dă de git, mini-poimini, 
cu altceva, 

— Las pe mine, bădişorule, glăsuia „majorul“, bătindu-sa 
cu palma în piept; eu i-s Popa potrăpopa; o vorbă să nu cric- 
neşti la nimeni, că te-am suflat şi pe tine. 

— Imi pare rău, vere vagmistre.. 

— Catà colea ; şi-şi resfră cu amindouă minile barba cea 
tățoasă, —î8 paisprezece ani de miliţie, aicea, mă; îi cunosc eu 
toate chichițele... Deseară, să intre în gardă și să stee până 
„ce-a sta vintul“.—Și tu să mi-l păzaşti din scurt —"Ţales? 

— Halen, vere vagmistre ! ă 

— Du-te de-mi chiamă şi pe magazioner, să-i dau si lui 
ceva în grija”. 


II 


«Mai am patru sute cincizeci da pini şi m'am dus», işi fä- 
cea socoteală Sandu Hurmuze!. sautinela de la «Numărul trei». 


pi: VIAŢA RONISEASCA 


i i i do, și mă 
i mà şi-o frunză fără de asta. măi Maran må 
pere igi pre 5 cu glas tare, mai săltind arma pe umir și 
re d capela mai pe ceafă. i E 
i ierea zilei luminate, prinse a Sie) pri: 
dinți Ze) yo da voe schimba a un picior cind altul, 
mai din cite un căiciiu, 
pur arta opri; i se păru ca strigat cineva. Eşi pe 
scindara gheretei, ascultă incoace şi nt pă nu SrA ir (oas 
i i ve 
nimic decit horhotul innădușit al oraşului, $ eege 
i ii rari ai camaradului de la „Num t Se 
dese ge grele, de la un razi ii E iR i 
durii. Sandu stăta un răstimp nemișcat; 4 Deng pal 
K - asculta mereu ṣi, de la o vreme, 
pe a ra reg d t major la teorie: „Ca 
ba iată a lui domn” sergen j Ca 
pahite mes onak, focui şi pm S dere? ite 
* îşi inte da palma infu i 
pa ine prana Stiet, petic pe gw vase 
ru; din adincul inimii -gi € 
an O ia jå se "por de înălţimea 
i, ca'nspre locul cu „nădej ea, ir 
sire a We nege vi lunii pline. Cind dădu rel e SE 
jună. ca un junghiu îi pereti Ee E RI eier 
cu cizmele Jui domn’ vagmis „lună, së e bicher 
„.* si clătinind din cap, îşi zise cu năduv: - $ 
eier te indemn noi camarazii, bucăţi team face, că mult ne 
rii şi pentru tine!“ 
"El de Jar apr, ca ea dau, et 
j mül alb, între i C imbrele i 
ee ge pe delături ; drumul drag, căci aipee deeg 
rinții cînd şi cind să-i vadă, oamenii din satul lui, cin pra 
iteodată... 
ua ven alta a drumului s'aştern holdelo ga 
în pospaiul lunii; colu, departe, e satul care parans de Së 
lunca de arini cuprinsă în văl de ceață; peste riu, 5 - eer 
se'ngiră una după alta coamele de dealuri şi pe Să ü af Sech 
EE eege ste sa sbor intro 
-3 eu 0 e b SS 3 
clipă roze Catalin... seng EH D on geg A KEN ang 
dei şi-apoi să mă întorc, — He ise. rd da cet Vie 
de-s eu gi unde-i Cătălin t.. Tocmai 00:00. ect wies? 
Și izind mai de tot genele tremurătoare, p i 
sectă, spre piscurile ce-abia umbreau la marginea ce 
E telui; I sa parea 
zu mi Sandu se cobori la poalele muntelui; i 
că vă GH cum s'azvirie Brădăţelul în fâşii de spumă printre 
we hie mal, sus, o casa lor; uite-o, aṣa micuță, eg ep 
cel negru pe jos, pe la Där, cu ferestrele date cu rog p 


EN 


| 
| 


SANDU HURMUZEL 


zess 


452? 


cind îi cetea el mâsii ordinul de chemare !—Uite gardul cel făcut 
de dinsul! Ei gardule, gardule!— Cam odată cu gardul urzi el dragostea 
cu Maranda, GU) pâli dor de timpul ciod Deen gardul, dor de 
cind mina boii pe braziă, dor de horă, dor de coasă, dor de co- 
drul verde, dor de cărarea de printre mhatăcenii albi, dor de ṣi- 
potul de peste vaie, dor da toată Braniștea gi mai dor decit toate 
li era de părinți şi de Maranda !— Dar casa Maranlei?... Se ză- 
reşte dela dinşii de pa capătul prispei de din sus Parc'o vede 
aşa pe deal; în ogradă-i iarba mare si prin iarbă, dola poartă 
pâna uşă, cărârvga albă. —Și'n casă 9... Tot aşa; în tindă-i scara 
ia gura podului ` oblonul e deschis ca'mntotdeauna; uita se vede 
coperigul innegrit de fum; de po leţuri spinzură țarțamuri de fu- 
tiogină şi pe atinghia căpriorilor e atirnată pielea cen da vacă la 
svintat,,. Cit o ridea ul pe Maranda cu pielea asta, cînd vorbeau 
de zestre !—In odae miroase a sulcină.— Zestrea-i clit pe capi- 
tul patului din fund și pe culme- hainele ei şi-ale mäsii.. Ui- 
te-i cațaveica L. Odată cu eațaveica i se arătă în minte și chi- 
pui Marandei așa cum era ea atunci.. la horă. „Cit de-aprir:să 
era Maranda!" Cum îl stringea de degete în joc şi se uita pe 
sub braț Ja diasul en ochii ei cei mari și negri, cu gone lungi |... 
Amarnic îl incleștă acum un jurghiu, Isi duse paima deschisă 
ia piept și apăsă tare, tare, să | se mai îmblinzească durerea. 
„Ai să mă bagi in påmint, Marando“, rosti el în şoaptă. Sco- 
borindn-şi apei arma la picior, ist răzimă de uşorul gheretei 
trupul frint de oboseală şi dn durere gise läst si-l] poarte gindu- 
rile msi departa, căci dulce-i pentru fiecare călătoria gindului pe 
cărärile dragostei petrecute !... Parcă o vednn la adunat.. năcă- 
jindu-l la făcatul câpiţilor; la fintină.. cind li răsturna el cofa, 
ca s'o mai văbovească ; la clătitul rufelor... cind ii improzca en 
cu apă şi el de po mal se dădea în două de dragul picioruşelor 
dezmerdate de undele pirănlui.— Dar atunci cînd venea cu fin din 
tarni, cind i-o scoase Dumnezeu in cale de răsturnă carul în 
şanţ, ziua maro... dar sub nucul ce! mare din grădină, unde o 
aştepta să vie.. Aştepta, aștepta, tresărea la orice piipieală a 
frunzelor şi numai ce-o vedea că vine, păşind incet prin iarba 
inrourată . Sandu închise ochii s'o vadă aevea cum era imbrä- 
cată cu bondiţa cea cu fluturi sclipitori In luciul lunii, cum îşi 
iasa ca capul pe spate şi el îi giugiulea bărbia moala... 
Dar atunci, în codrul Cătălinului, ln mastacănul cel pletos 


de pe cărare, unde zicea ea c'are să lesa cu limbă de moarte So 


SEN cum chicotea gipotul, lingă dinșii, pe lespedea de pia- 


Sandu își duse miaa la ochi și pe nesimţite trecu dela vi- 
aţă la vis—un vis frumos; in urma somnul il fură de-al binelea 
şi dormea acum, rezemat de ghoretă, cu capul sprijinit pe dreapta, 
iar cu stinga, petrecută pe linga piept, ţinea arma strins... 

— De mult il pindea sergentul kostopască. Ca un paianjăn 
care aşteaptă să-i cadă musca'n mreje, așa athtea el ascunsa după 
un colţ de zid, departe în dosul gherotei, Din cind in cind, se 


; s ? SANDU HURMUZEL 
Vtt eege a II eg 
42 VIAŢA ROMIXEASCA 


feel tul în capul lui Rostopască, care se oprise acum cu 


i tile, Inä să-l străpungă. „Te sfărm, dă-mi ama: gata 
itea, trăgea cu urechea, boldea ochii în toate părțile, inăsprea şi încă un pumn de pietre si sie duşmane !.. Arrmat... 


d trova şi se trăgea inna- fl A fruntea hainului.—, 
d za n ER EE ea SEN EE E ate 
Gan Ser? căscată Data, Auf fi nipe Mé Si ge ege mindu-şi zilele şi ceasul dea se ntoarse la gheretă, blăsta- 
ietriş.— Și i cu privirea p Aste rebai 8 
cn? ii ra E umbră, pg să-şi dea cu citea e tea acum oe tre eet la poti d dell ai RT atii- 
cam cum stătea flăcăul.- „li cu arma la picior, îşi Tei zicea zi pentru adormirea la post și lovirea su ce urma so tragă 
y 4 i periorului; i se arăta in 
uite umbra baionetei e la o parte...” Și se'ncorda, şi-şi zgiia ochii minte Galata cea cu zidurile vi . ; i sa 
te să SE E vinete şi cu turlele roşii, mormin- 
sa vadă mai mișcă umbra ori nu ?— „E neclintit, nu se poate : tul celor osindiți şi îngropaţi cu viată O ' 
osrm ` Un pas, doi, trei, pa... ei, sa miş- i 4 A. O vedea aşa posomo- 
a a dracului 1 Si de d, Innapoi Im Injurind printre ee ae fe de-atitea ori c'o povesteau cu la- 
dinți, se lăsă iarăşi jos, lingă zid.— „Să-mi scot cizmele, că alt- ntorşi de la osindă. 


h : „Acolo mi-i capătul vieții“ ; isi zise e i 
e — răcă de tunică, ca să fie mai ; işi zise Sandu, Şi suspinind 
ntre bag CS eg SST loc... nici c'un virf de ac greu din pieptul zdrobit de durere, ridică ochii inrourați spre ja 


nu-i altfel de cum era. Nu s'a mişcat, mi sa părut"... Tiptil, tip- 


„tot pe vine.. ajunsese mai la jumătate cale, Se opri: „Dar I 
d nu dota i De Go fi simţit şi sa preface numai că ite? KO 
—Un tremur îl cuprinse şi se lisă jos, turtă. Stătu aşa o € pi ec? ech noroc că te-a subținut domn căpitan de la 
şi apoi, lăsindu-se pe brinci, începu a se tirii cu capul ridicat în cca paniă ta. Altfeliu, spunea domn’ sergent major Şindilă că nu 
spre gheretă. Era floros, se'ngrozea el însuși cind iși zărea pe fină ci „Cinci ani.—Ce socoţi ? Vin mare; fort de Gecke, 10- 
alatarea de dinsul umbra neagră. mare. Părea o broască uriașă. pe Sdt eg Şi adormire la post, îi puţin lucru zs Asa 
—Giţiva paşi mai erau de făcut, dar nu mai avea putere. Se + are nai plantonul de la ușa, cu Sandu Harmuzel, care 
spargi ar Skaara ol E bete en Zi: în Inchisoarea regimentului, ea 
„se ridică în picioare şi a nfip p. , G t 
pesaga decit ke n fară să clipească ; nici nu mai putea e ştia og eegen să n'ajung să mai văd ziua de pati ddd 
ghiți, aşa i se însecetasa pitul, Tremura ca un lunatic din toa Se e Sech E ucrurilor, pe care zice domn! ersan 
ciot e ea a n, E ne m pet da in n mea rața 
parte... „Uite mai sint trei paşi, îşi zicea el; dacă eng a treia zi diminea H e ; de Marţi sara, pănă 
i, înseamnă ch nu ma simţit. Şi nu ma simţit, pen- d edit, ţa, eu n'am dat prin companie. —In Jj e 
et oarme. Uite umbra lui, e lipită de umbra gherotei. en par es ascunse in podul companiei şi-o emeng in 
Doarme răzâmat. Dar dacă nu doarme, ci m'aşteaptă să pun SC a preda eu de asta, să mă trăsnească Sfintul 
mina pe dinsul şi el atunci numai să clânțănească egene sătean d ard acu, ca păcura; asta-i năpastă, măi frate, îi 
—pac! şi mă împușcă. Da, da, mă impucă; are tot drop: bine, cit bine" a lor mei, —pedepsi-i-ar Dumnezeu gi le-ar da 
are să zică că n'am vrut sà mă opresc la trei pași, cind bine, mineața, două zia TA, 9 mie... De Marți sara pănă Vineri di- 
gat el. Ei, ei, ei... cei de gg A Pi vg regl DRTE ei noapte in totul Mi i Er nopti, eu gam avut hodină pret de o 
să-l las dracului, decit mi-o ridica viaţa, Eege SCH rămas da pe him ouă rinduri de gardă, și 
mă intorc? Ce să fac?*—li dădu in gind să ferească la erele pedeapsă... căci cel mare H a palaa CAA 
i — it; îi de uşorul ghere: eşte vină nedreaptă celui mic.—Of! Mäi 
pași alăturea.— „A, da! lam zărit; îi răzămat iai că numai noi ne ştim cred camarade ! Crede-mă, 
tei... Doarme... da, da...* şi iar se dădu puţin indărăt, ne ştim crede durerile unul altuia! De vre Lil 
fal picioarelor şi indoinda se de apa; yegi d e SE SE EN mă doare in Daat d 
urie.— „Cum să fac ?... De-aşi putea să-i ił Gs e sta,—na ştiu; că eul 
mon intindea pe-un picior să-l vadă.— „Lite cum doarme... be e pioi acum nam ştiut ce-i boala. Am pr Tre 
Da, doarme, doarme...* De neastimpăr nu-și putea stăpini inima; pen la gei? ma a Täzbit durerea; m'am dus Marţi dimi- 
o auzea tăcănind rar şi innăduşit în piept. Singele fi svicnea mai s'a uitat D. am arătat lui domn’ căpitan doftor; el nu- 
bubnit în timple... „De Last lua arma!... Doarme... Haide acum: feet de Gap Sage, Şi pe urmă a poroncit sargentului să ma 
i ca gindul se repezi, smunci arma din mina Hăcăului şi-o rupse Sab fa Seier, „Pas alergător* impregiarul Donaet ăi 
3 fugă, mişeleşte. Pe loc se trezi Sandu și s'aruncă in ea m'a lăsat die n. —Cum iţi spun, m'a luat la m se A e 
largi după fugar, — „Dă-mi arma, urlă înfiorind tăcerea zidurilor, | ugă, de nu mă propteam de -an stilp de la doen 


arrma !...* Şi, Inşfăcind un pumn de pietre, le repezi “a trăsna- 


— 


NOMÎNEASCA 
e MATA E 


tee 


negru mi s'a făcut înnaintea ochilor şi-a prins, à arie 
udori, de m'am. făcut pie de apă, tot. raa Bag ST ee, 
1ase, mu ca și-acu. Și zicind, îşi şterse cu mina SE E, 
CS bie fruntea. — Noroc de bietul ron iti pui e om! 
Wl bital de) Tgi isa privirea in jos cu mila,- Za, 

“am r i mi-a i isa mai 
Mam rugat DA rege, Fam baut și Pt facut de gardă: 
pre ea BAN, m'an pr Kafe prin piept, 
mereu, merou re en erai Erie cite-un răstimp. N'am 
Di cama , 


cădeam ; 


i i ceas din 
oapte — Am ținut schimbul mee ke dier orb 
ecler Va putea spune cum m'au geak po o 
ge Înainte că m'a furat somnul nu ştiu ; 
rile į i 


cat, MÄ ca-i 
mit, — Phcatul meu, aṣa a fost să fie !— He, mare păcă 


dorm, cum fac alții, 
jet Si m'am pus anume să ră griji. 
că Geer meri Kan arah pe Ke im er ge si 
SE da $ A lună, 5 : —Si de nu era 
Nu. Eu mă uitam căi i de am agiuns.—şi 
j vis iaca un a nů 
E oaa omanaan taro AE 
Cuenca gide Giele, poate Hal fi agians ziu 
CG 1 de sein 
A Šanda taeu ai GT EN 
i ja cei ai lui; CR? 
duri goale gindindu-se mg 
primit ien e ae de iertare lui domn’ sergent Ros- 
5 aradul. d ochilor. 
De Sek ehutătură urità aşa prin Be nici 
parolei mă tovarăşe ?! Nu m gien eier? iui domn” 
i domn’ maior, care se cheamă că elen zura, nu mă cali- 
sorgent. Rostopască: pb fg egen orinduită de dingi 
j trag cu a după fasta 
cesc la nimeni. Las, Í jo.. nea răsplati pe fiecare după faptă 
KÄL Ven Dar acum, urmă el eine 
SC mee de-ar veni tata și mama TT al trag fapta ! 
în capul o: i mai intoarce de unde m'or duce Én Set 
şti ta a tare mii rău. Parcă-s bătut, aṣa Gate mincat 
A mhi sete, îmi arde inima iu Lag qi Zeie: în faza re zi. 
D ile. n ? à 
cn de. gen Ge şi aplecîndu-se spro capătul celi 
e 


CA 


d SANDU HURMUZEL 455 


Jait al patului, scoase dintr'un sac vechiu de pesmeți o bucată 
de pine şi i-o întinse camaradului, care dădu fuga sii aduse o 
gamelă de apă rece. Sandu, istovit de sete, apucă tremurind 
tinicheana cu umindouă minile şi, punind-o la gură, o deşărtă 
intr'însul, sorbind toată apa până 'ntr'un strop. Pe urmă cama- 
radul incujä usa 


pe dinafară şi se puse să-și molfae în tihnă 
coaja cea de pine. 


Soarele trecuse de prinzul cel mic şi moş Matei cu mama 
Ioana nu mai soseau, Ma: trecu ca erun ceas-două ; nu mult ei 
sună masa, Sanda desnădăjduize: „De bună samă că n'au pri- 
mit scrisoarea, gi de n'or fi primit-o, îs präpädit... Ce mă fac 
eu ? Cind am să-i mai vid? Mal au ei putere si umble pe dru- 
muri? Cum mă duc eu fără de-un ban, printre străini ! Dumne- 
eule, aibi min gi 'ndurare de mine cel horopsit şi năpăstuit... 
adă-i, Doamne! — Și umblu Sandu de colo-colo si se frâmintă 


ca omul în aşteptara, Din cînd în cind asculta la ușă să vadă 
nn S'uudle vr'o vorbă așa mai răguşită ca a tată-său, Nimic, dè- 
cit glasul ţiliit al eromut ofiţer, 


ori bocăneala cizmelor plantonu- 
Int, „Sa ales că nu mai vin“, își zicea el, privind aiarit la pul- 
berea care dânţuia in dunga luminoasă, ce străbătea printre gra- 
tiile ferestrei mici şi s'aşternea ca o horbotă albi pe piatra rece, 
Deodată nişte paşi repezi s'auziră apropiindu-se; Toi Sanda-i sări 
inima: „De bună samă c'au sosit...“ Cheia se'nvirti scirțiind, şi 
uşa se deschise în lături, cit 1i de mare,—Era caporalul de gar- 
de. Îl inştiință să se pregătească de plecare. —Sandu, gemind, își 
puse sacul de Desmet pe după git şi lasindu-se în genunchi, în- 
cepu sI goptească „Tatăl nostru“, mișcind repede buzele-i arse, 
Abis-şi isprăvi ruga, cînd ușa se deschise iarăşi şi caporalul, 
apropiindu-se de dinsul Dr a zice vrun cuvint, îl căută cu de. 
amănuntul săi vadă de mare ascuns cova prin sin, prin buzu- 
nare.. Nu găsi nimic decit un inel într'an colţ de batistă, în 
sucul de pesmeţi, 
„Ce faci cu inelul Asta mă ? 
cindu-l pe degetul situ. 


„= AA rog "mnevoastră, dom? caprariu, să nu mi-l luaţi, 
catita mingiere am și eu la viaţa mea, 


Caprarului i se făcu milă si cum nici nu i se potrivea 
i-l dădu, poftindu-i drum bun, e P 


d Träiți, don’ caprariu“, înghimă Sandu cu 
płsiintre e 


re cei doi camarazi, care-l aşteptau cu baionetele la armă. 
Nici nu-şi mai dădea s i 


nsa, cind se văzu intre i 


întreabă răstit caprarul, cer- 


mina inchisă, 
„Ţine, frate Sandue, Îi şopti el, strecurindu-l în palmă doi 
gologani, prețul pinii sale de pe ziua aceia ` anume şi-o vindu-sa 
ră d dea cova tovarişului siu la plecare, că-l ctica bolnav și 
— Bun eşti, mă Fulgere!* rosti Sandu şi nimic mai malt, 


456 VIAȚA ROMINEASCA 
ar iT n T GNR TA 


i rmă, egiră 
imdurora li se înfierbintară ochii de duioşie. In urmă, 
e şală ; şi, cum aşteptau să le dea îndreptările pentru 
drum, nnmai iaca o căruță cr boi se oni Ia poarta căzărmii. 
tei şi cu mama Ioana. 
mg ai: Bag eama? întrebă santinela dela poartă. Sandu, 
hii i E cătră caporalul de gardă 
cu ochii innecaţi în lacrimi, se'ntoarse i d a 
şi-i zise rugător: «Träiți, domn’ caprariu, lăsaţi i si intre, cau 
venit să mă vadă“. 
— SA intre“, strigă caporalul. ` `. ' Jä 
Särmanii oameni! Nu ştieau cum'or cälca S'ajungă mai rū- 
pede la diosul. Parcă-i pàräsiră puterile, cind îşi vázurá feciorul 
e e Bee? Toana isbucni in plina, iar moş Matei, clipiad des- 
des, oftă din toată durerea şi luindu-și pălăria de pe capui alb, 
rosti cu glas de jele: „Dragul tatei! Mai bine te giseam în eg 
criu, decit te-aflam în aşa stare! Amărite-ni-s zilele maea 
Spune-ne şi nouă unde te duci şi ce-ai păcâtuit, de-ai picat la 
dă ? 
SÉ Ee De tata, ce-am păcătuit di spune mega Li eu n ant 
` a duc? Stiţi; la Galata pe-un an i RER 
ne male pipera gpl mă de zile! urmă batrinul cn mina là 
gură ; şi, aruncindu şi priviea pe sub sprincenele sure, câtă 
ja Sandu de parcă nu-şi credea ochilor, cum era el îmbrăcat je 
haine de batiocură, slab, cu buzele arse, cu faţa galbână se? - 
mort, — Dragul nostru, 81 ne scri, pe cum te afli; scrie-ne Cin 
te-a prinde dor de noi, căci s1 ştiu bine că ni sar stra zilele 
tot venim la tine! 
P Wee Ce plecaţi ia gará, gie Sa ofiţeraş de pe scările 
` A ciorovăiala aia acolo 7 
WEEN matale, domnişorule, grăi moşneagul cu pălăria 
la piept, mai Doae puţin. —Hai, şi tu, mäi babă ! 
— Ce-i, moşule 
-= Ne. roin 'mnėyoastră, domnule grad, şi eu și ber: 
cavintă el arătind spre mama Ioana ingenuncheată,—băetan 


teciorul nostru și-i slăbuţ sărmanul; nu-l mai pedepsiţi așa de- ` 


i, e ` i i milă 
ta: nu ni-l pierdeţi, c'atita odrasă avem şi noi ` fie-vă 
are tute Bascht nu ni-l răpiți, rugămu-ne, că ni-i drag, 
tai 
carca Ee moşule, zise ofiţerul, sd ră 5 cu 
nepăsare musteaţa încovrigată printre degetele i lungi și subțiri. 
Fapta flicăului dumitale nu se iartă. Haide, marg de-aic 4 , 
— Si trèiți, dar, domnule grad, lăsaţi că l-a erta Cel de en e 
În vreme ce mătuşa Ioana își lua ziua bună D er a 
scăldindu-i fața în sărutări de lacrimi, moş Matei s0 SS 
chimir să-i dea ceva de cheltueală, Dam mai trimete = a 
el sărutindu-l pe amindoi obrajii şi apoi, ştergindu-şi eg 
cu mineca cameșii, îl petrecu pâna mai incolo în plinse Lä 
isbelişte al mamei Ioana... In urmă, se opūră batrinii pri 
printre lacrimi cum li se ducea feciorul osindit intre Spângi... | 


ch 


SANDU HURMUZEL 457 


Oé 


Era în ziua de Sin-Petru, la vr'o două săptămini după ple- 
carea lui Sandu. Moş Matei şi cu mâtuşa Ioana au fost la bise- 
Trică, sau rugat cu credința pentru fecior, au aprins luminare la 
icoana lui Sfintul Gheorghe, păzitorul ostașilor, au dat leturghie, 
au ingenunchiat la uşa altarului să le fie primită ruga, uu mi- 
luit pe săracul dela poartă, însfirşit toate cele cuvenite le-au 
făcut şi se simt oarecum msi ușuraţi la suflet în clipale aceste 
de odihnă, sub resp) cel bătria din grădină, în iarba mare. 

A fost şi Maranda la biserică şi acum s'a abătut pe la dinşii 
să întrebe de n'au primit vr'o veste dela Sandu, căci «Doamne, 
zicea ea, în vro trei nopți dearindul am visat impuscind și cică 
iti vine-o veste, cind visezi aşa». 

«Nuu, nu; n'a venit, fata mamei, răspunse mătușa Ioana 
clâtinind din cap, îngrijorată. Rău l-am visat d eu astă-noapte; 
parcă trecea printo apă mare tare, printrun puhoiu cu nă- 
hlapii cit omul și cind de cind să se'nece, cind de cind să se'nece... 
și eu tipam de sa trezit Matei în răcnetul meu. 

— Aracandemine mătuşii! facu Maranda, urit vis, ducă-se 
pe pustii | 

— Aan... puica bătrinii !» 

la vreme ce ele-si spuneau visurile, moş Matei ciugulea ci- 
reșe de pe crengile aplecare și se gindea lu vremea cind a răsă- 
dit el cireşul.., «Eram copilundru... mă bătea fericea !» —Oftă lung 
şi i se păru că 'ntr'un oftat îşi povesti toată viața, viața in- 
treagă de-atunci și până azi.— Rupse apoi citeva crengaţi încăr- 
cate de cireşe negre, strălucitoare de negre, cu cozile lungi şi 
prinse in smocuri-smocuri printre frunzele dințate. Dädu Maran- 
dei, dădu Ioanei și pe urmă se lisă și el lingă dinsele, pe iarba 
inilorită; stăteau apa tustrei scâldindu-și sufletele intristate în 
lumina caldă ce se revârsa ca o mingiere dule dela soare, şi 
vorbeau de Sandu.. 

„N'ai mai tras în bobi, măi babă, să vezi cum mai pică, 
zise eng Matei într'un timp; ian få rapode de adă sita d gră- 
natela“. 

S'a dus mătuşa Ioana, a adus sita, şi-a puso pe brațe, a 
numärat patruzeci şi unu de bobi: „Bine ştiţi, bine gicițti”; La 
menit, i-a despărţit în două grâmujoare şi-apoi cite patru, cite 
patru & tot dat de-o parte, şi la urmă a egit „bucuria“. Da, bu- 
curie, 


„Cică bucurie ? 

— Păi, iaca... vezi... 

-- Ei, Şapoi nu vi-i a crezării ? întrebă mos Matei, stind 
că faţa în jos, cu capul între mini. Dar atunci cînd imi rătăci- 


sem boii, n'ai tras tu în bobi şi-a căzut „bucarie“ 3 Nu i-am şi 
găsit în scurt? 


— Găsit... găsit! 
— Mai trage-odată, să vedem cum mai pică. 


Hp VIAȚA BOMISEASCA 

— Faca mai trag odată“. 

Tot aşa: patru, patru... şi la urmă scoate «bob sositor> — 
Şi-a făcut cruce ca stinga mama Ioana, şi-a dus apoi mina la 
gură şi se uita cu ochii pierduţi de bucurie cind la mozneag 
cînd la Maranda. 

„Mare poznă... oare co să île? 

— Wapoi ce să fie, mäi femee, ia lor fi Gira de-acolo, 


mai ştii? "Or fi găsit că nu-i vinovat, că-i prigonit, că-i năpăs 
tuit şi i-or fi dat drumul... S 

— Chiar aşa-i, mamă loană, aşa-i cum zice moș Matei: 
de n'o fi aşa, iacătă-i vedea. —Și-i era așa de bucurie Marandei 
de rupea vorbele gi mai nu putea spune; se'mbujorase la față 
de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. 

— Ia să mai trag şi-a treia oară, c'apoi drept s'alege”, 

A tras şi a treia oară şi la urmă... „Doamne fereste", a 
eşit <bobul scirbii, scirba cea mare».— Pe loc li s'a stricat inima 
la tustrei. 

„Ptiu, ducă-se pe pustii, tocmai la a treia oară a scos-o 
dracul ! 

— Moşnege, moşnege l.. Asta-i cu temeiu, că-i de-a treia 
oară ! 

— Eu ziccă s'au deochiat bobii, unde tot ne-am mirat noi... 

— Stai, stăi, mài babă; ai uitat, bre, să sufli peste sita; 
iaca nu-i bun!,.. Chutătura își are socotelile ei ; de n'o taci cum 
trebue, îi mincinousă. . 

— Oare, zău, n'am sullat? 

— Nu! răspunseră cu grabă moz Matei şi cu Maranda, 

— Atunci mai trag odată“, 

A suflat de trei ori peste sită, a menit bine, a tras cu bà- 
gare de samă şi-a picat „veste dela drum lung.“ 

„Ei vezi, bre loani ? Te-ai pripit mai adinioare şi ne-ai tras 
bob mincinos, De nu băgam cu de samă, aşă-i că rămineam 
toţi cu inima inglodată ? 

— Minciună să fie şi mincinoasă să fiu eu.. numai să ne 
bucure Dumnezeu şi Sin-Petru de azi, zise mama lodna, făcindu-și 
cruci mari și multe, 

— LH bine-mi pare, de-acum mă duc şi en, mamă loan, 
acasă ` mă dac că po fi aşteptind mama, Să vă bucure Dum- 
nezen ! j 

— Şi pe tine, puicaliță ! 

— Mat vin’ pe la noi, Mârănducă, strigă moş Matei seutu- 
rindu-și barba, căci i se căţărase niște gujulii de prin iarbă, 

— "Oi mai veni, răspunse Maranda, sărind pizleazul, 


La vro săptimină după asta, intro sară, numai iaca moş 
Matei la poartă, 
„Ce-i mosule ? 
Rege Hai, tu fată, de ne cetezte, că nio picat o hirtie dela 
u. 


`% 


SANDU HURMUZEL Aa 


— Taaci ? 

— Aşa "än... Doar. fată bai, bobul nu te minţeşte; cum 
ţi-o egi să ştii c'așa i... Bucurie de ţi-o cădea, bucurie ai să ai; 
veste 1. veste", 

Intro clipă erau toţi trei, moş Matei, mama Ioana și Ma- 
randa, pe prispă afară, Batrinii așteptau cu nerăbdare şi fata 
incepu a le ceti cu glas tremurător; 

Dragii mei părinţi, 

Doresc ca mica mea epiatolie să vă întimpine pe toţi cu 
sănătate. Despre mine veţi şti ci năcăjesc rău cu viaţa, dar nă- 
dăjduese că m'a ierta Dumnezeu mini-poimini. De cînd am in- 
trat aici, durerea mi s'a inăsprit din ce in ce tot mai rău şi 
acum mi-aştept sfirgitul din ceas în ceas. 

V'aşi ruga să faceți o osteneali si să veniţi la mine, să vă 
mai vad înnainte de-a inchide ochii; dar nu ştiu de-oi mai duce-o 
până mini In un apus de soare, Și doamne, tara-aşi vrea sů 
mă stringă Dumnezeu cit mai de grabă, så nn mă mai chinuesc, 
dar mi-i Ile că n'am putere sa mai indur amarul măcar 0 săp- 
tămină, sange să-mi ție Inminarea mama ! 

„Dragul! mamii, dragul mamii!” ofta luana hohotind de plina 
in pumni.. 

ŞI mi-i jle, greu mi-i jale, cam ai mä sfirşesc departe de 
Braniștea, puntre străini, și doru-mii de 'mnevoastrá, de sat, 
de codru Cătălinului, —Si mi boceşti, mamă, și 81 zici în viars 
duios, c1 ai un fecior departe şi-a trimas răvaş ci nu mai vine 
cit o fi soare pe lume ! 

ȘI de tata m'uși ruga, dei fi să-mi facă vr'o pomenire de 
sufletul men, fuci-mi după cum o vrea şi cum l'a lăsa inima: 
cu limbă de moarte inst-i las cuvint dupt inima mea: să-mi 
injuge boii 'a car și să-i dirniască lui Fulger. 

„ȘI Marandei mi roz si-i spuneţi să nu-mi mai tragă nä- 
dejdea şi s3 nu mä mai aştepte sara, la cheutoare,.. Ci primească 
dezlegarea giurăinintului și mârite-se cu bine, că... 


„Aici Maranda se opri din cetit; un tremur o cuprinse, gra- 
iul i se stinse în plins, un plins neatăpinit. 

Mama loana. căzută la pâmint, tingnia în bocet lung pe 
nevăcuitul ei fecior; iar moş Matei, cu capul în piept, clipind 
desdes, lăsă si lunece dealungul obrajilor dont lacrimi grele 
ce i se sfârmară in stropi de-argint pe barba-i albă !,.. 


loan I. Mironeseu. 


Un om 


Ramas bun, biete mini de truda 
Atita vreme asudate, 

Ce staţi pe pieptul slab acuma 
Întaia data "ncrucişate. 

Ostaș al sfintei munci depline, 
De-acum pâmintul te așteaptă, 
La judecata cea din urma 

Tu vei găsi cumpâna dreapta ! 


Cinstita sluga credincioasă, 
“Vor odihni a tale moaşte, 
Doar’ glia neagră și mânoasă 
Atit de bine te cunoaşte... 
Închişii ochi n'or sa mai ştie 
Si nu s'or tulbura de jale, 
Cind cai straini vor paşte iarba 
De pe movila gropii tale. 


UN OM 461 


Azi nu mai e ingust bordeiul 
Sa 'ncapa jalea ta amară, 
Din iconiţa ei Preasfinta 

Te vede cea din urmă sară.... 
La cap un muc de luminare 
Învie "'ncet şi da sa moara, 
Asemeni visurilor tale 

În sufletul de-odinioara! 


Numai o baba milostiva 

Îţi strajuie la capatiie 

Di pe carbunii din jertfelnic 
Așeaza boabe de tamiie. 
De pe blidar un biet -opaiţ 
Își joaca para tulburată 

Pe faţa strinsă supt barbie 
Co legatura 'mprumutala, 


Încet s'apropie de tine 

Şi-ţi pune-un ban în mina slaba, 

Îi tremura durerea 'n gene 

Și 'ncepe-a plinge biata baba 

Îi fura tinguirea vintul 

Ce bate 'n drumul lui fereasta : 

— Vai de norocul tau, vecine, 

De ce-ai mai fost pe lumea asta ?... 


VIAȚA ROMÎNEASCA 


S'abat în mintea ei batrina 
Frinturi din rostul tau pe lume, 
Cum doi baeţi Us slugi departe 
Şi nu le-ai mai știut de nume. 
Din trei feciori ce-aveai, războiul 
Ți Va "'ngropat pe cel mai mare, 
O fata-i moarta de ruşine, 
Nevasta ta de supărare. 


Se sbate 'n sfeşnic luminarea 

Şi moare np stingere domoala, 
A adormit în lacrimi baba 

Şi capul i-a căzut în poala... 
Prin geamul spart clipeşte luna, 
O clipă numai se arata 

Şi 'n perna ei de nori ş'ascunde 
În pripa fața ruşinata.... 


Un popă "mn grabnice tropare 
Te va petrece dimineața 

Şi poate nimeni nu va plinge 
Plecarea asta din viaţa... 

De lingă șura razimata, 

Te va privi muncita sapă, 
Dear şti vorbi surata buna, 
Amar te-ar prohodi la groapă: 


ae e m nam 


O viață "utreag "am fost ievarāsi 
În ploi şi "ui arșili de soare, 

De truda palmei tale aspre 

En m'am făcul strălucitoare. 
Sciihirea mea spune ruşinea 

Si Jalea care må puria, 

Mai frint de glia tuturora, 

Dar n'am săhat moşia ta! 


Oetavian Goga 


Malaria sau Frigurile 


Malaria este boala intecţioasă cea mai răspindită În țara ru- 
minească, A existat în timpurile vechi cel puţin tot atit de 
răspindită cit şi astăzi, Este probabil că exista mult mai în- 
nainte decit s'a scris in cărțile vechi de medicină sau cronici, 
pentru ch se vede în timpurile noastre că cultura pămintu- 
lui şi malaria sint doi factori care se influențază mult reciproc, 


boala desvoltindu-se mai mult unde nu este o cultură, scâzind , 


și stingindu-se cind cultura fi ia terenul. 

Zeița tebrelor— Mefitis—avea un templu pe muntele capi- 
tolin. Era reprezentată ca o Din grozavă, slabă, pe jumătate 

cheală, cu pintacele mare şi cu vinele umflate. 

Scrisoarea lui Voratius cătră Maecenas (Epist. lib. I Ad 
Maecenam), arata că malaria juca un rol social serios pe Vre- 
mea imperiului. Horaţiu roagă pe Maecenas să-i mai prelun- 
gească concediul ca să poată sta departe de Roma cită vreme 
căldurile sint prea mari, cit timp se coc primele smochine şi fe- 
tele devin palide de friguri, cită vreme designator (şeful pem- 
pelor funebre) cu ajutori a CR m mult de lucru si sint la 
ordinea zilei deschiderile de amente, i 

Malaria este una din boalele infecțioase cele mai răspindite, 
cu toate acestea răspindirea ei pe faţa pămintului nu este egala. 
Este mult mai deasă in regiunile ecuatoriale şi scade proporțio- 
nal cu latitudinea la nord şi aud. Linia temperaturilor de vară 
de 150—160 tace limita superioară pentru desvoltarea boalei. 
Boala este de obiceiu endemică intro localitate şi cu izbucniri 
din cind în cînd; uneori se poate întinde şi ca o epidemie. | 

In unele țări, în care erau multe cazuri mai "nainte, astăzi 
aproape nu mai sint, Ee ` 

Europa, Rusia are un întreg teritoriu atins de malarie. 
In Rominia, e bintuită mai toată țara de la Dunăre şi Prut pănă 
în munți; in Austro-Ungaria, de-alungul Vistulei d Dunhrei, 
Tisei, Dravei, Savei ete. In peninsula Balcanică, Albania şi Gre- 
cia cu insulele sint grav atinse. In Italia valea Padului şi coasta 


MALARIA SAU FRIGURILE key 


de vest. In Spania coasta sudică şi vestici. In Franţa partea 
de sud şi de vest și mai ales acolo unde se adună sarea. In 
Germania partea sud-vestică pe malurila Rinului și ale Dunărei. 
In Belgia mai multe mici focare. Norvegia este aproape libera; 
in Svedia s'au constatat mai multe cazuri. —La noi in tarà ma- 
taria este cunoscută de mult. Ovidiu”) se plinge de tărimul bal. 
tos, de mlaştini care ii dau „fiori cu delir“.—D. Hasdeu spune 
în „Cuvente din bătrini* că Rominii din Temigana din epoca Ge- 
pizilor considerau febra ca cea mai teribila „drăcoaicâ“. In 
textele mèhäcene, scrise de preotul Grigore între 1580—1619, 
se află o coniuraţiune menită să gonească pe dracul, adică 
trigurile, aturisindu-se dracul din apă. In secolul al XVII Iasii 
erau bintuiţi de forme grave de frigur. In anu: 1641 Vasile 

odă cere oraşului Bistrita să-i trimeată la laşi trei meşteri zi- 
don: doi din ei au murit de figuri rele. Principele Dimitrie 
Cantemir, în descrierea Moldovai din 1716, spune că după cre. 
dința Moldovenilor dracul frigurilor locueşte în bălți și trigurile 
prin mulțimea și urmările lor sint mai rele de cit ciuma. Lafi- 
nele secolului al XVIII-lea străinii ca doctorul A. Wolf si Ha- 
quet descriu diferitele forme şi bilţile întinse dn jarul Iașilor, 
Adiudului şi Yoeşanilor. Doctorul C. Witt (1828—1829) obsereă 
că unele forme ale frizurilor au fost confundate cu ciuma. Tn 
timpul războlnlui Crimeei, medicii militari tranceji descriu focarele 
din Dobrogea, Wilkinsohn, tradua în franțuzește la 1824, zice 
că din cauza malariei Rominul esta greoi, moale, fară pasiuni 
violente, fără energie, cu repulziuni contra muncii fizice şi inte- 
lectuale. Doctorul Virnav, în 1836, Ji descrierea malariei, pe 
care o numeste friguri unguresti, frizuri gastrice, mai dese pri- 
mâvara, friguri intermitente de vară mai dese in lași, friguri de 
toamnă mai rezistente şi care produc adeseori stări de slābi- 
ciune și moarte. In unul 1845 V. Alexandri descrie starea ma- 
"ach a oraşului lași în articolul „lașii in 18452 și în poezia 
„Duhluial, meditaţie inlăștinoasă“. Există în popor multe medi- 
egen şi descintece foarte vechi în contra fiigarilor şi a ras 
ului, - 

In ceea ce priveşte desvoltarea malariei, se da alta dată 
o importanţă mult mai mare condițiunilor climaterice şi telurice. 
Varone, Columella au scris despre influența climei şi a solului, 
iucruri care sint şi astăzi relativ adevarate, Coidura, umezeala 
şi vinturile pe de oparte, materiile organice conținute io sol, cons. 
tituţia solului şi ridicarea lui pe de alta parte au influență in- 
contestabilă, dar nu în felul cum se credea altădată, Influența 
temperaturii se vede după frecuența malariei în diferitele ano- 
timpuri. In ţinuturile cu malarie relativ Dear, maximum bol- 
navilor şi al morților cade primavara şi toamna. Vara este o 
scădere mare gi iarna se atinge minimum, 


em 


*).. Istoria Igienii în Rominia, 1. Felix, 


At VIAŢA ROMINEASCA 


Nu numai numirul, dar şi gravitatea cazurilor sufera acè- 
pasi variaţie cu diferența cà febrele de toamnă sint mai grave 
ca cele de primăvară. In unii mai câlduroşi malaria este mai 
gravă decit în anii mai reci. Numai căldura însă nu este sufi- 
cientă pentru producerea malariei, pentrucă sint țari callo in 
care nu este boală gi s'au observat epidemii și în timpul iernii, 

Umzzeala aerului și a solulúi joacă asemenea un rol im- 
portant în focarele de malarie. Epidemiile sint mult msi grave 
după ploi, mai mult în verile ploioase decit în cele uscate. La 
noi în țară, în anul 1897 şi 1898, cind au fost revărsările mari 
de ape, nomârul cazurilor de malarie tratate de medici a fost 
mult mai mare, a trecut de 250.000, pe cind în anii precedenţi 
și armaâtori au variat între 149,000—178,009 Dacă umezeala 
treca oarecare limite, epidemiiie scad. In țarile ecuatoriale, ms- 
iaria este mult mai de temut la mceputul şi cu deosebire la 
sfirgitul epocei ploilor, cind aerul și solul san uscat in paite, 
Roua abundentă are acelaşi rol. Uncori umezeala solului na e 
aparentă, upa subterană este toarte superficială,  Bălţile, lacu- 
rile, băltoacele, locurile joase expuse inundaţiilor au facut chiar 
să se dea boalei numele de paludiam, febre palustre. Cu den: 
sebire nesânătoase sint lacurile shrate de pe malurile măriior. Se 
consideră ca o probă pentru rolul care-l joacă balţile faptul ca 
malaria dispare In locurile în care s'au secat bălțile. ` 

Dar numai umiditatea, numai bălțile nu sint suficiente pen- 
tru explicarea malariei, pentrucă sint o sumă de localităţi cu 
bălți bogate in substanțe organice, în climele temperate sau 
subtropice, În care nu se cu! o malaria: in nous Caledonie 
intre altele, in Pampasele riului ia Plata, etc. Pe de altă parte, 
cazuri grele de malarie apar deseori în localităţi care nu au y- 
miditate de loc: agro romano, Pendjab, platoul Coste noi, Í- 
ranul, 

Se crede că vinturile întratita au un rol, intrucit răspin- 
dese pe o întindere mii mare miazmele. 

Altădată se da solului o importanță aşa de mare în dea: 
voitarea malariei. incit malaria a fost considerată ca o boală ta- 
larică. Experienţa arată că marinarii, atit cit stau numai pe 
vase, oricit da nesinâtoase sint coastele, nu capătă frigurile. In 
campania franceză Jin Madagascar, pe cind trupele de uscat erau 
decimate, pe vase. la 309 metri de farm, nu sa observat nici 
an caz. Experienţa lui Salisbury cu pâmint malaric transpor- 
tat intr'un ţinut liber, și care a produs boale in don cazuri, ar 
dovedi în mod experimental influenţa solului. Lucrările pămin- 
tului, chiar tn locurile unde mai fnnainte nu era malarie, arată 
importanţa solului (şosele, căi ferate, fortificaţii, canalizări, des- 
chideri noi de brazde, desființări de păduri). Cu cit pâmintul 
este mai necultivat, cu atit malaria e mai frecuentă (cimpia 


vomanâ). 
Compoziţia geoiogică n solului, şi anume  porozitatea lui, 
ar avea importanţă intru cit ține mai multă umezeală. 


MALARIA SAU FRIGURILE 407 


3 Dispoziţiunea suprafeţei are o influentä fundamentală asupra 
maiariei, tocmai din cauza că de această dispoziţiune depinde 
distribuţia umezelei, Asemenea bogăţia in resturi organice ar 
face SCH regiuni periculoase, 

cunosc şi epidemii datori i 
caselor și epidemii datorite condiţiunilor speciale ale 
ai înnainte sa considera că înălțimea un iuni 

nivelului mării, ar avea importanţă ech oCh E pre ala 
deroa temperaturii şi a umezelii. —in Germania limta ar fi la 
4—500 m. in Italia 1000 m. în Himalaia, Ceylan pănă la 2—2500.— 
Ridicarea prin eu însăși ar avea deasemenea un rol important 
chiar în locslităţile atinse de paludism, pentru că din observațiuni 
nenumărate rezultă faptul că agentul producător al boalei se ri- 
dică numai la o înalțime mică deasupra pămîntului, 

S In scurt, factorii inşiroți : căldura, umezeala, solul, favori- 
zează desvoltarea malariei, dar prin ei insişi nu sint suficienți 
să o producă, nu au de cit importanţa unor împrejurări ajutătoare 
pentru vesvoltarea, înmulţirea și activarea unei alte cauze speci- 
fice. Aga și numai așa se explică de ce ţinuturi în condițiuni 
climatice şi telurice identice, sint une-ori atinse, alte ori nu de 
en e aa S ucr ds 2 uge fară aceste condițiuni au 

` e explică epidemii GI i 
d E lipsite, de vice deet, Ree RE 

cest agent specific este parasitul malariei i - 
laria este datorită pătrunderii (n organism k paol pase rd port 
este veche ji enunțată cu preciziune de cătră autorii vechi ca 
Vitruvius, Varone. Columelia. Lancisi credea că sint niște ver- 
mişori și cere examinarea singelui, deși spune că singur nu a 
E In secolul trecut s'a făcut cele mai multe sforțări şi la 
1800 Lene singur reuşi să-l descopere, La 6 Noembre 1580 
ia e era detasat cu serviciul in Constantina (Algeria) gi căuta 
i cum se produce pigmentul negru in singeie omului viu 
Į 2 ca să complecteze cele aflate in singela din vasele cadavre- 
E | gâsi acele formațiuni particulare care conțin pigmentu) 
vrmaţiuni pe lingă care trecură mulţi patologişti ; dur avu me- 
ritul 53 Je recunoască natura parazitară, să sp convingà da 
zeg fas convingă gi pe alpi intr'un moment difici!, atunci 
na GH misesa uproape de toată lumea ştiinţifică bacilul ma- 
ariei, descris de Klebs şi Tommasi-Crudelli. La 1885 ajunse 
a pabang descoperirea lui Laveran, grație lucrării unor 
S IN , eni, Marchiafava şi Celli. Apoi un alt autor bine cunoscut 
ao aanl paraaan dna fm fe e Do 

i i cu din ce in ce mai 
Rr ge murea area unitatea și moltiplicitatea e en 

re a cercetat, in Italia şi Africa is 
ini în afară de organismul omului Kaesch ege y 
ARS. un - 
mânătoare in singele păsărilor şi reptilelor de perie lies 


Koch și t 
se dek, SR Inlesni aprofundarea cunoştinţelor despre parazi- 


408 VIAȚA ROMINEASCA 


Hematozoarul —plasmodia malariei. este o ființa unicelulară, 
care se desvoltă pe sau în globulele roşii din singe, este parazitui 
acestora. 

In studiul cauzelor malariei sint 3 dascoperiri esenţiale: a) 
descoperirea parazitului de câtră Laveran, b) descoperirea des- 
voltării parazitului în interiorul omului bolnav de Golgi cl desco- 
perirea desvoltării lui în afară de organismul omului, în orga- 
nismul intermediar, in ţintar, de Ross. Manson, Koch, etc. 

Formele tinere ale hematozoarului posedă mişcări ainoeboide 
mai mult sau mai puţin vi, pe cind indivizii adulți îşi schimbă 
puţin forma, şi atunci nu prin prelungiri ci prin contractiunea 
unor straturi. De aceea nu se poate vorbi de o formă tipică a 
parazitelor tinere, de oare-ce se schimbă chiar în timpul obser- 
vaţiunii. Numai cind parazitul moare ia forma unui inel seu a 
unui disc. Se înțelege de ce formele tinere intra-globulare sint 
mai mult turtite, pe cînd cele adulta indată ce au părasit glo- 
bulul rog iau forma sferică. In unele stadii de dezvoltare parā- 
zitut ja forme de semiluni, fusari sau forme ovală. 

Mărimea parazitului variază după vristă de la 1- 12 miimi 
de milimetru. Trăiesc de obicei cite unul intr'un globul ; în unele 
specii se "'ntimplă des cite 2—6 şi mai multe să ocupe un gio- 
bul rog de singe. 

Corpul parazitului este incolor şi în preparate microscopice 
de singe proaspât se prezintă ca un corpuscul omogen, hialin, că 
o pată cu un contur subțire, delicat. Sint greu da văzut cind 
nu au încă pigment, sau cind an prea puţin şi cu toate acestea 
este o speța a tebrelor mai grave la care se vede În singe nu- 
mai forme de acestea, celelalte stadii de dezvoltare petrecin» 
du-se în organe. Pigmentul care nu este altceva decit produ- 
sul de digestiune al emoglobinei cu care se nutrește parazitul, 
se găseşte sub formă de puncte mici ca o pulbere fină. sau gra: 
nulaţii mai mari, sau beţigoare, ghemuri sau conglomerate mai 
mari. Pigmentul este negru în masă mai mare, brun roşietic în 
granulațiile mai mici. Pigmentul se mişcă cu parazitul şi mai 
are şi o mişcare proprie, care se observă şi cînd parazitele sint 
degenerate. Citeodata se vede in hematozoare şi hemoglobină ne- 
digerată. Pigmentul se aşează sau in mot neregulat sau în 
formă de coroană în interiorul parazitului sau se grâmâdeşte la 
centrul lui, 

Uneori pe lingă formele descrise ale hematozoarului se văd 
parazite pe cale de diviziune, avind forma unor flori cum este 
romaniţa, muşeţalul, cu pigmentul în mijloc. După aşezarea și nu- 
mărul trunzelor se disting deosebitele specii. Mai rar se vàd 
în singele proaspat hematozoari rotunzi cu una sau mai multe 
prelungiri subțiri ca nişte bice, cu o mişcare puternică şi cite- 
odată bice de aceste—flagele— libere. Aceste flagele sint elemente 
masculine în reproducerea sexuală a parazitului, O alta formă, 
care se vede numai în unele cazuri de malaria, sint semi-lunile 


şi paraziţii ovali. 


MALARIA SAU FRIGURILE 4% 
rer ratia case Seenen EE EE e 


După descoperirea parazitului s'a discutat muit dacă 
toate cazurile avem a face cu ` nt 
mun Ces ` acelaş fel de parazite sau sint 

ba multiplicităţii parazitelor o aflăm: in difere 
D D 2 n 
morfologice ale parazitelor găsite la deosebite tipuri de pei 
în rezultatele inoculărilor prin aflarea aceluiași parazit şi acelu- 
ea tip febril, la individul inoculat d la cel dela care s'a luat 
ngele, în neschimbarea formei parazitelor la același individ cind 
au s'au făcut infecţiuni noi, înfine in diferența de parazite gi de 
tipuri Bapa după piere, gi şi după localități. 
pe care-l ocupă parazitul malariei în seri 
mt pai ară bine determinat. Cei mai mulţi SE nt En 
- sporozoare şi anume foa idii 

s: unose a ` E ge 3 rte aproape de coccidii. 

E razitul febrei quarte, care îsi face evol 
3 ori 24 ore. Posedă o mobilitate amoeboidă. oE T baier 

, cu o pată mică, clară, pe globului rog conţinind foarte puţin 
p ges După 12—24 ore creşte ceva mai mult şi depune mai 
su ` ES la periferie şi ocupă cam '/s din globului rog. In- 
ear! 5 ajunge să acopere intreg globulul şi să-l facă invi- 
ei Z poi începe diviziunea, sporulațiunea, care ge face într'un 

umăr mic de spori sau merozoite 6—12. Parazitul ia ctul 
unei enden sau unai rozace. CH 
gmentarea se face înnainte şi în timpul accesului 
ara cu vre-o 3 ore înnainte de fior se văd Geet E eer 
` ţiune, uneori sporii sint mai mici și formează citeodată figuri 
ai nete cind pigmentul se adună într'o parte a parazitului 

Ho y ang cu parazitul febrei quarte nu se alterează mult i 
ii a 2 oare după acces se găsesc în singe parazite mici 
= SES abia mobile sau incet mobile în interiorul globule- 
A as Zu oare după acces unele parazite conţin piginent la 
Pr ie? spre 5 ert är Zeng rog ; 48 oare după accès sau 
2 d ri r parazitele ocupă "te is di 
bul, sint pigmentate intens, rot oră OR 

t i de, pigmentul in - 
oare după acces, 12 înnaintea eet SE 
v următor, razitul 

aproape tot globulul rosu; 6 oare înaintea ei e 
so așează în raze sau se concentrează uso seen genee 

ite începe deja sporulațiunea 3 ate badk pop ori 
fro eme e Zeen pala nnainte de acces: ciţi- 
trat Zen Sporak lanak oo pede: ai e aici 
gl A S observă rar la parazitul febrei quarte ; rara sint 
mg Aer sola ale dezvoltării sexuate, aşa zisele 
ene este regulată şi se face în singele de la 

2) Parazitul febrei terțe se dezv 

oltă în 48 oare. 
= N spa o pată clară foarte mică, nepigmentată. Pepi erei 
ren die LLëeseérrge vivax) care durează maj bine ca o oră 
„fe dh GE ar senat stare remine cam 24 oare, grămadind 
E eat. a periferie; pizmentul este foarta mobil şi cu 
mult, cu atit parazitul devine mai puțin mobil, to- 


470 VIAŢA ROMISEASCA 


tuşi deujuns ca să-şi schimbe încă forma, cu toate că ocupă mai 
mult decit Als din globul. Globulul rog își perde din coloare și se 

te. După 48 oare se produce sporulaţiunea dar numai la 
parte din paraziți. Corpusculul, care ocupă un globul întreg, îşi 
perde cu total mobilitatea şi pigmentul se opreşte asemenea, 
concentrindu-se în centru, parazitul se divide atunci în 15—850 
globi mici, rotunzi See? rareori regulat în 2 straturi concentrice, 
mai des neregulat; tormind corpuri muriforme. Sporii sint mai 
mici şi au rar nucleu. In unele cazuri sporulaţiunea se face fară 
ca pigmentul să se grămădească la centru. 

ŞI aci sporulaţia corespunde accesului de febră, tot cam 
cu 8 oare inainte de fior. Deseori nu aflăm forme de sporula- 
ție in singele periferic pentru- că se fac de preferinţă în orgā- 
nele interne. 1—12 oare după acces se găsesc forme foarte mici, 
puţin pigmentate, inelare, cu mişcări vii, aderente de globul sau în 
interiorul globulelor roșii ; 12- 24 oare ceva mai mari, umplind 
ca Ai din globul, care e palid, umflat; 24—36 oare după acces 

_ (24—12 ore inainte de accesul armàtor) paraziții umpiu ta — tjs, 
sint foarte neregulați, dar îşi schimbă forma incet, pizmeutul 
este foarte mobil; 36—49 oare forme mari rotunde, de diame- 
trul unui giobul roşu, pizmentul în repaos şi forme de sporulație. 

Paraziţii aflaţi de obicei in sânge sint rareori toţi în ace- 
laş stadiu de dezvoltare pentru că nu avem mai niciodată 3 
faco cu o singură generație de parazite, ci uneori cu generali» 
uni cara diferă intre dinsele da la 1—68 oare. Parazita cu flagele 
se observă des ia febra terță; asemenea și forme de dezvoltare 
sexuată —gamete mari şi mici. 


A Sa formă de parazite admisă de toți autorii este para- 


situl febrelor grave, al tebrelor de vară şi de toamnă. 

Unii autori disting mai multe varietăţi ale acestui parazit, 
a cărui caracteristică este prezența în singe de parazite mici, 
formind deseori inele şi mai ales semiiuni. 

Incercările de cultură nu au reuşit Parazitul malariei poate 
trăi afară de organism 2—3 zile. In organismul altor animale 
trăeşte 3—4 zile ex. lipitourea, Formele samilunare nu se alte- 
rează in lipitoare, cele mici cresc puţin şi se pigmentează. In 
single muştelor atit formele de sporulaţie cit şi semilunile nu 
sa alterează dar nici nu se înmulțesc. 

In stomahul ţinţarilor care au supt singe de la bolnavi de 
malaria, parazitul îşi face înmulțirea sexuală, Cercetările lui Man- 
son, Ross și Koch au arătat că semilunile şi hemutozoarele ro- 
tunde care au avut llagele sint forme fecundate dar în repaus 


şi numai în stomacul țințarilor Incep să se "mmulțescă mai intai 
prin diviziune în mai multe celule mari nucleate. din core se 
destac ca dintr'un snop numeroşi corpusculi, ca nişte vermu- 
Som microscopici, foarte mobili, care străbat prin peretele stoma- 
cal al ţinţarului, intră în circulaţiune şi se grămiudesc in glanda 
salivară sau cu venin. Prin înțepătura tințaralui aceşti vermişori 


MALARIA SAU FRIGURILE Lal 


pătrund în singele omului şi'şi urmează i ` 
Baken ie gene d ŞI evoluţiunea descrisă mai 
era până ajung destul de numeroşi ca să produci accesele 
Ţinţarul constitue prin urmare 
x gasda hematozoarului 
EE et 
ES Mai | A noi, nu se infectează x 
matozoarul omuiui. Numai speci h PEA i-o 
liprnnis, claviger serveste ÄR WEE macar 
sde ste pentru dezvoltarea parazitul 
misiunea lui de laom Ia om Tintarnl i ui şi trans- 
el dig că SZ obicei serale mt 8 aT SIRDS POORA i-a 
riu observaţiuni și experiențe tâcate D 
wéilt Ai y2 n labora "a do- 
cra me, ate e e mă ale ca pene 
| în singe ; ru celelalte ipoteze ca 
prin apă de băut prin emanaţiuni po pătrunderea 
A we Wë L pe cale res 
incă dovezi, Din timp foarte vechiu sau emis e a Se 
Ke e Ri ap3, prin aer şi prin Uptar, ad cubi 
BS ceea ce priveşte prima teorie, sa 
aibe gel doveditoare. Experiențele facute Se Sek 
Perdea totdeauna rezultate negative. S'au dat presa A 
canopi in timp de la 5—10 zile cite 10—60 litri de apă din 10- 
itatak ki N: tot nu s'su imbolnavit, Pe vasele care sint si 
e 3 ŞI procure apa de bint din locuri malarice na s’ Gë? 
uscat, a isto de malarie, daci personalul nu s'a dat jon d 
n ps ati dei o forturi americane, iu care era multă al k 
Aa akaoa ns nici o sch'mbaro cind s'u adus apt enrată SECH ders 
zultat lee e făcute în condițiuni corecte au dat dease a 
zuita A efavorabile teoriei infecțiùnii prin apă Broz 
tă în gegen. parazitul malariei se ridică din sol în aer gi i 
vachi si Loge: prin Aparatul respirator este una din isi ai 
proilys ia po ett Male Nuinele malaria arati convingerea Ge 
boala. talian, care sufere atit de mult de această 
Dar prin teoria aerul 
HE 3 srului nu se 
siat KH 
îs ape aie a foarte apropiati at in condițiuni identica 
intrun oras Ee Se gier deosebite 
8 E acecagi cusă unele ca i ; 
a 3 ei rez Air unu! sol paludic, e ee eens ët 
stre ai ju «a iniecțiune, Vasele care ancoreazi în kent palu. 
cind persi ër departare. de term na au malaria E are 
[a R ng debarcat sufere adevărate catastrofe CH 
oma, ca şi iu Iasi, cnartjerele A 
Podul ros, Deul de ios. str cnarterele de pe vale .(Xicoli 
cele de Gi Lee 2 J909, str. Zugraviior) sint Fan mai SE 
raspindi ceva mai e Virusul inalariei ar fl în aer, de ce nu "o 
poate transport eparte prin curenți, prin difuziune? V atul 
atn ea d ò i malaria dar numai la o distanţă foarte de 
beri minerale d Ste Ween Se lu distanțe mari "më 
Dita e À t 4 rele. Un y 
poate explica teoria aeruiui este că wies og ei şi Se 
= H l 


explică de ce localităţi care 


st VIAŢA ROMINEASCA | 
LT ——— 


pom elui pericolul de infecţiune este mai mare, 
nastem pe ee in Ae Ach gece BS gene Se 
` t zitele în ă 
rd page some sarea dar nu s'a dat nici o proba că 
fi parazitul malariei. : i 
se ta d emoe ra pori ie, 
care trăesc în | le băi „pot mir dr apnee? 
in înțăâpături. Laveran a adm > 
paza e ie Kabud ki autorii care au studiat eier 
din armă chestiunea, ër? drun e Be A Ss eg a 
i L Unti auto mit + su 
zë? crept transmit larvelor Been on age eat 
i robe de transmisiu c Š | 
egen m peak ee EI ice pg in eege et? GE en 
i eu. Untart) iau parazitul din sing r 
m uit daph ten carnet prealabilă altor oumeni să 
wa? t cest mod de 
logie vorbesc pentru a 
Zeg Leem atinse de malarie sint bogata 
F'n intari. Lucrärite de ene a pen, S Zei 
“Pranspotarea numai ia mică istan m MGE agor pra 
scut că acesta insecte se depârte i A 
S i adk. Wei nascut; abea incepe vintul, şi ținţarii se us 
cund pe sub ierburi. ` Iu cc cut 
itul în localităţi palustre este pericuic 
tunci Ge? este mai d'Sr en de aceste insecte, de aceea co 
ii i nfecțiune. i N 
ep weree rw) oarele de noapte ră ag ee 
i i ji sboară mai mu 
prid ng anere SC Ke mai ridicate de la pâmint se explică 
j i ilor de a nu sbura prea sus, 
=” ie ZC? ek? toate eo goala ere nemai 
i junii i i, fapt 7 | 
y tone eg ii Ae pageh ja om decit prin infecțjunea 
Singal de la un om bolnav şi numai astfel. SORT A 
Incereările de traasmitere prin ţințari au reuşi $ p ect 
nele care au luat măsari contra arteră n scăpat da ma 
in Pasa rii căilor ferate i ne). ` 
e atrage cei mai distingi cliniciani ai Gëss: 
mort de curind, are meritul de a fi demonstrat că malaria Aaf Geng a 
transmite prin singe de la bolnav la omul sânătos şi nu es ` e 
cum s'a crezut, să se injecteze în vine, este destul să se EE 
iele: nu trebue mult, o fracțiune dintr'o picătură este ee uama 
i unele cazuri şi chiar amestecată cu apă ese 
mite exact acelaş tip de febră şi cu acelaş para SE, 
Ca cu conţinutul pp nea eine pas a Step are e a 
j i, S inu V 
în jurul gurii după frizuri, sar n © eg Or S A 
trolat faptul prin cercetări mai preciz SCH 
Sec Salario la ec (maimute, epuri de casă, cai, cini, pi 


Ki 


i 


MALARIA SAU FRIGURILE $73 


sic, vulpi, cobai, yoareci, porumbei etc.), au rămas Dä rezultat. 
Până acum nu se cunoaște nici un animal care sp sa bolnăvească 
de malarie ca omul. Sint parazite care samănă cu hematozoa- 
tul, la păsări, şopirle ete. dar sint specii deosebite. 

Incubaţiunea durează în mijlocie 6—20 zile; depinde de 
cantitatea parazitelor intrate în organizm, de iuţeala reproduce- 
rii, de specia lor. In cazurile de experiență durează pentru quartă 
13 zile, terța 6--21 zile, la formele cu semiluni sau frigu- 
ie de toamnă 3—14 zile, 

Se cunosc citeva cazuri de transmitere intra-uterină a ma- 
lariei, nu se cunoaşte transmitere de la tată, nici prin lapte etc. 

Sexul nu are nici o importanţă de cit prin faptul că băr- 
baut sint mai expuși, Copiii sufăr mai mult decit persoanele mari. 

Profesiunile care obiigă la lucrarea pâmintului în regiunile 
mularica inlesnesc desvoltarea boalei. 

Armatele în expediții în localități palustre suferă mult, 
Astfel, armata rusă în războiul dela 1877—78 a avut 14,000 
bolnavi şi 1092 morţi, 

Ca și la alte boale infecțioase, indivizii rău nutriti, rău im- 
brăcaţi, care trăesc în locuinți rele, care sint siliți să facă munci 
grele, escese de tot felul, sint mai expusi să capete boala, 

Toate rasele pot câpăta boala, se pare însă că negrii re- 
zistă mai bine, ceeace în unele cazuri se explică prin imunitate 
căpătată, Creolii, din contra, sufăr se pare mai mult. Europenii 
rezistă mai puțin. 

Chestiunea aclimatării, a imunităţi căpătate este mult dis- 
cutată, Este incontestabil că sa produce cu timpul un fel de o- 
bicinuinţă, că simptomele boalei scad din ce în ce in intensitate, 
totuși imunitatea este foarte relativă. După Koch se poate ad- 
mite imunitate pentru o specie de parazit, dar omul imun pen- 
tra o specie se poate infecta cu alta. In ţinuturile malarice me- 
dia vieţi e sub normală şi depopulațiunea creşte, La noi in 


eg observă un oare care grad de obicinuință care creşte cu 
vrista. 


Odata intrat în organizm şi inmulțindu-se, hematozoarul 
produce boala numita malaria sau frigurile, caracterizate mai a- 
ies prin acest din urmă simptom. 

. Nu trebue să credem insă că malaria produce numai fri- 
guri. Atară de febră se produce umflarea splinei, alterațiuni ale 
singelui, anemie, chloranemie, melanemie, (prezență de pigment 
negru în singe). Pe piele apar erupțiuni, beşicuţe de EE 


Otrava malarică are o deosebită atracțiune pentru siste- 
mul nervos. Nu este îndoială că accesul A Ën este da- 


tiin e v te 
zenta toate gradele de alterațiuni, dela o tie AE aerem as 
b 


434 VIAŢA ROMINEASCA 


“4 pănă la accese de furia, dureri de cap, nevralgii, paralizii, 
pod. racla sudori abundente, sughițuri, vărsături, SE SS 
Din partea tubului digestiv se observă o lipsă í d mg 
mincare, great, greutate în stomac, vărsături, dureri, diaree. : 
Din partea aparatului respirator se coustată catart, rază, 
Eet Gate Be puţin atins, se observă însă 
pulsu i şi ri n viat. i e 
Feia. ene. Nep frigurile au forme foarte variate și au- 
mai după descoperirea lui Lavaran și aflarea de către Golgi a 
speciilor diferite de parazite, la diferitele forme de febră, s'a pă 
tot face deosebirea lor pe o bază raţională. Astăzi putem A 
tinge ` febre produse de parszitul obişnuit, quarte sau terțe 
febre produse de parazitu! care formează inele şi semilune, 3 
Pe lingi acestea trebue să adăugim febrele care au ne 
bele feluri de paraziți, iafecțiuni mixte gi grupa febrelor zise lar- 
vaie, în care se observă alte turburări febră, LO 
Febrela din grupa La sint mai comune la noi Și sint cs 
racterizate prin accese de febră care-și păstroază tipul ei cars 
prezinta 5 stadii: de fior, căldură gi sudoare, nu ech Bn ea 
odată caracter grav, nu se termină cu moartea și sin pra r 
fiuențate de chininà, 'Tabloul clinic este aproape monoton, nici u 


organ nu este atins in mod mai grav. In această grupă intră, 


li de febră durează 2 zile şi a patra zi 
engl regiei febra Gert? la care este nutuai 0 zi liberă şi o 
zi de febră; febrele mixte, care dau febre in fie-care zi, zë ʻi 
care pot fi datorite la 2 Papai voy daf sea terți suu la 2 

Mun ziți ai febrei quarte. 
WE oc ien produsa de parazitul de a 3-a formå se 
găsesc mult şi la noi, dar mai ales in climele tropicala şi WW 
tropicale formează majoritatea mare a infecţiunilor Gegen Gi 
sting multe vieţi omeneşti in tropice, produc anemii pro za d 
sint grave, au deseori caracter tificși alteori caracter poe os. 
Evoluţiunea lor nu e tocmai regulată şi în general au tendința 
SC Piin. eh E se nțelege o febră la care unele simptome 
devin foarte grave, cum este starea tifică, fenomene cerebrale 
gi spinale, somnolența profundă, delir, coma, convuiziuni, par: 
lizii. Uneori starea generală e grava, se produce răceala a re- 
mitäților, sudori abundente, turburàri gastro-inteatinale, ata 
diaree choleriformă, gălbănare, emoragii gi alte accidente. Ze 
friguri larvate se înțeleg turburările produse de cap zeg agora 
cu parazitul malariei, ri care ro pe sau mul de loc: 
ren i è erupțiun R Gi 

suit teg belle infecțioase lu care recidiva 
este aproape obligată. E un fapt de observaţiune zilnică a $ 
persoană care a avut citeva accese de friguri, „Are dap 2: 
săptimini noi accese, fia că a fost san nu tratată cu chinină. 


MALARIA SAU FRIGURILE 5 


Unele recidive revin la intervale regulate de 7—8 zile, alte- 
ori intervalele se măresc din ce în ce și in timpul recidivei se 
găsesc totdeauna parazite în singe, 

Infecțiuniie din nou sint posibile de şi s'a observat, după 
cum am spus, un grad oarecare de imunitate, de deprindere. 

alaria nu se mărginește numai a produce aceste accese 
acute, repezi, care se termină în citeva zile sau săptămini. Ea 
poate deveni cronică prin recidive care se repetă în timp de iuni 
și ani de zile, dind accese normale sau modificate. Se produca 
atunci un grad mare de anemie, o umflare mare a splinei și ci- 
teodată şi a ficatului și un aspect special al bolnavului datorit 
coloraţiunii brune cenușii, care nu apare numai în locurile ex- 
puse la soare, ci peste tot corpul, Uneori pielea este aproape 
neagră. Bolnavii au umflături ale picioarelor, edeme din cauză 
că singele e mai apos. Pula corespunde anemiei, variabil ca 
trecuență. Inima este mărită; se observă des bronchite. 

Cind aceste turburâri sint exagerate, organizmul nu mai 
poate reveni uşor in stare normală şi se produce starea de mi- 
zerie şi do degenerare numită cachecsie palustră. Această stare 
a fost descrisă da mult ca cuvintele urmatoare : „pintecele umflat, 
splina mare, picioarele butuci cu o culoare galbănă verzie fară 
singe“. Caracterul însusi se schimbă. Omul devine apatic, lent 
în mişcări, incapabil de muncă susținută, de urmărirea unei idei. 
Faţă cu răspindirea mare a malariei la noi în țară, acest carac- 
ter tinde să devină general, național. 

Această formă a malariei este mai dăunătoare, căci asce- 
sele acute se vindecă repede. 

___ Malaria se vindecă. Se vindecă spontaneu, fără chinină 
chiar, ceea ca se vede des înpital. Mecanizmul acestei vinde- 
cări este explicat prin acțiunea fagocitară a celulelor din splină, 
din măduva oaselor, a endoteliilor vasculare si prin leucocitalu 
din singe. Afară de aceasta nu toate paraziteie ajung ia sporu- 
laţiune, o mare parte sint alterate de seral singelui, căci sè gà- 
sese slârimate, fragmentate. In Italia și la noi s'au observat 
cazuri în care bolnavii nu au nici o manifestare uparenti, nu au 
febră şi totuși au multe hematozoare în singe și aceste cazuri 
stirşesc cu slăbire generala fară triguri. 


Am văzut care e agentul producător al malariei, unde se 
găseşte afară din organizmul omului, cum pătrunde în acest or- 
ganizm, turbarărila morbide pe care le produce, 

Cum vindecăm malaria ? 

Malaria este una din boalele rare contra căreia posadâm 
un mijioc specific, sigur. Inţelegem ce mare binefacere pentru 
omenire a fost descoperirea etectelor scoarței de chină, cina ce- 
lim autorii din timpul cind medicii nu aveau nici o putere ia 
contra acestei boale si căutau prin fe! de fel de mijloace fan- 
tastica să o combată, şi le comparăm cu scrierile pline de înaltă 
satisfacțiune și triumt ce au apărut în urma, 


476 VIAȚA ROMINEASCA 


Se uda capul bolnavilor cu apă ferbinte, se da mult vin 
să bea, apoi bài, apă cu piper etc. In evul mediu tratamentul 
capătă caracterul inquisiţiunii mai mult de cit al ajutorului me- 
dica]: purgaţiuui cu mana, ceaiu de revent, luare de singe din 
vina braţului drept, fumuri de tot telul, legarea minilor şi pi- 
cioarelor, ventuze cu singe, etc. 

La anul 1638, în Lema capitala Perului, zăcea de o febră 
terță gravă contesa del Cinchon, soţia vice-regelui. — Canizares, 
coregidorul din Loxa, oraș din actualul stat Ecuator, află de 
aceasta şi cum cunoştea de la populațiunea indigenă din nord, 
secretul acţiunii coajei de chină, trimise un pachet vice-reginei, 
Medicul ei, de Vega, admise intrebuințarea medicamentului si 
regina se vindecă în scurt timp. La 1640 contesa reveni in Spa- 
nia şi aduse multă coaja pe care o distribui bolnavilor din Ma- 
drid sl împrejurimi. De Vega și misionarii catolici o răspindiră 
tot mai mult şi la 1442 apâru prima lucrare, La 1652 fu cintată 
de La Fontaine intro poemă in 2 cinturi, «Poime du quinqui- 
na» pentrucă avusese distinsa onoare să vindece de frizuri pe 
regele soare, Ludovic XIV, lată și o citaţie latinească din cartea 
unui mare medic din acele vremuri—Morton— non possum nön 
ralias maximas referre Deo optimo, maximo, qui tantis viri- 
us hunc simplicem Corticem înstruxit—pentru a se vedea cu 
cit entuziasm, cu cită recunoştinţă acest medicament fu intro- 
dus in terapeutică. e 

La 1820 doi chimiști francezi, Pelletier și Caventou des- 
coperiră alcaloidul activ din coaja de chipa, chinini. 

Experiențele lui Laveran, ae autorilor italieni și ale farma- 
cologiştilor germani dovedesc că chinina are acţiunea speciala de 
a omori parazitul malariei în singe. GL) omoară cu atit mai re- 
pede cu cit parazitul e mai tinâr, curind după sporulațiune. Pa- 
razitul care formează somiluni este cel mai rezistent, 

De aci reiese indicaţiunea că trebuie să dim chinina ast- 
fel în cit să se găsească în singe In momentul cal mai util, cind 
parazitul începe sporulaţiunea, dezi cam cu 3—4 ore innuinta de 
acces. Dozele, sa inţealege, variază după etatea, rezistența bolna- 
vului și gravitatea acceselor de febră anterioare. 

Chinina poate fi înlocuită cu alte medicamente ` euchinina, 
albastru de metilen, taninul, eucalyptus. Chinina râmine insă 
medicamentul par excellentiam ; la ea vom recurge totdeauna și 
nu vom inlocui-o de cit în cazuri cind este absolută imposibili- 
tate de a o administra. Se poate da prin gură, în injecţiuni sub 
piele (metoda cea mai exactă si de preferat în cazurile grave) 
sau în supozitorii, sau în fricțiuni, calea cea mai puţin sigură. 

Cu aceasta am tratat şi vindecat accesul de febră. 

Cum ne ferim de recidive ? 

Se ințelege căutind să distrugem cu totul parazitul care se 
mai poate gisi ici-colo in singe. După specia parazitului, după 
timpul pe care-l pune pentru aal face un nou ciclu de dezrol- 
tare, vom da chinina în momentul in care presupunem că vor 


` 


Le 
| 
j 


MALARIA SAU FRIGURILE Lo 


fi în singe elementele cele mai sensibile, cele mai ti 
e 3 nere. Pentru 
ng terță din 48 în 43 ore, pentru quartă din 3în 3 zile, apoi 
Ac la odă gie eg nien? la care se observă mai des reci- 
le, e mai depărtate, dube, si aj 
la ezitare haenar A malariei, Kë acu ca 
um ue ferim de intecțiuni noi, i 
profilaxia te ere iuni noi, cu alte cuvinte cum facem 
int puține boale infectioase a căro 
de or x mina omului ca Goy ed ER 
: ind nu se cunoşteau de cit condițiunile în ca z 
voltă malaria, se Ion măsuri în contra constă od i ee. 
se ai tost în cea mai mare parte admirabile 
„Ampiedecarea innecurilor, revărsărilor de a regul: g 
sului riarilor in general, impiedecarea tormârii a de age me 
canalizarea, umpierea lotarilor joase, a gropilor, evitarea acestor 
gropi la construirea căilor ferate, cultura, impădurirea unor locuri 
cu suniy ptas, cu pini şi alte conifere formau și formează încă 
profilaxia bună în mare, pentru ţări intregi, şi a dat totdea- 
una eu eet chiar disparițiunea malariei. 
Ki ea ce privește profilaxia individuală, adică a a ji 
qoel persoane care merge sau cure trăiește Nee se Ser 
a abea ad nde Be e să "e mal ridicată de la pămint 
" climei şi, ducă se te, totd 
lină, capul cu grijă apărat de praguri 
i j razele soarelui, alimenta 
mixtă, eşoară, nutritivă ; să nu sa iasi geg 
cafeaua si ceaiul se recomandau cu d geev 
băut; lucrul să sa facă în orele ven png ci veer 
i roase gi să nu fie prea 
şi prea departe impins, să se stea afară numai et soando Bre 
cer, Si se evite ședareu pe afară dimin per e 
chidă ferestrele înnainte de a vn pepe p3 
pusul soarelui și să se lase i 
peste noapte  Escesele careslibese ti ii ein 
Imerătorii, soldaţii. să stea pe | tă sai crai gece 
ergeet pe jocuri mai 'nalte, să tacă focuri. 
pna dee Ga oajei de china s'a recomandat Și aceasta cu 
In timpul din urmă, graţie cunostinții mai 
ii mai 
nare Pata și malariei gi a monia ei de ise e Kë 
Zeie perfecționat mult, atit cea individuală cit şi cea ge- 
Din momentul ce s'a stabilit că tintarii 
ne! | țințarii joacă inei- 
pa În transmisiunea boalei, dacă nu ent unică tre Lë 
WE sa început lupta in contra lor. i A 
, >a propus în prima linie stirpirea ţințarilor 
. D an gi 
aere ra in contra ințepàturilor lor gi rs e 
i ia parazitele introduse de țințari, cu ajutorul chininei å 
ceea ce priveşta exterminarea țiuțarilor care zboară 
nsi; se face însă în case 
amețesc sau îi omoară, cum 
riet Aug: 2 gr. pentru metru cub), de pucioasă ee arm Se 
emelele iarna și omorindu-se in locurile unde se as- 


475 | VIAŢA ROMINEASCA 


cond, Mai uşor sint de stirpit larvele care innoată la suprafața 
apelor stătătoare ; dar şi aceasta este O muncă foarte grea, cos- 
tisitoare şi nesigură. Intr'un oraş din Egipt ca să se scada nu- 
mărul cazurilor de malaria dela 2000 ln 200 s'au cheltuit 113,000 
lei într'an an. Stirpirea aceasta se poate face prin turnarea de 
petroleu la suprafaţa apei (cam "o litru pentru metru pătrat), 
sau a altei substanţe antiseptice mai eftine și uleioase, care im- 
piedică larvele să respire; prin introducerea în apă a animalelor 
care sa hrănesc cu larve de ţințari, ca notonecteie, larvele de li- 
belule și de efemere ; prin secarea bălții, care este mijlocul cel 
mai util, dar uneori foarte scump d alteori imposibil de reali- 
zat. Este imposibilă, asemenea, exterminarea larvelor din apele 
stătătoare intrebuinţate ca ape de băut, ca ape de udat, în cul- 
tura orezului, etc., şi rezultatele nu sint durabile fără o supra- 
veghere continuă. 

In ceea ca priveşte apărarea contra înțepăturilor, s'au in- 
lrebuinţat întăi în Italia mijloace mecanice. S'au pus pinze, fine 
de sirma la ferestre, uși. hornuri, și s'a recomandat functionarilor 
Je la căile ferate din localităţile malurice si poarte, cind aveau 
serviciu de noapte, văluri de gaz şi mânuşi lungi de piele. Re- 
zultatele au fost escelerta; dar s'a văzut curind că țăranii piu- 
gari nu pot în timpul muncii să se folosească de case apărate, 
de oare-ca dorm pe cimp, sirmele se strică des ai costă scump, 
țin prea cald în casă, impiedicind o bună ventilațiune. Pologurile 
transportabile sint mai bune, dar trebue să fie mari, bine tinute 
şi inspectate totdeauna înnainte de culcare. 

Constatindu-se că țințarii fug de unele mirosuri, sa incer- 
cat apărarea de mușcături prin ungeri cu wleiuri mirositoare, 
Rezultatele na au fost prea bune, aceste uleiuri evaporindu-se 
repede și fiind prea scumpe, 

S'a încercat apărarea de înțepătora anopheleloz intectute 
prin depărtare, în tropice, a locuinţelor Europenilor de casele po- 
pulațiunii autoctone impaludate, ţinindu-se seamă de distanta 
ia care zboară aceste insecte şi s'au aşezat casele la 1000— 1800 
m. Rezultatele au fost slabe. 

Aphrarea—profilaxia— cu chirin este meloda cea mai veche, 
cea mai comodă, aceea care reclamă mai puțină supravegherea 
ulterioară. Dar şi aceasta are inconvenientele ei: chinina trebue 
natà in doză care să nu dea efecte neplăcute, ṣi să fe luată 
regulat în cite 2 zile consecutiv: a 5-a şi a 9-a san a T-a şi a 
S-a, pentrucă ultmintrelea malaria poate să reapară. Totuşi, 
chiar urn:îndu-se regulat la fiecare a S-a sau a 9-a zi cite un 
gram de chinină (metoda lui Koch), nu s'a obținut totdeauna o 
profilaxie sigură şi cu timpul nici aceste doze mari nu au fost 
vine tolerate. Rezultate şi mai slabe a dat metoda lui Plehn, 
care constă in luarea din 3 în 5 zile a cite jumătate gram de 


chinină, O alti metoda (a lui Nocht) constă in administrarea chi- 


pinei în doze mici, de D ori pe zi cite 0.20. 
Cum ţinţarii iau hematozoaru! tot de la omul bolaav, Koch. 


4 


MALARIA SAT FRIGORILE 419 


Send Oa N O 5a 
R d ae dere atei e 


a căutat să împiedice läțirea malariei si sk o suprime 
4 că P i cu totul 
intro localitate prin tratamentul tuturor tege prin aşa zisa 
sterilizare a singelui bolnavilor. 'Trebue mai întăi, printi”o cer- 
cetare sistematică a sinzalui tuturor locuitorilor, să se stabi- 
ivască cine sufere de malaria. Toţi bolnavii să fie energic tratați 
cu chinină pentru ca să se vindece și să nn mai fie periculoși. 
isi ene Age Sege na aa reuşit să stirpească ma- 
ai nulte loculităti si alții a i 
experimentind e A şi alt A redus mult imbolnăvirile, 
4 noi aa experimentat cu succes rc stoda Imi Koch, dar 
rare ră Së oe ES ee ee? a doui san trei localități 
i mult imboinăvirile, desi a" ițiuni 
nu "0 bine chibzuite,., «ji dea legea 
„_ Ţimindu-se saama de importanța socială pe care . 
laria im Rominia prin întinderea ef > erzsee. Adinen. SE ee 
nizmului bolnav, credem că ar fi bevoa absolută si urgentă să 


se organizeze combaterea ei sistemati CG 
aries, matică peo scară largă, în 


Dr. M. Manicatide 


Plimbare... 
— Schița — 


Domnul, cu pălăria în cap şi cu bastonul în miră, se 
plimbă nerăbcător prin odae, Doamna, imbrăcată pentru stradă, 
pe un scaun innaintea oglinzii, e foarte ocupată. 

Domnul începe să piarda răbdarea. 

— Mai ai mult ? 

— Stiu că n'am să es ca o slugă pe stradă. 

— Nu, dar e tirziu... 


— Se vede că iar vrai să faci scandal. D 


— Nici un scandal, dragă, dar aşi dori să ne înturnăm 
mai pas ee căci ştii re deeg 

— Da, eşti zav de ocupat! y i 

Şi de sa, Donni se dădu cu pudră, bine, bine. 

— Opt ciasuri de birou zilnic, cred că-i de ajuns, 

— Acuşi nu mai merg, ii răspunde Doamna, innegrind o 
dier Domnul, văzind că mai este încă treabă, işi scoate pă- 
lăria şi lungindu-se pe un pat, zice: 

— Cind îi fi gata, să-mi! spui. 8 

— Pänà nu-i spune o majicie nu te laşi. ri N 

Doamna, după ce şi-a lucrat figura cum se cuvine şi şi-a 

ezat părul în toate amânunţimile lui, s'a ridicat deodată, s'a 
uitat în oglindă de foarte de aproape, apoi mai de departe, întăiu 
în faţă, apoi în profil, în urmă pe la spate, ridicind în sus o 

indà mică, apoi iar în față, după care şi-a așezat palăria, 
Apoi Doamna şi-a făcut o mică operaţie la buze şi deodată 
Domnului i s'a părut că-l strimbă prin oglindă, dar nu, i se 
păruse, Doamna se uită la dinţi, întăiude aproape, apoi mai 
de departe. A 

— Haide, îi zise Doamna, plină de dispreţ. 

Domnul se scoală, işi pune pălăria şi-şi la lar bastonul. 

Dar Doamna caută ceva: a umblat pe după tuaetă, a 
tras un săltar, a deschis un dulap, ga suit pe-un scaun, a um- 
blat într'o cutie, a tras alt săltar, a desfăcut un pat, apoi $o- 
neria a sbirniit înfuriată. 


PLIMBARE. 43 


— Pachiţo ce mi-ai Dout mânuşile de la locut lor ? 

— Care mânuşi, Duducă, eu umblu cu mânuşile matale ? 
întreabă Pachiţa cam supărată, 

— Sä nu fi imperținentă ! 

Și Pachiţa, pentru a nu fi impertinentă, a răscolit prin 
pat, a tras un săltar, a umblat prin cutie, s'a suit pe scaun, a 
deschis dulapul, a tras alt săitar, a bojbăit pe după tualetă, 
apoi după această percheziţie, a declarat : 

— Nu-s, Duducă. 

— Odată vrau să es şi eu la plimbare şi nici atunci n'am 
parte, zice Duduca, aruncind nişte ochi grozavi Domnului, iar 
câtră Pachiţa : 

-= — la caută-le sub pat. 

— Acolo-i locul lor ? întreabă Domnul. 

— Te poltesc sa nu fii mojic. 

i; Pacii scurtă şi groasă, se băgă cum putu pe sub pat 
și măturind cu minile pe jos, declără de-acolo : 

— Nus, Duducă. 

Domnul, care-şi începuse iar plimbarea, trage un sâltar de 
la dulapaşul de noapte, dar Doamna răcneşte: 

— Ai nebunit de le cauţi acolo ? 

Pachița esi de sub pat, 

Dar Doamna de odată îşi aduce aminte de ceva, trece 
repede printr'o odae, apoi printr'a doua, iar în a trecea se 

glonț la o masă din mijloc, de unde se întoarce cu un 
inolotol cenușiu. 

— Haide, zise Doamna, plină de dispre 

Domnul și Doamna plecară la plimbare. GH din ogradă, 
dar chiar la poartă nişte glod, din pricina ploii ce căzuse mai eri. 

Doamna o ia pe iti, dă pe dincolo, dar mu era chip de 
trecut, fără primejdie, măcar că işi ridicase rochia sus, de se 
vedeau colțunii A jour. 

. — lamă în braţe și mă trece, zice Doamna, tot cam 
furioasă 

__ Domnul, se uită îngrijat de jur imprejur şi nevăzind pe 
nimeni. o ia in braţe icnind şi o debarcă de cealaltă parte, tră- 
gindu-și sufletul. 

— Cică-i bărbat aista... D mulțămeşte Doamna. 

Pornesc înnainte, 

— la ţine-mi cortelul. 

Domnul ia cortelul. 

— la ţine-mi şi rochia. 

Domnul apucă rochia de coadă, 

„Sin vreme ce Doamna mergea innainte, punindu-şi mănu- 
şile, Domnul, tinind coada Doamnei, părea un anagnost, in 
urma unui vlădică, 

De indată ce au eşit în stradă, Doamna a devenit zimbi- 


toare, s'a apropiat N a luat brațul Domnului si amindoi, săltind 
ușor, mergeau la plimbare, 


sa VIAŢA ROMIXEASCA 


Vremea e într'amurg și luna lui Iunie foarte frumoasă. 

Dar cum treceau pe lingă o grădină cu flori, Doamna își 
exprimă o dorinţă ` 

—— la dute şi adă-mi un trandafir, 

Domnul se uită e: e cum ar putea îndeplini aceasta şi 
SE o mimică semnificativă, Doamna Îl întreabă ţinindu-l 
e braţ: 

X Ce eşti chior, nu vezi ? Şi-i arătă în spre trandafirii, 
care stăteau lingă beţele lor boite, 

— De la Madam” Petrescu? întrebă Domnul mirat, —dar 
p'o ştiu să vindă, iar de cunoscut n'o cunosc. 

Doamna nu sti cum să-si aräte disprețul pentru atita 
prostie. 

— Eu te trimet să cumperi? 

— Ahmintrelea cum...? Si Domnul păru cu adevărat 
încurcat, 

— Să te duci să iei, 

— Sa fur? întrebă cu spaimă Domnul, 

— Asta se cheamă furat, cind grădina-i plină de trandafiri ? 

— Dragă, asta nujun rezon, căi şi ograda lemeei e 
piină de ini, şi nu urmează că... 

— D'apoi in mojicii, cine te mai întrece! H 

Si Doamna, supărată câ n'a putut să-şi pue în piept un 
trandafir de la Madam’ Petrescu, a strinscam tare braţul Dom- 
nului, mergind alături şi săltind uşor.— Lumea trece în colo Sin 
coace.— Doamna are acum o [aţi zimbitoare, Domnul una cam 
posomorită, 

O pâreche trecu pe lingă dinşii. Domnul își scoate pală- 
ria adine, iar celălalt răspunde tot asemenea, Doamna se face 
foc, vroind un moment chiar să lese braţul, dar iși ia repede 
de samă. , 

— Tor spus de-atitea ori, ti scandează Doamna, câ a- 
tunci cind eşti cu mine la plimbare, să aştepţi să te salute pe 
tine întâiu, Cind ti fi singur, n'ai decit să săruţi mîna la toată 
lumea, dar cind îi fi cu mine, nuţi permit să ma insulti. 

Apoi cu descurajare ` 

— Dar ce pot să aştept eu de la tine, cind oi ro şi mäta 
au sărutat minile, toata viaţa lor! 

— Ce te legi de părinţi, care nu piau făcut nimica şi-s 
morți de-atita vreme ? zice Domnul, 

— Doamne, în ce familie m'am băgat, zice Doamna ridi- 
cind ochii spre cer şi tinind braţul Domnului.—Par'că văd şi 
pe sorta de la Vaslui, ni, ni, ni, ni... ṣi Doamna strimbă pe 
sora de la Vaslui, pe care par'că o vedea. 

— Ce ai eu dinsa? întreabă Domnul, care de ciudă se 
desficu un moment de braţul Doamnei, supărat Bindcă-i strim- 
base pe sora din Vaslui. 

n domn gros, trecu printre dinşii, pe-o parte. 

— Bine, imbecilule, laşi pe toţi jidanii să treacă printre 

noi? zice Doamna, ne mai ştiind ce să facă de mlaie. i 


3 z PLIMBARE. 483 

— Dragă, Domnul Carabiţ nwi jidan. 

Intr’adevār, era Domnul Carabăţ care trecuse, 

Doamna luă iarăşi brațul bărbatului, căci lumea trecea 
la deal și la vale, şi după ce s'au lipit unul de altul, au început 
să salte uşor. 

Doamna, mt "un tirziu, declară : 

z aa la EE 

Merseră la cofetărie şi după comandă, un băet li puse 
dinainte o farfurie cu prăjituri, : y 

Doamna alege una, o muşcă, se sirimbä gi o pune jos; 
alege alta, o muşcă, se strimba şi o pune jos iar lingă celelalte ; 
alege a treia, o muşcă, îi place şi o ininincă cu poftă, lingin- 
du-şi buzele de crema cea ulbă, rămasă ca un privaz subţire 
prin jurul gurii. ` 

— Ce au prăjiturile acestea, de le-ai pus la loc? întreabă 
Domnul, venindu-i în minte socoteala. Păcat de marfa omului 
sfirşi el. 

— we S minine toate porcăriila, declară solemn Doamna. 

— Toat lumea spune că aici sint foarte bune jituri 
adaugă deeg linistit. E 
~ Par'că tu şui cei o prăjitură b 
tati şu präj ună, adaugă Doamna 

Dar Domnul, pentru a nu strica marfa i 
ea zar porcăriile. EES 

n vremea aceasta, un țigan cinta o romant, căscind 
ură cit toate zilele şi 'dindu-şi ochii peste meet drängānind, 
in cînd în cînd, din chitara pe care o ţinea peste pintecele lui, 

esit ad-hoc innainie, Apoi, lăsindu-şi instrumentul de tortură 
Jos, veni cu o farfurie, pe care i-o băgă sub nasul Domnului, 
care lisă o monedă pe şervetul dintr'insa. 

—, Cit i-ai dat ? întreabă inchizitoarea, 

Ei wa bani, ve Domnul, 

z AIA ru să fie, De sigur că te-ai ruşi i - 
sul, De SÉ nu i-ai sărutat arm > căi cual Daci 
>i Doamna, tocmai cind era să-și aducă aminte de tatii si 

de mama, ba poate şi de sora cea din Vaslui E 
un Re? ma chère, bonsoir D HCH Es 

i o doamnă însoţită şi ea de Domnul ei, ea - 

naltă, el gien eet veni întins la masa lor, , EH 

— mai faceţi? întrebă părechea a doua pe cea dintăi 
pecind Domnul număru 1 se sculaz s wi 
egenen e pentru a face loc Doam- 

— Bine, dragi, imi era chiar dor să te văd i eşi 

` e ra | säd, am 

o leacă la plimbare să mai eie puţin aer şi bietul Nicw, ke 
după opt ceasuri de birou are și el nevoe de repaus. 

ii Și Doamna noastră făcu «lui bietu Nicu» nişte ochi dulci 
ŝu ci de tot, ca şi crema pe care mai adinioarea o miacase, 
iingindu-şi buzele, Domnul Nicu insă stătea o leacă cam po- 
somorit, gindindu-se la ceva străin şi din potrivă. Doamnele 
au vorbit una cu alta, Domnii au vorbit unul cu altul, au as- 


PA | 


E VIAȚA ROMIVEASCA 


cultat toți muzica, Domnii au dat la chetă, spoi părechea nu- 
măru 2 s'a sculat să plece, iar număru r a mai rămas. 

Faţa Doamnei fu încruntată la moment. 

— Bine, mäi mojicule, se poate să mă faci deris în lume, 
să stai toată sara bosumflat, pentru ca să creadă lumea cine 
ştie ce de noi? 

Şi Doamnei iar li veni să se lege de ramura ascendentă, 
precum şi de cea colaterală din Vaslui, 

Plătiră şi plecară. 

Doamna, apucă iarăşi braţul Domnului, întrun chip cam 
energic, în cit bietul Nicu a făcut un pas greşit în lături, după 
care i-a declarat scurt: «Dintr'o familie ca a ta ce poate să 
iasă alta». 

Şi Doamna se depärt de Domnul, tare de tot, aşa că 
Dona Carabat ar fi putut trece acum, in toată voia, printre 
Domnul și Doamna au sosit acasă. Doamna s'a dus de-a- 
dreptul la oglindă, şi-a aşezat părul, şi-a privit fața, apoi pro- 
filul, întăiu de departe, apoi mai de-aproape, s'a uitat la dinți 
întăiu de aproape, apoi mai de departe, a ridicat iar oglinda 
cea mică, după care şi-a scos pălăria. 

Doamna s'a culcat cu fața la apus, Domnul cu faţa la 
răsărit, d 


Noapte bună ! 
D. D. Pătrăşcanu 


eane > 


Ruga răzeşilor de peste Prut 


Avemu-te in pomenire 

Pe veci marite Craiu 

Şi tu, la Putna "np mänästire, 
În grija ta ne ai 

Şi ruga noastra ne-o asculta... 
Din schit tu nu mai est 

Şi jalea noastra-i jale multa: 
Se pierd ai tai aleşi! 


Oşte ni ţi-am fost în vremuri bune 
Şi peste Prut stapini, 

Precum bâtrina carte spune 
Din vremea cu pagini. 

Suflarea morţii In razboaie 

Şi noi am intruntat 

Și cinstea noastra din șiroaie 
De singe s'a-'nalțat. 


498 | VIAŢA ROSINEASCA | 


Dar astăzi, så ne vezi, stapine, 
Ce-am fost nu mai sintem. 
Din truda vremilor batrine 
Nimic nu mai avem. 

În gura pruncilor cuvintul 

E pus în graiu strain 

Şi de pe Prut ridica vintul 
Tot unde de suspin. 


De vremuri vechi și strălucite, 
Batrinelor urechi 

alai spun hrisoave colbaite 
Din fund de sipet vechiu... 
Caci cei ce vin cu carte nouâ 
Sa ştie nu mai vor, 

Ca Voda fostu-nc-ai și nouá— 
Domn al maăririlor ! 


Slavite Domn, dacă-așa soarte 
Nascut-a din păcat, 

E cea mai cruda-aceasta moarte 
Din cite-am așteptat. 

Murim, dar sufletul, Parinte, 
Noi vremu-l odihnind 

Cu-ai noştri frați mai dinnainte... 
—Ne ţine, Voda np gind! 


Cimpulung (Bucovina) G. Rotică 


-n tr Ee 


De oarece subieclul acesta a inspirat în timpurile din urmă gi pe 
i să facem cunoscut, după stăruința autorului, că versu- 
MD a tree tre incă din luna ombrie Lg (X. R.) 


La crișmă 
— Sehita — 


Luni dimineața, după o zi de sărbătoare în care blagos- 
lavnicii Rugi au vindut peşte mult dar au băut puțintel, s'au 
adunat dest trei la crişma din răspintia celor cinci drumuri 
din mijlocul satului. Hodoroagele lor de căruțe, acoperite cu ro- 
gojini Şi toale murdare stau îngirate lingă margina şoselei in 
căldura dogoritoare, care imprăştie pănă pe departe mirosul 
greu de peşte invechit. Caii înalţi şi slabi, inhămaţi la hlubele 
puternice, pe deasupra cărora se inalță cercul văpsit cu fel de 
fei de culori, pirotesc de foame în căidura moleșitoare, bătind abia 
cind şi cind din picioare ca să se apere de mustele supără- 
toare, în vreme ce stăpinii stau pe prispă imprejurul mesei so- 
ioase, aşteptinad să le sosească băutura porunciță. 

Cel spatos, voinic la trup, cu fața roşie cărnoasă inca- 
drată de o barbi mare câruntă, stă cu coatele pe masă in faţa 
tovarăşului scurt şi îndesat, care după ce îşi şterge cu mineca 
câmâşii mustăţile bălane şi-şi scutură barba cu gind s'o des- 
carce de pusderia măruntă a solzilor de peşte, îşi ia aceeaşi po- 
Ze, ascultind parcă cu mare luare aminte la vorbele repezi 
ale celuilalt. — In vremea aceasta, cel de-al treilea, inalt, subţire, 
cu faţa suptă, pătată unde si unde de firele roşii ale barbei 
spinatice, se suceşte nerâbdător pe scaun, căutind cu ochii al- 
baştri spălăciți cind la tovarășii care vorbeau liniștiți alături, 
cind spre uşa crișmei de unde parcă n'avea de gind să se mai 
arăte negustorul cu oca de rachiu, 

Intr'un tirzior, duch ce în zădar își răsucise, de mai sä le 
scoată, cele citeva fire răslețe din mustață, spinul loveşte cu 
pumnul ia masă gi bolboroseşte citeva înjurături, Tovarâşii de- 
alături, prinşi în vorbă cu mare interes, câtară o clipă spre el 
$ apoi nepăsâtori prinseră innainte firul povestei, petrecindu-şi 
degetele pistrui prin părul bărbilor încileite, Lunganul nerăb- 
dâtor se scoală atunci repede şi, strecurindu-se pe usa crişmei, 
se intoarce cu oca de rachiu intr'o miaŭ iar în ceealaltă cu pă- 
harele, pe care trintindu-le pe masă le umple pănă sus din bá- 
utura gaibină spumoasă, care imprăştie până departe mirosul 


Aen VIAŢA ROMINEASCA 


ameţitor. Tăcut, cu faţa liniştită şi cu ochii împăcați, aşează in 
mijlocul mesei măsura grea de plumb, în care s'ascunde restul 
băuturii, iar păharele mărişoare, pline pănă sus, le împarte pe 
dinnaintea fiecăruia indemnindu-i să bea. 

Vorba incetează atunci şi cite-si trei tovarâși se ridică in 
picioare, îşi iau cătiulele din cap şi intorcindu-se spre răsărit 
işi fac crucile mari, respicate, de bat pănă departe umerii lor 
largi. Impăcaţi de semnul acesta al credinţei, s'așează din nou 
pe scaune şi dau de duşcă băutura care le aţiţa pofta cu mirosul 
ei puternic. 

Cei doi, răzâmaţi cu coatele pe masă, cum stăteau, duc 
degetele iar in desişul bârbilor, închid cite un ochiu şi plescă- 
esc din limbă, laudind oareşicum pe tăcute bunătatea rachiu- 
lui, iar spinatecul umple alt rind și-i indeamnă din nou să ri- 
dice. păharele, voind parcă să le tae pofta de vorbă. Şi atunci, 
alte cruci veniră la rind, păharele se golesc repede, ocile se 
inşiruesc pe masă una după alta iar lunganul slab şi spinatic 
poartă innainte grija umplutului. 

De la o vreme limbile celor doi sfhioşi încep să se in- 
curce, ochii li se împainjenese şi minile buhabe, pistrui, abia 
nimeresc pe bijbiite păharele mereu umplute de tovarășul 
care, cîntind in gura mare şi jucind imprejurul lor, nu se mai 


osteneşte să ducă la gură cu păharul, ci ndeamnă cu occai, 


$ 


E in amează. Satul tororit de dogoreala cžldurii de vară 
şi 'ntinde a lene peste dealuri ulițele prăfuite şi pustii, iar in 
cuprins stăpineşte o linişte apăsătoare. În răspintia satului că- 
ruţele pescarilor stăruese tot în fața crişmei, în preajma stă- 
pinilor care, ameţiţi de rachiu, stau trintiți jos printre scaune 
sforăind fără nici o grijă de caiii osteniţi şi flăminzi... SlaM, cu 
oasele ascuţite de parcă stau să străpungă pielea jupuiată şi 
erâpată de arșița soarelui, abia se sprijină pe picioare, moţăind 
din cap ca să se apere de năvala muştelor lacome, care se 
string pe spinarea lor pătată de şiroae de singe. 

Doboriţi de osteneală, ei lasă să le-atirne capul in jos, în 
ademenirea unei clipe de odihnă. Ochii cuminţi și rugători, ín- 
cetul cu încetul şi-acopâr luminile lor stinse, privind în cuprin- 
sul altor lumi, mom de vedenia unui vis cu iarbă din bielşug 
şi apă de izvor... Atunci buzele lor arse se mişcă tremurătoare, 
grăbind parcă s'adune firele fragede din pajiştea mirositoare, 
prin care, an alte vremuri, aleargă sprinteni câtră marginea 
pirăiașului cu unda guralivă.... Dar cingâtoarea hamurilor grele 
ii apasă tot mai muit, stringindu-i în tăria hlubelor, puternice ; 
iar acul muștelor vrăjmage ii deşteaptă din visarea lor plăcută, 
indemnindu-i să'şi întoarcă capul spre stăpinii ameţiţi de băutură. 
In nădejde că doar sar indura de chinul lor, deschid ochii mari, 
jăcrimoşi şi'i strigă intr'un nechezat plin de durere. 


LA CRÎŞIA 429 


f Ruşii, dezmorțiți o clipă din toropeala betiei, cască, se fn- 
tied, ș'apoi ridicladu-se, fac cruci mari ca semn de Inchinare 
pentru alt rind de băutură ce aveau să'nceapă de iznoavă, 

Cei doi bărboşi iși potrivesc scăunaşeie rotunde şi se a- 
şează faţă In faţă, cu coatele pe masă, gata să'noade firul vor- 
bei rupt pe nesimţite de tăria băuturii ameţitoare; iar spinul, 
icălțindu-se morocănos din preajma sticlelor unde odihnise, in- 
iră în crimă mătăhăind, mai-mai să se lovească de amindoi u- 
şorii ușii. A - 

i „Sfăloşii nici m'au avut vreme să'nceapă vorba și în prag 
s'a şi arätat crismarul purtind un cofăel cu vin, în vreme Ce 
Rusul îl calcă din urmă, aducind de ale mincării: o mină de 
covrigi, ceapă şi măsline, pe care le pune pe masă dinnaintea 
tovarăzilor, care încep vorba cu taină, apropiindu-și capetele 
muit unul de altul. —Spinul îi priveşte batjocoritor, tuzeşte în 
sec şi apoi, bombânind supărat, trinteşte un pumn în grămada 
de covrigi, de-i face farimi-farimițe. Cri doi tovarăşi, nu-l iau 
in seamă pe lunganul gălăgios si nici se gindesc măcar săi 
rupă firul tainei ; abia doar că'şi scot degetele din stufişul băr- 
bilor gi adună tacticos din fărimiturile covrigilor, ce le-au sărit 
până aproape sub nas, Liniştea lor nepăsătoare înăspreşte şi 
mai mult pe spin, care după ce umple păharele cu vinul rop ca 
singele, trinteşte cofiţa pe masă aşa de tare, încit băutura sare 
in stropi mari pănă pe feţele celor doi. 

Treziţi o clipă din toropeala ce-i stăpinea, ze ridică la fel 
cu tovarășul lor, îşi descopăr capetele, ficindu-şi obicinuitele 
lor cruci mari, şi apoi dau de duşcă pâharele de vin ce le stà- 
teau dinnainte indemnindui la băut, Spinul, Iimpăcat, se ageazi 
atunci pe scaun Și cintind in gura mare, toarnă de umpie pä- 
harele din nou ` iar cofițele incetul cu încetul vin pe masă rin- 
auri-rirduri, în vreme ce glasul lunganului vesel stăpineşte tot 
taai mult pe cei doi tăinaşi, pănă cind in cele din urmă fac to- 
vărăşie dreaptă cu el, atit la cintec cit şi le. băutura, Şi astfel 
cheful se lungeşte până cind vinul cel rogu ca sîngele îi culcă 
iară printre scaune si picioarele mesei, 


e 


Tirziu, pe Inserate, pravoslavnicii Incep să 
să scuipe şi să miște iarăşi printre scaune, Încet, Poe Anca, 
cu bâgare de seamă, spitosui cărunt se ridică şi s'aseazá cu coa- 
tele pe masă frecindu-și ochii buimzcit. Peste citva timp s'a- 
pleacă incetisor d deşteaptă pe tovarășul scurt şi bälan care 
intins la pămint, sforâia din nou cu capul răziniat de piciorul 
mesei, Bilbiind cuvinte nelsțālese, acesta scuipă, injură pa ur- 
mă cu greutate mare iṣiface loc de ccalaliă parte a mesei unde 
dind cu ochii de cofiță, toarnă de umple păharele cu vinul rà- 
suflat, pe faţa căruia fanotau mustele “necate, Suflă jos băutoa- 
rele nepoliite ce pluteau cu aripele 'ntinse pe deasupra vinului, 


Dës FR 


ww VIAŢA ROMINEASCA 


dă paharul de duşcă, şi'şi îndeamnă prietenul să facă la fel, A- 
et însă, luind abatul în mină aruncă băutura în fața lun- 
anului care, căzut ceva mai ia o parte, cu tot îndemnul celor 
foi, nici gind n'avea să se scoale, Văzind însă că nici cu bo- 
tezul de vin nu-l poate ridica, îl lăsară siet odihnească înnainte 
greul băuturii ; iar ci scoboriră în preajma căruțelor stet potri- 
viră hamurile cum putură, mai mult pe bijbiitele, cu gînd să plece. 
Şi cind ei porniseră, deslipindu-se abia ciţiva paşi de răs- 
crucile drumurilor, aud glasul spinului care eşind pe uşa criș- 
mei cu cofiţa plină în mină, le face semn să mai ingădue, Cu 
capul gol, cu părul roş şi rar, încilcit în creştet, păşeşte clâti: 
nindu-se pănă în fața tovarăşilor grăbiţi, care s'au oprit doar 
numai cu gindul să guste din cinstea celuilalt. Cofiţa trece in- 
cetinel de la unul la altul, creştinii îşi descoperă capul, îşi 
fac cruce apoi beau pănă cînd vinul se găteşte. Dar pentru 
ca cinstea să nu rămie ştirbită, cofițele se rinduesc până cind 
cei cu graba intorc căruțele iarăşi În fața crişmei, lingă cealal- 
tă rămasă răzieaţă ; iar vinul e mult mai bun, merge mai tic- 
nit, cînd îl beau azezaţi la masă, decit aşa de-a'npicioarele, ` 
Și cintecele sgomotoase răsună iară în fața crişmei din 
răscruci, pierzindu-se în răcoarea liniştită a nopții; iar de alā- 
turi, din şoseaua prăfuită, abia se aude nechezatul slab al cailor 
făminzi. 


I. Oioeirlan 


LEE El Se 


Viaţa Rominească în Bucovina 


— Douăzeci şi cinci de ani de muzică naţională. - 


Cu un concert bine ingrijit şi bine reușit, despre cart a fost vorba 
în „V. R.*, şi-a Incheiat societatea muzicală Armonia activitatea ei rod- 
nică de 25 de ani*). Douăzeci şi cinci ani de existenţă a unei societăți 
raţionale în Bucovina e mult, dacă nu uităm că numărul piedicilor ce se 
pun In calea unor asemenea societăţi e loarte mare. Şi dacă o astfel 
de societate n'a existat numai pe hirtie, precum intr'adevăr se întimplă 
deseori la noi, atunci un cuvînt bun sau mai bine, citeva şire, în care 
să se releveze momentele ei cele mai insemnate, e ceva ce merită o 
astiel de societate. 

Nenorocirea noastră, a Bucovinenilor, şi piedica cea mai mare pen- 
iru dezvoltarea şi progresul societăților naţionale, sint societățile mixte, 
internaționale, înființate şi susținute de multe ori cu banii şi puterile 
Rominilor. În astie! de societăţi, Rominii pierd pe încetul conducerea 
ŞI ajung la urmă un element tolerat. Legăturile de înrudire ale unor 
tamilil romine cu străinii, diferitele consideraţii pe care trebue să le ob- 
serve bărbaţii care ocupă o situație în viața publică, au ca urmare spri- 
jinirea societăților străine şi numai în urmă abia a celor naționale ` aşa 
că tocmai cei care ar fi în poziţie a contribui mai mult pentru susține- 
rea societăţilor naţionale, sînt atit de impovorați, incit uită de datorința 
lor cea mai naturală. Exemple pentru aceste constatări aş putea da cu 
duiumul, căci se pot observa zilnic; numesc numai cazul tipic al sacie- 
Uu) archeolagice romine, care şi-a pierdut existența ei separată conto- 
pindu-se cu muzeul ţării, 

Şi pe terenul muzical s'a manifestat, înnainte de înființarea unei 
societăți romineşti care să cie sub scutul ei muzica naţională, aceleaşi 
tendinți de disconsiderare, Societăţiie muzicale internaţionale neglijau 


"L A se vedea Raportul anusi al societăţii muzicala „Armonia“ din 
Cernnuţi, 1906, care cuprinde două oeh Porto specială, în care se face 
o dare de samă amănunțită asupra ultimalui an administrativ şi istoricul 


activităţii celor 25 de uni, seris de dr. E. Slugunschui, fostul secretar al 
sorielații. 


We uta | VIAȚA ROMÎNEASCA 


cu totul cintecul poporului băştinaş, dar încasau banii membrilor romini 
şi se foloseau de cintăreții romini. O schimbare se impunea şi schim- 
barea s'a făcut. Meritul principal îl are un om providențial pentru Ro- 
minii bucovineni, mitropolitul Si/vestru Morariu-Andrievici, care a dat 
' primul impuls inflințării unei societăți muzicale romine. După ce un 
comitet provizor, compus din: Bu:mbac loan, Meşederu Eugen, Mora- 
riu Vasile, Socolean Dumitru şi Vasilovschi Victor a făcut pregatirite 
necesare, s'a jinut adunarea generală constitutivă a societăţii de cintare 
„Armonia“, la 18 lutie 1881, în sala otelului Dussier. Primul prezident 
al socletăţii a fost Leon cav. de Goian, astăzi procuror general în pen- 
siune, care a condus societatea cu succes până la transferarea ei in Su- 
ceava, întimplată in anul 1885. 

- Armonia şi-a inaugurat activitatea cu un concert dat la 2 April 
1882, despre cate vorbeşte Olinesca în Familia (XIX p. 195 Știri mu- 
zicale din Bucovina). 

In restintpul de 25 ani, societatea Armonia a avut de înregistrat 
muite zile frumoase, adevirate sărbători naționale şi destul ani rodnici 
sint înscrişi în analele acestei societăţi ` dacă sint şi ciți-va ani sterpi, o 
perioadă de stagnare, oul de mirat, căci aceasta îşi află explicarea natu- 
rată în schimbările dese ale dirigenţilor artistici, sufletul unei societăţi 
muzicale, In pierderea unor puteri incercate, fapte care se constată tegu- 
iat la societățile noastre. Multe acțiuni ale societăţii au fost stinjinite apot 
din lipsa de mijloace băneşti. Dar cu toată vitregia referinților sub care 
trăim, societatea işi incheie astăzi bilanțui celor douăzeci şi cinci de 
ani cu un frumos excedent, 

Volu vorbi într'altă parte despre activitatea ce-a desvultat'o socie- 
tatea pe terenul artei dramatice; aici voiu scoate da iveală citeva mo- 
mente mai insemnate numai din activitatea ei muzicală, 

Armonia, care a fost concepută la origină ca un cor permanent 
pentru biserica catedrală, a acordat totăcauna cea mai mare atențiune 
cintării bisericeşti ; chiar in anii de stagnare totală, cintarea bisericească 
n'a fost uitată. La zije mari, ia ocaziuni festive, [n oare de durere şi ve- 
sele, „Armonia“ a innăițat inimite credincieşilor cu corul său, executnd 
cîntările liturgice, funebrale s. a. cu o măestrie desăvirşită. 

Cu o dragoste demnă de relevat, a îmbrățișat Armonia încă de la 
începutul activităţii ei, cintecul popora!, acea comoară de melodii nein- 
trecute, care zăcea neridicată în popor. „Armonia“ a avut deosebitul no- 
toc să numere chiar de ia înființarea ei, între membrii săi, pre unul care 
şi-a dedicat intreaga sa activitate acestei laturi a muzicii naționale: pe 
Victor Vasilescu. 

Victor Vasilescu e destul de bine cunoscut şi aprecial ia noi în. 
țară şi peste hotar, în cercul specialistilor, pentu ca să mai aibă nevoe 
de a fi prezintat, El şi-a făcut un cult din cintecul poporului şi culege 
cu o sirguinţă de albină toate melodiile care exprimă durerea sau bu- 


i 


bat e 


VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA KK 


curia sulieiuiui agitat al poporului, Siat citiva ani, de cind ei a luat 
conducerea socictăţii de cintare Lumina at de atunci, melodia poporală 
a ajuns stăpină absolută peste rmanilestările acelel societati 

Dar pe lingă cinterele poporale, Armonia a dat şi dă şi astăzi ə 
deosebită atenție rompoziţiuniior artistice naționale, sprijinind după pu- 
njā popularizarea lor. Pentru încurajarea compozitorilor de piese mu- 
zxsle cu subiecte naţionale, Armonia a hotărit fa anu! 1385, cu toată 
lipsa ei de mijloace, mal multe premii pentru compoziţiuni naționale ori- 
ginsie, Comisiunea căseia i s'a incredințal cenzurarea pieselor prezin- 
taie, a premiat compozițiunea „Hora Dobrogei" a protesorulul Isidor Vo- 
reăcăievisi, un nume cunoscut în cercurile filarmonice, 

Armonia a tipărit apoi mai multe broşuri muzicale, care cuprin= 
dezu un număr de cintece lumeşti și o liturgie pentru cor bărbălesi, şi 
a înființat un curs gratwit de cintare pentru a-și pregăli puteri destoinice 
In de care ea nu se putea avinta in întreprinderi mai mari. 

Armonia şi-a ciştigat asifiel prin o muncă neobosită și prin o 
acceniuare consecventă a caracterului naţional al inizeprinderilor ei, sim- 
patiile şi sprijinul publicului romia şi deveni astfel centrul vieţii sociale 
naţionale a Rominilor din Cernăuţi, „Sindrofiile“ şi „seratele muzicale" 
au format un loc insemnat de îniilnire pentru tot ce e rominesc şi au 
da! un avint puternic simțului de najionalitate care, atunci ca şi astăzi, 
„atea lipsă de impulsuri extraordinare, fără de care puțini au curc- 
jul de a se manifesta În public ca Romini.* 

Al! zace însemnătatea socielăților noastre. Ele van să se ingri- 
jească numai de implinirea scopului fisat în statute, ci, scopul care nu 

trebue amintit special, dar care-i la toate subințeles, e că intreprinderite 
lor trebuie toate să tindă la deşteptarea şi întărirea siminalui de najiona- 
litate. Aşa şi Armonia ma avut numal să giijească ca programul! intre- 
prindesilor aranjate de ea să fie bine ales şi bine executat, din punct de 
vedere artistic, ei să împlinească şi scopul subințăles al fiecărei socie- 
Wir romineşti: să contribue la întărirea conştiinții naționale. In vederea 
aceasta Armonia îşi imbogăţeşte repertoriul cu compozițiuniie maeştri- 
lor ` Muzicescu, I. Vidu, Kiriac, George Dima, Caudella, contribuind 
astiel prin cintece la realizarea unităţii culturale a neamului nostru, 

Din irumosul avint ce) luase, Armonia se opreşte însă deodală 
şi, incepind cu anu! 188$, ca se cufundă intr'o stare de antorțeală aproape 
cu moartea, licercările ce se intreptind ca s'o readucă la viață nu reu- 
şesc și ea doarme un somn adinc pănă pe la finca anului 1895, atit de 
adine, incit întrun rind oamenii crezind'o moartă deabinelea, vroiau s'o 
ducă la groapă. „Odinioară centru de viață socială şi națională, a intrat 
Armonia cu anul 1888 intr'un period de stagnare, în care abia cite o 
liturgie executată din cind în cind în biserica catedrală, sau cite un con- 
cert de grădină, sau o sindrofie aranjată în cerc restrins, mal aduecau 
aminte că societatea există.“ 

In 1899 se alege prezident Vasile Morariu, tiwi mitropolitului Mo- 


A7 VIAȚA ROMINEASCA 


rariu şi societatea incepe Incet a se deştepta, dar abia de la 1895 se în- 
tăreşte deabinelea, iar calea sigură şi largă dinnainte şi-o reia abia cu în- 
rolarea lui Tudor Flondor in rinduriie membrilor activi, Acest bărbat, cel 
mai insemnat componist bucovinean pe lingă Ciprian Porumbescu, joacă 
un roi însemnat în viaţa acestei societăți şi cele mai glorioase pagini 
ale ei sint legate de numele lui. Nu mă simt însă competent să apre- 
ciez activitatea acestui bărbat pe acest teren, şi nici nu e locul alci. 

În 1897 se reprezintă opereta Craiu nou, muzica de Ciprian 
Porumbescu, care se repețeşie în 1901, iar în 1901 Mos Ciorcirlan al 
iui Tudor Flondor, care a obținut un succes desăvirşit şi care a lost 
jucat în Sibiiu şi în Bucureşti, ciştigind admiraţia cunoscătorilor. Tudor 
Flondor s'a retras de la conducerea societăţii, dari-a lăsat acesteia 
un dar neprețuit, opereta sa Noaptea Sf. George „un op de o fru- 
museţă rară ca motiv rominesc şi aranjament muzical“, care se va re 
prezinta în primăvara anului acestula, 

Un alt bărbat care şi-a pus toate puterile şi cunoştinţele sale la 
dispoziţia Armoniei este Grigori Pantazi, un temperament de artist, care 
s'a distins ca actor, regisor, organizator şi aranjator de tablouri vivante. 
Mare succes a obținut Pantazi tu feeria sa Norocul, o serie minunată 
de tablouri, care se zvonise că se va reprezinta şi pe scena Teatru. 
lui Naţional din Bucureşti. Despre rolul lui Vasilescu în Armonia am 
amintit mai sus. Dară şi din generaţia mai tinără s'au distins cițiva 
prin compoziții izbutite, aşa profesorul George Mandicevschi, regreta- 
tul Adrian Forgaci şi Constantin Şandru. 

Nici turneurile întreprinse de Armonia prin oraşele Bucovinei cu 
scopul „de a cultiva şi respindi cintarea națională“ nu irebue trecute 
cu vederea. Primul concert dat afară de sediul societăţii e cel de la 
Suceava, din anul 1899; a urmat apoi turneul din anul 1900, sub con- 
ducerea lui Tudor Flondor, cu concertele date în Storojineţ, Siret, Su- 
ceava, Cimpulung, Vatra-Dornei, Gura-Humorului, Solca şi Rădăuţi, şi 
turneul din 1903 cu concertele aranjate în Suceava, Gura-Humorului 
Cimpulung, Vatra-Dornei, Solca, Rădăuţ, Siret. Aceste lurneuri au fast 
adevărate triumiuri pentru societatea Armonia, iar impresia ce-au lăsat'o 
in public e neştearsă, 

Prin participarea Armoniei la festivalul coral din Bucureşti, la 
acea mare manifestare națională care a stors lacrimi de admiraţie celor 
ce au avut fericirea să île prezenţi, Armonia s'a tăcut cunoscută şi 
peste hotar și şi-a încununat activitatea ei de 25 de ani cu o produc- 
Dune, care poate sta alături de succesele celorlalte societăţi cu care a 
cooperat. 


Cernăuţi, în Faur 1907. George Tofan. 


ODA ee m 


Scrisori din Ardeal 
— Descreşterea populaţiei in Ungaria — 


La sfirsitul anului 1906, guvernul! ungar a publicat daleie statistice 
referitoare la mişcarea populațlunii din anul 1905. Este o carte volumi- 
noasă de 870 pagine, un tablou a uaci stări de lucruri nu se poate mai 
triste. Se constată anume, in chip neindoics, şi de cei competenii, că în 
statul ungar populația descrește, lar cauzele acestei dascreşteri, iarăşi se 
coastată în mod olicios, sint de natură a dovedi o stare semibarbară, 
Nu poate fi adică socotit cult statul în care se petrec lucruri ca la noi: 
si moară oamenii da foame şi din cauza lipsei absolute a. îngrijirii me- 
dicale. Tot aşa, se constată deasemeni că deodată cu creşterea mortali- 
Gut, cresc şi alte mizerii. 

Le vom lua pe rind, cercetind mișcarea populaţii: 

1, Căsătoriile. Media căsătoriilor incheiate în intervalul 1891—1900 
a {ost în statul ungar 8.BWa„—Ungaria ocupa astiel al treilea loc între 
statele din Europa. (În frunte cra Serbia cu 9.7 căsătorii, ia o mie de 
tocuitori; urma Saxonia cu 9.1, iar după Ungaria venea Rusia, cu 8.4 
căsătorii, la o mie locuitori. Rominia prezinta 7.1 la mie), La 1905 se 
incheie numai 8.7 căsătorii ła mia de locuitori. 

Va se zică, scâdere! 

H. Naşterile. În privința naşterilor, la 1891—1900 Ungaria ocupa 
jocul al treilea, avind 40.5 naşteri (normale) la mia de locuitori. (În 
frunte sta Rusia europeană cu 47.1, apoi Serbis, cu 41.6. Rominia ur- 
ma, cu 37,1 imediat după Ungaria). La 1904 statul ungar prezintă nu- 
mai 37.8 naşteri ia mia de locuitori. Creşte însă numărul copiilor ilegi- 
timi (La 1895 erau 8.6 la mie, în anul 1905 sint 9.4 la mie). 

Au srăzut deci şi naşterile. 

mt. Mortalitatea. În ce priveşte mortalitatea, numai Rusia ne in- 
trece. La 1900 în Ungaria erau 26.9 cazuri de moarte la mia de locui- 
tori (În Rusia 33.5, Spania 30.0, Serbia 26.8, Rominia 26.6, Franţa 21.5, 
Norvegia 16.1 la mie). În anul 1905 sint 27.8 la mie. 


"Dé 


Di VIAŢA ROSMIXEASCA 


Montatilatea merge dar crescind. lar creşterea el, din an în ar, 
msi ales în populajia infantilă, o invederează următearela cifs: ] 

La 1904 dintro sută cazuri de moarte 44.1 erau copii; 

La 199 D D D D >> Sek Je ` Kä 

An murit adică în 1904 nu mai puţin ca 218.670 copii (din 495.535 
cazuri de moarte, de toata vizstels); la 1905 acest nuntâr este 234,150 
(din 560.921 cazuri de moarie de toate virstale), Dela un an ia altu) un 
spor deci de 35.450 numai la copii şi 65.185 peste tot. 

ŞI mai irist tablou e următorul: 

in 1994 au murit copil sub virsta de 5 aui 30,34. 

In 1903 D v D D D D D 36s, lo 

(ln numere pozitive 20.045 în 1904 şi 36.137 în 1903). 

Copii pănă ln virsta de | an mor te 29.208. pe cind alte p9- 
posre ne prezintă tabloul cupă cum urmmeazi : Rusia 27.0, Austria 224, 
Germania 21, Franța 16.2, Anglia 15.4, Norvegia 97. 

Cauzele moriatității mari sint după cum urmează : 

Lipsa de nutrire, ori să-i zicem pe nume : foamea, a cauzat în 1004 
moartea a 3,947 (1.50%) persoane. În 1905 numărul acestora s'a ridicat - 
la 5,135 (1.734). Cit de mult bintue mizeria asta, se poate constata din | 
faptui că însuşi oficiul statistic spune, după arătăriie serviciul sazitar, | 
că în i904 au murit 37.952 copi sub virsta de 7 ani „în urma stâbi- 
ciunii fizice creditate din naştere chiar“, 

Nu-i mirare, căci în Ungaria 100.000 oameni mau consumat fin 
1905) mai mult decit 6,554 vite cornute şi 11.941 animale de casă, mal 
mici. Va se zică majoritatea covirşitoare a locuitorilor nu se mutreşte cu”) 
came, ba nici pine destulă nu are! 

Oftica a omorit, în 1905, nu mai puţin ca 89.120 cetățeni. In pri ) 
vinja asta statui ungar stă in fruntea celorlalte state europene. 

In anu! 1901 au murit adică de tuberculoză din 100.000 locuitori: 
în Ungaria 364, în Austria 345, în Germania 237, în Anglia 210, în Ita- 
lia 188. 

Ce-i mai trist e că în Ungaria bozla aceasta seceră în fiecare an 
tot mai multe victime, pe cind în alte state culte, lupta contra tubereu- 
lozei se poartă cu mare succes. În Anglia, de pildă, dintre 10.000 locui- 
lori mureau în 1960 de ottică 269 ingi, în 1890 abia 173, în 1400 nu- 
mai 139, 

Ungurii cei mai bintuiţi de oftică sint mai ales acei dintre De," 
năre şi Tisa, 

După cercetările profesorului dr. Miller în Ungaria sint inmătate ` 
milion de ofitcoşi. ŞI totuşi abia din anul 1897 s'a pornit inițiativa par- 
ticulară pentru combaterea acestui flagel care bintue mai ales în pâtura | 
de jos, săracă, şi cea mai mare a populațiunii ţării. Graţie activității pro~, 
fesorului universitar dr, Korânyl s'a Inilințat un sanatoriu lingă Buda- 
pesta. Guvernul nu face nimic., Dintre oraşe, a mai făcul un sanatoriu j 
Presburgul. Dar ce-i asta, pentru afin bolnavi 2! Un strop în pustiu. 


J 


SCRISONI MN ARDEAL Méi 


Cit este de mizerabil serviciul sanitar, se poate vedea din mz, 
toarele ` pentru 100,000 locuitori su sint dech 26.3 doctori, 62.5 moase, 
1.3 farmacii (stabile şi de mină) ei 2.2 spitale. De aceca sist comitate 


in care dintre 100 bolnavi -abia 6—11 văd medic și abia la 7 KR 
moartea o constată doctorii, far cei mai mulți belese şi mor fără nici | 


o căutare medicală. 

Boaiele venerice bintue deasemeni. La 1905 aw fost în statul mn- 
pas 41,534 sifililici, E probabil însă să fie şi mal mulii, căci, după cum 
arată într'o lucrare a sa profesorul dr, Török; ia 1904 numai în Buda- 
pesta s'au constatat 12.150 sifilitici (ia 18 locuitori 1). lat în ce măsura” 
se iățeşte această boală, se poate vedea din următharele cifre: 

Au murit, din 10.000 locuitori, de boale sifilitice: 

In 1900 în comitate 66, în oraşe 58 
in Lan, - Tir te 59 

Dacă la oraşe mortalitatea nu creşte, cauza sint spitalete şi doctorii 
mai mulți şi mai pricepători. Numiărui celor infectați creşte însă pe De: 
care an. 

Primejdia acestei boate se poate judeca insă numai dacă ne vom 
ca samă de constatările făcute în spitatele (ori mai bine, azileie, de copii) 
in cate se caulă copiii născuţi din părinți stiilitici: jumătate din ei mor! 

Alcoolismul de asemeni secetă victime multa şi pe fiecare an face 
pustiiri mal numeroase. 


în ce priveşte mortalitatea socotită după naționalități, ori mai exact 
după poziția geografică, allăm următoarele ` 

Mortalitatea între copii a fost mai mare (la 194) pe teritoriul din- 
tre Dunăre şi Tisa, iocuit de Unguri. Şi, lucru ciudat: a fost mai mare 
mortalitatea la sate, decit în Budapesta, de pildă. Ceea-ce denotă că ma- 
mele maghiare dela țară nu's! ingrijesc bine copiii. Dintro sută copii 
norma! născuţi, au murit acolo 32.0, ba pe teritoriul intins al comitatu- 
lui Pest 34. H în capitală numai 26.2, 

Pe țărmul! sting al Dunărei (majorităţi slovace), în comitatul Tarot, 
mortalitatea a ajuns 37.2 dintrosută copii; în celelalte comitate, cu 2—3 
procente mai puţin. Pe țărmul drept al Dunării jmajorităţi maghiare, iar 
in unele comitate germane) raportui este de 29.3. 

Pe țărmul drept al Tisei comitatele locuite de Slovaci dau 27,5, 
cele locuite de Ruteni (ca Bevegul) 36.3, 

Pe țărmul sting al Tisei, printre Ungurii bogați din comitatul Sa- 
bolci, mortalitatea copiilor e 37.2. Piatre Romiaii din Maramures 295. 

Pe teritoriul dintre Murăş-Tisa, în comitatul mixt (rb, Nemt, 
Romini şi Unguri) Torontal, mortalitatea copiilor este 36.5, în Caraş-Se- 
viin (romin) 30.9, 


ase VIAȚA ROMIXEASCA 


+ 


Durere : în Ardeal, mortalitatea copiilor e mai mare printre Romini 
decit printre Unguri şi Suşi; ea este de 34.1. 

Au murit cu totul în acel an 188.625 copii în virstă pănă la 5 ant 
şi 199.234 sub 7 ani, sau, în cifre proporţionale: 294 şi 311 dintro 
sută. A treia parte dintre copii mor deci înnainte de a împlini al şepte-> 
lea an. 

Socotind şi moartea ceior mari, Rominii ocupă locul al patrulea, 
stind mai favorabil Ungurii, Nemi şi Slovacii. 

Emigrările sint cauza principală a descreşterii populaţiunii statului 
ungar, De unde în anul 1897 nu emigraseră decit 14.106 cetățeni (om. 
bele sexe), la 1899 numărul emigraţilor s'a urcat la 43.394, la 1903 sa | 
atins numărul de 119.921 (er anu! trecut 200.000). *) In mai puțin de 
cit zece ani, sa înzecii, ba chiar a ajuns de 14 ori mai mare numărul | 
emigranilor. Mai dezastros se anunță insă anul 1907. Pleacă cu pri 
mada In America cetățeni (vai, şi Romini) de prin Gärt de unde înnainte / 
nici nu se şila de America, 

In anul 1904 au plecat mai ales Unguri mulți, după el urmează 
Slovacii, apoi Nemţii și la urmă de tot Rominii (9,888). Partea cea mai 
mare dintre Romini (8,446) au plecat din Ardeal în Rominia, de unde 
însă partea cea mai însemnată se întoarce iarăşi în satul natal, după ce ) 
in cîțiva ani şi-a agonisit ceva parale (2,000—3,000 coroane). “i 

Statisticienii maghiari constată cu durere că din Ungaria emigrează 
in Amerira mai ales Ungurii. Şi ceeace e mai îngrijitor (pentru Un. 
guri D, e că se duc definitiv mai bine de jumătate, Azi sint în America 
ÎI milion şi jumătate Unguri. Nagyivânyi Fekete Gyula serie în pri- 
vinja asta: „lar locul remas gol nu-l poate suplini sporul mae al Evrei- 
lor gerinani (din Galiţia), pentrucă America ne înghite (floarea brațelor | 
noastre muncitoare şi acasă nu remin decit cei slabi şi fără valoare în | 
viața economică a Americei. Rominii duşi numai pe cităva vreme in | 
Rominia, se întorc şi ocupă poziția și pâmintul acelei ungarimi, fără_ 
care nu se mai poate menține Ardealul“. 

Prohăszka Otto, episcop şi mare savant, a zis şi el, în şedinţa de 
la 9 Februarie a Casei Magnaţilor, următoarele : „Ungaria este azi în 
mai mare primejdie decit era la Mobhaci. Pentrucă un stat nu se prăpă- 
deşte în urma singelui vărsat pe cimpul de luptă, cind de altfel pute- 
rile de acasă nu-s sleite, şi pentru ua popor sint primejdioase nu cutre- 
miurile de pămînt care îl dărimă casele, ci primejdia cea mare este pier- 
derea de singe care ne ripeşte două milioane braţe de muncitori, şi pri- 
mejdios este cataclismul care deşi ne lasă casa neruinală, întreagă, dar 
îi inchide uşa, pentrucă poporul a luat lumea in cap“. ' 

Nu-i aci locul să discut cită răspundere cade asupra guvernelor 


: 


*) După eum arali prefectura comitatutui bănăţean Torontal, cel mal 
fructifer dar şi cu latifuaai! mai mari şi mat multe, ga out pint seum, 
gu emigrat d'acolo in America 36.591 celațeni. ; 


2 
5 
- 

E 


; pentru a impiedica descreşterea po- 
că nici actualul guvern, zis „cel mat - 
ct de lege menit să imbunătățească” 
nu s'a mai auzit glas care să arăte | 
tdm, pănă ce mai lunile trecute a vor- | 
bit deputatul romin Al. Vaida, ic, care a îndrăznit să pună degetul | 
pe bubă și să demonstreze ce europeni sintem în privința asta. 

Tot aşa: nici pentru stăvilirea emigraţiunii nu se face nimic, ci 
se meţine legea care opreşte vinderea şi parcelarea marilor latifunăii ` 
(propietăţi, majorate ale nobililor), pe cînd sute de mii cetățeni n'au de | 
loc pămint. 

Wekerle, primul ministru şi ministru de finanțe, cel mai celebru ~ 
din OU a avut şi are ţara, a declarat apoi, că de dare progresivă nici | 
vorbă nu poate fi.. Mizeria unet guvernări oligarhice se va menţine. 

Dar, în definitiv, pe noi ne interesează în special starea Romini- 
ior. Cind vedem că mortalitatea e îngrijitor de mare printre noi, ne in- 
cumbă datoria să nu aşteptăm ca guvernul să grijească de copiii şi de 
sănătatea noastră, ci singuri să avizăm la mijloacele de îndreptare şi 
chiar—saivare! După cum ne-am ştiut singuri emancipa de robia cămă- 
tarilor, întemeindu-ne bănci şi luînd un avint economic, tot aşa trebue 
să găsim calea ridicării satelor din actuala stare tristă în ce priveşte si- 
pătatea obştească. 

Să ne gindim apoi şi la emigrări. Ele lau o dimensiune îngrijl-, 
toare. La 1900 nu emigraseră decit 3,092 Romini, la 1905 numărul emi- 
granților romini e de 5,585, lar la 1905 de două ori atita şi deatunci_ 
incoace creşte mereu. Că Ungurii se duc de 4—5 ori atiția, asta nu 
ne poate fi miniere, mai ales că numărul Rominilor care emigrează 
în America, pe zi ce trece creşte mereu, 

Ca să ne putem menţine locul, trebue să tindem la sporire şi im- 
bogăţire, căci pe cînd descreşterea, relativă şi asta, a Ungurilor se echi- 
librează prin puterea ce o au de a guverna asupra tuturora, de nol nu 
se îndură nimeni, ci singuri caută să ne ajutăm. 


maghiare şi ce puţin au făcut 
pulațiunii țării. E de constatat 
național“, n'a venit cu vre-un 
salubritatea publică, ci de ani 
in parlament în ce hai aziatic * 


Arad, 216 Februarie 1907. Russu Şirianu. 


— Chestiunea şeolară in Ungaria — 
1 


N'a greşit cine a zis că politica e un monstru cu sute de guri, tot- 
deauna gata să înghită, să nimicească tot ce-i stă în cale. Până cind a- 
ceastă deprindere, prea de multeori păgubitoare, a omenirii se märgi- 
neste a-şi juca hora sa complicată şi pertidă numai în chestiuni de or- 
din utilitar, pănă când nu depăşeşte hotarele compelinții sale, e tolera- 


300 VIAȚA ROMINEASCA 


bilă şi se impune, Dar de îndată ce siujbaşii acestul monstru încep a 
face ingresiuni prăualnice pe terenele limitrofe, unde nu € vorba de armo- 
nizarea şi echilibrarea unor efemere interese economice ori sociale, ci de 
însăşi ființa suiletească, cu întreg cuprinsul de gindiri şi sinn a unui 
individ sau a uani popor, el devin nişte asasini, care cu mină sazrilegă 
se ating de drepturile siinte şi vecinice ale singuraticilor şi ale popusi- 
Teo, deopotrivă, 

Un astiti de atentat pregăteşte acum de multă vreme politica ma- 
ghiară asupra şcoalelor ro:qine, asupra acestor Instituțiuni iegaie şi sfinte, 
care pornind din tinda bisericii şi cătăuzite de spiritul religios creştinese 
al culturii noastre romineşti, au ajuns după veacuri de surghiunire şi după 
decenii de apăsare vaolnică—proprietatea, susținută și sporită cu su- 
dori de singe, a neamului nostru, Au ajuns locurile de adăpost, 
de muncă şi de prindere, de apărare şi întărire ale gindirii rominegii, 
care trebue să stăpinească în mod desăvirit mintea generațiilor ce se 
cresc în ele şi să pătrundă, fără putință de a mai îi inlăturată, inimile 
tinerelor miădițe ce if sint Inczediațate, pentru a pregăti din ele viăsta- 
tele de mine aie bisericii şi neamului nostru, 

În împâriţia aceasta a muncii pacinice se fac acum, de trei decenii 
incoace, an de an, zi de zi mavăliri şi iocăicări meleginte, Se desconsi- 
deză, se încearcă chiar totala desființare a drepturilor fireşti ale celor care” 
susțin aceste şcoli şi ar avea prin urmare singui chemarea şi conpelința a 
le dirigui şi apăra. Se prin piedecite cele mai grele în calen progresului 
ce ai puteg realiza aceste școli dacă n'ar D mereu infestate din partea 
poiiticei ungurești, —asămănătoare intru toate sgripiotului râpitor, care 
„în lăcomia sa cuprinde pradă mai multă decit poale înghiţi, dacă nu 
de aita, île şi numai ca să-i putrezească în ghiară“, 

Toate nedreptăţile ni se administrează, fireşte, fiindcă aşa prelinde 
o rațiune mai înnaltă, raţiunea acelui stat care în Tara ungurească se 
taişică cu tolul, identiticindu-se, in mod silit şi neiertat, cu interesele 
particulare ale unui singur neam de oameni, dintre cele muite cite a 
aşezat aci destinul spre locuire şi bună nărăvire împreună, lar su pai 
im a se sfirtica între olaită,.. 

Intro ţară ce se pretinde civilizată, rațiunea de stat nu poate să 
piarda nici odată din vedere interesul general al tuturor cetăţenilor, al 

tuturor supușilor săi, şi întru cit divergențe firaşii, deosebiri de rasă ori 
de ordin social at provoca o desbinare, o împotrivire între olaită a iuc- 
reseior, pe care le au diferitele pături ale cetățenilor, o politică înțeloaptă 
ar trebui să privească de cea mai înaltă a sa misiune rolul da a împăca 
divergențele, de a mijloci o armonie izainică a intereselor care se cioc- 
nesc în capete, fat nu să inăsprească, prin măsuri pătimaşe pripite eri 
Tău cugetate, şi mai mult deschilinirele, să lărgească şi mai tare ptăpas- 
Die, pe care ura de veacuri le-a icuit şi de altiei atit de adine intre fiii 
acestei menorocite Get. 

Actuala politică maghiară insă în loc de a nizui spre o îmbinzire 


s 


A 


ER EE . 


- -am men - 


SCRISORI DIN ARDEAL Ki 


şi apropiere a diferitelor elemente, urmărind pianul utopic al creării 
unui stat unitar naţional maghiar, precipitează măsuri şi dispoziţii care 
au vor fi In stare să aducă consolidarea şi unitorinizarea contemplată, 
d tocmai contrariul : ura fogică, din care va rezulta o dismembrare acerbă 
şi implacabilă. Pantrucă ținta ce şi-o pune politica de maghiarizare e 
o nelegiure strigătoare, Pentrucă a voi să nimiceşti ot să stinjinegti, 
deocamdată, avintul sufletesc a! multor miloane de cameni, impunindu- 
le anume bariere strimte şi zăticnitoare pentru creşterea și dezvoltarea 
lar naţională şi elică-culturală, e o tendință anti-creştinească, neumani- 
tară şi deci nelegiuilă. A face din acoa!a poporulă teren pentru expe- 
rimente politice hazardate şi neghioabe, a voi sd degradezi şcoala de 
la innalta ei misiune de a cresteşi innobila sufletele, la o simplă 
unealtă pasë în slujba unei politici nefaste, e un lucru care nu i se poate 
eria nici uneia dintre toate cirmuirite lumești! 

E cit se poate de destabilă incercarea de a conturba școala în 
munca ei educativă şi civitizătoare, de ai fixa finie şi ce s-i impune 
probleme atit de străine adevăratului el scop, şi atit de necongruente 
cu unica ei chemare, 

Incercări de aceste s'au făcut multe în curgerea veacurilor, cle 
insă mau putut avea niciodată un rezultat bun şi durabil, Impotriva 
unor asemenea Încercări protesiează însuşi întemeietorul în sens modern 
al şcoalei poporaie, Luther, care pentru a apăra drepturile bisesicii asupra 
școalei, ca pe ale unei mame asupra fiicei sale, sectia odinioară, cu toată 
puterea convingerii, astfel : 

„Das weliliche Regiment hat Gesetze, die sich nicht welter er- 
sicecken, denn dder Leib ud Gut und was ăusseriich ist aut Erden. 
Dern über die Secle kann ună will Golt nicinand lassen regieren, dent 
sich selbst alicin. Darum wo weltliche Gewalt sick vermissr? der Sec- 
len Gesetz zu gèbèn, da greifi sie Golia sein Regiment und veriūhret 
usd verderbt atr die Seelen", 


js 


Inceputul fngiructiei şi al educaţiei, in sens creştinesc, făcindu-t 
biserica întreg evul mediu deutindui,— bisericii fi revine, exciuziv, 
rolul de supraveghere şi de conducere În viața in:electuaiă, deci şi drep- 
ini de a fi singură stăplnitoare peste şcoale. Şi pănă cind statu! cra 
privit ca existind numai din mila luf D-zeu, iar nici de cit ca o cons-` 
pacte a minţii omeneşti deliberative, cum H considerau mal tirziu filo- 
zofij reacționari a! veacuiui a! XVlil-iea, cirmairii Jjumegti nici prin gind 
nwi trecea să Incerce a reclama pentru sine conducerea şcoalelor, ori să, 
Zoch deosebire inire comuna bisericească şi cea poiilică. Biserica nu o 
scurtau niciodată 1n drepturile şi priviiegiile ei. Dimpotrivă, le sporiau 
pe aceste, oil dal îi se cădea prilej. 

Mai tirziu insă, cind unitatea bisericii a lost siărimală, cind die 


Me Z a DK Es 


VIAȚA ROMINEASCA 


ritele biserici naţionale care îşi iau începutul în deceniile prime ale re- 
formei religioase, îşi aleg tocmai catedra şi amvonul ca cele mai po- 
trivite mijloace pentru întemeierea şi răspindirea doctrinelor speciale, 
pe care işi intemelau existența lor a parte: politica de stat la sub pro- 


tecțiunea sa pe una dintre bisericile luptătoare, acordind celorlalte tot _ 


prisosul de asupriri şi prigoniri, 

In chipul acesta se naşte o biserică, interesele căreia se indentifică 
cu ale statului, și o religie, numită religia de stat, in fața cărela stau 
celelaite confesiuni primite („recepte”) şi altele abia tolerate, orl! dea- 
dreptul persecutate din partea statului, avindu-şi toate şcoalele lor puse 
în slujba luptelor confesionale, Şcoala devine în timpul acesta o arenă, 
în care armele ştiinţei se ciocnesc adeseori cu atita înverşunare, ca şi 
fierul ucigător pe cimpiile de luptă, unde să măcelăresc creştinii în nu- 
mele şi spre mărirea lui D-zeu şi a bisericii mintuitoare.,, 

Agerul şi pătrunzătorul Montesquieu a spus un adevăr alirmind 
că pentru binele obştesc în genere, şi în deosebi pentru progresul cul- 
tural al statelor, tocmai acele confesiuni au adus mal marl foloase, care au 
fost mal mult persecutate. Experienţa istorică confirmă acest adevăr, îm- 
prumutindu-i valoare generală, dela care nu se poate sustrage nici 
Ungaria. 

In Ungaria, care dela Si. Stefan şi până azi şi-a păstrat în toate 
timpurile caracterul siu de regat catolic, regnum Marianum, şsoalele 
protestanților au avut să îndure nenumărate persecuţiuni şi asupriri. 

Totuşi ele au putul da o samă de bărbați, vrednici stegari şi apă- 
«ători ai națiunii maghiare pe timpul luptelor ce purtau cu Habsburgii, 
sub pretexte confesionale şi de constituție, de fapt însă pentru păstrarea 
firii tor etnice, pentru întărirea naţionalității şi pentru desvoltarea lor ne- 
“mpiedecată în direcție naţională. Naţionalitatea maghizră a avut norocul 
a'şi fi putut aha—in acele vremuri de stăşieri lăuntice— bună ocrotire 
la curtea din Bălgrad, a principilor ardeleni, sub scutul cărora protes- 
“tantismul isbuti a predomina în Ardeal, închizind iezuiţilor şcoale şi bi- 
serici şi alungind pe aceşti militari ai catolicismului peste graniti. Dar 
iezuiții au fost destul de isteți ca să se ştie furişa mai tirziu, sub egida 
ptimatelui Kolonics şi a stăpinirii habsburgice iarăşi în Ardeal, unde 
în curind îşi recigtigară terenul pierdut, acaparind pentru biserica lor mi- 
litantă o bună parte din Rominii închinători ai bisericii răsăritene... Aşa 
că în secolul al XVIII-lea biserica catolică îşi revindecă din nou rolul 
preponderant şi în Ardeal, 

Celui mai înnalt patron si acestei biserici, împăratului, | se asigură 
prin legi şi asupra șebalelor acatolice drepturi, pe care pănă atunci nu le 
avea, Aşa prin articolul 74 al legii din 1715 | se dă dreptul de supre- 
mă inspecție asupra tuturor fundajiilor, precum şi asupra şcoalelor susți- 

nute din acestea ; iar articolul 70 din legea din 1723 încredințează can 
pului încoronat conducerea intregului învățămînt din ţară, 


De aci înnainte plinsorile, memorandele protestaniilor în afaceri bi- | 


e ` 
PTD Don Zi, er IP 1... wë Bulă fen, ai 


SCRISORI DIN ARDEAL 503 


sericeşii şi şcolare, nu mai contenesc. Dar ele impårtäṣşesc aproape 
toate aceeaşi soartă: se pun ad acta! In deosebi împărăteasa Maria Te-| 
tezia era pornită împotriva acatolicilor ; primind dela papa la 1758 titat! 
de rege apostolic al Ungariei îşi ținea oarecum de datorință a stirpi bu-! 
muiana ereziilor, cum erau încă privite confesiunile acatolice din țările! 
allătoare sub scepirui său. Protestanții maghiari se văd întrun rind. 
nevoiți a se adresa cdtră regele Prusiei, crezind că intervenirea aces- 
tuia va putea mijloci ca Maria Terezia să'şi modereze măsurile de res- 
tricțiuni şi asuprisi croite pentru bisericile şi şcoalele lor. Încercarea 
aceasta însă rămine fără rezultat, fapt care îndeamnă pe regele Prusiei 
să se adreseze direct papet dela Roma, amenințind că dacă Maria Tere- 
zia nu va înceta cu persecuțiile impotriva protestanților, va începe şi 
el să asuprească pe supușii săi catolici, Însfirşit—lucru aproape de ne- 
crezul—insuşi papa este acela care roagă pe Maria Terezia să'şi mo- 
dereze zelul catolic., 

Şi acest lucru să'ntimplă întrun timp cind steaua bisericii ince- 
puse a păli, cind pentru afacerile bisericeşti un indiferentism cras („dam- 
natus indiferentismus", cum se exprimă Maria Terezia) începuse a cu- 
prinde inimile, cind creştea mereu ceata adesenților lui Voltaire, care 
chema pe toți cei ce împărtăşiau ideile Iui, să lupte pentru a „distruge 
intamul* („Ecrasez Yiniame!* inţelegind sub acest din urmă cuvint bi- 
serica creştină). Direcţia aceasta contribui a micşora, deocamdată, influenta 
bisericii asupra şcoalel, 

În epoca absolutismului luminat, ingrijirea de şcoale incepe a o Ina 
tot mai mult statul asupra sa. În Ungaria se face acelaşi lucru, dar fiind- 
că statul cu biserica catolică urmărea scopuri comune, tendința de a unl- 
iormiza toate şcoalele provoacă memulțămirea mai ales a protesian- 
(ilor, care se simiiau prin aceasta scurtati în drepturile bisericii lor şi 
despoiaţi de cea mai efectivă armă culturalä, de școli. Maria 


Terezia însă enunțase că mal pre sus de confesiuni stă statul, şi că in-) 


strucțiunea poate fi privită ca cel mai potrivit mijloc spre consolidarea” 
acestuia. Ea nu ezită să afirme că şcoala e un factor care poate şi ire- 
bue să De pus în serviciul politicei. „Die Schule ist ein Politikum" 
serie ca cu toată hotărirea la 1760. În sensul acestor vederi de statiii- 
care a şcoalelor se lucrează renumita ei reformă şcolară: Ratio educa- 
tionis din i777, care deşi cere o şcoală omogenă pentru toți cetăţenii, 
face totuşi în § IN concesiunea ca fie-care națiune (deci nu confesiune !) 
să primească instrucția în şcoaleie sale proprii (ut natio quaelibet, quan- 
tumquidem ficri poterit, propriis instructa sit scholis vernaculis). Se sim- 
jea totuşi că instrucjia tinerelor generaţii nu poate îl proprietatea exclu- 
zivă a statului, fiind aci şi ai factori în măsură mare interesați, precum 
familia, biserica şi națiunea mai ales, 

Acestora le revine deci un drept egal şi le incumbă o datorință 
mai mare de a îngriji de sufletul fiilor lor. Nu e deci de mirat, dacă 
chiar unu! dintre cel ma! impelițaţi reprezentanți ai absolutismului, cum 


m a e 


E O 


Zpt VIATA ROMINEASCA 


à fost Prideric-cel-Mare ai Prusiei, recunoaşte aceste postulate juste şi ` 


nu stă la îndoeală să intiereze în studiile sale pedagogice ingerința exa- 
gerată a statului în educaţie, scriind: „Es ist eine Vergewaltigung, wenn 
man den Valter die Freiheit nimmt be Kinder nach ihrem Wilen zu 
erzichen“. 


IL 


Pe lingă asuprirea confesională de care erau npänästte şcolile- 


acatolice pe timpul Marici Terezia, se amestecau și tendințele de ger- 


manizare, căci sub şcoală comună, sub şcoală națională, nu se intelegea 


aits dech cea germană. Prolestaniii maghiari s'au purtat toideauna cu 
uversiune față de această şcoală şi s'au ferit, cit le-a fost cu putință, 
de ca. Maa Terezia peniru a facilita procesul de germanizare în Ungz- 


ria, sa gindit a sădi mai întăi iubirea și admiraţia pentru limba şi litera- 


tera germană în inimile nobililor tineri. Cu acest scop instituce gar- 
da naţională, chemind din fiecare comitat cite doi făcălandri de no- 
bili maghiari ca să crească în cercurile curţii imperiale cin Viena, la 
adăpostul şi sub infiuința directă a culturii germane, ŞI tocmal aceasta 
a fost măsura care a produs fructe, cu totul altele decit cele plănuite 
de Matia Terezia. Din această instituție, care era proisciat pentru a, 


desnaționaliza pe Unguri, au răstrit cei mai înflăcăroți luptători pen-_ 


tru naționulizarea şcoalei și literaturii maghiare. S'a dovedit prin ca- 
zul acesta că cultura, strecure-se ea În sufletul uzul popor prin mijlo- 
cirea oricărei limbi străine, nu aduce cu sine desposilzmul respectivei 
Boob! asupra limbii naționale. Dimpotrivă, de îndată ce devine ea pro- 
prietalea ciştigată prin stărulnță cinstită a unui neam, îşi caută căile safe 
do manifestare particulară focmat cu ajutozu! limbii naţidaale, căreia fi 
împrumută în clipul acesta toată bogăţia cuprinsului său, indrumind-o 
în aceiaşi timp spre un avînt sănătos şi puternic. 

Acesta e cazul şi cu limba maghiară care a fost veacuri intregi. 
uesptețuită din partea aristocrației maghiare, precum şi din partea legis- 
laţiei, justiției şi administrației uneureşti, Tenainiele de cermanizare, ini- 
țiate de Maria Terezia şi continuate cu mai multă energie de cătră Iosif 


I, s'au dovedit de cea mai bună şcoală pentru Maghiari, în care aces- , 
tora H s'au deschis ochii să-şi prețulască şi cultive ce e al lor. Nici până 


azi nu sint Ungurii vrednici să aprecieze și să muljëmească lui losif [i 
indeajuns această binefacere nevoită, pentru imensul serviciu adus şcoa- 
lei, limbii şi jiteraturii maghiare, în desvoltarea cărora domnia de 10 ani 
a regelui neincoronat, hulit şi huiduit, marchează o nouă și însemnată 
epocă: începutul curentului naţional, 


Incepind cu dieteie din 1791 si până azi, a constituit şi constitue 
o probiemă de căpetenie a legislației ungurești impunerea limbii ma- 


SCRISORI DIN ARDEAL, 505 


ghiare tuturor cetățenilor acestei patril. Sint necurmate desbaterile asu- | 
pta introducerii Hmbil maghiare ca limbă oficială In toate sfacerile sta- 


- tului, Mai ales dela anul 1825 îşi ia începutul încercarea temerară de 


a desnaționaliza prin şcoli pe nemaghiari. Căci heghemonii acestei țări 
simțiau că îndată ce sar schimba bazele feudalistice ale statului ma- 
ghiar, Indată ce ar începe acesta a se organiza pe baze mai democra- 
tice, întreg statul şi-ar pierde caracterul lui excluziv maghiar, pe 
care îl avea atunci cind nobilimea maghiară era considerată echiva- 
tentă cu statul. De aci se explică graba desperată de a maghiariza 
masele, ca, luindu-şi Inceputul democraţia, să se poată crea măcar În 
mod artificial și forțat o majoritate a elementului maghiar... 

Széchenyi a fost singurul om de stat care a observat pericolul ce 
va trebui să rezulte, în mod fatal poate, din oarba pornire de a maghia- 
tiza și amalpamiza totul. ŞI el a avut curajul să spună verde Unguri- 
kat că prin măsurile lor nesocotile nu vor putea ajunge la alt rezultat, 
decit doar la Insizăinarea din ce în ce mal acută a celorlalte naționali- 
tăți de câtră Maghiari. A fost aceasta o prorocie de Casandră, care ar 
putea şi azi să pună pe ginduri pe duşmanii nesăbuiţi ai şcoalei şi lim- 
bii noastre. Dar nimenea nu l-a ascultat. Legislaţia maghiară şi-a ur- 
mat innainte cu acelaş zel, demn de altă acțiune mai raţională şi mai 
sănătoasă, opera sa de fortificare şi sporire a elementului maghiar. 

E poste un joc al sorții că tocmai In această epocă de tendinţi 
vrăjmaşe, se nasc şcoalele noastre romineşti, care în butul tuturor mä- 
sutilor de opreiişte şi asuprire, ce li se aplică, se sporesc şi se conso- 
Hdează in mod rapid şi imbucurător, | 

Astăzi şcoalele aceste sint impiedecate în munca lor pacinică şi 
binciăcătoare, Ele sînt destinate acum de pepiniere ale unei limbi, străine 
de inima şi gindul neamului nostru, o limbă a cărei învățare şi insu- 
şire pe deplin, cum o cere In mod atit de nefiresc noul proiect de lege 
ai contelui Apponyi, ar fi în stare să ne mortilice interesul pentru cele- 
laite ramuri de cunoştinţe absolut indispensabile în lupta vieţii, şi sd ne 
apdcească intrun mod cu adevărat nelegiuit în desvoltarea noastră cul- 
turală, în nobia pornire spre progres. 


IV. 


Tendinţele aceste dușmănoase nu numai că jignese dreptul ne- 
ptescribtibii cel mai firesc, pe care ar fi să-l aibă orice popor la limba 
şi cultura sa proprie, ele sînt totodată şi în flagrantă contradicţie cu le- 
gile tundamentale ale țării, care asigură bisericilor noastre romineşti de- 
plina libertate de a da credincioșilor educaţie creştinească şi cultură na- 
Vonală, în marginea pulinții şi a mijloacelor materiale de care dispun. 

Legea instrucţiunii poporale art. XXXVIII din 1868 asigurase 
naționalitiiților dreptul să-şi ţină şcoale poporale pe limba lor, făra a im- 


7 


508 VIAŢA ROMINEASCA 


pune acestor şcoale şi sarcina limbii maghiare. lar $ 17 al aşa mi- 
mitei „legi de naționalități“ (art. XLIV din 1858) lărgeşte dreptul 
acesta, dispunind ca naționalităţile să De îngăduite a se cultiva în limba 
lor maternă şi în şcoalele secundare „până la acel grad unde incepe 
instrucția mai înnaltă, academică“... 

Adevărat că legea aceasta n'a fost niciodată executată pe dean: 
tregul. Se pare că chiar alcătuitorii ei n'au intenţionat printrinsa alt- 
ceva decit să dea constituției ungare aparența unui liberalism, care în 
realitate este—după cum foarte nimerit a spus d. deputat Vlad—o mare 
minciună ! Patru decenii de cele mai triste experiențe au făcut ca tot! 
cetățenii ungari „cu buze nemaghiare* să înțeleagă şi să se convingă 
zi cu zi tot mai mult, că această lege, cu toate dispozițiile ei de egală 
îndreptăţire, pe hirtie, a fost creată numai, „de ochii tumii* şi cu acel 
gind ascuns, ca ea să rămină pentru totdeauna un eufemism gol. 

Dar acum însăşi fiinţa acestei legi în faimosul „corpus juris Fiu” 
garici“ îi supără pe patrioţii Infierbintaţi, care în nenumărate rindar- 
şi-au manifestat dorința ca ea să fie abrogată. E şi aci vechea proce- 
dură vi şi barbară care se desface, ca un fir al Ariadnei, din toată 
atitudinea lor istorică față de noi Rominii: decheo prin lege nisa 
asigurat un drepi, au stămit din toate puterile ca legea respectivă să fia 
destințată şi iniocuită cu alla apăsătoare pentru noi, ori pur şi simplu,” 
să nu se find samă de ea. Lor nu le venea—cum nu le vine nici azi 
ia socuteală—să execute, dech legile favorabile pentru ei şi împovăză- 
toare pentru noi. La urmări, fireşte nu se gindesc, Nici cit de primejd.- 
oase ar putea deveni eie,—căci pentru orice cirmuire bintuilă de palm 
şi de miopie politică are valoare vechiul adevăr ciceronian ` „Qui parti 
civium cansulunt, partem negligunt, rem perniciasissimam in civitaten: 
inducunt: seditionem atque discordiam”... 

Fiindcă pănă acum n'au avut îndrăzneală să abroge legea de na- 
tonalități, şi-au dat toată silința s'o ciopirtească, să Invalideze toate dis- 
poziţiile favorabile nouă, prin ulterioare măsuri legislative sau şi numai 
prin simple ordinaţiuni ministertate. 

Tot așa au procedat şi față de legea instrucțianii poporale, creată 
de br. Jost? Eötvös, un sincer şi însulleții luptător pentru libertate şi 
egalitate, —unoţiuni, pe care acest bărbat luminat nu le imtelozea în te-- 
lul epigono; căi de az. Abia au trecut I ani dela sancţionarea ace- 
stor legi, cind dieta din Budapesta a şi început atacurile împotriva peos- 
telor, sau mai corect, impotriva limbii romine, Prin art. de lege XVIII 
din 1879 limba maghiară se introduce ca studiu obligator în oaie 
şcoaleie poporale nemaghiare din Ungaria. Archiezeii romini au ficat) 
atunci opoziție în casa magnaţilor, au înnaintat memorande, încărcate cu 
pliagerile bisericii și cu multele gravamine ale neamului, Dau das lu. 
Împăratul, dar de gesb:... 


SCRISORI DIN ARDEAL Ka 


— Se 


În presa rominească ardeleană s'a purtat lupta pentru şcoală şi 
pentru limbă cu multă vrednicie, ca și azi. lar rezultatul ? 

Legea a primit sancţiunea prea înnaltă şi toți miniştrii unguri ai 
şcoalelor, ch sau succedat de-atunci încoace, au crezut că cea mai po- 
trivită cale de a-şi ciştiga, fără multă trudă, merite pentra patrie 
(?) este exagerarea pănă la absurditate a pretențiunilor cuprinse in această 
lege de maghiarizare. In nesăbuitul são avint patriotic, tostul ministru - 
Wiassics avu cutezanța să ceară, ca în fiecare şcoală poporală a noastră, 
să se propună limba mughiară în cite 17 oare pe săptămină ! 

Dar nici cu atita nu g'an mulţumit Mcomia lor de saripțori. Toate 
şcoalele au ajuns sub controlul foarte sever şi supărăcios al inspectori- 
lor statului, care la rindul lor îşi făceau şi işi iac şi ei merite pe nemun- 
cite, insinuind şi clevetind asupra şcoalelor noastre. Ca să îngenunche 
pe dascălii noştri şi mai mult, au început apoi a se apropia de ei cu 
banul lui Iuda. Știind că bisericile noastre sint sărace şi nu au de un- 
de-şi plăti învățătorii lor aşa bine, ca statul pe ai săi, au inceput dela 
1893 a pretinde ca învăţătorilor confesionali să lf se dee aceeaşi leaii 
ca celor de stat, ori dispun bisericile de mijloace, ori nu !—Dacă sint 
sărace, cu atita mai bine. Statul le va da ajutor, în cele mai multe ca- 
zuri o mică Întregire, în schimbul căreia care acum jertfa limbii na- 
ționale, {intind prin aceasta la conruperea și instreinarea sufletului ro- 
minese ! 

Şi e mare primejdia aceasta, căci „su/letul rominesc*, după cura 
a accentuat cu multă tărie d. Spiru Haret, „trebue să fie inalienabii, 
mai mult chiar decit pămiatul rominese” 

Aceasta este şi azi politica şcolară a actualului ministru de culte 
şi instrucţie Alber! Apponyi, marele Loyola a! imperialismului ma- 
ghiar.. Apponyi urcă prin proiectele sale, care în curind vor deveni 
lege, lelurile invăţătoreşti într'o măsură atit de mare, incit bisericile 
noastre, nici cu toate cele mai uriașe Incordări, nu vor putea satis- 
face cerințele legii. 

Prin aceasta, celor mai multe din şcoalele noastre li se va da lp- 
vitura de graţie. 

Ce palmă strasnică pentru demnitatea unui popor: să-şi piardă 
gcosa, deci së privească desnădăjduit cam | se curmă firul vieţii naio- 
nale, din lipsa de—parale!! 

„Rerrudescunt nunc iterum oalnera“... 

Aşa ar trebui să exclamăm a noi acum, cind întreg adevărul zidro- 
bitor de dureros, al acestor cuvinte istorice, îl sien Toto măsură mai 
mare chiar decit cel ce le-a scris, acum 200 de ani (Francise Rdkóezyi) 
tu stove de toc în fruntea proclamaţiunii, prin care întreagă Țara Lo. 
furească se arunca în îlacările revoluției. Cu adevărat, sufletul meani- 
iui rominesr începe acum Loris a siagera din toate ranele sala se: 


Ss VIAŢA ROMIXEASCA 


culare... Pentrucă o mare încercare ne aşteaptă, groaznică lovitură ni se 
pregăteşte ! Avea multă dreptate Nestorul ziaristicei romine din Ardeal, 
cind ridica improtiva proiectului de maghiarizare din 1879 următorul pro- ) 
test energic, care nici în zilele noastre nu şi-a perdut actualitatea: 

„Este minciună politică groasă că Rominii numai din ură nu | 
vreau să înveţe limba maghiară, ci poporul nostru, ca şi alte popoare, 

nu voeşte să-şi pilarză timpu! cu învăţarea ei din simpla cauză că nui 

` simte lipsa şi nici că-i va simi-o vr'odată... Orice limbă străină o in- 
veți numai dacă-i simți trebuinţa şi dacă-ți place, iară de silă nici 
odatd. Restul este tirânie”,.. 

Da tirânie !! 

Şi nu vedem licărind nicăiri o scintee de nădejde.—Şi nu cutezăm 
a ne indrepta privirile mugătoare spre aceia, dela care ne-ar putea even- 
tual veni mintuizea,,. 


Un dascăl din Ardeal. 


Sorisoii din Basarabia 


I 
Viața noastră curentă. 


Maşina! am pus titlul „viaţa noastră curentă“... şi m'au luat gin- 
durile: In adevăr, care curgi tu, viață colectivă a aproape două milioane 
de suflete romineşti, care simt şi cugelă, iar mai Intotdeauna sufăr ?... Cu 
durere îmi vine a crede că, dacă la prima vedere, tu nu scoţi la iveală 
fapte insemnate ale mişcării intelectuale san poporane, — totuşi, în adin- 
cimea ta, se împlinește neintrerupt o vecinică și talnică lucrare a fortelor 
moleculare ale progresului universal !... 

Intrind în acest dialog cu însăși viața Basarabiei contimporane, 
arunc ochii în juru-mi: ce ne arată realitatea ? 


Alegerile pentru Dumă tot au mai ridicat nivelul intereselor obşteşti şi 
au inviat nădejdile cele mai intime ale puţinilor Basarabeni conştienţi, Se 
vorbea că, odată cu deschiderea Dumei, se va pune capăt tuturor relelor 
locale şi că reprezentanţii din Basarabia, ori cine ar fi ei, var participa 
totuşi la munca spornică a parlamentului rusesc pentru binele țării na- 
tale.. Atunci, se zicea, vom avea noi şi o soluţie satisiăcătoare a chestiei 
agrare; sub un regim nou democrat, se va deschide teren larg de muncă 
şi discuţie pentru Basarabeni, iar cu ajutorul instituțiunilor „zernstvo-“ului 
şi municipalităţii reformate pe baza votului universal, marea majoritate 
a acestei țări, Rominii, ridicaţi culturaliceşte, vor ocupa în sfirşit locul 
lor cuvenit în toate trebile Basarabiei... ŞI, cine ştie ? — poate că odată, 
chiar nu departe, vom ajunge şi la ultimele noastre scopuri În această 
epocă istorică, cind întrarea deputaţilor naționaliști din Basarabia în par- 
lamentul Rusiei va schimba fața lucrurilor, și prin apărarea legală a in- 
tereselor noastre etnice şi sociale vom deveni autonomi... Doară, de cind 
deputații romini au pătruns In camera maghiară, se ridică şi se discută 
acolo tot mai des şi mai aprins chestia naţionalității romineşti; — cum 
să nu fie tot aşa și pe la noi, cum guvernul central să nu ne satisfacă 


ne - VIAŢA ROMIXEASCA 


m ru EE EE mer e EEN 


jegitimele noastre dorinți, peniru realizarea cărora am trimite odată în 
Dumă pe fruntașii noștri 2... 

Şi iată—alegerile au trecut, Duma s'a dechis, dar noi în loc de a 
avea la Petersburg apărători, avem duşmani, iar pe Basarabia o priveşte 
imită toată lumea, ca fiind cuibul reacţiunii şi vrăjmaşa oricării libertăţi. 
În sprijinul politicii de reprimare şi de rusificeţie, In ajutorul bandei ne- 
pre, impotriva aleşilor naţiunii, impotriva libertăţii de opinii, de cugetare— 
au sărit cei nouă deputaţi din Basarabia. Şi, ce e durere şi ruşine pen- 
tru noi—primul loc printre dinşii îl ocupă P. Cruşevan, pe care publi- 
cul Petersburgului îl cunoaşte deja şi îl intimpină zilnic cu strigăte ca: 
„Măi, Moldovanule-ţigane!*, Parcă nu era destul ca Ruşii din Ba- 
sarabia să întrebuinţeze numele Moldovanului ca un cuvint de ocari— 
iată o vedem şi pe Rusia intelectuală disprețuind acest nume, Primii paşi 
ai lui Cruşevan în Dumă au stirnit risul în toată țara, incit reacţionariz- 
mul lui, absolut absurd, nu mai provoacă nici o indignare, şi acest „ade- 
vărat ms", stilpul patriei şi al guvernului, tot mai mult ocupă locul în 
rubricile umoristice ca un clown politic extraordinar. Şi totuși, Cruşevan 
va rămine în veci o pată neştearsă pe drapelul nostru al Rominilor din 
Basarabia: l'am pierdut ca forță a noastră mare şi firească, l'am ingro- 
pat pe acest om capabil şi cu energie, încă de atunci cînd el a renunţat la 
neamul lui, declarindu-se „adevărat ms", Mai jos nimene nu mai poate 
cădea. Scriitor de mahala rusească, din Chişinău, ela ştiut bine să bată 
in struna demagogică şi a fost ales ca deputat al Chişinăului cu ajuto- 
tul voturilor... morţilor. Ce victorie lesne obiinută şi spre marea bucurie 
a aumeroşilor săi prieteni !... 

Tot astiel vedem intraţi în Dumă şi pe cei opt deputaţi”) din Basa- 
rabia provincială, care se poariă acuma în parlament ca cel mai bravi 
şi neintrecuţii-—singurii şi unicii—patriaţi ruşi. Discursurile lor au un 
succes monstru şi în momentul acesta publicul din Rusia întreagă se ține 
de burtă rizind, iar mulţi întreabă: păi, unde, mă rog, este Basarabia 
asta ? nu-i cumva în Africa centrală? Tocmai această întrebare am ce- 
tit-o într'o gazetă rusească... 

Toţi aceşti opt deputaţi sint înscrişi în „partidul centrului din Ba- 
sarabia“, o organizaţiune, care stă şi prin programul ei şi prin legături 
personale aproape de „liga poporului rus“. Din acest partid fac parte 
mai toți agrarienii din Basarabia. Mişcarea libesătoare şi cea țărâncască 
i-a speriat pe toţi aceia care au interes ca actualul regim să se mere, 
ŞI numărul lor în Basarabia e mare, iar puterea lor e şi mai mare. Im- 
preună cu asemănătoare partide din Rusia „partidul centrului din Basarabia“ 
ia parte la o conspirație vastă şi puternică întinsă până la curtea din Pe- 
terhot. Organele lor de presă, cum e de pildă „Drug* („Amic”) al lui 
Craşevan, se topesc de dragoste pentru țărănime şi popor; agitind der- 


nm. Sinudino, grec ;Poriseherici, rolean; Demianorici, armenn, ele... 


SCRISORI DIN BASARABIA su 


dis şi zgomotos pentru răspiudirea ideilor rusilicării, ele ştiu bine a io- 
Los propaganda aceasta în favoarea lor în timp de alegeri. In spe- 
cis! țărănimea basarabeană, nenorocită şi inapoiată, lasă să o măgulească 
agenţii electorali ai agratienilor „poporanişii“, promiţindu-i și pămint şi 
scăpare de biruri etc, 

Cauza însă mai principală a succeselor electorale obținute de 
„partidul centrului“ în Basarabia este deplinul devotament, pe care îl 
manitestează pentru acest pailid toate „zemstvourile* Basarabiei, aceste 
„reprezentanțe regionale“, pline de boerii „centrovici“ şi clientela lor. 
Vorbim de alcătuirea listelor electorale şi executarea procedurii alegerilor 
pentru Dumă, care lucru stă în mina tocmai a „zemstvourilor”, Încă 
toamna trecută au avut loc alegerile în „adunările judeţene ale votărilor 
ce zemstvo* şi am fost însumi martor ocular cum ţinta sfințea mijloa- 
cete ` nici un mijloc mu era uitat pentru stirpirea micei opoziții, care ar 
D putut stinjeni „partidul centrului“ în viitoarele alegeri imperiale. 
ȘI reacţionarii au reuşit cu desăvirgire; elementele lor au fost alese, deşi 
cu ajutorul multor nelegiuiri şi abuzuri, lar dispoziţia alegerilor pentru 
Dumă a căzut şi ca în mina lor, Intre altele şi subsemnatul nu am putut par- 
ticipa la vot... Astfel zemstvo, această înstituțiune care n dat, chiar în Be- 
sarabia, de atiteaori dovezi de liberalizm, s'a găsit în mijlocul dezlân- 
taidi şovinizmului rusesc de aci, lipsită de orice elemente nobile sau 
măcar cuvlincioase. Dar „la războiu ca la războlu“, şi pregătindu-se pentru 
campania electorală a Dumei, zemstvourile şi boerii „centrovici* au in- 
trebuințat mijloacele cele mai puternice, mai hotăritoare, numai să se ni- 
micească vrăjmașul lor: liberalii ruşi din Basarabia şi sătenii— răzăşimea 
și țărănimea. Lao parte toate datoriile locale ale „ocirmuirii de sine“, la 
o pate medicina poporană, şcoli, tot ce e interes alobştiei şi să se in- 
cingă patimile politice, operaţiile agenților electorali, corupția prin favo- 
ruri de tot soiul pe deoparte, promisiuni pe de alta... 

Într'asemenea împrejurări, „cu o asemenea mutră*—cum spune un 
scriitor poporan rusesc, Uspenschi-—am intrat noi în alegeri... 

Cum am eşit? Sa văzut aceasta... 

Mai dăunăzi am cetit un articol în ziarul rusesc „Segodnia” 
(„Astăzi“) prin care se pune întrebarea: „din ce cauză in Basarabia au 
învins tocmai reacționarii“,—şi se răspunde că din cauza scoaterii din 
iistele electorale a celei mal mari părți a răzeşimii (iar ce fel de antropo- 
fagi sint răzeși iştia—insăși gazeta din Petersburg, o recunoaște, că nu 
ştie). l-am times o categorică desminţire: nu, deo mie de ori nu! 
Ne-au învins pe noi, nu reacționarii, ci întunericul secular, acea rușinoasă 
înnapolere națională şi mintală, acea dormire groaznică, In care zace Mol- 
dovanul nostru—starea aceasta pasivă de spirit şi de trup ne-a învins 
pe noil.. Nu-i vorba: şi administraţia locală are de fapt o putinţă să 
jrserie pe cine-i place în listele electorale; dar şi cu toată omiterea unei 
întregi categorii a alegătorilor, noi avem atitea voturi răzeşeşti, Iech nu ju- 


-L 


EJE] VIAŢA NOMINEASCA_ 


mătate, dar a patra parte dacă ş-arfi putut realiza dreptul lor de vot,—am 
fi ales toţi deputaţii din Basarabia — Romini, deci progresişti,... 

Mi-aduc aminte de primele alegeri ale Dumei acum un an: a fost 
lucru nou de tot, orăşenii ca şi sătenii mergeau ca în dodii, cu frica o- 
bicinuită in Rusia, aşteptind dintr'un moment întraltul ca să fie arestaţi... 
căci ce e mai uşor Ja noi, decit să-ţi facă un „proces administrativ“ de 
agitație? Şi totuşi, însulleţirea Moldovenilor a fost atit de efectivă Inc: 
in cinci judeţe moldoveneşti ei nu au ales ca îimputerniciţi decit numai 
pe ai lor, pe răzeşi sau ţărani. lar aceştia, la rindul lor, au știut să a- 
leagă pe progesişti in Dumă şi în primul rind pe Sefer, învățător rurat, 
ca reprezentant al țărănimii basarabene, care a iscâlil impreună cu doi 
tovarăşi din Basatabia— „cadeţii” Liţinschii şi lanovschii—faimosul' ma- 
nifest din Viborg... Mi-aduc aminte cum țăranii moldoveni citeau atunci 
cu o mare lăcomie nişte proclamaţii ale partidului constituțional-demo- 
crat (C.—D.), spunind naiv : „apoi foarte bine-i scris şi se începe Cu 
Dumnezeu” *). Mi-aduc aminte, insfirşit, cum înnainte de deschide- 
rea primei Dume, partidul C.—D. Onse un congres la Petersburg, unde 
au luat parte şi doi Moldoveni din Basarabia ` unul din partea intelectu. 
alilor locali, altul din a țărănimii basarabene—lon Codreanu din Şteiă- 
neşti (jud. Soroca).—Şi iată că în alegerile trecute—nici o mişcare, nici o 
insufleţire.... Se părea că anul Întreg de educaţie politică, cu dizolvarea 
Dumei şi cu multe altele ar îi avut o influență asupra Rominilor din Ba- 
sarabia ; că conştiinţa politică ar fi inceput să se clarifice In mintea gre- 
oaie a ţăranului nostru. Ar fi fost destul, doară, să se adune masele răzeși- 
mii la întrunirile alegăloare, ca reuşita să fie sigură, garantată. Dar nu 
s'a intimplat aceasta, ŞI iată, stăm astăzi indureraţi şi ruşinaţi faţă de iu- 
mea întreagă, şi e de prevăzut că şi în viitor, dacă nu se va porni o 
luptă culturală la nol, dacă nu se va manifesta nici o mişcare conştientă 
chestiunile vitale ale existenței noastre vor fi şterse de la ordinea zilei 
şi vor reuși în alegeri totdeauna persoanele voite de guvernul rusesc. 
Lipsa de organizaţiune, de presă, ne-a condamnat de la inceput. Nici 
programele teoretice, care nu au nici un farmec pentru popor, nici miş- 
carea păturii înaintate-a populaţiunii, nu vor indrepta greşala aceasta 
comisă până acum de Basarabeni. Trebue să ne agităm necontenit, de 
la un capăt la altul al ţării, trebue ca fruntaşii noştri să se pună în ca- 
pul mişcării şi să se scoboare toti intelectualii în mijlocul maselor po- 
pulare, ca să ispăşim inacţiunea noastră inlamă de pănă acum... 

Politica generală in Basarabia se ține mereu pe calea liniştei şi nu 
dă loc la tulburări ca în alte părţi ale Rusiei. Pe cind in restul imperiu- 
lui rus ca din pămint răsar pretutindeni oameni înarmaţi cu bombe şi 
revolvere,—la noi toate se petrec aproape ca şi înnainte. Şi în capitala 
acestei ţări fericite iară domneşte cea mai pertectă linişte... pe socoteală 
DS +t. Fiecare tipărilură a partidului cadeţilor #oducepea cu „două litere d 


4 
z seica i 


SCRISORI DIN BASARADIA 513 


miilor de sate, cufundate in beznă, pradă miriadelor de microbi ai tuturor 
boalelor fizice şi sufleteşti... Să ne uităm la Saratov ori Novgorod : n 
populațiune aceeaşi ca şi in guberniul întreg; cu legaturi statornice, fireşti, 
cu interesele comune ; orice mişcare de idei sau economică se intinde 
imediat din capitala regiunii la toată suprafața ei. Schimbul cel mai vi- 
tal al forțelor şi gindurilor.... Dar ta noi? Chişinăul, cetatea rusiticării, 
fără nici o suflare a spiritului najiona! rominesc, iar după barierile lu’, To. 
cepind marea rominimei „de la Nistru până la Prut“ şi sute de kilome- 
tri mai departe spre Apus... Această masă e vrăjmaşa tăcută a Chisină- 
ufi, şi el duşmanul ei. Tribunalul şi justiția lul, guvernatorul şi su- 
prâvegherea lui,—departe; plingerile Moldovenilor sosesc aci tirziu şi 
nici o rază de lumină, nici o suflare de scinviere naţională nu vine 
să străbată in poporul romin de la capitala unei țări romineşti..., 

Asta-i viaţa noastră curentă... 

Este lucru obicinuit, cind se incepe vorba de coli din Basazabia, 
să ni se atăte din partea rusofililor că în privinţa învățămintului oam", noi 
stăm paralel cu restul Rusiei (mare cinste D. adică avem țărănimea ig- 
notani, dind ca şi în Rusia 80 la sută analiabeţi, Dar să nu se tite 
o simplă notiță: pe cind în Rusia, Rușii învață cu litere ruseşti în limba 
rusească, —la noi Moldovenii sint siliți să facă din asemenea metodi 
o adevărată scamatorie, în urma căreia ei abia ştiu numai literele ruseşti, 
Cetirea şi scrierea rominească însă lipsește cu totul şi starea aceasta de 
lucruri este extrem de intristătoare, Ne aflăm intro inerție desăvirşită, cu 
tendinţă de degenerare a gustului limbii materne. Vedem neincredere şi 
chiar împotrivire din partea țăranilor la înfiinţarea şcolilor în principiu ` 
am ajuns până acolo incit auzim că şcoli ruseşti nu ne trebue din cauză 
că au învăţătură streină, „turcească“, iar pe de altă parte nu ne trebue 
nici şcoli romineşii, de oarece nu ne vor fotosi la nimic, fiindcă toate 
manifestările vieţii poartă o înrădăcinată pecete rusească. O, ironia soar- 
tei! De altfel, vedem încă această stare de. lucruri susținută de mal 
toți preoții şi de marea parle a învăţătorilor rural, In Transilvania şi 
Macedonia, Învățătorul şi preotul sint adevărații apostoli ai luminii si 
culturii daco-romine! Nu tot aşa e in Basarabia. Aici avem o preoțimea 
cu inima impietrită, uitată de Christos, ridicind în slava cerului pe Cru 
şevan şi vărsind lacrimi de crocodil pentru „nenorociti noștri țărani, i- 
menințaţi de mågalirea Jidanilor şi revoluţionarilor“, Discuţia cu dinşii 
€ aproape inutilă... „şi nu va mai rodi nisipul...” ei nu vor lorma iti 
viitor deci! un partid clerical impreună cu cel rusesc. E numai de mi- 
tat, cum rămine intrașa înnapoiere tagma intreaga a acelor chemaţi 13 
răspindirea unei „veşti, ce va libera popoarele“, Ultimul timp: doară a 
cătinai multe convingeri; şi multe spirite conservatoare de azi se afli 
sub inriurirea dătătoare de viață a democratizmului, şi numai preoții ba- ` 
sarabeni nu simt acest democralam adinc al maselor populare, prin . . 
munca cărora au ajuns apostoli... ai reprimării şi rusificăzii.... ' 


A VIAŢA DOHlSEAGCA 


Ce să mai vorbim de atitudinea slujbaşilor administrativi faţă de 
Moldoveni şi de interesele lor? Deşi sint printre ci mulţi Romini get- 
beget, toţi sint deopotrivă străini sufletește de poporul intreg, In înijtocu) 
căruia trăesc. Uilind că guvernul binecuvintat e azi întrun hal dispe- 
rat gi mine pierdut, administraţia Basarabiei îi slujeşte cu adinc devota- 
ment, iar interesele „partidului centrului“ domnesc şi asupra aşa zise- 
tor „datorii legale“. Marea parte a administraţiei sînt simpli agenți po- 
itici ai „centrului“, iar dacă ne-am aminti că in mina şi puterea edmi- 
nistrației stă totdeauna siguranța, onoarea şi libertatea cetățenilor şi că 
poliția rusească niciodată nu ştie să-şi facă datoria fără a comite ilega- 
Dap şi fapte brutale,—apoi ne-am putea inchipul ce fel de lucruri „con- 
stituționale* se petrec la noi... 

Şi iată că, împotriva acestor rele, împotriva manitestărilor de reac- 
ționarizm de tot soiul—preaţesc, administrativ etc.—totuşi şi Basarabia 
işi ridică, în mijlocul acestui tabiou negru, o mică şi slabă grupă opo- 
ziţionistă şi protestantă—tinerimea noastră locală— Ruși, Evrei şi Moldo- 
veni... Este o formaţie cu un caracter pur contimporan tusesc, 0 gene- 
rte educată sub năvălirea revoluţiei, insușindu-şi toate curentele de idei, 
care domnesc prin universităţile din centrele insemnate intelectuale ale 
Raslei. Jos ocirmulrea huliganilor 1—ecoul acestui strigăt a ajuns deja pe 
malurile Nistrului, Bicului, Răutului... Din inima clocolitoare a Rusiei,’ 
tinerimea noastră aduce cu ea o alarmantă chemare ln răzvrătire şi intră 
cu dinsa în Satele şi tirguşoarele Basarabiei şi... 

— Aşteptaţi, oare, un mare efect, un tablou istoric, märeț, al răz- 
veătirii 7... Zădarnic! Tocmai în Basarabia contimporană, unde acuta 
parcă nici florile nu înfloresc, nici pasările a cintă,—chiar şi focul divin 
al pretestării se stinge repede, beteag.... Rominui nostru, neințelepină, ne- 
citind şi neauzind nimică din cele ce se petrec împrejuru-i, Rominul nos- 
tru crede că țarul şi guvernul sint buni şi milostivi, că el trebue să fie 
judu! apartinind împărăției ruseşti... Şi ca consecinţă a acestei stări 
de spirit, vedem pe malurile Bicului şi Răutului rătăcind pujina tinerime 
basarabeană, istovindu-şi sforţările în încercări zadarnice, fără Înţelegere 
rezprocă cu poporul, rămasă departe de aplicarea adevarată n energiei 
ei la trebile ţării natale. lar generaţia ma în vristă o priveşte de pe un 
col de fereastră ca pe frumoasele idealuri pierdute ale tinereţii saie: 
şi noi, spun bătrinii, ne-am educat rusește, şi pe ingå noi a trecut lu- 
mea întreagă a sufletului poporului nostru, și noi am perdut chela dela 
Jäcata care închide inima Iui... 

Toţi intelectualii din Basarabia, ori cine ar fi ei prin origină, pri- 
vesc încă totul prin prizma rusească şi combat reacţiunea locală prin 
mijloacele obicinuite partidelor ruseşti, cu cate stan în legături reale. Fără 
atingere cu poporul compact, neluminat, ei işi cheltuesc puterile lor în 
lupte sterpe cn a tot puternicii „cenimvici* şi ca agenții guvernalui. Sint 
toţi „căzuţi la bânnială” jar dela alegeri Incoaxe stau învinşi, zdrobiți şi 
dezunii... 


SCRISORI DIN BASARABIA BIS 


A  — 


Avem o instituliune națională în Basarabia: „Societatea moldove- 
mrască pentru cooperarea instrucţiunii poporane şi studiarca țării ba- 
sarabene“, înființată acum mai un an, cu un statut confirmat de guvem 
și foarte viu, dar se vede că-i condamnat să râmile literă moartă. Cei 
Inserişi In societatea aceasta sint mai toţi străini de o vie idee nallosală, 
căci altfel nic! nu e de înțăles cum o societate cu 300 de membri, aproape 
COHEN proprietari mari, să rămiie, să zacă un an întreg în inacţiune. 
Cum se poate ca un luctu nou şi sfint, așteptat de o sută de ani, să nu 
se dezvolte ? Şi iată în Basarabia este totul posibil... Imi pare că socie- 
HU) acesteia i se impune oarecare însuflețire nouă, Mai întăiu să se apro- 
pie de popor, să umple insfirgit această prăpastie adincă, care desparte 
amindouà păturile romineşii din Basarabia — sau mai bine, trel pături: 
noerimea, burghezimea și țărănimea. Contrariu afirmărilor obicinnite, îmi 
permit a spune că toate aceste categorii sociale se pot uni sub umbra 
strălucită a ideel naţionale, a renașterii poporului basarabean. 

Activitatea strict culturală, pe care o poate desfăşura o asemenea 
societate, ar putea învinge toate piedicile; și neincrederea în sferele ofi- 
cisle şi atitudinea cam vrăjmaşă a elementelor conservatoare moldove- 
neşti. Din punctul de vedere al vulgarei minți sânătoase— să intre numai 
în societatea asta Got Moldovenii din Basarabia — lucrul va reuşi, căci 
punctele do divergență nu exclud putinţa de colaborare frăjească, care 
singura poate garanta societății o forță morali pentru păstrarea și dez- 
voltarea limbii şi naţionalităţi. Numai incepind a păşi pe o asemenea 
cale, lruntaşii noştri (HU sint?) vor obținea ceva... 

Dară e trădător cuvintul acesta—ceva. De cite ori l'am auzit eu 

printre intelectualii noşiii şi chiar fa o adunare a sus numitei societăţii... 
De cite ori ies oamenii în arena obştească, avind Intro chestie o soluție 
de aceeași forţă ` trebue cu prețul celor mai mari sacrificii să se facă ceva |... 
Dă doamne ca să nu se intâmpie astfel cu viitorul societăţii şi al parti- 
dului (visul !) rominesc din Basarabia! ŞI mare lucru stă inainte! Dacă 
va fi reformată odată partea interioară a organizațiunii acestei societăţi, 
unicei instituţiuni naţionale ta noi, atunci vom ai a împlini dorințele, 
deşi inconștiente, ale Moldovenilor. Ținindu-ne de angajamentul strict 
gur, vom putea aduna fondurile necesare, vom putea urmări scopu- 
ae BS civilizătoare, pentru a orindui armonia in mişcarea noastră 
istorică, 
TEN Sint însă şi acuma între membrii acestei societăţi cite-va persona- 
A care ar putea-o stabili pe baze largi, atrăgind membri activi și men- 
nid înţelegere reciprocă ; dar, din nenorocire, mu e  într'inșii nici unul, 
care în fața scopurilor sfinte să renunțe la natura de cameleon politic: 
azi sint pentru procedeuri hotăritoare, mine sînt conira şi, aşa, sint vecini 
nebotăriţi, întirziaţi. E o boală de care suferim cam de multă vreme şi 
mu ştiu, zău, dacă oe vom lecul cîndva: dacă vom găsi odată în mijlocul 
sărăciei de oameni, pe care o simte țara aceasta, oameni cu energie, au- 
"ee şi simţul răspunderii reclamate de necestiăjile istorice... S 


Ea NA VIAȚA ROMINEASCA 


m... 


Cer erlare cetitoriior, că le răpesc atita loc şi timp cu „rzvârsarea* 
tristeței mele cam pur personale... mă doare... 

Boerii noştri de neam... cu citeva excepțiuni, au teamă de ideile noui, 
teamă de schimbare, de relorme, de tot ce cere o oarecare încordare de 
minte... Mulţi nici nu trăesc aci, ci încă din tinerețe san lipit de Paris 
sau de Riviere, unde, pierzindu-şi deja viaga, îşi pierd şi averea. Cite 
odată se exprimă, în auzul tuturor, că sint Romini get-beget, că tind 
spre Rominia liberă... iar acasă fantazează de dragul limbii romineşti ` 
şi totuși nici un interes pentru literatura sau arta romină... Useori cind 


orchestra întrun bufet din Chişinău cîntă o doină: — trage măi, trage 


măi — strigă cu lacrimi în ochi boerul nostru băsărăbean de neam... Atita... 
Nici o atingere cu poporul de jos: cuşma din cap ! Nici o dare de seamă 
de groaznicul întuneric ce cuprinde poporul înstrăinat: cu dezvoltarea 
conştiinţii la ţărani, creşte şi pericolul izbucnirii revoltelor agrare... Amor 
teoretic, în practică însă, formule deşarie sau brutale — iată sentimentul 
boerimii noastre faţă de popor. Aici stă şi explicația relațiunilor dintre 
boerii moidoveni şi progresiştii sau „cadeții* ruşi din Basarabia. 

De cind s'a început la nai vorba despre o mişcare moldove- 
nească, care lucru se părea atit de firesc şi inevitabil, liberalii ruşi locali 
Sau declarat din primul moment partizani ai dezrobirii naţional-politice 
a Moldovenilor. Şi în toată Rusia, masele liberale se unesc azi cu gri- 


puriie naţionaliste, În răstimpul ultimului an, amindouă campaniile elec- s 


torale au dat multe dovezi că pentru reuşita reală a opoziţiei, nu se poate 
ignora nici un curent de fuziune între partidele naționale şi cele liberale 
şi constituționale, Lucrul e foarte firesc. Chiar şi Invierea şi progresul 
Basarabiei depind acuma pe deplin de înrădăcinarea regimului constitit- 
ional. Mai ales la noi, înțelepciunea politică ne comandă să încheem o 
înțelegere cu liberalii, căci unindu-se forțele Moldovenilor cu d'neit -in- 
fringerea „centrului” ar fi fost aproape sigură; Dar apropierea reciprocă 
pentru a se da lupta împreună este oare posibilă în Basarabia 3. Oare 
a tot credincioşii Moldoveni din Basarabia ar H putut scuza „cadeţilor* 
cel mai mare păcat al lor: iscălirea „manilestului din Viborg“? După 
dizotvarea Dumei, pentru barbaţii cei mai de seamă dintre liberalii basa- 
rabeni şi care au iscălit acel manifest —lanovschii, Siţinschii şi Seier — 
s'au închis toate uşile, tocmai ale tuturor Moldovenilor; s'au pornit in- 
jurături, persecţiuni, contra acelor care au lucrat cum au ştiut pentru bi- 
nele Moldovenilor noştri, ridicind în Duma chestia agrară din Basarabia, 
expunind-a pe baze largi, raționale şi sănătoase. Şi ială vedem încă, 
cum nobilimea Basarabiei, bocrimea noastră, condusă de „adevărații Ruși“ 
dintre Moldoveni, Polonezi, Greci şi Armeni,—exclude din această castă 
nobilă pe doi ai săi trădători: Siţinschii şi lanovschii. Acest procedeu, 
dictat de vederi strimte, de înterese feodale, a aruncat pe nobilimea Ba- 
sarabiei disprețul întregii Rusii intelectuale... = 

Dar, putem oare.nădăjdui că asta va mine o unică pagină „stră- 
lucită“ în istoria activităţii noastre boerești ? Iată vine in grabă şi dao, 


SCRISORI DIN BASARABIA 7 


n... e a. 


varea celei a doua Dume, împrejurările vor cere din nou o luptă co- 
mună şi trebue să fim preparaţi... Nu ştiu însă, există oare o forță la noi, 
căreia i-ar fi cu putință să intre cu ramura de măsiin între Moldoveni şi 
liberalii ruşi, ca să H propună o conlucrare comună a tuturor elemente- 
lar de opoziţie din Basarabia, In viitoarea campanie electorală ? în orice 
caz, mă simt în drept să spun un lucru: cât timp ar fi armonie între 
cele două forţe vii din Basarabia, tinăra chestie națională nu ar suferi şi 
succesul ar trebui să fe al Rominilor... 

Viaţa noastră curentă... 

Pe cind noi, sus, stăm pe acelaşi loc cn degetul în gură şi dispre- 
tuim liberalizmui Rușiler, pămintul tot fuge de sub picioarele noastre. 
Basarabia țărănească se rusilică din zi in zi. Am arătat acest întristător 
fenomen în presa Rominiei („Adevărul*), am arătat destul de deplin 
cum stăm noi nemişcaţi şi permitem să se răspindească noile forme ale 
iobăgiei sufleteşti, ale rusificării, care se lățeşte încetul cu încetul, peste 
toate manilestațiunile vieţii noastre. „Liga poporului ms: ajutată de 
toate lepădăturile lumii îşi înființează subsecții prin toate satele moido- 
veneşti. Serbările, băutura, steagurile Ligei, cocardele ei şi cuvintările 
patriotice impotriva tuturor „neruşilor* ` a evreilor (în primul loc !), re- 
voluționarilor, studeaţiior, liberalilor etc., fac o mare impresie asupra ima- 
ginaţiunii sătenilor.  Aţiţarea din partea preoților şi tuturor ciocoilor li 
tulbură rațiunea şi orbeşte simțul moral; şi cine ştie cind se vor lua, 
insfirşit, măsurile necesare pentru a stăviți curentul neintrinat al uitării 
de neam, de tradiţie, de trecut şi viitor. Ne vedem, în perspectiva Inde- 
părtată, Intr'o luptă foarte grea; nouă ni stă înnainte necrezute diiicultăţi 
pe calea indeplinirii misiunii noastre istorice: cu ce fel de sacrificii vom 
preface pe Moldovanul rusificat întrun Romin viu 3. In tot cazul, —jos 
mișelia! Nu sintem fii vitregi ai istoriei, dacă tocmai nouă ne stau inna- 
inte problemele tmăreţe... Firea omului se cunoaşte mai ales în vreme 
de primejdie, şi vom jett oare pentru lupta cu primejdiile vieţii curgă- 
toare, toată viaja redeşteptării noastre naționale ?... 


Chişinău, M Martie 1907. 
Alexis Nour. 


Cronici Bucureştene 


Martie. 


„Zilele babelor“—cele din urmă svircoliri ale hursuzei coteroanțe, 
lama, pe care dulcea zină Primăvară o alungă cu săgețile-i de raze de 
soare, împletite cu viorele—ne-au adus şi alte vijelii decit cele atmos- 
caii d E vijelie a fost fn Parament, stimită de procctul de lege 
prin care d. Disescu s'a încercat să reformeze învăţămintul superior 
(mai drept să introducă prin contrabandă in corpul didactic universitar 
citeva duzini de partizani politici), fără a catadicsi să consulte pe das- 
câlii Facultăţilor noastre, după cum legea, bunul simţ şi dreptatea fi im- 
puneau. Dar profesorii universitari s'au impotrivit cu voinicie,—cei din 
Bucureşti au suspendat cursurile, cei din lași (procedare d mal corecta) 
au demisionat, —şi ministrul instruchunii, care scosese războinic sabia ca 
să răteze catapeteasma celui mai innalt templu de cultură naționăă, a 
fost nevoit să şi-o vire în teacă, cu toată pledoaria d-lui profesor şi avt- 

viceanu, 
ker rca discuta la Cameră această mare reformă născută-moaiti, 
şi un orator arăta urmările gravei hotăriri a profesorilor celor éng Uni- 
versitäți, am auzit din fundul Camerei glasul de bas dogit al dw Nea 
lancu Brătescu ` „Unde-i pomana-aia să scăpăm de ei?” 


N'am împărtăşit hilaritatea cu care Adunarea a Intimpinat această 


întrerupere. Din ivă - am rămas nluit şi adine mihnă, căci "mi-am 
dat oi că o zeci bravului Nenea lancu cxprimă—s"bi o ma 
brutală—cugetarea ascunsi a majorităţii Parlamentului. ŞI mă age 
cu întristare că, pentru cea mai mare parte din acești op tisa Ze 
Națiunii“ (ce minciună convenţională !), este un Dese deciziunea gien 
tregi pleiade de învăţaţi ai noștri, care îşi jertfesc cariera spre ein 
sitnţi ia o mare năpăstuire a ai superior. Vedeam cu e 
că grosul deputaţiior sint de părere că, precum chd sau pus în p 
factorii poştali, s'a recurs la soldaţi ca să Impartă serizorile, tol ap, 
ar vota cu conștiința senină şi inima uşoară Mmtocuirea R En 
Gier universitari en „amici d'ai noștri“, Zău, on m'ap mira gsemenca 


ah ETH, WE 


CRONICI BUCURESTENE e 513 


pravă într'o țară în care conducerea trebilor publice este lăsată la dis- 
creția unui pumn de politiciani de profesie, 

Se non d vera d ben trovata, anecdota aceea care povesteşte 
că, la venirea unui partid la putere, un cetățean ducindu-se să cesi a 
slujbă, a avut următoarea convorbire cu ministrul: 

— Un post de comisar, Excelenţă. 

— Toate sint ocupate. 

— De suprefect... 

— Nici unul nu e vecant, 

—— Inspector la Regie... 

Vii prea tirziu, 

— Ştii ce, coane cutare? Numeşte-mă capelmaistru la o muzică 
miittară ! 

— Apol cunoşti muzica ?!? 

Hei, parcă-l treabă mare să stai în fruntea orhestrei, şi să bai, 
băneşti în dreapta gin stinga un bastonaşi... 

Fiindcă veni vorba de muzică, jin să pomenesc în citeva cuvinte 
marche eveniment artistic de care s'au bucurat Bucureştenii luna trecută, 
cind maestrul Mascagni a condus la Ateneu orchestra ministerului de 
instrucţie, Am avut norocul deosebit să azist la o repetiție a lui Mas- 
cagni, E mult mai interesant decit să'] vezi 3 un concert public, precum 
mai bine judeci valoarea unui comandant în exerciţiile dela cazarmă, 
decit la o defilare de paradă de 10 Maiu. lusiru) autor al neperitoarei 
poeme muzicale Cavalleria Rusticana este un incomparabil ṣe! de or- 
Cher, O memorie excepțională ` conduce pe dinafară cele mai sne- 
votoase compoziţii. Bagheta Jul nu mat e un bejişor neinsullețit, este ca 
o baghetă magică ce transmite în sufletele tuturor executanților finidul 
intens de simţire ce sguduie pe conducător; şi chiar oboistul ori vioris- 
tul neam} ce! mai flegmatic, vibrează de emoţiune, cucerit de fiorul ar- 
tistic ce stăpineşte pe Mascagni, Este aproape un fenomen de hypno- 
tism.--lutr'o mică pauză, toţi muzicanți, entusiasmaţi, au înconjurat pe 
Mascagni rugindu-l să se iscâlească pe o cartă de vizită, o poştală, san pe 
un simplu petec de hirtie. Îmbătat ei însuşi de armoniile divine ce få- 
cuse să tişnească din instrumentele modeştilor săi camarazi, maestrul işi 
împărțea cu dărnicie autogratul în dreaptă şi în stinga, Prin amicul meu, 
distinsul violoncelist Dinicu, iam solicitat şi pentru mine unul, şi am 
spus glumind ` „Bine, maestre, eşti aşa de mişcat incit aş putea säti 
preziat o poliţă de o mie de ki şi aa iscălesti cu ernviagerea că "mi-ai 
dat ua simplu autogr=!!* — „Ai pastra-o ca amintire !*—„Ba aş scontra 
imedizi la impresariul dale Feder’. 

Inchid această mică parenteză, căci nu despre furtunile de aplauze 
smulse de Mascagui vream să vorbesc, ci despre alte furtuni mai Pat? 
plăcute, 

După furtuna din Parlament, pe care-o amintiiu, ună mat mai 
gravă a isbuanit la sate, Iarăşi răscoale țărănești! Revoltele acestea tra- 


La 


rele meestru de cerimonli jubilare ne va arăta: o secţiune a pelagroşilor, 


im VIAŢA ROMINEASCA 


— === —— > 


gice se tntimplă ia noi periodic ca şi cutremurile de pămint ce devas- 
tează tegulat unele regiuni din America, fără ca totuşi să decidă popu- 
laţiunile să părăsească |inuturile acelea iovite de un biestem vecinic, 
Pentrucă, trăesc acolo pe păminturi fermecătoare, cu primăveri eteme, 
cu o floră luxuriantă, cu ceruri limpezi şi aibastre totdeauna; nimic nu 
prevesteşte primejdia,—ş'apoi d'odată... catastrofa se produce. Așa şi noi, 
fericiţi surtucari ai mănoasei Rominii. Pelrecem uşuratec, risipim mili- 
oane ca nişte minori stricaţi, ne zăpăcim cu aparențe și cu serbări fas- 
Loosse, şi nu ne dăm seama că subt admirabilul teren pe care dânțu- 
esc frivolitatea şi inconştiența noastră, e un vulcan În necurmală cloco- 
tire, D'atitea ori ne-a făcut să tremurăm erupția ascunsului vulcan, şi cu 
toate astea... petrecerea continuă, 

O ironie dureroasă a îintimplării a făcut ca prima răscoală Dr. 
nească, anul acesta, să isbucnească în satul Flâminzi. Aproape toate co- 
minele noastre rurale ar merita să poarte numele acesta, aşa de carac- 
teristic ! Cu ce va potoli guvernul strigătele de desnădejde ale imensei 
mulțimi nenorocite ? Nu ştiu încă, în momentul cind scriu aceste rin- 
duri; dar cunosc cele două soluții de predilecție ale politicianilor noş- 
tri: gloanțe sau făgădueli. Eu unul socotesc că gloanțele, ce dau ţăra- 
nilor măcar pămint... unde să dosrmă vecinic, sint mai puţin perie 
lcase ca făgăduelile mincinoase ce mențin neintrerupt bietele suflete chi- 
nuite în frămintarea grozavă a foamei şi a desperării.... 


Şi, în mijlocul acestei fioroase drame, mulţi au primit ca otrag 


complectarea vacanței ce s'a ivit în minister prin moartea neaşteptală a 
regretatului genera! Lahovary. D. dr. Istrati a intrat în guvern ca minis- 
tru al Domeniilor, adică | s'a încredinţat conducerea tocmai a departamen- 
tului muncii naționale, această muncă atit de ingrat răsplătită. Specialist 
în chimie, naționalist înfocat, dar de unde şi pănă unde d. dr. Istrate 
care nu-i nici jurist, nici comerciant ori agricultor ori industriag—de 
unde a răsărit d-sa un ministru al agriculturii, comerțului şi industriei, 
mái ales în aceste grele vremuri cind se reclamă imperios a legifera în 
numitele ramuri de căpitenle sle viejei romineşti ? Un ziar guvernamen- 
tal, căutind să-l laude pe d. dr. Istrate, n'a găsitsă spule altceva dech că 
d-sa este indicat să rezolve marea problemă agrară pentru că... ia ghi- 
e L., pentu că e fiu de răzeş! Delicios. Vă sfătuesc, celitori, să nu 
vă comandaţi niciodată ghete la fiii de cismari care... practică medicina. 
Totuşi, să acordăm d-lui dr. Istrate puţin credit pânăll vom vedea la 
Joer ` dai nu se va supăra, căci de cind cu Expoziţia, sa obicinuit 
mereu să i se acorde credite. I! prevenim, însă, că îl credem mai diba- 
cin în soluțiuni chimice decit în soluția chestiei ţărăneşti, 
in tot cazul, trecerea d-lui Istrate pe la ministerul muncii naţionale 
va avea, sperăm, pentru noi, măcar avantajul de-a-i sugpera ideea or- 
ganizării unei nouă expoziţii. O mare expoziţie țărănească, in care ma- 


SÉ e 


CRONICI BUCURESTENE 5u 


un pavillon al muritoriior de foame, un palat al victimelor exploatate 
de arendaşii streini, ş. a. m, d. Mai prevenim pe dr. Istrate, spre a-i in- 
kesni tardiva-l specializare în chestiunea rurală, că singurele substanțe 
chimice care întreţin în acest moment viaţa celor cinci milioane de tã- 
rani romina! sint : aerul atmosferic (Azot, Oxigen, etc.) şi apa (Hr O}. Pe 
acestea li le-a dat bune şi din belşug Dumnezeu, unicul ocrotitor serios 
de pănă acum al ţăranilor noştri. Dar nu mai trebuie să fie aşa şi de azi 
înnainte. Cirmuitorii acestei țări sint datori să facă şi ei ceva, dacă nu 
de dragoste pentru mult impilații birnici, măcar în interesul propriei 
lor conservări. Destulă indiferență față de săteni, destul l-au tratat poli- 
ticianii cu—cum ar spune un alfer ego al meu, incorigibilul calamburgiu 
Tarasren :—„je m'en Mochi, je m'en Fischer“! 

Hei, dar Rominul nostru este blind şi indelung răbdător, şi domnii 
politiciani se bizuesc cu drept cuvint pe această virtute evanghelică a 
neamului nostru. La noi, miniştrii pot să nu facă nimic bun, pot chiar 
să facă tot răul, nimeni nu-i trage la răspundere, n'au să se teamă de 
acele „brutalităţi populare“ de care-a vorbit de curind d. Tache Ionescu 
la Cameră, dar care: nu există la noi, nu Incap în firea bunului popor, 
pe care poeţii în lirismul lor H compară ba cu un vultur, ba cu un leu, 
insă eu Tas asemăna mai de grabă cu o cămilă care rabdă la foame şi 
la sete şi poartă fără să murmure poveri ce-i covirşesc puterile. Nu, fie 
tiziştite Excelenţele noastre, în Rominia nu riscă răzbunări singeroase 
ca în Rusia, ca în Bulgaria, ori chiar ca în state mult mai civilizate. 

Și e bine că-i aşa la nol, care avem totdeauna o spaimă atit de 
straşnică să nu ne dojenească această tutoare de care nu ne mai eman- 
cipăm, şi pe care un orator (d. Nicu Filipescu sau d. Delavrancea ?) a 
numit-o odată cu humor: „mama noastră mare Europa“, 

Grozav trebuie să se f| sbirlit peruca „mamei mati“ şi să-i fi sărit 
de indignare ochelarii de pe venerabilul ei nas, pe care zău prea şi-l 
viră în toate treburile micilor gospodării cum e Rominia ; grozav, zic, 
trebuie să se fi burzuluit cind a aflat uitima ispravă de la Giurgiu a 
fraţilor noştri Macedoneni. Şi poate că are dreptate cicălitoarea bunică, 
Propaganda prin cuţit şi prin revolver dezonorează şi compromite o 
cauză dreaptă şi sfintă cum este aceea a revendicărilor noastre najiona- 
liste. Nu asasinindu-se morarul Constandatos ori o mie de alți morari, 
o să vie apa la moara fraților noştri de sub stăpiniri streine. Această 
apă va veni odată, curată și inviorătoare, spre a adăpa sufletele noastre 
insetate de dreptate, dar nu prin mijlocul odios al unor crime indivi- 
duale ce pătează bunul nostru renume de naţiune pacinică, 

Aşteptindu-ne deci la dreptele dojeni ale mamei mari Europa, şi 
ca so mai îmbunăm niţel, bai să o înveselim denunțindu-i o năzdrăvană 
mistificare a cărei victimă a fost una din marile ei reviste pariziene.— 
Je suis tout a păţit una, de curind, publicind portretul prințului Carol 
imbrăcat ta costum tirolez și spunind că acesta e costumul național ro- 
minesc. Aceeaşi revistă mal tăcuse o boroboață dind fotografia prinţului 


192 VIAŢA ROMISEASCA 


Ferdinand al Bulgariei drept a prințului Ferdinand ai Rominiei.—Acam 
a venit rindul „să gafeze” unei alte răspindite publicațiuni franceze, 
La Revue, foasta Revue des revues. În ultimu-i număr, La Revue pu- 
blică un articol „Le mouvement littéraire en Roumanie“ iscălit cu numele 
ori pseudonumele „Nicolas-Alex. J. Lucaci. Ce năzbitii, Dumnezeule, 
în articolul acesta! Cetitorii revistei pariziane sint informaţi, cu multă 
seriozitate, că cel mai buni, singurii citați, scriitori ai României sint d-nii : 
Macedonsky, Caton Theodorian, Alex. Gherghel, Mircea Demetriade 
(„le maitre orfèvre poétique“), Marcel Mielvaque, Marcel Montandon, 
Georges Plastară şi M-me Riria!?!2! Dar mai presus de toţi aceşti iliş- 
tri literați romini, articolul din „La Revue“ aşează figura măreață a 
d-lui... Caion „l'un de nos meilleurs critiques.. connu par son origins- 
lite, et par la tutte d'extermination qu'il mena si magistralement et avec 
tant de courage contre les plaglaires* (curat magistralement, căci junele 
Caion a fost Gett de Caragiale innaintea magistraţilor !). Despre acelaş d. 
Calon „La Revue“ ne mai spune că: „il aura le merite d'avoir tarri dars 
sa source l'influence allemande qui s'avancait menacante...* 

Şi iată cum se face istoria literară a Rominilor în revistele cutopene ! 
Şi iată cum Rominii află că cei mai de frunte literați ai lor sint d-nii 
Mielvaque, Montandon şi Plastară ! Şi iată cum tinărul Calon a salvat 
Capitoliul literaturii romine, amenințată de influența germană ! 


ŞI iată cum ni se mai dă şi nouă prilejul să mai ridem puțin in 


mijlocul atitor, necazuri ce ne bintule. 
George Ranetti. 


Cronica Literară 
-— Țăranul în literatura rominească — 


Poate că nu e de inactualitate această problemă. 
Cele ce urmează sint numai idea directrice a unui articol ce tre- 
ară ay fie mai documentat,- şi care, poate, va apare altădată în această 
revistă... 


de o sută de ani incoace 3 
Şi Intrebarea noastră este cu atita mai importantă, cu cit. di ă 
cercetare, nu vom afla numai cum au privit gege: Se: eeng 
a încă > altăceva, şi mai interesant : cum au privit țărănimea clasele 
eet? ăceau parte acel scriitori, clasele care se exprimau prin aceşti 
ŞI, trebue să deosebim, chiar dela inceput, pe scriitorii din Ardeal 
de cei de dincoace de munţi. Aici, la noi, scriitorii fac parte din clase! 
răşeneşti, exprimă sufletul acestor clase, se adresează la aceste clase,- i 
Şi toate acestea, chlar atunci cind sint ridicaţi din țărănime entrucă 
cuvintul ridicat se aplică aici din toate punctele de vedere séi: a t 
că ei, ca aproape toți intelectuali; eşiti din țărănime, — o părăsea, eg 
legăturile cu ea, se adaptează claselor orășenești, imprumutind a 
acestea sufletul, idealurile şi poltele. —În Ardeal, unde Rominii si x 
aproape in întregime, un popor de țărani, unde n'a existat o clasă en 
rească şi nici una burgheză, unde clasele de sus sint de alt neam de 
altă lege, de altă... clasă, unde budgetul (cu care la noi clasele de Zeg 
işi adaptează pe cei ei din țărănime... Nu uitaţi acest lucru esenţial! 
unde budgetul e al celuilalt Popor, al Ungurilor, — acolo în Ard o 
scriitorul,  cași ceilalți intelectuali, e eşit din popor, şi neavind SN 
DO ispita adaptării, rămine în legătură cu poporul al cărui eso 


= AN VATA NOWNEASCA 
A ASAE EN ue zar d 
tant devine, vibrează de idealurile poporului, dindu-le o formă conşti- 
enţă,—scrie „din popor“ şi „pentru popor“... 

Această deosebire se manitestează dealungul literaturii romineşti 
de la 1800 pănă astăzi. 

In epoca literaturii „vechi“, care ține pănă la 1840, în epoca lui 
Conache, poeţii dela noi, logofeţi şi vornici în genere, işi cintă senzibi- 
litatea, adesea senzualitatea lor orientală, Intro formă „alcătuită“ după 
literatura scriitorilor clasici decadenți francezi ori a dubioşilor porţi greci 
constantinopoliteni. Şi cind în literatura tor nu-l vedem preocupaţi de 
nimic decit de eul lor (caşi scriitorii din faza lui Eminescu.— Aceste două 
faze au acest punct comun), e sigur că, cu atita mal puţin vom căuta 
cum privesc ei pe țăranul romin. Ei nu-l privesc de loc. EI parcă nici 
n'ar exista, ŞI e drepi, că nici nu-i lau nimic: limbă, versificație, idei 
poetice din poezia populară, —cum vor lua cei din epoca imediat ur- 
ntătoare. 

lar cînd, obosindu-se de „alcătuiri*, logofeţii şi vornicii se dedau 
la „tăimăciri*, ei traduc literatura subțire, din scriitor? subțiri (Voltaire, 
Racine, Pope, etc.), pentru boeri 

În epoca aceasta, avem o literatură boerească, pentru boeri. 

In acelaş timp, în Ardeal, oameni mici (n'au iogofeți, n'au nimic; 
cu o generaţie mai înnainte n'aveau decit țărani şi preoţi), nişte advocaţi 
de pildă (Aron, Barac), oameni Eat din popor, traduc cărţi ca Leonat şi 
Dorofata, Risipirea Frusalimului, Arghir şi Elena, —literatură populară, 
pentru popor... lar ardeleanul Budai-Deleanu, un om mai învățat decit 
scriitorii boeri din principate, scrie, totuşi, o poemă etvi-comică popu- 
iară, adică bazată pe forma populară, cu elemente populare, —deşi, ca 
subiect, inspirată din literaturi străine... 

În prima fază a literaturii „moderne“, în faza Alecsandri, după 1840 
și innainte de 1880, în Ardeal nu există scriitori de samă (cauzele nu 
importă aici). Dar se continuă literatura pentru popor. La noi, lucturite 
s'au schimbat decum erau în epoca precedentă, Literatura este influen- 
tată, condiționată, de romantizmu! francez şi, la unii scriitori, de liters- 
tura populară, 

Alecsahdri, de piidă, ia foarte mult dela popor: „Doinele* sale, 
s'a zis, pot face pe cineva să le ia drept creațiuni populare. E o exa- 
gerație, dar e drept că e! şi-a însuşit, în „Doine“, foarte mult din forma 
şi elementele populare, —nu-i vorbă, fără să şi le transforme in substanţă 
proprie (ca Coşbuc), ceea ce face ca de cele mai multe ori elementele 
populare din aceste „Doina“ să plutească, în bucăţi mari, neasimilate.... 
Dar dacă scriitorii fazei acesteia au lua! mult dela popor, ce i-au dat 
în schimb? In 1863, d. Maiorescu („În contra direcției de astăzi tn cut- 
tura romină”) spunea: Š e 

„Singura clasă reală ia noi este țăranul! romin, şi realitatea lui 
este suferința, sub care suspină de fantasimagoriile claselor superioare, 


— 


: CRONICA LITERARA 923 


N a o 


Căci din sudoarea lui zilnică se scot mijloacele materiale pentru susțj- 
nerea edificiului fictiv, ce-l numim cultură romină, şi cu obolul cel din 
urmă H silim a ne plăti Pictorii şi muzicanţii noştri, academicii şi ateni- 
anii din Bucureşti, premiile literare şi Ştiinţifice de pretutindenea și, din 
recunoştinţă, cel puţin nu-i Producem nici o singură lucrare, care să-i 
esa, inima gi să-l facă să uite pentru un moment mizeria de toate 
zilele“, 

„Ca să mal trăim în modul acesta este cu neputinţă. Plingerea 
poporului de jos şi rid:colul plebei de sus au ajuns la culme“. 

La culme ajunsese atunci ! Acuma însă a ajuns la culmea cul- 
mii !—Şi permită-ni-se o paranteză. Ce a făcut d, Maiorescu, după ce 
n'a mai fost, ca in 1868, cind scria aceste rinduri, numai în poziţie de 
a protesta, —ce-a ficut faţă cu acea „Plingere“ a poporului de jos, atunci 
cind a devenit unul din „stilpii societății“ romineşti ? Ori, atunci, în 
1868, „mizeria aceasta a claselor de jos“, era numai o trăsătură de pe- 
ne) mai mult ca să zugrăvească şi mai negru fondul pt care avea să 
caricaturizeze civilizaţia apuseană introdusă aici ? lar, în domeniul tite- 
tar, data d. Maiorescu, el personal, ori prin şcoala sa, prin elevii săi, 
vre-o Operă care să tacă pe popor „să uite un moment mizeria de toate 
zilele ?*—D. Malorescu a avut multă trecere în țara aceasta, a făcut în 
chestii culturale tot ce a voit, a făcut şi imposibilul (pe d. Dragomirescu 
— bărbat inteligent, profesor de literatură la universitate, etc.).—dar şi-a 
mai adus el aminte dela 1868 pănă astăzi (sint 40 de ani ID de „mize- 
fia claselor de jos*, de „lucrarea care să innalțe inima“ Poporului de jos 
ŞI „să-l facă să uite pentru un moment mizeria de toate zilele" 3 

Un singur om a fost in vremea aceea, care a dat două sau trei cărți 
de asemenea natură. A fost un paraciiser, un psalt, un mahalagiu oarecare, 
jumătate bulgar, jumătate romin, un iecior de căldărar, venit de peste Du- 
năre, —Anton Pann. Ce folos Însă că şi acesta, în literatura sa, nu este nici 
„Popor”, nici curat „pentru popor“, este cam „mahala“ şi cam pentru 
„mahala...“ „Lumea“ din care „a adunat“, şi căreia „iar i-a dat: Hier. 
tura sa, este pănă la un punct mahalaua... Oricum, el e singurul, — 
acest mahalagiu, acest psalt, acest vagabond, căruia sintem datori să-i 
păstrăm o veşnică tecunoştință. 

Să revenim la Alecsandri, „Poporanismul* său  imprumutarea de 
la popor a, limbii şi fondului—clădirea unei literaturi culte cu ajutorul 
bogăției populare, este numai un aspeci, ori o lature, a clădirii întregu- 
lui edificiu al civilizaţiei noastre, care, toată, a fost creată din avuțul 
Poporului —tără ca în schimb să | se dea şi lui ceva... ŞI, după cum 
din avutul lul am creat palate, căi ferate, şcoli mari etc, fără ca lui să-i 
dăm ceva în schimb, tot aşa, din doinele lui am creat literatura noastră, 
fără ca In schimb să-i dăm „o singură lucrare care să-i înnalțe inima, ie 

Dar să vedem dacă, in literatura aceasta cultă, scriitorii şi-au plă- 


Säi VIATA RUMISPASCA 


tit „obolul* cătră țărănime, prin insuflarea măcar a simpatiei, în păturile 
otăşeneşii, pentru dinsa. 

Cum s'au comportat scriitorii acestei epoce față cu țărănimea ? 

Afară de rare excepţii (un Bolliac; e celebră bine intenționata, dar 
talşa şi afectata sa „Sila“), scriitorii ori au ignorat țărănimea, ori au ide- 
alizat'o talşificind'o, creînd o țărănime de carnaval, ridicolă,-— ceea ce a 
fost cu atita mai primejdios, cu cit literatura aceasta putea înşela, fà- 
cind să se creadă că țăranul e fericit... Cind d. Malorescu vorbea de 
„plingerea poporului de jos”, Alecsandri dovedea lumii că țărănimea 
nu plinge de loc, de loc! 

Pe cind d. Maiorescu vorbea de „mizeria* şi „plingerea“ clasei 
de jos, de „suferința” ei, Alecsandri ne arăta pe „sămănătorii harnici cu 
sacul subțioară” fericiţi, fără ca să-i vină o singură dată în gind, ca no- 
bilului poet O. Carp (n amarg, MB: 1, 2) că aceşti sămănători nu 
samănă pentru dinşii,—şi doar știa bine Alecsandri, mai bine decit O. 
Carp, pentru cine sămănan „sărănătorii” A Mirceşii.—Şi cine n'a ad- 
mirat pe „Rodica“, pe „juna* Rodică, această falsiiicare a realității, a- 
ceastă bătae de joc de suferințele țărănimii! 1 s-a imputat lui Eminescu 
că a falsificat pe „1400!* Dar cum trebuia atunci săi se impute lui 
„ Alecsandri că a falsificat realitatea, pe care toţi o vedeau, el cel întăiu ! 

Crescuţi cu „pastelurile“ lui Alecsandri, noi am fost inşelați, am 
considerat pe țăran ca o fiinţă fericită şi, nu ştiu zău, dacă nu i-am in- 
vidiat soarta !! Şi cind ni se spunea că-şi duce greu viața, noi zimbeam, 
căci noi ne gindeam la „juna” Rodică şi la „sămănătorii* care înnoată 
în fericire... 

Şi mam observat, pe atunci, în deajuns, această poezie, n'am ob- 
servat cum cu un an înnainte de 1864, pe cind se dădea lupta pentru 
împroprietărire, pentru acea meschină împroprietărire, —cum Alecsandri, în 
Rusaliile, işi bătea joc, în aparenţă de demagogism, În realitate de lup- 
tätorii pentru împroprietărire... ŞI n'am mai băgat în deajuns samă că 
țărănizmul lui Alecsandri şi al celorlalți, consta în iubirea pentru țăran 
mai întăiu ca pentru un decor al naturii, şi al doilea ca pentru un ar- 
haism viu, pentru reprezentantul „vremii lui Ştefan cel Mare, zimbru- 
lui sombru şi regal...“ 

Țăranul mijloc, niciodată țăranul scop! Țăranul pe scenă, pentru 
a inveseli pe orăşeni ; țăranul in natură—ce pitoresc e un baciu pe o cărare 
de pe Ceahlău! țăranul în pastel, etc. etc.—o altă utilizare a ţăranului, 
ce e drept, mai inofensivă decit acea a „sudorii* lui, vorba d-lui Maio- 
rescu ! ŞI, ca culme, țăranul Jogedit şi insurat în Arenele Romane, con- 
curind cu celebrii „campioni internaționali“,—spre a se vinde mai multe 
bilete de intrare la expoziţia jubilară.... Ce prosper părea, acolo în A- 
renele Romane, acest produs al solului rominesc ` țăranul ! 

„Farmecul limbii romine în poezia populară—e! ni t'a deschis; 


CRONICA LTERADA wT 


iubirea omenească şi dorul de patrie in limitele celor mai mulţi dintre 
noi—el le-a întrupat ` frumuseţea proprie a pămintului nostru natal şi a 
aerului nostru—et a descris'o; „chăuvinismul* gintei latine şi ura În con- 
tra Evreilor—el le reprezintă“ zice d. Maiorescu. Cine este acest e!l? 
El este Alecsandri... Dar el! nu ne-a „deschis* suferințele ţărânimii, dar 
el „n'a întrupat în noi* mila pentru aceste stiermt? | Şi doar el se bu- 
cură de faima că a vibrat de tot ce a mişcat pe contemporanii săi... De 
tot ce i-a mişcat, da! E ceva care nu i-a mişcat... E suferinţa Gran 
lui romin ! 

In faza a doua a literaturii „moderne“, în faza lui Eminescu, scri- 
itorii sint ceea ce s'ar putea numi, cu un termen cam barbar, egotişti. 
Sint plini numai de ei, de propriile lor simţiri, de obiceiu suferinți,— 
el nu se cîntă decit pe sine, E o hipertrofie a propriii lor personalități, 
durerea lor —exagerată--devine durerea lumii intregi. Orice cîntă, se 
cîntă, în definitiv, pe sine... 

Eminescu, de pildă, în poeziile saje, nici nu vorbeşte de țărănime, 
Dacă voim să-l cunoaştem în această privinţă, trebue să-l căutăm aiurea, 
in afară de literatură, Acolo il găsim privind pe țăran din punct de 
vedere curat naţionalist, tot ca mijloc, ca păstrător a! limbii, a! obiceiu- 
rilor, portului,-—ca arhaism ! Dar încalte acesta a lot de o sinceritate 
fără de margeni şi țăranul n'a fost ridiculizat In opera sa—prin ideali- 
Zare, 

lar țăranul ca decor, ajunge la unii pănă la erte-mi-se expresia — 
pēnā la scandal, Am protestat acum treisprezece ani, în „Evenimentul 
Literar“ împotriva socialistului Traian Demetrescu, care infrumuseța 
peisajul cu țărani necuvintători şi cu „pulpele de bronz“ ale țărancelor, 
pe care poetul le admira, pindind cum trec țărancele pirăul—idila sfirşin- 
du-se, bine înţeles, cu o altă idilă, mai reatistă în fond, dar zugrăvită 
tot cu cuvinte susurate, între poet şi țăranca cu „pulpele de bronz...“ 

ŞI, toată recunoştinţa noastră lui Caragiale! Acest om, dacă n'a 
cintat pe țăran, a dovedit, în două chipuri, un suflet deosebit. El, care 
şi-a bătut joc de toți și de toate, nu şi-a bătut joc niciodată, dacă nu 
mä "nşel, de ţăran !—lar cind a scris o tragedie, Năpasta, a localizat'o la 
țară: a simțit că onourea unei tragedii nu poate fi suportată nici de 
Zoe, nici de Tipătescu. La fară, a gasit cl în cine să întrupeze senti- 
mentele grave, proiunde, mari !-—ŞI, vă puteţi inchipui pe Caragiale, 
cacă ar fi zugrăvit țărani, zugrăvindu-t falş-idilic, ori ca arhaisme ? 

ŞI, recunoştinţă şi lui Vlihuţă şi Delavrancea, care, în citeva ac 
cente sincere, şi-au arătat emoția lor faţă cu suferințele țărănimil. 

Tot în această epocă, există un scriitor, un mare scriitor, care şi-a 
cintat anii copilăriei sale țărăneşti,—şi cu aceasta şi viața țărănească, 
aruncind însă asupra ei un văl albastru, privind'o cu nostalgia unui tä- 
ran transplantat în oraş, rămas loată Viața țăran, fără insă să mai aibă 
legătură puternică cu poporul. E lon Creangă, 


Bt 4 THALA DI Mio. A 
RE, eech 


—_—— 


S aa 


In această vreme, în Ardeal, lucrurile stau ca totul dimpotrivă, 
Cine a cetit pe Pop Reteganul, pe omul din popor care scrie pentru 
popor, viaţa adevărată a poporului; pe Slavici, omul din popor, care 
nu uită că e din popor, care scrie Viaţa adevărată, de bucurie, de tris- 
tejä, de muncă a poporului; pe Coşbuc, care cintă idila adevărată a 
dragostei, din ținutul lui mai fericit şi munca... şi acel profetic „Noi 
vrem pămint!*-—acela pricepe deosebirea! Se zice că Coşbuc a scris 
această poezie inspirat de starea ţăranilor din Moldova... Cu atita mai 
caracteristic. A trebuit să vie un Ardelean, un „fecior“ de lingă Nä- 
săud, ca să scoată cel mai mare şi mai cuprinzător strigăt al ţăranului 
moldovan... 

" Nu voesc să vorbesc de faza cea din urmă a literaturii romineşti. 
Ea e în formare. Un singur nume voin serie alci: pe al lui Octavian 
Goga! E un Ardelean din „Satul de sub munte” Răşinari.... Cetiţi „Po- 
eziile“ sale, cetiți, în alt loc al acestei reviste, povestea „omului“, simpla 
şi dureroasa poveste a ţăranului romin, care ar putea să aibă drept motto 
vorbele lui Glocester din Regele Lear: „Totul e intunecime şi dezo- 
lare...” Şi n'o putea spune povestea aceasta, care e mal cu samă a sO- 
mulni" de dincoace de Carpaţi, a ţăranului nostru, decit tot un Ardelean |... 

„Şi ce direcție oare va lua, de aci incolo, literatura rominească ?... 
Dar, imi vine o altă întrebare, dacă e o alta: durerile din acest moment 
ale poporului romin sint ale facerii, sau ale morții ? 


G. I. 


Cronica Istorică 
— Pămintul, sătenii şi stăpinii în Moldova *) — 


Această carte a fost primită foarte câiduros atit de oamenii politici 
care se interesează sincer de chestia țărănească, cit şi de istorici. Prin- 
tre aceştia din urmă d, 1. Bogdan s'a ocupat mai de aproape cu scrierea 
d-iui R. în Convorbiri literare, No. de Fevruarie curent, p. 209—214 
intr'o recenzie care începe asifel: „Dela aparițiunea „Istoriei poporului 
romin“ de d. N. lorga, acum dol ani (Geschichte des rum. Volkes imi 
Rahmen seiner Staalsbildungen, Gotha, Fr, A. Perthes, 1905, 2 vol), 
istoriografia romină n'are de înregistrat o lucrare mai importantă decit 
lucrarea de care vom vorbi aici a d-lul R. Rosetti" — Citez darea de samă 
a d-lui Bogdan, nu atit pentrucă de e printre cei mai competenți spe- 
clalişti care să judece scrierea d-lui R., cit, mai ales, pentrucă d-33, 
precit ştiu, e singurul care pănă acum a arătal mai de aproape atit meri- 
tele cit ai lipsurile acestei scrieri, 

Opera d-lui R. se compune din trei Pä uşor de deosebi. O 
parte de istorie politică, alta de istorie socială—oarecum fundamentul fi- 
losofic al cărții—şi a treia de istorie agrară. Aceste trei părți nu-s tot- 
deauna distinse şi concret, in capitole deosebite, ci—cum e şi fires+— 
se amestecă intre ele. Deosebirea dintre dinsele—accentuaţă aici — ra. 
mine însă pentru un motiv străin de cuprinsul lor. Anume, valoarea 
Științifică a celor trei părţi e deosebită. —Pe cind partea econornică-agrară 
e mai totdeauna excelentă, partea socială e citeodată nesatistăcătoare (aş 
de pildă explicarea originelor unora dintre clasele sociale), iar cea poli- 
tică e pe alocurea probiematică, 

Această lipsă decurge, cred, din constituția sufletească— de erudit — 
# autorului. D. R. nu e atit o fire sintetică, cit mai ales, una analitică. 
Amănuntele şi faptele sint in deobşte bine prinse şi priceput inşirate. 
Expunerile de total Insă, teoriile istorice şi reconstituirile suferă, tocmai 
din pricină că autorul avind nevoe, aproape organică, de fapte precize 


*) Radu Rosetti, Pâmintul, sätenii și ege: în Moldova, Tom. T, dela 
origini la 1834. Bucureşti, Soeee 1997, —1 val, 555 pa. da P. Preţul (0 ei. 


$ 


540 VIAȚA NOMEXFASCA 


— ————. 


pentru întruchiparea operei sale, dacă n'are multe la îndâmină, exage- 
rează pe cele pujiue (asttel e cu tot capitolul întroducător despre alcă- 
tuirea neamului rominesc), sau introduce tot felul „realist*—care presu- 
pune la bază fapte indiscutabile—de reconstituire, cu formule imperative 
(de pildă, p. 31: „Putem deci conchide (din puţine fapte şi mai multe 
deducţii logice—adăugăm noi)... Și nici că se poate altfel“. Ci. şi alinia- 
tul următor şi în genere restul paragraiului 3, până la sfirşit). 

in cele ce urmează voi arâta mai întăi —în scurt— cuprinsul cărţii 
şi apoi mă voi ocupa cu valoarea istorică a diferitelor ei părţi şi cu mc- 
toda autorului. 


H 


In introducere d. R. vrea să dovedească, că, la alcătuirea neamului 
nostru în stinga Dunării, rolul de frunte l'au avut elementele romanice 
aduse,—mal ales cu de-asila de Slavii năvălitori (din părţile noastre), dar 
venite şi de bunăvoie,—din dreapta Dunării, dincoace de fiuviu. Această 
Inriurire cu cele mai mari urmări, avută de Slavi asupta formării poporului 
rominesc, îi trebue autorului pentru a-şi explica multele elemente slave 
dia vechile noastre aşezăminte publice şi private, politice şi culturale. 

Cartea I se ocupă cu dreptul rominesc, după care pămintul nu e 
proprietatea nimănula şi oricine are dreptul să-l lucreze dind eventualu- 
lui stăpin (nu proprietar) a zecea din produse. Aşezările de „drept ro- 
minesc“ sint octrmuite de eneji (ereditari) ori de juzi sau vătămani 
(numiţi, de pildă în Moldova, de Domni). Aceştia pentru osteneala lor 
de judecători şi ocirmuitori au dreptul la anume dări (a zecea şi alte 
daruri mai mici) şi servicii din partea sătenilor. Sătenii sint oameni deplini 
liberi, Pămintul satului se împarte în locuri stăpinite în devălmăşie de 
toţi sătenii şi de cneaz şi în stăpiniri individuale—jireabii — îngrijite şi to- 
losite de fiecare în parte. Insuşi cneazul n'avea decit una-două (ori even- 
tual mai multe jireabii), pe care le stăpinea ca oricare alt sătean de 
supt ocirmuirea lui. Casa, grădina şi țarina fiecărui sătean erau posesiuni 
personale ale lui, şi el le putea lăsa moştenire fiilor și urmaşilor, Par- 
tea obştească a „hotarului* satului răminea însă totdeauna spre folosința 
tuturor, Cneazul mai avea apoi şi dreptul exclusiv de a avea moara şi 
circiuma satului. După aşezarea Domnie in Moldova, cneazul (respective 
judele sau vătămanul) string dările pentru 'Domn şi-şi conduc sătenii ta 
oaste, 

Cartea a [l-a tratează despre evoluţia dreptului rominesc de la in- 
tzmejerea Domniei până la aşezămintul lui Constantin Mavrocordat din 
1742.— Autorul arată că Domnii respectară vechiul obiceiu recunoscind 
„tacit* cnejilor stăpinirea „judeciilor“ lor, Diferitele danii şi întăriri ce 
lac apoi Domnii nu se ating de dreptul liber de folosință a pămintutui 
de câtră săteni ` Domnii dâruesc boerilor ori întăresc enejilor nu stăpiai- 
rea asupra pămintului — nu proprietatea — ci judecia cu drepturile şi 


D 


KN 


CRONICA ISTORICA Kall 


en eben mm  —— 


avantagiile el, Dën nenorocire însă Domnii incep a Intări şi vinzarea 
judeciilor care mai innainte fuseseră inalicnabile —răminind cae moştenire 
neapărală din generaţie în generaţie, (Această vinzare constituia un abuz 
cere decurgea din faptul că Domnii întărind judeciile „cu tot hotarul“ 
satului, cneazul ori boerul—nume ce incep a lua stăpinii de sate mai 
bogaţi şi cu dregătorii la Curte, după intemeierea Domniei,—prinde a se 
socoti drept stăpin nu numai al judeciei, ci şi al intregului hotar al sa- 
tului). în acceaşi vreme, din pricina pustiirilor războacior multe jireabii, 
or! chiar sate intregi, răminind pustii şi pe vechile stăpiniri venind alţi 
oameni străini de loc, lar pe de altă parte pentru împoporarea ţării 
Domnii dind drept boerilor de-a intemeia sate de colonişti streini, vechiul 
crept rominesc de liberă folosinţă decade. Boerii incep a se socoti de 
proprietari ai locului pe care au adus coloniştii, iar locuitorii veniţi în 
jireabii părăsite ori în sate Nouă, încep a recunoaşte şi el stâpinilor un 
drept mai efectiv asupra pămintului pe care au fost aduşi. Aceasta cu 
EU mai mult cu cit dreptul stăpinului e scris, pe cînd al săteanului nu. 
Dar vechii judeţi, stăpini de pămint cu jireabii mai mari, se împuţinează 
mertu, Pămintul lăsat stăpinize din ce în ce la mai mulți urmași se imbu- 
cătăţeşte aşa că nepoții nu mal pot trăi cu bunicii numai din venitul pă- 
mintului, ci trebue să şi-l lucreze ei inşii. Astfel se naşte clasa răzăşilor. 
Răzăşii alungă de pe părțile lor de moşie pe săteni, ne mal tinind samă 
de dreptul acelora de a lucra pămintul în schimbul decimei şi sătenii 
astfel îndepărtați, îşi caută alte locuri, trebuind să primească condiții mai 
giele pentru invoiala de a le lucra. Cu vremea boerii încep a cumpăra 
şi răzăşiile făcindu-şi domenii din ce în ce mai mari, iat răzăşii sărăciţi 
si sătenii fără pămint cad în starea de țărani neliberi —(— cu libertate 
râstrinsă —)-—vecini.— Latifundiile inghit mereu moşiile mai mici şi pe 
cind marii stăpinitori de pămint devin tot mai puțini, mai bogați şi mai 
lacomi, sătenii devin tot mai mulţi vecini, săraci şi asupriți cu munci 
grele, 

Un capitol special din această carte a Ha e consacrat apol biru- 
rilor şi imunitățitor. Asupra acestor aşezăminte ca şi asupra altor ches- 
tuni colaterale chestiunii ţărăneşti, precum aceea a arendaşilor şi a E- 
vreilor ori a scutelnicilor, din cartea următoare, precum observă şi d. L 
Bogdan în darea sa de seamă din Convorbiri literare, d. Rosetti a ajuns 
ta rezultate care vor trebui luate în considerare de toți cei ce se vor 
mai ocupa în viitor cu citatele chestiuni. 

Cartea III-a despre decăderea dreptului rotminesc, arată cum se 
aicătuesc latiftundiile oligarchiei boereşti şi cum scad mereu drepturile şi 
cresc poverile populației rurale ajunsă din pricina muncilor şi biru- 
rilor la sapă de lemn. O mare parte din expunere e apoi consacrată în- 
cercărilor de reforme ale diferiților Domni fanarioți, dintre care Constan- 
tin Mavrocordat se distinge prin aceea că destiințează vecinia, 

Cartea a IV-a povesteşte în amănunte cum stările de fapt dela 
inceputul secolului al XIX-lea, cind vechiul drept rominesc e căzut 


532 VIAȚA ROMIXEASCA 
ESI Aa De de lui cat. an 


aproape în desuetudine, sint consacrate prin Regulamentul organic şi ast- 
fel dreptul rominesc e desființat. —Noua orinduire hărăzită de Rust întă- 
Teşte toate nenumăratele privilegii, scutiri şi drepturi ale clasei stăpiri- 
toare, iar sătenilor le ripeşte aproape cu totul şi puţinele drepturi de folosință 
la pămint şi pădure ce le mai rămăsese, Vechia judecie se prelace astfel 
pentru stăpini în alad, iar aceştia înşişi în propriatari, 

In apendice d. R. dă diferite urbarii, hrisoave domneşti, acte răzi- 
şeşti şi ordonanțe cu privire la Regulamentul organic,— dintre care multe 
inedite. 


Trecind acum la valoarea istorică a scrierii d-lui R. vom spune, 
în general, că e o carte de mare preţ; că ştirile cu privire la istoria pà- 
mintului, oamenilor şi aşezămintelor din Moldova sint, dacă nu toate 
noi, desigur cele mai multe prezentate într'o lumină nouă ; că istoria LG. 
rânimii şi boerimii moldovene, ca clemente hotăritoare in desvoltarea 
neamului nostru, e înfăţişată nu numai conştiincios şi cu un aparat şti- 
ințific respectabil, dar chiar cu un deosebit patos, al omului care-şi iu- 
beşte adinc şi sincer neamul, ceea ce dă deosebit interes povestirii şi, 
acolo unde autorul spune Dr încunjor adevărul în toată uriciunea lti, 
atrage chiar simpatia necondiționată a cetitorilor pentru omul de bine 
care a scris cartea, 

Dar, pentru a ne opri şi asupra diferitelor lipsuri (de ordin secun- 
dar), credem ca asupra originii cnejitor şi In general a clasei noastre 
stăpinitoare, deşi s'a vorbit mult, nu s'a luminat îndeajuns chestia. 
Ast-fel, în afară de lucrurile mai apriat spuse pe pag. 39, felul cum 
cnejii au ajuns la inceputul epocei istorice romineşti stăpinitori de pē- 
minturi şi ocirmultori de sate, se lasă intr'un ctar-obscur puţin mulțămi- 


| 


| 


tar.— Originea vecinilor de asemenea-—tot aşa de documentat prezentati | 


ca fapte, ca şi cnejii—, rămine iară neclară.—Sint de aceeaşi părere apei 
cu d. Bogdan în ce priveşte explicarea cuvîntului ensaghină, adăogind 
că intre conceptul politic-administrativ de cneaz şi cel social-cultuza! 
de cneaghină nu €xistă nici o legătură mai strinsă.— Acestea ca lipsuri 
privitoare la istoria originelor claselor noastre sociale. 

incit priveşte partea de istorie politică din cartea d-lui R. în afară 
de aceea că, în general, mă asociez la părerea d-lui Bogdan că primu! 
capitol, întroducător, al cărţii e... verfehlt, aş mai avea de spus următoarele: 

Informaţia din Introducere e unilaterală şi învechită şi din punctul 
de vedere al istoriei romano-bizantine. Costobocii nu-s Slavi (p. 3), ci 
Traci, Romanizarea elementului tracic din peninsula balcanică n'a mers de 
fel „repede* (p. 9), ci pe alocurea Tracii au trebuit exterminați, iar fn 
alte părți s'an elenizat, —(nu citez aici izvoare, de oarece nu pot intra 
mai adinc în discuţie in această direcţie) şi numai de romanizarea Tra- 


CRONICA ISTORICA SI 


cilor din nordul Balcanilor se putea cu dreptate vorbi. Apoi mărtu 
poi ria 
lai Priscus despre întrebuințarea limbii latine în peninsula balcanică trebue 
iatăşi luată cum grano salis. „Prin urmare“ nu e aşa de uşor de tras 
conciuzia că toți captivii Siavilor „erau un element roman“ (p. 9—10). 


pustie, afară de coltul... (Severinului)“ e cu totul grăbită. Şi to 

t aşa şi 
alte neexaclităţi sau neprobabilități. —Trecind ta istoria propriu zis cl 
eege care să se hrănească nu „din negoj, ci din păstorie şi 
plugărie* (p. 128) nu-s Oraşe, ci, pur şi simplu mari aşezări ruraie, dacă 


jior moldoveni, dinainte de întemeierea princi 
, patului, în paguba voe- 
vozilor de ţinuturi, al căror rol d. R. i expune totuşi altfel D alt Joe 


Ca metodă, în general, cred că ar fi fost bine să se observe mai 
strict „Principiul de a se procede dela cunoscut ta îtecunoscut 
Aşa ajungi la pag, 119 fără să înţelegi bine, ce-i cu dreptul de proprie- 
fate şi cu originea stăpinirii cnejilor,—sau ja Pag. 232, ca de-abia aici să 
SCH deosebirea ce face autorul între „stăpini* şi „proprietari“ (lau fireşte 
cazul cetitorilor nespecialişti). Pe urmă explicarea originei drepturilor cnejilor 
ta P 39, cu accentuarea rolului lor de intemeletori de sate nu e indestul de 
bine impăcată cu celelalte explicări privitoare la cneji. In total apoi, par- 
tea privitoare la neji din cap. | (pp. 23—44) e nesistematic expusă eh 
se pate apoi fără folos real punerea ia contribuţie a preistoriei pe 120 
Şi um., pentru a dovedi realienabilitatea judecillor în Moldova. ca: 


Vasile Pârvan, 


eege, e E 


Cronica ştiinţifică 
— Berthelot şi activitatea lui ştiinţifică — 


ratele ne-au adus zilele trecute *) vestea morii lul Marcelin 
PI, membru al Academiei Franceze, secretar perpetuu a pi mea 
de ştiinţe şi profesor la Collège de France. Sfirşitul ilustrului Gene fn 
fost pe cit de neaşteptat pe atit de dramatic. Luni, 5(18) Martie, erthe 
Va asistat pănă la sfirşit la şediaţa Academiei de ştiinţe ci s'a retras e 
ie vreme în apartamentele sale, ca să stea lingă d-na Berthelot a c = 
sănătate de cităva vreme inspira cele mai serioase temeri. Spre eg j 
i-na Berthelot a intrat in agonie şi s'a stins înconjurată de membrii fa- 
nilici. Berthelot, zdrobit de durere, se retrase intr'o cameră vecină cl ce 
nlinse pe o canapea, pe care obişnuia să se odihnească in pl x ei, 
Simt pe piept ca o greutate care mă apasă!..* se plingea el; apă upă 
jiva timp, cind cineva intrà în cameră să vadă cum H mai este, : gis 
uptindu-se cu moartea şi toste ajutoarele fură zădarnice. O opema ru- 
că a inimii, pricinuită de prea marea emoție, H curmase firul Ne 
lustrul chimist spusese de multeori că dacă s'ar intimpla ca d-na o 
i să moară înnaintea lui el n'ar putea să supraveţuiască. Dar E 
gint crede că o aşa proleție era să se indeplinească cu atita exactitate ! 
Marcelin Berthelot s'a născut în Paris, la 25 Octombre 1827, ze 
ul unui doctor şi a primit o educație îngrijită. În şcoată ite: SZ 
les dispoziţii pentru ştiinţe, pentru filozofie şi pentru istorie. on e 
ecundare le-a terminat în anul 1846 şi la concursul general a e țin A 
remiul de onoare pentru filozofie. Tot pe vremea aceasta D legat şi pri 
tenia cu Renan, care pe-atunci era profesor întrun mic eg e 
aris, În anul 1854 obținu gradul de doctor în ştiinţe. Nouă SE A 
reparator al profesorului Ballard, la College de France, iar in A 
umit profesor de chimie organică la Şcoala de Farmacie. n n "e 
561 Berthelot atrage de-odată, asupră'şi, atenţia lumii ştiinţi ei? prin 
rcetăriie sale de sinteză organică, iar Academia de ştiinţe îi acordă pre- 


Le i de Mézičres şi 
* dela 20 Martio conține doui articole (e i 
LR și o o biografică de care neam serrit ln alcatuirea acestei 
onici. 


CRONICA STIINTIFICA Sp 


wiu! Jecker. Acesta a fost începutul carierei lui Berthelot, carieră rod- 
nică şi strălucită. Apreciat numaidecit, tinărul chimist ocupă la Collège 
de France catedra ce anume i se crease—şi de aci înnainte Berthelot 
dede la iveală una după alta acele nemuritoare cercetări în sinteza chi- 
mică, in mecanica chimică şi în thermo-chimie, care i-au atras, pe drept, 
supranumele de „rege al chimiei* : 1200 memorii, 15 volume, lată rodul 
a 0 de ani de laborator şi de învățămint, 

Ceia ce distinge mai ales opera lui Berthelot este, pe lingă bogi- 
ție, legătura cercetărilor, prin urmare unitatea, Berthelot n'a adus numai 
contribuții izolate în diferite puncte ale ştiinţei ci a coordonat, în acelaş 
timp, materialurile adunate, a ctădit pe de-a'ntregul monumente în ştiinţă, 

ldeia fundamentală a sintezei chimice este unitatea forțelor natu- 
tale : dacă in toate fenomenele ce se petrec în natură, forțele sint ace- 
leaşi și urmează aceloraşi legi, atunci combinațiile chimice pe care na- 
tura le săvirşeşte in sinal pămîntului, In rădăcinile unei plante, în sto- 
macul unui anima! —toate aceste combinaţii trebue să poată îi reproduse 
ai In laborator. 

Ideia aceasta a inspirat şi a condus pe Berthelot în toate Sintezele 
sale organice, Mai intăiu sinteza acidului formic prin unirea oxidului de 
cărbune şi a apei, în prezenţa potasei ; apoi sinteza metodică a carbu- 
relor de hidrogen, a alcooluritor, a esenjelor; insfirsit sinteza acetile- 
DÉI, cea mai surprinzătoare, cea mai neaşteptat, şi totuşi cea mai sit- 
plă : cărbune şi hidrogen puşi direct în prezenţă și supuşi la efluviu! 
electric. Sinteza aceasta deschise apol seria sintezelot tuturor carburelor 
de hidrogen şi a benzinei cu întreaga ti serie, 


virşi combinaţii organice (aşa credea Gehrardt). în 1854 Berthelot, abia 
în vristă de douăzeci şi şapte de ani, Începe mermorabilele sate sinteze. 
Concepţia lui Pa dus şi mai departe: din moment ce sintem în măsură 
de a afla afinitățiie ascunse ale corpurilor naturale, putem realiza com- 
binaţii, substanțe nouă, pe care nu le cunoaşte natura, lată dar deschis 
un cimp nou de încercări, de cercetări şi astiel sinteza chimică nu ng- 
mai că reproduce, dar uneori şi întrece natura. 

Thermochimia este tot Opera lui Berthelot şi ideia fundamentalt 
este tot unitatea forțelor naturale : dacă în fenomenele de care se ocună 
Mecanica şi Fizica, energia, sub diversele forme sub care se arată, rä- 
tine constantă, de ce nu ar ii tot aşa şi în fenomenele chimice ? Se 
ştia de de mult, se obişnuia a se zice, de exemplu, că hidrogenul are 
afinitate pentru oxigen ; tot aşa clotul, afinitate pentru hidrogen... dar 
vorba afinitate râmăsese un termen vag, o expresie lipsită de precizia 


RI VIAȚA ROMIXEASCA 


a mme 


ştiinţifică, pentrucă nu corespundea nici unul număr, nu se putea măsura. 
Berthelot avu cel d'intăiu ideia, odată cu danezul Thomsen, de a măsura 
afinitatea chimică a două corpuri prin căldura pe care o degajează tn 
combinarea lor. Astfel s'a născut Thermochimia. Metoda lui Berthelot a 
condus repede ia un întreg sistem de știință, imbogăţit, pertecţionat pe 
fiecare zi de insuş fondatorul său : calorimetria fu reînnoită, cercetările se 
intiaseră pină la studiul explozivilor celor mai peticuloşi ; studiile lui 
Berthelot au preparat descoperirea pulberii fără fum. Dar dacă în par- 
tea teoretică Thermochimia lui Berthelot trebue considerată numai ca o 
primă aproximaţie aşa cum e, de-o pildă, şi Mecanica rațională față de 
fenomenele naturale de mişcare, în partea practică, experimentală, opera 
lui Berthelot este desăvirşită, ireproşabilă ` rămii uimit de varietatea, de 
importanța, de mulțimea rezultatelor obținute, urmărite cu o stimință 
lără seamân, în limp de peste patruzeci de ani! 

ŞI cu toate acestea Berthelot găsia timp să întreprindă, să urmă- 
tească şi alte cercetări tot atit de grele dacă nu mai importante ` fixarea 
azotului în plante şi în pâwmintul arabil, problemă de chimie vegetală pe 
care timp indelungat a studiat'o în laboratorul de Ja Meudon; studiul 
izvoarelor chimice ale căldurii animale, despre care Bouchard spunsa că 
a devenit fundamentul Fiziologiei.... Şi cite alte chestiuni mai mărunte, pe 
care le-a luminat cu puterea geniului său cercetător. Dar chiar în materiile 


pe care le-a atins numai, în treacăt, Berthelot a adus contribuţii remarcabile. a 
Ciţi savanţi a căror viață ştiinţifică ar fl aşa de: bogată, nu şi-ar 


considera misiunea cu prisos îndeplinită. Berthelot nu se mulțumea nu- 
mai cu atit; ba, din potrivă, credea chiar că nu acesta este scopul + 

„Croyez-vous que j'ai employé quinze, vingt ans de ma vie, A étu- 
dier des reactions, à peser des alcools, à doser des întlanges pour en 
rester lå? Ce ne serait vraiment pas la peine d'y avoit dépensė tant de 
temps; mais j'ai jugé qu'il est impossible de se former une idée de ta 
science et de la nature, si Ton s'en tient A des notions vagues, å des 
renseignements de seconde main. J'al voulu toucher par moi-mème les 
details les plus intimes de ia science ` partant de IÀ, je rayonne de tous 
cotés aussi loin qu'il m'est possible, me servant de mes études spé- 
ciales comme de spécimens et d'exemples pour m'acheminerà des con- 
clusions générales sur Tensembie des choses“, 

Berthelot era un savant de speţă rară, Taine, dela care am impru- 
mutat această opinie a lui Berthelot, imparte oamenii de ştiinţă în trei 
clase: mai In acei ce sint plini de erudiție, capul lor e o bibliotecă şi 
mina lor o maşină de seris, simpli lucrători intelectuali ; deasupra lor 
stau oamenii cu adevărat talent, dar specializaţi, închişi intrun singur do- 
meniu ` fac bine, ce fac, pricep bine, ce spun, dar nu văd nici în dreapta 


Paz 


| „CRONICA ŞTIINŢIFICA 337 


Berthelot era, în adevăr, un om superior. Înnainte de a se consa- 
cra Ştiinţei tăcuse studii clasice solide ` aceasta se vedea şi din conver- 
sația lui care era totdeauna plină de idei, spirituală, interesantă, originală. 

entendu prononcer une Phrase banale, ne spune Mé- 
zitres, A scris cărți de filosofie, de morală, de istorie şi de educaţie, iar 
corespondența cu Renan va rămine ca un model de simţire adincă, de 


ai secolului ai Opisprezecelea, acei „care au ridicat glasul în numele 
dreptății, care au scos popoarele de sub jugul fanatizmului şi al autocza- 
ei”. Ştiinţa, zicea Berthelot, și-a arătat astăzi toată puterea şi acum ea 
revendică pentru dinsa nu numai direcția materială şi intelectuală a So- 
cietăței, dar şi direcția morală. Morala nu poate avea fundament mai po- 
tivit de cit Ştiinţa, operă esenjialminte colectivă : elle fait pénétrer jus- 
qu'au fond de nos coeurs et de notre esprit la notion vivifiante de 
haule solidarité. Intr'alt loc Berthelot adauge : la science procède de l'eg- 
Prit de tolérance, fondé sur la liberté de Ja pensée et sur la connais- 
sance exacte des Jois naturelles. 

Vrista înnaintată nu'i slăbise puterea de muncă : el continua să se 
ocupe şi să producă şi se ținea în curent cu toate noutăţile științifice. 
Ultima Jul comunicare la Academia de Științe tratează despre căldura de 
combustiune şi despre formarea citorva principii imediate azotoase, avind 
un rol fiziologic important: hematina, hemoglobina şi bilirubina. Anul 
trecut publicase două volume mari: Archeologia şi Istoria Științelor şi 
un Tratat practic de anaiiza pazurilor, iar acum de curind, în Revne 
des Deux-Mondes, lipărise un articol asupra reformei ortografice, 

Moartea l'a ripit pe neaşteptate, căci părea incă departe de declin, 


D. Pompeiu. 


e ea 


Cronica internă 
— Cauzele mişcărilor agrare — 


mie 

„lar regiunea unde țăranul stă mai bine, de vre-o trei ori mal HAT 
„dit în Moldova şi Muntenia, — este toasta până de curind mu tur 
„„ veastă, Dobrogea | unde, (nu e aşa că e clar era 7 unde mp sa pro 
A „dus acuma nici o mişcare! 
` Situaţia săteanului e mai ten decit oriunde, dech în Irlanda de din 
o e de reforma agrară, decit In acea island care a gen atitea lacrimi 
. IW „pentru că a avut cine xo. cinte. Și stäm mult, mult mai ru, mm numai 

| decit ftaţiinogii din Ungaria și Bucovina, dar chiar şi decit eri din Me 
O (Vezi, mai pe larg, „Cronica internă, „V. R.“ II, 1).— Mal departe țărănimea 
? 
H 


Cind un popor întreg se mişcă, mişcarea aceasta trebue să aibi o 
cauză tot aşa de mare şi tol așa -de adincă ca şi mişcarea însăşi. E un 
principiu elementar de mecanică socială, A explica acest mare ciest 
pria o ridicolă cauză, ca „instigatorii”, este o copilărie. Căci „instigato- 

"lz, chiar dacă este, trebue, pentru a izbuti, să aibă ce instiga.. Aşa 
dar, ne e indiferent dacă au fost și instizatori, peste tot locul ori numa! 
pe alocurea, de la inceputul mişcării, ori numai după inceputul ei, Vi 
imaginafi o asemenea mişcare în Elveţia, în Danemarca, ete., chiar dacă | 
aţi concentra acolo pe taţi instigatorii din lume ? Şi, băgaţi bine de samă, 
Dobrogea, unde ţăranii au påmint, în mijlociu 9 hectare de cap de ŝa- 
milie (vezi Cronica internă din A. RB: 1, I0), e Sizgura parte a ţării, 
care, deşi compusă din neamuri de tot felul de sase şi religii, unde, 
deci, instigaţia din lăuntru şi din afară ar E lucrat mal elicace, —Dobro— 
gea nu s'a mişcat. 

Care sint cauzele mişcărilor, deci? Care e boala organismului so- 
cial, care sa manifestat acuma, fie curat dela sine, lie prin adiogarea 
“unei cauze aduentive, dacă voii, prin chibritul aruncat în praful cate 
stă gata să is foc? 

Cauzele acestea noi le-am arătat in această revistă, fie în articole 
de teorie mai generală, fic în articole speciale ca „Cronicile interne" szu 
ca articolele d-ior d-ri Lupu şi Cazacu, etc... 

Această mare, dureroasă și primeidioasă mişcare, care putea „să 
pună în primejdie însăși existența statului romin“, această criză se pre- 
giteşte de mult--de peste două sute de ani, 

Căci sint mai bine de două sute de ani, de cind „judele“ — șeful 
satului—începe să tindă a deveni, din şei, stăpin, şi, din „slăpin al sa-" 
tului”, „proprietar al pămintului”. Deposedarea ţăranului de pămintul 
său se face treptat, In aceste sule de ani, iar recunoaşterea legală a 
dreptului de proprietate a bocrului (fostului jude) asupra hotarului mo- 
şiei se face abia sub Regulamentul organic, cind, țăranul ajunge să in- | 
chirieze, dela proprietar, påmint cu un preţ mult mai mare decit Iar fi | 


PR formează 96", din numărul total al contribuabililor, lar cei o mie de Iæ | 
Mundiari nu reprezintă decit 0,09, (noud sutimi la sută, —9 la un 


| 
Fi 
i 
i 
i 


te 
dim urmă, este picătura care a făcut så pe verse păharul, -esie cauza 
— — imediată a mişcărilor ln care asistăm, (Vezi mal pe larg „Cronica i 


Sa exprimat d. D. A. Sturdza în Academie (Vezi, mai pe larg, 
„Cronica intesnă*, A. R.*, L 1), brana Jai speri nara (Vezi mai 
"pe Alimentaţia țăranuiul* de dr. Lupu, „V. R” I, 2 

rituri de ea, cind, atunci, statul este nevoit să-l dea porumb. 


z D 
paludismul, tuberculoza, pelagra, etz 
ui, V RRO: „Rotul medicinei gie "3 


| ce, 
` ` a arătat în această revistă dr, Lup 


. e 


240 VIATA ROMINEASCA 
al cuvintuiui, care nu se capătă dech prin școli, mai ales prin şcoli, şi 
apoi prin cărți de popularizare a științei. Asemenea cărți n'am dat popo- 
riet. (ar prin şcoli nu lam luminat, căci poporul romin este tot incă 
cel ma analfabet din Europa !|Cum stăm Incă cu şcoala rurală, cetiți în arti- 
colul d-rului Lupu, citat mai sus: „Rolul medicinei dc", şi cit mai jos 
stăm decit Bulgaria, țară jărânească, ef în „Cronica internă“ din „V, 
R. 1, 10 !-—lar culture politică, nici aceasta n'am dato țAranului, L'am 
ținut departe de viaţa politică; cina a manifestat vre-o veleitate de in- 
dependenţă, un gind, Vam tratat ca obraznic şi răzvrătit, am făcut din 
colegiul al Ili-lea un colegiu minciună (vezi „Cronica internă“ din |, 2, 
— iar singura dlui organizare politică, singura lui arend pentru 
ziaja şi cultura politică, comuna, am schimonosil'o, am torturat'o, am 
tot „reformat'o* prin tot felul de „organizări* comunale care de care 
mal fantastice, am desființaro (Vezi „Croniza internă“ din 1, 3). 

ŞI, atunci, trebue să ne mai mlrăm de forma, pe care a luato 
ptotestarea ţaranilor ? 

De această stare de lucruri numai puțini s'au alarmat. 

Aruma, lucrurile s'au schimbat. „Intelectuatii“, partidele, marii pro- 
prietari, Regele, toji au inceput să cugete si sd recunoască, Reformele 
anunțate—acel minin minimum at o dovadă.--Numal che un repre 
zentant (!) al nostru În străinătate, mai indrăzneşte ca, sfidind şi Rege 
şi partide şi țară, să declare corespondenților străini că țărenul e fericit 
şi că groazaicele mişcări sint datorite.... bandei negre din Rusia. E 
"Ti umetele viitoare. tirg Uniştea va fi restabilită, vom arăta mai 
pe larg cate poate să fie soluția adevărată şi serioasă a chestiei ţărăneşti. 

VLR. 


a 


Cronica Externă 
— Rezultatele alegerilor pentru Reichstag — 


e 


` od împrejurările In care ele s'au săvitșii, ne putem da samă de propor- 


e acestui dezastru, de temeinicia și prin urmare de sorții lol de di 
ire în viitor, 


; 


= Ala Este ştiut că politica reacționară și imperialist a Germaniei se 


de mult pe concursul a trei grupări politice deosebite ` mamara 
care locul de irunte îl ocupă agrazienii, central catòde și i» 
-liberali care, din la guvern în 1903, to vederea obi 
actualelor tarife vamale, au rm deatunci mereu Infeodați în ms- 
reacționară. In acest amestec guvernamental, conservatorii ora 
mul parlament 100 jocuri, centru! catolic tat pe alitea, lar pn 

numai 50, reprezentind toji împreună abis 57% din m» 

al alegătorilor, pe cind opozițiunea compusă din B0 deputați 
socialişti şi 36 liberali înaintați, reprezinta Air, restul de Pha al alegi- 


KEE 
i ji: 


È 
3 


Morilor împărțindu-se între cet 30 deputaji ai naponaltăților: Potomati 


RI ; VIAŢA ROMINEASCA 


cuviztuiui, care nu se ca decit prin şcoli, mai ales prin şcoli, şi 
nb in cărți de abona up ştiinţei. Asemenea cărți n'am dat popo- 
tu fr prin şcoli nu Yam luminat, căci poporul romin este tot încă 
cel maì analfabet din Europa de stăm Incă cu şcoala rurală, cetiţi în arti- 
colul d-rului Lupu, citat mai sus: „Rolul medicinei oc", şi cit mai jos 
stăm decit Bulgaria, țară ţărănească, celiţi în Cronica internă“ din Dé 
R. 1, 10 !—lar cultura politică, nici aceasta n'am dato ţăranului. L'am 
tinut departe de visja politică; cind a manifestat vre-o veleitate de in- 
dependenţă, un gind, Vam tratat ca obraznic ai răzvrătit, ed făcut din 
colegiul al Dies un colegiu minciună (vezi „Cronica internă“ din I, 2), 
— iar singura (ui organizare politică, singura lui arend pentru 
viaja şi cultura politică, comuna, am schimonosil'o, am torturat'o, sm 
tot „reiormat'o* prin tot telul de „organizări“ comunale care de care 
mai fantastice, am desființafo (Vezi „Cronica internă” din |, 3). ) 

Şi, atunci, trebue să ne mai mirăm de forma, pe carea luato 
protestarea taranilor ? 

De această stare de lucruri numai puțini s'au alarmat. 

Acuma, lucrurile s'au schimbat. „Intelectualii“, partidele, marii pro- 
prietari, Regele, toți an început să cugete şi să recunoască. Reformele 
anunțate—acel minim minimum—sist o dovadă. —Numai cite un repre- 
zentant (!) al nostm în străinătate, mai indrăzneşte ca, stidind şi Rege 


şi partide şi arä, să declare corespondenţilor străini că țăranul e fericit 


și că groazaicele mişcări sint datorite.... bandei negre din Rusia. 

In iumerele viitoare, Cid tiniştea va--fi-restabilită, vom arăta mai 

pe larg care poate să fie soluția adevărală şi serioasă a chestiei ţărăneşti. 
VD. 


Cronica Externă 
— Rezultatele alegerilor pentru Reichstag — 


—— 


In mijlocul fluxului democratie care cucereşte tot mai muli statele 
bătrinei Europe, infringerea suferită de socialdemocrația germană a veni! 
ca un balsam de mingiere pentru toată suilarea reacționară. Dar, dacă 
nu se poate tăgădui că partidul socialist german a suferit o mare şi a- 
devărată infringere in ultimele alegeri pentru Reichstag, apoi numai cerce- 
tind împrejurările în care ele s'au săvizşit, ne pulem da samă de proport- 
{iile acestui dezastru, de temsinicia şi prin urmare de sorții Iui de dăi- 
nuire în viitor, 

Este ştiut că politica reacționară şi imperialistă a Germaniei sera- 
zemā de mult pe concursul a trei grupări politice deosebite ` conserva- 
torii, între care locul de frunte îl ocupă agrarienii, centrul catolic şi in- 
fine naţionalii-liberali cars, an la guverm în 1902, în vederea obti- 
nerii actualelor tarife vamale, au rămas deatunci mereu infeodaţi in ma- 
joritatea reacționară. In acest amestec guvernamental, conservatorii ozi- 
Dän în ultimul parament 100 locuri, centru! catolic tot pe atitea, iar na- 
jionalii-liberali numai 50, reprezentind toți împreună abla 52%% din mu- 
mărul total ai alegătorilor, pe cind opoziţiunea compusă din 80 deputaţi 
socialişti şi 36 liberali înaintați, reprezinta Air, restul de a al alegä- 
torilor impärțindu-se între cei 30 deputaţi ai naționalităților: Potoneji, 
Alsacieni, etc. 

Dacă această majoritate guvernamentală a: fi format un singur 
„bloc“, fie chiar numai în jurul chestiunilor bugetare, atunci este evi- 
dent că imperialismul german (Welfpolitk) ar fi putut merge Incă 
multă vreme Inainte, fără nici un accident, cu toată lipsa lui de program 
în chestiunile sociale, cu toate „scandalurile coloniale” desväluite în vre- 
mea din urmă şi cu toată politica financiară şi militară a guvernului, aşa 
de apăsătoare pentru masele populare. Dar majoritatea era foarte de- 
parte de acel „bloc“ căci concursul centrului catolic, aşa de insemnat, 
ba chiar deciziv pentru guvern, nu se pulea dobindi decit numai cu 
prețul a necontenite concesiuni şi tramsacţiuni. Şi poate tocmat In ve 
derea unor asemenea concesiuni, după ce dăduse de curind ln iveală 
„scandalurile coloniale”, centrul refuzase apoi creditul de 29 milioane 
mărci pentru războiul din Africa şi, aproplindu-se de vederile social- 
democraţiei, amenința să zdruncine autoritatea guvernului imperialist, 


Dn VIATA ROMÎNEASCA 
es EA Me Sita déien dec ai 


Este însă adevărat că, revenii în curind la sentimente mai bune, ceitirul 
iși arătă Imediat căința sa şi că, inainte de a se da votul definitiv asu- 
pra acelulaş credit, catolicii începuseră a face avansuri cancelarului 
de Buelow, spre a cădea din nou la impăcare. Dar, spre surprinderea 
tuturor, cancelarul refuză orice tratări şi dădu cetire decretului de dizal- 
Vare, expediat de Kaiser dintrun pavilion de vinătoare... 

Se pare dealtmintrelea că această măsură devenise absolut nece- 
sară nu atit în speranța de a obținea prin noi alegeri o majoritate par- 
lamentară mai docilă şi mai omogenă, cit mai ales spre a da țării im- 
presia vigoarei imperiale şi a impune astfel imperialismul, opiniurii 
publice care începuse a deveni sceptică şi nerespectuoasă... Căci, cu 
toate apelurile desperate ale principelui de Buelow cătră țară, ca săscu- 
ture cele două juguri : al centrului catolic şi al democraţiei, nimeni nu-și 
făcea iluzia unor aseminea rezultate, Dealtminirelea, în chip serios nici 
nu putea fi urmărită distrugerea centrului, ci cel mult umilirea lui, căci 
in toată Germania nu există grupare politică care să se poată mai bine 
înțelege cu imperialismul şi, in afară de reacționari, nici nu a fost vr'o 
aita care să fi sprijinit mai statomic, în ultimii 12 ani, politica personală 
şi autoritară a Impăratului. lar la o întringere a socialişiilor se putea 
incă şi mai puţin aştepta, Populaţiunea urbană era adine nemuițămită de 
tarifele vamale care scumpiseră preţul cărnii, scandalurile funcționarilor 
coloniali dezgustaseră toate spiritele, lar creditele pentru armată şi noile 
impozite apăsau tot mai tare asupra maselor populare, —pe cind parti- 
dul socialist părea mai bine pregătit de luptă ca totdeauna, avindu-şi ca- 
drele bine organizate şi lăzile pline de insemnate rezerve băneşti, Cre- 
dinţa tuturora era că socialdemocraţia va ciştiga dimpotrivă încă 20 sca- 
une pe lingă cele 80, şi această credință era aşa de impărtășită în cer- 
curile cele mai cunoscătoare, incit contele Balestrem părăsindu-şi Jocu- 
ința din Reichstag, a putut afirma că locul sâu îl va ocupa cu sigt- 
rap Singer, preşedintele partidului socialist, iar gazetele oficioase, care 
prevedeau poate şi ele o asemenea eventualitate, amenințau cu o nouă 
dizolvare Reichstagul Incă nenăscut. 

Cu atit mai surprinzător pentru toată lumea a fost deci rezultatul 
alegerilor din lunile trecute, în care socialdemocrația nu numai că nu 
a cîştigat nici un scaun dar a pierdut încă 36, din acele 80, în favoarea 
partidelor burgheze şi anume, cam jumătate în favoarea grupurilor liberale 
(naționali-liberali şi liberali înaintați), pecind restul a fost acaparat de con- 
servalori şi de catolici.— Cancelarul îşi vede dar realizale numai pe ju- 
mătate din visurile sale : zdrobirea socialiștilor In parlament, pe cind 
centrul se intoarce acolo mai tare decît oricind. Principele de Buelow 
va trebui dar să steje şi pe viitor la tocmeli cu catolicii în chestiunile 
economice şi confesionale, căci gruparea liberalilor înaintați, în jurul 
Ruvernului—chiar dacă ea se va realiza în mod definitiv—nu i-ar pu- 
tea asigura o majoritate conservatoare-liberală decit doar în chestiunile 
pur naționale. 

Le YP Kë 


adi (her Vuë PACT, 


e TEE Er 


CRONICA EXTERNA 543 


ŞI acum, să ne intoarcem privi ; 
lerpretată infringerea lor Cape"? fisa x tii via arenă 
olt Kn PEPI E pate pomană 
simplu accident trecător 3 "7 ROSA în propui seng 
Bong Buer că în bună parte rezultatete alegerilor se datoresc 
renee eptul în arena electorală a guvernului, mat ales a însuşi 
e k şi a d-lui Dernburg, titularul departamentului colonial, care 
; fac pian pe care Buvernul le are chiar in Gormania-— între care con- 
cursul ogatei societăţi „uniunea marinci germane”, precum şi a uniune 
imperiale, transformate în adevărate agenţii electorale— au izbutit să con- 
Vingă pe alegători că respingerea creditelor coloniale at insemna nu 
numai o infringere pentru guvem, ci chiar o primejuuire a demnităţii 
naţionale şi a viitorului Statului german,  Mulţurnită acestei platiorme, 
guvernul a reuşit să aducă de astădată la ume un însemnat număr de 
alegători indiferenți, care adică In alegerile anterioare se abiineau cu de- 
săvirşire de la vot, Așa, de unde în 1903, cind SA dat totuşi acea luptă 
v'olentă în vederea tarifelor vamale, numărul votanţilor fusese abia de 
750, în ultimele alegeri, proporția s'a ridicat pentru intreaga fază la 95, 
din numărul celor inscrişi. Mai caracteristice sint incă cifrele absolute, 
Pe cînd în ultimii 4 ani numărul alegătorilor a sporit numai cu 660,000, 
acela al participanţilor la vol s'a ridicat în ultimele alegeri cu peste 
1,700,000, ceia ce dovedeşte că peste un milion de abstenționişti a răs- 
puns de astădată ja apelul partidelor. Şi acest milion, care reprezintă 
nu mai putin de a Il-a parte din numărul total a! votanţilor, a fost de- 
ciziv pentru scopurile guvernului. Pentrucă pe oamenii fără convingeri 
profunde, nefnregimentaţi în partide, i-a fost uşor guvernului să-l adune 
în jurul unui stindard pe care înscrisese viitorul Statului şi demnitatea 
naţională. 

Şi fiindcă vorbim de rolul guvernului, se cade să amintim tot alci 
şi activitatea d-lui Dernburg, care, atit în Reichstag cit şi în campania 
ciectorală, s'a distins ca cel mai aprig campion al politicii coloniale. El 
a exercitat o mare înriurire -asupra burgheziei mici, până atunci favora- 
bită social-democraţiei, exagerindu-i loloasele ce va urma să tragă de pe 
urmele coloniilor, şi aceasta i-a fost cu atit mal uşor, cu cit socialiștii 
In loc de a căuta să se ridice în această chestiune pănă la esența prin- 
cipiilor, se mulţumeau cu o critică superficială a politicii guvernamen= 
tale, afirmind că coloniile africane sint numai nişte mări de nisip, impro- 
ductive, ceea ce este în fapt departe de adevăr, Apol, d. Dermburg a 
adus în această campanie şi un contigent pur personal: simplu bancher, 
un „business men“, chiemat la departamentul coloniilor ca succesor al 
principeiui de Hohenlohe, acest singur fapt era în sine o măgulire a 
ambiţiunilor burgheze, pe cind (deşi botezat), origino lui evree a con- 
tribuit nu pujina grupa în juru-i însemnate simpatii hotăritoare, mai ales 
ale celor iritați sau desgustaţi de antisemitizm, 


AR VIAŢA ROMISEASCA - 


Dar succesul! imperializmului şi prin urmare înfringerea socialde- 
mocrajlei este a se atribui în mare parte şi neertatelor greşeli politice ale 
partidelor înaintate, burgheze şi socialist, În primul loc, liberalii! Inain- 
taţi, ale căror principii se apropie de ale radicalilor din alte ţări, găsini 
priejul de a-şi spori numărul mandatelor in aceste alegeri, sub ocrotirea 
guvernului, nu au stat la îndoială de a lupta mai pretutindeni alături ct: 
ciericalii şi ceilalji conservatori, sacriticind pe socialdemocraţi, Este a- 
devărat că prin acesi mijloc ei au izbutit să pătrundă în număr mai mare 
în Reichstag, dar valoarea lor morală este acum cu mult inferioară ; căci 
negteşit aveau o situațiune mai bună alături de cei 80 deputaţi socialigi, 
decit acum, față numai cu 43, deşi ei însişi au 12 scaune mai muk. 
lar pentru a dobindi acest neinsemnat rezultat, ei nu s'au sfiit de a se 
înrola sub cutele drapelului imperialist, renunțind, pentru- moment cel 
puţin, la programul lor care este cu desăvirşire opus politicii personale 
şi absolutiste. 

Mai gravă încă a fost greşala socialdemocraților, care nu şi-au 
dat nici o osteneală de a lumina coniuziunea aruncată în spirite prin 
platforma electorală a guvernului şi a partidelor sale aliate. Căci doar 
acum nu era vorba de un credit mai mare sau mai mic peniru coloniile 
africane, care avea să fie acordat ori respins, ci de un intreg sistem de 
guvesnămint, care atrage după sine acel neinliinat şi dezastros militarizm, 
apăsător a] maselor şi sustras oricărui control. Era vorba de a se și 
dacă Germania va urma şi mai depante a fi guvernată în acelaşi chip, 
ori dimpotrivă, dacă ea trebuie să se pronunţe pentru un guvern sincer 
constituțional și supus controlului parlamentar. Astiel pusă şi condusi 
lupta, rezultatele poate că ar fi fost altele. lar că în lupta aceasta s0- 
claldemocraţia nu s'a ridicat până la înălţimea momentului istorie, a- 
ceasta rezultă din chiar imputările acelora care nu poi fi bănuiți carău- 
voitori.  „Ignorarea realităţii, menţinerea unor concepții tradiționale care 
astăzi nu se mal potrivesc, critica infructuossă şi pur negativă, unită cu 
o lipsă de activitate practică şi pozitivă, iată unele cauze care explică 
căderea noastră“,—zice unul dintre scriitorii cei mai autorizaţi ai demo- 
craţiei germane, 

Este acum această cădere delinitivă ? Sau, datorită excluziv cauzelor 
aici arătate, ea nu ne poate da nici un indiciu despre vitalitatea partidu- 
lui social democrat german şi despre menirea lui în viitor ? 

Nu acum pentru întăia oară socialiștii germani esă iufrinți dintr'o 
luptă electorală. Se ştie că la 1887 numărul deputaților aleşi fusese re- 
dus la jumătate. infringerea recentă este dar cu mult mai putin însem- 
pată. Pentru a ne da insă samă de aceasta, trebuie să cercetăm mai 
adînc rezultatele alegerilor din 1907, Am arătat mai sus că număr! 
votanților, față de alegerile diu 1903, a sporit cu 1,700,000. Este inie- 
sesant să ne intrebăm cum s'a distribuit acest spor între diferitele gri- 
pări politice. Partea cea mai Insemnaili—şi am arătat în ce anumite 
Împrejurăti——s'a îndreptat cătră partidele inaintate burgheze, care au ch: 


—— CRONICA EXTERNA 
geg En E EES 543 
tigat 35e; partidele EC 
géet guvername 
văzut sporind alegătorii săi cu A au dobindi 2e centrul chiar a 


Mag i » Pe cind socialde i | 
por nutnaj ina S'ar părea deci, după aceste ser $ o së 
a fost intrecut în ultimii patru ani, de Sie sii d 
a chiar şi reacționare. Această A. 
mai sus, ca în alegerile actuzie 
oi indiierenţi, abstenționişt!, care 
wee actuel a 5 ale nuanţelor liberale. în reati- 
d <laldemocraţiei german i 
şi mai temeinică decit a oricărui alt partid, de Se SE f Kate 


vern şi de partidele aliate, ea 
s $ pe ingi 
asimileze definitiv pe toți acei see 
are se aflau atunci un mare număr da 
des în rîndurile sale, 
prezin socialdemocrația germzzä 
cifrele absolute ale alegătoriior care 
Pe ee centrul catolic nu a avu: 
guvernului 2,200,000, naționali-liba. 
1 200,000, socialdemocrația a întruni: 
sii, adică peste 27%, din numărul total a! 


titul socialdemocr 


se pare där întemeiată si - 
rs na va fi de scurtă durată. Socialdemocrația germană, rapi A 
"Erres ej electorală, a dovedit că este cel mai puternic şi mai plin de 
şi nu râmine nici o Indoială că, recy- 

5 asi hi activitate mal ener- 
meninţă, ca va şti să iasă triumtătoare 
cu guvernul personal şi autocratie a] lei 


lenotus, 


*). Inal SS ija i i 
we legeri De bé dia 1903, pomărul da voturi dobindi da 


Miscellanea 


DIN ALE MOMENTULUI 

Un fost slujbaş al Statului, în mod oficial, a găsit că pricina rãs- 
coalelor stă in Băncile Populare. Argumentaţia ` învățătorii, conducători 
si acestor Bănci, sfâtuese pe țărani ca, în Joc să bea, de pildă, să-şi c- 
conomisească banii, depunindu-i la Bancă, pentruca în urmă, cu banii 
strinşi să cumpere pămint, ori să-l arendeze... Slujbaşul Statului ne- 
greşit a admonestat aspru pe invățătorii care luptă pentru a infiltra 
in țărănime spiritul de... răscoală, 


EI 


Ziarul „Lupta” din Budapesta spune următorul lucru interesant : 

„Nimenea nu a cintat în acorduri mai puternice şi mal duioase 
loamea de pămint a ţăranului romin, deci! marele poet George Cosbuc. 
Este interesant şi caracteristic felul cum s'a născut ideia acestei poezii 
în creerii lui geniali. 

O ştiu din gura lui. Poetul făcuse într'a frumoasă zi de vară Dex 
cursiune undeva prin Moldova, la țară. In mijlocul cimpului întilni un ţăran. 

S'au aşezat amindoi în mijlocul unei livezi dé iarbă grasă şi de 
flori. Poetul îi adresă ţăranului fel de fel de întrebări asupra vieţii şi a- 
supra necazurilor vieții țărănești, Apoi, intins pe spate în iarbă şi pri- 
vind în nemărginitul cerului albastru, ascultă povestea tragediei vieţii jä- 
ranului romin din Moldova. ŞI un cuvint (i bătea mereu la ureche din 
povestea ţăranului „påmint de am avea-—toate ar fi bine". 

— Care va să zică, vol, țăranii, ce vreţi 7 îl întrebă Coşbuc pe ţăran. 

— Noi vrem pâmtnt !—Cu răspunsul care, cristalizat prin resch 
poetului genial, dădu naştere neintrecutei poezii a lui Coşbuc“, 


$ 


„Courrier Europeen“ reproduce, din „Adevărul“, o caricatură a 
d-lui lorga, sub care scrie următoarele vorbe: „Portretul instigatorutui 
mişcării ţărăneşti din Rominia“, E o infamie, colportată aci în țară de 


A" 
dp TI TPS 4 


x O MSEELLA NEA Kn 


cătră acela care au interes 
Ce æ cazul asupra ţării —E 
laş număr, două articole în 
acestei mişcări, 


să nu vadă pricinile adevărate ale nenorocirii 
mai curios că ziarul francez publică, în ace- 
čare se arată aproape adevăratele cauze ale 


__ Verăspundere au acela care au făcut să ajungă lucrurile unde sînt 
azi. —răspundere fală cu intreaga Rominime, se poate vedea din urmä- 
torul suspin al unui ziar dela Ciuj, „Răvaşul“ : 

„De ar da D-zeu să se Sfirşească odată cu acest fel de scene, ce 
ne dau frații, atunci cind noi avem de purtat o luptă așa de grea, nu 
pentru pine, ci pentru sufletul nostru rominesc",—(Ceteşte, în acest nu- 
măr al „V. R.* articolul semnat de „Un dască! din Ardeal”), 


a 


Citeva scene tare caracterizează pe țaranni Moldovan 


întrun tirguşor devastat, procurorul găseşte o mulțime de Evrei, 
găzduiți la ţăranii devastatori, 
— Ce 'nsamnă asta, mă? întreabă procurarul, 
Apoi ne-a fost milă, cucoane, de dinşii, că au neveste şi copii, 
săracii |... 
Aceşti țărani erau el însişi devastatorii din ajun. 


Alurea, 

Ţăranii inturiaţi, după ce au cam Bhiontit pe arendaşi şi, după ce, 
pe femeile lor, le-au luat numai In ris,—cind să treacă doica cu un co- 
pil, s'au dat la o parte toți, punindu-se pe două rînduri, 

— MU, să nu ne-atingem nici unul de copil, că el ce-i vinovat, 
sărăcuţul ? 


Intr'un sat din județul Fălciu, 

Trei sute de (rant vin în faja casei medicului de plasă, Evreu, 
care stătea în gazdă fa un crişmar, toi Evreu. 

Medicul, speriat, ese în uşă, mai mort de spaimă, 

— Domnule dator, M zic țăranii, să nu vă temeţi, că nu vă facem 
nimica, pentrucă sinteți cel mai bun student. N'are să vi se mişte un fir 
de păr, ne punem nol piepturile spre apărare,— deşi sinteți de legea lui 
"De (crişmarul)—dar pe Jidan, îl luăm, .. 


In alt sat. ? 

Ţăranii n'au nimic de Impărțit cu stăpinul, care-i tratează bine, 
dar, totuşi... 

— Cucoane, am venit să te Inştiinţăm că ne răsculăm. 


548 VIAȚA ROMĪNEASCA 


— 


— De ce, mă? 

— Apoi ni-i ruşine de oamenii din celelalte sate, să stăm aşa. 

— ŞI cum voiți să vă răsculați ? 

— Apoi ia aşa, să luăm pe jupinul crişmar şi să-l legim o ta- 
langă de git să-l purtăm prin sat, 

— Măi, voi aveţi să-l bateţi,,. 

— Ferească sfintul, cucoane. 

Ţăranii Lan purtat pe crişmar, cu talanga de git, și-apoi Tan dus 
înnapoi, la casa lui. 


Mişcarea aceasta agrară a lost ca o experiență de bsichologie în 
mare, care a pus în evidență deosebirea de temperament dintre ţăranul! 
moldovan şi cel din cimpia Munteniei, Mai ales cind ne gindim că In 
Moldova şi rasa şi religia arendaşilor ar Îi putut îi un motiv mai mult ca 
mişcarea să ia o formă mai elementară... 


é 


in mijlocul catastrofei prin care trecea jara, „Universul* ne aduce 
următoarea ştire : 

Din Geneva (ltalia), primim urnătoarea telegramă : 

„Corda Fratres“ şi „Dante Alighieri”, lntranite spre a sărbători pe 
d-na Smara Gheorghiu, trimet o salutare Rominiei, amintitoare a antice- 
lor glorii latine, urind infrăţirea popoarelor şi recunoscâtoare pentru en- 
tuziasta primire făcută lor de națiunea romină“, 

Telegrama e semnată de avocatul Enrico Bodoano, consul al soc, 
„Corda Fratres”, 

Vorba cintecului : 


Ţara piere de Tătari 
Baba bea cu lăutari... 


* 


ŞI acelaş cintec Ñi vine 'n minte şi cind ceteşti, în aceste vremuri, 
„Revista critică” a seninului domn M. Dragonnirescu.—ŞI aici s'a produs 
© experiență ` ce uscăciune motală e mascată prin teosia „artei peg- 
Zu artă”, 


+ 


Dacă impresia de ridicol absolut ţi-o dă numai cel de mai sus,—a- 
ceasta din pricina absolutei dişcorianțe intre ceea ce scrie d-sa și preocu- 
pàțğile ţăril—apol nu este mal puţin adevărat că şi celelalte publicații 


8 D 
Ce et £ slip af 


MISCELLANEA šip 
"Tree 


Hterareț!) ce am avut prilejul să vedem, au fost tot atit de s 
` urde de 
mute în faţa tragediei care a zguduit țara în intăia jumătate a Gei: 


o singură manifestare nobilă şi omenească, „Rugăciunea“ lu St. o 
iesi! din „Sămănătorul*... Să nu-i uităm ` za ii 


=: A 


Eram hotăriţi să punem punct oricărei discuţii cu „Luceafărul“, fie 
şi cu primejdia de a fi taxaţi de „fricoşi“ de cătză d. Tăstăuanu, admi- 
ratorul necondiționat at d-lui Rimniceanu.—Şi felul slăbânog şi ordinar- 
solistic al răspunsului acestuia din urmă, care nu putea să mat lase nici 
o îndoială, în nici o privinţă, în mintea cetitorilor săi, şi Imprejurările prea 
istorice, prin cate trecem, față cu care discuţiile urmate sint prea mes- 
chine, ne impuneau datoria de a tăcea.—Afară de aceasta, un motiv tot 
atit de puternic era şi acela că atacurile Impotriva „criticului“ dela Lu- 
ceafărul, puteau fi socotite ca îndreptate în contra Luceafărului în bloc, 
ceeace n'am fi dorit nici un moment să se creadă, pentrucă Lucsatărul nu 
numai că e cea mai bună revistia Rominilor ce dincolo, dar se poate 
zice că e „revista“ lor, şi pentrucă In capul ei e şi d. O. Goga, o 
inimă cum alta mai nobilă n'a bătut vreodată în pieptul unui Romin. 


circule ! Dar parcă d. Ibrăileanu era „criticul nechemat“, „criticul absolut 
necompetent*, „al cărui sistem critic greşit” era țintuit la stiipul infamiei 1. 
Nu-i aşa că avem dreptul să fim nedumeriţi ?—Şi ce-o să zică de această 
atacere—nu „Maica Star: din vestita operetă —ci „Cilticul“ Luceafărului? 
Nu era mai norma! ca critica lui Brătescu s'o tacă criticul specialist ai 
Iucentărului 3 Căci e, credem, vremea ca sä se lase odată de a ne cinta 
„ce e critica“, —ne-a spus destul !— şi să facă pasul fatal : sd critice ceva * 


UN GLAS DE PESTE MUNŢI t ] f 


Reproducem după ziarul „Tribuna“ din Arad următorul articol, a- 
supra căruia atragem toată atenţia cetitorilor noştri : 

Plevna internă. La fost dat întălului rege al Rominiei ca nu numal 
Plevna turcească eo cucerească cu prețul a mii de vieţi romineşti, ci se 
vadă vărsarea de singe rominese şi în lupta pentru cucerirea Plevnei 
interne. 

Reiormeie agrare anunțate în manifestul dat de guvernul Sturdza 
in numele M. Sale, vor însemna adică definitiva cucerire a Plevnei in- 


în et D EN DP.) x Ga. dë E: Ce ` TA 
Jon „VIATA ROMINFASCA = 
teme. Dar şi epocala-zeformă, pusă în perspectivă de guvernul M, Sale 
Regelui Carol numai așa va fi complectă, numai așa va da roade ime- 
diate, dacă guvernelor chemate să facă şi să aplice noile legi, le vor 
sta în ajutor şi marii proprietari ai ţării. 

Un guvern, In fruntea căruia stă cel mai cu experienţă şi ce! ma 
bătrin bărbat de stat a] țării, şi avind sprijinul unui partid cu atiția iubi- 
lori ai ţărănimii şi cunoscători ai păsurilor ei, nu se indoeşte nimeni : va 
şti să afle calea spre mintuire. Noi nici nu ne permitem să dăm sfaturi 
încercaţilor sfetnici ai Coroanei. Credem insă că am putea aduce pare- 
care servicii cauzei ţărăneşti, care este a tuturor Rominilor, dacă pentru 
orientarea marilor proprietari am schiţa, fie chiar numai fugitiv, cit in- 
gādue un articol de jurnal, chipul cum noi, proprietarii mai mari şi mai 
mici, precum şi cărturarii de la Oraşe şi de la sate, tratăm pe țăranii 
de aici. 


2-9 MISCELLANEA : 55! 
; Ee 


(care la rindui său alege pe episcop), țăranul işi alege pe învăţător, prea! 
şi protopop, el îi susține, Băncile noastre chiar, au acționari şi deponenţi 
numeroși şi intreaga lor clientelă este țărănimea. Şi ceeace face de cițiva 
ani încoace societatea „Steaua“ din Rominia, societatea culturală care 
are în frunte pe ilustrul preşedinte al Academiei Romine, d. loan Ka- 
linderu, şi în comite! membri de talia unui Haret, cu aparat mai mic şi 
cu forțe intelectuale mai modeste, noi am inceput deja de cincisprezece 
ani, căci atunci s'a inființat întâia foae pentru popor Ş'acum avem a- 
proape în fiecare centru rominesc astfel de foaie, ieftină (4 coroane pe 


ŞI tot ce avem: aşezăminte culturale, reuniuni agronomice, bănel 
Şi ziare, s'au făcut prin inițiativa marilor şi mai micilor proprietari 
români, Ei sint, la ţară şt în oraşe, condutătorii, Ei ajută la învăţătură 
pe băeţii de țărani mai săraci, pe care ii fac apoi învăţători și preoți în 
sal, casele lor sint pururea deschise, grinarele lor ciud sint pline, ţăranul 
ate și e! de unde să se ajute. Cele mai multe fundaţiuni —care ajută 
sute de tineri la învățătură, in fiecare an—ef le-au inființat. <“ Fundaţia 
Gojdu are azi peste 6 milioane şi întreţine la universitate vre-o două sute 
de tineri. 

Exemplul acesta dat de marii proprietari domni, a aflat imitatori 
şi printre țăranii mai cu stare. Nu e biserică mai de samă, care si nu 
aibă fundaţie făcută de țărani, 

El se duc apoi la examene, insojind pe inspectorii şcolari, împart 
şcoiarilor silitori cărţi şi bani, ba se găsesc proprietari care regulat, in 
fiecare an, dau ecompense insemnate şi invăţătoritor mai distinşi. Ma- 
rele şi mai modestul proprietar se duce in casa țăranilor, în sărbătorile 
mai mari invită la sine pe fruntașii satelor ` ei cunună şi botează în casa 
ţăranului şi stat bun le dă tuturor CU îi bat la uşă. 

Scurt: e o legătură între proprietari şi ţărani, este o comunitate 
de interese înlemelate pe dreptate și dragoste, 

La congresul agrarienilar ținut astă toamnă în Bucureşti, actualul 
prefect de Ilfov, d. Alimânisteunu constata, că marii proprietari din Ro- 
minit nu prea își bat capul cu educarea țăranilor. D. Haret de atiția ani 
tot pentru chestia țărănească u agitat, D-nii Take Protopopescu, C, Stere 
şi Vintilă Brătianu au dus Prin presă atitea frumoase campanii în iate- 
tesul țăranilor, D, Emil Costinescu a avul curajul s'o spună în plin par- 
lament, că amindouă partidele au neglijat pe ţărani, tar d. G. Panu, în 
ultimul număr al revistei sale, constată şi d-sa acelaşi lucru, 

Nu mai sufere îndoială: partidul care numără astfel de bărbaţi e. 
minenji, va face reforma necesară, proprie a elibera țărănimea din sta- 
tea el tristă, 

Repetăm însă: marii proprietari au şi el un rol covirşitor în deslei 
garcea chestiei. ŞI nu e vorba numai să uşureze inyoelile agricole şi să 
nu mal lase moşiile lor şi pe țărani in grija arendașilor exploatatori, 
«i ei Inşişi să se coboare Intre ţărani, aceştia să-l privească drept părinţi 


Vom da exemple, căci acestea vor demonstra mai mult decit ori şi 
cite vorbe, fie acestea scrise cu cea mai mare măestrie,. 
Alaltăeri, la chemarea fruntașilor cărturari din comitatul Aradutui, 


apărarea culturii naţionale, protestind contra proiectului de lege, prin care 
contele Apponyi vrea să ne desființeze şcoalele. ŞI a fost un țăran, cel 
care—alături de preot şi invăţător—a protestat mai cu tărie şi a cărui 
vorbire s'a remarcat mai ales. 

Aceleaşi lucruri se petrec pretutindeni, Nu e caz ca țărănimea să * 
Tămină nepăsătoare în fața apelului nostru şi să nu considere ca poruncă 
mare, întocmai ca acea impărăteasră—aşa zice popoiul—a se prezinta 
unde este chemată, 

La Viena, cu Memorandul au fost trei sute ţărani, La procesul Me- 
morandului, în Cluj, douăzeci de mii țărani, delegaţi din toate satele, au 
însoțit pe membrii comitetului național şi cit a ținut drumul dela Sibiu 
pănă la Cluj, Rominii tuturor satelor au ieșit intru intimpinarea „domnilor 
noștri“, Unde jandarmii nu i-au lăsat în gară, s'au înşiruit pe cimp... 


şi două nopţi, doar-doar li se va uri şi vor pleca... N'a mişcat Insă u. 
nul singur pănă nu şi-a dat votul şi n'a văzut proclamat ales pe proto- 
popul candidat. In alegerile dela 1906 iarăși mulțime de asemeni exemple 


Cum s'a ajuns la devotamentul acesta şi ln o aşa de înălțătoare 
conştiinţă națională ? Prin școală, şanume nu numai prin şcoala primară, 
ci aceia ce i s'a dat țăranului în wisata publică, la otice prilej. Cărtu- 
tarii noştri, incepind cu, episcopii şi. urmind cu funcționarii dela consis- 
toare, apoi advocaţii, medicii şi inginerii dela oraşe, toți sunt în strinsă 
şi continuă legătură cu țărănimea, legătură nu numai de rudenie, ci aşa 
zicind de interese chiar. Țăranul alege pe deputatul din sinodu! epartiial 


i ESEA "SIN 
A BAVET EE SS TNTE, 


A d 
geg, d i 


1 


sua VIAŢA RONINEASCA 


Pa a cb i na a d N a 


ocrotitori... Situaţia dela noi dovedeşie că acesta e singurul mijloc de a 
tace din Rominul bogat şi cel sărac un singur popor, iar nu doua clase 
care s'ajungă întrun atit de întiorător conflict, cum se futimplă zilele 
trecute în Rominia. 

Patriotismul îi va face, desigur, pe toți proprietarii mari din Ro- 
minis, ca din tragedia ce li s'a destăsurat dinaintea ochilor să tragă cu- 
venitete invățămite. 

in cumpenirea celor ce au de iăcul, stările de lucruri dela noi je 


cteră şi ele destule indicii. 


JAR? 


Reiulnd o temă invechită, şi cu acelaşi sorţi de izbindă, cițiva pu- 
biizişti voesce să „discrediteze taientul iui Sadoveanu, Şi lată, aşa dar, 
frumoasa schiţă Moarta, pastişată după Le Fermier al lui Maupassant! 
Să zicem că subiectul samână, mai mult: că e identic! Dar sa dovedit 
că numărul subiectelor, care circulă în literatură e foarte restrins! Dar 
Shakespeare a lua! de-a gata subiectele dramelor sale, din alte drame, 
sin cronici, din nuvele! Dar atunci romanele istorice, cu subiectul dat 
de istorie, sint „plagiate“ cte, 

Dar cine nu ştie că alta e subiectul şi alta e fondul? Nepricepă- 
torul in literatură vede totul în subiect, iar mahalagioaica, care ceteşte pe 
nerăsuliate Dramele Parisului n'ate alt interes decit: ce s'a mai intim- 
piat ?—Deosebirea dintre subiect şi fond e clară în pictură: Acelaş su- 
biect, Madona de pildă, a fost prilejul atitor opere originale ! Subiectui e 
numai prilejul operei de arta | 

Dar, în cazul special ce ne interesează, nici măcar subiectul nu e 
stelaş, Subiectul lui Maupassant e complicat şi „romanesc“, al ini Sa- 
doveanu e banal, schița lui aproape gare subiect "1. lar fondui e absolut 
deosebit ` Fondul Iui Maupassant e dramatic, al lui Sadoveanu liric. Din 
Le Fermier se poale face o dramă, din Moarta o poemă lirică, dovadă: 
schița lui Sadoveanu, afară de propunerea chehaci Neculaiu de a ospăta 
pe boer, poate fi pusă în versuri, căci e o poemă—in proză (de aceia 
aproape n'are subiect), pe cind acest lucru nu se poate imagina despre 
raveia lui Maupassant, La Maupassant fondul! e amorul nenorocit al băr- 


"`. Maupassunt: un baron se duce, eu mai mulți prieteni, să rineze 

a o formă. Aenlo istoriseşte cum demuil, în casa SES săi, a fost o 
get, pe care el o imbrațișa uneori, atita tot! cum un serritor— fermiè 

la care siut acum in gazdàa—a iubit pe acea slujnicã care, cu grou a 
eg cometa să-l în în căsătorie; cum femeea pe care n'a mni văzule 
ré Ale, a murit de dorul lui, al barnnnlui, lucru ep i Pa spus fermierul, 
` Een inainle de a turi s'a destainuit bărbatului säg. —Sadurenpng 7 
ural Neculaiu, care a irăit eu fomsea chihaei, venit din sirăinatate sa 
in CC din pădure, a chihaei, care n'a stiut niciodată de iubirea a= 


ceusta. bacrul i 
geen e bien de melancolia trecutului, văzind toate tot 


MISCELLANEA 553 


batului ; la Sadoveanu e melancolia trecutului pusă în sufletul unui om 
ce a lost fericit în iubire, Din cauza acestui fond, în schița lui Sado- 
veanu joacă mare rol natura— cadrul melancoliei--şi zugrăvirea casel din 
poiană și a poemei, care sînt şi acuma ca pe-atunci cînd înflorea iubi- 
rea boerului şi a femeei. In nuvela lui Maupassant eroul e bărbatul ; în 
schița lui Sadoveanu eroul e amantul,—dacă poate fi vorba aici de „erou“. 
Şi facem această restricțiune, căci într'o poemă, ca aceasta, eroul e autorul, 
adică sentimentul pe care autorul l'a exprimat cu ajutorul unor elemente 
din viaţă. 

După sistemul acestor domni, ne facem Zort să dovadim că toată 
literatura e pastişată ori plagiată. 


PENTRU „CONVORBIRI LITERARE" 


La notița noastră, în care arălam că pretinsa „schimbare“ a unui 
raport de cătră d. Philippide, nu e decit o interpretare greşită a unei 
buiade a acestuia — „Convorbirile literare“ răspund prin... reeditarea bu- 
tadei d-lui Philippide, pe care directorul „Convorbirilor literare“ o pt- 
blicase mai Inainte In „Epoca“. 

Afirmâm incă o dată: D. Philippide nu a schimbat raportul! 
Dacă din procesul-verba! poate reeşi alilei, cauza este că secretarul rela- 
tind cea zis d. Philippide, nu dă chiar vorbele acestuia—şi cu atit mai 
putin accentul lor—din care s'ar putea vedea exasperarea d-lui Philippide 
inā cu stărnințile apărătorilor d-lui Dianu, candidatul unor redactori ai 
„Lonvorbizilor literare“, 


„SPECIALISTUL* ROMÎN 


In vederea noilor noştri abonaţi, cărora np li s'a putut procură nu- 
merele anterioare din revistă, în care a apărut acest studiu al d-lui A, 
Poilippide,— Administrațiunea „Vieţii Romineşti“ a imprimat intreaga Iu- 
crare, întrun număr resuins de exemplare, care s'au pus în vinzare, chlar 
in cursul acestei luni, cu prej de doi lei exemplarul, — Imprimat pe hirtie 
vctină, volumul conţine 96 pagini mari, în formatul revistei, și cuprinde 
pe lingă acele patru articole apărute în „Viaţa Rominească*, un Judica 
al tuturor exemplelor şi numelor din intreaga lucrare. 

Persoanele doritoare a-și procura studiul învățatului profesor, care, 
prin această a sa „coniribuţie la istoria culturii romineşii din secolul 
XIX* a stimit o furtunoasă discuţie în lumea literaţilor şi mai ales a fi- 
lotogilor romini,—se pot adresa la principalele librării din ţară sau des- 
dreptul la administrația acestei reviste. 

P, Nicanor & Co. 


RECENZII 


Fugen Lovinescu, Nure, So- 
cec, 1907. Prețul 1 leu 50 bani. 

Vorbind de drama d-lui Lovinescu, 
De peste prag, LN. R”, L 5h pm: 
neam că ea „e mai mall opera unui 
eritie literar, deprins eu literature, ob- 
servuator al mestesugului, e un eintee 
din cap, eum Sar zice, şi nu dio piept. 
E o enmbinaţiune: Autorul n'a văzut 
tiparite, ele nu trăeae..*, Si, mai spu- 
neam; „Am celit drama d-lui Lovi- 
nescu cu interes si vam potuto Itsa 
din mină pănă co n'am isprârit'o, Știu 
că nerâbdarea de n vedèn „ce s'a mai 
intimplat” mai departe, interesul pèn- 
tru subiect, nu e nici o dovadă 
de gnstul estetie ul nuni cetitor, nici 
da valonrea unei scrieri ; băeţii de pa- 
trusprezece ani fac vaerilleii enorme 
de somn, ctud cetese Misterele Juchi- 
gitiai— oricum o carte care te „eapti- 
vėazā“ trebne sā aibă rova ilin cena 
ce se chiama „.valnare",..*, ŞI, inche- 
eam: „Orieom, în mijlocul alitor o- 
pere de agramați si minţi obtuze, care 
te mepäiminti prin iuconştieuţa in- 
drăznelii en care se indvzs in „cor- 
porsin Parnasului", burata inteligento 
a d-lui Lovinesen osto o plăcere pen- 
tru cehtor*. — 

Acelaş lucru, aproupe, am de xpus și 
despre nuvelele d-lui Lorineseu (Dra- 
gosta florentina, Remusearta, Seherzo 
— alentnite, ne spune aulnrul, din niste 
note de calilorie), 

Subiectul, intriga, prezinta interes 


şi, să Sch nu-ţi vino să lasi cartea his 
min? pănă re nu iaprăvezii. D. Lori- 
peseu, eunosrâtor de literaturi, prè- 
zintă, ca atițin alţii, un curios caz de 
mimetitm paie ` dan fara „din cap“ 
ceea ce altul fare „tin ben, Mur 
toate lucrurile au o murging și fab 
lectualismul nu va patea inlocui nici- 
odali instintu? artistic, puterea cren- 
toure; pontra aceasin ur trebui cuiva 
im enlu intelectual supraomeneise, ră 
să ştio să combine tocmai aga, inrit 
sA ajungi acolo umde altul ajunge con- 
dus do instinctul artistic. D. Lovi- 
nesen are nhbservatii, ori macar cac- 
sideruții, bune unuori:  sanlimaniul 
unni oun dupa ea si-a declarat juhirsa 
(„vu să zică e cu putinta, imi ziresm 
eu! Cita deosebire e Intre siluaţia din 
acest moment şi cea do acum un ceas!” 
şi păcat că urmează trei sferturi de 
pagina de dezomtare, care strica ciac. 
tul..)3 sufletul femeese care, |n alface- 
rile galante, pune mai mult preț pa 
aparente docit pe fapt : spiritul de a9- 
to-anuliză u cnora, chiar in momens 
ela de pasiune, ele. 

Dar aceste observații şi considerații 
juste, uneori fine, sint ale unai eritie 
si nu ale unui artist, fiindcă, eu ajo- 
torul lor, d. Lovinescu nu reuşaște să 
creeze pința, ori, dacă rrează chiar 
seene parțiale mai vii, nu reușește #3 
erreze oameni, Nu trăește nici un om 
in aceste nuvele, nici chiar Leon dia 
prima, varo, pe deoparie ne e artia 


RECENZII Gi 
EE EENEG 


ca un om cuprins de o patimă curat 
[zică pentru guzdu sa (vechea idil in- 
tre chiriaş şi gazda !}, iar pe de alla 
parte debileură fruzele celui mai in- 
color rontimentalism, 

Uneori combinațiunea, adică ` lipsa 
de viziune n vieţii, strică ebhiar com- 
pozițiunea nuvelelor,  Boeain ja falii 
sistematica, în care porioadele unui 
predicator siot inlrotăiule regalat de 
roasiderațiilo unui bătrin asupra roli- 
giei, este un artificiu prin care autorul 
plasează o oarecare filozalie (a sa 2): 
iar lungile tirade lirico-floroĝce ale 
lui Leon, pa cind singele lui fierbe de 
frigurilo patimii senzuale peniru Igea, 
mi se par ceel puțin pennturale, esei 
autorul ni-l arată pe Leon rohit de 
„voluptatea“ Igesi (loale erninile d-lui 
Lovinescu sint „voluploate” și d. Lo- 
vineseu face abuz de acest cuvint, 
care e un calificativ prea general), —l- 
gean cure venea adesea cu „pieptul 
desvălit până la ridarina stailor“—şi 
care a primit prima sărutare dela 
Lean „intre sinii de spada...“ 

Dar dacă fondul operei de artă nu 
se poata crea derit numai prin iastin- 
etul artistice, forma—şi vom vedea tm- 
trueil—gi-o poate Insuși eineva prin 
familiarizarea eu literatura, prin sur- 
prinderea procedeelor stilistice... ID. 
Lovinescu işi Iucreazi frata şi toato 
frazele d-sale sint „de Veriture ar- 
tiste". Pentru u pricepe lucrurile se 
pot face orice comparații; uga dat am 
să compar pe d, Lovinescu cu d. Bri- 
testu- Voineşti, Acesta din urmă serie 
atit de simplo, atit de farë figuri, in- 
cit nici nu-i bagi în sama stilul, dacă 
ma pot exprima astfel; fratele sale, 
luate separat, nu sint mare lucru (afa- 
ră de dialog, unde sint peste măsură 
de coneentratire)—dar ce piaţă rezul- 
ià din inzamnrea acestor fraze! La d. 

Lovineseu o. A e cova, are adesea 
o culoare oarecare, dar, din suma tor 
nu rezulta mai nimic.» Pare curios: 
suma lor e mai mică, adesea, decit 


fiecare din ele luate saparat.. ȘI lu- 
cerul e simplu de toi: d. Lovinescu nu 
vede oamenii. acţiunile lar, și ar 8 o 
minune ea oamenii şi acțiunile sa ra- 
zulte aşa din senin; inr suma de fraza 
acsasta ar trebui să ge dea. In schlech, 
dan lucriadu-și frazele „artistice, va 
găsi adesea un epitel sau o metaforă 
—0 Îmagină --fericila,—și fraz, Deia, 
tă, ne va da daci erg, 

Dar d, Lovinescu ne find un artist, 
epitetele si figurile sale, imaginile sa- 
le, na vor fi niște sinzstii adevðrala, 
ci niște traduceri (veri asupru arestei 
chestii E, Faguet, Etudes lillóraires, 
Dixmeuviėme Siécie, V. Hago), Sa dau 
chiar un examplu, ales do Faguet dia 
Hago, de o senzație adavârala.. E di- 
mineață, poetul e trezit de nişte su- 
nete vasele, căci eel Unit şi forieit, şi 


Le Carillon, vest Yheure iosi- 
tendue et folle 

Que l'oeil eroil voir vêtue ca dan- 
sense espagnole.. 


şi urmează admirabile versuri, in care 
această „duusease espagnole” aruncă 
din pestelea-i, pe acoporiminta, note- 
lei de argint, ote.. E clar că ari pn 
o o traducere, adica o figură cântată 
şi, după o rofexiuno oarecare, gfaiti. 
E elar ei e o senzaţie adevârală, am 
spune o fericita semi-balueinalie... 

Cind d. Lovinescu aice: „Dar ints 
Florența incepe să răsune de clopote 
şi notele de aramă par a ne scobori 
din înnițimea campanilelor ea futuri 
miei ce impinzese marul“, mi sa paru 
că um dreplul să spun că e o rä: 
ege şi poale o traducere nu toemai 
fericita, 

Cine nue poet, traduce, Desigur 4 
gent) are și senzaţii udevărata, caci 
dvosebirea dintre ua poet și un muri 
tor de rimi e doară numai de grad. 
Imaginile d-Ini Lovinescu sint in ma- 
rea lor majoritate traduceri. — Și una- 
orl daa a găsit (după ce a- cântat) 
imaginea mai fericită, slleori mai pa. 


EES 


Ve foricitá— Cind d-su ne spune că co- 
pacii de pe cutare alee „stăteau drepţi 
ca nişte cavaleri ce se pun it up sa- 
lon pe două rinduri, pentru a lăsa <ă 
treacă o fernee admirată. Căci drumul 
părea o coadă de rochie parfumată,“ 
traducerea e aproape bună, dar ciud 
dag rurbeşte imediat de adierile vin- 
tulai plia de miresme și urmează : „Ai 
T crezut că o mină nevăzută apropia 
si depärta o cadelniță eu parfumuri 
puternica“, traducerea nu mi se mai 
pare de loc bung. Jm) place intru- 
ctva: „Jos lingă colină se destimlea 
briu albicios al Armnalui, și peste din- 
sul se intindea Florenta, ca o patri- 
ciană culeată, eu briul aruneul la o 
parte“ —deşi personilicarea e prea for- 
tala poale, Imi plave și mai mult și 
are aerul unei senrații adevărate — 
„femeile ln baine laminoaseo de toamnd 
văratică, ca bucheta de violete la picpi 
și cu campamilul de abanos al piru- 
Ini, uinbrit de păluriuțe de pae“, deși 
imagina ur A fost mai potrivita peu- 
irv tugrăvirea unei femei fă pălă- 
rie, intr'uu bal depilin.—E o mai 
bine găsită nceastu: Jung și turnul 
delan Palazev vecchio, îndițat pesta ea- 
se, ea un spion ep-zl intinde urvehoa 
spre t surprinde o vorba de laină“, 
dar ee påeat că imediut nutoeul are 
lipsa de bun pusi dea continea: „Jos, 
în picioare, Arnul inroșii da razelu a- 
imurgului păşeste cu apa linistita yi 
emoționabi, ca un copil trend pe ihu- 
gå casa bunicului” CL. Şi nu văd ee 
vode d, Lovinescu, cind ue spune: dal 
cehi imâreți, melancoliei, ca doi sori 
în apus" 1!—Cinil d, Lovineseu rueri- 
vejle pe Igez spuuind că; „apea reva 
unduios şi fehu in wiere. Muychii 
alunecau unul peste altul, dimiiui o 
iufátişyuro de nespus gratie, itmi- 
gina poate eð o cam Înseivă,— dur aa- 
ta nu mă priveste, şi api sintem la 
Florenţa, Igea e din Neapoli și eroul 
cate are aceasta impresie a fosrte ti- 
kär.. Imaginer insă e udovarata... Dar 


"mg, 


ce păcat ră apoi, prin considerații 
abstracte („voluptata", „farmer melan 
eolie" ote) imaginea so eva 
după trei rinduri '—Cind d. Lovinescu 
traduce ceața ori nourii de pe cer pein 
„© cortină”, pe care o trage „mint 
alba a divinității” şi cind imaginea 
asta revine, dovada câ-i place sutoru 
lui,—râmin nedumerit de-al-binolea,, 
Dar incă atunci eind d, Lorineseu, 
prin asociaţie de idei, ne spuna că (e 
in vremea sârbârilor jubileului de 50 
de ani n proclamării dogmet concepe 
tiei imarulate): „În inslţimele de eter 
e do sigur polrocere intima de fami= 
lio pentru jubileul... pe masă lucește 
poate vinul. ete”. Si nu anni Insta 
asupra d-lui lovineseu 
pustul său ai familiarizarea cu literae 
tura il ajulă uneori, eum am văzul, 
uneori inst nu 

Ar mai trebui, poute, si-i bânuase d-lui 
Lovises expresii éa „curățenie de 
linii” te vorbi de Englezaniec); „in 
eren co priveste partea pur materiala“ 
in femaei), expresie pazelăreaaeă ; său 
troctt dana <aptâmini fara să fi ficut 
vre-un pus mai depurie” [pasul mai 
Meparter* e. „botia wäer, expli= 
calin prea francă ş „Cari la ce o bună 
o târnture? Ea nu e decit o dulea 
punte, vare të duse spre ferlelei mal 
mari”, 3 plreatie care pr aduce amiin 
to o dr nati pupulara foarte picantă $ 
alitiri, lingă mige. 
cula, uptami, sf mà gindeam s Ja 
ea [lua 2" (căci oud dåden derit se 5 
rulării, larare nu mai De comentarii» ` 

Sfireitu] primei nuvele, care ne gt 
plic tat en se Drlzueg D nuvoli, mi 
se pure IM de razcepțional, el dä un 
enracter atit de ancedalie nuvelei, A 
ripeszio lr aflita orive interes omet 
nest, incit mA mior vă aulorul m'a sa~ 
critical adevarul (ilaca nga s'n intims 
plat 3 vu rosimilulai. Arol slirail eg: 
nitor extelicezie, vări loati personali“ 
tatea fgooi, du bine de rhu inehegală, În 
eupul ectirorului in eursul nuvelei şi in 


imezinilor 


Eu v simți im 


RECENZI 


4! ` 


Ku 


Rn N 


vhegată.erede bietul cetitor,din stări su- 
Neteşti enro fac purte din felul de a Däin 
personalitatea Igeei, — se cvuporează 
deodată faţa cu explicația aşa de în 
afură de personalitatea eroinei! Dacă 
l'aşi întreba pe autor ce a voit să ne 
spună ea nuvela asta, nu i-ar râminea 
decit să raspunda cu argumentele BT 
tei pentru artă“ și anume: nimic’ 

Din cele trei bucâţi prefer Scherzo, 
E o fantazie luminoasa acwastă isto- 
visire al cărei parfum, presupan, e la 
adevăr florentin.. 


Alex. Gh. Doinnru, Smaraida, 
ed, II, Bucureşti. Preţul 50 bani. 

O mică poemă eroi-comici, in care 
d-ca Smara este eroina. Annmitul 
contrast intre fond yi forma, eare for- 
mează valoarea acestui gen, precum 
si acea irreverențiozilale ce presu- 
pune genul, eind e aplicat la subiecte 
de asemenea natură. far farmecul a- 
eustei bucăţi a d-lui Doinaru, Și, poate, 
incă ceva: Mira și meschina satisfac 
ție ce o simlim, elud vedom pe cineva 
terfelind pe un nechemat, cire ne ter- 
felugta breasla căreia Ingine ne-am 
dedat : breasla randelulul. 

D. Doinaru incepe cu un „prolog”, 
in care se udresează, după toate re: 
pulele muzei: 

Dacă n'am ca alţii lira, 
Muza mea cu firea strimhbă, 
Fio-ţi milă si mă lasă 
Ca să ciu} macar din drimbă. 
lata citeva strofe, în care calitățile 
semnalate mai sus, apar mai bine: 
Cine e Smara ? 


Tinără-i, de cinei zeel toamne, 
Dar in pieptul ei de damă, 
Bate-o inimă mai mare,— 
Farà ca si-i fac reclami 

Stie să se isedleasră 

Rond, cursiv, batard, cu fori, 
Si pa seriitarul Seraba 

L'a eetit de patra ori. 


Se imbracă eu dantele, 

Cu jupoane, eu ratrințe, 

Şi din zori şi pănă 'n seară 
Face numai ronferiuțe 

Ea ar vrea să moargù vegnie 
Imbrăeată cu eatiința 

ȘI în Becare gară 

Să celease'o conferinta, 


Smara e melnneolică, visează, pe Juni: 


Şi pa cind inchipueşte 
Fantezia-i de arabă 
O idila eu un tinar 
Luna "ai cauta de treabă... 


Smara incă mai gindeste 
Unde's vremile acele 


Cind era satisfăcută 
Cu de cinci bani acadele?! 


b. sa 


(ind era cuprinsă'a spasmul 
Pururiei fară senmă 

Si morgea la Mogi cu (ten 
Şi imtra la panarama! 

Cind fura ca o hojoaieă 
tavanasul eu dulecată ! 


dealurile Smarei : 


w0 (ură ideală 

Unde rage) o Tome, 
Unde nwa decit jurnale 
Tipografi și atente. 


E, MALDA, Nn 
Ca de-aici păn' la Chitila; 
Sa inchida bine uşa, 
Dupa ce a pus la scară 
Un sergent ca să pindeuscă 
Nimeni să nu fas 'afară. 
Şi inebişi toţi mëngen, 
Para ea să Încă nasuri 
Să-i asculte conferința 
Numai opt sau nouă ceasuri. 
Smara pleacă la Roma Pe drum, 
faricilă : 


Fleeărui peisagiu, 

Ce se "gie rind pe rind. 
Smara méa dia D spune 
Citeo vorba surizind, 


Florilor de pe cimpie, 
Sarurinda-le arome, 

Smara le punea 'nlrebarea : 
„Stiți vai ch eu Hee in Roma 7" 


Smara, la Roma, ține, Breie, o 
cunferentă : 


Lumea se {inea de dinsa 
Cem se ține depa urs 

S'o ruga intruna: „Sar, 
Maui viteşte-ne-un discurs”, 


Fragment din alt diseura dela Roma: 


Am lăsat to Rominiu 
Şi eatelnța meu şi sepa 
Şam venit så vad iesen 
Cardinal) și de papa. 


aşi mai vrea aci în Roma 
Si văd Seals din Milanu, 
Pe Rinaldo Rinaldini 
Galibardi şi Vulcan. 


Si-a mai vorbit mult; 


Na a fost Daat în pace 
Nici dulasul Rafael: 
Dinsa i-a reit o oda, 

O serisoare şi-un pastel, 


Înainte de plocure : 


In sfirsit ca să-și arata 
Marea ei recunoștință 
Siwnr'a mul celit la gara 
Va discurs şi-o conferința. 


in partea a HL d. Doinariu persi. 
Beazi pe Suru ea feminista, „Femi- 
nismul” poate inspira unui glumet 
multe lueruri, dar d. Doinaru a ales 
vechile banulilaţi răsuftate ai partea 
nceasta e mai alabă— Cu acest prilej 
am să-l bânuese două trei trivialitaţi, 
mu din aceast parte, căci gei a'are, 


VIAȚA ROMINEASCA K 


vidin celelalte (diaree, stalactite ew 
nas). NW: 

In partea a IV, Smura rälätoaregte | 
la Capul Nord; i 


care a adormit animalele. 


Deci stringindu-si rulăria 

Si feindnşi treamandanul 
A plecat din noy la gara... 
Și se dure, mar, dnce 
Cale lungă, vreme lungă, 


N 


(7 
L L D $ + ke Li ? . $ + = MM 
E la Praga: 3 
Şi mai hind un (ap de bere, d 


A porait'o dela Praga 
Tot eu-acelasi Iren s ajungă 
Mai degrabà'n Copenhaga. 


Smara la Capul Nord. Sta singură, — 
pe o sich ; jos urşi, face, cure ? 


„„„Făzind cum stă pe-o stinză 
Si cum medilează Sinara, 
Au voil så mi-o distruga 
Au cu dinții, au cu Ohio, 


Dur e'ngenioasã diusa :— 
Fara sa se fisticeaseă, 
A'nceput o conferință 
Lungā, Iata, să celească, 


lată şi o parte din „epilog“. 


„Bă se dea D-zeu multe famel ca Smati 1" i 


(Bag Cazraviiss |n wi basca 


Plăgile dela Egipet 

“a ne prăpădească (ara ;— 
Dar să arda Ateneul 

Și să amuţenască Smara. 


Dă-ue, Doamne, o boleră 
Ciumă și dezinterie, 

Dar mai da gi Smarii gtadul 
Conferinți să nu mai serie. 


Domni fanarioți trimete 


Sa ne prade iurăși (aru, e, 


Dar de noi mui ai şi milă 
Şi mai seupă-ne da Smari- 


Fa ca să-i ințarce glasul, — 
Şi de ai și lu o lege, 
Donmne, D, că ești puternice, 
Limba Smarii să sa'ncbeze. 


5| paralizează-i tocul 
Criminal, cu tare serie, 
Doamne, fë să ardi toale 
Fabricele de hirtie. 


+ "e 9.5 E E Ke E Sat Cu 


Acum vă Smara se protosza fuarte 
venr la ridicol, e altă vorbă. Siotem 
sizuri că d Doinarn va shuti în vii- 
tor să releveze ridicolul şi acolo unde 
nn e aga complect şi aşa de incon- 
silent dat pe față, Genul in care rou- 
seste d. Doinaru e acesta: enormități 
şi extravagante asociaţii de idel puse 
im versuri impecabile, În inveetiva 
Leah, în proză, eu care se indelet: 
aiceste uneori, pu e atit de fericit. 

G.L 


Hicurle Posen, Nora san Cosu 
de Päpagi, drumă în 3 acte. Tendu- 
esra de H. Marian. Ediţia Min eu por- 
tretul și biografta sutorulul Buraregti 
1908, editura Librăriei Nona. Preţul 
1 lea. 

Henrio isen, Sitt: Societăţii 
dramă in acte tralus de B Marian. 
Ediţia a -u în. Biblioteca pentru Toţi”. 
Bacureşti, editura Leon Alealay. Pre- 
Lab 30 bani, 

Amindoua lucrările siat oarecum de 
actualitate din caura mort de curind 
u marelui dramaturg. Dar ehlur inainte 
ne acest trist eveniment, unele dia pies 
zale lui Ibsen au [ist eunoseiite și gus- 
iate de publicul romina, fe jucale pe 
scenele noastre, Be tumal tipărite, 

In parta, această cunbașiere se da- 
voreste și d-lui B. Marian, ale cărui 
trudueeri s'an bucurat de o aţa de 
bună primire din partea cetitarilor, ln 
et Nora e deja la a Hra ediție. 

Patrunderea traducerilor d-lui B. 
Marian ta publicul romin ne buch 


RECENZII aen 


pentrucă, în bart de gcrin eñ ele sint 
făcute eu ingrijire şi Inir'o limba ro» 
minească aproape mulțimiloare,—apoi 
d. Marian traduce după ediții germane, 
reia co e un mare bine, de vreme où 
tradurâtorii germani rodan fidel ope- 
rele pe care le transpun In limba lor, 
și nu-și permit, ea cei franeeii de pil- 
«dă, să lruneheze ori să modice serir- 
tile sträinilor, 

Portretul lui fraen din fruntea vola- 
mului Nora” insa de dorit: ia schimb 
notita biografiei cu care d Marian 
însoțește ucuastă piosa dă o destul 
de bună informaţie eetitorilor despre 
viața și netivitatea marelui port al 
nordului. 

Mi. 


Li 
Li Ki 

Comte L. N. Tolstoi, Shoba 
penre, Calmaon-Lèvy, 3 fe. 50, 

Coia ep ba sigrerat Ini Tolsloi să 
serio scoasă earlo ome un articol al 
ini Crosby, pe care-l vom rezunia 
mai jon. Tolstoi märtoriegzig că la'm- 
ceput, Mindu-i rugine eA imi plico 
Shakorpeara, s'a strádānuit... s$- placă 
şi I'a cotit in resepte, în eigloraglis 
in truducerea gormand a Iai Shalegal. 
Acum la vrinta de 7G dn ani l'a rooe 
lit tot a cotit po togi criticii. Dar în să 
dar ! Pentru a dovedi eà Shakoipeate e 
un seriilor prost, el analimează pa Mes 
pole Leur care, dupt părerea erìtieil 
eleng) pe Johnson, Gallon, "heier, 
Hugo, Hrandes) e opera capilală a tal 
Shakespeare. Nezultatul analizei a ră 
drann uceasta e ren" şi pu satisface 
nici una dia regulele artei. Mai întâi 
consiliat că lupia personajelor eu in- 
prejurârile nu rerultă uiri dia mersu) 
evenimentelor, piei din earaeterul pers 
sonajelor ` doci drema nu ne dă im- 
presis realităţii, d mu putem seferi 
eu personajele. Apoi personajele lu- 
crează, vorbese neeoulorm eu timpal 
şi Jocul ; aint anacronismo ` eu Bm de 
ani inainte de Chiatoa, ni se vocbegta 
de duei, de cavaleri eu iert, ete. 


500 VIAȚA ROMINEASCA 


poate po vremea lui Shakespeare lu- 
erul mergea, azi, cind știm eum stau 
lucrurile, nu merge. In al treelea rind: 
ornamentare emfatică, alupei toe» 
mai cind ar trebui să ne miște prin 
simplicitate şi natural. In al patrulea 
rind: personajele nu lucrează nici 
coulorm eu caracterul lor, aşa puţin 
com e acesta definit în drame, Cara» 
terul se defineşte prin ceea ca vor- 
bese personujale, dar, in dramele sale, 
limba personajelor e la fel, pentruca 
e a lui Shakespeare (mausi și apoi e 
n îimbA nenaturală, cum nici un om 
n'a poate vorbi. Apoi oamenii vor- 
bese veșuie lucruri in afară de acțiu- 
ne. Tolstoi arată apoi cum caracte- 
rele, care nu-i aparţin, le-a falșilcat: 
rezumează o veche piesă King Tear, 
care a servil lui Shakespeare și cenre 
ò mai buna, Un singur tip e viu: 
Falstaff, peatrucă Falstaif vorbind 
limba lui Shakespeare, —glume roei şi 
eniambaruri inepte—vorbeste cum i 
se cade să vorbeaseh; dar Shakes- 
peare strică impresia, caci I zagra- 
veşte ficind haz de el, Hamlet edra- 
ma cea mai ren în Hamlol Shakes- 
pare a acumulat tol co avea el, 
Shakespeare, de spos: Hamlet face 
mu ceat ce trebao, dar cetu co are 
nevoe Shakespeure, Asa şi Othello, — 
Citeva personaje mai adevârute gi- 
“esta în cela secundare, O siogură ca- 
litate ara Sbnkespanre : cundurerea 
scenelor, în care se exprimă mişearea 
sentimentelor.— Celor earo lauda dis- 
cursurile, frumoasele vorbe, sentințe, 
pusa lu gura personajelor, Talstoi le 
răspunde că, chiar do ar 8 frumoase 
Iren ce nu-s) ar À bune ca aforisme, 
—dar, Rind straine de personaj, ne- 
caracteristice, ne la locul lor, strică 
şi mai mult impreisa realităţii, — Dar, 
ze va zice che altă epocă acea a 
lui Shakespeare, epoca de eruzimi, de 
exprimire artificials, emfatiea: ea Ho- 
mer e aşa. Nu, răspunde Tolstoj, Homer 
ne interesează, pare că trăim eu per. 


— 


sanujela sale. câri Homer e sincer: Shu- 
kepeera e artificial, — Concepţia vieti: 
Tolstoi cilează opiniile lui Gerrinua 
şi Brandes, al căror rezumat e - morala 
lui Shakespeere e că „scopul scuza 
mijloacele”. De unde Shakespenruinu- 
nia? E o sugestie, ca eruriudele, ca 
droyfusismul şi anti-drey fusiamul, 

Tolstoi arata cum oameni de gust 
(Turghenei) nu putenu dovedi de re le 
place Shakespeare. Gloria Ia) Shake- 
apeare a facuto Goelhu, cure aveu 
aceelaşi concepția despre viața, care 
aven novoy de mp auxiliar pentru 
drama si, rare voia säi Glocuiascn io- 
Auenţa irayceza eu alta, lar estotieia- 
nii germani, oameni fAra gust si eu 
aceiasi concepție despre viagi, uu Io, 
evpul să-l laude, ereind teoria artei 
obiective. Acesteia. Tolstoi ti opune 
concepția dramei rehploase (eeteşte: 
morală) ` să si era de spus oamanllyr, 
Azi cineva nu celește pe Shakespeare 
cu spiritul liber, că eu ideia propeti- 
pată de a-i desropori frumuanţile, 

Cum vedeți autorul Anei Karenina, 
judecă pe Shakespeare din punet de 
vedeie al realismului enntemperan ; 
din acet punri de vedere ure drop- 
tate compleeta, 

in ucelaş volum e publicat si arti- 
rolul lui Croshy, „Shakespeare si chasa 
muncitoare“, — lipsit de orice paradox. 
mn analiză minunată n atitudinei lui Sha- 
kespeare fajt cu eei mici. Shakespeare 
nu poale i pus in rindul democrati- 
lor Browning, Milton, Burns, Shelley- 
Nici o situaţie mai doman, mai alen: 
nd, au e intrupată, is Shakespeare, 
in pameni de jos, Sar putea obiecta 
că tga era moda atunci In literatură. 
dar un om de geniu conduce, no ur- 
mează pe alții, Inca nu n așa, Crosby 
citează opere in care lucrurile stau 
altfel, Pe Jeanne d'Arc o culomiuză, 
deşi Shakespenre e maestru în crearea 
caracterelor de femei nobile; deşi tre- 
cuse o suta de uni dela războiu, dd n'o 
jartă : dacă ar A fost din familia regală 


Age 


ge 


i Franţei, n'o irata asa, i d 
“imţelur aristocratica ve Ces pak 
inportanta atanei: burghezimea Lom 
drei era forte reroltată că autorii o 
nesocotese, ba chiar o batjueurese, 
Shakespeare nu poate să ou pună în 
dramele sale oameni ile jos. Cum Îi zu- 
grăveşte ? D ridieulizeaza vesnic, br, 
dieulizează şi prin numele injasitoare 
și earugliioase ce Jo da, uume ca, foarte 
rar, da personajelor din estogorii soci- 
ale mai tanalte,—Cele mai inalte meg- 
leşuguri sint luate ia ris, —Nobilii, cind 
=e adresează la eei da jos, dacare vorbă 
u loro oinjurie :— punte e zugrăvirea 

realităței, dar poate e şi modul da a 

simți al lui Shakespeare. — Shakes- 

peare, de ohiceiu, întrebuințează anu- 

me Oameni de jos, pentru a provoca 

risul.—(Cai de jos sint necinstiți, Jet 

bate joc de calitațile de goagadins,— 
Rar ne zugrâveşte un op de jos de 
lreabă și anume valeţi, care sint ata- 
suți de gentilom şi-i imprumută ceva 
din virtuţi. — In masă. ji judeca și mai 

rău pe oamenii mici, de elt individual. 
Crosby unalizează pe larg drama Coe 
rinlan, in care Shakespeare și-a expus 

părerile şi sentimentale sale. Această 

damă e o mină de iasulte pentru po- 
por, și Coriolan e o ereaţia simpatiei. — 

Shakespeare despreţuini masele, n'are 
nici o simpatie pentru ideia de a le 

mări inllnenţa ori a le imbunătaţi si- 
mnția, Se teme de libertate, Are con- 

ceptia de guvernimint aristocratică. — 

El merge la eontra celor mat bune tra- 
diții ale teraturii engleze, eăei din 
timpul lui Piers Ploughman ţăranul 

fusese în mare preţ atit la prozatori 
cit și Ja poeti, Ce 


+ NM 
Paul Bourget. Études et portra- 
its. Sociologie et littórature. Cum s-a 
observat de malt, cunosentul roman- 
cier psiholog e mai mult un analist 
pătrunzator, un puternie càp feoretie, 
eritie subtil și fo, decit un artist 


IER Zeit 


ge, 


interesant, argumentarea lu] 
strinsă, obuervațiile adès plina de 8. 
neja și udineime. Recenta lui opera 
„Sueiologie et Litterataro* e o culegere 
da studii soelale si literare serisa |n 
ultimii zeee ani. Cele dintăl sint oa: 
tribuţii la tenria teadițiunaliznalui a- 
re traaspiră mai ales in nitimele lul 
romane. Adversar convins al dunio- 
erației şi ul socializmului, Bourget 
combate cu inversunare cela ep pus 
meslo el „opera criminală a rev- 
luţiei fruneeze”, suspinind dupa insi- 
taţiile vechiului regim, facind apolo- 
gia uristoerației și a rastrlor, slaviad 
Opora educatoare a caloțieizmului susti- 
unind necesitateu desceulralizării, Bour 
get studiază pe De Bonald, pe Taise, 
ca repreziutanţi ai acostare idei și ini 
țiatari ui cugetarii sale, arătind la merat 
din urmă respectul proprietatii, inakinus 
tela eouservalonre, tueunonsterea fy- 
lului social al religiei. Intr'ua iotere. 
sant şi curios studia „Politien lui Ral- 
zac”, contrar părerilar lul Saints- ien- 
ve şi Taine și alo celor mui roceote, a 
lui Bruuetiâre, eare ma proa ima in 
sarins teoriile politice exprimata in o 
pera mental romanrier, Bimrget pii» 
te mure pre) pe acosien. Profund pai- 
holug, după el, Balzac a Presi ru 
o extenordinară putere de divinație 
toate datectele demoerațiai contempo- 
rane şi a găsit şi aderâralele remedii, 
inţelagind valoarea eatolicizmalui ea 
disciplina și friu pentru instinctele 
moasire inferioare, rolul familiei ea 
prim element social, utilitatea woel i» 
ristocrații legata de päminl și supusă 
unei monarhii legitime și seeslare, Lm- 
partanța traditiei gi a continuilății ta 
viata sociala, Printre seriitori coatem. 
porani, rari pot fi considerați ea dis- 
cipoli a Iwi De Doan, Balzar, Taine 


` VIATA ROMINEASEA 


2 <f 
EEL GT Fin. 
D 


— 


RECENZII wa 


mg 


“și ca di ai cogetarii lor, Bourget pune 

"în primul rind pe Maurice Hurriis pe 
care-l aumeşte „tonsilierut cel mal pro- 
tios al tinerimii şi servitorul cel mai 
util el Franţii eterne”. 

In studiile lui literare, „Romaneieri 
d poeţi”, analizează cu Aneja. lui en- 
racteriatică  „Mizerabilii* lui Vietor 
uge, în care găseşte Iutrupate aspi- 
rațiile proletariatului; francez din pris 
ma jumatate a secolului, romanul trăit 
de Guorges Sand și Musset; interesan- 
tul amestee de mintieizm, senzualitate 
şi evriozitate intelertuală din poeziile 
din tinereță ale lvi Sainte-Benve; indi- 
vitualitațile poetica asunăânăloare ca 
senzibilitate şi ironie ale lui Mussut și 
Hias, Cu mullă simpatie şi compre- 
benslune sint ehitate protretele mis- 
lerivaului romantic Barhuy d'Aurevilly, 
ul marelui Maupaseant cu care Bour- 
get a fost pricton, al minunatului eri- 
tic şi stilizat Vogue şi al poetului deli- 
eat Charles de Pomairols. Psihologia 
iui Loti, impresiile acestuia in câlato- 
ria po care a (hcul-u În lorurile sfinte, 
technica lai artistica, sint scosse in lu 
mină eo pålrundere superioara, 

ln studiul „Balzae nouvelliste* se 

"păsese consideraţii originalo și ingspi= 
cusa asupra deasebirii dintre nuvela 
și roman ea gegart literare, Nuvela 
Bui, dupi Bourget, un roman scurt, 
Pick romanul o nuvelă lungă, Puţini 
seriitori au reunite enlitäțijo romatrir= 
rului ṣi ale nuvelistului. Condiţia prima 
A taei mavele e un subiect tragic, o 
temă violentă. Pentru a nu cădau in 
melodramii şi a produce o impresie 
de rerozimilitate în cititor, artistul sau 
trebue să se servească de fantastice en 
Põe sin Hofmann, sau, şi acesta enn 
inijlae superior celui dintai, sa se ser. 
vească de istoria generală. Anumite 
evenitneale istorice desteapta in noi 
tut telul de viziuni, Pe ciod romanul 
istorie are mai intdesuan ceva artifi- 
cial, nuvela fiind un moment prins din 
fru! nedefinit ul timpului, esenimeule- 


„ mentele imaginare pe care le pavese ` 


le istorice, en preceduază sau vr 
acest moment, nu stot phso ln m 
ea in romat pe neelag plan cu aveni- 


teste aulorul şi de aceia ca ne da mal 
degrabă ca acesta iluzia adavnrului, 
Nuvelele, care u-au un subiect istorie, 
pentru a avea un senz filosofie gia 
pn fi nişte simple aneedole bine pos 
vestita, trebuie sa puio numai deelt a 
problema.Nuvela n'are posibilitatea den 
dezvolta, demunstra, dovedi, ca ron, 
nul lezist, dar e în schimb genul eel 
mai capabil de a afiti gindirea, suges 
rind o idon oarecare, provocind o dite 
cutie, Bourget erede cA puţine geny , 
pot produce, Inir'un spaţiu restrtga "2 
efecte wii de puternive. G 
oB 
a 1 
Eduard Meyer, Huntunislishe 
und geschitlicke Billbuug, cuvintare kis 7 
nulă fa „Soclelaten prietenilor rimana- A jl 
viului umaniste (clasic) in Berlin si 


1006, Barlin 
+i pp. ia S. 
Pentru chestia alit de deshătuta 8 
fuloasetor și nesjunsurilor liceului ein, 
sie la noi, ceea ce se spune în aceiași 
direcția de marii invăţaţi din Apus e 
tatdeauns nu numai interesunt, dar 
plin de inrățamlale, Vorbale lui Edo- 
ard Meyer esd cu atit mai greu in d 
cumpănă, cu cit el nu e numai un is- kä 
tarie mare, care se ocupă cu antirhi- 
tatea, dar e unui dintre puţinii oameni 
de specialitate ni Germaniei de ari ew 
a 


17. —pretal 60 de pi 


he 


o cultură In adevăr modernă și vni- 
vorssiă, 

Meyer arată ei rostul pimuartului 
(—lievului) nu e de a da o cullură gë- 
nerala complecti, pe scurl, pentru in- 
roaga viață, ori pentru imbrățigarea 
unei enriere practise, Ci gimnaziul tro- 
hue sn pregătească pentru aelivitatot 
științifică din Universitate şi de mai 
departe. Fireşte o opreeare culturii ST 


nerulă teebuin să den și gimnaziul, dar 
„datoria su e moi alea de a destepta 
luererea ai teg proprie printr'o e- 
ducatie stiințifică ; nu să dea un nis- 
tem de invățăminta bine determinate 
ri să introduch în „problemntie”, io 
disențin ştiințilica și prin acestea, pe 
dumal csmaliinței at aetivilaței inde- 
penienle, cure cauld aa: vlstige prin 
fine lisăeşi cunoștința”, 

Parnind dela pilda pe care-o di an» 
iichitatea prin Soeratas şi Thucydides, 
păriuții adevaratii edueaţii at Ufee, 
singura în stare de a duce o cultură 
wai departe, Meyer arată prin pilda 
vremilur vechi, unde duce o prea mare 
generalizare- a cullurii şi neglijarea e 


“dueaţiei sie fBeg, anume la moartea 


culturii elasiee. Apoi, ca istorie, ei 
trece ls rolul siinței istorica, ca d 
bitet de educaţie stiiniifică ei mnaţio- 
pala, disentină mai pe larg nalura şi 


problemele istoriei, și uecentulnd den: ` 


semener insomnilatea si pentry for- 
marea unei eoneeplii despro vistă si 
pentru întelegerea varielății gi come 
plienției fenomenelor politico, sociale, 
ete eonlimporane, lateresantă o ei 
digresia asupra deosehirii dintre coea 
ee so numeşte „iilorie politics" gi 
diotra „istoria culturali“. - 

Apoi el aplică la istorie acoieți Jo- 
trebare asupra educatiei ştiiuțillza pe 
caro şi-a pus-o în geueral, În Inceput, 
asupra pregälirii din Gimnaziu a ag: 
'arilor,—gi iusistiad in special asupra 
rolului educatie al istoriei amtichitátei— 
«i Inchee cu două punmelu de vedere 
cu fatul drepte, asupra folosului Sta 
dinini gtiimțifie al istoriei in geolile 
secundare şi peste tot, L Istoria ne 
out Să eunoaștem rolul voinței in 
viața omenească şi să judecãm capri- 
cepere orenimentele istorice, şi I. Is- 
torin ne arata imorulitalea Zedividua- 
Uanaclui modern, „eare nn conduce la 
nasterea unei omeniri mai bune, ei În 
darâmnrea ori earei culturi, la piniiel- 
reu celor mai malte erențiuni ale oa- 


menilor şi le popoarelor,“ Istoria a+ 
nume bo arată „mireille figuri, eare 
San sacrificat propriul En pentru a 
se dovata Entregnimi și n seryi unei 
idei mari, și prin aceasta au devenit 
adevăruții eroatori ai oricârei cultari 
şi prosperilaţi omeneşti”. 
V.P. 
Lë x Lë 

Gustay Welgand, Zeie Iahve 
bescht des Inatifutas ñr rumänische 
Sprache zu Leipsig, (Commisaiopurer- 
lag von loltano Ambrosius Barth, Loi- 
prig, 1005, 1 vol, de 232 pg. 

Ultimul ausar publicat de dd. Gustav 
Weigand c.prinda urmâtoariele studii: 

1. Gramabeni T. Cipri de loan 
Sot, 

2. Contribuții semusiologice (merele 
taroa Ințelesurilor lut mai și rost) de 
Gustav Welgunid. 

3. Etimologii de Poricle Papahagi. 

A Mârunţiguri (o ea produet dia 
du sau wid, dä, sulixuiulincu) 
de Gustav Woigund, 

h Formarea recentă a pumte er 
de animale în româneşte de Martin 
Hieeka, 

6. Fleziunea în Codex Dimonie de 
Th, Capedun, 

Studiul d-lui Stulan, desigur intere» 
sani, mi s-a părut eam prea sminun- 
ți. —Studiul d-lui Hiecka ole Intras- 
devar surprinzător pentru un străin. — 
Dintre etimolugiile d-lui Papahagi sint 
de primit numai acele care-s evidente. 
Autorul nu reuşeşte eind atacă cuvin» 
to cova mal obseure, Astfol pentru 
tañ negru propune ca olymon un et- 
vint care insamoä golbin, iar pentri 
wnirnu ‘negru ca mara’, propune pelat 
mi rimnma. derival dela mus goare- 
ce! Flmologiile adevárate sint: lată — 
latin popular da i mar, Aas (ke: 
ja Hasdeu, Etym. W931 admitea un la” 
lin arhaice laicus po baza ecel- 

lag grec dac) ort o seurtare din * gå- 
háti >gal negru, mára >m d ri mm 


„duşi XVII 932)— Pentru prefacerea lui 


sid și din în o, d. Weigend nu 


„Tel den explică forma mir ea o con- 


traeţie din mdor, lar pe acesta ca de- 
mind din séien ` insă, după regula 
pe eare vrea s-o stabilească, toemai 
tor ar trebui să fe rezultatul imediat 
a asimilației lul u+4 in o; acelaş lu- 
„eu peniru dur, caru ar fi trebuit de- 
rivat din "br > biidru. Forma do (=eă) 
un se poate deriva din stad, dupâăcum 
erode autorul, ci din eñ (lat. ego) in 
cazurile neaccentuate, Giiodgi cere 
mp *elaeiga>elavu bâton nouw- 
eax, gros bâton, masene, tar fidri este 
wp derivat imediat delu verbul infio- 
răre>"infonrăre >in 
la prefața d. Weigand anuață ci a 
deschis şi un seminar de limbă bat. 
gărească, Notita e prea scurta pentro 
a putea gti dacă deschiderea acesint sa- 
tigar este sau nu in legatură cu pro- 
Piganda bulgă rezacă, pe care „directo- 
rul“ seminariului romines: o facea. 
mal acum gies ant, in cursurile sale. 
Fiind învățat german și locuind de- 
purte de mesebinariile dolu noi, ar fi 
fost de aşteptat ca d, Weigand så fa- 
ca säint făra pärtinire, Şi totuş nu 
esta așa. Da invata pe elevii sai să 
pâstreze, casi dan, cea mai mare tA- 
cere dd este vorba de munen d-lui 
A. Philippide. Astfel, pentru origina 
cutărui timp rominese, d. Stoian (pag, 
DÉI citează parerile d-lor Meyer-Lübke 
și Mohl şi nn citeaza po a d-lui A. 
Philippide (Introd, în let. limbit şi li- 
lorat. rom. Iasi, 1588, PE. 66—67). de- 
Şi părerea acestuia din urmă, anteri- 
vară părerilur celorlalți doi, este ex. 


diul său, nu văd niciuna din 

4 exeelen- 
tele lucrări ale d-luy A. Philippide. In 
schimb autorul citeaza până şi Gram- 
maire roumainea d-lui Candrea, o earte 


elementară facuta pentru străini, ko, 
pana d stupida Gramatica imorică a. 
d-lui Mantin? D 

In civilizata de. țară cum se nye 


mesce asemenea lucruri, stimate d-le 


Weigand ? 


+ 
e hé 


M. C. S, Istoricul Prăcăliei Romi. 


neşti, Cernăuţi 1006, Tipografia Cen 
Konarski.—102 pg, 

Beoşură exlrem de iulereaanta pen- 
iru acei caru urmărese renustereu eco- 
nomică a Rominilor din Bucovina. Este 
vorba niei de lupta purtată eu stäru- 
ința si vrednieio de profesorul Leoni- 
das Bodnäreseu! pentru infiiuțarea sg. 
cietăţei enaperative de consum „Pra: 
vălia Romineaseă“, deschisa la 1 Oc- 
tombrie 1905 iu Palatul national din 
Cernănţi en 150 părtuși şi vare, pănă 
la finele anului trecut 1008, numara 
143 membri eu B00 purtăgii, avind zo 
re filiale in satele urmatoare: Par 
teşti de Jos, Tişuuţi, Butuşuna, Cimpu- 
lung, Fr mosul, Iacobeni, Vatra Dor- 
nei, Dorna Candrenilor, Ciocănesti şi 
Bilăceana.—Cu o taxă de intrare de 
2 coroane şi u părtăvie de 10 coroane, 
asociaţi pot cumpara in prăvăliile lor 
mirfuri bune şi efline procurate des: 
dreptul dela producâtori,impărținal upoi 
şi profitul net al îintreprinderei, care, 
după bilanţul celor 3 luni de'ntăln, a 
fost de 942 coroane adică aproape 1504 
pe an, Dar mişcarea aceasta econeui- 
că prezinta un interes și mai inalt, 
naţional, urmărind educarea unei clasa 
rominești eare,  recueeriod cumerțul 
Instrăinut să pouta forma legătura 
Bresch dintre popor și inteligența lui, 
De acela, cetilorul ya frunzări cu ine 
teres acest istorie sprijinit pe docu- 
mente ainânunţite şi ilustraţii intere- 
sante, așteplind cu nerăbdare apari- 
țiunea pärței lui a H-a, unde va gasi 
desigur şi mai preţioase informativni 
tu privire la succesele mişearii econo- 
mice incepute la 1905. 


G. PI 


i 


Du 


Lt 


Const, J, Flores, Roll Bâncilor 
în mişeaveu comercială, Bucureşti 1905, 
Tipografia „Eminescu“, —23 pg. 

O dare de sumă se pânaşte în „Viaţa 
RouinineaseA“ (An, L No. 10 pag. 654), 
in recansiunea revistei „Economias Na- 
ționulă” din ale carei No. 9, 10 şi 11. 
este extrasă această brosura. 


G. K. 


Lë 
ké $ 
Tudor Pamfil. M. Lupescu yi 
L. Mrejeru, Carte pentru, Pineretul 
de io sate. Birlad 1907 1 vol. de 255 
pag. 1 leu 25 d. 
Marele erenimrule desfăşurate in 
tară, in ultimul timp, nea uratat ca 
pe Naga pâmini, pătura de la sate mai 
ure nevoia şi de cultură, La noi nu e- 
xistă o bibliotecă eflina și buuă pentru 
cel potini deprinși cu cititul. Biblio- 
lera „Steaua“ aduer oare-caro servicii; 
dar nu e uer ua, Carton despre rare 
e vorba umple ou gol simtit, Autorii, 
toli Bi da săteni, sint o chezăşie ca 
nu o nicio carte de mintuiala ulei 
do speculă. Oilţerul (Tudor Pama) 
cawl să dogleplu o să  inrädä- 
inez Au inimate salenilur noştri 
idvz da peam şi de kara prin bucăți 
luate fe dru Proentul tarilor noastra 
fio dan episoadele rpzbh ui! pentru in 
dependenti, Crid-ahi dol mutari, bine 
entinsculi ea folkloristi pi eouduchtori 
Wi m felimalului de la Zorten), en 3 să 
facă eunoseut diferilole legi, mai nlos 
perlen cure sa rriorä In viața silens 
nului, deselhizimdu-i ochii asupra bon- 
elor ce nr cădea pe capul lui, din ne- 
tunowsterer jor. Tot cuprinsul cârlii e 
presitul vu elatace de voinieiu, eu echie 
uituri şi framintăci de limbă, luute din 
Grat poporului spro gl atrage şi a-i 
urata că cartea e făculă pentru el şi 
“lu erf eari, rupti dia trupal lor, nu sau 
departat de ei şi na iwn dat uitării, 
LS 


RECENZU 505 


. ` 

Th. Ribot, Kssai rur los passions, 
F. Alcan. 907. 

Puţini psihologi au contribuit desi- 
gur la raspindirea şi popularizarea 
ştiinţei lor în acelaşi măsură ea Th. 
Ribot, fruntaşul psihologiei franceza 
«ontemporune. Monograllila lui clasice 
asupra boalelor memoriei, voinții şi 
personalității, au ajuns la un număr 
uimitor de ediţii, făciad enncareuta 
celor mai bune romane, Raspludires 
lor se datorește desigur faptului ra 
răspundeau unei nevoi adine smile 
a spiritului contemporan, dar nu mai 
putin evmpetenței recunaseule si ct- 
lităților deosebite de claritate gi de 
ptecizie ale aulorului, 

Preocupat in anii din urmă ul rod- 
nirei lui nelivitiţi științiflea, eu stu- 
diul pârței celei mai obscure, dar 
ponte celei mai interesante, a psiho- 
glei — viaja afoetivă—innrele psiholog, 
care nen da! in „Psihologia sentimen- 
tolor” ua tallos genoral al el si in 
„Logica sentimentelor“ a aratat "0 
chip alil da magistrul influența senti- 
menlelor asnpra opersțiilor intehs- 
bule, In nowa sa oprrå Fannt sur 
lex passions“ deserle in linii mari m- 
rose manifestari Insemmita ale vieții 
nfocțive, pănă acum alil de puţin stue 
diale yi cowsidarule mul mult ven Iri- 
irimi în domenini moralei decit în a- 
celi al psihologiei gtiinţifica, Credem 
ulii a umalira pe Ing urează operă, 
eare prin sabisetof sân hiterosewarn mui 
ninal pe speriulist, dur pe oree om 
cut şi păleuna de importants nemih 
surata n științei subetulul, 

Pina in timpurile dio urmă, muti 
palbulngi își puseseră in roreelârile 
experimentale celo mg) mari sperante, 
Azi uyplimizmul lor a svèzul, spiritele 
judicinase revunuse vă roznltalele n-au 
corespuns astepiărilor, mai alex în du 
meniul vietii afective si în meel al 

functiilor superioare ale spiritului. Ri- 
int, care a fost unul din cei data 


Forge RT N'fidädéfësd beier 


cari a făcut cunoseule în Franţa cer- 
celările experimentale alo şeoalvi ger- 
imane, cercetări atit de răspindite azi 
In această țară şi in America, recu 
noaște ueuin acest fapt. 

In prefața acestai opere, el afirma 
că observaţia şi experimentaţia sin- 
sure nu sint desjons pentru a consti- 
tui o psihologie a sentimentelor, „Fără 
istorie şi documente biografire, spune 
el, nu ieşim din peneralitați vagi și 
viața pasională în varietțile şi rea- 
litatea ei conereta ne rimine închisă 
şi inaccesibil", 

În partea I-a a oparii sale, întitu- 
lată „Cei o pasiune ?*, Ribot cauta că 
urâte caracterele ce deosebose pasiu- 
nile de emoţii. Pe cind emoţiile se 
caracterizează prin intensitate și seur- 
linie, pasiunile se earacterireazii prin 
predomnirea unei stări intelertuale, 
prio Stabilitatea şi durata lor relativa; 
pasiunea e o emoție prelungita si in- 

: Jeetualizată, Dar eu tot fondal Le ty- 
HDD, earacterela emoțiilor si ale pu. 
siunilor stat no numai dee, rat 
contrare. Pe cind emoa è o stare 
Primen şi bruta, pasiunea e de for- 
Wel secundară și mai complexa, E- 
moia e o operă a naturii, un rezul- 
lat imediat al organizației noustre; 
pasiunea e în parte naturala, în parte 
artificială, find opera reflexiunii a- 
Lomp? instinetelar şi tendințelor non- 

re. Emoţia se opune pasiunii ca în 
Patologia starea acata, celej eronice, 
Naşterea pasiunilor e datorita unor 
“auzea externe (condiţiile medialui am- 
hiant ce lavorizonză expanziunea unei 


tiştigala, slabe şi de scurtă du 

i rută, 
aR, izvorul pasiunelor coler= 
ve drșteptate de chestiile religioase, 


a indivi- 
dului, temperamental şi caracterul «au. 


dorinți si aversiuni, legate de viata sa 
organjel sau conştienia, La mm op 
normal existi toale tendințele, adieg 
toale se pot manifesta in coad'tiuni 
apropiate, Daca intrun individ He 
sint toate Ja acelis nivel de modiy- 


BA 


Considerat ra o ființă afectiv déi 
` ă, ai 
eun mănunehiu de lrebuinţi, Mada 5 


eritute, acesta realizeaza tipul amorf, 


câruia li lipsește earnrtarul alactiv vi 
pasiunei, Dacă juză o tendinţă oarveare 
a amorului, jocului, beţia, ole. e mai 


prouunțată şi iesă in relief, avam primile ` 


olumente, forma embrionară a one 
pasiuni, Se gäsese și tipuri e ` 
dar majoritatea oamenilor iasă din 
euloarea neutră, La orce organizm mea» 
tal e de ordinar, o tendintă san 
mai multe te predomnaae şi im prima 
individului modalitatea lui aferlivă. 
Această modalitate « o dispoziţie ge 
nerala, diferita de Pasiune enre-i a 
stare specializata, ca un e derit tere- 
nul pe care germineaza pasiunea. 
Pasionaţii sa pot reduce Ja două ti- 
puri: cei cu o singură pasiune şi cai cu 
mai multe pasiuni simultane 580 stje» 
cesive, Cei cu o singură pasiune, sint 
marii pasionaţi, caractere unificate, an 
prin armonie ei prin hipertrofie, pris 
exagerarea unei tendinţi care aproape 
reduce pe evlolalte la neant Cei ev 
mai multe pasivni simultane sau sir- 
eosive, se disting printr'o senzibilitata 
extrema, ce vibrează la orce eveni- 
ment, dar nu trebuese confundați cu sen 
limentalii şi emotivii impulzivi, esci 
ceea co face pasiunea, nu-i numai ar- 
doarea și forța tendințelor, ei mai ajes 
preponderența și stabilitatea unei ten- 
dinți exaltate prin excluziuea şi lu 
detrimentul altora, Pasiunea e o in- 
elinaţie exagerată, care devine centrul 
totului, subordonindu-si celelalte inel. 
matt, Ea e in domeniul senzihilității, 
Coen ce e ideia fixa in domenial inteli- 
Beoței. Caracterele specifice ale pasla- 
nii se pot redure la trei: existența 
unei idei fixe, duruta şi inleusitaleu. 


deia fixă poale porcurge o serie con- 
tinuā, cara porneşte dein ideia simplu 
dominantă până la acea delirantă si 
pulolugică. în privința naturii sale, 
unii suslin preponderența elementului 
inteleelual, alţii, si spre aceştia înclină 
Ribot, a elementului afertivo— motor 
Areastă ideje lixa, ce lucrează ca scop, 
poate proveni dinafară, suggerală de 
un eveniment exlerior, sau dinăuntru, 
prin transformarea unei arpiralii con» 
fuze Intro caneoplie clară, Orce pa- 
siune e spreializarea unei tendioti a- 
iractivo sau ropulzive co so coucon- 
trează intr'o ideio, luind constiinta de 
sine, Individul e astfel divizat in 
donà părţi: pasiunea sa şi restul, Idein 
fixă e semnul derivărei énergiei intr'un 
senz exclusiv, Durala pasiunii va- 
riază, dar e sufcientð peniru n di- 
lerenta pasiunea de simpla emotie, 
care o ò manifestare instabilă şi Ire- 
cūtonre. Carnclerele instabile, emotivii 
impulzivi, nu pot avea pasiuni udeva- 
rate, Copii in general n'au pusiuui, a- 
fară da uma, ldcumia, De altfel pasin- 
vea fiind o formă intelectualizată a 
vielii afectire, presupune un grad de 
intelizență po cari et mul pot atinge, 
Intensitatea pusianii pu e un semn 
strict speciile. Sint pasiuni statice (urs, 
ambiția, avariția) în care cheltuiala de 
energie nu-i evidentă, dur în acestea 
slorțarea se exercita sub iormuă de 
oprire de mişebri, energia râminind 
ia stero de tensinne, licia fixă avind 
la bază o trebuinia atractivă sau re 
pnlzivă, constitue cu timpul pasiunea, 
prin cooperarea strinsă a asociației gi 
a disoriației, a imaginaţiei creatoarea 
si a facultăților logice care sint sub 
ordinela sale. Ribot susine ea imagi- 
natia adevaratilor si marilor pasio- 
mail emai ales afeclivà. La ei imsginelo 
deorigini obierlivā nu sinl simple stări 
intelactuule ci sint insotite de o stare 
afectiva incercata iu trecut, reinviată 
In'prezeat și cara e elem entol principal 
ul stării lor suñetesti totale. Printre ma- 


RECENZII 67 


terislele pe care pasiunea le întrebuin- 
țeuză pentru a-şi ennstrui ideala! său, 
pentru a-l modifica și retuvi, Ribot puno 
memoria alectivă in primul rang. Pa- 
siunea, din cauza duratei sale, nu tráie- 
şte numai in prezentl ca emotia ri in 
trecut și in viitor, mutrindu-se din a- 
miutiri, cari nu pot fi reprezentări săci 
ci stiri aluctive rememorate san an- 
ticipate. 

Operatia legică, care e in fundul ori- 
cărei pasiuni, e o Îndecata de valoare 
în care predomibă elementul eme}to- 
nal, La aceaste sei poule adâogi ca 
element lagie auxiliar, un raționament 
constructiv, propriu facultății ereatoare 
nu pasiunii însăsi, și care ține un Joe 
foarte mie la pasionaţii vielen! i 
ceva mal important la cel refleetați si 
ealeulatori, şi un raționament de jus- 
lificare, manifestare parțială a instige- 
tului de conservare, a siarțare a in- 
dividului de a-şi menținea starea, ln 
privinţa raportului dinlre pusitwe şi 
voinţă e de observat ci activitatea 
molriee nu-i identică la toli pusiona- 
ţii. Sint pasiuni dinamice, în care e 
lementul molar e mai puternie ca cel 
inteleelual, şi pasiuni statice, în care 
predomină mai mult reflexiunoa inhi- 
bitorie şi elementul intelectual, Dar 
siot si pasiuni (amorul, ambiția} ce 
pot mparţinea umbelor tipari, aceasta 
atireă de temperamentul individual, 

In partea Ia şi a tan operei 
sale (teuvatogia pasiunilor), Ribot a- 
ritind slubele ccnaştinţi pe care le 
avom asupra substratului fiziologic a 
fiecărei pasiuni, annlizează pe seuri 
caraetorele pasiunilor ea corespund 
tendințelor ca au ea scop conservarea 
individuala (lacomia și beţia), tendim- 
jelor ce nu en scop conservarea speriei 
(amorul en formele loi eterogene ge- 
Tozin, amestecul de iubire şi dispret, 
de iubire şi de ură), tendințelor ce 
coniribue la expanziunta individului 
și Ja afirmarea voinței lui de putere 
(pasiunea uventurilor şi a jocului de 


568 . VIAŢA RONINEASCA 


bazard, ambiția, avaritia, ura, invidia), 
tendințelor superioara (pasiunea este- 
iiet, stiințiea, politică, religioasa, 
morala), 

In partea a IV-a arata cum so sfir- 
ese pasiunile prin saliotate sau epui- 
zare, prin irnasforinare, prin substi- 
inție, prin nebunie #au moarte. Pa- 
iunile se afirşese prin epuizare, cind 
+lemuntele nervoase re produc o stare 
determinată dorin inexrilabile, angs- 
teziale, incapabile de n mut lucra. 

Conditiile de tennsformare a tnei pa- 
sinai în alta intrun iadivid sint: un 
surplus de energie ce ara navoe să 
ñe choltuit si apariția unui scop sau a 
unei idei ceoudacătoare, inlocuind pe 
alta: de exemplu: transformarea a» 
morylui uman io dirio şi viceversa. 
O pasiune se poate schimba şi în con- 
trarul său, atunci ideia fixă sau do- 
minantă nu se schimbă, dar iucelează 
de a D un conten de asurialii plăcute 
si atrăelive : de exemplu: transforms- 
tea amorului în ură. O pasiune ponte 
H imloeniti eu situ en totul diferita de 
nalari, căci viuțu alectivă suportă e 
zistenin unor temdinţi nu numai dife- 
rita dur eliiur opuse gi contradietorii, 
din care Dacare Jet ure stopul ei pro- 
priu.  Arătind că pasiunea se poate 
shirsi uneori cu mebunia, Ribot dis- 
tui mir că intime, ecñutiod sa Jà- 
nmureaseă interesanla problemă i ra- 
porlulni ei cu patologia spiritului, 
Luini ca criteriu priocipali nl bogie- 
lor spiritului, Hpsa de adaptare origi- 
nula sau ciştigată u individului la con- 
dițiile lui do existenți, el obserră că 
enructerul de adaptare inrorvelă şi in- 
complectă e inerent pastunilor, Duca 
nu ke poate susţinea că ale pasiu- 
mele sint vătămâloare individului, e 
incontestabil ca fapt de ubservnţie gi 
experiontă, ch arica pasidne chine mij- 
tocio falşiăcă mecanizmul normal al 
constiintei, n earui regulii o o schim- 
bire și adaptare perpetuă, Pasiona- 
bul urută adesea o mare abilitate in 
adaptare, dar această adaplara e u- 


nilaterală şi anormală. Lulad ca eri- 
teriu plasticitatea de adaptare a inte- 
ligenței ai A netelor, pasiunea se a- 
propie mai mult de nebunie docit de 
starea normala, Dr. Hendn in opera 
lui „Le passioni* a susținut ca pasis- 
nile sint forma atenuate dar equiva- 
lente ale psihopatiilor. Ribot inclina 
entră această tezi pntologica, susţi- 
niod totusi că identificarea complecta 
dintra nebunie şi puaiune è inaccop- 
tabilā, In privința valorii pasiunei ca 
fapt biologie, el sestine că răspunsul 
depinde de concepția pe care nio fu- 
eem asupra vieţii, după eum o fperet- 
ciem dia punctul de vedere al chel- 
luelei sau economiei forțelor,  Evalu- 
ind obiectis rezultatele ei, rispunsul 
e mai degrabă negativ. 

Orce pasiune, chiar scurtă, e o rup- 
lură în viaţa normală şi senmelo ei 
distinctive sint formrros unni caracter 
parțial, asociații şi desuciații dirijate 
de o singură ideie intr'o directie unics, 
pularizaţie a conştiiuței. Ea e o stare 
anormala dacă nu patologiei, o exere- 
esula, un parazitin. Un om fără pa- 
Kiuni nu-i, după cum am ereda În pri- 
ima Telere, o finga inertă gi fară re- 
sorl, el are posibilitatea du a reaeți- 
eng si activitatea explozivă a emoti- 
vului «a şi tendința violata și formi 
a pasionalalui, nu sint neresare exis 
lantei. Pasiunea neflind o manifesta 
primari şi simplă, un dar al pntarii, 
ci mai moll operu iriyoit u omului, 
o greu de susţinut că ca vonsiiloe uu 
cistig şi îl intrmrază In lupta vieţii, 
Dim ucest proct du vedere. spone Ri- 
bot, utilitatea ei e foarte contestabilà. 
Dur el cerceteazi rezultatele pasiune 
lor numai pentru individ nu și rezule 
tutela lor in atura do el. in societate 
In wes domeniu marito schimbari 
soclale, constructive sau atragăloare, 
de ordine religioasă, politica, sociuli 
sau murală sint desigur datorilo pa- 
siunilor şi rolul lor apare aici imens. 

0. B. 


m en a 


Revista Revistelor 


E Convorbiri Literare. (Pebrna- 
rie). „Prefaţa“ ce va pune d. Dui- 
an geck la un volum al său ce 

a esi ura Biblioteci 
D. Duiliu Zamficeseu, bere erger 
în aceasta pretuța literară, să declara 
rg «ţăranii invirtese carul cu patru boi 
prio curte, şi rer påmint", Daca e vor- 
bu să amesteeâm economia politică in 
literatura ` apoi vom trimote ai noi pe 
relilorii „prefeţii* la crunicele noastre 
interne. D. D, Zumbreseu vorheşta prea 
des a „frumosnl” în arta. Eu sa fiu 
nuvelist siu romancier, n'agi ati 
niciodată această chestie, geg nu Se 
chema Balzac ori Maupassant, E im- 
prudent, dest Viaţa la țară e aproa- 
pe o operă de ralcure.—0 poezie de d, 
Cerna, care, duch dovedesto senzibilie 
tate şi must, o tot atit de departe de 
Eminescu, ea acesta din urmă de Siia- 
kesponre, Cei care voese să descopere 
peniile incă din Gesi, pentru că d. Maio- 
reset a descoperit pe Eminescu, uită 
că d. Maiorescu, nbin după Venere şi 
Madona, a pus, (mid, pe Eminescu 
departe după Alexandri—ceea ce sca- 
de, nu-i vorbă, şi meritni de prooroc al 
d-lui Maiorescu, Reproducerea unui 
nelusemuat raport al d-lui Maiorescu 
despre o carto de pedagogie. In notà se 
susţine ca limba scriilorilor Ardeleni 
graţie d-lui Maiorescu s'a indreptat. 
Dar tremea > Progresul fatal al tutu- 
vor lucrurilor ?—In frig (după Heine) 
de O. Carp.— Mama, drama d-lui Micles- 


cu, core incă nu sa isprăviț, Despre 
revista „Propâșirea* base „Fa urma *— 
Ua arlicol al d-lui S, Puşeariu impo- 
trivas d-lui Philipide (vezi No, 2, La 
-VAR.*)—0 dare de sama, de d, |. Bog- 
dan, despre cunoscuta carte a dlui 
Radu Roseiti.— „Muzeul nostru na- 
țional* de d, Tzigara-Samareaş: no- 
voia de a se clădi un Muzeu construit 
anume pentru menirea sa,--in stil ro- 
minese. D, Trigara-Samurenş da și pla- 
nul acestui muzeu; combate pe d, dr. 
Istrati, rare ar (| voit sa deslineza a- 
cesti scop cladirile râmase dela ex- 
pozitie, 

Sămănătorul (Februarie si Mar- 
tie). Versuri de Anghel, Stavri, Z, Bir- 
san, Vilsan, Natalia Iosif, Ion Dräen, 
nescu, G. Rotica, Eraterina Pitiş, ete. 
D. St. O. Iosif ne da o frumoasă tra- 
ducare din Longfellow („Excelsior !*), 
„Dojana” şi o „Rugăeiune* pentru iz- 
băvirea durerilor prin care trecem — 
Nuvela de N, Dunnrennu, M. Sadovoa- 
nu ele. Acesta din urmă a seris „la- 
necatul”, şi fiindeă şi d, Girleanu a 
binevoit sn-şi mai imbogăteasea baga- 
jul literar incă cu o perlă, intitulata 
„Innocatul“,—d, Dragomireseu s'a şi 
pus să cinlârousei „relieful“ celor doi 
seriitori, declarind, bine ințelea, că pro- 
zalorul siu, d. Giileanu, e mai dihal 
de cll—val !—mnecolaboralnrul sau- —A- 
ceanta e siogura nota veselă co ne-a 
mai däseret?t frunţile, in vremurile n- 
cestea grozure — Cronici: de d, Scurtu, 


pămintul sint în primejdie, amânun- 
Legio acele diferite primejdii şi ne 
pune la indămină şi leacarile, consi- 
Hind impădurirea țarii, inlocuirea ot, 
cil eu vin, stirpirea păsărilor valima- 
toare agriculturii, laființarea sindica- 
talor agricole, hrănirea ţâranului cu 
pine de griun, carne da berbec, mal a- 
les cu cartofi şi vin.. Ne asigură in 
fine ch tot ce a seris şi va mai serie 
incă (vai!) despre Rominia, purcede 
mui ales din „mon vif et humanitaire 
dérir d'asswer définitivement et fer- 
mament Vavenir de cette riche com- 
trée"... Merçi! Cum se vede, d. Serph 
nu a făcut frä foləs primejdioasa cñ- 
latorie de la Nuka-Hivu la Caracal, 
fapt pentru care merita negreşit retu- 
noştința Rominiei in general şi m... 
Arhivei, în special Ca literatură in- 
Hilmim o nuvelă de d, Caton Theodo- 
rinan şi versuri de Riria şi Eugen Bou- 
reanul. 

Hevista generală n Invăţă- 
mintului (Martie, Bucureşti). — D. 
Haret — „Un eveniment istoria“ —ann- 
lizind proectul de lege pentru organi- 
zarea inrățâminlului superior, pune în 
evidentă incoherențele şi lipasa de com- 
petență a autorului: „Nu cred să se 
í dat vra-o dută numele de proect de 
Tege unei lucrări mai incoherente, mai 
netngrijite, mai contrarie bunului sim}, 
şi care să dovedească în mod mai 
complect! deplina ignorant a autoru- 
lui in materia pe enro pretindea să o 
legifereze”, Se ştie că acest proiect 
m-a putut fi transformat in lege, cu 
toata sforțarea raporlorului lui de a-l 
trece prin Camera, Dar duci autorul 
legii n-a reuşit să Jeso nimie posteri- 
LD) prin proectul sau, de sigur ca 
«oncepția raportorului despre rolul pro- 
fesorului universitar se va iransmite 
generuţiilor viitoare : „Dacă ţinem so- 
coteniă că trăim în împrejurări sociale 
in care diviziunea muncii nu esto a- 
plicatā, cind este necesar ex acelaş um 
să aibă mai multe vcupaţii, şi cind e 


natural deci ca pentru mulţi profo- 
sori culedra să Be un simplu punct de 
sprijin pentru alte ocupaţii, nu putem 
impune profesorilor ca să-şi consacre 
tot timpul entedrei“. 
Cultura Romină (Februarie, lași). 
D. (iăvâneacul— Reforma Universită- 
ţilor—eritică rezervat decedutul provet 
al d-lui Diseseu. Şi cu aceasta ocazie 
autorul ju apararea Univorsitaţii de 
laşi, 
Săptămina (Februarie, Martie). — 
Vorbind de piesa Vlateu Vodă, pe 
care o laudă, d. Panu, bazat pe fap- 
tul că autorul, schimbind nişte versuri, 
len Det lot aşa de bune, conchide 
tă piesa e scrisa de d, Darila.—ln 
Luptătorii de la circ, d. Paun face 
psicholngiu— inferioara şi grosolans— 
a acelora care se dau în vint după a- 
semenea speciacule; Tal arată şi aver- 
siuneu sa pontru asemenea „artişti“, — 
Sub titlu de Bilanţa economleă a 
Romîniei, discută importanţa ce w 
are exportul şi importul in stabilirea 
bagăţivi unei (är, care nu-s fnelorii 
decizivi, trebuind să mat ținem sama 
și de al treilea factor: situația econò- 
mică, industrială, Ananciară şi agricolă 
s țării.—lIn Domnul cure nu e gră- 
bit niciodată, d. Panu face interesante 
şi originale observaţii asupra mersului 
—mui repede ori mal incet—al dife- 
ritelor cetegorii de oameni, dupa oen- 
Pan lor.— Vorbind de legea invâţă- 
mintului superior (ee a râzul), d. 
Panu arată că condițiile carute da ac- 
cesul la entedrele universitare lrobuo 
să decurgă toale din ideea că profeso- 
rul universitar e ercator de ştiinţă. — 
In Psichologia unui agent electo- 
va! în timp de criză arata vulgarita- 
tea, dar st situaţia dureroasă a infamei 
spețo cure se desrolta pe politicianismul 
nostru. —În Răsecalele din Moldova, 
d. Panu enunţă principiul că, după 
cum Statul intervine in folosul popu- 
luţiai urbane, imnpuaind prețul, de pilda 
ul cărnii, pinii, ebiriei, ete. —clad mā- 


mg wl proprietarii de case ar 

uri —tot Dën el poate inter- 
veni in favoarea țăranilor, laj cu a. 
rendaşii, eâci pămintul El o necesi- 
tato de viaţa şi de moarte pentru ţa. 
rani, CH pinea și carnea peulru ari- 
teni.— la mai molte articole intitulate 
chestiuni de estetică muzicală, d. 
Panu sustine, in substanță, părerea, 
care și noua ni se pare adevărata, ea 
INUZiea nu etora decit sentimente 
(curo, ele, pot stirni, apot, asociații de 
idei individuale), — i Hiel docum ima- 
Hini vizuale (să vezi intrun cintec poi- 
saje, brci, ete). 

in chestia socială la sate, d. Panu 

arată grozava situație: proporția intre 
Marea proprietate şi intro cen tīra- 
nenscă, —şi inca d. Panu utilizeara cifre 
vechi! Deu cere intervenția statului 
in raporturile dintre proprietari-aren- 
dassi şi tarani, in numele intereselor 
năţionalr şi ale proprietății inañsi — 
In articolul un urmaş al lui Barbu 
Catargiu, d Panu răstoarnă, tară grou- 
tate, concepțiile d-lui P, Carp asupra 
ehestioi agrare, In Invăţăminte, d. 
Panu nrală absolut urgenta nevoe de 
a initia pe tāran ln viața politica, Alt- 
mintrelva, rămânind in starea arensta, 
nu va şti niciodată cum să ceară ceea 
eei trebue: pe de alla parte, nn vom 
fi un adevarat popor, compact.—la ul- 
lima „Săptamina”, arata perfida pur- 
lare u presei ausinace jn vremea ris 
coalelor, prolestind Incontra obrăzai- 
ciei acelei prese, care nu-şi da sama 
că are a face cu un popor şi nu en 
cine ştie ce populatii balcanice, 

Lu Nouvelle Revne, (Februar 
şi Mart). 

O interesantă privire generala, gon- 
grafică şi istorică, asupra chestiunii, 
aşa de importanta aclualmente pentru 
Franta, a ţinutarilor din sadul Al- 
gariei şi Marocului face câpilanul 
Rieq îm articolul său „Le pragul Sa- 
harei“. Autorul, cu competența omu- 
lui care a trăit mai multa vremo prin 


—— REVISTA REVISTELOR 


acele locuri, deserie situația acelor ți- 
nuturi şi rezumează, in fazele sale ga- 
nerale, istoria exlensjunii influenţei 
franceze la sud dè colaniila sale, spre 
Saharna. „Camera Lorzilor si libera- 
Laut englez“ esta Dill an studio 
asupra conflictului intre Camera Co- 
minelor şi guvernul englez pe de-n 
Parte, si Camern Lorzilor pe de ulta. 
Autorul, Pierre Bernus, după ce arata 
că aceal coufiict s'a produs pe ches- 
lunea insățămintalui, aşa după com 
prezisese, corveleazā origina si solul ia 
probabilă a lui. Pe vind Cuimara Co- 
munelor studia şi vola difarile proes- 
te democratice propuse de guvernul 
lni Campbell-Bannermann, en „Plural 
Voting Bin“ (resfinţaren pluralita ţii 
votului), „Trade Disputes Bill“ fin fu- 
losul asociaţiilor muncitorilor), „Rer 
chant Sehipping Bia (pentru imbon- 
nātāļirva stării marinarilor de pe vas 
sele cotmerciule) ete... —Canveru Lorzi= 
lor se veupu cu exaininareu legii fn- 
văţâmintului {Education Bill), admi- 
să de Camera Comunelor. Ne indräz- 
niad să respinga aceasta lege alit de 
populara, Camera Lorzilor a modiñea- 
t-o complect, schimbind chiar prinei- 
piul general al ei, care eta de a se 
treca controlul Invățamintalui din mi- 
na Bisericii în a Statului, Tn fuja u- 
cesloj imprejurări guvernul retraso le- 
gea. Dar lucrul nu poate räminea ai. 
ce. Legea ncensta a intrunit in Came- 
ra Comunelor een mai mare majori» 
tate care s'a văzul intru Cameră en- 
zleză şi majoritatea aceasta fusese iu- 
vestită de naţiune cu mandatul de a 
vata legea instrucţiunii, pentrucă ja 
vederea ei se făcuse alegerile, Astfel 
Camera Lorzilor opune un veto nu nu- 
mai guvernului şi Camerei Comune: 
lor, ei chiar poporului intreg. Ce va 
face guvernul în faţa acestui fapt? 
Se propun o sumă de soluții, dar se 
pare că guvernul se va opri la cea 
mai potrivita, care eslo aceasta: ole. 
ge votata de Camera Comnnolor sires- 


dh 
AA 


pinsà de Camera Lorallor sa fie def- 
nitiv primită dacă în sesinnea urnini- 
loate o votează isr Camera Comana 
lor. Soluția e en atit nwi buna, eu at 
se glie ch in genere lorzii, pel ză 
mandatele lor, aşa ca, de pilda în 1905, 
din Sat lorzi, 170 mm van dus nicio- 
dată la Camera, 53 au fust o singură 
data şi numai 105 au frecventat mai 
mult decit 20 de şedinţe. Astfel ka, 
care niri nu ceprezinlă națiunea, ror 
5 lipsiţi de un drept, pe care nici mu 
țin sa-l exareiteze, deci! In cazuti rari, 
cum a fost eu legea instrucţiunii. — 
Foarte juste observaţiuni asupra ale- 
gerilor din Germania aduce Joseph 
Ribet în articolul nau „Alegerile d-lui 
Biilom*, A seit guvernul Impărutalui 
Wilhelm al Îi-lea invingâtor sau in- 
vins din aceste alegeri? Cu toala gg: 
rele de triumf ale lumii otciale ger- 
mane, ctu tot sgomotul feat ln jurul 
celor 35 mandate perdute de socia- 
Hall, guvernul a egit invins, În ndo- 
văr dizolvarea parlamentului s'è facut 
dia cauza luptei guvernului cu eg: 
tral", caro eritiea politica absolutistă 
a impäratului. Contra acestui „Centru“ 
sa făcut dizolvarea și s'a dat de gu- 
veru lupiu,—si care a fost rezultatul 
alegerilor ? „Centrul“ şi-a păstrat toa- 
te locurile, pria urmare guvernul a 
fust bătut, Cit despre strigătele do hu» 
curia ale guvernului pentru perderila 
socialiștilor, acestea au fost numai un 
derivativ, o mingiere de nòvoe faţă cu 
infringerea suferită, La ucenstă lache- 
ere la care ajunsese tooretieeyte, lu 
dus pe autor și contactul ru eileva 
personalităţi polilire germana : libe- 
rali ea Th. Wolf, Barth și H. Drees 
au recunoscut ch guvernul aliat ew li- 
beralii u fost bhtnt de „Centru“. Dar 
Sacialigtii 3 Co toate că au perdut mai 
multe scaune in Cameră, totuși, ca mi- 
mir de vatanți, socialiștii aw clştigat 
mii de roluri, egen ce dovedeşte ch 
propaganda socialistă prinda din ce 
in eg mai mult in masele muncitoare 
și inteleeluale, — Deputatul F. Dublei 


„VIATA BONISEASCA 


EE 


publică un studiu asupra fazelor prin 
care a trecut, in Franța și în alto țări, 
chestiunen infiinţarii Ministerului Mun- 
cil Con diulai propunere peniru erearon 
unui atare minister s'a făcut in Franța 
la Lëtz de către Lovis Blane, — bine 
înțeles Dr niei un rezultat pentrucă 
ideia era premnturi. Tirziu, după ce 
ideia intervenției statului In regule- 
mentarea munchi (munra femeilor și 
a copiilor, higiena muncilorimii ete.) 
a fost admisă în statelo inaintate, sa 
putut vorbi, cu oarecare speranţă de 
izbindă, despre ereurea eh instituții 
de ocrotire a muncii. Atunci s'a ereat 
in unele țari un Oficiu al Mumeii, din 
dezvoltarea şi extinderea caruia s'a 
nascut Aintaterid muncii, Statele- U- 
nile ale Armericei au avul la (em un 
serviciu autonom. asemeènen unul mi- 
nister, special al muncii, Noua-Zeelun= 
da a creat în 1801 Ministerul munrii, 
Anglia la 4893, Belgia la 1595, In Frun- 
ţa ideia lui Louis Blanc dei 1843 a 
fasl reluata în 196, şi în 1800 fara 
succes; de-abia în 1891 s'a ereat Of- 
elul Muncii, din care în 1906 s'e tote- 
melat Ministerul Muncii ineredințat tui 


Viviani, dupa ce propunerile din (at, 
1893 şi 1903 in acest sens râmasteră ` 


fară rezultat, De sigur că suh condu- 
cerea Utolarului actual, Ministerul 
Muncii va câpăta un mare Pol In vin: 
în economici m Franței. 

Remarräm incă dintre articolele pu- 
blicate în numerele de pe Februar și 
Mart ala acestui reviste: traducerea 
studiului lui N, P. Wasiliof „Adavă- 
rul asupra Cadeţilor”, rare n avut 
atila răsunet in Rusia ` notele Ini Ra- 
queni asupra portului mort de curind 
Giosuè Cadrucel; impresiile din tre- 
careu prin Macedonia, zi din timpul 


şederii de o săptămină la Sona ale ` 


lui Ernest Frâville, şi observațiile in- 
tercsante asupra conșt'inții colective 
aje lui Georges Touchard. 

Mervure de France (Fevruur si 
Mart 1907). 

Pe buza unor informațiuni foarte 


ei ŢA Hi VTL ON 


paul Lis se s på 


i 


de e, gëÉilnie in elrgerile 
EM anuar 


Sr 3 Lebruas 


me (din 


anului arestula). sint Jupts mea du e 


itica mondials. în rer diu 
treizeci de ani (rriuania a pi 


mult: populelia e sprit. oras 


sau mărit, jucrările pihlire = 
muhit. fabrirel» ile ssamen 


gul s'a desvolta!. Nuta s'e nts: 


ea pitalurile Bu vrei evnshisreal 
Acensia PApPaDiiiiue e rpmch a ay 
ca rezuliate : crearea mne) burghes 


bogate care anti <a dire: 
unui proletaria! thine» 


din Darmstadt- la diferliuies d 


Her, m etştigat iot mai mull tersi 
politică şi ari Germania a Ireni 
minile aristocera iri agrare lu 
mile ri. Dar e proletariatul pf 
tut mai mare + mai ronsiient A 


in zi, isi dn milina ma si spe 
lupia mijlonerle de produre, rere 


sint mpannjul erzu futro aresta sliows 


mari clase sorislo esie ew Lars 
Të, enre, dupa ve in alegerile A 
ivalate a vita! nwi u . 
Ip ultimile alegeri a iri 
burgheziei Meri, vontr) da 
Nereusila ` wgcial ef Jung se PTR 
front rare Se deierst 
de mot andre pa 
Bilat in jurul 
eest senlimen! 
ES socialismul 
ta Mare 


SUP pna bo aleger 
Haf tg al ate e 


e in lezaiurä ru 


LETTET na atei sia 
Je Ve ke Geru shiri a e 
"ir 
indiat peuri pina penipu pesis 
a 
Tei Beran ar de srx he 


de 


tuelle Ae debuzeuri moua sprita 


aresbil, fil simona socials 


Wée Ve? şi Politică a „Germania 
Cele doua mar 


prod leme 


raro UTE 
să se ermgpgeie:e Hupgheris arpas 
“are a impins pr Dernhure dele aura 


i. 
t 
pir pr 


+ pe plimanl l 


Problema ar - spita? 


Numai pernit» gesin 


Lnn milioane pe sn penip 


1 de vedere à 


1pigrrasnie 


KÉ D 
, .. 
» e: 

9 
e - 


376 VIAŢA ROMINEASCA 


al raţiunii. Chestiunea t ebue dar pusa 
pe alt teren, pa lerenul faptelor. Şi a- 
ceste fapte sint: pe deoparte desvol- 
tarea şliintei aplicate care a permis 
coinunicații repezi inire popoare (eñi 
fernte, telegrafe, telefoane, jurnale ete.) 
iar pe de alta rencțiunile cele mai noua 
pe care le-au produs în organismele 
socinle aresto uplicaţiuni ale sliin- 
Lei, Până acum cel mai puternice ar- 
gumeut în favoarea rârboiului era: 
concurenta comercială, lupta peniru 
piețele de desfacere a produselor, Ei 
bine, azi nici ncest argument nu se mai 
poate susţine, pentru că in organis- 
mele sociale se intimpla un fenomen 
nou şi neprevizul: dispariția. concn- 
renței. Numeroasele şi puternicele 
trusturi (a petrolului, n huilei, a fe 
rului, căilor ferate, a conservelor, a 
diferitelor produse chimice, —u aren- 
daşilor, am adăuga noi... . ete. ete), 
care s'au ioflințat şi so infiintază me 
reu in întreaga lume ne aratà ră re- 
gimul trusturilor e wai favorabil in- 
dustiiilar şi comerțului decit al con- 
curenţii, Dar aceste trusturi nu se mai 
cantonează In cuprinsul cite unei țari, 
ele ranma hotarele statelor şi tind sa 
devie internaționale, Po de alla parte 
intre lonte popoarele civilizate se sta- 
bileşte tot mai mult un fel de solida- 
ritate care se manifestă prin emoţiu- 
nea generală pe care o produce o ca- 
tastrofa, o descoperire, o manifestatie 
artistică ete. din sinul uuni popor, 
Apoi ştiinţa, organizaţiile de turişti, 
de societăţi mutuale ete, atabilese tot 
mai puternice legături între popoare, 
Si end concurența dispare, inr soli- 
duritatea internațională creşte, pentru 
ce n'am admite crearea unei Confe- 
deratiuni a statelor civilizate? Luerul 
s'ar putea fuco foarte uşor şi n'ar ire- 
bal nici o inovaţiune pentru asta, 
pentru eà lu această confederație pu- 
torea legislativa ar 8 încredinţată unul 
Parlament internațional (ln felul von- 
ferențelor interoaționale vare au aran- 


jat aan de In bună ințelegere a- 
facerile Chinei, ale Cretei ele.) pute- 
rea judiciară unui consiliu ioteraatio- 
nal juridic, iar puterea execulivă ar EB 
ineredințată conducatorilor Dec ärer ţări 
care ar splica hutărirele celorlalte pu- 
teri (legislativă şi judiciară). Foloasele 
pe care v asifal de confederație le-ar 
aduce omenirii sint aşa de evidente. 
că nici pu maie neroe sA le pomenim 

Din numerele de pe Februar şi Mart 
ale revistei mai relevăm ` un stuaju 
asupra lui Carducel de Riecioty Ca- 
nudo, n Incercare asupra Morfino» 
manlel de Laurent Tailhade, citeva 
scrisori de ale lui Baudelaire, o des- 
criere a locuitorilor din Marte după 
romanele lui H. G. Welis de Charles 
Derennes, cum şi continuarea intere- 
sunlelor confesiuni ale d-nei Wanda 
de Sarher-Masoch, rute dau atilea 
amânunte asupra vieţii marelui seri- 
ilor. 

La Revue, (Marlie 1907). 

Cu prilejul unei lucrări a lui A. Feu» 
gre usupra lui Lamenais, cunoscu- 
tul eritic Emile Faguet publică un ar- 
ticol asupra tinereții lui Lamenais, 
Impotriva părerii lui Sainte: Boxe, 
care afirmă eñ „in tot timpul tinere- 
ţii Lumensis nu se arala poet", Fa- 
guet dovedeşte, cu cilații din seriso- 
rile din tinereță ale lui Lumenais, că 
acesta apare chiar pe aluuei ea na 
port, şi incă un poet mare, la cure 
imaginile vin mereu, cind largi şi mé: 
rele, cind concise şi pulerulee, Mai 
ales tulentul de poet satirie sp vā- 
deste puternic incă din tinereța loi 
Lamennis, — Deşi echivalentul ñzico- 
chimie al muncii intelectuale nu se 
poste stabili aşa de precia ea ucel al 
muncii corporale, totuşi dr, M, de 
Fleury se ineeareâ să stuhileaseă el 
teva dale asupra Alimentaţiei mun- 
eltorilor intelectuali. Piecind de ia 
observaţia că o brank abundeală si 
bine udată provoacă un fel de som- 
uolenţă a facultăţilor intelectuale, a- 


ge 


NM N REVISTA REVISTELOR 


wtorul cercetează chestiunea alimenta- 
Viei intelectualilor din punetul de ve- 
dere al cantităţii şi al naturii alimen- 
telor, Dop ce dovedeste că părerile 
curente: că alimentele fosforate si 
cele azotonsa ar fi in sperial utile 
crierului, şi că trebue ca cineva sa 
mininee mult pentru a munci mult, 
—uu se pol surține fata de observaţia 
stiințifica,—Dr, Fluury arata ca cele 
mai mnlte boale ale diferiților inte- 
lectuali (162) pe care i-a cercetat el 
Și pe care ci le atribuiau sormennjy- 
lui (eum sint: oboseala memoriei, it- 
lunacarea ` minier, slăbirea voinţii, 
sdruncinarea nervilor, nepulința de a 
Iuera, tristota, ete), se datorenu unor 
tulburări ale nutritionii, Lu cei mai 
înalţi din aceştia, autorul a obtinut o 
zrabnică indreptare ori macar o văe 
dit ameliorare prin un regim special 
alimentar, căci cele două rele mari 
«e care suferim eu taţii sint: cà min- 
câm prea mult şi aburim de carne, 
grăsime, alcool, cafea, ceaiu, tutun 
ete, Dr. Fleury dă o lista de bucate 
tip pentru muncitorii intelectuali, care 
le-ar indestula nevoin de hrana şi 
i-ar feri de toate relele de care acuma 
mulţi sufăr. lată acea lata: Dimi- 
ncața ` 200 grame de cafea cu lapte 
si donă biseole cu unt; la omiozd: 
+ hiseote, un ou fiort, 100—125 grame 
carne friplä, ori peşte uşor, 200 gra- 
mo legume si laple; sara: o supă 
eu pastă alimentară, n mincare de 
locmagi ori macaroane ori de legume 
facute purce (vre-o 200 erame), 150 
grame de salata, lrucle fierte si două 
trei bimeote eu unt. Pentru cu regi- 
mnl sa Be compleri, autorul mai re- 
comandă abstinenţa de la alcool, mo- 
deruțiune la cafea, cealu, ete. şi cot- 
sumarea a 1200 grame de licid (apă 
mimerulă uşoară, ca Evian, Wittel 
ete.).— cum şi exerciţii corporale: plim- 
bari, bicicleta, serima, gimnustiea do 
odaie ete.—Tot despre alimentaţie, 
alimentaţia la cazarmă, publica D-na 


— R L = Du 


Augusta Moll-Weias un artien] in curu 
propune o suma de imbunatățiri earo 
trebuese facute în alimentația solda- 
tilor, atit in privința statiei", eit gi a 
personalului fasireinat eu ingrijirea 
hranei, a materialulni ca se da pen- 
tru hrană, şi a obiectelor de serviein. 

In numerile de pe Mari ale acestei 
reviste mai remarcăm : un studiu al 
lui Jean Dornis asupra romancierului 
italian Antonio Fogazzaro, un nitul 
al lui Paul Gsell asupra lui Oetave 
Mirbeau, continuarea lungei serii de 
articole ale lui Camille Flammarion: 
Forțe naturale necunoscute, o serie 
de cugetări ale lui Jean Finot asupra 
ştiinţei ferleiril şi o serisoare a eu- 
noseulului luptălor pentru pace W. 
T. Stead entra directorul revistei, prin 
care desgäiuraie planul unui peleri- 
naj al păci! (cei mai de lrunte paci- 
Batz din lume ar cutreora la corpore 
capitalele cele mai priucipale din Eu- 
ropa şi ar duce un memoriu pentru 
pace la conferinta de ln Haga) şi roagă 
pe franeeji să en parte la el, 

Revue desidées (13 Martie 1907). 
Maurice Vernes In I; Enseignement de 
l'exdigàse bibliquo à la Facnlté de Let- 
tres de l'Université da Paris, anali- 
trează operu profesorului de ebraică si 
de religie israelita, Adolphe Lords, „Da 
croyance de la vie future et le culle des 
moris dana Toni: aatid isradlite” şi cea 
a prolesorului Charlies Gunignedert. 
Manuel d'histoire ancienne du chrim- 
tianisme. Les origines". — Emmanuel 
Fuuré-FP'remiet. — Les organismes mo- 
no-eellulairas et les problèmes psy- 
chologiquos. Mulţi biologi şi psibulazi, 
Haockel, Beehtarew, Laloy, Binet sus- 
Un că protoplasma poseda proprietali 
psihice după cum puseda proprietăţi 
digestive, şi lind a admito în materie 
vie existenţa unul ea activ și sintetic 
mai mult de domeniul Alosoñei deci! 
al ştiinţei obieclive. Verworn, prece- 
dat in această direcţia de Dujardin 
şi Romanes, studiind la 1899 Protis- 


"mg 


Di | VIAŢA ROMENEASCA 


Iele din punet de vedere psihologie a 
redus toate fenomenele prezentate de 
acesto orgànizm# la acţiuni automatice 
răspunzinid la stimuli. Natora acestor 
stimuli a fost studiata, s'a arătat arţiu- 
nea exervitala asupra mişeărilor ma- 
teriei vii de agenţii chimici și fizici, 
s'a doredit ea aceste acţiuni sint tro- 
pizme. Læb a aratul că prolozourele 
sint înediat şi direct supusa la chi- 
miotropizne, phointropizme ele. şi e 
inulil să facem apel, pentru a explica 
viața de relațiune a acestor organizme, 
ta o împulzie interioară, la un eu se- 
tiy, ele Bind simplul joe al unor achi- 
uni superficiale. Aceste cercelari sint 
bazale po fapte pozilive, dar nu Un 
samă do Lote faptele. Asupra struc- 
turei intime a proloplasinei vederile 
siat divergente şi de en atirna în mare 
parte explicarea tniṣeärei protoplasmei, 
După cum spune Hertwig, funcțiunea 
si organizaţia sint termeni insepara= 
bili ei partizanii teoriei tropizmelur fa- 
cind abstracție de constituţia interna 
a ființelor ce stuiliază, simplitiea in mod 
arbitrar problema. De curind Jennings, 
studiind protozoarele, a urâlat ea ele 
nu se sipun Imedint tropizmelur, vă 
fac o suma de inrercări inainte de a 
manifesta vu ulrucție sau repulzie defl- 
nitivă şi uceste iucervâri nu se put rx- 
plica decit prin factori interni şi prin 
starea liziolugiea a protoroarelur con- 
siderale, 

Studiiud structura și rearliunile ey- 
tazourelor, aulorul ajunge la concluzia 
eñ reucţiunile individuale ce constitu- 
use psihizmul lor, sint mai complicate 
derit simplele tropizme. Activitatea a- 
cestora nu se poale explica după el 
prin existența unui eu siutelie, misto- 
rivasă proprietate psihică a materiei 
vii, nici prin fenomene mecanice sim- 
ple. O explicare u acestor uelivitaţi 
trebue să ție sumă de extrema com- 
plexitata a fenomenelor vitale consi- 
derste in raporturile lor indisolubile, 
atit din punctul} de vedere al organi- 


zaţiei eit şi din cel al funeţinnării in 
spațiu si limp. Autori! marturiseste rā, 
penlru a putea da ceru mai mult decit 
o orientare in studiul reactiunilor or za: 
mizmelor monocelulare, stiințele biolo- 
gico an incă fosrte mult de descoperit, 

Le Frodey,--Le pluralisme. — În se- 
colul al XIX a predomuit monizmul, 
dar descoperirile contemporane și in- 
terpretarea mai exariă a celor ante- 
rioare au [sent să cremseă simul va- 
rietații Inerurilor și să se injeloagă că 
toate formulele nu slul decit aproxi- 
mative, După autor, monizmul e iven» 
pabil să explice diversitatea Inerurilor, 
conlinsitatea si interdependența lor, 
El crede că filosofia viitorului va tindi 
câträ un pluralizm cladit pe o bază 
ştiinţifică mal solida decit acel al lui 
Leibniz, 

La Revne Latine, ([anuurie), 
Victor Giraud publica un articol a- 
supra personalității lui Brunetiere, 
Brumeticre a fost un orutor, pănă şi 
iu cunsersulin familiară, —si chiar in 
opera sa serisi; mulle din defectele 
de ail, er A se linpulă, se explica prin 
uceaslă îvtorsâtură n spiritului său. 
Peniru n-] gusta, uneori chiar pentru 
ul toţelege, e mai bine să-l ceteşti 
tare, Avea un glas admirabil, o a- 
bondenţi verbală neobişnuită, preci- 
ziune și proprietate du termeni; o 
mare bogăţie de informaţii: menere 
fidelă ; o „acţiuue* îinvăpainta.— Dar 
bonla ji luase de cițiva ani ncest dar 
admirabil: pu mai putea vorbi! A- 
lunci, râmânindu-i pana, începu să 
serie cu fehrilitate (a lasat 20 volume 
şi material inedit pentru vra-n 5-0), — 
Sa zis ca Brunelidre s'a inchis de 
timpuriu intrun sistem Inchis, ingust, 
rigid, ele, Nu e ndevârul: concep- 
{ile sale s'au schimbat în timpul vie: 
ţii sale; nu s'a schimbat tomul dog- 
malie, cu care a ullrinal, suevesiv, 
concepţiile sale. — Brunetiere a fust in 
eurent fa totdeaunu cu știința şi en 
diferitele ei ramuri. A fost un mare 


"mme 
x l REV ISTA REVISTELOR 


relilor: totul ii era bun: medicini, 
teologie, ştiiuți exacte, arta militara, 
jurisprudenţă, ete. Co zi "nainte de 
moarte n cerul să i se aducă o opera 
postumă a lui Gaston Paris; utorul 
articolului Pa văzul catind, pe vind 
era drja bolnav, latra sirgură dupi- 
ameaza, piru cărţi: una asupra lui 
Paseal, trei asupra chestiilor maritime, 
Autorul spune ea Brunetière admira 
pe Boksuel, dar admirația lui ora de 
ordin literar si istorie: «a Bossuet n'a 
avul iuluența asupra lui Brunelitra: 
că n nvul mai mult Pasral: că aceia 
rare uu uvut infinență adineă asupra 
voneepției sile au fost: Darwin, Scho, 
penhauer, Auguste Comte, Georges 
Elliot și, din en totul alt ponet de vg- 
dere, Engine Fromentin,— Brunetitre, 
până in 159$, n erezul ef omenirii i-i 
de ajuns o morală pozilivistă, cara 
poule tinea locul religiilor. —Dar in 
arel an, după o calatorie (de plicere] 
in Dalia, eu cure prilej se duce la 
Vatican și vede pe papa,— Brunelitre 
devine catolic. Articolele şi discur- 
surile sule—insistenţa sa asupra rafi- 
unilor morale şi sociale de n eredo 
ne arata mersul propriului său spl- 
ril, mrpumentele pe care şi le-aduce 
singur spre a nlunga indoelile de care 
insi patea D insug cuprinse (Vezi ime- 
dial mai jos ennsiderațiila lui Foguet 
asupra acestei. părţi din opera lui 
Hrunebiere), — Bruneticre, care, din o» 
pera Su, apare nn om roce, o juteli- 
gentă pură şi dură, inchisă lucrurilor 
inimii, a fast un om foarte senzihil, 
chiar timid, bun prieten, adesea dind, 
in chip naiv, prietenia prea ugor, 
Faguet, intr'un minunat articol : Cea 
din urmă carte a d-lu! Brunetidre 
- „Chestiuni actuvle” —unalizează ideile 
marelui critic relative la religie, știința 
si morală. Prin religio, Bruneticre 
ințelege mai ales catolicizmul, Argi- 
mentele lui Brunoticra In fuvourea 
catalicizmului, Faguet le imparte în 
două: 11 apologetien eutoliciamului 


mmm 


GU 


E vm 


prin fapte şi 2) prin raționament. 1), 
Prin fapte: Răspindirea repede a ca- 
lolicizmului în Statele- Unite. Faguet 
Insă crede ca pricinele sint urmatoa- 
rele: Catolicizmul e şi el un fel de 
imperializm (la moda rafe), pe eind 
protestanlizmul e roligiu sectelor; apot 
graba Americanilor. oameni foarte o- 
tupati, care n'au vreme pentru o v 

utt isnntrici: eatolicizimul se ocupă 
el de sufletul lor, e o religie mai de 
exterior ea protestantizmul + in Ame- 
riea, ratolicizmul an e monarhiat, 
can Europa, merge pănă lu pit: 
Hem", deşi, în dogme, e ultramontan : 
e practicizat, mure nimle scolastie, 
in America, accenluind mai mult par- 
toa morală și Blantropică,—du aitmin- 
trelea, adaugă ` Euguet, entolicismul, 
singura instituție democratica odinioară 
War avea niri un motiv, nici în Eu- 
ropa, să nu De democratic.—2) Prin 
raționament ` Brunelicre s'a pus să 
dovedească necesitatea religiei, ca Bind 
unica ce ne poale explica lumea şi 
dn o regula de cnuduita. Pentru a- 
vensta, Br. vreu sA facă mai imtăi 
tabula rasa, SA nimicească murala 
independenti, ştiinţa si rațiunea 
Dar.. o rontradicție.. zive Vaguel” 
Dr, vezuie a voit să arăte ca știința: 
justifică religia, msn de pildă, here 
ditatea pentru Brunelicre e puratul 
original. Faguel raspunde: Da, cind 
am ọ bosala moştenită amână cu pi- 
calul original, dur nimeni nu-mi imt- 
pută hoala ca o greșgală, pe eind reli- 
gia Imi impută ca o vină a nea gre- 
şelile strămoşilor, Br. cnnrepe pä- 
calul original ca o solidaritate mo- 
vală, identica cu soliduritatea fizică 
(hereditatea), Nu! răspunde Fagaet, 
nu se potrivașie: Ca moştenese o 
boala, e o injustiţie, dar o voncep ca 
o ineercare ep mio dă, Dumnereu, 
peuleu scopurile lui meințelese de 
mine; dar sa mà facă raspunrător mo- 
raliceşte de greșelile strimașilor, nu 
mai e o incercare, éste ceva de „bun 


380 VIAȚA ROMINEASCA 


plac” nl ni D-zeu, o injustițin eare 
nu poste avea piri o juslificure, ne- 
demnă de D-zeu, Se va rice: pheatul, 
boala trupului, şi boala, păcatul tru- 
pului, au fosi conlundate de oamenh.. 
Fie! dar nu e un cuvint ca bunul nos- 
tra sim} să nu le deosebeaneă !— 1) Mo- 
rala religioasă : Be. care face udesea 
apel la stiință pentro a justifica reli- 
gia, proclama falimentul ştiiaţii! Br, 
adesea arata că şi știința, pe calea ei, 
spune co spone crestinismul, că filoxofa 
lui Auguste Comte, purificată, se'mpucă 
cu ereștinizmul... E primejdios, observa 
Faguet, caci mulţi se vor mulțumi cu 
Comte purificat, ducă e acelas lucru! 
A conduce ln catolicism prin A. Comte, 
e primejdie că ertitorul sa va mul- 
tomi sa rămină ta domeniul lui Comte 
și să pu te mai urmeze degeaba mai 
departe— Br, susține ca nu poate f 
„morală“ docil religioasă, cari ce 
forță mi opreste dela rau, daca nu 
una în a/foră de mine? Şi, mai ales, 
cine mă ohigă să fiu virtuos, ete? Sen- 
timentul de solidaritate sociala? Dar 
ce mă foro să-mi sacrifie eul sorieta- 
ţii? Sentimentul pentru „omenire“ ? 
Der „omenirea“ aceasta e numai alt 
nume a ceva din afară,al lui D-zeu! 
Imperativul categorie al lui Kant ? Dar 
acesta e primordial și nu e decit un 
Diunnesen, interior, in noi, pe care 
Kant apoi clideşte pe celalalt din a- 
fara ! Faguet răspunde: probabil ră, 
dacă aşi seria un tratat de marala, 
aşi spune len aşe,—dar.,. um oare- 
care ezitări: E srolaatiea, dogmalieă, 
excesivă, teoria asta! Fa e cn totul 
lipsită de relativ, adică de real, E ab- 
solut necesar cen o morali să Be im- 
perativă ? In argumentarea Jui Br. e 
n tantolagia: El zice: rind morala e 
imperativă, este a religie, —apoi con- 
chide ` nu poate A morală făra sa Be 
religiousă. In seurt: cind o morala e 
o roligiune, ea este religioasă, Si a- 
Lunch, se poate spune: „orice morala 
care nu e imperalivă, nu e morala“, 


adică ` „Orice religiune rare nu e re- 
ligiane, nu o religiune“.—Și, urmeaza 
Fagoet, dio faptul +a, drept morală, 
imi dați o morală care e religia, ur- 
menzā că nu poate D alti ceva care 
să geiht caructecelo unei religii si 
cure, totusi, să Be o regula da eonda- 
cera în vi jä, adică o morală ?—Mai 
e o morală, acen persnoziră (față en 
can imperativi), caro a fost aceea a 
oamenilor detreaba din antichitate (ar- 
gument ru nu trebue disprețuit!) Si, 
dă Doamne, ca majoritatea oameni 
lar sh fie „persuadată“ de morală, dar 
să fie! Omul persuadat pulernie de 
morala, ajunge nici să nu mai știa 
dară e „persuadal” ori „lodalorat*, (A- 
ceusta este explicarea moralistilor en. 
gleji u transformării asenhtării de po- 
rupea alinia la asrultarea de porunca 
conștiinței. N. R) 2) Falimentul tiin- 
ţii ! Dar știința n'a figăduil că va ràs- 
punde la întrebari de ucalea de care-si 
puna Brunetitre, întrebări de erdin 
metafizie! Și pe Br, JI interesează nw- 
mai acele chestioni (De nnde venim ? 
Soarta noastră. Inceputul lutalui, Sfir- 
şitul totului ete). Pentru re I intere- 
sează numai acestea? Ştiinţa stie mai 
puţin, nu ştie totul,—şi ee insamnă 
monomania aressta de a voi să știi 
totul, alunei cînd e dovedit că mintea 
omenească è limitată ? TE trebue luna 
de pe cer? Fie, dar, dacă nu to pu- 
tem du, de ce un se resignează, si 
nu-și reprimează dorința ?.. Dar, va 
zice Br, rombat știința pentrucă ea 
nu-mi dA ceea re-mi dă religia! Par- 
don! răspunde Faguet: D-tu cauţi o 
metafizică demoustrală, d-ta te adre- 
sezi la cei rame verecteazā; dacă 
nu te pot saliafaee, le duri la religie 
care pn-U da nimic demonstrat, rare 
nu cercetează, —și, dacă le multumeste 
relizin, esta că eşli convins dinainte. 
Eşti ilogie! De ce crezi pa eatolici, 
fără să-ţi dovedeasea? Pentra ca-ti 
spun ceva? Dar pe op filozof nu-l 
poate salisture rera meprahat!-— Br, 


vrea să duch la religie prin raționa- 
ment, dar la religie nu duca decit cre 
dinja! Credinţa e afirmativa, rația= 
vamentul e ipotetic... Nu vorbese de râu 
metafizica, dar un meutafiriciaa e veg- 
nie in ipotezñ.—Nu zie, urmează Fa- 
guet, că credința nu raționeuză : ra- 
Hanează, dar numai pentru a se onge 
liza; Br. trebuia sa ploce dela cro- 
dință. Faguet arată apoi ce e cre- 
dinți, rind o unalizozi: sentiment, 
voinţă si grație.— 3) Br. în contra 
rațiunii: Rațiunea este o putere dis- 
iruclivă ; ea aratā cà „pPropriotatea* 
e u medreptale, ch e „neraționala” 
căshtoriu, ea ruinesză morala, siriea 
artei, ete. Dar, raspunde Faguet: Br, 
abureazā de cuvin'ul „rațiune“, căci el 
numeşte ruțiune şi ralional numai ceea 
ce a fost funest omenirii. Dacă Gor- 
rias raționa, nu urmează că nu ra- 
jiona ṣi Soerat. Rațiunea necomplectă 
a lui Gorgias, numai ea e rațiune ? cea 
romplecia a lui Socrat, nu?—Şi nu 
prin ratiune sp gâsuse şi argumento 
peniru e&shtorie, vie"... A fost wn- 
deva, zice Faguet, cova caro s'a nu- 
mit „rațiunea scriaðd*—droplul roman, 
baza sociotaților !—Poate Br. ialelege, 
prio opusul raţiunii, prejudecățile care 
sprijină, ia bine, societatea ? Fie ! Dar 
rie ce sint decit rațiune eristalizata P... 
Si, Bindcă şi prejudecățile se uzează, o 
nevne ca, din cind in cind, filozofi 
să toarne in ele, prin raționamente 
bune, o viaţă ralionulă nuuă cure si 
le intinoreaseă.. Bine iuteloa că, ln 
acest rezumat, a dispărut cu lotul f- 
petn, bonomia, subtilitatea şi delica- 
teļa eu care discută admitabilul eritie 
Irancer.. 

Revne historiqgne, (1807, Na. 1 
si 2 Januar-April). in cercetările sale 
archivelice eu privire In istoria Serbiei, 
Gr. Iacsic gasi de mai multe ori pome- 
nit un „Memoria redactat de guvei nul 
rus şi dind o expuncre a relaţiilor 
dintre Rusia şi Tarela dela 1512 la 
i326“, „adică dela tratatul de Bucu- 


REVISTA REVISTELOR 
En acul e e 
SE 


581 


vești la col de Ackørman*, Peste in- 
suşi acel document el nu dadu decit 
in urma unei rabdatoare şi iseusite 
urmăriri prin vochi publieaţii şi prin 
arhive ` in cele din urma el il găsi 
anume in Biblioteca polonă din Pa- 
ris.—Insoțit de citeva observări şi ad- 
notari laegiei Il dadu la Revue histo- 
rique, undo a apărut o parte din el 
Incă din Iulie-August, trecut, (tom. 
XCI (1906) pog. 23i şi urm), iur res- 
tul în primele dout numere din anul 
acesta (tom. XCIII, p. 74 şi urm, şi p. 
253 et urm), Documentul, entre Bro, 
şle—ne interesează şi po noi de a- 
pronpe, se compune din trei memorii, 
toata trei în franţuzeşie : 1 Sommaire 
des négociations principales de M, lo 
baron de Stroganoff à Constantinople 
ot anslyse de ses instruelions suecos- 
sives, 1816—1821. 2) Réaumé de l'état 
dans Jequel M. le baron de Stroganoff 
a laissè nos négociations avec la Porta. 
3) Exposé des différends survenus en 
1521 entre le gouvernement de S, M, 
L et la Porte Oltomnne, présenté à 
l'ompereur Nicolas I à son avene- 
menl au trône par le ministere russe, 
1835.—Iu memorii sint pomenite şi di- 
ferite anexe—acte oflciule in extenso. 
Ineşici nu le-a găsit incă pe lonte. 
Promite însă că troptal le va publiea 
şi pe ele. 

Primul din cele trei memorii nrată 
că da oarece nu toata hutăririle tra- 
tatului dela Bucureşti fura implinit, 
Rusia, nemulțămită de tragnnelile Tur- 
ciej, trimele po Stroganolf In Constan- 
linopule en să intro în nogneieri mui 
active eu Poarta. Al doilea memoriu 
expune rezolintele lu care-a ujuna 
Siroganoff. Du cele cinei punete prin- 
cipale Je pliogero (litornlul asiatic, =- 
afacerile sirbegti, —afaucerile din Prin- 
cipate,—reluţiilu comerciale şi, — resli- 
maţiile particulare mai marunte), pume» 
tul 3, care no Înterestuză pa nol, se. 
rezumă in trei cereri (tom. XCI, p. 
303) : recunoașterea formală a privi- 


s82 VIAȚA ROMINEASCA 


tegiilor existente,—regularea Impozite- 
lar dupa felul cum fusese In 1904,— 
inviolabilitatea termenului de şepte 
ani al Domnilor. La aceste trei ce- 
reri, ce-i dreptul se mai adâoguu al- 
tele de ordin secundur, care iasă en 
timpul deveniră,—la cursul negocie- 
rilor, —de o Insemnätate capitalä— : 
soldați turci n'au ee căuta in Princi- 
pate, consulii ruşi au dreptul sê se 
amestece în afacerile administrative şi 
in furniturile date de cela două țari. 
Al treilea memoriu, cel mai intins şi 
mai însemnat din luate se ocupă 
—in rezumat—cu negocierile pe de o 
parte dintre Rusia şi Turcia, iar pe 
de alta dintre Rusia şi Marile Puteri 
ale Europei, în anul 1821 et urmäto- 
„rii. Cu mare. melancolie se urata cit 
de rău voitoare erau celelalte Pateri 
planarilur „dezinteresate” ale Rusiei 
in peninsula baleanică şi cum wau 
vrul de fel s'o susțină In cererile şi 
plingerile sale, dela — și impotriva 
Turciei —şi eum, la urmă, Ţarul Ale- 
xandru deziluzionut rupse cu totul re- 
laţiile cu Poarta ai incepu a se pre- 
găti de războin. Dar el murind sar- 
cina ucensta neplâcuta trecu asupra 
urmazului său Nirolue. — Intru cil ne 
priveşte, acest memoriu arata ca toati 
străduința Rusiei era să obţie retras 
gerea trupelor turceşti din Principate 
şi introducerea statu-lui quo dinainte 
de 1521. lar intențiile ei adevărate 
reies dinti'un pasaj din instrueţiile 
Ţarului eatră Tatiseeit, trimesul spe- 
cial la congresul Puterilor în Viena 
ı (1823), pasaj in care se spune vă în 
negocierile eu Turcia afacerile Vala- 
chiri şi Moldovei sà fie considerate 
„comme exelusivement rassea” (tom, 
„XCUI, p, 50).—n numarul pe lanuar 
Februar din Revue historique o şi o 
apreciaro nedreaptă a cârţii d-lui lorga 
Geschichte des rumänischen Volkes, 
-Gotba, Perthes; (up, 2vòl, în $°, de 
M. Philippson.—D. Iorga răspunde prins- 


tr'o serisoare, care se lipăroște in No, 
de Martie—April al revistei, (No. 1, 
p- 113 şi No. 2, p. 464). 

Nuova Antologia (Feb. si Mairt 
1907), Ercole Rivalta „Carlo Goldoni“. 
Intreaga Italie u sărbătorit al doilea 
centenar al marelui poet; pentru litera- 
tura italiană, Goldoni insemna o e- 
poca noui. Din atmoslera vițiatäjde lo- 
curi comune, dio personajele comice 
sterentipe, el facu să apară comedia 
nuuă, in care resolla viața în toata in- 
tregimea ei, în care sub forme mul- 
tiple se individualizează vesnieul con 
trast dintre rău şi bine. Si pentru li- 
teratura de astazi, zice Rivalta, opera 
lui Goldoni, ar pulea servi ca pilda 3; 
ea sr arâla că excepția nu puseda o 
vitalitate urtislica mai mare devii in- 
timplarile obişnuite omenesti, ră ob- 
servația slaceră a vieţii celor mit si 
expresia vie a luptei zilnice este cel 
mai bun izvor pentru arta dramatică, 
In aceasta observare şi redare u vie- 
ţii obisnuite a celor mulți, este Gol- 
dont mare ei cu atit mai mare eu cil 
in Italia, nimenn loaintea lsi nu mer 
sese pe această cale — dară exceplam 
opera izolat a genialului Machiavelli, 
Nandragoru, Goldoni povesteşte in Me- 
meriila sale, că la vrisla de 10 ani, a 
cotit pentru Intiia data Mandrugora 
şi că de uluaci a gi luat hotărirea de 
a observa cu băgure de seamă onike- 
nii şi a-şi nota impresiile, Cu toate a- 
cestea el nu porni in mod reroluțio» 
nar, ci la Inceput se ndapta obiceiului 
timpului, până co mai tirziu indrazni 
să fară prima incercare cu piesa su 
toma di mondo. După această operă, 
el pâșâşte inainte pe drumul nau, pie- 
sele se urmeazi repede una pu ulla, 
şi în ele vedem în toata realitatea ei 
viața societăţii venețiene din avel timp. 

Cum e uşor de ințeles, Goldoni n-a 
pulut ca desârirşire scăpa de unele 
păcate ale comodini tradiţionale, el nu 
era omul rearţiunilor violenta și răz- 


boiniee, ei cucerea cu răbdare, cedind 


citeodata rechilor obiceiuri, inovind cu 
indrâzneala altadata. 

Ernesto Monaci „Graziadio Isaia 
Ascoli“, La 21 lanuar, a murit jn Mi- 
lano Ascoli; dupa moartea lui Gaston 
Paris, aceasta ea doua mare pierdere 
pe rare o inccurcă filologia romanică, 
Deşi n-a eşit, ra G. Paris, din şcoala 
lui Diez, ci autodidact, Ascoli totuşi 
wa recunoscut Insusi ea diseipui "wl 
marelui filolog din Bonn, Amiadoi dis- 
cipuli ai aceluiaș maestru, apucură fie- 
care câi deosebite şi pe cind G, Paris 
reiunezie istoria literară a Franciei, 
dindu-i un fundament ştiinţific, Ascoli 
creiaza dialectolugia italiana, Aa vrista 
de t6 auni, Ascoli tai incepe cariera eu 
un studiu rompurutiv intre limba ro- 
mină și dialectul vorbit in Gorizia, 
locul său natal; citiva nui mai tir- 
ziu tipăreşte primele două faseienle 
din -Studii orientale și linguistice” in 
core se relevează marele său talent 
După aceasta, prin cercetari de nu or- 
din mai general ca „Cenni salle ori- 
gini delle forme grummatieali* ori de 
natură mul speciala cta „Gerghi e le 
lingue furbesehe”. se apropie mai mult 
de patria sa cu „Coloniile străine in 
Italia“, eu „Fraumenle albanere“ gi in 
streit eu „Saggi di diaJellologia ita- 
lana”. Apel, in 1861, ministrul Ma- 
inianj il numeste profesor de linguis- 
tică la Acmlemin sliinţilica-literară din 
Milano, şi pentru a fi confurm vu pro- 
grama, el incepe m dicta un curs de 
Fuuntiei comparată u limbilor san- 
ägritä, yreaci şi latins, După ce utin- 
ge cale mal grelo chestii ale linguis- 
ticii si publică doua vom de „Studj 
eritici* VINUL ai 1577) precum gi mie- 
morabilele Saggi italici, Saygi indiani 
şi Sayyi, Greci, Asewli luuloaza Ar- 
chicio gloftologico ituliano, revistă ca- 
re area de scop explorarea ştiinţifică 
a dialectelor italiane- WEI formulează 
programma de munet, el indică proble- 


“mele priuvipale şi metoda şi totel dä 


REVISTA REVISTELOR DS 


şi modelele: Sagyi ladini, Sehiazi fran- 
co-provenzali, Annotosioni sistomaticha 
la „Cronica deli Imperatori“ si la 
Texte friulane”, In jurul lui, la aceasta 
revista, se adună Intre cei dintai: Con- 
stantino Nigra, Giovanni Flechia si 
Francesco D'Ovidio, Ugo Angela Canel- 
lo; apoi mai tirziu se adaogā «lļi noi 
colaboratori: lve, Parodi, Decurtius, 
Ulries, Foerster, Salvioni, Morosi, To- 
her ete. Astfel inlroaga comoară a dia- 
lectelor italiane eslo scoasa la lumina. 
Ajunsă revista la al XV-lea volum, 
Ascoli se retrase, lăsini direcţia lui 
Carlo Salvioni, pentru a-şi consacra 
tot timpul şi toute puterile studiului 
Cod icelui irlandez din Biblioteca Am- 
hrosiana, pentru întocmirea unui Glos- 
rumm paleohibernizeim, Moartea l-a 
surprins pe cind ingrijen tiparirea ul- 
limelor pagini ale acestei opere. 
Rivista d'Jt»lia, (Mart 1907). — 
Giuseppe de Stefano, intrun articol in- 
titulat „Argument vechiu si ideu noua” 
combate teoria lui Kollmann asupra 
originii omului. Kollmann, in studiul 
său „Neue Gedanken über das alle 
Problem von der Abstammung des 
Meuschen* susține că rasa omenească 
de astăzi descinde dintr-o rasă de pi- 
lici, Urmele acestei ruse de pigmei se 
gâsese pe lont suprafața pămintului 
şi centrul Alricii ne păstecază pănă 
astăzi Incă „Iriburi insemmnale, Astfel 
Kolwann imparte omenirea in trei Li- 
puri: tipul de 190 em, tipul de 160 
em. si cel de t40 em.—pilicul, Cu con» 
secinţă popoarele nordiva — ele tnai 
inalte la staturi—trrboese considerata 
ca ultimul product al evoluției progre» 
sive omenesti, Kullmann Îşi huzenză 
teoria pe legea fundamentals de eye: 
Iutie a vertebratelur şi în special a 
mumiferelor, dapt cure formele mari 
derivă din forme mni miel prin trans- 
formării suecesive, precum si po ru- 
portul re exista Inira staturu vurpu- 
lui şi dimensiunile craniului, Decit pu: 
mai, legea pe care se sprijina Kollmann, 


ROMINEASCA 


nu e nici constantă, nici generală, etei 
multe forme miei — chiar dintre ma- 
mifere — deseiud din forme mai mari. 
Apoi eoneeplul evoluției, usa cum n 
fost formulat, nu de mult, de Georges 
Darwin, şi după cum reesă şi din studiul 
fosilelor, nu ne permite de a mai ere- 
de, că in lumea animala. transforma- 
rea ar fi o lege fixă, căci in unele ea- 
zuri, speciile lumii organice, după ce 
ajung intr-o anumita fază de dezvol- 
tare organiea, se uprese şi râmia no- 
schimbate, Astfel se pure că mai mul- 
ta dreptate are G. Sehwalba, care ron” 
sideră specia omenenseă piliră, ca o 
varietate locală, fixata din pricina izo- 
lării sale. Afară de aceasta se mai 
poate aduce conlra ipotezei Jui Koll- 
mann Încă un fapt, pus în evidenta 
în ultimii ani prin studiile asupra e- 
voluțiunii vertebratelor fosile: se cun- 
stati anume că organismele in faza as- 
ceodentt a evuluțiunii lor, nu în ge- 
neral tendiuța de n suplini slabiciu- 
nes fizică prin forţa inteleclului - Ip n- 
nele tipuri de mamifere, cu cil semă- 
reşte cantilatea da creer—gi deci in- 
teligența — cu atit se micşureuză di- 
measiunile organismului, În om însă 
wdaptaren s-a făcut în demersul pe- 
rioadelor goolngice, printr-o continua 
perfecționare a aparatului nervos si 
deri celelulte feluri de aduplări, ar A 
trebuit st sufere o oprire san o mic- 
şurare, Nu se poate deci pricepe cum 
omenirea de rasă inaltă derivă din 
piamei, dat fiind ca augmentarea pro- 
gresiva a masei cerebrale na sileşte n 
presupune © cit de uşoară mâcar re- 
ducere in conformaţia oi pganisimului, 
Nu e vorbă, s-ar putea admile pentru 
om o excepția, căci coasiderind nesfir- 
şila varietate in care s-a efeetuat e- 
valuția In lumea auimnala, niciodata 
nu poţi judeca a priori; dar în eazul 
evoluţiei omeneşti exista şi urme fo- 
sile : tipul dela Neanderthal, care se 
prezintă ca mni vechiu deci! toate ti- 
purile de pigmei găsite. 


Deutsche Rundsehru (Februar 
şi Mart 1907). Hugo Gressmann intr 
un erudit studiu de folklore „Jude: 
cata solomonică* sludiuză originea 
cunoscutei judecăţi atribuite regelui 
israelit Solomon, în privința preten- 
Dei a doua femei asupra aceluiag co- 
pil. Pentru main dată această poves- 
tire apare în literaturi indicn-budistă 
şi e pusă pe socoteala unvi intelept 
indian, identie cu o inearnație ante- 
rioarà a lui Budha. Aproape in ace- 
iaşi termeni apare apoi legenda al in 
literatura tibetună-budisiă, prezentind 
aici şi variante, In enre nu mai è 
vorba de un cupil, ci de un obiect 
oarecare. În legatură cu legendele ti- 
botane sta varianta chineză, care © u- 
tilizata intro drama intitulată „Cercul 
de erida“, Tonte legendele acestea se 
deosebesc do legenda isruelita numai 
intr-atita, că în ele nu se pomeneste 
despre lăerea copilului in doua, ci ce- 
le doua femei prinese porunen să tra- 
gä flzcare din ele pe copil In dinsele, 
pănă ce-l va cişliga ven mai volnică. 
dar adevărata mamă refuză să-şi tn- 
trebuințeze puterea pentru a nu faca 
durere copilului ei, Această deosebire, 


zice autorul, faţa cu celalalte multe” 


asemănări, n-are mare insemnätato și 
se poale admite deri o origine comi- 
nä tuturor acestor legende, iar patria 
lor nu poale fi decit India, locul un- 
de se găsesc cele mai multe versiuni, 
Migrarea legendei din India în Pales- 
tina, deja do pe timpul lui Solomon, 
nu se poate explica deci! dacă identi- 
ficâm țara Ophir, spre care Solomon 
işi trimetea corabiile, cu India. Că și 
In lumea greco-romană nu circulat 
versiuni ale acestei legende, se poate 
vedea, pu din tradiții literare, ci din 
reprezentări de ale artelor plastice. 
Asifel, înlr'an tablou de pe päretele 
unei case din Pompeji, este zugrăvită 
scena judecatii; tot acelaş subiect e 
sculptat peo gemi, fosta prnprietatea 
lui Cuççis Cohen, dia Bueuregti. 


ks pa Se 


TTC MI EE N 


— REVISTA REVISTELOR ae 
"fg 


M. von Brandt -Situația internă 
a Rusiei în lumina. actualități“. Pen- 
tru a pricepe Jamurit mișenrea actua- 
lä enre iguduo Rusia, zice autorul, nu 
trebue să pierdem din vedara mai 
latii fuptul că avem de a face cu un 
simptom nou al unei vechi boli, In n- 
devar deja din timpul lui Alexandru 
I mcepe era conspiraţiilor militare şi 
populare, rare, cu diferite intreruperi, 
ze tin lanţ pâna in zilele nosatre. A- 
Pri trebue sa ne dăm seama de evo» 
Toi istorică a starilor läuntrice, adi- 
“A a chipului naşterii autocrației, Pä- 
aä pe la sfirpitul ser; XIIL, Rusia se 
compunoa diotrun număr do republi- 
ve cu baze largi democratice ; toata 
administrarea ora în pulereu nsa nu- 
mitei Vežei, adică adunarea loruita- 
rilor liberi ui teritoriului. Prinții, ur- 
masi ui Muricilor, erau mai mult nis- 
ie funeționari Insăreinaţi cu paza mi- 
litar n republicelor, pază pe caro o 
îndeplineau cu ajutorul centri militare, 
aşa numita Drwjina. Două pricini con- 
larreuză la nimicirea acestei organi- 
"al Cemoeralice: biserica şi intinde- 
rea teritoriuln prin cuceriri ` paralel 
cu ucenstu ore loc şi dezvoltarea cla- 
sei socinlo a boierilor, din lunlrul 
Derujinei. Cit timp durează stăpinirea 
anagulă, puterea prinților seade şi in 
proporție erezia acer a boiarilur, a cñ- 
ror adunare „Duma” ajunge a tot pu- 
lernieă. A lut pulerniciu ei este lasă 
imiriuta da Ivan cel Groaznic. După 
e! urmează timpuri grele pentru Ru- 
sin, în eare se naseu nga numitul So- 
bor, uo fel de adunare generala a Sta- 
telor, care Ja 1612 alese po intaiul Ro- 
manall ca Tar. Snburul fu desființat 

mat tirziu de Petru cel mare, care 1 
înlocui en Senatul, pa si cârvl mem- 

bri H pspen el., In al treilea loe een 

re a contribuit a da mişcării sciuale 

“arasterul cel mai primejdios—acela a 

unei revolte agrare, esla inatiluirou, 

după desfințarea gerbiei, n aşa numi- 
tului „Mir“, adică a comunităţilor să- 


"E leii iul 


teşti pe baza comnnistă, căci cu tim- 
pul populaţia inmalțindu-se şi proprie- 
on oeren rămânind neveași, pa- 
ui a ajuns i 

aa j să nu mai Ge de loe 

Deutsche Revue, (Febr.si Mart 
1907). Vleeadmiralul Paschen "imren 
atlicol intitulat Valoarea submari- 
nului ca mijloe de războlu, se ocu- 
pa cu importanța pentru războiu a a- 
cestei ultime invenții a marinei mili- 
tare, Menirea acestor submarine este 
de a ataca po inamie prin ajutorul 
torpilelor, dar in deosebire de vasele 
numite torpiloure, ele nu se bizne nici 
pe intunericul nopţii, nici po iuțeala, 
ci pe faptul ca plutind sub apă, ri- 
min invizibile. Defaelul cel mare al a 
cestor vase este incotineala Lu : 3—10 
mile marine supt apa, 19—14 imile, la 
suprafața apei. Data find tmaren in- 
țeală a vaselor de linie, submarinele 
pot deci mai de graba primejdui pro- 
priila lor cuirasate decit pe ale vrij- 
mușului, A! doilea defect sta în acosa 
ei mijloacele de n vedea de supi apă 
sint imperfecte ` se servise pentru a- 
cessta de un aparat numit periscoj, 
compus dinte'un tub eo esa ln supra» 
faţa apei, prevăzut in partea Superi- 
oara cu unsistem de prisme ori o- 
glinzi, care transmit celor din sabima- 
rin un tablou nu tocmai clar şi după 
rare nu se ponte gti nici mărimile ra- 
ale nici distanțele, Din pricina ince- 
tinelii salo, submarinul en A nevoit 
să pluteasea mai mult la suprafaţa, 
şi să so culunde numai atunci eind 
va veni in contact eu inamicul; dar 
atunci intervine al treilea defect al 
său, anume incetineala ceufundärii, ca- 
re, in cazul cel mai bun, nu se poale 
face mai repede decit în 2 minute și 
submarinul risră peimejlina de a f col 
puţin descoperit, ducă nu distrus, es 
ep ce iusamuă că ataco! plănuit de- 
vine imposibil.  Ţiotud sama de lonte 
aceste imprejurâri, conchide autorul, 
submarinul în formau și cu mijloacele de 


12 


NM Aa: SS 


DE geg 


care dispune astăzi, nu posle juca un 
ral insemnat inir'ua războiu naval: 
numai dach perfecționări noi ar reuşi 
sa-i mărească iuțeala, numai atunci 
ar putea căpăta o udevărată insem- 
nătate. 

I. Polise. Fotografia în serviciul 
Astronomiei. Se cunose imensele ser- 
vicii pe care telescopul le-a adus 
astronomiei; dar, ca orce operă o: 
meneaseă şi telescopul are limitele 
sale, peste care nu se poate trece, 
Cal mai mare telesenp dän lume este 
acela care se găseşie la observatorul 
din Jerkes, din Amerien, și fabrican- 
tal său, Cark, a afirma! câ cn acest 
telescop s'au atins limitele posibilului, 
căci deja se simțese neajunsuri din 
pricina greutăţii sticlelor. Ne mai pu- 
tindu-se progresa în această direcție, 
s-a recurs la ajutorul folograllui şi cu 
întroduceraa acesteia s-a ficut u re- 
voluție tot aşa de mare în astronomie 
ca şi cu invenliu telescopului. Teles- 
«opul fotografie este in esenţa identie 
cu cel obisnuit, se deosebeşte numai 
prin uveea că funețianea ovhiului ob- 
servalorolui. esto inlocuită prin placa 
fotogratică. Din neest fapt decurg de 
«data duuă foloase: pe placa fotógra- 
fea se desemnează tot ce cade incim- 
pul ei de vedere, —prin urmare orielt 
de multe stele ar fi—inir'un timp egal 
en acel ps care ochiul Îl intrebuin- 
tează pentru observarea numai onei 
singure stele; apoi impresia pe care 
o primele ochiul de la un corp lu- 
minos, se pierde in momentul ime- 
diat urmator şi trebue reinoità prin- 
Iron nou adaos de lumiuă, pe cind ln 
-plava fotografica, efectul produs de lu- 
mina nn se pierde, caci produce pe 
placă un fenomen chimie ` laminn din 
momentul iinediat urmator, Intäreşte 
mat muit reactia chimieă și tot asa 
mui departe, în cit dupa puțin timp 
de expunere a plăcii fotografice, apar 
pe dinsa stele. care niciodată n-au 
putul fi văzute nici cu cel mai mare 


` 


telescop. Acei care au introdus lu as- 
tronomie, fotografia, uu fost frații 
Henry, ajutaţi foarte mull de admiras- 
lul Mouches, fostul director al obser- 
vatoralui dën Paris, Acest din urma, 
entusiasmut de succesele căpătate en 
ajutorul fotografiei, convocà chiar ia 
1957 la Paris, pe toți directorii abser- 
vatosrelor insemnate din lume, şi facu 
să se hotărască o colaborare comnuii 
pantera stabilirea hărţi cerului, As- 
tazi toate observalonrele mari se ser- 
yese do telescopul fotografie, 
Dentsehe Monntssehriit (Mari 
1907). Prof. dr. Theodor Schiemann 
intrun studiu intitulat „Flota rasă ti 
istorie” svhițeaza dezvoltarea flotei 
ruseşti pâna la ultimul dezastra de 
in Taushiniu.— Dacă facem abstracţie 
de cele diutăi expediţii maritime ton- 
duse de Wuregi, se poate considers 
en intemestor al Notei ruseşti Pelro I 
ei Mare, ul patrulea imparat din fa- 
milia Homanowilor. Cu toate greula- 
ile inevitubile începuturilor și ea touto 
că ara da luptat en un popor deja 
inalt lasintut în marina—Suedienii— 
Petru cel maro lasă Rusiei la moartea 
su, © Bala composa din 10 vaše pe 
marea Caspică, 40 vase de linie, i 
fregate și 100 de vase msi miri pe 
marea Baltică, După moartea lui insă, 
până la suirea pe tron a Calerinei a 
IL Mota rusouscă decade complect. Ea 
insâşi spume, eu ocazia unei reviste 
navale din 1765 : „Avem o mulțime de 
corăbii şi matrozi, dar niei Bota, miei 
marinari“. Calerina a stiut sa atragi 
un numar mare de căpitani de marins 
èngleji, care i-au condus flota, Iëaind 
ra gloria sa treacă asupra comnudan- 
ților, numai de forma, Orlow şi Spiri- 
dow. După moartea Calerioei, în tim- 
pul domniei lui Alexandru I, urmeazá 
pentru flotă o poricadă de deseompu- 
nere, Împăratul dadea regulat sume co- 
lesale penteu reinoirea Notei, dar toata 
aceste sume orau furate, Din furturile 
de bani se iinpârtăseau taţi, dela mi- 


Deg, 2 a 


—— REVISTA REVISTELOR 
— IA REVISTELOR 


pr send prs: puisan la cel dia urma 
A d mplu: la 1825 mua- 
rinari sträini observarā eu mirare că 
vasele din port erau boite din nuu, cea 
mai pe eito o lalure; explicarea era 
simplă: impăratul voia să viziteze 
Nota și finded niciodata na se urca 
H vreun vas, ei numai o priveu 
ve pe uscat, seful stutulai-major al 
marinei, diduse ordin så se Văpsoaseă 
numai loturea intuarsă spre impârat ; 
el realizase astfel pe contul său o 4 
economie de 0,591 ruble si 95 copeici, 
Cu venirea pe tron a lui Nicolai T lu- 
cerurile la inceput se sehimbă, cãeilm- 
păratul se interesează mai mult de 
Notă, dor mai tirziu, fsi reiau eursul 
norinal de neglijență și tălhărie, con- 
tinuină tot aşa ai sub domnia lui 
Alexandru IL. Sub dumnille lui Ale- 
xandru NI si Nieului HM, are loe o 
selivitato febrilà; de la 1885 pana la 
1904 se ereiază o flotă nous, care dupa 
cum pare, prezenta cel mai bun ma- 
terial eara se putea procura şi cele 
mai buno echipaje pa care le avea 
Rusia. Irbucneşte războiul en Japonia 
şi nimic nu eorespunde aşteptărilor ; 
nici conducerea, nici materialul, nici e- 
chipajele ; după o seria de Iafringeri 
aşa cùm nici Spania n-a suferit, Bota 
manwi este complert cistruaa, 
Sozialistisehe KMonats-HMefte 
(Februar si Mart 1997). Richard Cal- 
scer ln „Der 25 Janwar examinează 
prioiniia infringerii soziaiiştilor la 
ultimele alegeri. EI respinge expli- 
caliile presei oficiale a partidului, care 
aruncă vina pe puţin pricepere po- 
Utie? a maselor proletare ai credo mal 
de grabă că tactica şi politica parti- 
Jului in ultimii ani, a fost accea care 
a contribuit la stăbireu forței de u- 
tractiune pe caro o exercita mai iga- 
inte social-demnerația, şi anume din 
urmätoarele pricini. Social-democraţia 
a neglijat să se ocupe cu siteația spe- 
ciali a Diet muneii din diferite lova- 
Last, si wa mulțumit şi lu aceste ale- 


Ee a e II 
geri, ca şi ln cele trecuta, 
lupta olectorală cu kee ee 
wahlen", Derit dela 1903 până la 1396, 
o ameliorare-—oricit de mică —a avut 
loc în situația economică a populației 
inanrito i i 
unritoare, şi lozinca n-a prins. Apoi 
in chestiunea politieii vamale şi co- 
mèėrciale, socialisti au combatut sita 
toate puterile politica praterlioniata si 
au prevestii, exag-rind, o seria intreagi 
de nenororiri eare vor veni pe urma 
ei; in 1903, toate acasta provealiri au 
foat crezule pe cuvint, dar in tă 3- 
legătorul n-a putul să nu vadă, că mi- 
mai prea puține din ele s-au adeverit 
şi acoasta La inapiral neincredere, A- 
celaş lueru se poate spune gi despre 
politica coloniala, Apoi incă o chestia, 
naționalismul: polemica dusă In cos- 
tra guvernului şi advorsarilor, n dat 
de multe ori upareaţă de adevar ca- 
lomaiilor duşmanilor, care afirmă vă 
socialiștii prefera chiar şi capitalismul 
strain fața de adversarii germani. Nu 
pulin n contribuit deasemenea şi fap- 
tul ea dela 1903 incoace, partidul so- 
cialisi si-a instrainat in mare paris 
siupaliile intelectualilor, cari uu vă: 
žut în cnngresul din Dresiu, eum hi- 
bertatea de gindire este iacâtusata lu 
partidul socialist, Deci „in departarea 
de realitate, în menținerea unor con- 
e! care azi au se mai potrivesc. 
intro erilică pur negativă şi stenrpa 
şi totodată in lipsa unei activităţi prac- 
tice și pozitive, vad eu, în rezamal, 
pricinile cele ma! insemnate care au 
cauzat infringerea social-deinherat iai 
lu 25 Januar" conchide Calwer, 
Eduard Bernstein, Ce urmează din 
rezultatul alegerilor? Alegerile, zi- 
ce B. au adus adesea surprize, d nu 
numai in Germania, ci yi aiurea, lar 
pierderea celor 36 de mandule, nu e 
o aṣa de mare nenorocirea pentru par- 
tidul socialist, peniru care na lupla 
din parlament e cea mai importanti 
Dar ceos ce nu-i trogie, e totusi se- 
rios şi antrită a adică meditație, Mal 


Leg VIAȚA ROMINEASCA 


ME eh eege 


intai trebue roeunoseut că socialde- 
moerația a egit învinsă din alegori ; 
e adovārat că a câştigat inc în ce 
priveşte numărul voturilor, dar elşti- 
gül, în orice vaport, şi absolut şi re- 
lativ, e în urma cişligurilor po care 
socialiștii se deprinsese să le aibă in 
ultimele decenii. De indata ce s-a por- 
sit lupta elertorală, s-a putul vedea 
că bucuria provocată de disolvarea 
parlamentului fusese pripită; sovin- 
liștii se bizuiau pe nişte formule, care, 
orcit ar fi da obişnuite în rindurile 
lor, nu inlluențează de loc judecata 
restului populaţiei. „ln toate intruni- 
rilə în care am vorbit, zice Berasteln, 
am avut sentimentul ch am ținut ua 
monolog, căci a vorbi numai inain- 
tea partizanilor rare gindesc tot aşa 
ca gi tine, aste a Linea un mono- 
leg*. Pricina care n făcut pe ucl a- 
legături neluregimentaţi îm partide, 
sa se ție departe de adunările so- 
cjaliste, este că partidul, în ultimii 
ani, a pierdut mult din nimbul său, 
Arvest nimb mai inainte, era mare; 
tinerimea, fara deosebire de cesh, 
se ingrâmiâdea in rindurile purtidului 
socialist. In urma insa veniră acele 
enogreza care amintesc adunârile me: 
dievale in care se condamnuu eretici, 
vaniră acele campanii de suspiciune 
prin dure, cure sjunseră de nesulerit 
chiar şi pentru cei eu nervi destui de 
sănătoşi, şi ea urmare, curentul tine- 
rimei slabi. Lovitura primită neuma, 
ponte fi considerata ca o fericire, căci 
slabind credința în absoluta imunitate 
a partidului, va contribui la indrept- 
rea lnerurior, 

Eduard Bernstein. Lupta electo- 
vală ei mandatul. Rezultatul alege- 
rilor, zice D. trebuo considerat din 
două puncte do vedere: din punct de 
vedere pur aritmetie al numarului de 
voturi şi mandate şi diu punet do ve- 
dere al dinamicei politico-psicologice. 
Din primul punet, rezultatul ultimelor 
alegeri, deşi nu e muljumilor, e to- 


taşi suportabil ` numărul de voturi so- 
cialiste, faţă de tolalitatea alegători- 
lor, arată dela 1590 incoace urmâtoa- 
rea dezvolture : 1890-—14,07%/, 1893 pä- 
pă lu 16,76, 1998—18,470/0, 1903 på- 
na la OP, și 1907—24,24%/. Dacă 
la 1903 nu ar ñ avut loc o creştere 
peobişnaită, ei sat fi păstrat aceleaşi 
proporții de creștere ca şi in anii pre- 
cedenţi, am fi avut 210, cilră, faţa de- 
care cifra din 1907 a încă mai mura 
decit ar fi trebuit să Be, În ce pri- 
veşte scaunele de deputaţi, nartidal 
s-a scoborit dela Bi la 43, coea cein- 
seamnă o seadere de 479, scădere 
care ma fost decit o singură dată to- 
trecută, la 1887, cind deputaţii socia- 
lişti au sezut dein 26 la Li, adica 
Hin, Alegerile însă dela 1857, nu tre- 
buese comparate ca acele de acuma. 
De atunci insă, in mod statornic, ni- 
mărul deputaţilor socialdemocraţi a 
cresent, aşa încit fracțiunea socialistă 
devenise o partida parlamentară care 
lua parte la derbalerile din comisiuni 
şi putea prin urmare să răapundă ta 
speranțele po care interesele a trei 
milioane de ilegători și le puneau in- 
Leinen, Scăderea bruscă caro a avut 
lov acuma, micşureară mult rolul par- 
lamentar al partidului; aceasta nu tre- 
bue negat, ci tocmai din potrivă tre- 
bae accentuat, pentruca tuale puterile 
să fe încordate spre indreptarea la- 
crurilor. 

Contemporary Review (Fe- 
bruarie, Martie London, — Macedonia 
gi neniralizarea Constantinopaulwi” 
datorit d-lui Zdwin Pears conține un 
studiu amânunţit asupra situațiunii 
politice din peninsula balesnică. Cau- 
zele tulburărilor permanente în a: 
coastă regiune siúl: neputința Turelei 
du a introduce reforme in Macedonia, 
şi politiea Rusiei, care nu renunța la 
aspirațiile ei de u stăpini Constanti- 
nopolul. Faţa de atitudinea Rusiei, Aus- 
iria nu poate râmine indeferentă şi 
cauta să-şi deschida drumul spre Su- 


e REVISTA REVISTELUR 


eat arate Sete al, ini 
din vata en, DEES. ditilar 
peninsulă: Torcia e silita sä in 
tretie pormanent 80,000 soldati in Ma- 
cedanin ceea ce reclamă un ma D 
ti ifiriu hinane 9! de pame Le CC 
siate stau in o continua e ops 
4 neordare de 
deiensalien, cewn ee le impedică dezrole 
larea pașnică, E clar că Rusia si 
Austria n-a interesul Wes 
niste in peninsul fier zur dorească li- 
tatal serei din (803 ant: ale isi 
teri s-un înţeles in i er so d e 
Re ; privința Serhiej și 
gariei, Prin aerst tratut Serbia tre- 
bne sA sufere numai inuenta Austriei 
ine Bulgaria numai a Rusiei, lată pri- 
mii pasi făcuți de aceste puturi In pe- 
ninsulu buleaniea in bună intelegere; 
nelinistea din Macedonia si stabielunea 
Turciei va înlesni mersul spro sud al 
cestor Puteri, Dir Rusia s» înşală 
«Ind erede că-și vu realiza visal ali- 
mentind neeuntonit focul in Balerini. 
Bulgaris, mulțumită loli Stambulait 
ži Stoilol, azi nu mai poate îi ruso- 
Dia: en impreună cu Rominia ar pu- 
tea ridica cel puţin 500,000 soldaţi 
bine inarmati impotriva Rusiei. Apoi, 
Auslria nn poate consimli ca Rosin să 
cupriniă Constantinopol ; ar trebui ca 
Husia să enprindă întai Viena si npoi 
Constantinopol. Dar presupunind ehinr 
că Rusia ar avea puterea s3 sfarme ai 
pe Austria, sp poate oare admite câ Ger- 
mania nu va interveni ta favourea 
Austriei ? Rusia trebue să se convingă 
ră inaintarea spre Coastantinopol ar 
untaju-o in un râsboi din care ar fi im- 
posibil sa nu iasă Învinsā. Datoria 
Puterilor europene in enzul de faţă e 
sii garanteze Rusiei imposibilitatea 
We a enprinde Constantinapol, şi a- 
tonei Rosin renunțind la aspirațiile ei, 
statele hulcanice vor intra in e pe- 
send? de liniste. Cea mai insămnată 
imisuri, caro ar trebui luată in un 
cougres prin inițiativa Angliei, ar fi 
garantarea de câtre marele Puteri a 
neutralității unei zone în jurul Cons- 


gem nen 


tantinopolul»i. zona irobuin i 
prinda în va Boslorul şi eeng 
Aceasta neutralizare a Constantino- 
polului va uduee linişte in Paleani 
prin rezigaurea Rusiei. 
Camera Lorzilor. Anglia trece azi 
prin © criză politică însămnată: un 
doel s-a incins delu venirea parthin- 
lut liberal la guvern, intre Camera 
Lorzilor şi Camera Comunelor. Pria 
prerogativele constituţionale co le are, 
Camera Lorzilor zădărniceşte orice pas 
făcut dr partidul tiboral spre dume- 
cratizarea Angliei. Paitidul liberal ara 
un program de realizat și nu poate 
sta în enpul Statului decit prin reali. 
zarea lui, însă acest program Hemo- 
cratie nu-l poate realiza din cauza e- 
punerii reacţionarilor din Canten: Lor- 
alor. Partidul liberai, vare comtuer 
azi Anglia, e pus în alternativa: ori 
de a se retrage dela cirma niutului 
calificindu-so astfel singur da naps- 
tincios şi perzindu-si prestigio) pen- 
tru totdeauna—ori de a eñuta prin 
vreun mijlue de a limita dreptul de 
veto al Camere: Loreilor. În privinta 
modalităţii de a limita puterea Come 
rei Lorzilor circulă mai multe păreri - 
Tordul Stanley of Alderley propune a 
reduce dreptul de veto al acestei Ca- 
more numai la o sesiune: aşa ra ug 
proect respins de Camera Lorzilor, la 
o sesiune, se poate inloaree din non 
la Camera Comunelor In a doua sesi- 
une şi dacă va Ñ admis nu va mai 8 
nevoe de a trece din nou prin Camera 
Lorzilor.—bD. + Corrie Grant propune 
un alt proceden: provelele, care wu 
fost votate de Camera Comunelor și 
respinse de Camera Lorzilor, să Se 
votate din nou in un congres com- 
pus din cele două Camere adunate ln 
un loc, Asupra modalității de a mär: 
gini puterea reacţionarilor conrentraţi 
in Camera Lorzilor sint păreri deose- 
bite, principiul însă da a limita pute- 
rea acestei Camera o adinis de oma- 
joritate din ce in ce mai mare. 


590 VIAŢA ROMINEASCA 


North American Review, (Fe 
bruarie, New- Yurk)—D. Wiliam Dor- 
sey Jelke, fost guvernator în Albania, 
—Gravitatea +hestiei Negrilor—diseută 
chestia atit de importanta pentru stu- 
tele sudice ale Americei. Autorul in- 
sistind asupra neegalitaţii sociale In- 
ire Albi şi Negri, provede ca şi peste 
dona generaţii Albii vor contina să 
sibi aceaşi repulzie gi instinct de sè- 
purație de Negri. Albii refuză a con- 
trarta căsătorii eu Negrii, legea sepa- 
raţiei Intre acesto două rase e in singe. 
Albii refuză să meargă în aceeași tra- 
“ură, să doarmă în același hotel, să 
minince la arveagi mast, +t Inveţe la 
aceraşi seoall eu Negrii. În asemenea 
împrejurări, egalitate politica de fapt 
nu poate exista intre Joenitorii state- 
lor de sud; ar A mult mai bine vacă 
aceste rase ar putea f separate iosta- 
te deosebite. Cu toate aceste proble- 
ma tâmine: de onrece aceste deng 
rase trăcae la un loc, ele trebue că 
ajunga la o intelegere intre ele. Apro- 


piareu Intre rase nu ag va pulei fare 
decit prin o edueaţie sistemulică și 
îndelungată prin Şcoală yi Biserică. 
Până acum nici Seoula nivi Biserica 
mu și-a făcut daloria faţa de Negri. 
Remediul sia in funrționorea sinceră 
şi corectă n acestor dous instituții de 
educație. Autorul e de pirere că per- 
sonalul didactic la şcolile Negrilor să 
fie rocrutal dintre Albii din sud, sin- 
gurii care sint in dure së priceapă ca- 
racterul Negrilor, Această campanie 
de eduenție e singurul remedin sigur 
dest nu va pulea da rezultate decit 
după mulți ani de munca; toate re- 
Jelalte remedii propuse sint numai nis- 
te palialive parțiale. 

Review of Reviews, (Februarie. 
London).—D. W. T. Stead fuce o dure 
de seamä despre parerile diferiților 
oameni iusemnaţi din diferitele țări, 
prin care de curind a calatorit en pro- 
pngandist nl păcii, asupra unei Confe- 
vinti a Păcii. 


EE m Pora 


i 
| 


Miscarea, intelectuală, în străinătate 


FILOSOFIE 


Fr. Panihbas, Le Mensonge de 
IA, Alcan, Paris, 

Iuteresante consideraținni asupra 
arlei: origins, raportul ei en morala, 
rolul ej iun sovioteto ete. In tendința 
pa care toato genurile do potivitate 
intelectuală o su, dèn stabili o ar- 
monie latre spirit si lumea din afurā 
imorala prin transformarea vointelor, 
sUiaţa prin Lrunsformuren inteligente 
Jor, industria prin Iransformarea lu- 
inii materiale, ete.),— arta ranla să 
realizeze mcensiā armonie fatre In- 
meo imaginari. Aceasta esto tomit 
pe care o dezvolta autorul în serie- 
rea su. 


T. Grnsset, Demifoun et Demires- 
ponsables. Alcan, 5 fr. 

Hespunsabititatea este pentru autor 
„functionea  normalitălii neuronilor 
paihiel”, care pot fi uri complect nor- 
mali, ori puţin alter, ori en totul 
bolnavi de unde gradele diferite de 
rponsobilitate. Somiresponsabilii sint 
nneori välämätori, dar pot f gi cite- 
„dala oameni de o maro valonre so- 
cială; Intre nceştia din urmă autorul 
pane pe: Maupassant, Rousseaun, Flan- 
bert, Musset, Voltaire, Nietzsche, Swift, 


Dog, Wagunr sl al mulți artisli, os- 
meni de stiință, muzieunli ete, 


Pawi Gaullier, Le sina de VArt 
Hachette et Cos 1150. 

Un stndiu asupra Datorii artei, n 
rolului şin valorii ei In societate, 
Autorul erede că nrin are o origine 
mai degrabă nluctivă dn vil iotelwetn- 
ala, nefiind ultăceva docil emotia ol- 
jeelivizată, 


Ed. Għnre-Desfouséa, Mond: 
tisme Vital. F, R. de Rudeval, 5 fr, 

O serlo do experiente menilo si im 
taroaseă ipoteza lui Mesmer relativ 
ja fenomenele de hipitoră și sugges- 
tiune, 


Waiter Kinhel, Geschächig dar 
Phäosophie. Giessen, Alfred Tipel- 
mann, 103, 

Autorul, profesor la universitatea din 
Giessen, veen să serie o istorica E- 
Jozofivi caro să servească ca lulrudu- 
core la problemele Biozofivi teoretice 
şi practice. Volumul arésiz enntine 
uumal filozofia gronch de la Thales 
până la Soliati, 


ISTORIE 


Maurice Eerbetie, Une Ambuz: 


Lea | VIAŢA ROMENEASCA 


aude Persane sous Lomis XIV. Pèr- 
rin, Paris, 

Un studiu interesant asupra celor 
mai vechi raporturi intre Franța și 
Persia, şi descrierea ambasadei per- 
sano trimisă de Sahul Hussein peniru 
a rafen tratatul de comer} incheiat 
intra rele dona țari la 1705,—ecel din- 
taiu nel oficial Incheiat intre Franţa 
şi Persia. 


Georges Daval, Londres on 
temps de Shakespeare, Flammarion, 
Paris. 

O reconsliinire savanta a oraşului, 
a curții şi a societății de pe vremea 
marelni dramaturg englez. Cartea e 
însoțită de un plan al Londrei de pe 
vremea reginei Elisabeta. 


Jacques Bainville, Bismarck 
ei la Francs. Nouvelle librairie nalio- 
naliste, 2:00, 

Servindu-se de memoriile prințului 
de Hohenlohe, antorul studiaza rolul 
cancelarului de fer în raporturile din- 
tre Franţa ai Germania. 


General der Infanterie v. Voigts- 
KRheiz. Briefe aus don Kriegsjahren 
t906 und 1870 | 71. Berlin, Mittler 1906. 

Autorul a fost şeful statului major 
al primei Armale jn 1366 şi coman- 
dantul corpului al X lu 1870, Volumul, 
publicat de nepotul său, conține seri- 
sorile poneralului către soţia sa. Par- 
ton een mai mare a volumulni conține 
serisorile din 1570. 


Georg Buss, Das Nostiim în Ver 
gangenheit und Gegenwart, Bielefeld 
1906, Velhagen & Clasing, 171 pp. în 
ST mare cu 134 ilustr,; preţul, legat, 
AM (Face parte din „Sammlung Mustr, 
Monographien, edit, de H. v. Zobeltitr, 
Nr. 43). O seurta istorie a inbraeae 
imintei din cele mai vechi timpuri şi 
pănă azi. Nustraţiile sint bine alese 
si frumos executate, 


Jacob Burekhardt, Za Cirili- 


sation en Iinlia au temps da în Re- 
naissance, Irad, de Srehmitt; Paris, 
Plon, 2 volin 1%,—prețul 7 fres—A- 
«um cind această genială operă a lui 
Burekhard! e tradusa şi în franțu- 
zeste, publicul nostru mai ell, care 
nu stăpineşte limba germană, vn pu- 
tea să cilească al el incă una din car- 
tile „care nn imbàtrinese niciodata”. 


Francesto Lemmi, La origini 
del risorgimento italiana (1780—1915), 
Milano, Hoepli 1900, XII-+435 pp. ia 
8? —preţul 6 L. 50. (Face perte din 
publienția populară CoNesione storica 
Vilari). Se ocupă eu prefuedre sufle- 
tească a Italie sì deștepiarea ei in- 
tru idein mațională supt inrlurirea sti- 
pinirei franceze din epora papeleo- 
niană, 


Heinrich Friedjnng, Der Krim- 
krig mnd die oesiereichischo Politik, 
Stuttgart und Berlin, Cotta, 4907, VIH 
-+195 pp în $. Această carle, care 
me interesează și pe noi foarte de #- 
proape e un capitol dintro istorie a 
Austriei dela 1245 Ja 1861, cu serio. 
rea caruia Frledjung ae ocupă în pres 
zeul. 


SOCIOLOGIE, STUDII SOCIALE 


Lieutennnt evol, L'Ralie ac- 
tualle—Berger-Lexrault, 

in urma unei ederi indelungata la 
Italiz, autorul dă la iveală rezultatsle 
studiilor şi cercetărilor anle asupra 
stării actuale a acestei țări. Chestiu- 
nea religioasă, viitorul socialismului, 
politica internă şi cea externa, starea 
armatei, — toato problemele cele mai 
insemnate sint corcelale şi Jamurite 
da autor în diferitele capitole ale seri- 
erii saje. 


E. R. Holme, L'Éducation com- 
merviale en Europe. 

Autorul e profesor la Universitatea 
din Sydoey şi lucrarea sa e rezulta 


MIȘCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


tul unei e Ali Art de studii prin Europa. 
Profesorul Holme găseste insuficienta 
educația comercială eare se dA in i- 
rile cele mai civilizate ale Europei si-i 
aduce critice foarte intameiale, 


tomain Nembratovitelh, De 
Tsarixma ot l'Ukraine, prefață de Bjo- 
ernson, E. Cornely, 

O foarte eñlduroasa pleduarie in fa- 


voarra Rotenilor din murele imperiu 
nordic. 


Giuseppe Nergi, La Sardegna, 
Torino, Broca 1907, 

Un sitt autropologie asupra po- 
puluției de astazi n Surdiniei Volu- 
mul se inparte in irel parți: popu- 
latin surdă psicologia: condițiile so- 
tiale 


Purico i eont, N simlacalismo. 
Palermo, Sandron, 1907. 

O earte interesanti pentru ori-cina 
pren så priveapi nonn indrumare a 
unei părţi din socialigtii italieni. 


Cagzgese Nomolo, Classie fo- 
muni rrol mel Medio evo ialiano. 
Firenze, 1907. 

Volumul este pubHrat de catra ins- 
Lisa de stiinle sociale din Florenta 
și studiază clasele rurale de'nainte 
do nasteren comunelor rurale în Ita- 
lin, precum și seninriile leudale, 


CRITICA, STUDII LITERARE 


Louis Mnaigreu, Fontenelle : 
Filon, lOeuvro, Tfafftenge, Plon, 
Paris. 

Un studiu serios asupra vieții, nc- 
livitaţă şi a influentei marelui seriitor, 


LE Demachy, Histoires et Com 
tes, prieddes d'une dade eritigne por 
L. &. Torando Carrington. 

L. G. Torande publicind o parte din 
wperele încă inedite ale lui Demathy. 
intovăriişeşie nees! prim volum de un 
stutiu critice asupra acestui seriitor 


erotic, din secolul al XVIII, ale cărui 
opère an fosi neennoscute in mare 
parte păni în timpul nostru. 


Pierre Lasserre, De Romun- 
tisme francais, Mereure de France 7 "9. 
Un studiu desroltat asupra incepu- 
turilor romantiamului francez. asupra 
desvoltării si a inflaentai lui im ufara, 


F G. Talientyre, Tha Prienria 
of Voltaire, Smitk Elder, 9 s. 

Aulorul, un adiue runosrătur al st- 
colului al XVill-a, studiază rolul pe 
cate l-au avut în pregătirea ierolu= 
Lei franceze prietenii lui Voltaire: d'A- 
lemherih, Diderot, d'iolharh, Holve= 
tins și veilalti, 


Émile Manmavut, Ten Tour- 
oénzef, Da Vie ei VOenura Armand 
Colia. 

Un studiu bije daenmentat asnpra 
vieţii si netivitații literaro a marelui 
romancier rus, eum şi asupra infin- 
enţei pe ear» serjevile lui an nvul-a 
in lumea intelectualilor ruși, 


Achille Poltizzari, Ii dii 
della Signora. Città di Castello, Lem: 
perutiva Editrice 1907. 

E un stodia de eritica extelivă. An- 
torul confruntează două pasaje din 
Promesi sposi din ediţia definitivă ve 
prima redacţiune, un dv mult data ta 
iveală şi cuută a gasi motivele care 
an facut pe Manzoni să mehimbe ra- 
dieal episodul vălugăriții din Monza. 


LITERATURA 


Fernand Rivci, La Servitwie. 
P. V. Sloek. 

Un roman luleresant, in eare se 
doserie in eulori vii exploatarea ee: 
for mici, și infinența puternică, pute- 
rea de consiringere 8 religiei asupra 
populației rurale. 


Ienry Lacveniy, Lat Peas 
vite. Bibliothègue des anteurs moder- 
Des, 220. 


D 
De 
e 


Lk 


bst VIAȚA ROMINEASCA 


Suferiniele casnice alo unel femei, 
cure, fiind artistă, a tinut să se mū- 
rite cu un urtist,—un pielor, 


Regtuald Turner, Davraj'e 
Afairs. Groening, G s. 

Povestirea luptelor unei Tomm? pen- 
tru a fi primita de scil ei, romancier 
şi dramaturg, să coluboreze la oporele 
lui literare, 


Gerhart Manpimnnun, Gcsam- 
melta Werke. S, Fischer, Berlia 1905, 

ln şase elegunle volume, u apărut 
cowmplecta operă a marelui dramaturg 
german, 


Emmi Lewală (Emil Noland). 
Dor Ledensretler, Roman in Briecfon. 
Stuttgart 1907. 

O satiră soelulă in care se bigiueste 
irutia si egoizmul veclui nubiute faţa 
cn vitulea si märinimia clasei nous 
burgbeze. 


med 


ARCHEOLOGIE, VOIAJURI 


Roger Peyre, Padone et Vérone. 
Collection des „Villes d'art cëlèbras“. 
Laurens, $ fe, 

O descriere amănunţită a ediliciilor. 
muzeelor şi a operelor da urta ate ve- 
lor două lisemuale oraga aja Italici, 
Hustraţii bogate şi bine alese. 

Ciande Anet, Du Forse en auto- 
mobile, F. Juven, 10 fr. 

Povestirea plină do vervă şi de bu- 
mor a numeroaselur peripeții pris ca- 
re a lrecul autorul și tovarägii ski in- 
two cäiätvtie prin Cnueaz și Persia 
pană în Espuban,—cum şi interesente 
date asupra giel H și cbiesiarilor persane» 

F. Farjenei, Le Penple Chinois. 
Chevalier et Rivière, ¢ fr. 

Observaliile culese de aulor, lulr'o 
călătorie de studii, asupru enrncterului, 
obiezinrilar sl vistiti poporuiui Chinez. 


Compilator 


TI 


„Po daa hia o. ri ŢI 


Bibliografie 
(Asupra unora din cărţile de mai joa vom ravoni 1a recenzii) 


Eugen Lovincexen. Nuvele, 1007. Editura Librăriei Socec, Aucun- 
resti. Preţul lei (29. 


V. Denretrius, Tropte Annie, Poesii. 1907. Tipografia Niculesen, 
Bucuresti, 


D. Si. Cirixiide, umăgiții, roman, Bucuresti 1907. Libraria L'in- 

dependance Roumaine 
e Leon Tolstol. Cole din urmă. Traducere de C. Anestin. Bucuresti 

1907. Editura Bluroului Universal. Preţul 70 bani, 

2 Radolescu Motru, Valoarea Stiintei, Organizarea Ralionanlă w 
Universitiților. Psihologia Intustriagului. Bucuresti, I9, Librăria Scene, 
Pretul 50 bani, 

Kon Urau. Die auzwärtiya Politie des Woywoden dor Moldau Pe- 
ter Rares. Erste Regiermtg 1527—I 138, 

N. Petresen Comnen. Accidentele Profesionale. Bueuregt 1907, 
Tipografia L'fndépendenco Roumaine. 

Stefan Chien, Meseriagul romin gi Tegea Meserii, Pitesti 1907, 
Tipogtulia Mibali Lazār et Fiu. 

G. Danirtopolu. Obssrvajinni asupra Jet pentru Congsolidaren 
Conoesiunclor de Petrol. Bucureşti 1907. Tipogrulia „Eminescu“, 

Angrsi Korel Ordinul Buniior Templieri, Bavnregti 1906. Librăria 
Alralay. 

y4. ©. NM. Istoricul Priăvăliei Romeinegti. Cernăuţi 1006. Tipografia 
Emil Kannrski, 

NE. Anti, Sind/: Soctologire ` Subntralul economic a subingării 
fameei—Un Taha.—ubstratul economie al draplului. Substratul economie 
al familiui. Bucuresti 1907, Imprimerio de Za Roumanie, Ri 

Const. 3. Piores. oul Băncdor în miyarrt comerciali. Bucu» 
resti 1906, Tipograliu „Eiminesen”. 

AL. G. Doinaru. Smaraida, ediția Ia, e 

Sarmasagh Geza. Satul, Biserica şi Scoala (trad, de L N, Papi 
“a o prefați de Dr. E. Dăianu. Cluj, 1908. FN 
3 Powa Ardeleanu, Pomii, Back 1907, Tipografia B. ÎL Margo- 
jies. Preţul 2 Ici 50 b. A x 

nm Cioner Dormas Ajutä-ne. Bucuresti 1907, Tipografia „Negală”. 


Preţul 2 lei. 


mme RA VIAŢA ROMNEASCA 


N. St. Jncint. Dora. Ploeşti 1997. Institut de Arle Grafice, Pre- 
tul 2 lei 

teodor Pamiile. Mihai Luposen, Loon Mrejeriu. Cavte 
pentru Tinerelul de în sate- Barlad 1907, Tipogralia C. Lapuseu, Prețul 1 
leu 25 bani. 

A. D. Holban, Visternicul Taki în 1900 şi 1906, lași 1907, Tipo- 
grafia Gohlner. 

Arhimandritul Nifon, Huntele Alhos. Buenresti 1907, Tipograba 
„Gutenberg“. 

N. Iorga. 0 Alegere de Episcopi Moldowcni în 1557-58. Cluj 1997 
Tipografia „Carmen“, Prețul 10 Dier, 

Dr. P. Zosin. Progresele Psihiulriei, Bururesti 1907. Institut de 
Arte Grafice „Minerva“. 

Gh. Gr. Gheorghiu, Rolul Educatie al Religiei în Tara Noestrā 
laşi 1907, Tipografia Naţională, (lunezeu). 

Wenedeito de Luen, Cuvintul Romei (CVI—MCOMTI) Barureşti 
1906. Minerva. Preţul 2 lei, 

Benedetto de Inca. [ua situaziour finanziuria ela politica degli 
sgrari în Romania, Roma 1907. F. Centennri & C, Tipografii. 

Beoncdeito de Luca. Carmen Sylva, Roma 1907, Nuova As- 
tologia. 

Eremina T. Hesen. Raport general asupra Serviciului Sanitar 
Veterinar al judeţului Insi pe anii 1000—1007, laşi 1907, Tipogralla editoare 
„Dacia“, 


TABLA DE MATERII 


a 
Volumului IV 
(ANUL I, NUMERELE 1, 2, şi 3) 


3. Literatură 


I. Agirbi F l r 

„ Apirbiceanu.—Fierarul Petrea (nuvelă) . A 409 

loan Al, Brătescu- Voineşti.— Contravenţie (schiţă) . "3 
e a A „_Nicugor (schiţa) . $ 223 
U, Carp.—La mominul Anii (Epia!) d ; a 10 


> Intr'amurg (versuri) 

8 S e = . D Li Ki D 2 
d Ciocirlan.—La crişma (schiţa) e S e n > 
V. Ciaflec.-—De-acasă , S à 


4 E ' . . . II 
Ana Çonta-Kernbach.—Basm, Singuràtate (versuri) , 73 
Octavian Goga.—Un om (versuri) A A S Ă 460 
C. /logaş.— În Munţii Neamţului (amintiri) ; = 245 
loan Í. Mironescu —Sandu Hurmuzel (nuvelă) . 424 
Cornelia din Moldova.— Toamna, Pe lună, Stele (versuri) 44 
Gh. din Moldova.—Dor de ţară, La răscruce (versuri) 
bake = Pasteluri (In Baie, La intors) 2 432 
D. D. Pătrășcanu. —Din amintirile lui Const, Casian 6 
IC d Plimbare... (schiţă) . f à ks 
Dinu PRamură.—la utrenie (versuri) - = e i 86 
G. Rotică.—Ruga răzegilor de la Prut (versuri), e 483 
Mihail Sadovranu.—Casa veche (schiţă) . ge" 33 87 
A. Stavri.—Ciobinaşul (versuri) ~ A e 280 
IE, Stndi, Articole, Serisori din ţările romiue 

Stanislas Cihoski.- -Rominii şi Evreii din Rominia in 

New-York e è . e ` Es e A 282 
Gramunaticus.—„Adevărurile d-lui Puşcariu” e 368 
G. I—Polemica (Falsurile d-lui M, Simionescu Rim- 

niceanu) » R x A a e i 169 
G. Ibrāilanu—lorn AL, Brâteseu-Voineati.  . : 93 
Di. M, Manicatide.—Malaria sau Frigurile . A 464 
C. Morariu. — Viaţa Rominească in Bucovina (Nicolae 

Fekete-Negruţiu sprijinitorul culturii Romince- 

lor din Bucovina) » e sir cutu i S 310 
Alexis Nour.—Serisoti dia Basarabia (Viata noastră 


curentă) - e e ° é 5 
A. Phitippisle.— Specialistul romin ` - a . 15, 229, në 
Dr. G. Proca.—Un aliment primejdios 7 a 

4 Rusu Sir ianu. — Scrisori din Ardeal! (Pentru Popor, 


O pornire greşită, etc), `: WR 320 
i Borisa Da Ardeal (Descreşterea 
i populaţiei în Ungaria) -à SR 495 


IL 


5. Secula.— Viaţa Rominească în Ardeal (Școala ele- 
mentară şi tendințele de maghiarizare ; școala 
confesională şi mijloacele noastre de rezistenţă 
natio ionalà) + OH LU . ké 


— C. Stere.— Patru zile în Ardeal . 


G. We Rominească în Bucovina (Teatrul), 
. (Doua-zeci 
"e cinci de ani de muzică naţională) . 


P 


Un dascăl din Ardeal.—Secrisori din Ardeal (Chestia 


nea şcolari in Ungaria) et Et E 
NIE. Cronici 
LG Duca.— Cronica Externă: Criza religioasă in 


Franţa . A e e e Ă d i 
G. 1.—Cronica Literară: Țăranul în literatura romi- 
nească 
Îgnoius.— Cronica Externa : Rezultatele alegerilor pen- 
tru Reichstag . 
Eugen geg — Corespondenţe Literare: Emile 
a d 
Locot, Colcel : Sc. Panaitescu, — Cronica Militară : Edu- 
cațiunea militară a naţiunii 
Vasile Pârvan.— Cronica Istorică : Albumuri de [storie 
culturală. ` 
— Cronica istorică : Pamiatuli, sătenii şi 
stăpinii in Moldova 
D, ore ae Cortina, Științifică : Berthelot şi activi. 
tatea lui științifică i 
V. R.—Cronica laterră: Cauzele mişcărilor agrare e 
George hanetii.— Cronici Bucureştene: Januar . 
si 5 X i Februar 
e eg Aas d 
Cc. S: —Cronica internă : Piemont rominese ? 


Isabela Sadoveanu (Evan). —Cronica Literară : 
naţională . e A 


} Si.—Cronica Externă: Alegerile pentru Duma . . 


IV. Miscelanta 


+P. Nicanor & Co.—D. N. lorga şi d meet 
Polemică Academica; «lupta» din Budapesta; 
Vandalismu! eIntelectualilor>; Noi ziare romi- 
neşti In Basarabia; Jubileu! Artistic; Condsm- 
narea d-lui V. E. Moldovan; Desfrinarea Mi- 
norilor: Scudenţimea din Bucovina ; nea 
un studiu asupra cimiliturilor . 

Primul An; Recubcările d-lui N, lorga 

Proectul Apponyi; Din Basarabia; Giosuè 


75 


131 
326 
LA 


X 


' 


am —— — 


i 


De Af 


Po 
ducci ; Politica d-lui = g: 
ës O Stegen SE Pentru d, S, A 
in ale Momentului; 21. Un glas d 73 
munţi ; lar ?; Pent g'as de peste 
Specialistul e ru «Convorbiriie literare»; 


- D 545 
í V. Hecenzii 
Agricola Casa Rurala, —C. S. 
Paul Bourget — Kinde et Prats a PEE A 294 
Merature“,.—O, si portrai Spelălogie et li- dëi 


Dr. eg ir: e HEET — „Mitropolitul ` Sava Branco- 
ci”, = 
D. Si. Chrisiide.— „Amagiţii* A.B. g E 309 


Dr. G. D, Creangă. — „Situaţia arendasilor faji de ches. 2 
Hunea ţărineasca“,—C, S. 203 
S. i „Banca țărănească din Rusia şi 
"rezultatele ci, precum şi o scurtă dare de samă 
asupra bancilor ţărăneşti din Rusia, Ungaria 
şi Bacovina“,.—C. S. > 204 
i. Dalametra.—,„Di ionar macedo-romin“ altă CAE 194 
Tr. G: Djivara.— reptul de autor al străinilor in 
Rominia“ $r. : 209 
ge, op r „Les droits de propriété littéraire 
ct artistique des étrangers reconn- 
nus par la justice en Roumanie“.— Sr. 200 
„An te-pruect de lege asupra Ges 
lui de autor“, Et, è 200 
Alex. G, Doinaru. — „Smaraida“, ed. Ee Ze 3 557 
Const. I. Florea.—, Rolul Băncilor in mişcarea comer- i 
cială“.—G, "K. 7 555 
„Petre Gărbmiceanu.— „Societatea pentru “Invăţătura Ze 
Dé ei Romin din eoe cu aa 
i*—], A I 
D 1. Gheorgliiu.— n Reforma Axizelor“ —G. Boso i n za 
Em, Grigorovilsa—„De la hotare“.—M. C. . . KH 
Spiru O. Harci- vër “oala el E B. 391 
Henric Ibsen. — „Nota sau Casa de Pipuşi” —M, C. 559 
e `. Stilpii Societăţii“. —M. C. Z 559 
N. ` lorga. — „Scrisori şi Inscripții Ardelene şi Maramu- 
reene", NK. P. ; i e 383 
Edma-Liane:—, Minutes Vécues“.—I, B. . è e 191 
Eugen Lowinescit.— „Nuvele“. — G. L e ECH 
M. O. S-—latorieul Prâvâliei Romineşti” Aa A K. = 3b4 
V. Mangra.— « Mitropolitul Sava Brancovici (1656— 
1685)%.—V. P. 194 
Eduard Mayniol. — la Vie et POeuvre de Guy de 
Maupassant?, -6 V: . 352 
Eduard Meyer. — „Humanistische und geschichtliche 
i indura“ Lef P, D D D e D D Ke 


k