Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
Proprietatea Bibliotecii
Universității laşi
iii a penal e e CC a
e,
LL]
3012825
Periodice
BIBLIOTECA
UNIVERSITĂŢII
IAȘI
TABLA DE MATERIE
Volumului XII
(ANUL IV, NUMERELE 1,2 şi 3).
E. Literatură,
$ Agirbiccanu.— Gruia A 5
nghel—Himera (Poezie),
a Anghel s și St. O. Fol cea Saeculare (Poem
oric)
D, Anghel: îi ër O. Íosif.— ` Fragmente inedite din
„Carmen Saeculare“ d
Jean Bart.—Acasă şi in războiu (F ragment)
Z. Birsan.— urămintul (Dramă Intr'un act)
loan Al. Brătescu- Voineşti. — Blana lui Isaia
G. Cosbuc. —Cel mai bun cuvint (Poezie) .
Victor E: ftimiu.— Mai treci şi azi (Poezie) .
Elena Farago.—Din preajma e At pă! (ti) (Poezie).
Octavian Goga. —, Tragedia omulu Emeric Ma-
d'Ach; tabloul XII. (Traducere)
Gi. din Moldova. — Strofe wiele Nu te teme..
Confidenţe) . , e :
C. Hogaş. —In munții Neamțului
Natalia losif-Negru.—Cintecul Dainei (Poezie) .
St, O. losif—Truditul (Poezie) . .
Cnst. Manolache.— Două primăveri... (Poezie)
Constanta Marino.— Datorie
loan Minulescu. —Innainte (Poezie)
Alea jacta est (Poezie)
p Nanu. — Durerea (Poezie) A r
D. D. Pătrāgcanu.—in tren s
STEA Simfonie W agmeriană
Spiridon Popescu. - -Vornicei i E a
lzbăvirea blăstămului ` a
Mircea D. Rădulescu. Povestea firului de-argint (Pee-
zie)
M. Sadoveanu, —Cintecul amintirii
Cuza-Voda 5
A Stavri. — Copil sărman (Poezie)
NI
FA. Sindii. Articole, Serisori din ţările romine si din
ah ăinătate,
EE,
N Un Bucovinean. — Scrisori din Bucovina (Chestiuni
politice şi economice) , e PI e e 233
D. Drăghicescu. — Calendarul superstițios . . 369
XC: Floisescu, — Statul romin şi industria petrolului ` 203
G.
Ibrăileanu.— GE si polemist 4 412
Radu hoselti. — Rescriptul din 1 „ (3t. n.) 1787,
al impăratului Iosif II, in privinţa judecării
bena bucovineni, de cătră stăpinii mo-
şiilor , š R > 4 $ e R 37
ŢI. Sanielevici.— Clasificări literare , . e P Ba
e Clasificări literare, (Literatura me-
dievală) i = è x A $ SE.
1. Rüssu-Şirianu.—Scrisori din Ardeal. (Noul proect
de lege al lui Appony; Incătuzarea preo.
ților ; Prigonirea at azeet Şi a presei;
Centenarul Şaguna; Procesul cu Serbii;
Părăsirea proectului contelui Andrăssy ;—
Moartea deputatului Brediceanu; Candida-
tura lui George Pop de Băseşti; Adunarea
Asociaţiunii aradane; Condamnări; Justh
şi Maniu ;— Infeingerea dela Oraviţa: cau-
zele, lipsa de organizare; Luptele din die-
cesa Caransebeşului; Catedra romînă din
Buda-Pesta ; Legea despre Congruă.) . 120, 261, 406
George Tofan.— Scrisori din Bucovina. (Douăzeci şi
cinci de shi de activitate culturală ; Jubileul ?,
„Şcoalei Romine“, 1883—rgc8) . e a t
Gi. geriet din Bucovina, (Ciun Diere latina“ ; e
Două broşuri tipărite de Societatea studen-
ţească „Dacia“; Bogăţie de gazete.) . e 402.
ILI Cronici-
Spiridon Antonescu.— Cronica artistică. (Expoziţiunile :
I. Neglies, N. Comănescu, d-na Aslan Pe-
trescu, Al. Szatmary, Ludovic Bassarab, Pe-
trescu-Mogoş, d-na Adela Jean;—Expozi-
ţia oe cl KEE isto-
rice ; —Expoziţia dela Teatrul Național) 104, 239,
D. Drăghicescu.— Cronica pedagogică, (Meiren ec ag
gresivă a şcoalei)
I. G. Duca. Cronica externă. (Situaţia în Balcani :— 35
Relațiile anglo-germane;—Marile Puteri şi
criza orientală) . + . . . 108,323 39!
Dr, N. Leon.— Cronica științifică (Insectele phitophage
II
Pag.
care au vătămat recoltele noastre în anul
1907—08) . EE ea de a ca gg
A. Mirea.— Cronica veselă (Caleidoscop: Poetul si
primävara;—Caleidoscop: O plimbare la
sosea) A e e e da , 244,397
izabela Sadoveanu. Cronica literară. (Profiluri feme-
nine: Grazia Deledda; — Profiluri feme-
nine: M-me Henry de Régnier—{Gérard
d'Ouville)—) SN Wiën BEE
C. S.— Cronica internă. (Lecţii practice: organizaţia
bisericii in Ardeal) . . . s. >» 245.
IV. Miscellanesn.
P. Nicanor d Co. (Semicentenarul Unirii; Moartea
lui Coquelin Atiné; Incă odată; Falşurile
K „Vieţii Romineşti“ ; Alt fals; lar cursurile
de vară; Iorga contra lorga; $ Coriolan
Brediceanu ; —Cuvintarea d-lui Maniu ; Mi-
réio ; Jean Richepin la Academia franceză;
Catulle Mendès ;— Politica Ardelenilor gi...
cenzorii ei; „Muza dela Burdujeni“ plagi-
ată ; Caran d'Ache; Licenţă poetică ; „Serii- |
tori şi curente“) . è e . 123, 266 „425.
V. Mecenzii.
Paul Adam.— „La morale de leducation* (M. C.) 134.
D. An enger 4 A Sa ER 425
oan N. „Anghelescu —,„Origina răzeşilor şi a moşn a
i i caracterul odevälmäşiei lor.* (|. N.) 428
Viconte G. d Avenel.—,Aux Etats-Unis" (M. C) Ke 277
B. Brunhes.—„La dégradation de l'énérgie“ iS. P). 137
Karl Bücher :—,Arbeit und Rhytmus.* (V. M.) A 435
Calendar Arminesc —(M, 1.) Z 4 ` ` è 131
A. Candrea, Ov. Densuşeanu, Th. D. Speranţă: —
„Graiul nostru” (G. P) . S Däer 428
Catalogul Muzenlui.— „Deutsches Museum von Mei-
sterwerken der Naturwissenschaft und Tech-
nik“ (P. B). ; ă - te d 438
C, G. Costa-Foru.— „Industria aurului în țările ro-
mine" (A. A) . s A . A a 276
Costică Ciobamt- Pleniţa.— „Cuvintări adinci. Cintece
in vechime, culese dintrun colţ al Ol-
Et d ER eer E ser ege 274
Alexandru Davila.— „Vlaicu- Vodă”. (L S). . . 120
Diirer.— „Nouvelle collection desclassiques d'art" (A.B). 279.
L. Garriguel.— Régime de la propriété“ (L D.). . 136.,
IV
Paul Ghio. —„Cours d'économie politique; tome I.
(Les origines)“ (|. D). . . e e
E. Guyot,—„L/ldee socialiste chez William Morris* (LD)
Dr. F. Willy Hinrichsen.— „Vorlesungen über che-
mische Atomistik“ (P, B) . À E
Constanţa Hodoş.— „Departe de lume“ (|. Si
Natalia 1osif-Negru.—„O primăvară“ (|. S) |,
Mihail Kogălniceanu. — „Iluzii pierdute“ (|. Si.
Constantin rc: d e manuscriselor gre-
ceşti* (M. J.) i Y A e
Pierre Loti.—,La mort de Philae" (I. S.) . = i
G. Luncan şi G. D. Mugur.—, Teatru pentru copii* (1.S.).
Mihail Pi E Încercări în studiul Dreptu-
u (A.A), e a 7 A E e
Philologie et Linguistique :— ,Milanges offerts à Louis
vet par ses anciens ċlėves et amis,“ (M. J.)
Edmond Picard.— „Le Droit pur“ (G. MI e H
Pompiliu Pirvescu—,„Hora din Cartal, cu arii notate
de C. M. Cordoneanu“ (G. P) . A
Adel Rey:— „La philosophie moderne: (0. DI.
Alexandru usso.—„Scrieri* (G. P.) . i e
1. Slavici.— „Poveşti“ (I. S) = Ă
m „Din valurile vieții.“ (I. S) . A .
„Dr. Dionisie Stoica şi loan P, Lazăr.— „Schița mono-
grafică a Sălagiului“ (A. A) . A .
Duiliu Zamfirescu— „Indreptări“ (|. S.) 4 :
D. Zolla.— „lia grève, les salaires et le contrat de
travail”, (l. N) . e , A e e
Publiu Terentiu Af/ricanul.— „Parmeno* (Trad. de G.
Coşbuc) (M. II, . aie aia s
VI. Revisia Mevistelor,
Ch. Andler.— „Primul sistem al lui Nietzsche, sau fi-
lozofia iluziunii“ . pe o e s
Fernand Baldensperger.—-,Procesul individualismului“,
Dr. S. Banzet—, Tratamentul local al cancerului |.
Léon Basalgette.— „Copilăria şi moartea lui Abraham
; Lincoln, (1809—1865) . . , .
Emile Belot.—,Origina lumilor“ . à r
Eduard Bernstein.—, Modernitatea in luptă“
Jon Boeru.—.Mea culpa® . . . .
Georges Bohn.— „Instinctu} ;
Gaston Bonnier. —,Evolutiile evoluției“
Dr. Rudolphe Broda—, Viitorul sei: . . |
Dr. V. Bruns. — „Pierderile pria riniri in războiul tim-
purilor de față , ` e `
„The Bulletin SCA, He
D
Calvacoressi.— ,„Biografiile, editorii şi criticii lui Ed-
ar Pot* . A a ` AE e
M. E. PO aht „Cumtrebue reconstituită Messina‘
7. R. Charbonnel.— „Muzica şi renașterea inconştien-
tului“ , 4 e e ` e e è
Fr. Charpin.— „Miréio, poemă de Frédéric Mistral" ,
Léo Claretie.— „Călătoriile lui Chateaubriand" . ,
Convorbiri Critice. Ga P ta ii
Convorbiri literare , ën A3 EL NEE d
Benedetio Croce, „Note asupra literaturii italiene, în a
doua jumătate a sec.XIX-lea. (Gaetano Negri)
LL Daugmy.—.Turcia şi Europa: `, . . .
d îi „Chestiunea poloneză“ . > - P
J. Daugny.— „Situaţia actuală a Chine: . .
Pierre Denis.— „Populaţia şi rasele din Brazilia“
H. Dogan. — „Raporturile dintre locuinţă şi mortalitate“,
Max. anan Paru limba engleză nu-si va
simplifica ortografia ?* e 2 k
Abatele Ermoni.— „Este creştinismul un sincretism ?*.
Kari Frenzel.— „Opera lui Friedrich Spielhagen*
A. van Gennep.— „Masca de fier“ ` e -
Failo del Giudice.— „Cutremurile de påmint“ 8
G. Giuffrida-Rugeri—,Un nou precursor al omulni*
V. d. Goiz — „Situaţia politicii interne a Turciei" ,
Harold E, Gorst.— „O revoluţie în educaţie“ :
Dr. Grassel.—„Antixenismul la ființele vieţuitoare“,
Ch. Gravier.— „Noile cercetări oceanografice în Norvegia
Birga Harrisen.— „Viitorul artei americane“ e
-t Ferdinand Ilerold,— „Viaţa si activitatea literară
a lui Catulles Mendès* > A Š
The Japan Joch Mail j ai e i fie
Hubert Lagardeile.— Sindicalismul și politica so-
calistă“ A e e "ae e e
Emile Lessard.— „Automobilele pentru zăpada*
Paul Louis.— „Criza din Orient: AA > A
Inna Labimenko.—„Un precursor al lui Petru cel
mare* . A . e e . e
Luceafărul aa ate Ap dene biti
Dr. Max Marcuse.— „Importanța higienică a absti-
nenţii sexuale“ , % A e : -
Georges Matisse. —„Simţurile creatoare de aptitudini“
Fernand Masade.— „Ne trebue aer curat“ .
Richard M. Meyer.— „Literatura germană“
Th. Moreux. — -Climatologia planetei Mart”
Neamul Rominesc a LES ei e 3
Dr. Nietner.—,Lupta contra tuberculozei“ ep
Maurice de Noisay,—, Trecutul, prezentul şi viitorul
D
D
academiei franceze“
D
Pag.
139» 284
VI
Pag.
Nuova Antologia.-— „Progresele aeronauticei* , `
Friedrich von. Qaple- Bromibowshi: = Flaubert şi ar- Ges
heologia“ . > . ÎN det. a r46
Giovanni E nka ep wi Encken? IDA aeia 143
L. March Phillips—The Arab in Europe* ST RIN 452
Raqueni.—,„ lripla alianţă“ . A 3 A ok, 140
Paul Renard. — „Rezistenţa aerului şi experienţele lui Eiffel“ 446
Eduard heunolds- Pease.— „Consolidarea partidului
muncitorilor in Anglia“ . . . . 295
Revista generală a învățămintului e... 44i-
Dr. R. Romune.—„Alimentaţia rațională şi salariile
muncitorilor“ DE ae i E 143
Stanislas Rzewuski —„Activitatea lui Rudolph Euc-
ken? , + A e a S $ = 142
Leclerc de Sablon.—„Activitatea de iarnă a plantelor“, 290
Sămănătorul Stiinte: Wl dE Sa . s 139
Saturday Review.—, The Engineering of British Col-
lapse“ . A à ; e . 3 147
Henri Sehen. — „Organizarea şi mersul noilor univer-
sitäți tecnice din Germania“ A e g LAT
Carlo Sergri.—„Grazia Deledda* SE aaa 449
Sieberg.— „Inscrierea instrumentală a seismelor şi
fizica globului“ . s ., . e 445
Roman Strelizon.— „Criza intelectualilor ruşi* . g 145
E. Ssobă.— „Congresul partidului socialist unguresc, 292
Tancrede de Wisan.— „Maurice Barrès, prolesor de
lirism" . e e A . 288
D. A. Teodoru, — „Principii în invăţămintul nostru“ A
Unirea femeilor romine . A à z R S
Marice Vernes.— „Un studiu asupra cărţii abatelui
Alfred Loisy : Origina și compozitia evan-
pheliilor* ,
Willem Hubert Viegen- „Luptele interne din parti-
dul social democrat olandez“ / ` s
D. Charles IWatney.— „Viitorul Manciuriei” , P e
45
450
451
VIL. Mişcarea intelectuală în străinătate. 149, 299, 455
IX. Bibliografie . d ` è 3 `
meih, À ? Lë wem Dh, ep b. AV Pa
152, 303, 458
IAXUARIE NO. I
1909. ANUL iv.
Viaţa Romi
Directori: C. STERE şi Dr. 1. CAN
SUMAR
M. Sadoveanu `, , Cinterul Amintiri,
ton Minulaseu . . . . Innainte, (Poezie.
Constanţa Marino . . . Datorie.
Elena Farago . . . . Din preajma leagānnlui (II) Poeziei,
Spiridon Popescu . . . Vormiwai,
Radu Rossetti . - Reseriptul din 1 Noembrie (st. m. 1787 of impä-
rutului losif II, în prieințta judecărui tărani»
lar bucovineni de câlră stâpinii magiilor.
D Anghel şi St. O. Iosif Carmen Saeculare, (Poem istoriei.
H, Sanielevici o Or Clasifică rile literare TI,
A Stavri .. . . . + Copil Sărman. (Poeziei.
D. D. Pătrășcanu `, , . In fren,
D. Drăghicescu . `. . - Ee (Menirea progresivă a
coalei),
Dr. N. Leon . . . . . Cromiceñ Științifiră Insectele phitapha ge cara an
văfämaf recoltele norstre în anl 1907 — 1908)
Spiridon Antonescu . . Cronică Artistică (Expoziţie : I. Neglies, N. Co-
miinescu, no Atan- Petrescu, Al, Szatma-
ri, Tud., Bassareb, Petrescu Mogaş, dna
Adela Jean).
Lo nues . ., + . + Cronică Externă, "Sina în Balcani).
George Tofan . . + , Sertaori din Bucovina, (Douăzeci şi cinci de
ani de acticitute culturelă — Iubitul ,Scoa-
lei Romina” Isi Dok",
Serisori din Ar deal, ` Noul proect de lege wt lui
Appony — Încătugurea preoților, — Pi ont,
von învăţătorilor şi ù presei, ete, eto).
Miseallanea. |Seuni- Centenarul Unirii —Moar-
ten Ini Coquelin ` Aind — Incă lat, Eat,
pure „Vieţii Romimegti” — At falg.— lar
„ersrile de vură.— torga contra Jorge. —
+ Coriolan Brediceanu),
- Reopenaii: Mall Eeaälnoeaen: „bar Fieräutn? i L Siaviei: Toast? : Ale, Davita
win Vot” i G, Sumean ai rm, D, Magar: „Test pentre sopiie, La bim Fugezton Afri
amsi: sFarmeno™ wad. de Gebei ` Calendar Arminews, NM. J- Mihal Psieuni : „Dosi imerrriri
it #iwdiul Dreptulul*, A. A= Porre Lou: La mort de Trhutanz, 1. 5 Panl Adam: „La Mirain da
l'Edunstion", M. (Et. Picari: „Le Droit Gar: o M.— L. Garrignei: „| égime dr a Pr prietės, I
D-—8. Drundes ; „La dágrxdation de Pmirgie, 8. P.
Revisia Revistelor: ännere, meer, Seaman) Camine, La Nouvelle Be
Demi e ra Ran a aa ameni, du Progren, Nare Analogia,
SÉ ee waana gr Doum he lshriücdir, Tha Conicmparary Levu,
Migonren intelectuală In siràinārtnte
Nibliogeniie,
1. Russu-Sirianu, . .
P. Nicanor & Co. .
An"
Redacţia şi Administraţia: Str. Golia 52
— - RER
„ Nomârui 3 coroane — Pentra Basarabia; un an E tibie: jams
23 leli jumiiste dear It lei
H
F
Ze
La
E
$
RH
d
me ` war
Viaţa Romînească
REVISTĂ LUNARĂ
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO
Cu colaborarea d-lor : F. Agirbiceanu, C. Alimăneştianu, D. Ar-
ghel, A. Baltazar, Jean Bari, N. Bataria, G. Bogdan-Duică, dr. P. Bog-
dan (docent), C. Botez, I. Botez, Octavian Botez, Í. Al, Brătescu- Voineşti,
Vintilă |. Brătianu, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, £ Cio-
cirlan, N. D. Cocea, G. Coşbuc, prof. F. cav. de Cuparencu, Ana Corn-
ta-Kernbach, Barbu Delavrancea, I. G. Duca, Pompiliu Eliade, Elena
Farago, A. N. Gane, N. Gane, Octavian Goga, C. Hogag, G, Ibrăileanu,
Si O. Josif, dr. A Irimescu, M. Jacotă, prof. univ. dr. N. Leon,
V. Loichiță, E. Lovinescu, dr. I. Lupas, dr. N. Lupu, prof. univ. dr. M.
Manicatide, Constanţa Marino, 1. Mircnescu, $. Mândrescu, Gh. din
„Moldova, Canst. Morariu, St. Morăreseu, V. Q. Morțun, D. Munteanu-
Rimnic, G. Murnu, I, Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cay. de Onciul,
inginer AN. P, Panaitescu, locot. colonel Se. Panaitescu, G. Pascu, D.
D. Päiräşcanu, Horia F 'etra-Petrescu, prof. unio, A. Phili pide, prof.
aniv. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, dr. St. oprescu (do-
cent), D, Popovici- Bayreuth, rs univ. dr. G. Proca (O. Carp), dr. N.
Quinez, loan R. Rădulescu, Í. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti,
I. Russu-Sirianu, Izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, H. Sanielevlei,
Sever Secula, prof. univ, dr. V. Sion, dr, Alex. Stătineanu, A. Stavri,
ma'or Alex. Sturdza, dr. D., Tatuşescu, 1. Teodorescu, D. A. Teodoru,
George Tofan, Iorgu Toma, Al, Tzigara-Samurcaş, dr. Alex. Vaida-
Voevod, AL Vidhuţă, N, Volenti şi alții.
Condiţiile de abonare
IN ŢARA:
Pe an A e e e 4 , Inte
Po jumătate de an | i A d H +
Un număr S-
Abonații care nu-și vor achita abonamentul lu mod direct vor
trebul să plătească in plus A lei pe nn mi 2 leipe 1: ap, ca indemni-
zare pentru lneasatori.
i i
Pentru învățători, preoti de sal, primari și funefjopari satesti, stu.
dent și elevi, po nn 15 lel, De jumitate de an 7.50.— (Aceztiu pot plati in
trei rule a vile 5 lei trimise eu anticipare),
IN AUSTRO-UNGARIA:
lo an . e b s Pi „15 coroane
Pe jumatate de an ` A S z 7 emp, 50 bh.
Us număr . e ` e a a 2 roroina
Abonamental anual se poale achita in trei rate de cile cinei coraane,
din patru în patru luni.
IN BASARABIA:
Pe an e ` ` A = 8 ruble
Pe jumālalo de an í . . e b ruble
Un numar e e A e è l rubla
Abopamenlal annal se poate plăți la fiecare doua luni elite 2 ruble,
până la arhilaru,
IN STRĂINĂTATE:
Pe an r A e è e e 92 lui
Pe jumâtute de an Ă A h = II lei
Un numar . b R 2 lei Ob.
(vezi urmare pag. 3-a coperții)
Viaţa Romînească
Viaţa Romînească
Revistă literară și ştiinţifică
Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO
VOLUMUL XII
Axen ÎN
BIBLIOTECA
UNIVERSITĂŢII
IAȘI
KANI
Redactia si Administraţia: Str, Golia No, 52
1909
E dëi
e Cintecul amintirii,
In zilele cele de demult, cind n'aveam mustață și cind n aveam
griji, mă duceam noaptea, cu alţi Năcăuaşi de seama mea, In luncă
Moldovei, cu caii la păscut. Era acolo un loc care se chema
Cotul lui Grumeza ; acolo dădeam drumul cailor; le auzeam pie-
dicile sunind, ti simțeam cum se depărtează şi se apropie incet-
incet; iar noi aprindeam foc de găteje și stăteam la taclale. Tir-
ziů ne aşezam pe spele, cu ochil la stele, tăceam, şi dot stăteau
în capul oaselor, de strajă, rumeniți de loc, picurind de somn,
Pe atunci era țara plină de alţi oameni şi umblat prin lume
poveşti şi istorii care astăzi nu mat sint. Ap pierit odată cu na-
ment aceia. Asa — Amt aduc aminte că intrun rind, spre toamnă,
aù coborit dela munte, nişte oeri... Si dintre vert aceia unul
se alegea de venea cu doi cai, noaptea, pină la noi în Cotul
lui (irumeza. Stătea la locul nostru, vorbea cu noi, ne in-
treba de oamenii din sat și de altele, mai spunea cite o poveste,
pe urmă, cind eșea luceafărul dimineţii la răsărit, Incăleca și se
ducea Ja tiria lui, de cealaltă parte a bălții, in nişte văi.
Omul acela era așa de vre-o patruzeci de anl; avea sprin-
ceana incruntată, mustața groasă, neagrā—si în vorbă îl suna
ceva indesat şi adinc. Noi îi ziceam „bădiţa Mihalache” și tare
ne era drag. Povestea frumos lucruri vechi, și povestirile lui tot-
cauna ne lăsau ca o negură de jale in suflet... Era și el bărbat
strașnie legat, cu grumazul vinos; cu un pumn ar D amețit un
z laur ;—dar cind istorisea avea ceva blajin tn căutătură, ṣi glasul
lui parcă ingina cintecul tristelor împrejurări de altădată.
Intro noapte, vint nu bătea și zăvoiul sta neclintit, zimţuit
pe zarea cerului. Lună nu era; stelele umplea vâzduhul: Mol-
dova venea lin în cotitură, la citeva obrațe de nol, și lumini de
H VIAŢA ROMINEASCA
nur jucau pe tremurul undelor. Bădiţa Mihalache venise mai de
Vreme în scara aceia, dăduse drumul la cai, şacuma sta pe-o
roastă, ginditor, cu sufletul apăsat parcă de o greutate.
Nol ceram cinci Măcăuaşi și stăteam invăliți in cojocele si'n
sumăceșe. pe pintece. Din cind in cind focul, tresărind, dezvâlea pe
unul; apoi zbaterea Macărilor se schimba, îl lăsa în intuneric si
descaperea pe altul, cu capul înălțat, cu ochii lucitori. l
«Bădiţă Mihalache, urăeşte unul, ce aï dumneata in seara
asta? Parcă nu eşti in toate apele,
— Nam nimica, măi băcte., răspunse bădiţa Mihalache.
Ma vindesc şi ep. Aşa are omul cite un ceas în viaţa lui: se
gindeşte la vremea trecută şi parcă se deschide lingă dinsul un
mormint,,
Noi nu prea-l înțelegeam pe bâdiţa Mihalache ` aşa avea el
citeodată, vorbe de-acestea, grele. Am tăcut Ii priveam numai
stâruitor. Ochii lui parcă cătau intăuntru —şi din cind în cind a-
veaŭ o lucire fugar, ca sclipirea unci unde.
«Apoi, măi băcţi, zise el deodată, de-acù “apropie Brumă-
relul şi vine vremea să ne câlătorim. lar de intors pe-aceste lo-
curi cine ştie de ne-om mal intoarce. Mā gindese eù că viaţa
mea tot în pribegie mi-o petrec. lar de alte locuri pe care lelas
nu-mi pare rău, da de-acestea imi pare răd, căci cù pe-aici am
petrecut în linerețea me.
Nol ne-am mişcat, uimiţi la vorba asta; dar de spus na
spus nimeni nimic ; Ințelegeam că bädița Mihalache iarăși are să
ne istorisească ceva: D era glasul greù şi plin de amintiri. În
tăcerea nopții, un stol de paseri negre trecu fiştind pe deasupra
zăvoiului. Una slobozi o chemare ca un plins: tremurat. Bădiţa
Mihalache Îşi ridică Iruntea, apoi rosti incet, coborinilu-și vorba /
e Nişte paseri străine...» ` en
Nu ştia pentruce, mi-am simțit sufletul tulburat:
stoiului pribeag parcă rămăsese un fior in noapte.
Am vorbit după un răstimp :
«De-aceia ne intrebal de mulţi din satul nostru bădiţă Mi-
halache, Pe mulţi trebue să-i cunosti ; i
pe la noi...
in urma
"lach al trăit şi dumneata
— D cunose cum nu, dar mulți nu mai sint.»
Voiam Să-l mal intreb de ce n'a intrat in sat să-şi vadă cu-
nuscuții, dar mă opt, Bādița Mihalache era un om deosebit, așa
Trebue sä fie o pricină la
ā nu ne era dat so cunoaştem, de
cum Du văzusem mulţi în viața mea.
mijloc, mă gindeam, dar nou
kal
CINTECUL AMINTIRII
- we ET wem
vremece n'o spunea cl, D priveam numai aşteptind—căci işi a-
țintise privirile în loc şi-şi aducea aminte de ceva...
«Aici, peste baltă, în malul dimpotrivă, pe unde cobor cu cu
caii. incepu el rar—este un marmint, mâl băeţi,,, A fost odata
cruce de lemn, dar au stricat-o vremurile, Cind am trecut intălu,
în ist an, m'am oprit Sam cercetat: socoteam să D mincat pu-
hoaele malul, dar am vâzut că la oasele îngropate acolo na a-
juns... Sor dormi poate In linişte incă multă vreme...
Acum nimenea nu mal ştie de mormint; şi voi de mulle
ori aţi trecut chiuind pe lingă dinsul, şi n'aţi ştiut cà acolo zace
ingropată Irina Dascalului din sat dela mot... Dar mormintul are
accastă poveste... Că era, aici în sat la Dumbrăveni, un dascal.
Calistrat, unul nalt, nalt, cu mustăți cărunte atirnind în jos ca
nişte luioare. Ş'avea n babă mărunţică, toată ziua meliță din
cură... rea nevoe mare! Şi la casa lor răsărise şi crescuse cio
foare, măi copii, Irina despre care povestesc eu. Acù stăpin
peste sat şi peste moşie, era boer mare, precum se Sie, — St
vechi! unul Gheorghe Alvanit, neam străin, aprig om, şi lrumaos,
Dincolo, peste baltă, între dealuri. unde pasc acuma oile
noastre, pe-atuncea păşteau tot oï: oile ciocoiului, Şi era fecior
la ol, pentru umbletul la curte și pentru alte treburi. unul Axinte.
Act era Hâcâul acela frunte la joc—precum se alege cite unul
prin sate; frunte la caval şi la bucium, şi nu era nici urit.. A
fost şi el om pe lumea asta, şi nu era de lepădat. Şi 'ntrun
rind, la jocurile Paștelui, a luat Irinel o nâlramă în care erau
«ouă lire de busuioc... Pe urmă a intrat, seara tirziu, în grădină,
şa bâlut la ferestruica care răspundea pe cuptor, unde dormea
fața... N'ai auzit moşnepii, a auzit fata,—şi a eşit să ceară dela
Năcăn nălrama cu busuiocul... Şi era lună, ca un colb de lu-
mină peste sat, Irina s'a apropiat de Năcaa ai el a scos nâframa
şi s'a imprâștiat intre dinşii mireazma de busuioc uscat.. Apol
pe urmă la Däcnn aŭ rămas nalrama şi dragostea fetei mari
Si'n vara aceia, citeodală, bățea Axintel Incet, noaptea, In ochiul
de sticlă care răspundea la fată pe cuptor—iar citeodată, dela
strungă, dintre dealuri, începea să buciume domol peste văi, și
sufletul şi chemarea lui ajungeau până în ograda lui Calistrat
Dascalul. Si se strecura Irina printre grădini, şi mergea după
chemarea de bucium pină la apa Moldovei, Acolo, prin zâvoac, se
intindea seara ca un lum—şi lucrurile se vedean nedeslușit. Dar
Axintel vedea de pe culme umbra dragostei, —și buciumul sta,
a - | VIAŢA ROMINEASCA
și el se lăsa la vale la zăvoiă, cu dol cini după dinsul : avea
doi cini : Hoju şi Corbu; unul alb şi unul negru,
S'ad avut așa bine, fäcãul și irina, pină'n luna lui Brumar.
Atuncea zs op mişcat oile la ernatic—yi s'a depărtat şi Axintel,,
Dar dragostea lor n'a bătut-o bruma toamnei ` tot se vedeai
cieodată.
Fata aştepta o zi bună, să se mărturisească părinților. ÎN
eră inima indoilă, căci fiäcãul era sărac și Tără părinți. Dar vre-
mea aceia na venit; An cişlegile de toamnă cad peţitorii ia
casă dascălului, dela Alvanit. CA el a văzut fata de multe ori.
că a vorbit cu dinsa și i-a plăcut fata, gacuma sa gindit s'o
ceară... Cind a auzit Calistrat dascalul de una ca asta, a sărit in
sus de bucurie, pe urmă s'a așezat pe laiță și și-a mingtiat mus-
tățile lungi. A bătut palma cu pețitorii ga zis aşa ` Bine, primim.
Facem nuntă! Ş'a inceput să numere pe degete zestrea. Jor
lata a eşit din casă, a năvălit întrun colţ de şură, șa prins a
se boci,
Apoi Gheorghe Alvanit—dintro dată se aprinsese. după
lată; sach cra tare grăbit li da şi boerul pămint ŞI vite in
dar, așa noroc mai rar, pentru o fală de gospodar... Dar fata
plingea și slăbea, sa plins și a slăbit până ce-aù băgat de samă
bătrinil. San întors spre dinsa cu Sprincenele incruntate `
«Ce-i fată häi? plingi pentru așa noroc, care altă fată nu
La mai avut pe lume?
— OI! maică şi tat, pling că mă daţi sträinulni,,»
Bätrinii s'au uitat unul la altul cu uimire. Apoi dascalul a
răcnit:
«Cum străin, bre,—că-i lot de-o lege cu noi!
— Frei milă, mamă, he-ţi milă, tată! a strigat Tata. Nu
mă mal), Mie mi-i drag un Däcagn de-ai noștri ja
Baba Sa oțărit; dascalul a ridicat mina şa plesnit peste
gură pe fată. Sa prăvălit Irina pe laiţa cu obrazul plin de singe
şi de lacrimi. Şi bătrinul a inceput a sudui sia urla:
«Ed sint stăpinul Gei Ai să faci cum zic ei, Mai hine
ințelegem noi care-i norocul Dé?
— Aha! a țipat şi baba. Aceste crai plimbările tale in
prundul bălții. Umblai după licăloșii. AI să primeşti norocul,
ori intri în pămint t»
An bătut-o bătrinii, cum se cuvenea, şi i-aă hotărit să tacă
Și Să ia pe vechil!
Dar a-doua-zi plingea fata iar, Şi-i creșteau ochii in cearcân
vinăt ; și Calistrat dascalul iar a prins a urla la dinsa:
Kb
2
z
bei
-
E
KI
=
3
=
i
S e o o
Tat! gemea fata, zdr mie mi-i drag un DA,
căi de-ai noştri...»
Așa azi, aşa mini. Ci
Lătat-o azi. aŭ bătut-o mini.
s'a impietrii inima într insa.
Pe urmă a venit vreme s'au dus și la biserică, cu nl-
nași şi cu nuntă mare. Acolo slujea popa, şi fetei 1 curgeat
lacrimi pe obraji. Aù purces cum se purcede, cu alal, cu pis-
toale, —toată lumea se veselea, numai fetei fi curgea lacrimi pe
obraji. Pe urmă, nu iaŭ mai curs... Sta şi se uita numa n-
irun loc. i
Sașa a venit primăvara, şi Irina era nevasta Alvanitului,
Su lericeaă toate muenle satului, lar dacă a venit primăvara, s'an
apropiat şi oile hoerești de Moldova, aşa pe după stintul Gheor-
ghe. Şi intrun amurg, dintre dealurile de dincolo de apă, de-
odată a prins a curge pe vale cintarea veche a buciumului..,
SG odatä cu dinsa veneaă şi mirezme de livezi înflorite pină la
casa vechilului, și Irina a eșit din casă, a eṣit din ogradä, ṣi s'n
lăsal spre zâvoii şi numai îi ardea ochii. Sa stat după aceia
huciumul, şi sa lăsat de pe culme spre apă Axintel, prin bura
amurgului, cu cei doi cini după dinsul,
Acu multe şor fi spus cl, şi mult va fi plins muerea vechi-
iului, Dar pe urmă i sa ogoiat plinsul, şi vremurile din cea-
laltă vară iar s'añ Intors pentru dinsa. Cind intra pe furiș, in
sat, Năcăul, cind se lurişa în zăvoiul Moldovei Tonga.
Intro vreme, despre toate acestea, a ajuns veste si la bär-
bat.—Şi mäin şa cercetat el nevasta, zbirlindu-se :
«Am auzit, femee, că nu-mi eşti cu credință... Mi-añ spus
unii și alții...»
Ea nu zimbise câtră bărbatul vi niciodată, S'a uitat la din-
sul intunecată ` nu i-a răspuns.
«AMluere ! grăește el iar, răspunde dacă-i adevărat sau nu...»
Ea nu i-a răspuns nici a doua oară. El a mugit de minie
şi a tâăcul,
Și 'ntr'o seară era lună in zăvoiă; şi ibovnicii gedeaŭ pe
iarbă supt o răchită veche... Acu nu maleste răchita aceia. Cum
stiau el, deodată aud pași de oameni, aproape, pasi grābiți, și
glas de minie.
«Acesta-i Avanitul,..» a zis incet Irina.
Sau ridicat de la locul lor, Axintei a luat pe nevastă în
braţe, a intrat In apă şa pornit să treacă la cela mal, cu cel do
lâcăul acela, fata wa spus. Aŭ
tăcut, sa intunecat la faţă, şi
D VIAȚA ROMINEASCA
cini după dinșii, El privea înnainte, se grăbea. Irina privea
innapoi. A zis intro vreme:
sAxintel dragă, ne-aă simfit, văd zăvoiul frăminttndu-se....>
El a pornit mai repede, dar apa mai tare vuia, A gräit
iar dinsa:;
«Ab să ne ajungă, dragă Axintel...»
Şi cind să ajungă aproape de cela mal, a dat năvală în
apă şi Gheorghe Alvanit, cu doi argați după dinsul. A răcnit cu
strășnicie; şi din spatele ciobanului nevasta a grâit, cu cutremur :
«Şi-a luat, dragă, hamgerul cel vechiă şi are să mă omoare...»
In scurt bărbatul i-a ajuns, Argații aù tăbarii asupra Mä-
căului şi l-au doborit la pămint.—iar bărbatul s'a ințepenit in-
naintea Irinel gemind de minie :
«Muere licăloasă ! ce-ai eat, muere ticăloasă ! Te-a ajuns
ceasul mei 1»
Ea l-a privit fara să clipească, şi-i crañ ochii cerniţi și ar-
deañ ca două văpăi. Şi atita a zis:
«Nu mi-al fost drag... lar pentru dragostea mea pot
să mor !...9
Atunci a izbit-o Alvanitul intre sini, cu hamgerul; si ca
“a cumpânit șa căzut pe o coastă, in singe. lar Axintel Mă-
cul sa cutremurat şi a strigat. Aù dat năvală deodată int, aa
sărit în grumazii argaţilor. Şi cl a zvlenit în picioare şi s'a pră-
păstui!. asupra vechilului. l-a muncit hamgerul, l-a fulgerat şi
i-a crâpat capul... S'a întors spre argaii, cu cinili, i-a alungat, i-a
bătut cu latul ferului, apei i-a scăpat în apa Moldovei...
Cind s'a Intors, —a prăvălit cu piciorul pe Alvanit în ṣu-
void, Pe urmă sa plecat spre Irina; La sărutat ochii inchişi şi
xura răcită de moarte. Sa urcat-o, lăcrămind, pe movilă, şi cu
hamgerul acela a scurmat pină (rain groapă adincă şa intins-
in fundul groapei pe Irina pentru odihna cea de veci,
tAsta-f povestea mormintului, mâl Măcai,..»
Baădiţa Mihalache tācu și rămase neclintit la locul lui. lar la
răsărit eşi siet de lună in neguri, cu luciri din alta lume. Şi
vintul uşor al miezului nopții incepu a ofta prin sălcii; îndată
ajunse cu el pină la nat şi fiorul valurilor Moldovei,
Mult a trecut de-atunci, dar imi aduc bine aminte că l'am
intrebat pe bădiţa Mihalache :
«Cum a fost moartea și îngroparea, Dag fi spus argații i-
ceia bädijä.,.»
El nu m'a auzit. S'a sculat de la foc, posomorii, a intrat
CINTECUL AMINTIRIL Ir
in luncă, şi l-am auzit vorbind domol cu caii in tufişuri. Ame
auzit sunind piedicile de fier. Apoi bădița Mihalache a trecut că-
lare pe la vatra sfatului. A zis:
«Noapte bună, măi flăcăi...»
L-am văzul o vreme prin lumina luncei; a urcat pe lingă
movila mormintului, încet, pe urmă l-am perdut din ochi,
Toţi tovarășii mei sah strins pe lingā foc, şi-au tras su-
manele peste cap. Eu am rămas neclintit. Lumina nopţii creştea :
vintul mina negurile apei ṣi movila parcă se depărta... Pe din-
naintea ochilor parcă-mi trecea făcăul de altă-dată; parcă se
oprea Innainte-ml bădița Mihalache, tăcul şi trist, și intr'un Urziù,
cu oltările vintului, mi sa părut că vine pină la mine plingere
de bucium: cintecul amintirii... Cintarea tremura slișietoare, ca
intrun pustii de moarte, şi parcă se oprea în stilp de neguri,
adunate la mormintul eei vechiu, lingă apă.
Mihail Sadoveanu.
Innainte
Int LG Duca
Ah ! poar ton coeur mamii he bEniegmps fm trop peu
Ta vonèns devancer larre étemel der formes
Et pony mûrir Lon froits tu pris la fondre en Aww
Les diens motn: gramts que tut vont merh.
Emmanuel Sighorrt.
Porniseră cu toții In zori de zi...
Pe dealuri,
Pădurile albastre, priveau spre răsărit
Priveau cu lăcomia arhaicelor valuri,
Ce-aşteaptă naulragiul întâiului pornit
Porniseră cu toţii în zori de zi...
Copiii,
Purtau pe umeri prapure de doliu,
Fredonind
Versetele 'nvăţate din cartea 'n care fiji
Desăvirșesc doctrina părinţilor,
Şi "n rind
Cu ei,
Purtind pe umeri un Crucifix enorm,
Bătrinii trişti ca umbra din ştersele contururi.
Pășeau tăcuţi ca spectrul pontifilor ce dorm
De veacuri în cavoul supremului dea pururi...
Porniseră cu toţii şi luaseră cu ci
Întreaga moştenire de datini
Şi credinţe,
Şi sclavi celui mai mare Erren dintre Evrei.
Duceau cu ei povara eternei năzuinţe....
Duceau cu ei povara culcatului pe cruce.
Și se "ntrebau bătrinii :
— „De cei aşa de greu,
El ce şi-a dat cuvintul că 'n veci ne va conduce.
El, cel de o ființă cu Tatăl-Dumnezeu ?....*
Porniseră cu toţii din țara "o care morții
Trâiau ca şi-altă dată in cei rămași în viață —
Din ţara 'n care morţii sint dout,
lar pragul porții,
INNAINTE S
E singura 'ndrumare a celor care 'nvață
Ce-i bine,
Rău,
Mic,
Mare,
Etern
Sau trecâtor....,
Porniseră cu toții din fara "n care-ai lor
Şi ci,
De-atitea veacuri plingeau fără să ştie
De ce n'aveau In gloata de Noi un singur Eu,
De ce 'n intreaga țară ca şi 'ntr'o parodie,
Traian ant Apostoli,
Dar nici un Prometeu 7 —
Dar incotro 7, .
Spre care-altare se 'ndreptau,
Spre care-atot puternic,
Spre care-aproupe-ascuns,
Nu se 'ntrebase nimeni,...
Pribegii nu ştiau
De cit că merg "nainte... şi-atit le-cra de-ajuns TI.
Dar astăzi unul,
Mine, un altui,
Cei batrini,
Insingerau noroiul de-atiția 'nstogerat,
Şi 'nvinşi de greul celui mai bun dintre stâpini, `
Mureau sub greul celui pe Crucifix culcat!,,,,
Mureau ca şi martirii din primele decenii,
Mureau cu mulțumirea că 'n urma lor copiii
Vor duce mai departe funebrele vedenii
Şi alte noi versete, în cartea nebuniii
Var scri! . .
Copiii via trădat,
Căci prapurele negre de mult le-au aruncat,
Din vechile versete n'a mai rămas nimic,
Decit o amintire păstrată 'ntr'un vechi plic,
lar peste cele patru simbolice cuvinte,
Au misgălit cu singe, cuvintul:
Înnainte L
Bucureşti, 7 Decembrie 199%. lon, Minulescu...
—_ —— - SS?
Li
Datorie
Şin casă, lingă sobă, se simte parcă frigul de-afară : vintul
„pătrunzind prin geamuri mişcă uşor perdelele, împrăştiind norii
“umului de ţigară și alungindu-i spre lampă, a cărei lumină pare
acum învăluită intr'o pinză străvezie,
Costache Marian şi nevastă-sa, Aglaia, sint la ul saptelea
«pichet». Tinind iar strins intr'o mină cela douăsprezece. cărți si.
netezindu-le uşor cu degetele dela cealaltă, ei se uită unul la
altel ca şi cind ar voi să-și ghicească, din ochi, cuartele, terțele
el mai ales asii.
Tot privindu-se pe sub sprincene, cioroviindu-se, supărin-
“duse şi umeninţindu-se cu „exoflisealu“, ei aud cucul dela pen-
Jul cintind de unsprezece ori. Vintul s'a întețit, crengile nucu-
lui de lingă casă Joveso în streşină, desprinzind ciucurii de ghiața
-care cad în geamuri. Sirbu si Mindra at en la lup.
— Hai, mai Joch an, Aglulo, eu vreau să-mi Ion revanșa,
— Mine, jupine Costache, că doar goë sta toată noaptea
rel te ops a jusa pichet. Mine. Dar ce au oarecinii, auzi cam
atri;
— te vrei să facă cinii noaptea ? Latră si eb..
- Du-te, Costache, în sală si te uită pa forcastră; pusca ți-i
incăreată 2
— Tiii că fricoasi mai eşti, soro, parcăam D în pustiu...
— Ce-i inogradă oare 2... parcă aud omblind, . uite-te Costache,
— Nu-i nimic; dincolo, la Mardare, văd lumină si umblă un
argal prin ogradă. Au musafiri poate.
— Cind să-le fi vanit ? trenurile au trecut de mult... N'am
auzit nici zurgalki, nici clopote, n's venit nicio trăsură şi mal
adineori era întunerec..,
— S'or fi săturat de somn, cum se culcă ei devreme...
- Horsuzi oameni, Costache, mie una nu-mi plac: Māria-
toata parcă ar fi ruptă din soare, mărsaţă, adela... Dar ei ce
mal face aici la Deleni ? tot cu mbsarătoarea moşiei ? cit are
să mai sten ?
= Apoi până en isprăvi... şi pe urmă până io Dän Dè-
leanu leafa, că doar Mardare nu-i inginer din cei angejsțicu ut,
surătoarea, ci îi cu contract nu stin pe cit timj
R
=
DATORIE 1
— Cum îi Mardare? Om de treabă?
— Aşa s'ar arăta; din vorbă nu-l inţelegi, că tot posomorit
găie şi tace... à
— Tu n'ai avut nimic cu dinsul până acuma ?
~ Ce să am ? el cu treaba lui, eu cu a mea... Ne intilnim
rər, pe urmă el stie că eu sint omul de credinţă al lui Deleanu...
Hai să ne culcăm. T'an auzi... cintă cucosii...
— Conaşule... conaşule... duducăă,.. ideți... cuconaşule ..
Aglaia s'a trezit, aude bătăi tari în geam, zauduitura uşii;
e zăpăcită, nu ştie ce-i... fi este frică.
— Costache! ţipă ea, sărind din pat... Costache, puşca !—că
ne omoară tălharii...
— Duducăăă, se aude iar strigind şi bâtind in geam, deschi-
deji mai repede... i
Costache Marian, ameţit de somn, ia pusca neincărcată din
cui şi aleargă'n sala.
— Cine-i acolo, întreabă el cu voacea zugrumată, indrep-
tind ţeava spre ușă. Fugi că dau...
-= Nu da cucoane., nu da, eu sint, vizitial dela conu Alecu,
ca să veniți pănă la noi, că-i mare pacoste... duducă-i noastre
Zoch: i-o sărit mințile şi mnealui vrea să se impuste... doi îl ţin...
veniţi degrabă că se intimplă moarte de om...
Aglaia aprindetromurind lampa, bărbatn-său dibueşte hainele...
— Ce să fie ucolo Costache, vai de mine, ce nenorocire so
fi intimplat oare ?,.,
— Dar haide, Aglaio, odată. N'ui auzit ce zicea vizitiul ?
Pană te potriveati tu...
— Ei haldem. Încuie, suceste cheia de donă ori, zice coana
Aglaia lui bărbetn-siu, pe cind acesta, incuind cu o mină uga,
se apără cu ceulaita de Mindra care-i sare scheaninil în spate.
Din ogradă, prin perdelele lăsate. se vede lumină în casă
la Mardare şi forme omenești, ca niște umbre, trec în sus şi
in jos prin sală,
— Costache, eu na mai intru.. mă tem...
— Fi, bravo ţie ! Cum să nu mergi ? Bietui om, la mare ne-
voie, o fitrimis după-noi şi să nu ne ducem? doar nare să te
minince,..
— Știu, dar iaca așa parcă-mi trece un fior prin spate...
Usa sălii e deschisă pe dinăuntru de cineva care pare că
aşteaptă. Aglais face loc berbatu-său să intre, pe cind acesta se
tă într'o parte, indemnind'o din ochi și ajutind'o să treacă pragul...
O doainuă bătrină îl intimpină: cai atit de emoționată,
incit deabia poate spuna cite-va cuvinte, pornind apoi intrun
hohot- de plins.
— Nenotocire, mare nenorocire! V'am chemat câ nu știu
ce să tac — ce să fac Doamne 2 —aiînt singură... Ana... Ana sărmana
şi a perdut mințile, o inebunit, şi bărbatu-său e prăpadit—vrea
să fugă, să se impuste, caută revolverul. Haideţi vă rog la dinsul,
varbiçi-i, Iluminati] com veți putea, spuneţi-i tot ce veţi crede .;
16 VIAȚA ROMIXEASCA
Dar iertaţi-mă, adăugă bătrina upiisindu-și batista pe ochi ca să-şi
usuce lacrimile, iertaţi-mă, am și uitat să ma prezint: doamna
Galin, sora lui Mardare,
— Marian.
În odaia deslături, prin uşa intredeschisă, sa aude un schimb
de vorbe neinţelese.—Doamna Galin, sind în urmă pe soţii Ma-
rian, se indreaptă spra acea odaie, deschide uga in lături şi spune:
— Alecule, iaca au venit vecinii la noi, treci in sală şi mai
stai de vorbă. Fii liniştit, te rog, iţi spun încă odata, doctorul
m'a asigurat că Ana se vindecă.
` Aglnia și Costache Marian s'au așezat pe scaune; ei au
privirea aţinatită spre odaia lui Mardare, de unde jean aprope
in acelaşi timp doi domni... Marian îi cunoaşte : e Nichita, ad-
ninistratorul moşiei Deleni şi Hauser, forestierul. Ei par trişti,
şi unul E clatină desnădijduiți din cap.
a face Mardare ? Intreaba Marian incet, pe amindoi de
— Rău, răspunde Hauser, täu de tot... de un ceas ne lup-
Hm cu dinsul să-l liniștim, voia si fugă, cerea revolverul să se
impuște. Acuma stă mut şi se pgindeşte... Doctorul a zia că tra-
bue să se distreze, alt-fel cine ştie ce go poate intimpla... Mare
nenorocire, coane Costache...
— Cum nu se poate mai mare, adaugă Nichita, care stă
acum intors şi priveşte in camera lvi Mardare, unda se aude
vorbind doamna Galin.
| — Haide, Aləcule, hai dincolo. Ascultă frate, fii liniştit,
impuneţi... e o nenorociti intimplare... mi-a spus doctorul că a mai
văzut cazuri... care s'au vindecat.. Ana doarme. Vino. nu sta singur.
E EEN de brațul sorħ-sa, Mardare vina incet spre soţii
Cu ochii plecați in jos, po tată co urmele groazei şi cu
aces uăcâciune pe care odau durerile mari sufleteşti, el o de ne-
iscunoseut. A ajuns lingă Marian ei parcă nu-l vede, se uità'n
d EA cind işi ridică ochii, ii aţinteşte în tavan şi incepe să
plingă.
— Ştii, Marian, ce nenorocire m'a lovit, ştii ? Ana a inebu-
nit.. Ana! unde-i? Vreau s'o văd.
___— Doarme, Alecule, răspunde doamua Galin, cu ochii ine-
cați în lacrimi. Acum a plecat doctorul şi peste un ceas se in-
toarce... Mi-a spus că Anu are nevoie de cea mai mare linişte...
haide, SC jos, vrei să-ţi aduc puţină apă do flori ?
- Da.
În casă e acum o tăcere adincă; se mai aude doar pilpi-
iala focului din sobă și bhtaia pendulai...
Mardare, cu barba răzimată'n piept, nu face nici o mişca-
re; el pare că se gindeşta ; cei de față se uită unul la altul și ni--
mene nu îndrăznește să vorbească.
Cu oare-care sai, Aglain il întraba :
— Cind s'a intimplat nenorocirea asta ?
DATORIE 17
— Nu stiu să vă spun, doamnă Marian. Această nenorocire
a trăit in casa noastră fară ca eu s'o ştiu, fără s'o înțeleg vre-
odată... o! doamnă... susțină Mardare, sculindu-se și premblindu-se
agitat prin sală. Doamna Galin it aduce într'un pahar o utură
liniştitoare, din care el deabia gustă.
— Ce face Ana, întreabă Mardare, vreau go văd.
— Doarme.
— Nu cred, mă due s'o văd.
— Pentru Dumnezeu, Alecule ! se roagă doamna Galin, fii
liniştit, nu te duce acum in odaia ei, guvernanta e acolo... cînd
va îi nevoie, te-om chema.
Mă duc... lasaţi-mă să mă duc, zbiera el acum, desthcindu-
se din brațele surori-sa și lisindu-și aproape haina In minile
vinjoase ale lui Hauser, care incearcă să-l rețje.
În acest moment, ca din depărtare, se aude o voce ne mai
pomenit de dulce...
— UI dacă n'ai nimic ami spune
De ce alergi în calea mea,
De ce-mi surizi cind tu știi bine...
Un hohot de ris prelung întrerupe melodia şi face pe toți
să-şi increțearcă fruntea și să se cutremure...
„Cit farmec porţi pe buza la...
Cuvintele din urmă se aud ca nişte sunete aduse deo
adiere de vint...
Din mijlocul sălii, de unde Mardare a ascultat ca împietrit
acel cintec, ca şi risul care-l infiorase, el face numai doi paşi,
fâră ca nimene sùl poată opri, spre odaia Anei şi deschide usa
în lături, Aglaia, Marian, doamna Galin, Hauser şi Nichita n-
leargă după dinsul şi cu toţii rămin înlemniţi în prag. —.n odaie
e aproape întuneric, raza slabă Ge lumină verzuie, ce-o reflectă
lampa de noapte, dă acelei incâperi o infăţişure stranie, În rochie
aibă, frumos gătită de ba), stă intr'un fotoliu Ana.—Cu paloarea fe-
Tei incadrate, in părul negru și cu ochii ei mari, ațintiţi în tavan,
ca în extaz, ea pare a fi un tablou... părechea celui din phreta,...
Doamna Galin înaintează incet spre dinsa, o atinge vşor pe u-
măr şi-i zice:
— Nu vrei sh dormi Nineto? E tărziu, ar trebui să te
mr
na îşi primblă nedumerit ochii asupra tuturor și văzind
pe bărbatu-său, cu o mișcare carei face pe toţi să se îngro-
zească şi să dea ciți-va paşi inapoi, ea se repede într un colţ
şi-şi face in grabă, din cite-va scaune, un zid de apărare...
Cu ochii scinteietori,cu voacea înecată de minie, ea zbiari:
— Asasinule !... Criminalule! vrei să :mă impuşti şi pe
mine ? ai venit să mă omori? nu te mulțimeşti cu Singelo că-
pitanului Codreanu ? Nu ? Împuşcă-mă, omoară-mă, na! strigi
Ana inlăturind, cu minile tremurinde, scaunele şi venind in
fața bărbata-său. Loveşte! loveşte aici, în inimă, dar loveşte odată...
Hauser şi Nichita duc pe sus pe Mardare, care pare acum
à
l
18
—
un bloc de piatră, pe nd Ana,
un fotoliu
singură, în șoapte, dar atit da r
care Sau
— Odată... o singură d
zut la bal
ştia mai mult ?,.. În rochie albă era
| VIAȚA ROMINEASCA
ca istovită de puteri, cade pe
~ Ea pare a nu vedea pe nimeni în are ei. Sabite
repede, incit Aglaia şi doamna Galin,
apropiat mult du dinsa, deabia înțeleg cite-va cuvinte,
atà, după doisprezece ani... Pam vä-
eu, doamna Mardare... el, căpitanni Codreanu... cine
m eu, ca altădată. ha! ha!ha!
La cap nu-mi pusesem nimic. „El“ zicea că -ʻi
— Nineto vreai dulceata? Si gi ză
D, iso
na, aplecată o m à, ia dintr i
ak T Zeg pe ăsuţă, ia dintr'o cutie un praf şi-l
— Mersi, mătuşică,
— Acum vrei să dormi Nini?
— Să dorm ? de ce să dorm ? trebue
bal... peste două ore... oh! nu
să mă preghtesc do
mai două ore... de n'ar intărzia
Alecu... Adu-mi tot, tot aici; ada-mi flori multe și fa lumină...
lumină maaare.. să mă văd eu odată
bine.—Ce veselă sint!
e mine sară: acum
Am să mă gătese cum n ` P A
mër Zoch tu ştii? Hm am mai gătit... La bal en n'am mai
— Ştiu Nineto, dar nu-i astă-zi
caută de te linişteşte. ee Sale,
— Mine? Nu
»—Bu-i mine —nu. E astăzi... nu vreai să meargă
Alecu? Nu vreai? Aresă întirzie într'adins... o fi aflat... j'ai spus
că eu voi vedea pe Codreanu? Tai e
spus? Mizerabilo— pleacă de aici --să nu te
Ana,
la doamna Gali
Marian stă
intotdeauna; am trebuit så r
resemnat. . Ha
pus tu, mătuşică, tu ra
mai văd, eşi!
cu ochii injectaţi, tremurind din tot corpul, se râpede
n şi-o impinge afară din odaie. De frică, Aglaia
inmărmarită pe scaun. Ana. luind'
nantà a eege eregi Iäcuge see Piri EE
— Astazi, Lu după doisprezece ani, imi
godnicul ! Uita-te cum tremur de bucurie . de bu
înghețată de obrazul Aglaei... Tu ştii, ţi-am
uitat pe Codreanu, nu, nici intrun moment
end gad rara m, topia sufletul, am
tunci cind + il stiam în cala...—4 tează
Barbat, copii... Lili, Alexandru, Marieta. N e e ës
cit e de scurtă viatat, astazi— mine mor și acum...
ce-i viața?
Nimic nu mă mai o
Ana e
se incet, pe
sălii unde o
confidentă, îi spune :
spus cit l'am iubit
4 reaunţ la singurul meu vis... m’
! ha! ba! m'am măritat, ha! ha! ha! dar Se Zeg
din viaţa mei Ca
fugit de dinsul-—da,
preşte acum. Viaţai scurtă... am aflat că el
sta in calea lui. Mà va cunoaşte oara?
flori şi aprinde candelabrul,. păteşte-mă să fiu ca
veselă, Duer un vals şi joacă. Aglaia. schimbindu-
nesimţite, de pe un scaun pe al
aşteaptă doamna Galin. Bătriaa o i
Dragă doamna Marian, intimplarea a
tul, a ajuns la ușa
mbrățișază plingind.
făcut să afli cauza
E"
DATORIE D
nenorocirii care ne loveşte; tot ce spune Ana e adevărat, Eat
o sfintă, Şi-a respectat bărbatul sia iubit copiii.. Un vint de ne-
norocire a suflat astăzi peste casa lor, Bietul Alecu na știut
nimic, jur că n'a ştiut de ce voia Ana să meargă lu acel bal. —
Venise obosit de pe cimp. Ea ja spus la masă: „Alecule, nai
mergem astă seară la bal la Homan?*,
-— Doresc foarta mult să mergem, a adăugat ea, cind l'a
văzut pe bărbatul său stind la îndoială.
Alecu n'a zis nimic şi dacă Ana mai insista, poata că nu
se mai intimpla nenorocirea... Cum ea e delicată, n'a mai spus
nimic. Alecu, căzut de oboseală, cetind jurnalu!', după masă, 3
adormit îa jiiţul deacolo.
Copiii se culcase, eu lucram, credeam că Ana se pregătește.
Ea a mai venit numai odată aici, sa uitat inng la bărbatu-său. .
Am Intrebat'o:
— Sul scol ? Mai este un ceas până la plecarea trenului.
— Nu, mâtuşică, nu-l trezi, mi-a răspuns ea, nu mai mer-
gem... nu trebue... nu, J
S'a dus Ana, şi-a sărutat copiii în odaia lor, şi pe urmă
cred că s'a culcat... apoi a plecat şi Alecu; era asa cam pe la
zece ceasuri.
— Da, da, pe la zece era, noi jucam în cărţi și la dum-
meavoastră era intuneric,
— Eu, urmează doamna Galin oitind, am mai lucrat până
tîrziu în vdaia mea, cind am auzit {pipete ingrozitoare, care ve-
nean dinapre salon; alerg într'acolo și găsesc... oh! ce groaza !—
Bătrina îşi acopere fața cu am'ndovă minile —O găsesc pe biata
Ana îmbrăcată cum ai văzuto, stinul in picioare pe fereastră,
*mulgindu-şi părul şi țipind inflorâtor: „Codreanu mort... (pue:
cat de Alecu... aici... aici Pa omorit... aici sub fereastra mea... sub
ochii mei... aduceţi] incoace... vai! cum ii curge singela, e mort *!*...
— Nu-ţi poţi inchipui, doamnă, momentele prin care am tre-
cut. Alecu, nenorocitul, primise deodată două lovituri de moa; te,
era mai rău ca un nebun.. Numai în urmă, din delirul Anei, a
putut. el înțelege. bine c't drept avusese biata feinee la toată
dragostea lui... Vezi doamnă? Asta il adusese în culmea despe-
är, MA crezi că lam auzit blestemind momentul cind nu s'a
putut hotări să meargă la acel bal!.. Mare nenorocire! Mi se
rupe inima cind mă gindesc la cei patru copilagi. Pe Lili, tetița
cea mai mare, atit de simţitoare, ce-o aşteaptă mine, doamne!
— Ce zice doctorul ? intreaba Aglaia.
— Doctorul de aici crede că cu cit starea Anei va fi mai
acută, cu atit putem avea mai multă speranti de vindecare... Am
telegrafiat la laşi să vie şi un specialist.. Dar oare ce face ea?
se intreabă bătrina, mă duc so vâd..
Doamna Galin deschide încet ușa și intră in odaie... În ro-
chia-i albă, cu părul despletit, ca învelită într'o mantie neazră,
Ana doarme intinsă jos i> mijlocul odăi. Lampa de noapte abia
Su VIAȚA ROMIXEASCA
CON! E lacuri înc a EE
maj licăreste ; prin perdele se zăresc cele întăi raze și aceste, răs-
tringindu-se asupra ei, o împresoară intr'o lumină nedefinită.
Bâtrina o priveşte lung, şiroae də lacrimi ii curg pe obraz.
Ca inaintea unei icoane ea ingenunche lingă Ana, murmurind o
rugăciune... Costache st Agiaia vorbesc cu Mardare, care prim-
biindu se Dr astimpâr pria suă, aşteapri doctorul...
— Eu cred, coane Alecule, zice Marian, că răul va trece
cum a venit..
Sa trecă. ah trezcă "nat. asta vreau; altfel simt
că-mi voi pierde miatea... Sa fla ep. Er să fin nenorocirea bie-
tei Ane? Cum n'am înțeles, cum n'am aflat? De ce oare nu s'a
zăsit nimena să-mi spue? Dar cina știa... cine star f putut fn-
chipui vreodată !.. Cu prețil sănătății, a vieţii ei, s'a resemnat
sârmana ! N'am meritat aşa femmes eu n'am ințules'o şi iată...
Mardare isbucneşte iar în plins.
Din odaia Anei se strecoară incet mitaşica... Cu un deget
la gură ea face semn celor ce vorbese să laci,
—- Mai lacet, soptește ea, venind spre dinşii. Ana s'a tre-
zit, e mult mai liniştită, zice doamna Gatin privind spre trate-shu,
-~ Mai liniştită? intreaba el. Dach aşa, e râu... nu ştiicea
spus doctorul?
— Lili... Lili... Marietta... se aude strizind din camera de
unde deabia eşise doumnu Galin.
Cu toţii aleargă spre uşa prin care vine acum În sală Ana.
Palidă, cu părul despletit, cu o rochie de dimineața, imbra-
cati peste cea de bul, fară a privi în juru- i— fără a zice o vorbă,
€a trece spre odaia coni lor.
- Unde te duci Nini? o întrebă doamna Galin.
— La copii mâtuşică . la datorie.
— Copiii dorm, Nineto, mai lasă-i puţin, stai mai bine aici
de vorbă cu noi...
_— Nu vreau, mă doc la copii. Am fost la bul... si acum
trebue să văl copiii..
Usa de lemn a sălii e deschisa cu zgnmot; prin geamurile
aburite se vede o umbră.
— Ai venit să-l vezi? intreabă Ana. E în zadar.. nu maj
poate trăi, e lovit de moarte... de moarte, tipi îngrozitor Ana,
zmulgimiu-și părul şi ulergind spre camera ei, pe al cărui prag
leşinată,
— Asta-i bine, gopteste doctorul. Două-trei criza asemenea...
Acalmia nu-i buna... acum vă rog a utaţi-mi s'o trezim...
— Care ţi-i părerea doctore, îutreabi doamna Galin, putem spera?
DATONIE 2i
e J
— Hm, face acesta... da... se poate. Eù cred că o supărare,
o bucurie mare sau vre-o surpriză... ar avea un efect hotăritor...
Mardare se plimbă cu pași repezi in lungul sălii. Pe tata
lui e scrisă toată durerea care-i stâșie sufletul. EI se opreşte de
«lată în loc, işi fixeazi ochii în pămint, îi ridică... se uită drept
in ochii soră-sa, gi-i zice :
-— Nee? Si vreau să chemăm pe Codreanu...
Ana umblă de atunci îmbrăcată în negru, are „Ade na
un lanţ, alcărui capăt îl prinde în cing itoureu copilului ei cel mic.
Aşa e primb pe ulițele Delenilor şi prin parcul castelului cin-
tind mereu :
O! dacă n'ai nimic a-mi spune
De ce alergi în calea mea?
De ce-mi sarizi cînd eg ya bine
Cit farmec porți pe buza ta...
Şi cind cineva o întreabă de ce poartă negru, Ana râs
punde neschimbat:
— A murit. că PRU
— Lanţul, spune ea, privind spre copil cu acelaş suris trist,
mi-a fost datoria... Constanţa M
INS PREAJMA LEAGANULUI d 23
Şi din sacul lui cel mare
Bucuros va scoate-un miel,
Alb de tot, pe patru roate,
Aib ca el să fii In toate, ;
Si de-apururi dragul mamei
Alb şi blind ca el.
Vite trei copii la poartă
Ne vestesc pe Moş Crăciun, —
Să-i chemăm în prag la tindă
Să ne spuie o colindă,
Şi să nu adormi, că 'ndată
Din preajma leagănului Vine Moș-Crăciun.
Elena Farago
Moş Crăciun in noaptea asta Ee
Bate 'ncet la orice geam:
Sint ori nu copii In casă ?-
Și se bucură şi lasa
Daruri pe la cine-i spune:
—Țină-i Domnul, am. —
La ferestrile de-alt-dată
An de an, veni pe rind:
— Ai copii ?
— Ba nu!—şi plinsul
Mă nech în git, iar dinsul
Clătina din cap a milă
Şi pleca oltind,
Dar aci un an, de-odată
Laus că-mi bate "mn prag:
—M'a trimis sfinta Mărie
Să-ţi aduc un dar şi He —
ŞI te-a scos din sac pe line
Dragul mamei, drag.
Va veni şi 'n noaptea asta
Şi va bate "n geamuri iar:
— Sint copii 2... Şi eu voju spune
— Slavă De Moş Crăciune
Am și eu un brad pe masă
Şi aşteaptă-un dar.
Vornicei
In sufletul lui Culiţa, răminea mereu amintirea Comaâneştilor
Acolo, la Comânești, era gospodăria „mătușii Dumitra“, cea
mai mare dintre surorile mamei lui uliţă ; şi gospodăria asta
cra cea mai blaguslavită de Dumnezeu, dintre toate sospodăriile
rudeniilor, in copii de sama lui. Acolo, la Comăneşti, se du-
cea el, de citeva ori pz vară; acolo, decind ţine minte, gustase
el, în fiecare vară, din toate mulțumirile, pe care le dorea vir-
sta lui de opt ani: droaie de copii, însăduire pentru greşeli, iaz
pentru scâldat, lunecuş de nisip pentru dat de-a tăvâlucul până
n fundul ripii, huceaguri pentru ascuns la joaca „de-a hoţii“,
Duch: pentru arcuri şi puşti, copaci pentru zbânțuit şi pentru cin-
tat „cucul!“ şi, mai ales, pometuri de tot felul.
Acolo, la Comăneşti, ti zboară ŞI "n sara asta gindul, de
cum s'a culcat: podul mătuşii Dumitra trebuc să fie tixit, de la
inceputul toamnei, cu nuci, mere, pere, prune upările şi toate
bunătățile. Mine, de rindul acesta trimis anume, in tovărăşia lui
Gheorghieş, fratele cel mai mic al mă-sei, o să se ducă din nou
la Comănești! Din nou trăeşte, sara asta, toate serile petrecute
pe vară acolo. li răsare acvea bătătura casei, I se pare că vede
acolo carul, in care găsesc ei, partea bărbătească, cel mai po-
trivit loc de dormit vara: intai şi 'ntâi, In car H moale—ţi plia
cu lin proaspat, din care smulg vitele de jur imprejur și le lea-
gänä, cu car cu tot. Unde mai pui că ești sust se cheamă
că nu eşti pe påmint.. La o intimplare, fereasca Dumnezeu, de
vine un lup... se duce cu buzele umilate.... mare ce să-ți Iaca,
dacă nu eşti culcat jos... Nu-i vorbă, chiar acolo, pe finul dia
car, în partea dinapoi, au infipt o prăjină, lungă cit toate zilele...
în virlul prăjinii île o basma roşie... Basmaua asta, mai ales.
face toată puterea şi mindria lor: sā se știe adică, precum că
acolo, pe carul cu fin, se găseşte 'v ceată de voinici. De-ar f
bot adevărat, de-ar fi lup, fie ce-ar fi, să vadā, din «depărtare, cà
nu-i chip de Apropiat.. Chiar şi strigoii şi necuraţii, de le-ar
veni in gind să s'abată intr'acolo... S'ar îngrozi şi nu s'ar putea
apropia t.. Au avut EH de toate: au durat o cruce de nuele
Şi-au așezăl-o în partei dinainte a carului... Sa poltească strigu-
VORXICEI 23
iul să s'apropie, dacă vrea să se bach om pămintean ! Ori Sca-
raoțthi, dacă vrea să-i sară ochii din cap şi să rămină chior pen-
tru vecie L., Așa! ce bine-i să dormi în carul cu fin! Cind te
mişti ţi se pare că eşti in slavă... răcoare, finul se moaie de
O mare teamă şi-u ferbinte dorință mai are pe lumea asta
Daba Gurija. Îşi teme zilele şi de aceia st roagă Milostivului
0 ție sănătoasă şi să-i lungească vieața până şi-o da i casa
lui și pe Gheorghieş, cel din urmă fecior, pentru care trebue så
mai zăbovească pe Dämint, Vrea ca şi Uheorghieş să-şi aibă
„așezămintul lui, cu rost şi cu cinste in lume. Dorinţa asta o [ace
pe dinsa să-şi ţie incă in picioare gospodăria : vrea ca cea din
urmă nură să păzească toate indemănările, ca si aibă tragere de
inimă pentru pomenirile de după moartea ei. Pană cind o veni
ceasul acela, de cind s'a dus unchiaşul în lumea drepţilor, trá-
eşte din nevoile şi bucuriile feciorilor, 7
La o zi mire, ca asta care vine mine-poimine, trebue ne-
greşit să aibă grija de toate. Fiica-sa Ivana, mama lui Cola, cit
se crede ca de cu cap, tot nu poale să ştie, cum se cade, rin-
«uuiala trebilor unei nune mari! Fireşte, nu se poate să nu
cunune ! La ce-ar mai prinde omul loc sub soare, de n'ar bo-
teza, ori de mar cununa! Dar iarăşi te gindesti... dacă intri “n
horă, vorba ceia... va s'o scoţi la capăt, cu toată cinstea cuve-
nită viței tale 1... Fiică-sa Ioana, dacă s'a legut să cunune, apoi
qu j se şade să-i găsească muerile satului vre-un ponos, precum
tà adică n'ar şti nici ja deal, nici la vale, ori n ar avea de toate
cu indestulare, Una a lost doara baba Guriţa, ìn tinereța ei, cind
ti trăia unchiaşul !... Nu se ferea nici de cununii, nici de bote-
zuri... Dar cind ieșea in lume, se sbuciuma satul, nu altăceva !
Aşa a lost ea, aşa a apucat neam de neamul ci, ua vrea Să-i
tie şi feciorii, N'ar ingâdui, Iereasch Dumnezeu, ca fiicile ei să
nu fie fala bărbaţilor lor, ori nurorile să nu lacă podoaba gos-
Dodâriilor fiilor săi; şi nici n'ar lăsa să-i sulle cineva in borş :
naate să se facă aan cum hotāràste ea. — Cind a venit Dumitra,
Sata ei mai mare, măritată la Comăneşti, gi i-a spus, la ó sâp-
Hamini după nuntă, că nu mai vrea să stea acolo, că-i aşa şi pr
“lincole, că adică nu mai vrea să se întoarcă la barbat... numai
2 VIAŢA ROMINEASCA
=
două vorbe i-a zis: „Inapoi mucre!*—şi dusă a lost până 'm
ziua de azi. Cind apoi a venit noră-sa Catinca de i s'a spove-
dit, c'o bate fie-său Vasile... numai două palme i-a tras lui fie-săw
Vasile, in taină, In casă la el, cu uşile inchise... şi i-a şi hotă-
rii: „Vasilică, dragul maicâi, tu n'ai să-ţi faci neamul de ocară l..
cu mi-am pus obrazul şi ţi-am adus nevastă, fală de oameni gos-
podari... Nu ţi-am adus-o de pe drum, am luat-o de la casă de
oameni... Să nu-ți baţi muerea, dragul maicăi, Vasilică !... că na
mai ai obraz să eşi cu ea în lume!“. El i-a sărutat mina. i-a
cerut ertare şi s'au Impăcat.... Dar nici pămintul n'a mai ştiut
de-o aşa intimplare şi nici Vasilică nu şi-a mai bătul nevasta...
Baba Gurija—nu ca cealaltă lume—nu vrea să se abată
de la un ohiceiu al neamului ei: cu nurorile și cu ginerii tre-
bue să te porţi altfel decât cu feciorii. Aceştia sint din carnea
ta, poţi face cu dinşii ce vreai, pentrucă ai dreptul asupra lor.
ei trebue să ţi se supue; nurorile insă şi ginerii sint străini St
trebue să te porți cu ei cu mare bägare de samă: cată S'ajungi
să-ți cinstească şi ci neamul, cum îl cinsteşti tu insuţi,
Acum, intre alte griji, vrea ca Duminica viitoare, cind o
cununa fiică-sa Joana, să-şi privească toți feciorii la un loc, cu
bucurie, şi de aceia chiamă din nou pe Gheorghieş Şi-i spune =
— Aen să-i spui leliței tale, Dumitra: „a zis mama să vii
Duminică la Slobozia ` cunună lelița Ioana; să vii cu bădița A-
lecu ; sä-D iai caţaveica de vulpe; bădiţa Alecu... şuba de miel =
să vă găâtiți bine, cu tot ce aveți mai bun“, Vezi să ici sama:
de Culiţă; de-o osteni, să vă puneţi jos şi iar sā porniţi. Dor-
miţi acolo mine seară, şi vă intoarceţi poimine, Să plecaţi In-
napoi mai de dimineaţă, ca să fiți acasă mai de vreme...
L
* H
Toamna anului 187.. Tei pierduse deabinelea socotelile.
Luna lui Noembre imprumutase, se vede, blindeța zilelor lui
Maiu şi chiar se străduia să se impodobească şi cu imbrăcămin-
tea lor. Tarba, cu toată mărturia cioburilor uscate, se sileşte s'a-
copere cimpul din nou şi tremură de fericirea căldurii intirziatā
de la soare. Numai croncânitul ciorilor, din inălțimea sborului
lor molutec, în liniştea văzduhului—cea mai adincă linişte de
peste an—aminteşte, ca In orice toamnă, că „iarna nu-i mincată.
de lup.
in ochii lui, Gheorghies e mult mai mare de cum H arată chipul.
Solia dată lui de baba Guriţa e una dintre acele care se dau, de obi-
ceiu, numai Năcâilor. Ce are a lace că-i numai de doisprezece ani!
Peste un an, mare să fie de treisprezece ? peste altul, nare să
fie de paisprezece +... N'are cl cu dinsul semnul soliei lui, plosca
de vin, pe care o poartă numai fácăãii?! Nu merge el acum ca
să poltească la nuntă ?... Asta-i curat treabă de vornicel!... La e
adică... el îi chiar Oäcäu deabinelea! Mai are incă şi altă do-
vadă că-i Mâcău: Duminica trecută, la nunta lui Tiru, cind a
VORNICEI a7
scos „danjul*, după intoarcerea de la cununie, a văzut in horă
pe mireasa Morarului. adusă din Vădeni—pe care o să-i cunune
soră-sa—şi... ia părul rău că se mărită! Ar bi lost mult mai po-
trivit lucru să nu se fi măritat... să-l fi aşteptat pe dinsul, să se
lacă mare și so fi luat el, Nu de altă, dar intăiașidată a băgat
de seamă că-i place o fată... și anume mireasa Morarului.
Nu ştie nici Gheorghicş cum şi dece i-a căzut dragă mi-
reasa Morarului. dar pare co vede şi-acum, prinsă în horă, cu
fața ci alba ca laptele. cu sprincenele ei negre și trase ca din
condeiu, cu ochii ei galeşi ca de junice şi cu gura et. mică,
mică de tot şi... nu ştiu cum ţinea ea buzele ei roşii ca cire-
şile, că parcă se pregăleau pentru sărutat! Acum incepe sā i
se lămurească lui Gheorghieş noima șezătorilor şi a unei şoaple,
furate de dinsul, spusă de un făcâu copt altuia, nou intrat 1n
durdură, care se Indrăgostise de fata Munteanului ṣi cu care avea
o intilnire la şezătoare... „cu stinga o ţii de bărbie — dăscălea IER
căul copt—cu dreapta o ţii stins pe după git şi-o săruți lung...
ințelegi tu, bre? o sâruți lung și-i sugi buzele, așa-i socoteala
sărutatului, dacă ți-i dragă fata !*.—Ar D dorit și Gheorghieş să
“capete dela mireasă numai gurița aceia mititică, cu buzele acelea
roșii ca cireşile şi så le sărute lung, lung... păcat că se mărita
și nu-l aşteaptă pe dinsul să se Ich marel... O nădejde tot are
el Gheorghieş—şi asta e destul; cind or scoate „danțul*- nu-i
doar fratele nunci ?—are să roage pe leliţa loana să-l ia în horă,
lină dinsa, şi... are să joace lingă mireasă. i
Co se uită şi cl la „bâdiţa Gheorghieş*—cum li zice ei
moșului său după mama — 1 măsoară cu privirea din mers, se
apropie cu băgare de scamă de umărul lui, aşa ca din intimplare
şi vede, cu mare mingiere, că nare mult până să-l ajungă din
înălțime... Capul lui Culiţă vine tocmai la umărul lui Gheorghieș.
Se mai incredințază apoi că nici el nu-i așa de mitilel, cum ar
zice unul şi altul; cu toată graba, pe care o pune la mers Gheor-
zhieş, Culiţă indesește pașii cit poate şi se ține mereu lingă uma-
rul lu Gheorghieg.
Dela nunta Morarului, Culiţă aşteaptă lucruri straşnice: intäi
și 'ntăi, Simbăta viitoare care băeat din Slobozia are sā fie in
mai mare băgare de scamă ca dinsul st. Pare că se vede cu-
cuct pe carimbul carului, încărcat cu toate neamurile lor şi ale
Morarului, cu fete şi neveste tinere si cu lâutarul. Imprejurul.
carului merg flăcăi câlări, cu mirele în frunte şi huhură şi chiue `
pe cai inspumați— cum huhură şi chiue Măcăii, cind se duc la
nuntă. Caii impodobiţi cu câpestre, cu basmale cusute și trimise
de mireasă ; iar boii de la cară, cite patru, cu tălänci de git şi
cu şervete în cinci We atirnate de coarne, merg voioşi în pocni--
tari de pistoale şi de bicele vorniceilor câlări, in cintecul läùta-
tului și al fetelor din cară. Cai și călăreţi năzdrăvani, hut
sprihtene şi iuți, se iau la întrecere pe tot lungul drumului până
la Vädent, la casa miresei. Acolo, conocoșii spun conocâşia, cu
impăratul, care a plecat cu oaste mare äs caute crâiasa, pe
Ka VIAŢA HOMINEASCA
care o so facă impârăteasă, şi nu incape impotrivire poruncii
inpărătești..... Sosese și ei cu carul. EL Culiţă, în privirea vir
tească, coboară din car, se duce puşcă drept la zestrea mire-
sei și se cucuță tocmai în viriul ci. Culiţă, ru altule doară fe-
ciorul nunilor mari. N'o să poată crieni nimeni, precum că adică
nu i sar câdea ṣi lui dreptul de a păzi zestrea, De-or mai îi
şi alţii, din partea miresei, nu face nimic: n'au să indrâznească
să-l dea la o parte şi sa aducă afront nunilor mari,
EI o să ţie la preţ: nu-i el numai aşa, să se lase, cu una
cu două!.. are să ceară, vamă pentru zestre, zece bani in capăt,
un gologan de cei mari... Cu nici un preț insă mo så lase mai
chin !.. doar de Lat ruga mult, ar lăsa la unul de cinci! e
bun şi «nul de cinci!,, ehei!,. cite bunătaţi nu-ţi cumperi pe
unul de cinci !.. ruşcove... ori stralide... ori alune... ori zahăr...
ari covrig... ce vrea rominul, ont.
KL
$ .
Pe coasta Grăpenilor, pe sub care trec in tăcere cei doi
vornicei, Culiţă şi Gheorghieş, fiecare in tovărășia visurilor lui,
citeva pluguri ară incă locurile de prăşitură. Numai cind ajung
la pirãiaṣşul, ce tat drumul deacurmezișul, bagă ci de seamă că
li-i arsă gura de sete, după nişte peşte sărat, fript pe cărbuni,
cu care își pusese foamea la cale, innainte de plecarea lor de-
acasă, Nu puteau pleca rominii, firește, la un drum aşa de iung
—0 poștă şi mai bine de loc--fără să fi imbucat ceva,
— Mai Culiţă — spune Gheoruhieş, rupinul cel dintăiu tăcerea
de până acum — mie mi-i sete, bre!... să căutăm nişte apă, bre!
Tiit.. d'apoi mie 1. uite ici !—face Culiţă, scojind limhba—
mie mi sa făcut cleiu în sură, de sete...
— Taci acuși !-— face Gheorgieş, punind plosca pe iarbă, cu
încredințarea omului care are sub piza sa un copil, cum ar ae
pildă, Culiţa.
Culiţăa se uită cu lăcomie şi cu mirare la Uheorghieş, des-
pre care crede c'ar D în stare să scoată apă şi din piatra seacă.
Uheorghieş insă, de rindul acesta--aşa dă el a ințelege-—clătină
din cap, semnul desamâăgirii şi-şi trintește căciula jos de ciuda,
“uliţă pricepe numai decit nenorocirea, dar nu Indrăzneşie să
=pună, ceiace vede el singur cu ochii: pirâiașul s'a virit pe sub
påmint, iar in locul lui şerpueşte o dungă de iarbă verde, deo-
parte şi de alta a drumului,
— Au găsesc apă, Culiţă !— spune Gheorghieş cu indu-
soșare, lui Culiţa—a secat pirăul!
Culiţă abea iși stăpineşte nodul mihnirii, care j se ridică
în git, de teamă să nu izbucnească in plins cu bohot. Duuă
boabe de lacrămi insă, care i se incurca în gene, H dau de iul,
Simte el ca de şi-ar urla o leacă plinsul, i-ar trece poate şi acte
şi tot, s'ar råcori; dar se ține cu dinții. KI cunoaşte şi altă
parte y lui „bădița Uheurghieș*, au numai partea lui vitejească.
F
VORNICEI
Dee,
Lis
Amindui invață la școală. Cind il scoate „Domnul“ pe Gheor--
shieş la Gramatică, Culiţă incepe numai decit să plingă: el ştie
ră lecţia are s'o sfirşească vergile de corn; cind VU scoate pe
Caliţă la Abecedar. Gheorghieș plinge în bancă de se risipește.
de mila lui... „că-i mititeluţ Culiţa... pe dinsul trebue säd doara
straşnic varga de corn!“
-— Ştii una, mâi Culiţă ? — intreaba Gheorghicş, după indem-
nul unei hotăriri bărbătești, pe care a luat-o iute... de teamă să nu,
izbucnească cl mai (näi in plins cu hohot.
— Ce ?!—răspurde Culiţă, șlergindu-şi — dragă doamne, pe
luriș — boabele de lacrâmi, care işi “croiau cărări nerezuiate pe-
oan.
— Bea vin din Pesch £..
= Tiit.—face Culiţa, cu fata inseninată și plin de uimire,
Pentru această mare descoperire... făcută tot de „bădiţa Gheor-
ghieş, sineach ee, E rn Se a WE
t
Soarele incepe să se dea după amează. oii dela plug de-
juzaţi, cit imbucă stăpinii lor, sint imprâștiați cari incotro, Cijiva
„au ajuns şi pase cu lăcumie iarba crudă de pe dunga pirâiaşu-
lmi. lon ȚTiganu!, slugă din Gräpeni, dupăce mulțămeşte lui Dum--
nezeu, În gura mare—ca să fie pe placul stăpinu-său — pentru
mincărea de acum şi pentru rodnicia anului viitor, vine să stringă
„boii stăpinului, ca sa-şi înceapă munca de după prinz, —l se pare
lui? ori, cu bună sumă, nişte capii au adormit pe iarba?!
S'apropie să vada. Chiar aşa t.. nişte copii dorm deabi-
Delen, Unul dintre ci, cel mai mic, e imbujorat la faţă... L'a cu-
prins somnul chiar cum ridea... și-a rămas aşa... Cel mai ma.
rişôr... doarme râu, sărmanul : căciula i-a acoperit ochii și nasul,
Cu gitul spre spate, strimi, doarme horâind.... Intre dinşii o
Liesch destupata.... Mare comedie! de unde-or fi băeţii iştia ?
Se uită rominul de tigan ba la unul, ba la altul.. ridică
căciula celui mai mare de pe faţă. pace bună! dorm butuc:
cel mai mare horăe mercu,
dun alt sat... Sa D avinu Plosca asta ceva intrinsa 7... Da! mai
mult de jumătate. şi-i cu vin... Mare comedie !.... băeții iştia
sau imbâtat şi au adormil: - e E
„Tot Comâneştii știu că Dumitra lui Virgolici e o gospodină
şi jumătate. Nu credea nimeni in sat, la inceput, cind au vä-
zul-o la treabă, co să ţie birlog cu bârbatu-său : prea era aprigă
la ale puspodariei și Alecu al ei prea i se părea bobletec, Cei
din Comâneşti erau deprinși cu Alecu Virgolici : biajin, cu rin-
duiată la toate, dar încet; Dumitra il făcea val-virtej Ea dela o
EI VIAŢA ROMINEASCA
vreme, şi-a luat inima "n dinţi, s'a rugat la maica Domnului să-i
ajute și s'a hotărit să facă lot ea şi lucruri, pe care ar D lost
cu cădere să le facă numai Alecu. La tirg de pildă, nu-l lasă
pe Alecu să se ducă singur, cum se duc alți oameni, cu carul
cu producte, Ea li ajută la încărcat carul, ca să nu rămină de
tovarășii de drum, Injugă boii—i se pare că Alecu umbla prea
incet —și pornesc în fruntea taberei de cară, | se pare că elnu
se tocmeşte destul de bine, că nu ia sama la măsurat cu ba-
nita, cind vinde, şi nu face cumpărăturile cum trebue, Cind
se 'ntore dela tirg, toată casa e îmbrăcată st 'ndestulată: asta Il
face şi pe Alecu, la rindul lui—căci are darul de a se cintări
el singur—să se prăpădească de dragul Dumitrei,
Sara asta, în sfinţitul soarelui, Dumitra e în toanele e
rele. Alecu vine cu un puiu de găină, de cei lirzii, rupt de porc.
— lacà, Dumitră, ce trebuşoară a lăcut porcul !-—zice el, in-
trind In casă, și aruncind puiul mort lingă vatră,
Dumitra pune mina la gură, clatină din cap, se gindește la
tot chinul pe care l'a avut până să-i vadā mărişori,... se uită şi
` da puiul mort şi la Alecu... şi stă gata să izbucnească...
Ei?! şi ce stai ?—intreabă ea stăpinindu-se.
— Ei ce să fac ?— răspunde Alccu, gindindu-se că poateti
vinovat.
— Catå cuțitul până vin eu— spune ca, repezindu-se afară.
Alecu, ca totdeauna, cind Jl ia Dumitra repede, se tot In-
- virleşte “n loe — chipurile caută cuțitul — şi nu-i sporeşte truda de
loc, În vremea asta ea prinde toți puii (erzu, li pune in sort,
se 'nibarce in casă cu ci şi dă de Alecu scârpinindu-se in cap,
de ciudă că nu găseşte cuțitul.
— Uite cuțitul!— spune ea, ducindu-se intro întinsoare la
briul hornului.
— Ia mai lasă puii, bre Dumitra...
Şi nare vreme să spună tot ce avea In gindul lui: că adică
dacă ar fi läsați puii pănă în ziua de Crăciun—la Comâneşti se
taie porcul a doua zi de Crâciun-—s'ar face numai buni de taiat
şi-ar minca impărăteşte, după şase săptâmini de post
— Să tai porcul acum !—face ea ishucnind şi hiindu-i vorba
din gură— hai să vedem ! Apoi crezi că dacă sa inlruptat porcul
la pui, o să mai rămină vre-unul ?
— Ai dreptate, bre Dumitră!—face el, incredințat de vor-
bele ci,
Şi sa făcut aşa.
Safta, fata lor de şaisprezece ani- cea mai mare dintre fete —
spală blidele, după masă, la lumină jăratecului de pe vatră; Po-
lixenia, fată de treisprezece ani, aşterne pe cuptor; Ilinca, fata
cea de zece ani, mătură prin casă; Catinca, fata de cinci ani,
vine la mă-sa urlind: a tras mija de coadă şi a sgiriato până la
singe ; lon, băiatul de cincisprezece ani, aşteaptă să se aprindă
luminarea, peniru ca să-și caute cărțile pe sub pat, unde stau a-
< runcate de la inceputul lui Marte — Dumitra a hotărit să-l mai tri-
VORNICEI E
mită la şcoală, la Gănești şi iarna asta, îndată ce-o da zăpada ; —
Vasile, cel de unsprezece ani, se "nvirtește pe lingă tată-său și-l
roagă să-i dureze nişte opincuţi ` Toader, cel de opt ani, de dra-
gul unei ceacti, ascuțite chiar astăzi de lon şi ajunsă proprieta-
tea absolută a lui, ciopleşte o nuia şi-şi plănueşte pentru mine
un „armasar cu friul de aur, cu scările de argint, cu coada de
„natase cit vița de groasă“ ` iar Anton şi Mihai, cei doi băeți mai
mici, de trei și patru ani, s'au incâerat de la un Huer și unul,
“Și altul, vreau să cinte în acelaşi timp... trag unul la altul şi ţipă
“cit îi ja gura „maaamă!.,..*
— Văceţi o leacă, dimoni! —strigă Dumitra, cit poate de
tare—c'un puiu jumulit în mină, Saud niște copii, incăeraţi de
int... Aleargă Alecule tt..
De rindul acesta, Alecu dă fuga afară. Se face tăcere şi
aşteaptă cu toții, fiecare unde l'a apucat vremea, să vadă ce-i...
lon aprinde luminarea, suilind intrun cărbune.
— Ei, lasă! nu-i nimica... nu vă speriaţi... așa latră ci, dar
mu muşcă! van uitat de astăvara!...—saude, după ta
Yreme, voacea lui Alecu, care se apropie din ce în ce,
— Nişte musafiri, Dumitră '!—spune Alecu, cu [aţa Inseni-
atā, ținind de mină pe Culiţă și Gheorghieş St intrind pe ușă
triumlător, Stâteau la colțul gardului, cu spatele răzimate unul
de altul, se apărau de cini cu picioarele și ţipau.
— Ce este A— strigă Dumitra, afara din fire, ca o leoaică
rănită, aruncind puiul din mină cit colo.
Culiţă şi Gheorghieş, că şi toți din casă, cu Alecu cu tot,
incremenese la Intrebarea asta Inspăimintată a Dumitrei, Toţi
„rămin muţi.
— A murit mama!—face Dumitra, isbucnind in plins.
— Xa murit !—se grăbeşte Gheorghicş să răspundă.
— Atunci cine a murit H—intreabă din nou Dumitra, fără
să-i dea ragaz lui Gheoruhieș să răspundă.
— Na murit nimenea !— răspunde Gheorghħies,
— Atunci de ce-ai venit cu capul gol? intreaba Dumitra,
liniştindu-se,
Culija şi Gheoruhieş, caşi toți din-casă, abia acum inje-
reg spaima Dumitrei. Numai cînd iti moare cineva de aproape,
ești dator, după obiceiul creștinesc, să umbli cu capul gol. Cu
bună seamă ; n'ar fi mare mirare să umble prin sat, cu capul gol
un copil de virsta lui Gheorghies, dar sa vie, mai mult de-a
poştă de loc, cu capul gol, poate da oricui de bânuit că nu-i a
bine, Așteaptă cu toții -deslegarea: dar tocmai această deslezgare,
nădăjduiau Gheorghieş şi Culiţă că nu li se va cere. Intocmise
ei, pe drum, între doua suspine, un plan de apărare: la Coma-
neşti no să-i întrebe nimeni, la Slobozia, cu tot sfatul babei
Guriţa, au să între pe inserate, au să pindească cind n'o fi in
casă dinsa ; iar cind s'or scula simbàtā dimineaţă, CGheorghieş
are să Inceapă a câuta căciula, are să 'ntrebe pe baba Gurița si
are so rouge sm caute ca mai bine: cu plosca tot așa... Acum
E VIAŢA ROMINEASCA
vâd cu ochii cum, dintr'odată, pe negindite, li sa darimat bună
tate de plan! Cum arc să spue Gheorghieş şi Culiţa— Culijā Ia
nevoe, ca martor— c'au adus inapoi căciula și plosca, cind văd.
că baba Guriţa are se afle adevărul dela Dumitra. Duminică di-
mincaţi !... că Gheorghieş a venit la Comănești cu capul gol și
fără ploscă!
Dumitra, la rindul ei, vrea cu orice preţ ca Gheorghie să:
dea lămuriri complecte ` nu cumva să creadă Alecu, că la Slo-
bozia, la mama ei, e sărăcie lucie ai că nu sar putea inchipui
nici de-o câciulă pentru Gheorghies. Nu-i vorbă, Alecu niciodatā
nu i-a amintit Dumitrei cu luat-o fără zestre; el, bietul, cit ii
era de dragă Dumitra, ar fi fost cel mai fericit om, din lumea
asta mare. dacă i-ar fi putut intra cu totul în voia ci, cu toate
falciile lui de răzăşie şi cu toată gospodăria lui, rămasă intreagā
de la Dătrini. Pe de altă parte, Alecu, totdeauna, cind stă el aan
la ginduri, recunoaşte in sufletul lui, câ tocmai aşa lemec vreud-
nică li trebuia la o gospodărie ca a lui: copiii se 'nmultese—
și s'or inmulți incă—rinduiala casei Insă nu-i scade, iar averea-i
creşte văzinil cu ochii.
— Unde tibi căciula ?— Intreabă din nou Dumitra pe Gheor-
ghieş.
ge,
Gheorghieş, în loc de răspuns, ar dori săi se deschidă pä-
mintul sub picicoare şi să-l inghita, EI îşi sughiță plinsul de pe
drum, buza Ge desupt li tremură şi ochii nu mai sint în stare să
mai den lacrămi, Se uită țintă la. Dumitra, ca de piatră ; cala
să ghicească răspunsul la o intrebare, care, är voia lui, il e:
pleşeşte cu totul : „oare, leliță Dumitră, nu te-ai indura de mine.
să nu mă descoşi cu totul?! Oare vei crede minciuna, pe care
a să ţi-o spun Wir
— Ce-ai facut cu căciula, Gheorghies, dragul leliței ?—in-
treabă Dumitra, desmierdâtor, sărutindu-l pe obraji Spune leliţei!...
— Uheorghieş, Induioşat de sărutările leliței Dumitra, is-
bucneşte in plins cu hohote; dă să răspundă şi-l ineaca plinsul
Culiţa incepe şi cl să plingă, de mila lui „Dâdiţa Gheorghieş:,
cu toate că el nu pricepe togt grozăvia care il munceşte pe
Uheorghieş.
— Lea päjit voi, Culiţă, pe drum "!—intreabă ca de rin-
dul acesta pe Culiţa.
— Eu nu ştiut... isbutește Culiţă să raspundă, intre două
sugbițuri de plins, uitindu-se intrebâtor spre „bâdiţa Gheorghicş*.
> — Hoţii L., răspunde Gheorghies grăbit, de teamă să nu-i
facă vre-un bocluc Culiţi, oprindu-se dintr'odată din plins.
— Hoţii vi — Intreaba Dumitra, inloreindu-se spre Alecu, ca
să vadă dacă cl ia seama şi să-i intre în cap că Gheorghicş a
avut, cu bună seamă, câciulă.
Cind aud de hoţi, toți copiii s'apropie și lac cerc imprejur
£
VORNICEI 49
ca s'asculte Intimplarea. Cei cu fluerul uită și fluer şi tul, și se
— Dat... hoţii!—face Culiţă, fără să fie intrebat, câtind me-
reu spre Gheorghics, ca să pindească ce-o spune el.. și să re-
pete şi dinsul.
— Ei, cum?! întreabă de rindul acesta Alecu,
— Apoi... iacä l..
Şi Gheorghieş, prinzind inimă, cind vede că vorbele lui au
crezare, Incepe să spună că... ridicau dealul Găneșştilor... din ripă
iese unul, care, se vede, li pindise și... știa cau să treacă ci
pe-acolo, l'a oprit numai pe dinsul... i-a strigat: „bani! ori te
omor...* la căutat cu deamărunțelul... şi daca văzut că nare
bani... i-a luat căciula... şi şi-a câutat de drum... pe ici încolo!
— Şi s'a dus pe ici incolo !—repetă Culiţa.
— Stai, că ştiu eu cei de făcuti—face Alecu. Mine di-
mincață mergem la primăria din Gănești... știu eu cine poate
să fie... voi o să-l cunoaşteţi...
— Nu la dealul Găneştilor—spune Gheorghic$, ingălbenind,
Am greşit cut.. la dealul Stoborănilor, la ripa ceia...
— La ripa ceia, da !—întrerupe Culiţă....
— Aşaa t—lace Alecu, Dacă-i așa... atunci nu-i nimica
de tăcul!
— Nuuu !— răspunde Gheorghieş Inviorat.
— Bieţii băeţi !—face Dumitra mingietoare, Injunghindu-se
de ris. Au patt şi ei necazul!—adaugă ca, rizind din toată inima
şi sârulindu-i pe rind. ` Seet, drăguță, că-ţi fi obosiţi! Acuşi vă
pun masa! “Trebuia să plecaţi mai dimineaţă de-acasă, ca s'a-
jungeţi mai de vreme. Nu-i nimica L... o să-ți cumpere mama altă
căciulă.
Lui Gheorghieş parcă i-a luat cu mina. Va să zică au sch:
pat cu obraz curat; tot aşa au să scape şi la Slobozia!
Până să se gătească masa, Dumitra întreabă mereu vești
dela Slobozia, AMă că soră-sa loana are să cunune și câ băeții
au venit să-i cheme la nuntă.
— Dar bine, flăcăilor ?1....— întreabă ca așa... mai mult ca
să ridå.. de dragul lor... chipurile sinteţi vornicei 1... unde vi-i
plosca ?
— Ne-a furat şi plosca !—răspunde Gheorghieş grăbit,
— Ne-a furat şi plosca!—face Culiţă la rindul lui,
— Maaare comedie —incheie Dumitra, rizind mai cu te-
meiu, spre marea bucurie a lui Gheorghieș şi a lui Culiţă, care
vedeau cu ochii cum merge strună minciuna.. amestecată cu a-
devâr, și care simt cum le vine, cu totul, inima la loc.
În cintatul cucoşului a treia oară, Dumitra se trezește în
tropâitul ciubotelor lui Alecu, pe pragul uşei dela tindă, Nu-i
vine a crede. Ascultă, alungindu-şi cu hotărire jumătatea de
3
+
RI VIAŢA ROMINEASCA
— m ———
somn, care mai cerca sm ție amorțită, Dat. saude bătaia mt-
nilor ur Alecu, cruciș, de subsuori... Ce". el sufla tare, aproape
şuerat, în pumni, ca de ger.. saude ușa tinzii inchizindu-sr. A-
lecu nu întră în casă. va să zică sa dus din nou... In chilerul
de după casă saud tropăituri ca de vite... Da! Alecu... le Une
de rău... le spune să nu se Ingrămădească... va să zică le-a
luat de suh gapron şi le-a virit la adâpost inchis.. Dumitra își
bijble râpede fusta, pe întuneric, şi se'nbracă. Acum iși dă sa-
ma bine, În casă e frig temeiu._. în geamuri Saud, in răstim-
puri, ca lovituri de nisip... acoperișul casei vijie.... afară e viscol!
Aprinde luminarea... ferestrele câptoşite pe dinnăuntru cu sloi de
ghiajā... Din nou tropăituri in tindă... Alecu intră c'o sarcină de
ogrinji în casă, o aşază lingă horn şi, la lumină, incepe să se
scuture... a intrat in zâpada până la briu...
_— Da ce-i asta, omule 2—intreabă Dumitra, mai “mult ca
să-şi impărtășeasca mirarea. Vi
— larna n'o minincă lupul, femee !—răspunde el, scuturin-
du-se mereu. Eu dormeam... prin somn mi s'a părut c'afarà nu-i
bunä. „mă duc!—zie—să cerc vitele.. s'o fi 'ncurcat vreuna
in funie.. să le dau și mincare...“ ṣi sar din pat. Era la cuco-
şul întăi. Trag ciubotele, imbrac sumanul pe mine, tades căciula
și es. Cind colo... ce să-mi vada ochii! Omatul, cind deschid
ușa In, se prăvale şi curge ca nisipul In tindă, Inchid ochii
ŞI gura, pentrucă de sus... minia slintului! virtejul iti viră omă-
mutat pe toate in chiler, le-am dat mincare. am rânit omâătul
din tindă, că nu puteam inchide ușa la loc... acum e In cucoşul
al treilea, nu mai este mult până la ziuă...
__— Doamne, Maica Domnului !—spune Dumilră, uitindu-se
la icoană și lăcindu-și cruce de mulţumire c'a scâpat Joiana de
primejdie.
— DA bur la sobă, Dumitră, căi ger, prâpărlenia pămin-
tului, afară!
-- Ştiută !—răspunde că, asezindu-se la vatră,
— Săniuța mea!—striză Mihai, care se trezise şi ascultase
vorbele din casă, Sâniuţa mea, lată !... vezi? a venit iarna şinu mi-ai
făcut sâniuţa, pe care mi-ai făgăduit-a !
_ ~ Apoi asta nu-i iarnă de sâniuță, dragul tatei t.. iți in-
ghiață nasul afară!
Daa mea li săniuța—face Anton, sărind drept in pi-
cioare, din culeuşul lui, cași cum ar avea-o innaintea ochilor și
sar teme să pn ia Mihai.
— Fugi in colo, mucosule !— spune Mihai du-i i
Mie mi-a fägäduit-o tata! S d Aen,
VORNICEI 21
— Uite, mamâăă !—răceneşte Anton, ca să-i facă Dumitra
dreptate.
— Opincuţile mele, tată !1— strigă Vasile, frecinda-se la ochi
Si se trezesc toți ai casei.
Cutiţă si Gheorghies, de oboseala şi de zbuciumul de eri,
sc trezesc cei din urmă. după ce iuți se încredințase de sborsi-
rea vremei de alară, Copii Dumitrei așteaptă chiar cu nerâb-
dare să se uite la mutrele lor, cind or afla că planul de a se
intoarce Inapoi, cel puţin pentru ziua de astăzi, râmine baltă, si
se bucură în sutletul lor că Gheorghieş și Culiţă au să tie siliți
să râmină pe loc. Copiii, ori ci ar fi în casă, au trebuința
de schimbare, De astăvară și până acum, tiecare a trăit viaţa,
si-au spus unul altuia tot ce au prins nau din lume; venirea lui
(hrorghieş și a lui Culiţă intre dinşii le dă prilej ca să le arme
si lor lucrurile și deprinderile căpătate de ci de atunci în coate,
Negreşii musafirii au să se mire de iscusința lecâruia, ceia ce
pentru dinşii e o mare trebuință. Un joc, o poveste, invâţală uri
auzită de un copil, are baz, pentru el, numai până se iveste pu-
tința de a ò Impărtăşi cuiva, în Care să sirnească admiratie:
mai deparie.. poate D părăsită, fără părere de rău. Putintţa s-
„casta, mhi ales cu iarna de-afacă, sa ivit, si cite muu ci de
arătat și cite Dau ei de spus lui Culiţă și Gheorghie... si cum
măi potriveste Dumnezeu lucrurile 1.
Ssssi 1... —iace Vasile, enpitul de unsprezece ani, tinind des
setul la pură aArălini spre Gheorghies, care se miscă, intor-
cindu-se cu fafa în casă.
S'apropit cu taţii şi-şi fac loc, care mai de care, să-l vada,
cind o să deschidă ochii.
Gheorghies deschide ochii, se uită liniștit la dinşii, cum s'ar
uita în pustiu, și cască; ei nu Ințeleg, că cel e incă între vis şi
viață, că se munceşte să-si dea sama dacă mulțimea asta din-
prejurul lui o verde în vis ori în viaţă, și că daca lucrul e aevea.,,
Unde se păseşte ei acum?
Incep să chicotească infundat... ishucneşte unul, apoi cu
taţii, in ris Sgomutul lor îl trezeşte cu totul pe (uheorghieş și-l
lărnureşte unde se află,
— De mult van sculat voi ?—Intreabă el, sărind în sus ṣi
uitindu-sc la geamuri ca să vadă dacă se iveşte ziua.
— Ehei! de cind!.. şi voi nu vă duceți azi acasă...
— Fi, astai —lace (Gheorghieş, cătind să-şi descurce hai-
nele dmtr ale lui Culiţă.
— Alară-i iarnă! ste-sic l. nu vă durech acasă...
— Ce?L. leliţă Dumitră, auzi ce spun ci?!
— Aud Gheorghicș!,., farn grea afară, nu-i chip de rat
din casă...
— kannt, Dee Gheorghieş, uitindu-se la câptușeala fe-
restrelor, pe care po hăgase de samă adineoaren...
Şi unde-i păleşte pe Gheorghies o jale de-acasă! şi unde
52 VIAŢA ROMINEASCA
se pune cl pe-un plins !... și unde se trezeşte şi Culiţa !,.. și
unde se pune ai el să ţină hangul lui „bădița Gheorghieş*!,..
— Are să stea vremea !—spune Alecu, știind bine că n'are
dreptate. Poate chiar spre „sară să se răzbune... plecăm și noi
tot azi., mergem cu toţii, cu carul, spre seară, după ce s'o
răzbuna... i
Vorba aceasta îi linisteşte şi-i umple de nădejde... Vasile
incepe să sară intrun picior, iar Mihai incepe să Die din fuer,
că sarale şi el că nu-i numai aṣa t...
D
. +
Dumitra, dupa ce pune la cale cele trebuitoare pentru masă,
în plină oun, se pune cu fetele la dres hainele de iară, lon,
băiatul cel mai mare, are grija adăpatului vitetor; Alecu croeşte
opinci pentru bäcți, din pielea porcului de anul trecut, le pune
<A se mpar în covățica cu apă, şi gās gie treabă pentru Vasile:
să ţină intinsa pielea porcului, ca să taie din ca curele pentru
insăilat npincile.—lon se 'ntoarce dela izvor, unde adapase vitele,
cun bof mare, cit capul lui, de clisă moale, Da la o parte fo-
lul de pe laviţă, trinteşte clisa pe scindură şi 'ncepe să-şi joace
usturimea gerului dela mini şi de la picioarele moale ṣi roşii ca
tucii Det,
— Cum beau vitele apă-— incepe să istorisească lon mărun-
țişului, care se adunase Imprejur și-i admirau vitejia și minuna-
ţia gindurilor,—mă uit eu la izvor şi văd clisa „Stai 1” — zic.. vir
mina în apă, pină la clisă şi dau de moale: va să zică n'a in-
Sbetat chant. Bun!“ zic... cite nu se pot fa ce cu clisă moale?!
Suflec picioarele pănă lu penunchi şi minele până la coate şi 'n-
čep a scoate la clisă!.. și scoate! şi scoate!... pân” am făcut
gozoloșul ista, care il vedeți... Da'i ver afară, de crapă pietrele!
și-i viscol, de nu se vede nici in cer, nici în păminti.., să te
uiţi cum merg vitele: pun aşa, ponciş, capul cu coarnele... parcă
vreau să npungă viscolul... pâşesc sgribulite, cu spinarea cobi-
ljá şi cu părul sbirlit.... Herr? mai bine vara l.. mg
Toţi băcţii se uită incordat st fără să-şi dea seama, imi-
tcază pe lon, cind arată el cum merg vitele prin viscol: cum
tin capul şi coarnele, cum inchid ochii, cum putnesc—ca s'alungre
din nări omâtul, care intră ca dia pușcă —cum păşesc sgribulite,
sbirtite şi cenbilițate,
— Acum la treabă, bäch !—face lon, mindru. după ce-i con-
teneşte clânțănitul dinților, de frig. Cel mai bun lucru.. să fa-
cem cai!
— Sa facem cui! — răspund cu toţii, bătind in palme de bu-
curie, caşi cind Sar pricepe cu toții să facă. K
Până una-alta se uită cu taţii cum Incepe Ion, apoi iau fie-
rare clle un gogolo de clisă şi senșiră, unul lingă altul, tot
lungul scindurii dela marginea laviţei.— Vasile se hotărăşte să
VORNICET ig
facă o căruţă, Indata ce scapă de lingă Alecu, (iheorzhieş, in-
seninat cu totul, inchipue un vizitiu: Culiţă vrea o pisică ; Toa-
der o pușcă; Anton un ou; Mihai un covrig. Toţi zorese și
trag cu coada ochiului la vecini. Cel întăi, care izbindesie, e
Anton, cu oul. Se duce In foc să şi-l coacă; după el vine și
Mihai cu colacul, tot ca să-l coacă, şi se iau la ceartă dela cleste `
tiecare vrea să-și curățe spuza de pe vatră in dreptul lui şi in-
cep så Die" «mamăă ie, Vasile, care chinuia o roată, intoarce
capul ta cei deia vată. Ton, care se luloseşte că Vasile nu se
uită la roata lui, i-o lură şi... io turteşte in grāmata de clisă
Vasile, ţipă desnădăjduit şi cere şi el ajutorul mamei.
— Vitaţi-vă!—strigă Ion, arătindu-şi calul pe care la facut..
Calul lui Jon aduce mai mult Co mâănâştire, decit cu un cal,
El insă li peste măsură de mulțumit şi į se pare că toți vâd ca
dinsul, cu toate că nu i-a facut ceva care să samene, cit pe de-
parte, cu picioarele. El insă vede cal aidoma, în ceia ce a facut.
Safta, cum cosea ea lingă Dumitra, băgase de sumă la nedrep-
tatea pe care o făcuse Jon lui Vasile,—cu furatu) roței.—şi n'o
rabdā inima să nu-l răsbune. Vine și ea lingă băeţi, chipurile
s'admire şi ca,--cum făceau băeţii,— calul lui lon, Se strecoară
printre dinșii, trinteşte un pumn în cal şi... Îl face turtă! Ion,
se uită, cu jale, la trebuşoara făcută de sora-sa. Şi i se sue tul
sinzele In obraz. Se repede la vatră, se'ntoarce inapoi şi... după
Safta! Ea fuge spre vatră: lon svirie cu cleştele intrinsa, ṣi.
krozávie pe toată casa! Cleştele a nimerit drept in oala cu borş,
oală de pămint, care clocotea pe vatră. ca un armăsăr, cu cei
Bovă puișori tomnateci, tăiați asară £.. Liniste de mormint. Nu-
mai bunătatea de borş, țişnind din oala spartă, se grābeşie sfl-
tiind pe jăratee să stinga locul, într'o clipă... de necaz poate ca-l
facuse să joace in oală până atunci !— Dumitra, cu toată tăetura
pe care o simte in incheeturile oaselor, se repede să mai scape
din oală ce se mai putea! Și apoi... dä Doamne bine! numai
spatele lor pot mărturisi ce-au câpâtat dela dinsa. cu toții, dea-
rindul! Culiţă şi Gheorghies, cu inima cit un purice, stau ghe-
mutt intrun colț și-și aşteptau rindul: uitase cas musafiri t..
tocmai tirziu au înţeles ci cum vine treaba, de-au scăpat nebătuți..
Chiar durerea nu ţine cit lumea l.. După masă, care a mai
inticziat —pentrucă a trebuit biata Dumitra sa iscodeaseă numai
decit altfel de bucate —tot In tăcere, Vasile se umilă de ris, cind
se pindeste la spaima trasă, şi se teme să izbucnească; Anton
și Mihai, mai eftini la ris, se uită unul la altul, dau să se stă-
pinească și nu pot.. Îşi cintă risul, din cerul gurii, pe nas, Cei-
lalţi... abia se ţin. Cind văd insa ca nici Dumitra nu se poate
stăpini, cu toate că se sileşte să sarate tot supărată, şi că se 'n-
junghe şi ea de ris... isbucnese cu toții... SA sahe casa n sus.
nu alta! Incep apoi să ridà unul de altul, că unul urla aşa,
că unul se strimba aşa, cind plingea... că unul juca, aşa din
picioare, cind il croia
Și-a ţinut veselia aceasta pănâ'n noapte, în ciuda viscolului,
"A VIAŢA ROMINEASCA
care se intejer mereu. Cut şi Gheorghieş au uitat și de
nuntă et de tot...
.
ke *
Sara, hărmâlae și mai mare. La bāeți au venit și alți
veri ai lor, după tatā; la feie au venil cu lucrul și alte vere, tot
«după tată. Şi pentrucă la y vreme ca aceasta, pe-un intunene...
să-ți dai cu degetele 'n ochi, nu se bizue nimeni să plece la drum,
chiar de-ar fi vorba de-o sviriitură de băț-cum e depărtarea
până la casa lui Ștefânache Virgolici—şi nici Dumitra nu se îm»
potrivește dorinței ascunse a tuturor copiilor de a răminea så
doarmă cu toții la un loc... apoi dă Doamne bine! „Numai tinar
sa [ii !*—nindeşte Dumitra, rizini şi ca, molipsită de risul copii-
jor şi uitinu greutăţile vieţii, —rizi pentru nimica, spui toate Nen-
curile, chicoteşti pe socoteala tuturor şi fise pare ch... toate cite
<boară se minintă !* Se uită cu drag la feic, uscultă toate nimi-
curile lor, le "'niteamnă la lucru şi, ca să aibă mai muit spor,
“apucă ca singură şi le spune din poveștile auzite de dinsa,
la Slobozia, cind era de virsta lor. Cind incepe să spună po-
vești, băeţii se lasă și ei de hirjonit, se liniștese şi ascultă
ru lăcomie, până cind, tirziu de tot, Dumitra se opreşte şi spune,
in auzul tuturor, cu hotărire : „cite-au fost, cite mau lost, acuma
la culcare L.. om mai vedea mine ce-o mai DIr.
Se desbracă toți, şi-şi prind loc, care cum apucă: fetele
de-opurte, pe lavița lată dela fereastră, deacurmezişul, iar băeţii
pe cuptor, tot deacurmezișul
— „Mija-mija pateu,
„ie porumbutca,
„Trestie
„Oştie
„Chiţigoiu stolnic
Talp de voinic.
—incepe linca, uitindu-se țintă la icoana slintului Nicolae, fâ-
«Indu-şi cruce...
— Sssst!—face Vasile, arâtind tuturor pe Ilinca at fâcindu-i
sā ia sama la rugăciunea ci... ?
inca stă, in liniştea care se face, şi bagă de samă ceia
ce spune...
— lacaaa !—face ea îinroşindu-se până 'n virful urechilor,
Şi unde isbuenese odată cu ott. și unde 'ncep sā se
tăvălească de ris, care 'ncotro, ţinindu-se cu mina de pintece f..
— Ce vå este maă!r ln !—intreabă Dumitra, care nu auzise
și nu ințelegea de ce i-au apucat risul din nou,
N'are nici ca resă lach, se uită la dinşii nedumerilă... se
uila și la Minca. care rămâsese in mijlocul casei buimacita de
risul tuturor și stătea gata-gata să plingă.
VI NIE) x5
— Ce-i Iineă ?— întreabă Dumitra din nou, injunahindu-sae
de ris, aștepțindu-se vu să alle cine ştie ce năsdrâvânie...
— Am greşit, mamă. la închinat... imi făceam cruce Şi zi-
ceam „Mija-mija, patea....*
— Ei, hai inchinâste !— poruncește Dumitra, Täcindu-se su-
parată, dar abea stăpinindu-se să nu tebuenenscă și ea de ris,
ln numele Tatălui şi al Fiului sia! Sfintului Duh, amin.
Mulţumescu-Ţi Doamne de pine și de sare şi darul sfinţiei Tale.
Da, Doamne, sănătate tatei, mamei şi la toată lumea! —se "ne
china Ilinca, făcindu-și cruce idin nou.
— Aşa! numai cu găruăunii de joacă în cap! Fă şi te
culcă ! să nu cumva Să te mat prind cu ușa năsdrâvânie, că le-a
furat stintul !— inchee Dumitra sullind în luminare, ca să se culce
şi ca.
Toate ca toate, numai Culiţă se simie nedreptăţit cu locul
unde lau culcat, Toţi bâcţii sau culcat pe cuptor: "mum el,
din pricină ca na mai incăput acolo, sa culcat linga Alecu, la
spatele lui, Are insă minuterea că patul lor se 'ntinde până la
cuptor şi căpâtăiul e chiar lipit de dinsul. Aude tot Pe tavija
fetelor s'aud chicoteli, Pe cuptor Sau Inceput povestile în suplă,
Spun pe rind: cind slirşește unul. incepe altul şi nu-i scutit nimeni,
— 9i merge omul așa, cu carul, singur— aude Culiţă pe
cuptor Afară, lună ca ziua. Si merge, merge... până n dreptul
bordeiului părăsit, din marginea drumului, Si munai ce vede o-
mul, innaintea carului, că merge o mijā.. miau! miau t., Merge
carul, merge şi mija... miau! miau! innaintea carului, prin mijlocul
drumului... „De-i fi miţă—indeşte rominul din car—bine-de-bine,
de-i îi drac, acus ţi-o fac !* Ridică creştinul mina la frunte...
mija se ridică deasupra drumului, sus, in văzduh., „În numele
Tatalui și al Fiului şi al Siintului Duh... Amin“... Poaaac!,.. puzde-
rie de selntei.,, a pocnil un drac! Mai merge reminul, ce mai
merge şi numai, demlată, se opresc boii în drum. „Măi, ce să
De at? —gindeşte rominul. Cind colo... o mânăstire de-a curmezi-
şul drumului! „Măi, mare comedie si asta '—lace rominul, tare
de fire... dacă-i mănăstire, i-a să-mi fac cu cruce !* Și numai ce
vede că salundă mânăstirea in påmint, s'astupă pămintul la loc,
parcă va fost de cind lumea mânăstize pe locul acelat... Mai
merge omul ce mai merge, şi cind se uită 'napoi,.. pe coada
calului şade o capră! „Pici, drace !* —face ruminul, „Mece !* — face
capra „Pieci, drace, că ţi-u lac 1.,* „Meee L“ „Meee t.. „apoi
până cind o să mă tot sictiți voi Si. Şi se hotărăşte rominul
sa prindă pe drac de coarne şi să-l lege, Baga binişor mina in
sin, pe sub câmeşă, pune mina pe birneţ şi-l scoate pe Iuriş...
cu gindul să-l arunce iute pe gitul caprei. Și-atita La lost! Nu
mai are nici o putere, se lasă legat şi 'ncepe să se roage să-i
dea drumul.. şi nu-i dă drumul rominul, până cind nu-l duce
de-i arată o comoară... numai atunci îi dă drumul... şi omul rå-
mine bogat, cu bani alurisiţi...
Alecu incepe să horăe și să-l incurce în ascultare pe Cu-
Sé VIAŢA ROMINEASCA
— —
liţă. La urechea lui Col miţa își toarce liniștită caerul ei fără
sfirsit. „Staţi, voi !—gindeşte el—eu n'aud, ca lumea, poveștile
voastre....* Se suge, binişor, de lingă Alecu, care horâe Innainte,
ia mija in braţe, o aruncă pe sobă, vine laloc ṣi... așteaptă, In-
tuneric beznă. Pe sobă, sus, lucesc ochii miței, care caută loc
mai potrivit să sară jos, Culiţă, cind vede ochii ei, umblind ca
două lumini vrăjite, se teme deabinele şi-şi acopere capul cu
plapoma.
In clipa următoare se 'narozește cu totul și se shemueşte
şi se preface că doarme decind lumea. Miţa şi-a făcut socoteala
că-i mai indămină să sară mai intăi pe cuptorul acoperit de co-
pii... şi zup!
— Väleu! väleu !... sai, bădiță Alecu, sai moşule, sai mamă,
văleu ! dracul !...—strigă ei, cu glas sălbatec, afară din fire.
Si sare bietul Alecu, şi sare biata Dumitra, incurcată în
plapomă, aprind luminarea şi-aleargă la ei să vadă ce au.
— Dracul! chiar acum a sărit peste noi.. lam văzut, avea
ochii ca două luminări—spun ei răpezit, sperieţi, cu toţii în pi-
cioare... pe cuptor..,
Pisica toarce liniştită, din nou, la urechea lui Culiţă, care
horăe de prăpădeşie pâmintul.— Nici in ziua de azi Culiţă na
spus la nimeni cum a venit dracul pe cuptorul dela Cavadineşti.
D D H D D H H gw Cé H D - D Și: e zë + e . e Dr SX"
Ki
KL >
larna a finut intețită mai mult de o sāptāminā. Culiţă și
Uhreorghieş, vorniceii dela Slobozia, au uitat de mult de solia
lor, şi... le pare râu că n'a ţinut iarna, Intro 'ntinsoare, până la
Paşti, Alecu, după ce se face pirtie, Incarcă sania cu fin, injuză
boii st pornește la Slobozia ca să ducă pe Culiţă și Giheorghieş
Acasă.
Spiridon Popescu.
E
Ai
Rescriptul din 1 Noembrie (st. n.) 1787
al imparatului fosil H
în priv judecării țăranilor bucovineni
a > cătră stăpinii moşillor
Am arătat că in vechime dreptul stăpinului unui sat nu era
mn drept de proprietate asupra hotarului acelui sat, ci un drept
«de judeţie (justice) asupra locuitorilor satului, Stăpinul, cneaz
ereditar sau jude vremelnic, era județul satului, adică octrmmi-
D
torul vamenilor ce locuiau intrinsul avind: a-i judeca și a-i
lebt, a stringe däre cuvenite stăpinirii inalte şi a-i povăţui in
car de războiu. Drept remunerare pentru aceste slujbe, judeţul
primea a zecea din roada pâmintului, dreptul exclusiv de a ținea
"moară şi crişma, pocloane mai mai mult sau mai puţin obliga-
torii dela săteni, precum și două sau trei zile de dach de fie-
care sătean pentru a lucra eventual jireabiile râmase fâră ocu-
pant. Am dovedit că folosința hotarului aparținea sătenilor ')
Am expus cauzele care au adus modificarea şi degenera-
“rea vechiului drept rominesc.
Drepturile stăpinului crescind necontenit cu cit ne apropiem
-de epoca modernă, iar acele ale săteanului scăzind, este firesc
„că vechiul drept de judecată al celui dintâiu asupra celui de al
1) Emunţarea şi dovedirea acestui adevăr a ridical asupra mea o
adevărata furtuna.
Desminţirile au curs drosie in ziare şi Ia adunari, cele multe rostite
în termeni violenți și eu desăvirşire lipsiți de curteni. De nicăiri losă au
-s'a produs vre-un argumont dovedind ch cele expuse de mine ar A greşite
san neadevărule, că lucrurile au stat altfel decit le fm spre Mai multe
persoane, bare su ocupă eu astfel de chestiuni, m'au vestit, incă dela ieşi-
rea de sub tipar a intliului men volum, acuma doi ani, că incurind vor
nimici teoriile mele cu dovezi zdrobitnare şi că var dovedi, clar ca ziua,
-voehiimea şi slinjenja proprietăţii mari la nui. Aştept şi nu vad venind
Marturisene că ay valoa eu nemarginita plăcere ivirea vreunei ba-
erări seriunse cupriazind, nu injarii şi simple desmințiri neduvedite, ci ar-
mente combâtind temeiurile mele ru temeiuri la fel. dindu-mi astfel pri-
Leger răspund eu dovezi noua şi să fac mal clară şi mal bătătuare la ochi
teoria ee um expus-o acuma doi ani -
Ka VIAȚA ROMINEASCA
doilea nu putea decit să se menţie, Este cert că acest drept n'a
putut să devie decit din zi în zi mai nesulerit cu cit cresteau, Im
veacul Fanariofilor, îndatoririle sătenilor câtră stăpini: stâpinub
find, incit privia indeplinirea acestor îndatoriri, totodată imprici-
nat şi judecător. Vedem Inslirşii râmâşiţile acestei jurisdiċțiuni æ
stăpinului în numeroase articole din Regulamentul Organic.
Nu cunosc nici-un act care să arâte în ce chip se execula,
în țările noastre, această jurisdicție a stâpinilor, Lege scrisă sau
oinceiu cunoscut, mäārgimnd competența sau puterea stäpintlui,
nu există, La moarte nu putea osindi pe sâtcan, dar in colo
putea să-i facă ce-i plăcea: sad bata, să-l alobeasca cit voia si
cind voia, După cite am văzut cu ochii in copilăria noastră,
noi, cei născuţi pe la mijlocul veacului trecut, si mai ales după
cele ce am auzit dela batrini, ne potem inchipui &roaznicul ar-
bitrar ce domnia în această privinţă în ţările noastre în cursul
veacului al XVII-lea, în urma regimului zis patriarhal,
Actul alăturat ne arati stavilele puse acestui arbitrar de
câlră vctrmuirea luminată şi umană a lui Josif al Ilten tn partea
Moldovei ripită de Austria la 1775.
Acest edict a fost dat la 1 Noemhrie 1786, CH unsprezece
ani după anexare, deci după ce organele Luvernului împărătesc
iși putuse da samă temeinică de starea lucrurilor.
impăratul nu desiiințează dreptul de judecută al stăpinului,
In Bucovina, căci acest drept era în liințä și în celelalte ţări al-
cătuirul impărăţia lui și el nu se putea gindi atunci la o reformă
care ar D insemnat o revoluție intreaga. Dar el ingrădește acel
drept în margini bine definite şi, spre cinstea lui, lipseşte De stă
pin de puterea să aplice sâteanului pedeapsa barbară St degrà-
dătoare a hătăii,
Bataia râmine una din pedepsele prevăzute de legiuirile aus-
triace, ea se aplică in toate provinciile monarhiei, dar numai de
autorităţi, dela care se poale aștepta că nu vor anlica-o pentru a
răzbuna nesatislacerile vre-unui interes personal, sau sub imbol-
dul unui moment de minie,
Cea mai grea din pedepsele executabile de urgență ce le
poate aplica stăpinul, este inchisoarea aaravată cu punerea de
here la picioare şi cu mârginirea hrânii la pine şi apă, pe-
dcapsä destul de grea şi asta, dar mărginită la opt zile,
Edictul indatoreşte pe stăpin să ție un registru în care să
fe trecute toate pedepsele pronunțate de cl, registru care are a
fi prezentat autorității de citeori aceasta uăseşte de cuviință
sa-l vada,
Impotriva pedepsei pronunţate de stăpin săteanul poate tot-
deauna să tacă apel la judecătoria ținutului, dar numai după ce a
executat pedeapsa sau ea plătit gloaba impusă pentru vre-o pagubă,
care insă nu poat fi pronunțată dech în urma unei ispașe acută
de ispășitori destoinici.
In slirșit articolul al doisprezecelea, acel din urmă, hotä-
râște ca stâpinii care vor abuza de puterea lor şi vor impune fä-
RESCRIPTUL DIN t NOEMBRIE fst. n) 1787 59
ranilor oblizaţiuni peste datoria lor, să nu aibă numai a întoarce
taranilor pagubele astfel pricinuite, ci „să se tragă la greu cu-
vint de răspundere şi pedeapsă, ţi de cāirā diregătoni ținutului
nu numai să se oprească indata toată rea volnicia, dind pentru
această căzută certare şi pedeapsă, ci trebue s3 facă arătare şi
la împărăteştele noastra județe după toată a treia lună...” >
Nu incape indoialā câ s'au mai bătut țăranii în Hucoy ina
de câtră stăpini și după daren acestui edict, dar pe ascuns ķi
` din ce în ce mai puţin, această barbarie dispărind cu incetul cu
desăvirşire. De această parte a Molnei insă, bătpia sâleanului de
câtră stăpin sau vătavul acestuia a urmat să chinuiască și să ne-
cinstească pe faran; ea nu a dispărut cu desăvirşire nici astăzi,
Noi Josef al doilea din mila lui Dumnezeu ales Împăratul
Romanilor în tonală vremea adăugătoriu Împărăției, ( raiul în Ger-
mania, Ungaria, Boemia, ş c. Archiduchul Austriei, Ducsul Bur-
gundiei şi a Lotaringiei zs cs C. i K Së
Pentru ca să apărăm şi pe podanii noștri din Bucovina de
țoată reaua volnicie, a tărici stăpinilor de moşie, dom şi punem
sțăpinilor moşinaşi şi dregātorilor lor, cum şi podanilor pravila
urmăloare ` Le
Intâiu : Tot podanul este dator a fi cu ascultare şi supu-
nere nu numai pre inaltelor însuși a noastre porunci, judecăţilar,
și rimluielilor a impărăteştilor noastre judeţe, ci și poruncilor stä-
pinului său de moşie şi a dregătoriului lui trebue să Dr supus,
si ascultătorii, SS
E" AL doilea : Chiar cind să i se pară ţăranului porunca stā-
plnească nedreaptă, şi prin aceasta să se sncotească pe sice a
îi asuprit: totuși nu este el volnic a se face însuşi pe sine ju-
decätorul său și el are numai după câzuta rinduială a lace şi a
dn jalba, asupra unei porunci ca aceste ; iar in vremea aceasta,
până ce va urma hotărirea pe jalbă el este datoriu să impii-
nească ponmea stăpinului său, cu atila mai mult, cu cit lui ise
va implini o deplină Intoarcere de pagubă, şi satisfacție de câtră
stâpinul moşinas, Sau deregăâtoriul lui, cînd jalba lui uceia să se
ale că cate dreaptă, şi cu temeiu.
Al treilea : Fieștecare ţăran, care nu va urma o supunere
ca aceasta la porunca stăpinului său, este vrednic de pedeapsă,
și noi lăsăm hotărirea pedepsei la stăpinul său; Insă cind pe-
deapsa unui podan ca acesta neascultătoriu să se hotărască de
călră noi însuşi, sau de câtra vre-un împărătesc al nostru județ,
atuncea nu poate mai mult stäpinia să pedepsască pe Wan pen-
iru aceiași preşală, cu vre-o deosebita pedeapsă, E
Al patrulea: Aşijderea acei țărani răzvrătitori, $i carii pe
mai mulți țărani, sau sate intregi smomesc şi intartă spre neas-
cultare asupra stăpânului lor; asemene pe unii ca acela a cărora
neascultare este Intovărăşită cu impotriviri de tărie, cu turbu-
rarea liniştei, și pâcei de obştie, sau cu o obraznică sumeţie de
a se atinge cu mina de stâpinii lor; unii ca aceaştia prinzindu-se
inilată să se deie judecătoriei cei mai de aproape, care judecă
"20 VIAŢA ROMINEASCA
“pricini de osindirea spre moarte, dindu-se impreună inscris şi
fapta vinovăţiei lor, spre judecata osinditoare.
Al cincilea: Mai Inainte de ce moșinaşul stăpinul său dre-
gătoriul lui hotărește vre-un fel de pedeapsă asupra vre-unui po-
“dan, trebue mai inainte să i se arâte podanului vina la judeţul
stăpinesc Inaintea vornicului său a doi de treabă și fără prihană
vicini, Și să asculte cu blindeţe desvinovăţia lui, de cumva cl are
să arâte vre-o indreptare, dar află stăpinul moşinaș, sau dregă-
toriul lui cum că țăranul nu se poate indrepta pe cum se cade
de fapta ce i să impută, sau neascultarea, sau că cu toată tāgā-
duirea ce el face, totuşi s'ar dovedi prin insuşi lucru, sau prin
mărturie a oameni de credință, atuncea are stăpinul a hotäri, și
a numi o pedeapsă potrivită ureşelii sau vinei lui.
Al șaselea: Insă de acum inainte este dator tot stăpinul, a
face şi a ţinea in dregătoreasca canțelaria sa pentru acest feliu
„de pricină un protocol anume de toată curgerea judecății, cu spu-
suzile, arâtările și mărturiile ce s'au timplat şi de pedepsele ce
s'au hotărit şi Sau urmat cu vinovatul. Intr'acest protocol trebue
totdeauna îndată, şi inaintea vornicilor şi a vecinilor ce se afla
de față la cercetarea țaranului, să se scrie indată și cu credintă
la protocol a nume greşală, sau vina țaranului cu insemnare, de
a mărturisit el singur, sau de s'au dovedit el prin mărturii,
scriindu se impreună la protocol şi pedeapsa ce i s'au hotārit,
dimpreună cu aceia in care s'au făcut judecata, şi aşa să se
„reteasciă şi să se iscălească de megiaşii, care s'au chemat şi au
‘fost de față la ascultarea sau luarea in scris şi curgerea judecății.
Al şaptelea: Cind să i se pară ţăranului cum că pedeapsa
“care i s'au hotărit este nedreaptă, și peste masură, şi pentru a-
“ceasta ca să voiască a se jâlui: atunci el este volnic, a cere
„dela stăpinie o credincioasă copie de toală curgerea judecății
«in protocolul de judecată şi pedeapsă ce i s'au rinduiț, care
copie trebue să i se dea lui de catra stâpinie_ neaparat, si fara
“nici-un ban; cu toate aceste, stăpinia poate Indată să plinească
asupra lui pedeapsa hotărită şi rinduită,
A opta: Intre pedepsele care sint lasate hotăririi judecāto-
Tratt, a stăpinului satului său diregātorilor așezați de dinsul, voim
"mot a ințälege :
a) O cuviincioasă inchisoare st nici de cum vătămâăloare
vde sănătate cu pline și apă,
b) Punere la lucru spre pedeapsă,
CH Ingreunarea inchisoarei şi punere la lucru spre dedeapsă
"cu punerea fierelor in picioare, peste aceste.
d) Scoaterea din casă şi ograda, însă la hotăriri de pedep-
-siri ca aceste trebue să se caute cu dreaptă luare aminte, atit la
"virsta cea mare şi cea mai mică, precum şi la alcătuirea trupului
“Și aşăzămintul podanului vinovat; aşijdere pedepsele cele de mai
„cară şi cele mai grele trebuie numai acelor din podani să se
“dee, la care trecuta domoală pedeapsă sau certare nimica n'au
folosit; drept aceasta şi numai în protocolul, unde se seriu pe-
| RESCRIPTUL DIN 1 NOEMBRIE (st. n.) 1387 ou:
depsele, totdeauna să se pomenească pe scurt certările trecute.
Lângă această poruncim noi și anume: câ împlinirea pe-
depsei cu inchisoare şi punere la lucru să nu să facă in vre-
mea dricului lucrului de cimp, ci să aştepte și să se facă impli--
nirea acestor pedepse după ce se va săvirşi vremea lucrului,
A noâlea : lar cind să voiască vre un stăpin a pedepsi pe
rang său cu inchisoare sau punere la lucru, care trece peste-
ont zile, sau din scoatere din casă și moșie ` atuncea este dator
stăpinul asupra unii pedepse ca aceştea mai intăiu a cere apro-
baţie sau întăritură dregătoriei ținutului, spre care scop îs.
A zecelea: Stâpinia trebue să trimita protocolul de pedep-
sele rinduite la dregătoria ținutului și trebue să insemneze cu
o prescurtă arătare în ce chip stăpinia cere hotărirea pedepsii,
iară diregăloria ținutului are atuncea a ceti protocolul de pedepse,
şi atlind intrinsul cum că starea greşelii, care ţăranului i se
impută, este de ajuns bine cercetată, atuncea are Jär zâbavă,
cel mult mult până in optzile, să facă de știre stăpinici, pedeapsa a
ce trebue să se dee taranului; iară cind să nu afle dregătoria
ținutului în protocolul de pedepse a stăpiniei in destulat lămurită ~
cercetarea greşelii, atuncea trebue să faca mai cu deamâruntul
căzula și după rinduială cercetare cit se poate mai de grabă
să hotărască pedeasa cea potrivită greşelii şi vinii ţaranului,
AL unsprezecilea ` Taranul n'are să plătească nimic pentru
inchisoare, şi nu poale nici întrun chip să se ceară dela dinsul
gloabā de bani, sau ceva în prețul banilor; iară la intimplări
unde trebue să se intoarcă vre-o pagubă tăcută stâpiniei, sau
altui cuiva, trebue totdeauna să aibă loc datornica ai dreapta in-
tnarcere de pagubă ; totuşi nu are loc mai Inainte această intoar- -
cere, Dr numai după ce mai intăi paguba sau ispaşă şi sau
prețuit pe cum se cade trăgindu-se la ispasă sau la prețuit is-
păşitor sau prețuilor nepărtenitor şi cu ştiinţă, ai după ce sau
scris holărirea unei intoarceri de pagubă ca aceasta la dregă-
loria stăpinească, In protocolul de cercetare judecătorească şi de
pedepse, cu toate peristasuriie ci, intr'acelaș chip de cum sau rin-
duit mai sus în punctul al cincilea unde sau grâit de pedepse.
Al douăsprezecelea: Cu cit de tare, și neschimbat noi sin-
tem hotärt a ocroti cu tot deadinsul, după chipul aicea porun-
ci: şi a face de a se ținea ṣi a se păzi de câtră țăran ascultătoarea
supunere cea neaparat trebuincioasă spre bună rinduială şi spre
binele și folosul de obşte, cu atita mai cu tărie aşijdere şi stä-
pinilor de moşie și dregătorilor lor, ca să nu cuteze a face jä-
ranilor vre-un neajuns, ci mai virtos să-i apere şi să-i diafen-
defsuscă cu toată puterea şi săi oerotească la dreptaţile și slo-
ozeniile lor. Pentru aceasta acei stăpini, cari impotriva a atita buna
aşteptare vor porunci ţăranilor lor să facă ceva care ci nu sint
datori a face, acei stăpini, nu numai că trebue din poruncă, și
din tărie, să Intoarcă ascultătorului țăran toată paguba, de plin,
şi să-i dea toată indestularea ci, după cum a fi pricina trebue
să se tragă la greu cuvint de răspundere și pedeapsă, drept a-
DÉI ( VIAŢA HOMINEASCA
ceasta deci trebue, și de cătră dregătorii ținutului, nu numai să
-se oprească îndală toată rea vulnicia, dind pentru această căzută
certare şi pedepsă, ri trebue să se facă arâtare de aceasta şi
la impărâteștile noastre judeţe, după toată a treia lună, prin tri-
miterea protocoalelor obicinuite, intru care sint de a se insemna
pe scurt pricinile pedepselor şi pedepsele rinduite, pentruca se
se poată vedea și Sit dintru aceasta toate urmările,
După care aceasta fieștecare are să se poarte şi să se
fereasca de pedeapsă, iară aşezatele a noastre dregătorii de ținut
și judeţe de țară, au să se stie de poruncă şi să urmeze pra-
vili acești ca unui direptâri dela care nici de cum să nu se
abată, și a fi cu cea mai de-amănuntul purtare de grijă și pri-
veghiare, ca să se urmeze de câtră toți.
Sau dat intral nostru și a scaunului nostru de frunte ora-
şul Viena, in intăia zi Noemvrie, în anul o mie şapte sute opt-
zeci ŞI sase, iar a Împărăției noastre rimleneşte intral douăzeci
ai doilea an, și a Împărăției noastre peste țările moștenitoare
„intr alşaselea an,
losit
pi AS,
Leopoldus Comes à Kollowrat,
Regis Bohtae Supus & A. A. prmus
Cantius
Johann Rudolf Graf Cholek
Ad Mandatum Sac. Caeso .
Regiae Majestatis proprium
Johann Wenzl Frevherr von Margelik
Acest edict, tipărit in text german şi romin, alcătueşte o
„plachetă sau broșură subțire, fără indicare de loc de tipărire şi
de an, care se afla în biblioteca Academiei Romine sub No.
A 5990,
Radu Rosetti,
DU genge,
Carmen Saeculare
Poem istoric e
(La ridicarea eurtäet se vad ruinele unui tempin roman, Doina, in-
“ra atitudine moditativa, stă răzemată de o coloană lrunebiuta. Danubii,
doarme la picioarele er)
DOINA
Un veac et jumătate pa mai căzut mistria
Cea harnică din mina dibaciului zidar,
Căci pacea după sine aduce bogăţia.
Puterile naturii reimblinzite iar
Torceau acum senine la firul nevăzut
Ce se părea o clipă din mini că l-au pierdut
Și se "ntreceau in daruri ca niste ursitoare
Plecate peste-un leagăn, căci nou era poporul
Cum e-un copil ce doarme cu aţa zimbitoare..
Urzeau fără să ştie ce-ascunde viitorul;
Se prelâcea granitul din munţi în colonade,
În statui, in frontoane; pădurile şi ele
Jet dăruiau copacii ca să se ‘nalte schele,
Şi unde-au fost colibe de seminţii nomade
Prin spornica voință a noilor stăpini
Au inflorit orașe cu lalnice palate,
Cu apeducte în care isvoarele captate
Veneau gâlăgioase să cinte prin fintini.
Treceau triumfătoare aquilele romane
Și se schimba in urmă ca printr'un farmec locul,
Parc'aduceau cu ele viața şi norocul ;
Se potolise toate pornirile duşmane,
Tăcuse vrajba dintre învins și 'nvingător
li infrāțisė grija aceluiaşi ogor
Pe care il lucrase de-un veac ṣi jumätate.
Prindeau in glia novă semințele-aruncate
Şi da 'nsutit căci virgin era p'atunei pămintul.
—
i) Reprezentat pe scena Teatrului Național din Bucuresti la 24 Ia-
"muar 1909, cu d. Zaharia Birsan (Danubiu) și d-na Olimpia Birsan (Doina),
el be pe ii e AB Pas "kee M
Jucau talazuri blonde la infinit cind vintul
Se rătăcea prin spice purtinu din lan in lan
Ca umbra unui nour de aur diafan
Polenul fin, în care dorm germenii vieții...
Pe cat largi, pietruite, din faptul dimineții
Vuiau şiraguri albe de care lerecate
Ducind spre municipii comorile— adunate.
Odata cu lumina creştea cuceritoare
Viaţa pretutindeni prin foruri şi arene;
Ici simulind o luptă, cu scuturile 'n soare
Luptau gladiatorii ; dincoace augurii
Câtau in mâăruntae misterele naturii ;
Bronzată cite-o selavă arar trecea alene
Ținind ca o statuie pe umăr o amloră,
Suna uşor pe lespezi sandala ei sonoră `
O urmăreau cu ochii zimbind centurionii,
Şi-opreau In aer braţul văzind-o discobolii,,.
Pășeau in alb gătite spre-altarele Junonii
Purtind ghirlânzi de roze slioasele vergine `
Se arâmâdea mulțimea în for să vadă solii
Veniţi s'aduc” o veste din cine ştii ce țară;
Un scrib, la o răscruce, pe tablele de ceară
Scria cite-o scrisoare cu litere latine
Şi peste toale-un freamăt, o larmă, o năvală,
O ceartă de ciocane căzind pe nicovală
Şi miile de zvonuri, de glasuri zgomotoase,
Ce-alcătuesc tumultul vieții laborioase,
Creşteau, scădeau, ca "pn urmă să reinceapă iar
Ca murmurul ce-l lace un uriaş bondar...
Aşa pe zi ce merge creştea mereu belṣugul,
Căci viaţa infloreşte pe unde trece plugul ;
Puteau colonii "n tihnă, păşind după cormană,
S'arunce lără grijă pe brazde sfinta mană,
Știind c'al lor e rodul, că calu! Ini Traian
Le 'mbrățișază țara ca un imens colan...
(Scena se "mlunech, Suude un zgomot surd ca o furtună ce se apropie.-
Dannbin tresare din somn şi se ridică).
DANUBIU
Ce vuet mă deşteaptă din somnul secular ?
Cine 'ndrăznește oare să-mi tulbure hodina ?
DOINA
Bătrinule Danubiu, sint hoardele barbare |!
N'auzi tu uruitul celor din urmă care?
A -ovu P Aai AM Aa hi leni e a wm
CAN wa H
CARMEN SECULARE t
Învăluite 'n nouri de praf vin şi dispar...
Ca o perdea se lasă şi-acopere lumina
à cind se limpezeşte intunecata zare,
a după un cutremur altare şi palate,
Oraşe 'ntregi cu zgomot din temelii surpate
Se schimbă in ruine...
DANUBIU
Dar tu ce cauţi oare pe plaiurile mele ?
De unde 'mi pare mie că te cunosc pe tine?
Cine ești tu? Răspunde!
Ce farmec se ascunde
În glasul tău, de "mi pare c'aud a mele unde
Soptindu-şi intre ele?
Şi totuşi cum se face că graiul tău ales
Se 'ntunecă pe-alocuri de mt pare ne 'nțeles
Şi 'n vorbele aceste, ce picur' aşa clare,
Cad sunete barbare
Ici-colo 'n vălmăşa
Ca pietrele de rind
Uitate 'ntr'un ṣirag
Printre :nărgăritare ?
DOINA
Cum nu-s a tale valuri intotdeauna line,
Cum tu de pretutindeni desprinzi și duci cu ele,
Rostozolind tot cerul cu miile de stele;
Cum porţi nisip și aur în albia ta largă,
Precum lumini şi umbre se lugăresc şi-aleargă
Pe-oglinda ta, —şi-adesea, cind vii cu ape pline,
Cum glasul tău se 'ncarcă de sunete străine
De parcă este altul, așa-i şi graiul meu!
DANUBIU
Dar cine eşti ? Răspunde! De unde te ştiu eu?
Din care vremi uitată ?
Şi spune'mi cum te cheamă!
Vin lingă mine-aproape
Să te privesc... Ridică-ţi a genelor maramă
Să-ţi văd o clipă ochii sub plinsele pleoape,
Caci tot se uită 'n lume, dar ochii niciovată.
VIAȚA ROMINEASCA
DOINA
O, dacă n ochii limpezi poţi se citeşti viaţa,
Ai mei de plins sint tulburi... —Nu căuta 'ntr'ai mei
Căci viața de-altădată nu mai străluce 'n ei
Şi n'ai să vezi prin ceața atitor mari dureri,
Precum pe-un geam cind plouă se impinzeşie cepi
De nu mai vezi nimica în tristele 'ncăperi...
DANUBIU
E drept că parcă 's stinse splendlorile luminii
În ochii tăi, şi totuşi înfățișarea ta
Păstrează incă 'n linii
Şi "n portul tău ceva
Ca nişte urme şterse de veche măreție £.
Cine eşti tu, de sameni cu fetele acele
Ce-şi impleteau cosița acuma ani o mic,
Făcindu-şi o oglindă din valurile mele?....
DOINA
De-mi recunoşti şi ochii, şi chipul meu, și graiul,
De mai cunoşti o urmă in portul meu din straiul
Purtat odinioară de mindrele fecioare,
Deși îți par schimbată şi nu-mi mai ști de nume,
Tu ştii că și 'n natură acelas colţ de lume
Nu pare tot acelaș cind ce văzut pe soare
Sau e ‘necat de umbră, deși acelaş cat
n ochii noştri numai el altfel se preface,
Oricum ar D cu alte podoabe să-l iribrace
Pugarele-anotimpuri...
DANUBIU
l ; U, vorbele aceste
Îmi luminează mintea... şi gloria trecută
O recunosc în tine: Tu trebue să fii Dvina !
DOINA
Sint Doina, da, sint Doina. din lacrime näscutà !
a
CARMEN SÆCULARE
DANUBIU
Ce greu somn am dormit!
Pătrund acuma taina
Blestemului de veacuri de care-am fost lovit!
Eşti Doina tu, ești zina pe care o aștept
Din somnul meu de-o mie de ani să mă deştept!
„„ Cind am văzut că, roasă adine din temelie,
A vastului imperiu măreață elădărie
Începe să se darme, că negre hoarde grele
Vin clocotind mai multe ca valurile mele,
Şi una după alta grăbile se alungă,
Talaz peste falaz
Ca să deschid'o strungă
În briul cel de piatră ce sta ca un zăgaz
Menit ca să desparta
O mare de 'ntuneric de alta de lumină,
Cind am văzut că truda de veacuri e deșartă,
Că mina cea divină
Ce-a pus întiia piatră, a pus-o in zadar,
Ca înapoi se 'ntoarce greoiul minutar
Ce 'nscrie ne 'ncetat
Tot pasul înnainte tăcut în univers,
Că o putere oarhă mai mare e in mers,—
Atuncea mai adincă cu matca mi-am sâpat
Mam ingropat atuncea în giulgiul meu de ape
Mi-am aruncat cununa de trestii de pe frunte
Mi-am pus sub cap tridentul, sub pletele cârunte
Şi mi-am inchis cu groază truditele pleoape
Sā nu mai văd nimica...
DOINA
Da, greu somn ai dormit !
În van pe-a tale maluri am stat ades plingind,
Căci nu mz simţeai tu plinsul în ape picurind...
DANUBIU
Cu lacrâmile tate, vezi tu, mi-am limpezit
Noianul ăsta tulbur de ape care-l pari...
DOINA
În valurile tale ades m'am oglindă, STE ]
Eu mă vedeam în apă, câci chipul mi-l priadeai
pe
5i
"EE
ra. Tr
ba
VIAŢA ROMINEASCA
Cind ma plecam pe tine, dar tu nu mă vedeai,
Cum prinde, dar nu vede sticlosul ochiu de mort. —
DANUBIU
O, te vedeam prea bine
Cind te-oglindeai In mine
Şi H auziam adesea indureratul glas
Dar nu sunase incă al mintuirii ceas!,.,
DOINA
Cum? Pentru noi mai poate să fie mintuire 3
DANUBIU
Da, ceasul nu-i departe... sio nouă intocmire
Va plot cea veche..
DOINA
Ca să se darmeiar?!
Pe-un loc ferit de lume adesea-ori apar
ca niște meşteri harnici ce 'nchipue-o cetate,
Mii de vieţi mărunte, de-acelaş gind purtate
Şi iată că deodată se 'nalț' un furnicar...
Zoresc_ de pretutindeni incrucişindu-şi mersul,
Şi se 'ntețesc la muncă şi-aleargă fiecare,
În oarba lor trufie crezind c'au fost in stare
Într'un morman de țernă să 'nchidă universul.
Dar intro zi sabate un uriaș drumeţ,
Şi fată că mia clipă sub pasul lui greoi
Se nărue 'n risipă trulașul mușuroi
Cladit cu-atita trudă şi jertfe de vieţi,
Se nârue cetatea, şi cei ce au noroc
Să scape, fug cu spaimă şi umplu lumea toată,
Se pierd unul de altul răzneţi, și niciodată
În vatra părăsită nu se mai string la loc...
DANUBIU
Nu, nici-un stăvilar
Nu poate să desparta
Pe-acei ce "n lumea asta li leag’ aceiași soartă
Şi larâși se adună viaţa 'mprăștiată,
CARMEN SÆCULARE
Lac, vezi, un furnicar
Se risipește, însă nu moare niciodată !
Tot astfel şi poporul pe care-l plingi, crezind
Că nu mai eşti în stare la loc să-l mai aduni,
D vei zări "ncurind,
D, Doina mea iubita.
Pe câi nenumărate
Roind de pretutindeni din negre văgâuni,
Din peşteri, de „prin codrii, din văi indepărtate
Ca să sașeze iarăşi In vatra pârăsită!..,
DOINA
Urăeşti cu-așa credință ca unul care ştie
Destinele vieţii... O spune "mi dar ṣi mie,
Arată mi ce menire mai are n viitor,
O spune "mt soarta-acestui greu incercat popor!
DANUBIU
Fārima unei clipe, un ceas, o zi, un veac
Au toate 'nsemnătate în cursul nesfirgit
Al vieții "pn care toate se fac şi se destac.,
Va trece dară timpul ca un drumeţ grăbit
mind ce-i peritor,
Se va 'ncărca de lacrimi, va trece bălți de singe,
Va dărima cu mina din mers cununi de regi,
Va nărui în treacăt impărăţii intregi,
Dar el, nepăsâtor
De tot ce se va stinge
Şi ce va fi căzut,
Va merge inainte cu grabnicii lui pași,
Lăsind ca stilpi de strajă arar vre-un uriaș,
Ca să'şi insemne calea pe unde a trecut...
Aceștia vor rămine intregi la locul lor
Și nealinşi de moarte
Ei tot mai mari vor creşte,
Cu cit va să păşască şi timpul mai departe...
Ei au să spună cine va D acest popor!
DOINA
Arată-mi-i şi mie să-i văd atunci...
ié VIAȚA ROMINEASCA
CARMEN SECULARE
DANUBIU jiä
(ridica tridentul ja ver şi invocă). Celalt e aspru insă, cu ochii incruntaţi,
Care-i lucese sub gene ca un täius de spadă...
Uine's aceștia spune? Aşa neasemânaţi,
Cum pot să vin' alături de mină ca doi fraţi?
Priveşte |!
| (zona = 'ntunecă, iu fund, și po măsură ce versurile sint spuse,
parlea bauruliva aparu şi se grupează pe scena),
DANUBIU
Luaţi ființ o clipă, o vremuri viitoare !
lLăsați-ne 'n oglinda ursitei sa privim
Dincolo de viața...
Din nepătrunsă ceaţă
Destă-te, vis sublim,
Veniţi, luaţi intrupare
O marilor eroi ;
Închină-te In faţa acestor două mini,
Că ele 's inceputul frăţiei viitoare !
Închină-te in fața acestor doi bătrini,
Stăpinitori puternici din munte pănă'n mare!
Mărire ţie, Mircea, și ţie, Alexandre !
Maâreţ vă stau pe Frunte frumoasele cunune
Bătute "n pietre scumpe cu străluciri de loc—
Cadea-vor dintre ele cu timpul, dar odată
Să va găsi o mină pioasă să le-adune
Ca să le-așeze iarăşi unde-au lucit, Ja lac!
Veniţi din cetăţuia Carpaţilor batrini,
O juzi cu barba albă şi cu toege "mn mini,
Ven păstori acasă cu turmele de oi:
Ca slovele mărunte ce's scrise pe-un izvod
Coboarà-te la vale, imprâştiat norod,
Ca 'ncepe să suridă străvechiul täu noroc...
Veniți furnici grăbite din nou la furnicare.
Coboară Basaraba ! şi chiamă la un loc
Ostroavele răzlețe pierdute ca 'ntr'o mare!
[Scena se "'nlunercă dis now)
DOINA
Se lasă ca o piclă acum pe ochii mei
Si ca un nor ce-aleargă spre lună s'o cuprindă,
Sporeşte-un văl de singe pe magica oglindă
De nu mai văd nimica în strălucirea ri,
|Basurabu eu intreg alaiul robosră si se erupează, In vreme ce din
partea din potriva se zăreșle verbaut td Bogdan, cu casa lui).
Ca un zglobiu şivai
Împrăștiat şi gureş
Treci munţii și coboară din vechiul Maramureș,
Cu casa ta intreaga, o Bogdan-Voevod!
Coboară 'n svon de bucium cu cetele de-arcași,
Cu fete, cu feciori
Cu 'ntregul tău norod,
Coboară şi 'napoi
Nu te uita ce laşi,
Căci mult mai mindră-i țara În care te scobori!
DANUBIL
Sint fapte peste care mai binei să se lese
Greoiul intuneric ; sint domni ce nu cutează
să îasă In lumină așa pâtați de singe,
Sint ochi care nu sufăr să fie atingi de-o rază,
Sint taine ce de-apururi vor sta neințelese,
Cum pot să se sfişie doi fraţi pe-o moştenire
Ce vrajă blestemată au treptele de tron
Că pân și cei nevolnici încearcă să le sue
Trecind peste cadavre... cine-ar putea să spuc ?
Deci rămineţi In noaptea din negrele genuni
Voi ce veţi D nevrednici ca să purtaţi cununi!
Si faceţi loc acelui, a cărui strălucire
Va arunca n rază ce nu seva mai stinge t.,
Latar Mireen-culeMare gi Aleangdru-eel- un).
DOINA
Vad doi venind acuma de mină ca doi fraţi !
Le fulgeră cununa bătută 'n nestimate :
Blajin la chip e unul și plin de bunătate,
Cu barba revărsată pe piept ca o zăpadă...
apare Slelan-cel- Mare)
Păseste, SŞiclan-Vodă, cu mindrul täu alaiu
În zingāniri de säi şi tropote de cai,
VIAŢA ROMINEASCA
În trimbiţări de surte şi cintece de clerici,
Cuceritor de steaguri și ctitor de biserici!
Albaştri Mi sint ochii şi părul de mătasă
Cu pletele hălae
Îţi impresoară fruntea ca blonda vilvătae
Ce tremură de-apururi pe capul unui sfint,
Tu porţi pe a ta frunte cununa tinereții,
Tu ai în plete sur, și aurul cununii
Ce va veni pe urmă. va trebui să vie,
Sint pași ce lasă urme sfințite pe pămint,
Şi nu un cerc de aur, nici un domnesc veşmint
Sfințesc pe-un Domn, ci Domnul le dă lor măreție.
Oricit de mulți la număr ar fi dușmanii săi,
Oricit de tari şi-on-unde ar D să stea la pindă,
Tu te aruncă "mn luptă, fii sigur de izbinda,
Caii te-or sluji Irăţeşte, puterile naturii ;
Te-a ajuta cind ceața in gura unci văi,
Cind negrul întuneric, cind arborii pădurii,
Încrezător in tine, păşeşte înnainte :
Ici vei lăsa pe o vale atitea oseminte
Albind pămintul parcă c'un veşnic luciu de lună,
Dincoace o dumbravă va 'nlăcrâma pămintul
În fiecare toamnă cu lacrâmi mari de singe,
Stingher In cer lăsa-vei tu semnul semilunii,
Pe turnuri de biserici in faţa sfintei cruci...
lar cind va fi din lumea aceasta să te duci,
Cind mindra ta cunună ţi-a scăpăta pe frunte,
Ca soarele ce-apune căzind după un munte,
(ind o sățţi cadă sceptrul din mina ta de fer,
Poţi săţi intorci in pace privirea cătră cer,
Şi să cobori în groapă Dr" de păreri de râu,
Căci clopotele grele iţi vor purta de grijă
Şi n sute de clopotniți cu glasul lor de schijă
Vor spune peste veacuri mereu numele tău.
DOINA
Mărire ție, Ştefan !
DANUBIU
Priveşte-o mină neagră s'a 'ntins din nou pe soare
ȘI noaptea se coboară păşind triumfatoare...
Tu insă nu te teme de negrul intuneric,
Căci sint şi nopți de-acele în care-un un vis feerie
Venit fără de veste te cercetează 'n somn...
KR „7, > H
S
+
|
CARMEN SÆCULARE $7
Aşa e şi figura năpraznicului Domn
Ce-o să alunge noaptea cu sabia-i de foc...
Răsai dar pentru-o clipă, viteaz Ir de noroc.
(apare Milii- Viteazul)
Tu care ai statura anticilor eroi
Şi vei purta pe frunte odată trei coroane,
Căci tu vei fi in stare saduni iar la un loc
Trei mindre țări pe care cumplitele nevoi
Le-au rupt din trupul falnic al Daciei Traiane !
O stintă îintrupare a visului Unirii,
Urmează ‘ti mindru calea, nu te uita că porți
Pe chip stigmatul tragic al timpuriei morţi
Jertieşte-te ! cări jertfa e prețul mintuirii !
Şi dacă de pe umeri va trebui să ţi cadă
Frumosul cap. lăcașul acestei mari gindiri,
În moartea ta urmaşii un simbol au să vadă:
Căci tu n'ai să ai parte pe lume de-un mormint:
Zălog îţi va sta trupul unde-a căzut. spre-a spune
Câ-i cucerit de tine pe veci acel pămint,
lar capul său cc-odată lucea peste trei țări
Sub bolta învechită a unei mănăstiri
Pioase mini Lut duce și pe altar l-or pune
Să stea ca mârturie a negrei dezbinări,
ban! ce din nou cu trunchiul va fi să se mpreune...
DOINA
|Acoperindu-şi [aţa en minile)
O, vis de Inlrățire ce repede te-ai stins !
DANUBIL
Destul! câci nu mai este de-acuma timp de plins!
Nu mai spera zadarnic să vie-alţi uriași,
Ci inarmează D braţul şi "ndreaptă al täi puşi
Spre adincimi de codrii.. Acolo e scăpare,
Acolo mai adie un vint de libertate,
În mijlocul acelor eroi necunoscuţi
Cari se jertiesc in umbră spre-a mintui o lume...
Can vremea năvâlirii noroadelor barbare
Adună "H iar copiii pribegi, răzniți din sate,
Din codru rupe-o lrunză şi cintă-le-al tău nume,
Fa să răsune Doina cu versul ei de Inc...
La cele patru vinturi, la orişice răscruce
Necontenit incintă-l. trecînd din loc în loc,
VIAŢA ROMINEASCA
e _
Sä-l poarte pân” va crește cu glas de uragan...
Și-atunci, cum se porneşte un zvon nelâmurit,
Mişcind un spic şi altul și-apoi intregul lan,
Cum se trezește-un [reamâ! Incet dën ram In ram
Dän ce răscoală codrii—aşa și al tău glas
Din om in om va trece trezind intregul neam
Pân' ce-o să vină Tudor şi cetele și-a stringe,
Eroul cel din urmă din ale vremi rămas
Să at pună np cartea vremii pecetea lui de singe!
(Apare Tudor Vladimirezeu cu un grup de pirani innarmati en coase
și tupoare).
Ai indurat destule, sărman popor iobag!
Din zdreanța de câmaşă de rob tu FA ţi un steag,
Și pleacă innainle cu vintul de răscoală
Ce ţi ia pân” şi cenusa rămasă 'n vatra goală!
Din şubrede colibe, din umede chilii,
Din negrele bordet săpate In påmint,
Sculaţi-vă cu toții, ca stafi din mormint,
Voi care ați stat atita inmormintați de vii!
Ureaţi-vă np clopotniţi st sub al crucii semn
Lamm cu bărbaăţie In toaca grea dr lemn
Şi clopotele toate din somn le deşteptaţi,
Căci a sosit aceta pe care-l așteptați!
Du-i, Tudor, dă-le iaraşi lumini ochilor orbi,
Să vadă cum din cimpul mânos al țării noastre
Ca nişte pete negre în zările albastre
Dispare cel din urmă hrăpareț stol de corbi L..
DOINA
Semn! Senin! Năvala bogată de senin!
De-asupra 'mi parcă cerul şi-a mai largit privazul,
A cui e oare mina care-a ideschis zăgazul
De curge-atit albastru 2... În pietre de rubin
S'a inchegal acuma tot sinpgele vărsat!
O, cine-i vrăjitorul ce toate le-a schimbat ?
DANUBIU
[Arată pe Cuza, enre apare cu grupul Cnlonigtilor)
Priveşte vrăjitorul !
CARMEN SECULARE
(Călra Cuza)
O vrednic Domn trimis
De Cel-atot puternic să 'ncepi o vreme nouă
Şi så "ntrupezi odată al inirățirii vis,
Da, tu eşti făurarul menit să impreuni
intr'o cunună numai, cununile-amindouă
Și fruntea ta inaltă cu ea sä Ho 'ncununi!
Vei fringe multe lanţuri, dar lanţul viu pe care
Potrivnicile vremuri l-au rupt de-atitea ori,
De-acum nimic să-l fringă nu va mai fi In stare,
Chci, la un semn, deodată, in țările surori
Voivşi, bătrini și tineri şi fete și feciori,
Cum rid îintr'o ghirlandă alături flori cu fori,
iși vor întinde mina, păşind peste hotare
În lanţul de unire al unei mindre hori!
DOINA
Emret! (0, vis magic visat de-atiţi eroi!
Nevoe care doarme nelâmurita `n noi,
Să simți intotdeauna pe cineva aproape,
Putere domnitoare peste pämint şi ape,
Mister care impinge isvoarele spre mare,
Fir nevăzul ce leagă al păsărilor stol,
Al insâși vieții noastre cel mai măreț simbol,
Unire, forță oarbă, o! tainică chemare,
Ce mindră sint eu astăzi că ţi pot rosti cuvintul.
(Îngenunehe)
L mia mt plec genunchii in fafa voastr-acum,
Uiganţi pe care timpul în grabnicul lui drum
Wa pus ca stilpi de strajă, spre-a ne păzi pămintul.
Eternă inchinare vi se cuvine vouă.
|Întoreindu-sa spre Danubii)
Si-acum bătrin părinte, cu minile-amindouă,
De nu-i un vis acesta, dă negura 'ntr'o parte,
Då drumul iarăși vremii ca să ei urmeze zborul
ȘI spune "mi mai departe
Ce-ascunde viitorul !
DANUBIU
(Ca nr un extaz}
Într'o impârăţie, la obirșia mea
VIAȚA ROMINEASCA
CARMEN SÆCULARE
Pe-acolo unde "e numai un riuşor abia,
Ce at împletește apa prin văile adinci,
Este-un castel fantastic impresurat de stinci,
Intro împărăție, la obirşia men
Arzind ca o coroană pe negri codrii mari
El vede mindrul soare, iar falnicii stejari
l-aduc de pretutindeni războinice chemări, `
Și merge câtră soare, pe care-l vede np zări
Un cuib de vultur pare fantasticul castel Arzind ca o coroană pe negri codrii mari.
Zidit din vremi strâbune șşi-acolo, sus în el,
Ferit de lumea 'ntreagă trăește-un prinț străin,
Ca nişte oști stejarii în paza lui 1 ţin
Şi-un cuib de vultur pare fantasticul castel.
Acesta-i cel ce ţine în mină viitorul!
Acestuia să-i iasă în drum cu flori poporul,
Acesta îl va duce pe căi de biruința!
Acestuia se cade ca să-i purtaţi credinţă,
Căci El e cel ce ţine în mină viitorul!
Cind soarele se 'nalță incet din răsărit,
EI dăinue în zare o clipă ’n loc oprit,
Arzind ca o coroană pe negri codrii mari
Şi lreamătă oștirea bătrinilor stejari
Cind soarele se "nal Incet din răsărit,
D Anghel şi St. O. losii-
PPP POP
Limit privește prinţul din vechiul lui castel
Şi-adesea îi se pare c' ajung până la el
Din loc în loc purtate războinice chemän —
Lung clocotesc bătrinii stejari tn depărtări
Şi-uimit ascultă prinţul din vechiul său castel.
Atunci a mele unde iau graiul de baladă
Sglobii peste pripoare săltind cind stau să cadă
Şi-i povestesc In taină de-o ţară fermecată
În care-adus de mine va stăpini odată,
Ș-atunci a mele unde iau graiul de baladă.
li povestesc într'una de ţara fermecată,
lau glasul de sirenă şi-atunci ca niciodată
Castelul vechiu îi pare că este trist şi gol—
Dar Intro dimineață la poartă-i bate-un sol
Ce vine ca sa-l cheme în ţara fermecată.
E greu să p laşi în urmă castelul părintesc
Și-atitea lucruri scumpe cari toate'ți amintesc
Viaţa ce-ai trâit-o,—la fiecare pas...
Sint lacrimi în cuvintul acesta „bun-rămas* —
Dar el își lasă 'n urmă castelul părintesc,
Clasificările Literare.
Am studiat clasificarea zoologică, D pentruca să vedem în
“ce condițiuni se poate faca o clasificare în adevăr naturală; in
orice alt domeniu al ştiinţei am găsit, ca primă şi hotăritoare
condiție, stabilirea exactă a erarhiei caracterelor : am arătat ca
o atare erarhie me se poate stabili printr'o simplă descriere ex-
terioară a fenomenelor, ci numai cu ajutorul legilor generale, dapă
care aceste fenomene sa produc : și, trecind în domeniul literar,
am dat ca pricină a neințelegerii criticilor în privința clasificării
scriitorilor faptul că istoria literară, casi științele naturale altă
dată, se află încă în faza simplei descrieri exterioare,
1) Ferdinand Bruneticre, vorbind în introiueerea nperei sala Evolutia
poeziei lirice franceze în secolul al XIX-lea despre clasificarea literaturii
in poa, spune urmätosrele: „Na că nu-mi inchipui eit de ridicole par
astfel de preocupări: dupa pârerea multor diletanti, aimie nu este mai in-
verhit şi nu miroase mai mult a pedantism de enlegiu, derit pretențiunea
de a cumpara pe Baudelaire cu Vigny san pe Lamartine eu Hugo. Să bà-
gâm de samă, insă, cA uceusta preucupare de a defini și clasa, a făcut mi-
nari în Botunieă, în Zonlogie, și în genere in stiinţele naturii, de eare,
după vorba lui Taine, ne silim do treizeci nau Di ruzoer de ani a „alipi”
eritiea, Clagifiearile numite arlificidle au inceput odinioară prin a miegura
confuzia, Dar dela Linné la Cuvier, dela Cuvier la Biainvlile. dela Dilain-
ville în Darwin, delu Darwin la Haeckel, putem spune fără exagerare rA
progresele istoriei naturala se Măsură după celo me elasitearii, Pinenra
progres In ştiinţa s'a tradus printr'au progres era? suu "orespanzător în
clasificare ` si focare progres in clasificure a Joschi ştiinții orizonturi noi,
Do co dar pateren şi folosul acestor efamifväri ar expira oarecum la pra»
gul istoriei literare și artislioe 2 n
luar Auguste Comie citat tot de Hrunelitra— spune și dinsul in Gur-
sul ds Mosole pozitivă: „Studint pozitiv al corpurilor vii pate prin natura
“a anume destinat, din puactul de vedere logie, în deaomiarea monerali a
arlai nnicersale de o Gusa, şi a artei comparative propriu zise. Acasle
ouă in*"siri carzeleriatiee ar trebui sa-i atragă, mtem isd en total den.
sebit, atențiunea adincă a aricăru! spirit Wlozolie, shiar Tăeind abstrarlia la
innaltu) interes stiințile, pe vare-l insultă in moi frese eupostinjele rapi
tale ce-şi propone sa ni le desvăluiunea, Sa poate pune fără exagerare,
că orle» inteligența rămasă striiină stediilur biolorier n'a putut primi deerit
H GE radieul imperfertă, ——— (rue? a lasat in neactivitate mai multe
din faenitatile fandameuiaia, a cåror imprennare constitue puterea pozitiva
„generali a spirite nman."
l. Taine, in Philosophia de l'art, vot, [! p. 275 pentru a stabili, a
i ai
CLASIFICARILE LITERARE 63
Intenția noastră este si arătăm că chiar critici mari, de
reputaţie e ca 'Taine, Brandes, Brunetiăre, Faguet
alții, cînd cu multă påtrundere psihologică gi cuo mare străluci-
re de spirit şi de stil ne vorbesc fie despre clasificaţia literară
în genere, De despre una sau alta din şcolile mai insemnate en
literaturilor upusene, nu sint lămuriţi asupra originilor, adică
asupra legilor istorice, după care aceste şcoli se produc, și, prin
urmare, între caracterele pe care ni le înfăţişează, adesea nu
reuşesc să deosebeasci pe cele primitive şi esențiale de cele se-
ndare şi derivate. `
k a ltd Mao e grea și indrăsneață —o ştim ; decit în aceas-
tă întreprindere nu ne intemeiam, pe propriile noastre puteri ci
pe acea nemâsurat de putarnică unealtă da cercetare, pe care
a fåurit-o genialul Karl] Marx in Concepţia materialistă a Istriei.
+
$ Li
Clasificarea hegeliană ne-a adus să cercetim clasificarea, li-
terară a dibtiiaeină mona critic, d. C. Dobrogeanu-Giherea ; am
constatat cu acest prilej că den nu tine în samă, ori cel puţin
nu aplică, regulele formale ale Logicei. ȘI, dacă unii catitori îm-
părtăşese poate părerea pe care a exprimat-o scriitorul Swift,
«a student, in fața unui juriu examinator ` că „omul poate gindi
foarte bine și fără ajutorul Logicei*. apoi desigur că nu au drep-
tate ; căci, după cum o grea problemă de asch o poţi uşor
rezolvi, dacă o pui în equaţie, pe cind prin aritmetică sau n'u re- *
zolvi de loc, sau o iezolvi numai după mari sforțări de gindire
și multă pierdere de timp, tot în problemele generale de gin-
dire şi investigare ştiinţifică, ştiinţa Logicei cu regulele şi meto-
dele ei bine hotărite este nu numai un ajutor preţios, ci de fapt
a călăuză indispensabilă ginditorului. Neaplicarea regulelor Lo-
gicei l-a făcut pe d. Gherea să se piardă in acel labirint de con-
traziceri, in care tot de regulele Logicei, ca de un fir al Ariad-
nei, căiiuziţi, ne-am putut și noi orienta.
După ce am discutat insă clasificarea d-sale din „punctul
de vedere al Logicei formale, voim s-o cercelim acum dimn punc-
tul de vedere ai adevărului real, Teoriile, pe care cu un deosebit
talent le-a popularizat la noi d, Gherea, prezintă pentru catitorul
erarhie Intră deosabitelo straturi nlu syletului oimenese, ne servește de a-
aemenea de clasificarea zoologică și botaniei, expunini teoria subordinirii
raraclerelor după (Geoffroy de Saint-Hilaire. Expunerea, cate nu pomeneste
niniie despre legila de adaptare la mediu, ni se pare imeomplecta şi eon-
Dua, „Prezenţa aripii, zice de pildi Taina, find un earncler luarte subandi=
nat, nu miace eu sine decit ugoare modifizări, şi rimine Dr efeet asupra
structurii generilo”, Este știut, din contra ea aparitiunea aripilor la reptilă
n avul ea ui mare melamorfozarea neestela in pasero în uriia usor adinei
sehinbări în struelura eegal ` sproape toate caracterele pasării sint iu
tură en zborul.
t4 “VIAȚA RUMIXEASCA
romin, fără îndoială, mai mult interes decit teoriile zonrespunză-
toare ale criticilor străini ; iar pe de altă parte, in deosebire de
acești critici, d. Gherea este de asemenea partizan al .Concep-
ției materialiste“, pe care dan cel dintii a incercat go aplice
literaturii romineşti. lată pentruce, înnaintea altor clasificări, ana-
lizăm pe aceia a d-lui Gherea, care, de altfel tocmai prin grege-
lele oi, ng va apropia pe nesimţite de clasificarea pe care voim
noi So stabilim ; ei o vom analiza cu răbdare şi minuţiozitate, în
scopul de a face, pecit stă in puterile noastre, o reacțiune în
contra acelei păreri aşa de răspindite, că critica este o chestiu-
ne de stil, de spirit, de poezie, de orice, numai de adevăr nu.
—
$ +
Pentru a ne explica insuşile artei şi ale literaturii elenice, di.
Gherea se foloseşte de studiul lui Taine Sculptura in Grecia *),
—studin admirabil documentat şi de n neasemânată frumuseţă, —
pe care însă rezumindu-l, îl simplifică şi-l alterează, probabil din
pricina unei greșite înțelegeri a „concepţiei materialiste a Istoriei“,
„Un påmint bogat, o climă superbă, au înlesnit Grecilor să
ajunge la indestularea celor mai de căpetenie trebuinți materiale, fără
multă muncă; dealtmintrelea Grecii, cetățeni liberi, nici nu munciau, ci
sclavii se îndeletniceau cu munca malerială. Această indestulare mate-
„rială deşi neluxoasă, această scutire de griji pentru viaţa de loste zilele
trebuia să dea, şi a dat, caracterului cetățenilor liberi ai Grecie! libere,
linişte, spirit de neatirnare, de demnitate personală, Aceste calităţi ale
caracterului cetățeanului din Grecia trebuiau să producă şi instituţiile de-
mocratice şi egalitare ale acestei țări, În cetatea sa cetățianul se sim-
jea stăpin. In cetatea greacă toţi cetățenii se cunoşteau, erau rude;
cinsteau pe adevăratul, sau închipultul lor strămoş comun. Solidaritatea
domnia printre cetăţeni, cel puţin pănă cind s'au desvoltat clasele şi.
lupta de clase, care a adus după sine peirea acestei solidarităţ!,..
Dar libertăţile şi toate bunurile cetăţii trebuiau apărate în potriva
vecinilor... Răsboiu, şi un răsboiu neintrerup!, trebuia să poarte omul
anticităţii... Lupta pentru existenţă a (cu, deci pe Grecia să-şi îndrepte
toată luarea aminte pentru a forma trupuri sănătoase, voinice.,.
Traiul material şi social fericit, lupta pentru existența cetăţii,
amindouă acestea au făcut din Greci materialişti, oameni care vedeau.
în sănătate, in inflorirea trupului, idealul perlecției omeneşti. ŞI acest
ideal materialist şi-a pus pecetea pu numai pe arta Greciei, dar chiar
şi pe religia ei.*
Expunerea aceasta lasă mult de dorit din punctul de ve-
dere al adevărului. Pămintul Greciei nu era bogat, ci sărac. „Te-
„renul Greciei, zice Taine în La Sculpture en Grèce, —cum n'a
„băgat de seamă di, Gherea ? — aproape mare şesuri ; pretutindeni:
„Stinca apare la suprafaţă ; trei cincimi din sol sint improprii.
1) Philosophia de l'art I p. 97—258.
CLASIFICARILE LITERARE 65
„pentru cultură, Priviţi Vederile si Peisogiile d-lui de Stackel-
„berg : pretutindeni piatra goală ; mici riuri lasă, intre albia lor pe
„jumătate secată și intre stinca stearpă, o fâşie ingustă de pämint
„productiv, Deja Herodot opunea grasa Sicilie şi Italie de Sud
„Slabei Grecii, „care, näs îndu-se, a avut sărăcia ca soră de japie“
„In Attica, mai ales, solu! este mai slab şi mai uşor ca alura”.
Sărăcia pămintului i-a şi impins pe Greci la viața maritimă
şi comercială. „Nici o ţară din lume nu oferă proporțional cu
„suprafaţa ei o aşa de mare desvoltare a coastelor, — peste 2000
„Km. numai in Grecia continentală“ *). „Negustori, câlătari, pirați,
„Samsari, aventurieri, asta au fost Grecii dela început şi în tot
„cursul istoriei lor ; cu o mină indemânatică sau violentă se du-
„ceau să mulgă marile monarhii orientale sau popoarele barbare
„din Occident, aduceau de scolo aur. argint, fiideş, sclavi, lemne
„de construcţie, toate mărfurile preţioase cumpărate pe pret de
„Dimic, şi pe deasupra, invențiile şi ideile altora, acele ale Egip-
„tului, ale Feniviei, ale Chaldrei, ale Persiei, ale Etruriei".—Nu
îndestularea materială u dat naştere democraţiei, — Egiptenii au
trăit şi ei foarte uşor,—ci mai ales faptul că marea pe de o
parte, lanțurile de munţi pe de altă parte, impărțiau Grecia în
o mulțime de provincii deosebite, uşoare de aperat. „Homer nu-
„mără vre o treizeci de state independente, iar după stabilirea şi
„inmultirea coloniilor au fost citeva sute“. Statele acestea minus-
culo erau puţin compatibile cu tirania orientală, iar democraţia
a luat cel mai mare avint, tocmai cind o parte din cetățeni zo
mai avut „indestularea materiala“.
Lupte de clase şi neegahtate de condiţii materiale au fost
şi la Greci, ba încă în timpul celei mai mari străluciri caltarale :
insă statul find foarte mic, cetăţeanul nu se simțea strivit de
imensitatea forţelor sociale, după cum și înfăţişarea naturii
Hagen in acestă ţară nimic imens sau confuz, nimic coplesitor.
Micimea statului neingăduind o mare diviziune a muncii, — Elenul
era in același timp soldat, politician, magistrat, comerciant, — in-
treţinea echilibrul facultăţilor sufleteşti ; şi tot micimeu statului
a dat naştere şi vestitei educuţii fizice; un ast-fel de atat, nepu-
tind dispune de armate mari ca monarhiile orientale, avea nevoe
de „națiunea inarmută“,—ca Elveţia de azi; în această privin-
ță, Dorienii, care trăiau din munca unui popor învins și cu mult
mai numeros decit dinşii, au fost in fruntea Greciei întregi.
Aşa dar,—ca să rezumăm,—ce factor a lucrat asupra po-
porului elen pentru a-l] deosebi, în concepţia lui despre viață, de
popoarele orientale ?
„Pămint bogat“? Era sărac. „Egalitatea sociali“? a fost
vremelnică. „Climă superbă“, „indestulare materială“, „sclavi“ ?
Au avut d Fenicienii d Cartaginejii, şi alte multe neamuri; iar
„răsboaie* continue, care popor din vechime n'a purtat ?
e 1) Alfred Fovillée, Esquisse psychologique des peuples européens.
A
öö VIAȚA ROMINEASCA
Nu râmine decit micimea statalut, pricinuită de configura-
tia g ograficà- -iar D. Gherea pomenește de orice, numai de asta
pu. Dacă examina această problemă de inducțiune după me-
toda „diferanţii” din Logică, ar fi dat de grabi de adevăratele
pricini... zic pricini, fiindcă afară de configurația geogratică me:
dinl” lui Taine— este o altă pricină mult mai adincă : rasa. Noile
cercetări antropologice și arheologice au urătat că poporul elen
a rezultat dim amestecul fericit al celor două rase superioare me
omenirii: rasa germanică şi rasa mediteraniană. Germanii — omul
de nord blond şi înnalt, homo curopaeus--venind dela miază-
nopte, au cucerit populaţia mediteraniană, atlătoare încă din vre-
men epocei de piatră în țările din jurul mediterunei, Dela Ger-
mani au moştenit Elenii bucuria senină de viaţă, liniștea și ar-
monia sufletească, — echilibru! facultăţilor şi „eurythmia“ lor, com
observa Hippocrate şi Aristotel—inelinarea câtră exerciţiile fizice,
şi in deosebi imaginaţia plastică, de care rasa curat mediterani-
anà era cu totul lipsita: literatura arabă, de pildă, nu cunoaste
epopea. Observaţiu lui Aristotel ch „Elenii unesc energii bar-
barilor de nord cu vioiciunea de spirit a Asiaticilor“ este in ade-
văr geniala, a
Dar asupra acestei chestiuni. pe care, intr'o lucrare mai
întinsă n3dajduim so punem tntr'o vie lumină cu ajutorul psi-
hologiei fiziologice, nu putem să ne întindem aici : voim să ob-
serväm numai cu ce seninătate în adevăr curioasă inlituri D,
Gherea factorul de rusă. Căci Taine consideră şi el rasa ca fac-
tor hotăritor ; numai că pe vremea cind a scris acest ginditor
genial, poetica legendă a rasei indo-europene, așa de frumos alcă-
ruită de tastazia tilologilor, em incă vie. Dar Taine arată foarte
bine deosebirea adincă dintre poporul fenician, de pildă,— din bi-
trina rasă mediteraniană, decăzută prin iniiitrarea rasei atricane —
şi simpaticul popor elen, din aceiași rasă mediteraniană, intine-
rità prin singule barbarilor de nord: unii întemeind biurouri co-
merciale, ceilalți intemeind colonii ; umi plătind mercenari, cei-
Lal iuptindu-se ei ingi-si, unii inchinindu-se la zel mai umani et
mai sociabili, ceilalți la zei cruzi gi sanzuali.—și ori unde se sta-
biles Eilen), la Marsilia sau la Tomis, si ori unde se stabilea Feni-
ticianul. in Catargina, in Sicilia sau În Spania, în imprejurările
lor de trai şi în concepția lor despre viaţă, unn! răminea Ken
si celălalt Fenician
Dar pontruce ne explică D, Gherea insusirile artei elenice ?
Susţine D-sa că numai pe aceiu o putem numi clasica? Asa ar
pârea, dacă ar À sä judecăm după următoarele rinduri :
Marele poe! german Henrich Heine, vorbind despre şcoala romam-
CLASIFICARILE LITERARE Uli
Deh germană, în admirabila sa carte „Die romantische Schule“, unde se
arată tot atit de adinc critic pe cit e şi de mare poet, se întreabă: Care este
deosebirea Intre clasicism si romantism? Că unul reprezintă litera-
tura şi în ratei arta societății antice, iar altul literatura şi urta
societăţii din veacul de mijloc ; asta arată numai șirul cronologic al
existenții lor, iar nici de cum deosebirea intrinsecă între dinsele.
Dar faptul că numai cu vre-o două pagini mai înnainte D-sa
consideră pe Goethe şi pe Schiller ca scriitori clasici, precum gi
imprejurarea că intreg studiul acesta de clasificare literară. a
fost scris de Daa pentru a inlesni pe cetitori şi pe reconzenți să
distinga dintre scriitorii moderni pe cei clasici de cei romantici,
—ae dovedesc că D. Gherea admite şi alte şcoli clasica dout
aceia a anticității, şi că aderarea D-sule la greşita formulare a
lui Heine este numai un lapsus calami.
Dacă mei există mai multe școli clasice, și noi vrem
să definim clasicismul în genere, metodele Logicei ne invaţă
că trebue să analizăm originile şi trăsăturile distinctive ale
fiecărei şcoli în parte, şi apoi din aceasta comparație si scoa-
tem în lomină caracterul distinctiv al clasicismului în general. A
tăcut. D. Gherea asttel? Nu. Den s'a mârginit sa caracterizeze
clasicismul elen, lăsindu-ne a înțeleg» ch toate celelalte şcoli cla-
sice an aceiaşi origină socială şi aceiaşi teasătura distinctiva.
Ori, nimic mai greşit decit o atare presupunere „Traiul
material şi social fericit“ să fie una din cauzele ori cărei şcoli
clasice ?. Ma gândesc la viața zbuciumată și săracă a lui Schiller,
pismuind traiul lipsit de griji al prietenului sâu Goethe ; imi a-
duc aminte de necazurile şi sărăcia cu care s'au luptat Corneille
si Racine; şi mai ales nu pot uita soarta nefericită a marelui
Molière `
„Puține existenți au fost mai grele: viața de actor nomad, pe
care o duse timp de doisprezece ani, era bogată in amărăciuni şi oste-
neli. Odată stabilit la Paris, odată in stăpinirea gloriei şi a succesului,
ar fi putut să e At timpurile grele ale tinereței sale, Piesa L'école
des femmes deslânțui contra lui urile furioase ale oamenilor de li-
tere şi ale actorilor; nimic nu fu cruțat intrinsul, nici autorul, nici
actorul, nici omul. Fu invinuit dea nu fi dech un farsor, un pla-
giator; fu invinuit de necuviință, de impietate, de incest, EI Dou
piept vitejeşte. Dar abia eşise din această invălmă cală, şi Tartufe te-
vo pe toți evlavioşii, adevăraţi şi faişi, ezuiţi şi jansenişti, creştini ri-
şi autori geloşi; prin Don Juan Molière aruncă untdelemn pe
+ Regele îl părăseşte cu bună voință ; nici la moartea lui Molière pa
siunile nu dezarmează : se capătă cu greutate permisiunea de a-l in-
gropi... Viaţa intimi a lui Molitre a fost şi ea dureroasă: o căsă-
torie nepotrivită La otrăvit cu neliniști şi amărăcian..... 1)
Ñi nici „inflorirea sănătăţii trupesti“ nu este legata de
1) Gustave Lanson: (toire de la litlerature française.
6s VIATA ROWNEASCA
ori care şcoală clasica, Gehier a fost mai toată via lui
bolnav, și a murit de tinâr, secerat de o boală care-l pindea
de mult. Racine era suferind, şi de o sensibilitate cu adevă-
rat femenivă, lar Pope, şeful şcolii clasica engleze. —cum şi-l
inchipue D. Cherea pe Pope care-i Engles și, alară de asta, cia-
sic 2a. Vreau geneza cu statură de atlet şi oțelit de toate
sporturile britanice, nobil, mindru, vre-un aristrocrat grav, senin
și liniptit 2..
; a ad am pitic stlab, ghebos, slab, bolnăvicios şi care,
ajuns da maluritaie, pure a vu mai fi în stare să trăiască. Na
poate să se scoale; o femee îl imbracă; picioarele-i sint așa
„de uscate, incit i se pun trei perechi de ciorapi, una peste ulta;
i se stringe mijiocul într'un corset de pinza tare ca să se poată
ține drept; pe deasupra mai pune veste de flanelă; vine pe
urmă un Tel de surtuc de blană, fiindcă tremură-la cea mai mică
suflare de vint, şi apoi o cămașă de pinză groasă, cu manşete
frumoase. In sfirsit peste toata aceste un costum negru, 0 pe-
rucă, o sabie mică ` astfel echipat, se așaază la masă-cu amicul
sau, lordul Uxtard. E asa de mic, incit trebue urcat pe un scaun
special ; a ran de pleşuv, incit poartă o câciulă de catifea, cind
nu sunt musafiri: e uşa de siciitor, încit lordul a fost silit să
schimbe mai mulţi servitori care refuzau să-l servească. Iu sfir-
sit prinzul începe. Mânincă prea mult, ca un Se răsfāțat ; îi
plac mincările tari, picante, şi-şi strică atomahul. Cind i se oieră
liqueur, se înfurie, dar la uimă tot bea. Are poftele şi toancie
unui copii Eat, a unui bätrin bolnav, a unui autor bâtrin, şi
a uneni fiâcău bâtrin... E giret ca o stirpitură nervoasă, ce este.
Patima lul cea mare este vanitatea literară ; vrea să. fie admi-
rat, alta nimic; „viaţa sı este casi a unei cochete cara se stu-
diază la oglindă, se sulemeneşte, se strimbă, umbla după com-
pi mente... Nici un avint, nimic natural nimic ein A.
Poate D. Gherea va fi de pârere că această „stirpitură
nervousă* nu merită numele da scriitor clasic; decit ce pu-
tam noi face, cind Anglia toată La consacrat ca aturel.,.
+
. u
Dacă dela originile clasiciamolni trecem la trăsătura dis-
tinctiva a acestei şcoli, sarăşi pu sintem de părerea D-lui Ghe-
rea. „Idealul materialist“ să fe însuşirea caracteristică a școlii
clasice ? Clasici să fie numai acei scriitori care „văd in sină-
tate, în inflorirea trupului, idealul perfecției omeneşti şi care şi-au
făcut intr'atita un model din frumosul animal omenesc, incit il
glorifică pe pămint şi-l indumnezeesc în cer“?
Nu se potriveşte aceestă caracterizare nici lui Schiller, nici
lui Corneille, nici Toi Racine,—şi dealtfel nu ştiu cărui scriitor
1) Taine. Histoire de la littóralura angluise vol, IV.
CLASIFICARILE LITERARE 69
E MM
modern i se potriveste: poate lui Goethe, in unele poezij, în
IPhygenia și Hermann si Dorothea: ori lui André Chânier. în
poeme ca finărul bolnav... Cind e vorba insă da Schiller, cu s-
roi săi ideali, supraumani, cu întelegerea lui spiritualista a su-
fletulai omenese ; sau cind e vorba de Corneille, in care datoria,
onoarea, cela mai abstracte idei morale şi, dupà Spencer,
cele mai nobile produse ale culturii sufletesti, ies vesnic
triumfătoare asupra amorului, a dragostei de viață, a tu-
turor simțirilor strins legate de firea noastră pămintească : în
sfirsit, cind e vorba de Racine, care este cel mai caracteristic
reprezentant al nnui mediu absolut convenţional, al unor morg-
wuri cu desăvirşire artificiale, și care în lac de oameni în carne
Și oase ne zugrăvește virtuţi și vi personificate, —atunci desi-
ră bre rap a EE vorbi, ci de cel mai accentuat
sm, còl mai desăvirsit tri ` i i
SE și umf al spiritului asupra
După D. Gherea lucrările dramatice, în care „personagiile
„DU $e reprezintă pe sine inseşi, ci simbolizează nişte idei ort
„simţiminte abutracte ` şi acelea în care parsonagiile sint personi-
„carea tuturor virtuților gi vițiilor posibile, care niciodata
„hu pot ei se intilnească în acelaşi om. Binden nu pot să existe
a nici abso'ut virtuosi, nici absolut vițioși*. —astfel da
ràri sint de domeniul artei „idealiste, simbolice“, adică ro-
mântice. ŞI din contra, dramele Iui Shakespeare, in care „Romeo
„Be personifică iubirea, Othelo gelozis“, „Hamlet meditarea şi ne-
photâr.rea, ci toți acestia sint oameni wi, dintre care unul in-
„beşte cu tot focul. onni tinar de două zeci da uni, altul e Geiog
„cu toata turia şi bestiulitatea moștenită, altul e un om neho-
änt şi un caracter meditativ* ').—uceste drame sint clasico-
autaraliste,
Ei bine, iată ce ne spune Taine despre tragedii i i
şi despre tragedia clasică franceză in mos BR EE
Persoanele lui Racine sint mai mult ființe abstracte decit i
zeaii ; e! desvoită o virtute, nu ezite e caracter, dean Deen
mai opus decit acea viziune pătrunzătoare, prin care Shakespeare in-
trevede, într'un moment, corpul, spiritul, educaţia, firea, trecutul şi pie-
zentul personagiului su... Racine ia o pasiune simplă oarecare: min-
dria, violența, gelozia tiranică, credința casnica, pudoarea, şi fute
dintrinsa un suflet ` personajul său nu este nimic altceva şi nimic mai
mwt; un singur rind a fost de ajuns pentru a-l zugrăvi ` toate trăsâru-
rile accesorii care-l complică în realitate au dispărut. Intocmai aşa se ex-
plică la hotelul de Rambouillet, ce este gelosul, nesiaturaicul, incâpăţina-
tul, generosul şi perfidu!, şi tot aşa La Bruyère va arăta ce este inbo-
gățtul. galantul, impocritul şi curtezanul, In acest secol rațiunea orato-
rică s'a silit pretutindenea så deducă urmările unei simple Insuşiri.....
De unde reg — şi cetitorul este rugat sh verifice demons-
N Val H „Critieii noştri ṣi Năpasta”
70 VIAŢA ROMINEASCA
Ween vg
i 3 i i tle
Tata ca atențtiune—ch pentru D. Gherea Racine şi Corner
Wé Gerd zy Shakespeare naturalist sau clasic: nu S-ar pu-
Let demonstra mai bine ad absurdum talşitatea definiţiilor dis-
tiasului nostru critic.
wl
H KH
SA venim acum la partea a doua a studiului D-sala la ro-
mantism. Caşi pentru clasicism, va trebui să velam mai intai
întru cit părerile d-sale despre originele sociale şi trăsăturile
distinctive ale artei medievale corespund realității ; şi numai
apoi ne vom intreba. dacă acesta origini sociale şi acesta trasă-
turi distinctive snt caracteristica romantismului in general. ` `
Am vazut că D. Gherea, pentru a ue axplica arta Greciei:
antice. s'a folosit de un capitol din Philosophis de Past dar. al-
terini! expunerea lui Taine, s'a depărtat mult de adegbr ` Dep:
tru a găsi udevărui, ot zer de ajuns sa ne mtoarcem la tex-
inal al genialului ginidlitor.
2 li geniert capitol Se -toloseşte D, Gherea şi pentru a ne
face să pricepem arta medievală. Acest capitol, intitulat Despre
produrerea operei de arlă, trateazt pe scurt, numai în cincizeci
de pagini, despra cele patru momente mari ale civilizației euro-
pene: unticitatea greacă și romană '), evul mediu feudal şi
creştin. monarhiile nristrocratice din secolul al șaptesprezecelea
şi democrația industrială de uzi —momente, cărora le corespund,
mai in deosebi cu aceiaşi ordine, cite una din aceste patru
arte ` sculptura, arhitectura, teatrul şi muzica, è
De astă dată însă nici cu Taine nu sintem de acord—şi
rugăm pe cetitori să pu ne ia aceasta in nume de rău, Greşeli,
și greşeli mari, se găsesc şi în Kant, iar ginditorul care să nu
greşească nici nu s'a născut pină acum; credem dar cà nici u-
nul din cetitorii acestei reviste nu va cădea în curioasa contra-
zicere 1 publicului liberal francez Jela 1830, care, partizan in
politică al celui mai larg democratiam, era insuilețit in domeniul
artei şi al literaturii de cel mai superstiţios respect al erarhiei,
chei dictonul non jurare în verba magistri exprimă una din
Jezile fundamentale, care cirmuesc republica literilor.
Cu obișnuita sa elocinţa, şi în culorile cele mai negre,
Taine ne descrie starea nenorocită a popoarelor europene, în
timpul si în urma năvâlirai barbarilor.
„Inchipuiţi-vă o turmă de tauri printre mobilele şi tapetele unui
pal; după ear: turmă o alta, aşa că rămăşițile lăsate de cea dintăi,
pier sub copitele celei de a doua; şi abia aşezată in neorinduiala ei,
1) Aspra cărela Talne revine pe larg în Læ sidpture en Grive,
din vol. IL
CLASIFICARILE LITERARE HI
fiecare turmă de bestii trebue să se ridice pentru a izbi cu coarnele o
nouă turmă de năvălitori nesăturaţi. Cind, în sfirsit, în secolul at X-lea,
cea din urmă turmă şi-a găsit culcuşul, viaţa oamenilor nu devine mai
bună. Şefii barbari, deveniți castelani feudali, se băteau intre ci, jeiuiau
pe țărani, dădeau fac recoltelor, despuiau pe negustori"), furau şi asu-
priau după poită pe nenorociţii lor servi. Ogoarele rămineau nelucrate
şi lipsiau cele de nevoe pentru hrană, Prin veacul al XI-lea, in timp
de 70 de ani, se numără 40 de ani de foamete, Un câlupâr, Raul Gia-
bet, puvesleşie că st făcuse obiceiu de mincau carne de om; un măce-
lay a fost ars de viu pentiuc'a aliznat-o in fața prăvâliei. Mai adăugaţi
că in murdărie şi mizeria generală, prin călcarea celor mai obişnuite
reguli de higicnă, ciuma, lepra, molimete, se aclimatizaseră ca pe pèmin-
tu! lor, Oamenii ajunseseră în obiceiurile antropofagilor din Noua-Ze-
landă, la josnica indobitocire a Caledonienilor şi a Papuaşilor, au plus
bas fond du cloague humaine, îindcă amintirea trecutului mârea ticăloşia
prezentului, şi fiindcă cele citeva capete pinditoare, care cetiau încă ve-
chea limbă, simțeau în mod vag imensitatea căderii şi grozava adin-
cime a prăpastiei, in care se prăbuşea de o mie de mni neamul o-
menesc™,
Acesstä stare de lucruri a trebuit să producă în sofletele
camenilor desperare, melancolje, desgust de viaţa, si să aducă
pe mulţi — și nu numai din cei sisbi şi Sie sh se retragă
în viaţa monastică ; căci „pentru sufletele ceva mai nobile, sau
ceva mai fine, pucea şi monotonia minăstirii erau de preferat.
Pe de altă parte, odută cu groaza şi descurajarea. apâru e-
xaltarea nervoasă.
„Cind sint prea nenorociţi, oamenii devin excitabili, ca bolnavii
şi prizonierii ; sensibilitatea lor creşte şi capătă o delicateţă femenină,
Ei visează, pling, ingenunchiază, vor să-şi descarce rafinamentele şi en-
luziasmul imaginației lor prea ațițate In scurt, sint dispuși a iubi. ŞI, în
adevăr, sa văzut atuncia dezvolindu-se cu o exugeraţie enormă, o
pasiune necunoscută anticităţii grave şi virile, şi anume amorul cavale-
ren gi mistic, Iubirea liniştită şi cuminte, potrivită In căsătorie, a fost
pusă mai pre jos decit iubirea extatică şi dezordonată, care se intilneşte
in afară de căsătorie. S'au cistins toate finețele acestei patimi, şi s'au
orinduit Intro chartă de câtră niște tribunale prezidate de doamne. S'a
hotărit că „iubirea nu poate dăinui intre soți”, „că iubirea nu poate
tefuza nimic iubirii“. Femeia nu mai era privită ca o ființă asemănă-
toare bărbatului, ci ca o zeitate...
Se poate lesne pricepe cit de prielnică religiei creştine era
atmosfera generală a vremii. Biserica stăpinea sufletele, inspira
artele, întrebuința pe artişti, —şi arhitectura gotică apăru. Intr'o
fină şi frumoasă analiză, care insă nu este decit desvoltarea celor
spuse deja de Heine în Scoula romantică germană, Taine arata
cum toate pârţile catedralei gotice exprimă În mod desăvirşit sta-
1) „Detrousenieul Jes marchands" D. Gherea traduce gresit prin
„Bimiceuu méi furile“, —dour nu erau prosli sa le nimirrsseà...
72 VIAŢA ROMINEASCA
aa EE mmm
rea sufletească a timpului. Decoraţiunea interioară, aşa de com-
plicată și bogată. el o compară cu haina de sărbătoare a unei fe-
mei nervoase şi exaltate, haină „a cărei poezie delicată şi nesă-
nitoasă ve arată sentimentele ciudate, inspiraţianea turburati,
avintul violent si neputincios, caracteristice unei epoci de călu-
sări şi cavaleri“. „Arhitectura gotică mărturisește marea criză
imoral. bolnitnicioasă şi sublimă, care, în timpul evului mediu,
a exaltat şi detracat spiritul uman“,
Deşi insufleţit de cea mai adincă eviavie pentru gindirea
genială, tulontul artistic, imensa erudiţiune şi caracterul nobil al
acestui mare şi fecund scriitor, care, în anii aşa de lungi parcă
ai tinereţii petrecute în visuri şi diseuțiuni, mi-a plutit mereu
înnaintea ochilor ca imaginea omului ideal şi mia întovarăşit oare-
cum pe calea vieţii, —totuşi nu mă stiasc a afirma că această in-
treagă a sa concepție despre arta, literatura st starea sufletească
a evului medin, este fundamenini talgå,
Dorinţa de a cerceta deaproape literatura medievali, pentru
a controla cu utenţie raţionamentul marelui critic, mi-a fost sug-
gernta odinioară de o greşeală de logică pa care mi s'a părut c'o des-
copàr în acest raționament. Adică, la dreptul vorbind, nu in Taine
ma ishit greşeala de gindire; cici în Taine, care cu neasămă-
nati artă ştie să te conducă prin treceri nesimţite la incheerea
ce urmâreate, imprăstiind în cale-i protuziune de flori cu stilul
său fin, poetic, limpede și nuanţat,—în Taine e greu să bagi de
esmi că dromul logic e tăiat uneori de sanţari inguste dar foarte
adinci ..... In expunerea, amplificata si mult îngroșată, a d-lui
Gherea. insă, această greșală devine evidentă. Dar să ne ocupăm
de o cam dată de Taine.
După genialul critic at filozof, o „criză morulă, în același timp
bolnăviciousă şi sublimă, a exaltat în timpu! evului mediu spiri-
tul uman“ în general; prin urmare, această exaltare pare a fl
cuprins şi sufletele aristocraților stapinitori. Mai mult decit atit :
aceasta oxaltare este in deosebi caracteristică sufletelor aristo-
cratice, căci amoru! „cavaleresc și mistic exprimă, după Taine,
tot asa de bine starea sufletească a timpului, caşi arhitectura
gotică; iar avest fel de amor este nota fundamentali a celei mai
caracteristice literaturi medievale.—-a poemelor din ciclul breton, —
caro nu Su adresat niciodata altei clase, decit celei aristocratice `
amaral „cavaleresc“ este şi prin definiţie un amor aristocratic,
şi se ştie dealtfel că literatura medievală burgheză, și chiar li-
rismul medieval burghez, se distinge printr'o notă realistă oi sa-
tirică : vă puteți gindi la vre-un negustor burtos, hangin, butnar
său vopsitor de lină, urcindu-se pe o scară de mătase, Intr'un bal-
con înflorit 2...
"CLAȘIPICARILE LITERARE 73
Care era, însă, pricina exaltării aristocratalui feudal? De ce
era el abătut, melancolic, desgustat de viaţă ; de ce se retrăgea
adesea in pacea și monotonia minăstirii *), de unde acea delicateţă
femenină a simțirii sale, acele capricii, violențe, excese, efaziuni
ale inimei ; ce-l făcea pe el să viseze, să plingă, să ingenuncheze,
să imagineze acele duiosii nespuse şi iubiri nesfirzite, pe care le
exprimă asa de bine „amorul mistic şi cavaleresc“ 2...
Era o pricină, o pricina mare. Un contemporan al său,
„prefâcea viaţa socială intr'un infern anticipat“, se războia mereu,
prăda pe tirani, ardea recoltele, jefuia pe negustori, chinuia pe
nenorocilii iobagi.
Şi cine era acest contemporan ?
Apoi era tot ei, delicatul şi sensitivul, care visa, plingeu ete.
Ce prăpastie ne apare tăind deacurmezișul raţionamentul
ini Taine, ciod dam Jao parte florile imbatătoare ale stilului său...
Contrazicerea apare şi mai evideată, cind cetim un alt etu-
dp al său, din Nouveaux essais de critique, asupra poemei me-
dieviale Renaud de Montauban.
Această poemă, —povestea lui Renaud de Montauban şi a
fraților säi, cei patru fii a lui Aymon, persecutați de Carol cel
mara, —este, ice Taine, de cel mai mare folos istoricului, căci,
arătinda-ne starea sulletească a omului medieval, ne explică
mai bine decit operele cronicarilor întreaga Organizare socială
A vremii.
Impuisivitatea primitivă, —iată nota dominantă a poemei ṣi
4 timpului, e
Cind baronul Enguerraud vine din partea lui Carol cel
mare să someze pr recalcitrantul duce Beuve să se prezinte
la curtea împărătească, ducele, cuprins de o groaznică furie, po-
runceşte ca solii să fie omoriţi, iar el insuşi se aruncă asupra
lui Engaerraud şi il despică din creştet până la falcă.
Cind Lothar, fiul lui Carol cel mare. sfătuit de părintele
său să fie prevăzător, se află in fața ducelui DBeuve, cu patru
sute de oumeni contra două mii, departe de a se stăpini, se in-
tarie dein primele cuvinte şi-l ameninţă pe râsvratit : „De nu vii
să slujești pe împărat, vei fi <pinzurat de un copac, și femeia
ta va fi batiocortă” ; îndată lupta se incinge, şi mesele ai pe-
rei) sint stropiţi de singele gi creerii impraştiaţi. Numai după
<e cadavrele se fac gramadă, ducele se opreşte, cruţă pe cei ră-
mași in viaţă şi trimite împăratului corpul lui Lothar.
Cind Ranaud da Moatauban. ubia făcut cavaler de Carol
cel mare, se ceartă dela neințalegare la şah. cu Bertolais, ne-
potul impăratului, aceata-i loveşte în faţă cu atita putere, ca-l
umple de singa; Renaud e gata să-l omoare, dar, prin o ex-
îremă sforțare, se duce să se arunce la picioarele impăratului,
11. „No nimal ewi slabi, er) sArari si lemeile se vâlugareau, ei chiar şi
seniori sureruni, pana zi regii”. Taine, ibidem.
H VIAȚA ROMINEASCA
EEN A eege
cerind satisfacție ; impăratul însa, departe de a-i face dreptate,
se minie și-l dojeneşte şi, cind Renaud ajunge să-i impute
cu aprindere uciderea unchiului său, Beuve, impăratul ridică
mănușa, îl isbeşte așa de bine, că-l culcă la pămint ; iar Renaud,
zărind pe Bertolais, apucă o tablă de şah, și dintr'o lovitură îi
sboară creerii.
Și... aşa mai departe.
Astfel] era viaţa în evul mediu ` cine-va ucidea sau era ucis
fară a se gdi ; ideia lucrului folositor sau drept aves puţină
putere asupra omului: în fiecare moment isbucnirea instincte
lor sălbatice primejduiau pacea socială ; şi chiar trupurile voinice
ale călugărilor trebuiau infrinate prin posturi şi biciuiri, prin
luare de singe şi băuturi liniştitoare : cind seva animală e ușa
de puternica, omul samână cu un armăsar sălbatic.. „Pentru
„a intemeia siguranța modernă, n'a fost destul a pretace ageză-
„mintele, ci a fost mai ales de nevoe a micșura patimile, a in-
„mulţi ideile, a întemeia chibzuirea premergătoare, a aseza gindirile
„omeneşti in despărțiri deosebite şi sub precepte recunoscute, în
„8curt, a reface interiorul capului omenesc, şi, pentru a spune to-
„tul, a se schimbae starea mușchilor şi starea nervilor“...
„Ei bine, dacă aşa era omul veacului de mijloc şi aris-
trocratul „senior sau vasal“, in deosebi, cum acest armăsar 34l-
batic, cum acest barbar singeros care, chiar cind e fiul împâra-
tului, nu se sfieşte să amenințe pe un senior cu siluirea femuei
sale, a putut imagina amorul cavaleresc, mistic și estatic, a.
putut deveni melancolic, abătut, desgastat de viață, excitabil ca
un bolnav şi simţitor ca o femee, duios, visător, setos da dra-
goste şi iacapabil de acţiune virilă 2... De sigur, vinul dulce și
spumos al elocinţii şi parfumul imbătător al florilor de stil tre-
bue să fie in adevăr primejdioase, daca ele au putut intuneca
chiar mintea unui Taine!
Sa mai notăm că Taine mu face deosebire de secol, —căci
el zice : „în secolul al zecelea, cind poporul oamenilor liberi iea
„armele şi trăeşte sub arme, evul mediu începe, iar în secolul at
„cincisprezecelea, cind depune armele și le dă pe mina merrena-
„rilor sau a armatelor permanente, evul mediu încetează“ ; apoi
el, Taine, nu face deosebire nici de clasă, căci trăsătura distinc-
tivi a „omului liber“ in evul mediu este, după el, dea fi soldat:
„soldat prinloviturile de pumn şi prin faptele mari, prin aspri-
„mea necioplită şi prin devotamentul sincer, soldat cu trupul și
„soldat cu inima“. —Omul meliber a tost în evul mediu numai
iobagul, dar iobagul gare parte nici în catedrala gotică, nici în
poezia trubadurilor, şi, de altfel, cum ne arată poezia populară,
el a fost in totdeauna senin şi vesel, sănătos şi resignat.
Intre oum] medieval, descris de Taine in Philosophie de
f'art şi cel pe care tot el ni-l zugrăvește în Nouveaux essais de
ba F e
CLASIFICARLE LITERARE 75-
M
critique, contrastul este, chiar din punctul de vedere fiziologic,
desävirşit. Ici, predominarea singelui asupra nervilor: călugărul
armâsar, aristocratul siluitor de femei şi despicător de capete;
colo, predominarea nervilor asupra singelui ` „sufletul de temee
nervoasă şi supraexcitată, poezia delicată dar nesânătonsă, sen-
timentele ciudate, inspiraţiunea turburată, aspiraţiunea violentă
neputincioasă, caracteristice unei epoci de „călugări şi cava-
la „„„Apoi cind Taine face aatfel de greseli, ne mai putem
noi mira de D Gherea ?...
H
+ *
D Gherea repetă greşeala lui Taine şi, fireşte, o mai ac
taiază, Şi iată cum: A
mm Gg e un poet romantic, Lucrarea comparativă, care
să ne arâte in ce mod minunat a știut acest genial scriitor
să se impregueze de atmosfera şcolii romantice germane şi zb:
transplanteze in literatura rominească concepţiunile romantismu-
lui german şi francez, rămine incă de fâcut ; dar că opera lui E-
minescu esta caracteristic romantici, toată lumea admite astă-zi
aceasta
Romantic fiind, şi desgastat de vremea noastră proza:că si
materialistă, — in care, după vorba d-lui Gherea, „iubirea e „marfă,
„familia gheşefi, iar cinstea, morala și idealurile mârețe n'au nici
„un toat“; in care „toate sint feacuri, numai banul să trăiască;
„banul ideal, banul religie, banul zeu, şi pintecosul burtă verde
„proorocul sâu*,—se intoarce cu mintea, ca toţi scriitorii roman-
tici, câtră veacul de mijloc, în care „spiritul e ridicat deasupra
materiei,“ gi în care, tot după vorba dlui Gherea, trubadurii cin-
tă pe cavalerul ce se luptă intreaga lui viaţă pentru gloria iu-
biteli sale, arată minuni de curaj şi de virtute, şi mereu gindește,
suspină, plinge după iubita-i”.
Se poate oare mai firesc ?,.. A
Şi totuşi d. Gherea îi găsește pricină lui Eminescu, şi, cæ
si ne desguste de timpurile medievale, ne explică mirajul prin.
care a'a format „legenda despre posticul şi cavalerescul veac de
mijloc*. „Feudalii bei, mojicoşi, dobitociţi, atricaţi şi cruzi,
„oameni are A0 umplut toată acea vreme de singele și lacrimile
„celor apăsaţi, se arată — de cătra romanticii moderni—ca nişte
„ingeri curagioşi şi blinzi, care ofteuză numai la fereştile iubitelor,
„se primblă cu dinsele pe lac, la lumina lunci !*...
Ori, dl. Gheres, cind a vrut să ne arăta cit de extrem spi-
ritualistă este literatura medievală, ne-a citat —cam vag —
trubudarilor. Dar trubaduri, —care se numeau astfel în Pro-
vence, iar in Franța de nord trowveri şi in Germania Minnesingeri,
„și dintre care cei mai cunoscuţi int: Chrestien de Troyes, Marie de
France. Volfram von Eschenbach, Gottfried von Strassburg, Hart-
mann von Aue, Valter von der Vogelweide, =-au seris poemele.
Ki VIAŢA ROMISEASCA
şi cintecele lor numai și numai peniru curti si aristocratie. CA în *
privința asta nu incape nici o indoiala, și câ nu se poate subtiliza
nimic, o spane oricare manual de istorie a literatarii germane
sau franceze, e
Aşi find, următoarea cruda şi nemiloasă dilemă se pune:
Ori poezia trubadurilor este extrem de spirituahstă, adică
innalțà spiritul și injoseşte materia, —gi atunci nobilii, pentru cara
iceastă poi zie a tosl creată, n'au putut fi „nişte capete paso-
morite, jumătate cavaleri şi jumatate tilhari de vite“, mar Emi-
nescu a avut tot dreptul să cinte veacul de mljloc cu ale lui se-
renade sub balcoane înflorite, in opunere cu iubirea prozaică in-
teresată şi convenţională de azi.
Ori feudalii au fost în adevăr „beţivi, mojicoşi, dobitociţi,
stricați şi cruzi“,—atuncia poezia trabadurilor n'a putut fi extrem
de spiritualistă,—și teoria romantismului cade, şi cu ea intreg
studiul dui Gherea.
kd
+ *
D, Gherea mai cado şi in alte contraziceri, din pricină că
jar alterează expunereu lui Taine, intocmai Goal in chestia
artei antice,
„Cind oamenii sint prea nenorociti, zice Taine, sensibilitatea
„lor capătă o delicateţă femenină Inima lor are tot felul de ca-
„pricii, violenţe, descurajări, excese și efaziuni... în scurt, sint
„predispuşi a :ubi“, De aer divinizarea amorului şi a femeri, —
L'amour courtois, Frauendienst,—nota fundamentală a celei mai
caracteristice literaturi medievale, a literaturii Tyouverilor și a
Minnesingerilor.
Această explicație i s-a părut d-lui Gherea prea pech: logică şi
pret puțin „maferialistă”, şi de aceia dan a găsit alta, mai... éco-
nomico-sociulă.
„Dacă sărăcia, jaful şi alte nenorociri de tot felul, impedecă pe om
să ducă o viaţă casnică liniştită, cu nevasta şi copiii săi, atuncia omul
se deprinde din ce în ce mal mult cu necâsâtoria; mai mult, incetul cu
incetul femeia ajunge pentru dinsul ceva necurat, traiul împreună cu
o soţie e disprețuit... Cind cei mai mari lau din gura omului cea din
urmă bucăţică de piine, dacă omul e silit să Träisch gol şi lihait de
foame, el începe să Idealizeze această stare de lucruri: toate muljumirile
pro pa le priveşte ca necurate, pline de păcate, iar adevăratul ideal e
sărăcia, traiul În vizuini, hrana cu rădăcini; dacă nişte păcătoaşe impre-
ka -aren a E 1
E
CLASIFICARLE LITERARE (Gë
D
cui de mijloc va căuta iubirea, acea iubire nu va D sănătoasă, normală,
ci o dragoste platonică, nefirească. Un cavaler care se luptă intreaga lui
viață pentru gloria iubitei sate, un cavaler care arată minuni de curaj
şi de virtute şi care mereu gindeşte, suspină, plinge după iubita, —i
-pe cine vot cinta trubadurii.*
Intre tendința de a indumnezei femeia și a indreptäți adul-
terul, de cure ne vorbeşte Taine, sau chiar pornirea do a „suspina şi
lupta o viață intreaga pentra gloria iubitei“, cum spune D. Ghe:
rea, şi între nebunia de a considera femeia ca ceva necurat,
contrastul e desävirsit !...
Cum se contrazice D. Gherea pe sine, şi mai ales cum con-
trazice realitatea !
Nici la curtea lui Henric al Dien al Angliei, căruia Marie
do France i-a dedicat poemele ei bretone; nici la curtea contesei `
Marie de Champagne, pentru care a scris Chrestien de Troyes;
nici la curtea lui Frederic I Barbă roşie și a urmașilor săi, unde
au cintat Hartmann von Ave şi Walter von der Vogelweide; şi
nici la curtea prințului Hermann de Thuringea, ul cărui renumit
caste!. Wartburg, cu a sa întrecere de cintăreţi dela 1207, a rà-
mas ca focarul legendar ai literaturii Minnesăngerilor,— nu ştiu
să fi fost cine-va impedecat de a trăi cu nevasta și copii săi,
nici să fi rămas cine-va gol şi lihnit de foame; din contra, se
b-achatuia atrașnic, iar trubadari: erau puşi să cinte „de inimă
albastră“, cu oftuturi foarte spiritualiste, com s'ar zice... Cum:
spune Wolfram vom Eschenbach:
Cine sufere de urechi sau e bolnav de cap
Sa evite curtea 'Thuringiei. dach mă crede :
De-ar veni acolo, s'ar zăpăci de tot;
Un alai intră, altul iese, ziua caşi noaptea;
E o minune că-i mai auda cine-va.
Prinţul” are o inimă aşa de bună
Läit cheltueşte avutul cu eroi mindri;
De-ar fi o mie de galbeni o cană de vin bun
ŞI tot cupa unui cavaler n'ar sta acolo desartă niciodată.
Trubadurii „să fi considerat femeia ca ceva necurat şi tra-
iul impreună c'o soție ca demn de despreţ*? .. ei „să fi privit mul-
țumirile trupești ca pline de păcate, iar sărăcia, pustnicia, traiul
în vizuini gi hrana cu rădăcini, ca adevăratul ideal?*.
Dar cind se petrecură acestea: „la o mie patru sute“? ŞI.
care dintre trubadurii germani sau francezi ? Wolfram von Eschen-
bach, care in poeziile sale aminteşte cu atita dragoste de ferici-
rea vieții sale casnice, de fiica sa, de copiii care incep să umble,
ceia ce fireşte nu-l impedică să-şi dedice poemele unei doamne
„urări sociale iimpedecă pe om să viețulască impreună cu semenii săi,
atuncia, pe nesitnţite şi din ce in ce mai mult, idealul omuiui e pust-
„ nicia." „Aşa dar e de ințeles cum trebuia sà fie in general arta acestei
reni, Arta ogi Intr'un fel ori în altul viața asi epoci, Cara
» teristica vieţii spirituale din vista de mijloc a fosi idealizarea, şi o idea-
„zare exagerată a spiritului în dumânie cu matezia, şi, dach tot așa va
„fi. şi in , aceaşi va Îi trăsătura ei caracteristică, Dacă -arta din vea-
78 VIAȚĂ ROMINEASCA
nobile, pe care o adoră, după obiceiurile consfințite ale galanteriei
aristocratice ?...
Gottfried von Strassburg, poetul favorit al curților și al aris-
tocraţiei, care cîntă în culori aprinse iubirea adulleră, mepăsă-
toare de D-zeu și de oameni“, şi pe care Heine il consideră ca
cel mai talentat poet al Germaniei medievale ?
Walter von der Vogelweide, cintareţul iubirei vesele, ma-
rele patriot, care mustra pe papă de a fianatemizat pe împărat:
D-tră înşi-vă l-ați binecuvintat
Ca sa | numim domn şi să ingenunchem în faţa lui...
Dä insi-vă îl aturisiţi.
O data desigur aţi minţit;
Stau râu două limbi in aceiași gură...
Marie de France, cintăreaţa iubirii p'timaşe, adinci. ome-
neşti, din legendele bretone? Ori vicleanul, uşuratecul, sensualui
gi, tară de voe, realistul Chrestien de Troyes?...
Nici unul dintre aceştia n'a fost vre-un leșinat sau vre-un
lunatec, cum ni-l descrie d. Gherea ; toţi ap fost oameni sănătoşi,
cu dragoste de viaţă, toţi sau alipit de curţi vesele şi sgomo-
toase, — iar rădăcini prin vizuini n'ar f mincat nici de frica.
iE
+ *
O indoiala pluteşte de mult în mintea cetitorului: „logica i
` îngelătoare, iar citaţii faci cum vrei; ar trebui să cercetam lu-
cruril« de aproape, in realitalea lor, căci feudalii au lost în ade-
văr foarte brutali, iar unele sub.ecte medievale, cum esta „legenda
Sfintului Graal“, au fost în adavăr mistice în gradul cel mai in-
nalt. Iată ce vom face în articolul următor. DH
H Sanielevici,
eege
Copil sârman.
Lanuri n'am ;— dar griul creşte
Pe la alții din bielşug.
Și cind griul se pliveşte,
Doar cu ochii mai dezmierd
Roiul cel de plivitoare,
Dar la secere n'am frică:
Dintre fetele ce fug
Eu o prind pe cea mai mică,
Una mindră ca o floare—
Şi prin griu mă pierd,
N'am nici cai... Cind ne 'mpresoară
Întunericul de tot,
Printre caii de pe-alară
Merg cu pasul uşurel—
Şi cind am băgat de seamă
Care-i mai cu foc să zboare.
Binişor mă plec de-i scot
Piedica dela picioare,
Mina i-o înfig in coamă
Şi m'arunc pe el.
Nam nevastă... Nu-i nimică!
Eu cunosc de mai demult
Una mindră, mititică.
Maăritată in alt sat—
Și pe zmeul ce-am găsit,
Mă răpăd la ea pe-un ceas
Inima să i-o ascult—
Şi în zori mă 'ntorc la pas:
Eu cu suflet răcorit,
Gindu 'ntraripat.
"TT eg
In tren
Cind am ajuns la gară, la ora nouă și zece minute dimi
neață, eram sigur că mai am incă un șiert de ceas Dän la ple-
carea expresului. De aceea am fost mai mult decit mierat, cînd
treghesul imi spuse `
— Aţi scăpat trenul,
— Cum se poate? Nu pleacă la nouă şi douăzeci şi cinci ?
-— Nu. Sa schimbat. Chiar acuma trebue să [i plecat.
Am fegit repede şi chiar în momentul când trenul se punea
în mişcare, m'am suit gifiind. -
În stirşit 1... Bun lucru „permanentul“ gândesc ru.
Imi căutai un loc, dar fiecare compartiment era ocupat de
cele şase persoane reglementare, In cupeul de dame, numai două
doamne. Ce să fac ? Un moment am stat la indoialā, apoi intraiu
şi-mi cerui voie, care mi-a fost numaidecii acordată,
„Fiecare neplăcere are şi partea ei plăcută“ mi-am zis eu
in mine şi m'am aşezat întrun unuher, Doamnele, amindouă ti-
nere şi elegante, işi urmară conversaţia, Intreruptă un moment
prin venirea mea,
— Am stat aproape două săptămini, urmă una...
man nu găseşti nimic... Şapoi e şi mai scump...
— A, dai La Huşi tot aşai... răspunse cecalaltă.
— Şi modele estea— continuă prima— ls un scandal... up
adevărat scandal,
— Ai dreptate.. mai ales in București.
Şi doamnele amindouă făcură nişte gesturi pline de dispreţ,
adequate cu totul sentimentului.
— Rochiele... ca rochiele—zise doamna din Huși—dar pă
lăriele sint curată bătaie de joc... cit niște roți.
— N'aşi pune 'n cap o asemenea comedie, pentru nimi
ta lume... zise doamna din Roman.
— Nici eu... nuu... spuse cea din Huşi,
— Le vezi pe unele cu leldelel de zorzoane, relua doamna
din Roman. MA uitam la una pe Calca Victoriei. cu trese... €
aplicaţii... cu decupiure.,.
in Ro-
IN TREN 81
— Dar sint și lucruri frumoase... vai! ma chère t.. Am vä-
zut o rochie la Madame Paul.. o lrumuseță,. o adevărată
capo-d'operă...
— Cum era?
— Magnifică! Forma princesse.... din crêpe de Chine...
genre frou-frou... da știi cu Richelieu și Chantilly... grand de-
Collet... aici... avea nişte desene A la grecque... și jos bordată
c'o luriură de hermină.
Şi doamna din Huşi făcu un gest forte amplu, consacrat
special „furiurei de hermină“.
— Cum erau minecile ?
— Rabattues.
Doamna din Roman căzu in extaz, Apoi după ce-și
în fire:
— Vai! scumpe sint pălăriile. La Olympia mi-a cerut pe
una două sute de lei.. scandalosi... Eu nu ştiu cum pot svirli
unele aşa banii...
— La Pantazi n'ai fost?
— Am fost şi la Pantazi ei la Bubenek și la Ela..
— Beşlegeanu aduce modele frumoase...
— Nam găsit,
— Da Germaine Laurence ? De aici cumpără și princesa.
— Da?
— Da.
— Am fost și la Peski... pentru broderii...
— La Peski?
— Da, la Peschi.
Trenul mergea cu mare iuțeală. Un moment zării halta
Pers al cărui şef eșise pe peron, ca să facă onorurile cuvenite
cae, care fără să-i dea nici o atenție, alerga nebunește spre
veşti,
— la să-ţi văd pălăria, zise doamna din Huşi tovarăşei sale,
Doamna din Roman se innălță şi dete jos din rețea o
grandioasă cutie, din care eşi la iveală o formidabilă pălărie.
— Àl.. foarte frumoasă !... splendidă L.. exclamă doamna
din Huși.
Doamna din Roman îşi făcu din mină un fel de manechin,
pe care așezind pălăria şi indepârtind-o până la distanța viziu-
Sei distincte, afirmă: „Nu e mare”.
— De loc... sint și mai mari.
— Caboşoanele nu-mi prea plac, reluă doamna din Roman.
— De ce? sint foarte drâguțe, spuse ceialaltă,
— Era una admirabilă... cu două pene d'autruche și cu o
pleureuză... aici... într'o parte... dar nu mă aranja așa bine...
— De unde ai luat-o?
— Dela Olympia.
— Și cit ai dat?
— Cit face?
— Două sute ?
veni
8? VIAȚA ROMINEASCA
IN TREN St:
— Aşil. se indignă doamna din Roman... mai puţin.
— O sută cincizeci ?
Doamna făcu un semn negativ, apoi complectă: „o suiă
optzeci“.
— Nu e scumpă de loc... spuse doamna din Huşi,
— la s'o văd şi pe-a d-tale,
Doamna din Huşi se ridică şi ea şi scobori o cutie iden-
tică, din care scoase o pălărie analoagă.
— Ei, a d-tale e şic!... zise cu un regret plin de duioșie
doamna din Roman.
— Foarte serios,
Şi doamna din Huşi fu alectată profund de această ştire”
senzațională.
rmă o mică tăcere, care fu Intreruptă de câtră doamna
din Roman,
— E frumos la Huşi?
— ALt. foarte frumos !
— Curios... făcu doamna din Roman—nu-mi inchipuiam....
— De ce? Avem Washington...
—- Nu ți se pare prea incârcată ? — Da?
— De loc—răspunse doamna din Roman. — Da,
Din colţul unde stăteam imi aruncaiu și eu ochii spre pā-
lăria doamnei din Huși, pe suprafața căreia tustrele regnurile
erau reprezentate cu imbielşugare,
— Aşi fi preferat una mai micâ—zise doamna din Huşi—
dar n'am găsit:
— De unde ai luat-o?
— Dela Beşlegeanu.,
— Cât ai dat?
— Două sute. N'a vrut să-mi lese nici un ban mai puţin.
Şi doamna din Huşi, indepărtind pălăria, pentru a stabili o
justă perspectivă, zise: „Numai Imi inchipui ce are să zică bâr-
batul meu“,
— Apoi, pe dinşii, ori ce-ai face, nu-i mai impaci, zise
doamna din Roman,
— Nam fost niciodată la Huși.
— Nici eu la Roman... dar sigur că Huşul e mai frumos,
-- Armată aveţi ?
- Avem... Cum nut
Și doamna din Huşi, la acest articol, căzu o clipă pe gin-
duri, apoi iși șterse de pe buze un zimbet cu batista.
Dincolo de Brazi, un cine se luă la intrecere un moment
Cu trenul, alergind și el c'o viteză, demnă de o cauză mai bună.
— Săracul !... exclamă doamna din Huşi, are să-şi facă râu.
Eu scoseiu din buzunarul paltonului alt ziar.
— Bărbatul D-tale face politică? întrebă doamna din Ro-,
man pe tovarâşa ei de călătorie.
— Da... sigur t... face,
Eu sn — Cu cine ?
Urmă o mică pauză, în care vreme pălăria doamnei din Ké A Can lovesti: Dar al D-tale?
Huşi fu așezată in cutia ei respectivă, cu toală atenția cuvenită
unui asemenea obiect. Trenul mergea printre două lanuri verzi
de toamnă,
— Frumos griu... zise Doamna din Roman, trecind la altă
ordine de idei... Ptiu! să nu fie de deochi!...
— Apgricultaţi singuri moşia ? întrebă doamna din Huşi.
— Nu, am dat-o in arendă... mare bătaie de cap. Dar
D-voastră ?
— Şi noi avem s'o arendăm.,. scăpi de grijă...
— Poate a da D-zeu şi sa face anul acesta recoltă mai
bună, zise doamna din Roman, Ar fì bine şi pentru ţărani...
— De dinşii! ca de dinşii... au ce le trebuie, Dacă nu se
face, de noi e mai greu, zise doamna din Huşi,
Trecuserăm dincolo de Crivina. Nişte bäeți la marginea dru-
mului, făcură oarecare schime cu minile şi cu trupul, atit la a-
dresa trenului, cit mai ales la acea a călătorilor,
— Ce obraznici... zise doamna din Roman.
— Impertinenţi l... exclamă cecalaltă,
A propos—zise cea dintăiu—ştii că are să se poarte iar
movul ?
— Serios ?
— Degeaba, zise doamna din Huşi... după liberali - vine
“Tache ionescu.
Eu bâgăiu nasul în jurnal.
— Aşi! reluă doamna ceealaliă... crezi că regele va chiema
vreodată pe Tache lonescu ?
— Desigur, respunse tachista... a şi spus-o regele,
— Vra să zică, crezi că intre Carp şi Tache Ionescu, re-
gele va preferi pe Tache lonescu 3
— Sunt sigură... Vai, ma chère! frumos e Tache lonescul,
— Nu, dar îl cunosc din caricaturi, zise maliţios carpista.
Urmă iar o mică pauză, după care doamna din Roman zise:
— Mi se pare că are să ningă.
— Foarte bine ar fi... anul trecut mai nici nu m'am plim-
bat cu sania.. zise doamna din Huşi.
— Ai observat, reluă doamna din Roman, ce tocuri mari
se poartă acuma ? ;
DN VIAȚA ROMINEASCA
— Așa, mă rog... am văzut la unele aproape de douăzeci
de centimetri,
— Nu-s nici sănătoase.
— De sigur,
— Porţi tocuri joase ? intrebă doamna din Roman.
— Potrivite,
— "Şi doamna din Huşi Işi ridică rochia şi-şi arătă câlcă-
iele, Eu trăseiu cu coada ochiului. Văzui un toc de vro cinci-
sprezece centimetri, și prin analogie imi lăcui o idee ai de
celălall.
Ne apropiam de Ploeşti. Doamna din Roman zise:
— De m'aşi vedea mai degrabă acasă. Numai imi inchipui
ce are să-mi zică bărbatul meu, c'am stat atita in Bucureşti,
— Curioşi 1s bărbaţii, inchee doamna din Huşi, clătinind
din cap.
— Al! al meu... mai ales, zise ceialaltă,
O nouă tăcere. Doamna din Roman scoase o culioară şi o
întinse tovarăşei sale de drum.
— Violete ?
— Da, Totdeauna iau dela Riegler. Vă rog, Domnule, nu
poftiți ?
— Al.. Madame!,,,, zisei eu surprins... vā rog... nu vă
deranjaţi....
— Mă rog... mă rop, luați...
Luai o violetā şi o băgâiu în gură,
— Numai una ?
— De ce vă supăraţi ?... mulțâmesc,
Mai luai o bomboană, apoi neștiind ce să fac, Imi reluai
iar jurnalul.
Doamna din Huşi, scoase din reticul un pachet cu ciocolată
şi intinzindu-l vecinei: „la un baton*..., apoi mie: „Vă rog.
Domnule“.
— Àl.. madame... mulțămesc...
— Mā rog... mä rog...
Mestecarăm trustei ciocolata. Eu mă gindeam: „Ce păcat
că nu put oferi și eu ceva dulce acestor doamne“. Şi regretaiu
sincer că nam luat niscaiva coleturi din Bucureşti.
— Ploeşui | zise conductorul.
M'am scoborii un moment. Cind m'am suit din nou am gå-
sit pe lingă doamnele mele şi altă lume străină. Am părăsit va-
gonul acesta cu regret, retrăgindu-mă In unul alăturat.
D. D Pătrășcanu.
Ciel, e a
Cronica Pedagogică.
Menirea progresivă a școaiei,
Menirea şcoalei, scopul invățămintului, în general, şi al instrucți=
unii publice de toate gradele, în special, este, fără discuție, ca să pre-
pare generaţiunile tinere în vederea imprejurărilor şi a condițiunilor so-
ciale prezente, dar mai ales, în vederea condițiunilor sociale eventuale.
Instituția şcoalei trebue să formeze astfel tinerimea, ca spiritul şi
caracterul acesteia să fie adaptate cit se poate mai adequat la condiji-
unile actuale de existență şi cit mai uşor adaptabilă la eventualele
schimbări, pe care societatea este posibil sau probabil să le incerce in-
trun viitor neindepărtat,
Asupra acestei meniri a şcoalei taţi pedagogii sint de acord; acest
adevăr are pentru educatori valoarea unel axiome. Inutil, deci, să mai
insistăm aici asupra justilicării acestei axiome,
Ceia ce este, insă, util de făcut, ceia ce ne-am propus să exami-
năm în aceste pagini, este să vedem daca învățămintul nostru public,
cu mijloacele de care dispune şi cu exienziunea ce a putut lua, este în
măsură să îndeplinească această menire. Şcoalele noastre sint ele in-
destulătoare şi, mai cu samă, sint ele astfel intocmite, incit tinerimea
care-şi formează conștiința şi caracterul pe băncile lor să iasă preparată
ca să facă față nevoilor sociale de tot felul, condițiunilar actuale şi e-
ventuale de existenţă ?... Şi, în această privință, dată fiind evoluţia
repede, schimbările de tot momentul pe care le încearcă societăţile ci-
Vilizate, eventualitatea trebue accentuată mult mai mult decit actualis
tatea.
Intro societate progresivă, ca a noasiră, cela ce este în prezent
este deja depăşit, şi, In parle, inexistent, fiindcă cela ce este acum pierde,
în bună parte, dreptul de a mai D miine, prin chiar aceia că a lost as-
tăzi. Prezentul tinerimii şcolare nu este acelaşi cu al nostru, cu cel
de azi; prezentul ei este eventualitatea de miine sau poimine, şi ea tre-
bue preparată exclusiv in vederea aceste! eventualităţi, Trebue să ve-
dem, deci, dacă şcoala prepară azi tinetile generaţii în vederea prezen-
s5 VIAŢA ROMINEASCA
tului ei, care va fi miine, Trebue cercetat, prin urmare, dacă educăto-
rii noștri au şi ei tactica elementară a vinătorilor experimentați, care o-
chesc cu două degete mai sus de ținta pe care trebue s'o atingă, şi a-
ceasta, pentruca s'o poată atinge mai cu siguranţă.
În acest scop este nevoe să ne dăm seama, mal întăi, despre ne-
cesităţile şi condiţiunile societăţii noastre ; trebue prevăzută sau Intrevă-
zută eventualitatea de miine, schimbările pe care trebue să le încerce
formele noastre politice, economice şi sociale.
Ori, pentruca să prevezi transformările sociale şi politice, care se
impun pe fiecare zi tot mai imperioase societăţii romineşti, nu trebue să
De cineva un mare profet. Evenimentele şi sbuciumările poporului nos-
tru din timpii din urmă, semnele vremii, evoluția politică a popoarelor
vecine, spiritul democratic triumfător peste tot locul, —tozte acestea sint
indicii sigure că, în curind, temeliile vieţii noastre sociale, poiltice şi e-
conomice trebuesc reinolle, lărgite şi ediiicale pe baze mai echitabile
decit cele de azi.
Astfel, intrucit putem desluşi înțelesul acestor indicaţiuni. din punct
de vedere economic şi social, este cert că actuala repartizare a proprie-
tății imobiliare se va schimba mult. Legiuirile nouă au şi creat apara-
tul, cu ajutorul căruia proprietatea fonciară rurală se va distribui mai e-
chitabil şi mai folositor pentru societate, decit este astăzi. Din punctde
vedere politic, nu se mai poate concepe o lungă dăinulre a stării actu-
ale. Toţi oamenii noştri politici, fără deosebire de culoare, para fi con-
vingi că trebue o premenire a vieţii noastre politice. Întinderea dreptu-
lui de vot, egalizarea electorală a diferitelor categorii inegalizate prin
legile actuale, lărgirea sinceră a autonomiei politice, pe care n'o cunosc
decit fictiv milioanele popuiaţiunii noastre rurale,—sint reforme care tre-
buesc neintirziat înfăptuite. Cu cit aceste reforme vor veni mai curind,
cu atit vor fi mai bine venite. Păcatele şi mizeria, care apasi peste cea
mai mare parte din populația țării, nu vor putea fi spălate decit prin
premenirea societăţii cu aceste reforme. Atmosfera politică, greone, vi-
țiată, insuportabilă, nu se poate purifica decit prin democratizarea sta-
tului. Un întreg complex de reforme se impune numaidecit ca să a-
ducă buna stare în straturile cele mai de jos şi să creeze conştiinţe In-
minate şi caractere demne în populaţia săracă dela sate,
Negreşit, insă, că aceste reforme, oarecum exterioare conştiințelor
şi caracterelor, şi democratizarea sinceră a societăţii noastre prin trans-
formări democratice aduse instituţiilor de astăzi, ar risca să rămlie fără
eiectul lor dorit, în cazul cind, pe alte căi, nu se va lucra asupra sufle-
telor, în interiorul conşiiințelor. Şcoala, deci, educaţia în general, este
complimentul indispensabil oricărei reforme şi, cu deosebire, ea este e-
senţială pentru reformele democratice.
In această privință există, dealtfel, o discuţie vie in ştiinţa socta!ă.
După unii, reformele trebuesc realizate mai intăi în conștiințe şi apoi,
|
|
CRONICA PEDAGOGICA 87
exteriorizate în fapt, in instituţiile sociale. După alţii, reformele se pot
înfăptui în afară, în organizaţia societăţii, fără nici-o altă preocupare.
Ca de obiceiu, ambele teze conţin adevături parțiale, exagerate însă, incit
omul practic trebue să adopte calea mijlocie. Cei ce cred că o stare
de lucruri se poate imbunătăţi numai printro intervenire asupra con-
ştiinţelor, printr'o schimbare a lor, au o idee cu totul greşită despre
geneza ienomeaelor sociale şi a stărilor de conştiinţă. Acestea variază
Intotdeauna în funcţiune față de condiţiunile și de situaţiunile externe,
care le determină, şi nu poți lucra asupra lor decit indirect, schimbind
aceste situaţiuni, Nu s'a descoperit şi nu se va descoperi niciodată ta-
lsmanul cu care să poţi transforma direct conştiințele printr'o directă
intervenire superficială asupra lor şi in disprețul imprejurărilor de fapt,
în care ele se manifestă, Conştiinţa nu este ca un cadran, pe care să
pol! deplasa cu degetul, după voe, acul ei luminos, ci trebue pus în
mişcare un întreg complex de mecanisme ca să obţii o schimbare. Acei
care cred că transformarea unei stări de lucruri in societate se poate ob-
ține printr'o simplă schimbare a organizaţiei sociale, a instituțiilor, fără
nici-o preocupare serioasă de starea actuală a spititelor, se înşală şi a-
ceştia în parte, Mai bine zis, ei nu atit se înşală cit, mai muli, riscă să
decreteze nişte reforme, care au să rămie simple forme, fără efect şi
fără viaţă. Aceasta pentrucă, numai prin schimbări externe, influenţa asu-
pra sufletelor este indirectă. Şi, apoi, să ajungi să reformezi conştiin-
tele numai prin reformarea instituţiilor, aceasta cere prea mult timp,
tiscind chiar să aştepţi nedefinit.
De aceia orice reformā socială serioasă trebue să procedeze pe
amindouă căile. Schimbarea instituțiilor prin reforme trebue să meargă
parale! cu schimbarea conştiințelor prin instrucție şi educație. Numai
prin educaţie se pot pregăti conştiințele ca să priceapă şi să simtă ne-
cesitatea reformelor realizate ; ea singură poate să-ți paranteze că echim-
bările sociale, pe care le-ai decretat, nu vor râminea literă moartă şi nu
vor fi iără cfect,
De acest adevăr s'au convins până şi socialiștii, a căror scoală,
tocmai, a susținut că omul se poate transforma numai prin schimbarea
instituţiilor sociale. Astăzi opera socialiștilor luminați din toată lumea
este, pe lingă sforțările lor reformătoare, o operă de educație, de for-
mare a conștiințelor şi de ameliorare a caracterelor. ‘Astfel, practica so-
cialiştilor a rectificat teoria excluzivistă, pe care o susțineau, şi a termi-
mat discuţia de mai sus, pe care trebuia, poale, ao rezumăm şi aici
pentru o mai bună inţelegere a problemei, pe care o urmăresc,
In lumina adevărului, care se desprinde din această discuţie, ne
apare foarte lămurită menirea şcoalei, scopul ce trebue să-şi propule in-
văţămintul nostru public.
Schimbările sociale şi economice, care, după cum am văzut, se
impun societăţii noastre, pentruca ele să fie sigure şi adinci, cer ca
88 VIAȚA ROMINEASCA
şcoala, educaţia tinerimii, să fie întocmită exclusiv in vederea acestor
schimbări, Şcoala trebue să fie în aşa fel dirijată, incit să prepare gene-
rațiile tinere pentru ințălegerea şi aplicarea acestor reforme., Dat fiind
că ea se ocupă cu tinerimea, cu viitorul, educaţia publică trebue să fie,
în esența ci, progresivă,
Este ea astăzi, aşa cum trebue să fie? Invățămintul nostru public
este el destul de progresiv? Educaţia noastră naţională se face ea,
astăzi, in vederea schimbărilor sociale, pe care ni le rezervă viitorul cel
mat apropiat 2
lată, în scurte cuvinte, ceia ce trebue examinat.
Din punciul de vedere al reformelor economice, dacă considerăm
învăţămintul nostru public, îl găsim prea rudimentar şi cu totul neîndes-
iutător. Este adevărat că există o prea serioasă tendință de a da învă-
țămintuiui profesional, și cu deosebire celui agricol, o extensiune mai
largă. Se creiază mereu şcoli elementare nouă de agricultură ai de me-
serii. Din nefericire, mijloacele ce se acordă acestor şcoale sint aşa de
meinsemnate, incit nu pot aduce aproape nici-un rezultat simțitor.
Aceasta dovedeşte că există o energică bunăvoință la departamentul
şcoalelor, dar că această voință nu dispune de mijloacele cele mai ele-
mentare pentruca sã injghebeze învățămintul agricol şi profesional. Şi,
atunci, s'a făcut apel tot la învățătorul sătesc, cărula i s'a pus în spinare
şi misiunea de a învăța pe copiii sătenilor meserii şi agricultură, Unele
începuturi de meserii s'au predat sporadic în şcolile rurale, însă fără
consecințe. Aceste începuturi n'au putut creia nici-un meseriaş serios;
«ie au devenit un fel de sport şi pentru dascal și pentru şcolari,
Ca învăţămint agricol, s'a înființat, aproape pe lingă toate şcoalele
rurale, grădini şcolare, Ideia este admirabilă, dar este de prevăzul că
ea va îi insuficientă,
Invățătorul sătesc are astăzi un rol prea complicat de îndeplinit.
EJ este un fel de bonne d tout faire a satelor, Trebue să recunoaştem
că aceste multiple atribuţii covirşesc resursele învăţătorilor, care au o
personalitate şi o energie normală, medie, ca să nu zicem mediocră. A
fi, în acelaşi timp, şi dascăl, şi maistru, şi pomolog, și zarzavagiu, şi
casier la banca populară, este, în adevăr, o pretenţie excesivă. De aceia
credem că învăţămintul agricol, în şcoala rurală, nu va aduce rezulta-
telc aşteptate,
Necesitatea înființării unei şcoale elementare de agricultură şi me-
serii, în fiecare circumscripție de 20— 30 comune rurale, nici nu se poate
ocoli, nici evita, dar nici înjumătăţi,
Dealtmintrelea, consecința va fi că generaţiile viitoare vor fi tot
atit de înapoiate şi dezarmate pe terenul gospodăriii casnice şi al eco»
nomiei agricole şi industriale, caşi cea de azi. Aceiaşi ignoranță, aceiaşi
lipsă de pricepere şi de indemn, caşi astăzi, vor paraliza brațele säte-
nilor în viitor. Dar, dacă ignoranța, nepriceperea şi lipsa de îndemn au
be am a H
CRONICA PEDAGOGICA E
avut până acum rezultate negative, rele, pe viitor însă, graţie reforme-
ior economice care tind, după cum şi este de dorit, să facă din fiecare
{aran proprietarul citorva pogoane de pămini, aceste lipsuri ale educației
practice-agricole vor îi, in mod pozitiv, dezastroase.
Astăzi pămintul țării muncindu-se de cătră proprietari şi arendaşi,
aceştia, sub imboldul ciştigului, muncesc mai mult sau mai puţin siste-
matic, Țăranii, sub biciul de fer al necesităţii şi al avidității areadaşilor,
sint nevoiţi să lucreze după cum le este impus. Mine, cind pămintul
va trece dela proprietar la ţăran prin mijlocirea Casei Rurale, ţăranul
ignorant, superstițios și neindemânatec, nu va şti ce să facă cu pămin-
tul ce | sa dat... Îl va munci prost, va vinde rău recolta, şi cei mai
puțini harnici vor sfirşi prin a pierde pogoanele care Îi căzuseră în mină.
ŞI astfel, reformarea distribuţiei proprietății fonciare rurale care e
de o mare utilitate națională, şi care poartă în sine caracterul unei echi-
DR superioare, această mare şi dreaptă reiormă poate deveni dezas-
troasă pentru producția ţării, fără a D îmbunătățit cu nimic soarta neft-
riciţilor săteni,—cită vreme populația rurală este şi rămine nepreparată
“Şi neprezătită în practica agriculturii.
A face pe țăranul neluminat, indărătnic şi superstițios, proprietar
peste pămintul țării, a-i Incredința, ia cea mai mare parte, producțiunea
soluiui,—este cea mai periculoasă încercâre. Şi cu toate acestea, regimul
dc azi, modul cum este distribuită, sau mai bine zis, modul cum este
asi monopolizată proprietatea ruraiă în minile unei restrinse şi necon-
Ştiincioase oligarhi, este un pericol şi mai mare. Starea de astăzi, ducă
Sar prelungi, ar D ruină şi dezastru,
Sintem, deci, în faţa unei penibile dileme, din care nu se poate
eat dech tot în direcţia reformei incepute deja, dar printr'o largă com-
plectare cu o educaţie agricolă practică, Din impasul în care ne găsim
astăzi, din punct de vedere economic, nu putem eşi decit făcind du
fiecare țăran un mic proprietar, însă, cu ajutorul şcoalei, un proprietar
Jumat, îndemânatic, harnic, nesuperstițios. Căci țăranul superstiţias şi
îndărătnic, ori de cite ori il vei improprietări, tot de atitea ori îşi va
vinde pogoanele de pămint.... Instrucţia practică, agricolă şi profesională,
față de noul mod de repartizare a proprietăţii, inaugurată prin Casa
Rurală, este, din punct de vedere economic, o chestie de viață sau
de moarte.
Şi, totuşi, în această privinţă, constatăm că învăţămintul nostru
public este de-o revoltătoare insuficiență. Dacă i s'ar da o educaţie po-
trivită şi stărnitoare, taranul nostru ar îi capabil să capete cit de cu-
sind, şi in această direcţie, însuşirele necesare; el ar deveni in
scurt timp bun gospodar, econom, harnic. Dovadă de aceasta
seste succesul obținut de mişcarea băncilor populare. În cel mal
Scurt timp această idee a cucerit satele şi le-a transformat, le-a deprins
en ideea economisirii şi cu tnănuirea creditului, Este drept că operaţiile
so VIAȚA ROMINEASCA
9 VIAŢA ROMINEASC.
acestea sint mai uşoare, mai simple ca altele, Chiar în ştiinţa econo-
miei politice, chestiunile de finanţe, de credit, de bancă, sint cele mat.
sigure şi cele mai avansate,
Dar, dacă pe terenul necesităților şi al reformelor economice in-
văţămintul public este atit de interior la noi, este el oare mai satistăcă-
tor, din punctul de vedere al reformelor sociale realizate şi al acelora
care sint pe cale do a se realiza?
Spre pildă, în ultimile legiuiri s'au pus bazele unei reforme de
erdin social şi moral ` restringerea uzului băuturilor spirtoase. O serie de
dispoziţii penale sint menite să infrineze abuzul de alcool, Aceste dis-
poziţii pur exterioare sînt ele secundate intru ceva de acțiunea scoalei, a
învăţămintului ? Este adevărat că, în această chestiune, şcoala, adică cor-
pul didactic rural, în conferințele cercurilor culturale, a făcut oarecare
sforțări iăudabile, Aceste sforțări însă sint prea recente şi au fost prea
sporadice, incit efectul lor este aproape nul. Şcoala n'a putut, aproape-
cu nimic, să schimbe năravurile alcoolice ale sătenilor, sau să pregă-
tească spiritele pentru aplicarea nouei legi, care restringe debitul băutu-
tilor spirtoase.
Efectul impujinării circiumelor, pentru țăranii care nu cunosc po-
zitiv urmările nefericite ale abuzului de alcool, este că, momentan, a mă-
rit acest abuz. Rărindu-se circiumile, țăranii, pe de-oparte, neavind cu
vinde îndată, ca de obiceiu, țuica sau vinul lor, iar pe de altă parte, ne
mal avindnici-o speranță în'cîrciumari, ei au început să consume singuri,
intre ei, fulica sau vinul produs, Şi cu toate pedepsele prescrise de noua
lege, ei vind fără sfială, unii altora, acei care au mai mult celor care aw
avut mai puţin. Numai după multă trecere de timp şi cu multă anevo-
imță noua lege poate da rezultatele dorite, şi aceasta, mal ales, dacă
legea externă va fi complectată printr'o largă propagandă anti-alcoolică,.
propagandă, In care şcoala are un rol de frunte.
Tot astfel, cu privire ta superstițiile, la practicile neraţionale, la:
serbătorile păgineşti, care sint o plagă pentru satele noastre, şcoala nu
pare a fi făcut nimic spre a-le stirpi, nici chiar spre a-le combate. Acţiu-
nea şcoalei, in această direcţie, este aşa de nulă, încit, departe de a îi
putut combate cu succes credințele greşite în practicele superstițioase,
care trăesc pe marginea cultului creştinesc ortodox, se pot cita cazuri de
dascăli, şi mai ales de preoți, care au cedat şi san însuşit şi ci aceste:
credințe şi aceste practice, Am cunoscut un învăţător, care, în dimineaţa
examenului său de definitivat, cetea Epistolia și Visul Maicii Domnului,
ca să aibă noroc, la examen, de chestiuni uşoare.
Dar, dacă pe terenul reformelor economice şi sociale, şcoala pu-
blică, în limitele ei de astăzi, este atit de insuficientă şi ineficace, este
ea cel puţin la nivelul cerințelor pe terenul reformelor politice d Ştiut
este că reformele politice, dacă nu sint mai de bază decit altele, sint ca
un fel de chee, cu ajutorul căreia putem învirti mai ușor soluția proble-
CRONICA PEDAGUGICA 21
melor economice şi sociale, Prin măsurile şi reiormele politice, pe care
le realizezi la un moment dat, poţi influența în sensul dorit asupra ce-
lorlalte aspecte ale vieţii sociale. Aceste măsuri sint pirghia cu care omul
poate mai uşor agita cursul evenimentelor sociale, sint mijlocul cu care
poţi indrepta, după voință, acest curs. Deaceia acest fel de reforme,
deşi mai superficiale în ele înseşi, sint mai importante, fiindcă sint mai
decizive. :
După cum am văzul mai sus, reforma politică care se impune în
chip implacabii, şi fără care viața noastră politică este menită să ajungă
la un faliment ruşinos, este lărgirea dreptului de vot, extinderea în mod
sincer a autonomiei politice a maselor populare, —cu alte cuvinte, de-
mocratizarea statului prin egalizarea perfectă a tuturor categoriilor de
cetățeni In faţa legei electorale. Pe cit este, însă, de frumoasă şi de in-
nălțătoare această reformă, pe cit este ea de echitabilă, pe atita se cere
ca toate categoriile de cetățeni să poseadă anume virtuţi de caracter şi
anume însuşiri de conştiinţă. Democratizarea statului, egalizarea perfectă
a cetățenilor, cere conştiinţe luminate, caractere viriuoase şi cugete con-
$liincioase,
Ce-a făcut Insă, pănă azi, învățămintul public pentru prepararea
conştiințelor și a caracterelor în vederea acestor reforme politice ?
In ce priveşte luminarea conştiințelor, învătămintul public ne-a dat
pănă azi 20 de ştiutori de carte la 80 de analfabeți. Din acest punct de
vedere, avem, deci, un fiasco complet. Departe de a fi progresivă, şi
departe de a prepara generaţiile pentru viitoarele reforme, ea n'a fost
nici macar la innățimea cerințelor din prezent şi din trecut.
Acest fiasco al şcoalei primare nu poate fi, însă, luat ca argument
impotriva reformelor politice amintite. Cel puţin, noi nu vedem aci un
obstacol absolut şi, cu toată insuficiența şcoalei, nu putem vedea scă-
parea decit tot în democratizarea temeinică a vieţii noastre politice,
Aceasta din următoarele motive: 1) dacă şcoala este insuficientă
pentru viitor, ea a fost tot atit de meindestulătoare şi pentru prezent.
A vota direct sau indirect, este tot atit pentru omul care mu ştie carte.
Î poţi înşela tot atit de uşor şi cu votul restrins, caşi cu votul lărgit-
Deaceia, mine, cu reforma votului universal direct, ignoranța nu va fi
mai periculoasă decit azi, cu votul restrins şi indirect. Prinurmare, nu
este aci un obstacol absolut; 2) instrucţia, imbogăţirea conştiinţii, prin
ea Insăşi, nu are darul de a ameliora caracterele şi de a provoca virtuți
civice. La nol există un colegiu, în care nu votează decit culmile ins-
trucţiei şi ale culturii noastre, şi, cu toate acestea, acest colegiu, În ma-
joritatea lui, nu pare a îi mult mai independent şi mai conştiincios decit
colegiul celei mai complecte ignoranțe, colegiul al II-lea.
Dar, iarăşi, nu putem zice că luminarea şi lărgirea conştiinţii poate
fi un progres indiferent pentru democraţie. Noi susţinem tocmai contra-
tul. Dacă o conștiință imbogäțită nu este totdeauna constiincioasd, a-
32 VIAȚA ROMINEASCA
ceasta nu înseamnă că un spirit larg, şi luminat nu contribue la forma-
Tea unui caracter civic, virtuos. În mare parte viţiile, păcatele vieţii po-
iitice de azi, sint datorite insulicienţii şcoalei, care n'a preparat şi na
cultivat conştiinţe şi caractere.
Şi aceasta este ati! de adevărat, încit nol nu ne Sim să afirmăm
următorul lucru: pe cit este de imperioasă şi de salutară azi, pentru
viaţa noastră politică, lărgirea dreptului de vot, în sensu! volul universal,
pe atit ea poate deveni cel mai mare pericol, dacă masele populare vot
continua să înnoate în intuneric şi In nepăsare,
ŞI tocmai pentrucă vedem salvarea în democratizarea vieţii noastre
politice, tocmai de acela ni se pare că această schimbare ar fi un de `
Zäit, cînd a ar adresa unei populaţii inculte şi inconştiente. Cu cit ea, j
în sine însăși, rste mal folositoare şi mai de dorit, cu atit este mai dän,
hătoare şi mai de temut, cind va trebui si fie practicată de oameni in-
conştienţi şi neluminaţi.
Prin urmare, insuficienţa şcoalei, și aici caşi pe terenul reformelor
economice, ne duce lao dilemă penibilă, la un adevărat impas. Fireşte,
şi aici caşi acolo, o eşire nu se poate deschide decit tot prin m.jlocirea
şcoalei, Dacă acordâm invățămintului nostru public toate mijloacele, de
sare el are nevoe spre a face (at tuturor cerințelor şi spre a se ridica
ia innălţimea menirei sale, prin aceasta chiar am eşit din impasul, in
sare insuficiența şcoalei ne-a virit,
Cind instrucţia publică va dispune de mijloacele, de care astăzi are,
după cum am văzul, cea mai imperionsă trebuință, atenția şi resursele
«i vor trebui, fireşte, să se cheltulască în sensul indicaţiilor de mai suc.
Se înţelege, învățămtntul agricol şi industrial trebue să primeze
totul, Recunoscind acest lucru, Insă, nu ne putem atribui o personală
competinjă în această chestiune pentru a ne ocupa de ea mai pe larg.
De aceia accentuind, totuși, şi noi urgenta lor necesitate, trebue să lăsăm
altora, mai bine veniţi, datoria de a indica elementele, modalităţile şi ex-
tensiunea necesară a școlilor elementare de agricultură, comerţ şi meserii,
Ce trebue şi ce poate face scoala publică peniru pregătirea adui-
tor de azi, și de miine, la schimbările sociale şi politice, pe care ne-
cesităţile vremii le impun imperios societății noastre ?
Desigur că acţiunea şeoalei trebue să se diferențieze după sira-
turile sociale la care se adresează. Altăceva trebue făcut şi se poale
face la sate, altăceva la oraşe. O anumită cultură poate prinde la săteni,
o anumită alta trebue dată !a orăşeni. Aşa, spre pildă, la sate acţiunea
cercurilor culturale, combinată cu acela a bibiioteciior populare, a şcolilor
de adulți şi cu a teatrelor şcolare, ar fi aproape Indestulătoare. In oraşe
scoala de adulţi, in înţelesul unei şcoli secundare de adulţi, precum şi
conlerințele publice de ateneu, ar oferi aproximativ complimentul nece-
CRONICA PEDAGOGICA 92
sat de cultură pentru lărgirea şi cultivarea spiritelor. lar In centrele ma!
mari de populație, precum sint capitala şi cele 2—3 oraşe mai populate
din țară, şcolile de adulţi ar trebui să se innalțe şi mai sus, şi să se
transforme în nişte adevărate universităţi populare, pentru răspindirea I:
popor a spiritului științific şi a cunoştinţelor ştiinţifice mai superioare.
Să cercetăm, în parte şi deocamdată sumar, cum s'art putea creea,
lărgi şi înmulți aceste instituţii de cultură; pe ce factori ne-am pulea
sprijini pentru realizarea lor; cu ce resurse, şi în ce chip, ar trebui ete
organizate...
+ +
Cercurile culturale.—Este ştiut că cercuriie culturale, compuse din
învățătorii a 4—5 comune vecine, au fost create încă de-acum 5 sau C
anl, şi au iuncţionat şi funcționează, cu Intreruperea din timpul celor
dòl ani şi ceva de guvernare conservatoare, până azi. După această In-
trerupere, ele au fost relnflințate, şi au reluat, acum cu mai multă
stăruinţă, activitatea lor binetăcătoare de-atunci, Insă, după cum am
mii avut ocazia să spunem și în alt loc, cu mijloacele şi în limitele
de astăzi, cercurile culturale sint menite să mie cu mult Inferioare ro-
iului lor, şi nu pot satisface trebuința de cultură a satelor. Pe de altă.
parte, chiar în condiţiiie de azi, ele cer învăţătorilor sacrilicii de timp,
de muncă şi de energie, care sacrificii covirşesc puterile acestora.
Fiindcă prin noile leginiri s'a introdus in viaţa satelor un mate
număr de factori impodobiţi cu o cultură superioară, universitară, nimic
mai firesc şi mai nimerit, decit de a se face apel la aceşti factori de
cultură, pentru colaborarea lor la lucrările cercurilor culturale sătești, In-
trun cerc de comune, relativ puţin numeroase, funcţionează azi un ju-
decător de oco!, un stagiar şi un administrator comunal. Toţi aceştia
sint licențiaţi în drept şi, nu rare oti, chiar doctori în drept dela Paris.
Pe lingă aceştia, şi intro circonscripție ceva mai mare, funcționează un
mediz, un veterinar, un silvicultor, un conductor de şosele. Luaţi laolaltă
acești funcționari al statului reprezintă, aproape, toate ramurile de cul-
Dë şi de ştiinţă şi, cu deosebire, de ştiinţă practică, adaptată la nevoile
locului, Dacă aceste persoane luminate, şi de multe ori bine insuileţite,
ar avea şi Indatorirea să se ocupe cu stăruință şi de viața intelectuală
a satelor, acțiunea lor educativă, în cercurile culturale sătești, ar Îi de un
folos covirşitor,—şi acest folos ar egala, aproape, utilitatea funcțiunilor
lor administrative sau judiciare.
De obiceiu, pe lingă cele mai multe judecătorii se aşează şi cite
unul sau doi advocaţi, şi aceştia nu se mai recrutează acum dech tot
dintre tinerii licenţiaţi în drept, pe curgă iacultăţile noastre de drept îi
împrăștie regulat, pe fiecare an, peste fața țării.
V eg Zeng numărul persoanelor culte crește considerabil In
viața satelor. Specinlităţile, competințele lor, sint în aşa tel distribuite,
H VIATA ROMINEASCA
incit se complectează între ele şi sint adaptate la nevoile satelor. Dacă
s'ar găsi mijlocul, prin care s'ar putea face ca toţi aceşti factori inte-
lectuali, stabiliţi la sate, să ia serios parte şi să contribue activ cu tu-
minie şi cunoştinţele lor la cercurile culturale, acţiunea acestor cercuri
ar putea să schimbe cu totul starea lucrurilor dela sate. În cîțiva ani de
zile numai, in conştiinţa satelor s'ar efectua o adevărată revoluţie şi, mai
bine zis, sar crea o conştiinţă largă şi luminată in majoritatea populaţiei
noastre rurale. Desigur că autorităţile, de care depind aceşti funcţionari,
le-ar putea impune să colaboreze regulat şi cu zel la acţiunea educativă
a cercurilor culturale sătești. Dacă s'ar lua astfel de dispoziţii, in chip
armonic, de cătră autorităţile superioare respective, incercarea ar reuşi
şi ar da cele mai bune rezultate,
Aşa, spre pildă, Ministerul de justiţie ar putea impune magistra-
{ilor dela judecătoriile de ocol să participe la cercurile culturale şi, prin
conferinţe abil! potrivite cu nivelul intelectual al satelor, să lămurească
problemele juridice care interesează mai de aproape şi mai adesca pe
săteni, Chestiile de procedură, mai ales, dispoziţiile juridice mai ele-
mentare, ar putea fi astfel popularizate, şi cunoştinţa lor, desigur, ar
contribui să clarifice întrucitva viaţa confuză şi haotică a satelor, Din
partea lui, Ministerul de interne ar putea impune agenţilor sâi,—admi-
nistratorii comunali şi medicii de plasă,—să ia o parte cit mai activă la
cercurile culturale, să insuflețească lucrările lor şi să atragă şi să inte-
reseze la această acțiune pe toate persoanele culte din regiunea aceia.
Chestiunile economice şi de higienă, mai ales cele privitoare la gospo-
dăria satelor, ar putea fi foarte nemerit obiectul studiilor lor şi ar putea
fi împărtăşite cu folos ţăranilor prin conferințele cercurilor culturale,
Istoria naţională şi literatura, deasemenea, ar putea îi, şi vor trebui să
tie, o preocupare statornică a cercurilor. Prin istorie şi prin literatură
s'ar putea defini și preciza, în mintea sătenilor, noțiunea de patrie şi
sentimentele de iubire, de devotament şi de sacrificiu, pe care această
noțiune trebue să le deştepte in suflete,
In aceste condițiuni, şi crescute cu aceşti factori, cercurile cultu-
rale ar deveni o mare bine-facere în viața satelor, Acţiunea lor ar fi
mintuitoare şi inviorătoare mai ales pentru viața politică, care se pro-
ectea:ă pentru sate. In scurt timp ele ar ridica considerabil nivelul su-
fletesc al satelor, care astăzi este aşa de scăzut. In felul acesta, pe de
altă parte, s'ar uşura puțin şi sarcina dascălilor sătești, în grija cărora
excluziv sint lăsate azi aceste cercuri. Avind atribuţiuni atit de felurite
şi de numeroase, ca acum, învățătorii nu pot munci continuu şicu spor
în cercurile culturale, se prea istovesc pentru... rezultate aşa de neindes-
intătoare, şi acțiunea cercurilor lincezeşte și rămine inferioară menirii ei.
Scoalele de Adulţi. Fără indoială că la sate şcoala de adulţi nu
-se mai poate pune, ca pănă azi, tot numai în sarcina învăţătorilor, căci
trebue să se Uni socoteală că energia și resursele acestor oameni, ori
CRONICA PEDAGOGICA 95
ch de elastice ar îi, nu sint fără limită, Cel mult, ce li se poate cere,
este ca ei să aibă şcolile de adulți sub o privighere cit mai serioasă
Sub această supraveghere s'ar putea angaja să lucreze, la instruirea cea
mai elementară a sătenilor adulți, vre-unul sau doi din absolvenţii cei
mai distinşi şi serioşi ai şcoalei primare din sat, Aceste şcoli, dealtfel,
m'art putea funcționa aci decit în timpul celor 3—4 luni de iarnă, şi
anume seara dela 7-—10, iar duminicele şi sărbătorile ziua. Personalul
acestor şcoli, astfel recrutat și îndrumat de învăţători, ar fi foarte modest
retribuit. Cu 100—150 lei poţi plăti, şi se va găsi bine plătit, pe ab-
solventul claselor primare şi, uneori chiar, pe un tînăr cu che 2—3
clase gimnaziale, care ar primi, pentru această sumă modestă, să predea
lecţii in şcoala de adulţi, în timpul celor 3—4 luni de iarnă. Dealtfel,
sarcina lor ar fj foarte simplă: ar învăţa pe adulții analiabeţi să ce-
Aească şi să scrie, şi le-ar ceti, sau l-ar pune să cetească bucăţi de li-
teratură, potrivite nivelului lor mintal. Toată greutatea şcoalelor de adulţi
ar îi, deci, suma de 150 lei, cel mult de 170 lei, cu lumină şi căldură,
“care vor trebui să fie prevăzuţi în budgetul comunei.
La oraşe, chestiunea şcoaleior de adulți se prezintă, fireşte, mai
“complicată căci aci, ea va trebui să albă o misiune mai innaltă, să co-
'respundă şcoalelor secundare şi, mai ales, să fie echivalentul unor uni-
'versităţi populare mai modeste. In oraşele de reşedinţă de judeţ, ele-
imentele şcoalelor de adulţi, în felul acesta, se pot uşor recruta,
Intelectualii aflători în localitate, în primul tind corpul profesoral
äl liceelor sau a! gimnaziilor, apoi medicii, advocaţii, inginerii, magistraţii
locali, mănunchiul acela ales de persoane culte, care, in cele mai multe
oraşe, organizează conferințele publice de ateneu din localitate,—sint
“elementele desemnate, care vor trebui să colaboreze la realizarea şcoli-
lor de adulţi. Şi chiar dacă ioți aceştia n'ar face altăceva decit numai
să lărgească şi să sistematizeze activitatea depusă de ei pănă azi la ute-
neul local, tot am avea deja o şcoală de adulţi superioară.
Probiemele sociale, ştiinţifice, politice chiar, care preocupă pe fie-
care din acest mânunchiu ales, ar putea fi studiate, lămurite şi impărtă-
le in conferințe sau in cursuri publice. Conferenţiarul, în dorința sa de
a instrui pe alţii, iși va preciza şi işi va lămuri ideile proprii și pro-
blemele care-l agită, și profitul, astfel, ar fi dublu, adică bilateral. Şi,
pentru aceasta, ar fi prea de ajuns ca fiecare din aceşti intelectuali să
reducă citeva din orele pe care le sacrifica unor distracţii de club sau
de salon, distracții care gu sint numai de o dubioasă valoare morală şi
intelectuală, dar adesea sint şi ruinătoare. Citeva ore, sustrase dela a-
ceste neinocente distracţii, ar putea fi cheltuite in chipul cei mai demn
şi cel mai patriotic la şcoalele de adulţi. La aceste isvoare de culinră
ar veni să se adape tot felul de funcţionari publici, —obligați serios de
autoritățile lor superioare,—apoi funcționarii comerciali, tinerii care au
deja începuturile unei instrucţii secundare şi, cu deosebire, mulți dintre
26 VIAȚA ROMINEASCA
lucrătorii mai deştep{f, pe care au Inceput să-i deştepte propaganda şi
agitaţiile cu anumite tendinţi socialiste, ŞI prin acesta mijloace s'ar deşe
tepta şi s'ar lărgi, s'ar îmbogăţi şi s'ar prepara, şi aici, conştiințele pen-
tru o viaţă civică şi politică mul serioasă, mal curată și mal democratică
decit cea de azi,
Universitățile populare. In centre şi mai populate, în capitală
mai ales, invățămintul public, oficial, ar putea fi extins cu mai multă In-
Yesnire. Aici şcosta de adulţi va trebui ridicată la cel mai înnalt nivel,
ia nivelul învățămîntului superior universitar, Factorii universităţii po-
pulare, In Bucureşti caşi la laşi, ar fi, desigur, In primul rind profeso-
rii universitari. Precum la Paris un Richet, un Lavisse şi un Croiset
găsesc destulă vreme, Intrerupind o activitate științifică mal importantă
chiar decit a universitarilor noştri, ca să vină şi să contribue la opera
universităților populare, tot aşa şi magişirii noştri, nu ne indoim, vor
incuraja cu fapta Intemeerea universităţilor populare dela noi, Cum in
centrele mari, şi mal cu seamă in Capitală, elementele culte sint destul
de numeroase, prea numeroase chiar, desigur că s'ar putea da popula-
zării Invăţămintului superior o bază şi o extenziune mult mai largă.
Răspindirea cunoştinţelor superioare, popularizarea problemelor ridicate
şi rezolvate de ştiinţele sociale şi de ştiinţele naturale, ar putea fi făcute
mai atrăgătoare prin noţiuni şi producțiuni estetice, literare şi artistice
Negreşit că, în sălile universităţii populare, la cursurile ce se vor
ținea acolo, nu va fi lipsă de public. Muncitorii cultivați deja de pro-
paganda socialistă, funcționarii comerciali, tinerii care azi işi petrec vre-
mea într'un chip steril şi neinteligent, ar veni, din cind în cind, să-şi
lărgească şi să-şi clarifice cercul cunoştinţelor.
Mijloacele materiale, indispensabile pentru luncţionarea universi-
tății populare, at fi minime, atit de mici, încit sar putea uşor obținea
dela iniţiativa privată, compleciindu-se apoi cu ajutorul Ministerului de
înstrucţie. Principalul ar D numai chizia localuiui, mobilierul, luminatui
şi încâlzitul, Profesorii ar fi, desigur, gratuiţi, căci s'ar recruta, în pri-
mul rind, dintre molesorii universitani şi, mai ales, dintre aspiranţii, de
obicelu destul de numeroşi, la catedre universitare. Ar trebui chiar ca
toti tinerii, care năzuesc la universitate, să-şi facă mal întăi stagiul la
universitatea populară; aceasta fiind antecamera celeilante, ŞI in a-
ceustă universitate se vor putea manifesta şi pertecționa talentele; ea va
fi piatra de Incercare, care va arătă, mai bine decit orice sistem de con-
curs, care este omul de studii care are stofă de profesor universitar.
Caşi celelalte grade şi forme de popularizare a invăţâmintului, şt
poate mai mult decit toate celelalte, universitatea populară ar H menită
să den foloase sociale considerabile. Există azi o întreagă populaţie de
muncitori şi de funcţionari comerciali, al căror spirit începe să se deş-
tepte sub presiunea Imprejurărilor nouă în care trăesc. Lecturile pe
care le lac aceşti oameni, experiența vieţii din oraşe, întrunirile de tot-
A
CRONICA PEDAGOGICA 97
telul la care azistă citeodată, convorbirile apucate Intro berărie sau c
fenea,—toate aceste fărimături de cultură, pe care le găseşte în cale y
pulaţia aceasta, H deschid mintea şi-i SU o foame intelectuală cai
beige s'o satisfacă. In plus, condiţiunile lor de viaţă fiind puse ln Ie
gătură cu atitea probleme sociale şi economice, curiozitatea şi intezesul
acestor oameni se îndreaptă firesc, chiar fatal, Spre cercetarea acestor
probleme. Câniind lumină şi cunoştinţă asupra acestor probleme, el
cădea în rătăcirea a tot felul de idei exagerate, pot fi victima unei eng
E ve e cu nivelul lor intelectual sau cu “condițiile reale din
Prin conferințe şi cursuri populare aceste spirit
Jositor imbogăţite cu tot felul de cunoştinţe. cocon piesa ien
şi economice, pe care viața și lecturile insuficiente le suggerează in mod
confuz, pot fi astfel precizate şi desvoltate, incit mintea lor să le pri-
ees lămurit, insuşindu-te cu inlesnire. Conferinţe şi cursuri tratind ast-
ei de materii, intro expunere scurtă de jumătate sau trei sferturi de
oră, ar fi Indestulătoare pentru aceasta, Timpul, pierdut acum în mod
Beinteligent sau dăunător prin localuri indoeinice şi cu distracţii josnice
la cars este redusă, în lipsă de altceva, cea mai mare parte dintre RW
ceşii oameni, ar fi astfel ciştigat în interesul lor propriu şi, mai presus
pentru cel mai mare folos al culturii generale.
D. Drăghicescu.
Cronica Şhtiinţifică.
le noastre în
sectele phitophage care au vătămat recolte
j Gs anul 1907 1908.
in Cronica „Insectele şi agricultura”, publicată în „această Revistă,
spuneam că invaziile insectelor phitophage se îmulțese în eent ad
şi cu cit timpul va trece, cu afit ele vor deveni mal periculoase pentru
agricultură, căci din cauza necesităților economice sintem nevoiți H seg
pădurile, a desțelina cimpiile, tulburind astfel echilibrul din were 4
crelnd condițiuni nouă, favorabile pentru îrmuilțirea excesivă a acestor
DE mele aceasta agricolă nu poate îi întăturată decil prin filer-
venţia statului. Dar nu € mat puţin adevărat că în afară de măsurile ge-
nerale, pe care trebue să le ia statul, sint incă o sumă de măsuri spē-
ciale, a căror eficacitate depinde de cunoștințele entomologice, pe care le
ultor în parte, =
ţi ec ni drd exemplu, de următorul caz, citat de Peris și
foarte lesne de observat: Adeseaori vedem pe plantele, pe haragii sau
pe gardurile din apropierea curechiului mincat de omizele ituturului
Pieris, ceva ca un fulg de matasă, galbân. Dacă desfacem acest lulg,
păsim o gramadă de cocon! (un fe! de săculețe) gălbui; In fiecare din
aceşti coconi se află cite un viermuşor (o lavā). Dacă închidem s-
ceşti coconi intro cutie, după cite-va zile fiecare vierme dă naştere
unei insecte mici, negre, cu patru aripioare, din tribul Ichneumonidetor.
Această insectă este Micro-master gregarius. Mama lor, care era inarmată
cu un fel de ac, s'a servit de aces! instrument pentru a înțepa pielea
unei ormizi, depunindu-şi în corpul ei cel puţin atitea ouă cii cocon
am găsit, Din aceste ouă au luat naștere viermuşorii care au trăit pe
socoteala omizei, mincind țesutul ci gras, pe măsură ce el se forma, şi
respectind cu îngrijire organele sale trebuitoare vieţii, căci moartea pre-
matură a victimei lor ar duce după sine pe a lor. Omida continuă deci
ieri nimic, şi fără ca să fie posibil
a ajuns din cauza acestor vermu-
ceşti viermi ajung la complecta
izel în care aú trăit, omorind'a,
de tmătasă in care erau invăliţi,
se inchid fiecare, In mod izolat, an cocon pentru a se translorna
mei tirziu în insectă perfectă,
Un alt exemplu: DL farmacist Gabrie! Dumitriu din Cimpal-L.ung,
cate pare că se ocupă și cu horticultura, mi-a trimis în Var aceasta
mal multe nimfe de fluturi, în interiorul cărora se ailau larve de alte
insecte. Ţinind nimfele inir'o cutie pănă la complecia desvoltare a tarve-
tor din interiorul lor, am obținut o muscă: 7achinaria din tribul Tā-
chinaretor,
Atit în cazu? întăi, cu Micro-gaster gregarius, cil şi în cazul a!
doilea, cu musca Țachinaria, avem de a face cu dou insecte parazite,
cara distrug insectele phitophage.
Asemenea insecte, care parazitează ta corpul insectelor phitophage,
sint numeroase: Asifidele dintre Aptere, Carabidele şi Coccinelidete din-
tre Coleoptere, majoritatea Neuropterele (Libetulele). Tonte sint carnasicre
„Si deci utile, ilindeă distrug insectele phitophage, Dacă ne deptindem
“A deosebi insectele utile de cele phitophage, încercăm prin diferite pro-
Scèdeuri a distruge ouăle, larvele ŞI nimfele insectelor piitophage, Iäsind
"din contra să se dasvolte ouăle, larvele şi nimfele insectelor ulite.
Aşi fi mulțămit, dacă aşi reuşi se atrag atențiunea agricultorilor
Wo asupra insectelor utile, cit şi asupra acelor phitophage, a-i face să
le recunoască şi se le deosebească unele de altele, Ştiu că majoritatea
“agricultorilor noştri se țin de tradiție, că nu vor ze ție samă de cu-
noştințele, pe care stiinta modemă ni le pure la dispoziţie, că toate
siricăciunele, a căror autori sint insectele, le atribue vintului, ploaci sau
sâcetei. Dar cunoaştem şi agricultori ul, capabili şi doritori de a ob-
serva şi a experimenta. Aceştia, cel puţin, dacă s'ar familiariza cu mora-
vurile, abiceiurile şi caracterele insectelor, noastre utile şi vătămâtoare,
a îi deja un pas spre agricultura modernă.
Un alt râu, de care sulere entomoiozia agricolă, este că agricultorii
hoştri nu cunosc decit pagubele, pe care le sufăr fiecare în parte, în de-
Cursul unui an, și pe care le consideră ca întimptâloare, şi că nu cunosc
devastările pe care aceste insecte le lac în intreaga ţară. De aceia, cre-
dem noi, este ai şi ne propunem în acest articol a atrage atenţiunea
cuitivatoților de pămint asupra insectelor care au vătămal recoltele hoss-
tre in aan 1907—1908, în intreaga țară, şi asupra mijloacelor de distru-
pere care ar putea fi încercate,
r
E m
Melolontha vulgaris (Cărâbuşul!, Cărăbuşii sint insecte prea cu-
moscule, pentruca să le mai facem descripția zoologică. Ei apar pela
HE VIAŢA ROMINEASCA
sfirsitul lui Aprii pănă în lunie, trăesc pe arborii de pădure şi pe cei fruc-
iert, hrănindu-se cu frunzele lor. Citeva zile după ce a avut loc impă-
recherea, fiecare femelă depune 30 pănă la 40 ouă în pâmint, căutind
un pămint uşor şi nisipos,
Ouăle sint albe, de mărimea semințelor de cinepă. Din fiecare ou,
după irel pănă la şase septămini, iesă o larvă, cunoscută de popar sub
numele de vierme alb, Larvele la eşirea lor din ou sint foarte mici,
cresc însă repede şi le trebue trei ani pănă să se transforme în nimfe.
În primul an larvele träesc reunite în societate. Tot timpul acesta,
ele se hrânesc mal mult cu materii vegetale în descompunere, cu radi-
cule de seminți şi cu rădăcini fragede de plante tinere. Pe la sflrşitul lui
Octombrie se ascund în pămint, la o adincime de 40 până la 50 centi-
meiri, unde stan toală iarna intrun fel de nmorieală,
In asul al doilea, prin April, se trezesc, capătă poftă de mincare şi
se împrâşiie in toate direcţiunile, săpind galerii aproape de suprafața solu-
lui şi hrănindu-se de preferință cu rădăcina următoarelor plante: varza,
fasolea, inui, cinepu, napii, cartoful, ceapa, gazonul şi cerealele, larna
o petrec din nou în påmint, Ja o adincime de 70 centimetri.
În anul al treiles, prin luna Martie și April, se trezesc din somno-
lență, cresc, îşi schimbă pielea de mai multeori, astie! că ajung la o lun-
gime de patru cențimetri şi jumătate. In faza aceasta ele sint mult mai
vătămătoare, fiindcă şi fălcile au devenit mai puternice ; se hrănesc ro-
zind rădăcinele arborilor şi a altor plante vivace, În August se retrag
pentru a treia cară în pămint, la o adincime de un metru, pentru a se
transforma în nimfe. După patru, cinci sau şaşe săptămini, se formează
insectele perfecte (cărăbuşii), care părăsesc coaja nimiei şi petrec iarmne
in pămin! pănă în primăvară, cind se ridică la supratață ca să zboare.
În timpul sărilor căldicele, ei sboară şi se aşază pe arbori şi arbuşti,
mincind mai cu samă noaplea frunzele şi mugurii, fără deosebire, a tu-
turor speciilor de arbori forestieri şi fructiferi, Indată ce soarele răsare ei
se agaţă de ramuri și stau În somnolență pănă sara, cînd încep din nou
a zbura şi # face stricăciuni,
La noi sa ipit această insectă anul acesta, sub formă larvari
în comuna Gärbäneşti, județul Botoşani, pe proprietatea d-lui Caro
Hynek, şi în unele părți din județul laşi.
Cărăbuşii sint insecte dintre cele mai vătămătoare, fiindcă distrug-
plantele şi sub forma larvasă (viermii albi), şi sub forma perfectă (bar-
bart şi femelele).
+1) Distrugerea viermilor albi:
în alte țări se Intrebuinţează contra lor diferite substanţe chimice.
Acest mijloc fiind prea costisitor pentru culturile noastre întinse, este
mai practic a se lasa în urma plugului, cind se ară, clrduri de păseri
(găini, curci etc), care manincă viermii ce iesă la suprafață. Deaseminea,
se lasă cioarele şi graurii care, în timpul cind se ară, vin pe cimp ca să
se hrănească cu aceşti viermi.
CRONICA STIINTIFICA
sai
ie ia
2) Distrugerea cărăbuşilar :
Pentru distrugerea lor am recomandat procedeul lul Booch Per-
sonalul însărcinat cu aplicarea acestui procedeu este }
de cite pâtru persoane (barbaţi, femei sau copii). poe Si muia
echipe wé prevăzută cu următoarele instrumente + 2
a n jot de irel metri lungime pe doi metri lățime, Lac
acestui Il sint fixate două i dee
Ee Wes egw flexibile şi nişte siori destinate a
b) O prăjină prevăzută la virf cu un cirlig de fer
c) Un sac mare,
Operaţiunea se face dimineața de tot, între aarele A `
bangii sînt încă amorțiţi, Doi dintre operatori țin ţolul e A
arborilor pe care se află cătăbuşii, al treilea scutură crăngile cu mina
Sau cu prăjina clrligată, laf al patrulea adună cărăbușii din tol şi-i
toamă în sac. Cărăbuşii astfel adunaţi se distrug, dacă se mosie sacii
aceștia lega! la gură, citeva minute într'un cazan cu apă clocotită.
SE se că negat libre coleopter (gindac de un centimetru
Pater da omg p se) de culoare castanie, corseletul şi
Apare mai cu samă in lunie, roade spicele cerealelor, în special
acele de secară, În stare larvară roade rădăcinele.
Au distrus anul acesta recoltele din următoarele judeţe :
Jud. Rămnicu-Sarat: comuna Jideni, Sri d-lui lon Dumitrescu,
Gheorghe Codreanu şi O. Lupescu ; comuna Cimpineanca, griul, cite
a insecte pe fiecare spit; comuna Racoviţeni, griul în spic, pe o
intindere aproximativ de 300 hectare ` com. Galbeni, com, Sgireiţi şi
com. Grebanu, spicele de griu, orz și secară.
Jud. Bacău: rom. Ponceşti; Jud, Constanţa: rom. Topolog; Jud.
lași: rom. Miroslava, lanul cu griu al d-lui M, Grünberg, şi Jud. Te-
cuci: com, Vultureşti,
Se combate cu acelaşi procedeu caşi cărăbuşul.
; Se mai recomandă apoi o cultură de rotaţiune, adică pe locul unde
Sau ivit insecte în anul cind a fost sămânat griu, orz sau secară, să se
samene În anul al doilea alte specii de plante, de exemplu porumb sau
sfeclă. Cu modul acesta larvele pier de tinere din cauza lipsei de hrană,
deoarece alte plante nu le convin ca hrană.
Se mai recomandă incă îngrășăminte minerale, cu superphosphat
de calciu, care pe lingă că dă viață şi putere plantelor recoltate, au și
proprietatea de a omori insectele.
Cleonus sulcirostris. Este un coleopter de 1,5 cm. lungime, de
culoare neagră şi păr cenușiu, Se caracterizează prin pliscul său gros,
cu care atacă parenchimul frunzelor de sfeclă,
Larva roade părţile subterane ale plantei,
TZ :
102 VIAŢA RONINEASCA
A atăcat sfecla în județul Botoşani.
Contra acestor insecte se recomandă metoda lul Morawek, cate
constă in siropirea sfeclei cu clorură de baryum, disolvată In apă, în
dosă de 2—4: pentru 100 părți apă.
Agrotis segetum. Este un fluture care, cu aripele întinse, are o
o lățime de 4 cm; lungimea este de 2 cun,
Apare în luna Mai şi sboară pănă ta sfirşitul verei. În August
depune ouăle sau în pămint, în apropiere de rădăcinele plantelor, sau
chiar pe frunzele plantelor celor mai apropiate de pămint. Ouăle au mă-
rimea seminţei de mac,
Dupä 14 zile lesă din ou omizile de culoare pămintoasă, purtind
trei dungi paralele, gălbui, două pe laturi şi a treia mijlocie. Pe fiecare
inel are cite patru puncte, Omida la fiecare dată cind îşi schimbă pie-
lea devine de culoare mai închisă, iar dungile longitudinale se întunecă
din ce în ce pănă dispar.
Omizile au o lungime de 40 milimetri,
Aceste omizi în timpu) zilei stau înghemuite şi ascunse în pâmint;
după ce apune soarele iesă şi toată noapica rod frunzele de steciă. E
de ajuns ca să fie puţină secetă pentru ca sfecla să se usuce,
larna o petrec intrun cuib mic, pe care şi-l fac In pămint. Pri-
măvară se trezesc şi incep din nou a se tirăni cu frunze toată luna Mal
şi Iunie. Apol întră în pămint pentru a se preface în crisalidă, de cu-
logare brună feruginoasă, din care iesă itsecta perfectă /futurile).
A atacat sfecla pe un teren de 57 hectare, pe moşia Epureni-
Isvoare, din Jud. laşi; sfecla din com. Mărgineni, jud. Neamţ, și din
jud, Botoşani.
Pentru distrugerea acestor omizi se recomandă superphosphatul de
calciu, care se întrebuințează in modul următor: se pulverizează mai
Intăi plantele atacate de omizi cu superphosphai de calciu, în doză de
cinci chilograme pentru o suprafață de o sută metri, iar în urmă se
stropesc cu apă caldă, la temperatura de 45°.
Bombix neustria este un fiulure de culoare feruginoasă, cu cite
o dungă intunecat cafenie deacurmezişul aripelor superioare,
Apare în luna lui luiie şi se caracterizează prin modul cum Tei de-
pune ouăle, in formă de verigă, în Jura) ramurilor, lipindu-le între ve cu
un fet de materie viscoasă, In popor aceste ouă, astfel aşezate în mod
artistic unul lingă altul, sint cunoscute sub numele de stupitul cucului "3.
Omizile au o dungă longitudinată albă pe mijlocul superior, iar
pe cel lateral mai multe rinduri cu ornamentaţiuni roşii-albastre.
Omizile au despoiat cu desăvirşire toți merii, verii, prunii și alţi
pomi roditori, din comuna Băleşti, Jud. Gorj; com. Oteşti de sus, Jud,
Olt, și plasa Motru de sus, Jud. Mehedinţi.
1) Dr. N. Leon. Istoria nalurală medicala n ceia romin. Ana-
lele Aarie, ‘Romine, Seria I. Pom. XXV, 1903. Bucuresti.
CRONICA STIINTIFICA 103
Ouăle se curăță şi se ard, sau se ung cu gudron. Omizile se
curăță cind sint încă mici, în grupuri, şi se ard.
Liparis dispar. Fluturele mascul are aripele superioare cenuşii
închis, prezentind deacurtnezișul patru linii negre în zig-zag, iar aripele
posteriome uniform colorate închis. Femeia este mai mare şi mal groasă,
cu aripile superioare albe, prezentind deacurmezişul linii negre În zig-zag,
iat aripile posterioare sint albicioase.
Omizile sint negricioase, cu două dung) laterale gălbui. Primele
cinci inele sint prevăzute cu tubercule roşii; capul prezintā o pată tri-
uaghiulară galbenă, 4
Femela depune ouăle în August, în grupuri de cile o sută până la
o sută cincizeci, Ea le depune pe trunchiul arborilor, în apropiere de
påmint. Ouăle stau iarna în pămint, iar prin April şi Mai dau naştere
omizilor, care stau încă vr'o cinci pănă Ta şase zile reunite şi imobile pe
scoarța trunchiului, apoi se despart şi pleacă în invazie, distrugind
frunzele. Omizile, după ce-şi schimbă pielea în patru rînduri, se trans-
formă într'o crisalidă neagră, din care lesă Toto,
Anul acesta omizile, după ce ou distrus livezile de pruni în mat
multe regiuni din jud. Olt şi Mehedinţi, sau ndpăstuit asupra re-
coltelar cu griu, ovăs şi porumb, mincîndu-le foile,
Se distruga grupurile de ouă de pe scoarța arborilor şi se culeg
omizila, cind sint încă mici, în cuiburi, şi se ard,
Lë
e a
N'am menţionat decit insectele, care au apărut în număr mare, pro-
ducind pagube însemnate,
Deşi am primit şi alte specii In stare larvară, din cauză Însă că
n'au fost expediate cum trebuia, —unele fiind prea multe îngrămădite în
cutii mici, iar altele în sticle cu apă,—au sosit desconipuse, aşa incit a fost
cu neputinţă determinarea lor.
Rămine de constatat dacă în localităţile unde s'au întrebuințat pro-
cedeurite de distrugere, Indicate mai sus, vor mai apărea acele specii
şi în anul 1908—1909.
Dr. N. Leon.
Cronica Artistică.
Expoziţiunile : |. Neglies, N. Comânescu, d-na
Aslan-Petrescu, Al. Szatmary, Ludovic Bassarab, Petrescu Mogoş,
d-na Adela Jean.
I. Negiieş. Siutem departe de epoca cind pelsagiul era şi èl ze:
“zultatul combinaţiunilor tehnice convenţionale, al rețetelor de şcoală, ct-
pătate dig experiență proprie sau culese din gura cutărui sau a cutătui
„maestru“ tipicar, ştiutor pe de rost al unci „Grammaire des arts el du
dessin“. Până la Eduard Manet peisagiul trăia din convenționalismul
acesta Tails, unde culorile erau imaginate şi hniile aranjate după cum ce-
ea estetica timpului, aşa cum se vede de pildă în peisagiile unui Pous-
sin. Totul în această epocă se execută In atelier; natura dacă servea
la ceva, era numai pentru „a controla* operele imaginate.
Însuşi marele Carol executa în atelier, după ce însă făcea crochluri
şi studii după natură. Astăzi, din fericite, acest fel de a reda natura nu
mai are nici un adept, şi foarte rare sint operele care mai pot aminti de
convenționalismul de odinioară, de execuţia peisagiilor „in atelier“, Dim-
potrivă, totul se execută direct după natură, Și ag cum această trecere la
natură, la adevărata artă, lrebuia relevată şi fixată In istoria artel, s'a ales
un cuvint, un termen, care e tocmai expresiunea opusă peniru cela ce se
inţilegea odată prin „a lucra în ateliers. Se zice astăzi: „a iucra in
plin-aer”, de unde plenerismul sau impresionismul din zilele noastre,
Dar bag de samă că încep să lac istorie, uitind pe d. Negiies, căruia
de altfel îi datoresc această introducere,
D. Neglies e şi daa un artist, care însă se ţine departe de na-
tură, mulțumindu-se să alcătulască în atelier peisagii care, tocurai pentru
aceasta, par artificiale, La d-sa umbrele sint totdeauna dacă nu roşii, der
desigur pembt, şi aceasta atunci cind nu sint albastre, Unde va fi vè-
zut d-sa acele tonalități roşiatece atit de frecvente în pinza d-sale „Spoi-
tor"? Şi iarăși acel fond în culorile curcubeului din nu mai știu care
pinză ?
D. Neglies se sileşie, vădit, să pară un plenerist, tără insă de a
studia In plin-aer. Nu am văzut nimic la acest pictor, care să "mt do-
vedească că a stat întradevăr în faja naturii, pe care şi-a dat osteneala
să o interpreteze într'un fel oarecare, Totul e închipuit, deşi la prima
vedere al iluzia că artistul a lucrat după natur, Aşa cum o prezintă
Neglies, pictura e o cromotipie, sau mai bine o iricromie, in culori cit
mai variate şi cit mai bătătoare la ochi, care, e drept, cuprinde în sine
elementele culoristice din natură, dar care sint prezintate falş, calitativ şi
intensiv. O parodie a plenerismului, căreia Îl prefer mai bine conven-
jionalismul peisagiilor din epoca care a precedat apariţia impresionistu-
ini Manet. Mast simţi, oricum, mai bine, în calmu-i solemn din peisa-
giile studiate în atelier ale oricărui premergător al lui Ceot, dech in
CRONICA ARTISTICĂ 14
amestecul turbure, ameţitor, din pelsagiile celor care, caşi un Simeon Tou-
douze, vor să pară nişte plenerişti, şi încă extravaganți, ca acesta "din
urmă, Peisagiile pot îl loluşi convenţionale, insă atunci cind pot fi fo-
losite ca accesorii Intro compoziţie; Puvis de Chavannes mărturisea e!
Losst că niciodată peisagiile din compoziţiile sale nu erau studiate după
natură, Dar cind faci peisaj pentru peisaj, atunci eşti silit să te ţii de
natură, Altfel facem... firme,
D. Neglles mai are şi cusurul că nu înțelege de loc caracterul
tuminesc, „Ţărâncile* d-sale nu sint.. ale noastre: sue, firave, afectate...
nu aşa sint eroinile doinelor romineşti.
Poate că d. Neglies are unele Insuşiri de compozitor, ȘI in atea-
să privință poate că ar înce bine, —pănă la o desăvirşire a studiilor
de plin-aer şi cunoaştere a caracterului rominesc, — să atace unele
Ces, De chiar una cum e „Cain şi Avel“ din această expoziție
D -52 e,
N. Comânescu, Un tînăr absolventi, un viitor artist, cred, d. Co-
mănescu şi-a expus lucrările d-sale în rotonda Ateneului, unde, rar de tot,
sc intimplă să dai peste citeva pinze ca lumea, de oarece până azi a-
cest loc 2 fost, se pare, destinat amatorilor. D. Comănescu dovedeşte
In pinzele expuse că nu şi-a pierdut vremea în şcoală şi mai ales,—a-
acasta e mai insemnat, ch are darul culoarei, tot aşa după cum are şi
insuşiri care lasă să se intrevadă pe artistul de talent, Mărturisese că
pănă la d Comănescu, eram destul de nemuljumit de producţiunile ex-
pozițiilor de pân'acum. În alară de d. Strimbulescu, nu întiinisem nici
un artist, un adevărat artist. Unii, simpli amatori, alții rataţi, care se pro-
duc invariabil cu aceleaşi şi aceleaşi pinze searbăde, Deşi d. Comănescu
a expus mai mult lucrări de şcoală, totuşi e mai bine să vezi un desen
corect, un nud valorat cu Ingrijire, decit nimicuri ca ale d-lor Sperlich
sau Mogoş.
In „Mamu* d. Comănescu dovedeşte reale aptitudini de culorist,
cum şi o deosebită ştiinţă de a valora. ŞI poate că nu miaşi fi oprit
atit de mult ta această pinză, dacă nu m'ar fi atras şi expresia acestei
figuri, destul de interesante. Cu alte cuvinte, d. Comănes.u are şi ceva
din însuşirea artiştilor adevăraţi: pătrunde in sufletul modelelor sale,
Din compoziţia cea mare a d-lui Comânescu am deosebit citeva
figuri, care împreună cu acel avint demn de laudă şi încurajare, care se
degajează din toate lucrările sale, mi-au făcut plăcută vizita de la ex-
pozițiunea d-sale, pe care o găsesc chiar peste puterile unui începător,
D. Comănescu mai este și un conştiincios muncitor; aceasta se vede
și din acel mare releveu după un fresc dela Curtea-de-Argeş, reprezen- `
tind pe SI. loan. Cu o revenire a unei mini mai pricepute acest rele-
veu după un fresc bizantin ar putea fi trecut printre lucrările constiin-
cinase In acest gen, Sper să mai am prilejul de a mat vorbi de acest
tinăr artist.
Ah?
Kc
tot VIAȚA ROMISEASCA
D-na Aslan-Patrescu e şi dan printre femelle-arliste, care in
vremea din urmă s'au manifestat in arta picturii sau a artei decorative,
Nu exagerez, cred, cind afirm că d-na Aslan-Petrescu dă dovadă de multă
dragoste pentru arte picturei, căreia i se devotează, uneori cu destul a:
vint, Multă sinceritate în traducerea imprestunilor, a unora nemal, căci,
cum e de pildă întrunul din cete citeva „Peisaje“, impresia e redată
fals: tonuri crude, uneori prea intense, alteori slabe, valori şi armani `
conlure. Se pare că pinza „Liliac“ e singura care intruneste mal mie
caliläji. Celelalte ar mai trebui reluate,
AL Szatmary. Printre artiştii afirmaţi în timpul din urmă, trebue
să numărăm şi pe d, Szalmaiy, ale cărora „interioruri” par a fixa o
notă specială In pictura noastră. Cunoscător al meşteşșugului pictoral, d.
Szatmary ne prezintă un număr de pinze, din care dacă nu se întrevede —
un avini În concepțiune, o adincire a lucrurilor, răsare totuşi un senti-
ment dellcat, care reprezintă pentru nof o îlre de artist.
Vorbind despre daa cu ocazia precedentei expozițiuni a acestul
artist, spuneam că cele mai multe din iucrările sale Îţi dau impresia că
artistul acesta, făcind pictură, ate aerul că se distrează, Nu vezi la din-
sul hotărirea de n ataca un subiect cu toată energia, şi pe care să-l ur-
mărească, să-l dezvolte pănă la stirii, Aceasta mă face să cred că d,
Szatmary nu va ajunge niciodată să ne dea „tne oeuvre de potter,
cum s'ar zice, Aşi îi fericit să mă ‘ngel, tocmai pentrucă văd în d Szat-
mary un artist de talent; şi cum grozav ducem lipsă de acest sol de
artişti, ar îl bine ca viitorul să consacre în d. Zatmary aceia ce eu Am e-
zitat să-i profetizez. „Cap de expresie* e o bună pinză, de mn colorit
savant şi de o armonie reuşită, Sincer redat, „Un colj de grădină: e
singura pinza în care artistul a stăruit mai mult cu studiul valarilor. De
asemenea, „Fiori de tulănică* mi-au atras atențiunea prin culoritul tor
cald şi străveziu,
Cu ceva mai mult spor ia muncă, şi cu o mal atentă cercetare a
valorilor, cum şi mai ales cu o adincire a subiectelor, d. Szatmary va pa-
tea, cred, risipi toate indociile în viitorul d-sale, Aşteptăm deci viitoarele
exnoziţiuni ale acestui artist de talent.
Ludovic Basarab, Di. Basarab, impreună cu d, Petrescu: Mogoş,
locotenent, şi D-na Adela Jean, au intocmit o expoziţiune de pictură în
' rotonda Ateneului. Ar îi tăcut mai bine d. Basarab, dacă s'ar fi produs
singur, lipsindu-se astfel de vecinătatea d-lui locotonent Petrescu-Mo-
Sos, care oricită bunăvoință ar avea, rămine acela ce este: un
amator. Poate că apropierea lucrărilor d-lui Mogoş mu ar fi stricat
atita luczările d-lui Basarab, dacă dan s'ar îi prezintat cu lucrări mal
serioase, fle chiar în genul d-sale denneristic. Cel puţin altă dată pu-
team admira munca aceia de schimnic din lucrări ca „Fluturi“ şi „Bilete
de bancă”, Acum însă attistul aduce un număr de pasteluri reci , lip-
CRONICA ARTISTICA wT
site de viață, cum şi un număr de portrete-minlaturi, asămânătoare cu
zigrăveliie În emaii din unele medalioane,
Ce pot spune despre această a doua expoziție a d-lui Basarab 2
Ce aşi putea spune, cind de dala asta lipsesc tocmai acele lucrări, care
ap numai că fixează genul în care lucrează acest artist, dar care con-
stituesc aproape unica valoare dacă pot zice, a expozițiilor d-lui Rasa-
rab? Nu voim să vedem în d, Basarab, decit căutătorul meticulos al
amănuntelar dintr'a natură moartă, şi întaceastă privință să ne interesim de
conştiinjiozitatea, cu care d-sa se sch faţă de pretenţiunile genului aşa
numit trompe fosil, Prin urmare, atita vreme cit acest fel de lucrări tip-
sasc dintro expozitiune a d-sale, nu vom insista asupra altor lucrări,
care de altiel nu au nici o însemnătate, „Iconastas* e o lucrare decorativă,
asupra căreia ne-am spus cuvintul altă dată. Ceis ce am mai putea adă-
oga è că d. Bassarab continui să vadă o operă de decorație bizantină
in iconostasul acesta, ceia ce inseamnă că d-sa se ține încă departe de
arta bizantină,
D Petrescu-Mogoş, locotenent, expune citeva lucrări alături de
d Basarab. Un cuvint mai sspru, o judecată mal severă, ar jigni poale
amorui-propriu al acestui entusiast amator, care nutreşte o atit de mare
dragoste pentru arta picturei. De aceia mă voi feri să critic lucrările d-sale,
aşa cum 0 fac cu artiştii noștri; mă voi märgini să spun numai că spre-
ciez întotdeauna înclinările, pe care le arată pentru artă acei ce nu sint är-
tişti, Felicit chiar pe d, locotenent Petrescii-Mogoş că işi petrece pufineie
ore libere, pe care i le lasă serviciu! militar, minulnd penelul, De cit e
bine ca asemenea mici lucrări, făcute cu scop recreativ, să nu fe prezin-
tute intr'o expoziţie, şi incă in Ateneu. Pentru a te produce în public
se cere ceva mai mult decit poate di d, Popescu-Moguoş, care, aşa cum
apare în expozițiunea d-sale, se arală numai ca un amator, care dibue
încă şi care lzbuteşie citeodată, ce-l drept, să nimerească citeva tonuri.
Sfătuim sincer pe d. locotenent Petrescu să ție aceste lucrări in
edain d-sale de studiu, unde, desigur, vor H ferite de privirile acelora care
nu ştiu să fie obiectivi decit atunci cind chemaţi să vadă o 'pinză vor
găsi în acea pinză oarecare intențiuni de artă, sau cel Dun meșteșug.
La d, Petrescu nu se vede nici una nici attit, a
Despre lucrările doamnei Adela Jean nu pot spune nimic, de oa-
rece d-sa a renunțat de a reexpune lucrările sale, In urma cunoscutu-
lui accident din sala Exarcu.
Spiridon Antonescu,
Cronica Externă.
Situaţia în Balcani.
Situația tot mu se limpezeşie în Balcani. In unele părți greutățile
'sau înlăturat, dar în altele elè se ingrâămădese mai numeroase decit
oricind, şi deasupra lor, temerile de răsboiu pluiesc, aliate ca sabia
amenințătoare a lui Damoctes. Că lucrurile se trăgănesc, justilicinul
astfel toate speranţele caşi toate grijile, e firesc.
Problemul balcanic nu putea să scape de contagiunea trăgâneleor
orlenia!e, şi, trebue să fim drepţi, nici exemplul, care s'a dat Statelor Bal-
canice de câtră Puterile Europene, nu era de natură să stirpească la éle
permenul înnăscut al aminărilor.
Aşa fiind, nu putem să vedem, deocamdată, in ce sens se va re
zolvi definitiv chestia balcanică, şi, deci, singura noaslră năzuință va fi
să determinăm situația, aşa cum se prezintă In momentul de faji.
Două lucruri caracterizează starea actuală : Pe deoparie nercugita
acțiune a marilor Puteri, şi pe de altă parte încercările, în parte reuşite,
ate Stalelor din Balcani, de a rezolvi ele, direct, incidetele la care eve-
nimentele din toamna trecută au dat naştere. Zo
AcẸunea marilor Puteri n'a reuşit. Marile Puteri gan închipuit,
încă odată, că destinele Orientului stau în minile lor Şi, cu toată inde-
lungata experienţă a trecutului, n'au vrut să le convingă că chestia Ori-
entului mu poale fi rezolvită decit de naţionalitățiie, care locuesc în
acest colţ al Europei.
Cel dintâi gind al Puterilor fusese să convoace o conferință inter-
națională, care se dea dezlegarea cuvenită tuturor chestiunilor ce se i-
viseră în Balcani, Sint vii încă în mintea tuturor călătoriile întreprinse în
acest scop de cătră ministrul afacerilor străine al Rusiei, d. Iswolsky. Sfor-
țările lul n'au lost Insă încoronate de succes. La Paris, caşi la Londra, el
a fost întimpinat cu multă căldură. Părerile iui erau şi părerile guver-
nului francez şi ale cabinetelor din St, James, La Berlin recepţia a fost
cordiată, dar ideile emise de d. Isvolsky nu erau împărtășite decit ia
parte de Wilhelm I şi de Cancelarul său. Adevărul e că Germania se te-
mea clo conferinţă internaţională, impunind Austriei prea multe compen-
sațiuni, să nu dea o nouă lovitură prestigiului triplei alianţe, şi să nu in-
tărească astfel, din nou, apropierea deja aşa de impunătoare dintre An-
glia, Franţa şi Rusia, j
CRONICA EXTERNA 105
Vâzind că considerațiuni de politică generală europeană, cu lotul
sirăine problemelor speciale din Balcani, impedică orice înțelegere în-
tre Puteri, țările interesate au căutat să negocieze direct între ele şi să.
ajuagă, fără a mai recurge la intervenţia nimănui, la rezolvirea probie-
melor, care ie despărțiau,
Acest mod de a vedea convenea poate mult Statelor dir. Orient,
care au fost In totdeauna cam enervate de pretenția aceasta a marilor:
Puteri, de a le pune sub epitropie,
În mare purte chiar, criza cate izbucnise In Orient, işi avea obir-
șia în dorinţa Turciei de a scăpa odată de amestecul marilor Pateri in
treburile el. Jar Austriei, deasemenea, acest mijloc de a proceda nu
li putea fi decit prieinic. În primul rind îi înlătura o umilință, căci arti
fost o umilință pentru ea ca marile Puteri, întrunite într'un congres, să
ciuntească ceva din ioloasele pe care ie obținuse, In dauna Turciei. In al do
ica rind, ştiind că Germania stă la spatele ei şi că o va susține, Aus-
tria nu se mai shia să albă o Indrăsneală, care poate că l-ar fi lipsit alt-.
mintrelea, O singură putere nu se bucura de această soluție: era Serbia.
inegalitatea era prea mare, din toate privinţele, intre ea şi inie Aus-
tria; pènttuca să poată nădăjdui vre-un bine dela negociaţiuni directe,
Peniru ea singura scăpare, singura licărire de speranță, era că Puterile.
să smulgă Austriei garanţiile, pe care ea le socotea, şi cu drept, de o
hotăritoare însemnătale pentru existența ei naţională.
Dar cine era să se oprească la Serbia, cind interesele ei nu se
potriveau cu Interesele altora, a celor mai mari şi mai tari. Dreptul ces
ior mai tari nu cunoaşte induioşări, oricit de legitime ar fi ele, și trăim.
incă, din nefericire, în vremurile acestui drept,
Dar, ducă acțiunea marilor Puteri nu a reușit, at îl nedrept să
spunem că a fost lără de nici o influență. Ea a exercitat o influenţă.
asupra desvoltării ulterioare a evenimentelor din Balcani, şi chlar o in--
fluentă binefăcătoare.
Întâi, Puterile, deşi n'au reuşit să convoace un congres, au mè-
nifesta! însă cu atita tărie dorința lor ca pacea să nu fie turburată, şi
s'au arătat atit de hotărite să recurgă la intervențiunile cele mai ener-
gice, dacă cumva cineva ar vrea să lurbure pacea, încit toți acei care-
plânuiau să pesculască în apă tulbure au simţit că ceasul lor n'a sunat,
şi toji acei care simţenu gusturi răsboinice au înțeles că se cuvine sò,
sa potolească şi să stingă repede orice porniri de acest fel, care ar frä-
minta sufletele lor, prea lesne infiăcărabile. Şi acestei influenți se dato-
reşte, firă îndoială, faptul că pacea a putut, cel puţin până azi, să bi-
rue În Orient demonul răsboiului. Al doilea, odată ce ințelegerile se
vor stabili dizect între Puterile interesate, tot va trebui să se întrunească.
un congres internațional, care să ratifice aceste înțelegeri, să modifice-
părțile din tractatul din Berlin, părţi care au căzut în desuetudiie, sans
azele care nu mai corespund cu realitatea lucrurilor.
Jro VIAȚA ROMINEASCA
a EE e a aa
Astfel schimburile de vederi care an avut toc între Puteri pot fi
considerate ca preludiul necesar al acestei conferințe, iar fnptal că Intre
puteri există o atmosferă de pace şi de solidaritate este cea mai bună
chezăşie că şi hotăririle conferinței vor purta mal puţin stigmatul forței
brutale şi mai mult pe acel a! umanitarismului, şi că coloritul bismar-
kian al tractatului din Berlin va fi puţin decolorat prin aspiraţiunile pa-
cilice i solidariste, care sint din zi în zi mai scumpe celor ce au azi
răspunderea destinelor internaționale.
Aşa fiind, Puterile interesate au inceput direct negociaţiuniie, a-
proape simultan. Austria a intrat în discuţiune cu Turcia, şi Turcia cu
Bulgaria. Dar pe cind unele din aceste negociațiuni s'au stirii repede
şi cu bine, şi anume negociaţiunile austro-turceşii, celelalte se trăgănează
şi au inat chiar, de cîteva zile, o tormă ingrijitoare care, fără concesi-
uni mutuale, fără multă bägare de seamă şi mult tact de o parte şi de
alta şi, în sfirsit, fără o stăruitoare şi energică presiune a marilor Pu-
teri, poate duce la un conflict armat dintre Turcia şi Bulgaria; un con-
flict de o mare gravitate, şi prin el însuşi şi prin repercuţiuulle pe care
le poate avea asupra întregii situsțiuni din Orient,
Dacă înțelegerea s'a stabilit atit de lesne între Austria şi inire
Turcia, e nu numai fiindcă Turcia a dat dovadă de o admirabilă in-
jelegere polilică şi de un simţ foarte sigur al realităţilor, dar şi fiindcă
Austria a ştiut să nu fie prea pretențioasă şi preg încăpăținată, Austria
a inteles că o dată ce Turcii vor vol să se ințeleapă cu ea, e o datorie
pentru dinsa să nu se agate de amănunte, şi imediat a dat o indemini-
tate de 120 de milioane, a renunțat Ip poşiele şi telegrulele nustriace
care funcionan în Imperiul Ottoman, şi s'a supus ia reducerile vamale
cerute de Turci. Nu mai vorbim de Novi Bajaz, pe care l'a evacuat
după cum făgădulse dela Inceput. Nu e vorbă, ni se va răspunde că
Austria a fost silită să fie mal marinimoasă decit ar îi dorit să fie,
fiidcă Turcii avusese ințiilepciunea să bolcoteze toate produsele austriace
şi să pricinuiască, astiel, monarhiei Habsburgilor nişte daune ati de
mari, incit aceasta ar H primit orice i-ar fi cerut Turcii.
Nu trebue să uităm însă că Turcii aveau şi ei o mare nevoe de
cele ce cereau dela Austria, şi că dacă Austriacii n'ar fi fost In acel
moment însutleţiți de un spirit sincer de conciliațiune, s'ar fi putut tre-
pana lucrurile spre dauna tuturora.
Acelaşi spirit ar trebui së însujtețească azi şi pe Bulgari.
Totul se reduce acolo Ja evaluarea in bani a drumului de fer din
Rumelia, fapt care a fost dealtmintrelea origina întregului conflict balcanic,
Mărturisim că pretenţia Turciei de a cere acum o rectificare de frunta-
tarie nu este tocmai o formulă fericită pentru nişte negociatori, care În
împrejurări delicate urmăresc totuşi ajungerea la o comună ințălegrere,
Dar poate că şi Bulgarii uită prea lesne că Turcii au să se plingë de
«i, şi nu ei de Turci, căci ei s'au declarat independenţi de Imperiul Otto-
CRONICA EXTERNA tu
man, şi, anexînd definitiv Rumelia, au rupt ultimele legături de drept
dintre Sultan şi această provincie, că tot ei sint acei care au vrut să-și
însușească, —nu vrem să discutăm aci dacă motivele lor nu erau pănă la
un oarecare punct îndreptăţite, —o linie terată care, după stipulațiunile
exprese ale tractatului din Berlin, era a Turcilor,
Prinurmare, nu se poate să vii acnm şi să declari că consimți la o
indemniiate de atita să, spui că nu dau nici un ban mai mult, şi că acesta
D este ultimu! cuvint. Mai întăi, folosele pe tare Bulgaria le dobindeşte
din nouă ei stare civilă, sint nişte foloase morale şi materiale prea mari
pentru a se putea cîntări eu citeva nenorocite de milioane, şi pe urmă
bici nu e frumos ca o ţară să-și aşeze viaţa neatirnată pe socoteli de
camatari, care sint cel mult admise între negustori la desiaceri de tova-
tâşii, dar care chiar şi aici, cind se ivesc, rămîn mici procedeuri prin exce-
lenți antipatice, lată de ce nu e bine să se tecurgză nici la mobilizări
de trupe, nici la mici hărțueli de graniţă, nici la ultimaturi. Dacă popo-
tu! bulgar voeşte răsboiul, vo spue lămurit, să nu joace Insă comedia
ipocrită a unor neşociaţiunei insufletite de cete mai paşnice scopuri. Vi-
torul poporului bulgăresc nu poate îi legat de aminunteie meschine, în
care s'au incurcat azl negociațiunile turco bulgărești.
Avem, dealtmintrelea, speranța că sforțările de pace, cu care s'a
insărcinat Rusia în conflictul de față, vor reuşi să convingă despre acea-
stu pe pe Anc?
In cit priveşte pe Turci, el ou mai au nevoe să fie convinşi.
Nici mu poate un popor să dea un mai frumos exemplu de răbdare
şi de spirit de împăcăciune, decit cum l-au dat Turcii. Dacă l'ar îi dat
Humai un popor, mar fi de mirare, căci pe cine l-ar mira astăzi, de
pildă, dacă Danejii întrun conflict s'ar arăta oameni de pace şi de In-
ies, Dar ceia ce e uimitor, e că acest exemplu să lie dat de o revo-
luţie. Caracteristica revoluționarilor e ca singele să le bată mal iare fri
vine, ca mintea să le fie mai aprinsă, ca răbdarea care a trecut prin
Sien încercări şi prin atitea primejdii, odată hiruitoare, să nu mal cu-
nosc ingăduială, ca imaginaţia bogată, obişnuită cu toate visurile şi
cu toate indrăsnelele, să nu se poată încovăia la nevolle cam pro-
zaice ale vieţii practice. Revoluţionarii nu ştiu de obicei să se coboa-
te Ia realitatea lucrurilor, ei plutesc şi după isbindă în farmecele uto-
piei lor, pe care şi-au făurit. Revolujionarii Turci însă n'au nici una din
aceste trăsături caracteristice mentalităților revoluționare,
in tot ce au făcut este o ponderaţiune de oameni Imbătriniţi in
‘contactul realităților este un simţ a! realităţilor, demn de cei mat
practici politiciani, Rațiunea, le domină în totul imaginaţia, iar violen-
tele şi nerăbdarea par tot atit de străine de dinşii, cași focul de apă.
Revoluţia turcească nu se prezintă ca revoluția unor asupriţi, ci ca
revoluţia unor inţelepţi. Nici o prejudecată nu Intunecă raționamentul
lor. Au înțeles ca cela ce e perdut de mult de Turcia, fie chiar nominal,
e perdut deabinelea şi că ar fi o luptă deşartă dacă ar fi să rivneşti la astfel
„je recuceriri, El şi-au concentrat deci toată atenţia asupra părților cate ou
mai rămas în Imperiul Ottoman, pe ele caută să le întărească cit mal
+
| |
bine, să le inzesireze cu o viaţă democratică şi cu o administraţie cinstită, |
In negociațiunile lor nu urmăresc altceva decit să'şi asigure cit mai multe
foloase, care să le slujească la această operă pe care o ţinlesc cu o
metodă şi cu o tenacitate pe cil de liniştită, pe atit de demnă de admi-
rațiunea noastră,
De cite nenorociri n'ar H fost scutită omenirea, dacă revoluționarii
ar Îi înţeles pretutindeni rolul Tor în acest felt..
Dar, caşi cum Turcii ar vrea să dovedească că toată revoluția lor
este cu totulalitel decit celelalte revoluțiuni, şi Sultanul ne dă un spectacol
unic în felul său. Abdul Hamid n'a luat în serios rolul de suveran cons-
tituțional şi democratic, şi joacă acest rol cu o măestrie întradevăr sur-
prinzătoare, E extraordinar ca acest om, care a fost 25 de ani şi mai
bine tiranul oriental în toată groaza lui, să aibă în personalitatea Ini des-
tulă complexitate pentru a găsi şi însuşirile care se cer rolului, de obicei
cu desăvirşire opus, autocraților Invinşi de cătră o revoluțiune, cind reu-
şesc să'și scape capul şi cind se transformă în mici creaturi nenorocita,
care urmează zăpăcite şi fără de pricepere curentele nouă. Şi metamorioza
jul e în uneie părţi ciudată de tot. Acest om, care nu îndrăznea să se ariile
nimănul, care cind mergea Vinerea la Selamlic mobiliza o adevarată ar- |
mată de poliţişti şi trecea, chiar printre ei, numai În goana cailor, care se
temes şi de corpul diplomatic, care era cuprins de o spalmă bolnăvicioasă,
numai la auzul cuvintului „dinamo“, care se speria pănă și de umbra lui
cind rătăcea în palatul său dela Yidij, transtormat înlr'o adevărată fortifi-
cație,—acest om circulă azi In mijlocul poporului, s'a lepădat de toate
precauţiunile polițienești, dă mese depuiaților, vorbeşte cu ci fără nici us
ceremonial, H farmecă une-ori prin viociunea inteligenţei sau prin afabi.
litatea lui, primeşte reformele cuo bucurie aparentă şi dă exemplul me-
todelor nouă, ori de cite ori o poate. Să fie dibăcie ca să nu-l bănuiască
tinerii Turci, şi la adăpostul acestor nebănueli să pregătească vre-o reiti-
toarcete la regimul personal? Să De înțelepciunea, priceperea justă că o
altă politică nu mai e azi posibilă în Imperiul Ottoman? Să fie pur şi
simplu spirit de conservare ? Teama dea nu-şi perde viaţa sau tronul, dacă
mp ciştigă Increderea tinerilor Turci, să fI stins |n el toate celelalte temeri 3
Oricare ar îi ipoteza pe care am admite-o, şi fie că toate ar
contribui în parte la metamorfoza lui, e destul că Abdul Hamid ni se ata-
tă ca o personalitate foarte puternică şi nespus de interesantă. Nu ne-am
mira dacă noaptea, cind grijile situațiunei Orientului îl împedecă de a
dormi, cînd din innălțimile Yldijului, se desfăşoară In faţă țărmurile
majestnase ale Bosforului şi cind priveşte luminile care veghează peste
Constantinopole, care se odihneşte la picioarele lui, —nu ne-am mira dacă
în aceste clipe el se minunează singur de extraordinara sa soartă, şi dacii
nu surprinde cite odată la colțul gurei sale increţitura unul suris plin de
ironie peniru acei oameni, care nu l'au putul împedeca, ca chiar invins,
ei să râmle tot un învingător.
112 | VIAȚA ROMINEASCA
LO Duca
Scrisori din Bucovina.
Douăzeci şi cinci de ani de activitate culturală. —Jubileul
„Şcoalei Romine” (1883 —1908).*)
Societatea culturală „Şcoala Romină” şi-a serbat în zilele de 19 şi
2) Decembrie ale anului trecut jubileul de 25 ani de existență şi activi
vitate rodnică. Serbările, la care s'au adunat mulți oaspeţi din toate col-
{urile țării, la care a fost de față şi sărbătoritul scriitor M. Sadoveanu, au
inceput Simbătă sara, sară întrebuințată pentru cunoştinţă, s'au continuat
adoua zi cu un te-deum oficiat la vechea biserică a Mirăuţului şi după masă
cu o şezătoare literară, şi s'au încheiat cu reprezinlarea dramei istorice
„Zorile“ de St. O. Iosif. Serbările au avut o reuşită complectă,
Societatea jubilară „Şcoala Romină“ fiind una din societăţile noas-
tre fruntașe, şi al cărei istoric cuprinde o parte bună a întregii noastre
vieţi cuiturale din ultimii 25 de ani, o parte bună a frâmintărilor şi sbu-
clumului nostru câtră n viaţă mai luminoasă, —volu schiţa în lintamente
generale istoricul societăţii, activitatea desfăşurată şi rezultatele obținute
deis Infințarea el pănă în prezent,
Societatea „Şcoala Romină* este o societate culturală, Scopul ei
statutar este „înnaintarea învăţămintului la poporajiunea rominească din
Bucovina“, ideia înființării a purces deia d. Teodor Stefanelli, actual
consilier la curtea de apei din Leov, seriilor bucovinean fruntas, și dela
Stefan Stelureac, Jost profesor la liceul din Suceava și autor didactic.
„ldeia înființării acestei societăţi, —serie d, Stefanelli în monografia
amintiă,—o urmâăream eu şi cu fericitul profesor Ştefan Stefurenc încă
din anu! 1873, cind cu ocazia vizitării expoziţiei din Viena, avurăm pri-
lej să admirăm rezultatele strălucite dobindite de societatea nemţească
„Deutscher Schulverein“ și de societatea Cehilor „Matica Skolska”, care
urmărea acelaşi scop în Boemia,
„Aceste două societăţi erau lăţite peste tot leritoriul Austriei, unde
trăiau connaţionali de ai lor. Ele numărau membrii cu miile şi dispu-
neau de sute de mil de florini pentru ajungerea scopului lor eminamente
cultura! Din datele statistice, expuse de aceste două societăţi, văzurăm
cită activitate desvoltau Nemţii şi Cehii pentru innaintarea culturii În
masele poporului și cite sacrificii aduceau ei pentru acest scop. Cite
a Ce 7 le să fle larg şi bina informat nu numai despre
istorie secher SC ti. ei dente o arte bună a vieţii noastre din er
mii $5 de ani, sh citească exerlenta maonogrulie ilustrata, pe curo ~ ar o
actualul presedinta al società D D lie? ien ne poa eg GE
i ` osit ja e i
EK E ca fost membru al comiletulni cenieal vi al
ireețiunii lbrăriei,
113 , VIAŢA ROMINEASCA
scoli, cile grădini froebeliane întrețineau ci în părţile periclitate de des-
naţionalizare, şi cite sute de filiale aveau în toate părţile!
„Atuncia ne ziserăm amindoi că, după terminarea studiilor noas»
tre și după întoarcerea în țară, trebue să cercăm și noi să înființăm o
ocietate în Bucovina,“ 8
e wë în patrie, Stefureac fu numit profesor la Suceava, iar CH
fanelli petrecu ca judecător în mai multe părți ale Bucovinei; deabia la
; Suceava.
Aa Se oo pe lucru ca să realizeze ideia concepută incă
in timpul cind erau studenţi. După ce învinseră a mulțime de ege?
greutăţi care se ridică ori de cileori e vorba ca poporul romin din Bu-
covina să facă un pas înnainte, obținură aprobarea statutelor din partea
guvernului, În 14 Septembrie 1883, se Von în Suceava prima adunare
generală, lar în 16 Septembrie 1883 chiar comitetul central îşi tinu prima
sa şedinţă, „Prima şedinţă a comitetului central, — scrie d. Stefanelli, —la
care s'a şi constituit aceasta, s'a tinut la 16 Septembrie 1883, iaceptid,
cu şedinţa aceasta, viața şi activitatea regulată a societăţii. lar cind
comitetul cenlral, scurtă vreme după aceia, incepu să împărțească pri-
mele ajutoare precum ` cărți, haine, încălțăminte şi bani pentru gardă,
şi cînd holäri să plătească şi banii şcolii pentru elevii ce nu eran în
stare sii facă aceasta, alunci cea mai adincă mulţumire sultetească stră-
luci pe faţa fiecărul membru din comitet, şi o bucurie si o satisfacţie du-
ioasă ti cuprinse pe op, Era întâiul prines adus de societate pentiu
binele şi innaintarea neamului rominesc din Bucovina”. D
Spre a putea urmări frumosul scop fixat prin stalute, societatea
avea nevoe de mijloace materiale bogata ; acestea şi le-a procurat „prin
incasarea de taxe dela membrii săi, prin aranjarea de academii, yezi-
tori literare, reprezinlări teatrale, baluri, concerte şi alte patreceri sociale,
prin colecte şi tombole, prin daruri oferite de oricine“,
Societatea „Școala Romină*, avind de scop progresul cultural al
poporului romin din Bucovina, s'a interesat de învățămtatul rominese
din țară, sprijinind învăţămintul național de toate gradele, Primar, se-
cundar şi superior. Activitatea ei de căpitenie şi-a concentrat'o insă Ste
cietalea asupra secțiilor romineşti defa liceu! din Suceava, teusing să
facă din ele un focar de cultură națională, Blajul Bucovinei, i
După stăruințe de zeci de ani, sa deschis în snu! 1860 in Su-
ceava un gimnaziu,—al doilea in Bucovina, primul a fost cel din Cer, .
năuţi.—ecu cheltuiala fondului retigionar, şi de aceia i sa zis gimnaziul
preco-orientai. Acest gimnaziu trebuia să fie, după „dorinţa Rominilor,
rominesc, adică cu limba de instrucție romină, dar lipsa de cărți didac-
tice cu Lex romin și de profesori calilicați peniru limba romină a
făcut lucrul acesta deocamdată imposibil. Abia douăzeci de ani mai
iirziu, pe la 1881, se deschise după multe cereri, prima clasă a secției
tomine cu 47 elevi. În această clasă toate materiile de siudiu se pre»
dau în limba romină, Profesorii romini erau deja cițiva ; cărțile didac-
SCRISORI DIN BUCOVINA
143
Dee lipsiau insă cu desăvirşire. Mulţi profesori işi făceau cursurile după
inanuscripte, alţii le făceau în nemţeşte, iar elevii trebuiau să răspundă în
romineşte, Cu timpul, unii profesori compuseră sau traduseră unele din
„cărțile trebuincioase, celelalte se imprumutară dela liceele romineşti din
Ardeal. Între autorii de cărţi didactice, merită un loc de frunte prof
Stefan Stefureac, care a compus cărţile de cetire pentru cursul inferior,
sare st întrebuințează şi azi,
Existenţa claselor paralele romine dela gimnaziul Sucevan era
insă deta Inceput primejduită, în primul rînd, din cauza frequenței siabe,
„ate îşi avea totuşi cauzele sale. Una din aceste cauze era lipsa de şcoli
primare, din absolvenţii cărora s'ar fi putut recrula băeţii buni pentru
gimnaziu; satele romineşti erau sau lipsite cu desăvirşire de Şcoli, sau
„Aveau şcoli cu cite o clasă, maximum două, luctind cu o mulţime de
neajunsuri ca ` localuri insuficiente şi nehigienice, lipsă de puteri didaca
dice calificate, lipsă de material didactic. Voind să asigure viitorul clase-
ler paralele romine, unica noastră speranță întrun viitor mai bun, şcoa-
la romină şi-a îndreptat atenția spre școala primară şi a lucrat cu fapta
si cu sfatul pentru ridicarea ei la nivelul dorit. Pentru şcolile primare,
societatea a cheltuit mii de coroane, Pe de o parte, a lucrat perie cre-
area de şcoli primare prin satele romineşti, pe de altă parte a ingrijit de
„reşterea de învățători harnici, sprijinind cu bani o serie de tineri care
s'au dedicat carierii Invățătoreşii, Intr'un period de 10 ani, dela 1884 ia
1895, societatea a cheltuit pentru sprijinirea acestor tineri suma de
:10.000 cor.
Spre a spori numărul elevilor omini la gimnaziul din Suceava,
societatea n'a aşteptat până ce elevii susținuți de ea la şcoala normală
să ajungă învățători şi să ingrijască pentru alimentarea claselor romine cu
¿levi romini, cl ca a intreprins și alţi paşi. A votat învăţătorilor har-
nici, care se prezentau cu un număr de elevi bine pregătiţi Ta examen,
ză încurajare, premii în bani, şi a cheltuit pentru scopul acesta vr'o
11000 cor. La 1895 societatea a incetat aceste premii şi a înfiinţat in Su-
ceava, pentru timpul vacanțelor, un curs pregătitor pentru elevii, cate,
dlupă vacanță, doreau să treacă examenul de primire, Acest curs există
Până azi şi a fost cercetat în decursul ae Cer de 500 elevi, care mat toţi
AU trecut examenul,
O altă cauză vajnică a frequenţii slabe a claselor romine dela ti-
„zeul tucevan era şi Silrăcig mare a păturii țirăneşti : unica aproape din
„Sire se putt recruta populațiunea claselor tomine, căci intelectualii noş-
Añ s'au ferit mult fimp de a-şi trimite copiii lor la un loc cu cei de tä-
tän, În secţia romină, preferind a-i înscrie în secţia nemţască, şi dove-
Aind este! puţină solidaritate naţională, şi Incă mai puţin simţ național.
Şi în direcția aceasta a desvoltat „Şcoata Romină" o activitate rodnică.
“Ea a ajutacat copiii Sănmani, dar talentaţi, piătindu-le bani pentru gazdă,
taxele şcolare, îngrijind de masă, de imbrăcăminte, de ajutor mecical,
jar pentru a-i ajuta cu cărțile de studiu a crefat o bibliotecă, din care,
115 VIAȚA ROMINEASCA
în schimbul unei cotizaţii mici,—cei sărmani sint dispensaţi,— se împru-
mută toate cărţile de studiu. Pentra bibliotecă,—care are astăzi 1500 de
gumere,—a cheltuit societalatea suma de 8500 cor., iar multe cărți sint
donate de elevi. Pentru taxele şcolare a cheltuit 8000 cor, iar peniru
celelalte ajutoare cam 25000 coroane. În timpul din urmă, societatea a
deschis o masă a studenţilor, care a fost puntea de trecere la deschi-
derea mult aşteptată a internatului de băeți „Vasile Cociria*, Nici cu-
vintele cele mai frumoase nu ar putea să oräie influența binetăcătoare
ce-a avut-o activitatea societății asupra desvoltării claselor romine dela
liceul din Suceava, —ca cifrele din tablou! ce-l alăturăm :
Numărul elevilor liceului romin din Suceava, dela
1881/82— 1808/1909.
[ Anal genlar J | = |
| 1881—82 | 47 | E: |
| 1882—83 | 33 | 37 |
| 1863—84 41 i 27 | 25 i |
1084—85| 44| 35 | 34 | 23 |
| 1885—86 | 34 | d H
| 1886—87 | 23 | 25 | 34 | | |
| 1887—88 |. 38 | 21 |.15| 29| |
| 1888—89 | 26 | on, 17| 13}
1889—90 | 3: | 2:
1890—91 | 42 | 26! 19|
| 1891—92 | 43 | 3t | 27| 13
1892-93 | 66 | 33 | a2 | 22|
1893—94 | 63 |
Lk
KA
Zo
-
t
(E?
13
Ka
en
Léi
55 | 33 | 23 |
1894—95| 61| 353 | 46| 31 Ka N
1895—96 | 76 | 523 | s4! 38 |
l 1896—97 | 5t | 60| s| avi i |
1697—98 | 71 | 42| 47| 45] |
i 1898—99 | 70 | 53| 3B} | 30| | |
| 1899—00 | 60 | sa | 35 | 2 | | | |
| 1900—01 | 70 | 49 | 44| 20
11904-02| 72| 30 | 41 | 34]
| 1902—03 | 65 | 64 | 42| 29 | d
|
i 1903—04 | 65 | 63 51 | 30 | |
1904—05 | 68 51 | 53| 45| 25| 20|
1905—06 | 70 | 39| 42| 43! 40|
1906—07 | 90 | 53 | SL, 38 i 38)
i 1907—0681 B5 | 80 | 43 | 38 49 24
1908—09 | 151 | æt | 65
ra | 40 | 36
| 65| 46| în | 46| 25 | a7 |384
e—a
Se va vedea din acest tablou că muljămită școlilor primare, care
s'au înmulțit stit de mult, incit in prezent aproape nu-i sat care să
SCRISORI DIN BUCOVINA i17
aibă şcoală, şi s'au iinbunătățit mult față cu trecutul, mulțumită activităţii
desvoltate de invăţătorimea noastră, acţiune la care a fest pariaşă şi societa-
tea noastră, — numărul elevilor s'a urcat dela23 unde scăzuse în 1886-67 pănă
la 151 în 1908—909. Şi nu trebue să se uite că, pe cind înnainte cu citiva anl
aveam numai acest liceu, —la cel din Cernăuţi, nemtesc, inființat la 1808,
învățau numai puţini Romini, şi la cel din Rădăuţi, inființat în urma ce-
ini din Suceava, dar tot nemjesc, deși aşezat intrun district curat To-
mminesc, şi mai puţini, —la care învățau Rominii, mai ales fii de țăran,
astăzi avem un liceu cu secţii romine, în Cernăuţi, şi unul pe jumătate
zomin, în Cimpulung,
In ultimul an şcolar, singur liceul sucevan are 492 elevi romini.
CA s'a ajuns la această cilră frumoasă este în primul tind meritul socie-
tățil jubitare, ;
Numărul elevilor în secţiile romine se mărise, de susținerea celor
sirmani purta de grijă societatea, şi încă tot nu erau înlăturate toate pri-
mejdiile, care amenințau această instituție, ia care Rominii țineau ca la
ochii lor din cap. Am amintit mai sus că una din greutățile care s'au
opus introducerii limbii romine ca limbă de instrucție, îndată la foto,
{area liceului, şi care s'a ivit din nou ta deschiderea secţiei romine, era
lipsa de cărţi de studiu în limba romină, aprobate de Ministrul de ins-
trucţie din Austria. Am văzut că ia inceput profesorii intrebuințau ma-
nuale traduse şi cărţi imprumutate dela Ardeleni. Aceasta era numai
rovizoriu, Cind administraţia şcolară a Gott din nou la nimicirea acestor
secţii, pretextul au fost cărțile de studiu. Cărţile din Ardeal au fost o-
prite ca improprii pentru învățămint, şi existența claselor romine era din
nou amenințată. „Şcosta Romină* și-a făcut datoria. Profesorii romini
dela liceu au tradus sau a compus cărțile didactice, iar „Şcoala Romi-
nă” a cheltuit suma de 17.000 cor,, tipărindu-le, şi, în mai puţin de un
an, clasele romine au lost inzesirate cu cele mai necesare manuale, Lip-
sa aceasta Insă nu este nici azi pe deplin înlăturață, căci cărțile de stu-
diu cu text romin pentru cursul superior ne lipsesc, şi aceasta a fost şi
un pretext pentru administraţia şcolară de a nu deschide clasele romnine
superioare,
Aceste clase există acum, dar, atară de limba latină, religiune şi
limba romină, toate materiile se predau în limba germană, tocmai din
lipsa de cărți didactice cu text romin.
Se poate ințelege ce greutăţi au avut de invins înnainte vreme
absolvenţii cursului inferior romin, în cursul superior, unde erau arun-
cat la un loc cu absolvenţii secției nemțeşti şi trebuiau să urmeze toate
cursurile în limba nemțască, ei, care învățaseră pănă atunci numai pu-
lină gemaach,
De abia a fost întăturată o criză şi se ivi alta tot atit de amenin-
țătoare : lipsa de puteri didactice caliticute cu limba de instrucţie ro-
mină, Innainte cu vr'o 10 ani, a stagnat în mod inexplicabil, poate ca
d VIAȚA ROMINEASCA
ò urmare a situaţiei nefavorabile a anilor treculi, frequența la facultar
tea de litere şi filozofie. De tot puţini erau studenții romini, care se
dedicau carierii profesoral, Se năştea pericolul ca la liceul din Suceavă
să ije numiţi proiasori străini, aduşi din tastă Austria, care numai bine:
voltori nu ne puteau fi. Aceştia, necunoscind limba romină, nu puteau
ținea cursuri în secţiile rominc, şi existența Jor ar D fost din nou amc-
ninjat, Tot „Şcoala Romină” a fost şi aici mintuitoarea, Ea a sprijinit
studenţii, care se dedicau acestei cariere, şi a cheltuit în mai puţin de 10
ani, cu sprijinirea lor, suma de 12.000 coroane, Azi nu numai liceul
din Suceava, dar şi alte şcoli secundare din ţară au profesori tineri romini.
Din aşezămintele „Şcoalei Romine" am amintit mai sus internatul
de băeţi. Baza acestui institut a pus'o fericitul protopresviter din Ru-
şii-Moldoviţii, Vasile Cocirlă, care a donal peniru acest scop întreaga
sa avere în sumă de 40,134 cor. Internatul a fost inaugurat în toamna
anului 1906 cu 29 bäet, Azi el adăposteşte 50 elevi, cu a căror Intre-
finere se cheltueşte anual suma de 10000 coroane. A! doilea așezămint
de mare insemnătate este librăria şi tipogratia „Şcoala Romină* în Su-
teava, prima librărie şi a doua tipografie rominească din Austria. Cu
înființarea librăriei şi tipografiei, societatea urmăreşte un Intreit scop:
1) unul material: sporirea fondurilor societății, 2) unul economie : creş-
terea de comercianţi, de care avem mare lipsi şi 3) unul cultural, adică
răspindirea scrierilor romineşti şi desvoltarea gustului de cetit. Societa»
tea a închis în această Intreprindere un capital de 72000 coroane. Ulti-
mul bilanţ al ei, dela 22/X1, î907—1/X1, 1908, ne aratăo desfacere totală
in sumă de 86.963 cor, cu un profit aproximativ de 7.500 cor. In puținii
ani de cind există librăria „Şcoalei Romina“, ea a făcut dovada unui institut
de mare şi absolută necesitate. Dacă şi în privința celor două scopuri
dintăi n'avem de înregistrat, din cauza timpului relaliv scurt încă, pro-
grese simţitoare, rolul de agent de cultură naţională il împlinește cu mult
succes din ziua întăi, Această activitate de mijlocire intre publicul bu-
covinean cetitor şi scriitorii noştri, pănă acum cițiva ani în mare parte
necunoscuţi, s'ar putea urmări pe baza cărţii da comande a librăriei, şi
s'ar vedea că ca este considerabilă. Casele de editură ca: Minerva, So-
cecu, Sietea, Alcalay, altele din laşi, din Ardeal şi din alte părţi, desfac
anual cărţi pentru sume insemnate prin mijlocirea acestei librării,
in legătură cu altă instituțiune, am amintit că cel mai mare bine-
tăcător al societăţii a fost regretatul protopresviter Vasile Cociriă, cate
şi-a dăruit intreaga avere pentru un internat de băeţi. Dar el n'a rămas
singur; multe alte inimi calde i-au urmat exemplul. Din muiţii donatori
cu sume mari şi mici, amintim pe nolarul Atanasie Tarnouschi din Su-
ceava şi pe Ecaterina Vasilovici, sora mitropolitului Silvestru, care au
donat societăţii sume mari; ambii au repausat de cijiva ani,
Mare rol au jucat In gospodăria societății colectele aranjate de
membrii şi sprijinitorii el, care au adus societății venituri regulate, pănă
ce in timpul din urmă, slăbind interesul publicului pentru această so-
SCRISORI DIN BUCOVINA 119
cietate, Inmultindu-se considerabil numărul societăților de binefacere, care
se sdresează exclusiv la sprijinul publicului, mărindu-se peste măsură
contribuţiile, care trebue suportate de aceiaşi oameni, a secat și acest
izvor. Sprijinul mai slad acordat de public societății se oglindește și
în bilanțurite ei. La 1883/84, anul înființării, venitul a fost 3,015 cos,
TÜ bani, spesele 2,273 cor. 84 b: la 1896/97, anul cel mal bogat, ve-
nitul 15.384 cor. GÖ b, spesele 14,422 cor. 85 b., lar ultimul bilanţ din
1907/8 arată la venituii suma de 10,299 cor. şi la spese 10,092 coroane
65 bani,
in administrarea societății se află mai multe fonduri şi tondațiuni,
al căror scop şi fel de Intrebuințare este fixat prin actul de donațiune,
Averea societății reprezintă in prezent frumoasa sumă de 100.000 cor,
capital cuprins in realităţi, Ebrărie, lundaţiuni. Deta un capital inițial, în
sumă de aproximativ 1,000 cor., cit avea societatea în 1883, şi pină la
100,000 cor., după 25 de ani, e un drum frumos, dacă nu se uită sie,
cia care apasă toate straturile neamului nostru.
Nuimai dragostea nețărmurită a unor suflete generoase pentru prte-
gresul culturii naţionale, şi activitatea celor ce au condus societatea, pot
explica acest frumos succes, Cele 100.000 coroane nu reprezintă aye-
rèa adevărată a societăţii, căci alte 100.000 coroane, poate, au fost inire-
buințate pentu: scopurile societăţii, după cum s'a văzut din expunerea
de pănă acuma, şi aduc procente frumoase, căci societatea noaslă poate
spune cu drept că de sus, dela Vlădică şi pănă la opincă, In toate stra.
turile societăţii se attă bărbaţi, care au să mulțămească aceia ce sint azi,
sprijinulul acordat de ca.
Societatea „Scoala Romină* are şi filiale, şi anume: în Cemăuţi,
Storojineţ, Siret, Rădăuți şi Cimpulung; cea mal de samă este cea din
Cernăuţi, care desvollă o activitate rodnică, sprijinind elevii liceelor, al
şcoalei reale, dar mai ales pe cei din şcoala normală Superioară; nu
mei puţin şi filiala din Cimpulung, care s'a deciarat independentă, şi din
inițiativa căreia s'a daschis în Cimpulung o tipogratie şi o librărie romi-
nească, şi peste puţin se va deschide şi un internat. Si în Cernăuli e
vorba să se deschidă o librărie rominească. Societatea a avut odată mai
multe filiale, şi anume şi în satele fruntaşe ale Bucovinei; zece din ele
şi-an incetat succesiv activitatea lor.
Dela 1883 şi pănă in prezent au condus cinci preşedinji lucrările
societății, şi anume: George cav. de Popovici, Dimitrie cav. de Costin,
ambii proprieiari mari şi mari binetăcători ai societăţii, Constantin Co-
scoici, actual director la liceul sucevan, Simeon Florea Marian, regre-
tatul folklorist, şi forgu G. Toma, judecător şi scriitor.
Nu încape în cadrul unui articol ca să apreciem ce foloase a tras
cultura naţională a Rominilor Bucovineni pe urma societății „Scoala Ro-
mică“. Ne mulțămim numa! să spunem că, dela 1883 pănă azi, fața Bu-
cuvinel romine s'a schimbat mult spre bine,
George Tofan,
Scrisori din Ardeal.
Noul proiect de lege a lui Appony.— Încătuşarea
preoților.--Prigonirea învăţătorilor şi a presei.— Centenarul Şaguna.
Procesul cu Sirbii. Părăsirea proiectului contelui Andrăssy.
În ajunul sărbătorilor, ziarele semi-olicioase au publicat un nou
proiect de lege. Ei se referă la împărţirea ajutorului de stat („congrua“)
preoţilor nemaghiari. Aclua!a lege, privitoare la congruă, se vede că nu-l
mulţumeşte pe Appony. Ea nu cuprinde destule măsuri pentru a
face din preoţi o unealtă a guvernului. De aceia nobilul conte s'a apu-
cat sie reformeze şi viața preoților noştri. Devenind lege, proiectul lui
Aponny, cu siguranță, va face din cel mai mulți preoți nemaghiari simpli
funcionari de stat, destăcindu-! In chipul acesta de popor, aşa cum s'a
petrecut în Bucovina,
Conform acestui proiect, ajutorul de stal se va putea obține numai
pe baza unui certificat, eliberat de autoritatea comunală, Preotul cel mai
de omenie şi cu studii superioare, fiind excepţionat de notarul comunal,
nu va obţine ajutor, dacă notarul satului are excepțiuni în privinţa ati-
tudinei politice a preotului,
Nu vom mal putea avea deci în viitor preoți, care să meargă în
lruntea alegătorilor romini, la vot, pentu candidatul naționalist, căci, fără
indoială, nu se va găsi un notar maghiar, care să nu considere aceasta
drept un act nepatriotic, şi astfel să'! lipsească pe preot de ajutorul la care
are drept,
E vădit că proiectul acesta de lege constitue şi o ruşine şi o pri-
mejdie pentru cele două confesiuni romineşti din patrie, De aceia a
doua zi de anul nou prelații greco-catolici s'au şi Intrunit la Blaj, unde,
sub preşedinţia mitropolitului dr. V. Mihali, au decis să innainteze Bayer:
nului un memoriu şi să ceară ştergerea din proiect a părţilor periculoase
peniru biserica romină,
Produce nedumerire şi mihnire faptul că prelați bisericii greco-orto-
doxe n'au făcut şi ei același lucru. Intot cazul e un lucru trist că păstorii
celor două biserici romine nu procedează solidar şi unitar în acestă ches-
tiune vitală pentru neamul nostru, Ar trebui adică să se poarte şi in
o E -
SCRISORI DIN ARDEAL 124
potriva acestui proiect de lege aceeaşi luptă, care s'a desfăşurat impo-
sriva proiectului şcolar al Iui Appony.
Aceasta cu atit mai mult, cu cit şi prin recenta sa ordonanţă, pri-
vitoare la programul şcolar, Appony a impus alitea ore pentru limba
maghiară in şcoalele noastre confesionale, înctt pentru limba rominească
numai răminte nimic,
In ce chip, şi pe ce motive stat persecutați învățătorii nosiri con-
iesionali, ilustrează următoarea întimplare `
Inspectorul şcolar maghiar din Bihor a destituit şi apoi a dat şi
in judecată pe un învățător romi, pentrucă a găsit în şcoala acestuia
o carte (istoria biblică) „antipatriotică”, iar antipatrlotismul e că pe cu-
perta cârţii, oraşul unde s'a tipărit cartea (Caransebeş) nu e seris cu K
unguresc,
Invăţători meritoşi, care au servit in invățămint cite 20 —30 ani,
sub asemenea pretexte sint nenorociţi : datt în judecată şi luaţi la goană.
In ziua de 16 Martie biserica naţională romină va avea să se ju-
dece, la tribunalul din Timişoara, cu patriarchia sirbească din Carloviț, care
relază să predea 3 mănăstiri, care cad pe teritoriul diecesei Aradului şi
Caransebeşului, Patriarchia sirbească răspunde întrun mod insolent, ac-
tului de improcesuare al episcopatului romin. Ia loc să combată vre-un
argument, pe baza căruia episcopatul romin pretinde sus numitele mā-
năstiri, noul patriarch scrie în tonul celor mai şovinişte ziare maghiare,
vorbind de noi ca despre nişie nomazi, care nici odată n'am fi avut bise-
rică organizată, "si că toată cultura, aria şi cunoştinţele națiunii romine sînt
daruri sirbești,
Bine înţeles, episcopatul romin va repiica, Cu redactarea acestei
teplice s'a Insărcinat părintele arhimandrit şi vicar, Vasile Mangra, dia
Oradea Mare, distinsul nostru scriitor eclesiastic, „lar innaintea tribunatu-
lui din Temlşoara, drepturile bisericei romine, vor fi susținute de advo-
<atul Babeș din Budapesta.
+
După cum se aile, în ziua de 20 Decembrie s'au implinit o sută de
ani dela naşterea celui mai mare arhiereu romin, Andrei Şaguna. In
cele mal multe biserici ortodoxe, în primul rind în catedrale, s'au oficiat
cu acest prilej parastase, în amintirea reintemeetotului mitropoliei ortodoxe
tomine, Serbarea cea mare va avea insă loc in catedrala metropoli-
tană din Sibiu, în ziua de l4 Oct. a. Co CH prilejul deschiderii con-
183 VIAŢA ROMINEASCA
gresului naţional bisericesc. Din însărcinarea consistorutui mitropolitan,
profesorul Dr. I. lL.upaş a seris un studiu istoric asupra vieţii mitropo-
iitului Andrei baron de Şaguna. Până în toamnă, cartea d-lui Lupaş
va apărea de sub tipar, Tot atunci membrii congresului, 90 la număr,
din cele trei diecese, precum şi alți fruntaşi ai neamului, vor face pe-
lerinaj la mormîntul ini Şaguna, în Reşinar.
+
Prigonirile In polriva presei noastre sint tot mai intețite, Pe ziua de azi
a lost citat la judecătoria din Oradea, editorul „Tribunei“. Pe ziua de
30 c. este citat redactorul responsabil în a! 16-lea proces de presă, fa
răstimpul de astă toamnă incoace. Prigonită este de altiel ori-ce carte ro-
minească, Astfel, scriitorul acestor şire a fost citat pe ziua de Bobotează
la judele de instrucție din Oradea mare, care i-a adus la cunoştinţă
că este dat în judecată pentru agitație contra naţiunei maghiare, săvir-
şită prin cartea „/obăgia“. Judecătorul de instrucţie n'a ştiul să precizeze
un singur pasaj, care să cuprindă agitaţiune, ci s'a mărginit să spună,
că tendința cărţii este să agite pe romini în contra ungurilor.
>
Alaltăeri presa semi-ofioasă a adus ştirea senzațională că Andrăssy
işi retrage proiectul reformei electorale, celace însemnează abandonarea
cel puţin a votului plural. Aceasta din cauză că în Cameră proiectul ar
fi întimpinat o opoziţiune formidală. Chiar prezidentul dietei, Tusth Par fi
combătul. Cel puţin aşa rezultă dintr'o declarație a sa, făcută "nainte cu
o săptămînă. Fruntaşul kossuthist spuse anume, că țrebue Incheiat pace
cu naţionalitățile, ceiace nu se poate de rit pe baza sufragiului nni-
versal (vol egal şi secret). „Magyar Hirlap” şi „Budapesti Hirlap* s'au
năpustit atunci asupra lui lusth, dar acum tot ele mărturisesc, că refor-
ma proiectată de Andrăssy n'ar fi întrunit majoritate,
10 | 23 Ianuarie 1909, l. Russu-Şirianu,
Miscellanea.
SERICENTENARUL UNIRII.
Zina de 24 lanuarie, cu prilejul căreia d-nii losii şi Anghel au
scris frumosul poem, pe care îl publicăm în No. de faţă, a fost serbăto-
ră cu mullă însuflețire de toaiă tara.
Corpurile legiuitoare au votat un credit de 300 mii lei pentru ri-
dicarea statuei pentru veşnicirea zilei de 24 lanuarie 1559,—in care de-
sigur, şi figura primului Domnitor al Rominiei, Cuza-Vodă, îşi va găsi
locul ce i se cuvine; Regele Carol a {inut la banchetul dat sfetnicilor
Säi în această zi, să închine un pahar, în Slava Alesului Rominilor, de
acum jumătate de veac; în toate capitalele de județ, dar mai ales în
Bucureşti şi laşi, au avut loc multe serbări, conferinți, spectacole, In-
truniti, etc,
Repgretăm însă, că wau lipsit şi cite-va note de discordie şi ură
ce tocmai în această ziau fost mai ne D locul lorca ori-cind.
MOARTEA LUI COQUELIN AÎNE.
Marele artist dramatic francez Constant Coquelin, pe care faima
il consacrase sub numele de Coquelin Ainé, a murit pe neaşteptate in
vristă de 68 ani, in culmea unei glorii neintrecute. Şi-n lumea toată
veslea aceasta a trezit o sensaţie adincă.
Într'o modestă pilărie din Boulogne-sur-Mer a crescut Coquelin,
păzind cuptorul de pine şi ironia,—de care soarta nu se arată spirchta, -
a tăcut ca de multe ori, în anii lui de tinereţă, cind studia la Conser-
vatorul din Paris, să-i lipsească tocmai pinea.
Dar omul, care-n copilăria lui, captivat de vre-o tiradă eloquentă,
pe care-o recita cu voce tare, lisă să se ardă pinea-n cuptorul dat lui
în grijă, a cunoscut în curind renumele şi gloria imbătătoare.
Numele lui vagabondă în toate țările, vestind întregii lumi de spi-
ritul lui „gaulois*, ŞI ca un simbol ai tăriei, cu care Coquelin stăpinea
generaţia sa, e grandioasa solemnitate a iamormintării sale, cind după
cosciugul său urmau În convoi numeros puternicii zilei... În ce indepăr-
lată ceaţă se par vremurile cind, pentru Molière, era nevoe de cerşeto-
ii ua petice! de pămint spre odihna lui de veci |
12 VIAŢA ROMINEASCA
ÎNCĂ ODATĂ.
Mai mulţi cetitori ne întreabă pentru ce nu răspundem la unele d-
lacuri îndreptate împotriva noastră,
Dar cind am lăsat fără răspuns vre-o obiecţiune sau critică de idei?
Nu relevâm insă şi ne lasă indiferenți personalitățile şi injuriile,
cari nu dovedesc nimic şi nu pot interesa pe nimene.
E adevărat că am făcut din cind în cind excepţie cu d. N. Jores,
väre "al permile adesea luxul de a cobori discuţiunea pănă la un nivel
meobişnult chiar in publicistica noastră, şi care nu înțelege „polemica“
dech ca insulte şi personaliiăți—dar d. lorga, cu loate micimile şi
scăderile sala, remine un cm ce a adus servicii reale gtiinții noastre isio-
tice, şi o e însemnată Doch În viata noastră culturală, Deasemenea am
elevat unele „flori de. polemică” ale d-lul Aurel C. Popovici, pe cari
le-ar puica iaviiia chiar d. lorga,—dar şi d. Popovici a jucat odată un roi de
Munte în politica Rominilor de peste munţi.
Procedeurile lor polemice pot îl interesante chiar pentru a documenta
slarea culturală a Rominiei dela inceptul veacului al XX-lea, cind şi ca-
men ce iesă din rind se pot înjosi în discuţie pănă la ocări şi insinuări
calomnioase... Chiar d. Mehedinţi poate servi pentru a ilustra toată dis-
Lanka dintre vechia „Junime“ şi epigonii de azi.
Dar, ce interes pot avza exercițiile „polemice* ale vre-unul specs-
iant, furios că nu-şi mai poate impune producțiunile sale cu ajutorul sub-
pretecţilor şi al primarilor, sau ale vre-unui nenorocit maniac, viitor,
fost sau chiar actual client al caselor de sănătate ?
Speculanţi şi maniaci au fost şi vor D intotdeauna ; iar excesele
lor nu pot fi interesante nici dintr'un punci de vedere.
FALŞURILE „VIETII ROMINEŞTI",
D, lorga, după ce îşi apgrementează stilul cu acele Injurături vul-
gare pe cari numai d-sa ne-a deprins să le aşteptăm şi de sub pana
unui profesor univessilar, urmează :
„Şi acum Intrebaji îatşul „Vieţii Romineşti” ? lată-l: a spus că
„tecensentul se miră cum m'am incumetat a-mi scrie cartea—cela ce na
„5pus*,,.
Rugăm pe cetitori să deschidă „Viaţa Rominească” No, 11, din
1908, la paginele 297—299, unde sint publicate în exfenso atit rezu-
matui nostru cit şi recensia lui Brockelmann.
Rindurile de mai sus ate d-lui Torga nu pot viza decit utmätoa-
rele donă fraze din rezumatul nostru (care în total cuprinde numal 14
rinduri !} :
a) „relevează cu mirare că autorul n'a întrebuințat unele din cele
„mai principale izvoare, precum inscripțiile vechi turceşti, desciirate de
„Thomson“ etc, şi
b) „Recenzentul crede c'ar îi trebuit să stea puţin la îndoială
MISCELLANEA 125,
- aaam-
„Inainte de a începe o istorie a Turcilor fără cunoștința limbilor ori-
„entale“. j
lată acum şi pasagiile respective din recensia lui Brockelmann.
a) „e frapeată foarte mult faptul că în ce priveste izvoarele.
„noastre cele mai importante pentru acest period, inscripțiile vechi tur.
„cești descifrate de Thomson... autorul n'a făcut incercarea de a utiliza
„bogatul material istoric oferit de ele“, şi
b) Dech numai în asemenea caz (cind nu ştie adică limbile orien-
„tate) trebuia cineva să se gindească dacă o asemanca întreprindere
„pentru moment nu trebue considerată ca prematură“...
In al doilea rind—afirmă d. lorga—„Viaţa Rominească* a falsificat.
Hindcă „a tăcut* despre laudele ce | s'au adresat, că „meritosul istoric
„a! poporului romin stăpineşte izvoarele apusene, bizantine şi slave”... ele.
Dar tată pasajul corespunzător din rezumatul nostru:
„Recenzentul recunoscind d-lui lorga stâpinirea deplină a lzvoa-
telor bizantine şi slave”... etc," .
Judece acum cetitorii—nu demnitatea limbajului d-lui lorga "e,
sdtesa nosstră (ceia ce, sperăm, e judecată de mult)-—ci de temelul acu-
zațiunilor sale,
Se :mpune insă o intrebare: snt, cel puțin, sincere aceste acuzațiuni 2-
d Intotdeauna am susținut, că d. lorga e un om sincer, Să ne fi ins
Seat ?
Nu credem, Lipsa de sinceritate ar presupune, in cazul de față,
Dare-case putere de judecată şi de auto-critică, cari intotdeauna au lipsit
directorului „Neamului rominesc*,—pe cind vanitatea de copil şi irascibi-
litatea de femee sint totdeauna compatibile cu cele mai flagrante abateri
dela adevăr. i
Decit, d. Iorga lrebue, în sfirsit, să-şi dea samă că oricit am căuta
să ne păstrăm siagele rece, dacă va urma să abuzeze astfel de judecata
noastră indulgentă asupra micilor d-sale patimi, sint margini peste care
nu va pulen trece, fără a nu fi confundat în mulțimea „gazetarilor“ fără
scrupule, cari mişună în revistele noastre literare,
ALT FALŞ.
D, N. lorga desminte şi afirmarea noastră, făcută în treacăt, că a
proslăvit altă-dată pe d. Vasile Pop, comparindu-l cu Prosper Merimee
şi Edgar Pot,
lată cite-va spicuiri de laude ta adresa d-lui V. Pop, găsite în pripă:
d ei umorist... simbeţul care-ţi răsare pe Ia? e provocat cu o
„mare fin cu un meşteşug de felul mesi lui lè S
(„Sămănătorul No. 14, 1904). EE rit
„D. Vasile Pop nu descrie ci, ca maestrul său Carageale” etc..
„Dar nu ca să scrie, ca Prosper Mérimée, ca I. L. Carageale" ete.
: Apoi, d-nii V. Pop şi M. Sadoveanu... „sînt cei dintăiu povestitori
„tineri ai poporului romin de astă-zi...* („Sămănătorul* No. 4, 1904),
120 VIAŢA ROMIN FASCA
„Un mare talent de combinație în felul lui Edgar Poř (Să
imănătorul No, 49, 1905).
Cred că ajunge !
Dacă aş compara, de pildă, însuşirile poelice ale d-lui Giulescu,
cu ale “lui Goethe sau Shakespeare, şi aş spune că d-sa impreună cu
Eminescu sint „cei dintăiu poeți al poporului romin“,—cred că mi-aş
da toată măsura priceperii şi a entuziasmulul meu față de d, Giulescu,
lar dacă, după ce va „ieşi din partid“, îl voiu trata cum il tra-
tează astăzi d, Jorga pe d. Vasile Pop, aş dovedi Incă şi altă ceva...
IAR CURSURILE DE VARĂ,
„Neamul Rominesc” revine din nou asupra cursurilor de vară din laşi.
Şi de astă dată criticile sale pleacă dela premisa, cu Tştiință ialṣă,
că Inițiativa şi organizația acestor cursuri s'ar datori colaboratorilor „Vie-
ţii Romineşti“, .
Nu este adevărat.
Cei dol colaboratori ai „Vieţii Romăneşti“, din şase profesori in-
sărcinați să țină prelegerile da vară, n'au aflat atit despre aceste cursuri,
cit şi despre însărcinarea lor, decit cetind „Universul“,
Cei ce ar voi să afle mai pe larg despre toate acestea, pot găsi
lămuriri in „Viaţa Rominească”, Anul IL No. 8. din 1908, p. 307.
lar aprecierile „Neamului Romänese“ asupra valorii profesionale a
acelor doi profesori, fiind dată măsura obiectivilății şi izvoarele de in-
formațiune ale idealiștilor redactori, ne sint absolut indiferente,
Cel mult i-am putea felicita pe acești idealiști, de o specie nouă,
cari în avintul for spre ideal nu neglijază aripile calomniei.
IORGA CONTRA IORGA.
Acum vro 5—6 ani, d. lorga scria la „Cuvinte adevărate“ :
„Sint (printre Evrei), —si încă destui, —cari din școala făcută la
„un loc cu noi, cin prietenlile păstrate de atunci, din relațiile zilnice cu
„Societatea romincască mai mult decit ca vechia Evreime intransigentă
„ȘI obscurantă, au prins o sinceră simpatie pentru țară şi poporul romin.
„ȘI nu mä stiesc a spuna că acestor oameni, pe cari i-am putea Catia
wël asimila și mai mult, până la botezul, care ar fi pentru ti o reneyare,
„it se face o mare nedreptate 1.
„Acelor ce ar voi să se apropric de pol eu inima sinceră, nn Je
„putem răspunde printr'o Impotrivire ce nu se poate îndreptăţi...*
lar astăzi, acelaşi d. Iorga se inspiră din literatura pitorească a o-
borului pentru a „vesteji“ faptul că Viața Rominească publică un átti-
col datorit unul harnic profesor din Galaţi, d. Sanielevici, sau că Minis-
terul Instrucțiunii publice însărcinează pe un filolog ca d. Candrea să
jină prelegeri de vară la Universitatea din laşi...
MISCELLANEA 197
E adevărat că pe atunci d, lorga işi bătea joc de aceia ce nu pot
vorbi despre Evrei decit aruncindu-le porecla dispreţuitoare de „Jidani“,
şi trata de „imbecili“, pe fălăgioşii scandalagii, ce astă-zi îi formează
Statul-major și grosul armatei.. (Ci, „Cuvinte adevărate“, pp, 189, 195,
245, 264, etc.),
Consecvența niciodată n'a tăcut parte din însuşirile d-lui N, losga,
Daa ne-a deprins cu schimbări tăpezi şi nemotivate de apreciare :
a fost pentru şi contra fanarioţilur, contra şi peniru Mihai Viteazul, con-
tra și pentru statuia lui Cuza-Vodă la laşi, etc,
Dar cel puţin inainte parcă tot jignea mai Puțin simțul estetic...
Coriolan Brediceanu
În ultimul moment ne vine din Lugoş vestea tristă despre moartea
d-lui Coriolan Brediceanu, deputat de Oraviţa, Ne asociăm din inimă la
durerea fraţilor de peste munţi, crunt loviți de această pierdere.
Om de siat și de acțiune, Coriolan Brediceanu a fost unul din
acei conducători ai neamului, cari ştiu să se impună In toate manifes-
tările vieţii publice, fără zgomot şi ostentaţie, incit ajung să simbolizeze
toate aspirațiunele naţionale din vremea lor,
Fie-i țărina uşoară,
ÎN a
P, Nicanor & Co.
Recenzii.
Mihail Kogălnicenuu. Iluzii
perdute.—Sehiţe en un poriret inedit
din 1835, Bibliuleea rominaaseă enri-
clopedică „Socec, București.
Foarte interesante sehițe, în esre
pi ep arată o faţă nouă şi nepre-
văzula a ilustruloi şi atit inteligentu-
Imi nostra om de siat, Mihail Kopâlni-
veanu,—pentru care schije trebue să
Dm recunoscători d-lui Em, Girieanu,
eare a ingrijit de culegerea și publica-
rea lor.
Cetind aceste pagini, mi-am amintit
unele aprecieri ale contratelui G. Ihră-
iteanu, din volumul sâu „Spiritul Cri-
tie în cultura românească”. Omul, rice
di. G. Ibrăileann, e dintro bucati, n=
died ideile sala sint In slujba idealu-
Jet său; eu alte cuvinte, dacă vom eu:
wnaşte idealal unui om, vom şti și fe-
lnl său de a aprecia arta, literatura,
vamenii şi faptele, coja ep ne-ar da
oamenii cu acelssi ideal, roi după
unul şi acelaşi tipar, De neeastă mo-
nolonie seapă numai inteligențela bo-
pate, comprehensive, namanii erhili-
baal, spirilelo cu ndevăral critice,
cumpânite şi reflexive, njutate de o
cultură adequata,—şi între wylia,
pane d-sa pe M. Kogalniceanu nlaturi
de Alecu Rosso.
Paginile acestea ulo Ivi M. Kogăl-
Biceanb, pagini reăpirale din viociu-
nea tinereții lui, esre, deşi nu sint
desăvirgile ca formă literară, sint to-
Int atit de atrăgătoare prin mladie-
rea cu esre ştie antorul să mănuiaseiă
ironin, paradoxul, usoara şi fina bâtae
de joe,—sint in același limp o ilustrație
foarte vădita a părerii d-lui G. Ibrai-
leanu asupra lui M. Kogălniceanu şi a-
supra arelui spirit erilie, pe care-l re-
prezintă dinpreună cu Al. Russu.
Personalitatea Ini moltiplä și vari-
ată, independenţa avostei inteligenți,
earo glio sà scape nu pumai de tiranin
părerilor, prejudecăţiior şi a patimilor
mediuiui în care se invirteşte, ci şi de
acela a propriilor sala rancepții sx
prelerinți, acea cumpânire sl dreapta
upreriare a lucrurilor, cure e caracterul
operei sale intregi, so prezint din s-
eesto schițe ugonre şi fară mare îm-
portanță m aelivilatea lui.
Tonul criticii Ini in acesta schite
este deja acel ton cu naota „simpatira*
şi „buna“, despre caro no rarbegle
d, G. Ibraileauu, şi pe care ni-l arata
eataclarislie spiritului eritie molduve-
nese, în degsch re de tonul easant, rece
şi sarcastic, din rare a esit zellemis-
mul Junimiştilor,
Chiar şi popornnismul propriu Jui
Kugălniconnu şi Russo, poporunismul,
enro lipseşte din scrierile junimiştilor,
se găseşte pronunlat si caraclerialie
ineă din acesta primea încercări ale
tinereții lui M. Kogălniceanu, dnpa
cum se poate redea mai ales din bu-
eata „Scene pitoreşti din obiceiurile
poporului“,
Multe din eritieelo umoristice, făcute
e E E o
sovielăţii esnne depe vremea lui Ko-
yâlniceanu, Ip acea vie şi migrătoare
„Indroducţie“, ar f încă şi azi da ac-
tunlitale: „Trebue să şiiţi en sacietn-
tan noasiră se indoleluicea și cu lito-
ratura națională ` multe bo z done la
acenstă novela vor zimhi cu dispreț,
şi vor zice eñ damelo melo negregit
sint nişte băcnlițe, căci altminteri cum
ar pulsa să eeteasek cär moldo-
veneşti 2+
Acom întă și părerea lut aaapra fo-
meci, asupra menirii şi rolului ei în
societute :
„In primejdie să mă Dr de ris, cu
voi zire inca şi mai mull, că adică
intre neoste damo eran d unele eare
callivan literatura naţională gi eare
nu rogian u pune pe hirtie ideile Ier:
şi mai departe: „..„vor zice : cum poate
cinova så se numeasca damă, eind se
apucă de meșteșugul nutoriei, că rolul
femeei esto de a fubi şi a fare bu-
cale, iar nu da a dicta lumii legi şi
intenții. Eu sin! do alta opinie: am
Măbiciunea să ered cn femeia este fá-
tuta pentru ulteeva mai innalt deett a
pârunci de bucate și a răvin numai
prozaicele trebi ala gospodăriei; o so-
vot de o mialo mai nobilă in societa-
leu europeanii, De scoia, măcar că
vutuzinemul men pentru Napolron co»
virgeşte toată camparalia, nu pot să-i
iert medreaplu uri ce avea poniru
d-na Stati, numai pentrucă ora fe-
mee de geniu.*
ké
I Slavici. Poveşti. Edil „Miner
vu“, Bucureşti,
Un volum de „Poveșii“ oste In tot-
deauna binevenit Intr'o biblioteca po-
pulară Su „Minerva“, şi nu putem de-
«it sa-l salatăm eu admirabilele ver-
suri ale poetului:
Poveşli străbune, elnlece uitate
Ca glasuri de tilinci indepărlale
Imi amägear ier gindul şi mă 'mglnă.,.
Și-atunei te văd plutind surizitoare
n negură de vremi băsmulloure,,
RECENZII - 120
Esti lu, izvor de nonă poezie,
Prilej de ginduri vechi mreita tară,
O drägùlasa muza populară 3.
(St. loslt.— Cradinţi)
Poveşiilo readuce cu ele farmscul
poeziei sirăbune, farmacul petit ca
ne-a incintat copilaria ; prin ele sufe.
ini nostru sa leagă iardşi de sufletul
poporului, și graiul capata viaţă nout,
şi viață novn capătii și poezia noastră
literară, mai ales cind aceaste poveşti
sint culese de un I. Slavici, adine en-
noseñtor al sufletului poporului şi In-
destal de stăpin pe limba populară, ea
sil ne poala da aceste povești în gra»
în] mi culoarea, pe eare le au în gura
săteanului.
Alexundru Davila. Vlaicu: Vodă.
Dramă în cinei acta, în versuri. Bi-
blioteca rominească enciclopedică „So
cec“, Bururagli,
E încă vie amintirea succesului pe
care l-a avul aceasiă piesă, eind s'a re-
prezontat intăia oară la toatrul național,
in 1902, succes ce nn s'a dezminţit la
nici una diu reprezentațiile care au ur-
mat de niunei.
„Piesa romantică, mai mult in eu-
Joaren istorică a apusului, decit In a-
ecin co s'ar A cuvenit uuui popor de
răzeși eu suflelul simpla, rustie, ne-
cioplit, cum trebue sii f fast pe acele
vremuri conlimporanii lui Viaicu- Vodă.
Caracterul eroului, Vinicu-Voda, des-
iul de bine susținu tla ameţitoarea tns
nălţime morala Ia enre autorul gi dra-
gostea I) ridică, care pimargzje ade-
seori nceenta gingage în scena din ae-
tul datai între Mircea şi Ancuţa, atinge
ndesea n puritate şi o poblet eare,
ruşi nosgra zugrăvire n dëst Clara,
ug eurion lip de Agripina maderni,
jisneşte nevoia de verosimil, poziti-
vismul en care ne-a deprinn arta re»
iist 8, Drama de altmintrelea e alestu
itä după toate regulale rapodoperilur
lip, na lipeese nici ronspiraţiile, niei
eoniidenții devotați pănă la nbaurd,
de VIAȚA ROMINEASCA
eme
„nici trădatorii perzi, 28 aeţiunoa se
Li
aale, în decursul color cinei acle, în
mizeare şi cu mult inleres, prialra
cioenirele de interose, /izhuenirile de
palimi, iatrigile conduse un iscusiniă,
şi tentatiselo de omor; iur, pentruca
nimeni să nu fe nemulțumit, aulorui
chiar Baeribcă Iradilici, care cere ne-
apărat un omor În asemenea piese,
pe nuvinavalul Gruia.——Şi, dayi sfrai-
tul mi se pare slab In comparalie en
celelulte momento din piesă, eetitoruh,
şi cu atit mai mult 'apeetatarul, tree
hue sh ap simi mulțumit de izeusința,
eu eura e condusă la Inrheere gingasit
să exunplicala scklmrus,
lu seuri, piesa e scrisă de un om
de pirit ai de gush, iseusit cunosci-
lor al meşteșugilui gi- slåpin pe arlu
punerii in seenă, tnlr'o Man curată
ai coroelă, cu versul eurgàlor gi uneori
dentul de pulornie peniru a provocis
emoţiuni, in tol cazul nejigninil nicánri
gusiul sau judecata, eu toate alurile
sale cam pren romantice si oxagurale
uneori,
*
G. Runcnn ai G. D. Mugur -—
Teatru pentru capii. Biblioteca romi
nească enciclopedica, „Sacec*.
Nimie mal greu decit lileralura pen-
tru popor şi pentru copii. Cila incercâri
pline de buna-voinţă şi de sinceră do-
riață de a lumina poporul mu sau
facut ln noi Im fară. Maârturizese că
afara de „Navaşul Poporului”, redac-
tul de Mihai Sadoveanu şi Artur Go-
rovei şi incă o altă seriere, al carui tillu
nu mil amintire, publicata în Biblio-
teca de popularizare „Steuua”, tot de
Mihai Sadoveanu, nu-mi amintese pă
f metil ceva potrivit pentru psihulo=
gia lranulai, ta forma si graiul ce i
se cuvine,
Cil despre literatura copiliroaseă nu
ered st so fi seria in vrev altá di-
reeție, in toală lumea, mui multe ba-
vulităţi şi lucruri mesărate decil în
ueeusiu. Încercarea d-lui Sunean și
—
Mugur o o lăudabilă sbutarg de n da
cava in aceasta direcție, şi, dacă su
senpă întotdeauna da acea manieră
duleengă, în cure lumea şi vistu sint
arňinte neştiulorilor micuţi intro aga
de fnlşă lumină şi o nga conveni
nala priveliste, are totnşl unele to-
ceruri care pot trece giar polea f amui-
zante poniru uceasta lume mică, dos-
pre nla carei novoi sufletesti sintem
inek ngu de puţin informati,
LS
fe
Pubiiu Terenfiu Africanul.
Parmeno, comedie In 5 nete, trad, da
Gheorghe bus, Enciclopedie Sorese,
Begreff, preţul 55 bani,
Dio metanul de Iradareri apărute în
ultimat tnp prin diferite bibliwleri sa
distinge cu mut aceia n fui Esnnehus,
opera enmieului latin, Tezenţiu Abien
nul, un fa gi delicat cunoscător a su.
fetalui omenesc. D, Coghue, eum şi
era de aşteplal dela traducăturul E-
neidei, nn ne oleră o Praducere pe-
dauta si servilă, ei, conştient de talen-
bul sän propriu, îşi parmile onrecaro
jibertale, elan și fantezie, eăulind să
redea mai mult poezia şi spiritul de-
eit liters textului, Această traducere
ve adresează marelui publie, neinsațita
de nici un aparat erilie, şi poale de
necia şi-a schimbat gd uwmele în Pare
meno.
Nu voi expune suhieclul piesci; veti-
torii AL vor aha şi din piesa insăzi şi
din pretaţă, unde este o scurtă analiză
a ei, [mi fac insă o piūvero să eiler
scena, unde Chaerea, iubind cu tuati
sinceritatea ai vioiciunea veislei salu
de adolescent, apare cAulindu-gi iubita,
pa care de abia o intilnise şi o per-
duse, (inut find la vorbā de un biirin
inoportun :
Ah, Doamne am perdul-o din ochi,
i 'mebunese !
Pe unde so mri caut? Să 'ntreb, dor
unide, unda ?
In care purte-i dusă şi undu se aseande?
RECENZII
Fu un ştiu. D speranţă am totusi:
t L ann j poot și de publicul nastru cetitor {daa
Și ng înd aseumeă fala, cu tot o voin poz Trier weer par-
Si. 24), puţini fosă şti o i
U rhip iubit! de astazi E ug Veza, Nuşin, Gg ec ege wm
Co rbipurile areste comune We em, am Da? mëi Rëm
n volv privi in ochii mulțimii do ` melantolică, eapi sufletul neamului,
d foii ale cărui dupori le cinta,
Sa pol privi in suflet de-apururi ochii ei! P. Papahagi publica Geng de toi
inaceiloneun yi anunța o interesaniă
Inerare asupra Seriitorilor Aromini din
veacul al XVIil-lca.
Ssu futai, po neelasi Chaeren, după
te u regisi-o și s'a apropiat de ca
îmbrăcat în hnine de eunuc: A A
d,
ao
Mihail Pagonnu. Doud încer-
cüri în Studiul Dreptului. Socor, Du-
cureti. Prețul 3 ki.
Lucrarea din! Pa şeanu, după cum
b O, zei, acbasta clipa !
Aşi vrea 30 mor aicen, să cr De n
De vinturi linistite, să ma to age
Ca nu cumva viața con ges dm
sa-mi menorprt se vede P o
Sa-mi tulbure pläcorea acestei dragi studii: 4 for er cuprinde două
lipite 1 ţii de drept meguato-
rees în treenin} rominear, 1400—1650,
și 2) dapra § 17 din fragmentul 25
„de hereciiutie petitione*. Al doilea
studiu fiind pentru specialişti, no vom
ocupa de eel dintai, in eare, după re
ni no vorbeste, în seurt, de influenja
emsiderabil de mare, pe care an aru-
t-o enslale negustoreşti astora join.
Marii și a desvoltarii orașelor moderne
untorul urmăreşte instituțiile noastre
de drept negustorese dala 1400 4031,
Nezamâm :
Rominii, fiul orgtoizati la t
in mici grupuri, apoi in „delle
mai Mech in Voivodato, “ara ae di a
ca șinla lor să fin economirește res-
trinsă, deoarece fiecare prin munen si
hârnieia sa îşi pulv indestala cu pri:
sosință nevuile. Pe la 1300 mulţi mo-
gustori şi meşiari germani se lasă în
spre țările noastre şi intiințenza Si-
biul, Braşovul el Lirgurile dels Rodna
şi Bistriļa. In acelaşi timp, din mia-
mari şi din răsărit apar negustorii ar-
meni, Treptat, datorita unor ineepiu-
tari de legături intreaceşti nezuslori
germani și nrmeni şi intre Romini
precum şi deschiderii, prin țara noas-
tră, a drumului de schimb dintre Apu-
seni şi Räsāriteni, se incépe pentru
„Aceste versuri Iotree în poezie orj-
ginalul însuşi ! Sint, se înțelege, pa-
sage unde textul latin nro o expresie
mai concisă, mai puternică şi mai fo-
vicită ; dur sint greutăţi de acelea er
vint de moinrius uneori, și pe eare nu-
mai ueela, rare a incerca? asemenea
luare, În poata aprecia,
Dar aceasta ure puţină insămnitale
Faţa d: reuşita ganerală a lucrarii, care,
depăşind valoarea trecătoare a Iradu-
verilor ordinure, roustilue Imprennă
en Iraducerea Iliadei singurila Inerāri
de acest iel, din cele aparute în ylti-
mii ani, menite să rămină.
KL
€ aiecndnr Arminost. Groin Anen,
am 1909. Bocuregti; lipografia „Uni
versala“, pretul 1 leu,
Zisrul macedonean „Graiu bun“, eare
apare in Burnreşti, a scos un calendar
"oprinriud poezii, nuvele, ete toate
storite fruntașilor Aromini, Simţoşti
o mlevărală surpriză şi placere, ce-
lind acenstă literatură în dialeet, ne-
Dee decit filologilor şi Aromi-
nilor.
Caci, dacă d, Murnu e cunoscut ca
182 VIAȚA ROMINEASCA
i o viață comereinlă. Cu așezarea
sa tară ibm negustori straini şi
eu introducerea organizaţiilor lor, frä-
Riis sau breslele, avind in fruntea lor
pe un Şoltua sau Jude, se intocmese
ornșrle noustes, ¿eu Sfatul lor orâge-
mese. Oraşele, pâstrind caracterul de
excluzivitate al breslelor, indepârtenză
orişice amestec a! Domnului in admi-
nisteaţia lor și izbutese, astlel, să for-
meze o autonomie locală, Oraşului i
se constințese prin hrisoave domnesti
mai multe drepturi: nu plitegşte vamă,
a séntit de multa alte dări, e judocat
Sfatul său, ele. ete,
pre urăşenese, compus din 12
Pirgari (Bürger) şi prezidat de Judeţ,
care era alea gi numai confirmat de,
Domn, tn principiu, trebue să (i tatru-
nit cele troi puteri din Stat,—(pute-
res legislativa în sensul că lege era
orişice pact do dispoziţie sau de com
die, La inceput a avut alit eg
dicţiunea civilă, cit şi corecțională și
penala. lu dreptul privat Sfatul orh-
genele cercela şi botära pricinile de
negoţ, Be locale, fe strhine. Deng:
menea judeca litigiile de moşienire,
botiirnirea locurile ai edeverea DR:
sele, (Zapisele erau transcrise Wir on
Catastih). Sfatul e ajutat de aga Di:
miții „oameni buni”, care aveul ro
lul de martori, Procedura tnnainteu
Sfatului, la tocopat, a fost contradic-
torie. Mai tirziu, prin vene. al XV-lea
şi al XVi-lea, procedura e analoagă
eu procedura primitivă roinnvă (legis
actiones), adică e mai mult opera păr:
ţii private interesate, decit n puterii
publice. Chemarea la judecată e In:
sata în sarcina pärții lezate. Dela o
vreme insili reclamantul capătă dela
Dregătorie san delu Domn un fel de
permisii de aducere în judecati, nu-
mite ei de soroc, Dacă piritul nu
vnit să recunoască sau să execute da:
toria, reclamantul (pirigul) putea să-l
constringi prin trăsură snu oprire Un:
chisoare). Tot pentro siguranța reclu-
manlului, piritul putea da un chetzg, un
radnic, "aro avea recurs conlra lui, doe:
xemplu în eaz da nepletu unei datorii.
Obligaţiile constau în contracte reala
şi formale și erau garantate prin ins
serțiuni de clauze penale, pedepse spi-
ritnule, blestema, sau printr'o despi-
gubire, earo se plătea sau parții con-
tractante, san viateriei, Mai tirziu se
jutrebuințeuză contractul incheiat prin
Seriituru, Solemnitățile esterioure Con:
tractului erau: adilmagul şi datul de
mind (Mundsehlag, La paumée), lu
privința instituţiei indatinnate a [eri
(jhieria), autorul erede că ca na pu-
tut sluji drept garanţia lucrului judo-
rat, — documentele ao coutrezie şi in-
formaţiuni compleele nu se găsese in
casta privinţă,
"ee Geet ge această alcatuire pp:
guslorească a orașelor, eu Şulzii şi
Sfaturile lor, pierde mult din tusem-
nbtutea, pe care o avusese altadata, din
cauza unei nouă iuvaziuni de negus-
tari străini: Armeni, Chiprocicenii Bul-
gări, Braşoveni, ete, Aceştia, neavind
niciuna din sarcinolo negustorilor lo-
cali şi bucurinda-se de mvlte privile-
gi şi sculiri, devin din ce in ce mai
tari şi ajung să impună uleatuirea lor
r pâminteni.
pegustorilor p TO
+
kd
Pierre Loti. La Mort de Philae.
Bibliothèque contemporuine, Calman
arja.
ST France u zis despre Loti că
ştio si redea untura că un poel și ra
un Blozof, tiiudea sub miile şi nenu-
măsatele chipuri ale universului el a
ştiut să duoseitreza singurile două lu-
rat, pe cure ea le spune In acest bo-
gal ai variat limbaj: dragostea gi
moartea.
Aceasta din urma operă a lui Loli
e o admirsbitt şi neiatrecută plorid-
care a puterii morţi și n distrueţiu-
nei. In neor natură a Egiptului în eare
pustia gi Nilul sint martorii vremilor
RECENZII 133
CTAA e EEN
in care s'a tuchegat foju plauatii nons-
ire; priutre monumentele mâreţe caro
pu poteau răsări decit din sufletul a-
color oameni primitivi caro păreau a fi
copiii munţilor şi ai stincilor dela in-
cepulul vieții po pamint, şi care nu
pulenu G aduse În indeplinire decit de
puterea unei omeniri in plină linorața;
intre cadavrele muomificate de mii de
eni și staluelo ce exprimi, cu atita
caldura şi putere, credința vechiului
Egipt în nemurire şi veşuleie, cu toate
sforțările lor iadărătuiee, şi impolriva
acostor sforţări cu care sau luplut eu
puterea distrugerii mii de eg). poar,
leu so desfășura avum pretutindeni,
triumtatoare şi a tot puternica,
In această natură, unde cerul e prea
limpede, soarele pren strălucitor, şi la
care viața so afirmă cu o putere a-
mețitoare, „deliranta“ : în acest pimlat
51 fâgaduinței, nude mişuna vietățile şi
izbuebeşie vegetaţia, toruşi templul
Afroditei Egiptene, templul dragostei
şi al bucuriei, are o infátişare grandi-
"äi, severă gi inlunecată, eare vorbeste
de moarte şi genune, ascunrind în
umbra etiplelor adinei rhipurile fru-
ioasei Hathor și a sotului ei Horns,
lalrapäri atit deTexpresive şi realiste
ale bucuriilor dru postei şi ale voluptații
infinite a procreaţiei. In nceanta țară,
wide de mii de ani arşița soarelui
serie cu o lumină mereu arviuşi, sub
un cer mereu neschinbaf, niej odata
turburat de jueul variat al ceasurilor și
al zilelor din climatul nosi ru, — serie
umbra coloanelor uriuge, care lusamnă
puterea și munea utitor generații, şi
in care cu loalo acestea s'au infiltrat
pe Turiy putarea distrugirii și moartea,
peireu ep le cucerește clipa en clipă,
puterea veşniciei şi gindal nimieni-
ciei se lasă mmi apămitor derit ori
uade pe sufletul cătatorului. Cu o
durere iufiniti, eu un adine stat?
mint de pietate şi umnilinţi, asista Toti
la năruirea viselor viclene, serise in
piatra şi clădiri grandioase. Ar vrea
să culeagi in singurâtate ultimele ecouri
ale cugatarii lor, ultimele lor vestigii
din convorbirea tainică şi mută a
gesturil € Incremenite de mii de ani,
prin care miile şi miile de chipuri de
zei par a comunica între el, din pul-
berea de aur co se ridică şi pluteşte pro-
lutindani, diad coloraturi măesire, în
tonuri nespus de dulci, cerului, apei,
aerului. Ar vrea ea acest Egipt care a
stâpinit odinioară lumea veche en pres-
ligiul său de strâbun, eu amintirøa treen»
tului său de stăpinitor, cu ruinile sale
nestrămulate, să aibă o moarta demot,
măreață, în urmonie cu fizionomia lui
grandiousă, cu natura în care s'a plaz-
muit. Toată opera lui însă vibreaza
du indignare, de neintrinata pornire, de
ură, de ironie, şi amară batae de jot
impotriva ăvalirei burbarilor mo-
derni, n turiştilor care turbură liniş-
tea acestei lente şi dureroaso agonii,
care alungă poezia el schimba caracte-
rul arhaic, in care e serisi poema
veşuiciei, intr'o trista ei ridicola mas
varnda, reclamu agenției Cook, bru-
tala afirmare a prozaismului gros si
plin de materialitate a Englezului en-
lonizalor.— Egiptul moare nu distrus
de duşmanul măreț și domn de nobila
lui infăţişare, timpul, ci omorit de
opera de civilizare a barbarului ma-
dern, eolonistul englez. Acesta, pentru
a-şi face pămtntul bun pentru cultura
bumbacului, profanează apele Nilului,
uprindu-i cursul şi distrugiud astfel
perla Egiptului, Inaula Philae, cu
prețioasele ei comori, pătează seninul
imaculat al cerurilor cu fumul de pe
coşul fabricilor, "gi presehimba dobila
rasă de bronz a Fellahilor liberi și
trăiţi sub cerul liber, eare păstrau păna
acum de pe timpul Faraonilor cintecul
lor monol: u pe trei note şi sufletul lor
nentina, intr'o nenorocită popalațio de
muncitori de fabrici, istovită gi pră-
pâdită de muncă şi alcohol,—strica
armonia, exotismul peisagiilor unice
cu bandele sale de client) ai agenției
Cook, care rutreară templele, ruinile şi
malurile Nilului, nerespectuogi, găla-
gioşi, odiosi şi ridicoli in raslumele
lor de călătorii din secolul al XK len,
mlucind după ei toată uricionea și
toate plagile civilizaţiei noustro alit da
meschine faţă de măreţele urme nla
antichităţii Egiptului,
LS
$ sg
Pani Adam, La Morote de D Edu-
cation. Paris, E Flammarion, 250
O earte foarte interesanta, ea tot
ce ese din pana arestui seriilor vigu-
ros, fecuud şi original.
Doşi nu a nici un tratat de morala
și nici un curs de pedagogie, deyi ex-
punerea o făculă făra sistem şi, de-
sigur, fâră nici o pretenţie de stiință,
totuşi, prin bogăţia observaţiilor, prin
ideile adesea neaşiepinte şi prin mo-
dul original al autorului de a privi
Iurrurile, cartea aceasta îți da de gin-
dil şi lo reţine.
Autorul imparte Inerarea sa în cioci
părți, Becate roprinzind mn? multe ca-
pitole ; in realitate însa Impărțirea a- `
voasta e arbitrară ; diferitela capitale
sint o serie de articolo deosebite, şi a-
desea fară altă legătură Intro ele de-
cit ideia centrală a intregii cărți: ne-
voia de a se du educaţiei in Franța
n alta directe,
Volumul acesta e o adevărată seri-
ero da lupta şi lacă—specială pen-
tru Franreji. Paul Adam vede cu du-
rore cum tiernanii se ridică şi pro-
greseazi mereu, mai ales-economicegte,
in timp ce Fruncejii deend lot mai
mult din seest punct de vedere, — gi car-
tea arenntn e nn strigat de alurma
pentru primejdia ca ameninţă Franța
diu aceasta pricina.
In toato capitolele studiului său, au-
Local nè arată că felul rum se pro-
cedează în Franţa in educația tineri-
mii e greşit, ai propune mijloace de
iudroptare.
Ideia fundamentala a lui Paul A.
IEN VIAŢA ROMINEASCA
dam e eñ elitele sociale sint arele
care reprevială, conduc și determină
soarta popoarelor. şi +A azi industris
şi comertul sint factorii principali de
viață şi propăşire a neamurilor. Prin
urmare, ceia ce rerlamă el pentru țara
sa cale crearea unei elite, căreia sa i
se dea direețiune spre industrie şi cu-
mert.
De aceste runsiderațiuni se bazează
şi criticile şi propunerile de iudrep-
tare ala lui Paul Adam.
Nu vom încerca iee să rerumăm
enprinsul bogat şi varia! al erla a-
eegtia ` de altfel cartea fiul mai ales
o adunare de observații din viața din
geoală, din familie ai din societate, un
rezumat al ri piri nu ar f eu putin
şi nu ar reda fizionomia luerarii. Vom
spune numai că autorul, ep orice di-
letant, nu aprolundează intotdeauna
luerurila, și da aceia ve dn noeori ex-
pliealii naive alăluri cu observații ad-
mirabite, Astfel dară, de pihia, cl ana-
lizează minunat relele pe care lipsa de
independență a Invățatorilor le adi
şevalei, dară arată perfect de bine
cum viitoral cetățean am formeaza iu
actualul elev, cu deprinderile si înrli-
națiunile care se determiui in uresla
prin «duraţie, —apoi dA dovadă de
multă unilateralitate, rind eroda ra
numai prin crearea unor scoli supe-
rivare comereiale, asemenea celor ger:
mane, Sar putes lvdrepla tinerii Fran-
erf spro industrie şi comert.-- cind
pricinile deosehirii dintre cele două
popoare în această privinta sint mull
moi adinci si mai orginice oarecum,
` mit dind dă o otil de mare impor
tanta înființării unor resiauranle si
uteluri speciale peniru studenți, in
cit speră dela ale o schimbare totală
in mentalitatea si inclinaţiuulle tint-
rimii,
Si mai notim aice că, după eum e
şi firese, în dosul sorinlogulni și al
pedagogului diletant, apare eu putere
artistul, fondul adine al sufletului serii:
torului, Cartea e plină de digresiuni
şi vin ht indelungate asupra unor lu-
cvuri cure au au decit foarte puţiao le-
gàluri eu chestiunile tratate, dur asu-
pra cărora artistul simte n deosebita
plăcere să sa opreasca mai muli, lar
vritiea sistemului da educație In aal)
și în familie îi dă prilejul sa nu dea
o mulțime de amintiri din viaţa-i da
copil și de elev, amin iri pe cara «i
le rola er avea pulero ai plasticitate,
pe care i le cunoaștem,
Iu sfirgit, stilul viu, ropeda, pracis
ti energie al aulorului, face ca eetires
volumului s Be foarte plàrula,
M. €.
..
Edmond Pieard. Le Droit pur.
Bibliothèque de Philosophie Seienti-
Mpa,
Dreptul, din cauza rolului imporlant
pe cure il aro în vinja practica, este
privit de «ci mai melt ea d stiinta
pur praelică, sau ca ua fel de meşte:
zap mat de lux, Chiar în universitati,
predarea deepi ul? se face mai alea în
vedarea pregătirii profesionale. la ma-
rile tratate de deent, autorii sint prou-
cupați mai mull de rezolyirea epp fie,
lolor practice, jar melodu analitica,
iutrebuiuțata în aceste studii, măreşte
incă şi mai mult importauța amanuntu-
lui. In asemenea condițiuni ideile gene.
rale se desprind cu greu din nul țimea
ainânunlilor, iar incarcările de sinteză
sint rare şi incomplecte. In lucrarea su,
dl. E Picard işi propune să facă o sin-
teza complociă a dreptului, degajind şi
“imtematizind ceia ce esto adevărată
stiință în drept, şi descoperind usifel
grupul de noţiuni şi roguli, cure se pă
segle constant în orice timp şi in orice
loe, adică sa stabileasea „structura
fundamentali" a dreptului şi „mecanica
lui superioara“,
Pentruca să putem studia fenome
nul juridie, este mai intai nevoo sa-l
putem găsi, E Picard, dupa ce faca
eriliea diferitelor deet şi eriterii
` Mera P
Ee vg
propuse, stabileşte că singurul earme-
ler exterior şi porm gent al dreptului,
adică enracteristien lui exterinara, este
tonstringerea sociala.
Urmărind fenomenul juridie acum
cind il putem gisi iu complexitatea
lenomenelor sociale, sintem isbiţi da
intimlorea şi varietatea existenţii tai
iu societate, In „starea empirică“ u
existenți Int il găsim roneretizat in
nenumărate detalii din viața colaeti.
vitaţilar, EI Insoţeşte mai toate actele
viaţii noastre. Spiritele vulgare nu vad
“Iveptul decit în procese, adică atuuri
vind un conflict îl pune in evidenţa,
po eind in realitate el este o stars
permaneulă, nu aspoet al vieţii noas-
tre sociale, „manifestindu-sè in ținuta
diselplinati pe care o imprimă avelet-
tilo prin orul, po eare titularii i} fae
«In drepturile lor particulare, yi prin
abținerea de a nu faco ceia ca dreptul
opreşte". —EI mai există in stare le.
gală în codice, sau sob forma de obi-
ceiu al locului (coutame) san sub forma
leorelica iu comantariile juriveonsul:
(ilor, Afara de acestea, autorul îi mai
atribue o existența transcedoatala, —
existenţa totala m dreptului esto cu-
prinsi sub denumirea de Jurieitate.
Autorul acestei cărţi este partizan
al dreptului cosmic, Dreplul ea forța
cosmică există in univers, independent
de societaţile omeneşti, El se incorpo-
renză la momentul furmaârii acestora,
ca un element esouţial ul existenţi
lor, iar societäțile, traind, il secreteară
varecum țexudeul) sub farma diferite
lor instituții juridice, El este prin ur-
mare viu an soeiolalea omencasci,
lrăind viața ei și urmărind in Irans
lormările lui infinit de variate nocesi-
taţile ei vitale,
Cu toată mares lui varietate şi mo-
bilitate, dreplul prezinta sub diversele
lui forme, ca un ultim produs al abuse
tracțiunei, a parte fixa. lu focare
drept pâsim palra elemente fundamen»
tale: subieet, obiee!, raporial dintre
iis VIATA ROMINEASCA
subieet şi obiect ai cunstringerea so-
ciulă, In cadrul acestor palro elemenle
trebue să intro orice equație juridica.
Elo formează scheletul urieârui drept,
ine angrenajul lor reprezintă dreptul
în ebstract, care mu aşteupia docil
eoBlinulul care să-i den viaţă, Comţi-
nutul dreptului este scopul lui, adică
Justitia. Expresiunen juridică a jusli
Uel ne-o da gradul de srmonie a ces
lor & elemente, Cu cit justiţia este mai
renlizată, eu atit si armonizarea elu-
mentelor fumlamentale este mai m
proape de perfeelie. Iealizareu justi-
Uel merge paralel cu socializarea ei,
iar eomplecta ci realizare esla expri»
mată de autor in următorul tetragram :
De chacun selon ses faculicta ; à cha-
emp selon ses besoins ; par l'offort de
chaque individu; par l'effort de l'En-
semble.
Inr definiţia dreptului ln urma pens-
tor desroltări ar f urmàloaren : Drop-
tul este o formă socială cosmici, ©-
xercitata de cătră un subiect asupra
unui oblige), protejata da eouslriugeren
socială gi avind ca scop justiţia.
G. M.
Ei
LA
L. Garriguet. Regima da la Pro-
Nu voi da-—dela ineepul—deeit un
singur exemplu, penlruca si se pon:
tă vedea chipul de eercetare ul auto:
roi), Aga, se întrebă eare sint obli-
gațiile unui patron, in caz de seci-
denl : ducă a facut o gregala, nici o
greutate, —„stricto jure“ el esta {inut
ah plătească o Indemnizare ; dacă ac-
cidentul n'a fost din grezala lui, el pu
«ste ținut deelt de „simple datorii de
caritate“; totuşi multe leginiri în pre-
ocuparea lăudabilă de a hnpedeca o
fumilie să cada in mizerie—impun
patronului să dea ajutoare rânilului.
Se Inireabä apoi: „Procedeul este ab-
solut just ?* Abatele Garriguet se in-
doeşte, baziadu-se pe reclamaţiile la
vare a dal loc legea francerà, i-a ten-
mä să nu De prea aspră penlru industri-
aşi. „O dreaptă mijlorire este greu de
ținut, dar toate dreplurile trebues+
lol una respectate, şi e un perirolee,
favoriziad pe unii, sa loveşti în drap-
lurile ultora“. Asa că chestiunea jus-
(lie absolute este redusă la o apre-
riare de oportunitate.
Pentru a indreptiiți moştenirea, au-
larul propune două urgomanie slabo:
se poale presupune că legea inlocneglè
un testament, pe care l-ar fi pulut face
cel care a murit; sò ponte zice ch en:
piii sint continuarea naturală a tati-
lui, care, lăcindu-i ` din subatanţa sn,
relrăesie intringii*. (pag. 230). Testa-
mentul ar f un drept natural, şi Fran-
ja ar (i avul multe de indurat, daca
ur f reatrina facultatea de a teslu; a-
tit e de adavărul că nimenea nu rā-
mine nepudepsii, neținind socoteala
de dreplurite naturii. (p. 234). Dar sint
două feluri de testamente, care se de-
osebese destul de bine in ceonomis:
unele au ca obiect! să consolideze fu-
miilia-trunebiu, dupi Le Play, altele au
cu sepp să sărdceancă familia, şi de
acest din urmă fel s'au ocupat oame-
nii bisericii, în interesul lor,
Autorul are un chip particular de a
respinge plrerile străine, Aga, negisinul
in „Capitalul“ lui Marx lexte ca ai do-
vedeaseă că Marx a voil să „stabi-
lească că capitalul vu este decil fruc-
tul luărilor nedrepte dia munca mun-
citorilor* (p. 124), a recurs la roman-
ciorul omoriean Mallock, şi conchide :
„acestea sint ideile Iui Marx asupra
capitalului şi a originilor sala“ (p. 133)
lu alta parte atribuo lui Locke teza
urmitoare ` „en fiecare n'are dreplul
să posedeze decit coia ce poale sa fară
el singur” (mn, 177); dacă ar H cotit eca-
pitolul din „Guvernămintul rivii*, de
unde ia acest pasagia, ar fi văzul ea
se raporlează la limpii, cînd omul nu
cunoştea meñ moneda.
Din scrierea sa reesă că Garriguel
n'a cetit toato cărțile de care varbesle,
şa n'a cetit pe Prudhon, profesor la
Dijon, eâruia ti atribue „Domeniul pro-
EE al omonimului sän, socis-
Cain ce abatele Garriguet numește așa
de impropriu teoria păgină a proprio-
taţii, este sistemul juridic al unei so-
cietați, care produce intr'un chip prò-
gresiv sub regimul liberei concurenţa.
Ot priveşte despre pretinsa leorie
creştină, ca constă numai in sfaturi
asupra datoriilor bogujilor,—ncesta sta-
turi sint astăzi mai mult san mai pn-
Up inspirate din meditațianilo evan-
ghulice.
Dorința de a eren pacea socială fa-
ce pe mulți eatolivi să erenda că fap-
tul că sint prea multe proprietăți
mari e rău, şi pentru aceasta autorul
citează rezultatele deplorabile alo ma-
rii proprietăţi in Italia și în Rusia
ip- 185—180), aproba măsurile pe cara
le-au luat papii pentru ca să incereo
să se eultire campanin romană (p. 258
—24); papii insă nu an reuşit, și da
aici autorul a trebuit să conehida li-
ehidarea regimului feudal şi a bunurilor
de mină-moarta, Inhuenla catolicisinu-
lui nu s'a exercital în sensul difuziue
niji, proprictălii in ţările, unde a rä-
mas alol-puleruie, ei din eontra. Poate
că averile cele mari ale evreilor nu
ar îi sirâine noilor oriuntari în socio
logia catolica din Franţa.
LD
LE?
B. Brunhes: Lu Dégradation de
lánérgte. 1908. Bibliothtque de Philo-
sophie seientifique. E, Flammarion,
Cartea se ocupă en principiul al do-
ilea al lui Carnot, E principiul irever-
sibilitaţii san al degradărei energiei ;
ndich inevitabila transformare a unei
părți de energie "pi o cantitate inutilă.
Autorul se ridică contra vulgariză-
rii pripite a adevarului științific, care
chiar intre savanţi poate da loe în ne-
intelegeri. Astfel, prineipin) voukerva-
RECENZII 137
EK
roi energiei: „nimic nu se perde, ni-
mie nu se crează“ a fost înțeles că
toală energia utilizabilă se pastrează,
—am avea un perpetuum mobile.
Energia nu e totdeauna folositoare
pentru rezultatul final. Pentru munca
care se săviryește, o cantitate de ener-
giese degradează, devine inutilă, Su-
ma energiei utile şi a celei imnutilizată
e constantă. Energia utilizabilă, sau
puterea motrice, sau intensitatea, se
micşorează, şi numai onergia totală
râmine constanta. Energia utilizabilă,
in cazuri limite şi numai peutru mo-
ment poate fl egali cu energia totala,
in general insă e mai mică,
Ce e constant în energie e cantita-
tea; pe cind calitatea e variabilă tot-
desuna in sensul scoboririi formei
utilizabile, Degradarea deci nu e eon-
rară conservării energiei, căci una re-
prezintă legea calitaţii şi alta a can-
Dau,
Energia utilizabilă se perde, sau mai
bine ze degradoază, cârci dacă 433 Ki-
logrametri dau o calorie, inversa eim-
posibilă. Caldura, prodocind un lucru
mecanic, formează o transformare ar-
tiilciata, eare nu se face dela sine, ci
prin intermediul unei transformări na-
turale simultane,
Diferitele forme de energii se im-
pari în forme superioare : energia me-
vanică, elastică, electrică, —şi forme in-
ferioare, care nu-s elastice, cum e câldu-
rA, enorgiu radială, energia din schim»
harea alărilor fizice.
Formele superioare m'au grad de
superioritate, Toate-s echivalente. Cele
inferioare sint din ce in er mai de-
gradate.
Energia mecanică nro doua forme
egal superioare: energia cinetica şi
polențialä, a căror sumă o vonstanin-
E legea forțelor vii, un caz particular
al conservării energiei.
Caldura e o formā superioară numai
cind cade In M absolut, adică cind
10
138 VIAȚA ROMINEASCA
presiunea exercitată de gazuri e nulă,
In —973, ei atunci se transformă com-
plec! in lucrul meecanie, € x
Radiația e stăpinită do legile lui
Kirchoff, Stefan si Wico. Puterea e-
misivă e egală cu puterea absurbantä
(Kirchoff). Energia rudiată pe un eum?
de corp negru e proporțională em pu-
terea palrată a temperaturii absolute
a acelui corp, şi frequenla radiaţiilor
sa măreşte vu temperatura absolută,
Sensul transformărilor spontane poa-
le fi reversibil sau ireversibil, Găsim
fenomene reversibile, eare nu compor-
tă vici degradare, nici restaurare de
energie ulilă, şi e cazul limită, cină
neegalilatea lui Carnol devine ega-
Mtate.
Un eapitol inleresnnl e conflictul
dintre mecanism şi energetism, conflict
eare apare mai puternic acum, cind no-
ile fenomene de radioactivitate impu-
ternicese din nou teoria alomisinului,
Autorul caută să vadă care din aveste
două doctrine explica principiul lui Car-
not, şi conchilo că mecanismul e in-
compatibil eu principiul Iui Carnot.
SR
m.
Ge Ai
Revista Revistelor
Sămănătorul. Januarie,
Au dispărul și de pa coperta numele
eoliboratorilor, a rămas numai: „Di-
rector Aurel C Popovici",
Literatura în cea mai mare parta
nuli; o eronieă mai ingrijita şi mai
interesantă, In Nal 3 d. Ghiţă Pop
publica o vehementă intmpinare la
observaţiile d-lui N. lorga asupra u-
nei lucrări u autorului, care caută să
vădeuseă că d. lorga „bate cimpii*,
se contrazice, 2113 dela mina pănă la
gură şi-şi schimba părerile după sim-
patii şi antipatii”, are „stilul şi mani-
era necuviincioasă*, „pretenția sgomo.
lonsă”, ele,
Lucerfărul, lannarie,
Poezii de Goga, L Beozie, Siminu
Bran, Marin Cunțan. Corespoadenta
din Bucureşti de G, Bogdan-Duiea des.
pre „Sanda“ de Al. G. Floresen. Amin-
tiri de AL, Ciura şi o nuvela de GR.
Mihailezeu, Ca Intotdeauna, splendide
ilustraținni,
Neamul Rominese, lanusrie.
In N-ul 5, d. Iom Boeriu în „Mea
Culpa” polemizează cu „Tribuna“ din
Arad, relativ Ia articolul d-lui € Sle-
re: „Imperiul Habsburgilor şi politiea
Hominilar*.
Ideia fundamentală a autorului :
„Am ştiut alita, că apusul Europei
„are lrebuinţa de un asttel de stat la
„zorile Dunârone, care să Be in stare
să țină în friu şi pe Rasi minaţi „e
„pre Cornul de nur, şi sa se impotri-
Vease cu succes şi expanviunij Ger-
„mManismului, Am erezut irelovaut pen-
niru Europa, că va f acest stat: Aus-
ntro-Ungaria extinsă pănă la Mavca
„Aengră, suu că ii va lua kbtenl o Un-
„garie putornică, stăpină intre Marea
„Neagra și Adriatică, sau apoi un alt
„stat nalional unitar, Rominia maree,
Autorul uită un mie detaliu ` niej
unul din aceste trei state na exista
incă, şi niei nu se poate înfaplui de-
cit ca rezullat al unni groaznic caig-
cum ewropean,
Pu eind Imperiul Habsburgie „in ca»
drol añu istorie“ are avest neinsemnat
avantaj că există, avantaj şi penten el
şi pentru apusul Europei,
Şi politica europeana actuală, poli=
tica realista, despre care asle vorha
in articolul d-lui Stere, nu se poate in-
spira derit do realități, nu de speru-
lațiuni inărețe asupra „Rominiei mari“,
sau u „Ungariei intre Mareu-Neazea
şi Adriatica”, cari presupua prbugi=
rea anterioară a Rusiei san a Germa-
nivi,--adică o stara de lucruri, in care
Europa va avoa alte griji decit de a se
ingrădi impotriva politicii de „Drang
hach Oaten”, san a tatropirii Ruseali,—
ce vor Îl trait,
La Nouvelle Revae, (Ianuarie
1509). ii
Sab titlul de „Turcia şi Europa“
J. Daugny publică un articol entuziast
şi optimist asupra revoluției junilor
Turei şi asupra rolului, pe care împă-
Be VIAŢA ROMINEASCA
râţiu lui Abdul-Hamid e menită să-l
joace inire puterile europene. „Nu s'a
văzul nici odata in istoria lumii o re-
valuţie atit de complect, de repede
și de pașnică” spune autorul, şi dacă
junii Turci vor avea şi de-acum innainte
tactul şi priceperea, de care au dat do-
vadă în ruvoluția lor, ei vor duce țara
la mărire şi putere, E drepl că sar-
cina lor de-acum înnainte e grea: Ei
trebue să modifice o stare de lucruri
de mai multe ori seculară, carei ur-
marea directă a Coranului, legea reli-
gioasă şi civilă a Musulmanilor, Actu-
simente, Turcia enumai un stut, junii
Turei trebue să. facă din ea o națiune.
Aceasta însă n vor face-o eu alit mai
uşor, ca cit diferitele neamuri de sub
aseultarea Porții vor preferi să rămie
tat sub nceasiá dominație, decit si
cada sub stipinirea altui neam rival,
—si eu eit tonte aceste neamuri au me-
voa de siguranță, libertate de tran-
encțiuni şi justitie egală peulru lati.
A fost o dovadă de admirabil taet
politie faptul că janii Turci au procla-
mat egalilalea între toţi locuitorii im-
periului. Acum datoria Enropti e să a-
juto pe reformatorii Turei în opera lor:
să-i apere contra Jacomiei Austriei,
să-i sprijine in conferința Puterilor şi
sh In desebidă eredit pealru u le da
putinta de a valorifica diferitele izvoare
de bogăţie, pe cure ea le nro : mni
ales pămintul de agricultura si minele.
Dacă Turcis vn fi astfel ajutata, en va
deveni o putere modernă, vinja ri se
vu statornici pe baze noua, şi o chestie
mare ai foarte grea en fi astfel ru-
solvita.
Lën Claretie ne dă o aclutt asupra
călătoriilor lv’ Chuteaudriand, enre
ap ştie eñ a fus pasionat pentru vo-
iajuri şi a vizitat o jumatate din pi-
mintul ernpnscut, Autorul urleolului
urmărește pa mərele seriitor in cală-
toriile Iui si e Ia rolul, pe care elo
Lan avut „ueținmea lui artistica.
Diplomutul Raqueni se ocupi intrun
arlicol de tripla alianţă, al cărei tra
tat expiră in 1912. El priveste lueru-
rile din pune! de vedere italian şi se
întreubă dacă, faţă cu evenimentele
recente, Italia va mai reinoi acest tra-
tat. Se ştie că ceia ce a impins pe
ltalia în braţele Germanici, sau mab
bine, ia braţele lui Bismark, care Lan
impus şi ulianța cu Austria, a fost
chestiunea medileraniană, ori mai pre-
eia, ocuparea Tunisului de catră Franța
în 1881 (Iripla alianţă se închiut In
1883). Astazi însă intre Italia şi Franța
nu mai există o astfel de chestiune,
ei diu contra ele sint legale printr'o
striasă legătură de prietenie, iar intre
Austria şi Italia relaţiile devin tot mn
incordate. Aşa dar, italia nu are nici un
interes ca tripla aliață să fle reinoilă `
din eontra o alianţă cu Franţa: Anglia
Rusia iar fi mult mai de folos. Co
toate ncestea, cei mai insemnali bar-
baţi politiei al Italiei ori sint pentru
reinoirea lriplei alianțe, dar cn ann-
mite condiţii: rezalvireu in sens favo-
rabil Italiei a chestiunii Trontinului
si a Triestului, ori siat pentru o ințolé-
gerea directä cu Austris, po buza unor
coneosii reciproce gi a unor compen-
satt, pe care Austria lear acorda Ita-
Hei pentru anexarea Bosniei ṣi Uer:
segaviuei, Între csi dintai e Fortis, ṣi
inire cei din urmă e și sociulislul re-
formist Bissduti, ȘI cum la expirarea
trislei alianțe sa ponto en unul din a-
ein să Be In preşedinţia consiliului
de ministri —nu se poale şi ce va
face italia atunci, În orice vaz, In ge-
tanlela condițiuni, Malin mu are niet
un înteras să relnoiusea tripla alianţă.
Moreure de France (apaarte
1909),
Evonimentele da curiad pelrecute io
Peninsula Daleamzei enatinuă a preo-
cupa spiritele din apos gi u da loc
unei foarlo bogate literaturi rölative
la ele; Ín une! din numerele de pe
sceaslå lună ale revistei parizient, cu
nostutul seriitor socialist, Paul Donis,
Ban
me dă un articol intitulat „Criza din
“Orient”, in earo cauta să arate cam-
zele eare au provorat anexarea Bos-
niei şi proclamarea independenței Bul-
gariei, imprejarärile in vare aceste fap-
te s'au produs, și urmările lor proba-
bile. Antorul constati în primul loe
ră ataastă criză diu Orient nu mai
este balcanica, ci europeană, şi eens-
ta din momentul in earo Rusia şi Ays-
tria an ineetat de a ține puntul dela
AMuertzeg; apoi, după ce înlătură ex-
plicările ce s'au dat pănă scum eye-
uimsotelor din sudul Dunării, el îsi
expune părerile sale, Politica exterua
a Austro-Ungariei, ea a tuturor sla-
telor mari din Europa, e sapusă des-
voltării sale economice, Şi tocmai
transformarile economice suferite do
Imperiul Habsburgilor ia ultimul timp
sint pricina evoluţiei sale politice, In
aderăr, din (ură agrienl?. AustrosUn-
garia à devenit in anii din urmă o
tară industrială, şi ca atare a simțit
tot mai multa nevoe de debuseari pen-
tru produsele fabricelor sale. Isr a-
eeste debuşeuri en le-a gasit şi le pä-
seşte încă in statele din Orientul Eu-
ropei: Rominia, Serbia, Bulgaria, Tur-
cia şi Grecia. Astfel anexarea Bos-
niei-Herzegovinei face parte din ace-
iaşi eutegorie de fapte istorice eu loa-
tea Transveulului de càtra Anglia, n
Madagasvarului do eatră Franța, a
Chan-Tongului de câtră Germanis, a
Filipinilor de cătra America, ete..
Ceia ce a ficut însa ca lritația să
fie mai mare cu ueeaslă ocazie, e mai
intăiu felul in care Austro-Ungaria a
procedat, şi apoi interesele ce au fost
lovite prin anexare, Caci, ca să nu
mai vorbim de Turcia direct lovita,
chiar Rusia şi Nalia nu sint indife-
rente față de lovitura făcută de baro-
mul d'Aehrenthal, în Rusia, mai in-
sai, opinia publică revoluționară e dug-
mană Anstriei, peutrucă Lorian) a gi-
sit mult sprijin în ensa de Habsburg,
şi apoi pontrucă anexarea loveşte in
REVISTA REVISTELOR IH
Slavii dän sud. Cit despre Italii, en
e lovita în interosele sale imediate,
eare sint de aceiasi natură caşi ne-
voile care au impins pe Austria la
anexarea Hosnici şi a Herzegovinei: ne.
voia expanziunei comerciale, câci şi
Ilalia trebue să-şi cante în orient pie
te pentru desfacerea produselor indus-
triei salo, care se desvolla meren,
Aceste fapte ne explizit pentru cea
produs atita sgomot şi iritare npexa-
ron aceasta a două provincii, varo, de
fapt, de mult erau sub stăpinirea efec-
tivă a Austriei,
Cu prileiul apariției cărții Jui A. S.
Hames {The Mon of thè Mark), A. van
Gennep examinează noua soluție, pe
care acest lnrățat o dă velobrei ches-
tiuoi, eunoseută sub numele de masea
de fier. După învățatul englez, omul
care a purtul ureastă munsch nu ar f
altul decit fiul lui Carol II, regele An-
gliei, Jacques In Cloche, care s'a făcut
catolie şi a avut oarecare rol în ne-
gocierile dintre tatăl siu şi Papa, in
vederen trecerei lui Carol D la cato-
licism. Prin rolul său, acest Jacques
la Cloche, abatele Pregnani, dupa nu-
mela de călugărie, ar fi fost detini-
torul unor mari secrete palitice, și de
nesiu Ludovie XIV şi miniştrii sai Lan
ţinut arestut sub cea mui grozavă pa-
ză. În articolul său, van Gennep arată
că ipoteza Ini Barnes lasă oarecare
lucruri nelămurita şi wurteare contra-
ziceri neexplirate, aşă că niel cu a-
ceastă noni soluţie nu se poate spuna
eA problema e pe deplin și definitiv
deslogata,
Pentru a explica superioritatea Ger-
Daniel asupra Franței in lupta eco-
nomică, şi pentru a arata de unde pro-
vine activitatea industriala si teeniea
a Germaniei de azi, Henri Schoen pu-
blică o schiță asupra organizarii şi
mersului noilor universităţi teenice
din Germania. Autori canta să seoa-
tă lu îveală spiritul pruetie, în care se
fac cursurile la aceste universitati, si
142 VIAȚA ROMIXEASCA
rolul maro pe cure absolvenţii lor il
au în fabrici şi in indrumarea indus-
viei, El îndeamnă pe Franeeji să imi-
teze in aceusiă privință pe Germani,
eare au ştiut aga de bine să se adop-
teze nevoilor nouă de viata, inel, după
eum nitădală erau în fruntea celor-
lalte naţiuni in cercelhrila filologice
şi fatorice, tot aşa sint astazi în pri-
viața invățămintalui teenie şi indus-
Irial.
Stanislas Rsewuski publică un mie
sludiu asupra aelivităţii literare a fi-
lozotului german Rudolph Eueken,
care u oblinu: anul aresta premiul No-
bel, si vare, deşi in Germania e foarte
cunuseut şi apreciat, o aproape geen:
nostot in Franţa. Autorul examinen-
zÄ principalele opere ale filozofului
german şi arală că acei ce uu disiri-
buit premiile au Iñeul o foarta bună
alegere prin premiarea lui Eucken,
La Revue des Idées, 15 lanua-
rie 190. Pierre Denis, Papulaţia și
rasele din Brazilia. Intre diferitele
state ale Americii, cu societatea lor
westabilita, fara ierarhie și fară mi-
sdăcini, cu un excesiv individualism,
Brazilia, o ţară do veche cultură, en
clima ei tropicală proprie productiei
de zabar, se distinge printr'o fiziono-
mie a sa proprie, Fiind colonizată de
mai mult de trej veacuri, deosebirea
de sol şi de climă, genul de viaţă, uu
exercitat o acţiune inceută și con-
sluntă asupra deosebitelor rase colo-
nizatoure, acţiune manifestală prin di-
teritele feluri de viață. Ca atare, sludiul
ei prezintă un interes deosebit şi par-
licularitaţi eurionse. Mai intai, se con-
stută eă diferitele populaţii nu sau
contopit încă intrun Dp uniform; dea-
supra tuturor sti populația de rasă
portugheză, alrătuind aristocrația, în
maro parte rurală. Tipul ei caracte-
ristie, reprezentativ, intrat in dome-
nial literar sub trâsturi eariraturi-
zate, Caipirul, ne infâţigază pe ma-
rele proprietar de muoşii,setiv, care vine
din cind în ciod la oraş, urmăreşte
moda gi mersul evenimentelor polilice,
sia insă eu dragoste la țară, e ospi-
talier pănă la exces, gie un aderi at
despot in casa sa. Deşi demoeratis-
mul e adine înrădăcinat în masele po-
pulure, desi vulul universal existi,
poporul insi e condus da această clasi
dominantă, in funeţiile salo clertorale.
Alaturi de Portughezi, Italienii for-
meară în sad o masă comparta de
mici exploalatori ui cimpurilor de
calea ` pe urmă Poloni, Germani şi
Veneţi. toți miri proprietari si alipiļi
de pămint. Oraşele sint ocupate toale
de străini, deveniti, se inţelege, mari
comercianți —comereiul în mie fiind în
mina Portughezilor, ca unii care cunoze
limba țării.
Nordul Braziliei, afură de miei grupe
de Motişi porlughezi, e ocupat de Ne-
gri, veniţi incă din vremea cind exista
robia, E o populația redusă la mizerie
din cauza lenci și aleoolului, Cu foar-
te puţine necesitati, lipsiţi de ambi-
ție, iudolenţi, deveniți liberi, ei au fost
intrebuiațaţi la inceput ca lucràtori
in explontațiile de enfea și zahir,
Dar, din cauza defectelor inerente rasei
lor, an fost bătuţi în lupta economica
de Albi, şi marii exploatatori au in-
timpiuat multe dificultăţi, orideelteori
erau siliți să se servească de ei, Ne-
emnpătaţi pănă la exces, jumătate din
viuță lrăind-o ameliţi de rachiu, au
produs o poezie simpli, nle carii mo-
live de inspirație sint acele din vre-
mea robilor, ori bauturile alronlite,
Les documents du pregrâs.
anuar 1909).
Cea mai mare parte a numărului de
pe lanuur al acestei reviste se ocupă
cu chestiuni de higienă socială. Asttel,
directorul revistei, dr. Rodolphe Broda,
intr'un articol intitulat „viitorul rasei“,
trece în revistă mijloacele dea feri
neamurile de degenerare fizică și
inteleetonata. El arată cum trebue să
ue ingrijim, ca ziua de munca să fe
redusi lu opt onre, pentru a nu slei
prin exces de muncă puterea Iverâto-
rilor; cum trebue cu să se impue fa-
bricaaţilor sa respecte în fabricile lar
varecare ceriaţi ale higienei, pentru a
cruța sinătalea muncitorilor; cum e
Mevoe să sa fixeze un minimum de
salat pentru a impiedeca exploatarea
Dn eruțure a lucratorilor; eum tre-
buese proleguite femeile muncitoare
pestra a impiedeen degenerarea pro-
genituri lor; cum munca copiilor tre-
buns redusă ln minimum şi rezulameu-
tată eu steicleță, pentru a nu-i expune
la o ruina psihica ai Dien, Apoi
insistă asapra lūptei pe care tro
boo s'o durem contra tuborenlozei,
conira întinderii alcoolismului, contra
pervertirii vieții sexuale şi conlra 13.
Uri boulelor de această natură, -şi
in sfirgit lermioä prin a arata pri-
mejdia pe care o adure asupra unui
popor prăpastia tot mai mare, eare se
sapă intre diferitele clasa sociale. Degi
autorul are în vedere mai ales slarea
de Iueruri din țara lui, totuși nu eni-
mie ia articolul său, care să nu se p-
plico şi la noi, unde in cele mai mul-
le privinţi stăm mai rau decit în alte
Hri.—lu acelaşi ordine de preocupări
dr. 1}. Romme publica on articol des-
pre allmentaţin rațională şi salari-
ile muncitorilor, in care, după ce a-
rain care sint elementele, eare lrebue
să constitue hrana unui om care mun-
cele, şi în ce proporție trebue sa in-
tre ele în alimentatia Ini zilnica, do-
vedeșie cu cifre şi dale ca cea mni
mare parle din muncitori nu dispun
de suma necesară, pentra a-şi procura
hrana cerută pentru buns întreținere a
organismului,
„Ne trebue aer curat” strigă intron
al! articol Fernand Mazade dupa ce ara-
tă relele, pe eare lipsa acestui lement
atit de important pentru viața le a-
dace orgunismalui omenesc, —in sfir-
şit, Heri Dogan se ocupă eu rapor-
tul dintre locuinţă şi mortalitate ;
REVISTA REVISTELOR 143
profesorul Niefner din Berlin arată
lupta contra tuberculozei, dusă n-
cum in Germania; iar doctorul! Mar
Marcuse scoale în relief importanța
higienică a abstinenței sexuale, mai
ules peniru femee, in starea actuali a
concepțiilor soejetäții nonstre in a-
coasiă privinta.
Nuova Antologia. (| Ianuar
1909). Giovanni Papini, înte'un mie
arlieol, dă citeva nole asupra filozo-
fului din lema, Rudoiph Eucken, de-
venil acum aga de cunoscut prin ei-
pătarea unui premiu Nobel, P. Euken
s-a Dänen in Aurich {Frisia apusană)
la 5 Fan, (916 - ṣa făcut sladilo in
Gültingen dela 1863 pină la 1867, si
Sien începul cariera de profesor, ime-
diat după terminarea studiilor, In un
gimnaziu. La I87i a fost chemat ca
profesor ordinar de filozofie la Båles,
unde a fosl coleg eu Burckhardt Di
Nictzsehe, Dela 1574 a fost chemat la
Jena, unde şi astăzi profesează. Tot
uşa de lină și lipsita de sdrunciniri
ia fost şi cariera filozofică: a inceput
cca cei mal mulți—ecu istoria filoze-
fici (Die Methode der aristotelisehen
Forschung, 1472), cu cercetări asupra
terminologiei filozofice (Gesebichte der
philosophischen Terminologie, 1879), cu
obserralii asupra imaginelor şi com-
paraţiilor în filozolie (Ueber die Bilder
und Gléichnisse în der Philosophie,
1550), cu o serie de studii nsupra ve-
chilor filozofi germani, şi chiar opera
sa capitală: Die Lebensanschauungen
der grosson Denker (t390, edil. €. 1905)
eslo tot un fel de istorie a filozofiei
dela Platon pinā la Nietzsche, derit
privită prin prizma noului său idea-
lism. Avind însă un suflet de apostol,
Euken n-a putut să se märginească
numai la istorie, ci în același timp a
inceput să răspindeaseă, prin diferite
serieri, o sună de idei asupra lumii
şi a vieţii, propagind concepția unei
vieţi spirituale independente, pentru
dezvoltarea câreia el cere colaborarea
IH VIAŢA ROMINEASCA
tnturor oamenilor. Aresta idei le-a
propagat in scrieri foarta nume-
Toast, in care adesea repelā ceis ce
mai spusese odata, gi dezyalla, chiar
pină la prolixitate, ideile lui funda-
mentale, Ultima sa operă, în care își
expune coneeplia, a apărul de curind :
Eiafūbrung in eine Philosophie des
Geiateslebens, Leipzig, 1908, Ceia co il
preocupă mai malt pe Eucken esto
viața : eum trebue să trăim, Feriri-
iren, erede el, nu poate sla deci! în u-
nitatea spiritelor. Această unitate însa
nu se găseste la filozofi, caro veguie
sa conlruzie: ca nu poale fi realizata
decit de o viaţu spirituală mai înnaltă,
şi Eucken ereda că omul linde a de-
veni din ce in ce o fiinta spirituali,
şi cñ avem droptul de a vorbi de o
viață spirituali aulonoma, adică inde-
pendentă de eeiclalte fanrținni vitale
şi sociale, Pentru ajungerea neestni tel
insă, fiecare trebue să colaboreze: fi-
lozaful doci nu trobne numai să cu-
noască lumea, ci și să o schimbe. De
aceia el si-a denumit filozoba sa Acti-
vinie
Dentsehe Rundschan (lanvar
1908). Cunoscutul general o. d Golz
publică în acest număr un important
studiu asupra situaţiei politice in-
torne a Turciei. Cas revolutia din Ja-
ponia, tot aşa şi cea din Turcia a surțe»
nit pe neasteptata şi, ca și aceia, in-
seamnă o schimbare radicali în viata
Turciei, ale cărei urmări pot fi ne-
calulate. In deosebire de revoluția
japoneză insă, cea turcă n'a costat decit
viața a ga oameni și a adus fn fi-
ință o organizare de stat, care nu are
alt ţel și altă ambiţie decit dea se
pune la nivelul celorlalte state earo-
pene, fără giaduri de supremație si
tară ură contra statelor europene. Pri-
ma încercare de u Introna regimul
constituţional a fost innăbnsită de că-
trā actoalul Sultan, fiindea, ziee auto-
rul, el şi-a dat sumă că în starea in
rare se găsea ulunei Turcin—una de-
văral haos,—nuinai o conducere uni-
tară gi strict centralizata pulea să o
salveze, Şi "n adevăr, Sultanul sa in-
chis in cabinetul său si de ncolo aio-
ceput să conducă el iusuși întreg me-
caniemul statului, fara să ia nici o
măsură care să poată H generalizată, ri
diud numai pentru fiecare lneru in spe-
cial o iradea anumită. Aces! sistem insa
avea marele neajuns că trecea peste
puterile unui singur om: miile de
peliţii, cereri, propuneri etc., ingra-
mădite pe masa Saltanulai, trebuiau
să aştepte ani cn să la vie riadal. fa-
teresații tura noroili să intervie prin
oamenii din anturajul Sultanului, gi z-
ceasla a ereat în mod natural o ca-
marita din cele mai conrupte, Afară
da tceasla, Sultanul, om bănuitor din
fire şi Deut aga şi de imprejurari, a
crezul necesar să-si ereeze o poliție
secret pentru siguranţa su personală
şi a statului, care in scurtă vreme,
buenrindu-se de inerederea sultanului,
a ajuns să lerorizeze pe toli şi să
contribue de a lunăbuşi orice incercare
de activitate pentru binele tri, Sin-
gurul lucru bun din această epocă este
răspindirena instrucției publice grata-
ite, caro se datoreste în primul rind
Sultanului. Paptal ea revoluția a por-
nit din cerzurile militare se explică
prin faptul că în Tureia clasele de ce-
täțeni neflind organizale, singuri vfi-
Lerit se găsuuu ea o clasă strins unită,
care pulea uera impreună, Apoi ofis
țerii erau şi acei mai în eortael en
cultura europeaai : in scoala militari
mai toţi profesorii siat sau Europeni
sau Turei care s-au facut studiile in
Europa.
Şcoala militară din Constantinopol,
pe vremea rind autorul acestui arti-
col a [st numit directorul ei, trime-
tea in fiecare an 100 de ofițeri în rin-
durile oştirii. Acuma şcolile militare
dau intre 700—800 ofițeri pe an, aga
rä, împrăştiuţi in diferite garnizoane,
trebue să exista peste S000 de alițeri
eu cultură europeană şi parlizani in-
foenţi ai regimului constituțional. Asa
cum se afls astăzi Torcia, conchide
autorul, ea va putea invinge dificulta-
țile launtrice şi în special criza finan-
viară, şi, trezind în toţi rupuşii impe-
iului, fără dansehire do rusă şi reli-
gie, conştiinţa otomunică, va putea
merg en paşi siguri spre progres.
Pentru aceasta, se-nțelege, Turcia are
wevee de pace şi de aecia e puțin pro-
babil ea regimul junilur Farei să sa
aventureze în vre-un rizhoia, alari
numai dacă intimplari extraordinsre
au l-ar sili Ia acegata,
Sozialistische Monats-Hefte
In No. de 21 Decembrie 1903, Edu-
ard Bernstein are un articol, Mo-
dernitalea în luptă, in care eonlinuă
polemica sa impolriva radicaltemului
sötislist din partidul social-demuera-
tie, enre îşi ascunde intransigența şi
lipsa sa de aptitudine politica sub de-
nuinirea de modernism. Nudiealtamul
e o altitudine negativa in faţa oricarei
tefurme eu earacler social, ba tacă
mai mult, de pe pedestalul nepribäni-
rii sale ca vre-o ides burgheză, con-
dumaà orice încereare de a se intro.
duce unbunătățiri în sinul actualei or-
ganizații sociale, ea find o renuntare,
ve pune in pericol conştiinţa revulu=
Vionară a prolotarialului. Radicalii so»
ciul-doinoerației ajung să glorifice mä-
sarile cele mai reactionare ale clasei
Akipinitoare, dictate de er) mai in
gust interes, Oriee măsură reaeția-
bară, erod redicalii, deșteauiă ener-
gia revoluționară iu inimesele murit
rilor, pe cind o măsură reformistă îi
obisuueşte eu actualul regim. După cum
se vede, ou a disparut din minţile
ivaltor sociali-sdemoerați teoria catas-
trofală. Nu @ pria urmare de mirare
mukumirea, eu earo arată radicalii
măsurile restrictive ale dreptului de
vut, luste de câtră nutoritaţi,
Ceia ce e trist este ca radiculisanul,
avi supremaţia in partidul social-
REVISTA REVISTELOR 143
democrat german, imprimă acestui par-
tid un fel de idolatrizare servila a te
oriei narxo-engelsiene. Dispare orice
vedere critică, de eite ori sg punv in
chestiune vre-una dia dogmele mar-
xtsmului.
(lannar 1919). Roman Streltzow, Criza”
intolectnalior ruşi, — Phtura intelec-
tuală din Rusia troco astăzi printr'a
grea criză. După innăbuşirea revoluției,
o mare zăpăreală cuprinse pe toți;
chestiunile, care până aruma concen-
lraseră asnpra lor interesul taturora,
au devenit indiferente, Singura ches-
liune, singura prubleină, care preocupă
acum pe intelectuali, este problema
rostului vieții omenesti, Cind esti in
intoială, dacă viata en alare—are san
nu vre-un rost, rind le indoesti va me-
vită să fie trăila, munci, senteloge,
dispute orice interes pentru alte ches-
lioni, Aceasta stare sufletească a in-
toligenței ruse s'a manifestat mai intai
printr'o extraordinară cerinţă de opere
literare, Nicindala, eu lu aceşti dia
urmă trei ani, mia fost în Rusia o mai
mure consumare de opere literare, Şi
se'ulelega: In opere ştiinţifice nu se
studiază deelt chestiuni spociuln In le-
gâtură cu viaţa; en un intreg, viaţa nu
apare decit în operele poetilor, E in-
teresant de vazul căile pe cure u a-
puent, ca spre un liman de scăpare,
suletul chinuit al intelectualilor. Cam
era do așteptal, multi sau indreptat
spre mulism. Sun piscut diferite
teorii mistica, precum do pilda anar-
histnul mistic; s'au seris opare lite-
rare pline de misticism, precum „O
spovedanie" da Gorky. In cercuri dia
ce în ce mai largi se observă o aple-
tare spre misticism.
Alţii gan căutat liniştea sufletesset
in Erutism. De almintrelea intro mis-
ticiam yi erotism totdeauna a existut o
strinsă legătură. În literatura mai ules sa
poate vedea cil de mult preocupă ero-
tismul verenurile intelectnale, Cam era
de aşteplal, aceasta miscare a de pâsii
146 VIAŢA ROMINEASCA
lirailsle. Astfel apar opere cara sint
¿corat pornografice; allele prea-siävese
perversitalen, — homosexualitatea, sa-
dismal, masochismul, iubirea între co-
pii si părinți, chiar upleearea spre
statui şi animale, au fost cintate și
poetizate. Au fost mulți însă vare nu
s'au putut mulţumi nici cu misticis-
mul, nici cu erolismul; pentru aceia
mu mai era decit o singură scăpare:
moartea, Şi în adevăr slalistica sinu-
cişilor din ultimii Irei ani urată cifre,
vare întrec e mult orice alfà epocă.
Iestinetul de viuţă insă, e eol mai pu-
ternic în om, şi orice filozofie enre a-
probă viaţa poste fi sigură de suc-
ves în fața majorilnţii, Aceasta ex-
plici succesul operei Samis n lui Ar-
zibaschew. Sanin a dul răspunsul In
intrebarea: cum se poate irāi fără rero»
laţie şi făra saerificiu pentru alţii ? A-
cest răspuns este neel caro a ficut
impresie puternică asupra inteloctua-
lilor roşh—iar on erotismul cuprins
infaceastà operà.
Prevssische Inhrbiicher (Der,
lin. lannur 1909}. Friedrich ren Op-
piln- Bronikowski. Flaubert şi arha-
ologia. Autorul îşi propune să ter-
celere izvoarele istoriei, do cure s-a ser-
vil Flaubert pentru vestitul stu roman
„Salambo”, şi să stubilenară ce-n pas
irat el din aceste izvoare, cesa schim-
bat şi ce a adàogit din propria su i
maginație, Izvorul principal este isto-
ria romană a lui Polibyos, a carui èx-
punere pragmatică poetul o reproduce
atit de credincios pe alucurea, mett
uita chiar, uneori, si den o molivare
psihologica urţiunilur, iar povestirea
lui devine seaeñ şi rece cu un tratat
de istorie, Abaterile dela ucest izvor
sint mai toate malivate do necesități
artistico : sau pentru n face mai pro-
bahila poveslirea, sau pentru n mări
şi a intensifica efectul. Astfel Flaubert
schimbă caracterul lui Spendius, entre
la Polybios e un voinie indraznet, —
facmd din el un Jag giret, pentro a-l
piine in contrast cu Mathas, căci n'a-
veu pevoo de două caractere la fl:
fare ea Narr-Havas să fie mai dinna-
inte înrudit cu Hamilear,—po etud islo-
ricul vechiu no spune numai că aresta
ji fâgăduiss mina Bicei sale,—sjre n
motiva ajutorul pe rare Narr-Havas i}
aduce lui Hamilear, Nu pmmeseste
de loc de Hannibal, lovarăşul de co-
mandă al lui Hamilcar, „pentru a nu
incurca pe celitor”, cum spune insusi,
şi face eu Mathos ap omoare, in local
lui Hannibal, pe Hanno, Pentru a da
efecte mai lari, imaginează erozimi,
eare zu dat varecare dreptate lui
Sninte-Beuve sa vorbească de „ims-
pinuție sadisiiră“ : astfel uciderea ce-
lor 300 de Baleuri, sfărmarea picioare-
lor priaşilor Cartaginezi ete. Da multe
ori Flaubert face imprumuturi din is-
toria altor epoci ale Cartaginei wri
chiar, in general, din istorin lumii an-
Hen, care arată vastele ennoglinți
ale poetului, dat care Dr tablourile sala
si mu mai nibă acea exartitale islo-
rică, de eare el era aşa da mindru.
Din acest punet de vedere, romanul
său a font de curind eriticat de câtră
Maurice Pâzard (Mercure de France
AIDD7L care, deşi exagereaza mult,
pretintind că tonta lradiţia praco-ro-
mană asupra Cartaginei trebue con-
siderată en o fabula, are totuşi in
multe amânunta dreptate.
The Xorih American Re-
view. (Ianuarie, 4909. New-York}.—
In „Viitorul Artei Americane”, d.
Birge Harrison se rapoartă in spe-
cial la pielura americană, Autorul sa
ridica impotriva acelora eare sustin
că arla, fiind expresia frumosului, nu
poate îi limitată in hotare geografice,
Prin expresia frumosului nu trebue
să se înțeleagă expresia unei abstracții
universale, necondiționată do impre-
jurări materiale. Arta mai înnainte de
toate e expresia unei personațități,
iar temperamentul unui personalități
a determinat în mod botaritor de ca-
REVISTA REVISTELOA 147
rarteristirile rasei, din care face parte
acea personalilate.
Un artist francez poate trăi în Ho-
landa, şi eu cit geniul Jul va f mai
robust, eu atit insusirile produselor
lui vor fi mai franeeze ` turiurirea su-
telor de ani, acumulate prin hereditate,
precumpänesto intotdeniny infinența
cHorya ani de netualitate,
In artă, în pictură în special, ca-
rarterul rasi e asu de evident, incit
un cunoscător poate clasifica piizele
“in o gulerie de tablouri dopä natio-
nalitați, fară să nibā nevoc a cunoaşte
numele artistilor vare Jean creat.
Exista o pirtură umeticană ? Criticii
franceji au recunoscut Iinnainte da 1885
existența unei art americane, carac-
terizati prin nole originale. Această
cul americani" era reprezentata
printr'un numar de artişti umerieani,
cate Irhiau în Paris şi prodaceau sub
ioMuanța franceză ` Sargent, John A-
lexander, Melchers, Alexander Har-
rison şi Si-Gaudeas. La peensta lista
se poate adăuga lista artiştilor con-
temporani, enre Iräiu în America, și
cate, dupi esracteristicile produselor
lor artistico, trebuere grupaţi în ace-
iaşi şcoală : Winslow Homer, Homer
Martin, John Lafarge, George loness,
Alexander H. Wygant. Se poate pre-
vedea in America o mare eflores-
conță urlisiica ? Fara indoiala: Is-
toriu constata vă erolulia popoarelor
a mers dela o mare înflorire eronn-
mică fa una intelectuala stiioțilică şi,
upoi, la faza unei bogate eilorescenți
artistice, Şi care popor vreodată a
ajuns la o uşa inflorire materială EU
la o aşa trezire intelectuală, cu Ame-
rieanii ? Faza desvoltărei artirtice n
Inceput, fără indoinlă, în America;
lumea îmbogăţită a Inceput să er
și alte mulțumiri, vieții, pe lingă hrană
şi adăpost,
Palatele sumnpluase ale miliardari:
lor cer doeorarea lor cu pinze artis-
tice : venirea eelor chemați nu poate
intirzia. In ce direcţie se va dezvolta
pictura americană ? Fără îndoială nu-
märul peisagiștilor va eovirgi incă mat
mult pe acel al poriretistilor ` natura
e un subiect mult mai vurial ṣì mai
puțin explora! decit figuru omenească.
Tehnica picturii sta incă nepulineioasă
inaintea multor probleme de execuţie,
in fața cărora pictura americună va
incerca victoris: 1) redarea vieţii prin
lumină şi culoare, 2) redarea Iluviei
mişearii, 3) inlaturarea nesjansurilor
izvorite din infirmitäțite nalurale, ine-
rente ochiului (limitarea puterii ochiu-
lui în cuprinderea orizontului și în in-
dividunlizarea obiectelor), și alte pro-
bleme poate tot atit de importante.
Saturday Reriew (30 Ianuary).
The Engineering of British Collapse.
Autorul articolului vrea <A urate
urmările dezastroase, pe enre le-a avut
pentru industria englezii regimul liberu-
lui sehimb, şi cum acesta duce en sigue
ranțä la peirea imperiului, Din datele
statistico ale noului volum, publicat de
Tarif Comission, se vede că. in cors
de cineisprezeee ani, proporţia intre
producția industrială engleza și neta
a şase țări rivala s'a schimbat cu
tolul în pnguha ei. Acele gase țari
sint: Statele Unile, Germania, Canada,
Belgin, Olanda şi Franţa. Acum cinci-
sprezece uni vxporlul Angliei era en
ciuci milioane livre slerlinge mai maro
decit a celor şuse țări laolalta ; acum
e cu guptesprezece milioane livre ster-
ling mai mie, deci eu o diferența ro-
lativa de douăzeci şi dont milioane |.
st, Importul acestor şase tari a erescut
in acelenşi timp eu douăsprezece mili-
oane şi un sfert l. st, din care insă
partea Angliei m'a creseul decit cu
un milion şi trei sferturi 1 st., —pe cind
exportul lor în Anglia a crescut de
la genä sute de mii L st. ln patru mi-
lionne și un start L st. Din această
sumă Statele Unite ocupa 70 Ia sută,
Grupa cea mai mare din importul en-
glez o constituase mașinele agricule
d VIAȚA ROMINEASCA
fără abur. Dinlre acestea, fabricanţii
ve socerâloare-legătoare din Statele
Unile nu ucopural 95 la suta din to-
talul maşinelor de acest soi, de pe
piata engleză.
Faţă da aceste dale pozitive, aulo-
rul se inlreabă ce valoare mai ponte
avea doctrina fundamentală a liber-
sehimbismului, care afirmă cà: „tari-
furile scumpese costul intretinerii,
care necesitează salarii mai urcate,
dee? o producție mai costisitoare, earo
face exportul ca neputinţă.“ Ori, vedem
că avem de n face tocmai cu maşini
de acolo, la care materialul prim costi
foarte puţin, în comparaţie cu costul
muncii necesnre pentru fabricarea lor,
Şi caro cere lucrători indemănateri,
toarte scump plătiţi în America. ȘI
totuşi au cucerit 95 ja sută din piaţa
engleză ! Acelasi lucru se petrece en
veasornicile, a răror impor! creste
necontenit in Anglia, deși salariile Iu-
vrătorilor ceasornicari amerieani sint
incă și mai mari.
În Colonii cifrele arată jiarāsi o
vesereştere a părții englezeşti din to-
talul importului. In India, Canada ei
Australia, lunato la un loc, partea de
import n Angliei a seazul în ultimii
douăzeci de ani dela 90 la 53la sută,
Nu se arată insă in ce proporție sn
mărit intensiv intreaga piaţa comer-
cialt a acestor colenii în decursul a
«eluiaşi interval. Autorul we spune nu-
mai că: „la un moment dal puterea
de import a unei colunii devenind o
cantitate limitată, dach partea nons-
trg din piaţa colonială scade, partea
sIrăinilor trebue să crease.” Dar a
"vasta poate uvea Joe întrun viitor
mai mult siu mai puţin indepartat.
Raul cel mai maro rezultind din
cucerirea economică a coloniilor de
cătră alte slato, e că influenţa eco-
nomică a unui papor străin slaheşte
sentimentul național, deja nu atit de
puternice fair o colonis, In Canada,
Statele-Unite ocupă deja parten cea mai
mare din import. Acelasi lucru incear-
că să facă Germanii in posesiunile en-
gleze din Africa de Sud, Dar stăpinirea
cennoinică a Canadei, de exemplu de så-
tra Stalele-Uoite va avea do efec! ame-
ricanizarea èl, o amulgamare Pan-A-
morieană, şi deri sfiegitul <tăplairii
engleze in en, Acesle caure interna-
ționnle, economica şi fiscale, care işi
au izvorul in regimul liberului schimb,
lucreazā la peirea intregului imperiu
englez.
Ceia ce no face să fim mai seeptiei
in privința temerilor exprimate de
aulor, e faptul că acesta lratează ches-
lia in mod prea unilataral, cind pune
ca unică cauză a tutoror schimbărilor
intervenite in proporția de produetie
industriala a Angliei şi a altor țari—
inflneuța exeluziva şi nefastă a Tibe-
rului schimb. Liber sehimbismul e una
din cauze, dar nu sivgura şi nici cea
mai puternică, căci altfel ar insemna să
spunem ch, dacă Anglia m'ar fi fost sub
regimul liberului schimb, ea si-ar îi
mentinut vwehea ei poziţie în produe-
Un industriala generală. Autorul pare
a Scapa suu n trece eu vederea enorma
extenziune industriali Insta de curind
de unele din ţările rivale, mulțumită
aceluiagi proces cunoscut, eare avu-
sexe loc mai de timpurin ia Anglia,
Gasindu-se dar veum fată de ele mai
inusintută pe această cale si mai a-
proape oareenm de limita dezvoltării
sale industriale, ora natural ca m
cursul acestor einsprezece ani Anglia
—eu, ori fără liber schimbism -sa
creased mai hwet în această privință
decit țarile mai puţin idostrializate,
asifel ea, la stirşitul acestei perioade
de timp, proporția intre producția ri
industrială şi neca a velor şase țări
rivale să He schimbata in chipul ara-
tat mai sua,
Mişcarea intelectuală în străinătate.
FILOZOFIE.
Abel Rey. La Philosophie mo-
derne. Paris, Flammarion, 3.50.
O introducere în studiul cugetării fi-
lozoiice modeme; autorul caută să
stabilească punctele, asupra cărora se
tixează interesul discuţiunilor filozo-
fei în zilele noastre.
Paul Gaultier, L'/déal moderne.
Paris, Hachette,
Expunerea diferitelor teorii care
aspiră să formuleze regulele moralei
contemporane, şi punctele lor de con-
tact
Kari Joel, Die freie Wille. Eine
Entwickiung in Gesprächen. München,
Bruckmanne, 1908
E un dialog filozotic, În care au-
torul discută chestiunea libertăţii vo.
mie,
Charies Picard, H. Taine. Paris,
Perrin, 1908, in—18.
Un studiu conştiincios asupra ope-
rei filozofului francez, în care e pus la
contribuţie tot ce s'a scris asupra lui.
ISTORIE.
Edouard Driault. Vue generale de
l'Histoire de la Civilisation, Paris,
F. Alcan, 2 v., 7 fr.
După cum o arată titlul, e o pri-
vire generat asupra istoriei civiliza-
Dei, privite bazată pe examinarea u-
nui mare număr de fapte din istoria
omenirii.
Emile Roca. De Richelieu d Ma-
zarin, Paris, Petrin, 5.50,
Cercetări asupra viel şi activităţii
acestor doi mari barbaţi de stat ai
Franţei, cu multe şi interesante ami-
nunte asupra vieţii de toate zilele,
ambițiilor, pasiunilor şi uneltirilot lor.
De Marcère. /Jistoire de ia Ré
publique de 1876 d 1879, Dea
partie. Paris, Plon-Nourrit, 3.50. -
Povestirea faptelor care s'au petre-
cut in Franţa, în epoca dela sfirşitul
Adunării Naţionale pănă la dizolva. `
rea Camerei Deputaților, din 25 Iu-
nie 1877. 7
Friedrich M. Kircheisen, Biblio-
graphie des Napoleonischen Zeit-
alters einschliesslich der Vereinig-
ten Staaten von Nord-Amerika. |
Band. Berlin, E. S. Mittler,
Autorul, cum spune însuşi, a adu-
nat vre-o 70,000 de titluri, care se ra-
portă la Napoleon şi epoca lui, In
acest volum şi în următorul se pre-
zintă o alegere din operele cele mai
insemnate, în număr de vre-o 8000.
Hans Spangenberg. Hof-und Zen-
tralverwaltung der Mark Branden-
est, îm Mittetalter. Leipzig, Dun-
ker-Humblot. 1908.
E un volum din publicaţiile soci-
etäții pentru istoria Brandeburgului.
Andrew Lang. "bo Maid o
France, being the story of the life
and death of Jeanne d'Arc. 8, 379,
Londres, Longmans Greer el C-ie,
1908, 12, sh. 6.
Un volum care tratează despre
Jeanne d'Arc, studiind mentalitatea
fecioarei şi a contemporanilor săi, pro-
îeţiiie şi viziunile sale dela Domremy,
in raport cu credința în zine etc,
STHNTA.,
Bernard Brunhes, Lo Dégrada-»
cd de [ Energie, Paris, Flammarion,
3.50.
O încercare de a risipi opoziţiunea
apateniă, care există între doctrina `
evoluției și principiul degradaţiunii >
energiei. y
i50 VIAŢA ROMINEASCA
Dr. A. Marie. L'Audition morbide,
Paris, Blond, 1.50.
Cercetări experimentale asupra tul-
burărilor auzului, şi asupra cauzelor
lor fiziologice şi psihologice,
Jules Dulac, L'air, effets de son
impureté sur la Sante. Paris, Ch,
Béranger. 4 fr.
Un mare capitol de higienä; ches-
tiunea aerului, însemnătatea lui pen-
tru organism, relele pe care lipsa lui
le aduce, sînt cercetate din toate punc-
tele de vedere.
SOCIOLOGIE, ECONOMIE POLITICA.
aa a
DREPT,
Dr. August Erdmann. Die christ-
diche Arbeiter-beweguug in Deut-
schtand—Stuttgard | Dietz.
O lucrare conştiincioasă asupra o-
riginilor şi desvoltării mişcării pro-
testante și catolice a muncitorilor, în
unete părţi din Germania. Scriitorul
arată legăturile dintre această miş-
care și ciferitele partide burgheze, în
special Central: catolic.
Max Adler. Marx als Denker.
Berlin. ` Buchhandlung Vorwärts.
Carte făcută cu ocazia împlinirei
a 25 ani de la moartea lui K, Marx,
şi tinzind să arăte legătura intimă a
marxismului cu evoluția şi anumite
probleme fundamentale ale filosofiei
clasice germane, După vechiul său
abiceiu, Andler crede că marxismul
a fost deslegarea definitivă a unel
fundamentale probleme filozofice.
Avind ideia preconcepută că în cu-
getarea sa K. Marx a ajuns la ade-
vărul ultim, scriitorul acestei cărţi a-
junge une-ori la adevărate acrobaţii
de gindire.
Georges Sorel. Les //lusians du
progres. Paris, Rivière, 3.50,
Considerațiuni asupra ideilor so-
ciale curente şi critice aspre asupra
stării sociale de astăzi,
Olphe Galliard; Le Probleme des
retraites ouvrières. Paris, Blond, 3,50,
Studiu comparativ asupra încer-
cărilor ce se fac în diferite țări pen-
tru a uşura soarta muncitorilor ce nu
mal pol munci din cauza infirmității,
sau a bătrineţii.
Charles Les-coeur, Pourguoi et
comment on fraude le fisc. Partis,
Blond, 3.50.
E un studiu asupra felului cum
sint privite impozitele către stat de
către cetăţeni şi asupra mijloacelor
prin care aceştia din urmă caută să-şi
uşureze sarcinele ce le au faţă de
cel dinlăiu,
A. Franceschini, L/FEmigrazione
italiana gelt America del Sud, Ro-
ma, Forzani 1908, Este opera care
a fost premiată, pentru tema pusă la
concurs de călră Academia Olimpică
din Vicenza,
CRITICA LITERARĂ ŞI ARTISTICĂ.
Edmond Pilon. Francis Jammes
et le Sentiment de la Nature. Paris,
„Mercure de France“, 0,75.
Un mic studiu asupra operei aces-
tui poet, mai ales cu privire la ju-
birea pentru natură, care se degajază
din poeziile lui,
Lucien Pinvert Sur Merimée.
Noies bibliografiques et critigues.
Paris, Henri Leclerc,
Autorul rezumează și comentează
principalele lucrări apărute In timpul
din urmă asupra marelui scriitor
irancez.
Etienne Belot. Notes sur le Sym-
bolisme. Paris, I. Limard, 1.50,
Nu € o expunere imparţială a te-
oriilor simboliste, ci o critică a aces-
tor teorii şi a Intregei producții lite-
rare a simboliştilor. Autorul crede că
de pe urma simbolismului nu va ră-
minea nimic,
Bernhard Münz. /bsen als Erzie-
her, Leipzig, Xenien-Veriag, 1908,
Autorul ş-a propus să extragă din
cuvintările, scrisorile şi operile poe-
tice ale marelui scriitor. ideile sale
fundamentale şi concepția sa asupra
vieţii.
Eduard Heyck. Lukas Kranach.
Bielefeld u, Leipzig, Velhangen A
Klasing, 1908.
Face parte din colecţia „Künstler
Monographien* von H. Knack fuss,
Volumul are şi numeroase repro-
ducer! după tablourile marelui pictor,
Dg.
* MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE EH
Arthur Sakheim. E T. A. of
Jmann. Stadien zu seiner Persönlich-
keit und seinen Werken. Leipzig,
1908. H. Haessel Verlag.
Autorul s-a folosit de tot ce s-a
scris vreodată asupra lui Hoffmann
şi i-a studiat operele aşa precum
poate nimeni nu le-a studiat pănă
acuma.
ARHEOLOG. FOLK-LORE. CĂLĂTORII.
A. Mayr. L'Ile de Maite daus
l'antiquité. Munich, Beck, 1909,
Pe baza monedelor, monumente
lor preistorice, necropolelor feniciene,
etc.. autorul ne dă o istorie a insu-
lei Malta din timpurile vechi,
Pierre de Vaissière. Saint Do-
mingue /1629—1789). La Societe et
la vie créoles sous l'ancien Régime.
Paris, Perrin et C-ie.
Studii asupra vieţii şi obiceiurilor
din Saint-Domingue în timpul colo-
nizării sale de câtre Franceji.
Commandant Lenfant. La Dăcou-
werte des grandes sources du centre
de l'Afrique, Paris, Hachette.
O dare de samă a misiunei, pe care
a comandat-o în centrul Africei şi
care a avut de scop studiarea isvoa-
relor mari din centrul acestui conti-
nent,
CHESTIUNI MILITARE
Lieutenant Roland, /'Educatlon
patriotigue du soldat. Paris, Perrin,
O critică a felului cum sint tratați
In genere soldații şi o desvăluire a
stării de inconştiență naţională, în
care sint ţinuţi în căzărmi,
Général H. Langlois. /'Artillerie
de campagne en liaison avec les
aufres armes. Paris, Chapelot, 2 vol.
O nouă ediție revăzută şi adău-
gilă a operei cunostule în lumea
militară europeană încă dela 1892,
cînd a apărut pentru prima oară,
LITERATURA,
Les poètes du terroir, du XV
siècle au XX sitcle. Textes Choisis.
Paris, Delgrave, 1909, in--12,
O antologie ce se prezintă sub o
formă care permite citeva conside-
rații asu raporturilor solului şi
rasei! studiată din punct de vedere
intelectual,
Paul Bou Les Detours du
coeur. Paris, Plon, 3.50.
Povestirea unut adulter din lumea
mare ; multe complicaţii, crime, ches-
tiuni de conştiinţă,
Remy de Gourmont. Couleurs,
Paris, „Mercure de France“, 3,50.
Povestire de iubire din viața obiş-
nuită şi banală,
Lucie Delarue-Mardrus, Marie,
fille-mere, Paris, Fasquelle, 3.50,
Istotisirea vieţii unei fete care a
cerem şi a revoltelor prin care st-
letul ei trece până la sfirşitul pre»
matur al vieţii.
Albrecht Toma. Der Sternensohn,
Geschichtliche Erzählung aus der
Zeit des Kaisers Hadrian. Bielefeld.
Anstalt Bethel, 1908.
Un roman istoric, a cărui acțiune,
se petrece în Palestina, pe timpul
impăratului Hadrian.
Compilator.
Bibliografie
Alexandru Davila: Vlaicu Vodă (Dramă în 5 aele, în versuri).
Bib. „Socer* (No. 32-14) Preţ 80 b
M. Chrisasovici, Die Wahrheit (editată de...) Czernowitz.
Preia ONA Un Episcop plogiator, Bucuregti, 1908,
' Cioroianu. Un i uregti,
Er ec Aare. eg a aer ce pe ege culegere. Figăraş, Constan-
tio Po DIR, 1 . de D- pre
3 Ontmiinehi. Din vremea Unirii, Poemi scenică în 6 epi-
saade pa versuri. Galaţi, Burbea, 1 bros, de 68 p.. Preţ, 1 len,
ibail t. Doud încercări în inl Dreptului. Bucarești,
„Socec & Lo“, Prot. 3 lei.
dicorge Raneiti, Schițe vesele. „Bib. pentru toţi”, Preţ. 30 bani,
N. V. Gogol, Taras Bulba. (Traducere do L. 1. ză). (2 volume).
Bib. „Minerrei“ (No, 10, 17). Preţ. 30 bani, ` j a
SV m Doinaru. Călugărul Gherasim. Bib. „Minervei* (No. 18).
Preţ. 30 bani.
CH Calendarul Torârăşiilor Săteşti, de anul 1909. Tip. „Universală“. Preţ.
ani.
Pompiliu Pirvesen. Hora din Cartal, cu arii notate de C. M.
Cordoneunu. Bucureşti, 1008, Gem A ea
GC Măâduleseu- Motru. Sufietească, Puterile sociale, Oul-
fura., Bucuresti, Pret, 3.50 lei.
Calendar Armipcscn 1909.
G. Luncan yi G. D. Mugur. Teatru pentru copii. Bib. „Socec
(No. 20, 27). Pret Bă hani. >
Mihail Fogāinicesanu. JMuzii pierdute, (schite). Bib. aere"
Un, 25). Preţ, 30 bani. V s
Antonio Fagazzaro, Ideile Spulberale, Nuvela (Trad. din italie~s
nesle do D. Tomeseul. Bib. Pose" (No, 31). Preţ, 30 bani
Publiu Terentin Africanul, Farmento (comedie in 3 acte. Trad,
de G. Cosbuc] Bib. „Soree” (No. 29-50), Preţ, 65 bani.
"TC Negruzzi, Opere complerie, vol, I. Poezii, Bib. Seriitariloe Ro-
mini. Pret. 1.50 lei.
E Zeng Maiorescu, Critice (1865—1907) vol. DI „Minerva“, Prep
pret Careia Sadoveann., Oameni şi Încruri. (Seria folaiu). Minerva”,
"rel, ei.
Pest d bonas Dandet. Sapho, trad. de Emil Girleanu. „Minerva”,.
rel, 1.30 Jet,
C. Sandu-Aldena. In urma plugului. (Nuvele și Schițe). Ediţia a
l-a, ilustrată. „Minerva“. Pret, 1,50 lei.
L Slavici: Poveşti, „Minerva. Preţ, 1.00 lei.
ite? Kogālpiveann, fete, Sorieri din Zinereţiă, Discursuri, eu.
H WC introductivă de P, V, Hanes. București, Bib. pentru Tuti, Preţ.
30 bani,
M. Gorki. Iubita, (Trad. de A. Luca). Preţ. 15 buni,
Dr. L Ursu, Die ungwärtige Politik des Peter Rareg, First ron
Moldan. (1327—1583) Vertagsbuchhariluog Cart Konegen, Vita. 1908.
Mihail Mogăiniccann Dio nătăţima soartei țarnnilor, (Doua
cuviutări), Bib. romineasca „Sorue”. Preţ. Ai bani,
L. 'Folstai, Ivan prostul. (Trad. din ruseste de G. Carp). Bib. ro-
minească „Socec™. Preţ. 40 bani,
tiny de Maupassnmt. Sicilia. (Trad. de A. Mindru) Bib., romi-
neuscă „Saeec“, Pret, 30 bani,
Unirea. (Mai moulle arlicate: unul de P, Riscanu, profesor universtiar),
Bib. romineusea „Socec, Preţ, % aul
St. O. Iosif, A fost odata, (Poveste in versuri), Bib, romineaseă,
Socec". Preţ, 30 bani,
-~ E e
r
e dÉ
T `
pa -
` ENN , St Ne,
1909 ANUL. iv. FEBRUARIE No.2 |
LC Se
Viaţa Romînească
Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO
SUMAR
C. Hogas .... . . În muntii Neamtului
E Mame 2 AC el Di (Poesia
I. Agirbiceanu . . . , Gruia (Sehiţi).
D. AMEDA a i e. e hr (Poezie),
SR sa Jurämintul (Dramă),
St. 0. lost. ... . . Truditul (Poezia),
Const, Holsescu . . . . Stutul romin gi industria petrolului.
Victor Ettimiu . . , . Mai treci gi asi.. (Poezie).
Jean Bart. .. . . . Acasă şi în războin, d
N. Sadoveanu . . , , Quza-Vodă.
izabela Sadoveanu Cronica Literară (Profiluri femenina: Grazia
Deledda).
Spiridon Antoneseu . . Oranica Artistici (Expozitie Münte j.
nul Monuieniios ae re
A. Mirea ....,, , Cranica Venelă (Culeidoscop: Postul şi Pri-
muar)
Dë E E EE a T O (Lecţii practice : Organizația
Cem d bisericii în Ardeal).
„G. ©. +e a s sye Cronica Raæternå | Relaținnile A maer
Un Bucovinean , , . . Serisori din Cake e hei
economice).
Serisori din Ardeal (Moartea deputatului Bro-
diceanu ; Canditatara lui Georga Pop de
Buseşti ` Adunarea Asoriaţiunii arad ine:
„ Condnmnări: Justh şi Maniu),
WÉI eg fOmelataren Flui Iuliu Manin:
idio; Jean Richepin la Academi
cet: Geint: Mendës), Mie i cei
emaii: Costanta Hodi D y s,
Rec ta Boddy: „Pepart= de Iumez: Natalia Lait 8 Le
telemea ras e EN ging: sinx, nims déin vecine tm ned dinte ea eat ai
Wi piu Tirang: „Horn dià Cartal, vn nl sotsie £s GC V. Oord o
Constantin Littien ` „Cafhjogul manmariptelir rest i a ge eta Sein i
IT a e ot poezii NM J Dr. Dionisie at o
— ee SR Spe Ge a Bäiaeginin rz. U, et. CotaTom: „ludustria soriial în Sech,
Le erfier SP venti: As Pais Unista Drar, Noaren Colimezinn Ae Olas-
I. Russu-Strianu .
P. Nizanor & Co.
Revista Revistelor ` Còuvorbir) Literare, |
: 4 ste , bnveafăra!, Convordiri Orit Go»
ader Kp i Da nS Homme, La Wonvelle Roun, Merenre G ch Ta
"been. Le wa ân Mots, Kerne do mootaphisique ot de morale, Le M
vooisliste, Nonuya Aninlngia, Riviste italia Dentsche itus iere Atanatabaha, Ths
e otita» tunduh Xo gd
Geste? eu, ZE SC e See ns han, Moriallatisuhe Mangtxbr fe Tho
Mişcarea imteleetunlă in ssràlnätate
Pibiiogrntie
Aart
Redacţia și Administraţia: Str. Golia 52
1909
= gege e = = R
Viața Rominenseă spare junar ot a
i prosrmatir 159 da pagini, — A baia Mitte e
pari: ua an AR lei; Jumătate de ap Slet, Namārul 3 lei — Pentri ech Kn de BC
Day: um ani 10 în, jumate de an 2. — Pentra Aostro:Unesria : mn an j$ Goraegz å-
da am 7 curoane 50 k. Numârai $ corans — Pentre ae ae "aa ` a ` gen. 7 aia
Viaţa Romînească
REVISTĂ LUNARĂ
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C, STERE şi Dr, |. CANTACUZINO
Cu colaborarea d-lor : 7, Agnan, C. Alimäneştianu, D, An-
ghel, A. Baltazar, Jean Bart, N, Baţaria, G. Bogdan-Duică, dr. P. Bog-
dan (docent), C. Botez, I. Botez, OctavianBotez, Í. Al. Brătescu-Voineşti,
Vintilă I. Brătianu, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, I. Cio-
cirlan, N. D. Cocea, G. Coşbuc, prof. I. cav. de Cuparencu, Ana Con-
ta-Kernbach, Barbu Delavrancea, I. G. Duca, Pompiliu Eliade, Elena
Farago; A. N. Gane, N. Gane, Octavian Goga, C. Hogas, C. Haisescu, G.
Ibrăileanu, St. O. losif, dr. S. Irimescu, M. Jacotă, prof. univ. dr. N. Leon,
V. Loichiţă, E. Lovinescu, dr. l. Lupaș, dr. N. Cape, rof. univ. dr. M.
Manicatide, Constanţa Marino, I. Mironescu, 5. Mândrescu, Gh. din
Moldova, Const. Morariu, St. Morăreseu, V. G. Morțun, D. Munteanu-
Rimnic, G. Murnu, I. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul,
inginer N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc, Panaitescu, G. Pascu, D.
D. Pătrășcanu, Horia Petra-Petrescu, prof. univ, A. Ree prof:
univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, dr. St. pescu (do-
cent), D. Popovici- Bayreuth, pa univ. dr. G. Proca (O. Carp), dr. N.
Quinez, loan R. Rădulescu, Í. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti,
I. Russu-Șirianu, Izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea,
H. Sanieievici, Sever Secula, prof. univ. dr. V. Sion, dr Alex. Sldti-
neanu, A. Stavri, maor Alex. Sturdza,dr. D. Tatușescu, 1. Teodorescu,
D. A. Teodoru, George Tofan, Joren Toma, Al. Tzigara-Samurcaş, dr.
Alex. Vaida-Voevod, Al, Vlăhuță, N. Volenti şi alții.
Condiţiile de abonare
IN ŢARA:
Pe an e a e R , Bia
Pe jumâtute de an e 8 Ă H
Un număr e e e a H
Abonaţi! eare nu-şi vor achita abonamentul în mod direct vor
trebui să plătească în plus 4 tei pe an yi 2 lei pe x: an, caindemni-
beggen eg, eeneeegegegatgadé
zare pentru incasatori.
Pentru învăţători, preoți de sat, primari funcţionari satesti, stu-
dent! și elevi, pe an 15 le), pe jumatate de an 750. (Acestia pot plati in
trei rute a eite 5 lei trimise cu anticipare),
IN AUSTRO-UNGARIA:
Pe an A e e > ` „15 coroane
Pe jumătate de an A A e A 7 cor, uh
Un număr , e A š e $ 2 eprone
Abanamentul anual se poate achita in trei rate de tite cinci coroane,
din patru în patra luni,
IN BASARABIA:
Pe an r a A e e 8 ruble
Pe jumâlute de an $ A a ë 4 ruble
Un numar 1 rubla
e = . . . ru
Abonumentul anual se poate plăti la fiecare două luni eite 2 ruble,
pănă In achitare,
IN STRĂINĂTATE:
Pe an d = > a A e 22 lei
Pe jumătate de an ` e ? e i1 lei
Un numar , x 2 lei 50 b.
mezi urmare pag. 3-a coperţi)
In munții Neamţului `
— Singur —
— Domnule, imi zisese părintele Ghermănuță la plecare,
nu era rău, să mai fi zäbovit d-voastră citeva zile la noi, că-i
tocmai la primenitul luminii şi vremea poate să se schimbe: şi
de va apuca ploaca 'n pădure, apoi o să vă fie greu de tot; si,
mai ales, cum nu cunoaşteţi d-voastră drumul, se poate intim-
pla să rătăciți, că potecile se tae și se 'ncrucişează între ele, de
nu le mai dai de capăt,
— Cu-atit mai bine, părinte Ghermânuţă, ti râspunsesem
eu, încâlecind, că, doar, n'am plecat de-acasă cu gindul să merg
pe drum bătut și nici n'am făcut invoială cu stihiile, să-şi ice
căciula dinnaintea mea ; treaba potecilor, să se tae ṣi să se incru-
cișeze între ele cit or polii, şi treaba luminii, să se primenească,
dac'o gidile "notre spete,
— Capot drept ţi-oiu spune, domnule, că chisnovat om
mai ești,
De eram sau nu eram chisnovat, treaba părintelui Gherma-
nuță; iar de nu-mi păsă de incrucișatul potecilor și de primeni-
tul luminii, aceasta era treaba mea. Şi cum să nu fi fost treaba
mea, cind, mai ales, desagii mei se lecuiseră pe deplin de of-
tiga, de care zăcuseră, și-și recăpătaseră din nou vechea şi im»
belşugata lor rotunzime... Pentru leafă pe citeva luni înnainte, pă-
rintele Gbermănuță ingrămădize, pe fundul unuia dintr 'inșii, foi
late de podbal rotund, pe care stâteau așternute și mumilicate,
după cum pe fiecare le apucase vremea şi le incremenise fer-
bințeala vetrii, popoare intregi de zglăvoace căpăținoase și de boi-
steni cu ochii holbați. O legătură cu felii de pere şi de mere
zvintate la soare, mai pinticoasă decit un egumen, ținea cumpă-
nă, în celalalt desag, zglăvoacelor şi boistenilor din potrivă ; şi,
tot pentru cumpänealä, tmpärțise părintele Ghermănuţă, de o parte
şi de alta, ouăle răscoapte dela găinile unui sat intreg; iar go-
lurile dintre calabalicul meu de tot soiul erau indeplinite cu nuci
*) Vezi „Viaţa Romineaseă*, Anul DI. No. 4. ; a?
154 VIAŢA ROMINEASCA
guralive, care, trecindu-se între ele, tuşiau în cor şi în cadență,
bătind, parcă, tactul gebelei legānate a Pisicuţii mele. Pisicuța,
de altă parte, nedumerită asupra gălăgiei, ce se făcea îndărătul
său, intorcea capul din cind in cind şi impunzea cu botul In de-
sagi, caşi cum ar fi voit să pună nucile la ascultare; nucile,
insă, caşi cum i-ar fi făcut în ciudă, tuşiau mai tare și țipau
mai ascuţit lar de cumva se oprea tn loc şi se scutura, voind
să arunce cit colo acel bocluc de pe spelele sale, nucile țipau și
mai ascuţit şi făceau o gălăgie internală; și astlel Pisicuţa, neputin-
cioasă și desnădăjduită, după ce stălea un minut pe ginduri, își
relua, indignată, gebeaua intreruptă, iar nucile, scoborind glasul,
tuşiau în cor și în cadență și băteau înnainte, vesele parcă, tac-
tul gebelei legănate a Pisicuţii mele, Vru trei pini cu gingini
aspre şi un sën de rachiu călugăresc, cu ingrijire astupat și pus
la loc mai de fereală, alcătuiau cu indestulare şi prisosinţă pro-
viantul de drum al pribegiei mele,
— laca, domnule, mai zisese părintele (Ghermănuță, virin-
du-mi şi o secure In desagi, iaca, poale să aveți nevoe de tăet
vrun lemn pentru foc, ori pentru altăceva.., nu ştii cum vine vre-
mea in pădure ; cind pleci la drum, nu-i râu să te ingrijeṣti de
toate...
Bietul părintele Ghermănuţă !... Ar fi fost în Stare să-mi
dea şi rasa din spete... Atita dragoste prinsese el pentru mine
intrun timp aşa de scurt t...
— Foarte mulţămesc, pârinte Ghermânuţă, foarte muljã-
mesc; mai rămii sănătos şi să ne vedem cu bine, zisesem eu,
dind călcăe Pisicuţii,
== Să mergeţi sănătoși și Domnul să vă aibă în paza sa.
incheese părintele Ghermănuţă, închinindu-se pănă la pămint și
ridiciml mecaniceşte dreapta spre comanac, caşi cum ar fi voil
să-şi iee căciula din cap,
Si legânat de eterna gebea a Pisicuţii, mă indreptam, odată
cu zorile, spre tănile din potrivă ale munţilor din miazăzi,
lar cind, din depărtare ca de-o fugă de cal, Intorsri capul
şi mă ut îndărăt, zării pe părintele Ghermănuţă, în poarta schi-
tului, siind Incă neclintit și uitindu-se cu jind In urma mea: a-
poi, cenușiu si mărunt cum era, se lopi în zarea cenusie a de-
părtării....
„Tacito, solo e senza compagnia...
„elar trecătorii rari, pe care-i intilniam in singurătatea dru-
mului meu, după ce-mi dădeau „bunâ-dimineața“ şi-mi doriau
„cale bună“, se opriau o clipă pe lac, pentru a se uita, nu ca
părintele (hermănuţă, cu jind în urma mea, ci pentru a mä privi
miraţi, oarecum, şi nedumeriți.... Apoi, clătinind din cap cu ne-
incredere şi zimbind poate cu înţeles, iși căutau, înnainte, de drum,
cu sapa sau cu coasa pe umăr, ducindu-se fiecare în treaba lui...
Şi eu, parcă, nu mă duceam în treaba mea?... decit, vez, e
treabă şi treabă... Cit prinzi cu ochiul şi cu gindul peste acest furni-
car de jivine omeneşti, care mișună pe påmint ca viermii intr'o rană
i ZA. MM Wes" iTA "d SU sin Za a NP ew" ge, ZE
E
IN MUNȚII NEAMTULUI 77 e
uriaşă, n'at să inlimpini decit goană aprigă. hămesită şi nebună
după traiu, sau, cel puţin, o grea şi veșnică trudă pentru des-
legarea încurcată a problemelor unei vieți de multe ori netrebnice.
Oricum... dar respiraţia aburoasă şi nemârginită a nopţii a-
runcase un linţoliu subțire şi strâveziu de neguri albe peste pi-
răul, care, tremurind, parcă, de Irig pe petrele-i răci, luneca cu
murmur grăbit şi, ca o îngustă nâframă, întinsă pe lungul ne-
sera al văii largi, işi perdea cursul în taina depărtată a rasă:
ritului...
Noianul de lumină trandafirie al zorilor cuprinsese tòt ce-
rul din calea soarelui, ce se vestea, iar peste adincurile albas-
tre ale văzdubului, cași niște iuți şi trecătoare ginduri amare,
care ar fi umbrit, in răstimpuri, ochiul nemârzinit și limpede al Ini
Dumnezeu, fulgi singurateci de nouri albi și tiviți cu Jumină pe
margini lunecau molatic și tăcul pe depărtate şi nesimţite adieri
«e vinturi... Firea toată părea cuprinsă de o solemnă increme-
nire și florile răzlețe, care insuleţeau, parcă, intinderea cu multe
leje a prundișului mort, stiioase şi nemişeate, işi inclinau spre
pămint fruntea lor strălucită, sub greutatea scinteetoare a picătu-
rilor de rouă,... Ai fi zis că lecioarele, stâpinite de simţiri ne-
vinovate şi cucernice, îşi plecau cu evlavie, in templul sit al
Naturii, capul lor virgina! în faţa Celui a tot Puternic...
lar spre tăriile cerului înnalt, caşi atitea făclii, aprinse de
Văptură in cinstea ziditorului său, se ridicau, drepte şi neclintite.
viriurile ascuţite ale brazilor, poleite de intâile raze ale soarelui
curat şi rece...
Şi glasul de pretutindeni al tăcerii sfinte at neturburate, caşi
o cintare umilită de laudă, isvorită din adincul inimii neprihā-
nit al km, se indreapta, in accente misterioase, cătră indurarea
tară de hotare a Celui prea-inalt pia A
D . - - gr D . - e e . . D A a
Läsasem de mult îndârătul meu orice urmă de viață pme-
nească şi, râzămat pe cunoștințele geografice ale Pisicuţii, urcam,
în pas de voe şi lâră grijă, suişul, cind mai repede, cind mai
trăzânat al cite unei poteci, ce-şi lurișa şerpuitul umbros sub
taina neturburată a pădurilor... N'am fost nici odată grozav de
tare In ştiinţa gromolaicelor şi nici în a minii lui Damaschin, și
putea, prin urmare, lumina să se primenească, fără ştirea mea. ori
cit ar li poltit, și, tot fără ştirea mea, să-și Incrunte cerurile sprin-
ceana și să-şi verse urgia lor asupra capului meu... Ceia ce,
Insă, începea să se adeverească, erau potecile, care, după spusa
părintelui Ghermănuță se incrucișau şi se tiau intre ele, de nu
le mai dădeai de capăt...
Şi, deşi în imprejurări grele filozofia nu ma părăsit, cu alte
cuvinte, deşi eram încredințat că şi potecile, ca orice lucru In
lumea aceasta, trebuiau să aibă mai la urmă un capăt şi un
=lirșit, totuși o nemărginită și neputincioasă ciudă mă cuprindea,
156 VIATA ROMINEASCA
an
cind vreuna din ele, cu apucăturile ci de femeic vicleană, mă
porta după voe şi de nas pănä la hotarele murelor sau ale ciu-
percelor, a apoi, deodată, cas? cum cineva iar f tăiat capul, se
curma, Își dădea sufletul şi muria la marginea vre-unui desis in-
clicit şi intunecos al padurilor... Ce să faci în asemenea Impre-
jurare 2...
Cerci să-ţi urmezi drumul innainte, dar in zadar!... Stai
pe loc... te viji imprejur.. te frīäminți cu mintea fel şi chip...
ciuda și indignarea te cuprinde din creşte! Dän" în pt ṣi..
şi, în cele din urmă, faci Pisicuţii chip din friu să cirnească tin-
dărăl, şi Pisicuța cirnește indărăt... lar tu te mârgineşti, cel mult,
să-ți verši minia ta neputincioasă asupra ţigancelor, care, nea-
vind presimţirea viitoare a vre-unui Anuharsis pe meleagurile lar,
n-au croit potecile mai lungi, decit pină in ţara sălbatecă a mu-
relor sau a ciupercilor... lar de cumva ești plecat spre cugetări
mai innalte, apoi, dela innăițimea spetelor Pisicuţii tale, te poţi
mingiia cu gindul, că cine se iea după poteci şi după femei,
tot la ciuperci ajunge... Foarte bine 1. Dar ce te faci, cind ți se
intimpla de zece ori și pe rind acelaşi lucru? Şi cind soarele,
mai cu samá, Cast un salahor tocmit cu ziua la D-zeu, grâbin-
du-se, parcă, să-și mintue învoeala mai curind, urcă intrun Si-
Dez, aprins la faţă și gihind, treptele de răsărit ale cerului, ajunge
în răscrucile lui și, iarâşi grăbit, începe a se rostogoii, ca un
harbuz infácarat, pe povirnişurile din potrivă ale apusului, spre
prăpăâstiile lumii celeilalte 3. Ce să faci? N'ai ce Deet. Stai
nedumerit și, cel mult, dacă-ți este ingåduit să doreşti de a te alla
şi tu sub pelca biblică a vre-unui profet, spre a-ți D şi ţie dat
sā pui soarelui mina în pepi, să-l ţintuești In loe pe ceruri şi să-l
indatorești de a nu mişca un pas mai mult până ce nu vei iÈ
găsit o potecă cinstita și fără viclenie in suflet, care să te scoală
cu lumină la vrun limpeziş,
Astiel mă socotii foarte jignit de părținirea dreptăţii cereşti,
care hărăzeşie darurile atolputerniciei numai cit alesilor săi,
Dar, insiirșit, ceva trebuia să fac ; și lacui: mă lăsai la pronia
intimplârii, un fel de zeitate oarbă, dar care vede mult mai bine
decit zeitățile cu ochi şi cu care totdeauna m-am ințăles ca și
CH un vechiu si credincios prieten,
Mulțămită. deci, acestei zeități prielnice mie, mā trezii, ia
un moment dat, cu Pisicuţă, cu tot, in inima unor codri de două
uri seculari, de unde orice urmă de potecă, aproape, dispăruse
de sub copilele Pisicuţii... Descălecai să odihnesc...
Şi de unde m-aş ñ aşteptat ca fiorii reglementari de groază
ai pustiului şi ai singurătăţii sâ-mi străpungă inima ca un fier n-
prins, din potrivă, o linişte, sănina, un soiu de cereasca beati-
tudine imi cuprise ființa mea intreaga... O pătură groasā de in-
tunerec greu imi pāru că se desprinde şi că mi se ridică de pe
suflet şi inima mea, care, ușurată ca de sub lanțurile zgomotoase
ale unei grele inchisori, începu să bată in voe. cuprinsă de simţiri
străine de dinsa pină atunci.. Si de ce n'ar fi lost aşa ? Oare
m ESE O Jas EN bg n. H
e ge
—
IS MUNŢII NEAMTULUI 157
su scuturasem eu de pe suflet şi de pe inimă grijile cicálitoare
şi ridicule ate vieţii de toate zilele $ Oare din ochii mei nu se
Ștersese, ca prin descinlec, priveliștea deşanțală şi vrednică de
milă a nemerniciei şi stricăciunii omeneşti? Nu eram eu slobod
să cuget, să simt, să rid, să pling, să Di. să mă mişc sau să
mă dau de-a tumba în toate chipurile şi după toate imbotdirile
nestrunite ale propriei mele firi ? Cine avea mai nemasurat pu-
tere decit mine asupra nemâărginirii mate ai solemne a singură-
In şi a pustiului ? Mi se pârea că Firea întreagă, dela tințar
şi Dän la urs, datoare era să cinstească în mine pe regele său
a tot puternic; căci singurul stăpinitor, de obirşie divină. eram
numai cu, în ceasul acela! ,
D H D D D D D . H r D si ' DH e . . D D
Incalecai și incepui a urca la deal pe drum aproape fără de
urmă... Pisicuţa se opintea din greu și răsulla dea.. De odată
se opri ca trăsnită din mers și cu twăsării ca ceşteptal fără de
veste din somn. O stincă ametitor de înnaltă si dreaptă ca un
pârete, căzuse, parcă, năprasnic din cer și tăiase capul drumului
pe care urcam la deal, lar în timp ce cu mă scărpinam, de ciudă, in
creștetul capului și peste pălărie, Pisicuţa, fiindcă nu se putea
scârpina și ca, ca mine, cu copita, apoi, cu potcoava şi tot de ciudă,
scârpina şi ea pămintul, din care pietrele mărunte. măcinnilu-se
şi ciurbind, curgeau de-a răstogulul la vale.
Dar, cum nu poţi, cu ciuda şi cu scărpinatul, să indupleci pe
o stincă fără de inimă şi fără de suflet, să ţi se dea din drum în
lături şi să-ți deschidă calea mai departe, de aceia şi Pisicuţa şi
cu, după o scurtă dar matură chibzuinţă, ne hotărirăm să Lä äm
incolo şi ciudă și scărpinal și să aşteptăm cu răbdare voile mai
blinde ale intimplării.... Ș'apoi era ei timpul. Soarele mai că på-
şise peste râscrucile cerului și foamea, care se invirteşte—se vede —
in jurul omului, ca și soarele in jurul pămintutui, sosise și ea,
drept răserucile stomacului meu, şi, fără indoeală, că şi drept
răscrucile stomacului Pisicuţii,.... N'aveam dinții Zpripțoroaicei
tin poveste și prin urmare nu puteam sfredeli stinca răsărită in
calea mea din curtea sfintei Vineri, spre a trece mai departe; de
aceia hotării să mă opresc şi să-mi fac aici zilnicul şi obişnui-
tul meu popas. Descălecai, dădui jos toată povoara din spetele
Pisicuţii, 1i luai friul din cap su lăsai sloboda spre a-şi câuta de
suflet, ceia ce, de alimintrelea, mă hotării să fac şi eu, Şi
cum mă uitam in toate părțile, ca să fac mai de aproape cu-
noştinfa cu locul hărăzit mie de intimplare pentru vremelnicul
meu popas, mă incredințai incă odată, că tot intelepciunea Intim-
plärii cirmuește și regulează rostul intreg al tuturor lucrurilor...
Dreaptă, cum era stinca, de parcă era aşezată la cumpână, avea,
totuşi, jos și cam la mijloc, o scobitură destul de adincă, în care
cineva s-ar D putut adăposti în larg, pentru orice împrejurare. Pe
cit de sus se pierdea crestetul ei acoperit de păduri in adincul ce-
tului, pe alit, de la faţa potecii, în jos, se deschideau, pe dreapta
135 VIATA ROMINEASCA
si pe slinga, spre fundul pămintului, două prăpăsti cu adincimr
oraase, pleşure, aspre, ṣi cu povirnişuri stincoase, unde smeu-
risul lui Dumnezeu creştea in deplina și neturburata lui voe `
cu alte cuvinte, pe lingă proviantul meu de ouă, de zglāvoace și
de nuci, înlesnit mie de părintele Ghermânuţă cu alita dărnicie,
Întimplarea Imi mai punea la indămină şi zmeura răcoritoare şi
imbălsămată a munţilor săi... Foarte bine 3... —- Dar, mă gindiam
cu, unde se află zmeură și stinci, acolo se ţin şiurșu ` si, drept
vorbind, eroismul meu se simția cam la strimtoare, cind imi in-
chipuiam, că vre-un morocănos sihastru al pustiului putea veni la
mine foarte grav ṣi pe patru labe, ca să mă intrebe de sănătate,
pe mine, care n-aveam decit douät . Şi, intrun punct anumil.
mi se părea, chiar, că zmeurişul e vinzolit de o vietate puter-
nică, ba... mi se mai părea, că şi un mormâit, plin de rele pre-
vestiri, străbate depârtările pănă la mine... Era vintul care clá-
lina întinderea trandafirie şi plină de soare a smidului de zme-
ură și, poate că vre-un brad sau paltin, cu Inchecturile slăbite
de bătrineţe, se legăna scirțiind la suflarea aceluiaş viat... Din in-
chipuire se naşte frica, din judecată bărbăţia... Cea întăi veşnic
cra cu mine, cea de a doua... mai pe apucate.— Totuși, până ce să-mi
iau măsurile pentru ce cra să fie mai tirziu, gāsii cu cale să-mi
aşez in scobitura stincii larhatul meu intreg și să priponesc pe
Pisicuţa intro aşezătură mai largă și plină cu iarbă innaltă de pe
povirnişul uneia din prăpăstii ; căci de-aş fi lăsat-o slobodă, fan-
tastică, cum era, şi iubitoare, Cast mine, de pribegie, s-ar îi
luat după florile, ce scinteiau pe nemărginirea prăpăstiei, la lu-
mina soarelui de amează, și s-ar D prăbușit la vale, de pe vre
una din nenumăratele muchi de stincă, ce stăteau ascunse cu
viclenic, sub adăpostul de umbră neturburată al erburilor Innaite.
-Şİ să fi îndrăznit cineva, să tăgăduească, că toate cele nouă
fericiri nu dăduseră peste mine.. Dezlegăi desagii, scosei din-
trinșii vestitul meu prosop și, așternindu-i pe iarbă, la intrarea
vremelnicei mele locuinţi, „in propatulo* cum ar zice anticitatea. îl
ridicăi sau, mai degrabă, îl scoborii la treapta de Tat de masă...
Am, cite odată, şi cu toanele mele de lux ` decit mi-se intimpla
aceasta tocmai atunci, cind lucral se potriveşte mai puţin... lar
cind mă găsii așezal turcește dinaintea imbelşupatului meu ospăț
cu tot soiul de merinde, mă simții foarte nenorocit, că nu am
prilejul de a pofti la masa mea pe vre-un nevoeş de rege sau
impăral, care, odata măcar în viața lor nu s-a învrednicil să
minince o singură frunză de podbal, cu zglânoace cu tot, să guste
rachiu călugăresc cu mirodenii de inipere şi izmă rat, și să
se D lungit cel puţin într'un cot, fără de grijă, pe iarba verde și
inilorită de pe răscrucile pămintului t.. Sfirşii ospățul meu cu
mere zvintate şi cu nuci, adică cu fructe şi, deci, după toate re-
uulele inalte ale celici mai rafinate gastronomii; sirinsei râmâşi-
jile prinzului în desagi şi virii desagii in fundul scobiturii... Nu
știu cum, dar mă simţiam. parcă „la mine acasă“; și fiindcă ori
cme, la casa lui, trebue să facă și ceva gospodărie, apoi, în lipsă
(CM
IN MUNŢII NEAMTULUI EI
de covoare de Persia, aşternui pe jos poclada de sub sea, răză-
mai şeaua, în chip de pernă, lingă unul din păreţii laturalnici
ai scobituri, aninai friul la intrare intr'o aşchie mai răsărită de
stincă, în alta, şi tot la intrare, acățai mantaua, ba, mi se pare,
că, cu un lrg de brad în uc de mătură, fâcui şi ceva curățenie
pe dinaintea uşii... Și daca stăpina ar fi lost acasă, aş D crezut
că intimplarea indreptase paşii mei spre peștera zeiței Calipso.,, Se-
iea mă cuprinse ; scoborii in zmeurişul, din care Pisicuţa nu-și
arăta pe deasupra, decit numai virful urechilor și, cu zmeură,
imbalsâmată şi răcoritoare o astimpărai şi pe dinsa.
Täiat in faţă de trufașa şi imensa stincă aeriană, incins pe
laturi de cele două prăpâstii, ar f trebuit, ca să pot merge mai
departe, sau să mă inalț la ceruri zburind, sau să ma scobar în
Tartar de-a răstogolul ` dar, fiindcă nu eram gata, încă, pentru
nici unul din aceste două soiuri de călătorie, aminai pentru mai
tirziu şi pe una şi pe alta, Râmăsei, deci, locului: cu alte cu-
vinte, deşi aș îi putul eşi din incurcătură întrun chip oarecare,
mă bot, toluzi, să mā folosesc de adăpostul hărărit mie de
pronia Întimplării ṣi să aştept aice voile mai blinde ale ei, — 24
aceasta cu atit mai mult, cu cit, dacă jumătate din proorociile
părintelui Ghermänufä, cea cu potecile, se adeverise, de ce, adică,
nu sar lj adeverit și ceclaltă jumâtate, cu primenitul luminii ?
Caci Luna, măcar că e lună, dar, mai la urmă e tot femee ; și
să te ferească Dumnezeu de primenitul femeilor t... Cu ce mai de
nouri groși și nestrăbâtuți ochiului iscoditor nu era să astupe și
să zăvorască ea uşile cereşti ale sanctuarului său de misterioasă
primeneală 1... Cità apă din vâzduhuri nu era să-i toarne si. fie
din cap, spre a sc Jà şi a se curâți de rugina groasă lăsată de
nezurile nopților, pe faja ei bălae si în părul ei blond!... Cua
badorogeală de tunete, ce mai vinzoleală şi trăncăneală de pre-
tutindeni nu era să zgudue, din temelie, gospodăria cerească!
Cite lumini nu trebuiau să-i aprindă fulgercie Inaintea oglinzilor
ei de senin, spre a-şi cerceta, mai cu deamănuntal, in ele, gre-
șurile chipului său grăsuliu şi sprincenal!... Şi cind te gindeşti
că eu intru nimica nu eram vinovat să duc in spete urmările a-
vestei cochelării cerești 1... Ce-mi păsa mie. mai la urmă, că.
dela inceputul lumilor, „reginei palide a nopților” i s-au aprins
cālcāile după mutra roșcovană a „regelui zilei*? Şi dacă, de mi-
lioane de veacuri, Impopoţonată şi găâtită, il alungă pe căile fără
de capăt ale cerului şi nu-l mai poate prinde, apoi eram tot eu
de vină ?... Putea, deci, să-și amine primenitul pentru mai tirziu:
dar fiindcă nu poţi sta cu femeile de vorba în această privinţă,
apoi mă hutării să aştept în scobitura stincii hotăririle mai ome-
noase ale Întimplării.... Şi de unde eram gata să mă ridic in
toată lungimea persoanei mele şi, Cu aer teatral, să strig cătea
Cronos din toate puterile plămtilor mei :
Ot temps suspend ton vol L..
numai și numai ca să put lungi ziua măcar de-o şchioapă, lăsăi
10 VIAŢA ROMINEASCA e
pe Cronos în pace,ṣi mă lungii intrun cot, pe iarba moale și in-
forită de dinaintea singuraticei mele sihăstrii,.,
În golul înalt de sub picioarele mele, se intindea spre rà-
sărit noianul fără hotar al munţilor pitici, ce-și ridicau cu sfială,
parcă, piscurile lor viorii în văpaea de aur a soarelui înflăcărat;
aburi uşori şi străvezii, ca o rețea alburie și subțire de aţă de
paingân, impinzeau imensitatea nemărginirii deşerie... Albastrul
sters al văzduhului topit apăsa grea peste pămint, iar sub arșița
covirşitoare a miezului zilei, vintul adormise obosit ` frunza co»
drilor nu se clătina și tăcerea neturburată își intinsese pretutin-
dent neţârmurita ci stăpinire.... Inima lucrurilor incetase de a mai
bate şi o sincopă colosală ai fi zis că taiase sularea In pieptul
uriaş al Naturii... Moartea păşise, parcă, peste hotarele vieţii şi
viaţa se tupilase în adincurile cele mai din lăuntru ale Firii tn-
cremenite... Şi cine ştie cită filosofie nesărată și cită poezie sfo-
răitoare n-aş mai fi făpluit eu în fața amorțitei vieţi universale,
dacă pronia cerească nu m-ar D dăruit cu o nepreţuită însușire:
ori de cite ori mă găsesc în fata priveliştilor mari ale Naturii
liniștite, mă cuprinde, numai decit, sau melancolia sau... somnul,
două stări ale persoanei melc, între care, nici odată, n-am lăcut
deasebire ; căci după cum meiancolia e somnul sunetului. tot
așa somnul e melancolia trupului ; şi, fiindcă nu-mi era somn,
mă hotării să rămin melancolic...
Umbra stincii mele de adăpost inmormintase imprejurimile
depărtate întrun soiu de amurg prea timpuriu, căre Și intindea
linistea sa neturburată și tainică pănă la hotarele luminoase ale
zilei, ce ardea, incă, în toată puterea caniculară a razelor sôa-
relui.. O suare de vint răzleaţă si molatecă, îurişindu-se din
uscunzătoarea-i răcoroasă din Îrunziş intunecos şi des, se abăiu
fără de veste şi nevăzulă peste intinderea inflorit din faja mea,
iar sub mingierea-i ușoară şi trecătoare, florile îşi plecară spre
pămint Iruntea lor drăgălașă, ca sub farmecul unei sărutări cu
dor așteptate, și, poate că ceia ce strălucea între foile albastre
ale uneia din ele, era o picătură de rouă sau... poate chiar o
lacrimă de bucurie sau de durere... Oare zidilorul a toată Făptura
na aşezat cile-a scintee de viață ai de simțire în fece lucru,
dela om și până la firul de näaip sz, De ce, dar, mar plinge fo-
rile sau nu s-ar bucură şi ele cu lacrimi de rouă și de ce co-
drii nu s-ar tingui cu glasuri de vint ? Şi de ce, încă, n-ar geme
riurile cu eterne suspinuri de ape 2... Şi era în ceruri allta splen-
doare, pe påmint atita linişte sfinta !.. Şi in sufletul meu atitea
neinţelese şi tainice dorun L.. lar dintre fori...
O foare-albastră, cu ochi plinși la mine cată
S'ar vra, parcă, să mă 'ntrebe de ce Dn lruntea plecată
Cu ochi plinşi, şi eu la dinsa mă uit trist şi ginditor,
Go Intreb ce taină-i spuse vintul sării călător...
— Aht.. imi zice mica floare, —de necaz imi vine-a plinge,
Veşnic vintul mă înșală; mă sărută şapoi fuge...
— Şi eu pling, albastră Moare, nu, ca tine, de trădare,
Dar... fiindcă n-am, ca vintul, cui să fur o sărutare...
KI H KZ o +
m EE 2
E el IDE - e PR: j
—
IX MUNŢII NEAMTULUI Ier
gé gege Ee
Un slorăit puternic şi un nechezat ascuţit al Pisicuţii rupse
firul melancolic al cugetârilor mele şi mă fcu să sar pgrâhit şi
drept în picioare şi să alerg iute lingă dinsa; poate că simtise
ceva... Cercetai cu deamăruntul imprejurimile... nu era nimic...
Cine stie, poate că suferea şi biata Pisicută de boala amintirilor
şi că, prin urmare, o cuprinsese şi pe dinsa aleanul şi melanco-
lia, de necheza aşa de duios... Mai stii... poate că această gin-
uașă Dulcinee cu patru picioare îşi trimetea, în limba ei de cal,
inima sa peste pustiuri, vre-unui depărtat și anonim Cigishou, tot
cu patru picioare, bine ințelcs ! Mai ştii? Dar, fiindcă indis-
creţiunea nu e însușirea de căpetenie a persoanei mele, nu cãu-
tai să intru mai departe în amănuntele sentimentale ale Pisicuţii ;
e apnot, iarăşi, fiindcă, ba cu una, ba cu alta, soarele se plecase
simţitor inspre apus st intunericul peste curind avea să sosească,
mă pusej în cale să-mi iau măsurile pentru siguranța deplină a
popasului meu de noapte, lucru, pentru care, dealtmintreiea, a-
veam încă destulă vreme innaintea mea... Securca părintelui Gher-
mănuță, ajutată de puterea sălbatică a braţelur mele, lăcu mi-
nuni.. Şi, în mai puțin decit sar crede, pâdurile împrejmoitoare
zăceau doborite la pămint!.... St, iarăși, în mai puţin decit iar
trece cuiva prin minte, în Dia peșterii mele și pe întinderea tre-
buitoare, pădurile desființate se prelâcură intrun val innalt și ne-
străbătut de trunchiuri de copaci, încilcite, la un lac, cu crengile
lor. Pari lungi ei deşi bătuți până la pămint, în mijlocul valului,
străjiau drepți şi neclintiți, cu virlurile lor ascuţite, creasta zbur-
lită a intăriturilor mele; iar intre păretele stincii şi unul din ca-
petele arcuite ale valului meu, lăsai n strimiă deschizătură, ca
loc de intrare şi de Cem, Apoi tirii în lăuntru un munte întreg
de vreascuri şi de uscâături, care ar D fost în de ajuns să intre-
țină, pentru veșnicie, focul nestins pe altarele Vestei..,,
N'aveam chip... naveam cu ce, dar intrun par mai innall
asi fi aninat şi clasica înştiinţare, pe care Romulus cu atitea mii
de ani o înfipsese, înnainte de mine, pe zidurile cetății salt:
maorielur guicuingue transiliet moonia mea.. Şi tată-mă, deci,
tn stare să stau de vorbă, peste gard bine ințeles, cu orice si-
hastu morocănos şi cu patru labe ul pustiului munţilor, ba chiar
ia nevoe să am destulă vreme de ai frige şi ochii cu tăciuni,
de cumva s-ar fi incumetat ia vre-o călcare de domiciliu... Si
dacă mai pui la socoteală securea, adică toporul părintelui Gher-
mânuţă. şi cele şase focuri ale revolverului meu cazon, apoi In-
țelege ori cine că mă găsii în dreptul meu, după ce-mi slirșii
treaba, să mă primblu, șuerind, cu minile la spete, pe dinnain-
tea iscusilelor mele isprăvi, și să gust in pace deplină ferici-
vile neturburate ale singurătăţii... lar cind cele de pe urmă raze
raşietice ale soarelui de apus poleiau incă hotarele de răsărit ale
depărtărilor neguroase, deslegăi pe Pisicuţa din pripon zm virii
intre întărituri, îi smulsei din smeuriş şi-i adusei, pentru noapte,
un braț zdravân de iarbă fragedă şi infloritā, astupăi intrarea cu
trunchiuri de copaci bine ințepenite și pusei. cu chipul acestă,
102 VIATA ROMINEASCA
intre mine și pustiu, o stavilă nestrăbătută.... Eram acasă la mine.
Curind scăpătă și soarele după cele mai de pe urmă trepte
ale apusului, iar Dumnezeu umplu, în urma lui, cu întuneric,
cupa imensă a haosului său, dela cele mai de jos adincuri ale
pămintului până la marginile cele mai de deasupra ale cerurilor...
Și lormele schimbătoare ale lucrurilor se topiră şi se mistuiră în
noapte, ca Intro mare întunecoasă şi fără de margini... Ceasul
de pace şi de linişte sună tăcut de pretutindeni, şi Firea amar-
Dä îşi plecă spre odihnă capul său... Tăcerea îşi intinse adin-
cul tainei sale pănă la hotarele cele mai de pe urmă ate nesfir-
șitului, iar, din Innaltul cerurilor, mina indurâtoare a Celui prea
puternic aprinse milioanele sale de sicle şi, cu lumina lor stra-
lucitoare, călăuzea, pe drumul fatal al veşnicei sale pribegii, ca-
lea narbă a pămintului,,.. Susurul domol, prelung şi nehotărit al
tăcerii mute se ridica peste abisuri, ca o cintare fermecată de
leagăn, şi lumile dormeau duse pe brațe imense de adincuri in-
tunecoase.... lar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit. ca
a candelă de străjuire, luna plină a stirşitului de Iuliu, și, prin
ranştea neagră a pădurilor, îşi trimise, până la mine, înțâile lu-
ciri fantastice şi mişcătoare ale razelor sale argintii. piezişe și
răci...... Imi descoperii capul, şi, plecindu-mi fruntea înnaintea Ce-
lui ce vede toate, imi făcui semnul crucii...
Era tirziu... Cu foi uscate, cu vreascuri, cu crengi, cu trun-
chiuri de copaci, înjghebai, intro clipă, un foc uriaş, ale cărui
Macâri luminoase și vii impinse intunericul departe de mine: iar
dela hotarele străvezii ale luminii mele imprejmuitoare, noaptea
incremenită se uita la mine cu ochi negri şi orbi__ Scosei din
flesagi ceva merinde, şi fără nici o ceremonie, de astădată, imi
stimpărăi foamea dinnaintea prietenoasă a focului: şi noi tustrei,
Pisicuţa, focul şi eu, făceam acelaşi lucru : Pisicuţa rodea iarbă,
focul mistuia vreascuri, iar eu mincam zglâvoace si nuci... Nu
iuasem cu mine ceasornic, de oarece ştiam co să am la Indà-
mină ornlogiul fără greş al bolţiiur cerești, în care de mult mă
deprinsesem a ceti... Pe stinga, găinușa scăpătase în sus şi de-
plin pe cerurile noastre, iar din mijlocul tăriilor, luceatărul de
sară cumpenea peste adincuri : erau zece ceasuri omeneşti ` mă
pusei, deci, în cale să mă culc. Aruncăi poclada pe spelele Pi-
sicuții gn Inchingăi cu talturul, Imi aşternui în peșteră o saltea
aroasă de cetină mai dinnainte pregătită, —şeaua imi slujea drept
pernă, — aruncâi în deajuns lemne pe foc. mă infăşurăi in manta.
indesai pălăria peste ochi și peste urechi, imi pusei revolverul
la indămină, ba și un par ascuțit, iarăşi mai dinnainte pregătit, ca
armă de apărare şi... mă culcăi. Somnul veni repede...
Cind mă deșteptai a doua zi, numai după o clipă, parcă,
de somn, băgăi de samă că soarele lusese cu mult mai harnic
decit mine, căci se părea că se inălțase, pe ceruri in viriul de-
getelor şi, de peste întărituri, se uita fung la mine, tocmai in fun-
dul peșterii; locul, somnoros. mistuia fumegind, cel de pe urmă
taciune ` Pisicuţa, cu citeva lire de iarbă afară din bot, dormita:
IN MUNŢII NEAMȚULUI 163
pe toate cele patru picioare ale sale... Dădui in lături stavila de
la intrare şi eşii alară din... vizunie, Linişte neturburată in cer
și pretutindeni şi nici un vint din cele pateu nu-şi părăsise Incă
culcuşul său, spre a Invia codrii adormiţi: peste deșertul innalt
si plin de lumină al văilor adinci, numai Gaia, cu tipet flämind
şi ascuțit, spintecă văzduhurile ca o sägpeat neagră şi iute, Şi
leşi ziua era la Inceput, soarele totuṣi ardea cu putere și pre-
vestea o adevărată zi de cuptor; in zădar cercetai cu 'privirea In-
“tinderea cerurilor pănă la cele mai depărtate margeni ale sale,
nici o pată de nor nu plutea peste seninu-i albastru şi limpede;
numai soarele părea învăluit Inte un zăbranic de aburi străvezii
și roșietici.... Ai fi zis că at acoperise chipul, sau că-şi pusese
iăţarnic peste ochi degetele resfirate ale aminduror minilor sale,
spre a se preface că nu vede din răsărit primenilul tainic al Lu-
néi din apus... și părintele (Ghermânuţă se infâțișa inchipuiri?
mele cu barba, cu mustăţile, cu antereul, cu comanacul, dar mai
ales cu toate pronosticurile sale... Ş'apoi, atita știam și eu, că,
adică soarele cind se imbrobode și cind stihiile stau prea liniş-
tite, apoi atunci stăluesc între ele ceva şi pun vro ispravă la
cale. Oricum, dar lucru curat nu prea părea să fr. Sā må ri-
dic şi so plec incotrova?... Dar unde ?.... Inainte 3. cu neputinţă!
inapoi? Dar nici în ruptul capului n-as D bătut de două ori
acelaşi drum. Şapni de unde ştiam cu că nu m'ar fi apucat
vro vreme tocmai in inima fără de adăpost a pădurilor”. Ei?
Satunci 2... Atună, mai bine te astimperi frumușel locului și
astepti liniştit în fundul vizuniei tale, ca orice jivină cuminte ṣi
ințeleaptă, să-și răverse cerurile pe capul cui ştie urgia lor, iar
tu, precum iţi este şi felul: ori mininci nuci şi bei tutun, ori de
eşti o fire mai innaltă, apoi mat holbezi ochii, din cind in cind,
la cite-o cioară răzleaţă şi, cu capul plecat pe mină, cu privirile
pierdute în nesfirşit, te pierzi în... profunde cugetări.
luai, deci, hotărirea de a mă astimpăra locului, și potrivit,
așa dar, acestei hotăriri, urma să implinesc, pe ici pe colea, unele
lipsuri ale vremelnicii mele wospodârii, Priponii pe Pisicuța
intr'a aşezătoare cu iarbă innaltă, mai largă și pe indelete aleasă;
dobarii, din nou, la pâmint alte păduri seculare şi, cu trun-
chiuri, pe care nu mă pricep cum de le mai putea pămintul
geui pe spetele sale, lărgii şi înnâlțai intăriturile mele, până la
punctul de a nu-i mai da mina sfintului soare, să mi se nglin-
dească în lhuntru, decit, doar, la amează. Vinturile trebuiau
să-și sfărime furia lor vijelioaasă de neclintirea zidurilor de lemn
ale Genuclei mele, și fie că Ciclopii vor fi lăsat sau nu vor
D lăsat urme de trecerea lor pe påmint, știu, insă, că cerurile
şi păninturile vor trece, dar... intăriturile mele vor răminea!...
Oricum, dar mă simțiam mindru, şi incă cu drept cuvint; de
aceia păşii mai departe spre indeplinirea altor lipsuri deopotrivă
strizătoare la cer. Ştieam eu cită vreme cra să stau locului? Ş'apoi
proviantul, pe care-l aveam la Indămină, era să-mi De de ajuns ?,...
Atitea probleme, care se cereau numaidecit rezolvite.... Inarmat,
Dh
"n
164 VIAȚA ROMINEASCA
“deci, pânâ'n dinţi, și cu parul cel ascuţit in dreapta, oe
Dădure după ciuperci... Peste puţin, mă Intorsei cu desasii plini
de hribi, de riṣcovi şi de nicureți ; cit despre zmeură, ducă mi-ar
ifi fost sete, nași À avul decit să intind mina și s-a culeg chiar
de sub labele ursului, Dar ccia ce băgam de samă în tojul tu-
turor acestor îndeletniciri ale mele. cra dilragosica ce prindeam,
vâzind cu ochii, pentru viaţa de sâlbatee__ Ba, fu chiar un mo-
ment, cind n-aş fi putut spune cu siguranță, dacă vreodată fust-
sem in alta stare, decit în cea de față și. dovada despre aceasta
t, că uitasem cu desâvirşire deosebitele lorme ale nasului eg
sebiţilor mei prieteni din lumea cealaltă. Si mi se părea mii că
bot ce trăise altădată sub ochii mei nu putuse fi decit fantas-
magoria bolnavă a unui vis, sau, cel mult, amintirea neguroasă
„lespre lumea fosilelor vre-unei depărtate perioade geologice, des-
pre care sau cetisem undeva, sau imi povestise cind-va vre-un
luncbru iscoditor de oseminte vechi şi antedeluviane!... D
Dimineaţa trecuse călduroasă şi sosi deameaza ucigătur de
„arzătoare. Soarele își ridicase de pe faţă zābranicul său de aburi
roşietici şi, ajuns in răscrucile cerurilor, işi cumpânea. parcă,
neclintit, in albastrul sters al adincurilor nemărginite și goale,
discul său alb de lumină topită ` iar dän ceruri peste påmint, ca
dia o sită imensă, mini colosale şi nevăzule cerneau o plose de
loc mistuitor.... şi pämintul părea cufundat intro genune de fe:
cări... De prin adincul văilor, de peste înălțimea eoamelor en:
“rului, de pe intinderea scintectoare a smidurilor înflorite, valuri
străvezii de aburi sclipitori se ridicau în unde creţe şi, tremurind
in zare, se topeau în văpaia înnală a cerului aprins... În turbarea
ci caniculară, arşiţa miezului infăcărat al zilelor de uliu muşca
vu dinţi de foc de pretutindeni, si iși ostoia selea sa covirșitoare
cu cele de pe urmă picături de viaţă, umede şi vii, sorbite din
vinele adinci ale lucrurilor... ȘI, de pretutindeni, toate, întrun
susur nedesluşit, sfiriiuu a uscăciune |... Codrii uriași, ca o mină
de vreascuri netrebnice, se zvircoleau neputincioşi Și Hau de
usturime innăduşită, sub väpaca incendiului universal. (Greerul,
cintăreţ neobosit al zilelor de vară, amuţise, istovit, sub umbra
innălțimii ocrotitoare a crburilor ; veverița pusese friu neobositei
sale zburdălnicii şi, cuprinsă, parcă, de neclintirea pretăcută H
morţii, işi mistuise ființa sa în incheetura umbroasă a unei crengi
aeriene. Gaca nu mai spinteca väzduhurtie cu fipet Nāämind şi
ascuțit, vintul nu mai clătina frunza pădurilor, și nici un fulg de
nor nu mai îndrăznea să brăzdeze cu umbra-i subțire innalțimile
aprinse ale impărăţiei locului... Cit despre mine, lungit, cum stä-
team în fundul cel mai din adinc al peșterii mele, fără teamă
de priviri iscoditoare. imi făceam socoteală, cum să impărtășeșc
posterităţii depărtate deosebitele simţiri, pe care le incearcă cines a,
cind e aruncat, lără păcate, în gurile de Bacări ale Tartarului! Si
fiindcă Pisicuţa, din iarba îinnaliă, în care stătea înmormântată pană
la git, sforăia desnădăjduit. ma dusei s-o desleg din pripon și
s-o aduc între întărituri: nu mă putui. totuși, opri de a nu mă
IN MUNȚII NEAMȚULUI 165
destăta o clipă, privind la lupta uriașă, ce se incinsese intre ea
și o muscă mare cu spetele lucitoare şi verzii, care năzuia, nu-
mai de cit, så se adăpostească de arșițţa dogoritoare a soarelui,
in umbra umedă a uneia din nările ei: Şi cu greu ai fi putut
hotări, care dintre amindovă erau mai iscusite în strategie, musca
sau Pisicuţa ? Caci, dacă Pisicuţa Işi apăra nasul, scuturind din.
cap în toate părţile, musca, nu mai puţin, cu o preciziune.
vrednică de cea mai desăvârșită balistică, ochia şi prindea nasut
Pisicuţii din zbor şi se infunda, cu iuțala unei săgeți, în adincul
uneia din nârile ei; atunci Pisicuţa sorbea şi işi umfla peptul
său puternic cu jumâtate din atmolera pâmintească ` iar cind
aerul, astiel sorbit, era innapoiat cerului sub forma ruptă si zgu-
duitoare a unei furtunoase note de trombon, musca tişnea Zänn.
cita din narea Pisicuţii, și îi trebuea vreme pănă să se desme-
licească și să se descurce din erburile incilcite, in care fusese.
aruncată, spre a-şi găsi din nou echilibrul de luptă... Dela o
vreme musca işi schimbă planul de atac și incepu să bată păr-
file slabe ale citadelei, ca și cum, adică, Pisicuta n'àr fi avut
nici picioare, nici coadă, nici dinți şi, mai eu samă, darul ne-
prețuit de a-și scutura cu atita putere pelea spetelor sale, in cit
geniul strategic al tuturor muştelor universului, la un loc, ar fe
rămas neputincios, față de cutremurul prăpăditor al spinării şi
al coastelor ei. Şi, deşi eram incredințat, că, în cele din urmă.
biruința va cumpâni spre partea Pisicuţii, totuşi mă hotării sa
intru la mijloc, în această epopee măreață şi crincenă ce se des.
tășura ochilor mei, și, deslegind, deci, pe Pisicuţa din pripon, o.
condusei, ca o altă zeitate antică, sub egida-mi ocrotitoare, In
läuntrul sacrosant al intäriturilor mele 1 lar pornirile războinice
Şi singeroase ale muștei cu spetele lucitoare şi verzii se ostoiră,
la hotarele umbroase ale pădurii,
Soarele pâșise demult, acum, peste ereștetul stincii mele
de adăpost, şi innalţimile din apus iși prelungeau repede chipurile-
lor de umbră deasupra văilor din poirivă; noaptea se vestea grā-
bitā din adincuri şi Luna nu păşise, incă, dincoace de hotarele
tăsâritului său. In schimb, însă, de sul marginile depârtete ale
văzdubului de pretutindeni, nenumărate srămezi vinete de nouri:
posomorifi, cu frunți indrăznețe şi amenințătoare, se iviră făra
de veste şi impinziră Intr'o clipă, de jur imprejur, linia de im-
preunare a cerurilor cu pămintul,.. Ai fi zis, că. imense şi negre
urdii de fantome uriaşe urcau, în riduri strinse, pe innalte trepte
de haos, spre asaltul cel mai de deasupra al tăriilor cereşti...
Un tunet răzleț, răsărit din mează-noapte, răscoli clocolitor ne-
măârginirile rotunde, și un ropot fără intrerupere şi nedesluşit
vestea, de pretutindeni, apropierea prăpăstioasă a artileriei ce-
rești... O puternică suflare de vint trecătoare şi iute, ca un glas.
de pieire, strecurindu-se printre frunzișuri, se stinse, linguios și
jalnic, în nestirşitul umbros al depărtărilor... Vijelia işi trimisese
innainte pe cei mai ager dintre vestitorii săi înnaripaţi... Şi, de
peste firea intrează, până la hotarale auzului, Intro clipă se ris
160 VIAŢA ROMINEASCA
dică, pe mii de note discordante şi, totuşi, armonice, simfonia
infricoşată a främintārii şi a zbuciumului universal |... Puterile
adincului se treziseră de pretutindeni şi, sub ocrotirea oarbă a
nopţii, iși deslănțuiră asupra pămintului îngrozit furia lor prăpă-
ditoare... Uraganele umplură jghiaburile largi ale munţilor și, ca
nişte imense puhoat vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale;
vilorul Suerg, gemea şi urla in răstimpuri cu glas, acum de
frunze spulberate, acum de codri zbuciumaţi, acum de munţi
cu furie zgauduiţi pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile ne-
intrerupte și orbitoare de lumină frintă ale lulgerelor spintecau,
pe linii fantastice şi nemărginit de lungi, intunecimile lioroase
ale nopții innalte... Şi, între cele patru hotare ale nesfirşitului, in-
linderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de întuneric și lumină
albăstrie, sub licăririle lunătoare şi iuți ale focului ceresc... Fer-
peau văzduhuriie şi cerurile clocoteau sub descărcările zaudui-
toare ale tunetelor, şi pâmintul iniricoşat se cutremură nemernic,
până in cele mai din adinc ale temeliilor sale, sub ropotul de
irăsnete, care cădeau asurziloare prin întunerec, ca nişte imense
boambe de Macări. și spulberau, caşi cum ai sufla într'un strop
de țărină, Irunţile de stinci indrăzneţe ale celor mai sumeți dintre
munţii săi... Și sub zvircolirea fără de margini a frămintării si
sub urgia intregului zbucium al Făpturii, zâgazuriie cerului se
rupseră, juheaburile adincului se desfundară şi, din innaltul intu-
necimilor, se prăpăstuiră asupra pămintului, cu şuer de aer sf-
şiat, potopul greu al apelor cereşti... Şi gemetul vijălici pustii-
toare îşi amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul răstogolirii
clocotitoare a şivoaclor pâmintului.., Tar sub urgia vijelioasă a
apelor, stincile, zguduite din îinnâlțime și zmulse de pe temeliile
lor de veacuri, se rostoaoleau prăpâstios în penunile adinci ale
văilor... şi sub izbirea lor neindurată, brazii trulași at codrilor
se fringeau cu glasuri de trăsnet, şi umpleau depărtările intune-
coase şi goale cu cel mai de pe urmă răsune! prelung al prăpăs-
tuirii for de veci !..,
Cine ştie, dacă ceasul cel grozav al implinirii vremilor
de-apoi nu sunase acum, şi dacă nu era scris în cărțile oarbe
ale ursitei. ca să se aprindă şi să ardă osia nemâsurată a lumi-
lor, dela un capât pănă la celalalt? lar temeiurile firii să se
prăbuşască şi să umple, cu Țulberea lor măruntă, intunecimile
oale şi lară de siirşit ale haosului negru, din care puterea cu-
vintului dumnezeesc le scoase spre fiinţa ?
Se poale,... Toate se puteau: un singur lucru nu se putea:
acela, anume, ca, odată cu desfiinţarea tăriilor Făptuirii, să se
desființeze şi tăriile mele... În zadar vitorul, vijelia și uraganele
se izhiseră oarbe in clădirea zburlită de crengi uriaşe a întâri-
turilor mele, căci nu izbuliră, decit să se slişie şi să urle de du-
rere şi de ciuda... Şi parii de sprijin ai îngrăditurii mele de
păduri peste păduri, Infipți pänān inima pămintului și innalți până
la ceruri, cu virfuri albe de dinţi ascuţiţi, ridcau prin intunerec
„de opintirile desnădăjduite ale neputinții lor; iar pe povirnișurile
IN MUNŢII NEAMTULUI 187
deg în cozii E
de epică amintire, c i |
alde încă de eroismul Pisicuţii şi
an ; isicuțij i-
en războinice și singeroase ale muştei celei och SS SE
ps sani stea pr deasă a apelor cerești era sfişiată în doua
de g și ingust al muntelui meu d
l ; gust a e adă
itp de vifor și cu clocotiri de tunete, se be zeg e ep
Se Le eeng adinci ale văilor... Şi se rostogolea Gegen
eegen cu fori, cu zmeuriș, cu toate idilele și iluziile Pisicuţii
uer Cp dëse eg vs ker: cu nicoreții, cu ciupercile, cu ris
ovii ș efli de tot felul, pe care-mi 'ntemei adejdea
D +! E An $
og a întimplătoarei mele schivnicii de mai tzin. gina
Se Geier ben sufletul meu niciodată n-a fost în stare “sa ducă
redie Sa Sen în spele, povoara ucigătoare a sublimului, şi
E pila orce a ear deeg A lor, izbise, pe toate
3 g ` claviaturilor făptuirii juns
i r ptuirii, aş fi s
esa d să găsesc banală și manntonă PS Ale Se
re d ch éi fraze EN nu şi-ar D iras măsurile tocmai la
imp... te s st pe la cintâtori, cind urletele vijelici
pp i i d 2 A ?
BE E rte glasul, şi zbuciumul codrilor a se epocii
nt den, Zi "cl Incercă, din mează-zi, să mai rascolească (res
o E rginirile intunecoase, dar, iute, iși stinse neputincios
Been? nopții adinci, duruitu-i depărtat... Artileria cerească
een a pna văzduhului spre lumea cealaltă... Cine-va trase
che fo pă, parerana neguroasă a norilor şi, In intunerec i
Ces el ir al cerurilor, o poartă de senin limpede e
aie spre adincimile umbrelor albastre, şi o stea cu lumină
ct Soare I Cumtänt, sfioasă parcă, chipul său peste si
a Sc E ie Gen nepotolite incă, îşi mai erste art
ie p vai, e re, vuetul ] it et
— i or nedeslu
tai dech äich a ei insulleţiau. in Prem geen
t - ȘI picături de apă mari căd păm
Cu vreascuri uscate 3 Eae See dr
ch i i scale, puse mari dinainte la adăpos itai
SE ere ȘI intunecimile ingrozite fugiră să-și mb
deër Suel eg cele mai depărtate ale päāmintului lar i
deg conta locului, Pisicuţa, infipta neclintit pe Ges
Se esa picioare ale sale, cu capul în jos și cu urechile le
iron E E cu încremenirea unei statui de bronz pa
SE ër OOE de pe virful prelins al moţului său
pri SE oe e pe urmă picături de apă ale potopului ceresc
ne tepare şi rar Și, lunecind pe jghiabul strimt dintre
Ee ht ei Weg grele pe pămint.., Dormia şi visa!
$ 5 d 1 dort eu în gind, ar i ÉIS
Be , aruncindu- i
Ges ee rege cu talturul,,, „Domi în pacet i. M Sihi în
Paoi ck. S din dorm ŞI eu in fundul tienit al vizuniei mele
Sa Së SE Zen pe Toc, cu trunchiuri cu tot, crengile
de Ke E oe atita, adică, cit să poată el mistui
Si rar A „ Prin urmare, dormirăm pănă 'n ziuă şi
lar a doua zi, ci
l + Cind mă deşteptăi şi mi i privi
E eg A 9 deşteptăi și mi'aruncăi irile pes
prejurimi, Firea intreagă mi se pâru ca erei ine pa
D 4 ACT-
185 VIAȚA ROMINEASCA
tru intăiaşi dată, din sinul adine al apelor creațiunii. Atita era
de fragedă, atita cra de virginală! Soarele insuflefia, cu lumina
de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari şi grele de rouă
curată, care atirnau pe virful neuru-verde al fiecărei frunze mici
și ascuļite de brad; erburile subțiri și mlädioase, sub greutatea
acelorasi picături de rouă, işi plecau molatec fruntea lor inspre
pămint; iar sub căldura soarelui dătător de viaţă, florile galbene,
albastre și roşii, ca trezite din somn, işi ridicau incet spre ceruri,
patirul lor strălucitor ; un văl strâveziu, țesut din fre limpezi de
lumină trandafrie şi cer albastru, acoperea imensitatea solemnă
a nestirşitului, și imnul tăcerii neturburate se innâlța de pretutin-
deni, ca o rugă de mulţămire, câtră ziditorul puternic a toată
fâptura... Numai grecrul păgin turbura in răstimpuri, cu şuer
pătrunzător ceasul măreț de rugăciune, și gaea, ca o sageatā
neagră şi iute, spinteca văzduhurile largi cu țipet fämind şi ascuţit...
Deschingai tafturul Pisicuţii, ti luai poclada din spete și,
scoţind-o din întărituri, o priponii in smeurișul pologit încă de
ploile nopții, dar care incepuse a se ridica pe picioare sub ra-
zele acum fierbinţi ale soarelui innalt pe ceruri.
Ziua trecu ; trecu şi noaptea și altă zi lumină iarăşi cu strå-
lucirea ei liniştea singurătăţii mele, şi altă noapte ingină, incă,
cu cintecul de leagân al susurului său căpâtăiul somnului meu
adine şi fără de visuri... Dar vine o vreme cind Natura te soar-
be cu atita putere neindurată în adincul sălbătăcici sale, incit ți
s'ar părea, că singele täu stricat și păcătos a fost inlocuit în vi-
nele tale cu singe de vioaie și ageră jivină a codrilor... Şi cu,
care, mi se pârea, că plutisem patruzeci de zile și patruzeci de
nopţi peste toate valurile fară de friu ale tuturor potopurilor, as
veam dreptul să mă uit ca spre o zare depărtată, la timpurile
de alta dată, şi să privesc, ca prin sită, la chipurile şterse ale
unei lumi pentru veșnicie înmormintate, sau, cel puţin, să-mi
cercetez barba, spre a mă încredința, că nu e nici albă nici pân”
la briu şi că, prin urmare, nu mă ridicasem nici la treapta vre-
unui Patriarh, ferit prin indurarea proniei cerești din peirea a
nată suflarea...
Cum, însă, lucrurile toate au un sfirṣit in lumea aceasta,
tot aşa avură sfirşit şi merindele mele: ouăle, nucile, pinea, zglă-
vaacele, merele perele şi boistenii fuseseră de mult desființate `
șipul cu rachiu îşi dăduse, şi el, suflarea cea mai de pe urma,
și numai cite un hrib sau nicoreț se mai arăta răzleţ, pe ici pe
colea, prin vâlmășagul imens al calabalicului meu de tot soiul...
Si licet exemplis in parvo grandibus uti
apoi tot așa trebue să se fi ivit, ici şi colo, Troenii lui Aencas
imprâştieți de naufragiu pe intinderile sărate ale mărilor răscolite
de valuri... lată pentruce, privind cu jale la cei ciți-va bureţi, ce
mai rămăseseră, mi se părea că mă aflu innaintea unor
Rari nantes in gurgite vasto
IN MUNŢII NEAMTULUI 109
din clasica anticitate,... Atita numai, că, după ce, la prinz, Imi
mincai fripți pe cei din urmă Troeni ai mei, nu mai avui, mă-
car in gind, putinţa de a mai glumi pe socoteala vre-unei de-
părtate anticitáți, oricit de clasică ar fi fost ea...
Cind soarele scăpătă după amează, mă hotării, ca un alt
Robinson, să cercetez imprejurimile, spre a mă încredința, de
nu cumva vre-o potecă, oricit de ingustă, ar fi tăiată pe coasta
prăpăstioasă a muntelui, sau, cel puţin, dacă aşezarea locurilor
n'ar fi priincioasă urmării mai departe, cu oricilă greutate, a
drumului meu întrerupt. Şi, fiindcă Pisicuţa ar fi lost în stare
să smulgă priponul şi să se ia după mine, apoi mă dusei şi,
desrădăcinind din munte o stincă uriaşă, ce-mi căzu la Indä-
mină, o răsturnai peste capătul priponului eșit alară din pămint.
Apoi, inarmat pănă 'n dinți și cu parul cel ascuţit ca unealtă
de sprijin, plecai să dau ocol muntelui meu de adăpost... N'aș
putea spune cum și cit am mers; fu, însă, un moment, cind,
spre cea mai mare glorie a mea, băgai de samă, că Natura,
pe lingă alte multe, mari şi foarte inalte însușiri, mă dăruise şi
cu cele mai de căpetenie talente ale celui mai iscusit dintre al-
pinişti.... Altfel nu mag D putut lămuri, cum, fără să-mi pierd
cumpăneala o singură clipă, mă trezii de odată, acâțal pe o as:
chie de stincă între cer şi pămint, de unde, sub picioarele mele,
prăpastia se deschidea neagră, fioroasă şi fără fund, iar deasu-
pra capului, păretele drept de stincă iși pierdea creștetul aerian
in innălțimile albastre ale văzduhului.... Totuși, fiindcă, cu oare-
care chibzuială, se putea, încă, pâși innainte, pășii; și, iarăși,
hindcă, cu oarecare îndrăzneală sar D putul sări peste crăpătura
adincă dintre două stinci, sării; şi păşind acum cu chibzuială,
acum sărind cu indrăzneală, mă trezii pe muchea unei opcini
pleșuve și largi, la picioarele căreia munţii se tupilau smeriţi ca
niște umilite și sfioase straturi de verdeață.
Mă lungii intrun cot pe iarba moale şi, spre sărbătorirea
deplinei mele biruinți impotriva stavilelor de tot felul, pe care
codrul şi muntele mi le ridicase in cale, aprinsei n țigară, al că-
rei fum se innâlța, prin depărtările albastre, până sub temeliile in-
nalte ale stelelor lui Dumnezeu... Şi, iarăși, fiindcă, de-a pute-
rea fi, trecusem, cu toată alcătuirea finţii mele, spre tagma is-
teață a jivinelor, apoi, cu instinct ager și târă de greș, neabă-
Undu-mă, adică, din cale cu un palmat măcar, la dreapta sau
la stinga, mă intorsei, pe acelaş drum, la întăriturile mele, unde
Pisicuţa mă aştepta nemișcată și cu ochii țintă în desișul, in
care mäi văzuse mistuindu-mă... Un nechezat de duioasă mulță-
mire intimpină, din partei cu tremolo de bas proiund, sosirea
mea cu nerăbdare așteptată...
Intunericul sosi repede și, mai mult din obişnuință decit de
nevoe, aprinsei focul reglementar de noapte; iar cind dădui să
scot din desagi sărăcăcinasa mea cină de sară, mă Incredințai
cu desnâdejde că incetaseră, sărmanii, de a mai fi urechea de
imbelşugare a calului nărdrăvan din poveste... Dar, fiindcă Nä-
170 VIAȚA ROMINEASCA
mind, iarāşi, nu mā puteam culca, apoi aṣa turcește, cum stă-
team dinaintea focului şi cu nasul în tăciuni, mă ospätāi şi eu,
după putință, cu nu știu a citea dumnezeească „fericire“, care
slăsueşte că „cei Aăminzi se vor sătura“, şi potrivit, asa dar,
menirii mele de dascal de gramatică, mincăi şi mă săturai la
timpul viitor... Cit despre timpul prezent, grozav de tragică mu-
tră trebue să mai fi avut în ceasul acela !!.,, Mutra mea tragi-
că 1... Ce ușor ar fi putut un zugrav deveni nemuritor t...
A doua zi, în revărsatul zorilor, după o scurtă stătuire cu
Pisicuţa. în care ii dădui toate învățăturile trebuitoare, de cum,
adică, urma să calce și să se cumpânească printre stincile pră-
păstioase ale coastelor muntelui și, după ce, mai ales. câpătăi
incredințarea că ma înțeles şi că va fi următoare sfaturilor mele,
li aruncâi pe spete șeaua şi peste ea vremelnica mea gospo-
dărie ; apoi, om şi cal. omul înnainte şi calul în urma de dir-
togi, innaintarăm. pe căi neumblate, spre cele mai deasupra ale
tăriilor cerești,
Şi mare lucru, să nu fi avut Pisicuţa principiile sale de
echilibristică, cu totul străine înțelegerii mele ; altfel, pentru ce,
cind locul de păşit era mai ingust si golul? adincurilor de sub
picioare mai amețitor, călca ea pe muchea de cuțit a prăpăs-
tici şi se feria, parcă inadins, de păreteie de stincă, ce-i pu-
tea sluji de razim la nevoe%.... Iar, cind pustiul larg al opei-
nii pleșuve, la care ajunsei intreg şi nevâtâmat, mă impre-
sură de pretutindeni cu cercu-i rourat de verdeață scinteetoare,
un dor fáră de margini imi cuprinse sufletul şi gindul meu se tn-
toarse ṣi cătă cu jind inapoi, spre întăririle mele părăsite, vâduve
şi pustii... Simțul duios al paternității pentru lucrul minilor mele se
răzvrăti în mine și mă găsiam vinovat, că, de frica lipsei ciuper-
cilor mâturate de potop, schimbasem o viață patriarhală şi ticnita
pe o pribegie fară de țintă, cătră care pășiam pe nestatornice și
oarbe trepte de necunoscut.. Si multă vreme ași fi intonat in gind
Jainice eremiade pe ruinele trecutelor mele fericiri, dacă Pisicuţa
nu s-ar fi insărcinat să mă trezească din toropeala sentimentală,
in care mă culundasem... Smunci friu] fără veste, ridică capul
In sus, privi ţintă spre zarea depărtată a opcinii, stātu o chpă
nemișcată, apoi necheză ușor ` şi iarăși rămase neclintită şi ia-
râși privi țintă în depărtare... Ma sculai în picioare, de cum stă-
team lungit, și mă uităi cercetător spre unde-şi indrepta Pisi-
cuja privirile... Nu zării nimic ` erau insă lucruri, asupra cărora
Pisicuţa nu se inşela nici odată şi mă deprinsesem, prin urmare,
a crede orbeşte în prevestirile ei... Trebuia, deci, să fie ceva
sau cineva, Din adincul tăcerii, răsăriră, de odată. mai mue
lătrături și, rind întorsei capul spre partea aceia. doi cini, cit
doi zăvozi de mari, se iviră în fugă de după muchea depărtată
a zării și veneau in goană turbată spre locul, unde mă aflam
eu... lute sării pe spetele Pisicuţii şi-mi pregatii, spre apărare,
parul ascuţit. — Aproape în același timp, de dupa geana aceleiasi
zări, o imensă căciulă neagră, teșită la o parte şi curmată la
IN MUNŢII NEAMTULUI vm
mijloc, se arătă săltind in cadență și suind, parcă Gren, pe
trepte de aer, inclinarea apusană a opcinii,,. apoi două picioare
nemăsurat de lungi și arcuite spre afară, prin a căror deschiză-
tură se vedea, larg, priveliștea depărtată a munților din potrivă,
se iviră numai decit sub căciulă şi, infingindu-ze pe rind și la
deopotrivă răstimpuri, cu gigantice mişcări de compas, în iarba
moale a opcinii, spintecau a lene aerul, pe urma cîinilor, indrep-
tindu-se spre mine; o ghioagă, groasă şi lungă fără siirşit, cum-
pânită slobod in mina dreaptă, intregea cele citeva lihii puternice
ale chipului uriaș, ce se desprindea pe zare. — N'apucasem incă
bine să ma așez pe spetele Pisicuţii, cind cinii sosiră și lupta
se incepu crincenă intre cele două tabere dușmane... Eu, nu-i
vorbă. izbeam cu parul în dreapta şi in stinga, dar asta, numai
așa, de mintuială, sau, cel mult, spre a mă mingiia cu Inchi-
puirea, că săvirșesc cine ştie ce mare ispravă de cavalerism
medieval, că parul meu nu e mai prejos decit lancea vre-unui
Rinaldo, că Pisicuţa e, cel puţin, strănepoată în linie dreaptă a
vreunui Bajardo și că, eu insumi, prețuiam, măcar de două
ori, cit orice Orlando furioso !... lucruri pentru care, intotdeauna,
am avut o grozav de mare slăbăciune... De altfel, singură Pisi-
«uța era de ajuns să ţină piept biruitor tuturor cinilor univer-
sului... Copitele potcovite ale tuspatru picioarelor sale cu așa
mțală de fulger scăpărau in toate părțile, trupul ei de şopiriă
mlădioasă cu așa iscusită strategie işi punea, pe fiece clipă. la
adăpost părţile slabe, incit inverșunarea crincenă a dușmanului
cu colții de fier murea neputincioasă la marginea de potcoave
ziele şi de dinţii ascuţiţia cercului ei de apârare... lar cind, pe
tromboanele largi ale amindoror nărilor sale iși revărsa, In sfo-
răit de vilor, răsuflarea vijeliaasă a pieptului său puternic, opcina
întreagă se cutremura și zăvoii o rupeau de lugă ingroziți si...
iar se întorceau la luptă.
— Hil.. potae t... Auzii pe cineva strigind de departe
Era un cioban tăiat pe linii de uriaș, care venea spre mine
in fugă greoae și care, cu gind de a ostoi cinii, ținea, drept
ghioagă, ridicat in aer, deasupra imensei sale căciuli, un intreg
arbore strujit de coajă și de crengi, dar cu rădăcina neatinsă,
— Hil.. potae L.. Şi pe fiecare silabă din cele patru ale
strigătului său de tunet, o insemnase impungind de patru ori in
sus cu ghioga in văzduhuri!.. Dar nu mai era nevoe, căci
una din poțăi, Indirjită de sosirea stâpinului sâu, se răpezi in
pornire turbată și năzui să apuce pe Pisicuţa de bot; dar Pisi-
Cut, care, în mişcări, avea agerimea gindului şi in faptă iuțeala
fulgerului, o şi inştăcă, din fugă, cu dinții de după ceafă, o ri-
dică în aer şi incepu a o scutura cu furie ; iar cind crezu ea că
destul a scuturat-o, îi dădu drumul de sus şi cinele se simti
foarte mulțămit s-o poată impunge de fugă și să se ascundă,
schiolălăind, după picioarele lungi ale stâpinului său; celălalt
cine, mai înțelept, socotise de cuviință să-si facă datoria, latrind
furios din depărtare.
Ké ZAK
i72 VIAȚA ROMINEASCA
— Da bine, măi omule, zisei eu, cind ciobanul fu lingă
mine,—ce dracu, voi păziţi oile cu lupchi, ori cu cini? Aiştia's
curat lupchi, bre l...
— Da, bată-i pustia să-i bată, cucoane, că nu-s lupchi: da,
iaca așa se răpăd ei, ori de-i om, ori de-i dihanie ; d'apoică și
neata, drept ț'oiu spune, c'amarnică vită de cal mai ai!...
— Da nu-i nici un cal, mäi omule... că-i curat capă; numai
cit ti eapă de cele din țara Harapului şi-i amamică, ce-i drept.
— Amarnică, zău |...
— D'apoi și cinii tăi, dacă se leagă de dinsa, aşa, ni-
tamnisam,
` — Apoi, dā... cini nu-s?,., Da drept Coin spune, cucoane,
că n'am mai văzut, de cind sint, cal sa apuce cinele în dinţi şi
să-l scuture pe sus; et de-ar hi măcar vrun păcătos de cine...
da Chiperiu, aista, pune lupu la pămint, nu altă. i
— A hi punind lupu, bre, danu pe eapa mea ; ia, vezi tu
ceapa asta? Intro iarnă trei lupchi o rupt cu dinţii; şi tustrei
lupchii nu i-o putut face nici măcar o zgiriitură.,,
— Atiiraaa... Cucoane,... Da, då... a hi, zău, că-i amar-
nică tare...
— Da, ia să lăsăm vorba asta, mâi omule, stina voastră-i
departe de-aici ?...
— Uite, culo'n vale, zise el arătind cu ghioaga spre apus,
deacurmezişul opeinii.
— Ei, şi tu un'te duceai acu? Nu te poţi intoarce cu
mine, să mă duci Dän la voi la stină?
— D'apoi, dă, mă duceam pănă colea'n Goşman după nişte
òi; ghivornița de-alaltăeri noapte ne-o cam răscolit turma şi
ne-o răzlețit citeva meoare.,, Da' m'oiu intoarce, că, doar, mai
este vreme pană'n sară,
Plecarăm, eu călare, ciobanul pe jos, şi cinii cit colea, la
cuvenita depărtare de Pisicuţa.
— Da, cum să cheamă locurile pe-aici, bre? întrebai cu.
intrun tirziu, pe cioban,
— Plaiul Jitioanii, cucoane; da, ce? n-aţi mai fost nicio-
dată pe-aici?
— Nu; n-am mai lost... şi nici acu n-aşi fi venit: da m-a
prins pirdalnica cea de ghivorniță'n pădure, ae am rătăcit poteca.
şi, uite, horhăesc așa de citeva zile, fără să ştiu unde mă aflu.
— Daţi hi umblind cu v'o treabă pe locurile-aistea ?
— Da nici c'o treabă, măi omule... ba... adică cu treabă:
sint, chipurile, revizor peste păduri a am plecat cu revizia pin
pădurari,
— Aşa... da ?.. mormâi d mai mult în chip de refexiune
indoelnică.
Sosisem pe muchea povirnişului de apus al opcinii şi stina
se zăria devale, Intro poeană, ca la o batac de puşcă, depărtare,
Cum incepurăm a scobori, ctnii ne și simțiră şi incepură a
se Inşira pe deal in sus, indreptindu-se spre noi, schiolalăind şi
IN MUNȚII NEAMȚULUI 173
lātrind furioşi; ciobanul le aținu calea cu għhioaga, nu attt pentru
a mă apăra pe mine de ei, pe cit spre a-i apāra pe dinşii de
Pisicuța,
— Buna ziua şi bun gâsit, oameni buni, zisei cu, descălecind
lingă stină și adresindu-mă celor cițiva ciobani tineri, care tre-
bâluiau care incotro, dar, mai cu samă, unui baciu bătrin, care,
ajutat de un tlăcâuan zdravân, cu plete unsurvase. turna, intro
zăzirnă pintecoasă, jintița caldă dintrun ceaun negru şi larg.
— Mulţamim d-voastră, răspunseră ci toți, cu glas greoiu
și gros;—bine-aţi venit.
Și fiecare-şi urmă, lără să se stinghirească, treaba începută:
care turna zăr pentru cini, intrun fel de chersin larg şi unsuros;
cwe potrivea scoarța intreagă a unui brad despoct, pe acopere-
mintul tupilat al stinii zdruncinate de lurtună ; care arunca de
mămăligă un ceaun uriaș, pe nişte lespezi innalte, orinduite, ca nişte
pirostii, în jurul unui foc viu de crengi uscate; care așăza pe co-
marnic, ca să se zvinteze, un caş rotund și mare, cit un pintece
de patriarh...
— Da venit-ai, mă Vâsuiu, Intrebă baciul cel bâtrin, tar-
nind jintița în zăgirnă, pe ciobanul, care se întorsese din drum
cu mine :—găsit-ai meoarele, mă?
— D'apoi, cam apucat să mă duc numa pănă colea'n op-
cină, și m'am intors cu d-lui să-i arăt stina; da m'oiu duce-amu,
că, doar, mai este vreme pănăn sară,
— Apoi du-te, mă, şi vezi de nu li-i da, cumva, de urmă;
să nu le hi spircuit vro dibanie, dare-ar gilbaza'n ele; du-te și
vezi prin pocnile Gosmanului, ori a răchitişului: de nu-i da a-
colo peste ele, urcă pâni'n dealul Negru, că pe-acolo ap umblat
cu vile înnainte de ghivorniță; ica cu tine pe Chiperiu si pe Tä-
taru, şi vezi de vină pân” desară.
Şi peste citeva minute, şi picioarele nemăsurat de lungi și
imensa căciulă neagră, teşilă la o parte şi curmată la mijloc, şi
ghioaga dintr'un arbore, cumpânită slobod în dreapta lui Văsuiu,
și cozile Nocoase și țanțașe in aer ale lui Tataru şi Chiperiu, se
mistuiră după sprinceana tnnaltă și verde a opcinii din râsăril...
lar baciul cel bătrin, până ce nu-și mintui de turnat jintița
prir zăgirne, până ce nu le atirnă pe fiecare de cite un cuiude
lemn, ca să se scurgă fiecare în cite un budăiu deosebit, până
ce nu-şi clăti minile cu apă şi şi-le şterse de poala unsuroasă a
câmeșii, Incinse peste mijloc cu un chimir lat bătut cu ţinte de
alamă malbănă, aproape nici nu se uită la mine.
Cind, însă, işi mintui treaba de-un capăt, bāgā toată mina
dreaptă aproape până in col, tocmai în fundul chimirului şi, għe-
boșindu-se oarecum, scoase o lulea de lut odată res, dar inne-
grit acum de luinul cit suferise ; și, tot din chimir, scoase afara
un bop de hirtie unsuroasă, in care avea tutun: desfăca hirtia
cu sfințenie, intipse In ea două degete. luă tutun şi puse In lulea:
strinse hirtia cu ingrijire și-o puse la loc, tn chimir; apoi veni
lingă loc, unde stăteam cu și. luind, cu aceleaşi două degete,
-
174 VIAŢA ROMINEASCA
un cărbune, fără teama de mușcătura arsurii, îl aṣşezā metodic
in lulea, deasupra prafului negru de tutun,
— Da-ţi hi viind de departe, domnişorule, mă întrebă el.
cu luleaua între dinți ;—umblaţi cu treabă pe la noi? Tpnchee el
intrebarea, apăsind cu unghia policarului cârbunele peste tutun
si scuipind cu măestrie pintre dinţi, deasupra focului,
— Şi de departe și cam cu treabă; numai cit nu-mi cra
treaba pe-aici ` ia ghivormţa cea de-alaltaeri noapte m-o apucat in
pădure, şam rătăcit poteca ` de nu dădeam peste Văsuiu al d-tale
in opcină, cine ştie pe unde mi-ar D sticlit ochii acu 1..
— Şi de-aicea, unde cht să mereţi ?
— D'apot, dā, moşule, ştiu cu? la, incotro se poate merge `
cind rătăceşti, râmii în voea drumului, nu drumul în voea d-tale.
— De asta, aşa-i domnişorule.
— Dan sfirșit, ași vrea să es undeva, la lumină, maşule:
pe unde Sar putea merge la Tazlău ?
— D'apoi, dă. domnişorule, drumuri or hi ele multe, numai
cit Is toate cu depărtare sta locuri tari ; Şapoi, după oara de-
alaltăeri noapte, s'or hi desiundat potecile și nu s'or hi liniştit
apele ` da apele, ca apele: da n-ai să poți trece Tazlăul la vre-
mea asta, că toate apele dau în el, $a hi viind de vale cu schi-
nare, ca un balaur...
— Şi-i departe Tazlăul de-aici 3
— D'apoi că pe-aicea nu-i Tazlău ; numai cracii lui îs pe-
acolea pe-aproape ; iaca, urmă el arătind cu mina spre răsărit.
în două părți deosebite, iaca, un crac esă de colea, de sub po-
cana rotundă și unul de dincolo, de sub poenile Gosmanului `
da nu-i vorba de cracii lui, că doar n-ai să treci peste ei; ca
* ajungi la sat trebue să treci peste Tazlăul ce! mare, şi socot
că nu Lët putea trece, că nu se ostoeşte el așa de repede, cind
vine mare.
— Da-l trec călare, moşule.
— Da te mătură Tazlăul, domnișorule, ca pe-o aşchie, cu
cal cu tot, răspunse moşneagul cu oarecare mindrie, atins, parcă,
in amorul lui propriu ; și, pufăind odată din lulea, scuipă pintre
dinți mai cu măestrie şi mai departe peste foc.
— Bine, moșule asta o sin vedem noi: da, cind a fi să plec
mini dimineață, o să te rog să-mi dai doi Măcăuani de-ai d-tale.
care-or D mai voinici, să mă ducă păn'in sat: o sā le fac cinste
şi lor şi d-tale.
— Auzi, mă Huţane, te-i prinde tu cu Sgaribincea să-l duci
pe d-lui pân în sat de vale? zise el, adresindu-se la un soiu de
doi atleți, care stăteau cinchiți și tācuți pe lingă foc, In astepta-
rea mâmâligii.
— Da um mere, că doar i-o palmă de loc, răspunseră ri,
fără, măcar, să intoarca capul.
-- Ei, vezi, moşule, că ei nu se tem de Tazlău ca d-ta 2...
— D'apoi, dă, ei nu s-or hi temind, c'aiştia, doar, îs de cei
care umflă șivoiu 'n braţe şi urcă cu clia deal, innapoi.
IN NUNȚII NEAMȚULUI 175
— Da, d-ta crezi, că capa mea nu umilă şivoiu 'n brațe?
— Dapoi, dä. domnişorule, știm noi ce-a hi putind ceapa
d-tale ? zise el sculindu-se de jos; ṣi, scuturindu-şi de unghia
policarului luleaua de scrum,o viri la loc In chimir.
— Ma, Cirţă, urmă cl, strigind câtră un flăcăuan lung, care
de-abia se cinchise şi el pe lingă Inc — AA, Cirţă, da ce le-ai
lăsat pe vine, ca "n ziua de Paşti? la vezi de-o D de mojdeiu,
că, ia, Bedreag li gata cu mămăliga.
In adevăr, Hedreag, un flăcăuan chipeș, cu pieptul puterni-
nic şi desfăcut, cu fața dogorită de ferbințala focului, ridicase de
pe lespezi ceaunul uriaş şi, cumpânindu-l de toartă cu stinga,
iar de fund sprijinindu-i cu dreapta, îl răsturna spre o petică un-
suroasă şi groasă, St din tiparul lui negru ṣi fierbinte, se râsto-
goli, ca o stincă ruptă din munte, o gigantică mâmaăligă, care-şi
"ntinse imensitatea sa rotundă până sub gurguiul opincilor lui
Cirţă : Cirţă se feri in lături şi ridicindu-se, nu atita după in-
demnul moșneagului, pe cit ca să lacă loc mămâăligii în poeană,
intră și se mistui în fundul stinii.
— Da unde, păcatele, a mai hi şi cel usturoiu, moş Cāpä-
țină ? unde, naiba, l-indosişi. de nu dau peste cl? se auzi Cirţă
din fundul stinii, strigind cu glas trăgânat şi gros câtră moşncag.
— la vezi, mă Cirţă, să nu te apuce de nas de sub cel
chersin crăpat ; ori, vezi, că lor hi mincat man as noapte și te-or
hi lăsat cu dinţii la stele, Şi vezi, de mai inchipuc și ceva pen-
iru musaliri, că doar nu Goar hi mas numai De şoarecii în pintece,
Peste puţin, Ce se arată cu două scale mari de lemn,
una aproape plină cu mojdeiu, alcătuit din apă şi usturoiu ucis
cu coajă cu tot, alta cu felii mari de urdă şi de Cas, intro bac,
până la mijloc, ce zăr cald,
-— Da’ unde-i lingura, mă uititule, bâgă de samă moșneazul,
cind puse Cirţă scalele linga mămăligă. —Ori crezi că-i toată lu-
mea, ca tine, cal, să-şi moae botu n zâr şi să bee?
— Ce nu dai pace hăctanului, moşule, zisei eu, adresindu-
mă moşneagului.
— He! He" Capot, doar, unui Cirta Abrudeanu, sereacu
Cind își primenește opincile, din Paşti în Crăciun, ori s'alege
cun picior desculţ ori cu tirsinile balălăind, da de 'niulicat, nu
mai are păreche pe fața pămintului.
Și Cp iar se mistui în fundul stinii,
— Da' unde puseși lingura, moș Căpăţină! Se auzi Cirţă
strigind din nou câtră moşneag.
— la vezi, mă, c'a hi pe comarnic, pintre cei caşi.
Şi Cirţă se intoarse cu o lingură lipovenească, scurtăn
coadă și lustruită cu vg, în formă de lingura zinei, pe care o
viri în zär puntre fätile de urda și de cas.
Hedreag scoase din brecinar o aţă lungă si groasă, şi, Cu
destainicie de matematic, apâsă meridiane si paralele pe hemis-
ierul cald al mâmăligii si mâmaâliza se destăcu, risipindu-se în
lierbinţi... corpuri geometrice,
176 VIAŢA ROMINEASCA
Şi făcindu-se toți roată imprejurul mămăligii, Işi trase fie-
care, inspre dinsul. partea sa; iar moș Câpăţină așeza la mijloc
scafa cu mojdeiu. |
— Dat ospăta o H şi d-voastră, domnişorule, zise el, in-
dreptindu-se spre mine, care stăteam mai deoparte, şi aducin-
du-mi Intro mină o bucală de mămăligă, iar în ceealalta scafa
cu îaliile de urdă şi de caş.
— Bucuros, moş (Căpăţină, oiu ospăta; numai cit se vede,
că d-ta mă iei drep Chiperiu, ori Tătaru, de mi-aduci mincare
de-oparte ` ia pune, te ros, scala ai mâmăliga mea colo, la rind
cu d-ta; se vede că mie nu vrai să-mi dai mojdeiu?
— Da ne rugăm de ertare, domnişorule, noi chiteam că...
KS
— Rău chileai, moş Căpăţină, zisei eu tāindu-i reticenţa.—
rău de tot; și, drept pedeapsă că ai chitit aşa de rău, o să mi-
ninci d-ta partea mea de caş şi eu partea D-tale de mojdeiu.
Şi mă şi aşezăi turcește intre Cirţă și Bedreag.
— Da poftim, domnişorule, zise moşneagul, scărpinindlu-se
peste căciulă in creștetul capului şi aşezindu-se şi el la rind, bu-
curos, poftim, numai..... da...
— Dă, ne-dă, ia să te văd, cum mininci d-ta, moş Căpă-
țină, mămăligă cu urdă, că, uite eu cum mininc mămăligă cu
mojdeiu.
Şi după toate regulele celui mai deplin comunism incepui
a minca... Multă vreme însă, după aceia, nam mai mincat moj-
deiu cu mămăligă... f
Şi moş Căpăţină. cunoscindu-se greșit, muşca tăcul din mă-
măligă și din caș, sorbind zăr cu lingura cea roșie și scurtă n
coadă,
— Ei, hai, moş Căpăţină, gustă şi d-ta din mojdeiu, că
doar cu am glumit, mai lasă cea urdă, că-i D sătul de frupt
de oae.
— Da pollim, domnişorule, poftim, că noi mincăm de toate `
dā... chiteam şi noi să-ți dăm bucate mai subțiri.
— _D'apoi mai subțiri decit mojdeiul, moș Câpăţină, ce bu-
cate mai vrai: uite, apă goală cu mămăligă caldă...
Şi moș Câpăţină incepu a Intinge în mojdeiul pe siirșite,
Cind ne lungirăm, ca după masă, care 'n cotro, pe unde
gāsirām o lcacă de umbră, moşneagul veni lingă mine, care mă
așezasem între Huţan și Bedreag ` aprinsesem o țigară. Mos Cå-
pățină iși scoase şi el, cu ceremonialul obişnuit, luleaua și hir-
tia cu tutun din chimir,
— la fä 'ncoace cea hirtie, moş Câpăjină, zisei eu, Intin-
zind mina spre moșneau.
Imi dădu hirtia: scosei un pachet de tutun, căci aveam in
deajuns, îl destăcui și i-l pusei în hirtie.
— D'apoi aista a hi de cel bun, domnişorule, observă mos-
neagul vițindu-se cercetător la tutunul ce-i dădusem.
IN MUNȚII NEAMTULUI 177
— Bun, rău, pune şi d-ta "mn lulea şi trage-i, că, doar, tot
fum o să iasă.
Ceia ce moşneazul făcu, fără să-l mai indemn de două ori.
— Dacă nu var hi cu supărare, zise moșneagul, lungin-
du-se întrun cot și uitindu-se țintă la mine, v'aş intreba de ceva.
— Cu nici o supărare. moşule, de ce să mă supăr ?
— Parcă v'aș hi văzul undeva; nu sinteţi de la Cheatră ?
— Ba drept de-acolo, moșule: da cum se face de mă cu-
noști d-ta de la Peatra ?
— D'apoi pap apărat d-voastră cu Enescu, la giuraţi, amù
un an, pe niște hoți care-o fost prădat o stinā ?
lucrul era adevărat.
— Ba da, moșule, da ce-i cu hoţii aceia şi cu stina ?
— PW'apoi că, doar, stina noastră era cu paguba, şi tot cu
paguba o şi rămas; că, doar, hoţii o scăpat basma curată, ca
niște fete mari: şi tot noi și cu vina ai cu paguba,
— Aen moşule, mi-aduc aminte; numai cit eu nu-s ad-
vocat: iâ, mă luase şi pe mine, așa, lude pintre călăraşi, că,
doar, la giurați, st d-ta poți fi advoca Da blăstâmatul cel de
Enescu, acela o 'ntors capul giuraților, de i-o făcut scăpați pe
that, cacela știe toate șurubăriile şi-ţi face din alb negru
şi din negru alb,
Wapoi că și d-tale, cum Ji mai melița gura! de parcă-ți
sufa aghiuță la ureche, nu alta, zise moşneagul, clătinind, intr'o
parte şi 'n alta, capul, cu căciulă cu tot, în semn de mustrare:
și, puldind odată din lulea, scuipă, pintre dinți, până peste o-
pimcile lui Bedreag,
E. şi nu cumva, pentru asta o să-mi porți ponos? Ce
vrai, moşule? Aşa-i legea: orice vinovat trebue să aibă un apă-
Tător, Și, dacă scapă, norocul lui.
— D'appi, vezi, că legea-i proastă ; cine-o făcut-o, n-o avut
cap, domnişorule ; eu chitesc, că giuraţii aceia is puşi acolo,
numai ca să dee drumu hoților,
Şi hindcă, de-aș D discutat cu moşneagul în contradictoriu,
mă timeam să nu mă rămină, schimbai cu meșteşuu firul vorbei,
fără să schimb şi tema.
— Şi bett erau de pe-aici de pe-aproape ? l-aţi cunoscut?
__— Da cum nu, domnişorule ; nişte potlogari din Calu-lapa,
feciori, chipurile, de gospodari... ne-o golit stina de urdă și de cas,
ba ne-o luat ṣi citeva meoare, de le-o Îript mai încolo, hät, in
pădure.
. — Dă, moşule, unde-s bucate, și pagubă, incheei eu sen-
tenfios ;— da, mă rog, apă de unde bet, cind vi-i sete? intrebai
eu spre a schimba vorba.
A — Apoi, ia de-atolea, din vale: este-un şipol sub o răda-
cină de brad ; mă, Huţane, ia răpezi, că eşti mai sprinten,
— Apoi câ mă duc și eu cu Huţan, mosule *
__— Poftim, voca la d-voastră, domnișorule, Şi sculindu-ne
de jos plecarăm impreună ; dar până să lacă Hujan un pas, eu
178 VIAŢA ROMIXEASCA
a
Tăceam trei, şi totuşi mergeam alāturea ` cu regula aceasta ajun-
serăm întrun desiș de brazi mărunți, în mijlocul cărora se ri-
dica unul de duuă ori secular, de sub ale cârui rădăcini, un fir
subțire de apă limpede și râce se scurgea pe un jgheab aşezat
acolo de ciobani: hăui pănă simții că am ucis setea, pe care
mi-o deşteptase arşiţa sărată a usturoiului, și, intremaţi. ne in-
toarserăm la stină, şi eu și Huţan.
Schimbai priponul Pisicuţii mai la umbră, sub poala pä-
dur și tot la umbră, mă lungii și eu, cu capul pe şea şi, beat
de usturoiu, adormii intro clipă, ca un fericit, Pa ata
Şi cine ştie cit aș fi dormit, dacă un strânutat neobicinuit
nu m-ar fi izbit drept în ureche. Cind deschisei ochii şi intor-
sei capul, un fap co barbă de patriarh şi cu niște ochi holbaţi.
in floarea frunzei de varză, mă mirosea cu deamăruntul şi sub
emanaţiunile nevăzute, dar puternice, ale mirosului meu de ustu-
roi, scutura din cap şi strănuta desperat. Turma sosise de da
pășune, şi odată cu ea sosi curind şi noaptea. Focuri se aprin-
seră in poeană și, peste puţin, liniştea se intinse pretutindeni...
Adormirâm cu toții. A doua zi, în revărsatul zorilor, insoțit de
Saribincea er Huţan, apucam, peste munţii din răsărit, drumul
Tazlăului.
C. Hogaş.
Durerea
De cc eşti trist? Au ce nădejde scumpă,
Ce fericire a murit în tine
De parcă stau întinse să se rumpă
A inimii intinse coarde ?— Cine
Ţi-aduse-a veste rea? Au ce te doare?
Cu pasul lin, o umbră călătoare
S'opri la pragul tău, ei te-a învins!
S'apropie încet, pe nesimţite...
Şi cum te laşi în vâlul ei cuprins
Ire drag, visind deștept, s'o semuesti
C'un sol picat din lumile cerești,
E "n dorurile tale ne 'mplinite
Tovarăşa din urmă ce-ţi rămine....
Cum te priveşte lung. îndurerat!
Vezi .... penele-i resirinte-au lăcrimat,
Te “nlânţue in braţele-i stăpine,
Te stringe, te sărută înfocat
Cum ingerii sărută doar în vise...
Şi tu o "'ntrebi nedomirit, mirat
ȘI tremurind: „au ce mi s'a 'ntimplat
0: ingere! ce doliu vii să 'mpaci ?*
În gindu! tău să cadă văl de seară,
Ca "n cetățue 'n tine te zideşte,
inchide ochii lumii din afara
Că de-ai vedea-o bine, — râul creşte !*
VIAȚA ROMIXEASCA
Și Umbra, iar pe frunte te sărută,
Dar gura slrinsă "n linu-i arc,—stă mută,
Simţi doar prin plete minile-i de floare
Cum lunecă incet, mingieloare
Ca binecuvintări dumnezeeşti.
De ea tot mai aproape te lipesti,
Obrajii tăi în sinu-i alb se 'ngroapă,
Te-atunzi, te pierzi in farmec ca 'nir'o apă,
Căci ca cu drag te-acopere, te-ascunde
În mantia-i de pār ce cade 'n unde...
Și staţi așa: tu poate-amenințat
De năruiri neprăbuşite incă,
Ea.—singură privind cu-adevărat
Prăpastia în fund. cit e de-adincă!
Ar plinue,— dar e mindră şi e tare,
Te ştie slab, şi tu nu eşti în stare
Să afli tot: nimica nu-ţi răspunde.
Căci tainele dureri-s prea cumplite
Din noaptea lor să-ți fie desvâlite
Si iato... fär' a spune un cuvint,
n mers slios, ca pasul unci muze,
Se depărtează 'n negrul ei vestmint
Misterios,—cu degetul pe buze t..
Dureri ne injelese ce ne-atingeți
Cu aripile voastre nevăzute
Şi focul bucuriilor ni-l stingeți, —
Ce milostivă mină vă ascunde
l.ăsindu-vă in veci necunoscute,
De citeori cercâm a vă pâtrunde ?
D Nanu.
Gruia.
Gruia, cind voia, era omul lui Dumnezeu, şi iarăși, cind
voia, eră omul dracului. A holteit multă vreme și trecuse de
treizeci şi cinci de ani, cind s'a 'nsurat. Nici atunci chiar nu i-ar
fi trăsait lui prin cap să facă treaba aceasta, dacă nu i-ar fi tot
tocat la ureche mămi-sa, Chiva, văduvă de doulzeci de ani.
Fetele se fereau de el, se temeau, cînd il vedeau mare, negru,
greu cit un bivol, ciolănos şi cu niște ochi ce păreau că înpung. D
ocoleau întocmai;cum ai ocoli o vită impungace. El, iarăşi, era
scump la vorbă. Și avea un graiu gros, afund, de părea că și
lui Le silä. De jucat, cu fete, m'a jucat în viaţa lui, De aceia
şa luat o văduvă, adică mă-sa i-a ales-o. Ela dat numai din
cap cătră femee, înnainte do cununie, şi a zis numai două cuvinte.
privind-o boldis: «Vrai tu» ?
eraus, răspunse femeia Vuţa, şi cu aceasta s'a ispră-
vit. Popa ia cununat într'o Duminica, și Gruia s'a trezit că, pe
lingă mă-sa, mai are o femee in casă, Dar la psrht ` făcea din
mămâligă, după tiparul uriaș al palmei, nişte gălătusi pe care-i
inghiția, de vira groază în Vuţa. Păuse mult, se tutti rău, şi
incepu să joace. (iindeai că se prăbuşește pamintul, asa cădea
de greu, izbind cu cizmele-i uriaşe, Apoi, într'an tirziu, asudat,
luă pe Iňutar cum ai lua un caer de lină subsuoară, si jacă cu
el, ţinindu-l strins sub brațul greu. i
Holba tiganul din ochi, se väita, (ipa in urmă.. dar Gruia
juca "nainte, de ziceai că se prăpădeşte. Şi nimenea nu cuteza
sàl e S pe țigan, până ce Gruia, muiat, nu-! izbi într'un
Dac'ar 8 întrebat acum pe Vuţa: «Vrai tu 2», ea ar fi răs-
puns: «Mai bine mà spinzur». Dar’ n'a mai întrebat'o nime...
, Anen ea că Gruia, dacă se'mbată, e poamā rea. Dar Vuţa
na umblat prin crişme să-l vadă, iar cind era treaz, Gruia era
om al lui Dumnezeu, Strinsese cO. vn pi ir. ajuta pe mamă-sa
și muncea toata sâptâmina ca un bou. ninica mai da cite-
odată pe la joc, dar aşa numai ca să-i treacă vremea. Citva
timp l-au năcâjit flăcăii, că dece nu joacă, dece şade ca un moş
bătrin? Gruia mormâia ceva neințeles, apoi se scula şi pleca.
1832 VIAȚA ROMINEASCA
geg
Odată însă era mare petrecanie in sat. Vsniseră nişte voinici
din satele vecine, nişte lătureni. Plăcâii băură, se cinstiră tinin-
du-se de după cap. Porni apoi jocul, în şura unui romin. Gruia
nici nu bea nici nu juca; sta răsturnat pe niste fin. Ven (a.
căii, mai unul, mai altul, să-l indemne şi pe Gruia, pentru ochii
străinilor. El a mormâit ce-a mormâit. apoi, intunecindu-se, da-
odată îl umilă pe unul, esi cu el pe braţe, şi-i zvirli pe acope-
risul gurii. De-atunci nu la mai indemnat nimenea la joc,
ar Vuţa, acum femeea lui, pe atunci era femee necăjită,
cu trei copii, şi cun bărbat bolnăvicios; n'avuse vreme să cerce
potecile lui Gruia.
lar acum, de-odată, a dat de dracul. Gruia nu-i zicea o
vorbă legănată, o privea ca pe-o străină, și in râstimpari se uita
la dinsa cu ochii cruciai, gata să impungă, Gruia n'a zis măcar
„odată: muere, hai la biserică... muere, hai pe uliţă... muere, nu
bani şi adă o cupă de vin... Fereaecă stintul ! Aveau făină, aveau
verdeţuri, aveau slănină ei untură rincedă. Fach Vuţa mincare,
„le aceia-i muere... Cind se tâia în sat carne de vită, la donk-
trei săptămini odată, Gruia mergea singur și cumpăra un chio.
1l învălea in hirtie, venea acasă, căuta un vas. SO punea så se
frigă. El şedea pe vatră şi fuma, pănă se frigea carnea. Apoi,
chema pe mă-sa ai începeau să minince. La femeiese uita cru-
cis, imborzoindu-ai sprincenela stufoase, a Vuta egea ca arsi
afară, in curte. Cind a Dout întâia oară aşa, Vuta a gimit că
glumeşte, ori că-i beat, Dar cind a văzut că aceasta are să fe
lege la ei în casă, n'a mai putut räbda să nu-i zică:
— «Ptii, ucigă-te crucea, drace, d'apoi aga om imi erai tu.?>
Gruia n'a zis nimic Altădată poate ar fi zis ceva. Dar
«cind minca. să-l f tocat în cap cu maiul, şi n'ar fi zis nimic.
Vuţa vedea acum de unde-s crițăraşii, pe care La strins
'bărbatu-sâu cit a fost tinăr. Toată săptâmina, şi chiar doua-trei
săptămini, ana după alta, trăiau cu verdaţuri, şi cind cumpăra
carne, de multeori Gruia nici pe mamà sa n'o chema la masă,
Dar, dela o vreme, femeia sa obisnait cu el. De bătut,
ma bătut'o nici-odată. Atit numa: că se mai uita clte-odată la
ea crucis, ca un bivol cind vede roșaţă marc înnaintea sa,
ŞI. mai ales, Vuţa avea pace. Celelalte vecine unde nu se
siădeau, meind toată ziva din gură, unde nu se batiocoreaa, ca
figancele, Dar ei nu-i zicea nimenea nimic. Chiar să le fi gresit
cu ceva, o luau pe Vuţa cu binişorul şi vorbeau cu ea domol.
Vezi c'odată, mai de demult, Gruia a prins vr'o şase femei în
“jurul Chivei, mamă-sa. O ciorăiau... curat cum încanjură ciorile
pe uliu, şi-i croncănesc si-l amețască. Și de-odată, iată numai
că le calcă Gruia pe oesimlite. Şase au fost? Pe toate gase le-a
prins în două mini, şa pornit cu ele. La fiecare poartă vecina.
„alegea pe cite una dm grămadă şi-i făcea vint peste ingrăditură,
Şi cum zvirlea cite una, zicea: „Na càțea!“ ŞI, după ce sa scn-
“turat de toate, a zis: „Na căţelelor, vă place 2%.
De-atunci ceartă, sfadá, in jurul curţii sale. nu sa mai
pomenit, S
`
GRUIA 133
Aen Vuța a trăit in pace până odată. Odată, la vre-o doi
ani după cununie, s'a întimplat că pe jidovul satului şi încă pe
vr'o trei feciori din sat i-au aflat, intre dimineaţă, oamenii, bà-
tuţi turtă, mai să-şi dee duhul, sub podul depe Valea rea. Ro-
minașii bătuți dormiau adinc, părea că le-a făcut bine bätäen i
jidanul, insă, tot deschidea, cu spaimă, ochii de miä, și iar ii
închidea, Și râsulla rupt, cu scirțlitori, asi cum iar fi fost
incheiat pieptul din hirburi de blide, Zicea citeodată, suorind :
„Qi vei, oi vei!“, fi
Sa fâcut zarvă mare. Au venit jandarmii, au eşit comisii
cu să cerceteze. Din gura jidanului nu putură scoate nimic. Nu
ştia cine l'a schilodit. Se jura pe prooroeii lui, pe lege, po barbu
ini, pe baiabustă, pe copii. Nu ştie şi nu En
— Bine, mäi omule, zicea comisia, trebue să fi văzut
pe acel care-a dat mai întâi în tine.
— ei văzut, domnule.
— ce te-a lovit? Cu securea, cu „ori ?
— Nu Di da: į toporul, ori cu ce?
"iciorii cei bătuți, ' il în j
DR einari ți, Dän trebau pe jidan, se ințelegeau
-- Nu spunem, zicea unul.
-- E Segen zicea al doilea.
— oum dracul să spui, mă? se necăjea al treilea.
In sfirşit işi luară inima 'n dinţi, să spue.
— Cu ce-a dat, voinice ? Cu securea ?
— Cu pumnul, domnule.
— n Si e Si pumnul !
Cp a, domnule, cu palma si cu Ka
ştiu, poate că si cu cizma. ` ENN
— Și cine-i acela ?
Cei trei, ţinindu-se de coaste, se mai priviră odată în ochi.
= Gruia, domnule, ziseră toţi intrun glas.
şi s'au dus jandarmii să-l aducă pe Gruia. Jidanul sa
ghémui iatr'un colt, în sala primăriei, şi, tremurind, aștepta.
Gruia nu se impotrivi. Il şi durea greu capul şi nu putea
anl eg Cei din comisie se traseră incet după masă, și-l
— Se vede c'am fost beat, zise Gruia, irecindu-se la ochi
Apoi privi prin sală, văzu pe cei trei feciori, văzu jidan, şi
dintr'odată iși aduse nainte. de toată pățania. za: à
— Dar is bătuți greu? intreba el,
— rii en E rm Ce-ai avut cu ei?
— aibi SYA - .
numai Să-i trag o sfinta de deng SE Ee
— Cai ?
— didanului !
15% VIATA ROMINEASCA
— D'apo pe cei trei?
Gruia se uita la feciori şi nu înţelegea.
— Pe aceia nu i-am bătut eu!
— Dar cu crișmarul ce-ai avut?
— Asta-i altă socoteală, zise Graia. Şi n'a mai spus o
vorbă legânată.
A robit şase luni de zile, 3'a venit acasă tot așa de negru.
tot aşa de tare.
Jidanul cind simţi că s'a întors Gruia, îndată i-a şi suflat
la ureche: „Bade Grui, io nu-i spus. SA mă bată pe mini Dum-
nizău meu, di spus. Spus feciorii“.
Dar Gruia nu le-a mai purtat simbetele pentru aceasta. Isi
aducea numai aminte, că ei în noaptea primejdiei, sara, sa in-
{eles cu cei trei feciori să bată pe jidan, să-l scarmene de barbă
ca pe un op, pentrucă. ziceau ei, vindea băuturi otrăvite creşti-
nilor. Ştia că cei trei flăcăi plătiseră vinul în sara aceia. Mult
vin !,.. Şi-l indemnau mereu... Şi el a băut atunci ca un nebun,
până a Inceput să-i ardă ochii şi să s'aprindă tot, ca întrun
cuptor. Atunci a intrat în dugheană, Pa luat pe jidan subsuoara
şi a eşit afară cu cei trei feciori, în noaptea tirzie. Nu era pui
de om, şi jidanul, simțindu-se in ghiarele ursului, nu zicea nici
mac de frică. Au mers sub podul de pe Valea rea, și-a inceput
să-i care lui Ițic ca cu lopata. Dar Gruia la bătut era prost râu.
Ca dacă se infierbinta odată, ar f tot dat. Jidanul însa se ros-
togoli grabnic ca un fap, ş'atunci Gruia sa apucat de cei trei,
și i-u imblătit. In urmă s'a dus acasă şi s'a culcat.
In vremea cit a fost Gruia la răcoare, femeia sa, Via, a
dus'o cam rău. Nu mai avea linişte. Cind o femeie, cind alta, ò
se scula 'n cap. So scurmene: ba că Giruia-i asa, ba că-i Gar,
ba că-i ucigas. Vuţa nu zicea nimic, şi aștepta să-i sosească
bărbatul. Dar cind Pa văzut incruntat, nu i-a mai spus nimic,
ci căuta să se obişnuiască iar cu ei. In cele şasezluni cit nu l'a
văzul, se desvăţase de înfăţicarea lui; îl privea ca pe un străin-
Şi s'a obişnuit curind, căci Gruia, treaz, era omul lui
Dumnezeu ; numai beat era omul dracului.
La lucruri grele, la ridicături, pe Gruia îl căuta tot satu
Cind era de pus vr'o piatră la moară, cind, vara, se ducea ma-
gina de treerat dela o casă la alta, toamna, cind încărcau oa-
menii carele cu butoae şi but de must, pentruca să-l ducă la
oraş,—liruia era căutat de tot satul. De-un capăt prindea el,
de-un capăt zece. Şi i se umilau vinele pe grumazi, pe mini, în
cap, de se păreau că sint nişte şfori. Dar. daca bea, să nu-i fi
zis o vorbă impotrivă, că da cu pumnii în păreţi de pica ten-
coiala. Şi oricine ar fi fost, dacă avea ceva de isprăvit cu Gruia,
mergea la el dimineaţa, cind in totdeauna era treaz. Primarul,
notarul şi toţi ţineau legea aceasta.
Dar, cind se apropia postul mare, Gruia se'mbăta des. Apoi,
in ziua cea dintâi a secului, se spăla in gură, se spăla cu ce-
nuşă, și toate paresemile, nu'şi mai punea piciorul în crișmă-
Aa `
GRUIA ST"
EE ee Een ENEE e
Mergea la biserică regulat, se răzima de op părete n
prea GER ao al KEE natfora, Atunci crt tiu,
sat, cu ca i”
SH şi pul umilit, plecat în piept, sei lua
d se spovedea, tremura ca un copil. li era v
frică de iad şi de muncile veşnice. «Da mier Säck, pr doi
om rău... Nu, de loc. Eu ce fac? Eu muncesc. Eu ce fac? Eu
îmi zic rugăciunile, Eu ce fac? Eu imi văd de casa mea...Umblu
eu după mueri străine ? Injar en de lucruri sfinte? Fur averea
altuia ? Din partea asta dac'am făcut, să nu mă ierte Dumne-
Sp. Şi să vezi, eu în Vinerea patimilor nu pun nimic în gura
mea toată ziua, Eu ce fac in Vinerea patimilor ? En încuiu poarta,
ua pon os Şi stau e og toată ziua. Nu minc, nu beau,
cu nimene, rog la Domnul Hristos...
az ve Hä patimilor». o Ee AA
Ar preotul îi arunca in faţă beţia, tăcea, t nnă-
duşit gi făcea: „hm, hm l...“ Şi clătina rap cap. ATON
N'au trecut cinci ani de cind s'a insurat, și i-a murit și
muerea şi mamă-sa, Chiva. Acum i se ura de moarte. Sta mai
mult în crișmă decit acasă. Ce sh facă acolo singur ?
Și pe vremea acea, la nişte păduri, dintr'un sat vecin, se
tre sarme zelten rare mulţi şi de-aici, ea să facă
. Era muncă grea: stejari groși, fagi puternici, trebuia
coboriți departe, pănă la ra de fier. wës g y
S'a dus şi Gruia, și făcea bani. Dar, după ce se strinse
multă lume acolo, iacă numai că la poalelo pădurii, aproape de
drumul de fier, răsări şi o crişmă, gin crişmă se'nvirtea o ji-
daucă, grasă ca o rață îndopată, şi-o fetiță de vr'o cincisprezece
ani. Fetiţă-i zicea Suli. Din cind în cînd, la sărbători, se abătea
şi cite un țigan pa la crişma acela. Sa strecura înnăuntru, îşi
scotea cetera de subt haina ruptă, şi apoi incepea... Şi mulţi
bani sau prăpădit în iarna aceia aici, în crişmă. Jidauca se in-
gräşa par'că și mai tare, ii rouruse unsoarea și prin pelita obra-
jlur, iar Suli ridea în totdeauna, ca o drăcoaică,
Gruia venia des să şi ude gitul. Dar peste săptămină nu
sta mult; aici preţ de-o jumătate de ceas. Altădată nici atit,
Intra şi eşea, ca si cind ar fi dat numai bună ziua la cei din-
năuntru,
Duminicile însă, şi la sărbători, bea mult. De multeori îşi
SS CH de pe o săptămină întreagă, Şi ciștigu mult. Ca trei
„EL gem aşa: mamă nu-i, muere nu-i, copii nu-s, nu-i nici
biserică,—ce să faci în pustietatea asta ? Si s'apuca de înghiţit,
de-ai D gindit că nu se mai satură.
Odată patru săptămini n'a bânt nimic; dar după patru
săptâmini, Duminica, a intrat de dimineață în crişmă, an Ince-
put cu spirt. Pe la amiază, cind a venit ceteraşul, trecuse la
vin. Şi cum a sosit Pintea, l'a luat lingă el, şi l'a scuturat odată
de-i pocniră toate oasele ţiganului. y
186 VIAȚA ROMINEASCA `
— «Să'mi zici măi, că astăzi vreau să petrec straşaic.
Mi-am strins banii de pe patru săptămini,.. toţi trebue să-i beau
astazi. Da şi tu să beai, că de unde nu, te ia mama dracului.>
Dän ţiganul și incepu să cinte. Gruia, singur la masă, a tot
ascultat, a tot băut, a tot tăcut. De la ojină s'apucă Gruia de
joc. Şi sare și se framintă, şi izbeşte podelele, de se cutremură
toată crişma jidaucei, La obraji era vinăt. Asudase puţin şi in-
cepu să gifie. Deodată se opri, se repezi, apucă pe țigan în
dinţi, şi jucă mai departe, Toţi se ingrozură, toţi se fereau, ni-
meneg nu cuteza să meargă să scape pe ţigan. Gruia se înfier-
bintase rău; nimenea nu-l mai văzuse in aşa hal. e"
Într'un tirziu scăpă pe ţigan, —remăsesa "9 dinţi numai c'o
bucată din cămașa faraonului.
In crişmă era linişte de moarte. Departe, se auzea vuetul
trenului de martă.
Gruia se apropiă de oameni. Abia mai vedea, şi nu mai
cunoştea pe nimeni,
— «Cine se prinde cu mine, mă, vine vr'unul să se bată
cu mine»?
Liniştea să făcu şi mai mare, și mai chinuitoare. El răcni:
— «Măi, cu mine să nu se prindă nimene, că-l zdrobese. Mai,
cu mine să nu se prindă nimene, că eu şi maşina 0 opresc în
loc. Ce vreţi voi ? Ce ziceţi? Nu credeţi ? Stai, că vă arât eut
i eşi ca o furtună pe ușă afară.
multeori, cind se 'mbăta, se lăuda că el opreşte trenul.
Dar niciodată n'a mers pän' acolo. Nu! țineau picioarele.
Dar acum Gruia, afară, cu capul în piept, ca un taur in-
furiat, alerga spre drumul de fier. Cind eşiră oamenii din crişmă,
Gruia era lipit de un stilp de telegraf, iar trenul se apropia gå-
fiind, bolbind ochii săi mari şi roşii. Gruia pindea după stiip,
ca şi cind ar aştepta un duşman. Nu Tan observat maşiniştii.
Cai dela crișmă alergau, făceau semne, dar cei dela cirma loco-
motivei nu-i luau in samă. Ii văzuse de multe ori bet, răcnind
acolo afară. Și cind maşina veni aproape, Gruia sări iutre şine,
și se aruncă asupra locomotivei, ca asupra unei dihânii. Maşina
flueră, dar end se opri, din Gruia nu mai rămăsese intreg decit
pălăria, care i zburase departe, într'un sanţ.
l. Agirbiceanu
a i
Himera
Plin de desgust pentru lumea aceasta banală Şi tristă,
Tainic Himerii i-am spus: „Du-mă pe celalt tärim !
„Du-mă 'ntr'o lume mai bună în care să nu fie oameni,
Căci între mine şi ei nu e nimica obștesc.
„Tot ce-i încîntă şi-i doare pe ei mă revoltă pe mine:
Toate le vede intors ochiul meu altfel facut.
„Spre a-i putea indura şi spre-a fi indurat printre dinșii,
“Trec ca o mască prin bal, vesel cu lacrămi in och.
lute, Himera şi-a 'ntins atunci aripele- albastre :
“Cerul de-asupra "mt scădea tot mai ingust şi mai mic,
Tot mai departe de cer coboram ca o piatră 'n cădere
Şi ca un ochiu luminos soarele-abia-l mai zăream,
“Tot mai departe apoi, scinteiă ca un fulg de jăratec:
Inima 'n piept mi s'a strins cind Dän și fulgul s'a stins.
Dară pe celalt tărim cind ochiul meu orb se deprinse
“Cu intunericul său plin de fantastice lucruri,
Scumpe comori am cules din adincuri de nimeni umblate;
Seulundător fericit nu mai știam ce s'aleg.
Nimeni pe lume n'avea bogății mai imense ca mine,
“Totuşi sărac mă simțeam, cui să le dau neavind,
158
VIAŢA ROMINEASCA
Şi mă cuprinse atuncea o mila adincă de oameni
Şi lăcrimind m'am gindit: oricum să fie, "mt sint fraţi !
Fără să vreau mä invinse iar dorul de cerul albastru
Și m'am rugat în genunchi : „Du-mă, Himeră, 'napoi Ir
Greu încărcat din belșugul comorii găsite acolo,
M'am avintat cătră cer, nerăbdâtor să-l revăd.
Tot mai greoaie visleau aripele-albastre-a' Himerii,
Dän ce-am văzut răsărind fulgul de jar la zenit,
Tot mai aproape de cer mă 'nâlța cu aripele 'n cruce:
Fulgul de jar se schimba iarăși in ochiu luminos,
Împrejmuit de pleoapa albastră a bolţii celeste ;
lar eu pluteam fericit tot mai setos de senin...
Mirus de floare acum străbătea aromind păn' la mine.
Și np depărtare-auzeam dulcele glas omenesc.
Grele aripele insă deodată stâtură inerte
Şi cătră mine şi-a 'ntors Pajura ciocul Mămind :
Astfel o clipă-am rămas plutitor intre două prăpăstii,
Ameninţat să recad dacă nu am ce-i jertfi:
Inima mea mi-o cerea casă poată sbura mai departe !
Fără de preget atunci, dornic de frații pierduţi,
Plină de singe i-am dat-o, zicindu-i : „Porneşte 'naintes!,.
„+0, de ştiam ce jertlesc, pentru cinc-adunasem eu daruri!
Aș H rămas fericit singur pe celalt (Gm !
Inima mea mi-am pierdut-o pe veci şi 'n zădar am jertiit-o:-
Spuneţi de nu e păcat, prieteni, de-atitea comori!
D. Anghel,
J urămîntul.
Dramă într'un act.
PERSOANELE:
Dr. Radu Cringu, director de gazetă, 33 ani.
Veturia, soţia sa, 25 ani.
Sorin, redactor, 27 ani.
Pleşa, corector, 22 ani.
Nuju, servitor, 45—50 anl.
Un biuroa de redacție, în Ardeal.
SCENA |
PLEŞA Imereuză la mescioara din fund, îmbrăcat eu un palton-pardesia
n vechiu gi lung; stă eu spatele la publie.
NUŢU eară teaneuri de gazete şi cărţi, treeind mereu pe lingă el şi lo-
vindu-l, Vine eu nn teanc pe care il În seenă, jn
fața bibiloterii deschise. Sarprins de sgomotul făcut. Uuu !
(printre dinţi) Arză-vă focul, să vă arză! Mi-aţi rupt
minile. (lui Pleşa. sfos) Te-ai supărat ?... (niei un răspuns)
Așa-i că nn: Nu te-ai supărat. D-ta eşti omul lui
D-zeu ; nu te superi niciodată.
PLEŞA, Da, da, dar isprăveşte...
NUTU, (im genunchi, noen äre şi gazetele In biblioleea) Mai am un
braț şi gata... Tartă şi d-ta... De-aşi avea pe unde să
trec... dar n'am... şi te tot lovesc,... Nu te-ai supărat,
aşa-i ? Om bun ca d-ta n'am vâzut de cind sint.
PLEŞA. Bine, bine!
NUŢU. Şi-apoi nu-s eu de vină, Așa-i că nu 2 Domnul, de cind
a venit din temniţă, a răscolit toată casa. Ba să mu-
tām asta, ba cealalta... şi Lac aen... de trei zile tot cu
sdreanțele astea de hirtii.
PLEŞA. Sdreanţe 3
NUŢU, la, vechiturile astea de gazeturi. La ce-or mai fi bone,
ştie D-zeu ! De doi ani de cind sint și eu cu d-voas-
tră le tot scutur, le tot mut și Je jet age? Anul ăsta,
cit a lost domnul dus, am mai scăpat de ele, dar cum
a venit, haida Nuţule.... scutură şi Car.
PLEŞA.
NUTU.
PLEŞA.
NUŢU.
PLEŞA,
NUŢU,
PLEŞA.
NUŢU.
PLEŞA.
NUŢU.
PLEŞA.
NUŢU.
PLEŞA.
NUŢU,
PLEŞA.
NUŢU,
PLEŞA.
NUŢU.
VIAȚA ROMINEASCA
la mai taci odată! z :
(destaeind o gazela veche gi präfuita} la te uită... uitā-te....
nici nu se mai ţine... și domnul le adună ca pe nişte
comori. (dă din umeri, pauză) Domnișorule, să-ți spui
una ca o sută: de-ar fi ale mele, le-aşi duce colo în
ilundu! grădinii și leaşi da foc.
Atita Dar trebui.
Ştiu... M'ar da domnul alară. Aşa-i? Cit e el de bun,
dar tot m'ar da. Ştiu cu, de aia tac şi le-aşez unde zice
domnul..... (pauză) Săracu! Cit a mai pătimit.... două-
spre-zece luni să stai inchis... a dracului treabă !
Omule, isprăvește odată, nu vezi că am de lucru *
Da' mai lasă-l incolo şi d-ta. De cind te ştiu, tot cu na-
sul în hirtii te-am pomenit. Mai dă-le focului şi mai
stai și d-ta de vorba...
Cu cine ?
Pot. ia cu mine!
(mai vesel, se 'ntoarco pe jumătate) Măi, mäi !.., şi ce să
vorbim noi amindoi ?
Poi... să mt mai spui şi mie cum umblă țara. De trei
zile, de cind o venit domnul, nu mai ştiu nimic... că tot
așez vechiturile astea de nu mai ştiu pe ce lume sint.
Haide, moșule, isprăveşte-ți întăi lucrul şi-apoi am să-ţi
spui eu multe şi de toate.
(vesel) Aşa... aşa... să isprâvesc întăi, mai am un braţ...
da bine că nu te-ai supărat... Bine că nu... și apoi, şi
domnului, cind o vedea toate așezate, are să-i pară bine,
aşa-i ?
De bună seamă.
Aşa... așa... Să-i facem toale pe plac... să nu-l supă-
râăm. Săâracu, tare mi-e milă. Ai văzut ce slab e... şi
galben... ai văzut? Şi-apoi barba cum i-a crescut
de mare |
Da, da... du-te acum și H vezi de treabă.
Mă duc... (e în picioare aproape de Pleșa) Şi Doamna cit
o mai fi plins...
(ironie) A, da... a plins... a plins...
Eu n'am văzut-o, ce-i drept... dar mă gindesc .... un an
de zile singură, singurică... nu-i glumă.,, (ea gi eind ar
=> un lucru mare) Domnule, asta-i o nenorocire!
e
Gindeşte-te numai : luaţi de-un an şi cind să intre în
al doilea... domnul,... în temniță.
(nervos) la vezi-ţi de treabă; credeam că cine știe ce
vreai să spui.
su Apoi nu-i aşa ?
EŞ A, Așa e... dar lasă-mă acuma...
Zâu. spune şi d-ta dacă...
PLEŞA.
NUŢU,
NUŢU,
NUTU
SORIN,
SORIN,
SORIN.
PLEŞA,
SORIN,
SORIN.
SORIN.
SORIN,
NUŢU,
NUŢU.
—
PLEŞA.
PLEŞA.
PLEŞA. N
PLEŞA.
PLEŞA,
PLEŞA.
PLEŞA.
PLEŞA.
PLESA.
JURAMINTUI, 191
(eăstit) Lasă-mă omule, lasă-mă odată... Nu vreai să
înţelegi ? (lovind eu pumnul în masă) Li, comedie ca asta !!
(intimida!) Mă duc... mă duc jpleacă şi revine sirel) Nusţi
trebue ţigări ? Mă duc sa-ţi cumpar?
(se uita lung ln el şi zimbesgte) j
Nu te-ai supărat, așa-i? Așa-i că nu? Atita vream să
știu... Cind vâd omul supărat pe mine, imi vine să in-
tru în pămini... Daţi cumpăr și țigări dacă vreai... imi
dai d-ta la leafa.
Nu-mi trebue... am.
Ma duc... mai am un braţ și gata.
slinga, în coridor, —o mică pauza),
(dispare prin fund, in
SCENA Il
(intră prin stinga, din redacție, grabi!) Domnul doctor nu-i
aici?
Nu,
A eşit undeva ?
Nu știu, nu l'am văzut.
N'a venit poșta ?
N'am văzut nimic,
Cum o veni să-mi aduci corespondența din provincie.
Da, domnule redactor,
Dar imediat !
Da...
(roind să ins), Şi te rog să fii cu mai multă băgare de
samă. In numărul de ieri s'au strecurat o mulțime
de greşeli.
Ma mir domnule redactor... Poate culezgătorii...
Nu ştiu ! E de datoria mea să te fac atent...
Mulţumesc domnule redactor (Sorin esa, Pleșa lucrează
enervat).
SCENA 1,
(eu un hrat de gazete,
să-i D venit ?
(nervos) Ce?
Cu piciorul... E in grădină. Se plimba pe-acolo. M'am
uitat după el cum își lirăște piciorul şi mi-a venit să
pling... (răziud că mu i se răspnude, vine În scenă şi lasă cu
grijă gazetele jor, sta puțin pe ginduri şi urcă Incet GE
de Pleşa: apoi tainic) Numai ceva vreau să-ți spui...
vezi. M'am uitat de colea, dela fereastră; mergea...
mergea incet şi-l văd că se oprește lingă o tulă de
trandafiri. Stă puţin și se uita, şi-apoi,.. uile-așa... a
luat tufa în braţe și-a sârutat toți trandafirii...
se opreşte linga Pleşa) Din răceală
192 VIAŢA RHONINEASCA
PLEŞA. Ei, şi-apoi?
NUŢU. Att
PLEŞA. Şi ce vreai să zici?
NUŢU. (foarte serios) Apoi ce crezi d-ta de treaba asta ?
PLEŞA. Mäi, omul lui D-zeu, vezi-ţi de lucru (ti intoarce spatele
şi Ieren) Faci ce faci şi vii cu cite-o.., comedie...
NUŢU. (dä din umeri și coboară în faţa bibliotecii, se lasa în penunehi
Şi Incepe să așeze pazelele, După o pauză, Pleşa priveşte în
dreapta de citeva ori şi-apoi se ridieă respectuos, dindu-sa la
o parle, Directorul trece pe lingă el, in mină cu mai mnaHe
serisori şi gazete ` una desfacula, in care celeste. Plega se m-
ehină. Directorul il mivgie în treunăt pe obraz şi coboară in-
ee! spre canapea. Pleşa în oan din fund, Nuţu aşează cu sîrguintă).
SCENA IV.
PLEŞA. {se upropie respectuos, si pindind momentul eind Direetorul ia-
toarce gazeta) Domnule doctor... corespondența din . pro-
vincie, dacă nu te superi... So duc in redacție ?
DIRECTORUL. (aşozindu-se pe canu prea) Da, îndată... vino incoa...
(Pleşa s'apropie puţin. Directorul, dexfăcind plicurile pe rind).
Azi e numărul poporal, nu-i aşa?
PLEŞA. Da, domnule doctor.
DIRECTORUL, O să trebuiască material mult! Vino mai a-
proape ! țarătindu-i canapeaua) colea, lingă mine | (Plesa
se mai apropie pulin. Directorul desfâcind cite-un plie şi ece
tind): „Starea noastră culturală !* Hm ! cam pretentțios !
(îi da manuscrisul). „Sălbătăciile jandarmilor !..* Poveste
veche! (îl da). Nu vreai să mă asculți, nu vreai să
vii colea lingă mine?
PLEŞA. Mulţumesc domnule doctor.
DIRECTORUL. Ce-i cu tine? Erai tu ursuz, dar nu aşa. Te
găsesc schimbat cu desăvirşire, (neprimind nici un ras-
s) Vino încoa! il apuea de min) colea ! ţii agenza). La
interogator ! (Pleşa li ocolește privirea). Ce ai, ce H sa
intimplat ?
PLEŞA. Te rog, domnule doctor. (vrea să se ridice),
DIRECTORUL. A! nu! Să faci bine să stai aici şisă-mi spui. Ai
ceva pe suflet, Cunose eu oamenii. De trei zile, de cind
am venit, te tot ascunzi de mine.
PLEŞA. Domnule doctor...
DIRECTORUL. Da, da, aşa e Vecinic tmi ocoleşti privirea.
Crezi că eu nu văd?
PLEŞA. Domnule doctor... te rog... corespondenţa... Domnul So-
rin mi-a spus s'o duc imediat...
DIRECTORUL Nu vreai să-mi spui ce ai! Bine, să sii că-mi
pare foarte rău...
PLEŞA, Nu-te îngriji, domnule doctor, n'am nimic, Şi... uite, mă
simt foarte nefericit că... sint aşa cum sit. Jee ridiea).
JURANINTUL 193
DIRECTORUL. (il priveşte lung, da din cap si apai desface un alt plir}
„Viaţa noastră socială e o minciună !“ Hm, hm! {stå
puţin pe ginduri şi-apui afirma) Da, da... e cam adevărat,
Cine serie ? (eanta la sfirsitul manuserisului) Bătrinul Flo-
rea Bogdan. Săracul ! Omul ăsta a lost indignat toată
viața lui, şi toată viaţa lui a spus adevărul,
PLEŞA. (făra sa vrea) Adevărul!,,.
DIRECTORUL. Cum ?
PLEŞA. ..„Nimic... mă gindiam... e grozav de greu in lumea
noastră să spui adevărul,
DIRECTORUL. Da... dar e frumos,
PLEŞA. Şi... doare.
DIRECTORUL. Sä omoare chiar și trebue spus. Tăinuirea lui
rătăcește lumea și oprește progresul... In toate
PLEŞA. Te rog, manuscrisele.. domnul Sorin mi-a spus să le
duc imediat,
DIRECTORUL. Da... poltim. (ile dai Să le revadă toate! Să taie ce-i
de prisos, Corespondenţii noștri prea scriu mult des-
pre lucruri mici, Să taie! Şi săstilizeze tot. E deda-
toria noastră să däm publicului o limbă rominească
curată,
PLEŞA. Da, domnule Director.
DIRECTORUL, Articolul lui moș Florea să-l lase aşa, Omul asta
vede adine în viaţă. Vede mai bine decit noi toţi. Sa-l
lase așa... Cit am fost eu in temniță a scris citeva ar-
ticole monumentale,
PLEŞA. Da, le comentam şi noi aici. Eram insuflețiți de cte,
DIRECTORUL. Tu, mai cu seamă, aşa-i ? Mă gindiam... tu, care
iubești adevărul, Vezi ? MA gindeam la tine... în temniţă.
De citeori nu te doriam lingă mine... un ceas L.. m'ai fi
inseninat cu sufletul tău drept şi cinstit.
PLEŞA. (cu pornire) O, domnule doctor! Dar eu... de citeori nu-mi
venea s'o pornesc... aṣa.. pe jos... până la d-ta.
DIRECTORUL. Da... da... mă gindiam, Ştiu eu ce suflet ai tu!
Te cunosc... numai... te-am găsit schimbat... şi.. mă
mihnești „îţi spun sincer că mă mihneşti,..
PLEŞA. (retragindu-se) Nu știu... domnule doctor... nici eu nu inte-
leg... ai mă simt foarte nefericit... Dar... nu-i nimic
serios... nimic...
DIRECTORUL. Uite... vezi? Vite cum vorbeşti... Se vede cit
de colo că tăinueşti ceva.
PLEŞA. Domnule doctor...
DIRECTORUL. Tu nu vorbeai cu intreruperi... nu! Adevăral
țișnea din gura ta ca apa proaspătă din stincà...
(Pleşa e aproape de eşire) Nu vreai să-mi spui?
et VIAȚA ROMINEASCA
. SCENA V.
(La apariţia Veturiei, Pleşa esi. Directorul se uita lung in urma lui),
VETURIA. Te credeam în grădină. Ai venit de mult ?
DIRECTORUL. Ce-o fi avind băiatul ăsta ? E de nerecunoscut
VETURIA. Cum?
DIRECTORUL. Ştiu și eu! a-ţi făcut voi ceva? L'a jignit
cineva ?
VETURIA. Dar lasă-l în colo. Ce te mai ocupi de el?! Unde-l
văd cu haina aia veșnic, nu pot să-l sufar.
DIRECTORUL. Nu-l judeca așa. E un suflet cinstit. cum rar
găseşti in zile neastre.
VETURIA. Poate să fie...
DIRECTORUL. Mi-aduc aminte cind a venit acum doi ani la re-
dacție; aşa cum H vezi azi, cu pardesiul lui, Deia in-
ceput sa dat pe Ia: „Vreau să muncesc aici la
d-voastră.* Mă privia drept in ochi şi-avea un fel de
mindrie in toată înfăţişarea lui săracă. „Ce-ai putea să
munceşti ?* l'am întrebat. „Ori-ce!* Şi cind i-am spus
că nu pot să-i dau decit 100 coroane pe lună, mi-a răs-
puns,—nu-l mai uit de-atunci:— „mulţumesc, domnule
director, 100 e prea mult... cu pot să trăiesc cu 30.*
VETURIA, (mirata) A venit poşta 3 Ai luat-o tu?
DIRECTORUL. Mi-a adus-o în grădină. Mi se pare că ce o ilus-
irată dela dragul nostru Alexandru ?
VETURIA. (indiferentă) Da? mă mir că-şi mai aduce aminte...
(luind ilustrata releşte).
NUŢU, {sə ridică frecindu-şi minile). 9
DIRECTORUL. Ai isprāvit?
NUŢU, Da, domnule... le-am dat gata.
DIRECTORUL. Te-ai fi săturat și tu de trei zile...
NUŢU. Vai, domnule, ce stai să vorbeşti! Dar aşi așeza toată
viața la ele, zău așa... Apoi nu-s ale domnului ? şi eu
ce treabă am... ia, s'agez lucrurile domnului.
DIRECTORUL. Bine, bine...
NUŢU, Şi oricit ar D de vechi, domnule, da... nu ştiu cum.,
mie-mi sint dragi parc” ar fi ale mele, zău așa...
DIRECTORUL. (Veturiei) Ce scrie?
VETURIA. Mai nimic... te inbrățişează şi te sărută...
DIRECTORUL. La Viena e?
VETURIA, Da,
NUŢU. (ess)
DIRECTORUL. Regret că nu mia așteptat să-l văd. Regret
foarte mult.
VETURIA, Avea să se intilnească cu cineva şi-a trebuit să plece.
DIRECTORUL. Pentru o lună s'a dus?
VETURIA. Așa spunea.
DIRECTORUL. Mi-era grozav de dor să-l văd, Singurul meu
"a ba Se Dau wë, "€ dm es! Ze Aa, Ae ir
JURAMINTUL 19
prietin pe lumea asta...
VETURIA, (incet, mingtindu-l pe păr) Pe mine mă uiţi?
DIRECTORUL, Tu... Tu eşti deasupra tuturora... deasupra...
Vino colea., lingă mine... (apucindu-i obrajii în palme) dra-
ga mea... Cit a trebuit să suferi...
VETURIA. Nu-i nimic Radule, Bine c'ai venit tu, Te simţi mai
bine azi ?
DIRECTORUL. Da.. Da... mă simt.. foarte bine... foarte bine.
In grādinā... in grădină "mi place... Nu mä mai satur
să privesc florile.. şi iarba, unde-o väd aşa verde, imi
vine să mă tâvălesc in ea ca un copil.
VETURIA. Acolo nu era grădină ?
DIRECTORUL, Nu era... nu era nimic... Un an dezile m'a chi-
nuit dorul de-o frunză verde, de-o ramură fragedă .. Nu
era... Era numai piatră şi intuneric.
VETURIA. Dar ziua nu te lăsa prin curte?
DIRECTORUL. ` (Da oe Dan up ceas înnainte de masă şi unul
după... Ne plimba... în rind cu toţi... Ah, când 'mi-aduc
aminte... Nu vedeam decit ziduri şi cer... un cer in-
totdeauna innorat, intotdeauna...
VETURIA. Nu-mi mai spune... Mi se face frică...
DIRECTORUL. Nu ştii tu ce grozavă a fost iarna asta, Se insera de
vreme și trebuia să intrăm în celule, Se insera la patru,
şi intram în aceia noapte lungă, lunga... Mă trințeam pe
pat să dorm... să dorm până a doua zi... De citeori
nu mi s'a intimplat să mă Vrezesc vesel în sunetul
trimbitei dela o cazarmă din apropiere. „D-zeule se face
ziuă !* Imi ziceam, şi cind colo suna stingerea... Un
veac de noapte m'aştepta incă... un veac... Şi mă plim-
bam ceasuri intregi prin încăperea ceia strimtă, până
ameţiam şi cădeam...
VETURIA, Şi eu de cheori nu mă rugam...
DIRECTORUL. (intrerupind-o) Aveam şi-un prietin... da, un pri-
etin... un nenorocit... De multe ori vorbiam noaptea cu
el prin zid, pe lingă tubul dela caloriier...
VETURIA, Ce făcuse 3
DIRECTORUL. Işi omorise nevasta... 1l inșela. Ia... nenorocire.
VETURIA. (ingrijita) Si.. a omorit-ọ ?
DIRECTORUL. Spunea că i-a dat un pumn in cap Şi-a căzut
moartă,... O întreagă nenorocire .. Și aşa cum iji spui...
Şi intro noapte, acum vre-o trei luni, prietenul nu mi-a
mai răspuns... Am strigat, um bătut în zid... de geaba.
VETURIA. Ce se intimplase 2, .
DIRECTORUL. atunerati Cine ştie 3. (pauza) Ce nesfirşite mi
s'au părut apoi aceste trei luni din urmă... Mā mir că
n'am innebunit,
VETURIA. Ce mai faceai ?
DIRECTORUL. ` Ma gindeam la voi... la tine mă gindeam mult
şi la scumpul meu Alexandru. Ce rău imi pare că a
plecat... şi tocmai în preziva venirii mele...
196 VIAȚA ROMINEASCA
pg vg
VETURIA. Şi... Hem dor tare de mine?
DIRECTORUL, Sufletul meu scump ! De citeori nu mi se părea,
că stai innaintea mea întreagă şi imimoasă... Dorul meu
mi te-aducea,,, şi te vedeam... şi-ţi vorbiam și tocmai
intr'un tirziu mă treziam că vorbesc singur,
PLEŞA. (vine pe coridor eu coroeturi şi așează la meseioara lui, in
fand. Nimeni nu-l simte).
VETURIA, {dupa o panza) Radule... cit ai stat tu acolo, te-ai In-
doit vre-o clipă de mine ?
PLEŞA. {vädaşte o atenţie la conversaţia asta).
DIRECTORUL, (nu raspunde).
VETURIA. Spune-mi sincer !
DIRECTORUL. (dupa o panza) Ai să mă ierți?.. Am să-ți spui
drept... Dar întăi lasă-mă să-ți cer iertare... Da!
VETURIA, Te-ai indoit ?...
DIRECTORUL. lartă-mă! Sint om şi eu şi de... în nopţile a-
celea lungi cite pu-mi treceau prin minte ?...
VETURIA. (eu oarecare imputare) Te-ai îndoit tu de mine, Radule ?
DIRECTORUL, (en un aer de copil vinovat) Dar nu ținea... nu fi-
nea... o clipă doar şi... ca un fulger luminos şi bine-
făcător imi venea in minte jurămintul... jurămintul nos-
tru... şi-mi spulbera toate gindurile urtte
VETURIA, (ingimind) Jurămintul...
DIRECTORUL. Da... Jurămintul nostru, făcut în noaptea aceia cu
lună innaintea crucii de stejar de sub deal, Prin el ne-am
unit noi, Veturia mea...
VETURIA. Da.. da...
DIRECTORUL. În intunericul chilii de colo, Imi răsăria crucea
aceia veche şi săracă, cu scoarța mincată de vreme, şi
retrăiam ceasuri intregi în acea noapte, în care ne-am
logodit sufletele pentru veci. Mi se părea chiar c'aud
şi cuvintele de-atunci resunind în pustiul intunecat al
temniţei... |ți mai aduci aminte cuvintele noastre? „Din-
tre noi doi, cel care va... disprefui pe celălalt... să ple-
ce fără nici o explicație“. Ţi-aduci aminte 3. Şi-am
jurat amindoi !
VETURIA, ({incureata}) Da... a fost o noapte frumoasă, cea mai
frumoasă noapte.....
DIRECTORUL. Şi pentru mine tot aşa... Cea mai frumoasă...
precum cea mai lrumoasă zi din viaţa mea a fost ziua
cind am scăpat din inchisoare... Imi venia să sărut
pe toată lumea.
VETURIA, $i zi... tot te-ai indoit de mine"
DIRECTORUL. lartă-mă! Omul e om... Dar cum îţi spui, cind
mi-aduceam aminte... şi-apoi cind vedeam că scriso-
rile dela tine veniau de-aici, de-acasă... şi nu din altă
parte, eram... și fericit şi ruşinat. Fericit că te ştiam
aici, în casa noastră, şi ruşinat că mi-a putut trece
prin minte o așa copilărie... (pauza mare) Mă jett, in-
gerul meu ?
JURAMINTUL t97
— -ae a
VETURIA. Şi eu citam suferit.. şi cit am plins şi m'am rugat-
la D-zeu să-ţi treacă vremea uşor şi să te intorci sânătos..
DIRECTORUL. Lasă, draga mea... Au să fie toate bune... Sint.
puțin... slăbit... dar... încep să mă simt bine... tot mai
bine... (sehimbind tonul) Alexandru a fost bun cu tine,
nu-i așa ? A mai venit pe-aici... te-a mai dus la plim-.
bare... aşa-i? Ce bun e Alexandru...
VETURIA. Da... a fost... a lost atent intotdeauna...
PLEŞA. (aseulta incordat, tinind o carte ja mina).
DIRECTORUL. Dar n'am să-l iert... nu! Să plece el fără să
mă aștepte, ştii că mă pune pe ginduri...
VETURIA, (repede) Ce ginduri ?
DIRECTORUL, Așa... imi pare ciudat...
VETURIA. I-am zis şi eu... l-am rugat destul... dar... Şi... Cum,
te-am așteptat... Cele din urmă trei luni grele ale tale,
Radule dragă, le-am trăit aici acasă. Mi se părea
că s-a oprit vremea în loc... mi se părea că mor şi
n'am S'ajung să te mai văd... şi plingeam... plingeam...
PLEŞA. (scirbit de cele auzite, Dei sa-şi dea seamă ce face, trinteşte
cartea de podele.)
DIRECTORUL şi VETURIA (se întorr),
DIRECTORUL. Erai aici?
PLEŞA (imeureat) Am venit... adineaori, vă rog, să ma iertaţi...
A căzut de pe masā.,
DIRECTORUL. Nu-i nimic...
PLEŞA. Nam băgat de seamă... şi...
DIRECTORUL. Ei, asta-i acum. (Veturiei) la te uită ce scuze...
pentru nimica toată... Il vezi?... e schimbat... Nu-l mai
cunosc de loc... (glumim) So D amorezat de cineva!
Sa știi că asta ©.. s'a amorezal. (Veturia ride cu poftă,
Pieşa sta neclintit, ride şi directorul).
VETURIA. Mā duc... poate ai de lucru... Mă duc prin grădină.
DI sărntă) Ce bine-ţi stă cind eşti vesel... să fii vesel...
vesel ca un copil sburdalnic...
DIRECTORUL. Da... da... astăzi mă simt aşa de bine... aşa de
(Veturia esa) vesel.. Nu ştiu ce să fie. (trece la biurou,
Plega la masa din fund}.
SCENA VI.
SORIN, (intrà din redacţie cu citeva file de hirtie alba in mină.
Domnule director, articolul de fond dacă se poate... să
mi-l dictezi, am puţin timp liber...
DIRECTORUL. i-o fi venind greu, Sorine, să scrii aṣa.. Te
rog însă să fii îngăduitor... Mä simt slab şi nervos...
Nu pot să seriu singur. În citeva zile cred că mă in-
tremez,
SORIN, O, domnule director... nu mai incape nici o scuză... Seriu:
198 VIAŢA ROMINEASCA
bucuros, Şi-mi face chiar plăcere să lucrez cu d-ta.
DIRECTORUL. Trebue numaidecit”?
SORIN. Nu... Sar mai putea amina, o jumătate de ceas.
DIRECTORUL. Aşa... așa... peste o jumătate de ceas... Tocmai
bine. Nu prea mă simt dispus acum.
SORIN, Bine domnule director (esa).
SCENA VII.
DIRECTORUL. (urea meet la Pleşa, il ja de mini amical, 1l ridică de
pe seaun şi coboară cu el la braț in mijlocul scenei), Ce ai ?
PLEŞA. (ezitind) Nimic...
DIRECTORUL. Nu-i adevärat,
PLEŞA. Lasä-mā domnule doctor.. am de lucru.
DIRECTORUL. Cum?
PLEŞA, Te rog să mă lași... n'am nimic. K
DIRECTORUL. Te-ai supărat că ţi-am zis că eşti amorezat?
PLEŞA. (zimbind indiferent) O 7 |
DIRECTORUL, Nu vreai să-mi “spui ?
PLEŞA. N'am nimic, domnule doctor.
DIRECTORUL. (dindwi drumul, Pleşa vrea să uree) Ascultă. (Pleşa
se opreşte) Tu știi că mi-ești drag, ştii. Eşti un băiat
cinstit și sincer. Spune-mi: ţi-a făcut cineva ceva?
PLEŞA. Nu...
DIRECTORUL. i s'a întimplat ceva ?
PLEŞA. Nu,
DIRECTORUL. Îi lipseşte ceva?
PLEŞA. Nu.
DIRECTORUL. ` Anc ce e? .
PLEŞA. ţdupa o pauză) Am de făcut revizia, domnule doctor {vrea
să uree
DIRECTORUL. ae mă respecţi tu pe mine ?
PLEŞA, (se opreste, cu lacrimi) Domnule doctor... dA.
DIRECTORUL. Desigur, Te iubesc ca pe-un frate şi tu... mă minţi.
PLEŞA. (eu nervi si cu lacrimi) Domnule doctor!
DIRECTORUL. Cine te-a jignit? Sorin ?
PLEŞA. Nu,
DIRECTORUL. Te-a supărat nevastă-mea ?
PLEŞA. (pornit) M-a indig... (se opreşte) Nu... nu mi-a facut nimic.
DIRECTORUL. Nevastă-mea ?... Ce ţi-a făcut ?
PLEŞA. Nu, nimic... nimic.
DIRECTORUL. (energie) Haide... spune!
PLEŞA. Domnule doctor... lasă-maă... am treaba... in redacţie. (urea
repede in fund, in eoroeturile şi vrea să plece în redacție.)
DIRECTORUL, (energie) Eşti un rău!
PLEŞA. (bruse intoreindu-se) Eu ?
DIRECTORUL. Un nerecunoscător !
PLEŞA. Eu?
DIRECTORUL. D-ta!
PLEŞA. (in culmea indignðrii, ec
Ai vre-un prieten ?
DIRECTORUL. Cum °?
PLEŞA. Ai vre-un prieten bun?
DIRECTORUL. Pe Alexandru.
PLEŞA. E un mişel.
EE, Minți !
ESA. E un misel... un mişel, un mise)
DIRECTORUL, Ot st
PLEŞA. Ai văzut adineaori cum am venit la mescioara mea,
și nu matt simțit, nici d-ta nici doamna... Ai văzut...
DIRECTORUL. Fi.
PLEŞA. Aşa am venit eu într'o duminică dimineața, pe colo,
pe din dos... am venit aici... Aveam ceva de lucru... Şi
colea pe canapeaua asta era doamna cu prietenul d-tale
Alexandru... Nu m'au simţit, cum nu map simţit nici
d-voastră. Și... fără să vreau, am auzit... ce să-ți mai
` Spui? Amindoi sint nişte mizerabili.
DIRECTORUL. (imperios) Spune !
PLEŞA. Doamna îl ruga să mai râmie, și él... el a rostit aceste cu-
vinte ` „Lasă-mă, dragă... de-aseară de cînd stau cu
tine, o fi vremea |*
DIRECTORUL. ţenergie) Minţi !
PLEŞA, (mai energic) Nu mint! N'ai văzut adineaori 3 Eram mai de
mult colea (arata ta masa) Şi n'am mai putut să rabd
atita minciună ; fără să ştiu am trintit cartea de pămint.
DIRECTORUL, (eade pe canapea şi-şi ia capnl in palme).
PLEŞA, (eu Imerimi) In ziua aceia era să plec la d-ta... dar
m'am gindit, m'am gindit... să tac... sā tac toată viața...
să tac pănă în groapă... Dar n'am putut... MA ardea...
mă ardea pe suflet... Şi d-ta mai cunoscut dintr'o dată...
nu-i aşa ? Mai cunoscut... că eu nu ştiu s'ascund, nu
ştiu să mă prefac... eu nu ştiu să mint... Şi d-ta må
faci rău, nerecunoscâtor Și minciunos, pentru nişte
mizerabili ca ăștia... (isbueneşte in plins și esa).
la el) Dacă-i aşa, ascuhă:
Scena VIII.
VETURIA, DIRECTORUL
VETURIA, (deatară, vesela) ladule.. Radule...
DIRECTORUL, | (zindo, se ridică și striga cu un ton salbatic)
Veturia ! (inspăimintat de vocea lui, se eutremură a imediat
VETURIA m Ae F str ?
ee Där, după e pauză, iwgrozita) Tu... ai strigat asa ?
DIRECTORUL, Da mesch ëm mel tans Ce, te-ai Stats
VETURIA, ifricoasă şi mirata). E pentru întâia oarä
sm VIAȚA ROMINEASCA
DIRECTORUL.. lartă-mă... te-am auzit... și nu știu cum... nt
mi-am dat seamă...
VETURIA. Mă mir...
DIRECTORUL, Ştii... cum să-ți spui... mi-era dor de tine... in-
ţelegi şi tu... De cind am venit, aşi vrea să te simt
vecinic lingă mine... şi adincaori, cind te-am auzit... am
sărit în sus... de bucurie...
VETURIA. Eşti turburat de tot...
DIRECTORUL. Nu... nam dece... mă mir. (lulnd-u de mina), Vino
colea... să stăm amindoi... Mă mir... Dimpotrivă... mă
simt azi... aşa de bine... așa de fericit... colea... (o a-
şeară po canapea, se aşeazi şi el), Unde-ai fost?
VETURIA. (mai liniştită). În grădină,,. uite ţi-am adus un tranda-
fir, (i-l dă).
DIRECTORUL, (luindu-l incet): Un trandafir...
VETURIA. Cel mai frumos din toți. Uite, ce mare c!. Toată
vremea l'am ingrijit... ca pe-un copil... pentru tine,
DIRECTORUL. Da.. da... Ce bună eşti! (invăluind-o eu privirea)
Ce suflet curat ai tu... ştiu.
VETURIA. In fiecare dimineaţă mergeam să-l văd cum creşte
şi mă bucuram ca o mamā..
DIRECTORUL, Da... ințeleg... A! ce mare lucru, să ai un suflet
cinstit... Uite... dacă nu ţi laşi cunoaște pe-al tău...
nici maşi mai avea credință in jurămintul nostru.
VETURIA. lar jurămintul! Radule imi pari... nu știu cum... ai
devenit aşa... bănuitor.
DIRECTORUL. Eu ?., Nu! Mai ales acuma de cind am venit...
A, nu! Acum sint... foarte sigur... foarte... şi sint aşa
de vesel astăzi... aşa de... Şi apoi crezi tu... că dacă
nu te-aşi fi cunoscut dela inceput, dacă n'aşi fi fost si-
gur de sufletul care-l ai, crezi tu... Cast mai fi făcut
eu jurămintul acela sfint in fața crucii de stejar?
VETURIA, Şi cu toate astea...
DIRECTORUL. (intrerupind-o, sentențios) Mişeii pol face mii şi mi-
lioane de jurăminte ! E zădarnic ! E săminţă risipită
intr'un pămint sterp! Dar la noi ¢ altceva: noi eram
siguri unul de altul, nu-i aşa ?
VETURIA. (voind sā serldice) Te las... poale ai de lucru.
DIRECTORUL. ţoprind:o) Nu... Mai rămii... Nam de lucru ni-
mic... Destul am stat singur... Râmii cu mine...
VETURIA, N'aşi voi să te rețin...
DIRECTORUL, A, nu! Nu mă rett dela nimic. (după o pauză, in-
tim) Uite... dacă toți tinerii, Innainte de a se însoţi,
ar face un jurâmint ca al nostru, ar fi poate bine;
tot ar fi cea ce i-ar opri in faja ispitelor... Vorbesc
de sulletele cinstite,
VETURIA, (bolborosind) Da... ai dreptate.
DIRECTORUL. Cit despre celelalte ar îi și mai simplu... cu to-
tul simplu... Aluneci... iubirea sa dus...— Nu mai poate
JURANÎNTUL 201
fi iubire din momentul ce siărimi jurămintul, nu-i aşa ?—
Şi dacă sa dus iubirea .. pleci şi tu pe urma ei... In-
cet... fără vorbă... fară ceartă... fără nimic... şi în urmă
linişte și... lacrimi poate, dar linişte... Așa ar scăpa
lumea de multe nenorociri și mulți mar mai trăi toată
viața în minciuna aceia grozavă, care acopere ca un nor
negru multe din familiile noastre.
VETURIA. Nu știu Radulec... dar... ce vreai să zici cu toate astea?
DIRECTORUL. țeidicindu-se) N'am dreptate ?
VETURIA. Ba da. dar...
DIRECTORUL, Uite... eu sint sigur că dacă tu... ai avea ne-
norocirea să cazi, să mă... batjocoreşti, ai avea atita
tărie... să pleci... Nu-i așa, Veturia ?! Spune-mi tu drept:
n'ai pleca ?... O, dar nici nu mai încape vorbă! Fi-
indcă, oricit de inoroiat să fie un suflet, așa cred eu,
tot mai păstrează, intr'un colţ ascuns, un strop de cinste,
care s'ar revolta Intro asemenea situaţie. (apăsat) Așa-i
c'ai pleca 2...
VETURIA. ţineureata) De bună scamă... Odată ce-am jurat...
Dar... să vorbim despre altceva...
DIRECTORUL. (staruiad) Ai pleca, aşa e?..
VETURIA. Lasă, Radule... zău, ce tia venit acuma...
DIRECTORUL. Nu... vreau să ştiu, s'aud din gura ta.... Ai pleca ?
VETURIA. (după un moment) Aer pleca, iată... dacă ţii aşa de
mult...Şi mă mir cå te mai indoeşti. Aşi pleca! (pauza mare),
DIRECTORUL. (O privește şi aşteaptă, văzind că ea nu se elintește)
Desigur... Ce mai rămine intro casă, după stărma-
marea unui jurâmint? Spune și tu! (iar aşteapta) Vezi,
cu sint așa de sigur de tine.. aşa de... (nfează udine).
Ah! ce mult te-am iubit eu pe tine de cind te-am cu-
noscut !—$Si... sint sigur cai pleca.. imediat.. Nu-i
aşa ? Imediat...
VETURLĂ. (inginind, eu ochii în jos) Radule... nu inteleg... zău, nu
ştiu ce ai. țeidiea wehii şi, tugrazita de intățișarea lni, se gho-
mueşte in enlțul canapelei) Ai ò înfăţişare grozavă!,..
DIRECTORUL. Da, cred... sint așa de mihnit, ma apucat o
melancolie grea... Aşi vrea să mă cobor adinc,.. adinc
in firea tuturor lucrurilor de pe lume. (Cade pe-un sesun
dela eupul cauapelei. Pauza mare. Veturia cu capul în pămiut).
DIRECTORUL. 40 priveşte zimbind amar. Văzind ea nu se elinteşte, ia
hotarirea şi se ridică el a, incet, coboară la ea, şi-i in mâna)
Adio 1. Veturia, (grav, apasind pe silabe! Eu mi-am căl-
cat jurâmintui.
VETURIA, (ingrozită) Tu!!?
DIRECTORUL. (acelaşi ton) Din noi doi, cu am fost cel mişel.
VETURIA, (tot aşa) Tu !?
DIRECTORUL. Eu!
VETURIA. Cum?
DIRECTORUL. lartă-maă,
ER o VIAȚA ROMINEASCA
ge
VETURIA. Nu, Radule... nu se poate... Cum! Tu ?... Tut?!
DIRECTORUL. Adio... Căile noastre se despart. (ii lasa mina, ur-
cind in sus, eu spatele). D-zeu să te ducă pe calea cea
dreaptă...
VETURIA. Radule...
DIRECTORUL. (oprind-o en un gest) Adio... (vrea să iasa).
SCENA IX
PLEŞA. Domnule doctor... Te rog vino pentru un moment In
redacție. dar acum. Ceva foarte urgent...
DIRECTORUL. (sta o clipă in cumpăna, se uită la Voturia și apoi por-
naşte, La uşă, zdrobit, se reazimă de umărul lui Pirga și dispar
amindoi.)
SCENA X.
VETURIA. (după o elipa de indoiala, își ia un aer hotarit, se ridica
bruse şi cu un adine denguat de ea insăşi) Sint o păcătoasă!
(fuge in odaia el.)
(Una moment seena gonla)-
SCENA XI.
DIRECTORUL rovine. Veturia vine deasemenea din odaiu ei, imbrăcată
de plecare. Se intilnese amindoi le mijloc. (O pauză).
DIRECTORUL. (dupa ce o priveşte lung) Unde mergi ?
VETURIA. (eu orhii în jos şi cu lacrimi) Plec.
DIRECTORUL, Unde pleci?
VETURIA. Plec, (puuza).
DIRECTORUL. {iar suntanțios) Simți tu că e datoria ta...
VETURIA, Da.
DIRECTORUL. Sa pleci din casa asta?
VETURIA. Da...
DIRECTORUL, (dupa un moment) Du-te... (coboară puţin).
VETURIA. (porneşte şi se opreşte în fund, o inneucă pliasul. Se uită la
Radu ; are o pornire de a veni să-i ceară ertare. Radu insă o
opreşte eu tmina in care tine trandafirul, Ea pleacă, Ruda
işi retrage mina, incet, frămintind in pumn trondafirul din care
cad petalele. Un moment singur. Trece incet de lot spre
canapea)
SCENA XII
SORIN, (Cu file de hietie albă in mină, foarte vesel) Domnule direc-
tor... toată gazeta e gata. Lipseşte articolul de fond...
e N create Chitwan a e A A nadie EL ee, GN e
_ Lais, j = z e =
JURAMINTUL : 23
DIRECTORUL. Da... da... serie!... (Sorin se ageazā la birou) Scrie!
(o pauză) Hmm... e intuneric... aici, nu ?.., e intuneric. .
Deschide ferestrele... (Sorin se supune, dewhide ferestrele,
intra soare'e, și apoi revine la biurou) Aşa... lumină... lu-
mină multă... (se aşează pe colțul extrem al cunapelei, işi cu-
priade cspul tn palme, stă pulin, si apoi Innecat de lacrimi, rêr-
cind insă să-şi axeunda durerea). Scrie !... „Să ne intoarcem
ochii spre poporul nostru prigonit. Să-i deschidem
ferestrele minţii lui, ca så intre soarele binefäcător.....*
— Cortina cade —
Z. Bârsan.
Truditul,
E linişte adincă în grădină
Sub persicii cu flori trandafirii,
Nori albi, grăbiţi ca nişte Walkirti
Fantastic trec pe cerul de lumina.
Cu brațele sub cap, ce bine mi-i
Cum stau culcat în liniştea divină...
Pâmintu-i cald și chiamă la hodină—
Umbriţi-mă, o perseci timpurii!
Pâmint, bătrină gazdă primitoare
A tuturor trudiţilor din lume
Le bun ești tu în zilele cu soare!
Tu-i odihnești, i-adormi, ii legeni lin
La sinul tàu, şi nu-i intrebi de nume,
Nici unde merg şi nici de unde vin...
St. O. lositi.
Statul romîn și industria petrolului.
De treizeci de ani incoace se resimte in modul de produc-
țiune și desfacere a avuțiilor din intreaga lume un fenomen nou,
care tinde să transforme cu totul viaţa economică a popoarelor.
Este acea tendință de coalițiune și centralizare a diverselor forme
de activitate industrială şi comercială, care ia din ce în ce pro-
porţii mai întinse, cu toate barierile ce diferitele state au incercat
sā le ridice, prin legislațiuni prohibitive şi prin diverse sisteme
de protecţionism industrial, ce de multe ori au avut un elect toc-
mai contrar, stimulind această tendinţă.
S'ar părea că este în mersul fatal al cvoluţiunii economice
ca, după cum meseriaşul a lost inlocuit prin industriaş și acesta
la rindul lui prin societatea anonimă. tot aşa, pe viitor, industria
liberă să fie inlocuita cu industria coalizată. l
Astfel vedem deja cå In Statele-Unite din America mái
toate industriile libere, adică acele In care lupta de concurență
era in joc. au fost inlocuite prin coalițiuni, în care s'au ana ai
capitaluri de peste 50 miliarde de franci, şi se socotește că un
siert din producţia avuţiei naţionale se află In minile conducă-
torilor acelor coalițiuni, Acestea au cuprins nu numai industriile
ordinare, dar chiar serviciile publice sint adesea sub dominația
lor, şi citeva din aceste coalițiuni dispun de anumite produse in
lumea întreagă. Ín Europa, acest fenomen nu a întirzial a apare,
incepind cu ţările cele mai sus puse ca civilizaţiune și slirșind, In
orient, cu ţările ce deabia se nasc pentru viaţa industrială.
Nu este insă mai puţin adevărat că regimul liberei concu-
renje, în gradul de asperitate pe care-l atinsese în ultima jumă-
tate a secolului trecut, nu mai putea să dureze.
Prin intrebuințarea și desvoltarea maşinismului s'a inzecit
puterea creatoare a omului; prin sistemele diviziunii muncii şi
a exploatării în mare, reducindu-se cheltuelile generale și utili-
zindu-se în modul cel mai complect Tortele disponibile, s'a reali-
g
VIAŢA ROMINEASCA
zat o ieitinătate neinchipuit a produselor, iar prin exiraordinara
perfecționare a mijloacelor de transport, s'au mărit la infinit de-
hușeurile economice și s'a permis industriaşilor de a nu-şi mai baza
producţia lor, ca altădată, pe trebuințele unui cerc restrins, ci de
a lucra, în unele cazuri speciale, peniru aprovizionarea lumii în-
trezi. De sigur că această perlecţionare a căilor de iransport,
care a fost în fond punctul de plecare al coalițiunilor, n'ar fi
putut să fie decit in avantajul! industriaşilor, internaţionalizinri
schimburile de mărfuri şi descârcind prin aceasta supraproduc-
țiunea care provenea din aplicarea maşinismului şi a exploatării
sistematice, dacă nu ar fi tăcut, tot ea, imposibilă proporționarea
producțiunii în marginile cerințelor consumațiunii. Căci, dacă in-
dustriaşii dintro ţară puteau încă, la rigoare, să reguleze produc-
ţia după consumaţia acelei țări, nu puteau însă so reguleze con-
form trebuințelor întregii lumi.
Aceste două cauze: mărirea considerabilă a producțiunii,
și dificultatea proporționării ei după trebuințe, au adus adesea o
stare de supraproducţie, la care au venit să se adaoge crizele in-
dustriale, pricinuite prin excesul speculațiilor.
Aceste perturbații economice, care nu aveau loc la inceput
decit la intervale mari de timp, au devenit, pe măsură ce capi-
talurile se înmulțeau și mijloacele de transport ṣi comunicare se
periecționau, din ce în ce mai dese şi mai zguduitoare, [ăcinul
să se urce prețurile unor anumite produse,—in timpul perioadei
de prosperitate, în care capitalurile nu erau aşa de abondente şi
braţele aşa de numeroase spre a satisiace trebuințele dezor-
donate ale consumaţiunii,—la cifre considerabile (peste sută la
sută), pentru a le lăsa să recadă în intervalul perioadei de de-
presiune, ce urma în mod natura! prin restringerea debugeurilur.—
dat fiind preţul ridicat,—la un nivel interior chiar aceluia dinnainte
“le urcare, zdruncinind astiel întrun interval adesea foarte scurt,
—cite odată de 4 sau 5 ani,-—toate condiţiunile producțiunii. Indus-
triașii erau forțați, astfel, rind pe rind, să traverseze ani de acti-
vitate economică excesivă, in care nu puteau face față cererilor
consumațiunii, şi să treacă prin ani de criză, în care ei erau o-
bligaţi de a diminua considerabil producția lor și de a o desface
chiar cu pierderi.
Vedem deci că regimul liberei concurente nu a satislăcut
pe deplin aşteptările puse în el, cind a fost întronat, la Incepu-
tul secolului trecut, In locul regimului vechiu al corporaţiunilor ;
el nu a adus toate bineiacerile așteptate pentru producător si nici
chiar pentru consumator. Într'adevâr, consumatorii se vedeau
expuşi din an în an la variaţiuni de prețuri din ce in ce mai
mari şi mai dese, iar producătorii sufereau de pe urma acestor
alternative de activitate febrilă și de şomaj aproape complect,
iar pe de altă parte extrema concurență făcea ca şansele de be-
neficii să fie din ce în ce mai aleatorii.
Şi astfel, în această stare grea de lucruri, apare acel feno-
STATUL ROMIN ba INDUSTRIA PETROLULUI 27
men nou, care a surprins lumea economică, prin repeziciunea cu
care s'a intins şi prin proporțiile ce a luat,
Producătorii sau deținătorii de măriuri, care innainte erau ri-
vali şi se luptau pe viaţă şi pe moarte, se grupează şi se aso-
ciază intre ei în urmărirea aceluiaşi scop, care scop nu putea fi
altui decil suprimarea concurenţei.
Pentru aceasta ci au recurs la două mijloace :
|) Ori s'a ficut o ințelegere in mod pașnic intre toți sau
aproape toţi, producătorii de aceiaşi specialitate, folosindu-se de
acea praciică generală a tarifelor vamale, acceptată in ultimul
timp de mai toate ţările, care, izolind din punct de vedere co-
mercial țara, unde coalițiunea se forma, de celelalte națiuni ve-
cine, permitea coalizaţilor de a reglementa producțiunea lor tọ-
lală, astfel ca să nu mai intreacă consumațiunea interioară, şi a
ridica prețurile atit de sus, cit puteau permite tarifele vamale,
râminind ca, dacă, cu toată limitarea producțiunii, aceasta tot ar
îi intrecut consumul intern, să destacă prisosul cu un preţ mic sau
chiar cu pierderi în țările vecine, desdăunindu-se pentru aceasta
prin profitul realizat din preţul ridicat al consumului intern.
Aceste coalițiuni, care se datoresc în fond unei cauze arti-
liciule — tarifele vamale— şi care se exercită mai mult asupra des-
faceri mârturilor, — diferitele interprinderi păstrindu-şi incolo in-
dependenta lor de lucru, au luat numele de carteluri,
Ele au luat naștere în Germania, in ultimele decenii, im-
hrățişind peste 200 de ramuri din industriile cele mai prin-
cipale ale acelei ţări, și sau propagat repede la toate țarile,
pe măsură ce acestea au adoptat sistemul protecționismului in-
dustrial. Numai Anglia pare a fi râmas incă liber-schimbistă,
cu toate că in ultimii ani se remarcă ai aci o tendință spre sis-
temul protecționismului.
2) Al 2-lea mijloc, pe care producătorii l-au utilizat pentru su-
primarea concurenței distrugătoare, sa realizat prin o adevărată
iuzianare a întreprinderilor din aceiaşi specialitate, — renunţinul de
voe sau forjate la independenţa lor,—iîntr'o mare exploatare, cà-
reia i se imprima o unitate de direcțiune, şi care, prin forţa capi-
talului, prin economiile cheituelilor generale rezultate din concen-
trațiunea industrială și comercială dusă la exces, putea produce
mai ẹftin decit cel mai favorizat rival şi avea o acţiune a tot
puternică nu numai asupra pieţii interne, ci putea adesea infrunta
färá grijă orice luptă internaţională.
Aceste coalițiuni puternice, datorite in fond unei cauze na-
turale —lenomenului de concentraţiune industrială, isvorit din ec-
voluțiunea normală a muncii și a industrici moderne.—au luat nu-
mele de trusturi. Ele s'au născut în America prin anul 1887,
de unde au luat imediat o mare extenziune. Au dispărut apoi,
stu mai bine zis Sau restrins acţiunea In 1893, din cauza atmos-
ferei antipalice ce-şi creaseră In Statele-Unite, unde se inființară
legi speciale și se creâ o jurisprudență absolut defavorabilă, lor,
peniru a apărea peste 5 ani cu o mai mare furie. Şi de atunci
23 VIAŢA ROMINEASCA
nu a trecut zi fără să nu aducă supunerea vre-unui nou domeniu
al industriei naţionale cătră vre-o puternică asociație,
Şi aci este necesară o observaţie :
Nu trebue să se confunde fenomenul concentrațiunii indus-
triale, care este, cum am spus, o tendință normală, ba chiar, in
condiţiile actuale, necesară pentru desvoltarea industriei, cu feno-
menul de acaparare, care este 0 manoperă artificială, temporală,
şi cu un caracter pur comercial. Şi dacă trusturile şi-au creiat
o atmosferā antipalică in jurul lor, aceasta se datorește faptului
că ele n'au făcut uz pentru crearea ṣi desvoltarea lor numai de
concentrațiunea industrială, ci foarte adesea—şi acesta a lost ca-
zul tipic al trustului Standard Oil—ele au făcut uz de manope-
rele de acaparare, săvirșite prin uzanțe comerciale ilegitime şi
prin obținerea de favoruri ṣi avantaje in detrimentul celorlalte
intreprinderi concurente, precum şi de manoperele de speculațiune,
adică de acea politică a ridicării şi scoboririi prețurilor care nu erau
impuse de legea naturală a cererei și ofertei, ci de anume sco-
puri nepermise, pentru a ucide concurența și a ciştiga piața
Pe lingă coalițiunile de tipul cartelului şi al trustului mai
Sint o serie de coalițiuni intermediare, care se reduc în princi-
piu insă la aceste două forme, după cauza care le-a dat naştere :
tarifele vamale ori concentrația industrială.
Dar ori care ar fi numele, forma sau puterea acestor coa-
lițiuni, scopul lor, după cum am văzul, este acelaşi: a suprima
concurența şi a obţine monopolul, monopol care va fi colectiv
sau individual, după cum intreprinderile coalizate vor conserva
individualitatea lor ţcarteluri), sau vor fuziona (trusturi).
Faţă cu aceste coalițiuni, diferitele state, atita timp cl ele
au considerat această tendința de concentrațiune industrială „ca
fenomene disparate de acaparare din partea a citorva interesați,
in detrimentul consumatorilor şi a liberei concurente, au incer-
cat să impiedice această tendință printr'o legislaţie delavorabilă
şi chiar prohibitivă. Cind insă statele San dat scama că a-
cele coalifiuni sint o tendinţă fatală cătră o noua formă de in-
dustrie, care se va realiza in folosul consumatorilor Şi în ayanta-
jul celui mai raţional mod de producțiune ; cind au observat că
pericolele de acaparare pentru articolele de prima necesitate, ura-
De mijloacelor perfecționate de transport, nu mai pot fi aşa de
grave ca cu citeva zeci de ani innainte, cind pieţele erau limitate,
Şi cind mai cu samă au constatat că mai toate legislațiunile
contrarii coalițiunilor au rămas fără elect in faja acelor uriaşe
puteri de concentraţiune, ce găseau mai totdeauna o formă nepre-
văzută de lege spre a se realizą,—atunci statele au căutat
să-și modifice incetul cu incetul legislaţiunile in favoarea aces-
tor coalițiuni, sau să le tolereze in mod tacit (cum a făcut sta-
tul german față de carteluri), rezervindu-şi numai dreptul de a
interveni in caz de abuzuri sau speculațiuni, Așa că astăzi putem
spune câ principiile, după care statele se conduc in acest domeniu,
Sint dictate de aceste două sentimente :
STATUL ROMIN ŞI INDUSTRIA PETROLULUI 29
DEE EE e
În primul loc,de sentimentul dreptăţii, care cere de a se a-
corda producătorilor şi comercianților dreptul de asociație, pe
care-l acordă tuturor celorlalte categorii de cetațâni, şi a nu forta
şi ațița la o luptă perpetua, care face să se piardă în mod ză-
darnic atitea forţe omenești.
lar în al doilea loc, de sentimentul utilității, care cere să se per-
mită trecerea industriei la acea formā superioară, care conduce
pe o singură cale productivă toată energia, care altfel sar pierde
in concurență, putindu-se astfel ielteni prețurile consumațiunii și
mări avantajele ce decurg dintro industrie inioritoare.
Se naște insă acum Întrebarea:
Ajuns-am oare, cu acest stadiu al evoluţiunii economice. la
lorma cea mai desăvirşilă a industriei ?
Concentraţiunea industriilor şi acumularea capitalurilor Ia
cit mai puţine mini, privatizarea din ce in ce mai strinsă a mij-
loacelor de producţiune, supunerea intereselor celor multe inte-
resului celor puțini, acesta să fie oare idealul activităţii omenești ?
Noi credem că nu. Nu acesta este ultimul cuvint, pe care
civilizaţiunea il are de pus in marea chestiune a distrihuțiunii
bunarilor ` noi credem că această formă a industriilor centrali-
zale, lormă superioară celei trecute, regimului de liberă concu-
rență, este numai o tranziție, o pregătire pentru o formă și
mai superioară, formă ce se va realiza prin trecerea puterei
iresponsabile a celor puţini de azi în minile acelei instituțiuni res-
ponsabile, care intrupează In sine numai interesele colectivități :
Statul,
Industria rominească, în general, şi acea a petroleului, în spe-
cial, deşi intr'o stare incă rudimentară, totuşi nici ea nu a putut
scăpa de aceste Irămintări şi transformări, ce agitau viaţa econo-
mică a popoarelor civilizate, şi de aceia o vedem rind pe rind
traversind, intrun interval mai scurt ca o jumătate de veac, fa-
zele cele mai principale—hine înţeles, sub o formă mai atenuată
și mai tardivă—ale marilor mișcări economice din lume,
Astfel, vedem că în afară de monopolurile de stat, care sint
in genere rezultatul unor necesități superioare, avindu-şi scopul sau
scuza lor bine determinate, şi contra cărora particularii nici n'ar
putea ridica vre-o ohiecţiune, decit doar aceia iscată dintro rea
administraţiune ori din insuficienta satislacțiune a publicului, ve-
dem, zic, că in afară de aceste monopoluri, care reprezintă şi ele in
fond o concentraţiune industrială, se creiază în țară, la umbra
tarifelor vamale extrem de proteguitoare, o serie de carteluri par-
ticulare, unele cunoscute şi patronate chiar de stat, cum este a-
cela al zaharului, altele funcţionind numai In virtutea unor in-
telegeri mai mult sau mai puţin ascunse—(căci dacă legislatia
noastră comercială nu opreşte in mod expres functionarea carte-
iului, cum sint legislaţiile celor mai multe țări curopene, In nici
un caz insă nu poate avea o jurisprudenţă favorabilă), — dar de ale
căror efecte populațiunea se resimte, mai cu samă de Grad
210 VIAŢA ROMINEASCA
ani incoace, fiindcă ele coprind articolele de prima necesitate `
htrtia, cărbunii, petroleul, lemnul, cimentul, cārāmida, etc.
Nu am avut până acum în țară, ce-i drept, trusturi in adevā-
ratul sens al cuvintului, fiindcă industria de până acum a färii
noastre nu a prezintal condițiile favorabile desvoltării unei atare
transilormări. Aceasta nu inseamnă însă că sintem scutiți şi pe
viitor de aparițiunea vre-unei coaliţiuni de tipul trustului, ba chiar,
după cum vom vedea in corpul acestui studiu, n transformare in-
rudită cu aceia a trustului este pe cale dea avea loc in cea mai
reală industrie, pe care o posedă țara noastră, acea a petrolului,
cu toată ai până la un punct chiar prin intervenţia de stat pri-
viloare la contingentarea consumului intern de petrol. Dealtmin-
trelea, nici un alt produs al pămintului—ca petrolui— nu prezintă
prin natura lui acea particularitate, nici un ait produs nu manilestă în
mod așa de strălucit condiţiuni—in ce priveşte exploatarea, trans-
portul și depozitarea— care să conducă mai repede la politica de
coalițiune a celor interesaţi.
În adevăr, petrolul se extrage dintr'un număr restrins de re-
giuni de pe supralața pămintului;
Petrolul a deveni! în scurt timp un articol comercial de prima
ordine in intreaga piață a lumii;
Pieţele de consumaţie globală sint, în genere, depărtate de
izvoarele productive, și prin urmare tot succesul concurenței intre
diversele regiuni producătoare este determinat de condițiile trans-
portului;
Transportul petrolului însă, ca o mariă obicinuită, era prea
costisitor pentru a putea ajunge pe acele piețe;
Dispoziţiuni speciale, pentru a ielteni acest transport, au pu-
tut să fie numai atunci rentabile, cind s'a putut dispune de can-
tități mari de martă livrabilă ;
Rezervoare, conducte, vagoane-cisterne, vapoare-tancuri, etc.
sint disposițiuni proprii numai petrolului și cer o investire de
mari capitaluri.
Vedem, deci, că chiar numai modul transportului presupune
deja o centralizare ṣi o dependenţă a afacerilor de petrol,
Atta limp cit producţiunea färii noastre nu a întrecut limi-
ta consumației interne, adică pină la anul 1900, ndustriașii au
putut lucra în mod izolat. păsindu-şi fiecare profitul în desfa-
cerea mărfii lor în interiorul ţării, şi anume în regiunile cele
mai apropiate de centrele lor de activitate, Atunci insă, cind pra-
tucțiunea intrece puterea de recepțiune a consumului intern, ve-
dem iscindu-se acele fenomene critice de supraproducţiune, care
hotăriră pe industriaşi a se coaliza intre ei, izbutind a inliiința
cartelul lampantului, cu scopul de a nu se mai concura între ei
pentru desfacerea acestui produs şi de a profita de avantajele la-
rilelor vamale extrem de proteguitoare,
Acest cartel, deși inființat numai în vederea desfacerii lam-
pantului, acţiunea lui Lotus! se extindea și asupra producătorilor, și
anume el avea o acţiune lavorabilă asupra marilor producătari,
STATUL ROMIX ȘI INDUSTRIA PETROLULUI . 21
prin faptul că mai taţi aveau instalațiuni de rafinărie; iar asupra mi-
cilor producători—care erau in genere cei naţionali — avea o acțiune
defavoräbilä, prin faptul că cartelul avea tot interesul de a cum:
pară producțiunea celor care nu erau interesați in cartel pe un
preţ mic, şi el fiind unicul cumpărător, îi era uşor a dicta prețu-
file pe care voia.
Cartelul insă nu poate avea mult timp in mină situația in-
dustriei de petrol. La inceput el a putut să atenueze starea de
lucruri critică, prin o reglementare a producțiunii ṣi prin o pro-
cedare comună in desfacerea internă, realizind pe baza tarifelor
vamale urcate un preț mai mult ca remunerator, Prin aceasta
cl a putut înlătura numai o parle—şi aceasta în mod vremel-
nic a efectelor distrugătoare ale supraproducțiunii. Fenomenul de
“upraproducție insă perzistă, căci cartelul nu poate mări consu-
mul intern, in proporţia creșterii brusce a producțiunii de pe-
trol brut,
Cartelul a putut îi un paliativ, nu insă un remediu al stării
critice care incepe a se manifesta in industria noastră de petrol,
de la 1899— 1900, incoace,
Remediul ar fi lost in organizarea exportului, Numai ex-
portul putea să olere industriei petrolifere margini destul de elas-
tice pentru dezvoltarea ei liberă,
Exportul cere însă in primul loc, cum am văzut, mijloace
moderne şi proprii de transport, deci o investire de mari capita-
luri, —5i cea ce era mai puţin seducâtor pentru capitalişti — cu be-
nelicii cam tardive,
Cine să facă acest sacrificiu pentru industria de petrol, ro-
mincască ?
Micile societăţi existente pe atunci nu erau în stare; incer-
cările de cooperare ale producătorilor şi rafinorilor, in sensul or-
uanizării în comun a exportului, nu au avut succes; cartelul nu
putea lucra decit în baza tarifelor vamale, incolo el nu mai avea
nici-o acţiune. Statul, care ar D lost aci în rolul lui, din mo-
tive diferite, a neglijat a se ocupa, fie că nu a avut mijloace fi-
nanciare la momentul oportun, fie că nu a recunoscut impor-
tanja capitală a acestei industrii, menită a fi propulsorul întregii
activități industriale a ţării, fie că nu a avut incredere în bogăţia
și rentabilitatea terenurilor petrolifere. În orice caz, statul a pâs-
trat o rezervă foarte regretabilă, şi chiar până azi,—trebue so
mârturisim, —în afară de instalațiunile de depozitare dir Constanţa,
toată activitatea statului rominesc în industria petrolului se re-
zumă în preocupări cu totul platonice.
Nu râminea atunci decit ca fiecare din cei interesați să se
salveze, aşa cum va putea,
Societăţile, care dispuneau de mijloace materiale şi de rela-
{iuni comerciale cu piețile consumătoare din apus—și acestea au
lost societățile străine-—ș'au injghebat fiecare, în mod disparat,
mijloacele necesare exportului lor, iar celelalte societăți --și erau
aa VIAŢA ROMINEASCA
majoritatea — care n'au avut aceasta posibilitate, au trebuit, in mòd
forțat. să cadă sau să fie subordonate celor dintâi.
Şi acesta din urmă a lost cazul societăților şi al micilor in-
treprinzătari naționali.
lata deci primii pași spre lupta de concentraţiune, incepind
cu cca comercială şi trebuind a slirşi cu cea industrială, în care
luptă diferitele intreprinderi se prezintă cu arme nepotrivite, fiind
puse în condițiuni cu totul neegale atit prin organizarea cartelu-
lui cît şi prin acea a exportului de petrol,
Efectele acestei lupte sint vizibile `
Întreprinderile mici incep a dispărea încetul cu incetul, sau
se contopesc, pierzindu-și orice caracter naţional, cu intreprinderile
mari străine; iar intre marile intreprinderi internaţionale intervine,
maj cu samă din momentul apariţiei în Rominia a sucursalei
Societății anonime Standard-Oil (1904), o serie de transtormări şi
fuziuni, care denotă tendința generală de a reduce toate intre-
prinderile la cit se poate mai puţine unități,
Această tendință crește cu atit mai tare, cu cit exportul se
dezvoltă mai mult, adică cu cit industria rominească devine mai
«dependentă de situația pieții mondiale de petrol.
Dacă observăm constelația economică pe piața internaţio-
nală de petrol, vedem că pe nici-un alt tărim industrial nu există
o asemenea uniformitate ca în industria aceasta, Întreaga piața a
lumii este împărțită și se găseşte sub excluziva dominațiune a
citorva societăţi :
Puternica societate americană Standard-Oil caută a ajunge
—şi în cea mai mare parte a izbutit deja—la organizaţia unitară
a intregului comerţ din lume, iar societatea Shell C-ny, care pre-
gātise o înțelegere a intereselor engleze, indo-olandeze şi ger-
mano-romine, căută a contrabalanța acţiunea lui Standard-Oil pe
pieţile europene şi aziatice, insă în ultimul timp această socie-
tate, slăbită de lupta cu Standard-Oil, dispare la stirşitul anului
1906 şi atunci firmele germano-romine în unire cu sindicatele ru-
sești Nobel și Rotschild, lormează uniunea de petrol europeană
(Europăische-Petroleum- Union) spre a putea rezista puternicei or-
zanizaţiuni de extindere a lui Standard-Oil.
Nu trece insă mult timp, şi această uniune părăseşte scopul
Inființării sale şi intră în Martie 1907 în îințălegeri directe cu
Standari-Oil In privința desfacerii produselor lor.
lată deci intreaga piață a lumii sub exclusiva dominaţiune
a unei alianțe ce cuprinde toate forțele producătoare de petrol
din lume.
Această translurmare nu poate răminea lără răsunet în acti-
vitatea industrială și comercială din țara romineasca.
Tendinţa de concentrare și comunitate de interese între di-
versele intreprinderi angajate în industria și comerțul «le petrol
rominesc se accentuează tot mai mult. iar caracterul naţional al
acestei activități se șterge din ce în ce. .
Care poate fi, in astfel de imprejurări. perspectiva industriei
STATUL ROMIN ȘI INDUSTRIA PETROLULUI 23
de petrol pentru țara noastră şi care trebue să fie rolul statului,
față cu directiva imprimată de condiţiunile actuale ale acestei in-
dustrii și intărită prin repercusiunea situațianii pieții mondiale
de petrol ?
Căci nu mai râmine îndoială că statul romin trebue să aibă
un rol hotăritor in dezvoltarea acestei industrii. dintrun întreit
punct de vedere: 1) ca protector al intereselor naționate, 2) ca
arbitru intre diversele elemente luptătoare In economia țării, și
3) ca direct interesat, el insuşi fiind proprietar de terenuri pe-
trolifere. i
Fan a stinjini dezvoltarea firească a industriei, care tinde
in mod natura! spre concentraţiune și fără a fi siliţi să creăm legis-
laţiuni prohibitive acestei mişcări, legislațiuni—după cum martoră
ne este intreaga istorie a petrolului și în genere a trusturilor a-
mericane — care m'au avut nici odată efect intr'un astel de domeniu și
de o așa nestabilitate de condițiuni comerciale ca a petrolului, —
ne intrebăm ` care ar trebui să fie rolul statului pentru a putea
face ca țara noastră să poată profita de avantajele acestei con-
centrațiuni și pentru a putea feri tinăra noastră industrie de pe-
ricolele ce sint adesea nedespărţite de această formā nouă a in-
dustriei, pericole de ordin economic, precum sint acapararea și
specula, sau de ordin social, care sint cu atit mai mari, cu cit
țara în care are loc fenomenul concentrațiunii, este mai mică ?
Avantajele capitale ale concentrațiunii industriale şi co-
merciale sint:
1) Rentabilitatea maximă a capitalurilor angajate, şi
2) eltenirea produselor de consumațiune realizate prin un
cost minim de producţiune.
Dacă intr'o ţară nare, ca Statele-Unite ori Germania, aceste
avantaje se resirina in intregime asupra propriilor țări, atit ca-
pitaliștii cit şi consumatorii fiind naţionali, —intr'o ţară mică însă
şi In special în condiţiunile industriei noastre de petrol, aceste
avantaje cad aproape în intregime afară din ţara noastră.
Într'adevăr, capitalurile care vor benelicia de avantajele
concentraţiunii, vor D in absolută majoritate streine, căci cele na-
ționale vor fi descurajate și Indepârtare prin inlerioritatea condi-
țiunilor de luptă, Inainte ca concentrațiunea să-şi dea roadele ei ;
iar consumatorii care vor fi tot cei străini, căci desfacerea în ţară
fiind pe sama unui cartel, indiferent dacă acest cartel e privat
sau patronat de stat, consumatorii naționali vor D excluşi dela
această benrticiare. Şi ca dovadă, în tot timpul preţurile de ex-
port au fost cu mult mai mici ca cele pentru consumaţia internă.
Prin urmare, țara noastră nu numai că nu va putea întruni
asupra ei avantajele ce decurg din concentrațiune—ceiace nici
nu o poate pretinde ca țară mică cu o industrie extensivă —dar
nu va putea uza de aceste avantaje in condițiunile actuale, nici
măcar în măsura cei Sar cuveni şi in mod egal cu țările
străine,
ei “VIAŢA ROMINEASCA
SA vedem acum care sint pericolele ce ar putea decurge
i trațiunea aceasta: A
din pri anca care va grupa în țara waert og See
j r i că astăzi deja s ste
le de petrol— care nu trebue să uităm € a Zoe
oc? straine —şi care va reuni toate capitalurile şi rat i
mentele de producţiune afectate la crearea unei av ufi e Ge Zeg
semnate pentru viitorul economic al ţării engine ded enen reine?
iţi a 5 i le mai grave nie á
lijjune va putea să prezinte cele mi $ panari
i ică a națiunii prin manopere ` i
pentru viața economic pati paper GSi DRON Pi-
i culă, intreaga industrie fiind la disec i j
Vat sträin, care va putea să indepärteze elementul uocem D
o cooperare și cobencficiare Mée: ef va pone cezar
i ic v i foarte ridica sum;
-titatea sa de unic vinzător, prețuri oa f NT
arii indigeni i i străini, cit şi pentru viața socia
tarii indigeni, lavorizind pe cei străini, 1 foci
-a națiunii, prin faptul că această coaliţiune se va putea nerin
-puterea iresponsabilà ce i-o dau enormele sale deea te pe sage
dirija afacerile publice și politice pe scenă e had A ën
cuviin i care va fi desigur mai con t og
ile de cit celor ale ţării. Unele din aceste pericole ra tee S
put deja în mod desluşit a se resimți în țara noastră de o
cata de vreme. WI? e Se
z Vedem deci că perspectiva industriei noastre de pee $
noua fază a concentrațiunii în care a pășit şi in care în Bee
fatal mai de vreme sau mai tirziu va trebui să intre in mo
Anitiv, nu pare a f de loc favorabilă pentru fara noastră. Us
A intoarce industria la zilele grele de concurenţă, Ze se
bariere acestei tendințe de concentraţie, nu mai este permie e wi:
să ne gindim la aceasta, şi nici că mal cs E putință cind
j i i ii tralizate,
am ajuns la perfecțiunea industriilor cen c
"Statul tebus să meargă în pas cu evoluțiunea modernă a
muncii şi să nu incerce—o repetăm— prin legislațiuni, Sasa:
desea sint emanațiunea pasiunilor populare, de a pune stavile
acestei evoluțiuni naturale. |
Ne prag se pare, intro grea dilemă pentru statul romin
A opri tendința de concentrațiune, inseamnă a opri evoluți-
unea naturală a industriei, și aceasta va fi ducă nu imposibil
pentru stat, în orice caz insă dăunâlur pentru industrie ; îi lăsa
liberă această concentraţiune va fi, dacă nu dăunător țării, in orice
caz însă fară nici un folos real pentru ca. | A
Cu toate acestea există o formă prin care statul poate in-
terveni in mod efectiv In dezvoltarea industriei petrol alui, lormă
care să poată corespunde tendințelor de centralizare industriala
a timpului și să poată In acelaș timp elimina defectele monopo-
“ului privat, făcind să se răstringă pe cit se poate asupra pro-
priei noastre ţări avantajele concentraţiunii. Este acea formå de-
venită aproape tradițională pentru politica economică a ëmt ros
minești, anume : monopolul de stat. ` ` S 8
“ideia monopolului de stat nu mai poate astăzi inspâiminta
pe nimeni, astăzi cind peste tot se află rāspindit un curent In fa-
STATUL KOMIN ŞI INDUSTRIA PETROLULUI 2135
voarea proprietății municipale, curent datorit tocmai excesului
privatizării mijloacelor de producțţiune și acumulării capitalurilor
în cit mai puţine mini,
Ideia monopolului de stat a evoluat corelativ cu principiile
economiei politice, Dach inainte, sub regimul liberei concurenţe,
puteau să aibă o justificare imputările grave ce se făceau mo.
nopolului de stat, că Impiedică libertatea economică, acum, sub
domeniul centralizării industriale şi comerciale, care suprimă li-
bertatea economică in avantajul unui grup restrins de privilegiați,
aceste imputări nu mai au nici un rost şi monopolul de stat nu
poate D decit bine venit, căci el indeplinind aceiaşi funcțiune
ca și monopolul privat, se deosebeşte de el numai prin faptul că
o face în interesul binelui public.
Greutatea cea mare va fi insă modalitatea de organizate a
acestui monopol.
Poate statul să-și ia răspunderea financiară intr'o industrie
aşa de însemnată, așa de variată, de vastă şi aleatorie ?
Şi mai cu samă, este statul pregătit pentru aceasta ?
Cadrul acestui studiu nu ne permite a studia aceste ches-
buni în toată complexitatea lor. Ele vor forma obiectul unui stu-
tiu aparte. De aceea, aici vom schița numai în trăsături gene-
rale modul nostru de a vedea:
Desigur că monopolul de stat nu poate D instituit de azi
pe mine. Trebue multă prudență şi suficientă pregătire pentru
aceasta, El trebue insă să fie criteriul de conducere al statului
romin în întreaga lui activitate privitoare la industria petrolului,
el trebue să fie țelul conducător în rezolvirea chestiunii proprie-
lor sale terenuri petrolifere, chestiune care în ultimii ani a pre-
ocupat atit de mult cercurile noastre politice.
Ideia monopolului de stat trebue să predomnească de ase
meni in rezolvirea chestiunii protecțiunii de stat a micei pro-
prietăți private.
Statul nu mai poate sta astăzi un moment la indoială de a
intra singur in miezul activităţii acestei industrii, deocamdată ca
simplu întreprinzător privat, căutind a se iniția in toate branşele
acestei industrii prin ọ proprie şi harnică activitate, și a-şi re-
zerva în mod exclusiv pentru el (fără ca aceasta să alcătuească
o impiedecare a mersului evolutiv a industriei) anumite branşe
ale acestei industrii, precum sint transportul și depozitarea, pre-
cum şi desfacerea produselor de petrol în interiorul ţării.
Prin organizarea de câtră stat a transportului petroleului de
la centrele de producţiune la cele de comunicațiune intrun sis-
tem unitar și rațional, şi a instalațiunilor de depozitare suficientă
atit in centrele de producţiune cit şi tn cele de consumațiune,
pe lingă că statul işi va realiza un control real și electiv asupra
intregii industrii, punind pe un picior egal pe toți exploatatorii.
impiedicind incercările de acaparare—in care mijloacele de trans-
port şi depozitarea privată joacă cel mai insemnat rol-—din pār-
tea vre-unei mari intreprinderi străine și permițind ca efectele
216 VIAȚA ROMIXEASCA
coneentrațiunii să se extindă In mod egal asupra tuturor intre-
prinderilor,—pe lingă acestea, zic, statul, fără a fi expus părţii a-
leatorii a acestor intreprinderi, va putea să obțină cel mai pu-
temic şi mai legitim drept de cooperare şi cobenificiare în a-
ccastă industrie. 8
Prin organizarea desiacerii în ţară a produselor de petrol în
baza unui monopol de stat, statul va putea realiza mărirea con-
sumațiunii naţionale, răspindind intrebuințarea acestui produs in
toate păturile populațiunii, aducind prin aceasta o imbunătăţire
socială, căci petrolul e un agent de cultură şi igienă pentru ma-
sele poporului, şi suprimind acel paradox al protecționismului
industrial, în virtutea căruia plătim petrolul, produs în ţara noas-
tră, mai scump decit consumatorul străin,
Numai cu aceste precauţiuni se va putea evita, cel puțin in
parte, pericolele concentrațiunii industriei de petrol, pentru țara
noastră,
Mai tirziu, cind statul se va simţi destul de puternic şi de
pregătit in toate branşele acestei industrii, şi cind va crede mo-
mentul oportun, va putea prelua intreaga sau partea principală a
activităţii private, care neavind nici-o răspundere, va D urmărit
un scop străin de interesele și idealurile ţării rominești,
Const. Hoisescu.
Inginer de mine,
Mai treci şi azi...
Ningea ca "n basme peste voi atuncea
Și voi treceaţi pe subt cireși alene,
lu-ţi ridicai privirea rizătoare
Şi Mori de-aruint ţi se topeau pe gene.
Trecut-au zilele de iarnă toate...
E primăvară iar, cu flori şi soare
Dar el s'a dus departe... cine ştie...
Şi ţi-a luat privirea rizâtoare.
Mai treci şi azi pe drumul de-altă data
E numai foare de cireş livada...
Ire ochii uzi ? Ori s'a topit vr'o floare
Cum se topea pe ochii tăi zăpada ?
Victor Eftimiu.
Zon
Acasă și în Războiu.
— Fragment —
Cind a plecat tata in războiu eu eram mic de tot, așa de
mic, incit mă săltam în virful picioarelor ca să-l pot apaca de
urechi pe Mochi—cinela nostru cel mare și flocos adus de peste
graniță, dela Nemţi—şi. cu degetele incleştate în blana lui aspră,
cind imi atingeam nasul de nările lui răci strânutam cu lacri-
mele în ochi, iar el pufnea şi se scutura, invirtiadu-şi pămâtutul
de coadă cit un măturoi de mare.
Văd limpede şi acum întreaga lume, lumea ochilor mei de
pe atunci, cuprinsă in cercul urias de pămint ce părea cà în-
conjoară pe departe casa noastră. O casă albă, cu fereşti multe.
Joasă şi veche, pe care mușchiul crescuse ca nişte perniţe verzi
printre şindrilele inegrite de ploaie și de vreme.
Două uliţe lungi se incrucişau tăind in patru tirguşorul
nostru, mai mult un sat mare, răspindit pănă pe prund departe,
unde apa Sucevei se incovoaie în cotituri şovâitoare, silită ca să
facă hotarul Bucovinei.
Şoseaua dreaptă şi netedă ca 'n palmă — şoseaua nemțască
ce trecea dincolo peste graniţăi—se desfăşura ca un val de pinză
albă, intinsă lu uscat, printre lanurile galbene de săcară coaptă.
Peste drum de noi era o casă mare şi neimprejmuită ; acolo
locuia compania de dorobanţi, dar rămăsese goală, pustie, de cind
plecase soldaţii în războiu. Nu se mai auzia nici bocănitul to-
belor, nici glasul metalic şi ascuţit al goarnelor care sunau sem-
nale în limba lor din zori şi pănă seară. O linişte adincă plu-
Ha dela o vreme ca o tristeță mută ce apăsa pesta tot locul.
Numai bătăile de toacă, la ore anumite, cădeau infiorind cuprin-
sul şi clopotul bisericii din deal se tinguia adesea.
Departe, se zăria cumpăna barierii și crişma lui Iosif. În
8
_ACASA ŞI IN RAZBOIU Zi
bătătură se inălțau spre cer furcile goale, intre care altă data
se invirtia crinciobul plin de lume în sgomotul mulţimii strinse
ca să petreacă acolo.
Pe nicăeri nici hori, nici jocuri, nu se făceau de mult.
Şi pe la poarta noastră vedeam trecinil oameni de toată
seama, şi multe femei imbrobodite care-şi duceau de mină copil
desculți, pe drumul prăfuit, spre biserica cea nouă unde slujia
duminica părintele Arghir.
Parcă o văd şi acum pe mama Paraschiva, cu luminărica
de ceară galbână invâlită într'o gazetă veche, com se abătea din
drum să afle dela noi ştiri din războiu gi de Culiţă, nepotul ce!
mai mic pe care-l aştepta şi-l china cu lacrimi.
Adesea treceau pe drum, spre gară, eirezi de vite, turme
«le oi ridicind în urma lor nori grogi de praf, care se frâmintau
prin aer până se spulberau în vint. Şi uneori care mari încăr-
cate cu fin se cumpăneau greoae in mersul lor spre drumuri
Jepärtate ca s1 implineasca nevoile armatei.
Drumul de fier trecea pe aproape. Din cerdacul nostru se
vedeau şinela sclipind Ja soare ca două lame de cuţit prelungite
în zarea depărtată.
De dona eri pe zi casa noastră şi tot pămintul dimprejur
se clătina şi duduia de fuga nâprasnici a trenului ce gilgiia din
goană rotecoule album de fum. Şi atuncia se opriau din lucru
sătenii pe ogoare şi răzămați in sape, il urmăriau in ris şi glume
invirtind căciulile în vint până ce nu mai răminea pe sus decit
o diră albă de incolăciri de fum. care se mistuia în liniștea
văzduhului albastru.
În dosul casei noastre, erau ciţiva butuci de die gi trei nuci bă-
trini şi scorboroşi. Vara acolo stam la masă. Și noi, copiii toţi,
ne așezam la lacurile noastre in rind, numai locul acela din
capul mesei, unde se punea tacimul tatei, acuma era gol.
Tirziu, cind totul se potolia pe afară şi umbrele incepeau
să învălue grădina in taina asfinţitului, atunci intram şi noi ia
casă. O lampă cu glob verde ne lumina odaia în care ne adu-
dam la lucru.
Mama și mătuşa Maria brodau până noaptea tirziu niște
inlorituri de fir și de mätasà pe-o fața de atlas rog aprins—ua
acoperemint pentru moaştele sfintului Ioan făcătorul de minuni,
dela Suceava, —așa o sfâtuise părintele Darie, pentruca să fie şi
tata acoperit impotriva focului de puşcă în războiu. Iar noi copiii,
#20 VIAȚA ROMIXEASCA
jos pe covor, lucram cu hărnicie, făcînd grămezi de scamă care
sa trimetea pentru riniții dela Crucea Hoen.
Lucrul ne cuminţia pe toţi; utam sbordäinteia din timpul
intregii zile, şi sara sə odihniau în pace toți caii de lemn gchiopi,.
soldații de plumb turtiţi. păpușile stilcite, cu capetele rupte—o
lume de jucării rămasă uitata pe sub paturi.
La noi se stringeau mai în fiecare sară vecinele la lucru.
Cea dintâi care se arăta, păşind incetişor, era coana Eliza, o bä-
trină măranţică, veşaic cu un şal vârgat pe umeri. Coana Anica,
naltă și uscată, vorbea gros și fuma țiuări aubțiri ca chibritul +
venia însoţită də nepoată-sa Daduia Frosica, o brunetă mică și
vioae, Ingofită ca Mihai, bietul coanei Biiza, plecat și el in răz-
boiu, căci era locotenent în vinători.
Uneori venea şi conul Doxachi, un bâtrin nalt şi drept, c'o
barbă albă şi mare pănt la briu.
Nu ştiu da ce chipul lui mi se părea că seamană intocmai
cu al lui Dumnezeu, aşa cum il văzusem zugrăvit pe cea dintai
foaie dintr'un abecedar francez, pe care incepusem a cunoaşte.
literile mari.
Scrisorile venite de departe, dela cei duşi în războiu, se
ceteau cu glas tare în auzul tuturor. Gazetele se comentau și
tecare ştire sa cinlăria cu judecată ; se schimbau păreri şi te-
meri, işi spuneau griji, necazuri şi calde mingieri.
Coana Anica nu uita să aducă în tăşunca ei de catifea albastră,
pa lingă lina, croşetul, ochelarii, tutunul, foiţă, chibrituri —şi cita-o
"pereche de cârţi pe care in fiecare zi le ingira pentru pasians.
Coana Eliza otta mereu şi sa cãina că a „rămas suflet stin-
gher pe lume, că dacă a plecat Mihăiţă ce să mai facă ea sin-
Kuch pe pămintul ista, ardå-! foca de resbal!*, — Numai conu Do-
xachi le mai imbărbăta cu glasul lui domol, asigurindu-le că gute,
să fie nimic, că nu s'or mai bate, că Rominii au să care numai
proviantul Rușilor; a mai apucat el multe de aestea şi tot n'a fost
nimic, că nu-i doar intăia vară cind viu Ruşii... las că are să intre
bani în țară ; numai cînd vin Nemţii, ii rău că aduc cu ei şi calicia.
Duduiu Frosica mai totdeauna sta deoparte, tăcută şi aitată.
in colţul cauapelei, co carte deschisă pe genunchi. Uneori se a-
şeza jos pe covor, între copii, lu făcut scamă, şi noi ne bucuram
ingrămădinda-nu în jarul ei ca să ne inceapa lucrul, scoţind pri-
mele fire din bucăţile de Olandă, pe care ni le împârția mama-
pe rind la fecure,
De multeori cădea pe ginduri, ori răminea cu ochii țintă.
ACASA ŞI IN RAZBOIU an
la o fotogoafie pe care o ținea totdeauna intre foile cărţii. Si
cind ne lua pe cite unul de după git şi ne stringea tare la piept,
intrebindu-ne dacă cunoaștem portretul acela, ii răspundaam fe-
pede: „nenea Mihai Viteazu“. Ş'atunci, ea ne săruta apărat pa.
amindoi obrajii și răminea aşa citeva clipe, inchizindu-gi ochii ei
mari, care sclipeau negri și umezi.
Așa ne treceau sărilu, pe cind se ināia grâmada de scamă
moale ca puful şi albă ca zăpada. Tirziu, cind incepea să ne us-
ture viiturile degetelor și ochii ni se painjiniau de somn, atunci
plecau copiii ìa culcare.
De citeori mă ocâra mama, năcăjită de nebuniiia mele, a-
tergam peste drum, ca să mă jiluesc coanei Ki zc,
Mi-aduc aminte că într'an rind, pe cind eram acolo ai cule-
geam flori de româniță, pe care bâtrina le întindea pe toi de
hirtie la uscat, am văzut intrind pe poartă o căruţă in care era
o ladă şi două legături.
Coana Eliza a sărit deodată speriată de la locul ei. iesind
inaintea unui vàtäjel de la primărie, care aducea un plic galben
cu multe peceţi de ceară. „Vai de mine şi de minel... e sipe-
tul lui Mihäitž*—atit am auzit-o vorbind, căci o apucase un tre-
mur, pipăindu-se cu degetele ei uscate pentru a-şi cănta ochelarii,
CH negăsindu-i, se repezi în nestire pe scări, cu plicul în mină,
impiedecindu-se in şalul ei vărgat care se tira căzut de pe umeri,
Am auzit apoi isbucnind un țipăt groaznic, sfăziitor. Cuprins
d» spaimă, am pleat spre poartă, cătind în urmă la casa cea cu
tereștile deschise, din care se auzea un szomot parcă de isbituri,
sau nişte gemete înăbuşite.
Pe lingă mine, fără să mä vadă, a trecut Doduia Frosica,
aiergind cu pumnii incleştați, cu buzele vinete. Pe urma el ve:
nea la fogă coana Anica, gifiind, ca ao ajungă: „stail... fii cu-
minte, linigteşte-te", dar ea nu mai auzia nimic căci sa näpus-
tise ca o furtună pe scări, în sus.
Acasă la noi se ştia totul: Mihai Condrea murise la atacul
Griviței şi acum i se Inapoiau bagajele familiei.
ln fiecare după amiază trecea pe uliţa noastră Domnul An-
drei, curierul poștal. Un om cärunt A gros, care räsufla din greu,
călcind apăsat şi bocănind pietrile cu ţăpuşa de Ber din virful
bastonului. Tou il aşteptau cu nerăbdare, dar numai eu îl pin-
diam de departe gi il ieşiam in cale inainte de-a ajunge in drepto)
porţii noastre; căci mătușa Maria mă însărcinase ca să jan scri-
en VIAȚA ROMIXEASCA
siile şi gazetele ce ne sosiau și pe ascuns să i le duc ei. Nu-
mai după ce le cerceta, le dădea mamei să le cetească. La totp
li-ċra drag Domnul Andrei, numai Mochi nu-l putea suferi. Era o
„dușmănie veche şi înverşunată, Cit am avut de luptat ca să-l
fac să înţeleagă că nu trebue să latre gi să se răpeadă să-l mi-
since pe curierul care venea de la tata!—Eram încredințat de
asta, căci Domnul Andrei, cind era cu chef, mă asigura că avor-
bit cu tata, că e bine mersi şi că ne-a /rimes complimente. lar
cînd nu avea nici o scrisoare, striga de departe că are să vie,
sigur, é pe drum.
Mochi şedea și el la pindă şi indată ce-l zărea pe drum, se
repezia cu atita invergunare, incit uita toată morala pe care
i-o facusem, Cu greu se potolia şi tot nu-l răbda inima, căci
mullă vreme încă după ce se intindea cu botul pe labe, mai
bombănea acolo în limba lui ceva.
'Trecuse multe zile de cind Domnul Andrei nu ne mai adu-
sese nimic, cind, într'o după amiază, îl văd că scoate tacticos
din geanta lni de piele un pachet mic pecetluit: „iaca de la tata;
vă trimite ceva aici, scrisori nu sint.
Voios o lau ln fugă, întins la mama; mătuşa Maria lipsia
atunci deacasă. Îmi scăpărau ochii de nerăbdare, pe cind mama
desiâcea pachetul,
Ca putea fl aco'o? Ce ne trimetea tata într'un pachet aşa
de mic? Vâzui că mamei deodată începu să-i tremure minile
şi se opri o clipă cătind cu ochii ţintă la pachetul ce-l destă-
cuse, Am recunoscut îndată ceasornicul de aur pe care tata îl
purta totdeanna la el.
— Nu se poate, lrebue să fie și vreo scrisoare ; spune-i
Ienei să dea fuga după factor, şi mama, palidă la faţa, se lasă
moale pe un scaun, cătind cu ochii in lacrimi la ceusornicul de
aur care strălucia pe masă. i
După citeva minute Ileana bucătăreasa veni într'un suflet
să spue că factorul nu are nici o scrisoare pentru noi, Şi atunci
am văzut pe mama lăsindu-şi capul intre mini și isbucnind in-
tr'un plins desperat care-i sguduia tot corpul.
Ce jale a fost în ziua aceia in toată casa noastri ! Era oli-
niște de gheaţă ; noi copii umblam in virful picioarelor, cu ochi
in lacrimi, Infioraţi, fâră sa înţelegem bine tot ceace se intimpla.
Ne inspâiminta numai grozăvia întimplării.
E drept că pe mama o păliau läcrimile cu mare uşurinţă.
dar niciodată n'o văzusem plingind în aşa fel. Mätusa Maria se
ACASA ȘI IN RAZBOIU 223
silia s'o liniştiască si s'o mingie in tot chipul. O auziam vor-
bind in camera dealături: „nu se poate sorol.. ai Să vezi că ne
vine mini, poimivi, scrisoare; de ce să te desperezi aşa, gindeste-te
la copiii ăştia din jurul oui:
Seara aceia nu ne-am mai adunat la făcut scamă. En
m'am ascuns și n'am fost nici la masă, căci auzisem pe mătuşa
Maria spunind, în supărarea ei, că sint un copil prost, că nu m'am
priceput să ascund pachetul până la întoarcerea ei. Niciodată
pănă atunci mătușa Maria nu-mi vorbise în asa chip.
O durere amară imi chinuia simţirea mea copilărească. Mi
se părea că en am fost singurul vinovat, că eu am fost pricina
acelei intregi nenorociri.
Ne-am culcat devreme şi am adormit plingind înăbușit, cu
capul ingropet în perne.
A dova zi am primit o scrisoare lungă şi mama, după ce &
cetit-o, cu ochii încă rozi de plins ai de bucurie, ne-a dat-o la
toți copiii pe rind s'o sârutâm, după cum era obiceiul la noi in
casă de citeori se primea o scrisoare de la tata.
Hreşliniţa, Septembrie 1577,
Smărâudel dragă !
Abia azi pot să-ţi mai scriu; până acum mi-a fost peste
putință. Incepusem o scrisoare atucci cind ţi-am trimes ciasor-
nicul, dar am intrat in avantposturi, de unde abia acum ne-am
intors.
Crede-mă, dragă, că mustrările ce mi le faci că nu-ţi scriu
mai des și că te las în neliniște şi grijă, nu sint drepte, si as-
primea lor ma durut mult căci nu le merit nicidecum.
Adică, crezi tu oare că nu mi-ar f drag să stau de vorbă
cu tine? Doar astea sint singurele momente de mingiere ce le
pot avea în pustielatea in care mä aflu, însă ce să fac dacă
wam nici timp, nici mijloace de corespondenţă ? Regimentul nos-
tru a fost totdeauna cantonat sau tăb?ruit departe de oraşe cu
stații postale; tot mereu fracţionat prin nişte mizerabile sate
bulgărești. Sintem nevoiţi adesea a trimete cale de poşte in-
tregi pentru predarea sau primirea unei scrisori.
In împrejurările in care mă găsesc am crezut che mai cu-
minte să nu am asupra mea nici un lucru de valoare. de aceia
ţi-am trimes ciasernicul de aur pe care cred că l-ai primit.
Ai văzut desigur prin gazete isprăvile regimentului nos-
tru, soarta a făcut ca al XIII-lea să intre întăi în foc,
Wu am eşit sdravân, sănătos şi propus pentru a fi decorat
cu «Virtutea militară».
224 VIAŢA RONINEASCA
Ne-au dat cam mult de lucru Turcii şi mă tem că au săne
dea din ce in ce mai mult. Gazetele ca intotdeauna spun tot
felul de minciuni şi prăpăstii; e extraordinar cit de multe min-
ciuni se fabrică în timp de războiu.
Inainte de inceperea atacului ce avea să-l execute Divizia
a î şi a 1, trebuia să se facă o recunoaştere cit mai apropiată
de reduta No, 2, pentru a se pipăi forțele turceşti şi a ne in-
credința dach au său nu acolo artilerie. Compania mea și a lui
Irimia au avut însărcinarea aceasta.
Sa vezi, dragă, ca insamnă destinul omului:
Eram în repaus, Şedeam mai mulţi ofiţeri înghezuiţi in-
tun cort, cind apare căpitanul Ureche cu o perecha de cărţi
de joc—ştii că pe aici se joacă la desperare-—se nşazi o tobă
în loc de masa verde, toţi se ingrâmâdese în jurul oi şi clubul
e gata. Incepuse a se tăia on stos straşnic; mă udemenește şi
pe mine și pontez deodată cu 20 de lei.
Abia scosesem bumaşca din pungă, cînd sosește în fugă un
furier şi imi spune că sint chemat de urgență la romandamen-
tul Diviziei şi că e ordin ca să se gătiască două companii pen-
tru a pleca in tranșee. Am înțeles indată că trebue să fi fost
ales pentru vre-o recunoaștere. Toți s'au oprit din joc, eu m'am
stăpinit şi cu un calm—prefăcut bine inţeles, căci simțiam cum
se măresc în galop bătâile inimii - zic tare: «ţin douăzeci de lei,
trage cartea, imi joc viața acuma la noroc... dacă cistig, scăp
teafâr, dacă pierd, să ştiţi ca m-am dus pe vecie». Toţi s'au
grâmădit så vadā cartea şi nimeni nu sufla... «noua!.. bravo.
ai ciştigat> şi m-au scos cu alai din cort,
Ma prezint maiorului Makri, știi că el comandă acum regi-
mentat in locul lui Petrovanu, care-i bolnav. Pa cind îmi vor-
bia, soseşte şi colonelul Sergiu Voinescu, care mă cunoaşte bine
— ți-aduci aminte de el cind a venit la noi în inspecția frontie-
Tei—grozav om, el duce aici tot greul războiului. M'a chemat
deoparte şi după ce s'a uitat ţintă ia ochii mei, mi-a spus că
el anume m'a cerut pe mine ca să-mi încredințeze misiunea asta.
După ce am primit toate instrucțiile, am plecat mai hotă-
rit şi cu mai multă incredere, Uite, acum cind iți scria, sint
in repaus, a trecut focul și judec mai limpede. Na poţi să-ți în-
chipni cit mi-a folosit afacerea ceia cu jocul de cărți, deşi si-
guranţa, increderea mea, era la urma urmei prostească, nu se
sprijinea de cit aen pe o idee cà im poale cartea să mintă.
Compania era gata sub arme. A trebuit an le explic ce a-
veam de făcut. Ştii că în asemenea momente cea mai mare
prostie e să ţii discursuri țăranilor noștri. Trebue să-i spui omului
numai doua vorbe, dar acele trebue să-i meargă ilrept la inimă si
pentru asta trebue să fii stâpin pe sufletul lor intotdeauna, `
Eu unul am ajuns aşa că-l cunosce pe fiecare în parte ce
poate si le citesc in ochi ca intr'o carte degchien,
» Mai erau citeva minute până ia ora două cind, după ordin,
trebuia să plecăm și îmi venise o poftă straşnica do fumat; nu
ACASA ȘI IN RAZBOU 2%
mai aveam nici un fir de tutun și simțiam că mă topesc dacă
n'oiu trage mâcar donn fumuri.
Cer sublocotenentului Neniţescu; el avea nişte praf pa
tund, numa; pentru o ţigară. Am împârţit-o in două.
Plecarim pe tâcute, mai mult tiriş. toată distanta până a-
proape de redută, un drum afurisit de chinuitor; r'am tras nict
ua foc, dar Turcii ne-au simțit şi au inceput deodata o ploaie
groasnică; dar tot am innaintat până Ja vre-o treizeci de metri
da redata. Turcii credeau că e un.atac general şi dinspre Bu-
coy se vedeau venind in goană trape de ajutor: atunci am in-
ceput a na retrage. —Dar ce să te mai turbur și pe tine cu toate
grozăviile astea ale razboiului? Au căzut pe cimp în jarul men
doisprezece morţi și patrusprezece riniţi. Neniţesca e şi ert.
du nu grav; eu am scâpat teafăr, neatins,
It aminteşti de Tintilä, sergentul meu major, şti cal nalt,
mgrislos, care venia uneori cu hirtiile la mine, Pe vind innain-
tam, sá ridică în picioare şi vrea să tragă; nici n'am avut cind
să-i strig să se culce, căci un glonț i'a isbit în cap şi l'a culcat
numaidecit. Cam ne-am intors am trimis un cornist, băet voi-
nic şi inimos, să-l aducă pe Ţintila de acolo de unde era căzut.
l-am dat ei hirtia de douăzeci de lei pe cara o cistizasem la
cărți. Mi "a adus în spate, mai mult tiris; de citeori se opria
să se odihnească, e] se uşeza dedesupt şi! punea pe Ţintila de-
asupra, ca scut. Dar fvsfirgit l'a adus.
Nu murise, dar era rău de tot. L'am trimes la ambulanță
insă e slabă speranţă de scăpare, Săracul băer! E logodit co
fata din lași. care a spus ch nu-l ja dacă nu se fice ofiter, De
aceia şi ei era ușa de hotărit: ori moare, ori se face ofițer.
Ti-am spus însă deatiteaori că nu se pierde toată lumea
care merge în războin, Lasi, o să treacă și furtuna asta și S0
rele iar o să luciască, mai luminos incă, in cea mai frumoasă zi
4 viet mele, cind mă voin întoarce în cuibul nostru aga de do-
rit ai asa de departe, Tare mi-i dor de casă gi de toți ai imei...
Scrie-mi mult, mult de tot. Ca fac copiii noştri? Spune-mi cu
deamânuntul Jespre jocurile şi phidusiile lor, despre ce vorbesc
ei Cam merg cu franțazeasca ? Poazii nu mil învăţat? N'ai idee
-cè bine îmi tac toate cite mi le spui despre dinsii. i
Cit despre faptul cà ei shiură scrisorile primite dela mine,
mă umple de mulţumire şi mă ininioşează, căci e incă o dovadă
de delicateţe sentimentelor ce tu le insulli pentru tatul lor,
Ce ştiu ei mititeii de suferința tu d de chinul şi darul meu
de a-i sârvta ! În trimintarea din timpul zilei. in Herbiaţeala luptei,
„atunci cind nu mai sint ul meu, nu am nici vreme să mă gin-
„desc In toate astea; doar uneori psa cite un gind imi săgetează
prin minte, dar mă inving neie ca să fin mereu stâpin pe
mine, In luptă nu-i înzălait sollatulai să priviască innapoi, asta
l-ar slăbi mai mult, Dar seara, seara cind mă culc, cind sint ii-
ròs al meu, şi stau cu ochii pierduţi în pluza cortului sau în ti-
2a VIAŢA ROMINEASCA
vanul afamat şi murdar al vre-unei cocioabe bulgăreşti, în car-
tier, mă gindesc la tine, la copii, la toţi ai noştri, la tot ce mi-i
drag şi scump in lumea asta. Și somnul atuncia nu vrea să
mA era prindă și stau aşa până tirziu, stingher, numai cu mine
insumi,
Nu ştiu însă de ce—și tare mi-i necaz—chipul tău imi a-
pare totdeauna în minte trist şi plingător. Tot aceiaşi mihnire şi
desperare citesc și printre rindurile scrisorilor tale.
Dragă Smărândel, deatiteaori te-am rugat să te stăpineşti,
să incerci a-ți mai schimba caracterul. Nu fii atit de slaba si
peste mâsură de simţitoare, nu iți fă aşa inimă ren, primește
viaţa şi înfruntă greutaţile ei mai cu îndrăzneală. Gindeşte-te la
viitorul copilagilor noştri ` tocmai în aceste momente ei nu nevoe
mai mult ca oricind de-o mamă voinică si inimoasă.
Vezi dragă să nu cumva sä pierzi vre-o recipisă sau chi-
tanţă, sau să le incurci; că toate hirtiile cele care ţi le-am lăsat
in saltarul din dreapta a biuroului au să-ţi servească la scoaterea
garanţiei. Cit despre vite, cred că ar f bine să le vinzi, Să-u
opreşti numai vaca Cen rosă, pentru casă.
IO mulțumesc de grija ce ai avut-o să-mi trimeţi mantaua
cea nouă de ploae. Imi prinde de minune acum cind au inceput
ploile. Cu îmbrăcămintea stăm prost da tot pe aici; dacă o in-
cepe frigul, o să-ţi scrin să-mi comanzi nişte haine blânite.
Ziua şi noaptea stăm cu aceleaşi haine, căci lada cu ba--
gaje am lăsat-o la Măgurele; aa s'a dat ordin inainte de trece-
rea Dunărei, Am cu mine numai un mic geamantan de mină;
de mult am terminat schimburile care le aveam de rezervă. Şi
mulți dintre ofiţeri se pling că au inceput deja să simta foind
inamicii... nu Turci... alți vrăjmaşi mai mărunței...
De asternut, nici vorb:: o pătură aspră de trupă mă înfă- -
şoară dela cap la picioare, deasupra mantaua, iar gluga pâturită
pe-o geantă de piele, serveşte drept pernă.
Uneori sint aşa de trudit incit seara cad ca un bustean şi
dorm tun ca 'ntr'un aşternut de put; numai dimineaţa mă scol
cu gitu! țeapân,
In avantposturi viața e încă mai chinoită ai mai urită.
Vegnic intro continuă şi nesfirgită asteptare : alarmele din tim- -
pul nopţii, grija de-a avea meren trupa în mină. Mai cu seamă
noaptea, prin zăpăceala intunericului, la orice zgomot, fişiitură,
sau foc de puşră, sărim în sus și la arme afară. Uneori stàm in
noroiu şi băltoage zile şi nopţi intregi, hainele nu se mai usucă
pe noi. Și ploua, plouă fară să se mai sfirgiască odută, parcă
s'au rupt zăgazele cerului, Și cind nu ploua, cade cite-o ceață deasa
ca o perdea care se pune intre noi şi inamic. Grija şi incordarea
atunci e mui mare că ne temem să nu fim surprinşi.
- Cu mincarea o ducem şi mai greu. Proviziile se transportă
tocmai din ţară, dela Magurele. Bulgaria e o ţară prea calică pen-
tra a hrăpi atita norod iàmind cit se află grămădit aci. Cu cit-
ne vom indepârta de Dunăre, cu atit va fi mai greu. Inchipue-ţi.
ACASA ŞI IN RAZROIU ar
namai cite mii de căruțe trebue să circule zilnic pe drumurile
proaste şi desfundate ale acestei sărăcăcioase Län!
Noroc că ne mai desfătăm şi cu popusoiu copt, luat cam
fără ordin din lanurile care au avut nenorocirea de a fi călcate-
de opincile cureanilor noştri. O pine e doi franci pe aici, OO
Păcat că domnii de ln /ntendența noastră nu gustă si ei
aceiaşi soartă. i y
Ne mingiem insă că Rusii o duc gi mai räu. Ei strigă pe-
faţă şi în gura mare contra Intendenţii Ruse, care e numită in
biitae de joc: /ntendența suferințelor de foame. Ci-că sint colo-
sale cantități de tăină, pesmeţi, brinză, chiur fin și orz, care au
inst mistuite de stomahuri protunde și nevăzute, pe cind solda-
tilor li s'au lărgit tanicile iar cailor chingile. S
Cit va mai ţinea felul asta de viaţă oare? Ceasurile mi se-
par luni gi zilele ani...
De bietul Mihai, băetul coanei Eliza, cred ch ai auzit, L'am-
văzut cu vre-o citeva oare inainte de a se sfirgi. Nu știam ni-
mic de el, cind a venit un sanitar să-mi spue ch ma chiamă..
Era culcat intrun cărucior, tocmai atunci il transporta la ambu-
ianţă : palid, stins, pierduse mult singe, că era cu totul schimbat,
la față. E cu neputinţă să-ţi spun ce-am simțit cind l-am văzut
așa întins. Avea o voce aşa de stinsă, incit n'am înțeles ce avea:
să-mi spue; vroia el shracu' să-mi vorbiască ceva, dar nu putea
decit să-şi miste buzele. Ma făceam că-i înțeleg şi imi muşcam-
şi eu buzele ca să nu izbucnesc în lacrimi. ` d 3
Ce jale o fi pe biata coana Eliza — un singur copil... şi ce-
inimă de aur avea băetul ästa... dar Frosica.... shrmanau fată, se
vede că n'a avut noroc.
Dragă Smărândel, trebue să sfirşesc căci ch ar acum se aud
iar bubuituri, trebue si De salve do artilerie de pe linia întâia...
Iţi trimet donà milioane de sarutâri, unul inparte-] la copii
şi unul pentru tine, din partea lui
Pitachi al tău.
Jean Bart.
Cuza-Vodă
Peste zi fusese desgheț și drumul de sanie se stricaze. Cu
grea Inăintam acuma, sania hirșciia aspru prin prundul şoselei.
Din cind în cind imbărbâtam calul cu glasul, şi el pornea mai
repede, intro undă de trap, spre satul care se vedea innegrind,
cu fumezările lui, pe lucirea asfințitului. A
: Cind am intrat pe poarta țarinei, se lăsase intuneric. Lu-
mini se arătau ici, colo, pe 1f geamurile cāsufelor. O liniște
mare plutea pretutindeni, nu s auzeau nici lătrături de cini. Mer-
geam la pas; trecui pe lingă biserică: se innālja cao uriașă
fantomă mută spre cer. Apoi, la o cotitură, deodată parcă-mi
eşi înnainte o clădire mai răsărită : Faţa-i era luminată toată, par-
că ridea tăcerii şi singurătăţii, În geamuri ardeap pe stirșiţe lumi-
nărelc, in tigăițele lor de lut. Calul se opri de-odată. apoi coti,
Și trecui cu sania pe lingă o &rămăjuie de tăciuni, cari fume-
zau pe sfirşite.
Îmi adusei aminte : in ziua aceia se sărbatorise pretutindeni,
în țară, jumătate de veac de la unire. Dar nu vedeam pe nimeni.
l-a primărie cra linişte deplină ; uliţile erau singuratice, Numai
clopotul de la cal suna lin, după pas, în tăcere.
: Nici crișmă deschisă nu vedeam, şi asta mi se părea o
minune în satul acela,
Deodată insă se innâlță glas de om năcăjit... Un străjer cu
pușca cu şpagă, trecu prin lumina zăpezii; după aceia eşi din-
tro hud şi se opri in mijlocul drumului un om, care grăia In-
tr'una şi părea nemulțămit. Bine c'am dat de un suflet de creş-
tin! mă gindeam.
Omul părea că mă așteaptă şi el. Cind mă apropiai, îl
văzul că se cuinpăneşte uşor şi dă din mini. De-odată slobozi
un strigăt: `
CUZA-VODA am.
Stai, mâl omule! nu mă zdrobi cu calul!»
Strinsei hăţurile ` calul se opri. Omul răcni iar:
«Care-i acela, mäi" |
kaspunsei: «Om străin, care caută gazdă pe noapte...»
Săâteanul se urni din locul lui şi se lăsă repede spre mint: `
Se opri lingă sanie şi-şi plecă capul ca se mă vadă mai bine.
«Da' de unde eşti dumneata ?
— De la Roman...
— Poate-l fi profesor...
— Da, MĂ duc la părinți, la munte...
= Aha! zise omul, ridicind un deget până 'n dreptul o-
chiului, binc, tare bine! şi vra să zică cauţi gazdā? laca-l bun!
— Da, Nu-i] fi bun să-mi arăţi unde stă preotul ori invă-—
țătorul +
— Hm! laca, n'oiù fi bun... cum zici dumneata... Dumneata
porneşte înnainte, și eù viu merge alâturea Şi te-oiu duce pănă.
la mine acasă... Gazda dumitale am să fiu eù... Nu te uita că-s
cu chef. Vin de la o nunta... de beat nu-s beat, da-s așa cum
vine omul de la nuntă... Şi dumneata dacă cauţi găzduire, apoi
ruşine-a D pentru gospodar ca mine să nu te găzduiască şi sã
nu te ospăteze... Nu te uita dumneata ch vin de la nuntă, zi ca-
ului să meargă Innainte...>
M'am bucurat, fireşte, de aşa intilnire şi am văzut indata
că am de-aface cu un gospodar de frunte, deși era intro zi ca
aceia, cind se intorcea de inchinâri de păhare. Era un om nalt
și voinic Mergind, işi tot mingiia şi-şi tot intindea mustăţile
lungi, Am aflat că-l chiamă Dumitru Vamanu.
Mergind, grăia:
«Să De cu ertăciune... Măcar că-s eu Cam vijiit, da-i vorba,
căciula din cap încă nu mi-a căzut...» Şi ridea at spre mine,
Am întrebat:
«Dar azi aţi avut şi serbare... pentru unire...
— Am avut! am avuuut!... răspunse Dumitru Vamanu.
Pentru unire! Sa unit Cuza-Vodă cu noi sa lăcut dreptate in
— San unit Moldovenii cu Muntenii, adâozii cu cu oare-
care sfială,
— Da... da... da... răspunse blajin badea Dumitru.. A zis.
el așa: să fie dreptate şi unire—şi gata !... Apoi da, a făcut pri-
marele oleacă de luminaţie... Der L.. sti, iaca am ajuns, Să.
deschid poarta şi să intri... t
-230 VIAȚA ROMINEASCA
ea ae a a
Am intrat intr'o ogradă largă de gospodar. Am deshâmat,
-cu badea Dumitru, calul, l'am virit în grajd lingă cei doi cal al
Jm: i-a adus gospodarul fin; am impins într'un upon și sania.
"Omul s'a abătut și prin ţarcul cu nutreţ și pe la cele citeva oi
adăpostite după perdeaua de stuh, apol m'a indemnat cu prietinie `
«Poftim în casă! Ni-i erta dumneata: te-om cinsti şi nol
cu ce-om putea in
Cind am intrat în casă, o lemee oacheșă, tinâră încă, sa
ridicat de lingă vatră, De pe alt scăunaş şi-a întors capul spre
mine un moşneag mărunt, cu barba albă și cu ochii viol,
«Aista-i socru-meu ! vorbi vesel gospodarul, Asta-l nevastă-
mea ` am trimes'o mal înnainte acusă: am avut un gust, să-mi
Irigă nişte costiţe de porc întrun hirb de ceaun... Dintr'acestea
„ii gusta și dumneata, cu noi.. Da ţincii unde-s?
— Dap culcat pe cuptor... zise zimbind moşneagul.
— Avem numai trei, grăi badea Dumitru. Da-s numai cit
vulcelele, Ce știi ei? Cum vine sara, le vine şi moș Ene pe la
Un răstimp tăcură... Gospodina începu a umbla prin casă.
Puse ceaunul de mămăligă, şi amestecă cu lingura friptura din
'hirbul de ceaun. Lumina lâmpil lumina lin încăperea prietinească,
<u culmea plină de strae, cu păreții imbrăcaţi în scorțuri,
pir «En îs cam vijlit... zicea rizind omul de gazdă: da’ dumneata
nu te uita la asta...»
De pe scăunelul lui moşneagul mă privea în tăcere. Apoi
începu se mä întrebe de unde-s, unde mă duc. În satul spre care
mă duceam, avea și el cunoscuți.
«Am umblat şi eà prin țară in zilele mele...» zise e! dind
“lin cap ṣi privind spre loc.
Gospodina a pus ștergar alb pe măsuța cu trei picioare.
„A răsturnat pe fund curat de lemn mămâliguța, a adus friptura
siiriitoare Intro strachină. Gospodarul a potrivit o garafa de vin
„alăturea de el. Baătrinul şi-a făcut cruce indreptindu-se spre. i-
-coane, apol a zis cătră mine: :
«Poltim cu noi la masă...»
După ce am ospătai şi ne-am incălzit cu cite un pahar de
win, am inceput a sfătui prietineşte lingă vatră. Nevasta umbla
“cu pași nesimțiți în jurul nostru robotind.
Am întrebat Intro vreme pe bâtrin :
«Dumneata al lost, moşule, la luminaţie?
— N'am fost, răspunse el cu alasu-i uşor inväluit, da" am
CUZA-VODA 33
auzit că s'a făcut oleacă de slujbă pentru Cuza. L'am vâzut şi
en de două ori...
— Pe cine, moş Grigore? Pe Vodă Cuza?
— Da. Azi mă gindeam eu: tot e bine că-şi amintesc unii
din cei tineri de dinsul...
— Apoi, moș Grigore, în toatā jara s'a sărbătorit aenirea...»
Moşneagul tācu puţin, fară să mă privească. Apoi dădu
din cap:
«Apoi da, Cuza-Vodă ne-a făcut nouă dreptate şi ne-a dat
påmint...»
Urmă iar un răstimp de tăcere. Mā gindii deodata la ser-
bările- poruncite de stăpinire, cu luminații, cu cuvintări, pentru e
faptă mare care sa implinit in viața unui popor,—și la inchina-
rea simplă ridicată în câsuța aceasta pentru sufletul unui om de
altădată...
Deodată m'am simţit mişcat. Şi moş Grigore a inceput să
povestească, ridicindu-se parcă dinir'o amorre,—cum a văzut
el de douăjori [pe Cuza-Vodă. Şi ascultind, mă gindeam câ
mulți dintre umiliții păminteni ai ţărei au văzut odinioară pe a-
cel domnitor al norodului, şi că mulți işi aminteau in seara aceia
de clipele din trecut, ca şi moş Grigore.
În casă se intinsese o linişte de priveghiu,
«Acu intrun rind, grăia bătrinul, veneam dela moară... și
era așa intramurg, Mergeam pe lingă bol și eram pe-aproape
de Häre, laca, aud în urmă zurgalai, intorc capul, văd o Kä
sură cu doi cai... De pe capră mina un Romin cu suman şi cu
câciulă de oac... Mă gindesc: aista nu-i boer mare... nu mai trag
carul cu două roate in sant, Fnu mai bat boii degeaba.. Cind
m'ajunge trăsura din urmă, intorc iar capul... Văd intr insa un
negustor... era îmbrăcat cu strae de şieac câlugăresc... Se uită el
la mine. Zice: «Noroc bun, bade !— Mulţămim dumilorvoastră ! —
Cum H zice satului istuia ?— Dumbrăveni» zic. Începe el pe ur-
mă să mă 'ntrebe cine stăpineşte satul, cine-i primar, şi altele.
Vizitiul oprise caii. Dacă am văzut, m'am oprit şi ea cu carul.
Zice negustorul: «Cum o duceţi cu boerul ?—Dă, domnule, zic,
dacă cel ce-ar intreba ar ști, n'ar mai intreba... Boeru-i boer şi noi
sintem țărani... Ce putem nol face ?...» El a făcut așa: «Hm ie
Pe urmă s'a uitat la mine aşa, parcă jalnic, şa spus: «Bade,
amară şi stropită cu lacrimi e pinea pe care o minincă noro-
ul Is AA uit ep la dinsul. Ce are negustorul ista, mă gindesc,
de stă de vorbă cu mine ?—Grăeşte iar: «Da cu vornicul cum
VIAȚA ROMINEASCA
o duceți ?— Apoi, domnule, zic, vornicul e ridicat dintre-ai noștri...
El ne arde şi ne frige... laca, cù am plătit birul odată, şi el mi-t
cere a doua oară... Spune că dacă nu plătesc, imi ia boi. —Aşa ?
— Aşa-i.— Apoi, zice el, este o vorbă, Zice: Cine ţi-a scos ochii ?
Frate-med, — Aha ! de-aceia H i-a scos așa de adinc...»— Eù stam
şi mă uitam la el. Da avea el un glas așa de blind și se uita
așa la mine, cam inceput că a-i spune de-ale noastre, dintre
multele pe care le indurâm.., Şi zic eo: «Dreptatea noastră cea
veche, domnule, de mult ti moartă, iar Vodă nimica nu ştie...»
A zimbit atuncea negustorul. Pe umā ne-am luat noi
şam intrat în sat... Era seară acuma, Și vornicul eşca de-acasă
să se ducă la crișmă. Zic: «laca vornicul». Se dă jos atun-
cea negustorul, din trăsură, şi opreşte pe vornic... «Adevărat e,
zice, că dumneala, vornice, iei două biruri dela oameni ? Nu-s
ei de-o lege și de-un neam cu dumneata ? Cum de faci aseme-
nea lucru ?— Da cine eşti dumneata ? strigă vornicul, Să-ţi arăţi
indreptările ! Ce ai a mă intreba ? Doar ştia că nu eşti isprav-
nicul, orl Voda...—Ba-s Vodă !..> a zis zimbind negustorul. Şi
cum m'am uitat cu ochii holbaţi la el, l'am cunoscut că-l Vodă,
Și a cunoscut ai vornicul...»
Moş Grigore incepu a ride încetinel, cu mulțămire, ca şi
cum intimplarea aceasta veche se petrecea a doua oară innain-
tea ochilor lut...
«Apoi a doua oară, vorbi iar intrun tirziu bătrinul. l-am
văzut pe Vodă Gran, după ce s'aa unit berii şi l-au scos din
domnie... Am auzit noi că sa dus prin străinătăți, ș'acolo a mu-
rit de inima rea. După ce-a murit Lan pornit credincioșii lui,
spre fară, ca să-l ducă la Ruginoasa.. S'a aflat aluncea prin
sate, Care să-l aducă pe Vodă-Cuza cu trenul, pe la Burdujeni...
Era vară, cald și frumos, Şi cimpiile eraă numai o verdeață, .
Şi cum s'a dat vestea prin sale, a început a porni norodul de
pretutindeni, ca să iasă Innaintea trenului prin gări... Am umblat
şi ei noaptea două poşte Şi m'am dus să-l aştept la gară la Li-
teni... Era atuncea Intro Duminică, şi lume de pe lume, noro
mult, se strinsese intro parte şi'n alta a drumului de fier... Sam
aşteptat mot. am așteptat, şi într'o vreme s'a arâtat at trenul ve-
nind Incet, incet, ca la inmormintare... Şi oamenii tăceaă cit ve-
deam cu ochii în lungul liniei, si toți stătea cu capul gol... Tre-
cea trenul şi apoi se lua şi ei incet in urma lul... lar in gară
la Liteni s'a oprit... Şi era Vodă așezat în sier, Intr'un vagon
deschis, impodobit cu cununi de flori şi cu perdele negre.. Şi
D
=
d
|
d
CUZA-VODA 233
cum s'a oprit vagonul, a inceput a sui norodul: bătrini, femei,
copil, barbaţi, tot se suiaŭ ca să-l vadă și să-l sărute... M'am
suit şi eet l-am văzut cit era de frumos, de voinic, şi tinâr
incă... și parcă dormea... şi parcă zimbea ca atunci în seara a.
ceia, cind a stat în faţa voinicului și a zimbiL... M'a paălit aşa o
jele pentru părintele nostru, că am inceput a plinge... Şi toţi pe
OH i-a făcut el gospodari pe pămintul ista, toți la op a făcut
dreptate şi erau acolo —toţi lăcrămaii... Şi tot se petrecea lumea,
și-l sărutaă și i se Inchinau,,. Şi după aceia iar a pornit incet
trenul acela, cu sicriul, printre ogoarele pline de holde. ogoarele
oamenilor, de dinsul dăruite.
Dam pornit şi ep impreună, cu mulţi alții, cu capetele
goale, pe drumul de Der — ca să ne ducem să-l vedem şi la mor-
mintul lui, acolo. :
lar prin sate, unii din vornici și din ciocoi indemnaa pe
făcâ! să nu-şi lese hora,—şi să joace cu lăutari, că-i zi de sär-
bătoare,., Da tinereța asculta de bâtrini, şi mergea să vadă pe
Hamnitor,..
Moş Grigore de mult işi isprăvise istorisirea.,. Stam acuma
supi laicere în patul “cel mare de sub culme ṣi nu puteam dormi;
imi Slăruia înnaintea ochilor ca o icoană. cu zimbet trist, cu o-
chat închisă, într'o lumină de vis, domnitorul norodului...
Mihail Sadoveanu.
au plot Pipe ah
Cronica biterară
Profiluri femenine : Grazia Deledda.
M'am simţit mai intotdeauna stingheritä, celind operele literateior
celor mai de samă din literatura franceză, Mi se părea adesea că lip-
seşte sinceritatea şi spontaneitatea in operele lor, Cochetăria meşteşu-
gită, atitudinea artificială care face triumlul lor în saloane, dovedeau şi
aici că preocuparea de artă e la ele pe al doilea plan, căci pe planul
înțăi e aceiaşi dorințä de a plăcea, a att curiozitatea şi a trezi intere-
sul pentru persoana lor, care le stăpineşte şi In viață; e un fel de co-
chetărie ce nu se mai mulţumeşte cu scena restrinsă a saloanelor, ci se
desfăşură prin personalitatea eroinelor lor în faţa lumii intregi. Acelaşi
lucru îl spune şi Reny de Gourmont în unu! din dialogurile sate, din
Mercure de France, „Nos mandarines“. Şi cu toată indignarea mea fi-
rească în potriva brutalităţii, a cruzimii injurioase, cu care teribelul Reny
de Gourmont se exprimă la adresa „Mandarinelor*, în fond simţeam că
tot avea pnțină dreptate.
in operile aceste, în care am căutat cu nerăbdare ceva din sulie-
tul adevărat al femeel, In care aşi îi vrut să-i găsesc durerile, răzvrătirile,
cele ce impută şi doreşte ea dela viață, ceia ce o doare sau o umple
de nădejde; in operele aceste unde am căutat, ca Intro oglindă credin-
cioasă, chipul ei adevărat, umanitatea ei, nu am intilnit adesea decit
masca de dantelă, pe care i-o pune cochetăria în veșnicul „bilciu ai va-
nităților*,—care e salonul din Paris. Nu trebue, bine înţeles, să se răs-
iringă asupra tuturor literatelor franceze aceaslă părere, şi de n'ar îi de.
cit Rachilde, încă ar trebui să nu ne credem in drept de a arunca asu-
pră tuturor umbra unei asemenea judecăţi,
In literatura femeilor din Italia insă, în operele celor mai ilustra,
ca Matilda Serao, caşi în operele mediocre, a îincepătoarelor şi a talen-
ielor modeste, nimic din această artificialitate, din această poză, nu lo-
veşte gustul şi simţul critic al cetitorului, E în opera lor, dimpotrivă, un
aşa accent de sinceritate, o aşa dorință de a crea „viu“ şi „adevărat*,
wt
li
` CRONICA LITERARA 235
© simpatie aşa de activă şi neincetată, incit uită cu desăvirşire „le besu
geste", atitudinea estetică, în care literata franceză {ine să apară intot-
deanna imaginaţiei celitorului.
Acolo găseşte cetitorul accentul nou, culoarea, nota caracteristică
a personalități femenine, şi, pentruca această originalitate să apară in
toată sinceritatea ci, trebue să o căutâm in opera Graziei Deledde, ura
din cele mai tinere scriitoare din italia,
Pentru Grazia Deledda literatura nu è o carieră, la care a pregă-
tit-o şcoala şi societatea; talentul ci se revarsă spontan şi în mod fitesc,
în scrieri, isvorăşte din sufletul ei primitiv, ca un dar al naturii, şi far-
necul scrierilor sale vin tocmai de aci. Pănă şi stingăciile formel şi gre-
şalele de compoziții, în unele bucăţi, sînt încintătoare: e ca un fel de
sinereţă literară, care disprețueşte fardul, meşteşugul, artiliciul, fiind sigură
că va invinge numai cu frägezimea şi vivacitatea ej. E născută la Nu-
oro, în Sardinia, a primit o instrucție mediocră şi a trăit întrun mediu
«le oameni simpli, departe de frămintările intelectuale afe lumii noastre
moderne ` şi această Sardinie, insulă izolată de lumea civilizată, cu oa-
meni intunecaţi şi aspri, trăind o viață proprie, cu obiceiuri şi cu o men-
talitate specială, e răsiriulă mai ales în scrierile ei, Ce putere de talent
e în aceste scrieri, se poate judeca după faptul căo literatură ca aceasta,
elativă la o regiune atit de specială şi depărtată de viaţa noastră obig-
nuită, a putut totuşi să intereseze, să pătrundă şi să albă răsunet în iu-
“wea intelectuală de pretutindeni,
Insula ne apare, în adevăr, în scrierile Graziei Deledda. cu o ti-
zionomie foarte pronunțată, expresivă şi originală în peisagii, caşi in
tipuriie care se mişcă şi irăesc în aceste peisagii, E In pelaagiile ei, cà-
Şi în aceste chipuri, bogăţia de viaţă, puterea de a simţi şi brutalitatea
de a trăi a naturii de sud, plus ceva trist si aspru, sălbatic şi pornit,
ceva dela țăranii aceia, în care pare a nu se D amestecat încă pe deplin ele-
mentele arabe, spaniole şi italiene, care a!cătuesc firea acestor insulari,
Descrierile admirabile în linii simple şi mari, cu cite o pată de lu-
mină sau de culoare violentă, care le luminează, le zugrăveşte şi le foto-
grafiază in sufletul cetitorului, nu sint numai ca o ramă, ca o podoabă a
scenelor care se deștăşoară, ca un cadru al tipurilor. Natura aceasta e
substanța vieţii oamenilor, care par a fi răsăriţi din ea, asi pădurile säl-
batice şi plantele nebunatice care năpădesc în desişul ei. Țăranii, păs-
torii şi lermierii, care trăesc în scrierile Grazici Deledda, işi petrec viaţa In
aceleaşi atitudini, cu aceleaşi gesturi şi în aceiaşi succesiune de ocupaţii,
ca strămoşii şi răstrămoşii lor; ocupațiile se îndeplinesc după acelaşi ri-
tua? de forme de ani şi ani, şi au ceva din statornicia veşnică a firii.
Patimiie lor sint pline de pornire, dar pornirea aceasta e izvorită din
plinul de sănătate şi de viaţă, din fierberea şi căldura singelui care curge
iute prin vinele oamenilor acestora, care trdesc în aşa strinsă legătură cu
firea. Puternici şi aspri, ei sint bintuiţi de patimi vijelioase, dragostea
A covirşeşte, fericirea şi voluptăţile ei li se sue la cap şi-i ametesie, ca
28 "VIAŢA ROMINEASCA
vinul vechiu şi tare, îi împinge la fapte eroice şi mărețe şi la crime
înspăimintătoare, la devotamente fără margini şi în răzbunări crude de
fiază. Fără milă şi Indurare, în durerea lor se rastogolesc pe jos şi ură
ca Bazele sălbatice rinite de moarie, iar în fericire ci găsesc dezmerdări de-o
gingăşie şi de-odulceață rară: „Păsârică de primâvară* zice un păstor sar-
dinian fetei căreia-i face curte. Dragostea le umpie viața şi populează
singurătatea orizonturilor largi, în care ciobanii îşi păşunează turma, ta are
pentru sufletul lor o însemnătate şi o putere, pe care nu le putem incă
bânul în viaţa noastră atit de frămintată, atit de supusă împrejurăriior
veşnic schimbătoare, atit de hărțuită în coace şi în colo de existența
noastră dela oraş.
Pătrunderea cu care redă ea firea acestor țărani, cunoştinţa adincă şi
amânunțită a sufletului, viaţa şi obiceiurile tor, şi mai ales lumina în care
e prezintă pe bripanzii acestei țări, pornesc din simpatia unui suflet care
a trăit viaţa lor, sub cerul lor, vorbind graiul lor, şi cate şi-a lepănut copilă-
ria cu legendele lor, È dintre el, şi-i descrie, H judecă, şi-i zugrăvește
cu inima plină de iubire şi de admiraţie pentru viața lor patriarhală, e plină
de îngăduinţă şi de muă largă, compreiiensivă pentru păcateie lor, a căror
cauze indepărtate, mizeria, climatul, fatalitatea eredității, le leagă, le ctu-
prinde şi te pune în legătură cu ele, Briganzii, care sint priviţi de popo-
ru! sardinian ca nişte erol, deşi nu ne sint reprezintați în lumina romantică,
în care sînt reprezintaţi haiducii din literatura noastră, ne sint totuşi re-
daţi in altă lumină, decit acea a unor hoţi ordinari de drumul mare, Ei sint
pare cum o exagerare a personalității barbare, sălbalice, arzătoare, a sar-
dului obişnuit, pornit la patimi şi minie, E în ei un exces de vigoare
şi un prisos de viaţă, care cere să se cheltuiasca în acțiuni mari, în
viață furtunatică de aventuri primejdioase, cu senzaţiuni tari, nuuă, neobiş-
uite, El nu sint minaţi spre brigandaj de dorința de a se îmbogăţi, ci
de excesul de viață care e în ei, un exces care nu se poate chel-
tui pe petecul acesta de pămini, din care nu culeg decit sărăcie, Ei, cum
zice Grazia Deledda, „îşi bat femeile şi copiii, pentrucă nu-şi pot bate
soarta“. Ea ascultă glasul durerii acestui popor Intunecat, şi deşi descrie
„rareori viața în frămintările şi chinurile durerii, pentrucă de obicelu o
priveşte cu azea rezemnare liniştită a oamenilor simpli, printre care a trèit,
—toluşi accentele aceste vibrează cu atit mai puternic, suflarea milei e cu
ati: mal arzătoare, cu cit aceste accente sint mai tare in scrierile ei. Răz-
boiut, violența, e în singele acestui popor, e o nevoc, o plăcere, o pa-
Umä, e poezia sufletului lor doritor de a-şi incerca puterea şi curajul; și
Grazia Deledda Intelege foarte bine aceasta. Stilul cumpătat, puternic și
plin, are ceva bărbitesc, dar se imtădie de odată, brusc, sub inspirația
unei inteligenți ar:ătoare, sub revărsarea reaşteplată a unei senzibilităţi
ascuțite, tremurătoare, şi capătă accente duinase, care sint ca nişte expan-
ziuni scăpate din spiritul femeei, stäptmit, mişinat de a se da pe faţă, de
a se desvălui publicului, Sub obiectivitatea voită şi foarte scrupules ob-
servată pretutindeni, un detaliu, o imaginà, o cbservaţie, o reflexiute, a-
CRONICA, LITERARA ey
cea spontaneltate liberă şi ușoară care circulà iute In factura poeziei, pun
o notă femenină de un farmec nespus, de o violciune şi o insuflejire
imcintătoare. em S
Un caracter particular sufletului femeel, şi pe care Graria Deledda
îl posedă ia un grad neobişnuit, este dragostea de viață, acea dragoste
deosebită, acea tenacitate a nădejdii, acea aspirație de a renaşte de sub
cenuşă, dacă a mai rămas acolo o scintee cit de mică, acea prețuire a ml-
cilor ei bucurii, care nn poate să se păsească decit în sutlelul femeei,
in sufletul mamei care o crelază şi o urmăreşte cu interes şi dragoste,
în mersul ci minunat şi triumiător, In ființa scumpă „a creaturii sate“,
In sfirşii, pentru prima cană în literatură intilnim un tip de intelec-
tuală, care pu e nici flinţa hibridă, monstruoasă, fără sex şi aproape îără
umanitate, nici „inăndarina* prețioasă, preocupată de analiza senzaţlunt-
lor ce'or mai artiliciale şi mai extraordinare, prada unui senzualism bol-
năvicios, trăind, nu după firea ei, ci după anume concepţii şi teorii a-
lecționate de literatura modernă, Carina, eroina Graziei Deledda, e o le-
mee foarte obişnuită în viaţa de toate zilele, e impulzivă, capriţioasă, guta
să facă sacrificii mari, dar descurajată în fața suferințelor mici, hotărită
si sufere sărăcia alstari de tovarășul iubii, dar usnililă pentru că-i e frig
Şi pentrucă trebue să facă acele mici sacrificii ale „prisosului“ în viaă,
adesea mai greu de suportat decit lipsa celor necesare, Dar această fe-
mee obişnuită e un talent, a scris o operă, despre a cărei valoare ara
o conştiinţă de care e mindră, în a cărci izbindă crede, pentrucă crede in
ea însăşi, Are in ea iubirea şi aspitația gloriei, semnul adevăratului talent,
şi nu vrea să renunțe ia visul de a-și vedea cartea editată de o casă
mare, decit sub apăsarea necesităţilor neinduiate ale vieţii. Lupta aceasta,
caphularea incetul cu incetul, coborizea dela visul editurii într'o casă
mare la umilința de a solicita foiietonul unui jumal popular, teribila
necesitate a vieții care stringe din ce în ce cercul în jurul tinerii perechi, —
toate aceste sint redate cu un realism, cu o ştiinţă a sufletului femeel,
care pentru prima oară se intilnesc în literatura. Foiletonu!, care la ince-
put cra privit ca o umilință, apare din ce în ce ca o mintuire, ca singu-
ra miniuire, Dar zeul Moloch, zeul vieții, cere altă jertfă şi mai mare.
Jurnalul reluză manuscrisul, şi pe cind tinăra femee rătăceşte într'o zi pe
străzi, în lumina stinsă a iernii, aşieptind pe barbatul său să iasă dela
biurou, pe cind, descurajată, se gindeşte cu tristeță la toate micile mizerii,
la toate jertfele pe care le fac amindoi pentru a se feri de vulgaritatea
sărăciei, fără să poată totuşi ajunge la nimic, simte trăsărind în adincuriie
liinţii ei noua viață pe care o zămislise, Atunci îi pare că în această pri-
mă lresărire a vieţii, „creatura“ ei deja sufere: nu prea tnincase în ziua
cela şi-l era frig... Ce insemna gloria, opera el intelectuală, laţă de da-
torille cătră „creatura* el. Ce putea fi mai presus de dreptul micuţu-
lui de a găsi un cuib cald, ferit de mizeriile vieţii, cind va sosi pe ki-
me !... Şi atunci, fâră şovăială, hotărită, aproape fără regret, merge să in-
255 VIAŢA ROMINEASCA
tiinească pe un prictin al lor, om de afaceri, căruia-i incredințează ma-
nuscrisu! spre a fi vindut să se publice pe numele altuia...
Naturalul, uşurinţa cu care darul, talentul, se altoeşte pe o ființă
omenească, indiferent de sex, fără ca peniru aceasta să-i perverlească
instinctul, îineţa cu care analizează şi nuanțează tipul pentru a arata că
o iemee de talent este şi rămîne totuşi, ori ce-ar fi, o femmee,—la: să
ne apară, celind nuvela Graziei Deledda, adevărul acesta simplu şi vădit.
Şi totuşi lucrul e nou în literatura noastră,
Sub vigoarea stilului, cunoştinţa serioasă, reală și cumpănită a
vieții, opera Graziei Deledda resiringe personalitatea ei femenină în fo-
cul pe care | pune în formularea judecăților, in wnele accente mai arzătoare
şi oare cum mai înliorate ale simpatiei, Intro senzibilitale mai vie care
pia mobilitatea ei dă o vervă şi o insuliețire deosebită povestirii, in In-
frina:ea expanziunii dintr'o discretă pudoare femenină şi, mai ales, În cu-
noştința desăvirşită a sufletului femeei în cele mai fine şi mai deiicaie
nuanțe ale umanității ei,
izabela Sadoveanu.
Cronica Artistică.
Expoziţia Mintzner. Buletinul Monumentelor Istorice.
Expoziţia Mântzner. Vizitatorii acestei expoziţiuni au fost de-
sigu? surprinşi de vederea pinzelor acestui artist, care vine cu o notă
deosebită, fie că e vorba de inspiraţie, fie că— aceasta e poate mai ca-
racteristic—se are În vedere tecnica Surprinderea ce ne-o cauzează
acest artist e datorită faptului că el nu redă nici o impresiune percep-
tibilă în momentele cind sintem mai des în contact cu natura, — miezul
zilei de pildă,—ci caută momente deosebite; zorii zilei, amurgul, pe
cafe le dă cu mijloace deosebite de tecnică, a tecnicei poantilismului,
sau citeodală a impreionismului.
Negreşit că opera d-lui Mintrner nu trebue judecată din punctul
die vedere al tecnicel; şi nu in tecnică trebue căutată originalitatea a-
cestui artist, Poate chiar, In această privință, artistul râmine cu merite
scăzute ` un pasticheur vor zice mulţi, vor zice toţi ciţi au cunoscut o-
pera unui Henry Martin, Manet sau altul. Mărturisim că și noi am lost
rău impresionați, la început, de această imitaţiune a tecnicei Ini Henry
Martin, Ne-am zis că d, Miintzner Im de toate nu e original, apoi dă
dovadă că încă nu e copt pentru astă, cind crede că natura poate fi te-
dată prin citeva tonuri risipite în neştire pe pinză, cum am văzut în
multe din peisagiile d-sale, Dar ne-am zis, la urma urmei, că puţin im-
portă mijloacele de care te serveşii, numai ca cela ce faci să redea im-
presiunea din natură. (Bine înţeles, cu rezerva că „înijloacele* intrebuin-
jäte să nu fie imprumutate, căci aşa, chiar dacă izbuteşti—şi izbutește
d. Mintzner citeodată—nu eşti „original*).
Deci, nu pe această cale voiu critica lucrările d-lui Miintzner, D-sa
dovedeşte că posedă darul coloarii In mai toate peisagiile d-sale, mai
cu seamă in (No. 18) „lzbucniri de soare”, De asemenea, chestiunea
armonici e o preocupare permanentă a autorului. Am văzut întrun pei-
Sai, „Amurg“, o problemă de armonie rezolvată cu pricepere, Pentru a
lega o gamă de colori, deschisă, de o tonalitate generală verzui deschis —
ò reunire de culori ca acelea întrunite de luciul sidefului—cu tonalitatea
2u) VIATA ROMINEASCA
teroasă, ruëinie, a solului, artistul a trecut peste această din urmă toni-
litate, atingind uşor cu o pensulă muiată în culoare violetă, Aşa incit la
distanță, ai perfect impresia amurgului. E un true foarte frecvent în
lucrările poantiliştilor şi impresioniştilor moderni, pe care am spus că-i
pasiişează d, Miintznez. Şi pentrucă iara venit vorba, să spunem că atit
e de evident că artistul acesta pastişează, că arta sa trăește din imita-
jinne, incit toate pinzele unde d-sa cvită această manieră, incă o dovadă
că nu are una a sa, proprie,—intrebuinţind un impresionism atenuat, sint
nule ca efect coloristic. Aşa „Pe prispa unei case de țară” e o pinză
cate, aşa cum e redată, pare mai muit o firmà decit un tablou executat
de un artist. O excepțiune iericită e pinza: „Tezasieri”, poate stagura lu-
crare întradevăr de valoare a artistului, care, studiată conştiincios, recă
a impresiune justă, logică, a naturii. Ce pâcatcă d. Miinizner nu se ţine
de efectele obținute în această pinză, de impresionișmul aceste logic,
care a făcut faima fubilalul nostru Verona. Îmi vine să cred, tocmai
pentrucă această piuză e unica In toată expoziția, că. şi această pinză e
in maniera vreunui maestru cunoscut, pe care să-l] fi văzut d. Mântaner.
Să sperăm că cu vremea- artistul e încă iinăr- daa îşi va alege un mod
al său de a Vedea, care să ni-i arãte ca pe un pictor personal, îa innăl-
țimea talentului său,
intre on impresionism moderat şi Intre un poantilism extravagant,
ar fi bine ca artistul să aleagă pe cel dintăiu, unde e poale şi mai lesne
să fie orginal, decit să rămie la cea dea doua manieră, care cel mult ar
putea împinge pe artist la acel poaniilism acul din pinzele unul Siméon
Toudouze, cu care d, Müntzner are chiar oarecare asemănare.
Eunate în total, lucrările d-lui Mintzner îţi fac impresia unor
lucrări necoapte, făcute ca pentru a părea senzaţionale, de modă, aşa
cum se întimplă cu mai toate lucrările incepătorilor. Nu trebue să termi-
nëm însă, fără a releva faptul că, în această privință, artistul a tn-
jeles că tocmai această pictură ne mai lipsea, pentruca şi arta romi-
nească să fie în curent cu noile îndrumări de artă din Franţa, Masi îi
sincer. dacă nu aşi saluta în d. Müntzner pe reprezentantul peanli-
lismului la noi,
Buletinul coimisiunii monumentelor istorice. Cu numărul 4 a
Buletinuiui se incheie un an de activitate publicistică a comisiunii mo-
numentelor, care, drept text al buletinului, ne-a dat în acest an scurte
descripțiuni asupra monutmentelor restaurate, rapoarte şi cronici. Au fost
şi articole, unele desroliate, altele nu, datorite penelor d-ler: Lepădatu,
regretatul Odobescu, lorga, Baltazar, Gabrielescu, Ghika-Dudeşti, ete,
Din cele ce se văd şi se cetesc in cele patru numere ale Buletinuiui
reesă indeajuns insemnătatea acestei pubticaţiuni pentru țara noastră, pu-
biicațiune, căreia, tocmai pebiru aceasta, i se cuvine tot sprijinul nostru,
De acela este bine să şi trecem cu vederea unele lipsuri, caje privesc mu-
mal textul, pentru a tăsa drum liber entuziasmului ce a cuprins pe toţi,
CRONICA ARTISTICA 2H
ISTIC:
os-
„dacă dela apariția primului număr a! acestei publicajuni, Chesiiunca
este să vedem, dat fiind avintul tot mai mare el acestei publicaţiuni, ce
îmbutătățiri sar purea aduce în viitor, tele di pe care practica hi-
cini le va mai arăla“, după cum se spui: ig chiar raportul comistunii,
pentruca Buletinul să corespundă pe dcântregul menirii sale, trebuind
să treacă peste marginile unui simplu monitor, care să nu facă altceva
decit să raporteze asupra unor anumite lucrări.
In primul rind constatăm că Comisiunea s'a gindit la înființarea
unui Birou a parte, alipit pe tingă Casa Bisericii, şi format din oameni
competenţi, care si se ocupe de lucrările Comisiunii, Cu modul acestă
şi Buletinul va avea oameni speciali ca să supravegheze apariția hi, a-
partiție ce de astă dată se va manifesta prinir'o mai imbelșugată materie
ştiinţifică. Pentru aceasta e nevoie ca Buletinul să-şi ciştize colaborarea
persoanelor competente, care in mod absolut dezinteresat să participe la
această desmosimintare a artei. vechi, a artei întilnite pe pămintul țării
noastre. Aci se ivește însă o mare dificultate. Care, şi cite, sint persoa-
nele competente care ar putea colabora ta Buletin, care ar consimti să
serie penlru Buletin studh serioase ? Din nefericire avem prea puține
persoane, care se ocupă tu studiul arhitecturii cu caracter ştiințiiic. Vor-
best, bine inţeles, despre oamenii de ştiinţă, cum sint In strălhătate,—
acei savanţi, a căror viață e un lung şir de studii şi cercetări întrun a-
numit domeniu, de pildă: Perate, Gabriel Mittet, Camille Ewart, ez
trei specialişti în arheotogia creştină, în arta bizantină, şi cel din urnă
in arhitectura pteromană. Ra
Pe ngä domnii lorga şi Tocilescu ne vor trebui cel puțin gol-
trel arhitecţi eut, stăpini pe arhitectura bizantină, romană şi gotică, —
stiluri, a căror influente sint vădile în arta de pe pămintul țării noastre, —
care să scrie studii întinse, documentate, cu privire Io monumentele noastr.
Căci asupra acestui lucru să fim bine inţeleşi : Buletinul nu are text, tru
are materie ştiinţifică. Cu micile „note arhitectonice", care însoțesc des-
crierea oricărul monument din Buletin—adeseori, după cum am dovedit,
iipsite şi acestea de cunoştinţi tecnice—nu se va face mare jun,
(in No. 4 chiar se vorbeşte, la descrierea bisericii Sf. Ştelan, de
trei briuri: unu! mai nare gl aite două mai mici, şi, iarăşi, că între aceste
trei biruri, unul mare şi doa mici, s'ar afla dosă frize înguste, - (frize ?)-—
De iapt aci e un singur brin, far celelalte presupuse biturt nu sint de-
cit Lotte arcaturilor, care privesc briul cel mare, unicul, Dacă acum ci-
neta ar voi să reconstitue decorația acestui monument după această des-
<riete, apoi sigur că ar face o decorație cu trei briuri, plus arcaturile cu
laturile Tor din vecinătatea biului). Ne trebiesc studii complecte asupra
monumentelor noastre, studii care să spună ceva mai mult decit mp sim-
pin plan care, ca şi „notele arhitectonice” ce le însoţeşte, nu ne dă de-
cit descrierea elementară, rigidă, a monumentului.
Am dinnainte ultimul număr al Buletinului, cu planul bisericii Si,
Ştefan dela Hurez şi biserica Albă dela Baia, MA uit şi mmă gindesc ma!
242 VIAȚA ROMINEASCA
departe la ceia Cem! deşteaptă în minte vederea turlei cu arcaturi şi
arcuri dințate dela Schitul Si. Ştefan. Văd departe, în trecut, în istoria ar-
hitecturii romane, primare, a artei romane din prima ci fază, cind incă
era stăpinită de bizantinism, turla aceasta, cu aceleaşi arcaturi şi ferestre
inguste, al cărei ecou a străbătut veacuri, pănă a apus şi la noi, în fai-
moasa noastra catedrală dela Arges, sau în, pină mai leri neştiută, mä-
păstirea Sadara. Apoi turla bisericii dela Baia cum seamănă cu turlele
bisericilor Georgiene,—cea din Etchimiadzin.,. Mă gindesc cite s'ar fi pu-
tut spune, cite s'ar îi putut clarifica, vorbind despre aceste două biserici,
Evident, una din ştiințile cele mal puţin cultivate la noi, acela ia care s'a
scris mai puţin, este istoria arhitecturii. Şi nu e pentru prima oară cind cons-
tat că tinerii noştri arhitecţi coniundă partea practică a profesiunii d-lar
cu partea ştiinţifică. Dar insfirşit: tot ce s'a făcut pănă azi reprezintă
un Început, prima fază a Buletinului, De acum innainte insă, prin noua
organizare a Buletinului, să sperăm că vom avea studii complecte, în care
rind pe rind partea tecnică va alterna cu partea ştiinţifică,
Dar nu am înlăturat încă „dificultatea“ de care pomeniam mal sus.
Este la noi, în arta noastră, uh loc unde progresul cultural artistic se'm-
pledecă de tocmai ceia ce e socotit că inlesneşte drumul acestui progres,
Ne preocupăm de incurajarea artei, de propăşirea ei, şi nu băgăm de
"seamă că lucrăm contra, Cauza acestui non-sens stă tocmai in aceia că,
dela iuceput, incredințind destinele artei noastre, ne călăuzim adesea ma
mult de consideraţiuni de complezenţă, decit de convingeri. De pildă,
cutare profesor de zoologie sau silvicultură (e indiferenlă profesiunea,
de vreme ce numai artist nu e) e desemnat să se preocupe, întrun fet
sau altul, de formarea unor viitori artişti. Mă 'nireb, e serios acesta 2 Se
lucrează pentru progresul artistic, lucrindu-se astie! ? Nu aşi îi spus poate
acestea, dacă nu ar îi fost vorba de cea mai însemnată chestiune pentru
istoria artei romineşti.
Int un cuvint, înțeleg că colaborarea Ja Buletin să se facă după a-
numite norme şi de cătră anumite persoane. Şi pentru a înlătura orice
neajuns, ar H nimerit ca cei ce vor scrie istoria trecutului nostru arhi-
tectonic, după monumentele noastre istorice, să fi dovedit de mai innainte,
cu scrieri, că au însuşiri peniru aceasta. Să lăsăm deoparte complezen-
jele. Ştiinţa e una: aceia pe care o confirmă toţi oamenii de ştiinţă. Pu-
blicu! cel mare sau cel mic să nu stea in calea ştiinţii cu simpatiile sau
antipatiile sale, Astfel, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice nu
va ajunge nici odată să fie aceia ce trebue să fie: analele artistico-
arheologice ale trecutului nostru şi oglinda vie a culturii arțistice
rominești din secolul prezent,
In legătură cu lucrările comisiunii, constatăm cu o deosebită sa-
tistacţie că din raportul genera! de luczări, cit şi din sumarul şedinţelor,
CRONICA ARTISTICA 243
lipsește aceia ce noi, într'o cronică trecută, am atribuit-o unui svon, şi
anume însărcinarea ce s'ar fi dat d-lui O, Smighelschi, protesor de desemn
in Sibiu, pentru a restaura bisericile lui Ștefan Vodă. Lipsa acestei ştiri
din rapoartele comisiunii confirmă judecata noastră, că comisiunea nici
nu s'a gindit să incredințeze restaurarea frescurilor dela Baia unei per-
scane ntexperimentate ai fără ştiinţă de meșteșugul frescului, ca şi a
artei bizantine.
Prin compensație, ni se spune însă că restaurarea inòr picturi
vechi dela Govora a fost încredinţată unui tinăr absolvent al şcoalei de
Arte Frumoase, d, Norocea (?) care s'ar fi achitat „cu pricepere“ de a-
ceastă însărcinare. (Cine ne-o spune?) La şcoala de Arte Frumoase nu
se studiază însă pictura bisericească. Cum atunci, dar, ar putea un „tinăr
absolvent“ al acestei şcoale să rezolve o chestiune atit de grea, ca aceia a
unei restaurări picturale 3 Dar.. sint încă multe de spus, multe de îndreptat.
Spiridon Antonescu.
"CRONICA VESELA
H
D ginvi, Drmsrerg,— eto
© Meinntasio.
Bine-al venit! Mă jet că te primesc
Ca Empedocie, numai in papuci...
Nu mă jenez de loc... El, ce-mi aduci?
Ce-mi dai, cu rime noi să te cinstesc?
Dar stai putin... De ce vrei să te duci? `
Mai stai, macar un find să Isprăvesc.....
Pe cind voiu scrie eu un vers burlesc
O lacrimă pe-obraz tu să-mi usuci,
Colaborează, dacă vrei, cu mine...
- Agită-mă, că sint întrun impas...
Be a e > Dar pentruce, mă rog, cam strimbi din nas?
Cronica Veselă.
Ce oare? Nu cumva ţi-a îi ruşine
ŞI crezi că te-a cintat cu mult mai bine
CALEIDOSCOP Buonaventura Pietro Metastas 2...
DI
Eram prieteni buni odată noi...
Tu-mi dădeai fort, şi cu "ţi dădeam sonete
Şi mina ta mi-o petreceai prin plete, —
O, de mi-ai da azi pletele 'napoi!
Poetul şi Primăvara.
Dramă in cinei annete
Lui I. Botez, `
I
Deschide-mi geamurile, primăvară !
la-mi foile pe care îmi notez
A mele versuri, smulse de Botez
Ca să uimească lumea literară !
Dă-mi inima de-atunci... ;
— O, mu, pocte!
Deşi sintem amici buni amindoi,
Mai bine e să porţi în piept un sloi,
De vrei să moni octogenar ca Gwthe....
Da, al dreptate tu: nu mai lucrez!
E mult mai bine săte plimbi pe-afară,..
Dar vai! nu pot, că trebue s'apară
Dă-mi pleiele măcar...
Revista... la-ţi un scaun dar, şi sent.
— 0, rătăcire |
Dar nu 'stţelegi, cum eşti de furios,
imprăştie-un parlum de viorele Că de te-ași face cum ai fost, pletos,
În jurul meu şi spune-mi ce mai face
Tot neamul tău pribeag de rindunele ? În goana ta, pe Pâgaz, spre mărire,
Te-ai spinzura de creanga vre unui pom
Mal cintă cucul tău, ori şi el tace Ca luug-hirsutul biblic Absalom 2
ŞI nu-şi găseşte nota lui de faut,
Cum nu-mi găsesc cu rima care-o caut?
£
VIAŢA ROMINEASCA
IV
De este-aşa să ştii că ampute,
Din ale mele „Opere complete”
Ori şi ce ode, orice canțonete
În care te-am slăvit....
— Infam burghez!
Socoji că ţin eu să mă celebrezi
D
“Cind m'a cîntat în splendide sonete
Pe mine-un Dante-Gabriel-Rosette —
„Pot maclatura ta ao ignorez !
„Atit aşi vrea să ştiu, poet-bancnotă,
Nenorocite boccengiu de rime,
Ce-ai să mal cinţi, de nu mă cinți pe mine?
— Ce-am să mai cint ? mă 'ntrebi ?! Ori şi ce-mi vine!
-Şi voiu găsi accente mai sublime
-Cintindu-mi soba mea de teracotă !
N
-leşi dar, sulemenită peţiloare !
Cunosc a tale grajii ancestrale
Şi toate şiretlicurile tale
Şi foaia ta de zestre-amăgitoare !
la-ţi fardurile, că nu fac parale!
la-ţi şi esenţele tulburătoare !
Căci tinereța mea nemuritoare
“E facomă de lumi mai ideale!
Să-|i baţi tu joc de-un biet poet sărac ?!
Nu vreau să te mai văd, vreau să visez:
Mi-oi pune cărţile sub cap, drept
Şi 'n ciuda ta, să vezi tu ce-am
Cu tiori retorice am să-mi creez
„O primăvară nouă şi eternă! a
e m ën D
pernă,
să fac:
A. Mirea.
Cronica internă.
——
Lecţii practice: organizaţia bisericii în Ardeal.
Sint puţine chestiuni, în cari parerile sint atit de unanime, ca în
aprecierile pesimiste asupra stării clerului nostru,
Tot aşa de unanim este şi entuziasmul față de clerul romin din
Bucovina şi, mai ales, din Ardeal.
Am putea umplea volume cu descrieri indignate, filipici furibunde,
sau satire muşcătoare, din partea oamenilor noştri politici, a publiciștilor,
a lteraţilor, sau chiar a clericilor past, ale căror victime sint „popli*
noştri, în comparațiune cu tablouri idilice şi ditirambe la adresa preoți-
lor din Bucovina şi Ardeal.
Dar unanimitatea, şi chiar orice judecată limpede şi preciză, 1n-
cetează odată ce, de la simpla constatare a faptelor, trecem la căutarea
remediilor, sau chiar Ia cercetarea cauzelor acestei deosebiri atit de jigni-
taare pentru Rominia Aber?
Cei mai mulţi se mulțumes: să releveze cultura superioară a pre-
oțimii din aceste provincii subjugate, si, în consecință, mai multe legi
consecutive au căutat să ridice „censul cultura!“ al preoţilor noştri,
Dar nu e, cel puţin, curios că acest cler al bisericii dominante,
dintr'un Regat independent, cu un budget de 400 milioane, cu atitea se-
minarii, cu o facultate de teologie etc., nu poate fi la innălţimea culturală
a clerului dia biserica hulită şi duş.nănită de puterile statului în Unga-
ria, şi întreținută numai de contribuţiunile benevole ale credincioşilor ?,.,
Şi nici la innălţimea lui morală...
O analiză însă cit de superticială a organizațlunii bisericeşti din
Ardeal ne poate destega, cu uşurinţă, această taină.
Ki
“+
Şi taina e foarte simplă.
Marele mitropolit Şaguna, prin „Statutul organic al Bisericii äri-
co-orientale romine din Ungaria şi Transilvania“, a reușit să dea so-
243 VIAȚA ROMINEASCA
A a
— eaa
cietăţii romineşti întregi, în mijlocul statului oligarhic ungar, o organi-
zatie atit de largă și adinc democratică, incit nu i-am putea găsi o a-
nalogie, decit doar in organizaţia unei „parohii“ engleze, sau a unul
„township” american,
Mulțumită acestei orpaniraţiuni, un membru ai clerului de dincolo,
de la preot de sat pănă la Mitropolit, nu poate degenera, fără sanctiune,
intrun fel de funcționar ecleziastic, care nu apare in fața credincioşi-
lor decitca un costisitor, dar disprețuit manipulant al formelor rituale, ci
işi păstrează caracterul de adevărat „pastor*, de: conducător al poporu-
lui, cu toată autoritatea unui ales al său, + o
Dar să urmărim această organizație de la bază.
E
kd
Statutul defineşte parohia ca o „comună bisericească" (art, 14, me-
nitä să indestuleze toate nevoile religioase, morale şi culturale ale
poporenilor.
Ca organ principai al parohiei apare adunarea plenară a teturor
poporeiilor vrisuici, numiti „Sinod parohial” (art, 6). :
Sinodul parohial e un organ deliberativ şi în acelaşi timp un co-
legiu electoral,
În calitate de colegiu electoral. —prin sufragiu! universal al po-
porenilor, — sinodul alege pe preoţii, diaconii, profesorii şi invăţătorii,
(bine înţeles, dintre persoanele ce intrunesc anumite condițiuni de ad-
misibilitate), de cari are nevoe comuna bisericească, precum şi organele
execulive ale parohiei: comitetul parohial şi epitropia parohiz!ă,
Ca organ detiberaliv, sinodul parohial, adică adunarea plenară a
popotenilor ;
1) Cercetează şi aprobă proectele comitetului parobial, despre clă-
direa, repararea sau Inzestrarea bisericii, a şcoalei, a casei parohiale sau
i „altar realităţi bisericeşti, şcolare şi fundaţionale“.
2) Carcetează şi aprobă proecleie „pentru iniiinţarea fondurilor
spre scopuri bisericeşti şcolare şi /filantropice*,
3) Aprobă budgetul.
4) Priveghiază ca organele executive „să-şi inplirească chemarea
cupă prescrisele statutului organic”,
5) Formulează deziderate şi propuneri, care se aduc de cătră pro-
topop anaintea consistoruiui respectiv, Eic., ete, (art. 7).
Organele administrative ale parohiei, comitetul parohial cu 10—30
membri, şi epitropia parohială cu 3—4 epitrapi (după numărul popula-
unli} se aleg pe trei ani şi se pot realege,
E interesantă dispoziţia articolului 28, relativă la asociațiunea de
parohii ;-
„Acolo, unde mei multe comune bisericeşti impreună susțin una
deg? < M Aë CR DA AT D
z CRONICA INTERNA DI
„Sa mai multe şcoli, se alege din comitetele acestor parohii un comi-
„tet şcolar, şi prin aceasta o epitropie şcolară“, etc.
Adică se crează un organ deliberativ şi executiv distinct al aso-
ciațiunii de comune *).
Precum parohia nu e decit „ocomună bisericească”, tot aşa pro-
topresbiteratul e o circumscripție administrativă bisericească, corespun-
zăloare judeţului.
„Sinodul protopresbiteral* poate fi numit „consiliul judeţean“ al
acestei circumscripţii, sau, cum se exprimă statutul, „reprezentanța
preoțimii şi a comunelor parohiale din protopresbiterat* (art, 38).
Acest sinod se compune pentru o treime {8 sau 12, după popula-
ție) din preoţi, aleşi de călră toată preoțimea circumseripţiunii, iar pentru
două treimi (16 sau 24) din laici, aleşi prin sufragiul universal de cătră
tot poporul din protopresbiterat, (Intrucit preoții sint ei însişi aleşi, vădit
că şi membrii clerici al sinodului îşi au în realitate obirşia tot în su-
fragiul universal, dar exprimat indirect prin două grade de alegere).
Atribujiunile sinodului protopresbiteral sint:
„Toate interesele economico-bisericeşti, şcolare şi fundaționale,
privitoare la protopresbiterat*, „îngrijirea pentru susținerea vieţii şi au-
tonomiei bisericei* (art. 50), alegerea protopresbiterului (protopopului)
şi a altor organe bisericeşti şi administrative din circumscripție,
cum sint:
1) „Scaunul protopresbiteral*,—un tribunal eclesiastic de prima
instanţă, cu atribuţiuni mai largi ca „consistoriile* noastre din Regat.
2) Comitetul *protopresbiteral, şi
3) Epitropla protopresbiterală,
Aceste două din urmă sint adevăratele organe executive ale
sinodului.
În statut găsim şi o dispozițiune, pe care abia acum, după 40 ani,
incearcă să o întroducă şi la noi, cu multă timiditate, noul procct pèn-
tru organizarea județeană, anume —asociațiunea de județe ;
Cind mai multe protopresbiterate se asociază pentru susținerea
unui institut şcolar mai înnalt, se alege un comitet central şi o epitro-
pie centrală, analog $riui 28 (art. 15), citat mai sus, pentru asociația
de comune,
Toate parohiile şi protopresbiteratele se impart intre trei eparhii,
care la rindul lor sînt cirmuite ftecare de sinodul ei eparhial şi de con-
sistoriul eparhial.
paars eparhial este reprezentanța eparhiei şi se compune din „depu-
Lat) clerului şi al poporului eparhial, şi, afară de episcopul, respective ar-
——
? i organizatia embrionară a asociaţiunii de comune în
legea Dara ina căt an ape ra ră ia Ardeal, em 4 ani sich
legiuitorul a fost eu mull mai radical in această privinţă. decit
iu 1908
Sau VIAȚA ROMINEASCA
„hiepiscopul diecesan, constă din 60 membri, din care 20 sint preoţi, 40
„mireni” (art. 87),
Bine înţeles, deputaţii laici se aleg prin sulragiul universal, tar
cei clerici de cătră toată preolimea diecesel,
Cum vedeţi, sinodul eparhial este un fel de dietă provincială, —
organ deliberativ superior al eparhiei, pentru toate interesete bisericeşti,
şcolare şi culturale în genere (el se îngrijește între altele de „innainta-
rea culturii”, premiază opere ştiinţifice, etc.).
Sinodul alege pe episcopul diecesei şi consistoriul eparhial, care
„este organul administrativ şi judecătoresc permanent in trebile biseri-
cești, şcolare şi fundaţionale, în diecesa întreagă” (art. 110).
Consistoriul se subdivide în trel „senate“ `
a) Senatul strict bisericesc, compus numai din clerici (este in-
Sonia de apei faţă de „scaunul p:otopresbiteral“,
b) Senatul şcolar, şi
c) Senatul epitropesc,
Aceste două din urmă sint alcătuite Dei două treimi din laici
şi numai peniru o treime din clerici.
În anumite chestiuni, consistoriul ține zedin plenare.
Această orpanizaţie culminează in „metropolie, care formează pro-
vincia metropolitană, cu metropolitul in frunte“. (art. 142),
Organele metropoliei sint Sinodul metropolitan sau congresul
național-biseriresc şi Consistoriul metropolitan,
„Congresul najional-bisericesc este reprezentanța întregi! provin-
cii metropolitane a Rominilor de religiune greco-orientală, din Ungaria
şi Transilvania“ —(art 143),—adică acesta este un Parlament al Romi-
nilor ortodocşi din statul ungar, în toată pulerea cuvintului,
Congresul național-bisericesc se compune din 90 membri, (30
Sua aS mireni), aleşi după aceleaşi norme, cu sulragiul universal
a bază,
Acest congres alege pe metropolit (pentru aceasta se compleciează
incă cu 30 membri din Ardeal) şi Coasistortul metropolitan, care în di.
feritele sale subdiviziuni apare cind ca tribunal suprem bisericesc, Curte
de Conturi, cind ca un adevărat consiliu de miniştri,
sfirşit, pe lingă metropolie mai funcţionează şi un „Sinod g-
piscapese”, alcătuit numai din episcopi, sub preşedinţia metropolitului,
insă, ar D greşit sä căutăm aici analogie cu Sfintul Sinod din
Regat, fiindcă Sinodul episcopesc din Ungaria nu are nici un fel de
atribuțiuni judiciare sau administrative (acestea cad în sarcina excluzivă a
conșistoriului sau a Congresului) --ci competența lui se mărginește la
chestiuni de ordine, cum se eprimă statutul, pur spirituală, dogmatică
şi simbolică—(art, 171); sau, în unele privinţi, acest Sinod e un organ
pur consultativ, care, cum spune categoric Statutul, are „a refera Con-
„gresului național-bisericesc ca cele de lipsă în linia aceasta să se facă
CRONICA INTERNA si
„cu aprobarea canonică a ierarhiei şi a poporului credincios“...
(ast. 174. al, 5),
+
+»
Ca un fir roş, prin toată organizațiunea înscrisă trece tendința de
a crea o trainică legătură suiletească intre poporul credincios şi ierarhie
bisericească. Această ierarhie nu este numai electivă, în toate treptele
€i,—şi printr'un sistem electoral, care are la bază votul obştesc al întregu-
lui popor,—dar toate interesele bisericeşti sint încredințate sau di-
rect adunării plenare a poporenilor în parohie, sau unei reprezentanțe
populare, în organizaţiile superioare. Elementul cleric nu se izolează
decit în chestiuni pur spirituale şi chesiluni de disciplină ecleziastică,
in scaunele protopresbiterale, in „Sznatele* strict bisericeşti, sau în si-
nodul episcopesc (dar şi membri acestor organe Îşi datorese mandatul
unei alegeri, care îşi are obirşia tot în sufragiul universal). Bine înțeles,
tä un preot ales, nu mai poate fi îndepărtat decit pentru abateri grave,
constatate judecătoreşte.
Autoritatea clerului, însuşirile lui innaite, rolul iut de conducător al
poporului şi misiunea lui culturală izvoräsc, în prima linie, din această
Organizaţie bisericească, care s'a experimentat de aproape jumătate de
veac la un popor de foști iobagi...
De aci rezultă, foarte lămurit, pentru orice om neprevenii, în ce
„lirecție trebue să căutăm şi noi asanarea clerului nostru,
E vădit, că intrun stat independent, care nu e silit să supleieze
lipsa de organizație pur politică şi administrativă prin cadrele unei
organizațiuni bisericeşti, nu se poate, şi nici nu e nevoe să île imitat
întocmai Statutul Ardelean.
Dar un lucru e sigur: chà vreme nu va fi nici o legătură inire
preot şi poporul său, cită vreme preoții vor fi un fel de slujbaşi la dis-
creţia ierarhiei şi a administraţiei,—nici nu se vor pătrunde de carac-
teru! Innalt, moral și cultural, a! misiunii lor, nici poporul nu va vedea
in ei mai mult decit un fel de automaţi, cari pentru o anumită plată
pun în mişcare ceremoniile rituale indispensabile,
Dar organizaţia bisericească din Ardeal nu numai că a asigurat Ro-
minimii de dincolo un cler mai superior, dar a adus şi un imens şi di-
rect serviciu poporului, şi de o altă natură.
Se poate spuna că experiența Ardealului se prezintă ca o pildă
luminoasă a înrăuririi binefăcătoare a Instituțiunilor democratice.
Pentru toţi cari cunosc masa țărănească a Rominimii din Ardeal
şi stratul popular inferior din satele unguresti, nu poale fi Indoială, că
4ărânimea noastră este şi mai rezistentă şi mai conştientă politiceşte,
decit acea ungurească. e m
Să vä gindiți chiar la cazul recent al alegeritor din Oraviţa : Cu
toate străşnicille administraţiei, cu toată deserţiunea preoţimii şi a invi-
i2 VIAȚA ROMINEASCA
țătorimii, (rezultatul patent al legislațiunii recente, care tinde să dezagre-
geze blocul creat sub regimul Statutului), cu tot votu! de față,—din 2800
de votanţi, peste o mie şi-au dat sulragiile candidatului naţional,
Să comparații cu practica noastră electorală...
Peniru ce țărănimea aceasta stă, din acest punct de vedere, mai
presus decit acelaşi strat al naţiunii maghiare, atit de covirşitor şi bru-
tal dominantă în stat ?
Fiindcă țărănimea ungurească, evident, nu are de unde căpâta a-
cea educaţie cetățenească şi cultural-naţională, pe care ţărănimii romi-
neşti Lo asigură viaţa în cadrele organizațiunii sale democratice, în
biserică.
Orgauizaţiunea administrativă în Ungaria tinde numai la un sin-
gur lucru: să asigure dominațiunea excluzivă a oligarhiei lati-
fundiare *) ;
In consiliile județene şi comunale, pe jumătate, sint membri de
drept reprezentanţii marii proprietăţi (iar cealaltă jumătate, prin combi-
națiunea legii electorale şi a influenții administrative, se alege tot dintre
ei sau oamenii lor).
Cind ne dăm samă, pe de altă parte, că în părțile locuite de
Unguri predomină un groaznic sistem latifundiar, în repartiția propietă-
ţii funciare, pe cind Ardealul e o țară de mică proprietate, —vom îi pe
deplin edificaţi.
Această stare de lucruri, ori cit de grele ar D momentele prin
cari trecem,—ne poate inspira toată increderea în viitorul elementului
rominesc din Ardeal, cel puţin cită vreme nu va fi dărimat edificiul
clădit de Şaguna...
Am putea trage de aici şi oarecari învățăminte şi pentru noi...
Dar asupra acestul aspect al chestiunii vom mai fi siliți să reve-
nim altă dată,
CH
*) P. "Agoston et P. Kerekes: „L'administration hongroise" in „La
Hongrie contemporaine et le Suffrage unirersel*, pe 117 şi urm.
Cronica Externă.
Relaţiunile Anglo-germane.
„ Politica internațională a fost turburală în ultimele luni prin incor-
darea, care exista în raporturile dintre Anglia şi Germania. La un moc-
merit dat chiar, nu se vorbea decit de un războiu anglo-german, şi de
fapt, dacă cineva s'ar fi luat după tonul presei germane, sau al presei
engleze, ar H fost pe deplin îndreptățit să creadă în probabilitatea unui
asemenea războlu.
Din fericire, îndărătul acestei prese spomotoase şi provocătoare, 0-
pinia publică sănătoasă şi ambele guverne veghiau ca nu cumva pacea
să fie sdruncinată, Şt de ce pacea aceasta ar D fost ca distrusă?
Recunoaştem că, dacă e vorba să judecâm după cauzele superiici-
ale, erau o sumedenie de moilve de conflict, şi din partea Englejilor și
din partea Germanilor, darenu exista nici o cauză adincă şi într'adevăr
serioasă. Ştim că unii raționau astfel: comerțul german creşte mereu
în dauna celul englezesc, prin urmare răsboiu! între aceste două state
este fatal; aşa stind lucrurile, Englejii au tot interesul ca să precipite decla-
mia acestui răsboiu şi să nu aştepte vremea cind flota germană va a-
junge să se poată măsura cu flota britanică.
e Dacă această premisă ar îi fost dreaptă, evident că răsboiul ar fi
fost inevitabil, dar ea nu este exactă. Comerţul german face, netăgă-
duit, azi, comerțului englezesc, o concurenţă foarte dăunătoare, dar en
este aşa de dăunătoare, nu atit fiindcă comerțul german se desvoltă in
nişte proporţii ingrijitoare pentru supremaţia comercială a Marii Britanii,
cit fiindcă Anglia se află, în această concurenţă, Intro stare de vădită in-
terioritate, Cit timp granițele Angliei vor fi prin liberul schimb, des-
chise mărlurilor germane şi cit timp piața germană va fi închisă mår-
furilor englezeşti printr'un tari! foarte protecţionist, va fi firesc ca co-
merjul englez să fie înir'o scădere simţitoare şi ca Anglia să fie bin-
(at, aproape în permanenţă, de crize industriale, care să sporească ei
incetare tristele convoluri ale muncitorilor fără lucru. Oamenii lumi-
+
Su VIAȚA ROMINEASCA
pa din Angilia nu pot, deci, să arunce asupra Germaniei vina crizei
comerciale, de care sufere, şi care işi are mult mai mult Isvoarele în con-
dițiunile speciale ale insulelor britanice, decit în ambiţiunile nesăbuile sau
in uneltirile dușmănoase ale vre-unei puteri străine,
ŞI, dacă aceasta este adevărat, pe ce ar mai pulea să se razimeo
vrăjmăşie reală a Angliei împotriva Germaniei? Pe ambijiunile colo»
niate ale lui Wilhelm I? Nimeni, nici chiar inamicii cel mai invern-
Dat: ai politicei Imperalului Wilheim, nu-l poate învinul că se gindeşte
să răpească Angliei coloniile ei. Intăi, pentru că Wilhelm I ştie foarte
bine că dacă asemenea fantazii i-ar veni, ele s-ar izbi de flotele engli-
zeşti, care şerpuesc mările în toate direcțiunile şi care, întocmai ca fa-
gocitele din corpul omenesc, aleargă de Indată ce pare amenințată cea ma!
neînsemnată insulă, deasupra căreia pluteşte drapelul britanic. Al doilea,
Wilhelm Îl ştie că ceia ce face tăria coionlilor engleze este că ele sint
locuite de populaţiuni engleze, atit de conştiente de naționalitatea lor şi
atit de mindre de autonomia lor, incit unele din ele abia mai primese
cpitropia patriei mume. Cum să crează atunci Germanii că aceste slate,
guasi distincte, vor primi o dominaţiune străină, ori care ar fi ea? Cu
fiecare cucerire de colonii, s'ar deschide şi cite un problem inextricabil
de asimilare, infine, nu trebue uitat că Germania are încă alit de mult
de lucru în coloniile ei, incit m'are nici măcar vremea să rivnesscă
coloniile altora. Coloniile germane lasă foarte mult de dorit Ele au
fost administrate întrun spirit biurocratic şi militar, iar nu intrun spirit
comercial şi colonizator, aşa că ele n'au asigurat Germaniei toloasele pe
care ea le aştepta, Tocmai ca să aşeze acest regim colonial pe o temelie
mai practică, tocmai de aceia Wilhelm II şi Principele de Bilov au luat pe
d. von Dernburg din capul unel mari întreprinderi financiare şi i-au in-
credințat conducerea departamentului colonial, şitot pentru aceleaşi mo-
tive, d, von Dernburg a întreprins lungile sale călătorii prin coloniile
germane din Africa şi a întocmit, la intoarcerea lui, un întreg program
de punere in valoare a bogățiilor acestor colonii. Iniţiativa şi banil ger-
mani au deci aci un cimp de activitate, care va absorbi desigur pen-
tru mulţi ani încă, toate ambiţiunile colonizătoare ate Imperiului German,
Prin urmare e limpede că nici chestiunile coloniale nu pot fi o cauză
seriossă de antagonism Intre Germania şi Anglia.
Dar atunci cauza dezbinării să fie oare creșterea atit de re-
pede a populaţiunii din Germania, care atrage după sine o desvol-
tare proporțională a comerțului şi a industriei? Nu negăm că ne-
voia de a hrăni o populațiune, care creşte in aşa mari proportii, im-
pinge comerțul german la o desvoltare jignitoare pentru celelalte pu-
teri, dar în acest caz de ce Anglia ar păgubi singură de pe urma
progreselor comerțului german? Nu este mult mai logic să presupu-
nem că daunele pricinuite de această desvoitare se vor teparliza asupra
tuturor țărilor, că toate vor fi, Intro măsură mai largă sau mai cestrinsă,
atinse în interesele lor prin expansiunea comercială a Imperiului German ?
Şi, dacă toate urmează să fie atinse, nu ni se pare de loc dovedit că
CO, se am A
CRONICA EXTERNĂ 253
tocmai Anglia va avea de suferit paguba cea mal mare, Ni se pare
mult mai firesc ca comerțul german să fie împins înspre țările lipsite cu
totu! de a organizare industrială şi comercială, sau cu Industrii abin în-
cepătoare, decit in spre o fară ca Angiia, inzesirat cu o organizare e-
conomică puternică şi in stare să se apere cu energie impotriva oricărei
concurenie. Incă odată, dacă azi mărfurile germane iau atit de bucu-
tos drumul Angliei, e fiindcă acolo nu sint supuse nici „unei taxe va-
male, pe cind pretutindeni alurea au de luptat cu tariiele prulecționiste.
In ziua, insă, in care Anglia va fi în aceleaşi condițiuni ca toate cele-
laite ţări, măriurile germane se vor indruma mult mai mult spre o piaţă
lesne de cucerii, ca cea orientală sau ca cea rusească, dectt spre o piaţă
închisă şi greu de cîştigat, ca piața englezească. Dealtminteri, n'ar trebui
să ne inchipuim că Englejii nutresc încă ambiția de a fi stăpini necon-
testăţi ai comerţului internaţional. Ei vreau, bine înţeles, să menţie co-
merțul lor ja nivelul la care a ajuns, dar s'au obişnuit deja cu idelacă
nu mai pot fi arbitrii lumii economice. Aşa încit, faptul că o ţară s'ar fi
desvoltat economiceşte în dauna supremaţiei lor, aceasta nu va putes sluji
vreodatä drept cauză adincă de antagonism între Anglia și Germania,
Dovada cea mai bună e că de ani de zile Statele-Unile lac Angliei o pu-
teralcă concurență comercială, şi totuşi aceasta n'a Împedecat ca relaţiu»
pile anglo-americane să ile Intotdeauna cit se pozte de bune şi cil se
poate de pricieneşti,
Dar ni se va spune: dacă nu există nici o cauză adincă de duș-
mäste intre Anglia şi Germania, de ce toată politica Regelul Eduard a
iost îndreptată în potriva Germaniei? Pentru un motiv foarte simplu : Pa-
cea —actasta esta o lege mecanică—nu poate să fie asigurată, dacă existi
un echilibru între diferitele puteti. Ori, acest echilibru nu mai există pe
continentul european, Isbinzile strălucite ale Germaniei, geniul puternic
al lul Bismarck, au adunat în jurul Germaniei toate puterile Europei
continentale. ` Diplomat germanul, ca orice oameni, au inceput prin a uza
şi pe urmă a ubuza de atotputernicia ior. Europa nu mal cunoştea altă
voinţă decit a Cancelaratul de fer, e! nu mai admitea nici o tmpotrivire
şi nici o discuţie, şi astfel, sub antoritarismul său cam brutal, pacea
europeană sa transformat repede într'o adevărată tiranie.
Mat? vreme această stare de lucruri a lăsat nepăsători pe oamenii
de stat engleji, flindcă, deşi prin situația ei geografică Anglia făcea parte
dn Europa, prin interesele ci politice ea era străină de continentul eu-
topean şi putea cu oarecare mindrie să stea In ceia ce s'a numit splen-
dida ei izolate, De vrè-o zece ani insă situaţia extremă a Angie) s'a
schimbat cu desăvirgire. Ne mai find marea uzină de transiormare a
materiilor prime ale lumii, prefăcindu-se tot mai mult într'o putere co-
merclală ca oricare alta, Interesele ci au devenit identice cu ale puteri-
ior continentale. Pe de altă parte, ajunsă la spogeui desvoltării ei colo-
piale, simțindu-se părăsită de marile ei colonii, întilnind pe toate pâr-
26 VIAȚA ROMINEASCA
Die globului, unde ianainie nu întilnea pe nimeni, o mulţime de concu-
rent sau de competitori, Anglia a simţit incetul cu încetul nevola de
a se apropia de statele continentale și de a căuta pe lingă ele un punct
de reazim,
Aproape în acelaşi moment Bismarck dispare de pe scena lu-
mii şi politica germană intrind pe mini mai debile, Franţa şi Anglia
încep să se ridice şi se incearcă să restabilească printr'o alianţă, è-
chilibru! de atita vreme distrus. Germania răminea însă tot stăpină a si-
tuaţiunei europene, fiindcă, dacă cu atiatele ei, Italia şi Austria, repre-
zinta o forţă egală, sau abia mai mare decit alianța franco-rusească,
avea totuşi o superioritate asupra dublei alianţe, căci toate țările
mici gravitau în jurul ei. Angila, ca să restabiliească pe deplin
echilibrul, căuta în acelaşi timp, în care se apropia de Franța şi de
Rusia, să atragă de partea el şi micile puteri. Spania, Suedia, Portuga-
lia, Norvegia, Statele balcanice şi Turcia, au fost astiel rind pe rind
ciștigate de Anglia, şi aceasta cu atit mai lesne, cu cit toate erau ne-
mulţumite de egemonia Germaniei şi işi Indreptau privirile cătră Impe-
riul Britanic, mai mult pentru a eşi din orbita politicei germane, decit
din dragoste pentru Anglia, deşi această politică a Angliei se înfățişa
ca oconceplie atrăgătoare, neurmnărind nici un scop cuceritor, avind mai
mult caracterele unei politici de păstrare a situajiunilor dobindite, nefiind
în opoziţie cu interesele vitale ale nimănui, şi ca atare neavind nevoe să
jignească nici o ambiţiune, concepția englezească se prezinta ca o con-
cepţie insullețită de un adevărat spirit de solidaritate şi de pace intema-
naţională. Dar ea avea şi un cusur: e că corespundea alit de bine men-
talităţii şi simţimintelor moderne, incit atrăgea pe toată lumea impreju-
rul Angliei şi ameninţa, săpind tot mai adine Samu) dintre Germania şi
Anglia, să distrugă din nou echilibrul european, cu singura deosebire că
centrul lui de gravitate se strămuta de la Berlin la Londra.
Aşa fiind această politică, de unde urmărea scopul de a fi o po-
litică de pace, ajungea să devie tot o primejdioasă politică de dezechi-
libru european, Ca să nu aibă acest caracter, trebuia neapărat ca An-
glia să se apropie de Germania şi ca astfel printr'o armonie obştească
pacea europeană să fie aşezată pe o temelie largă şi sigură,
lată dece regele Eduard a făcut întăi o politică de izolare a Ger-
maniei şi dece acum face acea politică, de apropiere, pe care vizita sa
şi a reginei Alexandra la Berlin a consiințit-o. Pentru un observator
superficial această politică poate părea contradictorie. Cine işi dă însă
osteneala să adincească puţin lucrurile, vede că ea este perieci logică
şi că printr'insa Eduard VII a realizat într'adevăr acea operă de pace care
a fost idealul întregii sale domnii. Ceea ce dă însă politicii suveranu-
lui englez o notă cu desăvirşire nouă, e că dacă au mai fost încă echilibruri
europene, acele echiiibruri însă erau intemeiate pe neutralizarea diferitelor
duşmânii, pe cind echilibrul regelui Eduard se bazează pe amalgamarea
CRONICA EXTERNA EH
tuturor amiciţiilor. Bismarck, de pildă, a ajuns la pace, repartizinu în
grupuri, mai mult sau mai puţin egale, fortele curopene, Eduard VII, asi-
gară pacea, impreunind aceste forțe, printr'o comună simpatie, de inte-
tese şi de aspiraţiuni. Concepţia lui Bismarck intindea deasupra Euro:
pei o atmosferă de bănueli şi de ostilitate; concepția Regelui Eduard
~ imprăştie peste dinsa un spint de solidaritate şi prin aceasta îi şi este
netăgăduit superioară. Dealtminleri, cea mai bună dovadă a superiorității
concepliunii regelui Eduard este că astăzi şi Germania a părăsit vechea
ei politică, De cind inlluența personală a linpăralului Wilhelm a scăzut
şi de cînd diplomaţia germană este direct inspirată de Principele de
Būiow, ca a incetat de a mai avea acel caracter provocator, care in-
sthâinase Germaniei simpaliile lumii întregi,
Lumea modernă iubeşte pacea şi are nevoe de pace, Numai sub
scutul ei civilizațiunea poate să dea toate roadele ei, numai la căldura
el se pot desvolta îlorile ei cele mai strălucite. lar energia găseşte în
febrilitatea activităţii moderne, în aprigile ci lupte economice, în nobila
emulațiune a progresului, în neobosita nevoe de cercetare, in setea de pă-
trundere a adevărurilor ştiinţifice, în sforțarea artistică, în nevoia lăuntrică
de a crea frumosul, în goana după toate gloriile şi după toate vanitățile
lumești, un cîmp îndestul de întins pentru a putea respinge cu un suris
despzetaitor, pe cei ce trăesc incă cu iluzia, că fără vărsări de singe și
fără lovituri de pumn, vitalitatea oamenilor s'ar oft şi s'ar atrofia.
I. G. Duca.
Scrisori din Bucovina.
Chestiuni politice şi economice
Timpurile de teroare politică ale faimosului guvernor Bourgignon
se lntorc iară, şi numai pana isteață a unul satiric de talia lui Teliman ne
lipseşte, ca să le etermizeze pentru generaţiile viitoare. Şi că se intoc
acele vremuri, avem semne care nu ne înşeală. Vom induce aci
citeva din ultimul timp, fără să vorbim de perseculia consecventă a ele-
mentului romin, pe toate terenele, căci în punctul acesta nici un gu-
vemor nu s'a abătut dela calea bătătorită de înnaintaşul său, —numaţ că
unul a făcut-o pe față, provocind o reacțiune mai violentă a Romirilor,
altul a practicat-o mai pe ascuns, stricindu-ne mal mult.
Cu ocazia alegerilor municipale din Cernăuţi, s'a confiscat apelul
adresat de cătră Romini şi partidul creştin-social alegătorilor din cote-
giul al doilea, în care se arăta corupția care domneşte în administraţia
comunală, corupţie care isvoreşte din domnia exclusivă a elementului
jidovesc,
Studenţii universitari romini, care au demonstrat în mod âcademic
la locuinţa baronului George Wassilko, căpitanul țării, care, ca vezite
Doamne Romin, în mod ostentativ, cu butetin deschis, a votat,—el,
unicul din toţi Rominii cernâuțeni —, contra listei Rominitor, pentru lista
coaliţiei judeo-rudene, au fost arestaţi ca criminali ordinari, ca pe timpul
demonstrațiunii contra mitropolitului Arcadie, şi au iost internaţi in
localurile iniecte ale poliţiei, deţinuţi mai multe zile, şi apol lunaintaţi
tribunalului, care, la ordinul expres al ministrului de justiţie, La pus în
libertate,
Ziarul partidului național, „Patria“, care a criticat în mod demn a-
ceastă procedare căzăcească a autorităților, arătind că chiar pungaşi ordinari `
au fost trataţi cu mai multă indulgență decit studenţii universitari, a fost
confiscat ca pe vremurile vechi, cind pagina primă a Patriei apărea aproape
regulat albă. Şi, ca să vadă şi cetitorii acestei reviste ce se confiscă in
Austria, reproducem pasagiul confiscat :
„In concepțiunea camerei însă lucrurile se prezintă cu totul în altă
SCRISORI DIN BUCOVINA
lumină, căci, peniru citeva geamuri sparte unor indivizi, care cu trup şi
suilet sau pus la dispoziţia corupției, întregul aparat al poliţiei şi a pro-
caraturii, ba şi organe de ale tribunalului, sint mobilizate şi împinse la
acțiuni excepţlunale, uimitoare, pe cind atunci, cind e vorba de a exter-
mina corupţia cumpiită, care domneşte în această țară, tot aparatul a-
cesta nu mal poate funcţiona.
„Cind era vorba de crima sperjurului, comisă de un Moki Fischer,
şi de tăgăduirea irauduloasă a taxei, pe care lrebuia să o plătească pen-
tru suma de 285,000 cor., cătră stat, —aparatul procuraturii, dirijat de mi-
pile oculte ale camorei, n'a functionat atit de exact,
„Cind foile au denunţat defraudările comise, sub ochii căpitanului
țării, de amploiatul Zachar, precum şi ialşiticările de acte publice, abuzul
de oficiu şi celelalte năzdrăvânii ale numitului, protejat de patronii co-
rupţiei, procuratura şi-a ținut amindouă urechile şi a Inchis amindoi o-
chli, lar acum faţă cu o demonstrație studențeascii ca a devenit hiper-
zelu} personiiicat,
„Tot aşa ne aminlim şi de modul cum a procedat procuralura în afa-
cerea protejatului lul Stocki, Eisenkrait, şi iarăşi lrebue să ne mirăm de
excesul de zel arătat faţă de studenţii romini*,
Patria, anul IV, No. 4 (18 Febr. 1909.)
Puțin după această conlistare a urmat confiscarea ziarului înviiţă-
tarilor, Buk, Neue Freie Lehrerzeitung, condus de de d, M. Chisanovici,
care duce luptă aprigă contra corupției bucovinene, S'a confiscat un pa-
sai în care se critica activitatea lui Stock! unul din capii camorel.
Jidanii din consiliul comuna! au încercat acum în urmă să ne maj
deie o lovitură, Al doilea ajutor de primar in consiliul comunal din Cer-
păuți e un Romin, pe care Jidanil l-au promis încă de pe timpul campaniei
electorale Rutenilor, şi acuma caută să-şi implincască făgăduinţa. Aceste
sini numai puţine spicuiri din timpul din urmă,
Toate aceste încercări, puse la cale cu multă dibăcie, se starmă
însă de zidui de apărare al partidului național romin, care cuprinde azi,
după atitea lupie grele, pe intregu: popor romin din Bucovina,
Adunarea naţională din 19 Oclombrie a anului trecut hotărise ca
pertidui romin să poarte numirea de partid creştin-social romin, iar orga-
nul său să fe „Rominul*. Deputaţii din parlament, cu exceptia d-lui A.
Onciul, nu acceptau această numire, şi cra pericol ca de o parte să rămie
poporul şi de altă parte cei patru deputaţi, care, fiind mandatarii popo-
tului, reprezentau în corpurile legiuitoare aproape intreg poporul romin.
Din tendința de a ajunge la o unire deplină am îi fost iarăşi: divizați,
In aceste Imprejurări nici dr. lancu Fiondor nu era dispus să primească
conducerea partidului, Spre a se ajunge la o înţelegere, s'an Inceput
pariamentärite cu deputaţii din parlament. Pariamentările au ţinut cam
mult şi Jidanii au avut destul timp să iscodească crize şi desbinări în
tabăra Rominilor, căulind să producă încurcături în rindurile partidului
E VIAŢA ROMINEASCA `
eme zm
nostru. Dar s'au înşetat; parlamentătile au avut un rezultat bun, ințele-
gerea s'a făcut şi s'au stabilit în comun acord următoarele puncte `
1). Dirigența ia act de raportul d-lui Aurel Onciul asupra înțele-
geri! cu partidul creşiin-social şi constată cu vie satisfacție deplinul a-
cord dintre partidul romin, prezidentul ei, deputaţii zomini şi partidul
creştin-social.
2). Drept aceia, ea, rezervind adunării naţionale ratificarea definl-
tivă, aprobă modificările statutului, rezuitate din compromisul închelat
şi regulamentu! comitetului naţional, prezidat de d. dr. Aurel Onciul,
3), Pe baza hotăririlor acestora, d, dr. lancu cav: de Flondor, fiind
implinite condiţiunile puse de el, declară a primi definitiv funcția de
prezident al partidului.
4). Se coopiează în dirigenţă, care conform statuluiui modiiicat se
va numi pe viitor „comitetul național", 46 dommt, intre care deputații
şi fruntașii politici,
5). Aprobă liga creştin-socială din dietă.
6). Imputerniceşte prezidentul să îndrumeze o alianță între clubul
romin al deputaţilor şi cel creştin-social din cameră, pe baza următoa-
relor condițiuni `
a) Atit clubul creştin-socia! cit şi cel romin râmin şi mai departe
corporațiuni parlamentare proprii.
b) In chestiile naţionale, culturale şi confesionale, ele işi menţin
cea mal deplină libertate.
ch In toate celelalte chestii ele vor proceda în comun acord,
d) Spre a mijloci prezidiului clubului creştin-social acordul ședin=
jelor, în afacerile comune, va azista un delegat al clubulul romin.
7). Prezidiul se somează să facă paşii necesari, ca să se intru-
nească dieta de Paşti,
Înțelegerea făcută s'a probat în mod strălucit cu ocazia alegeri-
lor municipale din Cernăuţi. Romin s'au alat cu creştinii-sociali ger-
mani contra coaliției formată de Jidani, Ruteni, Poloni şi Nemţii jido-
viii. Lupta a fost foarte vehementă ` partidul nostru a avut numai suc-
cese parţiale, n'a pierdut Insă nici un mandat din cite avusese în perio-
dul trecut. Pe de altă parte partidul nostru a reportat la aceste alegeri
o invingere morală strălucită, care a pus in uimire şi pe adversarii cei
mai îndirjiți. La alegerea făcută în colegiul al doilea se concentra-
se aproape întreaga luptă, căci aici votează funcţionarii, elementul in-
teligent, pe cind în colegiul intălu, colegiul restrins de tot, puţinii alegi-
tori se conduc de alte considerații decit principii statornice, iar în cor-
pul ál treilea Jidovimea e în majorilale absoluiă. Rominii votind în su-
burbii, cei vr'o 180 alegători Romini au votat toţi, afarä de trei impie-
Sal, ca un om, lista rominească, cu toate iniluenţile administrative e-
xercitate, cu toate insistențele puse pe lingă unii alegători, Această ți-
nută frumoasă i-a scos“ din sărite pe adversarii noștri, care credeau că
hominii se vor prezenta dezorganizaţi, dezavuind conducerea partidului.
i păi at EAR
A
SCRISORI! DIN BUCOVINA 201
Unicul Romin care s'a exclus din această comunitate este baronul Was-
siiko, care a ajuns la demnitatea de căpitan ai ţării, numai ca Romin,
ca deputat al ţăranilor din districtul Storojineţului. Tinuta Jul a provocat
` cunoscula demonsirațiune studențească. S'a încercat apoi să se ducă
desbinarea în rindurile tinerimii, căutindu-se capii, care trebuiau să fie
aspru pedepsiţi. Studenţimea a răspins această incercare, s'a declarat so-
lidară, frimiţind judelui de instrucție o listă completă a tuturor „com-
plicitor*.
Nu mă îndoiesc că seria persecuțiilor odată începută, nu ne vom
opri alici, ci vom avea de înregistral Incă multe fapte, care vor dovedi
bunăvoința autorităţilor faţă de poporul autocton din ţară.
d
Centrala Insoţirilor economice romine din Bucovina şi-a publicat
darea sa de seamă pe anul 1905. Centrala fiind instituţia cea mai frun-
taşă pe terenul economic la noi în ţară, cred că va interesa pa cetilorii
revistei să afle citeva date din anul ultim de activitate a Centralei. Cen-
trala, care s'a înființat acum 5 ani, a vegetat trei ani de zile, lucrind
cu un capital de 150,000,—o ironie la adresa populației noastre, zugru-
mată de tot felul de cămătari. De doi ani de zile, de cind s'a otgani-
zat, Centrala, a făcut progrese aproape de necrezut. Creditul ei s'a ur-
cat la 4 milioane, şi direcţiunea e în căutarea unor isvoare nouă de bani,
ca să poată sprijini în mod eficace aviniul economic inaugurat în țară,
Merită o atenţiune specială activarea secţii de vadii şi cuuţiuni. Graţie
acestei instituții, sa putut ca mai multe consorţii romineşti să reuşească
la licitaţia de lemn, în pădurile fondului religionar. Până acuma numai
Jdanii trăgeau folos din averile iondului religionar, format din moşiile
mănăstireşti ` ef arendau păminturile arabile pe preţuri de nimic, suba-
rendindu-le apoi ţăranilor pe preţuri exorbitante ; ei cumparau lemnul din
pădure, imbogăţindu-se peste măsură şi intrebuințind banul astfel ciş-
tigat spre a ne zugruma politiceşte şi economiceşte. În anul acesta toate
cinci pădurile, care au fost scoase la licitaţie, au fost luate de Romini, in-
tre care şi de un consorțiu de țărani. Numărul insoțirilor ataşate Centralei
său urcat la 153; aceste insoţiri au un totalde 25516 membri.— 156 sint
lasojiri de credit cu 23855 membri, iar două Insoţiri de consum cu 1661
membri, Centrala are în ultimul an ` părtăşii—94095.85 cor., fondul de
rezervă—9722.94 cot., depuneri—B71148.35 cor, iar profitul curat este
de 12112.31 cór., dintre care 6000 trec la fondul de rezervă. Și în ultimul
an administrativ s'au înființat mai multe bânci raitieisiene şi 2 însoțiri,
O activitate deosebită de frumoasă a dezvoltat în ultimul an sec-
ţia agricolă, inființată de abia în 1907, cu scopul de a organizà vin-
zarea directă a productelor agricole dela populajiunea rurală la cousu-
ment, exclurind orice comerciu mijlocitor, dăunător economiei rurale, şi
întiuenţind prețurile productelor agricole pe piețele oraşelor, în folosul
208 VIAȚA ROMINEASCA
„lărănimii”. S'au înființat în mai multe sate insoţiri pentru cumpărarea
şi vinzarea productelor agricole, şi s'au făcut prin mijlocirea Centralei
mai multe transporturi de vite, direct pe piața de la Viena, unde s'au
vindut cu preţuri foarte bune. Secţia agricolă a organizat în anui ire-
cul şi vinzarea cerealelor şi a nutreţurilor ţăranilor romini, direct la ma-
gazinele militare din Cernăuli, excluzind şi aici mijlocirea Jidovilor, care
era în dauna țăranilor, Centrala a furnizat membrilor insoțirilor lemne
de foc şi de construcții, şi mai multe vagoane de popuşoi de calitatea cea
mai bună, lucrind astfel ia impiedecarea lăţirii pelagrei, care bintule în u-
nele părţi cu muilă furie, Să nu uităm şi frumoasa excursiune economi-
că,—ptima de felul ei la noi în ţară,— organizată de secția agricolă a Cen-
tralei. Excursiunea s'a făcut cu ocazia expoziţiei de vite şi maşini agri-
cole, care s'a făcut la Viena, în April 1908; la ea au participat foarte
mulţi țărani şi cițiva învățători. Excussionişti au avut ocazie să facă cu-
noştință cu multe lucruri folositoare şi să-şi lărgească mult orizontul, cu-
noscind intocmirile moderne. Direcţiunea e hotărită să organizeze in ile-
care an astfel de excursiuni. Secţia agricolă a inființat, în anul 1905, 8
însoţiri, fie agricole, fie de cumpărare şi de vinzare în comun.
Un Bueovinean.
Scrisori din Ardeal.
Moartea deputatului Brediceanu. Candidatura lui Geor-
ge Pop d: Băseşti. Adunarea Asociaţiunii aradane,-— Condamrări.
lusth şi Maniu,
In apogeul activităţii sale pe toate terenele, dar mai ales ca şei re-
cunoscut al Bănăţenilor,—deputatul Coriolan Brediceanu a încetat subit
din via, Duminică la 7 Februarie. Fusese bolnav citeva zile, dar se
intremase intratita, în cit însoțit de prieteni, pleca la Budapesta, pen-
in a se supune unei mici operațiuni. Moartea l'a surprins în gară, iria-
inte de a se urca în tren, pe cind vorbea vesel şi glumind,
Implinise virsta de 58 ani. Era însă robust și plin de vlagă. Inima,
pe care mai mult a frămintat-o în viață, căci Brediceanu fusese in deco-
schi om de Inimă, inima aceasta bună i-a cauzat moartea şi-a adus jale
nu numai peste întreg Banatul, ci in doliu sintem toți Rominii din sta-
tul ungar, pentrucă am perdut pe cel mai simpatic şi mai energic lup-
tător naţional. Pierderea este cu alit mai ireparabilă, cu cit tocmai acum
avem să suportăm luptele cele mai grele. Sint multe de pus la cale
mai ales în Banat, în diecesa Caransebeşului, unde episcopul ales la
4 Ostomvrie, nici pînă azi nu este întărit şi introdus în scaun. Şi se
ştie rolul mare pe care Ta avut Brediceanu, precum şi munca ce-l mai
aştepta pe acest teren.
inmormiintarea s'a făcut în ziua de 9 Februarie. A fost nu numai
pompoasă, imposantă, dar şi emoţionantă, Mii de țărani plingeau perde-
tea lui „taica Bredişeanu“, cum îi zicea În dialectul bănătenesc, al
cărui reprezentant tipic era regretatul decedat. Prohodul l-a făcut proto-
singelul dr. T. Bădescu, asistat de protopopul Lugojului dr. G. Popo-
vici, deputat, şi de numeroşi preoţi. Corul lui Vidu, vestitul cor bänäte-
nesc, nici odată n'a cintat mai cu jale, căci se despărțea de Brediceanu,
in jurul numelui căruia poporul făcuse versurile :
„Nu-i Romin ca Bănăţeanu,
„Bănăţean ca Lugojanu,
„Lugojan ca Brediceanu...
EI VIAȚA ROMINEASCA
În numele Lugojenilor a vorbit protopopul dr. G. Popovici, amic
şi tovarăş de luptă al defunctului, iar în numele partidului naţional a
vorbit dr. V. Lucaciu, Panegiricul rostit de părintele Lucaciu, a făcut ace-
iaşi profundă impresie pe care a produs-o în Bucureşti în biserica St.
Gheorghe, la parastasul marelui naţionalist Grigore Brătianu. În numele t
camerei advocațiale a vorbit dr. Hausch, iar în numele cercului Oraviţa
a vorbit părintele Popovici din Ticvaniul-mare ; dr. V. Branişte a vorbit
in numele tuturor societăţilor româneşti din Lugoj. Telegrame de con-
doleanţe au venit din toate părţile, de la toţi fruntaşii romini; d'ase- `
meni s'au depus numeroase coroane, Intre ele una a clubului parlamentar
romin, cu panglică tricoloră,
+
Sub influenţa împrejurărilor, deputații romini prezenţi aproape toţi
la înmormintarea vice-președintelui lor, împreună cu îruntaşii din Ora-
vița şi cu cei din Lugoj, an ţinut îndată o conferinţă şi au decis ca în
cercul rămas vacant să candideze George Pop de Băseşti, venerabi-
lul preşedinte al comitetului şi partidului naţional, care deşi e de 74 ani, `
se bucură însă de o sănătate şi vigoare excelentă. Deputaţii Lucaciu,
Vaida, Maniu s'au şi dus îndată în cerc, unde la 1! Februarie sa ţinut
adunarea de candidare. Numele candidatului e cunoscul pretutindeni, a
fost deci primit cu entusiasm şi se luptă din răsputeri pentru reuşită.
Guvernul a pus candidatura lui dr. Iosif Siegescu, profesor în Buda-
pesta, care are marele merit „patriotic“ că a fost comisar guvernial la Caran-
sebeş ai a făcul un raport cum i-a plăcut lui Appony şi Burdea, cerind disti-
tuirea aproape a tuturor profesorilor dela seminarul și preparandia romineas-
că, În favorul acestui guvernamental lucrează Burdea şi tot aparatul admi-
nistrativ, incepind cu ministrul Andrassy şi terminind cu cel din urnă an:
darm. Cum înţelege şi ministrul şi jandarmul să-şi exerciteze — „misiu-
nea“, se poate vedea din cele petrecute chiar în primele zile ale cam-
paniei electorale, cind au arestat pe o mulțime de alegători naționaliști,
intre ei și pe preotul loan Dobovici, sub pretext că „agită“, In realitate
pentru a teroriza pe aderenții partidului național,
E?
La 11 Februarie s'a ținut în Arad adunarea generală a Asociaţiunei
naţionale, o societate culturală înființată în anul 1862, pe cind aveam
în Arad ca prefect (comite suprem) pe mult regretatul George Popa.
De atunci şi plnă la 1875, Asociaţiunen aceasta a dezvoltat multă acti-
vitale şi a avut membri pină şi prin Satmar şi Maramureş. Sub regi-
mul lui Tisza şi pînă mai anii trecuţi, Asociaţiunea a lăncezit. Aduna-
tea generală din anul acesta, la care au participat vr'o trel mii de per-
soane, între cari toți fruntașii şi cărturarii comitetului precum şi nume-
Lé
SCRISORI DIN ARDEAL as
roşi țărani, e un semn de imbucurătoare reculegere. Nu mai puţin e un
semn de solidaritate culturală faptul că am avut prilegiul să salutăm
intre nei fraţi din Rominia, între care d. G, Vercescu, prefect din Cra-
iova şi d. Paraschivescu, advocat în Bucureşti.
Adunarea a fost deschisă de protosingelul R. Ciorogaru, care ținea
locul preşedintelui, P. S, S. Episcopul I. Popp, impedecat de a lua par-
te la adunare din cauza boalei, A vorbit apoi d. V. Goldiș, directorul Asocia-
Hunt, căruia îi revine meritul că Asoclaţiunea e pe cale de progres, can
primii ani după înființarea sa, D. Goldiş a arătat importanța Aradului
ca centru cultural, aducind omagii memoriei lui Cichindeal şi Moise
Nicoară şi arătind cum, chiar pe vremea cind Asuciaţiunea aradană pä-
rea stinsă, din comitetul Aradului, au răsărit doi scriitori: loan Slavici
şi I. T. Mera, amindoi din Şiria.
Din partea Asociaţiunii dela Sibiu a vorbit d. E. Ungureanu, stă-
ruind asupra mijloacelor cu ajutorul căror ne putem susține naționali-
tatea şi cultura. D. D. Gimlescu, protopop, a salutat Asociaţiunea în nu-
mele societăţii pentru fondul de teatru ; profesorul V, Mimla a cetit a-
poi raportul general; d. Virgil Antonescu, raportul despre starea finan-
ciară (Asociaţiunea are un capital pe 19,491 cor) ; d. Cornel Lazar a cetit
raportul despre starea bibliotecii, iar d. Iosif Moldovanu raportează cum,
in urma iniţiativei Asociajiunii, mal mulţi învăţători distinşi au ţinut pre-
legeri poporale la sate, luminind poporul şi combălind în deosebi
alcooiismul,
S'au ales apol comisiile; d, Ghițä Pop a ţinut o conferinţă despre
limba literară rominească în Ardeal. S'a ales apoi biuroul adunării
generale şi direcțiunea, iar, după acestea, comisia însărcinată să inscrie
membri noi a raportat că s'au strins de la membrii fondatori (noi) şi
din cotizații—4460 cor.
Adunarea s'a încheiat la orele 12 şi jum. printro vorbire a pre-
şedintelui, care a ținut să mulțumească nu numai numeroşilor partici-
panţi, ci şi primarului oraşului, Varjasy, care a pus sala festivă a primă-
rel la dispoziţia noastră. Preotul Popovici din Cermei a constatat
succesul strălucit şi a mulțumit direction pentru cuvintare şi jertfa
adusă.
S'a ținut apol uñ mare banchet, la care s'au rostit mai multe
toaste, Au vorbit: R. Ciorogaru, Dr. N. Oncu, P. Truţa, M. Velici, E.
Ungureanu, Dr. St, Pop, Bosniev Paraschivescu (Bucureşti), T, Verces-
cu (Craiova), |. Suciu şi V. Goldiş.
Sara a fost un bal foarte reușit.
În săptămina trecută am avut de inregistrat două condamnări, a-
mindouă date la curtea cu juraţi din Tirgul Mureşului: D. Victor Bra-
nişte, redactor la „Gazeta Transilvaniei”, pentrucă a reprodus un articol
8
206 VIAŢA ROMINEASCA
al lui Björnson, a fost osindii la 3 luni temniță de stat şi 240 cor. a-
mendă, iar d. dr. Casiu Maniu, pentru o scrisoare publică, ce a adresat-o
in gazeta lui Björnson, a fost osindit la un an temniță şi 1000 cor.
amendă. Notez că d, C. Maniu (fratele deputatului), întrun proces de
presă al „Tribunei“ din Sibiu, a mai fost osindit şi a stat în temniţă
un an de zile.
W
In ziua de 16 Februarie şi deputatul dr. I. Maniu era cit pe ce
să o păţească, întocmai ca Vaida, acum doi ani, Pentrucă a combătut
cu energie tendințele şoviniştilor de a maghiariza cu ajutorul armatei,
Kossuthiştii l-au insultat, au sărit asupra lui şi nu l-au lăsat să mai vor-
bească, jar lusth, cei care mai săptâminile trecute pleda pentru înpăcatea
naționalităților, n'a făcut nimic pentru apărarea deputatului romin, ci în
calitate de preşedinte i-a retras cuvintul.
Ziarele ungurești scriu cu o sălbăticie nemai pomenită împetriva
lui Maniu, îndemnind pe deputaţii unguri să nu-l mai rabde in parla-
ment, iar pe lusth H laudă că i-a retras cuvintul. E foarte probabil că
multă vreme nici nu-l vor lăsa pe Maniu să vorbească,
` Alegerea din Oraviţa s'a făcut Marţi, în 2 Martie, st. n, şi a fost
o dureroasă înfringere pentru partidul naţional, ieşind invingător guver-
namentalul dr.]. Siegescu, cu 1946 voluri, contra Iul Ceorge Pop de Bù-
seşti, care a intrunit 982 voturi, Adevărat că o teroare mai aziatică şi abu-
zuri mai revoltătoare sar s'au mai comis chiar In Ungaria. E un fapt însă
sigur, că lupta s'a perdut din cauza tradării celor wrai mulți preoți
şi învăţători, Ceiace iarăşi nu s'ar fi putut intimpla, dacă partidul na-
ţional ar fi mal bine organizat.
Vom reveni asupra învăţămintelor ce trebue să tragem din această
nenorocită alegere.
6 | 79 Februarie, 1909, L Russu-Șirianu.
beggen
Miscellanea.
CUVINTAREA D-LUI IULIU MANIU.
Discursul d-lui deputat Iuliu Maniu în parlamentul din Budapesta,
in discujiunea chestiunii militare, are o insemnătate epocală, prin lămu-
rirea directivei politice a Rominilor din statul ungar.
Reproducem, după „Tribuna* din Arad (No. 26 din 5 Februarie),
pasagiile mai însemnate din acest discurs, reiative la rolul istoric ai lm-
periului Habsburgic, care determină şi aspirațiunile Rominilor :
hlinu Manin: In atmosfera politisi neluală, poate zădurmie asi in-
cerca si tratez mai temeinie proiectul de lege la ordinea zilei, căci aşi in-
timpina zidul invincibil al prejudecătilor d-voustre, MA voi märgini daci să
sehițezr numai punctal de vederea al partidului men.
Cind ni se impune chestiunea kporirii efectivului armatei. a frese să
cercetam ianniate de toute care este scopul armatei şi să examinăm or-
gunlamul şi spiritul acestei armate, intrucit corespunde scopuli cAruia se
meneşte. Senpul armatei esto să asigure monarhiei autoritatea necesară In
acţiunile ei ialornalionale, să chezăgiiască siguranța ei externă si interna,
De alei Breasea voneluziuue, că armata e cel mai efoeliv in'jloe intru
menținerea impurtantului rol ce-l are monarhia Austro-Ungură In istoria
untverzală, Savauţi şi flozol de renume nreonteatal an lămurit că în enr-
sul xeueurilor monarhia n implinit o chemare da interes universal și că
monarhia stă în slujba unomitor scopuri naţionale și enlturale superioare.
intro vrema cind eghemonia germană era în plină foare in Austria, nn
istorie slav n dovedit, cu întreg arsenalul de doveri al istoriografiei, că exla-
Lentz Aaslrn-Ungeriei e atit de necesara, incit dacă acest stal dualislie n'ar
exista, ol ar trebui craiat. Toţi savanții si filozofii ett s'au ocupat da ches-
tiuneu existonţii acestei manurhii, au convenit intru a cunstata că sa ios
deplineşte o problema de vardinală importanţă în mijlocul Europei, Deco
parto a asigurat popoarele mici, eare, în urma pnlinătăţii lor ca pamur gi
dia pricina aşezării jor geografice nefavorabile, n'aveau putinia propăsirii
pe calea eralutiunii, dealt parte a aparat, în lreeu!, rullura apuseană lață
de învazinnila barbarilor din răsărit. Cercetind din coste puncte de vedere
trecutul Austro- Ungarici şi al dinastiei de Habsburg, intradevar trebuie sa
recunoaşiein ca interesele micilor poponre cute alvăluieze monarhia tar gă-
sit în cudrele si, totdeauna, adapast, daşi-lurere —nu "mm misură egulă,
268 VIAȚA ROMĪNEASCA
Cultura apuseană a fost ferita deasemenea de primejdiile co o amenințau
dinspre rāstrit.
Chestiunea e că, oare, monarhia va indeplini şi în viilor o chemare
atit de mâreaţa ? Şi, dacă da, care-i sint mijloacele pentru aceasta? Fu
ered că monarhia va avea un viilor mare, şi sint convins că istoria n re-
zerral încă pagini strălucite atit Austro-Ungariui, cit şi dinastiei de Habse
burg, Şi, dacă e ceva care să-i pricinuiască dnrere, e că cerenrilo conducen-
toare ale monarhiei, bărbații ei de stat, nu sint indeajuns de pâtrunşi de
chemarea usta şi n'an înțelegerea necesară in alegerea mijloacelor sigure,
potrivite unui scop alit do măreț, de-o importanță istorieă-universală atit
de mare.
Ca problema en $ Monarhiei Habsburgico e de-a KE vmi-
versală, se vădeşte stralucit prin recunoaşterea ei de câtră bărbaţii de slat
frant rare de altfel în urma conjueturilor internaţionale nu sint prieteni
monarhiei, dur caro totuși sint nevoiti a recunoaşte ea problema de eäpete-
nie a ei este să nteze popoarelor de sub scutul ei o dezvoltare eco-
nomică şi culturală liberă, intru desăvirgireu şi inflorirea cirilizatiunii uni-
versale.
O altă problemă de cardinală importanță n monarhiei, e problema
inversă a trecutului ei, Până cind, în reent, apăra Apusul de invaziunile
barbare, azi en trebuie să stavilească aşa numilul „Drang nach Osten“; să
alte calea acelor puteri europene care, la urma expansivităţii lor şi în urma
ambițiilor politice, năzuiese mereu spre răsări!. Azi Austro-Ungaria e ga-
ranția cea mai efectivă n concertului europeav. Ca să-şi poală indeplini
această chemare universală, eu lrebuie st se razeme pe forțe reale și trai-
nice. Ea trebuie să se consolideze înlăuntru, prin srmonizarea intereselor
de viaţa mei poi sale, prin garanția dezvoltării lor absolut libere.
Cei eare conduc azi deslinele monarhiei un rătăcit calea acestor luminoase
probleme. In 1967, şi innainte, Austria s'a pus pe temeliile eghemoniei ger-
mane, iar aici în Ungaria s'a deschis drum larg eghemoniei şi exeluzivis-
ului de rasă al Ungurilor. (Sgomot în băncile din slinga).
Teza mea e că, din punctul de vedere al istoriei universale, s'a fi-
cut atunci o mare greşală. Dovada urmarile. Eghemonia germană s'a prū-
bugit, să azi pepanas din Austria luplă eu toate mijloacele vieții de stat
pentru dezvoltarea lor economica şi culturală noimpiedeeată, pentru o egala
sprijinire a intereselor lor din partea statului, Prin emanciparea lor defni-
tiva se va implini marele rost istorie ul monarhiei...
Urmează analiza situaţiunii intime din Ungaria şi a tendinților de
maghiarizare, cati caută a se servi în scopuri „particulariste* şi de ar-
mata imperială,
Aici expunesea a fost întreruptă prin cunoscutul scandal al „patrio-
Wor", căruia i-a urmat retragerea cuvinlului de cătră preşedintele Justh.
Am reprodus cu deosebilă mulțumire sufletească aceste pasagi
din discursul inimosului deputat naționalist, din care cetitorii „Vieţii romi-
neşii” pot vedea că oamenii de răspundere de peste munţi afirmă a-
celaşi punct de vedere, pe care La desvoltat în paginile revistei noastre
şi d, C. Stere.
Dacă „patrioţi“ din țară au intimpinat articolul, la care facem a-
luzie, cu aproape aceiaşi furie cu care „patrioții” din Budapesta au pri-
mit cuvintarea d-lui luliu Maniu,—sîntem mulţumiţi de „compania“, în
care ne aflăm, şi nu invidiăm pe... cealaltă...
MISCELLANEA 269
Cincizeci de ani de la apariția poemului lui Frédéric Mistral.
În primavara anului acestuia ae serbează în cimplile Comargue, sau
Crau, cincizeci de anl de la publicarea poemului Miréio, apărut în a-
nul 1859, Februarie 2, şi scris în dialectul provensal. Opera lui Frédéric
Mistral nu e o operă izolată, o floare ciudată, apărulă în lumina splen-
dică a sudului ca un produs întimplător, ca un caprițiu al acestei naturi
încintătoare. Pe la 1850 mai mulţi tineri înzestrați cu alese calităţi ar-
tistice se grupează in jurul lui Roumaniile, povestilor provensal foarte
talentat, formind un cenaclu la Avignon, peniru propăşirea literaturii
meridionale. În acest cenaclu intră Mistral în 1851, cind operele lui Au-
banel şi ale lui Roumanille își făcuseră renume deja în Franţa, şi aspira-
iunile Felibrigiului începeau să devie realitate. De la începutul activi-
tăţii sale, adică de la intrarea lui în Felibrige, el e pătrune de menirea
lui şi de scopul acestei activităţi.
„Am luat hotărirea, zice e], întăi să ridic şi să reinviu în Provence
sentimentul rasei, pe care o vedeam nimicindu-se sub educaţia lalşă şi
nefirească din şcoli; al doilea, să provoc această reînviere prin reintă-
reg limbii naturale şi istorice a ţării, pe care şcoala o prigoneşie de
moarte ` al treilea, să fac drum in lume provensalului prin insuflarea şi îla-
căra dumnezeeştii poezii“ (Mémoires et Récits, citat în Merc. de France),
Şi el îşi începe alcătuirea operei sale de căpetenie, Miréio, încă de pe
acele timpuri, lucrind pe indelete după inspiraţia, pe care Lo aduc vir-
tejele Mistralului şi căldura soarelui, şi după răgazul ce i-l dă conduce-
rea fermei, în locul tatălui său, devenit orb la optzeci de ani. Mireille,
cum i-a zis Reboul la un banchet „est le plus beau miroir op jamais la
Provence se soit mirée*, Pare, În adevăr, că a izvorit din uimirea, cu care a
răstrint poetul minunatele peisagii ce înconjurau ferma, Le mas du juge,
despre care zice el însuşi că era în adevăr un cuib de poezie limpede,
biblică şi idilică ; e o răstringere a vieţii pline şi bogate care se întrupa
în copilele din satul Maillane, atit de ademeniloare şi pline de sevă ar-
zătoare, pierdute în lanurile aurii de grlu, printre livezile de măslini şi
butucii de vie, cu pieptul desfăcut şi adorabilele lor bonete albe înnodate
atit de grațios pe chipul oacheş; în acele trupuri bronzate şi puternice
de bouari, secerători şi ciobani care se perindau de dimineaţă până'n
sară în acele peisagii de feerie pe dinnaintea poetului, în bătrinul fru-
mos şi patriarcal, care era tată! lui Frederic Mistral şi căruia toată lumea,
chiar şi maică-mea, zice poetul, îi spunea stăpine. El trăeşte printre a-
ceste suflete primitive şi bogate, exuberante în simţiri şi în limbă, printre
frumos povestitori şi ciobani, care ti vărsau în suflet în fiecare clipă co-
moara poeziei populare şi bogăţiile necunoscute ale limbii lor plină de
Imagini, de un colorit asemenea pelsagiilor în care s'a născut şi a trăit,
palpitind de viaţă, de putere, de imaginaţie şi simţire. Aceasta explică
succesul covirşilor, triumful strălucit care a înlovărăşit pe poelul Misirai,
27a VIATA ROMINEASCA
din clipa apariţiei poemului Mireille, şi s'a urmat pănă azi din ce în ce
mai plin, revărsindu-se mai îndepărtat peste hotarele Franţei, căci azi
Mireille e un poem universal, tradus în englezeşte mai Intăl de Suzanne
Asselin şi apoi în nemleşte, şi consacrat capo-d'operă mondială prin pre-
miul Nobel, după cincizeci de ani de admiraţie universală. ŞI, pe lingă
toate, el a ştiut, zice Frederic Charpin, care-i consacră un atticol în Mer-
cure de France, No. din Februarie a. c., să realizeze și capod'cpea
vieții sale ; fericirea în simplicitate.
Aceasta e figura senină şi genială a poetului Mistral, pe care
Franța se pregăteşte să-l sărbătorească in primăvară. Din lunga sa acti-
vitate totuşi nu au izvorii decit puţine opere: afară de cea mai desă-
virşită şi mai interesantă, care e Miréio, încă alte două epopee, căci, in
potriva tuturor prevederilor, el a cseiat In vremile noastre moderne, ca
un ai doilea Homer, epopee, Calendau şi Nerto; o dramă: La Reino
Jano ; o culegere de poiezii lirice: Lis Iselo d'or şi Memoriile sale, care
nu alcătuesc decit un volum.
JEAN RICHEPIN LA ACADEMIA FRANCEZĂ.
Ceia ce trebue să recunoaștem în primul loc, e că spiritul Acade-
miei franceze a... evoluat, am putea zice, mai bine, s'a revoluţionat, de
pe vremurile nu tocmai îndepărtate, cind această. instituție apărea ca o
„Slingere” a tot ce sămăna măcar pe departe a îi îndrăzneală, a tot ce ar
îl eşit în relief cu o originalitate mai... pipărată, de pe vremurile cind
tot ce era talent ai voia cu mindrie să-şi păstreze independenţa, părea că
nu va călca în templul olicial al cugetări!
Sed quantum mutatus ab illo...
Azi cupolele sale au primit, fără să se cutremure, pe noul reci-
piendar, autorul versurilor „Chansons des Gueux”, şi imaginea acestei
energii neastimpărate, chipul acestui uriaş răzvrătii, părea la locul lui în
această casă, în care muza lui punea piciorul pentru prima oară, în hai-
na-i brodată cu palmele verzi şi sabia, care, observă Ernest la Jeunesse,
şedea cuminte în teacă, lipită de coapsele luil.. Şi bolțile nu s'au där,
mat... finul şi ironicul Barrès a celebrat pe Richepin ca: Roi de Gueux,
in decorul circiumilor de pe malul sting al Senei, unde pe marginea me-
selor îşi creiona Raoul Ponchon bazliile sale cronici rimate, pe pereţii
cărora se profilau umbrele tragice ale lui Gerard de Nerval şi Beaudelaire,
şi ale atitor alţi eroi „de la Bohème“: Petrus Borel, marele Valles, Murger,
etc, S'a făcut apologia Bohemismului şi s'a pomenit între aceste ziduri
sacre şi solemne de balurile dela Bullier, acele petreceri nebuneşii, In
care Bohema a cheltuit atita putere de viaţă, atita veselie nebună, atita
vervă şi fantezie, incit ete au devenit un simbol, aproape un monument
consacrat puterii de viaţă, de expanziune şi de fantazie a unei generatii
intregi,—şi academia l-a consacrat pe J. Richepin demn de a intra în sl-
nul ei, pentru acest trecut şi pentru puterea, suflarea violentă de viaţă
şi originalitate din cintecele intitulate Blasphemes $...
MISCELI.ANEA EzE!
SATULLE MENDÈS.
Un accident de tren a pus capăt existenții strălucitorului Catulle
Mendès, care la virsta de 68 ani,—pe cind atiția alții dintr'o generaţie cu
el s'au stins ori s'au resemnai la moarte şi la bătrineţă,—era încă în
piină activitate, în plină tinereţă sufletească, „maesirul” şi conducătorul
unei generaţii tinere, după ce timp de 35 de ani a fost conducătorul şi
insuilețitorul poeziei de elită a Parnasienilor, îndrăgostiți de frumusela ver-
bului,de bogăţia rimei şi armonia ritmului, Alături de Teodor Banville, Beau-
delaire şi Leconte de Lisle, la revista lui, „Revue Fantaisiste”, au debutat
toți din generaţia lui: F. Coppée, Sully Prudhomme, Leon Dierx şi
Jules Claretie. Cu o vervă, cu o însullețire şi o activitate neobosită, sa
războit el cu contemporanii săi, pentru poezia curată şi dumnezeească, aşa
cum o concepeau Parnaslenii, şi pentru întroducerea muzicii lul Richard
Wagner la Paris. În afară de operele lui şi de neintrecutul său talent
de jurnalistică, neuitalele sale cronici dramatice din „Le Journal“, în care,
pe lingă pustul subțire şi simțul ascuţit de critică, era şi un elan de en-
tuziasm liric, care-i dădea o putere comunicativă de emoție, unică în
genu! acesta, —inilvența lui asupra lumii intelectuale se explică şi prin
darul lui de „causeur*,
Cu ei se stinge tipul care întrupează mai desăvirşit mentalitatea
unei generaţii, felul ei de a simţi şi a concepe arta şi lumea, generaţia
in admiraţia căreia am crescut, dar care... e, în clipa de față, deja din
domeniu! trecutului,
Votuptos admirator al forme! în întrupările ei cele mai dumneze-
eşii, arta şi femeia, In operele sale e, pentru gustul nostru, prea inchinat
cultului el exclusiv, prea adorator al verbului, prea preocupat de strălu-
cirea unei imagini, de prețiozitatea unul epitet, de armonia şi sonoritatea
unel fraze, Graţia, fleganţa, muzica desăvirşită a ritmului din madrigale-
le, rondelele şi villanelete lul, nu pot incinta decit un public rafinat, o
elită restrinsă, prețuitoare, pină la exces, a formei. Şi, deşi a fost un veş-
nic Indrăgostit, nici în elanurile lui de dragoste mistică şi curată, cum e
în Sainte Thérèse, nici în acele voluptoase care întrec adeseori marginile
celei mai largi îngăduinţi, nu izbuteşte să trimită, de sub strălucită furie
a formei, o rază care să meargă şi să încălzească sufletul cetitorului, un
accent în care cetitorul să recunoască glasul patiinii omeneşti în toată
sinceritatea ei. Operele lui nu au darul de a emoţiona, e prea largă în
ele partea fantaziei şi a cultului formei, prea jipneşte în noi acea nevoe
de adevăr şi observaţii scrupuloase ale vieţii, cu care ne-a obisnuit arta
mai nouă.
Viaţa însuşi a lui Catulle Mendes pare a fi fosi, printrun fericit
joc al intimplării, anume aşa cum îi trebuia poetului: Amant pasionat al
irumuseţii, sub formele ei cele mai ademenitoare, frumos el însuşi In
GLP VIAȚA ROMINEASCA
tinereţă, ca „un prince charmant”, şi încă In plină viaţă şi temperament
la bătrineţe, a fost iubit de două din cele mai însemnate literate din tim-
pul nostru şi, În acelaşi timp, două frumuseți cu renume: Judith Gauthier,
prima sa nevastă şi fiica poetului Theophile Gaulhier, autoarea unor
curioase şi splendide povestiri chinezeşii şi a unor memorii pline de
viaţă şi desăvirşite ca formă: Collier des Jours, şi actuala d-na Mendès,
poetă destul de apreciată,
Moartea însăşi, cu toată cruzimea tragediei ei, pare a fi iarăşi aşa
cum ar fi dorit-o poetul: o dispariţie bruscă în plină tinereţă a sufletu-
lui, în plină putere a talentului, fără boală, fără bătrineţă, fără oribila
şi respingătoarea distrugere, aiit de umilitoare şi de degradantă,
P. Nicanor & Co.
Constanţa Hodos: Departe de
Zrare -— Biblioteca „Minerva“, Bucuresti,
O serie de povestiri, in care, insă,
lipsurile din celelalte volume sint şi
mai simţita. Tipurile, ce incearcă să
se srhiteze la inceputul povestirilor
cu oarecare putere, nu se susțin, uețiu-
nea sovăe, sentimentele, în exprimarea
cărora D-na Hodos gasește uneori nota
justă, accentul care merge la inimă şi
înduioseuz,—se slăbese in cursul po-
vestirii, îşi pierd enlonrea, se ştorg,
Sint unele stări sufleteşti, care, abia in-
dicate, în povestiri ar fi foarte intero-
sante, dach autoarea si-ar da osteneulă
si le adineească, să le analizeze. Unele
situații, cum e acea din „O casnicie”,
redate in lumina în care ar fi trebuit,
de călră v femee de talent, ar A de un
Jramutism infinit de dureros, insă, nga
cum le serie D-na Hodoș, eio siol sar-
bede şi banale, In sfirsit, mai în toate
porestirile aceste nu se realizează ceia
ee ne fégädueşte inceputul, şi, eind ai
terminat eartoa, eşti nemultumit, do-
ceptional,
Natalin Hosif-Negrn, O Primi-
varòð.— Biblioteca „Minerva“, Bucnregti.
Versurile D-nei losif sint limpezi ca
un adevărul cer de primăvară. Impre-
siile delu natoră, iubirea florilor şi a
cintăreților din pădure, se răsfring în
drăgăluse icoane. Gingaşe simțiri fe-
meesti, vare, dacă nn sint adinci şi zgu-
duitoare, trezesc lotugi ecouri plăcute,
Recenzii.
in suletul cetitorului, ca de pildă ver-
surile : „Unel Flori”.
De culbul drumului batuta
Jeleşti sarmană Noricică.
O rază nu te mai sărută,
Un strop de rouă nu-ţi mai pică.
Podoaba darurilor tale
Trecută-i Dar" de mingivre,
Sau stins evlorile "m petule
Mireazma sufletului piere.
Cum strâlucial în elmp odata
Fnnaltă, mindră, pe tulpină,
Rizini la soare rasfățală,
In lumea Morilor regina t.
Cind, rob căzind privirii tale,
Te smulse veäläloral "mn pripă
Si Vai impodobit in cale
viata la numai o clipă
Acum, murind, te infloarā
Un gind: „Pe cind le atingi în taină,
Ce veluvă a ta de-odiniuară
Ajuns-a'n locul tän regină“,
Niei patima, niei dureri adinei, dar
simțiri de o melancolie rezemnată, ca
un parfum de regrete, udie în unele
versuri foarte frumos nuanțale,—iar
veselia e mai pronmutulă şi mai vie
în imagini și în ritm. Nici cugetările
mn au cine ştie ce origiúalitate sau
putere ; ele sint insă de multeori re-
date Intr'o culoare suleleasea atit de
porsonala, în cit îşi pierd banajitatea
şi sună en o notă nouă și neaşteplută,
4 VIAȚA ROMINEASCA
—o -æ ea Á e
Versurile sint fonta bine facute, ar
cartea D-nei fosif se ceteşte cu plä-
rero.
La lui Cuza), apot datini, legende, timt-
lituri, o deseriere a nunţii, dirarse nole,
melodiile horelor si un glosar, —toale
en privire mat ales la satul Carta! din
KL?
> e
tonică Ciobanu-Pleniţa. Cu-
vintr? adine!. Cintace dim vechime,
relor din punet de vedere coreografie. —
Urmează upol descrierea difeitelar `
feluri de hori (una se numeşte Hore —
culese dintr-un colț al Olteniei, cu un
jud. Constantin,
ASA r
RECENZII
` eiaunë? culturii în stratele largi soriale,
forle acele retorici, tratato de stil e-
i pistolar, rocabulare, gramatici grecesti,
inrceşti, italleneşii, toate ucelo colec-
ţii de fraze ṣi expresiuni clasice, unde
no e nimic rominese, niri o idea isvo
ilā din observaţia directa a lumii, giel
"e legătură, sun poate una foarte siabă,
75
profesorilor-pensiamari ` Viclor Russa
gi Gavril Trif). un adaos, n tabela sta-
tistel, o harta a comitatului gi mai
multe ilustrații reuşite.
Şi eu toate ea d. Russu-Şirianu a
varhit, în treacat, in No. 8, din 1908,
al acestei reviste de nvreastă monogra-
fit, totuşi vom expune citeva dale din
Dicţionar [siu!] de pravineialisme, Aruncarea notelor într'un capital pe
ep mediul si nevoile xocietăţii, in cure capit. VII, „Ṣimleul şi Comunele”, en-
Craiova, Sache Pavlovici, 1909, 1 vol.
de 327 p, prețul 2 ler.
Poeziila sint clasificate după titluri
enrioase. Aal fal, primul titlu sana „De
toate: Dar, dragoste, doina, jale, mih-
mire, reamintiri, cugetări. ete.* Auto
rul nu ne urată astfel care anume din
poeziile citute supt aceast rubrică
sint doine, lută deci n ocuzie perdută
de a janaista em cara în chestiu dot-
uei.—(ilosarul Gual nu cuprinde unele
cuvinte din text {d. p. ochezed p, 300,
abura p. 201.
Pentru paihologia autorului obsary
urmâtonrele : |, Volumul, o colecție de
poezii populare, e intitulat *Cuvintări
adine! ;—2 Oriderileori vorbeşte (pra-
fața, pg. 2, 5, $7), autorul se exprimă
lot in persouna I singulară, eñ,
Colecția, intru cit ne vine dintr-o
regiune uşa de puțin eunozenti din
punct de vedere folkloric ea Oltenia,
este fireşte indispenzabila filologilor,
ši se va rett cu plăcere şi de publi-
cul mare, deonrace cuprinde multe bu-
câți frumoase,
Volumul se prezintă plărut şi din
punei de vedere lipogruite,
Pentru musea depusă intru adana-
ren unui imaterial așa de proțios gi
pentru jerifele băneşii necesitate de
tipărirea unul volum de 327 pagini,
autorul e vredaie de loata lauda.
Li
Pompiiin Pirvexeu. Hora din
Cantal, ex arii natale de C. VW.
Cordonoamir, Bucureşti, Academia Ro-
mină, i908, E vol. de 195 pu progul
3 ler
Cuprinde o introducere asupra ho-
la mijlocul volumului inprevează Jec-
tura. G. P,
L
LR?
Constantin Litzica. Catalogul
manuscriptelor grecesti, Elitiuneu A-
cademiei romine, Bucureşti, 1909, un
volum de YI—503 p., în 8,
S'ar părea că nui nimie maf obo-
sitor decit rotirea unei asemenea carți,
şi totuşi un catalog, cum e acesta pe
care-l am dinnainte, nu-i lipsit de inte-
res şi chiar de oarecare farmec.
Pa fiecare pagini rasar, avocata in
citeva vagi şi șterse trâsiluri naire.
figuri aproape uitate: ulătari da spi-
tarul Nicolae Milescu. lan Vacareseul,
Dudeseul, Neolt Duca, se ingira sute
de anonimi şi necunoscuţi, eu dorul lar
da neperire a amialirei, prinlra iseă-
liturā, şi eu naivele ufurisenii peniru
cel eare le-ar fura vreo carte.
E, desigur, adevărată afirmarea d-lui
Litziea, ea star privi ea alți ochi enl-
tura greacă in țările romine. dacă
s'ar cunoaşte exact ce sa celoa uri, cel
putin, ce cuprindeau cărțile celite pe
vremea iullnenţii greceşti,
Poate n'ar schimba vederila noastre,
poate ar fi mai multă rezerva in jude-
carea acestei apnei ; dar acenstă jude-
custà mu se va putea doosebi prea
mult de coa actuală. Am cetit cu bă-
garo de samă, de la un capăt In nliul,
calalogul cărţilor de sconta, şi, daci e
permis a induce de la titlu la conți-
nut, apoi nu văd, oxcepligdu-sa mn-
tematicile eare par a fi fost mai hino
studiate şi tratatele de logica şi mota-
fizică, nu vad intrucit a folosit des-
voltarii sufletesti a Rominilor, exten-
s'a importat această cultură străină yi
prin origină şi prin aspicaţii, Si apoi,
prea oli de strelucirea enllurii lor
elasiee, Grecii de uiunri an rămas i-
proape en totul străini de curentele
filorafiee, enre agitau şi revoluționau
Apusul,
Acelasi lucru s'ar putea siute şi
despre tipărituri, cel plin judecind
dupa cele ettevu sute de carți gre-
cesti, pe care am avut ocazia să le
cereelez pănă acum,
Ar îi de dorit insă ca cinevu, si d.
Liizicu pare a fi cel mai indicat, FA
studieze lemriale această cultură şi
rezultatele ei asupra spiritului romi:
tese. Deocamdata insă autorul, prin o
mumă podigioasă şi vrednic de ad-
mirat, a pus la indiimiuă celor ce ar
voi să sa ocupe, inlro ordine rigu-
roasă și după toale normele ştiinţi-
fice cerute unei asemenea luerări, o
parte din imensul material, existent in
salile bibliotecii Academiei.
M. A.
Dr. Dionisie Bioicn ai funn
P. Lazăr. Schița monografică a Să.
laginiui. Șimleul-Silvaniei, Editara „Vie
toria*, 1908, £ vol, de 320 p.fura pret,
Aleatuită eu ocazia adunarii gene:
ralo a „Anuciaţiunti” în Șimleu, comi-
lutul Sälagiu, meritoasa monografie
eate expresia fidela, și in acolaşi timp
saveră, u vieţii eronomire şi culinrale
a ueestui comitat, unde 6%, din popu-
latie sint ltomini,
Cartea cuprinde î părți (partea pri-
șitoare In istoricul Sălagiului se da-
toreşte Parohului Graţiua Flonta şi
pitol care ni se para rel mui inpor-
lant :
Rominii în Sălagiu sint în număr de
133.072. faţa de totalul de 207.000 de
suflete, Starea lor materială, In gene-
ral, e muițamitoare, (E de oheervul ei
ali! în satele curat romineşti, cit şi în
acele umesterale cu Unguri, uvolo no-
de Romiuii îşi an şcoala lor confe-
sionuli-romineaseă, acola ci progresea-
ză sub toata raporturile, Și tocmai
contrar se intimpla in satele, unde cò-
pii Raminilor inrală la şcoula ungu-
reasză, şi unde elementul rominese è
ameninţul em distrogarva).
După confesiunea lor, Rominii sint
187,001 preeb-entolici şi numai 5.5831
groemortodoxi, În proprietatea lor, «i
au vre-o 25.424 do case (fumuri); 201
biserici, din care BO sint de piatra, —
coia ce face cita o biserica la 643 de
suilele ; 179 de geoli en 167 invatatori,
pentru ralribuția, cărora poporal pli-
teste 85,551 cur. jar statul 35,071 cor,
Din eei 133.572 de Romini din 54-
lagiu, 25515 siut lintori de rarie,—
adică un proeont de Ei Negresit
că e un procent mie, insă, din neno-
rocire, el nu poste fi altfel, dată fiind i
nepisarea „inteligenți“ faţă de invă-
mintul populat şi, In sfirgit, confu-
ziunea care domneşte in organele do
contral- statul, comitatul şi coafesiu-
pena dispun, în acolaşi timp şi [ară nici
o regula, de invâţătorul sătese !
In tot enmitatul sint 10577 de ale-
gători pentru dietă, adică cam m
Proprietari de pămint, mari și miri,
sint in număr 20350, şi au aprope
930.00) „ugere calastrale” (a 1600 stins
276
Jini pătrați),— ceia ce vine la 479|, din
suprafața intregului (inut. lar posesie.
unea variază inire 1—3000 de juigere.
In sălagiu sint 4 instituții de finante,
romineşti, și anume ` iu Șimleu, Bi-
seşti, Jibou şi în Tăşnad; 2 vase de
credit, apoi 4 societăţi de consum gi
vreo G grinare bisericeşti. Numărul
meseriașilor se dien In 17.
Pe lingă aceste informațiuni, care do-
vedese munca şi sirgulnţa autorilor, in
‘monografio ni se face cunoseul și etno-
nografia ţăranului din Sălagiu şi ni so
vorbeşte pe larg de trecutul ai pro-
zeatul poporului romiu sălăgean,
C. G. Conn-Foru. Industria a-
urului în țările romine. 1809, Socec
& Co, Buevregti. Preţ. 25 bani,
Această broşuri de citeva pagini, cu
toate că nu ne dă date suliciente pri-
vitoare la industria aurului in Romi-
nia, find numai o sehițare sumară u
chestiunii,—e totuşi, prin originalita-
tea ei şi prin raritatea unor astfel de
cercetări, destul de importanta. ŞI,
dat fiind că seeastà ramura de activi-
late, la noi, e foarte puţin practicată
şi că, chiar ca scrieri, ea este foarte
puțin cunoscula,—pănă acum avem nu-
mai un studiu geologie al d-lui Popo-
vivi-Hatzeg asupra regiunii Cimpulung-
Sinaja, unde sint notate și aluvioa-
nele aurifere dela Gemeara ; un ra-
port oficial, din 1597, asupra nceleingi
localitaţi, al inginerului Neculiei, an-
„cum decedat, şi un capitol: „Mine gi
Cariere” iaraşi dintr'an raport oficial
al reposatului D. Olaneseu, fostul co-
misar general al expoziției romine la
Paris,—eredem că autorul, care, dupa
cum ne spune, face de trei ani explo»
tări la Gemenea, jud. Dimbovita, ar
putea, şi chiar va trebui, să ne dea
un studiu complect asupra industriei
aurului la noi în ţară, studiu eare va
aduce un real serviciu literaturii noas-
tre economice.
VIAŢA ROMINEASCA
Poale eà d Costa-Foru si-n adunat
chiar inateriulul necesar...
istoriceste, industria aurului e foarte
veche, şi lecare continent, la rindul
lui, a calminat in această directie;
Amerien şi Australia nu azi intaetutea.
Se ştie cA explorarea aurului a dal —
naştere la donă feluri de industrii: D
filoniană şi aluzionară și că cea din-
täin e cea mai grea, mai cosliritoare
şi mai aleatorie, dar gi cea mai avan-
tujonsă, eind reuşeşie.
la prima jumătale a secolului al
XVill-Jea, la noi, s'a exereilat indus»
tria aluvionara primitivă, prin ajulo.
rul copaielor, dealungul Oltului. Lo-
tralui, Argeşului, Dimboviţei, Buzeului
şi Bistrijei—şi pentru seest drept de
a svina" aurul, Tiganii, care aveau
meeastă meserie, plateaa o dare, în
natură, Domnului, şi o alla boerului,
al cărui rubi erau.
Prin desrobirea Țiganilor și prin
desvoltarea agriculturii, meşteşugul de
aurar e părăcii, si axi se yäsese nu-
mai, la Gemeen, pe o intindere de
50 km. C], şi în Transilvania, în su-
sul Ariejului, aşa numitele sgropi bä-
trine", care pu sint decit urmele u-
nei vechi yi imporiante exploatuțiual,
In zilele noastre, mai la toate albiile
riurilor, dacă se ia şi se spală citiva
pumni de nisip, chiar dela supralața
solului, se găsesc lira de aur, reia
ee arală ch nisipurile aurifere sin! in
plină abundență si că, prin ajutorul
mijloacelor mecanice, moderno, de ex-
tracție, ele vor avea sorții unei mari
rentabilitaţi,
După socoteala uutorului, dacă s'ar
incepe la noi o industrie ulavionară,
prin intrebuiularea dragelor şi a escg-
vatoarelor americane, maşiui, cure pot
sapa şi spala în 94 de oare până la
5000 m, t. —exträgind din uluvion Stu a
aur, pe chod cu mina nu se pulea ex-
trage decit 30—0dojo,—cu o cheltuială
maximă de 30—50 bani de metru, și
scoțimin-se 1 gram de aur, prețuit la
3 Tai, dinte'an metru cub,—aluari am
“area numai inlr'o singură zi frumosul
beneficiu net de 230 lei. ŞI, intro
mică paranteză, autorul îşi exprimă
pireren, că această industrie aluvio-
nută s'ar putea face paralel eu cana-
lizarea rlurilor noastre, câri, shpindu-
se canale do Dm. adineime si largi
de 35, pe o lungime de 2000 kil, şi
piätinda-so cite 40 bani de metru eub, —
preturi stabilite prin experiența altor
täri—in totul s'ar necesito o chellu-
ili de 120 milioane. Și, chiar dacă
media surului extras n'ar fi decit */:
din gram la metru cub, tot s'ar pulea
acnperi, în intregime, «heltuelile, și
In plus s'ar avea şi un profit de His
milioane ; iar dacă media aurului s'ar
sui la ts din gram, ulunei ar rezulta
un ciştig de t06 milioane.
În munţii noştri se găseşte deaseme-
pen și quari, aurifer, semnalat de in-
ginetul Pascu la Valea lui Stan, jud.
Bimnicul Vilcoi, şi unde s'au Ten
chiar aarveare lucrări de călră un alt
inginer, Braun,
Autorul pe vorbeşte şi de Tranail-
vania, unde s'au deschis, după nişte
urme vechi, citeva mine, şi unde ine
dustria aurul is, din ep in ee, o mai
mure Jeavoltare, € destul sn citim
că la Ruda, comitatul Hunyad, o so-
cietate germani din Berlina produce
anuul 14—16 chintale de aur, adien o
valoare de aproupe 3 milioane,
Astfel fiind Inerurile, necontestat că
industria uurului, ca fapt indeplinit,
va fi un deosebit progres pentru eru:
nomia noastră națională, şi ar îl de
dorit ca ea să atragă, chiar de po m
cum, cit mai mult spiritul Rominilor.
A. A.
KL
ER
Viconte G, d'Axengt, Ans É-
tata Uaie, Paris, 1908. Librairie Ar-
maad Colin. Prix 3.50.
Noul volum ul acestui seriitor, ct-
noscut prin vercetările sale istorice şi
veonomice, nu e nici un simplu jur-
RECENZII
Co
nal de călătorie, dar nici un adevirat
stodiu economico-social. p
Chamat de catra Federația Aliantei
fruneexe din Statele-Unite ca să ție o
serie de conlerințe asupra istoriei so-
tiale a Franţei, autorui n stat mai
mult timp in Statele-Unile şi a avul
astfel prilejul să viziteze mei mulle
oraşe şi aşezăminte, şi si cunoască
viuţa si obiceiurile din mureu repu-
blică a continentului nou, adunind
multe și interesante dato şi obsarvaţii.
Aceste impresii și observaţii ni le
dă în volumul de față.
Prin lucrarea sa, în afară de expu-
nerea unor fenomene soriule intere-
sante, autorul urmăreşte mai ales
scopul de a atraga atenţia Francezilor
din Europa asupra imenselor pro-
grese, po caro le-au realizat Ame-
ricanii în mai toate domeniile artivi-
tăţii omeneşti, şi de a desehide ori-
zonluri şi îndrumări nouă vieţii veo-
nomiee și sociale a Franţei.
Şi, in adovâr, impresia ee ţi-o lasă
cartea uceasta e ca bâlrina Europă
are multe, foarlo multe de învățat de-
la tinăra, dar deja innaintala Americă,
lata, de pildn, progresele enorme,
pe care le faee agricultura din au in
an in Statele-Unile, producind fu anul
trecut eu 28 la sută mai mult decit
in 1599 si facind ea tereuurile culti-
vabile sà se ridice în ultimii cinci ani
cu 33 la sută în valoare, — progrese da-
torite cladirilor şi imbunătaţirilor a:
duse fermelor, culturii mai inteligen-
te, mai intensiva, metodelor mai bune,
Iuerărilor de drenaj şi iriguliune, care
se fac meroa, lată rolul pp care sta-
tul d joacă în agricultură: acela de
a face exporienle agricole, de a Dro:
cura seminţe, de a publica broşuri
gratuite asupru tuturor chestiunilor
care pot interesa pe cultivatori, de n a-
elimatiza plante străine pe pămintul
american, și chiar de a da indicațiuni
şi sfaturi tuturor acelora care vor să
cîştige prin munen şi prin inteligența
em -
lor. Iată şi spiritul de inițialivă, pu-
terea do voinţa, aşurința do a se a-
dapta împrejurărilor, de care america-
nul dă dovada, prin aceia că se i-
runcă în intrapriaderile cela mai grele,
invinge loute piedicola fără a se des-
curaia de la prima nereușită, și ajunge
si facă agricaltură pe locuri unde na
end decit 25 centimetri de apă pe an,
(in Franja cad de la 60 centimetri
pănă la 1 metru şi 30)), ba chiar tran-
sformă în părninturi fertile deşertu-
rile de „alkali" (compuse din cloruri,
carbonate şi sulfate de sodiu, ames-
tecate cu păminl în proporție de pănă
la 6 ln sută), cure în hărţile franceze
figurează in aceiaşi categorie cu de-
şerturile Saharei... Cu mijloacele de
eare se folosese Americanii în agri-
elt, nu e de mirare că ei scot
35 hectolitri de aväs pe hactar, pe
cind in Prantu se seol 22 heetolitri,
iar pentru popuşoi Americanii scot 23
heelalitri, pe cind Franțujii deabia
14 şi jumătate l...
Şi trebue si celeaseă cineva eapito-
lele, în care autorul se ocupă de ent,
tura fructelor, de păduri, de bumbac,
pentruca să dä ce poate să reali-
ztze inteligența și munca omeneasca,
atunci cind sint bine şi eu stăruința n
plicate |
Toate aceste lucruri sint pe larg și
cu multe cifre expuse de untor "o
prima parte a Iucrării sale, intitulata
„Cimpiile*,
In partea adoua se ornpă de „ala
veri”, Acelasi impresie de energie
neiavinsă, de voinţă neclintita, de
admirabilă inţelegere și utilizare n
imprejurărilor, ţi=o dau şi paginile, I0
care aulorul se ocupa de „ereatarii de
«ăi ferate”, arătind greutăţile pe cure
au trebuit să le invingă şi increderea
pe cure au trebuit s'o aiba wm el acei
cura au făcut primele linii ferate prin
regiuni nelocuita şi expuse la tot felul
de primejiii,—cum şi aecle, in care a-
“rută progresele realizate, Iu indualria
VIAŢA ROMINEASCA
- Si comer}, de marile companii și de
trusturi, lucrările grandioaso şi indraz-
nete pe care le fae Americanii, foloa-
sele pe cure le trag din mijloacele pe
care natura le pune la indămină, mu-
rile căderi de apă și torente, — cum n
Niagara u carei capacitate e socotita
de 1,200,000 de esi putere, şi din care
o parte lucrează dein mai dumull pen-
tru citeva companii industriale,
A treia parle a lucrârii— „Ideile —
dă prilej autorului să-şi răzbune care-
cum pentru admirația, pe care pănă
aice i-au zmuls-o locuilarii noului con-
tinent. Cel putin ca gust, rafinara, cnl-
tură intelectuală, Americanii sint cu
totul inferiori : gazetele lor. preocupi-
rile lor. felul lor de viaţă, elädirile și
oraşele lor, tolul o urata. Si autorul
are pagini, in care sepale bine în re-
lief această inferioritate a Americani-
lor, pe care v datorase pe de-a parle
lipsei de tradiție şi de cultură veche,
iar pe de alla parte preocupărilor a-
prospe exelusie prueclico, goanei după
bani.
În schimb insă autorul, care nu
poate iaria Franţei republicane sepu
rulia bizericei de stat gi măsurile luate
conira congregatiilar, lauda libertatea
religionsă esre domneşte în America,
unde statisticile nici nu se intereseură
de cultul cetatenilor, si dă Francejilur
ca un exemplu bun du imitul respec-
tul, pe rare Americanii 1) nn pentru
muncă, pentru orice fel de munea,—
respeel cure merge stit da departe, în.
cit studenţii săraci nu se simt du loe
jigniti sa se facă chelueii, ari chiar ser-
vitori la colegii Jor bogaţi, pentru n-şi
cișliga existența si pentru a-și ajunge
scopul în viață. Din cauza acestui res-
peet pentru nmncă, in America cate-
goriile sociule nu sin! asa de separa-
liste ex în Europa, muncitorul de rind
nu se simte jenat lingă marele indus-
trias, milionarul stapinitar al unei tu-
tregi industrii nu priveşte cu dispreţ
pe vel din urma lucrator, Acel as-
peet al vieții americane face pe autor
să pună ca tille unui capitol: Ab:
senja claselor“, — ceia re desigur nu
poate fi primit de acei care au cetit eul
puţin marele roman zi lui Upton Sin-
lait. Dar vicontole d'Avenel e unul
din avelo spirite care viseaza aplana-
rea toturor vonflietelor, sociale prin
„compromisuri și concesii intre diferi-
tele clase, aşa că e cel puţin explica-
bila ucanstă curioasă iluzie,
Făra a avea varietatea și bogilia de
amănunte, și fară a da impresia de
viață reală, pe cara ti-o dan cărțile lui
Jules Huret, lucrarea vicunlelui d'Ave-
nel se celeşzte cu interes, şi e o con-
iribuție însemnată la cunoasterea vieții
lueiterilar noului continent,
M, C.
. +
Dürer. Nouralla călloction des clas-
siques dort Hachelte d, Care Paris,
t908.
O nouă ediție a maestrului nurem-
hergez, cuprinzmd opera sa întreagă,
a anärut da curind prin ingrijirea ca-
sei Hachette. Ediţia, foarte Inxoasi,
conţia» 473 reproduceri după pinzela
si gravurile maestrului, Intre cure se
numari şi operele indoioane, adică s-
volea cure nu poartă monograma Jui
Dârer, şi vare nu-i pol atribuite prin
urmare vn preciziune, degi faelurn le
apropie de operele recunosente ea fi-
ind eşite din mina lui Direr.
Cartea incepe cu o biografie şi un
studia asupra lui Albert Dûrer, cum îl
mumeşie ediția franceză. In această
privinta, e curios ct până astăzi, deşi
artistul a fost studiat în toată opera
şi viața sa, nu i se stin precis adeva-
ralul nume : Albert sau Albrecht ?— Edi-
lia germană, acea cuprinsă in Kins-
flow Monographien, vorbeşte de un Al-
brecht Dürer, şi se pare că acesta e nu-
mele cel adevarat. E drept să credem
că Germanii vor fi cunoscind mai bine
numele de bolez al maestrului german,
' Asupra vieţii maestrului se spune tot
RECENZII Lo
ceia ce se putea şti cu privire la din-
sul, incepind cu intrarea su, ca pecenie,
în atelierele lui Michel Wolgemut, în
anul 1438, adică la virsta de iå ani,
dată cind Dârer nu era totuşi un
naiv în ale dezemnului, deoarece se
ştie că artistul incă cu trei ani mai
înnainte ştia să desemneze oarecum co-
rect. Cine se Indooşte, să privească
„Portretul lui Dürer" de el Insuşi, lu
virsta de 13 ani, păstrat in Albertina
din Viena, Desigur, Dürer era și o
precucilute, un adevarat copil-geniu,
urmind expresia vurentă. Oricine şile
că sentimentul proporției aparo Duarte
lieziu la copii.—arlesea el intirzie până
câtră sfirşitul epocei de adolescența.
In portretul pu care şi-l face Dürer,
la 13 ani, iese in evidența tocmai des-
voltarea timpurie a simțului lui de
proporții, cara ue va da mai tirziu
pe extrem de corectul compozitor al
scenelor din „Apocalipsa“, din „Marea”
si „Men pasiune”, Deet, contruriu pă-
rorilor arătate in această monugralie,
unde din contra se spune—eu privire ln
operele tinerelii lui Dâcer—că „bratele
si miinile sint extrem de miri“. Cre-
dam en Diirer nici în primele lui de-
buturi nu se faces vinnval de greseli
de proporţii, cel puţin de geren care
i se reproşeuzi in operele egoaaeu te
ca fiind din epoca, carea precedat pe
acea a ialrării sale în atrliorele lui
Wolgemut. E de regretat că ne-n ra-
mas alit de puţine Iueruri din anil
săi de ucenicie, pentruea să vedem pă-
nä la ca ponet s'ar pulea erode în a-
firmärilo celor cure văd lipsa proportii-
lor in ọperela lui Dürer, din anii scarpi
intre (Ask și 1490, ciad a fost trecut
de Wolgemut ca tovarăg de luerou şi
de afacori, adică cind Dürer implini-
se abia 19 ani.
Asupra cAlitoriilor lui Dürer nu se
dau multe deslusiri; sau, dacii se dnu,
ele sint spuse peniru a se contesta
chiar faple ştinte, Aga, dr axem-
plu, se pune la indoialá cei pairu ani
pelreculi da Därer la Veneția, în ti-
nerela sa, şi aceasta penirucă se sta-
bileste cu certudine că Dürer a stat
multă vreme la Bâle, in Elveţia, unde,
in epoca cind se pune voiajul său la
Veneţia, a executat numeroase stampe
şi gravuri, intre care bine cunoseulul
„Arimtul Teronin”, acel cu leul. Tot in
sprijinul acestei păreri vine ai faptul
că În această epocă nu se găseşte în
operele jui Dürer decit slabe influențe
venețiene, care, din potriră, abundă in
Iuerările sale din epoca care a urmat
cel de al doilea voiaj al său, acel din
1506.
Cu privire la portretu) lui Dürer,
monografia ne di cele dout portrete,
rel din coloețiunea Leopold Goldseh-
midt, en forea „Mamnestrene“, cind
Dürer era de 22 ani, şi cel din muze-
ul din Madrid (Prado), admirabil stu-
diat, după cupă cum e şi o lucrare de
sti. Pa lingă aceste dana, ni se dë st
un al treilea, acela caro e şi cel mai
cunoscut şi care se alla în Pinucoleca
din Mânieh : Artistul, de faţa, poarta
părul în bucle, care se rostogalese pe
umeri. Fineţa oxeenţiei din acest por-
tret e neciaşi ca gi din celelalie por-
trele executate de el: Hans Tucker,
Ošwolt Krel, Carol cel mare, Sigis-
mund, ote.
Cu privire la unul dintre marile la-
blouri esite din aieiternt lui Därer:
Triplicul Madanei cu copilul Isus, Sf.
Antoniu şi Sf. Sebastian, (Muzeul din
Drezda) monografia spune că el poar-
tà induența lui Mantezua, pe eare ar-
tistul l-a văzut lu voiajul său in Ita-
lia. Nu numai Mantegna, care ar îi pu-
tut imprumuta lui Dărer mai de gra-
bă justeța perspectivei, decit „mode
latul dur: sau „eutele mantalei” St
Fecioare,—dar ai un Pinturicchio, en
expresiunea figurilor sale şi magnifi-
venja fondului din tablanrile sale, ar
f putul să exercileze o iulluenţă nsa-
pra lui Dürer, Intr'un cuvint, Dărer a
imprumutat dela mmnrșirii Italieni gus-
VIAȚA ROMINEASCA
tul acesta pentro peisagele eu vegeta-
De abundentă, eu castele medievale,
din fondul tablourilor, Să nu uit a spu-
ne că in „Tripticul din Dresda“, po-
menit mai sua, considerat ca eşit di-
roct din mina lui Dürer, binuese o
revenire a unei mini străine, care să
fi adăogut la tablou pe acel copil mi-
nuseul, care apără pe copilul Crist de
muşte şi zăduf. Nu e, cum am zice,
in seară, şi mut ales o de o stingācie,
care contrastează en admirubila fuctură
a chipului Sf. Antonin, din panoul din
stinga,
O altă influență a maeștrilor Itali-
eni asupra lui Dërer e şi aceia, po ca:
re marele pictor o are dirert dela a-
micul său lucopo dei Barbari, care se
găsia şi el la curtea lui Frederic In-
țeleplul, loemai in epoca vind fusese
chemat şi Dürer la curtea acestuia.
Cu Barbari işi desavirşi Dicer studiile
sale asupra proporțiunilor. ln această
privinţă găsim in monografia, de vare
ne ocupăm aci, prelioase Information),
cere explică mal bine rostul cilorra
pinze ale Ini Dürer, mult deosebite de
restul luerārilor sale, in ceia ep pri-
veste proporliunile, Aceste citeva pin-
ze: „Patru femei goale“, Christ din
„Pasiunea verde” şi Salvator Mundi”,
dovedesc influența, pe care a sulerit-o
Dürer dela maestrul italian Iacopo dei
Barbari.
O seria de 15 gravuri desenează stes
nele bizare die Apocalips, şi alte 18
gravari ne dàu scenele din Viața Sfin-
tei Mariei, Tot astfel, dureroasele sec-
ne ale Pasiunii lui Christ, Dar să ur-
mărim puțin textul plangelor.
La pogina | ui se dă portretul fa-
tălui lui Dürer, acel din muzeul din
Florența, de sigur cel original, deoa-
rere rolelslte dowi, unul din colectiu-
nea Ducelui de Northum-Borlan d, și
cel de al doilea din galeria Naţională
din Londra, sint urâtale ca copii după
un original pierdut. Asemânarea trisi-
turilor dintre aceste trei portrete ne da
dreptul să eredem că toate reprezin-
tă trăsuturile fidele nle tatalui lui Diy-
rer: Numai puţia, și alte dowa, unul
din Pinacoteen din Manich, şi un altul
din Institntul Stadel din Francfort:
“Portretul lui Frederic Inţoleptul, bi-
ne reprodus, tradure pănă și teenica
marelui pictor tate, în'unele pinte;
came şi aceasta, are o toenică ate:
nuată, fară asperităţi, lăsind etteada-
ta să so vada trăsătura pinzei, Dintre
„Portretele de fete tinere“, publicaţia
aecasta dă şi admirubilul portret din
colecția Baronului Sternburg, o fată cu
o privire adine expretivă, care ține în
mină o ramură. Acesta este, credem
noi; capodopera lui Dërer, în portretis-
Ich. Ap această portretistică de stil, im-
Hinită destul de rar chiar la maeştrii `
ronaşterii Ca manieră, ea limpezime
de factură, se apropie mult de cape-
leja lui Pisanello, nle acelui Giovanni
Pisano, alit de incintător m portre
tele salo, mai des in Portretul unei
Printese din casa d'Este, din Luvru.
Dintre picturile Pasiunvi, spre deo-
sebire do gravurile cela numeroase, a:
vem două, reprezintind pe „Christ plina
de cătră ai sáð”, două compaziţiuni ati-
perioare cu desen si proporții.
Tot aci ni se da sl un subiect mito-
logie, unica pintă cu astfel du subie-
te, semnat de Därer, Pinza reprezintă
po Hercule omorind păsarile alimphn=
lice, Acesta e tabloul, despre care d.
Weisbach spune că are o mura ana-
logie eu un tablon de Pollajnolo,
U prețioasă plangă'este seeia dela
pagiuile 20.-24, eăroia ii eorespunde
și nummi puțin pretionsa notita delu
sfirşitul volumului, eu privire ht celé-
brul tablou triptic, cunosent sub nume-
le de Atari de Patongartnar, namit
așa după o legenda, entre ` spune
eă vavalerii dia dreapta şi stinga
Iripticului sint Ştefan Paumgartner gi
fratele shu, Lues, Cn privire In aceasi
ta planşă se ştie că în urma unei res-
taurâri abile, în 1902—1903; făcută de
RECENZII sau
E
Alois Hauser, din inițiativa lui Charles
Voll, s'a descoperit tă „peisăgiul, tare
servea de fond celor dent panburi, e-
ra posterior porăduugiilor, şi ca a fost
adăogat de o mină stiiină, după indi-
caținnile destinate de Tuer lsuşi“,
Autăriil acestei” adäogiri este, după
cuni spine iobogrătia, I. Fischer, pie:
tor ofitial la curtea Bavariei,
în tabloul restaurat sa descoperit,
in coltul! din stinga şi etitorii, tar
în dreapta citeva călugărițe cu ecn-
Sing, pe care se vede blazonul fami-
liei Paumgariner. Tot astlel, ln pim-
urile Iaterale, Ştefan Paumgartner, —
acel care e dat drept Sfintul Gheor-
ghe,—nu avea, dupa cum a eşi! din res-
taarare decit prapurul cu cruce ln
mina dreaptă, şi tn stinga balaurul f-
oros; pe lä vreme, innaiote de res-
taurare, Puumgariuer area o puvăză,
şi la spalele său un cal, Tot aen eu
Luca Paumpsrtaer. (Sfintul Pustaţiei.
Printre atitea alte, „portrete“ Mono-
grafia ne dă at acol „Portret de om ti-
når”, din eolerţiunea Ducelui de Messa,
asupra căruia sa discutat atita. Evi-
dont, că dintre toate parerile, dintre
toate comentariile, acelea care due la
Incheerea că acest portret este de Di-
ter, stot şi acele care up sansa să fia
mai mult evezute, Paulru un pielor,
care a studiat opera lui Dürer, portre-
tul acesta ar putea f de Dúrer, Zic
pentru „un pictor“, ` deoarece numai
pietorii pot avena acel vriteriu de ju-
deeuta, care nu dă greş niciodată, for-
mat din examenul atent el execuliel
teeniee, cum şi din acel nu ştiu co al
operei, care rezidă numai si ona! în
mesteşug, Degeaba vom zice despre
un tablou, său chiar despre tabloal eu
pricina : „Lipseşta de ae) gradul innnit
de viaţa ai energia expresiunei” (Fried-
Finder). Aconsta o prea patin lucru,
pentru a te crede in deent ap lăgădu-
eşti paternitatea operei unui maestru,
in cazul de față u lui Ditrer. Numai
cel ce vede, cel co ghiceste nu numai
222 VIAȚA ROMINEASCA
facturi —eăci aceasta în mod genera!
at potes fi observată de oricine, cu
sau fară inlesnire,— dar şi impereapti-
bilele (pentru profani) punelulețe şi
limitele variate ca ton si dimensiune,
rare sinl atit de bine ascunse, incit nici
nu pot fi bânnite intrun tablou, Şi a
cestea nu le poate sti, nu le poate do-
vedi, decit acol care execută el insugi ;
nn poste şti decit pictorul. Hotarit :
portretul din erecţia marelui duce do
Hessa oste de Dâror, un Dürer asupra
efvuia s'a revenit, şi de aceia poate sau
gi putut iaşela eriticii. CA nu are „ener-
gia expresiunei“, cum zice Friediinder,
aceasla e alicora ; Diirere renumit și
prin pulerea sa de a pătrunde enflatul
modelelor sale. Și o fi fost acest „Ti
när” vreun suflet bun, blind, un tem-
perument potolit, cum îl arată inder-
juns tablon) avesta, Detaliile de exi
cntie, de care vorbeam, sint abundente
uci, sint aceleagi, ca și în faimosu-
„Portret al Iui Dûrer de el însuşi”.
Blana, care chpipzgzle şi formoază gu-
leru} antalet, are acelnuzi Brizoare nz,
pre, cure sint lease cu destulă ener-
gie, ered. Distribuţia valorilor este a-
ceiași, ca si în portreln! precedent, A-
ceste datali, aceste seipēri de pen:
sulă, sinl mai numeroase în pinplană=
tură, tot aşa de caracteristică aci, ea
şi în portretul lui Darer de el insusi,
Dur, în segit, nu am întențiunea să
mà siless a idlovodi, cu tot dinadinsal,
ari, că acest portret e de Dürer si că,
in ort, mp altul a revenit. eum de
alifel s'a iblimplat en multe din tn-
erările lui Dürer, Am povestit mai
sus cazul cu „Allar! lui Pawngari-
ner". Intron cuvint, sint destule moti-
va dea ne ralia la opinia lui Strezeows-
kr, care ereda a vedea în acest por-
tret mina Ini Dürer,
In 15 plapse ni se dă cele 15 pìtei
depgravură, care àu ca subiect Apoea-
lipsul Sfântului Igan. Cliseele. bine e-
xeculale, ne oferă cu destulă claritate
grozăviile seenelor aprealiptice, pe ca-
re numai geniul lui Dürer a putut să
la interpreteze, Nici Holbein, nici Ru-
bens, en a sa bnimoasă „Cădere a in-
gerilor”, nu au ajuns puterea de con-
cepţia a Ini Dürer in redarea grozāvii-
lor şi rindäteniilor din intunocatul A-
pocalips. Io această privința, geniul
creator a lui Dürer sta aläturi de a-
cel al marelui Dante, cure, ca poet ce
era, ne-a dai doscrieri asupra grozā-
viilor ladului şi Paradisului —de sigar
că, dacă Dürer ar f ilusirat Divina
Comedie, ar H complectut pe Dante,
Şi mu ştiu pentruce ilusteatorui Divi-
nei Comedii, ahilul Gustave Dori, mu
a euuaultat pe Dârer, bine inteles nu
spre a-l pastiza, ci pentru a putea Im-
bogăți Divina Comedie ru figuri și
scene rit mai bizare, cit mal ludora-
toare.
Incepind ci „Martirul St foju Evan+
ghelislul”, monografia ne dă toate re:
lclalte szene din „Apoculipa”: Sr.
Ioan arciads-sg la cor, Sfintul sä-
rind cela 7 sfegnice, Cei palru cavi-
leri, Deschiderea celei de e geusea pe-
cali, Cei patru îngeri oprind vinturile,
Cintavea aleşilo» în Cer, unda se vede
imuginea lui Christ, Mistu? divin, tn-
ennjarat de simboulele evangheliştilar:
Leul, Boul, Ingerul şi Vulturul. Apai
dintra celo mai bizare: Sr Joan de-
vorind cartea, Femeia din Soare şi
balaurai ru Șapte capete, Sf. Mihail
doborind dalanrul, Fiara cu coarne
de berbec, Curiurana Babilonului si,
Ipsbratt, Ingerul și choia abisului.
Dea-emencn ni se dä seria gravuri-
lor, care îlustreuză Viata S/intai Fe-
ioare. Priviţi neesto superbe -compos
zitiuni ; în ele Dürer apara ca cel mai
mare ariisi al veacului său, „Casăto-
ria slintei Fecloare“ poartă chiar malt
mai mult caracter decit acelaşi com-
poziție a lui Ratsel; „Naşterea“ şi „A+
dorarea Magilor“ sint compoziţiunile
nani geniu. Priviţi „Fugu in Egipt“,
„Repaosul în timpul fugei în Egipt“,
„Isus în mijlocul Invâțatorilor”, „Isus
RECENZII 233
Julodu-şi ramas bun dela mama sa“
și, insfirsit, „Moartea și innalļarea Sf,
Fecioare“s. Execuția impecabilă a eli-
soelor permite a urmări cele mai s-
dinci amănunte ale fondului, ale are-
lor fonduri vecine, ani nate, studiate,
cum nu sint decit In puţini din clasicii
contimporani en Dürer; vorbesc, bine
ințeles, sab raportul stilului,
Mica pasiume in 37 de planga, toate
redate cu ingrijire, apoi Marsu Pasi-
une, cn zzudaitoarea plangā a lui „I=
sus pe muntele Măslinilor", superba
pagină din viața Mintaitorulvi, redata
de Dürer; Arestarea lui Zens, emoţio-
nantă ; Plagelaliunea, lans innuintea
poporului ; Isus partind ergoen, asupra
«&relu trebue să treci mai repede pentru
a muti prelungi o adevarată şi dureroa-
să emotiune; Isus po eruce ele, etc.
În nemaxtă privință monograla aceas-
iā e ces mai prețioasă dintre toate
cite s'au seris asupra lui Diirer. Ea
ne pune dinnalnte, in scene succesive,
scenele Pasiunii, aşa cum feu conce-
put genialul pictor şi gravor din Nit-
renberg, Scovele acesteu, răsloțile, ar
perde mult din farmecul lor,
Insfirzit, Monografia ne mai da gi
decorațiunilea lui Dârer,—ecu toate ca
până uci Diărer apare indestul și ca
mp mare decorator ` Arcul de triumf al
Impă rutuluei Moximillan, în plan e-
neral și în fragmente, cum și monu-
mentala operă decorativă: Carl de tri-
umf ol Împăratului Maximilian. Evi-
dent, Dicer era şi un mure decorator;
aceasta se vedo şi din Caru! uresta,
pe lingă eare faimoasa Carassä a iui
Nupelaon (vorbim de decorație) sin
Versailles, avoastă capodoperă de stii
empira, e nimic. Decoraţiunile Curului
propriu zis, a harnagamentelor, a vegt-
mintelor,.. ete, rămin ca cena mai mo-
numentală capodopară de stil. Şi cu
Marşul triumfal ul Impiratului Ma
zimilian, eu cara se "'nehec monogra-
Bn, admirația noastră umple măsura `
ramii mut,
AB.
Revista Revistelor.
Convorbiri literare, —lanuarie,
1509. Bucureşti.
Acest număr e consacrat semicente-
nerulwi Unirii Principatelor. Pe cuperta
cetim citeva nume ilustre, cari iapilese
pe catitori,—din nenorocire, în corpul
revistei, vedem că cuperta ne înşeală `
găsim, de pildă, ca numele d-lui Maio:
rescu e pus în deşert, findea nn ni
so dă decit un fragment distron dis-
curs vechiu (din 1899},—iar sab isei-
litura d-lui T. Rosetti ui se servese
samintiri*, ee nicinu se referă la U-
nire, niej nu au vre-o insemnätale
sau chiar.. „tulenticitate" (Na ni se
spune, cărui ministru i s'a cerul demi-
sia atit de drastic, pentrucă ar fi ca-
ent pe Ardeleni de „faux frores“.
Dupa date, acesta nu poate fi decit
Nienae tiolascu,— dar e admisibil en
acesta să fi manifestat astfel de
sentimente faţă de trații da dincolo 3 3
Di. S, Mehedinţi ne da o monumen-
tala dizertuțiune „Unirea Principate-
lor din punet da vedere geogralie", din
care, pentru urmaşii lui Bluntschli dia
toato țarile şi toate timpurile, extra gem:
„Statul e a „forinaţiune gengratiea*,
„cum o bunăoară și slapa, tundra,
„pădurea, savana, ee" La
De aci
„Unirea Principatelor a fost in mare
„parte o... fatulitate geografică“ 1.
Dar pierderea Bucovinei si a Basa-
rabiei... tot o „fatalitate geografica” 2t,
Aici e da vina, vedeţi, In toate, „Iu
xul şi refluxul“,.. geografie £.,
Şi noi dormim, domnule t..
DI. Barba Catargin pune o lăudabilă
stăruință de a desvali „solismele* d-lui
C, Stere. Distinsul economist şi xocinl-
filozof promite de u urma pe aceasta
cale. Vom veden.
DI. D. Onciul ne da un articol se-
rios şi fară pretenţii „La XXIV Tanua-
rie*. Din nenorocire şi acest articol,
in părţile lui mai esenţiale, nu e de-
cit o retipărire a unsi cunferiaţi, pu-
blicate încă in 1905,
Luceafărul, Ianuarie.
No. 4 al revistei Sibiene e consa-
erat Unirii; articole, amintiri, portrete,
In No, 5, o corespondență lilerara
din Bucureşti, de d, Bogdan-Duică,
Convorbiri critice, Ianuarie,
0, Bucureşti,
DI. Dragomirescu şi-a asociat la di-
rectie pe tinărul profesor al faculta-
ţii noastre de Drept, di, L Peretz, Am
avea dreptul sa nadajduim că aceasta
colaborare va asigura revistei mai mul-
ta seriozitate, eu atit mai mult, ei d.
Drugomirescu serie un intreg articol
de fond spre u-şi afirma. obiectivitatea.
Dar un specimen de obiectivitate ne
poale da urmatoarea insinuare, cu
ştiinţă tam dat doar de atitea ori lä-
muriri trebuitoare 1), ealomniorsã, la
adresa noastră:
mw revista tind oficială, eci citeva.
REVISTA REVISTELOR 285
„mii de îmeițălori işi vor intipäri
bine in minte“... ete,
Nu o relevăm, decit pentru a atrage
atenţiuneu noului codirector.
Xai știi.—poate e fara ştirea lui, şi
po viitor nu se va mai repeta astfel
de... „obieclivitate“,.,
Revista Generală a Invâţă-
minimiui, (Februarie, (om, Baen-
reşti).
Din o scrisoare a d-lui Sp. Haret,
extragem următourele date interesanto
pentru istoricul liceelor noastre : „Lau-
rian este promotorul principal al dei)
organizării actuale a lieeulai nostru ;
ideile salẹ io această privinţă, formu-
late pentru prima oară inea din 1583,
dupa multe rezistențe si după ce au
trebuit să triumie contra laţalagerii
greșite a multora, au ajuns să ja fiinţă
priu legea din 1398. Franţa a dat în
1902 liceelor sule o organizație aproape
după aceleaşi principii ea şi noi. In
Germania, după lupte indelungate, s-a
realizat egalitatea absolută a imvața-
mintelor clasic, modern şi real, avind
cursul inferior comun, Ta Italja su pre-
găteşte un proert de lege în acelaşi
sons, iar in Austria so consideră ca
apropiată aceleaşi organizațiuni”,
„Unirea Femeilor Romine”,
Publicaţie trilunaru, (Anu) I, No. 1,
2i lunuar 1909, laşi),
Noua rovistă are un motto:
„Unire in cuget, unire în simțiri“ ;
a aparut în ziua de 24 Fanunr 3; pe ul-
tima pagină a ei se afii tipärit: „Fie-
coure membră este rugată să aducă
mine“ cel putin 3 membre nouă pan-
tru ziua de 24 Ianuar“. Titul, motto,
data apariţiei, activitatea de propa-
gandă.... toate... sint inspirate de mo-
morabila zi istorică,
Cine-şi ia răspunderea direcției ? Pa
copertă nici o lâmurire. Articolul pro-
gram e iscălit „Comitetul“, cara de-
clară ca se eumpune din „toata mim-
Orele care lucrează activ Di gi la consti-
tuirea societății : și la redactarea pu-
Hicaţiei periodice. Atit“, în „Cuprins“
se anunță „Lista membrelor”, in care
sint trecute pe linga aproape 300 de
nume de femei gi vreo 30 de nume
de barbaţi, intre care şi ua Locotenent-
Colonel. O. gluma de gust indoelnie,
Ce inseamnă uscunderea membrelar
sub nume bărbatesti, ba încă sub epo-
lete de militar? Evident, că bărbaţii
m'an ca căuta aici: ei nu pot f uici in
„hista membrelor”; nu-si pot găsi loc
nici in Comitat, cure se compune numai
din „toate membrele cure fuere ed ae.
tic“: nu pot lua parte nici „la iniru-
nirile lunare ținute de membrele din
Taşi.. Be în lunile de ordine nepå-
reche ori de ordine päreche*. Atunci,
jos epoletole, d-na Locotenent-Colonel !
lertați-ne dar v-am deseoperit. Desigur,
d-tră sinteti Presidenta, mäent că ati
vereat să ne mistifieaţi—dia modestie,
desigur — deelarind : „ Preşelintă an
avem ; aşteptăm sii ne-o trimeală Fus,
nezen şi neo va trimete”. Noi decla-
Dm câ am găsit-o, și credem ca te-
merara sehisma stilistica şi gramati-
cală, intitulată : „Ce dorim wei: nu
poate f pusă în sarcina unui
„Comitet“ compus din profesoare,
care ştim ea trebue să fio as-
cultătoare şi supuse gramaticii şi sil-
listicii. Tentativa e indrărneață şi ino-
portună : şi pentru pedagogie—ecare a
secretat destula supraproduetie naţia-
pala de acest fel; și pentru prestigiul
intelectual al femeilor, în numele eă-
rora se ridică prea multe binevoitoare.
Ca să fii colaborator la această origi-
nală revista nu-ți trebue decit act dea
naționalitate romina (că trebue sa fii
de sox femeese, se înțelegn dela sine):
„Nicio româncă să nugi zică : „en nu-s
scriitoare, eu s-am talent. Scopul m-
ceatei publicatii e să adune toate cam
dile femeeşti—ba şi cit sa putea nimi
mult din cugetul (5) femeilor fără con-
dei—uiitorul singur va alege unde a
fost talent şi mude wn". Colecţia a-
e5 VIAȚA ROMINEASCA
eeasts de femei cu condei si fără emp:
dei, destinata aprecierii viitorului, are
n menire şi pentru prezent : en trebue,
eum zice „Comitetul” (modesta prezi-
dentă IL ag creeze amfletulani un maliu
pridnis de deavoltare.... căci există un
curent, o tendință în sufletul omenesc
cure-l trage tot în sus spre continuă
perfecționare... şi dacă femeile n-ar a-
iraya unele pe altele, încetul cu înce-
tul. it de bine sar crea mediu! In
fecure oraş, în fiecure sat, Putin al
irnisme, puțină dragoste cregtinească şi
ce bine ar putea ajunge lu înțelegere
şi la comuniune imorulă între ele fe-
miis Romine. Și cum s-ar mal forma
din toate părțile atmasieră intelec-
tualu ; şi ce întruniri culturale; şi ce
conferințe publire sau resirinse; Sr ce
enden? terore (2) sat muzicale—sau
die cui nt nu s-ar putea în jghaba?
Şi an rigide şi ronvenționale şi obosi-
incare, ei cu toată intimitatea produsă
de faptul cai subiectele sint vii pentru
toti da fuță, Si ce comterzatii, yi ce
discutii nu sar indruma, interesante
gi tot mai infereserto; şi ce putere de
aprociarv a Drouet dor literare, gi ca
oucvirat bun gust en sar corea CH
limpal, gi deci cit profit poniru litera-
fii bumi”, Şi ce.. „Atit“... zicem yi noi,
D rugăminte catră onorabilul Ur
nute": Respectati acordul gramatical
Mavar ia titlurile articolelor; mui cu
sumă cind acele articolo sint sroase
din ununrele şcolare din 1897. Lea
putea actualiza în bună ințäierere eu
gramatica,
La Nonvelle Revne, (Februar,
1909),
Sárbátorirea centenarului Iui Durwin
şi ridicarea unui monument jui La-
murek, evenimente care se vor in-
timpla incuriod in Anglia şi în Franta,
dau ọcaziune lui Gaston Bonnier să
facă o expunere repede a evoluţiilor
evoluției, să arăte fazele prin care
teoriile transformiste, evoluționiste, au
trecut, Dâm un scurt rezumat al a-
celei priviri repezi, po care învățatul
academician fronerz o aruncă in tre-
entul filozofiei sliințelor naturule, Cel
dinlăiu eugatător din antichitate, la
cate se gâseşie primul germene al
teoriei evolutiei, o Aritotel, din ale că-
rui sludii ap degajenză idela unui le-
gături intre toate corpurile vioţuiloute,
Ls Romani, poetul Lucretius observi
şi el nceastā legătură. Cu să mai gä-
sim apoi oarecare indicii de concepție
evoluționistă, trebue ap särim tocmui
in sec. XIII, la luerarila de Istoria na-
turală ale invățatului dominican Al-
dert şi ala discipolului siu Thomas
d'Aunin, şi apoi Leonardo da Viei
şi Bernard Palissy, In see. XVI. Dar
in secolul al XVH se intimpla o schim-
bare to spirite, şi concepţiile eroluține
niste sint inlocuite prin noțiunea fxi-
taţii absolute a speviilor, teorie ex-
pusă de John Ray şi dusă lu cen mai
innalta expresie de naturalistul Finné.
De-abia Buffon luceareă cel dintáiu
sa determine facturii evululiei, cau-
zele transformismului, bazindu-se pe
ohservalie şi experienţa şi procudind
ca un adevărai şi mure om de tinga
ce era (deşi azi el e cunoscut mai
mult va iiterat si en stilist). Continua-
torul lui Bufon, acel caro a adus mai
multa precizia si unitate in epocoptia
evoluționistă, a tost Lamarck; el n
stabilit «é „orgunismele inferioare au
fost formute inlăiu, şi cå cu incetul
porfeeționaraa lor a dat naştere tu-
turor celorlalte forme vieţuitoare“, Dar
opera lui Lamårck, padevāratul inte-
moivlor al transformisanului”, a ràmas
multă vreme necunoseulà, şi lupta utre
fixişti şi trausformiyşti a continuat, —
Cuvier, marele paleontolog, find prin-
Ire cei din prima categorie, är Geof-
froy de Saint-Hilaire și poetul Goethe
find Intre cei din w doua, În aceustă
stare de lucruri aruncă Darwin, ca o
boambă celebra lui „Originea speciilor”,
Un alt învăţat, care susţine evoluțio-
nismul, e botanistul Naegeli, dupa eare
transtarnismal e pur morfologic, schim-
barile organismelor petrecindu-se tn
combinaţia celulelor,
pe eind, se ştie că Lamarek nre ca
principii ale transformismului : adap-
tarea la mediu şi ereditatea, Teoriile
lui Darwin sint un fel de compromis
intre teoriile lui Lamarek şi ale lui
cure fae oul,
Naegli. Darwin atrage cel dintai nten-
tia asupra lnplei pentru existență si
asupra selecții naturale. O nouă
modifienre ta teoriile evolotiouiste a=
due experientele lui Hagu de Vries,
si teoria muințiunelor n acestuia e
pe rale de a revoluţiona Alozofla sti-
ințelor. Ca incheere, intrebindi-se da-
ca astazi trebue së fim Naegeligti,
Lamurekieni, Darwinişii ori Mutaţio=
aisti, autorul articolului declara cà în
starea nctuală a ştiinții, procedeele,
prin care se efectuează evoluții, ne
sin! necunoseuli,
Asupra situației actuale a Polonilor,
I. Dangny publică un articol intitulat
„Chestiunea poloneză”, in eare, după
ee constată că prin crimele comise
dn: Austria, Rosta și Germania, in 1772,
1793 şi 1795, Polonii au fost pugi în
situaţia nenorocită de a na avea ma-
car un singur stăpin, ci sint separați
prin hotare artificiale ai siliți sa trà-
inseră sub trei dominaţiuni deosebite
și in mijlocul unor civilizaţii en tolul
diferite,—examinoaziă starea de azi a
provinciilor loeniie de Poloni. În Ga-
His, sub dominaţia austriacă, Polonii
stau relativ bine, nu oare care aulo-
nomis, şi chiar limba lor v ven ofi-
eială, In Prusia Polonii au stat la in-
ceput bine, dar azi din cauza tendinli-
lor de desnationalizare ale Germanilor
şi din cauza măsurilor aspre și jigni-
toare care se iau contra Polonilor, a-
ceştia sè gäsese într'o stare foarte
nenorocită. Această situație a Poloni-
lor din Germania, pe de-o parte, cum
gi nevoia Rusiei de a se industrializa
şi de a eren fabrici in regiunile Bal-
dice, a adus o împärare Intre Hai a
REVISTA REVISTELOR gu?
deelen EE?
Poloni. Asa că azi Polonii din Risia
stau reluliv bine si chiar au interes
să fe uniti cu impărăţia Tarilar. Asi-
fel politica agresivă a Germanilor fala
de Poloni a intarit panslaviamal, lă-
cind ca Polonii, Rusii, Cehii şi Sirhii,
rare aint nemulţumiţi ori so tom de
Germani, să se aproprie lot mai mnit
jutra pi,-—ceiu ce sa vâzul la Congre-
sul dela Praga,
Emile Lessand studiază int'un rrij-
eol chestiunea automobilelor pentry
zăpadă, cãntiud un mijloe cate să
facă eu putinţa utilizarea şi m timpul
arnii uri în regiunile polare a acestui
admirabil mijloc modern de transport.
Mercure de Franco (Pobruur,
1905).
Cu ocazia centenarului delu naşterea
lui Edgur Poč, revista publică în frun-
tea numărului dain 1 Febraar un are
Gen al lui Calvaeoressi, asupra bio-
yrafilor, editorilor şi criticilor marelui
poet american, Autorul arată impre-
jurärile, cure au ficut ca mici Din as-
tüzi sa nu De ceunoscatà exact viața
acestui seriitor, Dein si ajungem in al
douăzesrlea secol fără Să avon o e:
dia compleciă a operelor lui. In alus
ră de lipsa de documente pentru via
ţa lui Poe şi de faptul ch ol ais ti-
pärit serierile prin diferite reviste și
adeseu fâră să le semneze, mna din
pricinile, eare au făcut ca Vințu curio-
salui seriitor american si ile cunoscu-
ta sub o lumină falși, iar operele lui
să fie incomplect cunosente si unole
schimbate, —este faptul că primul bio-
graf al lui Poč şi primului editor
a fost seriitorul Rulus Wilmot Gris-
wold, căruia chiar Pop in Missat sur-
cinu de a-i publica operele după moar-
te. Acest Griswold, deşi uneori în re-
lații bune en Poe, iar alte ori în pole-
mică en el, a rămas in fond un duş-
man al poetului, şi din pricina aceas-
ta i-a falyificat biografia, intr oducind
în on lucruri, care ronn magie
să-l mieşuraze și să-l facă antipatie,
LASI FAR A
iar în operele poetului a facut modi-
ficāri, omiţind unele lucruri şi adău-
gind dela sine altele. Au trebuit SUD
tervie protestările indignate ale unor
oameni, carg l-au cunoscut pe Poazde-
aproape, cum au fost lohn Latrobe,
Wilis, Pabodie, D-na Whitman, eum
şi studiile indelungate şi pline de ràb-
dare ale lui Ingram, Woodbary, Sted-
man, Harrison şi altij, Prpiruen, pede
o parte, viața poetului să fle mai just
vunoseută şi ca falşificarile lui Grig-
wold să Ge date pe fața, iar pe de
altu, operele lui Pot sà fie senase, la
iveală de prin reviste Şi manuscrise
şi să fie justificate de ndaosurile şi
sehimbările lui Griswold. Ceia ca è e
rios e că chiar admiratori de a-i Jui
Poe au fost inşelați și au lua! de bu-
ne calomniile lui Griswold, eäuiänd
cum a făcut intre alții şi Beandelaira.—
să le atenueze şi să-l seuzeze pe ma-
rele poet, pană când adevărul a fost
restabilit. Autorul articolulni dă şi o
listă de scriitori straini, care au seris
asupra lui Pop, deşi lucrările acestora
ny au in general decit valoarea unor
isvonre de mina a dona, sau sint une.
ori losemnate numai ca critică, ca a-
naliză a operelor marelui poet. Ca in-
cheere, Calvacoressi nrată că, pentru
restabilirea adevărului compleet asu-
pra vieții lui Edgar Poë şi pentra fa-
ceres unei ediţii definitive a operelor
lui, mai este inca de Joer, cu toală
munca ce s'a depus pănă aen pen-
tru aceasta, i `
Anul acesla Franţa va sărbători semi-
centenarul dela publirareu poemei Afi-
rio a lui Frédéric Mistral. Cu prile-,
lejul acesta, Fr. Charpin publică un
studiu asupra genezei si soartei aces-
tei poeme, cara La făcut, dintro
celebru pe autorul ei şi n stirnit ad.
miratia tuturor scriitorilor şi cetitori-
lar timpului. Autorul areta emm a-
ctastă operă „nu-i fructul unui geniu,
trăind departe de timpul său, ci cea
mai frumoasă manifestaţie a unei miş-
284 e VIAȚA ROMINEASCA
VIAȚA RONINEASCA
cari literare conștiente de direcţia şi
de forța sa, cea mai perfectă expresie
a sentimentelor unei epoce, imaginea
exactă a unui popor intreg“, Mişcarea
literară, pe care Mistral. o raprezintā,
este tendința de a ridica sudul Fran-
tei, culturaliceşie, şi de a redeştepla
sentimentul național, tendinta care a
dat naştere Falibrilor, acea asociație
literară, a cărei unul din fondatori ai
şefi a fost Mistral, Cu numeroase ei-
taţii din articolele serise pe vremea
apariţiei poemei Mirâia, Fr, Charpin
arată modul cum a, fast primită. ge-
niala creaiune şi in spacial elogiile,
cu eare Lamartino a Incăreal pe tină-
rul ei autor,
Intr'un aticol intitulat Musica gira-
naşterea incongtientniwi, J. R. Char-
bonnel, apreciind Jucraron de curind
apărută a lui Bazaillas, intitulată „Mus
zica şi Inconştientul“, scoale in. relief
caracterul da simbolism psihologic ai
muzicii, Muzica op ereaza in moi de
cil o stare generală de suflat (bucurie,
tristeță, elc.), pe care fiecare. din noi
a pasticularizeazi şi o uuanțază potri=
vit dispoziţiilor sale speciale. Ra râs-
coleşte incunstioatul — acele forțe psi-
hice cure. sint in afară de coocentra-
rea şi de unitatea lui —cugel 1. acele
„Sări pur afective care n'ani fast lo-
erlizste", „sentimente confuze caro va-
getenză si nu ajung să se formuleze"
-4i do ureia muzica ne impresionează
aşa de puternice.
Sub titlul de .„Aaurice Bande pro-
fesor de lirism", Tancrède de.. Visan
ne dă un mic studiu asupra sufletului
cupnsculului seriilor francez, scotind
in relief dispozitiile aale diries.
La Rerne des Idées, 15 Febman
1909, Instinetul de Georges Bohu..
Instinetul, acest dar al exujui mediu
teplogie şi metafizic, câre permite in
cuprinsul sferei sale, gi urupurea fes
nomeuelor disparate, şi separarea ze.
lor asemenea, a incepul să fie, serie
amenințat in existența lui. din cauza că e
ALN `
REVISTA REVISTELOR 289
lipait de preciziune științifică. Lamarck, dona părți ale corpului, dreapta și
sehițind evoluția mitala de la anima-
lole cele mai simple pana In om, nu-l
pronunță, iar Jaen Loeb în `. Dina-
mica fenomenelor vieții” il respinge ca
pe p ramasițtä metafizic, compromita-
toate pentru preciziunea stiintifica. Da
altfel, trecutul acestui cutint îl arată
a fi mai mult de natură teologica, ua
dar al lui Dumnezeu ; pe cind Aristotel,
Locke, Descartes, Condillac, nui dun
nici o importanță, Bossuet și Leibnitr
li ateibue un rul insämnat, easi frații
Cuvier, eu teorii lor supra fixilții
speciilor. Deşi luerul sar parea curios,
insă, și Darwin, şi Romanes, evoluţio-
nişti, au primit motiunea fixată a ins-
tinetului, fapt care a provocat multe
neintelegeri.
Cercetärile asupra instinctului sau
facut in doua direeţii. Deoparte, de eñ-
trà antropomarilgti, care extind’ in-
toligența la intreaga serie de animala,
chiar tele mai inferioare, şi care dao-
sehese instincte primare, rezultină din
obiceiuri neinteligeule, ereditare, in-
capabile de uduptare, modificabile tisa
prin selecție naturaiă, și modificările
transmisibile prin ereditate şi instincte
secundure, rezultind din adăptari inté-
ligente, devenite nutoinute, subeongti-
ente și chiar invonştiente, Avestei vons
opt se opune de cătra Noodurrinieni
anti-antropomorfisntul. Aceştia, printre
care Ziegler mai ales, an inceput prin
a nega sensalia la animalele inferi-
oara, coasiderind-o ea un lux inutil i
inloeninde prin tropisme, miseri al-
solni mecanice, bazindu-so pe legena
economiei lui Morgan, dusă la exces.
Au căzut însă în voniraziceri si an
ajuns să mdimită şi elemente care pre-
supun rațiunea, căziad ` astfel intrun
exagerut antropormolisrn, *
Acestor conrepţii, autoral, eăutind
să definească modurile de activitale
animală, le opune tropismuwl, mai,
festarea unei tendinţi foarte generale
da animale de a se așeza astfel ca cele
slinga, să primeasea acelaşi excitație
din partea mediului exterior", o ehas-
tiune de simetrie şi asimetrie daci, a-
poi sensibilitatea diferențială, „care
cuprinde diferitele răspunsuri alo a-
Bimalului la o variație bruscă a unoj
puteri din mediul extern“, —care nu-s
decit teacţiuni directe, neinvățate, față
cu agenții modiului exterior, Aceste
fenomene, care se combină cu ritmu-
rile vitale, nu-s decit fenomene me-
canice, cate maschează insă adeseori
rudimente de meinorie asoeialiva, for-
mind astfel o Irecere geen Al spre
o viaţă psihica,
Este creştinismul um sincretism 3
să Matreabă întrun interesant articol
abatele Ermoni. In lumea lavâtuţilor
incepe de la o vreme a-şi face loc tot mai
mult părerea că créglinismul, de parto
de a fi ceva lranscendental şi ireductibil
la cadril general al religiilor, nu-i decăt
un sincretism al culturilor anterioare,
să ch unicul Bfn mert ar fi ea le-a
dat o expresie mai înnaltă şi o formă
nouă şi mai originală, Pâtereu aceasta
autorul işi propune K'o disente, şi su-
pune li n minuțioasă analiza diferitele
eulturi existente în epoca nașterii şi
lăţirea creștinismului, şi constată că
inadevür există asemănări intre ten-
dintele acestor religii el cea creștină,
aceste asemânăli însă an putot cel
mult favoriza lațiroa nouăi religii, care,
in conținutul shu doetrinal, şi acesta-i
luerii esențial, nu e un sincretism. A-
ecloaşi obioeții se pot opune şi potrivi-
virilor dintre eriitorii profani și e-
vanghelişti, şi usămânării doctrinelor,
Un sinerelism, dàra exista, mi se afla
` dent între vechiul şi noul testament,
De al!fel, acest interesant articol nu-i
incă terminat, şi autorul na a pus cot-
cluziile sule,
La Revne du Mois. (Pobruar.
1900).
Asupra originii lumilor ne dă E-
mile Belot un studiu, în care, dupace
2% VIAȚA ROMINEASCA
arata in seurt sistemele Iui Laplace
si Newton, cum şi erorile facute de ui
din cauza imperfeețiunii mijloacelor
de investigatie şi din cauză că pe yro-
mea lor nu erau descoperite multe din
legile fizice şi mecanice cunoscute azi,
—autoruil expune in rezumat teoria
să cosmogonică, på care a drzvoltat-o
in diferite studii anterioare, lată con-
eluziunea studiului ann ` „Cosmogonia
tourbilonară urati va sateliții 2u fost
formaţi tansintea planetelor, şi acestea
innnintea soarelui; dar innuintea si-
teliților a trebuit sa fie subealeliți for-
matt de virtejuri; şi, după cum sint
mai mulţi sateliți decit planete şi mai
multe planete decit sori, iot astfel nu-
anărul subwatetiților se ridica ha in-
finit cu ordinul lor de micime. Atomul
este cel din urma subsatelil In ordi-
nea mărimii și cel dintai, cu dala, in
ordinea genezii“, Astfel „calea laciee nr
D stunn ecliptica snrilor formaţi iu
numár innit din napale ieşite dia vir-
tajul univertului nostru. Cu modul n-
cesta ajungem sã imbrèțisim in ace-
iuşi sinteză towrbillonară atomul şi
calea laclee, dominați de aceleasi legi,
ca şi sistemul nostru solar“,
Un stadiu interesant asupra activi-
Şi de iarnă a plantelor publică
leclere du Sablon. Pleeind dela cons-
talarea ră activilaten vieţii pentru-
plante ae caracterizează prin sinteza
matvriilor organice, şi ln sperial a hi-
dratelor de carbon, autorul arată că
iarna este pentru plante o epoca de
activitate internă foarte vie, de oarece
plantele acumulează in timpul erpii
proviziuni, care le permit cu in prima
varh să infrunzeaseă, să inflorească şi
să die ranuri nouă. În adevar, plan-
tele au doua feluri de activitate fizio-
logică : asimilaţia clorofiliană (elorofilul
ab=ourbe u parte din radiaţiile solare,
descompune gazul earhonic din atmos-
feră şi combină carbonul cu elemen-
tele apei din piuată, efertuind astfel
sinteza hidratelor de carbon: zahar,
dextrină, amidon, ele.) şi respirația
(desrompunerea rezervelor acestori,
arutrarea afară a gazului carbonie şi
formarea unor compuse, care formează
țesuturile noua), Aceste două funcțiuni,
asimilaţia gi respiraţia, sint iuliuen-
tate îm ehip deosebit de ealdură; fri-
gul ernii nu impiedeciă asimilați, dar
reduce enorm respirația, în caldura
verii inflvențază puţin asupra asimi-
laţiei, dar sporeste enorm respiraţia ;—
de aecia iarna planta nu are activitate
vizibilă (fenaze, flori, ereştere), dar a-
emmnlează rezerve, po care je chelta-
egte primăvara și vara, Aceasta pen-
tru plantele verzi. La acele, ale eiror
toi cad iarna, asimitația e mwai mich,
dar ele lot au o activitate iarna: re-
zervele sē ridica din vădăcină iu iul-
pină, penirucu primăvara si le gä-
soască În indâmină, Aceste fapio sint
foarte insemnate pentru cultura phon-
telar, si, de altfel, spiritul de observa»
De popular a ţinut suta de ele, fara
să le eunousră, şi a stabilit epoce
anumite pentru alluirea, mutarea,
şi pentru curățirea diferitelor plunte.
la timpul cel mai potrivit, Experienţa
de figur e aceia care a condus pu oa-
meni la stabilirea pruelică a acestor
epoce potrivite.
Sub titlul de „Un precursor al lui
Petru eel Mare“, Inna Lubimenk: ne
dă un arlieni, în care cununii sf reatu=
hilească, după ultimele date ale isto-
riei, personalitalea lui Boris Codunoe,
pe care drama lui Doachin şi opera
lui Moussorgski o redan foarlu schia
bata. Auloarea articolului arată că
Boris Godunov nici nu a fost ameste-
cat în moartea lui Dimitri, maosteni=
torul tronului, şi nici vu a fost ales
Țar prin intrigi și uneltiri, dain im-
pus prin binele, pe care La facut po-
porului, ca regout al lui Feodor,—şi a
fost în genere un impârat, care a avut
cole mai bune intenţii pentru popo-
rul său, dar nu a avut onorgia ca să-și `
aducă În indeplinire planurile lui de
REVISTA REVISTELOR ` ` i
eivilizare n Rusilor, planuri, din care impinge la o lupti fară eruţute. ke
unele au fost realizato mai (eru de Wis Sp vieții lor e pentru o min-
are. tiung i-
e ioa >a p OEA et Ei, creziud ea luptă pentru adorârul
de morale (Iannaria t909). in sine, în realitate lupta pentru tri-
Se găseşte un articol de Ch. Andler, umfal personalității lor, éent find
un enpilo! diatr'o carle er va aparo de eternul instinet de dominare.
asupra lui Erédirie Nitzsche. Artico- Morala, niei ea ni ne ETRE
žal e lotitului: Primil sistem ul îns üdevärul, ci ne urata numai er ire ue
Nitasche san filocofia sazisenit, să facom ea să nu jizaim pe alţii. i
Expone în neest articol: iloziunes Origina moralei ë departe ba Béi
eumostingei, iluzinuea moralei şi ilu- îmbrăcată eu un vesmint de idealism. 2
viunea artei, in conceptia Bluzofică de O primitivă couslringere grozavă, care
la inceput a lui Nizsche, apăsa asupra oamenilor tráind in ent
După Nitzsche, adevărul e o enigută cietate, priu urmele ce le-u imprimat
sau, mai degraba, Jui nu-i corespunde ln curs de veacuri asupra mentalitaţii
ceva în reatitnte, cu o exiatenii ab- oamenilor, a lormat ceia ce Doi Nu-
solută, ei el, bazinduese pe un complex mim regulele de morala, et ce S
do seuzalii, a un simplu produs intern ceastă "oustringere a dispă ` e
al omalui, a continuu? wd luereze m ucelaşi :
Panlruca oinul să-și conserve viaja ca şi mai înnainte,” insă nü Sen zë
sa. in mijlocul imprejarărilor proliv- boldul sonstringerii, căci soe à en
nice ale vieţii, pentru a dispune deo ialăturase, insă în virtutea unei iner pe
urmă, cure sëch fle mintuiloare pen= Ceis ee omul făcea e e zu
tru selecțiunea fatala în natură, sa frică, acum face sub determinare:
desvoltat în om inteligența, cu ajuto- nui imbold moral, ër Ge
rul căreia să poata prinde legăturile Degi morala, vn gi sét CH anti
mire lucruri, mă, totuşi atleți virtuții sint vu i
Această desvoltare a raţiunii, care are pealne nespusă pentru
moria situațiilor incercale, amful ideii tor. ES
ode reg ven in complexul „Dar omul consacrat rage crea
de fenomene naturale. Astfel, primele vărului moral este acela care să a e
inceputuri ale știiuții s'an uāscot din ciază In acelaşi ehip, în eare pe eg
trebuiuţi seomodàārii, slujind omului ceilalţi, şi judecă pe e e mobi
ca o funețiune defensiva. Ştiinţa are ` deen pe sine, tară z en gëf Ge?
devi izvorul in necesităţile practice. ziţiile câştigate, de privilegii ; mina
Aceasta lrebuinţa organică a omului cepo adevarul ca zeu poza
de a cunoaste, impusă de imboldirea ei wietere geed rier Ape
ii viaţă, se menţine şi in nilor,— en bi d n i $
rosie cip undo ea determi- a toate pregarie ses: A À
i unor oameni cu in- ta omul car H
egen Cl a căror menire e do căci el nwi „un demoun Ena
a cercela şi de a cunoaşte. Unie" el nu-i un spirit pue deg
Cunaştinţa luerurilor pentra om jose ` a e em renne tert sri
e ere e dean ve SÉ numele unei iunpasibilităţi, caro ar
ai pt een: credința ce o au ei fi afectală. EI trăește viața eine
că dețin adevărul ultim, du naştere oamoni, mg? rä Leg? Leg e
unei exasperāri a eroismului, care-i $i slab, Totusi el ş acens-
WÉI
ER VIAŢA ROMINEASCA
tă datorie de a fi veridie, pe cara o
impun oamenii, un sentiment destul
de viu, pentru a asculta de dinsa, chiar
cind e vorba de a se judeva pe el ime
susi St de a asuma imediat consecin-
tele hotăririi, pe care a dat-o“,
Arta, e sien o iluzie, caci nu poate
cunoaşle esența lucrurilor, dar, dacă e
o minciună, ea aro sinceritatea că nu
tigndueste că e o himera.
Tendința spiritului omenese spre
visare şi imaginație sentimentală e
tot atit de nalurală, ca şi trebuinta
abstracțiej, u descoperirei raționale a
raporturilor intre lueruri. O perioadă
istorică de o intensa erexțiune artis-
lică ori religioasa, de predominare a
puterii cresluare, a vieții, a puterii i-
maginative, este urmulă de o trcas-
cA reacțiune, indrumind spro cercetări
absirarte, preveupâri eateulatoare. A-
veasti evoluțiune a rațiunii raci dis-
trage vechile mituri, ce-au ineintat sie
fetele oamenilor de mai iunaiate, şi ve
chile milologii ori crenții arlistire sint
inlocuite eu altele noi, tsre-gi au ori-
gina în strueura nouni mentalități po»
zitive.
Le Mouvement socialiste. (15
Decembrie 41908).
E organul teoretic, a] mişearii sin-
diealiste franceze, —fiind în al zecelea
an de aparitie Contribuese in mă
ra puterilor lor, cu munea, cei mai de
samt luptători pe acest tärim. Numä-
rul, de care vorbese, vuprindo ufarā de
citeva anchete şi documente munei-
toreşti şi diferite studii critice, dintre.
cate mai insemnat e și acela al di-
rectorului acestei reviste, Hubert La»
gardele,—intitulat : Sindicalismul şi
politica socimlisti. De remarcat mai e
articolul „Congresul partidului socia-
dist ware", de E. Szabò, interesant
prin faptul ea intrinsul se vorbeşte şi
de mişcarea socialista a Rominilor din
Ungaria,
Avost congres a avut loe anul tre-
cut, in Aprilie. Singura preocupare a
oa!
partidului eoeialist ungar nu a fost
in ultimul timp decit sufragiul univer-
sal. Chiar congresul nu s'a decupat dé-
cito da această chestiune, —velelalte,
cum e acea a naționalităților, chestiu-
nea agrară și altele, au fost trecuta pe
al doilea plan,
Partidul ure, ea și Germanii. o ad-
ministrație ewntrala pret hiuroeratiea
şi numeroasă, avind multe intreprin-
deri comertiule.
Organizaţia lui a fost fortificată prin
crearea unei gooli a partidului, desti-
pată să formeze propagandist), dar
eare n'a dat rezaltate salisfäestoare,
cum și printr'o propaganda neinecetati,
la domiriliu, prin instituirea de noi
secretariate regionala, Organizațiile
Germanilor, Slovacilor, Roininilor și
Serbilor, care toji au comitete natig=
nale, an progresat St ele,
Presa partidului constă dintr'o res
vista, eare apare de doua ori pa luna,
o gazeta zilnica in limba üngarā, trei
jurnale unguresti, patru neimnteşti, doua
slovace, două rominești şi unul sir-
bese.—săptaminule, de ` dem ori pe
lună, sau lunare,
Ordinea de zi a congresului cuprin-
dea punctele următoare ` lupta pentru
votul universal, programul agrar, seum-
pirea alimentelor şi a chiriilor şi mo-
difteàri în statutele partidului.
Dezbaterea asupra luptei pentri su-
fragiul universal a durut mai mult de
o zi şi jumatute, Cot mai mare parte
din oratori au criticat en asprime tac-
tiea comitetului dirguitor, pe care nu
o Bâsean indestul de energica şi de
subtilă. Au crezut ca trebue Să se in-
cerce totul, pentruea sà se prepare
țara fa o revoluție, sica nu trebue să
se dea Innapol, ebiar dacă organiza-
{iile ar fi dizulvate, tiriad chiar şi pe
muncitorii agricoli și pe naţionalităţi la
virtej.
E cam suprinzător, zice autoral, ea
peniru sufragiu) universal se erede cå
e do nevoe să sẹ cheltujaäca atita e-
2 i T REVISTA REVISTELOR 293
EE,
+ H XS D ita
nerpie. In it, s'a adoptat o mo- tieñ, menitä să proroace o adevära
tiune, care oc all greva pe tim- revoluție in mijloeele noastre de tran-
ul seceratului şi greva generală, pen- sport. 4 d
rs cazul rind nu “ar depune un pro» După prima fază a Inceputurilor, in
oct da reformă electorală, innainte de care uu se puteau executa decht zba-
inceputul loamuei, ruri de scurtă durata, in linie dreap-
(Cu oeariunea dezbaterilor modifică- ta, reuşeşte Farman, în Noembrie 1907,
rii statutelor, tendintele de centrali- sa facă, cele dintai curbe și, ou mult
zare ale comitetului s'au lovit de ap. după neoia, ia 13 Fevr, 1906, ajunge
paralismul Germanilor, Regulamentul sà poată indeplini condițiile premiulyi
cel nou ridic% cotizalia dela 2la 4 liarzi da AR fr, pus ds d-nii Deutsch şi
pe saplâmină, prevede erearew deor- Archdeacon. In acelaşi limp 1asă, A-
gavizaţii politice locale, euntonule, mericanii Orville si Wilbur Wright,
departamentale şi regionule, și lasă cu tenacitatea rasei lor, luerau în ta
comitetelor naționale ale Germanilor, cere, in solitarele dune din Kitty-Hawk.
Slovacilor, Rominilor şi Sirhilor, o Experienţela lor răbdătoare i-au adus
varocare autonoriie, Dar e de prevă- să-şi perlecționeze din ce Es Ee
zut că centralizarea prea ubsorbitoare Tajul lor, aşa că alunci cind, a DOG,
a comitetului conducator va sfirgi unul din fraţi, Wilber, veni in Franta,
prin a face en naționalități să-şi w el bu în stare să atingă eeng ch
lea o organizație independentă. Därenn innuiule peste putinta. wi e
Comitetul național al muncitorilor cercareu dela Anvours, lu care asi
agricoli supusese congresului un pro- Şi ministral Barthon, Wilbur atinse
gram- agrar, dar chesljunea a fost a. un record, care n-a mai fost intrecut:
minută pentru eongresul urmator, sub ele incuniură de bé ari cimpul Se
pretext ea nu era indeujuns de stu exercițiu, în forma detriuaghiu, av
disià. | doua laturi de cite 1000 in. și una de
An fost adoptate citeva motiuni pri- pă bk EN RI D ron
i i i imentelor şi a Wu Zut .
Deene Aparatul fraților Wright se deosebeşte
instrucție publică ete. de acela al aerunauţilor Francezi, labri-
Nuova Antologia, (1 Februa- eate de Voisin: e mai uşor, cinlăreşta
1909). In acest număr se publiea ojn- numai 850 kgr,—uparatul Vaisin EN
teresantă dare de sèma asupra pro- SO kgr; aro 2 sign drege o
de 2.30 mi. fiecare, fáci D
greselor aeronauticai in decursul a- TE p Are
i e azui d erer liluri pe minută.—in doose de:
se eg rare Seege paralul francez, care are pumzi osin-
tate: buloanele dirijnbile, aleatuite din gură helice, cu un Gre de a
materini mai uşor decit sem, şi ae- dar cu 1110 Leg RR cn
ruplunele, bazate pe principial zboru- Pol are un ue ash pică aen
lui pâserilor, maj grele decit serul. Ceia putere, pe ci me og, geo
ce earncterizeară artivitea, in acestdo- ÖO cai pulere,—p p? wë eps Etat
menin, n anului trecut, este punerea punct do vedere e. <
pe planul intai a noroplanetor, In dirijabilelor, recorduri GE? KR Aere
timp relativ seurl, acestea an ajuns lu tins. Catastrofa da ară a sa
o așa perfecţionure, incit se pare că lui francez, Geo: ere | weg ag ag
i s imeni şi in curind altele i-au lu
i o departe vremea cind elevor nimeni, ṣi i
inaia, de a fi numai un sport, şi ver cul: Vile de Paris, dăruit SE ra
ajunge a căpăta o întrebuințare prae: ministérulai do răzhoia, Bnahiiuie
E
204 VIAȚA ROMIXEASCA
construii de Lebandy, şi, mai non, Cid-
ment- Board, În Germania, Zeppelin,
după ce a ohlinut cu sistemul său ri.
gid succese frumoase, a trebuit să su-
fure dezastrul din 5 August 1908, şi Lo-
tagi n-a renunţat de loc la sistemul säu,
eu care va mai incerca, mulţumită unei
subseripții nationale. Nici partizanii
celorlalte donă sisteme ` semirigid și
flexibil, n-au incelatde a lucru la per-
ferţionarea lor. În principiu, toato dì-
ficultățile navigutiei aeriene par re-
zolvite; evia ce insă lipseşte este
consteneția unui motor care să intro-
nească doui condiții, care par că se o-
pun ` meximul de forţişi minimal
de greutate.
Rivista d'Italia (Ianuarie 1909).
G. Giuffrida Rugeri: Un nou precur-
_ 80? al omului. De mult au afirmat
unii învăţaţi idea că tipul uman e
` dintre cele mai conservatoare tipuri
din lumea zoologiei, În urmă a
afirmat aceasta și savantul naturalist
Majewski, care se sprijină pentru sus
ținerea nrestei idei pe argumente trase
din vonformaţina minilor şi a dentației
omensti, precum şi din poziţia verticală
a enepolui uman. În privința minii,
el aduce cu exemplu laba cu ciuci de-
gete a Branchiosarului salamandroid,
care trăia în epoca carbonilera; tol
astfel conformată se vede laba și la
Hatteria punetată, care traezte aetu-
ulminte in Noua-Zrelnnda, dar care
reproduce un tip demult disparut, Cum
se vele, forma minii omenesti o foarte
veche, Un caracter distinctiv însă pre-
zim mina omenească ` degetul eel
marë e npunibil. Si acest caracter insă
se găseşte deja la Pachilemure, enre
apar pe la inceputul eocenului, Ia pri-
vința dinților: primele mamifere a-
veau 44 de dinți, a căror formulă sti-
inlifivă este S $ -$ Z; în curind in
să apar formule reduse tot la Peehi-
lemure, şi, de exemplu, la Anaptomore
Phus homunculus cope se găsește dejà
Se EE
CS 3
Acest animal aparține miocenului in-
ferior.
In privinţa poziţiei verticale, Ma-
jowski ndace un urgumeni de natură
logici; se ştie că Pachilemurile aveau
minile mici și presile şi că locniau In
copaci ` clud împrejurările s'an sehim»
bai și an trebuit sa trāiaseā pe pū-
mint, atunci su trebuit să ajungă la
poziția ereciă, iar miaile nu sau pu-
tut atrolu ca la Cangur, viel erau
dejá mult întrebuințate. Conform a-
testei ipoteze, el natribue acestor nni-
male petrele lorrate, instrumente pri-
mitiva-= găsite la Puy-Courny, in terë-
nuri miosenice, Aceasta ipoleză este
acum întărită de descoperirea facută
in Argentina, în zăcămintul fosilifer
Monte Hermoso, da catră Florentino
Ameghina, directorul muzeului din Bu-
enos-Ayres, Incă din 1887 găsise el
in acest teren urme de o acţiune in-
teligenta: patre cioplite, ouse arse ete..
Güsind in urmă şi dona rimâşiţi fn-
sile—un femur şi o vertebră—a recon-
stituit dupa caracterele anutamiee a it-
eestora, intreg animalul, pe cure Va
boteza! Totraprohaome argentinus, ca-
re trebue så fi yot poziţia verticală
şi o tanălțime de 1.00 sau 1.10 m, Du-
pă nume sẹ rede că Invalalul Brazi-
lian consideră uee-t animal ea un stră-
moş de rangul ul patrulea al omului,
care a trăil pe vremea miocemilui su-
perior, admiţind astfel încă trei sperii
interdemediare pănă la apariția mile-
vâralului nostro strămus.
Dentache Hongdscänn (Ue-
broar 1900). In zina de 24 Fobruar şi-a
serbst, In locuința su din Kontsirasso
(Charloitenburg}, marele romancier
german Friedrich Spielhagea, n 80-a
aniversara a naşterii sale. Ca această
ocazie serie prielenul și criticul ope-
relur sale, Kurl, Frenzel, un mie stu-
diu asupra insemnaălălii operei lui Spiel-
hagen, Opera lui Sp. nu mai este ns-
formula tipică omenească- -
REVISTA REVISTELOR ] 255
tăzi de actualitate: en n devenit deja
istorică, a trecut în domeniul istoriei
literaturii, Paniru generaţia de astăzi
Sp. rămine mointrecutul dezeriitor al
savielății si al poporului german din
răstimpul dela 1860—1590. El trebue
considera! ca un urmas al ereatorului
vamanului social în Germania; Karl
Gntzkow. Cele doua dintai novele ale
aple; „Clara Vero” şi „Auf der Düne“
sintincii supt influența seoalei roman-
tice; en romanul „Problematiseba Na-
turev* se regăseşte Sp, pe nine însuşi,
EI jnderă societatea, oamenii şi lucru-
rile dupa idealu! pe care el şi-l for-
mase despre felul cum trebue să Be
o societate, In romanele sale el nu
inventează luvruri netmile ei fsi pune
prapriila sale experienți; mai toate
perannajela salo sint copiate după ni-
tară şi cito odală aşa de fidel incit
put A ngor recunoscute. Aen în „Heih
wad Glied* eroul Loo este Lassale în
„Freigeboren” eroina este Lina Dane-
cer, Intimplarile timpului său, turen-
tele de idei şi de om pe care le-a
trăit el insusi împreună cu generația
sa, ap oglindese în ioale scrierile sale.
In „Reich opd Glied* el zugrăvește
nasterea socialdemorratiei germane;
io „Stormfut* zguduirea morală și
zdruneinarea materială en triste ur-
mări ale războiului victorios ` ereşte-
rea socialdemoeratiei şi infiuențu ides-
lurilor «i de bine și dreptate asupra
intelectualilor, v zugrăreşie iu „Opler”
şi in „Was will das werden?”, În toate
seriarile sale se vede lămurit conrep-
Un pulitică a poetului: felul său de a
gindi este modelat de atmosfera plină
de conflicte a epacei dintre 1860 și
1866 ; el este un radiral progresist, un
seriilor politic. Bl eint pe cei ce mun»
eent, aro milă pentru toți apisatii şi
nedceplăliţii at n-are admiraţie deet
peblru acei cure Își indeplinesc ca
sfințenie datoria, luptind pentru drop-
tate si adevăr, Conţinutul operei sale
şi Wlealurile vieții sale formează o u-
nitate ce nu poate D separată.
Alăturea cu adinca pricepere 2 so-
cietăţii timpului său—aşa cum a pn-
tuto studia mai ales în Berlin, unde
şi-a petrecut cea mal mare parle din
viața, dels 1862 încoace — se mai a-
daugă la Sp. un puternice sentiment ul
naturii. Fondul corat nalional-germau
ul operii sale, capătă prin minunnta
redare a peizajului german, adevărata
sa incoronare, Rûgen şi Norderney,
coastele mär Gstuini, văile şi pădu-
rile Turingiei, Pădurea Neagrā ate. fne
purte integrantă din viața eroilor sài,
eum au fost o perte integraniá din
viața, gindirea și simţirea poetului,
Nozialistische Monatshefte.
(Fevruar 1909).
Eduard Reunolds Pease: Consoli-
darea partidului muncitorilor din An.
glia. La sfirşilal luna lanuar a
avut loc în Portsmoulh congresol par-
țidnhuai ronneitoriior, Toată iomeu se
natepta la izbuenirea unei furtuni, rare
să aduci separarea socialigtilor de
acest partid, pi toți se asteptau ca a-
coastă furtună să Ba dorlanțuita de
cătră Victor Grayson, deputatul soria-
list din Jorkshire, Cum se stie, acesta
s-a alea deputat to Iulie 1907,va un ranm-
didat al partidul „Independen Labour”,
făra o fi fost recunosent de randidat
de călră pariidul muncitorilor. Gray-
son, Dänd ales fără concursul sindica-
telor, s-a simţit liber In conduita sa
față de ele şi en timpul a ajuns chiar
in opoziţie față de ele. La Portsmouth,
Grayson trebuind a f de faţă cu de:
lezat, ora do aşteptat ca el ap aduca
atacuri violente partidului muncitorilor
mai ales că el e și un orator de mare
forţă. YA fost mare mirarea tuturor,
cind in cele dintii două zile nle con-
gresnlui, în cure s-au discutat tocmai
punetela pe care le criticase Grayson,
acesta nu s-a arătat de loc in sala.
De nicâiri nu s-a ridicat nici o ọpe-
LG VIAŢA ROMINEASCA
ziție, acțiunea comitetului a fost in to-
tul aprobată, ai toate propunerile nouă
ani fostprimite de câtră cei 400 de dele-
Eat, vare reprezentau vre-un 1,150.00
de membri. Poziţia partidului munci
torilor astfel a devenit, după congres,
eu malt mai puternică decit innainte.
Au amuţit eriticile, care i se aduceau.
că prea merge alăturea cu liberalii,
că pren face multe concesiuni, În ade-
văr, situaţia in Anglia e aşa ca, din 10
cazuri, în 9 partidul muncitorilor tre-
bue să aprobe şi sa susție masurile
purtidului liberal. Dar poate fi aceasta
o acuzare ? Ar putea partidul munci,
torilor sa se declare in contra măsu.
rilor de asigurare a muncitorilor, de
sprijinire a bătrinilor, de formare a
waor mici proprietăţi rurale, numai
Dinde? aceste măsuri au fost propuse
de liberali? De acum innainte, dar,
partidul muncitorilur va reprezinta pe
muncitorii, uniți, ai țarii intregi, eäci
și cei 500,000 de lucrători minieri sau
hotărit să i se alipeasea. De acum
inainte minra urganizată,unită cu so-
cislismul, va forma o singură masă
compactă şi unitară. Vechea deosebire
dintre siudieate şi socialism politie a
lost dasiiiutata,
The Contemporary Review.,
ianuarie, 1009. Londoni, —Prafesorul
Universităţii din Berlio, Richard M.
Meyer,— „literatura Germană“, — =
rătindu-se nemulțumit de faptul ea li-
teratura germană n-are in Anglia a-
celaşi ecou räsunator, pe care il ura
literatura engleză In Germanja, ne dä
un foarte interesant paralelism intre
insușirile caraeluristice ale litoraturi=
lor calor doua mari popoare germa-
nice. Autorul cousinta că Shakespeare
a ajuns un clasic german ` Deron se
bucură de o mai mure repulație in
Germania decit in propria lui fară ;
Swift, Burns, Dickens, an in Germania
acelaşi prestigiu literar och în An-
Elia ` po clnd In Anglia abia au stra-
batut numele lui Goethe ori Schiller,
at sint complect ignoraţi autori eu: Frie-
drich ` Hobbel—seriitor de! talia lui
Carlyle ori Roskiin. Aceasta deosebire
intre balanța importaluigi a exportului |
intelectual —cum zice. uutorul—a. Ger-
maniei faţa de Angiia « pricinuită de
contrastul intre cultura color dona po
poare. Nu poate fi vorba aici de mäe
surareu valorii celor doua Jiteraturi
confruntate, dar oricine poate Spune
că Ja numele : Walter Scott, Byrun,
Carlyle, Ruskin, Dickens, Thackeray,
Eliot, Germania poate opune un echi-
valent în numele: Goethe, Schiller
Novalis, Friedrich Hebbel, Gottfried
Keller, Theodor Fontane, Ilermana
Grimm, Dintre toţi aceşti lueoferi aj
literaturii germane, nici macar Gooihe
u-a putut fi inţeles in Anglia, Bsa cum
de pilda, u tost inteles Schiller in Ru-
sia, Keller in Franța, ori Grimm in
Statele- Unite. Heine sisgur a putut f
ințeles de criticul Matthew Arnold tot
atit de bine caşi de Candueci, de pildă,
Deosebirea de cultură între aceste doud
popoare n năseut n deosebită concep-
tie asupra artei, Toute literaturile imo-
derne au o triplă origină, In 1) tra-
ditia naţionala respectivă, — 21 litara-
tura creştină, — 3) literatura veche ola-
sici, Proporţiu, în care unul din aceşti
factori preponderează in literatura iiie
dernă a unui popar, variază, dar se
poate alrma ` ca popoarele Jatine su
primit în mai mare măsura influența
clasicismului asupra literaturii lor mo-
derne, decit popoarele germanice, la
care lradiția naţională a preponderat.
Literaturilu vechi sint urislocratice,
din toate punctele de vedere {al ala-
gergi subiectelor, al publicului ln vare
se adreseaza, al formei),
Alături insă de literatura serisă pen-
tru intelectualii timpurilor, totdeauna
a exista! up gen de literatură pentru
ces mulți, nesocotită şi desprețuită, —
care literatura, cu toate că era gonilă
din templul artei, avea în sine mai
multă vigoare, căci reprezenta sulutul
REVISTA REVISTELOR mi
e-e rf
viu al rului, deşi încă nefasonal mai savere auditorului său, de aceia
de Leen zu elte ori această nu admite decit un număr restrins,
literatură meestețicii, de vigoare rus- cind el oficiază. Dikens singur e mai
Lică, a forţat intrarea in templul ar- democrat şi mai ingăduitor faţa de
lei, o nouă sevă a străbatut literatura, ` de public, pacind liricul german se
democratieind-o : 1) din punet de ve- confeserai în faţa tuturur, Din punrt
dere al subiectului (intreaga viaţa, cu de vedere al publicului, literutură ger-
toate banalitaţile e, poate intra in li- mană, dacă nu admite intreg poporul,
teratură) ;—2) din punel de vedere al admite de sigur o mai mare re
publicului (enre devine mai numeros); ` Tore decit literalura engleză, en
— 3) din punet do vedere al formei (eare punet de vedere al formei, cesare
rupe zăgazurile clasice). Procesul de in literatura germani a ajuns până a
democratizare a literaturii sa identi- strica uneori limba, pecind literatura
fic cu insuşi procesul de evoluție, şi engleză impune mult mai bai ară
èste comun literaturilor tuluror po- mulele consacrate, E o superior
poarelor moderne, dind loc numai la in literatura germană, din acest tes
mici variaţii caracteristice. Procesul de vedere 2 Saerificiile ua e gouen
acesta da demoeralizare a literaturii, formei an adus roade de s ie: ur E
cu adincul lui imțălea social, e mai De sigur că du. Nimic nu ag ve
mult ori mai puțin stinjenit în diferi- parat, în literatura mondia ei = are
tele țări de puterea de Ladies a vo- de vadere al fiueții şi bz: eat S a
chji concepții artistice. Amestecul ine xei vieţii, cu operele pa ue fer
tre vechea şi noua concepliv estalică sa el sen e pas game? vg
OU - r . D? AM a
offréiere atras fried Keller, Conrad Ferdinand Meyer.
ee Ibsen, Sirimiberg. Gerbart Hanp- Aceşti lucefiri al air tzara
tmann, Dellen von Lilieneron, sint din- din punet de vedere n e vie e
Ire acei care reprezintă in gradul cel ` Dei psihologice, nu a gre
mai inpalt părăsirea vechii tradiţii li- aa de eg minune a lumei:
i espea
iergert pa tarie engt eg Autoral işi incheie articolul, dorind
og? iți de vechele forme ule poe- din suflat ca raporturile literare intre
res Anglia şi Germania să se schimbe pe
Din punelul de vedere al democra- oO bază de Gate ep areas 2
tizării literalurii, Anglia este mult mai eg? deg reunea
ewuservaloare decit Germania: tempo- Wier, | ta Ger rea pas
rumentul artistic al Eoglezului e mult D. zori geg See ea
mai artistie derit al Geiimanului. Ar- engiesi n d Goia ai
i lez trebue să fe un grafa-—su orgi s R
ir ëmt pee concepția artis- matorilor actualei ortografi a gar,
egen e dispus, p
Wei a Engluzului e pur epică: core engleze, li ege Sa ap Sec are Gate
in primul rind destgurarea artistică enga venele afol ese i
a activitații eronlui, pe cind Germanul E ia went de titi, d. Senger
care in primul rind desfaşnrarea yi- en egener NA.
eţii sufeleşii a eroului, Liricul englez E Le supiiicarii ertegtalei. aa
are pathos, grandoare, eloquenta so- in seders numai scopări- Papier: o
lanat, pé WE | gurința limbii serise şi economia de
tundreţă, muzică, enter timp realizată ; partizanii păstearii or-
monin, Artistul englez cere e | e
ziei solemne,
Ge VIAȚĂ ROMINEASCA
tograliei actuale privesc chestia din
un punct do vedere mai tonalt. Sim-
plificarea ortografiei, uniformizarea ei,
duce la distrugerea varielății cuvin-
telor, —ceia ce aduce o sărăcie In mij-
loacele literare de impresionabililule
artislică, Limba engleză, e, după limba
recească, cea mai în stare a produce
mpresii subtile: aceaslu loemui din
nza varietaţii ei formale. Numai
considerații de ordine estetică pol ho-
tari schimbările limbii. Consideraţii
practice de simplificare, economie, In-
lesnire, nu pot influenţa asupra for-
mei, în vare se păstrează tezuurul su-
fetese al națiunii engleze, Apoi sim-
plidearoa ortografiei ar îndepărta in-
lventa literalurii elssice asupra Jim-
hii familiare, ar uvea un efect ante-
demorralic, în ce priveşla raspindirea
centurii lilerare in popor. In adevăr,
literutura clasică sau ar trebui să-și
păstreze ortografia actuală (exclusă
din limba practică), sau ar trebui să
fie mutilata şi transerisă In ortografia
simpliheută, In cazul Intāi literatura
clasică s-ar înstrâina de masa popo-
relui, care ar şti numai limba prac-
tică simplificată; en ar ajunge litera-
tura unei limbi deosebite, eure poate
fi cetilă numai de acei care o invaţă
în şcoli. În enzul ul doilea. prin tran-
scrierea lileralurii clasice engleze In
limba simplifienta, ti reducem puterea
ei artistică şi-o lipsim de acel respect
ai sentiment de neprofanare, tare lre-
buese să formeze elementele conser-
valoare necesare in dezvoltarea unei
limbi,
Miscarea intelectuală în străinatate.
FILOZOFIE, PEDAGOGIE
B. Russell, La Philosophie de
Löibhniz, Exposé critique. Paris, Al-
can, 3.75.
Traducere din engiezegte a cărții, în
care e expusă in mod critic filozofla
lui Leibnitz.
Joseph Boucher. Psychologie. Pa-
tis, Delagrave, 5 fr.
Un tratat de psihologie mai des-
voltat decit obişnuitele manuale de
şcoală.
Emilio Morselli. /ntroduzione alla
filosofia moderna. Livorno. edit.
Giusti.
E o carte mai mult pentru popu-
Jarizarea decit aprofondarea proble-
melor de teorie a cunoștinței.
Lorenzo Pomatto. Lotte pedago-
giche e lotte civili. Torino. tes.
E o carte de polemică, în care an-
torul vrea să pule în evidenţă rela-
Da care trebue să existe între peda-
gogie şi aspiraţiunile democrației
sociale.
Eduard Climet. Les associations
au point de ame historique et juri-
dique. Tome premier. Paris, Marchal
et Billard, 1908, tn—18.
E. Climet, plecind dela principiul
că prezentul nu se poe înțelege
deslipit de trecut, şi inarmat de o
vastă erudiție, ne dă o operă de un
innalt interes, In care sint abordate
toate chestiunile relative la asociaţii.
ISTORIE.
Corespondence enire Alexis de
Tocqueville et Arthur de Gobineau
(18431859) publice par L. Sche-
mann, Paris, Pion-Nourrit 1909, in-1ă.
Conţine ştiri interesante asupra e-
pocii revoluționare, discuţii interini-
nabile de idei între Tocqueville şi
fostul său secretar de minister,
Pierre Rain. L'Europe el la Res-
tauration des Bourbons. Paris, Per
rin 7.50.
Cercetări asupra împrejurărilor, care
au lucrat în favoarea HBurbonilor în
1814 şi 1815, greutăţile cu care au
avut ei de luptat, chiar din primul
an al domniei lor, problemele eco-
nomice şi financiare, pe care au tre-
buit să le rezolve.
Frédéric Masson. Autour de Sainte-
Héléne, l-re et li-e series. Paris, Ol-
lendortf, 7 fr-
Studii asupra captivităţii lui Napo-
leon şi asupra personajelor, cu care
marele captiv a fost În atingere a-
colo, cum şi asupra vieţii, pe care a
dus-o, şi a tratamentului la care era
supus.
Paul Ardaschefi. Les Intendants
de Province sons Louis XVI. Patis,
Alcan 10 fr.
Autorul nu face numa! un studiu
pur administrativ asupra modului re-
crutării şi funcţionării intendenților
în provincii sub vechiul regim, d
300 VIAȚA ROMINEASCA
caută să scoată la iveală influența lor
asupra epocii, adică legătura din-
tre administraţia lor şi ideile, doctri-
nele şi opiniunile timpului.
Albert Verte, Souvenirs du se-
cond Empire. Les Étapes doulou-
reuses. L'Empereur, de Metz à Se-
dan. Pàris, Daragon, 6 fr,
O expunere a evenimentelor în-
timplate intre aceste două date. Au-
torul se foloseşte de documente de
mina întăia în lucrarea sa.
= Louis Rousseau. Les Relations
iplomatiques de la France et de la
Iw ah SCH siecle. | (1700-—
1716), Paris, de Rudeval, 3.50,
Primul volum dintr'un studiu mare
asupra legăturilor diplomatice dintre
Turcia îi Franţa, în secolul al 18-a.
Adolf Hausrath. /esus und die meu-
testamentlichen Schriftsteller. Erster
Band. Berlin G. Grote 1908.
cest volum cuprinde vestitele pre-
A
Zeg ale marelui profesor din Hei-
delberg, asupra vieţii lui Isus.
CALATORII,
Comte dè Lesdain. Voyage au
Thibet pur la Mongolie. De Pekin
aux Indes.
Deşi intr'o limbă şi tntr'un stil cam
negiijat, volumul acesta insă ne dă
detalii interesante asupra acestor mis-
lerioase regiuni, pe care autorul le-a
străbătu!, însoţit de nevasta sa pe un
drum nou,
ŞTIINŢA.
Il. Poincaré, Science el méthode.
Paris, Flammarion, 3.50.
O adunare de diferite studii, care
sint mai mult sau mai puţin în le-
gătură cu chestiunile metodologiei
ştiințilice.
F.C. Charpentier, Les Microbes.
Paris, Vuibert et Nony, 10 fr.
Cea mai mare şi mai complectă
istorie a microbiologiei. Autorul ex-
pune toate descoperirile făcute în
această ramură a stitt, urmărind
pis cu pas progresele făcute de o-
menire in lupta contra microbilor.
Henri Laatard, Zoophilie, ou
symphatie envers les animaux. Paris,
Société française d'Impriimerie et de
Librairie.
E o predică în folosul animalelor,
pentru care autorul face apel la mila
omului, fără a neglija să arate şi
drepturile. pe care le au şi animalele
la milă şi cruţare din partea noastră,
serviciile mari pe care ele ni le aduc.
D. Zolla. Le Bié et les Careales.
Paris, O. Doin, 5 fr.
Face parte din „Encyclopédie sci-
entifique*, care apare sub direcţia lui
Toulouse. Autorul se ocupă cu stu-
diul economic, statistic şi financiar
a problemei producţiunii agricole,
SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITICA.
—— a.
DREPT,
Henri Coulon et René de Cha-
vagnes, Je Mariage et le Divorce
de demain. Paris, Flammarion, 3.50,
Propuneri pentru rezolvirea ches-
tiunii care preocupă actualminte foarte
mult pe Franceji: primejdia depopu-
We. Autori! caută să uşureze cit
mai mult şi să înlesnească pe de o
parte căsătoriile, iar pe de ala să
micşureze numărul despărțirilor,
Georges Deherme La Democratie
vivante. Paris, Bernard Grasset, 4 fr,
Un studiu asupra avantajelor şi
desavantajelor democrației în compa-
tatie cu alte sisteme de guvernare.
Pierre Méline. Le Travail socio-
dogieue : la méthode: Paris, Blond,
O mică broșură, în care autorul
expune cele trej chipuri de a privi
ştiinţa socială: al lui Durkheim, al
lui E. Demolins şi al lui Tarde,
A. Esmein. Précis dlementaire de
(histoire du droit fiançais de 1789
—1814. Paris, Larose et Tenin, 8 fr.
Adans la lucrarea anterioasă a au-
torului, intitulată „Cours élémentaire
de l'histoire du droit francais“. In
acest nou volum autorul Imbrăti
epoca dela 1789 pănă la 1814.
CRITICA LITERARĂ $I ARTISTICĂ,
a
Edmond Lepelletier, Emile Zola,
Så vie, son oewvre, avac un portrait
en heliogravure d'après Lieure e
MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE sot
un autographe, Paris, „Mercure de
France“, 7.50.
Un studiu asupra vieţii şi operei
lui Zola, cum şi asupra rolului so-
Chal al scrierilor şi activităţii sale,
Gustave Reynier. Le roman sen-
fimeuthi avant P Asirge, Paris, Ar-
mand Colin.
Contribuţie la istoricul romanului
In Franţa. Autorul scoate la iveală
primele romane, cate au apărut în
Franța în secolul ai XVI şi care au
pregătit apariția lui Astrée.
Karl Mantzius. Moliere. Paris,
Armand Colin.
Traducere din limba daneză. Au-
torul e unul din cei mai mari actori
din Copenhaga. EI studiază alci e-
poca Iul Molière: teatrele, publicul
şi actorii de pe vremea acela.
Edouard de morsier. Etudes alis-
mandes. Paris, Plon-Naurrit.
E o culegere de diferite articole
asupra unor chestiuni de literatură
germană : studii asupra Iui Wilhelm
Teti, asupra lui Max Nordau etc, şi
o privire repede asupra teatrului per-
man în sec. XIX-a şi altele.
Aldo de Rinaldis. Ja Conscienza
deif Arte. Pervella, Napoli.
Observaţii asupra celor două sis.
teme de critică artistică: estetic şi
istorie. Autorul încearcă o împăcare
între ambele sisteme.
Eduard Karrodi. Enrica v. Handel
Mazzetti. Die Persönlichkeit und
ihr Dichterwerk.
Münster, Alphonsus’ Buchh, 1909,
Cuprinde biografia şi apreciarea
critică a operei cunoscutei poete.
lose! Hofmiller. Versarhe, Mu-
nich „Süddeutsche Monatshefte“.
Un volum de încercări critice a-
supra lucrărilor unor scriitori ca: Niet-
asche, Maeterlinck, d'Emerson, Fo-
gazzaro, etc.
Alfred Noyes. Wiliam Morris.
London, Macmillan, 2 sh.
O monogralie asupra vieţii şi o-
perei marelui poet englez.
ENTOGRAFIE FOLKLOR.
E. Doutte. Magre et religion dans
wg du Nord. Alger, Jourdon,
10
Studii asupra magiei cu toate ritu-
rile ei, aşa cum se practică la po-
pulaţiile indigene din nordul Africel,
şi a religiei curioase a acestor popu-
lații, religie care e un islamism spe-
cial, amestecat tot felul de teorii şi
practice berbere, creştine, evreeşti, etc.
Ch. Swinnerton. Romantic tales
from the Paujab seith Indian night's
a daingni; London, Constable
sh
Colecții de poveşti insemnate pen-
tru studiul literaturii populare.
Antovin Jăutsen. Coutume des
Arabes an pays de Moab. Paris,
Lecotire, 1908.
Nu e o simplă culegere, căci au-
torul comentează cele expuse şi dă
şi citeva capitole asupra unor ches-
liuni de religie, superstiții, etc.
ARHEOLOGIE. VOTAJURI.
Jean Capart. L'Art Egryprien, Pa-
ris, Guilmoto,
O carte, care constă mai mult din
reproduceri în tablouri. Textul e re-
dus la nişte simple notițe explicative
ale tablourilor.
Pierre Denis, Le Brésil au Ae
siécle. Paris, Armand Colin, 1909.
Autorul, care a stat mai mult timp
în Brazilia, ne dă, pe lingă descrie-
rea naturii și a peisajelor, o expu-
here a vieţii economice şi culturale
din marea republică a Americei de
sud,
Pâladan. Les Jdees et les Formes,
Paris, Mercure de France, 3,50.
Un rezumat al cunoştinţelor actu-
ale asupra vechilor civilizaţii ale O-
rientului : Egipt, Chaldea, Asiria, Per-
sia etc,
J Delebecque. A travers Ama
rique du Sud. Paris, Plon, 4 fr.
crlerea obiceiurilor, vieţii și lo-
curilor de prin ținuturile Americei
de sud: Equator, Peru, Amazon, etc.
302 VIAŢA ROMINEASCA
M. A. de Bouet. Trois mois en
Irlande. Paris, Hachette, 4 fr.
Impresiuni dinlr'o călătorie, pe care
autorul a făcut-o în curs de tref luni
prin Irlanda.
H M. von Wede. /ndische reishe=
rinneringen. Haarlem, Tjeenk Nillink
en Zoon, 13.80,
Amintiri din călătoria, pe care a
întreprins-o autorul prin unele părți
din India.
CHESTIUNI MILITARE.
Van Vlijmen. Vers la Bérésina
(1812), d'après des documents nou-
venux. Paris, Plon-Nourrit, 5 fr.
Un studiu asnpra acestei părți din
campanlile lu! Napoleon, făcut după
memoriile contemporanilor şi ale u-
nora dintze acei care au luat parte
la lupte,
= se MHonnenr militaire. Italie.
1859. Conchinchine, 1862, France,
1870. Paris Plon-Nourrit, 3,50,
Pe baza corespondenței membrilor
unel familii de militari, morţi pe cim-
pu! de luptă, autorul anonim al căr-
ţii face interesante observaţii asupra
onoarei militare.
Albert Pollio. Waterloo (1815).
trad. de l'italien, Paris, Charles La-
vanzelle, 12,50.
O lucrare de vulparizare, Eveni-
mentele zilei de 18 Innie 1815 sint
redate după cele mai insemnate lu-
crări făcute în această chestiune,
LITERATURA
J. H. Rosny. Marthe Baraquin.
Paris, Plon Nourrit, 3.50.
Romanul unei tinere frumoase, dar
de familie saracă, care are multe de `
suferit din cauza acestei situaţii.
Tristan Bernard. Secrets d Etats.
Paris, „Monde llustre*, 350.
Autorul arată în acest roman ridi-
colul unor fapte. pe care oamenii le
iau adesea foarte în serios, şi care
în realitate sint Iucruri mici şi foarte
neînsemnate.
Maurice Strauss, Le tragique
histoire des reines Brimehaut et
Frédégonde. Paris, Ollendorit, 3.50,
E un roman istorie plin de peripeții
şi întîmplări mișcătoare.
L. Andro. Das offene Tor. Ein
Wiener roman. Munich, „Siiddeut-
sche Monatshefte”. 2 A.
Povestirea vieţii unui muzicanti,
care sfirşeşte prin sinucidere, în ur-
ma multor nemulțumiri și deziluzii,
pe care le intimpină în viață.
Hans Heinz Envers. Die Beses-
sengen, Munich, Georg Müller, 3.50 M.
O nouă colecţie de nuvele ale a-
cestui scriitor, care scrie în felul lui
Edoar Pot,
Fiona Maclead. The Immortal
Hour, A drama în two acts. London,
Foulis, 3 sh, pd.
Lucrare postumă a poetului William
Sharp, care a scris sub acest pseu-
donim de Fiona Maclead.
Compilator,
itp
Bibliografie.
„AL Odobesru, Mihnea Vodă cel Riu şi Doamna Chiajna, Seuno
istorice din Cronicele Rominegti, Bucuresti. Bib, p Toţi. Preţ. JO bani,
Ricolae N, Ionexer. Plagiatul d fa: O. Mirni: „Monumente att-
lice din Roma”. Bucureşti, Baer, 1908, 1 brugură de 40 p.. lärt pret.
N, E Wumitrageu-leny. Cinlece ale Poporului. Valenii: de-Munte,
1908, t brogură de 16 jù Pret. 50 bani,
D. Vasilin-Bacñu. Isioriœ Civilizatiei, Viaţa fericiti, Ednenţia
femeei. „Bib. Nationala”. Preţ, 30 buni,
ai. Gorki. Iubita. (Trad, de A. Lura). Preg 15 bani
Dr. L Ursu Die eat e Politik deg Peter Rureg, Fürst von
Modun. (1527—1538) Vorlagebuclhundluug Carl Konegen, Vion, 1903,
P. Ciorogariw, Cinlece din popor. (Cu note muzicale). Bib. romi-
neuscă „Socec, Pref SH buni,
Svatoplak Cech, Cintorele scloradnt, (Trad, de P. Listeveanu)
Bib, pentru toți. "nk I bani,
Gheorghe SiwmioneÊscm. Chestiuni da tnvijämtal. Bucuresti. 1009,
M. Lermoniov, Un erou of timpului nostru (Trados de B. Marin).
Die pentru toți. Editura Librăriei Leon Alcalay. Bucuresti, Preţ
GU bani.
L. Andrelew. Minciuna (Trad. de A, Luca), Bib. Lummen", (No. 16).
Bucureşti. Preţ. 15 bani.
onn Gorun. Robinson în Țara Kominensci, (Povestiri din zilele
nuitstre), 1909, C Stetea, Bucureşti. Prej 1 leu,
Dare de seamă a Consiliului de Administrotiune al Casei Rurale,
pe timp de 3 luni, 1 Oet-—2H Dec, 1008. 1900, „Universala“, Bucureşti.
ară prof.
ie Mremmnitaz. Regele Carol ul Rominiri. (Ira. de C Graur).
Bib, pealru Toti. Preţ 60 bani.
Const. Ulobauu-Pleniţa. Cuvintări adinci, Cintece din vechime
Culese dintr'un col ul Olteniei), eu ua dicţionar de provincialisme. 19%),
saiova, Preţ 3 lei.
Benedetto de Lucs, Limbele străine la Congresul dela Craiova,
19009. Bucureşti.
Dr. F. Grâhuleld. O mie şi una de ema", Bib. populară ur:
minä pentru toţi”, Bucureşti, Preţ 50 bani,
AL, gara-Samurenas. Muzeul Neamului Rominese, „Minerva“,
1909. Bucureşti. Preţ, lei 1.50. i i }
Al. Eigr ebe gi ran Arta în Romînia, Studii Critice (1) Mi,
neren", 1900. Bucureşti, Prot, 4 fei. 4
V. Rostie. Icoane din Hâshboiu, 1977—1875. (Toatru SStese). Ce:
menta“, Buroregti, 1909, Pref Ap bani, nS
Alexandru Russo. Scrieri. (Publicate de P. V, Ianas) Edi, A-
cademiei Romine, Bucureşti, Preg. A lei.
EN VIAȚA ROMINASCĂ
KE
Lg Logg za populare din Maramureş. Edit. Academiei Romine.
amafile. Cimilituri româneşti. Edif. Academiei Romina,
Buc gr Ši Ga pi leu.
e? „2 vene. Hora din Cartul, Edit, Academiei Romine.
Ae
er ard la ees Aphidelor din Rominia, Edit.
Academiei Ro oien. SH 50 bani,
RA en ce Gs ie) mannscriptelor greceşti. Edil. Academiei
e. D
Preţ, EE Modo. Departe de lume. (Nuvele). „Minerva“.
rul, Jei 1.50.
oa Nilvan,. Valea Albă. (Roman istoric, 1476) Minerva". Preţ
4 Vlăhuţă. Poezii. „Minerva“, Pret 2 lei.
ama EE is Area ema. Drei |
Preţ dies ES Turgheniey, Povestiri vindtoreşti. Bib. „Minerva“ "2. 21),
re
Camille Flammarion. Visuri instelate| Trad. de Sofia Nădejde).
Bib. „Minerva“ (No, 20). Preţ 30 bani.
J. Slavici, Din valurile vieţii. Bih. „Minerva“ (No, 1 a trena
(ta: ai egene Țârmuri bizare (Trad, de L Raduţ). Bib. erva“
Uraria Deledda: Valurile vieții (Nuvele). (Trad. de Izabeli Sa-
doseunu) Bib. „Minorya* elei, 23). Preţ 30 bani
mmuleunu, d e E Cuciureanu. Scrieri ulese. Bib,
ege H gs 24), E bé
Ce KETTEN Bisericii arterei din minzizi,
(Trad. e CS Sg ai „Miverva* (No. 95). Preţ, 30
teeanu, Deschiderea cursului de istorio a națională. Bi-
blioteca Rominească, Buenregti, 30 bani,
Hiarecaviţa, Dr mirii, (Nuvele) Traducere din greceşte de
V. Xostopol, Bucureşti, Biblioteca Romineaseă, 1908. 30 bani.
- A. Bassarabeseu, Noi şi Vechi. (Schiļa şi Nuvele) Bacnreşti,
Bibliotoea Rum., 1908, 55 bani,
A. P ro. Den Anto, Povestiri. Traducore din italieneste de
ch ti Caen? Rom, 1908, 30 bani, e
A v. Povestea Copițiriei. Amintiri. Bucuresti. Bibliol.
Rom. 1908. 30 bani, +
Parohul SE e, Casele şi Curțile tiräneşti. Bib.
L. Tolstoi. gn deg (Trad, de Paul Ionescu), Bib. Nona.
: HÄ Didact Naturale. |
Dr OCI eseu, (ilor G
berg, 1904, 1 bros de 50 p., tara pret. së SRR vin be
D, Tomescu,
Cuvinte! dat: o spoveda ele). (Trad.
L Gr. Ei eanu). B a m II ` 30 Bani or eech
isie Kto SÉ ee EE nografiei
Bataia „Victoria“, Simleu danie claca $
LC G. Costa-F KE äer în țările romine, București.
Prețul 2
l C. Dorneseu, Un discurs i
tinut Y piaja Procista-Maro dia Roman Roman, 1909 70 OOE TE
cel nou“, înainte şi după răscoale, „Mul-
dora", Galaţi, 1900 Preţ. 50 bani
Se 2 P. SIR geg Co (GE SE
N. Vanehide. Ce det renrde ?, DH
„Lumen*, nm ăn md 1909. Preţ, 1 H
lor, A Se Stiati istorio cilic. „Univėrsaja", (ni AE Preţ, 50 CH
Kg
WT, - CH
1909. ANUL. IV. MARTIE No. 3
Viaţa Romînească
Directori: C. SW și Dr. |. CANTACUZINO
SUMAR
L Al. Bră "geg . Blana lui Isaia.
Natalia losif +» Cimbecul Dainei /Pocale).
Spiridon Pope , + dahiuirea bastămului,
Coşbuc .. . e , . Cel mai bun cuvint.
H. Santeleviel . è Clasificări literare (Literatura medievală).
Mircea D, Rădulescu . Poenstea firului de argint {Poezia
Octavian Goga Emeric Mat Ach ` „Tragedia omului“. Tabloul
XII. (Traducere).
lon Minulescu Alea jacta eat | Poezie).
D. Drăghicescu , . - Calendarul superstitiosa,
SEN Manolache . . . Două primăveri. (Porzio).
DD Pătpâşeanu . . . Simfonie mugneriami.
Gh. din Moldova . „+ Strofe (Proverb: Nu te teme.. Confidenţa).
Izabela Sudoveanu Cronica Litecară (Profiluri Femanine: M-me
Henry de Régnier- (Grav d Cella) —),
Spiridon Antoneseu Cromica Artistici (Kæpozitia dela Teatini Na-
fional).
L G. Duca `. . . . . . Cronica Ræternă Marile Puteri gi erisa ori-
entulă),
A Mirea `, wv . Cronica Vemlă (Culeidoseap ` O plimbure la
gossa).
Gt. . . so. Seriei din Bucopina.
L Russu. Şirianu ` Sorisori ilin Ardeal,
D. Anghel şi St. 0. Iosif, Froamènta inedite din „Carmen Saeculara”,
G. Ibrâtieanu , D. N., lorga eritis gi polamtst.
P. Nicanor & Co. , Miscellanea (Politica Ardelonilor St cenzorii
ti~, Musa dela Burdujeni* piagiută.— -Ois=
ran D'Ache—Liconță poetică —.„Seriitori
gi Curente)“.
Reccnzii: D Angkel: „Pantazi: L Marta: „Dim valurile vinji Dallin Zsmimenu
SE LL na. Damirea, Oe, Lezpnatsna, Th. D Bzerapiin ` frai) pastru"; Alen Han
$0: pop", Fabi te de P- V, Hanes —i. P — Iean N. Angsleaen ` „Origine rissslur si a mog-
nonilur ; caraeteral codrvălmate! Set", — 1, NA Mex: „La philosophie unban, 0. H, —
Philulegrie mi Lanpulstiqme ` „Milanges alerta d Losis Havet, par vg antiens alevis si Amt. —
AM A1. Zolim: „La gëerg, ise saisires ot le contral de iravsil*,—i, X. — Pau) he: „Ovara d'é
tonomis potitiqee: tom L [Les origines E., Guyot: ite soviaiste ches Wilbiaan Morris”.
-L D.— Kar) Håher: „Arbeit nni HRëatm ner. €. ML —Utakedal Mateniu > - Degtscheg Sne
voa Matsterserkon dee Natarwissenschan*; De, F, Wis Munrzschaen `, Entiesmntgen Siet cho
mische Atemimik*, — pP. B.
Revista Revisictor: Convorbiri Htorsru, Haszsia pniitios s) literară, Convorbiri eri-
tine, Rovita generală = int intulai, Da nouvela borne, Moronrn de Franco, Rerne Aen Libra,
Ruvue minérale de sciences, Nana Aptcchngza, Jzzata italia, La Oritiga, Tmuteshe Ravdsohen,
Deutauhe Rerne, Focialitóisehe Mupatabefte, Tha Cemtemporary Mering, Tha North American
Naviow, Saiturdoy Reriew, Thu Japan Woukiy Mall, Thu Bultatin,
Misenrea inteloctnnià in străbate.
Dititiogrnie,
L Ant
Redacţia şi Administraţia: Str. Golia 52
1909
Viața Motmimoancă spars lunar cu aprozimatie Lu de pagini. — Ahunamentul În-
A A ai ` e
` an an ÎN ei: jnmitate de na H lei Sumëral 3 let — Pentra învăţător, preoti de sa
terit an on an IA ug Tomätate år an Ti, — Pumtra Anstro-lngaria ` mn ap 18 coroana ; jumi-
tate de an 7 rouge 50 à Numêruli 2 coroane — Fent Mamaia: on an H ruble: Je
Viaţa. Romînească
REVISTĂ LUNARĂ
Sub direcția d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr. L CANTACUZINO
—
Cu colaborarea d-lor : I. Agirbiceanu, C. Alimâneştianu, D. An-
ghel, A. Baltazar, Jean Bart, N. Baţaria, Q. Bogdan-Duică, dr- P. Bog-
dan (docent), C. Botez, Í. Botez, OctavianBotez, |. Al, Brătescu-Voineşti,
Vintilă I. Brătianu, M. Carp, dr. P. Caza „de, D. Călugăreanu, l. Cio-
cirlan, N, D. Cocea, G. Coşbuc, prof. L cau. de Cuparencu, Ana Con-
ta-Kernbach, Barbu Delavrancea, |. G. Duca, Pompiliu Eliade. Elena
Farago, A. N. Gane, N. Gane, Octavian Goga, C. Hogas, C. Hoisescu, a.
Ibrăileanu, St. O. Iosif, dr. S. Irimescu, M. Jacotă, prof. univ. dr. N. Leon,
V, Loichiţă, E. Lovinescu, dr. l- Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ. dr. M.
Manicatide, Constanța Marino, I. Mironescu, S. Mândrescu, Gh. din
Moldova, Const. Morariu, St. Morârescu, V. G. Morţun, D. Munteanu-
Rimnic, O. Murnu, ]. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul,
inginer N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D
D. Pătrășcanu, Horia Petra-Petrescu, prof. univ. A. it "aen prof.
univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, dr. St. Popescu (do-
cent), D. Popovici-Bayreuth, rof. unis. dr. G. Proca (O. Carp), dr. N.
Quinez, loan R. Rădulescu, t. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti,
[. Russu-Şirianu, Izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, C. Sandu- Aldea,
H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr. V. Sion, dr.Alex. Stäti-
neanu, A. Stavri, mator Alex. Sturdza,dr. D. Tatuşescu, LL Teodorescu,
D. A. Teodoru, George Tofan, Iorgu Toma, AL. Tzigara-Samurcaş, dr.
Alex. Vaida-Vocvod, Al. Vlahuţă, N. Volenti şi alții.
Condiţiile de abonare
IN ŢARA:
Pe an e e > a z 18 Ie
Pe jumătate de an ` e b e 9
Un număr J E = A AȘ
Abonaţi! care nu-şi vor achita abonamentul În mod direct vor
trebui să plătească în plus 4 Iei pean şi 2 leipe 4 pp ca indemni-
zare pentru incasatori.
Pentru seki NN preoti do sat, primari și funeţionari sätesti, stu-
denti şi elevi, pean 15 lei, pe jumătate de an Ti (Aceștia pot plati în
trei rale a rite 5 lei trimise cu anticipare).
IN AUSTRO-UNGARIA:
é e . . 15 coroane
Pe an e e
Pe jumitate de an e e R . Tror 50h.
Un număr » e S e è . 3 coroane
Abnonamentul anual se poate achita in irei rate de cite cinei rornune,
din patru în patru luni.
IN BASARABIA:
Pe n e e 8 ruble
n e e e
Pe jumitale de un . + A s A ruble
Un numâr e . e e $ 1 rubla
Abonamental annal se poate piali lu fiecare doua luni cite 2 ruble,
pănă la uchitara,
IN STRĂINĂTATE:
Pe an S 8 e a š i 22 lei
Pe jumitule de un e A A {1 lei
Un numâr A 2 lei 50b.
pezi urmare ‘pag. E coperții)
Blana lui Isaia
Doamnei Elena 1. Rădulescu,
Acum fiecare e la locul său. In odaia di
A ia dinspre stradă sei
blur judeţean al prefecturii conceptează rezoluţiile Ges
< hui, e? in arhivă unul țăcâne la mașina Yost,—alţi doi scriu
SCh rese; altul muncește la un tablou cu rubrici Incurcate ;—
cincilea coase dosare; iar Isaia Vasilescu, registratorul, cu o-
elarii pe nas, trece tacticos i i Sg i
seen n registrul de in hirtiile
Aşă, cu părul şi mustăţile cârunte, cu obrajii i şi pli
, CU i jii su tini
to increțituri, cu umerii aduşi, pare de şaptezeci ag Leg:
ei zar a om decit cincizeci; dar l-au biruit necazurile ` cinci
pii morți, cinci vii şi boala nevesti-si ai sänäāt i ibredā
gi cite şi mai cite... ` EE i
Azi insă e fericit. Sa vede după zimbetul care licăreş
+. D + zs + d li te í
ochii lui mici, deciteori şi-i ridică de pe registru şi şi-i beata
spre cuerul de lingă ușă, Căci in cuer sint spinzurate cinci pal-
toane vechi şi o blană nouă; iar blana nouă e blana lui, blana
AA chiar azi, blana ls care visează şi pe care şi-o do-
reşte de douăzeci și trei de ani de cind | i
praga e slujbaș, poate și mai
Care om ware slăbiciune de ceva? Unul de una
i ! , altul de
alta... Uite, aici în cancelaria asta ; Piscupescu are patima vină-
torii ;—arhivarul are slăbiciune de porumbei ; acum o lună u dat
treizeci şi doi da lei pentru nu ştiu ce misiriiu;—getul are sið-
biciune de mär) poştale pe care le adună cu mare griji; zice
că a adunat până acuma două lăzi pline.
Släbiciuņnen lui Isaia a fost să-şi cumpere şi el o blană ; și astă
slăbiciune nu era numai o năzărire a minții lui, ci o tinguire a
întregului său trup, slab şi plâpind la fig. Dar de aci incolo
t
300 VIAŢA ROMINEASCA
poate sä sufle cit o pofti cîinele de Crivăţ.—lui Isaia nu-i mai
pasă. Avi nici atitica nu l-a simţit, în lungul drum, pe marginea
girlei, de acasă până la cancelarie.
Ştie el că e imitație murca dinnăuntru şi tot imitație şi lu-
trul de la guler, dar e blană și şelul cancelariei n'a vrut să-l
crează c'a dat pe ea numai 223 de lei.
E! dar de cind se tocmeşte el cu Hermann Grinblatt de la
care a cumpărat-o ? Dia August. Cită diplomaţie n'a întrebuin-
ai el la cumpărătoarea asta? După patru luni de tocmeală se
ajunseseră cu 230 de lei, şi acum în săptimina din urmă, sub
pretext că a găsit într'un loc o ciupitură cit virful, nu cit gă-
mălia, cit virful acalui, tot i-a mai rupt ovreiului şapte lei pe
care îi are în buzunar, pentru adâlmaşul de băut cu colegii la
«Piticu», diseară, cind vor ieşi de la cancelarie... Are prin urmare
de ce să fie mulțumit şi să zimbească de cite ori i se indreaptă
privirea spre cuer, Mina lui scrie: 70,643... Decemurie ro... Me-
dicul veterinar a se aproba vinzarea animalelor de rasă notate ;
iar mintea lui e la primirea care i s'a făcut de colegi azi dimi-
neață cind a sosit. A fost o nebunie nu altceva. L-au luat în
braţe şi l-au ridicat de trei ori în sus strigind ura! de credeai
c'o să se dărime tavanul. Toţi i-au pipăit-o, toţi i-au cintărit-o,
toți au încercat-o, toţi au admirat-o. Timp de aproape un ceas
s'au perindat prin cancelarie funcţionarii celorlalte servicii, care
aflaseră vestea, veniţi să-i vadă blana și să-i ureze so poarte
sănătos, Căci Isaia, «nenea Isaia», pentru cei mai mulţi, e drag
tutulor, că e om de ispravă, care-şi vede numai de treaba și de
nevoile lui... De douăzeci şi trei de ani de cind e aici registra-
tor, cu unul nu s'a certat, pe unul nu l-a pirit şi ştie de glumă...
Mai cite ii face Mitu Steriu... fel de fel de bazaconii... şi el
ride. Cel mult dacă la mare disperare îi zice: frai încuiat !»
Asta e cea mai aspră ocară a lui Isaia...
Şi aşa, pe cind ochii lui zimbese de mulţumire, mina lui
scrie automatic : 70,652... idem... idem... Revizorul şcolar a se man-
data suma notată pentru transportul unor elevi la Braşov...
De odată unul dintre copişti se scoală zicînd: „trece mor-
tul!*. In adevăr din depărtare se aude muzica militară, Atunci
toţi trec in odaia dinspre stradă. Peste ei vin ceilalți funcţionari
ai prefecturii, ale căror birouri n'au vedere la uliţă. Toți se in-
grămădesc la ferestre, su pe scaune, pe mese, care pe ce gä-
sesto şi privesc cu încordare. Strada sa umplut de lume aler-
gată de la tribunalul şi de ia casieria de ulături, să vadă im-
mormintarea maiorului,
BLANA LUI ISAIA 207
Vine convoiul din sus. Iată în costume de amiruli falaita-
rii care duc câlări steagurile; şase trăsuri cu preoți, in cap cu
arhiereul venit inadins pentru această inmormintare : iată și
drien] cu coşciugul pe care stă chipiul și sabia mortului. Patru
maiori duc panglicile, După dric sint toate notabilităţile orasului si
citeva figuri străine. Şeful cancelariei dă lamuriri, că bătrinul
prăpădit din mijloc e tatăl maiorului, cel din dreapta, cu favorite,
trate-său, jar cel din stinga, de lingă prefect, cumnatul mortului,
doctorul Viangari. Iată şi calul maiorului, îmbrăcat in negru... și
muzica militară, elevii gi ofiţerii şcoalei de cavalerie, şi în ca-
pul șirului de trăsuri un cupeu, in intunericul căruia se zăreşte,
ca o mască de ceară, chipul soției mortului... Acum, in locul
muzicii care s'a depărtat, răsună glasul slişieror al trimbițelor
cintind marşul soldatului mort...
incet-incet convoiul s'a scurs, lumea se risipeşte, slujbasii
“veniți din alte odăi se duc, iar cei de aici trec fiecare In locul său.
Isaia pune mina pe condei, dar aruneindu-şi ochii spre
cuer vede că blana lui lipseşte. Un fulger de o clipă îi trece prin
inimă; apoi bânuind că asta trebue să fieiaro glumă a lui Mitu
Steriu, colegul care scrie la maşina Yost, începe să ridà cu haz,
zicind Incet : „mare pehlivan!“
Arhivarul de alături auzinda-l rizind îl intreabă :
— De ce rizi, Isaio?
El ride inainte clătinind din cap cum are satisfacție, repetă :
„mare pehlivan!“ apoi sopteşte arhivarului:
— Becul de Mitu mi-a ascuns blana.
— Ahă! raspunde arhivarul după ce s'a uitat la cuer; a-
poi făcind cu ochiul ride şi el pe iînfandate...
Isaia scrie: 22,45%... idem.. idem... La dirigintele oficiului
poştal, loco, a comunica unde se găseşte aparatul telefonic care
până ia 1 Julie corent era instalat la fosta primărie Ursem, de-
venită Vigineşti ; şi se gindește că trebue să i-o fi ascuns colo,
in cuiul din dosul duiapului cu dosare din anul trecut... Secul
naibii! numai de fMeacuri se ţine... Şi trage cu coada ochiului
spre Mitu Steriu să vadă dacă nu zimbeşte. Dar Steriu scrie
serios, fără un zimbet, fară o ochire cătră dinsul. Tot așa de
serios sta cind i-a indopat goşonii cu hirtie, de nu putea să-l
ma! desfunde... Și Isaia face haz, căci cu toate şotiile lui Mitu,
li e drag, că e biuat bun, priceput și harnic...
12,459... idem... idem... La primăria Pietrosita cu ordonanta
„de plată No. 5,749 a se da titularului.
ën D" "WÉI
305 VIAȚA RONINEASCA
Numai dacă nu i-ar fi ascuns-o undeva să se mototolească
ori să se umple de praf. Şi gindindu-se astfel, Isaia chiamă cu de-
getul pe aprodul care moțăe lingi sobă şi-i întreabă pe şoptite:
— Unde mi-a ascuns Mitu blana ?
— Nu ştiu, domnule Isaia, răspunde aprodul, ţinindu-se cu
mina de sură, ca să nu putnească de ris.
— Ia vezi. şopleşte Isain,—nu e colo în cuiul de după dulap?
Aprodul se duce intr'ucolo, se uită și face somn din cap
că nu e.
Sa ştii că i-a mototolit-o, virind-o în vre-un dulap.
La g ndul acesta nu mai poate răbda şi zice tare:
— Mä, Mitule, cind o să-ţi vie ție minta la cap nu ştiu!
— De ce, nene Isaio ? întreabă Mitu mirat.
-— Nu mai faca pe chinezu. Mi-ai ascuus blana. Cine ştie
pe unde ai băgat-o, s'o murdareşti, s'o mototolești.
— Pe onoarea mea! protestează Mitu, pe cind ceilalţi rid
cu hohote.
— Rideţi degeaba, zice Mitu serios, că pe cinstea mea
dacă i-am ascuas-o. Te pomenești cà i-a furat-o. Ghiţa cine a
intrat aici? k
Dar Ghiţă ride cu mina peste gură.
Isaia serie citàva vreme clătinind din cap; apoi se scoală,
deschide pe rind toate dulapurile, se urcă pe un scaun şi caută
sas pe dulipuri, pe urmă trece in odaia şefului.
— Ce e laan?
— la Meacuri! Secul de Mitu mi-a ascuns blana.
—. Aici nu e, zice şeful zimbind,
Pe cind Mitu protestează cu tărie: „pe viața mea, pe ce
am măi scnmp că nu i-am ascuns-o eu!“ Isaia trece la locul
lui, îşi ia condeul, apoi gindindu-se ch trebue să i-o fi dus în.
vre-o odaie vecină iese indiguat, zicind: „prostii!*,
Rind pe rind intră la serviciul administrativ, la serviciul:
tecnic, la revizorat, cu aceiaşi vorbă : „Secul de Mitu mi-a as-
cuns blana.* Da pretutindeni, după ce s-a incredințat cà nu e,
pleacă in risetole funcționarilor. Atunci sa urcă sus, dar blana
nu e nici la contabilitate, nici în cabinetul secretarului, nici in-
al directorului, nici la prefect. Atunci se intoarce In cancelarie,
trintezte uşa : „astea sint glume prosten cara nu sa tac, dom-
nule 1*... Şi punind mina pe condei scrie băţos şi apăsat ` 12,560...
idem.. Zeen? la comuna Dezdear cu zoo de librete de munci
agricole...
BLANA LUI ISAIA 399
Dar Mitu s'a apropiat și vorbeşte serios:
— Nene Isaio, cind e glumă e glumă... Cautăţi blana, să
nu ţi-o A furat cineva adineaori, cind ne uitam la mort, că eu,
pe viața mea, pe tinerețele mele dacă ţi-am ascuns-o!
Isaia, cu brațele căzute de-alungul trupului, se uită de jur-
împrejur, cu dorința de a descoperi un zimbet pe lata vre-unuia
din colegi ; dar stat toţi serioşi: unul cercetează pe aprod unde
a stat în timpul cind trecea mortul, dacă n'a văzut pe nimeni
intrind,—allul propune să se dea de vesta prin telefon la poliţie,
Isaia îşi duce mina la inimă, care parcă vrea să-i spargi
pieptul s4 iasă ; apoi gindindu-se la tonul serios cu care Mitu
se lepăda de cite ori îi (âcea cite o glumă (e nd cu ungerea con-
deiului cu miere, cind cu praful de puşcă presărat fn tutun a-
cum doi ani) se domoleşte şi zice cu glas blind: „glume de as-
tea nu se fac“.
Vrea să scrie, dar îşi aduce aminte că în tot tunpul trecerii
mortului a stat cu mina rezemată de umărul lui Mitu... Nu mai
știe ce să crează... Se scoală, se plimba de colo până colo, vor-
bind can aiurarea unor friguri, cu un glas obidit:
Adică ce? să-i fi furat blana, blana pe care şi-o dorise a-
tita amar de vreme... El chef n'a știut... plimbări n'a ştiut... Cind
ieşea prin tirg la alte ferestre nu se uita decit la ferestrele bla-
narilor... Acolo seoprea vreme maltă ai nu se deslipea din loc, de-
cit după un oftat lung. din băenle inimii... Iarna, cind se ducea
sus cu vraful de hirtii la lecht, se oprea în sin în dreptul cu-
eralui de care era spinzurată blana prefectului... o pipāia... 0 ne-
tezea,.. îşi lipia obrazul de eu ca să guste din mingierea ei cal-
dă şi dulce... Şi acun... acum... „Mā, Mitule, m'ai amâărit destul,
däm blana“,
— Daci, frate, blana, intervin ceilalți înduioșaţi,
— Pe tot ce am mai scump în lume! protestează Mitu...
In vremea asta s'a inserat. Directorul a plecat, șeful su
îmbrăcat și el, şi iese zicînd : „vă ţineţi de fleacuri”.
Isaia, după ce a încercat în zădar să-şi reia locul, începe
iar să se plimbe, înginind ca pentru el singur, cu acelaşi glas in
„care tremură ceva :
De cind se ţine el să-şi cumpere blană ! Acum zece ani a-
dunase vre-o 200 de lei, dar i sa îmbolnăvit nevasta, după naș-
terea lui Fânică și a dat banii pe doftorii: acum trei ani iar aga
„Şi La murit Amcuţa... fată mare de 14 ani... Şi adat banii ca
s'o bage în påmint... Şi acum, cind l-a învrednicit dumnezeu, că
310 VIAŢA ROMINEASCA
s'a lipsit de toate indulcirile, de toate... s'a lăsat de tutun, ca
să adune ban cu ban... acum, chiar în ziua cind a pus-o întăi...
Nu se poate L.. „Mă, Mitule, fii băiat de treabă. Uite am sapte
lei, hai la «Piticu», să bem aldâmaşul“.
I se rupe inima lui Mitu; îi pare rău că nu i-a ascuns-o
cu adevărat, că poate nu i-o fura; și pricepind cita durere osă-i
pricinuiască risipirea celei din urmă iluzii, îi ia mina şi-i zice cu
biindeţe :
— Nene Isaio dragă, nu ţi-am ascuns- eu, că nici nu-mi
arde de giumă,., Ştii că "mie mama bolnavă. Së dea dumnezeu
g'o găsesc moartă acasă, dacă ţi-am ascunse eu! . . s.
Acum e tirziu, s'a innoptat de mult... In tot localul prefac.
turii nu mai e nimeni decit Isaia, colo lingă sobă, cu coatele
pe genunchi, cu capul în mini... Rind pe rînd au plecat de mult
toţi colegii... De citeva ori s'a deschis uşa: „Ce. tot nu ţi-ai gă-
sit blana, nene Isaio ?* El a clătinat din capşi cei ce l-au intre-
bat s'au dus..
Şi acum e sigur... A trimes aprodul să-i aducă de acasă
paitonul äl vechiu... Şi pe cind crivățul urlă in burlanele sobei,
prin mintea lui ostenită trec vedenii din scurta lui fericire : azi
dimineață la plecare, nevasta i-a luat capul cu amindouă minile
și l-a sărutat: So porţi sănătos, Isaio...* Şi Florica, tata a mara
care-i netezea cu sfințenie gulerul... şi Irina, care-l peria cu in-
grijire ` „S'o porți sănătos, tăticule“... Şi pirslea, Răduca, din bra-
ţele slujnicii : „S'o porţi sănătas, tāticule“....
loan Al, Brătescu-Voineşti.
A
Cintecul Dainei.
O, trage storul la fereastră
Să nu Sarăte nici o zare l.
Şi-aruncă florile din glastră
Şi Morile de prin pahare !..
Am spart oglinda 'nşelătoare !..
Pustie rama-i stă 'n perete,
lar vraja ei deapururi moare
În țândurile 'mpräştiete,
Nu mai cătați să vi se 'nchine
Un suflet fără de speranţă,
Podoabe şi găteli meschine !..
Va shişii zdreantä după zdreanțā !..
Voi ochilor !—că minglerea
Vieții mele-ați fost, — mä miră,
Cind patt putut robi puterea
Privirilor ce mā robiră....
Robiţi-vă durerii mele
Acuma, palidelor astre,
Lăsaţi să curgă lacrimi grele
În noaptea crudelor dezastre |...
Natalia Negru-losil.
lzbăvirea blăstămului.
Să fi fost blăstămul dela Dumnezeu... nu se poate! Dum-
nezeu e prea milostiv şi indurâtor ca so fi chinuit pe biata
Florica, fata Puşcaşului, atita amar de vreme şi să n'o fi des-
legat de puterea blăstamului !
ŞI-a bat gindurile, fel şi chipuri, pe Sanda, nevasta Puşca-
şului, mai ales, după ce, peste zi, i au pus prinzul de patruzeci
de zile dela moartea Floricăi. N'a fost doar de-o părere sbuciu-
mul Sandei: in patrusprezece ani, cit i-a orinduit Dumnezeu să-i fie
viaţa Floricăi, care era mută yi fară scinteu de ințelegere in su-
iletul ei, inima n'a lăsut-o pe Sanda să zimbească şi nici privi-
rea ei n'a putut să se ridice drept in fața omului. Toată vre-
mea i s'a părut, cind trecea pe lingă om, că oricine, în acea
clipă, se gindeşta la Florica ei, că e un blestem în casa ei şi că
e arătată cu degetul şi de copiii din sat. Amarul din suflet i se
otrâvea zi ca zi. Celelalte două fete ale ei, mai mari decit Flo-
rica, fete de măritat, cu toste că-s ca toată lumea, tefere, har-
nice și írumoase, poartă şi ele ponosul casei lor: la mulţi Nacăi,
la vremea lor, le-ar fi dat inima Drinci cătră dinsele, dacă nu
sar fi născut Florica în casa lor. La horă, bagă ele bine de
samă că flăcăii le joacă mai puţin decit pe altele, ba chiar
mai puțin decit pe siutele şi nătingele satului. Ceilalţi copii, mai
mici decit Florica, n'au nici ei hazal intreg şi nici tihnă de cum-va joa-
că între copiii de sama lor; sufăr mai bucuroși toate nedreptâţile
tovarășilor da joacă, decit ar indräzni să se apere, aşa cum le-ar
cere inima lor, numai să nu andà porecla de «tratele mutei», ori
«sora mutej», şi să nu mai fie siliţi apoi să plece dela joacă
şi så mai invenineze incă lacrâmile Sandei cu răutatea satului,
cind s'ar duce la dinsa să i se jeluiască,
Nu se poate să-i fi venit dela Dumnezeu!... Negreşit, l-a
venit dela mină de om! Numai omul «poate chinui pe om fără
milă! De patruzeci de zile, de la moarta, i se arata Florica în
fiecare noapte, cu luminarea aprinsă. Vine până la patul ei, im-
brăcată in alb, cu cunună pe cap, cu zimbstul pe buze, cu ochii
strâlacitori. de fericire ` se pune in genunchi şi incepe să grăiască,
IZBAVIREA BLASTAMULUI 213
în graiu cu totul omenesc: „nu-i adevärat că eu sint mută! Ea
vorbesc ca toţi ceilalti oameni ai ințelez ca şi cealalta lume!...
Degeaba mă ţineţi legată, eu stiu sa mă feresc de primejlii“.
Sanda râmine incremenită, ar vrea să strige prin somn. ar vrea
să-i vină cineva în ajutor, ca să prinda pe Florica, So ţie in loc,
dar nu poate nici să strige, nici s'alerge după dinsa; iar cind se
trezeşte, i se adinceste mai mult rana din inimă, că Ware pu-
tere să se facă tot satul lingă ea, cind vine Florica, s'o vadă
toţi, s'o audă toţi, gisă se încredințeze și ei că în sfirsit a vrut
Dumnezeu să-i dee şi Fioricăi minte de priceput şi limba de
răit.
E CL a stat Fiorica între cei vii, Sanda n'a avut rāgaz si
vadā ulteeva, decitamatul lui „az“ si indoiala in binele de mine.
Acum, cind s'a stins Florica, i se deapână fără vue şi i se lim-
pezeşte din ce in ce mai mult negura grozava a celor patrnapre-
zece ani trecuți,
O bucati de vreme credea că-i vine dela Dumnezeu. Cit a
ținut aceasta credinţă, a luat toate grijele cerute pentru impă-
carea cu Dumnezeu. Afară de cele patru posturi de peste an, a-
fară de miercurile şi vinerile săptăminelor de dulce, a inchinat
şi lunea pentru post în casa ei. La Paşti şi la Crăciun a impo-
dobit policandrul gi sfeşnicile mari dela biserică cu luminări de
ceară curată şi a umplut toate candelele din faţa icoanelor cu unt-
delemn. La sărbătorile împărăteşti n'a lipsit dela slujba crești-
nească, nici dela plata leturgiilor sfințite. Smirna și timia na
puteau lipsi din cuprinsul eviaviei Sandei. Aghesmele dela zin-
tăi și Maslul cu şapte preoţi iarási e neiniaturat pentra curâlirea
păcatelor omonești gi pentru alungarea dahurilor necurate din
jurul casei, şi de acela Sanda, pentru mai mare credinţă, a adu-
nat de şapte ori soborul de preoţi, de prin satele vecine, și i-au
tetit Floricăi stintul Maslu. EN ;
In postul mare, săptămina patimelor, trei ani dearindul 3
dus pe Florica la mănâsterea Varatec, a tăcut shrindare de Dei,
cere şi prosoape alese, a inchinat-o Preacuratei, a rugat soborul
să-i cetească molitfale Marelui Vasile, şi... tot nu şi-a intors
Preacurata fața câtră dinsa.—In postul Sintămăriei, a auzit de
Maica Domnului, făcătoarea de minuni, dela Floreşti, din ţinutul
Birladului. Și n'a pus apă pe limba ei, nici mincare in coșul ei,
până cind nu şi-a văzat visul cu ochii: a dus pe Florica și e
Floreşti, tomai în ţinutul Birladului. A văzut icoana făcătoare
de minuni, a inchinat-o pe Florica innaintea ei, a dat gi-acolo si:
rindare. A lăcrămat pănă și Maica Domnului, cind 4 văzut-o pe
Florica ; dar nici acolo n'a avut noroc: lacrâmile Maicei Domnu-
lui n'au mai isvorit după aceia, iar cele cure s'au arâtat întăi
sau uscat și nici un semi nu su mai ivit.
Intro sară, cade la uga Sandei un drumeţ, care se Touch
de găziluire. După înfăţişare şi, mai ales, după port, se veda
că drumeţul vine dedeparte, Bo dă în vorbă cu el, până-i pune
de masă, şi-l intreaba și pe dinsul, om umblat et prin Im Hu-
24 VIAȚA ROMINEASCA e
Pint, om care a văzut și a auzit multe, de nu cumva ar sti
ceva despre patimele Floricai. Să uită omul la Florica, întreabă
pe Sunda cam ce bânveli are, i se luminează faţa, ca de o in-
suflare dumnezeiască, şi incepe:
— Ascultă, nepoată! Eu vin din ţara Rusului. Gospodăria
mea o am peste munţi, spre soare-apune. Am pogorit munţii,
am tăiat țara deacurmezişul siam trecut cu turmele de oi în şa-
surile muscăleşti. Jarna mă duc acasă, In ţara Ardealului, de
sub stăpinirea Ungurului, iar tot anul stau la turme, iau sama
de ciobani, vind acolo lină, mieii si brinză. Am umblat mult i-am
văzut multe; dar minune, ca cea arătată vara asta, în valea
Pelinilor, dincolo de tirgal Cahulului, nu mi-a fost dat să văd
pănă acum. Un moşueaz, om al lui Dumnezeu, se vede, dormea
astă primăvară pe prispa bordeiului, din marginea satului. El era
păzitor la țarina boerească. Şi, cum dormea el, i s'a arătat in
vis Maica Domnului și i-a grâit așa: „Să sapi după casă o
groapă adincă de doi coţi și largă tot de dvi; ai să găsești acolo
icoana fiului meu, Mintuitorul lumii. Ai să te duci în valea Spi-
nului, ai să sapi acolo şi ai să dai de un izvor. Deasupra izvo-
rului să aşezi icoana. Ai să-ţi faci un pătul po patru stilpi, ală-
tari cu izvorul, şi o scară ca să te sui. Ai să stai acolo şi aisă
te rogi fiului meu, si ai să povățueşti lumea ca, orice boală va
avea, să se spele pe faţă şi pe trup, cind răsare soarele, cu apa
isvorului sfinţit”. S'a sculat unchiaşul, s'a inchinat Maicei Dom-
nului, a săpat groapa după bordeiu, a găsit icoana, a săpat iz-
vorul, a aşezat icoana, a fàcut pătulul, a inceput să se roage,
Am văzut cu ochii cum vine lumea dela cele patru vinturi. Am
văzut cum aduc daruri şi odoare scumpe şi le dau unchiașului,
Corp şăde pu patul și blagosloveşta norodul. Am văzut orbi,
șchiopi, uscați, cu tot felul de patimi, cum se spală la izvor şi
cum stă norudui şi căruțele imprâştiate pa amindouă coastele
văiei şi cum aşteaptă rindul ca să fie blagosloviţi. Am vazut
cum se intorc oamenii bucuroşi că au văzut minunea si că li s'a
dăruit sănătatea. Numai cei fără credință şi cu pacate grele
trebue să mai vie, până vor căpăta izbăvirea. Dac'ai putea, ne-
poată, n'ai face rău să te duci cu fata acolo!—adaugă drume-
ol. Treci prin vamă, dai la Cahul, apuci la răsărit, ţii drumul
la dreapta n art, Te'ndreaptă şi-un copii, cind întrebi de va-
lea sfintului.
Și-a ramas pe ginduri Sanda. După plecarea drumeţului,
s'a stătuit cu Petre, au vindut un juncan din prăsila lor, şi-au
dus-o pe Florica deau scăldat-o în apa sfinţită din valea Spinu-
lui, dincolo de tirgul Cahulului, tocmai în ţara Rusului. Şi tot
n'a vrut Dumnezeu cu dingii,
Nu-i vorbă, alături de dorința de a impăca pe Dumnezeu,
li încolțea şi-i creştea în inima ei bănuiala că biăstămul din casa
ei vine dein mină de om Şi, dacă ţi-i făcut de mină de om,
-Dumnezeu işi intoarce faţa dela tine şi-şi amină hotărirea pen-
tru judecata cea mai de apoi. Până atunci faci şi tu ce poți, te
IZBAVIREA BLASTAMULUL 315-
LRE Ge E A a
e ea
ajuţi de puterea, pa care o au unii oameni asupra puterilor in-
tunericului. Răul făcut de om nui cu ştirea Ini Dumnezeu.
Mai întăi, a avut un semn: cu două zile innainte de a naste
pe Florica, o găină a cintat în pragul casei, drept ca un cucos.
A prins găina, a dat-o de-a capu'n-coadă, din fundul casei până
la prag, şi nu i-a venit gitul pe prag, ca să LI poată tăia. Apoi
4 început săi Uue urechea dreaptă şi să i se clatine geana
stingă, — iarăşi semn rău. Va să zică, incă de-atunci lucra, Intune-
ricul ! Tot atunci şi-a căutat în cărţi; avea ţiganca pe necuratul
și pace ! Ştia că pe barbatul Sandei il chiamă Petre, cå pe o-
mul ei, înnainte de a se însura cu Sanda, ar fi vrut să-l ja o
altă fata din sat; ştiu că cele două fetiţe din bătătură sint ale
ei şi ch au să fie pline de noroc, dar că pruncul, care vine, îi
cu mare cumpănă în viaţa lui; ştia că Petre al ei a luat darul
beţiei şi că o bate; în sfirşit, i-a spus o mare taină: dușmanca
are ochi negri....i-a fermecat bărbatul, şi de aceia a luat darul
beției şi tot de aceia o bate!
Până în ziva de azi nu-şi poate erta Sanda că n'a făcut
intocmai cum i-a spus tiganca să facă: så se scalde în nouă dimi-
neu, cu apă neincepută, în răsăritul luceafărului de ziuă, şi să
bee în nouă seri dearindul din buruenile lăsate de dinsu, ca să
nu se lipească farmecele de ea şi de casa ei!—Cu-o noapte inua-
inte de naştere, a visat ch ze făcea in ograda bisericii şi că pe
da în scrinciob tocmai cu duşmanca ei!—iarăşi semn râu, care
ar fi trebuit să-i deschida ochii chiar de atunci!.., Aan ia fost
scrin ei, pe semne, ca să aibă ochi ṣis nu vadă, ca sh aibă u-
rechi şi să nu audă! 8 4 `
Anā cind a implinit Florica cinci ani, Sanda mai avea in-
doială şi nu ştia să răspundă hotărit la întrebarea „de unde să-i
vie ?*. În cumpână era pusă voia lui Dumnezeu şi răutatea In-
tunericului ; pănă atunci cumpăna era tocmai pe tocmai; după
aceia, s'a incredințat că are mai mare greutate răutatea Intune-
ricului ; iar dela șapte ea e EE a văzut că râmine în Cum:
nn numai meştegugirile răului.
Una, rep ch îi spusese rupe in treacăt, că fata
îi deocheată, şi de aceia ar fi bine să se ducă să-i desciute de
deochi. A văzut însă, mai pe urma, că baba Catrina n'uvea
ăreptate: cit a ținut desointecul, n'a căscat baba niciodată ! Va
să zică. Florică-i nu-i vine din deochi. Alta, baba Casandra, si-ar
fi pus capul ch Ploricăi îi vine din întilnitură; dar şi aici a fost
pentru Sanda un semn ` nici baba Casandra n'a căscat, cit i-a
descintat Floricăi. Alta, baba Tia, după spusa bobilor ei, sejură
că să nu mai pună ea mina pe bobi, dacă n'o fi la Florica „răul.
cel ascuns“, că prea cad bobii n râu! Ce-i de facut? fireşte că
nu poţi sta cu minile în sin, mai ales cind li vorba de „răul cel
ns“ |...
gea Ce-aduce ceasul, n'aduce anul !— vorba ceia, Multe mai face-
intimplarea şi norocul omului t... Intr'o sarä—-era Florica atunci
de gece ani—stau femeile lu furcă şi, din una in alta, aduce
RI VIAȚA ROMIXEASCA
o SE St e De ie ali e e
vorba şi de dinsa. Fiecare îşi dă cu socoteala că ce să-i Be Fio-
“ricăi, de p'are grai nici înțelegere la capul ei. Şi sa mină vorba
tirziu de tot, până cind baba Nuţa, din colţul ei, face odată, ot
tind ` „ehei!...*. Şi ma mai ert altceva baba Nuţa; dar toate
femeile au înţeles că știe baba ceva!.. că, dacă oftează baba
Nuţa, cind e vorba de o boala, ori de o meteahnă ceva, apoi cu
“bună samă ea ştie tot,
După intimplarea asta, n'a mai răbdat-o inima pe ioana Jui
Hie: s'a H dus, cum s'a sculat dimineaţă, să-i spue Sandei, cu-
mâlrei sale.
— lacă ce-am venit en, cumătrică, incepe Ioana. aşezin-
du-se pe vatră, lingă Sanda, Asară am fost la furcă Din vorbă
în vorbă, cum is muerile Ja farcă, a venit şi rindul Florică...
Aici se opreşte Joana, pentrucă Sanda isbucneşte în bocet,
şi trebue s'o liniştească.
— Ştiam eu! spune Sanda. Nu mai încap muerile de răul
Floricãi! Ce au ele cu casa mea gi cu năduhul meu? £..
—— Perească Dumnezeu, cumătrică ! întrerupe loans, gri-
'bitä. N'a grăit nimeni vorbi de rău. SA vezi cum a fost... c4 en
toată sara am luat sama, am tras cu urechea şi n'am auzit... ce
să zic?! că mi-i martor Cel de sus!.. n'am auzit şi n'am sim-
tit bucuria nimănui de Florica. Și, cum iţi spun, a venit vorba și
de Florica. Una zicea cå tot prin de-deochi are să-i fie, alta ca-i
din intilnitură, alta că-i dn pacitură, alta că-i din strigâtura...
vorbean și ele, care cum ştiau și ele!.. Şi numai ce aud odată pe
"baba Nuţa, din colțul ei de lingă sobă, că face de coto:
„chei 1..* gi oltează cu înțeles. Si-am zis eu, aşa in sinea mes,
precum că, daci baba Nuță a facut ea „chei iz și dacă baba Nu-
ţa a oltat, si-a dat din cap cu înţeles, nici vorbă cà baba Nuta
ştie de unde-i vine Fiorichi |...
— Mulţumesc, cumătră loană, pentru bunătate — face San-
da liniştită, stăptnindu-şi gindul ascuns, pe care H simte că par-
că-i luminează calea.....
Cum o vede baba Nuţa, ti dă numai decit în gind că ce
Son aducă pe Sandu, aşa pe'nserate. la dinsa,
— Ce sa fie, mâtuşă Nuţo, pe capul men, cu biata Fiori-
ca ?—intreubă Sanda, după ce-i spune de-amărunțelul cite ia fà-
“cut Pioricăi, tără să-i dea da leac.
— Ehei !— face baba Nuta. Ce ştii tu, tinără pe linga mine!
-Ce să fe ?!. Cum nu v'ați priceput pân'acum, că-i un făcut la mijloc 23
— Un făcut, zău 7! face Sanda, intărindu-şi bănuiala, cara
"o ciocânise da mai multe ori, dar tot nădăjduia că poate n'ar f
răbdat-o D-zeu pe dusmancă să-i faca.
— Apoi wai băgat tu de sama că Petre se 'nbată şi te
bate ? N'ai văzut tu că Florica ai născut-o tot în anul, în care
a luat Petre darul beţiei ?
Acum s-a lămurit lucrul cu totul, Hotărit : Sandei i-i făcut.
De aici ii vine și bla:tă nul din casa ei. Tot dela minà de oma
fost să tie! Negreşit! Sinda are destule bânueli, care siut Aen
IZBAVIREA BLASTAMULUI 317 -
probe netăgăduite. Aga, deciteori se ducea dimineata, în zorii zi-
lei, ca să ia apà dela izvor, pentru descintece, dușmanca se ivea
pesta gard, de unde şedea ln pindă,şi arunca în urma ei cu är-
nā fermecată. lacă de ce, toate descintecele par'că erau puse ln.
părnte! Va să zică muerea lua mana apei neincepute !.. Apoi îşi
aminteşte că Anita. prietena ei, i-a soptit odată ceva)... c4 fli-
cul Pirvului, în noaptea de proorul Sfintului Gheorghe, ar fi intil-
nit-o pa muere, prin mijlocul satului, călare pe trestie, c'o var-
en în mină, despletită şi numai in pielea goală... A urmârit-o -
cum se oprea pe lu răspinteni, a privit o cum menea, cu varga,
la cele patru vinturi, şi cum câdea ploaie de stele. Dela răscruci
ar fi plecat muerea la izvor, apoi la fintinile satului... şi menea
izvorul, şi menea fintinele ; apoi, ridicind din nou varga, făcea .
cu dinsa roată asupra satului şi asupra cimpului şi menea vi-
tele, şi menea cimpul. Veneau ctuii, se repezeau la dinsa şi...
cind le arăta varga ei vrăjitorească, se 'ntorceau doit ţipind, tre- -
murind, lovindu-se cu capul de garduri și amuţind. `
Asta-i mueren, care i-a făcut Sandei, Şi-a inchinat sufletul
pentru veşnicie necuratului, ca go sjute să vire biastămul in casa-
Sandei! De-ar A stiut Sanda din capul locului, cum war fh mat,
in bobote ! Së
ES CA scuită, Sando ! zice baba Nuța. Să taci tot ce Hai spu-
ne eu; să nu întrebi nimic. Ce vezi, nu vezi : ce auzi, nu auzi ;
ce vorbim, In tine râmine ! Altfel... ochii tăi n'or mai vedea, ure-
chile tale n'or mai auzi, gura ta n'o mai grăi! Ai inteles tu,
F i]
mett ` înțeles, mâtuşă Nuţo !..—face Sanda inlemnită, a-
ia tinindu-se icioare. i
pe Weg Aasta În după mire!,... Arată-mi unde pui tu perna
ta, cînd te culci... Adă-mi un virf de coasă, o muche da topor,
un virf de secure şi-un virf de fus... Sapă ici, la piciorul pa-
tului de sub perina ta... sapă mai adine !... Vezi tu niște cărbuni
aprinși ? >
— '—răspunde Sanda, cu limba Inclegtată, ` `
— H uleica de apă... toarnă şi stinge cărbunii... Vezi
>
Kar ee ARTE Sanda, ingheţindu-i inima din ce în ce-
Ge beier? sf rie inima daşmancei tala-acum 1. Să D tare
până la sfurşit, dacă vrei să-ţi desfac făcutul 7
Apoi plecă aminădoul la cass babei Nula. ? WE?
Baba Nuţu a pus ulcicu la gura cuptorului, a pr pa
dintr'insa, cu viriul cuţitului, pe care l-a înfipt. mai WI de Si
te ori în stirigia din horn, a menit app, si-a dat-o Sandei s'o os
J-a pus Sundei, tot la gura cuptorului, o jurubiţă nouă de r
imprejurul gitului, a inceput a desfaca aţa da tort şi a men :
„Cum se dealace ée? pană Ja capat, aşa să fia deatacut me
i 7 Sandai !* |
za £ je aduci nouă frigări. Dacă n'ai nouă frigări,.
“318 VIAŢA ROMINEASCA
“să-mi aduci numai o frigare şi opt fiare... să zicem că-s t
trigari. Eu desfac și numai c'o frigare ; pe fiare le menesc Ve
eg Nuţa pm SE în foc ca să se in
— baga sama, Sando! Nu mai eşti copila! Vine hopul cel
mare l... Dacă te ţii cu firea, ai scăpat, :
rr incizate ie ae ea, pat, dragul meu ; dacă nu...
Şi n'a avut noroc Sanda nici de ajutorul ba L-8
si-a sr? ţinea firea până la capăt L.. } EN
— Ce vezi ? întreabă baba Nuţa, sutlind in lumi i-
nind cu cleştele frigàrile inroşite. a EOT AN
SE O broască ! şopteşte Sanda, răzămindu-se cu mina de
— Ia frigarea în mină! O vezi cum clipeste din ochi? As,
ta-i Sagana l- Infinge-i frigarea in inimă GC EA AA
se paijinesc ochii Sandei, si intr'o clipă cade gramada.
' Cing se trezeşte, scaldată cu apa rece din cota babei Nita, abia
îşi mai aduse aminte de ce-a fost: o apucă din non spaima, si
fage acasă Inte'un Be bucuroasă că n'a avut putere să stir-
ngarea in inima dusmancei i i j
e Sa SECH H ei sale, care trebuia să moară chiar
upă lotimplarea asta, Sanda nu mai are putere 33 se siu-
jască de ajutorul babei Nuţa, dar bagă de Soe Florica începe
să se usuce şi să nu mai vrea să minince. Şi s'a uscat Florica,
până ce n'a mai avut ce Să se usuce în ea, şi şi-a dat sufletul,
Va să zică dușmanca tot m'a stat cu minile în sin!
Cită vreme trăia Florica și Sunda stia că bläst i
casa ei vine dela mină de om, sufletul ei ien de KE Si
potriva răutăței omeneşti şi de dorința de răsbunare. Numai du-
pă moartea ei, vede că a fost biruità, şi înțelege că orice luptă
e de prisos ; dorința de răsbunare se pot incetul cn ince-
tul in ea şi în scurtă vreme i se stinge cu totul. Pe ruinele por-
nirei cătră luptă, în inima Sandei năvăleşte cea mai adincă jale
de chinul a de toată viața moartă Floricăi, Dece a venit pe
lume Florica ? Negreşit ca Florica s'a dus pe cealaltă lume dea-
dreptul intre ingeri; dar va putea ea oare să se înțeleagă acolo
dacă n'a vorbit în viața ei pâmintească nici un cuvint?! Va in-
țelege ea oare in cer, lumea de acolo, dacă lumea de aici a fost
că Şi cum mar fi fost pentru ea?! A venit Florica in lume nu-
mai ca să-i incarce sufletul ei, al Sandai, cu păcate 7! A lăsat
D-zeu lumea... de păcate! —asta sə ştie—dar nu pot fi pacate
mai grele ca ale Sandei. Abia acum işi da ea sama de în
adinc al rugiciunii din cărțile sfinte, pe care o ceteşte preotul
la prohodul-cel mare: „Şi-i iartă pacatele, pe care le-au
tacut: au cu gindul, au cu vorba, an cu fapta !*. Cu gindul, cu
vorba, cu fapta... toate pacatele le-a ficat Sanda, față de Fiori-
IZBAVIREA PLASTAMULUI 319
ca! Şi este o infricoşatà judecată, cînd va veni ziua ces mai de
apoi !... Iar dacă este şi „Cel mai presus de milă“, apoi catt să
Ze îngrijeşti mai dinnainte, cit eşti in viața pâminteasca, să capeţi
ertarea pacatelor... dacă mai este chip de ertare.
Iaca de ce Sanda, la o săptămină dnpă panaghia ridicata
Yioricăi, stă innaintea chiliei duhovnicului mănăstirei Agapia, de-
parte de lumea care o cunoaşte, copleşzită de grozăvia pacatelor
ai, şi nu indrăzneşte să bată la uşă! I se pare că a şi sosit in-
fricoşata judecată din ziua cea mai de apoi !.. Ba, nici nu tate-
žege cum intirzie și nu vin mai iute legiunile iadului, ca s'o a-
zunce in focul cel de veci..
= Indurare, părinte !... snt o păcătoasă |—izimteste Sanda
să ingame, tremurind și ingenanchinil innaintea duhovnicului, cind
il vede ivindu-se în uşă, sprijinindu-se de ir.
— Mila Domnului asupra ta, fiică! răspundea duhovnicul,
blagoslovind-o. Pentru ertarea pacatelor a pătimit Mintuitorul pe
cruce. Vino, fiică !... D-zeu nu voeşte moarte păcâtosului, ci să
se intoarcă şi să fie viu...
— Pacate ca ale mele, părinte. nu ti-a fost dat să mai
auzi — spune Sanda, ingenunchind din nou sub epitrahirul duhov-
micului.
-- Dumnezeu e de faţă, fiică. El e mare si indarător. Vei
avea îndurarea sa, dacă vei spune tot ce ai pe suillet, ca să rä-
mină curat şi să te poţi uita in tața tronului Celui prea innalt,
în ziua infricogatei judecăţi. Gindeşte-te bine şi zi Amin.
— Amin! răspunde Sanda, aşezindu-se cu fața la pâmint,
„cu frontea răzimată pe minele ei, făcute colac,
Am avut o tată, părinte— incepe Sanda. Adică en am avut
treisprezece copii de toţi : cinci mi-au murit şi opt trăesc. Toţi
«copiii mi-au fost ca toată lumea; numai o fată, care a murit
luna trecută, de paisprezece ani, n'a fost cu lumea. Era mută
şi tără înţelegere. Pe fata asta a mea o chema Florica. Cu Flo-
sien mi-am incărcat eu sufletul cu pacate grele. De unde i-o fi
venit ei, n'am știut la început; numai tirzin m'am dumerit eu
„că-i vine dela mină de om. Asta, ca asta !... dar eu am păcate
grele, părinte. Vara imi venia greu cu dinsa ! Iama stăteam a-
casă şi o îngrijeam—inimă de mamă nu-i ?—dar vara... grele pa-
cate. părinte !... o Daun acasă, legată, și ma duceam la muncă...
E mare păcat, părinte, să-ţi laşi copilul singur, legat ca pe un cine?
— Mila Domnului, taică ! răpunde duhovnicul, induioșat-
Până pe la patru ani— urmează Sanda —cind plecam la mun-
„că, o luam cu noi. Luam traista cu mincare în şold, un copil pe
un braţ şi pe Florica pe alt braţ. Pe drum o mai lua şi Petre,
bărbatul men, în brațe. Luam de-acasă un terug, Îl bäteam in
pămînt, şi-o ţineam legată, că pleca aşa in neştire si putea să
„dea intro fintină, ori să se ducă, fără să-i mai däm de urmă.
Mai pe urmă a crescut, s'a făcut grea ca piatra, și no mal pu-
team purta în braţe atita cale; deatunci o lâsam acasă, lezată
sub şopron, cind ne duceam la munca. O lâsam in grija copiilor
32 VIAŢA ROMINEASCA
mai mici decit dinsa, după ce o hrăneum eu dimineața... Dar ce
minte au copiii 17 li dădeau ei mincare, cind flaminzea ? [i dădeau
ei să bea apă cind îiera sete ?—cà Florica, saraca, nu se dume-
rea să ceară mincare, ori să bea apă, cind avea nevoe! Cit ii
ziua de vară, inima mea era tot înapoi, acasă. Şi chiar plecam,
odată în zi. de-o cercam și-o ingrijam- -că ea, săraca, nu se du-
merea ia nimica și nu sengrijea nici întrun fel. De multe ori îi
găseam mincerea mincată de cini şi de porci, ai ea, săracă, râbda
de foame şi de sete toată ziua. Ceilalţi copii sa duceau după
joacă prin sat, îi lăsau strachina lingă dinsa şi uitau de ea. Cind
aveam zor mare de muncă, ziceam ` „Păzește-o, Milostivule !* şi
nu veneam niciodată acusă, că era cu deșârtare mare munca, și
mi-ar îl trecut ziua numai cu drumul. Și veneau cinii şi veneau
porcii gii mincau mincarea, şi-i răsturnau apa, şi ei, săruca,
răbda de foame şi de sete. E păcat, părinte, că eu nu rămineam
acasă, să 'rgrijesc de dinsu, ori măcar să vin odată în zi, ca să
vâd de ea?!
— Vede D-zeu toate!—face duhovnicul, clătinind din cap-
Odată — spune Sanda—cind ne-am sculat dimineaţa, am găsit
un bou bolnav rău, adus dela imaş, Petre o luase de duminica şi:
nu mai dase pe acasă, — venise doar să mă bată şi să plece inapoi
la crimă. Fac iute mincare, pornesc pa cei mari la muncă, iar
eu o iau cu boul în satul vecin, la un om meşter la boale de
vite. Ajung tirziu, omul ea la muncă. Pornesc după dinsul, să-l
caut pe cimp, Alerzam ca o nebună—ce ne facem noi făra bou
la oan" Cum alergam asa, mi-am adus aminte de Florica. Mi-a-
dat asa, ca un cuţit, prin inimă: uitasem s'o hrânesc dimineaţă
și säi las mincare. Era soarele amiază, și ea, straca, nu mincase
nimic din sara cealalta. Atunci am avut o cumpănă a pacatului
si-am zis—ţi-ai putea închipui?—sm zis: care dn doi e mai
bine să moară? boul, ori Florica ? Şi mis'a răsvrătit inima, şi-am
greșit cu Area! Am mers Innainte şi nu m'am întors la Florica!
Atunci am văzut eu cit e de rābdātor D-zev, cânu m'a träsnit
din senin şi m'a lăsat să mă duc după Rominul meşter ; utunci
am cunoscut eu induratea lui D-zeu, că m'am întors tocmai noap:
tea acasă, cu boul sănătos, siam găsit-o şi pe Florica teafără,
măcar că nu mincase toată zina nici natură. Ceilalţi copii s'au
dus şi-au mincat cu copii vecinilor; de asta știam c'are să fie
aan, şi nu mă ingrijum. Am pâcătuit, părinte, în vun aceia! Am
păcătuit cu gindul, am păcătuit cu fapta,.—mai avea-voiu oare
ertaro vreodată 2
— Vede Dzeu toate... şi iarta!—răspunde duhovnicul
înfiorat.
Și mai este, părinte! începe din nou Sanda, după un râs-
timp de tacere şi de teamă, larna, ştiută, stau cu toții acasă.
Ar fi fost să nn mai fie chinuită, săraca!. Dar, vezi, ea nu se
simţea nici intrun fel și pu era chip să traim cu toţii in odae.
Eu, ca mamă, "baam. dar copiii ceilalţi erau chinviţi rău din
pricina Floricãi. Şi-așa, ne-am sfătuit cu Petre, şi-o ţineam in câ--
IZBAVIREA BLASTAMULUI 291
mară. N'o mai ţineam legată, cum o Uneam vara; dar, vezi, o
ţineuin inchisă ! Numai eu intram la ea de-o curăţeam gi o hră-
neam. Ce poţi aștepta dela copii!—ştiu ei durerea ori mila de
mamà 2. Dă D-zeu în sat molimă intre copii; şi daca venit
molima în sat, mureau copiii ca muştile, cite trei-patru de casă.
Și pe noi ne-a cercat D-zeu ; ne-a murit una dintre fetele mij-
locii : în trei zile a dat-o gata. Şi na tost numai asta, părințe-
le 1... După ce vine molima în sat, a eşit acum şistricarea legii...
nu te lasă să-ţi faci prăznnirile. cam am apucat noi, Vine dof-
torul cu străjeri şi-ţi ea pe ceilalţi copii, și ti-i duce peia neamu-
rile, care n'au copii mici. Noroc de strâjeri, oameni de-ai noştri,
cu suflete crestinesti într'inşii ! Altfel, copiii ceilalți nici nu și-ar
A văzut surioara moartă și nici n'ar fi putut să-i plingă la răpă-
tiiu ! Zice căse ja molima !...nu-i adevărat!...că de-ar fi aṣa, ar fi
murit de-atunci si Florica. Două temei bătrine erau de ajutor la
moartea Măriucăi. Am pus apă la incàlzit pentru scăldatoarea
moartei, după regula creștineasc+, Donă păcate mari am facut
atunci: unul cu gindul si altul cu fapta. Cind am văzut pe Mā-
riuca moartă, am citit în potriva lui D zeu, și-am gindit aşa:
„Doamne! de ce wai luat pe Florica ?... cui trebue Fiorica pe lu-
meu asta? Dece-ai luat pe Măriuca, care era ca toată lumea 7
Ai auzit, părinte ? Eu, o păcătoasă, un verme netrebnic. am a-
vut îndrăzneala să cer socoteală lui D-zeu !..cași cind aşi fi avut
eu dreptul sh m'amestec în rinduiala hotărită de dinsul!.
— Vede D-zeu si iartă-— face duhovnicul, după o mică ru-
găciune spusă in gind. d
Vine acum cel mai neinchipuit picat, părinte, —urmeuză
Sandu, încordindu-şi toată puterea ei sufletească, cind aude in-
curajarea duhovnicului, ca Dzeu poate erta, Pe Fiorica n'am a-
rătatu. am ţinut-o închisă în cămară, cind a venit doftorul de
mi-a luat copii, cum zicea él, ca sànu se molipst . Mam giü-
dit asa ` eu sint mama Ploricăi, eu o pot suferi, eu trebue si
port păcatul şi s'o ingrijesc ; de ce să mai fac silă altora şi cu
Florica? Cine să-i poarte de grijă, cine să-şi vire capul și sì se
chinuească pentru ilinsa, în locul meu t... şi n'am mai arâtat-o!—
După ce-au scaldat pe Măriuca Sam aşezat-o pe pat, imbrăcată
cu toata nouă, n'au uruncat apa din srâldătoare indată, ci au
inceput s3 şoptească între dinsele. Cit eram eu cu inima ruptă
de mila Mariucăi, dur tot mi-a dat în gind. „Ascultă, Sandă —
mintreabă ela- n'ar fi bine să scăldam în apa asta pe Florica ?
Tu. vezi hine, n'ai să poţi azi, în halul de durere în care oști,
ca să cauţi şi de Florica!,., Se cardegi ei sh fie azicurată si 1m-
grijită, cind or să vie preoții la cină !* D-zeu e de față, ascuită,
si nu mai pot răbdu să nu spun adevărul, Mie. cind m'au intre-
dat femeile, ce zic eu, dacar scalda si pe Florica în scildâtoarea
Mariucăi, mi-a dut în gind incotro bat ele a ce au zoptit. Am
inţeles că ele dau crezare la spusa doftorulni, precum ch bonla
Mariucăi îl molipsitoare, Eu m'am (out că nu'nţeleg şi-a zis
usa : „Faceţi, cum credeți ca-i bine t", Şi cind am zis en- aşa,
3
322 VIAŢA ROMINEASCA
m'am ugaţat de-o nădejde: poate n-o fi murit Măriuca de moli-
ma, că doftorul doar nu-i D-zeu ca să cunoască boala ` dar, iarăși,
tot atunci, mi-a dat prin gind aşa: dar dacă Măriuca o f murit
de molima ? Și n'am apucat så gindesc mai mult 1. mi-a venit
așa ca o moleşală în inimă, abia am avut vreme să mă întind
pe pat. lingă Florica, şi nu mai stiu ce-a mai urmat. Ciod m'au
trezit, Florica era scăldata şi apa data atară, Apoi -face Sanda,
după multă tăcere —a vrut D zen cu Florica !--că dela mine nu
putea så nu-si întoarcă tata, —si nu La fost nimic, A vrut D-zeu
să nu fie adevărate (leacurile și pustietâțile născocite de dofturi ;
a vrut El să arăte că numai în mina Lui stă moartea şi viața?
Dacă rinduește El cuiva să moară, moare, orice-ar face păcâto-
sul de ọm; dacă rindueşte să nu moară, nu moare! Fiecare...
cum LI scris de Cel de sus! Nu mai întreb, pärinte L.. Eu ştiu:
m'am alunecat cu firea, am căzut în ispita necoratului, mi-a
luat minţele şi m'am învoit... ca să-mi omor fata! D-zeu a lost
mai mare decit mine, şi n'a râbdat să se facă pe voia necuratu-
lui; dar eu... eu, părinte, am intrat în păcat mare!! Ertare nu
pot avea aici.
— După pochinţă, vine şi ertare; că nu poate să fie om şi
să nu greșească pe lumea asta —răspunde el, cu vocea tremura-
tă, stăpinindu-şi groaza care l-a cuprins.
— Mä pocăesc, părinte, atita vreme, cit mi-i porunci... nu-
mai simi uşurez sufletul şi să capăt indurarea Preasfintului.
— Ai spus tot, fiică ? întreabă duhovnicul, cu teamă că va
auzi alte B soepen şi mai mari.
— Unul mai am de spus— răspunde Sanda, cu aceiasi in-
cordare sufletească. ý d i wi
Tot necuratul mi-a luat minţele şi m'am hotărit să-mi omor
dușmanca ` n'am avut putere—si numai de aceia n'am omorit'o.
Altfel... săvirşiam şi păcatul acesta. Am păcătuit cu gindul: am
vrut să omor om și pam putut. Putea-mâ-voin oare izbivi şi
de acest blăstim, pe care Îl port pe suflat %
— Cata bine: mai ai ceva de spus? intreaba duhovnicul,
cu gindul de a se opri aici pentru rindul acesta, chiar de ar mai
avea şi alte păcate Sanda.
— Atita—răspunde ea, izbucnind in plins zbuciumat,
Duhovnicul se scoală de pe scaun, Sanda se ridică dela pă-
mint, cu Tata ca de mort.
După cetirea rugăciunelor de deslagurea păcatelor, Sunda
se'ntoarce acasă, întărită, hotărită pentru pocăință, şi cu nădaj-
dea in izbăvirea apropiată a biăstămului din casa ei.
Sp. Popescu,
beggen
Cel mai bun cuvint.
Veni 'ntr'o zi la pustnic un bărbat.
„Eu ştiu că Domnu "pn ceruri e 'mpârat,
lar tu te lușţi și-l rogi Intru suspine
Sa amb ostaş mai bun decit pe tine.
Şi-acum eu biet un rob al lui Hristos,
De pacea lui at de-adevär setos,
La tine vin ca să mă "aveţi, Părinte,
Sa-mi spui pe cel mai bun dintre cuvinte,
Spre-a mea 'ntărire şi folosul meu,
Tu fă ceva să väd pe Dumnezeu“,
Cel vechiu privi la el cu bunătate.
„Să-L. vezi pe Dumnezeu, imi ceri tu, frate ?
Râbdat-a Moisi-al ascultării jug,
Şi nu-l. văzu nici el, decit în rug,
Şi nu-l, vedenu cei scoși pe cale-amară
Altfel decit în nor și n stilp de pară,
Căci scris ne e 'n scripturi de duhul Lui
Ca EL acel ce este n veci, El nu-i,
Şi nimeni, om fiind şi-avind viaţă
Nu poate sta cu Domnul fața "n fața,
Ci "mn chipuri multe ÎI aud mereu
Si mulți proroci şi oameni sfinți ai eu,
Deci lrate-al meu, rugindu-mă voiu cere
Sā nu te las lipsit de mingiere,
Căci glas din cer şi tu poți auzi,
Deci du-te-acum, şi peste-a treia zi
Te "'ntoaree-aici ca să găseşti plinire,
lar pân' atunci tu mergi prin cimitire
Si 'n ură vorbe de blestem să porți
Vorbind de râu şi deiäimind pe morţi”.
S'a dus uimit de 'nvâţul ce H dete,
Trei zile-acesta "pn cimitire stete `
Lovea 'n morminte cu toiagul său
Vorbind pe cei dintr'insele de rău,
Cu pietre 'n cruci lovea, scuipa pe cruce,
Şi nu ştia ce-ocâri le-ar mai aduce.
VIAȚA ROMINEASCA
Katz, spureaţilor, la mine-acum,
Mişei pierduţi pe-al necredinții drum !
Pe care vau crezul mai sfint nebunii
Satan” a fost şi vas al spurcăciunii,
Si-acei ce-au slove lungi pe cruci mai mari
Acei Sint cei mai cumpi tâlhari,
Si-acela sint burduf al fâr'delemi
Pe care i-au crezut mai v ednici regii.
Si tw, Și tu, Şi toți, nu sfint, ci drac,
Va stie-acel ce-acum v'a strins în sac!
Uihehena aibă-te prä turma,
Ruşine 'n veci adincului din urmă!“
„Fâcui, precum ai spus, porunca ta“,
Şi toate i le-a spus, şi-l asculta
Macarie-acum. cu inima 'ncordatä.
„Şi care ţi-a răspuns ?* — Nici unul, tată !“
„Atunci, te du din nou, precum ţi-am spus,
ŞI laudă pe mot: Şi els'a dus.
Piingea 'n genunchi, le lericea părinţii,
Numindu-i tari toege-ale credinții
Şi gura şi-o lipea de-al lor mormint.—
«Voi, snte slove-a numelui cel sfint
Potir de veci şi-Arhangheli ai oştimii
Ce “n cer veţi face hori cu Serafimii
Ferice tu, și tu, şi toți cei dusi
Ca 'n scaun de heruv veţi fi voi puşi,
Şi Domnu 'n voi fâcu a sa minune”.
Şi nu ştia ce laude-ar mai spune.
„Făcui, a zis, Si-această vrere-a ta“,
Si "n față-i stind, Macarie-l asculta,
„Le veseli or D lost cei din morminte...
Și ce răspuns ți-au dat ?* — „Nimic Părinte 1*
„Ascultă deci, ce-mi ceri spre harul tău,
ki nau răspuns cind i-ai vorbit de rău,
Nimic n'au zis cind i-ai vorbit de bine.
Te du ṣi intră 'n lumea ta, crestine,
Şi fă ca ei. În lume râii-s mulţi,
Nici laudele lor să nu le-asculți,
Şi nici ocara lor, Tu nu răspunde,
Si nu cia pe Dumnezeu alt-unie.
Acum, tu vezi şi alora sa-l dai,
Caci cel mai bun dintre cuvinte] ai“,
G. Coşbuc.
Ir EE Pare aa
Clasificări literare.
Literatura medievala,
In literatura veacului de mijloc se deosebesc foarte limpede
curentele corespunzătoare celor „trei stâri* ale timpului: aristo-
craţia, burghezia şi clerul.
Aristocraţia brutală şi războinică diunaintea, cruciadelor, a
produs literatura clasică a epopeelor eroice ` Nibelungenlied, —cu
variantele ei nordice — Gudrun, Ciclul lui Carol cel Mare, Cid,
Aristocrația aventuroasă şi rafinată din timpul cruciadelor,
mai ales, se oplindeşte în literatura romantică a epopeelor ca-
valereşti și a poemelor lirice: in poezia trubadurilur, truverilor
şi minnesingerilor, în sonetele lui Petrarca, în poemele lui Chau-
cer, în proza licențioasă a lui Boccacio. 8
Burghezia comunelor, care a inflorit cu deosebire fn urma
cruciadelor, şi proletariatul intelectual al universităţilor, şi-au ma-
nilestat aspiraţiunile şi felul de a fi, printr'o literatură curat rea-
sid, fe satirică, cum sint istoriaarele franceze, romunul vulpei
i teatrul comic, fie didactică, cum sint poemele lui Rutebeul și
ean de Meung, fie lirică, precum e poezia meistersingerilor, De
epică : baladele saxone despre Robin Hood. ` i
In sfirşit, literatura religioasă, care in ltalia clericală a ins-
pirat celui mai mare poet medieval geniala şi nemuritoarea sa
Comedie divină, traduce în poemele, cinlecele, dramele şi prë-
dicele ei, arareori un misticism aprins, de ohiceiu un zel curat
profesional, şi adesea tendinţele clasei de origine a autorului.
Ne propunem să arâțâm că atară de citeva, ioarte puține,
opere de inspirație clericală, nu prea gustate de altfel, spiritua-
țismul e străin literaturii medievale, Şi, in acelaşi timp, relâcind
după o anumită metodă explicarea ` antropologică şi sociologică
a tuturor şcolilor literare pe cari discutarea clasificărilor altora,
pi le va fi adus In cale, ne pregătim rezultate pentru sinteza
finală.
320 VIAȚA ROMINEASCA
KL
kd .
Epopea—care formează prima fazā a literaturii medievale —
este /sforia popoarelor la aurora civilizației. `
Intimplările insemnate— ce se grupează în jurul unui război
național condus de eroi vestiți prin vigoarea brațului şi energia
voinţei, idealizate — aceste înlimplări de imaginaţia naivă a omu-
lui necultivat, amestecate în mod anacronic cu intimplări anteri-
oare, și altoite pe acele mituri universale străvechi care simboli-
zează măreţele fenomene ale naturii, —ordonate şi infrumusețate —
apoi de talentul artistic al cintăreților-poeţi, și povestite cu pute-
rea de simtire a naturilor primordiale, in cadrul unor tablouri
Jargi de moravuri statornice și sentimente veșnic omenești, —
formează un ciclu de legende, care evoluează paralel cu viața
socială și sulletească a poporului, ca o apă care, oglindind me-
reu alte maluri, jet potriveşte cursul după natura terenului. —și
sint, Instirșit, fixate prin scris, în momentul cind isvorul de crea-
Dun epice al națiunii este secat.
Deşi anonimă, epopea nu e populară, ci aristrocatică: nu-
mai șefii, care au un orizont mai larg, pot imbrăţişa evenimen-
tele in toată intinderea lor; la ospeţele șefilor, cintăreţii desiä-
tează pe convivi prin povestirea faptelor glorioase ale neamului, —
cum, de pildă, sofistul Priscus, 2) ambasadorul impăratului Tep-
dos cel tinăr, ni-l arată pe Atila ascultind cu gravitate cele-
brarea in versuri a victoriilor sale; iar cintăreții, sint șefi râs-
bainici şi dinşii, cum este nobilul Volker, din Nibelungen, care
intovărăşeşte pe regii Burgunzi la curtea lui Atila, sau cum este,
în Gudrun, Horant, seniorul Danemarcei, trimis de regele Fri-
sonilor, să răpească pe frumoasa Hilda, fiica regelui Irlandei,
Că nici Taine, cind ne descrie „marea criză morală, bol-
năvicioasă și sublimă, care în timpul evului mediu a exaltat şi
detracat spiritul uman“, şi nici d. Gherea, cind ne vorbeşte de in-
nâlțarea spiritului şi injosirea materiei,—nu s'au gindit la această
primă lază a literaturii medievale—epopea,—este prea evident.
Epopea, adevărata epopee eroică, aceia care cintă vitejia război-
nică, îndrăzneala nebună a puterii trupeşti şi iubirea pătimaşă
de măceluri singeroase, exclude, chiar prin definiţiune astfel de
caracterizări, Şi, apoi, epopeele medievale sint toate de origină
germanică: Gudrun este a Frisonilor din Ţările de Jos; Nibe-
iungen, cu variantele ei, a tuturor popoarelor germanice ; Cinte-
cul lui Roland, a Francilor din Galia, şi Cid a Visigoţilor din
Spania,—adică toate aparțin acelei rase cuceritoare care a nă-
välit în imperiul roman „ca o bandă de tauri printre mobilele
şi tapelele unui palat*, măcelărind popoarele, distrugind mo-
numentele, pustiind cimpiile și arzind orașele, — şi au fost
elaborate tocmai in timpul frămintărilor invaziunii, până prin
1) Cital de Bossert in „La DI. allemande au moyen Age",
CLASIFICARI LITERARE 327
ER?
secolul al zecelea, cind „cea din urmă bandă şi-a găsit cul-
cuşul“.
De fapt, variantele mai vechi, ale Nibelungilor, de pildă
epopea saxonă Beownl/, in care eroul cu acelaşi nume se răs-
boeşte cu demonii mlaştinilor şi monștrii apelor —din mitologia
nordică. — ai epopea scandinavă /Fafnismăl, in care Sigurd des-
teaptă din somn pe Walkvria Brunhilda, adormită de Odin, —nu
au nimic de a face cu creştinismul, lar in Gudrun şi in Nibe-
lun penlied fondul este de asemenea curat păgin ` căci deşi redac-
torul din secolul al doisprezecelea ni-i prezintă pe eroi ca fiind
creştini, dar sentimente creştineşti nu intilnim nicãiri in aceste
epopei, în mijlocul iubirilor pasionate şi a celor mai crude râz-
bunări. De aceia, în tot timpul evului mediu, clerul n'a incetat
a le combate; cintăreţii rătăcitori, care le povesteau, cerau scoși
din sinul bisericii şi numai ararcori primiţi să se impârtăşcască,
iar predicatorii fulgerau contra lor de pe amvon şi-i osindeau la
chinuri veşnice, şi pe ci şi pe cei care le dădeau bani» 1),
Aceasta e ai pricina, peniru care literatura epică germană,
elaborată între (410 şi 800 d. Ch., adunată şi fixată prin scris din
porunca lui Carol cel Mare, dispare odată cu dinsul şi este din
nou redactată abia în secolul al XI-lea, probabil la curtea din
Viena,
In schimb, in epopea franceză religiunea joacă un rol in-
semnat. ; i
in alianța pe care trädātorul Ganelon o incheie cu Marsille,
regele Saragossei, cavalerul creștin jură pe reliqua inchisă în
minerul săbiei sale.—Inainte de lupta dela Roncevaux, eroii se
spovedesc ` arhiepiscopul Turpin se urcă pe-o inălțime şi le spune:
„Cereţi ertare dela Dumnezeu și am să vă ert pentru _„mintuirea
sufletelor voastre. Dacă mur, veți fi nişte sfinţi mariri, și veţi
lua loc în fruntea raiului“, Toţi se pun în genunchi, arhiepis-
copul ti binecuvintează, și ca ispăşire, îi indeamna... să lovească
bine. La apropierea morţei, Roland, colericul şi orgoliosul baron,
se linişteşte ` desrobit de cele păminteșii, el atinge culmea ero-
ismului creştin ; agonia lui este de sfint: doi ingeri coboriți din
cer îi primese sufletul. — Cind Carol cel Mare se intoarce in pala-
tul său din Aix-la-Chapelle, după ce, rechemat de buciumul lui
Roland, pedepsise pe vinovaţi şi cucerise Spania, un inger li a-
pare in timpul nopţii şi-i porunceşte să ajute pe creştini ai pn
alte eg r \
arin multe sint pricinile, pentru care sentimentul creştin, sub o
formă de altfel simplă, naivă, grosolană chiar, are o parte aşa de in-
semnată in Cîntecul lui Roland. In Galia romanizată creştinismul
prinsese de timpuriu rădăcini adinci: Galii, de felul lor mai rafinaţi de
1) H. Lichtenberger. „La poème et la legende des Nibelungen“,
33 VIAȚA ROMINEASCA
cit Germanii, fuseseră şi mai mult civilizaţi prin romanizare.
Apoi, evenimentele narate în Cintecul lui Roland sint posterioare
cu citeva secole celor care au dal naştere epopeelor germanice
propriu zise, şi epopea franceză este ea insă-şi o creaţiune mai
tirzie. În stirşit, în această epopee sint concentrate în mod ana-
cronic războaiele, pe care timp de o sută de ani le-au purtat Car-
lovingienii contra Sarazinilor, războaie care au hotărit de soarta ci-
vilizaţici creştine în Apus— „căci să presupunem că Francii ar fi
„fost bâtuţi: nu triburile împrăștiate in Germania și în Italia de
„miază noapte, nici Grecii din Orient, ar fi putut opri noua nă-
„vălire. Europa ar fi lost musulmană ; In locul imperiului lui Ca-
„rol cel Mare, s'ar îi format un mare califst de occident, care ar
„li moştenit poate la rindul său puterea Cezarilor* H
Aşa fiind, in epopeia franceză credința este o formă a pa-
triotismului, şi merge mină in mină cu iubirea „dulcei Fronte" ;
pe cind de pildă in Nibelungenlied, Atila,—care a fost pricina
ruinii finale a imperiului roman, şi e considerat prin urmare de scrii-
torii eclesiastici ca cel mai groaznic instrument al miniei divine,—
Atila, „biciul lui Dumnezeu“, ne este prezentat ca un rege bun,
blind, paşnic şi drept, tipul eroic al nobleţii, puterii şi majes-
tății : popoarele germanice li erau recunoscătoare de a îi last
promotorul invaziunii, şi la un moment dat conducătorul popoa-
relor năvălituare, adică de fapt inauguratorul viitoarei lor măriri,
Cit de naiv insă, şi cit de mult lipsit de ori ce misticism,
este sentimentul religios în epopeia franceză, ne-o arată un per-
sonaj din Insâ-şi această epopee: e vorba de arhiepiscopul Tur-
pin „campion contra păginilor prin muri bätälii şi muilt fru-
moase predici“. „Episcopii purtători de arme nu erau rari ln
„timpul carlovingienilor; unii conduceau pe vasalii lor la război ai
„de era război sfint, aveau cu atit mai puține remuşcări, Germa-
„Dia a avut apostoli care combătuseră în armalele lui Carol cel
„mare. Papii au protestat de mai multe ori in contra acestor a-
„vinturi războinice care tindeau să asamene pe omul bisericei
„cu un seniorieudal ; şi totuşi preoții războinici se bucurau de o
„mare popularitate. Cite-odatā se înarmare cu măciuci pentru a
„hu vărsu singe ; dar Turpin nu are acest scrupul. El jertteşte
„tot ce nu este convertit D-zeului pe care-l proclamă ` demn frate
„de arme al lui Roland şi al lui Olivier, el este unul dintre cei
„mai viteji paladini ai lui Carol cel mare“ *).
Sub o formă mai puţin simpatică ne apare sentimentul re-
ligios în acele epopei feudale, cari ca Renaud de Montauban,
exprimă tendința baronilor de a se libera de supremația regalitații,
sau ca Raoul de Cambrai, povestesc luptele ereditare ale vasa-
Hlor intre ei. „Raoul de Cambrai obținind dela regele Ludovic
„moștenirea lui Herbert de Vermandois, năvăleşie In ţara pe care
„vrea s'o stăpinească, pustieşte şi arde, în Vineria mare, oraşul
1) A. Bosierl „La lilerature Allemande au moyen Age el les erigi-
nes de ze germania”, ` d vi Sch
3) sert.
CLASIFICARI LITERARE 3»
m e
„Origny, cu minăstirea şi maicele sale, pe care cu puţin înainte
„făgăduise să le cruțe, şi foarte Incàlzit de acest crud măcel, foarte
„vesel şi cu mare poltă de mincare, nu îndrăzneşte să minince
„carne, cind seneșalul sdu, făcindu-şi cruce, îi aminteşte că e
„Post... A trăit acest Raoul, şi nu numai ca individ ci ca oe, în o
„Sulă de locuri, sub o suta de nume“ fu
Monarhul, pe care în Cintecul hu Roland H vedem ințelept, ve-
nerabil, pios, —şi aşa de bun, în scena cind intors dela Ronce-
vaux şi Intrebat asupra lui Roland, de logodnica acestuia, prin-
cesa Aude, răspunde „plin de durere și apăsare, vârsind lăcrămi
şi trăgindu-şi barba sa cea albă: „soră, scumpă amică, de-un
om mori mâă'ntrebi; dar voi şti să-ți dau un schimb bun cu Lu-
dovir ` nu pot vorbi mai bine: este fiul meu: va stăpini statele
melen — ei bine, acelaş monarh ne este arătat in aceste epopei ca un om
capricios şi nedrept; iar clerul, care-l susține, e inal în bătae de joc*).
Factorii pe care i-am Inşirat pentru a lămuri rolul senti-
timentului creştin în Cintecul Ini Roland, au lucrat şi asupra
epopeei spaniole,
i} G. Lanson, „Mist, de la littérature frauçnise*. a E
$) în Remund de Mentanban, ed eroul cu acelaş name, iasultat şi
lovit de Bertolsis nepatui împăratului, se atunes la picivarele lui Carol ce!
mare, rerind dreptate, neesta se minie și-l dojeneşto. Taine, nerind faptul,
face următorul comentariu ` „Cu asemenea suitele melle şi vivtente mi eşti
niciodata sigur du nimic; ele nu lucreaza sapă principii hotarite vi după
dispoziţia momentului, Plingeţi-vă unui ðm din popor de enpiii lui; după
toună şi imlimplure, el se va repezi În d-tra sau la ei, In orice vaz la
cineva, cu pumnii san cel putin ru ocârile; la omul primitiv, hamal sam
darbar, orice ider produce o tsbucnire... Nieiodală uu se Iofrtnenrn ` gi nn
tin acum, celice va face peste un moment ; cutare părere nrubeală în 1a-
În jare, pante să-i schimbe toata purtarea ` Carol cel inara ertase pe Haura,
şi dewdala, la o dojană a rudelor, Xa hotarit sa-l «wsindenscă la moarte”.
Imi pare că ubservările lui Taine nu se potrivesc Ini Carol cel mare,
_—meest în udevâr mare om, cel mai mare al veacului de mijloc, —cara a-
juvulad să refacă impărăţia Cezarilor, a simţit datoria să reinvie, pe ent
era cu putinţa, și administrația ordonată a imperiului roman şi cultura lui
strâlucila ; și am erediuța că Taine a greçit luînd de bună purentirea fan-
deuțioasă a epupeei fendale, puvestire facută sui stăplăirea aprigei do.
int a baronilor de u se rupe de pulersa regali: chiar în timpul mi Carol
cel mare lucrau svelo puleri sociale care irebuiuu să Iulocoiasca „întiia
yenagtere a reacnini de mijloc” prin intunericul adine al feudalismului ! Daen
e vorba să luâm ca adevârata povestirea unai ereațiuni literare, „Apoi de
„e să erodem epoprei Renand de Monlanban care ni-l arată pe Carol cei
mara pripit şi en tonme, şi si nu däm credință naraliunii dia Cimtecul îns
Roland, care-i tasulivțita de cel mai nobil patriotism, şi în care impăratul
ne este lnfațisal tocmai ca mn om foarte cumpănit : eind Biancaniria vine
să ceară pace pentru regele său Marsillo, „Carol fine capul plecat ` miei o
dată wa fost pripit cu vorba : obiceiul Iwi este să răspundă cu chibamală >
EI cere paruntii; Blancandrin fagâdurşte ca ostatic pe propriul sau hu. A
domuzi Carol cel mare, one = ce asrulta leturghiu, adună sfatul; snimio gn
„Țăcea fură pirereu Oe j
Este un exemplu interesant credem, de felul m care literatura
zà interese de clasă ; aceiasi stere de lucruri so ogliudeste lit:'nu
ined eu totul contrar Jo ideologiile unor clasa dușmane inire ele,
33 VIAŢA ROMINEASCA
Nu-i părere mai răspindită, şi mai greșită In acelaşi timp,
decit accia care explică fanatismul naţiunei spaniole prin lupta
ci de şeapte veacuri in contra Maurilor. Grecii nau răbdat
şi ei atitea secole jugul musulman,—şi care-i fanatismul lor ?
lar fanatismul poporului arab, cum să-l explicam ` desigur nu
prin lupta lui în contra neamurilor creştine... Căci arabi,
spanioli — e aproape aceiaşi rasă ` un amestec al bătrinei rase medi-
teraniane cu singe african. Spania, nu numai că se alinge de:
continentul african, dar se şi asăamănă cu dinsul prin climă şi-
configurație geografică, Iberii de odinioară erau exact acelasi po-
-por ca Berberii din nordul Alice, Fenicienii, Cartaginejii, Ara-
bii, care rind pe rind au venit în Spania, fie pe apă, fie trecind
strimtoarea Gibraltar, crau de fapt produsul aceluiaşi amestec de
rasă. Cele citeva colonii elene, n'au putut avea vre-o inriurire
simțită ` şi dacă romanii, care au stăpinit țara vre-o cinci secole,
şi Celţii, care venind din Galia s'au amestecat cu Iberii la poa-
lele munţilor Pirinei formind războinicul popor celt-iber—au avut
o înrlurire mai însemnată, dar in general nau pulut schimba
mult tipul cinic al poporului, care a rāmas (fer, ca şi în tim-
purile preistorice. 2)
Ori, religiozitatea —sensuală, idolatră și foarte violentă —
este o însușire caracteristică a rasci semite, sau mai binc,
a elementului african ce intră în compunerea acestei rase
de-o imaginaţie aprinsă şi de o vibrantă nervozitate ` să compare
cititorul amorul adine şi liniştii al germanului, cu dragostea sen-
suală şi pâlimașă a lui Othelo, şi va înțelege cum la spanioli,
sentimentul religios a putut fi superficial, ritualist, lipsit de adin-
cime metalizică și de înălțime morală, şi totuși foarte aprins, La
Asirieni, Babylonieni, Egipteni, Evrei, Fenicieni, au existat intot-
deauna două religiuni : una metafizică şi speculativă, a elemen-
telor intelectuale, mai curat mediteraniene, şi alta, grosolană şi ido-
iatră, a mulțimii copleşite de clemente africane, În ce mod a
ştiut poporul spaniol, urmind inclinațiunile saie semito-africanc,
să prelacă reliuiunea creştină, aşa de generoasă ca simțire şi
atit de prolundă In gindire, într'o sensuală şi pasionată idolatrie,
ne arată Taine, după M-me D'Aulnoy, In Essais de critique "1.
f) Vizigaţii au ge: manizat aproape rlasa nrislncruliră spaniold; insă
această inriurite n Inst meulrnlizata mat tirziu, pe denparte prin infiltrarea
cu vlemente de ullă clasè, iar pe de alla parto, prin ronverliran vlor-za
sute de mii de evrei, cari pu intrat in mai toate familiile arislveralire.
2) „In biserică madonele seiulrlaza de pietre prelinuse, şi sori de din-
„iunle ard deasupra capului lor. Alurele și arin eh sint de argint masiv.
„0 suta de lampi mari de anr şi de argin! radiuză sub intunecimes bollelor.
„Capelele par un rat de fericiri ` straturi de iarba impodobile eu flori; fin-
„tini a cărur spå recade în basine de arginl, de marmură sau de porfir >
„thipuroşi, porloeali mui înalţi ca omul, răspindese parfumul lor pâlrunza-
„lor, şi miri posz cinta printre frunyişurilo verzi... Pentru spaniol, religia
„este o emoțiunr a cărnii șia singelui, o hlucinatie a ereerului, o explozie
„a ferocității inaseute, D-zeul lor este aici, in biserici ; deo pario Christ
„pe cruce, singerind, cu pielea pămintoasă ` de alta fecioara Maria, cu dan-
„tele şi juvneruri de regină... Incă pe la sfirsitul seenlului al 1-lea spanio.
„lul nu-şi lepăda subis, nief pentru a se vedi, nici pentru a se im
„lazi. Spunea că o poartă iru a apăra Nia, şi dimineaţa. inainte de a
„0 pune, v săruta cu evlavie, şi facea cu dinsa semnul crucii”, La
CLASIFICARI LITERARE 334
Citind descrierea d-nei d'Aulnoy, constați Inc'odată cu ce
putere lucrează factorul de rasă In viaja unei națiuni.
Poporul spaniol este cel mai caracteristic reprezentant al
rasei semite in Europa. Şi iată: luxul nebun al femeilor, po-
doabele lor ciudate, „laţă lăcuită cu albuş de ou şi cu zahăr
de ghiaţă,“ sprincenile innegrite, buzele inroşite, parfumurile ameţi-
toare, iţi amintesc satira amară a profetului Isaija contra femei-
lor evree ` arderile pe rug și străpungerea acelui manechin al lui
luda Iscariotul sub porticul bisericii,— cultul singeros al lui Mo-
loch; luxul oriental din interiorul catedralelor, —raiul lui Mahomet
şi visurile din o mie şi una de nopti; Wbertatea şi precocitatea
sexuală, respectul mistic pentru patima amorului, tolul precum-
pănitor al erotismului in viața poporului spaniol, — prostituatele din
templul lui Solomon, sau promiscuitatea, generală în zile de sär-
bătoare, din Cartagina...
Sexualismal exagerat și patima religioasă merg mină in-
mină. Amindouă se datoresc în deosebi elementului alrican: a-
mindouă se întemeiază pe-o imaginaţie aprinsă şi pe o vibrant
nervozitate ` amindouă caracterizează adese-ori o clasă socială în
Se naşte insă intrebarea: cind religiunea este o astle, de
patimă, poate [i vorba oare de „spiritualism”, de „innâlțarea spi-
ritului şi înjosirea materiei” 2... E
In general, trebue să răspundem negativ. Se vor fi biciuit
unii Spaniuli pe stradă, in postul Paștelui, dar aceasta, desigur,
nu-i va fi opril să aziste la acele lupte de tauri, unde mureau !)—ne
«Majorca, pe la 1520, predicalorul vorbia eredinrloşilor despre Iuda
„Iseariotul ; sub portic, nu manechin reprezenta pe luda, ṣi fiseare ere-
` Jipeiets, la esire, se durea să vire cutitul em furie Im manechin.. Inchizitia
"a ara treizeci de mil de persoane, si autodufeuri s'au facul, în faţa curții
„vegale, pina in pragul revoluțtunii franceze, in postul paglelui, se văd pe
„stradă penitenti, goi pina la briu a cu capul învăluit, O impletitură ingus-
„tă îi înfăsonra, gii stringe ven de lare că le tace pielea albastră, Bratrle
„sint iu areluş mod intăşirate și intiuse, Ei poartă piod Ja sraple săbii, —
„trecute la spite şi in uminduua braţelo,--cari le fac än) imilală er se
„mișcă prea tare sau cad—reiuce li se intimpla adesea, fiindră umbla des
Hl zi pavajal este aşa de asculil ca nu le pufi (ine pe dissul fară ali
„tnia picioarele”, a S
Y cales fanatism îl pun Spaniolii şi in amor- „Se văd pe stradă ci-
„vuleri cari se bicluese lu onoarea adoratei lor, ca Don (uiehoite în munți:
„fata le vale inrăluită, gi pe cnp au o bunetă în furma de piramidă, inalta
il trei câpăţini de zahar ` puurlă mănuși şi pantofi albi ; o panglică a iu
"Miel, atirnà de biciu Marehizul de Vila Bermosa şi ducele de Véjas an dat
„le curind acvaală priveliste. Fiecare din ei mergea precadal de D de amici
„si utinul de 100 alții, toli incunjuraţi de paji şi incbeii lor, la iumina n o
„sută de făclii de ceară. Toate damele erau Ja furosire, en covoare P hal-
-coane, şi eu felii prinse de amiada pâsțile, peniru a vedea mai bine şi
„a H mai bine văzute». » s
„Biriuitarii ae lovesc en propria lor mină pe umerii goi, făcimdu=si
„răui groaznice, din cari curg pirăe de singe, lubitele lor, îi imeurajeară
„printre storuri cu anumite semne, Cind inlilnese în drumo fomee hive fa-
„tuta, se Jovese intr'un anumit frl pewiru a o stropi cu singe; gn mare
v„einste, şi doamna, recunoseâtoare, le mulţumeşte"— H. Taine, „Essais de
title": : „Calatoria în Spania a D-nei d Aulavy. Spania în 10797.
1). Lupte de lauri se fac şi arm,
am VIAŢA ROMINEASCA
spune M-me «'Aulnov—cam zece oameni la fiecare reprezenta:
“ţie... „Femeile poartă mătănii enorme, prinse la centură, şi, inşi-
„rindu-le; spun intruna rugăciuni ` umblind pe stradă, vorbind, și
„chiar făcind amor, minţind şi clevetind ; este o evlavie mecanică
„Şi trupească.— In „Evluria pentru cruce“, Calderon ne arată pe
„un om, care a comis toate crimele, dar care, păstrind din copilă-
-Tie respectul pentru semnul mlatuirii, obține la sfirşit ertarea ce-
„rească şi mila publicului“ ") Religiozitatea nu Impedecă pe ju-
-decători ca, pentru „ceva bani*, să arunce la inchisoare oameni
nevinovați, lăsimdlu-i să moară de foame; nici nu opreşte pe gu-
vernatori şi pe preoți să jefuiască poporul in modul cel mai crud `
nici nu-i desvaţă pe alguazili de a tolera, pentru bani, șederea
liniştită, In mijlocul Madridului, a hoților, ucizașilor și otrăvitorilor..,
E caracteristic faptul că Ignațiu de Loyola, vestitul intemee-
tor al ordinului jesuiţilor— cu deviza: „scopul scuză mijloacele“, şi
„orice faptă e ingăduită, cind e fâculă ad majorem dei gloriam*
—a lost Basc, adică de aceiași origine iberică... Şi mai caracte-
ristic este faptul că fanatismul religios — musulman — se propagă
“şi astă-zi cu mare ușurință la rasele amestecate ale Alricei 7
care, de sigur, nu au vre-o inclinare către spiritualism.. „Fanatis-
mul e fată de religiune, ca gelozia in amor“, zice un autor citat
"de Fonillce; şi Africanul este prea gelos, pentru a nu fi şi fa-
natie.
Atari Bind îinclinaţiunile de rasă ale poporului spaniol, să
vedem cum se traduc ele în /'oema dei Cid Campeador şi in ba-
Tadele populare asupra aceluiaşi erou naţional. De vom găsi In
aceste epopei fanatismul religios, pe care am căutat să-l caracte-
rizām cu fapte şi observări de la stirşitul secolului al şeaptespre-
zecelea şi din zilele noastre chiar, 5) tema pe care urmărim s'o dove-
-dim nu va suferi nici o atingere, fiindeă un atare fanatism, pe lingă
că e departe de a fi spiritualist, dar nici nu este un produs spe-
-cial al împrejurărilor medievale. Ar trebui ca in veacul de mijloc re-
lixiozitatea sa Ge mult mai profundă decit a fost mai tirziu, pentruca
să putem vorbi de spiritualism, şi anume de spiritualism medieval.
Ori, de fapt, sentimentul religios nu numai că nu este mai
adine in epopea lui Cid şi, In general, în literatura medievală a
“Spaniei, dar pare chiar mai puţin aprins, deşi nu mai puțin
„grosolan. Cauzele acestui fenomen se găsesc In împrejurările is-
“torice ale poporului spaniol.
După vu rezistență inverşunată de două sute de ani, Iberii
fuseseră definitiv cuceriti de Romani, şi, cu viociunea lor de spi-
Tit caracteristică, primiseră cu mare inlesnire cultura imperiului,
dind literaturii latine scriitori Insemnaţi, ca cei doi Seneca, Lu-
IA. Fonillee, Op. et.
2) André Lefèvre, „Les rares el les langues“
3) Dupa cum arulă Fonillée, insusirile s ainlulai siut azi aceleaşi ra
şi pe eps lui Filip Il iie P ge,
- sa
CLASIFICARI LITERARE BEZ
caniu, Quintilian, Silius Italicus, Martial, Florus și alții. Toţi se
disting prin strălucirea stilului, cind emiatic, pompos şi decla-
matoriu. cind concis, spiritual şi elegant ceia ce este deopotrivă
caracteristic si pentru decadența romană, şi pentru caracterul.
spaniol, şi pune in vic lumină acea lege a literaturii universale,
după care orice curent literar scoale la iveală temperamentele,
individuale sau de rasă, menite a-l exprima şi reprezenta mai bine.
„Intorctndu-se în Spania, după o lipsă de treizeci și cinci!
„de ani, Martial gäsia în micul său oraş natal, Bilbilis, purrgfi
„invidivşi, care cenzurau epigramele sale latine” 1) Din cele doua
insusiri, oarecum contradictorii, ale stilului spaniol, emfaza și
subtilitatea, prima este mai mult caracteristică inscripțiunilor a-
siriene, iar a doua, mai ales, iiteraturii arabe ; cit despre stoicis-
mul unui Seneca şi al unui Lucaniu, el se Inrudeşte, în mod evi-
dent, şi cu mindria eroică a lui Don Quichotte şi, mai ales, cu acea
incăpăținare de neinirint a prizonierilor iberi, cari imbarcaţi de
omani ca sclavi, gñurese corabia pentru a se Inneca impreună cu.
àpinii lor,
Cultura romană aduse curind şi creştinismul. „In secolul al
„patrulea şi al cincilea, Spania creștină ajunge la o mare strā-
„lucire ; ca are numeroşi teologi, poeţi, eretici, şi ¢ locul de a-
„dunare al mai multor concilii vestite ` episcopii săi erau renu-
„Miţi pentru credința lor şi adesea lăudaţi de siintul Augustin,
„Spania sulerea mult și inrlurirea Alricei, ale cărei coaste sep-
„tentrionale formau atunci una din ţările cele mai civilizate din
„lume. Cunoaşteţi gloria bisericilor africane din această epocă,
„desbaterile lor, eri cinci sute de episcopi, splendoarea Cartaginei,
„templele, şcolile ṣi teatrele o" Tu | i
Dacă marele critic n'o face, dar cetitorul de sigur cà na
lipsit de a recunoaşte în această splendoare a culturii şi a bisc-
ricii spaniole și africane inriurirea precumpănitoare a rasei, `
in secolul al cincilea, cei mai blinzi dintre barbari, V isigo-
ţii, cucerese Spania; ei primesc creștinismul, şi, în acelaşi timp,
adoptă nişte principii de legislaţie civilă, necunoscute celoriaite
popoare barbare. „In secolul al Vi-lea se pot vedea în Spania, sta-
„bilite in mod regulat, adunări episcopale care discută legile ci-
„vile. Un monument insemnat al activităţii lor este colecfiunea
„de legi, intitulată Forum judicium, şi votată în al șaisprezecelea
„conciliu din Toleda, spre sfirşitul secolului al șaptelea. Aceste legi
„Sint cu mult superioare ceiorlaite legi ale popoarelor barbare, inte-
"meiate mai totdeauna pe dreptul celui mai tare, Intre stăpin şi sclav,
„şi pe dreptul de răsbunare, între cei care sint egali, Din contra,
„vechea lege spaniolă presupune o dreptate anterioară și gene-
„rală. care singură poate face ca puterea să Dr legilimă, Epis-
„copii alegeau pe regi, iar regii trebuiau să guverneze după legi.
„Sub acest regim a trăit Spania până la năvălirea Maurilor, adică
„până la inceputul secolului al Vill-lea” W
1} A. Villewmsia, Cours de Litléralure frauţaise,
2) A, Villemain.
3) A. Villemain.
RS VIAŢA ROMINEASCA
Biserica reprezenta civilizația romanä, —cu deosebire puter-
“nică In Spania; aici sta tăria ei în fața barbarilor, dar tn
aceste drepturi neobişnuite acordate episcopilor, se recunosc
parcă inclinațiunile teocratice ale rasei semite.
Villemain atribue bisericii, a cărei Inriurire n'a incetat sub
- dominaţia maură, faptul că limba spaniolă sa depărtat așa de
puţin de limba latină, pe cind limba lranceză sa depărtat aşa
de mult. Avem credința că se'nșală. In nici o manifestare sociala
¿nu se oglindesc mai bine însuşirile de rasă, can limbă, Dacă
Spaniolul n'a scurtat cuvintele latine, pricina nu poate fi decit
gravitatea şi Incetineala sa aparentă, — cari, de altfel, ascund pa-
siunea interioară,— emfaza solemnă a vorbirii, iubirea de cuvinte
mari, răsunătoare, precize in sunetele şi forma lor, ca cele latine,
dar in același timp mingietoare prin mulţimea licidelor şi a vo-
calelor, ca cele arabe. lar dacă Francezul le-a scurtat, întărind
accentul tonic şi renunţind la ce mai urmează, luquacitatea, vi-
vacilatea şi impulzivitatea lui cunoscută, să nu fie adevărata pri-
cina? Nu ştim de vor D admiţind filologii adBastă legătură caus
zală, aproape evidentă.
Sub stăpinirea maură, „intro mare parte a ţării, Spaniolii
„se sileau să vorbească şi să scrie in limba Invingătarilor, Incă și
„astăzi biblioteca din Escurial cuprinde multe cărți arabe, com-
„puse in secolul al doisprezecelea de Spanioli creştini, Aceşti
„ameni, cari nu se convertiau la Coran, se converitiseră la ştiinţa
„și poezia orientală. Ei aveau pentru limba arabă acea inclina-
Hun curioasă, pe cari o insulă superioritatea cunoştinţelor, Se
„pare chiar că araba era limba aleasă la curtea mai multora
. „din acei mici regi ai Castiliei, cari rind pe rind, luptau contra
„Maurilor și se aliau cu ci, Limba castilană nu se mai pâstra
„decit la creştinii din munţi“.
Inriurirea maură a ținut până la siirşitul secolului al patru--
sprezecelea, producind, intre altele, oarecare libertate de sprit la
Spanioli, „Era timpul lor cel bun. Cu tot spiritul auster și pä-
„Sionat al poporului, prezenţa unui număr aşa de mare de Mu-
„sulmani în mijlocul creştinilor, lunga convieţuire pe acelaşi te-
„ritoriu, relațiunile obicinuite, bogăţia, geniul industrios al Mau-
„rilor, — toate acestea imblinziseră asprimea urei religioase. De
„aici, la regii creştini ai Spaniei, in evul mediu, o pornire de
„nealirnare civilă faţă de curtea din Roma. De aici, la poporul
„Spaniol, mai multă libertate in materie religioasă, decit în orice
„altă țară a Europei, Aşa se explică faptul că Spania creștină
„apără pe Albigenzi ei nu lasă ca regii ei să De răstumaţi prin
„excomunicările Vaticanului“ *).
Intre Spanioli şi Arabi erau prea multe asemănări: în tem-
perament, în inclinaţiuni, in simţire ṣi gindire, pentruca prin ele
să nu se fi atenuat mult, singura deosebire—de religie, Oare
faptul că Arabii cuceriseră aşa de repede nordul Alricei, Spania,
1) Villemain.
CLASIFICARI LITERARE 375
adică tocmai regiunile locuite de populaĵiuni iberice, ṣi că fuse-
seră, în schimb, cu energie respinși de poporul celtic al Galiei
(homo alpinus}, nu este destul de semnificativ 21|. Industria și
comerțul, înfloritoare sub Arabi, au contribuit mult, de sigur, să
infrățească in oraşe pe locuitorii creştini cu cei musulmani, și
să facă să incolțească in sufletele celor da, instincte burghese
de neatirnare... Albigenzii, cari cu religia lor curat protestantă,
datind din primele timpuri ale creştinismului, veniseră cu Arabii
-din Asia mică şi formau și ei în sudul Franţei, în Provence, o
burghezie orășenească îniloritoare, aveau de asemenea avinturi
de liberà cugetare, pe cari le vom intilni exprimate in poezia
trubadurilor.
Cu aceste inclinațiuni burgheze au trebuit să pacteze şi
regii, şi nobleţa, ceia ce le-a fost cu atit mai uşor, cu cit în vi-
mele multora curgea încă singe germanic, şi prin urmare, erau
puţin înclinați câtră fanatismul religios semitic fi: căci vizigoții,
cucerind Spania, lormaseră clasa aristocratică, și aristocrația ger-
manică a fost aceia care, refugiindu-se in munți, a devenit cen-
trul patriei şi a recucerit cu incetul, în timp de șeapte veacuri,
ţara de la Mauri.
„In secolul al treisprezecelea şi al patrusprezecelea vedem
„pe episcopii spanioli, fie că naţia lor era învingătoare, fie că
„era învinsă, tavorizind tractatele, cari In același oraş asigurau
„Creștinilor biserici şi Maurilor moschei. li vedem chiar admi-
„(ind deosebiri tolerante intre Creștinii cari au lost citva timp
„supuşi Maurilor şi intre Creștinii cari mau suferit niciodata acest
„jug : cereau mai puţin de la cei dintai, [ata priveliștea, pe care-o
„prezentau, în secolul al patrusprezecelea, un mare număr de
„Oraşe spaniole, recucerite de la Mauri de cătră castelani” *).
Marele erou Don Rodrigo Diaz de Vivar, supranumit Cid,
al cărui nume umple toată istoria şi literatura Spaniei, apare in
secolul al unsprezecelea, cind micile state creştine sint In reg:
tere şi se intăresc din ce în ce mai mult; epopea intitulată
Poema del Cid Campeador a lost redactată în secolul al doi-
1) Arabii, cuverind Spania, enntau pe simpatia do rast, Era porunca
aapră din-partea sefilor ca joeuitorii =ă nn Be jetuiți; se lăsan fecârnia
bunurile sale nealiase, în sehimhul unei dijme, care varia intre "e și "un
din venit, și earo ura mai mică decit aveia impusa de Goti O parte din
Creşlini și toţi Evreii au trecut Iadaia de partea năvălitorilor; Lat for-
mau o rtază aristocratică deusebita da popor, și de necla nu arau iubiţi. —
Do asomenea, in timpul răsbaaelor punica, Iborii s'au arstat fonete eredi-
ciosi Cartnginezilor, opunind Romanilor o rezistentă inverganată ; Celtiberii
au 'trecul cai dintii de partea Romanilor ; limba punica s'a păstrat in sate,
mult timp după ocupaţinnea romană, 4 7
2) „la Anglis, în secolul al (Aen, din pricina impre jurărilor, ele-
„mentul dolicncefal hrun, san iberie, a jucat un rul mure şi sa manifestat
„priate'ua fanatism intens D. Galton şi mal multi ali antropologi an wiu»
„dint portretele dio timpul lul Cromwel! gi an rezumat părerea lor: spree
"dominurez tipurilor iberice*. Fouilliu,— berii an format populația Angliei
zi a lelandei, tn limpuarile preistoria, iar pesle ei au veni! Cellii,
3) Villemain.
336 VIAŢA ROMINEASCA
sprezecelea, iar baladele lui Cid din Romancero, au fost refăcute
in secolul al cincisprezecelea, după redactări anterioare perdule.
In realitatea lui istorică, Cid, ca toți seniorii feudali, a fost
jumătate erou şi jumătate bandit. O cronică de la 1400 ni-l a-
rată, cind în serviciul regelui creştin al Castiliei, pentru a lupta
contra Maurilor, cind în slujba regelui musulman al Saragossei,
pentru a combate pe conții de Aragon și Barcelona, jefuind me-
reu pe unii şi pe alții, pustiind cu o groaznică cruzime dome-
niile dușmanului său, Garcia Ordonez, grămâdind prada în ce-
tățuele sale, și ajungind, prin cucerirea Valenţei, un adevărat su-
veran. Cum vedem, în privinţa sentimentelor lui creştinești, Cid
lasă foarte mult de dorit; se zice chiar că avea pe lingă dinsul
doi cavaleri musulmani, foarte devotați, care au fost cei dintăi
istorici ai vieţii sale,—lireşte, In limba arabă,
După moartea sa însă, idealizat ca totdeauna de imaginația
urmaşilor, el ajunge să intrupeze luptele seculare ale Castiliei
contra cuceritorilor musulmani ` mormintul său devine un loc de
pelerinaj, și Filip Il cere papei,—dar fără rezulta! —canonizarea
campionului credinței catolice.
Poema del Cid Campeudor ni-l arată pe Cid veghind toată
noaptea în biserica dela Saint-Servan, inainte de a intra In To-
leda pentru a se judeca In fața cortezelor, cu ginerii cari au pă-
răsit pe fiicele sale după ce le-au maltratat.
„Cid Ruy Diaz rămăsese la Saint-Servan, El porunci să se
„aprindă făclii pe altar. Avu dorinţa de a veghea in sanctuar chiar,
„rugindu-se creatorului ; spuseră slujba de dimineaţă în faptul zilei ;
„leturzhia fu shirşită inainte de răsăritul soarelui ; olranda lui Cid
„lu bună şi desăvirşita“.
In baladele!) din Romancero, vedem pe Dun laynez,
părintele eroului, desnădăjduit câ nu mai arc puterea de a rāz-
buna olensa pe care i-a adus-o contele Lozano ; chemind pe cei
trei fii ai säi şi
„fără a le spe vrenn eeiat luă nna după alla tinerile ler mini rredinciuu-
„se și le sirluse asa de tare încittinerii zisara ` „Stăplur, e destul ` ce in-
„terci? co vroi? Lasa-ne, ch ue farisă murim“, Dar riul veni la Rodrigo, —
„nădejdea ajutorului pe care-l chuta find ea şi moarta, fiindcă mu ze gă-
„sesle lu cei doi dinlai,—aresla, eu orhi royi de singe, ca o ligrusică de
„Hireanis, eu muhia furie şi Imdeemeală Ii spuse aceste cnviule: Lasš-le-
„tată; sau vai tie! Laste, căci muţi va O de ajuna du a tatal men;
„ici de sant da salisfeeție în cuvinte. Ci cu mina mea chiar, îți voi smul-
mărunturie, degetul meu ficimdu-gi drum în loc ila pumnal.” Batrinul,
„plingiud de bucurie, zise ; „Pin al sufletului mou, s inta tu mā ugureazā şi
„indignarea la imi pica. Aceste brale, inbilul mea Rodrigo, arată-le pen-
„tru raâsbunarea onoarei mele”, H ti povesti «f-nsa, şi i dădu binecuvinta-
get sa sl sabia eu care Rodrigo ägda moarta contelui şi inceput faptelor
„Sile eroice”, y
Rodrigo aduce tatălui său capot singerind al contelui ; dar
fica acestuia, Ximena, cere cu stăruința dela rege moartea omo-
1) in oumâr de 100, numai asupra lui Cid,
CLASIFICARI LITERARE
337
ritorului, şi la ezitările suv i, li i
See wveranului, li impută cu amărăciune că
„Gentila donzeliă, râspunee regen man
eg Leg ge de sigur, o inimă de ap ba Zo tel Leg nik ae
SES Le SE peniru binele d-tale 1] pastrez: va veni i i pcia
e srhimba în bucurie plinsetele d-tale, RSC geg
Şi în adevâr, Ximena văzân
cere în curind de bare d vitejia şi gloria lui Cid, il
„Mare era renumele lui ` i inei
din tera mauia EE ad irita Ve ` Învinsese rinei regi manri
elarară vasalii lui. Nobilii manti fe e e a ae
„Iu gâduira tr , Re
SC Keier : Ximena Gomez papiru în Geh en grei
SE EE? we E es „Sint Dien lui Don Gomez, conle de Gor-
$ "or ba uri den i i
ES yo Soona zi : și ceia re va piara ardea dati pe Rodrigo gri Aa
ee wi tino de bine măritaiñ, eu cinstita Jui dusmani gedet sint
i uptele lui vite eşli vor merge creseind, si ch va di f ] i e
n rang pe păminturile Voastre, T ertindu-i die
i Imi veti face up mare bi
toată inima. fiimcă este spre şilora tui D eg) idea det >
moartea pe care a dat-o parintelui meu, Loch Ee deeg SES
Cid o iea de nevastă, Baladele ne arată apoi credința ero-
bës ag? regele don Sanco; moartea acestui rege, asasinat sub
starii ` cover 8 Kra eg tron a Iratelui său, Don Alfons:
r y ui Cid, de a-i jura credință, până ce nu va fi
ni e erg SR ie străin de moartea Za său ; SE
„ Siht sa asculte pe un supus așa de uterni
rege s nic, repre-
zentant al nobieței castilane; persecutarea lui Cid, exilul "ess
victoriile sale ; retragerea lui la Mauri - căsătoria cu a dova Xi-
aa > noi SE vitejeşti ; Căsătoria şi afrontul fiicelor sale ` răs-
posan aes ` gloria bätrineții sale ; regii orientului trimiţindu-i soli
oi i Zem $ Ela sa ` corpul complect inarmat, asezat pe ves-
ilul lui cal, Babieca, şi acest corp neinsullețit care ciştiga o ul-
timă o punind pe fugă pe dușmani.
nteresantă pentru noi este solia acelui re i
a nte pe! É ge oriental, care
trimite vorbă lui Cid că doreşte sa-l vadă Şi că este „prietenul
lui, pănă la moarte‘, Arabul, ajungind r ‘ r i
Cid de a-i vorbi in laţa“. SET TEE
„Cid egi sa-l primească, și cind îl vazu muurul, tremură în fi
r k lui ;
e pizde in turburarea sa zita de ași indeplini solin, Cid H i gind,
„Eşti bine venit Vaurule: esti binevenit în ora i
regele tàn ar fi creştin, m'ogi duca să-l ròd în EH TARA Du
„Cu aveste cuvinte și allele asemanätosre, merseră amindoi In oraş, unde
loewitorii făcură o mare serbare. Cid îi arata apoi casa, fivele sale şi pe
Ximena. Aceasta uimi pe maur, văzind o aşa de mare bogație. Maurul `
râmase cltova zile în casa lui Cid, pentru a se odihni, până cind ceru voe
si plece. In schimbul derurilor primite de la Sudan, Rodrigo li trimise
3
RE VIAŢA NOMINEASCA
alle lucruri, pe cari acela nu le avea, Manrul Bind pleest. Rodrigo. Xi-
mona sa și cele doua Hice ale sale, multumiră ferbinte lui Dumnezeu”.
In Cid se oglindeşte de o potrivă, şi religiositatea idolatră a
rasei iberice—Don Diego binecuvintează pe liul său, ca să-i ajute
D-zeu a tăia capul contelui ofensator, tar Ximena-l cere pe
Rodrigo de bărbat, fiindcă vitejia cu care a ucis pe tatăl ei, arată
că va fi un glorios luptător în slujba lui D-zeu—si foleranța
medievală a Spaniei, dovada prietenia lui Cid cu Maurii, pe cari
epopea li numește: „hidalgo (cavaleri), deşi pâgini“ ; această to-
leranță e datorita in parte tot factorului de rasă, — afinitatea dintre
Mauri și Spanioli; lipsa de fanatism a aristocrației gotice, —şi In
parte unor cauze politice şi sociale ` pornirile de liberă cugetare
ale orașelor inloritoare, şi interesul aristocrației de a cruța aceste
porniri.
Fanatismul spaniol imbracă forma lui clasică în Secolul al
şaisprezecelea, cind descoperirea Americei inaugurează politica
imperialistă, despotică și obscurantă, cind parazitismul intregii
pături orăşeneşti împiedică desvoltarea unei clase mijlocii, cind
biserica ațiță instinctele fanatice ale plebei urbane şi inăbuşe fără
milă orice avint de libertate şi liberă cugetare, cindin sfirşit regii,
nobleja, clerul, incep acea neinchipuit de fastuoasă existență, care
trebuia să aducă ruina țării intregi şi să greveze pe nenorocitul
țăran spaniol, după pierderea bogatelor colonii, cu un neobişnuit
de aneros impozit, care este azi de cinci ori mai mare dech cel!
pe care-l suportă țăranul și lucrătorul englez.
Nicăiri nu se pot urmări şi cintări mai bine efectele mari-
lor factori istorici; şi desvoltarea Spaniei ne arată, că dacă facto-
rul economic-social lămureşte in mod desăvirşit caracterele dis-
tinetive ale fiecărei epoci, dar pentru soartă generală a poporului,
rasa este de cele mai multe ori hotăritoare. Şi Anglia şi-a cu-
cerit imense colonii, dar ce departe-i soarta ei de a Spaniei!..
In italia clericală şi municipală, focarul vechii culturi, bar-
bara epopee germanică n'a putul incolți,
Inainte de a trece ja al doilea şi cel mai caracteristic curent
literar al veacului de mijloc,—la curentul romantic, —care cum
vom vedea, işi are isvorul In literatura unor popoare iberice, vom
arăta pe scurt, că epopea ervică ţine de clasicism şi este o cre-
ațiune specificà a rasei germanice
H. Sanielevici.
m a ai
Povestea firului de-argint.
În noaptea de iarnă
Cind visele vin,
Cind gerul sculptează fori albe n feresti,
Cind pilpie focul voios în cămin,
Ce blind te 'mpresoară, cind visele vin,
Uitatele noastre poveşti !...
“Sint iarăşi copilul nebun de demult
Cep poala bunică: dormeam legănat,
Sint iarăşi copilul nebun şi ascult
Al fusului cintec, duios şi uitat,
Din vremuri apuse demult,
Din gindul bunicăi se toarce un vis,
Din lusul bunicăi un cintec...
Robit de plăcere eu ochii-am inchis, )
Căci basmul ce-mi spune Imi pare un vis.
lar glasul ei viers de descintec,,,,
Şi-un fir de argint
Se toarce uşor
Din caerul alb ca o floare,
Cum tainic se toarce-al vieții luior..,
Şi-un Dr de argint se toarce ușor
Și blind ca o rază de soare,
Pe vatră cărbunii clipesc somnoroşi
Şi "n aerul moale,
În sbor furtunatic Ee
Trec pajuri măiastre și zmei fioroși.
“Trec zine,
Balauri,
Viteji leţi-lrumoşi, `
“Și cai ce minincă jăratic,,,
340
VIATA ROMINEASCA
Ei vin din tärimul cu mindre palate,
Sculptate "n smaralde
Salir
Si rubin:
Trec poiluri dearamā,
De-arnint
Si de aur,
Plutind cătră ţărmul de apururi senin.
O! glasul bunicăi e-atita de lin...
Si firul de-argint
Se toarce uşor
Din cacrui alb ca o floare,
Cum tainic se toarce-al vieţii fuior,.,
Şi frol de-argint se toarce uşor
Şi blind ca o rază de soare.
Pornit-a pribeagul fecior de 'mpărat,
Calare pe tialben-din-soare,
Să vinture lumea
la lung
Si în lat...
Pornit-a pribeagul fecior de "'mpârat
Să alle izvorul eternei vieţi
În lumea de veci călătoare...
Si firul de-argint
Se toarce uşor
Dia caerul alb ca o (oare...
El zboară pe 'ntinse cimpii de azur,
Prin flori de safire
Şi fluturi de aur,
Prin stoluri de astre ce cintă 'n murmur:
EI zbaară pe "atinse cimpii de azur,
Ce scintee “n zare ca ochi de balaur,
De-oulată "nainte-i se lace-un pustiu
Cu albe nisipuri
Si zări violete,
Ca nouri de visuri sboar' umbrele "np cete —
De-odată 'nainte-i se lace-un, pustiu,
O vale in care zac albe schelete...
aikana O O S a e
POVESTEA FIRULUI DE-ARGINT KH
Și iată răsare acum din senin
O scorpie neagră ce varsă pe gură
Şuvoaie de Macări,
De fum
Şi venin;
O! iată, răsare acum din senin
O scorpie neagră de ură...
Dar Fat-frumos pala şi-o fulger "mn soare,
Şi lupta se 'ncepe
Pe viaţa
Şi moarte,
Şi 'n cele din urmă tot scorpia moare...
Jar Făt-frumos pala şi-o fulzeră 'n soare.
Şi drumul cel lung de stavili e plin,
Căci zmei și balauri
La poduri s'ațin,
Dar el ti doboară şi trece ‘nainte
Zburind câtră ţărmul de-apururi senin,
lar fusul se 'ntoarce mai lin, tot mai lin.
Şi firul de-argint
Se toarce uşor
Din caerul alb ca o foare,
Cum tainic se toarce-al vieţii luior...
Şi firul de-argint se toarce usor
Şi blind ca o rază de soare.
În zările limpezi şi-adinci de cristal,
În zările limpezi, sub ceruri albastre,
Märet se inalță palatul de-opal;
Şi 'n codrii cei veșnici stau pururi de strajă
Balauri şi zgripţori
Și pajuri măiastre,
Şi freamătă codrul c'al mărilor val,
Dar Făt-frumos intră "n palatul de-opal,
Şi jato plutind pe albe cărări,
Pe albe cărări pe care saşterne `
Purpura de aur din mindre 'nseråri,
O! iat- plutind pe albe cărări
Stăpina iubirii și-a vieţii eterne.
VIAȚA ROMIXEASCA
Ea vine ușor purtată ca 'n vis; `
Vestmintul de raze i-l sulā zeit, i
Rozalbi şi aprinşi se văd trandafirii n
Ce tainic răzbat prin sinul deschis... i
Vestmintul de raze i-l sută zefirii |
Cind vine ușor purtată ca 'n vis.
Şi totu-i vrăjil acum de-un descintec,
Ea vine ușor purtată de-un cintec,
În drumul ei crini şi roze răsar, O
Adie din codri un viers de descintec .
Gin muzică dulce din cerul cel clar. i
Adie un viers azurul cel clar |
E
lar fusul se 'ntoarce mai rar, tot mai rar...
Si firul de-arpint
Se toarce uşor
Din caerul alb ca o foare,
Cum tainic se toarce-al vieții luior...
Și firul de-argint se toarce uşor
Şi blind ca o rază de soare.
Și Făt-lrumos vine, Sapropie lin...
Ea-l vede
Şi dulce acum se mlădie,-—
Se pare că vintul sărută un crin;
In păru-i de aur ea fața "oi ascunde
Şi 'năbușă 'n pieptu-i un tainic suspin.
lar Făt-irumos vine, s'aproprie lin...
Şi glasul lui dulce de viers o desmeardă;
li minette părul ce-i curge in unde,
li svintă obrazul de lacrime plin,
Și parcă-i e lrică acum să n'o piardă;
lar glasul lui dulce de viers o desmeardă
Şi braţu-i cuprinde mijlocul ei fin.
lar lusul se 'ntoarce mai lin. tot mai lin...
Si firul de-argint
Se toarce uşor
Din caerul alb ca o foare,
Cum tainic se toarce-al vieții fuior ;
Si firul de-argint se toarce uşor
Şi blind ca o rază de soare.
POVESTEA FIRULUI DE-ARGINT 343
Acolo 'n palatul vieții eterne
Par anii ca zile,
Şi zilele clipe...
Ca "n vis primăvara podoabele "ei cerne
Acolo "np palatul vieții eterne,
n veci neatins de-ale vremii aripe....
Căci anii par zile,
lar zilele clipe.
Şi tremură dulce al zinei trist glas:
„DO! Fātirumos, ?
„ Loate-s acum ale tale,
„Te plimbă ori-unde te duce-al tău pas;
„Fereşte-te însă de-a plingerii vale,
„De-i trece intr'insa te prinde o jale
„De viața-ţi uitată
„Şi-un dor ile acas'*,
Dar Făât-lrumos uilă al zinei cuvint;
Şi 'ntr'una din zile plimbindu-se-agale,
|. adoarme mireasma
Sial Morilor cint...
O! Fät-frumos uită al zinci cuvint;
Si trece nu plingerii vale...
Şi-l prinde-acum dorul de lumea lui dragă,
De ţara lui mindră și mult depârtată,
Şi-] prinde-acum torul
De viaţa-i pribeasă,
Si-ar vrea intr'o clipă să-şi ia din nou zborul
Spre mindra lui ţară, uitata...
Zădarnic, zeiţa
Cu braţele albe
Cu braţele albe şi reci. de ninsoare,
| 'nlânțue gitul,
Zădarnic suspină...
Din ochii-i șiraguri de mărgăritare
Cad ritmic pe lespezi de marmură fină.
lar plinsul ei pare ọ muzică lină...
„Rămii lingă mine, iubite,
„Rămii.... y È?
„De sute de veacuri ai tăi topi sau stins
„Rămii, căci zădarnic te merci ca să pleci
„Vei fi ca și dinşii de moarte invins, `
„Vei sta ca şi dinșii in groapa de veci!*
VIAȚA ROMINEASCA
Dar el nu ascultă şi calul işi chiamă,
Şi zboară ca vintul,
Şi zboară ca gindul
Prin codrii de aur,
De-argint
Și de-aramă,
Şi ţările toate străbate de-arindul.
Dar parcă de-un farme: e lumea schimbată:
Nu ştie de este In vis sau deștept..
Nimic, nici o urmă din ce-a fost odata.
Zădarnic întreabă de-i drumul cel drept...
Moşacag de un secol acum el s'arată,
lar barba-i ajunge la piept...
Şi merge 'nainte şi merge mereu
Prin lumile nouă,
În albu-i vestmint:
Şi pletete-i albe “i flutură 'n vint;
lar stema-i de secoli i-apasă pe frunte
Şi-n simte c'atirnă mai greu, tol mai greu...
lar barba i-ajunge "n pamint,
Şi lusul hunicăi se 'ntoarce mereu...
Şi firul de-argint
Se twarce uşor g
Din caerul alb ca o floare,
Cum tainic se toarce-al vieţii [uior....
Şi firul de-argint se toarce uşor,
Şi blind ca o rază de soare.
Şi "n urmă ajunse tirziu la palatu-i,
Cu sulletul prins de dor şi de jale...
Pustiu era totul :
Pe jos sfărimate de-a" vremilor valuri
făceau albe statui...
Siielnică luna cu razele-i pale
Privea cu durere prin negre portaluri.
Sălbalice ierburi acum năpădise
Caărările albe ca drumuri de stele...
Proptit în toiagu-i de fildeş,
Moşneagul
Abia se strecoară prin portici deschise.
Cu mina at ridică el pleoapele grele ;
Și plinge o lume de veci ce pierise..,
POVESTEA FIRULUI DE-ARGINT
e
Dar iată, zăreşte odaia lui scumpă
Închisă cu lacăt
Şi lanţuri de-aramâ ;
Spre ea se Indreaptă
Şi-apoi cu toiagul
Izbeşte în poaria ce greu se sfărimaă,
Şi lung hohoteşte prin tainiți desarte...
lar triste ecouri vibrează departe...
Şi-aşa cu toiagul de fildeş în mină
Ca stana de piatră,
Privirea-i sticloasă,
Şi făra să miște a prins să râmină...
Colo'nlăuntru e Moartea hidoasă.
Ce straniu rinjeşte văzindu-l intors;
Și Moartea "1 isbește cu apriga-i coasă...
lar firul de-argint se rupe din tors,
Mircea D. Rădulescu.
KI
kb Bh y
EMERIC MAD'ACH
Tragedia omului.
(Fragment: Tabloul XII). €
„(Curtea unui minunat phalanster zidit im forma de U. Cele daua aripi
ale zidirii formează o galerie deschisă. În galeria din dreupta se văd mun-
situri printre roțile grâbite ale masinilor cu vapori. La stinga, latr'un ma-
zeu plin de diferite obiecte de ştiinţele naturale, de instrumente meca-
nice, astronomice si chimice, luerează un savant. Toţi cei ce se țin de pha-
lanster «int imbrăcaţi la fel. Adam sì Lucifer răsar din d
corții. Ziua). t 2 W a pămint in mijlocut
WE
ADAM
Ce ţară e, ce neam unde-am ajuns 7. d
LUCIFER
Nu se mai știu aceste vorbe vechi,
N'a fost ingust hotarul unei ţări ?
Prejudecata i-a zidit tot rostul,
L-a apărat intrecerea haină!
Pămintu 'ntreg e azi moşia largă
Şi oamenii au Data Infra,
Deasupra bunei vieți orinduite
Tronează azi în cinstea ei: știința.
ADAM
lat idealul sulletului meu
S-a implinit, precum mi-a fost dorinţa.
De patrie, de-atita'mi pare rău ;
Putea trăi, socot, acest cuvint
Și "n rostul nou, Doar' pieptul omenesc
L'a "'nliorat de veci nemărginirea,
El stăvilar işi cere totdeauna,
TRAGEDIA OMULUI MI
Cind se lărgeşte pierde din adincu-i!
Trăiesc în el trecut şi viitor
ȘI, vezi, mă tem că lumea asta largă
Nu va trezi insuflețirea care
Mormintele părinţilor ne-o dau :
Acel ce varsă singe pentru-ai lui,
Pentru tovărăşi lacrimi dacă arc...
LUCIFER
TȚi-arunci de-acum, se vede, idealul
"Nainte chiar de-a-i cere intruparea,
ADAM
Nu crede! Nu.- Dar sint neräbdätor `
Arală-mi tu, să desluşese ideia
Ce va 'nchepga Intreaga lume 'ntinsă
Şi 'nsulleţirea, siintul foc etern
Cel întărit min" astăzi de nimicuri,
Ne-o va 'ndruma spre țintă mai curată !
—Dar totuşi spune-mi unde ne găsim ?
S'apoi mă du... Vreau inima să-mi scald
În fericirea, dup” atitea lupte
Răsplata data omului trudit..
LUCIFER
Vezi un phalanster cum sint multe azi
Ce găzduiesc pe omul vremii noi...
ADAM
Ei, — haidem dar!
LUCIFER
Nu! Stai. Prea te grăbeşti,
Schimbâm doar’ masca mai întâi, — Ce-ar D
Să coborim Adam și Lucifer ?... `
Ne-ar contesta o groază de savanţi,
Ori ne-ar- inchide grabxic sub retorta,
ADAM
Din nou cu feacuri vrei să mă momeşti 2
“HUS VIAȚA ROMINEASCA
LUCIFER
E lege-aşa in lumea mea de duhuri.
ADAM
Haid’, D ce vrei, —dar isprâvește 'n pripă!
(Lucifer ti presehimba pe amindoi in lovarăzi de phalaustar.)
LUCIFER
Jos pletele ! Îmbracă haina asta,
Aşa...
ADAM
Pe-acest savant să-l salutăm.
LUCIFER
Maestre, bun ajuns!
SAVANTUL
În munca mare
Eu n'am râgaz, de ce mă tulburaţi ?...
LUCIFER
Ne pare rău.—Noi răspindim știința
Departe in al miilea phalanster,
Şi faima ta, vezi, ne-a urnit la drum.
SAVANTUL
Vi- stăruința vrednică de laudă
Şi munca mea chiar voi să o 'ntrerup,
De nu slăbește în cazan căldura,
Materia e 'n voia mea supusă.
LUCIFER `
Vezi, nu mä ms)! Şi "a tine, scrutâtorul
Ce-ai ispitit şi omul şi natura,
Trăieşte incă drojdia cea veche
A vanmänt
d a
ay
=: J tii a im e A e d — Zë o rem
TRAGEDIA OMULUI 34o
SAVANTUL
Să pelrecem deci,
Dar care ram de studii vaţi alea 2..
ADAM
Nu ne 'ngrădirăm setea In vre-o tagmä,
Vrem o privire 'n taina tuturora.
SAVANTUL
Aici greşiţi, căci rostul celor mari
Din cele mici putem să-l desluşim :
Ni-e traiul scurt şi-atitea sint în lume...
ADAM
E drept.—Eu stiu că muncitori se cer
Ce duc nisip şi farma balovani
Şi fără ei nu se ridică zidul.
Dar ei muncesc râtăcitori în umbră
Si nu "'nțelea la ce dau ajutor.
Întregu '] vede meşterul numai,
Neiscusit o piatră să cioplească
Creiază totul ca un Dumnezeu.
— Și, vezi, e mare rostul āstui meşter.
LUCIFER
La tine, noi, de-aceia am venit.
SAVANTUL
Pot înțelege stăruința voastră :
Ale științii 'nbelsugate ramuri,
Întaţişind acelaş organism,
Ne iarmecă mai mult impreunate.
LUCIFER
Ca larmecul unei femei frumoase.
SAVANTUL
Cu toate-acestez, să vedeţi chimia...
VIAŢA ROMINEASCA
LUCIFER
E germenul de viață dätätor
SAVANTUL
Adevărat!
LUCIFER
Vorbind de matematici
Mi-a spus acelaș lucru un savant.
SAVANTUL
Din slăbiciune-oricine se socoale
Cu mintea lui un centru "pn univers.
LUCIFER
Tu ţi-ai ales ştiinţa ta prea bine.
SAVANTUL
Sint pe deplin încredințat. —Dar haideţi
Să cercetăm muzeul. Pe pămint
Nu-i mai găsiţi păreche, Dobitoace
Din depărtarea vremurilor moarte,
n exemplare bine preparate
Se väd aici.— Printre părinții noștri]
În vremea lor de barbari erau mii
i împărțeau cu ei domnia lumii.
e urma lor trăiesc poveşti ciudate.
Vezi, asta fost locomobil, se zice...
ADAM
E calul biet, din neam corcil sărmanul,
Alt dobitoc era doar Al-borak.
SAVANTUL
-De ăsta spun că "n prietenie omul
D găzduia fâră folos şi muncă,
Şi el gicea, în mulţumirea lui,
"Ce gind poartă stâpinul... Povestesc,
Poe =:
H
D 4 a - -
E, TN ie ggf
=
TRAGEDIA OMULUI
Că chiar păcatul lui şi-a Insaşit...
H ispitea, cum spun, proprietatea :
Cu viața lui se zice c'o păzea...
E scrisă "n cărți povestea ce-auziți,
No spun și eu, dar nu-i dau crezămint;
Doar' din trecut sint nebunii o spuză
Ce ne-au rămas In formă de povești,
ADAM
E cinele.. Şi drept e tot ce-ai spus
LUCIFER
Sā nu te vinzi, pāzeşte-te Adame !
SAVANTUL
Acesta-i sclavul omului sărac.
ADAM
Cum bou en veci săracul la bogat.
SAVANTUL
„Acesta-i regele pustietăţii,
ADAM
Leul, —
Şi tigrul iat şi sprintena gazelă...
—Ce dobitoace-au mai rămas pe lume 3.
SAVANTUL
Ciudat vorbeşti 1... La voi nu e tot astfel?
Trăieşte azi ce-aduce vre-un folos,
Ce n-a putut inlocui ştiinţa :
Trăieşte porcul, oaia, —dar nu crede
Că 'n rostul lor sărăcăcios de odată
Cum le-a creat cu greṣul ei natura.
Sint corpuri vii de lină, de unsoare
Ce ne slujesc în scopurile noastre,
Dar, cum vàd eu, tu toate le cunoşti.
Să trecem deci! Aici sint minerale.
SI
VIATA ROMINEASCA
Vedeţi, enorm un bulgăr de cărbune,
Vai, munţi intregi erau odinioară
Ši oamenii iși adunau de-a gata
Ce din văzduh cu-atit amar de trudă
Topeşte azi ştiinţa. — Ast metal
Se chiamă fier şi pin' a nu se pierde
De aluminiu lipsă nu era.
lato farimă: aurul.— Grozav
De insemnat şi fără de folos.
Căci nite-atunci cind omul biet orbit
Credea "o ființe puse peste fire,
Cu tainic rost, mai tari decit ursita:
Astfel credea şi aurul. Jertiea
Pe-altarul lui şi drept şi bunăstare
Si tot ce-i sfint, ca 'n schimb cl să-și ciştige
Un fir măcar din aurul vrăjit.
Pe preţul lui orice putea primi,
Minune, vezi, chiar pine i se dat,
ADAM
Vreau altele, căci toate le cunosc.
SAVANTUL
În adevār eşti un savant străine!
SA cercetăm deci plante de pe vremuri,
Aice, vezi, e roza cea din urmă
De pe pămint, O Moare Mecuroasă,
Cu alte mii şi sute de surale
Fura pămintul spicelor de griu ;
Pentru copiii mari o jucărie, —
Un semn ciudat al vremilor apuse,
Cum aste jocuri dăinuiau odată,
Caci flori rodea şi sufletul atunci:
Fugare chipuri prinse'n poezie...
Si legânat de visuri mincinoase
şi risipea zădarnic forța omul,
Läsindu-şi ținta vieţii 'nțelenită.
lat noi păstrăm, ca o minune, două
Din aste lucruri: Prima poezie ;
Pe scriitor, în zilele de-atunci,
Cind năzuind cu mintea rătăcită
Cerca cuvint şi omul singuratec,
D porecleau Ömer. O lume 'ntreagă
A "nfiripat din arâtări nātingi
Zicindu-i Hades. Fiecare rind
TRAGEDIA OMULUI aa
EE,
L-am desmințit demult.—Aici avem
Agricola lui Tacitus, icoană
De ris și totuși vrednică de mila
Din perioada zilelor barbare.
ADAM
Tot mai trăesc aceste foi răzlețe,
Un testament al vremii de mărire,
Și nu mai pot aprinde o scinteie,
Un dor de fapte'n piept de epigoni,
Sā prăbușască meșteșugul vostru ?...
SAVANTUL
Tu bine vezi.—Şi noi am Inţeles
Primejdia veninului ce-ascund,
De-aceia noi nu'ngăduim cetirea,
Decit acelor prea puţini moșnegi
Care iși jertfesc puterile ştiinţei.
ADAM
Dar ale doicii cintece de leagăn
Nu mai sădesc în inima plăpindă
Visări ?....
SAVANTUL
O, da! Dar doicile la noi
Spun azi ecuaţii micilor copii,
Le spun probleme din geometrie.
ADAM (aparte)
Calăilor ! Şi nu vi-e groază vouă,
Cea mai lrumoasă virstă să-i furați
Sărmanei inimi ?...
SAVANTUL
Mergem mai departe !
Ce minunate scule şi unelte
Cu forma lor artistică. — Acesta
Se chiamă fun, inscripția-i ciudată :
Ultima ratio regum. În ce chip
Se folosea, azi nu mai ştim. lat' spada,
VIATA ROMINEASCA
Un instrument omoritor de oameni,
N'avea păcat acel ce-o Invirtea,
Acest tablou de mină e lucrat,
A înghiţit o viaţă jumătate
ŞI spune, vezi, un basm fără 'nțeles,
Azi săvirşeşte soarele-acest lucru
Şi munca lui nu minte. Cu credință
El ne 'mplineşte ţinta hotäritä.
ADAM (aparte)
Dar arta unde-i 7... Suñetul sa dus...
SAVANTUL
Ce pestrițe şi ce copilăroase
Sint aste lucruri... Floare vezi pe ceașcă,
Pe scaune iată clle-un arabesc,
Risipa mare-a trudei omeneşti...
La fel e apan ori şi ce pahar
Şi ori-ce scaun la fel iţi dă hodină,
În fabrici azi se'ntăptuiesc aceste
În cea mai simplă, potrivită formă...
Si rostul lor croit înţelepţește
ÎI înţelegi ciad ştii că muncitorul
Ce pregăteşte astăzi un şurub
Viaţa "otreag" aceiaşi muncă duce...
ADAM
De-aceia nu-i un suflet creator
Maestrul să-și intreacă'n iscusință,
Cum poate azi cereasca înrudire
Să și-o intrupe'n drumul ei ideia ?
Cind luptă vrind, privirile-şi trimite
În lumea asta seac'orinduită ;
Nici farmecul prăpăstiei nu-l simte
Şi nici o fară wo primejduieşie.
tiința incă, simt, m'a amăgit:
uricioasă şcoală de copii
Mi-a hărăzi! ín locul fericirii...
SAVANTUL
Au nu-i acum lrăţietaten lume
Şi traiul nostru duce lipsuri azi ?
În adevăr s'ar cuveni pedeapsă
Acestor vorbe...
TRAGEDIA OMULUI a
ADAM
Spune-mi dar ideia,
Ce ast popor îl stringe 'ntr'un mănunchiu
Şi "'nsuflețește dind aceiaşi țintă ?
SAVANTUL
Ideia e putinţa de-a trăi.
Cind omu "ou? in lume s'a ivit,
Era pămintul plin de bunataţi.
Era destul ca mina să-și intindă
Şi orice lipsă-și implinea de-a gata,
El cheltuia deci fară pic de grije
Ca viermele in cas. și lermecat
Își faurea indemn și poezie
Din fantazii şi mii de ipoteze..
Noi ajungind bucata cea din urmă
Vom fi sgirciţi, căci caşul ni se mată
Şi prea ușor ne prăpâdim de foame
Vezi, soarele in patru mii de ani
E glob râcit,—şi nu va mai rodi
Un spic de griu pâmintu atreg atunci.
Atita vreme-avem, să Inväjám
Cum soarele putem să 'nlocuim,
E timp destul pentru şiința noastra,
Doar” apa e mijloc caloriler,
Din multele materii oxidate
Pastrează focul cel mai priincios.
Chiar bine e c'aici ne vine vorba,
Vezi, cht pe-aci era să-mi uit retorta,
Doar" asta é şi năzuința mea,
LUCIFER
Îmbătrinește omul, dacă astăzi,
alambic vrea să-si inchida forța
Şi munca lui de organizator,
Dar chiar de-ar f să ţi se 'nirupe gindul:
Ne dai un monstru, o idee mută,
O dragoste legată de-un cadavru,
Fiinţă desminţita de natură
Ce nare rosi şi inrudire mare,
Cind n'are cirmă "mn omul singuratec,,.
De unde-ar D să-şi imprumute firea
Închisă de suflarea din afară,
Cu traiul ei Terit de suferință,
Născindu-se sub sticla ta ingustă 7...
VIAŢA ROMINEASCA
SAVANTUL
Ah, uită-te cum fierbe, cum sträluce...
Şi forme noi cum tremură răzlețe
Sub sticla caldă. fără greş închisă,
E potrivită azi și reacţiunea
Si înrudirea chimică, — m 'ascultă
Materia în voia mea supusă.
LUCIFER
Maestre, cu te-admir, dar nu 'nţeleg!
Sileşte-mi tu materii inrudite
Să nu s'atragă, iar cind sint opuse
Sileşte.le să nu se mai respingă.
SAVANTUL
Ce feacuri spui !— Între materii doar’
E veşnică această lege!
LUCIFER
Bine !
Dar spune-mi tu pe ce se 'ntemeiază?
SAVANTUL
E lege-aşa, fiindcă lege e:
Ne-arată astfel doar’ obișnuința.
LUCIFER
Tu, precum văd, aprinzi sub oală focul
Dar munca mare o săvirşeşte firea.
SAVANTIUL
Dar eu cu sticla-i statoresc hotarul
Şi-o smulg cind vreau din umbra tăinuită.
LUCIFER
Dar pin” acum nu våd un semn de viaţă!
s”
TRAGEDIA OMULUI Kn
SAVANTUL
0, ai să vezi... — Doar’ Cu, ce-am ispitit
Tot organismul, tainele lui toate,
Ce-am disecat de sute-ori viaţa...
ADAM
Te-ai policnit în veci de vre-un cadavru.
Căci, vezi, știința şchiopătează 'n urma
Ex perienţei ciştigate 'n drum,
Asemeni cintâreţului de curte
Ce vitejia regelui o cintă
Dar n'are dar so poată proleţi,
SAVANTUL
Vă bateţi joc? Au nu "nţelegeţi voi
Că o scinteie'mi poate da viaţa ?
ADAM
Dar spune-ne, de unde iei scinteia 2...
SAVANTUL
Mai am un pas şi-a pot descoperi,
ADAM
Dar cel ce pasul Aet nu l-a făcut
Nimic n'a isprăvit, nimic nu ştie.
Caci ceilalți toți s'au depânat in curte
Şi la altar cel nelăcut te-ar duce.
Va fi să facă vre-unul acest pas?
(Fumul ee pluteşte de-asupra relorlei se Indeasă şi tuna).
SPIRITUL PĂMÎNTULUI (din fum}
Nu! Nu va fi. Căci alambicul vostru
Mi-e prea ingust şi mi-e prea larg. Doar tu
Mă ştii Adame!—Alţii nu mă simt.
ADAM
Ai auzit tu glas de duh? Te uită,
VIATA ROMINEASUA
Te uită om neputincios şi mindru!
Te măsuri tu cu cel ce sus pluteşte ?..
SAVANTUL
Înprijitor acces de nebunie !
(Alambicul crapă. Spiritul dispare).
S'a spart retorta ! Opera mea mare
Pot s'o Incep din nou acum,--În clipa
Cind prevedeam chiar ţinta implinită,
Un fir de păr, o intimplare oarbă
Cu taina ei din nou m'opreşte "mn drum...
LUCIFER
Ursită se chema odinioară —
— Şi nu era mai ruşinos atunci
Să cazi, ca azi de întimplarea oarbă!,.,
Ce 'nseamnă asta ?
(Saud clopotele).
SAVANTUL
Munca s'a are.
E ceasul de plimbare, De prin fabrici
Şi dela cimp se'ntore. Se pedepseste
Cel ce-a greșit şi tot acum se'mpari
Neveste ai copii. Veniţi să mergem,
Căci am de lucru.
dă (da rinden despărțite sosesc bărbaţi şi famei,—unele cu copili—intre
mijlocul curții se aşează în cere, un mnţneaz păşeşte în faţa
lor. Adam, Lucifer și Savantul trec In faţă şi se opresc lingă muzeu),
MOȘNEAGUL
Numărul treizeci.
LUTHER fiegind din rind)
Aici |
MOŞNEAGUL
Din nou, cu foc fără măsură
Ai incălzit cazanul, Cum văd eu,
Pe tine patima nebună te indrumă
S'aduci intreg phalansteru'n primejdii.
TRAGEDIA OMULUI 259
LUTHER
Cine-ar putea ispita să-şi intrine,
Sălbatica materie cind urlă
Şi'n limbi de foc asupră-i se revarsă 7,
Cind creşte'n drum și vrea să le slrivească,
Te-opreşti senin şi-o intărești în clocot,
Știind că poţi avintul să-i supui.
Vai, nu cunoşti a locului ispită
Tu, care ştii doar' locul de sub oală.
MOŞNEAGUL
Eşti prea 'ndrăzneţ !— Azi să-l lipsiţi de prinz!
LUTHER țrepagind)
Dar mine iar Il intăresc din nou,
ADAM
Ce văd? Demult cunosc pe-acest bărbat
li chiamă Luther !
MOŞNEAGUL
Două sule noua!
CASSIUS ţiegiud din rind)
Aici !
MOŞNEAGUL
Îţi spun acum a treia oară,
Că din senin caţi pricini de bătaie.
CASSIUS ţrephşind)
Cum din senin ?-— Fiindcă nu mă pling?
E laş acel ce cere ajutor
Pin'are braţe !— Ori mi-a fost duşmanul
Fără puteri ?—De ce nu ma lovit?
VIAŢA ROMINEASCA
MOȘNEAGUL
Tăcere! Forma craniului tău
Nu'ndreptățește-acest indemn bolnav,
Caci fără greş și nobilă se pare.
Dar fâr'astimpăr singele tău fierbe,
Te-or vindeca Din" te 'mblinzeşti !
ADAM
Ah Cassiu !
Nu-l mai cunoşti pe cel ce la Philippi
Tia fost tovarăș ?-Pin' acolo deci
Poate cădea orinduiala stearpă,
Încit un piept cu-atita măreție
Să-i fie stăvilar?... Să nu-l cunoască ?...
MOȘNEAGUL
E patru snte-acum la rind.
PLATO (paşind in tată)
Aud...
MOȘNEAGUL
Tu iar din nou te-ai cufundat In visuri
Şi vitele ce le-ai avut în
"au răzilețit! Ca să fii treaz deacum
Ai să 'ngenunchi pe boabe de porumb!
PLATO țrepăşind)
Şi 'n felul ăst eu voiu visa frumos.
ADAM
Ce rol ţi-a dat societatea, Plato,
Pe care insuți o visai demult!
MOȘNEAGUL
Să vie şaptezeci şi doi.
TRAGEDIA OMULUI
MICHEL ANGELO (păşind in faţa).
Aici.
MOŞNEAGUL
Tu nici acum nu ţii orinduiala!
MICHEL ANGELO
Cioplesc de veci picioarele la scaune
Cu forma lor netrebnică... De cind
V'am tot rugat: lăsați-mă să schimb,
Să scap măcar o urmă de podoabă!
—Nu m-aţi lăsat. Şi m'am rugat zădarnic
Să-mi dați în schimb speteze să lucrez...
Era pe-aci să nebunesc aproape,
Cind am fugit de chin, de meserie... (repăzeşta )
MOȘNEAGUL
Pentru stricarea bunei rinduieli
Rămii închis și nai să guști căldura!
ADAM
Michel-Angelo, iadul ingrădește
În peptul tău mărețul Dumnezeu!
—Ciţi cunoscuţi zăresc In orice parte...
Cite puteri din inceputul vremii... ` `
Un duşman vechiu, iat un martir aici,
Îngust i-a fost acestuia pămintul...
Pitici sint azi şi samână cu toții;
Cum i-a strivit cu măestria-i statult...
O, Lucifer! Ne ducem,—sulletul
Nu-mi sufere priveliștea ce vâd...
MOŞNEAGUL
Azi doi copii iși impliniră vremea
Cind lips aveau de grija părintească ;
l-aşteaptă azi obstescul pedagogiu,
Aduceţi-i !
(Eva şi altă femeie se ivese cu copiii de mină),
VIAȚA ROMINEASCA
ADAM
Ce chip strălucitor !
Îşi are deci şi lumea asta stearpă
Seninul ¢i?...
LUCIFER
Nu mai plecăm, Adame °?
ADAM
Nu, dimpotrivă răminem acum.
MOŞNEAGUL
Le cercetează craniul, să vezi
Ce-ajung copiii ?
(savantul vizitează pe copii)
EVA
Vai, ce mă așteaptă!
ADAM
Ast Gigs t...
LUCIFER
Tresai ?...— Femeia e de rind,
Cum te-ar mişca pe tine ce-ai gustat
Din buzele Semiramidei ?...
ADAM
Atunci pe dinsa n'o ştiam ! op
LUCIFER
Aşa!
De veci ne cintă 'ndrăgostiţii astfel `
Cu mintea lui socoate fiecare
Că însuși el a inviat amorul,
TRAGEDIA OMULUI
Că mai 'nainte nimeni n'a iubit...
— De mii de ani o ştiu povestea asta...
SAVANTUL
Sa-l faceți medic ast copil... Din celalt
Va fi păstor.
MOȘNEAGUL
Haid' duceţi-i de-aici !
(vor să-i depărteze pe copii. Eva se Impotrivegte):
EVA
Să nu-l atingi! Copilul e al meu!
Şi cine-l smulge sinului de mamă?
MOȘNEAGUL
Ce zăboviţi? Luaţi-l!
EVA
Drag copil!
Din pieptul meu cu singe te-am hrănit,
— Unde-i puterea 'n stare să strivească
Această veche legătură slintă ? J
Cum pot acum pe veci să mi te pierd
În pestrița mulțime? Ochii mei
Cercetători te vor căla zadarnic
Între străini de-acelaşi port și gind...
ADAM
Ah! Oameni buni, de-aveţi voi ceva sfint,
Lăsaţi copilul mamei lui.
EVA
Aşa-i,
Noroc să-ți deie Dumnezeu, străine !
MOȘNEAGUL
Tu *ncerci acum un joc primejdios !
VIAŢA ROMINEASCA
Dacă lăsăm din nou prejudecata
Familiei să 'nvie, Intro ch
Se siarmă tot ce-a ciștigat știința.
EVA j
Nu-mi pasă azi de cărțile "ogbetaie !
Să piar' atunci cind glăsuieşte firea.
MOȘNEAGUL
Aţi isprăvit ?
ADAM
De ci să nu v'atingeţi!
O spadă văd in colț şi-o să vă ea șia
Cum se invirte.
LUCIFER
Vis răzleţ, te-oprește !
(atinge cu palma umărul tui Adam, care incramenaşte.)
Să simţi puterea braţului ursit !
EVA
Copilul meu! (cade. I-i dae băiatul)
MOȘNEAGUL
Femeile aceste
Sint fără soţ și cine le doreşte
poate-acum inştiinţa...
ADAM
A Pe-aceasta
Eu v'ași ruga...
MOŞNEAGUL
Povaţa ta, maestre !
TRAGEDIA OMULUI
SAVANTUL
Bărbat aprins,— femeie exaltată,
Nasc neam corcit, nu-i bună 'mpărecherea..,
ADAM
Nu voiu so las dacă mă vrea.
EVA
A ta sint
Bărbat cinstit, cu inimă!...
ADAM
Femeie,
Cu tot pojarul inimii te-ador !
EVA
Eu simi acum că 'n veci te voiu iubi.
SAVANTUL
Au nebunit.— Ciudat e 'n adevăr,
Sa vezi in veacul nostru de lumină
Din vremi apuse răsărind icoane...
O arătare-a celor vechi,,,—Ce-i asta ?
ADAM
Din paradis o 'ntirziată rază.
MOŞNEAGUL
E 'ntristător !
ADAM
O, nu vă De milă,
E-atit de dulce nebunia noastră
Şi nici de cum trezia nu vă vrem !
Doar' tot ce-a fost pe lumea asta sfint,
365
VIAŢA ROMINEASCA
Tot ce-a fost mare-a fost o nebunie
Ce n'a 'ncăput în marginile minţii.
A fost un glas din sfere mai curate
Ce tremură ca o cintare dulce
Şi cade azi spre noi, drept mârturie,
Că inima cu dinsul ni-e 'nrudită,
Că amindoi disprețuim ţărina
Căutind un drum spre-o lume mai senină.
(ține imbrățişata pa Eva.)
MOŞNEAGUL
"Ce-i ascultăm ? Degrabă, la spital 7.
LUCIFER
„Nu-i de rămas! Călătorim, Adame !
(sa culunda.)
Octavian Goga.
ennan E a e
Alea Jacta Est.
Am plecat.....
Necunoscatul mi-a zis: vino, te aştept...
Am plecat în explorarea unor semne de nlrebare
Şi-am pășit cu majestatea ultimului ințelept
Pragul vechilor legende,
Misgtlite la 'ntimplare
Pe un colț de pergament !....
Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porţi,
Si-astăzi rătăcesc în golul dintre soare și pămint....
Şi ce 'ncet mă duce vintul—
Parcă-ar duce la mormint
Cel din urmă mort al lumii.
Cel mai singur dintre morți.
Ma 'nlăşor în atmosfera cimitirelor din haos...
Cite sint ?....
Le ştiu numai noctambulii
Si poeţii—
sei ce wau avut nici minte,
Nici credință,
Nici repaos, ZS:
Nici răbdarea să-şi aştepte termenul obştese al vieții,
Mă 'nfäşor In rozul-vernde
În albastrul-violet,
i în aurul din soare,
i 'ntr'o clipă mă preschimb
Într'un nimb enorm —
Un nimb,
Preursit să 'mbrace fruntea primului anahoret,
ED VIAŢA ROMINEASCA
Mă topesc cu amintirea unei vieţi trăită 'n somn,
Mă 'ntregesc cu nostalgia primelor imbrăţișeri,
Şi din cele două lorme—
Cea de azi
i cea de eri,
4 'ntrupez în al veciei şi-al imensităţii Domm 1
Sint Domnul celor veşnic plutitoare 'n infinit—
Celor ce plutesc pe mare,
Celor ce plutesc pe vint,
Celor ce plutesc în versuri,
În culoare
Şi în cint,
Celor ce plutesc de-apururi după cum le-a fost ursit......
D
lon Minulescu:
Calendarul superstiţios.
In satele noastre există, pe lingă calendarul oficial publicat,
aprobat şi recunoscut de autorități, un calendar netipărit, tacit,
care cu luate acestea nu este mai puţin observat şi ţinut cu o
deosebită evlavie de săteni.
Acest calendar, netipărit, dar păstra! mai cu deosebire in
memoria bătrinilor, este, drept vorbind, un supliment al calenda-
relor tipărite, În el se prerâd un mare număr de serbători, care,
adunate cu serbările oficiale, destul de numeroase, ale calenda-
rului ortodox, ocupă aproape două treimi din zilele anului,
Ceia ce caracterizează serbătorile superstiţioase din acest
supliment băbesc de calendar este serioasa intrerupere a activi-
Di sătenilor In acele zile,
Poate să fie toiul muncii cimpului, poale să se resimtă în
localitate o criză penibilă de brațe, poale să se plătească ziua
de lucru cu preţuri excepţionale, sătenii nu vor indrăsni, cu nici
un preț, să iasă ia lucru în acele zile, nici la ei, nici la alţii.
Preleră să-şi vadă mai degrabă holdele compromise, decit să lu-
creze la ele in cutare zi, In care tradiția ia invăţat să cinsteas-
că pe cutare siint, mai mult sau mai puțin fantastic sau dubios.
Griul va răminea nesecerat, porumbul neprăşit şi via neplivită,
numai să nu lucreze în anume zile, care „sint rele de piatră“, „de
foc*, „de vijelie“. Sint anume sfinţi, care se răsbună, Impotriva
celor ce-i nesocotesc, cu grindină, cu trăsnet, cu foc, cu fiare
sălbatice,
Pretextele acestea sint, cum vom vedea, foarte numeroase
şi cit se poate de originale și curioase.
Tradiţia seculară a făurit, in spiritul sâtenilor, o foarte mare
putere de inhibiție pentru aceste zile şi sfinţi superstiţioşi. Este
o stare de spirit foarte puternică, irezistibilă, care supune şi pe
cei mai indrăzneţi săteni şi paralizează incercarea lor de a se
revolta in contra ținerii acestor serbători. Credinţa în stințenia
acelor zile şi în urmările periculoase ale ncţinerii lor se impu-
ne ca ceva material, — atit este de generală și puternică. La sate
te izbeşti de ca ca de un granit, căruia nu poţi dech să-i cedezi.
Aşa se explică şi purtarea micilor autorităţi locale, care,
H
KU VIAŢA ROMINEASCA
prin unele părţi ale țării, vin şi, cu sprijinul lor, confirmă oficial
ținerea acestor serbări, d Ké
Se intimplă adesea ca primarul satului să impiedice pe in-
drăzneţii, care vor să nesocotească observarea diferiților sfinți de
ai superstiţiei. Sint cazuri, în care primari, in astfel de serbă-
tori, au gonit de la lucru pe săteni, său i-au amenințat cv amendă,
Poate vor fi lost cazuri,—deşi nu sin! sigur,—în care primarii au
şi amendat pe sătenii neascultători. Şi cu toate acestea et au mai
mult ca oricine in vedere calendarul oficial, pe care ar trebui
să nu-l uite. ` KA e
Putem afirma chiar că o bună parte din preoţi şi chiar
dintre invăţători cad, fără rezistenţă, Victime acestei credinţe ge-
nerale. Mulţi din ei ţin, la fel cu sătenii, serbătonle superstiţinase.
Este aproape inutil să mai insistăm asupra consetinţilor i-
cestor credințe bizare. Gospodăria şi holdele sătenilor au să su-
fere, fără indoială, mult din pricina lor, Numeroasele cauze, care
contribue la sărâcirea şi sărăcia satelor, se înmulţesc și se a-
daugă şi cu aceasta. Ca şi cum cele de ordin economie St fizic
nu crau de ajuns, trebuiau născocile şi aceste cauze de ordin
moral, ca să complecteze opera mizeriei.
Li
Zeg EM e ? SNA
Statistica serbătorilor.— Caracterul şi repartizarea >
anolimpi.— Dacă numärâm tot felul de serbätori roage ai on =a
ţin in cursul anului, sub diferite numiri, prona S n
regiuni ale ţării, obținem cifra covirşitoare de 160 zile. de
Dintre acestea, o bună parte, poate cea mai mare, ?
ținute mai mult de femei. Sint unele zile în care nu E
buc să se toarcă, altele în care se poate toarce, Së nu po eg
să se coase. In alte zile țesutul este oprit; in gre e, ins y ý
spălatul rufelor nu este ingăduit. Tot astfel pentru bărbaţi. =
crul viei este oprit cu deosebire in unele serbători. ronet
vinerea este, în general, privită ca o zi rea pentru munca ei
Nerespectarea vinerilor aduce grindina şi mana Lang vii. eg
asemenea sint zile serbătorite pentru a feri holdele e anim S
seri, viermi. Aşa avem : Pong sat na Lunea şi Joia Cie
haserilor, téa viermilor. r
Rad geng ben serbâtori nu se observă toate in dife-
ritele localităţi. Dintre acestea, numa unele au un caracter gene-
ral: cele mai multe sint locale și sint ținute numai în erg
locuri, pe cind în satele vecine sint necunoscute. cai pildă,
Lunea ciorilor se ţine numai prin Dâmboviţa, Dolj; « unta rare
vecilor se ține prin Dorohoi etc. Putem prețui la 20 ag
serbătorilor cu caracter mai general, —restul sint locale şi | a
după oscbite localităţi şi regiuni, Astfel, Vartolomeul se vr a
Dimboviţa, în 21 de comune, la Dolj, în 12 comune, la Mehe-
dinţi, în 16 comune. Lunea viermilor se ţine numai la Dimbo-
vița, în 4 comune, şi la Vilcea, in 2 comune,
CALENDARUL SU PERSTIŢIOS EM)
Mai interesant este, t
Ma s „ însă, modul cum se distribue e
serbători în cursul anului. Kai
ES um Ze aci o irnad tn distribuirea lor. In anume t-
ale anului, serbâlorile superstițioase si i
: e n A A SEA
e Se bears Zi D D t mm numeroase:
“a Aşa, epoca In care se observă cel mai mare număr de ast-
e ri serbători este primăvara, şi, în mol precis, în lunile Apri-
bai Maiu, lunie, lulie. Aproape jumătate din aceste zile super-
stițioase cad in timpul acestor patru luni de muncă, cind este
adeväāratul toiu al muncii cimpului. Toamna, din August până
la finele lui Octombrie, şi din Februarie pănă la finele lui Mar-
tie, cade cel mai mic număr de serbâtori; în această epocă ele
sint întradevăr rari.
„In preajma Crăciunului, innainte şi mai ales după serba
torile Craciunului, se mai observă iarăşi o acumulare de serhă-
tori superstiținase,
Această inegală distribuire a serbătorilor superstițioase este
foarte semnificativa. Ea ne uleră indicii neindoivase, cum avem
să vedem indată, asupra cauzelor, care au determinat ținerea și
născucirea acestor serbâtori. Pe urmele acestor indicații putem
reconstitui eneza calendarului superstiţias.
Geneza şi provenienta zilelor superstițivase. — E x aminate bine
zilele superstițiouse, după proveniența lor, sint de mai multe fe-
luri. Unele sint, cum este prea bine ştiut, reminiscențe, rămâșiţe
din serbătorile antecreştine, păginești, Obiceiul de a serbători
vinerile, ţinerea mai multor zile din Rusalii, sint, desigur, remi-
niscenţe de la antichitatea păgina.
Altele. citeva, trebue să De de origină slavă. Insă, în cea
mai mare parte, geneza zilelor superstițioase este alta,
Cauze de ordin economic, cultural şi social, par. cu multă
prubabilitate, a fi determinat născocirea acestor serbâtori
După cum s'a văzul, epoca anului cea mai bogată în zile
-superstițioase este primăvara şi inceputul verii, Cu alte cuvinte,
sezonul muncii celei mai intense a cimpului coincide cu cel mai
mare număr de serbători de acestea, Faptul este, desigur, de o
mare insemnâtate.
Se ştie cit de anevoios lucrează țăranii noştri ogorul lor,
cu unelte rudimentare şi cu vite slabe. Dacă aproape în tot res-
tul anului vegetează o viață fară multă grijă și fără multă muncă,
apoi cele 3—4 luni de vară, cit ține lucrul cimpului, ei îşi sle-
iese puterile In siorțări indelungi şi neregulate. In această e-
pocă, țăranul romin lucrează, fără soroc, zile lungi de cite 16—17
are, cind pleacă la cimp până în zori și vine inapoi pe lumina
stelelor. Şi aceasta ar trebui să dureze săptămini după săpta-
mini, luni întregi, fără întrerupere. Aşa o cere imbulzeala mun-
cij țarinei, care se ingrămădeşte în acele 3—4 luni, De la pro-
„prietar, fic la arendaș, fie la ogorul propriu.
ER VIAŢA ROMINEASCA
Această muncă insă, dacă se prelungește, devine supraome-
ncască. Această sarcină excedeaza, covirgește puterile omenești.
“Țăranul nostru, fără ca să se degradeze cu desăvirşire, n'a putut
face față la atita cerință de lucru, El a simţit nevoia inexora-
bilă de a intrerupe munca zilelor de 16--17 ore cu cite-o zi de
serbâtoare, care trebuea să lie născocită cit mai des în acest in-
terval de timp.
Lucrul acesta a trebuit să sp intimple, cu siguranță, cu attt
mai mult prin veacul XVill-lea şi al XlX-lea, cind legi nemi-
joase, de fer, obligau pe ţărani să muncească fără soroc pe mo-
şiile proprietarilor lor. Erau, desigur, foarte dese cazurile în care
țăranul clăcaș îşi petrecea mai tot timpul verii pe moşiile boe-
rest, pe care avea să lucreze Dro soroc. Uzul fiind ca ziua să
fie lungă de 16 ore de muncă, energia vitală a clăcașului era cu
totul covirşilă. Pentruca să intrerupă nesuferita povară a acestei
munci, desigur că, pe acele vremi de bigotism, inteligența fā-
ranului, bogată în resurse, a alergat la expedientul serbătorilor su-
perstițioase. El a născocit fel de fel de pretexte ca să poată in-
irerupe astfel munca istovitoare şi să-și refacă lorţele sleite.
Nevoia de a obține un regim de muncă mai omenesc a
provocat istețimea și ingeniozitatea lui. Astfel au lost născocite
zilele superstițioase, în care el insuşi a crezut și crede inconşti-
ent, fără a-şi da seamă de adevăratul lor scop, şi în care boerul
prea superstițios de altă dată a crezut şi el cu ușurință, Aşa
se explică Ivarte bine coincidență serbâtorilor în epoca cea mai
impovorată a anului.
Dein Paşti până pe la finele lui Julie, calendarul supersti-
tios prescrie un număr de serbâtori mai mare decit acela al ser-
bătorilor superstiţioase din restul anului. În acest răstimp tāra-
nul trebue să serbătorească foile după Paşti, Vinerile după Paști,
Joia verde, Circovii, Paparudele, Ghermanii, Rusaliile, Martes
şi Joia după Rusulii, Marina, Precupul, Sora Ini Sf. Ilie, ete.
Condiţiile de atunci Imbunâtăţindu-se prea puţin—şi incă
este de intrebat dacă s'au îmbunătăţit, —aceleaşi cauze continuind,
a continuat şi efectul,
Acea rațiune de a fi a zilelor superstițioase n'a incetat,
şi deci nici calendarul superstițios n'a incetat. Dimpotriva, el
se pastrează şi uneori pare cå prosperă, Prosperitatee lui este
făcută din mizeria ţăranului şi din lipsa lui de cultură. Cu această
lipsă de cultură şi cu fenomenele atmosferice, care au loc im
această epocă a anului, se poate foarte bine explica şi mecanis-
mul nâscocirii serbătorilor supesrtiţioase,
Intr'adevăr, in ultimele luni aie primăverii și n primele:
luni ale verii, din Maiu până prin August, se întimplă variațiuni:
şi fenomene de atmosferă foarte decizive pentru holde şi foarte
impresionante pentru oameni. O ploaie venită la timp, revarsă.
telşugul în sate; picăturile ei sint scumpe ca aurul, Dacă, în:
loc de ploaie, cade grindină, aceasta distruge şi sărâceşte.
Grindina şi ploaia sint insojite de manilestări electrice,
D
CALENDARUL SUPERSTIŢIVS 33
Faseren ees Şi funeste. Trăsnetul loveşte foarte des
„ an ele domestice, casele, şirele, Apoi, focul, mai ales
vara cind timpul este prea uscat, nu arareori preface în cenușă
nea eg bruna Se goe la acestea vijeliile, furtunile ine-
„ care râstoarnă arbori d ile sf SI
felul de nenorociri. Wéer) Zei, aril și EE
EN Goes pa pater E tatal cu Anume sau anume sfinţi
caler 1 ult sau mai puţin nedefiniți ei șterși. Si a-
tunci, săteanul cu logica sa primitivă, sub impresiunca penibită
sau fericită, pe care Lo produc fenomenele, după cum sint
folositoare sau ruinătoare, stabileşte Ò lege cauzală între siintul
zilei şi fenomenul climateric intimplat. In naivitatea lui, 1 pi
Lag „Îi pare
ţăranului că, dacă ar D ținut serbătoare și dacă ar D cinstit ziua
cutărui sau a cutărui personaj din calendar, de o slințenie vagă
sau dubioasă, grindina nu-i distrugea ogorul, sau trăsnetul nu-i
izbea boul din cimp, sau vintul nu-i răsturna pătuiauul cu Dn
Se intimplă că la anul viitor să-și aducă aminte de cele ce
sau petrecut anul acesta şi să serbeze anul acesta ziua
in care lucrirul anul trecut, i-a fost spre pagubă. Fireşte, coincidența
nu se repetă, şi atunci săteanul este și mai mult întărit In cre:
dinja sa. Ceia ce este bizar, este că această confirmare a cre-
dinței lui se face după una din cele patru metode logice ale lui
Bacon, aplicată însă prea simplist.
i Aceasta ċšte geneza, recentă chiar, a o mulțime de serhă-
tori superstițioase ` origina lor se poate urmări şi descoperi ușor
la sate. De multeori trăesc încă sătenii care au instituit astfel
de serbâtori.
„In acest chip, se poate stabili, desigur, geneza serbâtorilur
Marina, Precupul, rele de piatră, Foca, rea de foc, Vartolomeu,
rău pentru vijelie, P'aparidele, pentru ploaie, Lunea seacă, Marjea
seacă, Join seară ett,
Dealtici, numai aşa se poate explica şi faptul că cele mai
multe din aceste serbători sint locale. Ele se observă numai în
două sau trei comune vecine dintrun judeţ. Nu se găsesc în
toate comunele dintr'un județ, și cu atit mai puţin în toate co-
munele din toată țara Foarte mic este numărul serbătorilor a-
cestora, care se observă în toata țara: ele se pot reduce abia
la 2—3: Rusaliile, Joile după Paști, Filipii etc.
Logica primitivă şi simplistă a ţăranului, pornirea lui ca să
făurească lot felul de serbători bizare, nu este, dealtfel, aproape
cu nimic combâtută din partea autorităților școlare, bisericeşti
sau administrative, Aceste autorităţi, cind sint inferioare, după
cum am arâtat, cad de cele mai multe ori şi ele in superstiție,
Cind sint ceva mai sus şi mai luminate, chiar st atunci se lac
complice cu această logică a ţăranului, o încurajează și merg până
ta a o sprijini. Jn loc ca aceste autorităţi să reprezinte lumina
ştiinții şi sa combată intunerecul supersiiției, din indulgență, din
inerție, contrazic menirea lor și spiritul știinţii, Astfel unele 1u-
torități, In vreme de secetă, sent moastele culârui san rutei
GI VIAŢA ROMINEASCA
sfinte şi pleacă cu ele în procesiuni, pentru ca să aducă ploi
peste holde. Aceste uutorităţi, care încurajează și ingăduesc astfel
de procesiuni, descurajează cu exemplul rău teoriile bune din
şcoală şi, printr'un act de conduită, întunecă şi distrug tot efec-
tul educaţiei ştiinţifice şi tot spiritul ştiinţific, care numai cu
storțâri penibile se poate răspindi în populaţiile rurale. Ceia ce
se obține prin sforțări de ani de zile de şcoală şi de teorii şti-
ințifice, se distruge într'o după ameuză, cu 0 simplă procesiune,
cure demonstrează că ploaia este trimisă de cutare sfint, satt
altul ca el.
Zădarnic va mai explica invâțătorul în şcoală cauzele fi-
reşti ale ploii, cind practica exemplului dovedeşte contrariul. Ideia
ştiinţifică dispare şi superstiția se inrâdâcinează și mai tare. Dacă
se arată ţăranului că st. Paraschiva sau sf. Dumitru sint arbitrii
schimbărilor climaterice, cum n'o să urmeze el a crede mai de-
parte că alți sfinţi: Precupi, Filipi, Märine, sau Vartolu-
mei, trehuesc cinstiţi şi serbătoriți, ca să nu aducă grindină și
trăsnete pe holde?
Hoala secială. — Remedii. —Superstiţia de acest fel este deci
o boala socială dintre cele mai prolunde la noi. Această boala
este uenerală şi cronică la sate și face victime până chiar in
clasele cele mai de sus şi cele mai luminate, din care se recru-
tează dileritele autorități şcolare, bisericeşti şi administrative.
Această maladie socială, ca orice boală fizică şi socială, se
poate combate, desigur. Există o terapeutică radicală, care, sis-
tematic întrebuințată, n'ar da greş: cultivarea, instruirea seri-
casă a maselor,
Cum această terapeulică a culturii ştiinţifice este un mijloc
radical, care cere timp şi mijloace băneşti prea mari, este bine
să se Intrebuințeze impotriva superstiției şi alte remedii, mai pu-
țin radicale, mai energice insă, și deci mai la indămina noastră.
In primul rind, ar trebui interzise procesiunile cu moaşte
de sfinţi, care constituesc o scandaloasă contrazicere a spiritului
ştiinţific şi nimicese, dintr'o lovitură, toate rezultatele instrucţiu-
nii in şcoală. s
Acest simplu remediu negativ trebuește insă complectat prin
altele de natură mai pozitivă, spre pildă:
1) Invățătorii, fie în şcoala, De in societate, fie în conferin-
jele ce ţin la cercurile culturale, să ia ca temă ideia serbători-
lor superstițioase şi să caute să le discrediteze şi să le ridiculi-
zeze prin toate mijloacele de care dispun. Ar fi destul, pentru a-
ceasta, să arăte că nu există şi nu poate exista nici un fel de
legătură intre mecanismul și legile schimbărilor climaterice și in-
tre rămăşiţele corporale ale cutărui sau cutărui sfint.
_ Deasemenea, dinşii ar putea uşor să evidenţieze câ intre
grindina, care vine sau nu vine, între trăsnet sau vijelie și Intre
CALENDARUL SUPERSTIŢIUS 273
cinstirea său serbătorirea unor anume zile ale anului nu există
şi nu poate exista nici un fel de relație cauzală.
„Este destul să explici lămurit sătenilor cum se produce
ploaia, grindina, vinturile, cum vin şi cum trec, pentruca ci să
vadă singuri că nici o Marină, sau P'recup, man putere asupra
acestor fenomene pur mecanice.
2) Paralel cu aceste slorţări ale învățălorilur sătești, preoții
dela sate, fie în predici bisericești, fie în viaţa de toate zilele a
satului, să arăte că serbătoriie superstițioase sint tinute în contra
bisericii, că sint păginești, și că nici un hun creştin nu trebue
să le serbeze. Preoții vor trebui, deci, să explice lămurit că car-
Hie bisericeşti nu prevăd astfel de serbători şi că biserica chiar
interzice astlel de superstiții,
3) Toate aceste mijloace de a combate superstiția şi ser-
bătorile superstițioase nu vor reuși Insă deplin, decit atunci cind
munca agricolă va fi reglementată prin serioase măsuri legisla-
tive sau administrative,
Prin astfel de măsuri, ar trebui interzisă ziua de muncă
mai mare de 10 sau cel mult 12 ore. Redusă la aceste propor-
ţii, care nu covirşese resursele energiei omenești, munca ar de-
veni mai melodică, mai continuă. Sătenii nu ar mai simți, tot
atit de mult ca azi, nevoia Intreruperilor muncii prin serbători
fanteziste. Şi, cu chipul acesta, ei sur obişnui uşor cu încordările
continue, melodice, lucru care ar avea vn efect fericit şi asupra
caracterului şi asupra acțiunii lor în general. Căci numai populaţii
înapoiate lucrează sacadat, intrerupt, alternind în chip fantastic sfor-
ţările făcute intensiv cu intervale lungi de pasivitate și trindâvie.
D. Drăghicescu.
Două primăveri...
În pinză caldă de lumină e 'nvâluit tăcut bordeiul.
S'a dus omătul din ponoare şi iarna şa 'mplinit temeiul,
Căci domnul vieților plăpinde venit din zări nemâăsurate,
Din duhul lui de 'mprospălare revarsă stintă sănătate.
Ce plin de soare e văzduhul, și cum miròas' a primăvară!
Pe prispa neagră, părăsită, se 'nlinse lăvicerul iară,
Dar nu-i sortit să stea la soare, ci-acuma lui i se sortise
Sa "'niăşure topita viaţa a celei care-l impletise,
Cit de pusomorită-i casa, CH de ursuză e ograda
De-atitea luni de cite zace cea mai irumoasă lată, Rada.
De-ar fi ştiut ca biata mă-sa Co creşte pentru Ingropare,
Pustiului pămint să dee aşa odor de lată mare,
Mai bine-o zugruma în lașă cind lragedă era ca spuma,
Cind nu-i era atit de dragă, pe cit de scumpă-i e acuma.
Şi ca pe-un prunc o prinse 'n brațe şi-o scoase ingrijit afară,
Să stea un pic pe prispă 'n soare in miez de zi de primăvară.
— „Rizi, fala mamei, primăverii, rizi soarelui să-ți dea putere,
„intinde minile spre dinsul şi-un dram de sănătate-i cere,
„Ca să te faci voinică iarâși, rizi, fata mamei, primăverii !*
— Aşi ride, mamă, cum n'aşi ride 1... dar simt mirosul adierii
„Ce-o groapă proaspăta-l restiră cind se deschide nou mormintul*.
— 0, Doamne, nu-mi răpune mintea l... Nu, fată, miroasă pămintul,
„Așa miroasă primăvara, tu nu-ți aduci de an aminte?
„Sint afp) ce-i scoate Irma cind arde soarele fierbinte“,
Treceau vecinii pe la poartă și clâtinau din cap a jale:
„De-acu' se duce biata Rada !*,—şi se pierdeau tăcuţi In cale.
Doar l.abuş sta ca să priceapă de ce-i stăpina supărată,
Şi lingă stilpul de pe prispă în ochii fetei țintă cală.
arc'ar simţi el ce-i lipseşte şi parc'ar plinge că nu poate
Să-i dee cl, din cită are, măcar un „strop de sănătate.
Pomeau şi turmele spre dealuri și răsunau voios tilinci,
Vrun finc de ciobănaş In urmă bătea sâltăreț din opinci;
DOUA PRIMAVERI,. 377
Treceau şi fele 'n spre pădure și se 'ntorceau puttind cu ele
În păr şi n piept de fiecare cite-un mânunchi de viorele.
l-au dat şi Radei viorele şi-atit de fragede erau,
Ca lingă viaţa ei pierdută, pe 'ncetul frunțile-şi plecau.
"ele vezi cum se usucă, mamă? Nu sint făcute pentru mine!
„Într'insele viața 'ncepe, in mine doar abia se ține,
„Vezi tu, atit de multe flori 's, şi tu nu ai decit o fata,
„Ș'aceia-i vesiejită, mamă; ai fost pe semne blestemată“.
Nu poate lămuri vorbirea ce spune-un piept ce se Irămintă,
lar suferința unei mame prin nici un chip nu se cuvintă.
Şi se jucau copii pe ol sub sfinta soarelui vätar,
Şi-atita haz făceau la joacă şi "mn sat atita vilvâtae
Ca vrăbiile 'm stol de groază sburau intruna speriate.
far un ghiduș chitaci c'o praște şi pietre multe adunate,
Luindu-le mereu din urmă, făcea cumplită vinătoare....
Erau atitea nelovile pe cit de multe-aveau scăpare.
Dar totuşi una îi fu pradă, În sbor îndurerat s'abate
Şi pe pirleaz Im curtea Radei intinde aripi singerate.
Şi 'naljā capul ca 'ntr'o rugă, il vir iarăşi între pene,
O prinde-un tremur ca de iarnă, apoi se lasă iar a lene,
Şo pată roşie se 'ntinde sub aripioara-i argintie,
Se poticneşte 'ncet pe-o coastă șașa adoarme pe vecie.
lar Rada plinge, şi la gură işi duce-un capăt de nalramă:
„la uite pe pirlcaz, săraca l... ce 'nsamnă oare asta, mamă?
Trecut-au zilele senine şi zilele bătrinii Dochii ;
Dar toate-a primăverii Rada străină le privea cu ochii,
lar cînd crescură mărțişarii, şi n ziua de Florii cu taţii
Vecinii cu stilpări in mină, la braţ bunicii cu nepoții,
Se indreptau la liturghie, precum creştin e obiceiul,
Sta luminat de patru facie si mut ca un mormint bordeiul,
Vorbeau fecioare intristate, şoptind ascuns în palma minii,
Şi-o lacrimă picau pe barbă dia ochi indureraţi bătrinii,
lar Labuş nemișcat din tindă din virful cozii numai bate,
Privind mereu deasupra raclei la două mini incrucişate.
Tirziu de tot in miez «le noapte, cind goală a rămas ograda,
Şoptește vrun vecin în treacăt: „De-acu sa dus şi biata Rada“,
Const. Manolache.
Simfonie wagneriană.
Ma duceam dela Bucureşti la lași. Acceleratul de noapte, tre-
nul unu, cum se numește in limbaj special, pleacă din gara
de Nord la oarele nouă şi un sfert sara şi soseşte la laşi dimi-
neața, Trebuia deci să fac intreaga noapte în vagon. Cine a fä-
cut acest drum, fără să recurgă la ajutorul companiei internaţio-
nale a vagoanelor de dormit, cunoaște plăcerea de a răminea sin-
gur, sau cel mult de a avea numai un tlovarăş de călătorie, pen-
truca să-l aibă in urmă, tovarâş de somn. În acest scop, mi-am
ales aproape de mașină un compartiment gol şi mă gindeam o:
cuma ce-ași putea face, pentru a-l păstra In posesiunea mea exclu-
zivă. M'am oprit, în cele din urmă, la ideia de a conrupe con-
ductorul, Dar nam apucat să-mi termin planul meu mizerabil,
cind doi militari intrară in lăuntru. Era un căpitan şi un locote=
nent, amindoi din cavalerie. După ce-și aşezară bagajele, se des-
brăcară de dolmanele lor elegante, cu nişte mişcări degajate dar
pline de nobleţă, rămiind în tunicile lor roşii şi strălucitoare. Planul
meu era cu totul ruinat, dar pentru moment eram prea ocupat cu
admirarea noilor veniţi, ca să mă mai gindesc la ideile mele an-
terioare.
Nu sint un admirator al taliilor bărbătești, cu toate acestea
talia locotenentului tmi atrase cu deosebire privirea. Să spun că
locotenentul ar fi trecut printr'un inel, sau că i-ai D cuprins mij-
locul cu o mină, ar fi să exagerez şi aceasta nu este în intenţia
mea. EI avea insă o talie foarte subțire, fasonată, pe cind şol-
durile pline şi desvoltate, peste care tunica roșie cădea cu ele-
ganţă, alcătuiau un contrast din cele mai plăcute,
Dacă locotenentul se distingea prin această caracteristică a cor-
pului, la căpitan musteaţa era totul, Mai cu samă șfichiurile erau
incondeiate cu atita artă, incit formau aproape niște circomlerințe.
Pe lingă aceasta, el mai avea și nişte mini albe şi lrumoase, iar
unghiile, prin culoarea, forma și structura lor deosebită, arătau că
grija lor ţinea un loc de căpetenie printre multiplele ocupaţiuni
ale bravului militar. Degetul cel mic, de la mina stingă, era im-
pudobit prin unghia care ajunsese de o lungime incomensurabilă,
ceia ce-i dădea o splendoare cu totul specială, iar la mina dreap-
tă, căpitanul purta o frumoasă braţeletă de aur,
Ei se aşezară unul in fața altuia. O familiaritate cordială ti
SIMFONIE WAGNERIANA KC
DE Sege? oameni de arme, măcar că unul cra inferiorul
, dE incurind vagonul se umplu de o atmosferā caldă
care luă locul singurătăţii reci de mai adineoarea. Nu-mi pârea
rău de „Joc; mai la urmă, trei persoane pot dormi foarte
bine anr un compartiment, imi zisesem eu, ceva mai innainte,
„Trenul porni. Căpitanul istorisea cu glas tare, un glas de
bariton, mici intimplări de prin Bucureşti, în veselia răsunâtoare
a locotenentului, Eu eram melancolic, gindindu-maă la mustețile mele
Ce să iac — mă întrebam —sâ pot avea ai eu nişte musteţi, nu zic ca i
ale căpitanului, dar măcar ca ale locotenentului, şi mă hotari cu tot
dinadinsul, că indat ce vaiu ajunge la laşi, să urmez statul pe
care mi-l dăduse odată un bărbier binevoitor şi să-mi cumpăr două
clempușe, cure să-mi facă mustejile „ca ale împăratului Germa-
nici“. Va trebui, după vorba lui, să mi le pun sara, cind mă voiu
culca, și să le scot dimineaţa —alltel nu mai merge,
l Din aceste ginduri, mă trezi un fum iute şi tnnābuşitor. Ca-
pitanul işi aprinsese un rabuc, iar locotenentul o țigară, şi în cu-
rind, alăturea de acea atmosferă caldă, mai veni şi una de fum.
Nu sint fumätor; mai mult, fumul de țigară mă supără în gene-
ral, cel de trabuc in special, Jar pentru nimic n'ași fi stricat dis-
poziția acestor bravi camarazi, care erau aşa de bine dispuși,
Pentru a mă mai distrage puţin, scosei un ziar ṣi cetii, nu lără
oarecare greutale, un litiu : Căderea guvernului. Fiindcă am oare-
care simpatie pentru guvernul actual, eram curios să cunosc cauzele
evenimentului, şi tocmai ajunsesem la primul argument, cind căpita-
nul intrebă pe tovarășul său care, pentru moment, Auera maftehiche :
— Stingem lampa ?
— Stingem, răspunse locotenentul.
Capitanul intoarse şurubul şi un semi-inluneric acoperi fu-
mul din lăuntru.
„Nu-i nimic, gindesc cu, voiu vedea mine pentru ce va
cădea guvernul.
În vremea asta, căpitanul, după ce și-a acomodat cum tre-
bue canapeaua din faţă, se culcă, așezindu-se cu capul la ușă,
pe cind locotenentul îşi continua cintecul, brodindu-l cu niște fo-
rituri originale, care asupra mea, iubitor cum sint de muzică,
işi făcură imediat efectul, Apoi se lungi şi el, cum putu, pe doua
locuri, lucru pe care îl fácui şi eu pe locul rămas liber de lingă
geam, tustrei avind desigur intenția bine hotărită de a dormi,
Dar căpitanul nu stătea comod, se vedea bine, ceva insezi-
sabil il impiedeca. El se intorcea cind pe o parte, cind pe cea-
laltă, mișcind nervos din picioare, cărora nu le găsea un loc con-
venabil. Apoi descoperind, se vede, cauza răului, el se sculă de-
odată şi-şi scoase ciubolele, pe care le așeză, natural, Ja picioare,
Imaginaţia, iubite cetitorule, este o mare calitate pentru un
artist şi mai ales pentru un poet, căci prin puterea ei minunată,
fericitul stăpinitor pluteşte în lumi necunoscute, ideale, ridicin-
du-se până la acea innălțime ameţitoare, care se numeşte geniu.
„Da, e mare lucru pentru un poet... dar pentru un biet călător,
BW VIAŢA ROMINEASCA
EA
-tare face drumul Hucureşti-laşi, via-Vaslui, In tovărășia a doi
-ofițeri, dintre care unul descältat, imaginaţia, departe de a fi o
calitate, este mai degrabă o mare nenorocire. Ei bine, cu sint
un om cu imaginație. De aceia mă adresai câpitanului :
— VA rog, domnule căpitan, Aţi bun ai luați-vă ciubolele
de aici.
Capitanul s'a sculat pe jumătate, a stat o clipă nemișcat,
-se vede pentru a prinde mai bine înțelesul vorbelor mele, apoi
si-a luat ciubotele şi le-a aruncat în rețeaua de deasupra mea,
după care s'a culcat iarăși.
N'a trecut mult şi amindoi adormiră. Lucrul era ncindoios:
vagonul se umpluse de o muzică, dacă nu destul de melodioasă,
cel puţin foarte sonoră, care cu tot sgomotul trenului, sint sigur
-că se auzea. şi In vagoanele vecine.
Eu, admiram sunetele puternice ale căpitanului, care era
“un mare virluas. Nici o notă Înişă. Pe cind organul locotenen-
tului, mai puţin regulat, deşi mai variat în tonuri, sulerea şi de o
mică infirmitate, care se traducea printrăin guer, după care urmat
la sfirsit cu multă regularitate, o mică detonație nazală. Aen că,
pe cind căpitanul nu întrebuința decit un unisono, insă risoluto,
ta locotenent, care alcătuise singur o mică orchestră, se distin-
geau lămurit trei elemente deosebite, Iăsind bineinteles deoparte
pe cele nemuzicale.
În ce mă priveşte, eram [oare departe de a adormi, întăiu,
din pricina locului, al doilea, din acea a spaţiului strimt în care
eram blocat, și al treilea, din cauza acelui duo atit de armonios,
Am zis armonios, dar ași dori să fiu bine înțeles. Nu era una
din acele arii dulci, melodioase, pe care școala romantică itali-
ană le-a aruncat pe fața pămintului. pentru Iericirea iubitorilor
Ae muzică. Nu era nimic de Donizetti, nimic de Verdi, nimic de
Bellini, Era mai degrabă o compoziţie savantă, simfonie realistă,
așa cum a visal-o marele poet al muzicii germane, în care va-
gonul şi locomotiva țineau un acompaniament neintrerupt, pe cind
aria militarilor, ca un feit-:motiv, incinta urechea auditorului. Da, era
ceva din Tannhäuser, ceva din Parsifal, ceva din Laohenarin......
Eu eram râpit, apoi mă lâsaiu m voia gindurilor. MA gindii la
„armată, in timp de pace și `n timp de răsboiu. Apoi cugetaiu la rolul
cavaleriei in general, după care imi veni ln minte talia frumoasă a lo-
„cotenentului. Recunoscui atunci citar pierde societatea noastră din
farmecul ei, fără poezia care se revarsă din acele tunici roșii
„ca bătaia focului, din rozetele şi nasturii strălucitori tin eghile-
tele marţiale, din botforii de lac, din pintenii răsunători! Şi cind,
la părăzi, cavaleriştii noştri, pe caii lor, care minincă jăratic, fac
acele figuri primejdioase, sub imboldirea discretă a călcăelor, ce
inimi femenine râmin nesimțitoare, ce ochi lrumoși nu devin vi-
sätori şi languroşi ? E drept, prin urmare, incheiai eu, ca acești
mindri militari să doarmă cit mai comod, chiar dacă va trebui
să jertiesc cu totul liniștea ṣi somnul meu din această noapte,
Şi gindind aceste. m'am strins lingă geam, cit am putut mai
tare, atit din acest impuls intern, cit şi din unul de afara, venit
SIMFONIE WAGNERIANA Ké
din partea locotenentului. La un moment dat, am remarcat chiar
cu plăcere, că nași fi putut să mă contractez mai mult, neper»
miţindu-mi articulațiile. Dar imediat primii o contraprobă: se
vede ca locotenentul visa ceva neplăcut, căci deodată el ridică
minile în sus, St cum Intre mișcarea minilor şi a picioarelor e-
xistă o oarecare armonie prestabilită, ofiţerul svirli şi din picioare,
Un moment fui indoit în două, intr'o figură neverosimilä. Note
că mişcarea inițială nu finu mult, ofițerul revenind la sentimente
mai bune, așa că și membrele mele inierioare îşi reluară poziţia
lor de mai 'nainte,
Continuai iar să meditez. MA gindii la instituţiile sacre pe
care se bazează societatea noastră, după care revenii iar Ja aceşti
dot militari. Poate, zic eu ei şi-au vârsat singele pe cimpiile Bul-
păriei, şi atunci cit de mică şi de nelnsemnată este, comparativ,
jertfa pe care o lac cu în această noapte.
Deodată, căpitanul fäcu o mică pauză, apoi dintr'o singură
inspirație stiliză un acord eroic: incepu affecluoso, trecu imediat
in agituto, ajunse un moment furioso, când se opri subito; era o mare
slorţare, chiar pentru un virtuos, de aceia el işi schimbă poziţia, in-
torcindu-se cu fața spre noi. Urmă iar o pauză, după care câpi-
tanu] incepu să mestece cu mare entuziasm, lovind puternic mā-
seleie unele de altele. Nu ştiam ce să cred, Eram insă sigur că
cl nu mesteca vrun bol alimentar, ci, din polrivă, ceva imaginar
și zâădarnic. Căpitanul slirşi aceasta operație, printr'un scrişnit din
dinţi cu totul vehement.
„De sigur, se visează cu dușmanii patrici“, gindii cu. După
puţină vreme, căpitanul reveni iară-şi du capo, debitindu-şi ac-
centele lui răsunătoare molto sostenulo....
În vremea asta, isbutisem să-mi aşez piciorele pe canapeaua.
căpitanului, aşa că formam un fel de diagonală intre cei 2 ofițeri.
La un moment dat, timbrul locotenentului se schimbă, ceia
ce mă făcu să fiu atent In partea asta. Erau acuma nişte triluri
subţiri, în surdina, nişte inflecpiuni fine, perlate, executate în for
minor, cevu subtil şi melancolic.
În curând mā liniştii insă ; nu era nimic: locotenentul dor-
mea cu gura deschisă.
„Bine că dorm cum se cade“, râsullai cu. „Somnul lor ne
este scump tuturora, mai ales in acest timp de complicații ori-
entale, Căci, dacă mâne se va ivi vrun conflict, care să ne bage
şi pe noi, Doamne fereşte, intr'un răsboiu, ci nu vor sta atunci
nici un moment la indoiala, şi tributul de singe...“
Aici, ceva mä lovi peste fajã...
Întâiu, m'am recules, căci m'am speriat grozav, Pe urmă,
mulțumită simţurilor mele delicate, am recunoscut piciorul căpi-
tanului, care, pentru variaţie desigur, 1şi alesese această poziţie,
ce-i era. se vede, mai plâculă. M'am convins atunci că există o.
providenţă, căci, dacă căpitanul n'ar fi avut prevederea să şi scoată
decusară ciubotele lui de cavalerist, situația mea ar fi fost, în a-
cest caz, din cale atarä de tristă, li fui recunoscâtor, muljumindu-i.
1383 VIAȚA ROMINEASCA
“An gând, după care li luai piciorul şi-l aşezai binişor pe bancă,
lingă celălalt. Vai, nenorocită idee! Piciorul a revenit la loc, Intro
mișcare de reacțiune aşa de violentă, Inc am dus repede mina
la nas, pentru a vedea dacă nu cumva am plătit eu tributul, de
care pomeneam măi SUS...
Am căutat să mä liniştesc, ţinindu-mă, natural, de rău, pen-
tru inspiraţia mea nenorocită. Câci a deranja astlel din somn pe
un brav om, care avea nevoe de odihnă, sub fel de fel de pre-
texte stupide, nu e nici frumos, nici cavaleresc, M'am aşezat pe
locul meu, hatărindu-mă să las orice veleitate de somn. Era și
mai prudent. Dar, printr'a asociaţie de idei, Imi veni în minte chi-
pul fetiţei mele, în prima fază a prunciei, apoi imaginea celor
cinci copii minori, care au incă multă nevoe de sprijinul meu,
apoi figura soției mele, și, în mijlocul acestor icoane scumpe şi
iubite, m'am hotărit să părăsesc acest loc primejdios, Îmi luai
pălăria din rețea, pe care o adusei la vechea ei formă, afară de
o mică avariaţie, facută de pintenul ofițerului, şi deschisei cu mare
precauțiune uşa. Eşii în coridor. Din fericire strapontinul era gol.
M'am aşezat pe el, m'am invelit cu pledul, şi mam gindit mai
-de aproape la situația mea. De dormit nu era vorbă, căci ulti-
D
Wi
mele evenimente prin care trecusem, Imi alungaseră cu desăvir-
şire somnul. Pe lingă aceasta, mai simţeam şi un fel de uutunar,
a cărui proveniență era de natură mecanică.
Îmi adusei aminte de „câderea guvernului“ și scosei jur-
nalul, “Trenul mergea cu mare iuțeală, ṣi smomotul său paca-
paca, paca-paca, må enerva. Din vagonul ofițerilor mei veneau însă
tonuri dulci, ademenitoare, care imi amintiră de cintecul sirenelor
din anticitate : dar, ca un alt Ulysse, rămăsei pe strapontin.
Desfăcui ziarul şi cetii articolul. Era o convorbire intre
un membru al guvernului şi un ziarist, și, dest numele celui din-
Gin nu se spunea, se vedea binecă lucrulera așa, de oarece se
reproduceau mot d mot vorbele lui. „Vra să zică guvernul va că-
dea“... gindii eu cu tristeță, şi mă hotârii să lichidez din vreme
toate afacerile pe care le am cu dinsul, cind, din vagon, îmi res-
punse oarecum acordul căpitanului întrun crescendo impetuoso,
şi imaginea lui intorcindu-se pe cealaltă parte imi apăru clar...
Am stat toată noaptea pe strapontin. Dimineaţa, după ce o-
Diet s'au sculat, am intrat și eu In vagon. l-am găsit rumeni
„la obraji, dar cu fețele cam boţite și cu musteţile cam deranjate.
— Pe unde sintem ?—mă Intreba căpitanul.
— Întrăm in tunelul dela Birnova, am răspuns cu.
— Vra să zică sintem aproape de lași, zise vesel căpitanul,
— Ai dormit ceva? întrebă locotenentul pe căpitan.
— Puţin—afirmă căpitanul.—Nu prea dorm în tren. Dar tu?
— Am aţipit In ziuă, declără locotenentul.
M'am dus la oglindă, pentru a-mi aranja figura, care avea ne-
-voe de aceasta. Eram cam palid, cu ochii cam roşii, cam plin de fum,
sub ochiul drept aveam o mică vinâtae și mai simţeam şi un uşar
junghiu tn partea stingă. Toate aceste erau nimicuri insă : lașii erau
a U
audă D. D. Pătrăşcanu.
SŢROFE.
Proverb,
„Ochi ce nu se văd, se uitā*
Zice draga. Eu ascult
Şi-i sărut Intr'una ochii,
Ochi ce n'am văzut demult,
— Frica ta temeiu nu are:
„Ochii fetei ce iubeşti
Ti-i de-ajuns să-i vezi o clipă,
Şi-i ţii minte cit trăieşti!”
Nu te teme...
Nici un lemn n'avem în tindă,
Trece gerul prin păreţi,
Vino insă: nu te teme
Lingă mine că-ai să 'ngheţi..,,
Cind ne-om prinde strins în braţe,
Cupidon—bată-l norocul —
Va sosi In goana mare
Sa ne-aţițe "mn vatră focul!
Contidenţe.
„Sint om bătrin,—dar tare:
Un sufet de oțel...
Ei bine,—la teatru,
Eu pling ca un vițel”.
— Vezi!... Orişicit deaproape
Ne-aflăm de ţintirim,
Sint totuşi clipe "n viaţă
Cind reintinerim.....
Gh. din Moldova.
eer
Cronica biterară.
Profiluri femenine : Mme Henry de Régnier (Gérard d'Ouville).
Soţie de poet, înrudită de aproape cu doi romancieri de talent, din-
tre care Pierre Loiiys realizează aceiaşi perlecţiune a formei în proză, pe
care a realizat-o odinioară Josi Mario d'Hercdie, tatăl d-nei de Régnier,
in versuri, ne putem închipui ce educație artistică deosebită a primit Gé-
zard d'Ouvilie, în ce atmosferă de frumuseță şi cult a! artelor s'a des-
voltat această scriitoare, legănată din cea mai fragedă copilărie de mu-
zica armonioasă a celui mai desăvirşit şieiuitor de versuri dintre Parna-
sier, În adevăr, cela ce seduce şi incintă în operele acestei literate e
irumuseța desăvirşită a formei, acea putere dea realiza, în imagini, cele
mai splendide, mai suggestive şi mai puternice viziuni, darul creatorului
acelor sonete nemuritoare şi unice în literatura franceză, fără a li acea
poezie rece, meșteşugită şi numai de suprataţă, a lui Josi Mario d&He-
rédie. Forma aceasta colorată în operele d-nei de Régnier e expre-
siunea sufletului, a mişcărilor lui pasionate, descrise, evocate cu un foc
şi o pornire care dă iluzia covirşitoare a vieţii. ŞI, dacă în genere li-
teratura lemenină, după cum observă Remy de Gourmont, Une mai mult
de romantici, prin predomnirea senzibitităţii asupra celorlalte facultăţi, dacă
şi în operele d-nel de Régnier ercinile sint nomai senzibilitate me:
roasă, stăpiniiă de voluptate,—şi prin aceste insuşiri sint romantice,—to-
tuçi felul de alcătuire a operei, numănul restrinsal personagiilor, simplici-
tatea acțiunii, cumpătarea descrissii, desăvirşita armonie şi proporţie, dau
impresia scrierilor clasice, Impresia cea mai limpede, pe care o ai din
opera acestei elegante scriitoare, esle impresia că al de a face cu o a-
devărată fire de artist, în care sinceritatea şi probitatea literară nu pot
fi puse la indoială,—şi cu alt mal interesantă e pentru noi concepția ei
despre femee şi iubire,
Eroina din „lEsclave*,—unul din cele mai însemnate romane ale
d-nei de Régnier- Grâce Mirbel, e o creatură de graţii şi voluptate, ©-
ființă omenească creată numai pentru dezmierdare şi al cărui suflet nu
e decit un instinct, instinctul de a lubi, căci iubirea, aşa cum o Të:
CRONICA LITERARA ast
"m bora, si see instinct, fără altă viaţă sufletească decit senzaţie,
ioşie, nici aspirații, nici poezie, nimic decit nevola dezmerdării,
cn inta sclavă ia picioarele unei alte fiinţi de instinct ca şi ea,a
DH care o umileşte, o calcă i
Dunn A S AE c$ n picioare, o rdrobeşte cu cruzime,
Tipul acestei eroine e redat cu o putere de talen ii
a combina trăsăturile în vederea Sa ca unic ce pere a de ra as
put până la slirşit în această sclavă a senzaţiei, în această creatură ce
e abia ființă omenească, atit de mult e sub puterea instinctului, te
stăpineşte şi puterea talentului literar, ce se revelă in ea, se impune. Mai
puţin originali sint cei doi bărbaţi, care amintesc unul pe nemuritorul
Don Juan, celalt pe Cherubinul idealist şi tinăr, pe eroul romantic, vi-
sat şi realizat de au predecesori geniali mai înainte de autoare.
In apus nimeni nu mai discută dreptul femeel dea scrie, posibili-
tatea de a produce opere literare egale în valoare cu acelea ale părții
adverse. Personalitatea, talentul literar al femeei trebue să aducă o con-
cepție nouă In artă, să reveleze un fel nou de a simţi şi a privi viaţa,
felul propriu al femeii. Cu interes şi curiozitate cercetăm în operele
lor idealul lor despre lemee, concepţia lor despre dragoste, durerile, ase
piraţiile şi felul cum pun şi rezolvă problemele vieţii, problemele ` su-
tietului dar... ceia ce descoperim in aceste opere ne deconcertează şi...
ne decepționează. Toate aceste fine şi rafinate parisiane, aceste ele
gante şi delicate literate nu ne arată in operele lor de cit creaturi ca
Grâce Mirbel, pretutindeni nu ni se înfăţişează lubirea de cit sub lorma
simplistă şi animalică a instinctului, numai sub forma aceia fatală a
patimei, căreia francezii li zic „mal de Phedre*,—Idealul tuturor, în dra-
goste, este acel Dominator ideatizat sub figura lui Don Juan în litera-
tură, realizat în brutala creațiune a societăţii modeme: „le souteneur”,
Sufletui femeii în aceste opere ne e arătat încă în stadiul în care trebue
să D lost relaţiile dintre femee şi bărbat în epoca cavernelor,... şi sin-
tem doar în secolul al XX-lea!....
Concepţia aceasta a dragostei, care e concepția schopenhauriană
şi concepția raționalistă a romanticilor e insuficientă şi nu corespunde
realităţii, nu mai răspunde felului nostru de a privi viața, e simplistă
şi falşă. Iostinctul natural al sexelor, preparația generaţiilor viitoare e
la baza pasiunei, a dragostei, dar acest instinct s'a format, s'a netezit,
s'a transformat în civilizație şi a devenit un sentiment complicat,
ce nu poate fi privit ca în alară de realitatea socială. — Instinc-
tul fiziologic, forma particulară a dragostei, numită mal de Phèdre, aşa
cum ne-o arată Gerard d'Ouville, nu poate să fie forma generală a iu-
birii la femee, pentru că lemeea trăind în societate a trebuit ca şi bär-
batul să-şi moditice in cursul veacurilor acest instinct prin intervențiile
sociale, sub presiunea împrejurărilor diverse în care s'a desfăşurat viața
omenirii în societate. ŞI dacă dragostea a păstrat încă pănă astăzi vlo-
lenja instinctelor primitive, dacă a păstrat puterea de a exalta senti-
H
Ee
WT mme
mentul vieţii şi a produce acel entuziasm şi ardoare de luptă, care face
din ea interesul cel mai puternic al artei şi al literaturii, nu e cu pu-
tință să ne-o inchipuim altfel în realitatea ei sentimentală decit ca un
amestec fericit al acestor instincte naturale cu sentimentele morale şi es-
tetice, superioară instinctului fiziologic şi rezultat fatal al evoluțiunii şi
coordinaţiunii tuturor elementelor vieţii. Nu există în univers numai
forța naturii cu acţiunea ei asupra omului ci şi reacţiunea omului in po-
triva acestei forțe. Forţele naturii tind să favorizeze specia, co-
jectivitatea in detrimentul individului, dar civilizarea omenirii stă
în lupta individului In potriva acestei forțe care tinde să-l distrugă,
progresul e victoria pe care individul o realizează asupra puterii cu
care-l apasă şi-l supune interesul speciei. Cu cit înnaintează civilizația
cu atit individul serveşte tot mai puţin ca mijloc şi devine ei Insuşi
scop. Femeia ca şi bărbatul participă, de şi poate nu În aceaşi măsură,
la lupta aceasta Impotriva naturii, Aceasta însă nu insamnă că ca să
se sustragă acțlunei forțelor naturale, pentru că nici bărbatul nu urmă-
reşte acest scop. ŞI unii şi alții trebue să se adapteze la condițiunile
generale ale vieţii dar nu ca mate instrumente pasive. Materia cu legile ei
există şi omul nu o poate schimba cu voinţa lui, dar poate să schimbe
__senzul şi direcţia legilor şi să le facă să servească nu numai speciei şi
naturii, ci şi lui ca individ.—In desfăşurarea vieţii desigur că interesul
speciei primează dar şi tendinţa afirmării individualităţii este o forță na-
imrală de care trebue să ţinem samă incit viața fiecăruia este rezultanta
acestor două forţe. Omenirea în stadiul actual traversează o criză şi e
interesantă starea morală ce rezultă din această criză, în care probleme
sint puse şi abia încep a se intrevedea soluțiuni.
Femeile în producțiunele literatelo: franceze nu iau parte la viața ac-
tuală, nu se arată la eroinele lor nici un semn prin case ar câuta să-și
afirme individualitatea, nici un indiciu de luptă. Ele sint încă tot scia-
vele instinctului şi nici măcar sclavele instinctului maternității, care to-
tuşi nu exclude viaja sufletească individuală, ci al instinctului liziologic,
animal, care le face să se resemneze inconştiente la sclăvia forțelor na-
turale, să se destine ca mijloc unor scopuri pentru care ființa lor mue
xistă—să abdice la orice demnitate omenească, la orice aspiraţiune morală,
Izabela Sadoveanu.
Cronica Artistică.
Expoziţia de la Teatrul Naţional.
E
D
„Pe ulite, prin parcuri, mulțimi de oam
„Ca ronduri agitate de mg Breit eebe e
„În zarea cenușie un ochiu trudit de soare j
„Mai singeră'n tăcere In vatra din amurg...
„Străvechi clădiri rămase şi-acum din vechiul bu
„Se luminează 'n taină la flacăra ce moare.. n
Ingăduiţi ca un critic să fie şiel
odată sentimental, să 3
po oren, eră emgeet os te vrea şi nu găseşte în jurul lui ege: ër
? păs, să se extazieze dinnaintea unor ima ni in :
t
reng Cep weg E ërem vagabond, Daţi-i voe să Na RES
ke „vechile burgurt: cu catedrale, cu i -
Ke acele castele inverzite de umiditatea transpirată enger eeng
ër r umbroşi, ca cei din peisagiile lui Boecklin. Nu dojeniţi pe trudi-
î. reg? al atitor opere proaste, cite se produc în mijlocul unui pu-
wiet e puţin pregătit să guste o artă serioasă, dacă, Inlânțuit de a-
mintiri, recitează versurile unui poet, duiosul poet Nanu, versuri cu-
prinzătoare de atitea imagini frumoase. j
„„Străvechi clădiri rămase şi-acum din vechiul burg” !
Parcă văd străvechile clădiri, parcă văd „vechi 3
Lă - ul burg“! Ce
Pasaia wer ! Au văzut careva Bruges, Bruges-la-Morte al ră
Cit aşi da să fiu acolo, pe uliţile acelui oraş tăcut, pe care
ţi-e teamă să calci mai apasat, s d
lîngă ziduri, care şi ele., dorm. > dă alt ate sări”
D
„Catedrala !* Văzut-al, poeie, „catedrala* pe care o ? Este
catedrala din Bruges, cea din Colonia sau admirabilul oului Bee
“gotic, Notre-Dame din Paris ?...
388 VIAŢA ROMINEASCA
*
„Parisul“ ! Muzeele, Luvrul.. Cind voi mai revedea pe Fragonard,
pe Fastin-hatour, pe Corot, sau pe divinul Puvis de Chavannes?
Mi-amintesc de bucuria ce-am avut-o cind, după ce văzusem decora-
țiunile de la Sorbona şi Pantheon ale marelui maestru, am găsit în Pa-
ris, pe cheiul Senei, o reproducere a acestor decoraţiuni, cu care în sin-
gurătatea odăei retrăesc citeva clipe din trecut. Artă, artă superioară,
artă simțită, gindită de un cap superior, o fire distinsă. Dar aceştia sint
artiştii mari, geniali, Erau şi alții, tot firi superioare, pentrucă aveau cu
dinşii onestitatea inspirației: Goya, Marcel Renoir...
kd
Dar să vorbesc de expoziția de la Teatrul Naţional:
D. D. Aricescu,,. Angelescu... Vintilescu... Petrescu-Mogoş... Ce
nu mă lăsați, domnilor, în pacea amintirilor, cu Fantain-hatour, sau Marcel,
Renoir al meu!
+
De ce sint „prea sever uneori* în criticele mele?! Cred că acum:
ştiţi. Ai gustat o artă superioară, sau, mai bine, al gustat adevărata artă
—căci pentru mine e artă superioară, intrun peisaj cit de mic, ca şi
într'un panou ca „Frescurile dela Wiesbaden" sl în urmă să fii silit să:
vorbeşti de inepțiile Ariceştilor şi Vintileştilor noştri! Dar cum să nuți:
se urce singele in obraz de ruşine, sau de indignare, —ruṣine pentru nu-
mele de „romin“, „rominesc“, indignare pentru bunul simţ jignit,—cind
vezi pinze ca acelea semnate de inşi, care ar fi avind alte însuşiri afară
numai de acelea de artist. Adesea mă întreb dacă n'ar fi un act de a-
devărat patriotism, curăţind arta rominească de elementele parazitare,
care D impedecă eflorescența !
KL
ŞI Imi mai fac o Intrebare : Cum de nu înțeleg toji cei care incu-
rajează arta aceasta de vitrină, supărătoare în consequența cu care se
produce, că şi în artă sint „mulţi chemaţi dar puţin aleşi”, că nu tot cela ce
e vopsit în culori bătătoare la ochi sau conturat cu linii afectate este
lucrare de artă, şi deci nu In care amestecă două tonuri sint artişti!
ŞI, cum poate aceste rinduri vor fi cetite şi de acei care, Intr'un fel sau altul,.
poartă un interes literaturii, mă întreb : de ce nu voesc să fie convinşi că
se poale intimpla cu arta ceia ce sentimplă cu literatura? Avem un
mumăr de scriitori, reputați ca scriitori de valoare, care reprezintă pro-
du 'jiunea noastră literară serioasă ; in afară de aceşti scriitori se găsesc,
CRONICA ARTISTICA
38)
aproape în toate timpurile, şi de „acei nealeşi“, pleava măruntă
nu e îngropată în uitare, se risipeşte inlături ori de
"e vinturată de pana criticului. Revistele işi fac o adevarată cinste pu-
blicind operele celor dintâi, pe Ou vreme scrierile celortalţi Së
dacă izbutesc să se strecoare în cite o tevistă obscură. EI bine, ce aţi
zice dacă Intro zi revistele işi vor schimba vederile și, dacă nu vor pre-
fera pe cei din urmă celor dintâi, vor pune totuşi pe picior egal pe li-
iterații serinşi cu orice maniac literar sau ratat intelectual ?
Acest lucru nu se va intimpla niciodată însă cu literatura.
Cu aita insă.. e altceva. în artă toți mia, toţi diletanţii cu pre-
Ten), sint puşi alături cu adevărații artişti, ba chiar uneori artiştii de va-
loare sin: lăsaţi în umbră de cătră toţi aceşti neisprăviţi, ridicați pe u-
merii reclamei de bilclu,—câci aceasta-i producțiunea intelectuală literară
a criticilor de ocazie, despre care am mai vorbit cindva aci.
care, cind
cite ori literatura
2
Prin urmare, potfi luate în samă, pot îi judecate cu obiectivitate
producjiunile acestor pseudo-artişti, spinzurate acum şi pe panourile din
foyeru) Teatrului Naţional ?! Să nu ni se răspundă iarăşi cu frazco-
logie goală de idei, săracă de simtire, ridicolă în exprimare, tocmai pens
trucă e înterteiată pe o convingere eronată, pe o necunoaşiere a adevărului,
+
Să reținem insă din expoziţia de la Teatrul Naţional, sau mai bine
din evenimentul acestei expoziţiuni, larga ospitalitate a d-lui Pompiliu Eliad
care, cedind foyerul Teatrului unei expoziţiuni de artă, a dovedit că e
adinc pătruns de rolul artel şi de nevoile artiştilor, cărora trebuie să li se
înlesnească expunerea operelor, Cineva, care a ascultat cuvintele exprimate,
într'o anumită imprejurare, de cătră di. Pompiliu Eliad, spunea clt de
entuziast, cit de cald e interesul pe care-l poartă Directorul Teatrelor pentru
pictori şi sculptori. „Simi! numa! decit pe omul cult, profesorul de tite-
ratură, care, prin studiul vieţii atitor literați, s'a pătruns, prin analogie,
şi de nevoile artei şi a artiştilor în general, cărora, pe cit îi stă la îndă-
minä, caută să le inlesnească mijlocul de a străbate”,
S
Ce bine ar îl iost, dacă d. Pompiliu Eliad s'ar îi adresat unuia
dintre pictorii noştri de valoare, Verona de pildă, cărula să-i fi incredin-
(ai sarcina de a chema la această expoziţie pe toţi CU sint cu adevărat
artişti. S'ar fi ajuns astfel un îndoit scop: acela al instiluirei unei expo-
zițiuni permanente în Te yerul Teatrului— dorinţa d-lui Pompiliu Elind—
şi acea al imei exnoziţiuui serioase, cum se şi cuvine perire un local
Sp VIAŢA ROMINEASCA
oficial, care, pe deoparte, să contribue la educaţia artistică a publicului
şi, tot-odată, să înlesnească adevăraților artişti o popularitate, de care
au mare nevoe,
E)
ŞI cind vezi cu cită stăruință se tace reclamă în jurul unor artişti
nuti, cind în jurul tău vezi numai nimicurile unor amatori sau ale unor
rataţi al artei, cind rar de tot întiineşti cite o pinză mai serioasă,—te a-
pucă un dor de străinătate, de ţările unde se produce şi se gustă ade-
vărsta arlă!.
Şi de ce, acum, să nu daţi voe criticului să fie şi el odată senti-
mental, să spună ce are pe suflet, să dorească ceia ce vrea şi nu gă
seşte în jurul lui!
De ce să nu-i fie iertat şi lui a recita un vers, a se gindi de-
parte, departe, acolo unde |! mină poetul şi unde firea lui se simte á-
Dia de bine:
„Străvechi clădiri rămase şi-acum din vechiul burg...”
Spiridon Antonescu..
E
Cronica Externă.
Marile Puteri şi Criza Orientală.
Criza orientală nu e sfirşită, conflictul austro-serbesc, în deosebi,
îngrijeşte încă diplomaţia internaţională, dar pare de pe acum sigur că
pacea va îi menținută şi că ncințelegerile, care se mai ivesc, nu sint decit
ultimele licăriri ale unui mare foc care se stinge. La lumina acestor ultime
Dachrt se pot însă zări diferitele directive politice, care s'au intreclocnit
în această criză, şi se pot vedea bine care sint astăzi tendințele domi-
nante ale diplomaţiei europene.
Ca să cercelăm cu deamănuntul aceste tendințe, să reamintim întăi
fazele, prin care a trecut chestia orientală, Faptele stau astfel: Rusia a
vrut să convoace o conferință internaţională, care să revizulască tratatul
din Berlin şi să ratifice schimbările intimplate în Orient, prin introduce-
rea regimului constituţional în Turcia, prin anexarea Bosniei şi a Her-
zegovinei şi prin proclamarea independenţei bulgare. Propunerea Ru-
siei era primită cu bunăvoință de Anglia şi de Franţa, dar ca s'a isbit de
opoziția înverşunată a Austriei, care a declarat că nu va primi să ia parte
la o asemenea conferință, decit numai dacă se va recunoaşte dinnainte,
ca un fapt indeplinit şi nediscutabil, anexarea Bosniei şi a Herzegovinei.
Germania sprijinind punctul de vedere al Austriei, Rusia a lost nevoită
să renunțe la ideia convocărei unei conferinţe, cel puţin sub forma sub
care D-nul Iswolsky făcuse această propunere. Şi atunci Puterile inte-
resate au intrat direct in tratative şi, prin înţelegeri reciproce, au cântat
să rezolve deosebitele chestiuni care le despărțeau.
Toate aceste înțelegeri s'au stabilit lesne şi repede. Numai între
Austria şi Serbia înțelegerea nu s'a putut incheia, aşa incit marile pu-
teri au fost silite să intervie. Rusia a susținut pretențiunile Serbiei, Aus-
tria s'a arătat rind pe rind intransigentă şi provocăloare; Germania a
încurajat-o, iar Franţa şi Anglia, ajutate de italia, au luptat fără preget,
ca să impace lucrurile şi ca să înlăture un răsboiu care era să isbuc-
mensch nu numai între Austria şi Serbia, dar chiar, la un moment dat,
între Austria şi Rusia. lar acum după atitea frămintări Serbia = Ințeles
3: VIAȚA ROMINEASCA
că nu poate nădăjdul nici o compensație teritorială şi a hotărit să se I-
niştească, pe cînd Austria a făcut să triumfe punctul ci de vedere, fără
să ciştipe însă absolut nimic, ba pierzind chiar cheltuelile făcute cu
pregătizea răsbolului şi cu mobilizarea trupelor ei de-a lungulul graniţei
serbeşti, şi suferind insemnate daune in economia ei naţională, întrucit
dela isbucnirea conflictului toate afacerile au stagnat in monarhia Habs-
burgilor şi intreaga activitate economică şi financiară a fost Isbită de
paralizie.
Aşa incit, în rezumat, diferitele Puteri s'au reintors după citeva luni
de sbuciumări la punctul de plecare,—atit şi nimic mal mult, Ka fi fost
deci mal bine, ca ele să nu mai fi descris această orbită, care n'a adus
nici un folos nimănui? Desigur că da, Dar orbita a fost totuşi fatală,
deoarece Pulerile—gi prin aceasta, criza Orientală este atit de însem-
nată—nu au ajuns încă să aibă despre situația internațională aceiaşi
concepție,
Dacă toale Puterile ar îl avut mentalitatea Franţei şi a Angliei,
conferinţa ar D fost convocaiă de mult. Interesele diferitelor State ames-
tecate în ctiza baicanică, ar fi fost desbălule cu un spirit sincer de înțe-
legere şi de dreptate, Europa n'ar fi trăit luoi de zile cu teama unui răs-
boin în suliet, Serbii n'ar fi adăugat nenorocirilor lor şi amărăciunea unor
speranțe amăgite, iar Austria nu şi-ar D risipit în zadar timpul şi ener-
gia. Dar celelalte puteri cred încă în eficacitatea și în posibilitatea unei
politici de cucerire şi de provocare. Ca o asemenea pohtică e incompati-
bilă cu aspirațiunile şi cu interesele lumii moderne, aceasta este un adevăr
de care nu s'au pătruns nici Austria, nici Rusia, nici Germania, şi acti-
unea, pe care aceste puteri au destăşurat-o în criza orientală, poartă pe-
cetea acestei nepătrunderi.
Austria şi-a Inchiput mereu că mai poate juca un rol precumpă-
nitor în Balcani. Origina intregei crize orientale a fost credința Baro-
nului de Acrenthal, că Austria poate şi trebue să-şi întindă dominaţiunea
de fapt, dacă nu de drept, pănă la Salonic. In mintea lui, Austria, care
de atita vreme avea o diplomaţie lipsită de strălucire. era datoare să în-
treprindă o politică externă energică şi să vineze succese diplomatice,
Monarhia Habsburgilor nu putea, după el, să se mulțumească cu o
politică modestă şi subordonată altor mari Puteri, ea trebuia să
se afirme ca o putere de mină întăi, care in Orient să nu admită supe-
rioritatea nimânui, cae înțelege, să dicteze şi să plece sub ver-
dictele ei toate najionatitaţile balcanice. Această concepţie pornea
dintro îndoită nepricepere: din nepriceperea situaţiei internaţionale de
azi, şi din desăvirşita necunoştință a adevăratelor puteri ale monarhiei
Habsburgilor. Este imposibil azi ca vre-o putere europeană să mai ur-
mărească in Europa o politică cuceritoare. e Cucerirea presupune două
Jucruri : cucerirea unul teritoriu şi cucerirea naționalităței care locueşte pe
` acel teritoriu, Ori, dacă cucerirea teritoriului este un fapt relativ lesne,
cucerirea naţionalităței nu se poate sâvirşi. Naţionalităţile sint azi atit
ën
CRONICA EX TERNA ana
de conştiente de drepturile lor, încit de soarta lor nu se mil poate dis-
pune ca pe vremuri. Toji oamenii de stat luminaţi recunosc că Incor=
potarea întrun stat a unei naţionalităţi străine, departe de a constitui
uri folos pentru acel stat, devine pentru el un isvor de nesfirşile greu-
DU şi lupte, care pun în pericol chiar liniştea şi propâşirea ele-
mentuiui cuceceritor. Tendinţa generală a Europei este azi nuca o
naţionalitate să cucerească pe celelalie, dar ca nationalităţile cucerite în
alte timpuri să se emancipeze de sub jugul cuceritorilor şi să se re-
întregească cu elementele de acciaşi naţionalitate, de care restriştiile vre-
murilor le-au despărțit, Ţara, care mai mult decit oricare alta este exem-
pliiicarea acestei tendinţe şi care sufere mai tare de pe urma ei, este toc-
mai Austro-Ungaria, şi de aceia nimânul nu-l era mai puțin îngăduit de-
cît Baronului de Aerenthal ca să se avinte intr'o politică, care nesoco=
teşte cele mai elementare cerințe ale principiului naționalităților. Pe de
aită parte, Austria este atit de desbinată lnnăuntru, atit de nesigură de
ziua de mine, incit nu putea avea autoritatea necesară ca să facă o
politică de cucerire, sau o politică de atitudini poruncitoare, Prin ce
fenomen de amnezie, prin ce juc de ilusii Baronul de Aerenthal a clă-
dit o Intreagă politică pe uitarea tuturor acestor lucruri, este şi inexpli-
„cabil şi straniu !
Rusia, deasemenea, voind să se facă apărăloarea Slavilor din Bal-
cani, a uitat că situația de azi nu mal e cea din trecut, Vremurile, În
care lumea credea că Orientul este patrimoniul Rusiei, că ortodoxismul
naționalităților balcanice şi comunitatea de rasă impune Imperiului Mos-
covit anume obligaţiuni în Orient, au trecut. Toată lumea crede azi că
peninsula balcanică este locuită de naţionalităţi destul de conștiente de
puterea lor şi înzestrate cu indeajuns de multă energie naţională, pentru
a putea să se desvolte singure, şi pentru-ca peste ele să nu se mai
poată intinde nici un fel de dominaţiune sirziaă. Aşa find rolul Rusie! in
peninsula balcanică, fatal irebue să se reducă la un rol modest şi
„egal întru toate cu rolul celorlalte mari Puteri, Celelalte mari Puteri pentru
a impedeca Austria de a dobindi in Orient o preponderență inadmisibilă,
aveau datoria să apere naţionalitățiie balcanice in potriva ambiţiunilor
cabinetului din Viena, dar mal cu samă, aveau datoria să exercite a-
ceastă intervenţie intrun sens pacific, iar nici de cum să se pue pe ve-
chiul teren al luptei de supremație intre Austria şi Rusia în Orient, nici
pe terenul unei întreceri de succese diplomatice, cum din prima zi s'au
pus d-nii Iswolsky şi Aerenthal. Căci trebue să recunoaştem că criza o-
rientală ar D fost cu mult simplificată, dacă politica externă a Austriei şi
a Rusiei nu ar fi fost condusă de doi oameni, ca d-nii Aerenthal şi Is-
wolski. Aceşti doi diplomaţi, ambii din şcoala veche, îşi inchipuesc că
trăim tot în timpul, în care succesele diplomatice se ciştigă prin lovituri
date adversarilor, sau prin afirmări brutale de supremație. Ori de 20
şi mai bine de ani, dela Bismarck încoace se poate spune că singurele
succese diplomatice, pe care istoria contemporană le-a Inregistrat, au fost
KK? VIAŢA ROMINEASCA
cuceriri asupra spiritului vremii, Diplomaţii cei mai mari au fost acei
care, înțelegind mai bine tendințele pacifice ale timpurilor moderne, au
părăsit mai hotărit vechea diplomaţie şi s'au convertit cu mai mult en-
tuzlasm politicei pacifice şi soluțiunilor de armonie internaţională. Regele
Eduard a tost cel mai mare, lar Imparatul Wilhelm a fost cel mai nefericit
dintre aceşti diplomaţi ` cel dintăi, fiindcă s'a apropiat mal mult de acest
ideal, iar cel de al doilea, flindcă s'a îndepărtat mai tare de el. Intreaga
evoluţiune a Europei, In această privinţă, pare a H scăpat cu desăvirşire d-lor
Aerentha! şi Iswolsky. Ei n'au fost preocupaţi decit de dorința de a se a-
măgi unul pe altul şi de a ciştiga unul în dauna celuitalt succese di-
plomatice. Politică ingustă, deşartă, care mar merita nici măcar cinstea
unei menţiuni speciale, dacă ea nu s'ar fi jucat cu liniştea şi cu soarta
a sute de milioane de oameni, cum nu e îngăduitsă se joace azi un om,
care işi dă sama de răspunderile ce apasă pe umerii Int, Dar e ceva
mai mult. Această politică este demnă de osindă şi din alt punct de ve-.
dere, lată ani de zile de cind guvernele marilor Puteri, de cind scriitori și
cugetători, decind opinia publică a lumii civilizate,—lucrează ca să in-
temeeze o eră de înfrățire şi de pace. Puterile au acoperit în a-
cest scop Europa întreagă cu un țesut de alianţe şi de înțelegeri cor-
diale, iar scriitorii, cugetătorii şi opinia publică au cimentat aceste alianţe şi
aceste înţelegeri prin atmosfera pe care au creat-o, şi toată această operă
lungă, grea, laborioasă de edificat, este dintr'o zi intr'alta ameninţată să se
siărime în bucăţi, pentru-că s'au găsit doi diplomaţi care pun adevăratele
interese ale statelor, a căror conducere le este incredințată, precum şi pacea
lumii mai prejos de ambiţiunile lor personale şi de pofta care i-a stăpinit
şi pe unii şi pe alţii de a se deda la un duel diplomatic.
Trebue să mărturisim însă că ceia ce a încurajat pe d-nii Aerenthal şi
Iswolsky, a fost atitudinea Germaniei, Oricit s'ar strădui Germania, ca nu re-
uşeşte să se convertească la noua diplomaţie, De cinci luni de cind a început
criza din Balcani, Germania n'a avut nici măcar o singură dată o notă impã-
ciuitoare in atitutinea ei, ori de cite ori un cuvint, un gest din partea ei, ar
fi fost îndestulător pentru a pune capăt pornirilor provocătoare ale vre-
unei puteri, sistematic ea a refuzat să facă acest gest, sau să rostească
acest cuvint. Germania justifica această atitudine în două feluri: pe deo-
parte, ea susținea că e datoare să-şi sprijine aliata şi, pe de altă parte, eazi-
cea că vrea să se înțeleagă de câtră toată lumea că, trecind peste voinţa ei,
nimeni mu poate să facă ceva nici în Orient, nici alurea, Această din
urmă dovadă nu era necesară de făcut. Se înțelege de la sine că, dacă
un factor de însemnătatea Germaniei se impotriveşte unei acţiuni care
vrea să aibă caracterul unei acţiuni comune, acea acţiune nu se mai
poate exercita. Dacă Germania vrea să'şi ciştige simpatiile lumii, să
urmeze altă cale, să arăte că puterile ei, pe care nimeni nu i le țăgă-
dueşte, voeşte să le Intrebuințeze în folosul civilizaţiunii europene şi
spre binele Europei întregi. Ni se va spune poate: Germania este o țară
realistă, şi inainte de a alerga după utopii pacifice ea are datoria să asi-
CRONICA EXTERNA 295
gure fericirea cetățenilor ei. Dar nici aceasta go face politica Germa-
nä: Tripla alianţă n'ar D perdut nimic din tăria ei dacă în loc ca Ger-
mania să impingă pe Baronul de Aerenthal pe o cale care nu a adus
Austriei nici un folos, l-ar fi indemnat să aibă o atitudine mai împăciu-
seng og pua ponts a in curind, cind Austriacii vor face bilanțul di-
gege een u a erenthal, ei se vor convinge cu toții că au
tinte pentru a ajunge să aibă contul perderilor mai ridicat
profiturilor, şi poate că în acea zi se vor găsi mulți Austriaci
care să învinulască pe Principele de Bülow de a le fi fost un râu stet-
nic şi îi vor reaminti chiar că adevărata prietenie nu stă în a incu-
taja deprinderile rele ale celui ce'ji este prieten, cl din potrivă, în stavi-
lirea lor,
Dar mai este încă ceva, Germania a voit, se zice, să sprijine poli-
tica agresivă a Austro-Ungariei în Balcani, pentrucă monarhia Habsbur-
gilo: nu îl slujeşte decit ca un instrument, prin care ea işi exercită mai
bine dominaţiunea economică şi influența politică in Balcani, Crede insă
Germania că, prin atitudinea ce a avut-o, ea atinge acest scop? Noi
credem, dimpotrivă, că ea şi-a înrăutățit astfel situaţia In Balcani,
Inţăi, Austria nu a putut pătrunde mai departe decit a ajuns astăzi.
A trebuit chiar, în schimbul recunoaşterii oficiale a anexării Bosniei şi
a Herzegovinei, să părăsească Novi Bazarul şi să amine, sine die, proec-
iul de drum de fer care va intimpina de aci incolo tot mai multe greu-
GU. AL doilea, avind această atitudine, eaa mărturisit pe faţă că pericolul
pentru najionalităţile balcanice nu poate veni decit din partea ei. Ce fo-
los poate trage Germania de pe urma acestui lucru ? Să arunce lot mal
mult naţionalirăţile balcanice în braţele Franţei şi ale Angliei, care devin
apărătoarele lor fireşti. Şi al treilea, Germania avea de apărat în Turcia
o supremație economică. Această supremajie a suferit, prin introducerea
regimului constituțional, o puternică lovitură, de care Anglia a benefi-
ciat. Ca s'o redobindească, ce trebuia să încă Germania? Să indemne
pe Austria, care ripea Turciei două mari provincii, să-i dea acesteia mä-
cat vre-o compensație bănească care ar fi fost atit de bine venită, mai
ales în mijlocul greutăților financiare în care Turcia constituţională se
sbate astăzi ? Sau să se pue alături de Austria ca s'o îndemne, cum
a făcut-o, să precupeţească cu sgircenie anexarea şi să amenințe Turcia,
după ce o ciuntise ? Noi vedem ce a perdut Germania de pe urma cri-
zei orientale, dar nu putem zări măcar umbra vre-unui cîştig. lată de ce
ar fi tăcut mult mai bine Germania, dacă n'at fi lăsat rolul de împăciuitor
în chestia balcanică numai în sarcina Franţei şi a Angliei, care au În-
deplinit, dealtmintrelea, acest rol cu prisosință. Unde sa ivit vre o
neînțelegere, ele au stăruit ca so potolească, unde s'a manitestat vre-o
nervositate ele au intervenit ca să readucă liniştea In spirite, Zi cu zi
au muncit, ca nu cumva resboiul să isbucnească. Au avut momente
grele de trecut, clipe în care orice nădejde părea perdută, au trebuit să
modifice în mai multe rînduri propunerile lor, să refuze chiar de sa urma
-386 VIAŢA ROMINEASCA
“pe aliata lor, Rusia, cind ea se asvirlise Intro politică primejdioasă de
provocări, dar răbdarea lor a sfirşit prin a învinge toate greutățile şi toate
piedicile. Aşa încit trebue să se aştepte toţi ca foloasele crizei orientale
"să le culeagă Anglia şi Franţa; câtră ele se vor îndrepta şi simpatiile
naționalităților balcanice şi dragostea Turciei constituționale. Că această
politică a Angiiei şi a Franţei n'a fost dezinteresată, se poale. Că aceste
două țări, avind absolută nevoe de pace, au stăruit mai mult decit oricine
la menținerea acestei păci, iarăşi se poate. Destul că această politică fo-
loseşte Europei întregi, căci nimeni nu va susține că interesele Europei
cereau un răsboiu fie el chiar mărginit la Balcani,
Concepţia politică a Angliei şi a Franței a fost destul de puter-
nică pentru a înlătura isbucnirea unui răsboiu dar nu este încă îndestul
de răspindită în Europa pentru a tace din concertul european un areo-
pag, care să fie insufleţit în unanimitate de un spirit de armonie. Criza
orientală a dovedit că marele Puteri au fost cucerite în parte numai, de
noua concepție a diplomaţiei şi că evenemente au surprins această evolu-
țiune la jumătatea drumului.
In acest sens criza orientală poale fi considerată ca un barometru
al mentalității actuale a Europei. Acul nu este la pace şi la înirăjirea
internațională, e! pluteşte Incă neholărit la variabil. Oamenii politici au
datoria în asemenea condiții să indoiască storțările lor, spre a îndruma
mai curind diplomaţia internaţională spre idealul lumii moderne. Atita
timp cit va ține nehotărirea de azi, Europa va Îi osindită la sbuciumări
adinci, cum a fost criza orientală, şi nori intunecoşi vor continua să um-
“brească un cer pe care interesele vitale ale propășşirii și ale fericirii O-
mees) il voesc limpede și senin.
L G. Duca.
m
Cronica Veselă.
CALEIDOSCOP.
O piimbare la şosea.
(Scenelt co se rocomanda stagiunii viitoare)
Seena se petreaca la en. Întiia zi caldā ; natura conlrasteuză prin:
goliciunea ei cu razele arzătoare nle snarelni. Birji, echipaje, laximelre, ete,
„„Coparii se "tind ea nişte somaoroşi şi v intre ei. O burză şi»
porţii Anghel şi Iosif.)
UN PLOP
Un punct alb în albastru...
ALTUL
Ce, eşti nebun ?*
AL 3-lea
Am spus -
Cå văd un punct.. e-o barză!
AL 2-lea
EI a
l-iul PLOP
Priveşte, sus!
N'o vezi ca o mălramă care ne face semne...
VIAŢA ROMINEASCA
UN TEIU
(ursuz)
Ah, zdrențele aceste de frunze sint nedemne !
ŞI nu pot să le lepăd...
ALȚI TEI
Ce să mai zicem noi,
Cind stăm de astă toamnă literalmente goi!
UN TEIU TÎNĂR
Să n'ai măcar o frunză ca statuele-antice,..
E scandalos! Căci uite, mă rog, ori şi ce-al zice,
Trec Doamne, Domnişoare, Muscali...
UN BRAD
Ce'mi pasă mie?!
Roşiţi şi voi, ca omul, de-a voastr'anatomie?,..
TÎNĂRUL TEIU
Ba nu! Voiu sta ca tine întotdeauna verde!...
Şi-apoi tu porți şi vara şi larn'aceleaşi haine...
Oroare |
BRADUL
Stirpitură !
POETUL 10SIF
i Avea dreptate Heine :
„Nici pomul sub insultă nu poate sta de lemn“,
POETUL ANGHEL
Te cred... Vezi tu, colega, copacul ăsta demn,
Eu am să-l cint odată...
UN CIREȘ TIMPURIU
(eătră o Salele)
Nu te gäteşti de Paşte?
Nu mi-a trimis comanda
Da,—se cunoaşte...
Tu ce-arborai altdată Intiia toaletă ?...
Ce-o fi zăbava asta ?...
VÎNTUL
(treeind)
Vuiu face o anchetă!
SALCIA
(melancolic)
An, într'o dimineaţă, tii minte ce surpriză!
M'am pomenit cu tine pudrat ca o marchiză
Din vremea cînd în Franţa domnea un Rege-soare...
Aşa erai de candid şi prătuit de floare L..
CIREŞUL
Ce vrei ?... S'avem răbdare!
BARZA
{ubia sosită, eoborind pe-o margine de băltoc)
De geaba mai răbdaţi!
TOȚI COPACII
(in tumult)
Ce spune mesagera ?!...
BARZA
Nu toți odată... staji!
COPACII
Ce-i cu comanda noastră, ei, tu de peste Nil l?
VIAŢA ROMINEASCA CRONICA VESELA
Ce-i aerul acesta solemn şi-oticial ?
BARZA Vol care'ntotdeauna staţi gata de scandal,
V'aţi apucat de ode, umblaţi cu festivaluri,
Vă spun că nu mai este pe lume cloroiil! Pom Bene- Merenti 1.
S'a consumat atita venin în acest an
Curgind prin călimara oricărui cotidian ; POEȚI
Au deşertat beţivii atitea but de-absint;
S'a înghiţit cu palul atita pipermint; Ei, ale lumii valuri!
Mai pune şi pe maiştrii si căror nume»! tac,
Ce-au desfăcut o supraproducţie de spanac, BARZA
Plus moda asta nouă de pălării maghiare,
Pius „Daji'mi valea verde...” poemul vechiu pe care Dar scumpul vostru critic, ilustrul pedagog,
La orice festivaluri U spune Nottară ;— Nemuritorul Doch e decorat, mă rog?
Pius mesele pe care se joacă bacară,
Şi livida figură a pontului ce pierde— POEȚII
Apoi folklorul vostru cu-atita „frunză verde” —
Şi alte „verzi şi-uscate* gi mai voiţi să fie Cum ? Cine ? Domnul Duică ? Taci, că te-aude-Apolo !
Pe lume-un pic de verde dup'o aşa orgie!
Sinteţi nebuni! BARZA
UN COPAC OARECARE ni mancati ea
Fugi, barză! POEȚI
POEŢII Tio fit
(care, văzind barza, se retrăsese pe o bancă şi compuneau, gravi,
o „Odă ia barza”), BARZA
Ba nu, rămii, mă rog! Fugiţi încolo !
Mai stai puţin şi-ascultă al nostru apolog l... EI, faima-i schimbătoare, băeţi, ca cursul rent).
Nu-i decorat ? Să-i spuneţi, că 'n ciuda tuturor,
BARZA Cind l-oiu vedea pe stradă, am să-i trimit din sbor
(asculta) e Din propria 'mi pornire un mic Bene-Merenti !
POEŢII A. Mirea.
(eitini)
„Bine-ai venit, o barză, din mindrul Ceylan...
Tu care vii de-acolo în flecare an... See
Şi care... care... care..."
BARZA
üncmtats)
Merçi! Tot voi sinteţi ?
Ei, bată-vă norocul, iubiții mei poeţi!
Ce-aţi mai produs de-ast-toamnă ?,.. Ce-i cu „Cometa“ voastră ?
Scrisori din Bucovina.
Clubul „Unione latina“. Două broşuri tipărite de societatea
studențească „Dacia“. Bogăţie de gazete.
Cel mai de samă eveniment politic din zilele din urmă este intra-
rea deputaţilor romini din parlament într'un club, pe care l-au intiinţat
la un loc cu deputaţii italieni liberali şi cu partidul italian poporal, şi
care poartă numele de Unione latina. Numele acesta frumos evoacă o
mulțime de amintiri, şi unirea făcută cu cel mai apropiat grup parlamen-
tar, din punct de vedere etnic, va fi, desigur, bine primită de Rominii
buzovineni. Proeclul unei astfel de uniuni patiamentare, numai intro
formă mult mai largă, l-a avut deputatul A. Onciul, cu citva timp mai in-
nainte. Proiectul său, care se apropiase într'un timp de realizare şi care
iusese anunțat aproape ca un fapt împlinit de mai multe ziare iruntaşe
din Viena, era să se adune într'un club, care era să fie numit clubul am-
tonomiştilor, toate tracțiunile mici din parlament, adică: Slavii de sud,
Rutenii, Italienii şi Rominii. Legătura de unire între dinşii era tocmai
punctul comun al programului lor: autonomia naţională, care ciştigă
din ce in ce tot mai mult teren. Interese contrare, care să îl esclus po-
sibilitatea unei astfel de formațiuni, nu existau ` din contra, aceste frac-
Ven), slabe ca număr şi condemnate deci la o palidă viaţă parla-
mentară, ar fi reprezentat, prin unirea forțelor, o putere respectabilă
şi ar îi fost un element moderator intre partidele mari parlamentare.
Această formaţiune, care ciștigase intrun timp contururi lămurite,
n'a luat ființă, şi deodată, cînd nu ne aşteptam, ne-am trezit cu „Unione
latina“. Din punct de vedere principal, nu se poate ridica nici o objec-
ție contra acestei formaţiuni ` partidele unite în ea urmăresc în liniamente
mari aceleaşi scopuri, luptă cu aceleaşi mijloace şi se călăuzesc de se
Yeaşi principii. Intre grupările întrulocate In noua formațiune au existat,
precum esa şi natural, totdeauna, dar mai ales în actuala seziune patla-
mentară, cele mai cordiale raporturi, deputaţi acestor grupuri sprijinio-
du-se în acţiunile lor. Mai cu deosebire, în dileriteie comisiuni, unde se
decide soarta celor mai multe afaceri, delegații Rominilor şi ai Italieni-
SCRISORI DIN BUCOVINA ai
Tor au fost totdeauna la un loc. Dacă, cu toate acestea, ştirea despre le-
gătura oficială tăcută între aceste grupări, care se aflau de geit) vreme
în relaţiuni amicale, a suprins şi se comentează foarte viu In toate cer-
curile, faptul se explică prin imprejurările în care s'a făcut şi prin me-
dul cum s'a făcut,
Se şiie că, dela consolidarea relerințelor politice, politica Romin-
lor din Bucovina se îndreaptă într'o direcţie anumită, spre partidul creş-
tin-social ; şi, că nu era aici vorba de izbucnirea unul curent izolat şi
trecător, ci numai de o necesitate adine simțită de totalitatea poporului,
îucrul se dovedeşte prin aceia că ambele partide de pe atunci, cel de-
mocrat şi cel apărărist, au intrat aproape in acelaşi timp in tratative cu
creştinii sociali, innainte de a se face impăcarea, care poate R- privită cu
o utmare a acestor tratative, căci, nevoind partidul creşiin-social să ira-
teze cu reprezentații tracjianilor, ci cu reprezentanții unui partid romi-
nesc unitar, partidele, care ştieau că această ulianță e dorită de toată su-
flarea rominească şi că ea, unica, ne poste ajuta să ne ciştigăm o po-
z.ţie mai sigură în țară, au fost silite să se împace.
Programul, fixat în marea adunare națională din Octombrie, nu
s'a putut executa pe deplin; comitetul național a cedat în unele puncte
doot exprimate de un grup de deputaţi, numai ca să evite o nouă tup-
tură. Şi aceasta a putu-o face comitetul național cu atit mai malt, cu cit
era vorba numai de aplicarea proverbului: fortiter în re, suaviter în
modo.
Se credea insă, în general, că prin aceste concesiuni unitatea ac-
iunii politice este pe deplin asigurată, cu atit mai mult că statutul, com-
pus în înţelegere cu deputații şi acceptat de ei, prevedea modul de pro-
cedare pentru cazurile cind acţiunile politice aveau să angajeze tot par-
idul şi tot neamul.
ŞI deodată, Hr să se viseze măcar, comitetul național, aşteptind
altăceva, se trezeşte cu înştiințarea formării „Uniunii latine”. E explica-
bil deci resentimentul de care a fost cuprinsă opinia publică rominească,
<înd s'a vestit, mai întăiu de ziarele jidoveşti care n'au intirziat să-și
plaseze ironiile lor la adresa comitetului național, noul pas al clubului
parlamentar tomin. În urma acestui pas, un conflict, deocamdată latent,
s'a născut între comitetul naţiona! şi clubul romin parlamentar, Comite-
tul executiv va supune chestiunea aceasta deliberării plenului comitetu-
Jui naţional, care va aviza,
Din statutele „Uniunii latine“ reproducem alci stipulațianile cele
mai însemnate :
$ 1, Deputaţii Itaheni şi Romini din parlament formează o uniune
parlamentară, numită „Uniunea latină”,
$ 2. Membrii „Uniunii latine” îşi asigură sprijinul lor reciproc,
în activitatea lor parlamentară.
$ 3. Prezidiul „Uniunii latine“ se compane dintr'un prezident şi
Hä VIAŢA NOMINEASCA
—
doi viceprezidenţi, aleşi cu majoritatea voturilor membrilor Uniunii. Pre--
zidiul, în care trebue să fie reprezentate toate trel grupurile Uniunii, va
funcţiona, In -acelaşi timp, şi ca comitet executiv. A
§. 4, „Uniunea latină” va dezbate împreună toate afacerile ivite
in decursul seziunii parlamentare şi se va Intruni, în acest scop, în fie-
care Marţi, la 10 ore dimineaţa, sau după cererea vreunui membru al
partidului.
Ă §. 5. Scopul dezbaterelor va fi de a proceda de acord la votările
camerii, spre a promova, prin votul comun, interesele popoarelor repre-
zentate în „Uniunea latină”, i
$ 6. Votările interne în Uniune vor urma după curii, şi hotărtrile
vor fi obligatorii pentru toţi membrii Uniunii numai atunci cind vor fi
luate cu majoritatea fiecărui grup deosebit.
In cazul cind că nu s'ar stabili un atare acord, îi rămine fiecărui
grup mină liberă.
$ 7. „Uniunea latină” va căuta să intre in legături şi cu alte grü-
puri puternice din cameră, spre a dobindi sprijinul lor, şi, indeosebi, va
„veghea să apere drepturile minorităţilor.
A Ultimul patagraf face impresia că e stilizat anume ca o mică sa-
tistacție pentru opinia publică bucovineană,
„Uniunea lațină* are 19 membri.
Societatea studențească „Dacia* a început a tipări o bibliotecă po-
“pulară, în format mic şi pe preţul minima! de 70 bani bucata. Au apă-
rut pănă acum două broşurele: Calendarul copiilor, —mi se pare pentru
prima dată la Romini,—şi Ce trebue să ştie țăranul despre alegerile
comunale, aceasta din urmă cu ocazia introducerii noii legi comunale.
Prima broşură s'a tipărit Intr'o ediție de 10,000 de exemplare şi s'a des-
Get Intreagă, iar a doua s'a scos în 5000 de exemplare şi in decurs de
2 săptămini s'a vindut mal bine de jumătate, E interesantă această cons-
talare, căci e caracteristică pentru gustul de cetit al ţăranului : el ceteşte-
bucuros, dacă, se înțelege, îi prezinţi lectură plină de miez, de un real inte-
res pentru el, şi Intr'o limbă pe care o pricepe. ŞI ce e mai frumos e că
țăranul nostru e cel mai cinstit platnic, dela care ar putea lua pildă
muiţi din cărturarii noştri.
ŞI ce pline de interes in simplitatea lor, şi ce duloase în expunere,
sint scrisorile lor, prin care îşi comandă cărţile sau gazetele!
Acum ne putem face o idee despre starea de cultură, în care sar
îi putut alla poporul nostru, dacă ar fi avut o îngrijire sistematică, iar
nu una aşa, de mintuială,
D
ge e b
In Bucovina e Iarăşi bopăţie ae gazete. Această fluctuaţie pină la un:
mumăr prea mare de gazete, care nu stă în nici un raport cu posibili-
tatea noastră de a le susține—căci răminem cile odată cu una singură, —
SCRISORI DIN BUCOVINA 45
—
dovedeşte încă odată cit de puţin consolidată e viața noastră publică,
cit de lără plan se lucrează la construirea editiciului nostru națtonal.
Bijbiim încă ca orbit prin întunerec,
In prezent avem iarăşi 9 jurnale romineşti. Avem un jumal poli-
tic: „Patria“, care e inspirat de partidui național şi apare de două ori
pe săptămină,—sperăm să poată apărea, în curind, zilnic. De citeva
săptămini apare un nou organ țărânesc; Gazeta Ţăranului. Această
foae e inspirată de cercurile conducătoare ale partidului, este insă
condusă de studenţi, în frunte cu studentul V. Lifu. Ea se prezintă, în
mnumerile apărute pănă acum, foarte bine, şi, deşi su apărut abla 4 ni-
mere, numărul abonaților a ajuns la o mie. Cu această ocazie cărturarii
noştri, în mare parte absolut lipsiţi de inițiativă, dezorientaţi şi tembeli,
au dovedit că nu'şi înțeleg misiunea. E izbitor contrastul dintre ir dite-
rentismul lor şi interesul viu ce-l manitestă țăranii, Se primesc zilnic la
redacție scrisori de ale țăranilor, —cărturarii însă, judecindu-i după sem-
mele de viaţă pe care le dau, a-i putea uşur conchide că nu există.
O toae economică, care să reprezinte interesele celor aproape două
sute de insoţiri economice, societăți de consum şi bănci sătești, nu a-
vem, Un luncţionar al Centralei făcuse să apară, cu citeva luni înnainte,
Revista economică. Ultima adunare generală a Centralei insoțirilor eco-
nomice a hatărit, după propunerea frumos motivată a gospodatului Arn-
dronicescu, din Fundul-Moldovei, editarea unui organ oficios al Cen-
tralei, la care să lie abonat fiecare membru al insoțirilor sătești, Primul
număr al acestui organ, intitulat „Albina”, a apărutcu untiraj de 19.000
de exemplare. Apare de 3 ori pe lună, în 8 pagini, şi costă 2 cor. pen-
tru membri şi 6 cor. pentru nemembri. Gazeta aceasta va da o icoană
fidelă a mişcării economice de la noi. Ea va putea exercita o influență
binefăcătoare, dacă va fi condusă cu pricepere şi dacă va şti să aleagă
materialul pe care-l va publica. La Suceava apare o gazetă bilunară, Liga
Rominilor, organ pentru apărarea intereselor societăților romineşti. Pe
lingă aceste 5, care sint nouă, mai apar şi cele vechi: Junimea Literară,
Viitorul, Agricultorul şi Candela,
Gt.
Scrisori din Ardeal.
Infrângerea dela Oraviţa. Cauzele. Lipsa de organizare. —
Luptele din diecesa Caransebeşului.— Catedra romină din Budapesta.
Legea despre Congruă.
Infringerea dela Oraviţa, unde preşedintele partidului naţional a
căzut față de renegatul Siegescu, este un adevărat dezastru pentru noi.
Guvernul a pus, alci, în practică planul, cu ajutorul căruia să ne
înlringă la viitoarele alegeri. Reuşind acest plan la Oraviţa, în viitor gu-
reng, cu siguranță, D va aplica şi cu mal multă stăruinţă, lar rezulta-
tul nu poate H indoios: Partidul nostru național nu este destul de orgs-
mizat, nu are destul oameni şi mijioace băneşti, pentruca să reziste te-
roarei sălbatice şi ademenirilor de tot felul ale guvernului.
Am vorbit, mal zilele trecute, cu Dr. V. Lucaci, unul dintre depu-
taţii care au luptat cu mal mare înverşunare în cercul Oraviţei: Mi-a
spus că, dacă nu ne vom organiza şi reculege de pe acum, dacă nu ne
vom îngriji ca poporul să fie luminat şi organizat din vreme, lar nu nu-
mai în ajunul luptelor electorale, alegerile viitoare vor H o adevărată ni-
micire pentru noi.
La Oraviţa, cauza principală a înlringerii a fost iucrederea celor
din centru. Fruntașilor din Oraviţa nici prin gind nu le trecea că în cer-
cul, în care la alegerile trecute au invins cu două treimi din totalitatea
voturilor, să poată reuşi acum candidatul guvernului, cu aceiaşi propor-
De de voturi. Fiind siguri de izbindă, nu s'au prea forjat deci, lăsind
astfel teren larg renegatului Burdea, un fost măcelar, iar acum ajuns, prin
trădare, consilier intim regesc, despot în graniţa întreagă, şi la dispozi-
ţia căruia au stat nu numai jandarmeria, miliția şi toată administraţia de
stat şi a comitatului, ci şi bani foarte mulți,—s'au cheltuit 200,000 co-
roane. S'au cumpărat voturi cu preţul de 20—500 coroane ` mincare și
băutură s'a dat cu o săptămină întreagă înnainte de alegere; trăsurile
de pretutindeni, și chiar calea ferată, au stat la dispoziţia lui Burdea, pe
SCRISORI DIN ARDEAL Du
cind alegătorii naționaliști trebuiau să meargă pe jos distanță de 7—8
ore, pe un crivăţ cumplit.
E o adevărată minune că in asemenea condițiuni an venii aproa-
pe 1000 de alegători naționaliști.
Cei care l'au ajutat mai mult pe Burdea, conducătorul partidului
guvernamental, au fost durere —preoţii. De cind luptăm pe terenul
parlamentar, o tradare mai ruşinoasă nu ni s'a dat să vedem. Speriaţi
că li se va retrage congrua (ajutorul de stat), dar maiales fiind ademe-
nifi că li se vor acorda ajutoare și mai însemnate, irei pâtrimi dintre
preoţi au trecut în tabăra adversarului, votind pentru Siegescu, unealtă,
cu ajutorul căruia guvernul a făcut prima spărtură in autonomia noas-
Dä bisericească. Siegescu a fost trimis de Appony, să ancheteze la
şcoala normală și la seminarul din Caransebeş, lar el, în urmă, a tăcut
un raport, pe urma căruia ministrul maghiar a dat lovitura de graţie a-
şezămintelor noastre culturale din centrul bănățean,
In interpelarea, pe care a făcut-o asupra atrocităților dela alegerea
din Oraviţa, deputatul Pop a înşirat, de altfel, alaltăeri, o oră întreagă,
toate imfamiile săvirşite de agenţii guvernului. Nivelul parlamentului
maghiar este însă atit de decăzut, incit deputaţii făceau haz, cind depu-
tatul romin arăta nelegiuirile săvirşite,
In tot cazul, dacă vrem să luptăm cu oarecare succes la viitoarele
alegeri, şefii partidului sint datori să se pună odată pe muncă serioasă,
în ce priveşte organizarea partidului, căci este o nemai pomenilă ruşine
ceiace s'a'ntimplat cu prezidentul partidului: să cadă în cele mai curate
cercuri romineşii, trintit fiind atit la 1905, cit şi la 1906 şi în luna ire-
cută, la Oraviţa, de preoții şi învățătorii romini!... Dacă cercurile elec-
torale ar fi bine organizate, nu s'ar putea intimpla ca pentru candidaţii
guvernului să se dea mii de voturi, ci guvernul ar putea sănvingă,
cel mult, prin vărsare de singe, ca la 16 Februarie 1905, la Cehul-Sil-
vaniei, unde veneratului badea George Pop de Băseşti bităuşii guver-
mamentali i-au spart capul, după cum au mai spart capul și la alți 70 a-
tegăiori romini. lar toate acestea în fața localului de alegere, cu asis-
en militară şi jandarmerească l..
+
Burdea, unealta guvernului, încurajat de succesul dela Oravija,
şi-a pus acum In gind să ajungă stăpin şi în biserică. În wma campa-
niei, pe care a purtat-o impotriva nou-alesului episcop Filaret Musta, a-
cesta nu va fi întărit de guvern, şi, astfel, noul sinod, ales în Dumineca
trecută, va avea să facă o nouă alegere. In vederea reușitei sale, Bur-
dea a lucrat, In întreg teritorul Banatului, cu cele mai josnice mijloace,
a scos la iveală tot felul de existențe catilinare, le-a candidat și a pus
în mişcare, pentru alegerea lor, întreg aparatul administrativ maghiar.
Ceia ce nu s'a petrecut pănă acum în sinul bisericii noastre, s'a Intim-
408 VIAȚA ROMINEASCA
plat sub actualul regim: notarii şi jandarmii aduceau cu grămada la bise-
rică pe ţăranii romini, silindu-i să voteze pentru candidații burdişti,
Avem însă mingierea să înregistrăm infringerea acestei cohorte de
mizerabili. Majoritatea deputaţilor aleşi sint buni naționaliști, şi, astfel,
guvernul nu va reuşi să aducă în scaunul episcopesc vreun candidat,
care i s-a vindut cu trap şi sutiet. Persoanele agreate de majoritate sint:
protosinghelul dr. Miron Cristea, din Sibiu, şi dr. Eusebiu Roşca, direc-
torul seminarului din Sibiu; iar guvernul lucrează pentru Dr. losif Olaru,
care şi la alegerea trecută a primit cele 13 voturi burdiste, față de Fi-
laret Musta.
Intreaga rominime dela noi urmăreşte cu viu interes peripețiile a-
cestei lupte in sinul bisericii,
Imediat după alegerea dela Oraviţa, guvernul a săvirşii o infamie
împotriva culturii romineşti: la catedra de limba și liieratura romină,
dela universitatea din Pesta, a numit pe nou-alesul deputat, Siegescu,
După cum baronul Bantiy şi-a bătut joc de noi, cind a numit la această
catedră pe unealta sa, loan Ciocan, din Năsăud, făcînd dintr'un profesor
secundar de ştiinţele naturale un profesor de literatură, tot aşa şi con-
tele Appony a resplătit pe Siegescu, care s'a pretat la toate ticăloşiile,
Appony n'a ascultat nici chiar de consiliul universităţii, ci, deşi consi-
Hui a candidat la locul întăi pe Dr. G. Alexici, inr pe Siegescu nmu-
mal în rindul al treilea, Appony a trecut şi peste serviciile prestate de
Alexici tuturor guvernelor şi a numit pe un analfabet, în ce priveşte
limba şi literatura rominească,
Vâzind această nesocotire a ştiinții şi convingindu-se că nu are la
ce să stea Intro astfel de atmosteră, agregatul universitar, Dr. losif Po-
povici, singurul filolog al nostru, a părăsit universitatea din Budapesta,
adresind foştilor săi elevi o scrisoare pe cit de duioasă, pe atit de hotă-
rită, în ce priveşte osindirea apucăturilor lui Appony.
In ziua de 238 Martie parlamentul ungar a votat proectul privitor
la congrua preoțească. Din partea naționalităților nu s'a desvoltat re-
zistențu, la care ne-am îi aşteptat. A vorbit numai părintele Dr. V.
Lucaci, protopopul V. Damian şi avocatul C. Pop, de ale căror drepte
observațiuni ministrul n'a ţinut nici o socoteală.
Prima lege despre congruă a fost adusă In 1898. Toate corpo-
tațiunile noastre bisericeşti au protestat atunci, ținindu-se sute de intru-
niri; congresul naţional bisericesc, corporaţiunea superioară a bisericii
ortodoxe, In seziunea extraordinară din 1899, s'au rostit deasemenea
impotriva acelei legi, care, acum, lui Appony i sa părul prea slabă.
SCRISORI DIN ARDEAL ww
Deacela, into mulțime de cazuri disciplinare, preoții noştei sint luaţi
acum de sub autoritatea episcopilor şi sint puşi la discretia ministru-
lui, Mai păgubitor e paragraful 4, care [ace pe episcopi responzabili
pentru „purtarea patriotică“ a preoţimi! și prevede că, pentru agitațiuni
săvirșite de un preot, ministrul să poată retrage congrua tuturor preo-
ților din acea diecesă.
Paragraful acesta poate să ne ducă la pierderea congruei în toate
diecesele,—ceia ce n'ar fi nici un păcat, dacă, faţă de ticăloşirea preoți-
mii noastre, n'ar insemna un dezastru, după cum s'a văzut şi la Oravița.
In curind acest proect de lege se va discuta şi în camera mag-
naţilor. Prelaţii romini îşi vor face, aici, datoria şi-l vor combate, fără
nici un folos practic însă, căci, în chestiile interne, actualul guvern are
mină liberă, poate face ce vrea... iar impăratul sancţionează tott...
Arad, +! Martie, 1909, L Russu-Şirianu.
Fragmente inedite
DIN „CARMEN SAECULARE".
I. Doina.
Sint lacrima ce cîntă, sint cintecul ce plinge,
Sint tainica 'ntrupare menită ca să et poarte
Pe lume tinguiosul ecou fără de moarte,
Sint cintecul pe care nimic nu-l poate stinge,
Căci năbușit aice, răspunde "mn altă parte...
Eu mă strecor prin case in fiecare sară
Şi 'n ritmul care-l naște o albie mişcată,
Cind n'are somn copilul,—asupra lui plecată,
Spun mamei la ureche cintarea milenară
Cu care şi pe dinsa o adormeam odată...
Eu pribegesc pe plaiuri de mină cu păstorul
Cind. e wi d ere dincolo de hotare,
Şi il invâţ din creanga, tăiată la plecare,
Sa ei făurească' un Duer, ca să "ei trimeată dorul
Spre alba lui căsuță ascunsă 'ntre umbrare.,.
Eu bat poteci prin codrii străvechi, feriți de lume,
Ca să mi adun voinicii răzleţi și 'nstrăinaţi,
Le povestesc din vremea străbunilor uitaţi
și îi învăţ din frunză să spună al meu nume
Ze să se recunoască cu toţii că sint frați...
Ma recunoşti acuma cine sint eu, părinte,
Ai ințeles acuma, bătrine, cine sint,
De ce in orice casă, pe orice leagân cint,
De ce cu al meu cintec cerc să aduc aminte
Pe unde trec, ce mare şi vechiu e-acest pămini!
FRAGMENTE INEDITE DIN „CARMEN SAECULARE*
IL. Intrarea lui Mihai-Viteazul în Alba-Iulia..
Mihai, nemuritoare viziune glorioasă,
Te văd intrind pe poarta străvechei Albei-lulii
Cum treci ca un Arhanghel pe-un cal strălucitor !
Îţi Mutură pe umeri mantaua de matasă `
Ţinut in copci de aur pe marginea căciulii
Îţi filfăc maânunchiul de pene de cocor:
Ard pietre scumpe 'n treacăt pe pala ta vitează;
Opt cai, gătiți cu pene în frunte, te urmează:
Nu-i nimenea pe dinşii, ci 's duşi la pas de frine—
Cu scări de-argint, lucrate, ce fac cit un tezaur,
Cu şele pe arşele cusute 'n fir de aur—
Şi 'n urma lor alaiul, boeri cu bărbi bătrine,
Oşteni ce-abia 'nfirează o umbră de mustață,
Viteji ce poartă semne de glorie pe faţă,
Caălări toți şi în strae de mindră sărbătoare!
Se 'nşiruie spre poartă bogata cavalcadă,
Cerdacurile 's pline de flori şi de covoare,
Aleargă tot norodul voios ca să te vadă:
Vibrează tot văzduhul de cintece străbune,
Viu clopotele "o turle acum incep să sune
Şi unde trec stegarii cu steagurile tale
Stindardele vrăjmaşe ţi se închină `n cale
Piecate să le calce pe unde "H pasă calul,
Ca semn că-s biruite și că-i al tău Ardealul!
Dar tu treci innainte, de parcă nu le vezi,
Cu fruntea 'npindurată, — şi nu ştiu ce visezi...
D. Anghel şi St. O. losif.
D. N. lorga critic și polemist.
Sub pretext că analizează volumul meu „Spiritul critic in
„cultura romineascâ*, d. Iorga mă injură personal intrun lung
articol din două numere ale „Neamului rominesc literar“. Şi
nu mă injură numai pe mine, ci și pe colegii mei, pe d. Stere,
pe „Nicanori“, „Viaţa Rominească“,—şi este vorba, în această
analiză a volumului meu, şi de „frații Hräien"
D. lorga e un slab strateg.
In adevăr, cind nu-ţi lipseşte cu totul această inșușire, şi
dacă vrei cu tot dinadinsul să „distrugi* pe un duşman, te fe-
res) cu prudență să dai pe față câ în scrisul tău ești minat
de ulte consideraţii, decit de valoarea lucrării pe care o critici.
Cind insă d. lorga, analizind un volum, unde nu é vorba
pici de d-sa, nici de partidul d-sale, nici macar de evenimentele
şi ideile de douăzeci de ani incoace, —cind d. lorga, în aseme-
nea condițiuni, serie 20 de pagini, din care numai 6 sint rela-
tive la conținutul volumului meu, iar 14 sint injurii la a-
dresa revistei la care colaborez, la adresa colegilor mei, a par-
tidului din care fac parte,—este evident că d. lorga a scris ar-
ticolul mai mult pentru a se răcori de displăcerile, ce crede că
a avut să sufere de la „Viaţa Rominească* şi de la... partidul
liberal, decit pentru a arăta neajunsurile volumului meu.
Si dacă aceasta e cauza pentru care a scris articolul, este
evident că ceia ce Va interesat pe d. lorga mai puţin în critica
volumului meu, este tocmai volumul meu. L'a interesat atit de
puțin, incit nici nu l'a priceput. La interesat atit de puţin, incit
-şi-a permis să facă cat lalşe din el. Lipsa de interes pentru
volumul meu l'a făcut să nu poarte interes nici observaţiilor sale
proprii, care se contrazic şi Intre ele, şi se contrazic şi cu unele
afirmări ale d-lui lorga din „Istoria literaturii romine“ a d-sale.
Ceia ce la interesat în gradul cel mai innalt au lost „Ni:
canorii,* administrația şi „budgetul* Vieţii Romineşti şi frații
şi acest interes nemărgerit pentru „budgetul“ Vieţei Rominești
și „fraţii Brâteni“, ar putea să mă dispenseze să-i răspund.
— i Ën ` e
ti a TT "TA
D. N. IORGA CRITIC ȘI POLEMIST H3
—
Şi, totuşi li voiu răspunde. li voiu răspunde, pentru acei care”
nu mi-au cetit volumul (căci pentru cei care l'au celt, volumul
e un răspuns suficient) şi care ar putea crede că am scris în a-
cel volum enormităţile pe care d. Iorga mi le pune în spinare,
Şi îi voiu mai răspunde şi pentru datoria ce am de a demasca
pe acest domn, care vrea să introducă In publicistica noastră
nişte procedee, cum se va vedea, foarte nouă şi foarte vinovate,
Bire înțeles că nu vom răspunde la cele 14 pagini, în care
nu e vorba de mine. Să-i răspundă, dacă cred de cuviință, clu-
burile liberale şi „frații Brăteni” !
N'am nici timpul, căci articolul d-lui lorga a venit cu oz
innainte de Paşti, și n'am nici spaţiul să răspund acuma la toate
enormităţile d-lui Torga. (Acesta e termenul cel mai parlamentar
posibil pentru mesteşugzul la care se drdă d. Iorga în artico-
lul d-sale).
Voiu răspunde acuma la o parte din aceste enormităţi, pe
care nu ştiu cum să le numesc: Nepriceperi ori falşificări, rä-
mintnd ca in No. viitor să răspund la alte categorii.
Am spus că nu ştiu cum să numesc prima categorie. În
adevăr, cum se va vedea, nepriceperea ¢ atit de extraordinară,
incit iți vine să crezi că d. lorga a falşificat. Pe de altă parte,
oarecare consideraţii, —un rest de considerații, —ce am pentru d.
lorga, mă opresc să mă conving că e vorba de falşificări. Dar,
atunci, trebue să admit la d. Iorga un talent extraordinar de a
nu pricepe lucrurile cele mai simple, şi alte consideraţii, —şi alt
rest de consideraţii,—mă opresc dela această ipoteză. Mai pune
apoi că, la ipoteza de nepricepere, se opun nişte paragrafe
ale d-iui lorga, care pledează cu o logică de fier in lavoarca fal-
şificării, —şi veţi înţelege perplexitatea mea...
Insfirşit, nepricepere ori falşificare — Dumnezeu numai poate şti.
La urma urmei, nici nue delicat să scrulezi intenţiile cuiva t.,
Ş'apoi e şi de prisos: căci răspunderea pentru faptele rele
nu trebue proporționată după intenţie, ci după nocivitatea faptului.
Aşa dar, deschidem... marea care a d-lui lorga, adică
Neamul Rominesc literar, No, 2 şi 3,—şi Incepem.
|. Nepricepere sri falşificare.
Avind să vorbesc de cultura rominească dela 7840 in-
coace, de cind apare spiritul critic, insist, în volumul meu, asu-
pra influenței lranceze nouă, a Franţei revoluționare (politiceşte) `
şi romantice (literariceşte) —D. Iorga mă invaţă că:
De fapt, a fost la noi o veche influen franceză, ajunsă gene-
tală europeană, în veacul al XVIli-lea... p $
au VIAŢA ROMINEASCA
Urmează, invăţindu-mă că au mai lost două influențe: re-
“woluționară ai romantică,—și sfirşeşte cu aceste cuvinte:
„Aşa e cu influenţele franceze, o înțeleptul meu domn, indrăzae=
şte a ţi-o spune acela care...
Şi urmează d lorga cu unul din acele obişnuite ditirambe,
«dedicate sie Insuşi,
Acum, să ne inchipuim că eu n'ași fi vorbit nicăirea de in-
fuenţa franceză din veacul al XVII-lea, să ne inchipuim mai
“mult: să ne inchipuim că nici n'aşi cunoaşte-o Este insă în
chestie această influenţă aici, în epoca dela 1840 până la 1880?
Şi dacă nu e, şi dacă, totuşi, d. lorga Imi dă lecţii de pe pi-
cioroange aşa de innalte, nu e un caz de nepricepere din par-
tea d-sale ? lar presupunind că d. lorga ştie despre ce vorbesc,
„presupunind că daa știe că acea influență nu mă poate interesa
aici,—nu € atunci un caz de lalşificare ?
Dar... dar mai e ceva mult mai grav: chiar la inceputul
volumului meu, la pagina 8, ca să amintesc numai un pasagiu,
-scriu aceste rinduri :
Numai în veacul al XVill-lea, prin curentul care con
ŞI citeva elemente apasene, in curentul vechio francez, Mun
se influențează mai apreciabil de cultura apuseană, etc...
— Şi d. lorga scrie o pagină, ca să dovedească ca nu cu-
nost acea influență veche!
N'are aerul unei lalşificâri conștiente ?
2
D. lorga spune că cu susțin că generația dela 1840 din
“Moldova (Russo, Kogâlniceanu, etc.) a lost „pesimistă“, că a cri-
“ficat, dar fAră a crea!!
Acum, iată ce spun eu:
LH vreme acest „organizator al Rominiei moderne“ [Kogă
este omul care imprimă tuturor fenomenelor sociale concepția sa,—
la 1866,—spiritul novator şi spiritul critic merg impreună, Intre
“fericită sinteză,
aceia, aceste două tendinţi se separă. Liberalismul mun-
eco manifestările lui extreme, râmine să reprezinte spirilul critic,
„negativ...
„Parcă ar fi mai degrabă lalșiticare decit nepricepere....
3
D. Jores vrea să mă convingă că Kogălniceanu n'a fost
iimpoirive „latinomaniei* muntene. D-sa zice că eu, din simplul
D. N. IORGA CRITIC ȘI POLEMIST eS
fapt că Kogălniceanu a luat la vale pe Aristia, aşi scoate cå
Kogälniceanu a fost Impotriva latinomaniei muntene ai că Kogăl-
niceanu a facut „separatism cultural“,
Acum, iată ce spun eu:
Că curentul acesta patai a fost mai tare în Muntenia, o măr-
Zurtaesc şi contemporanii. Aşa, M. Kogălniceanu, In al său Coutnt intro-
„ductiv la istoria naţională, 1843, zice:
„In mine veţi găsi un Romin, insă niciodată pănă acolo, ca să
contribuez Jo sporirea Romano-maniei, adecă mania de a se numi Ro-
mani, o patimăd care domneşte astăzi mai ales in Transilvania şi la n-
„mii scriitori din Valachia“...
Inventez en că Kogălniceanu a lost impotriva „latinomaniei“*
muntene ? (De altmintrelea eu numai îl citez pe Kogălniceanu
ca morb că In Muntenia a fost mai puternic curentul la-
tinist |). Spun eu că Kogălniceanu a lăcut „separatism cultural“ ?
E nepricepere ori falşificare? Parcă ar A mai mult falși-
ficare. Nu?
Bagaţi de samă la ce soiu de „polemică“ te scoboară a-
cest „Împărat al cugetării“, cum numeşte d. Tâslăoanu pe d.
forga !— Şi cer ertare cetitorilor pentru această polemică de co-
'pilării, la care mā sileşte marele şi savantul nostru istoric L..
Mai departe, dar!
D, lorga serie :
D. Ibrăileann, „poporanist*, caută Hreşte să arate cå a fost, pe
dingă curentul naţional, în care vede o derivare nesândtoasă a curet-
tului latinoman, un „curent ran”, care avea Ìn programul său „cu-
noaşierea literaturii populare şi inspirarea—ca lond şi tormă— dintr'inza“,
De e $ însă, întrebuințarea unei limbi care să albă drept punct de pe
“care şi veşnic mijloc de control limba poporului şi adunarea, întrebu-
ințarea pentru poezia cultă a cintecului poporului, nu e dech una dia
formele mişcării inaugurale de Kogălniceanu. Un poporanism, pentru
„popor ca o clasă, și nu pentru poporul rominese ca păstrător al bu-
„urilor celor mai sfinte ale n , n'a existat niciodată...
Acum, iată ce am spus cu:
Curentul poporan, adică cunoaşterea literaturii populare şi inspi-
rarea--ca fond şi lormă — dintr'insa, sa manifestat (e Moldova...
“Era natural ca acest curent să se nască în Moldova. Acea tradiție cul-
“urală, de care am vorbit, se opune curentului falşiticator lati E
vorba atunci de apărat caracterul vechiu tradițional al limbii çi lites
raturii, impotriva latinismului şi a franțuzismalui. Atunci tradiţia mot-
-dovenească îşi va găsi un aliat în literatura şi limba populară.
416 VIAŢA RONINEASCA
Deosebesc eu curentul național de curentul poporan ? Văd
eu în curentul național o „derivare nesănătoasă a curentului lati-
noman"? Vorbesc cu de un curent poporan „pentru popor ca
o clasă, și nu pentru poporul rominesc* ?
Cind vorbesc de apărarea caracterului vechiu tradiţional al
limbii şi literaturii prin limba și literatura populară, — insamnă
că vorbesc de o mișcare politică „pentru o clasă* ?
Dar, ceva mai mult: Jn dezacord cu toţi idealiștii demo-
era şi „paşoptişti*, eu susțin, intrun capitol intreg, că „revolu-
ționarismul* celor dela 1845 nu este izvorit din cauze așa de
altruiste, ci din interesele lor de clasă, din interesele lor de bo-
erânaşi nedreptățiţi !
Ce e aici, domnule lorga? Nepricepere ori falșificare?
Inclin să cred că sint amindouă,—în ce proporţie, nu știu...
3
D Iorga zice că eu am spus câ:
Pann nu e „poporanist* pentrucă... nu l'au prețuit contemporanii.
O spune Alecsandri la... 1872 (iarăşi citați). e>
lată ce spun eu:
In Muntenia, unde interesul cultura! şi literar era lăsat în umbră
de cel politic, n'a lost un curent poporan:
„Anton Pann, zice Alecsandri Intro scrisoare din 1872, nu a fost
pănă acum prețuit în adevărata lui valoare, ba incă în Valachia me»
ritele sale sint chlar desprețuite de majoritatea literaţilor moderni”.
Va să zică cu citez pe Alecsandri, pentru a dovedi că po-
Pann, cu foale merilele lui de „poporanist”, n'a lost a-
preciat în Muntenia cea lipsită de curent poporan !—şi d. Iorga
zice că eu am spus că Pann n'a fost „poporanist*, fiindcă „o
spune Alecsandri“...
- Sä admit că e nepricepere, nu pot! Rămine falşificarea t
Aici nu pot avea indoeli. Mi-ar fi rușine să mă indoesc!
6
D. lorga scrit:
uirea utui critic In Muntenia] m ă la insulte
în acei E E ieşi la orale amr desi vene
dai Unirii. Toate butadele lui Alecsandri... toate se scot pentru a
batjocuri viața Buc . Un Moldovean de veche rasă, pomit din
Brăila Turcilor |spirit !] reproduce cu mulțămire grosolănii
definiţii ale capitalei îniei unite: „capitala gheşelturilore şi centru
de „sminteală în gradul al doilea”.
i
i
D. N, IORGA CRITIC ȘI POLEMIST 417
Va sā zică eu insult Bucureștii, tocmai cu ocazia semi-cen-
tenarului—Acum, iată ce zic eu:
Muntenia şi-a plătit tributul câtră rominism prin marea ei luptă
pentru crearea itominiei modeme, cela ce cons dar nu înțelege
Alecsandri, cind, in scrisorile sale, nu mai isprăveşte cu sarcasmele la
adresa politicii muntene (şi citez sarcasmele lui Alecsandri).
Parc'ar fi curală falşificare.., Ce ziceţi?
H
D., larva serie, serie mereu:
Ca Incheere a pledoariei, „Odobescu, Bălcescu și Alexandrescu* —
perfectă cronologie: 1860, 1840, 1830 !—valoreazā ceva, fiindcă... au
scris In reviste din laşi, Mai tirziu Caragiale tot așa,
Vedeţi ? Face și spirit. Face spirit cu „cronologia“ — parcă
asi fi avut intenția să fac cronologie... şi nași şti cind au trăit
aceşti scriitori ;—şi mai face spirit cu acele puncte — puncte (,fi-
ind-căse. au scris in reviste din lași”),
Taif insă ce-am scris cu:
in Muntenia, oamenii care se influențează şi ascultă de tradiție,
sînt Odobescu, Bălcescu, adine cunoscători de cele vechi, şi Alexandrescu.
De aceia ei sint singurii scrittori, dintre cei vechi, din Muntenia, serioşi,
cu o limbă bună, cu un spirit rominesc —şi care s'au alipit de şcoala
critică moldovenească, întreținind legături cu ea, scriind în revistele ei,
cași Caragiale mai tirziu.
Va să zică Odobescu, ete. de aceia sint ce sint, fiindcă as-
cultă de traditie, cunosc cultura veche rominească, —și, fiind uşa,
ci se alipesc la şcoala moldovenească şi scriu în revistele din laşi,
Cum stăm atunci cu: „éi valorează ceva, fiindcâs au scris
in reviste din lași“.
Ipoteza nepriceperii ar D absurdă. E falșificare goală. ȘI
incă face şi haz d. lorga !
Fericit temperament !
5
D lorga mă ia în ris că schter, după „volumele V şi
Vi: ale d-lui Xenopol, istoria contemporană a Rominilor,
Magistra! se schițează, după „volumele V şi VI”, istoria contim-
porană a Rominilor, pănă 45, la 66, la 67 şi aşa mal departe, precum ar
zice Trahanache...
bj
DL VIAȚA ROMINEASCA
De sigur, d, Xenopol, chiar după ce d. Iorga la consacrat
in aula Universității din laşi, acum două luni, ca „un mare
istoric *,—tot rămine, pentru nevoia polemicii, o nulitate, pe care
m'aşi face ridicol eu dacă aşi cita-o... Dar nu de asta vreau
să vorbesc, căci sintem la capitolul Ialşificărilor.
Şi iată cum stau lucrurile in realitate :
Ar D uşor, scriam eu, să dau toată culoarea neagră a tabioului,
dacă m'aşi cita decit faptele din volumul V şi VI ale Istoriei Romiallor
a d-lui Xenopol. Dar cred că şi le poate reaminti oricine le-a cetit, și
te poate consulta și d. Rădulescu-Motru, Am ţinut numai să fac o schi-
td. folosindu-mă de citeva citaţiuni din scriitorii pa ti cate e vorda
în acest articol—pentru a-i caracteriza şi cu acest prilej.
Va să zică nu m'am folosit de „volumele V şi VI“. Vasă
zică eu am citat alle izvoare. VA să zică am spus că chiar ms-
mai din „vol. V şi VI* s'ar vedea ceia ce d. Rădulescu-Motru
nu cunoaşte. Va să zică am invitat pe d. Motru să consulte mia-
car aceste volume, ajunse oarecum populare !
Pentru ce falşifică d. lorga? Căci aici falşificarea e ciară —
Şi mai are şi nenorocirea să facă spirit. Grozav ti place lui d, forga
să facă spirit. Tare se bucură d. Iorga cind face spirit, L'am văzut
la o întrunire făcind un baz straşnic de spiritul, pe care îi făcea
insuşi, De cite ori avea să facă un spirit, ridea innainte, așa că
partizanii săi, bunii bâeţi din „centrele Rominiei, ştiind că ma-
estrul va spune o vorbă de duh, îl aplaudau cu anticipație, Dar
acesta e un parantez şi mă grăbesc să-l închid,
o
Lupta lui Eminescu împotriva claselor nouă, d. Iorga zice
că eu o numesc „socialism“.
Eu ? Eu, care spun că nici „socialiştii* de pe atunci n'au
făcut socialism, tocmai fiindcă au luptat pentru clasele vechi?
Eu, care spun că nici n'a fost loc pentru socialism, nefiind
in ţară un proletariat industrial + Eu, care am seris aceste riniluri:
Eminescu a fost considerat, acum vre-o 20 de ani, de BI speța
lui Cuconu Leonida şi Titircă Inima res, ca un socialist ?
Eu, care am spus că:
De socialismul ini Eminescu nu se poate vorbi a
Te simți mai bine. cind talşifici, domnule lorga? Respiri
mai vor" Atunci falşifică mai departe:
D, N. IORGA CRITIC ŞI POLEMIST +o
10
„Odobescu sufleteste a fost un Alecsandri în politică“,
; ași zice eu după d. Iorga, Şi, tot după dan, demonstra-
Da mea ar D aceasta:
Erau amindoi epicurieni şi sceptici, D plă d
ristocrați rainen, ep şi sceptic plăcea frumosul şi erau a
Pe cind eu zic că, cu toale că sulletește Odobescu şi A-
lecsandri sămânau, fotuşi Odobescu a lost în politică un om
foarte innaintat,—şi adaog că, dacă Odobescu (cu temperamen-
tul său) ar fi fost Moldovan, „tar fi avut nici mäcar atitudinea,
destul de cumpenitoare, a lui A, Russo, ci atitudinea lui Alec-
sandri*.
„Aşa dar, eu zic că Odobescu a fost mai fnnaintat decit
chiar A. Russo, şi cu atit mai Innaintat decit Alecsandri. Zic că
Odobescu a fost un liberal „roșu“, pecind Alecsandri aproape un
junimist!
„Și d, lorga, care zice că eu susțin că Odobescu a fost
un Alecsandri în politică!
In chestia „cursurilor de var: din laşi lam văzul pe dl.
lorga intrebuințind cu entuziasm neadevărul şi calomnia, Acuma,
nu cu mai puțină ardoare, utilizează banalul procedeu al fal-
şificării,..
___ Aşa pricepe acest idealist lupta pentru purificarea atmosie-
rei morale ?
11
D. Iorga scrie:
Dar şi „Muntenia“ trebuie să albă un spirit critic, măcar unul,
Deci d. Ibrăileanu aleargă, pentru a-l găsi, pănă la Odobescu.
Dovadă : a scris la o revistă din laşi, a publicat cugetările „popo-
ranistului“ Rusu. O, să mai fi trăit, se lăcomia la budgetul „Vieţii Ro-
mineşti*, De sigur! Câci doar cele mai multe idei ale lui sint „emina-
mente moldoveneşti“,
Va să zică eu spun că Odobescu a fost critic, pentruca a
scris la o revistă din laşi şi pentrucă a publicat cugetările lui
Russo 1
De fapt, cu zugrăvese pe Odobescu ca critic, expunindu-i
pe larg, in mai multe pagini, ideile In privința Zimbii et a litera-
durii, rezumind critica lui Odobescu impotriva curentului latinist,
în special, şi a stricătorilor de limbă, în genėral;—expunind i-
Aën VIAŢA HOMINEASCA
o —
deile sale In privința nafionalizării și a meng literaturii
inspirare i ră,
wite prin inspirarea dela literatura popula i | E
; Le in privinţa „revistei din lași“ șia „cuzetărilor lui Russ"
spun atita:
f H Unärul muntean
E semnificativ că publicația, la care se adresează antean
Odobescu, ai această revistă din laşi,—ŞI tot atit de a pur da
faptu! că, mai tirziu, cind are revista sa. Revista Romină, e A
În 1863, urmarea „cugetărilor* delunclului Russo...
i (Dich a stingaciu, se mal
„Și d. Jorga, după ce falșitică atit de gaciu, `
dedă încă şi la ironii cu „budgetul «Vieţii Romineşti» spidi
cind polemica la n Innâlţime accesibilă numai d-sale,
urmează) G. Ibrăileanu,
Miscellanea.
POLITICA ARDELENILOR ŞI... CENZORII El.
Intr'unu! din cele din urmă numere ale sale, energicul ziar de peste
munţi, Lupta”, publică un interesant prim-articol, intitulat: „Politica
noastră în ochii d-lui N. lorga*.—Dupăce, cu o vădiță melancolie, pre-
sărată numai ici şi colo cu fine ironii, analizează îndrumările critice ala
prea-invățatului nostru profesor faţă de activitatea politică şi culturată +
Rominilor transilvaneni, —autoru! încheie cu următoarele rinduri înțelepte,
pe care ne mărginim a le transcrie fără comentarii:
„Intrebatu-s'a vr'odată d, lorga, că prin scrisul de care ne oci-
Gäm, cit şi prin alte pagini din revista sa de azi, ce fotos— vorba nu ne
aparţine,—ce servicii ne aduce, nouă, Ardelenilor ? Ne vom lua voia să
inşităm noi citeva,
Nici o generație nu poate trăi fără idealuri. Nouă încă ne trebue
ținte cu sclipiri de lulgere, pentru care să luptăm,--şi le avem. ŞI ne
trebue insule cu paradisul în ele, care să ne imbărbăteze cind ar scădea
virtutea, să ne mingile cu priveliştea cind am desnădăjdul întru multa
noastră osteneală fără roadă curindă. Ne face bine să ştim că avem
frați cu conducători integri, viejuind în condiţii priincioase desvoltării lor
de Romini, că sintem vrednici—arată exemplul iraților noştri—de o soartă
mal omenească, la care nu ne indoim că vom ajunge. Nu întrebăm de
sfinți, căci speja aceasta s'a călătorit de mult în cer, şi ne avem păca-
tele cu toţii, Nu vrem însă să ni se arate vecinic numai un Babylon
nou, o nouă epocă Neroniană ce se va prăbuşi in gurile cu smoală cio-
cotită ale Iadului, lar d, lorga aşa ne prezintă țara îraților noştri, —şi
nu este azi licean la noi care să nu injure Rominia şi pe bărbaţii el de
Stat. Fiecare om ajunge insă de judecă odată, sind pe picioarele Jul:
se poate intimpla ca această cumpănire să aducă o scădere a omului
cate s'a pus în faţa deceniilor şi a milioanelor de semeni,
Judecăţile d-lui Torga despre noi le folosesc, le exploatează în fa-
vorul lor cei mai funeşti paraziți, pe care ni i-a hărăzit vitregia veacuri-
lor şi ni-i creează împrejurările politice: moderaţii.
DZ VIAŢA HOMINEASCA
Un solu de lepădături aceştia, cum se ştie bine, care vreau să ne
vindă pentru hatirurile şi căpâtuelile lor, drepturile de popor şi de ele-
ment alcătuitor de Stat în țara aceasta. Crede gloriosul nostru profesor
că poale lucra şi scrie astfel incit să ajungă a fi comentat cu bucnroase
laude în ziarele Moldovano—Burzilor ? Ori cum, nu se poate Ințelege
aceasta ` Inude pentru felul cum sint redactate foile renegalo-moderate,
şi loneştii Minişti dela noi invocind un nume atit de prețuit, pentru a-şi
sprijini politica lor.
Fără îndoială, nici Ungurii nu se lasă întrecuţi.. De dien li se
Gă prilej, se folosesc de articolele d-lui lorga pentru a creea platiormă
de luptă impotriva bunilor Romini de aici şi pentru a profert cele mai
stupide insulte la adresa Romintei. Jar „Budapesti Hirlap nu scapă nici
o ocazie în care naționaliștii pot avea, în scris, vr'un schimb de păreri
cu autorul „Vieţii lui Mihai Viteazul“, ca să arăte cum al noştri sint
„tal catolici decit Papa“, cu toate că „nici profesorul dela Bucureşti nu
poate fi întrecut în intransigenţă şi şovinism*... Vă place?
Pe noi ne doare. ŞI ne doare cu atit mai virtos, cu clt nise pare
că d. Iorga poate fi indestulit—intr'o anumită măsură—cu cele ce se
fac azi la noi, Căci ce ne cere, ce aşteaptă daa dela noi?
In primul rind cultură. Dar noi o facem, cu toate puterile de care
dispunem astăzi, Politica nu ne Impiedecă întru nimic să ne implinim
datortințele pe alte terenuri, Intensitatea mişcăriior culturaie dela noi o
dovedeşte în deajuns. ŞI, calculind cu realitatea, fără nici o supărare,
care dintre depulaţii noştri ar lucra mai mult pe cimpul culturii propriu
zise, decit astăzi? Este evident că demnitatea, calitatea de „deputat“ a
impus tuturora sarcini mai mari în toate privinţele: a dat condeiul în
mina unor care Var îl luat mal rar altfel, a minat pe toți în locuri unde
mu se ştia atit de bine, ca acum, de puterea şi trăinicia noastră, a smuls
atitea discursuri calde, unele clasice, din care transpiră aceiaşi putere de
educaţie ca dintro prelegere istorică. —şi mă pindesc numai la „dările
de samă” ale deputaţilor. Pe urmă, unde este vr'o adunare culturală,
la care să nu participe conducătorii aceştia, cu tot folosul material şi
moral? Hotărit lucru: deputăţia i-a scos la muncă mai variată şi mab
rodnică în alte direcţii,
Apni, lupta în congregații. Instituţia aceasta e proprie să ne facă
educaţia pentru parlament în primul tind,—succese reale nu ne posie
da. S'a vorbit romineşte în ele, sau stinjenit unele abuzuri. şi atit,
Orice decizie — ce am putea-o aduce prin surprize — în favorul nostru,
o suprimă ministrul. Atunci ?
Noi sintem furnici care plecăm cu grabă să împlinim toate sarci-
nile care s'au grămădit pe umerile generaţiei noastre şi să lăsăm urma-
şilor cel puţin tradiţia muncii şi a cinstei, Vom rătăci, vre-unul, În cã-
răzile multe şi încurcale care duc spre locul unde se adună sporul nos-
tru, — dar cei mai mulți cunosc azi drumul, Puterile ne sint felurite
MISCELLANEA 424
car voința este una, — şi poate că d. N, lorga va recunoaşte că lu-
ctăm după credința cea mai bună şi după cunoaşterea cea mai amănune
Dä a trebuinţelor zilei — pentru ideal“.
„MUZA DELA BURDUJENI“ PLAGIATĂ.
D. George G. Orteanu publică în revista „Dunărea de Jos“ din
Galaţi un articol, In care arată că bine cunoscuta farsă a lul C, Negruzzi
este plagiată după „La Sapho de Quimpercorentin ou il ne faut pas
courir plusieurs licores d la fois“, a pulin cunosculului scriitor Théo-
ore Lectercque, care a trăit dela 1777 până la 1851.
D. Orleanu pune pe două coloane inceputul scenei I şi I, de
unde vedem că „Muza* este o curată traducere,
Se ştie că Todirică al aceluiaşi scriitor este plagiat după Fédé
rigo al lui Prosper Mérimée. C. Negruzzi mai are şi citeva poezii piagiate,
La începuturile literaturii noastre s'a plagiat foarte mult. Plagiatul
este o formă a introducerii culturii apusene la noi. Se pare Insă că C,
Negruzzi Va practicat cu mai multă libertate decit alţii,
Deşi tradusă, după cum se vede din citaţiile d-lui Orleanu,—
„Muza dela Burdujeni” este, totuşi, caracteristică pentru concepțiile lui
C. Negruzzi, pentrucă el, atit prin alegerea farsei pe care a tradus'o,
cit şi prin limba pe care o pune in gura personajelor sale, se vede că
a voit să ridiculizeze unele din apucâturile societăţii romineşti de pe a-
Lunch, aceleaşi, pe care le-a ridiculizat şi Alecsandri, în comediile sale.
CARAN D'ACHE,
Vestitul caricaturist Caran d'Ache, care s-a stins zilele trecute la
Paris, a lost una din gloriile Franței; celebritatea lui s'a niiscut
„sur la butte de Mont-Martre“, cu vestita lui „Epopee“, reprezintată la
„Chat noir” şi care a făcut epocă în Paris, înlesnind o cale, spre litera
tură, figurii măreţe a lui Napoleon cel mart, „avec ses grognards*,
Caporalul Emanuel Poiré, cu pseudonimul Caran d'Ache (crelon,
pe ruseste), s'a născut în Moscova, dintr'o familie franceză, rămasă acolo
dela 1812, S'a naturalizat francez, făcind serviciul în armată, ai s'a făcut
cunoscul şi apreciat foarte de timpuriu prin caricaturile sale politice ` Bou-
janger, Sadi Carnot, împăratul Wilhelm, etc. Talentul său de caricaturist,
deşi pu are acea putere 2 maustrilor in caricatură, e foarte original, de
o fantazie neinchipuită şi un post foarte lin, cu legende de un spirit
nesecal, plin de veselie şi viociune, totdeauna nou, provocind risul, un
ris sănătos, fără nici un pic de răutate, care i-a atras numai admiraţii şi
prietenii, Albumurile sale, in care sint adunate cele mai renumite din
caricaturi: Les courses dans l'antiquité, les Bonshommes, Le Tenis d
ravere les dees, Les Lundis, Le Carnet de chèques, etc, sint pagini
din istoria contimporană, scrise în desene larg-pline, In trăsături de spirit
cu strălucirea veselici.. El e un caleidoscop al vieții moderne.
Di VIAȚA ROMINEASCA
LICENŢĂ POETICĂ.
„Viaţa Rominească* are datina de a nu publica dech lucrări ine-
dite. Cu atit mai mult, dar, cetitorii noştri vor fi lost surprinşi revăzind
astăzi, la pagina 367, o veche a ior cunoştinţă. Este vorba de frumoase
poezie a d-lui |. Minulescu, pe care, desigur, cei mai mulţi se vor f
grăbit să o savureze, cu citeva zile mai inainte, în numărul festiv al
ziarului bucureştean „Viitorul,..*
ză ŞI wow documentele ce posedăm, se poate face dovada ġe-
plină că vina Inlringerii datinelor consacrate cade, întreagă, numai in sar-
cina d-lui Minulescu... Cetitorii însă, nu ne îndoim, vor ierta de astădaiă,
ca şi noi, această neobişnultă... licenţă poetică a tatentatului bard.
„SCRIITORI ŞI CURENTE".
Este titlul unui volum de curind apărut al d-lui G. Ibrăiteanu, care
conjine următoarele articole, adunate din diferite reviste: Cu prilejul
folletoanelor lui Caragiale.— Curentul eminescian.—O prelucrate a lui E:
minegen.. Doslumele: lui Eminescu.—Mihall Sadoveanu: „Şoimii“,
„Dureri innăbuşite“, „Crişma lui Moş Precu”, „Amintirile Căprarului
Gheorghiţă“, „Floare OD", „Mormintul unui copil“, „l-a noi, in Vi-
işoara“, „Vremuri de bejenie“, „Insemnările lui Neculai Manea*.—loan
Al, Brătescu-Voineşti.—C. Sandu-Aldea : „Două Neamuri”, „Pe drumul
Bărăganulul*.— „Din trecutul nostru” de A. Vlahuţă.
Volumul conţine 319 pagini şi se altă de vinzare la țibrăriile prise
cipale şi la administraţia „Vieţii Romineşti”, cu prețul de 2 lei.
P. Nicanor & Co.
Recenzii.
D. Anghel, Fantasi Socec Ar
Comp., Bucuresti.
Apariţia unui volum de D. Anghel
e o aderărulă sărbătoare pentru pre-
tuitorii arlei şi al poeziei, Nuo artist,
la noi, care să posedo alit de vural yi
de adine simtul frumosului şi care să
aibă, în acelasi limp, la Iindâmină, o
formă atit de desăvirşită pentru trans-
punerea acestui senliment.
E în versurile lui o lume, în care e-
molia se rüsfringe în cea mai dolee
si mai gingaşă lumină; o lume eare,
pentruca să redea sentimente, ce par
a nu pulea D redate decit în forma
tainic gi plutitoare a muzicii, se Im-
bracă in imaginile celo mai fesrice,
izvorite din jocul fantaziei velei mai
strāluciloare.—imagini de o frumuseţă
si un farmec negrāit.
Pare că niciodată nu simți mai ar-
tificiala şi mai falşă deosebirea dintre
fond și forma in opera de artă, decit
in aceste minunate versuri. Forma
versului lui e ca un dismant tiiat in
mii de fețe, iar Temuaria acestei
Torme e mai sles în lumina care joacă
in ucosto feje, simţirea räsfrinta din
sulelul poetului in această formā de-
săvirsită In mii de focuri şi selnteeri.
Oricit de frumoase ar D descrierile
de natură, in versurile lui D. Anghel, —
şi siot unete în adevăr dumnezeeşti—
totusi mai presus de descriere e da-
rul de a faco, cu unele nuanțe, să rå-
sune la tonalitatea goneraia u senli-
mentelor acea nota dvosehită care faco
poezia tainică n Brit, acea poli care.
deşi ascuţită și bine satacterizată în
simțirea noastră, pare că nu sar pu-
tea prinde in forna preciză a grain-
ini, şi pe care D. Anghel izbnieste 1
o realizeze, în versurile lui magies,
cu aceiasi acuitate, eu care o redă mu-
zieu in tonuri si fraze muzienle. Asa
e, de pildă, poezia „Călatarii”:
Tâcere-i și mergem cu fata spre lună.
S'and sorgălaii in noapte eum sună,
Merg spornie rotuşii și-o clipa må «perii
Văzinil pe de lături cum fug prăştierii
Do umbra lor insisi goniti în buiastru,..
Pe-slocare drumul sa face albastru
Cind scapă sub dealuri şi luns sas
cunde,
Un miros de Moara de cine știi unde..
zen vrajă lrimeasă deo fată, sta-
pine* —
„En vrajă” — ingini zimbini vo-
zeleul,
Si murgii acuma pâşese mui eu greul,
Si vorbele noastre, prietene bune,
fac lot mai rare, mai triste, de-al
spune
Ca fieşle-care din noi își dä seama
Ca 'n urma trāsuriįi ceva sè distram,
Si-uceia nwi drumul, cii biata viata ;
duleea mireazmă prin noapte dru-
meaţă,
Nu-i miros de foare, miei vraja, vii
dorul
Ce-l în prelualiadeni en el râlâtorul.
Ori unde s'ar duce piar vrea ca sÅ
scape,
Sub nultele ceruri, pe vastele ape...
Inaginile, deserierile, sinl In acesta
versuri evocăloare de stări suleteşti
fine, ginguşe, plutiloare, şi aceste stări
-ufetesti In rindul lor dau deserierii
euioarea şi lumina, exprimă poezia
puternică şi nehotarita, eu care ne sta-
pinese în realitate aspectele nulurii, Şi
scvastă nulură, mi cum ar D ea, må-
reală și veşnică, ran intinsa şi iacin-
"äloare, ne turmecă inloldenuna. ln
versurile poetului, prin cele re sau
răsfrini în es din vinţa şi sulletul o-
ului: „Cum cinta marea“, „Nemul:
tumitul*, „la Portz,
Ai impresia alinilăţii dintre muzien
si poesia lui Ð. Anghel, nu numai din
neel fel ul său de a evoca stările su
fistești, nu numai diu acea admirabila
„Reveria*, cure e o interprelare a unei
bucăţi de muzieă, o incercare do a
iranspune poezia sunetelor în poezin
maginilor, ei mai ales din acele va-
rialiuni pe teme populare, de la toate
neamurile, in care versul se npropie
atit de mult de maniera muzicii.
Dur cein ee imeluta mai ales in poe
“pia lui D. Anghel e spontaneitatea gi
acea nestirgta hogaţie a fantaziej, care
face ea lalentul său aa De mereu altul,
intotdeauna pow, neprevărul, plin de
indrăsneala, şi totusi atit de stāpin pe
această enprițiaasă şi neastimpârată
pulere de eroaţinne, tinell niciodată nu
sdepăzeste mâsura, nu jigoeste gustul,
T. Siaviei. Din valurile vieții.
Bihlioleer Minerva, Buenresti,
O. Slaviei povesteste, eu tonul său
ageza!, povestea unui suie! batut de
valurile vieţii. Un copil pasii, cres
cut do doi oameni etm se cade, care
da semn de mare desteplaciune în eo-
pilârie, apoi sovăe, e gata sa se piar-
da şi-şi vine în fire numai cind află
ră a fost enpil găsit, erescul de mila
si din hunatate. Nomnorocirea însă i-a
fost fomuin, un lip de tată de mahala,
usuraliră si amwrulă, care-l impinge, In-
vetul eu incetul, spre destrăbălaro sufle»
teaseă ` și, în sfirsit, dupa multe peris
424 VIAŢA ROMINEASCA
Delt, din cere nu prea sa desface
lămuri psihologia personagiului, un
desgust adine de viața şi de el insugi il
impinge sé se expulriaze la Constanti-
nopo), unde se siuncide, arnucindu-se
in valurile Bosturului.
kd
Duiliu Zamfirescu. „Iudreptări”
roman,—al 4-lea din seria Comăneş=
tenitor. Biblioteca peniru Toli, Al-
eslay. Bucureşti,
To literatura străini, in opera lub
Balzac si Zola ete., se găseste aceleasi
personagii tn diferite romane, acensia
insă nu impetlică ca fiecare roman, In
parto, să fio o operă de sine stata-
tonre, o unitale organizată, cu viață
proprie, Romanul d-lui Duiliu Zam-
frescu ar putea inst, mni degrabă, fi
privit ca un capitol diotran roman, de-
ell en un roman întreg. Subiectul a-
ceslui roman este insurâtoarei perso-
nagiului principal, Alexandru Coma-
nesteanu. cu o Ardeloancă, fala unui e
rou de peste munti, —ru cate ocazie
cetitorul calatoreste la Roma şi in
Ardeal, tar autorul are prilejul să facă
critica sreplicismului, en care nësoco-
tim nol oamenii şi instituțiile din tară,
prin gora ințeleptului preot din Ar-
deal, At numai că nu pres esti du-
meril de ce s'ar chema romanul Jon:
dreptări*, şi niei no poți să-ţi dai samă
de ce se câsăloreşte Alexandru Co-
măneșteanu cu Porţia sau Mia Lupu,
mei nies eù nici personagiile nu sint
eltuşi de puțin dumerite, ele insesi
In udevâr, în sceni I, en care Incepe
romanul, pare că ghicaşti o legălură
de dragoste intre Ana si Comänog-
teanu,—yueneralul Vilara, bărbatul A-
unei, pleacă sa Intovărăşeasză pe Por-
Un Lupu, care venise de lu șeoula la
prietena mamel sale, la Ana Villara, La
plecare vrea să ia și pe Comâneştea-
nu, dar nevasta sa il priveste lung, și
el sa răsgindeşte ;
— Nu se poule, că rămine nevasta
singură.
Urmează apol o scenă da gelo-
ze, cure se sfirşeste foarte nevi-
norat, eu o simpla lectură dintr'un
reaslor eu sfinți bizantini. Io timpal
acesja ordonanta inlră şi anunță, fonr-
te speriată:
— Cueuniţă, vine d general,
indignarea Anei, cura di soldatul afa-
"a și iesă înnainte barbatului său, că-
ruis-i anuulă, fără niei o pregăllee, ea
Alexandra Comănesteunu vreu să se
insonre m Porţin—nu e o scenă
veroaimilä: generalul glia că Co-
inăneșteanu m rămas eu nevasiā-
sa, Și, după tonte probabilitatile, n-
reasta nefiind intaia varā, alarma or-
dunanţai para nejustificata. lata deci
un eveniment care a temelin roma-
nului, care trebue rå apară ca pro-
voent în mod fatal şi dramulie de hm-
nrejurări si care nu e nici micar caca
uti elar şi mai hino motivat. Stin-
ghetii de aceasta fnis plecare, aulo-
ruj pu se folosegte niei de pelracereu
Is {urf a inlurar pursnnapiilor care Ion:
"a această dramă, pentru a lămuri ra-
porturile dinlre personagii şi n le sehi-
ta caracterele iunainte de even menlul
Hotăritor, căsătoria celor doi, şi lalâ-ne
In Roma, cu eoi doi insurăţai, fara să
stim nimic asupra lor, Bine înțelea
cü, cu toato neajunsurile lui, nvest ro-
mun, opora unui dislins seriilor, nu
poala sa nu prezinte interes si să nu
aibi frumusețile lui : observaţii inge-
nionse, analize fine și scene atingă:
toare, —desi loemai ln sfirsit en pri-
lejul arestarii lui Compnaslearng in Ar-
deal, cetilorul e jignit de atitudinea
eroică, absolut ne Ja locul ei, u părinte.
lui Lupu, pentru nn fapt aşa de sim-
plu ai asa de obisnuit, ca această a-
reslare, și de toate scenele ecu fiică-
an, la necarlă imprejurare. i
Alexandru Russo. rei, Pu-
blivate de Petru V. Haney, Cu un por-
rei gi gase fac-simile, Ediţiunea Aca-
RECENZII aT
demiei Romine. Bucuresti, GObl-Hasi-
descu, 190S, 1 vol, în Sr mare de CR
pe prețul Jex 6.00.
Operele lul Alezu Rasso apar Intr-un
volum abia uctm, lu cinctzeri de ant
dela moartea uutorului, datorită sir-
puinții d-lui Hanes și dárniciet Acade-
miet,
In transeriorva lexlelor d. H, a în
țales w păstru lorma originalului, idee
ferivita. Aceasta idee n-a fos! aplicata
insi eu toata strictețe. Într-adevăr u-
nele forme ale seriilorului sînt arun-
cale în nole și inlocuite lu lexi cu
aliele, dir: mp motiv şi intr-un chip
pe eare nu le putem Jpleletgs, Astfel
edilorul serie: era in loc de eara (Ip.
14), du— dur (30), stat (74), fnan-
țiară—finamțialăl 105), icegte — inter
IK, Șălgăii— Fanpäiš (105), itine-
le—în sumele (109), rup—rupe (ili),
pra-sis-—practia (119), contraturilor—
contraturile (121). epti—eate (125, 125),
țarină—ţarină (140, 143). Lun din
aces inloeniri tale chlar instevelivă
asupra cunostinţilue de limba romină
ale d-lui H., Malog. la pg. 15 un pa-
saj al lui A. Husa sună: „Poeziea n-
diyäralà este si ap fust räsuflarea nn-
iilor, inima poponrălor ; fiişle-care na-
De are organizaliea sa ; In ace organi-
zaţiu latra limbi, huine, tradiții isto-
ric sau casnice, obicelurile, care iz-
tollest plecările bung aŭ râle, înfibea
tăriea lov pe un pâmioi, st, cu Inriuri-
rele sulloleşt si soi ienle, să numeşte
naționalitate”, Înfibea din ucest pa-
saj esle evident înfipge — înfige im-
plintă. D. H. il Imlocueste cun.. în
timp ce!
Upele explieñri de ruriuta din glo-
sarul final sint menite a ne lotari de-
finitiv asupra stingācie! Blulogice n
d-lui H: *Căzul cu hirzobul diu ce-
mid” este lrudus prin ‘mindru, iogim-
fat”, pa cind expresia Jjnsamut ‘daose-
bit, distins, in senz ironie';—oţărit
esle Iradus prin "de oameni nevolași”,
insamnā insă “iritat, Jolartal, posunie
+25 VIAȚA ROMIXEASCA
rit. Unele cuvinte nu sint chiar deloc
tenduse (părpaluc, sacalic, guegtr).
La sat ni seda o „bibliogralie
eritică” a studiilor făcute asupra lwi
A. Russo, Dela cursuri de profesori
universitari şi manuule de freen In tot
felul de ediţii, phn la politt rarlețe de
cilo 2—3 rinduri serise de unii și de
alții numai din huzardul condelului,
nimic nu-i scapă acestui sagace inves-
tigatar,
Asnpra d-iut Ibrăileanu editorul se
opreşte mai mull, reproșindu=i antu-
mite lucruri, Poate că d. Ibrăileanu va
răspunde cindva.
Desi tipări! de Academie, volumul
este lolaş tipărit eu ortografia fo-
netiea. Acep sin Iinssmoā ch chiar nca-
demicienii își dan sumă uneori că o
luerare mal mult sañ mat puțin stiio-
tifica nu se poale tipări cu ortografia
academică.
Treciod peste toute observațiile fa-
cute mai sus, nol salutàm cu bucurie
apuriția avestul volum, menit u pune
in five la indămina oricui operele n-
nul seriilor de o valoare aga da im-
semuală ca Alecu Huseo,
k
L A Candrea, Ov. Denn:
sianu, Th. D. Sperantia. Groin
nostru. Texte din tuata părțile locuite
de Romint. Val. f; Basarabia-Buco-
vina-Maramureg- Țara Oagulut-Transil-
vaänia-Crigana-Banat-Serbiu, Graiul Ia-
tro-Rominilor, Meeleniţilor şi Armmi-
nitor. Ducareşii, Socec, 1908, 1 vol. in
8 de 218 p. pretul Jer 250.
Sarcina aleatuirii aceslul doal doilea
volum a fost eu mull mal uşoară,
deoarece In mare parte autorii s-añ
servit de texta din publicaţii anteri-
oare, Publicatia este Gresie menilă a
aduce servicii, Cercetari ullerioure vor
arăta însă dacă in transerieroa fone-
Dech a textelor aulurii að ştiut să fie
fideli. plicarea unor cuvinte este
inexacta. Astfel pg. fF cuvintul mol-
dovenese lt este explicat pria "ert:
He", pe eimd el insamnā 'acnperi' mare
de piete lu o Irăsură” (fe. capote), lar
mistuit dela acelas pa. Insutună ‘virit,
asruns' (Puni mlaa-n cel poeclil ; fasti-
un ett maistuit, dla mă-ta gturi",
nu “ascuţit, La pg. 27, envintul baco-
vinean foloocă este tradus prin “vatra
satului. | In Moidova însă, după rii
slin, cuvintul insumnă *pajlate”.
Volumul se teriuină eu un indica de
nume şi de buert ai co un glosur, re
foriloare la întreaga publicație.
LG E.
> y LH
loan N. Angelescu, Oriyiha
rõseşilor şi mognenitav, Caracterul co-
deculmăziei lor. Fascicula f. Pitesti,
1900. Pret, 150,
Din acest mic studiu, ceis ch ze
sirăvede în primul loc e diletantismo],
at de aici caraclerul puţin serios ul
cărții, caro to nemulţumeste ue la
primele pagini.
Pregilirea teoretică a uulorului e
nesulicienia, și aceasta e agravată Incă
prin încoherenţn expunerii, Cine wres
să producă ceva de valoare in econo-
mia socială, trebne să De om, in stare
de „n da fronle cu lemeiurile logicei,
cum spunea un distins veonomist, Lin
pilda, de ourece de multe ori vorbeste
alit de desvoltarea proprietății, vil si
de sporul numeric al poporaliei, mesa
aştepta sa vedom o lulelegere clari a
legaturii dintre desrollarea poporu-
{iei şi lreptele de desvollarè econo-
mică a unui popor. Căci neconteni-
tele nemulțumiri ale trebulaţilor oe-
satisfăvute transforma regimul pro»
prietăţii, acesta find forma, ce zer:
veste de baza nutriţiei popuraţiei.
Este hazarduta afirmația aulurului et
s'ar putea utiliza forme inferioare alu
stapinirii in codevălmazie la rezimuri
innaintate de producție, Cind stapiniraa
asupra bueăţilor de pămini mu € coo-
solidată, nesiguranța stăpinirii e vo
piedică, ca zădârniceste întreaga dese
voltare ulterioară u economiei. For-
ma de stāpinire individaulă ingadue
o dasrollare superioară n economiei
en termene Inngi, ea permite desyol-
tarea unei poporații mai numeroase
deelt în regimurile premeoreatoure ale
sapinirii. Asifel că principiul läun-
trie ul deavollarii sociale trebue câu-
tul in trebuinţele popurației. Se poale
spune că se deslusaste lot mai mull
tendința spre einanciparea economici
u individului şi incorporarea su In-
Irun sistem de libere asociații, în ve
Qerea unel producţii mai tonninlute.
Faptul ca legislații străine, impor-
lale, su avut un rol in economia țarii
nousira, pu poale fi nprociut cu aces
uşarinţă, eu care vorheşie d. Ange-
lesen, chei, dacă un regim de propri-
etute prinde rădâcini intro poporaţie,
apol iusamaă că ncoln oxisiau germe-
nil unei producţii economice corespun-
sitoare, de oarc-ee regimul proprietății
su serveşte daci! ca un cadru pentru
o jrodurţin determinata. In timp poate
de un saro), phoa la Introducerea codau-
lui civil la nui, raporturile agrare în
țara noastri se pot caracteriza prin ten-
dinga claselor noastre slapinitoare de
n transforina drepluvilo personale a-
supra sătenilor Tutun regim de pro-
prietata alodali, incit codul civil, con-
slinlind pruprieitnalea absoluta, a fost
punctul rulminuul ol unei întregi e-
voluţii,
ba ioch, uterul aro şi veleitaţi do
mizinalitate! Aen combate ideia d-lui
R. Rosetti ca râzășii sar trage numai
ilin urmaşii vechilor eneji, scăpâlaţi şi,
ru consecință taranii. D. Angelescu sus-
line că în eumpoziția clasei răzășeşti
ne inira si alte elemente, dar rațio-
namentul său e lameogtubil şi fară
nici un temeiu.
-sa combate apoi armata d-lui
Rosetti, ea Dron locuitori pe moşiile
răzaşesti au fost esprepriaţi de catra
răzăsii, ajunşi plugari, şi totuși lucrul a-
cesta nu numui că a fast cu pulingi, dur
niei nu pulen îl de o mare supiirare pen-
RECENZII 429
tru farani, eâci ci puteau găsi pămint de,
lucru ori-unde;—pe-atunei deasupra,
tutaror päminturilor se intindea ne-
ingrădit dreptul de folosință al tara-
nului, sub rezerva där) de @ secen.
O ulta expunere confuză e a formei
de stapinire familiala in trezutul nos-
tra. E nu lucru foarte explicabil,
dacă aces! mod de stăpinire a pulut
Îi intre răzăşii-proprietari, (ba iucă, mai
de mult, chiar intre urinaşii unui boer,
tavestii cu judeeia satului D, răzi Wës
săşi origina lor nu-i decit desvoltarea
în proporţii enorme u unei vechi fa-
milil enejeşti. Dar uceasta e o formă
de slăpinire relativ recentă la Romini,
ciel stapinirea primordială a țăranilor
liberi a fost individuală, jiroubiile lor
statornice lormuu oins,- de unde re-
zolta că economia lor era pòrfect im-
dividualizată,
Laterarea doci nu pouto rozista cri-
ticci,
L N,
Ai) Rey. La philosophie wos
darne. Paris. Flaminariun. DUS,
Această operă, al cărui titlu pare
cam pretenţias, a uoxpunere sumară,
dar clară și vie, a formei, sub vara se
pun uzi marile probleme slo filozofivi,
Autorul acestei opere apare aici, ca
ai in lucrările sale anteriosre, nu mn-
mai ca un cugelător, dar si ca um ,
cunoscător serios al ştiintelaț pozitive,
Cici, după părerea lui, caraclerul cel
mai importan} al Blozelini actuale e
eonsliiala doplină a necesităţii rapor-
turilor sale eu ştiinţa, Spre deosebire
da ecleetismul care a dominal Fotz
coa mai mare parle din see. al XIX
şi care avoa disprețul și iznoranţa
ştiintei, flozoña ueluală, chiar elund
ştiinţa e doparte de a o satisface, in-
cepe prin cunoștința scrupuloasă a
rezultatelor, metodelor și hipotezelor
ei. Prima ei sureini e den cugeta
stiință. Dar, pe cind pănă in timpul
din urină problema eunoștinții și e
+30 VIAŢA ROMINEASCA
cea a activității erau considerate cn
separale, azi problema ştiinţei şi acea
a acliunii nu tind să facă decit una
singură. In chipul cum se pune uzi
raportul dintre ştiinţă și acţinue, an-
torul vede antinomia fundamentală a
cugetarii filozofice actuale. Sau ucti-
vitaleu praelică e o consecinţă a gliin-
Lei, sau ştiinţa e o consecință a activi-
AU) practice. In primul «vaz, știința
1şi subordonează aclivitateu practică `
in al doilea, activitatea practică își
subordonează ştiinţa. In primul raz,
avem sistemele raţianaliste, intelectua-
liste, pozitiviste suu dogmalismul ştiin-
ţii. Jo celălalt ear avem sistemele
pragmaties, Adeiste sau sistemul in-
tuiției uclive ul lui Bergson, dogma-
lismul acțiunii. Pentru primele, e dea-
_juns a cunoaste peniru n lucra; eu:
noștinţa face acțiunea. Pentru cele de
al doilea, ştiinţa urmează necesitaţilor
acțiunii: acţiunea faee cunoștința, Ni-
căiri nu se vede mai bine deosebi-
ren intre cele două curente, dert în
chipul cum el priveste problema mo-
rală. Pentru pozitivișii, acţiunea nu
poate f legulă cu știința, decit ea
o conseciniă faţă de un principin,
„Artele teelinice sint modelul după
care trebue să con'epem raporturile
moralei cu știința, Morala nu e decit
o urtă techuieă, earo aplică rezultatele
sociologiei conduilei omeneşti, Ve:
derile lui Duckhbeim şi opera lui Leen
Brühl, „La morale et la scienee das
moeurs*, trebue considerate va eon-
gtiinta cea mai explicită a tendioții
pozitiviste. Curentul opus e reprezen-
tal cam confuz de pragmatismul an-
glo-americun şi apare in mot lumi-
nos In opera lui Bergson, „L'évolution
ertalrice“, Stiinţela sint considerate
aici eu instrumente, ca o necesitate a
activităţii praclice asupra lucrurilor i-
perle şi materiale. Principiul aeti-
vitaţii praclice nu trebue chulal
in ştiinţa, ci dincolo de ea, în in-
stinet, în elunul ercalor al evoluţiei, In
intuiţia conșliinții active, caro nu 4
devil forma superioură şi omenească
a instinctului, In morală, după auter,
acest curent duce la misticismul ac-
țiunii, sau la restaurarea tradiției
Deosebirea dintre reprezentanlii celor
două curente mu e in realitate pur
teoretică, antagonizmul lor e acel al
spiritului de autoritate şi al liberului
examen, lupta dintre rațiunea servi,
redusă la rolul instinctului, şi rainen
stăpină, agent de progres şi deci de
revalia, E adevăral că epoca nuustră
asista lu formarea unui sentiment in-
teleetual sau ştiinţific puternic, şi am-
bele tabere filozofice se pătrund de
lnvăţămintul ştiinţei şi de spiritul său.
Dar, pe ciod una din tondiuți caută
să iutindă vit mai depurle imperiu! și
metodele ştiinţei, cea de a doua caula
dimpotriva su limileze şi so inge-
nunche in futa unei alle puteri străine.
Prima problemă iliozolica care se
pune, după autor, e acea a proprietă-
tiloe cantitative alo materiei, acea a
întinderii si a numărului, Combătimi
intelertualismul raļionalist al mate-
malicilar, eare vonsideră ştiinţa lor
en simpla desvoltare analitică nie:
gilor raţiunii, autorul adoptă pareriie
lui Mach, cara consideră raţiunea nu
ca uu factor primiliv, ci ca un prò-
duct darivul, o rezultanta a adaptarii
reciproce a Belle AU! noastre la mediu,
Opuuindu-se pragmalismului, dupa
care matamalicele sint un pur simbo-
lism, un instrument inventa! artificial
pentru satisfaceraa Irebuințelor pres-
tice, el crede cà elv se raporta lu u-
nele proprielaţi ale lucrurilor. Ducs
relațiile matemalice sunt elaborate a
priori ai arbitrar de spirit, eum a a:
rålat Poincaré, unele din ele pot găsi
aplicații de experienţă, Dind consecinta
unor relaļii gâsile la vrigiuă priu a-
nuliza experieaţii, Sludiind problema
muteriei, autorul expune criza fzizei
in sec. al XIX. După pârerea lui, Le:
ria energetică va Ë absorbită, inpreună
cu vechiul mecanism, Intron einetism
mai suplu şi mai sever, din punctul
de vedere al admiterii hipotezelur. Dar
hipòtezele mecaniste, cn toate ca sint
inlătarate de spiritele abstracte şi rì-
guros matematice, vor fi totdeauna
necesare progreselor flzicei, căci şuințu
nu se va putea lipsi niciodată de hi-
poleze conducatoare.
Studiind problema vieţii, autorul a-
valizează cele doua teorii opuse, acea
neovitalista, reprezentată de Driesch
şi Reinke şi, sub o formă noua şi o-
riginală, de Bergson, şi eceu imeranistă
n lui Le Daniee, Dapă părerea sa,am-
bele sint deoputriră de bipotetice,
dar trebue să recunoaştem vă progre-
sele biologiei s'au fával in direcția
teoriei mecaniste,
in stadiul prublemei spiritului, au-
torul adoptă criticile ladreptale impo-
triva parulelizmului påiho-tizic de Berg-
sun şi James, ai susține teoria bio-
logică a coaştilaţii. Combaătind expli-
carile finaliste ia psihologie, el cousi-
deră interprelarea meranistă a evo-
luţiei psihologice ea singura atitudine
stiinţătiea,
Faţa de problema morală, autorul
inlatură mistieisnul, traditionalismul
şi ruţionalismul metafizie, punindu-si
toata speranţa intr'o morala ştiinţi=
ficà bazata pe sociologie, Intro stiință
u moravurilor, nsa cum e cuneepulă
do Dorekheim si Levy Droht,
Studiind probiema alevärului şi a
ctunostințli, pe care o eopsiderä ca
problema capitala a filozofel, aulorul
combato vechiul rationalism, recnnos=
cind valoarea părţii destructive a prag-
matismuloi, Seoţinăd in lumina insă
slabiciunea părţii lui constructive, se
declară partizanul nnei noi forme de
realism experimental, După èl, adavă-
rul e ceia ce e obiectiv, adică totali-
tatea relațiilor independente de ob-
servalor, Munca științifică are ca scop
Jesobivetivarea, dezindividualizurea ex-
pericnții, prelungirea şi continuarea
RECENZII Hi
ci în chip meiodle, Eroarea nu e an:
titeza absoluta a adevărului, Des-
poind-a, graţie experienţii, de elemen-
tul subiectiv ce cuprinde, ajunge ta
mod progresiv la adevar.
In concluzia operi saje, Rey npâri
legitimitatea punetalui de vedere flo-
zofit faţă de cel ştiinţific. Dupa el sis-
temele tilozofice sint un sprijin pu-
lergic al imaginaţiei ştiintifice, şi una
din sarcioele filozoñei actunle « man-
tiveren atmosferii generala, necesara
desvoltärii ştiinţii, menținarii şi di-
fuziunei spiritului știinţifie.
Deşi unele afirmații ale filozofului
francez, mai ales acele la privinta
problemii eonstiiuții giu problemii mo-
rale, nu sint în adapostul erilicej at dg-
si obiecțiile impolriva teoriilor opusa
sinl deseori prea usur şi prea răpeda
araneate, Opera sa rämine ca uus
dia cele mai clare si reusile expuneri
a atitudinii nespozitiviste, față da
marile probleme ale filozofiei.
0. B.
NM
. KL
Philologie et Lingnistique.
Milanges offerts A Dowis Havet, par
ses anciens dlècea et amia. Paris, Has
chotte, 1900, Un volum 624 p. in op.
E un gros volum, cu un cuprins
extrem de varial in ve priveste con.
ținutul şi interesul deosebitelor arti-
cula er tratează :eritică de texte, epi»
grañe, lllologie romanica, istorie, Hio-
ratură latină, greaca, sintaxa si gra-
mutică Jatina ete. Unele articole sint
semnale de oameui deja destul da
cunoseuli, cum e H. Cazuat, epi-
grulist, A. Meiiiet, indo-pgermanial,
Grammont, Richon, Psichari ; altele de
tineri care abia au apârut ln domeniul
publieisticei şi care se cunos iute
prin tonul lor pasionat, prin Iincrede-
Een lu puterile lor şi curajul cu care vor
să dărime tradiţii și adevăruri care pā-
reau dente stabilite, Toemui pentru
aceasta e o plăcere să-i releşti şisă fe
urmărești argumentaţia, și, sarizind, ii
aaa VIAȚA ROMINEASCA
—
aduci aminle de cuvintele lui Silves-
tre Donpard, d
Vom da, în rezumat, acele stadii cure,
prin conținutul lor, credem, pot in-
teresa pa specialistii noștri. Dealt-
fel, poata cea mai bună recenzie
a unei asifel de varti ar fi simpla
insiraro a titlurilor de studii, Hindeă
nici odata un rezumat nu poate sculi
de necesitatea consultării textului,
Mond Caynat, în „Africa sub Dvocle-
tian", stabileste, admiliud o corveliune
a documentului Lnigecnlsz Veronan-
sis, propus de Mominien, numârul pro-
vinciilur africane şi anul cind fiecare
provincie a fost agerati, şi că Sitifon-
sig, ultima, în ordinea documentului
Veronensis, din cele șupte, a fost fi-
gula in SEL
æ A. Cuny, înlaturimil cu dropt euvint
indrăzneata etimologie a verbului ax-
plorars, dată de Bréal („ex-+-plaro—
Arel stabileşte ră sensul lui primitiv,
asa cum apare în texte, esle „a eent,
n cerceta”, și, bazindu-se pe analogia
germanelor ar-orterii, er-priâindeu, gr:
forschen, caulă etimul Amir un prefix
ex si un radieal ploro, = agora
„Ampie. pămini*, existent in celtie,
aian. eng germanic gi chiar in
latină şi preach, și slirgeşte cu istu-
el desvoltării îințalesului, arintia-
du-se in domeniul nesigur al preistariei.
D, A. Ernout tratează despre latro-
d iminţarea pusivului io Mulomedicina
Chironis, un text cam de la MK L
Chn seris de un om neinvâțal, ueştiu-
tor de regulele gramaticii clasice la-
tipe, şi a cărui limba se apropie mult
de latina vuluară a epocii sale. El ep:
atata, dealtfel lueru știut şi de aiu-
vea, că formelo pasive proprii clasici-
taţii sūräcose: aga, din prezentul ins
deativulni nu se intrebuivțează: derit
personna 3 singular și plural, şi că a:
vata sau un fapt intrun mod general
și nedeterminat, fără Ldeggale timp pro-
ela, sau are“ valoarea medio-pasivă u
mediului gree și se traduce priatr'un
rehaxiv. lulinitivul pasiv nu serveşte,
decit ca ubiert verbelor auxiliare pos-
sa, moceste est, aportere, esse, debere,
ete... Mai interesante insă pentru mo-
manişti sint formele perfectului pa-
siy; aici formele ep eimi, su, ero,
ote. tind n H inlocuite cu /uerim, fni,
fuero, ele~ din pricina confundāril par-
lieipiilor în to cu odjeetivele, — proces
inceput Incă din latina elasieă,— oga că
pe deoparte un scriptum est incepe să
aiba sens de prezeol, și perfectul nu
se poate slunci arăta derit prin serip-
fum fuit. Se vedo deci clar euma im-
cepul să evolueze pasivul latin spre
cel romanie. Complimentul instrumen-
tal al verbului pasiv incepe să De tot
mai mult exprimat, în loe de ablati-
vul simplu, prin prepoziţiile a, rb, ex,
do şi, mai ales, per- In fine, se obser-
vă formo nouă pentru exprimarea pa-
sivului : una dia cele mai importante
e tatrebuiuțarea, ea pasiv, n verbului
activ însoțit de un pronume reflexiv,
formă uzitală in daco-romin. Pasivul
velie eu venire ap ulservă deja în
tratatul Ini Chiron.
Găsim apoi o interesantă diszoție 2
DÉI peace asupra elimoloriei, ex-
tensiunii şi semasiologici cuvintului
ture Efendi. CA are origine greacă, lus
eru) se ştia de mult, și lexicografii
turei Il dădeau ca alare; unii insă il
puneau to adti, alții în vulza=
rul Zä, de unde, prin armonie vo-
culică, a eşit ofendi, eu accentul groc
pastrat. Ps demonstrează că dn
goticos nu puten veni, de oarece
s'ar fi pronunțat Bräi, gi geu=
pul $? stu schimbat in F= Apine
insă esta esit, prin contaminatie cu
Dr Auge, Grpevowp, şi AETA.
Ultimul e elasie şi cu multe intelesuri E
sinucigaş, ucigător al unui membru
din familie, stapin ele, inţaloxuri care,
dat find autorii ce-i menţionează, par
a fi evexistente. De nici 2fburüz, nie: `
m M da.
cit în modul urătat mai sus, inceta-
lenit de Turei, afust răspindit prin ei
in intreaga Furopă orientală şi în o bu-
na parte din Asia Mici,
I. Parmentier reia vechea şi mult
diseutata chestie a fixarii cronologiei
dialogurilor platoniene, incereind sa
stabilească data compunerii lui Kriton,
O parte din elenisti, intre cara Gom-
perz, admit eă Phedou, unde ni ge
Heseriu ultimele momente ale marelui
ñlozof, a precedat lui Kriton, bazin-
du-se pe ennținutul introduci din
Phedon, tu care Bchecrates nn cunoaşte
rireumstanţele menlionate in eclalt
dialog, şi pa aceia că istoria corăbiei
“linte, porestilă cu detalii in Phedon,
ë presupusă dincolo cunoseulă, Con-
batiad aceste argumente, Parmentier
emile părerea că Kriton a trebuit så
Be seris cu mult in urma morții lui So-
erate, și anume cel puţin după prima
călătorie a lui Platon In Sicilia.
Muz Bonnet, intrun judicioa si do-
Cumenlnt articol asupra comediei Au-
Iwari a Inj Pluut, stabileste ; 1°) ca
Euclion, eroul piesei, nu-i un avar, ci
un om sărue, negobignnit cu banii, en-
re a găsit din intimplare o oală plina
vu nurs P) că Aulularia nu o imita-
tá după Leznézoxczz n lui Menan-
dre ei după V?zia, san mai bine eo
contaminare u ambelor plese, dach
cumva Du e numat a simpla interpro-
tare a unor versuri din En:spinaveeg;
P) că înlre Enelion si Hurpugon a lui
Molière nu e niei o asemiinure,
Trebue lasă să ne oprim, regrelind
“a nu putem rezuma, din cauza prea
marei specialităţi, importantele studii
despre Progresul analie=i în sintaxă
a d-lui P. Dejay şi studiul de grama-
Hien istorică lelină al celebrului indo-
gormanist A. Meillet, asupra jarmalor
ve redublare: sisto gi steti yi multe
altele incă, D, Louis Mavet poste sa
se mindrensci, că aniversarea color (at
de ani ai sai a fost särbàtoritä intrun
mod aşa de Inlositor tinti, si en
"eg,
poate să arăte lumii ce muneitari și ce
elevi de viilor a produs şi co strălu-
el amici şi-a adunat in jurui!
M. J,
Ki Ş $
D. Zolina. La Grèce, les Salairea
otla Contrat ds racal. Préface de
M. Anatole Leroy-Beaulieu.— Paris, V,
Giard & E. Bricre, 3.50 fr, 1908,
Autorul cărţii, profesor la şcoala de
apricullură din Grignon gi la şcoala
liberă de ştiinți politice, atinge o
chestie de cea mai mare aelualilule,
adica legătura intre mişearea sindical
w muarcitorimii şi chestiunea salar
lui, in Franţa.
Deep! cadru ul inlregii expuneri, e
conceptia economică a lui Zolla, care
e liberalismul economic. După dinsul
se poate erea o armonie spontană n
intereselor economica in sinul unei
poporalii, şi In virtutea ucestei nrmo-
nii se pot organiza şi funeționa dite,
rilele ramuri ale vieţii economice, A-
sigurindlu-se, in societate, omului a li-
bortalo eit mai Iminsi, el va putea
reuşi să invingă greutățile eronomice,
ali! izolat, cit şi prin o asociație li-
heră. Singura in măsura do n satisface
necesităţile multiple ate omului o ini-
țintivn individuala și aseelaţia liberi
pentru asigurarea unor senpuri, Zollu
nu se indepârtează de vopreptin con-
tractului liber al muncii. Părţile cou-
traelanlu trebue să posenda n com-
plectă garanție n libertăţii, şi, daca una
dintro părți e proa slabă, eum ar f
proletariatul în faţa atotpulernieiei pn-
tronale, atunei oa poate găsi razim In
asociația indivizilor de aceiasi lreaplă
sociulă,
Zolle socoleste că rolul sindicatelor
muncitorilor este tocmai de a servi
ca contrapond patronului, insa socu-
teşle eñ apucâlurile revoluționare yi
socialiste ale mişcării sindicale sint
cnmilamnate. la sterilitate, ba incă con-
trariază funcionen ci economică, da
oarece e imposibil ca, in actuala sitna-
D
isi VIAȚA ROMISEASCA
ție economică să se suprima palrona-
tul, Caci menirea clasei capitaliste şi
intre prinzătoare, spune Zollu, este de
a servi ea factor ul acumulării avu-
țiilor; necesitatea funcțiuni el so-
ciale e o chezăşie că această clasă nu
va putea fi deslinţată, fară o emm-
pleetă dezorganizare a producției.
[lotul statului pu e de a desființa
clasele dirigente, ci deu garanta o eil
mai eu putință liberă expansiune a e
nergiilor individuale. Acoste energii
individuale crează toate organele su-
rinte indispensabile producției. „Inter-
venţia legii trebue tocmai să aibă de
obiect de a favoriza producția și de
a conserva intacte energiile capabile de
a o desvolta.. lusă, atit cit modul actual
de producție nu va fi radical transformat,
economia capilalistului, »elivitatea şi
cunoştinţele intreprinzălarului vor tro-
bui să fe remunerate prin mijlocul
unel preluari operate usupra masei
yutorilor cereale sau a avuțiilor pros
duse, Reducerea procentului şi sräde:
rea profiturilor nu pol să rezulte din-
trun text, ci din jocul legilor eco-
nomite, n olertei şi a cererei, din pro-
Guctivitatea tatreprimlerilor vivilate
da capital, conduse de patron“. (pag.
37t—910).
ideja fundamentală a meestei cărți
e de apräin că, dacă suluriile au eres-
eut în cursul secolului XIX, apoi ere.
ştereu lor nu e datorită mişeärii de
usociaţie ori coaliţio a proletariatului,
şi care in mod praetie se traduco prin
grevă, ci factorul care a detormirat
acenstă creștere a fust necon'enita
creştere a pruduelivitaţii muncii și
marirea masi obiectelur fabricate.
Producția, în adevăr, sea desvollat e-
norn în curul veucului XIX. Folosine
du-se de un bogat mulerial statistic,
Zolla vroa să atăie că, mai eu samă
in prima jumătate n veacului XIX,
mărirea salariilor se datorește acestei
creşteri 19 producția generală, iar nu
unor modificări esenţiule In repartiţia
avuţiilor. E interesant a se vedeau câ
ridicarea salarelor a mers mai râpede
in prima jumâlate a ncelui veac, cind
grevile erun cu totul rare, şi Tuplul
de coaliție ori asociație era emsiile-
rat ca un delict, şi dimpotriva suluraie
au erescul cu malt mai incet în n doua
jumătate a veacului XIX, cină numi-
rul grevelor a ereseul enori. Incă ua
tapt, pe care Zolla il aueuiraie ca un
argumenl vo arată că nu grovela is
factorul determinant al ridicarii bunei
stări a muneltorimaii, e vå salarele au
crescut foarte mult In regiunele ab-
solut agrivule, unde mişearile groviste
au fost ep tolul rare, până lu ultimat
timp. i
In starea actuală a producției; grevele
nu pot mari într-o inăsură mire sals»
rele. Acestea nu pol creşte decit mic-
şorind procentul capitalului şi profitul;
insă acestea numai in aparenţă sint
mari, dimpotrivă ele-3 mici fain de
valoarea salarului, Muzia că ele aint
enlosale provine de acolo că sint eon-
centrate ln puline mini. Chiar dispa
ga lor totala mu ar putea min) de-
cit intr-o mien măsură salarul, Aslie)
că aularul acestei cărţi susține că re-
sulvireu problemei soetule depinde mai
molt de o uctivare a producției, cara
su ingăluiaseă ridicarea salarolur, do-
vil de o transformare utopiră a regi-
mului de distribuție. i
EN
- ? .
Paul Ghio, Cours Péconomie po
litique: Tom, L Les originea M. Ri-
vière. Paris, 1995.
Volumul acesta formează introdu-
ceren la o operă mai intiusă și tra-
eat despre o chestiune din cela mai
grele: mea u raporturilor dintro li-
bertalea economiva şi celelalte liter-
taţi, Consideraţiile de acest fel nu fust
fala Hegotientior, ȘI, pentru a Wéiee
principiile acestei scoli, ar lrebui să
so careeleze in ce țări s'au manilestat
formele clasice ale Becărei libertăţi,
—— en
RECENZI 4%
sau care popor a avat misiunea să
indeplineasca Bercare din nceste idei;
să se grupeze apoi neesto libertaţi
intr'un sistem combinat in asa chip,
în eil să dea o lumiuă palernică eca-
nomlei politice, nralindu-se cure nu
fast condițiunile istorice vare au in-
gňdwil desroltarea formelor clasice.
Lnerarea lui Ghio estè un rezumat
sl unui eurs Dani la enlegiul liber da
gliinți sociale din Paris, gi prin or:
mare in faja unul publie car nu era
inslestul do pregatit pentru stadiile fi.
Inzolize, ngi că autorul se pare că s'a
ferit de tot ceis cear pulea să in-
grouie pe cetilor, Adesea ou se lumi:
neari in deajuns eum eoasiderațiuailu
pe cara le desvolia ar raporta la rhes-
Viumile economica, Arest exemplu ar
putea să dea mai multa tarie părerei
acelora, core cred că e blue iulul-
deaunu să sa rateze şi părțile tiiozo-
fice ala istorivi ideifor-
Li
E, Guyot. L'Idés socialiste ches Wil-
tinm Morris, A. Rousscau. Paris Zum,
In această broguri de o sula
treizeci de pagini se rulează cu o
deosebita rompelinla, pie seurt şi con-
densa, istoria socistiamului In An-
glia a rolul po care l-a jucal in a-
ceasta mişcare Wiliam Morris, Do u-
bia la cincizeci de uni protestează el
in conira ordinei existente, Debutează
ån 1552, in Democratie Federation,
eare su inflințat in acelasi timp ciud
s'a [ormat si „Fabian Soriely”. Amin-
două par a D ahsorbit forţele smciu-
liste in Anglia.
De la IS, idoja comunistă se lu-
imivează, cu orazia revoltei {āranilor,
in fruntea crora mergea un preot, Jobus
Bull, care striga: „că atita vreme cit
Paula nu vor fi da comun, Iuecrnride
mu se Cor regula în Anglia”. Și m
1825 ae lormonză doctrina, en Robert
Owen. Doclrinile lui K. Marx şi Rus-
lin nu au avut o infent de des-
prețuit asupra lui Willian Morris:
In sfirşii di. Guvul no spune ch
William Morris ne infaţişază viitorul
mai mult en un poet şi artist, decit ea
ta sociolog, El trece, în conceptia sa,
de la regimul ueluul cupitalist la co-
numismul îmlegeal sorlalist. Morris
era ingrozii de rornlulie, dur lotuzi o
credea uvcesară, Penley dinsul prima
formii de transformare va fi nuclalis=
mulde stal. LR
.:
Kari Bücher „Arde mn Dl
mina“ — IV Auflage, Leinie 1000, Ver-
lag B. G. Teubner.
Opera prof. K. Bathar dearhide „rå
râri peumbluto” Incă. Şi ou oste nu»
mai n seriere de economie polilicã, ci
priveşte mai luate sliinţele sociale ai
mută rullt încă, chiar Fiziologia, Psiholo»
gia iodividaslă, Boletrislica și Muzica,
Careelarea incep en mu capitol
asapra „felului do muncă a popoare:
lor primili”,
Punctul de plecare ni miregit teuri
este Observaliu că munca popoarelor
primitive re descompune în miscari
ritmice și o lusoţilă de muzică.
Contra pârerei generalu că popoa-
veele primitive ar H dominate „le o Jø-
nevie inpăscută”, Docher arald cà po-
ponrrie primitive sinl, ia felul lar,
farte lueràtoare si ei, dia cauzi Ip-
sej mijlonvelar tehnico de prodorliune.
siul ingroulate de muncă in mod ex-
tra-ordinar, Eele „une fobia convenne™
acea „lenerie inaascutà“, si dich cer-
cetăni precis voi mai de samă obserta-
tori ui vieții popoarelue primitive, s-
Nam và reslis se rapoaria În olrap=
spunera imporibila n notiumitor lumii
noastre veuillez, (p. 4)
Bücher descopere dou moliya de
muncă, proprii viului primitiv, caro
dispar apronpa en iolal la munra de
sebimh a popoarelor enlte, sl munie:
„satisfacerea provenili din masi pros
ducerea, si onoareu pusesiunii și (tr:
trehuințarii produsului propriei miau”.
(p. i5),
LEO VIAȚA ROMINEASCA
Acestea Insă nu lămurese motivul
producerii bunurilor trecătoare (ali-
menta ele),
Pornind dela dragosiea iifocatii a
popourelor primitive peniru danz,
de unda rezultă că nu oboseala e ecia
ve face urită munea in ochii sălbatecilor,
vi mai degrabă o antipatie contra ari-
äre) sfartări spirituule,—se ajunge la
descoperirea ritmului mişcării, drept
moment general.
Prin analizarea muncii, Bücher t-
junge la coneluziunea ea orice activi»
inte corporală repetată are tendința
cifre mişeurea ritmică. Și toenmi ast-
tel de urţiuni sint din cele mai obo-
sitoare, văci reclamă aceiași ținută a
corpului st întrebuințesză conlinuu a-
eelast musehi, in acelaşi mod, Desigur,
măsura egala n miştării regulează
intrebuialarea furţei in modul cal mai
economie posibil, Cum muncile de nu-
mitul fel sint la popoarele primitiva
celu mai dese, se pare « e verosi-
milă pâreroa că şi ritmul muncii va
D foarte raspindit la ele,
Mişcării ritmice i se asociază manj-
festări ritmico nle vocei, chiar cântece,
cu sau făra acompaniament de instru-
mente muzicale, i
Toţi calatorii sint de comun acord
asupra faptului că se află pretutindeni,
pentru feluritele treburi nle vieiet xil-
nice, cinleee enracleristice, și ca legi-
lura arestora vo munca lesă In iveală
cu alit mal pronunțat, eu cit mai in-
fecioară o epoca do desvollare n po-
porului fe trei capitole K. Būeher Ira-
tează despre „feluritele cintece de lu-
eru”, despre „aplicarea cintecului
poniru reținerea An o lalli a maselor
mai mari de oameni”, Şi despie „cin-
tece en alte miş-ări corporule* (dansul
Ip deosebi), conțininl o comoară de
cintece populare, dintre raru unora H
se redau melodiile.
In egia ee privește „feluntele chi-
tere da lucru“, sint tratate deosebit:
1) rintaeele la lucrul do o persoană
(Rinselarboit): apoi relative la lucrul în
societate (gaseilige Arbeit): 2) cintecele
la Iueru in tact alternativ (weckseltacth
3) cintecele la lucru in acelaşi tact.
la ultima categorie „predomini in
genere ciulecele en text semnilicativ.
O mare parte a textelor par a i sta-
bilite; totuşi se lasă joc Jiber imagi-
națiunii, care nu e manifestă numai
prin sehimbarea anumitor locuri, după
localităţi și ocaziuni, ci se ia sama şi
la noi evenimenle suu persoane vu-
nuseute Iuerătorilor”,
Conținutul lor sintá citovu trāsā-
turi comune :
1) Conform ruraului munch, se reela-
mă încordarea fortei în acetaşi timp.
9) Caulă ase imbaldi tovurâsii prin
luare în ris şi eritică, prin raportarea
lu părerea bună n spectatorilor,
3) Redau la ce fel gindesc vei ve lw-
ereuză lu o lalla asupra lucrului și urmă»
rei lui, instrumentului şi operei ` s9 ma»
nifestă bucurie san noplăcere, ori pliit-
sete asupra obovelei mari şi plaței rele.
AN Sa adresează dorin? de-adreptul
vălre patron sau supraveghetor, vile
odata şi câlre audiluri.
De un mare interes social-eecnomis
este enpilolul urmâlor, în care prin
mulţimea malertalului adunat de la
popoarele africanu, da lu cela asiatice,
de lu Sirbi, Bulgari şi Romiui {des-
pre noi se lio foarte puțin şi pesi-
gur.) pănă da Franceji şi Germani,
se constală importanţa cintecului drept
regulator ol muer? în masă („Mas
senarbei!*), fm legătură eu instituția
«lacii iù ambele ei scusuri: „Bile
tarteit” şi „Frohnarbeit*, sau eum
am zice noi elucă intre săteni, azi la
unul, mini la aliul, în speranța răspla-
țel la nerula proprie, şi dëch la boer.
m. „Vedem înnninlea noastră in
linji wuart un mare proces evululiv al
comunităţii de muncă L Arbeitsgremai =
schafl"), in istoria universals, prin
vure sirtbate, ca un fr rog, un element
psiho. fizic, pe saze l'am fo ngleplat
fonnte puţin In acest Joe. La inceput
vonstituia pumai un inijloe de disci-
plină, prin care cetele de lucrători de
hona voie se țin lao Jalta şi se im-
boldesr, dar, cu vremea, elntecul de
luerou, sau în loewi muzica ritmică, a-
jooge să fie un mijloc al diseiplinii
seninriale, întrebuințat de căpetenia
africană ca şi de mandarinul chinez și
de prnprieturul baltie”,
Ia capitolul următor „Cintee cu alta
feluri de mişcări corporale”, verece-
tenză relsialle oenziuni la care ae cinta
Si se fara muzica atit ln popoarele
primitive, eit şi la cele de cultura:
San În dans, la alle focuri, la
leagân, la jocul da-i Goin (la Sirbi şi
la noi pe cit stiu), la vrăjitorii ete, — și
stabilezie ca, „dupa com la Incepul
nu se miä nici o poezie Tiri a fi ein-
tatà, aşa no se pita niri un cintec,
care să nu fe insotit de vr'o mizeara
corporală, fie rauzula de Inero, de
dans, de vr'on alt joe de mişcare, su
prin baterea vre-unui Instrument, xau
prin intrebaințarea membrelor”, ,
Capitolul nhim: «Fitmin drept prin-
cipin al evolutiei economice“, aste eel
mai buportunt din panet ade vederea
sociologie,
Privit da la punctul de vonvorgeaţă
al revelaliunii istorice, procesul evos
luțiuuii sociale ne Infațișaza pe den-
porte diferențiare și integrare, pe de
astă parte, în mod subiectiv, vniuna
și divizione a muncii.
„La ecel punet se vede numea Incă
nedespărţită de arlă și jot. Se ata nu-
mai un fel de netivitale omenenseă,
«are conlopeşte in sine munca, Joe și
artă. În mewasta unitate originură a
#eļiunii corporale-spirilualo a omului
recunoaştem Ip germene minea teh.
nică economiei de mai tirziu, formele
principale ale jocului gi alo artelor,
alit acelea ale mişcării cit şi ucolea
alo repnosuini, si, daen voim a ne
transpune națiunile nowatre ln aceasta
situație, Irebue să zirem : artele mig-
RECENZII
dă
cării (muzica, da sul și ponzia) ina la
iveală în momentul săvirzirei muncii,
iar artele liuistei (sculptura, pictura),
apar incorporule în produsele muneii,
adesea chiar numai în forma orna-
mMentárii*...,
Legătura acestor elemenlo atit de
felurite este ritmul : „Impărțirea or-
donată a misearilor, m cursal lor, mm
Up",
san Prin rilm pare a se incepea ins-
lineliv, in tinerețea genului ome.
nesr, valorillcarea principiului econo-
mic, rare ne poruncește de a nàzni
câtre cit mai mulia viata şi Puslure a
vieţii, prin cil mai puțină saerilivare
a forţei şi plăcerii vietii*,
Bacher cileuză pe Plate si Arialo-
teles, rare eran conștienți de impor-
lanța universală a ritmului.
Educaţia Greeilor era eälñuziin de
convingerea Importante! ritmului, dar
omenirii de azi î se pare struniu a-
cest lucru, În educaţia possiera rit-
mul pu mai joacă nici un rol, el e
deabia observat io miseñritor vorpo-
vale; chiar in muzică esteatit de'n
nmn melodiei şi armoniei, in rit chiar
muzicanii de valmare se ferese de wi
recunoaște un rol cit de secundar, $i
chiar ` Bächer observă că „aceasta
răsturnare a evurepțiilor pare a nu fi
în legătură, ln primul rind, cu sehim-
barea profunda a eondițiunilor vieţii
şi a felului nostru dea munci, cit nui
ules cu influenţa exercitată de intre-
buințarea instrumentelor de lucru a-
supra Unie! și mişcării corpului“,
Intru dovedirea acestei păreri se re.
levează că munca uniformă nu trehua
privita drept „Idioţitaare* (pelsteatii.
tende“) și „nimiciloare= ( aufreibenda=)
„căci toemal uniformitatea Iucrulul este
coa mai mare binefacere pentru om,
atit timp căt poate însuşi bot är! „tempo“
mişenrilor corpului său și poate inceta
oricind voește, Căci namai aceasta per-
mite înfăţişarea ritmică antamata n
muncii rare induenteuză favorabil, 1i-
INEASCA
435 Mefi VIAȚA ROMINEAS. A Ce
vecină spiritul și Iäsinl jue liber fan-
tarini, Numai astfel se puleau nazie la
Jaera porria și muzica” i
Raportati In munca popuarelur pri»
mitive, rezultă pe deoparte o märgi-
uire a refexiunii cara le e așa DÉI
prenaie, şi pa de alta aducerea vivei
nii fară de care, prin ipdotența a
si lipsu lor de energie, nu sint ra-
pabile de acţiuni energice,
Asa dar, în posibilitalea, mai bine
tia in nevoia, infagigärii rilmiea n pri-
mitivelur procese de muncă so afa
un insemnat element de progres enl-
laral, care, cu lontăsäricio imelodelor
de Ineru 2 imperferţiunen mijlones-
jor mecanice, permite produceren i-
nor opero, earo nimest, Pretatindeai
munen in societate necesiteazi infa-
ţisarea pilinien a arpiunii, paas eeng
We îndeplineşte fará ritmul Lou"
perene muzica şi ciutacul. Acesiu
e on factor important al formaţiunii
zomunitații do muncă (Arbeitagemeine
seat), precum si pa mijioe de edura-
june tru sirguințā. i
” Gd ințolea a retrogralurea ini
portunței ritmului minek odată ou
inventarea instrumentelor mai bone,
mal ales a maşinelor, a căror lendicţă
esta de a trece de la mişcarea orizon-
tata sau verticala la cea circulari, «pro
a se evita perderea fortei; prin n-
ceasta dispara din ateliero vecher mü-
ziea a muncii, care se observa şi lu
maşina cu funcționare ritmică. In miş.
varea repede a resorturilor se percep
numai sgomote confuze, asurziloare,
a care st poao constata un ritm,
insă cara numti sint ritmice pentru
percepliunea nonrtrā și ca alure pot
trezi numai sentimente do pegläeere-
„Omul a sjuns «luga matge, care Du
oboseste şi pu se odihnește niei odată,
aproape o parle n inecaniemului, pa
earo trebue să-l iutrepeuscăi, Si prin
aceasta a dxpărul vin? een de lucru.
Ce-ar puton vocon oamenilor eontra
pornitulai rotilor, sbiralitului transe
isiunitur şi a tuturor egomaletar
Zeng al umplu cele mai multe
sali de fabrica şi gonase cordiatitatea
dia ele! Spre tericire, numai o parte
a Minerului de mașină este şi Ineru de
fabrică, —în eit rimine chiar Ier la
maşin ma luen de minà („Handar
beit), Acolo nade munca reclamă miş.
eare corporală, ea tinde călru infațisare
ritmica". Sa
ké S Ei
Catalogul Mureulni „Dent
sches Museum ron Meister mere der
Natur wissenschaft nnd Technik". 135
pagini, prețul d Marea. Editura B. G.
Tenbner, Leipzig, 1908.
E vorba de muzant geran, Cent
acum de curind, în München. de călră
elociroteenieiuuul Oskar von Miller. In
acest muzey se gâsere coleeţianale ü-
biecle, care arala degrgiaron ṣi starea
uetuală a etiinlelor, în sira vu
ra elo nu fost aranjate ags,
ben ah an in utmină cil mai mare
toemai aceasta ezitare, Catalogul
AA o idae de erja cu sa putut fesca în
acenslá direcţie. Muzeul e SCH de mult
vizitat, incit, mai ales Duminica, e he
voe de luat masuri specialo de KE
rtauța acestui muzeu trece ve
eat — ep da ubiceiu se atribue itt-
sAmnâtaţii unci nsemenez instituţii,
Vizitalorul ase puternic impresionat
do dezvoltarea uriaşă coa luat-o și sinţa,
mină in mină eu toenica, precum Și de
rolul extraordinar de mare col Augen
ele în Intreaga dezvoltare 3 culturii
moderne, Educaţia intelectuală ce sa
dat de secole clasei culle germane, `
sub forma culturii clasica, (iolagice, n
făcul ca lumea să aibă o coneeplie `
enm curioasă despre cultură liceele
actuale gerninne dezroliă in tinerel `
prejudecata că ocupatia teenis sin:
fied e ceva josnic, faţă de ocupalia
clasică filologica. O reariie se impune,
si acel care ridleă steagul acestei lupte.
si cere, în şenulă, pentru ştiinţă lov
n E
es į sa cuvine, locul de eomlualitoare,
ò pofgsorm Oshedi, din Leipzig.
Moyan] de rare mä peup n unul din
mi oscxle de lupta. Sueresul «bţinut
Dän acum a aşa do mare, incit ini-
tintorii se gindesc să construiască în
mijtacul oraşului Münich o ensă u-
az, destinata acestui muzeu,
Dacă Germanii, vu uriaşa lor dezvol-
tare stiinţilică, Ineep a siriga contra
cissivismului si a cere pentru stiinta
ritul de conduratoaro chiar in şcoala,
ca sà mini zicem noi de starten actuală
a stiinţii și n leenicii Ja nni în (art, ca
si muat eem de organizaţia anemiră
t laboratoarelor si scolilor teenice şi
de oruanizarea inyițàmisiunlui seven-
dar, mue stiințolo se gasesc zdrobite
pe dee parte de latinii at greacă in
soli clasică, pe de alta de mate-
mativă în cea rosia!
KL
Dr. F. Wiliy Hinrichsen, Vor
fezungen über themishe Atomiatile,
Editor Teubner, Laiprig. Prețul 7
Mirci.
O splendida carte peniru arei ca se
ocupă eu problemele ebimiei si, mal
nlos, paniru avai care nu pol urmāri
in reviste dezvoltarea acestor pro-
bieme; cartea so prezinta in adevăr
ea nn tot, rocapitulimi teoriile ehimiee
și dind subelegte indicatii a literatu-
rii coreepunzătosre. Aulorul, cure ac-
tuaimente n prival-docent la Politec-
nieg din Cherlriicnbutcg, a publicat lev
Am
{ile sale, ținute In Politeenicele din
Aachen si Charlotendury Po lingă
expunerea teoriilor elariee ala chimiei,
cartea sa ocupă şi eu teoriile velo mat
nui, ecia ep lesne se ponto vedeu din
inşirarea diferilelor capitole, aşa cum
n dăm mai la vale. Dominat de teoriile
Diuzulice, autorul caută o legtturt intre
dinsele şi chimie, Prima lesțja tra-
teară despre : Logira şi leoria vunog-
tinţii, lego naterali; Formularen mie
tematică ; Kaot şi chimia — Urmează n-
poi capitolele clusire relntiye In teo-
ris atomică, din cele mai vechi tim-
puri pănă In Palhon, și dezvollarea ei
sub inluența teoriei moleenlure, An-
lorul dezvollii în məd istorie aceste
enpitole, Urmează teoria lui Berzelius
relativ In afinitatea chimică, şi, dupa ce
frece in revistă tenoris ` Aeottmeriel, i
tipurilor, a valentei, se opreste În sa-
mărul de coordinare nl lui Werner.
Sistemul periodi= al elementelor şi
Mervochlmiu formează subiectul nitor
doua lecţii, dopi care o luală în voni-
deraredezvoltarou ebhimiei organice, In
special, aleniunna e indroplală asupra
chestiunii aşa de interesanto a struc-
tarii combinațiilor nesaturate. Teorin
legăturii dublo, isomeria geometricã,
leorie lensiuaii lul Bayer, sistemul con-
jogat de legaturi duble, leoria lui
Thiele relatie la valenţele parțiale;
rousideraţii electrochimice şi cinetice
vin să inehee aces! capilul atit de in-
teresant.
P. B.
Revista Revistelor.
Convorbiri literare. Februarie.
D. Const, Garuliid arata {Oit pă-
mint dau țăranii eu arendă”) că
datele stutiatice, inbucuratonre, publi-
ente de Ministerul de Interne, relaliv
la intinderea pămninturilur ţăranești a-
vendate, nu ne pot inspira incredere.
Daa face calcule interesante pentru n
dovedi că pămiuturile țarâneşti aran-
dute (de cale mai multo uri eâmâlari-
lor) se urcă pănă la 22—40", din In-
lindarea totală a proprietăţii țârânești,
Acesta data pol numai înlunecu și
mai mult tabloul sombru al mizeriei
eşti,
goë domn „Soveja“, în „De la
Critică la hartā ?-, deslăgoară obici-
nuita-i horbotii stilistica, spre a lămuri
pe di. Pageţel dela „Ramuri“, pentru
ce revista onorată de direcțiunea d-sale
nu acordă destulă utenţiune literaturii
curenta ` pentrucă, zice daa, nu vrea
să se coboara la „hartă“, la patima 4i
lipsa de curiinţă a... celorlalți. Și, pen-
tru a dn În Iveală reninilalea sa su-
Nelească, respectul adevărului și buna-
cuviință, îl asigură pe di. Făgelel, ca
nimene na estoste „proza nehigienică
a d-lui Garabet Ibrăileanu“, care e un
„publicist străin”,
Credem ca unii dintro vechii eolnbo-
ratori ai „Comvorbirilor llerare*, ta
d-nii P Missir şi Gr, Buleliu, an toate
motivele de a admira seninălatea... 0-
limpiană a d-lui Mebedinli.
DL Barba Catargiu, „Po terenul so-
fiselor“, îşi isprâveşte polemica tm-
potriva Cronicilor d-lui C. Stere, in-
sistind din nou că unele deducțiuni
ale acestuia din anumile articole alè
codului civil se indepărtcază da inter-
protarea abieinuilă a acestor artirole
de către „jurisprudenţă şi doeteina”
Mai mult n'a putut nimie desenprri
dl Barbu Catargi in eeste Cronici, şi
işi isprăveşte polemica cu următoarea
exelainație `
„In contra acestei concepiii ta d-lui
„Store), antijuridică, robntica ca nurgu-
„montare, reacționară a barbară ca
„rezultat, socialista ca tendinţi, toţi
„eari au agonisit Lin 1.) un petec de
„pămiut [in primul rind, bine înțeles,
„acel milion de ilafi ai proprietăţii Jä:
„rănești], sint datori să prutestrar.
„caci protestarea se inlemeiază pe
„priveiplile elasice ale drepluini şi pe
„cerințele superioare ale progresului”.
Amin.
Şi eu citeva pagini mai sus, d. Me-
bedinți arunca altora, eu disprel, opi-
total de „gazelārie în orlavo".
Revista politică sè Hterarž,
(Blaj, April 1000),
Imprejurările politice grele prin care
trec artăzi Rominii de peste munţi au
facut pe d. Aurel Ciato si rela firul
intrerupl şi se continuo editarea nees-
Lei reviste, din care au apârul în 1900
si 1907 elleva numere,
Ca și atunci, seriitorii grupați In jit-
rul acestei reviste îşi propun să luple,
penlrnea să creiere idenalu i mari, w»
situate da gindire şi putinţa organiză=
rii şi a unei munci solidare.
In cadrul acestui program, d, Cas-
siu Muniu se oempä, in primul articol
din acest No, de soarta neamului,
indemnind la unire și la lupta pe tagi
Donat: d, Aurel Cialo cercetează fin-
dreptăţirea political naţionale a Ho-
minilor de peste munţi, arătind că e
v dalurie pentru conducătorii lor de
a nu renunta la pretenţia ca Rominii
din stutul maghiar să fe considerați
cu o eulitate politică ; iar în „Notre
politice" ni se då un comentar ul nle-
gorii dela Oraviţa, arātinduse pri-
cinela nereuşilei candidatului Romi-
nilore
Ca literatură, găsim o frumoasă uu-
veli, „Comoara“, du d. Agirbireanu,
poeme in proză şi acte de dai I
Adam şi A, Meliu, o dare da samă u
d-lul Al. Cura despre volumul „Din
trecutul mostru* al d-lui A. Vlahuţă, a
multe poezii de d-nii Cotrus, Leandru,
Hyperion
DI. Dr. 1. Raţiu, intrun articol inti-
tulat: „Raportul dintre Episcopul Hob
şi colugărul Samuil Klein”, stabileste,
po baza unor serisori de-ale lui Klein,
cà riiseg) Bob nu a lostou perse-
vulator al acestuia.
Dap V. Niţeseu gi Aurel Ciato pu-
bliea vonsiderațiuni genarale asupra
vieții sociale şi nsupra polilicei ge-
nerale,
Convorbiri critice, (Nu, Igi 3
din 1909) eùprind două uuvele de d.
Girieanu, poezii de D, Nanu, Corneliu
Moldovanu, Î. Minulescu, teatru, ete.,
precum şi nelipsita revista er ien, aya
de odihnitoare, semnala de M. Urago-
miresen, directorul permunent al re-
vistei, Piesa da rezislenţă o găsim in-
sà in No, 2, sub forma unei melodra-
ne in trei mele, datorilă colaborarii
dtor E Lovinescu, A. Spiru-Bacñu,
em lnsuţi directorul revistei, lată re-
zurmatul :
REVISTA REVISTELOR m
Actul I sa petrece intre enlise +i
constă, depa eum alirma directorul,
sintr'o serisoare parbeulară în care d.
Lovinescu fourfecă unele opinii eritice
ale d-lui A. Spiru Bacău asupra uno-
ra dintre Inerărilo sala", naire d-lui Le
vineseu, probabil. —Avtul I, „publicat
cu Ioguieen msusi n d-lui Lovinmesen”,
esie, după com ne spune insesi direc-
torul, „un fel de raspuns" ja serison»
rea do mui sus și constă întrun mro-
nology critic intitulat: „on diletant Hte-
rar“, în eare autorul searmānà pe di.
Lovinescu, volaburalorul san, namine
dut tilen! superficial, ele Actul II.
in flne, se cuprinde în „Diseulii, note,
informaţii” dela finele revistei, unde
sjrectorul, eu sentonținasai gravilnte
runoseulă, se zbate să puje de arord
pe cei doi cobelizeranţi. Și izbuteste,
probabil. Io adevăr, d-lui A. Spiru-
Docän, care dovedeste in stuiliul sau
„ulla netă, mall spirit de ohserva-
ție, un gust alas și o cultură frumna-
sa”, —d. Lovinescu, cel cu Zugrbeen. Îi
ponte opune la riudul sau „gralie n-
seară, sentimentulitaten lină, imagina-
Un n:mabila, în care esto unic în Tiig-
ratura noastră de uslari“,
Şi erlitorul, palpilind înca de emo-
Vile prin rare a lrerul, poale astfel
să respire. Inne, exclamind: Tunt rat
bien gmi finit bien!
Revista Generală n Duviiţă-
mininlni, (Martie, 1009. Bucuresti,
D. D. A. Yeodaru.— „Principii in In-
văţămintul nostru“ —rehiţeuză ralni
revoluționar pe care l-a avul senala
romina ia misiunea ei de modernizu-
ro a nocielații vechi semi-orienlule,
Senn al femilia no cunluceau In acord
pentru fasonuren raracterelor indivi-
duale: rea dintăi trebuia să pregälers-
ră oameai pentru o lume nou: eces
din urmă żüdäroicea progresul cu pu-
teren inerției moravurilor unei sorit-
tátil învechite. Autorul accentuează ni-
cesitulea rolului revolullunar al zelt
și eonstată spiritul progresiv şi prac-
A2 VIAȚA ROMISEASCA
tie al ultimelor reforme în invățărmint,
D. G. Bogdan: Dieci. —„Notiţă perso-
nalâ*— respinge cu sinceră revolia su-
Belească nişte insinmări răuticioasa
vie unui cavaler al pedagogiei: d. C.
Genrgescu. Menţinaâm această polo-
mich -—le felul cretu sa produc prea
multe intre apostolii incită minutul us —
numai pentru a ntrugă atenţie asupra
neajunsnrilor po care la produce apli-
cares priscipiului intervenţiei statu-
ini îm dezroltarea pedagogiei nuţio=
nale. Sistemul protecționist, aplicat la
dezvoltarea indastriei naţionale, n-ar
ü potrivit să se aplica și la dezvolta-
rea stiinţei naţionale, marar că vom
A sentigi de n plati şi prime de export
producătorilor nostri proleguiţi.
La Nouvelle Revne, — (Mart,
Lk,
intr'un artical asupra tratamente-
lui locul al cancerului, Dr. S. Beam-
set au ocupă de cole două metoade
mai nouă lntrebuintate in Iratarea can-
cerului : rudiumterapia si fulgurația,
Un tratament genera) peniru cancer
au s'a gêsit pănă ncum, penlrucă niri
eangu ueestei boli nu e cumuneută. fn
adevâr, ap sin rá ceia ca cararterirea-
24 raprernl e o ereglero și o înmulţi-
ce exuberantă si dezordonată a celu
alor, ma tel de „anarkie celulara,“
sum sa numit aceasta boală, Dar care
e pricina avestei anarhiji ou so știe.
Alit se ponlo spune că nu o boala in:
iacțluasă, cum e lubareulusi, de pilda,
peutruci ipoteza mierobiană nu ne
poate explica reproducerea exaciă iu
tumorile sorondare a tipului tumorei
primitiva, Dacă e un parazit tn can-
eer, otunri acest parazit e înseși celu-
la vameeroasă ; ceia ce nu pulem sit
incă e pentru ce n celulă ordineră de-
vine cancerousă, Necunoscind astfel
cauzela speciale ale nasterii cunceru-
lui, medivina u fast silita să se oprens-
“a îm combalersa Inila tratamente lo»
cale. De alifel cancerul ha inceput so
boala locală și numai en timpul se
panerulizeari, De neria, dacă se exlir
pează dela inceput partea alinsa, bol-
narul poete scapa, Din nefericire, w-
nelo forme de cancer se daarollă fară
ru pacientul sp säin, iar cind a obser-
vat e pren lirziu, nu se mai poale o-
pera. Apaol siat shiar părţi din corp
unda nu se puate opera. De acciu sa
rocurs şi la alte mijloace ` mai de mult
cunlerizaroa Ba prin mijloace chimice,
fio prin fier ros, iar seun În urmă ra-
diumțerupia st Falguralia, Pozultuatele
sigure ale acestor donă melole tio ur-
mă pu le avem incă, penbrueă sint
încă la Inceputul tor, Dar pentro rr-
diumterupie, doctorii Nickhau ai Du-
minici nu prezentat bolnavi vinderaļi
prin aplicarea radiunmlui, iur prin fut
goralie, Keatiog Hart a ohţinni sg ol
rezultate foarte bune, Rāmine să ze
vadă daci viudecariia obţinute prin In-
fuonţa rudinților, ori prin cureaţii o=
Jectrici da inualta frecvență, sint dura-
bile, Si mal rămiaa pentra viitor spe
ranja că sa vor deseuperi cânzele can
cetului si —daci—un serum penlri cons
baterea lui,
Antixan:smul la finţele vieţuitaa-
re e litiul unui arlicol, în care Di.
Grosset urală, cu numeroase uxvinple,
proprielalea pe cara o nu organismele
de nso upară şi de a tupla contra sira»
inilor, proprielale care o una din ect-
runteriaticele viet? Sireinul, contra ct-
rula o iată virtuitoare trebue să inp-
te, se preziulă sub trai forme : energie,
materie şi ființe vii. Lapiäm eontra e:
nargiei ` lumnină, sunet, căldura ete...
prin diferite mijloace ca : Inehiderea o-
ehilor, contracția pupilei, a mugehiu=
lui ciocanului din ureche, prin dilata-
ţia ori contracţiunea celulelor pielei,
«te... Luptâm contra materiei prin a-
ceia ca organizmul reglementează pro-
ducerea glicosei din alimente, ei face
rozerre de sare ori de nile subalnule,
vliminează tot ce e praa mull ori vä-
tamstor, luptăm în sfirşit rontra tin-
țelar, aprind pătrunderea microbilor la
vegnnism, ori prodneind substunțe vare
sa-i iliatruga, dacă au intrat În orgie
nism, și să le pmralizeza arțiunea va-
'antatoare. Boala unei fiinte nu e alla
ceva decit lupta wrganismului giel:
ag contra germenului puligen, jar eri-
ze e sewnul tirloriei organismului,
Astfel, in corpul Minlelur viețuitoare e
u vesnica şi uneori aprigă luplă ; con»
duentor genarul e sistemul nervos, entre
uvertizaază organismul de intrarea dug-
manutui, întăreşte părțile shibe, aduce
njoloare, dilalează vasele, urtivenră
cirenlațin și la dispozitii pentru clmi-
naren duşmanutui, Medicamentele, po
sate le däm bolnavului, nu siut decil
un vier pe care-l sde organis-
maisi — muniții do rasboiu, spune ate
torul, Această lupti conlra strâinului,
acest anlixenism ai liuţelor, pata ra-
det Zeilen vieţii şi décsvbește feno-
mangle vitale de fonomenel: Drieu-cht,
mive: uumal tn organismul viu există
dresta lupta, care ure Hit seo bine
determinat şi e comisă cu pravizie în
vederea aceslui penp,— apărarea Di gar
nismulni.
Ouplndi-se de situația actuală $ Oħt-
nai, Jacgues Dog constată că in
urma giferilelor evezâmente din extros-
mul urlenl: rasboiul chino-japonez,
räsbainl ruso japonez răscoalele Ba-
verilor, intervențiile da Lol felul ons
vonene, ele, elr marelo imperin truce
prio unprrjurāri farle grele, pe care
aularul Je rezumează ustfel ` „Pe den
parta um popor nemulțumit de starea
de lacuri, un popor care vrea rofor-
ve, reclamă o Constituţie, şi va cadea
in cele mai grele excese, dară nu i sp
da mäcar o umbră de salisfarere ; po
de altă parte un suveran in vrista ne-
potrivită, prinți și fuucţionuri eare in-
treväd eu © calamitate orico control
iu netele lot.. China merge probabil
spra o revoluție, spro anarhie, disolu-
tie să poale chiar ba părlire”,
Mercure de Franee. (Mart, 1009)
Asupra vieţii și activitații lleraru
REVISTA REVISTELOR
DA
a poatului da epp) mat), Catoile:
Meandăs, ne da o privire repede A.
Ferdinand Hirod, intrun articol pit-
blieut în No. dela 1 Mart ni acestei
reviste, Autorul articolului, după ce
da o scartà biografio a poetului și o
earmeterizare w personalitatii sule,
trece iu revista operele principalo alo
lai Catulle Mendès, grupindu-le după
felul de activitate literară a seriitora-
ini, și curaeterizază opera vatiuta să
bogată a Iul, Ca pnet lirie, Catullo
Mendis n „sensual, gralioa Şi terihil*
in acelasi timp; el uneşte gingåsia cu
«ruzimea, lrazicul eu ugurelui, Ca
poet epic. el e un mare iubitor zi erg:
ator de legende, În literatura drama-
tica poetul a dat rite-va opero, care
au aen răsunet prin noutatea si Du:
lerea lor, Ca povestilor şi romancier,
Catulta Mendes încă a seris fontie
mult, dar a seris ca un „poet care ira-
este In timpuri si m țări legendare”.
EL A seris 'oarte mult și ea critic, Be
cn critic dramatic ln „Journal, Be ca
eruulear Werer ta „Pigaro”. În säit:
şil, și pe terenul prarlie, poetul a lu
eral mult, căullod s3 himiueze po emit-
cetățenii săi prin conferine, juteme-
ind reviate şi lupttnd ca să stringa
inion minonchiu pë seriilori, pen-
temea Shel facă së so cunosseh mak
hine, să se Iobennch, să se sjule.
latrun articol imlitulat „Procesul
individualismului”, Fernand Balden-
„după ce constată „reinloar-
verea atenției, cel puţin leoretic, cara
faşorizenză doclrinela morale şi chiar
economice caro ne ingrijese de indi-
vid-,— reintoarrere pe care o utribue
iu parte inluenții lui Nietzsche, ue
da o expunere istorică usupra indivi-
dualismului. Dupa re fave deuscht-
vea intre individualism şi egoimn—ne-
Van) care adesea s'au confundat, =ar
utorul arata ca individualismul içi are
leorelicianii si inca de prin mijlocul
secolului al XVII, in Franţa, şi lu afir-
şitul celui al XVIII, în Germania,
Au VIAŢA ROMINEASCA
Examintad obieeliunele ee s'au adus
individualismului, el caută sa dove-
deasca lipsa lor de temeinieie, cind
individualimnul e bine înţeles, Astfel
dacă se spune că individualistul, cul-
livindu-şi personalitatea sa, prin asta
nu ușureuză mizeriile si no inlatura
neidreptălilo de care omenirea sufere `
dacă se spune că individualismul duce
lu anarhie, la nezupunerea călre
roleelivitate ` dach se spune că in-
dividunlismul e o doctrină nristo-
cratică, —naolorul urută că individu-
aliatul prin insăşi inpălțarea sa con-
Ivibue la imnălţarea societăţii, en el,
ducă nu se supune mbeşie colec-
Hivitaţii, aderează totesi ln tratul in
sovietale si primeşte în mod rațional
ourecare obligaţii ce rezultă din acest
Iraia în comun, şi că iusfirsit indivi-
dualismul nu presupune numai decit
aristocrație, de oarece individuulităţi
conștiente se pot gisi In orice pătura
smeiulă, Autorul învhee, aratind ră
multe fapte lasemuale lalurice sa da-
torese individualismulei, cum de pilda
-o ridicarea Germaniei la 1513 şi re-
organizarea spiritului public în Prusia,
Lion Basalgetle publică un mie stu-
diu asupra copilăriei şi morţii lui
Abraham Lincoln (1500—1885), fos-
tnl preşedinte al Statelor-Unite, dind
descrierea seenel uridarii lui, după
poetul Walt Whitman.
Cu prilejul intrarii lui Richepin la
Academia Franceză, Maurico de Noi-
ssy publics, sub titlul de „Trecutul
prezentul şi viitorul Academiei
Franceze", clteva consideraţii asupra
acestei insliluții şi asupra modului
cum sint recrutaţi membrii ei. Auto-
rul justifică greutăţile cure se fue si
s'au facut adesea chiar oamenilor ce-
lor mai mari—un Voltaire, un Vietor
Hugo—la intrarea in Academie, prin
"aceia că această instituție conserva-
trice are menirea de a contrabalansa
tendințele nebuneşti de reinoire, și
prin aceia că, întirziindu-se intrarea
unui om deja celebru, Deen ca neel
om să aprecieze mai mult această
cinste și să nu disprețulasră upoi pe
colegii săi, enm a făcut Boileau, care
a fost impus de rige și care apui si-a
batul jue de academiriani.
Revne des Idées, 15 Martie,
Intr'un articol „Simţunile creatoare
de aptitudini“, Genruea Matisse sis-
ține că rhesiiuuea mptitudinelor e
strins legată cu dezvoltarea senzorială,
După el. la matematicii mari şi În
muzicanți celebri, centrele paihice de
elaborare a excitațiilor Jubivintului u-
rechii, centre vecine cu ciremuvolulia
supramarzinală, sint fouarto desvoltate,
Deasemeni, la pictorii mari, sint dea,
voltate rontrele cerebrale ale viziunii
din lobul weripital, Dar şi centrele co-
respunzătoare lurtalui, mirosului gi
gustului, sint fuurte desvoltate la ur-
tişti, atit in privința complexitstii
structurii, cit şi a azoviațlilor, Aceste
fapto anatomice nu sint insă decit con-
“scința unor fapte fiziologice mai im-
portante. Aclivitalea artistică apare,
după Matisse, ca facind parte din ca-
racterele sexuale secundare, Se slie
că ta momentul maturității sexuale,
la masculi apar sau se modifie unele
organo sau funrții, Explicaţia acestui
fapt trebue căulala iu acțiunea fizio-
logică a secretiilor glandulare. Morile
Nussbaum a aratat in (DN, prin expe-
riențe ingenioase, că sucul lestienlar
nu Îmerează direct asupra organelor,
dar indirect, piin intermediarul siste-
mului nervos. Secrețiunele produe o
sSüpra-excilare a acliritàtii centrelor
Hetyouse, eare inlesnegte producerea
şi organizarea reprezentărilor, ` Sakhi,
ciuneg psihică a bâtrinilor are ca ori-
giat diminuţia apoi abolirea aelivi-
taţii secrelive a glandei interstitiale,
Remy de Gourmont și MetelnikoiT au
susținut această conceptie a orizinii
sexuale a atei, Arlele abstracle, ca
metafizica şi matematica, nu par atit
de direst legata de activitalva glan-
REVISTA REVISTELOR Hi
dolor genitale, poale că secrețiunele
glandei liroide şi a celei paratiroide
exercită o influenţă asupra lor. Stu-
diul serreţiilor interne, erede Malisse
va aduce mari servicii fiziologiei spi-
ritului,
Maurice Vernes analizează opera
importantă a abatelui Alfred Leien
„Origina şi compoziţia evanghelii-
lor”, Recunoseind autorului, mari ca-
litaţi, în aduce o gruva obierție, acea
de a fi teolog inainte de a fi exeget.
Pentru Loisy, trebuia ca evangheliile
sinoptico sa-i dea mijlocul de n sta-
bili o figură a lui Christ, aen cum o
cerea edilicarea bisaricei calolice, la
opera sa, dogmaticul a vatămat eri-
leului, Arvesta ar fi subseris desigur
propoziția următoare : „Curoaştem In-
"un ehip destul de precis creşlinis=
mul din a doua generație crestini,
dar personalitatea lui Isus ne scapă
si textele nu ne permit de cil hipo-
teze asupra primilor germeni ale marii
revoluții religioase, care a determinat
desvoltarea civilizaţiei vecidentalo*,
Atunci teologul a intervenit și Lolsy
ca şi atiția alții a compus o fiziono-
mie a ui Isus, care nu se acordă de
loc cu propriile Int premize. Autorul
„Evaneheliilor sinoplico* urmăreşte
reinviereu cugetarii calolice prin apli-
carea regulelor erilicei llerare docu-
mentelor biblice, Aceiaşi incercare a
făcut-o, fără da succes, prolestanlis=
mul liberul. Pentru a putea da reli-
piei un nou suflet, nu o de ajuns să
coriji dalele tradiției asupra bibliei
și să substilui atributiilor eronate,
voucluzii stabilite științific. Superiori-
talen esegezei, nu intăreşte intru ni-
mie eredința. Abutele Loisy emile pre-
tenția da a reconcilia cutolicizinul eu
rugelareu contemporană, saerificiud
exegeza tradițională, El, ar fi fost mal
bine inspirat, dacă nu compromilea
partea solidă şi excelentă a operei
sale, prin prejudeeațile sale de refor-
mator modernist.
Revne générale des scicnces,
1909,
Din Cronică şi Corespondeuţii, rele-
vâm partea privitoare la Chimia fisies.
Rutherford și Bord: nu experimentat
cu rudiul, ce le-a fost pus ln dispozi-
ție de Academia de att din Viena,
si au cäuiat sn repete experientele jot
Ramsay şi Cameron relativ la trans-
formarea elementelor unele in altele
sub influenţa emanației radiului. Fi-
ind-ea Ramsay şi Cameron, în nlti-
mul lor memoriu, arătau că e impo-
sibil n se evita înlrarea aerului în a-
parate ` Rutherford şi Royds an incer-
cat să vadā co inlloenia are acest aer,
n edrui intrare în aparatele în care se
stringeau emanulia şi gazurile rezul=
tate din en, nutpatea Ñ evilală. Ei au
arătal ci aerul aşa introdus dă un
spectru strălneitor de neon.
Inscrierea instrumentală a seis-
melor şi fizica globului de Sieberg.
E prima parte a unul studiu mai lung,
In această parte autorul lace istoricul
chestiunii şi deprinde pe cetitor eu
terminologia Iatrebuințată in Seismo-
logie; se uxpuu tot aici principalele
lcorii a fonmnenelur sismiee,
Climatologia planetei Mart de abn-
tele Th. Morsuz, direelorul observatori-
Ini dela Bourges. Literatora asupra pla-
netei Mart e foarte bopala ; jurnalele
publica noutati de necrezut, în ceace
priveşte daserierea detaliată a plane-
tei. Publicul a ineepul a se pasiona
de chestiune, diu momentul publicării
obserraliilor astronomului american
Lowell. După acest invatat detaliile-
observato pe planeta nu pot fi expli-
cale, decit ea opera unor ercaluri in-
teligente, mai mult ori mai puțin asst-
mänätoare oamenilor de pe pâmint,
Dowel a construit un observalor In
2.200 m. innălțime în Arizona, Wal-
lace, vestitul omul al lui Darwin, o
adversarul holării al doctrinei Dowel-
liene A interveni lu luptă nu e de
nici un folos, Abutele Moreuz ii pro-
Hs VIATA ROMINEASCA
pune să examineze slarea cunaştinţi-
lor noastre relativ la clima planetei.
Martie are atmosfurä, câei diseul pla-
notei pare inconjurat de o aureola ul-
bie şi toate detaliile dela margine se
se pierd în această pătură albie, At-
mosfera din Martie apusă mult mai
puţin decit cor pâminie ach și atrue-
ţia pe Martie o ram "`, din acea co o
sufere un corp pe påmint, Din ce guzuri
e Denih atmosfera din Martie ? Ches-
tiunea o departe doa D rezolvilă,
Dopa Lech, in Mart nu së văd nouri ;
alți vbservatori afirma că stat nouri,
vun mal ales ceața. Mart mai pre-
zintă la poli masse de ghinţi, care, in
timpul ell ține vara pe această planetă,
sè topese aproape de tot și se refor-
anează in timpul ecnei, În jurul mas
solor de ghiaţă se vede vara formin-
du-se mări ulbästrii, datorile sigur
apei. În lunuar 1908 americanul Sti-
pher a putot da incă o dovada di-
recla despre existenla apei, sub forma
de vapori in atmosfera lui Mart, Com-
pariul specrul lunet, mdo sigur nu e
utmosferă, cu al lui Marte, Slipher n
putul constata o banda îintunecntă in
spectrul planetei, datorită sigur vapo»
rilor de apă. Dar pe lingă aburi ce
garūri mai sint? In această priviaţă
mu Avem nici un fapt, care să ne ln-
deepiätäsch a admile existenţa vre-u-
nuia din aceste gazuri. S'a cantat să
ep rezolve ehestiunua prin teorii, noels
mal Inpgenioune decit ultole, dar toste
enntrazise de fapte. O alta problema,
cure s'a pus. e acen relulivă lu tempe-
ratura din Marie; s'a cântat să se
vezolea chestia pe mni multe cài:
Foyuting tmint suma Je teoriile f-
zicei in materie de radiare a calculat
această temperatură In 27 Mr sub
sern, Prin alte considerații Dorell
fixează temperatura la deasupra lui
zero, ceace ar permite să so explice
topirea gheței In timpul verei ; tot Lo-
wel urata că apa în Mart ar ferbe la
A4. În fiae Lowall erede cà iu Mar-
tie ar A canaluri; aspectul planetei
se schimbă vara, incepind dela poti
şi mergind spre egualor. Joch ex-
plică aceste sehimbäri, sdamlünd că
elo se datoreze vegetației la supra-
faqa planetei. Sub nengen căldurii
solare, ghiata din regiunile polare se
topeşte şi apa udind părțile fertile
lace să se dezvolte vezetatia,
Observaţia dirmelă arată că desral-
taren vegetației se face treptat, Inec-
pind de la poli și margini spre equ
stor: dar nicio ge din lume mi
poate explica ceurgereu apei de lu poii
la equator. mai nios pria un pàmint
useal, Lonea eoochide atunci ch pes
tae numite canaluri sint întreținute
artificio.
Acestea sint dutele puziliva relativ
la atmuzfora și elima planetei Mart
Lipsa de faple precise Pece en cunog-
tințele noastre asupra acestei planeto
să De de abea la Inceput.
Rezistenţa aerului şi experienţele
lui Eiffel de comandantul Pan? Jos
nard
Noile cercetări oceanografice in
Norvegia de Ch. Gravier. Sè arati
sforţarile facute de câteă țarile de la
Nord peniru n cunoaște eit mai hino
curenţii de apă yi fuma mär" În
speriat Norvegia s'a aràlat eru maj
gråbita u profita de rezuliateie nve-
ter cercetari si a le organiza cil mai
temginie. latre organizatori vom eiia
pe Nansen, Nutoraliștii din Bergen au
orgunizal in August şi Septembrie eur-
puri de studii asupra mărilor (Mantz
fotackung). Se Un cursuri relativ la
biologie, chesliunite da Werunogrufie
sie, pasrârie. formarea fiordurilur :
cursurile se Ua în limba germană ori
engluză, ma) ales gurmană, diu C2971
predomirei elementului german ins
tra auditori. Pentru 210 fe, cineva ponte
urma vursurile gi lua parte ki exetre
sii pe apă, care se fac în fiecare sip-
ttmină. Franţa Bin Jute clu din br:
mă im privinţa acestor cereclari, au-
REVISTA REVISTELOR LER
e ae
torul cere a organizarea lor și în pu-
tria sa.
Nnova Antologin (Mart 1009}.
NM. E. Cannisraro: Cum trebue re-
construită Messina Autorul, bazat
pe ubserrația amănunţită a ruinelor,
face eitava propuneri usupra iodului
cum trebue să fle construite viitoarela
eladiri in Messina. Examinarea muie
nelor, conlrar celur ce se spusese, nu
conlirmă euneluria ră destrurțin ors-
sujui s-ar datori rălei construrții a
caselor, Se pot vedea piluşiri intregi
si bucăţi de fatade şi de ziduri, care
desi simțitor deslocați din poziţia
verticală, totuşi au rămas to intregi-
me in poziția extremei linite a osci-
Intzel, la care au ajuns prin cutremur.
Numai avelo urde zidâria era lnlarită
prin şine de fior, acestea sun dezlipit
da cărămizi și pielre şi au adus ruina
intregului edillela. Mallo edificii an
roziatal In intregime: vechiul far, tur-
nu! San Rameri, lealrul ele. De ase-
menea unele monumente zolate : mo-
numentul lui Joan de Austria. statuia
Imuaeulatei, fintiua lui Nepbm ete, Ba-
zal pe legile meranice ala transmisi-
unii mişseäri— pe eara noi le lăsăm la
o parte—aulorul se opreglo In urmă=
toarele propuneri Drachieg pealru con-
strueția noilor edificii: 1. Casele să
fie izolate unele de altele, aga in cit
căderea uneia să nu poală provoci
ruina vecinet salo; 2. så nu Be inune,
cel mult dovă elaje: 3. acoperișurile,
ori de ce material, st Ba de o struc-
lorá omogenă şi tolleauna msi uşoare
decit zidurile; 4, şinele de fer să fe
cu desàvirsire exeluse din constrochie,
zi nici grinzi mari de lemn, să nu Be, ci
sau mici gritzi de lomn sau o pinza
invtulieaă—cu o relea - a cărei preutale
să Dn uuform răspimilită in boală musa
ctujului; 5. zidurile st De construite
din cărâmiai sau pietro perteei pa-
trate; 6. ridurile daspârțiloare interne
sa aiba acelasi grosime enyi zidurile
externo şi Loidenran să prezinte o
greulate mai mare la baza lor de vit
in partea lor superioara; 7, dacă e
nevoe de a avea vre-o grinda in par-
tea de sus u consirveliei, această grin-
dă să De numai sprijită pe ziduri, dar
să na adlareza de ziduri; $, mobele
mari an albă forma conică, mai grele
spra buză ; 9. să se prefere acnperizu-
rile în formă de lecusă şi dintr-un
material cil se poate mui ugor: tU să
sa vileza orice greulale concentrata
in ziguri, la ourecare inaltime., Gar
putea conerpe şi altlel de cladiri — de
pildă in intregime de fer—numai să
corespunda principiului fundamental
al distribuliei greutăţii mai mult in
spre bază decit in sus şi principiului
nmogeneitaţii; un turn de tipul Eifer
ar putea conretpunde acestor principii,
Dacă se observa toato edificiile care
au rezistat ultimei grozave încercări.
sn vede usor ch loste, In orice epoca
vor f fost enuslruite şi eu oricit do
deosebite metode, corespund prinel-
piilor enuntate, pe cind edificiile rele
mai nouă, cară nu se conformuui Wes:
tor principii, au fost cu desăvirşire
ruinate.
Rivisin dinti, — (Mart 1909),
Hulo det Gimtice: Cutremurile de på-
mint.
Antorul examinenzi cauzale care pro-
dse migrăriie sismico. O mlruneinare
aupterană transmite vibrații In jarul
punctului zguduit, cure so transmit in
afore conerutrice din re în co mai
mari, do oarece scoarta phmintului e
supusă legii elasticitaţii corpurilor,
Punetul intera zguduit se numeşte i-
porentra şi punelul situat imediat de
asupra, la suprafața, se numeşte epi-
cenlru, şi neesta resimte mai mult "gu:
duitura, Din punet de vedere a) inten-
sităţii, catremurile se impart in doui-
sprezace grade ; cutremurul dela Mes-
sina pare să aparţie gradului al nouă-
lea. Una din principalele cauze alo cu-
tremului se daloreşte ascaraliunilor
pruduse de ape in iuleriorul sevarlei
us VIAȚA ROMINEASCA
påmlotesti; dacă se consideră că une-
le izvoare aduc cila Si gr. de subs-
tanțe dizolvite la fiecare litru de apă,
se poale ugor vedea că, în timp de un
un, vor aduce din interiorul păminlu-
lui citevu sule de mii de metri enbi
de substanie, Cavernele produse de a-
ceastă continuă eroziune devenind prea
mari, se risipese, dind naștere lu zgu-
Uniri interna care se resimt la supra-
fată ca eulremure, Aceasta e Icora
lui Daubrie. Deși bazata pe faple rea-
le, areastă teoriu nu poate expliva cea-
tramurele de mare extensiune, căci nu
pulem admito existenţa unor aşa de
enorme caverne. Tot apela mai pot f
si în alt mod pricina cutremurilar, A-
numa, păteunzind în straturi adinci, sa
prelac în vapori din cauza tempera-
tori innalle, el aceştia, ueumulinda:se,
provoace explozii —S'a observat insi
și o vorelatie Intre fenomenele sis-
mice si anumile fenomene cereşti, si
s-a putut astfel stabili o teorio sastro-
nomică a culremnrilur de pâmiul, la
INDD sn observat pentru prima oari
ach numita variaţie perpetuă a polu-
lui, care se fave prin o dislocare a
axei terestre dela o secundă până la
o jumătate de secundă de are. Actas-
14 dislocare e pricinuită de mişearile
at ı aslerei și ale marii şi produca la
rindul san o dislocaro a maselor fui-
de din interiorul pămintului, Acnasta
ar văpliea faptul că perioadei de maxim
si minim in dislocareu axei polare îi
cunrespunde un număr mai mare de
cutremure. In afară de ncencta gi luna
pure ră are n legâlură en mişcările
stamive, înfluințind masele faide in-
terne, vum Iuflueutează pe cele exter-
ne, De asemenea și soarele : teribilul
cutremur din Sicilia n eoineidul cu
trecerea lu meridian a unor enorme
pele solare, Cauza cea mai priocipali
insă și care a pricinuit şi dezastrul
dela Messina este de origină tecluni-
cà: materiile incandescente şi Buide
dintre nucleul cunsisteal din centru şi
sevarța pâminlului, răcindu-ae treptat,
sa contrag, şi astfel scoarta suparioa-
ră, lipsită de sprijin, se prihuşerte
sub forţa gravitaţiunii spre a umple
golurile rămase,
La Critien. Martie 1909.
Benedetto Croce cel mai insamnal
elev al celebrului critice Francesco de
„Sanelis, şi poste cel mai de samă cuge-
tâtor al Italiei de azi, işi urmează ale
sale Note osupra literaturii italiene Za
at dona jumitate a veacului al XIX-lea.
In numârul de pa Martie vorbeşte des-
pre Gaetano Negri, caro, propriu tis
n'a fost nici cugelător, nici artist, ci va
vulgarizator al ideilor şi artei europene.
Ela făcu! cunoseut Italienilor pe Goor-
ge Eliot, Iraducind şi comentind ope-
rilo autourei engleza: a seris, populi-
riziud, despre cereotarile asupra ori-
ginei Creștinismului, a expus viața
sbucimnalului împărat Iulian, conlesi-
unile Spill Augustin, poema lui
Lucretiu, amintirile lui Mare Aureliu,
ete. ele, Desigur ră pentru răspindiroa
culturii, acestea ereinz un Un dr me-
rit, eäel cultura nu e dusi Imnaigle mi-
mai de oamenii de stiință, do Binzot
si de artişti eu opero originale, ci și
de recenzenli, traducători, untologişti,
rompenidintari, cure slau fată de cei
intai cam sta comereinulul fafa de lu-
erător.
Defectul principal lasă al lui Negri
constă in faptul cä a fost lipsit de sim-
tal eritir, că i-a lipsit o convingere
farma. Doctrina lui e un amestec eon-
irazicālor de misticism, raļionalism,
sehopenhauerenism, materialism ete.
E un indiferent, ori dacă vreti, a avut
scepticismul omului avid de lectură,
leneş însă in cugetare. Acest lucru a
fost simţit chiar de admiraturii lui, şi
Croce persillează cu multă ironie in-
cereârila lor de a găsi un punct de
sprijin taudalor ceri ridică,
Deutsche Randschau (Mar:
tie 4909) Carlo Segrè, unul din eri
mai cu vază eritici ni Italiei si profe-
sor la universitatea din Roma, publica
in acest numar un studiu asupra ro-
mancierei Grazia Deledda. Precum
alta data Gladstone, zice el, prin ei,
"erg rindari n pua temelia renumelui
scriitoarei Humphry Ward, tot aşa a
tăcul și Ruggero Bonghi ponteu Gra-
zia Deledda, prin prefața pe enre i-a
scris-o pentru cea dinlai a ei culogere
de nuvele, Naseută și erascută în mi-
cul orăşel Nuoro din Sardinia, ea nu
are să mulțumească pentru calea pe
care a apucat-o şi pentru gloria la
“are a sjans nici sevalei, nici sfattu-
rilor desch Dlor, nici vre-unui seriitor te
i-ar fl servit de model, ei numai pro-
priului ei instinct artistic și sufletului
său simţitor, Privind fără prevenire
viața, aşa cum se desfăşură en, a xim-
tit lontă nedreplatea cure o stăpinue
ste, şi in sufletul ei sau trezit innal-
tele idealuri de dreptate și bunătate.
Astfel se explică acel amestoc da a-
narhism pi idealism care formeaza
buya întregei arta a acestei nobile
serlitoare, S-a zis et Gr. D este o
seviitoare regională n Sardiniei, cum
a Verga a Siciliei şi Serao a Neapo-
iului. Afirmarea nu e tocmai exacts.
Fără indoialā cñ ea se simte mai in
targul ei atunei ciud zugräveşte sulle-
tel Sardiniei, care e al al său, dar in
multe din operele sale („Nustalgie*,
„Ombra del passato“, d. p) ea a pro-
hat că tot asa da sigur e lalenlul sau
si dad e vorba de viața ultor regiuni
ale Italiei. In realitate romanul său e
psicologie ` mai toldeauna tema pa care
si-o propune este analiza unui suflet
in luptă eu puternice pasiuni. De aceia
atriga sau fabula romanelor sale e
atit de simpla, că uneori aproape nu
existi, cum e de pildă în „Cenere* ai
„Nostaigie“. Coin ce creiază fantazia
ci e mai mult un tablou decit o serie
de scene, şi la baza acestui tablou se
aña maf intotdeauna Ogura intuna-
cata a erimel, Aşa à in celo mai fru-
moase eréatii ale ei; „Elias Purtolu",
REVISTA REVISTELOR 44
RE
Edora”, „Dopo il Divorzio”, „Via del
Peceuto”. Aceasta este o parliculari-
tate a talentului său şi nu se datore-
gie de loc imprejurărilor speciale ale
Sardinjai, pe eare seriitoarea ar vrea
să le reden exact în operele sale. In va-
rinta galerie de persoane ereate, tipu-
rilo humorislice lipsese cu desăvirgire:
e prea molt pesimism, o prea adinci
melancolie în arta Deleddei, pentru a
potea erea asemenea tipuri,
Cu acelaşi tulent, cu care creiaza per-
sonajele sale, descriu ea și decorul in
care le pune să se mişle. Obiceiurile
patriei sule, tradiţiile locuitorilor ei,
parlieuluritățile caracterislice vorbei și
modul lor de a se prezento, satele,
casele— lotul, cu un cuviul, sint aga
de viu şi de adevrat daserise, incit
Mi dă complect iluzia realității,
Deutsche Revue (Wart 1909).
Dr. v. Bruns. „Pierderile prin ri-
niri in războiul timpurilor de faţă“,
Se cunoaste, zice autorul, ideia exa-
gerala, cure esto in deele rispiodita
în marele publie despre marele mu-
mär da morţi şi riniţi, pe care l-ar
cere un războiu modero, din pricina
pertecţionării la care nn fost aduse
armele da foe, La râspindirea acestei
idei a contribuit mai ales serierile
cunosculului parilisi rus Z, e. Bloch. To-
tul se bazează însă pe considerații leo-
relieo, câri ln războuele mai aouă—la
vel japono-chinez, greco-lure, italo-a=
bisiniun-—imeă nu fuseseră lutrehuiu-
tate armele nout de calibru mic. iar
in războiul spano-ameriean şi cel an-
plo-bur, numarul luptătorilor fusese
prea mie, pentru a putea trage con-
cluzii valabile. Cu merghdure se ss-
toptan deci rezullatela ultimului maro
războia, ruso-japonez, În ncoustă pri-
vința si astăzi, eind aceste rezultate,
mulțumită medicului militar prusian
Dr. Schaefer, au fost pnblieale, so
poate afirma că părerea curentă a fost
cu lolul contrazisă, Observațiile Dr,
Schaefer, făcute la faţa lueului şi en
i VIAȚA ROMINEASCA
eg
oasa colaborare a altor doi me:
cerea Svanson şi Dr, v, d. Osten-
Sacken—sau exlins asupra trei eor-
pari de srmaiä 1 şi II siberian DN
european—adică asupra 42010 de oi
niti, Dech se compară cifrele lu
Schaefer eu acelea dia războiul franco»
german din 1570-—ţinind samă de mī-
vimea «fectivelor «e au lwat parte în
Jupte—apoi nu se vede de loe om
gravure: | corp siberian a pierdut la
<andapu 35 engl corpâl I prusae-
la Marsla-Tour; Corpul IH sibirian
a pierdut la Mukden 26, caşi garda
prusiană la Gravelotte St, Privul. Dacă
se face comparatia pe rezimenle, i-
tunei cifrele pentru + regim, ruse wi-
dann între 11 şi 53 procent fajt cu
Dk proc, la 4 reg. prusace. In
războiul german %0 proe, din perderi
au tost cauzate de puşti, § proe de
artileria și 2 proc. de arme albe; în
răsboiul tusese pierderile eauzate da
artilerie s-au dublat-—-15—29 proe, faţă
eu 80-83 proc. cauzate de puști. Mai
imporlant decit aveste raporturi este
felul şi gravitatea rinirilot.
După statisticile lui Schaeler rezultă
că, in celo mai singeroase lupte, ra-
portul morţilor faţă de Wei u fost
de 1; Dä pe nd in rika ger-
man acest raporta fost da 1:68.
In ce priveşte gravitatea ranilor, lu-
erul s'a prezentat excepțional de fa-
vorabil: din 100 raniţi an murit 3—in
războiul franco-german raportul a fost
de 11, Apoi cele mai multe räni se
vindecau uşor şi iuto: trei luni după
Mukdan din 36,139 raniţi, 16,450 erau
din nou în front! Uneori 20 san și 23
proceul din riniţi rămineau chiar in
front, după un mie pansament. Aceste
rezultate pu aa pol pune, bine mie:
les, po sama bung stări n serviciu-
lui sanitar rus, care, din potrivă, lăsa
foarte mult do dorit. Ele se datorese
numai armelur de mie culibru, Luerul
s'a pulut dovedi nelndoelnic: Japo-
norii au avut arma Arusaku--calibru
6.5 milimetri—pontru armata actiră—
şi armă Murata—calibra 8 mil.—pen-
iru rezervă. In oale caute ga kale
rezereg japoneză, pier-
eg nt au fost mai mari şi ti-
hiriie mai grave. Ca concluzio tactică
sa impune dar, inchee autorul, faptul
că mu mai trebue mieşurat calibrul
or da luptă.
gef Monats-Mefte.
{Mart 1900). Witten Hubert „Vitegen.
„Luptele interne din partidul s0-
cialdemoerat olandez. In zilele de 13
şi 14 Februar soeialdemocruiia olan-
deză n (inut un congres extraordinar
în Deventer, pentru a vota exeluderea
din partid a trei membri: W ijukoop,
Ceton şi van Ravesteijn, Aceeasi exe
eludere are o importanță deosebilă,
pentrucă ea pune în lamină modul
tum intele marxigiii intransigenti da
a laera în sinul partidului pentri We
umiul ideilor demoeratire. Futä istori-
cul chestiei. In annl 1991, la cnngre-
sul dela Utrecht, eu două luni numui
anainte de alegori. marxistul Gorter
atacă vu violență programul agrar a
partidului. Acest alae mavu imal nici
un rezultat, şi programul agrar răma-
se neschimbat, Veni apal chestia şeoae
jel. Dat fiind ca sute de mii de Iueră-
tari sint roligtogi, partidul sorialdomo-
eral, plocind dula premisa e nu stă
ia chemarea sa dea distruge liberta-
tea religioasă, se declară peniru gecon-
lele confusionale, corisd subvențioua.
rea lor de eătra slat, pantra a pules
fi controlate, Marxistli atacară acest
pune! de vedere, considerimlu-l ca n
batero dela adevăratul socialism, ea
ra ar fi numai al lor. In anul 190% mar:
xislii căpâtară, din intimplare — ders:
rore membrii partidului na voiau să
stie despre o diviziune în marxiști si
revizionisti — majoritatea In comitetul
partiduiui, Imediat ei dareniră agresivi
şi cerură înldeuiroa redaetorului We
rului Met Volk, care aprobase politica
lai Jaurta in Franţa, În via de sr
REVISTA REVISTELOR
geet
ceastu, incepură a ataca şi a üega ca-
litatea de adevăraţi socialişti tuturor
acelora eare în unele chestii gindousu
altmintrelea decit ei, Da tepian, in con»
grosul dela Utrecht din 1300, Troels
ira se ridică cu vehemenţă in contra
acestei stări de lucrul, şi majoritatea
partidului se grupit lu jurul aşa humi-
jilor revizionisti, Un an de lupte in-
terne urmă după aceasta, dar in von-
#resul dela Haarlam (1907) se facu o
Ampicnre şi se pira că parca s-a res-
tahiil Deodata, cei trei mai cunoscuţi
marxisti, pomeniţi mai sns, stnaseră
D gazeti săptâminală „Tribune“, in ea-
ře, sub pretext de a faco propagandă
marxistă Inláuntrul partidalui, incepu-
TA să ulace şi sà eritice tot eo so fà-
cen de câtră partidul socialdemocrat,
In jurul acestui ziar se strinsecă ln
curind toţi marxiştii din partid, eriti-
cind, din punctul lor de vedere, tot ca
se Bean de centra evilalţi, Chiar cind
Troelstra reuşi, in Cameră, să facă en
guvernul să acorde ujutoare luerata-
tilor fara de Iueru, ei îl atacară vio.
lent, sub cuvint ca n-a sparat eum tre-
bue teoria catastrofelor alni K, Marx,
Fiindcă lucrurile nu mai puteau mer-
e în felul ucestu, partidul a fost ne-
voit să convoace un cungres la Deo-
enter, in care su hotarit excluderea
Ain partid a celor Irei redactori ai
Tribunei, Aceasta a provocat dimista u-
nui număr insemna! da marxisti, dar
nu a tuturora, şi cu toata ca ziarele
burgheze, —inche= autorul, —vorbeze a+
cuma de o diviziune u socialdeimuera:
kiei olandeze, in realitate perderen de
membri e mai mică decit ciztigul că
s-a restabil ordinea în sinul partidului.
The Contemporary Review,
(Marie, 1909, London). — D. Charles
Watney-—Viitorul Manciuriei — arată
concurența intre Rusia, Japonia și
Lhina, pentru a ciştiga preponderența
în uceastă rogiuna mänoasà, şi intrare»
sle cea mai trandafirie perspectivă pen-
iru Chinu. Sfirzitul războiului Rusy=
Japonez se poate considera cu un in-
ceput de război între cele trei mari Pu-
teri pentru Manciuria. E interesant a
urmări metodele strategice ala com-
butanților in aceasta lapta tripartita :
Japonezul e fnerezut şi arogant; Riu-
rul « deprimat, dar stiruitor; Ching»
zal e blind, abil și tenace, Acum Man-
ciuria rece prin o grea criza, din irei
cauze. —!), Consariuţile devastarilur
războlului Ruso-Japonez ;— 21. Criza
comercială din lumea intreaga ;—ăj,
Haosul aruncat ta rețeaua căilor fe-
rate, din cauza transformării de entra
Japonezi a tipurilor de eñi lerate ru-
seşti In tipuri de căi lerate amaricane.
La această staro de tranziție se mai
adaugă și faptul că Japonezii sint cei
mai slabi organizatori și ndminisiras
tori de eñi ferate. Flecare din cele trei
Puteri voeste sa prinda rădăciui mai
adinci în Manciuria, Japonia, prin po-
litica ei din Maneiuria, voeșta să im-
piediee China in locerearea ei de a cons-
trui a linie ferată la nord, care, efmd-
va, ur pulea să se unesscA cu linia
traussiberianii, Japonia doreste sa
construiască numai ea căi terate in
Manriuriu, şi scopul ei nu eatit dez.
voltares Manciuriei și inlvanirea comer.
ului strain, eit mai alesupropierea pen-
tru sine a binefacerilor rezultate din a-
ecasiă dezvoltare, ln privinţa cu paeita=
ţii udministrative, China işi inireco con-
curontelo: administralorii chinezi sin!
superiori din toate punctele de yede-
re administratorilor japonezi şi ruși,
Autorităţile centrale din Peking au
trimis, în toate centrele importante dia
Manciuria, oameni capabili și devotați,
care caută să satisfaca nevoile pro-
vinciilor pa care le zuverneuză, Co»
merţul, deşi progresiv, joacă wn rol se
eidar In Manciuria, fală da agricule
tură. Cei mai favorizați prin tralatele
lor comerciala sint Japonezii,
Marfurile din Europa si dia State»
le-Unite sint lovite de laxo Uunporu-
rătoare, Cu toate usestea „Compania
42 VIAŢA ROMINEASCA
Tutunurilor Engleze-Americane” n iz-
putit să ridica o fabrică la Mukden.
China se va folosi, da sigur, de dugmă-
nia populară crescinda impotriva Jua- -
ponezilor şi de indiferenta şi veinere
dorea, pe rare populația din Maneciu-
ria o rată faţa de Dot, Politica de
expectalivă pasivă nu va H insă dea-
šans pentru China, in urmărirea idea-
iului ei în Manciuria : intringerea Ja-
poniei şi Rusiei. Politica activă a Chi-
nei in Manciuria a inceput deja, ṣi au-
torul nu se Ipdoezie ch vu ft tocuro-
mută da succes.
‘Fhe North American Review
(Martie, 1909, New-York).
Chestiunea edueuliei tinerilor geno-
ralli n'a găsit încă e solulle defini-
tivă, mulţămitoare pentru toato aulo-
rităţile in materie. Delt ruperea DÉI
rulai tradiţiei clasico, nici un sistem
meu du educație publică n'a izbutit
să se impue fără protestare. Dintre
tarile, 1n cure problemele pedagogice
au Interesnt mai mult opinia publică,
Germania a fost cca dënn) care n
hutt să organizeze un sistem de e
daeatie sprijinit pe o Ire discuţie
teorelică şi verifica! de strălucite re-
zultate practice. Prin rezultatele do-
bindita, Germania a ajuns inspirătou=
rea curentelor padagozice din erlelalte
țări, lută tasă acum că se cunteclă va-
loaren statenmlui de educaţie germană,
cure disciplivează puterile sulleteşti,
nerespoeliad personalitatea proprie,
nativa, necăulini lu doajuns să iler-
volto acel „selfgovernamani*, scop
aproape unie la sistemul oducațiunii
umaerieane, Sistemul germaa produca
[acele „mediocritat capabile” şi disei-
plinate, de caro are nuvoe organiza”
rea complexă a unui stat. Liniştea
statului nu-i ameninţat, nici ereșturea
shsolutizmului pp e ineompulibilă cu
uceasta atmosferă de edurație pubiiză.
Cu eren) you individualist se ridică
impotriva sistemului: german de e-
ducaţie, sprijinit pe experiențele din
America şi din Anglia. Unal din par-
tizanii noului curent pedagogie e şi d.
Harod E. Gorst, fost secretar al Mi-
pisterului Educaţiunii 1a Anglia, In
acest No, d. Gorst—.0 revoluţie în
Bducaţie"—aduce cele mai grele u-
euzări impotriva sistemului de eduea-
ție de po continent.
Predarea invățămtatului uniform ta
mase de elavi violează individuatita-
tea fragedă a copiilor și li mediveri-
zeatà, In loc de geoli elementare, în
curo se filtrează cunoşlinți uniforme,
fără nici o uteuţie asupra inelinârilur
uaturale ale tinerilor vietime, auto-
rul propune -anume instituţii astfel
organizate, incit elevii să fin iademnaţi
do propriu lor spontaneitate spre un
auuinii cimp de netivitate. Selectarea
după iuclinaţiile naturale şi talentele
ereditare trebue să se facă chiar dela
ineeput, căci chiar dela inceput această
diferențiure existi, şi nosorotirea ei e
fatala pentru dezvoltarea indiviănali-
taţii. Obsarve cinava ce 5e lutimpti
eu un grup de copii, cind e introdus
in sălile unni muzeu... Penlru un pèds-
gog nu € locru indiferent medol cum
se grupează tinerii observatori, vizi-
tind acel muzeu, şi interosul ee)
poartă ei pantri diforile secțiuni ale
iuzeului,
Saturday Review. L Amar: Ph
tips. Tha Arab in Europo-
Autorul sustine că lumea arabă si
cea europeană sinl doi duşmani vochi
si nehmpăcuţi, prin faptul că nicindală
una din ela nu s-a putut dazvulta de-
citia paguba eclellalte. „Conflictul 1n-
tre Earupu şi dezertul Alricei wi e
un eouliici de rast, ci un emie de —
idei", In doeuesul timpurilor, delt cen-
turiouul roman, eare pizca granița ira-
periului, pe locul unde Jugurtha Ia
purtase odata războinicii săi, și pina la
soldatul francez ori vwgiez, enre apără
azi rolantile țării sale m potriva nivis
—
REVISTA REVISTELUR 453
lirilor triburilor nesupuse, areiasi Jup-
14 neineetala are Inc între areste doua
lumi deosebite.
In timpul puterii romene, cind gar-
uizeanele de puză nu ajuns pinà ta
margiena deşortului, is tot lungul ho-
tarului, aducind cu ele acel spirit de
ordine şi diseiplica de fer, cu care au
supus lumea, bietul Arab s'a reis în
fundul degertului. Era un prineipiu
superior de cueziune şi cooperare, fată
de care se zdrobean sinrțările indivi-
dualo cale mui aprige și mai indrăz-
uele,
Dar ciod această mașină perfecta
incepe a se strica, lumea arabă toată
intră în ferbere, Tribarile se string
la un loe: Măsae ca din pämìnt po-
posre întregi cu o limbă cnmmuă, da-
torită în cea mui mare parie bula-
delor populare, ȘI pe măsură re im-
perio) roman decade, se sfirgeale prin
a pieri, Arabii se concentrează gi
se Iniäieae tot mai moli, Insfirsit
Mohamed le arata tuturor țelul dorit
si-i porneşte en un val uriaş în con-
tra Europei.
După aproape 9 secole, în 1492, Ara-
bii pierd Grenadu, și cu en su stins
pentru toldeauna puterea lor in Eu:
ropa. Indali ce din amestecul inlorm
de popoare barbare incep a se forma
štale noi, care se organizează en un
sistem surial de disciplina şi coeziune,
se reproduc condițiile, cure eu un mi-
leniu innainto, in tinpul Romanilor, 13.
neau incă pe Arabi in desert. In
1009 cei de pe urmă din ei părăsese
Spania si trec Mediterana, mărind nu-
märul piraţilor de pe coastele Alricei.
In 1530 procesul fatul se enulinuă.
„Legea e o idee. care nu poate A li-
mitatā — in senzul eñ ori unde e anur-
hie, legea vu lupta contra ei”. Piraţii
trebuiau distruși, căci tulburau comer-
ul european, Frantu cucereşia Alge-
ria, apoi Tunisul, şi se intinde cit poate
in deserl. Anglia ocupă Egiptul, apoi
Sudanul Astazi Arabii, după alita timp,
sint din neu Gil ia tart lor
bastina, Saieta. i i TA
Aceste Huctuaţii ne dalorese faptului
va aveste două lumi reprezintă dona
principii opuse să ostile ala naturii o-
meneşii, Nu u loc mal potrivit pen-
tru desvaitarea unei iadividualităti pu-
Jores yi combalivo en desertul. Nici
un tip de rusa nu intrece pe Arab în
aceast privinţă. „Dar forja celor mai
paterbicu individealităti o ca și nimie
pe linză forţa ep rezultă din coezinnn
şi cooperieu”, Arabul e primejdios
namui pentru dimă feluri de poponra,
pentru acele care, meavind puternica lor
imdividuulitute, sau pat ajans lori,
sau au perdut puterea de a lucra în
comun, şi de aceia ei distrug pe sàl-
bateri şi civilizațiile decadente. lu
ceia ce priveşie vivilizaţia europeană,
Arabii sint era mai bună mâsură a
el. Cit timp ea e sănātowsi, Arabii
nu au pulers, dar imdată co incepe n
decade, Incep și ei a ristiga teren.
Din acest punet de vedere astăzi cl-
vilizația europeană o mai puternică
chiar decit pe vremea Romanilor. Fi-
va in totdeauaa așa? Sunt Arabii in-
morminiaţi pentru vesnicie In desert?
Cu greu ar putea susține acest lucru,
Dacă civilizația earopeană vu À să du-
cadă iarăşi, același proces s'ar repeta
poula ca şi după vâderea imperiului
roman. Timpul nu are mare rol aiei
Cit timp va fì Sahara, vor fi Arabi.—și
„o mie de ani e ca miini peniru nol
in eronologia deşertului“,
The Japan Weckiy Mail.
(Martie, 1909, Yokohama}. O revistă
a comerțului, politicei, literaturii
şi artei japoneze, Una dintre marile
reviste enuluze, care upar în Japonia.
unde limba eogleză Incepe sa se in-
velo din școlile primare. Foarte bo
gală în informații politice din lumea
introază, aceasiă revistă se interesou-
za, in special, de politica Chinei, Ru-
siei şi Amoricei, Caracterul praetie
imprimat de influența civitizatiunii en-
DI VIATA ROMINEASCA
gleze asupra vieții japoneze, se refecta
in factura uvestei reviste: „Mai toate
articolele răspund la probleme din
viata practică, pe tere caulă săi le
rezolve spre folosul imediat al țarii.
Teoriile, speculațiile, articolele de doe-
trină nu-şi găsesc loc în aevasiă re-
viată săptăminală, In „Amerieaniza-
vea Canadei“, se urală marea putere
de usimnilare, ce o are America, fata
de popoarele eu care vine în evntaci,
Autarul dovedeşte ea, cu toate sfurţarile
depuse de Anglia pentru stârilirea et-
rentului civilizației americane in Cann-
Aa eu toată intensificarea colonizării Ca-
nadej prin elemente engleze, viviliza-
du engleză e inabuşita do civilizația
americană, Obiceiurile, portul, până şi
jocurile şi sporturile engleze nu fost
slungale de cele americane. Ori «it
stăraloţi ar pune Anglia In oprirea
ametiranizării Canadei, rezultatul va
fi fatal pentru Anglia, din caura em:
` munitații de limba si m strinselor re-
Ia) wire Statele-Unite şi Canada,
Articolul insinuisză şi o provenire
peniru guvernul japonez asupra pn-
tarii de asimilare a Americunilor, Un
alt articol: „Ameriea şi Japonia”
arată aceiaşi pteocupare.—.O apreci-
are a condiţiilor Chineze” şi „Ca-
racteriaticila Chineze“ sint dona ar-
ticole luarte carneterislice. Autorul
constală din propria-i observație, şi-ţi
mtareşte concluziile cu părerile altor
nhservatori autorizați, că elevul ehi-
nez e superior inlelecimuliveşte ele-
vului japonez, O clasă de elevi chi
neji e superioară, la studiul Matemn=
tecilor, thiar unei eltse de elevi en-
—
glezi, afirmă autorul. Rëmine o min-
giere: Japonezul e soperior din punet
de vedere moral; Jnpanezul e mult
superior Chinezului ha actul hotăririi,
Interetul ce-i pune Japonezul în cu:
noaşterea aminunţila a vieţii chineze
e ilustrat prin inființarea unei societăţi
japoneze, care are da scop să titres
ție o eonia de Japonezi în Shanghai,
Elovii acestei școli lavaţă limba chi-
nezi si apoi sint imprâștiați prin toată
China, en să eunonsea rondițiile locale,
Anul aersta rapoartele faeuto de &-
rest) studenţi in urma călătoriilor lor
prin China au umplut iu total 80.000
gini.
‘The Bulletin, (Martie, t909, Syd-
nes). Maren revistă naļjionali uustru=
liană paro mată pa säplāminã, eu
motllo- program: „Australia pentru ò-
mul alb". Fiecare No, are 40 pagini;
eva mai mure parie din ele sint a-
voperite de reclume comerciale și de
caricaturi eu alazii politice. Textul—
in proză şi în verauri— cuprinde seurle
polemici și satire, cu earueler local şi
actual, şi informaţii din toata lumea,
Din modul cum sint comentate fap
tele se desprinde o direcţie innaintată
a acostel reviste de luptă. Astfel re-
vista îşi bata joc de prnlostarile, care
nu fost provocala in Angitn da má-
surile lunte da năâmivisirația scalară
ventrală ` ca toţi copiii pla la 25 ani
să fe sub regimul complect al odu-
țiunii forțate, iar dela 15 la 15 ani să
fie supuşi Ia aga numitul sistem al
jumsătaţii du timp. Articolele de teo-
rie lipsase cu desăvireire din acenstă
reriahi,
!
Mişcarea intelectuală în străinatate.
FILOZOFIE.
Stanislas Rzewuski. L'optimisme
e Sekhopenhauèr, Paris, F. Alcon,
O incercare de a deduce din teo-
iile Niozofolui german un argument
n favoarea bhunăţăţii necesare a e-
xistenţii,
L. Chachoin. ee philoso-
phie, science. Alger, J. Torrent
Pe baza textelor, din Rig-Veda,
Legile lui Manu, Cartea morţilor,
Biblie, etc., autorul dă o expunere
critică a diferitelor religiuni.
Dr. C. Fiessinger. Erreurs so-
ciales et maladies morales. Paris. Per-
rin èt Co. 3.50
Cercetări asupra unora din relele
de care sufere societatea de azi: ne-
vrase, abulii, obsesiune ete, şi pro-
puneri pentru combaterea lor.
ISTORIE.
Georges Guibal. Le Mouvement
Fédéraliste en Provence, en 1793,
Paris, Pion.
O încercare de a face deosebirea
intre federalism şi conlra-revoluţie,
Antorui studiază această fază a miş-
cării din Sudul E reali
Charles Vellay. Discours et Rap-
ports de Robespierre. Paris, Fas-
quelle, 3.50.
Culegerea unora din documentele
cele mai însemnate pentru cunoaş-
ierea evenimentelor şi a spiritului
Revoluţiei,
Theodor Bitterauf. Napoleon 7.
Leipzig, Teubner, 1908,
Autorul e profesor la univ. din
Miinchen, şi volumul face parte din
coleciia „Aus Natur und Geoisteswelt";
e scris prin urmare pentru marele
public, fiind în acelaşi timp bazat pe
cele mai serioase izvoare.
ŞTIINŢA.
Sazerac de Forge. L'Homme
s'envole, Le passă, le present et la-
venir de l'aviation., Paris, Berger-
Levrault et Co. Prix 1,25,
O repede privire asupra încercă-
rilor făcute de om spre a cuceri a-
erul, cum şi prevederile autorului
pentru viitorul aviaţiunii,
Max de Nansouty, Actualités
Scientifiques. Paris, Schleicher frè-
tes, 3.50,
E a! cincilea volum al acestei pu-
blicaţii periodice, in care ni se dau
datele ultime ale ştiinţei, în toate ra-
murile de cunoşiinţi,
René Martial. L'Ouvrier. Son
hygiène. Son atelier. Son habitation,
Paris, O. Doin, 5 fr.
Un studiu bine documentat asupra
vieļi lucrătorilor, mai ales din punct
de vedere al cerințelor hipienii.
Wilhelm Ostwald Der Werdegang
einer Wissenschaft. Leipzig, Akade-
mische Verlagsgeselischalt 1908.
Sint şapte conferinţi, pe care le-a
ținut marele chimist din Leipzig, şi
in care face istoricul chimiei.
SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITICA.
DREPT,
Wiliam Vogt. Sexe faible. Paris,
M, Rivière.
458 VIATA ROMINEASCA
—
O carte de polemică. Autorul com-
bate „exageraţiile şi utopiile femi-
nismului“, căzind el însuşi în exa-
Sa în sensul contrar,
Lieut. Jean Montagne. Les Avan-
iages du militarisme, au point de
ue économique et social. Paris, Ber-
ger-Levrauli,
Cartea plină de multe naivităţi a
Unărului ofițer arată unele din fo-
loasele militarismului, dar scapă din
vedere pe cela mai insemnate.
Eduard Clunet, Les Associations.
Paris, Marchal et Billard, 7.50.
Primul volum dintr'un mare stu-
diu asupra asociaţiunilor, din punct
de vedere juridic şi istoric.
CRITICA LITERARĂ ŞI ARTISTICA.
Pierre de Crissenoy. Essai sur
Jules- Amedie Barbey d'Aurevilly, d
pos de son centenaire. Paris, „Bi-
ag =g des Entretiens Idéalistes“.
Prix 1
Un rezumat al vieții şi operei ma-
relui scriitor francez.
Pierre Dufay. Victor Hugo d vingt
aus. Glanes romantiques. Paris, Mer-
cure de France, 3.00,
Pe baza scrisorilor marelui poet,
autorul caută să stabilească definitiv
care au fost relaţiile dintre Victor
Hugo şi tatăl său, generalul Hugo,
romancier şi poet el însuşi.
Enrico Sannia. JI comico, lamo-
rismo € la satira nella Divina Com-
media, 2 vol. Hoepli, Milano.
Opera are o prefață de Francesco
d'Ovidio şi analizează din punct de
vedere estetic elementele comice, u-
moristice şi satirice ale nemuritoarei
potme.
|. B. Supino. Sandro Botticelli.
A. F. Formiggini, editore. Bologna.
Acest volum cuprinde sinteza tu-
turor studiilor, pe care i pro-
fesor le-a făcul asupra v şi ar-
tei lul Botticelli,
Alfred Biese. Deutsche Litera-
turgeschichte. Zweiter Band. Mūn-
chen, C. H. Becksche Verlagsbuch-
handlung, 1909,
Este ai doilea volum şi începe cu
epoca de la Goethe incoace. Unal
treilea volum se va ocupa cu peti-
oada lui Bismark, compiectind ast-
fel opera.
ARHEOLOGIE. CALATORII,
A. Moret. Au temps des Phara-
ons. Paris, A. Colin, 4 fr.
Autorul, care e conservator-ajută-
tor la Muzeul Guimet, ne dă asu-
pra vechiului Egipt rezultatele velo:
mal nouă săpături şi a vitimiior
cercetări şi studii făcute de egiptologi.
Henry Turot. En Amérique la-
tine. Paris, Vuibert et Nony.
O carte de informaţiuni asupra
vieţii, agriculturii, industriei, moravu-
rilor, tradiţiilor, ete, din America de
S
ud.
Louis Réau. Cologne, Paris, H.
Laurens. „Collection des Viiles d'art
celebres*. 4 fr.
Ca şi celelalte volume din această
colecție, lucrarea aceasta ne dă par-
tea artistică a vechiului oraş de care
se ocupă.
Dr. E. Grat v. Mūlinen. Beiträge
ra Kenntnis des Karmels, Leipzig,
1 kd
O descriere a muntelui istoric al
Palestinei, în care autorul dă la i-
veală o mulţime de descoperiri nouă,
CHESTIUNI MILITARE.
Frederic Barbey. La Mort de Pi-
chegru. Paris, Perrin.
Un studia asupra ultimelor ever,
mente tragice din Viaţa generalului
francez şi asupra morții lui,
Prince Murat. Letires et docu-
ments pour servir d Chistolre de d,
Murat. Paris, Plon, Tome II.
Al doilea volum din insemnata cò-
lecţie de documente, pe care o pu-
blică prințul Murat şi care aduce
multă lumină asupra epocei napo-
leoniene.
E. Schlumberger. Journal de route
du Capitaine Robinaux. Paris, Pion.
Căpitanul Robinaux, care a tuat
la multe din campaniile şi e-
venimentele dintre 1804 şi 1330, a
MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE i7
lăsat aceste note de drum, care nu
sint lipsite de interes,
Viceadmiral z. D. Valois. Ans
den Erlebnissen eines altes Seeoffi-
ziers, Potsdam, A. Stein.
O povestire a celor mai de seamă
evenimente din viaţa sa de marinar,
timp de peste 50 de ani.
LITERATURA,
M-me Catulle Mendes, Le Coeur
magnifique. Paris, Lemerre, 3.50,
Un volum de versuri care au oa-
tecare actualitate, prin moartea pre-
matură şi regretată a lul Catulle
Mendès.
Henri de Régnier, Coulear du
en s. Paris, Mercure de France,
Un nou roman al cunoscutului
poet şi romancier francez.
Matilde Serao. / capelli di San-
sone, Romanzo, ed. Perrella. Napoli,
Tema acestui nou roman al cu-
noscutei scriitoare italiene e analiza
lumii din redacţiile ziarelor,
Victor Margueritte, Le Petit Roi
geg a
d'Ombre, Paris, Librairie des An-
nales, 3.50.
Roman din viața lui Ludovic al
XVII-lea: inchisoarea, evadarea şi
peripejille ulterioare,
apoya Lemaire, L'Eau gui
dort. Paris, Monde IHustré, 3.50.
„Apa care doarme“ e sufletul u-
nei femei, pe care bărbatul ci nu o
înţelege. După moartea lul, ea işi
găseşte idealul şi fericirea.
Domenico Tumiati Re Carlo Al-
berto. Dramma in quattro quadri, Mi-
lano, Treves.
Este a doua parte a unei tetralo-
gii, care, sub titlul gencral de „Ri.
sorgimento“, va aduce pe scenă fi-
gurile cele mai expresive din Istoria
nouă a Italici: Mazzini, Cavour, Gas-
tibaldi,
Alexander Meyer. Aus guter al-
ter Zeit. Berliner Bilder und E-
rinnerungen, Stuitgari, 1909, Deut-
sche Verlags-Anstal
E un volum de schițe din viața
şi obiceiurile Berlinejilor, din vre-
mea deceniilor al şaptelea şi al optu-
lea ale veacului trecut
Compilator.
gë VT
wë Ze,
Publicaţiile sosită ţii „Arta Romineascâ”, Monumentele
din Rominia (|). Bucureşti, 1909.
N. Dobrescu. In chestia modificării legii Sinodului. Dämyriri Cu-
nonico-islorice ammpra Sinodului BE organizațiunii bisericeşti, din
Biserica, ortordoaă. „Univerenln”, 1909, Bucureşti, Pret, 1 leu.
Roman, Al patrulea din seria
Comânestenilor. tu S re iot. E Toti. Prel 60 bani.
E R. Atila. Anarhie. V. R. 1900, Deel, 10 lei.
Octavian Goga. Ne chiamă pământul. Poezii, „Minerva“, Bueu-
1. Odobescu. Opere complecte. Vol. üt, „Minerva”, București,
culturii. Jegen conservaținnii
e ale
staţii en i mediun). Vol. HL Bucureşti, 6 lei
Fo beer E äaie ge Aë KFuré credinţă. (Trad. de Sofia Năilejde).
Bucuresti, 1900. Pret 3 lei.
Ò. Rădulescu-Motru, Puterea sufletească. (Puterile sociale. Cul-
tura.) Beete, 1800. Pret, 3.50 lei
€. ulescu-Moiru, Puterea sufleteasot. (Mecemiamul actului
voluntar, Caracterul). Bucureşti, 1909. Pre, 20 lei.
Arhimandritul V. win, Adecărteri crude, Chestiuni bisericesti.
A izegilor şi mognenilor ` caracterul
endevilmăşiei lor. (Studii Sociale, Pascicolu 1} Piteşti, 1909. Preţ 1.50 lui,
V. Vireol. Cătră d-nul! Ministru Haret. Cum se fuc anchelsle în li-
vele noastre. Turnu-Severin, 1909. Fară pret,
Emil Manoliu. Rolul istoriei şi al visitării locaiitajior A monne
EEN în dezeoltareu sentimentului national şi pa otic- laşi,
. Fară pre
ară pret notin. Retrospect în istoria Moldovei, dda începutul ei
gi pănă la E cel Mare. laşi, 1900. Preţ, 1 bani.
Renale Simoni, Vâduvu. Comedie în 2 acte. (Trad, din italieneşte
de Aurel Alexandteseu- Dorna). „Bibl. peatru to i", Pret, 30 k
Lonis Jacolilot. In țara Fachirilor. „du N- Pandelas). Bib.
„Minarvei“. (Nu. 27), Pret, 30 bani.
D, Teleor. Epigrame şi proză umoristică. Biblioteca „Lumen“ No
17, Pret. 15 bani.
r. A. Forel: Reforma aocistății prin ablimerea desūvi stă dela
băuturile alcoolice. Ordinul bunilor Templieri. București. Preţul 10 bani.
Angust Forel. Ordinul bunilor Templieri, 1. 0. G. T. Istoricul.
scopul, principiile, orgamizuția şi activitatea sa. Preţul 23 bani. Deporilul
la Gh. Starba, Rucureşti, ;
Căpitan St. D, Crăciunescu. Folosul muncii şi opinia publică
!Conferinţi WE in Ateneul din Tulcea): Dare de seamă asupra Bitna-
+
i e E x în toamna amului 1909. „Minerva“. Bucureşti, 1900.
A ani,
M. Alex sr (No. t). Cim-
de seamă pe @-
Pentru Autori
Se aduce la cunoștința autorilor că mamiscrisele pri-
mite la redacție nu se înnapoiază ; în schimb, acei autori
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi
inştiințuți. despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data
primirii manuscrisului.
Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați
să ne comunice și onorarul dorit; în caz contrar, acesta
se va fixa de cätrà Direeţiunea Revistei.
Pentru tot ceea ce priveşte redacția: manuscrise,
reviste, ziare, cărți, etc., a se adresa Redactici Revistei
„Viata Romincască“ strada Golia 52, Iaşi.
Numai articolele științifice (științi naturale, fizice,
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slă-
tineanu, str. Ştirbey-Vodă, 111 bis, Bucureşti.
Pentru tot ceea ce privește administrația: ceren
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a
se adresa Administrației revistei „Viaţa Nominească”
strada Golia, 52, In
D-4 1. Botez va continua a reprezenta revista noas-
tra, avind dreptul de a incasa sumele re ni sint dato-
rite, şi a face angajamente in privința anunciurilor.
Persoanele, care doresc să se aboneze la Vraja
Romineascã, sint rugate sâ sc adreseze AdministraļĮiel
prin mandal postal.
Au apārut în editura revistei „Viata
Romineasca“ si se afla de vinzare la principalele li-
ALARE enee
brarii din țara, precum si la administratia
Seeerei
revistei :
L Al Bratescu- Voineşti. Je lumea dreptätii. Nuvele. Un vo-
lum, în An, de 290 pagini. —Preţul 2 Lei.
A. Philippide. Specialistul Romin, Contribuţie la istoria cultu-
rii rominești din sec. al XIX-lea, Un volum, In format mare,
de 96 pagini. — Preţul 1 Leu 50 Bani,
M. Lermontov, Demonul. Poema tradusă de loan R, Rădulescu,
precedată de o notiță privitoare la „Poetul Caucazului". O
plachetă elegantă, pe hirtie velină, format special, de 64 pa-
pini — Preţul 1 Leu
St. O. Iosif și D. Anghel. Legenda Funigeilor. Poem drama-
tic, în trei acte, O plachetă elegantă, pe hirtie velină, formal
special, de 60 pagini.— Preţul 1 Leu,
G. Ibrăileanu. Spiritul critic în cultura rominească, Un vo-
lum, În 8%, de 267 pagini.— Preţul 2 Lei
PREŢUL 2 LEI
A apărut:
În editura revistei „VIAŢA ROMINEASCĂ- din Iași
G. IBRAILEANU
Seriitoris Cureni
PREŢUL 2 LEI
DEI A PI S e SPERE SE Ar me