Viata Rom. (R.), 1907, 6

ré Z -<9 


Baal, TI UNIV; 
At, EMINE CU JAR) 


d Mjiseeee 2 


odice 


Viaţa Romînească 


ei 


via 7 FOX 
Mai Mol 


E literară şi ştiinţifică 


A 
Mag d 


VOLUMUL VI. 


să AxuL ÎI 


SANI 


Redacția : Str. Romina 4, — Administrația: Str. Manolescu 2, 


1907 


` WS 
T 4 


Insemnările lu) Neculai Manea 


(Urmare) 


—— 


vV. 


Şi iată-mă acuma în altă viață, nu în acela pe care mi-o 
inchipuisem în visările mele despre sihăstrie. Cu teamă mă in- 
virteam intro lume care deodată izvorise la lumină din liniştea 
morţil.— Acuma urmâream cu luare-aminte, in zilele posomorita 
ale inceputului iernii, pe cucoana Smaranda Pacu, in mișcările ei 
încete prin ograda ninsă. Căţelul se scutura in toate felurile în 
jur. Dumneaei avea o cațaveică care se cunoştea dintr'odată că 
indurase douăzeci de ierni. Fumul ţigări! din colţul gurii o clipă 
numai se vedea; pe urmă se mistula în limpezimea aerului 
rece.—M'am gindit o vrome la dureroasa el căsnicie, şi căutam, 
în infățişarea-l care nimic nu-mi dezvăluia, o utmă de suferinți 
vechi. Pe urmă am intrat In vorbă ca dumneael şi mam des- 
coperit nimic deosebit. Tragedia aceia de demult rămăsese în 
intunericul trecutului. fâposatul era un cuvint care răsuna foarte 
rar. Cu ţigara în colţul gurii, cucoana Smaranda nuse da in lä- 
turi de la sfat şi-mi istorisea cu amânunținii nesfirgite despre 
necredințele multor soții dintre vecinele dumisale, şi despre ne- 
credințele multor soți. 

«Aici, o leacă mal la vale, este unul Munteanu, imf zise 
într-un rind dumnenei. Poate Lat zărit pe stradă, unu’ scurt ca 
un polobocel, cu gitu' gros. Se duce la telegrafu’ lui cind dimi- 
neata, cind seara, şi toată ziua pesemne că-i face in cap taca- 
tac! țaca-țac! că nu mal ştie de nimic pe lumea asta, Are-ọ 
nevastă, hala! să! fe! Toată ziua stă la geam, parcă se oglin- 
deste în el. Intr'o dimineaţă blegul a văzut cu ochil lui pe con- 
trolor eşind pe furis pe uerg să şi-a pus şi el în gind să se 
minie, ş'a inceput să m cucoana Matilda il spunea, 
cu spaimă: «Dragă Ghiţă! dac'a venit la mine st m'a ameninţat 
cu revolverul, ce era să (ac? xD să-ți spuncum a fost, 
Sa-ți spun eg cum a fost, că a fost nostim de tot!...» 

Dar de la o vreme nu mai puteam urmări vorba îinflorită 
a gazdei mele. 


6 VIATA ROMINEASCA 


«Poate bel o catea. von hd dumneae! utădată intrind la mine 
c'o ceşcuţă din care izvorad aburi, Lite. ti-am adus o cafeluță... 
Tot e 'nchisā azi vremea, Parc'ara să ploae, Doamne, iartă-mă ! 
acii, în puterea iernii. Te ma! imcălzești, cà nici nu $ti] cesă man 
faci cu umezeala asta. Am fost oieacă pin'la cucoana Savastița, 
peste drum, și tot mi se tinguia că is bolnave fetele cele doun 
care Lan mal rămas. Poate je-al văzut: slabe gi cu ochii cit 
paharele! Ep nu i-am ma! spus, da’ de-acù sapa și lopata ! Geme 
oftiga întinsele, săracele ! S'acolo am găsit in vizită, dragă 
Doamne, pa Chţigoi... Aen le zice toată lumea. El nalt gi ciola- 
nos. ea naltă şi clolănoasă, şi cind vorbesc parcă ascut un fie- 
rastrău. Și ali haz ia o petrecere, cind joacă... Stan tot pe ulița 
asta a noastră.. An haz la o petrecere, cind joacă ! Apol et ale 
că ca dinșii nu danteazn nimeni ! S'apucă de după cap, San 
incep a sări, uite ia aşa, ca pe seint, unu mn sus și unu 'n jos... 
Cind ea ridică capul, cind el parcă se cufandă, cind el se zvirla 
în sus, cind ea se fereşte în jos., Si pe urmă gifie, gi nu mai 
pot, şi el, cuconu' Vladimir, intreabi : AI văzut 3 Ţi-a plăcut? 
A! e ceva... Să-ţi spun o intimplare.. A fost nostim de tot !..» 


Cind eşeam pe portit, ca să mà duc la gimnazii. strecu- 
ram 0 privire spre căsuţa din partea cealaltă a uliței. Citeodata 


mina la căciulă. —MA miram cum de nu-l văzusem înnainte de 
noaptea cumplită în care Radianu își răsucise cuțitul in rănile-i 
totdeauna deschise. MA lasam la vale după acela şi cercam să 
cunosc casele, să phtrund înfăţişerile oamenilor a căror viață 
0 aflasem deodată. MA intilni în citeva rinduri şi cu Alexandra 
Roman. — Numele acesta, Roman, îmi ducea gindul la un prie- 


cit ne apropiam unul de altul, apot 1) simțeam se i :e şi 
se uită după mine, după ce Greet Innainte, ër 
rată nu se zărea nici-o vietate. Casa albă avea peamuri curate, 
ek? perdele, gi părea şi en sibguratică, în golul care o împresura.. 

ereastru lui Radianu un stor era totdeauna pe jumâtate ridicat. 


ne-ori mă fura gindul la Radianu și râmineam i 
UU pe geam, la iarna albă de afara. pa cind it or beet Ee Si 
părtare Imi mureat în nrechr.— In cancelarie, nouri de fum ; di- 


| 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 7 


orul în paltonul tny, cu càciula-f de miel și cu minile-i umede, 
agrar a eegen îngrijindu-și boala de stomah; Leonard 
Iliescu siita încet pe lingă scaune, zimbind jet răsucea ciligu- 
rile mustăcioarei, iar preotul iși fatura barba, || privea batjoco- 
ritor și-și făcea ochil mici: «EI, Iliescule, la lanuar ne luptam... 
ne luptăm. şi grozav o să vă trintim!... 
— Pe noi? zicea Iliescu cu dispreț. Liberalii trebue să știi 
că nu se trintesc gen, cu una cu două t.» 
și infiăcârindu-se, dintr'odată începea să sn certe pentru 
alegerile viitoare. Popa era la guvern, popa era tare şi ridica 
giasul cit ce putea, pe cind Vernescu. din plimbarea lui. îl căuta 
privinle c'un zimbet de înțelegere abia zărit, 


Acasi, în odhiţile calde, citeam asezat în Wi înnuintea fo- 
cului, Une-ori aam cartea pe genunchi st mă intorceam cu gin- 
dul la cele ce-mi spusese Radianu, și mat ales la ființa aceia. 
chinuită pe care o iubise el odată. 

Mă gindeam și la altele; şi bănuiam, pe lingă acestea, in 
juru-ini, ticăloșii şi netericiri, care mă nelinișteaii, parcà aveam 
şi ei o parte din ele, ori mă dezgustat ca adier! de pe miaz- 
mele balților, Singurătatea începea să mă chinuiască, la urma 
urmei, în aceste lungi ceasuri, şi, ca să mă iat, intram la cu- 
coana Smaranda, 

Şi "n odhița el curată, Ir un fir de colb, am găsit din în- 
timplare, întrun rind, acum, aproape de sărbători, pe o femes 
tinără, care are ceva deosebit în toată infăţișarea ei, O chiamă 
Maria Cumpâtă și e nepoată a gazdei mele. Bărbatu-săa e func- 
yonar la prefectură, e «om de scoală nouă» cum zica cucoana 
Smaranda ; cu carte, egit din gimnaziul orâgelului, 

«Ce felos? imi zicea apoi tainic domneaci. Om de şcoală 
nouă, cu carte,— n'am nimic de zis, dar dacă-! brinză bună în 
burduf de cinel., O vezi pe nepoată-mea ? AJ văzut-o ; o fetiță ; 
și fromuşică, şi deşteaptă, si gospodină... Cel mai trebue ? Și 
el sare ca un ticălos gardurile oamenilor, Uite, aen o lasă, si se 
duce... Şi ea nu se tingueşte, nu-m! spune nimic, da numai eŭ 
SUD nopţile et nedormite și plinse |...» 

Şi iar urmaŭ întimplări peste intimplări, In care se ames- 
tecað ogmeni de toate soiurile; pina si animalele cele mul fe- 
larite avean o întrebuințare, un rost, in desfășurarea necredin- 
telor lui Grigore Cumpătă. 

Bhgăl de seamă că nepoata vine destul de des. Intram și 
eh în vorbă cu ea. Schimbam citeva cuvinte ; după aceia por- 
neañ valurile turburi ale bătrinei, povestiri peste povestiri, şi 
nol taceam, Ședeam răzimat într'un cot, la masă, lingă fereas- 
iră și o priveam cum sta pe o margine de pat, lingă sobă, 
dreaptă, în rochia-i cafenie, cu fața plecată asupra horbotel pe 
care o lucraii repede degetele albe. Avea sprincene puternice, 


i de-asupra buzelor pline, o abureală uşoară, intunecată, de puf. 


se rumenea puţin obrazul smead cind zimbea ; şi avea un zim- 
bet lin, cara venea parcă de la o rază de soare. nevăzută, stre- 
curată de undeva numa! asupra feţii aceleia liniştite, 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


Intr'un rind, cucoana Smaranda, după ce ne dădu pe rind 
cafeaua, prinse a vorbi aşa, din senin, despre isprăvile cucoanei 
Matilda Munteanu şi despre Bursucul ei. «Trebue numa! să mor- 
măiască şi să intre intr'o vizunie şi-l adevărat bursuc!» Apot 
deodată trecu la <odorul de nepot», la Grigore Cumpâtă. 

«Val, draga mătuşii, să fü ei în locul täü i-aşi face felul... 
Nu, drept să-ţi spun, ls urma urmei răbzi odata, de două ori, 
dar toate trebue să aibă un sfirsit...» 

Maria se opri din lucrul horbotel şi ridică ochii. MA privi 
în fugă pe mine, apol se intoarse spre mătuşăsa, 

«De ca vorbeşti mata despre lucruri de-acestea! Lasă-l. 
Parcă van sa se sfirgească ? 

— Cum să-l las, draga cum să-l las2— Uite, domnule 
Manea, o auzi; - și pe urmă, acasă, boceşte... 

— Enz zise Maria, şi ridicird spre mine ochii, zimbi. Cine 
Ha spus ? Nu, niciodată, En nu bocesc. De ce să bocesc? Un 
bărbat ca oricare alţii. Parcă o femee trebue să aibă numai 
fericiri de la bărbatul e! ? Se întimplă să aibă şi necazuri, 

— Cum? Nu plingi! strigă cu mirare cucoana Smaranda. 
Bine! Da ea in locul tăn n'ași putea iubi asemenea ființă... 

— Nic! ep n'aşi putea iubi!» zise limpede, incet, Maria 
Cumpâtă, 

Bătrina câscă ochii mari, iar tinăra avu un ris tăcut, deschis, 

«Dumneata, domnule Manea, cred că nu te minunezi ca 
mătuşica, Dumneata înţelegi. Al auzit, poate ţi s'a spus ca bär- 
batu-meii mă inşeală,.. Cred că e limpede. Nu poate să-ml ceară 
şi dragoste pentru asta. Destul câ nu-l Ingel şi ed... Dumneata 
ce zici 2... 

Nimic mal firesc, Ascultam însă vorbele ei cu o uimire tat 
aşa de mare ca a cucoanei Smaranda, cu o uimire care răsturna 
in mine toate ideile proaspete despre femeile din ulița Dea- 
dul Mărului. — Zile de-ariniul o văzusem venind in casa 
in care stam şi ep, și o intilnisem în odaia jiniştită a bătrinel, 
Vorbisem puţin despre una, despre alta, despre lucruri indife- 
rente, despre intimplari mic! ; et acuma deodată iata cà ființa 
aceasta își arăta o lature necunoscuta, ce seinteià parcă in iu- 
mină, pe neașteptate. 

N'am zis nimic. Cucoana Smaranda, cu totul turburată, mā 
privea cu frică, caşicum voia si-mi ceară ea ertare. Apoi prinse 
a ride văzind că nici n'am fugit, nici nu m'am infricoşat. 

S «Bine, dragă Mărioară,—aşa ceva drept să-ți spun... Sta-al 
şi taci.. şi pe urmă deodată spul una și bunà !... En nu te cu- 
noșteam așa. Hai, scurt şi cuprinzător, vorbă limpede... vra să zică! 

— Bine, nu mă cunoșteai aşa. Acuma al văzut căi bine 
£ limpede. Ce? dacă-i limpede şi firesc, cum să spun altfel 3 

umneata cind te lovesti, rizi 7...» 

Cucoana Smaranda se uită spre mine, parcă voia să-mi 
imprumute ințelegerea mea. Spre mine se uita şi Maria Cum- 
DI cu ochii senini. şi fața smeada H era foarte liniştită, 


gt e zm ze 


NECULAI MANEA 


INSEMNARILE a 


stam infundat, răzbăteaă ca 

pàs! şi glasuri, Ştiam ce musafir 
at ihnainte auzisem si scuturătura pi- 
ëmt ; priveam pe fereastră, la pomil 
orni. Pe urmă ascultam. In toate 
se apropia de uşa care despăr- 
astupată cu un scrin. Glasul 


Acuma, În tăcerea in H 
dintr'o depărtare foarte maré / 
a venit gazdel mele. Cu och 
cioarelor, de zăpadă. Ridicam 
indoit! de vint, la pinza albă 
zilele acestea cucoana Smaranda 
ten odaile mele de ale ei, dig 
ușor ex mă striga: 

«Dumnule Manea. domnule Manea, poate ţi-l urit.. Mat 
treci oleacă şi la nol...» 

In veselia glasulul aceluia parcă pâtrundea ceva deosebit, 
Parcă voia să ințeleagă ceva cucoana Smaranda Pacu, ceia ce n'a- 
vea nicidecum dreptul să înțeleagă, MA îndreptam totuși spre 
uşă. bucuros pe deoparte că mă mal zmulgeam din singurătatea 
mea bintuită de ginduri şi mul ales de umbre. 


Sărbătorile Paștelui. 1493. 
I 


Sirbătorile iernii aŭ adus deodată un murmur vesel, ca'ntr'o 
cetate fericită. In seara anului noŭ am rătăcit citeva ceasuri la 
intimplare pe ul, am ascultat glasurile urătorilor la geamurile lu- 
minate, sunetul rar ai clopotelor, vijiitul gilgiit al triştei, bum- 
băitul tobei şi mugetele adinci, prelungi, ale buhaelor. Cintari 
trăgănnte răsuna aiurea ; din altă te veneail tele ha- 
rapnicelor, tremurările armonicelor, Şi pe lingă mine, prin zà- 

-_pada uliței, treceaa cirduri grăbite de băeţi. Vorbeaŭ cu foc; şi 
cel mal mici, Jin urmă, se tot repezeaŭ in fugă scurtă ca så a- 
jungă pe ceilalţi. Pâreai vioae şi vesele căsuţele din ulița Dea- 
lul-Mărului. Numai ia casa singaratică a lul Alexandru Roman 
era intuneric beznă. Nic! Ion Radianu nu era acasă : și fereastra 
odăii lui era oarbă. Şi ma gindeam cu mihnire unde l-o fi dus 
iar patima lut m seara aceasta cind toţi işi uită necazurile. Cine 

ie în ce colţ, în ce crismă afumată, sta singuratic, intr'o o- 
A rece, cu un păhârel la o margine de masă! Din noaptea 
cind venise la mine cu frigurile lui de vorbă, de puţine or! ne 
intilnisem, și puţine vorbisem, Parcă era hotărit să se intunde 
tot mai mult în intunericul lui! 

l A doua-zi, in anul-noū, liniste deplină pretutindeni, gi o 
iarnă ma! luminoasă parcă, cu arborii livezilor incărcați greŭ de 
zăpadă, cu stilpil gardurilor în cuşme mari, neclintite, albe. Numa! 
copiii se țeseai în strada umblind cu sămânatul. Aşi ñ vrut să-l 

primesc și ep, să le văd obrazurile ramene şi traistele pline de 
colaci și să le aud glasurile grăbite, pe cind ochii se uită in 


Är 


t0 VIAȚA ROMINEASCA 


toate părţile lu lucrurile din casă şi la tablourile Je pe pereți. 
Dar cucoana Smaranda avea un mâturoil cit lumea și o gură cu 
glas mal aspru. N'ar A suferit cu nici un pret dumnenaei să i se 
murdărească odaâile, să i le samene toți diavoli! cu toste felurile 
de sâmința, «Doar stin că n'am mincat ceapu cioar-l t» 

Am stat singur in casă, Singur am stat şi zilele celelalte 
ale sărbătorilor, s'am căutat. aduciniu-ml aminte de imprejură- 
nle din urma, de descoperirile nouă in viaţa meu, să-mi desiu- 
gese gindurile. Dar mi se pare ciudat cum nu put să mă oprese 
muit asupra unei idei, cum lunec încet-incet spre alte lucruri, 
cam mă trezesc departe, cu totul departe, de nnde pornise, 
Gindurile acestea pe care nu pot sk le string la un loc, care 
sint parcă un stol de jaseri speriate, mă chinuesc maf mult eu 
neliniştea pe care mi o aduc Nimic hotărit. Nimic lămurit. In- 
tovărăşindu-le, însă, o lume de umbre se mișcă in juru-mi. Din 
netămuritul acela, ca dia negură, cind staii cu ochii aiintiţi inna- 
intea focului, es unele după ulteie chipuri $i mişcări, trec incet, 
Er mişcă domol, şi ele parcă mi rup înșiruirea gindurilor. ele mă 
duc pe cârările lor necunoscute. Se amestecă intre ele Rudianu 
ca tot convoiul din uliţa aceasta; si din trecut mai depărtat 
vin, din viforul nenorocirii mele, apoi deodati mi se opreste in- 
nainte mal stăruitor chipul cu ozhii limpezi, liniştit şi smenul, 
al Mariel Cumpata. 

Cătră stirșitul în! lanuar deodată an inceput fierberi în 
Juru-mi: pregătiri de alegeri. Intro zi, in cancelarie, pe cind e. 
TR singur, directorul s'a așezat lingă mine ei a inceput a-mi 
vorbi despre o mulțime de lucruri foarte incurcate [nele lucruri 


deoparte, să nu te amestec, nu se poate... Dumneata nn esti 
un om ca ori-care altul; dumneata eşti un om capabil. 'Trebue 
să intri el dumneata intre nol; e bine, poate af o dorinţă, poate 
al un interes. com am ei, de pildă. ca să mp mut, 
— Nu, domnule Vernescu. ef n'am Interes si mū mut. et 
vret să stan in liniștea de-aici 
— Tocmai, Bine. Şi acesta e un Interes. Dacă vru să stai 


aici, și să stal bine, nu fara să rămil aşa, izolat, ca un dușman 
äl tuturora...» 


tsss 


Pe urma merse și mal departe: «Domnule Manea, pot să-ți spun 
cà mi-am luat angajamentul cătră conservatori câtră guvern, ca 
să zic aen. Trebue sa merg! pină la Filipovici, sa mergi de ci- 
teva ori, să faci faţă acolo... Vel face ce vel vrea, dar de mers 
te rog eù să mergi... Mi-am dat cuvintul ca te-aduc.,.» 

: Un om prea botänt se vede ca n'am putut îl niciodata. 
Wam dus Ja sfâtuiri acolo, la farmacia lu! Filipovici, 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANE \ 1? 


t ddintr'odată cu mirare mal multe lucruri. 

pr a bene hiter Gavril Filipovici nu era Romin; vor- 
beu larg si nebotàrit privinil în juru-i cu ochit jot mari, albas- 
tri, şterși; se cumpănea, vorbind, pe trupu-i scund, și faces ges- 
turi mari cu mini scurte, pe care şi le aducea pol repede spre 
lanțul ceasornicului, cişicum voia să oprească revarsarea pinte- 
celui. Si dintr'odată am început a privi cu uimire la Rusul acesta. 
rent, care facea cu energia politică intr'un orășel din ţara ro- 

inească, 

e "a doilea : Popa Zaharia Lefter acuma era frate de cruce cu 
tinârul Leonard liesca; și era mindru că izbutise să convertească, 
să cucerească, pentru slava partidului pe un băiat cu calităţi 
așa de mari. «Leonard ajange departe, vă spun eú, zicea cu pi- 
tronilere ét sa. filfiindu-sși in sus minica largă a antereulul, 
Da știi cum l-am luat? Subțre de tot! Și l-am şters, ilor, de 
sub nasul liberalilor. A ! el avean intrinsul mare nădejde... Da bà. 
oui e daştemt, a priceput numaldecit unde se macina făină 
mal malth.. » 

Al treilea: Acolo la spițerie, ae buluceaŭ nomal partizan! 
de n dona mină. Cel de mina Întâia, boer), se stringeau în altă 
purta, întrun loc tăinuit, Părintele Lefter trebuia să ştie toate, 
şi ei facon legătură intre acel de-acolo, de undeva, şi aceştia de 
OC? 

Al patrulea ` Sfatul avea loc chiar acolo, intre rafturile cu 
pomezi şi spirturi, şi blatul cel palid si trist umbla printre noi, 
cind vre o servitoare intra, cerea ceva, şi râminea apol cu gura 
cascati, privind cu uimire nemaipomenită utiţia oameni, toți cu 

igâri, toți vorbind. 

aa Leien mel eran in fär, fară de Ion Radianu. Despre el 
pumni odată a lost vorba, chiur la inceput, după ce am intrat, 
in fumul odăi! Directorul s'a uitat în juru-t. si-a făcut parcă 
în gind o socoteală, apot şi-a arătat dinții intr'un ris răutăcios + 

«Bun! vra să zică sintem toți! Prea bine. Cine lipseşte, 
știm, Rabdare ; incet. Raportul nostru a ajuns, raportul nostru e 
cotit, şi soot cA consiliul nostra de disciplină va lucra foarte 
repede! A! e nematauzit! nemaipomenit! A ajans, domnule, in- 
trun hal dezgustator 3 

Toţi rămaseră Gent, cu o înfâțişare care oglindea masca 
Ze adine dispreţ a lu! Vernescu. Iar eu mă gindeam la „prietinui 
meñ, zdrobit. pe care ii pindea, aproape li ajungea şi această 
din urmă nenorocire !— Dar gindurile mi-se risipirà repede în zar- 
va care crestea, Pe cînd iute se puneaii lucrurile It cale, adi- 
că pe cind se socoleaă voturi, gi pe cind se numârai tare, pe 
degete. cel ce trebuiaă infieraţi ca nişte străini de lege şi de 
neam, domnul Filipovici împărțea domol, cu imare-aminte, în pa- 

` bärede, o băutură foarte dulce și foarte tare. 

«Licherul acesta de mine este facut!» zicea el cu vorba-i, 
A, plini de dulceaţă, 


12 VIAŢA ROMIXNEASCA 


Şi deodata se ridică Leonard Iliescu, cu dreapta la cirli- 
gele mustăţii, și prinse a sälta uşor, pe lingă scaune, pe lingă 
rafturile cu sticle şi cu borcănaşe ` îşi virt degetul cel mare dela 
stinga in jiletea, la subsuoara, se uită zimbind în juru-l. şi cu 
dreapta, cu tref degete impreunate, incepu a face gesturi inceta. 
rotunde, pe cind vorba-i limpede curgea uşor pe sub mustățile-i 
subțirele, 

«EQ cred, domnilor, că trebue să procedăm cu energie... 
De toţi acel cari nu sintem siguri, absolut siguri, ne descuto- 
rosim ușor. Toţi sint în funcţii, pe toţi îi putem destitui tele- 
grafic, Numai! astfel putem fi siguri şi de colegiul al doilea. Cum 
să punem altfel frina la o șleahta care a cucerit totul în ţara 
asta, fagăduind tuturora orice şi făcind iama în averea țarii ? 
Domnilor, ştiţi cu toţii ce grozăvii s'aă intimplat sub stâpinirea 
guvernului lung de trista memorie ?...» 

O vreme toţi tăcură, iar popa Lefter facea semne in 
toate părțile mișcindu-şi sprincenele şi rasfirindu-și barba, tacea 
semne de veselie şi de aprobare şi șoptea plecindu-si capul la 
urechea vecinilor : 

«Ce spuneam ei ? Ce spuneam? Asta-i băiat de preţ... 
Il auzi ?... Domnule, vorbeşte straşnie t> 

După ce cavintă aşa de blind Iliescu, popa prinse a ràeni 
futurindu-și barba si minicile antereului, şi in curind cu topi 
pârură ințeieşi, iar Filipovici, ca un fruntaş ce era, Indulcea pe 
toţi cu bântura făcută chiar de dinsul cu mult meşteşug. 5i 
incet-incet, cu cit fumul creştea, glasurile se amesteca şi Ge 
care dintre partizani incepea să-şi de pe fața părerile obişnuite, 
de toate zilele, despre lume, despre viaţa, despre toate, 

Și dintr'odată mä trezii în mijlocul adevărarilor lor sufleteşti. 
Í conu’ Vasile Pascaru, judecător vechii egit la pensie, se 
uita Putin într'o parte, numai cu ochiul din stinga. —pe celalt il 
ținea închis intre creţarile plooapei,—dadea din mina stingă şi-şi 
mişca înnainte an picior parcă tot voia să pornească, şi zicea 
încet cu voce groasă, rară, tremurată : 

«Cucoane ! să-ţi spun ep cum a fost! Mare comedie. cu- 
coane !..» Şi pornea să istorisească cum a bătut pe vremuri Mi- 
haluche Sturza, acolo în tirg, pe un boerinaş, un slujbaș noù. 
«L-a bătut cu topuzul, cucoana ; La tras trel topuzuri în piept 
şi in aşa se uita crunt la ell: La vorba asta cuconu' Vasile 

pere deschidea şi cellalt ochit și se uita inspăimintat in 
„„__ În curind vorba-I rară şi groasă nu maï era ascultată, 
Filipovici, inveselit de băutura-i dulce, dadea sfaturi şi-şi lăuda 
doctoriile : 

«Cocone ! Eù ştii bine ce-ţi trebue! Am eù ape bune, 
crade-mà pa cuvint! Dumneta eşti bolnav de rarunchi... Ia dela 
mine treizeci sticle! Prund să fie, topeşte şi dă afara 1 

ȘI iar își scutura incetişor sticla cu băutură rubinie., Apoi 
E prinzind cu urechea o vorbă, o indoiala, incepea 

ridà : 


N 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 13 


vă spun şi eŭ o intimplare... Se ve spun şi eŭ 

una Ss ai Ree să dea din minile-i scurte, cum- 
pânindu-se cind pe piciroul drept, cind 2. piciorul sting. 

Jet făcea loc apoi cuconu' Tache Măldărescu, advocat, vor- 
bind iute, tainic, ca dintr'o convingere adincă. 

«Dar ce-ați zice dumneavoastră, infine, cind v'aşi spune ca 

am ghsit ?... Un cucoş, domnule, cum Ha văzut, ce? cit 
lumea, puteți să-mi spuneţi ori ce şi așa cucoș nu vă cred Can 
văzut !—Şi da cu mina de sus în jos parcă tăia cu sabia.—ln 
fine, ce-ţi pare dumitale, e aşa de frumos şi așa de mare, că. 
se uită peste gard! Ridică, domnule, capul, şi, infine, se uită. 
peste gard, dacă vă spun!... > 

-- Eeee! lar al inceput-o cu-a dumitale, cucoane, zicea rar 
şi trăgânat cuconu' Vasile Pascaru. la mai las-ọ oleacă, mai 
mititel ceva... —ŞI-ȘI plimba in juru-! ochiul deschis şi ridea In- 
trun dinte. — Te pomeneşti că iar erat b ne spune despre isto- 
ria cu funeli, care o indrugal La 

— Cam, Leg Vasile, nu mă ciezi ? zise repede Tache 
Măldărescu, întinzind amindouă minile innainte, voind parcă să 
primească ceva; cum, nu mă crezi? Îmi pare râo! am martori, 
cucoane !—Și se întorcea în juru-l vorbind catra toţi... —Ce ? cre- 
det că-i glumă ? Cal ca ai mel, crezi că are cineva? Infine, 
ce-ţi pare dumitale, cucoane, mie mi s'a intimplat, acù de cu- 
rind, cind a căzut omatul acesta grozav... Pe mine ma apucat 
la Paiseni: aveam ei treabă acolo la primărie, pentru nişte 
acte... ŞI porneşte, domnule, și ninge, și ninge, prăpădenie ! Cind 
an eşim din sat,—era acolo o mulţime de oumeni,—un deal de 
omât, domnule,—trei case puse una peste alta, în fine! toți 
cu gura: că nu poţi trece! că nu ştia ce!'—Domnule! cind. 
am tras la caii mel două bice, domnule, am trecut! pe onoa- 
res mea c'am trecut! Da, cind mà uit în urmă, boştiură, se ve: 


„ dea satul! tunel infine ! Aga, ce crezi 2...» 


O veselie nemalpomenită se porni după povestirea aceasta ;. 
la zarva ei rëm că se trezeşte gi cuconu' Ilie Leonte din amor- 
teala, din tacerea iul. De pe scaunul pe care stătuse, se ridică 
nalt și drept, cu burba-! scurtă, albă, şi zise incet, cu o pâtrun- 
dere foarte mare: 

«Bine, să zicem că n'a fost tocmai tunel... Dar cai să 
treacă aşa prin omât am văzut şi eŭ.. Eram pe-atuncea presa- 
dinte de tribunal la Vaslul, incă nu eşisem la pensie... Eram 
pe-atunci de patruzeci şi patru de ant, vrist cind se Ingreoae 
omul, cind se aşează... Şi poate mă întrebaţi de ce? Credeţi ca-i 
mare filosofie? Nu-l mare, darasta nu se învaţă in şcoală... Noi, 
in vremea veche, n'am mai învăţat aşa, dar tot stim citeceva! 
Apoi, dragă, 44 ja tocma! două scaune intoarse. Omul de la 

asta nu mal merge inainte. Se așează pe scaun şi pot så 
zic că se odihneşte. De-aici totul s'a sfirgit 1... 

Am tresărit din locul men și am deschis ochii mari. re- 

` deam că-și bata joc de toţi. Nu, bătrinul era foarte serios și no-- 


. SÉ mă >» 
D ip E 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA tă 
i VIAŢA ROMINEASCA 


intrebi de unde vine vorba asta: Romin ? Dac'ai sà ma intrebi, 
eü am să-ți răspund numaidecit! Aù venit, vra-să-zică, pe lo: 
turile acestea, dedemult tare, felurite nat? străine! Şi care cum 
veueuil, Sașezati aici şi le mergea firește bine, că țara era bo- 
pată, cum era ea bogată odată, deremult ! Ach Sun stricat toata. 
Şi pe urmă nu le-a mai venit să se ducă, Venea unul, venea 
altul din alte părţi şi-i întreba: Nu mergi acasă ? Nu te intorci 
mnapoi 2—Nu! eù rămin aici!—Da tu np mergi? —Nu! şi eü 
tămin ! —Du! tu? — 9i ea râmin i... Ş'asa, ramin, rămin,— şi de- 
aicea vine numele nostru: Râmin, Romin, de-aicea vina numele 
nostru ! 

După această ispravă filologică, cuconu Ilia Leonte, oste- 
nit, se lhsă incet pe scaunul Io —iar ceilalți, colegii mei adyo- 
Cat, pensionarii, incepură lar a vorbi, căzicum nu se intimplase 
Dimic, Şi la urma urmei, în adevar, nimica nu se întimplase, 
Filipovici, liniştit, adusese o altă sticla și o scutura încet cău- 
tind cu luare-aminte păhărelele tuturor, Tinărul Leonard sfâtuia, 
grâmădit in barba popel: Dragomir, intrun co, nu rostisa nicl- 
un cuvint, nici măcar intrebarii lui mormâlte: Cam 2. nu-i dà- 
duse drumul. Directorul se plimba incet dë colo, colo, încet, rar, 
—$i din vreme în vreme cerceta în juru-l cu privirile-l albastre 
fără lumină. 


bil, și-și rostea cu linişte, cu pătrundere, pe nas, vorbele, Nu ri. 
dea nimeni. Bâtrinul preşedinte de tribunal se uită cu mindrie 
în jurul lui, 

= «Eñ, domnule, zise el uitindu-se deodată țintă la mine, am 
fost un om care m'am ocupat mult în viaţă... Uite, alții op vi- 
zut... La mine acasă—ca sint sticluțele si u;celale acestea la Fi- 
lipovici?—la mine acasă sticle mari ;—şi toată vara imi aduc 
cameul și femei burnene... Ei am suferit mult, și sufăr fi-a- 
cuma, de-acolu mă vezi asa, slab şi galben, şi ea nu chem nici- 
odată doctorul, La mine doctorul n'are trecere de loa! La mine 
doctoria pe care mi-o fac ep a totul, Ep am invăţat multe lu- 
cruri şi pe Filipovici.. Să vii odată la mine, dumneata incă n’aj 
văzut cite fac eŭ, să vii odată să-ţi arăt o Măşiă... Am mun- 
cit lu dinsa cinci uni de zile, Sufiă, dragă, foc prin foc, şi Herbe 
o litră de apă în cinci minute! ŞI-I mititică, numai atita, cit 
pumnul, O pul în buzunar, te duci undeva, și cind af nevoe de 
apă caldă, Ji dal foc, și in cinci minute uncropul gata, Vrel ca- 
tea, faci cafea indata. Vrat ceal, îndată faci ceal,» 

Batrinul se opri o clipă și iar privi cu mindrie ln juru, 

«Der pistolul ? Am tacut şi un pistol de aprins ţigara. Sa 
vij să ţi-l arăt, Este un cucoş și bate 'ntr'o cremene, și sar 
scinteile al s'aprinde un Ou. Și la acela far am lucrat doi ani, 
şacela iar e un lucru foarte frumos !m.2—Pe urmă cite Jucrurt 
Ham observat eù în viața mea! Eú asta fac: observ, Da pilda, 
dumneata nu SD, —p0 am dovedit că pâmintul, cà pămintul, 
mă "'nţelegi, produce si (rä sămință... Produce el așa! Și cum 
am dovedit ? Filipovici zicea câ nu se poate, şi ep i-am dø- 
vedit că se poate, i-am dovedit ca-i un prost cine crede că nu se poa- 
te! Am luat, dragi, două ocă de pamint și Je am Gert bine, bine! 
Dap dat, domnule, un miros grozav ! Nimic în lume ered ca na 
miroase așa de grozav, ușa de tare, ea pămintul fiert. — Şi dupa 
ce l-am Bert vra să zică, cum am ef două rinduri de ferestre cara 
Stan inchise şi larna şi vara, um pus pămintul acela între ferestre.. 
Dac'am fiert pămintul, nu-l asa ? ce-a fost în el, Stninţă, gin- 
ganie, s'a dus, s'a nimiceit... Ei, foarte bine! După doua santa. 
minl a dat colţ de inrbă!.. Era inchis acolo, şi fusese fiert, sia 
dat, domnule, colţ de iarbi ! Com râmine atunci cu feoriu dumnea- 
voastră, han. 

Apoi, cu aceiaşi mindrie, bătrinul Leonte tresn scurt la alt- 
ceva, tärä a stirni mirarea nimanui, 

«Dar cind ţi-oin spune dumitale cum se naște serpale itin 
coadă de mz. Di cind Don spune cum ași face eù cämnchnt 
pentru tăzboiă ? Si An eŭ general, aşi bate cu ele caa mal cum- 
piitä oaste din luma! Mar iutăji de toate dac'ar H pe separatie, 
că eu nu mă 'mpae de loc cu Munteni, dacar fi pe separație, 
cu dinsii m'aşi apuca la luptă, Ef ap toate, și nouă. Moldova- 
nilor, nu ne-a mul rămas nimic.. Pot Să zic ca ei nici ona Rò- 
mini! La dingi se zica: Fumin! Adica, rumân, negru; el, domnule, 
sint neam de robi, de Tigani! Vor siatem Romii... Și poate mă 


Acasă, am stat multă vreme cu ochii in gol, fără si-m! pot 
aduna latr'un singur loc gindurile risipite. Alt colț noŭ de iuma 
pe care nu-i cunoscusem, şi care mă turbura! O mulţime In- 
treagă de oaineni ster, de maniaci, între care bunul simţ tà- 
sea; intre cure Iliescu se strecura lin, cn zmbirile-l de femee, 
ca glasul! invăiuitor, răsueindu-și mustăcioara, şi între care di- 
rectorul își ardta dinții, ca nişte colpi ascațiţi. Ce căutam en in- 
tre €1? Cum putusem eù asculta iatoriile din altă lume ole luf 
cuconu' ilie Leonte, fostul preşedinte de tribunal > Ma indoiam 
chiar dacă Jean auzit; încă socoteam cà m'a inşelat auzul. — 

Ha) iliescu, cârnia i-a izbucnit, singele in obraz cind l-am in- 
trebat dacă-i mai trăssc părinţii la țară, cârnia i-a izbucnit sin- 
„ele in obraz și care apol mi-a zimbit cu prietinie, poate să trä- 
Dech În miaștina aceasta, El pare a avea tot ce-i trebue, ca să 
Be poti strucura, ca să poata ajunge la maririle Jumil aceștia, 
Pacat de dumneata ! «imf zicea odata directorul, cu zimbetu-l 

` Mehețat. Și ma gindeam la vorba asta a lui gi ln mine, Poate 
H fi mat bine în adevăr sh pot fuce și eù ceva în viaţă, egind 

hiar dintre oamenii aceştia care strigat, la Filipovici, pierdui 
în fumul Vizărilar ! Dar nu se poate, Mie nu imi ruşine încă da 
, mog ; mi-l Gren să ascult cu sfințenie observaţiile stiinți- 
ale seninului Leonte; nu pot să șoptese grămădindlu-mă lu 
ba popei; si nu pot zimbi cu dragoste unui om pe care nu-l 
suferi. Ma! trebuesc poate H alte uerg pe lingă acestea 
Să poți rèzbate: dar nu Io am, nu Je simt în mine, şi s'a 
4, trebue să rămin wie, ln umbra mes, —Gimlindu-mă bine, 
d o clipă mai afond in suletul meg, totuşi descopereum ' 


A 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


atunci o părere de ran. E păcat poate, mă gindeam, să lasă In 
lumină, să domnească, nimicul şi ticăloşia! Pe lingă aceasta mai 
descopeream in mine şi o umbră de invidie spre Leonard Iliescu. 
Omul acela trebue să fie mulţămit ei fericit, și de ceea ce face 
şi de ceea ce nădäjdueşte să ajungă. ȘI un grăunte de îndoială 
paică incolţea în fiinţa mes.—După aceia, incet-incet, lunecam 
cu gindul în altă parte, şi, foarte slabe, se gtergeaŭ gi indoelile, 
şi umbrele rivnirilor mele la măririle vieţii. 


O clipă luat de unda acela turbure a trebuit să merg in- 
nainte până ce va veni alinarea.— Aen aû urmat sfaturi după 
sfaturi la Filipovici, şi între acestea şi cel dintăii nu aflam nici- 
o deosebire; au urmat ţesăturile iuți in trăsuri, pe la case, pe 
la crişme, în ajunul alegerilor, şi însfirşit imbulzeala de iarma- 
roc, În ziua cea mare! Iliescu, foarte grăbit, din fuga trăsurii 
tăcea cu miniie in toate părţile semnul sărutarii; părintele Lef- 
ter işi futura cu minie și cu grabă nemalpomenita barba ros- 
cată şi o nelinişte mare D tremura in toate mădularile: nu avea 
astimpăr cit e picul! Toţi se repezeal in toate părţile pe din- 
naintea mea: și cuconu' Vasile Pascaru, și Filipovici, şi Tache 
Măldărescu, până şi pe Dragomir l-am auzit vorbind în zilele 
acelea de cumpănă, Figuri nenumărate de oameni parcă eșiseră 
din pămint, figuri sarbede, figuri triste, figur; cu ochi! blinzi, oră 
cu ochii erop mă priveaŭ; le priveam și ea cu mirare cum se 
grămădese în juru-mi! tot mai multe,—şi abia aluno) parcă îmi 
dădeam seama ce lucru mare e o alegere de deputați, şi mal 
ales cătră ce culmi de slavă să îndreaptă tinărul Leonard Iliescu, 

Apoi, deodată, în ziua din urmă, focul cel mare: colegiul 
al treilea și năvala sătenilor. Gemeaa crişmele ` toţi caii gifian 
asudaţi, toţi birjarii se cumpâneaă pe caprele lor, Şi un 
murmur grei incepu a crese prebitindeni pe ol. —şi inţele- 
geam, din vintul de spaimă care alerga parcă în toate părţile, in- 
țelegeam că sint dout tabere. Opoziția deodată se ridica, se 
zviriea innainte cu putere, Am auzit tarafuri de lăutari cintind, 
am auzit cuvintări neințelese, râguşite, pe la colțuri de uliți, şi 
am zărit în fruntea unei armil de ciomege pe Iliescu gi pe popa 
Letter. li înconjurat priviri turburi, rătăcite, îi invălaiat. parcă 
H săltai în sus, nesfirşite urale,—mi se părea ciudată acolo, lingă 
el, o arătare ca dinalte lumi, un Lipovan uriaș, c'o barbă nās- 
truşnică, care juca prin văzduh, c'un braţ cu muşchii de criță, 
un par cu care ar fiputut dobori sun bivol dintr'o lovitură, Îşi 
sālta și-și invirtea parul, își futura barba, şi jucu innaintea ar- 
mie! mugitoare, dind ocoluri, clatinindu-se, gemind adine din vrema 
in vreme in jurul celor doi tovarăşi. ŞI iar ințelesel spre ce culmi 
de slavă se înnalţă tinârul Leonard. 

._ Pe urmă, seara luminaţii, facle sfiriitoare, muzicinesfirşite ; 
și în toate crișmele deschise băutura curgea fără intrerupere, 
și pe toate mesele, în toate crișmele, un om rostea un discurs 


inflăcărat, tinind un păhar intr'o mină şi o garafă în alta. Si 


po 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 17 


jocuri, şi cintece, ara un muget nesfirşit ` tirgul parcă era 
uriaş. Si iarăşi, din vreme în vreme, treceau învingătorii 


e bengal, care izbucnise sub mina chiar a spntteroint, intovără- 


gt de chiole prelung], văzul iar, pentru a nu sp citea oară, 
pe popa Lefter şi pe Leonard: dar acù eran foarte obosiţi, 


palizi; abia se țineall pe picioare, abia mormâiaă, gi eli- 


pean incet, orbiţi de lumina roșie, parcă le venea să se pue jos 


Bei, în zăpadă, şi să doarmă pin'a-doua-zi. — 


După aceasta, intra în liniștea odäitelor mele, aşteptind 
sfirsitul iernii, 


II, 


Pin'la sosirea primâverii insă mal aveam de indurat. Două 
întimplări zvirliră o umbră deasă asupra suftetaiul ned, in curge 
rea lunel Feyrunrie, 

Cea întâia a fost moartea bâtrinului Alexandra Roman. 

intr'o noapte, stim în tăcerea adinci a oda. N'aveum 


“mici gust să citesc, nu-mi era nici somn. Focul se stinsesa şi 


lampa parcă mă țărcuia Intro mreajă de lumină de pustii, ŞI ila- 
„Odată intră Radianu, deschizind scurt uga, Tresării, Parcă din på- 


"et Îvorise, cu ochit jot înnegurați, rătăcițt, palid la fată ei 


te ih. 

Se opri in mijlocul odăi! şi incepu a ride, Zise cu linişte, 
parcà avea un glas strein: 

„Chiar azi, spre seară, am venit dela Bucureşti.“ 

„Ea uvul o trezârira în adincuri, Nu râspunsei, nici mă miş- 
din locul mei. D priveam ; ochit numat il intrebaŭ, 

Şi el rideu acuma uscat scurt cum nu-l auzisem niciodată 
nd, Isi cobori glasul : 
i CH sfirgit ! grăi el. De-acuma s'a sfirsit, l-am dat dra- 

rb 


Ințeleset deodută, MA seulat scurt, c'o infiorare de ghiață prin 
3, Inţelesel că omul rămăsese pé drumuri așa, în scurt, că 
Siliul de disciplina se aratase de data asta foarte drept si 
tie aspru, cum nu-l era obiceiul. Raminea Radianu pe dra- 
E cu durerea şi cu patima-l grozavă, 

„Stai stai, nu te tulbura! zise cu linistea cumplită Ra- 
Hu. Am ispràvit, M'am dus acolo şi le-am spus ce avem de 
48, — Domnule, zise preşedintele, avem aici raport imurit, 
irt, kotäritor,.. Sint mărturii sint dovezi ..— Bine, zic, şi pe 
Dă? Domnule, zise presedintele (și trebue să știi că-l grozav 
gras, și nu-l puteam suferi. Chiar din întâia clipă nu l-am 
"it suferi). Domnule, zice, dumneata ai o pasiune înjositoare 
` etl nedem de invățamint —Da, zic, am o pasiune injositoare 
„nu sint nedemn de învițamint.— Domnule, zice, cum vor- 
Ri ?—Domnule, zic, vorbesc cum imi place !— Marturiseşti ? 

i 2 


. 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


zice. — Mârturisesc.— Şi ce al de spus ?— Asta, zic, am de spus, 
că'ml bat joc de dumneavoastră ! Imi bat joc grozav !—Atuneua 
San uitat ca nişte prosti unul la altul...» | 

Radianu se opri deodată, se lasă pe scaun şi prinse a ride 
cu mulțămire, privindu-mă cu ochi care sticleail. 

«Teribil le-am răspuns! rosti el apoi, aţintindu-mă cu pri: 
viri rătăcite. 

— Şi pe urmă ? 

— Pe urmă atitaii. M-ai îndepărtat din Invhţămint, Ce pu- 
teaŭ să-mi facă altceva ?» 

Intrebal, după o tăcare: 

«Ş'acu coal să faci?» 

El păru că se gindeşte. Apol incepu a ride iar, 

«Mai întăiu şi mal intäiū, grăi el repede, am să mă bucur 
că bătrinul se duce! Ce! Care bâtrin ? Acela pa care-l urăsc eñ 
strașnie, Alexandru Roman - 


se duce, nu mai are mult! Ştiu eù astacam de multă vreme, și 
abia aşteptam să isprâvese acolo, în Capitală, cu mizerabilii aceia. 
Trebuia să mă îintore aicea cu orice preţ. Altfel putem să mor 
acolo, parcă ce? Nici m'aveam bani nici nimica, De unde să am 
eü bani ? De acu ma gindeam că tot nu mal am nici o rugine, 


de-acu sa isprăvit. Stai! Ze mă aiăturez de un bâtrin, pe» 


bulevard. Iubite domnule, zic. Sta! te rog, al indurare, am så- 
fac o rugăminte. Am fost profesor, Iata diploma, iată acte, Poti 
să mă priveşti, Astăzi m'au eliminat din invăţămint, şi n'am cu 
ce mă intoarce de unde am venit! 

— Şi Lait cerut bani? Al njuns să fac! lucrul ästa? 

— Da, desigur. De ce să nu cer? En acuma nu mal am 
nici-o ruşine ! Şi, pe urmă. ma grăbeam. 

— Ñi ţia dat? 

— Nu mi-a dat. Zicea ei gare După aceia, m'am apucat 
s'am oprit pe altul. Am oprit eù pe mai mulţi, Tot m'am In- 
tors. Trebuia să mă întore. Și înţelegi acuma că hătrinul moare 
şi eü sint foarte bucuros de aceasta 1. 

Un vint ghețes îmi bintuia prin sallet, pe cind prietinul 
mea, cu bucuria sălbatică, cu glasul străin, dintr'odată incepu 
să-mi limuranseă vorbind bogat, cu amănunţit, cu intreruperi, 
incepu a-mi lămurească moarțea sivguraticului si asprului bă- 
trin, Parră-si vorbea si-si, parcă nu mä mal A pe mine, — 
şi mie Toart treceati pe dinainte, Intr'o lumină sură, viziunile fier- 
binţi ale unei nebunii, 

Era vorba despre o cumplită, aprindere de satlet a bătri- 
nului, în unii mt lernatiei, O viaţă crunt muncise, punind pară 
ling pară, sa chinnise, se lipsise de toate, zdrobise cu sălbătă- 
cie o lovarăşă, zirobise fără mik prietenii, imprumutase cu ca- 
mita și pe urmă càicase în picioare pe sarmani, sărăcindu-i, vin- 
Sinn 1 în mezat ; cu gren, cu oftäri amare îşi crestei comoara 


` ANSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 1 


ù bucuriile-i bolnave cind tre- 
pri: geegent ste u-i-se prin virluriie. ge 
DS deodata a Dome À 8e aprinse eum e E 
mee, o văduvă, in fundul unei wen X onie e: 
mee oarecare, Cine ştie cind, cin eom, Genee 

i etul. Şi deodatā se cufnndă cu capt o o 
Se nasa E 
a. pà Cat 

ës vieţii. Diech banii stringi în zile amare se ducean ; 


mbin incet, fără hodină. Nu mal aro astimpăr, şi oftează și ot 
ben Pare aa D aud cum ofiează, Si vorbeşte si singur _noap- 
tea, Scirţia putul, Atuneea se pune pe pat cu faţa în sus si vor: 
bestie, Vina jingă dinsul umbra chinuită, cu plete per cec ea 

ele pecate—aşa O våd şi eñ., şi cu minile pè piept. Vina 
Da acela cara a fost o mucenică: vegule a tremurat inaintea 
râului ani a stat lachisă în odălle intunecoase, anl n'a noa 
zit un cuvint, şi zi cu zi a fost zlrobită si ole incet, wi e 
rk ucisă... Și știi farta bine că prin safletul lui puert ı » 
rauen ` îl ingelogt! chei umbra aceia care vine şi stă agi Lan 
dou panele plecate, n'are să-l erte niciodata, ŞI el vorbeşte 
Met o întreabă, cere ertare.. ȘI rn ascult cum îi tremur cu 
viitėls In pustiatatoa casèl... Aşi sa duce, nga are Bă moară, — 
ai în ? EA H simt cà are să moari t...» 4 
k So e Se uita asum Intro parte, In pămint. Tăcurăm 
aininda! un răstimp. 


Zu VIAŢA ROMINEASCA 


«Hai să-l vezi ! tresări deodată Radianu, En îl ascult d 
m'am întors, De acuma trebue să moară...» 

Se ridică de la locul lui şi se uită cu indoială spre m 
«Ştii cum le-am răspuns? murmură el, şi jar începu a rie 
Asta, zic, am de spus, că-mi bat joc de dumnevoastră ! Imi 
joc grozav !—Satuucea snap uitat ca niste proști unul la altu) 
— Mergi? adăogi el, şi mă privi pe furiș. Mergi să-l auzi? 

— Ce suud ? 

— S'auzi cum vorbeşte singur. Intreabă, dar nu-l] räspun 
Dipen! 

Imi trâsei repede paltonul pe miniel şi, cu un flor în spat 
mă strecural afară, după e), în liniștea nopții nouroase, Mer 
vepede, lingă mine, fără să ma privească. —Portiţa de la cas 
singuratică scirții, apol se izbi in cam pă, 

„Să mergem încat !“ sopti Radianu prin întuneric, 

La bâtrin era lumină slabă, neclintită, care lumina pe 
Muntra perdelele trase, Pășeam incet, în virful degetelor, în urm 
ii, Aer? mel. i 

ntăiii să intrăm o leacă la mine, zi Radi 
WE SC , zise Hadtonn. AJ 

En mă oprisem şi cäntam prin buzunare, Şi diviăuntru, di 
odaia bătrivului, ca dintr'un go), ca dintr'un pustiă, deodată 
trunse un gemät, ceva care m'avea nimic omenesc. 

“Il auzi? jl auzi?» sept cu liniste Radianu. — A pol umin 
tecurăm; gi'n tacere, 
prinse u-mi alerga prin tot trupul; tremurul une! nelinisti so mil 
dureroasă demlata pentru singuraticul care sa Stiugea asa i 
aproape de mine, Puset, la stinga, mina pe clampă; deschi 
incet uşa,— şi deodată mi se risipiră parcă înnainte mobilele ra 
si mi se urată în fand divanul, Și deodata ării și pe bütrinf 
ere Zeng etc si payee spre uşă, cu ochii impetriți, më 

„ pe obrazu ca varul, privea neclintit, e 

A grei p ntit, cu spalmă, 

«Maj innainte a intrebat cine-i, zisa încet Radianu In spa 
tele men Pa urmă s'a întors şi murit!» Se alătura de mine 


i muţenia ce mă bmpresura ; s'un g 
mot neprice put trecu prin mgdadie, pe sus, ca si scirțăit prelung 
apoi o mobilă trosni scurt și tăcerea căzu ca un val paste mor 


Cu inima atrinsă petrecul după acela celelalte zile, cure 


se părură nenumărate, t $ - 
lon Radianu. D zăream D Kee in fiecare clipă, cu groază, 


uliţă, Venea incet prin zăpada tirinda-gi incălțările trecind dren 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA EI 


pämint, urmărea ceva ce fugea pe jos îinainte-l. Intra cu 
teamă. ferivdu-și privirile, și de la ușa cu un fior murmurat, tre- 
murat printre dinţi, întindea minile spre sobă. Imi năvăleau la- 
crimile sub pleoape cind îl vedeam aşa de pierdut, cu sniletul, 
mintea de risipite. 
p: Doph es: intră, părea a-şi aduce aminte de ceva. Fără să 
mă privească, zicea rāgugit : Ă 
Pele să mă duc afară să mă şterg pe picioare întăi. 
Se supâră cucoana Smaranda...» 

Esea repede, apol intra suflind, obosit, 

«Aşa, ach nu se mai supară. Dacă nu mal am guloși, ce 
să fac ? Ki dat Am avut navoe de niste parale...» 

Intro zi după ce se alătură aen, tremnrind, încat, de sobă, 
ial intoarse fapa trudită apre mine, cu un zimbet umilit. 
` eAlaltä-ert m'am întilnit ca directorul, vorbi el, casicum ar 
ü apus o veste fericită. M'am intilnit și i-am spus, asa, că om 
‘nevoa de gt frant.» 

Eu d ascultam cu sufletul răcit, ca totdeauna. 

“Daci mi-a dat? zise al Incet, A scos un franc din pungă, 
şi mi-a dat.» 

Po urmă râmase gindindu-se şi-şi freca incet minile. Şopti 
pe Gm repede: 

«Asa, se uita la mine parcà Lal fi făcut un än. Îşi arăta 
dinţii... Vernescu e un cine: îl cunose en!—El mi-a făcut ra- 
portul... Zice: «acest profesor dä o pildi rea elevilor şi se ex- 
pane în public turmentat...» Aşa a scris el acolo; şi-a dat do- 
vezi! A dat dovezi nenumarate! Zice: «acest profesor intră ei 
în elas turmentat și astfel demoralizază pe elevi...» Nu, asta 
nu-l adevarat! şopti el ep blindețe, Asta nu-l wdevărat Zice pe 
urmă: «intră în crișmele cele mai ordinare,» Asta a adevărat. 
Am fost sam băut intr'o crișmă ordinară francul pe care mi l-a 
dat el! Am băut rom, Coniacul e prea scump!—Se opri frecin- 
dea paimeie, cu ochil ațintiți:—Apoi urmă: L'am intilnit şi as- 
“zi, Pe Vernescu, Și i-am zis așa: Mgarule! Tu ai seris că tn- 
tru în clas turmentat. Nu e adevarat! Asta e o infamie! Si iar 
iam zis: Măgarule!—Strigam tare; şi s'a strins lume foarte 
multă. Şi fâcean haz!...> 

Ma privi pieziș şi prinse a ride cu umilință. 


Două zile nu dădu pe la mine. Am aflat că a cizut şi că 
a fost dus pe sus la apital.—M'am dus să-l văd, si l'am găsit 
palid, intunecat, cu faţa în sus in așternutul alb, N'a zimbit, n'a 
sis nici-un cuvint cind m'a văzut, M-a privit mult, ţintă, ŞI aşa 
am stat lingă el o vreme in tăcerea odăi! lurgt plină de paturi 
PE care ziceai! bolnavi Gent, pe spate, cu ochii în bagdadie. O 
de soare intra de afară pe un geam și lumina elera foarte 
în liniştea acela a suferinței, 
- Intran tirziu Radianu șopti deodată, pa neașteptate, 


22 VIATA ROMINEASCA 


„Mai am de stat o săptămină. Pină atuncea mă fac bine. 
ŞI am să es. 

— Şi pe urmă ce-ai să taci 27 

El mă privi cu zimbetu-l de umilinţă: 

«Doctorul mi-a spus, șopti el, că imi dă drumul; ware ce 
fuce cu mine... A zis așa: Să nu mai bei ca o bestie!—AI vă: 
zut, zice, în ce hal ai ajuns? Îţi dai socoteală ? Acuma nu ma! 
ești bun de nimica, zice, aci! eşti ca un animal! De-acù nu mal 
ai mult, zice... De-aci: ul să piei undeva, întrun șanț! Şi mă 
gindeam și eu: Asta-l foarte adevarat — Nu ţi-l rugine obrazulul! 
zice. —Eu am tăcut.» 

Apoi păru că nu mă mal vede. Cu un gemät slab, se in- 
toarge domol în aşternut, pe o coastă, şi rămase cu faţa în js, 
cu fruntea răzimată de braţ, 


După ce ei din spital, incepu a rătăci iar pe op prin 
sloata celor din urmă zile ale lui Fevruarie. Se ferea acuma de 
mine ` mă ocolea de departe. D vedeam la colțuri de străzi ulă- 
turindu-se de un om grăbit, oprindu | şi vorbindu-l ceva, cu ca- 
pul plecat pe un umăr ; îl vedeam apoi întorcindu-se, ridicindu-și 
nmerile şi strecu' îndu se pe lingă ziduri, — Dar într'o noapte, 
pe cind suna cu întristare austru "n livezi, iar tremura Innaintea 
tocului met, grämädit în 20 pe cind eù îl priveam din mb 
cu inima îndoită, In tremurul acela moale, neostenit, parcă fugea 
viența din el picătură cu picătură ; slab, palid, trist, sta in It, 
cu barba crescută, cu musteaţa rară si sbirlită, cu ochii cufun-. 
daţi în orbitele cernite. Aves cite un val de vorbă din cind in 
cind, rostită cu osteneală, cu mihnire, cu glasu-l străin, răgușit 
uşor. Şi privea ţintă la foc; îşi intindea spre flacări degetele 
care tremurat, 

„M-am întilnit cu Iliescu, rostea încet. EI nu mi-a dat ni- 
mica. A chemat o trasuri, s'a suit și s'a dus Pe urma m'am 
intinit cu popa. Și nu mia dat nici eis 

opri. 

„Treceam pe lingă grădina publică, zise el iar. Si veneng 
de la deal tref băeţi. Am uitat cum îi chiamă, Nu be toc- 
mal bine la latina, Unuia iam pus in cea din urmă zi nota pa- 
tru, Acela m'a salutat. Ceilalţi se uitaŭ in altă parte, După 
ce-am trecut, san oprit şi se uitau după mine, Eü mi-am. 
scos minile din buzunar. Voiam să las şi umerile in jos, dar mă 
durea grumazul. Nu li s'au mai auzit paşii, şi am înţeles că sang 
oprit şi se nitt la mine — Hm! de ach sa sfirşit.— De ce se ui- 
zéi Sek pe EE deodata şi intoarse spre mine cu- 

` privească. —En nu sel. j 
capul Cu CR Incepu iar: secetei db e 

„Hm! Zice preşedintele: Com de Hat făcut " acu dato- 
ria, zice, s'acuma al ajuns astfel ele zic, Pamela cum 
mi-am făcut Dän ac datoria each am ajuns astfel !— Lam rìs- 
puns foarte bina! Eï se uita la mine. —Degeaba, zic, te uiţi; 
așa-l cum spun eú! Ṣi pe urmă nu s'a mai nitat la eine * 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 23 


«Numai unu s'a uitat la mine şi m'à salutat, vorbi el 
trist. Le spuneam bäeților lucruri foarte frumoase. ŞI ei toţi 
mă privea cu ochii ţintă. și sun că ţineaa la mine, Știam multe 
lucruri, de mult, de mult. Eú am fost totdeauna întâia, ori 
unde. Eram tare ca oţelul; nu mam temut nici de vinturi, 
nici de ploi. Acù nu mal sint tare ca atuncea. De-acù nu mai 
am mult. Doctorul mi-a zis: Nu ţi-l ruşine obrazulul!—Ei am 
Gen, Si mi-a zis ch nu mal am mult. Da de ieşit din spital 
tot am ieşit» 


«Intro noapte, şopti el după un răstimp, într'o noapte vor 
bea bâtrinul, şi chema. D auzeam foarte bine cum chema ; dar 
nu-l răspundea nimeni, Atuncea m'am gindit la Olga, la nevasta 
lui, cind trăia, Ea n'a avut nici-o bucurie cit a trait... Eü tot 
m'am bucurat de tinereţe; iar acuma nu mal sun da ce să mă bu- 
cnr.. Acuma cer dela unul şi dela altul; dar nu-mi Så nimeni...» 

Dadu din cap încet, de sus în jos. Minile începură sa-l tre- 
mure ma) tare, 

Zisel cu greutate: 

«Poate al nevoe de ceva. Poate vr să-ți daŭ parale... 

— EI, nn, opt ei, nu! Dela ung nu-mi trebas, dela tine 
nu vreaù. Tu mi-at fost prieten, Nu. dela tine nu vreat să iaŭ.» 

Vreme îndelungată tAcurăm amindoi, si el tremura tot mal 
tare în jilț, pe cind austrul invăluia livezile, vnind adinc. 

Deodată gemu, într'un răstimp de linişte, gemu stins, şi două 
Jacrimi if alonecară pe faţa arsă, 

<Te rog să nn te supert. Poate al ọ bucăţică de pine.. 
De tre! zile n'am mincat nimic... Nici n'am băut. nici n'am min- 
cat 1.2 

tarcă m'ar fi lovit cineva in cap pe neasteptate, aşa sării 
din locul men. Avem în dulap friptură rece și pine proaspata. 
1 le adusei, i le pusei alăturea, pe masa de lingă sobă, EI tăcea 
și mă urmărea cu ochi. și tremura, Apucă o bucată de pine, 
o duse la gură și muşcă odată incet. Mesteca domol, parea îl 
ern incleştate (elle, 

«Nu mai pot, zise el după aceia oftind, și puse pinea pe 
masă, Sti cind ne-am intilnit şi-ţi era milă de mine. De atuncea 
numai tu mi-ai Det drag, alttolih eù sint un om foarte "än, ş'a- 
cuma nu mal am nici o ruşine...—De avù mă duc, adăogi el 
scurt, și sa ridică cu greutate de dinaintea focului 

— Unde te duci? Ce ai să faci noaptea pe drumuri ? Sti aici, 

— De-acú mă duc zise èl iar, De-acù mp duc...» 

Şovăi spre ușă, jet ridică umerile, îşi puse pălăria în cap 


In urma lui, râmăsel cu inima strivită cu de un cleşte. Abia 
acum parcă înțelegem ce grozav îl suna glasul, ca grozav oftase, și 
cum deodată îi izvoriseră lacrimile, chemate de istovire, de foame | 

+, imi luai repede paltonul în spate, imi pusei în cap căciula, și 
mă repezii prin întuneric după dinsul, 


2 VIATA ROMINEASCA 


Apueni la vale, Mă opream din cind in cind, priveam prin 
intuneric, cercetam colțurile, porneam iar. Nu-l vedeam. Dol ġa- 
mení singuratici la vreme tirzie, suiau agule pe lingă ziplazuri ve- 
nind dinspre grădina publică, Se opriră el, mă opril şi eu Ra- 
dianu se ghemuise în zăpadă, Inte un colţ, între donn garduri, şi 
stătea acolo neclintit Cel dof oameni se plecal tăcuţi, se invir- 
tea în jural lui, cereati să-l cunoască, 

«De ce te-al pus aici, Radiene ? zisel eù blind. Hai, scoala, 
Cp, vraj să mori aici, in omât 2» 

Radianu mormi încet, nu-mi! răspunse. Cel dor necunoscut! 
Intinseră minile, il apuca! şi en de umeri, pe cind ef îl trgeau 
de mini. Bolnavul se sculă în picioare. Nu zise nimic. Apol de- 
odată se zmunci cu putere, şi şovâind, cumpânindu se porni în 
goană la vale. 

Fără nici-o vorbă ne zvirlirăm după el. Se izbise de stilpul 
unui felinar, lunecase într'o parte, şi noi îl ajunseserăm şi-l apuca- 
răm iar, strins. Gifiia ; In Iucirea felinarului ne privea cu spaimă, 
cu ochil mari, ` 
„ Deodată strigă sälbatec: «Daţi-mi drumul!>—Și casicum 
sar H rupt ceva în el, se muit în minile noastre, se ingreuia 
ca plumbul, se zmaunci parcă, şi s4 grâmâdi la pamint, tremu- 
Some Se ie Na zicea nimic; se intinse; con- 

nitul ; mu codată ec 
buze, parcă ee SE Ges. H un zuer uşurel printre 


(Vu urma) Mihail Sadoveanu 


- 


A: 


Grădina mea 
— Fabulă — 


Gradina mea din Bucuresti 
Nu-i mare cit o 'mparație, 
Aşa ceva-i greu să gaseşti 
Cu una mie lei chirie. 


Într'un minut poți s'ocolesti, 
Ca-i doar doi stinjeni de pamint 
Gradina mea pe care-o cint; 
Pe-o "mparatie 'nsa n'as da 
Gradina mea ! 


Cresc ierburile pălamidei, 

Cucuta creşte, şi susai, 

În cele biele brazde doua, 

Dar nu le-aş da in schimb pe noua 
Gradini ale Semiramidei. 

Ori noua parcuri din Versailes! 
Însa, pe lânga balarii - 

(Ce'n van le rupi. n'ai ce să faci. 
Caci se prăsesc cu mii ṣi mii. 
Cum se prâsesc vinjoşi copii 

La vetrele celor seraci, 
Neingrijili, trudind din greu, 
Având drept orice „guvernante“ 
Numai pe bunu! Dumnezeu) ; 
Pe ling'aceste proaste plante 

Va rog sa credeli, cetitori, 


VIAŢA ROMINEASCA 


Ca 'n gradinita-mi am și flori... 
Ici, calțunaşul” se ridica 

Pe sfori, cutezători, hai-hui, 
Întocmai ca un parvenit 
Colea, pierduta'n umbra lui, 
Zadarnic biata viorica 

Pindeşte raza soarelui ; 

Go prinde doar catrs-astinţit 
Precum descris în cartea sorții 
(Urita carte, arz-o focul!) 

Ca oamenii cei buni—norocul 
Sa-l vada doar in clipa morţii !... 
Mai am şi roze In gradina, 

Și micşunele şi verbina, 
Vanilie și margherite... 

Şi toate celc-s inflorite, 

Şi-a lor mirezme 'n vraja serei 
Slaves= triumful sfint al verei! 


Dar parc un blestem, o osinda 
Apasa mica mea gradina, 
Ca'n van la geamuri stau de pinda 
Sa vaz un flutur, o albina, 
S'aud un svon de aripioare 
Sburind cu drag pe Hong o floare!... 
Zāresc doar ziduri reci și mute, 
Şi resemnate flori, tacute, 
Ca fetele pemaritate 
De roua inca "nlacramate, 
Ce melancolice se scutur-— 
SEN albina, si nu-i flutur 

să culeaga cu amor 
Parfuinul sufletului lor, 
Suspinul sufletului care 


KEE? 


GRADINA MEA 


Tirziu... cind trista toamnei boare 
Imi pustiea scumpa grâdină, 

Zariiu în brazde-o sburatoare... 
Ş'atita vreme jinduite 

De 'mbrațișarea unui mire, 
Fecioarele Imbatrinite. 

Plecara capul cu uimire, 

Şi nu ştieau, încremenite, 

Sa spuie-o vorba de iubire... ` 
— „Cum se 'ndurâ "n sfirsit sa vina? 
Gemea murindul trandafir, 
„Aicea-i ca 'ntr'un cimitir, ) 
„Voios nu vine-un musafir ! ; 
„Eu, de la geam, nu mam mirat, 
C'aflaiu Indata ce-i cu ca, 

Cu sburatoarea ce sosea, 

Era o viespe !... M'a 'nţepat, — 

Şi ce venin amar avea !,.. 


„De ce'n grâdina ta pustie, 
Sarmane suflet înşelat, 
Acest amor Înveninat, 
Acest amor mai fu sa vie? 


George Ranetti 


H Nemigoral 


Un naturalist filozof 


Elie MotrhnikoiT: „Essais optimistes“, 


Edit, A. Maloine, 1 vol. 436 pa.— 


Incercările optimiste, pe care le dä acum la lumină puofe- 
sorul Metehnikoft sint continuarea „Studiilor asupra naturii ome- 
nesti” de caro mulţi din cetitorii acestei reviste au cunoștința. 

Cuea ce caracteriză noua operă, pe lingă originalitatea ideilor, 
e bogăţia extraordinară de fapte observate și adunate, Pe acest 
Arm stă foarte bine în tovărăşie cu „Origina spețelor“. 

Opera, în = pc e discontinuă, este alcătuita din două părti: 
prima pur biologică, ultima filosofico-sociologică, servind ca in- 
cheere a celei dintăi. 
Ën A Aer a SEN Gre naturalist hotărăşte pe 

ncerce a- e baze biolog . 

ret, cec filosofis, s ? ENON OA 
onsiderabila valoare ştiinţifică a autorului fi - 

rile acestea să prezinte un ralu capital, oil caca 

Chiar acolo unde i se pot aduce obiecţii serioasa, —cum s. è 
e eg corpi Se EE său de a vedea lucrurile ne arată 

ecit foarte multe dovezi, cit , 
diferitele domenii intelectuale, TS See 


Renan, care (ene permisi judecata) era mai 

i 1 subtil lost 
decit. Metehnikoit, ujunge la încheeri aproape identice, fle ch esta 
vorba de un „bun Uran", fe că o „constituţie aristocrutica“ in- 
credințează conducerea destinelor statului numai savanților, 
RAR rau saer i pira itzi dr avem un studiu remarcabil 
arce ice Ën dë stoi, profesorul Matehnikott se in- 

„Atit genialul om de litere, cit ei sa 
aai Léiweng paste ere Te binară pri be 
in ne i iti i ji 
titoa, asupra die ericire nici o data pozitivă, riguros stin. 


ta de cercetările personale a lui Metchnikaft — aceiaşi 


Her: UN FILOSOF OPTIMIST E = 


+? 


lipsă de date științifice precise se putea constata şi în ceea ca 
priveşte mecanismul bâtrineței, stadiul premergator morții. — 
Stim că, după cercetările ilustrului savant, bătrineţa este carac- 
terizată printi'o sitbire a celulelor nobile ale organismului, care 
devin prada fagociteior numite macrofage, —Acest mecanism a 
fost viu combătut, mai cu samă In ceca ce priveste distrugerea 
celulelor nervoase.—Numeroşi autori străini, precum şi proteso- 
tul Marinescu de lu noi, combat acest mod de a vedea, În spe- 
cial, aceasta din urmă nu admite acest processus de fagocitozi a 
celulelor nervoase, buzat pe faptul că celulele fagocitare (satelite 
cum le numeste domnia sa) nu conțin în interiorul lor ramâșite 
provenite din sturmarea celulei nervoase. 

Profesorul Metchuikoit a însăruiuat pe unul din cei mai buni 
teeniciani din laboratorul său să reia chestiunea si acestă, gratr 
unei tecnici lowrte fine, a putut proba că celulele satelite sunt 
într'adevăr fagooita da oarece se poate regăsi In interiorul pro- 
toplasmei lor detritusuri provenite din substanţa cromatică s 
celulei nervoase,— Acest processus de distiugere prin muicrofage 
a celulelor nobile, autorul îl urmăreşte lu țesutul muscular se- 
nii, la țesutul osos, ovarian, ete, arătind prin aceste numeroase 
exemple ch avem întradevăr a face cu un processus general, 
iar nici de cum cu un processus particular şi întimplător, Corelatiy 
cu studiul bătrineţei şi mecanismului ei, autorul studiază longa- 
vitatea şi mecanismul cauzelor care se opun morţii naturale, — 
In ceea ce priveş'e longevitatea, autorul studiază intai durata 
vieții în regnul animal, şi apoi în cel vegetal, 

Durata vieţii animalelor oscilează în limite foarte mari, 
Incă de mult. s-au căutat legile, cure ar puten regula această 
durată.— Odinioară observaţia superficială a fäcut să se crea- 
AA ch animalele an viaţă oarecum proporţională cu talia lor, 
Elefantul de o parte, şoarecii, pisicile, cimi ete, de alta, pä- 
reau a dn dreptate acestel păreri, Corbii, papagalli at alţii ins 
întrec ca longevitate foarte multe mamiiere și paseri cu muli 
mal uvantajate ca talie. 

S-a crezut apoi că lungimea perioadelor de gestație şi creg- 
tere ar D un indicator sigur al longevitaţii. Buffon ajunsese ja 
incheerea că viața este de 6—7 ori mai lungă decit perioada de 
creştere, Flourens Ip aceiaşi ordine de idei scoboară la 5 facto- 
rul cu care trebue inmulţită perioada de creştere, pentru a avea 
durata vieţii, deoarece pentru ei perioada de crestere nu air, 
sea decit la 20 de ani. 

Weismanu arată netemeinieia oricărui raport intre peri- 
oada de desvoltare complectă gi durata vieţii. Milne Edwards 
pledimi împotriva deducţiunilor lui Buffon şi Flourens aminteşte 
că omul trăeşte mai mult decit calul, deşi durata vieţii lui in- 
trauterine este mai scurtă, că unele paseri a căror incubate 
tine citeva sâptâmini triese peste 100 de ani. 

Bunge căuta să stabilească un raport constant între durata 
vieții și perioada la care animalul nou născut igi indoeşte greu- 
tatea. 


30 VIAŢA ROMINEASCA 


Fapte precise EE de ale autorului arată variabi- 
litatea facto ui Bun 

Weismann crede că iongevitatea este un mijloc de adaptare 
pentru perpetuarea speţelor puțin fecunde. Exemple numeroase 
citate în text arată că vederile lui Weismann nu sint prea inteme- 
iate. Oustalet. crede că numai regimul alimentar influețează asu- 
pra longevităţii : un regim vegetarian pretungeşte viața, altul car- 
nat scurtind-o. Durata vieții paserilor răpitoare esta suficientă 
ca obiecţiune. 

Și între nevertebrate, ca şi intre vertebrutele interioare, du- 
rata vieţii dela o speţă la alta e extrem de variabilă. In general. 
<n cit organizația e mai superioară, cu atit durata vieţii e mai 
mică, 

Waismann crede că unul din factorii care Inlluențează lon- 
gavitatea e rapiditatea suu incetineala cu care so fac fenome- 
neie vitale, Aquila, condorul, papagalul, lobhda, corbul şi în ge: 
nere toate puserila an o viață relativ colosal de lungă, faţă de 
rapiditatea cu care se execută fenomenele vitale, 

Cu cit ne suim în scara mamiferelor mai perfect organi- 
zata, vedem că durata vieţii este mal scurtă dacă o comparăm 
cu aceia a paserilor, S-a invinovăţit fecunditatea, însă dacă ne 
gindim că produsul, față de producător, stă intrun raport cu 
mult mai defavorabil pentru cel din urmă la paseri, și dacă mai 
considerăm că bărbaţii desi au o parle neinsemnută de perdere 
la productivitate față de femei, totuși trăese tot atita, ba chiar 
măi puţin, râmine atunci s4 căutăm In altă parte cauzele care 
la mamifere influențează asa de manifest asupra duratei vieții, 
—#rganele de digestie intradovâr pastreză în ele deslegurea 
enigmei, 

Dintre vertebrate numai la mamifere intestinul gros capita 
o desvoltare considerabilă. — W iedersheim și autoritatea Tat Gre- 
genbaner dau complecta dreptate lui Metchnikoit să-și intemeeze 
teoria pe date de anatomie comparată, De o purta avem fuptul 
constatut că mamiferele au în general o viaţă mai senrtà relativ 
SE tg a tegen eseuri inferioare, de alta avem 

v ele dintñi au intes ro: j 
decit reni vertebrate. A Sp setei 
tostul acestui intestin gros ca organ digestiv - 
de loc invaderat, Foloasete pe cura WA putea. trage ven 
din proprietatea lui do a ubsorbi. snhatanțe nutritive, in cazuri 
unormale chiar, sint minime şi insuficiente. Pentru Metchnikofi 
intestinul gros Joacă rolul unai rezervoriu de inmagazinat râmă- 
şițele digestei. Dute fiind condiţiile de traiu ale mumiferelur se 
poate pricepe dimensilla considerabile pe care le-a atins acest 

EE rg SCH digeativă la mamifer, 
| interiorul intestinului gros triese ` RS 
e, putrefaciăunii, care prin donotiusila it moni hr 
rect gemea a alerta prin muconsa intestinală inzata de altă 
» produc slăbirea organismului şi moartea lui ca urmare, 


UN FILOSOF OPTIMISI E 


Dar am văzut că sint, şi printre mamifere, animale care 
trăesc mult (elefanții), după cum sant și printre păseri unele care 
trăese relativ puţin (alergătoarele). 

florei intestinale se arată foarta sărac la cele ca 
viața lungă, din contra, extrem de bogat la cele cu viaţa scurtă, 
fla ele paseri sau mamifere. 

Nu cumva passrile au o argae proprie. care le dä lon- 
gevitatea şi concomitent sărăcia florei int 

Nu, ehci printre paseri sint unele, în deosebi alergătoarele, 
la care flora intestinală este extrem de abundentă gi la care du- 
rata vieţii nu este lungă, relativ vorbind. 

Neexistenţa unui intestin gros, propriu zis, la lilieci, face 
ca flora intestinală a acestui mamifer să fie extrem de săracă, 

Mijloacele de apărare proprii fiecărei speci intervin și ele 
ca un factor de rezistentă în prelungirea vieţei, si așa se explică 
cum omul, cu o floră intestinală așa de bogată, atinge o longevi- 
tate vecină cu a elefantului, 

Durata vieţei omeneşti după Halley ar fl trebuit să fie do 
200 de ani, Buffon şi Flourens credeau că omul ar muri de 
bătrinețe numai la 90—100 ani. Mortalitatea cea mare o dau 
copii până la un an şi bătrinii între 70—75 de ani. Bodio vedea 
in mortalitatea exagerată a segacilor un fenomen natural pentru 
impiedicarea suprapopulației. Reducerea mortalității infantile 
prin masari rigurouse de igiena, infirmă părerea lui Bodio. Eb- 
Stein di 75 ani ca limită vieţii normale, de oarece cele mai 
multe decese au loc la această virată, Paptul că oameni ca Plato, 
Goethe, Victor Hugo, Michel-Angelo a. a. au produs capodopere 
peste limita lui Ebstein, faptul că cele mai multe morţi întim- 
plate la limită sint numai în slabă parte datorita debilitățăi se- 
nile, precum și taptul că sint încă şi astăzi uşa de mulți cen- 
tenari, arată indeajunscit deartiicială e limita imaginată da Ebstein. 

Viaţa cea mai lungă înregistrat: pină acum este cea it 
lui Thomss Parr de 152 ani 0 luni. Autopsia La fost facută de 
marele Harvey’ Vedem dar că Sur putea lua ca limită supé- 
rioară a vieţei 150 ani. Această longevitate na este numai a: 
panagiul omului alb, Femeile par a fi mai favorizate, Eredi- 
tatea pare m juca rolul important în această longevitate exage- 
rati; Thomas Parr a avut un fiu, care a murit in posesia tutu- 
ror facuitaţilor sale intelectaalo la 127 ani. Orientul dă un nu- 
măr mai mare de centenari decit occidentul, 

Sobrietataa este unul din factorii de viaţă lungă, insă cu 
siguranță nu e unicul, aan ` chirurgul Politiman. mort la 140 ani, 
se imbäta in fiecare séarh ; o contanară cara a murit la peste 
114 ani, bea-pină la 40 cesti de cafea pe zi; o bătrină, moartă 
la 104 ani, trăia numai din pomeni şi tuma. din cea mai fra- 
goda tinereţă ; în [ne ia Chailly (Franța) e satul unde se con: 
sumă cel mai mult alcool, totusi din 523 locuitori, 20 sint octo- 
genar, Aşa ch rămin încă necunoscuți o multime de factori care 
contribuese la longevitate. 


și! 


E VIAȚA ROMIN EASCA 


Pilueiger ajunge lą incheerea că „condiţia principală a lon- 
gevitații se găseşte în esenți intimă a fiecărui om”. 

Pentrucă longevitatea umană recunoaşte adesea un carac- 
ter local şi se întilneşte la soţ care au numai felul de train co- 
mun, este îngăduit să căutăm a vedea in flora intestinală şi in 
mijloacele de aparare ale organismului nişte fuctori inriurind a- 
ceastă longevitate: 

Am văzut rolul important pe carel joacă, după părerea a- 
utorului, intestinul gros, pe care nu | găsim în complectă desvol- 
tare decit la pasèrile alergātoare, la maniiere si deci la om.— 
Acest intestin gros, ar fl un organ desvoltat ulterior de necesi- 
tăţile luptei pentru traiu, mamiferile find silite prin felul lor de 
waţă de aşi ascunde muteriila focale gi de a nu le putea eli- 
mina în timpul alergatului (cind ar fi urmărite de un inimic). 
Prin urmare intestinul gros nu e decit un son de rezervoriu a- 
șezat în porțiunea terminală 3 tubului digestiv.—lIn acest rezer- 
voriu, numeroase varietăţi microbiene găsesc şi terenul şi tem- 
peratura favorabilă pentru a se deavoltu.— Aceşti microbi produc 
otrăvuri numite toxine.—'Toxinele secretate de ei, pâtrund In or- 
atare apare probabil că urtario-scleroza atit de fre- 

toug i i ; i 
re pr ini ră e datorită acestor intoxicațiuni de ori- 

„Pentru a evita aceste intoxicațiuni e necesar s 
ape per tubului digestiv. Geh substanțe za ed ee 
cena) saca, benzo-naphotul și altele) sau arhtat insuficiente, 
Gi o d E mé EE EE aceste substante, experimen- 
: Hiro, adevăr lucran cu antiseptice: impedicini 
Ge etrrsgtaer) In organizm lucrurile se Seege, Ge 
S'a enn en agre e ga nu dau nici un rezultat. 
` 5 ul intestinal prin purgative, care lu- 
crau mui mult in m cani i 4 e 
tor aiis nu eră EH AC NEA ageet 
atatia ste au. Aston, preocupat de ideia cum ar putea 
t ul intestinal, şi a adus aminte ch tot ai f 
ZC üni n găsit de cp holera se d d det AE 
în altii en a Mala ca belele ta In unele personne și 
demonstrase că există în în testa ci ezistă în ambele cazuri, El 
zanţi, cure permit; desvoltarea hol papa Treia Petr 
iolerii, şi alții care au o acţiune 


neted împledicătoa j 

po tarsi secretes ză. ñe prin prezanța lor, fie prin substanțele 

ei Diere microbi producători de substanţe care transfor- 

lactic descoperit de Pasteur. Anat ono OCUPĂ est 

din iul « Ue microb tran 

O lei «ste in acid lactic, —Ciraţie peria ari 

traveţii muraţi e produse alimentare—cum e varza acră ee 

dE et Acidul acte socretat, 

mue" Kate conser cht). crobilor putrefacțiunii explică me- 
'e de altă parte, în te 

intrebuintat „ în terapeutica medic i i 
uințat in mod empiric da prof. Harem.. eeh eg ee 


UN FILOSOF OPTIMIST 33 


triva dìareelor fetide ale noilor născuți. Dar Metchnikoft are 
meritul indoit: întăi că a explicat in ce mod lucrează acidul lac- 
tic, apoi că a inlocuit acidul, produs chimiceşte, prin culturi de 
ferment lactic care produc acidul lactic în tubul digestiv.— El a 
întrebuințat la inceput iaurtul (in special iaurtul bulgar "1: dar 
eum în iaurt mai sint ei alţi microbi streini, s'a decis să intre- 
buinţeze culturi pure de un bacil izolat din iaurtul buigar. Acest 
bacil lucrează pe de oparte ca ferment lactic, iar pe de alta, prin- 
na nf de substanțe proprii, care impiedecă, desvoltarea altor 
microbi. 
Proprietăţile acestui bacil au fost amănunțit studiate la In- 
stitutal Pasteur din Paris, aşa incit poate fi consumat fară nici 
un pericol. Printr'o serie de experiente, foarte bine conduse, s'a 
invederat acţiunea lui antiseptic: asupra conținutului intestinal, 
precum şi faptul că se aclimutizează destul de repede în intestinul 
omului și persistă destul de mult chiar după ce s-a incetat cu 
administrarea lui. In acest chip ingenios, Metehuikoff a gäsit 
mijlocul de a împiedeca termentaţiunile intestinale anormale gi 
däunätoare, nelntroducind în organism nici o snbstanţă vätā- 
mätòare, După ideile autorului, faptul de a evita fermentațiu- 
nile putride e de o importanță capitală, de oarece aceste fer- 
mentaţii au o influența considerabilă în slăbirea organismului gi 
deci la provocarea morţii. 

Din puţinele studii făcute asupra cauzelor morții naturale 
atit în regnul vegetal cit şi in regnul animal, reese că de cele 
mai multe ori cauza morţii, zise naturale, nu e decit o întoxi- 
catie — Pentru ca să ne dăm samă de greutăţile pe care le pre: 
zinta acest problem, putem cita faptul că ilustrul botanist Da 
Vries, intrebat de profesorul Metehniko asupra acestui subiect, 
şi-a mărturisit igmoranța.— Acest mic amănunt ne dă o idee mai 
hotărită! asupra importanței problemei ridicate de profesorul 
din Paris, Judecind prin anxlogie cu ceea ce se petrece în ter- 
mentaţii, știm că la un moment dat fermentii lactic, butyric, 
alcoolic etc., se opresc în desvoltarea lor stinjiniți fiind de exce- 
sul de substanţă produsă. Avem deci a face cu o adevărată moarte 

| naturală produsă prin auto-intoxicație. — E de ajuns pe de altă parte 
ca să ridicâm excesul de substanță produs sau să-l neutralizèm, 
pentru a vedea caltura fermentului prosperind din nou. La multe 
plante, împiedicind matuaţiunea seminţelor, se poate determina 
transformarea lor in plante vivace. S'ar putea zice că impiedecind 
această maturaţiune nu se mal produce in organismul plantei 
substanța toxică care o omoară. —Natural că Metchnikoff nu 
da acest lucru decit cao simplă ipoteză, —ipoteză însă care pro- 
babil va fi rodnică. Faptul care o justifică e că, de curind. un 
experimentator ingenios, Waichardt, a constatat că la animalele 
obosite până la surmenaj, se formează o substănță toxică, care 


i si Acest iaurt, numit bulgar de Melehnikof, este identic cu iaurtul 
ti gi laptele covasit, uşa de rèspindit Ia noi 
3 


4 VIAŢA ROMÎINEASCA 


injectată la alte animale sănătoase, le omoară.—]n contra nees, 
tei substanțe toxice s'a putut face o anti-toxină, cara injectat 
la animalele surmenate, le readucea la viaţă, (end să dispară 
toate fenomenele de oboseală pe care le prezentau — Ipoteza f- 
cută de Metchinkoti că moartea naturală ar îi rezultatul unei or. 
to-intoxicaţivni incepe să devie o posibilitate, — In ceea ce pri- 
veşte cauza morţii naturale la cameni ne lipsesc complect du- 
tele știmţifice. Procedind și aci prin analogie, autorul se folo- 
veșta de asemănarea care există intre somn şi mourte pentru a 
crede că, după cum e posibil ca somuul să rezulte din intoxicația 
organismului (ipoteză destul de veche), tot aşa moartea naturala 
ar proveni din auto-intoxieare, E drept însă ch la oameni nu 
prea avem ocaziune să studiem moartea naturală, Boalele in- 
lscţioase sau discrazice suprimă pe om cu mult mai nainte de 
uși A parcurs ciclul vital. Prin ciclu vital nu trebue să înța- 
legem un nu ştiu ce finalist sau providenţial, ci simplul fapt pe 
care experiența ni-l arată, cà durata medie a vieții la un om 
ar D de 90—109 de ani. 

Autorul isprăveşte studiile sale biologica răspunzind citor- 
va contradictori, in coga ce privește origina simiară a omului. 
Răspunde victorios contradictorilor săi aducind o serie noua de 
argumente care piedează in favoaren acestei origiul : reacția iden- 
uea față de serul emolitio, lungimea brațelor ete, In special 
studiul organelor rudimentare, mamelele la om. muawmeleta supra= 
numerare, $i mai cu seamă un magistra) studiu Asupra organu- 
ini lui Jacobson şi asupra celei de a treit inembrană a ochiului, îi 
at: erer impotriva adversarilor săi, 

, DI citeva consideriţiuni asupra societ. tii anima „Ca- 
re-i dau prilejul de n faca o sociologie. cam target, erai E 
ca la partea operei sale, cara nu e mai puțin interesanta decit 
partea biologică și care, find de un interes mai general. va sti- 
müla poate mal mult curiozitatea cetitorilor acestei revista, 

We In aceasta ultimă parte a operel sale, Matehuikoff incearcă 
pt clădi un sistem se morală ştiinţifică întemeiată pe datrle 
3 oiagice, date la lumină în „studiile asupra ualurii omonesti* si 
n die parte zi ra dea optimiste, SC 

epe cu studiul genezei pësimis igi i 
EA iudeo-indiană și geet Seck Zeie k ech egent 
Je pw e neger: y pesimismului modern. Ga 

imis à i i 

că aliata. e scurtà ve ie y În deosebi dela convingerea 
| r pe lingă constatarea aceasta, care a g 
tiv asta, servit de leit-mo- 
dë eng akris ta de poeți (n-avem decit sa ne amintim 
ca imprejarare ge Lantartin pr See E 
imisi Vë mului că mai toți ii pa- 
tata pp ARĂ e EH erau bolnavi, Mad 
aparagiul tinererei, t Şi isupra faptului că pesimismu! e 


Dă chiar o explicare verasimilă a acestei afrmâri : la acen- 


L gt 


UN FILOSOF OPTIMIST 35 


sta virstă, partea sentimentală a psihicului nostru îşi atinge cul- 
mes desvoltării şi precumpâneste asupra ratiunii şi voinţii, care 
se dezvoltă mai tirziu. Controlul sever al acestor din urmă asu- 
pra celei dintăi nu se poate exercita cu toată rignrozilatea, aga 
că o bună parte a tineretului, din pricina viratei, posedă o hiper- 
sensibilitate uproape maladivă, care e în stare să vibreze dure- 
ros la cele mai mici exocitaţii exterioare, ` 

Această disociare intre sensibilitate de o parte, rațiune şi 
voință da altă parte, formează baza psichologica a pesimismului, 
Cu timpul, raţiunea şi voința ajunsa lu desvoltare complectă, 
preponderează asupra sentimentalui și numai atunci se poate 
pricepea rostul firesc al vieţii, 

Autorul crede cà la virsta de 40—50 ani omul pouta preţui 
drept valoarea vieţii, pe cind tinereței i se intimpla ceea ce 
Nietzsche numea „inversarea valorilor“, 

Ca exemplu citează cazul demonstrativ al lui Schopenhaa- 
et, care în tinerețe formulează magistrul concepția Gesiit 3 
vietii, fară en să ajungă la conclazia practică care Í sa impu- 
neg, la suprimarea ei, Mai tirziu, in o virstå Inaintată, cu cn: 
zia unei aniversare, ei constată cu plăcere după cum ne spune 
biograful sau medical, Möbius, „că conform preceptelor Upanişa- 
Qalui, şi dupa cum i-a afirmato şi celebrul fisiolog Flourens, 
{care-i era prieten), mai are încă mulţi ani de trăit, 

E foarte exact punctul psichologie prins asa de bine de 
ilestrul savant; Uperet are un profund dispreţ pentru viaţa, 
pe care bătrineța, mai ading cunoscătoare a rosturilor vieţii, o 
protuește mult mai mult, 

Hareori bâtrinii vorbesc ca «Moise» al lui Vigny: 


Vous m'avez fait mon Dieu puissant et solitaire 
Laissez-moi m'endormir du sommeil de la terre 


De cele mai mwite ori, bäătrineța se exprimă după felu) 
lui Ch Renouvier, floso! francez care ajuns la virsta de 55 de ani 
Si simțind că moare, se analiza cu multa sinceritate şi spunea ` 
«Cind depăşești 80 de ani, devii fricos, nu mai vrei să mori.—Și 
cind ştii, fåra sa te mai poţi îndoi, că moartea e uproape, te cu- 
prinde o mare amărăciune. Nu e filosoful care protestează, în 
mine ` filosoful nu crede în moarte, ci o omul, —omul bătrin.— 
Bătrinul na are curajul să se resemneze, Cu toate astea tre- 
bue să ne resemnăm la ceace nu putem evita». —Metehnikotf gä- 
seşte o ilustrație splendidă a teoriei sale in studiul vieţii lui 
Goethe, 
Gindind la rolul considerabil pe care Îl joacă „l'éternel femi- 
Din" în viaţa poetului, autorul studiuzi transformările mentali- 
DD marelui cugetâtur, avind ca fir conducător, de-o parte intlu- 
ența „femininului“, de alta influența tinereţei şi a bătrineţei asu- 
Pta ideilor lui. Cu privire la rolul Jucat de femei in geneza 
operelor lui Goethe, se poate spune că genialul poet n-a fost nici- 


[l 


2 VIATA ROMINEASCA 


odată bătrin. Dela 16 ani până la 85 a fost vesnic inamorat. Ca 
transformist, Metchnikoff ja aplichrile artistice drept caractere 
sexuale secundare. După el, geniul pvetic e strins legat de func- 
țiunile sexuale. Lucrul nu este aşa de greu de demonstrat. 
Orice cunoscător oricit de puţin adne al istoriei literatu- 
rilor, cunoaşte înrlurirea cov'rşitoare exercitată de femei asupra 
talentelor poetice. Dante, Chateaubriand, Musset, Lamartine 
beleet E ice: cuvint poeţi, prozatori, muzi- 
canti, pictori sau sculptori, siau păsit Ich ` 
pul i-a Ariane Fpa sita iasa 
i n «Gioconda» lui d'Annunzio avem mâsura ace 
cind streina iotrind în atelierul artistului. spune zici sten 
vw Dar cind el intra aci, unde-l aşteptam eu, cum aștepți 
pe un dumnezeu creator, era schimbat. In fața operei sale îşi 
regâsia tăria, bucuria, credinţa Da, un foc neintrerupt ti infer- 
binta singele, un fòc a cărui ardoare o Intreţineam, — si asta-i 
mindria mea întreagă ; dar la văpuia acestui foc a Dorf o capo- 
doperă*. („Victoires mutilees*, tr, fr. Herelle, pg. 70). 


Şi dacă morala obi 

Ş ișnnită ar avea de ce murmura te, e 
totuşi w netâgaduit ca trebue să aducem prinos de bit cea e 
ete sti ge o gzapi ec a fost părintele atitor frumuseți 

„. interesant e si faptul că, printr'un privi 
vremea stricatoare a atitor bunatăţi, nu le A ag, teze 
mari, celor mai mulți, EEN 
Inima lor e veşnie tivăra. 


BS moni ce O al da Ibsen, mai de demmit ai lui Mi- 
v r Hugo st Goethe Radev d A 
gem Seagate fără bâtrineţe Se Sege aT e Ae 

a niiuenţa „femininulni* este usor de î 

Po eului i piara nu tot așa se intimpla Apenini ar iu 
„Patarnel piere wo: Gs SE mm ep kg seg ar pet Dé 
descoperirile lui New ar puteu dovedi cu ce a ajutat la 
res t. ewton, Lavoisier, Claude Bernard, Pasteur, Met- 
iiae A maori ao DR datorește nimic pentru mi- 
nene order pere științifice, care i-au dat gloriosul titlu de pro- 
EC 4 wé eich 7 In nisi o biografie a lui Goethe SE 
dee tre he „femininalui“,—din descoperirea osului 

Influenţa E atiak gaeh A vin Se Koerech 

atrinetat i 

mme el Gacio ate EE și 

ei să sola ge cl apa udmirabilă cetui de ai doilea Geng 
ca să De aa, E Taut od DEI oe 
acestei interpretari, cel d aust si cel de-al dollen. Multamitā 


e-a y P 
aşa de nepâtrunsă eu pâna Sag Puust nu mai este o enigmă, 


E curioasă cainciite 
n - 
Faust să o dea un Beie. cra mai bună interpretare a lui 


UN FILOSOF OPTIMIST Ku 


Ca d biograful ini Goethe, Bieichoweki, care admite că 
Goetha era Faust și Faust ers Goethe, Metehniko crede (ca 
mulţi alţii) că Faust e o reprezentare mai exactă a lui Goethe 
decit Werthar. In timp ce primul Faust, operă a tinereții, e 


impregnat puternic da pesimism. arată desnădejdea sulletului, 


care vrea să cuprindă prea mult sl nu poate, cel deal doilea Fa- 
opera vieții întregi a lul Goethe, atunci cind pricepuse rostul 
vietii, respiră din toate colțurile un optimism convins şi puter- 


"mic. Goethe era constient de desarmonia profundă care exista 


jn sufletul sâu, cind spunea in cejebrui monolog: 

«Doua suliete locuese în mine, care tind să se despartă, 
unul via si pasionat Une la lumea aceasta gi sa agală prin toate 
organele corpului, celalalt, scntorind puternic viața care-i impre- 
sparà, ge àvintă câtre ceruri». 

Acestui prim Faust atit de conștient de disociarea psihică, 
în cara se găsea, cit de multi se opune cal d'al doilea Faust, 
cind răspunde unei intrebâri ironice a lui Mefisto : 

„Acest glob păâmintese oferă terenuri destul de largi pentru 
acțiunile mari, Trebue să săvirgece ceva măreț. Ma simt des- 
toinic pentru lucruri mari». 

Apoi în alt loc: 

„Acela singur e vrednic de viaţă şi de libertate, care a 
ştiut zo cucereascăe, 


Pe toți care, ca și mine, gustau părți izolate din al doilea 
Faust, fâră ca să-l priceapă în intregime, li rog să-l recitească 
ajutindu-se de firul conducător al lui Metchnikoit şi vor vedea 
cit da lâmurit apare ceea ce înainte li era do nepătruns, 

După exegeză fericită a jui Faust, penialul savant francez 
canti sa găsească o furmulă morali, care să servească də fron- 
ton templulni monumental de morală, intemeiat pe baze bio- 


logice. 


"Precind mai iute asupra diferitelor teorii morale și după o 
execuție cam sumară a lui Kant, Matehnikolit se opreşte lu ve: 
chen formulă <seguere naturam». Dar după el, ca şi după mulţi 
dintre filosotii antici, a terma natura nu inseamnă & da friu li- 
ber tuturor påsiunilor ; din contră, convins ch omul nu poute 
să-şi ojungă desvoltarea desăvirşită decit, ja o virstă îinuintată, — 
sequere naturam inseamnă să-ți infrinezi toate aplecârile care 
ar putea vatâmu desvoltării individuale. 

Pa ucaste baz de un egoism strict, caută el să-şi inteme- 
eze idealul unei omeniri viitoare, care ar fi destul de puternică 
şi de conștientă pentru a nu da voe nimănui să o ajute. 

După cum savanți iluştri aplicind selecţiuni sistematice au 
izbutit să creeze varietăţi utile atit de multe, incit ar putea fi 
privite aproape ca noi spete, tot astfel știința modernă, prin 
cercețările şi descoperirile ei, va fi în stare să inzestreze viita- 
„times cu arme indestulătoare pentru indeplinirea idealului de a 


Ze VIAȚA ROMINEASCA 


avea o omenire mai conștientă, mal bine înarmată și care să 
n-aibi nevoe de ajutorul nimănui. 
Pa aceste căi, oarecum «terre A terre» Matehnikoit ajunge 
la Incheerea că baza moralei este expansiunea vietii. 
Probabil, Dr ca să stie, ajunge lu concluziile pa care le-a 
formulat Guyau: «baza moralei este actiunea sl expansiunea 
vieții», Acesta, mai poet și cu un spirit mai pătrunzător, in- 
trece pe Metchnikoft prin aceia cù vede posibilitateu existent 
unor ființi superioare, care intreprind gi riscă cu mult mai mult 
decit altele, fie prin gindire, fie prin acțiune. Pentru astfel de 
individualităţi expansiunea vieţii este atit de puternică intrun 
moment dat, incit tot ceea ce urmează in timp, ca viaţă fizică, 
după aceea, nu echivalează intensitatea vieţii sufletești trăite în 
acea clipă şi conduce uneori chiar cu plăcere, la sacrificiul de- 
înitiv al fiinţăi, ca entitate biologică. 
Guyau spune textual ; Paveste 
«Meme en se donnant la vie, même en mourant, elle a 
urinei a a reen Lei reparaitra d'ailleurs indestruc- 
(ie sous d'autres formes, puisque dana le mo j i i 
perd», (Guyan, Essai d'une Maele pg. asi, ` SSES ae „Doamne, Doamne, ce-ai gindit 
„Lumea, tu, cind ai cladit ?.... 


Opera lui Metehnikoff adaugă încă o floare din cele mai lru- “ „De-ai facut-o tot din chin, 
moase la cununa, pe cure cu atila rivnă şi-a impletito pănă „Din durere şi suspin...“ 
acum şi-i asigură odată mai mult, și mai bine, titlul de cel mai 
de seamă om de ştiinţă dela inceputul acestui veac. 

dr. A. Slătineanu, Ci-ca-așa se tinguia 
Un creştin obijduit, 
i de loame, şi de dor 
i de sete biruit. 


Dumnezeu mi-l auzea, 
Drept in Raiu ca-l aducea 
Şi la masa mi-l poltea, 
—lar la masa lui ce-avea ? 


Mere, mere, din Domnești 
Şi Cotnari şi Odobeşti... 


Şi-i umpleau cele ulcele 
Numai fete din Sacele ! 


|S 


VIAŢA ROMINEASCA 


„Recenzie“ 


Vazuiu în geam la librarii 
Expus un nou poet romin; 
Legat volumu-i în vițel... 


_ Dar... autoru-i mai bâtrin ! 


„Eu sint o mina de țarina...“ 
Atuncea cum dar de 'nţeleg 

i bucuriile mulțimii, 

i pâsul unui neam intreg? 


—Tu eşti o mină de țarină; 
Dar — mit şi mii !—in tine porţi 


Împrâștiatele farime 


Din sufletele celor morți. 


Gh. din Moldova 


PNET 


în munții Neamţului +) 
— Spre Nichit — 


 Adouazi, dimineaţă, cind porţile cè străjuiau intrarea 
din cimp în ograda Floricichi, se inchiseră, scrignlad în urma met 
cu nennse şi hrenţuite incheeturi de fer ruginit, mi se Dim ch 
ceva ascuţit mă ințeapa în suflet, san că ceva greu și inalt imi 
cade pe spete, și că râsună a sec din iumea aceasta tocmai in 
lumes ceulaltă L.. 

Si eum măsaram cu ssu, mai bine zis, cum măsura Pisi- 
cuta, la gabea, drumul plin de colb, de pe care soarele, de o su- 
D inalt pe ceruri, nu sorbise înca umezeala dimineţii, — toate Iu- 
crurile, sub ochit mel, lunu infătizările niurite din lumea cealalta, 
Soarele, ce plutea în albastrul adine și painjinit de ceață al bol- 
tilor ceresti, se uita, parcă, chiorig lu mine cu ințepenireu lucie 
si sticloasă a unui ochiu de mort înfipt şi incremenit in umbra 
depărtată a orbitei sala vinete și raci; urborii inst rari de pe 
margines drumului, in neolintita lor insufleţire, trimeteau, parcă, 
din inhltime, cn gonpte de frunze şi de vint, ultimul «rămas 
bun» celui ce calcă pentru cea din urmi our hotarele ușezate 
intre cele două lumi; wdierile răcoroase și uşoare din răsărit imi 
atingeau faţa și treceau pe fruntea mea ca fifiitul race şi fiù 
ros de aripi fantastice ale unui stol de lilieci cu zbor aegra, 
lute şi tâcat ; Morile cimpului mă priveau ca atițin ochi rosii ai 
dohurilor pastiulai; Pisicuţa, străbâtind, parcă, dromul înalt al 
celor nouă vămi, mi se părea ch merge pe o cale îngustă nu- 
mai cit o muche de cuţit gi, hipnotizat de eterna lagânare a pa- 
sului ei, aşteptam pa fiece minut să mă prăbugesc ln noianul 
gol si fară fund de sub picioarele mele... Ființa mea se topise, 
se ilualizasa şi, cu un fir de aţa fară sfirșit, mi se părea că su- 
Metul meu se deapănă lung in urma mes... 

— Sirmane om, sărmane lut netreboic şi peritor !,.. cuge- 
tam ea mergind la gebea, — Pentruce, adică, cel ce te-a pliamuit, 


-u mai inveninat atomul nimicniciei tale cu nszainți vecine cu 


nebunia?,,. Şi dacă, din noroiul în care te-a inmormintat până 
la git, ţi-a ingădust să ridici capul si să indrepți, arare, ochil 
n 

"L Vezi „Viaţa Numineaseii“, I, 2. 


u VIAȚA ROMINEASCA 


i spre ceruri, truce, lingă o clipă de sublim, a aşezat o 
Seng de Set ? Pentruce, cu descintece şi cu vrăji dumne 
zeesti, să se sape prăpăstii fără fund și fară de margini în! 
doua sărutiri; şi pentruce, incă, între doun inimi indrägostite 
să se ridice, ca un zid de oțel, o eftină formulă sacramentală ? 
ȘI, mai la urmă, pentruce?... 

Intorsei capul și privii îndărăt... l 

Prin cerdacul larg din față, stăpina de casă nu mai trebă- 
luia nimic... În haină albă de dimineata si cu capul siobod in- 
vălnit In o grimea tot albă cu turturi mici de mărgele roşii pe 
margine, făcuse unghia drept din braţu-i alb, rotund şi gol până 
la còt; cu palma- diatună pusese despre soare o mică perdea 
trandafirie privirii; cu celalalt braţ, shpat in marmură vie, stătea 
rizâmată de balustrada cafenie a cerdacului şi, nemişcati, pri- 
vea Ip zarea depârtata a drumului.. O mai frumoasă cariatidă 
nu se putea inchipui... Şi din soare nici o rază nu se mai dis- 
prinse, și de pe ceruri nici o stea nu se mai mistui.. Cel mult 
dacă depărtarea sorbea treptat in adincurile sale chipul alb al 
Fioricicăi, desprins incă de pe zare si incremenit în aureola de 
iumină ţăsută in jurul ei de razele da aur în pulbere ale spare- 
iul curat de dimineaţa... Ridicai în aer imensa mea pălărie neg- 
eră și de trei ori o inchinai ca pe un steag cernit inspre apus... 
Din cerducul larg din faţi filfii ca răspuns sl de trei ori se fin- 
chină spre răsărit, cu nestatornice forme de vint, faldurii rola: 
tici şi rosti ai unei batiste subțiri, gi... depărtarea smulse soa- 
relui o rază și golul inghiți cerului o stea.. lar între apus si 
răsărit, o adincă mare de intuneric se läți.. Dincolo de margi- 
nela râshritene ale ucestei mär), se intindea taina nestirșită a 
lumiei celeilalte... 

— Sârmane om, sirmane lut netrebuie şi peritar!... cuge- 
Ta ei een la gebea prin lumea subțire a umbrelor, 
— Pentruce adică ?,., 

ŞI drumul de sub copitele Pisicuţii răsuna a aec și a ho- 
dorogit... Intrasem pe un pod ce thia deacurmezişul peste Bis- 
Dia, Nu ştiam nici ce pod era acesta și nici incotro ducea. 
De oarece, insă, margrutul îi lăsasem cu totul pe sama Pisicuţii, 
an câutai să mă dismeticesc unda mă aflu; ma miulţuimnii, doar, 
să opresc la mijlocul podului statea mea equestră şi, din aerul 
enge sami las şi gindul şi privirea, să lunece un minut pe cur- 
- sii al undelor... Şi dacă niciodată n'ai avut, fie bărbă- 
Ma, fie fantazia de a-ţi scutura de pe suflet și de pe inimă pros- 
eră uge după cum un arbore, la suflarea vintului, iși scu- 
Gas Ae SÉ leg şi seci, atuncea, de sigur, că n'ai rā- 

. - t ceva ce eşti: o păcitoasă «ființă supe- 
rioară», un nemernic «Impărat al Fâpturii. .> Si nu te-ai simțit 
Pan urmare, nici topindu-te sub o rază de soure sau o mingiere 
a vint, nu teal putut nici întrupa in norul alb, ce pluteşte pe 
inalte şi albastre aripi de văzduh... Nu te-ai simțit, cu alte cu- 
vinte, o clipă măcar, trup din trupul și suflet din ‘sufletul | 
al naturii t.. A stu suspendat In i lg iarta PEE 

aer şi neclintit de-asupra unui 


IN MUNŢII NEAMȚULUI 43: 


curs de apă ce lunecă grăbit sub picioarele tale, a pornnci, cu 
puterea voinţii tale, gindului să-ţi incremeneaseă în suflet și sin- 
gelui săi îngheţa in vine, a opri în sinul tèu bătăile pripite ale- 
ceasornicului inconștient ce-ţi socotește neindurat clipele scurta 
ala vieții, a tepreface in cremene însuflețită sau in fiinţă de 
cremene, ce pricepe cu siminl potenţiat al urechii tale susurul 
colosal şi nehotărit a! imensului curs de viaţă ce insuflețeşte vi- 
nele lucrurilor, a sta tu singur neclintit în universala lunecare a 
totului câtră nesfirsit,,. 

—Cit e de dulce.—cugetam eu—să ui din cind în cind, cite- 
nn minut, măcar, de sublimă nebunie! Si cum stăteam eu pi- 
ronit cu privireu pe spetele poale si fagâtoare ale unei gagal- 
nice unde, ce se scăida cu o neruşinati nevinovăție în razele 
soarelui, deodata totul se opri; Firea incremeni pe loc gi statas 
meu equestră, cu pod cu tot, o plecă la goană pe cursul Bistri- 
Lei la deal! Clipa neclintită a eternității mele se topi în väz- 
duh, izvorul de viaţă vio deveni putrejune. hlamida dumnezeirii: 
imi căzu de pe umeri... Jar la capra din potrivă a podului, un- 
individ ep faţa îmbujorată de somn, răsărit in calea mea din- 
trun fel de coteneaţă de seinduri, cù mp soiu de obraznică ofi- 
cialitate in migcări, imi făcu semn să mă opresc si, fără nici o- 
«buhA dimineaţa» san «cale bună», intinse înspre mine o mină 
ruginită şi-mi ceru 12 bani. 

— Pentru ce ?—il intrebsi eu—si de ce numaidecit 12 bani? 

— Brudina, cucoane; cite doi bani de fiecare picior de vită, 
imi răspuuse e! scurt şi hursuz, 

Și după ce mä incredinţăi, numârinăd cu îngrijire, că eu şi 
Pisicuța. la un loc. aveam tocmai gase picioare de vilă, scosei: 
15 bani și, dindu-i somnorosului meu individ, 

— Tine, prietene; iaca 15 bani; n'am 12 potriviti. Trei 
bani râmu ca plătiţi, pentru un picior şi jumătate de vită, pe 
cind m'ola întoarce, 

Lucru se pärn de tot firesc omului meu, care abâtind ca 
D veche obicinninţă clapa degetelor peste bieţii mei gologani, 1t 
inmormintă iute în fandul ruginit al palmei sale gi, Dr nici o 
ceremonie sau «drum bun» îmi intoarse spetele, intră în culcu- 
şul său și trase după sine, cu zgomot hodorogit, ușa de scinduri 
uscată a coteneţii sale. Eu dâdui calce Pisicuţii şi-mi căutai 
de drum, 

ȘI fiindcă ideile mari au la rădăcina lor, mai totdeauna; 
lucruri mici, 

— Ce nesocotință —cugetam eu foarte serios—pe capul clr- 
muitorilor noştri 1... De le venea lor in minte să aseze biruri nu 
numai pe elte capete, ci, mai cu samă, pe cite picioare de vità 
sint în ţara aceasta, ce nesecate izvoare de aur ar fi mul curs 
în visteriile largi ale scumpei noastre Patrii!... 

ȘI legânat. cu desagi cu tat, ca o limbă de ceasornic, de 
eterna gebea a Pisicuţii, scurtam incet şi fără ţintă drumul că- 
trà necunoscut... Jar de prin indoiturile posomorite și adinci ale 
imensului amfiteatru albăstriu al munților din dreapta, negurile 


i VIAȚA ROMINEASCA 


alba se ridicaseră şi se miatuiseră în văzdul şi. in locul lor, vu 
nesfirşită şi subţire reţea viorie de aburi auriți se așternuse 
peste marea frâmintată, parcă de valuri, 4 brădetului negru-ver- 
de, ce umplea cercul vederii de jos, de la pämint, pănă la hota- 
rele senine din inultul cerului... Din vale şi de pe stinga se fu- 
deng pâna la mine sclipirile scurta şi fughtoare ale Bistriţei, ca 
lunec grăbită, cind răstâțindu-şi goliciunea sub razele dem iuți 
ale soarelui, cumul aruncindu-si peste umeri haina ţăsuta din 


ambra tainică a luncilor tinere de sălcii şi da arini. 


Mersesem trei ceasuri fară oprire gi, utit eu cit st Pisicuta, 
simţeam nevose de odihnă. Şi Bioioä Pisicuţa, iubitoare de sin- 
gurătate ca şi mine, descoperise sau alesesa, poate inadins, un 
drum, pe marginea căruia nici casă nici crişma nu se pomenila, 
mă hotării a petrece ceasurile de art ale zilei pi să-mi fue po- 
pasul obicinuit in vreunul din neaumâratele adăposturi de umbra 
verde și tăinuită, pe cara singuratecele imprejurimi mi le pu- 
neau Ja îndâmină. Cirnii la stinga și scoborii în umbra udincă u 
unei tinere lunci de arini de pe malul Bistriţei, Intr'o poeană 
mică așternuti cu o earbă scurtă, deasă si de un verde pingaş 
şi percă anome Stu in semicere în desișul arinilor, deasupra 
și pe marginea inalth a malului Bistriţei, imi ușezal conacul meu 
de zi. Deschingâi tutturii Pisicuți şi-i luai povara din spete;, 
inr până ce să așez eu saua şi vdesagii la răzăcina unui arin, 


Pisicuţu şi luă o bae de spete şi de coaste în iarba verde și 


răcoroasă a poeniiş se sculă inte. se scutură plină de mulţămire 
ŞI, vitindu-şi botu-i negru și fin in iarba fragedă, incepu 4 paşte. 
Şi Bimăcă pildea bune trebuesc urmate, imi lepàdai şi eu hai- 


nele, mă virii Im apă sl, apol, Ainde din anumite imprejurari, 


nu puteam impårtäşi cu Pisicuta fragetul ei pring, desfàcui de- 

sagii şi ma pusei în cale să-mi stmpār şi eu foamea, cure, după 

bae mai mles, incepuse a deveni neindurata. Baga de samă, insă, 
o 


că dezagil mei suferiseră o infracțiune, dar că tuh în loc să 


ep, pusese; astfel, găsii inlhuntru un mare puchet cu ingrijire 


facut şi frumos legat, deasupra căruia stu soris ca motto: «pol 
ta bună». În pachet pui fripți, ouă răscoapte, prâjituri, pini- 
şoare mici şi rotunde de casă, mere domneşti... Dintre mere, u- 


bul singur era invălit frumos Intro hirtie roşie, subțire şi legat 
cruci cu o îngustă cordea aurie, intocmită deasupra întrun 


imi şi loarte megtegugit Bop, 


$ prinde râmâgag—cugetam eu—că acest mur e pus 


— A 
de diavolul da Magda! 
Şi nu må inşelăl: cind deziegai cordesua și desfăcui tovi- 


litoarea, găsii inlăuntru un mie şi cochet patrat de hirtie aibă, pe 


care sta Aria a «dela Magios 

— Hotărit—imi ziceam eu în gind—cà acest diavol de 
Magda nu mà slăbesie nici in lumea menit S 

i muscnt cu furie din mår... 


lar din lumea aceasta, mi SÉ ai 
tocmai din lumea ceal sën mm imi se păru că aud pe Magda tipind 


IN MUNȚII NEAMȚULUI st: 


De cite ori inchipuirea nu întrupează nhlucirile deșerte ale 
minții ! .. 

i ȘI nu ştiu pentru ce, com mincam eu obăle răscoapte, mi 
se phreau că-s moi gi căutam, prin urmare, sa es la capăt cu 
gie dupi metoda analitica a d-ini Georges; cu virful a dona de- 
gete desfăceam foarte artistic de pe ciolnne carnea de pui Piot, 
iar ciolanele, în mod inconscient, le inşiram pe iarba, ca pe mar- 
gines unei farfurii ; täiam foarte elegant märul in patru felii 
încă și mai elegant desporam feliile de coajă ; ba fu un moment, 
cind mi se pâru că mros a pele rusască, că virtorte mustaților 
mi se suiseră deasupra nârilor gi că, in locul sălbateculni men 
păr, mi se intinsese pe crestet luciul pustiu și gol al cheliei, 
Impinsei şi zviriii în taute părțile si din toate puterile, cu mi- 
nie și picioarele, coji de onă. coji de mere, ciolane de pui; ba, 
cu o Indemănare căpitată de copii, mi se pare că trimesei, cu 
virful e obntai, tocmai în mijlocul Bistriţei, vr'o donn prăjituri şi 
vro cile-va pinişoare pentru peștii, care, din fundul apei. hol~- 
bau, poate flâminzi, ochii la mine.. On cum, mincai, mă sătural 
și, mai -presus de toate, remâsel cu încredințarea că, uşa cum 
mă găseam, eram totuşi destoinic de cen mai aleusă și mai inaită 
educaţie, . 

— ŞI. cu toate acestea, de cite ori—mă gindeam eu leging 
desagii la gurh—de cite ori biata maică-meu, D-zeu gn erte, nu- 
m-a plesnit cu lingura si cu furculita peste mina și peste gură!,., 

Ca chestie de prevedere, pripenii pe Pisicnţa de rădicina 
unui arin; la tulpina altuia imi aşezăi desagii drept pernă, mă 
infâşurai în mantaua mea imensă, imi iudesai p*lărin peste urechi 
si mă lungii perpendicular pe cursul Bistriţei... E aen de dulce 
să chemi somnul in murmurul apelor, in răcoaroa verde a lunci- 
Jor, sub minglerile moi ale vinturilor!.. Si totdeauna m-am mi- 
Tat, cum de n-a trăsnit prin minte nici unui rege sau Imparat, 
si cerceteze cam unde s-ar putea găsi cheia tuturor fericirilor!?... 
Ce frumos ar fi înlocuit ei atunci corounele lor de nestimate cu 
o largă și neagră pălăria mare şi culbăita ; ce lin n'ar f străbătut ei 
poata la gebea pe spetele unui Pisicuţi meleagurilo pustii ale- 
hunului D-zeu, cu citi darnicie nu le-ar fi pus datătorul a toate, 
la indămină, ciupercile munţilor si apa limpede a piraelor; ce- 
inlee nü s-ar fi E ei în visuri fericite cu capul pe boio- 
vani sau pe desagi; ce saltele moi de iarbă verde nu giar fi 
asternut ei spre odihna! Decit vezi! cind te umila prostia în 
spete, las pe ea, ch te sue până și pe treptele cele mai de- 
sus ale cirmuirii popoarelor! 

ȘI cum mijian ochii mei painjiniţi şi pe jumătate acoperiţi 
de pleoupele-mi grele de somn, mi să părea că Bistriţa curgea 
pe sub marg.nea răstrintă a plăriei mele şi, curgind, mi se pă- 
rea, în fantismagoria dintre vis şi geren, că mă tirişte, cu mal, 


cu tot, pe cursi ei ta vale... 
te 


O! dac'aș ști că un destin 
Spre-acelaşi țel ne minà, 
M-as nrnnea'n al vostru sin 
Sam merge imprenră .. 


RL VIATA ROMINEASCA 


CR a a 


-cugetam eu cu privirea aţipita pe iunecarea grâbită a undelor ei 
şi cumpenindu-mă pe hotarele dintre somn şi trezie, 

Pleoapelu-mi câzură greu peste ochi ca o perden neagră cu 
“lori de lumină trandafirie,.. adormii, | 

Cind -mā deşteptai, soarele păşise de mult peste meridianā 
şi umbrele luncii, impinse de lumina razelor lui. înaintau, lun- 
gindu se, incet spre răsărit; căldura zilei cra covirșitoare sl nu 
indrăznii încă să părăsesc răcorosal meu adăpost de umbră și 
verdeață ; cel mult ducă, de astă dată, făcu și Pisicuţa o bae 
impreună cu mine și dacă, amindoi, ne destutarăm ca doi feri- 
a mai bine de o jumătate de ceas, in undele mbästrii da cris- 
tal rece şi curgitor ale Biatriţei, in timp ce en, după basa, 
uşuram desagii de ultimele merinde, Pisicuţa scotocea și eu, pe 
ici pe colea, iarba rămasă prin indoiturile maiad:ncate si mai 
umede ale poznii. Cind soarele fu la trei părţi din drumul sau 
pe ceruri, gi sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate si 
viorii ale munţilor Calului, aruncai şaua gi desagii pa spetela Pi- 
aicuţii, incălecai, suit dimbul şi apucai drumul de coasta, ce tao 
spre mează-zi, 

Nu stiu cum vor fi alţii; cit despre mine, stiu atita, că 


pèrd măsbra timpului, de indată ce rămin pe vocea slobodă mn 


pornirilor mele de sălbatec, cind, adică, biruit de dragostea nein- 
frinată a singurătăţii, îmi sterg urma dintre oameni şi mă mis- 
taiu, sub imboldirile ei, în necunoscatul lare a) Naturii, ea o 
trunză minută de nestatornicia vinturilor. —Și soarele poate pren 
'diue tivi cu aur marginile rupte ale nourior, vu se intind lu 
Zeit lungi de-asupra apusului shu; poate prea lesne stăpinilorul 
zilei să dispară în noianul de flacàri, ce se aprinde pe hotarele 
dintre amurgul nostru gi aurora altor lumi: umbrele se pot ri- 
dica din adincuri şi pot arunca Jinţoliul laor mohorit peste zările 
Zär sfirşit ale rasăritulai. chiur vrtal pālāriei mele, suit pe pi- 
cioarele de umbră deşirată ale Pisicuţii, işi poate triwmete chipul 
său Dot din țara apusului, plina de intuneric, roemai în impä- 
râția trandafirie şi depurtată a zorilor... Fâptnitorul a toste își 
poate, mult şi bine, invirți cu o stirleaza intre degete universul 
“său intreg in golul orb a! udincurilor, toate se pot... Sufletul 
meu singur nu e în stare să adi şi să priceapă scirțiitul fan- 
tasmagvric, cu care timpul intoarce, din fundul vegricie!, chein 
colosală şi ruginită a Fanta. lată pentru ce, cum mergeam 
ps pe spetele Pisicaţii ca tin sac umplut cu ginduri, nu prinsei 
de veste nici cind soarela scobor se treptele vâzduhalui spre lu- 
"meu cealaltă, nici cind munţii de pe dreapta mă lumormintasa 


incepuse a pluti Le căile deşerie ale umbrelor innalte.. Ma aprii 


noapte şi pustiu. Cel mult, 


rar mai țirica a noapte si a 
tirziu... Totuşi, mi se (äm că, de din d 

£ pe dreapta, sträi Ze din desi- 
"mea neagră a pădurilor, pană la mine, pilpiital depărtat şi ro- 


ÎN MUNŢII NEAMȚULUI A" 


şietic al unei flacari inghitite în răstimpuri da intunerecul des 
il nopţii... Intr'acolo Den din friu Patent chip să apuce, și 
intr'aculo aptă şi ea.—După puţin, izbutii să es pe pipăite din 
deent inciluit al pădurii în luminișul unei poeni, in care, pe 
cit putui, de o cam dată, deosebi din departare, trei oameni tre- 

u nu ştiu ce împrejurul unui foc; un cine se Insărcină 
să-mi vestească sosirea şi, sculindu-se inte de unde stătea-—se 
vede —lungit, se râpezi, lâtrind furios, înaintea Pisicuţii şi nazui 
so apuce de but; dar Pisicuţa ridică capul şi cinele muscă ae- 
rul; incerci s-o atace pe la spate, dar o copită cu mâestrie şi lu 
timp indreptata în potriva încăpăținatului dușman, îl făcu să sa 
rostogoleasca schiolàläind, şi cu aceasta să înceteze si ostilită- 
tile, Eram acam lingă foc şi lingă oameni, cara se pregăteau, 
poate, să vină în ajutorul cinelui lor. 

— Busi vremea. oameni buni, zisei descălecind și adre- 
siniu-mă in deosebi iuni moșneag lung, verde şi dropt, care stind 
in picioare, scurgea dt up ceaun apa clocotită, în care fersese 
niste drele si nişte urtehiu-l, 

— Multiunim d-voastră, răspunse el scurt, aproape tari n 
mă privi at rostegolind într'o mare strachină de lut drelele si u- 
ieohiușile terte. din care eşiau aburii ferbinți—Na, mäi Ghiţă, 
ia vezi și tu de mâmâligă, zise el, dind cesunul unuia dintre fà- 
Zon, 21 tu, măi Ţăcălie, ia mai închipue nişte useâturi pen- 
tru fott, 

Și pănă ce Ghiţă să așeze cenunul de mâmiligă pe ca pă- 
tul unei cnjbo, Intro bae de fincări, pănă ce Vasile să vină ti- 
rind după el o întreaga pădure de vreascuri şi de uschturi, eu 
wai şeaua și desagii din spetele Pisicuţii şi o priponii de un tarus, 
mat de-o parta, în targul poenii, 

—- Lica ua, moșule, zisei eu, venind linga bătrin—cu voe, 
tară vos, dar pentru noaplea asta o să fiu musafiru! d tale. 

„== Voeg la d-voastră, domnişorule, răspunse mosnesgui, 
soll) din nişte desagi, ce stitenu mai de-o parte, o câpăţină 
da usturoiu şi pregătindu-se a-i ucide chte! intr'o scăfiță de 
lemn, cu o peatră lungâreaţă, groasă şi rotundă ca un Dieu, — 
Dar, daca nu vii cu supârure, incolro mergeţi d-voastră pe vre- 
mea asta d pe lanurilo aestea, domnigorule ? 

— Drept să-ți spun, moşule, aş putea să-ți spon de unde 
lu, der unde mă duc, mal bine ai putea să ştii d-ta, sau cel de sus, 


__— Mulţâmese, mole, mulțamesc; o să Impărtăsesc şi 
nà și 0 să dorm și pe așternutul d-tale; dar dach nu te su- 
‘i, al putea s4-mi spui cum te cheamă şi de unde eşti ? 

II— Apoi, domnisorule, noi sintem tocmai de pa lingă Orăşa 
i mie-mi zic Alexandru Coşofleaţă. Am venit aice după o leac? 


45 VIAŢA HOMINEASC A 


de iarbă pentru vitişoarele noastre, pe la noi nu sa pres făcu 
vara asta. şi-i scumpă de tot 

„— Si Macăuan | sint bănţii d-tale ? 

— Ai noştri, domnişoruie, şi mai sunt 
mai mărunței, v 

— Sasţi trhească, mașule; d'apoi ştii că te Vi bine? A 
și mai mărunței 7. 

— Apoi dă, dacă dă D-zeu, ce să facem? 

— D-zeu ştie ce face, moşule, dă cui trebne și cui poate 

— A H. domnisorule, răspunse moşneagul, muncindu-se 
izbutind insfirşit sa ucidă cu pisoiul un căţei mai indărâtuic d 
usturoiu.—Ş'apoi toate ar f, cum ar fi, dar ne minincă angara 
lele că tare s'au mai inmultit de la ọ vreme incoace. li greu d 
tot, domnişorule, incotro te intorci, 

— Ce să faci? moşule, la lume subţire, nevoi multe, 

— C'apol bat-o pustiu de lume, că tot mai bine era mai 
de demult. 

— Cine zice altfel? mole: decit, vezi d-ta, roata lumii 
se învirteste si noi cu dinss, 

— He, hei! domnişorule, bine-ar A dacă sar iuvirti; da, 
vezi d-ta, că nu se Invirteşte; o 'mpedecat-o nu stiu cine «i 
merge de-a siniazul : cei de de-asupra tot de-asupra, şi cei de- 
desuht tot dedesubt.—răspunse moşveagul aducind pe tund 
scăfiții usturoiul ce se ridicase, la pisat, pe marginile ei. S'upoi 
bat-o intuvericul de roata, zise el sculindu-se de jos—că prea t 
curmă'n două, cind te apucă dedesubt... Da, de... Se vede 
ce-a orinduit D-zeu, minte de om nu poate si distacă. inch 
moşneagul luind cu degetul din usturbiu şi gustindu- de sära 

Pe fundul de lumină, se desprinse din noupte infăţişarea 
zburiita a unei ehm) de fin, ce Dären câ merde singură. Cind 
càpița sos lingă noi şi se rostogoli n-i la o parte: Vasile re- 
sări de sub dinsa în picroare, cu pâlhria turtită şi plin de pa 
de sas pănă jos. Ghiţă, cu peptul desfăcut şi roz, cu fața do- 
gorită gi asudata de căldura focului, "ston A el, pe o nă- 
tramă alba, din ceaunul negru, o mare şi ferbinte mămăligă oa- 
cheșă. Moşnesgul se trase mai de-o parte, işi spală minile și le şterse 
de poala cămeşii, apoi, des:operinda-şi capul, se indrepta cu fața 
spre răsărit, rămase un minut în picioare si neclintit in bâta 
mişcătoare şi roşietică a focului, sopti ceva 
trei cruci smorite şi mari și, laind strachina cu dr 
și scàfițta cu usturoiu, veni de se aseză pe larb 


acasă vr'o ci 


clipă, inui 
ëmge. nestatornicie a interior. oi ca Accu tea 
— Frogëteg,, regres. cugetam eu piscind 
căulind loc și pentru donà d CA 
cincisprezece, Spre a E 
rat din fandul ap 


- din mâmâligă 
ouă „inele printre cele vy 
muia şi eu o urechiușă in mojdeiul pata 


IN MUNȚII NEAMTULUI DI 


Oricum, dar Ghiţă mai ales, avea oa ce s-ar putea numi, 
în unele imprejurări, „pitorescul mincării*, Cele patru degete ta- 
pene ale dreptei sale, abâtute țapân în jos pe podul palmei, se 
infingeau cu indemănarea unei vechi obicinuinţi şi, ca un riet 
viu, numai atita surpau din malul mămăligii, cit era de nevoe 
ca să alcătuiască din dărimătură. cu tiparul palmei, un gălătuş 
lung. rotund și destul de gros, pe care, însoţindu-i de citeva 
rele sau urechiuși muete în mojieiu, îl arunca, făcindu-i vint, 
in pustiul gurii saie, unde ființa lui se mistula fara de urmă... 
Cal mult dacă päreții gitului se intindeau inainte şi se fereau 
înlături din cale-i, spre a-i deschide drum mai larg spre pinte- 
cele adinc al lui Ghiţa. Si dacă ochil lui Ghiţa licrămau sub s- 
păsarea si ducă fața lui Ghiţă se inroşia sub truda inghiţitului, 
toate acestea nu puteau ft socotite decit ca dovada unei lupte 
voiniceşti dintre Ghiţă şi gälätus.. Iar un eeuift (nghițit) inā- 
duzit şi la răstimpuri deopotriva de scurte era singura nett: 
ințare, ch strimturile gitului au fost birulte,., 

Rupsei o bucată de mămăligă sn aruneai cinelul, care stä- 
tea pe labe, mai deoparte, 

— Na. mii Tärens, si vezi de te impacă și tu cu Pisicuţa. 
Cine-i de vină, dacă tu vrai numai decit su sârnți pe bot? 

Cinele se uită țintă la mine, stătu puțin pe ginduri, apoi 
luä binisor mâmiliga şi se duse cu va mai in umbră, sub ponla 

adurii, 

e far cînd fläcãoanii și mosnesgul, fecara invâlit în sumanul 
său. se lungiră, spre odihnă, pe lingă înc, mă infhşurai și eu în 
mantaua mea și, cu căpul pe desagi, mă inmormintai, Spre a- 
colaşi. siirşit, în capita de fin, dar mal la oparte din bataia fo- 
cului Și cred că saitelele biblica ale regelui Solomon nu erau 
nici mal mol nici mai mirositoare decit așternutul meu de iarbă im- 
balsamata si cosită din sjun. Şi daca ințeleptul rege iși odihnea 
privirea Ini molatecă pe chipul aeve şi mingiias al vachaşii re» 
gine din Saaba, de ce udică visurile mele să nu fi tost și ele 
infiorate de chipuri tot au da dulci şi tot aşa de mingiioase și 
de oachese ca şi acel al tinerii regine din țara fericită a mi- 
rezmnelor ? 

Cind mă deştepta!, virturile înalte şi ascuţite ale brazilor 
din prejur rasăriau din umbră şi, ca nişte săgeți neclintite de 
aur, epintecan văzduhui limpede... Soarele sa vise de mult pe 
ceruri. MA uitai împrejur, moşneagal și flăcăounii nicăiri „, Cind 
mă sculai, li zării pe tustroi cosind în fundul dela deal al poe- 
nii, moşneagul in frunte si băetanii după el. Pusei nun, încă- 
lecai şi må abătui pe la cosași. 

— Buna dimineaţă, moşule, şi noroc bun—strigai eu de de- 
parte. cătră mosneag, 

— Mulţâmim d-voastră, domnişorule —răspunse gi cu glas 
asâzat şi destul de ridicat, ca să-l pot auzi. 

Şi pani ce sà mă apropii eu, moşoeigol infpse copoariia în 
păm'nt, scoasa cutea din Doc și incepu să-și ascută coasă pe 
paimă, 

4 


HI VIAŢA ROMINEASCA 


— Tot aiba la roată, moşule, tot? Zisei eu cin! foi lin- 
ză moşneug, 

— Apoi, dă, domnisorule. minjii la praştie, pân s'or mai 
da şi ei la ham ; aşa a lăsat D-zeu—răspunse el vind cutea!n 
tioc— ar să ajungă ei şi la roate, n'aibă grijă)... 

Şi scuipind în palme, se pregătea sa virè coasa în iarbă, 

Soosei din pungă nişte bani. 

— Ţine, moşuie—zisei eu dindu-i moșneagului—de cumva 
ți s-o rupe coasu să-ți cumperi alta nouă. Şi acuma te rog să-mi 
urâţi prin pădure vr'o potecă de picior, pe "unde a-și putea mer- 
ge călare. 

— Da unde vrați să mergeţi, domnişorule ? 

— Tiam spus. mo:ule, că ştiu de unde vin; dar unde mi 
mai nu stiu, nici prea vreau si știu; vorba e să ma duc. 
De astădată mo;nengul se uita cu tntdinadinsul ţintă la 
mine el mă măsura din cap pân în picioare, cu Pisicuţa cu fot. 

— Aroi dă, domnişorule, daca-l aşa, uite, apucă și d-ta pa 
Geer GE taie dacă nu-i rătăci, ai să esi la schit, 

sa ară Spr £ > D s 
EE a denipul Sr EE gura strimta a unei poteci co ce des, 
> Apoi, mai rămineţi sănătosi 
zisei eu diod cälcàe Pisicuţii ln ideal, 

sm E me i i Ă 
tanti as pia sănătoși, domnisorule, cu bine: 

Și intrai pe sub 

«Dacă na-i rătăci, ai să eşi la 


duc, 


și cu bine, meani buni, 


râpunseră 


presan erar al e mor E obt Ze se afla un schit: 
d 4 bună... De cit, râtăceş inev 
ţinta şi, greşind drumul, WMajunge până Io d ig 

A i cuvintul y 
putea, prin urmare, să aibă nici un ințäles. ine al aR alta 


E Asemeni, din toate punctele de vedere. Si cum sar 
Pal, după cum îi venea mai la indămină, fața 


se cerne 
au în liniştea largă a padurilor picături de car albustru ; 


i ful 
Gegend Da rnici de lumină aurie cădeau peste mine d t 
rii, ca pe un zid de SAIT: Privirea ţi se oprea pe fania LI" 
imensă bolta de SG GE depărtat ; en A gre ECH 
ee Gab EH greu gel Se Ko cor de coloane, din înalt. 

ui, eptă i untru : d 

cau în spirale nuşii mici şi n cu gulera lumina Og'vala a 


tăcute și iuți pe trunchiul et dle el În orga Lang 


IN MUNŢII NEAMȚULUI i 


riți negre și roşii, cu cozi stufoase şi lungi, din incheetura inalt 
a unei crengi, îşi 


sfintă . 


„Cu pas rar, mibat de ginduri 
Și de triste cugetari, 

Caut, codruia, în sinu-ţi 
Singuratice cărări . 


Si pa cea mal tâinuită, 
Fără ținta, neoprit, 

Mă tot duc... minat de jale 
Si de doru mi însoţit... 


Ah! de ce nu pol în umbră 
Si'n misterul tau cs] sfint 

Sa păsesc durerii mele 
Pasnic şi etern mormint 7... 


De ce murmurul de ape, 
De ce freamâtul de frunze, 
SŞoptesc graiul plin de farmec 
Răsânit pe-u sale buzu 7... 


Raza ceruini pierdută 
Prin des sul de păduri, 

De ce-mi pare izvorită ` 
Din cerestelei priviri ?-., 


De ce floarea ce se 'ndoas 
Sub a vintului suflare, 
Mi-amintegte al ei molutec 

Mers şi dulce legânare ? 


„Si de ln deal, un romin c'otraistă 'n băț, scobora la vale 


pe poteca srrimta, | 
— Buna ziua şi cale bună, prietene,—zisei eu cind fu în 


dreptul meu. 
-- Mulțămim dumilor-voastre, domnișorule,—răspunse el 
tindu se cam sfios la mine. 
A — Du ce au în traista? | 
— Ta vro doi chitici de pâstrăv, să ertaţi, ingăimă el, 


luindu-și căciula din cap. 


Di VIAŢA ROMINEASCA 
Pe e en, UN 


— Şi-i aduci de departe? À 
— Tocmai de pe Asău, domnişorule. 
— Şi unde-i duci? 


— Apoi dă, unde putem şi noi, domnişorule ; ia, mai prin- ` 
| 


dem şi noi cite o para, două, pentru cele nevoi, 

— Va se zică US de vinzare ?.. ia sa-i vâd ? 

Și rominul scoasa din traistă vr'o zece păstrâvi, tot unul 
și unul de mari. 

— Ce să-ţi dau pe ei? i 

Ri flindeă o manta lungă și o pălărie mare eftineste de ` 
multe ori maria în pădure: | 

— Apoi dă, domnişorule, cit v'a lasa inima... 

— Nu; cit cei? 

Rominul se uita lung la mine... 

— la vr'un lau de parale, dacă vi-i cu voea dumilorvoustre, 

Scosei doi lei gi-i dadul rominului, care râmuse nedumerit. 

— Acuma, fă cumva, te rog, și mi-i înşiră pe-o smicea, ca 
să-i pot duce, 

Rominul scoase iute un briceag, tăiă o crenguță subțire de 
brad, o curăţi, o ascuţi la un capăt, si-mi inşiră păstrăvii pe 
ea, Karen urechi la fiecare. ` a 

— Apoi, foarte mulţumesc si mergi săa i 
en dind BS Pisicuţii i deal. i Ge E 

— mergeţi sânătozi r 
eeng ti şi şi foarte mulţămim, răspunse rominul 

i mergeam ducindu-mi prinzul i i 
= Čin soarele fu pe la R Cer pe-a. 

a o parte, şi-mi asezat lagărul de zi. Cu brile 
area, ne că nu eram tocmai lipsit de twee gun eg 
nare : înjjghebai inte un toc mare, spintecai şi curâţii pâstrâvii 


pe dinlăuntru, îi insirai o A ci: i 
ki pota d foot p țizia cit roate zilele de lungă şi. în 


nişte pine uscată ce mal ramasese În dosagi 
CH ? ms h sare: 
nu-mi lipseau, si peste altă Jumătate de ceas, weie ferecat decit 


l 


condiția tumai. aa o A ei? aa de uşor să fii fericit 1... cu 


tea ridicul şi nesârată a celor m Sih E 

inain uci, cind poteca s 3 

sub rent rd eech ele împrăștiate dE 
at ` + ce j 

prea grăbit, parcă se pleacă Ja vale, dinedló D ora Se 

peste tine ?... Ma ou ge Gei Wee umbrelor, care dau chioare 

după o scurtà chibzuire, apna P: Pe un gheb al muntelui şi, 


limpezi si 
pestu o aşezare ome > ȘI norocul mà facu să dau 
dată, da cu sosotea) eu despre care nu-ţi puteai, deucam- 


IN MUNŢII NEAMTULUI 53 


locurile acelea.. O casă mică, cu infățicare destul de curati pa 
dinafară, cu prispă pe dinrinte, acoperită cu scinduri, împrej- 
muită cu un gard de răzlogi și, în ograda strimtă, pe cit puteai 
deosebi prin umbră, citeva straturi, fie de ceapă, fle de usturoiu, 
ba si niste tufa mai mari la o parte, care puteau, prea bine, să 
fie cartofe. — Şi fiind că dinihuntru licăria prin fereastra, ju- 
mătate de stică, jumătata de hirtie, o lumina slabă spre afară, 
descălecai şi începul a bate cu pumnul intrun razlog ul gardului, 
care se cutromiră și râsună a seo. Usa casei se deschise si, pe 
fundul de lumini slabi al privazului ei, so zupgrăvi repede, in 
linii de umbre, chipul mărunt al unei temei. 

— Da cine-i acolo ?.. Cine bate?—intrebi ea de departe 
cu un glas stins, care totuși se silia să fie ascuţit si intepat, 

— Cine să Bez, lu eu, om bun, dragă jupineazsă; am ră- 
tăcit drumul şi m-a apucat noaptea aici; te rog să mà primeşti 
să min la d-ta până dimineață, 

Si findeă femeea piru că stă pe ginduri + 

— Da, în poftim. te rog, mai incoaca—adăogai on. 

Femeea veni lingă gardul nu tocmai nalt şi, fără să zică 
nimic, mi sè vita în faţă deaprcape, lung și cercetător, apoi ri- 
dică în sus un cerc de ginj, ce imbraţișa dol pari aiăturaţi ai 
gardului de râziogi şi împinse în lsturi şi tiriiş o poartă lungă 
tot do rhziozi, 

— Buna vremea și bine-um găsit—zisei eu întrini pe poartă 
cu Pisicuta da dirlogi, 

— Mulţâmim d-voastre— răspunse en dind poarta la loc— 
namai nu prea avem loc de mas—lăugă ea venind în urma mea. 

— Pentru oameni buni, este loc, dragi jupineasă, și Intr'o 
găoaca de nucă; vorba e sa trecem noaptea cum om putea. 

Lan) şeaua gi desagii din spetele Pisicutei şi li pusei pe 
prispă ; iar pe ea o legai, deocamdată, de un râzlog al gardului, 

Cind intrai în casă, mă incredințai că, in adevar, loc de 

mas nu prea era.. Toată lungimea păretelai din fund, dacă lun- 
gime s-ar [i putut numi, em prinsă de o lavit îngustă, care-şi 
arăta, pe alocurea, goliciunea-i unsuroasă de sub spărturile largi 
ale unui lăvicer vechiu, cu care, chipurile, era acoperită; după 
ușă o cofă cu apă; dela marginea de deasupra a ferestrei pănă 
la încheetura despre usă a pâretelui, oseindură scurtă, scorojită 
şi ingustă se cumpbnia, în chip de poliţă, pe două cue lungi de 
lemn; pe poliţă citeva hirburi vechi și ataomate, lar printre hir- 
buri fârmături uscate de mămăligă oacheșă; în colțul din potrivă 
şi sprijinit pe un pop de brad, -e ridica un horn mic cu vatră 
rece, pustie şi Gr cenuşă, iar pe vatră clipea, mijind, un ca- 
păt de luminare de său intr'un poponeţ de Int... 

S'atita tot. | 

lar cind întorsei privirea, ca să fac mai denproape, și la 
lumina poponeţului, catagrafia mai amânunțită a gazdei mele... 
"mă lovi ameteala... Ce voiţi? M'am simțit, in totdeauna, rs: 
turnat cu picioarele 'n sas, cind am auzit un clapon cintină cu- 
coşește sau am văzut o femea cu musteți.., 


ši VIAŢA HOMÎNEASCA 


Nu mai încape indoeală—cugetam pu—că Natura In iuțeala 


zimislirii, se zăpăceşte şi ea citeodată... Altfel cum s'ar putea ` 
tălmaăci, că se găsesc pe lumea aceasta oameni spini si femei ` 
t 


cu mustati? 

Asa dar, gazda mea avea mustaţi..., sl cind zic aceasta, 
înțeleg duuă şfichiuri de păr sare şi lungi, care se prelingeau în 
jos de pe amindoua laturile buzei de deasupra ; ceea ce, in alte 
imprejurari, s'ar fi putut numi faţă. era, de astădată, o alcātu- 


ire imponcișată de ciolune, peste pudoarea cârora sta nşternut 


un săltian galben, cum il apucase vremea: hoţit pe alocurea sau 
intins până la lustru, cind îl ințepa pe dedesupt vreun ciolan 
mai ascuțit... Si nu ştiu cine să fi fost tras în lături de cela 


două sfichiuri de musteţi, cu da cele dona baeri ale unei pungi, | 


de strinsese aşa de ascuţit și in ereti nga de mulţi şi de mi 
Ton, gura rotundă şi în formă de smochină sbircită, a gazdei 
mele... de sub o cirpă mardară și sucita pa cap, Esnea, în toata 
părțile, Där) aspru, sur și spriet: de sub straşina Intunecoasă 


și pastile a sprincenelor şi de amindoni laturile de deasupra ale — 
unui nas scorujit de vechime, licâriau adine și tremurâtor ochii ` 


ei mici, rotunzi gi slab insuflaţiți de o lumină umestă ston 
>. d ai 
şi spălăcită,.. Și de n-ar fi fost decit numai o piseâtură de babă 
Sat sit 9 pehioapă de inalta, ai fi zis ca duce în circà ja 
globul pămintese.... 
preiei regla pe i Aşa de mare şi de rotund era 


z K- Şi stai singură, mätu-3. în pustietatea asta ?—o intre- 
— Ba nu, dragul mamei, stau cu hi 
; $ ică-mea gi cu Gi k 
Woren că Giligore trebuia să fi fost feciorul vi i-a 
o- Apei nu văd pe nici unul; sînt duși undeva? 
— bligore-i dus de azi dimineața prin padure, ca] pădurar; 


hică mea treb S 
fară, pe undeva, să fe și ea pe-aici, dacă nu s-a fi culcat pè-a- 


f fă SZ 

cut aceasta cu atit mai bu 
în viaţă mi se Ip isa pril $ "mi 
cu... Mama Paduri Dat i dpi iza n 
ge lăvicerul de pe ea 
pe jos. modlicila u 
La ne aer gc glot asa de dese şi de tari; pe sub 
trebuiau să fi mișuit 


di... Și, mai, beşte, cum nu 
f făcut-o ail în ruptul ca mă i 
Și rămin ra gazd 


D 
H 


IN MUNŢII NEAMTULUI 55 


sării la îndâmină, măcar cit de cit? Nu degeaba, bine inteles. 

— Vai de mine, dragul mamei, d'apoi ce st dee mama 
ai mininci? la, Gligore cind ne aduce de pe unde umblă el, mai 
îmbucăm și noi cite ceva. 

— Bine? Da vre-o mină de făină, vre-o cartofa, vre-o 
ceapă, ceva, nu găseşti dt pò nicâeri, mătuşă draga ? 

Şi scărpinindu-se drept în creștetul capului cirpa, pe care 
o mai suci o bucată; 

— Im... ba aşa—înghimă ea ca glas trigănat—poate tot 
s-a găsi ceva; numai dacă tei mulţămi, dragnl mamei. 

— Da m-otp mulțămi, mătusă, cu ce-a fi. numai să fie. 

Se intoarse, se înalţă pe virful degetelor și, întinzind după 
horn o mină uscată şi ungù, trase afară o legătură ce pāret a 
2 cu făină şi o puse pe vatra; apoi esind in usa; 

— Pa Anita, Dänn . Hei! n-auzi Aniţpooo!.. incepu en 
să strige cu un glas de pinzi nouă gi sclivisită, ce, parca s'ar 
rațe pinind, 

O pauză, si de nicăiri nici un răspuns, 

— Fa, Anitonoo 1...—pauzi—dare-ar boala'n tine! lar te-ai 
pus cu phinile la doghit.... minca-ta-ar lupchii să te mininece!,.., 

Nici un răspuns, 

Baba scobori pragul și dispäru. Peste citeva minute, se 
intnarse si intră înlăuntru, iar în urmă și priponită parcă de 
khebul ei prin firul subţire și nevăzut al unui fluid magnetic 
privazul îngust al uşii se umplu cu un fel de dihanie, căreia 
cu greu Lat f patut hotări un los pe scara lungă a viețuitoare- 
lar... Ceea ca baba înțelegea ob numele minziios de «hică-mea» 
era, de aatădată, un soia Quas? modo de gen femeesc, pentru 
alcătuirea càrnia natura sleise, cu darnicie, toata comorile sale 
de monstruozităţi.... Astfel, Intre nişte umere largi şi făra nici 
o inclinare în jos, lipise, fára mijlocirea gitului, un cap cit o 
stamboala de mare, sau, miai bine zis, o cine de pir negru, as- 
pru gi incilcit la un loc ca puele murdare şi gâlbii ale strohu- 
lui cald, din care chiar atunci se phrea că esise; pe aceeaşi li- 
nie cu bolta trunţii inguste şi sub cele două arcuri negre ale 
unor sprincene stufoase, zviriise, ca cu mistria şi la intimplare, 
doua priviri albicioase și holbate, din care o incremenire hipno- 
ticà stinsese. orice lumină; nasul, tupilat sl cu pintecele 
la pămint, își ridica in aer numai nârile sale imense și largi, 
deasupra unei guri spintecate până la urechi; iar de sub buze- 
ll groase, vegtede, cârnoase şi răsfrinte una "np sus şi alta n 
jos, înaintau, spre alară, dona raghile rari de dinţi rugimți; cl- 
nestii, mal îndrăzneți, incălecaseră peste amindouă Incheeturile 
umede şi lucitoare ale buzei dedesubt ; pa dreapta si de sub 
barbă, atirna greu şi nodoros, până din josul sinului, o traistă 
vie de piale caldă cu pète galbene, vinete şi roşii... ȘI de n'ai 
2 stiut că aceasta eo gush, ai fi zis că duce în brațe un copil 


` 'schilod şi neisprăvit, 


Ințelege, deci, oricine, că nu suferii pe Anita să se ames- 


ze VIAŢA ROMINEASCA 


tece în bucătăria mea: singur räsel de pe ceaun rămășițele da 
coajă uscată ale unei vechi mămâligi, singur mi-f clatii cu apă 
și singur mi-l aşezai pe cei ciţiva bolovani înşiruiţi, ca pirostii, 
n jura! unui foc, aţiţat atară de Anita; lar cind apa începu a 
fierbe, tot singur aruncai în ceaun pumnul de făină ce aveam la 
indâmină, singur eurat și tăiaiu in falii subțiri citeva car- 
tofe şi o ceapa, ba, dacă nu ma Insel, tot singur hăculi pe 
pălmă citeva fre de mărur şi le aruncal pe toate in upa care 
clocotea umiflată cu (ins, cu tot.. Si de multe ori stau eu și 
mă gindesc, cum de-i greseste cineva menirea, citeodatà ! t.. 
Unde-ași À eu astă-zi, de mă faceam bucatar L.. Jar cind rastur- 
nai, pe niște fol late de brustur, mâmăliga mea heteroclită si 
incepui a cărăbăni din ea cu o foame de lup, mă încredintai că 
pot exista descoperiri și mai mari decit ale lui Kepler sau Ko- 
pernic... Mincai şi, în ioc sa-mi spal minile, frecai după legea 
artei, palmă de palmi, iar mâmăliga lipită de ele, câzu cernin- 
du-se în ciuciuleți uscați şi mici, ca un fel de libaţiune postumă 
pentru zeitățile taminde ale pădurii t. 

Până ce baba şi cu Anita så mai trebaluească nu ştiu ce, 


dădui ocol casei, spre a chibzui un loc mai potrivit pentru cvarse 


tirul meu de noapte si, spre marea mea bucurie, desco i 
si, K coperii din- 

ES şi la lumina unui chibrit, o poeată de scinduri plină cu fin, 

ine inchisa de toate pârţiie afară de uşa care stâteu în laturi. 


Sententia compos voti t. 


Ar f strigat cu entuziasm Horaţiu, dacă si ei 

| l d in, ar fi avu 
ca mine prilejul fericit de afi ca] pentru o orala noapte AR ep 
Bes Cu greu, nu e vorbă, dar induplecai în cele din urmă pe 
d Sg să-mi ingădue de a minea peste noapte in poeata cu 
dee a că am să-i imprăştii finul, ba ca Pisicuța o sa-i mi- 
z o dee een äi = une cine ştie cum, vre-un chibrit in 
s-a intoarce şi-a uuzi,,.. Green Me d Mettet cind 
Leg et ascultă, mătusă dragă, —zisei eu tăind scurt scinci- 
Se s mele, —mai intăi de toate o să-ţi plătesc orice 

i e silvicu i i DH a E 
noapte în poeata lui cu fin, acum dek ST H "SE 

— SE E esti.?.. Ve 

~ a! Eu sint g 
dti cina een rara e? mate peste paduri, altfel ce crezi 


— Apoi atuncea mii ii 
dA, noi nu stinn mi, (para, unde vrai și să ne ertagi, că 
— Nu face nimica mătu 
oa d A dragă 
- D'apoi n'o să avem E 1 | 
<< ) vă du da sternu 
Sg Sta te supăra cu nimica, mâtusă drams we Gë 
"Sa u ra de te culeg. E 54, am tot ce-mi 
intră în casă it 
mase afara şi se perdu in Š roke 


șa după dinsa, Aniţa rà- 
intrai în poeati cu Pisicuța 


oapte, eu umila 6 
de căpăstru,., ` Seana gi desngii şi 


IN MUNŢII NEAMȚULUI 67 


Aprinsej, In loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici 
chibritelniţi de buzunar, legai pe Pisicuţa intrun colț, al poeții, 
8 aruneai dinainte un braţ bun de fin, inchise! si înțepenii ușa 
pe dinlăantru cu un par zdravăn, pusej şeaua în Ipe de pernă 
şi, intâșurat în manta, mă trintii spre odihni în finul moale și 
wlinc... Stinsei lamina. 

Or «oiu fi dormit nu gtin, destul că întrun tirziu mă des- 
teptai, sau cam aga ceva mise Där câte întimplase cu mine... 
Ştiu eu ?... Poate că nu sfirgisem de visat incă vre-un vis indà- 
yätnic ce ținea mortis la integritatea sa sii mioa, deci, fără 
SÉ fantasmagoria lui peste hotarele pipăite şi aevea ale tre- 
gei mele... Se poale t. Ma stii? Oricum insă, auziam sau 
mi se părea că aud, cei puţin, scam din înaltul cerului, acum 
din adincul pamintului, acum de apioape, acum de departe, o 
muzică, o orchestră, o fanfară... mă ridicai intrun cot prin intu- 
neric şi ascultai.. Du! O instrumentaţie bizară din concertul cà- 
rela nu lipsea bici piculina, nici oboiul, nici trimba, nici fighe- 
hornul, nici contrabasul, nici ocarina, nici flautul, nici doba cea 
mare şi mai cu samă cimpoiul, care acum se umila en Gpet 
inalt de trişcă crăpaiă, acum se desumfla cu fosăit de giscă sau 
de cucuveică ce doarme sub o streşină de biserică... Și nici in- 


„trun chip nu puteam prinde cu urechea depărtarea dela care 
venea această bizară orchestrație wagneriană.. Poate că visam 


încă... mă pipăii, mă scuturai cn amindouă degetele cele mici în 
fabdul urechilor, ba, mi se pare, că-mi arsi și o palmă prin 
intuneree... Unde 1... Eram destept după toate regulele!... şi cu 
toata acestea fantastica simfonie, minată cind incoace, cind In- 
colo, de lunecurea nt statornică a unor valuri de vint, se jucu, 
parcă, de-a prinde-mă cu zipheitul men auz... Sau poate.. Dar 
ce să caute pe locurile acesteu si În vremea asta vre-o oaste cu 
miizică'n frante ?... Dar dacă 8. Şi în inchipuirea mea, cuprinsă 
de groază, mi se părea că vad pe babà cu botul mult mai ascu- 
ți, cu părul moit mai spârict, cu muzteţile mult mai langi şi 
ca doi cărbuni aprinşi in loc de ochi, cum, sub lumina roșie- 
tich și Moroasă n lunii, diriguește, cu o vargă de alun, un taraf 
negru de duhuri necurate. Sări ars in picioare, prin intunerec, 
drept în mijlocul poeţii... Să aprind chibriteinita 2.. Ar fi fost lucru 
necugetat: Stiu eu ce putea să fi fost afara? Bijbiind şi tiptil 
mă apropiei de uşă, lipii nrechea și ascultai... Sus în ser tipa o 
trimbița cu sunet rupt, În podul poeţii răsuna o trimbiţă, din- 
spre pădurea sufla un cimpoi cu toate triștile sala, la stinga {ipa 
o piculină, sub picioarele mele fosăia ceva repede greu şi inàdu- 
git.. Căutai să mā acăţ de ceva ca să mă suin mai sus... Nu 
găsii nimic.. imi veni amețeală... Nu ştiu ce făcui, dar făcui 
ceva... poate că-mi fâcusem cruce... poate. stiu atita că mă 
trezii în mină cu chibriteiniţa aprinsă... «Alea jacta est»... Sinuncii 
parul, deschisei uşa şi ell afară.. Şi cred că în clipu aceia, 
omenirea număra un erou mai mult... Şiiar ascultai, într-o mină 
cu chibritelnita și In cealalta cu degetul pe trăgătoarea revolva- 


Lë VIAŢA ROMINEASCA 


rail. Fanfara se depărta şi din concertul infernal, cel mult 
Aach mai străbătea pâna la mine, de peste intunerecul padurilor, 


biziitul departat și nehotărit al cimpoiului... Tot nedumerit, dar. 


ce puţin mai liniştit, intrai in poeată... N-apucăi bine să pun 


mina pe usă și so închid, şi fanfara incepu de pretutindene mai! 
indrăcit... O reacțiune se produse in toată ființa mea, și furia 


inä locul fricei.. eram pe punctul de 2 descărca în tonte pàrțile 


cele sase tocuri ale revolverului meu, cînd, în inconatiența mis- 


cărilor mele. privirea mi se îngropă în lipsa neagră à unei scin- 
duri din susul păretelul din potrivă... Poeata era despărțită în 
două şi pentru o clipă, cel puţin, mi se păru că pe spărtură iz- 
vorăşte diabolica fanfară pănă lu mine, Inte ingrămâădii fin peste 
tin, Pelionul pesta Ossa, ma suii, mi acâţai, ma Inâlţai ei ajun- 
sei la spărtură... Inaintai chibritelniţa st virii capul. Privii in 
lături...  privii in jos.. ȘI acum mă mir că n-am râmas Det, 
cat: Silită de căldura culcuşului său de pae şi fara teamă de pri- 
virile oarbe şi discrete ale nopţii, fără grija și cu fața 'n sus 
dormea... Aniţa ; 
ficat ; iar din gusa ei cu umiâri şi desumilari ritmice, izvora in- 
fernala fanfară... 

— Pin. ucigă-te crucea !.,, 

Hetrăsei din spărtură capul cu chibritelniță eu tot si mă 
gien! din nou, dar nu mai putui adormi. ` 

imineath, pănă'n zuă, důdui babei dâdui și i 

e Eé poteca ad Wie , ce dâdui si apucai la 

— Hm! Ş'apoi să mai zica cinev istori 
E mda e cineva că istoria cu capul Me- 


Fară vos, întorsei capul și privii 3 
nimeni, pui și privi! indàrāt... na ma urmărea 


C. Hogaş, 


şi... Și mă mir si acuma că nam râmas petri- ` 


Noe și schie din Dobrogea 


După ce Dunărea igi imparte apele, la despirtirea celor 
două braţe, Chilia si Sf. Gheorghe, vaporul igi incetiuează mer- 
sul și, după o mare cotitură, apare in fața Tulcei, care se ridică 
pe malul drept ca un imens amfiteatru de verdeață, din care 
răsar, de la dreapta spre stinge, mai intaiu căzârmile, apoi ele- 
gènta si roşatica biserică protestantă, minaretul alb și svelt al 
geumiei celei noi. farul, biserica lipovinească cu clopotnițele în 
verde deschis şi-nsfirsit colnicul Horn" pe care se mal) im- 
punâtor monumentul unexărei Dobrogei, ca uu paznic neclintit 
al hotarelur răsăritene. Şi tocmai sus, pe creasta dealurilor, în 
tuudul amfiteatrului. îşi mișcă aripile. ca nişte fluturi uriași, 
vre-o treizeci da mori de vint care dau orașului un aspèct rus- 
tic si inviarătar, 

Un tovurăa de călătorie, cunoscător al imprejurărilor locale, 
im! spune că acum cițivu ani erau astfel de mori și în vale, In 
vecinătatea cheiului. intre clădirile cele noi; dar necesităţile mo- 
demizarii l-au silit pe răposatul prefect Neniţesca să incerce ci. 
an le dârime, Insă proprietarii s'au opus. Și-atunei prefectul— 
se zice—că a pus de le-a dat foc și andată ce-au urs, iea și 
platit, lată deci o anecdotă care mà informa de mai inainte 
asupra unor moravuri din această provincie rominească, pe care 
un prieten. functionar prin partea locului, o botezase «cl/rica 
ronmiină e, 

La debareaderul ausfriac—en şi vaporul cu care venisem 
—ini se cure numele, profesiunea și locul de unde vin, de càtra 
un «poliţai» in vechia uniforină argintie +i îmilorată. La vamă, 
de unde trabala să ridic un cutâr cu cărţi, mi se spuse ch Le: 
bue să astept, 

— Pente ? 

— Tocma: uzi a venit d. şef. d Ionescu, căci d. Petrescu 
a fost pormautat, Mai ușteptaţi puţin, Vine numaldecit,.. s'a dus 
să beu o cafea... 

Insf rait, după vre-un ceas şi jumătate, am putut pleca 
spre otel. Pană lu trasură mi-au dus bagajul nişte copii de 
Tare. Cannd apoi, pe drum, gen aflat că brun) e Evreu, iar 
harabagiul care-mi duce cufârul, e Bulgar. Otelierul, d. Cata- 
nici, e Sirb. Dar e numai antreprenor, proprietarul fiind un 
German, d. Tott. Chelnerul e Grec, iar chelneriţa e Romincă din 
Ardeul. Poate acestui cosmopolitism se dutoreşte faptul că ote- 
lal, deşi mic şi simplu, e carat și indestulitor din toate punc- 
tele du vedere. Unii imi spun că se păstrează tradiţia proprie- 
tarului, care, ea toți Germanii de prin partea locului, sint ordo- 
pat şi gospodari. De alttel şi-n imprejurimile Tulcei smt citeva 

; săte—colonii germane—modele de gospodârie casnică şi agricolă. 


60 VIAŢA ROMINEASCA 
n ee ai fa eg 


Si oraşul e curat şi ingrijit, mai ales în centru, E pavat 
cu dalaj de lavă de Italia, careuri mari, aibe «i negricioase, Mi- 
rindu-mă că nu s'a pavat cu piatră din carierile brogei, unul 
din însoțitorii mei mi-a dat drept cauză chiverniseala unora sau 
altora, Dar m'am convins curind ch uveam a face cu un opo- 
“ant perpetuu, adică unul càrnia nici un prefect nu i-a dat 
slujbă. 
Mişcarea in oras e destul de vie. Coea-ce e caracteristic e 
mulţimea cafenelelor şi ceaineriilor, unde Lipovenii blonzi, lățoşi 
şi ghlăgioşi beau ceai, petrec în sunetele vreunei caterince, sau 
se ceartă, Şi-apoi căruțe, in toate părțile, căruțe cu nemiluita. 
Lumea care primează e «lumea afacerilor». Incotro te intorci 
dai numai de figuri străine, 

Din cind în cind dai şi de figura Rominului, care dacă è œ 
rășan, poartă o nuanţă deosebită de... autoritate, Orice Romin 
se crede aici mai sftpin de cit ceilalţi. Asta se vede din toate 
relaţiile, din toate împrejurările vieţii oficiale, publice si zilnice, 
Nu-i vorbă, am întilnit şi Romini care lu orice ocazie vorbesc: 
w sApoi noi Rumunii»... lar alţii, deşi cul şi-n situații frumoase, 


mi-au spus mai pe şoptita :— Noi, Maţedonenii, mai bine se spunem 


că gn Greţi de cit să fim banuiţi... 

"uncționarul romin e pentru populația îndizena un tip cu- 
rios și consacrat. Funcţionarii sint surranumiţi baner „dna 
pentraci mereu vin și repede se duc. Populația și-a dat repede 
seama de lipsa de stabilitate, ca şi de imprejurârile care-i aduc 
și-i gonese, Aici vin mai ales izgoniți, numenii făra rotecția sau 
senge cutărul prefect, primar ete., carea venind în Deta şi-i 
n nce cu dinsul. După citva timp se supără si-i mai dă afară. 
ae fac opoziţie, unindu-se cu oamenii fostului prefect. De 
obicei, prefectul e străin de localitate și aflindu-se intro provin- 
cie cu administrație spcciala, e într'o situa 2 unilouză cu pasa 
cet Buvernase până la 1877. Izolarea de Bucuresti mâreşte si 

mult credința asta în sufletul populatiei. i ; 
Ge ajungi, nu sint puţini acei care te bombardează CH in» 
— Stai bine cu guvernul ? i-as spune ceva, 
Lef i apoi ae Ş 
Ehei, domnule, ce hoţii se fao petit ai, ede 


; Sala cutarui servici Ek 
e in ee ar Ze lei? A venit yr get Zong eier 
cateze  vre-cul ata locului? Dumnealor cercetează după 


Delta, si să a mie odata numai cutare 
Re Vezi ce mal venit aș aduce.. statului ! ES 


— Am fost si eu co 
Ba 5 onsilier comunal. Prim 7 
La toţi Bulgarii le da Slujbe şi ghelirari. Și-o dei Soe? Rn 
avere. N'a vrut. ba Zë moar rnk pe mine ca ajutor și taci... 


— ef să S de 
Şi ce-ai facut ? cu ce al Kä CR isionez... 


NOTE ȘI SCHITE DIN DOBROGEA a 


— M'am apucat de avocătură, dar de! mergea greu, cal 
bătrin în buestru. Mi-au dat pe urmă o slujbuliță la prefectură, 
Dar nici cu prefectul n'am dus-o bine, M'a dat afară și-am vrut 
si m'apue iar de avocătură,.. 

— Şi-a mers ? 

— Da de unde? Stai sa vezi, că n'au mai vrut să-mi dea. 
autorizația de avocat. Aici sint legi speciale, 

— Bine, dar cu ce motiv? 

— Foarte simplu: eu, care votez In Galaţi, aici sint peri- 
culos siguranței publice. Dar nu cred s'o ducă muit... Or veni ei 
ai nosiri... 

— Cum ai noștri ? Doar nu veţi Îl tăcind şi d-voastră po- 
Jtică de parti ! 

-- Nu prea păni mai acum Cen ani. Dar ce vrei? Vina 
un prefect de-al liberalilor, ori unul de-al conservatorilor, Opozi- 
ţia l-i viră nasul şi-uici. Apoi legături, interese și supărări pă 
guvernul căra e tot àl din Bucuresti... Avem și dout gazete: 
ana liberală, alta conservatoare. Primarul e finul lui X. Y, mi- 
nsiru de mat multe ori... 

— Tə cred, Dar ca străinii de-aici, cum o duceu 3 

— Bine cu unii, ca Ruşii, Grecii, Evreii, Nemţii, Lipovenii 
si Armenii, care-s foarte puţini. Turcii sint cei mai ascultători 
si cinstiți, ca şi Tâtarii, Dar Bulgarii sint duşmanii noştri. Fac 
bani, iau slujbe si onoruri la comună şi judet gi-upoi totei strigă 
pentru şcolile lor, şi-şi trimit copii la şeoii in Bulgaria, şi-şi må- 
rit feteje pa li Silistra si Sofia Si cu Aştia, domnule, se unese 
prefectii și primarii nostri, care ie dau siujbe şi decoraţii. . 

In spre seară, m'am ferit de-a mai avea vre-un inaoţitor 
şi m'am dus să vad deaproape vestitul monument al „anexă- 
rii*, poate ce! mai frumos monument istorie ce-l avem. Drumul, 
o stradă dreaptă şi largă. co plantaţii, trece prin mahalaua li- 
povenească, Strada e plină, mai ales de femei și copii. Femeile 
sint mari, blonde, foarte grase, dar searbede la faţa și bâtrin: 
cioase, deşi tinere. Copiii chiar, au figura aceia bătrincloasă şi 
sbircită, care-ţi aminteşte mutrele muscalilor bucureşteni. Şi-a 
blonzi, blonzi pănă aproape de alb. M'am apropiat de-un grup 

si-am întrebat: 

— Ştii rominește ? 

— Nu gti! mi-au răspuns mal mulţi rizind. Cind să mă 
depărtez, unul izbucni intrun ris strașnic si apoi mi se adresă 
mindru : 

— lu cieteaștela cartie ! 

- Ce spui, mà ? unde? 

— La şcoală ! 

— Si m ce clasă eşti? 

— La ciasa doi!—şi da-i ris cu toţii. 

I-am dat un gologan şi am pornit la deai, gindindu-mă la. 
infaența scoalei rominesti asupra populației dobrogene. 


VIAŢA ROMINEASCA 


In drum am dat peste biserica lipovenească, imprejurul c- ` 


i închinau Lipoveni bespopouți, udică fară preoți, Ruși e- 
E arat gta ap idei şi practice religioase mis- 
terioase. Lingă monument, am găsit tot un Lipovan, soldat ro- 
min pentru paza monumentului, Purta insă pantalonii lui, de-a- 


casă, de-o materie țesută de ei, cum poartă toți „gospodinii”, ` 


L'am întrebat: 

— og romineşte ? J 

— ştii ! şi ridea ca şi copiii de-adineaurea. 

— Da ce faci aici? 

— Sintiniela ! 

Şi nimic alt romineşte n'am mai putut scoate de data asta 
de la „sintiniela“. Dar după ce ocolii colnicul, îmi veni în minte 
să-l intreb altceva: 

— Ce ești tu? Romin? 

— Nu eşti—gi incepu iar să rldă fara rost. 


— Da ce eşti ? Rus? 
— Nu Rus... lu Lipovan... creştin! Rus radi barbi. iu 
nu radi.. 


Şi-i duse mina, cu o oarecare minărie la cele două simoacă 
de barbă roşie-blondă, abia rāsārite la dreapta și stinga bar 
biei. Și ridea fără încetare, . 

Am plecat şi eu rizind, fireşte cu gindul la «barbi sintinie- 
lei» Mi sa spus apoi ca Lipovenii, spre deosebire de Ruteni, 
nu rad barba, 

; Mam dus apoi sh cercetez cu deamanuntul monumentul... 
E așezat cu fața spre Rusia, spre malul dimpotrivă. Pe un so. 
clu enorm de piatră străină, alternind cu piatră dobrogeană, sə 
ridică o coloană uriașă, cu inscripţii, cunane şi ramuri de lauri, 
turnate In bronz. La stinga coloanei e un dorobunţ, gigantic, iar 
la dreapta un vultur falnie, E äripêle aproape atinse. Mare ar- 

fi 3 compoziție, chiar monumentul e 
cel mai frumos de la noi. Cine a ara RNA A "atitudinea de ec? și 
Anere 3 mindrului dorobanţ, ca şi privirea-i îngriiată, dar e- 
edu şi aţintita spre Rasia, va vedea imediat puterea artis 

că a celui ce şi-a închipult gi turnt Astfel pe cuceritorul, apårà- 
ici vulturul nu poate f prețuit 

gata de plecare, lu 
apri privirea ingojatà si 
nea amindar .. perea, privirea et atituti- 
reptile eee ie Le pare oa tovarăşi în astepturea atnculul 


sua admirat monumentul... aproape până s'a inoptut 

e ginduri, intrebindu-ma ce-am facut noi de 30 
ele populația, frumuse. 
sau nu să dam drepturi politice Doba Aa SES 


D. Munteanu-Rimnie 


Ursitoarele 


— Din Mitologia romină — 


Ursitoarele, numite uitmintrelea şi Ursifori"), Ursoi*) si 
Ursite D iar în Macedonia: Mire, Albe, /lărăsite şi Casmete *), 
după credința şi spusa Rominilor din cele mai multe pàrți, sint 
trei Zeie mari sau mal bine zis trei sine surori?) Care ursest 
viața și croesc soartea fecârui prunc nou-născut, 

Pe lingă numirea colectivă de Ursifoare ^j, fiecare dintre 


IK Țara monă an. UI. Bucuregti Ber p St ad Hij Serälooria 
im ÎL Budapesta 1876. p. 95, 

2). Familia an. XX. Oradea-mare 1584 p. 594. 

3h l, Nẹlaviri: Dia Rumänen in Ungarn, Siebenbürgen und in der 
Bubovina, Wien 1881 p. 107; — Pamiliu an, XIX Oradea mare 1853 p, 3024 
—De, Henrirk v, Wlislocki: Aus dem Leban der Sicbonbürger Rumänen. 
Hamburg 1558. p. 9 :—W. Srhmidt: Das fahr und seine Tuge in Mainuny 
uad Branch der Romdnen Siebeubiirgena, Hermannstadt 1804. p, 25: 
„Urbitela* rals tipărit. to loe de raitele, 

1) T, T. Burada: Obiceiurile la mogterea rapiilor poporului Romi 
in Macedonia publ, în Convorbiri literare an, XXVI. 1892, p H. 

3). T, Frâncu şi G, Candrea: Romimii den Muntii «puseni (Motit 
Hucuregii 1585 p. 148;—Șezătonarea an. IL p. iz Tara noud an. M} 
W PHS: Slatiei, Op, eit. p, J07; — Wlistorki, op. cit. p. 9; — 
D, Bolintinenny: Călitorii la Nominit din Macedonio. București Leg: 
W S9, spune ră ar f brei femei spirite, fira n Je defini mal de aproape :—- 
T.T. Barada, op. cil. p. 44: „Aceste trei Mire, numite sl Alee, Hărisi» 
tele san Ke. pumni se crede că suol frei fete mari suu neveste Imbracat 
in alh“. si rom. de fosif Oluriu, fost invaţător în Banat, com. Doman: 
„Urmitoavele se ered a H trei surori memăritate”, 

. Dt In Gutinul an. L Baiasmara 1539 No, Si, p. 3. celim „Uraitourele. 
Mai ales de mult erau imi seara pruncilor nou născuți spunindu-le viito- 
vinl (bun san ren). Urzitoareie nu fat ren nimanui, ele sun! numai vesti- 
toarele viitorului, Profețiile lor însă oamenii na le pot sti (Tobali*. 

Autorul ancestor sire se vodo ca a cufundat numele finţilor mitolo- 
Sep, despre cara ni-i vorba a cure sersese viata și soartea pruncilor not 
Wâsculi, en ureitoarele, adică femeile, care wisse ghemele de tort pe ur- 
ziloare sing. mrzitorin inninte de-a intinde urzata po stative sau resboiu, 


LTA ROMINEASCA 


a Wi 


i feto fecioare curate, nepătate. pe jumătate sfinte şi 

Pata E Een are incă şi cite o numire a sa „proprie si a- 

nume cea mai mare: Ursitoare și Ursilð, cea mijlocie Soarte, 

cară cea mai mică, mai hitioană, mai serioasă și totodată și oa 

mai rea dintre toate, Moarte *). 

O samă de Romini insă cred şi spun că 

ai două la număr’). | | | 

E la cei din ţinutul Weeer in Transilvania, se Se 
ma chiar si o legendă despre originea ior, Şi anume: 

«Dupi ce SZ gtrabatat Alexandru cel Mare pină l} ralu, 

a aflat un rege anume Joen, şezind pe tronul san și ţinind pi- 

cioarele in upă clocotitoare de izvor. H 

«Intrebat fiind: da ce face el aceasta, zise regele loan că apă, 

astfel întrebuințată, are darul intinerirei. H 

«Alexandru cel Mare se rugă atunci se-i dee și lui puţină 

din această apă, şi ceea ce o primi o pâstră foarte bine, H 

«Cu toate acestea însă cela două servitoare ale sule La: 

turară, şi de-atunci, flind ele vecinic tinere şi cunoscind viitorul 

fiecārui om, la naşterea sa, îi prsesc Soarten» 4) L 

Imbrăcâmintea Ursioarelor e lungă, albă *) gi Intreţesu 

cu fluturi şi cu fire de aur“). Cea mai mare insă ad umt 


Ursuwoarele ar H 


mina dreaptă o păreche de sorți, iur cea mai mică, în aceia 
mină, o păreche de foarfeci"). 

Ursitoarele, după credința unora, vin totdeauna în säpti- 
mina, in care sa născut copilul, în noptile fara de soţ, adică 


il tă Sal D din Bucovina ;—și a celor din Transilvania, com., de 
3). Familia an, XIX. p. 312:—Ţara nowi nn. DI 
$ , HI. p. AS, 
3). W. Schmidt, op. cit p, 235: „La na 
| , 3: o Şterea_ unui copil vin de 
ler eare leagă nou năseutului darurile corpului şi ale spiritului”; -Di 


Cantemir : | 
Acestea lo ered a A doua San" oiei ramino p, 18: P 


AL W. Schmidt, op. eit, p. 25. 
3) Wlislocki, op, cit. p. 10. 

r 3. mer a dia Bucovina ;—şi a celor din Transilvania, com. d 
T). Şesâtoarea an, VI. Budapesta 1880, p, 50, 


8) După rpuan Rom, : R 
văţător in Orlat ;—Feineu Ce eg dog re d. Romul Sim, it- 
ne vi de d. Rom. Sim. H 
E - Laurian și |. C. Massim: e t 
529: pei m vor ordi copiliria lon din E arii, Dietei ge A 
viitor În Sa și Candrea op. eil p. Lt9- ee P 
Wier în Seendate. Transilvania. t m. de d, L Georgescu, io- 


12). După spusa Rom, din Bucovina ;—Familiu an, XIX. p 12, 


URSITOARELE b. e 


a treia”), a cincea şi a saptea noapte”; după a altora iasă în 
cele trei nopţi dintăin după naştere”) si cu deosebire în cea din- 
tăiu 4), în care, dacă sa 'ntimpia ch femeea tocmai atunci se tru- 
deste să nască, asistă chiur și la nașterea pruncului *):; și larăşi 
după n altora abia într'a opta noapte, si atunci îi crogac ursita n), 
lar oam sosirii lor se crede de comun a ft pe la miezul 
nopții, cină toţi csi de casă dorm), - 
Mal nainte însă de a se porni, a vezi si a crol sourtea, 
se slătuese asupra srselei copilului, Cea mai bâtrină Intreaba 
pe celelalte: ce soarta să-i croaaseă ? Gele două mai tinere răs- 
pond: să-i urseascră bine. Ea însă wrsesie după cum a fost mai 
nainte de-aceusta multămită sau nu, adică bine sau ran, zicind: 
să aib lraiul men dm (cutare) si şi somnul seu din (cutare) 
moapte ! Celelalte două. știind pren bine că în ucea zi și noapte 
en na fost mulțimită, n roagă en fie mai bună, mai miloasă*). 
Dupa ce s-au înțeles în privinţa urselei, se pornesc tus- 
treie în casa, unda sa alt copilul nou-născut, ca săli urseasch. 
In Timpitrile vechi, pa cing oamenii erau mai buni, mai 
drepţi st mai priincioşi, și nu asa da răi. invidiosi și pūcătosi, 
că ni zini de astăzi se zice ch mulţi le vedeau cind vin şi le 
auzian cum Graes, cu deosebire însă moaşele, care privighean 
pe copiii non-născuţi precum si pe mamele ucestoră !), 


1), Frineu şi Candrea, on. eit. petz S. loneun: Mica colecti- 
mue ale superstiție pop, vom. Buzau, Lan, p, 23:—Lantriun si Massim, Op. 
elt, p AA i—Slariei, op, cit. p 167: are nowa nm, II p A2 „Dar 
zent rioa Lestteriioar, adica la trei zito după nagiere, la miezul nopții va- 
niră să dea hulărire de reen ce wre si pălească copilul, cin a sà ajungă 
pm: Em, V, Degau 3 Dating şi rredințe pup. rominasti din comitetul His 
geitozeu, publ, in Familia un. XXXVII p, 21: „zinu a treia dela nastere 
+ zi mae pentru De-enre om, căci ulunci vin Ursitorile să decida soarten lui”, 

2), Feinen și Cundrea, op. cil, p, HS, 

3 Jura nowi an, M. Burureşzii 1956. p. 20;—Bolintineun, op. eit, 
EK cn si țăranii neelri din Principale, Mominti Macertoni, nu rate 

de Trel xile delu pastere, erel că trai femei spirite vin in casa unde 
Ya Gäscnl pruneul si Un slal la căphliia! leaginulni despre a lui rată”, 
bk Sezatoaren an, TI, p. ai. 

29. Cantemir, op. cit, pe 155: „Ureilele Acestea lo erod a fi două 
virgine, váro aont de fața lu ori re nastere de enpi -yid impari, după voti 
lor; daruri alit satfetezt cil si irupezli #punind de mat neinte tonta Jeri- 
goen şi nefericirea ce are ap intimpane copilul în lol decursul vieții sale. 

S Wltslnckt, op. cil. p. Y: „lu aceste sense shplamini u opta morapte 
dopi pusiere a de mare insemnatate pentru toata familia, pentro că in această 
noapte vin vele lrei Uvsite în curà yi hulărâse soaria Cou nâsculului* ;— 
W, Schmidt, up, cât, p 25, i 

1). Para noud un. ML. p 443 - Familia na. XX. p. 585;—L Pop Re- 
lezanul: Poregti ardelenegii, Partea |, Beasor rg, p, 12. 

Su Feinen sl Candrea op et p, 345 zi com, de Ins Darin: „Din 
cuuză va Irwilonrea era mai mare # fost din capul locului reu, deaceen 
ea ci ustăzi a cea mai rea diatia surorile sale, dat cite odată se las ei 
en dupa sfatul cetei mai miri, core è cea imal bună din ein, Si eimi seu: 
Lipia mevasta fotre Ursitori, pruneii mecla seria cumeni muri si traes 
hine, Va să zică: Cind Uraitotren cua mii maa lusă după voia surorii 
“sale velei mu? miei, pransii menin trămne ai dein oamedi invatati si arnți“. 

M. Com. de d. L Georgeieui— Tuwra mind ap. ID pmo Ik: „Pa 
eind lumea bună era şi Uraitorite le anziu*—In unele părti din Transilvana- 


5 


ká 
D VIAŢĂ ROMINEASCA f 
c ia E © 


In timpul de fața însă nu se mal arată, nici nu mäi spun 


nimărui nimică, pentrucă moaşele precum și alte persoane din ` 


timpurile trecute, care le văzară și le anziră, au destăinuit toate 
secretele lor, şi de-acesa acuma se feresc de urechile lumii și cu 
atita mai mult de ochii ei"). 

Afara de aceasta nici nu e bine ca omul să-și ştie ursira, 
căci, după cum spune un cintec din Buoorina : 


De-ar ști omal, ce-ar pàti, 
De "nainte sat feri. 


Sau : 


De-ar şti omul, c-ar păți, 
Nici din casà mar iaşi. 


____ Şi de oarece în timpul de faţă nimeni nu stie, nici nu vejle, 
cind sosese (rsitoarele, pentrucă sia, după cum um mal spus, 
vin de regulă pe la miezul nopţii, cind toți ce! de casa dorm gl 
anume cit se pate de incetişor și vorbesc soptind *), de aceea 
după credința Rominilor din unele pârți ale Maunlenici, e bine, 
cind un copil se naște, şi cind se presupune ca se arată (ursi 
toarele la terenatră, să se țină uşile şi ferestrele deschise, si să 
fie cea mai mare liniste în timpul facerii 2) l 

„Asemenea e bine ca opt zile dila nasterëa unui copil, pä- 
rinții Iui să fe tot veseli, iar nu tristi, căci daca sint tristi, se 


nia, după cum ne spune W. Schmidt, cit. p. 25. se mai erede jură și 


op. 
Wenna cá Beate mensen, care duce o vhala tarà prihană, vede şi mile nase 


Ul acestia si poate de pre vizita lor da cu de-am i si 
anuntul Te: 
(oe alle părți, tot din Transilvania, după cum ko ep La 
ti = p H. pamai moasa poate så vuda pe cele trei ursite sì sa le nuds 
99 Volt SEN şi aceslea, nnmaj atunci, cind în privinta religioasă si morala 
Ee 
w, op. elt, An, sel 
eu ve A ge cind aruncă np, în care au eaha o ilal rn T SS 
Dă să rd, Rom. din Transilvania, com. de d. L E P 
sa dee op. ecit, aig „Spun ee sg Pa d ee mai de demult îi 
os ata a s ` į» 
d D EE el E 
vor":—n celor din Banat, com, de Zoe a mar e i i pe 
este, a e timpurile vechi le 
cota; Fre epi CH moase pruneului n'an dormit 
Sai ant DA demes tc Pal aat 
pa del si mouşa Gegen Lee ki re e D Lonach nou uăseutul, Dar 


en Ursitorilor, și daca visast cimp verdo, 


e 
D 


and, lar dari past 5 
duet si fe Să intimplat in - 
= intimplat intrun coas râu. ele Eat E teg bine, lar 


d de d. À 
2. Tonean, op. eik p Mans cant bis, în Suceava, 


URSITUARELE 67 


intristează şi Ursitoarete şi cum vor (i ele in acele opt zile, aga 
va fl apoi și copilul în viață t). 

Mai departe, fiind Ursitoarele. adeseori arte tonatice şi 
sipărăcioase, Romincele caută din cu bună vreme toate chipu- 
ge si mijloacele zum le-ar putes mai bine intră in voe, anume 
o să urseascd nou-născutului copil o viaţă indelungata, bună, se- 
ginn, liniștită și fericită, 

Aen în Macedonia, unda există credinţa ch Mirele, Abee, 
Hârasitele sau Caşmetele, adich Ursifele, in răstimpul acesta stan 
prin grădină sau pe sub streşina ensei, iar noaptea se primbla 
și prin ograda, cind iesă cineva noaptea din casă afară ca să se 
ducă prin ograda, trebue numaidecit să tusească si să-si faca 
cruce, zicinil vre-o rugăciune, Țară! nostru sau Sfinte Dunme- 
zeule, aceasta pentru ca să audă cele Gei Mire și să se ferească 
cu GER să De călcate în picioare, ceea ce ar H un mare 

in unele părţi din Transilvania insă, nemijlocit după ce a 
inceput femeea a se trudi de nastere, moaşa pune pe masi un 
cot de pinză nouă, fină şi curată, jar pe pinză un blid plin cu 
faini cernută de grin, apoi sare, pine, un caer de lină si un 
aeceriu. Toate obiectele acestea trebue să râmiie trei zile și 
trei nopti pe mass, Cind se împlinesc trei zile delt naştere se vede 
pe Din urma Ursitoarelor. Dacă în răstimpul acestor trei zile, 
CL umblă Ursitoarele, cu afli acest dar, se supără si ursase ca 
nou-aăscutul copil să n'aibi nimic în viața sa 9). 

In comitatul Hunedoarei din Zransilvania, în ajunul zilei 
a treia după nasterea unul copil, cum a prins a insera, pune 
inasa pe masă un blid nou, plin cu apă proaspătă; iară septe 
linguri da lemn, asemenea nouă, le aşază cere răzimate de gar- 
dina bhidului Aproape de blid pune pogacea mosască, iar în 
şepte locuri ale mesei presară sare. Tot lingă bid pune si una 
sau două cepe crestate şi shrate, Întrind Ursrfoarele tirziu noap- 
tea ja casă şi dipl cu ochii de cele puse pe masi, sa ingirà în 
jurul blitalui şi încep apoi e ursi soartea nou-născutului copil. 
Dar, fiind ele vergure de un farmec dumnezeesc, nu se pot ve- 
dea de ochin muritor, iar soarta ce-o decid în sfatul lor, nu 
poate fi tarată de urcctea omenească 4), 

In alte părţi, tot din Zransevania, se pune în onoarea lor 
pe masa curat aşternută un pahar cu apă sl un sipusor cu unt- 
deiemmn, intre care se află un tulger cn faina, iar în acesta septe 
zace implintate, care bețpşoare sint la virf invälite cu 

um bac 21 


1). lnean, op. rit. p, (ir at, Neguemen: Credinţa pop. publ, in 
Inmina pentru toi au, IL Bucureşti 1888. p. 473: „Nu este hina en på- 
rinții copilului, in vele dintai opi zilə să fio trişti, pentru en scirbese Ursi- 

„ şi cum vor f ele alunei, aza va A și noul nāsent.* 

2}. TT, Huradu, op, cil. p H. 

3), Cam, de a, Rom, Sim. 

4). Em. V. Degan, op. rit. p. 891, 

5). W. Schmidt, op. rit. p. 2, 


6g VIATA ROMINEASCA 


i iarâși In alte părţi se pune asemenea pe masă, care e 
um şi curat aşternută, trel talgere cu griu focot, trai pa- 


hare cu apă pi trei cu untielemb, iară intro scăfiță o sumă g- 
numită de bani, anume cu prin aceasta sh le despue bine. Apa, 
după credința poporului, însemneaza viaţă, iar untuldelemn avu- 


ie. Şi acuma, pe cind membrii familiei, stind intro anumită ` 


epârtare de masă, murmură unele rugăciuni, pe-atunei moaşa, 


cum se apropie miezul nopţii, prinde a Muda bunătatea şi pu- - 


terea rsifoarelor prin un cintec, care se numeşte cintecul Ur- 
siteler A 

In Banat în saru a treia după naştere, cind, după credinţa 
Hominilo» din această țară, vin Ursitorile ca să urseancă soar- 
tea pruncului nou-născut, pune moasg la capul copiiului o pogace 


făcută din faini de griu cart, iar de-aaupra pe pogaco (rei ` 
cruceri 23, apoi o oglinda, un pieptene și o lingură cu untură, A ` 
nume ca. viind Ursitorile, să aibi fiecare cite-un cracer de chel- ` 


tuenlă, apoi ce minca, in ce se chutu şi cu ce se pieptâna. Tot 


atunci mai pune ea de-asupra pogacei incă si o pâreche de 7 


brăciri. nouă, 
A douuzi de dimineați moaşa incinge cu brăcirile po nes 


poată, iar pogacea, untura gi erucerii îi duce şi-i dă porcaruluf 


În uite phrţi tat din Banat mousa 
` . pregăteste in spre 
sara & treia după naştere o cină, numita cina sau af 


prejurul siniei pone nişte braciri nof, 
dâşel curat, în care toarnă de trei ori cite trei mini de faina de 


i a, nouă, cu unt sl un pahar nou si 
curat cu apă de izvor nainceputi. adică din care itp a Zoe? 


Di i N 
Meed el E coari de tăartule blidăseiului, jar im- 
ent ni Siul ue cerăalu Precum: griu, cuenruz, 
După ce a preghtit Lost 
t ea è 
nou-näscut cu trei fire de ët OnE a 
imprejurul Lëbaruiu? én apa de pe sinte. 


Fiind astfel sinia— Masa — preparati G pune la capul nè- 


asuri stutul prunenlui 
e care le intăgură apoi 


ingur erureșiul ` ia See 
i s Hinne) Ursitorih 
viața rea. lisă teñ sint 8 etaen $ riuj, si usa fu dimlu-me seg tg 


7 dë 
any, Weld po, Arena urmene copilului Va? Jl În cruce 


mesta n 
diamelei de Wu. ite Se A enden ndà de lema cam de un metru in 


URSITOARELE Di 


atei și a nou-născutului sen nepotel, aprinde cete trei lumini 
ceară de pe toartele blidäselului, face de trei orl cruce si 

se mii de multe ori our Dumnezeu si obt pres- 
curata fecioară Maria ca să trimiti (/rsizorile, zicina: 


Doamne, Dumnezhule ! 
Trimite Ursitorile, 

SA vină toate voionse, 
Voioase și bucuroase, 

La sinio să gusteasca, 

Lui N, bine să mpărfeascră"), 
N. puține să muncească 

Şi mult bine să lrăenscă! 


După rostirea cuvintelor acestora lasă sinia si stee paste 
noapte acolo, unde a pus'o dimpreună cu toate celea ca le-a a- 
vezat pe dinsu, iar părinții nou-nascutului dimpreună cu moasa 
grijesc că si vadā ce vor visa. 

A douazi, după revârsatul zorilor, vine moasa cu trei fetiţe 
de virstă pină la şepte ani, cărora le împârţeste toate lucrurile 
de pe sinie, ori numai unele niincări copilăreşti, precum: mere, 

re și nuci; iar celelalte, luindu-le şi ducindu-le la sine acasă 
e minincă ea cu casnicii săi "1. 

In unele părţi din Afoldova el Muntenia, trei zile după 
nașterea unui copi, sa intinde asemenea în camera, unde se 
afli acesta, o masă mare încărcată cu mincare, spre a indupii- 
ca Ursrtoarele, care viu atunci noaptea si care, „după credința 
poporului, au nevoe să minince, ca să-i urseze bine”). 

In alte părţi, şi mai ales din Muntenia, a treia zi după 
nașterea unui copil, sara, se pune în casa, unde el doarme, pine, 
sare, vin şi bani, căci în acea sară vin Ursitoarele copilului să-l 
urseze Și Să păseuse ele de bhut, de mincat, şi bani de chel- 
Deal +). 

La Rominii din Munţii apuseni ai Transilvaniei, adică la 
ei lucrul cel dintăiu este, după naşterea unui copil să-i dea 
0 linguriţă cu unsoare de urs ca să poată rezista influenței Ur- 
sitoarelor *). 

In Macedonia este datină ca a treia zi după naştere să se 
tacă masă mare, Şi se la un tapt, care se crede că 
are mare înriurire asupra viitorului noului născut; se pune i- 
dică un băeat sau o fata ca de 12 ani, ai cărei părinți trăiesc, 


1) In unele părți din Banat se intrebuințează vrb. a împurți în loe 
mesi. 


2), Com. de Ios. Olariu 
3) Bolintineanu. cit. p 88; — Tara nouă an. I. p. 250. 8 
4), lonean, op. dach ri de piei pe Massim : Diet, I. p.543: „Ur 
` aitorile vin in acea zi er Ben aceea peniru acea pospte, se pune 
la capul prunculul o masă cu mai simple mânvâri : pine, sare, vin ete. 
din care so mince Ursitorile și să fle bine dispuse pentru prune”. 
5), Friueu şi Candrea, op. cil, p. 147. 


30 VIATA ROMINEASCA 


ca sa frăminte o turtă micuță, făcută din uluat nedospit, 
se coace în vatra casei în cenusă. Acea turtă se pune apoi 
perna pruncului şi se păstrează 49 de zile. Dacă este baiat, am 
mai pune o pungă cu bani, o armă, o carte, cAlùmàri, hirtie sin peak 
şi alte obiecte după profesiunea ce phrinții doresc să inbrăţi= ` 
şeze ; dach este fată i se pune ac, degeiar, foarfeci ai altele. 

In noaptea ce urmează se culcă toţi mai devreme şi se in- 
chid uşile, care nu se deschid cu nici un preţ ori cui ar veni 
din afară, câci se crede că în acra noapte au să vină cele trei 
Mire să scrie norocul si soartea prumeului. 

De aice apoi gi credinţa. la poporul somin din Macedoria, 
că omul nu trebue să se scirbească despre price nenorocire ce 
i Sar intimpla, căci ori ce ar f fâcut ca să se evite cea cej 
s'a intimplat, ar fi fost cu neputinţă, căci așa a fost scris să 
pățească, 

De se întimplă ca la casa omului să fiecini, atunci In noap- 
tea aceea, se trimit pe la neamuri sau prietini ca nu cumva JA. 
trind, să se Sparte Casmetele şi să tuga!). 

In fine, Rominii din Bucovina cred și spun ch venind Ur 


sttoarele și neallind lumină în casă, unde se afla copilul nou-, 


născut, atunci se minie şi-i ursesc o soartă rea. Din ) 
E `? contra, a- 
cra lumina, îi mrsesc o soartă bună. Drept uceea fiscare moaşă 
pr E cum prinde a se ingina ziua cu noaptea, aprinde o 
min irii pune pe masa ca să ardă toată noaptea 2 
ci Se “Aosta, Ursitoarele, spun o samă de Romini, ca in- 
oul e Ee, DEE 
l n zinu - R 
wee Jul şi acolo apoi stind li es teen, pia vada 
stii Pica price credinţă se vede că vine apoi et datina Ro- 
ees nele parți ale Munteniei de n ţinea, cind se naste 
pil, uşele si ferestrele casei deschise, ca să miha pe unde 


e cea mijlocie, adică Soar 
e cartea, zi 
prins la turcă, ce-o ţine l/rsitoarea în zu Seet 


ţinind în mină foar- 


„cit. pt. 
G. a Se em 


Ca 
Se, „op, d LA 147; = Bolintineanu, op. cit. p, 89, 
p.m vele gi Fil, ED gl ea mai mare 
Lumina pentru toti an. pir, E fr St N 
rea copilului apar (ali, București 1558. p. 4785 a 7 bl. in 
Familia ao. XIX a Di ile. care decid wl? că În naşte- 
nescari er nerăzuta p 2 : „Romiuul crede ea la pei ear nascut“; 
ul numeşte pre u noului ni 
uceeu zice ol: aga mi-a PA oii Sec ae. Sen Lë rotor i anes sa A 


1). Bura 
ar Com as T 
i 


Bucovina, 


Ear z d d 
A H 
I” 


URSITOARELE T 


iron prind a cinta cu un viers- foarte frumos, voios 
i wäer : „le bina, iar Ji- sa păscut Într'un ceas 
„nu Geh prind a ganli si a cînta cu un viers foarte 


RÉI şt, ci_ totodată a-l sorti de Tău); apoi incep pe rind: 
un d- minte st noroc, alta frumuseți sau uriciune, a treia 
bogăție san sărăcie, glorie sau robie, mai pe scurt a sorți soar- 
tea noului născut, spunind din fir în păr toate celea ce au shi 
se intimple, și cind va muri, de ce fel de moarte are să moară. 

De alci apoi, dela această credință, se vede că vine și da- 
tinu moaselor din unele părți ale Transilvaniei dea nu privi la 
'areastră, cind se naste vreun copil, temindu-se ca nu cumva să 
vie Uraitoarele și prin aceasta, fiindeă nu este jertat să ie vadă, 
să le supere 3). 

Ca se atinge în special de ursiza lor, trebue să notăm aici 
că ea, fie "np bine Den rau, fie ori el cum va fi aceea, după ce 
au rostit'o odată şi au scristo intro carte, numită Cartea Sor- 
vin. nu numai că trebue să se implinească, ci va râmine veci- 
mos neschimbată. nimena în lame, atară de unicul Dumnezăv, 
care e mal mare şi mai puternie decit dinsele, de s-ar pune 
lantra şi punte si de-ar întrebuința ori si ce ar voi, nu e în 
stare să pretacă ceea cenau ursit èle odată; ori sa-l scape din 
varicolui sau dela moartea, caro i-au predestinat o ?). 

Un singur mijloc prin câre s'ar putes schimba rrsifa unui 
am. e numai acela: dacă uuzindu-le ce au ursit, Sar ruga ne- 
mijlocit după aceasta si anume până ce n'au apucat a i-o seri 
in Cartea Sortië să-i croească altă ursii mai bună, Dacă insă 
au apucat acum a o serie, atunci e inzâdar *). 

Aen, bunăoară, daci unui copil i-au ursii că se vu Ineca 
stan pirân sau întrun iaz, ori va Ñ sliziat de vre-o fiară säl- 
Laien, de Var păzi părinţii sai ori şi cit ar voi, şi de sar fari 


t). Familia an. XIX. p. 42. a 

2. Familia an. XIX, p, 302 sit: Ilem an, XX. p. 088 ;—Cradiuța 
tat”un cese bun şi on cect rån a foarte raspindita la poporul romin. De: 
vier vine apoi ai dation Rominului de-a zice, chid îi merge bine: «în bun 
cead mam măscut“ san: wm nascut intrun ceas cw norog“, iar eind H 
merge rou: „ia rin ceas m'an niseni". Tot dela această credinţa soeot că 
vine şi datina unor Romineo din Transilvania, şi mai cu samă a unor 
inonge, de-a eși—după cum ne serie d. B. Tosoľ, — pe mică pe ceas în tim- 
wul naşterii tară anume ca să asculte pre Ursitoare și să auda co vor 
pane realen ` ce fel de cens e acela, În cure sar (i putut nagte ? şi ce 
f«l acelin, in care Sa născut: bim sau râu? PR "` 

3). Familia un, XIX, p A9. i E mE 

A, L Pup BHeteganul: P i andeleneşti, Partea IV. p. MO: „Ce-i 
era seria în cartea sortii, tot trebuia sh î sg 'ntimple 3—Crod. Rom. din 


3). Com. de d. Rom. Sim Seetoaree an Up i ` 
CL Cred, Rom. din Bucovina, și a celor din fvanis, rom, de 


d Anton beorgin, 


73 VIAȚA BOMINEASCA 


el singur cit ar vrea. totuşi în ziua şi minutul acela, cind p 
ursit că i se va intimpla nenorocirea, trebue numnidecit să | 
intimple 1). 

Mai departe, dacă unuia i-au ursit că se va Insura abia 
după ce va creşte şi se va face fată mare copilu, ln nasteren 
căreia din intimplare a fost de faţa, sau că va moșteni pe vre 
un străin, cu care nu este de fel inemurit, mai pe scurt orf şi 
ce i-ar ursi şi sorți trehue numaidecit să se implineasca *), 

Dacă ursesc unui copil o viață lungă, fericită, liniștită, 
plină de toare bunătăţile dela naştere si până la adinci batri- 
nețe, atunci, spune poporul. că toate celea ce i le-au ursit le 
introduc in Cartea Sorții cu litere de aur. in cazul contrar inat 
întrebuințează cu totul altfel de litere spre acest scop. 

Un copii, lu căpătâiul ctruia //rsifoarele nu san Ințeiės, 
vă avea o viață sbuciumată In bine si ràn ^). 

„Ca dovadă despre aceasta credința avem o mulțime de 
poezii poporane răspindite in toate părțile locuite de Romini. 
i lată, Spre exemplu, cum se plinge un tinăr din Molforva 
asupra Ursitoarelor, cure, precum sa vede, nu s'au putut invoi 
pe deplin şi cu toata acurăteața asupra sorții sale: 


"i 


Drum Ia deal şi drum la vale! 
Imi fae veacul tot pe cale 
N'am în lume serbătoare 

Nici nam partea mea la soare 
Bat'o crucea Ursitoare, 

Care m'a ursit pe mine : 

Sa mam nici o zi cu bine! 
Ostenit mereu de ducă, 

Noaptea 'n codri mă apucă 
Copacilor sunt nălucă, 
Əchi-mi nu še mai usucă! 
Unde merg. în ori ce parte 
Dragostile-mi sunt desarten 


DI varianta din Muntenia a acestei 


urmează doine suna precum 


Drum la deal 
i şi drum la val 
ani fac veacul tot pe cale, e 
SR am în lume serbătoure, 
z t'o crucea Orsiloare, 
are m'a ursit pe mine 
nam nici un ceas cu bine, 
e Si anl pi at, 
onto 
E SS XIX, p 21921 Häer 
= S p ) CL an eg wei HE. ps Sg Gen wl 
Fgëgen BC Omii Be oda 
AV. Alana ao adren op. cit. p Oe "reg 1592 p, or, k 


> UNSITOARELE 73 


Ci mă trudese pe lume, 

Näcaxzuri sh mä zbgrume. 

Ostenih mereu de ducă 

Cupacilor sunt pnzloch, 

Ochi-mi nu se mai nauci, 

Unde merg, în orice parte, 
Drogosteie-mi sunt desarte, wt 
CA mândra mea e departe. PIE 
Dorul când må predideşte LV ) 
Nici un timp nu mioprezte 

Viforul nu mă "'ngrozeşte, 

Calea nu ma ostenegte !), 


Un alt tinăr. căruia Ursifoarea i-a ursit înti'o vreme area, 


adică intr'un ceas firă noroc, spune usa: 


Prandză verdi salbi moali, 
Dram pi deal. şi drum pi vali, 
Ard'o focu Ursitoari 
La gri vremi mo găsit 
Di mari doin sfirsit 

i dragostea urit, 

tion vint 

Si reu m'aprind, 

Ies ia cimp 

Si mă sting 

Si mai tari mă aprind; 

Mai am on norocel, 

Bati vintu citinel V 
Si mà maj țin puţintel. 

De-ar bati vintu mai tari 

M'ar da gios di pi chicioari "1 


În ne nn al treilea tinăr, căruia Ursioaren i-a ursit så 
fe singur pe pămint, adică fără neamuri și amici. ciuta astfel: 


Frunză verde de cicoare, 
Bato crucea l/rsitoare, 


Si-ar topi-o stintul soare 
CA mi-a ursii cu urit 

Sa Du singur pe pâmint, 
Din tot ce-am iubit pe lume 
Sa le ştiu numai de nume; 
De toţi cei ce mă iubiau 
Şi cu drag mi desmierdau 
Nici unul să nu trăească, 
Pămintul să-i invălească...] 


D. Vul Poesi sară, bus pe muzici. Bocurasti 159, p. 17. 
, M. Leeft Poezii Pare, Car: Jagi, 1883, p. 13. 

L Mineseu : Doina publ in Eugen Sovietijei Ronimiamnl, Bucu- 
resti 1570. p. 43 


wë 
- 
p’? 


H VIAŢA ROMINEASCA 


Credinţa în Ursitoare, in nemârginita lor putere dea c 
după voință soartea fie-cărui om, şi nestrămutabila lor h 
după cit ne-am putut Incredința din cele expusa plină sice; 
după cum ne vom încredința şi din girele următoare, nu n 
că e foarte răspindită şi adine înrădăcinată in sinul po 
romin, ci ea este totodată ei foarte veche, 

Drept aceea Rominii pretutindene cred că asupra omg, 
lui influențează un tfatalism de cind se naște şi pini moare şi 
din causa aceasta apol ori şi ce fericire sau nefericire o privest 
cu nepăsare zicind ` asa mi-a fost ursiia; aşa mi a fost de așa 
inia fost data; așa mi-a fost împărțit ; aşa mi-a fost soartea 
sau aşa mi-i soartea ; cală să mă las după soarte; așa mia 
fost scris să pătesc ; aşa mi-i scrisa; asa mi-a fost seris: së 
mia Jast scris în slovele ursitoare PL 

Cind e lovit de vre-o nenorocire mare, Rominul nu cau 
că mulți alții, să-și repue viaţa, ci oftează numai din Kos 
inimei sale şi zice: ce să facem, aşa ne-a fost soartea !... așa 
arta d împârțit să pățim !... asa mi-a cintat ursita, cind 195 o 
Li D 


Şi de oare ce credința în puterea Orsitef sia Sorții re, 

+ Dn P gd X i i 
tăcută, cum pat zice, în singe şi carne și din causa aceasta ei 
rează instinctualminte si mehanio asupra ui, de-aceea Rominul, 


Sa cred si eu Ursitei, ce lumea 
Š amägèste, 
Cind amiini d toate, pe altui l-a posi; 
mam eună, ce pe un fit inbest 
Pe altul il departa de sinul el iubit, spe 


ŞI laraşi: 


Dar unde mă voi plin 
5 ge, pe cine să 
SÉ teg Pe din veac am i ri era 

ul de aur, dar să nu-l 
Să flu eu mărturie ln cel ce-i Ga, CU Mina, 
Hominul, în genere ci 

ve j penere, cind e påtruns d ar 
E Gg ke SAMĂ de cuv. soarte, fără a et Si reu, se be ` 
soarte e aceea: buna san rea $ pune: că ce tel: 


———————— i, ce-o vrea ea, dcera o SI 


1). Friaru 
şi protulindene i potire: op, cit. pP, 148:—asilia an, XIX. p. 300; 


` URSITOARELE a ră 


La o intimplare bună, din contra, zice mai mult: Noroc 
mare, de cit: Soarie bună d. ex: Mare noroc m'o mai Aaf. 
mare norog am aul j. mare noroc m'o afial sau m'o găsi. Cu 
tte acestea însă el totdeauna presupune sin casul acesta Zu: 
upea Sort, care La trimis Norocul sau ferecirea respectivă, 

Cuv. Soarte aşa dark îl întrebuințează mai mult spre a în 
amna printr'.nsul un jug greu, ce-l poartă omul pe pâmint, pe 
gind cuv. Noroc mai totdeauna spre a însamna întimplări fere- 
vite, casuri bune şi noroccase |), 

Am spus mai sus că in timpul de fața nimârai sau numai 
rar cui îi este dat să vadà Uraitoarele si să le audi cum și ce 
ses, Cu toate acestea insă se află şi acuma o mulțime de 
iasi, şi mal ales o sama de habe, care nu numai că pretind a H 
vâzut pe Ursitoare şi a le fi auzit adeseori hotărirea, ci tot o- 
dată a A în stara de-a Spune fiz-căruia: care-i este wrsiia, ce 
soparle va avea ln viitoriu, și de ce fel de moarte va muri, 

Drept aceea poporul de jos, superstițios şi plin de increde- 
re in spusale și tilcurile acestor preoti şi preutese ale Ursiloa- 
velor, po cari aduseo.| le numeşte el. pe lingă Zodieri sau Pás- 


gălitori și Vrăjitori, Cârturărese si Wrăjitoare, încă şi Ursitori | 


și Ursifoare, ?) tocmai ca şi pe ziasle din cestiuue, dorind a-şi 
tancaste viitoriul, nu odată aleargă la dinşii, ca prin darea sau 
mueren in cărți, prin căutarea în palmă și zodie, prin arunca- 
ten bobilor, precum şi prin intrebuinţarea a o mulțime de vrăji 
şi alte mijloace supesstiţioase, să | spue: castă scris despre din- 
sul în carlea sorții ?, 

Insa dintre toți acești oameni plini de incredere în spusele 
şi tilcurile zodierilar, cărturăresalor şi a vrăjitoarelor, nime nu e 
Așa de curloa să-şi cunoască viitoarea lor soarte ca feciorii cei 
tomnatici sau burlaci, cari nu s'au putut insura la timp, şi mai 
Cu samă etelt cele stătete, care de mult duo dorul mâritișului. 

Dar curiositatea acestora deseori se mârgineşte mai mult 
numai la cunoaşterea ursifelor sing. ursiti şi-a ursifilor sing. 
ursii, adică la persoanele, care sint ursile de câtre zinele Ursi- 
toare ca să le fie soţi 9: cine şi cum vor îl aceştia ? trumazi sau 
uriti? bogaţi sau sârazi ? tineri sau bătrini ? buni san rol ? blinzi 


„sau rinzoşi ? istaţi sau tontalii ? sila cunoaşterea timpului cind 
"sa vor casâtori, 


Despre feciorii, cărora de mult le-a trecut acuma timpul de 
insurat şi cu toate acestea incă tot nu Sau putut Insura. se 
crede că ursitele lor sunt căsătorite cu alții, și pină ce nu vor 
muri aceia. pisi atunci nu se pot ingura, sau că stare babe 
raa ian legat, adică au fent tirg cu Ursitoarele ca acesta. 
ori cit timp vor Imbia ei ca si se Insoare, să le ascundă wrsita 
(partea) din vederea ochilor ca să nu poată da in veci de dinsa.*) 


d 1). Familia an, XIX p. 300. 
` 21. Vezi: Buciumad romin, foae literară, un. UL laşi 1878. p. Uz 
si Dat. Rom. din Bucovinn, d d 
3), P, Ispirescn $ p 33: „Dragii mei ps ue Cat făcut mari, 
margeli de vå căutați urs ca A inlruți si vai în u) oamenilor", 
3). Cred. Rom. din Bucovina ;—ef. și Familia au. XIX. p. NAE 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


Tot asa se crede şi despre fete, Despre acestea Incă se ge 
că trebue să li se f cosâtorit matt cu altele, sau că încă 
facut cine-va anume ca să nu so poată mărita la timp, | 

„Deci atit feciorii cit și fetele, insă mai cu sama aceste 
din urmă, temindu-se ca nu cum-va să rimie pănă la moarte 
necăsătorite, se duc pe la vrăjitoare şi Io roagă ca sa le faa 
„fe ursita, adică nu numai să fe desfacă legătura san Zeien 
cu care sunt încâtuşute, ei totodată sa le șispue: ori de let 
ug eterice: poeta el gi ? iar dacă trăese să-i ndui ap 
TD acela sl să-l facă ca sh se c 
de RN dinsele. WË ce 

Şi Ursitoarele, adich vrăjitoarele, In cure stan luat 
et A rostind unele Jarmece de dragoste preen și ot 
zé Lt de ursătă, indata le implinesc dorința, nu numai spuninda: 

Soartea viitoare, ci si aducindu-le wrsiții și conatringinduă 
pre Sei SN le iee de soţii, ` 

muite ori insă fetele, voind a-si cuno fii 
torul, nu se mai adresează vraăjit Er tele i 
gure éch eer spre petit pori Cr Dece IS 

Aşa în dilerițe zile de peste an, dar mai 
2 e e AE Anai SS sau S/. Vasile arpha ee d 

n garduri, topesc plumb, trezese i rin. | 
cotețe, pun peri de porc în vatra focului, şi elt së de dă | 


cesten fac, prin care pretind a si cu 7 
x P Doaste rsiții, ti dh 
vor căsători, precum şi soartea ce le getoegg Em d 


[i 


| 
| 
i 


S. FL Marian. 


$ 
A 
3 

- 

~=- Aa | 
J 

| 


a an 


oii APlicolal acesta, decta annl din Dee 

fi ka de regretatul folk unni din cele din urmă studii ale sale, ne-a 
greaua 

ne indepli 1 Care i-a curmat g 

mancii ar ee datorie dire ace rul vieții. Pubiicindu-l acum, ` 


Ncioase şi cinsti, 
„Jan x te, asociindu- 
Ierch at din Beete ern e fa frumoasa manifestare a 7 


> co fe aL NI Ak ROG ` 


EEN 
Se teg vm | 


P 
A 
RI 
ER 
£ 
va 
E. 
7 
È 
3 
= 
S 
S 
be 


Viata Rominească in Bucovina - 
— Naţionalităţile din Bucovina după statistica din 1900 — 


După statistica Tăcuţă la 1900 se uzcă numărul locuitorilor din Bu- 


covina la 723,504 lacultori —in 1830 erau 365.453, Iari ln 1890 : 642.495— 


ctre se repartizează asupra diferitelor națiuni din țară precum urmea- 
ză: Rominii = 229.018, Rutenii : 297,7798, Germanii (socotiți şi Ovreli) ` 
150.455, Polonii : 26.837, Maghiarii; 9.516, Slovacii ` 595, Slovenii ` 
105, Jtatienii: 119, Serbi : 6. 

` Romiali au ajuns, in ţara moştenită de la striimoşii tor, ca lactor 
mumeri:, cu care sè caleulează în ziua de azi, în tocul al doilea, 

(Vezi : Mitteilungen des statistischen Landesamtes des Herzogtums 
Bekowina, XI Heft. Die Ergebnisse der Valks=u. Viehzâhlung von: 9I 
Dezember 1900. Veröffentlicht von Anton Zachar. Czernowitz 1907). 
Spre a se pute videa mişcarea populațiunii în decursul ultimelor“ 
trai decenii, în care timp sa schimbat și raportul numeric dintre naţiona- 
“ăi în mod aşa de nefavorabil pentru Romini, dăm pe pagina urmâloare 
o ae comparativi a statisticei făcute In anii respectivi, 

Dacă scoatem din calcul fracţiunile naţionale mal miel, care fluctu- 
Si necontenit şi ne oprim la cele trei naţiuni mai mari din ţară, care 
constitue grosul-populaţiunii ` Rominii, Rutenii şi Germanii (sub înţă- 
leşi Ovreii), constatăm cu durere că cef mat mic procent de creştere îl 
„mu în toate perioadele Rominii. Citrele pe cara ni le dă etatistica ofici- 
Consi nu sint leie cele adevărate. S'a observat poate că în aceste sta- 
stici nu se vorbeşte de loc de naționalități, d de limba de conversi- 
ție. Acest procedeu altă explicare In raporturile naţionale complicate de 
Ja nul şi poate şi în tendința ce se urmăria Ja făcutul siatisticei, La not 
"în jarăd există adecd locuitori cari aparţin uuni popor fără să poată 
"port limba respectivului popor, Ce! mat mare procent de astfel deos- 
pen |! an Rominii, Mii de răzeși romini, pwtätoñ de frumoase nume 
“tamineşti, în familiile cărora se păstrează amintiri din trecutul nostru glo- 

dos, şi-au pierdut, trăind in contact zilnic cu elementul rutean cotropi- 
La, limba, fară de a'și:plerde constiinta orizinei ler. Toţi aceşti răzeși 
şi mazili au fost trecuţi în ștalistică, luindu-se In considerare limba ce o- 


Populaţia din ţară după limba de conversaţie in anii 1880, 1890 şi 1900 


VIAŢA ROMINEASCA 


— -~ Kn 
Í 3 | w în ai kb A Ae LU? Leg 
3 Gi CI = ss Es te 
| (al g e = e fe ca vë 
| g| 2 EI SI së së = 
| KL S 
3 
CR Km — -- -< | 
KH ZS i 
= Gei Se Gi o + 
la] 3 i e TS 97 e 
— E “r CR o Ga — 
i LE: 3 SS 3% 
E Ae? | SG P 
Pi | -S SA E 
KC ME =— SR ` 
> - e. — ae pip o T 
| CH VII te S EX EM CS 
| $ | | S -ii = Kai x Wes 
: a e = = m SS = 
| Ei = b EE EZ — ER -a 
w Sr > 
= | & 
= E) = he 3 EH A 
we TEE >= - — = 
š E rs — O O fe 
Sr SS Kr T -. 
E S a le SER 
E- = Z oa g — 
>: z Z S 3 9 
"P | R 
=> = e gn wt a SE 
z Sege 
d L 29 = 3 ZS a 2 = 
a] D Er. ee ët e e e 
S DE ` = SE S 
E SZ = DI G ` eg ZS 
keng 2. 
a z Sr a vi: | 
z. T e se e a e 
GA wei 3 EI % Dă 28 să 
== E adi Ze — SG Es ei 
Ei $ Ss SS r Vi e 
SI și si >l 
| R a ` — e 
Za 
SS ZP d = en d 
4 E 2 E + 2 CG 
S = SF e së si 
a Gë = 
Kéi Si a CG a 
E Wees em SNE E — — 
E = ~ ` Es ` em — "e, -~ 
$= E Ech E KG Za 
Sa S ZZ e oe 2 SG 
4 Z O a e si o 8 
E E Ka Zi 3 Zä Si Cd 
es E ed 21 "een 
a Urne 
Í Med e: ER Gë = m 
E: = = JS m e Se ZS 
= g ki SE Ga d t 
e = E 3 E o sa = 
e =s D T' 
m 
= 
hi 
< e 
e SG = D 
SE E RES 
a 3 CG Za Si Ss e es 
3 =x = g “3 t5 
> S 2 e Se S 
za Së SS 8 S 
E ` ZI 
& DG e SZ e 3 
"TEE WEE 
l C — 


27.2 


LA 


EA 


1261| A 148) 


UC 


| 
} 


i 
H 
A 


| ñ 
L 81.004 


TELS 


Á e 
| Iua 


| 


| ra SI 


KIEKORH RED 


Getbht-Gneot 


E: 
i ef, 
9 
R 
d 
HE: 
T 
9 


Kb. — a 


VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA 70 


intrebuințează zilnic şi nebăgindu-se în seamă declarația lor că sint Ro- 
mini, la cifra atit de umilată a Rutenilor. Multe sate din Bucovina au 
populație amestecată ` Romini şi Ruteni, şi e explicabil, dacă Rominii 
din aceste comune vorbesc amindouă limbile, ba e constatat că în multe 
sate de teliul acesta numai Rominii vorbesc ruseste, pe cind Rutenii nu 
voiesc romineşte de loc. Astiel de locuitori romini an Jost trecuţi a- 
proape fără excepție în numărul populației rutene, Aici se poate vedea 
tendința despre care am amintit mai sus, Aceste sint exemple generale 
dar sint şi multe altele singuratice. Comuna Ipotesti de lingă Suceava e 
Weu în mare parte, aproape exclusiv de Romini, cari de an! de zile 
duc o luptă desperată pentru ciştigarea nnei şcoli romineşti, şi de sigur 
(i vor fi trecuţi în suma Rutenilor ` şi comune de acestea sint mal multe, 
Ar mai fi de aminti! şi stările abnormale, care se pot constata la aşa 
zisa pătura cultă rominească din țară ; aici domneşte o adevărată încil- 
ge a limbelor, mal său decit cea dela turnul Babilonului, Cine cunoa- 
Se referinţile dela noi, va ințălege că un procent insemnat din aceste fa- 
mili a fost trecut pe sama altar popoare, mai ales pe sama Germanilor 
și Polonilor, Să nu uităm apol că granița de nord e deschisa şi nu exage- 
Sat vorbind de un puhoiu, care se revarsă incontinuu tulbure şi furios 
asupra mânoaselor şesuri ale Bucovinei, şi aşa năpădite de destule lä- 
euste. O parie mart a invățătorimii rutene din Bucovina e de origine 
‘yalitia precum in general un procent insemnat al intregii păture culte 
din țară, dacă nu chiar majoritatea absolută e de proveniență graliţiană. 
Ni se spune că la liceul din Cotman înființat Inainte cu chiva anl 
studiază un contigent bun de elevi paliţieni, cari desigur după absolvi- 
Tea studiilor nu se vor mai intoarce In patria lor, ci vor răminea în mă- 
Daa Bucovină, Acesta nu-i un fenomen singurit în feliul său, ci se 
"poat: constata că Rutenii caută să-şi realizeze, ln noi În ţară unele din 
postulatele lor, pe cari nu le pot realiza în Galiţia din cauza Polonilor. 
Invaziunea celor cu nu e aşa de periculoasă şi de intensivă ca cea a 
falicilor, argaţilor şi muncitorilor de toate bresiele. Te apucă o groază 
cind vezi cum în dreptul satelor celor mai romineşti răsare pe incetul cite 
o colonie de Boici şi Mazuri cu părul de bucht şi ochii spălăciți, cu g- 
pucături răpărețe. În apropierea Sucevii o colonie întreagă : Bulaiu, pe 
drumul dintre Şcheia şi Stroieyti una In facere, pe moşia boerului din 
Costina alta şi aşa mai departe, Să nu uităm că în numărul Rutenilor 
sint trecuţi la tacerea statisticei şi fipovenii, care locuesc in Bucuvina 
în număr de 7000. Numărul Rutenilor galițieni era deja la 1870 de 4,267, 
iar la 1900 s'au afiat In Bucovina 44,539 Galiţieni, cari în marea lor 
majorituta vor îl desigur Ruteni. Pe cind elemente absolut străine de 
țara nonstră păvălesc şi cuprind locurile noastre, al noştri trec în Romă- 
nia sau se duc drumul pierzării la Canada. 


Rele auspicii pentru statistica din 1910! 
Am indus numai unele din cauzele, care ne explică schimbarea ra- 


"am, 


39 VIAȚA ROMINEASCA 


d 
portului. numeric dintre Romini şi Ruteni. Cu 10 ani în urmă, dela « 
tele din statistica noastră, adecă la 1870 raportul era cu totul altul, 


o ZS ZE: 
i ie a a e 209115 D 0 4048 i ES 
e Sie E r Ki | 
Germani + . . - . 40.065 , îi 8.8 4 ro) "us 
Deeg ii a e AIA 3 e 9.5 | i EE 
a ere e sas ARID. i e 0.04 i E) IER, 
După zece ani raportul se schimbă de tot in defavorul mpa A egal e 
La 1880 avem următoarea statistică : EN Se Eed 
Romini . . . , . 190.005 | ZS SR e IP 
Ruteni , . s . . 239.900 | Z PS "SS S 
Germani `... 108.820 i e praos să 
PORRE a d aa ASAE i = Sg Gs 
e geg = 21 e 
lar de alei inainte merge rapid tot în jos pentu noi şi în sus pentru, ia = 2 
ceilalţi. De unde la 1870 eram chiar după statistica oficioasă cu 3 neyle 
35.741 mai mulţi decit Rutenii astăzi sintem cu 65.780 mai puţin decit eid E Li 
Un fenomen curios la nol în Bucovina este şi acesta. Teritoriul E da NIT ER S l- 
locuit în majoritate de Romini, adecă partea sudică şi sudvestică nu est i si wood rA E 5 
un teritor compact național, ci linpestrițat cu toate neamurile ce locu- = 
iese în Bucovina. Oraşele sint ocupate cu desăvirşire de străini, în mare ȘI 3 —— [ze 
parte de Ovrei, iar la ţară afli Germani, mai toti du se află in Buco- S E en 
vina locuiesc în partea ocupată de Romini, Ruteni, imprâăştiați în toate ` = mea g Si Si 
distiictele, Unguri, Lipoveni, Slovaci, Potoni. Teritoriul ocupat de Ruteni, “= A 
partea nordică şi vestică este muli mai compactă în privința naţională. R z 
Din 94,524 locuitori ai * districtulu' Cotman 83.419, deci aproape totalitu- £ 2 Re se C 
tea locuitorilor sint Ruteni, pe cind ce! mal tavorabi! raport pentru noi. A SE ba 
este în districtul Gura-Humorului, unde dintre 55.492 locuitori, 38.427 P £ wapp ES S 
sint Romini şi în districtul Râdăuţului, unde din 81.602 locuitori 4799. JS 
tocuitori sint Romini, dë e vn 
In Bucovina sint 4 districte in care majoritatea absolută o au Ro- č | S ES S 
minii şi anume : districtul Sucevei, Gurei-Humorului, Cimpulungului, şi E ` Le e SS 
Rădăuţului, trei districte fn vari Ruteni! au majoritatea şi anume districtut S SE) E 
Cotmanulsi, Vijniţei şi al Cernăuţului. Cele patru districte politice cu ma- S 
Joritate romină ocupă un teritoriu de 5499.65 km.” adecă mai mult de ju- È "WI 
mătate din întreaga suprafaţă a Bucovinei (Bucovina are un areal de 10.424 = 3 
km") şiau o populaţiune de 252.887 Intre cari 751.803 Romini. Cele trei 3 E a & 
dis-tricte politice cu majoritate riiteană ocupă 3213.46 km. adeză cam 30%, 5 RS, z 
Si au 0 poporaiune de 264.359 Intre care 795.258 Ruteni, de unde rezultă E VE Su 
că în cele tref districte locuite de Ruteni Populaţiunea e mult mai deasă,*) a | S S g 
= 5 e 
x : CO © 
m, ET rn rumtaă rie cite 46 pe un Sg — a 
pa an tm pot E e tot pr, pata TE E 


uj en? i J 
pi Aianelei cu MS pe un ku: abia Seel DE distrie. 
mai mira poparație o are Cimpuluugul ru 24 locuitori ir kat, ` ma 
vare vino Radiatul cu 45 pe un lime, pi ra ut Aa, 


H 


Bi 


60,499 
| 79,992 
940 


1 o 


| 
| 
| 


2 


| 


Suceava 
Bucovina 


X Vijniţa 


| 


Vi Coţman 
VI! Rădăuţi 


| 


MA Storojineţ, 


| 


EN 


IV! Cimpulung 


VII Siret 


AA 


82 VIATA ROMINEASCA 


căci pe un teritor mult mai micele au o poporațiune mult mai mare, 
şi că raportul lor numeric faţă de celelalte popoare ce locuesc pe tere 
torul acesta e mult mai favorabil! decit la Romini. 

Mai rămin districtele mixte şi anume Siretul şi Storojineţul, Aceste 
două districte au la un loc 140.491 locuitori, dintre care majoritatea re- 
lativă, adecă 60.463 (26.155 în districtul Siretului şi 34.30R în cel al Sto- 
rojinețului) o au Rutenii, iar 44.201 (16.171 fna districtul Siretului, iar 
28.030 în cel al Storojinețului) sint Romini. 

Oraşul Cernăuţi, capitala țării avea la un loc cu suburbiile, după sts- 
listica din 1900, 65.767 locuitori dintre care 34.441 crau Germani (Evreii 
subinţăleşi), 13.030 Ruteni, 9.400 Romini şi 8,601 Poloni. 

Pentru o supraprivire mai uşoară, a se observa tabela statistică de 
pe pagina precedentă; 

Pe cind în districtele rutene ale Cojmanului şi ale Vijniţei  numă- 
rul Rominilor e disparent—129 Romini în distri. tul Coţmannlui şi 301 tn 
cel al Vijniţei, probabil preoți și tuneţionari aruncați În marea slavis- 
mului,— numărul Rutenilor în părţile romineşti e mult mal mare. Cel mai 
mic contigent e în districrul Humorului, unde totuşi „junge cifra de 1.472 
pe cind la Cimpulung e de 7.342, la Rădăuți 8.864, iar la Suceava de 
11.260. Pecind in partea nordică şi vestică a Buvovinei a dispărut ori şi 


ce urmă de Romin, în Bucovina sudică locuesc în mase compacte 


28,947 Ruteni. 
Cernăuţi, în Iute 1907, Gt 


Scrisori din Ardeal 


O aniversare şi Vilågos.—Manopere „patriotice“ şi Croaţii. — 
Spre Sicilia și Supplex libellus—Din inimă. 


In Austria se clatină stilpii monarhiei Habsburgilor, căci nu există 
un popor, o rasă dominantă, pe care să se poată răzima casa domni- 
toare in alcătuirea şi susținerea unităţii de stat, stat național. Trebue, 
dar, să se mute centrul monarhiei la Budapesta, inima viitorului imperiu 
maghiar, care va domina prin cultura maghiară, prin superioritatea sa 
economică, industrială şi comercială, întreg Orientul european: o re- 


gină (Ungaria maghiară) din Adriatica, pănă în Archipelag... 


„Fantazie, fantazie !....* 

Cam aşa vorbeau imperialiştii maxhiari, care au ajuns şi se chi- 
nuesc astăzi in horror vacui pentru viitor, sind la cirma țării. 

ŞI ca dovadă de intemeiarea aspirațiilor lor, lăsăm să urmeze cl- 
teva Indicaţii de loialitate, sinceritate şi cuminţie politică, față cu casa 
domnitoare, pe care... vor s'o „naţionalizeze“ —a şi pe naţionalităţi, 

Cu ocaziunea serbării aniversare a 40 de ani dela încoronarea de 
tege al Ungariei, M. Sa venind în capitala regatului său, în timpul a- 
cesta al guvernului „imperialist“ Wekerle-Kossuth-Andrassy, nu a fost 
intimpinat cu feerica lumină a palatelor, cu alai şi convoi de aristocrați 
în calpacuri (kalpak) şi „atile*, după strămoşescul uz unguresc (ca şi 
polonez....); nu a fost primit cu o solemnă oficialitate prin... de-ai po- 
Hţiei, id est ai stăpinirii, ci, de plebea proletară. 

Plebea proletară—alâturi cu tăcerea mormintală a „consilierilor ine 
Mini“ —a isbucnit în accente de bucurie şi în triumf a dus poporul, ade- 
văratul popor, prin penumbrele stradelor Budapestei, la palat, pe M. S. 
Francise Josif 1, strigind şi aclamind : 

— Trâiuscă Regele ! 

Este impăratul şi regele, care a tinduit dreptate poporului, votul 
de obşte, pe care „lolalil* săi slujitori nu se ruşinează a nu-l aduce 

la indeplinire, vestindu-se pe sine-şi de sinceri, pe cînd păstrează în Inima 
lor ginduti ascunse... 

La serbările oficloase ale aniversării incoronării M. Sale Regelui, 


VIATA ROMINEASCA 


rostitu-s'au discursuri sec? şi îngimfate in faţa blindului, bunului GR 
trinului Suveran, de vorbitori din şirul clericilor şi mirenilor ote 
garhi. Şi... 


ŞI Regele, care venise să stea mai mult timp în iubita sa capitală, 3 


pentru a rezolva incurcăturile mesterilor coaliționişti,—se întoarce, prin 
surprindere, la Viena (Kalserstadt 1), 

O, voi, loialilor fraţi „maghiari !* 

Dar să câutăm a ridica oborocul, ca să vedem lumina... 


«Era în ajunul serbării aniversare a Incoronării Regelui, care de 
patruzeci de ani poartă coroana Sfintului Şteian, avind porecla de „cet 
mai constituțional rege“. 

Eşise bălrinul monarh, pe seară, în balconul spiendidului caste! din 
Huda, care reiecta umbre intinse sub bătaia lunii şi imagini tremură- 
toare în Dinărea adincă.,.. 

Din umbră, o ceaţă se desprinde şi îi impăinjeneşte ochii... 

SA fie umbra lui Eugen de Savoya, Inviat în falnicul bronz, care 
cere răzbunare pentru nesecunoștința pigmeilor ce parveniră şi care au uitat 
că Austria La mintuit din ghiara Turcului 7... n 

Băâtrinul se cutremură... Vede ciar: Măreţ, falnie, liniştit, demn, pri- 
vegie bronzul din inălțimea sa; priveşte, dar... în a! bătrinului suliet se 
ridică conştiinţe intunecimit de patimi a sufletelor perverse, ascunse In 
“eprele palate de peste io... Deodată o lumină feerică se revarsă dintr'un 
castel, de părea un riu de foc. numai lumină L.. văpae!,,, 

Zimbeşte hâtrinul— de veselie ori ironie 2—şi esclamă: „Világos ir 


D 
H D D D D D 


— Ce e asta? 

— În toată bezna dinastică”, saturată d 

îi D icar, e patriotizm*—este nu- 
maj o casă luminată (pe ungureşte ` világos!) „în onoarea“ fegelui, şi 


acea casi, ast! palat, e locuința fiului det'ronatorului 
consilier regesc şi ministru al monar mg 


E „Vilăgos* ii mai zice şi unul i a 
mitatu! Aradului, unde revoluționarii 
August 1549. 


— SE În ce se va ii gindi monarhul 3 
— tată, ` i i ` 

CREE: Kossuth Lajos, Ozi la tal, Franuzi ? La Viiigos cri la 
— Ori la amindoi, ori la amindouă ? 
— Ori şi jä trecut, ori și la prezent, oct. 
— Quantum mutati ab îllis 


— Şi totuşi, ar zice Poetul cel mare: „Alte măşti, aceeaşi piesă...» 
kd 


Cine nu știe despre poanelu ce se fac la noi, 


D PETET 
jior najionalitäiior, Boane care au ajuns ta Sand Contra reprezentan- 
Lă 


la paroxizim, priz 


DE 


— 


SCRISORI DIN ARDEAL Kl 


procedura majorităţii parlamentare faţă cu dèmnul, cumlatele şi vigura- 
sul luptător min dr. Al. Vajda-Voevod ! 

Dar ultimul „glas armonic“, —atară de haita în chestie, ai cărei 
eroi au fost cei doi preşedinţi: Wekerle (al ministerului) şi just: (al par- 
lamentului), —a trebuit să-l dea Kossuth, pentru a caracteriza cu virf şi 
indesat „liberalismul“ obstrucţioniştilor de altă dată (kossulhiştii, contra 
guvernului Tisza). Căci deşi în schimbul votului obştesc s'a nsi- 
gurat actuaiuiui guvern „mina liberă” (inteme'ată pe faimosul şi încă în 
Ungaria neistovitul principiu: divide ef impera 4 in afacerile interne,— 
guvernul, tără a fi implinit întrun an de zile intreg indatorirea sa fun- 
dameatală faţă cu Coroana, fată de care a capitulat in chestia srmatei 
(chestie cu care coaliția a râstiirnat prin obstructie şi alegeri guvernul 
Tisza), aa intins, „mina liberă" şi asupra zugrumării agtonomici 
Croaţiei. 

Cu noi aaţionalitățile, crezind că au fsprăvit (legea Appony, resiric- 
țin drepturilor servitorilor şi muncitoritor, prelungirea legii judicaturit cu- 
tiale în materie electoralä—cind li se cere vatul universal!) porunca 
lui Kossuth răsună : 

— Moarte Croaţiei ! 

Dar nu va strica să luăm mai dela cbirşie analiza problemei ce 
ne stă in faţă, 


In piaţa preatrumosului, extrem de curatului și binerindaitulul oraş 
Zagreb (Agram), unde marele slav, răposatul episcop Strossmayer, pâs- 
toriad ani îndelungaţi, a întărit temeliile credinței, Invăţăturii, naționalis- 
mului şi patriotismului poporului său,—se înalţă un falnic erou in bronz, 
Ielacici, 

Cine n'a auzit de acest erou şi spaimă a rebelilor maghiari, in- 
nainte luptător în apărarea cinste! militare, a drepturitor habsburgice şi a 
libertăţii patriei sale restriase, Croaţia, în anii 1348—49 P... 

Călare, cu sabia întinsă, bronzul din piața capitalei! Croaţiei arată 
spre... capitala Ungariei. 

Şi precum acum o jumătate de veac şi mal bine pe cimpul des- 
chis cu arme omoritoare,—acum, cu armele cuvintului,  Croaţii au dus 
lupia de apărare, în parlamentul țării noastre. 

Lupta s'a dat cu birbăție. 

Cei 40 de deputați, delegaţi al dietei croate In parlamentul ungar, 
au intrat în focul luptei, ajungind la obstructie chiar, în discuția şi în 
opoziţia făcută contra legii drumurilor de fer din Croatia, prin care ac- 
tualul guvern şi-a propus să modifice stafu-quo de păn'aci, dind un 
mai mare amestec, deschizind o uşă mare, influenţi maghiare, de ma- 
„ghiarizare, în Croaţia, 

Cei ce au răsturnat guvernul Tisza prin celebra lor obsirucție, 
acum, ajunși Ja em şi inspiimintaţi de întinderea discuției—în timba 
croată—la ce remediu liberal pn recurs? 


ka VIATA ROMINEASCA 


Energicei şi corect parlamentarei lupte a Croaților le-a răspuns, 
tervenind în mijlocul desbaterilor, îngrijorat, şeful celul mal mare pare 
tid, ministrul de resori Kossuth, făcind propunerea următoare : 

In tocul art. 1 al proiectului din cestiune (prezentat de insuşi Kos- 
suth), să se pună un nou text, prin care să se spună că la căile ferate 
ungate sint a se aplica funcţionari cetăţeni ungari care ştiu ungurește, 
iar în Croaţia cetățeni ungari (Croaţia e autonomă) care ştiu şi limba croată. 
Att. 2—58 (va se zică, întreg proiectul, cu chiţibuşuri) se retrag, iar 
pragmatica funcţionarilor se va pune In vigoare pe calea ordonanțelor 


(liberalism şi respectarea autonomiei ?) ministeriale. 

Propunerea aceasta e primită cu aplauze, abandonindu-se dar intor- 
mirea unei legi, prin aprobarea preaiabilă a unor ordinațiuni mini- 
steriale, 

Şi acesta e constituționalism şi liberalism, într'o țară cu. veleități j 
de Imperium Hungarorum ? l 

Profitul nostru, din înţeleapta politică centralistă-maghilară, va fi 
că după ce noi, naţionalităţile, ne-am grupat impreună in parlament, | 
Ga care de-acum sint la cuțite cu Ungurii, din prieteni (nu şi mb; 
tifi, ca Saşii) ce liau fost, devenindu-le duşmani lor, ne vor fi mal 
bag a E eng apropiați... prietenilor... prietenilor... 

mpetuozitatea coaliției mai e o dovadă de i 
dëi "e nevroză politică, de o 
eta e numai cu mijloace extrema se poate trata, mijloace care 

Şi în consecință, vom folosi aci v iti 
get a see Gite orba cumintelui bătrin politician si 
— Toamna se numără bobocii | 


Ori cite ar fi neajunsurije 
` noastre, 
națlonalitaților din patria noastră, care s ale Rominilor, şi peste tot ale 


şi cu procurasi speciali şi cu jandarmi, dar — 


e că un Episcop ro- 
catolice ale emigran- 
m Pe cind alți Epis- 
amului nostru, 

pater care dă explicarea următoarelor învinuiri, 
"7 care amarnic ne dar, pentru nepulințile poss- 


oe? ge de mirigierea prealabilă a sufletelor 
S nsojit pe drumul mării până in Sicilia 
copi romint se sbuciumau cu gindul la nevoi 
Acl este un trist ana 
făcute cu bună creilință 
tre în faja situaţiei: 
„Fii al lui Dumnezeu sint Polonii din 


tăpune sllințele cele mal Posen, pe care nu-i pot 


mari ale celei mai puternice Impărăţii, Acela nu 


K ac 


SCRISORI DIN ARDEAL R7 


merg cu supplex libellus, či primesc lupta, pentru care sint pregătiți cu 
toții. Şi „Filistenii” ? Cine sint Filistenii? Ne-ur putea răspunde cutare 
senini și graşi egoişti ai Rominilor din Ungaria ?* 1), 


Este adevărat că noi sintem încă ta supplex libellas Valachorum 


(Adresa mitropoliei gr. or, rom, câtre monarh, In contra legii Apponyi), 
—dar nici măcar acolo nu sint tofi prelaţii romini?! 


Nici deputaţii nu sint toți în parlament, cind îl strimtoresc drojdiile 


parlamentare pe Vajda ; 


Nici de „Filisteni” mu ducem dor; 
Nici.. n'am putea răbda atita, de n'am avea credință, aşteptind pe: 


«fătul ăst' al patimii amare 

Şi-a! dorului, ce moare "n aşteptare. 
E solul sfint... îniticoşatul crainic, 
lzbăvitor durerilor străbune, *) 


Luptete dintre partidele zise istorice din Rominia au, pentru nol, 
puțină importanță ca lupte de principii. Gospodăria singuratecelor gu- 
veme iarăşi o judecă nu după presa opoziţiei, ci după rezultatul 
muncii, ce rămine, după plecarea unui guvern. Şi ne mai orientăm, du- 
pă vorbele somităților politice, care fac ceea-ce spun, 

In consecință, bunul simi rominesc ni s'a revoltat, cind am auzit 
că un european din regat, care e la Înilţimea unel lungi cariere politice, 
glumeşte, vorbind despre fraţii săi de singe: 

— Cine vrea să minince omelette, trebue să spargă întâi ouăle. 

Aceste nu sint vorbe de om care te la sau pe care să-l fal inse- 
mosce] puțin aşa judecăm noi „Ungurenii“, 

Inireagă suflarea rominească din Ardeal se simte sufetegte mai 
apropiată de linerimea liberală şi democraţii leșiţi din urnă la ultimele 
alegeri pariamentare, şi aşteaptă mult dein actualul parlament pentru 
scumpa Rominie, deci şi pentru Rominism, dar totuşi — după modesta 


o părere a subscrisului—remarcă o lipsă... 


Să ne lămurim ! 
Fără a socoti de inomisă o amănuntă analiză a stăzilor din Roml- 


nia, fără să ne avintăm la pretenliuase comparații şi inducțiuni, noi 
ttedem că toate îmbunătățirile promise şi puse în lucrare de actualul 
guvern serios, tare şi cinstit, nu vor putea râsbi biruitoare, prin nămolul 
şi peste zăgazurile moravurilor Invechite,.. 

ln același timp, vedem ci Bulgaria barbară în moravuri e în plin 
progres Za cu Rominia, şi că jur imprejur se tărgeşte dreptul de parti- 


"| Neamul Rominese L 507. (N. Torga). 
21 Clăeaşii, du O. Gopa, 


e 


ss VIATA ROMINEASCA 
c VIATA ROMINEASCA O 


cipare a mulţimii la indrumarea sortii I - 
Seilen ţii sale, dovedindu-se de ben : 
Se simte doar, şi în Rominia, ca i dat 

z H şi la noi, acelaşi puls 
noua viaţă, vie, tinără, reală, putredei Austrii, tărani în eecht 

` Bet E pe naiva şi neorientata Bucovină, 

ul nie mingăiat de gindul altor vremi, spre ale căr orizo 
turi senine fantazia îşi deschide drum, şi ajungem să vedem că deel 
romin nu mai vrea singe şi are pămint şi conştiinţă ; şi s'a renăscut mo 
neam mare şi viguros, din cuibul sâu,—ca paserea Phoenix pi 
Mehadia. Iulie t907, S Secula, | 


SCRISORI! DIN ARDEAL 89 


puncte coziune din programul celor două partide (cum e de pildă su- 
fragiul universal) s'ar putea, intr'adevăr, incheia o alianță. Şefii celor 
două partide şi tratează asupra afacerii şi ajungind la o intelegere, par 
avea nivi un motiv să tăimucască legălura ce s'ar incheia. „Nepszava” a 
venit apoi şi a constatat, că alianţă nu se poate incheia cu partidele ce- 
lor trei naționalități, care tolerează şi ele în sinul tor elemente cu ten- 
dinte de a exploata masa poporului... O acuzaţiune absolut gratuită. 

Adevărul este că şefii socialişti dela Hudapesta ar prelinde va pari- 
dèle naționalităților să abandoneze orice aspiraţiune naţionetă şi lupta s-o 
poarte numai pe chestii economice. Limbă, cultură națională, religie şi 
abiceluri strămoşeşti, sü fie escluse din programe. 

Cu acest preţ nu se va găsi însă nici un Romin, Slovac ori Sirb 
care să pledeze pentru o alianță cu sociale, Nol ca neam vrem să 
Hăim pe pămintul acesta şi în momentul în care am admite teoria 30- 
cialiştilor internaţionali, nici w'ar mai îi nevoe de alianța lor: partidele 
unpureşii ezit a da votul universal mai ales de teamă că astial se vor 
întări naţionatităsile ; în momentul în care am renunța la aspiraţiunile 
noastra naţioale ori cel puţin să primim condiția ca suiragiul universal 
să fe legal de ştiinţa limbii ungurești, war mai sta în Indotală, ci ar veni 
ta proiectul de lege privitor la sufragiul universal, În schimbul chize a 
celor mal largi drepturi cetăţeneşti, no! au vom renunţa Insă nictodată la 
drepiurile naționale și suiraglul universal îl prelindetn pe temeiul admis 
deja în Austria: ca un mijioc de a ne întări neamul! Vom lupta pen- 


tu el şi fără alianţa vocialistilar, 


Alacerea Vaida comisia de imuni 
tate.— 
socia știi.— Obstrucţia ec ata Go 


sala de şedinţă şi de pe cuin 
arele Pariamentului, desi 
Keis zece dintre cel mai agresivi deputaţi unguri Seegen roma 
Peg de cit doi care să tecuinoască parti r ho 
ui, Şi aceştia doi (Şvabul r 
cl Alador) au mărturisit tepi enen ang btu 
eme dar nu s'an atins de èl, neincăpind 
misia de imunitate nu-l va afla nici până | 
Ke, — -tăgăduese ! 
ati vitejii şi cavalerii M 
agliari, 
Sesiunea actuală a Camerei ungare se şi inchide 


ha 


D'asupra tuturor celonatte chestii, azi In Ungaria predomină con- 
Bien! dintre Croaţi ai Unguri, Pe vremea de strimtoare (cind lupta con- 
tra Vienei), se ştie: actuala coaliție maghiară a Incheiat alianță cu opo- 
aijla croată, Ajunginu însă la pulere, prima o a lui Kossuth a fost 


nici o satisfacţie pentru insulteie SÉ brén gehen SIAE Valda d 
O probă mai mull, că n'a fost on TE |i Să aducă un proeci de lege, In virtutea căruia în regatul croat, cu largă 
cînd a stătuit pe amicul Vaida să nu a inspirat clubul haţionalităţilor — autonomie naţională, Ja äis ferate limba oiicioasă să fie cea maghiară. 
SS de a deteri atacerea d-sale commisi dg ja şedinţele parlamentului | Cei 40 deputaţi croați din Dicta ungară (delegaţi ci Dietei croate dela 
aida la şedinţe îndată dupăce, resni a de imunitate. Ci să fi mers * Agrâm) au purlal insă o luptă straşnică impotriva proectului intocmit de 
Maniu, Kossuthiştii şi-au det asi LZ D propunerea de urgență a lui j Kessnti, Dusă luni de zile, aproape, în Dieta din Budapesta nu s'a vot- 


bit de cit croaţeşte, lucru ce nu s'a mal îndeplinit de la 1857 încoace. 
Formală abstracţie! Li s'a relzas cuvintul într'o zi la 15 Croaji, dar ei nn 
Sau lăsat, Cind au văzut că hu poate bitmi cu ei, guvermul maghiar a 
Venit cu un poleci în virtutea vărnia 3 și fost autorizat ca în re pri- 
veşte limby, pe calea ordonanțelor su Introducă ceeace vroia prin lege, 
Croaţii s'au retras atunci atit din Camera deputaților cit şi din a magna- 
{lon La Agram au fost primiți cu o nemal văzută insuflețire iżr în Crog- 
| ţia întreagă demonsiraţiunile contra Ungurilor se țin lanţ. Nu e cruțat 
nici noul ban, Radoczay, numit în locul lui Pejacsevick, care nua putul 
dezarma obstrucția croată, cì Croaţii it boicolează şi pe cale socială, es- 
cludindu-| până „şi dela casina (ciub) lor naţională. Au convocat apoj 


numai o formalitate de Can eeben Bëss 
să lucreze serios şi să gtăbe 


+ 


Hiriap*, or. 
carpa nja pe socialisti S e 
duşmani] țării, cu ee d e ind. = 

` co- 

+4 spus că în vederea realizării unor 


2 

) 
Dieta (douăzeci deputaţi pot întotdeauna să ceară aceasta PEZE 
dar guvernul maghiar printr'un decret regal a şi prorogat-o, caa 

i testa, 
jigg e pasan însă zilele acestea un manifest, in care in- 

1 un: 

á Rer croaji au protestat în mod sărbătoresc Impotriva aces- 
tel schimbări unilaterale a unui pact de drept constituțional, st au decla- 
mat că nu vor recunoaşte o lege care consfinjeste o limba străină pe te 
ritorul Croaţiei. 

„Acum Banul a ajurnat camera, Nol vom păstra mandatele noastre 
de deputaţi şi socotim ca o înaltă datorie a noastră de s urma inainte 
lupta neinduplecată in Camera comună croato-ungară. 

„Ungaria niciodată nu a respectat pactul fundamental făcut cu 
Croația, ci supt motivul unității fictive a statului a violat necontenit 
drepturile Croaţiei, Dar cu violarea cea mai tou a pactului fundamen- 
tal, Ungurii au zguduit din temelie raportul actual constituțional dintre 
Ungaria şi Croaţia, 

„Intrind în Camera ungurească, noi am declarat că nu vom pute 
In discuție marile noastre plingeri, pănă nu se vor realiza refurimele de- 
mocrate în Croaţia. Dar guvernul Unguresc nu a respectat această ftt- 
voială, ei şi-a călcat cuvintul, sitenind nouă conflicte, Este urmarea na- 
lutală, ca noi să ne simţim scutiţi de orice altă Indatorire. Vom lupta şi 
de aici Incola Impotriva introducerii pe Tute, prin contrabandă, a limbii 
ungurești și împotriva domniei Ungurilor în Croaţia. Vom reclama acuma 


nu numai dreptul limbii croate la căile ferate, dar vom reclama Şi cele- 
lalte deziderate, 


„Scapul nostru va 
tva ilegală a 
Dacă poporul croat va sprijini bărbiteşte 
tà, atunci se va naşte o nouă situație 
va fi revizuirea raportului dinire Croaţia și Ungaria“ 


şi Unguri este destăcută şi 


la 1992: Croatii sa lupte 


realizează graţie şovinizinuiui map) ii 
este de aşteptat, cel 40 Croați din Camera mu e ae d 


ară nu vor mai tăcea cind 
bai va veni SS legi care jignese interesele taflonalitäjilor ge: s'a 
Plat cu proiectul Appony), ci vor Sări să lupte atături de noi, ştiind 
că după ce guvernul termină bine o campanie 
Ungaria, merge nainte și caută să-i siăbeascii 
aşa de Puțin govinizmy- 
S t rană, pe care au desfiintat- 
lar pe fegele incoronat ia 1867 Gau Cunipenit să bareme rupea 
tie... Aşa pot păţi şi Croa- 


e VIAŢA ROMINEASCA 


îi mai întălu de-a face cu neputinţă activita- 
impiedica ilegalitățile Banului, 
şi cu solidaritate acțiunea noas- 


iam a a 


Leandru 


Cronici Bucureştene 


Iulie 


` Am szris Julie d'asupra rindurilor ăstora, alţii ar fi scris Juli y 
“dintre aceste două numiri, eu prefer.. pe a treia: luna lui sil ang 
o porecleau părinţii noştri mai pe romineşte, mai pitoresc A ma js ref 
rit. Curat cuptor! Acei despre care merge vorba că „se Me 
doarea poporului”, ştiu că or să se îngraşe în vara asta, fiindcă i 
alimentul acesta-—urit aliment !—n'a fost mal În abondenţă. SC 
| Pe o asemenea căldură nu-i de mirare că chiar secretele a 
Stat transpiră, şi aşa aflarăm că ne-am împăcat cu Grecii, ven î opun 
-resc dealtminteri, dat fiind că la o temperatură atit de ridi tic 7 
puriie intră în fuziune. Să ne bucurăm că relaţiuniie noastre pa: og 
cu Grecia s'au restabilit, că Pominia va continua să exporteze am? | 
moştealri de milioane, iar nouă Grecia ne va da în schimb Le m n 
te Hio, administratori de moşii și... injurături ; Domni ci se 2 
ch au mai importim, Rominii retuzind să mai consume mit e geg 
Să ne bucurăm şi să salutäm evenimentul cu căldură, fireşte sa e? 
dură de 30 grade la umbră, Nu doară că întreruperea pacinice eeng 
turi dintre Rominta şi Grecia putea să aibă urmări Drei ee Ze ep, 
Osicit de belicoşi am H fost şi noi—popor de uscat muntos m e 
popar de mure,—nu ne dădea voe să ne batem... Geografia ; po 
Istoria naturală nu îngăduie ciocniri războinice intre poimul bc epp 
în valurile profunde ale norilor şi între guvidia ce sboară fa ge o Geng 
păstiouselor ape, Prin urmare, şoim romin şi guvidie hell A etil 
din dragoste, împrieteniji-vă măcar pentru motivul că un contie j 
i uni, 
e emp Gelee Sege Saber Im diplomaţie, iar 
nduce în mod firesc ln Ambasadori, 
aria pradă e joacă o trupă cu multe eiemente de 
valoare, subt conducerea artiştilor Nottara şi Niculescu-Buzău,—cu toate 
„ „ci mult mai vastă decit celelalte grădini, Raşca şi Oteteleşznu, la un 
Ice, este totuşi mereu tixită de public, mulţumită nepreşit şi zare pă 
liştilor, și atracțiunii unor spectacole picanle şi tera ug o i 
saamà iestinătăţii preţurilor de intrare. Dealtminteri, şi cetelalte gr 


VIATA ROMINEASCA 


pomenite fac excelente alaceri. Faptul acesta vădeşte tot mai mult ne 
voea întemeerii unul mare teatru popular în Bucureşti, Singur, Teatrul 
Naţional nu poate îndestula nevoia de artă, din an în an mai puternică 


pa populaţiei, Teatrul Național cultivă un gen de piese mai totdeauna superiot 


ceputul ficcărei veri este buclucul examen 
fat HA s'a pui simplificat pe ici pe colo 
Tei legendare 

ie spe cu capete nenumărate—tot i 
gä. ŞI nu numai lumea celor mici,—căci 
lor se tăsfring mai intens 

lacă, de pildă, am dol buni prieteni care 


teatral în Bucovina că 
i act 
Salluste, And à debitat p 


nivelului intelectual al marei mulţimi, Ş'apoi, el este şi ncaccesibil acesteia 
prin preţurile prea mari, şi uneori chiar scandaloase, la reprezentațiile date 
de stele ate scenelor din streinătate, ba chiar de nebuloase obscure, care Spe- 
culează fără stieală nevindecabila slăbiciune a protipe 
ce poartă etichetă exotică şi în deosebi 
cea dramatică în special, 
inutile şi costisitoare, menite să impodobească 
` ghiltuiţi. Teatrul se cade să fie întrebuințat c 
pentru cultura şi educația poporului, sau chi 
lui, căci e atit de înţărcat de petreceri hiet 
de nestirşitele griji aie asprei lupte pentru tra 
plebei panem, să-i oferim măcar circenses, 
dine morală ceva mai ridicată decit jocul 
iletul e pilin de mulţumiri, stomacul gol 

Să nu se creadă, însă, că itnbulzeala publicului la teatrele da. 
vară insemnează că viața bucureşteană în | 
veseli: ; 
bucurie, 
desigur că nu era din cale-afară veselă. 
voile şi emoţiile 


e totdeauna mal îngăduitor. 


porecla de Bucureşti a Capitalei 
ci dela numele modestului cioban 


(mai ales limbi moarte) cu car 


asupra părinților decit asupra odrasielor lor. 


înregistrai, 


à junele Nettara are taleni 


v Într'un arti 
valul eminent interpret al Jui er 


Macbe 
$ Scenă, „a excelat ca cântar ee Ga 


TEL" în opereta 


ndadei noastre pentru tot 
iranțuzească. Artele In general, 
nu trebue să fie socotite ca nişte juvaericale 
numai un grup restrins de 
a un mijloc de căpetenie 
ar numai pentru desfătarea. 
ul popor şi atit de copleşit 
iu! Dacă nu putemsă dăm. 
bine înţeles distracții de o or- 
ruletei dela expoziție, Cind an. 


una trecută a fost un lanţ de. 
nu derivă, vai, dela cuvirtul. 
Bucur, a cărui ex istenţă omrä: 
l Capitala are şi ea grijele, ne- 
ci, Printre acestea, una care-o îrămintă mai mult ia În. 
elor şcolare, S'a mai desitin. 


despre | 


CRONICI BUCUREȘTENE ga 


Chouileury ! Maestrul Nottara tenor leger?! Nottara, pe care nu Tam 
auzit în viața mea măcar şuerind un crimpelu de arie!?. „Ce blăstă- 
măție”, vorba favorită a maestrului, Şi totuşi, aşa a fost, că de 
mar fi, nu s'ar povesti în „Viaţa Romineascâ“, Bine a făcut Not- 
tara că a renunțat la prima sa vocaţie şi a trecut-o pe numele valo- 
uge! său unic moştenitor, fiindcă tare mă indoese că în operă ar fi 
putul ajunge la do-diezui Ja care a ajuns în tragedie. Intrucit priveşte 
cazul Brezeanu, teoria eredității se adevereşte şi mai limpede, Amicul 
meu Brezeanu, care pentru verva sa comică strălucitoare a fost cu drept 
cuvint supranumit de intimi „candelambrul Teatrului Naţional“, sufere de 
O lipsă de voce aşa de fenomenală, încit chiar urechile ghetelor mele 
Sint mai muzicale decit acele pe care le poartă, la dreapta şi la stinga, 
simpaticulul său cap, Odată, Brezeanu, într'o piesă, avea de cintat un 
t:citativ de vre-o cinci-şease măsuri, citeva duzini de note aşa de uşoare, 
incit cei mai puțin talentat mierloiu al unui bärbler, le-ar fi memorizat în 
citeva ore. Ei bine, Brezeann a studiat teribila bucată muzicală o lună 
întreagă, şi cu ce griji, şi cu ce bătaie de cap şi paipitaţie de inimă, şi 
Com uriau toţi cinii din mahala cind făcea el repetiție, — dar în stirşit a 
teușit s'o învețe, Cu un moment Innainte de reprezentație, o fredona 
exact între culise; însă cind a apărut pe scenă, vai! d'odată s'a apucat 
să cinte un soju de compoziție muzicală propric, care aducea după unii 
cu „Deşteaptă-te Romine”, iar după alţii se asemăna cu margul nupțial 
din Lohengrin, controversă pe care rămiue s'o rezolve viitorii istorio- 
grafi ai teatrului rominesc, de oarece contimporanii aveau altceva mai 
Dun de făcut: se tăvileau de ris... Nu fii, deci, supărat, Brezene, că Gri- 
Ems a râmas repetent din cauza muzicii; din potrivă, felicită-te: el é 
"ua dema fiu at tattu! său. Imbrăţişează-! şi— modificind puțin faimosul 
` clsen din vechile inelodrame—strigă: O da, Dumnezeule mare, îl re- 
“cunosc! El e fiu! meu! Lipsa de voce a singelui nu mă poate inşela | 
i — Dar lată că eu însumi aud parcă, dacă nu vocea sinelui, dar 
vocea cernelii care'mi strigă ironic:—De asemenea bagatele te ocupi 
d-ta în „Cronicile Bucureştene“, domnule? Ce? Grigoraş şi Costică au 
devenit eroll zilei? Vorbeşte-ne, stimabile, de d. Sturdza, de d. Carp, 
"de d. Brătianu, de d. Filipescu! Vorbeşte-ne de cei care fac seninul şi 
posia în tara asta, iar nu de nişte asemenea personalități protoplasimice ! 
Vocea cernelii mele, voce neagră, (căci sint şi voci albe) n'are 
dreptate, la momentul de faţă, la Bucureşti, d-nii Sturdza, Carp, Brătianu, 
Fiipescu, etc. nu mai însemnează nimic, Că!dura canicutară ce ne birt 
tue i-a evaporat pe toți. Nu se mal pomeneşte nimic nici chiar despre 
d. Stere, nici chiar despre el, care a deţinul limp de o lună recordul 
popularitășii în presa opoziţicnistă, „Incendarul“, cum fl botezate această 
presă, e lăsat acum în pace de topi ca să-i titneazcă omului o vilegia- 
"dä cu trudă ciştigată, e lăsat în pace fiindcă In vremurile astea opinia 
publică este preocupată de un „incendiar“ ceva mai mare ca d. Stere, 
Şi anume de unul domnul Soare. 


a 


ET VIAȚA ROMINEASCA 


Domnul Soare e pretutindeni, El pătrunde în colibă ra și în pa 
dat, nu eut de prezența sa nesuferită decit pușcăriile şi pivnițele, tot 
m'aş indrăzni să vă recomand aceste domicilii. Domnul Soare întlăcă 
rează mulțimile ca cel mai periculos instigator, cu singura deosebir 
că, în loc să te răscoale, propaganda lui întocată te'nmoaie şi te len 
veşte, Domnul Soare, In Iulie, e mai autocrat decit un Tar. El 
doar odată din knutui său impletit din fire de plumb topit, şi cu t 
“mari şi mici, nababi şi pirliţi, ne supunem ca nişte cățeluşi dresați 
runcii stăpinului atotputernic. —„Nu mai faceţi politică! Nu mai fac 
literatură ! Nu vă mai faceţi slujba ! Nu mai faceţi nimic ! Cel mult, faceţi 
bäi!“ Aşa ne ordonă domnul Soare. Şi n'avem incotro. Zădarnic înce 
äm să ne luăm cu binişorul pe lingă Cucoana Umbră ca să-l induplece 
pe domnul Soare să fie mai milostiv cu noi. Dacă ped. Soare E 
găseşti pretutindeni, pe cucoana Umbră n'o intilneşti nicăeri la Bucu 
teşti în Julie, Probabil că sa dus şi ea ca toate cucoanele pe la | 
Sinala, Slănic, Aix-les-bains sau Ostanda. E mai lesne să desco. 
peri quadratura cercului, talentul madam Smari, e mai uşor să descope 
‘chiar statuca lui Lascar Catargiu care de mai bine de un an stă biata. 
acoperită cu un Cearsat aşteptindu-şi inaugurarea, decit să descoperi. 
umbră în Bucureşti. Şi iată, imi veni o idee, pe care nu ezit s'o ca i 
lific genială: 

O, capitalişti americani, englezi 


şi nemți, decit să vă i capi- 
talurile voastre in petrolul rominesc, afacere care nu De, deg ! 
decit un meschin profit de 10.000 la suta de lei 
nele voastre ca să le vir intro intreprindere înmiit mai rentabilă. Vreau. 
să creez, pe timpul verii, 
articol de consumație de 
umbră, Bucureştenii n'au decit 
trotuare de felinare Slăbănoage 


veţi vărsa fondurile voastre. Pe urmă, vom 
k cum se Intimplă adesea în afa- 


să fie cel dintăiu țe—consiliul de administraţie o 


ste Î i 
dë Rat deja spaţiul pe care „ Viaţa Rominească* H con. 2 
Saul ucureştene“, țără ca să fac.. o » Cronică Hucureşteană* 
dojeniţi, domnilor directori ai revistei: mi-e mem SS e 
trebue nu-i a ?— e 
» iaf ca asemenea viaţă să fie, Gate Sg 
clipa cind scriu rindu- 


|, bibi 


CRONIC! BUCUREŞTENE 95 


mile acestea,... s'a mutat din Bucureşti. Bucureştiul e la Sinaia, la 
Slănic, la Govora, la Mamaia, numai în preajma Dimboviţei nu. In Bu- 
cureşti nu mai zăreşti pe Calea Victoriei decit muscali cu cauciuc în 
disponibilitate, pe ilustrul filosot Bondreanu, cel care umblă cu o um- 
brelă într'o mină şi cu un baston în cealaltă, cu jobenul îndoliat decite- 
ori moare cite-un cap încoronat, și cu şoşonii în picioare chiar în toiul 
lui Cuptor, şi—înfine— pe subsemnatul. 3 

Dar şi eu imi pregătesc calabalicul și o s'o şterg peniru o lună 
la Constanţa. In August, nişte cronici cu adevărat „bucureştene“ nu se 
pot scrie decit la Constanţa, intocmai cum veritabila brinză de Brăila nu 
se poate găsi decit la Severin, iar căciulele de Astrahan şi pielea ru- 


'sească, cea mai autentică, se fabrică la Viena. 
G. Ranetti 


m pp par 


DR Ze A 
E: CRONICA LITERARA “v 


e strigătul de alarmă cu mult inainte mergător râspunsului inteligenţii, ce 
vine tirziu după mişcarea nouă şi a păsii în cugetare contragre ulatea 
care-i dă echilibru şi darul de a deveni o realitate intelectuală, Aspectul 
now în care Finubert ne arată viața noastră sufletească Şi-a găsit rostul 
şi inseminătatea într'un sistem general al reprezintării existenţii, abia in 
alele noastre. Abla acum ne dăm socoteală că el răstoarnă un intreg fel 
de a vedea lumea şi loveşte întrun sistem alcătuit din erori şi contra- j 
dicţii, dar izvorii din nevoia politică de a ocroti mersul organismului so- 
EH. Abla acum noul aspect al vieţii omului, din opera lui Flaubert, şi-a 
găsi locul şi rostul fn conceptia idealistă a lumii, în concepția monistă 
te a detronat vechea conceptie dualistă şi abia acum înţelegem ce ur- 
mări îndepărtate şi răsunet prelung poate avea o operă de artă genială 
în mersul evolutiv al mişcării noastre culturale, 

A te concepe altul de cit cel ce eşti e acelaș lucru cu a concepe lu- 
mei incunjurătoare alta de cit e. lar această cugetare formulată astfel e D 
expresia unui fel de a ne inchipui existența, a singurului fel de ao con- 
cepe lipsită de contrazicerile sistemelor dualiste şi în legătură logică cu 

feriteie ei i. 
P aka Tai, işi propune să construiască un sistem de explicare a lumii 
Cin întindere şi cugetare, materialismul din intindere din care derivă cugeta- 
es, ideatismul din cugetare din activitatea căreia derivă apărențele mate- 
tiale. Orice sistem însă de explicare a existenţii care admite două prin- 
cipii ca elemente în construirea acestei explicații, ne pune în imposibili- 
date de a formula o teorie a cunoștinței, de a ne putea lămuri cum cu- 
noaştem lumea, In adevăr, a cunoaşte inseamnă a pune în legătură efecte 
şi cauze; dualismul admiţind o realitate în afară de cugetarea noastră, 
© realitate ce există fără a fi în cugetarea noastră şi fără a putea fi 
pusă în legătură cu ea, un principiu ce nu poate îl în legătură cauzală 
tu cugelarea noastră, ne pune in fața unul ce care nu j poate să 
existe cu nici un preţ pentru noi, nu poate face cu nici un preţ 
obiecte! cunaştinței noastre. Cunoaştem numai ceia ce e in cugetarea 
„ hoastză, adică cugetarea se cunoaşte pe sine însăşi şi modificările ei, Stn- 
„tem dar siliţi de necesitatea logicii a nu admite de cit un singur prin- 
f cipiu, o singură substanță, pentru a ne putea construi un sistem de ex- 
` iicare a lumii, întemeiat pe un fapt de cunoştinţă ce ar fi de netăgăduit. 
| Această substanță nu poate fi materia, dacă o consideram ca ceva ce ar 
„exista în fenomene independent de însuşirile prin care ea se face cunos- 
„cultă spiritului nostru, pentru că readuce in discuţie aceiaşi contrazicere 
fundamentală a oricărui sistem dualist de explicare a lumii, Cunoaştem lu- 
| crurile ca avind întindere, culoare, formă anumită, pentrucă în cugetarea 
noastră ele ne apar astfel, dar nimic nu ne poate garanta că ele ar fi tot 
astfel ciad cugetarea noastră nu ni le-ar mai reprezenta; sigur nu 
“lim de cit ceia ce se petrece în cugetare, Sintem deci siliți 
„de a admite ca singur principiu pentru explicarea lumii cugetarea, 


H 


Cronica literară 


— Bovarysmul — 


Artiştii, divinii noştii cintăreţi ce par că ciripesc în neştire ca pase- | 
rile cerului, prind de cele mai muite ori şi fixează în operele ior, prin pu- 
terea de instinct, adevăruri vecinice. Tirziu” le descopere apol şi cugeta- 
rea rece, refiexiunea filosofilor şi le inchide în armătura de fier a sisteme, 
lör metafizice. Astfel Silke? ani după moartea marelul Flaubert, un in- 
drënner cugetător, un jongleur dibaciu în minuirea abstracţiunilor filoso- 
lice, Jules de Gaultier, ne cărueşte, intr'e nouă ŞI interesantă concepțiune 
metafizică, un însemnat adevăr omenesc concretizat odinioară de marete 
scriitor in opera sa neperitoare Madame Bovary, 

y Fiecare din noi, zice Gautier, ne inchipuim că sintem altul de cit 
cel ce sintem în realitate, Ne facem despre” noi înşine o imagine căreia 
cãutàm să-i sămânâm, În vederea căreia ne organizăm viața şi ne potri- 
vim iniăţişarea externă şi internă. Aceasta e iluzia bovarvană, temelia sis- 
temului numit de autor bovarysrr. d 

„Mişcarea produsă în lumea contemporană operei iui Flaubert, şi chiar 
atei bsi în mişcarea Noastră culturală, se tatoreşte atit desăvirşirii 

nme " Hietare cit şi mai aies faptului că autorul 2 presimțit cu in- 
tuiţia lui fină de artist un mäe adevăr filosofic. ; 
2 Bebé Gei na se desfăşoară, cu alle proporții, acelaşi dramă ca 

i aci Bovary, Madame Bovaty, Charbovary, Homais ete fic- 
care din aceste chipuri omenesti ce se “ămintă cu gesturi t j 
feroase sau chia o idico: | E E 

Var numai groteşii şi fidicoie in opera lui Tauber, sint 
simbolul vieţii noastre insesi, în care fiecare din noi 
ceieaşi gesturi ei ati y en sie be. 

E $: atitudini, pentru a juca pe scena lumii rolu! ` 
creat pse cu propriul nostru suhet. SE 10 
cea ce a ridicat Scandalul enor 

2 fost de sigur morala Jignitā, mia wie 
cea de pa vremea far Napoleon a! II-lea. | 
cială a tresăzit, rinit in upa din liuziile sale : 
Polemicile violente ce surprind judecata si a 
aigumentării sini tăspunsu got A 


arijia operei iui Fiaubert nu 
lată, a unei societăți ca a- 
NStinctul de conservare eo, 
se mai adinc inrădăcinate, 
nteiizenţa Prin stupiditalea 
" Acestui lastinet avertizat de primejdie. în eie 


ag VIAȚA ROMINEASCA 


ca singura realitate despre existența căreia putem fi siguri, realitatea ins 
telectuată. Care e adevărul absolut şi obiectiv ?... Metafizica moderaă mu 
ar mai fi cela ce este, dacă ar avea pretenţia că ea poate să ni-l dent A 
cest sistem e o hipoteză, cea msi comodă şi eficace In care să se poati 
mişca cugetarea noastră fără a da mereu de piedici şi contradicții, Ce 
inţelegem acum prin această realitate intelectuală, singura dată pozitivă 
pe care o putem admite ? E mişcarea cugetării insăşi, care se divide în 
subiect şi obiect, în subiecte şi obiecte, ce se combină în mii şi mii de 
relaţiuni pentru a ne da iluzia realităţii aceştia complicate şi variate, în 
care ne inchipuim că ne mişcăm, Cugetarea prin faptul că se divide în 
obiect şi subiect, ne dă dubia iluzie a persoanei ce cunoaşte, a subiecti 
lui şi obiectului cunoscut. 

După cum deformăm realitatea atribuind unei realități exterioare 
reprezentările cugetării noastre, înjghebind teprezentatea cozmică in reg- 
litatea căreia credem, tot astfel o deiormăm şi cind e vorba de propria 
noastră personalitate, Variația, puterea dramatică şi interesul spectacolu- 
luf vieţii stă tocmai în lluziunea ce ne-o facem asupra noastră inşine 
asupra cauzelor acjiunilor noastre. Această iluzie despre noi inşine e Je 
Vier) mişcării personalităţii în viaja socială. Credinţa că putem să ne 
transtorinăm după voe, să devenim mai inteligenți, mal activi, mai buni 
ic pe leie: h URPEAN energiei noastre şi dă alta importanță şi 

e inriurire actelor noastre, Ne inchipui 
Kee $ puim că sintem altul de 
caii. de Eisen games imedintă, și ca atraşi de o putere superi- 
că as Asad go al nostru superior, de acea concepție de noi in- 
Get: ob bam ee “ergo şi mai desăvirşită, avem prezumția de a 
tout ratie e ste d ag Deeg fericită, căutăm prin 
gănäm şi, dacă mişcările SE e castă amăgire cu care ne le- 
sistemului nou ce-o solicită, atunci omul car 
ceia ce este, e în căzul fericit al bovary 
sale se asociază, cu acestea nol S 


luzionindu-ne astfel asupra nogstră şi asupra altora, introducem diversi- 
jatea tormei în substanța veş amogenă, batem tactul procesului după 
care cugelarea se deplasează îndeplineşte astfel rolul esenţial de 
lucru În mişcare! Antagon cesta este cuiul pe care se articulează 
mişcarea realităţii !... Primejdis ealitate nu e că avem despre noi o 
altă concepție de cit cela ce sintem în actualitatea noastră imediată, a- 
ceasta după cum am văzut e lucru firesc, ci în acea altă concepțiune L 
despre noi înşine, către care tindem şi pe care vrem să o realizâm în ac- 
tivitatea noastră socială, 

Ce său ar rezulta pentru formarea realității sociale dacă ne-am con- 
cepe, ca grenerosul Don Quichotte, cavaleri fără pată şi fără frică? Ar ti 
o veşnică aspirație spre mai bun şi mai desăvirşit, o veşnică tendinţă de 
a atinge o țintă nobilă şi înaltă, o mişcare de agregare în formarea rea- 
lităţii sociale, un factor ce ar contribui la creşterea energiei sociale, chiar 
dacă am avea înfăţişarea duioasă şi ridiculă a cavalerului de Tristă-Fi- 
gură şi nu am reprezenta tocmai tipul bovarysmului fericit! Nu tot astle! 
ar fi dacă ne-am concepe ca vre-un Napoleon modern și mediul social în 
care ne-am ivil ar avea neşansa să-i fim conducători, sau dacă, indivizi 
mai obscuri, am avea despre noi concepția că sintem un Jag sau un 
Don Bazilio 2! 

Bovarysm şi Bovarysm : din punct de vedere psichic, procesul e 
acelaş, rezultatele însă, din punct de vedere moral sau social sint cu 
totul altele, după om şi după imagina de sine însuşi ce şi-o creează 
flecare,... 

Bovarysmul e pirghia luminii, pirghia activităţii omeneşti şi toţi 

“oamenii care au luat parte la marele evenimente ce au schimbat fața | 


i. 


mii au avut, desigur, despre ei, o entuziastă şi chimerică iluzie bova- 
1ycă şi credința aceasta a lor în reprezentarea idealizată ce şi-au făcut'o 
despre ei insişi, a fost desigur ideia forță ce ia impins la fapte mari 
şi glorioase. 

In meseria fiecărui, în ocupațiile şi indeletnicirile tuturor, are deci 
o mare însemnătate iluzia bovarycă ce-şi face fiecare despre sine însuşi, 
` Aşa de pildă criticul literar—işi face el despre sine iluzia că e 
t un „pindar literar” ce stă cu arcul întins, gala să săgeteze pe impru- 
dentul versificator ce s'ar crede poet mare şi ca o ciociriie îmbătată de 
lumină s'ar avinta spre strălucirea gloriei, îşi face iluzia şi visează glo- 
i ria de a dobori o reputaţie literară şi a zdrobi un om de talent cu ve- 
i ninul calomniei şi insinuările perfide ale intrigii ? Reuşeşte sau nu, e un 
rău făcător în realitatea socială, o primejdie ce trebue semnalată spre a 

putea îi zădărnicită, 
t Visează el din potrivă că e omul cult şi subțire la gust pe care-l 
„cere critica, arta critică modernă, pentru a interpreta şi traduce altora, 


` se concepe ca altul de cit 
smului reuşit. Mişcările c ării 
ugetării 
» În combinaţii mai bogate, energia sa e 
la ca această imagine tascinatrice 
puterea de a o realiza in ei, că 


cate de ace 
astă iluzie,---vom avea atunci un caz de disona 


de dezagregaţie a i 
misc ri sa 
s TySmul clasic al Juj Sa E Atari, de descreştere a forțelor, bova. 


vechi şi se incordează 


sînt i 
accesibile, Dureros Or scopuri ce nu-i 


libru! een şi atit 
paui pierdut ca bietul Charboyam, AL ridicule pentru găsirea echi. 


ca teribilul burghez 
celor din jurul nos- 


-< 


100 VIAȚA ROMINEASCA 


= 


celor mulți, frumuseţile din operele de artă, ce rău, ce primejdie se 
poate fi în iluzia lui bovarycă ? 

Dacă nu va avea puterea să realizeze această concepție despre 
sine însuşi, urmărite meadaptării luf se vor răsiringe numai asupra sa 
însuşi.—lar dacă va D stotă în el, va căuta să iasă din sine însuşi ca 
atras de o putere supra omentască de această imagină, idealizată, a cu- 
lui său şi va căuta prin toate mijloacele nobile ale unei activități inte- 
lectuale să redea impresia puternică, vibrantă, primită de la operele 
de artă, să scoată în relief trumuseţea imaginilor, să prre în evidenţă ele- 
mentele caracteristice, să caute legătura velor exprimate în attă cu Ip. 
cruri îndepărtate ce ar trezi idei şi sentimente de acele fugitive, ce an 
insă mare putere de sugestie şi ar mări ast-te! puterea de impresionabi- 
litate a marelui public, făcindu-l să guste mai plin şi mai desăvirşit fru- 
museţa acestor admirabile flori ale sufletului omenese, 

Deci iluzia bovarycă despre sine însuși, adică un ideal moral şi 


„ intelectual, pe care să ne "'nchipuim că-l realizăm măcar în parte în per- 


soana noastră, e un fapt cert şi necesar, izvorit din felul cu i 

A m e alcătuit 
sultetul nostru, dar din punct de vedere etic e folositor şi vădeşte va- 
loarea morală şi intelectuală a fiecăruia, după iluzia ce şi-o face de sine 


Insuşi, Aşa că am putea schimba vechiul 
! adagio astfel: , 
fe socotaști, ca să-ți spun cine eşti.“ À SE 


Izabela Sadoveanu-Evan. 


Cronica Ştiinţifică 


Inrudirea omului cu maimuța. Trecerea corpusculelor figurate prin 
peretele intestinului, 


E multă vreme de cind Darwin ne-a spus că omul e de aproape 
înrudit cu maimuța. Au fost unii care au acceptat îndată această vedere a 
marelui naturalist, dar au fost şi alţii care s'au găsit grozav de oiensaţi că 
Darwin a îndrăznit să găsească la rădăcina arborelui lor genealogic o 
maimuţă. Şi cu toată supărarea lor, maimuța a rămas şi va răminea ru- 
bedenia cea mai de aproape a omului, 

Nu am intenția să introduc aci pe cetitor în discuțiunile anatomice 
şi paleontologice din care se vede apropierea dintre om şi maimuţă. Fie- 
care din noi a avut ocaziunea să vadă, în vrun muzeu, un schelet de i 
om alături cu unul de orangutan sau şimpanzeu, ori de gorili, şi a fost 
desigur izbit de asămănarea lor. Chiar negrii africani, fără să fie savanți 
ca noi, au fost aşa de impresionați de asămânarea acestor maimute cu 
omul, incit printre legendele lor este una ce spune că gorila şi şimpan- 
zeul sint oameni, care, pentru că nu voesce să lucreze, se prefac că's 
maimuțe, 

Aş dori însă să reamintesc unele fapte de ordin fiziologic, dovezi 
mai preţioase de cit datele anatomice, în sprijinul acestei înrudiri, 

E indeobşte cunoscut lucrul că singele feluritelor mamifere nu are 
exact aceleaşi proprietăţi chimice şi fizice la toate. El se deosebeşte cu 
atit mai mult, cu cit îl considerăm la două animale de specie mai in- 

„depărtată. Deosebirea se arată mal uşor atunci cînd amestecăm în acelaş 

„Vas singele a două mamifere de specie diferită, Se vede atunci că glo- 

bulele roşii ale singelui amestecat se distrug. E ca şi cum s'ar încinge 

o luptă intre aceste două specii de singe şi lichidul sanghin al unuia 

distruge globulele roşii ale celuilalt. Aceasta e cauza că nu se poate in- 

troduce în vinele unui om anemic singe luat dela un alt animal, cura ar [i 

e boul ori calul, Dacă s'ar face aceasta, omul ar muri pe loc, fiindcă sin- 

gele streîn e un fel de otravă pentru singele lui propriu, Tot aşa s'ar 

intimpla dacă am introduce în vinele unul epure sînge de pisică, pen- 
tru că globulele epurelui sint distruse de singele pisicei. 


102 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Dar dacă aceste experienţe se fac cu singele unor animale inme 
dite de aproape, atunci fenomenele de distrucțiune globulară nu mai au 
loc. Aşa, de pildă, se poate amesteca, fără mare pericol, singe de por ` 
de India cu singe de epure, sau singe de lup cu singe de cine. Cu atit 
mai mult putem amesteca singele de pisică cu singele unei alte pisici, 

Un savant german, Friedenthal, a avut ideia de a amesteca singe 
de om cu singe de maimuţă, Cit timp el întrebuința singele unor mai- 
muje inferioare, vedea că singele omului şi al acestor maimuțe se com- 
portau ca otrăvuri unul față de celalt. De îndată ce a luat singele dela un 
şimpanzeu-—malmuţă superioară, sau eum îi mai zie naturaliştii, maimuţă 
untropoidă—a văzut că sîngele omului se "mpach toarte bine cu el, Glo- 
iza şi celuilalt rămin neatinse. 

i upă cum se vede, aci nu mai este vorba de asemân - 
tului; e vorba de viaţă, de proprietăţile singelui. Faptul că nai ies 
muţelor antropoide se amestecă fără inconvenient cu cel al omului, este 


o dovadă di $ 
MOSA in cele mai puternice de înrudirea apropiată a acestor două / 


SC nu e numai atit. 

u de mult s'a descoperit şi studiat 

eo s v cu deosebire in laborat 

a ee dela Institutu! Pasteur din Paris, că maimuțele Foie 
animale cărora || se poate inocula boala, exclusiv omenească, nu- 


mită sifilis. Nici un alt animal 
nu 
experimental cu această boală. poate fi infectat in mod natural sau 


Deene | sifilisului nu'i capabil să trăească nici în singele cinelui 
gele omului éi aj van 7 nici al epurelui, în fine nicăirea decit în sin- 
că singele Gë maimuţelor. Lucrul acesta dovedeşte până la evidenţă 
aceste două şi al acestor maimuțe este identic. Am putea zi 
creaturi, omul şi maimuța, sint rude de de SH 


D 


Cam d i | 
e pe la 1844, pete ai au căutat să afle dacă corpuscu= | 
a ia Da Pe ret E t că prin epiteliul intestinal pentru a 


nu e Spre a ajunge în 3 
care o fac solubilă umva grăsimea sufere mal întăiu priori ze 


re, trece prin platoul celulei 


. Grăsi 
punuri şi icerik sep lumenul intestinului şi apoi es enge 


Prin această membrană, 


d CRONICA STIINTIFICA 103 


Dar pănă să ajungem aci, a trebuit multă muncă, fiindcă deziega- 
rea problemei era foarte grea. Ceea ce a derutat multă vreme pe sa- 
van era faptul că, după o ingerare copioasă de grăsimi, se găsesc, la 
microscop, picături grase în protoplasma celulei epiteliale, incepind ime- 
diat de sub platoul striat. Această constatare a făcut pe cei mai mulţi să 
susțină că picăturile de grăsime trec, ca atare, prin platoul celulei. Dar 
alți fiziologişti, care se temeau să nu fie înşălați de aparente, au lansat 
ipoteza—chit ca să fie controlata prin experiență—că grăsimile neutre ar 
fi dedublate în intestin în glicerină şi acizi graşi (aceşti din urmă com- 
binindu-se apol cu bazele din sucul intestinal pentru a forma săpunuri) 
şi că după ce aceste producte solubile au fost absorbite, protoplasma ce- 
lylei epiteliale reconstitue grăsimile neutre pe socoteala componentelor 
absorbite. — Ipoteza, supusă controlului experimental, s'a verificat, încit 
putem acum afirma că absorbirea grăsimilor se face numai după ce ele 
su fost mai întâiu dedublate de sucul pancreatic. 

Cu toate astea, susţinătorii absorbțiunii prăsimilor în natură, nu 
s'au lăsat cu totul bătuţi; ei susțin încă şi acum că o parte cel puţin 
din grăsimea emulsionată în intestin este absorbită sub formă figurată. 

"Între alte dovezi aduse in sprijinul afirmării lor, este şi permeabilitatea 
intestinului pentru praturile inerte. Mulţi experimentatori au susținut că 
particulele figurate, foarte fine şt insolubile, cum ar fi de pildă firişoarele 

“microscopice de cărbune, pot să treacă prin epiteliul intestinal ca să 
ajungă pănă în singe. Alții, vroind să controleze experienţele celor in- 
Gin, nu le-au putut confirma, aşa că chestiunea rămăsese în suspensiune, 

Dar de vr'o trei ani, permeabilitatea intestinului pentru praiurile 
inerte a venit iarăşi la ordinea zilei, adusă find de astă dată de cătră 
microbiologişti. S'a lucrat şi se lucrează foarte mult, atit în străinătate 
cit şi la moi în țară, pentru rezolvirea acestei chestiuni.—Impulsul, care 
a provocat această destăşurare de activitate, a fost dat de ilustrul igie- 
nist Behring. 

Inväțatul german a emis părerea că microbul ofticei (bacilul tu- 
berculozei) poate ajunge în plămin nu numai pe cale aeriană, dar şi pe 
„ cale intestinală, mai ales la copii, Introdus cu alimentele, acest microb 
poate trece prin epiteliul intestinal fără ca să producă vro leziune apa- 
rentă a mucoasei şi de acolo poate ajunge, dus de singe, până în plă- 
mini ori în alte organe, unde se localizează. 

Se'nţelege uşor de ce mare importanță este să cunoașteri lucrul 
acesta, pentru a ne putea feri copiii şi pe noi înşine de invaziunea tu- 
besculozei. E o chestiune de igienă socială care justifică cu prisosinţă 
lucrările ce s'au făcut şi se vor face în această direcţiune. 

Dar cind examinăm lucrările executate, se constată că s'a fäcut o 

į sontuziune regretabilă, luindu-se una drept alta două chestiuni cu totul 
deosebite. S'a confundat de mulţi autori chestiunea trecerei praturilor 
inerte cu cea a trecerel microbilor. Metodica ştiinţifică nu permite o ast- 


104 


VIAȚA ROMINEASCA 


iel de confuziune şi dacă ea va persista, va fi în dauna rezolvizii. an 
belor chestiuni. "3 

Trebue făcută o distincțiune radicală între modul de comportare a. 
unui firişor de praf—corp ineri—şi cel al unui microb, fie ei citat gi d 

In primul caz avem a face cu un corp complect pasiv, ca ny 
poale atenta ta integritatea unei celule decit doar în mod mecanic, prin 
asperitățile sale, pe cind în al doilea caz e vorba de un organis:n vi d 
itor, care poate secreta otrăvuri, agent chimici ce alterează mul tote 


deauna proprietăţile funcţionale ale celulei cu care vin în ati 
i : n atingere, ` d 
Pnl rea microbul ar Îl mort, el ar putea lăsa să diluzeze din cae Cronica medicală 
avrul său toxine.—Aşa dar nu e ştiinţific să admitem că rea ce se va BI — Rezultatale obținute in spitalul de tuberculoşi — 


petrece cu microbi, va avea ioc şi cu praful inert, şi nici vice-versa nu 
€ riguros admisibil, Aceste două chestiuni trebuesc studiate izolat şi ne 
mal dacă rezultatele for ar fi asemănătoare, atunci am putea să 
apropiere între ambele fenomene, totusi r, i ie 
mea Şi nu vu D permis să io 
Ia scurt, se poate concepe a pri if mi d 
ri, priori că unii microbi să poată stră 
bate prin epiteliu! intestina) graţie aiteraținnilor ce le-ar îi prodni. Wë 
nele lor asupra ce'uielor epiteliale, dar nu se poate, tot a priori, concepe 
cum Be praf inert, nu prea colfurcs, ar putea străbate Dim op epiteliu 
ve ut la Suprafață cu o cuticulă aşa de bine formată. —De fant, rè- 
Soe vs căpătate de autorii ce s'au ocupat cu absorbirea intestinală a 
pe i lor, sint tot ce poate îi mai contradictoriu. Desigur că o parie 
i E lăcind Dare care greşeli de cxperimențare, ln mod fizio- 
; aia un intestin intact, praful inert nu are pe unde străbate In esi- 
es u cel prin o soluție de continuitate, lăsată sau de căderea une! ce 
e epiteliale (renovarea epiteliului) sau de eşirea dia epiteliu a vr'unu 
leucotit ce carte în iumenui intestinat, Ze 
Ze Zeen numită de societatea da biologie din Paris ca si stu- 
Ee e mod îngrijit această chestiune, cred că nu va ajunse Jà ES 
2 S aer iria Peai inerte prin epiteliu! intestinal apare 
ziola i esävfrsir. inză E 
3 sant gică, incit ar îi cu desăvirşire Surprinzător dech ap. 
Ceea ce a intăreşte şi mai mult în credinţa aceasta, sint lucrisiia 
„ -Carora le dau o incredere mai mare fiindcă cunosc Dec zu, 


Vreau să vorbesc de lucrările d-lor Min an eine apă 


A tronescu şi foescia- Mih de (i, 
cest din urmă autor, lucrind în laboratorul profesorului |. Citania. 


măcar o singură dată, în evi- 
sal Sie, eg sri tin. Tot Ia acelaş rezultat ajunsese 


in adunarea generalä—dela 15 Apri! 1907—a societății „pentru pro- 
Davis tuberculozei“, s'a prezintat un raport în care se expun: Rezultatele 
obținute In timp de zece luni, în spitalul dela Filaret. Interesul aces- 
tui raport constă în faptul că el este relativ la primul spital de izolare al 
tuberculoşitor din ţară. Trei tabele statistice sint anexate la această lu- 
erare, şi ese cuprind: primeste două, în rubrici speciale, un rezumat com- 
plect a! observaţiei bolnavului dela intrare pănă la eşire, cu =mănunte a- 
supra rezultatelor obținute ` iar a treia, e un tablou rezumativ asupra miş- 

l cärii şi rezwitatuiul asistenței bolnavilor in primele zece luni de functio- 
nare —Numărul bolnavilor trataţi în spital a fost de 232, 

Din tablou! rezumativ se poate vedea, între alte puncte de unin- 
teres prea special, intluența predominantă a condiţiilor sociale asupra 
producerii tuberculozei. Sedentalitatea, mizeria şi alimentaţia insuficiență, 
surmenajul, regua igienă a atelierelor intervin ca o condiţie de căpetenie 

| în etiologia sa, Meseriile care dau ce! mai mate număr de tuberculaşi 
sint de aceea: cistiåria, timplăria, croltoria, lipograiia, ierăria. Anchetele 
făcute la domiciliul bolnavului arată că starea locuințelor e mediocră sau 
` Tea în majoritatea cazurilor, aşa de rea încit 47 din bolnavii primiţi în spi- 
„tal ocupau aceeaşi cameră cu un număr foste mare de persoane (între 
T4 şi 10) şi 8 dintre el locuiau chiar 9 sau 10 la un loc! Condiţiile de 
tralu. mizerabile în care (rien majoritatea acestor bolnavi explică formele 
" înaintate de tuberculoză cu care au venit la spital: SO, apartinind sta- 
` diului al IL, avind adică leziuni foarte înaintate pulmonare. Cauza pen- 
iru care s'au recrutat formele aşa de prave de tuberculoză ține de faptul 
„că majoritatea bolnavilor aşteaptă să ajungă în ultimul grad al boalei, ina- 
„inte de a se îngriji, constrinşi de cele mai multe ori de necesitatea eco- 
nomiçă de a-şi agonisi traiul pănă ce boala îi doboară complect, dar des- 
„tul de des şi din cauza imnoranței asupra primelor stauiii ale tuberculozei. 
"Opera de propagandă a societății pentru profilaxia tuberculozei începută 
<u atita ze! prin conferințe instituite de membrii säi, prin broşuri de vul- 
gàrizate, va trebui să se ialindă şi mai mult şi să fie ajutată de toți cei 


intrucit priveşte trecere 
Le a microbilor, i ` 
Hp unii: mecanismul fiind pe de o erh w i idee, ce! pujin p 


mai cu seamă alterățiunea funcțională a ce] 
xine şi ca urmare suprimarea Hnpermeabili 


l- 
mis pentru prafuri, dar 
ulelor epiteliale de către to- 
DU intestinului. 


Oman Are D. Călugăreanu, 


106 VIAȚA HOMINEASCA CRONICA MEDICALA 107 


care-și dau seamă de gravitatea pe care o prezintă tuberculoza ca cea 
mai răspîndită dintre boalele infecțioase, morbiditatea şi mortalitatea da- 
Joel acestei boale întrecînd cu mult pe cea a tuturor celortalte boale in- 
fecțioase la un loc. Prin opera areasta de propagandă publicul trebue e 
ducat asupra necesităţii de a consulta medicul de ia primele semne dubioase. 
de boală, de oarece dacă în anumite condițiuni tuberculoza e curabilă in- 
toate fazele el, rezultatele cele mai bune se obțin în formele sale incipiente. 
Cu toată recrutarea defectuoasă a bolnavilor, rezultatele obţinute în 
spitalul dela Filaret sint cit se poate de bune: din cei 232 bolnavi pri- 
mm Şi dacă se scad 27 muribunzi şi 17 cu leziuni aşa de înaintate in 
cit ori ce ameliorare era din capul locului exclusă, rămîn 187 din care, au 
lost: 9 vindecaţi, 25 foarte amelioraţi, 39 amelioraţi, 28 uşor amellorați, ` 
sau în total, ca rezultat al curei, 44%, dintre barbați şi 68%, dintre femei ` 
cu o evoluţie favorabilă a boalei, 
gë gët perete atrage mai cu deosebire atenţia asupra rezul- 
or foarte favorabile obținute în ceea ce priveşte greutatea bolnavilor: 
53 barbaţi (50%) şi 51 femei (63's) au See eeng cu 5 eg 
la 20 kilograme, înir'un interval variind între 37 şi 276 zile. Deşi bol- 
navii erau În majoritate foarte inaintaţi, 32 dintre ei şi-au perdut bacili 
din spute şi pe cind la intrare aproape toţi erau febrili, 72 barbaţi şi 574 
femei şi-au pierdut febra prin cura urmată în spital, d 
Spitalul dela Filaret cu toate greutăţile inerente oricărui inceput— 
educaţia personalului, obişnuința bolnavilor cu un tegim strict igieno- 
dietetic —a dat deci rezultate care nu sint cu nimic inferioare, dacă nu ` 
întrec chiar, rezultatele obținute în sanatoriile străine. Autorul citează în ` 
privinţa aceasta statisticile din sanatoriile franceze dela Bligny şi Augi- 
court şi dintr'un mare număr de sanatorii germane. Comparaţia, bine in- 
jeles, trebue tăcută cu bolnavii din stadiul IM, SO, din cei tratați în spi- 
tal aparţinind acestui stadiu, deşi chiar pentru aceşti bolnavi selecția în 
sanatori e mult mai riguroasă de cit cea care a fost făcută pentru bol- 
navii admişi în spitalul Filaret. Bolnavii care ies din spital amelioraţi, 
recăpătindu-și capacitatea de muncă, şi-au făcut în timpul curei o în- 
treagă educație Iglenică, care le permite să continue la domiciliu trata- 
mentul început și într'acelaş timp, prin păstrarea măsurilor prescrise în 
instrucţiile care H se distribue la eşire, să Impiedice răspindirea boalei la 
cei dimprejurul lor atunci cind bacilii n'au dispărut din spute, In felul 
acesta rolul educativ al spitalului este dublu: prin bolnavii amelioraţi 
sau chiar vindecaţi, se dă dovada că tuberculoza e curabilă în toate fa- 
zele ej şi prin educaţia igienică ciştiată de bolnavi se impedică răspin- 
direa boalei. Scopul acestei educaţii e de a arăta intr'acelaş timp, că 
séi g a în ra număr oarecare de precaujii, nu trebue să fie 
ea celor j H s 
el incetează de a mal fi EE TEE Wer 
In partea finală a raportului său, autorul insistă a 
unei supravegheri medicale a bolnavului după eşirea de ege, 


Jiagă această supraveghere ar trebui să i se dea posibilitatea să trä- 

cască în condițiuni mai igienice şi să aibă o ocupaţiune mal puţin obo- 

siloare pentrucă altfel va recidiva după un timp relativ scurt. O întreagă 

organizaţie post-sanatorială e necesară pentru aceasta ` azile pentru con- 

„valescenţi, colonii agricole etc, aşa cum ele există deja in Germania şi 

T Intr'alte ţări. 

Concluzia acestui raport e că spitalul de la Filaret, care încă dela 

inceput a dat rezultate aşa de bune, să fie rezervat tot pentru formele 

deschise ale tuberculozei ca şi pănă acum, chiar pentru cele din gradul 
D, cu restricţiile însă care sint cerute în sanatoriile germane (stare ge- 
mesa! relativ bună). Pentru bolnavii caşectici, cavernoşi sau infiltrați 
pe o mare întindere a plăminilor, e nevoe de a crea pentru moment 
pină ce măsura aceasta se va aplica pe o scară mai întinsă, un azil 
specia! alăturat spitalului. Azile de felul acesta există dealtminteri şi 
deja numeroase în Germania, în i'ranţa, In Anglia, Cind se face obiec- 
ţia că tuberculaşii mar fi să între în aceste azile de unde nimeni a- 
proape nu iesii ameliorat, se uită că este vorba de tuberculosui foarte 
“inaintat, care nu cere altceva decit să aibă un loc de odihnă şi o ali- 
Menlaţie mai îngrijită. Cine nu cunoaşte odisea tristă şi lamentabilă a 
 Muberculosului, care după ce nu mai găseşte nicăeri nici o ocupaţie, 
peniru că toji îl evită sistematic, bate inutil la poarta tuturor spitalelor, 
de unde e mai totdeauna refuzat, pentru că şi în spitale numărul paturi- 
lor e prea mic pentru toţi ceilalți bolnavi care se prezintă !—Tuberculo- 
sul ajuns în starea aceasta, nu voeşte altceva decit un pat de spital 
unde să inchee o viaţă de suferințe şi de mizerii, 

In lupta întreprinsă contra tuberculozei, dacă internarea bolnavilor 
curabili în sanatorii joacă un rol important, izolarea celor foarte înain- 
taţi în scop de a înlătura factorii aceştia aşa de importanți de contagiune, 
se impune din ce in ce mai mult. 

Crearea unui azil anexat spitalului dela Filaret n'ar fi dealtminteri 
deci! un inceput în opera mare care trebue întreprinsă şi la noi pentru 
asistența tuberculoşilor şi pentru combaterea celei mal răspindite dintre 
boalele infecțioase, 


| 


dr S5. lrimeseu 
Medicul spitalului Filaret 


AE eu e e 


4. 


CRONICA EXTERNA t- 


esta cu Franţa cind Franța a fost tocmai atit de corectă cu antocraţia 
Sa isbucnirea revoluției încoace, Dacă se putea face o invinuire gu- 
meer franceze şi mal mult chiar opiniei publice din Franţa, e că ele 
grija lor de a respecta cu scrupulozitate alianța Incheiată au mers- 

a uita datoriile lor cele mat elementare fată de nenorocitul popor 
sesc, au mers până la nepasare față de revendicările legitime ale 
cestui popor asuprit de tirania unui regim incapabil şi odios, De cite 
ri ma trebuit să'şi calce Franţa pe conştiinţă pentru ca să reuşească a 


o 
Lan o asemenea atitudine? Cit n'a trebuit să sufere lumea cugetătoare şi 
|Aonştientă din Franța, acea lume insuflețită de un simţ de umanitate atit de 
idine și de un bea! social atit de curat, cind vedea contradicția dintre sco- 
putile ce le urmarea acasă şi cele ce trehuea să io susție în afară ca să 
especte alianța pe care o iscătise! Dar n'a avut, în anii aceştia din urmă, nu- 
nai trude morale de pe urma alianței ei cu Rusia, cite grije politice şi finan- 
claze n'a trebuii să indure Franța. La un moment dat cine nu stie că si- 
tuația In Rusia era atit de critică şi de o gravitate atit de iminentă, încit de 
apt a ft aliat cu Ruşii însemna a nu mai avea aliaţi de loc, ŞI în acele 
cipe in care Germania devenia tot mai îndrăsneață şi tot mai ameninţă- 
tne, în care impăratul Wilhelm nu se sfia să ja in Maroc o atitudine 
"bo duşmănoasă față de Franța, obligind'o asife} să caute în alte părți, 
itspre Anglia şi înspre Italia, sprijinul pe care Rusia nu mai era În stare 
să i-l dea, Latz Franţa necretincloasă alianței ruseşti, refusat-a ea să a- 
ale împărăţia moscovită ? 
~ Cine nu'şi reamintește graba cu care Francezii au respuns cererilor 
de imprumut ale Ţarismului Inspăimintat ? Nu impins-au el buna voinţă şi 
spintu! de buri aliați pănă a participa şi ia ultimul imprumut, la acel ial- 
Bes imprumut caniractat la Paris de d. Kokovzeii ministru de finanţe al Ţa- 
Din, la acel imprumut care va remine vestit în analele finanței internaţio- 
Hie fiind-ca e singurul împrumut în care s'au luat bani dela creditori pentru 
Ke plăti tot lor cupoanele vechilor tor imprumuturi? Un imprumut care 
“toată iumea o ştie astăzi mu s'ar fi putut contracta nici odată dacă nu 
Yar P asigurat conserțiului de bancheri comisioane. scandaloase. Dacă 
| puțin Franţa ar fi fost sigură da miliardele ei. Dar nici atita. Cine nu 
tremurat în Franţa după banii sei? Deta micul rentier care işi plasase 
tomom iile în renta rusească, pănă la capitalistul cei mare care și-a riscat 
danii ca să creeze industrii în Polonia sau ca să exploateze petroturi in 
Caucaz, toți au urmărit cu spaimă Intorsátura tot mai gravă a evenimen- 
telor din Rusta. Şi aceştia ar fi putut să ceară guvernului francez să in- 
e pentu a pune capăt regimului care în Rusia nu le mal poate ga- 
Manta avuţiila lor, toţi aceştia ar îl putut să manifestese cel Dun sgomo- 
tos in contra autocrației, Eh bine! chiar aceştia au tăcut pentru ca alianța 
să mitä m picioare şi pentru ca... să citească astăzi lecţiunile de mo-- 
DÉI din Nowoiz Vremyia. După atitea sacrificii morale, după atitea griji 
politice, Franţa era in drept să se aştepte din partea Ruşilor fa o altă 
Tespiată ! 


Cronica Externă 
— Alianţa Franco-Rusească — 


Articolele care au apărut în ziarul Nowole Vromyia cu privire Je 
i anţa lranco-rusească au provocat în lume o vie mirare si o vie emos 
țiune, E intr'adevär de mirare să vezi unul din principalele ziare din p 
ea, caer că Franţa a ajuns într'o aşa stare de decadență ` 

€ anarhie incit alianța cu dinsa devine pentru i d 
şi fără de folas, á SES 
ai Am mai fi înțeles dacă Nowole Vremyla ar fi combătut atania francs | 
useašcă pentru că condițiunile politice şi economice din Europa sint de, ` 


nues incit au maj legitimează o ațianți între autocrația rusească si 
pubiica franceză. Dar să spul că nu vezi necesitatea onst alianţe cn 


SEH Lenea ci Franţa e o ţară fără stabilitate politică, o ţară unde dam 
i Ss aid care ne presintă spectacolul Tuşinos ai inidlacipiinel 
oră ps a caca čare ar îi revoltătoare, dacă nu ar îi baste 
D: WE d SE să vorbească de nestahilitale (temă! Rusia 
Pair ii Spate $ e în revoluție, intro revoluție atit de anarhică si atit 
Sëtzt 3 Em ae nu poate aştepta dela dinsa nici maċsr vre-o Io, 
Se E a Fed pia Sau vre-o imbunătățire a destrabalării ac- 
tef Rikis in ca Ši vorbească Franţei în numele moralitățel jigni- 
pe la Inältimea atopas Cap ee OE ege gd 
depsit cu deportațiunea în ge Ste) old i e de aa met 
ce glišulin po- 


triva venali 
enalitiței administrative şi a nedreptiţilor sociale. Unde a ajuns sar- 
i vitale numai ca 


inui principiu. în fine Cine sa 
ate de indisciplina, de deserțiunile din armată ? 
1 Ce e drep, numai deserţimea unei campanii 
Tegitnantelor întregi, eu care nu a avut st 


dar revoluția în von 
ă > 
scandaluri militara, ea care are înscris e 2 cr otet Trance. hinh 


<omică a p otenikinului. nalule ei navale epopea Ia. 
ŞI când te gîndeşti că ziareie rusu 


să asigure omenirii tri 
E triuintul unei 
Răsegie să vorbească 


SH îşi permit a o lua pe tonm- 


410 VIAŢA ROMISEASCA 


Politica nu e însă o chestie de recunoștință, politica e o chestie de 
Interese, şi cind primele emoţii provocate în Franţa de articolele presti 
ruseşti se yor imprăştia, situația se va analiza cu singe rece şi se vave 
dea atunci că dacă e vorba de interese, tot are Rusia mai mult interes A 
păstreze amichia Franţei decit Franţa să rămie aliata Rusiei. f 

Intr'adevăr pentru Franța alianța cu Rusia a fost o chestie de pru- 
dent şi o afacere bănească. O chestie de prudență findcă după Inirin- 
gerea dela 1870 şi după Izolarea în care Bismarck pusese Franţa în Ew 
ropa, cma o nevoie, o nevole imperioasă pentru Franţa, să nu râmle sit 
gură, ci să opue blocului puternic al triplei alianțe o dublă alianță, O & 
tacere bâncască fiind-că In Franţa er prisos de bani, aşa de mare prisos 
incit capitaliştii, cei mici mai ales, nu ştiau unde să'şi plasese economiile 
spre a le fructifica. În asemeni condițiuni le-a fost foarte plăcut să le pla 
seze in efecte ruseşti şi în Intreprinderi de tot felul in Rusta, nu numai 
pentru că nu constitula un plasament nesigur dar şi pentru că puteau ob- 
ține din Rusia o dobindă mult mai mare decit aceea ce o puteau cişiiga fl 
in Franţa, 

Azi aceste două interese nu mai există, sau cel puţin s'a stins mult 
din intensitatea lor de odinioară. Constelaţiunea puterilor din Europa se 
presintă astfel, Franța şi-a găsit atitea puncte de reazim şi în afars de f 
Rusia, incit dubla alianţă nu mai apare ca o nevoe imperioasă a politicei 
franceze, ci une ori mai mult ca © piedică în realizarea năzuințelor ei 
democratice, Pe de altă parte nici afacerea bănească nu mai este işa de 
strălucită ca în trecut. Situaţia interni din Rusia e prea gravă, prea nesi 
gură pentru ca francezii să mai fie atraşi a'şi plasa acolo economiile, pe cind 
eege franceză din causa concurenţei germane reclamă iarăşi capita» A 

pentru reinoirea utiliajului, Aşa că capitalurile franceze preferă să stea 

în Franţa decit să ia drumul nesigur al străintăței, PAstăzi alianța cu Ru- 
sia este pentru Franţa mai mult o chestie de conservare, Franţei îi este fi 
teamă să nu piardă o parte din miliardele imprumutate şi de aceca nu 
ien ëng l pigain absolut în voia lul şi A imprejurărilor. Dealtminm H 
Is atit de bine seamă că ceea ce câlăuzeşte Franţa e a- 

cest spirit de conservare, incit nu ne-am mira dacă ar eşi ia |veală ine 
t'una din zilele acestea că articolele de Nowoie-Vremyla nu au last de 


tea stoarce ameninţind'o cu nimicirea ilinnjei. In 
lianța cu Franţa are incă interes şi chiar un mare interes, Pentru dinsa 


e acela care ţine în 


tita timp cit 1i se plătesc r E 
egulat cupoanele, puterile 
giuit ca să pue capăt anarhiei interne din éen Sr HSH 


CRONICA EXTERNA HA 


Banul este acela care face cn tuncţionarii să îie încă credincioşi autocra- 
ffei. In ziua în care lefurile nu vor mai fiatit de mari şi printr'un control 
financiar serios nu vor mai avea putință prin furnituri de tot solul să-și 
creeze pe lingă lefurile budgetare şi lefuri extrabugetare, devotamentul 
lot pentru Coroană va peri ca pulberea în vint. Banul In fine e acela 
cart întreţine poliția secretă, prin bani se descoperă comploturile, se cum- 
pără constiințele şi se răsplătesc trădările. Cind tezaurul statului ingiodat 
în datorii, lipsit de noi izvoare de bogății, şi gielt printro administraţiune 
tisipitoare şi venală va da faliment, zilele Ţaristnului vor fi numărate, Dar 
pentru a avea bani trebue neaparat alianță cu Franţa. Germania oteră ce 
e drept serviciile ei. D-nu Mendelsohn, marele bancher berlinez, care în 
setea lui de comisioane a uitat nenorocirele evreilor rusesti, face la Pe- 
tersburg dese, tot mai dese călătorii şi îşi dă multă osteneală, făgăduind 
bi ce poate şi mal mult decit poate da, Dar are Germania destule pa- 
tale pentru a Dia şi a susține toate fantaziile Ţarismului 2 

Sint bani mulţi de ciţiva ani în Germania. Insă poporul german e așa 
de activ, aşa de întreprinzător, incit ti absoarbe pe toţi, şi afară de s- 
ceasta se deschide acum în Germania o eră de mare expansiune cojo- 
nială. D). Derburg nou! director colonial, un adevărat om de afaceri, 
injehebează în toate ţinuturile stăpinite de Germani Intreprinderi de tot 


“sodiul, Cătătoria iui prin colonii va atrage acolo multe capitaluri. Din 


Anglia și din America Ruşii nu pot nădâjdul să'şi alimenteze finanţele. 
Prin urmare tot în Franţa stă speranța cea mare. 

Dacă lăsăm insă la o paste aceste considerațiuni, este netăgăduit că ar- 
ticoiele „din Nowole Vremyia” traduc bine o stare de spirit care dom- 
nește astăzi în Europa. Pretutindeni se simie că gruparea puterilor nu 
mai corespunde cu nevoile reale ale popoarelor. Chestiunea care dù- 
mină astăzi situația internaţională nu mal este rivalitatea dintre Germania 


„şi Franţa şi înlăturarea războlului sau a contlagrațiunei generale ce ar 


putea resulta de aci. De ce echilibrul european să fie deci bazat pe 
aceasti premisă care a incetat să existe. Astăzi chestiunea care domină 
situația Internațională este chestia socială, aspirațiunile democratice ale 
popoarelor, nevoile lor de pace în alară pentru a se putea reorganiza 
inăuntru, Această chestiune despică în două puterile europene, pe deo 
parte pune Franţa, Anglia, Spania, Portugalia şi alia, iar pe de alta 
Germania cu Rusia şi cu Austria, În această direcție se şi îndreaptă, vrind 
nevrind, diplomaţia diferitelor state, ltalia cu toate visitele d-lui de At- 
tenthal se apropie tot mai mult de Franţa, de care o leagă şi o perfectă 
comunitate de idel şi interese materiale din ce iz ce mai identice, Serbă- 
tile în onoarea lui Garibaldi la Paris au dat lumii prilejul să măsoare 
incă Odată tăria acestor legături, Pe de altă parte alianța Franţei şi a 
Angliei cu Japonia, raporturile intime ale Franţiei şi ale Angliei cu 
Spania leagă şi mai strins la olaltă guvernele din Londra şi din Paris, 
lar interesele comune în Balcani şi grija naționalităților, din care multe 
sint respindite pe teritoriul lor a tutulora, crează intre Rusia, Germania 


112 VIAŢA ROMINEASCA 
i 
şi Austria nu numai interese identice dar o aceeaşi atmosieră de oe 
cepti politice şi de sistem de guvernămint. i 
Aceste două tendințe opuse întărite fiecare, una prin atitudinea ante 
democraticii şi autoritaristă a Jui Wilhelm I, cea laltă prin atitudinea impăciu= 
itoare şi modernă a lui Eduard VII, sapă pe nesimilte un şanţ tot mai 
adine Intre alianțele de azi. ŞI dacă e vorba ca din articolele „Nowaie. 
Vremyiei* să alim că Rusia e hotărită să grăbească această evoluțiune. 
pentru a reda cil mai grabnic Europei echilibrul ei adevărat, mărturisim 
că sintem foarte veseli, Starea de azi fiind contrarie reatităţei, intreține 
în Europa o atmosierä Incărcată, o atmosferă de nesiguranță a zilei de 
mine, o atmosieră de ipocrisie şi de neactivitate pe care am îi fericiţi 
so vedem imprăştiată cit mai curind. Atunci cel puţin problemele vor 
apare in adevăratele lor proporții. Multe chestii cari nu imptumută in- 
semnătatea lor actuală decit convenţionalismului sau lracdițiunilor, ver 
face loc altora care reclamă soluțiuni şi zac azi uitate sub greisten in- 
tereselor egoiste, Atunci numai problema naționalităților cari domină 


toată partea de răsărit! a Euro ei, se va i 
arn pp pier p pune in toată intinderea ei spie 


lumina n'au deci pen 
orice cas ar fi curios ca semnalul acestor schimbări să fi fast dat tocmai 


Miscellanea 


INCĂ ODATĂ „IN LUMEA DREPTATII“ ŞI D. MAIORESCU. 


Dacă paginile în care d. Maiorescu vorbeşte de nuvela „In Lumea 
Dreptății“ ar îi rămas numai o simplă hirtie oficială, mam mai avea de 
sdiogat nimic fa cele ce am spus în numărul precedent. 

Dar d. Malorescu, publicindu-şi acele pagini în „Convorbiri Lite- 
rare*, sintem datori să mai nadeogăm ceva. 

D, Maiorescu afirmă, fără să dovedeasci, Dă sentințe, fără să le 
motiveze. Ca „raport“ cătră Academie, merge: Academia se adresează 
mul om, pe care-l socoate competent, şi-l întreabă ` „Să dau premiul cu- 
Beat scriitor sau nu ?!!* ŞI raportorul, odată ce Academia i-a încredințat 
suzrta scriitorului, poate răspunde printrun simplu „da“ sau „nu“. 

Dar cind transformi beta oficială in articol, cind te adresezi ce- 
lor clieva sute de cetitori al unei reviste, —atunci nu mai e de ajuns să 
sui: „bine“, ori „rău“, fără să motivezi.—,„Bine* sau „rău“, —n'are 
"d un interes pentru cetitor: Pe acesta H interesează motivarea, adică 
E lza operei, de case e vorba. Se poate ca cineva din public să fie 
“mulțumit şi cu sentința, cineva care e curios să ştie dacă d-lui Maio- 
tescu H place sau mu cutare nuvelă, dat mare putinţa de a-l intilni 
“pe stradă şi a-l întreba... ` 
` Dar pe cei mai mulți nu-i interesează d. Maiorescu („cind e 
"vorba de Brătescn-Voineşti), ci,—lucrul nu e așa de paradoxal !-—ci Bră- 
"bescu-Voineşti, adică opera lui Brătescu-Voineşii. 
: Concedăm mai mult. Se poate ca, unor idolatri, sentința nemo- 
Era a d-lui Maiorescu să le țină loc de „critică literari": Maestrul a 
zist.. Dar vor răminea In totdeauna oameni-—publicul cel mare, pentru 
care sè serie care vor sta cam reci față de asemenea sentințe. 

ŞI nouă unora, cărora, dealmintrelea, ne repugnă orice robie in- 
Alectuală, nu ne impun de loc sentințele lapidare, ori dela cine ar 

Veni ele! 
i" “Un am din vre-o altă țară (unde linguşirea bizantină nu există) nu 
numai că n'ar putea pricepe asemenea mod de a trata Hteratura, dar 
at considera că i se aduce o oiensă personală, cind i s'ar decreta, aşa, 
j 8 


29 
MISCELLANEA 115 


114 VIAŢA ROMINEASCA 


în două vorbe: „bine“, „rău“ mediocru“ ete—fle e], 

” + m + Era ace] care 
tează, un Sainte-Beuve, un Taine sau un Brunetitre, —necum un 
tor care n'are ia activul său 50 de volume, în care să fi dat toată | 
sura ştiinţii şi competenţei sale, prin analizarea intre i 
unei vechi civilizații... păsa 

Acest exemplu, care durează de 40 d mare 
e ani, a adus 
căci lată, acuma, un eminent critic care, tot despre „În Lumea 
îşi permite să vorbească ca despre o „o pată“ pe personalitatea lui ? 
tescu, ee at? motiveze, nici el, sentința-i definitivă. | 
ată, încă, în cutare „cronică“ a cutării revist 

e e bucur 
iovene, ori severinene, sentințe lapidare : „bine“, „Tău“, geet oe 
SE cărora cea intäiu intrebare pe care-ţi vine să le-o pui este: „Da 
u cine eşti? Tu, care faci pe Maiorescul anului 1907- l E 

Şi încă ceva... i i 
D-lui Maiorescu şi disci 

polului său, adevăratului său disc 
sei ug Trăsnea Sfintul şi nu le place Jn Lumea stim pee 
äi eg „unde incepe tendența, încetează arta“; pentrucă, ege ; 
ata ză n a avut de spus nimic în nuvela aceasta. — Dacă ac o ps ` 
ën, a Aa ar fi analizat şi argumentat, ai putea să zg voest 
D însă, nouă nu ne rămine decit să f "3 

acem i 
DE ois? asupra căreia ne oprim e următoarea : Pang pasă tace | 
tu a d pentrucă în acea nuvelă se face Procesul societății ge | 
SC e veche, reacționară, —pentrucă nuvela, dacă e ri pe 
-care nume, e o nuvelă j ge 

wé? Junimistă.— In Lum. 

e place, pentrucă nuvela aceasta nu mai e Petite o Gin 
Li + um, 


iasă, nu poate fi respinsă de toți, deci a respinge o atitudine şi a apla- 


uda alta,—aceasta este netoleranță. 
Dar vom reveni odată mai pe larg asupra acestor lucruri. 


D. IORGA DESPRE D PANU. 
lată cam ce este d. G. Panu, după d. lorga: 
Un bătrin calomniator, 
Un duşman cu arme ruşinoase şi de ultima specie, 
Un trindav care n'are nevoe să deschidă o singură carte, 
Un cameleon năimit care duce Ţara la pleire, 
Un om care minte şi înjură, care întrupează idealul materialist al 
forțelor şi pseudo-iorțelor imorale, amorale, idealul de viciu şi sfidare, 
Un suflet meschin, 
Un cerşitor pretenţios şi râu, 
Un om căruia nu-i poţi zice măcar „ruşine obrazului“, fiindcă ştii 
bine că nu-i poale îi ruşine de nimic, 
Un om ale cărui articole sint elucubraţiii senile, 
Un om de o invidie neagră (invidios de d. lorga), de o mercan- 
dilitate jidovească, cu o spaială de cultură, 
Un siugoiu politic al cui îi ţine viaţa şi viciile, 
Un om care şterge talerele şi paltoanele, 


Un caraghioz, 
Un moşneguţ cu faţa şi apucălurile patent orientale, 
Un orator cu idei comune, cu forma trivială, —o dondâneală de 


descințătoare, 

Un om fără nici un fond de idei, 

Un om fără individualitate, 

Un biet bătrin, care crede că suficiența şi răutatea ajung pentru a 
inlocui toate talentele şi toste pregătirile, 

Instirşit : un analfabet, 


denta” dest m Sanr, Tie, Incelează ie? agit Dar mai wë 

i a HI a lui Emi G eg: 
Ma nescu, se poat 

cu gun k Lë discipol: „Incetează arta“ ? ŞI ia Ka Gef E 

Şi vigi enţă pe anti-liberali ! Să fi văzut atunci be e SH 

„at fi incetat 


D IORGA DESPRE D. IORGA. " 
| Un om care de douăzeci de ani de zile în capăt a lucrat, cu o stă- 
minj pe care toți o cunosc, la opere istorice care sint în mina tuturora, 
Un om care dă astăzi lucrări întinse în colecţiile cele mari de is- 
torie ale lumii, 
Cei mal harnic cetitor din ţinuturile locuite de Romini, 
Un om cu un fond de idei nouă, de sentimantalitaie duioasă, 
Un om cu forma de distinctie şi individualitatea trebuitoare pen- 


“tru a fi scriitor, 
Etc, ete, ete. 


puse tendenţa 1. 
Şi observați ci neioleranţă 3 


Tam în apreciarea literaturii, pentrucă 
ne stinjineşte plăcerea estetică ce 


ne produce Opera sa i 
» Căteia nu-i negim talentul (cind i are) deşi este 


imorală, Nimic mai muit | 


ei 
» Ne acuză pe noi de netoleranță | ! operei, aceşti domni, 


o atit 
deci noi nu sintem netoj "E care tofi trebue s'o respingă ; 


e D 
Tan - cutare san cutare atitudine în faţa vieţii zis pis tipat 


Revista franceză „Mercure de France” a publicat In ultimele şase 
“numere ale sale, o anchetă în chestiunea religioasă, pe care cetitorii 


VIAȚA ROMINEASCA 


O cunosc din rezumatele făcute de noi la rubrica „Revista stelo f 
Ceea ce voim să punem In evidență nice, este faptul imbucurätor A 
nici noi, Rominii, nu am fost uitaţi cu acest prilej şi că revista a cen 
şi a publicat şi părerile unora dintre al noştri. Evident că din ea 
ce ni s'a făcut această cinste, răspunsurile d-lor A. D. Xenopol şi de 
Istrati nu puteau lipsi din această anchetă internaţională, întreprinsă in 
rindurile fruntașilor ştiinţei şi ai cugetării contemporane... 

De cit, o mică intrebare: oare celtalţi Romini, cărora li s'a 
părerea de cătră revista franceză, nu 
nu vor îi avut ce răspunde? Sau pa 
ceză decit d-lar Xenopol şi dr. ls 
tämin, pentru străini, singurii 
o părere asupra chestiuni! 


la care se poale i 
asistăm la o disoluție sau la o evoluţie. 
ul religios Ss F 

De ce să ne mirăm dacă a 
care, dind samă, din trei in trej 


m găsi aşa ceva la o revistă fran 
luni, cetitorilor săi despre mişcartă 
eniturală a Rominilor, consacră Pagini întregi pentru „Marin Geèlras a 
d-lui N, Petrașcu, şi nici on pomeneşte de apariția volumutai „dn wc 
mea Dreptăţii” ai d-tui Brâtescu-Vaineşti ` care nig pănă acum, în ny- 
mărul de Iulie, nu spune o vorbă măcar de ultimul volum al d-lui Sa-i | 
doveanu, „Le noi în Vilşoara“, dar găseşte destul loc în paginile sale. 
pentru o lucrare folositoare, de sigur, dar o simptă culegere meritore | 
(„Cartea pentru tineretul de la sate" a d-lor Patntile, Lupescu şi Mres 
jeru); care insfirşit, ocupindu-se de revoltele ţărăneşti de la nai g 
de starea țărănimii noastre, citează studiile şi articolele dam} Tanovi- 
ceanu, 1. Lahovari, A. D. Xenopol, fără a pomeni de lucrările lui Agii- 
cola in această chestiune, iar din Teviste citează asticolusul d-in) Mehe- 
dinţi din „Convorbiri Literare“, ba citează chiar şi articolele sincisives ` 


ale d-lui... „Cronicile interne" 
+ după 


cim habar nu ae nici 
"lor Radu Rosetti şi de. Gr. Maior it che, 


Prea Ne-au de 
putem mira t., 


DEGEABA ! 
Sancho Pança face calambururi, 


„Cegerteratule, Pe „decadentule 
— Degeaba asuzi tu, 


prins străinii cu astfel de lucruri, Pentru ca să Ge mat 


Sancho Pan 
» Pe „dezechilibratu), 
Sancho Panţa, că tu eşti sinătos tuni.. 


ça vrea să facă De 


ABILITAŢI, 

P eg EE instrucției a abonat biblioteccie şcolilor socundare la | 
feviste, dintre care, lterara, sint Luceaiârul* Sa 

şi „Viaţa Rominească=, t ai e ar 


(Dealtmintreiea, mu 


lte din acele bi T 
Hativä et din propri ibiioteci erau. | 


deja, di 
j n propria lor ini ul for budget, abonate ta te 


vista noastră), 


MISCELLANEA ur 


Nimic mai firesc decit ca ziarele politice să ne atace pentru aceste 


bonamente care noi nu le-am cerut, la care noi nici nu ne-am gin- 
bg dar wéi avem drept, odată ce Ministerul abonează bibliotecele la 
reviste... Nimic mai firesc, zicem, pentru că ziarele politice sint menite 


să combată" pe... adversar, J 
Dar iată că un ziar literar, cel în care... „a apărut”, „1907* al 


i idici te şi făcindu-se 
diui Vlahuţă, —ridicindu-se în numele literaturii ofensa 
că nu ştie că Ministerul a abonat bibliotecele la o mulțime de reviste, — 


ne declară de monitor oficial literar, ete... 


Nici acest lucru n'ar îl atit de curios, dindu-se apucăturile ziarului 


literar în chestiune... 


Lucrul însă devine admirabil prin faptul că la Ministerul de Ins- 


trucţie există, — Dumnezeule mare —o petiție kilometrică, prin care acel 


ziar literar solicitează,—mu abonamente, ceea ce încă n'ar fi mare lucru, 
căci în comerţ faci comerţ, ci —horresco reierens!—o subvenție, o mică 
subvenţiune, o dulce subvenţioară,... 

Ailail aL. 


DELA REDACŢIE 
Rugăm pe toţi acei care ne trimit manuscrise să cetească anunţul 


i "istei, 
„Pentru Autori", publicat pe pagina a treia a cuperții rev | 
s$ Bine inteles e pentru lucrări voluminoase, putem intra în cores- 


pondență, dar numai peniru asemenea lucrări, 
P. Nicanor & Co. 


RECEN ZII 


€C. Rădulescu-Motru, Din Pui. 
ehotogia Roroluțtionaruliei (Studii Fi- 
lozafice, Vol, IL Faseicola i) Baru- 
rest), 1807, Pretul 60 hani. 

D. Radulesru-Molru esto unul din 
puținii oamoni din tara aceastu, ea- 
ror ocupațiile profesionale şi altele 
le mai lasă riigaz Şi pentru cercetare 
dezintoresati,—cu alte cuvinte, eare 
eonliună, şi după ce „ua ajans“, sh 
celenseă şi să pindoasea, D-sa publică 
din cind in cind, rezultatul lecturilor 
Şi kindirilor sale, sub forina unor 
„studii*, ine in timpul din urmă a 
p chiar un fel de publicația vro- 
pică, un fol do r i 
un Tel de arhiva, AAN E 


la volumul II, fascicola 1. 


lescu-Motru atin i 
A pap ge o chestie foarte 


„Din Ps 
fionarului.," ee 


Dan incepu cu afi 
rmaro 
|eă „mai intotdenunae i 


d. Rădu- 


Japiulwi 

intre ideile pro- 
ti şi purtarea lor 
` retnluționarul 
ptueşte contra. 


E „Faceţi 
Di reen ce fac en 
pe J. J, Rousseau, 


pentru pslehol i 

tului, ziee d. Radulea Marar Noas- 
an este punctul de gegen al 

«uterului, Faptul acesta vy căuta 


mroluționnarul își conformexeă viata 
e ideile sale. E vorba de a renunța 
b avere, rang și clasă și „n se sto- 
hoc în popor ?* Reroluţionarul o fare ! 
Se Dee țârnn și duce viața de tAran ! 
(Sulla Perorrkaia şi legiune) £ vorba 
de a pane averea sa In dispoziţia co- 
menitaţii politico din caro faca parte? 
Berolulionarul o face! (Kropolkino 
şi legiune). —E vorba de „sacrificarea 
peniru Wee 2: Revolulionarul o face t 
Setare lu moarte ! (Legiuni 1)—= Ti tre 
se prin rap ef i se impune custilute 3 
Sia impune ţeetiţi istoria veacului XIX 
reevlullonnr din Rusia). —A, dar el 
are simai departe chiar deelt ridieo- 
Jal: Ti irere revoluționarului prin cap 
vie pheal să utilizeze pe celelalte ani- 
male spre folosul sin? El nn mu 
zer mici eiubole, pontrucă-s făcule 
dh pielen unui animal! Și mu mai 
Bist, căci se vunose Jr extraor- 
ilare de ee insamnă „idea forţa...” ŞI 
ilse pure, cind mi-amintese toule aces- 
e lucruri, că e o nedreplate, nu-i 
mibi naivă, allemarea dlui Motru 
o rerolulionurii nu se disting prin 
mer realitate morală şi că nu devin 
apostoli deeit dacă upastulatul le ai 
profitabil! Ceteste, domnule Motru, is- 
loria n'hilismului ruse-e! Pun rëmi- 
fa cn voi retracta totul! 

Am puteu spuna mai degrabă ră 


să-l „explice» aulorui,—şi explicația 
acestui fapt va forma zonținatul arti- 
colului: „Din Fsichclogia Rovoluţia= 
pr, ' 

Fon n atuca „cazul tipic“ al d 

Raduleseu- Motru, făra a lilies Rer? 
tura slirnita în jurul si in urma câr 
ţii lui Jules Lemattre, ndmițind ca re 
latiy la J. J, Housseau faptul este 
exact, şi neținind samă nici chiar de 
opinia lui Edonard Rod {care pont nk 
se pare con adevâruta,--tom vorhi 
mai Jos}, ne inscriem hotărit în contra 
opiniei d-lui Rădulescu-Motru. 

Ca sint revnluționari—ea preotul de 
caro vorbezte anecdota populura —care 
DCS cunformenza faptele cu GU 
lor, asta e sigur! Contrarul nr f eu- 
rios, ar fi imposibil, Dar că „mai in- 


totdeauna“ so Inlimp} 
= à t á a: 
Poor cht cmd ipia Bensin. că A 


revoluținnarii se poarta toruluționarii tă ultimele con- 
asif, i a E prea cau Hill con 
(eo veensta ni se pare absolut enzi ale ideilor lor, pe car, sl pe 


ugele, voesé să le traduca în fapte. 
săziud chiar în ridicol, in orice caz 
zheituänd sfortări,  zădarnice chiar 
pentru cauza lor! 

Dar ei merg și mai departe. In to- 
Suel sinul societăţii „actuule“, caută 
“abk o ronduilă ca în surielatea 
stiloure* visata... A irai în comunism 
ai a rcomnta la individualitutea lor, 
lată eu averua lor, ma "ndoese dirà 
sie bine și dach eslo util.. Dar... asta 
e allă chestie, E vorba că-şi potri- 
teze Taplele pănă dineolo de ideile lor ! 

Asa dar, fără a discuta mal mult 


Tara clasica n revoluționarului, cep 


putem cunoaşte per- 
+ Şi Inteleg aii prin 
e Pe toţi acela care, in- 
len Sent ap allul, se ridica mier 
riva lucrurilor stabilite, Ințeleg EI 
rii politiei, dela « 

Sa, la eege şi pe eege 
` bine, este tint di d 
izvoarele festitarul de geg be 
Sege lucrul din romanul Iti Tole 
» Înviere), vă Mai intotdeanna™ 


fact) este Rusia 
arevolulionari* 


RECENZII 


şi a aduce şi alle dovezi, faptul deln 
cure pleacă d. Raduleseu-Molru, nu e 
exact. Problema, ce-si impune so re- 
zolre, nu există, D-sa își inventeazi 
n problemă zi apoi Îşi da o muncă in- 
finită s'o rezolve.. 

Dan aa intrøeabi: „Cum se explică 
acest paradox% Dur nu e nlei un 
paradox, domnule Rädualesen-Motru 
lar, relativ In acei „revolutionari" eze 
re, ta Rousseau, vorbese una și De 
ulta, explicația e uşoară și faptul nu 
e usa de paradoxul: e etern şi e foar- 
te omenese,—si foarte banal; ni sa 
intimpla, faptul acesta, tulurora, mai 
mult san mai puțin, în Becuro zi, dara 
nu în Beenre ceas, Dar să nu anti- 
cipäm. 

Dar, ah, este un dar! Dar d, Rä- 
dulescuMotru bagt de samă, șase pa- 
gini mai departe de In categorica sa 
afirmație, ch generalizarea sa esio nu- 
dreaptă. D-sa zice ` „inire dingil (re: 
vuluținnuri) se regăsește acelaş pro- 
cont de enararlere bune, udică morale, 
gi vararlero role, adică imorale, cagi 
mm restul omenirii”. Fâră multă exe- 
gori, acensla insanmă cë acel „mai 
intotdeauna” dela inceput este exn- 
geral, Căci cei „morali” mar fi mo- 
rali, ducă ar spuna una şi ur face 
altu! Orl se poate caracleriza de mo- 
rală, ucensti  meeunformilula ? Se 
poate vavacterizu de moral un om 
care propagă lucruri În eare nii ere- 
de, —prnpagindu-le numal ca să par- 
pie? (Căci, vom vedes, aceasta este 
tenria d-lui Räduleseu-Motro)— Ara 
naerul unei contraziceri,.. 

Pesto nlte zece pagini, d. Raduleseu- 
Motru vorboşte despre „revolulionarii 
idealizti“, caro fue bine omenirii (So 
eral, Plato, Luther, Calvin, reonujiona»- 
rii franteji), cure de deosebwse de 
vellalti pentru că-a insulaţi de un t- 
deal ! Mai intai, ce caută aici „rero- 
lulia francezi”, pornită din idealism, 
cină, la pagina 2, d. Motru admite, cu 
Tuine, cà revoluționarii dela 1789 au 


130 VIAŢA ROMINEASCA 


fost nişte monştri.—(arătind că luerul 
se 'mpară cu „ideile“ lor, deoarece 
Du poate îi legatură intru caracter“ 
şi «idei*)?.. Are neral unei contrazi- 
ceri, nu-i așa ?. Apoi: duca revola- 
Le caro au schimbat faţa lumii, au 
fost făcute de „ravoluționnri“ ideuligti, 
atunci mai ramine adevarat faptul 


renşi, aceea va D buts EN 
criteriu ! ` 
Dar mai eslo o cale de a descopar 
ca înțelege d. Motru prin revolu 
„rele“, Dan spnno ca istoria tic / 
multe de aceslea, care se „confundă 
cu fapte de brigandagia ordinar ia 
edițiuni criminale”. Du, da! Am ir 


esmai intotdeauna” revoluționarii telea: Procesul ce face d. Motru, le 
sint nişte sarlatuni 7. De sigur că nu. seest articol, este procesul „ra 
ŞI atunci d. Motru nu mai are deent lelor“!. Apoi sa Incepi doel 
sA Spuni cA face Psithologia „revolt. după „metodele științei mod 


țiunnarului“, ci a unai anumite catego- 
rii de revoluționari”, Şi chiar 

este, câri, pe la sfieşitul articolului 
zice că a voit sa vorbească numai de 
un solu de revoluționari.. Incă odata, 
dacă este pen, d. Motru n făcut o fan- 
faronada, cind Şi-a infilulat urtientul 


a ala „psiebologia recoluționa 
in genere“. cind ai in minte 
răzvrătilari (poate pe iastigatorii 
limelor răscoale 21. şi inca la 
so mărturisegti ?! d 

Că sexplieniia“ d-lui Motru | 
vorbi imsdiut do en) se pol eiv esa 


ru ÎL enezan Hevoluţionarului* şi sau pu instigatorului de ra 

e an rind a inceput prin a-l de brigandagii şi sedițiuni criminale 

A ceriza pe revoluționarul „În ge~- o alta chestie. 4 

Se ea fiind „nui intotdeauna... ete“, Dar ep nu se potriveşte „revoluţia. 

Nini î =Aceustă nepotrivire a a-  narutni* (elt k 
s Dëläzl en o nota caracteristica in I A | 
e n partea de] 

psichologin rovolutionarului în genere” luj, Ge unde d. 


(pag. 5h şi: „Acenstă cat i 

voluțiouari am avuta și are pa eroi 
in partea deta inceput a studiului no- 
siru” (pag. 25), Dar nuo seategorie” 
avea „in vedere“ la Inceput, «i com 


vedeţi pe Ferolutionar 
A ul în Si 
Dar vare sinl, acuma metre 


rent de 


d-aa spune că caracteristica lui e ime 
puisi pitaten : 


E enken. wrevoluţiile” totul, distrugind totul, fara nal o 
ëng » să enarc, prea tir- vrea să 3 
u, n rsttat a pună in lve, Ca exemplu dă 


rticolalui, se märgi- 
după ee până acolo 
despre -revoluționarul 


pe socialişti, care, eind 
vor să pună lu loc, 
pundi! O, aci 


neste d Motru { 

şi-a clădit teoria 

in genere)? 
După ultima frază di 


li Introbi : ee 


volati n articol (De, lu tä 

kiia ia Da ab fie privila ca. un E gece e rose teza wie ll 

SCHER unei societati, trebue bine: an ea id e = E P 
"una o renovațiune=) S'ar R căzute Aer ideal) o socie 


tale în care mijloacele 

de munră 
| fie proprietate colectiva! E că 
utiilu rusești, de pana arumia, au sint 


„bune“; aceon in i 
D sä, ultima, ci 
tot de natura celorluite, Cem 


Fri 


RECENZII 


domani şi oameni lipsiți de orice spirit 

ştiințife a zugrăvi amănunţit o socie- 

tala la alcătuirea cârelu, o span so- 

cialiştii cu drept cuvint, vor lucra a- 

Ui factori, dintre care unin cu me- 

putinţa de prevăzul ucuma! Dar, in 

definitiv, socialiștii lupti penlru un 
program practic amănunţit, bine sti- 
dial, intro mich parte deja cucorit} 

Tara indoinli, d, Motru nu e familiu= 

rizal cu socialismul ! 

Dar så trecem, e altă ceva maii 
portant, D. Motru opune „revoluţiona 
rulaj“ pe „omul de ordine“, in mint 
căruia élementele impulsive sint com- 
trabalanssto de elemente inhibitive 
Foarte bine !—Pa acest „om do or- 
dina” daa nu-l gitsesle in forina i- 
deală, căci adesea elementele inhibi- 
tive sial în proporţia prea mare.— 
D, Motru suspină după un „om de or- 
dino“ ideal; în care cele doun feluri 
de elumente så fia Intr'o justa si ne- 
cesară proporjie.. Dar iată eù peste 
o sumă de pagini, d. Motru descopere 
pa acest „om de ordine ideal"! unde? 
Ah, tocmai intre „revoluționari, jg: 
Ire revoluționarii idealisti, adică, dupa 
cele ep um văzul, ne inire instiga- 
tori, ci intre esea ew se chiami „re 
voluționari” (şi cei de la 1789!).— 
Aşa dar, acuma (pe la sfirșitul arti- 
colului) „revoluţionarul* devine, si, a- 
„lavăratul „om de ordine", cu o justa 
proporție de impulsie şi inhibitie. pe 
eind, la inceputul articolului, definiţia 
genului „revoluționar“ (udică orizărui 
revolutionar), era (aplaz pură ! 

Să no intoarcem la „paradoxul“ d-lui 
Motru: nepotrivirea intre ideile şi fap- 
tale „revoluționarului“, —Am vazul că 
insusi d, Motru declară, pe la »frsit, 
că la incopul a vorbit de (eum zicem 
, mm „instigatori* de räseonle.. 

-~ Despre aceștia, da, probabil, d, Mo- 
tru ara dreptate in parte, in expliea- 
kia „parniloxului”, Anume: că ei—noi 
etedem că unii din ei — imbraţișează 
idei, pontru a parveni, 


(EA 


Lucrul e «unoseul; nu o nevoa de 
„metodele ştiinţei moderne" ; în limba 
curentă se chiamă „a Desen în upa 
tulbure“, „a exploata durerile malti- 
iii”, „a demagogiza“, ote. ele: Ene- 
vov do atita truda eu „metodele ştiiu- 
Let moderne * * 

Ramino, toluşi, un fapt mai intere- 
sant : Popa, care cu durere vonstală 
că faptele salo nu sint bune de lmi- 
tut; Rousseau, caro una vorbeste şi 
alta face, ete. Aşa dar siol oameni: 
eare spun una şi fac alta; dintre a- 
ceşti oameni, unii sint, popi, alții 
sint. revoluționari... alţii sint.. preo- 
teasa ori fala preotesel... 

Trebuose „metodele ştiinţei mo- 
derne" pentru a explica acest fapt? 
Cred că nu! 

Sint acești oameni şarlatani ? Se 
poate ! Ah, ce nu se poate? Se poste 
ea unii „trevalutionari” să utilizeze id- 
ile revolulionure pentru a parveni, 
pentru vanitate, mai ştiu eu? 

Dar, „mai intotdeauna”, vom spune la 
rindul nostro, explicaţia e alta, e vu- 
prinsă im înțelesul adevărat al vochai 
vorbe: „Video meliora probotpun, dele- 
riora sepuur“, eare explică jumatate din 
viața unor oameni,—și purtarea popei. 

Văd care este binele, il aprob, dur, 
Binţă slabă şi părcătoasă, fac rou! Am 
pasiuni, stiu că sint rele, știu giomi 
fae rău mie (miel), stiu te-ar trebui 
să fue, dar nu faet 

Poate ră Rousseau nu era convins 
de teoriile salo.. Se poate —Dur poale 
că ora convins, dar mu pute sa le 
sespeeleze în fapte... E alleeva decit 

ee spune d. Motru, carecrode că Rous 
senu nu era ecuvins de ceea ce spunea, 
că spunea cees ce spunea din invl- 
die, ori ca vulpea enre spuna că stru- 
gurii siut acrin. 

Şi e interesant ep spune Edouard 
Rod, E insäşi istoria unui sulet slab 
şi robit de pasiuni: Rousseau, pe in- 
cetul, şi-a conformal viața ideilor 
salo ` adică, vizind ce este bine (me: 


122 


liora") şi aprobind binele („proboqua”), 
a inceput să se “forţeze n nu mai 
urma pe calea răului ( deteriora") şi... 
a reușit, pe cita putut! 

Lucrul e simplu: Imi fac un ideal 
de vinţă, pe care ori U pot urma, ori 
nu} pot urma mieiodută, ori de care, 
in faplă, mă apropiiu pe'ncetul! — 
lousseau putea să nu ajungă să poată 
apuna „meliora sequor*, şi lot n'ar fi 
un argument pentru „explicarea” d-lui 
Motru, 

Enută, cetitorule, în viața și în su- 
Aetul tău, și vezi cite ticitagii (Lu sin- 
gur le numesti agd! și roses! de ele!) 
cite tiealoşii faci! Le vei apivra ? Nut 
Pentru ce ? Pentrucă idealul tan eal- 
tul! Le faci, tienlosiite, pentru că eşti 
slab! Al sfătui pe altul sa ln facă ? 
Nu! Tu f'ai sfatui contrar, deși tu 
le faris Si aif şarlatan 2.. Să ras 
puudă d. Motron?! 


Sa ai în minte ca model po „insti- 
galorul” do râseoale şi <A voeşti sa 
vugrâveşti, după neest model, po „ros 
volulinnarul în genera "7 să ulegi un 
revolutionar, pa Rousseau, ln care 
trezi că ni descoperit y neconforimi- 
tate intre idei şi fapte Si s'o explici 
prin garlatanie, ca la primul -instiga- 
tor*—juganar lipovan ` sa admiţi apoj 
că „mai la toți“ revoluționarii intil- 
nesti aceasta neconformitate şi s'o ex- 
plici, apoi, prin șarlatanism si dorința 
de parrenire,—siul ncesloa procedau= 
rile „metodei ştiințifeee 9 

Sa te contraziei apoi, 
acei cure au freul marile re 
aceștia sint „revoluționarii ti Co 
celență, domnule Motru 2) ea neoj care 
nu făcut „marile retolulii* nn sint 
șa latani, vu sint impuisivi (ei, ul, 
ere de ordina ideali”) ; 
apai, eu naivitate, că tormi 
tatări şi explicări Aa eo- 
nara) în gamere“ Jaaj făcut de ger? 
rul „metodei stiintifice n „arhitect 
nicel unui sisteme Şi tă ceata ce ai 


declarini ep 


UC 


VIAŢA ROMINEASCA 


spus În inceputul „studiului“ despre 
genul revoluţionar, ohuerși singur ch ` 
se polriveste la „n categoria“ mamai ` 
l-instigator“ „brigandagiu”, „ediţii ere 
minale”..)—sint acestea procedeurile 


„metndei stin Ufer: ? 


D. Rădulescu-Motru nu este un Bio, 
zof independent. D-sa este.. un anu 
4 


mil „om de ordine“; dan SEH 


despre revoluționari, nu de pe un t 


ren neutru. ci din cimpul celălalt. Si 
poziția d-sale nro toate dezavantajele 
acestei situaţii. Deg nu conslală : dan 
pledează pentru cova si conira ceva, 
D-sn face adrocătura şi, (dacă pu „as 
plicațiile* sale, caro pot H dibace*) 
contrazirerile sale nu sint de nalar 
a ni-l uràta ca pe uo strălucii advo- 


cal al cauzei salè. 
Un profesor al meu, ilustru în felul 


“au, vorbind nu ştiu de eare filozof 


sceptic, spunea : „Sa'ndoeste pana ce 
nu mai poale“... D, Radulescu- Motru 
nu se'ndoește de loc. El „na 
sc 'ndoiasea”... Şi sint aşa de compli- 
cate chestiile sociale, chel, deja, oñ- 
menii sint atit de complicuţi ! 


G.L 


Post-seriptum,. — Räsfolod din nonu 
broşura d-lui Motru, am dat peste ei- 
tova insemnari tăcule pe margine, vas 
re mi-au sepat din vedere cind um 
seris recenzia, Transeriu ejtevu, 

D. Motru declara : „din nastere nu 
este nimeni revoluliouar”. Şi aiurea 
mai clar: „sunetul individual nu esto 
prin natura sa revoluționar sau de or- 
bel cu alte cuvinte mediul face pe 
cineva revoluţionar. — E 
sufletul şi aaa măi ra 
anume mediu, 
incă ceva: D 


clasele superioare numai foarte pulini 


‘Ar ci cu un suflet mnp 
putin revoluționar devii „retoluţi- 


poate sa ` 


at” cind veşti proletar, decit cind 
esti din clasele de sus; in cazul din 
urină trebuește sa ni un sulet foarta 
recoluționar.. Dar nu toemai despre 
aceasta vot si vorbese. 

D, Motru, agu dur, zicea: „din nas- 

tere nu este nimeni revoluționar”, şi 

dëng cù problema revoluționarului 

nu e chestie de „psichologia individu- 

ali" vi de „psichologie socială“. —Dar, 

A. Motru Deeg deja OC pa o pagina 

precedenti psichologia r: roluționaru- 

lii: „impulsiv*, spre deosebire do a 

wmului de ordine: „inhibitir*.. Apoi 

munci revoluţionarul se nagte, dom- 

mule Motru! Că „impulsivul” în una- 

numit mediu mu va ajunge revoluțio- 

nar, o alta vorbă! Chiar Beelhsven 

pulea, undeva, să m'ajungă muzirant $. 
ŞI d. Motru se contrazice pe neriasi 

peuină, elnd spune: 1) „sufletul indi- 
vidual nu este prin natura sa revalue 
fonar sau de ordine* (Incă odată: a- 
mintiți-va eategoriile; „impulaiy"* și 
„juhibitiv* 1!) si 2) „Fiecare individ 
impulsiv, eu voința da u domina asu- 
pru semenilor sai, este sufleteste pre- 
gatit sa devină revoluționar“... Tro- 
bue de oplat: Se naşte ori nu se naş- 
tè nora cu un flo revoluționar ? 
Insă vera. Dacă d, Molru erede în 
s„impulsivitatea* ravolutionarulul, a- 
unei cum împacă dan aceasta „im- 
Bisi tate» en dibicia necesară unui 
wm de a exploata anumite idei în fo- 
en) său egoist ? Chei, eum stiti, din 
Wibicie veroluţiunnrul face pe... revolu- 
Dear. Un „impulsiv* (care nu poa- 
"Je „rumpani“ motivele) atit de vu diba- 
“ele diplomat?! 

ŞI inch eren, Deosebirea intre „o- 
mul de ordine” şi „revoluționar” e „in- 
bibiţia” și „impulsia*, cum am văzul: 
Aire Stolipin e un reacționur negru, 
pentrură e nmi „inhibitiv* dech, să 
zicem, Rodicer sau altul 3 Oare un 
junker german e reucționur pentrucă 
e mai „inhibitiv* decit un proletar 


RECENZII 


tar 


ch el deosebirile intro junker şi pro- 
letar ?— Oare d, N. Filipescu e mul „in 
hibitiv* decit d. C. Dobrogeanu-Gherea ?- 

Și oare „oporlunismul* de care e lanvi- 
nuit un Jaurés (şi cu el sute de mii 
de socialişti) e „impulsivitate” 2 — Ce. 
lebra „valo legală” (aga că Anton Ba- 
calbagu zicen că d. Nădejde nu vrea 
să se plimbe pe „Cales Victoriei”, ei 
numai pe. „calea legală“) este „im 
pulsivilate» 3 

Si cind d. Motru spune ca revolu- 
{iilo mari (facute în contra „onmenilur- 
de ordine"—nu-i nga?) aduc o intarire 
a ordinii (deci în contre „oamenilor 
da ordine”), atunci, atunci? 

Darp urmarea că revoluția franceză 
libertate. egalitate, Gätel a fost din 
„revoluțiile eu ideal”, bune, şi, alatu- 
ren, afirmarea că revoluțiile „făra 
Ideal" se cunose de pa aceea cà sint 
conduse de ideea „egalității“? 

D. Motru n atins, cu o inimă prea 
uşuără, problemo foarte grave ai com- 
plicate,.. Un domn „rronicar” spanen; 
in trei cuvinte lapidare, ra aceasta o— 
perä va fi relila cu mult folos, ete.. 
Probabil că nici n'o cetise, nri, duo 
cetise.. e acelasi lucru, 


L 

Sotin Nădejde. Părinţi si copii, 
Edit, „Biroului Universal“, Al Ni- 
Lann, 

In acesi roman ultim al cunoscutei 
scriitoare Sofin Nädride nu vom găsi 
probiemu flosofieii-socinln din roma- 
nul eu acelas nume al Toi Ivan Tur- 
ghonief, căci generația copiilor nu e 
intru nimie deasobilă ea nivel culural: 
de acea a părinților şi nu ni se pre- 
zinia în neol contrast izbitor sufletese 
in eare ni se prezintă lu Turghenief, 
Nu e nici proMema hereditaţii aga 
cum e pusă de Zola în istoria fami- 
liei Rougon-Maqunri, Ci, va ai în eg: 
Jelalte două romane: Putemi şi Robia 
Banului, fabulaţia romanului, povestea 
acesiei familii e un prilej căutat ein: 


perinan ?— Interesul de clasă mnexpli- les de seriitoare pentru a pune în e=- 


12 


copilul prea silitor și ambitios, id 
din căsnicia Magdei și u lui lacobesea, 
tipuri produse de educatia s} insirge 
Un noastra moderna, necinstea d d 
nuciderea lui Ilie. ofițerul ru fira slata 
ce nu se poale impotrivi tspitalae D 
cărui i-a lipsit si controlul sorios În 
regiment spre a-l tinea in friu, Pre 
îmtindeni resso foarte lAmmrit deza 
dinez sociala In enre lrăim, uzedriy- 
nen sufteteasea, lipsa de ken şi im 
conştionțn cu care ne lăsam (en de 
azi pe mine fără a lun niri o maaară 
de îndreptare, fără a fate o sfortare 
serioasă şi trainieca pentru a no ridia 
şi n apuca altă cale, 

E în aceasta ultimi seriero a dan 
Nădejde acelaş interes pasional pene 
tru chestiile sociale, acelaş dor deg 
cânta pricina reula n relelor de care 
suferim en in toate nperile salè, ace- 
iaşi preocupare adinci in cercelarea į 
problemelor, dar soluțiile nu se mä ` 
desemnează nicăiri, ca alla dala, culme 7 
credere şi enluzinsm. Autoarea ezila 7 
acum plină de indoiula, deseurajurea 
pluteşte şi apasa dureroasă prëtutim- 
deni, Frumoasele aviutari de odinioară 
par niște Mari vestajite de o näpras 
nică vijelie suleteasea, Urmărezti d 


vucăse din inseşi aceste calitați, Rea- 
tatea vietii, chipurile morale si ma» 
lerinle ale eroilor, se sterg, sè estome 
praza ușor ea niste umbre, ca nişte 
semne ule cugetarii acesteia active și 
pline de viociune. Problemele sule- 
legi sint prea numèroase, se Dun ro 
pede unele după altele, se disrula de 
uulor prin guru personagiilor, dar nu 
e msiring în conflicte reale, în su- 
ete vii. In dialoguri toţi vorbesc pe 
uit ton, cu acoleaṣi mladieri de voce 
ta intra piesă în care personagiile 
sint jucale de acelaş uelor. Si cum 
tu ven să slim ve sa palrece in su- 
Det) Zooi, fetita mai mure xarrilicala 
fericirii celorlalți, aan în sufletul lui 
Goorgien copilul inchis in el insusi, 
in eare îneoițeşie revolta şi dorimtn 
gn n luce mai bine de cit cei din ju- 
tul său L. Aen eg eum e alcăluil 
zotmanul, luerul era eu neputinţă, cim- 
pil e prea inlias şi prea multe sint 
chestiunile ce so ridica in sufletul 
wriitoarei şi deci zl eolitorului. Preocu- 
piriie morale precumpânose asupra 
picholugiei individului și usupra pro- 
veupărilor de artă; limba bogata şi 
toreria despreinezte pretutindeni zu- 
prâvirea reulolul prin imagini, con- 


videnţă eu durere plägile morale de 
earo sufere socielalea noastra, proble- 
mele ingrijitoare cea se pun, din cauza 
acestei stări de lucruri, sufletelor enn- 
știente, pentru villarul nenmului nos 
tru, 

In primul rind ne dovedeste serii. 
tourea co suflet ture și cumpiinii tre 
bue să aibă luneționarul nosteu pen- 
irn ca să se poatu pâstra corect şi 
cinstit în mijlocul grentaţilor si ispi- 
tolor de tot felul, eu modesta lui re- 
tribuție, intr'o societate care e nu nu- 
mai toleranta, el complice a tuturor 
incorectiludinilor, 

Alta problomaă interesanti care pre- 
ocupi pa d-na Nădejde, in tonte seri- 
erile sale, e lipsa de ingrijire lumi- 
salā en care stint enutate femeile la 
naştere, fcindu-se niitea victime, do- 
odata en mourtea mumii, in eopiii 
rimasi în urma. 

Apoi a problema educaţiei copiilor 
și mai ales a fetelor din clasa fune- 
ționarilor. Ce faei cu baiatul ? In vare 
Şeoală-l dai, in co categorie sociala 1 
holAraşti sa trăiască ? Cum poti inla. 
tura plaga fancţianurismului 3 Trimi- 
miţind copiii la meştesug ori plasin» 

du-i in comeri ? Dur cum? Cotnergul 
şi mestesugul sint in ininile 


Lrhimni= i ea si eretizar terinlitălilor vieţii și ur- 
lor bin : s aci ca şi in celelalte romane, cu inte pn coeur: A i 
ee o Liege Leick el din (at? ` res, diseulia atitor probleine. puse de mări cu credință firul Welor bu- 
piept. in ans nu pot ține o minte ugerà ce le-a frămintal multă gnie ve caută nu-si face Joc la lumină 


MA și apoi niei nu vreme, Jean cercetat yi le-a analizat 


cu de amănuntul, dur nu mai simţi 
bine fâcatoarea inereidare in viață i 
intr'un viitor mai bun, de odinioară, lu 
mina sufletului senin doritor de bine și 
de fericire pentru toți, De altminteri, 
aceleasi calităţi ca şi în celetulte serje 
7 i GE at a vieții, neoe 

t bogută intelepeii 2 
We den, sën, peime imprägtiatā 


Kata pretutindeni, ace 
a 


sint primiți, 

Ce-i de facut E 
Dar cu fetale 3 Sa 
ea să nu faci din ele 
ca vele despre eare 
Tinca, sau să le dai 
lon, cum a făcut Serz 
pe soenteala ea fiind f 
tieñ spoinlă de pensii 
lesne mijlocul de į 


in epera d-nei Nadrjide, 
- LS 


A. D, Xenopol, Evolutia în Is- 
torie, T pp: Nerongtittul în Istorie, 
Ži pp. Extrase din Analele Academiei 
Howmine, Bucuresti, 1007. 

be cind d. Xenspol nu mai fuco ie- 
irie fsi du purerea asupra unor ches- 
ttai de filosofie a Istoriei. La pri- 

mul din aceste memorii neademiee st- 
lomil ceupindi-se eu evoluția in Isto- 
Fie, erupruza năzuințile vieții ome- 
testi pe temeiul cărora se punto mişea 
wrolaţia, în doua grupe: A) Grupa a- 


le laşi fară enrte 
nişte declasate 
vorbeşte coana 


rea lor ori le 
ciren căsniciei e aaan eet 


Ce e de farat 3. 
Şi problemele satinle se 
suer 
după altele : neürastenia Ini Ganna 


jural 


d-nei Nadejda, 


RECENZII 


135- 


celora eare ndue Indeplinirea nevoilar 
existenļii in privința eunostinlii ade- 
sărurilor practice al teoretice, cure 
inulțâmese trebulnțs de a zii a eare 
desfătează prin frumos; b) silinţa pusă 
pentru a face ca aceste bunuri să fie 
împărțite, in chipul cel mui drept, in- 
tro cei ce le produc“, — 

Puterea evoluţii face astfel să pro- 
pășiasei omenirea armonios pe toate 
căilu, D. Xenopol atiuge problema dis- 
tribuirii bogăliilor şi pârerea dom- 
niei sulo este că Impărțirea trebue să 
fie proportionala (aici ne aduce la eu: 
noştinţa că sint oumeni harnici, inte- 
ligenți, leneși, ete). Ă 

Fața de spuruitourele framinlări 
alo societății moderne pentru realiza- 
ren dreplului, d, Xenopul erede că el 
vilizaţia nu este in pericol". 

In ul doilea memoriu, după ce suto- 
rul cercelează luriurirea pecongtiutus 
lui asupra vieţii individuale şi soci- 
ale, trece apoi şi la rolul neeongtiutu= 
lui în Istoria. 1). Xenopul cnulă să 
arăle varo din puterile care condijio- 
nează desvollurea istorică sint isvosre 

ale neconştiutulai, Dupa d. Xenopol 
inciurirea rasei, a climei, a caracte- 
vului național sint meenugtiute ` age 
zarea peogralică punte A supusă intru- 
eilra jnriuririi conetiiaţii, Exumi- 
manza mni pe larg puterea evoluției 
si intunplarea in Istorie. Puleier ce 
volației nu devine conștiuta decit 
„post factam” şi ei nu i se ponle o 
pune decit o impulrivire efemeră; de 
aici insă d, Xenopol) nu ocoale ră 
trebue să admitem cu principin de 
purtare „fatalismul Räsäritenilor* ci, 
„Beșliimi cum vor merge lucrurile, o» 
mal trebue toloenuna să lucreze aşi 
cum erede el şi spre propâşire”, 

Din „lupis deelurută” a d-lui Xe- 
nopol impotriva neologismelor sinl 
de imenționut urmălonrule: „fără cs 
veflexiu să ja o parte lucrătoare”, „În 
tinsa îmcăpălură a uvolutiei”, „ssam 
luim", „asimàlaite", „luvalimăzarea”. 


126 


Nicolne Dobresen, Contributii 
„da Istoria Bisericii Romine în seco- 
Iul XV-iea. (Publicat Intai in „Con 
vorbiri Literare“), 42 pp. Bucuresti, 
Carol Gabi, 1907, Preţul 1 leu, 

In acest capitol de istorie biseri- 
reusea d. Dobrescu se ocopå eu Afi- 
“trapolia Moldovei de pe vremea lui 
Alexundru cel Bun, a urmaşilor săi, 
a lui Ștefan cel Mare si până la 1571, 
duta morţii Mitropolitului Gheorghe, 
siecesorul lui Teoctist L Ia parlen 
introductiva (pana la pe. 10) autorul 
dă sub o forma mai conteni ruta cele 
ca spusese alta datà (v, Intemeierea 
Mitrnpoliilor şi u celor dintai mânâstiri 
din țara, Tipografia Carjilor Biseri- 
cesti, Buc. 1906, p. toi şi urm.) asu- 
pra üplanārij conflictulaj biserirese 
ivit Intre Patriarhia de Constantino- 
pole și Moldova, la sfirsitul secolului 
al XIV-lea, recunoaşterea de catra Ph- 
triarhie a Mitropolitului lasi şi ince- 
patul de organizare bisericeasea eu 
reşedinţa mitropolilani la Suceava, pe 
timpul lui Alexandru eel Bon. Dintre 
urmașii Mitropolitului Iosif, nerunos= 
Cal cronirilor și actelor interne, Ma. 
ti ln reennosg- 
càlrä Patriar= 
amian, datorită 


mejdiei turceşti 


dala mintuirea in unireu cu biserica 
> omeji, şi sub Marlurirea relațiilor din- 
re Moldova St Polonia tatolira—au 
primit unirea cu biserica Romei (Si 
Gene do ln Florenţa), 2 
rept vaeiat, aulorul o soe 

actiune personnia a fe 


VIAȚA ROMINEASCA 


corpului se pidiea de pilda la Ann. ore 
guuismul se Râseșşte intro stare anor 
mali, Nutriţiunea H 
ment elor unalomnice nu se inai ` de: 
plinese Io inod normal şi organismit 
intreg sufere. Tot așa s'alimpla 
cazul cind temperatura corpului senda 
la 30 sau 25. Organismul nu moare, 
dar mersul normal 
oste deranjat, Daca 
treve şi ace-te limite 


male cu singe cald), 
muri, 


dra acestei specialităţi la 
de teulogie, si de aceea ered oh m 
va lasa acest capitol izolat ei, It e. 
rind va fi urmat de altele, căci det 
producția istoriei este mare, luerăţi 
in definitiva siguranța ştiinţifică sai 
puține. . 
T, D 
>. ? > 

M. P, Ciucă. Despre acțiunea e 
potormizării asupra unor inferțiuni ee 
perimentule —Teza de doctorat, Fe 
cultatea de Medicina, Bucureşti, 1307, 
Fiziologia generală ne spune că & 
ințele viețuitoare sint sensibile la re 
riațiuni de temperatura, Fiecare up 

gunism işi are anumite limite 
temperatura, Intru vara el GA 
exista ca Bintä vie. De indata ve D 
cesto limite sint Irecule, subsianta vie 
este distrusa, Dar chiar şi în seara 
termomwetriea cuprinsă inire litnitele 
cmmpatibile cu viața, aa pot deosebi 
regiuni in care organismul pa come 
porla iu mod diferit, Aşa, pentru op 
ganismul omului, temperatura cea mal 
potrivita, la cenre toate organelo fune 
ționează in modul cel wui perled, | 
este 370, Acest grai di temperaturi 
se numeşte optimwim, Dacă căldura 


funeţiunuarea ales 


și du 


al funcționarii lui 
temperatura Ip 
(vorbiin de anlı 
animalul poate 


eoasilerala, Tuato 
» Ho unicelulure, Be 
supuse acestei legi, 


Se ştie pe de alla parte ei'n orga- 

nismul nostru, precum gial tuturor a- 
uimalelor, există nişte celule, numite 
leuenvile (globule albe din singa) care 
sial apărătorii organismului contri 
mierobilor, Acoste leucocite, ca orice 
celulă vie, nu şi ele un grad anumit 
de temparntură, la cure işi pot inde- 
pini eu touta vigoarea funețiunea lar 
de Inplâtori, Pentru cele din vorpul 
omului, temperatura optima e de Ton, 
Vară aceasta temperatura seade sub 
S sau se urvă paste arest grad, lou- 
còcitele sufir, soldații se'nbolnăvose 
şi nu mai pot finen piept dugmunnlui. 
Aşa se explica îmbolnăvirea prio rā- 
reali. 
Dar se mai ştiecã sint unele aceste ani- 
mala refeacture lu unumile boale. Aza, 
de pildă, gåina pu so poate îmbulnavi 
de hoala numit cârbume, şoareeule ai 
bensen na se'abolutvese de teta- 
hos vie, 

ln limbajul stiințife se zice că aceste 
animale sint imune faţa de boulela e- 
muntate, Ele an o imunitate naturală, 
In timpul din urmā savanții aa cu» 
tat să aile cunga ce dă aceslur ani- 
maila propristateu imunitaţii. 

Diseuţinulle an fost numeroase, dar 
aşi zisa teorie cdulară n imunităţi 
zg pary că a Maut en batul in umbra 
pe adversara Sa, teoria humorală. Lu- 
eraren il-ini Ciucă, facută in labora- 
-torul profesorului L Cantaruzipa, esta 

+ conlirinura a teoriei celulare. Dan 

piseste că sinrecii pot să se'nbolna- 

Yească de tetanos dacă orzunismul lor 

reg esta rvit limp de o oră (nu ae 

spune temperatura ce o uvea orga- 

Sam jo momentul răcirii) la gheață, 

De asemauea n văzut că cnbalul, ani- 

mal co în stare normali nu primeşte 

infecțiunea cu streplococul uman, poate 
` D infectat cu arest microb dacă orga- 
bismul săi esto riet In 29, Exame- 
nul istologie a arătat d-lui Ciucă oul 
eps De a leuroritelor acestor animale 
la cazul răvirii. 


RECENZII 


127 


Aceale fapta vin in sprijinul teoriei 
celulare a imunitatii, care pretinde că 
imunitatea naturala e datorită unei 
puteri de distruetiune, foarte energice, 
ce o au leucocitele unimalului imun 
faţa de mierobii specifici ai boulei lu 
care el este pelractar. Ciod animale- 
lo's răcite, leucoritele suit: şi ele și 
ui mai put distruge microbii intrați în 
organism, 


DC 


Dumitru N, Comşa, Citeva mij- 
loace economice pentru îmbunitiţirea 
soartei țirunului. Baruresti 1907, Ti- 
pografia xiarnini „Curierul jadiciar“, 
At pug.— Prețul 1 leu, 

Autorul işi dă bine sama de com- 
plexitatea „problemoi* ţărăneşti, dar 
sa otupă numai de una din laturile 
ci, propunină soluțiuni peniru indes- 
Iularea nevoilor economice ale tàri- 
nimii, Desa dovedeşte ră una din tre- 
huinţil» arzatoare, cele mai legitime, 
ale ruralilor, este dobindicea de pâmiul 
şi, inda nu-l multumeste nici nne 
din iatiluțiunile propuse până acum 
pealra ulingereu ucelui scop, expune 
un sistem propriu, anume: crearea u- 
mei bânci agrare san easa rurale, in- 
dependente de Stat, eu un capital de 
30 milioane, lu a cărui formare să 
contribue lasă și Statul eu o treime. 
Pană aici nimic deosebit Partea ori- 
ginală u neestei ronstrucțiuni stă tn- 
si În neajn ei banca vu trebui să col- 
live frcure din mușiile sule ea sin: 
gură, vu ajutorul țărunilor de pe mo- 
le, indrumali aceştiu de administra 
turi anume pregatiti. de inspectori lu» 
minsți şi de un cuusiliu agricol fune- 
ționind pe linga bancă. — Țăranul in- 
volt să lucreze pe magie, vu deveni 
un usociat al bânrii, cure, lnsindu-i in 

fiecare an pruduețiunea necesară exis- 
Lenia), va vimle restul al va trece lu 
partida muneltorului parten din pre- 
tul recoltei ee i s-ar cuvoni pentro zi- 
lele Inerule, Acest mud de exploatare 


123 


şi cmnplabilitate va urma pâna eind 

muncitorul îşi va amortiza lotul de 

påmint dat spre cultivare, uneltele ete., 
rămăniud atunci proprietar individuni 
al lor şi părtaş numai la proprieta- 
lea maşinilor mari. — Autorul socoate 
că sistemul ncesta, po lingă avantajul 
de a face o selecțiune intro arel care 
nu să dovie proprietari, mai are şi fo- 
losul de a deprinde pe muncitori ca 
o cultură iunintată, cu spiritul de a- 
Soen Do, ete., şi de acela dan nu se 
lasă intimidat de criticile acelora ca- 
re îi taxeaza sistemul cind drept re- 
acționar, cind drept socialist, — Mai 
depurte, d. Comşa face diverse Drop: 
neri pentu inlesnirea obaliilor ţără- 

uesti de a lua moşii in arenda, pen- 

tru ieftenirea creditului Dit nee, pen- 

iru procurarea de semințe alese şi 

maşini perfecționate, pentru o desfa- 

cere avantajoasă n produselor micilor 
cultivutori, pentru modificarea legii 

tocmelilor agricole, care vor deveni 
ubligatnrii, ete, ele. 

Merita mat ales o deosebită atenți- 
uwo acele mijloace de imbunatațire, 
pe care i le suggerează autorului ex- 
perienţa profesiunii sale de advocat, 
Amintim alei numai măsurile acelo me- 
nite să restabilească posesiunea ace= 
lora care an font împroprietăriți la 
2564 ori mai în urmă, Cine nu ştie, 
intr'adovăr, în ce nesiguranță so ap 
EEN scena posesiune! Muvilele de 
mare aproupe nu se mai cunose, iar 
din aceasta cuuza incălearile gi pro- 
ege? ce urmează nu mui pot Jua 
zue, dezesperiuul administraţia si 
instanțele judecătoreşti. —Luerarea A 
lui Comşa merită ca drept cuvint ai 


bg mm 
kenge mg 


VIAŢA ROMINEASCA 


fie distinsă din nămolul de 
țiuni similare ce inundează de 
timp Rominia. 

K 


H 

Ministerul Agricultarii, wé 
dustriei, Comerţului şi Dome- 
miilor, Rominia 1866—1906. Buey- 
reşti, 1907, Atelierile grafice Socee 
Co —XIV-+464 pagini. 

Iarāşi o lucrare, oficială, menita 
constate și să sirhatoreasea pr 
selo țarii in ultimele patru 
„Progresele repezi realizate in cei 
ani de domnie a A. S. Regelui Ca 
l—zice d. I. N, Lahovary in Îulrodue 
corea su, datată din lanuar 1907— 
indreptățeşte să afirmam că poporul 
romin poate să priveasca viitorul cu 
ineredere şi că-i este rezarvală o 
soartă strălucită..." Aceasta urma să | 
se dovedeasca in cele patru capitole: 
Taru. Poporul, Organizaţia si Admi- 7 
nistrațis, Economia Naţională. Si de 
aceea, porte, pe eind ultimul capital GC 


cuprinde cea mui mare parte u lucra | 


rii (224 pg}, sanătatea publică, de ` 
pildă, este tratata numai in mod eu 
totul Sumar, ca wn paragraf ul Admi- 
nistrației, trerindn-se cu inima moară ` 
asupra renlităților mizerzbile. incolo, 
lucrarea Se razemă pe datele statistice 
oficiale si pe cercetarile cele mai wonă 
ale specialiştilor noştri, consultați de 
d. profeser L Popa-Burea, căruia i s'a 
incrediuțat intocmirsa nperei.—0 harta 
a țării şi numeroase ilustraţiuni, reugi- 
te, intre care predomină iustalaţianile ` 
Gent ale serviciilor publica 
cureşii, i i 
brate ée? Sporese interesul acestei 
G, K. 


Luceatărui (3 Iunie, 1 Tolie).— 
i poezie de d, Oclavian Goga, „Stră- 
isul", ialruparea unel adinci melun- 
elii: o achiţa de d. Sadovennu, „Ti- 
nerelä*, în care autorul a concentrat 
n viată şi a pus şi o problemi; var- 
siri de d-nii Sorice, Seca, Dinu Ra- 
mars, d-ra Cunţan, traduceri in ver- 
sari prazii de d-nii Ciocizlan, Seenia ; 
tantinnarea interesantelor note ale 
dlui Murnu asupra „Monumentelor 
antico dia Roma”; „Cronică“, în care 
direcția spune sinear ce gimleate, do- 
vada unele rezerve po care le fuce n- 
supra lraducerii Salomei de câlră 
d, 3. Birsan, cotaborator al revistei. 
Acest Ineru elementar (da a spune a- 
devarul), nu vi se pare o reroluțiune 
în publivistica noastră în care Jugu- 
Sen mutuală din sioul cărdaşiilor 
„literare“ ar fl o primejdie, dară n'ar 
H fár nici o... ennsvevenţă ? 
Junimea Literară, (Suceava. 
“Îmnie si Iulie 1907), E un numár fes- 
He închinat memoriei Ini Simion Flo- 
"gen Marian și de aceia e uleatuit în 
vederea acestui scop: toule burâtila 
sint dedicate regretatului dispărut, ori 
în legătură eu viaţa şi nelivitatea lui, 
În fruntea revistei e ọ poezie a d-lui 
"6. Rotien în cara e glorificat decedu- 
lol; urmează apoi un mie studiu— 
` Seinteintãä*—al lui S, FI. Marian; a- 
poi articolele ocazionale ale d-lor A. 
D. Xenopol, de. Istrati, Ueban-Inrnirk, 
S, Puseariu, At. Marisneseu, T, Burada, 
d-na Elena Vorunea, Gherasim Buliga, 


Revista Revistelor 


D. Dan, M, Lupescu, C. Morariu, I. I 
Nistor, M. Luugean, mai toate amin- 
tiri despre S. Fi. Marian,—cum şi un 
omagiu de firească pietato, un ami- 
vunţit şi duios arlievl asupra vie- 
ţii si activitații veneratului defunct, 
dutorit dlui Livia FI. Marian. Pe 
lingă acestea mai găsim, trimise tot 
pentru acest număr festiv, desigur 
după cererea organizatorilor, un arti- 
col asupra originii doine, datorit d-lui 
Gr. Creţu, care, după cit se pure, nu 
dmon studiul d-lui. Pascu asupra 
duinei LN. R.“ an I No, 2), ṣì © po- 
văste n d-lui A Gorovei,—Citeva fo- 
tografii, foarte bine redate, ne urulă pe 
a FI. Marian ca elev, ca student, ca 
om matur şi pe patul da moarte. 

E în total un frumos omagiu de re- 
ennaştinţi pe eare revista din Su- 
cesva Îl aduce fostului ei eolube- 
rator, 

Convorbiri ( lulie).—Celmai mara 
eritie romiu din veacul al XIX lea şi al 
XX-lea, nu pricepe articolele pe cure le 
„erilieă”, darnu le pricepe da loc. Ceti- 
torul, pe care-] interesează această tasu» 
gire „muitresse” a celebrului eritir, să 
compare urticolul d-lui C, Botez Panst 
în vominagte cu „erilica” imensului cri- 
tie şi va vedea lucrul in toată hazliu lui 
goliciune.  Ceteşta de cincisprezece 
ori, erilicule, și apui serie! In co- 
teşto incă de vre-o citeva ori arlico- 

lul dlui Botez, si să vedem duch nu 
vel rectifica cele ce ai spas despre 

„greselile* d-lui Botez: dea SEN 


t30 


VIATA ROMINEASCA 


agiiloe de In Ciurol, Miren- 
deng ec analizează stratele 
ţara din regiunea ueureştilor și 
schia că pănă la 253 m. adineime 
cara au fost sirăpuaze, sint strato 


versurile jambice cu cele trohaice, de 

a numära rău silubele, ele... Ceteste, 

şi mărturisește sincer, cu mina pe 

conştiinţă, caci te vu judeca și Duni- 

Dozen și posterilatea ! 

Pentru „In Lumea Dreptăţii“, -pată 
pe personalitatea“ lui Brăteseu-Voj= 
nești și „Dragoslav mai mara decit 
Creangâ*—le va osindi Cel de sus, fără 
nici o indoiala, Noi depunem o la- 
crima anlicipaliva. 

Revista genersià n inv ţa 
minimini (Iulie) DE A. Pangrali, 
directorul revistei, conchide, din er- 
nosenta „Anchetă intrun seminar, 
că Seoul nu Şi-u făcut datoria, caci 
sentimentele elerilor—viitari pranți — 
Son duvedil a D ramase ia ntară de 
eduenţia Innobilătoare, care iveumbä 
şeonlei, Dar mi se pare că un se tins 
îindenjuns sumă de momentul in vare 
Sa facut acru uneheiă, de auruzeita- 
re (vare era in momentul erizeij, da 

surescilarea spiriteior a acelor fii da ta- 
rani. wl efror pătinți fusesorä dugi 
la ordine, thiar eind na žo răseulae 
seră, vu tunurile, Oricum, că s'a dai 
pe fata un senlimentulism, cure ny 
trebueşie să Be, negasty e sigur ! 

Neoala (Cornăuţi, lalie).—p, Ro- 
tariu-Rotiei serie nn mie articol, in 
vare-şi urutā phrereu de rän H Ro- 
minii bucovineni n'au stiut al mau 
putut să rezizia slrăiniemoului, Jasind 
Fă se penrdă din ce în ce mai mult 
carnelerul rominese al Burotiavi, ping 
şi în sehimonosirea nun or |Kimpo- 
lnng, etr}. — Se reproduse. cu o notita 
introduetiă, achita dlui Beăteseu- Vo. 
Îneşti „Xieuser“, apărută în „Vinta Ro- 
imineasei..." Alle studij şi notite in- 
loresante, 

Anuarul ni XIZI ni institu- 
talai Perdagogieteoingie (Sibiu, 
1941). In primele np? ule acestui 
Dar, In cute dirveliunen unei scoli 
face-o dare de saia de mersu! moral 
Si material al Institut uta, 
interesant getice sl d) 


povici, Prine'plul naţional in 
zică. Plecind de la ideia foarte Ae 
că adevărata muzici naţionala, i. 
adevărata poezio națională, Irebue 
utaiă în produrțiunile popolare, 
torul face o critică întemeiată as 
direcției tu cure e indrumati cultă 
rea muzicii la noi şi sasting eu dei 
cuvint că un popor numai prin 
catea şi perfocțiuneu muzicii sale 
ționale poata ojumgè ln înțeleg 
muzicii clasice, Autorul eritică 
blieaţianlle muzicale schielt alte ale) 
minilor (mai ales din regat) rom 
telo uşoare și sirbela ținănesiie 
„tu pot aven decil a importanta e 
mercială” cum şi bucăţile „de ca 
ler străin, eesmopolit*; lauda a 
cunpozițiuni rarè pu de Inspieație m 
zica mnţionată si sint fáente în spin 
tol mnţiunul feum sint compoziţiile 
Dima, Moziveseu, Kirine, Vidu, Mu 
gan, ciel: ai dupa ce pune in ew 
dont insempâtatea moludiilor poj 
lare, arată cum frebuese vuluse ne 
lea şi earo anume merilă ucast mna 
Buatetinni Norietăţii Geogr 
flee Romine, publicat prin togri 
rea d-lui George L Luhavari,— lAnul 
XXVIHN-lėa, Na. 1, bag, 4100), Bucu 
vești, Sorser 1907. Pentra mulgi de 
sigur va fo mirare cind vor vedy 
un referat sopra Baleliaolui unei s 
ciotăți, era desi rurunaseută prin leg 
de 10 pn? (dela 20 Februarie 1897) e 
„instituție de utilitate publică, totusi 
ulititatea ei nu poate f epraelată d 
mm publie mat mure, ei probabil că sa 
inărginosto numai Ia Zeit mil Sortotaţii 
Iu erste 100 ap. insă siut cuprinse 
dona stodii de va'oare, Estul aste al 
d-lui praf. universitur Sabia Stefi 
ngece despre Slritole Macao dun re 
mee Bucureştilor. Mahurile vaii pe 
cara e aşezat Hucuroşiii e constituit 
din mate cuaternare care repuusauză 
jo np sirat tortinar ca fortieazii funs 
dul "Tt S. St. uualizeu=a constitutia 
aceslor strate, intemalal pa rezulta. 


sub aceste strate d, S, ȘI. aşeuză ` 
ta pontiee, apoi sarmalice și erg: 
ee" de alei tusa uutorul nu mai poate 
i bănui suecesiunea normală a stra- 
AL doilea sudin e dalarit d-lui Aler, 
a fuleseu, Din trecutul Gorjului. Se 
efulesen e un specialist Jor) sin- 
irot sarios de arest fol pănă acum 
noi—euru n reusit cu să faci cu- 
pseule mai toate amënunțimile ista- 
ve ale județului Gorje În seest stu- 
u geografieistorie autorul înşiră in 
dine alfabetică satele dispărute, sa- 
te care Slam schimbat numele, apai 
ali rare a fost configurația Gorju- 
i de pe la 1400, Ultimul expitul este 
descriere a ralelor care se afi iu 
wat jode Un ban servicia mluee 
Şiefalea:u. publicind aceste liste 
'Tubatiea, atit eereuintorilor geografi 
st si istoriei, 
` Léier H Nnţlonniă. (No. 6 
anja 1907). Un număr de vacanță. D. 
_ Bistean, agronom al Casei Cen- 
alta „Marilor populare gi Lampe: 
sh vor sătești”, sn ucupă in fugi de 
ve Ohştele (si) da arenă ivi da 
ogil. Daa constată că acestea nu 
ial ò dusvollare mara, graţie Invnţă- 
rilor si preotilor; ikir este „ilo re- 
retat numai că p bună parie, mai ru 
amā la obştoie da arendāri mari, au 
esoe chemarea lor și aw cautat 
A nempareze drepturile ubştei, dorind 
deren? ei înşişi urenduşi en fncodi 
Praconice..* Ca runsariulă, autorul 
conlo pă legas dia NKR relativă lua 
onstiluicea saejetăţilor cooperative, 
Lu este sulicinulă ; ea osto de rigoare 
| intervonţionism mai proanuțat al 
statului, vare, pe deoparte ue trebui 


ici Cp 
ui Thaoteiu Pos 


kä inlesmeasa obstiilor creditul de 


| 
| 


REVISTA NEVISTELOR 


care au Derne, jar pe de alta, să le 
organizeze pen ea să [le conduse, fio- 
cate, „de cile o persoană cu cunog- 
(nt speciale, străină da localitate. 
si fără a avea legături de rudenie in 
comună“, —Ineolo, d, C. Vulpessu își 
continuă Monografia economică s 
comunei Armăşeşti, d. N. O Papo- 
vici-Lupa face o dure de samă n celui 
Al Viil-lea congres de agricultură, 
ținut la Viena in Main m. en lat d, V. 
S, Moga semnează lunara sa revistă 


la, economică și cumereială. r 
jg mora (lunie). D. Panu tji 
incheo stadiul satu asupra „Toemeli- 
lor agricola faţă de RECAE 
datoria Sinlutui, pentrucă e Stal, de 
a intzreeni in favoarea elusei (ri: 
neşti.—la „Tipuri“, d. Panu sehițează 
pe nl demagogulul; reproduecert eh 
teva rimluri, In tare se cuprinde o in» 
terevunta obzervale: „Un demagug 
fuge cu dracul de lămie de nn nudi. 
tor cult gi inteligent; el intelege că 
Magomaniile Iwi na numai că uu fee 
impresie, dar protue risul. De aceus, 
eind un usemenea lip e silit să vor 

bească intrun mediu inteligeni, se 
simte jenat, aa lucureă, fure concesie 
unt, pa care nu losar fare, ferească 
Dumnezeu, în fata unni unditar oa, 
şi iesă din asemenea intruniri, să mi 
sa jaro expresin, ea un rine cu coada 
intra vine. Un să-si razbune de a- 
cenatii capitis diminutio, îndată aleargă 
la sudäter lui obicinuit, şi cind nus 
mai so uită în sali sl vede din co fel 
da personne a compusă, mlunri imie- 
diat Uu vine curajul ai debluterează 
ceasuri intregi Dr să sa oprească o 
runda”. 
"e Xonvrila Revue, {Iulie 107). 
Asupra eauzrior eare nu desiiytuit 
in sudui Franței furtuna ce ṣi acuma 
men bintuo, Gaston Floury ne di un 
seurt lny interesant studiu, în urtica- 
lul său Lupta pentru vio. lucurajaţi 
marea de guverne, tullivularii de vio 
din susul Franţei au tol plantat jn: 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTA REVISTELOR 


H 

trans, facind pentru aceasta cele mai 
mari saerificii, ln vederea unor ciçti- 
guri fabuloase, eare Ji se făgăduiau, 
Şi iată en acum, cu toată munca și 
cu tonte sacrificiile facute, neferieiţii 
cultivatori de vii se găsese reduşi la 
mizeria cen mai neagră : vinurile stau 
in pivnițe, iar proprietarii sint ame- 
Digital? să moara de foume, Și eu tonr- 
te acestea nu-i supraproduelia canza, 
rel coasumația efectică a vinului im. tâțire a lui, de câlra M, L Dew ari 
trece eu mult produețiunea reală a şi sfirşitul studiului istorie al lui G 
lui. E drept că si faptul ea cultivarea ` bert Stenger: Regnul emigratilor 
vilr era atit de incurajalā, a făcut 7844, 

"ra şi alle regiuni, afara de sud, să ap 
acopere cu planta lui Bachus, aşa ed 
it sun ereat moridionalilor concurenti 
numeroşi: dar asta nu-i pricina ade- 
virală a mizeriei lor, căci, cum am 
spus, consumatia intrece producțiunea 
reală. Cuuzele sint altele, Mai intalu, 
priz tratate comerriule care n'au ți» 
nat sama de interesele acestei părți soluţia ideei religioasa e în raport | 
din populatia Franței, San Inchis vi» progresul meloadui obiective”, Toti ce 
uurilor franceze unele din piețele (8.  lalţi, intre vare siot personalităţi 


mizeria extremă i-a silit să se rig 
contra ordinei de stat in Franța. 
Din numerile do pe Iulie main 
marcâm: un studiu, neterminal i 
al lui P, Quenlin-Bauchart, 0 
nizarea mureii ` conlinuarea și 4 
minaren intereauntelar informațiunig 
supra lui A. de Musset, date ded 
Brette ` o deseriero erilica a torta 
Bordeaux și o propunere de imbu 


ul; en alta cuvinte 
neta fig uzate eri nevoia 
de alimente cu putinţa de a le ab 
rbi in cantitate subeienlă, S 
Legrand crede că canza diviziunii 
celulare nu trebue c4ulată în at 
consideraţiuni geometeiee, ci in pu 
diul în care lrăeşte celula. Cea ce e 
termină pe o celulă sa se divida s$ 


: ive şi chimice ale me- 
A lu.  variaţiunile fizice ș oltean 
TU a el EA Pilo Asupra „Alla a earo EA, 
iè: an studim g neza sriificia 
ului is Jammes; descrierea i tea produce în 
pir le morgă Elisabetei Kovalaky ceayi natură ai păun (ex. ditearta 
„trei evasiun la Jrkuțe de damă substanța celular gg Il, 
liu tnrhisoarea de la ju Verkhnoa-  spermatozoldului ju ovul). Ba d dg 
wi si o dată wg a hei un cesta e ei ră 
linsk) de că $ ? torul explică om me 
d ee, s 
rap ba 0 ` premierea T, diviziune celulară ce se Lage die 
temporane, Idealul Geng ntă des-  gunismul adult: pâna zi pro ie eg 
cht eeng din. Oceanul bilor cuncerouse H wa găsit o 
-riere a uwor re, E 
Indian de Marius-Ary Zeg 1. Singurele celule ve mu se divil in or 
Rovne des Idéen ari causes et  ganisnul adult sint celulele meta 
a SREAP P de la hide Autorul crede că această iner 
ponséguences aw 


za pron, 5. Ké hiela. rarchie dos fisa, par Donis Lem and. daiorezla faptului că celula nervonsi 
g wé Maurice Bar ` A t | la à t . ți t j ta t i H iil 


| Acte osoase eo 'peonjoură 
faptul că alcoolul di vin nu poate Padan, H.G. Wets ered intra disol viziunii celulare, inspirală in parte de "E oh a Be apoi faptului că 
lupta en alcoolul industrial, care e şi ` De a formelor religioase HOI luerărite remarcabile ale firiologiatu- irigațiu sanguină e pulin abondentă, 
mult mai eftin, aşa că unul din debu- lui americanu, Loeb. Până acam, ge nutriţiunea se face lu distanţă, vasele 
șeurile în care cullivatorii de vin îşi ria era mai in favoare ora cea a lu eapilure nevenină in contact cu celd- 
puseseră ele mai mari speranto, dis- Spencer, care găsea raţiunea teg lele. Chiar pulsaținnile inimii sint foar- 
pare pur şi simplu; se msi ponto n- zin (d. dr. Istrati a răspuns chiar | uaii celalara in novia re o are et = te micsurate pentru că arterele se ra- 
dăuga şi faplul ră medicinu, în nu- primul număr IJ apare în Sfarsit si râs la de a'şi mări suprafața do absorb- mitică pa unghia drept, iar lichidul ea- 
mele higienii, a adus o oarecare Jo- punsul, pe eara cu mirare il vedenn jinna faţă de voluinul său. După a- falorachidian are rolul de a impiedaca 
vitură vinului; dar pricina een mai intirziind, al d-lui constă teorie, celula nn poste cregle expansiunea în masă n centrilor, — Asa 
insemnata e frauda, falsificarea. In a- la infinit, Bindea cu cit ea creşte, pi dar ori de eite uri o celulă e expusă 
deg, prin falşificare, se produce atit suprafața prin care îşi primeşte la variaţiuni fizico-chimice ale mediu» 
în unii ani de doua ori mai muti alimentele devine mai mică față de lui, ea răspunde prin diviziune. Dach 
„vin“ de eit produelia iniala a vinn- vepulinta in mmulţiraea şi felurimea rise volum. Trebuințele nutritive ale celu- : 


i) si generalizarea științei jn rot 
„Chiar daci lasăm la o parte, i 

a cela 123 de răepunsuri din prima e 
tezorie, pe acole date de interesaţi 

i fanatici (in genere clerici), enn 
mine că marea majoritate a ong 
trebați erod în veșuicia sentimentu- 
ji religios. Acesta e rezaltalul an- 
botei intreprinse da revista franceză, 


se termină ancheta in chestiunea ol 
Hgionsë. prin publicaren celor din n 
wA 18 răspunsuri, De astă data un Stei 
zur publicisl iși exprima eredinta 
in viitor religinnea va dispărea: o 
ciologul Yoes Guys, care crede ră 


luat în intelesul de „Becunnuslerea eat 
zelor finale sle universului“. Carn (e 


i rată de nceste variațiuni, ea au 
lui nalural; înduleirea şi „botezarea”  puusurilor date Vom face totusi o lej sint proporționale eu volumul ei, S sie 
vinului sint duşmanii cei mai mari ai  mâtoarea constatare: s'au publicat 1 iar putinţa de nbsorbţiuue e propor eră PRR SE go 
vitieultorilor, De aceia şi singurul re- lotul HI 


d fata. Dar fiad ch su- K å fapte. Vor- 
eee aur eregie ca se etanse de pâsese 
f] e en dimensiunilor sale, po cind ar gărzi iufirme teoria. Aen de 
ct senlimentul religios nu va rispărea volumul creşte ca cubul acestor et aide după teorie, ar trebui ea intrun 
niciodata din suhetul omului. 4 nu daa mensiuni, urmeazi fortat o dispropor istem nervos central, neprotejat t0- 
> DE PEIA tere gri bn teo culie osoasă ori eg ee 
i divide pentru i) să existe 

lum, şi atunci celula A lte moluște şi vermi) 
sentimentului religios faţă cu progr d a pune suprafața intrun raport mul (mu 


mediu al erizei de azi din sudul Fran- 
lel nu poale f decit: Slirpirea cu pri se impart astfel: 
ce preţ a falşificării ; numai urzărine 
du-s3 cu toate rigorile legilur (pedep- 
se infsmante ṣi amenzi mari, ruina- 
toare) falsitleatorii vinurilor, se va pu- 
tea imbunâtaţi sowta acelor pa care 


v Kb. ` e 
Li Jh 55 e TT re? Ea A/ Se 3 E em sa a s E sti Lei e 
IV, |. E... | - My t 
Mama ad è T KI. e 3 
4 ` 


` dek "E om d y Y ag D wl Ltd? beis Dé d Age aga TN Alf 
fi Véi 135 
134 VIAȚA ROMINEASCA ; -REVISTA REVISTELOR 
= RM EA E f REVISE eegener 
F SEET TE ine eu A 
RE A de n se introt „ză 
Viziunea celulelor nervoase. Nu cunose oale erede că are pasi d iar in vla- tatie (pasiunea agil K 
luerări care să fi pus în evidentă n- eg de pilda un ani vA E tilin şi în Shakespeare şi ch Dumnezeu dela persoană ln p < 
Somenet fenomen, Dar dacă teoria lui 


i Ia ge 
siii berus eat acd pasi şi atunci o transformare pentrucă am 
le asemenea Did 


p ; iaşi 
Je sint egoiste și au ace 

A . el ce se două pasiuni „egoismul 

„á sa nase) prin imitație : eds sa natură: fondul lor comun E gemet 

acamană se dun”, er va se in doi”, care e chiar certe in con- 

nido 19 anns yarn ear ele lvi Schimbarea Pate i nu sub- 

adună mitre eg ed wan inninte— trarul său este weier trare nu sint 

Ion Și mai SA tg prin gie, căci e anl a olto ssa de 
pasiunile putern wend a Fëll SÉ, 

g Ida amoru Gë 
piedercele teal casa) se des- exemplu penea a apus cu bii- 
cind e pulernie, in inteleetualizare:  pentrucă Duma transforma în pasiune 
volti Incă şi pr iunea, o dez  mâtaţi, se poale tra „eu îl retrage 
mintea effet Tee?  untireligionsă cină E rubstitoleea 
sollt, — Cum se sfirg VM nebunie, acest benetieiu—lu Si fiecare. veistä 
Ribot arsin ch prin mos uneia în alla, adevărată: mai ei H » Steet 
substituție; transformarea nebunia nu Aviad placerile sale Com Ap ti prin am- 
prin epuizare. rap pe ituri, spune Tucepi prin amor şi aa a sfirşi 
ve pot considera ca ei merge Ja Mie, cum ziro Pasca Geen dër 
Fee spe eat A ecom- Adesea prin avarițio, Pasin itato, sint 
monrtea pe care n glie gereit: face mitin, care nu rerlumi aiii ds 
seeinţa pasiunii sale, ro iar pasiu-  foarle potrivita pontru mie Ge spe 
Enea e Pe mai pulernicā decit sea subeliluirea se ear 
nea gie ici o dută mai că o pasiune care era a d 
ioemai in E eeng vorizală de impreurâri, cclatrază și 
de in nemt chip. 


limpla de citeva ori să faca nişte t 
de därniecie, poate spune in + bip ng 
tural „grozav de mina spartā’s else 
Asupra incepulului pasiunilor Rily 
este foarte compleet şi clasificarea k 
ii pare lui Fapuet excelenta. Pasi 
nile mari so nase odala eu viata, să 
liziologico; pasiunile mici sint un 
dalorite uuor enge exterue, „Mediul! 
naşte pasiuni, Imitația de asemena 
dar atessta revine tol ln mediu, ingi 
nn numai decit, caci cineva poate F 
mita pomaj pe-o peržonnä, Fag 
crede că trebue atribuile mai molt 
mitației devit eredilații ncemiinări 


Legrand va da ocaziune să se cerea 
teze In arest sens, ca vu f servit lo- 
tusi la ceva. 
La Revue Latine, iulie), E. 
Faguet face o recenzie a re-entoi 
cărți a lul Th. Ribot asupra pasit- 
nilor, în care, pe linga o expunere 
pe seuri a continutului cărții gi a j- 
deilor mai principale din ea. subtitlul 
crilie găseste ucuzia si-şi expună o 
mulțime de considerații personale şi 
chiar să complecteie pe Det, a că- 
rui competență şi sigascitale a reen- 
Hogg pe deplin. Autorul arata că Ri- 
bot și-a pus în gind sa trateze mi pasionale intre fii şi părinţi. Și aug 
cu samă urmă'oarele chestiuni: să gestia da naştere la pasiuni. Pa 
definească cu previziune ce e © pa- nile inspirate de lecturi întră ai 
siune, să arate deosebirea radicală ` Dar pasiunile acestea artificiala s 
dintre pasiuni şi emaţii, să arăle cum si ele naturale, căci nimeni n'ar £ 
nasc pasiunile, cum se desvoltā, cum feri influinţa cuiva, dacă n'ur aves i 
se sling, şi să facă o lista de pasiuni ` sinn ceva pe cure acea iufluiuțn să s 
ceva mai eumplecia de cit cele pe  alloească.— Sint indivizi care au in 


iile de cr: 
bugs ultele, Evolutii 
care le-au Meut psihologii de până A. ` der är pisiuni en totul artificiale : ilie se 


cuma, enre Je reducean la tinei-gnse. 
Ribot, zice Faguet, Si-a indeplinit bino 
planul sän, cu ciluva rezerve. A deo- 
sebit pasiuner de emolia ` emoția e 
o rupere bruscă a echilibrului brut 
şi normal; o pasiune, din contra, 
esto durabila intarita prin obicinu- 
IER gindită, trecută Pin inte- 
leet pentro a reveni, asifel inlârila, 
iarăși în sensibilitate; o pasiune è o 
emoție prelungită gi intelectuala. E- 
moin poate să nu mai revie; pa- 
siunea se caracterizează prin neela 
că revine meren; poţi să ai o emo- 
tie de ambiţie ori de “pireebie făra 
să fii de loe un ambitios ori un 
sgireit, In privința dntetectualismu. 
lui pasianii, Faguet fure rezerve, sd- 
miod ca adesea sau poate cele mai 
dese ori pasiunile sini intelectuali. 
zate, de pilta un amer care-și dă tot 
felul de raţiuni, totesi Faguet observa 
că de multe pri pasionalul migi eu- 
boaște pasiunea, n'o bänueşte, ba chiar 


ceştia sint oumenii fără individu 
tate; unor astfel de pasiuni autorul 
la zice pasionete (dea passajonnetles,) - 
Despre dezvoltarea pasiunilor Ribot n' 
spus aproape nimfe, şi Faguet r arel 
aceasin., Ele se desvollă, zice Faguet 
in toale chipurile: prin ele insel 


tele sfirşituri nle pasiunilor an : a 
puizarea, transformarea, substituți a, 
Pasiunea sa ieprăveşte prin Spete 
ehiar din canza forbri sale, sau, ES 
degraba, din cauza chelivirii sea 
generale pricinuită de violența sa, 
Pasiunea find un drenaj ai energiei 
generale în folosul sau, din chiar ef 
za violenței sala energia „generală . 
slevsle şi eu aceasta deci şi as 
siu: ea işi mzază prop? cărbune, 
Pazlunile care nu cer acllvitate, Se? 
este avariția, nu mor de greir 
Pasiunile se isprăvese, cum am väzu ' 
si prin substituire şi cupa ze 
substituire, end e pasiune e inioeu 
de nlia cu eure are un fond comun. 
De pilda cind amorul e inlocuit omg 
amorul divin în forma lui de dee e 
ment câtre omenirea nenorocită, e su ; 
stituire, de oarece primul e egoist ẹ 
cel de-al doilea altruist; lar cind ue 
motul se sehimbă în amor divin ex: 


tere in tenlru sau roman se ege? 
adasen subatituiritoe unor pasiuni a 
toru; numai că autorul e dator să ne 
facă să pricepem uşor logica secretă — 
O pasiune poate en muri bruse, prin- 
tr'o lovitura ca de trasnet? Ribot e 
proape nu atinge chestia. Faguet nd o 
că du, dacă deja un indelungat aer 
psihic inconglient a pregătit wm 
lovitura de trasnet: desplăeerile 
umor dan nastere adeseu acestui KS 
ces inconştient şi amorul poste prs 
bruse printr'o intimplare ultimà şi 
cizlvă, ea, de pildă, o dovudă neinyin : 
da necredinţa.— n steet Pugaet en H 
tumeşte lui Ribot pentrură a tacul o 
Lang lista de pasiuni, dind locul în 
lista sa la o mulţiino de pasiuni mici 
şi neiosemnate in aparență, dar care 
joaca un rol insemnat în viata eeng 
ten, — Am rezumat pa larg acest artico 
sl marelui esitie pentrucă el luminează 


136 
— 


și compleetenza admirabilul sindiu al 
lui Ribot, pe vare l-am rezumat intrun 


număr anterior al revistei aceștia, 


Revne générale des Sciences 
(No. 12, 3 Iunie 1907). Les causes et 
le mâcanisme de l'ulteration de 
Valr confine par M, H. Henri, E 
vorba mai sles de viciarea aerului 
prin respiralie. So cunoaşte de multă 
vreme că serul inchis in care stă uu 
animal, iși schimba compozitia su ga- 
zoasă, Oxigenul se Impuţinează, iar 
bioxidul de carbon creşte, din cauza 
că orgabisnul consumă oxigenul gi 
aruncă afară bioxidul de carbon ne 
trebuitor. Astfel aerul din spațiul in- 
impropriu 
pentru Intrețineren vieţii, S'a vazut 
apoi ch chiar dacă acostul aer viciat 
i s'ar du din non, pe eale artificiala, 
oxigenul In cantitatea cnvenita şi Í 
iu plus, 
el tot râmine greoi, neplăeui, produce 


this devine, dupa un timp, 


Sar luu bioxidul de tarbon 


somnolenta, slabirea alentiunii, ame- 
teli şi chiar greață, Urmează dar că 
aerul inchis nu se viciază numai prin 
deaereşterea oxigenului și acumularea 
bioxidului de enron, ej trebue să mai 
De In el şi alto substanțe produse de 
organismul care respira. IN Arsunval 
şi Brown-Séquard, eredanu că ani- 
mal le dan afară prin plâmii nişte 
alcaloizi toxici, pa lâvgă bioxidul do 
carbon. Alţi Hziologişii au combatut 
aceasta afirmare, Henriet n descoperit 
anul trecut ca aerul dat ufară din 
plâmii, conține siruri amaniaeale vo- 
latile și alte săruri fixe. Ele sint dale 
afară din organism odata cu vaporii 
de apă şi se pol pune în evidema fä- 
cind en vaporii de npă oxpirati sa se 
condenseze, Apa de condensare con- 
ține in soluţie aceste săruri și prin 
acest fupl dovine chiar ua mediu de 
cultură pentra mierobi, Sârnrile aves- 
ten, eu deosebire cole volatile, dau mi- 
rosul displăcut al aerului viciat, 
Știind en substanțele acestea ex im- 
preună eu vapori de apă, Henriet dä 


VIAŢA NOMINEASCA 


bino 


camerei sa fle căt 
110), 


lati: Matériaux pour la 


luerare, la care suloral n 


deserierea 
sperii de alge, altele de eif 
meele şi multe Sehizoficee, 
autorul le va publica mai tirziu. Ele 
an fust culese aproape din toalè un- 
ghiurile ţării şi trehua să spunem aci 
că Teodorescu a putut face această 
insemnatā lucrare numai cu binevuie 
torul coneara al botanistilor de În 
Muzeul imperial din Viena, care Lan 
pus În dispoziția biblioteca, neaparat 
trehuitoare, pe enre m'a putat'o avea, 
sau mai exact n'a putut'o obtinea, 
la noi, 

Nuova Antologia (16 lulio 1907}. 
Giuseppe Chiarini intrun articol li- 
litulat Filea lul Ugo Foseolo şi cei 
din urmă ani al poetulai la Londra, 
deserie sfirgitul vieții marelui şi ne- 
Horocitulni poet italian. In 1504, Fos- 
colo, dwcindu-se în Francia eu oștirea 
pe cară Napoleon o adunase pentru a 
ameninta Anglia, fu insărcinal cu o 
comandă la depozite in Valenciennes, 
Acalo, fiind prizonieră intre alte fa- 
milii engleze și familia Emeryt, pot- 


ge 


citeva îndicuțiuni higienice pentru o 
să facem să se miesureza cantitatea 
lor in aerul Ineuiuţelor noastre, Art 
să favorizăm condensarea rang, 
rilor de apă daji afară prin plă mă, 
Pentru asta trebue ca temperatura 


fiore algo 
logique de la Roumanie, Areasta 
muncit a 
prospe 10 ani de zile, este unica Iu- 
trare în arest gen facută lu noi, Foarte 
apreciat în strâinătala, memoriul y- 
eesla conţine delerminarile şi în purte 
a Il genuri şi vro Aa 
Diato 
p3 care 


ee o 23? 


~ 


REVISTA REVISTELOR 
i 1 atita ea mai traj cijiva ani, stind 

n rai ei S E See age? canonivului Riego ai că stung 
f Legat se an, Foscoln trebui ia lasat sevstuia manuseriselo ta 
a foli ` d 
Be rasuna e SC SE tte d'Italia (lulie t 1907} 
rez md Ja ven de a ataca Faclo Seyato publică un ATENA 
ea. CH année reipioenrse în Italia, pra marelui poet german anezaa 
ee insă iubirea între se pie e? ad Sale ing 

i ale 
parta Zeng Kitten? Kap ml la 5 Sepli. 180} in Ludwigs- 
e lge dat e Anglia gasi burg; tatăl său era medie. papi- èt 
poetul veni e mg maritută, lar pe terminà şeoala de latint, intră în zei 
abea ja bunicii ei. Muriad iasa mirarul evangelie din Urach, p 
se zë? lasind diril jui Fos-  stăruințele unui cumnat al tatălui stu, 
etape S -0 300 livre  câel Mörike rämàsesėe acum orfan do 
a bps iia la siue pe tatà. Dan cogi termini studiito ee 
E s Fiesta sa-i  minariale—fâră nicio siräluciro—la 
e ? E gen intres 18322 trecu la universitatea teologică 
LE en tru genge Tosite din Tubingen. Aici are loc prima a 
We ee -obtigina ruinii iubire earo a lasat urme pagtae 
si lasă banii în nişte terenuri sufletul său: iubirea pa n pe 
eg trei mici vile în imprejurimile Meyor, oaventurieră an e + pese 
Loarei; dar D veni în minte să-şi se EN Somes apăr 
n pg a ape mape af e d ca servitoare. După patra za 
pa ii gegen Digamma, li Mörike îşi ven eem P ha: y 
att lati bann. H faeu să ipoto- Aasa eier erte bu 
cheze şi proprielățile Florianei, ai In perator 


d ) Kimgen, dar 
urmă creditorii i-o luară, iar e fu ne- diane euer ng Ggs dei, 
ai mute, impreună cu fiica sa, ` dee 
fe spiert mobilat, trăind în bei sale, el se Ce ez sais 
"ea mal mare mizerie. Acuma Incepe eerpegtég ei së sep Aafen 
recita din viața e un co x -y ` 
e Dees bein H Sorini eer să 

i ` i des domicillal, ba dea un pu oarecare : 
e Zeenen S a arit chiar să-şi gi articole estetice lu o gien! petale 
Sech carțile sale spre a nu muri condusă de veer po jurnalist 
"n foame ; gindul că el e pricina rvi- plictisi și de mem ha dl ete sa 
nei Florianoi îi amărăgte și mai mnit şi se reintoarse w a a Ria 
viața. Din pricina lipsurilor, Foscolo și dela 1829 weg cere rafie ger 
se imbolnăveşta greu de figuri și, multe azere um pană Eege 
nu mult după aceea, upara teribila loe oa ppa géi Adei mp 
hanla enre trebuia să-l omoare : otet e er ta o Deng ripiani 
pisia. Operat de două ori, la 10 Sept. cé la te Eng 


Singura min ere In op 
wë hasani ch boalci sale, ia şi de nenorociri familiara—ii muriseră 


DEA 
fost lagrijirea Bic) sale Florina. Ce doas surori ai eng E ër d D 
a duvenit Floriana după moartea ta- dora—el care paza Dee Leen 
(än său nu se aile bine; se ştie nu- gi dupi o gedera 


A. vide 


135 


se stabileşte In Mergentheim., Aici fites 
cunoştinţa eu familia colonelului in 
retragere von Speth si Indrägostin- 
da-se de fiwa oeestuin, Margareta, se 
însoară in anul 1851. Căsnicia lui m-a 
fost de Joe fericită, căci caraelerul său 
na se potrivea do loc en al soției sale; 
lu urmă trăiau chiar în separație, In 
unul 1875 Iunie 4 el moare, Isimnd 
doua fete din care una nu-i supravie- 
tueşte de cit un an, iar a doua trăcşiu 
at astăzi, 

Poeziile sale sint aprospe în totali- 
tate lirice (are o singură operă dra- 
malică „dio Regenbrider“, libret de o- 
peri}. Fiind un temperament foarte 
eceltabil şi suggestionahil. el nn poate 
D elusal nici într-o geoalà literară, 
căci face parto din toste: cind e se- 
nin ea col mal pur elasie, rind a ro- 
mantie eu cea mai invrăpiintă fantasie 
si sentimentalism aprins, cină repre- 
zintă reslitatea eu cea mai mare o- 
biectivitato. Poezia sa nu are nici een 
mal mică tendință polilieă şi ponte asta 
explică de ce în limpul vielii sale, 
deşi rupeseut de mulţi, totuşi poeziile 
sole mu au făcut prea mult zgomot, 
in proză, în afară da serisorile sale, 
foarte numeroase şi fourte interesante, 
à mai seria un roman „Pielorul Nol- 
ten* şi mai multa nuvele din care cea 
mai insamnată este „Călătoria Ial Mo- 
zart la Praga*, 

Dentsehe Revue (lulio 1207) 
Prof. de, Peman intr-un articol in- 
titulat Nebunia Cesarilor se ocupă 
da tulburarile mintale cararlerielice 
capetelor ineorunale, servinlu-aa "a 
exemple de Impăraţii romani Gajus 
Culigulu şi Nero, precum si de regele 
Bavariei Ludwig D. Cei dni dintai fiind 
cunosenți în de obşte, vom rezuma nu- 
maj cele spuse asupra celui din urma. 
Ludwig I a Bavariei, facea parte din 
familia Wittelsbach, tamilie in care 
gustul pentru arta era ereditar, De 
mie a lost rreseul fonrte serer, Muj 
ales în co priveste banii de cheltueală: 


VIAŢA ROMINEASCA 


avea numai o marcă pe saptămină. 
vrista de 19 ani ajunge rege și de 
Jupe! apare In el dorinţa de aingu 
tate care îl foce să nu se interes 
de loc de afucerile statului. Intre 
tinii eare erau admişi în sncietaten s 
acel eare a avut o influența mai mar 
şi nu bună, a fost R Wuganer. Du 
pleearaa acestuia, regele deveni 
msi retras și mai siaguratie ` de pi 
alunei incepură n circula diferita spu 
pe soeoleala lui; intra altele se 
Den că pe coperişul unul castel își tă 
cuse un lae, pe care sa plimba Intr- 
lmiro trasă de o lebada, en Loh 
grin, Apoi începe seria constrnețiil 
arhilectonire care dovedese jnaltul să 
gust artistic dar şi risipa fară ma 
gini, În minunatele sule castele regele 
stå închis firi sa vadă pe nimanui 
masi, încârentă en hucate, se ridie 
prin ajutorul unui mecanism, dis 
dincime, aşa ca să nu fe de fața ni 
un servitor: actorii joacă numui pe 
tru el, etei nimanui nu i se pazmil 
de a esista In reprezentație; sersitorii, 
de rare avea nuvoe, Irebuonu să se 
prezinte mascali, Ideile sule nebune, 
pe care nu Je puton executa, el le in 
credințează hirtiei şi jurnalul său zil- 
nic ap umple de condamnări la moarte 
și de deseriori de chinuri şi lorluri 
rafinate. Pentru a prelutirapina lipsa 
de hani, el imagineuză să-si formeze 
bande cara så pride bancile mari din 
Europa sau să-și vinda regatul spre 
a mpärn o insulas pe eare să-i im 
temeeze o domnie absoluta. In tine în 
Jar, Iunie, un consult a patru mediei 
declară pe rege ra nebun şi se hoti- 
răşte internarea lui; o comisiune pleacă 
ln $ Tonie la Hoheuschwangun, unde 
se gâsea regele, ca să-l iu eu sine, 
Din, dE Insă, se uitase a se 
trimile ordin gardei din eastel sa se 
supună evinisiunii ` garda refuză n se 
exerula arestarea regelui şi regele dă 
ordin en „trădălorii să fie jupniaţi de 
piele şi Jasali să moara de fuame". 


TU ATI ae HS: A TS T: a LE RS EE AAT SE 70 
. € A i 9 vb ' p — e E ` D 


REVISTA REVISTELOR 


Acest ordin nebun a fust salvarea 
comisianii, căci dacă ar fi poruncit 
numai simpla lor impuşeare, garda ar 
ü execulat fără indoiala ordinul. De- 
peşi sosite din Minehen scăpată en- 
misiunea din primejdie, şi două zile 
mai tirziu regele fu transportat la 
Berg, unde a donasi după sosire își 
gåsi moartea in valurile lacului Starn- 
berg, 


Soziniistisecke Monats-Hefte. 


iiulie 1003). Roman Strelżow, Mişea- 
rea sindicală rusească. faceputuri 
de orzanizalie sindicală an existat in 
Rusia şi laninle de era constituțional, 
tie sub forma legală—ea societati de 


sjulorare—fie seerele, ea organizaţii 
de luptă ale muncitorimii mat lumi- 
nate. Cele dintai organizații legale 


apar intre muncitorii tipografi deja de 
pe la inceputu! voac. XIX ; alle bresle 
se organizează mai lirziu, pe la 1860, 
Un rol insemnat il joacă asociatiile 
de Incrători, formate prin 1901— (Rut 


de câlră poliție, Promotorul acestor 


asoriații a fost un funeţianar al po- 


liției, anume Subatow, căruia îi ve- 
nise ileen de n elṣtiga muncitorimen 


de parlen guvernului şi de a o inde- 


pärla dela lupta pentru reformele po- 
litice. Centre ale acestor asociații po- 
li{ionesti nu fast Moscova, Pelershurg, 
Minsk şi Odessa. Palrowii, care Ja in- 
rennt priveau en simpatie această 
miscare, se simțiză cu timpel ume- 
nintați şi cerură intervenţia guvernu- 
lvi; Plehwe luă măsuri aspre și re- 
zultatul final fu en oale aceste aso 
ciaţii deveniră duşmane de moarte ale 
regimului polițienesc si focarul ideilor 
revoluționare,  Acelay lucru sa intim- 
plă si cu ncela asociaţii infiintate de 
preolul Gapon, eu Inroirea poliţiei. 
După faimoasa Duminică roșie din 
"as Iannar şi după revoilele din Mos- 
cova, înființarea nsociaţiilor de mun 
citori fa supusa ușa numitelor regule 
temporale din ‘i; Mart 1905, care de 
$i permit in principiu sindicatele. to- 


- 


139 


tuşi le ingrădeae mult netivitatea, A- 
tiludimea sovlaldemocraţiei faţa de a- 
eeste sindicate este diferită: olgem- 
skii nu le acorda mate importanţa, nu 
se ingrijose de crearea lor şi sa si- 
lese a le da un caracter politie, si- 
bordonindu-le partidului politie socia- 
list; Mangereskii, din potrivi, luplă 
pentra neutralitatea politică a sindi- 
catelor și se intereseaza mult pentru 
organizarea lor. Curentul care preto- 
mină acum în sindicate este acest din 
urină, Ca număr exilată acum în Ru- 
sia 830 organizații muncitorești, eare 
in total, numără vreo 739,000 de mem» 
bri.  Centralizurea acestor asociații 
nu s'a indeplinit pâna acuma, dar se 
*poră ch aceasla se va intimpla im 
urma congresului care va aver loc io 
August, anul acesta, 
Contemporary Roview, (Iulie, 
1907, London).—Lupta poliliea dintre 
Camera Comunelor şi Camera Lorzi- 
lor—azi eel mai insemnat fapt din po- 
lilica interna a Angliei—a dal naştere 
deja unsi bogate literaturi, De la opu- 
merea Camerei Lorzilor de u treco Bilul 
Educației și până azi, s'au seris atitea 
articole şi publicaţii asupra raporluri= 
lor şi dreplurilor acestor doni» Ca- 
mere, incit singura ar putea să 
formeze o mnre bibliotecă. În acest 
An, d. H W. Massingham—Libe- 
ralizmul zl Loezil—diseula aceasta 
chestie din punet de vedere al pros 
gresulni ideilor liberale in Anglia gi 
al perspectivei istorice a Partidului 
Liberal. Autorul arată diflculaten 
mare in eare se află parlidul liberal 
in strădaunințele lui de a introduce 
reforme demogralice. In limpul din 
urmă Liberalii au stat prea puţin la 
guvern ; țara s's deprins mai mult eu 
Conservatorii, adică eu acei oameni 
care se opun la ori ce schimbare con- 
stiluțională soriossă, Multe lucruri s'an 
schimbat in Anglia în eci treizeci de 
ani din urmă, dar evnstituția engleza 
nu Sa schimbat, sau, dacă s'a schim- 


140 


hat puţin, eu s'a schimbat în direețiu 
conservatoare, Astiel, pa cind tara se 
democrutizează, din ce In ce nai mult, 
pecind migrarea ruialistă revoluțio- 
para inliuivțeuză tot roni mull, cuge- 
tarea politică în Anglis, Camera Lor- 
zilor se îndarâăpiniceşte continuu de a 
ținea mersul lucrurilor pe loe, Parti- 
dul Conservator, eare, en mici otre- 
ruperi, 2 guvernat Anglia dela 1886 
până acom un an, n'a deviat de loe 
din direcția tradițională, şi a fost în 
stare ca, priu Camera Lorzilor, să faca 
să per zensc? uclualul guverna liberal, 
care, deabeu, a intrat in al doilea an 
de existența. Actuala silualie a Par- 
tidului Liberal e extrem de delicată : 
în fața corpului electoral—care i-a in- 
credința! condureren Stalului—el se 
bararā de o mnai mare pupalaritute 
derit Parlidul Conservator: venit la 
putere èl se arată nepolincinas de a 
indeplini reformele democralice in nu- 
mele cărora n luat puterea, Dacă gu- 
vornul liberal actual pn va fi in siare 
să invingă, să dea Angliei reformele 
aşteptale dela el, Parlidul Liberal va 
perdo dreptul istorie la viaţa, Opozi- 
tia conservatoare explonteazā această 
slăbiciune temporară a guvernului lj- 
beral, izvorita din situație şi o arată 
ca inerenti guvernelor liberale, Nu- 
mai însă nu poate nega superioritatea 
actnalei Administraţii fată cu coa pre- 
cedenta, alit din punet de vedere al 
talentului eit şi al eonștiinţiozilăţii, 
Sarcina aetunlului guvern faţă de lj- 
heralizm, în genere, e să lrezeasră ju- 
decola politică a poporului—care, de 
sigur, bu e în stare să priceapă siu- 
gür de unde izvorăşte slabiciunea gu- 
vernului—să'] facă să ințeleaga ea 
niciun guvern modern sprijinit pe de- 
mocerulie, nu poate dura alături de o 
Cameră nerefurmata de veacuri, ne- 
avind niciun drept moral ori intelec- 
tual pentru a-și iudreptați autoritotea 
re o oxereiteuză, şi amenințind, prin 
abuz de putere, sa primejdueusea itte 


VIAŢA ROMINEASCA 


F aà și m a A Y A ALkA Del pt ee Cha Me nd e af 
A Ă Leif ` ` € 


REVISTA REVISTELOR WA 


tine din Sud. Maroa greutate ce In- 
timpină guvernul Statelor-Unite faţă 
ent noua situaţie politică e napregali- 
rea opiniunii publice, caro persistă 
in ideile tradiționale. In şcolile se- 
cungare si univarsitaţi viitorul ceta- 
teun nu capita cunoștința limbilor 
străine, nici a instituțiile straine. 
Presa care e refleclul vpiniunii pu- 
blice—nu so ocupă da afacerile altor 
republicile dio swlul Amerieei. Ridi ţări. In general mersul Inerurilur din 
carea Statelor-Vuite la situația de  Ameriea de Sud nu interesenzi niei 
mare putere în lime a distrus prin- presa mi pe cctățeunul din Statele- 
cipiile tradiționale da echilibru politie, Unite, Această ignorant este dauna- 
In Europa, guvernele eral că ridica- toure peniru Statele-Unite şi jigui- 
vea Statelor-Unile constitue n primej- toare pentru republicile latine, Ea tre- 
die pentra vechiul continent. Presa bue să dispară şi să fach loc wnei 
europeană ate interesul să sumene ne- prietenii sincere care va aduce spriji- 
ineredere în republicile latine din su- nul mutual între cele dovä Americi. 
dul Amerievi faţă de marele stat Ans E o idee greşilă că republicile latine 
glo-Saxon dela Nord, pentru al izola, din Sud sint inupoiute şi că tulburi- 
Amestecul Stutelor-Unite in politica rile și anarhia le sint carncterisliee, 
internațională n aruncat în nedume- Eo ingimlare absurdă a eredo că nu- 
rire chiar pe poporul acestei mari țări. mat instituțiile de origini auglo-sa- 
deprins prin lradiție sa se dezintere-  xonā pot garanta o dezvoltare pag- 
seza de afacerile allor țări si să ira- nie a popoarelor. Slatele-Unile vu 
vase în o compleelă izolare mafio- pot găsi un deboasen mai favorabil 
nali, Pe de o parte poporul Statelor-  1e Am produal indasiriei lor decit în 
Unite înca nm poate intelege nevoea america de Sud, gi, acest lucru are 
de a rullira bunele relaţii cu repu- importantă vitala pentru col mai Dt: 
Wlicile sud-americane acom, In faza ternie stat din lume—azi, 
politicii internaționale în care ains Review at Reviews.—{Innie 1007, 
trat Statul: pe de alla parie, Dei: Lendru), D. Stéad—A doua confe- 
chegarea unor aetfel de relaţii va nt dela Haga—aralä rolul ce àra 
pricinui slabirea Stuteler-Unite fața aceast, a duwa, conferință pentru 
de Puterile Europai. Astazi relaţiile ` Daer. Autorul erede că drumul e deja 
Statelar-U uite eu republicile latine din deschis de Intaia conferintii, Trebue 
Amerieu de Sud au o nouă însemnă numai sù se den o saneţiune mai * 
tate: noile relații internaționale de-  fecti 8 hotäririor primei conferinţi : 
terminate de rezultatele rāzboaelor o mał vizibila realitate Curții de Ar- 
spanioloamerican și yuso-japonez ert bitragiu, care se dovie un fel de Par- 
ea politica internațională n Statelor- Jament ul lumii eu sesiuni fixe şi ac- 
Unite sa se sprijine pe republicile la-  tivitale eu plan. 


guverna cu o singură Cameră, e mai 
mult retorică decit serioasă. Tendința 
tuturor guvernelor moderne este do 
a centraliza puterea legislativă, de 
fapt, in o singură Cameră, 

Norih American Review (lu- 
pie, 1007, New-York). D. L- S, Rote 
—Primejdia izolării naţionale— a- 
tată importanța politică peniru Sta- 
tele-Unite a unor hune raporturi en 


Siişi Monarhia. După Constituţia RK 
pleză sint doua Puleri in Stat: Coro- 
na şi Poporul, Corona nu poate fi a- 
liata cu Camera Lorzilor, aceasta ar 
insemna a lua partea Conservalorilor 
impotriva Demoeraţiei liberale, Pute- 
ren Coroanei, in acesta timpuri de de- 
moctutio nu se poate sprijini decil pe 
Camera Comunelor, singurul Corp re- 
prezentutiv. Atitudinea gelaaf a Ca- 
merei Lorzilor ameninţă balanţa cou- 
stituțională, ea amenioia—pria iupta 
de distrugere ve o duce Iimpolrira 
Partidului liberal numai—u sili Mo- 
narhia să se sprijine øwmai pe Par- 
tidul Conservator. A doun putere de 
Stut—Poporul—de asemenea nu poste 
aproba actuala atiludine n Camerei 
Lorzilor, care e o arevărată tentativa 
de a aduce Partidul Conservator la 
guvern., Dacă Lorzii, vor izbuti, dupa 
cum sotul ei, să aducă ou guvern con- 
servator, Partidul Liberal va intra ln 
obsenritate pentru mulţi ani, dacă nu 
pentru totdeauna chiar: Clasele mijlo 
cii vor perde incroderea ea Purlidul 
Liberal le poale uduee la Indeplinirea 
idealurile, si, sau so vor conservuliza, 
sau vor spori rindurile socialistilor, 
De aceia actualul] guvern liberul are 
suprema dalorie faţa de țară şi lața 
de Domoeruţie să sileusea Camera 
Lorzilor la o subordunare definită faţa 
de Corpul reprazentaliv al Camerei 
Comunelor. Numai in acest chip se 
poale păstra balanţa constitulionulă a 
celor două partiile. O schimbare a Ci- 
mersi Lorzilor, Partidul Liberal nu o 
poale spera, din cauză că aceasta Ca- 
merà se recruleazi din o vlasă vare 
a perdut, aproape eu totul, vechiul 
contact cu ideile progresiva şi iu spè- 
cial cu noile idei asupra proprietatii, 
Guvernul actuul trebue numai să gine 
tească la predominareu Camerei Co- 
mubelor, Obiecția ea, toemui în aceste 
momente, cind sucinlizmul a luat pro- 
porții ingrijitoare, nu e oporlum ea 
guvernul să stabileasca sistemul dean 


e 


PESI 


wë, e . 


Mişcarea, 


FILOSOFIE 


Pauni Combes, Le Probléme du 
Zauber. Aubanel frères, Aviguon. 

O serie de conslatări dalorite ob- 
servaţici proprii, pe care aulorul ni 
le prezintă, ai din cure deduce oare- 
caro aplicaliuni potrivite în anumite 
împrejurări ale vieţii și In anumite 
di-pozițiuni ale sufletului. 

Gerard de Lacaze-Dnihiers, 
La Découverte de la vie. Libruirie Paul 
Ollendror. 

„A desroperi viața“ insamna pentru 
autor wi găsi a semnificaţie estetica : 
de accin lucrarea e menită mai ales 
să pue în evidenţă rulul inalt al ar- 
tei şi al frumosului în viață. 

Dr. I. Waynbaum, La Physio- 
Home humaine, F, Aleun 5, fr, 

O lucrare jn care autorul cauia sà 
ne arale expresiunea diferitelor slari 
afectivo după variațiile aspertului fi- 
sionomiei vinului. Dr. Waynbaum sus- 
ține că există o strinsă corelație in- 
tre cele două circulații, intra şi exlra» 
eruniană, ușa că oricărei miscari a fi 
Lei H corespunde o modificare a stării 
sanguine a encefalului. 

Ed. Bochrich, L'Atontion spon» 
tando et volontaire, F. Alcan, 250. 

Pe lingă o trecere in revista a di» 
feritelor luzräri apărute în rhestiune, 
autorul işi expune si oarecare vederi 
personale şi işi da silimä să scoata “i 


intelectuală în străinătate, 


citeva regule practice aplicabile la e 


ducațiune şi la arte, 

E. Deuneri, Die Waltauschaouung 
dea modernen Naturforschers, Statt- 
gari, Verlag von Max Kielmann 1907. 

Se expun concepţiile marilor natu- 
ralişti ai timpurilor maderae, asupra 
problemelor generale. Astfel autorol 
se ocupă en Haeckel, Wallace, Verworn, 
Romanes, Ostwuld, Driesch, Reineke. 


ISTORIE. 


François Ronssean, Régua de 
Charles ITI d Espagne (1739—1788), 3 
vol. Plon. 

Povestirea detaliata şi bine doru- 
mentută a domniei regelui Carol II, 
cum şi a raporturilor Spaniei eg te- 
Jelalto țări in timpul domniei acnştia, 
și mai ales va Franţa. 

Henri ă'Aimeras, Pauline Ro- 
aparte. Albin Michel, Paris. 

O expunere bine alcatulia n vieții 
de desfrin şi de scandaluri a frumoa- 
sei priaresa Pauline Bonaparte. Inle- 
esanta e dezerierea Forietalii franceza 
pe vremea erointi, descriere facuta pe 
baza upar iuformaţiuzi destul de bg- 
gate. 


Jenn Hervez, Tés Femmes e$ 
la Gaienteric an XVII-a siècle H. Da- 
ragon, 

Folosinda-ae de doeumentele timpi- 
loi, dar fara disreruămiul, autori dă 
la iveală viața galanta u Marelui Rege, 


raum şi diferite euriozităţi din viaţa 
oclutăţii frumceze în al XVII-lea secol, 


Augustin Regnauli, Da Prance 
ous le wcond Empire. A. Mestelu. 


O lucrare mică, fără note, In care 
la! unui republican dela 1348 îşi expri- 
nà vederile sale asupra isturiai celui 
le al delen imperiu. 

W. S, Biont. Secret History of 


O foarte interesantă povestire a pe- 
ipeţiilor istorice eara an avut lue in 
impul bombardării Alexandriei, Multe 
fuple şi povestiri au fost extrase din 
jurnalul zănie al antoralui, martor o- 
mlar al uveloe evenimente, Autoral 
işi propune a face o complertă expu- 
nera a introgei dramo islorice. 

General v, Ligsitz, Doulscblands 
Interessen în Ostasien und die galbo 
šefalir, Barlin, Vossisehe Buchandiung, 
LELIA 

Autorul arată mai întăi relațiile tu- 
uror statelor europene cu Asia răsă= 
tæni, apoi înlerezela Germaniei si 
timejdia galbena, — an sludiu totodata 
i eoimereial si mililar-polilie 

Mario Henghini, La spedizione 
jaribaldina di Sicilia e di Napoli nei 
vodami, nolle corrispondenze, nei dige 
ii e sarile sustrazioni del tonpo. To- 
iun, Soeieti Tip, Editrice Nazionale, 
DU, 

Aulorul a adunat şi a aranjat în șir 
“vonoluie toale corespondențele pri- 
Wiente de însizi partazii expedițiunii 
atibaldiaue, în ziarele timpului, pre- 
run și seriseti şi proelamaţii, care 
fse pa eilitor sa usile parecă din nou 
la desfagiurarea memornbilulor eveni- 
mente, 
ont Giuseppe Abhu. Gari- 
baldi. Casa edilrica Dotior Francesvo 
Vallardi. Milano 1907, 

Dn volum, serias en ocazia ceniena« 
rulni, in care se povestese episoadele 
cela mal varaclerislica din viața ero- 
ului, conţininu învă in Dt de tabele 


ai ai die Te e da e fain ul n raci a 
H ; AE < 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 13 K 


reproducerea a multor opere plastice 
şi pielurala dedicate lui Garibaldi, 
Giuseppe Garibaldi, Mrnorie, 
Edizona diplomatica dalVautografo de- 
finitivo a cura di Ernesto Nathan, To- 
rino-Homa, Socieiă Tip. Editrice Na- 
rionale. 
lutiia ediţie a memoriilor lui Gari- y 
baldi a fost publicata sub ingrijirea 
lui Adriano Lemini, care şi-a permis 
sà whimbe textul, corèctind forma, ' 
Nathan, căpătiad manuscrisul autograf, 
publică o nouă ediţie care reda exact 
şi fară niei o schimbara originalul, 


SOCIOLOGIE, STUDII SOCIALE 


Henri Lichtenberger, L'alls- ` 
mogne motorne, son evolution. Fiam- 
markon, 

Autorul cauti să ne prezinte, In spl- 
rit de slrieta imparļialilate, rezulta- 
telo unei anchete facute asupra evos 
laţiei şi rolului Germaniei pe terenul 
eronomir, politie, intelectual şi artise 
tie, în secului trecut. 

Jenn da Saguenay, Lo Terre 
pour idie, Blond, Paria, 

Un studiu dia fugă asupra condițiu= 
nilor de viața din Camada de vest, un- 
de, după spusa autorului, vista ar RB 
fuarte uşoară, 

Bernard Pares, Russia and Re 
form, Cumetable, 10 sh, 

Un ennoseñätor al limbii si literstu- 
rii rusesşti, îşi da silintä să arunce 
oarecare lamină in haosul care dome 
neste In sbucinmetul imperiu nordic, 
şi ne dă uo studiu în care, en toata 
lipsa de ordine şi de siguranța, sè 
piine malta fapte si observaţii inte- 
resanle, 

Iwane Mâtler, Ireland Today and 
To- Marrow. Chapman, 3 s. 2 d. net, Lons 
don, 1907. A 

O carte cara corespunda titlului, E 
serisă din punel do vedere univnist. 
Lucrarea dosi nu-i complectă, totogi e 
o contribuție folositoare, 


ET 


Upton Sinclair, The Industriul 
Republic. Hennemann. Gs. London, 
1907, 

W carte fuarte solid argumentată şi 
foarte bogat documentata. Autorul pre- 
vede vă America va inceta de a mai 
f organizată pe baze capitaliste şi ca 
in Joen) vechei organizări va magle o 
Republica Industrială, condusi de jo- 
cul natural al legilor economice, 


ŞTIINŢĂ. 


Robert d'Adhémar, Les Varia- 
tions des Théories de la Science. 
Mond, L2. 

După ce arali diferitele teorii rela- 
tive lu coastiluția materiei, eum și 
tendințile contrare ule celor doua 
zelt de fizicieni (logicieni creatori de 
tenrii gi cercetatori distrugători de 
teorii), nulom! se ocupă apoi cu va- 
loòaron științei si cu raporturile ei cu 
religiunea, 


CRITICA. STUDII LITERARE 


Prederie Lachèvre, Les Sati- 
res de Borlea commenides par Imi- 
méme. 

Publivarėa unni mnnuseris in care 
nul din admiratorii Ini Boileaw, 
Pierre Le Verrier. a adonat comenta- 
riile pe «nare macsirul le tacea, în con- 
vorhirile sale, asupra propriilor sale 
apere Jiäerare, 

Prince Kropoikine, ldaals and 
Realities în Russian Literature. Duck- 
worth, 7 sh. 

Un studiu bino documental asupra 
iniinenlei pe care lilerarara o are în 
Rusia —mal mull de cit oriunde niu- 
rea—asupra răspindirei ideilor de e 
mancipare 


A. Nanti, Il Canzoniere” di Dunte. 
Lib. Edit. Loeseher. Roma 1907. 

Opera intreagă e calculată pe 3 val; 
acesta e al doilea, Autorul se orupă 
cu poeziile scrise intra anii 1201 şi 


Etagen 


VIAŢA ROMINEASCA 


EN, 
1309. Despre „donna gentile”, autori 
dovedeşte eñ e însăşi soţia lui Dania, 
Gemma Donati. Despre „Pargoletia, 
nu se poate spune cine n lost, d 
toată povestea iubirii ei cu Dante E 
poale recunstitui, 

Dr, Lajos Bråjjer, Ingarisă 
Dichtungen. Leipzte E, Kumpa, 

E o antologie in eare traducatoni 
prezintă publicului german mai al 
pe acei poeți unguri care încă mag 
fast lruduşi, 

tele mat multe poezii sint lirise 
de nlo poeților moderni, 


LITERATURA 


André Mary, Les Profondem 
de lu Forci, Sunsnt, 3.50. 

Un roman din care trenspirà o n 
dinca înțelegere și dragoste pent 
natură, 

J. H. Rosny, Contre le Sor 
Louis Michaud, 8.50, 

Celebrul däre al vremilor fie: 
lorice ne dA sice un roman modern 
in earo no arată Inplelo ai caderile 
unei femei eu toate năzuințele bus 
ale sufletului vi, 

Margarete Bache, Dida Ib- 
sens Geschichte, F. Føntane, Be 
lin, A m. 

Povestirea vie ir) unwi femei din lu 
mea eurtezanalur, fecula sub form 
da confesiuni, 

M. P. Willcocks, The Wingless 
Fictory, lohn Lane, & sh. 

Romanul unei părechi conjugali 
este Închegindu-se din interes si ine 
diferenţă, ajunge în cele din urmă la 
iubire. 

CALATORII. 


G, Francois, D Afrique occiden- 
tale [rangriss. Lurose, Paris, 

O descriere mai ales dia punctul 
de vedere economie u părții de apus 
a Alricei, 


Compilator — 


„> a 


TR 


TABLĂ DE MATERII 


(ND 

M. Sadoveanu, |nsemnările lvi Neculai Manea y e 5 
George Ranelli. Grădina mea (fabulă) g $ A 25 
Dr. A. Slătineanu. Un naturalist filosof , 28 
Gh. din Moldova, Poveste, para i Conştiinţa (versuri) 39 
C. Hogaş. In munţii Neamţului (spre Nichit) 3 41 
D. Munteanu-Rimnic. Note şi schite din Dobrogea 3 59 
S5. FI Marian. Ursitoarele (din mitologia romină) 83 
Gt. Viata Rominească în Bucovina e periei ir din Bu- a 

covina după statistica din 1900) . . . di 
S. Secula. Scrisori din Ardeal (O aniversare, ete.) S 83 
League Serisóri din Ardeal (Afacerea Vaida, ate) P 88 
Gh. Ranetti Cronici Bucureştene i å CU 
Isabela Sadoveanu- Evan. Cronica Literară (Bovarvâmal) 96 
Dr. D. Călugăreanu Cronica Ştiinţifică (Inruderea omului 

cu maimuta, etc.) . 101 
Dr. 8S Irimescu Cronica Medicală {Rezultatele obținute în 

spitalul de tuberculosi) , 105 
1 Q. Duca. Cronica Externi (Alianța Franco. Ruseaacă) 108 
P Nicanor & Co, Miscellanea 113 


Recenzii : C. Rădulescu — Motru ; „Din Psichologia Revoluți- 
onarului“, —G. L; Sofia Nadejde: „Părinţi şi 
pli”, =I. S; A. D. Xenopol: „Evoluția in Istorie“, 
„Noconstiutul in Istorie”; Nicolae Dobrescu ` „Con: 
tribuție la Istoria Bisericei Romine in secolul XV- 
lea“, —T. D; M. P. Ciucă: „Despre actiunea ipoter- 
mizării asupra unor mfecțiuni experimentale“, D. 
C; Dumitru N, Comşa : „Citeva mijloace economice 
pentru imbunătăţirea soartei ţăranului“ ; Ministrul 
Agirculturei, Industriei, Comerţalui ai Domeniilor ` 
„Rominia, 18686- 1906, — G 

Revista Revistelor : Luceatăral, Junimea Literară, "Convor- 
biri, Revista Generală a Invăţămintului, Scoala, A- 
nuarul Institutuloi Pedagogic-Teologic, Buletinul so- 
cietăţii Geografice Romine, Saptämina, Economia 
Naţională, La Nouvelle Revue, Mercure de Frauce, 
La Revue des Idien, Revue Latine, Revue Gen& 
rale des Sciences, Annales des Sciences, Annales 
des Sciences Naturelles, Nuova Autologie, Rivista 
d'Italia, Pentsche Revue, Sozialistichs Monatshefte, 
Contemporary Review, North American Review, 
Review of Reviews k e A S > 

Mişcarea intelectuală în străinatate. . . , 


m mm. 


118 


129 
142 


Viaţa Romiînească 


w 3 


RAI 


TABLA DE MATERI 


M. Sadoveanu. Insemnările lui Neculai Manea 
N, lor, unge gi la noi in Bucovina (1848). 
Län Nunquam ridenti . .. (versuri) - + 3 

K Stere. Socialdemocratism sau ` poporanism ? A 
St. O; Ka Tannhäuser, Act I (traducere în versuri din 


Dr. virgin 3 ere Ideile profesorului st Leduc ke 


I. Al Drei ar Din carnetul unui ju rat (schiţă) , 
C. Morariu. Viața Rominească în Bucovina (« ptarea»). 
Leandru, Ardeal 


Ze nf ni artă EE 
Serbările dela Băseşti, Alegerea dela Beiuș, 
Alexis Nour, Scrisori din ia (IV. astră) . 


G. 1. Cronica Literară (Reportajul în Literatură) . 
Dr. D. Caiugăreamu. Cronica Ştiinţifică (Ultramicroscopul 


logie) 
1. Botes. Cronica Pedagogică (Agita profesorilor secund.) 
L G. Duca. Cronica Externă (Vizitele Regelui Eduard) . 
P. Nicanor d Co. Miscellanea 
: Ion Boteni: „Casa din Muscel“, —6. Is Em, Gir- 
leanu: „Prima durere“, Virgil Caraivan : „La şeză- 
toare, — Sch Ss; & Antoniade : „uziunea” realistă“ 
(Incercare de critică filosofică), —0. B; Gaston Bòn- 
nier: „Le monde végétal“, —D. C; Dr. I. N. Dona: 
„Tekir-Ghiolul, studiu descriptiv gi clinic. Trata- 
mentul maria şi balneațiunea cu nomol“, Subloco- 
tenent T. Pamfil: „Povestire pe scurt deapre Nea- 
mul Romiresc“, Dr. Vasile Giină: „Admisibilitatea 
căsătoriei a doua a preoților din punct de vedere 
dogmatic, canonic şi practic", —M. C, 
Revista Revistelor : Convorbiri Literare, Luceafărul, Juni- 
mea Literară, Viitorul Social, Economia Naţională, 
La Nouvelle Revue, Mercure de France, La Revue 
Latine, Annales scientifiques de l'Université de 
Jassy, "Revue de metaphysique et de morale, Nuova 
Antologia, Deutsche Revue, Deutsche Rundschuu 
Deutsche Monatschrift, Historische Virteljarschrift, 
Contemporary Review, North American Review, 
Mişcarea intelectuală în EE - > è 
Bibliografie: . e $ i 5 $ 


Însemnările lui Neculai M 


(Sfirgit} 


15 Iulie, 


După iarna bântoită de umbre, sărbătorile primăveri! mi se 
părură pline de tristețe, Prin sutlat imi treceaa parcă plingeri 
depărtate, cind stam singur cu gindurile şi sloata tremura pinză 
de painjen la ferestre ` năluca tragică a lui Ion Radianu deodată 
tresărea undeva întrun colţ și mă privea cu ochii aţintiţi ` şi-mi 
aduceam desluşit aminte de vorbele tremurate, mihnite si răgu- 
site din cea din urmă noapte a chinurilor lul; imi aduceam 
aminte de îngropăciunea săracă. in fugă, intro zi jilavă fără 
stralucire : eù singur mă strecuram, parcă ruşinat, în urma si- 
criulai, şi popa Lefter era foarte grăbit, morocânos, nemulțămit 
de povara aceasta intr'o zi de sfirsit de iarnă !—Şi cit de dare- 
ros! se făcea ochit umbre! dispăratului, cum mă privean din 
coiț— poate dinnaintea men, poate din mine—cit de durerogt se 
făcesă, şi cam se cufundaŭ după aceia în negura lor, tot mai 
siabi. tot mai depărtaţi, tot mai morți, cum se retrăgeaii, cum 
chdeaa în prăpastia veșnică unde nu mai sint amintiri ! 

Numai zimbirile primăverii şi mirezmele liliacului mă scoa- 
seră la lumină. Printre livezile înverzite, eşeam la marginea tir- 
gului, spre dumbrava de mesteceni, unde năvăleaă de pretutin- 
dani cinlări vedesluşite şi adierile pămintului umed, râscolit de 
ping. Nu găseum nici-o plăcere incolo, în veselia zgomotoasă a 
mahalalei, în hainele nouă și ţapene ale bărbaţilor, in rochiile 
deschise ale cucoanelor şi ale fetelor, în gilăgia copiilor, în cin- 
tările tarafurilor de lutari. Amintiri proaspete şi vechi se ames- 
tecaú: şi mi se părea asa de grosolan, asa de fără rost risul 
acesta bolnăvicies ! In mine se incuibase un dezgust nemârginit ! 

Cucoana Smaranda Paca părea a simţi că 'n mine tremură o 
suferința. In scaunu-l larg, în cerdacul curat, în faţa „ogrăzii tă- 
cate. se așeza domol cu vorbe rari şi mol şi începea să vor- 
beasch despre lucruri vechi, despre întimplâări din tinerețe. in- 
Sa, fără insemnătute, în care se mişca îns4 figuri şi inimi 
inistite. 


146 VIATA ROMÎNEASCA 


Pe cind siătuiam noi așa, într'un rind, în ziua de Dumini 
Tomil, se deschise portița de la ulita şi întră Maria Cumpătă în 
rochie albastră inchisă, o rochie care-mi părea mie că nu-i stă 
bine, prea strinsă pe trup, prea pentru vizite, și intovărașită de 
o pâlarie care mi se pârea cà dă feței aceleia liniștite o infaţi= 
gare cam ciudată. În urma el se strecurâ pe poartă, invirtindu-ai 
bastonul, Grigore Cumpătă. om tinăr incă, innalt, cu o faţă care 
privea cu foarte mare curiozitate innainte-!. Cum mă văzu, Cum 
pâtă își potrivi cu mânunchiul bastonulul mustața nengră, își 
făcu ochi: mat mici şi-şi pipăi repede marginea pâlăriei. 

Maria Cumpătă îmi infațișă cu linişte po bârbatu-săii, apot, 
zimbiud ca unel vechi cunoștințe, mă întrebă da sânătate, 

«Na ne-am văzut cam de mult...» imi zise, cu glasul 
limpede. 

Grigore îmi mărturisi că de mult dorea săi mă cunoască, 
că ma ären de multeori cind mă duc la scoală: imi aminti 
după aceia, cu citeva vorbe potolite, de nenorocitul Radianu ; imi 
intiose tabacherea. ei 'n scurt incepu să-mi vorbească fară stin- 
jenire, cu glas plăcut, despre slujba lui. Trăgea adinc din ţigară, 
zvirlea in sus tumul, in aerul limpade, şi părea cu totul mulţa- 
mit şi de soarele strălucit al primăverii, și de mine. Nevasta-sa 
se intrerupea din cind în cind din vorbirea cu bătrinu, ne privea 
pe rnd, asculta citeva cuvinte, apol iar se întorcea cu liniste, 
şi umestecindu-si vorba el cu a cucoanel Smaranda, prindean să 
se mire oil să se tinzulască de ceva, 

«Eu, imi zicea Grigore Cumpătă, sint un om care-mi place 
să trăiesc bine, vezi dumneata? La mine tutun bun, la mine o 
haină bună, la mine o mincare ca oamenii, asta îm! place... SA 
vii la noi odată, la mas:,—daca nu ţi-a plăcea, domnule Manea, 
să nu-mi zici pe nume! 

— Desigur, zise Maria intoreindu-se spre nol; dumneata 
ID inchipui că toată lumea nu ma! poate după mușchiă impă- 
nat şi după răcituri de gisca l...» 

Manea incepu a ride, inveselit. 

sl" cul nu-l! place, frate, cul nu-l place aşaceva 2...» 

Nevasta-sa D zviri o privire fugară. apol iar se intoarse 
spre cucoana Smaranda. — Dupa un timp se scula, îşi cuprinsa 
grăbită, cu stinga, rochia, şi-şi innălță umbrela: «Apol de-acu 
ne ducem, am stat cam muit. Mal avem o mulţime de vizite ..» 
Cu zimbetu-l nesimţit, liniştită, ma mal privi, după aceia se in- 
toarse domol şi porni spre poartă, pe cind Grigore Cumpăta îmi 
scutura cu tărie mina şi-mi mărturisea încă odată cà foarte 
bine-i pare de cunoștința, 

ski, acu Vai cunoscut și pe odorul de nepot! zise după 
aceia cucoana Smaranda, Lat văzut: băiat bun, băiat en carte, 
nu-l aurit, nu-! prost, îi place să trăfască bine,- dacă-l rn... Aşa 
a apucat el din tinereţe! Umbla dupa toate ticâloşiile și ne- 
vastă-sa şade singură cuc acasa..—Ce fată, ce fată de aur! 
urmă incet bătrina, N'ai s'o cunosti că-l supărată, mai sn auzi 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA Uu 


murmurind... Ea zice aşa: Eu tac și aştept... Lat văzut: umblă, 
vorbesc... Şi pa urmă se duce singură acasă, şi nu se plinge 
nimânnia ! Foarte cuminte! Ea stai citeodată și mă gindesc cum 
de s'a ales aşa... ȘI foarte deşteaptă, foarte deşteaptă! Ea mal 
mult tace,—da'-i fourte deşteaptă !—Aşa a fost și maică-sa, Dum- 
nezeŭ s'o erte, sorâ-mea... Pot să zic că ea cu bărbatu-săi nici 
an trăit: dar şi-a dus casa cu linişte, și avea numa! pe fetita 
asta... Aşa ca o umbră a trecut prin lume.. Şi a murit de 
tinără...», 

Bătrina se opri o clipă, apoi sfirşi pe ginduri, gindindu-se 
poate la mamă, poate la fată: 

«Picat de dinsa...> 


Casa lor, a lui Grigore și a Mariet Cumpătă, se ridică chiar 
jingă a bătrineli. Numa! un zăpla nalt, de scinduri vechi, le dės- 
parte. Gardul nalt desparte şi livezile, care pe atunci erai albe 
de floare, în primăvară. La stradă, portiţile erai alăturate, Şi din 
ziua aceia, cind lui Grigore i-a părut bine de cunoștință, —de 
multe ori, eşind ca să mă duc la gimnaziu, auzeam glas vesel 
Jingă mine, a e: 

aa sA! hs deent, cucoane Neculai! Buna-dimineaţă e 

Mergeam cu el, cum merg şacuma, pănă la grădina pu- 
blică. Acolo ne despartem. Hl se duce la prefectura lui, en mă 
duc la şcoală, Nu prea avem ce să ne spunem. Citeodată imi 
mărturiseşte groaza lul pentru un omor, pe care o gazetă flpo- 
vesteşta cu toate amănunțimile. Citeşte regulat o gazetă. De 
asta nu se poate lipsi: «O am în săltar, la biroù.. Gud am o 
leacă de vreme. trag săltarul şi mă uit întrinsa... Aşa nici nu 
ştia cind o citesc.» Nu-mi! displace insă omul, Merg cu ei, il 
ascult. cum vorbeşte, totdeauna mulţămit, şi glasul lui parcă-mi 

face bine, 

Mi-a făcut şi citeva mărturisiri. l 

e Ach dumitale pot sà! spun; dumpeata eşti om, se chiamă, 

snperior... Dumneata ințelegi foarte bine... Aici la noi, zice că 
sint două partide. Vorbesc ei, se luptă, fac zvoană. Eù, om prost, 
pot să ţi-o spun, nu-s. Ea dintr'odată am priceput că trebue să 
fac cum a mal bine: ep sint functionar, ce pot face? En nu 
pet să fiù in opozitie.. Cind era Brătianu la putere,—ce? pu- 
team să mă pun cu el? Acu, se chiamă, dacă-i Lascar Catargiu, 
să mă pun cu el? En cu guvernul, domnule Manea; noi sintem 
functionari, noi nu ne luptam, noi nu facem politică... E-he! in 
vremea de azi nu se mai face politică... În vremea de azi nu 
mal ajungi preşedinte de tribunal precum a ajuns cuconu' Ilie 
Leonte, cu patru clase primare.. Damnesta ce zici, domnule 
Manea? Nu-i aşa? 

— Cum, cuconu' Ilie Leonte are numal patru clase primare? 

— D'apol cite crezi. Da' altfel, cite drăcii ştie, md crucit! 
Da' de asta dumneata ce zici, domnule Manea? Ce pot să fac 
eù, dachs tonsționar ? 


148 VIATA ROMINEASCA 


— Dumneata fireşte nu poţi face nimica... 


— Mielul blind suge la două oi, zise Cumpâtă inveselit de ` 


răspunsul mei. 


— Aşa-l!> răspundeam eŭ; şi parcă găseam firesc să mă - 
in toate nimicurile vieţii unui funcţionăraș. Dar ` 
Cumpătă imi punea întrebările aşa, parcă ar fi vorbit de un răz- ` 


așa, urmă tovarășul men, M'am gin- | 
dit să mă pun bine cu directorul nostru, directorul prefecturii, - 


amestec 


boii european. 
«Ei m'am gindit 


El a stat, pin” ach, zece ant, si cind acăzut Brătianu, a rā- 


mas la locul lui... El cu prefectul nostru ist noù e rudā.. Iar 


dacă se 'ntimplă să se schimbe iar stăpinirea, iar nu! pasă: 
domnu' Nastasachi e om frumos şi ţine foarte mult cucoana 
celuilalt prefect, care s'a dus, la dinsul!...» 

Cumpătă începu a ride tainic. «Şi eu am inteles. Fi se 
chiamă că nu-s tocmai aen de... En am ințeles—şi el stan 
foarte bine cu domnu’ Nastasachi... Aen, no; sintem totdeauna la 
putere... Dumneata ce zici, domnule Manea? N'am dreptate? 

— Ba da, al dreptate...» 

Imi era ruşine de răspunsul men, dar ce puteam spune 
omului? Vorba a trecut, sa dus,—și Cumpătă mi-a istorisit 
despre altele, 

Cum mă despărţeam de el, îl uitam, Vorba lui se dusese. 
Ei nu lăsa in mine nici-o urmă, nici c'o vorbă caldă. nici c'o pri- 
vire deosebită, De dinsul cred că nimărul nu-l poate f milă: el 
e totdeauna mnlțâmit. El niciodată nu vorbeşte despre altceva. 
decit despre dinsul. Nimic din lume mare rost, dacă nu-l pri- 
resto —Şi totuşi ep nu-l dispreţuiam, totuşi nu-l disprețuesc, 
Nu pot să am nici-o pornire câtră dinsul, Mat hotărită în simți- 
rile el părea nevastă-sa; mal hotărită imi pāru întrun rind, pe 
cind stateam de vorbă în cerdac, în lumina soarelui primăverii, 
Cucoana Smaranda, în florăria ei de dinaintea cerdacului. umbla 
în toate părţile foarte harnică ` potrivea trandafirii lingă betele 
lungi, verzi, de care-i lega cu panglici colorate, şi îngropa cu 
dragoste în țărina moale toate fefițele, toate micşunelele, toate 
florile ei dragi. cu care de multe-ori vorbea singură in tăcerea. 
odăii, in zilele mohorite de iarnă. Parizache o urmărea pas cu 
pas și ochii lui priveaii cu luare-aminte cum minile ca nişte pi- 
nişoare ale stăpinel iul sfärimaŭ bulgării de ţărină, Din cind in 
cind cucoana Smaranda, odată cu fumul, da drumul la vorbe 
blinde pe lingă mucul de ţigară din colţul gurii, ş'atunc! cățelul 
îşi filfiia moulţămit tuiul cozii. 

Maria sta cu horbota pe genunchi întrun jilţ. aproape de 
mine, cu picioarele ridicate pe un scăunaş, ca să-i poală fi mat 
aproape rețeaua albă. Mina umbla iute, şi ingliţa scinteiă in răs- 
timpuri în lumina puternică a lui Main, Cum sta cu fruntea ple- 
cata, pulul de deasupra buzelor pline, se vedea lămurit. Eù pri- 
veam aen la fața smeadă, ridicind din vreme în vreme fruntea. 
de deasupra cártel de şcoală, 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 143 


Deodată Sim? că sia ridicat ochii spre mine, ochi plini de 
un verde intunecat, plini parcă şi de umbra sprincenelor groase, 
negre. Imi zise cu glasu-i liniştit: f 

«Te-am văzut dimineață, cînd al eait, pe portit, odată cu 
twàrbatumeŭ...> Nu-l zicea niciodată Grigore; îl zicea totdeauna ` 
barbatu-meŭ. «Ce isprăvi tia mal povestit?» 

Răspunsei mirat: «Nu mi-a povestit nicho ispravă...» 

Ea își plecă ochil asupra horbotei: } 

«Imi spune totdeauna cind se întilneşte cu dumneata... Zice 
că să te poftim odată la masă... Ce så faci dumneata la nol la 
masă ? Să D spue iar o mulțime de-ale lui? En nu-l ascult nict- 
odată.» A 

Ep Gent, Incet, ca fereală, ea iar își ridică spre mine pri- 
virile și zimbl uşor: 

«Eù ştii la ce te gindeşti dumneata acuma...» 

Nu ştiam ce să răspund. Inceput și ep a zimbi. 

«Dumneata acuma te gindeşti la ce am spus eŭ odată as- 
tă-iarnă... Ce ? crezi cam uitat ce am spus? Nam uitat de loc. 
Dumneata înţelegi prea bine că altfel nu se poate să fie. Acu- 
ma te întilnești des cu bârbatu-mei : 10 spune el vreodată ceva 
Ae mine ? Nimiea, niclodată. Sint foarte sigură. Absolut sigură. 
Nici eù nu simt nimica pentru dinsul. EI totdeauna vorbeşte de 
dumneata, parcă i-al fi prietin. Dar asta nu se poate, En ințe- 
leg.—Nu-i aşa cå la asta te gindeai ?» ef 

lar nu ştiam ce să răspund. Nu mă gindisem la aceasta, 

«Ei m'am gindit aşa, zise ea din noi, că dumneata nu ire- 
bue să-ți faci o părere greşită despre mine. M-am gindit mat ales 
atuncea cind m-a! văzut la Paşti. Al să ne mal vezi de multe- 
ori, căci trebue să facem vizite, avem o mulţime de cunoștinţi... 
Eù aşa sint. Ţin la lucrurile acestea, şi țin să am linişte, de 
ochii lumii. Dar en am băgat de seamă că dumneata eşti altfel 
de om. M'am mal gindit c'a! putea să te înșeli asupra mea, Eù 
sint foarte hotărita. Mă gindesc mult, intruna, şi pe urmă stii 
că altfel nn poate fi—și nu spun nimic. Tac, Dar hotărirea mea 
e luată». 

Am avut un fior uşor, o neliniste nedeslușită. Nu înţelegeam 
de ce-mi spune lucrurile acestea Maria Cumpâtă, Ma privea lim- 
pede, cu hutărire, și zimbea. «De mine să nu-i! faci decit o idee, 
zise ea încet, numai o idee, dar foarte hotărita !»—Mă uitam la 
dinsa, cum sta iar aplecată cu Inare-aminte asupra genunchilor, 
Asa aplecată sopti iar; «Nu spun nimica; de obiceia ta. Dar 
citeodată spun tot ce am de spus...» Prin nelămuritul acesta de 
cuvinte, deodată, fară ca să-mi dan seama, şi fără să înțeleg, se 
strecura dela ființa care sta lingă mine un farmec, deodată, un 
farnec pe care nu i-l bânuisem, un farmec ciudat căre-mi tre. 
mura prin toate simţurile adormite, Deodată, în lumina mare & 
după amiezii, o umbrz mi se puse pe ochi. Şi deodată, după ce 
umbra se risipi, foarte desluşit simţi! cum o infiorare mi se stre- 
Goar în toată ființa; şi rămăsel cu ochii ferbinți pironiţi asu- 


150 VIATA ROMINEASCA 


pra Mariei, —Sta aproape de mine, își purta repede brațul, miş- 
cindu-se toată, domol, avea o abureală uşoară de roșeaţă pe 


obrazul smead şi Une strinse buzeie, cu hotărire parcă, 
Ea tăcea. Eù nu știam ce să spun; nici n'aveam în mine 


ginduri desluşita. Atunci, citeva clipe, din ce spusese ea nimic 
nu-mi aduceam aminte, ca străină parcă îmi rătăcea prin minte ` 
o întrebare: de unde vine turburarea aceasta dintr'odată ? Era. 


o turburare ca o presimţire de spaimă. Foarte lamurit în cli- 


pele următoare presimțirea își făcu loc în mine. Ea stâpineu, ea 


alunga orice gind.—Pe urmă tresării: 
«Domnule Manea, zicea bătrina. mine n'ai să te superi dacă 


ţi-om geriet gi om griji cite puţin prin odăi... Ca să meargă i 
repede, are să-mi ajute şi nepoata asta... In citeva ceasuri am 


ispràvit...» 


Uitasem pe batrină. O privit fară înţelegere desluşită ; du- 
pă aceia simţi! aţintită asupră-mi! piivirea tare si limpede a Mariet 


Cumpătă. Ridea cu bunătate, dar pe față c'o usoară ceaţă de stin- 
jenire, de teamă. i 

«Ne-am înţeles încă de eri, zise bătrina. Ştii, noi vorbim 
eegene aşa cite o leacă, da så nu crezi că te vorbim de 
râd...» 


Şi după ce plecă Maria Cumpătă, până sara Uran pănă 
ce mă intinsei in așternut, rămăsei ca încovoiat asupra unul sin- 
gur gind, care cerea o deslegare: co se va intimpla?—Ce este, 
acuma simteam bine; dar ce avea si fie se pironea numai în 
intrebarea întunecată ` ce sa va intimpla ? 

Am încercat să dorm şi n'sm fost în stare multă vreme. 
M-am ridicat din pat. m'am îmbrăcat; aveam de gind să es, pe 
urmă m'am aşazat la geam şi am rămas privind în livada lumi- 
nată de luni.—Am deschis fereastra,—şi dintr'odată în tăcerea 
ce mă impresura pătrunse infiorarea tuturor frunzişirilor din im- 
prejurimi. Parcă era un răsuflet moale, o oftare din vreme în 
vreme, şi totuşi peste toate plutea o linişte, o tăcere nesfirgită. 
Luna nu se vedea; lumina tainică parcă izvora din pamint, ca 
un abur, 

Inima parcă-mi bătea mal grăbit ca de obiceiù. It simțeam 
o zbatere tare şi una înceată. Sacuma mă gindeam. Nu pot să 
spun lămurit că mă gindeam. Prin mintea mea nu trecea adc- 
vărate cugetări. Crimpee numal, din ce trecuse odată prin minte 
şi prin suflet, se aratati o clipă, ca nişte râmăşiţi necunoscute, 
şi neren, curgea una după alta, cum curg frunzele de toamnă 
incet și neintrerupt, ana după alta, în amurgul sur. Ca la agoia- 
rea unei suflări, curgerea lor se oprea, ș'atuncea, scurt, îmi pu- 
neam iar întrebarea mea şi mă gindeam la întimplarea de peste zi. 

Intrebarea im! răminea fără răspuns, dar un gind lămurit o 
intovărăşea, și vorbeam in mine însumi: «Nu mal râmine indo- 
ială aici; de stiut sun curat că 'n mine nu e dragoste pentru 
nevasta lui Grigore Cumpătă...» Nimic; dar absolut nimic, în 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 152 


mine. în tainiţa sufletului meâ, a visurilor mele, nu se cutremu- 
rase : acolo răminea pace adincă, linişte. Acù ştiam cn credinţă 
desevirșită că acolo nu pătrinsese decit o singură iubire, una, 
nesfirsită ca o veșnicie, iubirea pentru ființa neinsemnată care 
trecuse ca o scinteioară prin lume si încă nu-mi zisnea: tată ! 
Atit Atunci, o singură dată în viaţă, am simţit că tresare 


in mine, coarda necunoscuti, mai mult decit cu bucurie şi 
mal mult decit cu durere, fåra legătură cu viata și cu moartea, 
Sı deodată, o simțire,—nu-mi trecu prin ființa, ci mă invălui 
lin, și părea de departe că vine, insă nu din spaţiă, ci din timp, 
din ceia ce a fost odată, de pe mihnirea unui morimint uilan. 

Si 'ndata tresării, acum cu toate simturile, gindindu-mă la 
un lucra vechin şi legindu-l cu împrejurările ce veneau. Infiora- 
rea de peste zi a intregei mele ființă, după vorbele, după privi- 
rile Mariei Cumpâtă, parcă era o amintire a unei patimi vechi, 
Si dintr'odată îmi adusi aminte de ochii mari, lucitort şi aţintiţă 
«i Sofiei,—gi o unda din aceiaşi simțire, de-atunci mi se scurse 
prin vine, moale, dureros, Asta incercam eŭ, şi nu pricepusem 
dinti'odată. Fiinţa mea păstra umintirea boalei din tinerețe, a 
cumplitei boale de-atunci, iute. aspră, istovitoare. 

ȘI stind ın fața luminei tainice a livezii, îmi ziceam iar, 
limpede : In mine nu este dragoste pentru Maria Cumpătă, Şi iar 
femtarile de ginduri îşi luară zborul. Ş'acuma curgeaŭ trunzele 
acestea pâlite una după alta prin lamina de amurgit a minţii 
mele. Una după alta veneat suferințele vechi ale lipsurilor, ale 
toamel. suferinţile care zdrobiseră tària vieții mele. Venea şi 
suferinţile liniştei, ale linişte amare din ulița aceia, Dealul-Ma- 
ruiui, cu viaţa mormolocilor din balta noroioasă in care soarele 
bate numa! pe luciii ; veneaii indoeule mele în faţa grozavel adu- 
nături de oameni dela farmacia Filipovici; veneaii icoane de de- 
muit. de demult, dintr'o sità viață, cu totul alta,și văzul şi pe 
batrini, pe care nu-i mai cavoşteam, pentru care nu mal aveam 
nimic, numai o amintire, cu pentru nişte locuri pe lingă care am 
trecut. La Radianu, mă gindii apol, la omul acela asa de grozav de 
nefericit, la omul care începuse ca mine, care-și uitase părinții, 
care trăise în viața în care trăiam eù şi căzuse ca o pasere oste- 
nità, înnăbuşită, pe luciul negru al unel mari moarte, 

ŞI dintrodată deslușit văzul în urmă şi 'nnainte ` văzu! de 
unde am venit şi unde mergeam. În trecut am suferit; in jurul 
mei am fost izbit de vedeniile unei vieţi care necontenit mă 
nelinisteali; acum, după o viață în care n'am facut nimic, văd 
cà aşi fi putut face ceva şi n'am ent nimic, Era ceva in mine 
şi n'am putut da ce-aveam, bici iubirea, nici înțelegerea, nici 
mila: Era în mine o frintură, ceva neincheiat, ceva neisprávit- 
Foarte lamurit vedeam asta, si n'aveam nici-o durere în nemişca- 
rea mea. Vedeam pentru întâia oară ceva deslușit în mine, pen- 
tra intâia oară izbuteam să-mi daŭ bine, bine sama de ceva.— 
Si vedeam acuma, vorbind cu mine însumi,— cu gindul, fâră cu- 


152 


VIAŢA ROMINEASCA 


vint,—vedeum ce pot să-mi aducă zilele viitoare. Inspre ce tre- 
buia să mă mişc ? Ori spre Iliescu, spre tinărul Leonard Iliescu, 
—să tac în areopagul prostiei, să-mi încovol spinarea şi să mă 
strecor pe căl grabnica şi piezişe... lar simţii că rivnesc ceva,— 
dela colegul acesta al mei, zimbitor gi cu mustaţa rasucită. Dar 
mă mal așteaptă poate odaia rece, intunericul negru şi nesimţi- 
rea celui caie mi-a fost prietin şi nu ma! era. Poate mă as- 
teaptă o nouă viață fără rost, o câsnicie, de zile şi de clipe 
chinuitoare, o zbatere, care-mi dovedea, ințelegeam ş'acum, 
că zădarnic stârnesc în viaţa aceasta neluminată de nici un 
ideal. Si mai era ceva, — mal era un întuneric de care se in- 
grozea fiecare părticică a ființei mele. Cu nici un preţ nu puteam 
incă să-mi închipul că s'ar putea să trec din ce sint, Intro ne- 
simtire veşnică şi o risipire a întregel ființi. Dintr'odată mā 
simţi! atins de aripa neliniştei, aripa cea neagră şi cumplită ! — 
Şi, cașicum ar fi filfiit în sdevăr spre mine, gindurile iar mi se 
fărimară ` aftal uşurat, si crimpee, crimpee curgeaii fără rost şi 
fără legătura, 

Nu ştiă cit am stat asa; aminte nu-mi aduc cînd anume 
m'am dezbrăcat iar şi mam culcat. —Cind m'am trezit, dimi- 
Dain, neliniştea nu pierise din mine. Ceva gren imi rămăsese in 
cap, ceva nedeslusit—din trecut, din patima istovitoare da de- 
mult, din golul adinc ce mă impresura, din sfirsitul lal Radianu, 
—şi cind năvăli soarele pe ferestre şi mă orbi, simţii bucurie 
—ca un laş—că fug în intunericul lor umbrele acestea chinui- 
toare. Mă imbrăcai repede şi deschise! cartea... Grija aceasta a 
lecție! n fost foarta tare totdeauna la mine. Cu creionul in mină, 
incordat, rămăsel numai cu-ale mele, cu grijela şeoalei.—Dar cind 
mă intorsei, inainte de amiază, rămăsei incremenit in prag. Ui- 
tasem de ceia ce-mi spusese în ajun cucoana Smaranda, Maria 
Cumpără umbla usor, printre jilțurile mele, pe lingă cărți, prin- 
tre toate ale mele cu care më obişnuisem, şi oriuduia, intinzind 
uşurel, cu ferealt, mina cu degetele întinse, strinse, In ciipa În- 
tăia nu mă zâri. Nu mă simțise. Ș'am stat privind-o, cum se 
mişcă lin, cu ochii întunecați sub sprincene groase, cu rumenea- 
la ușoară, fără zimbet, cu buzele usor deschisa, ca să primeas- 
că parcă din grădină miros proaspăt, cald și dulce, care adia 
prin ferestrele deschise. Era imbrăcati in rochie de culoarea to- 
poraşula!; avea ao floare în păr, un trandafir mărunt, nedesti- 
cut inci bine. Părea mai tinără; parcă atunci o vedeam întâia 
oară ; şi mi se părea ciudat că umblă prin odăile mele. 

Cind se intoarse şi mă văzu, îşi lasă deodata bratele in 
lungul trupuiut. 

“Am isprăvit, îmi zise domol; abia al plecat la şcoală şi 
ne-am și apucat repede, am deschis fărestrele şam scos tot a- 
tară... Kepede-repede am isprăvit... Si pe urmă mătuza a avut 
oleucă de treabă ṣ'a est. Chiar ach voiam să mă due și eù... 
Nu ştiam că ai să te intorci aşa de degrabă... Am isprăvit, Al 
o mulțime de cărţi. Asi avea ce citi, dacă mi-ar plăcea... 


We 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 153 


— Cum? degt eü, nu-ți plac cărțile? ` ; 

— Nu, n'am citit decit odata, una, —și nu mi-a plăcut. Am 
mai cercat.. N'am putut să citesc niciodată... 

Ea am intrat în odae; mi-am pus pălăria și pardesiul la 
locul lor ; m'am uitat pe ferestre. Ea voia să plece. 

«Am avut o vreme tare fromoasă azi...» 

Cu vorba aceasta vroiam s'o mal opresc. Gindul și vorba 
dintr'odată îmi veniseră, — imi veniseră la privirea iute, puter- 
nică o ochilor el. 

Ea se răzimă de masa lingă care o găsisem cind intrasem. 
Avea ceva de spus, vedeam bine, din stinjenirea cu care de- 
odată intoarse ochit cautind ceva, Dar stinjenirea dură numat 
0 clipă. 

eh voial să-ml spul erl?» intrebat en deodată, pe neas- 
teptate. Fâră să vreaŭ întrebasem. 

Maria Cumpată sts liniştită la locul e. Ii lăsă ochii în 
jos, apol şi-l ridică incet; parcă eran negri, aşa de intunecati eraŭ. 

Sopti, privindu-mă ţintă : ~ | 

«De ce må 'ntrebi? Nu ştia de ce-am vorbit așa. Niel 
nu-mi maf aduc aminte ce-am spus... Ţi-am spus că am hotărit 
in inima mea cu tăria ceva. Eü nu ştia cum să vorbesc, sint o 
biată femee ; spun cum mă pricep. Nam cunoscut nici lumea; 
nici carte n'am; n'am fost nică fericită, nimica; eŭ cred că dum- 
neata ui) ințeles care-i hotârirea mea... De ce te uiţi aşa la 

e 2...» 

Dintrodata | se lumină faţa, parcă i se nmpluse de luci- 
rea ochilor. Și dintrodată mi se puse perdeaua de negură pe 
ochi. Mă apropia! de dinsa firă să-mi dan socoteală; o apucal 
de mină. Tresări. Dar nu-și trase mina Imi cuprinse și ea de- 
zetele și mi le strinse cu tărie. Apol mă lăsă la locul med, a- 
meţit, şi se repezi spre ușă, se strecură mal curind, cu repezi- 
“une aprigă. 

«Mă 'ntoro», sopti eu scurt —$i mäer? tremurind cu o 
Invăluire turbure a simţurilor. Nu m'am mat gindit la nimic: 
mam auzit ce-mi spune, lung şi incarcat, rizind, dind din mini, 
cucoana Smaranda Pacu, nu ştia ce i-am răspuns eŭ. 

Imi spusese că se intoarce şi ep o aşteptam. Nu venea 
însă, și simţirea boluuvă şi dureroasă creştea, —mă chinui după- 
amiaza toată, şi in amurgul neiämurt şi, incet-incet, în inse- 
rarea cadă, prin care pătrundea răsuflarea livezilor. 

Ştiam iasă că trebue si vie. O aşteptam, sacuma, de la 
0 vreme, cum creştea, creștea întanericul, iar veneaŭ gindurile 
Z judecaţile nopţii trecute, risipite, invăimăşite, cu indoeli, și ca 
âmurirea tainică ce mi se strecura gi chema prin suflet: nu 
poate H vorba de dragoste. Imi repetam vorbele, mi se părea 
lâmurite, şi n'aveam indoiulă asupra lucralu! acestuia, şi nu mi 
se päras curios că n'am indoiala asupra lucrului acestuia si 
totuși aştept; cind o lucire, de lună parcă mă trezi din amorţi- 
reg care mă grâmădise pe pat în fundul odăil; şi deodată scin- 


154 VIAȚA ROMINEASCA INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 155 


teiară ochii Mariel lingă mine; şi prin întunericul uşor o vă tă 


iciodată să bănuiască ceva. Anume 
o simţii cu cutremur, cum se apleacă, cum imi cuprinde timplele IC" Cumpătă nu putea n 
| 
| 
| 


de ce nu sn, dar ştiam foarte sigur că nu poate bânui nimic, 
Maria avea glasul asa de hotărit şi de limpede, privea aşa de 
pătrunzător în juru-i, avea o tărie aşa de mare în tot ce făcea, 
— incât bărbatul ei nu insemna nimic, bărbatul ef părea un străin, 
care şade pe un colţ de scaun. E! își avea mulțămirea laï, şi 
Maria i-o da cu prisosință, LC parigi de unde: la mass 
noustră era bielsug, și omul era mu - 

«Ştii CU rit eü, domnule Manea, că -face nişte bu- 
cate Rtragnice...» 

Toată viața lui numa! intr'aceasta se mârginoa acuma. 
Dacă pe lingă tutun fin, avea și de gustat ceva «cu totul plà- 
cut, cu totul bun», nu-i mai trebuia nimic, Viaţa iul de hoinar 
se isprăvise, se micşorase într'o slăbiciune pretimpurie. Imb 
vorbea domol şi așezat, la masă, despre prefectul lui, despre lu- 
rare ] nenumărate de la biroù, pe urmă Își răsucea ţigara cu 
tact, cu mulţămire adincă, şi aştepta cafeaua. Altceva nu in- 
semna. Li lua pălăria și bastonul şi eşea, Și cum inchidea ușa, 
Maria se ridica de la locul el, se apropia de mine, mă săruta 
încet pe un obraz şi-mi șoptea lin, cum ar vorbi unul copil: 

«Să-ţi fie de bine, draga...» Ă 

MS privea după aceia un timp ; şi incepeam a vorbi despre 


în palme, cum mă privește drept, tăcută, cu răsuflarea opriti 


D H D D D D H D D D D H H D . D D D D 


1902. Toamna. 


Vitasem aproape caetul acesta. De nouă ani stă în fandu | 
unul săltar ; aŭ inceput să i se ingălbenească foile, a început a 
avea un miros ciudat, de lucru mort.—Dar mai degrabi socoț 
cam vrut eŭ să-l uit: intimplările însemnate în el sint triste 
ca orice poveste de demult, Şi între ceia ce am scris si intri 
ceia ce mă împresoură îmi pare că n'aşi mal putea face o legă-i 
tură firească. | 

Cu totul, cu totul deosebită mi-a părut dintr'odată viaţa. 
şi lumea, incepind dintr'o anumită vreme. Singurătatea mi si 
umplut; o prietină bună de fiecare clipă alunga umbra odâil, cu 
zimbetul ca o lucire venită din înnălțime, cu ochii liniștiți 
blaiini. Simţirea ce am pentru Maria Cumpătă e cu totul, cu 
totul rarele E 

ai ales decind a murit bătrina, cucoana Zamfira Facu, şi i reit : - 

de cind am cumpărat ep casele acestea, decind am făcut portită ; e reegt bine şi linişte în jur. Eram 
pre aaa äm e Bee ën Pl per cb SI Mai știam iarăşi lamurit că toată ulița Dealul Marului vor- 
că traiul mei nu era de pe-atunci decit o urmare a Mariei, Ni- be eegne Ze că această nu insewnează nimic. 
mic nu se mişca la mine fâră ştirea ei; în fiece clipă deschida EE 9 Action ; 
portița şi Dea dota, ugurică, spre odăile Ger? Intra abia Și casa mea, ca si a ah vb acuma Q PEE Lee e D 
simţit, imë făcea un semn incet să nu mă turbur de ia masa sub streşină, și ghiveciuri de mb Eger er A Ke ven Por. 
mes, sah de pe patul mei, ande citeam. şi prindea să cerceteze cului florărie, şi 'ncolo, spre poa A Sg Copiii ŞI e rb, 
in juru-mi. Un lucru trebuia aşezat mal bine; perdeaua dsdea [NN] titi de ia zăplaz stă totdeauna deschisă. Cop ui A Ge zen 
drumul la prea multă lumină - in zilele ernii soba nu era bine pe cărăruşă, ținindu-se de mină şi trophind grăbiţi. Amindoi iat 
incalzită ; se învirtea liniştită in jurn-mi ea 'n casa ei, apoi mă Wian! şi sprincenaţi. Sint copiii mel, mis dragi negreşit; tot- 
vestea cu acelaşi suris totdeauna : deanna mă bucură cind mă strigă cu glasuri argintii şi mi se 

«Azi ţi-am făcut o mincare bună, care-ţi place...» sue pe genunchi. Cel mic încă nu vorbeşte lamurit, dar cel de 

Citeodată după amiaza, cînd n'aveam clas citeodata seara, sasa anl, Fânică, e foarte îndrăzneţ și strigi cit ce poate ` «Dom- 
venea şi se aşeza lingă mine, mă săruta deodată, mä cuprinde! nule Manea! ne-a trimis mama la mata. Zice că nu mal poate 
şi se alipea de mine. Numai "atuncea, glasul e! încerca o coborire de răul nostru.» Mezinul, Culai, se uită cu admiraţie la cel mare, 
ciudată şi och senini sclipeaii ca 'ntr'o negură pe fața ei. Fără ER tas trei idem rr e Doze ry Leeër pe prea 
zguduiri prea mari se petreceaii de altfel toate. la portita danchisă ee E amanințător cu. dege- 

Fâră teamă aşteptam zilele co-aveaii să vie. Se făcuse senin E E ga d Kg Se 
în juru-mi şi pricepeam mul bine ce mā împresura. Pricepeam “isa acu all ER SE EE 


liniște : 
cele mal multe lucruri, " «Aù ochii tat... albastri Amindoi Fäert ah och! frumoşi... 


—Dar şi Cumpătă are ochi albaştri,—şi Maria îmi răspunde, la 
intimpinarea mea, cu zimbetu-l linistit: «Nici nu trebuie să fie 
| altfel. De ce să aiba indoeli? Eù sint toarte mulţămita că și el 
are ochi albaştri», Și 'n adevăr e mulțâmită, o spune cu toată 


fat 


Pricepeam de pildă că viața aceia pe care o duceam nud 
se putea să fie altfel, cum nu se poate nici acum să fie altfe 
E ca un fel de drept al mei; e şi ca un fel de datorie. Foarte 
lămurit după aceia inţelegeam că sint ferit de orlce necaz. Gri 


INSEMSARILE LUI NECULAI MANEA 157 


158 VIATA ROMINEASCA 


«Am să te întreb un lucru, imi şoptea. Ai ințeles bine tu, 
al pătruns bine pe ființa aceasta care vine în patul (Dn, care-ti 
stăpineşte simțurile și a clădit zid în juru-ţi?—N'ai să-mi poţi 
răspunde. Nici eù n'o să te pot desluşi. Indoiala este indoială 
sin lumea umbrelor. Dar am să te mai întreb un lucru: dacă 
ţi-a venit vreodată în suflet altă indoială: dacă ti-ai oprit pri- 
virile vreodată asupra lui Grigore Cumpătă cu stăruință, asupra 
bărbatului pe care-i ingeli. Ar trebui poate să desluşeşti un lu- 
cru ciudat: dacă omul acesta ştie ceva... Căci poate nu ştie şi 
nu va şti nimica niciodată... Dar iaraşi poata știe: şi aceasta e 
cu totul, cu totul de samă, pentru înțelegerea şi pentru sufle- 
visat ep un colţ liniştit. departe de zbuciumarea v tul tă, 
i y Ce sosea nara Dar mal este ceva, urmă umbra cu taină, privindu-mă ne- 
clintită. Tu ai dot copii, care nu-ți zic ție tată. Asta nu insem- 
nează nimic până aici, Să zicem că el zic tată omului pe care 
voi îl dispretuiți acuma, Să zicem. Omul acesta minincă bine, 
nea, se Îngremază din ce in ce mal muit şi se intunecă, şi co- 
piii care poartă numele lul vor creşte. Iţi vor zice totdeauna: 
domnule Manes, și te vor respecta ; te vor impresura totdeauna 
si-ţi vor zimbi cum îţi zimbește mama lor, pe cind celalalt va 
sta în umbră și va dormita. Dar iată, intr'o zi, un copil înțelege. 
Pe urmă înţelege şi al doilea. Amindor înțeleg foarte deslușit tot 
ce Sa petrecut şi se petrece in jurul lor.. A! inchizi ochii, și ţi 
se par Incruri de necrezut acestea, ori ți se par lucruri depăr- 
tate... Nu,—vor şti, despre asta să m'ai nicio indoială!,, Atun- 
cea cum va tresări zguduit sufletul lor, cum se vor cutremura?... 
Ce zici despre acest lucru?... D vezi foarte deslușit şi dumneata, 
nu] aşa ? Poate nu te-al gindit la toate acestea ` dar poate ti- 
aū adiat, așa, nelinisti prin suflet, şi de-aceia te gindesi azi la 
mormintul nenorocitului, te gindeal la o vorbă a lui, care, cre- 
da-mă, nu e tocmal lipsită de adevăr...» 

Ea mă gindeam la vorba jot Ion Radianu, înfricoşăt: Vezi 
tu, dragă, citeodată viața noastră e foarte tristă !— Şi umbra 
dintr'odată se mistui suflată parcă de un glas domol şi blind 
pe care-l cunosc aşa de bine, glasul Mariei: 

«De ce stal, dragă, prin intuneric?...» 

Sta dreaptă înnainte-ml și mă privea cu luare-aminte ; apot 
avu un ris incetinei : 

«iţi sticlesc ochii... Altfel nici asi sti bine unde ești...» 
Șinnainte de a mă atinge mina-i uşoară, am avut fiorul cunos- 
cut al mingierilor ei, 


inima şi se alătură de mine, mă cuprinde de după cap si- 
sărută ochil. $ 
Viața aceasta mi-a vindecat neliniștile, s'aŭ astupat toati 
cărările care duceaŭ odinioară la trecut; a slàbit şi răsunet 
lumi! inconjurâtoare. Nici spre deputatul Leonard Iliescu nu 
se îndreapta rivniri ascunse, nici ştii dacă mar viețuește min 


mah a directorulu! nu s'a vindecat; risul i s'a facut: mal oțări 
şi dinţii ascuțiți totdeuuna i se descopăr cind ride. Nu vrea 


cind nui in livezi nicl-un zgomot, stan aşa, într'o odihnă dulce 
trupului și a minţii. Nu mă gindese la nimic: stat aşa cu mul 
țâmirile mele ; și abia aud ce mi spune cu glasu-l monoton Gri 
gore, care a venit de la cancelaria lui cu gust de palavre. 


Am răsfoit cu o stringere uşoară de inimă foile din urmă 
foile ingălbenite și triste în care am scris de multe ori parcă ca 
lacrimi şi cu singe. N'am citit cu luare-uminte ; mal mult am 
bănuit ce-am spus odată așa de mult, așa de des, așa de mä- 
runt, filă după filä,— un caet întreg. Şi nu ştii de ce am rămas 
aşa de ginditor în începutul acesta da toamnă, şi am pornit 
deodată pe cârarea de la fundul grădinilor tirgului, la deai, pe 
lingă dumbrava de mesteceni, spre ţintirim. Vremea era lină. 
cerul nestirșit, fără nici-un nour; dumbrava dormea parcă in ziua 
aurie şi două mierie se alungaŭ printre trunchiurile vâraita. ci- 
rind incet, din enen, Printre păiuş, pe cărare, pe lingă cimpuri 
de trifoi pline de canafurile rotunde, roşil-inchise, ale florilor, 
m am dus pină la țintirim şi acolo m'am oprit lingă mormintul 
lui Radianu. Numa! ea ştiii unde-: mormintul juf, întrun colț, 
în iarba naltă, năpădit de flori sălbatice. Cu adierea slaba a 
unei neliniști m'am oprit, şi aa început a-mi veni incet-incet, din 
trecut, amintiri, —care-mi treceaii prin suflet ca nişte învăluiri. 
Nehotărite intraă în mine, mă atingeaŭ cu aripele lor de negura, 
și se duceaa. În cimitirul ingrădit cu gard vechia, împresurat 
de plopi subțiri care-şi adună ramurile in lance spre cer, am 
stat o vreme impresurat de liniştea mormintelor necunoscuta: 
S n Juru-mi, printre tutele sălbatice, umblai în zborari nehotă- 
rite fluturi ca petale albe dintro floare destoiată, risipite si pur- 
tate de un vint nesimțit, geier 

Cind m'am întors acasă, amurgul cucerea livezile, și in jii- 
tul met cal foarte vechi m'am așefat singur; şi în neliniziea 
nehotărită, aburirea din trecut parcă trezea spuza de pe alte 
nelinişti ma! proaspete, Stăteam singur cu ochil ațintiți în intu- 
nericul ce mă impresura,—ş'atuncea nu ştii cum s'a făcut, 
parcă m'am înfățișat eŭ inainte-mi, acolo, lină DL, și eram nu- 
mal ca o umbră. Era o umbră acolo şi-m! vorbea, dar n auzea 
decit sufletul mei. Şi ea nu răspundeam, 


Gindurile citeodată aduc mihnire. Citeodată aduc mustrări, 
citeodata aduc adierea morţii. Dar şi neliniştile acelea ale um- 
brei trebue să fie ca ale morţii. Trec, ȘI, alttel, nu pot zice că 
nu sint fericit, 

Mihali Sa doveanu. 


Cum era. pe vremuri. la noi in Bucovina. 
(1848). 


.« Nu-i mult de atunci: vor H vro şasezeci de ani, 
-acuma mai afli încă bâtrini de aceia care au vâzut, cu ochii lo 
acele vremuri de grea cumpănă prin care a Deco mult ince 
cata noastră țară. Dar tiaerii—cameni noi pe acest påmint vechi 
— nici nu visează de suferințele strămoşilor noştri, căci p 
uşoară e viaţa de acuma gi prea sint malte ale ei momele, 

pe vremea cind nu se'ncuibaseră atitea mode nici să 

răcie strașuică ; cind țăranul era iobag cu și acuma, şi totuşi n 

apuca calea grea a pribegiei spre America ` nici despre deputa 
“democrați sau naţionalişti nu se vorbea, care, de drag ce li-i 
porul, îl restiznesc; ci erau deputați Grant care invățaseră bu 
chile dela dascălii ambulanți ce pribegeau pe la rezeşi din cas 
în casă ai totuşi au desradicat boerescul, iar în sfatul impăr 
tesc dela Kremsier, su vorbit cu atita dragoste și căldură des 
pre durerile țărănimii împilate, incit toate gazetele nemțesti 
„Bucovina fraților Hurmazachi scriaau că «deputaţii ţărani di 
Bucovina își cunose chemarea.» —Nici poștă îndâminoasă ca acu 
ma nu se pomenea, nici drumuri de fier, care să aducă strai 
in ţara noastră; dacă aveni de trimis vești la prieteni din tă 
străine, le trimeteai prin curieri sau ştafete, Acestea erau nișt 
căruțe cu două roți înalte, trase de cai iuți si pietro-i, car 
ţineau lungă vreme la drum. În căruță, deasupra lăzii cu răvaze, 
şedea curierul, pe pieptul caruia atirna arciş o goarnă cu cana 
și găitane negre-galhene, care sint colorile impărâției, Alăture 
de curier ghemuit intrun colț, îi ținea tovarăzie un soldat inar 
mat Dënn dinţi, care era pus spre paza scrisorilor și a bani 
lor, căci era mare primejdie să treci pe acele vremi prin cod 
și zăvoae pustii. Caii porneau la goană pe drumul de țara pli 
e hirtopi, iar curierul suflu în goarnă, ca să se ferească oam 

nii, şi cu toate acesta se'ntimpla să De zdrobiți călhtorii ce m 
se dădeau repede in lătari, Cale de o poştă, adecă cit putea aler 
ga o ștafeta până să obusească caii. se afla o stație. La stații 
poştei era han pentru călători, grajdiuri pentru cai proaspeti s 
locuința postaşului. Aici dehâmau caii cei vlăgniţi şi Inau al 
olăcari, impărțeau şi luau serisort“și imbucau ceva pentru dru 
mul cel lung. In Suceava era poştărița Popovicioaia, o văduv 
bogată şi frumoasă, care avea poştă linga biserica unită, dou 
hanuri alăturea el grajdiuri pentru vr'o treizeci de cai, frumos 
şi graşi cum e linul, 


Ni rt / 


wem We "TE TH MET EN "ST e 


CUM ERA. PE VREMURI, LA NOI IN BUCOVINA 


139 


trăsari arcuite nu se aflau in Suceava, tot aşa 
Cordonului ; de plecai undeva la drum pe vreme 
mai lungă, năimiai un Jidov prăpădit—cici ei singuri erau cărd- 
uși—cu o hiraba hirbuită, trasa de doi cai slabi prin care tre- 
cea vintul, şi acoperită cu o covergă veche, afumată, In coşul 
harabalei puneai fin sau paie, ca să nu te scuture aşa de tare 
„rădvanal“, te rugui lui Dumnezeu să vii inapoi cu ciolanele in- 
tregi şi haide băete, căci bun e Domnul şi meșter dracul. 
Dar să fi avut graba cea mai mare, trebuial să te supui 
toanelor cărăușului tàn, căci îndată ce însera şi-l prindea sabe- 
şul pe cale, să-l fi tăiat pe japin şi nu se mișca din Joe, Dum- 
nealui se oprea întrun sat sau la vrun han jidovesc din cimp. 
îşi facea rugăciunile de seară şi apoi se culca; iar Me nu-ţi re- 
minea alta, decit să înjuri toţi patriarchii si bătrinii poporului lui 
Israel. incepind ca Avram și sfirşind cu rabinul dela Sadagura. 
Oraşul Suceava nu era aşa ticsit de Jidovi ca acuma, căci 
până la anul 1845 n'aveau drepturi ca ceilalţi supuşi ai impără- 
el, Ei locurau separați de ceilalţi tirgoveţi, în cartierul lor nu- 
mit «fîhetto», unde mișunau ca viermii, La serbători imbrăcau 
bărbaţii caftane lungi, iarmureă de mătasă și pălărie de catifea, 
iar în picioare pantaloni strimţi pănă la genunchi şi colțuni albi. 
Fetele purtau cordele cusute cu fir de aur si argint, cațaveicà 
cu blană, iar pe cap, dela timple'n sus, aveau nişte coarne de 
argint groase de un deget şi lungi de o schon ` grosimea și 
angimea atirna dela avuţia fiecăreia. Astfel Imbracaņi ieseau în 
Sabath sau în zile de serbători la primblare pe stradă. Sem- 
nele pană unde aveau dreptul să se primble, erau sirme de- 
acurmezişul străzii, adecă un fel de bariere, Si acuma se mai 
văl în Suceava a:mnele acele. şi anume pe ulițele ce duc spre 
satul Bosanci, mahalana Arenilor, mănăstirea armenească Zamca 
şi gara Ițcani. i 
Partea tirgului despre asfințit şi miezul nopții era cartierul 
Armenilor, pacinici. care aveau casa cu cerdac dinainte şi fete 
oachese şi frumoase; ei erau negustori chiaburi şi jete), mai 
ales bicani cu prăvălii în vatra tirgului. Unii ţineau şi hanuri, 
precum si cofetErii întocmite după gustul vremilur acele, unde 
vindeau îngheţată, şerbeturi şi placinte turceşti. rahat, alviţă, 
dulceaţă si alte bunătăţi. Ei singuri mai păstraseră vechiul port 
al işlicelor, mari cit o bam, de aveau ce face haz tirgoveţii ro- 
mini ; se'mbrăcau ca giubea sl antereu și încălțau tirlici pe pi- 
cioare, iar Armencele mai țineau in modă neindăminosul ermo- 
lin, ce'nfoia rochia ca o turiă de biserică. Pacat că această nație 
de oameni, cu rare se'nvoiau Rominii atit de bine. s'a stins ince- 
tul pe'ncetul, uşa că acuma se află numai vr'o zincisprezece fa- 
milii în vechiul lor cartier; mulţi au sărăcit şi pribegit din pri- 
cina vestitelor incendii ce au pustiit <tirgul» armenesc din Su- 
ceava în mai multe rinduri, 
Rominii erau breslaşi. bogaţi și ei, cn locuinţa in vatra tir- 
gului, nu ca acema în mahalale sl suburbii. Portul lor era ase- 


Birjari cu 
in toată tara 


160 VIAȚA ROMINEASCA 


mine cu cel al Armenilor, afară de işlice. In mahalaua Cutulă 
de linga Areni, ei lucrau pămintul şi erau iobagi ca si 


De-o parte, cam pe lingă biserica vechei mitropolii unde se ës 


trează moaștele Sfintului Ion celui Nou dela Suceava, erau ir 
prâștiate și vr'o douăzeci de fumuri ţigăneşti, în care trăiau fierar 
și lăutarii tirgului. Nemţi erau puţini și mai toţi functionari, 
Paza tirgului era incredințatà desetaicilor (poliţiştilor) ina 
maţi cu săbii și soit, iar la ţară ţineau ordine in public vat 
manii (jandarmi călâri). Pentru ţinutul Sucevei se alegeau num 


doi vatamani: pe la unul 1848 erau rinduiţi fioroșii Budean și 


Rot, care era Neamţ; acestia cutrierau călări. zi şi noapte, prii 
toată imprejurimea Sucevei, ca så pedepsească cu bătaie pe ch 
cașii ce nu leșeau la robotă şi să bage hoţii în fiere. Purtau a 
Oblinc două pistoale grele ferecate in alämuri galbene, la $0 
aveau sabie şi-n spate puşcă lungă cu cremene. Dimpreună 
mandatarii, care erau notarii de la sate. băteau pe țărani la s 
ră cu harapnice de piele, încit sfâșieau bucăți de carne de p 
trup si veneau cinii să lingA singele de sub scara. 

In Suceava oamenii trăiau in pace și se'nvoiau bine int 
olalta; dar în anu! 1847 nu se facuse pine in țara intreagă s 
de aceea era mare groază de foamete. In anul urmâtor dădu « 
secetă cumplită, de secară toate izvoarele și fintinile. pană g 
cea dela Areni, dimpreună cu şipotul orasului a cărui apă vine 
pe sub pămint tocmai de pe dealul Tatăraşilor, Mai remâăsca 
numai fintina din ograda mânăstirii Ząmca. cu apă destulă şi 
rece cum nu afli pe toate meleagurile acele. Pe cer se iviră 
semne ` stele cu coadă şi pinze de foc ce fluturau noaptea din 
spre asfinţit, Zodierii şi vracii, care totdeauna au infricosat | 
mea cu porogâniile lor, ziceau că au să vie peste ţară multe 
plăgi ` lăcuste, foamete, boale şi la urmă chiar resboi. De astă 
dată li s-a implinit proorocia. 

Deodată cu vinturile cele calde, ce băteau din jos, veniri 
roiuri mari de lăcuste, In ziua cind s-au ivit, era o arşiţă gro 
zavă, de nu puteai merge descult pe dram, căci te frigea col 
bul. lată însă că fâră de veste se intunecă soarele deubinele 
iar oamenii auziau prin văzduh pirliri ca de trestie uscată cind 
o calci cu piciorul: pe sus treceau nouri grei de lcuste inspre 
văile Siretelui, Prutului si ale Nistrului. unde au ros alăturea 
cu pâmintul cele din urmå rămășițe de holde. Pe țarinele Suce 
vei nu s'au lăsat, căci sburau prea sus, numai cele obosite de'n 
delongata cale peste țări și ape, căzură la pămint. Oamenii le lu 
au în mină, privindu-le cu mirare, căci pe aripele lor aveau nişte 
semne ciudate, Toţi ziceau că-s slove; unii, mai fricoși şi biseri 
coși, credeau că sint slove trimise din cer ca să se pocãiascd 
oamenii; alții iară, care auzeau şi toaca'n cer, socoteuu că-i d 
scrisoare dela vrun neam de oameni, căci ziceau ei: pe podul 
pămintului sint multe feluri de naţii și limbi, şi anume, in toată 
lumea sint șaptezeci și şapte şi jumătate de nații: şaptezeci 
şapte sint naţii intregi ca și noi, iar jomătate de nație sint ŢI 


"E Wf ge esey ed , v We pi ek a E să gei E 
H ÎN E Š = 


CEM ERA. PE VREMURI. LA NOI IN BUCOVINA ww 
EM ERA, PE VREMURI. LA NOLIN BUCOVINA T 


: 2 z : ; deslège 
anii, De aceea oamenii cântaa cărturari bătrini să le des 
ees şi cine era mai iscusit cârturar în Suceava, oe 
Serafim Carăsel, diacul dela biserica Sfintului Nicolai, care, «şti 
iimbă» si ținea gazetă ? Umblase lumea în lungis şi-n KEE 
ot fusese donàzeci de ani chtană la impăratul ; a fost cu ra 
poleon îiopărat în tara Moscalului şi a Praisului, apoi ză ia 
în oastea împăratului nemţese dela Beciu cu Prantajii, Le A 
se char si în Paris. Dar Serafim era un pezevenchiu și ES kte, 
care știa 'să scape din încureală, spanini că nu-i bina de pestă 
tat voința lui i roadele îi el Së ER să nu-l trasnească di 
canin. dacă va deslega alovele cela ciudate. 
ici "Din such ag Groe nu piguasa de lungă vreme 9 A 


iscustelor, isbacal o foamete cumplită. Mai ales în nordul Baco- 


“nel oamenii mineau acum de luni întregi mămăligă cu jir mici- 
cere ei aceata ca rugamătură de ferestrău. Da băut, urări 
fata cu cioceni de pàpegoi. Zile intregi rătaceau pe cimp sn e 
macria si prin păduri dp" jir. Mai tirziu, cind bintuia res 
intra Unguri şi impăratul, se ureasa prețul bucatelor aler? 
de mult, şi era şi lipsi de bani, căci „toți banii de aur şi de 
argint eum trimiși în țara Talianului şi la Unguri” cum E 
bătrîni. Nici bani mărunți na erau în ţară. Pe atunci umblau 
niste bancnote de hirtie In preţ de un franc, care se chemau un 
“leu sain», Spre a se sjuta la nevoia lor, oamenii rupeuu o ră 
Gel de hirtie in patra pai și o ti ete a grivnă : cele 
eşti erau roşii, jar cele impir SZ i 
d pe tragă toate aceste nenorociri mai veni gi holera sk ni- 
miceaacă ce a mai rămas pe urma foametei, Cumpiitit boală iz- 
hucni mai întâi în Galiţia, de unde se răspindi cu Snee a 
mini si în Bucovina. Vinturile cele calde duceau germenii ie 
prin toate colțurile ţării. Dar mal apr g bintuia în Suceava, unde 
maria tot al doilea om, până și copiii. Cioclii umbiau prin omg 
cu căruțele lor negre, dela casă la casă, și întrebau ori par ne 
sint bolnavi san morți în familie, ca să fle'ndepărtati din mijlo- 
l ' Si ät i, 
3 See se molipsi, se afumau oamenii cu băligari de 
Gen si ierburi uscate, iar dinaintea ușii se afla un hirgău cu 
apă, peste care trebuia să treacă fiecare, cind intra în casă, > 
iseă atunci credinţa că holera e o femee cu părul despletit, ie 
moast dar palidă la faţă, care umblă pe hotare şi se arată stră- 
jerilor noaptea. Dacă o primeşti și-i dai de mincare, apoi pi ră 
atinge de căsenii tai; iar dacă o a!ungi, trebue numai ` 
să-ți moară cineva. lată insă că atunci se râtăci prin tirgul K 
cevei—Dumnezeu ştie de unde—un būtrin voinic şi roşcovan 
față, ce colinda din cusă în casă şi învăţa lumea să fiarbă spin 
albaștri de holeră și să bee fiertu”a, ca să scape de boală, ră 
menii il ţineau de Sfint şi nu-i ieşea aime din cuvintul lui, Cu 
apropiarea toamnei, së sch mia boala și nu era așa de primejdi- 
pasă; rar unde se auzea că a picat cineva. Iarna apoi puse eră 
pät acestei plăgi care secerase așa de crud în rîndurile Pa 2 


162 VIAŢA HOMINEASCA 


Dein o vreme se svonea prin oraş că în țara franţuzeaacă, 
şi pe la Viena,e prăpădenie, se surpă temeliile drepturilor boe- 
veşti, că „dobitocul” de ţărau cere și el să Boa om, că se pusti- 
esc şi ard moşiile domnilor şi curge singe... Sucevenii se strin- 
geau cirduri pe drumuri, vorbeau, gopteau și elătizau din csp. 
Tot la zece zile venea stafeta cu gazete dela Beci şi Cerniuti, 
cu foi volante şi lexicoane intregi, în care li se tălmācea pe im 
ţelesul tuturor ce-i aceea <consiituție, parlament, deputați» și 
alte bizaconii, despre care nu auzise neam de neamul lor. -- Kb 
in Bacovina erau nemuițtămiti Granit, căci muite din jalbela tr. 
mise la împărăție. prin deputaţii țirani, wan tost ascultate, — Se 
mai povestea iarăşi că în munţii huţineşti se ridicase «craiul» 
Cobiliţă cu Huţanii săi, pustiind si arzind moşiile domnilor. Ci 
ar H ținut la Vijniţa o adunare numeroasă de Huţani, ca se 
tea vornicii din vornicie şi punea alții In loc, lua bir cite od 
merlin de porumb şi douăzeci de creițari de om, Și precum că 
s-ar H incuuijurat cu o gardă de Huţani tineri, "perma cu cio- 
mege și spilt, Ba ce-i mal mult, că «juta pe Unguri pe sub mi 
Dă impotriva împăratului, cure trimese oaste să rescoleasza 
munţii huţănești și să-i spinzure pa buntujuicii de Huţani. Chiar 
colonia ungurească Hadicfalva de lingă Suceava se resculase. asg 
că groaza de năvalu ţăranilor in oraş crestea pe zi ce merge, 
Mai ales Jidovii se boceau pe străzi, isi stringeau catrafusele ca 
să plece, dar tot pe loc rămineaa, 

Pretutindeni era clocot şi flarbere mare, și toată lumea as- 
tepta să se surpe temeliile lumii celei vechi și ai regară aka 
nouă, în Moldova, la lași, se ridicară boerii cei tineri contra stà- 
pinirii, dar fără folos, căci mulţi an fost prinşi, iar altii trimi,i 
in surgun. In Bucovina se dăduse poruncă pe la toate cenlacu- 
rile din tará, ca să se luse granița deachisù pentru toți boerii 
fugari din Moldova. Necontanit soseau, în Suceava peste granith, 
bejenari în chervane grele braşoveneşti, ferazate cu lanţuri si 
incunjurate de feciori c3lari și înarmaţi până'n dinţi, Stateau o 
zi două în Suceava; se'nchinau la moaştele Sfintulni Loan. se'ni- 
grijeau cu de ale gurii, ei apoi carele greoae piecuu scirțiind 
spre Cemàuti, unde casele marelui vornic Doxachi Hurmuzachi 
H găzduia mai pe toți boierii fară ţară. Acolo petreceau Vasile 
Alexandri cu frate'e său Iancu, Aron Pumnul, Goorge Batz, 
Costache Negri dimpreună cu două surori sle saie, care eet, 
lugariţe, Cogăiniceanu, principele Moruzi, ș.a După cum ne po- 
vestește Iraclie Porumbescu, surguniţii petreceau foarta bine in 
Cernăuţi, numai în banchete şi petreceri, da s-au fost spăriat 
Cernăuţenii de galantomia boerilor valahi, 

Aite dhți mergeau în cete prin,grâdina publică, cuprinsi pe 
dapă cap, cintind Afarscitluise, do se uitau uecâtoni cu leg? 
cäscate după dinşii. 

Pentru că era puţină oaste in tară şi mavea cine să ţia 
ordine in publicul ce părea foarta agitat, se tormară garde na- 
tionale pria toată orasele. In ziua cind se răspindi vestea că și 


KW. Om RK ze RM TE " "gi E 
Li Fo S SÉ a © 


CUM ERA, PE VREMURI, LA NOLIN BUCOVINA 


$ re voe si-si facă o gardă națională da cetăţeni, co- 
inta e ulițele tirgului un craiaic inzoţit de un doba; şi ko 
gornist, ce pofteau lumea să intre în gardă, Cetăţenii lasară teş 
ghelele, calupal şi acul, şi alerzară de buni voie în rindurile gar- 
diştilor. Mai alea ecau mulți Romini și Armeni tineri, care stà- 
tean alături cu birbazii starosti de isaafuri sau bresle. Càpita- 
nul intregii garle era berariul jidov Pischhofler, scurt şi SCH 
cit o bate. Garda era împărţită în donă pàrți: o piară se Lë 
prindea in tmeşteşuaui armelor pe imaşul Mirăuţilor, sa pi N 
cerea lui Fischhoffar, ceeaialtă in tirgul vitelor de lingà ai E 
sub ascultarea lui Serafim Cârăşel, diacul deja biserica sf. in ai 
Uniforma garziştilor era: pantaloni surii de dril, tunică albastri 
cu parole roşii, adecă colorile țării; pe cap purtau o ere mare 
calabreză cu un Bong roş-albastru, cu Dag Şi numărul com- 
pamai. Cei mai mulți aveau săbii şi suliți si numai eebe 
sa procopsiră şi cu cite o pușcă meint, sau cu 0 freche de 
pistoale vechi Pe dealul Tătărașilor se unean amindonă ier a 
niite si faceau <munevre>. La inceput li maştrulnia Fischhofer 
pè toţi gardiștii, dar mai pe urmă nu voir să asculte de Jidov, 
care nici nu se pricepea la comanda, și de aceea-l alesera toți 
intzun glas pe Serafim Căraşel căpitan, care cunoştea mesteşu- 
gul armelor în fel și formă. Iodată cum veni diacul la cirmà, 
puse numai decit pe gardisti să meargă în pas alergător, spre 
hazul tuturora, căci fostul căpitan, gras cum era, de-l atirna 
dărbia peste guler. râminea totdeauna în urmă gifiind. Noaptea 
patrutau pe stradele din vatra tirgului și pa la margini, dară 
de cale mai multe ori sa 'nfandau în vr'o crisma «la gepte draci» 
gi «la Craiul negra», unde ciusteau vin de contrabandă adus din 
Moldova și ascultau palavrelo lui Serafim Cârășel, care, după 
um zicea £l, pumai în peatră seacă n'a te, è 
Viaţa în Suceava era foarte neliniştită, mai ales in zite de 
tirg, Joia și Dumineca. Pe piață la « Barbuue>*), so auzea muzica 
cintind, iar lumea năvilea ca la comedie intracolo, in mijlocul 
pieţii sta la o masă ofiţerul Bârbuncului, co conică linga dinsul 
ai o ldiţă cu bani, iar jos se aflu o ladă mare cu chipi osti- 
gesti. Prin prejur juca o roată, din cei mai frumoşi şi mai voinici 
soldaţi, minunate jocuri de prin ţări străine şi läudau viața din 
tabără ; nici vivandiere frumoase nu lipseau, care inchinau cu 
plosca plină de vin lu toţi voliatirii recrutaţi şi se sărutau cu 
dinşii, Lumea se ferea da Birbunc ca da foc, dar totuși erau 
unii ce chdean în câpeană, căci inimă de peatră să fi avut și 
int na te-ai fi stâp nit, cind vedani eum cătanele luau la joc 
cele mai frumoase fete din împrejurime, ca să atragă feciori. Iar 
molti dintr'aceştia aveau dräzute, şi nu puteau suferi ca ele 
să joace cu cătanele cele straine, da aceea se prindean şi ei în 
înc lingă dinsele. Zacul un joc, dout, apoi doi câprari cit bradui 
Ae duceau de subsuori cu vorbe dolei ia o vivandieră ce te 


+) Birbune=— W erung =recrulare. 


16t MÄ VIATA ROMISEASCA 


3 


cinstea din ploscă şi-ţi dâdea buzele ei subțiri şi roşii. Ofiţerul, | KAE a: PE VRENURL LA NOLIN BUCOVINA _ DEN 


iți punea pe dinapoi ceapea 'n csp, şi erai de acuma catană vr 

bevrind, Insă scumpă era pe stai sărutarea geg ech 
moase, câci doisprezece ani trebaiai să porți ranița împărătească 
în spate tocmai prin tanda! lumii, pe la Beci și "o Lombardia 
Da aceea volintirii erau basiţi de neamarile şi 'deäguțale lor ca 
și morții In vremea asta, vestita bandă a lui Grigore Tiganul 
zicea să-ți rupă inima, iar feciorii după ce erau jaraţi sub stea- 


gul cel mare ce Aulwra in mijlocul petit, se cupindeau de după 
cap Și cintuu din gută, însoţiţi de pliusul nevestelor și drăzuțelor: 


ngi de vinătoare pentru spintecat cerbii. De la zece 
conanri seara trebuiau să fie toate uşile închise ṣi lumina in 
casă stinsă ; pe uliţi umblau patrule de câtane, care imprăştian 
orice strinsară de oameni, chiar ziua în ameaza mare, Petre- 
cerile aveau să dureze numai pini la miezul nopţii, și atuncea 
încă în prezența mai multor vătăjei, Paşapoartele bejenarilor ce 
treceau granița în Cordon erau foarte minuţios revizuite. Ţăranii 
care aveau trăsură trebuiau să meargă la Voşpont*) şi să ducă 
merinde cătanelor. Cei ce se codeau, căpătau câtane jecuţi (exe: 
cutori) în casă, până erau si 0 să plece cu carul. Carele aceste 
cran greone și avean două proţapuri : cind se apropia dușmanul, 
oamenii dejugau boii şi-i puneau la proțapu! dindârapt, căci din 
pricina drumului rân nu era chip să *ntorci carul. 

Ca din senin, se răspindi intro bună dimineață vestea că 
oastea impărătească se bate cu „Craiul* lingă graniţa Bucovinei 
dinspre Ardeal, ba ce-i mai mult, că colonelul Urban ar H fost 
biut şi că Ungurii an intrat pe pămintul Bucovinei şi au ajuns 
până la Podul verde de la Dorna. O spaimă nemaipomenită ji 
cuprinse pe cei de la sate; cei mai mulți ingropară averile în 
zemnica iăcute in pâmint şi ascunseră banii sub cărămizile ve- 
trei, apoi alergară cu putinul avut cel puteau duce, spre munți. 

Sucevenii stăteau zi şi noapte pe ruinile cetăţii, faman si 
povesteau, ca oamenii ce n'au de lucru cind se 'ntimplă ceru 
straşnic, ci tilcuese în felgi chip orice intimplare sau veste 
cit de neinsemnată. De pe cetate se auzea noaptea, cînd bătea 
vintul dinspre munţi, cum bubuie tanurile linză Prundul Bär- 
gău'ui si Poiana Stampei; iar cel ce avea ochi buni, zărea cum 
se deschide cerul uneori, ca tăiat de o sirmă de foc. Din oraș 
plecau noaptea boerii și neguţitorii cei bogaţi, incărcind scumpe- 
turile lor pe care braşoveneşti, ferecate cu lanțuri, şi apuca calea 
spre țara Mosealului unde era linişte, lăsind acasă numai slugile 
și odăile pustii. Săracii. care n'aveau ce pierde, rimaseră să-și 
apere pămintul, care la moarte avea şi asa să li astupe gura 
cea hamiadă, 

Dar iată ch Moscalu! se hotări să treacă granița cu oastea 
sa şi să-i ajute împăratului. Ştirea despre asta venise încă prin 
Mai 1349, cind se porunci ca în toata țara si se stringă provi- 
ziuni de fin, oväs, plne, şi să se cumpere vite pentru injunghiare. 
Mai ales s'au adunat cantităţi uriaşa de rachiu ; In Suceava erau 
vr'o 3,000 de vedre de rachiu pentru oşlirea moschcească, căci 
după cum se ştie, chtauele sfintei Rusii sint beţivani de acei 
ce-şi vind şi nevestele pentru rachiu. 

In ajunul zilei cind aveau să sosească in Suceava Moscalii, 
umbla un pristav po uliţe cu poruncă, de Ja comună, caa doua 
zi să nu treacă trăsurile și oamenii pe caloa ce ducea pe Ta. 
taş, să se stringă tirăbile de pe lingă drumuri, iar «plozii» să 
stes ps acasă, ca să nu cadă în picioarele cailor. Oraşul era 


poare și furci, iar oamenii n'avenu voe nici mâcar să poarte 
cutite lu 


Vină mindră păr la cruce 

Sa vezi Neamțal cum ne duce, 
CA ne duce cu pe boi 

5i ne tunde cu pe oi 

Ne ţipă păru'n gunoi ; 

Vai, seracii, vai de noi... 


„Aveau tot dreptul hicţii să se valere, căci grea sra ët. 
nia pe vremile acele, Şi cea mai mică gruzeală o pedepseau 
Nemţii cu stroiul, Pedenpsa asta crudă se aplica în modul ur- 
mător: pe tuloacă sun inh’ prä, se uşezuu oatașii, cincizeci 
sau o sută lu număr, în șiraguri formind o uliţă strmts. Dina- 
intea lor tineau cu stinga pușca, iar m dreapta avea flecare cita 
o nuiz de loză. Cel ce aen să treacă prin stroiu. își desbrăca 
trupul de sus pän' ja briu, şi păsea de la un capăt la altul al 
uliței, ca să aiba cind să croenscă fiecare soldat cu nuiaua 
peste spatele goale, Dacă cel pecepsit păşea d'otrun capăt a- 
e prd ei petes opusă ie un tambur doba, ca să nu se andà 

el de durere ale csinditului; tot astfel băta, A i 
ua bora se "'ntorcea Înupoi, Sr e EE 
rumul încolo si inapoi se numea o säsdtie. Citanel 
` e e As. anele mai 
batrine, care nu erau așa de hsine la inimă a tinerii, een 
nuiava de se ținea namai în coajă siin locul rupt puneau polica- 
rul de la mina denptă, ge că varga se'odoea tare cind lovean, 
insă nu-i dorea pe cel bătut mai de loc. După ce făcea osindi- 
îm Aia capelei i S punea pe spate o prostire înmolata in 
suti”ă, ca Să scoată „focul* dintriusul si să i É 
poale singe prea malt, i ET DES 
n inijlocul gălagiei iscate din pricina Bar i 
1 ` "buncului se oprea 
cite-o ştateta cu caii plini de spume, ce aducea vesti din Size 
Die și de pe cimpul de resboi din talia. Se adeverise infine 
ga ud MIR) se ridicase impotriva împăratului cu oastea 
A gareasct e resmeriță steasnică, im + dove- 
dit Wee A vra să între în Gun. = ? BEE 
marea a fost, că se desrădicară gardele nat? i 
ionale si $ 
confiscură toate armele, căci peste întreaga ţară dw fost Beier 
tat stareu de asediu, Era oprit chiar de vindut seceri, to- 


È PTET , a 
) Țăranii bucovineni îl mamesu pe Kasel numai ceai. 


*) Vorspunuwageu=cara de transport, 


bh cca ati zi MO a ali roi Ci dai a A A maia 


Dar 
fiere 


e” 
irs dé 


teg VIAȚA ROMINEASCA 


bucșit de lume străină, căci a treia zi era jarmaroc și sărbă 
toare, anume Sf. loan cel nou de la Suceava, care-i patronu) 
țării, şi de aceea se adunase mulţime do peregrini din țări de- 
pârtate. Tocmai de la Zolkiew din Galiţia veniseră pe jos și în 


trăsuri Rusniaci, cu picioarele însingerate de cale ; Printr'aceștia ` 


se amestecau țărani din Maramureş cu sărici miţoase, Huţani 
unsuroşi, a căror cioareci păreau însingerați, Lipuveni voinici în 
cindatul lor port, cu pălării inalte cit o cotă și curmate pe la 
mijloc, Jidovi şireţi și iuți cum e prisnelul, care amăgeau lumea 
cu marfă proastă: felurite limbi loveau auzul și nenumărate fe- 
luri de porturi ciudate impestrițan ulițele vechiului crag. Prin 
spuza asta de oameni se farișau, tăcuţi ca nişte umbre, călugări 
in rasele lor cafenii, cu feţele smerite și uscate, vang de pe la 
mănăstirile din ţară şi de la Sfintul Munte. Unii vindeau icoane 
ce 'nchipuiau muncile iadului sau judeţul din urmă, alții iară 
făceau negot cu ierburi și „lacrimele* Maicii Domnului ce cresc 
pe stintul mormint din Ierusalim. Oamenii făcuseră greaua și 'nde- 
lungata cale ca să se vindece la moaștele Sfintului de boalele 
ce-i chinueau, să plătească slujbe peniru sănătatea Jor și a nea- 
muritor şi să ducă cu dinşii citeva crengi verzi, da tei sau de 
plop, cu care va fi iimpodobită racla mucenicului, Orasul vula şi 
se sbitea ca o mare înfuriată, a cărei ape amenința să iasă 
din matcă. 

Dimineaţa de 13 Iunie a anului 1849 era frumoasă și se- 
ninà. Orăşenii și străinii se suiră pe roinile cetății, ca să poată 
zări mai degraba cele dintâi şiraguri de Mosculi. Intrudevăr, in 


zori de zi, se "näi departe pe drumul împărătesc ce vine prin ` 


Mileşăuţi spre Suceava, un nour de colb. Lumea striga ` Mos- 
calii! Moscalii ! Lingă Iţcani se desluși şiragul nealirşit do Ca- 
zaci şi care de transport ce se apropiau încetul, dimpreună cu 
nenumărații peregrini din Galiţia. La apropierea lor incepură să 
trugă clopotele de la toate bisericile. In Suceava tereștile şi por- 
tile erau ticsite de oameni: unii se acățară pe case, prin copaci 
chiar, ca să poată privi mai bine, Cazacii, cu chivere înalte, erau 
îmbrăcați în tanice albastre-intunecate și inarmaţi cu suliți lung 
şi carabine. Veneau cite opt în rind, călări pe cai sirepi si fru- 
moși cum numai stepele Donului și ale Volgii pot creşte, Fie- 
căre regiment avea caii numai de-o culoare: acuma se perinda, 
unul cu cai negri ca noaptea, apoi altul cu roibi, al treilea avea 
cai albi ca neaua și aşa mai departe. Moscalii erau oameni înalți 
şi voinici, dar îi sluțeau ochii lor mici și fețele pătrate, urite, 
care erau pline de colb. 

Cum intrară în oraș, incepură să cinte cintece de räsboi: 
fiecare companie avea corul său, iar cintarea se răspindea de 
ia companie la companie, de la regiment, la regiment, pănă spre 
capătul oştirii ce nu se zărea din cauza colbului. După amiazăzi, 
pe la ojina cea mică, intrară cele din urmă rindari de Moscali ce 
călăreau dinapoia carelor de transport. Pe Tătăraş au intins 
corturi lingă corturi, de ajungea tabăra lor până in marginea 
satelor Ipotești şi Lisaura. Indată se ridicară fumuri din tabară, 


Da =- Ei L + > e xd 
Lo E F Y z 
e (e DH 
Zen 
a 


N ERA, PE VREMURI, LA NOI IN BUCOVINA 47 
v e T r aaa ae a 


i i ; la adăpat, de gin- 
u încoace șincolo ducind cai ia a 
teen) SE toate DES de ei egen mp 
5 0% 
orari ce-au făcut o. a fost cind sau sio j ia 
ja l “te ireadi de vite frumoase, di 
ia lunea Sucevei, unda păştea o i oară a 
i è g Sinn la desi, fluturir 
care au furat vr'o zece: le minau c LE SE i tegt 
săbii. Le-au jupit de piele și le-au scos ip bpr (dle răi 
a riaşele cazane ce clocoteau Și a 
Geet pri d Seier A pe Tätäraş. T E oC m ATE 
erste din ei deg in cele 3000 de yv 
Pecare din ei citeva rachiuri din ce eh leede 
ou uri asezate pe roţi insite. Precum se pe i 
pa ied erën pe sub oe eegne? ed uri Ber 
oeren j + cele mari, 
recean Mosealii pe Tâtâraş pe sub buţile e eech 
sa impërtea fiecaruia cite-o cinzeacă de rachiu d ai 
e isch la co Vl plire de rimă ege? eet Deen ën 
la mănăstire toca de vecernie, E Ae reg 
si a prin oraș ca să se 'nchine la racla cu moaş S 
gë, Unii se rugan, dar alții tirguiau prin SC E i 
untdelemn în ulcioare strimte la girlici, dar largi la g Go? 
ciar puneau un burete şi astiei colindau de la pe : a nor 
deen negut torului nişte aur toi de pudra e -È n en 
<A schimbe, Moscalii turnau rachiul înapoi, mergeau, 
să Stogrcă tara rea eech See ent ee E 
cu uleiorul. Multe hoţii de ale Ca ! ae E oe D 
ii; între altele era și furata! finului. Ţăranii v u, 
aa ze pr căpițele de tin, însă nu stiau de ce. Pi zei iai 
vrmâtoarea: doi Cazaci S biga aat CABINA, £ ee Leen 
cu fin în sus ca un cortel, jar finu o rochie. 
j gi în la rou ceasuri sara începură pe Tatärag să UNA ec 
nele stingerea, ca să so stringă câtanele de prin inger € der 
vuia mal departe de tingnirile fuerelor şi faşnetelor, i Kee 
comedianților şi striaătele Woar ale ip g i Séier 
mănăstirii erau lipite lumināri aprinse; i i 
inti i de cale, avind fiecare lu 
ormeau trintiţi in colb peregrini obositi R S re 
i i vor licărini sfioase se amestecau 
cap luminări aprinse, a ctror” ger Amoi A 
“actra felmarelor de lu tărsbi. Suceava părea scâldată 
re: Kechn și fum, In jarul zidurilor mănăstirii pereen 
cițiva păcâtosi ce băteau N eohi an grup de uniaţ 
; or, iar milogii invirteau flagnetele... i 
SE? i doua zi, după amiază, plecă oștirea moscăceuscă eet 
departe, ca să se'ntilnească la Humor cu ceealaită, care apuca 
pe calen peste Vicov, s > © e e s es ert Ga i d 


. ° M ? 


Sint sbla snsezeci da ani de atuncea, dar numai puține 
aan schimbat: ce-i drept, foamelea si lăcustele nu ra po x D 
tara, dar totuși se luptă mulţi cu foamea, iar In locui lăcu 
lor «a implut omida carnii». 


In urmă foc si pară, jur insinte intuneric. Se 


p "cp mn Ward e Ka EE NK 


= 


y- 


Runguam ridenti.. 


Ciuli urechile și, futurind din cap, 

Se depàrta bologanind : 

„Că multe lighivane, Doamne, mai incap 
Şiu lumea asta... Insa eu mà prind 

Ca nu e alta mai nelrebuică sub soare, 

La secături asta de priviehiloare,,. 

— Stai, frate, zice calul. Ce ţi s'a 'ntimplat, 
De ești aşa de suparat? 


-— Tu wo auzi 2., Eu aş tarba sa slau mai mult 
Aici, CG naiba ! Nu ca sa-i ascult 

Acelas şi acelas Urin. 

Cu-așa de lungi urechi am fost cinstit. 
S'apoi— sa-ţi spun — pe liuga ca nu-mi place, 
Dar, intelegi ca... nici nui serios, 

Lu astfel de dibanie s'avem de-a fare— 
Eu, care lui Isus Hristos 

l-am Inlesnit intrarea in Ierusalim. 

Şi tu—cāci noi şi la isprāvi ne potrivin — 
Tu, care dnei la glorie "mpăraţi, — 

Noi, iusfirşit, de-atitea fapte mari legali... 

— Ci tasa-le pacatelor de fapte mari, 

Şi vino s'ascullam, — Aşa-s de rari 

Si scumpe clipele ucesle, 

Cind parea sburi, 

Cind uiţi ca ai să mori, 

Cind ţi se pare ca lraești tolo poveste... 
O, clipele aceste sint asa de rari! 

Suir cintes eeun isvor etern de lapte mari. 


Up ama ui MÉ ` we A8 WW LJ te 
"ite po” T ESVEL A 


NUNQUAM RIDENTI... 


Tu prea eşti serios, de felul lau ; 
Nu Ap să rizi—şi asta-i foarle râu; 
Nu-ţi faci idee cit iti sade de uril 
Cind stai uşa posomorit. 


Pe mine cintecul mă face visâlor, 
Şi nu ca-s cine-şlie-ce cunosealur, 
Dar, uile, dimineata mai ales, 
Cind ronțăiu iarba "'nrourală 'n zz, 
Şi cind încep privighitorile, 
De parca pling şi Morile EC) 
De-alita viers, de-alita duioşie — 
lni uit de toata neamului rabie; 
Cu mii şi mii de ani măutore în urma. 
Stapin pe verzi pusliuri pase, tu Iurma, 
Neștiutor de friv, A 
Pe "nclutatorul arm al unai riu 
In care, noaplea, dorm minunile cereşti. 
O, caii nazdravani de prin povești, 
Ce sau sles la toate priceputi, 
Si 'n toale luptele biruilori, \ 
De buna seamă ca au fost crescuți 
De mici în ciulee de privighitori. 
fe TL EA 
S'amindoi slalura. 


Dar farmecul neesta mai presus de fire 
Cu cil umplea un suflel de iubire, 
Cu-alil umplea pe cetalalt de ura. 


"Uiieni: 


Sa fii tu, cirtito, judecaloare— 
Ce zici 2... Minuno-ar fi o lume lără soare! 


A. Viăhuţă 


109 


H 


KAtéebanke, Ate Ai 


» 


SUCIALDEMOCRATISM SAU POTORANISM Li AAN 


sta atit de săracă în energie tinără, in entuziasm, în idealism... 


Socialdemocratisin sau poporanism ? 


„Soeiuliştii trebue să țină bine seans 
„Să nu dea cu oiztea socialista în gar 
slul reacționa,” | 


C. Dobrogeanu Gherea, Din ideile fus 
dameutale ale socialismului atitnt Be, 


rte din avantgarda omenirii în lupta pentru adevăr, 
base fericirea pre părinte pot insemna pentru el erc? 
pazetarilor noștri san invinuiriie ce-i aduc sărmanii nog 
rofeţi“ naţionali 2. 
iuni ? | 
orez mijlocul cel maï, eficace de a întări o mişcare 
senti din entuziasm si idealism tineresc, de a cimenta pe toti 
ptatașii ei întrun «bloc de granit», decit aureola de martiraj ?... 


Introducere + $ 


Voiu incerca, în seria de articole ce urmează, afirmind pune- Í 
de vedere al „Vieţii Romineşti“, pe care Tam numit /opo- 
ku, să cercetez obiectiv, sine ira et studio, intrucit se poate | 
stitiea, din punctul de vedere al împrejurărilor concrete ale | 
eşli noastra sociale, și chiar în lumina conceppiunti socialiste, | 
zanizațiunea si activitatea unui partid social democratie în 


Acum erun an, actualul cancelar al Imperiului German 
Prinţul de Buclow, atăcind în Reichstag politica partidului socal- 
democrat, aducea laude simțului politie al socialiștilor francej, 
și mărturisea că urmăreşte cu multă atouțiune miscarea de iial 
provocată în sinul social-democraţiei germane prin criticile i 
Ed. Bernstein... 


minia, d i 
Fiindcă trebue s3 deosebim cu îngrijire concepția filosofică 


i: i sază baza pur teoretică şi pur 
acest reprezentant al celui mai conservator, poate, guvern din Er învă er e on ra are ei P nreti sori pro- 
In timpul din urmă, în Rominia, fără îndoială a reine 
mişcarea social-democratică : in mai multe oraşe mai mari 
țării s'au format organizaţiuni destul de puternice, cari fac 
truniri, se adună în congrese, au un organ săptiminal pentru 
părarea politicii lor, iar acuma scot, la Iaşi, și o revistă iun 
pentru formularea şi propagarea ideilor teoretica alo asociuli 
mului științifice. 

Nu mai vorbesc despre orgzanizaţiunile și ziarele social 
mocratice la Rominii de peste hotare. 

Cum a fost primită această ini:care de «intelectualii» și 
«bărbaţii nutri de stat» ? 

Injurii grosolane, învinairi de nepatriotism și „jidovism 
apel la măsuri represive... 

Ştiu că socialdemocratismul romin nu o decit un palid re 
ilex al uriaşei mișcări din Apus, că adepţii lui sint mai ales 
nişte tineri entuziaști, cari, fermecați de rezultatela obținute $ 
de perspectivele deschise acolo,—cantă să contrafacă, la noi, 
incercări naive şi condamnate la sterilitate, organizaţiunile so. 
cial-democratice din Europa... Wd 

„Ştiu, și mă gindesc cu durere la noile jertfe zădarnice de 
vieţi tinere, la noile decepţiuni şi crize suileteşti, ca urmare $ 
acestei noi răsipe de entuziasm în direcţii greşite, —în ţara D 

A 


Nu vreau să vorbese aici despre deosebirile atit de mari în 
|actica socialistă din țările totuşi atit de asâminătoare între | 
- ca împrejurări materiale ale vieţii sociale, cum sint Anglia, 
fanta sau Germania, nici măcar despre divergiaţile adinci, e 
ÎI spart adesea pe socialiștii aceleiași Gr, In ce priveşte Got: 
a concretă de urmărit. — cum de piliă sint deosebirile de idei 
ie un (inesde, Vaillant, Jaurès, Viviani, Briand sau Millerand 
| Franţa, intre secial-demoeraţi, social-revoluţionuri sau socia- 
Htii poporuli in Rosia, or: chiar intre un K. Kautsky şi Ed. 
“rostein în ortodoxa Social-democralie germană. 
Ca acestia cu toţii sint socialiști, cu toată prăpastia ce a- 
aen îi desparte, din punctul de vedere al practicei politice, mi 
pare, nimene încă nu s'a indoit. i 

Dar situaţia social-democraţilor de astăzi e cu totul alta 
ecit acea a părinţilor lor intelectuali din epoca „Manifestalui 
munist“, S -——- 
| Acestia din urmă aveau în fața lor numai pe oamenii de 
jvernămint vrăjmași ireductibili, cari stăteau cu toţii la straja 
jirepturilor sacre şi inviolabile ale proprictăţii” şi vedeau în 
ata tezele economiei politice «clasice» numai adevăruri sfinte 
| cierne, pe cind ustăzi—tără ca să mai vorbesc de declarați- 


am politie si int'nn patid politic determinat. | 


LA M-au aa p-aci iba AS REECH 
j SOCIALDEYOCRATISN SAU POPORANISM fr 


172 VIATA ROMIXEASCA 


Sa pot multe spune,—ţi am spus și eu în alta parte ")— 
mpotriva tonului pur afirmativ, exagerat şi categoric al ucestui 
asagi, si mai alea impotriva exagerărilur neinfrinate ale „dis 
poliior* cari, din puţinele rînduri scrise de Marx intr'o prefaţă, 
u creat o schemă intregi imuabită a progresului omenesc, 

Dar cu toate rezervele necesare, —şi K. Marx însuşi a fost 
sit sale fucă in urmă *?),— nu se poate tăgădui partea cea mare 
è adevăr, cuprinsi în aceste rinduri, gi care rămine nelespâr- 
rità de conceptia filosofică socialist), şi anume, ch transforinările 
«sciale nu se pot impune după fantazie, ci presupun anumite 
epte de desroltare şi anumite condițiuni materiale in viaţa 50- 
cală, —Bindeă „nici o problemă sociala nu se poste pune, dacă 
yu sint Tati condiţ unile materiale pentru rezolvirea ei...” — 

- Și desigur ca K. Marx ar fi primit cu cel mai profund dis- 
pret afirmațiunea că un socialist, În orice țară gar fi păsit și în 
rico faza a desvoltării ei, cel dintăiu lucru pa care e dator să-l 
‘acà ur fi să traducă „Programul de la Erturt* și să inființeze 
si acolo up „partid social-democratic“, fără si ţină seamă de 
conditinnile mat dude coderete ale acelei țări. 

Si dacă, de pilda. un social-democrat german s'ar [trezit 
n mijlocal antropofagilor din Alricu Centrala, în faţa vre unui 
„lunker* Prosian sau a unu: alt „burghez*,—în loc să-i dea mina 
“entriea impreună să impună aborigenilor alte gusturi culinare 
-i intaebuinţarea pantalonilor, ar 8 fost dator să le predice cr: 
SÉ prontiarea éxpropriatoriio*! .. 

WT daia i-l d NI | Ain recurs la această „reducto ad absurdum“ pentru a 
dion bai = = Ge rod D dou. chiar in temeetorii SO Castra o idea foarte simplă, pe care un ekerego ai lui Karl 

et ] o DD ne, =A. Marx Și Fr, Engelis. i Marx, colaboratorul si continuatorul operei sale, Fr. Engels, a ştiut 
tie pă concepțiile lui R. Marx, partidele și programele paff Isa o formuleze pe cit de coneciz, pe atit de puternic: 
pres ca și probiemele sotiaia pe cari ele snt menite să le fe „Rezolvirea de câtre o societate ce se afli pe o lreaptă in- 
zo ei sint determinate de imprejuririle materiale ale vieții [.ferioară de descoltare, a acelor probleme, cai se pun, și nici 
Sr: Rot un i „hu se pot puna decit într'o societate cu mult mai deseoliată, 
es e rapas la jastificarea marxistă chiar a robiei, ca a E p—e o imposibilitate istorică... Orice formaţiune economică tre- 
enomen de prozres în condiţiunile concrete în cari s'a nàscib i „oua sh rezolve problemele ei proprii, ce se nasc în ei însăși. 
„Dacă cineva ar tinde să rezolve niște probleme, ce s'au născu 


i SE voin permite să citez un pasagiu din acea celebrà ză 
? ¿ teittoni ` [i z4: e E e - D L 2 d > 
gină din prefața «Criticai Economiei politices de E Marx, „intro formațiune eranomică cu tolul sirăind, aceasta ar consătui 
ià „curbura obsuruității* 27 7 


care a fost clădit tot edificiul cunoscutei conertiii materiali . 
a istoriei b ) ; $ De aci rezulta ch, după ideile lui K. Marx şi Fr. Enges, 

„Nici o formațiune socială nu piere inainte de a se Je un partid soc al-dernocratie s'ar prezinta ca o „imposibilitate is- 
„Volta toste forțele productive ce se pot cuprinde în ea. Si! toriga" și „sulmea absurdităţii” Intro societate ce s'ar afla „pe 
„porturi nouă de productiune, mai superioare, nu se pot nasi o treaptă inferioară de desvoltare”, si în sinul căreia însăşi nu 
„inainte de a se desvolta cowmtițiunile lot materiale în sinul ve Sau păscut înca acele probieme sociale cari s'au pus li ordi- 
„chii societăţi. Din cauza aceasta, omenirea isi pune mondl nea zilei in societăţile moderne, nu sau impus adică ca „pro- 
ncele probleme, pe cari da le poate rezolvi, findet, privind w vemele ei proprii“. 
„le aproape, se poate constata, CA însăşi problema se pune nii Si nici că se poate altfel, fiindcă nici un partid politic nu 
aici atunci cind sint deja fută Condițiunle materiale pentru më are rațiune de a fi decit dacă poate urmari cucerirea puterii po- 
soleirea ei, stu cel puţin cind ele sint în procesa! de fab e 
matiune* "71. ` zt €. Steve, — „Evoluţia imdividualitaţii* p. 103 urm. 
E ` zou K. Marxe kapital, voi. IH p. 

= sont Pr. Emyels,—Subialismus în Dueutsch'and”, Nacbwort, în „Die 

Neus eitt, 1592 Nu. 12. 


unile avaloage ale unui Gladstone. J. Morley sau W Harcoutt- 
sint cu putinţă doi şefi de guvern, in țărila caie mai civilizu 
ale Europei, cum sint Clemenceun și Cunpbel-Bannermann, tat 
nu namai revendică chiar pentru ei insisi numele de socialis 
dar primesc să colaboreze, intr'o operă pozitiva de guvernăăr 
cu niște conducători de decenii gi proletariatului organizat, o 
Briand, Viviani, Millerand san John Buras... i 

Cunogtința mai desăvirşită a trecutului nostru social pe 
truaderea mai adincă a procesului economie, „evolutionisme 
alit da caracteristic epocei noastre, impreună cu analiza maly 
guioasă a condițiunilor materiale ale societăților ` moderne, 7 
creat mulți aderenți ai conceptiei socialiste intre oamenii de D 
vernămint, dar Io ncelag timp au făcut clar pentru oricine, o: 
demoustra erorile economiei politice clasice, a descoperi toat 
boalele constituționale ale societății de astazi, a stabili evoluţii 
necesară spre o formi sociali mai superioară, într'an cuviah i 
legitima concepţia socialistă, şi chiar a justifica organizarea pro 
letariatului intrun partid social-democrat intro ţară, Incă zm ir 
seamnà a dovedi necesitatea unui asemenea partid Intro alti 
țară determinată. 

Pentru aceasta se cera încă ceva, tacă socialistii nu vor- 
vorba dlui Gherea— „să nimerească cu oistea în gard...“ 


i "1 Deşi expresiunea aceasta nu az iulrehulutu pealunci, n pre 
pentru a desemna direcția dogmatică a „soriallemului stiatiie" num 
mai mult ironie „ortodoxi“ = 


*) K, Marz, fuar Kritis der Foli isehen Ockonoinie”, prefața. 


sr, 
xi A 


yss 


mée, 


Lët ` 


124 VIAŢA ROMÎNCASCA 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 175 


litice, frin forțele lui proprii, pentru realizarea scopurilor sæ 
Sau, cel puţin, dach poate avea o inriurire virectă si pozit 
-asupra mersului afacerilor publice. 

Aceusta presupune, insă, ch acest partid se poata veel 
răzima pe o anumită categorie de interese sociale, in pg 
cărora dă lupta politică,--şi deci, in adevăr, urmâreşte, „re 
virea unor probleme sociale, născute în sinul societăţii, ca pi 
blemele ci proprii“. | 

În afară de aceste condițiuni nu poate naşte, trăise 
crește un adevărat partid politic, ci, cel mult, o societate g 
tafizică, un cenaclu literar, un cerc de admiraţie mutuală 5 
„club de „desbateri“,— intrun cuvint o grupare, poate, de sulla 
mobile, cari insă se mulţumesc cu constiinta superiurităţii jor IE 
nijlocni acestei lumi păcătoase, fară si simta nevoia Wei pb 
iuni pozitive,— decit doar pentru manifestații de parada. KI 
pozante“ gi.. sterile, . ` 

Aceste consideruţiuni generale, riguros științiilce, — și ai 
D numai nu sint în contrazicere cu conceptia socialistă, op 
fost, cum aţi văzut, formulate prin cuvintele proprii ale zb 
meetorilor social-iemocrației Earopene, —ne vor permite ae ` 
cercetarea mai aprofundată a chestiunii, daci imprejurările e 
crete din Rominia pot justifica crearea unui partid social-den 
cratic, chiar din punctu! de vedere socialist, —fațà de caractan 
social al populațiunii sale, de gradul ei de desvoltare economică, 
situaţiunea ei naţională, precam şi îaţă de raportul de pute 
din punctul de vedere internațional, 


d ! si anarhia crescindă în raporturile economice, supra- 
murea ri cu insphimintătoarea creştere a „armatei de 
mervă“ a muncitorilor fără lucru, crizele economice tot peri 
tinse şi mai intense, —şi, de aici, crahul final— „exproprialo 
` expropriszà“... 
go a aproape al tuturor programelor E 
atica din Europa, incepind cu celebrul „Manifest comunist ui 
„ Marx şi Fr. Engels, din 1545, veţi găsi descris acest praen, 
u accentuarea t0lului claselor muncitoare. al proletariatu ig 
ranstormarea socială ce se impune prin însăși desvoitarea fa- 
i derne "1: 
2 Kee 7 a societăţii morlerne— „burgheze“ — 
uce, nutural si necesar, la pieire producţiunea mică, a cârelu 
„ză o formează proprietatea privată a muncitorului asupra E 
cher de producţiune. Eu desparte pe muncitor de mijloacele 
e productione şi H. transforntă într'uu proletar, lipsit de „orice 
uvere, pa cind în acelsş timp mijioacele de producțiune sjung 
onopclul ungi număr relativ mic al capitaliștilor şi al marilor 
'roprietari mint, y 
We K ari cu această monopolizare a mijioaceior de 
rodaeţiane merge înlocuirea prodocţiunii mici prin intreprinderi 
Jose. transformarea uneltelor în maşini, creşterea uriață a 
roductivităţii muncii omeneşti. Insă toate foloasele acestei tran- 
'ormări se monopolizează de capitalisti şi de marii proprietari 
moar), Pentru muncitorii industriali, pentru froietariat, ea im- 
mn numai creşterea tot mai mare a nesiguranței vieţii, a 
izeriei, a apâsării şi robirii, a umilirii, a exploatațiunii. 
Enanciparea muncitorilor op poste rezulta decit din socia- 
zarea tuturor mijloacelor de producțiune, deci ai a pămintulvi, 
această enane pare nu poate f decit opera proletariatului iz- 
ași, fapa da care, —după cum spune programul din „Gotha, re- 
atind m această privinţă mai fidel Manifestul comuni sh — „toate 
Jelalte clase formeazi o singară masă reacționară. ` 
Aceasta e justificarea clasică a necesităţii organizării mun- 
ttorimii indestriale, a proletariatului, intrun partid social-de- 
otratic, 
Dacă însăşi evoluţia economică a societăţii duce fatal spre 
ranstormarea socială, fără proletariat industrial însă, mu există, 
u poate exista un partid social-demaocratic. l 
| Nedreptatea sociali totdeaunu a existat, precum au exis- 
at şi suferinţile claselor muncitoare; mau lipsit nici voci de pro- 
astre, dar, pentru ce totugi — se intreabă Fr. Engels, —numai acum 
> poate da lupta pentru formele nouă de viață sociala ? 
| „Pentrucă, — răspunde el, — marea industrie modernă a 
creat, pe de o parte, prolefariatul— clasa, care pentru prima 
oan în istorie poate să revendice desfințarea nu a vreunui 
St CL, Programul partidului smeial-democral German, volal lu con- 
zesul (Parteitag) dia Erfurt in 1891, 


L 
Socialdemocratismul şi țărănimea 


Socialismul, dann doctrina lui K. Marx, e un produs 
-cesar al societăţii moderne, pe cere e! o numeşte „burghezi 
Această societate e caracterizată printr'un antagonismi 
«ductibil în condiţiunile ei de producțiune, prin contrad:cţiună 
intre caracterul privat al proprietății şi caracterul sorra? al Ñ 
Aului de producţiune: mijloacele de productione aparțin cita 
«capitalisti, cari îşi însuşesc toate foloasele producţiunii, pe 
producțiunea însăşi e o operaţiune sociala, )ntrucit productiună 
în inasă a mirfurilor, pentru piațt, are la bază o diviziune S 
cială a muncii şi organizațiunea ei sistematică inliuntrul 
-bricilor uriașe, în cari se adună sute şi mii de muncitori; 36E BI 
această diviziuna socială și organizaţiunea sistematică a mund 
-e, pe de alta parte, în antagonism cu vinzarea haotică, la Im 
“timplare, a mâ:tarilor în piaţa. 
In procesul de desvoltare al societăți moderne, mulţumită 
acestui antagonism Äeren! ei, croşterea insăși a fortelor ei prë 
ductive duce, pe de o parte, la o centralizare tot mai mare 
“indastrioi şi la concantrarea avaţiilor în mini tut mai puține, if 
„De de altă parte, la mărirea mizeriei maselor muncitoare ; de 


en Á- 


- > 


e e F 
sær | ka € E Vu SE eh de Ae Ai: A4 e ES WATY 


OPORANISM mm 
170 VIAȚA ROMINEASCA SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 


en 


„privilegiu de clasă. ci a claselor in genere, —clasa, cara sè 
„In astfel de situaţie, cà trebue să realizeze acensta, sub di «agul şi (ăramul op toţii gar e Mei erger 
„Dințarea de a se cobori altfel pănă lu nivelul culiilor din Chim «de pieire, ca clase mijlocii. Ei p 

„Pe de altă parte, aceiași mare industrie a creat, Ip: bor glez 
„clasa care are monopolul instrumentelor de producțiuni Şi Gig 
„loacelor ue existenţa, dar care,—in fiecare perioadă de spal 
„ație, si prin crahul ce o urmează, —dovedeşte, ch nu mal ob 
„capabiiă să domineze forțele productive ce an crescut pesk 
„puterile ei;—clasa, sub conducerea càreia societatea merge sj 
„pieire, ca şi o locomob M, al cărei masinist nu mai poate m 
»uipula supapa de siguranță —Cu alte cuvinte, aceasta se a 
„plică prin faptul, ci atit forţele productive create prin felul a 
„pitalist modern de producțiune, cit şi sistemul de distributii 
„ăl bunurilor, isvorit din el, au intrat intro contrazicare strig 
„toate, întrun antagonism acut cu acest fel de producțiune, $£ 
„in aşa grad, incit, sub pedeapsa pieirii societăţii intregi. treba 
„neapărat să vie transtormarea în felul de prolucţiune si g 
„tibuţiune. In acest vădit fapt materia), care, mai mult său mg 
„buţin clar, pătrunde fatal în conştiinţa proietarilor exploataţi. 
„Și Du în inchipuirile vre-unui învățat de cabinet, asupra Arẹ 
vU si nedreptăţii, stă chezăsia triumfului neevitab | al socit 
„ismului modern: zt i 

„In săvirşirea ucestui mare act de emancipare constă mb 
„Sitnea istorică a proletariatului industriale... Mai mult, Na 
numai partidul social democratic nu poate fi decit organiza 
politică a proletaiatului industrial. dar chiar socialismul! «stii 
tic» nu e decit „expresirnea toreliră a mişcării alii de «chiar anularea datoriilor ipotecare poate să-l amie numai pentru 
Dar organizația politică a proletariatului neputind avea «un scurt termen»... Şi toate notiţile acestea sint DE, D 

obiect decit acfistatea politică, scopul unui partid social-dens =pitete ca „țăranul timpit şi mărginit“, „barbarul în mijlocul ci- 
cratic nu poate fi altui, decit cel urmârit de toate partidele p 
litice, cum spun ritos toate programele social-democratice, în 
pind cu €Mani/estul comuniste, şi anume: «Cucerirea puterii 
litice» ***) — sau, după expresiunea drastică a lui K. Marx,—e 
tatura proletariatului.» l 


«numai cit vor fi siliți să între în rîndurile proletariatului, 
e e apără en lor actuale, ci cele viitoare, 


e, ca mic proprietar de pămint, prin acest 
fapt tin dugan al roletan tak industrial, el nu ponte 
ñ prieten, do cit dacă S Gooik să se despartă de pămint, și 
È Ri eiert zen Comunist“ intemeetorii ia dee 
mocratismului erau atit de convinși de această äng E a 
a tarânimii, incit ei se pregăteau chiar de războiu în 
regula impotriva ei. De curind «Neue Zeit» a publicat nişte no- 
tie scrise de Fr. Engels încă la 1848, cu prilejul revoluțiunii 
franceze din acel an. Vorbind de atitudinea negativă a țărănimii 
franceze față de mişcarea revoluţionară din Paris, Fr. Engels ob- 


servă textual: 

«Atitadinea țăranilor față de revoluţia din 1848 nu este 
«numai rezultatul kee sau al unor peinţelegeri intimplătoare, 
«~ea este foarte naturală ; ea decurge din insăși situaţiunea lu- 
<crurilor, din rolul social al micii proprietaţi funciare. Proleta- 
„riatal francez înainte de a ajunge la revendicările sale, va Jee: 
chui să îmădiuşe un răsboiu țărânesc general,—răsboiu pe care 


tificare, In amărăciunea pricinuită de infringerea revoluţiunii 
Ma T848 si de sigur in urmă Fr. Engels insu-şi le-a regretat, — 


À i ial- i jumatate de 
Ca rol social are, față de procesul economic deseris, precut este inerent doctrinei social-democratice timp de o juma 
şi faţă de organizaţia politică a proletariatului, această clasi- Di, Es 
clasa micilor proprietari de pămint, cari îl muncesc în mare parti p l ppo E gpa a dep E a cire, oc 
ei sioguri cu membrii familiei ? | mic: procesul e Matca. 
Dela început părinţii social-domocraţiei Europene iau ins tendința fatală a Ärger lea E ec ën deg 
ceastă privință o atitudine foarte categorică (vom vedea ini ca şi mica industrie, ş di E Ee 
intrucit la discipoli această atitudine a fost eindulcită» L Iati măr, se „proletarizează” ę 
cetim in «Manifestul comunist» : i ; best penteu. lupta 
t ; fiecare hectar, pe care capitalismul l'a ! 
sergent şi l'a „concentrat“ în minile marei proprietăţi, 
înseamnă că sa micşurat şi numărul duşmanilor fireşti ai pro- 


a 
* Fr Eugeis—Herru Eugen Dibhring's Umwâlzung der Wisensclalk 
(EJ. S-a, Ia p. 101—102. 
"zt Ibil, pag. 308, 
= K, Max şi Fe, Engl; —.Das Kommunistische Manifust, {Ed Ga, 


et Ibid., p. 16. ; 
IL 1 p. 18. 


178 VIAȚA ROMINEASCA 
ft EE, i a ada mea 


Îi i 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 179 


letariatului, Täranule condamnat la pieire, prin concentrarea pre 
prietäții funciare, şi aceasta, ca şi centralizarea industriei, e ca. 
lea normală spre socialism, spre progres. .. 

Elucidarea punctului de vedere social-democratie asupra 
proprietăţii ţărăneşti el a rolului social al țtrânimii are atita la. 
sâmnâtate pentru concluziunile pe care trebue să le tragem in 
privința rostului social-demoerației în Rominia, incit imi veți 
ierta abuzul de citații pentru a dovedi afirmarea de mai sus, 

In marea lui operă despre «Capital», K. Marx de mai multa 
ori atinge uceastă chestiune și pretutindeni tratează proprietatea 
țărănească la fel cu mica industrie, şi vede deopotrivă in dispariția 
lor, prin concentrare capitalistă, un proces «revoluţionar» şi sin- 
gură cale spre transformare socială, precum În țărani vede un 
element „reacţionar“, pănă ce nu so va „proletatiza* ` 

„Mica proprietate fanciară,— spune el, de pilda, — prin firea 
„ei exclude desvoltarea forții sociale productive a muncii, formela 
„Sociale ale mnncii, concentrarea sociala a capitalului. aplicarea 
„progresivă a știinţii.. Fărâmarea infinită a mijloacelor, de pro- 
„ducţiune şi izolarea producătorilor Inşi-și; răsipa extraordinară 
„a forțelor omenesti; înrăutățirea progresivă a coniiţiunilor da 
„producțiune : sint legea fatală a micii proprietăţi. Pentru acest 
„fel de producţiune anii de recoltă bună sint o nenorocire“... * 

Si în altă parte: 

„Acest fel de producțiune presupune fărămarea pämintus 
„lui și a altor mijloace de producţiune, el exclude: atit concen: 7 
„trarea mijloacelor da productiune, cit şi cooperaţiunen, divizia- 
„nea muncii in procesul prodacţiunii. poterea socială asupra na- 
„tarii, cirmuirea forțelor ui si dasvoltarea neimpiedicată a forje- 
„lor productive gle societăţii. Acest fel da producţiune este com- 
„patibil numai cu cadrele primitive, înguste, ale producțiuaii și 
„ale societății. Dorinţa da a-l eterniza ar insemna, după expre- 
„Siunea justă a laj Pequcur, să decret mediocritatea gene 
wf, See) 3 

E uşor să deducem ce caracter social poale avea în ase 
menea împrejurări țărănimea, ca purtătoarea intereselor micii 
proprietăți rurale: 

„Mica proprietate asupra pămintului presupune, că major- | 
„tatea covirsitoare a populațiunii țării o alcătueşte populațiunea 2 
„rurals şi că predomină nu munca socială, ci munca izolată, că. 
„din cauza aceasta e cu neputinţă bogăția şi desvoltarea pro- 
nlucțiunji, a condiţinnilor atit materiale, cit și intelectuale, în 
„consecință și a condițiunilor culturii raţionale... Dacă mica pro- 
„prietate funciară creaza astfel o clasă de barbari ce se afli pa 
„jumătate în afară de so-tetate.—0 Clasă, în care se impreu: 
„Deazi foata grosotănia formelor sgriale primitive cu toate chi 


„urile și cu toate mizeriile ilor civilizate. —apoi marea pro- 
ger irc funciară sdrobeşte eng de muncă în ultima sferă, 
„unde își caută scăpare energia ei naturală, şi unde ea se con- 
„servă pentru regenerarea puterii vitale a popoarelor (Da?) la 
tară, area industrie şi organizația industrială a marii agri- 
Aur lucrează impreună...“ *), 
pa Și totuşi: «Industria nare în sfera agriculturii lucrează cu atit 
«mai revoluționar, intrucit ea nimiceşte sprijinul vechiului regim, 
„pe țăran (0!...). şi-l inlocaeşte printr'un muncitor salariat...» **%). 
K. Marx era o putere intelectuală prea mare şi avea o i 
prea udincă pătrundere economică pentru a nu-şi da seama nu 
numai de mizeria țăranalui, ci şi de faptul că situația acestui 
«mic burghez» faţă de puterea capitalului intrapată în «marea 
burghezie» e udesea mai rea ca a celui mai mizerabil «proletar» ***), 
insù odata ce țăranul ține la «parcela» lui, și odată ce aceasta 
parcelă stă in calea concentrării avuţiilor, fază premergătoare și 
necesară a «socializării» lor, el nu poate fi. ca țăran, tovarăş cu 
proletarul industrial în rîndurile unui partid social-democratic. 
„Istoriaa dovedit destul, spune K. Marx, că această clasă, „ţă- 
sinimea, nu este capabilă de nici o inițiativă revoluționară. ..**%%*) 
Una din cele mai puternice pagine ale lui K Marxo găsim toc- 
mai intr'o altă scriere a lui. in care el, pentru a explica succesul lo- 
iturii de stat a lui Napoleon III arată că «reacționarismul» politic 
al acestui «sprijin al vechiului regim». decurge necesar din conditi- 
unile intrinseci ale proprietăţii și vieţii «ţăranului parcelar», 
«Taranii parcelari, spune el, se prezintă (în Franta) ca 
<9 Mas imensă ai cărei membri trăesc în condițiuni identice, 
siira insă să aibă între ei raporturi mai complicate. Felul lor de 
«producţiune îi izolează pe anul de altul, iar nu creează între 
«ei raporturi reciproce ... Cimpul lor de producţiune,—parcela — 
«nu admite în cultivarea ei nici diviziunea mancii, nici aplicări 
«ştiinţifice, şi, prin urmare, nici desvoltarea intelectuală multila- 
«termis, nici varietate de talente, nici complicațiune în raporturi 
«sociale. Fiecare familie ţărânească se satisface aproape sin- 
“gură... O parcelă, un Gran, o familie; alături—altă parcelă, 
«alt ţăran, altă familie; mai multe din acesta parcele com un 
«un sat; mai multe sate compun un departament. Astfel, prin 
«simpla însumare a mărimilor uninominale se formează cea mai 
<măre parte din națiunea francezi, precum din cartofele turnata 
«intrun sac se formează un sac de cartofa“ zer 
Acest tablou parci e anume făcut ca să contrasteze mai 
bine cu condițiuuile de muncă şi de viaţi a proletariatului in- 
dustrial, care locueşte in oraşe, centre de cultură, în mijlocul 


"L Op elt, vol, DL p. 347—348. 
D Op cit, vol, I, p, BIS, 


"7 Veri, de pilda: K, Marx, — „Die Kiassrnkimpfe in Frankreich 
ISIS hus It, p, Mi nym. 


"zk Mars, — Die Klassenkimpie în Fraukieirh*, p. 109, 


"Zo K. Marz,—„Der Acnz: hate Brumaire des Louis Bonaparto", p, 98 
led. Za, 1885) 


m Sch, Mara,—.Das Nipilal, Kritik der Pulitisrhan O-konomie*, vol, 
WEE 


**) Op: rit, vol. 1, p- 739 red, 1883) 


182 VIATA ROMÎNEASCA 


„Și cel mijlociu sà 


iară neapă i enței 
"tiunii mari și din p părat din cauza concurenței produ- 


canza cerealelor ieftene de peste ocean 
„cum ` dovedesc tot mai marea inglodare in datorii și dtz, 
„Tea E 4 acestor țărani, ce se poate observa pretutindeni“, 
i r dacă țăranul nu este decit un «viitor proletar» poate 
el Diego mișcarea social-democratică? 
„Ca a ca viitor proletar), răspunde Engels, ei 
Á Toei să fie accesibil propagandei socialiste, darii impiedii 
„simțul de proprietate, prea înrădăcinat în el. Cu cit mai grea 
„8junge pentru el lupta pentru peticelul de pămint ce îi seca 
ji regie cu atit cu mai multă desperare se ține țăranul de din. 
rar serie Dr de ee ie social-democrat ce i-ar vi 
bi A l proprietāții funciare u 
„primejdios ca şi câmâtarul și advocatule — Pra ot ata 
Ra mai categoric : 
wë spunem drept: faţă de prejudecățile, crea ai 
deier economică a țâranului, de mese Are KE 
Š = aao pen prejudecăţi sprijinite şi de către presa burgheza și 
den : proprietari, —noi am putea numai in acel caz, chiar acum 
ar bie in partea noastră masa țăranilor, dacă le vom 
f pas ceea ce, în cunoştinţă de cauză, nu putem aduce la in 
„dep Col Anume ar trebui să le fâgăduiri nu nomai să e 
„Apr S avutul, in ori-ce împrejurare, impotriva forţelor eropp, 
„mic Ă estrugătoare pentru ei, dar încă să-i liberăm de sarcinile 
oră pasă ; să transformăm pe un arendas în proprietar liber 
niar unui proprietar, istovit de greutatea ipotecilor, să-i plătim) 
S etc Dar nu e in interesul nostru să atragem pe țăran 
speni Ea pentru-ca, dacă nu ne vom putea ținea de ci 
„vint, să-l pierdem pentru ziua de mine. Țăranul, care așteaptă 
e eier fear) E seara proprietatea lui pitică, mene poale 
e poe eri purta » ca şi meseriaşul, care vrea să rămină tot- 
Şi Engels îi trimite pe acești (ra ii poli 
FE. a ni la «sarlatanii politici 
sr ba oana gg micii proprietăţi, şi be cind ai ci e 
democrați ee EE “i vor convinge, poate, că tot social- 
"luet interesul de a avea țărănimea de j 
ipa abhal pori s pa E mart, incit acest het Ge 
Al <lanteziştilor de cabinet», cari îsi inchi 
pot harii lumea după noţiuni abstracte de cn Lë 
Se e E äi at Leg resortul intereselor materiale 
Şc „—ajunge să ne vorbească şi d itatea 
de a convinge pe ai 4 i eine peer 
vor ia prin ein der ia men e 
, „Vatoria partidului — spune, el, — este sà to i 
a 3 t 
ge Don Și din nou ţăranilor, că situaţia lor este Bn 
x tă, cit timp domneşte capitalismul, şi că e absolut cu ve 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 153 


„putinţă să fie păstrată proprietatea lor pitică, şi că este ab- 
„solut inevitabil ca producţiunea mare capitalistă să lese în 
„urină mică producțiune, învechită şi neputincioasă, cu aceiaşi 
„uşurinţă cu care trenu! intrece un car, Facind astfel, noi vom 
„lacra în spiritul evoluţiunii economice fataie (această mingiere 
„era alci neapărata), care singură se va îngriji să prepâlească 
„capetele ţărăneşti pentru discursurile noastre...“ 

Sinbiciunea speranțelor bazate pe astfel de discursuri, chiar 
cu ajutorul „evoluţiunii fatale“, era prea vădită pentru o inte- 
lgenţă ca Engels, E vâdit deasemeni că „desperarea cu care 
viitorul proletar ţine la peticelul lui de pămint“ poate sa para- 
lizeze acțiunea politica a adevăratului proletar ;—şi nici nu mii 
e cu putință, ca in 1545, a privi, cu ardoare juvenilă, eventualta- 
tea unui tâsboiu proletarian împotriva mojicului, Interesul elec- 
toral cere ca simpatiile ţăranului, oricum este el, să fie ciştiga- 
te cu orice preţ, -si bătrinul luptător ne spune frane: „Pentru 
„ca partidul social-democrat să poată cuceri pulerea politică, d 
„trebue să meurgă din orase şi là sate, trebue să ajungi o forţă 
KW De 

Și iută, intransigentul teoretician al „socializării fatale”, cu 
toate- rezervele formale. tace concesiuni foarte semnificative, cari 
ne prevestesc deja incurcătura, în care în curind era menită să 
cada sucial-lemocrația, din cauza „timpitului barbar“ ce ține 
morts la parcela, El incepe să asigure pe țărani, că proletarii 
după ce vor cuceri puterea politică, nu vor expropria pe țărani, 
ci numai pe marii proprietari... 

O parenteză : Mai intăiu, cum? se poate ca în momentul 
acela si existe încă țărani, cn toate câ dispariţia lor e fatala? 
Va să zică, cel puţin in ce priveşte proprietatea pamintului, 80- 
cializarea mijloacelor “le producțiune nu va mai H un rezultat 
fatal al prealabile; lor concentrări prin evoluţia firească a pro- 
ducțiunii capitaliste, că în industrie? 

Deocamdată, vă rog numai să reţineți această mărturisire, 

Aşa dar, se intreubă Fr. Engels: „Ce va trebui să facem 
„noi cu ţăranii după ce vom pune mina pe putere? 

„Mai intaiu, un punct din programul francez e cu desăvir- 
„Şire exact: noi pravedem pietrea inevitabila a țăranului, dar 
„nici intrua caz nu sintem chemaţi sd o grăbim cu vreo in- 
„tervenți din partea noastră (NB: programul francez vorbeşte 
„chiar şi despre sprijinul direct al micii proprietăți, chiar cind 
„ide nevoe> ea exploatează pe salariați!) 

„In al doilea rind, tot aşa do vădit este că, atunci cind 
„noi vom cuceri puterea politică, noi ne, ne putem gindi la ex- 
„propriarea silită a țăranilor, cum vom D siliţi sa facem cu 
„marii proprietari, Problema noas ră tață de Grant va consta in- 
„Băinte de toate intr'aceia, ca producțiunea și proprietatea lor 


ke gege 


134 VIAȚA NOMINEASCA 


„private să le transtormăm in cooperațiuni, dar mu cu deasila, d 
„prin exemple, şi oferind ajutorul statului pentru aceasta... 

„Com se va face aceasta in fiecare caz concret va atirna 
„dle imprejurările, In care noi vom ajunga stăpini pe puterea po- 
„litică. Asa se poate, că noi vom fi în stare să dăm coopera: 
„ţiunilor avantaje mari: să trecem toate datoriile ipotecare asu- 
„pra statului cn reducere mare a dobinzilor, ajutor din partea 
„Statului pentru mărirea producţiunii. şi alte foloase...* 

Incă o parenteză : vă rog, iarăşi, si reţineți,—ca s3 pulem 
trage la timp concluzianile cuvenite, —că aici se schițează pen- 
tru țărănime cu totul ali cale „spre societatea viitoare“ decit 
acea a proletariatului industrial, Pe cind pentru acesta din urmă 
„socializarea muncii“ se face de sus, sub presiunea de for a 
evoluțiunii capitaliste, pentra țărani se prevede posibilitatea 
unei evoluţiuni spontanee, plecind de la mica proprietate (rn. 
nească, prin cooperaţiunea liberă, benevolă, deşi cu ajutorul sta- 
tului, „dar nu cu deasila...“ (Şi această evoluţie se pregăteşte, cum 
vom vedea îndată, prin politica ce Engeis, nu fără oarecare ti 
miditate, o indică pentru social-domocraţie şi înainte de cuceri- 
rea puterii). 

Dar să continuum. 

Toate asigurările şi promisiunile pentra vremea, ce pate 
tot maj îndepărtată, cind social-democrația va fi la c'rma sta- 


tului, pot cel mult atrage indiferența mai mult sau mai putin ` 


binevoitoare din partea ţărănimii, nici de cum simpatiile ei ao 
tive. Acestea nu pot fi ciştigate decit în măsura sprijinului ce 
i Sar fi dat la nevoile şi durerile ei acteale, Clasa ţârânească, 
ca şi oricare alta, are anumite interese în privința cărora un 


partid politic trebue să se pronunțe, sà ia o atitudine în acel 


moment cind ele sint la ordinea zilei 


Pentru aceasta trebue hotărit odată, ducă prolatarul social- 


democrat e dușmanul, sau aliatul țârunului,—a/ făramului ca 
atare, al micului proprietar. 

Şi unul din autorii „Manitestului comunist* din 1848 se bo, 
tăreşte să scrie la 1895 o declaraţie, confuză în multe privinţi, 
cu multe reticențe, dar extrem ds caracteristică ` 

«Noi stăm hotărit în partea ţăranului (and wir stehen ja 


«entschieden auf Seite des Kleinbauern); noi vom face tot posi- | 


«bilul ca soarta lui să fie mai tolerabilă şi să-i ușurăm trece- 
«rea la cooperaţiune, daca el se va hotări la aceasta, şi chiar— 
«dacă el nu poate lua incă această hotârire—să-i dăm acolo, pe 
«Parcela lui, un termen să se gindească la aceasta (1). Şi facem 
«aceasta nu numai pentrucă il considerăm pe iranul ce mun- 
«ceşte independent ca potenţial fiind «de ai noştri», dar de a- 
«semenea şi din interesul direct de partid 0). Cu cit va fi mai 
«mare numărul acelor țărani, pe cari noi îi vom scăpa de căde- 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM e 


s tivà în Slarea de proletari (denen Wir den wirklichen 
Geet Proletariat Sieg pe cari noi îi tom da 
in partea moastră, în calitate de țărani încă, cu atit mai de- 
«rată şi mal uşor se va săvirși transformarea socială. Noi n'a- 
vem nici o nevoe să aşteptăm pănă ce producţiunea capitalista 
se va desvolta pretutindeni pănă la ultimele sale rezultate, până 
ce ultimul ţăran si ultimul meseriaș vor cădea victime marii 
p uni capitaliste...» v S 
ori af i stificarca intrebuințării mijloacelor publice pen- 
iuni, ete. 
iz ge ege ajuns! Ce «oportunism»: după ce declară că 
aranul e condamnat fatal, inevitabil la pieire, că el este o à- 
inășiţă a trecutului», cà tendințele lui sociale sint contrare evo- 
luțiunii economice necesare şi, deci, el, ca atare, nu poate fi to- 
varăs al proletarului social-democtut,— deodată, „din interes de 
We Leben stăm hotărit in partea ţăranului” și trebue «să 
scăpăm cit mai mulţi țărani de proletarizarea efectivă !...2 Mult 
ze deosebeşte această atitudine de acea a programului francez, 
care, pe deoparte, «recunoaște necesitatea dispariției ţăranului», 
; leagă să-l „sprijine“ ?.. 


> 


D 
= 
2 
g 
Se 
Si 
* 
sa 
S 
È, 
e, 
[= 
F 
3 
2 
S 
p 
S 
z. 
S 
E 
ES 
Ki 


reminea decit un pas de făcut, şi cruda realitate a «faptelor ma- 
teriale», care impun atita social-democraţiei, s'a însărcinat să o 
forțeze la acest pas. 


— — 


zi. Asupra eooperaţiunilor țărănești din Danemarca publicul ro- 
mia sc la indamioā lucrarea o irma a -lai Rădulescu. 


SOCIAL. DEMOCRATISM SAU POPORANISM 187 
186 VIAȚA ROMINEASCA atatea e drogat ar a 1 RER 


genee 3 


Timp de o jumătate de veac doctrina social- democratică, 
faţă de ţărânime, cum am văzut, afirma: 

Procesul de centralizare a producţiunii şi de concentrare 3 
gg e tot atit de fatal pentru agricultură ca şi pentru ir- 

ustrie. 

Procesul acesta duce necesar la dispariția ţăranului, ca și 
a oricărui alt emie burghez», — industriaș, negustor sau mese 

Țăranul, ca atare, cramponindu-se de mica lui proprietate, 
D hecesarminte reacţionar, ca tendință socială, adversar Droletz, 
riat: "ai, şi nu poate interesa social democraţia. 

lar după ce se «proletarizează» el, se confundă in MAS 0% 
lorlalți proletari, adică me mai este țăran, 
 — Era firesc în tot. timpul acesta, faţă de această doctrină, 
ca programele social-democratice să ignorese cu desăvirşire ches- 
tiunea agrară, din punctul de vedere al micului proprietar, ui 
ţăranului, 

In programul social-democraţiei germane, de pildă, votat la 
Erfurt în 1891, şi care a servit de model aproape tuturor celor- 
lalte, după ce se descrie procesul fatal ul producţiunii capita- 
liste rezumat mai sus, urmează: „pentru proletariat şi straturile 
sociale mijlocii, cari pier, —mici burgheji, (ărani,—ucest proces 
inseamnă creșterea mizeriei, ete“... și atita! In programul prace 
tic găsim numai cererea ca muneito. ii agricoli salariați şi servi- 
torii să fle egalizați cu muncitorii industriali. Nici un cuvint 
pentru ţărani, ca atari L.. i 

K. Kautsky, după moartea lui Fr, Engels teoreticianul cel. 
mai autorizat al social-democrației, în celebrul lui comentar asu- 
pra acestui program, sub titlul „Das Erfurter Programm*, care 
impreună cu „Manifestul Comunist“ și astă-zi încă formează sf, 
ta scriptură» pentru masele social democratice, —scrie : 

„Cit timp meseriaşul simte ca meseriaş, țăranul cu țăran, 
„iar micul negustor ca negustor, atita timp au ci o puterni 
„conștiință de clasă, ţin la proprietatea privata şi sint inaccesi- 
„bili pentru socialism, ori-ci? de râu le-ar merge lor“... * 

Chiar nu mai departe decit la 1901, după studiul, analizat 
mai sus, al lui Fr. Engels şi după ce incepuse criza revizionist 


tiran atunci, țirăniile lui de azi tot nu ne privesc cituşi de 
li consecință, in preambulul programului găsim același veci- 
o e EC tecnic, concentraţia crescindă a producţiunii și 
„a proprietăţii, central-zarea intregii puteri economice în minile 
capitaliştilor separați sau ale asociaţiunilor de capitalişti lip- 
"seste de proprietate cercul tot mai larg al micilor industriaşi 
"independenți şi al țăranilor, și îi pune, ca lucrători salariați, 
"slujbaşi sau debitori în atirnare, directă sau indirecta, de capi- 
„talişti, Numărul proletarilor tot creşte“, ete... ` 

 Siatita! Și în programul practic, iar nici un cuvint pen- 
tra țărani ca atari... 

La 1901. f 4 

Incercarea programului francez a fost în această epocă, în 
deobşte, dezaprobată de pontificii social-democraţiei ca «burgheză», 
iin programul belgian însa, se observă puţin aceiași tendinţă), 
deși și «Guesdiștii» recunoșteau «dispariţia fatală a ţărănimii» şi, 
în realitate, acest program a fost inspirat numai de considera- 
țiunila electorale, «de interesul de partid», ca ei concesiunile mai 
diluate şi mai confuze ale lui Fr. Engels. In adevar, cerinţile 
verare ale Guesdiştilor culminează în concesionarea către obștii 
săteşi. a moșiilor statului, comunelor, etc. și im ajutorul statului 
pentru cooperațiuni — măsuri, ce se apropie atit de mult de pro- 
gramul actual ul guvernului burghez al Rominiei înapoiate ! .. 

d Şi iata, dupa cincizeci de ani de siguranţă trutașă, de incre- 
dere oarbă in efectele hinefăcâtoare ale „concentraţiunii avuțiilor 
și ale centralizării producţinnii in societatea burgheză“, de o dată 
doctrina primeste o rier elen Zeg puţin în ce privește 
agricultura, din partea .. cifrelor statistice !... 

Ka deedee. pe neașteptate, ch micu proprietate țăra- 
rească nu se supune legilor inexorabile ale procesului economic, 
Sin DU Vrea Sh moară! Ă 
"Ee dovedeşte aceasta şi un soctul-democrat autentic, care 
a avut însă curajul să privească adevărul in faţă, şi, în fața 
faptelor, să ceară revizuirea doctrinei social-democrate, 

Nu ne interesează deocamdată mişcarea revizionista pro- 
vocată de Ed. Bernstein, dar ne veţi permite să utilizăm datele 
adunate de el pentru a urmări destinele chestiunii țărănești în 
s cial-democrației. A 

S Pe cind, pice pă Ed. Bernstein, peste tot în Europa, micile 
și mijlociile gospodării rurale cresc, şi ca număr, de proprietari 
și ca intindere pe pămint, «marea sgricultură s'a oprit in loc, 
sau chiar scade», cu toate că intinderea totală a terenurilor 
coitivabile a crescut *). _ 

In Germania, în 13 ani, între 1882—1895, întinderea pi- 


austriac tocmai pentru revizuirea programului. Şi, după o discu- 
tiuna in chestia agrară, autorul vechiului program şi al proectu- 
tului celui nou, Dr. Adler, seful recunoscut al social-damocrației 
austriace, formulează hotărirea congresului în următoarea mindră 
“eclaraţiune : „Social-lemocrația nu poate să meargă la ţărani, 
„Dici la micii burgheji, ci trebue să aştepte pâna ce ţăranii și 
„micii burgheji singuri vor veni la ei. ` 

Adică, iarăşi, ţăranul, ca atare, nu ne interesează, ca mic 
burghez şi adversar; după «proletarizare», poftim, dar ne mai fiind 


*) Ed, Bernstein, — „Soeialisine Ihcotique el social-démocratie pra- 
tique", 1999, p. 107 urm. 


"TI K. Kautsky, —„Erfurler Programm", p. 189 (ed. da, 1532), 


Li 


183 VIATA ROMINEASCA ` 


minturilor proprietăţii țărănești mi/locii (ntre 5—2 

cut cu 39'u, iar numărul gospodăriilor A gi Te Drop A i 
țarâneşti mii (2—5 ha.) întinderea a sport cu 5", iar num 
rui gospodăriilor cu 314%; chiar proprietăţile „pitice“ (mai pu- 
tin de 2 ha ) au crescut in întindere cu 12% şi numărul gos: 
podăriilor cu aproape 80. (Observaţi ca numărul gospodăriilor 
crescind mai încet ca întinderea lor, fiecare gospodar în parte e. 
m mijlociu, mai bogat). In același timp gospodăriile mai map 
rapi fede 100, ha ) n'au crescut decit in întreprinderile forestiere 
$ à SE jo! Celelaite—sau au rămas staţionare, sau chiar 
iza A e erem proprietăţii în Germania, în 1895, ca In- 


tiospodării pilice (pănă la 2 ha.) 
= țărănești mici (2— 5 ha.) 
mijlocii (5-— 20 ha) 


2.415.414 
4.142 071 
12.587.660 


» # 


ei o — mari (20—100 ba.) 13.157.201 
Mari gospodării capitaliste (de peste 100 ha) 11.091.596 


Cu alte cuvinte, gospodăriile «pitice» și i 
E l , BOS] şi cele ţărăneşti 
prind feste trei patrimi din intinderea totală a iinta P 
gospodăriile mari, „capitaliste“, nu ajang la o pătrime. In Prusia 
ES e şi mai defavorabil marilor gospodării. — 
e asemenea «in Olanda marea gospodărie a scăzut dif 
«rect, pe cind gos i i i gi mijlocii spori 
pia SĂ pe e gospodăriile ţărăneşti, mici gi mijlocii, au sport: 
«Iu Belgia, după Vandervelde, proprietatea fun e 
i X ciară e 
beer ing supuse unei descentralizări neintrerupte». gé 
A, anţa se constată o tot e 
Ae mai mare descentralizare 
Autoral aduce cifre petru a ilustra aceste j 
È i A constatări, în 
ri veţi permite să reproduc aici numai datele relative la 
ere: prd Lo dée in Anglia, socotită «ca țară clasică 
ii proprie unciare si a agric ii 
seg E SE 5 gricniturii capitaliste», cum së 


A 1 f 
in 1895 *) pamintul se repartiza îi Anglia cum urmează: 


Gospodării pănă la 2 ha 366.792 1.18 


< intre 2— 5 ha, 1.667 647 5.12 
< t 5— 20 ha, 2.864.976 879 
Li «90-40 ha. 4.885.208 15. 

D « 40—120 ha. 13,875 914 4259 
< e 120-200 hy. 5113.945 15.70 
e e 200—400 ha, 3.001.184 9.2] 
s peste 400 ha. 901,852 246 


32.577.648 100 
"Up, cit, pe 108—110, 


**) Datele mai i 8 
am:i, Groeien eren d DEE. oi Bemieegsgn, Se, 18 


In aere  Vanintini. tot. — 


H. ahh NIE 
SOCIAL.DEMOCRATISM SAU POPORANISM 189 


Cu alte cuvinte, numai vr'o 27%, din intinderea totală a 
pamintului în Anglia cade asupra marii agriculturi (de peste 
120 ba, de gospodărie) şi, dinpotrivă 73 asupra agriculturii 
mici Și mijlocii ! *). i 

a aceste putem adäogi, că in 4lo/o din totalul gospodă- 
rilor mu se întrebuințează nici un salariat, ci ele sint muncite 
numai de familia ţiranului ; în 160% din gospodării se angajează 
numai cite un muncitor salariat; în 11”/o—cite doi salariaţi care- 
muncesc alturi de familia ţăranului. Adică în 68%% din gos- 

țeranul munceşte singur, sau numai cu ajutorul unui, 
ari cel mult a doi salariaţi, şi numai în 32%, din ferme se gà- 
gesc mai mulți decit doi muncitori salariați ! 

Indecaţi dacă se poate vorbi despre „centralizarea“ produc- 


“țiunii agricole în Anglia ! 


Pentru Statele Unite un alt social-democrat, F. U. Hertz, 
aduce de usemenea date foarte complecte şi ajunge la consta- 
tarea : 
„In cea mai capitalistă țară din lume gospodăriile mai mici 
„hiruese treptat pe cele mari şi uriașe (latifundii)”. 

Asa că Ed. Bernstein s'a crezut în drept să conchidă: 

„Peste tot, in Europă occidentală, ca şi în Statele Uniunii 
„Americane, numărul gospodăriilor agricole mici și mijlocii tot 
„creşte, iar acela al gospodăriilor mari şi uriaşe tot scade“, 

Nadejdea în socializarea ţăranului prin „concentrare“ a tre- 
buit să se stingă... 

Asupra acestui fapt nu se mai putea făcea. ŞI teoreticia- 
nul ex officio al partidalui scrie o carte voluminoasă asupra 
„chestiunii agrare", care, în realitate, nu e de cit o mărturisire 
à catastrofei suferite de doctrina social-democratică, 

K. Kautsky e silit, abea ciţi-va ani după „Erfurter Programm“, 
să recunoască, că „acum trebue să admitem ca dovedit, că agri- 
„cultura nu sa desvoltă după acelaşi processus (faimosul proces 
„ile concentrare şi centralizare*!) ca industria, ea urmeazi legle | 
„ti proprii“ ..**) 

Com se explică însă stăruința și siguranta cu care social- 
democrația timp de peste o jumătate de veac afirma coatrariul ? 
„Social-democrația, — mărturisește iarzși K. Ksutsky, —de la ince- 
„put se ingrijza puțin de țăran. Fiind-că ea nu este un partid 
„democratic în sensul burghez al cuvintului, o bine-făcătoare 
„pentru toata lumea, care să caute a da satisfacţiuna interese- 
slor SE ori-cit de opuse ar fi ele una alteia; ea este 
„un partid de tuptă de clasă (Dar pentru aceasta nu era nevoe 
„ca doctrina ei să fe aşezată pe un teren adevărat şi solid 2. 

„Ea spera, că evoluțiunea economică îi va pregăti calea la sate, 
„ca şi în oraşe, şi că lupta Între mica şi marea gospodărie a- 
„ricolă va ee la suprimarea celei dintâiu, aşa că i-ar fi usor 
„atunci să cistiga, şi aici, ca partid pur proletarian, masa popu- 
„lațiunii agricole .. 


* Op. ril, p. 12, 
sch K. Kaubsty, „La question agruire", p. 5. 


KX dës d WG 
SOCIA LDEMOCRATISM SAU POPORANISM oi 


KA 


190 n VIAȚA ROMINEASCA 


mine credincics, cum și femeia lui rămine credincioasă mize- 
biei sale gospodării casnice, cure, cu toate storțările imagina- 
ile, nu-i poate da decit rezultatele cele mai jalnice“...*) 

Poarte bine! Dar eşirea ? 

Agricultura, singură, nu are nici o eşire: 

„Agricultura în timpul feodal a mai intrat întrun impas, 
ìn care n'a putut ieși prin propriile-i forțe“...*) 

Așa și acum : 
„In regiunile, care rămin pur agricole şi din cauza configu- 
Kann geografice sau a caracterului locuitorilor sint inaccesi- 
fie și rămin inchise industriei, populaţiunea decade din punc- 
ul de vedere al numărului, al forței, al inteligenţi, al bunei 
tări ; si în acelaș timp pămintul se săcătueşte, exploatațiunea 
gricolă decade. Agricultura pură înceteasă, in socielalea capi- 
alisi. de a forma un element de bună stare; dar, in acelaşi 
imp, dispare pentru clasa țărânească posibilitatea de a regăsi 
wo dată prosperitatea. Ca şi populaţiunea agricolă din timpul 
feodal, faranii an ajuns într'un impas, din care ei nu sint în 
stare să iasă prin sine înşişi, în care vi se string, tot mai în- 
Ein şi mai d anert", zept 
| De n'ar fi evoluțiunea industrială, n'ar mai vedea țăranii 
Ka bune. Dar evoluţiuuea industrială, prin procesul ei fatal, a- 
Hand triumtul proletariatului și socializarea industriei, atunci... 
Fai departe uşor se pot deduce consecinţele. 
| Dar, o recunosc și sncial-democraţii înşişi, triumful pro- 
Mariatului şi socializarea indastriei se vor lăsa încă multă 
feme de asteptat, —cum biata agricultură şi țăranii vor sta așa, 
“ta timp, în «impasul» lor? 
Care trebue să fie politica social-democraţiei față de dinșii ? 
| K. Kautsky persistă. cu aceiaşi energie, să se opună „pro- 

“ţiunii ţăranului“ care Var conserva artificial pe micul gospo- 
i independent, dar propune... «neutralizarea tăranului> (sic !)... 
! sălbatecul ăsta să nu aducă vro încurcătură, în mersul tri- 
{ofal al proletariatului! 
| Și „neutralizarea“ asta seamână totuşi foarte mult cu ve- 
wa reţetă „burgheză” a programului francez: ajutor pentru co- 
Peraţiuni. trecerea moșiilor publice obştuilor sătești, un program 
Puuna) democratic, etc, 

S3 lisâm pe un socialist să judece acest program : 

_„De tapt, programul lui Kautsky nu e,—in principal, şi toc- 
mai in punctele pe care el le consideră ca cele mai insemnate, 
—decit punerea în prartică a vevendicărilor democrațisi bur- 
ghese relativ la chestia agrară“... rare, 

Fatalitate!,.. 


mAstă-zi însă, social-democrația a s rit atit sidera- 
abil, incit. orașele nu mai prezintă geg un mă eent 
„tor de activitate; dar îndata ce păşeşte la sate, 
„Hește de acea putere misterioasă care a pregătit deja atitea syr- 
„Prize celorlalte partide democratice revoluționare. Ea vede, e 
sie Bospodărie agricolă nu urmează de loc procesul de r: 


Din statistică rezultă, dpi iaz privată în toate o. 

n Ane e O fiedică puternică pentru desvolas 
„rea marii exploalațiuni agricole, ori-cit de pre cata wee ZZ 
„(se mingie imediat Kautsky) o piedică pe care industria nu 0. 


Mai rău: „cu toată superioritatea sa tecni i Ă 
„ploatațiune agricolă su reușește niciodată să doua a CR 
„intro țară. Chiar dacă marea proprietate isgonește pe toţi ge 
»„řanii liberi, totuşi rămine mâcar o parte, care totdeauna gâsegta 
„Mijlocul de a reinvia ca mici fermeri. Incit, chiar acolo aria 


„dă der pă mai om şi epe să dea Zudärär"., ei. 
d su Putem gindi, că mica proprietate fonciară e 
nb: cale de a dispărea în societatea modernă si de a D înlocuită 
} > 


PU. mai să te năpusteşti asupra marelui vinovat,— 
Mica proprietata fonci d 

FR r ciarã,—repetà Kautsky pe maj mari săi 
dä e eg de a crea, aproape în afară de aci ua ët 
pa drd pà gradate SES toată grosolânia formelor sociale pri- 
atat e e mizeriile şi toate nenorocirile țarilor civili- 

Dar aceasta proprietate stă „la i 

i l l -l4 adäpostul tendintelor ven. 
VE Seiler ori-cit de nerațională, ori-cit da Kabszeg de forța 
ei această exploataţiune a parcelelor de pâmint, țăranul îi 


* op. cit p. 951. 
**) op, dt, p Aa, 
"| op. eiln p. 01, 
"Sr. Ed. Bernstein, op, cita, p. EGR, 


*) Op. eit, p. 3—4. 
Ki Op. cit. A 213, 
"H Op- cit. p. 242—253, 
"ch Op, elt, p, äus, 
...) Op, cit, p î7u, 


192 VIAȚA ROMINEASCA 
ESA E eet SOCIALDEMOCRATISM SAU PUPORANISM 193 


Dar cetitorii, cred, vor admite, că aceasta dovedeşte p 
mai, că a nimerit întrun „impas“ nu agricultura, ci pari d 
social-democratică, socialdemocratismul în fața ţărănimii... 

Mai mult de cine zeci de ani h'pnotizezi lumea cu o formulă me 
gică, carear deschide toate lăcăţile, mai mult de cincizeci de ani dep 
ze marț aleşi desprețuitoare, de declaraţii mindre, („soc al-democn, 
ţia nu va merge lu țărani, ci îi va aştepta să vie ei la dee 
după proletarizarea fatală"),—şi cind, „din interes de partii”, t 
hotărăşti în stat sa mergi la Canossa maojicilor, să te infime 
inaintea «puterii misterioase», să Constat că formula nu sa 
că la agricultură (la majoritatea omenirii !), că agricultura m 
poate «evolua» singură după regulă, că ea merge dintr'un „it 
pas” într'altul, dă în gropi... Să afirmi, că ţările pur agricole sit $ 
condamnate la stagnațiune, că progresul social este pestepb 
tinţă pentru ele, fiind că n'au de unde veni salvatorii, ar o E: 

| 


„dice productivitatea muncii agricole şi, in acelaș timp, să asi- 
„gure ţăranului venifulemuncii lui şi să-l apere, ca imbunătăți- 
„tea producţiunii să nu atragă după sine numaio mai mare în- 
„glodare în datorii şi creşterea dobinzilor (dar aceasta nu in- 
“seamnă, în fond, să sprijini o formă învechită de producțiune Pu). 

Urmează apoi cunoscutul program de «neutralizare», aju- 
torul statului pentru cooperațiuni de tot felul, întrebuințare de 
maşini, asigurare, trecerea ipotecelor in minile statului, —pro- 
gram, care n'are prin ce speria pe orice «burtă verde», şi pe 
care și Var putea însuşi orice democrație «burgheză» înaintată. 

De pe acum am putea trage oarecari concluziuni, dar in 
capitolul următor... 


(Va urma) | C. Stere 


ranii din celelalte ţări trebue să rămină, cine ştie cit, în «imps 
sul» lor, mizerabili. goi st Măminzi, istoviţi de munca axcesiri, 
pănă la triumful definitiv al proletariatului industrial, care pim 
atunci nu-i poate decit «neutraliza» prin măsuri, în esența lo, 
pur «burgheze» !,. 

Poate fi un spectacol mai jalnic?... 

Cità confuziune a adus această constatare în sinul socat | | 
democraţiei se poate vedea în primu: program adoptat, după | 
tastrofă, de partidul social-democratic Elveţian, în Zürich, acat 
trei ani, în 1904, 

Despre evoluţia agrară programul vorbeşte acum d 
de cea industrială, gi, trebue să o spunem, în doi peri: 4 

„In agricultură marea producţiune ma dovedit ESCH 
„tea sa asnpra micii producțiuni în aceiaşi măsură ca în pd: | 
„trie. Dar situaţiunea țăranilor, după trecerea dela forma nat pii 
„Tălă a gospodăriei la acea modernă, de asemenea & ajuns tot ma 
„grea și mai șubredă. Numărul agricultorilor i ndenţi scap 
„continuu [o neexactitate constatată chiar de K. Kautsky şi op 
„lrazisă mai jos de iînsu-şi programul!), o parte emigreaă, 
„0 parte trece in rindurile proletariatului“, 

Apoi parcă un răsunet din vechea trimbiţă glorioasă: — 

Social-democrația „luptă împotriva ori-cârei încercări de & 
„Sprijini formele înapoiate de producţiune“.,. 

Totuşi : 

„In agricultura elveţian domină, aproape excluziu, "më 
„producţiune (şi mai sus spunea că «numărul lor scade» eto- 
„Pentru ţăran proprietatea funciară nu este un mijloc de a 
„Însuşi munca altuia, ci un mijloc de a-şi cîştiga hrana, ades 
„neindestulătoare, EL ca gi manoitorul salariat, aparține asch 
„exploatate ale poporului, Insă fiindcă aci nu se află fe 
„uni prealabile pentru producțiune socială, apoi scopul politia 
„agrare, care tinde să armonizeze interesele țărănimii cu int 
„tesela societății întregi, trebue să constee intr'uceea ca sår 


i 
| 


Tannhäuser 


sau 


LUPTA CÎNTÄREȚILOR DE LA WARTBURG 


Dramă muzicală în trei acte 
de 
Richard Wagner 


(Traducere tn metro œ tzinal) 


PERSOANELE: 


Hermann, Landgraful Turingiei 
Tannhäuser 
Wolfram von Eschinbach 
Walter von der Vogelweide 
Biteroli 
Heinrich, secretarul 
Reinmar von Zweter 
Elisabeta, nepoată 2 Landgratulu! 
Venus 
Un pästoras 
Patru paji 
Cavaleri, grafi şi nobilime. 
Femei nobile. 
Pelerini bătrini şi tineri, 
Sirene. Naiade, Nimie,, Bacante, 


Turingia. Wartburg, 


- La începutul veacului ai 13-lea 


dh Ze + 


TANRHAUSER 193 


ACTUL I 
Scena întâia 


Seena înfăţişează interiorul Venusberg-ului {Hörselberg lingă Eise: 
ll. fester largă ee se prelungeşte ca nevăzulă în fund printr'o cotitură 
degt la cea mai depărtată zare se intinde un lac albăsiriu, în apa lui 
rese formele Naiadelor re se scalda; pe colinele țărmului innalt stau 
Lie Sirenele. In planul întăi, Ja stinga, Venus Inlinsă pe un pat; iingă 
+ jumătate ingenunchiat Tannhäuser, eu fruntea în ponla ai. Peştera 
toată innecată de o lumină trandafirie. — Planul din mijloc e cuprins 
Ma grup de Nimfe dăntuitoare; pe coline ceru mai ridicale in preajma 

kan zae părechi de indragostiţi, dintre care nna cile una se amestecă 
nul Nimfelor.—Un uluiu de Baconte vine din fund intrun virtej de 
sălbater; ele atrag cu gestori de beţia grupurile Nim/elor şi ale päre- 
pr indrăgostite, care în curia stot nie de puternica năvală. Ca un 
al danțului co creste tot mai sălbalec, răspunde 


Cintecul Sirenelor. 


(Parechile dănțuiloare incremenese deodată în atitudini pălimaşe și 
la cintarea), 


Din nou se animează danțul și ajunga Ia ultima expresie a pornirii 
atece. In clipa cind faria barantică atinge culmea betici, intervine re: 
o lincezeala nebivuita, Párechilo de 'ndrägostiti se desfac rind pe rind 
“joc, şi se aşază, cuprinse parea de-o dulce oboseală, pe colinele gro- 
Alain! Bacantelor dispare in fund, de mide navâleşte o veaţă lol mai 
i, ŞI pe planul intai se coboară iacelinel o ceața tol mal deasă învă- 
| grupurile celor care dorm ca'u nişte nari trandafirii, așa fel incit par- 
vizibilă a scenei lasate liberă se mărgineste nomai la spațiul ingust 
are Venus şi Tannhăuser râmin iu starea lor de mai nainte. In aitnch 
àrlare se stinge cintecul Sirenelor, 


Corul Sirenelor. 
{Foarte departe) 


Scena a Il-a 


VENUS. TÂANNHĂUSER 


{Tannhäuser lresare, cu capul rhlicat, ca şi cum sar desmetiei din- 
vis.— Venns il cuprinde din nou, alinlatoare. — Tannhauser îşi trece 
a peste ochi, ca şi cum ar cânta să opreusei o vedenie), 


VENUS 
Iubite, spune, ce gincești? 


196 


(huboldit de o hotărire bruscs, a 
fala Veneri 


VIAȚA ROMINEASCA 


TANNHÄUSER 
Prea mult, prea mult! (Domol şi stins) O, miam ven 
In fire! 
VENUS 
Unde te gindezti ? 
TANNHÄUSER 
În vis mi s'a părut c'ascult 
Ca n'am mai auzit de mult, 
Al clopotelor glas de sărbitoare— 
E-aşa de mult de cind nu-l mai aud! 
VENUS 
La ce te pierzi din nou? Ce ţi-a venit? 
TANNHĂUSER 
De cind cu tine-s, uitaiu al vremii zbor 
Sa-l măsur: Ceasuri, zile nu mai am, 
Că nu mai știu ce e lumina zilei | 
Și nici lumina stelelor slăvite ; 
Şi nu mai văd cum creşte fraged spicu} 
Chemindu-mi vara; nici nu mai aud 
Privigletori—solia primăverii... 
Instrăinat aen, voi fi mereun ? 
VENUS 
(Sărind în sus) 
Ah! Ce descopăr? Ce smintite plingeri? 
Cu vrăjile iubirii meie oare 
Te-am ostevit așa degrabă ? Spune! 
Cum? To regreţi amar, că eşti un ep" 
Ai dat uitării tot ce-ai suferit 
Pe cind acum pluteşti in atintări ? 
Sus, bardul meu, și instranează-ţi harfa, 
Iubirea cint-o falnic eum ştiai s'o cinţi! 
Cind iusăşi pe zeţa ei o cucerişi, 
Iubirea cint-o,—tot ce-avu mai stump Da datr 
TANNHĂUSER 
pură ħarta şi se aşază sole 


Siăvită fii! Şi preamărită fe 
Puterea ta de farmec neînvins ! 
Cintarea mea în imn de bucurie 


i 
| 


geen, "e 


Innalţe vraja cara m's cuprins! 
De coruri, au! şi desfătări divine 
Mi se topea tot sufletu 'nsetat 
Şi zeilor ce numai se cuvine 
"Tu, mie, unui muritor, mi-al dat.— 
Dar moartea, vai! mă chiamă iară 
Şi-a ta iubirea mbe povară ; 
Eterni sint zeii "o destătări, 
Eug robul veșnicei schimbări ; 
Nu numai desfatare cere 
Fiinţa men, ĉi şi durera : 
In țara ta, de-acum te las! 
Crăiasă ! Zeită ! Bun rămas ! 
VENUS 
(Ca lrezita dinir'un vis) 
“Ce fel de cîntec? Ce auil ? 
Ce jale turburi-al Dn vers? 
Unde-i avântul ce'ţi schimba 
In vrajă orice cint al tău ? 
Şi cum? Iubirea mea ţie azi povară ? 
Iubite, apune, ai de ce te plinge? 
TANNHĂUSER 
Deapururea slăvit au fie-amorul ! 
Şi fericit acel ce La trăit! 
Acela ce-a 'mpărțit cu zei fiorul 
La sinul tău—norocul negrăit! 
E falnică a ta împărăție, 
Izvor de vrăji la fiecare pas, 
Nu-i ţară s'o întreacă 'n măreție, 
Pàmintu "'ntreg în urmă a rămas! 
Ci din trandafiria'ţi ceaţă 
Mi-e dor de-a codrului viață, 
De verdele cimpiei noastre, 
De luciul zărilor albastre, 
De ciripit de păsărele, 
De toaca mânăstirii mele : 
In ţara ta de-acum te las! 
Crăiasă ! Zeiţă Dun rămas ! 


(Aenperindu'şi faţa cu minile, s'a 'ntors patimag dela Tannhäuser: dujko 
puuză se reintoarce zimbind şi eu o espresie ispititeare) j 


VIATA ROMIXEASCA 


VENUS 
(Sărind din culensul ei) 
Proclete ! Vai! Us gindurile-airea ? 
Ai îndrăzneala să'mi respingi iubirea ? 
O preţueşti şi totuşi fugi da ea? 
Şi 'n silă ţi-este-acum frumseţa mea ! 
TANNHĂUSER 
Ah, mindră zină, nu'mi purta minie! 
VENUS 
Te silă, vai, de trmmseţea mea! 
TANNHĂUSER 
Prea marea ta frumuseță mă alungă! 
VENUS 
Amar de tine, trădător nemernic ! 
N'am să te las, de-aci tu n'ai să'mi pleci ! 
TANNHĂUSER 
In veci nu team iubit eu mai puternic 
Ca azi cind trebui să te las pe veci! 
VENUS i 


Iubite, vin ! Trandafirie l 
Ne-aşteaptă grota pe-amindoi 
Şi chiar un zeu de-ar fi să vie 
N'ar f mai fericit ca noi! 
In aşternutul cel mai moale 
Uita-vei ori şi ce dureri 
Şi inima o să'şi potoale 
Moleom văpaia 'n mingăeri. 
In depărtări cîntări duioase-adie 
Şi braţul meu spre tine se 'nmiădie, 
Pe buza mea tu sorbi nectar divin 
Şi ochiul meu îţi ride mai senin: 
Unireu noastră este-o sărbătoare, 
Hai ş'om serba iubire” 'nvingătoare ! 
Dar nu sfios pe lingă ea să treci: 
Nu,—să ne pierdem amindoi pe veci! 
Corul sirenelor 
(Nevazut şi de departe) 


` 


(In timp ce Ineearch să-l 


a waat pe Tunnhduser la sine) 
de mine ? 
AUSER 
pucă harfa ea amagit.) 
rasuna "pn tot local, 
Cu glas puternic eu te voin cinta ! 
Tu eşti frumseța și tu eşti norocal 
Si mii de vrăji arunci în cales ta. 
Vapaia ce mio verai tu în simțire 
Va străluci deaparurea măreț ` ` 
Si, da, "mpotriva lumii, ca un mire, 
Te-oiu apăra cu braţul indrăznel— 
(Lasi săi cada harfa din mina) 
Dar trebue să plec în lume, 
La tine "a robul fâră nume, 
De libertate mi-este dor, 
Spre libertate vreau să zbor, 
In luptă vreau să mă avint 
Chiar dac "alesul morţii sint !— 
In țara ta de-acum te las! 
Crăiasă ! Zei ! Bon rămas ! 
VENUS 
(Cu minie säibaiech) 
Te du, nebunule, te du! 
Ingrate, nu te Up, vezi, nu! 
Eşti liber dar.—să pleci d 
De ce doreşti, aibi parte 'n veci! 
Te du "ntre oamenii ursuzi 
Da-a căror proaste năluciri 
Noi, zeii veseli, am fugit 
Spre-adincul caldului påmint. 
Ta du. năuce, cată adăpost 
Cată-l în veci şi nu-l mai găsi! 
Mindria "0 va cădea, "9 curind 
Și pocâit vel reveni, 
Zărobit, nemernic mă vei căuta 
Vei implora puterea mea ! 
TANNHĂUSER 
Ah, zină mindră, plec de-acum ! 
In veci n'am să mă "prom din drum. 


Yoinice, adorate, 


200 VIAȚA ROMINEASCA 


VENUS 


Ab, dacă "o veci n'ai să mai vii! 
(Cu desperare) 

De nu vii iarăşi, ah! atunci urgie 

Asupra lumi "notre, blestem grozav ! 

De vraja mea în veci de veci să fie 

Deșartă lumea,—şi eroul ei un sclav! 

O vino! Vino innapoi ! 


TANNHĂUSER 
In veci n'oiu mai veni 'nnapoi ! 
VENUS 
O vino, de te simţi atras! 
TANNHĂUSER 
Pe veci iţi spun azi «bun rămas». 
VENUS 
Cind lumea "'ntreagă te-ar goni 
TANNHĂUSER 
Prin rugă mă voin mintui. 
VENUS 


In veci iertare n'ei avea! 

Revino, eu-s salvarea ta! 
TANNHĂUSER 

Salvarea mea e în Maria! 


(Venus «un striga! eado grämada şi piere. Cu iuţeala fulgerului se 


preluce scena), 


Scena a Ill-a 


TANNHĂUSER, UN PĂSTORAŞ. PELERINI 
(Tannhäuser care nu sia sehii iți 

veste intr'o vale frumoasă, Eer ut A greu ot peer aa eng 
in fund Wariburg-ul: prin gura văii la slinga se vede Hörsal 
dreapta duce pe o coliaa a văii o potecă In direcția castel 
de unde apoi deviază; pe ncalaş plan e o icoană a Maieii- 
care urcă o alta colină. — Din janalțimne la stinga se aade talanga; pe un 
pis: innalt stă un păstoraş cu cimpuiul, cu faţa spre vale). 


PĂSTORUL 
(Ciata din cimpoiu) 
Din munte Holda ce mindri veni 
Trecind prin văi şi cimpie; 


TANNHAUSER 


Un dulce cintec m'ademeni, 
Să caut spre zări ma imbie: 
Visaiu atunci un mindru vis 
Si ochii mari cind i-am deschis, 
Văd soare pretutindeni : 
S'a 'ntors, s'a 'ntors Armindeni! 
Acum cînt vesel din cimpoiu : 
E Maiu la noi! E Maiu la noi! 
ni din cimpoiu. Sanda corul pelarinilor bătrini venind dipspra 


Mi lbarg, apropiindu-se de plat), 


PELERINII BĂTRINI 
Spre tina, Cnst, pornim cu drag, 
Nadejdea oricărui pribeag! 
Fecioară, te slăvim In cor! 
Spre noi priveşte "'ndurător ! 

(Păstorul uuziud corul se opreşte "n loc şi ascultă cu evlavie) 

Ah, greu m'apasă, greu de tot, 
Povaru negrelor păcate ` 
De-uceea si m'opresc nu pot 
Şi-mi caut chinuri ne *ncetate, 
În ziua stintă de Ispas 
Smerit la Roma fac popas, 
Iertare vinii mele car 
Ca si-mi cistig un loc în cer, 


PĂSTORUL 


di pelerinii ajang pe dimbul din faţa lui, lo strigă, facind vint cu căciula) 


Noroc! spre Roma cu noroc! 
Rugaţi-vă si pentru mine! 
TANNHĂUSER 
(Care în mijlocul seenei a rămas ineremenii, eade, zguduit cu putere, 
ponuuehi) 
Stapine, fii stăvit! 
Mare-i minunea milei tale ! 
(Şiragul pelerinilor se streconră 1e-aci incolo pe lingă icoana Maicii» 
nului, spre stinga şi adfel părăsește seeua. Păstorul deasemenea se 
A ln dreapla; se aud tālangile lot mai departe), 
PELERINII 
Spre tine ne "'ndreptăm noi, Crist, 
Nadejdea sufletului trist! 
Fecioară, te slâvim în cor! 
Spre noi priveşte 'ndurător ! 
(Pelerinii au parăsil scena) 


202 VIAŢA ROMÎNEASCA 


TANNHAUSEN 
TANNHĂUSER k BITEROLF 
(n genunchi, ca Sisi intr'o rugäcione fierbinte.) Frăție ? Uri răsboiu din nou ? 
Ah, greu m'apasă, greu de tot, WALTER 
Povara negrelor păcate; 


De-aceia să m'oprese nu pot 
Si-mi caut chinuri ne 'ncetate. 


(Lacrimi il înneură vocea; îşi pleacă feuntea adine spre pämisli 
pare a plinge cu hohol.) 


Vii ca prieten ori viăjmaş ? 
Ceilalţi CINTĂREŢI, fără WOLFRAM 
Vrăjmaș? 
WOLFRAM 
O, nu "'ntrebaţi! Vedeţi voi îndirjtre ? 
(Se duce la Tannbăuser) 
Bine-ai venit la noi, tu, bardul mindru, 
Ca ah, deasa de mult ne-a părăsit! 


PELERINII 
(Foarte departe). 
în ziua sfintă de Ispas 
Smerit la Roma fac popas; 
Iertare vinii mele cer! 


WALTER 
(Din fund, foarte departe, se aud sunele de clopot. Glusurile core z e e EEEN 
lor de vinătoare se apropie şi clopotul indepărtat tace. De pa culmea Da ai gind bun, bine-ai venit: 
stinga, pe o poteea de pădure, se ivesc Landgrafal și Cintăreţii ` BITEROLF 
Da ne iubeşti, fii bun sosit! 
Scena a IV-a | CINTĂREȚIU 
TANNHĂUSER, LANDGRAFUL şi CÎNTĂREŢII . Te salutäm ! 
LANDGRAFUL 4 LANDGRAFUL 
(vâzind pe Tænphänse). 4 Iți zie şi eu: «bine-ai venit». 
Ciae-i ucel care se roagă-acolo ? ` Ci spune, unde-ai rătăcit ? 
WALTER TANNHĂUSER 
Vrun pocăit. In depărtări pustii am rătăcit— 
BITEROLE Far” de hodină, fără de popas. 
De cavaler "Le straiul, LAsaţi! Nu vin la harţă să vă chem;— 
WOLFRAM S3 ne 'mpăcăm —şi mi-ciu câta de drum! 
(Al-mgă la Tannhäuser şi îl recunoaște) LANDGRAFUL 
El este! O, nu! Al nostru eşti de-acuma iarăşi! 
CÎNTĂREŢII WALTER 
Heinrich ! Heinrich ! Vad en clar? Nu mai pleca! 
(Tannhäuser väre, surprins, s'a ridicat repede, se reculege şi BITEROLF 
elină mut în fața Imamdgrafulni, după ce-a aruneal o privire furişă 


lui și a etntereţilor). Nu te lăsăm să pleci! 


LANDGRAFUL şi CÎNTĂREŢII fără BITEROLF 
Stai cu noi! 


LANDGRAFUL 
Tu eşti aevea ? Te rentorci la noi? 
Tu care ne-ai lăsat plin de 'ndirjire? 
BITEROLF 
Zi, revenirea ta ce vrea să 'nsemne ? 


LANDGRAFUL şi CÎNTĂREŢII, fără WOLFRAM 
Spune-ne ! 


TANNHĂUSER 
lertaţi ! Nu-i timp de 'ntirziere, 
In veci nu pot să fac popas. 
'Nainte drumul meu mă cere 
Şi-n urmă nu mă uit ce las! 


"äu 


VIAȚA ROMIXEASCA 


LANDGRAFUL şi CÎNTĂREŢII 
Rămii! Asculta noastră vrere 
Și-o să te bucuri c'ai rămas 
Neal căutat—ce drum te cere 
Dup’ un așa de scurt. popas? 
TAÂNNHAUSER (smuncindu-s=) 
Fos de-aci ! 
CÎNTĂREŢII 
Stai, stai ca noi! 
WOLFRAM 
(Tăindu-i calea lui Tamnbhuser ; cu gias Imali) 
Te vrea Elisabeta! 
TANNHĂUSER 
(Năaril de bucurie, râmine ca inmărmuri!) 
Elisabeta !... Puteri divine ! 
Voi mi-ați strigat numele gi? 
WOLFRAM 
Dac'am numit-o, nu mă socoti 
Dogman ! (Catra Landgraf) Stăpine, imi permiţi 
Săi fiu eu solul bunei vești? 
LANDGRAFUL 
Arată-i vraja ce-a legat-o el 
Şi Cerui dea virtute 
Ca vrednic sin desiach, 
WOLFRAM 
Cind ne-ai rămas în ale noastre 'ntreceri 
Biruitor cu versul indrâsnel, 
Nu "'ngăduirâm laude să seceri, 
Dar tu ţi-ai smuls cel mei de seamă preț. 
A fost pe semne un făcut 
In versul ihu neintrecut 
De-ai cucerit cintind cu ior 
Cel mai neprihânit amor. 
Căci pentru cintecele noastre 
De-utuancea inima-i s'a 'nchis, 
Și-asemenea unei sihastre 
Se abâtea umblind ca'n vis, 
O! falnic bard, te 'ntoarce iarăşi 


TANXHAUSER EW 


Cu fermecatele-ți cintări, 

Ca s'o avem din nou tovarăș 

Pe ea, luceafăr în serbări;! 
CÎNTĂREŢII 

A! nostru, Heinrich, vino iarăzi 

Si uită ura veche tu, 

Cintind, precum odinioară, 

Un frate să ne fii de-acu, 
TANNHĂUSER 

(Misent udine, imbrăţizează pe Wolfram) 

La ea! La ea! O, duce-măsţi la ea! 

Ah, lumea iarăși îmi suride, 

Mă reintorc că din surghiun. 

Deasupra'mi cerul se deschide, 

C.mpiile podoahe-şi pun, 

Şi primăvara viu răsună 

Intreagă în inima mea! 

Şi cintă inima-mi nebună, 

Strigind cu dor: la ea! la ea! 


(In timpul acesta rind pe rind s'a slrins pe seent Joan suita de vi- 
nătoare a Landzratului, cu purtători de torta ş, e |. Vinătorii sună dim- 


LANDGRAFUL şi CÎNTĂREŢII 
Ne-a revenit cu prin minune! 
Pierdut a fost şi s'a aflu! 
Cel care pe semeţ supune, 
Stăpinul, fie laudat! 
De-acuma toate cintecele noastra 
Din nou ea le va asculta, 
Rzsune bolțile albastre 
O Doamne, spre mărirea ta! 


Toata valea miguna arum de ceata lut mal nuineroasă a vinălorilor. 
Laudgraful și Cintăreţii sa intore spre suita; Landghoful sună din corn; 
biciumaări pulernice si lătraturi ti răspund. Pe eind Landgraful şi Cintă-— 
vetii imealecă pe caii ce li s'au adus din Warlbarg, cortina cade), 


St. O. Iosif- 


EE e i 


Ideile profesorului St. Leduc 


— Incercare critică — 


Cind un geniu naște o ides mare, cind un savant stabileste 
© teorie nouă, sau un cercetător fauce o descoperire, in acțiune 
nu e pusă numai munca şi energia sn proprie, ci a unei intregi 
serii de cercetări. Descoperirile și ideile mari sint fatal necesare 
intr'un timp dat, precum munca, hrana sint necesare organismes- 
lor. La un moment dat omenirea usșteaptă ceva, e in o fierbere 
continuă, muncește, cercetează ai din această fierbere naste eis 
sau descoperirea, care e adusă lumii, e scoasă la lumină de cel 
mai apt, pusă în practică de cel mai ingenios, 


In urmă lumea e inolțumită: e multumirea omului obosit ` 


ce işi găsește timpul să se repauseze, după o muncă incoriată, 
E surmenat. El nu mai are putinţa de a cerceta imediat dacă 


ideia sau descoperirea sa e bine înțeleasă, nu mai are putinţa 


de a controla cum se aplică —trebus să se repunseze—şi odihna 
ii dă forţe noi, spre a relua munca din nou, a controla, a asaza, 
a eg ge 
e aceia influenţa ulterioară a unor mari spirite, asupra 
desvoltării știinţii e de maite ori nu tocmai paie d e In geng 
răspindirii ideilor lor. lumea cercetătoare rămine, pentru citva 
Gaz ege fel de og alte dăunătoare ; ideile lor sint toate 
e bung, se pune bază pa ele, si în legitură cu ele sa for- 
anna alte zeg po ne mai controlindu ii dacă baza e bună 
d ; Și cind se esteanta, od: ` d 
SE sË eg sten: ată cu negarea bazei, tot a 
„___ Cind Pasteur, în urma unor discuții furtunoase, prin expe- 
riențe multiple gi ingenioase, bazindu-se și pe ceia ce studiase 
in altă direcţie (a distrugerii organismelor prin căldură), a ajuns 
a demonstra că viața nu niste spontaneu precum se credez, 
experiențele sale au fost concludente. Nimeni pu i-a mai opus 
nimic, a rămas stabilit tot ceia ce el probase. Viața nu naste 
spontaneu l.. dar a neglijat dea complecta : că numai in condiţii. 
in care el şi-a Dout experiențele sale; şi aceasta a ficut să s 
creadă că experiențele sale demonstrau că viața nu naşte spon- 
porn Aa a enee ne-am puse, adică că a realizat toata 
ar t aste a gi că totul 
re pe Zeg putut naste spontaneu viața şi că totul 


267 


IDEILE PROFESORULUI ST. LEDUC 


Frau interpretări falşe ; au tras concluzii dela ceva particu- 
xeneralizind. Şi este de mirat cum ga putut menţine aceste 
pratări falşe atita timp, fără să se vadă unde este greșaiu, 
să fie puse la îndoială măcar, de cei mai mulţi. 

Nu-i nimic mai adevărat ca faptul că, în bulionul lui Pas- 
nici urmă de viaţă nu s'a arătat, nici chiar pănă acum. — 
asta nu însemneazi, după noi, nimic alt-ceva decit că în 
bulion. nu sint elementele necesare desvoltării vieţii, sau 
aate chiar dacă sint, condițiile în care s'a ţinut bulionul, nu 
st favorabile desvoltării vieţii. 

Acesta lucruri deci, nu dovedesc că viața nu sa născut 
eu, san nu s'ar putea naşte niciodata şi sub nici o con- 
; şi că numai puterea divină, sau alte intervenţii misteri- 
au putut naşte viaţa 

Cine poate spune exact ce condiții deosebit de favorabile 
! au existat atunci cind pentru prima oară a apărut viaţa pe 
pămint ? 

Şi cine poate afirma că, astăzi chiar, nu ur fi unele con- 
necunoscute nouă, poate chiar foarte simple, in care viaţa 
utea sà ia naştere din materia brută ? Oare a nu cnnoaşte 
, inseamnă a nu exista ? Putem nega un lucra numai prin 
lul fapt al ignoranței noastre ? 

Haeckel crede că viața a apărut atunci cind pămintul a 
ut a se răci. Numai acela ar putea aârmu cu folos că a: 
tä părere e falṣsä, care ar cuncaşte exact cela ce se petre- 
in natură atunci şi care ar putea toldeodată realiza expe- 
ntal toate acele condiţiuni.— Cea mai mare parte a energiei 
sntă materiei, trebue să fl fost manifestată prin o mare Ch, 
și prin o cantitate exormă de electricitate, două stări ale 
gie foarte favorabile formării de corpuri chimice, schim- 
lor si transtorinării lor. Cine mai poate realiza aceste con- 
? Sub iniluerţa căldurii si a electricităţii (chiar numai aceia 
aie o putem noi realiza) nici un corp aproape nu rëmine 
il, toate se transformă. Oare nu ap poate chiar, ca atunci, 
influenţa lor, corpariie pe care nci astăzi le credom simple, 
rū că nu avem putinţa de a le disocia, să fi fost disociute, 
ceste stiri de lucruri să D fost favorabile naşterii spontanee 
ateriei vii ? 

In Decembrie anul trecut, pe is Inceputul lunii, la Acade- 
de ştiinţe din Paris a fost o şedinţă foarte pasionată, Pro- 
rul Roger prezertind pe profesorul Stefan Leduc, zice intre 
le: „in fine, dacă el nu a creat ființe vii. a parvenit com- 
nd oarecare substanțe chimice, a reproduce aparențele vieții, 
cut să se nuscă un fel do vegetale artificiale, a reprodus 
oltarca celulelor, filamenteior miceliene, 3 obținut figuri kä- 
inetice“, 

Cei ce sint în curent cu toate acestea au rămas uimiţi! 
Cum, ideile lui Pasteur erau false? Abia acum văd cit au 
rpretat de greșit ideile şi experientele lul Pasteur, Abia 


ADELE PROFESORULUI ST. LEDUC om 
208 VIATA ROMINEASCA ee 
EE e E MMŅM Sé 


|. nască comparații şi asemănări, arată explicarea fiecărei fanc- 
Lut e cum s'ar putea crea char fințe vn, n A 
Piinţele vii sint constituite din soluţiuni de cristaloi > gi 
loide, separate prin membrane permeabile, prin care se efec- 
Las neincetate schimburi; mârile actuale sint tot soluții de 
istalolda şi coloide, și este posibil ca, lucrind prin forţe fizice 
upra acestor eier Ces putem ava reproduce fenomenele vie- 
i stu ar fi Biologia sintetică, D 

mme rolul as care îl joaca în ştiinţă aceasta studiul 
fluţiunilor. difuziunii şi osmozei, şi că observațiile sale perso- 
ie lau dus la concluzia că „mediurile oferă difuziunii rezis- 
ie variabile cu natura şi concentrarea lim“ nu după cum cre- 


acum intrevăd posibilitatea apropiată a precipitärii eladi, 
cărei bază a fost atita timp,—experiențele lui Pater. 
pretată greşit, A fost de ajuns o singură tentativă deae 
viața, cu aparența de izbutire, ca intreg edificiul să sa cat 

A început să se vadă clar că chestiunea generațiunii $ 
tanee este singura Core va putea să dăinuiască, să räminii 
picioare, în urma desvoltării știinţii prin experimentaiune sig 
observaţiune clară și preciză. Chimerile trecute vor pieri ta 
nici sufletul nu e un dar, pe care o ființă superioară nid We 
zește, şi care după moarte se reintoarce în eternitate, spe 
viaţă eternă, singuru nemuritoare si a tot stiutoaie; nici op 


acesta al nostru nu e supus morţii, din cauza unei voinți ji Graham că difuzia e dap vaita tac tagul ul 
rioare, care recheamă la el scinteia divina ce-i fusese imp ate şi in plasmă, ca şi i wad tantelor disolvate, moleculelor 
tată pentru un scurt timp; toate acestea sint imaginațiusi bile sint neegal permeabile Kon iunea în coloide si prin mem- 
poeți; nici intre substanţa vieţuitoare si cea moartă, nu ea ionilor. În rezumat zice : NV Mo ui Ohi în electricitate: vi- 
rieră de neînvins, căci astăzi pare că întrezărim punți de tre rate urmează legi analoge legilor e orțiovală cu diferen- 
de la una la cealaltă și legi universale ce conduc întreagii a sau intensitatea de difuziune este ei gi a cu rezistența, 
ceastă materie, fie moartă, fie vie. a de presiune osmotich, variate in untat i 

lată cum prezintă prof. Stefan Leduc această chestia | PB. în plus, depinde de natura genesis pp a membranelor orga- 

Amintește mai intăi despre lupta lui Pasteur cu Poode Tree apoi ia dere ut gë E. o că ea intervine in toste 
apoi zice: «Astronomia, Geologia ne arată că pamintul altă ice, mişcărilor de difuziune, şi spun 


ii i ioni- 
i mele vieții; sub influenţa ei stă unirea și separarea : 
E. tie ei stă metabolismul şi fenomenele electrice şi 


E i ; . Şi de că- 
E de mirare cum experiențele lui Pasteur au putut să o eg ionii; alta, pasiya. resistenta opusă da ara, plata ă. E ra e 
zeg kënen În (into Geier en i arte ki e ersele molecule şi de diverşi ioni, pare a fi cauza determinan 
rea e gradată, afirma că tot astfel e și intre materia moartii 
cea vie, şi că lanţul acesta continuu nu e intrerupt nicăeri, gi 
aţa se prezinta ca o formă particulară a mişcării materiei, ® 
un ansamblu armonic al mişcărilor ei, ca o manifestare a ae 
raşi energii moleculare care animează materia moartă», Toată 
teria are viaţa în ea insăși, in stare actuală sau potențiali. A 
mentele noastre, de exemplu, inainte de ingestiune, au viața? 
stare potenţială ; dupa asimilare, ele au viața în stare a 
lată”! deci pe prof. St. Leduc susţinător înflăcărat ul 
lor materialiste, moniste, uniciste, care înlătură orice idee 
supra-natural, dind vieţii și manifestărilor sale o bază fizcod 
mică, Materia, mişcarea, sint bazele vieții, iar legile după € 
se conduce materia în mutaţiunile sale şi legile după care 
transformà energia sint singurele care îi explică d-sale 
tenomenele vieţii, dela cel mai simplu act negativ, pănă la 
mai inalte și speciale forme aie intelectualităţii ; toatesee ü 
prin materie şi energie. Pentru partizanii acestei teorii, nu e 
viaţă sau moarte, mişcare sau repaos, totul e viu, pentru d! 
aţa e Insăşi energia ce animează materia—iar tot ceja ce d 
dem noi că e special vieţii nu-i decit o modalitate a energie 
De aci inainte el intră în amănunte, precizeaza fapte, I 


simpla apor SE 

Dar să vedem mai í $ f 

El aseamănă punctele de concentrație mai forte ca acelea 
ale mediului, adică hipartonice, cu polul pozitiv al fenomenelor ie 
trice sau magnetice ; iar punctele hipotonice cu polul negativ $ 


[A 
D 


"re 
` 


20 VIAȚA ROMINEASCA b 

Cum ege ën — 
toate notiunile dobindite în studiul cimpurilor de forță ms 
tice sau electrice, le compară cu cimpurile de forța rezultate din ae 
țiunile dinamice reciproce ale polurilor de difuziune. Apoi arată 
că sub acţiunea acestor poluri de difuziune (şi în zona cimpuri 
lor de forță) stau toate acţiunile dinamica şi cinetice ale organis 
melor, precum curentele licide, tropismaul şi tactismul precum š 
aglutinarea, 

Prin aceste comparații voeşte s4 ne materializeze fapta, 
pentru a putea să ni le prezinte mai clare inteligenţii noastra: 
A e probabil că la transformarea materiei, aceste legi să nn f 
streine. | 

Seminind in soluţiuni de gelatină, picături din o solutie dă 
ferrocyanură de potasio, ("h)a obţinut un țesut celulalor cu meme 
brana sa de înveliş, protoplasma și nucleul sau: şi a obținut tof 
felul de celule chiar celule cu preiungiri ciliare, cara celule pre 
zintă dublu curent de osmoza şi de metabolism molecular. Arsă 
apoi cum in o plasmă artificiala a reprodus și a fotografiat tonte 
fenomenele de kareokineză, în ordinea lor riguroasi, mind I 
mijlocul plasmei o picătoră hipatonică, iar la donă părți, det? 
picături hipertonice, faţă de plasma artificială. Toate aceste figuri 
ajung la diviziunea celulară obținnta de el și toate le explcă 
prin noțiunea de cimpuri de forță ale dilnziunii, Aseamănă cele. 
două picături hipertonice, centra de difuziune, cu centrasomele. 
aduse de spermatozoid în ovalul fecondat, și spune ch ela sint 
doud puncte de catabolism, de dezasimilație, in care numărul mo- 
leculelor se märėste, presiunea osmotică se märeşte, avem de 
un pol pozitiv də difuzie; iar in nucleul ovulului avem un punct 
de anabolism, de sinteză, în care numarul moleculelor se mică 


IDEILE PROFESORULUI ST. LEDUC alt 


—— 


zicind că atracţia moleculelor este diferită intre diferitele molecula 
şi că moleculele ce se atrag mai mult, fiind transportate în sfe- 
rele lor de atracţie reciprocă, aa reunesc în granulaţ:uni sferoidale. 

Apropie şi chiar aseamâni segmentarea vițeluşului în ou, 
cu aceste fenomene observate de dinsul, zicind că oul pus la 
câllară îşi evaporează o parte din apa sa şi că deci părțile sale 
superficiale se concentrează, curenții de difaziune devin lenți, 
materia se segmentează. 

Semânini apoi granule de sulfat de cupru şi de zahăr în 
up licid conţinind terroeyanură de potasiu, clorară de sodiu şi 
gulatină, se observă ch weastāà pranală se incanjoară cu o mem- 
braná de ferrocvanură de eum permeabilă apei et ionilor, com- 
piect impermeabila zahărului. Zahărul produce în interior o mare 
presiune osmotică, care atrage apa, și atunci granula germi- 
nează, se măreşte, ne dă tige, care pot atinge 30 ctm. înalțime, 
cltendată foi laterale, organe terminale in formă de bula, de pà- 
irii, de căârcei, de spm: ete., infine totul pare a avea aspectul 
unei plante. 

Avem deci: nutritie prin intrasusceptiune, creştere și or- 
Zanizațiune complicată (căci avem rizome orizontale, foi 
şi organe terminale), un organ circulator existi chiar, prin care sub- 
stanta membranogenă şi zahărul se ridică pănă Ja 30 cùm. 
iniime. Infine creșterea ei e influențată de toate excitantele fi- 
zie și chimice, ea işi cicatrizează rânile şi izi repară toate rūp- 
tarile. Lipsesc numai fenomenele reproductiei pentru a avea o 
iinta, o pantă complectă, 

Oare nu e acesta tabloul complect al unei plante? Ce-i 
mai lipseşte pentru a îi o pluta vie ?— Viaţa! iată ce-i lipseşte, 
și oricite explicaţii near da St. Leduc, nu ne poate face să 
zigem că planta sa trheşte, 

Acenala e comunicarea prof. St, Leduc în scarte cuvinte. 

Substanţa viețuitoare are între alte proprietăţi, la care noi 
poate nici nu ne giadim și următoarele: O structura foarte 
complicată, o compoziție chimica complexă şi proprie, o orga- 
nizație iuleligentă, care în totdeauna Îşi are scopul său, o va- 
vielute de forme în timp, o evoluție proprie şi o mobilitate rela- 
livi; ne prezintă o diarii Ze esentiale de nutriție, de cres- 
tere, de asimilație si de reproducere. 

Dar dacă putem zice că orice substanță ca nu prezintă ce! 
puţin aceste proprietăţi, nu poate fi substanţa vie; nu stim dacă 
Și inversul este adevărat, dacă deci orice substanță care ure 
ptopietățile enumerate mai sus, e o substanță vie, căci o po: 
sibi ca alte propietăţi si mai aibă substanța vie, pe cara noi 
să nu putem să le punom în evident prn mijloacele noastre de 
cercetare actuale; ponte viitorul să mal scoată la iveală și alte 


„Fiinţele vii sint, formate din sotutiuni de cristaloide si coli 
de, avind diferita zrade de concentrare; atunci cind coucentraren sa. 


care centru de cristalizare are imprejurul lui un cimp de fori, 
dar după cum ge urată mucrofotografiile, acest cimp de forà 
este foarta complicat“, ' 

„Cind alte forte, precum diferența do presiune osmotică, 
intertereuză cu forța de cristalizare, sa obțin forme rezultanta, 
care ne amintesc morfologia  oaracaror ființe vii inferioare, Te- 
săturile solide ale ființelor vii, rezuitind din solidificarea soluțiilor 
ile coloide şi de substanțe cristaliz:bile, forțele de cristalizația, tre- 
bue necesar să intervină în morfogenia Jor si să influențeze struc- 
tura lor“, 

„Cind într'o soluție semânăm, în o ordine oarecare, pică- 
turi colorate de aceiasi soluție cu np concentrare diferită, aceste 
piczturi mai întăi difuzează, pe urmă, cind mișcările de difuziu- 
ne an devenit extrem de incate, s0 vede licidul segmentiniu-eo 
în granvlaţii po care noi le-am fotografiat“. b nol proprietăţi 

El explică această segmentare prin interventia coheziunii, E Sa cereetăm și să analizăm experientele şi explicațiile prof. 

i aduc, si vedem la ce se rezama ele. 
In un articol recent dn „La Revue“, Gaston Bonier de la 


TE VIATA ROMINEASCA 


academia de științe, contestă mai intsi de toate lui Leduc 
oritatea acestor experienţe, şi cu foarte muită dreptate. Printre 
primele experienţe aproape identice si poate chiar mai 
multiple de cit we lui Ladac, sint sle lui Traube din 1865—67. 
Acestea mai su superioritatea, asupra celor ale lui Leduc, prin 
faptul ră in unele din experiențele sale el nici nu întrebuințează 
substanţe organice, ca zuhiuul, ci numai mici granule de ciur 
de cupru, pe care le seamână in soluţiuni de ferrocyanură de pa- 
tasiu. Ca aparență faptul că Traube are expenenţe în caro 
substonţa organică nu e întrebuințati, este relativ importantă, 
in fond insă, şi pentru noi cel puţin, faptul acesta nu are nici 
o importanți, de oareceroi nu putem face nici o deosebire între sub 
stanţele organice şi neorganice; o limită între aceste două fi 
lari de substanţe nu există, e pură iluzie, de oarece putem să 
trarsformăm pe una în cealaltă cu ca mai mare uşurină, d 
de oarece propietăţile lor par a fi identice. Obiecţiunea că ma- 
teriile organice au făcut odată parte din o substanţa vie, și că 
prin urmare ar putea să mai conserve oarecare urme din ca- 
lităţile avure înainte, ca structura chimică, sau ca propietăți 
particulare ale atomilor sau ale moleculelor lor nu e de cit o o- 
biecțţinne bazată pe neidentitatea atomilor aceleiași substante 
cind fac parte din corpuri compuse diferite; de ex.: neidenti- 
tatea atomului de cărbune, clor sau oxigen, cind face parte din 
corpuri compuse densobite, părere absolut fal=ă, căci după toți. 
oamenii de ştiinţă şi după toate experienţele făcute, identitatea 
aceasta e complectă. Deci aceasti observaţie că Traube a făcut 
experiențe şi fără corpuri organice, nu are nici o importanță, — 

Semiănind deci clorur de cupru in ferrocyanură de potasiu, ` 
Traube di naştere Ja nişte forme foarte frumoase şi foarte com- 
plecte de plante, care au rizomă, tige, rădăcivi, muguri, foi.— Das 
tre, Ip tratatul său supra osmozei, numește acest arbore, at- 
borele metalic al vechilor chimişti. Fapt care ne îndreptățește 
să credem că nici Traube nu a fost primul care ar fi observat 
acest fenomen curios. ci că el se cunoştea de multă vrome, De 
la Traube incă, zice Gaston Bonier, aceste experienţe au devenit ` 
banale. „Unul din elevii mei, zece dinsul, d. Robert Dolifas, se 
amuza de & fabrica precipitate de acest gen, cind era copil. El 
a obținut chiar forme foarte bizare și desvoltări repezi, fâcinu si 
reactioneze unele asupra altora săruri cu totul altele decit cela 
intrebuiuțate de d. Traube; aparențele de tige, de vie, de fol 
plutitoare, de flori ete., date de cătra aceste precipitate, se ob- | 
țineau, în speță, cu o iuțealà de remarcat, in mai puțin de un 
minut, aruncind pur și simplu un mic cristal de sulfat feros, în 
o soluție «le silicat do soda“. — 

Din cele spuse mai sus, reese clar că experiențele lui St. 
Leduc nu siat «le loc noi, cu toate că ul nu citează nici un nu- 
me; să poale ca nici să nu le fi cunoscut. | 

Ceia ce e nou în experiențele sale, sint explicaţiile date și 
faptul că pare a avea credința că a reprodus plante adevărate, 
fapt cu totul straniu la un savant de talia sa, 


IDEILE PROFESORULUI ST. LEDUC 213 


—— 


Orice corp. ca si poată face parte din sfera, din cadrul ma- 
Lett vii, trebue sh aiba cel puţin proprietățile amintite mai sus 
ca fiind absolut necesare ln clasificarea aceasta : fără aceste pro- 
eat! materia râmine moarta, neinsuflețita. Plantele lui Leduc, 
anala care aceste proprietati ? Mai înainte de toate, el insusi zice 
că reprodncţia in serie e sinzura funcțiune care rămine de realizat, 
pentru a putea sfirşi sinteza vieţii, Ori reproducția e una din fune 
tiunile cale mai spesiale (nu însă absolut specialà, câci şi la cristale 
zăsin ceva ssämànàtor cu reproiducţia ln serii) şi totdeodată una din 
cote mui importante funcțiuni ale orzanisrnelur vii, Caci ce este 
mai special materiel vii, decit trecerea aceasta it unei modali- 
Dt a energiei, sun, mai bine zis, a unor proprietăţi caracteris. 
ee, singurele care denumesc materia vie, de la o generatțiune 
la alta, de la o fiinţă la alta? Simința este o materie vie, e ba 
devârat, dar în o stare latentă, ea ne reaminteşte proprietăţile 
materiei moarte; din această Säin răsare o plantă asămâni- 
toara uceleiu cara a dat nastere sâminții ce a germinat, Nu 
pe miră pe noi compoziţia oului aşi de simplă, care dă naştere 
unei fine ce in totalul ei reprezintă o energia raţională, inteli- 
gentà, cu o structură co:nplexă, in care fiecare organ are o fun- 
tune a parte şi care toate la un loc conlucreazi la stabilirea 
unei funetiuni complicate, care stabilesc buza însăși a vieții. Diu 
oul acela atit de simplu ca compoziție, va naşte o finti ce vä 
cugeta, care va avea mii de celule vu o functiune bine orindu- 
itz, şi toate conlcerind pentru indeplinirea funeţiunilor vieții. 
Ràpeste materiei vii această proprietate, reproducerea, €A NU VA 
mai fi materie vie, inteligentă, care trebue să se reproducă în 
serii, adică să se perpetueze. Va A ceva care nu mai are scop 
în viața su, va fi ceva osindit si se distrugă ca fiinţa vie cu 
curacterile ei cu tot şi să treach iurăși în lumea mare a mate- 
ei moarte. lata de ce cugetâm că materia vie nu o putem oui: 
cepa decit atunci cind are lu bazi funcțiunea de a se perpetua, 
Nomai această proprietate lipsind plantelor lui Leduc, său mai 
bine zis ala lui Traube, ar H de ajuns ca să zicem că ele nu 
sint nişte plante vii, ci un conglomerat de materie ca unele pro- 
prietăii asemânătoure ființelor vii. 

È adevărat că chestiunea astfel pusă ar putea da loc la 
confuzie. lată de ca: dacă avem credinţa că materja vie, proto- 
plasma, a luat naştere din materia brută, prin faptul unor im- 
prejurări favorabile din natură, atunci vedem că en nu sa năs- 
cut datorită proprietății da reproducție, şi că această proprie- 
tate a dobindito în urmă, adaptindu-se unei nevoi, nevoia de a 
se perpetua, — din cauză, poate, că naşterea spontanee se ingreu- 
iase și irt-mpina greutăți din ce in ce mai mari şi mai multe, 
Şi poate să avem credinţa că dach atunci, la inceputul apariţiei 
protoplasmei, mediul îi era favorabil naşterii sale, multă proto- 
plasmă sa format, a trăit, sa distrus apoi, DO a putea dobindi 
caracterul de perpetuare în timp prin generațiuni consecutive, 
una năseină din precedenti, Acest caracter poate nu îl era ne- 


pigs VIATA ROMINEASCA i } La 
ein ai a —— IDEILE PROFESORULUI ST. LEDEC Mk 
cesar, viata născind usor atunci spontaneu. Mai tirziu Dm 
cind condiţiile unei generațiuni spontanee s'au ingreuiat, proto- 
plasma ne mai putind lua naştere din materialul brut, -- viața ej 
a fost condiționată de dobindirea unei propriet: ţi care să o per 
peiveze în serii; toată protoplasma care nu a avut această pro 
prietate s'a distrus, s'a traesformat. jarăşi în materie moartă, 
râmânind numai aceia care dobindise proprietatea de a se per- 
petua, care se selecţionase, el din eu se trage ustăzi lut coe 
viața pe acest pâmint. Si noi astăzi nu mai putem concepe $ 
protoplasmă for această proprietate:— dar e posibil ca proto- 
plasmei pe care am putea-o forma, sai lipsească aceasta proprie- 
tate, precum a lipsit unei părți din protoplasma născută atunci, 
cind condițiile unor generaţiuni spontaneo erau favorabile, și cu 
toate acestea ea să fie materie vie, care să prezinte toațe ce- 
ielalte proprietăţi, fără insa a fi selecționată spre perpetuare. 

Nimic nu e mai variabil ca forma materiei vii, sau maf 
bine zis, ca forma ființelor vii organizate. Ele sint un complex, 
cu forme deosebite, cu organisme tici, celulele. dotate se pare cu 
o energie specială, pe care aşi numi-o energie vitală, care pare 
a fi o formă de trecere a energiei, aşezată intre energia chimică 
și energia calorifică. Aceste celule, prin masa lor de materia gi 
cu energia ei vitală dobindită prin neincetatele transformări alg 
alimentelor introduse în corpul său, conlncrează inteligent la s00- 
pul final al întregului organism. Ele au o compoziție mai sim- 
pià ca întreg organismul din care fac parte, nu zic insă simplă! 
Sint și ființe care sint compuse din o singură celulă, și eet " 
pare (după Haeckel) si materie vie sch formā de masă proto- 
plasmatică fară nici o structară, 

Leduc zice că semânind în gelatină picături de soluții de 
terrocyanură de potasiu, obține un țesut celular în cara fiecare 
celulă are membrana sa proprie, protoplasma şi nucleul stia, In 
adevăr, pare că forma so aseumâni cu a celulelor vii; ei zice 
chiar că a executat tot felu! de forme da celule, celule cu cii 
vibratili, ete. Si apoi semanind granule de sulfat de cupru side 
zahăr în un lichid conținind terrocyanură de potasiu, clorur de 
sodiu şi gelatină, a reușit să producă niște forme în totul ase- și 
minătoare uvor plante, Dar owe aceasta înseamnă că a tacut j 


d d ea de picături hipotoniceși hipertonice, sint asemă- 
Ee de kariokineză observate în celulele vii. ca 
'nsegmnă insă aceasta ? Ar putea cel mult să ne arăte pre 
prin care se produc aceste fenomene, nu ne arată Leg ` E 
em intelizenta care pune cele dună picături hiperton ce şi p E 
“ura hipotanică. Na ne arata de loc forța cure duce materia "E 
matozoidolui spre a face cele două centrosome și rari e a 
devin hipertonice fuţă de nucleul ovulului, rămas in en e A 
ințălegem perfect teoria polatalor sale electrice gi en Zei or n 
rtt ale difuziunii, dar nu vedem inteligenta care aranjeaz soma 
cipuri de forts. Na vedem cauza cauzei acestor femibene: 59 
noi poate ne-ar multumi această teorie, ne-ar mulțumi poate V ae 
la mai puțin complecte şi explicite, dar să ne dea Acela ca pă 4 = 
să ne mulțumească spiritul, cauza primă a acestor boer e A 
an teatru de pàpuzi, va e de ajuns sì vedem cum ele igi gaa 
minile şi picioarele prin ajutorul unor sfori, ci trebue să noh ; 
dem si in spatele cortinei finta eieiei care trage sforile ; 
H Amine in o mare nedur e. ? 
"E Ge dag organizarea, acestor simulări de viaţă, P: ae a 
pațoa să o combatem, ceci ele nici nu au o rara) eg 4 
de sulfat de cupru şi zahăr diud naștere plantei arti ra GA 
tmas tot numai sulfat de cupru gi zahăr, atit numai Gr a 
imbibuta de apă. şi-a mărit volumul, Si apoi ce va s eg? DES 
dol sau de a inţălege circulația ? G. Bonier ii ugsgeg S iei 
iust: „Să presupunem că noi reezhm pe o piatră ne a / är 
poroasă, un şir de nisip foarte strimt și foarte lung. A a 
usor sulfat de cupru la una din extremitäți ; după citva GE “A 
fi suliat de cupru şi la cealaltă extremitate, Vom pere e dër 
șirul de nisip este organizat gie posedă un sistem circulator i 
i Dar, sẹ va zice, în orice caz există o circulație, mea c 
sulfatni da cupru sa deplusează formind un precipitat. tabu zi 
Fara indoiala, dar atunci tot așa un riu este o fiinţa vie, ei 
el prezintă o circulaţia ni det iai albia su chiar nu e 

í aparat circalator”, Ze 
fc è săroiată in nn pămint bun, nutritiv, da-i mu 
zeala nesesarà şi lumina suficientă, el va germina, va răsă a : 
creste. Cui sa datoresc toate aceste fenomene, toate aceste sc 


p iz go ee è d s 
ființe vii? Ce va se zică forma? Cine nu ştie, cit de bine se bàn ? Nutriţiei și asimilației. Pune oul la căldură, din el va 


aseamănă figurile de gheaţă de pe geam. florile de zäpadà. cu x ` : ; va creşte 
arborii ; oare aceasta osii iri A sint chiir arbori? , | naşte o flință vie, pe ech vip fer pă pute aşi 

Şi apoi o săminţa în care viaţa a dispărut fie prin vechime, va fi şi ea la rindul ei $ d Pii nutriţie şi asimilație. Oare se 
le prin frig sau căldură, nu se aseamană perfect cu o sëmiun nism se fac toate acestea ? e? e cu explicaţia atit 
încă bună? Aceasta nu va se zică însă cù ea mu e materie vie! | potrivesc aceste fenomene, ip bara Leduc asupra creşterii 
Un microb mort, fixat, colorat, parea fi identic ca formă vu ep ie simplă pe care voe Gef d each un rol în nutriţie şi ab- 
microb viu dotat eu toate proprietăţile lui, cu toate astea nu mai $i nutriției ? Osmoza, e pp BE, sibgorul fenomen suficient a 
e o fiinţă vie. Un arbore smuls din pămint şi lasat să se usuce, EI sortoäe, dar de wn pvă în-e o departare enormă ! Granula de 
deși are forma arborelui viu, e însă o aglomerare de substanţă Dee nuitia Gg e Geier osmotică cu mult mai 
moartă. Ce-i lipseşte s3 fle vie? Forma? Evident că mu! E ana, toni E Sri ra 

Fenomenele de kareokineză, observate în celulele sale arti- pici ri ral Eed soluție va trece prin membrana de 
ferrocyanurá de potasiu in granuiă o cantitate oarecare de apă, 


HI VIAȚA ROMÎNEASCA 


care va face să se imbibe această granulă, să crească sisè 
mărească, pănă cind presiunea osmotică se va egala în am 
bele corpuri. Unde e nutriția? Unde e asimilația ? E o sim 
plă imbihare de apă! O ființă vie ca să se nntreaacă ia din 
mediul exterior o cantitate oarecare de materie, pe'care o trata 
formă prin oarecare sucuri elaborate de unele organe speciale, 
fie prin alte mecanisme mai puţin cunoscute, pănă cind o fate 
să fie asimilabilă. Deci asimilaţia, după noi, e o proprietate 
foarte complicată u materiei vii, care are ca ultim scop da 
transforma materiile exterioare moarte, ce au în ele o energie 
in stare latentă, in materie vie usemănătoare sieşi, transir 
mind energia latentă în energie vitală activă, și care conlucresză 
la scopul final al viaţii sale, întărind-o. dindu-i forţe noi, ĝe 
pentru a putea creşte, fie pentru a potea să se manitestè 
exterior, fie pentru a putea să se reproducă. 

SA luăm o pungă, formată dino materie animală, prin carg. 
fenomenele de osmoză să se facă cu înlesni;e, prin care Insă 
moleculele zahărului să nu poată pătrunde; să o umplem pe 
jumătate cu o soluţie de zahăr foarte conventrată, care știm că 
are ọ presiune osmotică foarte ridicată, să o băgăm în un licid 
cu 0 presiune osmotică mai mică, de ex. apa: prin membrană 
animală va trece în soluția de zahär o oarecare cantitate de 
apă, licidul din pungă se va mari ca cantitate. Oare aceasta va 
insemna că soluţia concentrată de zahar a crescut fiziologeşte,. 
s'a nutrit? F 

Şi na numai osmoza e capabilă să facă să se mihrea:că 
corpurile ci și alte clemente fizice, preenm căldura, și totuși ni 
mănui nu ia venit în minte să spe măcar că dilataţia corpas 
bor solide sub influența căldurii, e o nutriție. H 

Mult mai apropiat de nutriţie şi asimilaţie de cit osma, 
e fenomenul nașterii cristalelor in o soluție propie; căci aci în 
jarul unui pucleu de cristalizație se string toate moleculele cor 
puiui de cristalizat spre a da naștere unui frumos cristal, gi 
oare-cum cu o formă, structură și o organizație bine definită; 
deci nucleul acela pare a avea o afinitate oarecare ce adună In. 
jurul său din mediul inconjurător substanțe ce ii convin şi pe. 
care Je asimilează, spre a tace din ele un cristal complect. 

Toată lumea cunoaște sarpele lui Faraos, un mic con dă. 
sulio-cyabat de mercur, cu care copiii işi fac o bună distracție. 
E de ajuns să incalzim acest con, pentra ca in cite-va secunde 
el să-şi mărească volumul în mod considerabil, să ia forma unui. 
şarpe. Nimeni insă nu a crezut pasibil de a alătura această cu- 
rioasă şi bizară figură de o adevărată ființă vie, nici de a face 
din această mărire de volum o adevărată croştere fiziologică. 

Deci credem că atit celulele lui Leduc, cit şi plantele Ze A 
artificiale, nu au nici una din proprietățile materiei vii. O asemù 
nare în formă, unele acţiuni fizice asemănătoare unor proprie 
tăţi fiziologice ale materiei vii, nu ne poate permite nici să na. 


in am 
ie, 


` drept că toate 
caține tema nu 8 


IDEILE PROFESORULUI ST. LEDUE az 


in rof. St. Leduc a putut repmduce visțta; ect după 
et: Gg: plantele sale în au nic: organizaţia materiei vii, 
ici nu posedă proprietățile de creştere, de nutriţie şi asinila- 
nici pe acelea atit de importante ale reproductiei. 

Explicaţi le sale sint ingenioase, nouă, nu sint insă suficiente. 
fenomenele fizica utilizate de diosal pentru a și 
int tocmai noutaţi, ansamblul însă asa cum la 
rmalat dosul, este nou. El voezta si probeze că noţiuniie fizi- 
a d chimice sint suficiente pentru a explica toate fenomenele 
el, e teoria materiul stă a vieţii, simplificată muit; voaste så 
a arătecă nutriția e un simplu fenomen de osmază şi câ atras- 
a între molecule e de ajuns să explice creşterea, segmentarea 
i toate fenomenele de kareokineză. e 


dr. Virgiliu Stâuescu, 


DIN CARNETUL UNUI JURAT 219 


Jior. „Parcimonios..., circumspecţie... militează circumstanţe 
nuante., diversitate, . mitijează situaţia precară.“ IO vine să 
{ici o vorbi urită, ori să nu-i mai asculti de loc ca să-ți ra- 
În in urechi limba bună şi frumoasă a țăranilor, cari şi cind 
rbuințează cite o vorbă noua, o strică Gë dă un sunet şi o 
¿iyare păminteană. Ce bine ştiu să vor , Cum stiu ei 
"mie lucrurile cu vorba. Parca le vezi! Ca putere de... Dar 
tau en să vă spuiu, Ascultaţi-i: Proces de omor. Un bâiat de 
Ze ani şi-a omorit pe frati-său de 15. Martora cea mai de 
stenie e sora mumei lor, care e ascultată fără jurământ. E 
Bradită ; tremura din cap până'n picioare: 
—„Nu vă faceți păcat cu noi, domnisorilor, că nu e vinovat, 
su ràn., ceasu rău... Nepot mi-eră şi mortul, nepot mi-e şi ästa... 
in jurat... dar sint înaintea crucii și vă spui în frica lui Dumnezeu 
„drept. cum a fost.. vă spui... dac'oi putea... vă spui. Uite: 
tras dintr'an lucru de nimic, dintr'o batistă. Ghiţă, mm...m,..mortu, 
nat o batistă a iui nen-su, a dstuia ṣi nu's cum a facut den 
rlărit-o de păcură; a spălat-o şi u întins'o pă gard să se usu- 
Când a vinit frati-su zice: „Cine mi-a mordarit batista?” 
zloasa'n de mine! nu spuneam cam umplut-o eu? că poate 
se'nlimpia... zic: «frati-tu Ghiţă». Taman atunci venea și 
ità de la vara-sa, că era Duminică, zi de horă gi se dusese 
incingă. Marin dacă Va văzut vinind zice: „Bine mă, ticălo- 
ceai avut să-mi iei batista să mi-o cercăleşti ?* Ghiţă în 
să-şi ceară iertare, zice: «ho! că do plăti-o, ce mă faci ti- 
32» Asta supleacă jos şi ia un clop de cărămidă p'atitica 


Din carnetul unui jurat 
Schiţă, 


lar am căzut la jurați; dar cel puțin mulțumesc Ini Dum- 
Hezeu că am căzat cu oameni de înțeles și nu am păţit ea rindi 
trecut. Ca sint unii jurați oameni buni, Iluminati, cari știu sia pi 
reciădească cu inchipuirea toate împrejurările în cure s'a Sicht, 
şit fapta; dar sint mai mulţi acuia cari își închipuesc că si 
chemati să răspundă dacă fapta s'a intimplat ori pn, el ep 
DU ştiu să-și împrumute intreg sufletul invinnitului din monet 
tul făptuirii, spre a-l judeca cum se cuvine. Nu mai puiu la sè 
coteală pe cei cu totul mărginiţi, ca maiorul de rezerva din riti 
dul trecut, care tinen moriis să osindească pe unul... i 
-- Dar nu sint probe, domnule maior, nu sint probe, 
__— Lasă, monger, căi stiu en p'ăstia din Aninoasa. Siu 
toți nişte tâlhari! Sa vezi ceam păţit en, Mai acum o uni 
gind în pati, văz pe unu ca o oala mare de unt, Zic: „de vif 
zare-l ai, bete ?*—„De vinzare." —,Cite parale ?“ — „Doi frand 
și opzeci cesna.“ Știeam că nevasth-mea îl ia cu 3 franci.. WW 
uit la unt,— frumos ! galben ca mâluiul ; gust, —o bunătate! 
„Câte ocale vine oaia ?” zice: „— 94852 ocnle vechi, din care $ 
seade trei litre daraua oalii, rămine cinci oeale şi o Wan: Is 
tru, domnule, la hăcănie la Petrica; puiu de cinăregte oa? 
tocmai. Ma tocmese cu el şi mi: lasă cu doui şi şaizeci ocauk 
Mi gindeam ca surpriză o să-i fac Lucreţiei, care chiar atund 
mi spusese ci sa cam isprăvit untul. Doi franci si sais 
ocana! Merg, domnule, acas vesel: ti plătesc şi se daca, ` 
colo ce descopere nevastă-mea? In mijiocul oalei, dar cu ce mes 
teşug te crezi? un gogeamite bolovan de piatră; pe onoare 
mes ! sh întrebi pe Lucreția. Am cântărit-o.. Venéa trei oe di 
ceva... Vezi dumneata şaratania dracului ! D'aia-ţi spuiu că-i og 


nosc eu pe hoţii ăştia din Aninoasa at : ie 

Cat p'aci e ; e tea O ii EECH te, Si să avenu bine... si-l iubea.. de Paşte acuma i-a cum- 
ditio po hoaa S Wë pe ceilalți jurați şi să-i facă SiE ffet palarie de opt lei jumate; dar ceasu rău și bleatemu vrëj- 
cum să-i oprească. îl S T. fericire Mateescu, nemai sm Maer, Ghita, care nu l'am pomenit să răspunză colțos lu nen- 

— Domnule maior. di d ge A l + acuma injurà cât îl finca gura şi se smucea să scape din 
SFR alor, dar de unde știi că omul era din Ani ele mă-si,... Am (bart la el, să-l scoatem pe poartă, dar 
#m putut, că ne-a biruit si nea scapat si fuga spre casă. Ca 
patele, era un ciomag pe bătătură, pe care sa plecat de l'a 
"Mi. Taman atunci a ieșit şi Marin din casă şi a venit spre el 
[cind a ridicat Ghiţă ciomagu să dea, ăsta i Ta smucit din 
P ; : A e aå si atita, la cirmit o data. e semene l'a lovit în tim- 
o a ete te ca să nu-i poţi da de urmă? d că odată d văz că pică jos. Sa în frica lui Dumnezeu, că 


a scăpat omu! de la osindă, A Ia wi ; ; At et 8 ep 
Ce nu-mi place la jurati e aiba păsăreaacă a avi a văzut picind jos, nen-su a sviriit ciomagu şi sa aple- 


i să in un lemu, Am shrit între vi, Ma-sa lor, sora-mea, la 
icat pe Ghiţă in brațe, —cu lam apucat pe ăsta: «Fii cu 
te, Marine maică, că tu esti mai mare». Spui în frica lui 
mnezeu că m'a ascultat şi a intrat in casă. Atitaa zis: «Leică, 
| 4, ta şi cu maica îi faceţi dă mi să urcă n cap», Cù cu el 
M rescut masa p'âilalţi patru copii, domnizorilor. De nouă ani 
A când mai mult tută lea fost decit frate, că bărbatu sori-mi 
"Ari ani a zăcut pe spate damblagiu şi să 'mplineşte in duicile 
"cdunului patru ani de cind a murit. Asta a 'ngrijit de ei. De 
| a și de focu lor nici nu sa 'nsurat până în anii în care se 


2i 


— L'am întrebat; mi-a sput-o el:—mia spus si 
chiamă. dar am nitat, Trebuia sà vie să-si i en Gel 
bine că n'a mai venit. VR PAANAN. ORIA; OAF TORI 


— Dar dacă ţi-o 8 spus vre-un nume falş şi o fi mințit 


dă după el şi-l atinge la mină. Atunci mortu se repede la., 


DIN CARNETUL VACI IURAT 2 


220 VIATA ROMINEASCA 


— 


cat peste dinsu și l'a luat în braţe: emä Ghiţică, tu giumeștii, | 


, ` r p : A i Abda, omoară-mă, 
și l'a due pe prispă şi unde se rngà: „mă Ghițics, fii cumim fA, batuta, omortă :—«Taicà, na mai pot ONS, i 
hai la. horă că teastoapta fetile“.. aşi! de unde ?... atit, | la el na mă mei întorc.» Mam dus la tatso al lui, 


i i i > Spuneau toți 

apucat să zică: „maică, discinge-mä, să pot si-:ni dau suflete Ion, si mergem, să vedem din cine e vina 3 i 
Asta știu, asta spui ; dar notă milă, domnișoriior. nu vă Wei CG cine la inimi, din nimic li năzărea și o bătea hain pă 
Acat cu el, că se prâpădeşte biata mis şi râmin aila'ţi cui i i i i 
po EE li: i ; “TE ca ati oameni batrini din sat... c'o fi.. c'o drege... Eu acra 
arit iar pe fată :— „Du-te, măi fată, siieşti-te da-i pricepe o 

| geg indreptu lucrurile. Te pomenești c'ai rămas grea cu be 
onat ligitim cu el nu eşti; mi-aduci guri striine ja ma SE 
'" das ver fata. La cităva vreme tar mam pomenit cu ea e 
uti clineşte ; cu pusă +omologul dă păr smuls din ri $- cn 
atati tot tropu ei negru ca caunu, A căzut la poartă i EE 
ridicat-o mă sa cu alte muieri d'an dns-o în casă, Gindea 

1 moare. Când si-a venit în fire, zice: «Taich. bt Serirëee? e? 
e cu ep, dar la el nu mă mai întorc. Mai bine mă bag ar > 
rm; aştept trinu pănă trece şi mà bag sub eis, E! dac să = 
ut nea :— e Rbinii, taică, şi ce-o da Dumnezeu». In er va 
“un dus să mi ar locu dă zece prăjini pe care id Des: een 
stre, Erà dreptu men. Dacă nu trăia cu fii-mea dă ce a 
manince locu meu degeaba? El a sărit cu toporu la wë d 
am che locu lui,—să-i dau tata 'ndârât că el face omor. 
A se'ntoarcă la el nici moartă. Dacam văzut şi am văzut am 
hanat primaru, Primaru dac'a venit, a găsit că e dreptu Lee? 
Acum şi era, că nu era ligitim, nici foae de zestre aga n $ 
"avea EI daca vòzut că i-am luat losu, dă necaz, mi-a e 
scala asta, Îmi spunea mie fata şi alți rumini c4 sa en 
“o să-mi pue toc... L'am pindit cu pușca nonă seri d'ar or 
dr n'a venit. că dacă-l prindeam puindu-mi foc, spui = 
ui Dumnezeu că | curâțam şi eram eu azi în locu lui.. ae 
tral nopți dupň aia m'am sculat într'un haraiman : SN Gs 
sriti hott ie Cind am dăschis ochii si m'am uitat pă ele? A 
am crezut că orbesc.. imi ardea Coen), Am dat fuga S ar co 
un nebun. Ce să poti scăpă ? Urie puteai apropiă * re 
sug pâna jos, Cind am văzut aşa, m'a tăiat un junghi peste e 
mi si m'am rezemat de-un stilp al prispiişi mă uitam ca ie sai 
cem s'a dirimat podu cu porumb peste boli mei.. Și-i ascu 

niuc cum mugeau... Abee d'un an îi campirasem... pans E 
Wişorii mei.. bing ca doi.. ca doi cop.. ca doi copilaş e 
şi i-am dat şi zece prăjini dă pâmint — şi-a rămas să facem DEI e". cat m'am chinuit eu numai Dumnezeu știe, ama mal en 
mele de cununie cind ne-om mai lesni dă parale.. Si ell. mt cumpăr odată boi şi tot aşa, udunasem ban cu | să ter 
fata la el... La două săptămâni: m'am pomenit cu fata acul murit doua fete 'atr'o săptâmină şi am dat bani pă ngropāci a 
bătută, pisată: «—Taică, mă emoară "n bătăi !»—a Mai fată, na si pă pomeni.. Şi acu ce Si dăziipesc după el? că ma di 
nu te sperii, să i crezi bărbatului, co fi și el amărit de Wes? ll nimic... hunţele după el.. atit.. Cind mai sjung 607.. I x ia 
de cite alea ; aşa e traiul Ja'nceput, merge Wout. O sapă vede ch asa am fost en blestemat să n'am parte de bol, săi . 
o iei întăi nu ți se pare la'ndemină, pănă te dedai cu ea, dă cess toată viața cu palmele, sex: 

mite un bărbat op o muiere; că vii tu cu voia ta, el vine cu v „a VARA e H 
lui; pănă v'iţi potrivi la firi. Că nici eu cu mata n'am trait 
ne la 'nceput, tat așa, şi acum bine vezi că nu ne zicem 1 
sdä-te mai încolo.» De! ca omul, gindeam că sot drege lucruri 


+ 
Lë . 


Proces de incendiu, 
— ¿Dumneata, partea civilă, sprae cum s'a intimplat i 
crurile, 
— «Uite, dom'le, cum a fost păcatele mele... Prăpăditu ts 
ta e din sat de la noi, din Branişte ;—tat-so şi acum träestø;- 
e cam vecin cu mina... Cind sa tăcut băiat de fo paispoa s 
Va luat un rumân din Produlesti, care mavea capii, cu gind sH 
fie dă fun ajutor și să-l lase în pămintu lui. Și l'a loata. 
stat aşa dus douăzeci de ani, Cind și cind, la un an, la w 
mai venea pe la noi pin Branişte la tat:so.—<Ce faci, mă le! 
Cum o duci tu p'acolo ?—Bine.» Aşa, am aflat la o vreme căt 
insurat acolo ; pa urmă la Gen ani că La marit nevasta, d 
acum doi ani, când se-am pomenit cu el că se'ntoarce în sat 
noi. Spunea şi am auzit si pn alți oameni că pi bäi ramin 
l'a crescut, l'a sutulit primaru d'acolo, l'a miglisit şi l'a dus 
tribunal de i-a făcut o hirtie; şi cînd a murit, s'a sculat Iech 
primarului şi i-a'loat pămintu. Asta n'avea la mină nici o I 
tie, nu nimic, ăla avea utistament: i-a luat pâmintu, Şi 
dacă su intors la noi, traia şi el cu tat-so acoio, om ca di 
oamenii. Așa, astă toamnă mă pomenesc intr'o zi cu el, ca 
dau fata asta lui. Acum el, om trainic, de treizespatru da 
fata numai de opspce, M'am gindit.. m'am socotit.. Det. avé 
nu; am şi eu două pogoane de pâmint şi şase copii. La cak 
să dai întăi ? Pe urma acum, bine vedeţi, umblă fiteşcare NAc 
după stare, că sint vremurile grele... Fata, după cum o ved 
că nici eu nam fost fun om frumos, nici mâ-sa. M'am gin 
m'am socotit cu muierea... de! așa i-o fi norocu fetii, să in v 
duv... Şi i-am dat o... Am făcut nuntă. cum să face la ţară! 
noi... Am cheltuit patru poli. că şacu sint dator la Socital 
că el să nu zici ca adus dun ban gaz dă pos intr'o lam pă 


i a 


e TZ Se? A SR PZ " TIE e 5 Di "Te "OM WEE (ST EC e e, a E "ES 


ai ai N R i 4 > K 
ji j e VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 223 
— EE ET Eer e 


poporului, e mă sculam, aprindeam luminarea şi mă 
= de zi area A mă puneam la scris, imi inchipulam 
ge simplu bădică cărturar stă la spatele mele şi îmi grei eta 
chii tot cuvintul aşternut pe hirtie, intrebindu-mă clteodată : at, stă 
“tare vorbă ce va se zică? lată, de ce mă siliam să scriu wi er 
tul vulgară, grijind ca nici un cuvint să nu rămie erei S i a 
nai simplu cetitor. Sistemul imi era să încep dela alia a Hu ëng 
aranlează viaţa unui popor, anume dela aer, lumină, pine, ara 
a limbă, istoria trecutului, şcoală, pămînt, lege şi să urmez su 
S panee tot, ce s'a publicat in primii trel ani şi jumătate ai e 
acut prin mina mea atit ca corestură de manuscript cit şi de SE d a 
mina treia parte din cuprinsul acelor ani e productul meu, ai aid 
marticole din 1893, toate primarticolele din 1894, 1595 € 5 j Pai 
za anului 1896, afară de cel din Ne, 2, apoi Regulamentu : e a pre 
amumală (care in zadar m'am interesat să! scrie un jurist, căe getea 
i't cerea), Istoria Rominilor bucovineni, Constituţia pp 
riei Pâmintul nostra It, Să ne stringem puterile la un loc, ete. d 
Şi atita laudă prin foi şi cu graiul viu mam mai auzit. Ver 
àd şi acuma, cum preoți de ai noştri de peste Prut intră la di ea 
pogratiei să aboneze foaia și nu se mai pot sătura de laudă, zi ; 
i ce n'am avut noi aşa o gazetă cel puţin inainte de 20 de epes 
am m'am avea atita cauză să cintâm : hai cu Domnul sfintul, haideţi 
este Prut să pâzim pămintul care Tam avut. Economul Vine ee 
aria din comuna Cireş-Opaieţ zice in scrisoarea sa pubiicată în h ie 
x 1893, pag. 191: „Să nu fi fost d-voastră domni şi creştini stin 
Jnpttezen şi prin d-voastră Deşteptarea, venea noaptea şi cra prea ak 
“m —in ziua de sf. Paşti din 1894 intiinindu-mă cu oaspele vărului 
nea Vasilică, d. Ionel Grădişteanu, şi vorbindu-mi daa de foaia noastră, 
à urmă mi-a zis cam aşa: Mă pojl crede, d-le Morariu, că cunosc şi eu 
nulă literatură rominească, şi chiar de aceea trebue să-ji spun că foaie 
pială ca Deşteptarea noi Rominii n'am avut şi nu avem, Avem in 
"güng Gazeta Sdteanulai şi Gazeta Järanilðr, avem in Sibiu Foaia 
“părului, te asigur că poporul nu le înțelege, Deşteptarea insă gigi 
A toate provinciile locuite de Romii, tot poporul va Inţelege-o, afar, 
vale de al 50-lea sau al 109-iea cuvint, care ia d-voastră e provincia- 
int, Noi în Bucureşti ne-am pus vre-o cijiva să îniiințăm o foale pentru 
tednințele poporului nostru după modelul „Deşteptării”.— Prin Octomvrie 
159% studentul ardelean Proca dela universitatea din Cernăuţi mi-a isto- 
isih că în vacantele acelui an l'a vizitat pe episcopul Meţianu care i-a 


Viaţa Rominească în Bucovina 
— Foaia poporală „Deşteptarea“ — 


De mult mă purtam cu gindul, cum s'ar putea înjgheba o a 
în limba cea mai uşoară țărănească pentru leghioanele de Debat ge 
masei poporului nostru cu totul amorţit şi neconştiut de sine, dar ginda 
acesta a început a mă preocupa mu ales pe timpul luptelor cu areh 
dentul țării Pace, Sint două momente care nau făcut să păşese la tap- 
le: 1. Presupunerea că după ducerea lui Pace trebue să vie un pret 
dent mat circumspect şi mai calm, prin urm 


are şi un timp mai princ 
pentru intreprindesi ziaristice ; 2. Cetiraa articoiului din „Romänische Re 


Vue" ex 1892 intitulat „Ramiiniena auswärtige Politik von Take lonescut. 
Cum am cetit acel articol, pe loc m'am pus de am scris apelul publi 
în „Gazeta Bucovinei“ Nr, 57 ex 1892 şi semnat „Comitetul de inteni 
iare al foii poporale „Deşteptarea”. Comitetul acesta era cn totul fie 
tiv, însă după citeva conveniri in localul de redacţie al „Gazetei Buck 
Viper", el a devenii incurind realitate, alegindu-se păr. arhipresviter stai- 
folor Artemie Berariu ca prezident, jar ca membri vărul meu Weg, 
Morariu (fiul mitropolitului), profesorul Grigorie Halip, spiritualul sen d 
narial Calancea, prefectul seminarial Teleaga, predicătorul bisericii cate 
drale dr. Stefan Saghin, directorul tipografiei arhiepiscopeşti Dimi! 
Bucevschi şi eu, 
Multă harţă am avut la acelea conveniri cu vărul Vasilică, care pl 
da ca preţul foii să fie cel puțin 4 îl. po an, iar mai ales Bucevscli| şi 
cu persistam să fie cef mult 2 IL La votarea nominală am învins cei cd 
susțineam prețul ultim. Pär, Berariu ne-a conchiemat apoi la o seat: 
în locuința din rezidența a:hicpiscopeasză a lui Vasilică, ca să aleg 
un redactor şi să fixäm programul şi selelalie amânunte de lipsă, Du 
alegerea unanimă a unui redactor care a doua zi şi-a dat demisia, XV 
liie Dimitrovici, inspectorul rezidenței arhiepiscopeşii, a primit redacție 
pro foro publico, iar adevărata redactie am primit-o eu. 
Nimic în viața mes n'am lucrat cu atita sete şi dor ca la „Diştepe 
tarea" şi entuziasmul-deliciu dia timpu! acela îmi va răminea vecine ne 
uitat. Chiar noaptea prin somn visam zevea planuri de imbunătăți:e a 


i colo 
l) Nouitatul meu amie, răp. dr. George Popovici, regròtind cä 
i0 artiola "Pătlatul masiva” din 159% na “au extras separat, eu eră 
“publicat mai modificate si adsogite subt titlul Maga și ta ES det 
n călindarul paporal pe 1902 si da acolo şi separat in broşuri, ce le-a 
părţii gratuit pe unde am pulut, 


VIAŢA NOMINEASCA 


spus ` Uită-te, fin 9 foi roming, dar din toate mai cu drag citesc De 
tcptorea asta din Bucovina / ` Prin Martie 1895 redactorul niert. 
al „Gazet. Buc.*, Desseanu, La spus amicului meu Bucevschi, că pe cin 
el era la gazeta Dreptatea din Timişoara, redactorul-şei le spunea 4 
una colaboratorilor dela Foaia de Duminecd (un adnex poporal al Drep 
ft: De ce nu scrieți voi ca cel dela Deşteptarea ? 

Răposind protopresviterul şi parohul meu Olinschi în toamna as 
lni 189i, unchiul mitropolit voia numai decit să ocup eu locul de p+ 
toh la si. Paraschiva. Consistoriul m'a şi pus primul in propunere, de 
ministerul a respins propunerea, ordonind escrierea unui concurs mm 
Unchiul îmi spunea că, Între altele, şi Deşteptarea poate fi cauza resp 
perii, de oarece lumea tot știe că lucru la ea, deşi numele meu nici 
nu se află întrinsa. Văzind apoi, cum agenți secreţi mă pindeau în mot 
vădit cind întru la tipografie şi les de acolo, am declarat comitetul 
de redacție că nu mai pot D redactor, până nu s'a fini chestia cu ow 
parea postului amintit de paroh, pentru care unchiul îmi promisese W 
ajutorul. Păr. Berariu a conchiemat deci o şedinţă in scopul alegerii a 
tui redactor, învitindu-mă şi pe mine, Afară de propunerea mea, caii 
fiu îatocuit prin păr. Berariu şi Vasilică, altă propunere nu s'a făcut 
şedinţă, dar nimic nu s'a ales nici din propunerea aceasta, nici din i 
treaza discuţie de atuncea, fiindcă cei doi n'au vrut să primească ab 
redactori, şi aşa ne sculasem cu toții pata de ducă şi fără nici ug 
zultat, Atunci mult înflăcăratul de dragoste pentru neamul său, pret. 
Halip mi-a adresat în numele poporului, cu lacrimi în ochi, nişte cuvin 
atit de pălrunzătoare ca să nu părăses: foaia, incit m'am decis np 
dactez mai departe, dară cu condiția, ca toate manuseriptele mele al 
meargă la culegătorii de litere transcrise de altă mină. ') Cind am W 
primat vorba asta, prof. Halip şi păr. Berariu m'au sărutat cu ochi ume 
apoi primul a făcut propunerea primită unanim, ca să mi se dee d 
fondul de rezervă al foii 300 îl. remuneraţie pe an şi administrator 
şi editorului Bucevschi 150 fl. Relativ la remuneraţie am răspuns că dp 
că e vorba de binele obgiese, eu nu's deprins a lua, ci numat a da; & 
în scurt timp am ajuns? timpuri At de critice, incit bucuros am prigi 
banii oferiți.—Notez că pe la jumătatea anului 1895 „Deşteptarea“ am 
un fond de rezervă de peste 1000 il, ceca ce nu s'a mai pement | 
noi în Bucovina, ştiut fiindcă toate foile noastre au lucrat pănă în zi 
de azi tot cu deficite, 

în 1894, inainte de Paști, unchiul! m'a chemat la sine şi mi-a gg 
cam aşa: chiar acuma s'a dus dela mine consilierul guvernial Pompt 
ia aici a șezut, pe scaunul pe care şezi tu. Acuma-i bine, cred că 
curind vei fi paroh. Eu i-am spus că un la primul în propunere, B 
pentru că mi-i neam, ci pentru că merită, Şi el mi-a răspuns că nimi 


1) Mina uceea a fost a d-nei soții a fratelui Bavevschi, care ia i 
tot copiat manuseriplele pâna ce m'am strâmutat la Patrăuţi pe Sace l 


+ mi Pf 
0 VEAŢA ROMISEASCA IN BUCOVINA 


20 


ja guvern n'are ceva contra persoanei tale, ci din contra vorbesc cu sti- 
mă de tine. 


Un adevăr din convorbirea cu Pompe, tdinuit alunci de unchiul 


faţă cu mine, mi Ta comunicat d. profesor dr. |. G. Sbiera abia în toam- 
na anului 1895 (după moartea unchiului), pe cind ne întorceam amin- 
dol dela o şedinţă a epitropiei bisericeşti ce o ţinusem în suburbiul Cer- 
năuțului, Clucucica. lată adevărul, cum mi l'a istorisit d. Sbiera: Mitro- 
politai mi-a spus că atuncea Pompe a venit la el cu scrisoare în buzu- 
par ce scoposea primirea pictorului Schiller de pictor arhidiecezan, pe 
care mai Înainte mitropolitul nu voia de fel să! primească. Dan ca 
Pompe să nu-ţi pue d-tale piedici la parohie, mitropolitul sa induplecat 
de i-a iscătit scrisoarea, va să zică Va acceptat pe Schiller. — Adevărul 
acesta mi l'a afirmat şi păr. Art, Berariu cu ocazia vizitației canonice din 


15 (27) Mai 1896. 

Şi ce a făcut Pompe? A referat ministerului că miiropolitul Sil- 
vestu Prusehează afacerea cu ocuparea parohiei sf. Paraschiva şi urma- 
rea a fost, că întreaga propunere a conzistoriului fu respinsă, cu ordi- 
aul de a escrie concurs nou, 

După această respingere, cam prin lunie 1894, unchiul m'a chie- 
matia sine și tot frunzărind cele 27 de petiții respinse, a cercat vr'o ju- 
mitate de oară să mă mingie cu atita părere de rău, incit, de mila lui, 
eu rămăsesem mut. Cum goguleşti un copil drag, cind i se întimplă o 
nenorocire, aşa mi se părea că mă goguleşte unchiul cu cuvinte, care 
vădit oglindeau marea durere a sufletului său, „Uitd-fe, mäi mm zicea 
—nită-te ce notiță au făcut guvernialii la Vorobchievici din Cuciur, 
uită-te ce notiță an făcut la (cutare petiție), uită-te ce zic de tine: 
Aproape înrudit cu d. arhiepiscop şi mitropolit ! Apoi asta să fie can- 
ză pentru respingerea ta? Dar nam să mă las, am să-ţi far singur 
petitia maiestatică ele", A dova zi unchiul iar m'a chiemat şi mi-a zis: 
Mii, tu ești minios pe mine că nu ţi-am putut exopera parohia! Eu am 
tăspuns : Doamne, dacă n'aşi vedea, cită silinţă v'aţi dat, dar dacă nu 
merge... l.ăsațimă să competez aiurea !—Da, mi-a replicat, dacă aşi avea 
un ecuivaleat pentru line; d'apoi, mâl, de ce-mi e mle? ia de Deş- 
teptarea ceea, câ dacă te-i duce din Cernăuţi, ea ar trebui să apue! 

Peta inceputul anului 1895 unchiul tare mă grăbea să-mi alcătu- 
esc curriculum vitae şi să i-i dau impreună cu publicațiunile mele drept 
alegale pentru petiția maiestatică, ce promisese a mi-o compune singur. 
l-am dus cele dorite, dar el încutind sa bolnăvit şi a răposat. În pro- 
ectul de petiție maiestatică, ce începuse a'I scrie, nici propoziţia primă 
tu era finită. 

Cumplita părere de rău a unchiului de respingerea mea o deduc 
şi din imprejurarea următoare ` 

In Simbăia patimelor din 1895, pe cind ajunsesem la sf, liturgie 
din biserica sf. Paraschiva la citirea parimiilor, iată că vine fiul meu Vic- 
tor şi imi spune că unchiul mitropolit doreşte numai decit së) mărturi- 
test şi să comunic cu sf, taine. l-am zis că momentan nu pot, dar voi 

6 


22 VIAȚA ROMINEASCA | 
geet In EAI e a ga: aN A be 


căuta să sfirşese răpede, apoi voi merge. La sfirşitul st. liturgii fiul meg 
iarăşi venise după mine. Cind am sosit acasă, era inainte de oareie 19 
am. Pe nemincate am alergat la rezidență ca să implinesc dorinţa ba 
navului de moarte şei al bisericii, de oarece soția Imi spusese că sa 
intilnit în oraş cu Vasilică şi cu d. dr, lancu cavaler de Volcinschi, me 
dicul de casă al unchiului, şi ei au rugat-o să mă trimită repede la bo 
nav. Vasilică însă mi-a spus cå acuma-i prea tirziu, căci Pa mărturisă 
deja călugărul Manasi Nastasi, doreşte insă cel puţin să'| comunic ca 
st. taine, şi de aceea a doua zi (ziua învierii) să vin la bolnav pune 
iual la oarele 11s după miezul nopții. 

In seara Simbetei patimelor din 1895 m'am dus să-mi lau am 
bun dela unchiul, şi el ma binecuvintat şi mi-a zis să mă adresez a 
atacerea mea la consilierul consistorial şi deputatul din camera imperiali 
dr. loan Ţurcan.—Punctual la oarele unu şi jumătate—după cum am zis 
—am fost la postul meu, dar Vasilică mi-a spus că nu-l poate hezi pe. 
bolnav, de oarece toată noaptea a tuşit şi abia acuma a ațipit puţin 


VIAȚA ROMIXEASCA IN BUCOVINA an 


i i minister aì cul- 
| i : Dacă însă emisul Inaltulu 
| e A a rapi ete A propunere, at fla se eee ee 
yi ` fi consideraţi, atunc 
| enere n'ar putea 
| RE a ca urs de rän, se vede necesitat a formula 
d A d 
eren etc... 
Koos? însă m'a respins şi de astădată. E 
În acel timp de urgie era şi Deşteptarea foarte părăs A ai 
d la toate mai capât Miercuri în 27 Mart (8 April) 1896 S d îi 
| Berariu scrisoarea aceasta; „lubite Costachi! Deşteptarea u 
| pne de hierarhia noastră, va se zică preoții n'au să RAE x 
Ge Declar deci că de acum înainte nu doresc nici atita, ca 5 A 
ab asa numitul comitet de redacţiune, Salutare, A. Berariu. Gen 
nd Ge da nouă hierarhia semn neindoit că ne putem ocupa iar 
să înce țară a lucra”, : 
"E epuer Set stau mai rezolut, mai geg, eng 
tele acelea, cind ştiu pe de o 
u ochii în patru tocmai În momen faban 
toate punctele de vedere, p 
ä apăr o cauză dreaptă din e KE së 
i îşi ridică mai dirz cap 
“Parte văd că nedreptatea şi minciuna ; Aea eE 
d deplin convins că am upăra t 
(8 ëmge i lăsat abia viu pe cale, din 
"am silit să leg ranele celui bătut ai 
e în d m'am silit deci să implinesc porunca cea mai sec? eg 
Y Ea Mintuitorului meu, stind pe ST mër părea sarii 
puli iindu- rivinţa activităţii mele ? 
Sa S eng sn ao autoritatea mea bisericească, care in 
| $ive ul statului periect apr Lope case Ana 
OI ertificatul de moralitate cu Nr. 660 din 17 aur d eeng 
E la cererea proprie pentru petiția se e aia sfint A 
| LU de 15 ani de serviciu pastoral a mată 
| e: dada Zeg si fost „foarte moral, credincios chemării mele atit 


A n privința socială cit şi civică” şi în fine „preot foarte corect şi cu 


3 


După moartea unchiului intimplată în Lunea Paştelor 1593 lovitu- 
tile de sus curgeau asupra noastră ca ploaia. Tipografia arhiepisca=. 
pească Incurind fu închisă, şi Gazeta Bucovinei şi Deşteptarea ze th 
păreau in tipografii străine, Dacă bravul Dimitrie Bucevschi ar fi um: 
sfatui prezidentului ţării de pe aiuncia Goëss, care îi măgulea vrednici. 
şi Îl trimitea să-şi caute un loc de director tipografic în Lemberg sau 
Viena, cine ştie ce s'ar fi ales de gazetăria noastră, Bucevschi însă 4. 
preferat să între ca culegător de litere la tipogralia lui Eckhardt, numa 
ca să poată susține foile noastre. 

Terorizarea, față cu mine, işi ajunsese culmea. Guvernul |] pro- 
voacă pe consistoriu de trei ori să cscrie cit mal gra 
să-i trimită propunerea peniru sf, Paraschiva, ameninţind a trela oară: 
căci de altfel administratorului parohial de acuma (adecă mie) í se 
vor sista emolumentele băneşti. Şi cu ocazia intățişării unei depui 
Vum! de Pro? la prezidiul țării, Gočss, văzindu-l pe decoratul nach 
Constantin Michitovici din Sadagura, care mi-a istorisit aceasta, a prăit 


câtră e! în auzul tuturora: Eu an stin ce-i cu parohia aceea e Paras i 
chivel, 


cuncursul nu se eserie și administratorul de acuma e impasibil 
să râmie aice paroh, el in genere nu capătă o parohie la oraș! 

S'a escris în fine şi concursul, mingi expediat şi cu cu ajutorul ju- 
ridic al d-lui de, Florea Lupu petiția malestatică şi am petițional a doua 
oară pentru si. Paraschiva. Consistoriul din nou m'a pus primul in pro- 
punere cu motivarea cea mai sttălucitii care culminează în ideala, că fiin ` 
du-le permis celorlalte confesiuni şi chiar şi israeliților de a-şi aduce in 
capitala țării puterile cele mai abile pentru păstoria sufletească, ar îi o 
nedreptate, dacă nu s'ar permite aceeași procedură şi bisericii noastre. 


bnic concursul şi 


i-ai uge scopul, i 

Ke Son apoi amicului, cum mergeam pe teză A Riga 
« lumină ale unci minunat de mindre zile senine şi o atigi 
primăvară, fără voie mi se îndesau în gind versurile „Plec d Vo pë 
Ain Vaslui...“ şi cind m'am trezit în mersu-mi maaan eg e 
bătrin din grădina case) mele, tecitind tot aşa în para re Sex oeren 
van luptat.” atunci mi-am descoperit capul şi ai n pa ie fan 
ris: Dumnezeule, ajută-mi! Rău e de mins, dar. de po Cie ana 
las, căci din cit e râu, mai rău nu poate fi LS nu Ge a „Primejdia 
dezlipit de ea, cl chiar atunci ani înzestrato cu lucrări ca +» 


a 


DA ge 


233 VIATA ROMINEASCA 


gimnaziului rusesc din Cernăuţi* extrasă şi in broşuri, „Potopul Oe, 
mei” extras pe spesele d-rului Popovici în 1000 exemplare împărți 
gratuit prin țară etc... pănă ce pela jumătatea lui Junie 1896 m'am ge, 
mutat, ca administrator parohial, ja noul meu post, de unde am we, é i e 
Deşteptării Higiena, Istoria lumii etc... Scrisori din Ardeal 

Colaboratorii cei mai zeloşi ai foii au fost Art. Berariu, Gripa IL izarea partidului naţional.— Conferință naţională. — Serbările 
Halip, Eugen Nesciuc, loan Bucevschi, Victor Zaharovschi etc... maiak | dela Băseşti.— Alegerea dela Beiuş. —Asociaţiunea la Bistriţa. 
insă corespondenţi din masa poporului dela țară ce scriau cu tos 
buchile de pe lume, Dară omul mingierii mele în toate luptele, bă 


tul cu care mă înțelegeam de minune, cu care coincidam în planui ș Ziarele dela noi și taţi luptătorii de samă au discutat în luna tre- 
în idei, un alfer eso al meu, a fost administratorul şi editorul Dome, Ga chestia reorganizării partidului naţional. Este generală părerea că, 
Bucevschi, Cu acel bărbat de rară nobleţă de inimă și de caracterat a cum a fost pănă acwm, mm mai merge. Organizarea ce partidul şi-a 
de firm, eu pot zice că mă completam, Din scrierile profesorului (Kr i881 in Sibiu, cu prilejul constinirii sale, nu mal corespunde 


Wi 


gorie Hatip va rămine de preţ vecini pentru popor broşura „Vins 
din poame*, care produce cel mal mare bine pe unde se află oameti 
cu tragere de inimă ce indeamnă şi instruesc poporul a-şi practica fate 
rea acelor excelente biiuturi şi mai ales a vinului de mere, j dina dela t6 Noembrie 1895 a decis să se facă o nouă organizare, 
Prin Decemvre 1897 păr. Art. Berariu mi-a scris: „Iubite C egind pentm acest scop o comisie compusă din dr. I. Rațiu, preşedin- 
De mult nu ne-am văzut şi nu ştim unul de altul. Deşteptarea ne hb E fie comitetului, loan Ruasu-Şirianu, secretarul comitetului naţional, Du- 
troloca și voitorii de bine ai neamului nostru ne-au dislocat, ca nu cumma E: itu Comşa, membru în comitet, G. Bogdan-Duică, pubiicist şi V. Tor 
să ni crească creasta... Aşi mai atinge una ca asociat la Deşteptarea $ sanu 
S. Ta credeai că şi din Pătrăuți vei putea lucra la dinsa. Spune-mi acu | Cunoscuta sciziune (criza) ce sa produs in comitet în [antari 
putut-ai lucra 7 Că n'ai lucrat s'a şi cunoscut. Deşteplarea nu avea ao g a zădărnicit orice organizare şi a paralizat orice acţiune a partidu- 
faţă ce s'ar [i căzut să o aibă. De aceea şi inleresui pentru dinss tară (i A Şirele abea s'au strins la 1905, cind, în conferența najională dela 10 
scăzut, incit nu pot ști de mai este consult, ca Bucevschi să-şi cerce m arts, s'a decretat activitatea. Lupta s'a pus pe nowi temelii, terenul 
racul şi în anul viitor. In tot cazul ar fl cu cale, ca S. Ta, ca pătiniet | Geo, solidaritatea s'a manifestat impunător şi din toate acestea, 
Deşteptării, să-ţi tragi pe samă, ce e de făcut, Bucevsehi zice 4 ept concluzie logică, a urmat necesitatea unel teorganizări. 
pasiv şi a lucra Ia pasiv e nebunie. Se intelege că după inima mă in toamaa anului 1905 cei opt deputaţi, în înțelegere cu comitetul 
şi după convingerile mele Deşteptarea n'ar avea să apue, ci să lut ional, au şi făcut un plan de organizare, statutul s'a şi tipărit, dar în 
tare apăsat”, | goare nu Tau pus. Pe d'oparte din cauza evenimentelor ce sau stc- 
Am răspuas la scrisoarea aceasta prin o epistolă ma! lungi, i dat, pe de altă parte ne lipseşte spirital organizator, Dela plecarea Ivi 
care la fine zic: „Că am lucrat la Deşteptarea şi dela lunie 1596 le ugen Brote dintre nol nu s'a mai ivit nici un fruntaş cu deosebite ca- 
coace, aceasti o mărturiseşte Gazeta Transilvaniei şi Revista Oil H de organizare şi multe idei bune remin astfel neaplicate, Să vedem 
(cele citate mai inainte despre istoria lumii de Welter). Inţeleg prin acă acum, cind avem un indoit număr de deputaţi, vom îi mai noro- 
mare aserţiunea P, C. V. astiel, că mam lucrat toată Deşteptarea ca gg "şi! Buni oratori şi indrăzneţi luptători sint... Dacă va resri şi vre-uzul 
inainte. Ei, epistoia de față dă o palidă idele despre haosul, In cat u spirit consistent, atit de necesar pentru închegarea oricărei organizăr, 
mă aflu. Eu cu idealizimul meu iżsà past fi putut crede niciodată, e wa face un important pas înainte. 
scumpul şi dela inceput atit de vigurosul meu copil va ajunge, + 
mine, în scurt timp o figură transparentă in agonia mortii. Ce să fac 
Nici măcar lacrimi nu mi-au rămas, CĂ să-! pot plinge“, 
Soarta ulterioară a Deşteptării e amintită de d. G. Tofan în Ka? 
ul acestei reviste, 


ul, ori mal bine comitetul şi conterența, nici nu mai poate funcţiona 
sub era pasivităţii. insuşi comitelui maţional a recunoscut asta şi în 


| cesităților de azi. in urma ordonanțetor lui Hieronymi şi Peveze!, par- 
| 


S'a sutevat, d'asameni, ideia ținerii unei conietințe naţionale, De- 
utaji să-şi dea samă de activitatea lor parlamentară şi, în înțelegere cu 
“i fruntasii, să hotărască ce este de făcut în viitor. După semnele de 
ină acum, e aproape sigur că se va şi convoca, la Sibiu... Cuvint are 
nsă şi guvernul maghiar, care poate opri ținerea conferinţii. Pe cea de 
a 1905 numai cu greu ne-a permis-o, după ce zece ani nu mai ţinusem 
ici măcar o simplă intrunire, 


P C. Morariu. 


220 VIATA ROMIXEASCA 


— 


Conferința ar avea, între altele, să aprobe şi noua orale A 
s'ar propune, organizare piănnită de clubul parlamentar romin, 


La 4 August n. a avut loc în Băsești o serie de serbări. Sin si- 
hat a 72-a aniversare a președintelui George Pop, s'a ținut adunarea des 
părțămintului Asociaţiunii noastre culturale şi o expoziție de copii. Si 
adunat, cu acest prilej, mulțime de fruntași la casa veneratului et? 
partidului şi comitetului naţional. A făcut bună impresie venirea dă 
N. Filipescu şi” alţi fruntaşi din Rominia. S'au adunat, d'asemeni, mi& 
țărani, căror „badea George“, cum îi zicem noi, le este ca un pårinie 
Prelegerile şi vorbirile ţinute în cadrul adunării Asociaţiunii au lumina 
pe săteni şi sinl un minunat mijloc de a întări legătura dintre cărtura 
(domni) şi dintre țărani. 

Cit despre expoziția de copii, ea este a doua ce se Une prine 
Romini. Ideia aranjării unor astfel de expoziţiuni a pornit dein Eugen 
Brote, fost preşedinte al Reuniunii agricole din comitatul Sibiu şi vice 
preşedinte al partidului național. Sint aproape două decenii de cind ace 
fruntaş al nostru pornise propaganda. Prima expoziţie s'a aranjat tus 
abea anul trecut, la '/;, Oct. în Apold, lingă Sibiu. Peste 700 copi m 
fost aduşi numai din acea singură comună și mamelor mal bune li să 
oferit diferite premii, iar un doctor a ţinut prelegeri, Invâţind pe {drame 
cum să se îngrijească dinsele, cum să-şi crească odraslele şi cum să & 
păzească de boalele infecțioase. Meritul aranjării acestei prime expat 
(iuni este al d-lui V, Tordâşanu, preşedintele societății meseriașilor m 
mini din Sibiu şi vicepreşedinte al Reuniunii agricole. 

La expoziţia dela Băseşti au fost aduşi copii din mai multe sa 
apropiate şi copiilor mai sănătoşi şi mai frumoşi bătrinul patriarh al $ 
lăgenilor, „badea George“, le-a împărţit premii şi bogate daruri. 

Pildele date de V. Tordăşanu şi George Pop de Băseşti speră 
că vor folosi şi cu prilejul adunărilor generale ale Asociaţiunii şi Re 
niunilor agricole se vor aranja din ce în ce tot mai multe expoziţiuni de 
copii... Oligarhii de pe aici aranjează mulţime de expoziţiuni: de cim 
cal, porumbei etc, Noi să avem grijă pentru copii noştri! Asta e cea mil 
sănătoasă politică națională... 

Spre îolos ar fi dacă s'ar face acelaşi lucru şi în Rominia, l 

“ | 

Incurind se va face alegere in cercul Beiușului, Ovreiul Barta Fe 
rencz a fost adică numit într'o slujbă” bănoasă (notar public) şi 
mandatul râmas vacant trebue îndeplinit. Deja alegerea lui Barta (9 
1906) a fost o mare ruşine naţională: cercul e curat rominese şi partidul 
național candidase acolo pe dr. loan Ciordaş, advocat şi un distins m 
prezentant al generațiunii mai tinere. Dacă şi de data asta Rominii 
din cercul Beiuşului vor lăsa terenul Ungurilor, ei vor dovedi o şi mă 


La 


SCRISORI DIN ARDEAL Kai 


| 

| mare ticăloşie, Mai ales că Ungurii candidează pe un Evreu de cea mai 
icsnică specie: pe Saluzsinsky, care după ce a iost dat afară dintre so- 

valişti, pentru că-i lrădase, s'a tăcut spionul lui Kossuth şi redactează zin- 

al „Lumina“ sers anume pentru zăpăcirea şi demoralizarea Rominilor 

bihoreni, 

Rominii « vorba să candideze pe dr. V. Lucaciu ori pe dr, 1. Cior- 
das. Până acum nu s'a decis, Oricare va fi candidatul, datoria supremă 
atit a celor din cerc cit și a fruntașilor din alte părţi este să sară în luptă 
si să ajute la izbindă. E şi altfel mare ruşine că în toate cinci cercurile 
samineşti din Bihor s'au ales numai Evrei şi Unguri kossuthişti. 

Ca preludii, nu-s de inregistrat ştiri bune. Prefectul comitatului 
pornind în anchetă electorală, a fost primit la Beluş şi la Stina de vale, 
te chiar episcopul romin dr. D. Radu, care a dat în cinstea lui banchet, 
Faptul acesta a! episcopului gr.-catolic romin a produs o penibilă im- 
presie între Roimini, 

Dacă episcopul cu Întinse domenii pe aici (chiar acum a vindut 
lemne în preţ de 3 inilioane) face astlel curte fişpanului agent clectural, 
cum o să reziste profesorii dela Being, preoții şi nenorociţii de țărani 
care n'au din ce trăi dacă episcopul le închide pădurile şi imaşurile (is- 
iazurile}? Administraţia este apoi dintre cele mai brutale şi mai abuzive, 
Let bani guvernul are berechet. 


D 


in luna viitoare Asociaţiunea îşi va ține adunarea generală în ora- 
şul Bistriţa. Vom avea deci un nou prilej să manifestăm interesul şi dra- 
uustea noastră pentru cultura najlonală. Nu va fi, desigur, o adunare ca 
şi cea dela 1905, ţinută în Sibiu, Cunoscind însă entusiasmul foştilor 
gtâniceri şi hărnicia frațiior din nordul Transilvaniei, nu încape nici o 
indoială asupra succesului, Va fi şi aceasta o adunare demnă de a fi 
pusă alăturea cu cea dela Baia-Mare, aranjată în vara anului 1903 de dr. 
V. Lucaciu... Rominismul în părţile nordice este mai ameninţat. E bine 
deci ca prin acele părți să se țină cit de des adunări culturale şi este 
de regretat că nici pănă azi Rominii d'acolo nu s'au învrednicit să in- 
temeieze vre-o reunlune economică. Mâcar că puhoiul evreiesc Îl ame- 
ninţă din an în an tot mal tare. In programul şi statutele Asociaţiunii 
intră însă şi activitatea pe teren economic, Ar trebui ca în adunarea dela 
Bistriţa să se insiste mai ales asupra acestei părţi din program. Peste tot, 
Asociaţiunea ar putea să Inaugureze o eră nouă pe acest teren. Aduni- 
tile ei generale să nu ție numai o serie de serbări sociale (baluri, escur- 
siuni, banchete şi concerte), ci aeropagul unde să se discute chestii vi- 
tale pentru neamul rominesc. Numai aşa îşi va indeplini menirea şi va 
cistiga teren în toate straturile noastre sociale, 

Arad, Angust 1907. 


Leandru 


Aa ae uaaa 


II E E E E E 


SCRISORI VIN BASARAFIA aa 


e pătrunde adinc, o vădaşte lămuri: practica clectorată din witimele 
„Avem în Basarabia un număr foarte însemnat de proprietari mici: 
ziji, răzeși separați, orăşeni—plugari, mai toți Moldoveni, incit ma- 
LL acestea fiind înscrise în listele electorale ar putea să schimbe cu 
ul caracterul alegerilor, ce se apropie din zi în zi, şi totuşi, cite ape- 
electorale In senzul acesta (inscriţi-vă, Inseriji-vă!) a făcut „Jizni* 
m în urmă, toate au rămas fără efect, şi astiei proprietarii mari şi „a- 
Art Rugi“, în linişte şi cu siguranță intră în a treia campanie clec- 
alā, Nud ameninţă nimic din partea „dobitoacelor cenușii...” 

Şi încă multă vreme nu se va deştepta conștiința drepturilor sfinte 
Moldovanul nostru, cit îl vor mai povătui ziarele rusesti île şi cele 
i radicale, Dacă pentru a deştepta mulțimile cu ajutorul limbii ma» 
ne se cer sforțări gigantice, muncă severă şi moleculară, care să dea 
ultatele reale cine ştie cind.—ce să mal spunem despre evolulia cul- 
jld a acestui popor dintre Nistru şi Prut, osindit să-şi învețe dreptu- 
$ din presa rusească >... 

Alegerile se apropie, şi la Septemvrie vom vedea tot aceluşi indi- 
entizm a! Maldovenimei pentru destinele acestei ţări, pe care îl pri- 
îm cu durere şi ruşine în timpul campaniilor electorale trecute... 

Desigur, un ziar ca hant: mult face pentru păturile mai culte şi 
tu elementele conştiente din Basarabia, mai ales pentru... Evrei. Co- 
$ ele lui sint totdeauna deschise pentru apărarea intereselor „omului 
| sle cetățeanului“ şi chiar fraţii Romini din „Rominia liberă” ştiu bine 
Pur şi simplu: nu avem literatură, nu avem presă (este încă de" i insemnătate poate avea şi pentru dinşii o gazetă dreaptă şi inde- 

discutat In momentul de faţă dacă avem şi viață). j der — singurul scut, adeseori, Impotriva bunului plac al autorități- 
Psichologiceşte, ta prima vedere, în populațiunea basarabeană se „care interpretează legile după cum vor şi după cum le plac ochii 
observă un proces dublu: elementul pripăşit şi societatea Sege Mur cărora le aplică. Manoperele electorale, cumătriile şi rudeniile co- 
nească privilegială se supun mersului culturii Tusch, pe cind poporul indie, samavoinicia tu toate chipurile et găsesc aclun duşman ne- 
moldovenesc rămine inert, inmărmurit în formele deşarte ale ee? ES: “N păcat în ziarul „Jizni“. Numai, vai, despre aceasta ştiu bine cele 300 
turi, Este tot aşa sau nu şi in fond—aceasta o vom vedea mai ER A. de Evrei, şi de loc nu o ştiu cele 2 milioane de Moldoveni... 
aici constatăm însă că tocmai acestei stări de lucruri cores mai ei e Aiari de asemenea gazetă locală ca „Jizni“, mal sosesc la noi şi 
tudinea presei progresiste ruseşti, care se răspindeşte în ese, 3 teritele ziare mari din Odessa, Kiev, Moscva şi Petersburg, Acestea, 
Primul loc îl ocupă aci ziarul radical „Besarabscaia Jizni“ (Viata al catenei otpal RO ee ar oale apa agas 
basarabeană), redactat ruseşte. Numindu-se ziar in dependent ai Län cietății locale. Nu veţi găsi întrinsele niciodată măcar un cuvint des- 
crat, această foaie afişează programul poporanist şi, la fel cu ven S e poporul moldovenesc, iar corespondențele lor din Basarabia sint 
presă rusească, ridică chestiile mărețe ale actualităţii revoluționare ra arte rare, intimplătoare şi lau lucrurile numai la suprafață, 
Rusia. Dar ca organ lucal, acest ziar, privind totul prin prizma rusească e apoi e oz e E e 
nu aduce nici un folos Moldovanulul nosku, ca stare. Poporul dën ar letes pur teoretic, ne dă numai tablourile vieţii ruseşti şi ale politicii 
ticolele „Jiznii* nu este un popor real, Dat din „viaţa enter d e, Je ee, EE E 
o noțiune abstractă, expusă în numele reformelor la ordine Adevăratul gonore nu. Get de Ioc eet ape: poa. Se: 
popor, Moldovanul nici nu citeşte „Jizni* şi pe cind gazeta face aşa de D ue Ee celei primitive şi rudimentare, din nenepacite,., 
sincere teorii asupra „ridicării economice şi sociale a țăranilor besarabeni* plage e 
aceştia o folosesc numai pentru țigări. 
Cit de puţină influență poate avea o asemenea gazetă, în o limbă 
străină, asupra unei mase de 114—2 milioane de swilete, în care nu 


Sorisori din Basarabia 
IV, 
— Presa noastră şi problemele ei, — 


Presa rusească progresistă. — „Literatura este oglinda vieţii, .* git- 
sueşte un adevăr vechiu, banal pentru toţi, dar foaate straniu si fără 
nici un înțeles peniru Basarabeni. Acest soiu de oameni, Cum se ştie 
nare literatură (poate nici viaţă) pentru că. aşa e. Dar să nu albi 
dreptul nici la o mică prefacere a susnumitulul adevâr, incit să poată 


spune măcar: „presa noastră este oglinda vieţii noastre..." 
S , AS E De V 
şi chiar din cale afară! aceasta-l pres, 


Cu toate acestea—aşa e, 


e i 

„Drag“ al lui Cruşevan şi presa reacționară.—-Dispreţul general 
PI: care se bucură, acum de mult, Pávđlachi Crusezan în societatea 
Multă, nu-l împiedică dela activitatea lul faimoasă, 


$3 
= 


VIATA ROMINEASCA 


Ceata de caraghioşi care-l înconjura şi-i spunea că e om map. | 
e persecutat de Jidani şi cite alte nebunii de astea—in viteg - 
s'a transformat pur şi simplu într'o bandă neagră de antisemiti şi tes 
ționarii cel mal „profunzi şi convinşi“, iar însuşi Cruşevan a devenii 
devăratul oracul al elementelor obscurante din Basarabia. Altă dată m 
atinge acest tip omenesc foarte interesant din toate punctele de veder 

Aci însă mă mărginesc să spun că, în persoana tui Cruşevan, Rasin 
bia a înmormintat o unică, după mărime, forță intelectuală a sa. 

ŞI stranie ce e soarta acestul om |! Acum el, se ştie, îşi tägāduege 
notărit origina Ini de Moldovan sau Romin, pe cind lucrările lui 
tristice din tinereţă, arătau atita simpatie Hä țăranii moldoveni iar t: 
velele lui, cu teme luate din viaţa reală a Basarabiei, erau aşa de incă 
zite de sentimente naționale şi de cele mai luminate vederi largi gd: 
manitare ! 

Pubiicul nostru, indignat de activitatea lui actuală, uită cu totul pe 
autorul unor efudes unice la noi chiar prin simplul fapt că ele Tommes) 
începutul literaturii basarabene. 

Deşi scrise ruseşte, nuvelele lui Cruşevan respiră originalul 
mat al naturii, istoriei şi spiritului mohlovenese, 

„izvorul vieţii“, „Lupii“, „Trage măi“, „Doina“ etc., toste meii 
să fie traduse in romineşte, peniru a arăta fraţilor Romini unele mative 
nouă, răsunete ale sufletului nostra înstrăinat... 

Da, a scris bine şi Cruşevan odinioară, dar e mult timp de atunci! 
Acuma însă acest Moldovan îşi joacă cu mindrie rolul Iui de cel gi 
amabil scriitor pentru mahalalele ruseşti din Chişinău şi de cetaş dr: 
gii „poporului rus“ de aci, ŞI cum este politicianul disperat, aşa e și 
gazeta lui „Drug“ (Amic), Ziarul acesta duce antisemitismul şi read, 
narismul până la absurd. Apelurile cele mai zgomotoase şi provocări! 
la devastări antisemite, polemica cea mai brutală şi pornograiică incor 
tra ziarului „Jizni“-—nu părăsesc nici o zi coloanele „Drugului”. Topi i 
du-se de dragoste pentru orâșeni şi țărănime „roşi şi mincați* de A 
dani, el slujeşte credincios interesele proprietarilor mari şi ale negue. 
rilor locali ruşi: ridică pe şeili „partidului de centru din Basarabia” pănă. 
la nori, strigă că sint genii cum n'au mal stat pe faţa pămintului, iar 
timpul alegerilor, îndeamnă masele Inapoiate să voteze orbeşte tot celi] 
s'ar propune. 

„„„Pentru veacul meu ajung nebunii“ îşi spune cu siguranță Cr. 
gevan, pe cind poporul, neluminat, neințelegind gindul lui ascuns, se 

dică cu progromuri, cu manifestații „patriotice, sau porneşte spre Sibenik 
despre bogăţia şi rodnicia căreia se găsesc in „Drug“ nesfirşite basme. | 
Cu toate acestea, in vremea din urmă ii fuge pămintul de sub picioarele | 
lui Cruşevan. Incetul cu încetul, ochii poporului se deschid, mai al 
după ce Cruşevan a fost deputat şi n'a împlinit, fireşte, nici una din di | 
păduelile solemne Heute la alegerile celel a două Dume. Dealtfel, Și 
proprielarii noştri, văd că plătesc prea scump marfa de agitaţie a lui Ca» | 


SCRISORI DIN BASARABIA d Ka? 


` oarece acestor le-a consumat pănă acum aurul lor şi al „li- 
eier de ka trage e! insuşi la cintar. Indeobşte, mulțămită toc- 
msi afacerilor îmi financiare totdeauna indoelnice, acest politician şi zia- 
sul H se coboară tot mal jes şi-şi pierde increderea pănă şi a partiza- 
"i Afară de cruşevanismul întrupat în „Drug“, publicul patriotic din 
Basarabia mái consumă şi citeva ziare hutigăneşii din Odessa, Kiev şi 
ambele capitale ruse. Răcnetele, înjurăturile, minciuna goală, toate mani- 
iestările acestei prese „negre*, vădesc clar că reacția rusească, susținută 
de guvern, dar pirăsită de toţi, alară de bandele negre, duce politica 
disperatului şi în tot cazul îşi joacă ultima carte in aceşti ani cari pre- 
ced apropiata domnie a ronstituţiei. Patima oarbă cu care de eg ng 
Bulaţel (şi acesta e un adevărat-Rus dintre Moldoveni) în ziarul lui „Rus- 
sope Znamea” (steagul rus) din Petersburg, se aruncă asupra See 
rilor politici, găseşte un firesc ecou şi în Basarabia, ŞI aici „liga e: 
cultă d'recluuile acestui patriot şi-şi gāteṣte forțele pentru pogromuri... 

Dar cum ni se pare oare faptul, că toată mişcarea patriot-reacționară 
şi antisemită din Rusia se inspiră şi se insuilețeşte in cea mai mare parte 
tomal de Moldovenii noştri ca Cruşevan și Bulaţel ? Ce fel de blestăm 
apasă asupra noastră, dacă tocmai noi Basarabenii däm wn E 
sabiecte, pentru care nici o camaşă de bt nu ar fi indestutătoare 

Ne e scirbă că criminalii şi degeneraţii aceştia, deşi jură că-s Ruşi, 
sînt din neamul nostru şi fac aşa „gazetărie de principii“ Inc nu eşti 
sigur nici de ziua de mine. Dar totuşi să ţinem samă că aceştia asi 
Cruşevan şi Butaţe!, sint instrăinaţi Romini basarabeni, „jertie de es 
ale acelei nopţi mintale, ce stăpâneşte de veacuri sufletul trupului rise 
poporan. Dar-—dacă el vor râmine în veci ca o pată neştearsă pe dra- 
pelul nostru—ce să mal spunem despre un nou renegat, ce aleargă acum 
în ajutorul lor, despre G. Madan, iarăşi un Romin prin naştere şi creş- 
tere 3. Dar sä facem mai bine cileva preliminări.... 


Primele incercări ale presei naționale moldoveneşti în Basarabia. 
Trebue să recunoaştem, din capul locului, că inceputurile presei moldove- 
neşti au fost in gencral nereuşite, Am avut în răstimpul unui sigur n 
trei organe, apărute unul după altul: „Basarabia, „Moldovanul“ şi „Vi- 
aja Basarabiei“ ` dar din multe pricini acuma apare numai cel al doilea. 
lar dacă am arunca ochii in jurul nostru, vedem că toate ziarele acestea 
gau reuşit incă să lese ceva urme pozitive și insemnate în conştiinţa 
populațiunii. N'au reuşit, repet, din diferite cauze, şi Moldovenimea merge 
ca şi mai inainte numai pe drumuri greşite sau ca în dodii. In scurt, ca- 
uzele sint următoarele : 

„Moldovanul* prezintă o materie foarte proastă ca idei şi cuprinsul 
lui e cu desăvirşire reacțlonar. „Basarabia“ a apărut nouă luni de-a rin- 
dul, dar era condusă prea slab, fără energie şi pricepere în gazetărie, 
lar „Viaţa Basarabiei“ a existat numai o lună şi jumătate. 


23 VIATA ROMISEASCA SCRISORI DIN BASARABIA LL 


Apariţia primului ziar : „Basarabia“, a fost socolită atunci ca un GI 
eveniment. Şi la inceput s2 părea că tinăra pazetă nu va călca pe urmele 
ziarelor ruseşti, „Avem aci mu'tă nevoe să fin foarte corecti, să incim 
pe täcuie tonte demersurile pentru răspindirea inseṣi a ideei unei gazete 
moldoveneşti, E absurd să punem, ca un scop al presei naționale, sn. 
jirea mişcării revoluționare din Rusia, Ne trebue o gazetă enciclopedia 
lesne de citit şi bine căspândită, cu nici o impiedicare din partea aul 
tităților şi cenzurii ruseşti.“ —Asmenea vorbe sa auzeau la inceput, 

ŞI cu drept, Ca o plantă fragedă trebuia îngrijită presa noastră, 
ln care am ajuns îinsfirşit după atita vreme amară, Aci trebuia : nu fraze 
ologie şi teorie, ci practică sănătoasă, o muncă severă şi întinsă, T ocmi 
pentr: ca să evităm orbirea politică, trebuea să ne tepădăm de orice Tt 
şi de vederi de partid, şi să zidim un organ, o adevarată instituțiune nd 
ționată cu adinci rădăcini în popor. 

Toate aceste condiţii nu au fost implinite. S'a pierdut mult timp pes 
tru un rezultat nesatisfăcător şi când pe deoparte ziaru! „Basarabia“ ep 
oprit de autorităţile locale şi nu sosea la destinaţie, pe de alta —inireprin 
derea aceasta atât de simpatică în fond, nu găsea ajatorul moral şi mă 
terial a! Moldovenilor cetitori, de oarece însâşi idefa unul organ molda 
venesc era compromisă. 

Astfel stau lucrurile şi până acuma, astfel! stăteau şi inaintea apte 
rie! „Moldovanului“, Numai zvonul despre o gazetà moldovenească creg- 
tea, creşte şi acuma, şi pretutindeni sătenii noştri şi în deobşte Made «fi şi răscoale, ajutind pe toate lepădăturile lumii ruse în contra Evrei- 
venii conştienţi de naționalitatea lor, se aşteaptă mereu la „adevăratul int şi păzind administrația rusă de comploturi şi conspirații... O, istoria 
gazet al nosite moldovenesc”. omenirii va insemna acest eroism pe paginile sale, şi generațiile viitoare 
işi vor cãli spiritul cetäțtenesc, amintindu-și pilda unui Romin, care a sal- 
vat Rusia !,... 

În vremea aceasta „Moldovanul" se trimite, aproape cu totul gratis, 
în toate satele moldoveneşti pe numele preotului sau învățătorului, şi la 
primărie... Şi numai cuprinsul lui sărac şi neindestulător pănă şi pentru 
interesele mărginite ale săteanului, îl feresc pe Moldovanul nostru de a fi 
atins de această maculatură neruşinată. Una putem să o spunem cu bu- 
cutie ` slavă ție Doamne, că Vai făcut pe fiecare huligan—burtă verde 
Hoi energie largă şi fără inițiativă solidă ! Altfel ne-ar fi mincat de mult 
intreg poporul—bestiile renegate !... 

Trazem nădeide însă că în curind va avea şi „Mo!dovanul* răsplata 
Deia pentru mişeliile lui, dar pănă atunci nu numai unuia dintre „acei 
ici” i-i vor turbura raţiunea minsiunile lui şi Ii vor orbi simţul moral 
indemnurile acestui ziar, „bun pentru discuţie“. A propos... Pagina repro- 
dusă mai sus din lucrările d-lui Madan nu este prima de felul ei. Şi mai 
înainte „Moldovanul* încerca să-și fară loaea sa macar iniru citva intere- 
santă—prin spionajul, denunțul şi toate celelalte mişelii ale unui „ziarist 
cinstit”, Totdeauna el a cântat să compromită pe cineva, chiar şi pe Ro- 
miinis ca atare, dar totuşi simţul primitiv de ruşine există încă în acest 


socialist C. Stere din laşi „Viaţa Rominească“, dau locul de cinste unor: 
corespondențe din Basarabia, a căror cuprins este de aşa rea credinţă, 
On, 

Şi mal departe, 

„Sint cu totul meadevărate ştirile pe care le dau unele gazete din 
Pomânia cum că ocirmuirea rusească ar îl trimiţind cu deasila pe Moldo- 
veni ta Ussurlischil-Cral şi în alte părți ale Siberiei... Adevărul este, că 
Moien se duc de bună voea lor la Siberia şi sint chiar nemulţumiţi. 
ză ocirmuirea nu le dă bilete la toţi Op doresc să se strămule“,,,, 

Desigur că, lui Madan îi e tot una, chiar de s'ar duce toți Moldo- 
venii în Siberia, dar să se gindească autorul notiței, din „V. R.* cit fo- 
los aduce poporului basarabean ziarul d-lui Madan, „cel bun pentru dis- 
oke", cind nici un cuvint nu se poate opune acestui renegat romin, 
cate prin ironia soartei—gi-a luat monopolul de presă în Basarabia... Nu- 
mai noi, cei de aici, putem preţui ce fel de idei se inspiră acuma Mol- 
dovenilor, mulțumită activităţii neimpiedicate a d-lui Madan. 

Omul acesta, absolut nul politiceşte, dar maliţios ca un individ e- 
golist şi fără principii şi scrupule,— cînd a venit din Bucureşti şi s'a oferit 
tă Ziarist partidului agrarian, el ştia bine ce făcea pentru a-şi indestula 
barta cu pine uşor munciti. Tirgul cu conştiinţa a fost făcut foarte lesne 
prin ajutorul jandarmeriei ruse şi iată că vedem acum încă pe un Mol- 
dovan slujind proprietarilor impoiriva țăranilor, salvindu-i dela expropri- 


Madan și „Moidovanul“ pe drumul cruşevanist şi în timpul din 
armă, Imi aduc aminte următoarele tinduri din „V, R“ (aanre, Miscele 
lanea): „dacă acum chiar Alianța adevăraților Ruși sl. duc? e exactă in- 
vinuirea societăţii „Milcovul“ —chlar jandarmeria rusă, are nevoc de d 
Madan,—ce probă mai puternică voiți de însemnătatea elementului romi- 
nesc din Basarabia ?* Desi „salutăm apariţia „Moldovanului“ ca un ades 
várat triumi al cauzei naţionale“... 

Mi se părea de mult încă că bucuria aceasta a fost cam premas 
tură. Dacă autorul notiţei din „V. KR: salutind apariția Melde aplaz 
găsea încă atuncea, că „din discuția ce va urma, poporul rominese va 
şti să aleagă pe prietenii săi adevăraţi“, —apoi acuma, cînd în afară de 
lătratul şpionesc al „Moldovanului* nu sună nici un cuvint moldovenesc. 
in întreaga Basarabie —cu ce discuţie“S'ar descoperi adevărul? Binevol. 
torul autor al notiţei nici nu-şi poate imagina cit de negativă şi conrupătoa=. 
re devine ziaristica lui Madan. lată citeva rinduri dintrun articol de -i 
al „Moidovanuluj" : 

„In Rominia este un vechiu sistem de a răspindi asupra stării lu. 
crurilor din Basarabia cele mai neruşinate adevăruri. lar în vremea din. 
urmă gazeta jidovească din Bucureşti „Adevărul“ şi jurnalul profesorului. | 


"200 
Ki si, 


238 VIAȚA ROMINEASCA | 


“şpion patentat. EI se mărginea mai mult cu aluziile, nega răul ivit dn 
partea Ruşilor şi îl găsea la Moldovenii cu sentimentul național. Atam 
insă el a hotărit, se vede, că nu mai are nimica de pierdut şi rătăceşie 
tot mai des în articolele sale cu înfierările corespondenţelor din Basarabia 
apărute în presa rominească.... Dar, ajunge pentru fiecare zi răutalea er 
E destul că în Chişinău publicul cult a înțeles acum cu cine are afite 
şi i-i întoarce lui Madan spatele, ca unui lepros. De scirbă e numal ti 
sfinta cauză naţională se compromite mult prin purtarea Iul. Un Romin, 
care prin provocările, intrigile şi minciuna, prin cuvintul tipărit vinde se 
ftetul lui naţional... Mai jos nimene nu poate câdea L.. 

Altă dată voiu sfirşi tema prezentă ; mi-a ramas să vorbesc despre 
„Viaţa Basarabiei“ şi în General despre problemele, scopurile, mijloacele 
practice, şi idealurile presei naţionale din Basarabia. 


Chişinău A Augusti 1907, Alexis Nour 


k 


Cronica Literară 
— Reportajul in literatură — 


Numărul scriitorilor noştri creşte într'o proporție, care, prin anor- 


Balitatea sa, nu făgădueşte nimic bun. Sint zeci, sint sute, sint poate mii 
+ daten în proză şi în versuri, şi nu e nici unul care să nu-şi gà- 


criticul său elogios, Fenomenul acesta se mai numeşte, în termeni 


ieteototogici, şi „primăvară literară”, 


Ahe țări sint In scădere. In Franţa doar dacă numele lui Anatole 


"mee mai străluceşte cu puterea unei stele de prima mărime. Şi noi a- 
fm, pe cerul nostru, ghirlande de constelațiuni literare. 


Dar e imposibil, a priori, să avem mai mulți şi mai mari scriitori 


ait intreaga literatură universală, dela Homer la d. Girleanu. 


Probabil că criticii noştri sint victima unor conluziuni. Zic proba- 


l, pentrucă n'am cet pe toţi scriitorii noştri contemporani, at să ne a- 
ince piatra cine i-a cetit pe toţi; probabil că nici criticii elogioşi nu i-au 
Fir În totdeauna şi dealtmintrelea critica pe care le-au aplicat'o cu atita 
“Papetenţă nu presupune cu necesitate aceasta. 


În orice caz, şi o mărturisim cu sinceritate, dacă am cetit ceva mai 


"a, mam cetit adesea şi ce a mai urmat. E drept că poate am gre- 
1 căci, dacă e să cred pe d. Lovinescu, e posibil, în această primăvară 
«rată, ca un scriitor lizibil la sfirşitul anului 1906 să devină un talent 
matcabil la inceputul anului 1907... Până acuma lucrul acesta nu era 
= putinţă, dar lumea progresează, şi una din achiziţiile civilizaţiilor în- 
aintste, sau cel puţin una din caracteristice, e şi repeziciunea crescindă 
tuturor lucrurilor, 


Să revin. Am spus că probabil ca criticii noştri sint victima unor 


"Giant Nu voiu releva decit una. 


Fără a mă mai opri, deci, asupra contuziunii ce o fac criticii intre inte- 


:sele Heraturii și acele mult mai importante ale onor, lor redacţii, care-i 
iese să laude cam prea exagerat pe amicii redacţionati mai întăiu, şi al 
oika pe acei scriitori, care încă nu colaborează la revistele lor, dar pe 
ate criticii speră să-l ademenească prin glasul lar de sirene ; fără a mă 
ni opri asupra confuziunii ce o fac criticii şi mai ales suberiticii, între 


340 


„|itănism“, care-e o chestie de psichologie soclalä şi talent,—cesa / 
duce adesea să laude pe un Brăteseu- Voineşti pentru „{ärănismul" Iui 
căci suberiticul, auzind că Bratescu-Voineşti are talent, nici nu-și și 
inchipui că ei ar consta în altă ceva decit în „țărânism*—mă vol í 
asupra une: coniuziuni, care le esplică pe mai toate celelalte, ori, ci 
Up, le ingădue. 
E vorba de confuziunea inire artă şi reportaj, pe care o fac m 
din criticii noştri. 
La noi se crede—şi unii „cronicari* o spun cu mindrie şi ta 
te! de enervate chiar-—că, pentru a cunoaşte calitățile şi defectele 
opere literare, ori peniru a o ciasilica, nu-ţi trebueşte nici o preg 
Dacă un critic literar s'ar amesteca in veterinărie, veterinarul ar prole 
dar acelaz veterinar se va crede competent în critica literară, peni 
veterinarii, dacă sint de părere că nu poţi cunoaşte dacă un cal et 
nav sau nu, fără a fi învățat lucrul,—sint de părere că pentru a juis 
literatura, nu e nevoe de „teorii“ despre care vorbesr cu un sute 
dispreţ-ci numai de bunul simf, pe care, sint siguri e, că tatăl ke 
muma lor îi lau dal cu imbielşuzare.... E a introduce instituţia Wë: 
in literatură. 
ŞI iată-l pe veterinarul nostru, în orele-i libere, caracterizizi 
clazițicind pe scriitori—şi In totdeauna intrun ton definitiv şi cafet 
bătilos, cu siguranța aceea pe care o dă omului lipsa de orice ù 
inleleclual, Un critic de aiurea, din altă țară, reia de zece ori peun 
ior muitiplicind fa infinit punctele de vedere,—un „cronicar* delt 
verin hotăreşte, odată pentru totdeauna, în şase cuvinte lapidare sit 
mai departe la alt „talent“. 
Că aceşti cronicari confundă arta cu reportajul, se înțelege delasig 
E mai curios, şi mai primejdios că o fac şi alții. ŞI de aceea, pentr | 
ilustra cazul, nu voiu utiliza critica vreunui „specialist* din acel der 
verbeam mai sus, de altmintretea nici na putea vtiliza asemenea Și 
tică, căci de ordinar ca se reduce la cam atita: „Se va ceti cu ph i 
volumul domnului Cutare” — şi criticul iscăleşte.... Voiu uliliza un ai 
ai unui critic care, întizziat şi demodat sărmanul, are încă curajul să 
teorii şi care nu e lipsit de gust literar, E vorba de arie 
d-iut Lovinescu despre d. Girleanu.... Şi, dacă şi acesta va face con 
ziunea între artişti şi reporteri, atunci se va înţelege dela sine unde 
ajunge cronicarii Tapidari. 
Aşa dar, d. Lovinescu, voind să reabiliteze pe d. Girleanu, wù 
cum zice d-sa în acel admirabil'stil pe care cu toţiiil cunoaştem, să * 
dece rana pe care d. Girleanu o purta în coapsă de un an, de ch 
Lovinescu îl lovise cu acca parte a lăncii lul hchile care rânește,—52 
pucat să caracterizeze noul volum al d-lui Girleanu, Dacă nu Tse 
sincer pe d. Lovinescu, dacă aşi crede că are- motive coredacționale 
să intoarcă cealaltă parte a lâncii pe care i-a iîmprumulat-o Achille, SP 
nu iaşi discuta articolul, 


CRONICĂ LITERARA M 


a —————— 


D. Lovinescu caracterizează noul volum al d-lui Girleanu sau, ca 
să intrebuințez termenii cei mai proprii, volumul noului domn Girleanu 
ca un volum de „schiţe“, pentrucă d. Girleanu, zice d. Lovinescu, ori 
prinde din viața personajului un moment răzleţ, care aruncă o lumină 
indestulătoare asupra acestuia, ori „povesteşte o intimplare oarecare fără 
o intenție deosebită de psichologie“,—acest din urmă procedeu fiind, 
după d. Lovinescu, acela al „nuvelei anecdotice“ 

Că aceasta ar fi definiţia „schiţei“, mă îndoesc. Dacă „nuvela anec- 
dațică* e schiță, nu ştiu ce rămine pentru... pentru „nuvela anec- 
dotică* mai întăiu, pentru ceea ce se chiamă „povestire“ apoi. lar dacă 
acht: e un „moment răzleţ etc.* —atunci cite schiţe nu mai sint „schi- 
je, căci—nu-i aşa ?2—nu e vorba să dăm alt înțeles cuvintelor, decit il 
su, ci tocmai să definim înțelesul cuvintelor pe care le întrebuințăm. 

„nu despre definiţia schiţei e vorba aici. 
ZS re pi aaa o en că „un moment răzleţ etc.* e defini- 
ţia unor schiţe şi să admitem că în aceste schiţe d. Girleanu reuşeşte 
—sămin celelalte „schițe“, acele în care, cum spune d. Lovinescu, nu 
că rol psichologia, ci „interesul anecdotic“, 

$ D. ratan si spune că aceste schiţe ale d-lui Girleanu mau „O 
intenţie psichologică deosebită“, şi că, în acelaşi timp, „interesul“ lor „a- 
necdotic nu e tocmai mare“. (Şi nu nitaţi: d. Lovinescu vorbeşte cu 
curtoazie ` atinge pe d. Girleanu cu partea lăncii care vindecă).— Apoi, dacă 
lipseşte bucäților d-lui Girieanu şi „o intenţie deosebită de psichologie 
(ca În nuvele) şi „interesul anecdotic" (ca în schiţe,—după d. Lovinescu) 
atunci, dacă bucăţile d-lui Girleanu sint lipsite şi de calităţile nuvelei şi 
de ale schiţei (şi de ale povestirii deci, căci d. Lovinescu, prin schiţă, 
o înțelege și pe aceasta, cum aţi văzut) ce calități au ele? Ince con- 
stă talentul d-lui Girleanu ? Ce chimie face d. Lovinescu ? Din hidrogen 
şi oxigen (după propria-i constatare) scoate d-sa aur ? 

Ştiţi ce a făcut d. Lovinescu? A tăcut o conluziune între genurile 
jiterare aşa cum le definește dan. „Nuvela anecdotică“ se caracterizează 
prin subiectul său care trebue să fie... anecdotic, Vom spune mai mult, 
destăşurind gindirea d-lui Lovinescu ` De oarece d. Lovinescu citează 
ca exemple de nuvele anecdotice pe unele din ale lui Mérimée şi Mau- 
passant, intelegem că prin anecdotic, d-sa înţelege un subiect interesant, 
variat dacă pot spune astfel, rar, romanesc. Aşa sint subiectele Duve: 
telor lui Mérimée şi Maupassant, pe care le-a putut avea în vedere d. 
Lovinescu. In acest gen subiectul trebue să fie anumit, şi el joacă mare 
10), rolul principal, în caracterizarea genului. 

Din contra, în nuvelă, dar mai ales în roman, subiectul nu are 
aşa importanţă, dacă nu cumva condiţia romanului ar fi ca subiectul să 
ție banal, banal ca viaţă comună. (Gindiţi-vă la Ana Karenina). Aici to- 
tal e analiza psichologică, disociarea şi reconstituirea, crearea vieţii. 

Ce face d. Girieanu după critica d-lui Lovinescu? la subiecte de 


H 


weg 


22 VIAŢA ROMINEASUA 


roman, subiecte banale şi le tratează ca'n „nuvela anecdotică“, „fâră psi- 
chologie“. D. Girleanu—tot după critica d-lui Lovinescu —contundă ge- 
nurile, şi criticul său, confundindu-ie şi el, la rindul său, îl laudă pentr 
această confuziune, confuziune din care rezultă ceva care nu mai este 
nici un gen literar, deci ceva care nu mai este literatură, D. Girleane 
aşa dar —mereu după critica d-lui Lovinescu,—este în afară de literatută, 
{Insist încă odată: concluzia rezultă din premisele d-lui Lovinescu; eu 
nu-mi iau nici o răspundere: presupuneţi că n'am cetit pe d. Girteanu), 

Şi cine e în afară de literatură, dacă nu e orator ori cugetător, farè 
reportaj, 

lar cine relatează —,„reportează” —lucruri care nu s'au intimplat, ne 
adevărate, scornite de Inchipuirea sa, nu e nici adevărat reporter de ga 
Zei, nu e nimic, 

„Nu e nimic, pentrucă în afară de specii, nu există nimic. Se pat 
fabrica intrun atelier de cartonagii animale fantastice, dar ele sint anb 
ficiale, n'au nici un loc în creaţiune, 

Ziaristul care face, ca ziarist, nuvele, nu face nici una nici alta, aa 
face nimic; tot aşa şi nuvelistul care, ca nuvelist, ar vrea să facă zi 
ristică ; ori savantul care ar vrea să facă poezii, ete, 

Cineva e poet, pentrucă are dezvoltate nişte însuşiri deosebite pe 
care nu le are savantul, şi invers. Cine mare nici o însuşire eminenti, e 
un om comun: dacă are oarecare stii, poate deveni reporter de ziar. 

Şi cei mai mulţi oameni sint de felul din urmă: au tot felul de ine 
suşiri, dar în grad normal... Aurea mediocritas. 

Din această aurea mediocritas, ca să revin la sublectul acestei cros 
nici, şi ca să îinchelu, criticii noştri vreau să extragă mii de srriitori, E 
a nu indeplini datoria impusă eriticii, singura justificare a existenței eiz 
ajutarea cetitorilo: de a deosebi pe artişti de simplii compunători. Orice 
altă îndeletnicire a criticii, a acelei critici care se adresează marelui pu- 
blic, a criticii de popularizare, este parazitism dăunător, dacă nu curată 
neonestitate, 

Dar simt, că pentru a lămuri mai bine aceste lucruri, e nevoesă 
vorbesc mai pe larg despre critica literară. Voiu face-o cu alt prilej. 


Cronica Științifică 


— Ultraimicroscopul în biologie — 


Cind aruncăm o privire retrospectivă asupra evoluţiunii ştiinţelor 
biologice in general, ne convingem uşor că progresele însemnate reali- 
zte pe acest teren au fost imediat subordonate progreselor făcute de 
ştiinţele fizico-chimice. Aproape nu există capitol de biologie a cărul dez- 
voltare să nu fi fost condiționată de oarecare descoperiri nouă în dome- 
niul fzico-chimiei. Există chiar descoperiri biologice din cele mai iunda- 
mentale care au fost făcute de chimişti sau de fiziciani. Aşa de pildă Du- 
mas si Prévost (1824) au afirmat pentrit prima oară că, în ce priveşte 
iecundarea, spermatozoidul este adevăralu! element activ din lichidul sper- 
mic Pasteur este iundatorul microbiologiei moderne şi al doctrinei les. 
mentațiunilor, care a luat astăzi o desvoltare aşa de însemnată. 

ŞI dacă luăm sama ta desvoltarea actuală a biologiei, vedem că nu 
se poate aprofunda o chestiune oarecare fără ca cercetătorui să nu fie 
obligat a se servi de una cel puţin din metodele fizice ori chimice. 

E şi foarte natural, Fenomenele vieţii nefiind decăt un complex de 
bnomene fizico-chimice, ele nu pot fi studiate decit pe baze fizice şi 
chimice, 

Lucrurile sint aşa de evidente, incit se poate sigur afirma, că 
pe viitor, persoanele ce se vor destina la studiul vreunei ramuri a bio- 
logiei, vor trebui să aibă mai întăi o educaţiune solidă pe terenul lizico- 
chimiei, Cunogtinţele fragmentare ce le-au avut şi le au biologiştii în do- 
meniu! fizicel şi chimiei vor deveni cu totul nesuticiente. 

Una din ilustrațiile cele mai remarcabile ce se poate aduce în spri- 
jinul celor spuse, este microscopul. Dacă acest instrument prețios ne-ar 
D rămas până astăzi necunoscut, se 'nțelege uşor că anatomia generală 
ar Îi rămas poate în aceaşi stare In care ne-a lasato Bichat. Microblo- 
logia ar D fost lipsită de cel mai indispensabil mijloc de progres, mine- 
tilogia şi petrografia de cel mai trebuincios instrument de analiză optică. 

Se poate spune, fără exagerare, că microscopul este instrumentul 
de Dach care a condiţionat progresul ştiinţei în general. Cele mai mari 


GL 


T 


Hi VIAȚA ROMINEASCA 


servicii însă le-a făcut el biologiei. Perfecţionările ce constructorii im% | 


dus, au fost cerute totdeauna de biologişti. Ei aveau nevoe de me, 
coape care să aibă o putere de a mări obiectele cât s'ar putea mai oe 
siderabil. Fizicianii şi constructorii, printre care trebue să punem în prim: 
linie pe Abbe dela lena, au făcut tot ce era posibil ca să satisfacă 
rința microgratilor. Dar de la o vreme ei au băgat de samă că pute 
de mărire a acestui instrument nu poate fi împinsă mai departe în bar 
condițiuni. Există, pentru microscop, o putere de mărire anumită cu te 
obiectele se văd şi mărite şi clare în acelaş timp. Dacă se întrece ace 
forță, obiectele pot H văzute şi mat mari, dar cea ce ele ciştigă mt 
mensiuni pierd în claritate ; contururile lor devin şterse'şi nu se potum- 
dea detaliile. Fiziciani iluştri ca Helmholz, Abbe şi, în timpul din ua 
Lord Rayleigh, bazaţi pe consideraţiuni de optică matematică, au aime 
că puterea de mărirea microscopului, aşa cum e construit astăzi, nu pot 
fi dusă ma! departe şi că există o limită a vizibilităţii microscopice. 
tul acesta constitue un obstacol foarte serios pentru progresul ştiinţei i 
indcă ne ia speranța de a mai putea studia o mulţime de obiecte şi chs 
ființe viețuitoare, care există de sigur, dar care sint așa de mici 
nu pot fi văzute nici cu microscoapele cele mai puternice de astăzi 

Dar, la dreptul vorbind, forța de mărire a microscopului adw 
este încă destul de însemnată ca să putem vedea obiecte destul d 
mici; defectul mare este modul cum trimitem lumina în microscop. Oris 
obiect privit cu microscopul obicinult este luminat prin transparențăi 
dech lumina, ce trebue să ne pună în evidență obiectul, este obligată $ 
străbată mai întăiu prin acesta şi apoi să intre în microscop. În ami 
caz noi nu putem vedea un obiect decit mulțumită opacității sale 
tale sau parțiale, ori muljumită diferenţei între indiciul de refracțiune e 
substanței din care e format obiectul şi cel al lichidului în care d 
află. Aşa fiind, se înțelege uşor că dacă am avea sub microscop uilt 
biect cu totul transparent şi al cărui indiciu de refracţiune e aproape 
celaş ca al lichidului în care se află, noi nu-l vom putea vedea. Aces 
este rațiunea pentru care țesuturile şi microbii trebue să fie colorați $ 
nainte de a putea fi observați şi studiaţi cu detalii. Şi dacă se intimp 
vrun microb care să nu se poată colora cu metodele obicinuite, ela 
şansa de a trece nevăzut, deşi există In preparația observată. Așa 3 
intimplat cu microbul sifilisului, care n'a putut fi văzut decit nu 
după ce s'a reuşit a'l colora.— Şi chi microbi, poate tot aşa de male 
ei, nu vor fi existind, pe care nu-i, cunoaştem fiindcă nu ştim siia 
lorăm.— 

De vr'o patru ani însă, s'a făcut un progres considerabil in WE 
bilitatea obiectelor mici şi transparente, prin faptul că s'a schimbat rg 
modul de iluminare al lor, sistemele optice cu care se privesc obiect 
răminind aceleași. | 

In loc de a lumina obiectul prin transparenţă, ele luminat de br 
parte, aşa fel că lumina căzută pe dinsul este reflectată de supratai $ 


éi 


$ CRONICA ŞTIINŢIFICA Za 
| trimeasă în sistemul optic al microscopului. Cu chipul acesta, obiec- 
„| devine luminos şi îl putem constata existența. Nu-i putem însă ve- 
lea detaliile de structură, cel puţin cu aparatele actuale, fiindcă imagina 
| ne e dată sub forma unei pete luminoase (fenomenul difracțiunii), 
ka e deja mult că putem să-i afirmăm măcar existenţa. 
Microscoapele cu acest sistem de iluminare se numesc ultrami- 
menape şi au fost inventate de doi învăţaţi germani: Siedentopi şi 


'sigmondy. 

Esenţa ultramicroscopului este ca corpusculele mici şi transpa- 
ate să devie luminoase şi deci vizibile. Pentru aceasta trebue ca pre- 
aratia să fie luminată cit se poate mai energic, de la o parte, printr'o 
Dee de raze luminoase cit de ingusta. Nu trebue să intre în microscop 
lic! o urmă de lumină din Deia ce serveşte la luminat preparaţia ; dease- 
nenea orice lumină parazită, căzută pe preparaţie, stinghereşte observați- 
inca și de aceea instalaţia trebue făcută Intro cameră perfect întune- 

Cind totul e aşezat cum trebue, atunci cimpul microscopului este 
omplect obscur, far corpusculele ce s'ar afla în lichidul de preparaţie se 
jesenează pe retina noastră sub forma unor pete luminoase. 

Ca să înțelegem mai bine cele ce se petrec în ultramicroscop este 
le meyoe să facem o comparație, ce o găsim în cartea d-lor Cotton 
i Mufon ').— 

Toată lumea ştie că stelele nu se văd cu ochiul liber decit noap- 

ca, fiindcă în timpul zilei, atmostera fiind luminată de soare, ele dispar 
ne acest fund luminos. Noaptea, atmosfera nefiind luminată, stelele de- 
in vizibile mulțumită luminii ce ne-o trimet. Tot aşa e şi cu ultramicros- 
opul; fondul trebue să fie intunecos ca să putem vedea corpusculele 
uminate, 
Dar noi mai ştim că foarte multe stele n'au lumina lor proprie şi 
su pot fi văzute decit pentrucă ele ne trimet prin reflexiune lumina ce o 
primesc de la soare, Tot aşa şi obiectele ultramicroscopice nu pot îi 
văzute decit dacă sint luminate prin reflexiune. 

Pe de altă parte ştim că există stele aşa de depărtate de pămint 
aci, chiar cu telescoapele cele mai mari, nu putem să le vedem nici 
foma şi încă mai puţin detaliile. Tot aşa se întimplă cu o mulţime de 
orpuscule ultramicroscopice care sint aşa de mici că deabea pot re: 
"ech citeva raze de lumină care ajung În microscop şi de aci în ochiul 
nostru, Vizibilitatea lor o datorim fenomenului de difracțiune ce o sn: 
iere lumina căzind pe ele. 

Sint apoi unele nebuloase Tomate din grămezi de stele ce sint aşa 
de mici şi apropiate între ele, incit telescoapele cele mai puternice nu pot 
să le distingă una de alta. Tot aşa se petrec lucrurile şi cu unele li- 
chide prea bogate în corpuscule mici ultramicroscopice. 


1). A. Cotton et Muton. Les ultramieroseopes, Les objels ultramirroz- 
copiqaes, Paris, Masson, 1956 p. 33.— 


VIAȚA ROMINEASCA . 

n amina iii a 

Se vede numai un cimp slab luminat, fără să putem distinge piine 

luminoase izolate şi aceasta pentru cuvintul că distanța dintre granule 

vecine este prea mică, 

intrun cuvint, principiul ultramicroscopiei se bazază pe faptul ds 

corpuscul poate juca rolul unei surse de lumină cînd e luminat elis 

suşi întrun chip anumit, şi mulţumită luminii ce pleacă de pe Sara 
sa putem să-i constatăm existența. 


e Ze 


Deși e puţin timp decind s'au construit primele aparate de ulim 
microscopie, totuşi ele au dat deja citeva rezultate interesante, pe cae 
am dori să le facem cunoscute, în mod sumar, cetitorilor revistei noaste 

Studiile cele mai numeroase ce s'au făcut cu ultramicroscopul s 
referă la aşa numitele solufiuni coloidale. De obiceiu sub numele de 
suiuţiuni coloidale se 'nțeleg nişte lichide ale căror proprietăți se dens 
besc, în unele privinţi, de cele ale unei solu/iuni zise adevărată. 

Cind punem în apă curată o bucăţică de zahăr, toate molecule 
te formau cristalele, se desprind una de alta şi se amestecă cu molea 
lele apel. Dacă avem şi grija de a amesteca bine apa zaharată cuv 
linguriţă, atunci avem un amestec omogen de molecule de apă şi mol 
cule de zahăr. O astiel de soluţiune se zice adevărată şi se caract AN 
rizază prin aceea că dacă facem să treacă prin ea o făşie de lumină, s Ų 
luţiunea nu se luminează pe traiectul luminii cum s'ar lumina de sal 
aerul încărcat cu firicele de praf. Un alt caracter al acestei soluții 
este următorul, Dacă luăm un mic sac făcut din hirtie pergament și it 
năuntrul său punem o cantitate oarecare de soluțiune zăhăroasă, apoi & 
şezăm sacul aşa fel ca fundul său să intre puţin în apa curată dintran 
vas, vom constata că după citva timp moleculele de.zahär trec prin E 
reții sacului şi se răspindesc în apa ce-i moaie fundul. 4 

Sint o mulţime de substanțe chimice care ne dau soluțiuni ai 
celeaşi proprietăţi ca cele de zahăr. | 

Dar sint alte substanțe, cum e guma arabică, albumina, glicogă 
nul ş. a. care, cind sint puse în apă, dau niște soluţiuni ce se deosebeste 
de cele adevărate prin faptul că o făşie luminoasă, care străbate JE 
dul, luminează destu! de bine soluțiunea pe parcursul ei întocmai o Li 

ar lumina aerul plin de praf. In al doilea loc, soluțiunile acestea, cink 
sint puse în saci de pergament, substanța dizolvită nu poale trece pii 
păreţii sacului ca să lasă în apa de din afară. Aceste lichide se nomes 
spre deosebire de cele precedente, soluțiuni coloidale, 

Care poate fi cauza că aceste douä feluri de soluțiuni au mg 
ptietăți aşa de deosebite ? 

Fizicianii au căutat încă de mult să-şi lămurească acest lucru 
studiile lor i-au adus la concluziunea următoare, . 

Pe cind în soluțiunile adevărate moleculele substanţei dizolviă 


- 


CRONICA SHINȚIFICA OR 


se desprind în mod complect una de alta şi se amestecă în mod uni- 
form cu moleculele apei sau, în general, cu moleculele solvantului, din 
contra, în soluţiunile coloidale moleculele substanței dizolvite se găsesc gru- 
pate în grămezi, sub forma unor bulgări foarte mici, amestecați cu apa 
şi formaţi fiecare din o sumedenie de molecule ce râmin lipite una de 
ata. Acestor bulgări de molecule li s'a zis granule coloidale. Ar îi ca 
işoare de praf foarte mici. 

ER an e palarie înțelegem cum se face că fâșia luminoasă ce 
trece prin soluţia coloidală, o luminează. E acelaş lucru ca şi cu aerul 
iacãrcat de pral. Firicelele de praf ca şi granulele coloidale reilectează 
lumina ce o primesc; cu modul acesta, ele devin luminoase şi ne arată 
foarte bine drnmul ec) parcurge lumina în aer ca şi in soluția coloidală, 
Intra soluție adevărată nu vom putea vedea traiectul fâşiei luminoase 
pentru că moleculele fiind complect despărțite una de alta și fiind in a- 
celaș timp enorm de mici, (cu dimensiuni mult inferioare unei lungimi 
de undă) ele nu pot reflecta lumina. | 

Tot aşa de uşor se'njelege de ce substanța coloidală nu trece prin 
päreții de pergament. Granulele sunt prea mati pentru a putea intra prin 
porii fini ai pergamentului, pe cind moleculele izolate aflătoare Wir o so- 
luţie adevărată pot trece uşor prin asemenea deschideri. 

Aşa dar ceea ce caracterizează o soluţie coloidală, este prezenţa a- 
cesto: granule formate din aglomeraţii de molecule, Existenţa lor până 
in anii din urmă era numai presupusă, după cum presupusă e şi pănă 
astăzi existența moleculelor. Fenomenele se petrec aşa, ca şi cum aceste 
granule şi molecule ar exista, dar nimeni nu văzuse granulele după cum 
nimeni incă n'a văzut moleculele, Şi nu se vedeau granulele fiindcă, cu mi- 
croscopul obicinuit, ele sint invizibile, Numai dela inventarea ultrami- 
croscopului bulgării coloidali au putut îi văzuți şi nu mal rămine nici o 
indoialā asupra existenţi lor, i 

Dacă mar fi decit attt, şi tot e de ajuns ca găsirea ultramicrosco- 
pului să tacă epocă în ştiinţă, Nu e puţin lucru să ai mijlocul de a te 
convinge de visu despre existența unui lucru, pe care de atita vreme 
numai o presupuneai. 

Dar acest instrument este chemat să ducă mult mai departe cunoş- 
tinţile noastre asupra structurii fine a unor anumite materii. Afară de 
ser iciile ce desigur le va aduce fizicei pure, uitramicoscopu! este des- 
tinat să asigure descoperiri de cea mai mare importanţă în ştiinţele bia- 
logice. Deja în domeniul fiziologiei cl ne arată, spre exemplu, că gra- 
nulele coloidale sint excesiv de mici în lichidele din organismul animal, 
cea ce este important din punct de vedere al schimburilor nutritive; a- 
pol că umoarea apoasă din ochiul nostru nu conţine de loc granule 
coloidale, ş. a. y 

Cit pentru microbiologie, ştim cu toții că bacteriologiştii admit e- 
zistența microbilor invizibili, zişi aşa fiindcă m'au putut fi văzuţi cu mi 
croscoapele actuale. Sint în adevăr boale ale căror microbi specifici n'au 


245 VIAȚA ROMINEASCA 


putut fi văzuţi încă ; aşa e febra aitoasă, îrigurile galbene, vărsatul, tur- 
barea şi multe altele. 

Faptul că nu se cunoaşte microbul specific al unei boale, îngreue 
mult lupta contra ei. De aceea cind ultramicroscopul va face pe aceşti 
microbi vizibili, va fi un progres mare față de trecut. Deja unul din ei 
şi anume cel al peripneumoniei bovideelor a putut fi văzut foarte bine. 

Dacă până acum ultramicroscopul n'a dat tot ce sintem în drept 
să ne aşteptăm dela el, este mai întăiu că nu sint decit patru ani de 
cind îl cunoaştem ; apoi fiindcă nu toţi cei ce ar dori să! utilizeze pot 
s'o facă îndată, pentru că trebue o educaţiune a ochiului spre a putea 
să vezi corect, 

Infine* trebue să ținem samă că acest instrument nu s'a pertecția- 
nat încă, ci e deabea la începutul carierei sale. 

Să sperăm că colaborarea fivicianilor cu biologiştii va aduce ame- 
liorări şi pertecţionări acestui aparat destinat să ne procure ceva mai multă 
lumină, ca să putem vedea mai sigur în complexul fenomenelor vieții, 


dr. D. Călugăreanu. 


Cronica Pedagogică 


— Agitaţia profesorilor secundari we 


In lipsa revistelor pedagogice care, la noi, trăesc foarte capricios 
sufăr de sincope în timpul vacantelor şcolare, o anumită presă poli- 
„ deprinsă cu obiectivitatea în aprecierea faptelor publice şi cu inde- 
denja faţă de personalităţile politice, a devenit în mod subit pedago- 
cà, şi şi-a luat însărcinarea să lumineze opinia publică asupra subver- 
văţii actualului Ministru de Instrucție, 

Campania dusă de această presă împotriva Ministrului de Instrucție 
*xplicabilă : e implinirea unei datorii. Orice act administrativ superior 
un prilej de combitut „regimul nefast*; atitudinea de procuror e sin- 
m permisă faţă de un membru din Cabinet, pentru o astie! de presă, 
' calificările personale şi caracterizările subtile de care numele Ministru- 
| incriminat apare întovărăşit în ziare zilnice, precum şi de numele ace- 
à care, fără teamă de a-şi ştirbi prestigiul, iscălesc pamflete insultă- 
ie, nimeni nu se alarmează: există o licenţă ziaristică după cum 
3 stă şi o licenţă poetică. Ziarele politice se citesc, de obiceiu, printre 
i "uri şi nu angajează răspunderea morală a acelor care aici se găsesc 
"i zlegaţi de convenințele ce li se impun În relajiile personale. Aici 
| 'sta manierelor civilizate şi interesul pentru adevăr dispar şi fondul 
jprsonal real e exhibat fără pudicitate. 

E un deliciu, psihologiceşte explicabil, pe care mulți, prea ener- 
Wi de restricţiile vieţii civilizate, H simt în petrecerea citorva momente 
IF scoborire la viața de natură. 
|| Actualul Ministru de Instrucție a fost, după convingerea acestei 
pe autorul moral al marilor răscoale agrare; era natural ca atunci 
| pi el a luat conducerea Departamentului Instrucţiei să se introducă 
"bas spirit subversiv la acest Minister, unde, se ştie, ordinea şi rigoa- 
hb legilor domneau, de vreo doi ani, în toată strălucirea, spre marea 
mite a opiniei publice scandalizate. 

N'am fi pomenit de pătimaşa campanie dusă prin presă de cen 
gi de universitate ai acuzatului, dacă ea n'at arunca o vie lumină 
Muta originii agitaţiii accelerate a o parte dintre profesorii secundari, 


a0 VIAŢA ROMINEASCA 


începută imediat după referatul Ministrului de Instrucție cătră Consy 
de Miniştri, din 2 lulie a. c. şi încununată după citeva zile cu un Me 
moriu cătră Rege. ] 
Memoriul, iscălit de trei foşti funcționari superiori ai unui fost W 
nistru, e o pledoarie pentru fostul conducător al Departamentului În 
strucţiei, şi o acuzare agresivă şi impulsivă impotriva celui actual. 
E de regretat că un Memoriu făcut de profesori nu gear ` 
factură de cit cea obişnuită în ziarele militante: /ipsă de sinccrităl 
afirmare de lucruri neexacte din rea credință, limbaj trivial, maniek 
a face singur numiri in învățămint.... grațiozități cu care Memoriul pt 
fesorilor gratitică pe delicventul de la Instrucție nu pot nici să serveasi 
cauza, nici să ridice prestigiul educatorilor Statului. Pentru ce atita pe 
nică ? Pentru ce acea destrăbălare de limbaj dezonorantă pentru Lo 
Didactic ? Pentru ce acea atitudine neîncrezătoare şi duşmăncasă ý 
partea profesorilor faţă de şetul lor erarhic ? Memoriu l1 Rege! Sal 
timplat dar ceva extraordinar de grav, Nu rāminea decit implorarea pă 
tecţiei regale pentru mintuirea protesorimei aruncate in desperare de | 
sania actualului Ministru! Ce gest de deznădăjduire falşă şi ce efec 
dicul! Fost:au, în adevăr, autorii Memoriului cuprinşi de aceiaşi pani 
sufletească ca şi eroii lui La Fontaine din „Les animaux malades dek 
PI] 
SE lată de ce e vorba. lată, în csență, rostul şi cuprinsul alarmant H 
referat din 2 Iulie: 
Cine nu ştie—şi mai bine decit oricine autorii Mesmoriului o sit 
că administraţia de la Departamentul Instrucție! ajunsese de domen 
scandalului public? Să insistăm e de prisos. Anexele, care intovârâşe 
referatul, cuprind fapte care, deşi erau deja cunoscute publicului în mă 
parte, totuşi n'au pierdut încă puterea să uimească mintea cetitoruii 
deprins cu ordinea legală, 
Actualul Ministru arată prin referat că: „provocat de numeris 
plingeri*—ale profesorilor nedreptăţiți -cercelind, „a constatat că W 
treaga serie a numirilor făcute în ultimii doi ani, în învățămintul i 
cundar, cuprinde neregularități aga de multe şi aşa de mari, incit ră 
ră este imposibil ca să nu să ia măsuri pentru reintrarea in oră | 
s? în legalitate", şi, în consecinţă, cere, Consiliului de Miniştri, DL 
zatia să anuleze numai numirile ilegale, din perioada anarhică a WA 
partamentului instrucției, rămînind ca acele numiri să se facă confom 
cu legile şi regulamentele în vigoare. 
Totodatii Ministrul se îngrijește ca anularea decretului de numi 
provizorie să nu lovească dreptul de vechime pentru obținerea numi 
definitive şi pentru căpătarea gradaţiei. Această respectare a drepi 
liui de vechime arată că Consiliul de Miniştri, în fond, ou anulează 
mirea cu titlul provizor a nimănui, Această anulare se redu-e, de î 
numal la o modalitate pentru a da posibilitatea Ministrului de resorti 
intărească moraliceşte numirile deja legal existente şi respectate. Eg 


CRONICA PEDAGOGICA 25r 


ER mg 


mliloe care permite purificarea numirilor pătate de arbitrar, favoritism şt 
egalitate. 

E acest fapt de natură a lovi în prestigiul Corpului Didactic, a 
stage dreptul ciştigat al cuiva ? 

Nici autorii Memoriului nu neagă ilegalitatea numirilor anulate 
păstrăm termenul din referat), dar nu admit modalitatea din referat: ei 
yof darea în judecată a fostului Ministru abuziv... dar respectarea decre- 
tior sale; ei vor chemarea în judecată a fiecărui profesor numit ilegal... 
vor, întrun cuvint, scandal public cit se poate mai mare; sub niciun 
cuvînt, Insă, nu primesc soluţia actualului Ministru. Şi, cred oare serios 
autorii Memoriului că procedarea propusă de ei—cu fizionomia-i perso- 
aă —ar proteja mai mult demnitatea profesorilor numiţi ilegal, şi deci 
3 întregului Corp Didactic ? Slirşirea cit mai iute a acestei operaţii triste 
și dureroase, şi evitarea caracterului personal e, desigur, soluția cea 
mai nimerită : aceasta a fost prelerată şi de Ministru. 

Consideraţiile Ministrului de Instrucție care l'au silit să la această 
măsură sint expuse în referal, unde sint expuse lămurit şi amănunţit mo- 
uvele care-i Impun această hotărire, căci altfel „ar insemna să renunțăm 
lä principiul ca personalul didactic să fie recrutat după merit, ceea ce 
esk unul din principiile fundamentale ale legii. Aceasta ar însemna 
că admitem ca corpul nostru didactic să se deprindă şi e! cu disprețul 
legilor şi cu ideia că mijloacele lăturalnice cele mai puțin recoman- 
dabile pot inlocui meritul şi munca, pentru a ajunge la orice. Un corp 
didacti: în care s-ar infiltra asemenea idei nu ar putea creşte tinerimea 
decit tot aşa, si aceasta ar fi un dezastru moral mai mare decit ori- 
care altul“, 

Faptele însă, şi declarațiile oficiale nu pct convinge pe autorii Me- 
moriulul asupra cauzelor care a determinat pe Ministru să restabilească 
ordinea legilor. Pentru ei adevaratele cauze sint ` răzbunarea, rancuna 
personală, invidia, spiritul anarhic... Ca enormitate citez din Memoriu ur- 
mătorul pasaj: „Reintrarea În ordine şi legalitate este o vorbă frumoasă, 
și o faptă încă şi mai frumoasă, cind eaeste săvirşită de cineva ; dar 
m este dat ori şi căruia să lncerce o asemenea faptă. Numai acela 
care ştie să se facă respectat și iubit—mai ales iubit—numai acela 
poate să o incerce, fiindcă este sigur acela de reuşită“. 

Păcat că autorii Memoriului nu precizează anume cit de mult tre- 
due să fie iubit un Ministru, de cine să fie iubit şi mai cu seamă, ce 
trebue să facă ca să fe iubit, ca să poată îndrăzal să ia măsuri pentru 
„teintrarea în ordine şi legalitate“. 

Ca să nu creadă cetitorii că invenlez acest pasaj, [i trimet la pa- 
gina Gö a Memoriulul. Da aici se poate vedea vina adevărată a Minis- 
tului instrucției, care oricum ar proceda fof trebue să se facă vinovat 
față de autorii Memoriului, întocmai ca eroii tragediilor lui Shakespeare 
opze, oricit de buni, mari şi nobili ar fi, tot trebue să sufere. 

Departe da noi ideia că profesori trebue să se supue, fără să pro- 


252 VIAŢA ROMINEASCA 


testeze, față de hotăririle superioare, atunci cind ele ar fi ilegale şi ar sie 
astfel, prin arbitrarul lor, prestigiul Corpului Didactic. 

Departe de noi concepţia unui Ministru absolut în un stat const. 
tuțional ; însă absolutismul şi arbitrarul nu cadrează cu „reintrarea în op 
dine şi legalitate", cl tocmai dimpotrivă. 

Poate nici o categorie de muncitori ai Statului nu au mai ma: 
nevoe de integritatea morală a personalității lor în practica funcţie. 
nii tor decit protesorii-eduvatori ` ei lucrează, nu numai cu inteligența ln 
Situație de izolare, ci influențează şi formează caractere şi inteligenţi 
încă nedeplin formate. Peniru a-şi indeplini menirea, profesorul, spum 
preacunoscutul pedagog Rein, trebue să fie un om complect, altfel cel 
mai bun metod e neputincios pentru atingerea scopului. Şi, nu sint os 
meni acei care sufăr cu rezignare încălcarea drepturilor lor legale pen. 
tru apărarea cărora au o datorie mai înaltă decit solidaritatea de corp. 

Dar... „reintrarea în ordine şi legalitate” contrazice acest mod de 
a vedea ? 

Prin cultura, prin natura ocupaţiei, prin situația privilegiată legati, 
profesorii au datoria să-şi lărgească activitatea dincolo de siera strimtă =s 
pedantismului pedagogic. Lumea e mai largă decit cercul „treptelor for- 
male“. Mărginirea activităţii profesorilor numai la domeniul pur şcolare 
o vezertare dela marele lor rol social: o largă activitate cetățenească şi 

culturală. 

Numai astfel proiesorii ror impune şi-şi vor reciştiga prestigiul pe 
care singuri şi l-au stitt, şi nu pe nedrept || s-a spus aceasta adati 

Corpul Didactic secundar care, de mult a pierdut avintul mişcărilor 
generoase ` care, de citva timp nu tresare decit pentru situația-i buge 
tară ; care, n-a simţit fiorul umilinţii faţă de atitudinea senioriată a unul 
fost Ministru ; care, a rămas mut şi neactiv față de marea tragedie rurală, 
e dator să-şi spue cuvintul, să ia o atitudine hotărită-—ca con (at de 
provocarea pe care unii profesori o fac actualului Ministru de Instrucție. 
Pasivitatea celor mulţi poate să producă iluzia că atitudinea citorva e cet 
admisă de intregul corp secundar, 

„Memoriul profesorilor secundari“ din Bucureşti, aprobat prin tăcere 
de restul profesorilor, ar constitui încă un atentat de sinucidere morala 
“Corpului Didactic Secundar. 


I- Botez. 


Cronica Externá 
— Vizitele Regelui Eduard — 


De citeva sâptămini presa europeană nu se ocupă decit de vizi- 
tele Regelui Eduard. Pretutindeni găsim comentarii despre vizita lui la 
Wilhelmshöhe şi despre vizita lui la Ischl. De ce a făcut Eduard VII a- 
ceste vizite ? 

Care e semnificaţia, care vor H urmările lor ? lată întrebări la care 
toţi ziariştii lumii s'au încercat să răspundă, dind astfel naştere în citeva 
zile unei întregi literaturi bogată în fantazie, dacă nu intotdeauna com- 
petinte şi interesantă. 

Oricum, n'ar trebui să luăm în ris aceste încercări literare, căci vi-- 
zitele Regelui Eduard nu sint nişte simple vizite de suveran, ele sint una 
tin curiozitățile timpurilor noastre. Şi alţi suverani au practicat vizitele, 
impăratul Germaniei a tăcut acum cîțiva ani prin Europa o serie de vi- 
zite zgomotoase. Dar ele nu se asemănau cu vizitele Regelui Eduard, 
Acestea au o notă proprie, necunoscută pănă azi, Nici aspectul lor nu 
este același ca al vizitelor celorlalți suverani. Nu mai vorbim de vi- 
zitele Țarului care reclamă mobilizarea tuturor poliliştilor şi tuturor agen- 
ilor secreji din lume, care prin marele număr de miniştri, de mareşali,. 
de aghiotanţi, de Cazaci, de Circazieni, de valeți, de trenuri speciale şi 
“e curieri diplomatici ce pune în mişcare, au mai mult proporţiile unei 
expediții de, H ale unei călătorii. Dar ele nu se aseamână nici măcar 
cu vizitele Impăratului Wilhelm, care nu poate trece granița fără să nu aibă 
Zon e! 20 de aghiotanţi in uniforme unele mai strălucitoare decit altele, 
cate nu poate călători douăsprezece ceasuri fără trenul său alb, fără caii 
săi de călărie, fără o pompă bătătoare la ochi şi un fast de suveran o- 
ental, Regelui Eduard ti place simplicitatea. Cind e pe continent, un va- 

gon special H este indestulător. Un aghiotant, un secretar particular şi 
doi sau trei feciori negalonaţi formează singura lui suită. Cind e pe mare, 
yachtul său nu este întovărăşit de toată flota engleză ; cel mult un in- 
cmicișător sau un torpilor îl urmează la distanţă. Nicăeri nu se văd uni- 
ictme strălucitoare. Regele Regatului Unit al Marei Britanii şi al Coloni- 
ilot sale din Africa, Azia, America şi Oceania, impăratul Indiilor, se mul- 


KS 


CH VIAŢĂ ROMINEASCA 


CRONICA EXTERNA ZA 
Ee aba e 3 KACKEN, g 


. a inceput prin a fi arbitrul eleganţelor, care a umplut cronicile 
ctaloase cu sgomotul aventurilor sale amoroase, care şi-a petrecut 
1 pe cimpurile de curse sau în jurul meselor de joc, veşnic dator, 
"+ la petreceri între femei lrumoase, oameni de afaceri imbogăiiţi şi 
[i risipitori, cine ar fi crezut că acest om a cărui viaţă a fost mereu 
parată cu viaja de desfriu a faimosului Principe de Walles care tre- 
pe urmă să devie George IV,—va sfirşi prin a îi nu numai un ad- 
bil diplomat, dar arbitrul însuşi al destinelor europene ? Adevărul este 
omai această viață a dat Regelui Eduard acest simi al realităţii» 
; pricepere justă a nevoilor şi aspiraţiunilor vremurilor noastre, în care 
La secretul succeselor sale diplomatice, Marele cusur al celorlalţi su- 
zi e că trăesc în afară de omenire, pe o înălțime singuratică, de pe 
au se scoboară nici odată, aşa că sgomotele vieţii reale nu se înalță 
la ëng, că tot ce aud este ecoul lor denaturat prin intrigile şi prin 
a curtezanilor, 

Meritul Regelui Eduard e că sa coborit în mijlocul mulţimii, că a 
viaja ei, că a cunoscut patimile ei, e adevărat, dar că a pipăit şi ne- 
e, că a învățat să cunoască şi aspiraţiile ei. Şi cind la 60 de ani, o- 
t de plăcerile lumii pe care pe toate le-a cunoscut şi pe toate le-a 
it pănă ła ultima picătură, a moştenit Coroana Engliterii,-ei s'a urcat 
Şon cu experiența unui om care a învăţat în viaţa reală, nu în atmos- 
IȘ vizată a palatelor, rostul lucrurilor păminteşti. 

Frecindu-se mereu cu fel de fel de oameni, mincind în toate zilele 
(lori, cu vinzători de porci, cu fabricanți de bere şi de fier, trăind 
E: er, a dobindit o noţiune preciză a epocii sale şi fiind înzestrat de 
IF cu o inteligență largă şi deschisă, nu i-a fost greu să priceapă că 
1 ce domină popoarele astăzi e dorința și nevoia de pace, Viaţa 
eră e atit de complexă, legăturile ei sint atit de injghebate unele 
tele, atit de întinse, atit de infinite, incit resping ideea războiului, 
de altă parle, greutăţile luptei peniru trai sint atit de mari şi nevoia 
ici fără preget e atit de imperioasă pentru omenire, incit popoarele 
pot trăi fără linişte şi nu pot înflori fără siguranța zilei de mine. Şi 
=! Eduard VII, prin însuşi trecutul lui zbuciumat, a fost adus să as- 
= a lume săminţa păcii. Ca să aingă mai bine acest scop, el sa 
bit să împrăștie vechea atmosferă de bănueii şi de provocări ce e- 
intre state şi a căutat să aşeze pe temelia unor sincere amiciţii, le- 
uie internaţionale care prea adesea ori înainte erau lăsate la întim- 
"3 Droa unclor cancelarii sau la bunul plac al unor ambiţiuni 
iculaase, 

la lupia lui pentru pace, cel dintăiu de care Eduard VII s'a izbit, 

'* nepotul său Wilhelm H. Deşi ei sau întiinit acuma în urmă la 
"e mishohe şi vizita lor a înseninat pentru o clipă cerul Europei, lupta 
te dinşii nu e încă isprăvită. La început, ca să dovedească şi mai tä- 
“i! nepotului său contrastul dintre ambele lor concepții diplomatice, 
amd VII a legat prin vizitele sale amiciţii strinse cu Franţa, cu Por- 


țumeşte cu haine civile ca orice muritor. Singurele sale luxuri în că. 
torie sint citeva automobile şi, pentru ocaziile mari, prezenţa unni eo 
funcţionar dela Foreign Office, care de obiceiu e Sir Charles Harding: 

Pe urmă Regelui Eduard nu-i place să facă vizite pentru vizite 
EI călătoreşte intotdeauna pentru un scop altul, şi cu acest prilej, se i 
tilneşte cu cutare sau cutare suveran. Cind s'a intilnit cu Impăratul Ge. 
maniei şi cu Franz losef, el se ducea la Marienbad ca să'şi facă cum 
Cind se plimba pe Mediterană s'a intilnit cu Regele Italiei şi cu Alfos: 
XIII. Chiar cind a fost la Paris, cea mai însemnată şi cea dintăiu din v- 
zitele sale, nu s'a dus numai ca să salute pe d. Loubet; cursele dei: 
Longchamps, herghelia d-lui Edmond Blanc, vechile lui cunoştinţe & 
Faubourg St. Germain şi vechii lui tovarăși de petreceri, păreau sèli 
îndemnat cel puţin tot atita ca să treacă prin Paris. 

Şi să nu ne inchipuim că aceste vizite, simple prin forma lor ex 
terioară, sint misterioase în fond. Să nu credem că Regele Eduard zeg: 
această simplicitate externă pentru a putea cu mai multă linişte să țese 
combinaţiuni machiavelice sau să [ie mai liber a discuta cu Sätz: 
problemele mari ce frămintă omenirea. Nu, el are Intotdeauna aerul sè 
nu tacă nimic serios, şi un observator superficial s'ar grăbi desigur sis 
firme că singura lui grijă e să petreacă, Cind a vizitat întăia oară peim 
păratul Franz lose! la Viena, după marea reprezentație de gală dată & 
Operă, Eduard VII a condus la Burg pe bătrinul Impărat şi, în loc az 
retragă în apartamentele ce îi erau rezervate, s'a dus la Jockey-Club $ 
“ca un simplu particular a jucat pănă tirziu noaptea cărţile cu nobili aus- 
triaci şi cu magnații Unguri, pe care H cunoştea de mult. La Paris, els 
cutreerat teatrele şi ipodromurile şi nu s'a sfiit cind părăsea Comedi 
Franceză, cu tot ceremonialul şi cu toată pompa cuvenită, să intre în mul 
time ca să vorbească cu Jeanne Granier o veche admiraţie a lui, pe care 
o zărise printre spectatori. 

Şi totuşi aceste vizite lasă în diplomaţia lumii urme adinci. Vizia 
dela Paris a atras după dinsa „l'entente cordiale“ care a avut şi are e 
influență aşa de hotăritoare asupra echilibrului european. Vizita dela Li 
sabona a pecetluit in mod definitiv alianţa anglo-portugheză, care asia 
Marei-Britani! atitea foloase comerciale, 

Vizita dela Catargena a dat naştere apropierii anglo-spaniole, ci 
dreptul pentru Anglia de a inzestra intr'un număr anumit de ant Rege 
tu! lui Alfons XIII cu flotele care ii lipsesc. Altă vizită apoi a i= 
Dt aşa de simţitor Injelegerea anplo-italiană cu privire la Marea Me 
diterană, incit a părut că smulge cu totul Italia din Tripla Alianţă, Vize 
tele dela Viena conslințind vechea amiciţie dintre Austria şi Anglia, ai 
proclamat şi mai bine în lume intenţiile pacifice ale diplomaţiei engleze 
lar vizita dela Wilhelmshöhe a risipit ultimii nori ce mai intunecau ce 
rul astăzi senin al armoniei europene. 

Simţul diplomatic al Regelui Eduard a fost fără îndoială una di 
marele surprinderi ale timpurilor moderne, Cina ar îi crezut că acest om 


256 VIAȚA ROMINEASCA 


tugalia, cu Italia, cu Austria, cu Spania, chiar cu Japonia, şi success! 
a fost deplin. Germania a rămas singură, fără nimeni în jurul e \ 
zindu-se izolat, Wilhem H a căutat să se apropie de Anglia, nu + 
ca să scape de o izolare pe care o socotea cu drept cuvint ca per 
loasă pentru dinsul, dar şi ca să nu prelungească degeaba strălucirea 
nui succes care, deja aşa, era dureros pentru augusta-i vanitate, Co i 
cinte politicii sale Impäciuitoare, de îndată ce Eduard VI a constats 
ceastă stare de spirit la nepotul său, el t-i întinse prietenește mina ș 
Wilhelmshöhe minile lor s'au impreunat şi s'au strins cu câldură, 
Impăratul Germaniei nu e convins, nu e pătruns de foloasele nouri 
plomaţii şi, in fundul sufletului său, infringerea suferită n'a fos nic 
tată nici ertată. Mine, poimine, conflictul va renaşte şi va fi curios sis | 
dem dacă la urma urmei, prin răbdare şi prin stăruință, Eduard Vilnu 
sfirşi prin a îngenunchia pe ambițiosul său nepot. | 

In ori ce caz, Regele Eduard are în mină două arme puternice (| | 
dintăiu e tactul, El are un tact admirabil. Niciodată nu merge prea 
parte, intotdeauna găseşte nota potrivită. Amiciţiile ca şi antipatiile 
poartă sigiliul omului care ştie ca nimic nu este absolut pe acest păr 
Această calitate e prețioasă In genere, dar mai cu seamă față de un 
pulsiv ca Împăratul Germaniei care trece de la amiciţiile cele mai ci! 
roase la urile cele mai înverşunate, cu o surprinzătoare iuțeală şi cu o 
grijitoare uşurinţă. 

Cea de a doua armă a lui Eduard VII e că politica lui dag 
nu este, ca de pildă diplomaţia cavalerească a lui Napoleon Il), îs 
din sentimentalism. Ea este creată de nevoile adinci ale poporului + 
Poporul englez săturat de cuceriri, obosit de sforțările uriaşe ce a 
şi de povoara colosalului imperiu ce a clădit, nu mai rivneşte dupi 
teritorii. Vrea să se folosească de cele pe care le are, să le fructili:e 
să trăească in pace. Şi această nevoe a lul, e întărită prin faptul că 
azi în lume şi alte state care se găsesc absolut în aceeaşi stare de 
ca şi Anglia şi în fine, prin faptul că chiar țările mai nouă care au Incă $ 
tere de expansiune la cei de sus, sînt impiedecate de a inainta pe ce 
cale de către cei de jos, de către masa cea mare a proletariatului, cat 
teaptă de la pace şi numa! dela dinsa îmbunătățirea soartei şi mintu 
Lu viitoare, 

In asemenea condițiuni, putem deci să spunem că este vintul bäi 
al timpului care sullă în vislele corăbiei pe care Eduard VII o d 
eşte cu atita tact, Ştim că, deşi marea e astăzi liniştită, o furtună sepo 
ivi ori cind, dar ori cit de mari şi de amenințătoare ar fi valurile pes 
ca le-ar ridica, nădăjduim că corabia va avea puterea să le înfrunte 
pericol, căci ea poartă intrinsa pe lingă destinele poporului englez, V 
din cele mai vii şi mai luminoase idealuri ale omenirii. 


LG Duca. 


Miscellanea 


ANNISTIAREA ŢĂRANILOR 

M. S. Regele a acordat amnistia ţăranilor dați în judecată pentru 
soale, exceptindu-se numai cițiva preoți, învățători, etc, 

Toţi cei arestaţi, după ştirile ziarelor, liberaţi din inchisoare, au ple- 
cai la vetrele lor cu strigăte de ` Trăiască Regele! 

Am dori ca vălul uitării şi al înnaltei clemenţe să fie aruncat asu- 
pra faptelor şi a celorlalţi ciţiva nenorociţi, vinovaţi de răscoale, în afară 
ú țărani. Credem că ertarea şi uitarea e cea mai bună politică şi față 
Ut aceştia, 

[n orice caz, ne unim din inimă la strigătul celor liberaţi : Trăias- 
tå Regele ! 


FECULAI GRIGORESCU 

in ziua de 21 Julie, pe la toacă, s'a stins; in locuința lui de la 
Cimpina, pictorul Grigorescu, 

A fos un om mare.—Da, moşneguţul acela mărunjei, tăcut, sfias, 
"ien grăbit, a fost cel mai mare om al vremii noastre, şi unul din 
marii pictori ai Jumil, 

Dacă iubirea de patric, care la d era o adevărată religie, l'a ținut 
i, legat de pămintul doinei şi de obida neamului din care s'a ridicat, 
-Silucitoarea putere de viață a operei lui, amestecul acela de pipăit 
¥ Ge mister, de adevăr şi de poezie în tot ce-a făcut el, au dus de mult 
este hotarul țării, ce de-abia acum incepe să-l cunoască, gloria nu- 
mels) tui. 

Zādamic cearcă vorbele noastre să se ridice la înălțimea, din care, 
"mir de-o jumătate de veac, a impărăţit peste frumuseţile lumii aceştiia 
“ăllete! curat ca al unui copi! şi puternic ca al unui zeu, sufletul creator 
àl seninului Grigorescu, 

Sint glorii, pe care cuvintele parcă le ofensează, 

Şi cu toate acestea va trebui să se arăte limpede cine-a fost Gri- 
Viren, Va trebui să se facă o caste din viața de sfint şi de artist a 
“alu! acestuia, aşa de întru toate deosebit de ceilalți oameni, Va tre- 
"9 aceasta nu atit pentru pomenirea lul, cit pentru cinstea şi mindria 
"ëtt nostru, şi mal ales peniru intărirea şi inălțarea sufletească a 
celor care vin după nol, 

Grigorescu a trăit retras, şi nu La plăcut niclodală să vorbească 
üzel În casa dela Cimpina aşa de ospitaiieră pentru cine cra primit, 
“e intra mai greu decit în palatul uni monarh. Puţinii, care s'au bucurat 
‘e prietenia lui, au datoria să ne facă şi pe noi părtaşi amintirilor scumpe 
Y pline de interes, ce li vor fi rămas dia alingerea unui suflet atit de 


258 VIAȚA ROMINEASCA 


ales.— Toată suflarea rominească trebue să ştie cine-a fost, cum a tit 
şi ce-a făcut pentru țara lui acest mare om detreabă, 

Pănă atunci—o veste bună: 

Tablourile rămase, ca şi toate odoarele adunate cu atita diagose 
de acest profund admirator al lucrurilor cu adevărat frumoase, și e: 
până sin felul cum sint aşezate în atelierul de ia Cimpina, întățizeszi 
gustul desăvirşit al artistului, vor fi cumpărate de Stat şi aşezate, Into- 
mai aşa, întrun muzeu, care va da astfel Bucureştilor, sub raportul attei, 
caracterul unei capitale de ţară civilizată. 


„VIITORUL SOCIAL"... AL ROMÎNIEI.... 
Primim primul număr al revistei „socialismului ştiinţific”, Viitorul 
social, ce a apărut luna asta în lași; o broşură de 120 pagini. 
Aparența e curâţică. Pe cuperta din fată o vinietă, ce reprezintă pe 
un „proletar“ care bate peo nicovală o sabie, cu un ciocan imens, pr 
babil spre a o preface în fier de plug, după simbolul indispensabil in 
ocazie; e o reproducere nu tocmai „liberă“ a vinietei din „Sozialistische 
Monatshefte“, In dos,—o vinietă originală, de Leer, foarte frumoasă ` s 
peizaglu sumbru al unci păduri de hornuri de fabrici, cu dungi groas 
de fum, pe un fond de ceață; probabil, o imagine a Rominiei actuale, 
cum şi-o închipue colaboratorii noului organ din capitala Moldovei. 
Direcţia revistei fiind fundamental şi radical deosebită de a „Vieţii 
Romineşti”, probabil vom avea de de multe ori ocazie să discutăm, dacă... 
cuprinsul revistei va ingādui, în fond, o discuție serioasă, —căci, in tè 
priveşte forma, nu relevăm nici acum, cum nu vom televa nici în viit 
ieşirile agresive la adresa „Vieţii Romineşti”, întru cit ele sint fructul fè 
tal al unei sensibilităţi specifice şi al frazeologiei revoluţionare, ce mm 
poate imira în cazul de faţă. Dar trebue să spunem, o dată peniru Ft 
deauna, că aceste violențe, chiar dacă sint de bună credinţă (după oare 
cari semne avem dreptul să ne îndolm) sint inutile şi pot, cel mult, d 
vedi, că şi sociaidemocratismul romin nu înseamnă incă respectul dem 
nităţii omeneşti şi al convingerilor adversarilor, în literatură şi știluți. 
Din cuprinsul revistei semnălăm arlicolul— program „Socialismul În 
Rominia”, iscălit de d. 1. Sion (pseudonim ?). 
Autorul, —după ce explică disoluţiunea vechei mişcări socialiste pen 
faptul, între altele, că conducătorii ei intelectuali au neglijat „munca m* 
runtă* (autorul se crede dator de a limpezi aceste cuvinte romineşti prè 
letarilor romini printr'un cuvint nemțesc „Klein Arbeit", în parenteză)i 
pentru luminarea proletarilor,—destăşoară o schemă de acțiune, socoti] 
de el, vădit, de cel mai „ortodox* marxism: 
„Ideile sociale democratice, urmează d. Slon, reflectă starea mat 
„Fială şi spirituală a proletarilor industriali, şi deci aceştia trebue P 
„Primul rind să formeze suportul unei mişcări social-democratice. Pr 
„letarii şi chiar semi-proletarii agricoli (adică țăranii) se pot toarte bine 


MISCELLANEA 259 


„liura pe lingă organizaţiile proletariatului industrial şi chiar- într'o 
„stinsă intelegere cu dinsele, în foarte multe chestiuni; dar dingi su 
„fot forma cadrele principale ale unui partid social-democrat, fără a 
„ajunge în conilictele cauzate de nepotrivirea între formă şi conţinut. 
(pag. 15). 

Adecă, cu alle cuvinte, cele peste cinci milioane de ţărani, tre- 
bue să fie subordonați poliliceşte celor citeva sute sau citeva mil de 
„proletari* industriali, pe care îi avem. „Astfel a trebuit să se intimple, 
„toatinuă d, Sion, şi tinărului partid al muncitorilor (de altădată); cl tre- 
Aua ori să renunţe la decorul marxist şi să devie ur partid democra- 
är țărănesc, ori să renunțe la caracterul său exclusiv țărdnesc şi să 
„devie un partid socialist“, (p. 16). 

Vechii socialişti au apucat calea întâia şi astă-zi „rămasu-le-a un 
„singur cuvint de paradă, mereu pronunțat cu o prefăcută sentimenta- 
«laie: țărănimea, țărănimea...” (p. 16). 

Socialiştii cei noi se desbracă de caracterul țărănesc şi vor să De 
un partid adevărat socialist, 

Pentru aceasta, ni se zice, că el trebue să organizeze lupta prole- 
lariatului impotriva burgheziei ; însă, fiind că din nenorocire, cum spure 
auilorul: „clasa burgheză, în înțelesul propriu al cuvintului, este în ţara 
„noastră, ca şi proletariatul, încă în formaţiune”, rămine în realitate nu- 
mai lupla „contra elementelor feodalo-birocratice, pentru intăturarea pic- 
„dicilor opuse unei depline desvoltări a capitalismului la noi." (p. 20), 

Adecă partidul social-democratic din Rominia, intrucit încă nu avem 
SO burghezie, nici proletariat adevărat, ia asupra sa uriaşa sarcină de 
a crea, el, burghezia rominească şi, în consecință, şi proletariatul: „ast- 
«fel ca, în cele din urmă, să rămie față în Du cele două clase duş- 
„mane ` oligarhia burghezo-capitalistă şi proletariatui* (p. 27), mă rog, ca 
în toate Europele, spre a avea apoi plăcerea de a distruge propriul său 
Produs, burghezia, cu ajutorul celuilalt produs, proletariatul. 

Foarte logic deduce de aici autorul, că „proletariatul romin (adecă 
„Partidul social-democrat, intrucit proletariatul „am văzut că este Incă In 
„formațiune“ şi, deci, nu există încă, ca forță politică) are tot interesul 
„ca desvoltarea capitalismului şi industrializarea țării să se petreacă 
„cit mai repede, spre a întătura rămăşiţele de feodalism şi a scoate cit 
„mai multe mase de țărani din wajo indobitocitoare dela țară (mai 
„simplu, asta însamnă proletarizarea ţăranilor, despărțirea lor de părnint 
„spre ¿=i aduce în oraşe), de aceea, pozijlunea proletariatului (repet: a 
ssocial-democratismului, cum veţi inţelege şi pe viitor acest cuvint) este 
„Clar indicată: în acţiunea sa politică, proletariatul trebue să ţie seamă 
„dle această situație precară a burgheziei, sprijinind-o în desvoltarea ci 
„Și combătind privilegiile cu care s'au îngrădit clasele noastre stăpini- 
ge" (p. 21). „Proletariatul are deci tot interesul ca puterea de expan- 
„Ziune a capitalului să nu fie stavilită“ (p. 25). 

Prin ce mijloace ? Pe cit se poate înțelege, prin un protecționism 


264 VIAŢA ROMINEASCA 


extrem, cum rezultă din următoarele cuvinte: „spiritele prevăzi toare, 
„au trebuit să se gindească la crearea de aite resurse economice, dè poi 
„baze pentru impozite, Jo înființarea unei industrii indigene; aceste 
„imprejurări datorim legea peniru încurajarea industriei naționale a 
„1887, tarifele vamale din ce în ce mai piotecționiste; legea minelor dia 
„1895, etc“. (p. 23). 

Dacă se va spune că protecționismul se fece din punga coniribus- 
bilului, adică, la noi, a masei ţărăneşti, răspunsul este pata: cind vm 
avea, mulțumită acestei politici, „un proletariat puternic şi bine orgaa- 
zat", cele 5 milioane de Grant, sau ciji vor fi pe atunci, „se vor putea 
răzăma* de el (p. 25), întru cit se vor putea, bine înțeles, „scoale gil 
mai multe mase de ţărani din viața indobitocitoare dela țară“, 

Scump, dar face! 

Care este atitudinea social-democrației față de celelalte partide fs- 
trice ? 

„Social-democraţia, răspunde d. Sion, se află In opoziţiune fonds- 
„mentali de vederi cu ambele partide de guvernămint; ea nu vede l 
„liberali o mai mare pricepere pentru foloasele regimului capitalist {si 
„acesta, bine înțeles, este singurul criteriu, după care se poate conduce 
„un socialist !), ba adesea e de observat că modernizarea relațiilor noas» 
„re economice întimpină la conservatori mai puţină rezistență, lau ce 
„l'am explicat mai sus, din faptul că interesele de clasă ale boerimii pet 
„2 ni fi angajate de această prefacere“... (p. 25), 

Şi enmune iată cum explică autorul „mai sus" progresismul relaliv 
mai mare al boerilor: 

„Se ştie că boer au fost aceia, care au chemat pe Evrei în dile- 
„fite rindâri în țară. Evreul aduce boerimii nenumărate servicii, ca aren- 
„daş, ca telal, ca negustor, şi astăzi cînd cultura europeană a demom- 
slizat cu desevirşize această clasă, ea găseşte in arendaşul evreu agèt 
„tul cel mai nimerit, care să-i stoarcă rentele din munca ţăranului şi să 
„i le transmită în sirăinătate, spre a le consuma în lupănarele Parisului 
„sau la tripourile din Monaco. Foarte mulţi din ci caută adesea să e 
„desiacă de proprietatea, mai mult nominată, a moşiilor lor hiperipote 
„ate, dar art, 7 din Constituţie... exclude pe străini dela cumpărarea pè- 
„mintuiui rural şi scade preţul moşiilor; aşa că astăzi toerimea noasită 
„n'ar avea de cit de cistigat pe urma încetățănirii Evreilor şi a Gesiit, 
„rii art 7* (p. 21—22), 

Prin urmare, progresisinul boarilor stă mai pre sus de orice ii- 
doiată, din punctul de vedere al unui adevărat socialist; şi dacă d 
nenorocire socialiștii nu pot vedea în boeri pe adevărații tovarăşi de lupt 
pentru „sprijinul capitalismului“ este din cauză că boer, care ma! mu 
„poate face un pas, lâră ca să se servească de Evreu, vede cu ochi fă, 


„cînd dinsul işi întinde negoțul şi printre robii săi, țăranii, cind adecă | 


„Incepe ai deprinde cu consumul produselor unei lumi mai ciot 


„ate. (p: 22), 


CS 


MISCELLANEA 


Câmătarii şi circiumarii evrei ceia sate, fiind astfel factorii culturii 
și germenii viitoarei „oligarhii capitalo-burgheze”, in crearea căreia un 
stsărat socialist vede în ultimă analiză singura! scop imediat al par- 
vil socialist, e foarte firesc şi foarte logic că d. |. Sion rezumă pro- 
bime prartică a sucial-democrației romine, în momentu! de faţă, textual, 
ia următoarele cuvinte, prin care îşi închee acest atticoi-manilezi ` 

„În consecință ` Socia!'-democraţia rominăd neagă că drepturiie 
„Şi privilegiile, cu care sau îngrădit ciusele stâplnitoare actuale, ar 
„area de motiv ocrotirea naţiunii ; ca afirmă că tegistația excepfio- 
„nali contra Evreilor şi toată legislația  strâino-fobă in gensre, nu a 
„das folos decit claselor stăpinitoare gi a împiedicat desvoitarea eco- 
„momici a ţării, spre paguba marei majorități” (pag. 26). Aici 
opstoe al autorului), 

Nu se poale tăgădui d-lui Sion limpezimea și francheţa. Nu avem 
ai nemic de adăugat la cuvintele sale, În seria de articole,—pnblicarea 
cărora, din intimplare, d. Stere o incepe chiar în numărul de faţă, cetitorii 
vm vedea care este atitudinea monstză faţă de nn astfel! de socialism. 

Aici, vom face o singură observație, 

Soclaitantt romini, la urma urmelor, pot vedea „viitorul social“ al 
Romisiei şi în dezideratele „Viitorului social” al d-lui Sion, şi pot, 
dacă le place, lupta pen realizarea lor. Pare-ni-se însă, că pe d. Sion 
ii aşieiptă o crudă deramâgire. 

Fiindcă, dacă în organizarea sindicală a lucrătorilor de diferite 
ieste, care îşi propun scopurile exclusiv economice, e firesc să intre 
toți Incrătorii fără deosebire de naționalitate, intrucit adesea numai astiel 
yâr putea realiza acele scopuri, apoi în lupta politică, de fapt şi de 
drept, neputind lua parte decit cotățânii români, nu credem, că în jurul 
stsagului ridicat de „Viilorul social”, se vor putea aduna multe elemente 
Hotărite de a lus asupra lor herculeana sarcină ce o impune adezărați- 
dor socialişti acest program... 

Nu, nu putem crede că „Viitorul social" are... viitor, 

Recunoaştem, insă, că—oricii de elemeră ar îl viaţa-i—ea nu va ră- 
minca fără folos pentru orice om cu judecată, limpezind prin trancheţa 
chiar brutală cu care „Viitorul social* işi pune problema, rostul social 
Şi tine al „ortodoxiei“ marxiste în (ara noastră... 

Căci caracteristica direcțiunii nouel reviste eşane este un accen- 
tuat ortodoxism specilic, care, după normă, plecind dela Anglia, {ara 
clasică a capitalismului, din viaţa socială a căreia Kat Marx a luat ma- 
terialele necesare pentru construirea sistemului său, ajunge tot mai „or- 
don": în măsura în cara se depărtează spre orient, „n țările barbare şi 
semi-barbare“, despre cari ne vorbeşte „Manifestul comunist“, 

Dacă In Rominia acest ortodoxism subordonează milioanele de ță- 
Dm unei infime minorităţi de quasi-proletari de toate neamurile, (tren, 
toji de clorotica noastră industrie, chipurile, de dragul dogmei marxiste, 
desigur, dacă limitele acestui fel de socialism se vor întinde până la 


"WM 


ki caia E | 
E: MISCELLANEA ma 


H CELE DIN URMA CARTUSE... OARBE. 

Lumea aştepta cu o vădită nerăbdare cuvintul celor doi mai ẹmi- 
snti eritici şi directori de reviste asupra poeziei „1907“. — Însfirşit în nu- 
siml de pe Septembrie al Couvorbiritor, apărut în lulie, precum şi în 
-umărul Revistei Idealiste de pe lunie, apărut în August, eminenţii di- 
saori şi critici îşi spun competentul lor cuvint. 

Eminentul bărbat de Hiere dela Convorbiri, plecind dela înnalte 
wuni estelice, şi înarmat cu acel bun gust literar al cărui secret are să-l 
“să cu sine în mormint, găseşte că d, Vlăhuţă este mai prejos decit 
` Ap Mindru, Stamatiade, Munteanu, Stoenescu, Iliescu, Polyzu, Eftimiu, 
Raim, Baican, Gilorteanu şi ceilalţi colaboratori ai revistei sale. 

Eminentul bărbat de stat dela Rewista Jdealistă, plecind dela in- 
"ale rațiuni de stat, cere, nu fără oarecare delicateţă, îndepărtarea poc- 
tului din nu ştiu ce slujbă care-l face milionar, —şi somează pe „colegul“ 
sia, d. C. Stere, să se explice... Nu că eminentul bărbat de stat, care 
“le în August pentru Iunie, n'ar cunoaşte explicarea „colegului“ său 
dxi în AN. R.* din lunie, nu! Dar fiindcă serie pentru lunie, el se face 
tă mu ştie ce a spus „colegul“ său în lunie... E foarte protocolar acest 
în diplomat dela Mopoşeşti!... În numărul său de pe Iulie, care va apare 
ii Septembrie ori în Octombrie, el va fi, însfirşit, în stare legală de a 
la cunoştinţă de numărul nostru din lunie!... 


Séi VIATA ROMIXEASCA 


— 


platourile Tibetului, acolo ortodoxismul ajungind la puritatea transcen: 

dentă, va predica, pur şi simplu, suprimarea intregei populațiuni, ce m 

putind intra în cadrele dogmei, numai doar astfel ar lăsa loc liber per, 

tru „Viitorul social“ al... formulei, care uzurpind numele lui Marx, ajunge 

un fetiş,—o putere quasi-mistică, care poate desconsidera şi chiar sii, 

interesele concrete şi reale ale maselor omeneşti... 
Ex oriente lux L.. 


DEL A ROMÎNII DIN BUCOVINA 


Colaboratorul nostru, d. profesor |. cavaler de Cuparencu, ne (é 
mele următoarele interesante rinduri cu privire la lupta pe care Romirii 
din Bucovina o duc, cu atita bărbăţie, impotriva rutenizării : 

„În „Viaţa Rominească” No. 8 din 1905 am vorbit în delail des 
pre problema răzăşească. Am arătat pericolul ameniaţător ce-i aşteaptă 
pe mazilii şi răzăşii bucovineni, care trăesc între Prut şi Nistru în ee, 
tact cu elementul rutean pierzindu-şi pe zi ce merge limba, nu insă şi 
conştiinţa originii lor, la care i-am deşteptat după o muncă conştiincioasă 
şi foarte anevoioasă, cu concursul citorva bărbați cu tragere de inimă 
pentru canza rominească şi peniru a pune stavilă puhoiului slav cotropilot, 

: „Ani ajuns atuncea la concluziunea că scăparea mazililor şi răzi- 
şilor e crearea de şcoli private. Aceasta e de neapărată lipsă, pentra 
că după legile şcolare existente, şcoli romineşti nu vom obține nicicind, 
D, Gt. publică in No. 7 a. c. din „Viaţa Rominească* o interesaniă sbi- 
tistică făcută la 1900 şi induce numărul locuitorilor din Bucovina lt 
723.504 locultozi; dintre aceştia se repartează asupra Rominilor: 220018, 
iar asupra Rutenilor ; 297.798. Deci ocupă Rominii ca factor numere I- 
cul al doilea. 

„L-a statistica aceasta am urmăloarele de observat: Ce se atinge 
de numărul Rominilor e statistica aceasta după firma mea convingere de 
oi falşă, In anul 1900 guvernul a fost foarte ostil Rominilor, sprijini 
du-i din resputeri pe Ruteni pe toate căile, luindu-i pe toți răzăşii, oi 
nu mal vorbeau romineşte, în lista Rutenilor. i 

„Numărul mazililor şi răzăşilor se urcă ia 23.000 preste tot. După 
statistica nouă ce-am făcut-o din partea societăţii noastre, vacanțele aceste 
chiar, la 30.000. Acesta e numărul răzăşilor, care nu mal vorbese romi- 
neşte şi figurează in lista Rutenilor, Considerind mai departe faptul că 
in unele comune mixte e elementul rominesc covirşitor şi-] îneacă pe cal 
rutean, dobindindu-se totodată şi şcoli romineşti, e speranță că statis- 
tica anului 1910 va avea cu privire la numărul locuitorilor romini altă 
faţă.  Dacă-i scăpăm şi pe răzăşi de totală rusificare, ajungem cel puja 
la paritate cu Rutenii, dacă nu-i intrecem chiar! Acesta ar îi ciştigul 
nostru, La aceasta se recere —repețesc Incă odată—muncă serioasă şi 


neobosită şi mai puţină politică militantă în lagărul propriu. Națiunea 
romină are cuvintul! 


„PIEMONTUL-.... 

Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte de cronica d-lui C, S. dina- 
inte de răscoale, intitulată „Piemont rominesc ?“... 

Răscoalele prea curind au ilustrat temerile colaboratorului nostru, 
“i mu mai putem cei din Regat năzui la un rol de conducători ai nea- 
multi... 

D. loan Slavici, unul de dincolo, printro scrisoare publicată In 
„Neamul rominesc“ (No. 25, 1907), dă o expresiune dureroasă aceluiaș 
septiment,.... 

Cite „semne“ vor mai trebui pentru trezirea conştiinții celui rătăcit 2... 


DELA REDACŢIE 

Din mai multe cauze, care, toate, se pot rezuma în una singură: 
vătanța, în numărul trecut (7) al revistei noastre s'au strecurat o mul- 
lime de greşeli de tipar, dintre care unele grave,—şi mai cu samă în 
eau) d-lui dr, Slătineanu şi în bucata d-lui C. Hogaş. 

O erată, tn chiar acel număr, ar fi insemnat ceva. Acuma insă ar 
ii de prisos.Rugăm pe distinşii noştri colaboratori să ne erte de dis- 
pliterea ce le-am făcul'o, făgăduindu-le că atădată........ 


P. Nicanor & Co. 


E EE 


28 


RECENZII 


Jon Boteni, Casa din Mnscel, nn- 
vele şi schiţe. Cimpulung, 1907. Pre- 
tal 1 leu 30 bh. 

„Nuvele şi schite” —aga îşi elichetea* 
ză d. Boteni buenţile din volumul său, 
Aşi fi curios să stin eare sint „nuvelu* 
şi care sint „schite“, Probabil ca cele 
mai lungi sint nuvela și cale mai seur- 
te sist schifo —N'ar fave rău seriitorii 
să ne lase pe noi, pe cetitori, să em- 
racterizăm huvăţile lor: treaba lor e 
să aiba lalent şi sa serie... Căci, iata, 
ua cètitor eum pedant ar putea să eeu- 
ră bacăţilor d-lui Boteni să fe „nuve- 
le”, şi, negăsind nuvole, să declare că 
d, Hoteni p'are talent. —Şi d. Boteni a- 
re ealitaţi de scriitor, dur bucăţile sa- 
le, afură de citeva care sint sehițe, 
sint „povestiri“— ai voin trece mai de- 
parte, fară nəl gicana asupra etichetei 
ce le pune. 

O singură bucată din volum ur fi să 
De nuvela: Din dragoste. Ar Ñ numai 
să fle, căci d. Boteni, care are unele 
insnșiri urtistive, mare pe cele esen- 
Dale unui nuvelist. În nevasta bucată 

nn văd nici pe Codreanu, nici pe Olga, 
nici nu râd umorul lor, nici pentru ce 
s'au indrărostit unul de uhul,—deeut 
doară peniru eternul moliv: ol tinar 
şi en linără. Nuvela e o amplificare, 
în vor, a cunoseulei istorii: „S'au 
văzul, şi-au plăcut. san luate. —caroe 
atit de bnala, incit poate f un bun 
subject de roman (prin analiza com- 
plecta a vieţii eroilor gi a mediului), 
dar nu de nuvela... 


Claca do curățit st Lëniocod art 
să fie schte, după subiert și dap in 
tare, dar vazadtatul o aproape nik: 
Claca de curățit vrea să ne dai m 
tablou, şi nu ni-i da; Lăutarul er 
să ne dea un lip, un „cin“, și na nhl ói 

Celelalte bucaţi sint „povestiri, — 
Nu sint nuvele, pentruca n'an intrigi, 
desunidâmint, n'an pretenția da aera 
personage hine datinile intrun met 
bine caraeterizat.—ele pot fi mai lume 
sau mut senrte, după eum, dupi sp 
ii place autorului să se opreazeă; d 
nu sint niei sehițe, pentrură autou 
nu „Feliţează* în ele un om, say w 
aspect al vieţii, sau o serie de stiri 
sufleteşti caracteristice unei lait 
morale, 

Sint „povestiri“, pentruvă autar 
istoriseşte —numui — nişte întâmplări, 

fără logica psichologiea, care e nete 
sară cind se urmăreşte un des: 
mint; fară arătarea resarlurilor sulle 
teşti, care produc acţiunile, Inehipuli 
vă rä asistați la un iarmaror, ră Te 
del? o mulţime de intimplari, carest 
sint legale enuzal intre ele, gi ră age 
taţi la uceste întimplări fără aj 
trunda în sufletele oamenilor ` iată m 
subiect de pnveslire, 

Şi d. Boteni vede bine talimplăik: 
le ține bine minte; intimplarila fr 
povestirile sale sint intimplari ţări 
nești şi autorul cunoaste bine vb 
țărănească ; in povestirile sale, mult 
les în cea diutaiu, Casa din Mosii 
in Cind eram mic, culoarea locală e 


N a 


sâmizabili : si În neoasta contrihne şi 
u vezdp limbă țarânească.--0 alta cit- 
[bile a aulocului e caldura eu care 
pwesteşie, căldură care rezultă din 
idise amtorului penru ënn şi on- 
meali ce-i tugrăveşte, Şi el în aşa de 
malt parte la întimplarile povestite, 
sil povestirea capălă un aer desi- 
ririt de naturaluță şi sinceritale.— Da- 
că voia mal adăvgi si poezia blinda 
care plutește peste mai toate povesti» 
a &lui Hoteni, cred că nu voiu H 
uitat miei o insusire esenţială a lalea» 
tru sëtz, 

lati atitea rulilaţi reale de seriilor 
și, în special, de povestitor... Ce pi- 
eat însă eă d. Boteni nu aiip sa utili- 
zra ași zice sâ=gi explouleze, ucesle 
reale insusiri! Compoziţia sa e dezas» 
"mens, Mut întni, d, Boteni au ştie 
sigi aleagă subierie, în care să Ig- 
radraze, ori sa desfaşure, visja paca- 
re a cunoaşte şi o simte atit de bina, 
Casa din Musiel e plictisitoare, deşi 
mul ales în această bucală calitățile 
dhi dent, de cara vorbeam, sint 
cheltuite mai eu profuziune, In seefagi 
iesti. se vădeşte un alt defect de 
“xnpozițiune, cure a, poale, şi de con- 
replie: episoadele sint disproporlio- 
zale ey acanoinia porestirii ` povesti- 
mae ca up riu, care face bai, din 
loe în loe, Jafindo-se pe cimpie, eur: 
iu numai pe mici distanțe interme- 
diara intra maluri bine hotările, pe o 
sie normala. —In Cind eram mie, bu- 
cală plivulia, luminata de citeva raze 
ra adevarat poetice, bucată cenare mi- 
car de pe departe, cite o clipă. poate a- 
dges aminte, făra a le egala bins-in- 
tales, unele pagini din Creangă. —e stri- 
tala printr'o rompoziţiune geolárească. 
Autorul pared are o lista de fapte pa 
rare are să le desvatte, gi le desvollă 
unele dupa allele, fării nici o trecere, 
fără wici un pretext de transi(ie. Şi 
"apen, ca țăran ce e, trece dola w 
mt în alta (cetiţi primele două pagini 
din „Amintirile“ sale), pareă fara can- 


RECENZI 


mm 


zi, dar la Crenngā trecerea se hazen- 
ză pe asneluţii de idei foarte fireşti şi 
nn avem impresia că autorul are o 
listä „du desroltat". 

Dacă d, Boteni va Dräi să compun, 
—eu culitațile sale, puţine dar adeva- 
rale, va deveni un ban povestitor, De 
ulunintralea, compuzițiuaca, secio un- 
de seriitorul îşi arată măsura tehnicii 
sala, deria maturității sale, epurtoa sta- 
ba n seriilorilur nostri, Sintem incep» 
tori, marom tradifjie.. Avem talente 
uutive, n'avem ştiinţa literaturii. 

GL 
fei 

Fo, Grienusg, Pima durere. — 
Editoru Minerva, 

Em, Girloanu nu e un necuanecul 
pentru Paie! cetilor. Nu s'a șters 
incă din amintirea noastră impresia 
primului volom „Batrinii”, E arest prim 
volum v operă ce so velegte eu plâre- 
re, se simte că și aulorul n seriso cu 
plăcere, mai mult pentru sine Insusi, 
pentru a-şi fixa acolo o sinilire perro- 
nal, poozia dulce gi molaucolică a lus 
miilor care se sting. Partamul ugor de 
Îmeruri vechi, evlavia ce ze ră-fiuge 
dia suletul autorului Dreplrat ramasi- 
tele aceaste ale unei lumi care se duce, 
te fac să treci lesne şi cu indulgență 
asupra unmeroaselor neajunsuri ale 
scrierii, 

Le şade parea bina acestor evoca» 
țiuni ale regretului sa tia umbre, ade- 
seori şlerse, In genere fară niri o adin- 
cime sullsleaseñ sub gesturile, ticurila 
si maniile lor de oameni din vremile 
du-odininară, La gade bine sa aibă nu- 

mai aşa n apărenlă de vislă, eum se 
si ruvine unor apariliuui ce Un mai 
mult de lumea visului decit de reali- 
tate. Subiectul, la drept vorbind, nu 
sint ele, şi pulin interesantele intim- 
plári din viaţa lor, ri simțirea celni 
care Jr evach. 

Lipsa de putere a imaginaţiei, lipsa 
de iuvențjune, face tormai puterea y- 
perei. lutererul pentru lumea ereatà fl- 


260 


ind slab, toată energia sulletească a 
«ctitorului e păsirală peniru parter 
sentimentala, subieelivă a scrierii și 
farmecul ei il guslăm deplin. 

Simţim mai preciz insuşile primului 
volum, după ce-l velim pe al doilea. 
Impresia generală după acest din ur- 
mä e penibila, Nesimţim sforțarea au- 
torului carejerea să compună, să serie 
nuvele, 

Lipsa de temperament, se Diere 
din primul volum, te loveşte in acest 
nl doilea en un defect. capital peste ra- 
re nu poţi trece en nici un chip., Sti- 
lul nu mai are inlădierea enlda, natu- 
raleța şi grația, cum duleeaga, dar aşa 
se potrivita felului de a Train subiec- 
tul în volumul! „Bălrinii*. 

In necesitatea de a reda lucruri re- 
ale, vii, cu precizia şi puterea cerulă 
de astfel de subierle, el devine see 
şi lipsit de orieo euloare, banal ca 
stilul unei gazele zilnice sau afectat, 
teatrul, eu expresii cAutate şi prețiuva- 
se ce jignese puslul şi parulizeuză e 
moţia, Tonul general al povestirii e 
tonul omului ce povesteste ştiind ea 
e areultat şi, stinghorit ca nu prea a- 
va ca spune, îşi îngroaşi voces lnlr'a- 
disas, face introduceri, digresii, ridieind 
unul onide nu trebue și câzind in exa- 
gerâri regrelabile. 

Iată de pildă cum ne vorbeste de 
un simțimint firese şi simplu = tristeta 
nnui tata duios, căruia i-au plecat co- 
piii la țară: 

„Ast-fel de induinsari su ceva din 
poezia primblarilur ascunse, în serile 
pline de mirosul erinilor ea tinjese şi 
mor singurateci şi mindri, pe tulpi- 
nile lor innalle“, 

Emoļia uşoară, indnioşarea simpla 
ve era gala să răsara in sufletul celi- — 
torilor, e zugrumată seurt de fraza a- 
ceasia frumos alcătuita, dar talșă și 
goală de orice pulere de a transmite 
wmoţie, In pretentia ei de a produre 
olet prin forma-i prețioasă si cautata. 

Eroii d-lui Girleanu păcătuese toţi 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


| ere au-l vedem de loc, nu-i 
hi ven chipul dar nici subetul, Un 
e țăran care vorbeste Lärämraie 
Lin, face glume nesārate, își 
i strugurii și mustul, poleşie eu 
geit (2) musalieii de caro zeg 
sral că era fourte bucuros. Infine 
a um despre care nu știm absolut 
ie și care ein sfirşit povesteşte, 
rarè lipsă de simi moral, cum a 
| vija dela un Grec și a sădit-o in 
d'r. şi enm a minţit dimpreună eu 
lul sia adus martori fulgi pe ca- 
a plătit să jure strimb în proce- 
ru Grecul. Nimic insă vu nea pre- 
la acest aet insemnal, nu am 
| wein în atitudinea şi vmbele 
dei apucături, simţiminte, semne 
rii de slabe care să moliveze a- 
4 actiuse, pe care gi autorul pare 
privi ca a acțiune firească, nprou- 
un ael de dreptate, de nare-ce pä- 
tul em Gree, Ar fi leebuit să-l fi 
ul siet din primele vorbe, şiret, 
` area gizelenie adineă, jnslinelivä ca 
„nimadulei, dar vlerul nu are abso- 
` wie n Bzionomie morala şi poţi 
-i atribui orl-ca anecdotă vreai, dură 
vacha săi motivezi atit de puţin 
tinila 
Pentru ea ivterssul nostru să se der: 
pe să să se menţie peniru o operă 
"mun rege, o repel, să intrăm a- 
ine în personalitatea actorilor, altfel 
vil ai s'ar spune că tipurile sint 
ire acei oameni ce trec arare prin 
la obişnuită, oricit de grozave ar 
diusile care ni s'ar spune că ei 
ri sarirgit, interesul nostru nu 
depâşi ea nivel artistic pe acel deg- 
at de rubriea palpitantă a „fap- 
ui divers” dela gazeta zilnica. Nu e 
"its a lranrpuna faplul divers in 
| eurgätor și corect, inflorit pe ici 
elu e imazini frumoase, cu ex- 
"1 căutate si stralucitoare, pentru 
"a operă de arta. Crima, sinucida- 
sint arte mari, acte la care indi- 
"La lat parte cu toale puterile iz- 


PPP 
prin asemene exugerări si por ls 
trale. Toți îşi trec mina pe frunte, 
sdrapează in senlimenie ales si s 
în visări adinci peniru a povesti spei 
mici iatimplări obişouile, a cine w- 
însemnătate te loveşte cu ni maitin 
cu ril pregătirile au fost mai gi 

Tipul redat în opera do artă uni 
seamnă ceva deril sau find n pers- 
nalitate individuală puternică rus 
nele insuşiri: calitati san deferie, o 
virşitor de pronunțate, sau find n 
racterislie unei categorii suciale și pr 
sentină în mod frapant felul dest. 
de a gindi şi a simți u neslei ot, 
rii pe care sa altoese cnlitațile spei 
nie ale individalui,—el trebae să în m 
presiu fe ca lip individual, fe ab 
social, 

In literatură, acțiunea este mijra! 
cel mal puternice de expresiaue s pr 
snmalitații, fe că se produce iz 
şir da mici tutimplari ziluiee. In re 
personalitatea evoluează pe indekte, | 
fie că e un act fortunatic, o urmata 
unei erize ascuțite ce a råseolil St: 
elipă toata fiinţa, puinid în migeare ler 
to puterile tainuite in adincurile ss 
tegli sau trupesti ale imdivilulei 

Din cioenirea ea imprejurările, " 
simţimintele și ideile allore, din ri 
nirea aceasta violenta adeseori, #0 
pārå adevārul unei pe:sunalitati, fe 
lul sáu dea fi lăuntric, singure? ialt- 
resant, real şi adevarat, ignoral dece 
mai molle ori de sine insusi și mi 
intotdeauna imperceptihil absertej® 
suporficiale, deosebit eu total de pt 
sonalitatea apareulă, 

D. Girleunu pare a nu se ledoi P 
acest lueru, Se pare în cele maini 
te povestiri ale sale eá tipurile su 
prilejul pentru a pune în semio? 
necdota sau un fapl divers Na în 
nieăiri realitatea acestor actiuni in s 
fetele celor po care autorul mid au 
ca pârtaşi, Să luam de pildă Aer: 

Aşa eum ni-l infațişează autorul, d 
clipa cind incepe povestirea, e wa 0? 


ge A mg 


RECENZII 


ET 


vorite din părțile adinci și tinuite ale 
sufletului, sint snluţiunile unor grozave 
şi inlinse erize ale personalităţii, dur 
noi nu lọ vom trăi in realitatea lor 
tragică, de cil asistind la defăşurarea 
crizei dia care au izvuri!, 

lată în povestirile d-lui Girleanu, un 

tip ce se sinucide şi despre care ni 

se povesteşte că a fost un om grozav, 

care a comis o crimă. Nimic insă din 

sulelul acelui teribil Grugau, Grogan 

sălbatecul, nu străbale până la noi, no 

ia parte În crima pe cure ni te spu- 

ne că a săvirşil-o. Salbataria lui po 

me e redata decit in amintirea unui 

plăpiud şi slăbuţ ofițer, ca o apariție 

ee ba produs o spaimă grozavii În co- 
pilrie, pe rind era in convalescență 
dupa o boală grea, Cred ea nu era a- 
costa mijlocul cel mai suggestiv pen- 
tru cazul de cure vorbim, lar crima 
de răzbunure pe eare o sârirşeşie ni 
a asbfel povestită, în cit nu ne infor- 
mează asupra psichologiei autorului ei 
mai malt deci! relatarea faplulni di- 
vers la gazelă, Nu mai vorbim de im- 
prejurările atit de pulin verosunile în 
care se pelruce crima, În adevăr, pe: 
vasta unui asemenea om crud, nevasta 
unui Gruşan sâlbatecul, primeşte dela 
bărbalu-seu o scrisoare prin ordonanță, 
care întră chiar in odaia unde e ca 
eu amantul, şi cu toate acestea îl roți- 
ne pe amant acolo, lu moşia ce e foar- 
le aproape de tirg, eu toate probabi- 
Jilăţile va bărbatul o să afle şi prio- 
urmare o să vie, să se răzbune ușa 
cum işi poale uşor inebipul,—parcă a- 
nume vrea să aștepte desfăşurarea dra- 
mei ca să aibă autorul subiect de nu- 
velă, 

Ceia ce dă mai mult impresia că d. 
Girleanu în multe din nuvelele sale 
vrea numai så plaseze o anecdotă zë 
săi pve în scenă un fapt divers, sint 
şi unele titluri şi mai ales sfirșilul 
multor bauen din volum. 

In chiar nuvela eu care începe Vo- 
lumul, te loveste lipsa de armonie, de- 


Ku 


potrivire. inire titlu şi coprinsul po- 
șestirii. Presimţirea morții la copil ca 
şi lu animal e fapt sigur, Nastiueliv, 
și eu mult inainte de a exista în min- 
te cuneepțiunea limpede şi lamuriti a 
aceastei legi fatale și neinduplevale, 
există spaima supremă a omenirii în 
suilstul lor, E prezimțirea morții fa 
copil o spuimă, nm o durere, în nici 
un ent durerea despărțirii delinilive, 
durerea peniru ceva preciz şi definit, 
cum ne-a aralt autorul in nurala „Cea 
întăi durere”. Despârţirea e ceva aşa 
do ubsiract penlru copil, în cit nu e 
ru putință să se lege de en un simii 
tnint, aşa de puternic, ca să rămie în 
amintire ra cea mai mare durere n 
copilăriei, Chiar asa eum o deserie uu- 
turul, e spaimă, groază, alarma îns 
tinetivă a micalui organism in presim- 
tiea disirn erii finale, nu durere si 
doci e fals titlul „Cea întăi durere” și 
nu sa potriveşte da loe en telul in ta- 
re o tratat subiectul de autor, 

In Juerărilu reuşite, sfirsitul a ulti- 
ma fază a unei evoluții. El opare en 
absolut necesar In desfăsnrareu poves- 
Uri, care e un tot organizat în care 
toate părţile sẹ ţia una de alin. 

In multe din nuvelele d-lni Girlen- 
nu *firşitul surprinde si jigneste; pa- 
re pus aeplo în grabă, ea să se eur- 
me întrun fel aleatuirea din elemen- 
te disparate, rău încheiate intre ele 
şi sä scape aulorul din încureatura în 
care n intrat, Astfel e de pildă sfir- 
şitul povestirii „Deizaşul” caro de alt- 
minteri e una din cele mai bune din 
volum, Povestirea acensla ilustreuză 
părerea ră cei simpli dela țară au mai 
mult decit noi, cei dela oraș, eurajul 
fiptelor, primese cu mai multă barbă- 
ţia urmările acestor fapte. In adevar, 
va tată batrin în nsuprā-si răspunde- 
rea unei loviluri cu securea, dată de 
fiu-seu, unui vecin Intro ceartă. Fecio= 
rul primeşte sacrificiul batrinului, pä- 
nà In clipa rind li se aduce vestea eñ 

xel lovit a murit; atunei, foarte sim» 


e 


VIAŢA ROMINEASCA 


„als si senlimentală, in fata vieții și 


"H 


Eege 


Wé ve 


et) tinere, pierd puterea inagică 
a atei, devin creațiuni reci, corecte, 
asterial pentru studii abstracte de 
pirbalegie, einografie sau filologie, 

Nurmele din volumul d-lui Caraivan 
„la Sezitoare” nu tocmai acest defect, 
He sint ropuvestite de un om inteli- 
ze. pia pe o limbă destul de bo- 
bogată și foarte corectă, de un um de 
gat care înțelege şi simte frumunseta 
edor Dori răsorite din sufletul po- 
porului farà nici o mestegugire, dar. 
ela mu sènt Irtile în sufletul şi inima 
porasitucului, siut reci 18 stralucirea 
le mată de lucrari moarte, nu au pu- 
twa den face să vibreze în nui conr- 
dele pe cate a știut să le facă să rä: 
sog ua Creangă, un Ispirescu, un An- 
ton Pans chiar, cu deta Iui simplă, eu 
braai plină de disonante at de im- 
șerferțiuni. Lipseşte naivitatea, de mul- 
le ai volt, a omului simplu de la 
ur, aeol bi de a povesti plin de fn- 
Idesari, acel dar de u semăna prelu- 
lahni ce ceva din sulelul lui fără 
si se bage de seams, de a-şi strecura 
rebestiile, simtimintele, credintele mo- 
falè 4i superstiţiile, avea plăcere de 
ste mistifien şi a so mistilica pe si- 
te insusi, Lipseste mai ales convinge- 
"zz Brel fel de convingere propriu 
šalelvlur primitive cu inchipuirile a- 
lt de sii în cil slăpinesc cu puterea 
lalucisaţiei și care, eu tot simţul lor 
iuți de renlilute, se Lasă dugi de 
farmecul acestor [untasuagurii, pun un 
IW de indarăiuleie sa eteadä în ele ca 
F dni n'ar f izvore din sulelul o- 
mdui, d şi-ar avea flința ca luerurile 
reale, E la dimşii nevosa de a crede 
in Putz, lor şi de a facu şi pe alţii sa 
tedi, pentru ca apoi in plină emo- 
te dramatică să stracoure eu o Bei 
sosie udevăcul realitații, 

Foarte bine e redata de Sadoveanu 
wasla peirhologie a povestitorului de 
eene in nuvela „Morarul* dia „La 
ani în Vista", Morarul acesta după 
“e puvestesia cu multă putere de stg- 


plu arată eñ el e udecăratul auter 
faptei şi pleacă hotari să-şi fe n 
deapsa, Dnpa aceasta mizenloare sr 
nä, iată sfirsitul : 

„M'am ptimbat încă mult en priri 
nul met, dar n'èm mai vorbit nini 
Na ereeciam sufletele" |... 

S'a scris alit de molt în chestii 
„Arta prota artă”, în vit soeot edp 
aci locul nici timpul a mai reach? 
o veche polemică adeseori later 
pată. Totusi, soeot că cercelinl apar 
artiştilor mari, ule artistilor consart 
şi eei rare sintem pentru „Artă pe 
tru artă”, ca şi cei ca sintem pen 
„Arla tendenţioasă“, vom cântă n 
inconscient, alții conscient, şi vu 
negreşit concepția artistului desy 
om et vință, filosofia lui adică + 
snperficiale, senină sau întunecată, s 
Sin! sub eure priveste și ruprudi 
realitatea, En merg mat departe sis 
cot ca pularea unei opere de ar. i 
tensitalea cu care face să vibreza 
nele strune din sufletul nostra, d 
de puterea şi originalitatea pre 
concepțiuni a Ini despre viaţă, pe D 
gA celelalte rulitaţi ale lui da arte 
Cure e insă conceptia despre om 
viați a şovăitorului povestitor ce e 

Girleanu ? Care e atitudinea tee 


lumii, ee so degajesză din volumul d 
povestiri „Cea intai durere“ 7. 

Virgil Carnivan. La gezi 
Poveşti şi Snoura, Edil. Minerva, 
enreşii, — Atten comori neprețuile 
risipese şi se pierd în basmele pop 
lare, expresia bogatei şi stralucitei Du 
tazii u unui neam intreg, și totusi 
mie muigreu decil redurea acestal. 
de literatura populara. 

Fubnlaţia, miraeulosul chipurilor 
a intimplătilor es se imbina din jo 
liber ul unei fantazii fără friv, dară 
e răsfrinta prin prizma unei personi 
Dat în stare da a reda plinul devi 
ath în care pare că fierbe seva nm 


RECENZII 


mp 


gestie o înlimplare în care se arată 
necuratul in luată puterea lui, cind iz- 
buteşte să furişeze în sufletul tuturor 
celor ce-l asculta forul fricel de pè- 
cunoscut, adaugă zimbind : 

„Astasi ! nu mal este!—dac'o îi fost 
vre-o dată... Asta-i! Eu alt diavol de 
ett omul, spun drept, n'am văzut»... 
Aci e farmecul basmelor lui Creangă, 
care povesteşte cu suiletul făra» 
nului nostru, intro formă literară 
ideala a limbii populare. Acel ames- 
lee de credință nsivă, controlata diw- 
cind in cind de un singur şi puternic 
simţ al realilății, acen inclinare da a 
crede in miraculos, do a se lăsa ade— 
menit de farmecul închipnirii, de a fa- 
ce pe ascultător să creadi, de a-l su- 
pune cu totul pulerii de convingere 
ce se ihlica din felul de a povesti, co 
ae revarsă din sullelul povestitorului, 
pentru a reintra apoi în lumoa rentă 
cu o uşoură luare în ris la adresa po- 
vestitorului şi a aseultătorului. 

Domnul Caruivan povesteste frumoa, 

dur povestirea su e în tonul omulub 
cull, luminat, care spune un basm eu 
coudescendenla unui asttel de om, Ei 
nu numai că nu crede dur nu ştie nici 
cil și ce anume poale erede, cel căruia 
i se ailrosează, Nu găsim in adevăr ni- 
ir) acel humor al povestilorului po- 
pular, acel şirellie nuir şi plin de mual- 
$nmire ul omului ve Gu tras o pici- 
leala cârela sa lăsat şi el în parte a- 
demenit, acele sfirziluri caracterislieo ` 
ŞI am ineâleeal pe-o zen ele, 

Domnia-sa sfirzeşte purestea eu so- 
riozilatea cu care ar incheia o nyeli, 
face ai murala, mu merali giumeaig 
ce se ivește cita odată in poveştile po~ 
porului, ci morala serioasă a uiui orm 
ce vrea să instruenseă amnziod, 

Siul povești foarte fruwouse acele- 
ule d-lui Caraivan, frumos povestite 
ints'o forma bogată şi enrgàtoare, dar 
dară s'ur ceti la o gezălnare sint sigu- 
ră că ţăranii ar cânea, s'ar gindi ln no- 
voile lor sau ar lua firul din garm 


270 


«olitorului, nerabdători, şi ar urma 
cu povestirea în graiul lor viu și pi- 
toreze ca să nu se rlrire petrecerea 
mainte da vreme, 
LS 
Bu 

Ze Antoniade, Iinziunaa realistă, 
Incercare de critică flosofică. Bucu- 
resti, 1007, 

Cercetarile asupra originii și limi- 
telor eunoştinții oaste, probleme rare 
fae parte din teoria cunoştinţii, s'au 
facut tirziu aparitia In evoluția euge- 
tării filosofice. Grele și anevoioase, 
aceste cercetări sint de o extremă im- 
portanță şi ela formează azi punetol 
de pornire şi In acelaş timp piatra de 
incercare a construcţiilor filnsalice. O 
corcelare in aceasta directie a cuga- 
tării contimporaue e lucrarea de fala, 

Pentru oricine e familiarizat eu ro- 
Nexia filosofică, orice stare de congti- 

ință san reprezentare a noastră, eu- 
prinde un subiect ai un obiect, suu un 
act şi un conținut, indisolubil unite. 
Dar prinir'o iluzie naturala el innäs- 
culă a minţii noastre, conținutul ne 
apare ca independent si deosebit de 
orice act de reprezentare, cu un obi- 
ecl de sine statator şi necondiționat. 
Aceasta iluzie, uşor de descoperit la 
acea prima treaplă a cugolării, care e 
simţul comun, uutorul o gaseșta in- 
tervenind şi jn treptele ei superioare, 
reflexiunea ştiinţifică şi cea Blosofică 
şi urmâriud-ajin nceste domenii, se in- 
cearei să-i Säaenech explicarea, 

In prima parte u operei sale „Rea- 
lismul ştiinţei fizice“ nutorul awali- 
zind în chip detailat principiile ştiln- 
tei ronlimpurana şi mijloacele ei de 
consteneție, examiaind alomiamul fi- 
zicei mecunicisle şi doctrina energe- 
tică, arată că știința ca şi simtul co- 
mun afirmà o lumea obiectivă distinsa 
de subiect şi ca noţinind sama de rea- 
litatea psieholagica, in formarea su, ea 
nu priveşte şi nu aro nevoie să pri 
vease spiritul ca activ. Dar spre deo- 


VIAŢA ROMINEASCA 


„aceustă realitate are o existența iade 


oară In chip serios na- 
mei nostra, modul şi limi- 
tele cunoaşterei. Contra dogmatizmu- 
i, d] pane centrul eunoștinţii în su- 
bied: mu subiectul se modelează după 
lumea mbicetivă, ci aceasta poartă pè- 
catea lui. Acest fel nou da u privi 
amgliaja a fogh fecundă în urmări 
dn schimbat modul in care se punea 

realului. Autorul urmăreşte 
această problemă in idealismul eritie 
si în sistemele ce au urmat marei re- 
forme kantiene, în idealizmul absolut 
al lui Fichte, în acel al lui Hegel, în 
solantarismul lui Schopenhauer, în a: 
zoesticismul lui Spencer şi în poziti- 
vispu) contimporun. Elarală eontra- 
dieiile interna ce cuprind aceste sis- 
teme din cauza modului greşit in care 
au pas problema rvalului, şi la baza 
acestor contradicții găseşte subslanţi- 
alizarea urbitrară n unuia din cel doi 
termeni ni dualității ireductibile: su- 
tiæt—obiect, aceeasi iluzie realistă 
dunnilonre în simul comun ea şi în 
concepțiile ştiinţei. La toste treptele 
de eagetare, simţ comun, ştiluță, filo- 
sofle, găsim afirmarea unei existenți 
acea diționate a luerurilor ai în ger: 
ag timp imposibilitatea de n deler- 
mina ee este aceasta existență necon- 
diponată, O necesitate internă ne con- 
stlege să posiulim prelulindeni un 
meondiționat, un absolut, pe care re- 
Nexiuaea ne arată ch nu-l putem eu- 
"onse, 


sebire de acea a simțului comun, lums 
vbiectiva a ştiinţei e o engste, 
mintală, o arhileclură de WER 
produsă de puterea de ahatraeție ; 
minţii, la originea carora sa pol fec» 
noaşte datele elementara ale semal 
ilor şi pereeptelor.— în fond, o lume A 
date de conștiință obivetivate și pre 
zintate printr'o necesitate psicholugiei 
ea independente de orice consilii 
Ştiinţa fizică postulează o existenți - 
biectiva incondiţionata, dar cind rra 
si-i den o determinare mai precà 
vede că o silita s'o constrneasră ese 
lemente spirituale, care nu pol i pe 
vite înafară de conștiință, O mersi 
tate profunda o face să afirme rer 
ra inrondilionat, insă experienla o s 
dure să constate pretutindeni că los 
lurrarile siot condiţionate, Domeniu 
ştiinţei e acel al relativităţii, realitate 
pentru ea e numai relațiunea dinire 
fenomene. Numai aci en lrebue 3 
caule constanta și permanenta, cis) 
conceptele ei cardinale servesc mumă p 
penlru a prinde şi exprima rapoarte ` 
statornice dintre fenomene, meespri 
mind nici de cum vre-o realitate w 
rat obiectiva, 
In parlea a Ii-a a operei sale Han: 
lismul metafizic“, autorul analizează 
chipul in care îmbrățișează cugelatei 
filosofică, problema realului, 
De lu inceput eu e o negare a pe 
ziliunii Inate de simțul coman ` lumea 
pe care o prezinta simțurile nu e pët 
iru ea adevărata realitate, aceasta e 
mult mai profunda şi de alta maluri 
ca acea pa care o recunouştem diret 
Dar în perioada eroiră de consteuețe 
a marilor sisteme, domnea credinta ri 


Explicarea acestei contradicții o ca- 
să autorul în partea a Iil-a şi cea 
msi interesantă a operei sale. in me- 
“anismul intim al cunoştinții noastre, 
in felul de a funcționa al spiritului. 
Partizan aprins al ideilor lui Wall, 
Paulsen, James, al voluntarismului gi 
al teoriei actualitații paiehiee, viața sn- 

ñ e peniru el un flux, o deve- 
vize continuă în care Boear moment 
are o valoare de actualilate prin eeta 
“0 il precedă şi ceea ce-i suceniă, lar 


pendenia de nvi şi poate fi cunocentă 
prin puterile ilimitate ale ratiunii, 
Cercetările asupra teoriei conogtim 
ţii, Inceputede Locke, Berkeley, Humr, 
due la polul opus dozmatizmului, lë 
scepticism, Kan! enmbalind și seg: 
ticismul si dogzmatismul, cerere ` 


RECENZII 


DE a 


271 


fapte psichice izolate unul de altul, ca 
corpurile experienței externe, nu E- 
xistii. Analizind laptul de cunoștință 
luat prin abstracție ca izolat, desco- 
pere inir'insul două elemente intr'o 
sirinsă legatură, constituind o reali- 
tate unică, în aen chip incit ar putea 
mul corect să fie privite eu doua as- 
pecte ale aceleiaşi realitaţi, un conți- 
nul şi un net. Termeni identici cu acei 
de reprezentant şi reprezenla'iv, sau cu 
acai mai uzitaţi de subiect şiobiect. Dar 
distinelia pe care o facem între a- 
cești doi termeni nu trebue confun- 
dată ca acea dintre ou şi nun eu, din- 
Ire subiectul cuncscălor şi lumea ma- 
teriala. Distineliu dintre act şi conți- 
nul nu presupune nimie despre exte- 
riorilatea ori existența indapendentă a 
lumii obiective, sau despre unilalea 
eului nostru, ci este numai o distinc- 
{io imanentă conștiinţii noastre, Cei 
doi termeni sint corelativi inlaunlrul 
aceleiaşi realităţi şi nu pot f în mod 
valabil distincii şi separați unul de 
altul, caci sa implică lu chip reciproc. 
Ideia de eu ai de materie sint idei 
mai lirzii și eu necesitate rezultatul 
unei elaborâri mintale mai compli- 
ente, Distinctia fâculă e o distinctie lo- 
gicã, căreia îl corespunde insă una 
psichologies, distineția unei forme de 
o materie. Actele tuturor conținutelor 
noastre psichice. ori forma, coineid în 
viaţa monstri psivhică cu cela ce se nu- 
mesle in genere roasliinţă, care este 
eoextensivă cu tonală aceasta viulă si 
fară de vare nu se poale concepe ni- 
mie «xistind palchologeşte, iar conți- 
uutele en tot ce apare ca cuprins sub 
forma eunştiinții, eu materia vie care 
formează fluxul vieţii noastre psihice. 
Dacă pentru cugetare, refleclind asupra 
cunnștinţii, ambele clomaente ale fap- 
tului de conştiinţa nu pot îi privite în 
nici mn eaz ea entitaţi de sine stălă- 
toare, peniru vista spontanee a fap- 
tului de conștiința, acesta apare sie- 
şi cu mp caracter foarte important, pe 


72 


care nu toli cara au cercetal natura 
viel! psiehiee Lan zărit. Acest earne- 
ler, care e baza tuturor cercetarilor 
autorului e urmatorul: în unitatea fap- 
tului psirhie, conținutul se prezintă ca 
distinct de actul de conşliinia, ca fiind 
seman! unei reizt distincte de à- 
esta, Aceasta formà dub'ă, a unui set 
şi conliaul distinct de rine, o găsim 
in eunousterea stărilor nousiro inter- 
ne, iu lumea afectivă şi volitiva, Afeet 
pur și voina pură, frä nici un con- 
tinut reprezentativ, mn există, Distinv- 
lia celor doui elemente ale faptului 
păiehie insamnă et constiinta e cnex- 
leusivă eu tol continotul vieții psichire 
şi existența unui iveonstient în sensul 
psihologice in admisibila. Ea nn poate 
D suslinulă devit din molive flosolive 
sau dintr'o regretabila confuzie a pune- 
tului de vedere fiziologie cu cel psieho- 
logic. Dar legea logică n distineției 
actului de conţinut, permite autorului 
sii susție o nout teorie n percepției, E- 
xaminini runosentele teorii le lui Scho» 
panhaner şi Mill, el armă că ucastea 
mu put explica de ce corpurile no a- 
par en exterioare slărilur nosstre de 
conștiință. Credinţa în existența core 
purilor externe nu se capătă dupa el 
prin reflexie şi inducție, ciin ehip ine- 
dint, ea nu e un rezoltat vi legilar aspri» 
atiei, ci rezultatul logie ul legii indi- 
rale a organizarii noastre mintale, le. 
ge prin enre continutul tarilor noas= 
tre de conștiință se prezinta ca dis. 
tinct de aclul coresponzator. Distinc- 
ţia care se face de obicei Intre conți- 
nutele pereep{iilor noastra și obiecta 
e neintemeială. Ele nn siut dona lu 
«ruri, ri unul şi același, senzațiile moas- 
tre, Prieepind acest luern, nu mai pu- 
lem admite dualitatea hiert, repre- 
ventare, căci obiectul nn e decit con- 
tinutul reprezentarii si lot udata dis- 
pare şi substratul hipotetic ul lucruri 
lor în sina ca o cauză a sonzațiilor 
noastre, Rămine insa dualitatea “oținut, 
acl Sau reprezenlul, reprezentativ sau 


VIAȚA ROMINEASCA 


„Sonalitale, tot din pricina aceleaşi at- 


sji iasemnata pénlru problema on- 
ech, Dacă lucrul tn sine nu e de- 
it p aecesitata de cugeture şi nu are 
realitate dislinetă, orice afirmaţie a- 


subiect, obiect, fară ca să introdueea I 
ul treilea Termen, luerul, corpel ester | 
ra distinct de conţinutul actului de 
reprezentare, Prin acest fe) de agi f istentii to fi decit 
vi, spune autorul, nu se distreze — f ef: «aa ungeht in si- 
tuşi de putin reslitatea lumii me ÎI! puțiaue limitativa şi negativa 
incunjoură E mai fantomatiră si mai | wel jeu, Cu toate afirmaţiile lui 
ireala, lumea de luepuri în sine, des A nmenală nu e cu 
pre enre nu putem şti nimic, inseri se: zeng în noţiunea exis- 
bilă, fără nici o relaţiune cu pol, hars stii fenomenale. Noţiunea unei exis- 
care ue apare numai intr o erer: = transcendente nu poate D decit ne- 
iluzorie şi cu nocesitate inadeaoi 2 ré şi nedeterminata, Din cunoştin- 
ori lumea de posibilitaţi nedetimi soastră mu putem eşi; orice afirma- 
nate de senzații, decit lumea care zer. e despre o existența incunoştibila es- 
sta din senzațiile noustre, senzaţii ra o cobtradicție, peniru ch nu o pu- 
re sint necesara, cu o ordine strili um formula decit în termen de cu- 
de sparițiune, cu legi nesirimutate ș 


wi 
valabile pentru tonte subiectele enue- sai 


iu 
Cu iolal nevasta seăpâm de contra- 
tătare. 
Legea generala a distinețici conțin 


icţiile și misterele incunoştibilului. 

lentificind ce esta cu ce apare. cu ce- 
tului de act ne face +a concepem ee a œ cunoastem, incunoştibilul dispa- 
purile ca necondiționate şi tocmaian + ea o umbră mistică ce era. Nu exi» 
apar ele pentru conștiința ponsiri spie 23 lacunoştibil; desigur ne incunjoară 
tanee, susține autorul, ca și Spin A in imens necunoscut, insă tol ecia ce 
censlă punere dela inrepul a ech if e poste să devie obiectul unei cu- 
Honatului este una din condiție & f. msliaţi posibile. Ineunoştibilul abso- 
cApitenia alo posibilitațji experien: 
fară ea nu ne-am puten orienta leb 


osul de impresii, de senzații de istf 
lul, În senzul cugelătorilor eare e- 
plică viata peieliieă în cea mai mar 
parte prin necesitățile practice, dn: 
cal ea autorul n'a insistat msi aal 
asupra acestui punct interesant, else 
ține că principiul logic al afiemárii o- 
nel naluri proprii a lucrurilor e M 
principiu practice, o normă de oedupr 
re a experieulii, In experiența so 
trà internă, în cunoştinţa spontas 
pe care o avem despre viața nasti 
psihică, ea ne apare ea spirit, eu, per 


RECENZII 


lui mine o himera. Lumea pe care 
o ennoagtem, în care trăim, nu este 
rm rezulta din filosofia care ES 
"ali realitatea de partea numenulu e 
ge iacondiţionatului incunoştibil, o u-  selentifique. Paris. C. Flammarion, 1907. 
parență zadarnică, o umbră inconsis 397. p. Volum seria intr'un stil foarte 
| tenia, ci este o lume reala, singura 
kee reala pentru nci. Autorul e con- 
degt de faptul că problemele tradi- 
Vonale ale filosofai nu sint suprimate 
de poziția fenumenisti pe tare o pa 
tå ele rămin transpuse înăuntrul fe- pri ? 
nomenizmului; dar paasi ens peulrua-  liunea sexaslitații florii şi la urmă re- 
rest mod de a vedea lucrurile, meritul 
de a ne f liberat de specirul substan- 
lèi, al Iverului ta sine ṣi al incunoşti- 


LO 


să Be pentru noi o făgăduință şi o nä- 
dejde“, 
Ideile susținute de d, Antoniade mai 
ales in parten ultimă şi cea mai por- 
souală a operei sale, pol fi contestate 
de partizanii substanținlizmului ; in a- 
cesi teren arid şi nesigur al probleme- 
Jar filosofica, nimeni nu se poate fali 
că posedă monopolul adevărului şi dis- 
cutia ramine totdoauna deschisă. Une- 
le chestii, eum e ac=a a percepţiei, sint 
atinse prea in treacăt și aveau novoie 
de mai multa desvoltare. Stilul operei 
sale, şi această greutate era aproape 
cu nepulință de înlăturat, e uneori cam 
abstract. Dar autorul e in curent cu 
toate scrierile importante ştiinţifice şi 
filosofice ale timpului, modul său de 
urgumentara e viguros şi solid, expu- 
nerea ideilor de o remareabilă clari- 
tate, Toste aceste calități fac din lu- 
crarea, serios şi conştiincios gindită a 
d-lui Antoniade, una din puţinele stu- 
dii da n reală valoare, aparute în li- 
teratura noastră filosofica, 
0. B. 


Li 
to 


Le monde végétal, de Gaston 
Bonnier. Bibliothóyue de Philosophie 


clar; deşi variate, subiectolo expuse se 
inlänļuiese destul de bine şi ne dau o 
justă idee de starea actuală a ştiinţei 
vegetalelor. Sot 

In cap, L autorul expune peripeții- 
le interesante prin curea trecut rhes- 


zumă cunoşlințele actuale asupra fe- 
cundatiunii, 
Cap. IT e destinat clasificării. Dupa 


casităţi practice, Tuzia substanța iuți! 
sufistului e lit un rezultat ul legii lt- 
gice arătate. 

Felul acesta de a privi incoadiț 
natul sau substanţa ca o. ocesilate de 
cugelare căreia nu-i corespunde otè- 
alitate distincta de noi, ure o canit- 


i i esen un istorie interesant asupra modului 
e: Lorens eegen este a cum erau grupate plantele in vechime, 
sul dia termini oricărei existenți, spu- vine riudul metodelor lui Linné, Jus- 
re amorul in fraza finală a operei sa- sieux, de Candolle şi In fine on 
le, realul depurte de a ni se infațișa rea actuală, datorită lui gon eren 
“a un mister și eu o spaimă, trebue Cap. II, cel mai lung, tlra 5 


A. 


Ni 


pre eriplogame şi afinitațile Jor între 
ele. 

Cap, IV, legăturile dintre eriptoga- 
me şi fanerogame, 

Cap V se ocupă de „dubla indivi- 
duulitate a vegetalalui.* So arata cum 
un vegelal, ori care ar fi, are in evo- 
luțiunea sa doua stadii bine deosebi- 
te: sporofit si gametofit. 

Cap. VL „Critica clasificării actuale” 
şi „elusiticarea viitorul“, 

Cap. VI, VII, IX si X se ocupade 
noțiunea de specie, de faptul ca unele 
specii pot prezinta variațiuni brusce, 
de dispariția şi apariţia speciilor, de 
mutatiunea lui De Vries, apoi de ex- 
periențele importante ale lui Blarin- 
għem şi alţii asupra modificării carac- 
terelor specifice prin ripire sau paru- 
ziti Transformismul experimental ès- 
te tratat cu oarecare lux de detalii, 
toate de cel mai mare inleres, şi cu 
citaţiunea mullor experiente făcute 
de autor şi elevii săi. De remarrat eu 
deosebire actiñnea climatului studiată 
în mod experimenlal, 

Cap. XI „Viaţa în inlunerie* unde 
se vorbeşte de fauna şi flora raver- 
nelor, 

Infine Cap XI „Generaţiunea spon- 
tanco“ din care mai iuteresan!'e sint 
vederile autorului asupra originii vie- 
ţii. Bonnier este partizan exelusiv al 
teoriei lui William Thomson (pansper- 
mismul interasiral). Vințu nu e de o- 
rigine terestră ci e venita din alie 
planete, adusă fiind de meteorite, Şi 
după ce biciueşte teoria micslarä, ra- 
diodele lui Burke şi esse lui R, Du. 
bois, uutorul se arată foarte pesimist a» 
supra posibilităţii de a sintetiza subs- 
tanta vieţuitoare In starea actuala a sti- 
Inte: cu alte cuvinte cà Incă ma vonit»e 
timpul så ne gindim la această pro- 
blema.—Se poste ca autorul să se in- 
gele şi i-am putea apune, după Loeb, 
că timpul pentru deslegarea unei pro 
plemo vine atunci ciad se gásesle un 
cercelitor care are curajul să abor- 


VIAȚA ROMINEASCA 
Dee ees, 


deze chestiunea, priceperea şi rh 
tile {poste şi norocul) ca s'o posli 
mări cu succes, 

Mai departe Bonnier ennsilen / 
un adevăr nesirāmutat că „na ap 
greu dea crea dintro data ung 
decit dea crea o părticică da s 
stanţă viețnitoare“.—As obiecta o se 
meni nu se poale gindi ca să meg 
in laborator, dintro dată, n sa 
viețuitoare cu toute proprietățile 
evolulive, 

Ştiinţa s'ar felicita foarte muli 
că ar putea crea o modesta kat 
de protopluamiă, care să sè poală n 
tri şi mişca măcar o oră, Nami 
urmă ar veni rindul și celorlalte 
tuni. 


dhi dr, Dona e atit de? insemnat, 
Hor no facem au numai o mare plă- 
re, dar chiar şi a datorie, credem, să 
pu asupra lui atenţia nu numai 
| mediilor neşiri, cărora le va face 
sh foarte mare serviciu prin cunoş- 
" kucke pe care le va procura asupra 
d mal binecuvintate localităţi bal- 
s din țara noastră, dar chiar și 
itavoe acelora pe eur) sourla ji si- 
lifio să se ingrijască de sănătatea 
osia dintre ai lor, şi în special 
daca cari au a se ingriji de vre- 
din boalela care intră in aceste 
part mari: scrofulo-tuberculoza, 
seslieuini, boalele sifilitice, boalele 
rosse Şi boaile do femei, 

Lørarea d-lui dr. Dona cuprinde 
| mri capitole; in cele dintii pa- 
si se da istoricul pe seurt si des- 
Kina stajianii balneare Tekir-Ghiol, 
bariero pe larg a acestei locali- 
+ astabilinontelor mai insemna- 
+ lin special Sanatoriul Maritim al 


D 

e's 

Dr. L N. Donn, "eieiei 
lul, studiu descriptio şi clinic, Zu 
mentul marin gi balnratiunes ev + 
mol. Bacureşti 1907, stubilimenlul g 
fic Albert Baer. Prețul 5 lei, 
Indemaat de faptul +a valusa E 
proprietățile curative ale biiler 
Tekir-Ghiol sint așa de putin om 
cute chiar medicilor din țară, be 
cei mai mulţi din acestia pu pë ë 
adese nici v lâmurire preriză bet 
lor lor asupra acestor bai, și deif: 
a face cunoseule atit lumii nosi 
medicale, cit şi suferinzilor insusit 
şi puterea vindecatoare a acestori 
convins apoi că, atit prin agenții pi 
ternici curativi pe cari-i posedi a) 
şi nomolul lacului Tekir-Ghiol, di? 
prin poziţia geovrafică — verinălairi 
mării—şi prin situația sa climatolp 
e ai metereologică, stațiunea scoată 
balneara e menita să ajungă una $ 
cele mat insemnate din lume, Aner 
torul Sanatoriului Maritim n) Dit? 
d. dr, Dona, publică sub titlul dem 
sus un voluminos și foarta inte 
studiu asupra staţiunii balneare d 
termal dobrogean al Marii-Xegre, 
Studiul ştiinţilie si practice tolod 


1 aptă și nomolului lacului în compa- 
lie cual stațiilor similare din țara şi 
iu siribaitate, şi datele trehuitoare 
aim cunoaşterea elimatologiei Te- 
rGhinlului ; în celelalte trei eapi- 
bio următoare se studiaza agenţii cu- 
Mri ai acestei staţiuni balneare, mo- 
" Jor de întrebuințare, actiunea lor 
blogicà și indicaţiunile sau contra- 
leaţianile lor ; lasfirşit ultimul ea- 
nl, al optulea, e un rezumut gene- 
al tuturor boalelor cura se pot eu- 
la senastă stațiune balneară. 

ridet, nu avem intenţia să facem 
tun rezumat amānunțit, pe eapi- 
*, al umei lucrări de uproupe 500 
fazini format mare, Nu ne-ar in- 
luo miei spuţiul şi nici n'am pu- 
“i egtitorilor o idee complecia des- 
T tantinutul bogat şi variat al stue 
| ilui de eure vorbim. Vom nota lusă 
"era din impresiile pa caie ce- 
"3 herârii d-lui Dona ni le-a produs. 
Bir intai lucrarea, de şi ştiinţifică 


Die și bale Movilă), un studiu asu- 


prin cercetările și observaţiile serioa- 
se ale autorului şi prin materialul de 
cunoştinţi nouă pe care le aduce asu- 
pra modului de udministrare şi asupra 
efectelor bailor Tekir-Ghiol, se poale 
totuşi ceti cu ven mai mare uşurinţă 
de către uricine, de oare ce autorul, 
in compunerea lucrării sule a urmărit 
loemai aceasta, ca să facă din studiul 
său și o Încrare de popularizare a u- 
cestor but şi deci a căutat să se men- 
ție la un nivel mai uşor accesibil pus 
blicului mare. Apoi stilul limpede, lip- 
sit în genere de o terminologie pre- 
tențioasă şi necunostuli nespecialişti- 
lor, interesantele observaţii personale 
ale autorului asupra psichologiei bolna- 
vilur, erilica indrăzueala şi plina de 
humor pe care autorul o face asupra 
unor rele obiceiuri ale administraţiei 
romineşii, cum şi asupra unora din o- 
bieeiurile noastre sociale, intru ril se 
aling de subiectul lucrării sale, fac sa 
se citească eu uşuriulă şi cu plăcere 
studiul destul de voluminos al d-lui 
dr, Dona. 

Ceia ce se degajară limpede din lu- 
crarea directorului Sanatoriului Mari- 
lim, e că băile dela Tekir.Ghiol sint 
cele mai bune din toate similarele lor 
cunoseule până acuma in intreaga 
lume. 

Ele sint superioare lulurora în ur- 
mătoarele trei privinli: calitatea apei 
şi nomolului, situaţiunea geogrufică, și 
clima. 

la adevăr, din tabelele comparalire 
ale analizei apei din lacul Tekir-Ghiol, 
față pe deoparte cu a celei din Lacul- 
Sarat, iar pe de alta eu a celor din 
stațiunile similare străine (Dax, Bur- 
baton, St. Amand ele. din Franţa; 
Franzensbad, Marienbad, Ischl, Pig- 
tyan, SE. Ducos ete., din Austro-Unga- 
rin; Aqui, Buttaglia, Albano ete, din 
ltalia, ca să nu amintim derit po cele 
mai eunoseule), se constata in primul 
loc că apa dela Tekir-Ghiol e supert: 
vară tuturor celorlalte prin bogăția ei 


de săruri și calitativ şi cantitativ, iar 
in al doilea Jee că nomolul Tekir-Ghi- 
olului e incomparabil superior tutu- 
ror celorlalte, ou numai prio neeia că 
e natural, pe cind la cele mai multe 
bai din străinătate el se prepară ar- 
țificial, dar chiar prin origina sa, care 
nu e numai minerală, ca pe aiurea, ci 
e şi animalo-vegetala, Această Tas: 
re a nomolului, de a B de origină a- 
uimslo-vegntala e foarte insemnulă, de 
oarece un astfel de nomal, cind e di- 
luat în apa de bae, da naştere li o 
mulțime de disocisțiuni moleculare e- 
lecirulitice, la ionizări şi la corpi nås- 
cinei, a cäror ouergia şi putere de ac- 
{iune e de o mare valoare pentru orgi- 
nismul bolnavului, Actfel, ea staţiune 
de bài eloro-heomo-sodiee Tekir-Ghio- 
lul e fară asemăaure superior tulurur 
staţiunilor balneare similare din lume, 

In ceis ce privește siluațiunea geo- 
prafieă, Tukic-Ghiulul e îm aşi coa mai 
favorizată stațiune din toate similare» 
le ei. Fiind în vecinătatea marii (pe 
unele locuri namai la 159 melri de- 
părtare !..), Tekir-Ghiolul are toate a- 
vantajule pe earo ueeaslă vecinalale 
le dă unoi localitații: privelişteu odili- 
nitoare a imensităpii mării, plaja ri- 
corousă și vănălnasă, bâlle de mare, 
briza rbcoritoare a mării, umiditatea şi 
paritatea serului, — bune condițiile tro- 
buitoare peniru roprnerarea şi recon- 
furtarea organismului gtt peae, 

Cit despre elima Ti kir-Ghimului, eu 
este de o stabilitate termini exrepţio- 
nal, varinţiunile zilnica şi diferenţa 
dintre zi şi mmple find cu lutul pes 
inseinnate, Tekir-Ghiolul mai avind pe 
lingă ureasla şi un põimint tăcut şi uer 
semne, urină apoi foare pt pe zile 
ploioase lu rursul sezonului (care {ine 
de la Mai până la Uclombre), avind o 
presiune afmosferiea foarte ridicată 
şi deci o densitate mai mura a meru- 
lui, — îndeplineşte lonte rondițiunile n- 
nef localităţi ideala peniru cură, 

Bine înțeles, lumle aceste lucruri pe 


VIAŢA ROMINEASCA 


RECENZII 


care noi numai le enunțăm aice, sir 
bine dovedite şi științific explicate | 
studiul de cure ne ccupăm. 

Nu pulom să ne ocupăm şi de ame 
parte a studiului d-lui dr. Dona in a 
re se studiazi agenții curativi si Te 
kir-Ghiolului şi care ocupà cea mai 
re parte din volum, dar care privasi 
mai èles pe specialişti ; nädajduim le 
si eñ și din cele spuse eetitorul și 
făcut o idea despre insemnàtaten o 
ceslur bäi şi despre rolul mare fe: 
re ele sint menite sa-l aibā,—;i 
sla e scopul politet noastre. 

Si nu putem sfirgi mai bivo 
cu un iudama pe care socolim g 
rit sa-l udresim autorului. 


E în interesul intregei omeniri 
farinde şi in interesul țarii noastra 
baile delt Tekir-Ghiul să Be ril mi 
mult şi mai bine cunoscute atit ml 
ra cil şi în străinătate, Dar voli 
d-lui de, Dona e şi prea roluminas sf 
prea seump pentru a putea f cobitis’ 
Lut acei cari ar avea interes sif ad 
nuaseă, Pe do alla parle, acest valum 
e seris cu mulle repeliri şi cu 
voltări de ewe nu an nevue loti sch 
cari or trebui să ia cunoştiuți def 
traordisara valoure curativa a babii 
dela Tekir-Ghiol. 


Socolim dar că d, dr. Dona sr 
un mare bine şi publicului çi Në 
Tekir-tihiol, dară ar extrage din i 
minoasa sa luerare un rezumat, ri 
să formeze un rolumaş mic, efen, 
care să cuprindă mai succint | 
prele părți din studiul său, care 
menite să cvuriuga publient despre 293 
perioritalea bailor dela Tekir-Ghid a 
supra luturor eeloralle „quasisi 
re“ eum le numeşte autorul, 

Brenn aveasla, tradusă şi In 
va limbi străine, ar atrage atenția IW 
asupra arestei sluţiuni si ar faret 
să-şi etsligo mmi curind locul pe $ 
merila, —in fruntea statiunilor bai 
re eunuscule pănă aruma. 


Sablocoteuent T. Pamfil, Po- 
gdire pe scurt despra Neamul Ro- 
minit. Birlad, 1907. Tipografii G. V. 
Moies, Pretul 20 bani, 

După esm numele şi prețul o arats, 
eo laczare fără pretenţie, o scriere a 
cărei menire e si limureasea peniru 
cai re nu le cunase fazele principale 
ale istorici poporul nostra şi să arate 
faple!e mai mărele, personalităţile mai 
semnale ale Rominilor, cum şi gro- 
stițiie și suferințele prin cure neamul 
moimimesc a trecut. 

Scrisă intrun stil repede şi uşor 
(tva poate cam prea figurat, avind 
satele comparații eare ar putea da nag- 
tere la nedumeriri) şi oprindu-se nu- 
mai asupru faptelor şi imprejuririlor 
elor mai caracteristice din treentul 
msira (ieşi pe unele locuri ni se pu- 
re că siot dale proa multe nume Dro: 
pri), luerarea d-lui Pamfil va f ceti- 
He plăcere sien folos de către acei 
citom ea e destinată, 

Foarte nimerite sint invâțăturile pe 
care antorul le scoale pe ici po cola 
din faptele treculului musl şi multă 
plăcere procură cetitorului atmosfera 
de adiueă dragoste de neam, care res- 
mn din intreg volumașul aresta de 
pepularizare. 


Dr, Vasile Găină, Admisibilita- 
ta ccsiloriei a doua a preoților din 
Pinc da vedere dogmatice, canonie şi 
pructie. Cernăuţi 1907, Socielulea tipo- 
gralia bucovineană. Editura foaei clo- 
feale „Viitorul*,. Fără indicația pre- 
mu, 

iro broanrä da 42 de pagini, d. 
Läit, profesor la facultatea teologica 
din Cernăuți, ridică şi discută o ches- 
fon: pe cit de delicată, pe niita de 
însemnată ` chestiunea căsătoriei a 
doia a preoţilor, Cu eitaţii din epis- 
ole apostolilor, din serierile părin. 
{ilor bisericii, din ale apalogeților ete., 


CH 


autorul dovedeste că din punct de ve- 
dere dogmatic și canonice e posibila a 
doua căsătorie n preolilor, iar prin 
vrgumentele pe care daa le aduce, din 
punet de vedere practice, arată că o 
asifel de căsătorie e necesură, 

In adevar. din citaţiila dlui Găină se 
vede că nici Mintuitorul, niei apostolii 
şi nici primii urmaşi ai lor nu consi- 
derà căsătoria ea incompatibilă cu da- 
rul păstoriei sufleteşti, deşi conside- 
ră ea o mai mare perfecţiune starea 
virginală ; ba mai mult, că Fiul Omu- 
lni prin asistarea la nunta din Cana 
Galileei a recunoscul elsãtoria ca o 
iastituție naturali pentru toţi, ṣi deei 
şi pentru preoţi: far apostolul Paul 
chiar indemna la eăsătorie pe vädu- 
vele tinere.. Cit despre căsiluria a 
dona a preoțilur, nu se găseşte In serip- 
tura nici o oprire care ar forma o 
parte esențială a revolațiunei divine, 
—iar iaterzicerea căsătoriei a doua a 
preoților s'a hotèrit mai tarziu, prin 
sinoade, pe baza unui text (interpretat 
prea riguros) al apostolului Paul, care 
zice ca „episcopul trebue să Be bär- 
batul unei femei”. 

Aslfel inlerzicerea căsătoriei a doua 
a preojilur e prevâzulă la canoane, 
dar canoanele se pol modifico, după 
cum, în decursul vremilur, s'au și 
tol modificat, De aceia. din punct de 
vedere dogmalie şi canonie chestiunea 
căsăloriei a doua n preoților poate ti 
rezolvita favorabil. 

Cit despie "punelul de vedere prac 
tie, pentru care d, Gaina aduce o su- 
mi de arguments, el e aşa de aproa- 
pe de mintea vri cui, greutăţile şi ne: 
sjunsurile pe care le îndură preoții 
rămași văduvi sint aşa de lesne de 
ințelei, incit e de prisos a se mai 
inzista asupra lor, 

Ar fi de dorit ca brosura d-lui Gai- 
mă să ridice și la noi chestiunea a- 
censta, care prin insemnatele sale ur- 
mări sociale, merită toată atențiunea, 


mnm e befier 


Revista Revistelor 


Convorbiri literare (lulic). — 
„Convorbirile literure* incep să pu- 
blice nişte scrisori, de acum 15 ani, 
ale d-lui Duiliu Zamfirescu, pentrueă, 
zic ¿C L“, aceste. serisori sint incă 
de actualitate, acuma „cind se văd ro- 
viste serioase publicind poezii socia- 
liste, poezii burghese, ete”... Nu vedem 
eire sinl acele „reviste serioaso” care 
se indeletnicese eu această afacere.. 
No temem că este numai o sforļare 
extrema den justifica publicarea acestur 
scrisori serise „acum 15 ani“, —Seriso» 
rile acestea sint o polemică în contra 
d-lui Gherea... Noi credem că autorul, 
care a dat ocazie d-Ini Gherea să serie 
articolul Pesimistin! dela Soleni, ar Ñ 
trebuit sii lase altora grija de a ras- 
turna teoriile care au prezidat la sus 
zisul articol... In sfirşit! D, Duiliu 
Zamfirescu vorbeşte de „teoriile eco- 
nomice” ale d-lui Gherea, aplicate la 
literatură. Poate e de spirit! Dar 
alunei noi propunem incă următoarele 
cuvinte de spirit: „Teoriile meteoro- 
logice, geografice, antropologice, isto- 
rice” aplicate de Taine la literatură 
(clima, solul, rasa, momentul); „teo- 
riile zonlogice, botanire, biologice, 
darviniste* aplicate de Brunelitru la 
literatură (adaptarea teoriei evoluției 
biologice ln evoluția genurilor) ete. 
Coluboratorul nosiru, d. Trigara-Sa- 
murcas, răspunde d-lui Teohari An- 
toneseu cu multă ironie, menţinin- 
duşi punctul său de vedere eù culele 


sint numai în Oltenia și că sint dem 
rigine lureease5,—şi nu „ron (ups: 
ori „dacică“ ele.—D, Pauleseu, pole 
mizind cu d. Voinov, distruge, reg 
a doua oară, darviniamul,— si dovale 
şte existența lui Dumnezeu. D M. Ap- 
toniade, un incepător care fágiduede 


scrie o "Incercare asupra superficiali 


tății, care, orle-ni-se aceusiă,,, sapit- 
ficialitate, e serisă prea didaclir, pem- 


tru o lucrare menilă unei reviste pe 


nerale. Autorul, după ce dă cileve e 
xemple concrete de superficialilule, 
din care relerâm pe acela al lui Cont 
Leonida—ceea ce este o caracleritse 
nimerită ; după ce urata că song 
superlicialilații este nesuceesul ` inpo 
sibililatea supei fivialului de a foce eg: 
struețiuni mentale care să poată li 
cind vor veni în contact cu GR 
tea ;--se incearcă să curaclerizeze Së: 
Netul superficialului : Superbeiulul e 
lipsit de sistem in gindire, dia p 
abtuzitaţii sale faţa cu principial n 
Uuntt ; pe sirul motivaţiunii, 


în 
genţi superficialului se opreşte i 


diat ; superficialul nu are putere 2 
reduce contradicţiile din og" 
cl p'âre simțul realitaţii : d 
TE desminte Ce 
socială, cure, mai eu samă, favoni 
zează szi superficialilatea este im 
material intelectual ucumulul, este 
prezupune, nomai pentru asimilarii 
lui, o metoda riguroasă, ele (ng 
perticial cu un spirit vioiu, eu 


cunețiinți, dar fără sistem in gindire 
și rare nu pune mare preţ po opi- 
pile sale.—lută caracterizarea speciei 
de superficial, nomita diletant, Bine 
ințeles, că wei am dal mai puţin de- 
àt un adevărat rezuma! ul articolului 
dini Antoninde.—Negrelăm că autorul 
sa vorbit şi de artistul superficial, 

Lacenfárul, (Sibiu, August 1917), 

Primul-redactor al revistei dă la 
irmtea primului numâro acrlä no- 
tiä asupra marelui piclor Grigorescu. 
— D Dr, Alex. Bug Lan îşi publica 
neonferentà, pe care a tinut-o în 
(306 la Gimnaziul romina din Braşov, 
despre limba literară şi limba po- 
pulară, și în care ne surprind uir- 
majiva ca acestea: „limba literară se 
slabilește prin învoiala DI intre acei 
cate seriu", ori limba lierură ae 
„postu inrâța de lu aceia caro se 0- 
capă, după pregătirea necesară, anumio 
cu felul de rostire ul sunetelor și vu- 
vinlelov, dela foneticiani*... Partea li- 

tetară e reprezentată prin o schiță 

(ul bätrini") de d. I Agirbiceanu, 
continuarea povestirei faert: de d, 
G. © Iuneseu, u nuvela (Datoria...) de 
A. C. Sandu-Aldua, o traducere din A- 
natole France si prin versuri origi- 
nale ori traduse de d-nii |. U. Soricu, 
A. Seca, M. Cunţan, D, Nanu. şi I Bor- 
epp. În Cronicá, darea de sumă pe 
scort despre iumormintaraa lui Grigo- 
resru, outecare observatii juste asupra 
enora din obiceiurile nostre rele, şi ri- 
teva stiri literare. D-na Zoe Girbea 
incepe publicarea unor dări de samă 
despre erpozitia de arti din Veneția 
11907) 

Junimea Literară. (Suceava, 
August 1307), 

in numarul acesta al revistei buen- 
vinene, partea de studii şi vercetări 
ocupa un ine mai insemna! decit obi- 
emt in alle numere, in care revista 
avva mal mult caracterul unei publi- 
calluui beletristice, —=ṣi schimbarea e 
de sigur în bine, Ar fi de dorit chiar 


REVISTA REVISTELOR 


a27% 


ca articolele de informalit şi de stu- 
dii, mul ales asupra chestiunilor pri- 
vitoare la viața Rominilur din Baro- 
vina, să ocupe si de acum inainte um 
loc mai intins in această revistă u fru- 
{ilor noşiri;—ne cuuoaştem atit de pu- 
țin şi de superficial nevoile şi impre- 
jurârile vieţii, tacit orice cuntribuţie 
la Jărgirea acestor cunoştinli e un 
mare bine adus cauzei neamului, lată, 
de pildă, articolul, neterminal incă, al 
d-lui De. Romul en: Cauzele eri- 
minalităţii la săteanul romin din 
Bucovina. Ce însemnată chestiune ri- 
divă! Ne pare rău chiar că Bind incă 
neterminal, na pulem da un rezumat 
compiect ` destul să spunem acum că 
autorul, prin cumparaţii statistice, sta- 
bileste cå în genere lipsa do cullură, 
sărăcia și iolluența strainilor, enre le 
exploatează munes, stul razele cele 
mai principale ale criminalitații In Ro- 
misii din Bacovina.— Tot nelerminat 
incă e şi articolul d-lui Isidor legan 
despre Comunientiunea reciprocă in- 
tré Den traiană şi Dalmația de pe 
timpul imperiului Rome. Foarte in- 
struetiv pentru noi earlicolul eriticu- 
lui sirb Hiya Tvarkovic: „Un nuvelist 
sirb (Lazar K. Lazarevie), seris a= 
nume pentru o revistă bucovinean şi 
tradus de d, I.Grămada,—şi foarte ba- 
nă e ideia confrațile noştri de a se 
adresa unui seriilor stràin pentru n 
pe informa asupra unui literal com- 
patriot al lui.—D. George Tufan îşi 
termină darca su de samd asupra är: 
tii d-lui Dr. G. Alexici „Gesch'chte 
der romänischen Literatur“, dare 
de samă in care sint foarto bine scoa- 
se in relief o mulţime de scăderi ale 
lucrării d-lui Alexiei.—In sfirett par- 
tea beletristic e reprezentata prin 
poezii de d-nii Rulieă, Laichiţa şi Ha- 
tan. şi prin o schiță inedita, cam sla- 
ba de altfel, a regretatului umorist 
bucovinean, Mihai Teleman, „Petecul 
saloat inaintea tribunalului”, pe care 
studentul din Viena, d. Teodor Balan, 


5 


VIAŢA ROMINEASCA 


a găsil-o in arhiva sorietaţii „Homi- 
mia jună“, unde Teliman o celise lao 
şedinţă din 1892 a sovietații. 

Viitorul Social. (August). Vor- 
bim siurea de programul acestei re- 
viste; mai menționăm, intre altele, 
inceputul studiului d-lui dr. Nacovsehi 
asupra chestiunii nzrare care, deo- 
camdală, cuprinde numai date cunos- 
cute și asupra câruiu vom reveni in 
viitor, dacă va prezenta vre-un inte- 
res.—şi o corespondenţă a d-lui G, 
Grigorovici asupra sociulismului in 
Bucovina. Acesta din urmă se pune 
din punctul da vedere al proletariatu- 
lui „la o jalta", romin, rutean și gér- 
min, după dogma cea mai ortodoxă, 

Economia Naţională. Iulie 
1907).— 

Orupindu-se de exlensiunea inter- 
venţiunei Statului, d, N. Petrescu- 
Commen pledează pentru o interven- 
De cit mai lnlinsa, cu conditie ca ea 
să fe facnlă In urma unor anchete 
minuţinase şi a unor studii cil mai 
adinei asupra problemelor virt so- 
ciale. Plecind de In constatarea eù i 
Diţialiva privată e de natură egoista, 
introcit ea urmareste de obiceiu clş= 
baut: ea futalwente aceasta initiativa 
e reslrinsă in limp şi în spațiu, urmă» 
rind mat ales interese vremelnice și 
locale; că numai Satul, prin malti- 
plele sale orgune, e in situație de a fi 
mwi bine informat asupra nevoilor ge- 
nerule şi de a găsi soluţiile cele mai 
potrivite,—aulurul crede că „in mo- 
mentul de faţa Statul este singurul a- 
gent capabi) si regulamenteze refor- 
mele atit de mult aşteptate de alitea 
mii de generațiuni“—D, agronom și 
agricultor G. Cipaisnu, cercetind felul 
şi matura împrejurărilor care au de- 
terminat reaua produeţiune agricolă 
în anul curent, gaseşie că ele au două 
abirşii: una naturala, şi alta agrar- 
politică. În prima categorie intră ime 
prejurările climaterice care au favo- 
rizut apariţia mueegniului (fusarium), 


a rugiuei şi a altor rele de care au su- 
ferit cerealele, cum şi seceta din tim- 
pnl verei; iar Ina doua categorie ie 
tră dureroasele evenimenle de esti 
primăvară, care au adus o miare ĝe 
bandada în cultivarea pâmintului șa 
intirziat lucrările agricole.—D. C Fili- 
peseu işi continuă a sa monogralle 
economică a comunei Armâăşeşti, m 
ru pindu-se in articolul de fata cu „a 
griculinra şi creşterea vitelor“ Ze 
„Revista agriculă, economică şi comar 
ciulă* se dau informaţii asupra trgu- 
rilor pe lunile Iunie şi Iulie, 

La Nouvelle Herue. Ac, 
1997). 

lutr'un frumos articol de populari 
zare, di. I. Thomas di o expunere 
complectă a tuturor teoriilor cance. 
rului. Aceasta hoală care, dupa tuber: 
culoză, e unu din problemele cele mal 
grave ale medicinei, de oarece numi- 
rul celor decimali de ea e numai pem- 
tru Paris, de pildă, de peste 3000 de 
persoane pu an, «e prezintă ca o uii- 
Hatară, o tumoare care ucide fatal pa 
cel atins, latr'un timp mai muit su 
mai puţin indelungat. E o sporire d» 
normala a celulelor, o reproducere e 
xsgerală a lor, un complect dJezordin 
in struelura țesuturilor, Coin ce martie 
terizaza cancerul o mai intaiu ger 
dezordin, anarhin aceasta celulara si 
apoi formaţiuneu, În distanţă de sim- 
burele primitiv, a allur centre came- 
roase secundare. Prin aceasta din gp 
mă însușire, cancerul sa generalizată 
in deosebire de tumorile aṣa numite 
„benigne” care's localizale, și prin w 
ceasia geseralizare, intreg organismul. 
bolnavului e distrus cu timpul: pant 
entul își pierde puterile, se ingalbk 
uneşte, nu are poftă de mincare și ral 
într'un marasm care-l duce la moarit 
Cauzele acestei cumplite boala? Smil 
de sigur molt factori vari contribit 
la producerea ei—de necia și 
multe teorii pentro explicarea genere 
cancerului : Conuheim il atribuiu pr 


doeerii în embrion a unui număr prea 

mate de celule care unele ramin imu- 

Hlizate şi numai după 50—60 de ant 

incep 4ă se destolle, prodacind atunci 

in organismul deja imbătriuit acon ex- 

creseenţă u celulelor rămase tinere: 

Thiersrh îl explica prin invazia celu- 

lelor in țesutul conjunctiv, nade ela 

vegetează, se reproduc şi formează tu- 
mori: Ribbert crede ca celula nor- 
malā devine canceroasă numai atunci 
rind se separă de vecinn sa ; Critzman 
vede în cancer propriul frute gemene 
al jadivilului alins de boala, deei H 
ceezideră ea o monstruozitate. Dar dupa 
ori cure din aceste leorii trebue to- 
laşi să existe o enuză determinală care 
să primlucă aceasta emanciparea a ce- 
lulelor care e earueleristica bolii. Şi 
in privința aceasta ipotezele sint mul- 
tipte. Unii au dat vina pe etale, alţii 
pe sex, alții pe hereditate: alţii apoi 
bau atribuit abuzului regimului de car- 
ne, de sare, ingerării unor legume ern- 
de ori rău spălate, intrebuinţarii unor 
uturi ` alții în fne au ciutat expli- 
carea ia situația socială, in profesiune, 
"Pin rasă ete.. Dar toate explicarile au 
test nemulțămitoare şi adeseori foarte 
uşor de râsturnal, in oriee raz insuli- 
dente, E sigur că traumatismele sint în 
legalură cu apariția eanecrului, dar nu 
“le sint cauza: prin erosiunile ori prin 
soluțiunile de vontinuitate po care le 
produc, ele inlesnese apariția cance- 
tului diminvind rezistența vitala a or- 
vanulni lovit {ca şi in tubereuluza), 
Sa cântat use dn en +xplienție u enn= 
terului întorliunea, dar şi suslinalorii 
acestei teorii parazitare nu au putut 
preciza nalura parazitului care ar pro- 
nee cancerul, O nouă lumină In rhes 
iunea aceasta au adus cercetarile lui 
Berti. Acestu pune cancerul inlre 
boalele numite „epitheliase infecțioase” 
leum sint variula, febra afloasă. pesta 
bovina ete); in cazul meesta virusul 
mm ar fi decit locatarul celulei cance- 
toase, el ar fi introdus în celulă, ai 


REVISTA REVISTELOR 


231 


unele experiențe par n inlări această 
presupunere, Poate chiar, pentru a se 
transmite, are neroe şi cancerul de 
vre-un parazit (cum, de pildă, au ne- 
voe viuma de guzgani, fkbra palustră 
de ținţar ete), dar Inerul nu e incă 
dovedit. Ar fi chiar de dorit eateoria 
parazitara să fo cea adevărată pont 
cà alune, odată purăzitui descoperii, 
uşor s'ar putea combate această boala 
grozavă, rare seerră pe fiecare an ni 
de multe viet). In articolul sân des- 
pre romanul romanesc, Maxime For- 
mont discută chestiunen dach romanul 
după co a fost po rind romanie, is- 
torie, paturalist, psirhologie,— poate fi 
„romanesc. Autorul combate Invinu- 
irile ce i se aduc acestui fel de ro- 
man, anume că-l neverosimil şi că nu 
aro dreptul lu titlul de operă lilerară, 
La prima invinuire, el raspunde că a- 
deseori viața oferă siluaţii cure intrer 
prin extraordinarul lor orice taebipu- 
iro cil de inflăcărală ; iar la a doun, 
autorul articulului ni-l urală pe ro- 
mancierul francez Daniel Lesusur ca 
pe unul cure ur fi ridicat romanul ro- 
manesc la rangul de operă literară. 
După Maxime Formont, antorul romu» 
nelor „Le Fds de Amani" ṣi „Ma- 
dnme lAmbassadrice*, prin inàltimea 
de gindire, prin bogâlia de simţire, 
prin pătrunderea anulizei, unite cu o 
mara forţa dramatica şi o rar fertili» 
tate de invențiuni, pe care le-a pus 
în operele Sale, cum şi prin deserip- 
țiile minunate de natură en care sint 
presurala aveslea,—a dat romanului 
„tuinanese* drept de cetățenie în re- 
publica operelor literare. Și autorul 
articolului eredo că romanul „roma: 
nese” ate uo mare viitor de oarece el 
corespunde spiritului timpului şi felu- 
Imi vir le moderne, caro e repede, tii- 
multuvasă, pasionata. El va pătrunda 
tot mai malt in gustul eititorilor, pen- 
trucă le comunică această betie vii: 
lioasă a vieţii, —Se pare că celebra 
„Bruges-lu- Marte” a lui Rodenha;h e 


e 


pu cale de a se deşlepla din somno- 
lenta în care o afundase o soartă vi- 
Iregå, care, prin inămolireu Suenci, o 
făcuse să înceteze de a mai fi port de 
mare și prin asta să-și piarda aelivi- 
tatea comercială şi vista agitată. Lu- 
evul se vede clar din informaţiile pe 
care ni le dă Maurice L, Dewarin în 
articolul săn „Reswrecţia economică o 
Brugesslui*, + urma lucrărilor ince- 
pute in 1895 si terminale în primăvara 
acesiui an, oraşul a devenit iar port 
de mare şi şi-a reincepul activitatea 
comercială întreruptă de În mijlocul 
secolului al tö-n. Şi cum această Ve: 
neţie a nordului“ comunică cu marea 
Nordului şi «n reţeaua de canale bel- 
giene, olandeze. franceze şi germane 
și eu dilerilele linii lerate din areste 
țări, se pare că Bruges e menit sa de- 
vie un intrepasit industrial si in ace 
las timp portul de !ransit al produse- 
jJor agricole din Flandra, destinate 
Angliei, Poeţii nu se vor D buenrind 
de sigur de arenstă redeşteplare a o- 
rașului afundat In tăcere şi melaneu- 
lie, dar cetatenii au sărbătorit cu en- 
imiasm inaugurarea instaluțiilor ma- 
rilime ale oraşului lor, şi Intrarea 
primului vas de mare în noul port al 
Nordului.—In articolul stu Cairo şi 
speculaţiunea, George Foucar! ne dă 
intr'um stil viu impresiile sale din a- 
cesl oraş care pe zi co lroce_se lut 
măreşte, se desvollă, şi se moderni- 
zază, Viaţa agitată, grăbită, specula- 
țiile ne mai auzite, transformärile re- 
pezi «Avirşile in aspectul şi felul de 
vială a oraşului, sint bine redata de 
aulor în contrast cu liniştea şi viaţa 
vegetativă de odinioară. 

Mai notāäm dio numerele de pe Au- 
gust ale acestei revisto: continnarea 
şi «firşitul studiulul Organizaţia mun- 
cii de Pierre Quenliu-Buchart ; arti- 
colul de impresluni Londra odini- 
oară şi astăzi al lui Claude Lemaitre, 
studiul asupra dansului şi a danțato- 


VIATA ROMINEASCA 


rilor din trecut de R. Escolier af. 
Prud'hon, 

Mercure de France (Angul 
1907), 

Un interesant studiu asupra posti 
tai-muneitor american Walt Whith- 
man, tare a avut un rol insemnat i 
«hestiunea abolirei selavajului şi ine- 
venimentele care au precedat „risbe 
iul de succesiune“, ne da Elie Masson 
in primul articol din numărul det 
August al revistei. Autorul, prin cilë- 
ţii din opera poelică a lui Wiem 
(„Fire de Aarba: JL scoate în retis 
temperamealul pasionat al poelului, 
sensibilitatea lui delicată, bunătatea 
sufletului său, EL arata de assmem 
diferitele momente mai caracteristice 
din viaţa poetului, luptele și suferim 
jelo lui, cum şi puternica activilale 
pe care a destăşurat-u, ca ziarist mal 
alea, în folosul abolirei selavajulol 
Cu poet Walt Whilmaa ne e urata 
ja toata stralucirea lui de artist lap- 


tătur, desprețuilor jal regulelor urii 


ciale ale proso Ir, cum şi al dulcegă: 


riilur poetico obicinuite : „eu «siol pe 


etul trupului, eu sint poetul sunetului 


spune el şi „cel ce face un poem, fr 
cp ael do justiție, de realitate, de na- 
murire*; pentru el „adevărații por 


nu sinl servitorii frumosului, ci 


maeştrii auguști si frumosului”, de ae 
ceia el cinta prezentul, viața orașelot, 


poezia mulţimii, a maşinelur, sufer 
tele şi bucuriile celor mici... Noulal 
şi libertatea operei lui poetice, min- 
dris si spiritul de independență că 

o animeuză, au făcut ca ea să fe 
da bine primila la inceput, chiar 
cei peniru care lupta Whitman; 
numai mai tirziu poeziile lui au i 
put să fle mai gustale şi să adune 
jurul numelui ni tot mai mulți a 
ratori. Intr'unartico!l asupra piraterie 
Henri Melo, pe baza unor momori 

documente indie, ale timpului, pe 
iuformațiuni foarte insemnate a 


vieții şi activităţii piraților şi carsari- 
ler mai Insemnati din trecutul Fran- 
iei, cum şi asupra rolului pe eare u- 
sail din ei Pau avut in diferitele raz- 
bose şi in comertul serolilor XVI, 
XFH şi XVII, Autorul arala và eor- 
sarii nu eran nici briganzi de mare, 
nei contrabandişti, ci pur şi simplu.. 
romoreiunţi, Ei aveau serisori de auto: 
rizare io regulă emanate de la ami- 


ralităţi şi erau oarecum „frane-tirorii* 
veeanelor și ui mărilor. Namai piraţii 
exercitau pe propriul lor compt un 
sdeväral brigandagiu pe apă, pe cind 
rersarii avean mai totdeauna Insârei- 
nări mbciale şi activilatea lor ern sta- 
larnicită prin edicte regale și prin con- 
veațiuni internulionale. Pentru a ne 
arăta vevdnicia si eurujul corsarilar, 
sutorul povesteşte cileva episoade din 
viața a doi sch rorsuri mai insemnaţi 
din see “XVII: Francois Thurot si 
Louis Poure, episoade pe care autorul 
le dă după memoriite și jurnalele la- 
sate de ei, şi care pun în evidenţa in- 
drazneala, spiiilul de intreprindere și 
dibicia acestor stâploi si mărilor. lu 
articolul „Episodiu? Charpilon în Me- 
moriile Iui Casanora", Eduard May- 
tial, după re povestesle pè seurt ius 
birea lui Casanova pentru femein cà- 
reia i s'a zis Charpillon, arată că a- 
vesta iubire a st utilizala de câtre 
romancierul Pierre Louys in romanul 
său „Da Femme et le Pantin*, şi in- 
thee că mulle din fuplele expuse in 
diferite memorii şi confesiuni diu tro- 
ut ar pulea fi cu folos întrebuințate 
de calre romancierii de azi.— „Arta la 
nebuni” este introducerea unui stu- 
dia pe care Marcel Réja îşi propune 
så-| Tech asupra unora din creuțiunile 
„artistice” ale alivnaţilor, Autorul ero- 
de că numai prin studiarea acestor 
inanitestațiuni se poate pâtrunde mai 
adine ia mecanismul operei de ariä, 
“e pot studia randițiile penezei aces- 
lein, Dacă ne ocupăm numai de capo- 
opere, alunri studiem arta numai în 


REVISTA REVISTELOR 


--—— — 


gradul cel mai Inalt de perfecțiune, 
numai in cea mai mare complexitate 
a sa, adică numai acolo unde se im- 
bină spontaneitatea artistică cu voința 
reflectata si cu asimilațiunea cea mai 
perfectă. Trebue să studiem arta şi 
in formele cele mai elementare ale- 
rale, Ja nebuni, 

Din numerele de pe August ulo re- 
vislvi mai remarcăm : studiul lui Pierre 
Lusserre saupra lui Edmond Bird, și 
articolul lui H. Potez: Danys Lambin 
rt les femmes după corespondente ine- 
dite, 

La Revue Latine (August) E. 
Faguet, între alte recenzii, serie una 
asupra noului volum ul lui L, Sécheé- 
Alfred de Musset. Aceustă rarle @ o 
Perihiografie, zice Faguet, caro ur À 
fost mai nimerit intitulată: Persona- 
pii din vremea lui Alfred de Musset 
ehr) interesul ei consta mai sles in 
porestirea faptelor unor oameni cu ca- 
re Musrel n fost în legătură, dar şi n u-- 
pora en care cl wa fost. ei numai a 
putut f. Ne fulusim de aecaslă oenzie, 
ca să dia aici o epigramă a unui 
personagiu, Roger de Beauvoir, vare 
e admirabilă: Intr'o sara, la un bal 
de la Operă, un domino strigind lui 
Beanvoir „Bonne nuil*, acesta impro- 
viză Le.mâtoarele : 

Vulre souhait va bien me chagriner, 

Enlre nous convenez qu'il n'est pas 

fort honnête : 

Nous W'alnons pas qu'on nous sou- 

haite 

Ce que Von pourrait nons donner. 

Important este cupilolul unde ni se 
vorbeşte despre cele din urmă amo- 
ruri als lui Musset, şi mai ales des- 
pre acela dintre el şi Dan Allan, care- 
iwwepe în 1847, cină ambii aveau 38 de 
ani, și se isprăveşie in 1800, cind 
D-na Allan rupse. ne mai pulicd su- 
porla caracterul lui Musset : se şlie că 
in amor Musset era chinuitor. 

latr'un articol: „Béranger este poet 
mare ?*, autorii, A, Sėéché şi L Ber-- 


KI 


tant, arată că Béranger a fost dintre 
acei nocti care sint mari, peniru ra 
sint reprezentativi, incarnaţiu sulletu- 
lui poporului lur. Citează in sprijinul 
acestei păreri despre Béranger pe La- 
martine, ȘI, deși Béranger ara cele 
mai subtile liaețe, el a fost înteles de 
popor, căci el cintă sentimentele mari 
ale națiunii aale, e) aceaste mârea 
comprehensiunea celor mulţi chiar şi 
pentru linetela rare, ultmintrelea, ar 
fi fost mai presus de ingrijirea lor. 

Anunles scientidgnes de l'U- 
riversit€ de Inssy. T. IV, fase, 
MU et IV. t907. 

Un fapt imbucurător ne este arătat 
prin fascicola aveasta, re incheie vo- 
lumul al patrulea al revistei. Cele mai 
multe articole sint isealite de tineri 
studenți sau licenţiaţi, dovedindu-se 
„că şi In noi a inceput n se injghebha 
un mie focar de cercelări originale. 
Ia afară de un articol al d-lui Prot, 
P Poni, asupra compozițiunii chimice 
a petroleului romin, şi a d-lui Prol. 
I. Simionescu asupra vrislei alen: 
lui de la Hirşora, celelaite arlicnle re- 
prezintă rezultatele cercetărilor, în do- 
menii diferite, urmările de persoane 
alipite la diferite laboratorii. Astfel 
se gäsese 2 articola de zoologie (D-ra 
E. Lupu, dl. conferențiur I. Borcea), 
palra articole de geologie (R. Sevas- 
tos. G. Macorei, A. Cardaş) şi unul 
de botanică (W. Stamatin prof. gimn. 
Folticeni). Prin stalornica aparițiune 
a revistei, cea dintai publiestinno pe- 
riodica stiințilca din fară, reoasă nu- 
mui eu ajutorul forțelor din Universi- 
tatea noastra,— facultatea do ştilați 
„in Taşi, poate îi minta de exemplul 
upei continue activilaţi, pe care (i dă. 

Revue de meiupbysique et 
de morale. (lulic), 

lute'un articol asnpra materializ» 
malui istoric, H. Iacob, profesor lu 
şeoalu normală din Sèvres, compară 
această doctrină socinlogirăi eu acer 
psichulogică a epilenomenizmului, El 


VIAȚA ROMINEASCA 


recunvaşte ei maleriulizinul istorie da 
o explicare foarta plauzibilă fenome- 
plat politice şi Isptelor dintre par- 
tide, dar dwà modul nostru de traing 
trebuințele ai inlerusele determină ia 
parlo sentimentele şi ideile naustre și 
acestea delermină in chip purțial mo 
dul nostru de lratu si interesele moase 
Ire pecht, Fenomenele economice 
produe efecte diverse dupa oameni 
ele nu sint deci! condilii exterioare 
ce lucrează prin intermediul sitor tor- 
ţa interne şi ma: profunde, Partidele 
nu se luptă numai pentru o anunilă 
formā de proprielale, ci şi peaiyi 
cauze religioasu, morale, intelectuale 
Fenomenele economice nu explici 
compleet istoria politică a popoare 
şi cu atit mai puţin istoria religioasă 
sau morală a lor, ideile religioasoşi 
morale siut forţe originale alu cârut 
efecte pot H modilcale de condițiile 
materisle de existenţă, dur elo mp 
tirna numai de aceste condiţii, Cad 
epifeuomenizinul pabolugir, pm: | 
lizmul istorie confundă coniiția e 
cauzas. Structura economică e cond 
ţia diferitelor suprastrucluri, dar mi 
cauzu lor integrala, Soclalişiii pès 
trunşi de spirit eritie nu mai susțin 
ca factorul economie e yngurul reson 
al istoriei ei numai cel mai principal 
faţă de vare religia, ştiiuța, morali 
Aiwsofia nu exercita decit o acţiuăt 
secundară. Dar parien pe cure ei 
fac idealivnului e prea resiriasă, T 
carea dela capitalizm la comunism 
poate f realizala numai prin singt 
actiune a sistemului economie, scet 
stă trecere atirnă şi de condiţii 
lectuale și morale, Fuptele ocosdi 
mice moderne pioectindu-se Wir 
conștiință colectivă vidă de orire c 
prins moral şi științific n'ar pulea S 
producă nici o roroluţie socials, Iie 
ria umană nu se poate defni numi 
prin evoluția materială, condiţie e 
economice alo existenții nu sinl cal 
zele unice ale progresului, Acestă d 


REVISTA REVISTELOR 


285 


alimmat şi va alirna din re în ce mai 

mul! de puterile spiritului şi sarcina 

«ducatorului rare formează inteligența 

al inima, nu poate f niciodată eom- 

pleci sacribeală, sarcinei reformatoru- 

iui serial eare luptă pentru transfor- 

marea instituţiilor, 

lair'un lung şi interesaut arlicol 

„Cum sa pune problema lui D-zeu“, 

cunoscutul engutator ai savant Edou- 
ard Le Roy spune că argumentlule te- 
“agilor în privinţa divinității nu pot 
rale credinţa, ele fiind cel mult niz- 
le simboluri, Adevărata cunoştiințā a 
lui D-zeu, substanta vie a religiei e 
tu totul alteava ducii această idrolo- 
pie u divinității, produsă de specula- 
a teoretică. O adevărată prubă a e- 
sistontii lui D-zeu nu poate aparţinea 
areslei speculaţii. Cum a arătat Glo. 
suða ritica a lui Bergson, o realitate 
concreli mu poute BR dovedita ci pu- 
mai percepulă, es nu poate îi obiect de 
analiză coneepluală ei numai intuitie 
traita, A deduco exislenin lui D-zeu 
insamună pl mega. D-zeu nu poa 
te (i cunoscut decil prinir'o experi- 
euța immunentă impliculă in exerci- 
{iul insusi al vieţii. Considerind ca 
caruttere esențiale ale nuţiunei de re- 
alitate, rezistența la disoluția crilivă şi 
fecuntitatea durabilă în ordinea inle- 
lectuală şi în acea a ucţiunei, Le Roy 
conchide că idein de D-zeu corespun- 
dr unei existenți roale și afirmarea 
sa e afirmarea reatilații imorale en ro- 
alilate nulonomàa, independenta şi i- 
tedurlibilă. Intre raportul eure ne u- 
peşte cu D-zeu şi neel care ne uneşte 
cu 0 persoană omenească e o analo- 
gie. D-zeu aşa com e in sine, trebue 
iralal va u persoană: el trebue să fie 
peniru noi un cenlru de dalorii şi un 
subiert de drepluri. Afirmarea ideii 
de Dzeu nu samånů vu afirmarea u» 
nui Iuerg Sau a unei looreme, a unui 
individ sau a unei forme, a unui pbi- 
ecl ex'erior sau a unui principiu ab- 


straei, A se orionla in orice direcţie 
câlră mai bine, a erede speculativ şi 
practic în ceva care ne depăşeşte și 
a căuta din tot sufletul acel ceva, a 
tinde sa depâșim orice realizare f- 
nitii în senzl perfecţiei creseinde, ia- 
tă co insamnä a afirma pe D-zeu, În 
aces! senz crede Le Roy, nu sint atei. 
Căci nu e nimeni raro să se muliu- 
mensch în chip absolut cu ceia ce are 
şi cu ceia ce esle, nimeni care să ou 
admita cel puţin din punct de vedere 
praelie ca principiu motor al vieții 
sale un ideal ale cărui imboldiri îl fra- 
minta. O neliniste motrice, o aspira- 
{ie intinita, şi siguranța că exista tot- 
deuunu ceva mai mult decit prezentul, 
efortul vital de a atinge acest ceva 
mai molt; iata credința in D-zeu. Ea 
se aseunde, dar palpita ca uu suflet 
viu în sinul oricărei acțiuni earo tin- 
de cătră un bine oarecare, Alenu ab- 
solul ar A numai acela care nu ar 
cäin nimic, Du ar vrea nimic, no ar 
răi în realilaie. Nu există demit ere: 
dinciogi eure pgindese in chip inegal 
eredința lor şi care ză.ese în chip I- 
negasi ceia ce ea implică, neștiind să 
deosebească totdesuna ceia ce ei afr- 
mă totuşi, priu actul însuși al vieţii, 
Jasph Mais în „Cugetarea cato- 
lică in Franţa ln inceputul secolu- 
lol al XX-lea” arată discuţiile stir- 
nite in jurul nulurii dogmelor in ope- 
rile unor eugetători ca Sabatier, uba- 
ţii Morel şi Loisy, Edouard Le Roy, 
Jaques Chevalier. Coneluzin sa e ch 
calolicizmul francez a progresat cu 
cugetare în chip extraordinar în ulti-- 
mii zece att, Cugetarea catolică re- 
naşte azi în medii pâtrunse de pro- 
testunlizm şi gteizm. Acum douhzeri 
de uni cugetătorii religioşi ehulau să 
impare ştiinţa eu credința, subordo- 
niad în realitate pa cea de a doun ce- 
lei dintai, sau cautau să rezolve pro- 
blemele religioase în chip izolat nu 
prin vvbeziunea morală a spiritelor. 


286 


Azi din contra biserica a devenit seo- 
pul convergent al tuturor sforţărilor 
religioase, 
Nuova Antologia. (25 August 
1907), Francesco Ciceotti intr'un ar- 
icol totitulat „Transformareu filantro- 
piei” se ocupă de evoluţia carităţii 
“private spre o asistenţă socială, care 
se indeplineste in limpurile noastre, 
Dinetacerea apare la inceput ca o por- 
nire generoasă a inimilor miloase spre 
indulcirea suferințelor celor în novoa ` 
-apoi aşa numitele „inimi bune" inmul- 
țindu-se, se organizează in comitete gi 
asociaţii care—mai conlribuind şi ma- 
nia sorbârilor—devia din ce în ca mai 
numeroase. N'a trebuit insă mult 
timp pentru a se vedea complecta ză- 
“dărnicie şi nepatiață ale acestor so- 
cietăți de binefacere, faţa cu nenumă- 
ralele nevoi şi nenorociri alo majori- 
IAU) semenilor noştri. Atunci apare 
o nouă forma de filantropie, cara nu 
mai e individuala și neregulata, ri so- 
tială, coordonată ai organizata na nu- 
“mai În cercul rexirius al „inimilor bu- 
ne”, ci pe insuşi terenul durerilor o- 
meneşti pe cura cauta sa le suprime 
sau indulceaseă. Nu mai e, această 
Blantropie, un simplu mijloc de a eis. 
tiga un pașaport pentru raiu, ci inde- 
plinirea upei datorii sociale; este un 
ivcopot de restituire (cum a zis Zola) 
“fața de acei care au produs gi produe 
tot ep avem. Institutiile pentru proe 
tejarea lucrătorilor, pentru asistența 
“obstetrică şi pediatrică, casele de ma- 
ternitate, pensiile pentru muncitori 
batrini şi invalizi, refeețiunea şeolara 
ele. ele, Acestea sint primele produse 
ale transformarii filantropiei private 
ai individuale în solidaritate socială 
organizată. In acest senz s'au organi- 
zat de curind in Roma doua lostilu- 
țiuni: reformntoriul san Michele pen- 
tru micii delincvenţi şi „Sala copi- 
ilor“ instituită de cătră direețiunea 
„Institalului roman pentru averile ne- 
mişcătoare”, Cea dintăiu consista in 


L el 


VIATA ROMINEASCA 


e —_ 


organizarea unei şeoale și a unui | 
borator pentru micii vinovati, coa de 
a doua consistă in aceia că in fiecare 
mare palat al acestui institnt, inehi. 
riat la lucrători, se află o mare sali 
„Sala copiilor” în care se adună toj 
copiii chiriaşilor, atuncea cind aceștia 
sint dugi la lueru, Această sala, este 
un adevărat apartament, eu eoat, 
salā de bae, terasă şi gradina și se 
află pusă sub ingrijirea unei maestre 
care, tot timpul zilei, se inzrijeşte de 
copii, alternind instructiu elementari 
cu melodul froebelian pentru primele 
exerciții de lucrări manuale prezan- 
tate sub forma de jocuri. 
Deutsche Revue (August 1907, 
Charles Trecelyun, Anglia şi Pacas, 
Autorul îşi propune se analizeze rhes 


iunea lutrucit Anglia poate D oa pri 
mejdie pentru pacea europeană. Üw 


vernul actual al Angliei, zice el, eis 
in mod hotărit partizan al păcii. E 
udevarat insă că aceasta nu inseamnă că 
pe viitor luvrurile nu sa put schimba 
căci sint puteri politice a căror ir 


biudă ar putea indreptăți temerile og ` 
există pe continent. În partidul erg: 
servator există un puternic cureul H: 


contra idealului antimilitarisi, cam- 


pania d-lui Chamberlain in fecoardi 
sistemului proteeționist iși are de st 


tumit popularitatea urmatoarelor d di 
idei : că Britania işi poste mée ` 


singură toato necesităţile sale geopg ` 


mice şi că importul din afară, mai a 


in ce priveşte manufacturile, sint vält 


măloare muncitorimnii engleze; La! 
tură cu acestea sia curentul, care 
tigă din ce in ep mai mult terer 
favoarea serviciului militar obligato 
propagal de lord Roberis şi lora 
Părerile acestea, susținute şi apă 


de presa consertaloare, se râspindest ` 


in masele poporului şi daca vreodată 
adepții lor vor ajunge la cirima status 
lui, primejdia va ñ mal mare decit & 
fost sub ultimul guvern emservator 
Norocul este numai in aceea, că poli 


ica exlernă în Anglia e inerediațata 
u minile numni a puțini oameni şi că 
conservatori, Mr. Balfour și Lord 
Lsasdewne-— căci de Mr, Chamberlain 
u mai poate fi vorba—sint partizani 
i păcii. De o camdată insă, şi proba- 
il tacă o bună bucată de vreme, la 
irma statului se află un guvern libe- 
| democrat, Ideile răspindite în cer- 
urile liberale şi în diferilele grupe 
e lucrători, sint acelea care pentru 
moment au o covirgiloare impor- 
{š in privința celor ce se pot in- 
sapla, Ot do mult ţine o bună parte 
muneilorime la pace, s'a putut ve: 
ea In timpul războiului eu Burti, cind 
u arnt loc nesupărate alilea intru- 
iri publice de protestare, Politica li- 
schimbistă a partidului liberal etse 
risi o garanţie pentru pace, căci 
rea statelor slrăine excită in- 
(Ẹda nunai a statelor proleriinnisle» 
kee priveşte conducătorii, atit Sir 
Campbel-Bannerman eit şi Sir 
ward Grey sint pamenii păcii. Dach 
talal prim ministru mai rāmine 
ră ciliva ani, apoi, veeastă politică 
wui, dewmoerulică şi pașnică, poala 
devie tradiție. 

Dentsche Rundschau (August 


Ẹopurile mai vechi au descoperit Ja- 
onja sau în timpurile mat nouă uu 
inoit legaturile economice şi politice 
Mea veacuri intrerupte, ci pe acei 
are s'au ocupat să ne facă cu- 
bscute părţile intime ale gindirii 
simţirii japoneze. Cel dintai din- 


cel mai ia- 
t însă, mai ales tn ce priveste 
Burtea psichologică, Dazcađdio Hearn. 
apă o viață zbociomată şi plini de 
psuri, după ce pornind dela zețar 
tr'o tipogrulle din Cincinnati şi tre- 
d prin ziaristică, ajunsese seriitor 
osent şi apreciat, Lafeudio Hearn 


REVISTA REVISTELOR 


287 


se stabili in 1890 in Japonia la Tokyo, 
unde insurindu-se cu o japoneză și 
naturalizindu-se, fu numit profesor la 
Universitate. Operele în care el stu- 
diază sufletul japonez sint: „Kokoro“, 
care e trudusă şi în limba germană; 
„Glimpses of unfamiliar Jupan“, din 
care numui o parte e tradusă în nem- 
teşte. cu titlul de „Izumo, Blicke in 
das unbekannte Japan* şi ultima o- 
perà, cea mai desăvirşilă „Japan, an 
attempt at interpretation“. 

Un altul eare de mulți ani lucrează 
pentru a face cunoscut suletul japo- 
nez, este Dr. K, Florenz. Ela scris, 
în dona volume, o istorie a literaturii 
japoneze (Geschichte der japanischen 
Literatur, Leipzig. C. F. Amelang), 
care pornind de la primele inceputuri, 
ajunge până la timpurile noastre. Cu 
tot spațiul restrins de care dispunea 
autorul, totuși nu lasă nimie impor- 
tant la o parte şi da mai ales dute 
interesaule asupra dramei japoneze şi 
a evoluției jocului de teulru din jocu- 
rile religioase ; asupra dramei lirice, 
numite „No“, comediei—.Kubuki3—, 
dansurilor pantomimice, numite „Jo- 
ruri“ şi asupra formei mni nouă a come- 
diei, care se asumăână mult cu drama 
europeană. 

Şi un francez, marchizul de la Ma- 
zeliere n seris in acest sens o operă 
insemnulă asupra Japoniei: Le Japon, 
Histoire el Civilisation, 5 vol. Paris, 
Plon Nourrit 1907. Din aceasta o- 
peră socotită pe cinci volumo, n'a a- 
pârul decit primele trei vol, care se 
ocupă cu vechea Japonie, Japonia fe- 
udala ei Japonia Tokugawei, Ultimele 
vul. se vor ocupa cu Japouia modernă, 

Deutsche Monnisehrifi (Au 
gust 1007). Beda Prilipp intr'un arti- 
col intilulat „Pentru reinvierea limbii 
și literaturii garliev* se ocupă de miş- 
curea ivită in ultimele timpuri ln 
favoarea limbii şi literaturii irlan- 
deze. In lupi aprigă pentru avantaje 
malerialo şi politice, poporul irlandez 


n-a bagat sama că penesimțite işi pierde 
cea mai scumpă avere—limba şi indi- 
vidunlitaten sa națională, păstrate prin 
atilea veacuri de nenorociri. Și vino- 
vaļi de aceasta s'au făcut inseşi ci, 
căci chiar un Daniel O'Connell şi-a 
desprețoit limba şi mulţi patrioţi au 
invâțat englizeşte numai ca să-l pont 
inţelege. George Moore într-un articol 
intitulat „O pledoarie pentru sufletul 
poporului irlandez“ şi-a exprimat a 
cum patru ani regretul pentru pier- 
derea feumoasei şi vechii limbi celti- 
ce. Acuma lucrurile au inceput să se 
schimbe, S-a inființat o ligă gaelică 
anume in scopul păstrării nuţionalita- 
ţii celtice; aceasta ligă are acum 750 
de ramuri de cite cel puţin 70 de 
membri. Un irlandez bogat din New- 
York a lasat prin testament 2000 de 
pranzi sterling pentru ráspindirea invă- 
taturii limbii gaelice; liga cheltueşie 
de asemenea peniru ucelag scop si- 
ma de 20.000 pranzi, Dintre seriitorii 
care suslin arest curent, luindu-gi 
subiecte din vina gueliea, sau unii 
seriind chiar pentru irlundeji se dèo- 
sebeşte în rindul intai W, B. Jeuts, 
renumit mai ales pentru drama sa 
patriotică „Cathl eevin Hoolihau”, re- 
prezentata pentru întăia data la Du- 
biin. Ca poet lirie se distinge Douglas 
Hyde, care a seris in acelaş timp şi 
o istorie a literaturii irlandeze (A li- 
terary history of Ireland, London. 
Fisher Unwin). Un interes mai gene- 
rul a excitat ullima opera a lui Ge- 
orge Moore „The Uotilled Field”, un 
roman tendenţios, plin de cea mai a- 
dinca milă pentru mizeriu morală şi 
socială a eluselur de jos din Irlanda. 


Nu poate fi lasat la o parte seriitorul , 


William Sharp, care sub pseudonimul 
Fiona Macleod întrun mud cu adevă- 
rat genial a facut cunoscute vechile 
mituri populare şi tradiții eroice ale 
poporului irlandez. Numai moartea sa 
a făcut cunoneul lumei că eritieul şi 
essaystul W. Sharp şi poeta celtică 


„portanta care o ia 


VIAŢĂ ROMINEASCA 


Fiona Marlcod, erau una și acsesd 
persoană. Cele mai importante mura, 
sint strinse in volumele intitulate 
„Wind and Wave” şi „The sune el 
Old Tales.” 

Historische Virteljarsehriii 
(2 Heft 1907). Doua articole privile 
la amânunte din relațiunile dintre pe 


palitate şi imperiu, în evul mediu ` 


Asupra împrejurărilor de la Roma în 
anul 1045 şi sinodul dela Sutri 102 di 


lamuriri Hedwig Kromayer. Pe li 
1040 turburările papale luaseră ma 


racler acul (s'au ivit de odată treipapi 
Benedict IX, Silvestru II a Gripa 
VI) şi atunci pentru lintștire u fod 
chemat tæpäraltul Henrie Hl care mo 
voeă Sinodul dela Sutri (1046), depus 
pe cei Irei papi şi face el papă paw 
german. Sub titlul, Die Praesent m 
gis im Normser Konkordat, Erast bee 
heim stabileşte motivul luptei clerk 
cilor impotriva concordatului deh 
Worms (1122).—La alegerea epii 
pilor, regii {adică impâraţii) a 
dreptul de presență şi in urmă ws 
investilura.— Acest dropt de presai 
la alegeri vine şi In discuţiile cosac 
datului şi după o nouă leeturáa usi 
serisori deteriorate a arhiepiscopul 
Adalbert de Mainz, Bernheim consist 
că tocmai acțiunea clericilor 
coneordutului era indreptală în pim 
linie contra dreptului de prezenţi Ù 
alegeri a Impâralului, care rett 
devenea activă uneori in cusuri dê # 
ințelegeri mari şi atunci carat? 
cañonie al alegerii sa perdea. 
Contemporary Review (M 
gust 1907 ,London).—D. J. A. Spri 
partes E 
in via disu t 


cunuseut în Anglia peniru 

supra chestiel Lorzilor, contriboë P 
un nou arilicol la clarificarea are 
grele chestii constituțiunale. Ahan 
arată ca situaţia morală a ergi? 
inaintea țării e din cele mai bit 
Guvernul a adus lu indeplinire m 
din reformele fagâduite "iron US 


e 


„n mi seurt dech era de ageplal. 

toato acestea Guvernul și sustina- 

A dul se simt enervali şi nesiguri 

e cauza perspeelivei de grave ron- 
seca Camera Lorzilor, Rezolvirea 

astiunii raporturilor dintre cele două 

mere se impune acum de urgenţă, 

Lal că intenţia Guvernalui era 

ao amion pentru anul viitor, E 
remarcat vă apărătorii Camerei 

rilor se mârzinese, mal mult în a 

sea Camera Comunelor deci! a apăra 
a Lorzilor : d. Balfour 1usuşi nu aluat 
irarea aceslei Camere ereditare, ci 
mărginit numai in a se apăra de a- 
parea că a întrebuințat acenstă Ca- 
să fira serupule cunslitutionale; 
răi Inşisi au numit un comitet spre 
studia chestia reformării Camerei 
vetlnr ; ceea ce arală ch ambele 
aike politice din Anglia an cazut 
acord că o cameră pur tredilară, 
unpusă de fapt numai de Conserva- 
ri, e un unacrunizm, care Di Se po- 
ivește ca formele constituţionale ale 
mmoeruliei moderne. Rațiunea cons- 
'nionula a opunerii Camerei Lorri- 
r votului Camerei Comunelor ei, după 
părătorii Camerei ereditare, nepolri= 
irea acesini vol cu voința țării, Dar, 
„pingerea Nilului Edueațioi do câtră 
amera Lorzilor corespunde oare vo 
del ţării, ineăleată de Camera Co- 
nedor, ori tocmai din potrivă ? De 
pl, Camera Lorzilor se pune în toate 
roectelo demoeralice nle partidului 
baral, nu din cauza rolului ei eons- 
(national de u eghilibra votul Camo- 
si Comunelor eu voinţa țării, ci din 
suză că e recrutată din sinul Parti: 
ului conservator. Prin Tapiul că Ca- 
nėra Lorzilor nu cuprinde elemente 
lerlive, ea devine loemai incapabilă 
le a veecta schimbările opiniei pu- 
Mire, Toţi sint azi de ncord că Ca- 
ma Lorzlor-— man cum Si pästral 
ph uzi nu poate dura: en trebue 
“formată : sau aehimbindn-i constitu- 
ia, sau mărginindu-i puterea și alri- 
miile, Guvernul trebue să prefere al 
Lie mmijloe care-i mai leanicios şi 
si praelie ` să se lese Camerei Lor- 
ilor earacterul ci ereditar, dur să se 


REVISTA REVISTELOR 


dea Camerei Comunelor dreptul de pro- 
nunțare ultimă, în caz de conflict in- 
tre cele două Camere. Guvernul tre- 
bue si găsească modalitatea aducerii 
lı indepliniro u acestei reforme. 
North American Review. (lu: 
nie—tulie 1907. New-York), — DI Ar- 
chibald Henderson „George Bernard 
Shaw* serie un important studiu eri- 
tic asupra aelivitații dramatico a co 
lui mai mare seriilor dramatic pe ca- 
ve il are Anglin astăzi, Numele irlan- 
dezului George Bernard Shaw e ct- 
noscut, chiar foarte cunoseul, tuturor 
seenelor mari din Europa, Operele lui, 
alāturi cu ale concetățeanului său Os- 
car Wilde, sint traduse in limba frun- 
ceză, germană, daneză yi norvegiani. 
in America el se bucură de ucecași 
popularitate rasi în Europa. Dacă Un: 
eat Wilde e privit, eu dreptul, ca „Poe 
elul Lwmi7z ; eu neclaşi drept poite i 
privit și Bernard Shaw ca seriilorul 
dramalie al lumii. Contestat la mer: 
put, — căci Shaw este unul din navele 
genii gigantice, eare ridică un intreg 
popor impotriva Imi — azi toţi eritici 
mari din lume îi recunose o valonre 
epocalá, Shaw nu-și bazeuză piesele pe 
momente dramatice, pe crize cului- 
nanle sufleteşti care provoacă puler- 
nice efecte emoţionale, elt timp stai 
innintea seenei, Piesele lui nu dan 
deznodăminte el concluzii, EL rupe In 
fată cu tradiția lentrului elasie: e un 
iconorlast. Piesele Îi nu eantă a pro- 
vuea acuzații puternice cil n propaga 
idei, a erilica neajunsurile sociale. O 
piesă elasică sacrilieă totul peulru e- 
fecte denmalice ` ea lruteuză leme u- 
niversale, îşi capătă avintul inapira- 
tiei dela lot ce-i etern şi durabil, nu 
dela tei treeñlor: aspecte ale vieţii 
mnenesti. De geren o piesă clasici gä- 
seste un material mal potrivit în li- 
leratura Ireeulului decit in viaţa con- 
tenporană. „Dramalistul viitorului” se 
inspiră din mumenlele lrecăloare și 
caracteristice ale viclii contemporane, 
şi ştie, zugrăvimdieu fidelitate prezen- 
tul „să se ridire la acen ce-i vegnie o- 
menese, ln aspecte eterne ala vielii. 
HI e militant: urmărește nu nomal d- 
10 


to VIAŢA ROMINEASCA k 
e a ei eme. ` "SI 


fectul artislie—eaci viaţa e mai mare 
decit arta—dar în acelaşi timp e și un 
propagandist, un erilic al neajunsuri: 
lor şi nedreptăţilor sociale. In elasa dra- 
maturgilor clasici putem cita pe Shuke 
speare, Calderon, Schilier, Rostand ; 
in clasa dramaturgilor viitorului pu- 
tem cita pe Charles Reade, Ibsen, 
Gorki, Shaw, In a doua elasă de seri- 
itori pot întră gi Rousseau, Damas 
Dis, Zola şi Tolstoi. Shaw e un luptă- 
tor in piesele lui; el erede vă eo da- 
torio să serie nu pentru arta ei pen- 
iru omenire; el vrea să rupă masea 
idenlizmului de pe fața faptelor. H 
vreu să distingă iluziile si idealurile 
false care obsedeuza sufletul omului, 
Despre piesele lui autorul însuși serie ; 
„In piesele mele nu vă veţi plietisi cu 
fericire, bunătate şi virlute ori cu eri- 
mă și romanţa, ori cu vre-un alt laeru 
absurd de acest fel, Piesele mele an 
numai un subicet ` visja ; și numai un 
atribut ` interes în viață”, Shaw po 
sedă, in un grad neintrecut, talentul 
etilic artistic, HI o un mare eritie re- 
alist al civilizaţiei conlemporane, Ca- 
vacterislica izbitoare a pieselor lui e 
factura lor nrpumentalivă eontrovere 
sala. Ele sint prelezeri de filozolie so.» 
cială în formă dramatică, Foarte ca- 
raeloristie e titlul unei piese a lui: 
pO discuție în frof arte, Ideea fixă a 
ini Shaw e că dela Den, drama nu 
pol fi dorit piesa de idei. In adevăr, 
piesele acestui ideolog „donnent A 
penser furieusement", Shaw are n ma- 
re versatilitale erilica, care il faceea- 
mud în toate imprejurarile, indiferent 
de popor sau de limp; fie ră vorbege 
te despre Egipt, Bulgaria, America. 
Maroco, rezultatul e acelaşi: redarea 
naturii omeneşti, critica riet, ge, 
vărul adevărat”, umorul său eaustie 
merge până la aulo-persiflaj. Nu e ni- 
mie, nici persoana lui proprie, asupra 
cărui să nu poală glumi ironie; căci, 
pentru n întrebuința un osearism, el 
respectă viata prea mult pentru a o 
discuta serios. Opera dramatică a lui 
Shaw e-—după cum spune Filou-— ex- 
presia ideilor, sentimentelor şi fan- 
taziilor lui Shaw. 


ui 


ii i 


„Răul marelui excedent bugetar 
— articol datorit d-lui Kiise H. Ro 
berts tratează importanta chestie f. 
nanciara n balanţii intre venitaziie 
şi cheltuelile unui stat, Autorul enn. 
bate en indignare sistemul finamtiar 
care urmăreşte excedente in legali 
Statului: aceasta insumnă a despois 
pe cetățean şi a drona banul din e 
nalul afacerilor. Cel mni bun sistem 
e acel care asigură un cehilibru inire 
veniturile şi eheltaelile Statului, E 
cedenlul colosal cu cure se inches + 
nul fiseal in Statele-Unite, enervemă 
verva autorului pănă a acuza Gere 
nul de atentat la averea cetățeailee, 
Aulorul nu admite senza nepulințiide 
a prevedea creşierea veniturilor mo 
aşa de mare proporţie. Excedealui 
mu s-a prodas deodată, ci s-a mi 
prevedea dela primele luni ale anuli 
bugetar; trebuia dar, ca chiar in a 
sul anului să se opreasca estorcer 
celăţenilor prin seaboriren taxelor, 


„Noua lege a Immigraţiei” ep ` 
prinde citeva observaţii interesanlo 
pentru sirăinii cari vor să emigrera 
Slatele-Unite, Comentariile făcute d 
supra legii de d. Robert de €. et 
dovedese eñ actuala lege, care a Mei 
lirat în vigoare de la 1 Inlie a. e 
condițiuni mult mai savere inmigra 
ților decit vechea lege. Taxa de 
care immigrant, plătită de com 
de navigație, e dublata do la doi r 
lari la patru, Controlul in privinţa să 
nătății lizire şi morale e întărit, ŞI 
prevăd amenzi pentru vapoarele cat 
au transporlat imigranți incapabili d 
a fi primii in Statele-Unite. S'au | 
măsuri a se respinge pe emigranf 
japuneji, cara concurează pe Inerale 
iforicani, Legea prevede de ase 
nea troi ani de observare medicii 
asupra imigranților, In care timpel 
vor pulea îi expulzați, ducă își | 
perde sanâlalea din cauza organin 
prezente în momentul immigrării, 
toate rigorile legii, antorul so i 
nemulțumit în privința controlului e" 
legea il asigură uspra bunei stari fe. 
zice n imigranţilor, 


ILOSOFIE 


Andre Cresson, Lcos Ruses de la 
dosophiv naturaliste, F, Alean, 2.50, 
O expunere scurtă a eoneluziumilor 
raliece, pe earo lo permita starea ne- 
ah a stinn, 
Ernest Hacekel Reliyion et dto- 
lion, Irad, par C. 
ires. 
Traducerea a Irei conferințe pe care 
vantul naturalist le-a ţinut In Ber- 
! peniru n arăta atiludinea echivocă 
Msericei faţă de stiință, şi în spe- 
| faţă de doctrinele evaluţianiste, E 
ai mull o carte de polemicã. 
Vlivier Lodge, Jat vie «t la ma- 
im, Irad. par L Maxwell. F. Alcau, 230 
escălnirea vederilor Alosofiee ale in- 
malului fziciun in chestiunea vig- 
şi a materiei, 
Léon Jonsin, La Moral: sans 
ru, Ferrin et Co, Paris, 
Wimerure de speeulațiune metalizi- 
kola, Plecind de In ideia că Binele 
există în nulură, autorul erede că 
exista mai presus de natură, de vro- 
re noi pulein constata că el nu e 
là în naturii, deci avem inluilia a 
va care ar f binele absulul, Acesta 
ul idealul välre vare lrebue să lin- 
m, iata că poata să existe o morală 
å bine In matură, 
Frederic Murisson, The Cred 
a Layman. Macmillan, 7, sh. Gd. 


8 fel de profesie de credința a a- 
ui În d păr mesa el 


Mişcarea, intelectuală în străinătate 


odata un stadiu psihologie asupra e- 
voluției asle proprii sulleleşti. 


ISTORIE. ISTORIE POLITICA, ISTORIE 
EE a mi 
CULTURALA 


Dr. Cabanes, les Indisritions 
de Piiistoira, 4-e serie, Albia Michel, 

in aceasta nouă serie de slodii mes 
dico-isturiee, autorul se ocupi cu res- 
tabilirea adevărului in ehe-tlunea mare 
Vii unor insemnate persannje f-torice ` 
dueezaa de Oricuns, Colbert, Luuvels, 
Racine, Vauban, Hoche şi Beaumare 
chais. 

Maurice Vitroe, Philippe- Eglit 
et Monaten: Chiappini. M. Darapon., 

Combaterea alirmatiunii lui Paul Pu- 
moni ceum că Louis-Philippe nu ar A 
fiul lui Philippe- Egalite, ci al italia- 
nului Chiappini, şi ea ar f fost la mij- 
loe o substiluliune de copii, 

Eugene Welveri, Dendemains 
révolutionnaires: Des hegicides, Cal- 
mat Levy. 

Un studiu interosant asupra soartei 
rovoluliobarilur dupa terminarea revo- 
Iuliei. Se avati aice soarli celor Mi 
convenlionali cari : 8 participat la eon- 
damnten lui Ludovic XVI, al vicisi- 
tudinite vieții lor. 

Henry Houssaye. Da Gurile 
ment et ne sẹ rond pas, Perrin, Paris, 

Autorul pune în îndoiala autenlici- 
talea acestei fraze celebre şi diseulă 
toate afirmațiunile care s'au adus in 
susținerea existenței ei. 


Bus, Schleicher 


şi tot 


292 


Ginliclmo Ferrero, Grandazza 
e deradenza di Remia. Volume Quinto. 
Augusto ed d grande Impero. Milano, 
Treves, 1907, Acest al cincilea volum 
al monumentalei opore, cuprinde anii 
dela 15 a. Ch, pina la moartea lui Au- 


Ministero della Marina, Mo- 
nograpkia storica dei porti dell'anti- 
chità nef Italia Insulare. Roma, 1007. 

Porturile Corsicii sinl siudiale de 
A. Ferrctto; al insulelor loseune de P- 
Vigo; ale Sardiniei de Augusto Zeri 
iar nle Siciliei de prof, G. M. Columba 

Kari von Levetzow, Lonisè Mi 
chel, Friederich Rothbarth, 1.50 Leipzig. 

E volumul al XIV din colecția „Die 
Frau“, în care se dau biografiile fe- 
meilor celebre, Autorul pune în evi- 
dentă bine rolul insemnat pe care a- 
creastă femeie revoluționară, -Ferionrg 
roşie“, l-a avut in timpul comunei. 

Oscar Browning, The Fall of 
Napoleon. John Lane, 12 sh, 6 d. 

Un studiu bine documentat asupra 
epocei dintre 1813 şi 1515 din istoria 
Franței şi a imprejurărilor care au 
delurminul căderea marelui cucerilare 

Pribram, Geschichte dor oester, Ge 
werbepolitik vron 1748—1760. 1. Band, 
Leipzig 1907, 

Ua volum de Oit pg. caro lralează 
jumătate de veac de polilica industri- 
ală austrises, 

F, V. Dubu, Pompéji, eine hel- 
lenistischo Stadi in alien. Leipzig, 
Teubner. 

Face parte din colecţia „Aus Natur 
und Geisteswelt*; autorul arali intro- 
ducerea culturii hellene în Malia, prin 
mijlocireu oraşului Cumae; transfor- 


mareu aceslia în cultura hellenistică, ` 


după moartea lui Alexandru, şi ra ©- 
xemplu, oraşul Pompeji. 


ŞTIINŢA. 

M. L Nergal, Frdution des non: 
des. Selleicher frères, 150, 

O lucare de popularizare a teorii- 
lor cosmogonice. Autorul arati că pre- 


VIAȚA ROMINEASCA 


T 


tinsa immutabilitabe a cerului, ai $ 
cil un basm, şi că in univers se ini) 
meşte materia in toate stările de ze 
densalie şi de disociaiune, 

Haeckel, Les Merreillea dela o 
Sebloicher fréres, 2.50. 

O complectare a serierii „Eniga 
universului” ale nevlniaşi autor, A 
rul eaută să explice minunile de 
prin aplicarea principiilor mgeagleeh 
viată. 

E Metehnihkoli, Do Jonge 
dans la série animale. Maloine. 

Studii asupra duratei vieţii și ge 
pra mijloacelor de a o prelungi, —— 

Marage, Truvail dicetoppi pe 
dant la phonation. Académie dos S 
onces. VW 

O comunicare făculă la Acad 
şiiinli dän Paris. Autorul a căulal 
măsoare valoarea exacta a munte 
feeluate în timpul vorbirii, si a ip 
la oarecare rezultate. Lë 
SOCIOLOGIE. STUDII SOCIALE. 


Ernest Van Bruyssel, La t 
soci ale, les évolutions. Flammariis 

Un fel da istorie pe seurt u oma 
rii din punet de vedere al evolulk 
ideilor, şi ul progreselor reulirale. 
omenire in sensul cuceririi lih 
sale materinle si inlelectunle. 

Adolphe Demy, Essai histo 
sur les Expositions mninorselles d 
ris. A. Picard el fils- 

Cu linale că se ocupă numai 


—— mp 


constatări generale, at In special 
răle murea inserunutate pu rare 
rițiile intemuaționale o au pontra 
Vilivea unor mai sirinse legături, 
toate punctele de vedere, intre 
poare. 
Marcel Detieux, Ja Quat 
monólxire en Indo Chine, Emil 
rose. 
Nu e numai o cercetare asupra! 
nedelor din Indo-China, ci un ad 
ral studiu economic-social asupra £ 


Loge? schimbului, partea „cea mai de- 
leală din economia politiei”, dupa 
părerea lui Stuart Mill. 

H. Macrosty. The Trust Move- 
wt in British Industry, Longmans 
s. net. London, 10, 

Va studiu ingrijit asupra organizärii 
afacerilor iadustriale, Acei care pa 
să aibă o idee până unde aajuns pro- 
ces de concentrare industrială, vor 
ințelege valoarua deosebită a acestei 
cărți, 
P. Consiglio. N vagabondo e il 
wagabondangio Roma 1906, 

Trei părți are acest volum: Vaga- 
bondajul omenese ` vagubondajul în Rut 
sla și psicologia vagabondului, Este 
an memoriu prezentat de autor ulli- 
mului congres ul peurologilor şi psi- 
ebiatrilor, eare a arul loe în Bordeaux, 
August 1885, 

W. L. George, Engines of Social 
Progress, Black. 5s. nel. London, 1907. 

O carte care cuprinde in o formă 
accesibila multe laple suggeslive, care 
trebuese cunoseule acelor care se gin- 
dese la reforme sociale, 

Ed. von Mayer, Fûrsten und 
Künstler, „Die Kultur”, Marquardt, 
Berlin, 2 m. b0, 

O contribuție la „sociologia artei” 
cum li zice autorul, care sludiazā ra- 
porturile dintre diferiți principi și piec- 
lorii mari de pe vremea lor, 


CRITICA, STUDII LITERARE. 


Jules Claretie, La rie à Puris, 
1906. Fasqwelle. 

Adunarea in volum a interesantelur 
cronici văplăminule de peste an nie 
cunoscululoi seriilor francez. 

Firmin Boz, Alfred de Vom, 
Sansol. 

Un mie studiu eriiic asupra operei 
marelui poet Bluscf, Autorul a căutat 
sa pătrundă suletol artistului şi sa 
explice poemele lui. 

Paul Dechanei, A TInstitut. 
Calmann-Lévy, 


MISCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


= 


Adunarea unor diseursuri (inute la 
Academia franceză de câlră aulor. 

Emile Gassier, Les Cinq cents 
Immortels. Henri Jouvo. 

O istorie complectă a Academici 
Iraneezg de la înlemeiarea ei până 
astăzi (1634—1906). 

Léo Claretie, Histoire de la Lit- 
târature jrançaise, Tomte IIL Les dix- 
huitième Sticle, 

Continuarea studiilor intreprinse de 
autor asupra literaturii franeeze, Par- 
lea anecdolică preocupă mult pe antor. 

Helene Richter, William Blake, 
Sirassburg, I. H. Ed. Heitz, 1906. 

Un studiu asupra marelui poel şi 
pictor englez, în eare se arată çi jm- 
Huepin sa asupra artei şi poeziei en- 
gleze şi americane. 

Arihur Luther, Goethe, 
und leipzig, Oskar Melimann. 

Şase prelegeri pe care aulorul le-a 
ținut la Moscova, inaintea unui public 
german. 

Friedrich Th. Viseher, Briefe 
ans lalien, Süddeutsche Monatshefte. 
230 M. 

Cu ocazia centenarului naşterii es- 
telicianului german Viseher, admira- 
torii lui au publicat acest volum de 
scrisori trimise de autor la diferiţi 
prieteni, pe cind se afin prin Ialia. 
In el se găsesc impresiile pe care i 
le-au făcul cele văzule in țara cinto 
celor, u iubirei şi a artelor. 

Walter Raleigh, Wiliam Shu- 
keapcare. Macinillan, 2 sh. 

Nu e niei o biografie, nici uu studiu 
eritie E mai mult un comentariu iim- 
presionist asupra operei marelui dra- 
maturg. Important poniru că ne arată 
opiniunile unui învăţat de talia lui 
Ralcigh asupra lui Shakespeare. 

René illoin, Les celdbrites don: 
jourd'hui: Maurice Barrés, Sausol, 
Paris. 

O apologio cam prea inflăcărată a 
cunoscutului academician francez 


laner 


Artur Symons, Aubrey Beardsley. 
Floury. 

Traducere franceză a. studiului a- 
supra marelui artist englez, ficut de 
un compatriol, 

Arturo Graf. Per la nostra cul- 
tnra, Discorsi e saggi. Fratelli Treves 
Milano. 

Conţine discursul „asupră Universi- 
taţii viitoare“ (pe care le-am rezumat 
in unul din nuomerile trecule ale 
KH": Sofisme de Leone Tolstoi in 
falto di arto e di critica: Per la nostra 
eultura şi La seioperatagine letterari 
Italia, 


LITERATURA 


Charles Derennes. Je peuple 
du Feis, „Mercure du France“, 3,50, 

Exploaliml cu dibäcie mania explo- 
ratorilor polilor, autorul ne dă brell, 
oase lamuriri asupra a doi savanți eari 
revin eg strigoi—de la poli, 

Henri Lavedan, Les Inconso- 
lates. Librairie Nilsson, 3.50, 

Un roman idilie al doi văduvi cari 
so căsătoresc eurind după moartea fe- 
meei cu cari amindoi pe risd au fost 
insurați. 

Pélndan, Le Ninbe noir. „Mer. 
cure de France”, 3.50. 

Povestirea vieţii unei prineose rusa 
care se vinde pentru cauza nihilista 
şi ajunge la sinucidere din desrust 
penlru viaţă, 

Camille Lemonnier, 
jetais homme. Michaud, 330. 

Aventurile unei fete pariziene, enre, 
văzind ca o femee e prea slab inar- 
malt pentru a reuşi în viaţă în mod 
cinstit, se îmbracă bărbiteșie si reu- 
geglo asifel să-și facă drum în viaţă, 
j Maurice Dupiay, De Dallire. 
„Union de littérature el d'art“ 

Un roman in care aulorul studiaza 
redeșteptureu bestiei iutr'un om su- 
perior, care, după o viaţă de studiu, 
caile sub papurul unei curtezane, de 
cate nu seapă de cit prin crimă și 
sinucidere, 


Quand 


VIAŢA ROMINEASCA 


Pierre de Bouchaud, Les Lop 
riers de l'Olympe, A. Lemerre, As 
Un nou volum de versuri al cunas 
cultului poet şi totodata cercetàtor lu 
domeniul istoriei și filolngiei 

Israel Zangwill, Ghetto Cose 
dies, Heinemmann, & sh, 

O colecție de nuvele din vina e 
vreilor, in care autorul. un adine ce 
noseñtor ul vieţii acestora, face să 
defileze pe dinaintea noastră tot seit 
de tipuri, de situaţii, de vitii și de 


virtuți caracteristice neamului, 1] 


Giovanni Ceno. Hono. Auen: 
Antologia, Roma, d 

Un poem mare, seris in o serie de 
sonete, in care aulorul ne arală up 
tele omului intre puterea sa da sufe 
viață şi dorința de triumf, Pesimis 
prezent şi optimismul pentru vij 
sint caracterislicele acestei opere. 


CHESTIUNI MILITARE 


Général André, Ciny ans kv 


ministere, L. Michaud. 

Un fel de dare de sami a activită 
de cinci nni ca ministru de războlu a 
autorului, Interesantă prin faplul e 
el a fost ministru Intro epoen foarte 
agitata din viaţa Franţei. | 

Jules Poirier, L'O/ficler, In 
Commandement ct ses aides en Alle 
magne, 

E un tratat arid, dar minus g 
inloresanl, asupra carierei ofiteregsli 
şi asupra organizării comandamentul 
militar în Garmania, Luerurea e seri 
in srop de a arta feancejilor superi 
ritatea Germanilor in această privinți 

L. E. Bertin, Foclnutiou de la 
Puissance dëtensieg des mavires 
guerre., Berger-Levrault, Puris. 

Fezumulul unor stinlii Tele tim 
do treizeci şi cinci de ani. Autorii 
cercetează ovolulia vaselor de rr) 
boiu incepind de lu prima fregatä cuie 
rusată și până lu cele mai perfecţi 
Bale năvi de ayi. i 

Pierre Bandin, La Pripavaliou 
an service militaire, Iinehelte. 


BR O broșură în caro autoral, punind 

n evidență rolul pe eare l-ar putea 
area institutorii în chestiunea prega- 
liri copiilor pentra serviciul militar, 
"chan oare-eare indrumări speciale 
| Bu această privință in şeoalele normale 
"Se institutori, 


ETNOGRAFIE, FOLK-LORE 
W.F. O'Connor, Folk-Tales from 
Nitel. Hurst and Blackett, G sh, 
Coleetiune da povesti populare din 
ibet. Insemnută prin aceia eli poveg- 
ile sint euluse şi redale intocmai cum 
povestese locuilorii. Volumul are 
løstrații în enlori, datorite unui artist 
ibatan, 
Hclene Vacaresco, Nuits d'O- 
mi, Folk-lore Ronmain. Sansat, 
legende rominesti publicate în lim- 
franceză de cälre compatrioata 
vasta. 
A, Constable, Riligion ancient 
ut modern, 
fO eoleelie de studii ce apar în edi- 
ra Constable eu preț de 1 shilling 
Hun), și eare formează o adevărata 
Priclupodie a științelor relizinnse. Au 
Mirul până acum 14 volume, 


V. Démontòs, Je Peuple coli 
H. O incerrare do demografie a 
Ieri, 


) 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


%5 


ARHEOLOGIE, CĂLĂTORII, 


Ernest Lemarchand, Le châ- 
teun royal de Vincennes, H. Dara- 
gon, 7.50. 

Un studiu istorie și deseripliv asu- 
pra insemnatului castel de Vincennes, 
care a jucat un rol atit de insemnat 
in istoria Franței In diferite timpuri. 

Pierre Bedin, Si, Bertrand de 
Comminges, A. Privat, Toulouse. 

O deseriere a vechei celați Lugdu- 
num des Cinvénes, care a avul odi- 
nioară pănă la 50000 locuitori, iar uzi 
a rămas un mie orăşel neinsemnal, 

Ch. Diehl, Palerme et Syracuse. 
Collection des villes d'art célèbres. 

Impresiuui de călnturie in aceste lo- 
calităţi importante mai mul! prin n- 
mintirile eivilizațiunii grese şi ro- 
mane pe care le evocă, de elt prin 
sinrea lor actuală. Bogate ilustrații. 

Louis Léger. Prague. Collection 
des villes d'art celihros. 2 vol, 9 fe, 

Deserioren piloreaseii, insotiti de 
multe și frumoase ilustrațiuni, a aces- 
Int oraș. Îmeraren e eam fară sislemă. 
asa ch mu dä o înfățișare exnein a m 
rașului, 


Compilator 


Bibliografie 


(Asupreu unora din cărţile de mai jos vom reveni la rzecnzii), 


Constantin Sandu, Selecțiunea metodic a cerealelor şi baxele gò 
imţifice ale selecţiunii, Bucureşti, Mueren, Prelul 3 toi. 

Dr. M. Campeanu, Incercare de Psicologie Militară, individuală 
şi colectivă, Focsani, 1907. Pretul 3 lei, 

Sepi V r, Az anababtismus, Budapest, 1907. 

N. Fimiray. Cântecul Vântului, poetii, București, 1907, Preul 2 lel 

Xicodem Munteanu, arbimandril, Ce sizerezi şi cum să Iriesb? 


Bueurezli. 1907. 
imiteie Dan, Fundătariul bisericii din mânästiren Sucerița. Cer 


E e N. Lapiey, Mortalitatea copiilor la săteni şi alte studii. Gi- 
aţi 1 

i : ve et O şăzăloare şealărească fără noroc, Craiova, 19% 
reit f. 25. i 

G. Aslan, Educaţia prin sine Însuşi, Prelegerile XI—XIV, Dore 
resti, 1907. Fis-enre fascicolă 30 bani. 

D. Vasiliu-Macăn. Biblioteca nationali, No. 3—89: Profesori y 
păvinți, Imtrebuințarea vietii, Viaţa şi Moartea, Kaucația Pizică. Fiorant, 
brosura 10 bani, 

C. uban, Dout conferioje şenlăresti : Zile mari ale neamului : H 
Mai, Viaţa Noustră literară. Craiova, 190. É f 

Dr. LN. Dona, Tehir-Ghiolul, sintiu deseriptiv şi dinie, Trati 
mentul marin și balmeațiunea cu mom Un volum de peste 500 pagini, ZS 
figuri în text și planurile localităţii. Bucureşti, 1907, stabilimentul grafie Ab 
bert Baer. Pretul 5 lei. | 

Ministerul de Justiţie, Statistica Judiciară din România 
anul 1599, Bucureşti 1907, 

Universitatea din Iaşi, Annand pe anii ședuri 1004-905 
1905-006, Tagi 1007. o 
e Gs Conta-Hernbach, Elemente de Pedagogie, lași 1907, 
u b 
Ministerul Agrieniturei, Comerțalui si Domeniilor, 
mânia 1868-1906, Bucureşti, 1907, 4 

Anuarul, Liceului „Anastasie Bagotă” din Pomârla. laşi, Ti 
fa Naţională, 1907. = 

Carmen Sylva, Ulande (traducere de a. Steuorinan), „Bibliat 
pentru toți“ No. 275. Preţul 30 bani, i 

M. Eminescu, Povesti şi Nuvele, Alealay. 00 bani. 

G. E Lessing, Minna rom Barnhalm, Comedie în 5 acte, tradu 
de Tenian G, Stoenescu şi C, Ghiteanu, 40 bani, ; W7 

Valeriu N. Ţino, Roninis independentă sub remm stăpâni 
Braila, 1907. 

Anibal Teodorescu, Idea socialistă și Kad Mwz, 1107. 


e 


| Viaţa Romînească A 


MR. 9 


Ki 


TABLA DE MATERII - 


+», Legenda Funigeilor (Poem dramatic! 
Mihail Sadoveanu. Un cal Sun om. . 
C. Stere. Socialdemocratism sau poporanism? Es W 
L Al. Brătescu- Voineşti. Inimă de tată 
aere Pis, Vară, Sonet (versuri) . 

E. Lovinescu. De erou al Renasterii 
TA L Agirbiceam Moartă (Fragment) 

Vlahuţă. Gri 

Zéi Sadoveanu-Evan. B. P. Haşdeu 


Carmen— Dieta tärii— Gimnaziul din Cimpulung) 


mine-—Serbări culturale) . 


blemele ei) 
G. Ranetti. Cronici Bucureştene— (Septembre) . 


si vindecarea otrăvirilor cu venin) 

troleului) 

național şi Industria Romină de Petrol) 
G.1 D mara Oy Pr deen 


P. Nicanor € Co. Miscellanea ` 
Recenzii : 


G. 7. Viaţa Rominească în Bucovina (D-r Vasile Găina-- 


4. Russu Șirianu. Scrisori din Ardeal (Biruinţa dela Beius — 
Înțelegerea cu socialiștii — Scoalele confesionale ro- 


0. Alimăneştianu. Cronica Economică (După Congresul Pe- 


C. S. Cronica Internă (D-l Panu și «Viaţa Rominenscă», 


Vasile Pop: «Cum iubeşte o fată>.—G. L; N. 


Alexis Nour.— Scrisori din Basarabia (Presa noastră” și pro- 


Dr. D. Călugăreanu. Cronica Ştiinţifică (Veninul Sarpelui 


Vintilă 1. Brătianu. Cronica Economică (Congresul inter- 


Timiraş ` «Cintecul vintului» ; Nestor Urechia : «Cà- 
ruța poşteis,—M. C.; L. D. "Launay : «La Bulgarie 
d'hier et de demain» ; L. Ghyca-Dumbrävyeni ` «Ci- 
teva cuvinte in chestiunea țărănească» ; A. D Xe- 
nopol: «Mijloacele de indreptare ale stării täràni- 
mii romine»,—C. S; Dr. M. Cimpeanu : «Incercare 
de psihologie militară individuală și colectivă»; 

Harald Höffding: «Philosophes contemporains>,— 
O. B.; P. Partenie: «Mitropolitul Anastasie Crimca 
al Moldovei 1608 — 1617; 1619—1629ə»,—- M. D.: 


UI 


Pag. 
Leon Mrejeriu: «Petreceri pentru popor. O gezi- 
toare țărânească», — G. P.; M. Berceanu: «La 
vente consensuelle dans le théatre de Plaute», — 
E. L.; Ana Conta-Kernbach: «Elemente de Peda- 


5 SES şi bazale ştiinţifice 
Revista Revistelor : 
Convorbiri Literare, Luceafărul, Junimea Literară, 
Arhiva, Convorbiri, Economia Naţională, Viitorul 
Social, Revista Științelor Medicale, Cultura Romină, 
Şcoala, La Nouvelle Revue, Mercure de France, Re- 
vue Generale de Sciences, Archives de Zoologie Ex- 
perimentale, Revue Internationale de I/Enseig- 
ment, Revue de Mâthaphysique et de Morale, 
Nuova Antologia, Rivista d'ltaiia, Deutsche Mo- 
natsschrift, Deutsche Revue, Deutsche Rundschau, 
Sozialistische Monatshefte, Contemporary Review, 
North American Review, Review of Reviews. . 400 
Miscarea intelectuală în străinăta A 5 e , Hä 
Bibliografie e s A i . A „47% 


H 448 


D 


GUCGONRESCU HRE KEL INSUSI 


d Ceci st Tipar 
Vinja Erxmgnegsc d Minerren», Ikasrugmati 


VIAŢA ROMINEASCA 


cara OEI E Ac vacă eco Data eier 
RILDA | 


O, pune gurii tale straja! 
RUNA 


Vezi, firele se 'ncurca, 
Nu pot sa tes o floare; 
Spetezele cind urca 

Şi cad, aşa Imi pare 

Ca sună a pustiu, 

Ca bulgari de țarina 

Ce cad peste-un sicriu. 
Ce harnica, ţii minte, 
Era aceasta mină, 

Şi ochii ce cuminte 
Stau ca sa incheie 

Pe tortul alb de lina 
Frumoase curcubeie. 
Dar azi ştiu doar să plingă, 
lar dreapta iscusita 
Desface şi distramă 

Ce face mina stinga. 
N'o fi o vraja, mama?.... 


RILDA 


Copila mea iubita, 

De vraja nu mai spune! 
Pe cer nu-s semne bune: 
Nu vezi tu negri nouri 
Cum se adună 'n bande 
Închipuind armate 
Ce-aleargă şi se 'nlruntă 
Cu flamuri ridicate ?... 


RU 


Mai eri erau 
Închipuind dat 
Unei serbari d Sunta... 
Schimbau din A'n ora, 
Din clipa 'n clipa straiul, 
Se risipeau și iara 

Se 'ngemânau In horă 
Ca umbre plutitoare, 

Ca 'nchipuiri de spume, 
Pan’ ce intrau pe 'ncetul 
Ca pe-un portal, in soare... 


Ces semnele acestea, mama? 


RIDLA 


Au toate rost pe lume 
Şi toate-și au secretul, 

Sint semne ce nu mint, 
Şi firele de-argint 

Din plete, la batrini, 

Şi liniile scrise 

În palma unei mini, 

Şi semnele din vise 

Şi frunţile "ncrețite, 


Si- dunga supt pleoape, 


Şi nourii pe cer, 
Sint toate "nvaluite 
De un fatal mister 


De care nimeni, nimeni nu poate ca sa scape! 


RUNA 


Atunci, ce-i scris pe cer? 
Citeşte, ce vreau norii 


PY a 


VIAŢA ROMINEASCA 


Ce-alearga şi s'aduna, 
De ce ma prind Port 
Cind clopotele sună? 


RI DA (căutind spre cer) 


În clopote-i furtuna! 
Vroiam să nu-ți răspund, 
Dar clopotul ma 'ndeamna 
Nimic să nu-ţi ascund... 
Asculta, dragă Runa! 
Vezi, mama, pe supt norul 
Ce "'nchipue-o arcada, 


Pe-un nor de-argint cum trece, 


Urmat de-o cavalcada, 

Pe stepele senine 

Un calareț salbatec 

Cu fulgere pe casca, 
Prapastios cum vine 
Gonind spre casa noustră, 
Cum prinde sa descreascaă 
Întinderea albastra 

Şi ochiul meu incearcă 

În van sa-l recunoasca, 
Deși-l cunoaște parca.... 


RUNA 


Ah, mamă, cine-i pare norul? 
N'o fi chiar Hunar, câlatorul, 


Strainul ce-a sosit aseară 


Supt adapostul casei noastre ? 
Avea și el pe casca fulgere-albastre 


Şi calul lui tot alb era 


e 


LEGENDA FUXIGEILOR EH 


Cind a intrat in curte, supt arcada, 
Urmat de cavalcada. 


RILDA 


Se poate... Dar acum 

Se farma norul. 

Dispare calator ul. 

Învaluita "np fum 

Se stinge cavalcada, 

Se nâruie arcada, 

Si, alb ca zâpada, 
Se face-acuma un castel 
Şi-un lac albastru linga el, 
Cu palmieri cu umbrele rotunde, 
Cu nuferi albi ce dorm pe unde; 
Castelu-i nalt, cu arcuite geamuri, 
lar colo ’n fund, supt un umbriş de ramuri, 
Se vede înăuntru, pe fereastra, 
O fata blonda care tese 'ntruna 


RUNA 


O mamă, parcă-i casa noastră ! 


RILDA 


O vezi şi tu ca mine, Runa? 

O vezi cum țese ? 

Cum stativele urca și coboară 

Şi cum suveica 'n mini dibace sboara ?, 
Cum firele de borangic alese 

Vin unul cite unul så se 'nşire 

Şi se prelac 

Painjeniş subțire 

Ca pentru-o câmaşe de mire? 


VIAȚA ROMINEASCA 


eg 


RUNA 


Vad, mamā, văd! 


RI DA 


Dispar acum şi palmieri și lac 

Şi nuferii, în unde; 

Castelu 'ncepe 'ncet sa se cutunde ` 
Dispare pan’ la geam, treptat-treptat, 
Şi fata cea balaie ce țese ne 'ncetat 
La mindra ei câmaşă, — 

Un fulger de lumină o infaşā 

Şi-o vad, o väd acuma bine : 

Ah, cum mai samâna cu tine, 
Runa! 


RUNA 


O vad şi eu, mă văd ca 'ntr'o oglindă. 


RILDA (cu spaimă) 


Tăria parcă sta sa se aprindă! 
Strabate ca un biciu albastru cerul... 
Vezi largile zigzaguri... 

Şi steaguri după steaguri... 

Şi iata iar armatele 'n şiraguri, 
Cum dau navala, 

Cu caii "'nebuniţi de 'nvalmaşala, 

Şi iata iaraşi cavalerul 

Pe calu-i de zăpadă, 

Urmat de 'nfricoşata cavalcada. 


RUNA 


E Hunar, mama, cavalerul ! 
Îl vad cum m'am văzut pe mine! 


LEGENDA FUNIGEILOR 


RILDA 


Acum s'a "'ntunecat tot cerul 

Și nu mai văd nimic, dar, iata, 
Perdeaua mare de "'nluneric 

Se "'nlatura deodata 

De-o mina nevazuta 

Şi se deschide-acolo, sus, 

Un luminiş feeric, 

O pajişte pe care doarme dus 

Un om cu fața 'n jos câzuta, 

Si unde ochii-mi port 

Nu ştiu s'aleg de-s flori sau singe, 
Ca faţa nu i-o vad şi iarâși nu 'nțeleg 
De ce imi vine parc’ a plinge? 
Şi inima imi spune 

Ca omul care doarme-i Landor, 

E fratele tau, Landor ! 


RUNA 


Vai, mama, nu sint semne bune! 
Ce rost za aibă oare toate-aceste ? 


RILDA 


E Landor, lratele tău Landor este! 
Si-acum pricep... Asculta, draga Runa! 
Stii ca din ţara 'ntreaga se aduna 
Toţi tinerii sa plece la razboi, 

Ca Landor şi cu Hunar, amindoi, 
Se duc și ei sa lupte pentru țară... 
De-aceea norii care ard in pară 
Întruchipeaz'o batalie mare. 


VIAŢA HOMINEASCA 


Frumosul cavaler, pe cil se pare, 
E Hunar care teafar o să scape... 


RUNA 
Castelul însa ce-l vedeam 


Pe marginea acelei ape, 
Si fata ce ţesea la geam? 


RILDA 


Chiar tu eşti, Runa mea iubita ! 


RUNA 


Şi-acel ce doarme dus 
Pe pajiştea 'nflorita ? 


RILDA 
E fratele tau Landor, cum ţi-am spus! 
RUNA 


Şi ce 'nsemneazâ-aceste toate, mamă ? 
De ce ma prind fiori și mi-este teama ? 


Ri DA 


Nu cunoşti tu, Runa, draga Runa, 
Basmul cu cămaşa fermecata, 

În trei nopţi țesuta de o fata, 

În trei nopți la razele de luna? 


Albe mim curate de fecioară 

Albe fire trebue sa teasa 

Celui drag câmașa de maălasă, 
Daca vrea ca 'a lupta să nu moara... 


LEGENDA FUNSIGEILOR 


Albe zile trei, intregi de-arindul, 
Alb ca tortul alb sa-i fie gindul, 
Albe minile şi nepâtate 

Ca veşmintul Maicei Preacurate... 


Albe razele de-argint cind ploua 
Tortul alb sa-l ia ca pe-o plamadă, 
Şi s'amestece cintind, in două, 
Aluatul alb ca o zapada. 


Alb'așa ca cine-o fi so poarte 
Nici cuțit, nici glonte sa-l atinga, 
În razboiu de-apururea sâ'nvingă 
Si sa fie ocolit de moarte! 


RUNA 
icoana Preacuratei, cade 'n genunchi). 


Cum e nimbul alb ce-ţi impresoară 

Fruntea ta, aşa de alb mi-e gindul. 
Nu trei nopli, ci ani intregi de-arindul 
Eu aş ţese, numni să nu moara! 


Clopote și surle pot sā sune, 
Moartea poate la ferești sa bata, 
Eu ursitei mele m'oiu supune, 
Ca sa tes cămașa fermecată. 


Aluatul alb ca o zapada 

Loi lua cind albe raze ploua, 
L’oiu lua cu minile-amindoua 
Sa-l amestec ca pe o plâmada. 


Alb” aşa voiu țese-o ca s'o poarte 
Fratele meu drag în batalie, 

Ca de moarte teama sa nu-i fie, 
Ci sa De el stapin pe moarte! 


(care a ascultat, ca 'ntr'un extaz, se ridică şi, întinzind minile spre 


VIAŢA ROMINEASCA 


RILDA 


Dar ştii tu ce blestem amar 
Au razele de luna, 

Pe fala ce-a păcaâtuit 

Cum ele se răzbuna, 

Cind altuia i-a dat In dar 
Camaşa far' de moarte, 

De moare "n lupta biruit 
Acel menit so poarte ? 


Blestemul cade-asupra ta, 
Sa țeşi viaţa 'ntreagă, 
Din munca fara de temei 
Nimic să nu s'aleagă, 

Sa se destrame tortul tau 
Și fir cu fir sa sboare, 
Sa sboare albii funigei 

In cete calâtoare; 


Sa se destrame tot ce faci, 
Sa-ţi scape de supt miri, 

Sa se anine de copaci, 

De cumpeni de fintini, 

Sa treaca repezi la răscruci, 
Pe stoguri sa se lase, 

Sa se anine sus, pe cruci, 
Pe streşine de case, 


Dar nici acolo“să nu stea 
Si vintul să le=ulunge, 

Sa spue de osinda grea 
Oriunde or ajunge, 


d. a 
LEGENDA FUNIGEILOR 307 


e- 


S'alerge, fară de noroc, 
Fir dupa fir, tot tortul, 
Pan’ vor gasi în care loc 
Neingropat sta mortul. 


Si precum es fulgi dupa fulgi 
O pinza de zapada, 

Sa se adune ca un giulgiu 

Şi-asupra lui sa cadă, 

lar fata ce-a pacatuit 

Sa teasa ’n veci nebuna... 

— Acesta-i blestemul cumplit 

Al razelor de luna! 


RUNA äi 
(a ascultat în genunchi, şi intorcindu-se din nou cătră icoană) 


Alb ca nimbul care-ţi impresoară 


X Fruntea ta, așa de alb mi-e gindul! 
Nu trei nopți. ci ani intregi de-arindul 
, Eu as ţese, numai să nu moară ! 


(Va urma) CL 


Un cal şun om. 


Omul nu cred să fi fost tare bătria, Era încreţit "a obraz. 
şi sur la păr, de multe năcazuri pesemne, Umbla cu capra 
piept, parcă se furișa printre oameni, parcă i era rusine cù ti- 
eşte, Numai cind işi duces inirţoaga de câpăstru eo bâtea c'o 
vargă noduroasă, numai atunci i se luminau ochii turburi, A- 
tunci păreu că înțelege gi el da ce trăeşte: putea să chinuiasea 
şi el, să scrișnească şi să sudue. 

Barba şi-o tuşina. De ras n'avea cu ca se rade si nici ca. | 
barbă nu voia să umble: voia sì fie în rind cu gospodanii nu 
maitiecit. Câruţă mavea, umbla c'un fel de cotiugiă, mititica, su- 
bredă, cîrpită și legată cu curmee,—dar se chema că era a lal 
și n'ar fi lăsat-o să putrezească şi să se dărime la un colt de. 
gard, cum se părea că trebue, cu nici-un preţ, Si calul, — miti 
tel, slab, cărămiziu, c'un ciot de coadă, cu buza de jos atirnatà 
cu copitele rupte, și cu nişte ochi mari, bolnavi, cari Inturs 
parcà cereau o clipă de hodină, Era calul lui, îl batea, îi stru- 
nea, răcnea la e]; căra cu dinsul toate gunonele tirgului, cu cinci 
sprezuce bani cotiuga ; şi la amiază și seara, tirindu-si picioa=. 
rele, mergeau amindoi pină Ja crișma Minzatului, din colțul tir- 
gului, ş-acolo omul işi bea păbirelul de rachiu şi-şi molfăia bue. 
càțica de pine, iar calul rodea nişte ogrinji, culeşi de ici, culeși 
de colo, de pe unde da Dumnezeu. 

«Ştiu că n'am să cumpăr și mincarea calului...» zicea stă 
pinul calului, fâră să se uite la cet cu care vorbea. 

Așa l-am apucat, demult, Tei tira opincile grele, abia pè 

şea pe lingă cutiuga-i bolnavă, în straele-i ferfeniţite. Eram o 
mulțime de copii în tirgul acela. Cu capetele zbirlite, zvirlind 
pe sus picioarele, ne repezeam de pe după case pe urma omu- 
lui și-l zburătăceam cu pietre, Strigam ascuțit: eChichinà! 
Chichiuţă !» —şi pietrele săreau pe uliţă, îl urmăreau vesele parcă, 


UN CAL ȘUN OM 209 


din toate părţile. Cite una ajungea calul: calul mişca din ciotul 
de coada și-și clătina domol o ureche. Altele ajungeau pe om: 
'păată se întorcea, intindea mina spre noi scuturind varga no- 
luroasă, îşi arăta dinţii, iși încrețea obrazui, înciudat, şi incepea 
sh ne sudue, Iar noi il urmăream multă vreme, până ce ve- 
dam că-şi muşcă pumnii de ciudă şi-şi izbeşte de pămint că- 
ciula-i jerpelită, Atunci rideam ţininda-ne de genunchi, cu gu- 
rile mari şi cu capetele zbirlite, şi-l lăsam. Şi se depârta bä- 
tindu-gi calul: altă putere mavea ` pe nol nu ne putes bate. 

Casă nu stiu unde avea Chichiuţă, dar trebue să fi avut 
undeva un bordeiu strimt, fără ferestre. Poate chiar lui singur 
ü era urit în asemenea locuință. lama se aciua acolo cum pu- 
tem, astupind cu toale deschizăturile El tremura Inlăuntru, jar 
calul, <Roibul», sta afarh, deoparte ori de aita a spinării de pä- 
mint, la adapost de spulber, cu capul plecat, cu coada şi cu 
wama învăluite de vint. Tar vara nu se mai osteneau până la 
asemenea locuință. Era la capătul tirgului oleacă de cring, un 
pile de copăcei, prin buruene sălbatice. Se duceau acolo şi se 
hodineau amindoi noaptea, sub streşina copacilor. Sas era prun- 
d's de aur; adia vintul; apoi se ridica luna în limpezimea väz- 
Zaiten, și pulberea ei năvălea printre copaci și deodată se lá- 
mureau, în Iumină, umbrele lor negre, neclintite: calul şi omul, 
ling} scheletul căruţii. 

Chichiuţă avea si femee,—adich avusese femee, Dar dela 
început, din anii dintâi, nevasta fugise. Lucra cu palmele în 
tirg: văruia, căra «pă, spăla cămeși. Eca o lemea scundă, yoi- 
nica, stricată de vărsat. Am auzit-o odată vorbind cu Chichiuţă, 
și de atuncea am știut că e muerea lui. 

Era într'o zi de tirg, Duminica: calul şi cu stăpinul lui 
umblau printre oameni; aşa umblau fără oprire, parcă erau få- 
cenți spre pedeapsă. Pe lingă ebruta goală trece repede o femee. 
Calul se opreste cu botul spre pâmint şi stâpinul calului ridică 
capul, cu doi ochi albaştri-eterşi, şi cu un nas ascuţit și galben. 

e Marandă...» zice Chichiuţă, încet, răgușit. 

Femeea se opri, dar se întoarse pe jumătate spre margi- 
nea drumului, cu umărul spre om şi spre cal, 

«Marandă, cum te-ai mai gindit?....» 
Nici bărbatul nu se uită la ea. Sta intors și el privirile 
în pămînt. 
«Cum să mă gindesc? zice Maranda. Eu ucasă nu mă duc. 
Aici am cu ce trăi, slavă Domnului... 


“B10 VIAŢA ROMINEASCA 


— Uite, Marandă, grheşte răguşit Chichiuțk, ge ` 


-minei potlog, nu se ţine petec de petec, mare cine mă grif, 
p'are cine mă spăla, vai de capul meu... O femeie mult face h 
casa omului. Tu nu te gindeşti la asta? 


— Ba mă gindesc, cum nu? Da' ce casă ai tu? Aceiai | 


casă 3 Eşti de risul lumii cu aşa casă. Boștiură, Bate vintul 
şi ploaia, Nu-i o laițh, nu-i o petică întrinsa, nimic. Mai ra 
decit într'o colibă de haidăn...» i 

Chichiuţa tace o clipă, Se uită unul în pămint, altu "re 


parte, şi calul dormitează cu capul spre pulberea drumului, e 


cind lumea se poartă pe ulița tirgului incolo şi incoace. į 
Bărbatul grňeşte iar: ) 
«Vai de capul meu! Dacă nu mă-i crede tu, cine să mă 
„cread? Dacă nu vii la casa ta, cine să facă? laca, eu di 
calul ista, cit mă năcăjăsc, degeaba mă năcăjăse. Dacar fi c i 
„să stringă şi cine să facă, tot am ajunge la un capăt...» i 
Femeea tace. Apoi intoarce puţin capul cu o căutătură ase 
cuțiiă. ? 
«Paralele celes, ştiu eu că le bei la crişma Mingatului. s 
Glasul bărbatului se aspreşte de-odată ; 
«Cum?  Acelea-s paralele mele! Le minine, le beau el 
Ştiu că n'oiu da mincare şi calului. Iar tu de ce nu vii aco ah 
"Te cinstesc și pe tine. Dar tu nu eşti gospodină. Tu umbli pril 
uşile oamenilor. Te-ai stricat. Eşti o ticăloasă acuma, Mà lağ 
să mă minince viermii. Iu faci de cap, în loc să vii la gospoit 
ria ta, să-ţi cauţi de treubă.., 
— Tu eşti cam Intro ureche, Gavrile, zise femeea rizind cu 
utate, Ce gospodărie ai tu? Mai bine stau așa, cum dă Dumnezeu. 
Un răstimp de tăcere. Apoi Chichiuţă pure a-şi aminti de ceri 
«Parcă nu-i tot din pricina ta... Nu-ţi aduci tu amintes 
Eram şi eu om. Ştiu eu, îmi aduc aminte. Mă duceam și lucram 
la ciocoiu şi tu iţi faceai de cap cu alţii. Şi pe urmă, atuncea, 
-din pricina ta m'au bătut doi cu cioinegeie de eram să mor, A 
rămas neo, Sa fugit dela casata, Şi nici acù nu vrai să tb 
“întorci... Ai lăsat şi bietul... Ce puteam să fac ev? Eu eram 
mor, eram stilcit. Iaca, şaci am o bortă în cap, dela bătaia o 
ia. Cind ti răcoare, simţesc eu cum trage răceală la crieri,,. Stat 
eu şi mă uitam la bäetel - Ce ai tu, mài Nicuţi? El zicea Aa 
Tu-ta-ta! şi începea să piingă. Nici nu mai putea umbla în Fr 
cioare ` I se vedeau ciolanele prin piele. Îl intrebam, da el parcă 
ce putea să-mi spuie ? Nici nu ştia unde-l doare. luca, aşa a mi 


Lk - 


UN CAL ŞUN OM 211 


rit. Şi tu te-ai dus prin străini, nici măcar de el mai vrut să 
ii, şti o muere ticăloasă. Să piei dinnaintea mea, că te taiu cu 
cațitul !> 

Şi dintrodată ochii şterşi ai lui Chichiuţă se întunecară. 
intr'olată intinse mina cu băţul noduros. lar Maranda se feri 
n şanţ, apoi porni repede printre oameni, fără să se mai uite 
nnapoi. Omul mormăi răguşit, apoi izbi de două ori cit ce putu 
u varga în cal. Roibul tresări, îşi mişcă coada, iși mică do- 
mol o ureche, întoarse o clipă capul cu ochii mari, trudiţi, apoi 
pari prin prundul uliţei tirind căruța goală, ca peo mare greu- 
tate. 

De multe ori trebue să fi vorbit asa Chichiuţă cu Maran- 
da lui, dar la nici-un capăt nu ajungea, Râminea tot singur, cu 
dei. Căra gunoiu de prin ogrăzile oamenilor, cu cincisprezece 
ani cotiuga. Se oprea după aceia la Minzatu, la crişmă. Pe ur- 
mă suduia pe băeţii care-i trimiteau pietre din toate părţile și 
\reau ca niste draci în jurul lui. 

Aşa a trăit el în tirgul nostru. Șintrun amurg, Roibu a 
stenit aşa de tare, incit n'a mai vrut să pornească cotiuga de 
inaintea crişmei Minzatului. Şedea cu botum ogrinji şi clipea 
peet. trist, din pleoapele-i roase, Gavril începu a-l certa răguşit, 
u glas scăzut: 

«Bată-te Dumnezeu să te bată, ticălosule ! D ce-ai păţit ? 
Lipă ţi-am dat, mincare ţi-am dat, ce-ţi mai trebue? Acù te pui 
àe pricină 7» 

Îl bătu cu varga. li da peste coaste şi peste șolduri. Calul 
mişca din coadă şi clătina uşor din cap. Apoi, ars de lovituri, 
işi urni tot trupu "nainte. Câlca mărunt, cu mare greutate, Asa 
Hajunseră ia culcuşul lor, în pilcul de copaci. 

«Ce ai, măi omule? Ce ai, măi Haramule ? zicea Gavril des- 
mind roibul, Ţi-au venit poate mofturi, ca la boeri? Parc'ai 
Îmuncit azi aşa, până pe acolo 2...» 
| Calul se lăsă la pămint. 

«Ce? vrai să te intinzi şi så cuşti, cind te scoli? Noi, bre, 
sem treabă, ce socoţi? Pe urma vrai să măninci o zacuscă, să 
bai a leacă de rum, să bei nişte tiutiun de cel bun? Şi pe ur- 
mă ce să mai faci? Så te cioșmoleşti, să te mai duci încolo, să 
te mai duci incoace, pe urmă să serii o leacă... Pe urmă iar, 
patru rindari de mincări, bre... Phi! bine-i de trăit pe lumea as: 
ta, da "iaca, en numa” oleacă de rachiu pot bea, da' mincarea, 
ifco? mincarea fudulie... Da'-i vorba că pe urmă poate are omu’, 


212 VIATA ROMINEASCA 


gust gi doarme... Doarme o bucată bună, pe urmă ese și gusi 
de ici o leacă de vin, de dincolo o leacă de brinză, iar mai umbi ` 
ce mai umblă și iar se duce la patru feluri de mincări... Tu egi 
prost, bre, tu nu știi cum se trăeşta... Tu mininci ogrinjii Da 
Lac, Da' acu ce ai? ce stai uşa? Hn?» 

Roibu sta trintit şi-şi răzimase botul de pămintul umå 
Clipea încet. Inserarea se întirsese, Intre copacii singuratici, ls 
tăcere, o inginare slabă, o fumegare a zilei mai rămăsese, 

«Ce ai, bre ?—zise Chichiuţă, Se sculă şi lovi calul cu ën, 
ru. Eu, vra să zică-s cam ametit... Eu am o bortă în moie 
capului şi-s slab de cap... Da tu ce ai? Cred că nu ţi-a val 
vremea să mori, ha? la scoală...» 

Apucă pe roib de urechi şi începu să tragă. Dar capul mi 
bului căzu. Gavril nu mai zise nimic deodată, Se lăsă la pamint 
şi incepu să se uite cu luare-aminte la tovarăş. Incet, calul Îi 
răzimă iar botul de țarina umedă. și 

«De-acu moare haamul, mormăi încet Chichiuţă, și nu en 
ce-am să mai fac. Tot am căutat eu să mă fac om, Tot «m gp 
blat să-mi aduc femeia acasă, să mai ridic o leacă de bordele + 
wa vrut Dumnezeu. Man zbarătăcit ghiavolii cu pietre, i 
bătut unii, oan stupit alţii... Am fost și eu unom ticălos. 
avut şi eu un biet: a murit. Pe urmă dac' am avut un bin, 
l-am băut. Atita mi-a fost vieaţa. Ş'aci moare calul... Dat 
ba, ce fac eu gen" 

Dădu iar cu picioru 'n roib. 

«Hi! ce ai, măi?» 

Pe urmă-l lisă liniștit, se Invăli în ţoala-i de suman 
grămădi ca totdeauna sub cotiuga-i scundă. 

lar pe cal il mingiia cel din urmă vint de seară, In UB 
tea cringului stăteau neclintite grăinezile negre de burueni S 
batice, lemnul căzut care putrezea, lespezile umede aduse amih 
ite intimplare, și, tăcut ca şi ele şi neclintit, se odihnea și ro 

Mihail Sade 


Die aa - 


Socialdemocratism sau poporanism ? 
IL 


Socialdemocratismul şi țările agricole.-—Caracterul social 
al țărănimii. 


E uşor de înțeles, că rezultatele neaşteptate, la care a ajuns 
cercetarea obiectivă a conditiunilor desvoltării agriculturii, —ex- 
puse în capitolul precedent, —au născut chiar în sinul lumii so- 
cialiste din Apus multe probleme grave, ce se vor resimți, fatul, 
și asupra doctrinei şi asupra practicei social-democraţiei Europene. 

Cunoscutul profesor din Breslau, W. Sombart,—pe care d. 
Gherea îl numeşte, cu drept cuvint, „unul din cei mai mari cu- 
noscători ai mișcărilor sociale* *),—rozumă ast-fel situaţia din 
acest punct, de vedere: 

«Atit cit pot judeca eu,—aici (in chestia agrară) se află, in 
«genere vorbind, limitele sistemului lui K. Marx; atit cit pot 
“judeca eu, deducţiunite lui K. Marx mu fot fi transportate, tale 
«quale, în domeniul agriculturii. Desigur și asupra chestiunilor 
«da ordine agrară, el a putut să exprime unele idei de mare 
«valoare, însă teoria lui asupra evoluţiunii, care presupune creg- 
«terea marii exploataţiuni, proletarizarea maselor, şi care deduce 
«din această evoluțiune, ca rezultat necesar, socialismul, —acea- 
«stă teorie nu este idmuritä, decit pentru evoluția industrială 
«dar nu peniru evoluțiunea agrară; şi mi se pase, că numai o 
„cercetarea științifică poate umplea această lacună, care, desigur, 
«există», "7 

Vreau să fiu bine înțeles: obiectul studiului de faţă nu este 
critica doctrinei social-democratice în sine, Poate voiu reveni altă 
dată asupra acestei chestiuni gi atunci voiu arăta, că doctrina 
social-democratică e departe de a fi unica compatibilă cu con- 


*) C Dobrogeanu-Gherea,— „Din ideile fundamentale ale socialismu- 
lui ştiinţific“, p. A. 
pai DES Dome. EE EE und sociale Bewegung im 19 Iabhrhun- 
deri“, p. 111. (Iens, 1897). 
i 2 


SOCIALDE.MOCR ATISM SAU POPORANISM 315 


213 VIAŢA ROMINEASCA j l 
re mee E 
i 


ceptia socialistă, şi, cu atit mai puțin, unica care ar fi in drept 
e revendice Ze calificativul de „ştiinţifică“. 

Dar nu aceasta ne interesează acum, 

Nici măcar practica politicei social-democratice din Apus 

e priveşte aici în mod direct. - 
EA Mai ont. O doctrină, care a putut, timp de o jumătate de 
veac, si servească de bază teoretică pentru ung din cele mal 
grandioase mişcări. pentru una din cele mai puternice organiza- 
ţiuni politice cunoscute in istorie; care a putut să revolutioneze 
nu numai raporturile politice, dar chiar felul de a gindi și de a 
simţi al „claselor burgheze” în domeniul politicei şi al economiei 
politice; care a ştiut să impună îndrumări nouă chiar legislați» 
unii positive a tuturor țărilor civilizate: prin insăşi faptul că es 
intro anumită epoch, și în ţările cele mai civilizate din lume, a 

it răsunet în milioane și milioane de inimi, --in clasa cea mai 

insemnath și numericeşte şi din punctul de vedere al progresului 
social. —că ea le-a dat nădejde într'un viitor mai omenesc și tarie — 
pentru luptă, conștientă și pacinică, acestă doctrinb,—ori-cile gre: 
pe ar fi cuprinse în ca —Va păstra totdeauna în istoria socială 
a lumii. precum şi în istoria gindirii omenești, un ioc de onoare, ` 


Aceasta rezultă, mai ales, din discuţiunile asupra facticei pe 
care trebue să o urmeze partidele social democratice. Nimic nu 
| e mai instructiv în această privință decit procesele-verbale, <pro- 
toalele», („Protocoli des Parteitages*) asupra desbaterilor in 
congresele partidului social-democrat german, —atit de vestit 
prin «ortodoxismul» gi «intransigența» sa, 

Aşa, se ştie că în programul din Erfurt (1591) a fost ştearsă 
fraza programului vechiu (din Gotha) asupra „masei reacționare“, 
pa care o formează toate celelalte elemente sociale, afară de 
proletariatul industrial ;—aceasta e chiar modificarea cea maiin- 
semnată suferită atunci de program, Și bătrinul Liebknecht, care 
na poate fi învinnit de prea mare flexibilitate, a motivat ast- 
fet această inovaţiune semnificativă ` 

e. Nu este exact, că toate celelaite partide formează o 
«sigură masă reacțiuară... Noi trebue să mergem împreună cu 
democrația burgheză încă o lungă cale... In multe chestiuni de 
«ibertaţi publice, o parte din burghezie e pănă la un punct de 
acord cu tot... In Germania mu se eps evita, pănă la un punct, 
«această cale comună cu partidele burgheze... 

«Astpra proletariatului a căzut sarcina să lupte, alături 

sde revendicările noastre socialiste, pentru revendicariie demo- 
«traţiei burgheze, —situațiune care complică lucrarea noastră»... 
De aici e Hrească coneluziunea lui Liebknecht. ci partidul 
seial-lemocrat, prin tactica lui politică, trebue să fie „un par- 
var? o kré oportunist l.. 
Chiar dach conştiinţa şi judecata impun, în anumite im- -ji Nu mai vorbesc despre Volimar, care in congresul din Drezda, 
prejurari, lupta inpotriva acestor idei, numai minți inguste ți “ Wang, pentru a ilustra această idee, arată toate concesiunile, pe 
ari a trebuit să le tacă, sub presiunea realității, socialdemocra- 
iamul rigid de altădată. 


Dar însemnătatea doctrinei social-democratice, ca și a tu- Dar însuşi Bebel, intransigentul Bebel, nu de mult a scris 
turor lucrurilor omenesti, —e relativă: e relativă în sine, intru- 9 [intrun articol („Die Neue Zeit“, 1905, No. 37): i 
cit ea este numai zeu? din factorii progreselor realizate in di „Tactica politică a unui partid constă în aplicarea mijloace- 


Lior potrivite; el trebue să cerceteze, dacă aceste mijloace duc 
Lu realizarea scopului, şi trebue sa răspingă tot ce îl îndepău- 
mişcarea proletariatului industrial din Anglia, fără să mai vor Lteazi de scopul principal, tot ce îl impiedică sau îi intunecă 
besc despre inaplicabilitatea ei, armată de Sombart, în sfera agra calea... partidul nostru este astfel un partid oportunist. Insă 
ră); e relativă în fimp (miscarea revizionistă şi evoluţia ce si orice om, care nu vrea să spargi zidul cu capul, e un oportu- 
constată în foale partidele socialiste din Apus arată că ea esta, nist, şi orice partid, care in luptă pentru scopul său mu fine 
cel puţin, în ajunul unei remanieri serioase, fiind-că nu mai poate seamă de împrejurări şi de piedicile ce i se prezintă. —ar A 
gatisiace necesităților sociale şi politice chiar ale proletariatului, „pierdut. Din această cauză deosabirea intre radicalisme si 
industrial din ţările ei de baștină); e relativă şi în spațiu, in- , sarea e foarte șubredă, și adesea nici mu corespunde a- 
trucit nici doctrina. nici practica 'social-democratică n'a fost, şi vărului „.* 
nu este aplicabilă pesta tot. A „Aceasta na dă dreptul să credem, împrennă cu profesorul 

A arăta aceste limite în spațiu, a dovedi neaplicabilitate! Bombart, că soeial-democraţia europeană va f dastul de „oportu- 
doctrinei social-democratice în Rominia, prin esenţa ei, şi in mari ista” ca sh iasă cu cinste si din incureâtura în care se zbata 
parte chiar în virtutea principiilor fundamentale ale socialdema e vro zece ani, în chestia agrară, şi va găsi o soluţiane potri- 
cratismului, —este tocmai obiectul restrira al stodiului de faţă, tă, dictată de împrejurări. 

Spre cinstea conducătorilor social-democraţiei Europene, Dar şi cu o mai mare sizoranță putem spune, de pe acum, 
trebue să spunem că ei înşişi de multe ori au recunoscut acesti A oricare ar îl această soluțiune, —e4 nu poate fi potrivita pen- 
relativism. ru Rominia. cra See 


mm E 


216 VIAŢA ROMINEASCA 


Si nu numai din acele motive pentru cari, de pildă, K. 
Kautsky nici n'a voit să traducă în limba franceză acei p 
din lucrarea sa asupra chestiunei agrare, care e relativă la fro 
pramul agrar : i 

«Politica practică,—spune el în prefața ediţiunii franceze — 
«trebue să plece de la starea particulară de lucruri, În faţa o. 
«reia ea se afli. Tendinţele evoluţiunii sociale, prin urmare, și 
«ale evoluţiunii sgricole, sint în toate ţările civilizate deg și 
“aci o restricțiune !) in esență aceleaşi, insă slările de lucrari, ` 
«pe cari aceste tendinți le crează, sint extrem de deosebite a | 
«diferita țări (și chiar în diferitele părți ale aceleiaşi țări), dp ` 
«cauza deosebirilor situaţiunii geografice, a climei, a configura: ` 
«unii solului, a trecutului istoric și, prin urmare, din cauza d 
«di oxebirilor în ce priveşte puterea diferitelor clase sociale, ei 
«şi dacă e cu putinţă de a da o tenrie universal adevărată ae 
«voluţiunii agrare (şi inca! Vom vedea intrucit aceasta este ge: 
«vărat) —nu însă, în orice caz, un program agrar internațional, A 

Aceasta, cum vedeţi. după părerea lui Kautsky, este ale 
vărat chiar pentru acele ţări, în cari evoluția industriala et 
în linii generale identică, ca şi situaţia, rolul şi insemnatatea, În 
mecanismul economic, al proletariatului industrial; chiar pentre 
Franța nu găseşte el potrivit programul agrar ce l'a schițat pete 
tru Germania! s : 

Dar e vădit, că—chiar din punctul de vedere al doctrină 
social-democratice— deosebirea în raportul și insemnătalea rile | 
tivă. în economia naţională, a proletariatului mdustrial, față i 
țărănime şi mica agricultură, trebue să ducă la concluziuni și M 
radicale în această privinţă. 

Să presupunem, în adevăr, pentru moment, cå toate t 
sozialdemocratismului european şi toate constatările lui 
sky, de pildă, în privința evoluțiurii agrare sint exacte, 

Dar, după doctrina social-democratieă, baza materială, tot | 
puterea politicei sale constă in proletariatul industrial, în rok 
lui social, Pr, Engels spune, cum am văzut, că socializmul 8 
este decit „expresiunea teoretică a mişcării proletariatului i 
dustrial*. 

Să vedeam dar, mai intăiu, cum stau, din acest punct 
vedere, ţările cele mai inaintate din Apus, în comparaţie cu 
minia. 

După Mulhall, din totalitatea persoanelor efectiv ocupale 
diferite ramuri de activitate (adică bărbaţi, femei şi copie în f 
tere de a munci şi lăsind la osparte „clasele neocupate“) agh 
cultorii în Anglia formează abia Isi, în Germania "rn S 
Franța 410/o *) 

O parte însă din persoanele ocupate în agricultură | 


| 


"IK Kautsky, — „La question agrairo”,— Préface de lu! 
francaise, M 
"3 M. G. Hulhal,—.Diclionary of Statisties*, p. 732—783 (ed. Li 


7 


SOCIA LDEMOCR ATISM SAU POPONANISM 31 


päte ffa muncitori salariați in gospodăriile marisi mijlocii, şi De 

parte deci din proletariatul agricol. Fâcind deducţianile nece- 
sare, după intinderea, relativă a intreprinderilor şi după numărul 
Ze braţe întrebuințate in ele, rezultă că agricultorii ce muncese 
seguri, ei şi familia lor, păminturile lor, adică „țăranii“, în fata 
ceolalte categorii productive, adică a celorlalte categorii de in- 
terese sociale, nu sint decit: în Anglia—vr'o 5°. în Germania 
1%), si chiar în Franța maximum mn, Tt. 


Datele lui Mulhall sint vechi, pentru Anglis și Franța de 


lä ani (1591), și pertru Germania de 12 ani (1595), și de atunci 
multe s'au schimbat, 


Din nenoroc re data mai nonă găsesc numai pontra Anglia, 


inde, după Statesman's Year-book, în 1901, abia adică după zece 
ni deta data de mai sus. în afară de „clasele neocupate” (de si- 
mr foarte numeroase în țara lui Piutos---aproape 11 milioane 
le suflete) cele 14 328 727 de persoane efectiv ocubafe (bărbaţi, 
mel, capii mari) se repartizează după diferitele ramun de acti- 
itate, după număr, în ordinea urmatoare: zl 


| a a 


| RAMURI DE ACTIVITATE No. de berne | Paporlul o 
(== mMM i 


F e gegen e 
| Industrie 8.350.176 59 


| 

| Servitori 1.994.917 | DA 

| Comerţ 1.858.454 | 12,7 

| Agricultură şi pescărie 1.152.495 8 
Diverse profesii | 972.685 6,6 


Total | 14.328.727 | 100 | 


Aşa dar, munai în sece ani proporția agricultorilor a sch, 


ut dela 102, ia Sejo (cu toate că intre agricultori sint socotiți 
ici și pescarii,—cari formează 0,50/a), —și «ţăranii» nu mai re- 
rezintă decit +a din totalitatea intereselor profesionale, 


Din tabela aceasta se poate face comparatia interesantă in- 


è numărul muntitorilor industriali de 8 350,176 şi al agracul: 
rilor (cu păscarii) de 1,152,495, — adică chiar din numărul tota! 
Şi muncitorii. stricto sensa, agricultorii formează numai 100/0,-- 
Pr tranii, faţă de intreg proletariatul, industria! şi agricol. — 
B:aximum do), 


Acesta este rezultatul procesului do imdustrializare a țării, 


*) Siaieäato e Yar-book (10T). p. 20. 


AN 


318 VIATA ROMINEASCA SOCIALDEMOCRATISM SAI POPORANISM 29 


ana din manifestările căruia este emigrarea de la fară în oraşe, 
Deci o indicaţiune asupra acestui proces na poate da miscarța 
relativă a populaţiunii urbane şi rurale, deși trebue ţinut ses 

că populaţinnea rurală nu reprezintă numai pe țărani, nici măcar 
numa: pe agricultori, fiindcă şi în afară de oraşe sint multe in- 
treprinderi industriale, forestiere, miniere, pescării ete. g e 


numai—dela 1591 până la 1901—pe cind popnlaţiunea urbană a 
crescut cu 1 645.898 da sallete, cea ruraiă a scăzut, absolut, cu 
1027.145 de suflete ! 

Pentru a invedera regularitatea gi continuitatea acestui 
proces. complectăm tabela de mai sus cu datele, după Foville”), 
relative la mișcarea populaţiunii urbane şi rurale, din cinci în 
cinci ani, incepind cu anu! 1545. Populaţiuneu se repartiza in aceste 


In această privinţă vă pot pune la dispoziţie urmă 
p a p perioade in următourele proporții la sută: 


date semnificative :*) A ai 
In 1891, în Anglia, populaţiunea urbană reprezinta deja, 


cea rurală numai 250. Peste zece ani, in 1901 — procesul i Anul rerense-  Pupulaţiunea urb. Populat. rurală 


accentuează incă: populațiunea urbană ajunge la 7700, Int FEER lo "ho 
rurală scada la numai 239/w. j 1545 244 756 
In Germania încă in 1590 populația urbană era de 47ih 1851 255 74.5 
peste cinci ani, în 1895, sê urcă la D0 Zi, şi Incă peste cină 1836 378 i 27 
în 1900, la 54.30ja! (Date mai nouă nu am la dispozitie, Op 156) 259 ON 
după uceastă progresie, astăzi populaţia urbană ar trebui să fop 1386 80.5 59.5 
meze peste 0090). i 1871 3t Ou A 
Incă mai interesantă pentru noi o situaţiunea în Frunţa A 1576 325 675 
răäncască”. | 1881 35 65 
Aci găsim, mai intăiu, datele relative la mişcarea populaţie LAS 20 GA 
unii urbane şi celei rurale, incepind cu anui 1591, in tabela UE 189 37.4 Gär 
mătoare: 1590 39 DI 
1901 + 59 


EE, 


Asa dar insemnâtatea relativă a populaţiunii urbane a cres- 
cut dela 24%, în 1546 la toj in 190], ultimul an pentru care 
avem date precise, sl aceast progresie rapida dovedeşte, că şi 
în Franţa în curind populaţiunea urbană va reprezinta majori- 
tatea naţiunii, com reprezintă deja în Anglia şi Germania. 

Şi in acelaşi timp, aceste fapte ne dau dreptul să conchi- 
dem, că de la epoca datelor lui Muihall, precum am văzut că s'a 
intimplat în Anglia, însemnătatea relativă a ţărănimii a căzut 
incă în faţa celorlalte categorii de inuncă, adică sub Län: în Ger- 
mania şi seb 253o în Franţa, 

In aceste imprejurari e firesc, ca socialdemocratismul să 
u || 93001335 50 | 38,081 considere proletariatul nu numai ca elementul social cel mai nu- 

| meros. ca cea mai insemnată, cantitativ şi calitativ, categorie 
de interese sociale,— dar să afirme că proletariatul industrial, în- 
nainte de toate, reprezintă ziitorul şi al clasei muncitoare, şi al 
națiunii intregi, intrucit interesele lui se identifică cu prosperi- 
tatea generală a națiunii, 

Si să nu scăpâm din vedere, că ideile Ini kat Marx au 
lost influențate tocmai de siluațiunea din Anglia, iar progra- 
mela şi tactica social-democraţiei sau desvoltat mai ales sub 
presiunea împrejurărilor și a conditiunilor luptei politice din Ger- 
mania gi Franţa, 

Astfel se explică, pentruce sozial-democraţia a putut mai bine 


NMEN A Ms 
| ANUL Pop. ul Di, Pup, ES Dia | TOTAL 


| | Des 


39 93401520 OL | 398,517,9% 
| H 


| 1391 | 14,811,292 | 374 | wm) 62,6 | 38 D434 
| | 
| 1806 15,025,812 


4 
| 


diferenta intre 4 714, Lu 1,4 F 340.150 Lë + 174! 


| 1891 ai 4890 | 
| 1901 13.987,190 


| diferoniu inire Lu 931.3798. E HRS 


IBD st 1901 | 


diferența totala + 44645808 l+ 30 L Lut a0 + cismi 
iu zece an | i | | 
m | | 
| | il 
Cu alte cuvinte, din an în an, populațiunea urbană cre 


iar cea rurală scade, nu numai relativ, ci şi absolut: în zece 


zt. Siatesman's Vear-book (1207), p- 20, 887 si 973, 


A, de Pele — la Fruure economia”, p. 34, 


320 VIAȚA ROMINEASCA 


tism* ; pentruce chiar atunci, cind acum vre-o zece ani, această 
chestie totuşi prin forța lucrurilor a fost insfirşit pusă la ordi 
nea zilei,—social-democraţia a putut să se incurce în discuțiuni 
aesfirgite (ajunsese doar vorba până la «limitele sistemului lui 
Marx») şi, sau să lese toată chestia «baltă», sau sì formaleze 
numai nişte programe „in esenţa lor burgheze”, contradictorii 
confuze, lipsite de preciziune şi sistem,—fâră ca totuşi aceasta 
sh oprească in loc, ori măcar să creeze 
bile in mersul partidului, In împrejurările concrete ale Apusului, 
nu eincă prea mare lucru dacă țărănimea va mai sta încă ceva 


in <impasul> ei, „neutralizată“, sau chiar lăsată cu totul pe 


seama democraţiei burgheze *). 
Cita insemnătate a avut în ochii intemeetorilor sociale: 


al Mani/estului comunist, în care K. Marx şi Fr. Engels ne spun; 
„Toate mişcările sociale anterioare au fost nişte mișcări ale 


„minorităţii, sau în interesul minoritatii. Mişcarea proletari- 


„tului este insa mişcarea independentă a majoritatii coving 
„toare, în interesul majorității covirşitoare...***) 

O privire cit de superficială asupra raporturilor concrete din 
Rominia ne arată cit de enorm se deosebește aici situația. ` 

După recensem ntu! oficial din 1900, în Romina se numără 
eo capi de familii țăranești, proprietari de pămint (până 
ia ha 

La acest număr, după di. Creangă ***), trebue să adäogim inc 
cel puţin un număr de 200.000 de capi de familii țărănezti, cari 
nu se ocupă decit cu agricultura, arendind într'o formă sau alta 
păminturile necesare (situaţia analoagă întrucitva cu a termerilor 
mici din Anglia). 

Aşa dar avem, în cifră rotundă, cel puţin 1.200.000 de gos- 
podârii ţărăneşti, 

In fața acestora, după ancheta Ministerinlui Domeniilor din 
1902, avem 39 746, mai puţin de 40.000, de «persoane ocupate 
in industria mare», M cele 625 fabrici, 


` 


Cit de «mare» este cite odată această industrie se poata 


vedea din faptul, că in 119 «fabrici», aproape 200/u din numărul, 
total, sint ocupate mai puţin de sece persoane (adică, cu stăpini 
cu tot, in mijlociu cite vr'o patru «persoane» de fabrica!) P 
lingă aceasta se poate uşor dovedirea in multe cazuri aceste 
mari industrii nu se prezintă decit ca o exploatare pe 0 sca 


"h Aceasta ne explică, peniru ce ânnme loemal social-democrajis 


din Franţa, m umilă insemnatăţii relativ mai imari a populațiunii faré- 


„cra dinlăiu a ridicat chesiiunea,—am văzut in ce fel. 


+=). G, Creangi,— Proprietatea rurală in Rominia, p, LI. 


de jumătate de veac să ignoreze aproape cu desăvirsire chestia 
agrară, şi „să aştepte ca Got înşi-şi să vie la socialdemocni- ` 


şi 


dificultăţi insurmonta: 


| 


mocraţiei moderne acest. raport între diferitele elemente sociale, 
preponderența proletariatului, se poate vedea din acel pasagiu 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 321 


al întinsă a muncii meseriasiior,—in cizurile acestea nici in- 
aprimderilo nu se ininţișează ca «organizația sociulizată a pro- 
acţiunii» din adevarata mare industrie modernă, nici muncitorii 
€ ui pot avea caracterul şi rolul social al proletariatului in» 
ustrial. 

Adevărate intreprinderi mari, cari întrebuințează ba număr 
a lucrători dela 100 in sus, nu sint decit SE in totul, cu ua 
mar de 21 000 de „persoane ocupate“.*) 

Mai mult. O parte însemnată din aceşti lucrători formează 
masă Motantă de Mem, Unguri, Poloneji, etc. veniţi pentru 
n timp mai mult sau mai puțin scuit in ţară (sînt intreprinderi 
| care majoritatea lucrătorilor sunt străini), spre u se intoarce 
poi acasă, după ce vor ugonisi ceva economii. Aceştia, vadit 
uşi leagă în mod permanent interesele lor cn viitorul acestei 
ri, și nici nu pot constitui elemente utilizabile politiceşte: —nu 
ntre dinşii îşi poate recruta partizanii un partid politic romi- 
eac, care urmăreşte rezolvirea vre-unei probleme sociale în fara, 

Socot, ust-fel, că cifra de 25000 muncitori industriali. de 
ri sa poate ţinea seama politceşte, intran fel sau altul, e 
iar foarte exagerată, —şi aceasta ar reprezinta abia cova mai 
alt ce 2%], faţa de numărul gospodăriilor ţărăneşti, 

E välit insă, că nu aceasta poate să De compsrația justă, 
tacit în cifru muncitorilor imlustriali figurează toți aceia cari 
actio muncesc in industrie: adică, in afară de bărbaţi, şi fe- 
Baile şi copiii (avem chiar ramuri de industrie unde de predilec- 

e se intrebuinţează munca femeilor şi a copiilor), pe cint numă- 
! pospodănilor ţărăneşti reprezintă numai pe capii de familie; 
dacă vom ţinea seamă de brațele femeilor şi ale copiilor mai 
ari, ocupate în ugricultura țărănească, cum am făcut pentru An- 
a, Germania și Franța.—atunci numărul munci/orilor efectivi 
aceste pgosporlârii se urcă la cel puțin 3'2 milioane. 

Ce reprezintă, atunci, la noi, faţă de uceastă categorie de 
terese sociale, muncitorimea industrială. — ori-cum veţi socoti nu- 
drul ei? lie sau in ori-ce caz mai puțin de t'ju !.. De aceste 


` 


d 


| 


pi 


umărul total de contribuabili, nu poate să nu țină seama ori- 
e partid polilis serios 

Ce rul poate avea socialdemocratizmul în asemenea impre- 
ări, chiar suma din acesi punct de vedere? 


= 
- * 


Dar socot, că pentru a trage concluziunile cuvenite e bine 


*) „Anuarul statistice ni Nominiei“, (RM. p, 23, 
Ga, „Viaţa Romminazea” No. 10, I, Cronica Internă : „Ţară de (DOT TN 


oporțiuni microscopice ale proletariatului industrial in Romi- 
ia, in comparaţie cu țărănimea, precum şi de faptul, relevat de; 
ine in altă parte,*) că această «din urmă reprezintă 9%", din ` 


322 VIATA ROMIXNEASCA 


să recapitulăm aici premisele, aşa cum au fost ele formula: 
înşi-şi teoreticianii de frunte ai social-democrației, Marx, Erga 
Kautsky : 

Intr'o societate nici o problemă nu se poate pure, dx 
atunci cind sint faţă condifiunile materiale pentru rezolvis + 
(K. Marx). 

E o imposibilitate istorică si culmea absurdității ca wi pe 
tid politic să urmărească nu rezolvirea problemelor ce se 
intr'o societate determinată ca problemele ei proprii, ci a avli 
ca izvorăsc dintr'o it formațiune socială Intro societatem s 
afiă într'o fază de desvoltare socială mai superioară, său ca tw 
deosebită (Fr. Engels). 

Social-democrația urmăreşte rezolvirea problemelar imp 
prin antagonismul inerent evoluțiunii industriale a spe: 
moderne, care are de rezultat, pe du o parte, concentrarii, m 
nopolizarea  mijioacelor de producțiune şi a avuțiilor, nm" 
de alta parte, naşterea proletariatului industrial, cas ih o t 
semnătate tot mai predominantă. mai covirsitoure in siti! x 
cietăţii (K. Marx, Fr. Engels, «Manifestul comunist», Prgms 
din Erfurt, ete.) 

Pentru rezolvirea acestor probleme, pentru reecht 
condițiunilur de producţiune, proletariatul se organizează inta 
partid politic, în partidul social-democratic, care—ta orte pi 
tid politic—in vederea acestui scop tinde la cucerirea puen 
politice („Manifestul comunist*, Programul din Erfurt, ete} 

Socialdemocratismul nici nu este altă-ceva decit un r% 
al acestei miseări politice a proletariatului industria] (Fr. Fock, 

Dar intrucit priveşte rezolvirea problemei sociale, bm": 
racterul ei revoluționar, proletariatul industrial nu poate 
de tovuriş de lupta po ţărani, ca atari, fiind-ca aceștia, prin & 
racterul şi rolul lor social, țin la proprietatea lor privată. 03 
de mizerabila ar fi condiţiunea lor socială şi o et de pf 
ar fi și ei de capital —și istoria a dovedit destul, că 
clasă, țărănimea, nn este capabilă de nici o inițiativă mn 
pară (K. Marx, Pr. Engels), 


ES? 


n rev 


i 


a 
ni 
cesar, 


vor varia chiar în diferitele (zt industria prejaire * 


Hios 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 323 


reja, «după puterea relativă a claselor sociale», etc. (K. Kautsky). 

Dar în ţările pur sgricole, sau în cari producțiunea agri- 
4 e eovirșitoare, evoluțiunea producțiunii, din punctul de ve- 
re al revoluționării condiţiunilor ei, dnce intrun „impas“, În- 
citea nu numai nu crează condiţiunea prealabilă necesară 
„tra socializarea producţiunii, prin coucentrarea şi centralizarea 
olucţiunii, precum şi proletarizarea țărănimii, dar, din patrivă, 
sesi nevoile marii agriculturi crează condiţiunile prielnice pen- 
u păstrarea micii proprietăţi funciare şi a gospodăriei țărănești 
. Kautsky). 

Pin urmare : 

In acesta ţări, problemele ce se impun societăţilor moder- 
prin evolnțiunea industrială mici mr se pot pune, îmtru-rit lip- 
= condițiunila materiale pentra aceasta. ȘI, deci, un partid po- 
i care ar urmări rezolvirea acestor probleme, ar urmări, 
in aceasta, o imposibilitate istorică şi culmea absurdităţii. 
In consecință, în țările agricole programul sociâ]-democratic 
o imposibilitate sì un non-sens. Şi pe lingă aceasta, in ele lip- 
ste chiar baza materială indispensabilă pentru un partid so- 
3l-demoeratic,— proletariatul industrial, a cărui organizare şi 
pta politică singură poate duce ia cucerirea puterii politice în 
opui de a revoluţiona prodncţiunea 

Mai mult. In tările industriale elementul care duce lupta po- 
ică şi socială, singurul element activ, ftind proletaria tul industrial, 
satlunea agrară poate fi sabordonată acolo rezolvirii problemei 
dastriale şi tärñnimea poate juca un roli, mai mult sua mal 
itim, pasiv, pană ce proletariatul va ajunge la „dictatură“ gi 
a impune transformarea socială. 


tate în majoritate covirsgitoare prin ţârănime,—acesta este sin- 
iral element social, pe care se poate răziina un partid politic, 
urmărește cucerirea puterii politice, Sau, cel putina, o înilurire 
aitiyă asupra mersului ufacerilor publice, în scon de u apăra 
teresele maselur populare. In asemenea condițiuni, ărânimea. 
numai nu poate juca un Tol pasiv, ca m țările industrializate, 
r ea, tendintele sociale ale ri, Trobue fatal să coloreze actiu: 
3 Ori-cărui partid democratie; şi chestiunea agrară nu numai 
i pita ei fie aici subordonată ori-cârei alte probleme, dar 
astă chestiune este singura problemă proprie ce Se HDD, 
weste împreinrări, pentru SH rezolvită de către societate, — 
rezolvită, conform cu tendinţele sociale ale fârănimii, conform cu 
terasele ei, şi în sensul evolutiunii proprii a producţiunii agricole. 
Şi numai o miscare. după caracterul ei, făraneasră poate 
aci „du o mişcare a minorităţii în interesul unei minorități, 
itşcarea mujorității covirşitoare în interesul majoritatii cuvir- 
iafe", după cum se exprimă Manifestul Comunist. 
Dar iosăşi doctrina social-democratică recunoaşte, cü ten- 
nțele sociale ale țărânimii, precum şi caracterul evoiuțiunii 
zare, sint foarte deosebite de tendințele proletariatului indus- 
ial și de caracteral evolaţinnii industriale, 


Pe cind în tòrile agricole, clasele muncitoare find Geh wf 


reg? 


$ 


| 


TERN 


S 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM H 


324 VIAȚA ROMIXEASCA 


= a micii proprietăţi (ărânesti, cu toată înferioritatea acesteia 
Jin toate punctele de vedere, cu toate că ea nu poate duce de- 
dt la muncă excesivă, „supra-omenească”, şi viaţa mizerabilă, 
vecinic Mimindă a ţăranului, şi e mcompatibulă ca o cultură ra- 
ională, 

Este exactă această afirmara ? d 

Ca ţărânimea poate ajunge la cea mai neagră mizerie şi ti- 
“Aosie, nu noi, Rominii, putem tăgădui, Am plătit prea scump 
experiența în această privință... E 

Dar este această stare inerent proprietăţii ţărăneşti, ca 
atare? Pentru ori-ce proprietate țărânească, şi oricind, in ori- 
re condijiuni ? 

Pentru a răspunde la această intrebare mă voiu folosi de 
datele culese tot de up socialist, *) spre a nu le expune la bă- 
nuiala de „optimism trandafriu al unui invățat burghez“, de cit- 
za le płace atit de mult social-deinocraţilor să-si bată joc. 

De obiceiu, pentru a găsi soluţiunea în nestirşita diseuţiune 
asupra avantajelor relative ale marii si micii agriculturii, —solu- 
iune, pentru caro încă in veacul al XVIil-lea Academia din Ar- 
ras oferise un premiu, și tot fară nici un rezultat,—se fac com- 
paraţii între Anglia și Franța, 

O procedare ce absolut nu se poate admite, din puntul de 
vedere ştiinţific, şi care nici intrun caz nu poate da rezultate 
juste, i 

Mai intäiu Anglia, de şi tară de mare proprietate funciară, 
pu este nici ea, in realitate, o țară de mare agricultură, ci, cum 
am văzut, şi în ea predomină tot cultura mică gi, mai ales, cea 
mijiucie.— apoi, moalţumită caracterului industrial al ţării, emigrării 
populaţiunii in oraşe, deosebiri de preţuri, ete, în Anglia nu se 
cultiva decit păminturile de cea mai bună calitate, pe cind in 
Franța se cultiva şi păminturile cele mai inferioare, din punctul 
de vedere al fertilității. e 

In adevăr, din întinderea totală de 31,000.000 ha., în cifre 
rotunde, în Angla nu se aflau sub cultura cerealelor, în 1905, 
decit 2 800 000 ha..—adică numai 9", din întindere, — pe cind în a- 
celași an în Franta, sub cultura cerealelor, din latinderea totală de 
53 000.000 ha „erau ocupate 13 500.000, —adică peste 25%). Ceea ce 
inseamaă, ch în Franța, relativ cu întinderea, cultura cerealelor e 
aproape de trei ori mai întinsă ca in Anglia. Chiar pentru orf- 
te fel de culiuri in Anglia nu se ară în total decit 7 300.000 ha., 
—ceu ce face numai 24 5%, din toată intinderea Län), — po cind 
în Franța seară 37.000 000 ha.,—adica 70.) Cum vedeţi, cam 
aceiasi proporţie, 

Comparaţia în totdeauna se face între productivitatea rela- 
tivă iu cultura cerealelor în aceste țări. Dar şi din descrierile 


Conclusiunea finală, deci, din inse-și premisele acestei d 
trine, că Intro ţară aproape excluziv agricolă, cum este Romini 
nu pot avea nici un rost nici programul. nici partidul so 
Jemocrat, e atit de riguroasă, încit insu-şi bâtrinul Engels, int 
nindu se ln congresui internațional din Zârich ca unul un "rg, 
taşii socialdemocratismulni romin, nu s'a putut stâpivi să mi 
răcească entuziasmul acestuia, exprimindu-şi neincrederea In 
riozitatea mişcării din Rominia i 

ŞI în adevăr, dacă -- pentri Diet neflind granițe. — apar, pi 
înriurirea directă a mișcării Apusene, c ţi-va social-domocrați în 
tu'o ţară ca Rominia, unde chlorotica «industrie mare» poate dis 
părea, cu puţine exceptioni, ca prin farmec, printio singură t 
sătură de condsiu, prin retragerea „avantajelor“ sau modifica 
tarifului vama; *) ce pot face ei aici, dacă vor să reapacteze 
tera rtoctrinei lor ? 

Să se inchida, în fața milioanelor de muncitori țărani, în 
trun cere de cite-va sute sau cite-va mii de proletari indus 
triali, chiar dacă vor gratifica cu titlul de «<proletari> pe cas 
fale de bărbieri san cismari (cetăteni onorabili, fâră îndoială, da 
cari n'au nici în clin, nici în minecă cu proletariatul industrial) & 
Şi să aştepte, miniri, pănă ce «ţăranii vor veni la ei», sau să | 
le acorde mărinimo un termen să mai stea acolo, în «impas 
pănă... pănă cind? Şi delectindu-se cu gindul cå reprezinta ein 
social-democratică a ţării (o nouă boierie !..), să se înşela pe sine 
inşi-şi prin sgomotul discursurilor „revoluţionare“ Impotriva cas 
pitalismului..... European ?7—că doar ei nu pot crede serios, ca vot 
rengi, ei singuri, să «socializeze» micar nenorocitele cele 83 de intro 
prinderi mari industriale, întreţinute din contribuţianile ţaranilor L 

Dar atunci, vom f intrebati, să ne resemnăm la stagnaţune 
desăvirșită, să renunțàm la orice idee de progres sucial ? 

Desigur că nu. 

Până acuma însă am tratat subiectul nostru dintr'un sis 
gur punct de vedere, al chestiunii agrare, și am acceptat toat 
prem sele doctrinei social-democratica ortodoxe, 

Pentru a putea merge mai departe ni se impune, chiar In 
privința chestiunii agrare, să rectificăm şi să complectăm analiză 
evoluțiunii agricole tăcută de teoreticianii socialdemocratismulu 
şi in special de K. Kautsky. 


- 
Ei H 
bal 


Dacă K. Kantsky a putat să ajongă la o concluziune atiti 
de pesimista, că evoluția producțiunii igricole duce întrun impas, 
motivul principal este faptul dovedit, că din această evoluție 
zultă necesar persistenţa, — alături de marea proprietate funciară, 


s 9) Se 0. eis, —„Die aprartarhen Fragen im Varhilluias zum Socia» 

A i amps” ien, Let, p. $7—70, passim, 

în DN EES ae Lett? eer? geg Gs LEE nu o SCH | +)! Siet aan Yearbook for INT, p. Ti și 911-912. Am socotit: 
ile extractive (petrolul, ete.) san forestiera, cari exploateură T ctg 4 TH 

bogăţiile naturale, și pol exporta, Voin reveni. d aa eg egal eu 40 are (U hociar= 9AT aa, 


290 VIAŢA ROMINEASCA SOCIAL DEMOCRATISM SAU POPORANISM 327 


călătorilor cunoaştem ce întinderi colosale sint Iäsate în A 
nu numai pentru păşuni, dar părăginite, cu burueni şi s 
pentru vinătoarea de potirnichi a landlorzilor,—e nataral, deci, 
media producţiunii. întrebuinţindu-se pentru cultură numai tere- 
'murile de cea mal bună calitate, să fe atit de ureuta, Tarih 
Franţa, unde se cultivă tot pămintul ce se poate cultiva, 
de asemenea firesc, ca producţiunea terenurilor mai proaste 
scadă simţitor media generală a productivităţii pe hectar, 

Dar în împrejurările arătate, vadit, deosebirea in rroductg 
“tata nu poate atirna şi mu alirnä de întinderea relativă a gas 
podăriilor agricole, ci de calitatea mijlocie a piine 
tivate. H 
Dacă vom compara însă productivitatea tuturor țărilor dia 
Europa, găsim că Franța este intrecută numai de cinci Dr, cari, 
în afară de Anglis, toate simt țări de mică Proprietate şi de mb 
că cultură agricolă, par excellence ! Uu 

He se înşiră, în ordinea productivităţii relative, după cum 
urmează : K 


ii pa acru *) se poate stringe numai în acele ferme, în cari şi 
L d itatea pămintului şi sistemul de cultură sint superioare nive- 
lai actual din Anglia» (W. T. Thornton). 
Totu-şi în insula Jersey unde pâmintul este foarte impär- 
tși unde predomină gospodăriile foarte mici (pănă la 5—6 ha.) pro- 
activitatea mijlocie e de 40 busheli de acru. Iar in Guernesey, 
de pămintul și cultura sint şi mai împărțite, recoltele ajung la 
şi 80 busheli pe acru :—productivitate fantastică de 65 pănă 
12 hectolitri pe hectar, adică—un vagon la o falce moldo- 
DEAstĂ 1. 
ŞI mai sugestive sint rezultatele unui studiu amănunţit, da- 
rit economistului german Auhagen, care a comparat două gos- 
daril din Clauen lingă Hildesheim în provincia Hanovra,—una 
+ 45 hectare (insemnată în tabela de mai jos cu I) şi alta 
26.5 hectare (insemnata cu Il). Amindouă gospodariile lu- 
¿azi pămintul.—care e de aceiași calitate,— după sistemele cele 
ai raţionale. Insă, bine-ințeles, în cea mai mică nu munceşte 
cit familia țăranului,—el însuşi, novastă-sa şi o Dich a lor.—pe 


Anglia  — cu 31,1 hectolitri la hectar hui în cea mai mare muncese salariaţi (in cultura intensivă 
Belgia — cu 30.2 = i bt, hectare constitue deja o întreprindere capitalistă). 
Danemarca — cu 30 à = lată datele complecte relativ la productivitatea lor, arătată 
Olanda — cu 285 ` ? "H centneri”*) pe hectar: 
„ Suedia — cu 24,7 Fă "A 4 
apt: Franța — ca 181 i 2 di we: pe e in | Eecher in pi aj | 
In Beigia 54,2%, din totalul gospodăriilor nu întrec træ | PRODUSUL E e BE. SE 
hectare, iar 95,40), an mai puțin de ro hectare. Totuşi produt | | Gosp. 1 | Gosp. H |in conin gi, | 
tivitatea ei este egal cu cea din Anglia. d | š | i ci Ali 
In Olanda peste 70*/, din gospodării au o întindere întră ice REES Pe F zanj Ea = 
1—10 ha. (Cele mai mici de un hectar nu sint socotite, cu toati | Bache | e 36 ID 13 
că ocupă aproape 10% din terenul cultivabii); In Danemară | ( - 
Spiel, din gospodarii sint atit de mici, încit produc mai puţin dë Secara | o | -s 8 1a% 
un vagon de cereale;—in Suedia Dës), din gospodării au mab [i | Griu | s | a 1 2) | 
putin de 5 ha. și 94o/s—mai puţin da 20 ha. | | on | Sat | 4 61 | 
Ast-tel în cele patru ţări din urmă proprietatea și cultură H ` "es ` 
Ge fite KS pe mai măruntă ca ia Franţa, unde gospodăriilă | Uvas i soamănd) Dë gem SS 
până la a. alcătuesc numai 469/4, şi cu toate acestea $ Is 7 | 
ductivitatea lor cedează pasul numai celei Engleze | Dee i ca | d S Sa | 
Aşa dar, cele cinci ţări din Europa cari, dupi Anglia, sta Sfecle ZE insami = = 
în scai agricalturei Europene, — sint tocmai țările de mid Cartofe 3% | 320 n o 
cultură. ! 
Şi, de pildă, Germania, ţară "de mare agricultură, sta haet | Te Cah) voll j a i idi 
nivel mult mai jos decit aceste țari de mică cultură: in ea Gr 


ductivitatea abia ajunge la 12,7 hectolitri pe hectar! i e 
Incă mai concludentă este comparaţia între gospodării Şi notaţi, că chiar gospodăria II nu este incă o gospodărie 

aceleiași țări, cind nu se mai poate învoza deosebirile conditii Boma „mare“, şi productivitatea ei e cu mult mai mare, aproape 

nilor naturale (clima, solul, etc), oit, decit productivitatea mijlocie în adevăratele gospodarii 
In Anglia specialiştii armă, că «recolta de griu de 32 Ae tan din provincia Hanovrei! 


zi  „Acru“=—t0 ari şi L „bushel"=—35 litri. 
mm 1 centner=50 ker, 


SOCIALDEMOCR ATISM SAU POPOR ANISM 329 


328 VIATA ROMINEASCA 


K. Kautsky, exagerează insemnätateą avantajelor fecnice 
ale gospodăriei mari. Acestea in adevâr sint covirgitoare în in- 
diesirte, dar nu în agricultură, (cum recunoaste, de altfel, în parte 
Kautsky însu-şi). Forța mecanică, de pildă, aici are mai puţină 
msemnătate decit puterea animalelor de muncă; din cauza a- 
cesta dispare posibilitatea de a iefteni unitatea de forță lărgind 
producțtiunea, ca în industrie, Pe de altă parte, cooperațiunea 
producătorilor independenți crează posibilitatea iutrebuinţării ma- 
sinilor celor mai perfecţionate şi mai scumpe şi in gospodăriile 
cale mai mici, precum tot cooperaţiunea face cu putință cumpă- 
rārea în cantităţi mari, şi deci ieften, a materialelor şi a unel- 
telor necesare, şi organizarea vinzării produselor în comun (de 
altfel în gospodăriile mici o parte însemnată din produse se con- 
sumă în ele inseşi, incit ele sufăr mai puțin de capriciile pietii, 
decit cele mari). Apoi în agricultură nu se poate grâbi circulația 
capitalului, Bindcă durata procesului de producțiune e determi- 
nată de natură. | 

De toate aceste avantaje tecnice ale intreprinderilor mari 
industriale, cum vedeţi, in agricultură se pot folosi de o potrivă 
și gospodăriile mici, ca şi cele mari, dacă nu și mai mult în 
unele privință, 

lar avantajele economice sint hotărit din partea gospodă- 
riei mici ; aceasta nu aleargă după rentă, nici după dobinda ca- 
pitaluiui, şi deci produce mai ieftin, gospodăria mică dispune de 
puterea de muncă mai intensivă a omului ce munceşte pentru 
dinsul ; ea face cu ene utilizarea mai potrivită cu natura ei 
a fiecării bucățele de påmint, etc. 

lar pentru agricultura mare, însuşi Kactsky relevează de- 
savantajele ce cresc odată cu distanţele dela curte, lipsa de 
rațe, un control tot mai greu şi mai costisitor, etc. 

Aşa dar, nu e tocmai așa de groaznic «impasul» ţăranilor, 
cum îl descrie Kautsky. 

Dar ceea ce eşi mai important, — «barbarii din mijlocul civiliza- 
ției> nu voesce să aştepte până ce „dictatura proletariatului“ îi 
va scoate la lumină, ci cu dela sine putere, şi cu mult inainte 
de a se fi gindit cineva la „neutralizarea“ lor, au și inceput, — 
«fără să aştepte macar permisiunea lui Kautsky», observă cu 
rhutate F, Hertz.—o mişcare, care ne deschide orizonturi largi. 
Ca pirghie în uceastă mişcare apar asociațiunile agricole. 

Pe cind cooperaţiunile în industrie, pe cari un moment se 
cădeau atitea speranţe, n'au dat în genere rezultatele așteptate, 
cooperațiunile sătești, deşi cu mult mai recante, merg din suc- 
cea in succes şi înfloresc tot mai mult, 

Datele adunate în această privință de F. Hertz sint inve- 
chite, din 1857, şi în zece ani strecurați de atunci mişcarea a 
nat un avint vertiginos. Dar socot că e nemerit de a repro- 
duce și aceste date :*) 

in 1897, în toată Germania erau în industrie numai 66 de 
asociațiuni pentru cumpărarea de materii prime, —iar numărul 


Cu toate acestea, „pitica“ gospodărie de 4 hectare, munci: 
numai de membrii unei familii țăraneşti, produce în foale cul | 
rile (afară de cartofe, care este egală) mai mult, dela apris 
70, în cultura orzului până la 207/a pentru griu! 

Chiar vacile in gospodăria mică (Ur produc mai mult: oe 
că în gospodăria mai mare (H) produce nursai 3200 litruri 6 
lapte pe an, pe cind in cealaltă (1) - 3500 litruri, adică 300 litrar- 
8,89 —mai mult. 

Fapte de această natură lau indreptățit altă dată pe] 
St, Mil! sà susţină superioritatea agriculturii mici, 

Şi ţinind seama şi de taptul relevat încă de K, Moto 
în țările de mich agricultură produsele agricole sint mal W 
tene*), a lesne de înteles, pentru ce agricultura țăranească pial 
lupta cu succes împotriva „agriculturii capitaliste”, 

Aceasta na explica şi faptul, care revoltă atita pe K. Ke 
uteky, pentru ce marii proprietari preferă adesea să-și parodie 
moșiile in arenzi ţărăneşti. Cum arată anchetele agrare din Ge: 
mania de sud, arenzile pentru bucăţile mici de påmint sici sp 
urcat până într'atit, incit nici cea mai raţională gospodărie ma 
nn poate da nici a treia parte din venitul ce se poate obtine 
prin urendarea pimintului în parcele,—şi obținea mai como, mi 
Spur şi fără griji. 

Dar se săcătueşte pămintul! “| 

Deja K Marx aducea această învinnire agriculturii Oe 
neşti, şi în special celei franceze**), și K. Kautsky o repetă, ` 

Dar cifrele o răstoarnă. «Statistica agricolă a Frantei, 
publicată de Ministerul de Agricultură, dovedaşte că prodasti 
tatea mijlocie inta: se regulat şi constant, socotind pe 
decenale, și, da pidä, producţiunea mijlocie a griului a cres 
de la 10 hectolitri pe hectar in 1820 pănă la aproape 19 ha 
litri pe hectar în 1901. 

Toate aceste date se pot rezuma în scurt astfel: din 
tistică rezultă, că agricultura mică nu numai nu are a se 
da concurența marii apriculturi, ci din potrivă, in condițiuni 
gospodăriile mici și mijlocii se dovedesc mai rezistente decit 
mari, 
Si analiza teoretică confirmă datele statisticai, cum 
deşte F. Hertz"), 

In afară de însuşirile naturale ale solului, etc, (care. 
părat, în unele regiuni pot să fie mai avantajoase pentru | 
rea cultură), în agricultură se pot deosebi doua categorii de E 
dițiuni favorabile; avantaje /eenice, isvorite din intrebuin 
mijloacelor de producţiune mai perfecționate, şi avantaje de: 
dinè pur economică. 


st K. Marx, —Kapital, vol. II, partea 2, p, 340. 
**) Op eit, vol, HI. part. 2, p. 541 urm., 
=j Fr. O. Hertz, —0Op. cit, p. 80 arm. 


a) Op. cit, p LU. urm, 3 


330 VIAŢA ROMINEASCA 


cooperațiunilor satești în acest scop se urcă în acelaşi timp la 
1128 (de 7 ori mai multe!); cooperaţiuni pentru cumpărarea 
sau arendarea de unelte sau mașini, în industrie erau 23,—00- 
peraţiuni skopi în acelaşi scop— 377 (de z6 ori mai multe: 
cooperaţiuni de producțiune: industriale—172,— agricole — 1765 
(peste sece ori mai multe). Numai societăţi cooperative de cre- 
dit („bânci populare“) erau incă în 1896 peste 5,500 —iar num 
rul total al cooperativelor sătești ajungea în 1597 la 72.000 t. 

„E usor de constatat,—spune un economist francez, —că i- 
„Sociațţiunile pentru vinzarea în comun și cooperaţiunile de prè 
„ducţiune sint răspindite aproape exclusiv în regiunile de pn 
„prietate mică şi mijlocie ` asociaţiuni de cumparături se pot naște 
„chiar acolo unde pămintul este împărțit până da extrem..." *), 

Şi mişcarea aceasta se desvoltă cu multă putere în toate 
țările de agricultură țărănească, în Franţa, Olanda, Belgis, ete 
lar în Danemarca, ea a revoluționat condiţiunile economice, 3 
transformat o ţară prăpădită de săracă intro ţară bogată s 
plină de viaţă. 

Voiu cita sici, după date mai recente, numai unele din 
rezultatele obţinute pănă acum in Danemarca. **) 

Mai întăiu în ce priveşte cooperativele țărâneşti de pro 
ductiune : 

„In Danemarca, —spune un economist francez,— transformă 
„jiunea in comun a produselor pămintului a luat o adevărată 
„importanță, după datele secțiunii daneze dela expoziţia din Ip 
„adunate de d. Schou, în 1599 valoarea produselor exportate di 
en rar cooperative daneze se urca la 112 milioane kr; de 
„abatoarele cooperative la 34 milioane kr.; exportul coopera- 
„tivelor de ouă se vrca la 3 milioane kr.; adică în total 150,35 
„milioane kr. din exportul total de 235 milioane al agriculiu- 
„rii. daneze (adică — exportul cooperativelor ţărăneşti de produc 
„liune în Dania forma la acea epocă Gi, aproape "7. din ep: 
„Porhul naţional !...) Am văzut în altă parte că din 75 milioam 
„kilograme de unt, produs în 1898 în Dania, sg milioane de ki 
„lograme (757%, aproape îl!) au fost Produse de cooperat 
„tele ţărăneşti... In stirşit industria cărnurilor sărate de port 
„(cîrnăţărie, şuncarie, etc.) este în întregime sub dominațiuneă 
„abatoarelor cooperative... id 

„Astfel, —conchide autorul, —in țara aceasta unele din in- 
„dustriile de transformarea produselor agricole au ieşit aproape 
„cu desăvirşire din domeniul exploatării individuale, intrind 
„acela al exploatațiunii colective de câtră producătorii înşişi”. 

In ce priveşte asociaţiunile cooperative pentru vinzarea E 
comun, acelaşi autor spune: d 


fi 


*), Blondel, — „Etudes sur les populations rurales de l'Allemagne“ Es 
**). Vom reveni in „Viaţa Homineasea“ asupra mişcării Lef: 


Kies Intr'un studiu special, în care vom pu datele cele mai of: 
+), André Gottes, Les Associalious agricoles*, Paris 1905, p. 3 
P 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 331 


«In Dania, societatea pentru exportul untului a fost creată 
«în 1887, Ea cuprinde astăzi 84 lăptării cooperative... LApta- 
ariile participă proporţional la cheltueli şi beneficii. Cifra afa- 
«cerilor în 1899 se urca la 9,75 milioane kr... Smorpakkeriel 
«intemeiat în 1895 la Esbjerg grupează 24 de lăptării din Iut- 
«danda şi are de scop excluziv exportul in Anglia, unde a vin- 
«adut în 1809 unt pentru 4,25 milioane kr... Societatea agricu.- 
«torilor din Fionia meridională pentru exportul untului, inteme- 
«iată în 1895, cu 24 de lăptării, şi cifra afacerilor de 3 milioane 
«kr.; societatea pentru exportul untului din Iutlanda apuseană, 
«cu 10 lăptării, şi suma afacerilor de Us milion de krx etc, 
ete...) «În 1870 Dania exporta ouă pentru 1 milion de coroane; 
«in 1875 pentru 8—4 milioane; in 1894 pentru 7 milioane... La 
«21 Febr, 1895 se întemeiază societatea daneză pentru exportul 
«oualor... Tara e imparţită in circumscripții exploatate fiecare de 
+0 societate locală, ai căreia membri se obligù de a livra numai 
«oužle proaspete proprii. Astăzi sint 405 de aceste societăți, 
«cari se aprovizioneuză numai de la membrii lor, şi trimit ouăle 
«in centrele de recepțiune (9 la număr) ale Uniunii Centrale, care 
«cuprinde toată Danemarca...» **). S'au format şi alte societăți 
de aceiași natură.. Dela 1897 (inceputul acestei mișcări coope- 
rative}, exportul danez al outlor s'a desvoltat in următoarea pro- 
gresiune ` 


1896 s s "e 134 milioane de ou 
1895 . . . 178 D > 
1896 . « 218 > > 
1899 à 280 > > 
1903 465 > > **) 


Adică numai in 9 ani acest export a crescut aproape de 
patru ori!... 

Dacă în alte țări mişcarea aceasta nu a luat încă propor- 
| one din Dania. pretutindeni insă ca se desvoltă cu o repeziciune 
| uimitoare; pretutindeni țăranii se asociază, pe baze cooperative, 
pentru a crea läptärii, beciuri pentru industrii vinicole, mori 
i brutării (în care se fabrică pinea din cerealele membrilor pen- 
tru anumite pieţe orâgăneşti), pentru creşterea vitelor, fabrica- 
tiunea conservelor alimentare, distilerii, fabrici de zahăr, etc... 

ar societățile pentru vinzarea în comun cuprind toate produsele 
gospodăriilor Gräpest), Notez numai că în Germania, după cre- 
area magazinelor publice — Kornhăuser—prin legea din 1596, de 
care, pe vremuri, oficiosul socialist Varzuaeris iși bătea joc ca 
de o «jucărie agrariană>, în opt ani s'au născut 144 de socie- 
st, ibid. p. 53. 

ch, Ibid. p. 65. 
+s+). Ibid, p. 6. 


4 


332 VIAȚA ROMINEASCA 
GR TAA SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 333 


—— 


GU cooperative pentru vinzarea în comun & cerealelor *). Dea- 
semenea în Austria sint pentru cereale 45 de magazii coopera 
tive, cari obligă pe membri de a le livra foafi productiunea Wt 
ce nu se consumă în însă-şi gospodărie **), 

Ce rol incepe să joace miscareu cooperativă țărănească în 
economia najională, se poate vedea din faptul, că fostul prege- 
dinte al Camerei franceze, Paul Deschanel, vede in ea singuru 
mijloc pentru Franţa de a-şi menținea rangul in exportul agricol, 
In prefața la scrierea citată a lui Colliez, el scrie: 

„Pa cele două pieţe mari ale produselor agricole, Anglia $ 
„liermania, vecine nouă, noi sintem puternic combătuţi... Din 
„515,000 de tone de legume și fructe proaspete, cumpărate in 
„1901 de Germania în străinătate, partea Franței nu e decit 
„43,600... In Anglia, acum douăzeci de ani, nui ocupam locul in 
„tăiu în ce priveşte importul untului; acum ne-am coborit pănă 
„la locul al treilea, dar şi acesta ne este cu putere discutat de 
„cătră Rusia (unde s'au desvoltat lăptării cooperative țărănești 
„pană in fundul Siberiei !...); noi nu mai vindem decit pentru 5% 
„milioane de franci acest produs, dän cele 525 milioane, cumpà- 
„rate de consumaliunea engleză... 

„Dania, a carei supralaţă e mai puţin întinsă decit provin- 
„ciile noastre Bretania şi Normandia reunite, Dania care este où 
„mult mai îndepărtată de piaţa engleză decit aceste provincii, 
„reuşeşte să desfacă acolo anual pentru 400 milioane din produ- 
„Selo pâmintului s1u,—adică pentru o sumă ce întrece împortul 
„acestor produse din Franta intreagă!...* "77 

Dacă cooperativele ţărăneşti pot produce asemenea efecte, 
uzor vă puteţi da seamă de puterea lor economică, de viitor 
lor, precum şi də viitorul micii sgriculturi, care abia a păşit pe 
această cale... $ 

Şi rolu! esențial al cooperativelor sătești constă intr'aceis ` 
că, ele pâstrind mica proprietate ţărănească, dau acesteia pasi- 
bilitatea de a se folosi de toate avantajele marii roductiuniăă 
In mica gospodărie, de pilda, descrisă de Auhagen și despre carë 
am vorbit mai sus, una din cauzele superiorității sale faţă 
gospodăria mare e ca ex, mulţumită cooperaţiunii, intrebuin 
maşini mai perfecționate. 

U 


«Mică burgheză ta 
Trebue să ne oprim aici un moment, 


în toată literatura social-democratică, țăranul e caracteri- 
zat cind ca „mic burghez“, cu toate tendinţile sociale ale bur- 
gheziei, cum am văzut de atitea ori în citaţiile ce am făcut din 
teoreticianii şi programele politice ale social-democraţiei, — cind 
insă ca „aproape proletar”, sau chiar e identificat cu proletarii, 

Aşa încă K. Marx scrie: 

«Sub regimul parcelării, pămintul pentru proprietarul lui nu 
«e decit un instrument, un mijloc de muncă... In forma dobinzi- 
«or pentru datoria ipotecară ce grevează pâmintul, în torma 
«dobinzilor pentru datoriile neipotecare la cămâtari. țăranul fran- 
«cez dă capitaliştilor nu numai renta pâmintalai, nu numai 
«prolitul intreprinzătorului, nu numai întregul venit net, dar 
«chiar o parte itin salar, din plata pentru munca lui... Cum ve- 
«deţi, exploatarea țăranilor numai după formă se deosebeşte de 
«exploatarea lucrătorilor salariaţi. Exploatatorul unora și al al- 
«tora este acelaşi,— capitalul. Capitaliştii individuali exploatează 
«pe țărani prin ipoteci şi cămătărie, iar toată clasa capitaliștilor 
«în întregime exploatează țărănimea in forma dărilor către stat 

Țăranul, privit din punctul de vedere al proprietății private 
asupra mijloacelor de producție, e considerat ast-lel ca mic bur- 
ghes și acelaşi țăran, din punctul de vedere al exploatării de că- 
tre clasele superioare, apare în acelasi timp ca proletar. 

Acest dualism în apreciarea caracterului social al țărănimii 
nu este una din cele mai neinsemnate cauze, cari au întunecat 
pentru doctrina social-democratică şi rolu? social al țărănimii, şi 
a dus-o în „impasul“ lui Kautsky. . 

E ugor, insă, de văzut, că țăranul,in realitate, nu este nici 
proletar, nici burghez, g o categorie sociala distinctă, pe spina- 
rea căreia Sau ridicat toate celelalte clăse sociale, neexceptind 
în mare parte, nici proletariatul industrial, ` ` l ; 

Pxplostutiunea singură nu crează Încă pe proletar. Sclavul 
antic precem si iobagul medieval au fost și mai exploataţi in- 
că decit proletarul industrial şi decit ţăranul ; exploataţi au fost 
în evul mediu și ucenicul şi calfa de meseriaş; exploataţi sint 
şi astă-zi şi meseriaşul independent, şi chiar micul prăvăliaş de- 
tailist, și tot de către capital,—dar aceasta nu-i transformă incă 
în proletari, ca o categorie socială cu anumit caracter socia). 

Țăranul nu este proletar, nu numai flind-că este un adevà- 
rat proprietar, oricit de exploatat ar fl, dar şi mai ales, fiind-că 
el nu este exploatat mecesar în însuşi procesul producțiunii ia 
care participă, ci din alte imprejurari. Le e d 

Şi m este „burghes", fiindcă el, cu familia lui, singur re- 


Ir. noi vedem, spune Ed, Bernştein: «ce avint extra 
«ordinar au luat asociaţiunile cooperative agricole în toate {à 
«rile moderne, Insă în Germania aceste asociaţiuni sint asocii- 
e de țărani ce reprezinta la sate mişcarea emricä-burgherăr- 
«E vădit, că aceste asociaţiuni au contribuit mult să sprijine Í 
«treprinderile ţărăneşti în lupta lor impotriva concurenţii ma 
«agriculturi ;— dar ele sint în deobşte un loc de intilnire de elè- 
«mente antisociatliste, mici burgheze». ete Sr" | 


zi, Ibid., p. 60 
ech, Ibid., p. pi 
sat Ibid, p, 3—3 
+) Ed, Bernstein,- Socialisme théorique, elc, p. 563—265. 


*) K. Marz; —,Die Klussenkămple in Frankreich", p. 89—90. 


D TE -. 


prezintă munca In procesul de producțiune, şi nu ex e 
nimene, dar mu reprezintă Sin vaca a ot 
„__ Clasele sociale în societatea modernă sint determinate prin 
diferențiarea în procesul de producțiune. Din cauza acestei dife 
rențiări, venitul naţional urmind a fi impărţit între cele trei ca- 
tegorii sociale, cari reprezintă factorii producţiunii — munca, ca- 
pone rege E gg între ele pentru partea lor din 
social,— şi exploatarea proletariatului, care n 
in E geren decit munca. Wgd ` 
Ori-ce diferenţiare de această natură lipseşte In mica 
podărie a ţăranului; nu este măcar exact o erai ec 
munca, capitalul şi pàmintul sint întrunite în aceleu-şi mini, find- 
că în procesul de producţiune al acestei podării mici mu se 
născut încă diferonțiarea insă-și a elementelor producţiunii, ca în 
gospodăria capitalistă, Şi nediterențiarea aceasta reprezintă, cum 
voiu arăta îndată, o formafiune socială cu totul alta, după na: 
tura ei, decit în societatea industrială (Bine-inţeles, vorbesc aici 
numai despre tipul curat al gospodăriei ţărăneşti). i 
De aceia, de pilda, dacă proletarul este exploatat, el to 
tuși, atit prin situaţia lui economică, prin rolul lui în prodocțiune, 
cit şi juridiceşte, nici nu are dreptul să reclame în societatea 
modernă (cit timp producţiunea nu este socializață) decit salarul 
Jui, Altfel, în societatea capitalistă s'ar fi oprit in loc procesul 
insu-şi de producţiune, Pe cind țăranul, chiar prin situaţiunea Jul 
economică, cit și juridiceşte, are dreptul şi acum să revendice 
produsul integral al gospodăriei lui, și procesul de producţiune. h 
bu numai nu ar suferi, dar ar căpăta o vitalitate şi mai mares 
Es s me revoisfiouarea protioețiabii inse-şi pentru ca (ie 
avea produsul integr ii 
A ere industrii. EST P A 
acà, în aceste condițiuni, ţăranul este exploatat, şi e silit 
să înstrăineze, ca dobinzi şi dări, o parte din Ger e 
riei sale, care întrece partea ce sar fi cuvenit pentru rentă ei 
profit într'o gospodărie capitalistă, aceasta se întimplă sub pre- 


EI VIAŢA ROMINEASCA 


de pildă, unui fribut pe care ar fi fost silit să-l plat ; 
popor invins în răsboiu ;—şi chiar mai mult: să stea, peats 
a A egene Ari fi fost aceia-şi dacă din venit, egală 
obinzile şi e ce plătaşte el, ar fi fost dârui 
voe, de pildă, pentru scopuri religioase. ZS 
Şi istoria, în adevăr, ne dovedeşte, că această exploatare 
atit de puţin inerentă formei de arie țărănească, inci 
în aceiași e în diferite țari și chiar în diferitele regiuni al 
aceleiaşi țări, situaţiunea ţăranului, din acest punct de vedere, 
varia până la extrem, (Comparaţi, de pildă, Danemarca şi Rominia d 
astă-zi), Fiind-că Intro gospodărie țărănească, prin firea ei, ţăran 


. 


SOCIALDEMOCR ATISM SAU POPORANISM 233 


eg 


> un adevărat proprietar al mijloacelor şi stăpin al procesului de 
producţiune, 

Care, deci, e caracterul lui social, şi ce împrejurări pot de- 
termina aceste deosebiri în soarta lvi? 

Am spus mai sus, cù întro gospodărie țărănească nu s'a 
născut incă diferențiarea elementelor de producţiune, incit ea se 
prezintă ca o formațiune socială deosebită. Aici e cheia ches- 
vom) intregi. 

Din cauza aceasta, tărânimea a fost numită „reziduul so- 
cial nediierenţiat* (P. Mokiewsky),—eu aşi prefera termenul de 
«bază socială nediterenţiata.» 

Să mă explic. 

Dupa cercetările lui Morgan («Ancient Society"), despre care 
sm avut ocazia de multe ori să vorbesc *), a ajuns curentă ca- 
racteristica societăţilor primitive ca lipsite de diferențiare înld- 
untrul grupurilor sociale. 

Societatea primitivă nu numai in faza de vinătorie sau pâs- 
torie, dar şi la inceputul vieţii agricole, se prezintă ca o masă uni- 
formā, împărţită în grupuri omogent, în care se pot observa 
doar prea mici distinctiuni rudimentare între membrii societăţii, 
fară nici o inriurire mai adincă asupra rolului în producţiune. 

Diferentiarea în clase sociale distincte nici war fi putut re- 
zulta din evoluțiunea pur internă a societăţii, plecind ela aceste 
mici deosebiri. 

Morgan ne arată, bazat pe o experienţă bogată din viața 
popoarelor primitive ale Awmericei, cum la inceputurile vieţii $0- 
ciale, chiar un răsboiu victorios poate duce numai ja iegonirea 
sau la exterminarea tribului invins, nu la robire, fiind-că societa- 
tea în această epocă nu sulere distincțiuni de clusă în sinul vi, 

Numai tirziu, cind se crează posibilitatea de u exploata pu- 
terea da muncă a altuia, se nasc şi clase sociale, şi se nasc din 
rasboiu, prin subjugarea violentă a invingilor (in loc de iagonire 
sau exterminare, ca mai inainte). 

Cind an trib victorios supune ast-fel un trib învins, se naște 
cea dintàiu diferențiare socială, în clasa de stăpini şi clasa de su: 
pusi, mai mult suu mai puţin robita, şi de aici decurg raporturile 
deosebite faţă de productiune. 

insă, ceea ce ê caracteristic pentru această diterenţiare, ea 
nu atinge atita pe cei învinşi, cit pe biruitor. 

Trbui învins râmine aceiaşi masă uniformă, impârțită în 
grupuri omogene aşezate pe pămint, cari pot avea mai multă 
sau mai puţină libertate, pot da o parte mai mare sau mai mi- 
că din produsul muncii lor atăpinilor, dar în linii generale Din: 
trează același fel de a fi şi au acelaşi rol în procesul de pro- 
ducțiune, ca şi inainte. Dacă întrun moment dat ar dispărea in- 
treaga clasă de stăpini,—pentru masa supusă aceasta mar avea 


zu Vezi C Stare,— „Evoluţia individaalitații*, p. 73 urm, 42% urm. şi 
„Introducerea în studiul dreptului Constituţional”, p. 43 urm. 


33% VIAȚA ROMINEASCA 


de rezultat decit mai mullă libertate şi păstrarea produsului in 
tegral al muncii,—-dar, repurind cu ușurință leziunile organis- 
mului social provocate de starea de supunere, ele şi-ar putea 
continua în linişte felul străvechiu de a fi, ar putea să-și reia 
firul desvoltării sale de mai inainte, ca şi cum n'ar fi fost nici 
odată intrerupt, 

Pe cind cu totul altul este efectul acestei prime diferen- 
Där asupra tribului biruitor: ne mai luind nici o parte directă în 
procesul de producţiune, /ot felul lut de a fi se schimbă radical, 
toată viaţa lui ca şi structura socială fatal se transformă, spre 
a se adapta condiţiunilor nouă de viață. 

Şi in sinul clasei de stăpini, procesul de diferenţiare odata 
inceput, își urmează mersul fatai înainte, ea se imparte în gu- 
vernanți şi cetățeni de rind, în oameni de știință, preoți, artişti, 
negustori etc,; apar distincţiuni de nobleţă de diferite grade, ca 
şi deosebiri de avere; clasele stăpinitoare pot să mai rupă unele 
elemente de acolo de jos, din masa nediferenţiată dela baza so. 
cietății, sau să le aducă din afară, spre a le transforma în cla- 
sa parazitară de slugi, sau in meseriași care să le satisfacă anu- 
mite nevoi,—dar restul, acolo la bază, — își urmează tot acelasi 
străvechiu fel de a fi, în masă uniformă impărțită în grupuri 
omogene aşezate pe pămint, cu acelaşi rol în procesul de pro: 
-ductiune,.. 

Dar dacă aceaată bază ar fi dispărut de o dată, sau daca 
‘masa supusă s'ar D emancipat prin răzvrătire fericită, toate cla- 
sele suprapuse ar îl fost condamnate la pieire:— născute din tri- 
bul biruitor, ele şi-au schimbat intr'atita tot felul de a fi, s'au 
depărtat atita de pămint, şi-au schimbat st sufletul, şi-au creat 
nevoi nouă, sau rafinat, s'an specializat, incit intoarcerea la viața 
de altă dată a tribuiui omogen, dinainte de biruinţă, este cu de 
săvirşire peste putință... 

Să vă gindiţi la cetăţile antice ale Eladei: 

Un orăşel de cite-va mii de cetățeni, şi în jur—o cimpie 
cu sute de mii de robi tăcuţi ai pămintului. 

In zidurile cetăţii,—toate frâmintarile vieţii politice, toate 
luptele aprige de clase, desvoltarea comerțului, inflorirea artelor, 
progresul ştiinţilor, înălțarea gindirii omeneşti până la culmi ame- 
țitoare, toată istoria bogata spre care pănă azi e aţintită admi- 
rațţia lumii... 

ing ar D ajuns aceste cetăţi fără robii lor din cimpie?.., 

r au pierit cetăţile falnice, s'a stins arta şi filosofia lor, 
au căzut în ruini templele şi palatele” lor, şi cite valuri n'au 
trecut peste vechea Elada ? 

„Robii însă ai cimpiei tăcute, cind mai liberi. cînd mai opri- 
maţi ; cind în liniştea și tihna păcii, cînd în sbuciumul răsboae- 
lor, în viltoarea năvălirilor; cind mai fericiţi, cind inăbușiţi de 
groaznică mizerie,—au urmat prin milenii să-şitonrcă firul vieții 
sociale, din intunericul nestrăbătut de lumina ştiinții al obirșiei 


> AIE suua — 55 


SUCIAI.DEMOCR ATISM SAU POPORANISM 337 


libere pănă în ziua de azi, sub un prinţ Danez şi o plutocrație 
corupti, —plecaţi spre påmint. în masă amorfă, împărţiţi în gru- 
puri omogene, cu şi sub glorioşii cetățeni ai Atenei de altă dată, 
despre care le vorbesc azi numai cintecele... 

Aceasta-i țirănimea... 

Desigur, procesul e cu mult mai complicat, nu atit de sim- 
plu cum l'am descris aici schematic, pentru claritate. 

Dar esența lui e exactă. Asupra acestui proces avem mär- 
turii documentare, incepind dela năvălirea Germanilor în provin- 
ciile romane, 

Aici vedem cum se înalță întăiu în mijlocul cimpiei Lä. 
Dëst) castelele baronilor răsboinici, cum în jurul acestora se 
naşte comerţul, meseria, arta şi știința; cum marile reședinți 
domnesti se transformă în oraşe, şi în sinul acestora se dife- 
renţiază familiile pstriciene de bresle. cum din bresle se des- 
prind ucenicii şi calfele, cum se transformă industria, se naște 
capitalul şi proletariatul, cum oraşele cresc, aspirind, ca o pompă, 
tot mai mult pe fiii ţăranilor din cimpie... 

Dar restul, —cit rămine acolo, ia temelie,--colon, serv, ță- 
ran liber, cetățean al unui stat democratic de asta-zi,—redus la 
proporţii microscopice ca în Anglia, sau în majoritate covirsi- 
toare ca in Rominia, işi duce rostul tot învinsul de obirşie, tot 
aceia-şi masă uniformă, împărţită în grupuri omogene de trib agri- 
col primitiv, desigur mai bogat, mai cult, mai inålțat... sau mai 
lipit pâmintului şi robit... Se schimbă decorul social, se inmulţese 
bogăţiile şi cunostintele, se transformă sistemele de cultură, se 
împletesc mii de înriariri istorice... 

Dar se schimbă oare atit de mult fondul?.,. 

„Gospodăria țărănească din Tirol (Austriac),—ne spune un 
<învățat,—in veacul de mijloc, se conducea în linii generale de- 
«sigur ca şi astă-zi... Unele localităţi ne dau tabloul destul de 
«fidel al gospodăriei alpine, cum era ca dusă acum o mie de 
“ani de Tirolejii ce vorbeau pe atunci limba romanică sau cu 
două mii înainte—de anticii Rhetieni»... *) 

Și de cite ori mi se întimplă să trec prin satele din văiie 
mai infandate ale Carpaţilor Moldovei, mă gindesc, ca-şi Alecu 
Ruso:—trăiau oare alt-fel strămoşii Daci ?,.. 

Nu, aceştia nu sint nici proletari, nici „burgeji“ !... 

şi K. Marx avea dreptate, ciud afirma, că în țirăni 
conservă ultimul izvor de energie naturală pentru- 
De rrhierbeeieg eege 
= Da, domnilor, dacă nu ne-am neurastenizat încă până la is- 
tov, dacă n'am turbat de rafinare gi surexcitare,--in mare parte 
O datorim acestor «barbari din mijlocul civilizaţiei», aşa lihniţi și ti- 
călosiți cum sint... de „diferențiările* noastre succesive... 


*) CL AM. Wilkens, — „Alpeawirisehali der Schweiz”, ete., p. 364, 
urn. 


ea 


PR 


R. 


338 VIAŢA ROMINEASCA 


e 


H 
L kd 


Așa dar, am avut dreptul să afirm că țărănimea, ca baza 
nediferențiată a societăţii, constitue o categorie socială deose- 
bită, pe spinarea ctrela s'au ridicat toate celelalte clase sociale, 


„ neexceptind şi proletariatul industrial. 


Şi aceasta nu o spun numai despre proletariatul nostru ro- 
mines", care,—trăind dintr'o industrie, în mare parte factice, 
susținută din budgetul alimentat de contribuţiunile țărăneşti,—for- 
mareei ast fel în realitate o excrescenţi parazitară pe corpul ţă- 
răniniii, 

Dar şi in Apus producţiunea industrială, distrugind indus- 
tria casnică a țărunului şi îngreuindu-i ast-fel sarcinile vieţii, -- 
proletariatul industrial European s'a ridicat pe această ruină par- 
țială a gospodăriei ţărăneşti. 

Cu atit mai puţin justificată este poza dispreţuitoare a teo- 
relicianilor proletariatului împotriva „burghezismului“ țărănesc, 

Acum putem relua firul argumentării noastre. 

La întrebarea dacă, taţi de direcția cu totul deosebită a 
evoluţiunii agricoie de cea industrială, cum au constatat-o şi teo- 
reticianii sociul-lemocraţiei, este cu putinţă progresul social pen- 
tru Gre pur agricole şi covirşitor ţărăneşti, cum e țara noas- 
trä, cu toată inaplicabilitatea programului social-democratic, sau 
ele sint condamnate la stagnaţiune, cum crede Kautsky, — la 
această intrebare am arătat, ca răspuns, indrumarea luată de 
insă-şi țărănimea din Apus, care cu ajutorul cooperațiunii ajunge 
să asigure proprietăţii țărănești toate avantajele marii agriculturi. 

Caracterul social al țărănimii, ca baza nediterenţiată a so- 
cietăţii, nu numai nu dă un caracter „burghez* acestei indru- 
mări, și nu se prezintă ca o piedică a progresului social, ci îi 
asigură, dinpotrivă, o desvoltare lipsită de multe nesjunsuri și 
suferinţi inutile. 

In adevăr, în ce constă, la urma urmelor, socialismul ? 

II putem defini, în ultima analiză, ca o mişcare spre © Or- 
ganizaţie socială superioară, în care putem desluşi trei elemente 
distincte : 

Dispariţia luptei de clase, prin desființarea claselor sociale. 

Inlăturarea separaţiunii mijloacelor de producţiune de mun- 
citor, 

Organizarea producţiunii pe baza principiulul de asociaţiune, 

In combinaţiunea acestor elemente se află toată esența so- 
cialismului, baza comună a futuror şeoalelor socialiste, ori-cit de 
deosebite ar ft ele în alte priviați. ~ 

Am văzut care este calea spre acest ideal, după doctrina 
social-democratică, pentru societăţile industriale, și fazele prin cari 
ge L-a ca se treacă prin procesul fatal de desvoltare a produc- 

u 
Dar ţările pur agricole, cărora--ca atari—această cale, du- 
pă aceiaşi doctrină, le este inchisă ? Kautsky ne invita să avem 


2 D 


SUCIA LDEMOCRATISM SAU POPORANISM 339P 


«putintică răbdare», că trebue să stäm in «impasul» nostru pä- 
nà la.. a doua inviere (vom vedea in capitolul următor ce per- 
speetive... infinite ni se deschid ast-fel), sau să ne înjugăm, in- 
trun fel sau altul, la carul celor qite-va sute sau cite-va mii 
Ap salariaţi ai industriei noastre bugetivore,—ceeu ce, în fond, e 
același lucru, 

Dar, lucru ciudat,—nu există nici o clasă socială, care, prin 
firea ei, să intrupeze atitea elemente ale progresului social, —ori 
dit de paradoxal ar părea aceasta lu prima vedere,—ca tocmai 
țărănimea, ca bază nediferenliată a societăţii. 

Lucrul e atit de adevărat, încit un socialist modern (ca să 
nu vorbesc de vechii utopişti), ca William Morris, cind ne zu- 
zăveşte societatea ideală visată de el, ne zugrăvește, în reali- 
tate, o societate de... țârani,—de țârani, este adevărat, fericiţi, 
Iberi, e, bogaţi, Gd că s'au scutura! de apăsarea întregii 
snprastrucluri de clase diferențiate ce s'au ridicat de-asupra lor, 
— dar totuși ţărani,-—o masă socialminte uniformă, împărțită in 
upuri omogene, cu acela-și rol în procesul producţiunii. 

In adevăr, într'o societate țărănească, ca atare, nu poate f 
mptă de clase, intrucit elementele producţiunii nefiind diferen- 
Uate, nu sint nici clase; exploatarea, prin firea lucrurilor, aici nu 
poate veni, decit cuma și venit, din afară, sau prin amestecul 
altor elemente, tocmai prin ridicarea deasupra ţărănimii, acestei 
| baz» sociale nediferenţiate, a suprastructurii claselor diferențiate, 

Deasemenea, a doua condițiune, înlăturarea sepaăraţiunii in- 
tre muncitor şi mijloacele de producţiune, e realizată in ori-ce 
gospodărie țărănească, 

Rămine ul treilea element: organizarea producţiunii pe baza 

principiilor de asociaţiune, 
| Dar mișcarea cooperativă, despre care am vorbit, începută 
de țărănimea insă-si, această mișcare «burgheză» are de efect, 
pe lingă asigurarea avantajelor marii culturi pentru proprietatea 
turănească, tocmai şi îndrumarea spre această organisare a fro- 
ducțiunii pe baza principiilor de asociaţie, în care este exclusi ex- 
ploatarea omului de către om, 

Recunosc că alci sintem incă departe de acea «socializare» 
pe care o visează social-democraţia. 

Dar pe lingă că oamenii serioşi, chiar din sinul socialdemo- 
crației, nu-şi mai pierd astă-zi timpul exercitindu-se în picturi 
fantastice asupra «statului viitor», şi recunosc că socialismul 
poate da mai mult o directivă în luptele actuse pentru apâra- 
rea intereselor proletariatului, reprezentind o tendință în proce- 
sul evolutiv al societăţii,—n'am avut alt scop decit: să dove- 
desc că, dacă evoluția agriculturii este supusă altor legi decit 
cea industrială, aceasta mu exclude progresul social pentru ţările 
d pur agricole; să arăt în ce direcție trebue căutat acest progres, 
precum ce vaste perspective ne deschide el, să indic directiva 
luptei pentru interesele țărănimii, 


0 altă cale spre formele superioare de viaţă socială, decit 


«naţională, pentru ca fiecare să muncească după principiul eci 


340 VIAŢA ROMÍNEASCA 


Progresul social însă, în această direcţie, nu numai că este gh 
wu dar este singurul posibil pentru noi. y 
A aduceți aminte, că din afirmările chiar ale lui Fr. Ei 
gels rezultă, că şi el a fost silit să admită pentru țărânin 
cea.. ortodoxă a proletariatului industrial, —si anume: o evol 
ție spəntanee de jos, plecină dela proprietatea individuală ţară 
nească, prin cooperaţiune tot mai cuprinzătoare; și aceasta ii 
cepind chiar în sînul societăților industriale, și urmind și duf 
realizarea visului de „dictatură a proletariatului“ ! 
Vom reveni încă asupra evoluţiunii societăților înapoiat 
aici chestiunea ne interesează numai din punctul de vedere agran 
Aici trebue si spun însă că «socializarea producţiunii» d 
sus, după tipicul închipuit de social-democraţie, în agricultură & 
eg puţin posibilă decit ori-unde, cel puţin cir putem străbate 
torul, 
Organizarea centralizată a gospodăriei, dep „un singui 
plan“, cum seexprimă Manifestul comunist, sa dovedit intotde 
una inaplicabilă in agricultură, find-că aici e de o important 
covirşitore inițiativa liberă unită cu dragostea pentru pâmini 
cu cunoștința fie-cării bucățele de pămint, cu ingrijirea de ani 
male, atentă și delicată ; apoi munca nu se face aici în ateliere su 
ochii controlului, ci în cimpoari împrăștiate; schimbări bruște d 
timp impun hotăriri imediate pe loc, ete. 
In asemenea condițiuni centralizarea prezinti atitea desi 
vantaje, încit pretutindeni s'a dovedit, de pilda, că arendarea di 
meniilor sale e cel mai raţional mijloc de exploataţiune per 
tru stat, 
Un socialist, un social-democrat, pentru aceste motive ajung 
la următoarea concluzie ` 
«Problema de a organiza producțiunea în toată gospodării 


«nomic fandamental—(maximum de productivitate cu o minimală 
«cheltuială de forţă), — problema aceasta in agricultură este irea 
«lizabilă brin organizarea centralizată... In agricultură incă nii 
«ne putem lipsi de stimulul interesului personal imediat»... *) 2 

Și iata cum judecă el rezultatele mișcării cooperative ` 

«Noi credem, că mişcarea cooperativă e destul de puterniă 
=că, pentru ca, pas cu pas, în direcția rezistenței celei mai mici, s4 
«se apropie de idealul modern al productiunii, Dr Interven) 


mii stă mai ales presiunea, cum am numit-o, a suprastructuril | 
claselor diferenţiate, — singurul mijloc de a ne apropia de reali 
zarea acestui progres constă: în fnzdrirea economică a ţirânimni 


nm FG Hertz, Op. cil, p. 92 şi 95, passim. 
zt Ibid. p, 12 d: 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM A 


ca atare; în ridicarea cullurii sale generale; în îndepărtarea tu- 
turor pledecilor din calea desvolțării sale libere —într'un cuvint, 
calea progresului social nu poste fi deschisă pentru noi decit prin 
malizarea unei adevărate democrații rurale NW 


Prevăd însă o intrebare: dar dacă se va desvolta si la noi 


o industrie mare, după tipul celei Europene, «capitalismul Euro- 
pean» ? Este inevitabila aceasta «industrializare», —sau cel puţin 
aste ea cu putinţă in Rominia ? 

S i dacă Rominia, prin aceasta, va pierde caracterul de ţară 
ugrico 


şi fărănrască, cum râmine toată această argumentație- 


impotriva «esociallemocratismului» ? 


În articolul următor, 


(Va urma). C. Stere. 


INIMA DE TATA 343 


Bun lânţişorla cuiu, să nu mai sae, sau... Șiconu Nae strigă spre 
Fachtäne ; 

— Dragă! 

— Poftim? întreabă coana Frosa, ivindu-se în pervazul ușei. 
— Nu cumva ai spus lui Gheorghe să tirguiască ceva 
Min oraș? 

-- Da, i-am dat o insemnare să-mi ia nişte lucruri de la 
\cänie, 

— Aha! face conu Nae dumirit și-și urmează făcutul tigā- 
ilor. Aga da, acum înțelege intirzierea: mocăitul de Gheorghe... 
Bi iar iși aruncă ochii spre şosea... Al naibii ulm! o sä pue să-l 
e că "'mpiedică vederea... 

Şase luni de cînd nu l'a văzut, şase luni lungi ca şase vea- 
uri! iar acum conu Nae zimbeşta cu blindețe, nu ţigării la care 
a uită  răsucind'o, ci gindului că trebue să-i fi crescut lui Misu 
Înustăcioara, pe care de la vederea din urmă se căsnea ao rà- 
jucească, ştrengarul... Că grozav iși iubește conu Nae pe Mişu 
L Și pe cel mare îl iubeşte, nu e vorbă, cà e chipeş, frumos, 
fuindru, leit coana Frosa. Cind calcă Lică dei sună durița dela 
Vinten, drept, falnic, cu capul sus, cu pieptul lat, parcă se lär- 
| jEeşte ceva gi'n pieptul adus al lui Conu Nae... E! dar altfel de 
jiragoste are pentru Mişu. Mişu e tot el la tinerețe, cu infâțişa- 
ea lui, cu sufletul lui... Şi parcă n'are cuvinte să mulţumească 
ui Dumnezeu că ce n'a învaţat ei in vremea lui, o să învețe 
cuma prin Mișu... Că s'a 'nsurat tirziu conu Nae, la 46 de ani 
i multă vreme Va frâmintat și l'a chinuit grija că nu ior trăi 
opii tirziu făcuţi; dar Dumnezeu a fost bun, incă; pe cel mare 
a văzut locotenent, cu cariera tăcută, iar cel mic și-a isprăvit 
(een, şi-a luat bacalaureatul şi acum de doi ani urmează la 
nedicină... Şi, cînd a fost la Bucureşti acum șase luni, gazda i-a 
pus că n'a mai văzut băiat aşa silitor, care toată ziua și toată 
ioaptea să citească, iar profesorul că are mare indemânare la 
lisecţie. Lia ascultat băiatul și i-a priceput sfatul pe care i Va 
lat intotdeauna: „fereşte-te, fătul meu, de prieteni răi, că sondro- 
ia rea strică firea bună”... ` Va ascultat băiatul şi poate c'o să-l 
sculte şi Dumnezeu la care se roagă in toate dimineţele și se- 
e şi peste zi d'atitea ori, să-l invrednicească să-l vază ai pe 
aa doftor, Cà el datoria si-a făcut-o... După ce s'a însurat, n'a 
nai ştiut de altă griji decit de a casei și de-a copiilor. Toate 
lorinţele şi le-au înfrinat şi coana Frosa şi el,—ea mai cu seamă, 
lare era mai tinără şi care a primit să se retragă aici la vie— 


Inimă de tată 


Conu Nae stă în pridvorul caselor de la vie şi-şi face fe 
gări din cutia de bectimia, Cum stă de le răsuceşte tacticos, W 
lipeşte ducind limba d'alungul foiței, le tae cu toarfecele 
de tutun care ies la capete şi le așează una lingă alta in omg: 

„cul cutiei,—ar vrea să pară liniştit ; dar nu e: se vede dupăc 
îşi face uneori mina pilnie peste ureche, ca să asculte de nu s 
aude uruit de trăsură pe podişea de la poarta obraţiei,— şi duj i 
) cum se uită din cind in cind cu băgare de seamă spre pet 
de şosea, care se zăreşte printre ramuriie ulmului... Al nai 
ulm ! o să pue să-l tae că "'mpiedică vederea... Tea îşi et: 
dinadins, ca să-şi potolească neastimpărul, Ca fimerat de w 
trenul ajuns la oraș şi de mult a trecut jumătatea de ceas | 
care trăsura trebuia să sosească de la gară la vie. Cucoana Fros 
o mai liniștită, poate pentrucă cu pregătirile mesei nu-și dă se! n | 

de timpul trecut—(nici nu s'a uitat de zece ori la ceasornic $ 
conu Nae)—poate şi pentru că cel așteptat nu e Lică, primii 
născut, ofițerul ei, dragostea ei cea mare... Cel așteptat e Mişu, île 
voritul tatălui, asemenea lui prin firea blindă şi visătoare, pr 
indeminarea la orice meşteșug, prin toate insuşirile şi toate si 
bicianile, (pănă şi patima vinătorii), moştenite de la el cu atii 
credință... Şi-i tremură minile lni Conu Nae, gindindu-se la p 
cerea ce o să-i pricinuiască bliatului toate sculele de vinăto 
puşcă, geantă, jambiere, două sute de cartuşe făcute gata 0 
mina lui la maşină, aşezate cu orinduială în odăițu lui... j 
De venit trebue să vie, c'a depeșat; dar se vede că at 
timplat ceva la cabrioletă... de sigur iar uluba din dreapta... $ 
i-a spus de trei ori vizitului să treacă cu ea la fierar, să-i pă 


344 VIAŢA ROMINEASCA INIMA DE TATA 217 


numai ca să agonisească ceva copiilor... Şi iacă le-au agonisit, 
nu rămin fără nimic: casă în oraş, via asta aproape ca o mi 
gi ceva bani... 

La asta se gindeşte conu Nae, de-şi lasă acum ţigara ja 


nat după el. Cind l'a ajuns, l'a rugat să stea jos și a incercat 
[din nou să-l facă să vorbească. 
— Mişule, tată, ce ai lu? 


$ — Nimic, 
şi-şi face cruce; iar cînd ridică ochii, acolo, la zece- pași a griji de aamen 
tea lui, vine încet cabrioleta urcind la mul. Repede-repede, WE ar 


il îngădue cei aproape șaptezeci de ani, scoboară scara, 
sastisit pe coana Frosa: „dragă, dragă !..* strigă tremuriad 
cuşca câțelei: „Diana, a venit Migu“... 

Diana vine repede şi trage salturi chefnind de bucurie 
prejurul trăsurii, slugile au ieşit pe prispa bucătăriei, iar p 
ţii primesc băiatul în brațe, cu ochii strălucitori de bucurie... 


Batrinul i-a luat mina in minile lui şi punindu-și în gas 
toată blindețea sufletului, iar in privire toată dragostea de care 
tremura: 

— Tu aj ceva, tătul tatii, ai ceva... nu se poate... spune-mi 
mie. Nu te sfii... De ce să te sfeşti de mine? 

Incercă să ridă: 

— Ha-ha! stin eu ce trebue să file: vre-otată... o pereche 
Ae ochi frumoşi rămaşi la București. 

— Ce idee! râspunsese Mişu cn răceală. 

— Poate eşti bolnav, spune fătul tatii, nu te sf Boala e 
lucru firesc... e rău să ascunzi. 

Si fața cu răspunsul băiatului făcut cu acelas glas străin: 

Nam nimic... nimic.. nimic... bătrinul zisese cu durere, 

-- E păcat să te ascunzi de mine... e păcat L.. 

Sint cinci seri de cind conu Nae iese binişor în virful de- 


nepăsători.. Unde sint ochii lui care priveau stăruitor asuptă getelor și merge la fereastra odâli We Miq, sc iiae ra face. Lu- 
lucrurilor cu drag, cu dor de pricepere? Nu e Miau lui bi mină în casă, se poate vedea printr un loc un d E bg ma 
asta care răspunde cu monosilabe ia întrebările lui, la aduceni J bine căzută. Bäiatul, cu capul rezemat tul Lee es a e. 
lui aminte despre lucruri de care vorbea cu drag odinioară, i |  tunci se 'ntoarce şi geed in dreptul uşei Dän a intra: 
toate stăruințele lui de a-l face să vorbească... zadarnic che 5 a dormi, Mişule? 
Diana de dorința de a pleca la vinătoare, zadarnic i-a spus mi 
de citeva ori că plimbindu-se prin vie a dat peste un stoli ` Gi. 
ët ënne Aen Dr Ge m at Nici vocea parcă m e a lui. Şi altădată éent Së si 
inchide, o aruncă la loc şi tace cu ochi duşi în zare., Nici tot aşa li răspundea : „nu, citesc“ ; dar în Gemen a pia ta 
linţela Coanei Frosii n'au fost de vre-un folos. La întrebările era ceva duics, dulce, mingiitor, parcă mr gie sa 1 ih a 
băiatul a răspuns cu răceală: „n'am nimic, poate preocupi? i-o purta, Acum aceleasi două cuvinte d vw. | Z 
EK, Sa l sunet mort, fâră înţeles, ca sunetul unui ban plesait... 

gi ar ei conu Nae Simte cum i se urcă pe spinare un Dor rece 

Rar gar AIA de tatā ÎI lui Conu Nas, data nu g ca 'n fața unui lucru de groază... A citit odată coana Frosa în 
o e e apti El adi taca EES age d foiletonul (miversului o istorie aşa, în care unul, care semăna 
a EE de ata i ziuă Doman PE mea eră G grozav cu altul, Ya omorit și a venit si se dea drept dinsul. 
pe sn Ag PESCHE: EST E In tacerea nopţii şi cu sunetul straniu al vocei băiatului încă 
su e 


+ 
+ . | 


Conu Nae nu mai înțelege nimic... Atta vreme de cind sè 
trămîntă in zadar să priceapă pricina schimbării copilului lui... Mișu 
iui.. Unde e Mişu lui ? Cå nu e el tinărul grav, serios, care acum E 
proape o lună s'a scoborit din trăsură în braţele lor, rece, st in, 
fară un avint câtre dinsul, fără o mingiere Dianei, fără un str k 
gât de bucurie la vederea orinduelii sculelor de vinătoare,, NI 
e a lui Mişu fruntea asta neclintită; nu sint ui lui ochii ep 


4 


2 
ze 


346 - VIATA ROMINEASCA INIMA DE TATA SH 


Li 
L MM 


— Mi-e sata de repaos ?,.. îngină incet bătrinul,., 
Pe scaunul de lingă pat e alta carte cu un cuţit de tăiat 
ile intr'insa... tot franțazească... Le monde... comme volonté.. 

kb comme représentation... O deschide şi o răsfoeşte. A ! ulte aici 
| nt pe margine lucruri scrise de mina lui Mişu.. Se duce lingă 
kensto ; îşi pune ochelarii şi citeşte, silindu-se să înțeleagă: 
| Da, puterea mistuitoare a înțelegerii, care nimiceşte lit- 
rurile învățate... o parte din obiect topită în subiect, mustuiță 
ı flacăra înțelegerii... Unde poate duce înțelegerea totului... re- 
jucerea întregului spațiu la un punct şi nici atil.. a întregii 
cimicii la o clipă şi nici atit... confundarea desăvirşită a obi- 
tului cu subiectul, dacă nu la o desăvirșită indiferență, la ne- 
mid 7. Și atunci de ce această strădanie, de ce această fră- 
intare, cînd această neființă mi-o pot procura de acum, de în- 
aţă, cu o mişcare, cu o singură apăsare pe tragaci P... 

A! cum pică cartea din miinile tremurătoare ale bătrinu- 
i, galben ca turta de ceară. Azi dimineaţă l'a văzut umbiind 
revolverul... Vrea să striga: „dragă !... Froso !...* dar nu poate, 
împiedică un nod în gitlej.. Impleticindu-se, iese din odae, scc- 
oară scara, intră în vie şi începe să urce grăbit răzorul, cu 
nina dreaptă sprijinindu-se de araci, cu cea stingă apăsindu-şi pie- 
tul în dreptul inimii... şi urcă... și urcă. Ii e milă lui Dum- 
ezen de bietul bătrin. Ar f prea dureros să urce coasta până'n 
iri. D'aia arată vederii lui intunecate, acolo, la jumâtatea 

malui pe Mişu, cetind sub un nuc, pe brinci, cu capul între 

iini.  Bătrinul stă locului, răsuflind din adinc, trecindu-şi mil- 
ile pasta ochi parcă pentru a se incredinţa că nu visează; a- 
oi se apropie da băiat, şade jos, silindu-se să-şi astiinpere bä- 
äile inimii, 
— Te-ai obosit, zice băiatul cu nepăsare, 
— Da, răspunde bâtrinul... „N... n... nu mai merge...“ 
Apoi, cind s'a mai liniştit, incepe rar cu o voce gravă: 
— Mişule, fătul tatii, last cărțile alea că nu sint bune... 
tämä pe mine, nu sint bune... Cartea va să fie omului 
rietin nu duşman... Din carte va să înveţe omul, cum zice Mi- 
on Costin cronicarul in predoslovia lui, să cunoască pe Dum- 
ezeu şi laude să-i aducă pentru toate ale lui câtră noi bunătăţi, 

Baiatul se uită la bătrin care urmează cu seninătate ` 

— Prietin nu duşman... şi carțile astea iţi sint dușmani 
acă-ţi sădesc şi fac să-ţi incolțească în minte ginduri pizmașe 


Mişu e dus în vie; şi-a luat o curte şi-a plecat in vie. Din 
odae ochii lui Conu Nae l'au urmărit cum se ducea incet la mal 
pe răzor până a pierit. Bătrinul se scoală şi trece în odaia bă 
iatului. Pe masă, pe policioara din părete, pe scaunul dela càpi 
tăiul patului sint cărţi, Ce de cărţi! Şi se gindeşte bătrinul 
greutatea atitor lucruri de învățat poate să inlristeze și să În 
grijorească pănă într'atita sufletul băiatului... Toate sint cărți 
franţuzești, unele cu chipuri infățişind oase, "muşchi, vine, Se 
nele animale, — astea rădăcini, ierburi, flori, cărţile lui de med 
cină; iar altele fără chipuri, insemnate de băiat cu semne, că 
sublinieri doveditoare că le-a citit. i 

— Ce-o fi scriind în cărțile astea? se 'ntreabă bătrinul, ln 
ind una şi silindu se să-i priceapă titlul De la quadruple.. ra. 
cine... du principe... de la raison suffisante... O deschide şi-i p 
rău că nu ştie destul franţuzeşte ca să poală înțelege părții 
subliniate... Ce să înțeleagă el, care nn cetit” nici romineşte 
cit cărți bisericeşti, cronicarii, Cei trei muşchetari, Corina sau | 
talia și din cind în cind vreun număr din Economia rurală 2.. 
ȘI se căsneşte să traducă : De la, despre :.. quadruple, impătrita ; 
racine, rădăcină ; du principe, a principiului :... de la raison ap 
fisante.. raison suffisante., asta nu știe. El, Mişu, trebue 
ştie... Pune mina pe altă carte... și aici sint însemnări... Citeste 
titlul, tot franţuzească: Les mensonges conventionels de nolre 
civilisation, A! iacă şi o carte rominească, M. Eminescu, poezii. 
Şi aici sint sublinieri,.. Citeşte strofa însemnată : 


A f? nebunie şi tristă si goală, 
Urechea te minte şi ochiul A "sait, 
Ce-um secol ne sice ceilalti o dessic, 
De cit un vis searbăd mat bine nimic. 


Conu Nse întoarce foile nedumirit. Iacă iar ceva însemnat: 
Selea liniştei eterne care-mi sună în urechi.. 
ȘI iar insemnat: FE 


Din haos, doamne, am apărut 
Si m'aş întoarce "um haos. 

Şi din repaos m'am născut, 
Mi-e sete de repaos. 


Ere VIATA ROMINEASCA 


ca alea care le-am citit adineauri scrise cu mina ta... slova H 
dușmani dacă ponigresc bunatatea lui Dumnezeu și frumuseti 
lumii clădită de dinsul... Uite-te gi vindecă-te!... 

Sint ani d'atunci. Mişu s'a vindecat da amațitoarea sgud 
ire sufletească, ce i-a pricinuit întâia călătorie în țara gindun 
despre rostul lumi: ;— cu vremea și cu o mai pătrunzătoare 
țelegere a lucrurilor, in locul duhului de tigăduire și de rāsv 
tire i s'a scoborit în suflet impăciuire şi evlavie. -şi niciodată 
niciodată n'o să uite chipul bătrinului şi gestul lui cu mina 
tinsă spra zările unde, colo, soarele apunea în pulbere de aur 
un disc urias de văpae cu marginile pilpiitoare, dincolo se 
cau clocote de fumuri cu sute de nuanţe de albastra, pe cind 
tăcerea serii care se lăsa incet, greerii de toamnă îşi suspin 
cintecul tremurător şi duios ca glasul bătrinulai ; 

— Vite-te şi vindecă-te.... 


loan Al. Brăresvu-Voineşti. 


VARĂ 


Cad flori de umbră peste sal; 
Glas blind de clopot şi curat 
Se slinge pe colina.— 

O fala deapană'n pridvor 

Fir scump de dragoste şi dor, 
lar moşu 'n prag se 'nchina, 


Cu cer aprins, lipsit de nori, 
Ca pana azi de-atilea ori 

Se "nehee-o zi de muncă. 

Şi rânduri, rinduri la cămin 
Stapinii arşi de soare vin 
Din lanuri şi din lunca. 


Gem cumpenele la fintiui, 
S'amesteca latrat de cini 
Cu pas greoiu de roale; 
Frinluri de glasuri, cind și cind, 
Se 'neacă "u batere de vint 
Şi pier cu 'ncetul toate. 


Şi noaptea linde peste sat 
Zabranic negru presarat 
Cu pulbere de stele. 

În drum slrajerul a eşit 
Şi ris şi sfat s'a ispravil 
La garduri de nuele. 


VIAŢA ROMINEASCA 


Doar jos pe vale la Marin, 
Opaitul revarsa lin 

Lumina-i in fereste ; 

Anula leagâna în prag 

Pe cel mai mic, pe cel mai drag 
Si țese o poveste: 


„Trecul-au azi doi ingerei 
Frumoşi și blinzi şi mililei 

Pe cap cu coronile, 

Veneau de sus de după nori 
Ş'aveau în poala mindre fori: 
Crini albi și lamaiţe...* 


SONET 


E numai eri decind la luva plina, 

In fapt de sara caldă, parfumala, 
Uream incet cararea 'n hori brodata, 
Ce duce câlre creşlet de colina. 


Ce vraja trista, lainica, ciudată, 
Copil pribeag, acum ne instrăină ? 
Cind sta norocul calea să ne-ațina 
Si toate sint precum au fost odata: 


Acelaşi vint soplesle un frunza deasa 
Şi pleacă dulce Morile cararii, 
Aceleaşi umbre pe câlun se lasa. 


Tu poale plingi acum în faptul sării: 
Eu stau pe ginduri, singură la masa, 
Cu ochii tinta "un para luminarii. 


Ecaterina Pitiş- 


DID o) 


Un erou al Renaşterii 


Din Loggia dei Lanzi din Florența, un grup îţi atrage pri- 
virile. Da pe un postament de bronz, impodobit și sculptat ca 
un javaer, un tinar gol line intro miră o sabie insingerată, lar 
cu cealaltă arată trecătorilor un cap de femee, din care curg grele 
picături de singe închegat. Este Perseu ce striveşte sub picioare 
trupul fără de viaţă al Medusei. 

De citeori trec pe lingă dinsul, mă gindesc la autorul lui, 
la Benvenuto Cellini, care a luptat atin pină să ajungă a înfăp- 
tui această frumusete de bronz. Şi luptele lui, sbuciumul lui ne- 
obosit de adevărat erou al Renaşterii, de activitate universală sl 
demiurgică, ei și le-a insemnat singur intruna din cele mai vi- 
oae și mai luminoase cărți, pe care le avem asupra acelor tim- 
purit). Taine o aprecia ca pe un document preţios, iar marele 
Goethe își luă răgazul de a o traduce în limba germană. Din en 
tăsâre unu din feţele Renaşterii, în ceia ce are mai insemnat: 
in latura ei eroică. Și dacă eroii, în înțelesul lui Carlyle, dan 
intipărirea caracteristică unei societăţi, atunci nu cred fără folos 
de a arunca o ourecare lumină asupra acestui erou al Renaşterii, 
luînd ca izvor însăși autobiografia sa, 


P 
= 


Nimic mai tulbure decit viața lni Cellini, Ea fu un ţesut 
de întimplări dramatice. în cure loviturile de pumnal şi do sabie, 
ce-l trimeteau pentru un răstimp in inchisoare, se amestecau la 
fiecare pas cu pochința sinceră şi cu rugăciuni la icoanele (oc: 
toare de minuni din Roma si din Piorenţa; în care ura. invidia 
și iubirea se imbinau laolaltă fără nici o pregătire, jar o știință 
bogată pentru acele timpuri şi o artă cuprinzătoare se intovă- 
răşau cu credinţa în spirite, în recromanție şi în tot felul de 
vrăjitorii. 

Căci omul acesta era inzestrat cu insusiri de o uimitoare 
nepotrivire. Dar în atară de aceasta, și ca artist, Benvenuto era 


1) La vila di Benvenuto di M? Giovanni Cellini, serilta per lui medesi- 
mu in Firenze, pg. AL. Ed, Sonzoguo. Milano, 


352 VIATA ROMINEASCA - UN EROU AL RENAȘTERII 53 


Eege 


silit la o viaţă sbuciumată, de oarece condiţiile în care propăşaa 
arta erau altele decit cele de acum. "| 
Atunci cu necesitate un artist trebuia să fie curtesnivul MA 
principe. A nu merge mai des la palat era şi de rău gasti 
foarte dăunător, căci marele Mecena al artelor era principele, 
comanda pictorului cutare tablou și sculptorului bustul său 
mărime naturală sau cutare scenă mitologică. EI comandă 
Baccio Bandinelli grupul lui Hercul şi Cacus, iar Jui Cellini bs 
tul ce se vede şi astazi la Bargello. El comandă şi grupui lui Pe 
seu omorind Medusa, care avu o înfaptuire atit de sbuciumată, 
Prin urmare pe lingă artă, artistul mai trebuia să aibi d 
insuşirile unui desăvirsit curtezan : să se arate cit de des pe A 
curte, în suita oamenilor de casă, 84 știe inflori o lauda, să s 
poată umili fâră a părea, și mai ales să admire în orice pă 
înalta pricepere a princepelui în lucrurile de artă, gustul lui in 
şi sigur, precum şi mărinimia lui, care nu era. insă totdeauna 
din cele mai strălucite, H 
Arta şi talentele acestea da ordin inferior ale omului di 
curte erau intro unire atit de strinsă, incit nn numai artista 
trebuia să fie curtezan, ci și curtezanul trebuia sa fie putit 
artist. Curtezanul trebuia să aibă şi el cultura literară a timp 
lui :—sa ştie latineşte şi, de se poate. şi grecește, să cunoasăă 
poeții, istoricii şi oratorii cei mai însemnați, din cara să ponti 
scoate floricele retorice, dulci pentru urechea prințului sau a die 
melor de curte. De asemene sculptura şi pictura erau printi 
cele dintii cerinți, de oarece principele nu cumpăra nimic mb 
de a se fi sfătuit cu cei din jurul lui. Paţină pricepere chiar $ 
în pietre preţioase nu strica. iutr'un cuvint şi curtezanului iaf 
cerea să fie pe jomâtate artist precum şi artistului i se cerei 
să fie curtezan. Şi toate curţile erau pline deastfel de diletanti 
cari işi puneau în lumină talentul lor delicat in cercurile ingust 
ale palutului, fără a încerca arta mare, Nesiguri incă in propri 
lor productie, ei erau însă niște judecatori pricepuţi ai adevăr 
ţilor artişti si un adevărat artist era Cellini,— nu numai într'o d 
gură ramură a artei, ci în mal multe. 
Artele în timpul Renaşterii, adeseori, ni se infâţişează rei 
nite întrun singur artist, ȘI întocmai ca şi Leonardo da Vi 
sau Michelangelo, Bervengto Cellini fu un artist universal. 
proape nici o manifestare a artei nu i-a scăpat. 

„_Tutăl siu fusese un bun musicant din fanfara Signorit 
ceia ce nu-i impiedica de a fi şi vi fabricant renumit de (petz: 
mente de musică, de timbale, de harpe, de viole şi la vromg 8 
nevoe, un inginer constructor de poduri şi mașini, El ar 
-atitea talente, încit Lorenzo de'Medici, îl îndepărtă din fanfar 
socotind că talentele lui puteau fi întrebuințate aiure mai cu H 
los: Messer Giovani ţinea însa mai mult la musică; căci 
acesti artişti ai Renaşterii aveau o artă ca temelie, îndele 
cindu-se cu celelalte numai cind un prilej anumit le o cerea. 

Messer Giovani se puse atunci pe lucru, incercind o 


ouă. El construi o oglindă de fildeş împodobită cu figuri şi cu 
inze. Oglinda avea forma unei roate. In jurul ei cele șapte 
itați erau sculptate în fildeş negru, Invirtind roata, se învir- 
eau și virtuțile. Ele cădeau însă totdeauna in picioare din pri- 
ina unor greutăți ce le trăgenu în jos. ŞI Messer Giovanni săpă 
irmătorui vers, în jurul oglinzii, plin de un înțeles atii de adine: 


Rota sum, semper, quoque me verto, stat virius. 


In adevăr, în scurt timp virtutea căza din nou în picioare ` 
Messer Giovanni îşi recăpătă postul din fanfara Signoriei 
Dela un astfel de tată, Benvenuto maşteni nu numai të- 
entul artistic, ci şi acea inmlădiere a spiritului la condiții noi, 
are era una din notele carecteristice ale oamenilor Renaşterii. 
Primii paşi şovhitori ai lui Benvenuto se îndreptară, din- 
run indemn părintesc, spre muzică. iaa la 15 ani el învăţa 
cinte din cornet şi flaut. Dar vocaţia lai era alta gi Messer 
şiovanni, după multe lupte, consimţi în fine să-l dea ca ucenic 
a juvaergiul Antonio di Gandro, In astfel de imprejurari, Bsn- 
mto deveni pravorul in aur cel mai cunoscut si chiar ca un 
imbol reprezentativ al acestei arte, Cind Cellini înfațişa regelui 
rancisc Î -solnița pe care o lucrase pentru d:nsul, acesta, că un 
ban cunoscător al artei îl zise: 
— Slava lai Dumnezeu, că în zilele noastre, s'au născut 
ameni ale căror opere imi plac mai mult ca ale celor vechi ! 
Dar Benvenuto nu se putea mulţumi numai cu gravură, 
Aceasta e o artă prea măruntă, Un javaer nu se poate admira 
decit în umbra unui salon şi de câtra un cere foarte restrins. 
Arta cea mure cere aer mai mult și priviri mai numeroase, De 
aceia Benvenuto, părăsind pentru un moment gravura, se apucă de 
sculptură. Şi grupul lui Perseu, din Loggia dei Lanzi, e tocmai 
marturia acestei încercări atit de :sbubite. 
Dar pe cînd lucra la Perseu isbucni războiul cu Siena. 
Odinioară cind Florenţa iseonise pe Medicişi, și se lupta în 
potriva lor, Michelangelo întări orașul, şi urmele intăriturilor sale 
sa vad şi acum pe Viale dei Colli. Intocmai ca şi marele său 
inaintaș, Benvenuto devani şi el inginer militar, fiind insarcinat 
cu intăriturile dein Prato. i 
Rāsboinl acesta insă, cași alte cheltueli, adusese la oare- 
caro atrimtoare curtea ducală din Florența. Ducele Cosimo se 
puse să facă economii, restringind numărul comenzilor ja artişti, 
Încarajarea artei era una din cheltuelile cele mai îmnpovorătoare, 
ce apäsau curțile principilor Re terii, Cosimo, care nu ară nu- 
mai iubitor de artă ci şi iubitor de ordine, voi să scape de rui. 
na casnică, impuţinind jertfele, pe care le fácea pentru artă. 
Cu cițiva dintre artiştii mai costisitori şi mai supărăcioşi prin 
et Ẹ frea lor, el rupse chiar orice legături Dintre aceştia fu şi 
mă Cellini. Şi iată cum ne povestește insuşi Benvenuto în Orifice- 
T | Brin su, această intimplare: 
_«Precind două zile. văzai pe stăpinul meu supărat, fără să-i fi 


d. 


St VIAŢA ROMINEASCA 


dat vre-un prilej; şi cu toate că mi-am cerut voa să-l Votate. 
d nu mi-a dat-o şi nici nu mi-a mai comandat ceva, aşa at, 
l'am mai putut servi nici pe dinsul, nici pe alţii. Si nici ges 
ştiut vreodata pricina acestui rău mare. Dar stind astfel des, 
dăjdvit, m'am gindit că acest rău vine din vre-o influența e. 
rească, de aceia m'am şi pus să-mi scriu istoria vieţii mels, p 
rigina mea şi toate lucrurile, pe care le am făcut pe lume. h 
această neactivitate, dorind să aduc mulțamiri iui Dumnezen ei 
m'a făcut om, st văzindu-mă impiedecat dela lucru, m'am Kä 
ai scriu...» ; 

; Desnädejdeu deci şi lipsa unei alte activităţi an făcut dh 

Cellini un scriitor. Ca un adevărat erou al Renaşterii, el soe, 
tea că lui Dumnezeu i se mulţumeşte mai cu folosinţă prin è 
pere de artă decit prin otrande pioase și rugăciuni soptite in 
dăpostul enpelelor. Această credință era adiac întiprită în mim 
tea lui. Ea rasare din intreaga sa activitate. Ori de cite ori si 
viregte vre-o crimă, el duce papei vreo operă de arti, om? 
face ertat: «Cind apărui dinaintea papei, el imi aruncă o rem. 
care mă fècu să tremur-—spune Benvenuto undeva--dar ingati 
ce văzu opera meu, fața începu a i se insenina». 

Cind i sa ridicat putinţa de a mai face opere de artà ls 
marmoră sau in aur, Benvenuto, printr'o inralădiere caracteris 
tică, deveni scriitor, 

Dela Cellini ca sculptor nu ne-a rămas decit Perseu, un et. 
cifix de marmoră, un bust al marelui duce Cosimo si alte die 
va opere mai mirante ; dela Cellini ca gravor, cea mai insemnat 
rămășiță e solniţa Jui Francisc I din muzeul din Viena, da fb 
Ja Cellini ca scriitor ni-a rămas intreaga sa Via. Prin ca rent 
mele său de prozator a rămas neştirbit, intunecind intru cm 
chiar gloria de artist. Căci nimic nu e mai interesant şi mil 
vioiu decit proza lui Cellini, nimic mai curgător. 

Pe cite de căutat et de prețios în artă, arătind chiar w 
gust întru citva decadent, pe atit e de natural si de sbucnităt 
în proza sa. Scrisul shu e alergător şi bogat in cuvinte necit 
tate. iar uneori crude, ce (ane ca dintr'un izvor natural. Pe 
vestirile minunate se inlânțuesc, întretăiate de cugetări filosobet 
sau de dialoguri vii gi scăpărătoare de natural Lipsa de cot 
stringere domnește în toată autobiografia su. Pe lingă aces 
inšuşiri literare, ea mai are și alte insugiri de ordin documentat, 
Ea e o descriere pitorească, imbelşagată în culoare, a Renas 
ituiiene, Oamenii şi obiceiurile tintpului mai trăesc încă oda 
sub pana sprintenă a lui Cellini. Aşezat in mijlocul acestei m 
naşteri, şi inzestrat cu toate talentele, Benvenuto era cel Gë 
în măsură de a ne da o icoană credincivasă a Italiei din se 
lul al XVI, sau din secolul a! XV după telul Italienilor det 
număra, Pentru această valoare documentară, Taine i-a dat? 
atit de mare insemnâtate în studiile sale asupra picturii "ag 
Acesta tu Benvenuto Cellini: spirit universal și mlădios, cab 
după împrejurări deveni musicant, gravor, sculptor, inginer, pre 


UN EROU AL RENAȘTERII 355- 


ator si poet—căci golul timpului petrecut in închisori, si) um- 
pleu prin sonete. Un astfel de om era omul timpului său, Eb 
ure deci şi o valoare reprezentativa. 

In afară de însușirile salo artistice, Benvenuto mai e inte- 
resant şi prin firea sa indrăsneață, sinceră gi mindră. Cu toate 
că mai tot timpul sl l-a petrecut fle la curtea ducelor din Flo- 
rența, fie la curtea Ini Francisc I din Paris, fie la curtea papei,. 
totusi o singură deprindere n'a luat în atingeri atit de neintre- 
rapte. El n'a putut. deveni un adevărat curtezan, Insușirile aces- 
tea nu le-a putut dobindi niciodată. «Talentul adevărat, arta că- 
reia se subordonează totul — spune un observator al timpului—e- 
masura și oarecare prudență. Chiar cind curtezanul ar şti de 
pilda că laudele ce i se aduc sint adevărate. el nu trebue să le- 
aprobe pe faţă ; cu toate ca-si dă bine seamă de ceia ce face şi 
o stapia pe sine. el trebue sù ascundă silința şi osteneala eg 
dă pentru isprăvirea unni lucru; să pară că nu dă nici o insem- 
nitate acestui lucra, de şi il face atit de desăvirşit reit să 
placă tuturor celorlalţi» *). 

O astfel de filozofie a curtezanuiui trecea insă peste puta- 
rile lui Benvenuto Firea lui era cu totul alta, EL era lipsit cn 
desâvirşire de măsură şi de prudență, de fala umilinţă ca și de- 
falà modestie, Cind e ludat, Benvenuto crede că e o mărturie 
de pricepere a celui ce-l laudă; cind nu o läwlat, se laudă sin- 
gur; iar dacă se cuută a i se aduce vre o scădere in demnita-- 
tea lui de artist, nime nu-l mai oprește de a nu da friu liber 
mindriei lui sgomotoase, in cuvinte crude, pe care nu numai că nu 
se rusinează u le pronunţa, ci le şi reproduce apoi cu o vădită 
lăcere. 
s Callini avea o fire impulsivă şi räsbunätoare. Vendetta italia- 
nā înfloreşte în el. Un nimic il atingea. Şi cind amorul său 
propriu era atins, nici o considerație de persoană nu-l putea im- 
pierteca dela vâsbunare, Răspunsul era viu, şi cuvintul sbura de 
pe buzele lui fara nici o intirziere. Cugetul rece nu mai era 
stàpin pe sine. Iutā citeva pilde de nestâpinire de sine. 

Odată papa plecind la Bologna, lasă ca legat In Roma pe 
cardinalul Salviati, îinsărcinindu-l totodată să zorescă pe Cellini, 
care nu mai isprăvea o lucrare începută mai de mult. ra un 
potir de aur impodobit cu Dei figurine: cerotința, speranţa și 
mila. Pa picior trebuia să De săpate trei basso-reliafuri ; nagte- 
tea lui Christoa, învierea lui Christos, şi răstignirea cu capul în 
jos a Stintului Petre. 

„Această bestie de cardinal trimese după mine. scrie 
Benvenuto în Autobiografia sa, spunindu-mi să vin peste opt 
zile cu lverarea isprăvită. Eu venii însă fară dinsa, Cum mă 
văzu, cadiaalul strigă: «Unde ţi-l lucrarea ta nosărata ? Ai 
ispravit-o 2» Eu răspunsai atunci: «O, monsignor, reveredissime, 


st Citaţie f.eulă dupa Taine. 


336 VIAȚA ROMINEASCA 


n-am isprăvit o şi nici n-o voiu isprăvi, dacă nu-mi vei dàn 
întăiu sares. La aceste cuvinte, cardinalul, care avea o 
mai mult de măgar decit de om deveni de două ori mai 
şi-mi zisa: «O să te pun la inchisoare, și atunci ai so 
veşti”. Cu astfel de bestie, devenii și eu bestie, şi răspuns; 
„Monsignore, cind o să fac păcate, care sů merite inchisoars, 
atunci să mă pui; dar de păcatele astea nu mi-e frică. Mai malt 
de cit atit, Din pricina signoriei Tale nici n'o să lucrez mai de 
parte. Nu mă mai chema, pentru câ no să vin chiar de-ai wi 
să mă aduci cu sbirii“. Í 

Sfirgirea acestui potir e un capitol interesant al unui te 
man întrag, care se termină cu închisoarea. Şi Benvenuto tri- 
umfă chiar în potriva papei Clement, căruia îi arunca în față 
multe ori,adevăruri crude. — Șambelanului curţii ducale din Florenta 
Pier Francesco Riccio, il spuse întrun moment de supărare: , 
meni de valoarea mea sunt rari ; poate eu sunt singurul. Pe cal 
oameni de valoarea ta, umblă zece deodată pe ușă”, 

Insusi marelui duce Cosimo, Benvenuto nu-i eru ob 
țiile şi adevărurile dereroase. 

Din aceste aminunte se poate vedea ce fire impulsivă ep 
Cellini. Despre dinsul se poate spune aşa dar, ceia ce sp 
cardinalul de Retz despre La Rocheioucauld : „N'a fost nici Ù 
dată curtezan, de si a avut în totdeanna bunavoința de a E 
Căci Cellini şi-a dat și el silinţa de a fl curtezan. Uneori a în 
tors chiar și complimente înflorite. Dar cele mai adese tali 
peramentul îl invingea. Atunci strica dintr'odată tot ce isbutisi 
se clădească cu oarecare inmlădiere de caracter, 

Cind un astfel de om se pune la o lucrare atit de mam 
ca cea a grupului lui Perseu, se pot bănui cotiturile in care 
va deşterne. drumul său. Simţitor și impulsiv cum era, Incur 
câturile sint de prevăzut. Şi în adevăr, nu cred să fie oper 
de artă, cu un istorie atit de îmbelșugat în amăvunte neaşteptate 
La aceasta se adaogă și coloarea, pe care odă povestirii insă 
Benvenuto. Căci ne vine şi de data aceasta intrebarea pusă E 
dineoară de Horatius: dacă Agamemnon, Achile sau Ulisa n' 
fi fost cintaţi de Homer, ar mai fi fost ei Agamemuon, Achile săi 
Ulise ? l-am fi privit noi oare cu aceiaşi ochi, cu care îi privm 
acum ? Chipurile lor nu sar fì perdut în noaptea timpu 
lor mute ? E 

Tot aşa ai cu Perseu, E! şi-a găsit un cdntäret, Fett 
noi el trăeşte nu numai sub forma plastică inchegată penta 
vesnicie ; el n'ara numai un prezent ca cole mai multe opere dë 
artă, ci are şi un istoric. lar acel carei l-a scris zi cù zi 
insuși Benvenuto, Cea mai mare parte a cărții a doua din 
tobiografia sa e închinată lui Perseu. Astfel luñm parte și 
la înfăptuirea lui, la toate întirzierile şi incurcăturile in oft 
e pus. In chipul acesta Perseu traeşte pentru noi, din viaţa ad 
varată a cărei scurgere o urmărim incetul cu încetul. Arta S 

è 
3 


transfigureazi în viaţă, sub pana vioae a lui Cellini. 


H ai 
La 5 


UN EROU AL RENAȘTERII 357 


lată pentru ce nu cred fără interes de a aminti în cite-va 
uviote împrejurările în care se înfăptui acest Perseu, ce inchează 
ruda cea mal răsplătită a marelui artist, 


+ E 
+ 


Benvenuto se întorsese în Florenţa, după o şedere mai 
ndelangată lu Paris, la curtea acelui „minunat rege“, care a 
t Francisce IE: un rege răsboinic şi iubitor de artă. mindru dar 
Huşi prietenos faţă de artişti, E! era atit de prietenos, în cit o- 
lată bătindu-l peste umăr, îi zise în auzul tuturor curtenilor: 
Mon ami, ceia ce La mişcat atit, incit Benvenita o istoriseşte 
ai multe ori în Viața sa 

Plecarea se făcuse in împrejurări puţin cam neregulate, pe 
ind regele se aflu incurcat în războiu cu Anglia şi nu se putea 
kupa cu operele de artă, Pe lingă aceasta se adaogă spiritul de 
iventurier al lui Cellini, Ca orice artist, el nu putea sta într'an loc. 
ereu ar fi vroit să De tnemai acolo unde nu era, Cind se afla 
a Roma, dorea să fie ia Florenţa ; cind se afla la Florența dorea 

fie in Franța. In Franţa, uade fusese atit de bine primit, do- 
ea «cu stringere de iniină» să se întoarcă în Florenţa, de unda 
„ecase supărat. Nestatornicia spiritului său il punea într'o ve: 
dra miscare. 
Ajuns la Florenţa în luna August 1545, se duse ca simplu 
apus florentin să facă o visită ducelui Cosimo. ce se sfa la 
"og, Poggio e o reşedinţă incintătoare pe drumul spre Siena şi 
oma, ce se rastira în admirabile alee cu chiparozi şi cu statuete, 

Penvenulo povesti ducelui despre lucrurile minunate, pe 
are le executase la Paris şi despre neț-rmurita bunâtate a re- 
alui, care nu numai că-l scăpase din inchisoarea din Roma, ci 
1 încarcase cu daruri, Cu ast-fel de povestiri el atinse pe duce, 
colo unda se ating cei mari: în deşărtăciune. Cosimo, nu voia 
A pari mai pe jos de Francisc, de aceia ti și făcu nenumărate 
azădueli spre a-l reţinea la curtea sa; şi pentru a-l indupleca și 
ai mult, legindu-l «le o lucrare mai mare, îi propuse subiectul 
ui Perseu omor ml Medusa, pentru Loggia dei Lanzi, in care 
mai afla un grup ul lui Donatello şi o statuă a lui Michelan- 
lo Prin aceasta imprejurare Benvenuto se incearcă in sculp- 
ură. spre cara tindea năzuinţa lui indreptăţită, Trecerea aceasta 
e la o artă lualta nu era neobiciauită :n timpul Renaşterii, Tot 
le lu gravură n aur plecase Donatello e Verrochio pentru a i- 
unge la marea sculptură ` Bruuellasco pentru a deveni arhitec- 
al cupolei domului Santa Maria dal Fiore; Andrea del Sarto 
entru a deveni coloristul celebru, ale cărui frescuri de o coloare 
atit de via, se văd la Santissima Annunziata. 

Imbiăţişarea insi a unei arte noi den na e rară, se faca 
totusi cu unevoinţă, Ea trezeşte pe deoparte la unii neincrede- 
a deaitminteri Arească, jar pe de alta, la ceilalţi artişti, invi- 


:358 VIAŢA ROMINEASCA 


din, Cit despre rzarele public, el e simplist: multilateralitatea tè 
Jentului mai mult il nedumereşte decit îl entusiusmează, ` ` 

Contra neincrederii unora şi a invidiei altora avu Banie 
nuto de luptâ!.... Marele duc era printre cei dintâi, iar cunis 
-cutul sculptor Bacco Bandinello era printre cei din urmă. A 
“cesta avea să şi devină duşmanul cel mai crincen, cu care Bèn- 
venuto trebui să ducă o luptă, vredaică de pana acelui ce adès 
cris cearta nemuritoare a Ini Achile cu Agamemnon. ` 

Greutățile incepură chiar de la facerea modelului în ceard. 
„Marele duce Cosimo il admiră, dar se îndoi că va putea fi tur 
nat în bronz tot atit de frumos, ceia ce aţiţi pe Benvenuto. $i 
-scena în care acesta vorbește de meritele lui, in cuvinte ca in- 
“trec orice măsură, e din cele mai vioae. Un artist trebue să 
albă inainte de toate increderea în sine. Cellini na era lipsit 
Printr'o nebună încredere in sine, printr'o indrásnealá in ci- 
vinte ein laudă, el învinse toate piedicile, pe care i le ka 
-şovăitorul mare duce Cosimo. | j 

Iacepură apoi greutăţile materiale. Cosimo era un Mecena 
foarte puţin risipitor. Tot ceia ce dădea artiştilor, era dat or 
“chibzuinţă de om sgircit. Şi în deosebi faţă de Benvenuto, mă 
rele duce pare a fi fost de o scumpâtate prea mare din pricina 
neincrederii, pe care i-o însullase «la rabbiosa invidia del Ban- 
-dinello», 4 Și 

Duşmanii lui Cellini răsar la fiecare pagină. După Bandineilo, 
vine Pier Francesco Riccio, apoi Lattanzzio Gorini, «un omule 
-eu minute de painjen, cu voacea de ţinţar şi iute ca un meer 
şi apoi mulţi alții. i > 

Toată această parte a autobiografiei sale poate fi însă și 
indoelnică. Firea violentă şi lăudaroasă a lui Benvenuto de 
sigur că i-a atras mulţi duşmani. Totuşi in această pre 
vin, el pare a fi fost un caz psihopatic, ce ne aduce aminte 
de sârmanul Jean Jacques. Prea multe dușmânii, și prea multa 
intrigi țesute impotriva lui, fără nici o pricini reală! Puţină pe: 
nie a persecuției nu va fi lipsit desigur. Această manie totusi 
nu i-a fost dăunătoare, de oarece caracterul lui era vigurs 
Pesimismul lui nu era dintr'acele ce te duc la Ermitage sau ju 
*Charmettes. Dimpotrivă, Benvenuto iubea lupta. Deşi vedea ni 
mai comploturi urzite impotriva lui, el nu fugea de virtejurile tor 
Intriga şi lupta îl oțeleau. In astfelde piedici realo, iar vn: 
Inch puite, el vedea un imbold mai mult. Firea lui de luptatăt 
avea nevoe de astfel de indemnuri. Şi de ori cite ori Bund 
nello il invinuia de nepricepere dinaintea marelui duce, Cellini $ 
apăra cu o energie atit de mare, încit chiar de n'ar f conviss 
pe alţii, trebuia să se convingă cel puţin pe sine. ȘI această it 
-credere în propria lui valoare, e una din nevoile cele mai sim- 
tite ale unui artist. Arta cere o adorare de sine de toate 1m: 
mentele. Şi Benvenuto o avea cu prisosință. - 

După o astfel de luptă, cure sub condeiul lui Bes? 
ia o înfăţişare epică, artistul îşi isprăvi grupul. Rasplata lui 


è. 


UN EROU AL RENAȘTERII 359 


va zeci de sonete in latineşte şi în grecește, aninate de sta- 
expusă pentru întăiaşi dată publicului, Cellini îşi lua apoi 
răgaz de opt zile, pentru a mulțumi lui Dumnezeu de ajuto- 
nemăsurat ce i-a dat în ispravirea operei aale 


SC N 
Lé 


Şi de pe Fonte Vecchio, Benvenuto ne priveşte cu ochii lui 
bronz. Privirea lui adincă şi expresivă de sub nişte gene stu- 


ii luminează chipul, impodobit cu o barbă de zeu marin. 


truntea lui îngustă te-ai aștepta să-i vezi răsărind o päre- 
de cornițe, ca la un alt Moise al lui Michelangelo... 

Trecind pe lingă dinsul, se cade să-l incununăm ca pe o 
mă antică. Prinosul nostru se duce astfel la ceea ce e mai 
ilin noi: la energia și activitatea omenească, căreia şi Faust, 


o viață de meditaţie sterilă, i-a inchinat rămaâşița puterilor 
Eroii Renaşterii aveau insă taina de a incepe cu ea... 


Fiesole 7905, E. Lovinescu. 


MOARTA 361 


I gd 


Aşa de frumoasă erai tu, scumpă Marie, că eu ingheţam 
privind la tine, Şi la gindul că te va astupa ţărina, mi se făcea 
negru înaintea ochilor, inima nu-mi mai bătea. s 
> Cei de-aproape ziceau să fiu bărbat, să fiu mai tare, să 
geing. 

Nici cind nu mi-au părut mai lge mingierile lor ca acuma, 
Fi umblau după trebi, după sicriu, după vestminte. Ei puteau 
să umble. Dar eu nu mă puteam mișca de lingă tine. 

Imi părea citeodata că-i numai o închipuire bolnavă de a 
mea, că tu nu eşti moartă, şi aşteptam să-ţi deschizi ochii. Gin- 
deam că te arăţi numai aşa de nepăsătoure, ca de-odată, ridi- 
cindu-te să ma imbrăţişezi, ca altădată, 

Dar cind te-am văzut aşezată pe catafalc, aşa de sus, mi 


Moartă 


— Fragment dintr'un ziar — 


„Simt tot mai mult lipsa de a vorbi cu tine, SCH atunci n'am auzit clopotele plingind. Din potrivă imi părea gra- 
Marie, ŞI vezi, cînd stau așa la masă, sura, în tâcerea greu 

odae, îmi pare că-mi aud gindurile, şi-mi pare că și tu mi> | cutremurat, ca de un vint plin de îngheţ, m'am aşezat pe-un 
auzi. Nu rămin atunci în liniştea celor patru pâreţi, d plec 4 | scaun lingă tine şi-am început să pling domol-domol ca un moș- 
parte intr'alte lumi, în urma ta. Mi se pare că te pot ajua | neag fără puteri. Din glasul de aramă ce trecea în valuri mari 
cum plutesti lin pe-un pat de neguri nevăzute. ȘI eu sint m | prin văzdub, mi se părea că'n răstimpuri se indreaptă până la 
uşor ca serul, şi mă 'nalţ mereu, fără să ştiu unde.—Dar ak 
depărtezi tot mai tare, şi numai surisu] tău trist, ca al unei fe 
tinere stinsă de bromă, mi-l trimiţi ca semn de-un vecinic ranmi 
bun, care-mi taie sufletul ca un fulger de durere amară. 

E acelaş suris ce ţi-a Incremenit pe buzele albe, cind I 
miniţa de ceară ţi-ardea la căpâtăi, palpitind tot așa de de? 
nesigur ca flacăra vieții tale scumpe, ce se stingoa. f 

Ah, de cind pleoapele tale ca de ceară albă ti-au acoperit pe 
tru totdeauna lumina dulce a ochilor tăi negri, tu nu mai 
nimic ce a urmat. Aceluşi suris ţi-a rămas pe buze, și 
plinsul isbucni cu desnădăjduire, rupindu-mi inima. 

Nu știu, dragă, unde vei fi acuma, Și nu ştiu dacă tub 
mai poţi gîndi, Ori poate acolo unde vei fi nu mai este 
durere. nici întristare, nici suspinate». Dar eu aici, m'am g 
dit mult după moartea ta şi mă gindesc și acuma, 0. şi 
duri, —asemenea cu durerile morţii! Atunci dintăiu m'am imf 
trit întreg. şi aşteptam, grozav de liniştit și de tare, să me] 
răcească și ochii mei. Dar deodată mi s'au încălzit ochii dei 1 
crimile ce nu mai incetau, | 


pentru totdeauna». 
Şi vezi, noi am trăit aşa de puţin laolaltă ! Na ne-am spus 
nici a mia parte din ce aveam să ne spunem, Căci ne mä: 
legeam mai mult din luminile ochilor, Căci s'a sat peste viata 
noastră scurtă un miros sfint parcă, un parfum dintr'altă inme, 
care ne mingiia, ne ţinea în vis suiletele,—sufletul meu ce şi-a 
aflat odihnă în apropierea ta, şi sufletul tău așa de curat ca 
floarea crinului. 
"au trecut trei zile pân” a venit preotul şi s'a început slujba 
rinduitt pentru toți creştinii! 
De ce-a urmat.. nu mai ştiu, scumpă Marie. M'am trezit 
bine, numai lingă groapa ta. O groapă adincă, rece, neagră, ca 
gara unui monstru. Și hurducind s'a coborit sicriul cu tine acolo. 
Și era plins mult, căci le părură at altora rău după tine. 
Numai deasupra, cerul senin, ridea sălbatic în undele de lumină 
mare a dupăamezii aceleia de August. 


Asa adormită, ca un copil bun cutondat într'un somit? 
dinc, imi părea că-mi porunceztf din sfinta ta linişte, sà nt 
tulbur somnul, să nu mă zdrobesc in zadar, 

Şi vezi tu, eu doar eram zdrobit atunci. Cu maarten ! 
mi s'a cufundat de-odată drumul vieţii Intro prăpastie nf 
ce aştepta să mă inghită. 

Veniseră părinţii, alergaseră rudeniile, dar eu nu yedi 
pe nime, nomai pe tine, ce-mi părea-i sfintă in liniştea 0 t 
tintuit. 


Vezi, d vrea să zic, că vei fi fericită poate, dar nu cutez. Nu pot. 


tău trist, aşa cum ai fost moartă, și 

a, că. himen E Pentru ce să fac ?—Câci 
vine în minte ceva, cred că-s cu tine. 

u mai ești, îmi fug toate gindu- 

rile, mi se stinge toată voinţa, şi, înfrint, imi plec capul în pept. 
Şi'n ceasurile și zilele acelea pătrund eu tot mai bine ză- 
5 


362 VIAŢA ROMINEASCA 


dărnicia vieţii omeneşti, —a vieţii mele, Vezi dragă, la incepe 


tul vieţii mele, la sfirsitul ei, e chipul tău. Altceva pentru mine 


ñu mai este. 
Si în durerea mea mä gindesc de multeori la slăbiciunta 
minţii şi a inimii omeneşti. Căci iată, eu văd, eu simt că am 


lipsă de-un gind de care să mă razim. Căci oricum, să-ți lei ln. 


su-ți viaţa, e o laşitate. Avem noi lipsă de ceva, da care sprij- 


niți să putem duce orice durere. Nu zic să fim fericiţi. O, na! 


Ci numai să te razimi da ceva mai tare decit tine. 

Și totuși, dintre ci nenorociţi au fost și sint în via 
acum cred în durerile mari ale vieţii, n'a putut să lase nici w 
nul în urma sa un fel de gindire, o filozofie, care să-ți dee putere, 


In casă, să vezi tu, e aşa cum ai lăsat. N'am schimbat 
nimic, n'am mutat nimic. Imi pare c'ar fi păcat să mă ating de 
vr'unul din lucrurile tale. Şi iarăşi imi pare ca şi cind ai ñ t 
acasă, scumpă Marie. 

Sint o vecinicie trei ani. Mai lungi ca orice, Si de cind 
ţi-ai inchis tu pleoapele atita vreme s'a scurs. Oamenii îşi coi- 
tinuă mai departe alacerile, ca și cind nimic nu s'ar fi întimpiat, 
Nu numai străinii, ci chiar și rudeniile și vecinii noştri. Abl! 
scumpă Marie, tu nu știi cit sint de egoiști oamenii. Și nu şti, 
cum nu ştiu nici ei ce nebunie e în egoismul acesta. 

Din cind in cind vine să mà cerceteze preotul. Ştii acela, 
pe care l'ai dorit tu să vie la tine cind al fost bolnavă. 

E un om foarte bun, întradevăr, şi abia acum pot cı si 
înţeleg stăruința ta de a-l chema la tine, cind tu aveai lipsă de 
doctor şi nu de preot. 

El cearcă să mă mingiie, dar nu aşa ca alți oameni. Otd 
oamenii imi spun simplu ; «Ce să faci, aşa ni-i soartea». 

Dar el nu. El imi vorbeşte de Christos, de domnul Isus 
Christos și de învăţătura lui, Simt că'mi fac bine vorbele lui, dar 
păn'acum nu mi-a putut vorbi o singură dată vreme multă. Ochii 
lui se umezesc, și sint sigur, că de m'as fi şi eu acolo, ar pling 
ca un copil. Da, da, e un om foarte bun. 

Inchipue-ţi, scumpă Marie, alți oameni, pe cari mi i-ai ştiut 
prieteni, îmi dau sfatul să mă insor a doua oară. Ei zic că ezi- 
darnică altfel viața mea. Dar oamenii aceștia nu ştiu ce vor- 
besc. Ei cred că tu ai murit de tot, că nu mai eşti, Ei cred că 
nu mai e nici o 'egătură între noi, 

Ci eu știu, eu simt că tu nu ai murit. Numai te-ai dus. 
Eu simt că tu, care mă înțelegeai, "tare imi pricepeai gindurile 
care simţeai,— ești vie și acum. O, da. Căci iau pildă dela mine, 
Eu simt că nu voiu putea muri nici odată. Poate să piară tot 
ce-i în mine, dar ex nu, 

Şi în chipul acesta îmi vorbește și preotul. De-aceea Imi 
place aşa de ei, 


MOARTA 303 


Eu, scumpă Marie, si nu crezi că'mi uit vr'odată de tine. 
toată ziua amintirea ta,—şi'mi pare că nu numai amintirea, 
chiar ființa ta,—imi umple sniletul, LV 
Si în zilele celea mari—la aniversare —serbez singur în că- 
ta noastră ziua numelui tău, ziua nașterii tale, şi vai! gun 
ii tale. 
Win da, a fost o grozavă nedreptate că noi am fost despăr- 
iţi. Tio ţi-a părut rău că mori. Surisul trist de pe buzele tale 
turiseşte aceasta. 
Vezi. eu merg în toată ziua la groapa ta, dar nu ştiu, cà 
in grabă te aflu cind sint la noi acasă, La groapă pare câ mi 
pane cineva, că acolo nu mai e nimic Acasă insă toate mi te 
nvie pe tine, 

S'acum aş vrea să-ţi spun ceva, ce poate să ta Inbucure, 

Ştii cit de rar mergeam eu la biserică, până trăiai tu, Ma 
ustrai cu glasul tău dulce,—ah ce dulce glas aveai ta—ca să 
u creştin mai bun. Și totuşi nu te ascultam. Imi aflam tot-dea- 
na vr'o afacere de care să mă acaţ, şi de care ziceam câ Ere- 


i pare că,—plutind tu inainte—o putere tainică mă duce pănă n 
jserică, unde Van facut slujba de mort. | 
O taină mare se coboară acolo asupra mea, mi se Dau 
ar'că puteri noua pei mā gindi, de-a mà înălța cu gindul in 
imi necunoscute mai inainte. We ? 
we in tot anul, în postul sfintei Marii, din grădiniţa noastră 
le flori dne garoafe de zăpada şi de singe şi le presar pe mor- 
total tău şi pe icoana Maicii Domnului din biserică, f 
Alții, cari m'au cunoscut, poate vor ride da mine, de copi- 
Aria ceo fac. — Li se va părea copiiärie, ceea ce-i un indemn 
ine meu. 
wc? şi la violină, zic cintările ce plăceau 
e, si pling impreună cu tremurarea stranelor,—un plina înăbu» 
it şi totuşi care 'mprăștie parcă o mihnire aromată, dulce in 


tu, pe care te simt vie, 
na e dori: să fii tu intran loc nespus de frumos, să nu vină 
peste tina nici umbră de supărare, 


ele mai mici palpităţii, bataile inimii mele...” L Agtebieeanu. 


SR PI E geg 


Grigorescu 


Veacul trecut a dat neamului nostru, în domeniul artelor, 
doi oameni de geniu—pe Eminescu şi pe Grigorescu. A mind 
s'au strecurat în tăcere, aproape necunoscuţi printre noi. Moar- 
tea numai- pentru unul amarnică şi viforoasă, ca și viața, ca şi 
cintecul lui, pentru altul senină și măreț liniştită ca un frumos 
asfinţit de toamnă — moartea singură a rostit mai tare și mai În 
larg numele lor, de cari mulţi atenci vor fi auzit pentru "mäin 
oară. ŞI, cătind bine, acesta e drumul cel adevărat care duce la 
nemurire, —drumul cel sfint, la capătul căruia stă scris: «intre 
ai tăi ai fost şi ai tăi nu te-au cunoscut», 


Nicolai Grigorescu s'a născut la 15 Mai 1828, în satul Pi- 


taru din județul Dimboviţa. Părinţii lui, Ion si Huxands Grig 


rescu, din Bucureşti de locul lor, ţineau moșia Pitaru în arendă, 
Pe vremea aceea se făcea uşor avere din arendășie. Ei însă, op 
toată viaţa lor simplă de gospodari cuminţi şi fără pretenții, ca 
toată munca şi stăruința ce-au pus, n'au ştiut esi deasupra n- 


vailor, —Poate că n'or 8 avut nici noroc; dar ce oameni de treabă 


şi cu milă de bietul Gran trebuie să fi fost, pantru ca in zilele 
acelea de aur, cînd mii de străini se'mbogățeau în jurul lor, el 
să nu-şi fi căutat mintuirea pe nici unu din căile care şi pe omi 
îi duceau la izbinda.— Gurile se 'nmulțiau, şi bucăturile incepeau 
să se numere. Nenorocul, ca de obiceiu, intrind lăsase usa des- 
chisă. După un şir de ani răi, muri pe neașteptate cel care adi- 
cea pline 'n casă. Râmineau șapte copii mici, între patru şi dei, 
sprezece ani. În Cărdnidari, la marginea Bucureştilor, trăia o 
mătuşa Ruxandei, săracă și buna. li primi la ea, în căsuţa ti 
veche și curată, îi prin:i cu drag, așa cum numai săracii știu să 
primească. 

De-aici porniau cele dintăi amintiri ale pictorului. 


GRIGORESCU 365 


«Cu acul ne-a crescut pe toți biata mamă. Go dată n'am 
Muzit-o plingindu-se, ori blestemind, ori spuind vr'o vorbă rea, 
$'a trudit sărăcuţa de ea, şa 'nvăţat singură să citească şi să 
tie, ca să ne poată 'nvâţa şi pe noi puţină carte. CA ce şcoli 
rau pe vremea aia ? De dimineaţă pănă 'n noapte muncia şi ne 'n- 
ijea s'avem de toate. Surorile 'ncapean să coasă şi ele. Un 
te mai mare intrase ucenic lu un unchiu al mamei, zugrav de 
seriei... Se vede că era "pn neamul nostra, că mult imi mai 
lăceau și mie icoanele cind eram mie, Pentru mine sfinții erau 
ii; stam cu sală inaintea lor, şi eram încredințat că se uită 
mine, m'așteptam să-i aud vorbind, să-i văl mişcindu-se, ri- 
icind mina să mă binecuvinteza, La zece ani, am intrat şi eu 
un iconar. Da era un om sucit, şi rar auziai o vorbă cum se 
de din gura lui. Mă punea să matur, să-i legăn copilu, şi, cind 
mam să mă uit şi ea cum zugrăvește, mů lua la goană. Nu- 
ai citeodată, cind ii frecam colorile, mi lăsa pe lingă el,— atunci 
am în culmea fericirii; imi vorbea blind, imi arăta cum se fac 
nții—mă uitam la el ca la un Dumnezeu. După doi ani m'am 
tors acasă, sam inceput să fac singur iconiţe. Era vară. Du- 
inica mă duceam la obor. Imi aşterneam hăiniţa jos, imi in- 
ndeam marfa pe ea, şi-mi aşteptam maşterii, ca ori-ce negus- 
r. Treceau femei sărace, oameni dela țară, mă 'ntrebau cine 
-a zugrăvit, le spuneam că en... şi cumpărau, biet oameni,— 
ceau că-s cu noroc, că-s dela copil nevinovat.—Doamne, cu ce 
acurie am venit eu acasă după cea dintăi afacere-a mea! Få- 
usem vro zece sorocoveţi—si cînd i-am pus mamei în mină, 
'a uitat la bani, apoi la mine, şi m'a întrebat ingrijată de un- 
a, CH eu lucrasem pe-ascuns icoanele. Cind i-am spus, m'a 
ratat, a dat să zică ceva, şi sa întors repede cu fața spre 
reastiă, că-i venea să plingă.— Aceea a fost, poate, cea mai 
ricită zi din viaţa mea. Eram mare,—aduceam parale 'n casă, 
curie la ai mei, ex, cu munca miinilor mele... cine mai era cu 
ine!» 


Din umbra aceasta, din cuibuşorul acesta bătut de vinturi, 

a ridicat marele Grigorescu. Singur s'a ridicat. Era un copilas 
lăpind, naiv, sfios, care se nita la lucrari şi la oameni cu niște 
ku mari, boldiţi, pururea întrebători, Şi așa fraged şi puţintei 
um era, ardea de dorinţa de a pleca, de a lupta, dea ispiti 
cunoscutul, farmecul şi primejdiile depărtărilor,—tăcut şi "nera- 
tor în el, ca prislea cel nâzlrăvan din poveşti. Cine ştie dacă 


zeg VIAȚA ROMINEASCA 


nu au intr'adeyär presimțirea puterii şi chemării lor copiii ae. 
Un predestinați in sufletul cărora se pregăteşte să'nfloreasch—sn 
de rar—sufletul unui întreg popor! Altfel cum să'nțelegi liniste 
și siguranța cu care se duc năzdrăvanii aceştia drept la țin 
lor, cu toate şi peste toate greutăţile ce li se pun în cale. 

Copil sărac, fără nici un sprijin, cu două clase primar, 
la virsta de paisprezece ani Grigorescu Ia propune să plece i 
Paris. Lucrează de zor la icoane, pe cari acum le iscăleşte, im 
Irun colţişor, cu litere de tipar NICU, Incepe să pue bine din 
produsul micilor vinzări. Invaţă franțuzaşte. Işi atrage, c'o icoană 
frumoasă, înalta luare aminte a Domnului. Se prezintă la um 
concurs al Eforiei Scoalelor pentr'o bursă de pictură în străină 
tate: i se recunoaşte talentul; dar e respins, pentrucă n'aves 
nu ştiu cite clase umanioare, pe care le-a avut un altul... mai 
fericit. Se mingia cu gindul că «toată piedica-i spre bine,» și 
munceşte "nainte, cu mai multa 'nsuflețire. Face un tablou mam 
„Mibai scăpind stindardul“, pe care-l punem fereastra unui zt 
grav, unde vâzindu-l Aga de pe atunci, beizadea Mitică (Ghici), 
se minunează şi-l duce Domnului, Barbu Stirbei, care-l cumpără 
c'o sută de galbeni. Un şir de izbinzi : Citeva icoane la Can, ` 
sani, între cari „Izvorul Tămăduirii“ ce 'mpodobeşte aghesmala- 
rul din curtea mănăstirii, pun pe «meşterul Nicu» printre că 
mai căutaţi zugravi de biserici. Lucrează doi ani la mânăstirea Zam- 
fira din Prahova. Acolo cunoaşte pe călugărul Isaia, un bătrin foarte 
deştept, şi om purtat, care ştia multe şi povestea frumos tot 
felul de minunăţii de prin ţările pe unde umblase. Plănuesc să 
plece amindoi la Paris. Se duc mai întăi la inănăstirea Neam- 
țalui, locul de mătanie al călugărului Isaia. Bătrinul se "mb 
năvi. Așteptindu-i vindecarea, meşterul zugrăvea icoane, Um 
din aceste minuni ajunse iu miinile starte) de la mănăstiri 
Agapia—maica Tavefta Ursachi, „o femes care ar fi patut gi- 
verna o ţară,“ cum spunea pictorul. De mult căuta maica Ur 
sachi un zugrav pentru biserica cea mare a mănăstirii. Locuri | 
erau frumoase, călugărul nu se mai indrepta, şi trei mii de gib 
beni erau pe atunci o avere, Tinarul zugrav îşi tingui din laj 
ce-i trebuia, ridică schelele, și s'apucă de lucru. Parisul era dit 
nou aminat. Norocul Agapiei ! 

Intr'adevâr, sfinţii lui Grigorescu sint vii. De alt-tel, incă 
de pe atunci, el nu lucra decit avind inaintea lui un model care 
să-i dea figura şt atitudinea cerută : pentru sfintul Gheorghe 
pe una din dverele altarului i-a pozat profesorul de la lași Mik 


GRIGORESCU 367 


tiade Toni on tip de frumuseță. Pentru Maica Domnului, cu- 
Í tare femee din Filioara, biiatul unui dulgher -pentru copilul 
Isus: iar cutare măicuţă uitată de vremi, slabă, cocoșută şi 
sbireită ca un hrib, cata cu jale lu Sfinta Varvara, își vede ti- 
nereța ei, aidoma gura şi ochii ei de-acum 50 de ani, şi zice 
oftind : Mare dar gaista, Doamne. Eu am să fin oale şi ulcele, 
ş'aici.. tot aşa am să stau.. 


După trei ani Agapia "ai sfințea podoaba, de care, cu drept 


cuvint se poate mindri. Din cite biserici sint în ţară, nici una 
nu-i aşa de frumos zugrăvită pe dinăuntru. Acolo ramine un 
muzeu sfint. Lucrarea de la Agapia, sfirşită în anul 1561, închee 
prima perioadă din uriaşa activitate artistică a lui Grigoreacu— 
primul capitol din istoria vieţii lui, care ar putea fi intitulat : 
«Meşterul Nicu». 


S'acum, toate gindurile lui, ca scăpate din lanțuri, se'ndreaptă 


spre Paris. E liber, e aproape bogat — Cogâlniceanu îl cunoscuse 
la Agapia, rămăsese uimit de talentul lui, şi-i inserisese o bursă 
în bugetul Moldovii,—nimic nu-l mai poate opri, Lasă familiei o 
parte din bani. Își regulează toate, cu acel spirit da ordine care 
a fost una din puterile de căpitenie ale fecundei lui vieţi, şi— 
însfirsit !—pleacă. Fără tovarăş,—bătrinul Isaia, simțind că i 
s'apropie ceasul, se retrăsese la Sfintul Munte—pleacă din Ga- 
lați, cu vaporul. E o dulce dimineaţă de toamnă. Satele de pe 
mal, cu smeritele lor căsuțe acoperite cu stuf, cumpenele de 
fintină, girurile de care pe drumurile cenușii, turmele de pe ye- 
suri, pădurile rumenite, toate mindrele privelişti ale ţării lui 


parcă-l strigă din urmi, parcă spun duios ochilor lui însetaţi de 
lumină și'ncărcaţi de visuri: „să nu ne uiţi”... 

Si 'ntr'adevârcă nu le-a uitat. 

Parisul ! Parisul . . . pentru el e o şcoală. Aici se poate'n- 
eäta, Aici vechii dascăli spun taine adinci cui ştie să le asculte. 
Pinzele de la Luxemburg, minunile de la Luvru, atelierele pic- 
torilor—astea-s Parisul lui, Toate celelalte ademeniri ala mare- 
lui oraş îi rāmin necunoscute, Și e de douăzeci şi trei de ani. 
Lucrează citeva luni în atelierul lui Cornu. Un concurs la «Bele- 
Arte»: se prezintă şi el între cei mulţi chemaţi. Subiectul — 
cu ce haz scanda pictorul acest juvaer al acaiemismului în iloare 
pe vremea aceea—<0 luptă antică, sub umbra unui copac bä- 
trin—la dreapta o apă curgătoare, în fund mont: Reușește 
printre cei zece cari, după opt zile, trebuiau să treacă, în loji 


368 VIAȚA ROMINEASCA GRIGORESCU BIN 


Ära setea de a birui a celor douăzeci şi trei de ani. Au 
t în el şi dragostea de ai lui, şi dorul de ţară şi toate ce- 

falte griji de vieața Iui, de sănătatea lui, de ce viitor il aşteaptă, 

te-au stat adormite sub irigurile celor trei ani de muncă. 

La 1864 vine în ţară și—dintr'un sentiment de datorie, 

i fusese bursierul statului, se pune la dispoziția Ministerului 

Culte. Ministrul îi spune: N'avem nevoe de D-ta. 

— Atunci ?,.. 

— Atunci nimic, Să-ţi vezi de treabă, 

Si şi-au văzut de treabă, Şi-a luat pe pinză cite-o fărima 

suflet, de pămint şi de cer din patria care n'aves încă un 

or pentru el, ai s'a întors iar la şcoala şi la maiştrii lui dela 

bizon. 

Interioruri de pădure, cu încremenirea aceea ca de vrajă, 

aerul acela de sfințenie al singurătăţii grandioase si al lucru- 

r eterne, cu răcoarea umedă a stincilor acoperite de muşchiu 

cu nu ştiu ce amestec de basme, de duhuri ascunse, ce tł- 

e care aşteaptă ceva ; 

Apusuri de soare, cu întunecări de codru în tund, sub do- 

eala din ce în ce mai scăzută a cerului, cu tăpşane ce serà- 

1 'n umbră de sub poalele codrului, cu păstori ce-şi aduc 

la strungă sl cu pregătirea aceea de odihnă, cu 'nvälnirea 

ea dulce, în taina "nserării, a tuturor formelor, ce parcă-s de 

+ şi se topesc; 

Fagi bătrini, urieaşi, cu pete ca de păcură pe trunchiul vi- 

închis, ce se "nal dintre stinci drept şi puternic, despletin- 

se în sus Intro pădure de ramuri; 

Şi väi larg deschise, luminoase, vesele, ce parcă te "mie 

te tăvăieşti pe pajiştea moale, parfumată, încălzită de soare: 

Şi pale albe de nori pe ceruri albastre, şi dealuri fumurii 

dincimea zărilor ; 

ȘI cringuri ruginite de toamnă... 

Frumuseţi proaspete, nemaivăzute parcă, minuni de linii 

e colori, una cite una s'au dezvălit ca din neguri sub pu- 

privirii creatoare, şi, astfel pregătite pentru taina vieţii e- 

, trecînd prin sufletul mare şi curat al artistului, mari si 
te-au înviat pe pinzele lui, 

Dar Grigorescu, fireşte, nu-i mulţumit. Caută incă pururea ne- 
tit, sorbind puteri nouă din însăși izvoarele nemulțumirii lui. Pri- 
ii, admiratorii lui, de-abia-i pot smulge citeva bucăţi pentr'o ex- 
(e a tinerilor pictori dela Fontainebleau, în primăvara anului 


separate, proba hotăritoare— «la concours de l'arbre». Pleacă să 
facă studii de copaci la Fontainebleau; şi nesfirşita, fermecata 
pădure seculară il prinde și-l ţine în lumea ei de mistere... trel 
ani, Aici sufletul tinărului zugrav de icoane primeşte marala 
botez al artei, aici, in mijlocul pădurii sfinte, care-a fost sou: 
și templul celor dintăi peizagişti şi celor mai glorioşi pictori al 
Franţei. Pe vremea aceea de curată şi profundă adorare a Fra- 
mosului, se vedeau inchinătorii artei pornind deminecate, din 
satul Barbizon, cu sarcina la spinare, şi răznindu se, fiecare pe 
cărăruşa lui, pe subt urieaşale bolți de umbră, in căutarea clipei 
eterne, Și drumeţii aceia simpli, în bluză albastră de uvrier, ss 
numiau : Troyon, Diaz, Rousseau, Corot, Millet, Daubigny, Cour- 
bet... Seara numai se 'ntilneaula o pipă și la un pahar de bere, 
îşi aveau colţul şi masa lor ştiută, schimbau impresii, discutau 
artă, aruncind, în tunete de glas, cu gesturi largi, gindiri proas- 
pete, repezi, aprinse—adavărate revelaţii—scăpărări de acelea œ 
nu se găsesc prin cărți, Tinărul cu ochii scinteetori, necunos 
cutul ce se aşeza cu respect, aproape cu teamă la mesula cas 
mai dosită, era Grigorescu. După admirația cu care se uita la 
ințelepţii aceia, după evlavia cu care asculta fie-care vorbă, lesne 
sur fi putut vedea în străinul acela neclintit, cel mai hami 
cel mai insetat de a invăţa ucenic al lor. 

lată care-a fost şcoala gi iată cine-au fost—fâră ştirea lor 
—cei mai buni dascăli dela care şi-a invățat Grigorescu secre- 
tele artei lui. Ziua-i vorbia natura—seara-i vorbiau interpreți 
ei. Şi 'n sufletul lui pururea "pn friguri, noaptea, dospiau vedenii 
şi vorbe, şi tot alte înțelesuri, şi tot alte puteri izvorau în e 
împinse din adincimile necunoscute ale unei vieţi ce parcà nu 
mai era a lui, ce de bună seamă că nu era numai a lui. 

În zori, cel care pornia "'naintea tuturora la lucru era Gti- 
gorescu. De multe ori pleca pentru mai multe zile... 

— Aturisit stăpin, cum il încarcă pe bietul băiat! 

Îi caina 'ntr'o zi un bătrin, uitindu-se cu milă după el, cum 
ducea 'n spate o sarcină prea mare pe seama unui trupşor mi- 
cut şi delicat ca al lui. x 

O mină de om era, însă vrednic şi inimos lucru mare, d 
iute la treabă, st toate le făcea cu acel farmec al puterii as 
cunse, care dă precizia şi eleganța mișcării, 

Trei ani, —ce repede trec zilele cind munceşti ! —trei ani n'a 
mai ştiut nimic din ce se petrece pe lume: Ca un pusnic a trăit 
acolo —ş'a lucrat, a lucrat cu toată aprinderea, cu toată freneză, 


370 VIAȚA RONINEASCA 


GRIGORESCU 371 


1568. Impăratul, Napoleon III, vizitind expoziţia, cumpără din lost, 
rile lui Grigorescu ocreanpă de măr inflorit 'un studiu (un cap de 
mee). A douazi toate bucăţile lui erau vindute, Lumea se % 
treba: cine-i? Cel care a aflat mai tirziu noutatea asta, şi 
care-a uitat-o mai curind, a fost Grigorescu, 

In 1867 lar îl incinge dorul de ţară. 

— Ram la noi. Aici ai să fii cunoscut, iubit, sărbăteii 
de toți... i 

EI, visător, elatină din cap: «De-aţi şti voi ce Tromm: 
tara mea...» 

Şi pleacă. Vine prin Galiţia, se opreşte la Lemberg, ui 
de-l interesează străzile, casele, şi mai ales ovreii; străbate Mo 
dova, schiţind din fugă, din fuga vieţii lui vecinic grăbit, d- 
ciume la drum, chervane, vite la adăpat, bilciuri, un călăreț pe 
coama unui deal, o geană de lumină "n spatele unui huceag—ẹ 
simte, de data asta simte lămurit că mai e ceva care spe 
goară din sufletul lui in colorile pe cari le amesteca pe p 
letă.... 

Se 'nfățişează iar Ministrului de Culte—căruia-i cere un în 
de profesur la școala de Dele Arte, Multe se schimbase "n țară 
vremea asta: Domnitor nou, legi şi instituţii nouă, minişti 
noi,—numai răspunsul fu pentru Grigorescu acelaşi : —Nui zici 
un loc vacant, 


it citiva «amatori» —- fericiţi amatori! — ŞI, unii simțind, alții 
rezimiind adevărul şi viaţa, viaţa aceea pururea nouă a operii 
le artă, au cumpărat, — Erau flori, flori de răsură şi de inişor, 
uunchiuri de flori de cimp în ulcele de lut; erau luminişuri 
le pădure, fagi si mesteacăni, case, biserici şi tipuri din împreju- 
imile Parisului; erau ciobani din Moldova şi rance dela Ru- 
àr; erau vaste limpezisuri de cimp, tirle de oi, vite la păşune, 
luguri pe brazdă, bordee şi livezi sub poale de dealuri; erau 
eruri minunate, strălucitoare dimineţi de primăvară si dulci 
murguri de toamnă... şi toate trăiau, în toate era suflet, aer, 
umină, So tinereță care te'nveselia, ceva curat şi proaspăt în 
ia-care strop de coloare. 

Din vr'o sută şi ceva de bucăți s'au vindut mai bine de 
umătate. Acum pictorul are, la dispoziţia artei lui, peste 13,000 
a lei, 

Şi pleacă iar, In Franța nu-şi mai găsește lumea lui. Nu 
ai sint pictori la Fontainebleau, În Barbizon, ca nişte lei bä- 
rini, apun în umbra ce *'nvălue gloria Franței, cei din urmă pre- 
ți—păstrători sfintelor taine ale artei lor. La Paris, foştii lui 
amarazi au ajuns pictorii saloanelor, fac lucruri de șic, marfă 
le vinzare, tablouri de modă și portrete pentru Americani, «Bo- 
mii» de jeri au astăzi ateliere 'n «Parc Monceaux», echipaj şi 
achei în livrea, Nu, nu.. mindrul, cinstitul Grigorescu nu şi mai 
anouşte, nu vrea si mai cunoască în selivisiţii aceștia pe bunt 
ui tovarăşi de lucru din pwlurea Pontainebieau ! 

Pleacă "mn Italia. Işi înseninează sufletul la marea, cura- 
a, cucernica arta Renașterii. Admiră pe Leonardo da Vinci 
d Michel-Angello. Se *'nchină lui Giotto şi lui Botticelli. Inţelege 
le ces așa de mindri în ţara asta până şi farnienții, cari, 80- 
emni, în zdrențele lor pline de pitoresc, au priviri şi atitudini 
le regi. La Napoli tremură de frig. Pompei il umple de melan- 
lie. Pleacă la Atena, în calea primăverii întirziate. Vede Par- 
Ẹenonul, impunător şi trist, arta divină, opera zeilor batjocorită 
ie furia distrugătoare a două religii, și, ca şi cum din însuşi 
ufletal lui s'ar fi rupt ceva, un sprijin, o credință scumpă, — 
imte pentra "ntăia vară, uritul, deşertul, minciuna şi zădărnicia 
jieții omenești. 

La Constantinopol, pictura 'n stradă nefiind ingăduită, îşi 
etrece zilele mai mult în Bazar, cătind în fârmăturile vechilor 
doabe adinea iubire de frumos şi nobila distincție a gustului, 
«instinctul artei» pe care parcă l'an dus cu ei in mormint oa- 


O raită pe la Căldăruşani, pe la Tirgoviște şi pe la Rucăr. 
Îşi ia ţara 'n desagă şi pleacă. Se aşează la Marlotte, amb 
de Barbizon. Acelaşi neastimpăr, aceeaşi căutare pasionată, MP 
eași muncă de dimineaţă până "n seară—aceleaşi friguri. Vie 
războiul dela 70. În Franța nu mai e loc decit sub steag, Ei 
mos, e nobil, e o glorie să moară cineva sub steagul Frangi 
Dar Grigorescu prea e artist şi preu e Romin. Vieaţa lui nait 
lui, şi nici n'o trăeşie pentru el. 

Se 'ntource "9 ţară. Acum e om trecut de treizeci de 4i 
—în plină desvoltare a talentului, în plină putere. E sn 
arta lui. Dar arta lui e o cheltuitpare: călătorii, atelier, modelë 
colori... şi pictorul n'are nimic din ceia ce se chiamă simţul pi 
tic al vieţii. E nevoit să-şi pue pinzele 'n rame și să fac' 0 e 
poziţie — „să deschidă prăválje“ cum zicea el, scuturindu-se câ de 
băutură amară.—Întro sală din Calea Victoriei colţ cu SO 
Vodă a fost în 1872 cea dintăi expoziţie a lui Grigorescu. D 
public cunoscător nu era, cum nu e nici azi, la noi. Dar s'au g 


372 VIATA ROMINEASCA 


menii de odinioară. Un petec de stofă brodat cu fir, poate din 
haina vr'unui Voivod, o fişie de mătase, fină, uşoară, de un æ- 
bastru de cer, o armă sculptată, un covor pe care vremea atr 
pit colorile ea 'ntr'un tablon... în fie-care zi cumpără cite ceva 
Singura pasiune, care l'ar fi ruinat, cit de bogat să fi fost, 

Simte nevoia de a se aşterne pe lucru, undeva, departe, în 
linişte, Intro atmosferă de cinste şi de bunătate, unde sufletul 
-oamenilar, aspectul lucrurilor, lumina, cerul—toate să-i fie prie- 
teni. A umblat, a căutat, şa găsit. A găsit în Bretania, ois, 
lul Vitre,—vechiu, tăcut, cu casele lui inalte ce parcă dorm în 
lumina cenușie a uliţilor strimbe şi inguste, fåra fabrici, fără 
drum de fier, retras din calea brutalei sălbatăcii moderne, care 
se chiamă civilizaţie, acest mic Narenberg al Franţei a fost sin- 
gurul colțişor de lume, în care sufletul delicat al lui Grigorescu 
n'a avut nici o clipă de nemulţumire. Şi cu ce drag a lucrat 
acolo ! 

Tirziu încoace, la o expoziţie din sala Ateneului, erau, gru- ` 
pute pe-un singur carton mare vr'o zece bucăţi: o biserică, up 
colţ de stradă, o fetică pe drum împletind la ciorap. un cerşitor.., 
În catalog erau puse la un loc: „Vitré... lei 14.000". Stam 
catalogu "n mină şi mă uitam, mă uitam în tund, pe-o ulicioară 
de-acelea "'ntunecoase, cum cobora 'ncet un cal înhămat la oci- 
ruţă.. Intră pictorul, di 

— Tei fi 'ntrebat de ce le-am pus asa scumpe ?... 

Nu le vind. Imi amintesc ie aen de frumoase, cind 
uit la ele. Şi ce oameni detreabă erau acolo!... | 

Apropierea iernii, ploile, groaznicela vinturi ale Bretaniei i 
hotărăsc să plece, Îşi închiriează un atelier la Paris. Avea lucrul 
da artă: mobile vechi din Normandia, goblenuri, stofe orientale, 
covoare, arme, vase, —și, cu darul lui de a însufleţi lucrurile. 
prin felul cum ştia să le aşeze, să le armonizeze intre ele, P 


cet, cu glas din alte vremi. Acolo Il găsi chemarea lui lon D 
tianu la 1877. Poetul liniştei, bufătăţii şi blindeţii, poetul lu 
minii ş'al cerului albastru, e chemat să cinte întunericul şi vifo- 
rul morţii, —să găsească pe paleta lui colori pentru cea mai Ip 
grozitoare privelişte pe care-o poate 'nfăţişa neamul omenes:. 

n'a fost pictor pe lume, care să le fi găsit mai bine ca el. P d 
că toati viaţa lui nu făcuse de cit asta, In rind cu soldaţii, i > 
fruntind moartea, a privit de-aproape toate atrocitățile răgbniu- 


| 


A 


GRIGORESCU 372 


"RB lui, şa înțeles cine sint adevărații eroi, și lor li-a inchinat toată 
iubirea şi toată admirația sufletului lui, pe ei, pe opincarii aceia 
uscați și vinoşi cari se asvirliau cu frenezie în braţele morţii, pe 
si mai ales i-a nemurit în puternica lui operă — cea mai frumousă 
si mai mişcătoare epopee a vitejiei neamului nostru. 

-- Nu văd ofiţerii, îi critica un general «Atacul dela Smir- 
dam», unde'n fumul și 'nvălmăşagul unui iaruş cu baioneta se 
deslușesc numai soldaţi. 

— Sint inainte—au eşit din cadrul pinzei mele, răspunde 
pictorul, invăluină eroii c'o privire duiousă ca pe niște copii ai lui, 

De la războiu, Grigorescu a rămas escluziv pictorul ţării și 
Aranalui romin. A rămas legat de pămintul şi de poporul lui, 
cu legături de acelea pe cari moartea nu le mai desface, 

Ciţi-va ani cutrieră satele, luncile şi plaiurile noastre, nea- 
vind altă așezare, de cit cen dela Paris, ande se ducea iarna 
două — trei luni, ca să scape de trigul dela noi, de care vorbia ‘n 
Wtdeauna cu groază, şi ca să-şi termine unele lucrări de atelier. 

Localitățile cărora li s'a deschis o poartă mai largă in ope- 
ra lui sint, în ordinea intrării ; Caldăruşanii, Bacaul şi Vaiea Si- 
retalui, Rucărul şi Dimbovicioara, Posada şi Valea Prahovei, și, 
insfirşit, Cimpina unde se statornicește pentru totdeauna. 

N'a fost un «mizantrop», cum cred unii. Era in firea aceea 
tăcută, blindă, de o nobilă discreţie, un mare fond de simpatie 
+0 adincă nevoe de iubire Pe oamanii buni, pe oamenii de treabă 
singur ii căuta, se ducea să-i cunoască, îi plăcea să stea cu ei 
de vorbă... Şi ce mingiere duioasă avea "0 vorbă, şi ce expre- 
siv era în toate mişcările lui! Cind se scutura de ceva urit gi 
rastia cuvintul «groaznic», simţiai in tine forul repulzianii lui. 
lar cind vorbea de lucrurile gingaşe, glasul lui căpăta nu ştiu 
sa căldură particulară, de o fermecătoare mingiere, şi mina lui 
dreaptă isi impreuna frumos degetul cel mare cu cel dela mijloc, 
tun gest aşa de corespunzător sentimentului, că parcă *n 
àdevär îţi crea lucrul de care-ţi vorbia. Mina lui sfinta!... Mina 
ceea mică, delicată, care parcă binecuvinta lucrurile pe cari le 
tingea... Ce lucruri mari a făcut mina aceea! 

«Am avut şi eu un noroc în vieațu mea, ne spunea odată, 
un mare noroc. Oamenii pe cari n'am putut să-i sufăr, n'au pu- 
tut nici ei să mă sufere, şi, mulțumesc lui Dumpazen, man là- 
sat în pace», 

A trăit retras, s'a dat cu totul artei lui, si arta lui toată 
închinat'o ţării și neamului lui. Ar fl putut A bogat, sârbăto- 


-374 VIAȚA ROMINEASCA 


GRIGORESCU 


E 


de vedere, nu rămine Grigorescu cel mai mare prof 
mii lui şi al celei viitoare? profesor al vre- 


rit, încărcat de glorie, dacar fi vrut — căci opera lui vote: 
limba tuturor țărilor, şi ce ţară nu s'ar fi minărit cu el! 
Dar, poate mai mult de cit însăşi arta lui, i-a fost dme | Bé 
pămintul acesta pe care-a deschis ochii, i-au fost dragi oamenii | n el, cu opera lui sănătoasă și biruitoare, intră ţăranul și 
aceştia, din mijlocul cărora s'a ridicat și fată de cari ae aih k ala ag? în arta orăşanului. Nu se poate spune ce 
„dator cu toate puterile vieţii lui. Mai ales pe țărani i-a iubit. Kë ratia acest lucru în vieaţa neamului nostru, 
I-a iubit şi i-a admirat în blindeţea sufletului lor, în expresa ` Teo eure! Voilà de la poisie et de la majesté 
de putere domolită a chipului, a mersului, a mişcării lor ritm: Ca strigătul d 
ce, de o fermecătoare eleganță, in vorba gi'n cintecul lor dubs "An pe m RAER n E E a Saiutat Paul de Saint 
în îndurarea muncii şi "9 trumuseţa eroică a morţii lor. Aen ia De 'n De a i za i lin „Repas des Moissonneurs.* 
iubit, și aşa i-a nemurit pe pinzele lui. Ms trial se ui Grigorescu putem spune vorbele a- 
Sol simțindu-se al poporului acestuia inaintea veciniciei, a | ` 
ştiut să-l înfăţişeze prin insuşirile lui fundamentale şi nestri- 
mutate. Si 
Nimic meșteşugit în arta lui: simplu, curat, larg și prim 
"răpede, 
— Eu, zicea, nu reviu, Cit am putut prinde dintr'o dati, 
atit râmiae. Dacă nu-mi place, şterg—și 'ncep din nou. Bite 
înțeles, cind e o lucrare de atelier, se schimbi vorba. Dar 
celea greu trăesc. Până să le isprăvești fuge vieaţa din ee- | 
“Poate-ţi fug. Fuge expresia lucrurilor, ca ş'a unei figuri omenesti ` 
—tuge lumina şi, ceea ce e mai important, pentru că e în ve 
-yär ireparabil, fuge frăgezimea sentimentului täu, privirea, fi 
zitia, sufletul täu de-atunci, cu care nai să te mai ni Era de i e ' 
primera cara cite ori nu mi s'a intimplat, cind n'aveam jo | E a po o 


să plece din Bucureşti, cu Delavrancea şi cu cel 
rile la mine, să vád un colţ de natură admirabil. Mä uitam f | indurile acestea, să mergem agale Aen Get Gell geet 
„ceas, ca să viu a doua zi exact la aceeuşi oră, să lucrez, Veni I 


"re pe Valea Siretului, să mergem ' la Vatra ii, si 
—şi nu mai era nimic, Erau copacii, era valea, ş aceiași lumi B pän a Dornii, și 


rai de ënger ve acolo 'ndärät pe Valea Biet, 
era, dar... nu eram eu e ieri”, 


-= In vara asta facem chervanu! Si'n ochii lui era o bu- 
Intrebat de-un pictor tinăr dacă pentru anume lucruri P ə de copil. In vara asta, s'a întors dela Govora, şi-a asezat 
mai bine să pue coloarea cu cuțitul, li răspunde: 


4 spun d Tap frumos, în casa nouă din Cimpina, şi cind a dat să lucreze, 
— Pune-0, nenişorule, şi cu tocul cizmei, numai so gàs 28 simţit un junghiu. A trebuit să se culce — el care nu putea 
pe cea care trebue și s'o pui unde trebue. 


l feri să stea 'n pat, Asta a fost luni, la 16 Iulie. Simbătă a 
Lecţii, în înţelesul obicinuit al cuvintului, n'a dat, Dar viesi it să se scoale, dar nu-l mai ajutau picioarele. Era cald, avea 

lui simplă, bunătatea, cinstea, “Bingurătatea de sfint in ci “nahorie,—pe la două ceasuri din zi, după o lungă tacere a 

trăit, renunțarea la ori-ce foloase personale şi mindrul disp Sat din toată inima: „Sfirşeşte-l odată, Dumnezeule“ ! A fost 

pentru toate deșărticiunile omeneşti, iubirea de țară, munca of" din urmă vorbă. Sufletul a strigat-o—nerâbdator de a pieca. 

adormită și adinca pasiune pentru bine, adevăr și frumos- [ffi Dumnezeu l'a ascultat. 

„sint. oare şi acestea, acestea mai ales, cea mai înaltă invățătiă Intr'un ceas totul era sfirşit. 

„pe care poate sto dea un om urmașilor lui, şi, din acest pi Luni a fost ingroparea, luni pe la toacă. A fost simplă, aşa 

m a cerut-o el, simplă şi liniștită, ca şi vieaţa lui. El dormia 


In florile umede gi strălucitoare de pe pinzele lui, în ciobă- 
ffel tolănit a dor pe pajiştea unui plaiu, în coloana de Tom ce 
e ridică "neet în pacea amurgului, dinaintea unui cort de Det, 
petele de lumină şi de cer albastru ce se strecoară printr'o 
riște de nesteacâni, in mersul liniştit al boilor injugaţi la car 
Bau la plug -tovarăşi de muncă și de indurare a ţăranului, in 
nta mindră şi portul curat, gi trupul svelt, și gestul elegant 


ep icoana şi sufletul țarii noastre, —e o lume care ne aparține 
Şi pe care artistul, asa cum ne-o arată, ne 'nvață s'o cu- 
caştem şi go iubim, 


"E 


376 VIAŢA ROMINEASCA 


frumos intre flori, pe masa lui de lucru, în atelier. Avea o {ú | 
senină, împicată, pătransă parcă de taina lucrurilor eterne cs i 
re-l înconjurau. 
În fund, prin largul ferestrei deschise, se vedeau muri 
suri. Era o lumină curată, un cer albastru şi nori de aceia ali, | 
uşori, puţin scămoşaţi, nori de aceia cum numai Dumnezea o 
El au făcut. Şi tot prin fereastra aceea venia, din ce în ce ma | 
întețit, un vaet, o tinguire adincă, de jale care nu poate vorti: f 
ciinele pictorului, prietenul vechiu şi credincios, tovarășul cote ` 
nilor din atitea tablouri, cerea să-și vadă stăpinul, şi se sic 
din lanţ, şi plingea duios, rugător, cu glas omenesc. Un bulet: 
raş de emirnă inalță din căţue un firişor albastru de mirèasm) 
„Şi cum dormia aşa frumos, în prohodirea unui singur preat 
doi ţărani ca pe-un copil l'au luat binişor pe miini şi l'au cb 
cat intr'un sicriu de brad. De unde-va, dintr'un colţ al ateliere 
lui, a isbucnit un plins, un hohot sfășietor. Apoi s'a potolit, Le 
mea s'a dat la o parte să facă loc celui ce pleca astfel de | 
lucrişoarele lui scumpe, din atelierul în care cea idin urmă pind ` 
—un car cu boi neisprăvit—mirosea încă a uleiu. i 
Pe crăngi de stejar l'au aşezat într'un car cu patru bi 
Flori de cimp, de cele cari i-au fost lui dragi, flori sfinte, ism 
presărat, pe faţă și pe piept, pe ochii lui, pe divinii lui odi, | 
închişi pentru totdeauna, pe miinile lui, pe divinele lui miini le 
cremenite pentru totdeauna, i] 


B. P. Hasdeu 


Prea de puţin timp a dispărut dintre noi, intunecindu-se 
treptat, pentru a ni-l putea reprezinta incă în perspective ce 
trebue să ni-l dea intreg, in acel amestec de umbre si lumini 
din care să se desfacă limpede şi hotărit snfierul său multiplu 
si bogat în aspecte. 

Răsfoind opera sa voluminoasă ne simțim încă sub tarme- 
tul spiritului său viu ce, cu brutahtatea unui sculptor îndrăzneţ 
ce ştie cu o puternică lovitură de deget în argilă să accentueze 
träsatura în care stă expresia, nu se sfa să intrebuinţeze o i- 
mägine puternică, fie ea ai trivială, dacă cu ea ar fi putut da ré- 
Hef unei cugetări, pentruca apoi så ne redea o nuanță a aceleiaş 
cugetări cu fineța gingaşă a unui şlifuitor de pietre scumpe, 

Citești operile sale cum ascultai cuvintările sale cu același 
imțimint de încintare și turburare cu care urci culmele innalte, 
nd mereu prăpastia deschisă larg la fiecare pas. Figura lui 
ne apare în scăpărări de fulger ce orbesc, arâtind în acelaş timp 
măreța și inegalitatea puternicului bâtrin, ce pare că ne stăpi- 
neşte de dincolo de moarte cu privirea-i ageră şi cuvintul tâios. 
Farmecul personalităţii sale vii se răsfringe şi te învalue 
in operile sale. Terminologia zbirlită, aspră, duşmânoasă, moş- 
lenită de la vechii filologi, perde acea reveneală mucedă ce pare 
A o răspindeşta în jurul ei ca un strigoiu abis scăpat din foile 
cărților vechi, se insufluţeşte şi devine simpatică în Linguistica 
ui Hasdeu.  Erudiţia, teribila erudiție ce te ţintuește uimit şi 
lescurajat în fața operii altor filologi, e purtată de Hasdeu cu o 
uşurinţă surprinzătoare, ca o podoubă strălucitoare a spiritului 
iu viciu, culeasă în treacăt, fără nici o osteneală, în textele 
aride şi reci, în limbele moarte, in rămăşiţele informe si mute 
ale unor lumi dispărute. Notele cu citate, prizărite în josul pa- 
zinilor, ne par o cochetărie a autorului pentru ca apoi să ne pară 
stilul său mai limpede, mai uşor şi mai scinteetor, 

Curiozitatea interesata cn care cercetează el în toate direc- 
iile se comunică cititorului și discuţiile sale filologice, arheolo- 
zica și istorice antrenează cu vioiciunea lor fară pereche în toate 

erile sale, Istoria Limbii în dramatica ei luptă cu elementele 
ftrăine e tot atit de pasionantă şi de vie ca şi Istoria neamului. 
D 


a? 


LU 


Cuvintele scrise, semnele grafice, fără conţinutul viu, incă eu 
fizionomia sufletului din care au izvorit. Şi iată cum expanzia- 
nea puternică a „eului“ Anglo-Saxon ni se impune, ne sen 
să o recunoaştem numai in majuscula ce reprezintă acel eem, 
in acel ef nemisurat, impertinent, ce sare in ochi, presarat 
pretutindeni în imprimatele lor. 

Viaţa, o viaţă intensă şi puternică, palpita în vorbele vechi; 
din ruinile risipite, din citeva litere pe jumătate şterse, o lume 
se ridică : cugetare, simtire, lupta pentru traiu, sufletul trecatu- 
lui cum zice Hasdeu. Vechimea lor te imbată ca un par 
fum ameţitor şi urmâăresti pâtimaş istoria aventuroasă a ficărai 
lucru, a fiecării urme peste care a trecut indiferența atitor ves- 
curi, a fiecării vorbe, a fiecărui sunet. O lume, olume onge 
învie sub bagheta acestui vrăjitor şi te intrupţi fără părere 
rău din generalizările sale indrăznețe, nevrind să cercetezi de 
nu sint uneori pripite... 

Sub claritatea stilului şi seninătatea lui obiectivă de si- 
vant, simţi o putere tainică ce se adresează şi inimii avind W 
tusi aparenţa a nu se adresa decit raţiunii şi ea te fură înainte 
de a te convinge. Probele se desfaşoară in linie de bătae, riul 
pe rind izvorăsc formidabile, adunindu-se în pilcuri neinvinse E 
colo unde convingerea pare mai anevole de cistigat. Argumen- 
tarea înaintează sigură punind stâpinire pe judecata cititorului, 
dind impresia că mergi pe un teren solid pe care nu e cu pi 
Op sovăirea, ne cum rătăcirea. Cuvintul, bine lămurit in sie 
și conţinutul lui, nu devine nici cind fetişul căruia să se Ger 
cugetarea, El se serveşte de terminologia consacrată cu o liber 
tata plină de îndrăzneală, mlădiind'o după nevoile cercetări G 
pe un instrument perfectibil, sfidind'o uneori cu nerăbdarea j 
tolui său original ce nu poate suferi friul dacă nu ṣi l'a poi "ice in studiul limbelor şi constituirea științei filologiei. 
singur. Şi în această logică strins?, in această argumentare ph 
guros inchisă în metodele stin, sub această disciplină de să 3 
vant, firea lui de artist evocă mereu sub simplicitatea legilor ști- 2 am ni le reprezintă cogatarea modernă. Determinismul cel mai 
ințifce şi sărăcia abstracțiunii, viața bogată in variațiuni, i riguros e norma şi metoda cugetării sale. In lumina lui judecă 
sind să scapere pe ici pe cole concepţii de acele largi şi luminoasa 
ce o îmbrățișează in întregime, deschizind asupra ei perspectită  VAVrincipiile de Lingaistică e caracteristic intregului său fel de a face 


378 VIAŢA ROMINEASCA KP DASDEU j 


mm 


dificil, încintind prin inteligența mlădioasă, ascuţită, izvor de ar- 
aumente neprevăzute și erudiție strălucită. La el discuţia cea 
mal aridă, chestiunea cea mai specială şi mai neinsemnată rl- 
dch atitea alte chəstii generale, atinge atitea alte probleme 
în cit orice capitul din scrierile sale de Linguistică. Istorie cri- 
vă etc., devine o operă bogată, tufoasă şi plină de interes, ope- 
ră din care generaţii vor avea încă mnltă vreme da scos mate- 
ral pentru studii viitoare. 

Nici prejudecati intelectuală, nici o poză pedantă nu jig- 
neste libertatea spiritului ce se mișcă în voe printre concepţiu- 
nie sale largi. Toate ştiinţele sint privite de el ca variante ale 
canoştinţei în genere, fără limite hotărite, intrind unele în altele, 
amestecindu-se, sprijinindu-se în orice moment al dezvoltării lor. 
Toate sint sforțări pentru realizarea unui capital de legi şi ge- 
meralizări din care să ne fàurim o concepțiune despre lume cit 
mai aproape de adevăr şi să ne putem reprezinta cit se poate 
de complect evoluţia spiritului omenesc dela cele dintăi manifes- 
tri până la civilizația complicată realizata în timpuri. In filolo- 
zie cela ce-l pasionează mai mult nu e interesul savant cu care 
an alt îiloloz ar urmari filiaţiunea unei vorbe până la rădăcina 
primitiva, ci urma dezvoltării sufleteşti după norme general» ace- 
sași, sub variatiunea aparentă a limbilor. In textele populare o 
rmà linguistică de tranziţie, vre-o urmă prețioasă pentru stabi- 
rea, unei teorii favorite, sint lucrari lăsate pe planul al doilea. 
Pretul acestor texte naive stă în «bătăile de inimă ale unui popor 
intreg, chiar cind ele ar porni dintr'o secătură ca Miroir du Pê- 
eurs, Umanitatea ce se găseşte In textele populare, partea 
mai mare de omenesc din dialecte sint consideraţiunele care-l 


adinci şi neaşteptate. T kan şi istorie, caracteristic chiar felului său de a fi determinist, 

Poate aci stă neajunsul cercetărilor sala de specialist. t fi orbind de limba materna iată cum se exprimă: «Zicind aceasta, 
lui bogată nu se poate mlădiu cerințelor aspre ale cercetiniit Fa cum eu însumi, ca Romin, simțesc o callă emoţiune, A o 
minuțioase, adunate cu migăială. Cugetarea inte nu se poale ÎN brni deplin, n o supune raţiunii celei reci fAră a scoate măcar 


frina în deajuns în tragerea concluziilor şi nu se poate imp ele 
de a nu urca cn o repeziciune aineţitoare până la cele mai im 
nalte și mai îndrăznețe generalizări. Dar cite adevăruri nu sæ sale rațiuni, Hasdeu! Cu tot darul mi de a prinde iute şi sigur 
pār4 în iuţeala aceasta a cugetării, luminind într'o clipă căi ge | fraracterul unai fapt eu al unui individ, cu toată redutabila sa 
şi neumbiate, indrumări pentru cercetătorii viitori cu -vedeli if firmie, Hasdeu nu poate adusea ori rezista «acelei calde emnti- 
scurte, dar cu însușiri de specialist ce-i lipsesc lui, d 

„ŞI totuşi ce virtuozitate în discuţia chiar a chestiilor mis 
de specialitate ; ce isteţima În critică, ce ingeniozitate in darea 
explicaţiilor, atit de simple şi fireşti, seducind spiritul. cei mă 


care, in firul argumentării logice ! Cursul ideilor sale se schimbă 
intilnind la intimplare vre una din acele sekpârări de gemu ce-i 
sint obisnuite, sau vre una din acele erori tot att de prodigi- 


2530 VIAŢA ROMINEASCA 


Hp HASDEU 351 


oase ca şi luminoasele sale concepțiuni. In tot cazul 
seninătatea lui de savant, calmul cu care de obiceiu lucrează 
cercetările sale ştiinţifice. | 

Această senzibilitate ascuţită il impiedică de a fi de 
nistul consecvent ce ar trebui sa fie după gustul şi felul i 
genții sale fâcindu-l să nu poată suferi îndoială. ] 

Caracteristica cugetării moderne este tocmai curajul de 
merge până la ultimele concluziuni ale determinismului. Mate 
investigaţiunilor de orice natură e îndoiala «Mon métier est | 
semer des doutes» zice Bayle și Remy de Gourmont, unul din 
cei mai autorizați reprezentanţi ui cugetării şi filozofiei modern 
recunoaşte in acest principiu metoda şi morala cercetătorului de 
azi. ` Ei bine agnosticismul, indoiala, relativitatea tuturor con 
cepţiilor carora ne-am deprins a le da inconştient o valoare absolută, 
jignesc senzibilitatea lui Hasdeu, H sint insuportabile şi el se les- 
pâda de ele cu puterea de voinţă caracteristică unei personali 
tăţi ca a lui, Hipoteza cea mai ubsurdă îi e preferabilă indo il, 
Aceasta ne espiică atitudinea lvi spiritualistă şi chiar spiritistă 
ce ar părea inexplicabilă unui cetitor msj superficial al operii lui, 
în cure de alt fel el apare pretutindeni nn determinist hotarit — 

Faguet zice despre Brunetière că avea «li gr&ce et la ve 
lonté de croire» Am putea numi «la gràce» in Hasdeu această 
aversiune adincă insuportabilă pentru indoiala, predispoziția le 
a fi credincios, izvomtà din adincurile telului său de a fi. din tem 
peramentul său atit de uşor impresionabil, dintro emotivitat 
uşor de pus în mişcare cu nu poate suferi simţirea ascuţită $ 
dureroasă a indoslii. Această predispoziţie fireasca, Hasdeu o |n 
tărește ca şi Brunetiere printr'o energică voință de a crede. i 
vorită din personalitatea lui puternică, din nevoia de a impun 
altora convingerea lui cu toată putera lui de seducţiune și ci 
autoritatea unor udevăruri absolute. 

Aversiunea lui pentru indoealà se vădeşte şi din polemia 
pasionată ce a nvut'v cu Convorbiriştii, reprezentanţii sceptici 
mului în mișcarea noastră culturală şi din tot felul său de 
scrie şi a trata chestunile. Diacuţia intro chestiune controver 
sată e pentru dinsul jocul unei cuget ri bogate ca vrea să-și dp 
vedească ei Iusäet un adevar de care era sigură de mai inain 
Violenţa cu care polemizează e încă o dovada de suferinţa ce 
produce rezistenţa in el şi in alţii la ceia ce el ar vreu să oread 
adevăr absolut... 

Realitatea o încă o contradicţie a concepţiilor absolute de Bine 
Adevăr, Moral, de care sufletul său are nevoe. De ace a Ip operiles 
de artă. cum e Razvan și Vidra o idealizează şi o infrumuse oază € 
atita ardoare, cu atita putere de convingere incit invinga simti 
realităţii cel mai hotârit şi schimbă atitudinea celui mai sceptii 
spectalor cu toate imperfectiunile formei artistize, nale 
și stingăciile compunerii şi punerii in scenă. Nu mai vorbim de 
Ion Voda Cel Cumplit capo d'opera în care uceastă tendință ê 
realizată cu o putere şi o măreție covirșitoaru, 


Sub limpezimea cristalină a stilului său obiectiv de savant 

Joenteate un suflet arzător de apostol. De aci scoate el talentul 
cela de polemist fară pereche. Convingerea că el posedă ade- 
vărul îi dă acea stăpinire asupra adversarului, răgazul de a-și 
lädia ironia sub intorsătura aceia de bonhomie, din care pleacă 
poi săgeata ce loveşte sigur punctul cel mai slab și mai dare- 
a al adversarului. Ironia lui e in idee, na în tormă și ea ştie 
:4 se strecoare pe căi ascunse în sufletul cititorului ciștigind 
Pmediat teren asupra adversarului, mascind mereu atacul sub 
ploaia acea de trăsături de spirit briliant şi fermecător cu care 
sigur că ,4 dobindi izbinda. Spiritul lui e multiplu ca intrea- 
i personalitate; el știe să fie subțire. tħios şi adeseori crud și 
ate totuși sà iea întorsătura azeia vicleană, în aparență naivă 
și chiar destol de pipărată a glumii populare. 
E uneori în omul subțire civilizat, în savantul protesor uni- 
ersitar ca o reminiscență bruscă din vre-un Picală popular ce 
o fi găsit cind-va, printre nobilii strămoşi ai contelui Tadeu 
deu |... 

Ce va râminea din voluminoasa sa operă pentru viitorime, 
iu sint şi nu sintem incă in măsură a o prevedea. In tot cazul 
gura lui puternică și ageră, personalitatea originală, măreaţă pä- 
å și în rătăcirile ci, va räminea ca un monument al unei epoci; 
ar farmecul vorbitorului cea tost Hasdeu va pluti multă vreme 
ù jurul numelui lui, pentru toţi ce au avut norocul de a-l asculta... 


-Izabela Sadoveanu Evan, 


Viaţa rominească in Bucovina 


— Dr. Vasile Găină. — Carmen. — Dieta țării. — Gimnaziul dis 
Cimpulung, — ? 


O dureroasă lovitură a primit poporul romin din Bucovina pin 
moartea neașteptată a profesorului de universitate de la facultates tenlo- 
pică Dr. Vasile Qdind. Era abia la începutul activităţii sale rodnice, omg 
promitea mult. Un bărbat de statură voinică, cum rar se inlilneşte în zi 
de azi, cu o fisionomie deosebit de expresivă, un temperament moderă, 
un fruntaş al specialități sale, dară şi dealtmintrelea un bărbat de o et 
diție rară şi bun cunoscător al referințelor bucovinene, dr. Găina rămint 
un exemplu clasic pentru existența talentelor neintrecute ce zac ascunse 
în mizeria satelor noastre. Fiu de țăran, prin puterea muncii sale propa 
şi prin vrednicie, s'a ridicat din simpla colibă țărănească pină la demni- 
tatea de rector magnific al universității. 

Activitatea lui în scurtul timp cit i-a fost dat s'o desvolte, sa is 
dreptat în mai multe direcţii. Ca profesor de universitate a fost o podostă 
aleasă a facultăţii teologice, unicul institu! cultural din Bucovina, in cate 
elementul romin mai predominează. A publicat mai multe scrieri cari pë 
fi cetite cu folos şi de laici şi a colaborat şi la revista bisericească „Câte 
dela“ care apare cu articoli în limba romină şi mteană. 

Ca preot a avut un rol conducător; a grupat în jurul său orectmg 
ținără şi a edat ziarul clerical „Viitorul*. In articolele de fond din xet 
jurnal, cari mai toate au de autor pe răposatul, se urmări pas cu pă 
ideile sale reformatoare ; critica ce o făcea stărilor din biserica noastri€ 
in fond aspră, dar moderată în Toi. St dacă critica aceasta nemi 
— după cum s'a arătat în timpul din urmă — pe unii din preoții pe 
neprimitori de idei nouă, autorul era sigur de aprobarea celor mat vred 
nici şi mai energici din starea sa. 

Ca preot romin ela accordat deosebită atenție evenimentelor recent 
din biserica noastră: luptei, pe cari o duc de ciţiva ani Rutenii peniti 
supremaţia în lerarchie. Asaltul dat de Ruteni asupra bisericii noadiè 
strămoşeşti şi asupra averii acesteia l'a făcut ca să se aprofundeze în chès 


i 


VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA 


383 


tiune şi să combată cu argumente sigure aserjiunile lor; spre a ciştiga 
o răspindire mai mare, Găină se folosi de jurnalistica nemțască. A pu- 
licat în chestiunea aceasta mai multe articole pline de amănunte nouă în 
[| Bukowinaer Lloyd“ şi o broşură : Die gr, or. Kirchenjrage despre care 
a fost vorba în revista aceasta (nr. 1 an. I). O scriere obiectivă din toate 
punctele de vedere e această broșură. Nici tonul violent de polemică al 
broşuritor rutene, nici aspiraţiile lor prea îmilate şi pretenţiunile nejusti- 
ficate nu l'au sedus să părăsească terenul discuţii bazate, serioase şi obiec- 
tive. Dar nici căldura nu lipseşte din această scriere de apărare a bunu- 
rilor noastre ideale şi materiale. Imi aduc aminte de frumosul pasaj, în 
care voind să răstoarne pretenţiile Rutenilor asupra averii fondului reli- 
gionar le spune, că acest fond e compus din donațiunile mărinimcşilor 
Domaltori romini, dară ştiind că Rutenii răspund la acest argument sus- 
{nind că mulți Domnitori romini ar îi fost slavi, el admite și aceasta şi 
le răspunde : „Principii au putut să vie din Fanar, Halici, Kiew sau din 
alt loc, moşiile cari le-au dăruit episcopiei şi mănăstirilor nu le-au adus 
tin străinătate, ci din contra principii de origină grecească au dăruit mo- 
sii romineşti pentru instituţiuni din patria lor“. 

Ca Romin a luat parte activă la toate manitestările vieţii culturale — 
sărace şi puţine clte sint — din Bucovina. In societatea pentru cultura şi 
literatura Rominilor din Bucovina — un fel de Academie Romină a Bu- 
covinenilor — a fost omul de iniţiativă, sufletul tuturor întreprinderilor 
mari şi mici şi aici mai mult poate decit ori şi unde va fi simțită lipsa 
lul, Şi par'că a fost o fatalitate, că chiar în localurile acestei societăţi l'a 
găsit moartea, care de astă-dată s'a prea grăbit şi aici au fost aşezale 
rămăşiţele sale păminteşti pină ce-au fost conduse la Jocul de veşnică 
odihnă. N'a făcut politică militantă ; sint convins însă că, pentru alte tim- 
puri ii era rezervat un rol de frunte în vieața noastră politică. Inmormîn- 
tarea ce i s'a făcut şi mulțimea adunată din toate coljurile țării spre a'l 
petrece la lăcaşul etern sint dovadă pentru pierderea ireparabilă ce am 
suferit'o. 


H 


4 


Au putut vesti şi Bucovinenii odată cu mindrie că biletele pentru o 
reprezintare rominească s'au vindut pină la cel din urmă. Un succes na- 
tional şi acesta cam rar de altmintrelea pe la noi cind e vorba de inire- 
prinderi naţionale. In şirul evenimentelor naţionale din anii ultimi, cari 
au contribuit la cimentarea unităţii culturale a Rominilor de pretutindeni, 
incepind cu pelegrinajul dela Putna, cu vizitarea Expoziţiei naţionale de 
miile de țărani romini, cu desvălirea monumentului lui Alecsandri, se în- 
şiră şi vizita ce ne-a făcut'o societatea corâlă „Carmen“ in Bucovina, A 
vizitat două oraşe : capitala ţării noastre, astăzi aproape total înstrăinată, 
şi vechiul oraş de reşedinţă Suceava, nu mai puţin cufundat în noroiul 
striinismului. Nu ştiu ce impresii au luat oaspeţii noştri cu ei, noi săracii, 


Keck: S 


384 VIAȚA ROMINEASCA ; 


desbinații, hărțuiți ne-am străduit să le facem o primire călduroasă ver. 
nească. In Cernăuj a organizat primirea societatea muzicală „Armoniz* 
In Suceava reuniunea de cintare „Ciprian Porumbescu“ ; la ea au pari, 
cipat însă cu insufleţire toţi Rominii din oraşele amintite. Concertul & 
in Cernăuţ şi Suceava a fost un eveniment artistic nu numai pentra e 
mini ci pentru toţi oU au avut fericirea să poată asista la această säti 
toare. Frumoasele melodii poporale ne-a adus aminte de acel mult regrets 
prieten al Bucovinenilor, maestrul Muzicescu, care ne-a vizitat de dul 
ori în Suceavă delectindu-ne cu corul său. 


De vr'o două săptămini este deschisă dieta provincială — pali- 
meniul Bucovinei. Doi ani de zile n'a fost necesar ca să se adune alegi 
poporului spre a se sfătui asupra trebuinţelor țării, căci în contitetul ţii 
cu mai puţină controlă se gospodăreşte mai bine decit cu dieta adună 
cînd uşile şi fereştile sint deschise şi nu ştii ce-i trăzneşte Intro bază 
dimineaţă unui deputat prin cap şi-ţi face tărâboi. Deci nu atit guvernul 
poartă vina că nu sa convocat doi ani de zile dieta bucovineană, & 
mai mult comoditatea unor deputaţi. 

Dieta actuală, care probabil e adunată pentru ultima dată pe baz 
legii vechi electorale, se compune din 31 deputați; 2 virilişti, mitropolii 
şi rectorul universității şi din 29 deputaţi aleși, cari se repartizează precum 
urmează : Curia I a proprietăţii mari (fondul religionar gr. or) doi depi- 
taţi ; curia II a proprietăţii mari, 8 deputaţi; cercurile rurale 12 dent. 
camera de comerciu 2, oraşul Cemäut 2, oraşele Rădăuţ, Suceava şi $ 
rete cite unul. Rominii au de prezent, numărind şi mandatul Mitropot 
tului, 13 mandate (5 în curia rurală, 2 curia I şi 4 curia U a proprietăți 
mari), Rutenii au 6 mandate, Armeno-Polonii 4 (curia Îl a proprietă 
mari) Nemţii au 4 mandate, Ovreii 4 mandate (rectorul universităţii e m 
Ovreiu; dacă nu muria, exercita Dr. Găină acest mandat). In sesionet 
trecută se compunea majoritatea dietală din Romini, Armeno-Poloni $ 
din doui deputați nemți; această majoritate s'a distăcut la Inceput 
acestei sesiuni mai ales din cauza ținutei dușmănoase a boiecilor Ar 
meno-poloni față de Dr. Aurel Onciul in ultima campanie electorală. Ro 
minii au format un club dietal romin compus din două grupuri: grupil 
democrat şi grupul conservator. In chestii naţionale clubul purcede soldat, 
în chestii economice are fiecare grup mină liberă. După constituire clubul 
a acceptat o resoluțiune prin care se condamnă fără rezervă scisiunet 
produsă în mijlocul poporului romin prin partidul apărărist; această res 
luțiune să-i fi indirjit şi mai tare pe cei grupaţi în jurul „Apărării Ne 
tionale". Totuşi se vorbeşte că un grup de persoane marcante, cari "9 
aparțin nici unui partid şi cari au convocat o consfătuire, vor încerca să 
facă împăcare, 


VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA 335 


Dintre proiectele cu cari se va ocupa dieta în sesiunea el actuală, 
va dura pină cel tirziu în 14 Octomvrie, amintesc ` reforma electo- 
dé pentru dietă, reforma electorală pentru comună, proiectul pentru 
ințarea propinaţiilor şi legea pentru salarizarea învăţătorilor 
te proiecte votate deja în sesiunea trecută, cari n'au fost supuse 
ncțiunii împărăteşti, de oarece guvernul central doreşte citeva modiii- 
de ordin secundar, Toate aceste legi, pe cari presa străină le-a call- 
t ca „cîrpitură“, lucruri neisprăvite, făcute pe fugă cu foarfecele şi cu 
ei, cari s'au dovedit insă, abstragind dela modificări neinsemnate şi 
la unele indreptări stilistice, bune şi potrivite, sint opera unul singur 
putat, a lui Aurel Onciul, Toate au deosebită insemnătate pentru des- 
ltarea ulterioară a ţării. Relorma electorală pentru dietă lărgeşte dreptul 
alegere, acordind acest drept la un număr mare de ţărani lipsiţi de 
est drept; această reformă înseamnă libertatea politică a ţăranului şi 
ceputul unei ere de regenerare, Că nici în privinţa naţională n'am pier- 
nimica cu această reformă, voiu căuta să arăt mal pe larg în alt număr. 
Reforma electorală comunală este o îaptă naţională de importanță 
pitală ; prin sancţionarea ei se dă administrarea averii comunale în 
ina țăranilor şi se exclud lipitorile, cari au în ziua de astăzi mai ca în 
te comunele reprezentanța comunală în mină. Prin proiectul pentru 
flinţarea propinaţiilor, trece un venit deosebit de gras, care curgea pină 
uma în pungile propinatoritor evrei, în lada ţării; din acest venit care 
urcă la suma de 1.600,000 coroane anual, se proiectează ameliorarea 
larilor învăţătorilor, cari sint plătiţi în prezent foarte rău, Pe lingă aceste 
estiuni principale şi altele mai puţin principale, dieta se va ocupa — 
pă cit se vorbeşte — şi cu chestiunea stabilizării presidentului bâncii 
rii, care se află de prezent In mina Rominilor. Presa străină agitează 
in contra stabilizării şi deputații străini nu vrau să se imprietenească 
durere însă că şi o samă de Romini îi secundează. Pină acuma dieta 
'a ținut decit şedinţa de deschidere și incă o şedinţă publică foarte seacă, 
care s'au aprobat diferite calcule ale comitetului țării — totuşi cunos- 
tori ai ţării spun că actuala sesiune nu va trece fără furtuni, 


H 
t = 


Gimnaziul din Cimpulung încă tot nu e deschis cu toate promi- 
unite guvernului central; nici numirile nu sint făcute, nici localurile in- 
ijite, eară 100 de băieţi aşteaptă ziua fericită cind li se vor deschide 
le şcolii. O dovadă clasică despre deosebita dragoste şi marele interes 
cate sint îngrijiţi Rominii bucovineni şi Incurajaţi în lupta lor pentru 
mină. Cind a fost vorbă despre gimnaziul din Coţman s'a făcut totul 
legrafic — era grabă ca să se adăpostească Du Galiției, 


Cernăuţ, în Septemvrie 1907. Gt. 


Scrisori din Ardeal 


— Biruinţa dela Beiuş. — Inţelegerea cu socialiștii. — Şcoalele 
confesionale romine. — Serbări culturale. — 


Cel mai neinfrint luptător romin, dr. Vasile Lucaciu, preot în Sarg 
(Sătmar), a fost ales deputat. Intrarea părintelui Lucaciu în parlamenten 
să fie un eveniment chiar dacă s'ar fi ales d'odată cu cei 8 dela 19054 
cu cei 14 din primăvara anului trecut, pentrucă — fără a micşora pe vie 
unul dintre deputaţi -- ş'atunci neamul romines< trimitea în luptă pe o 
mai bray fiu al ei. Imprejurările în care s'a dat însă de astădată eg 
pentru alegerea lui Lucaciu împrumută acestei biruințe o însemnătate dee 
sebită. Am cîştigat nu numai un mandat şi nu numai am trimis în omg 
pe cel mal temut adversar al ungurilor, ci mai presus de toate am Ier: 
cerit un colţ de ţară. Comitatul Bihor deja de vre-o treizeci de ani a ini 
considerat ca perdut pentru partidul naţional. Ba erau temeri, destul & 
intemeiate, că este perdută întreagă roiminimea d'acolo, deoarece ugitt: 
tizarea in unele puncte cucerea teren lot mai larg. Politiceşte fraţii d ao 
erau cu desăvirşire despărțiți de ceilalți romini. N'au participat la nicio 
mişcare națională dela 1881 încoaci, în dietă au trimis tot deputaţi gr 
guri, ori cite un romin guvernamental (Silviu Rerey, losit Goldiș, 10 
Pap), iar în anii din urmă numai Kossuthişti. După decretarea activită 
şi ajungind în Jet? 3 deputaţi naționaliști, în iamma anului 1905 chdil 
naţional a însărcinat pe scriitorul acestor şire să pună la cale şi insp 
să meargă la adunările poporale menite a deştepta Bihorul la viaţă =+ 
țională, Adunările, ţinute în diferite centre, au şi avut un succes mat 
Țărânimea venea, în cap de iarnă, din depărtări de 4—5 ore, pei 
primind ca pe nişte apostoli pe „domnii noştri“, cum ne zicea, La ale 
gerile generale din 1906 au şi candidat apoi romini In cercurile: Alef 
Beiuş, Ceica, Tinca şi Ugra. Adevărat că au căzut toţi, mai ales din cauză 
lipsei de organizare, dar numărul frumos de voturi, ce-au întrunit şi ma 


SCRISORI DPIN ARDEAL 


387 


les insuflețirea ce poporul avea pentru candidaţii romini era o netăgă- 
Bulă dovadă că s'a făcut un mare pas înainte. 
Biruinţa dela Beiuş ea însăşi este rodul muncii depuse la 1909 şi 
906. Părintele Lucaciu s'a ales cu o majoritate de 804 voturi, întrunind 
718 voturi faţă de 914 date candidatului Kossuthist Kardos, 
Ce luptă s'a desiăşurat şi cită bărbăţie, se poate judeca numai dacă 
e däm seama de greutăţile ce-au trebuit înfruntate, Intregul cerc elec- 
ral, $4 comune, a fost în stare de asediu deja cu două săptămini nainte 
e alegere. Nu mai puţin decit 1500 jandarmi şi soldaţi au fost trimişi 
e la sate. La poarla fiecărni preot şi învăţător romin erau jandarmi, cari 
preau orice comunicaţie. Arestări, bătăi singeroase, incendii erau la or- 
inea zilei: ungurii din Tărcaia, un sat de bătăuşi şi de contrabandişti, 
utrierau satele romine sub ocrotirea jandarmilor, terorizind mişeleşte. 
ani, de asemeni, erau destul. Funcţionarii unguri (subprefecţii, notarii 
| perceptorii) arvuneau voturile siidind legea... Şi să nu se uite: vo- 
rea la noi se face pe lață!.. Sara, cînd învingerea rominilor era 
videntă, pentru a zădărnici actul alegerii şi a silui biuroul, s'a dat foc 
episcopia romînă. Rominii au stat insă neclintiţi pină dimineaţa la orele 5, 

Bucuria e cu atit mai mare, cu cit s'a dat şi o satisfacţie celui mai 
rigonit luptător romin, căci Lucaciu a stat în temniţă 2 ani şi 2 luni. 
Cit pentru situaţia în Bihorul integ, ea s'a schimbat. Oamenii au 
tins curagiu şi mai presus de toate — speranţă. Cu o organizare ceva mai 
ntensivă, se vor recuceri şi celelalte cercuri. De asta le e teamă şi par- 
idelor maghiare, lată de ce presa maghiară a şi scris cu mare amărăciune 
u prilejul alegerii părintelui Lucaciu. 

Ce însemnează intrarea rominilor bihoreni în marele curent naţional, 
e putem da seamă gindindu-ne că s'a mărit astfel tabăra naţională cu 
seste 240 mii suflete, căci la 1900 în acest comitat au fost romini repar- 
izați dupăcum urmează: 


Cercul administrativ Beliu. . 16,338 (Unguri 1,010) 
e x Beiuş „38588 ( „ 7,498) 
> = Beretyó. 2095 ( . 29,743) 
a = Cota. e Hä (3 15,261) 
. e Alesd , „35980 4 „ 6,976) 
i i Erhialva 3389 ( . 22,495) 
e și Central . . 21497 ( , 18,995) 
n a Ceica . „95453 ( >» 1,412) 
e e Margita . „1445 gf 18,272) 
a 5 Mezăkerestes. 2,717 ( , 27,037) 
k a Salonta . „10424 Of 31,904) 
Š f Satard . ENKER OO 19,955) 
= > Szthkelyhid 2683 ( >» 28,698) 
= ` Tinca „20545 ( , 3,409) 
e = Vaşcău . 21999 ( + 634) 


238 VIAŢA ROMINEASCA ii 


Mai sint apoi romini in capitala comitatului (Oradia) 3335, t 
cercul Turdei 96 şi Derecske 32. Partea de răsărit a comitatului, ën 
Crişului repede şi negru, sint locuite numai de romini. Orice Impârțeaii 
nouă electorală s'ar face, masss asta de 240 mii romini rămine eu. 
„căci sate ungurești nu sint p'acolo. 


MM 
v + 


In ziua de 10 Octomvrie, cind se va deschide camera, partidul s 
-cialist internaţional din Ungaria, va face o mare demonstrație, cerind s 
îragiul universal. Sa decis de asemeni, ca în acea zi să se sisteze munti 
în toate fabricele şi atelierele. Delegaţiuni din toate orașele se vor duct 
in capitală, unde impreună cu muncitorii d'acolo, se va face o retragere 
în fața parlamentului. Numărul demonstranţilor va trece la o sută mil. 0 
demonstrație paşnică, intocmai ca la 15 Septemvrie 1905, Comitetul s% 
clalist spune însă, că dacă feudalii vor întirzia să vină cu proiectul & 
lege, despre sufragiul universal, se vor face demonstrațiuni şi mai cole 
sale. Se vor decreta greve cari să țină săptămini şi chiar luni de zile 
Capitala şi alte oraşe vor rămine în intunerir, nu vor fi cine să facă pin, 
„cine să care cărbuni şi lemne, etc, etc, 

In telul acesta, socialiştii luptă pentru realizarea unor puncte EN 


programul partidului naţional romin. lată de ce cooperarea acestor să 


partide azi este dorită şi presa o discută viu. „7ribuna* dela 8/21 
„serie între altele, următoarele : 


„Se cuprinde în aceste şapte puncte ale programului naţional-romis 
ceva ce partidul soclal-demorial ar [i constrins prin principiile sale poi 
tice să combată în fond? 

„Drepturile limbii reclamate de romini, atit de juste, nu sint ele 
reclamate în acecaş măsură şi de muncitori ? Muncitorimea ca totalitate 
trebuie să aibă acelaş interes ca şi poporul romin, care locueşie in mass 
„compacte regiuni intinse — aproape o treime din întreg statul ungar — 
ca functionarii publici să comunice cu cetățenii în limba poporului, că 
funcţionarii pubiici să nu fie „persoane necunoscute şi necunoscătosi 
de popor“. Muncitorul, care ca şi rominul nu cunoaşte decit limba si 
proprie, va fi şicanat şi asuprit de autorităţile statului şi se va simţi mp: 
mulțumit în patria sa, oricite legi favorabile muncii ar exista, 

„In privinţa instrucţiunii publice, atit rominul cit şi muncitorul îi 
pot avea decit acelea pretensiuni, ca copiii lor să primească instrucția B 
şcoală în limba lor, fiindcă instrucţia nu poate să se dee în altă limbă 
Sforţările şoviniste a instrui copilul incă din şcoala primară în limba mt 
„ghiară sint condamnate de muncitorime intocmai ca şi de rominime, 

„Legea electorală pe baza sufragiului universal este deasemeni 0 
„cerere comună ambelor partide, 


SCRISORI DIN ARDEAL 389- 


„Revizuirea legii de naţionalităţi, destiințarea sistemului de maghia- 
re, executarea reală şi leală a tuturor legilor, reforma administrativă 
spirit liberal şi conform cu interesele şi bunăstarea poporului, reducerea 
reinilor publice — toate cereri cuprinse in programul naţional-romin — 
pot să împiedece o cooperare cu partidul social-democrat, fiindcă tind 
rie la terminarea luptei între maghiari şi nemaghiari, parte la descăr- 
rea poporului de sarcini publice -- principii, cari se află în programul- 
rtidului social-democrat. 

„Din toate acestea rezultă, că deşi o alianță între partidul național- 
min şi ce! social-democrat este exclusă, totuş o cooperare a ambelor 
rtide este posibilă, Fiind posibilitatea aceasta constatată, nu mai este 
il un pas pină la incercarea pentru realizarea cooperării. Bine regulată 
organizată, ea nu poate decit să servească binelui patriei şi a cetă- 
ilor“. 


Cooperarea, după cit ştim, se va şi face în deplină intelegere, De- 
taţii romini vor strimlora guvernul în parlament, iar socialiștii vor da 
așnice asalturi extraparlamentare, Paralel cu acestea se vor aranja şi 
comitatele romineşti o mulțime de adunări poporale, cerindu-se su- 
giul universal. 


MM 
kd . 


in zilele de 2, 3 şi 4 Septemvrie consistorul metropolitan (forul: 
ministrativ superior al bisericii naţionale romine ortodoxe) a ţinut şe- 
njā pentru a discuta asupra nouei situaţiuni create şcoalelor noastre 
nfesionale. A prezidiat mitropolitul |. Meţianu şi au fost de taţă epis- 
pii dela Arad şi Caransebeş, vicarii archimandriţi V. Mangra (Oradia), 
. Musta (Caransebeş), dr. 1. Pușcar (Sibiu), starețul archimandrit A. Ham- 
a, protosincelii dr. E. Roşca şi R. Ciorogariu ; dintre mireni P. Cosma, 
r. L Lengher şi alţii, 

Despre rezultatul dezbaterilor urmate s'a dat următorul comunicat 
mioficios : 


„|. Biserica susţine şi mai departe toate şcoalele, în cit se poate 
n mijloacele bisericii şi cu ajutorul credincioşilor. 

„2, Se va face o conscriere a salarelor de pină acum şi a amelio- 
rilor posibile. 

„3. Comunele cari pot, asemnează d'acum salatele recerute. 

„4. Comunele cari nu pot, vor arăta de unde cred ele că sar 
utea ajutora. 
„d. În comunele mixte, cu romini de confesiunea gr. cat. să se sus- 
nä numai o şcoală, cu caracterul majorităţii populaţiunii romine.* 


Vă pot comunica ştirea, că veneratele consistoare dela Sibiu, Arad,, 
radia şi Caransebeş au şi luat deja măsuri pentru ducerea la indeplinire 


-390 VIAȚA ROMINEASCA 


-a hotăririlor de mai sus. S'au numit comisii de anchetă pentru fier 
protopopiat, comisii care umblă prin sate şi impreună cu 
comunelor bisericeşti (membrii comitetului parochial) chibzuesc asepa 
modalităţii susținerii şcoaleior, ori, dacă e vorba de sistare, nefiind de ună 
plăti pe toi învățătorii, să se sisteze școala în locuri de mai puţittă im 
portanță, iar pentru şcoalele din centrele expuse, să se aducă toate oi, 
fele posibile. 

După semnele de pină acum, avem credinţa, că pe cînd întră i: 
vigoare legea lui Apponyi (in anul 1910), cele mai multe comune pmo 
chiale vor fi în stare să-şi poată susține şcoalele şi pe lingă jertfele mal 
impuse de noua lege. Deja d'acum, comunele mai insemnate, mai aa 
de prin Banat, au votat sporirea salariilor învăţătorilor şi an decis să di 
dească localuri mal corespunzătoare legii. Din punctul acesta de vede 
sila legii ne este spre bine. Păgubiloare vor îi numai celelalte măsuri: 
puterea ministrului de a dispune el de şcoala care cere ajutor de dai 
mai ales dispoziția ca administraţia politică (notarul, subprefeclul şi pre- 
fectul) să fie forul disciplinar al învăţătorilor noştri. ŞI incă ceva: är 
„didactice, cari d'aci încolo se vor aproba de minister, Jet poate inchipui 
oricine, ce cărţi ni se vor ingădui: scrise în spirit curat maghiar, aşa o 
învățătorii noştri ori vor renunța să mai folosească în şcoale cărți scrise 
de ei, ori se vor acomoda poruncii de sus şi, inăbuşind orice sentiment 
rominesc, işi vor întocmi cărţile didactice nesocotind legi pedagogice și 
interese naționale, 


H 
+ + 


In zilele de 21 şi 22 Sept. n. s'a ţinut la Bistriţa (in Ardeal} adt- 


narea generală a Asociaţiunii, S'a remarcat vorbirea de deschidere 
viceprezidentului A. Birsanu, profesor la liceu! din Braşov, un distins im 
vățat şi scriitor al nostru, care a indicat noui căi de urmat pe terenul 
culturii, insistind asupra necesității de a fi în curent cu toate cucerire 
ştiinţei. Directorul secţiei dela Beiuş, profesorul Fabian, a prezenti a 
propunere de a se interveni la guvern pentru a cere să se pună cap 
şicanelor administraţiei, care Impedech mereu constituirea ori chiar tute 
ționarea corurilor noastre. 

A doua zi după adunare, presa maghiară a făcut un sgomot it 
fernal şi continuă să ducă o campanie impotriva d-lor D. Sturdza şi loat 
Brătianu pentrucă ar fi participat la şedinţele Asociaţiunei şi ar fi uneli 
inpotriva intregrităţii politice şi teritoriale ale statului ungar. Ce e mă 
mult: s'au furişat în țară — travestiti! Deşteapta poliţie maghiară a afit 
că d. Sturdza a venit sub numele de „inginer Nicolae Goga“... ŞI bo- 
dind în felul acesta, presa maghiară cere imediată satisfacție, ori dad 
nu: „Rominia va trebui să se războiască nu numai cu Austro-Ungaria 
ci şi cu aliatele acestei monarchii, Italia şi Germania“... Şi scriu astie! 


mu ziare umoristice, ci semiolicioasele „Magyar Nemzei* şi „Budapesti 


SCRISORI: DIN ARDEAL 391 


lap* (aceasta din urmă organ apponyist)... Ba întlia oficioasă scrie: 
uvernul maghiar, cu toate desminţirile şi negările, ştie că Brătianu a 
parte la adunarea dela Bistriţa şi bănuieşte că a vrut să incheie pact 
valahii d'aici. De oarece regele romin soseşte peste citeva zile la 
ena, e foarte probabil, că ministrul de externe Aerenthal va găsi prilej 
ceară lămuriri dela regele romin şi eventual să se înțeleagă în per- 
ană asupra pedepsei“... Cancelarul Aerenthal — aşa îşi închipuesc 
urii — va face propunere cum regele Carol să pedepsească pe d-nii 
răza şi Brătianu, pentru participarea lor la adunarea dela Bistriţa! . . 

lată ce idioții este capabil să scrie gazetarul semiolicios în Un- 
ria... Şi ungurii cred ca în sfinta scriptură, 

Este insă so mişelie la mijloc: toate acestea se scriu pentru a 
mnia singura noastră asociaţie culturală și a sili în felul acesta, ori 
i bine ` a da guvernului pretext să ne ia şi puţina libertate ce aveam 
a ne întruni odată pe an, la o adunare culturală. 


Arad, 25 Sept. n. 1907. Russu Şirianu. 


Scrisori din Basarabia 


— 


v 
Presa noastră şi problemele ei. 


Pro domo sua.—Vine fără Indoială, cam ciudat să vorbeşti tu în. 
st de ale tale: n'avem însă incotro... şi odată ce atingem chestiunta 
generală de „presa noastră“, nu putem trece fără atenţie osebită şi bi 
crul cel mai bine cunoscut nouă,—ziarul „Viaţa Basarabiei“, cu toată a 
vitatea scurtă a ei. lar afară de o asemenea idee subiectivă ne indezml 
să istorisim amănunţit despre această gazetă şi simplul fapt de onin 
obiectiv: „Viaţa Basarabiei” tocmai ea a fost primul ziar rominesc it 
Basarabia, adică redactat în romineşte, cu litere latine, şi tipărit în o 
dintăi tipografie rominească din această ţară... 

Din motive necunoscute publicului, „V. D: rămine încă și pănă 
acuma oprită, iar cei, cari au muncit pentru realizarea organului şi ap 
dat ce au avut mai bun, îndură multe neplăceri mulţumită aceste! opriri, 
afară de aceea că tocmai in faţa alegerilor generale nu pot duce nici lup 
ta începută pentru idealul naţional şi puporanist. Dealtmintrelea, în vre 
mea această se aşteaptă totuşi o apropiată reinoire a „Vieţei Basarabiei”, 
şi poate că la Inceputul lui Octombrie ea va relua îndeplinirea misiune 
ce o are, Cu atit, deci, mai mult e interesant să analizăm trecutul sc 
al organului, care, după toate probabilitățile, va avea încă şi oare-care gr 
Hor lung... 

Apariţia „Vieţii Basarabiei“ s'a făcut la 22 Aprilie a. c, d nod 
„conirate“, cum se cuvine, a fost salutat, însă cu ceva rezervă, de toi 


presa romînă, fără deosebire de culoare-politică. Am aflat printre salut 


rile acestea citeva laude sincere, dar se vedea deodată că atitudinea pre 
sei faţă de linăra gazetă e nehotărită și cam aşteptătoare. A trecut da 
timp, şi cu fie-care număr nou simpatiile publicului cetitor creşteau me 
reu. Cu toată compromiterea a Inseşi ideel de gazetă locală rominească 
făcută mai înainte, cu toate greutățile gazetăriei, cele specifice penim 
Basarabia,—cererea ziarului în Chişinău şi la țară, ca şi ecoul corespot: 
denţilor şi agenţilor—rominilor vii—din toate unghiurite Basarabiei, 4 


SCRISORI DIN BASARABIA 393 


ca tot mai eficace spre răspindirea şi propăşirea gazetei. Mai jos vom 
cite şi ce fel de dovezi de simpatie şi încredere publică s'au adu- 
la redacţie numai în timp de o lună, dar aceasta nu e decit o sin- 
ă parte a lucrului. 

De pe alta, însă, se găseau şi unii competenţi gata peniru o cri- 
sau ironie la adresa „Vieţei Basarabiei“, şi pe cînd din unele ziare 
înești aflăm, că sintem „naționaliști (atita!) cu o tendință de reacţie”, 
acelaşi timp alţii declarau în mod oral că „Viaţa Basarabiei“ aduce 
olata serioasă în mintea publicului“, lar direcţia ei este oportunistă 
lipsa vre-unui temeiu solid şi progresiv... Şi cine ştie unde ar fi ajuns 
părerile acestea, dacă nu s'ar fi oprit pe neaşteptate tinărul ziar... 
spre bucuria d-lor critici 2... Desigur, că li e tot una criticilor dacă 
ziar, în condiţiunile atit de excepționale din Basarabia, însuşind de 
3 programul social-revoluționar cu cererea tuturor (îndată D drepturi- 
şi cu „exproprierea moșiilor” sau a altor ştiu eu ce avuţii,—ii tot una, 
dacă in Basarabia moldovenească, țară cu unica pătură cu carte-—cea 
toprictarilor mici şi mijlocii, avind aceştia convingeri foarte modera- 
ciat adinc conservatoare,—un aseminea ziar ar putea avea cel mult 
iaşi 17 cetitori—critici... Fiat justitia, pereat mundus ! Socotelile prac- 

şi reale, evoluția culturală treptată pentru poporul natal, osebita bă- 
e de seamă în sfera politicei locale—toate aceste idei sănătoase, ex- 
de „Viaja Basarabiei“ şi atit de accesibile maselor obscurante sau 
răinate ale Basarabiei romine, iarăşi e o crimă pentru cultura sigu- 
pentru viitorul acestei țări P... 

Dar, zădarnie punem aci o aşa intrebare. Zădarnic am încerca să 
licăm şi presel romineşii, cam dușmane pentru direcţia „Viejei Ba- 
biei", —din ce cauze nici nu vrem nici nu putem aci să expunem 
fapt altă îndrumare, decit cea mai cumpătată, Putem numai să-i asi- 
äm pe confrații romini, că mult greşesc ei, cind măsoară lucrurile din 

tabia cu o măsură stabilită (de cine ?) în regat. De alt-iel şi noi 
š mult timp vom privi din depărtarea noastră (atit de apropiată !) cu 
laşi sentiment de infrärțire pe toţi fraţii din regat, pe toate ziarele şi 
istele cu direcţiile diferite ale lor începind cu „Neamul Rominesc*, de 
ă, şi sfirşind..... cu „Adevărul“, 

„Noaptea toate miţile is cenușii“ —aşa să se gindească fie-care ro- 
, scăpat de sub jugul insträinării, că în Basarabia domneşte tocmai 
ptea adincă din veacuri medii, şi precum nai nu vom distinge de 
„miţile* romineşti, tot aşa, fraţilor să nu prea distingeţi pe ale noas- 
ci mai bine ajutaţi-ne pănă la venirea dimineței, cind toate subiec- 
îşi vor relua naturala culoare a lor ln 


* 
M D 


încă „pro domo sua". Chiar din primul Nr. al „Vieţei Basarabiei“ 
ecţiunea noului ziar înfăţişată ce subsemnatn! cu doi-trei amici, a Er: 
H 


+ VIAŢA ROMINEASCA 


pus Intro serie de articole toate vederile şi punctele din credo al. 
tru, neascunzind nimic. In rezumat programul acesta a avut Cap 
următor : ri 
„Viaţa Basarabiei“ face apel la toți rominii fără distincțiune A 
partid, pentru ca „cu toţii să conlucrăm“ la scopul național, ce ea om 
teşie. Pentru aceea direcțiunea se adresează la oamenii cinstiţi săi fe 
aceştia prieteni politici şi-şi trage nădejde că şi adversarii ei, cei de apo 
ori, degrabă se vor schimba în „fraţil-adversari“, P 

Asigurind guvernul, autorităţile locale și opinia publică de „aiit 
dinea noastră hotării pacinică şi strict culturală, avem în vedere, că trii 
in Basarabia“ şi nu în Elveţia contimporană, În „ţărişoara noastră“ da 
neşte încă iarna mintală şi politica, ca nicăieri în Europa ` „cuvintul ne 
tru şi mintea“ sint îngheţate, iar sufletul înstrăinat. Campaniile ech 
rale au arătat clar, că „ne aflăm, conform cu starea noastră ina 
Intro perioadă de inflorire a reacjionarizmului“* celui mai uricios. 

In asemenea condițiuni, fireşte, direcțiunea işi recunoaşte im 
tanja şi responsabilitatea lucrului său. 

„A învinge înseamnă a reuşi să treci peste toate greutăţile, a 
să dispară toate obstacolele, pentru a ajunge acolo unde vreai, pe 
fără a se bate ori-ce monedă de partid sau de vederi. Sinceritatea de 
plină şi adevărul ne comandă să nu ascundem nici un fapt din viză 
rominilor basarabeni, ci din poltivă să punem faptele acestea In eviden 
peniru că numai astiel vom aduce folos cauzei noastre. Vom vorbi d 
boalele locale, cele obşteşti, dar combătind şi demascind pe vinovați 
pricinuitori ai boalelor acestea fără polemică brutală şi uşoară, ci nun 
de fond, principial şi prin dovezi. Ne aşteaptă pe o asemenea cale $ 
lucru sever, o luptă de ani şi ari, o muncă zilnică şi de noapte, 
nu se face prin frazeologie goală sau cu ajutorul exclamaţiunilor şi 
farmecului poeziei. In mijlocul acestul haos de patimi, de Instrăinare 
idei greşite, care se numeşte Basarabia contimporană, vom căuta să ari 
căm acolo lumina... Şi conştienţi de aceasta, vom lăsa pe adversarii ni 
tri — adevărații ruşi şi renepaţii moldoveni—să latre, noi însă ne vom P 
ce datoria”, 

„Nu face gazetărie cine vrea, ci cine poate şi cine o consideră și 
un scop cultural cerind pentru a'l ajunge —o muncă detaliată şi sist 
- imalică, N'avem aspirațiuni la slujbe, demnități şi onoruri, lar spinarea 
avem nu pentru ca să se încovoale inaintea cuiva. Cit despre vederii 
universale cari ne vor fi nouă farul—vom aminti tuturor şi necontenă 
că peste toate răutăţile zilei, peste ineresele trecătoare ale individ a 
domnesc marele interese ale ominirei... Dar totuşi şi raţionalizmiul së 
tos este aşa de tare încrustat în inima noastră, incit nu putem sa"? 
convingerile naţionaliste, In care ne legănăm linereța noi şi prin caret 
mai se poate deştepta poporul romin din Basarabia. Avind în vedere iie 
alul—sporirea şi înălțarea întregului neam rominesc, punem acuma ite 


335 


SCHISORI DIN BASARABIA 


—— m — 


ul realizărei visului nostru național şi jertfim viaţa noastră perso- 
Jă— „Vieţei Basarabiei”. 

lată în rezumat ideile generale reproduse din „Viaţa Basarabiei”. 
n sfera chestiei agrare şi ţărăneşti, tinărul ziar iarăşi s'a pronunţat în fo- 
ul reformelor serioase şi democratice, dar treptate şi măsurate, contor 
împrejurările actuale economice. In domeniul politicei generale „V. B.” 
eclara şi convingerile ei strict constituționale, iar chestiile delicate, ca 
ceca a autonomiei pentru Basarabia, n'au fost ridicate, pentrucă.,. ce 
vem comun cu autonomia, cind încă nu ştim nici a ceti romineşte şi 
"avem nici una din aparențele viele locale, care sa ne arăte că tindem 
a autonomie ?., 

Asttel, cum vedeţi, întregul program al „Vieţei Basarabiei” este 
t de real şi accesibil în mediul atit de nedeferenţiat de aci, incit se 
utea aştepta, că la apelul acestul organ nou se vor atrage tocmai masele 
e diferite nuanţe, cari au simpla trebuință de presă in limba părintească, 

Aşteptările acestea mau fost inşelate, 

+ $ + 

Inaintea apariţei „Vieței Basarabiei”. — In minute de îndoială mă 
indeam adesea la aceea: care poate îl mai bine la noi? La noi, unde 
hişinăul e ca un oazis străin acestei mări de moldovenii semi-sălbati:!, 
napoiați, cari îl înconjoară ? 

Niciodată !. . 

Imi închipuiam tabloul vieţei noastre dela sate... Incolo toate se 
etrec ca şi înainte, cum se petrecuseră şi un veac inapoi în vremea 
anexărei“ Basarabiei. Cunoştinţa actualităței, rostul vieţei sau orice aspi- 
aţiuni spre mai bine — sint noţiuni străine pentru mintea ţăranului ba- 
arabean. Chiar deşleptarea, „învățătura“ şi alte simple idei de al de astea 
u-şi găsesc aci locul pentru întruparea lor, pentru punerea scopurilor cit 
e strimte, primitive. Insuși interesul vulgar de indestularea burtei nu se 
măreşte raţional, ci şi aici țăranul moldovan merge ca în dodii pe că! 
şite, prin ocolire. 

La toate acestea mă gindeam mult şi mă clătinam. Nu că nu doream 
i încep lupta — ca mai curind sau mai tirziu este inevitabită chiar isto- 
iceşte — dar recunoşteam că aci se cer storțări gigantice, jertfirea voie 
ntregi, pe cind rezultatul va îl cine ştie cind dobindit. . . 

“Insă destul cu amintirile despre reflexiile personale. 

De pe altă parte aflăm, că zvonul asupra unel „gazete moidove- 
eşti“ creştea totuşi necontenit. „Basarabia” şi „Moldovanul* au făcut pe 
așteptate o reclamă pentru noţiunea unui asemenea ziar, însă pe calea 

ict negativă ` țăranii cind le pica în mină un număr al „Basarabiei“ sau 
„Moldovanului* mişcau numai din cap şi spuneau: „nu-i aşa trebue ga- 
zeta nouă; acestea-s greu de cetit şi de înțelese. 


La 
338 VIAŢA ROMINEASCA N 


Astel nu ştiam Inainte nici dacă aş putea compta pe ţărani nki 
dacă aş satisface cumva plingerea lor, căci mă vedeam înaintea unei 
dileme ciudate: țărănimea inertă, instrăinată exprimind în acelaş fimp o 
cerere serioasă asupra presei şi aştepțind o „gazetă adevărată“. 

Realitatea a rezoivit degrabă această dilemă, 


t*a 


In cursul apariției „Vieței Basarabiei”. Existența atit de scurtă a 
unui ziar numai rareori poate aduce o aşa mare mulțumire sufletească, 
pe care am găsit-o prin mulțimea de complimente şi urări, ru cari a fost 
intimpinată „Viaţa Basarabiei“. Ele ne-au venit mai din toate locurile ta- 
semnate ale Basarabiei, şi dela moldovenii rătăciţi în Rusia, Caucaz, Si- 
berla, şi dela fraţii romini din toate țările romineşti, Această parte a 
lucrului ne-a procurat novă putere fierbinte şi ne-a inviat credința tinără. 
Pa de altă, însă, pe cea practică, se observa din zi în zi un succes sim- 
iitor, Repet că împrejurările apariţiei erau prea puţin favorabile, deoarece 
„Moidovanul* mult a compromis însăşi ideia folosului şi interesului une; 
gazele moldoveneşti. Dar contrar aşteptărilor ziarul prindea din ce în ce 
mai mult în public, Numai în Chişinău s'au vindut 70 de foi din No. 1, 
iar la No. 6 această cantitate a crescut la 250! In acelaşi timp cererez 
din Orhei s'a urcat din 15 la 80, Soroca 10—40, mănăstirea Cuprian ` 
5—35, etc. Foarte nimerită s'a arătat ideea de a scoate „Viaţa Basarabiel* 
in două ediţii; cu litere romineşii şi cu cele ruseşti; astlel fiecine îşi 
putea alege o foaie după gustul lui. 

Din toate acestea putem conchide că un organ moderat, encich- 
pedic, în limbă uşoară şi bine olerit publicului poale avea un succes 
foarte simțitor în Basarabia, căci trebuinţa este şi creşte. Dar, vedeţi, ce 
puţin noroc avem în privința aceasta ` „Basarabia“ era prea radicală, „Mol- 
dovanul“ cu totul reacţionar, iar tocmai „Viaţa Basarabiei“ fiind primită 
cu simpatie de populaţiunea largă, numai ce s'a putut arăta că „are zi- 


le”, că este vitală — iadată după 5 săptămini de existenţă, a fost silită 
să se oprească... 


Trist, fatal t,o., 

Avem în direcjlunea „Vieţei Basarabiei” adunate într'o lună atitea 
şi atitea dovezi şi mărturii de spiritul, capacitatea, curiozitatea şi sufletul 
nobii al poporului nostru, al celui compus din dobitoacele cenuşii!.. 

Unul ne trimite caetul intim al lui, iw care toată viața Îşi stringe și 
aşterne, cu litere vechi slave, ideile naive proprii, cintece culese, imi- 
taţia stihurilor divine... Şi cu ce drag, se vede, liniase el paginile de 
hirtie aspră în singurătatea lui de visător sătesc! 

Altădată voi reproduce ceva schiţe din aceste scrieri nepreten(loase 
ae moldovenilor basarabeni, făcute atit de spontan In semi-intunericul 
din sate. Aci insi ed: observat, că toate documentele de acest soiu, cari 
se află la dispoziţia direcțiunii, prezintă o scară intreagă de citire şi 


SCRISORI DIN BASANARIA Ek 


siere: incepind cu scrieri primitive în alfabetul stav şi în limba căr- 
Hinz bisericeşti, vedem unii scriind şi foarte bine cu literele cirile ruseşti, 
apoi se găsesc şi mai mulţi cari scriu — care slab, care şi perfect — ro- 
mineşte in sensul actual al cuvintului, E foarte curios să citeşti sosite 
din adincimea codrilor de Orhei versuri naive dar compuse cu vădita ten- 
dință de imitație a lui Eminescu — nu-i aşa ? Sau din comuna Funduri 
jud. Bălţi un „romin prin natură“ cum el se recomandă — Crasnii (ru- 
seşte inseamnă — roşu) îşi justifică pe neştiute o zicătoare basarabeană : 
„tata rus, mama rus, da Ivan (loan) — moldovan“, — trimițindu-ne imnuri 
patriotice moldoveneşti şi versuri satirice asupra rușilor bătuţi de tapo- 
Dez, ss 

Un oarecare Păsat din jud. Hotinului, după ce a vizitat odată Chi- 

şinăul, această capitală 

Unesi țări de vin 

Şi de mamaligă, 
işi stringe (romineşte, dar cu ortografia — vai de ea) impresiile intro 
satiră, unde ridiculează toate cele văzute, clteodată foarte meşter, şi o 
trimite direcţiunei „spre publicare şi pentru o povaţă” publicului din 
Chişinău, 

Viadimir Leon, din s. Balceani jud. Chişinăului, un tinăr de vro 
28—30 ani s'a prezentat într'o zi la redacţie cu un manuscript bunicel şi 
ne-a desiăşurat o monografie întreagă în chestia „fintinelor şi izvoarelor”. 
Neştiind decit litere ruseşti, acest tip de „cercetător veşnic“ şi-a luat incă 
din copilărie, cum spune ei, sarcina de a cerceta fintinele şi izvoarele in 
depinderea dela acestea a epidemiilor, ce bintue satele. „Mă scoboram 
mai multe ori în fintine, săpam izvoarele, intrebam pe cei imbolnăviţi din 
care îintină au băut şi apoi o cercelam“, etc... Ca rezuitata scos mai 
multe constatări empirice şi chiar strict de ştiinţă în domeniul boalelor 
epidemice şi atimnatea lor de „necurăţenia fintinelor şi izvoarelor”, „Oare 
nu se poate cu ajutorul gazetei d-voastre să se răspindească regulele 
speciale asupra chestiei acestea pentru săteni? Să se lipească in toate 
satele pe ziduri „zacoanele” asupra curățirei apelor ?.. Şi alăturat cu 
monografiea ne-a prezentat Leon şi diferite ilustraţii lămuritoare, făcute 
<u un talent neindoios de dasinator, 

O grupă întreagă de țărani din Bacioiu jud. Chişinăului ne trimite 
o descriere a stărei lor mizerabile în privința şcoalei locale ; arată că ac- 
tualul personal al învăţătorilor ruşi nu le indestulează dorinţa învăţăturei, 
etc. In deobşte am avut un număr mare de corespondențe de interes 
adevărat obştesc, cu descrierea intimplărilor şi diferitelor aparenţe ale 
vieţei sătești, ce arată irumos cit de exact şi just îşi Inţelege țărănimea 
moldovană trebuințele sale. 

Tineretul şi el nu rămîne indiferent pentru o gazetă care deschide 
coloanele pentru fiecine doreşte a-și exprima gindurile. (Am făcut chiar 
un apel larg în sensul acesta), 


| 
! 


394 VIAŢA ROMIXEASCA 


„Noi dni băetani din satul Furceni suntem din natură moldovesi 
din Basarabia, Gavriil loan Muntean şi. loan Dumitru Gangan. Putem si 
luptăm cu D-v. la facerea gazetei ND: ca să vă trimitem cintece, pe 
veşti, bazur şi mai în scurt felde fel de al de astea. Intr'așa fel de chip 
ca să primim gazeta de tot numărul. Şi iaca noi îţi trimitem de prubă 
citeva cintece, Şi după cum Iji trimitem noi, aşa şi dumneta să ne trimei 
gazeta de prubă ca să fie tipărite într'insele şi cintecele noastre, Să m 
trimeţi două foi de gazetă, una cu litere rusești şi una cu litere rominegii”, 
Apoi urmează poezii cu titluri: „Dragostea tinereţei“, „Pornirea recruțilori, 
„Vezetiul boeriului“, „Cîntecul străinului“, — toate scrise cu litere ruseșă 
și cu ortografie foarte originală (o păstrez). 

lată, însă, şi ceva interesant, eşit de sub condeiul celor doi băetani: 


CÎNTEC ROMINESC 


Frunză verde amăut, 

Puişor de peste Prut, 

Cum ai făcut de-ai trecut ? 
Am călcat din salce "o salce 
Sam trecut Prutu dincoace. 
Sam călcat din pom în pom, 
Pără m'am tăcut neom. 

Sam trecut în țara noastră, 
Să-mi fie sub cerlu-l albastră 
Mai bine decit 'ntra noastră... 
Ba-i mai rău decit la noi, — 
Şi m'am pus la păscut oi... 


In sfirşit corespondența e însoţită şi de o notă de ordin pradit: 
„dacă binevoeşti, cum îi primi hirtia să ni trimeţi la amindoi cite o fost 
de gazetă, că apoi noi tiom atrage mulţi cetitori cu plată de prin satele 
din prejur“... 

Da, băetani, învăţători sătești, novici de pe mănăstiri, tineri şi bă 
trini... Îți închizi ochii şi îi priveşti pe toţi, cum le plutesc şi sach 
puterile lor fireşti spre bine, spre luminarea, spre centrul unei ţări Irak 


nate, care nu le poate acuma da nici unrăsunei de îmbărbăţire, de min 


găiere. . . Cite ginduri dorm în poporul nostru, cite idei originale religioase 
şi obşteşti, cite aspiraţiuni ascunse, şi cintece fără stirşit!.. 


bd 
Li . 


Concluziuni? Două constatări putem face: limba de veacuri S 
păstrează la moldovenii basarabeni, simţul naţional deasemenea, iar pe 
terile fireşti ale poporului nostru, neavind aplicare nici la formele ine 


SCRISORI ASARABIA Za 


S Uniräenai | 


ite ale vieiel săteşti, nici la c 
avintă mereu spre ceva nou 
fă direcţia spre renaşterea nat ken 
La toate documentele ară ai sus trebue să adacg încă şi ce- 
i separate primite la redacţie din toate colțurile ţării asupra gramati- 
or romine, cărţilor de cețire etc. De pildă: (scris cu litere ruseşti). 
„Am fevoe de o gramatică moldovenească, cu literele romineşii 
ruseşti fie cum a Îl numa gramatică moldovenească să fie. Tare mult 
scri mai mult decit Main-Rid dacă nu mă Insel cu gindul. Numa îi 
Lis că am lipsă de o gramatică şi de cărţi romineşti, cari ar pute 
Ẹmi arăte drumul măcar cit de puţin. De aveţi la indemină vro gri- 
ku moldovenească, foarte eşti poltit so trimeţi mie”... 
Gramatică, gramatică „moldovenească“ !!... 
Unice exemple a cetirel şi scrierei romineşti, chiar în mijlocul jā- 
ilor, totuşi se întimpină destul de des. O sută de ani după „anexa- 
cârție romineşti, cit de puţin, străbăteau însă în mai multe puncte. 
mal că asemenea fenomen nu lesă la supralaţă şi rămine ascuns, ne- 
noszut, Pentru trebuințele zilnice, in şcoală, la judecată şi alte dregă- 
il se folosesc de limba străină. Scriitorii şi artiştii, Invăţătorii cuvinte- 
vechi nu există... şi totuşi răminem „moldoveni prin natură” cum 
un „doi băetani“ şi putem şi noi, în 1000 chilometre dela ţara lui 
şbuc şi a lui Goga, să-i cetim şi să ne fermecăm cu poeziile lor, 
„Noi vrem pămint* răspindit aci de „partidul“ social-revolujionar, 
ică de un cercuşor de intelectuali, are succes imens printre țărani şi le 
arce lacrimile, Cind însă aud aceştia, că „cintecul” l'a scris un poet 
in din Apusul rominimei departe, departe je mişcă îndată ceva nou 
mintea întunecată, iar în ochii lor poţi ceti, că... visul rominilor na- 
nalisti nu este un vis fantastic... 
Cer scuze. Am răpit prea mult loc la Onor. direcţia a „Vieţei Ro- 
neşti* am cam abuzat şi de atenţiunea cetitorilor. Deci, stirșitul temei 
ezente — în No. viitor. 


culturei ruseşti, se rup, Inăbuşite, 
unoscut, odată ce simțul sănătos le 


Chişsinãu 15 Septembrie 1907, Alexis Nour, 


Cronici Bucurestene 

Septembrie 
Precum, pentru oameni, vara este un „sezon mort*,—aşa, pentu 
Natură, toamna € sezonul agoniei. Covoarele de mătasă verde așteraale 
de Dumnezeu pe pămint, peste măsură bătătorite de paşii noştri gros 
lani, încep să se uzeze şi săşi piardă culorile; bieții copaci ofticoşi if 
scuipă jos cele din urmă frunze galbene—roşii, tărimături singerinde de 

plăminii istoviţi; primadonele şi tenorii pădurilor — imilind celebri 

noastre muzicale—se duc să facă lurneuri artistice în alte ţări, unde 
riscă să sufere frigul şi foamea; iar cerul întinde peste văzduhul pin 
de ploaie şi de ceață un solu de umbrelă mohorită, asemânătorre d 
nişte imense aripi cenușii de liliac... d 
Zicătoarea cea mai răspindită în popor despre acest anotimp e. 
„toamna se numără bobocii“. Cum go tălmăcim? Despre boboci de ila 
re nu poate să fie vorba, căci toamna florile, acest sex frumos al tg 
nului vegetal, încep să se vestejească intocmai ca şi femeile, aceste fo 
ale regnului animal, E vorba atunci de sigur despre bobocii de giid. 
ŞI de oarece politicianii işi pun scadenţa tuturor făgădueliior şi pra - 
melor lor „la toamnă“, este probabil că bunul simt al poporului mp 
acea zicătoare a tăcut o epigramatică aluzie la alegătorii noştri, casis 
jumuliți ca nişte boboci de giscă, nu pe varză, ci pe spanacul disas 
surilor cu care în restul anului sint indopaţi. 
Să sperăm, însă, că de data asta oamenii noştri politici, cumiaii 
de necazurile ce ne bintuiră, nu ne vor mai da prilej să facem staiisi 
naivilor şi credulilor aimăgiţi de ei, şi că—în loc să numărăm în toam 
actuală bobocii de giscă-—vom insemna pe răboj fapte şi îndrumări n 
tuitoare. te 
Toamna este considerată îndeobşte ca timpul cel mai poetic. Pe 
toşi sau chei (căci sint şi fii ai muzelor cari nu pot trage decit rimet 
de păr), poeţii noştri nu văd în toamnă decit iluziile lor risipite ca bt. 
imprăştiate de vint. Dar ce să mai spuie-—atunci bieții librarie 
(toamna se tipăresc cele mai multe volume) cari contemplă zilnic cu ME 
lancolie cum foile cărţilor romineşti se îngălbenesc în rafturi ca şi foi 
arborilor! Eu mă mir cum d-nii Socec, Alcalay, Sieten, Samitca, etca f 


CRONICI BUCURESTENE Ac) 


e M — - rl 


editind pe poeţi, nu s'au apucat să scrie ei înşişi elegii duioase, care 
ar suna cam aşa: 

E toamnă tristă şi mi-e dor, 

Mi-e dor d'un public cititor 

Ce mar privi cu ochii reci 

Volumele a 3.50 

Şi n'ar trece pe la vitrini 

Cu gindu-alurea şi streini !... 


„Dar nu numai abundența cărţilor noi ce apar, reluarea activită- 
tei politice şi căderea frunzelor sint semnele vestitoare că „sezonul mort” 
a murit. Este un semnal şi mai neindoios: e cuvintarea ce d, Scarlat 
Popescu, în calitate de prim preşedinte al Curţii de Apel, rostește cu 
prilejul deschideri! noului an judecătoresc, căci ştiţi că—din obicinuință 
— magistrații noştri închid chiar anul judecătoresc şi! ţin arestat pănă n 
Septemvrie, S'a isprăvi! „sezonul mort*, cel puţin pentru gazete, cind 
vorbeşte d. Scarlat Popescu! Discursurile d-sale sint ca acele „les frois 
coups“ cu cari regisorii anunță la teatru începerea spectacolului, D. Scar- 
lat Popescu a ajuns la noi să aibă popularitatea pe care-o are Magna 
in Franța, dar pentru motive cu totul contrarii, Pe cind Magraud este 
„le bon juge“ care substituie literei moartei a legilor sufletul lui viu 
şi aruncă justițiabililor vorbe de umanitate şi de pace socială ; d. Scarlat 
Popescu este „le juge grincheux“, căruia nu-l place nimic, cirteşte tot, 
cicăleşte pe toţi. Sint încalte intemeiate sgomotoasele d-sale explozii de 
supărare ? Răspunsul la această intrebare depinde după cum cel cel oi 
e în opoziţie ori la guvern. Opozantul îşi freacă palmele de bucurie cine 
„acest independent magistrat dă curs indignatelor sale accente de pro- 
testare contra conrupției regimului“... etc.; iar guvernamentalul deplinge 
„decăderea morală a unui înnalt magistrat care, inspirat de parapone 
personale, devine instrumentul unei opoziții fără scrupul, uitind nobila 
misiune a justiţiei ce trebule să tie“... etc, intre aceste două păreri ex- 
treme, să ni se dea voie să intercalăm una ceva mai împarțială ` anume 
că, o îi avind ori nu dreptate d. Scarlat Popescu, nu e convensbii ca 
să se vorbească în Palatul Justiţiei aşa cum se vorbeşte în sala Dacia. 
In templul senin al Dreptăţii nu se cade să răsune cuvinte ce răscoles- 
patimi şi stirmesc tumulturi în cafenele şi pe ai, Să se discute acolo. 
obiectiv şi senin, chestiuni juridice, nu să se iacă polemici personale 
sau politice; pentru acestea, pe lingă sala Dacia, magistraţii au la in- 
dămină reviste, ziare şi cluburi, unde pot da drumul fără jenă la brete- 
tele oratoriei lor prea slobode. Zău iţi vine une-ori să regen că Justiţia 
e legată numai la ochi şi că mitologia nu i-a pus şi strajă gurei şi ir- 
grăditură buzelor sale ! 

Ba chiar ar fi poate bine să nu se mai discute nimic fa Palatul 
Justiţiei, anii judecătoreşti să nu se mai închidă şi redeschidă, ci să cor» 
tinuie, fără discursuri solemne, simple formalităţi menținute prin rutină, 


nia contimporană ! l-aşi auzi gemind şi puinind de ris în aceiaşi vreme: f 


T 


SW 


02 VIAŢA ROMIXEASCA 


CRONICI BUCURESTENE A3 


ca feştaniile la reinceperea cursurilor şcolare, ca cete 101 tunuri bp 
deschiderea Parlamentului, j 
Au magistrații poftă de vorbă? Să facă şi ei un congres in fie 
care an. Uite ce bine s'a petrecut la congresul petroliştilor, Nu ştii dai, 
in urma acestui congres, se va consuma mai mult petrol romin pe pie 
jele lumei. Ştiu însă că, graţie congresului petrolist, consuinația Drăp 
şanului şi Cotnarului naţional a sporit considerabil, Petroliştii noștri i 
oaspeţii lor sint oameni cari ştiu să trăiască, amestecind utilul cu plăcze 
tul, întercalind între două conferințe savante cinci banchete şi zece es 
cursii de plăcere, Bravo lor! A 
Nu tot cu aceeaşi simpatie aplaud congresul corpului didactic. | 
Intimplat un fenomen curios: petroliştii au băut şi dascălii s'au „ambe 
tat“ unii pe alţii. Banchetul cu care au debutat ei a avutun „menu“ cat 
canibalic, pentru că dela prima şedinţă, care val a fost şi ultima, proi 
sorii s'au mincat între dinşii!... Spre cinstea acestui congres mort In Dei 
trebuie să spun insă că n'a fost nevoie de intervenţia cupeului de salvare 
al d-lui Dr. Minovici, şi congresiştii s'au reintors pe la casele lor numa 
cu râni de amor propriu. Ori şi cum, tocmai în ajunul deschiderii sot 
lelor, este regretabil să pătrundă în mintea tinerimii studioase ideea sa 
versivă că intreg corpul didactic merită nota trei la conduită. Congresul 
n'a fost disolvat de toţi dascălii, ci numai de cei dësch de politicianie 
In să constat aceasta cu care respect pe profesori şi îmi dau sea d 
de marea şi covirşilor de greaua lor misiune, Ce bine ar fi dacă şi p i 
tesorli s'ar respecta pe ei inşişi! Cu ocazia congresului sinucis în flo 
rea virstei nu prea au dovedit-o. 

N'au dovedit-o nici în imprejurarea morţii unuia dintre cei mai 
iluştri camarazi al lor: B. P. Hasdeu. Cu inima strinsă de un sentimest 
penibil, am văzut defilind pe Calea Victoriei convoiul mortuar a! acestei 
om excepțional de bine şi din belşug înzestrat, care poate şi-a risipit 
uneori fără rost comoara de podoabe felurite ale unei inteligenţi scil 
toare, dar care nu era mai puţin una din cele mai frumoase personalități 
ale atit de sărăcăcioasei intelectuatități romineşti. După dric, o duzină de 
prieteni, Unde erau colegii şi elevii acestui prolesor care a onorat o jus 
mătate de veac o catedră cu adinca-i învăţătură şi cu luminosu-i taleni. 
cu aşa de multiple manifestări ? Profesorii sc certau la congres ` ur ae? 
denji mai de grabă se adună în jurul sicriului unul agent electoral 
răpus dé beţie subt masa bufetului unuj club politic, ori stilcit în în 
măşeala sălbatică a unei alegeri. 

A, dac'aş putea să crez şi eu in duhurile nevăzute ale morților e 
bătrinul mag, care din om de spirit ce era, căzuse la bătrinețe în äh 
clunea spiritismului, şi dacă aş avea darul miraculos să'] convoc la m S 
mea de scris pe el şi pe celălalt mort ilustru, vecin al său dela Cimpina, 
tovarăş de nemurire, pe pictorul Grigorescu, ce desfătător dialog melan- 
colico-satiric aş asculta pe tema ingratitudinei şi secăturismului în Romi 


Hasdeu ` Necrologul meu cel mai important mi l'a scris madam 
mara în „Universul“, mi-ar fi făcut poate şi Riria unul, dar mă cam lua- 
m fa harță cu Xenopol! 

Grigorescu ` Critica cea din urmă asupra operei mele, colega, 
V-a făcut-o ua profesor de geologie în „Sămănătorul“! 

Hasdeu: Maestru de ceremonie al inmormintării amindurora, eu 
erat si tu artist, a fost chimistul Istrate! 

Grigorescu ` Totuşi... frumos peisaj țara rominească ! 

Hasdeu : Da... “ţi-am văzut şi admirat tablourile în care o cinți ca 
cet şi ca patriot; “ţi-am văzut şi boii tăi predilecți, ai foarte mulți, seră 
uşi n'ai zugrăvit toate vitele ce trăesc în scumpa ex-patria noastră 

Mä grăbesc să puiu punct. Convorbirea dintre cele două „spl- 
te" ar fi de sigur mult mai interesantă, dar şi mult mai amară. 

În treacăt fie zis, critica din „Sămănătorul* de care pomeniiu este 
storită unui tinăr şi erudit geolog, d. dr. Murgoci, pentru care am o 
(mă deosebită, Dar nu erau, înnaintea d-sale, alții indicaţi şi chiar obli- 
zu să judece din punct de vedere artistic opera lui Grigorescu ? prea 
+ Delavrancea care-a republicat un frumos şi entuziast articol, cei che- 
ți să'şi spuie cuvintul şi să aducă marelui pictor naţional un Senet 
magiu nu “şi-au implinit datoria. D. dr. Murgoci a vorbit despre să 
vescu ca un competent geolog ce e, stăruind mai mult... asupra na i- 
ä sotului din tablourile strălucitului Maestru! O alunecare de sns 
eva mai mărăcică, şi geologul-critic de artă ar fi recomandat pg ui 
aki dela Cimpina să'şi vire sondele şi în pinzele lui ue Sg 
a peste vine petrolifere! Adică, la urma-urriei, dacă Maiorescu, nea en 
Năhuţă, Coşbuc, Tzigara-Samurcaş şi ceilalţi tac, de ce nar Se er 
eotog ? De ce mar veni apoi acum de piidă şi amicul meu, „valoro a 
ne tic veterinar Jocu să constate dacă boii din tablourile lul Grigoresc 
înt s bolnavi de febră altoasă?! 
iý Nar ti sarbi primul amestec de atribuţii în dulcea noastră ma 

ŞI e drept că ţara n'a fost niciodată mai dutce ca acum în e? 
emie, cind mustul curge în valuri prin podgoriile noastre, care, grație 
eier americane, reîncep să se învioreze, A negreşit, nu mal este in 
Ai străvechea veselie! Bachanalele daco-romane ale străbunilor, din vre- 
urile de belşug, au fost altoite cu posăceala şi practicismul american, 
i azi dealurile nu mai sint şi locuri de destălări voioase, ci numai pieţe 
-omerciale, Incalte, la Bucureşti, aşa poreclitele „mustării” vind sa pin 
e boat, suc de pătlăgele roşii, esenţă de pepeni verzi, numai zeamă e 
struguri nu. De aceea, vezi prin mahalalele Capitalei sumedenie de mus- 
tării, dar foarte puţini muşterii! 

Insă, de oarece cronica mea devine prea lungă, 
de mustibus non disputandum, mă grăbesc a mă iscăli. 


şi dat fiind că 


G. Ranetti, 


Cronica Științifică 


Veninul şerpilor şi vindecarea otrâvirilo: cu venin. 


Există, printre animale, un număr insemnat de specii care posadi 
nişte organe giandulare însărcinate cu fabricarea unul lichid otrăvit 
numit venin. Animalele veninoase se pot găsi în grupurile cele miir 
osebite. Cunoaştem exemple printre Celenterate, Echinoderme, Astropok, 
Moluşte, Peşti, Batraciene, Reptile şi chiar Mamifere (Ornitorineal 
Veninul secretat de glande poate îi intrebuintat de animal ca o analt 
apărare contra duşmanilor, cum e cazul cu albinele, ori ca armă de stă, 
cum e la şerpi, sau armă de atac şi de apărare, după trebuință, op: 
cazul scorpionului, 4 

Dintre toate insă, cele mai numeroase şi mai perfectionate în 
de a învenina, sint Reptileie. In acest gzup se griisesc speciile celem 
periculoase pentru om şi mamifere; de aceia șerpii, chiar cci never 
au inspirat intotdeauna omului o spaimă instinctivă, i 

Fiinţele acestea, relativ puţin numeroase În ţările temperate, 
foarte abondente în regiunile tropicale, unde constitue una din calamili 
{ile permanente pe capul locuitorilor din acele ținuturi, 

E de ajuns să se ştie că şerpii veninoşi din Industan, printre d 
Cobra şi Pungarul Un recordul, fac pe fie care an, în mijlocie, 
de victime, 

Tot pe aproape de acest număr se cifrează victimele in Bi 
Indochina, Indiile Ojandeze, Australia, Africa, Antile, America tropie 
etc. in Europa avem Vipera, cu mai multe specii, care face 
me, mai mult printre vânători, ciobani, câni, vaci şi oi. Dar, companii 
cu cele ce se întimplă în ţările tropicale, numărul victimelor la noi 
Europa, € aproape ne insemnat. Acolo, reptilele veninoase sint aşa 
frecvente incit intră şi prin case şi muşcă oamenii în timpul somnului 

Mai totdeauna persoanele muşcate mor în scurt timp. A 

Şerpii veninoşi constitue prin urmare un adevărat pericol al țării 
calde şi fiind că stirpirea lor este imposibilă, pe deoparte din cauza m 
mărului lor enorm, iar pe de alta din cauza superstițiilor religioase al 
locuitorilor indigeni, de acea oamenii de ştiinţă au cântat să 


105 


CRONICA ŞTUNTIFICA 

jocul de a întătura moartea celor atinşi de dinţii acestor reptile.— Cel 
e s'a ocupat mai mult de această chestiune şi care a reuşit să găsească 
jicamentul suveran, este savantul francez Dr. A. Calmette. Lut se 
meşte faptu! că astăzi muşcăturile şerpilor veninoşi nu mai sint mor- 
pentru nimeni dacă se dă la timp medicamentul salvator. 

Ca să înțelegem cum a putut Dr. Calmette să prepare acest leac 
zculos, e de nevoe să ştim cam ce este veninul şi ce fenomene pro- 
Fe el cînd e introdus în organizmu! animalelor. 

Toţi şerpii veninoşi au, la falca de deasupra, doi dinţi mal lungi şi 
in indoiți, numiţi dinți weninoşi, cu cari reptila se serveşte pentru a 
„aduce veninul în carnea animalului ori omului muşcat. Aceşti dinţi 
i cutreeraţi în toată lungimea lor, prin mijloc sau pe dinafară, de un 
al ce merge de la rădicină, până la virf. In capătul său dinspre tă- 
cină, canalul dintelui se continuă cu canalul unei glande care fabrică 
in şi care este situată printre muşchii de pe laturile capului şi gâtului. 
se cheamă glanda veninoasă. Când apăsăm cu degetele glanda, ve- 
că veninul curge prin găuricele din viriul celor doi dinţi veninoşi. 

Cu anume măsuri de pază, putem să deschidem gura unei Cobra 
a unei vipere şi, comprimindu'i glandele veninoase, să culegeri ve- 
ul pe o farturioară.— Vedem atunci că acest teribil lichid este sirupos, 
e ori de culoare galbenă deschisă, alteori albicios. In această stare li- 
dă el nu se poate conserva multă vreme fiindcă începe să putrezeas- 
repede. Dach) uscăm în grabă atunci il putem păstra mult timp sub 
ma unor lamele ce seamănă cu lamelete de gumă arabică uscată, şi 
avem nevoe de el, putem să dizolvim lamelele uscate în apă pen- 
a obținea venin lichid, 

Gustul veninului este foarte amar. E! conţine substanţe albumi- 
ide şi săruri, toate dizolvite în apă in proporţia cam de 20). Ca să 
facem o idee de puterea otrăvitoare a veninului de şerpe, ajunge să 
că cu un gram de venin uscat—cea ce reprezintă vro trei grame 
jumătate de venin proaspăt—am putea omori 165 de oameni dacă 
m întroduce la fiecare cite o mică picătură sub piele. 

Studiul chimic şi liziologic al veninurilor a demonstrat că ele au 
oarecare putere digestivă asupra substanţelor proteice, cea ce vra să 
à că veninul nu serveşte şerpelui numai de a omori prada, ci şi de 
mistul carnea după ce a înghiţito. Sa mai constatat apoi că veninul 
ține două substanțe cu acţiune fiziologică diferită: una care parali- 
ză sistemul nervos, numită neurotoxină şi alta care produce hemo- 
sii în multe organe, numită hemoragină. 

Aceasta din urmă este mal abundentă in veninul de viperă şi de 
tal, pe cind neurotoxina e în mai mare cantitate în veninul de cobra, 
bungar şi alţi şerpi tropicali. 

Aceste două substanțe, agenţii principali al otrăvirii, sint de na- 
ă proteică şi asemănătoare întru citva cu Termen, fiindcă încălzirea. 
anumite grade de temperatură le distruge. Ele aparţin grupului de sub- 


Cem pe un cal sp. ex. să nu mai De in pericol dacă l'ar muşca unș 


„apoi se urmează regulat cu injecţiile de venin, la intervale anumite, 


“un semn de otrăvire. Am putea acum să-l däm şi pe sama unuia 


DI VIAŢA ROMINEASCA È | 
7 


stanje proteice otrăvitoare pe care fiziologiștii și patologiştii ie nuns 
toxalbumine, din care fac parte şi o mulțime de otrăvuri Gene gt den. 
crobii ce dau boale omului şi animalelor, ex. toxina tetanică, toxina di 
terică etc. Mai toate aceste toxalbumine au o proprietate din cele me 
remarcabile, mulțumită căreia se pot prepara cu ajutorul lor, Come, 
vuri pentru fiecare in parte. lată cam de ce este vorba, 

Se ştie de toată lumea că dacă i se dă unui animal sau unul e 
„cantităţi foarte mici de una din aceste otrâvuri, cantităţi care nu's in sien 
„să producă otrăvirea, şi dacă administrarea otrăvii se repetă de mai mu 
ori la anumite intervale de timp, atunci ajunge un moment cind organih 
mul se obişnueşte în aşa grad cu otrava, în cit chiar dacă i-am da amg 
o cantitate mal mare, capabilă de a omori un organism neobicinuit, € 
nu sufere cituşi de puţin. Organismul acesta suportă acum doze moral 
de otravă. Se zice în cazul acesta că organismul este vaccirat coan 
acelei otrăvi. Un exemplu: Mai în toate ţinuturile tropicale unde rier 
in abondenţă reptile veninoase, se găsesc indigeni, numiţi Psi, a vr 
meserie constă în a imblinzi şerpi veninoşi. Cei mai inteligenți şi p 
„caulă să se pună la adăpostul consecințelor fatale ale muşcăturilor ce s 
poale intimpla să le capete de la reptilele pe care le mănuesc. In ae 
“scop, ci se lasă inadins să fie muşcaţi de puii de şerpe, a ärt 
este şi mai slab şi în mai mică cantitate. La întâia mușcătură ci simt 
indispoziţie generală mai mult ori mai puţin pronunţată, o umflare a 
cului muşcat, dar după citeva zile totul intră in ordine şi omul 
perfect sănătos. La a doua mușcătură produsă de puiul de şerpe, 1 
vidul mai că nu se simte, la a 3-a şi mai puţin, şi aşa mai deng 
După un număr oarecare de mușcături, omul nostru este vaccinat d 
tunci nu'i mai pasă nici de muşcătura unul Cobra sau Bungar cit & 
mare. Veninul nu'şi mal produce asupra lui eiectele-i funeste. 

De altfel tot aşa se procedează şi în laborator, cind dorim să 


veninos. Se injectează la prima dată, sub pielea animalului, o foarte 
cantitate de venin, aşa fel ca el să nu se resimtă prea mult. După c 
zile i se injectează o nouă cantitate ceva mai mare de cit la prima 


mărindu-se gradat doza injectată. Animalul ajunge cu modul acesta, $ 
suporte cantităţi de venin de 5 până la 10 ori mortale, fără să denge 


cei mai puternici Hamadryas, fără ca animalul nostru să se sinchise 
de muşcăturile acestui înfricoşător repiil. 

Vaccinarea cu venin este aşa dar cel mai bun mijloc pentru a: 
pe cineva de inveninare, Oare nu s'ar putea întrebuința acest pr 
şi pentru oamenii din ţinuturile calde? Evident că da. Insă vaccinati 
e un mijloc de luptă foarte puţin practic. Căci inchipuiți-vă cită mu 
trebue ca să vaccinăm at locuitori, ştiind că pentru fie-care H 
injectiile cu venin trebue făcute cite-va luni dearindul spre a-i fact $ 


| 


CRONICA ŞTIINŢIFICA UM 


r muşcăturilor veninoase. Savanţii nu s'au oprit la vaccinare, Con- 
luşi de luminele ştiinţei, ei au căutat un tratament al inveninării, nz- 
lijind prevenirea ca nepraclică, Spre a ajunge la găsirea remediului, 
| s'au silit să pătrundă mai întăi misterul vaccinaţiunii, căutind să afle 
are este mecanismul întrebuințat de organismul vaccinat pentru a pu- 
ea rezista la otravă. 

Cercetări indelungate au dat la iveală faptul că animalul supus 
raccinărei produce încetul cu incetul, în organismul său, nişte substanțe, 
efinite In privinţa compoziţiunii lor chimice, dar care au proprietatea 
e a paraliza otrăvurile cu care animalul a fost vaccinat. 

Aceste substanțe bine-făcătoare se chiamă contra-otrăvuri sau încă 
titoxine, Ele se produc sub influența otrăvii injectate şi constitue cel 
ai frumos mijloc de luptă a organismului contra otrăvurilor, 

Sint tot de natură proteică ca şi multe toxine ce le dau naștere și 
vadă despre aceasta este faptul că ele se distrug prin incâălzire.—Pre- 
ența lor în singele animalului vaccinat se poate pune în evidență cu 
uită inlesnire, 

Dacă am scoate puţin singe dintr'o vină a animalului vaccinat, am 
să se inchege şi am culege partea lichidă care se scurge din chiag, 
m obținea un lichid gălbuiu ori chiar roş, numit serul singelui. Dacă 
Cum am amesteca venin de şerpe cu serul calului vaccinat îndeajuns cu 
eninul aceluiaşi şerpe, vom constata că amestecul de ser de cal vacci- 
t şi venin nu mai este cituşi de puţin otrăvitor. Pentru ce? Pentru că 
ivurile (toxinele) veninului, au fost nentralizate de antitoxinele din se- 
ul calului vaccinat. Ca dovadă ca aşa stau lucrurile este faptul că dacă 
m amesteca venin de serpe cu serul unui cal nevaccinat, acest ames- 
ec işi conservă toată puterea lui otrăvitoare, pentru că în serul calului 
ormal nu există antitoxin care să paralizeze otrăvurile veninului. 

Dar să mergem mal departe. Să luăm un epure şi să-l facem să 
ie muşcat de un şerpe veninos; apoi, pe cind epurele se luptă cu moar- 
ea, să'i înjectăm sub piele citeva ipicături de ser de cal vaccinat cu ve- 
în de şerpe. Vom vedea că epuraşul nostru incepe săşi vină în fire, 
espiră mai bine, Inima începe să'şi reguleze bătăfie şi după cite-va oare 
nimalul, care era aproape mort, e complect restabilit. —In urma explica- 
unilor de mai sus, se'nțelege uşor cum se face această vindecare. Toxi- 
ele veninului introdus în epure au fost neutralizate de antitoxinele in- 
Bectate odată cu serul de cal vaccinat şi efectele nefaste nu s'au putut 
'Endepiini.—Am fi putut chiar scuti pe bietul epuraş de chinurile agoniei 
ach l-am fi injectat serul de cal vaccinat imediat după ce a primit muş- 
ătura veninoasă. Atunci nici una din suferințele otrăvirei nu s'ar mal îl 
rodus, 

Serul calului vaccinat cu venin, care se bucură de această proprie- 
e vindecătoare, se numeşte ser antiveninas şi conline în el substanțele 
ntitoxice produse de organismul calului sub influența injecţiunilor gra- 
ate de venin. 


A A 


408 VIAȚA HOMINEASCA % 


Ast-iel de seruri se prepară astăzi în contra a o mulțime de bnale de 
origină microbiană, căci şi microbii, cari au intrat în corpul unui om og 
animal, produc şi ei otrăvuri care intoxică organismul, Diiteria omului, 
tetanosul şi dalacul vitelor, care trec adesa şi la om, se vindecă astăzi cu 
astfel de seruri: ser antidifteric, antitetanic, anticărhunos etc, care se 
prepară cu calul sau cu alte animale, injectindu-le treptat doze din ce în 
ce mai mari din toxina contra căreia dorim să obținem antitoxina. 

Faptul fundamental în jurul căruia se învirte tot mecanismul pre 
parării serurilor antitoxice este că un animal oarecare, cînd i se injec 
tează doze progresive dintr'o anumită otravă, este capabil să producă în 
organismul său substanțe care neutralizează otrava introdusă. — Aceste 
substanţe antitoxice sint cu atit mai abondente cu cit cantitatea de fo- 
xină (otravă) injectată în corpul acelui animal ajunge să fie mal mare, 

Dar, se va zice, el bine! dacă meloda aceasta de a prepara ami- 
doturi contra otrăvurilor dă rezultate aşa de strălucite, de ce nu ince- 
cati, savanților, să preparaţi, tot pe calea asta, nişte seruri antistricni- 
nice, anlibeladonice, antimuscarinice şi chiar antiarsenicale, care ar scăpa 
de la moarte pe mulţi desnădăjduiți ce-ar vroi să'şi pună capăt zilelor ` 
absorbind strichnină, beladonă, muscarină, arsenic şi alte asemenea otri- 
vi, EI da! Savanţii au încercat să prepare şi astfel de seruri antilo 
ice, dar nau reuşit. Este, după cit se pare, o lege generală că omgi 
nismul animal nu poate produce antiotrăvuri cind vrem să'l vaccinăm o 
un alcaloid, cristalizabil ori nu, sau cu o otravă minerală, Tot ce poale. 


pină acum. Numai toxalbuminele, otrăvuri animale sau vegetale de ne- 
tură proteică au acest privilegiu. Numai contra lor poate reacționa orgă 
nismul producind antitoxine. In veninul şerpilor, care ne interesează a 
mai de aproape, substanțele otrăvitoare sint tocmai de natură proteici. 
şi de acea se pot prepara cu ele contraloxine. 

Serul antiveninos se prepară pe o scară întinsă în laboratorul des 
coperitorului său, Dr. A. Calmette din Lille şi de acolo se trimite prin 
toate regiunile calde cele mai bintuite de reptile veninoase, El se o- 
ține mai ales de la cai, cari se vaccinează cu veninul feluriţilor şerpi 
din regiunile peniru care serul este destinat. Aşa bunăoară, dacă serale 
destinat pentru Europa, calul se vaccinează cu venin de viperă. Dacie 
destinat pentru o regiune unde există vipere şi crotali, calul se vue 
nează cu un amestec de venin de viperă şi de crotal. Dacă serul va fi ti 
mes în Indii, unde mişună mal mult Cobra şi Bungarul, calul seră. 
vaccina cu venin de la unul sau de la altul din aceşti şerpi, fiindcă ve 
ninul lor se asamănă, pe cind veninul viperei şi al bungarului, de 
pidä, se deosebesc întru citva, 

Un cal, peniru ca să poată da un ser antiveninos puternic, trebue 
să fie vaccinat timp de aproape un an de zile. 1 se scoate apoi din vint 
7 pină la 8 liiruri de singe, din care se desparte serul antiveninos, ce 


D 


face el In asemenea caz, este să se obicinuiască pină la oarecare grad 
cu aceste otrăvuri, dar să producă antiotrăvuri, nici vorbă nu poate fi 


CRONICA ŞTUNȚIFICA wm 


se pune în sticluțe mici, bine astupate şi ferite de lumină. Astfel pregă- 
ţii, se expediază în ţinuturile unde se cere. 

Veninul necesar pentru vaccinarea cailor se primeşte la Lille de 
sub tropice, în stare uscată, sau se trimet de acolo şerpi vii, prinşi de 
indigeni şi închişi în colivii, Primiţi la Lille, aceşti şerpi sint îngrijiţi 
cu multă asiduitate de personalul laboratorului și, cam o dată la doui 
săptămîni, li se scoate venin din glande, după ce au fost mai intiiu a- 
dem cu cloroform. 

Pentru ca să se vadă cit de activ este acest ser în contra otrăvi- 
rilor produse de reptile, voi transcrie aci una dintre numeroasele mărtu- 
gelt ale medicilor care tratează, in țările calde, pe nenorocijii căzuţi 
victima şerpilor veninoşi. ') 

„In luna Noembre 1901, către mezul nopţii, este adusă la spita- 
lul din Karikal o femee de constituţie robustă, Bărbatul ei ne spune că 
cu o oră mai inainte, pe cînd femeea işi punea capul pe pernă, sa sim- 
0 ințepată la umăr, Speriată, ea se scoală pe jumătate, apoi se culcă in- 
ai. De abea după a 3-a înțepătură ea se decide să caute cauza, Virind 
mina sub pernă, pe întuneric ea dă de corpul unui şerpe şi scoate un 
jipet. In acelaş timp ea arată barbatului său, ce-i venise in ajutor, şerpe- 
le care se grămădise lingă părete: bărbatul ucise numini de cit şerpele 
şi-l arse, După părerea lui, reptila avea o lungime cam de un metru și 
gros cit cele 5 degete alăturate. Femeea a avut deabea timpul să spună 
bărbatului său cele întimplate, şi-a şi perdut cunoştinţa ; în această stare 
a fost adusă la spital, 

La intrare, cotistatăm simptomele următoare : rănită nu răspunde la 
întrebările ce-i punem, pleoapele stau inchise, fălcile incleştate, Pe umă- 
rul drept se disting 2—3 puncte de înțepătură. Respirația e normală, dar 
pulsul e slab, filiform, Femeca se mişcă cind i se apropie de nas un 
tampon de vată udată cu amoniac, dar imediat cade în stare soporoasă. 

| se injectează imediat două doze de ser antiveninos, cite una de 
fiecare parte. Bolnava e aproape nesensibilă ia ințepâtura produsă de ac. 
Apoi rana de pe umăr e spălată cu o soluție proaspătă de ipoclorit de 
calcin 1 la 60, din care i se injectează D grame imprejurul muşcăturii. 
| sa injectează incă două doze de ser. După acest tratament, care a du- 
rat aproape o jumatate de oară, femeea incepe sä descleşie dinţii şi să 
răspundă cind o strigăm pe nume. li dăm citeva înghiţituri de catea nea- 
gră terbinte. 

Ceva mai tirziu, cind am vrut să-i mai facem o nouă injecție de 
ser, ca opune rezistență. După cea mal băut o ceaşcă de calea, ca se 
scoală, deschide ochii şi recunoaşte persoanele de prinprejur, şi îndată 
vrea să plece din spital; dar am mal reţinul'o. Dusă de pe masa de o- 
peraţie pe un pat, o învălim cu o cuvertură de lină: după citeva minute 


"Dr A. Calmette. Des wnins. Masson, Paris, 1907. p ANR, 


Ain VIAŢA ROMINEASCA 


incepe o transpiraţie pulernică şi ta se simte aşa de bine că am ie 
sat'o să plece acasă. A doua zi bărbatul său vine să ne mulţumeascăşi 
ne spune că iemeea e pe deplin restabilită ` şi dacă n'a dormit toma 
bine peste noapte, asta-i din cauza fricei ce trăsese, nu din cauza wie 
unei dureri“, (Dr. Paramananda Mariadasu). 


+ + 
= 


Şi cu toată această acţiune vindecătoare a injecţiilor de ser anlive 
ninos, despre care indigenii au ocazie să se convingă la fiecare pas, 
sint mulţi dintrinşii care nu vor cu nici un preţ să primească acest bnie 
tament în cazurile nenorocite, Ei refuză cu obstinajie injecţiile cu ser și 
nau incredere de cit în rugăciuni, erburi şi alte bazaconii, care-i lasi 
să moară tot aşa de bine ca şi cum nu le-ar fi întrebuințat, In special 
nil îmblinzitori de şerpi precum şi mai toţi locuitorii din părţile geän, ` 
nale ale Indiei refuză în mod absolut orice ajutor, Din contra, în Ben- 
gal, unde nivelul intelectual al indigenilor e ceva mai ridicat,-el primesc 
şi chiar aleargă după toate ajutoarele medicale date de albi. 


Ca incheere, aşi putea aminti că dacă majoritatea animalelor mi 
mitere sint sensibile ia veninul şerpilor, există printre ele vr'o două specii 
refractare. Ele au o imunitate naturală contra veninului şerpilor. Aşa e 
Ariciul în Europa şi Mangusta (carnivor) în Asia, Ariciul nostru månin 
cu multă poltă viperele şi în timpul luptei i se întimplă dese ori så fe ` 
muşcat de animalul veninos ; cu toate astea el nici nu se simte indispas. 

Mangusta se ia destul de des la luptă cu cobra, dar mușcăturile 
acestui reptil nu-i fac nici un rău; ba din contra, de cele mai multe ol 
Mangusta reuşeşte să sdrobească capul şerpelui cu dinţii săi ascuţiţi. 

Singele acestor mamifere refractare are în el, dela natură, substanţe 
antitoxice care neutralizează toxinele veninului, Aceasta a fost constatală 
în mod experimental. 

Dr. D. Călugăreanu. 


e În a de e 


.. 


A 


Cronica Hconormică 


— După Congresul Petrolului. — 


Congresul petrolului a fost unul din acele evenimente internaționale 
1 unporianţă considerabilă, dacă mal ales vom şii să profităm de in- 
săţămintele, ce rezultă din cele ce s'au petrecut cu prilejul ţinerii lui, 

Mulţi credeau şi cred încă, ci pentru noi cra numai o chestie de 
clamă şi de afaceri mari. Din fericire o serie de probleme științifice, 
ecnice şi economice fiind deja deslegate de noi singuri, insemnătatea 
ongresului din punctul de vedere curat al întreprinderilor s'a redus foarte 
ult, şi a devenit şi pentru noi o chestie de interes general şi intema- 
ional. Noi nu puteam profita mai mult decit orcare altă țară producă- 
are, demnă şi conştientă de misiunea care-o avea în această împrejurare ; 
umaj că pentru noi acum se prezintă, aproape pentru prima dată, oca- 
iunea d'a dovedi atit gradul de cultură la care ne-am ridicat în chestii 
hiar de ordin mondial, cil şi rolul care îl avem şi putem avea nu nu- 
ai ca producători şi consumatori, ci ca popor Intrat astfe] în concertul 
clorialte neamuri, chemate ca să-şi aibă cuvintul ler in progresele pe 
re le realizează omenirea, 

Se impunea dar ca primă chestie să pricepem mai înlii şi apol să 
ám, prin organizare şi discuţii, însemnătatea mondială, ce irebula s'o 
ibă congresul, şi în al doilea rind să scoatem în evidenţă rolul popo- 
lui romin şi de gazdă, dar mal ales şi de factor cultural, 

In celelalte două congrese, fără cea mai mică intenție de critică, 
in contră, mu s'a avut timpul ca să se arate bine interesul general ce-l 
rezinlă iustituția congreselor de petrol. In spiritul celor mai mulţi ră- 
năsese chiar impresia de ceva privat şi de Interesul numai a celor citeva 
nii de producători şi negustori dia industria petrolului. Se scăpase din 
sedere că petrotul e cel mai bogat în calorii dintre combustibilii minerali, că e 
ombustibil lichid şi gazos, că e combustibil de o foarte complexă şi bo- 
atā compoziție chimică şi că din die trei aceste puncte de vedere im- 
ortanța lui e din ce în ce mai considerabilă şi că interesul de acest 


LEI „VIAŢA BOMINEASCA CRONICA ECONOMICA ua 
produs, lumina celor săraci, se întinde la cercuri din ce în ce mal iagi | 2) Importanţa practică a stabilirii genezii pentru orientarea căutării 
cu cit prin studii metodice se scoate industria petrolului mai mult din petrolului în diferitele formaţiuni geologice. 

empirismul care o stăpineşte, şi i-se va da o direcţie mai in conformitale n 3) Prezintarea unor date isvorite din studiul eritic al formațiunilor 


cu cercetările ştiinţifice, 

Spre mulțumirea celor cari, în cei 20—30 de ani din urmă, au 
tribuit, în diferite direcţii, la ridicarea economiei noastre naţionale, 
prin studii geologice, miniere şi technologice, fie prin îndrumarea pe că liciale, organice. 
mai sănătoase a Intreprinderilor industriale, fără îndoială că am avut a 4) Demonstraţiunea că hydrocarburele interne anorganice există, 
ultimul congres norocul să se realizeze mare parte din dezideratele, D dar că ele mau legătură cu zăcămintele mari de petrol. 
care puteam năzui S'ajungem prin chemarea lui la noi în țară. i 

Calitatea şi numărul străinilor cari ne-au vizitat, chestiile care au B, Migraţiunea. 
fost discutate, modul cum s'au desfăşurat discuţiile și felul îngrijit cun 
s'a preziniat tot ce se raportă la congres, precum şi partea cu care s 
intervenit de către cei din țară în fiecare din problemele ridicate, toste 
acestea constituesc partea cu care ne-am afirmat vitalitatea noastră mi 
numai faţă de cei îndulgenți, dar față de oricine în viaţa lui a asistat ii 
congrese științifice, de o reală importanţă, 

E foarte greu şi chiar imposibil să se poată reda, in toală pleni 
tudinea ei, însemnătatea unei astiel de reuniuni, fiindcă, în afară de ce 
s'a putut discuta şi obține ca rezultate concrete or concretizabile, e con 
tactul şi schimbul de vederi între atiţia specialişti, e partea personală île 
cărula ca cultură şi orientare in unele chestii şi care nu se vor Die 
aprecia decit abia în lucrările, ce vor apare, şi în direcţia ce se va d 
instatațiilor şi întreprinderilor viitoare, 

Sint chiar partizani al congreselor, cari nu mai văd importanța ló 
reală decit In contactul şi schimbul de vederi al diverșilor oameni 4 
seamă, ce se intilnesc în ele, fără să mai dea o mare atenţie deciziunila 
care de altfel cu greu se pot lua, tocmai pentrucă nu e chip să se po: 
avea limpul necesar, ca să se poată discuta Indestul. 

în cel de at treilea congres s'a putut satisface în mod mulţâmita 
şi o lature şi cealaltă din activitatea unor asemenea reuniuni ştiințifiea 
şi pentru acest motiv vol încerca să dau cititorilor acestei reviste, "79 
tatele ştiinţifice şi practice, ce se pot deja consemna din discuţiile avul 
precum şi partea pe care am avut'o noi, Rominii, prin lucrările ce sa 
prezintal din țară. 


petrolifere şi separațiunea, în baza acestui studiu, din punctul de vedere 
genetic a hydrocarburelor din coaja pămintului în: hydrocarbure juve- 
mile, adecă interne, anorganice, şi hydrocarbure vadoase, adecă super- 


1) Din studiul zăcămintelor noastre neogene s'a arătat că migra- 
unea se face direct prin rocele moi, pe liniile de resistență minimă şi 
de presiune maximă — rezultat foarte important, căci ne arată să urmărim 
liniile de presiune maximă pentru exploatarea zăcămintelor. 

2) Prin experienţe de laborator s'a arătat că In rocele moi numai 
un strat de apă, in acoperiş, poale opri migraţiunea — fenomen dovedit 
la toate zăcămintele noastre tinere, precum şi la multe dintre cele din 
Rusia şi din Indii. 

3) Tot prin acele experiențe s'a probat că migrațiunea poate să fie 
ptodusă şi prin deplasarea hydrocarburelor de către ape — fapt foarte 
impostant pentru distrugerea zăcămintelor de petrol prin inundare, 


C. Condiţiunile de zăcere. 


1) Din observaţii în zicăminte şi prin experiențe sintelice s'a sta- 
bilit că trebuesc deosebite nisipurile numai saturate de cele suprasatni 
rate de petrol — important fiindcă numai acestea din urmă sint ex- 
pioatabile, 

2) Prin experiențe de laborator şi prin observaţiuni în schele sa 
putut stabili o teorie a curenților de petrol şi a aureolelor de scurgere a 
petrolului din straturile care îl conțin — important pentru conducerea 
exploatărilor. 

In afară de aceste chestii, în care mai ales munca Prof. Mrazec ne-a 
dat în special concluziunile aşternute mai sus, s'au mai emis multe ale 
opiniuni de foarte mare interes, în care de asemenea cei din țară au 
venit, fie în discuţii, fie prin comunicări, cu studii şi observaţiuni foarte 
meritoase, şi care nu se vor pulea vedea pe larg decit în publicaţiunile 
ulterioare. Deocamdată voiu enumera tot: 

DA Inginer Sorge — a prezintat o formulă matematică pentru a 
demonstra că lăcăritul, respectiv pompatul, ar H metoda cea mal avan- 
iagioasă pentru extragerea petrolului — chestie încă puţin elucidată şi 
care mai are nevoie de studii, 


. 
kd . 
In sectiunea I-a: geneza, migrățiunea și condițiunile de gf 
ale petroiulai au fost problemele care au dat loc la foarte instructive d 
zent, In toate, munca rominească şi-a dat obolul ei foarte aprecial § 
anume : 
A. Geneza. 


1) O complectă şi metodică separațiune între geneză şi migr 
ca două fenomene deosebite. 


© CRONICA ECONOMICA 415 


= — —— em 


3 i 
Ht VIAȚA ROMINEASCA „i 
Prof, Hofr. Haæfer — a reinoit observaţiunile sale, că umilăturite di 
unele anticlinale şi flancurile mai puţin înclinate din anticlinalele tisa 
nate dau mai mult petrol — important peniru aşezarea sondelor degs 
ploatare. f 
A. Louis — aproape a distrus legenda că petrolul se formează ap 
in Marea Roşie din corali, arătind că petrolul ce se vede acolo provine 
din straturile cu petrol ce aflorează în Mare. i 
N. Cucu-Starostescu — arată importanța d'a se deprinde şi între 
buinţa gazele, ce se pierd azi în atmosferă din sondele din Rominia, i 
special din judeţul Dimbovita. | 
Kemnitzer — arată importanţa cablurilor cu un gol interior, St? 
tind servi şi la sondagiul hydraulic cu mare avantaj, de oarece sint e 
elastice decit prâjinile, 
Læwenthal — prezintă pompa rominească „Polacec* care e bazali 
pe un principiu cu totul altul decit al celorlalte pompe cunoscute. = 


isinmann, asupra petrolului din Buştenari, şi ale D-rului Wischin, asupra 

urilor romineşti, sint dintre cercetările care au aruncat o reală lumină 
supra valorii diferite a diverselor petroluri şi asupra nevolei de a avea 
ijloace de cercetare şi întrebuințare adecuate fiecăruia, ŞI de sigur că 
ucrările d-lui Prof. Poni şi încă ale citorva ar fi sporit şi mai considerabil 
atea rominească, 

Chestia importantă, din punct de vedere practic, era să se poată 
junge la uniformizarea mijloacelor de analiză a petrolurilor gi a de- 
'vatelor lor şi la stabilirea calităților şi proprietăţilor comerciale ale 
iverselor produse din comerț. 

In aceste două importante probleme grupul francez venise cu un 
veci, iar grupul german lucrase, impreună cu D-nii Zaloziecki şi Ede- 
anu ca reprezentanţi ai petrolurilor din Galiţia şi Rominia, un alt proiect, 
Pe baza lor s'a elaborat de o comisiune ad-hoc un contraproiect, 
me să poată fi adoptat de congres, dar care din pricina multelor confe- 
"le şi comunicări n'a mai fost vreme să poată fi discutat. S'a instituit 
să o comisiune internațlonală, cam din aceleaşi persoane, care să con- 
nue lucrarea în vederea viitorului congres, 

Acestea ar cam fi rezultatele imediate ce s'au consemnat din lucră- 
e secției a Da fără ca să se micşoreze, din contra, valoarea celorlalte 
sii, care au mai fost aduse în discuţie, ca: 

Prof, Dr. Holde — prepararea, combinarea şi formarea produselor 
trolului cu un punct de fierbere inalt şi a asialtelor, 

Dr. Wischin — regenerarea apelor alcaline de spălat. 

Dr. Curt Proessdorf — experiențe practice de ardere şi analiza fo- 
metrică a petrolului lampant, 

Dr. Lidaff — determinarea cantitativă volumetrică a hydrogenului 
talte şi petroluri, 

Dr. Dwvorkevitz— distilarea, rafinarea şi gazeiticarea hydrocarburelor. 

Dr. D. G. Pollak—benzina şi tratamentul ei. 

Dr. Ubbelohde-— tracţionarea părților maşinelor unse şi analiza u- 
iurilor lubrifiante. 

Prof. Racusin-— Comparaţie între petrolul rominesc şi rusesc. 

Dr. Weinştein—noui metode pentru analiza uleiurilor lubrifiante, 

Dr. Prof, Pfeiffer—încercări de gazeificare a petrolurilor romine, 
ficane şi ruseşti, 

Prof, Cronquist—petrolul ca dizolvant şi izolator, 

Prof. Charitsehoff—locul pe care trebuie să-l ocupe chimia şi geo- 
gia petrolului în ştiinţele naturale. 

Fdeleaun şi Ganca—hydrocarburele gudroanelor acide, 

Manea şi Pfeiffer—tabricaţiunea brichetelor combustibile prin tä- 
t de lemn, de pae sau alle materii organice amestecate cu reziduuri. 


are piston, sint numai două coloane separate prin citiva milimetri, căt 
prin aderenţă urcă apa cu nisip cu tot. A fost deja întrebuințată 
sondă de 100 metri adincime, | 

Leinweber — prezintă un sistem de extras petrolul printr'un ţi d 
poros de bumbac, fără sfirşit, care scoate petrolul prin aderență. De mær 
utilitate, mai cu seamă în coloane strimte şi la adincimi mari. Pri 
deja cunoscut, dar Incă fără o aplicare practică, 

G. Munteanu-Murgoci, Tănăsescu şi Tacit, Iscu, Hoisescu — d 
zintă observajluni şi studii foarte Interesante. 


In secțiunea H-a, prin conferințele D-lor Engler şi Zaloziecki, | 
origina petrolului a fost problema care a ocupat mare parte din ṣedinje 
Au intervenit foarte mulţi în discuţii. Rezultate hotăritoare nu s'au d 
bilit, dar, în urma cercetărilor ce s'au prezintat asupra activității opili 
a petrolurilor şi în urma discujiunilor angajate, teoria originei orpaniceă 
făcut un pas înainte, prin faptul că s'au adus şi precizat o serie de $ 
nomene fizice şi chimice, care tind s'o confirme. 

Partea curat rominească în aceste observaliuni a fost modestă 
de ordin general; încercările d-lui Prof. Hurmuzescu asupra radioad 
vităţii petrolului fiind prea la început, 

Cu privire la compoziţia chimică a petrolurilor brute şi a derivaleă 
s'au adus în acest congres multe lucrări de insemnată valoare ştințilă 
şi cu importante aplicări practice, precizindu-se prin ele din ce în ce mi 
bine că, în conformitate cu varietatea compoziţiunii chimice, trebue 
varieze şi metodele şi aparatele d'a stabili valoarea reală şi comercială 
liecărui petrol sau derivat — rezultat d'o foarte mare importanță, atit pen 
întrebuinţarea lampantului cit şi a uleturilor lubrifiante şi a benzinelor, 

In obținerea acestor rezultate însă, lucrările prezintate din Romi 
au fost, fără exagerare, decizive. Mai cu seamă lucrările laboratorul 


` in secția I-a chestiile ce sint de ridicat in congres devin mai 
serviciului minelor, în frunte cu Dr, L. Edeleanu, cit şi lucrările D d 


licate, fiindcă partea teoretică se siceşte din ce în ce şi toată impor- 


416 VIAȚA ROMINEASCA 


tanţa lor e practică. Dar tocmai din cauza importanței lor practice ers- 
cinde, aplicarea soluțiunilor, la care s'ar ajunge în congrese, e foare s 
nevoloasă şi cu greu se pot generaliza, de oarece se isbeşte mai totis 
una de tradiţii, de obiceiuri şi de interese speciale diverselor popost 

Astfel pentru cel de al treilea congres ni-se cerea: 

„Unificarea măsurilor de greutăţi şi volume, unii chiar pe cele m 
netare, 

„Internaţionalizarea, simplificarea şi îmbunătăţirea mijloacelor dar 
vita accidentele în schele, în fabricile de distilat şi rafinat, în denge, 
de inmagazinare din gări, porturi, pe căile de transport de pe uscat, dä 
pe ruri și canale, 

„Inlesnirea şi simplificarea formalităţilor de manipulaţie şi de mp, 
port, sporirea capacităţii vechiculelor de transport în vederea cho 
transportului. 

„Intervenţii şi măsuri pentru a încuraja întrebuinţarea derivate 
petrolului în economia şi uzagiul domestic. 

„Instituirea unor comitete naţionale care la rindul lor să og: 
comisiune permanentă internaţională cu indatorirea ca ea să se ocupe am 
tinunu cu aducerea la îndeplinire a dezideratelor congreselor de petul ș 
cu propăşirea industriei petrolului. 

In aceste foarte importante cerințe s'au prezentat foarte puține sk 
dii, tocmai din cauza enormei greutăţi d'a se putea veni cu măsul ae 
să poată fi primite de toate statele interesate. 

Am avut însă citeva comunicări, care ne-au arătat cu date mai mr 
importanța comerțului petroluiui în Germania, Anglia, Suedia şi Fo 

Chestiile legislative care au fost ridicate de d-nii Malahowski, T% 
midi şi Danielopol, în special separarea suprafeţii de subsol, ca i 
proprietăţi distincte, au fost ascultate cu interes, 

In cerința repetată deja în cele două congrese precedente: wil 
mizarea măsurilor de volum şi greutate, sa emis dezideratul urmă 
propus de d. Dim. A. Sturdza,—să nu se ceară numai dech unifattt 
zarea, care ar fi foarte greu de obținut, ci să se exprime dorința af 
viitor, pe lingă măsurile locale, fie guvernele, fie societăţile, fie dër 
statistice s. c. a, să dea în publicațiunile lor şi măsurile motrice, ca M 
respindite. 

In chestia înlesnirii transporturilor DI, Henry a pregătit studiu P 
goanelor de 40 de tone, asupra cărei. propuneri nu s'a putut emite £ 
vot concret, căci s'ar fi alins prin aşa ceva atribuţiunile biuroului E 
Berna, care trebuia consultat prealabil, precum şi alte chestii Iech? 
speciale, A rămas ca să se mai studieze. 

[n ce priveşte organizarea comitetelor naţionale şi a comisiei pe 
manente, mu s'a putut admite propunerile d-lor Guiselin şi A. D" 
s'au lăsat încă în studiu, 

Tot în suspensione a rămas propunerea d-lui Inginer Hoisesu d 


IP 


CRONICA ECONOMICA Hi 


se înființa un monopol al lampantului în Rominia, precum şi propune- 
tea d-lui Racusin, care ne-a venit dela secţia Il-a, pentru „înfiinţarea u- 
nui institut internațional! al petrolului şi derivatelor lui”, 

S'a admis propunerea d-lui Gaster de a se studia pentru viitorul 
ngres o lampă cu petrol, care pe lingă lumină să prezinte şi cele mai 
une condițiuni de siguranţă. 

După propunerea d-lui Dim. A. Sturdza s'a luat rezoluţiunea foarte 
esară, ca d'acuma înainte toate voturile şi dezideratele congreselor să 
ie însoţite de o expunere de motive documentată şi amănunțită. 

Şi în această secţie elementul rominesc a avut cuvintul său în maj 
oate propunerile, mai cu seamă prin luminile şi competinţa Domnului 
im. A. Sturdza, 


Acestea ar fi rezultatele oarecum imediate, ce se pot consemna de 
p'acum din cel din al treilea congres, pentru organizarea căreia am pri- 
mit atitea elogii şi cu care sintem in drept să ne mindrim, atit ca re- 


şi care tocmai, impreună cu chestiile puse în programul congresului, tre- 
buia să servească pentru a aduna şi coordona munca răsleaţă şi ri- 
sipită, ce există în diferite părți, şi să formeze oarecuim din al treilea 
congres un fel de bilanţ al trecutului şi indrumarea către un viitor mai 
in conformitate şi mai strinsă legătură cu cercetările ştiinţifice, 

Ni s'a făcut chiar cinstea să ni-se spună în mai multe rinduri, şi 
încă de personalități ştiinţifice ca : Engler, Haeter, Zaloziecki, Oebbeke 
și alţii, că nol am fi îngreuiat sarcina congreselor viitoare, tocmai prin 
modul cum am pus în evidenţă importanţa şi menirea congreselor petro- 
tului, 

De sigur o mare amabilitate şi o impresie a momentului pe lingă 
nițică realitate, fiindcă mal sint incă atitea chestiicare aşteaptă deslegare, 
incit fără îndoială că şi cel de al patrulea congres şi încă altele multe 
vor putea fi de o foarte mare însemnătate. Personal chiar am intervenit 


H pentru Lemberg, nu numai pentrucă sint acolo oameni de seamă şi că 


in Galiţia se pot Invața multe, dar mai cu seamă pentrucă e o localitate 
situată astlel, unde iar se va putea reuni, cu mai multă înlesnire ca în 
America, un număr cit se va putea mai mare dintre cei cari lucrează teo- 
retic şi practic în petrol. 

in ce priveşte viitorul nostru, cum am spus'o la unul din toastele 
ce-am ridicat, ar fi foarte trist şi dureros dacă ne-am opri aici şi toată 
munca noastră ar [i fost numai pentru aceşti lauri foarte trecători, 

Pentrucă, cum le-am declarat şi congresiştilor tot atunci, ar îi 
fost să mint dacă nu le-aş mărturisi sincer că am fost cu toţii foarte 

9 


418 VIAŢA ROMINEASCA y 


mindri de laudele ce in toate ocaziunile ni s'au adus, dar că aş mi 
tot atit, dacă nu le-aş mărturisi de asemenea, că, în tot timpul 
memorabile serbări, cea mai mare preocupare a mea era să pot 
in laudele şi omagiile ce continuu ni se aduceau, partea politejel, a be 
nei creşteri, a autosugestiunii chiar, de părticica de merit real, care 3 
aveam noi. 

Fiindcă dacă sărbătoare a fost, ea era a neamului nostru ` dacă mè 
rit este, el e al tuturor celor care au lucrat în această țară. Petrolula 
fost numai prilejul de a se arata de ce sintem și noi capabili, cind m 
înhămăm serios la muncă, i 

Desigur că încurajarea ce ne-o dau autorităţile științifice dela op. 
gres, prin elogiile lor repetate, trebue să ne fie un mare imbold pess 
lungul drum ce-l mai avem de străbătut în petrol, ca şi în celelalte m 
muri de activitate. [ 

Şi cind le spuneam congresiştilor, că sint încă mii de chestii, i 
care mii de fii ai neamului rominesc ar putea să aibă isbinzi de o me 
de ori mai mari decit ce s'a putut obține cu petrolul, era o adincă db 
temeiată convingere, nu numai vorbe aruncate în vint. j 

Cine în sociețatea unor oameni cunoscători în ale progresului, cam 
erau cei mai mulți dintre oaspeţii congresişti, străbate țara dela Predel 
la Pioeşti, Bucureşti, Giurgiu, pe Dunăre la Cernavoda şi apoi la Coms 
tanja, nu poate să nu fie adinc impresionat de condițiile cosmice bM 
goslovite, ce ni le-a hărăzit soarta şi predecesorii noştri, şi de menită 
care € ursit so aibă poporul în stăpinirea unor aşa de admirabile mi 
loace de fericire şi de superioritate în lupta cu natura şi cu alte nesmu 

Imboidul, ce ne venea din laudele cu care ne imbiau congresiș 
te ducea drept:—la o altă organizare şi rinduire a energiei noasire m 
ționale—la o refacere a sufletului şi a mentalități populației de sus 
pănă jos a acestei {äri—la altfel de mijloace decit cele intrebuințate pă 
acum, pentru punerea in valoare a bogățiilor și resurselor noastre de 
tot felul, 

Au fost în adevăr citeva clipe de putemică şi binetăcâătoare it 
nălțare. 

Dar cind te intorci la realitatea celor ce se petreceau ceva mji 
la distanță în jurul congresului, cind te gindeşti că nu mai departe deit 
in Marte trecut, am avut de la un cap la celalalt ai țării una din ach 
cumplite sguduituri, care trebuea nu numai să ne trezească din som 
ce de secole ne-a cuprins, dar să învie morţii şi să insuflețească și pie 
trele acestor mindre tinuturi, un fior de adincă desnădejde te bă 
mai cu samă cînd cu durere trebue să constaţi la fiecare pas, ce puff 
am învățat noi dintro aşa năprasnică urgie, | 

In sufletul celor mai mulţi citeşti cu mihnire că odală ce em 
nica vijelie a trecut, odată ce viforul inspătmintător a incetat şi urlete 
infiorătoare au amuţit, odată ce fiecare a dovedit, că morții de u 


CRONICA ECONOMICA 419 


sint la vecini, că pomii desrădăcinaţi sint la alții, "că acoperișurile 


Ẹivaie şi casele dărămate sint in satele dealături, atunci, cu ivirea ce- 


lor dintăi raze de soare, a renăscut şi speranța că ce-a fost nu se va 
mai repeta in curind, şi fie-care, mulțumit că vina e a cutăruia şi cută- 
raia, că el în fine a scăpat teatăr sau cu foarte puţine pagube, îşi reia 
somnul în care de mai bine de două veacuri tot înmormintăm viitorul 
acestei binecuvintate ţărişoare. 

Cu adevărată groază trebue să asişti la privelişti în care fii ai nea- 
mului, chemaţi poate să joace un alt rol, se prezintă cu aceiaşi nepă- 
sare, cu aceleaşi invinuiri şi clişeuri năroade şi ucigătoare, trăgind ace- 
leaşi sfori otrăvite, caşi cum nimic nu Sar fi petrecut, nu-i încă un an, 
pe acest canonit påmint. 

Dacă dar dintr'un sbucium aşa de ameninţător noi ne-am ales 
numai cu atit, ce să mai poată cineva spera dela evenimentele modeste 
şi cu alte proporţii decit ce ne-a fost dat să vedem astă primăvară. 

Avurăm, e drept, un congres cu care ne putem IDN şi ca parte 
curat ştiinţifică şi culturală şi ca orgoliu naţional, spun aceasta în cu- 
noştință de cauză fiindcă am asistat la 19 congrese internaţionale, dar 
cil vom profita, cu ce ne vom alege din învăţămintele ce se pot trage 
e încă o taină a viitorului. 

Tinerile generaţiuni şi părinţii lor, după mărturia atitor somităţi că 
sintem şi noi oameni, că avem o ţară de mare belşug, şi mai ales că 
putem şi sintem datori să devenim şi noi ceva de seamă, vor ințelege 
că e momentul să se înhame la o muncă sănătoasă şi rodnică, pentru a 
deveni odată stăpini pe comerțul, pe industria și pe toate mijloacele de 
trai şi de inavuţire, ce strămoşii ne-au încredințat? Sau, nepăsători și 
infumurați, vor continua cu spoiala şi viața uşoară ce-i învaţă atit cit să-şi 
poată disputa, cind prin umilințe cînd prin numărul de voturi din familie, 
slujbuşoarele de 200 de lei pe lună? 

Pare că sint, lucrul nu l'am controlat încă, peste cinci-şase sute 
de cereri de slujbe, care, într'un an şi ceva, au rămas în suferință Ta 
Ministerul de Justiţie —adică cinci-şase sute de copii ai țării condamnaţi 
să trăiască o viață intreagă ca paraziți, numai din munca şi agoniseala 
celorialţi frați—pecind în comerţ şi industrie nu poți găsi zece, care să 
ştie redacta cum trebue, în nemțeşte şi tranțuzeşte, o scrisoare de afaceri 
şi care să aibă curajul să se înhame jo o muncă din care curg mi- 
lioane. 

Şi ca culme, părinţii altor rinduri de copilași, în loc să ceară alt- 
ceva, ei să tinguesc cu jale pe mormîntul desființării citorva din gimna- 
ziile, care tocmai ne-au dus la situaţia economică de azi şi la îinstrăina- 
rea comerțului, a industriei şi meseriilor. 

Dar... cu credința în vremuri mai bune, care nu trebue să re på- 
răsască niciodată, să sperăm, cu toată vitregia vremilor prin care trecem, 


420 VIAŢA ROMINEASCA 


că vom profita cu ceva şi că cel de al treilea congres al petrolului va 
însemna un pas fericit în orientarea economiei noastre naţionale, 


Romineşti, 20 Septemure, 1907, C. Alimăneștianu. 


Congresul internaţional şi Industria romină de Petrol, 


Al treilea congres internațional de petrol s'a ţinut acum citeva gie 
în Bucureşti, 

Cei ce au putut urmări mai de aproape şi cu mai multă compe 
tință decit noi, lucrările congresului, vor putea să arăte şi care sint e 
loasele pe care ştiinţa şi industria în genere le trage din comunicările $ 
cute şi discuţiile urmate*). Dela un congres internațional nu trebue însă 
să ne aşteptăm la rezultate directe şi imediate, el dind mai mult pri 


jul de a se preciza anume chestiuni, făcind obiectul unor discuţii ante 


tloare, 

Acest congres avind loc într'o țară producătoare de petrol, nu st 
putea ca multe din comunicări să nu aibă ca subiect industria petrole- 
lui din Rominia.—ln această privință numeroșii străini cari au luat parte 
la vizitele ce s'au făcut in regiunile petrolifere şi au fost față la diset- 
tiile ce au avut loc, au căpătat două impresii. Una îmbucurătoare pentru noi: 
baza solidă ştiințifică—-o putem spune fără nici o rezervă-—pe care im 
dustria petrolului a luat'o la noi. Acest carhetar este cu atit mal Imbi- 
curător, cu cit prima impulsiune pe această cale a fost dată de gume 
nul din 1903 cu înființarea comisiunei de petrol şi fiind-că elementul spe 
cial rominesc a participat în realitate şi în primul rind la această indie 
mare.—În deosebi biroul geologic şi laboratorul de chimie dela Minister 
Domeniilor, transformate azi In institut geologic, au contribuit să de 
acest caracter special industriei petrolului dela noi, şi au arătat în ae 
scurt interval cit se reduce din partea aleatorie, a unei industrii toane 
aleatorii, prin cercetăriie premergătoare ştiinţifice, 

Azi studiile geologice, analizele chimice, au restrins nesiguranța & 
altă dată şi Incercările neisbutite, datorite mai cu seamă faptului că cot 
ducerea exploatărilor era încredințată celui dintăi maistru sondor pol 
nez ori rus, care în necunoştința lui era tot aşa bun geolog, ca det 
şi inginer. Graţie lor şi speculatorilor de terenuri şi de acţiuni se date 
rise acea compromitere de acum eh ani a exploatărilor noastre & 
petrol. 

Cit de departe sintem azi de acele timpuri în cari eram gala si 
vindem pe un blid de linte terenurile Statului şi concesia conductei per 
tru motive bugetare dind astfel pe mina concurenţilor noştri. viitorul nos 
industrial. Delegatul guvernului american la congres în mai multe rindi și 
fără nici o rezervă a recunoscut că numai în Rominia industria petrolului are D 


et Vezi articolul d-lui C. Alimâneştianu de mai sus Nota redacii- 


CRONICA ECONOMICA 421 


calitate o bază științifică. Cità învăţătură n'am avea să tragem şi nol 
i cel ce pun capitaluri, din această scurtă istorie a petrolului. Această in- 
dustrie n'a reuşit decit cind condiţiile speciale ale terenurilor şi produse- 
lor noastre au fost cercetate şi bine cunoscute, şi această lucrare nu pu- 
ca Îi mai bine făcută decit cu o colaborare efectivă a elementelor din 


lată, 
Dar dacă această constatare măgulitoare pentru noi, s'a impus iu- 


uror streinilor ce au venit să cerceteze mai de aproape industria petro- 
ului la noi, ei n'au putut ascunde alte impresii întristătoare cu care s'au 
ntors din vizitarea regiunilor de exploatare: slaba, ca să nu zicem cu 
olul neindestulătoarea, participare a elementului naţional, sub toate for- 
ele lui, la o industrie pe care o numim națională.— Unii prin discursu- 
le lor, alţii prin banchetele ce au oferii, au accentuat şi mai mult acea- 
tă „internaţionalizare“ a unei industrii, în care orice s'ar zice, bogăția 
a mare era a petrolului aflat sub ogorul proprietarului, 

Erau desigur între congresiştii streini mulţi direct şi indirect Inte- 
esaţi în afacerile de petrol din ţară, dar pe lingă ei, delegaţii oficiali ai 
telor (erau 13 state representate), profesori universitari, oameni de ști- 
nä, ingineri de căi ferate şi alţii, care puteau în judecata lor să se ridi- 
e deasupra intereselor personale ale lor şi să judece în mod obiectiv 
tuația ce am lăsat să se stabilească. — Din vorbele unora, din reticen- 
le altora, reieşea mereu mirarea că față de o ast-fel de bogăţie nu ştim 
luăm locul ce ni se cuvine. 

Un profesor distins ne zicea in momentul cind părăsea fara şi îi 
ream ultima impresie: Plec cu convingerea că aveţi multe bogății, în 
eosebi în terenurile petrolifere, dar este nevoe să luaţi o participare 
reponderentă în punerea lor în valoare, Deşi sint din o țară mare, am 
zut prin propria mea experienţă cit de greu este săi dobindeşti drep- 
urile odată ce n'ai ştiut să le revendici, să le serveşti şi să le aperi, şi 
e dădea exemplul industriei sodei, acaparate azi de casa belgiană Sol- 
ay, care distruge în Franţa orice încercare de înființare a unei fabrici 
ranceze producind acelaş produs. 

Această impresie lăsată streinilor este reală, Noi Rominii nu avem 
rebuință nici de a vizita exploatările din ţară, nici de a cerceta compozi- 
ia societăţilor romine de petrol, şi proporția capitalului sau a persona- 
ului naţional, pentru a ne convinge că în industria petrolului sintem de- 
arte de a ne fi indeplinit sarcina ce ne revenea. 

Proprietarul solului nu a luat în cele mal multe cazuri, decit o vs- 
are cu totul neproporționată cu bogăţia terenului său, în exploatarea 
ropriu zisă pentru a extrage petrolul din pămint, în industria pentru a-l 
anstorma întrun produs comercial, participarea rominilor este cu totul 
cindestulătoare.— Rolul ce ni s'a rezervat este mai cu seamă în mano- 
brută, care are o mică importanță în această industrie (tot perso- 
lui ocupat în industria petrolului, dela maiştri sondori incepind, este 
8678, din cari 7869 romini mai toți muncitori mazuali), şi în trans- 


` 


Ap VIAȚA ROMIXEASCA 


porturi pe liniile noastre cu vagoanele aparținind societăţilor de pelml, 

Grija noastră trebue să fie cu atit mai mare cu cit în această pr 
mă şi mai importantă! industrie stabilită la noi, trebue să vedem catach- 
rul ce ia Intreaga noastră industrie pe care o numim naţională, şi fal 
că ca deţine combustibilul principal care o va mişca, (C.F.R. au cons 
mat în 1905—1906 în total 65,000 tone de păcură, iar consumația totală de pă 
cură e de 160,000 tone).—Şi aci s'ar pune intrebarea al cărei răspuns nu 
întră in cadrul acestui articol—ce trebue să fle o industrie naţională, 

e Ta 

Acestea sint în scurt şi în trăsuri foarte generale impresiunile Ki 
pătate la congresul de petrol. 

Dar dacă pentru industria petrolului în genere această adunare ser- 
veşte la o rătuială a chestiilor ce o interesează, ea trebue să fie şi pes 
tru industria de petrol a noastră, prilejul de a arăta fazele prin carea 
trecut şi în ce stadiu ea se găseşte astă-zi. °) 

După cum reaminteam mai sus chestia petrolului la noi a preoci- 
pat pentru întăla dată mai puternic opinia publică în 1900, atunci cind 
pentru a învinge dificultăţile bugetare ale Statului, guvernul căuta sig 
plaseze cu orice preţ bunurile Statului, între care să găseau terenurile 
petrolifere, 

Standard Oil, vestita companie americană care acaparase comerțul 
mondial al petrolului, prevăzind bogăţia Romîniei, cerea deodată ea con 
cesia acestor terenuri şi monopolul conductelor, adică al transportului n 


țară. Ea aplica în țară politica ce-i servise atit de bine în Statele-Unile 


pentru a împiedeca orice coocurență.—Se ştie că graţie unel campani 
puternice în opinia publică s'a impedicat această înstrăinare, şi scåpii- 
duse terenurile Statului, prin păstrarea mijloacelor de transport in mina 
acestula, s'a scapat şi de acapararea americană a petrolului romin. 
Această luptă a întiinit greutăți mari, fiindcă începuturile de ex 
pioatări de la noi nu erau suficiente pentru ca opinia publică să cunoască 
chestiunile ce se discutau şi nici importanța capitală pe care transportul 
prin conducte o avea pentru petrol. Din discuţiile ce au avut loc atunci 
a reeşii pentru toţi importanța păstrărei în mina statului a mijloacelor & 
transport şi în acelaş timp primejdia de a da interesele principale ale im 


dusiriei noastre născinde pe mina concurentului nostru, C-nia Standal 
Oil. De acela după această primă încercare nu am mai avut nici o centi 


directă de concesie de conductă, nici vrăunul din oamenii noştri de gi- 
vernămint ñu a mai îndrăznit să proclame compania Americană cau 


ta interesanta lucrate apărută acum în urmă şi de care ne-am servit 


aceste rimduri : Exploatarea petrolului în Jominia de I. Tinăsescu gi V 


Tacit. : 


ff 


A) Cei ce ar dori să aibă dute mal amänunțite pot cu folos conu: 


CRONICA ECONOMICA 423 


ctor necesar econmlei noastre naţionale. Această luptă nu a incetat însă 
ind alte căi. 

Ca urmare directă a limpezire! acestor două chestiuni, un nou avint 
ärea că a început. Am văzut infiinţarea comisiei de petrol care era desti- 
stă să studieze deodată cu terenurile petrolifere ale statului, toate regiu- 
ile petrolifere in vederea proectărei unei conducte, Ca imediată aplicare. 
+ înființează reservoriile de la Constanţa şi se desvoltă portul de pe 
ol din acelaş oraş. Era astfel prima intrare în acţiune a statului dori- 
t să Implinească rolul ce-i incumbă, să inlesnească exploatarea cu capi- 
luri mici, Se făcuse In acel moment un întreg program de aplicare, 
entru participarea elementului rominese la exploatare; dar el a râmas 
in nenorocire neaplicat şi chiar prin schimbarea Guvernului la 1904 lu- 
rările comisiei de petrol au incetat de fapt, dacă nu de formă, 

Lupta ce se dusese pentru scăparea terenurilor statului atrăsese 
enţia strălnătăţei asupra noastră şi arătase dorința ce aveam de a nu 
ntra în cartel! cu Americanii. Această constatare corespundea cu revolta 
-onsumatorilor din Europa occidentală şi în deosebi din Germania, contra 
acedeurilor Socletăţei Standard-Oil. Era un interes al nostru care să 
utea lega de acel al unora din principalii consumatori de petrol. Se 
onstatase în acelaş timp dificultăţile ce întilnisem în lupta contra socie- 
Oe) americane şi puterea ei şi se credea că unirea acestor interese europene 
a un loc puteau să înlesnească rezistența pentru viitor. lată de ce şi în 
e limite, se dorea interesarea capitalurilor germane şi străine la industria 
eirolului, Rezervindu-se o parte largă în exploatare elementelor naţio- 
le sub toate formele lor, se spera că la comerțul de exportație și chiar 
a a parte din industrializarea produsului brut (rafinarea) să poală inte- 
esa capitaliştii din afară, ajutaţi de lupta pe care consumatorii din țările 
espective o duceau contra trustuiui american, In acelaş timp importanţa 
rescindă a combustibilului lichid pentru marineie de răsboiu, făcea ca 
uvernele unora din statele europene, şi în deosebi cel german, să la o 
titudine paralelă intereselor noastre. 

Acestei perloade corespunde îinteresarea mai de aproape a capita- 
urilor germane, franceze şi engleze la industria noastră de petrol. Puter- 
iica Deutsche Bank, cumpăra societatea Steaua Romină şi instalaţiile 
ale dela Regensburg din mina bancherilor unguri şi austriaci, iar în urmă 
isconto şi grupul ei, instalaţiile dela Buşienari. Speranţele rominilor 
ăreau că se confirmă, căci principala preocupare a capitalurilor germane 
u la început scăparea de monopolul american a consumatorilor germani. 
a acest scop se înființă împreună cu Compania Shell de transport, un 
vtăjmaş cunoscut al Standardului, o societate de vinzare care trebuia să 
upte contra societăței lui Rockieller. 

De atunci încoace insă, situația s'a schimbat; această alianţă s'a 
estăcut ; societatea de vinzare s'a lichidat, şi una cite una societăţile 
ermane s'au învoit cu trustul american peniru a statornici un regim 


124 VIAŢA ROMINEASCA 


=: 


dăunător propriilor lor conaţionali. lar capitalurile şi-au concentrat puterile 
în deosebi în exploatarea şi în rafinările din țară. 7 
ŞI lată-ne azi, după atita luptă, cu petrolul nostru exploatat aproape 
exclusiv de societăţile străine şi vindut pe pieţele străine amestecat sau 
cel puţin confundat cu cel american. i 
Şi de aci avem să tragem încă odată o învăţătură deatitea ori re 
petată : dacă este bine să interesăm la compania noastră cit de mulţi, nick 
odată nu trebuie însă să le lăsăm fără grije şi exclusiv lor apărarea 
intereselor noastre. În afaceri băneşti, băncile uită, ca în cazul de faţă, 
propriile interese ale conaţionalilor lor, cu atit mai mult pe ale altora. H 
Dar Americanii nu se mulțumesc să-şi menție situația ciştigată in 
Germania, Se vorbeşte azi de aplicarea aci la noi a sistemului de vinzare 
în detaliu cu căruța, adecă a acelui sistem care a permis Inființarea mo 
nopolului Standardului în cele l'alte state europene. Ţară producătoare de 
petrol, nu ne rămine decit să ne cumpărăm petrolul necesar consumației 
noasire interioare prin monopolul unei societăţi streine. 
Prin firea noastră latină prea vie şi violent impresionabilă, uităm re 
pede şi primejdiile prin care am trecut şi învăţăturile ce ies din ele, 
In 1905 o nouă încercare se face de a se da terenurile petrolifere 
ale statului unor concesionari streini, şi, o nouă luptă trebue dusă spre 
a arăta nevola de a păstra cel puţin această rezervă în miinele noastre. 
Ea se sfirşeşte prin subscrierea capitalului Societăţii  „Rominia” şi prin 
proectul de concesionare, mort-născut, al d-lui G. Cantacuzino. Să nă 
dăjduim că din această nouă luptă şi din faptele ce avem în taja noss 
trä, chestia concesionării terenurilor statului ') unor societăți streine s'a 
îngropat pentru totdeauna. 
După cum arătăm mai sus, participarea noastră la beneficiile im 
diate şi reale ale industriei petrolului nosiru este cu totul slabă ; după ci 
văzurăm în urmă, nici situaţia generală a industriei noastre nu a prog 
sat, căci prin intrarea în trustul american a societăţilor celor mai pu 
nice din ară, interesele băneşti imediate ale acestors au deservit negre 


mondiale a petrolului şi prin urmare a importanței pe care o putea 
avea prin exploatarea acestui produs. Deşi cu ocazia luptei ce sa d 
contra Soc. Standard, pentru mulţi s'a limpezit nevoia de a rezerva Ko 
minilor partea principală în exploatare, nici masa cea mare a publicului, 
nici chiar toți oamenii noştri de guvernămint, nu şi-au dat seamă de 

tura specială a acestei industrii extractive, în care beneficiul real nus 
poate face prin vinzarea sau cedarea unei bogății necunoscute, ci numi 
printr'o interesare progresivă la cantitatea In realitate extrasă. De acei 
pe deoparte am văzut revenind chestia vinzării terenurilor statului şi li 


n In 4925/906 s'a extras pe terenurile concedale de stat 53.540 tr 
faţă de totalul de 681,495 tone. 


CRONICA ECONOMICA 


425 


cezind, ca să nu zicem dispărind cu totul, acțiunea Statului pentru indru- 
marea elementelor naționale cătră exploatare şi inlesnirea mijloacelor de 
care ele aveau nevoe (credite, şcoli speciale, vagoane cisterne, conducte, 
tezervorii în gări, avansuri pe martă, continuarea studiului terenurilor pe- 
trolliere cu puțuri şi sondage de explorare chiar, etc.). 


Cu cit guvemul nostru îşi dădea mai puţin seamă de rolul lui, 
cu atit societăţile străine ce se interesau de petrolul romin văzind bo- 
găția de care dispuneam şi cimpul absolut liber ce li se lăsa, se băgau 
mai mult în exploatare, întinzind nu numai sondagele şi sporind rafini- 
iile (un alt mijloc de slăpinire), dar şi acapărind din ce în ce mai mult 
terenurile disponibile. 

Creșterea producției petrolului dela 903/904 incoace, decind capita- 
lurile străine au intrat mai cu seamă în exploatările romine, ne indică 
această nouă tendinţă, 


lată într'adevăr această producţie : 


1900—901 249.028 tone 
1901—902 304.759 . 
1902—903 323.237 „ 
1903—904 412.462 , 


1904 — 905 531.997 tone 
19035—906 685.365 , 
1906— 907 982.315 ,„ 


Vedem că în aceste trei din urmă campanii (1904—1905 până la 
1906—1907) producţia țării s'a îndoit. 


Dacă ținem seamă de producţia pe hectar din regiunile in realitate 
exploatate (la Buştenari peste 22.000 tone de ha), de micul număr de 
sonde în exploatare (366 sonde productive in 905—906 faţă de 247 In 
lucru, 72 în suspensie şi 164 părăsite, total 839 sonde) şi de întinderea 
mereu crescindă a terenurilor petrolifere ce se găsesc, putem prevedea că 
producţia de azi de aproape un milion de tone este departe incă de apo- 
geul exploatării petrolului rominesc, Exploatarea este concentrată azi 
aproape exclusiv în schelele din Prahova, dela Buştenari-Recea, (la 1 la- 
nuarie 1907 erau 544 sonde), Cimpina-Poiana 1154), Moreni (47), Bâicoi 
(42), Țintea (21) şi Apostolache (5), adică în toată regiunea Prahovei 
413 sonde, din care 393 productive şi 233 in lucru. Aceste schele au dat 
în 1905—907, 937.094 tone din producţia totală a țării de 982.315 tone. 
Deşi sintem azi a 3-a ţară producătoare de petrol, numărul sondelor lu- 
crate în condiţii normale este cu totul mic faţă de cele din Statele-Unite, 
Rusia şi chiar Galiţia (care vine azi după noi ca producţie). 

Nu trebue insă ca aceste cifre să ne amăgească şi să credem că 
prin simplul tapt al sporirii producţiei, economia noastră naţională a do- 
bindit ciştigul ce merită. Pentru orice industrie, economia țării nu poate 
în realitate beneficia, decit printr'o participare reală şi sub toate formele 
ei la această viaţă industrială. Pentru o industrie cu un caracter specia! 
ca aceia a petrolului, acest fapt este şi mai adevărat, fiindcă cheltuielile 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


tăcute pentru extragere nu sint proporţionale cu bogăţia terenului, Ge 
atit mai mult acest principiu trebue aplicat, cu cit interesarea proprieta- 


rului solului la producţie (atunci cînd există) este slabă şi fixă, în loe 
de a îi progresivă. j 

Participarea Rominilor la aceste întreprinderi se poate vedea și din 
capitalul băgat in această industrie. Acest capital se socotește azi i 


155.500.000 lei, astfel împărțit ` 


German 74.000.000 fei. 1 
Francez 31.000.000 , 
Olandez 20.000.000 ,„ 
Romin 14.000.000 ,„ 
Italian 15.000.000 „ l 
American 12.000.000 , 
Belgian 5.000.000 ,„ 
Englez 3.000.000 ,„ 
Diverși 6.500.000 „ 


privesc exploatarea propriu zisă, ca rezervorii din gări, conducte, rafin 
capitalul foarte important pierdut în prima perioadă de încercare în care 
industria noastră şi acţionarii străini au plătit neştiința sau necinstea per- 
sonalului interlop ce aduceau aici, şi la urmă partea şi mai importanii 
a speculației terenurilor, fără nici o exploatare şi numai ca un ade 
joc de bursă. 


De sigur că capitalul pus în exploatarea propriu zisă s'ar reduce 
fără exageraţie la mai mult ca jumătate din cele 185 milioane (valoarea 
reală a sondelor existente productive şi neproducătoare, din care foart 
puţine au depăşit 400 de metri, nu poate trece peste 40 milioane). 

Pe cine să facem răspunzători de această inferioritate creată e! 
mentului rominesc 3 Să nu facem incriminări inutile şi să cerem aceste 
societăți străine să apere interesele economiei noastre naţionale, să ser 
vească cauza noastră mai bine decit am servito noi. Să le cerem să 
rămiie în limitele ce se hotărăsc prin legile noastre şi nimic mai mut 

Nouă însă ne putem cere mai mult. 

latro țară nouă în viaţa industrială, rolul statului de îndrumător 
este de căpetenie şi prin urmare lui îi revenea sarcina de a face ca în et 
pioatare să fie rezervată o parte cil de mare elementului național, ca că 
pital şi ca personal. Lul îi revenea în primul rînd rolul de a arăta că, bine 
înjghebată, exploatarea are nevoie de credit negreşit, dar nu de capital 
rile imense cu care sesperie toți naivii, în care intră în primul rind spe 
cula terenurilor şi a acţiunilor, invenţii inutile şi greşeli nepermise: 
[i revenea să facă pentru exploatările naţionale un credit petrolifer, car 
să înlesnească creditul micului exploatator sau proprietarului solului şi 
să nu-l lase numai în mina Băncilor interesate, Tot lui H revenea ca & 


CRONICA ECONOMICA 427 


dată cu rezervoriile dela Constanţa să ducă mai departe chestia trans- 
porturilor pănă acolo, Azi deşi căile ferate sint ale noastre, societăţile 
ai puternice sint, faţă de micii producători, în situaţia în care se găseşte 
Standardul in Statele-Unite prin deținerea acțiunilor căilor ferate care 
transportă petrolul şi graţie câror acţiuni poate face tarifele atit de urcate cit 
|| convine. Societăţile nu au acţiuni C. F. R, dar au toate vagoanele 
taneuri, care circulă pe liniile noastre (din 1500 vag. cisterne, C. F. R. 
au numai 97 şi acelea pentru nevoile lor). Un mic producător nu gä- 
seşte decit de la aceste societăți vagoane pentru transportul petrolului, 
iar până la stație sau ta rafinăria cea mai apropiată el este funcţie de 
:onducta unei societăţi particulare, care face aici un serviciu de cărăuşie 
publică, însă după bunul ei plac (514 Km. în total de conducte parii- 
culare pe cînd statul nu are de loc). 

Institutul ei geologic și laboratoarele lor trebue să înlocuiască pen- 
tru micii producători organizarea specială ce poate să-şi plătească o Socie- 
iate mare şi puternică, pentru a-şi studia terenurile şi produsele lor, 

Tot ast-fel şi cu rezervoarele de depozit dela Constanţa şi din gări, 
unde prin clasarea produselor să se poată pe de o parte inmagazina la 
un loc maria mai multor producători mici, ca aceştia să poată prin aso- 
claţia lor să profite de eftinătatea inmagazinărilor şi a transportului în 
cantități mari şi în acelaş timp prin varante de un credit mai lesnicios. 
(Statul are rezervorii numai în Constanţa de o capacitate de 80,000 tone, 
iar societatea de exploatare 120,000 tone reservorii în gări şi în schele). 

Nu gr fi încă locul de a regula şi condiţiile în care proprietarii — 
cei mai mulţi ţărani—să participe la bogăţia ce se găseşte In subsolul 
ior? Această chestie a unei interesări progresive a proprietarului la pro-- 
ducția brută a sondei a fost ciștigată in favoarea terenurilor statului la ul- 
tima propunere Fialia. Fără ea, nici odată nu se va lua o valoare cores- 
punzătoare adevăratei bogății a terenului, fiind-că in exploatarea petro- 
lului cheltuelele de extragere nu sint proporționale cu valoarea produ- 
sului extras, ca într'o mină de cărbuni, de sare, O sondă costind 40,000 
de lei poate să nu dea nimic dar poate să producă şi 40,000 tone (son- 
de No. | dela Moreni a dat la 256 m. adincime 60,000 tone) adecă o 
valoare de peste 800,000 de lei, cu o cheltuială de exploatare minimă, 

De ce statul cunoscător azi a naturii acestor exploatări nu ar lua 
în mină interesele proprietarilor romini, punindu-i ast-fel la adăpostul 
speculatorilor necunoştinţii propriilor lor interese? ') 

Ar fi un întreg program de făcut in această privință, care program 
avem convingerea că poate încă azi să schimbe în bună parte proporția 
elementului romin In industria noastră de petrol. 


3 Minist, Domeniilor ar trebui de odată cu producţia totala, eu ea- 
pitalul în realitate investit de societatea de exploatare, să cerceteze artea 
ce revine in exploatările de azi ca redevenla proprietarului solului, a up: 
de șa rezervat vreuna. 


428 VIAȚA ROMINEASCA | 


Acestea sint condiţiile generale ale industriei petrolului romin. Deşi 
progresele făcute in cei patru ani din urmă sint foarte mari ca ofge, 
ele sint în mare parte făcute în afară de noi, şi nu sint încă ded 
un inceput pentru bogăţia terenurilor noastre,—Este deci încă vreme ca 
să nu lăsăm să se accentueze indrumarea extranațională ce o ja din te 
în ce această industrie. Nu este însă timp de pierdut, Din cauza terenu- 
lui cîştigat de capitalurile streine în exploatare, este o nevoie imperioasă 
ca statul să între în joc şi să dea o impulsiune puternită elementului 
național. Fără această impulsiune cu greu vom putea lupta cu armele 
inegale de care dispunem, 

Buhăeşti, 19 Septembrie 1907. 


Vințilă |. Brătianu, 


wam e 


Cronica Internă 


— D, Panu şi „Viaţa Rominească“, față de socialişti — 


De aproape şeple ani publicul nostru cetitor are plăcerea de aur- 
mări, în „Săptămina”, cum se răsiring toate evenimentele vieții noastre 
publice.—politice şi culturale,—în gindirea unui scriitor de mare talent, 
cu judecată sănătoasă, cu o bogăţie de observaţii fine, cu mult spirit,— 
cum este d. G. Panu, acest cugetător care, vecinic cu condeiul în mină, 
observă şi înregistrează, zi cu zi, toată impestrițarea caleidoscopică de lu- 
ceruri mici şi lucruri mari, nimicuri şi grozăvii, epizoade comice și situa- 


iuni dramatice, din cari se ţese viaţa noastră. 


ŞI e un adevărat deliciu pentru orice om, obosit de declamaţia şi 
gesticulaţia desordonată a salvatorilor noştri de tot felul, să urmărească 
prin această țesitură firul roşiu al analizei d-lui Panu. 

Dacă pănă acum, însă, d. Panu, în timp de aproape doi ani, na 
avut răgazul să-şi spună cuvintul său şi asupra „Vieţii romineşti“, stu- 
diul meu „Socialdemnocratismul sau poporanismul* La dat prilejul să ne 
consacre, însfirşii, două articole („Săptămina“, 1907, No. 52 şi 53). 

E o mare onoare pentru „Viaţa rominească“. 

Sint silit însă să fac citeva observaţiuni, de fond, asupra chipului 
în care d. Panu a relevat acest studiu. 

D. Panu vede în lucrarea mea nu un studiu științific obiectiv, ci in- 


_cercarea de a satisface o trebuinţă sufletească, de a rezolvi o problemă de 


psicologie subiectivă : de a „justifica“ intrarea mea întrun anumit partid 
politic, de a-mi motiva „conversiunea“ şi de a-mi afirma „ruperea defini- 
tivä cu socialismul...” 

D. Panu este râu informat. 

Eu, personal, n'am intrat In politica militantă rominească decit odată 
cu intrarea în partidul din care și astăzi fac parte, nu mă simt „convertit” 
şi nu simt nici nevola de a-mi „justitica“ legăturile politice sau de a-mi 
afirma „ruperea definitivă cu sacialismul”,”) Din culegerea de scrieri mai 
vechi, pe cari le voiu reedita în volum în cursul anului viitor, d, Panu se va. 


"1 Toata chestiunea e străină de studiul men şi de „V. R“, dar d. 


Panu ma silegie să intru in uceste detalii, pe cari am neglijul să le relevez 
19 10 ani de activitate politică, socotindu-le indiferente pentru opinia publics. 


Li 


‘430 VIAȚA ROMINEASCA 


convinge că şi acum 15 ani, două trei luni după intrarea în țară, impărtășiam, 
în esență, aceleași idei pe cari le desvolt şi în studiul relevat de d-sa, 

Apoi, intrucit intrarea întrun partid politic are nevoe de vro ali 
justificare decit adeziunea formală la un program determinat de activi 
tate politică ? Motivele, cari au determinat această adeziune, pot îi in 
țeresante sau neinteresante, din punctul de vedere psicologic sau illozo 
tic, dar politiceşte sint indiferente: hotărirea— un act de voinţă,—de i 
colabora la o operă politică, politiceşte se justifică prin sine însăși, și 
calea pe care se ajunge la această cooperaţiune politică se poale de 
sebi, în cazuri individuale, foarte mult. 

Cine ar fi, de pildă, în drept să ceară d-lui G, Panu insu-și săi 
„justifice“ intrarea d-sale în partidul liberal, ciţi-va ani după autorul aces- 
tor rinduri, sau să-şi motiveze calea percursă pănă atunci dela „frontier 
socialismului“, cum se exprimă d. Panu ? 

Politiceşte, cum am spus, aceasta se justifică îndeajuns prin acul 
de voință insu-şi, prin hotărirea de a lupta pentru un anumit program 
comun, 

Şi ori-cit de deosebite ar fi, depildă, căile prin cari am ajuns îm 
preună cu d. Panu la colaborarea în sinul aceluiaşi partid, nu mai puţin 
noi reprezintăm în acest partid acelaş curent mai democratic (intrucit d 
cadrul unui program se pot manifesta, şi totdeauna se maniiestează de 
fapt, mai multe curente),—cu o singură deosebire : d. Pan, Jan să mii 
vorbesc de insuşirile d-sale necontestat superioare de om de stat, de: 
rită, poate, experienţii d-sale mai vaste, unui trecut politic mai bogat și 
mai variat, e pare-mi-se ceva mai sceptic în ce priveşte posibilita 
momentului istoric prin care trecem, deosebire ce poate rezulta şi 
cumpătarea şi perspicacitatea mai mare, firească la un om mai în i 

Aici, poate, zace şi cauza interpretării date de d. Panu studiului met 

Dar poate fi şi o altă explicare. i 

DI. Panu, deşi e ua literat şi un cugetător de mare valoare, e ins 
nainte de toate un om politic, un fruntaş politic al ţării, cu multă v 
ai cu multă inriurire asupra mersului afacerilor publice. E firesc ca d 
să întrevadă mai uşor şi fața „politică“ a ori-cărei chestiuni, l 

Pe cind subsemnatul, deşi nu sint străin nici eu de preocupări 
ordine politică, am însă un rol foarte modest în această sferă (deși 
prejurările au concentrat asupra-mi un moment săgețile gazetarilor), 
aceste preocupări sint adesea intunecate pentru mine de interesele 
ştiinţifice şi literare. 2 

Acestea se restring şi asupra caracterului revistelor conduse de nol 
„Săptămîna” e înainte de toate o revistă politică; — pe cind în „Visi 
Rominească“, cu toate că ea are o direcție literară şi științifică unitară, 
nota politică, propriu zisă, lipseşte cu desăvirşire ; — în cadrul diredd 
literare ce reprezintă, vedem aici cotaborind literați din toate partidele (fi 
in afară de orice partide), ca şi din toate țările locuite de Romini. ` 

Prin această deosebire trebue să cexplicăm probabil şi felul în o 


i 


CRONICA INTERNA LEII 
d. Panu a înţeles pasagiul din studiul citat, prin care se depling injuriile 
grosolane la adresa social-democraţilor şi apelurile la măsuri represive 
din partea intelectualilor şi a „bărbaţilor noştri de stat: (in ghilemete). 

Citind acest pasagiu d. Panu adaogă textual : i 

„Cum că aceste constituesc un blam pentru noi şi o incurajare 
„pentru socialiștii actuali, nu mai încape îndolală“... 

Precum din faptul, că întreg studiul meu e îndreptat impotriva 
soclal-democraţilor, cari Mau şi salutat atit în „Rominia muncitoare“ cit şi 
în „Viitorul Social" cu articole foarte violente, se poate vedea, că in 
intenția mea nu intra de a incuraja pe social-democraţi, tot aşa de de- 
we de mine, „nu mai încape îndoială“, a fost gindul să blamez pe d-l 

nu, care, pe cit ştim, n'a înjurat olan ă 
bărbat de stat (fără Seier SS BEES 

Totuşi d. Panu scrie un articol întreg pentru a dovedi că un gu- 
vern e în drept să reprime, chiar violent, dar în limitele legale, „scan- 
ec şi violențele“, actele cari tulbură ordinea publică şi violează 
egile : 

„A, dar d. Stere, — continuă d-sa, — spune că ideile chiar rătăcite 
„trebuesc combătute prin argumente, iar nu cu injurii grosolane, cu acu- 
„zări de jidovizm şi cu represiuni. Aşa este, ideile. Dar actele ? Tot cu 
„argumente şi raționamente trebue să răspunzi la violențe ? Dar dacă“... etc, 

Din această argumentaţie pare a rezulta, că eu aşi îi sustinut unde- 
va, că un guvern nu e în drept să reprime scandaluri şi violențe, acte 
itegale, cari ar primejdui ordinea publică, nici măcar prin măsuri legale!... 

Di Panu nu e dintre acei polemişti slabi, cari au nevoe să pună 
în gura „adversarului“ o... prostie, pentru ca apoi să triumfe cu mai multă 
uşurinţă, nici nu e dintre acei gazetari de profesiune, cari sint deprinşi 
să falşilice, cu rea credință, ideile ce sint condamnaţi să le „combată“. 

Rămine numai să presupunem, că, în adevăr, nu m'am exprimat 
destul de clar, incit chiar un om de inteligența şi lealitatea d-lui Panu, 
pe cari nimene nu i le poate tăgădui, a fost indus în eroare. 

Astfel, pe lingă că sintem măguliţi de atențiunea ce ne-a acordat-o 
d. Panu, îi sintem şi recunoscători, că ne dă prilejul de a ne lămuri 
pe deplin: 

De sigur, un guvern nu e numai în drept, dar e chiar dator să 
reprime oricit de violent orice act contrar legii şi care tulbură ordinea 
publică, — dar numai, bine-ințeles cu mijloace legale şi în măsura ne» 
cesităţii, dictate de împrejurări. 

Guvernul, răspunzător înaintea ţării şi a factorilor constitujionali 
pentru actele sale, va judeca în fie-care caz concret oportunitatea sau 
necesitatea represiunii legale. 

ŞI să ne spună d. Panu, cu toată francheța, dacă avem temeiu să 
ne temem, că guvernele noastre, cind vor avea înaintea lor fapte con- 
crete de ilegalitate, de violenţă, de tuiburarea ordinei publice din partea 


A 
432 VIAŢĂ ROMINEASCA 


socialiștilor, nu vor uza de forța publică, sau mai curind contrariul e 
mai probabil ? 

Contestim însă, cu toată hotărîrea, dreptul ori-cui, intelectualilor, 
„bărbaţilor de stat: (cu ghilemete) şi barbaţilor de stat (fără ghilemele) 
de a recurge la injurii grosolane sau a lace apel la măsuri represive fai 
de un curent de idei intrucit, şi cit timp el se menţine in limitele liber. 
tății garantate de constituţie şi de legile țării, ori-cit ne-ar D el dem 
greabil. 
Mai mult. Intrucit am avut în vedere mai ales manifestările lits 
rare, din acest punct de vedere, injuriile şi apelurile la represiune m 
sînt decit mărturisirea slăbiciunii din partea „intelectualilor” în lipsă de 
argumente, un festimonium paupertatis, fiind-că respectul pentru com 
vingerile altora nu înseamnă alt-ceva, în ultima analiză, decit respectul 
demnităţii omeneşti, respectul pentru tine însuți... i 

De alt-fel, nemic nu e mai uşor decit să găseşti pretexte penn 
a justifica apelul la represiune impotriva ideilor pe cari le defaimezi a 
„subversive“ pentru că îţi sînt contrarii, după vechia reţetă să! declari 
turbat pe cine vreai să! împuşti... 

Şi „nu mal încape îndoeală“, vorba d-lui Panu,--că aceste proce- 
deuri nu sint numai ruşinoase, dar duc şi la rezultate contrarii celor af 
teptate : aureola de martiraj, ori-cit ar ride d. Panu, e cel mai putemie 
stimulent pentru o „mişcare născută din entuziasm şi idealism tineresc“ 

Gë p 


Cronica Literară 


— Sully Prudhomme — 


Acum vre-o cinci ani, o revistă franceză punind la două sute de 
poeți Intrebarea ` care e poetul d-tale ? răspunsurile s'au impărțit asupra 
a vre-o treizeci de poeţi; Sully Prudhomme a avut nici un glas... Iar 
lumea cetitorilor din Franţa e împărţită în două, cînd e vorba de valoa- 
rea acestui poet: pentru unii e! e un mare scriitor, pentru alţii, ca şi 
pentru cei două sute de poeţi, un versificator laborios. 

Cauza pentru cara poetul recunoscut de toţi criticii din Franța, este 
astăzi socotit de simplu versificator de noua generaţie de poeli şi de o 
parte din public, este că şcoala „parnasiană”, pe care a teprezentat'o 
Sully Prudhomme, a fost înlocuită de altele, sau mai bine de alta: sim- 
bolismul,— şi se ştie că niciodată două şcoli literare nu sint mai opuse, 
mai duşmânoase chiar, decit atunci cind ele se succedează: şcoala nouă 
e intotdeauna grăbită so distrugă pe cea de mai dinainte, iar aceasta, 
fireşte, se apără combătind „ereziile*.—Insuşi Sully Prudhomme a luat 
de mai multe ori condeiul şi cuvintul şi, admiţind chiar că poate nu are 
destulă comprehensiune însuşi pentru lucrurile nouă, el deja bătrin, a 
căutat să arate în numele principiilor ştiinţifice ale vezsificaţiei, că simbo- 
lismul este o greşală.—Ceea ce fac acuma simboliştii, au făcuto pama- 
sienii *) după 1850, cînd, îşi băteau joc de un Musset, de un Lamar- 
tine şi chiar de Hugo, deşi acesta „evolua“ în spre noua manieră. 

Dacă parnasienii se deosebesc de simbolişti, se deosebesc tot a- 
tita şi de înnaintaşii lor, de romantici, 

Excesul de lirism subiectiv al romanticilor, desvoltarea spiritului 
ştiinţific al veacului al XIX-lea, forma adesea prea liberă a unui Musset 
sau Lamartine—poate şi tendința spre originalitate a poeţilor care vin 
după 1850, dau naştere, în Franţa, unei revoluţii în literatură, după ju- 
mătatea veacului al XIX-lea. Aliturea cu „naturalismul“ în roman, repre- 


1] Numele acesta vine de la „Purnasse contemporain“, litlul unei 
colecţii periodice (1885, 1509, 1870) de versuri in care editorul Lemerre 
publica versurile generației nouă, 


(ET) VIAŢA ROMINEASCA 


zentat prin Flaubert, apoi prin Zola şi Daudet şi ceilalți, —se face gd 
poezie o mare schimbare. Şi aici, romantismul e inlocuit de naturalism", 
căci parnaslenii au fost şi ei naturalişti '), numai cît naturalismul lor a 
fost de o altă natură, 

Dacă romanticiii au umplut lumea cu strigătul durerii lor, parna- 
sienii căutind să fie impasibili, vor reuşi, în orice caz, să fie „imperso- 
nali“, cultivind mai mult genul obiectiv și impersonalizind chiar şi liris- 
mul. Dacă romanticii, cind descriau, nu respectau adevărul, nu „imitaa 
natura“, parnasienii devin, caşi Flaubert, istorici şi arheologi: Leconie 
de Lisle. Dacă romanticii exprimau în versurile lor o filozofie vagă ca 
Lamartine, ori o filozofie retorică şi superficiali ca Hugo, parnasienii se 
înammează cu toată filozofia, studiază toate doctrinele, ca Sully Pri- 
dhomme care, pentru a afla răspuns la întrebările ce-l chinuiau, întreabă 
pe toţi cugetătorii, de la Thales pănă la Hegel. Mai mult: ei cer insp 
raţie chiar şi de la ştiinţile pozitive: dela astronomie, fizică şi chimie, 
psicholagie şi biologie, ca, iarăşi, Sully Prudhomme. 

Dar fiindcă pe parnasieni, care se deosebesc intre el prin fonå, 
leagă o singură idee, care este o chestie de formă, mulți au crezut că 
şcoala aceasta n'aduce nimic nou de cht o discuţie asupra formei—$i 
fiindcă parnasienii puneau condiţii de formă excesive: alegerea chiar a 
sunelelor silabelor conform cu imaginea de evocat, rima bogata, Instiril 


o limbă poetică specia?â...*) şi fiindcă unul din ei, mai ales, Théodore. 
de Banville, exagera, numai in teorie bine înţeles, susținind că fondul 


este numai un pretext pentru formă,—„parnasul* a fost discreditat, fiind 
luat drept o doctrină de cizelatori de cuvinte goale „ce din coadă au 
să sune“... 

Cine a cetit însă pe un Sully Prudhomme —ca să vorbim numa 
de dinsul, fiindcă de dinsul vorbim în acest articol—a văzut că nu este 
un poet care să aibă mai mult fond, El însuşi a spus, oarecum justiă- 
cindu-se, că versul este bun pentru „toate sentimentele şi pentru mai 
toate ideile” *). Si dacă criticii serioşi l-au adus vre-o învinuire, ápol a 
fost acela că a pus în versuri prea multe idei. 

Sully Prudhomme a sfirşit prin a scrie tratate filozofice în proză 
După cum alţii, ca Maupassant, Bourget, Daudet, încep prin versuri, În 
care se văd insuşirile lor de prozatori, pentru a isprăvi prin proză, i% 
aşa Sully Prudhomme a început prin versuri—dar dindu-ne o operă 
măreață —în care se vedeau însuşirile lui de filozof, pentru a ajangt, 
mai tirziu, la studii de filozofie pură, `" ă 

Sully Prudhomme n'a fost un om fericit. O iubire nenorociti Tn ti- 
nereţe, care chiar pentru altul nu e un lucru banal, pentru el a fost ho- 


1) Brunetière: L'Evolution de la Potsie lyrique en France au XEX-ème 


Sitele. H. 
P. . Etudes et Portraits, |. 
3) Prefata la Bonheur 


CRONICA LITERARA DEN 


tăritoare. In multe poezii-—chiar sin care subiectul nu e iubirea—se vede 
plingerea discretă după acea dragoste fără noroc, care La siărmat pentru 
toideauna inima... Le Vase brisé: 


Le vase où meurt celte verveine 
Drun coup d'évèntail fut félé; 
Le coup dot effieurer à peine ` 
Aucun bruit ne l'a révélé. 


Mais la légèré meurtrissure 
Mordant lọ eristal ehaqne jour, 
Dune marcha invisible el süre 
En a fait lentement le tour. 


Son ean fraiche a fui goutte à goulle, 
Le suc des feurs s'est cpälag ; 
Personne encore ne s'en donte; 

N'y touchez pas, il est brisé, 


Souvent aussi lu main qu'on aime, 
E'flenranl le coeur, le meurtrit; 
Puis le coenr so fond de Ini-meme. 
La Neur de son amour péril. 


Touj surs intaet aux yeux du monde, 
Il sent eroitre et pleurer tont bas 
Sa bssure line ei profonde : 

Il est brisé, n'y touchez pas. ') 


lat la bătrineţe, natura l'a lovit cu acea grozavă boală, care a imobi- 
tizat şi torturat pe Heine, pe Daudet, paralizia. 

Dar în afară de aceste suferinți ale inimii şi ale trupului, el a fos 
chinuit toată viaţa de altă durere, poale nu mai mică pentru unele firi, 
de o durere a inteligenți, de spaima taţi cu Infinitul mut, rece şi nepă- 
truns, faţă cu „spaţiile infinite”, a căror „tăcere“ il „îiniricoşa” pe Pascal 
—pe filosoful, cătră care Sully Prudhomme şi-a indreptat în totdeauna 
întrebările, atunci cind sufletul său era mai chinuit de indoială, El chiar 
şi-a isprăvit viața cu un studiu voluminos asupra Adevăratei Religluni 
după Pascal. 


In deosebire de mai toți ceilalți parnasieni, care, în cea mai mare 
parte a operel lor sint descriptivi,— Bruneticre citează Irei sonete: de 
Heredia, de Coppée şi de poetul nostru, toate cam cu acelaşi subiect şi 
arată deosebirea între aceşti poeți ?)—Sully Prudhomme este un poet mai 
cu samă de sentimente şi de idei. Şi nu doară că n'a avut în grad înnalt 
viziunea lucrurilor şi puterea de descripiie, căci are pagini care nu sint 
întru nimic mal prejos de cele mai frumoase ate unui Leconte da Lisle 
sau Heredia, ca de pildă, admirabila Cygne, care se Isptăveşte cu versurile: 


1) Stannes et Podmes. 
2) Op. cit. 


= eO e 


PE 


CRONICA L TaRARA $37 


436 VIAȚA ROMINEASCA 


allor săi, prin analiza sufletului său, Sully Prudhomme şi-a cucerit cele mai 


+ L'oiseau, dans le lac sombre où sous lui se reflile delicate suflete, pe acei „amis inconnus”, 


La splendeur d'une nuit lactée et violette, 
Comme un vase d'argent parmi des diainants, 
Dort, la tête sous l'aile, entre deux firinaments *) 


Qui pour la profoadenr de mes soupirs m'alinenl, *) 
Dar chiar aici, nu e o deseripție pentru descripție, äi po 
face parte din ciclul intitulat Les Solitudes—în această admirabilă bucată 
poetul şi-a intrupat sentimentul său în fața singurătăţii, 
In una din cele mai frumoase poeme ale sale, Le Lion, în care 
începutul parcă ar fi scris de Leconte de Lisle—un leu pe o noapte op 
lună in pustiul african—sfirşitul, sărmanul leu închis într'o cuşcă dinir 
menajerie, este un simbol al servituţii civilizaţiei opusă libertăţii stării de 
natură,——ca sin marea sa poemă L'Amerigue, în care poetul plinge dupi 
libertatea stării de natură a popoarelor primitive de acolo, pierdută pem 
tru totdeauna,—dar cîntă şi un Imn civilizației omeneşti, + 
Căci Sully Prudhomme e cel mai puţin „impasibil* dintre toți par 
nasienii. Adinca lui senzibilitate, pătrunzătoarea-i inteligență şi suet 
său chinuit de toate problemele morale şi metafizice, dau un caracter en 
totul deosebit şi original personalităţei sale. | ` 
O adincă senzibilitate, pe care însuşi a definit'o, cînd a spus: 


şi i-a învăţat să iubească, i-a învățat cum să lubească: „D-ta ai meritat 
simpatia şi recunoştinţa tuturor acelora care au cetit versurile D-iale în 
tinereja lor; D-ta i-ai ajutat să iubească”, La spus intrun toast prietenul 
său Incă din tinereţe, Gaston Paris '),—şi nu poate H mai mare laudă 
pentru un poet decit aceasta, l 

Această senzibilitate, pe lingă că a fost profundă, a fost şi cea mai 
delicată din cite a exprimat vreodată un poet. Cind aceea, pe care a iubit'o, 


Celle don! je ne puis dire le nom sans pluurs,) 


şi-a Întors privirea dela dinsul,—el nu s'a gindit nici să „lacă moarte 
pentru ea“, nici nu „a urito cu înverşunare, n'a blăstămato, pentrucă o 
iubea“. Singura lui părere de rău, ultima părere de rău, aceea În care 
se rezumează toate, e că: 


Jo pourrais vivre avee Trier 


resse selle est rhèrie et posshdie 
DO-A dane Tame ame lond E par moi, mais selon mon coour- 


Où tremblent louies les doulturs.. ` x Méchante enfant qui m'ahandonmes, 
! Vols le chagrin que tu me donnes: 

„„durerile* lui şi ale altora,—și ale altora, căci acest poet n'a exprima de ne peux rien pour ton bonheur! ) 
stări sufleteşti speciale ca romanticii, ci numai pe acele care sint i 
omenești... Şi de aceea lirismul său are oarecum aparența obiectivităţi: 
in analiza sentimentelor sale, nai ne vedem pe noi oi, al tot ceea ce 
este mai profund în noi şi mai delicat: 
* „In fundul cel mai adinc al sufietelor omenești, şi ca ascunse În 

cele din urmă ale lor îndoituri, Invâluite in umbră şi în pudoare, nesh 
ute adesea de noi înşine, se află fibre mat sensibile, mai fragile, pe og? 
mina cea mai delicată şi mai mingietoare abia le poate atinge fărăsăk 
rupă... Puţini poeţi au ştiut să le atingă şi să le facă să vibreze; ajo 
putea cita printre cei mai mari care nu par măcar să fi bănuit existența lol 
Aci stă originalitatea lui Suliy Pudhomme şi primul sâu titlu de poet: 
de a îi pătruns mal departe decit oricine in acest domeniu al vieți 
lăuntrice,...**), i 
lar această analiză delicată şi subiii e datorită celeilalte însușiri & 
poetului, pâtrunzătoarei sale inteligențe, Din acest punct de vedere, elf 
prezintă iarâş. o evoluţie a sufletului modern ` apariția acelui spirit de 
autoanaliză, care este unul din aspectele îiteraturel contemporane, 
Analizând ce e mai aszuns şi mai delicat în sufietele contempo- 


Această întăiă iubire nenorocită, care I-a dat poetului cel iniàiu fior 
al „singurătăţii* omeneşti, va îl şi ea una din cauzele, pentru care poetul 
a cintat, ca nimeni altul, acest sentiment cu totul modern, al singurătăţii, 
care nu se poate naşte decit in sufletele adinc Tubitoare, dar pe care ni- 


mene nu le iubeşte... | 
„ŞI cind poetul va mai simi, vreodată, un tremur sufletesc in 


fața unei femei, un „scrupul“ dureros se va naşte in sufletul lui: 


Je veux dire quelque chose, 
Je ne peux phas; : 

Le mot dirait plus que je n'ose, 
Même toul bas, 

J'ai penr en sentant que je Vaime, 
De mal sentir; 

Dans mes yeux une larme même 
Pourrait mentir. 


1) Le Prisma, Aux amis invonuus, 

a Citat de A, France: La Vie littéraire, I 
3) Les Epreunes, L'Inspiration, 

A Stances et Poèmes, Si je pouvais, 


J) Lea Sulitudea. 
3) Stunees ei Foùnes, Rosées. 
28 F. Erumetiire, Faaais sur Ja literature coutemporuine, 


CRONICA LITERARA 439 


Us VIAŢA ROMIXNEASCA 3 
Car j'aurais bien la laisser naitre s 
e De bonne foi: 
C'est quelque ancien amour pent-être 
d pleure en moi”), 


„Chacune de nous èst trés loin 

Des soeurs dont tu la crois voisine; 
La elarte earessante et fine 

Dans su patrie est sans témoin; 


d Şi poetul rămine osindit pentru totdeauna să-şi „tindă dreapta la 
eșert*: l 


„EL Iintäme ardeur de sea flammes 
Expire aux cieux indifèrents,” 
Je leur ai dät zz Je vons comprenda! 


Ne Jegen voir ni Festendre; Car vous ressemblez à des mes: 


Ne jamais tont haut la nommer, 
Mais, fidele, tunjours lattendre, 
Tuujours l'aimer... 3 Ainsi «ue roua, chacune Imit 
Loin des SE qui BEE pres d'elle, 
ŞI atunci poetul, în inima căruia vor găsi ecou şi milă toate „singu- Bealo Ee KC e f " 
rätäțile", dela „întâia singurătate“, a copilului departe de brațele mamei, 
Dar „singurătatea“ aceasta a poetului—şi d a fost singur chiar 
în Ințelesul obişnuit al cuvîntului —îl sparte şi doreşte, ca cei puţin în 
ceasul morţii să fie cineva cu dinsul, ŞI atunci gindul | se duce la o 
fiinţă simplă, o fiinţă de altădată, o flinţă care a asistat la răsăritul vieţii 


ul,—ş'o roagă să vie şi la apus: 


On leur a donnă les chemises, 

Les couvertures qu'il leur faut: 
D'autres que vous "les leur ont mises, 
Elles ne leur tiennent pas chaud. 


Mais, tout ingrules que vous les, 
Ils ne peuvent vous oublier, 

Et cachent lenrs petites Lies, 

En sanglotant, sous l'oreiller "1. 


pănă la „cea din urmă“, a morții: 
C'est la candeur des morts qui les rend «flrayants,") 


— poetul acesta va simţi „singnrătatea* fatală şi iremediabilă a sufletelor 


omeneşti, pe care nimica, nici transporturile iubirii impărtăşite, nu o. 
poate înlătura : 


Les caresses ne sont que d'ingaieta transporis, 
Infructueux essais du panrre geen qui tente 
L'im le union des Ames par les corps. 
Vous Clos séparés et seuls comme les morts, 
Misérables vivants que le baiser tourmente, )— 


idee pe care aiurea o exprimă print'una din acele comparații, surprinză- 
toare prin puterea artistică de a găsi cit mal multe raporturi intre lumea 
fizică şi cea morală: 


“Vous lex dlviles, les iieulea 
e ine mă des R 

aus aver rs dans les H 
Eles m'ont dit ee ch bebe să 


Gei 


3) mamele lor 

$) Lés Solitudes, Première Solitude. 
5) Des Sohtudes, Dernière Solitude, 
DI Les Solitudes, Les Carex, 


Voua irez chercher ma pauvre nourrices, 
jui mène un lroupeau, A 

Ei vons lui direz que c'est un caprire, 
Au bord du tombeau, 


D'entendre chanter, tont bas, de sa bouche, 
Un air d'autrefois, 

Simple et monotone, un doux air qui touche 
Avec peu de voix, 


Vous la trouverez: les gens des chaumières 
Vivent tròs longtemps ; S 

E! je suis Pun monde où Ton ne vit gucre 
Plusieurs fois vingt ans, 


Vous nous laisserez tous lex deux ensemble ; 
Noa coeurs s'uniront ; 

Elle chantera d'un accent qui tremble, 
La main sur mon front. 


Lors elle sera peut-ătre la seule 
Ask m'aime toujours, A 
Et je m'en iral dans son chent d'ateule 


Vers mes premiers jours =") 


Cine-a cetit vreodată o tinguire mai duioasă decit aceasta ? 
Dar sentimentul cel mal dureros poale € acela că ei 


1) Leg Solitudes, La Voie Lactee. 
Les Solitudes, |. Azonie. 


nu e creat 


CRONICA LITERARA 4H 


pentru a face fericirea cuiva, mal ales a unei femei. Unei fete, — 
pe care a iubito—iată ce siat—de abnegajie—îi dă: 


„Moattea zeilor“, — asasinarea lui Dumnezeu — de care vorbeşte 
Nietzsche, răminerea omului cu propriile-i puteri în faţa „primejdiei“ na- 
iuri, — acest sentiment l'a simţit întrun grad înnalt Sully Prudhomme. 

Şi el nare poezii mai frumoase decit acele consacrate a- 
cestui sentiment, intitulate Doute"), din care voiu cita numai una, La 
Grande Ourse, din care se poate vedea, ca intrun rezumat, ce anume Va 
ficut să se indoiască, care este felul indoelii sale, — şi ce impresie făcea 
matura asupra acestei senzibilităţi : 


Jeune fille, crois-moi, s'il en est temps encore, 
Choisis un fiancé joyeux, à l'oeil vivant, 
Au pas ferme, î la voix sonore, 
Qui n'aille pas rêvanl *). 


o. 


Dar pe lingă chinurile propriului său suflet, el a im sl pe ae 
contemporanilor săi, şi mai ales ale patriei. Ideea de patrie este puternică 
în filosofia lui Sully Prudhomme. Să ne mărginim insă la poezie: „U- 
manitar“, în felul lui Schilier, pănă la 1870, devine, cum spune singur, 
mai sgircit cu sentimentele sale; *) catastrofa patriei il întoarse toată ` 
iubirea duloasă cătră dinsa, şi nimănui, zice J. Lemaitre, nefericirea dela ` 
1870 n'a scos accente mai puternice şi mai poetice decit lui Sully Pru- 
dhomme: 


La Grande Ourse, archipel de l'Octun sans bords, 
Seintillait bien avant qu'elle fit regardée, 

Bien avant qu'il errât de pâtres en Chullie, 

EL que l'Ame unxieuze eñt habité les corps; 


D'innombrables vivants contemplent depuis lors 
Su lointaine lueur aveuglément ée: 
Indifférente aux yeux qui auront obsèdèe, 


O feurs, de vos tuniques neuves La Grande Ourse luira sur le dernier des morts, 


Refermez trislement les plis: 
Ne vous sentez-vous pas les reng 


Tu n'as pa l'air ehrelivu, le erovant s'en étonne, 
Des jeunes emurs ensevelis ? : 


O figure fatale, exacte et monotone, S 
Pareille A sept clons d'or plantés dans un drap noir, 


A nos malheurs indiferente, ` 


Vous vous dinle? sans remords : Ta prêcise lentour et la froide lumière 


Déconcertent la foi: cest loi qui la première 


Fleurs de Franee, un peu nos parentes, 
M'a fail examiner mes priċres du soir 2) 


Vous devriez pleurer nos morts" 

Războiul extern şi civil cu cruzimile şi nenorocirile lui La inspirat 
şi poema La Justice... 

Dar, aci atingem o altă faţă a poeziei lui Sully Prudhomme. 

Acest om, mai mult poate decit de suferințele propriei sale soarte, 
a fost chinuit de problemele existenței, de acele probleme pe care le 
pun cele două nec:unoscuturi, cele două universuri nepătrunse ` sufletul 
omenesc şi creațiunea lui Dumnezeu, Şi el a fost unul din acele exem- 
plare omeneşti, toi mai dese azi, care nu-şi găsesc liniştea fără deslegarea 
problemelor imetalizice, ce nu se pot deslega. „Que suis-je"? întrebarea 
lui Montaigne, Ta chinuit şi, pentru a răspunde că aproape nimic, a scris 
şi un tratat de filorolie *). 

Cel Intăiu lucru şi cel mai principal ce avem de relevat aici este 
pierderea credinţei religioase, fără ca ceeace a pierdut să poată fi înlocuit 
cu altăceva, Ştiinţa, pe care a lubit'o aşa de mult şi căreia i-a pus toate 
întrebările ce-l chinuiau, nu-i putea răspunde. Ea îi arăta în lume un me- 
canism necesar, şi atita tot. Dar faţă cu 'dcest răspuns al „raţiunii pure“, ` 
„tâţiunea practică” nu era satisfăcută, şi — cu tot apelul lui, dela primele 
poezii pănă la opera-i ultimă asupra lul Pascal — cu tot apelul la Pascal, 
el a rămas în „îndoială“. ` 


In adevăr, infiorarea față cu măreţia inexplicabilă a universului 

este originea îndoclii sale : 
Le ciel wevanouit quand la raison se lève "A 

Această „rațiune“, odată cu pierderea credinţei, l'a făcut să vadă şi 
mizeria radicală a soartei omeneşti, In Justice,, cercetătorul,“ adică omul 
de ştiinţă, rațiunea, nu vede în lume decit egoism orb, (chiar sentimen- 
tul de mamă nu e decit egoismul pentru prelungirea propriei sale ființi) 
care se sfirşeşte cu moartea, lar „glasul“ tradiţiei, ori al sentimentului, —al „ra- 
Dune! practice“ —cu toate protestările lui, e mult mai slab, — şi dacă poetul 
tezolvă problema printr'un „apel la inimă”, care-i arată că dacă nu există jus- 
titia în lume, există ca sentiment, în inima omului, —cum vedeţi, consola- 
tea e foarte problematică.—Acelaş lucru în marea sa poemă, Le Bonheur, 
Fericirea e imposibilă pe pămint, e imposibilă pe o planetă ideală, ma! 
imposibilă tocmai pentru că viaţa acolo-i ideală, căci pe pămint este 
cel puţin... durerea şi sacriliciul, condiția clipelor de fericire, —şi €p- 
sibilă, înstirşit, într'un paradis, întrun al noulea cer, pe care poetul nu-l 
zugrăveşte, nu-l poate zugrăvi, căci nici nu poate concepe elemente cu 
care să-l alcătulască. 


ves, 
z pg eren La Grande Ourse. 
3) duca dluatice, Sixiċme Veille. 


CRONICA LITERARA 43 


ka A 
2 VIAȚA ROMINEASCA 7 Li 
Jin e e i E > a Sare pa er EI | 
| 


Mai mult. Fericirea e cu neputinţă de conceput: Aceasta poetul o 
arată Intro altă poemă, Les Destins, La originea vieţii, Spiritul rău cau 
tă să aranjeze condițiile viitoare ale vieţii, aşa incit oamenii să sufere cit mal 
mult; dar e silit să renunțe la râul absolut şi să creeze şi plăceri, pen 
tru ca răul să fie mai puternic şi mai chinuitor.— Spiritul bun vrea sè - - 
creeze o fericire compiectă, dar înţelege că fericirea nu poate exist j Ge Sen gend ai f ago ed traltre, 
decit alăturea, prin nefericire, --şi rezultatul este că amindouă spiritele Un prétexte à n'en point rongir '} 
sentilnese în planurile pentru viitorul fiinţelor omeneşti. f 

„lată dar, că această vale a plingerilor, este, totuşi, cea mai bună 
lume cu putință dintre lumile bune cu putință de închipuit, —şi logica, 
aici, este de fier L. 

Şi, există o altă lume, unde poate fi fericirea ? Ştiinţa nu-i räspun- 
de; mai mult: ea îi interzice de a o concepe ; dar inima parecă-i dà o 
vagă făgăduință—însă, se-ntreabă Sully Prudohmme "1 cum poate fi 
fericire, dacă acolo e numal suflet fără simţuri, orb, mut, gg 

p 


œ adică a avut cea mai justă atitudine ce o poate avea un om în 
vieţii. 


El se întreabă dacă dezesperarea lui nu-i un pretext de inacţiune ` 


Mon fler désespoir n'est peul-clre 


Poetului dezesperării, lui Musset, Sully Prudhomme, în cea mai 
imuasă, poate, din poemele sale, îi adresează versuri ca acestea : 


Le monde autour de nous est plein d'un bruit de ehuines, 
Ou dirait quo ton sein n'en a rien entendu; 

Car la cilé pour toi ne vaut pas tant de peines; 

Toi ga la dis mauvaise, ă qui done len prends-lu? 
Oui, l'àge d'or est loin, mais il faut qu'on y tàche; 

Le bonheur est un fruit qu'on abat pour lavoir: 


încă odată, nu putem concepe fericirea decit ca oameni În carne şi oase Si lu m'étais pas graud, je tappellerais Iache... 


şi aşa, nu sintem fericiţi, nu putem fi. 1 

Această luptă între senzibilitate şi rațiune, —iz cazul acesta speci: 
al—această indoială despre ce e dincolo de mormint, acolo „de unde 
nimene nu s'a întors," această neştiință a celui mai esențial lucre de 


ştiut, care Ta făcut să exclame : 


E ag äe » . » , Ion vague et triste livre 
Je ge veux plus l'ouvrir; mon maitre est le poète 
Amant de l'idéal, comme on Vest d'on drapeau 
Pour la graude action qu'à son ombro on a faite.. 
Faites-moi eroire dans le néant de l'ótre 9 


căci, de sigur, e mai bine să știi că cu moartea ai isprăvit pentru tot | 
deauna, fiindcă, dacă este ceva dincolo, nu poţi şti ce este şi poate e 
grozav acolo,—l'a tăcut, cum ne spune un prieten al său, să sufer 
grozav de irica de moarte. i 
lar strigătul cel mai dezesperat de pesimism, acolo unde a pus i 

versuri de doliu insă-şi teorla lui Schopenhauer, îl găsim în curioas 
bucată Vocu : 

Quand ja vois des vivants la multitude eroitra 

Sur ve globe mauvais de floaux infesté, 


Parfois je m'abandonne à des pensers de cloitre, 
Et j'ose prononcer un vovu de chasteté, 


„în sfirşit, acestea cu care se încheie poema : 


Sa Dă e . . . , Tat enanu la souffrance. 
Et le lutteur n'as mis dans Theorie qu'an genou, 
H sa Jresse, il respire, Il est fort d'espérence, E 
EL tù mes gun malade ou je ne suis qu'un fou. ) 


El recomandă „acţiunea“ şi are încredere în progresul omenirii 
Brin ştiinţă, 

Preocuparea de ştiinţă formează chiar una din calităţile lui, şi unul 
din defecte. Calitate, căci poezia sa s'a inspirat de multe ori în chip 
tàcit dela datele ştiinţei : 


„Poate cineva să posedeze noţiunile generale ale astronomiei, de 
pildă, fără a părăsi concepțiile mitologice, din care se alcătueşte in mare 
parte fondul poeziei antice? Cit de neinsemnat pare carul lui Apolon, 
săgețile sale de aur şi caii säi, în comparaţie cu înspăimintătoarea splen- 
doare a soarelui enorm, pe care-l cunoaştem azi! *) 


Du plus avengle instinct je mo voux rendre maitre, 
Hâlas1 non par vertu, mais par compassion ; 

Dans l'invisible essaim des condamnés à naitre, 

de fais gràce à celui dont je sens Vaiguillon. " 


Şi totuşi, acest poet n'a fost cesat pesimist, căci melancolia 


este demnă, bărbătească, conştientă de cauzele el. *) A fost mai degrab Defect, căci adesea versurile sale, mai ales din partea a doua din 


Bonheur, sint reci, un fel de versuri mnemotecnice. 
1) Prefaţa la A. Hémon : Lu Philosophie de Sully Prudhomme. 8 
2) Les Vainea Tendreasea, Sur lu Mort. 
3) Les Vaines Tendresses, po game, pe aceastā poezie, Gaston Pa 
ris a spus că „e unul din strigătele cele mal lugubre care au egit din piep 
tul sărmanei omeniri“ (citat de A. Hémon: La Philosophie de Sully | 


homme). 
H Jules Lemaitre ` Les Contemporains, T. 


Un cuvint despre formă, E de la sine înţeles că un parnasian va 


1) Les Vaines Tendresses, Défsillance et Serupule. 
2) Poêmes, A Alfred de Musset. 
3) Testament Poétique, Introduction. 


su VIAŢA ROMIXEASCA 


avealorna „impecabilă“, Prencuparea, teoretică, de formă se vede nu numai 
din tratatul său Testament Povtigue, dar chiar din primele sale poezii, că 

L'Art, Encore, ete... Că mare nici o greşală in toate poeziile sale, nu e 

nimic pentru un poet francez; dar trebue să adăogăm că e! şi-a impus ` 
parcă anume greutăţi, pe care întotdeauna le-a învins ` Mai jumătate din l 
open sa e scrisă in sonete. In aceste sonete, uneori rezumează filozofia 
lui Kant ori a lui Spinoza, teoria lui Darwin ori a determinizmului mo 
ral, etc.. Şi el, zice Jules Lemaitre, a scris cele mai frumoase sonete din 
limba franceză. Apoi potrivirea formei cu fondui: In Justice, „cercelă= 
torul“ se exprimă în forma austeră a sonetului; „glasul sentimentului“ 
în forma gingaşă a catrenului,, . În sfirşit, dela suspinul visului (Le Rewe), 
pănă la marginea prozei (partea a dona din Bonheur, de pildă), totul este 
exprimat în versuri adequate ')... Şi poate că forma aceasta e prea con- 
ciză : J. Lemaltre spune că n'are, singur între toți poeţii, nici un vers 
banal, şi că versurile sale „craquent de concision“... „Nu circulă destul 
aer" în poezia sa, spune Bruncticre, — ceeace spusese, la ivirea poetului, 
in 1865, Sainte-Beuve... *). ln adevăr, această particularitate, pe care s'o 
numim lipsa de elocință, face ca Sully Prudhomme să nu poată îi gus- 
tat decit în doze mici... f 


Miscellanea 


j 
d 


ARILE DELA BISTRIȚA. 


In zilele de 21 şi 22 Septembrie, stil nou, a avut loc la Bistriţa 
tul Năsăud) adunarea generală anuală a „Asociaţiunii pentru lite- 
ura romină şi cultura poporului romin“,-—o adevărată sărbătoare na- 
urmărită în totdeauna cu mult interes de cătră Romini, şi, mai 
it decit oricind, în anul acesta atit de plin de încercări pentru fraţii 
i de sub Coroana S-tului Ștefan. 

După cum constată toate ziarele de peste munţi şi după cum se 
te vedea din desbaterile urmate, adunarea din anul acesta a fost una 
dintre cele mai reuşite, Mulțimea mare de membri ai „Asociaţiei“ cari 
au luat parte, primirea călduroasă pe care Rominii din Bistriţa au tăcul-o 
participanţilor, discursurile şi conferințele insemnate ce s'au rostit in ṣe- 
dințele adunării, Innălțătoarele serbări ce s'au organizat cu această oca- 
zie, interesul pe care țăranii romini l-au manifestat pentru „Asociaţie“, 
îndrumările nouă care s'au dat activităţii acestei societăţi romineşti, —toate 

z2 făcut ca adunarea de anul acesta să iasă din făpaşul obicinuit şi să 
se prezinte intro splendoare pe care n'a cunoscuto alte adunări ale 

Asociației”. 

S'au remarcat în deosebi frumoasa cuvintare de deschidere a Vice- 
Președintelui, d. Andrei Birseanu, şi conferința poetului Goga „Țăranul 
în literatura noastră poetică”, cum şi concertul dat de „Reuniunea ro- 
mini de cintări din Bistriţa”, 

Din Raportul comitetului „Asociaţiunii*, prezentat şi discutat in 
adunarea de anul acesta, se constată că în cursul anului expirat socie- 
tatea a mers progresind din toate punctele de vedere ` numărul membri- 
lor a sporit, prelegerile ținute au fost mai numeroase, agenturi nouă s'au 
înființat, bibliotecile populare s'au îmhogăţit. 

b Dar cea mai însemnată chestiune de care comitetul „Asociaţiunii* 

a căutat să se ocupe în cursul anului trecut, a fost acea a culturii popo- 

ri, Pentra acest scop comitetul a întemelat revista populară „ara 
noastră“, care a a dat prilej poctului O. Goga să se arate şi ca un pro- 
zator distins şi ca un bun cunoscător al sufletului şi al nevoilor popo- 
ului romin. Numai cit raportul constată că revista aceasta nu afost des- 
tul de încurajată, şi că ea numără „abia 590 de cetitori țărani..." 

Oare cind vor putea şi publicațiunile din Rominia liberă să se 
- plingă că au abia... 500 de cetitori între țărani ?,.. 


Cred că nu este fără interes, mai ales la noi, acuma, cind unele 
paseri de noapte tot mai reeditează teorii eftene, în care se ascunde ob- 
tuzilalea lor morală, — să traducem aici o pagină, în care cel mal mare 
poet de eri al Franţei, defineşte ce este un poet: 


„Poetul posedă în grad înnalt facultatea de a trăi toate emoțiile 
altora, pentru a se face ecoul lor, A exercita această facultate ii este aș 
de esenţial incit, dacă nu găseşte în juru-i ocaziuni Indestul de vrednice, 
le împrumută dela istorie sau le imaginează, mai bucuros decit să se 
lipsească de ele; dar cind realitatea prezentă i le punela indămină, ni- 
mic nu poate să-l fie mal favorabil; el şi le lnsuzeşie imediat şi face 
sd-i vibreze inima in unison cu marile zguduiri ate mediului său social. 
Atunci subiectele artificiale, care cele mai adeseori servesc poemelor cls- 
sate, abdică înnaintea subiectelor vii. Acestea, mull mal impresionante. 
fac ca toate celelalte să cadă pe al dolea plan. Cind au un caracter. 
general, care răspunde la curente vaste de idei şi de sentimente noud, 
se poate intimpla ca zur ergi uani popor să se identifice cu acela at 
poetului care îl simte tremurind în sine. Personalitatea sa stă atunci 
în chiar aptitudinea sa de a-şi Insugi, pentru a le reda cu timbrul şi 
accentul individual, suspinele, chemările, strigătele conştiinţei naţionale 
şi chiar ale conştiinţei omeneşti din care acesa face parte. Căci e chia 
poetul, acela care le scoate, căci el simte pe sama sa proprie speranțele, 

ile de rău, avinturile de incredere sau de răsvrătire ale compatrie 
ților săi, fie că e vorba de politică, de religie sau de orice alt intere 
moral, de ordin pozitiv transcendent“....*), i 


„CUM NE CUNOSC STRAINII" 
Ne-am ocupat de citeva ori de această chestiune, mărturisi fără 
pori dăm cine ştie ce importanţă; —şi nu pentrucă nu ne-ar interesa dacă, 
cum şi cif ne cunosc străinii, ci din altă cauză. 


~ 


1) J. Lemaitre, Qip. ct 
2) Nowreaux e A 
3) Testament Poétique, Introduction. 


Em) VIAŢA ROMINEASCA MISCELLANEA w 


N ALE D-LUI N. IORGA. 


„Neamul Românesc“ No. 42, din 27 Septembrie 1907 : 
„In articole iscâlite, ca ale d-lui Stere din Viaţa Românească, dar 
liră toate intortocherile de cugetare şi dibacele rezerve şi părtenirile 
ingăduite ale acestuia,..* 
Articolele în chestie sint: „Foametea constantă“, „Administrația 
*, „Fischerland*, „Ţară de latifundii“, „Piemont rominesc“, „Originea 
ilifundiilor*, „Amnistia”, „Soclaldemocratism sau poporanism 2: etc, etc, 
lar „intortocherile* etc., probabil, sint teoriile economice și datele 
stice, vădit inutile... 

Exclamaţii şi injurii, cu „harhat“, „jidan puchinos“, „ciocoiu”, 
Son", „Adivar*,—ajung pentru mintuirea neamului... 


$ 

Străinii pot să cunoască cimpiile şi dealurile noastre, călătorind pe, 
la noi, sau chiar şi din simple descripţii; pot să cunoască bogăţiile so 
lului şi subsolului nostru ; pot să cunoască știința noastră, căci west 
tele descoperirilor—dacă ar fi—ar trece imediat granița; pot să SC 
istoria noastră: din cărţile istoricilor noştri traduse în alte limbi şi c 
din cărţile lor; pot cunoaşte artele noastre ` pictura, sculptura, arhitectura ȘI 
şi muzica noastră... 

Un lucru nu pot cunoaşte: literatura noastră, Pentru a o cunoaște 
în adevăratul înțeles al cuvintului, mai ales cind e vorba de poezie, a 
trebui să ştie limba noasiră,—sau, dacă e vorba de proză, ar trebui a 
operele noastre în proză să Pe traduse... 

Cind însă, o revistă străină, clasifică, laudă ori huleşte pe un ser 
itor romin, pe care nici un cetitor al revistei străine nu l'a cetit,—este | 
SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISNI ? 

Studiul d-lui C. Stere, cu acest titlu, afară de cele două capitole 
publicate pănă acum, va cuprinde încă trei capitole (Evoluţia industrială ; 
Problema națională şi Antisemitismul; Problema democratică în Romi-! 
Ha) şi o concluzie generală. Numai în această concluzie, pentru care 
tapitolele premergătoare pregătesc premisele necesare, se va elucida com- 
punctul de vedere al autorului, 

Sintem siliți să dăm această lămurire, fiindcă studiul în chestiune 
provocat multe observaţiuni critice cari pot fi înlăturate, în parte, dela sine 
desvoltarea ulterioară a subiectului, Pentru aceste motive, cetitorii vor 
igădui autorului să nu răspundă la obiecţiunile cei se aduc, decit 
după încheierea studiului, şi numai în privinţa acelor puncte ce nu vor fi 
Jimurite prin însăşi lucrarea d-lui C. Stere, 


HIRTIA NOASTRĂ. 


După o primă incercare foarte puțin reuşită, „Viaţa Rominească”, 
ultimele patru luni, se tipăreşte pe o hirtie specială, anume coman- 
dati pentru revista noastră şi care va răminea tipul de hirtie definitiv 
adoptat de noi. 

Cu această ocazie mulţumim abonaților şi ceiitorilor noştri, că au 
bunăvoința să suporte Där protestare aspectul exterior al revistei 
astre In primele luni ale anului curent, care—desigur—a supus la grea 
recare simţul ior estetic, ca și... al nostru. 

Acum, cind acea masă de hirtie băţoasă şi cenușie, insfirşit, sa is- 
lovit, putem mărturisi cu uşurare sufletească amărăciunile ce ni le-a pri- 
Einuit, şi asigura pe cetitorii noştri, că am luat toate măsurile ca acci- 
de această natură să nu se mai repete pe viitor. 


este un mare scriitor şi d, Rădulescu-Niger şi mai mare... El şi ? Unii dela 
noi se scandalizează. Supărare de prisos, căci pentru cetitorul străin, E. 
minescu şi d. Rădulescu-Niger sint nişte simple combinaţii de silabe. — 

De aceea, cind primim o revistă străină, în care ni se inşiră în rind 
Eminescu, Vlăhuţă şi Riria, Mircea Demetriade, Dulfu, Rădulescu-Niges 
nu putem decit zimbi, căci pentru cunoaşterea literaturii noastre de ck 
trä străini lucrul e indiferent... 

A, dar cînd însărcinatul cu literatura romină traduce din aceşti din. 
urmă „poeţi“, cînd arată cetitorilor străini că poezia s'a ridicat în Ro 
minia numai pănă la nivelul d-nei Riria, atunci lucrul se schimbă. Ze 
tunci străinii incep să ne „cunoască“ şi ce idee îşi vor fi lăcind ei de 
literatură, In care poeţi ca cei citați mai sus, sint printre floarea literati 
rel romineşti 2 

ŞI nu poate fi invinuit recensentul străin de nepricepere, ci de ci 
raj. Sainte-Beuve a spus încă din 1836: „Competența străinilor de a jude 
o literatură cu totul contemporană, mai ales cind acea literatură e ce 
franceză, este o chestie asupra căreia e locul cel pulin de stat fa în 
doială, Afară numai dacă nu sint pregătiți prin călătorii, prin o lungă p 
trecere în ţara străină şi prin tot felul de iniormaţiuni, care echivalează d 
naturalizarea, ce pot spune aceşti străini dacă nu ceva aproximativ şi p 
vizor fr... ŞI, vom spune noi, „mai ates cind acea îiteratusă e cea” romis 
în formațiune, că şi nouă ne e greu să ne dumerim.., 

Recensentului străin, în faza actuală a culturii romine, îi lipseşte! 
singura cale de ase informa: autoritatea unei critici romine nediscutabiit 
existența unui număr de critici literari competenţi şi independenţi, după vi 
dictul majorității cărora recensentul să se conducă,— căci acesta ar Îi singur 
lucra care poate călăuzi pe un străin, cind nu Indeplineşte condijius 


puse de Sainte-Beuve. DESTINUL... 

Recensentului străin, care se plinge de pulinul nostru interes Păi Nici o publicaţie rominească nu poate apărea är? greşeli de tipar. Chiar 
ku mascs sN ee aree E 2 ag bune intenţii, nu Insă şi compi coala premergătoare, în articolul d-lui V. I. Brătianu, p. 420, rindul 20, 
ae de-a nu vorbi aproximativ" i „provizor! — beer carnetar în loc de caracter ! ŞI cite vor mai îi încă ?! Nici n'aven 


Curajul să ne uitim mai departe... 
E P. Nicanor & Co. 


RECENZII 


.—— - 


Vasile Pop, Cum iubeşte o fată, 
„Minerva“, 1907. Praţul 1 leu Su bani. 

Dacă n'agi ști că aşi atrage și mai 
mult euriositutea, aşi ruga pe celiloa- 
rele acestei reviste să nu tileateă rele 
ce urmează, căci azi am să vorbese de 
Ziele: d-lui Vasile Pap şi, ca tonte 
precuuțiunile de stil, mi-e frica... Nici 
vorbă că pu voiu potea cita nici uu 
rind din ueeste nuvele de dragoste-- 
asa cum o intelege d. Vasile Pop. 

S'a spun ch on seriilor se sutistuce 
adesea, erelud in operu de artă o via- 
Lä, pe care alimintrelea ar H trāit'o 
de fapt. Pun o problemă: ce ar fi de- 
venit d. Vasile Pop, ducă n'ur D seris 
outa lubese „fetele ale, —age cum 
iubese ele?—Și, dacă operele literare 
il ferese de mai râu, apoi să scrie d, 
Vasile Pop : este singura cale de pa 
salva sullelul,.. 

„Fetele“ d-lui Vesile Pap, chiar cind 
sint studente şi de condiție bună, iu- 
Desc uşa ei ar scandaliza şi pe Fernande, 
Raphačle şi Rosa la Rosso din Da 
Maison Tellier.. Părinţi şi mine de 
familie, feriţi-va adolemenţii de fe: 
tele” d-lui Vasile Pop, că dau ziua'n 
amiaza marela ei şi-i „conduc” in locuri 
sioguralice pentru a le arăta „Siria și 
Mesopotamia”, cum zice undeva Heine, 
Si fetole d-lui Vasile Pop fuc toate a- 
veste lucruri întrun limbaj şi cu nişte 
gesturi L. 

Dar bunul, bliudul şi mult ertatorul 


domn Vasile Pop le socoale pudice, 
căci fetele d-sala „roşese” de casti- 
tate, după Be-care palru pagini. de 
dragoste. D-lui Vasile Pop i se um 
zese ochii de duloşie pärinicases, cină 
le vede aşa de modeste şi de rusino 
se- Si cear fi, banale Dumnezeu, când 
wëller d-lui Vasile Pop n'ar f „po 
dice»?! Eu unul, vare pol conma 
acquaani mo orice „producție literară”, 
aşi dori mult să vad, in vre-o iii 
re „operă lteruriă” a Tele: mai 
pudiea de ale d-lui Vasile Pop. — 
S'a inţelea că d. Vasila Pup, Ile, 
nu e un cinic, cum sr putos credeun 
«otitor mui superficial. Nu! D. Vasit 
Pop e alit de ineredințal cñ Je 
sale siot candoatea în persoană, Inot, 
cind simte dan nevoie să în cuvintul 
să le recomande clienților sai, el m 
mai găseşte cuvinte cu eure ak 
laude „duiozia” si „castilatea“, A 
Acum, unde o fi gasit d. Vasile Pop 
pë „fetele“ sale care dau la om, oa s 
ştie, caci asemenea bie" n'a a 
găsi niediri, dar micăiri, oricit d. Vasile 
Pop w'ar alege locurile pe care 
frequenteară, d 
Să facem pulini critică literară. Bu 
ered, in deosebire de mai taţi eritici 
literari, că d, Vasile Pop e un seritit 
idealist, unul dintre ger) oameni rate 
visează o lume mai bună şi o 
zează in opera de aria. Şi siot oameti 
care ar dori—pentru cumoditale—ă 


ane 


RECENZII 


440 


meile să nu mai opună nees mize- 
mbilă rezistentă, caro e o rămâşilă a 
vremilor barbare (i, Vasile Pop este 
um om innaintat!)ș sint alţii, care ar 
voi ca femeile să fue ele primul pas 
sau, mai clar, să le sarii ele lu cap.. 
Aram, eù „fetele“ d-Ini Vasile Pop sar 
in esp eu nişte mişcări și vorbind 
niste lucruri caro ar face să rogeuscă 
pa Roi la Rosse, aceazta e allă vor- 
bă: aci intervine personalitatea ar- 
Uetieä a autorului nostru... 
Se-ntimplă, totasi, nu-i vorbă, ea d, 
Vasile Pup să greşească pren bălalor 
la ochi in „psichologia” sa, să faci din 
lemei barbați, de altminirelea fără 
ulei o intenlie bine definită... lată un 


"exemplu (nu citez texlual, se stie de 
| en): O lemee maritata, cerini cu mare 


imsislența unui locotenent s'o facă 
mamă, izi laudă propriu-i corp eu n- 
tita libidinosilate, inrit (H vine să crezi 
că se vrea po ca insăşi, uu pe loco 
lement.-—dar eu pricep cine e libidinos 
dei. H vezi, orieit ai fi de „subie 


| liv“, siut Imeruri pe care nu le poți 


imprumuta famosi.. (De alimintrelea, 
această contuzio intre sexuri se vede 
şi în stilul d-sale: O studentă tn filo- 
sole, care-i dă ghes unui nenorocit 
doctorand, — faţă eu rezervele acestuia, 


| exclama: „la te uită la el! parcă eu 
aşi fi Putifar şi el Iosif cel cast din 


Egipt, aşa sa fereşte”. 

Și toate „felele” pi femeile useslea 
din lumea mare (caci d. Vasile Pop 
viseaza aventuri subțiri!) vorbese in- 
ttun limbaj de spălalorese, presărat 
lasă eu cuvinte dia broşuri Säin: 
ce“ și „suciolugica” tau lraduse, pe 
care lereeleşte d, Vusilo Pop Vitam 
sa spun vă „fetele“ d-lui Vasile Pop 
nu siut numai licentiate : are si lues 
lurese. 

„Sint sigur ră în urina acestei diri 
de samă, comerțul d-lui Vasile Pop 
va sàlta, cum se zice in piri3, cari 
wa este o teelumă mai sigură decit 
aceia care spune: „feriţi-ră ze — dar pu 


mn priveşte! Cawant consules, adi- 
că, în specie, poliţia de moravuri şi 
serviciul sanitar.. 
G.L 

P.S. Imi vine o indoiulă : Sa nu fe 
volumul d-lui Pop o mistifienre a ce- 
titorului ? Nu si-o Ñ pus în gind anu- 
mo sä-si hală joc de noi? So glie ch 
d. Pop este un Prospor Mérimée câp- 
tuşit cu un Edgar Poe... Apoi cine uu 
știe că acesti doi scriitori au fost nig- 
io mari mistificalori ? Muzardez o li- 
midă speranta ` Dac'ar binevoi să-si 
spuna cuvintul său competent eminen- 
tul nostru critice d. M. Dragomirescu... 


N. imira, Cintecul cîntului, poa- 
zii, Bacuregti, 1907. Tostitutul de arte 
grafice „Eminescu“, Pretul 2 lei. 

Dacă „surea mediocritas” w lui Ho- 
rain ar putea fi şi in arta un ideal, 
atunci volumul de poezii „Cintecul 
vintului“ ar A atins aproape perfor- 
țiuneu, Caci, afară de citeva greseli 
de ritm (eum, de pilda, parcd-i, ori 
poată ete..), şi de elteva euvinle şi ex- 
presiuni ne potrivite (rum e mai ales 
versul: „Pustiuri largi am măzuit”) 
poeziile d'L Ţimiray sint tocmai to- 
recte şi ca formă şi ea lond. 

Nici mai bune, nici mai rele de cit 
celo mai multe poezii care se publică 
săptăminul, bilunar, lunar ori trimes- 
trial prin multimea revistelor noastre, 
ele nu au pici sclipiri de lulent mai 
deosebit, dar nici trăsăluri de lipsă 
de bun simţ de-ncele care le fac să to 
miri uncori eum de poute cineva si 
le serie... 

Volumul d-lui Ţimiraş p de la in- 
ceput până la sfirşit, o linguire coreclä, 

de corecti in cit te obosește prin 
monotonia ei, şi te vboseşie Iren) 
fiindcă sint adunate mai mulle porii 
la un loe, Altfel, celite izolat, dach de 
pildă le-ai jutilni publicate prin reviste, 
sint unele care, fară să oprească en 
mod deosebit alenţia asupra lor, s'ar 

1 


450 


putea ceti cu oarecare plicore, Asa 
sint: „Timpuri trecute”, „Cintazul in- 
Are: şi chiar „In ruină”, daci n'ar 
avea la sfirşit acel „te ert“ care-i pus 
degeaba, numai pentru n rima cu de: 


Ori cum, d, Țimiras ştie să alră- 
tuinseă versuri, şi in volumul său siot 
multe strofe despre caro pulom spune 
că nu's râu alcntuite, Caci, geilen), nu's 
mai pre jus de cit versurile pe care 
le cilim obieinuit prin reviste (nu vor- 
bim, fireşte, de rarele poezii pe care 
le publica poeții noştri mari), sirote ca: 


Tinguitor, cum moara la ureche 

Un cintece de pe vremuri râlăeit, 

So poale ea iubirea noastră veche 

Incot-incet în noi să A murit... 
ori; 

Ca gin trecul, plulind peste abisuri, 

In cerul clar se 'nalța luns plină — 

Şi eufundat în valuri de lumina, 

Adoarme lacul legânal de visuri.. 

Li 

Nentor Urechia, Cârța poşta: 
(Cum ealätoresu strămoşii nostri). Bu- 
careşti, 1907. „Biblioteca pentru lnţi*, 
Leon Alcalay. Prețul 30 bani, 

lata un volum care cadreară per- 
feel en o colecție de cărți populare 
şi eltene, destinate ln cea mai mare 
parte elevilor şeoalelor secundare, — 
cei mai fervenţi cetitori ai „Bibliole- 
cei pentru toți”, după cit ştim. 

Instruelive şi foarta interesante tot 
odata, cele două articole pe eare d. 
Urechia le da in acest volumaş se ri- 
tese eu cea mai mare plăcere ṣi cu un 
deosebit folos, 

„Căruţa poştei”, vestitu caruță n pos 
lei de care cu uimire vorbese toţi strai- 
mii celți au trecut pe vremuri pin ţA- 
rile noastre şi de care ca Lol? am au- 
zit pomenind pe strămoșii nostri, cum 
şi imprejurările grele iu care se [a 
cean in trecut călătoriile: lipa de 
drumuri at de poduri, multimea hoți- 
lor cari ațineau calea călătorilor, idu- 


VIAȚA ROMINEASCA 


rata indelungzată a marsului,—toaţe n. 
sinl arâtute de autor cu o inlormalie 
foarte bogati şi Intr'un stil agor gi alri. 
gâtor, în cure gluma şi humorul so Imbi- 
nă în chip fericit cu seriozitatea ege, 
tințelor, ru pitoreasca deseriero n pa, 
turei, en plastica redare a vele de 
odinioară. Numeroasele citați din seri- 
tarii străini şi romini, eat) vorbese do 
felul cum se făceun calatoriile pein 
țarile noastre în reet, ne arată ră 
antotul nu e numai un iubitor al na- 
turii şi al trecutului nostru, dar a ua 
cercetător harnie şi conştiincios, 

De un interes mni puţin general, al 
doilea artient: „Dimbociţă apă dulo., 
ne aduce o serie do informatii asupra 
trecutului acestei ape cure slrăbale 
Bucureştiul, strinsă aslazi intre maluri 
inalte şi regulate, umilita, nepatin- 
cioasă şi supusă eu totul omului, — le 
bera altădată, bogată in colțuri pite 
reşti, capricioasă şi aducãloare de muble 
nenorociri, minără şi temuta de lo- 
culturii din părţile joase nle Capitalei, 

Frumos e şi visal de la sfirgil, în 


care autorul intervede printr’o ferivilă | 


inspirație, o parada da 10 Mai la sasi 


206, parada care are lor in Buecregii, | 


capitala „Daciei federalive”, . 

E în total un volum fuarle pisn 
de citit şi foarte instrucliv, și Lipă 
rea lui în „Biblioteca pentru taţi” en 
fericită idee, w 


. L 
L D. Lannnx, ja P 
d'hier et de demain. P. 1907, Hae 
& C-nir. 
Iuvitat să vizileze Bulgaria, pestmi 
ecreetări genlogice, autorul ne dă i 
târesante schițe istorice, geugrfrg 
economice şi politice asupra verinibt 
noştri de dincolo de Dunăre. 
Cetirea acestei carți, chiar t 
cind aulorul no face comparații di 
rocte cu Lora nousiră, elad de pi 
ne spune em nela că, lrecină din T 
garia in Mominia, a avut impre 


de a morge În... sned, —ne stinge, fără 
vue, dureros prin comparaliile co se 
impun de la sine, 

lată de pilda en cetim despre {Arani : 

s[arans] bulgar in genere ştia să 
„belensei și chiar are, pe de asupra, 
„darecari runoştinţi generale. Propor- 
„unea analfabeţilor e lnlima şi a- 
„teasta sa simle indata In chipul in 
„tara acest taran Incepe vorba cu de 
„pulntul său sau en vran minislru, 
atum jo șorbeala despre gospodăria sa, 
„ntroebuințind chiar în oenzie numele 
„savante de grine sau deinserle lună. 
„oare, pe cari el e vadil, foarte mä- 
„pulit se a lo cunoaşie, desi o am pu- 
sten jura că le înţelege”... (p. Hä 

lata si comparaţia en faranu) român : 

„lu locul nnui ţăran bor, democras 
„ie, care vorbeste unui tirgovaţ cu 
„familinritate, în egal. din Bulgaria, 
„găsim acolo un sero medieval, umilit 
„gi supus va un mol rus il vedeam 
„vam se lipește de gard, în noroiul 
„unui şanţ, pentru a lasa să treacă tra- 
„sura men: lrăsura unui domn necu- 
„noseut, care e numai in staro st-ṣi 
„plătească un pardesin și o palarie... 
„Aproape prosternat, indoit în unghiu 
„drept, țăranul ma saluta adinr şi lung, 
„ridliclmdu-şi pălăria cu borduri muri 
„si desenperiudu- zt capul plecat cu 
„plete lungi până la umeri... Dar Lä: 
„ranul bulgar e liber şi se simte liber”... 
„(p 325} 

Explicaţia acestei deosebiri, atit de 
jiguiloare pentru amorul no-tru pro- 
priv, autorul olā, în treacăt, in citeva 
rinduri ` 

„Teorelicezte, proprietar | universal 
„ul solului este satul; proprietarul 
„prarlie nu este legalminte derit nn 
„fel da arendas perpetuu şi eredilir : 
„arenda lui, de fapt, o reprezintată prin 
„i date, o dijmă: zece la suta din ve- 
„nil, în banisau cileo data in natara. 
„Comunele singnre formează o excep- 
„tiune și deţin po veci pădurile gi 


DEEN 


thi 


„Păgunile, peniru eari ele nuplötese 
„nimic... (p 404). 

la asemenea Imprejurāri nu s'a pu- 
lut forma regimul nostru latifundiar, 
ce ne ameninţă tot viitorul... Statul 
Bulgar a putut lua măsuri peniru a 
asigura moncitorului de pămial mosia 
lui... 

Pe liugā deserieri foarte suggestive 
ale a-pectului general al țării, d, de 
Launay ne da lămuriri destul de ama- 
nunţite asupra ruajului political Bul- 
gariel, asupra agriculturii, comerţului i 
industriei sale, asupra siluațiunii sale fi- 
nanciare, organirațiunii sale militare, 
instrucţiunii publice, ete. 

Hezultatelo ln care a ajuns acest slal 
țirânese ln mal puţin de 30 ani de 
exislenii, pat servi minunat de i- 
Jostraţiune, prin opoziție, a gospodi- 
riei noastre naţionale... 

Nu e de mirare, cù Bulgaria a ins- 
pirat savantului francez atita simpatio, 
inet dinsul îşi tusugegle tonte aspiri- 
Vanile ei naționale, şi chiar ia partea 
vi in chestiunea Dobrogel... 


I. Ghyen-Dumbrăveni. — Cite- 
ca curimte în chestiunea fârimească, 
Bucureşti, 1907, 

Autorul, un om inteligent, desigur, 
se pune pe terenul „adevărurilor e- 
tere“ ale economici elasice. Nimic 
din elle s'a produs in Economia poli- 
tica dela Adam Smith până uzi, muri 
ulinge : cauza tuturor relelor este mär- 
ginira libertnţii absolute a trunsaeţia= 
nilor, și singura scăpare e inlaturarea 
acestei märginiri: 

„Peste un milion capi do familii au 
„toat darlaraţi proprietari awi generis 
„asupra unei intinderi do pämint de 
„d milivane de hectare, Aceste Ji 
„milioane de hectare repreziul ind de-o 
„Aula cu casele, ecaretele proprietari- 
„lor lor, o sumă de 3 miliarde au IO 
„lovite prin faptul incapacității de a 


$52 


„contracta, de mom-valoarta absolu- 
at" (p. 3). 

După concepția autorului pămintul 
parcă nu ar avea pici o valoare ca 
mijloc da produețiune, ci numai ca 
mijloc de credit, şi nici nu găseşte alt 
mijloc de a organiza creditul necesar 
țărănimii : 

„Nu e de mirare ch proprietarii a- 
„ceştia în asemenea condițiuni, adică 
„lipsiţi prin faptul incapacității lor le- 
„tale, de creditul care reprezintă sol- 
„vabilitatea lor, să dură mizeria din 
„care nu pot ieşi“. (p. 4). 

Orice mărire a teritorului stâpinit 
de tarani, în aceste condițiuni, autorul 
o socoale ca o anulare de avulie. 

„Rezultatul la care sar ujungo ar fi 
„to a scoate un lucru de valoare azi, 
„din stăpinirea unor nameni capabili 
„de a contracta, pentru wl trece în 
„mina unui proprietar care prin in- 
„capacitatea sa legală iar zždărnici 
„valoarea“... (p. 5). 

Dimpotrivă, prin desfințarea inalie- 
nubilității păminturilor țăraneşti „sar 
„ridica dintr'o”zi intr'alta dela valoa- 
„rea de zero lei OI pentru a ajunge 
„impreună cu păminturile, casele, ect- 
„retele țarânesti la valonrea de 3 mi- 
„liarde... Singurul leac dar, după noi, 
„este abrogarea art, din Constituţie 
„privitor la inalienabililatea terenuri- 
„lor ţărăneşti“, (p. 5) 

Tot aşa in ce priveşte legea tocme- 
lilor agricole, d. Ghyea erede că „tu 
„nu poate A bună, decit intrucit n'ar 
„li contrară legii imuabile a ofertei și 
„a cererii“ (p. 18). i 

Toată legislația do proteeliune u 
muncii, ce a luat atita desvoltare in 
timpurile din urină In toate statele cl- 
vilizate, e astfel ștearsă prin o singură 
trăsături de condelu, fiindca autorul 
erede, ch stimulul moral ajunge pen- 
tru a Impiodoca exploatarea nemilousă 
a celui slab: „nu-i poate conveni ni- 
„mânui să faet contracte publice ru- 


VIAŢA ROMINEASCA 


„Şinouse pentru cinstea sa proprio, 
(p. 13). 

DL Ghyea erede totuşi in rimmlul 
proprietății țarâneşti ` dar numai „Ju 
„zioa cind proprielarul cel mic va pro- 
„dace mai mult cantitativ şi calitatir 
„pe prăjina lui de pămint decit pr» 
„prielarul sau arenduşul cel mare pe 
„uceia-şi intindere, proprietatea oa 
„mică va inlocui Deä doar yi posle 
„proprivtatea cea maro“ (p. 40). 

Autorul nici nu-şi pune întrebare 
dacă actualul raport intre intinderea 
latitundiilor sl a proprietăţii |irămeiă 
precum şi raporturile de muncă mi 
sunt o piedică însurmontabilă pentra 
creşterea productivității pămtnturilat 
fărinegti. 

Ce fericit e d, Ghren cü n gäsit ash 
fel un panaceu impolriva luluror bor 
lelar noastre ! 

Cu toate acestea am relevat această 
broșură foarte elegant editata (da Mr 
nerva”, în total 13 pagini de text), i 
ind-că ea rezumă limpede un anume 
curent în opinia noastră publiea. 

Observațiile autorului, in ce 
le inntienabilitatea pâminlurilor 
nesti, pot fi utilizate în omumg Im 
precum trebue să recunoaștem, că or 
panizarea  crodilului țărâmese e D 
chestiune de cea msi palpitanta w 

kd 


semnätate, 
A. D, Xenopol. Mijloacele de ii 
dreptare ale stirii tränimii roniti 
lagi, 1907. 
Profesorul de istorie dela Universilă 
tea noastră pur'eă anume și-a pusă 
gri să räspunda la optimismul „imi 
chesterian,* al d-lui Ghyea, lata eo san 
don relativ, de pildă, la posibilitu 
imbunatăţirii culturii țărâneşti In că 
dițiunile actuale: 
„Mai intai să se observa un l 
„inbunătaţirea rulturei este a 
„caro cere limp, şi timp ngi 
„ea nu se poate realiza grabnic, SiM 


e 


„8 core imperios starea cea licăloasa 
„a Tăranului ramin. Apoi pentru a pus 
„lea (iranul să-şi imbunatațasea cule 
„dura, me nernio de cheltuiala: plu- 
guri de fer pentru aratul mai ndine: 
„nuiele prutru împrejmuirile caselor 
„şi facerea adipostului vitelor; bani 
„peniru cumpărarea uneltelor: sapa. hir- 
„le], greblă şi stropitoare, pentru eul- 
„livarea locului de lingă cusă, simin- 
sja de zarzavaturi, pomi roditori. 
„Țăranul Irebue să De pus în pu- 
„linţă de a dobindi neest prisos pesto 
„Hevoile neuparale troiului lui mate- 
„vial, Dura el este dat prada, ca us- 
„lăzi, Memniei exploatatoare u propri» 
„elarilor şi arendusilor, care le isan 


at —120 de lei pe falee de pâmint 


=(205—40 lei de pozon); rare le impnu 
„50 da lei de eap de vita imaş pe vara, 
„si aceaata primind îmea În falce La 
„b vite io loe de cel mult doua ` da- 
„că ci sint fodatorați a plăti un leu 
„We porcul ce-l hrănese în roleţ, pe 
„motivul că poreul poate să scape din 
„curtea lui si să facă daune în lanus 
„vile proprietarului; ducă el este ți- 
„aut en in Muntenia a da, pe lingă 
„munea lui luată aproape pe nimica 
„incă de fiecare pogon, 20 ouă, 2 pui 
„de giină şi o limba sau coasă 
„de pore; dacă el, precum sa con- 
„statat Iuerul la un mare proprietar 
„si arondaş armean din jud. Botoşani, 
„Văranul este indatorat sa plătiasea elte 
„50 de bani de fie-care giscă alui co va 
„face exerciţii de Innotare pe iazurile 
„proprietății —atunei ne întrebăm dë 
„unde va economisi prisosul trebuilor, 
„pentru imbunalățirea culturei ? 

„Ne miram mult eum fuță tu ase- 
„mene abuzuri ee nu pot f ingăduite 
„decit in un stat absolut barbar, ab- 
„solut lipsit de cel mai elementar simt 
„de ocrotire a dreptătei, se mai poate 
susținea teoria libertiţei transucţiu- 
„ilor între proprieturi si ëmm 

„Se rorbeşte de legi economice, «le 
„legi naturale ! Dar nu se vedo pare 


RECENZII 


453 


«ñ menirea omului este toemai de a 
„indulci ofeclul acestur legi vare, eind 
„Sint lăsate la jocul lor firesc, pot sa-i 
„aducă daune ?* (p. 20—21) 

„Trebue făcut. cena grăbuir.—ur- 
„meuză d. Xenopol, si anume lualo 
„măsuri în folosu] (ărunilor eare 
„să pună o steavilă sistemului da re 
„plantare căruia ei au fost expuşi pi- 
„Dă astăzi, iar nu să lo spunem ch să 
„lee ai ei din mini, să cultive pä- 
„ninlul mai bine, să-si inârenscă va- 
„itul, şi atunci le va rāmlaca ceva 
„pesto sloareerile proprietarilor, A se 
„Linea un asemenea graio, este curni 
„0 infumie ! Caci |âranul. täi, eit e 
„sub regimul de astazi al exploatare 
„Heomenoase, nu poale să-şi imbună- 
„lăţască cultura”. (p. 21), 

Pentru caracteristica vremurilor de 
confuziune În cari, trăim lrebuo să api- 
nem, că d. Xenopol apartine totuși, pa» 
re-ni-se, nu numai aceluingi partid, dar 
şi aceleiaşi nuanțe de partid ca şi d, 
L. (Ghreni- 

DI. Xennpol vede destul de Timpede 
cauzele cari ne-au adus in starea de 
plins, în earo am ajuns; daa face hint o 
declaraţie, caro dacă ar H fost făcută de 
noi ne-ar atrage fulgerile tuluror re- 
prezentauţilor „tradiţiilor istorice" : 

„Clasele noastre conducatoure, spune 
„anume daa, râpite de un virtoj mè- 
„Inţelea de imbire de sine, sau gindit 
„numai la ele şi la mevoile lor, fără a 
„lua în privire şi po acele ale clusei 
„din a carecia muncă şi sudoare ole 
„insăşi se hrānesc:*.. (p. 2 

Prin legislaţia noastră, „de şi in 
„realitate epitropisiţii erau in aparenţă 
„numai taranii, iar in realitate orau 
„proprietarii, apăraţi şi oerotiţi in 
„toato modurile, prin legilo tocmelilor 
agricole,” (p. 11). 

Autorul protesteuză eu ultimu oner- 
gie impotriva sistemnlui de „mis 
riste inșelitoare” a pămininlui care 
domină „de Ja Dorohoi la Severin” 
(p. tth, impotriva abuzului eu tainu? 


ip. 15), impotriva faptului, că „fonte 
autoritățile sint la dispozilia proprie- 
tarului san a arendușului” (p. 10) ete. 

Sial inchee studiul cu urmätorul stri- 
gäl: 

„Trobue“sä 7 punem odată capăt sis- 
„tomului de jaf şi de despoiere pus 
„în lucrare de taţi: proprietari, aren- 
„daşi, ertşmari, notari primari şi dea- 
„supra tuturor a marelui exploatator 
„şi despoietor al ţăranului romin, sta- 
„tul însuși. Trehue să facem sä juce- 
„teza odala In realitate, şi au numai 
„in aparență, vechiul sistem de stapini 
„și de robi, in care esto încă impâr- 
„titä sncietatea noastri, eu tontă cons- 
„Mituţia ei erg liberală ; liberala insă 
„numai peniru noi clasa condueitoare : 
„eu toată asigurarea unei deeptați mai 
„bune, însă tot pentru moi dase con- 
„dueitoare; cu toată civilizația cea 
„strălucită, de care ne bucurăm tot 
„noi dasa conducătoare. . 

„~ Poporul, țărapul s'a deşteptal, nu 
„atit prin lucrarea ideilor, cit mult 
„mai primejdios, sub imboldul sufa- 
inte, Raet unei voinji Sa deştep- 
„tat in el, şi ea nu va mai putea fi 
Anibugşitä, căci s'a coborit în adineul 
„Intunecat al conştiinţei lui şi a lu- 
„minat-o spre o viață mai vrednică 
„le om. Nu vom vni să farem nimic 
„Mici acum, uittod, odată eu durerile 
„prin care am trecut, şi primejdia in 
„care neam cumpenii, atunci se ua 
„petrece o a doua şi a treia pråbugire: 
„din enro nu ştiu zău dacă vom mai 
„putea ieşi tefori*. (p. 1—46). 

Poate îi cineva mal „incendiar“ ?,.. 

Pin nenorocire nu constatim acelaşi 
limpezime şi hotărire m ce priveste 
soluţiunile practice propuse de anlon 
deşi d-sa sehiţează problema din toate 
punelela de vedere şi manilestează 
multă buna voința, 


Ministerul Agriculturii, In- 
sinstriei, Comercinini si Do- 


VIAŢA ROMINEASCA 


——— 


meniilor, — Bominina 1886 — 190%, Bu- 
cureşti, 1907. 

Acest volum de 466 pagini, ee: 
mit de d. I. Popa-Bureă, deşi face patte 
din litaratura jubilară oficiala, euprămle 
multe date interesante, de cari se pal 
folosi publiciştii, cari nu au la ind 
mină alte izvoare, Multe ilustrațiuni 
destul da reuşile, 

Gë 
Li vu L 

Dr M. Cnmpemn, Incercare de 
psihologie militară indicidnalä şi o 
lectii, 

Această lucrare e una din rarele 
iucereâri științilice ficule asupra mi 
hologiei armatelor, aceasi materie ae 
tit de bogata şi interesantā de explo- 
rat, cunuseul find marele rol pe carei 
joneă in râzbonie forța morală o dis ` 
poziția sulieteasca a irupelor, Coit 
poziția Joerën! e destul de clară gi 
logică. In partea Taina sint ex 
puse noțiuni de psihologie generala și 
de psihologie a mulļjumilor, naţiuni 
curente şi banale pentru cunoseătoti, 
dar după cum mărturisogte autori 
pacesare pentru cititorii militari, 
care cei mul mulți nu sint familiari 
zaļi cu această materie. Parten a Mia 
e o fiziologia a spiritului armatelor | 
care autorul descrie tipul militaris 
(Calitățile lui ` curajul, supunerea, d 
votamentul; Sentimentele afective 
militaralui; Datoria militara), şi wn 
zează caracterele mulţimii armate $ 
acole ale şedlur militari, În partea a 
so găsește psihologia apeciulă a inta 
teoriei (Scopul şi insngirelo et: Marso? 
Lupta infanteriei; Desfăşurările: Di 

plina focului), a cavaleriei (Misiune 
caracteristica şi tactica ei; Paibolu 
ealarețalui; Lupta cavaleriei; Serviti 
de descoperire şi cercetare), a arli 
riei (Misiunea şi caracteristica ei; 
Nuenţa ei morală; Lupta artileriei) și 
trupeloe technice, Lucrarea se sti 
şeşte printr'un articol a d-lui Căpil 
Sturdza asupra prăzii militare, 


RECENZII 


col reprodus din revista noastră, ln 
lurrarea sa autorul utilizeaza mulle 
exemple din istoria companiilor şi din 
scriitorii cari au firul in operile lor 
prihologia războaelar, cum sint Tols- 
lol și Zola, Analizele şi observaţiile 
sale sint mai totdeauna interesante şi 
juste. Sint de remarcat mai ales a- 
cele asupra şefilor şi a influenței re- 
ciproce diulre ei si trupă, acele asu- 
pra psilnlogiei râlaretului şi a disei- 
plinei focului. 

Excelente sin! observațiile autorului 
asupra limidității st sfielii reerulilor, şi 
sfaturile pe cure le da ofiterilor in u- 
ceastă privință sint demne de medi- 
lat, Lueraren are si lipsuri, multe sint 
incă de observat și de spus în acest 
subiect vast şi complex. Stilul autn- 
rului lasă uneori de dorit. 

Totusi meritele acostei lucrări sint 
reale ai ea poalo aduce insämnate sor- 
vicii corpului nostru ofiļerese. 

+ 


Harald Höffding. Philosophes 
contemporains, (F. Aleca.) 

Aceasiä operă, prin care eminenlul 
rugetălor danez caută si ne orienteze 
in lumea cugelirii conlemporune, ate 
după emm el insuşi o recunoaşte, un 
caracter mull mai personal decit ope- 
rele lui precedente do istoria filosofiei, 
atit în privinţa alegerii autorilor cit şi 
a aprecierii lor. 

Pätruns de părerea că orice miscare 
filosnficăte n opură de gindire, o distu- 
Ue de probleme şi in acelas timp 
un semn al timpului, Holfding erede 
«a din ambele puncte de vedere, obiec- 
tiv şi subiectiv, cugolurea filosofiei a 
timpului prezent iu o atitudine mai 
puternie necentuată ca cen din epo- 
cila anterioare. Mai taro deelt totdea- 
una se insista azi în Blosofie alil asn- 
pea necesitaţii observației, analizei» 
eritleei, inlanțuirii obiective, cil şi a 
supru alegerii subivetive a punctelor 
do plorare. Dar opoziția intre umbele 
directii obiectiva D subiectivă, HON- 


ding n'o erode inconeiliubilă viitorul : 
e 
imilor douăzeci și eine) 
de ani, el distinge trei curente, 
Mi ca cata sistematic reprezentat prin- 
In grup de rugelâtori cari enula 
msi ales să dea o explicaţie n pro- 
blemei existenţi şi să dezvolte un sis- 
tem coherent ul unirersulni. Din n- 
cest grup face parte Wundt, Arie, 
Bradley, Ronouvier, Fouillèe, 

Curentul bidogie in care problema 
cunoşiiinței joacă primul rang şi tonte 
storțarile tind la aflarea celor mai 
simple mijloace de salisfarere a ee 
rintelor vieţii intelectuale, considerale 
ea aseullind de legile generale ale 
vieții. Acestui curent aparţin savanți 
en Maxwell, Hertz, Ernst Mach, Ost- 
wald si această tendlinţi e realizata ln 
chipul cel mui caracteristic în opera 
lui Avrennrius, 

Al treilea curent, acel al filosofiei va- 
lavilor se ocupă de problemele funda» 
mentale etice si religioase Incercini 
să le luiniurze şi să le rezolve. Din a- 
cest curent fae purte Guyau, Nietzsche, 
Rudolph Eschen, şi WHiam James, 

Aceasta grupare in curente, ca toate 
clasificările in acest domeniu, e cam 
artificială şi nu e lpsilă de ineonve» 
niente. Cugetători cu Renan şi Renon- 
vier pe care Holding li pune in pri- 
mul grup ar BD pulut f grupaţi si în 
ultimul. Ca ai în lucrările lui prece- 
dente de istoria Blanfei, in expune- 
rea sistemelor uucori prea sumară și 
imperteci0, Höfding insistă mai malt 
asupra factorilor personali decit a i- 
deilor. şi desigur parira cea mai inte- 
resantă a operii lui slot caracteriză- 
rile ps hulogiei vii și aprecierile judi- 
eionso și fino pecare le face asupra 
ginditorilor. Pe Francis Bradley H de- 
serie ca pe o fire spinoziană, plină de 
pătrundere și de linelă. Despre Renan 
apune că a asistat ca spectator lu 
lupta ideilor ea şi în acca a viel), 
A lasat starile mi da “piril să sa 


436 


soceeadi ca vederile unui kaleidoseop 
şi nici un processus de cristalizare nu 
“a operat intr'insul, Temperamentul 
lui de cell nu era capabil să reunească 
opiniile contradictorii pentru a face 
din ele un tot eu o tonalitate deter- 
minuta. 

in Guyau admiră neobosita activi- 
tato iuleleetuală, gravitatea profunda, 
resemmarea şi inâlțarea morală a 
vieții lui. Despre Nielzsehe spune că din 
punetul de vedere al logicei şi meto- 
dci nu insamnă nhale alături de cn- 
getătorii englezi pe care îi deapte julia 
utila. „Expanziunile sentimentului coun- 
duceau gindirea lui Nivtrsche. Dacă 
are un loc in istoria filosofiei, mu e 
din rauza modului său ştiinţifice de a 
trata problemele, ci pentro chipul pa- 
sional şi pulelirul adesea genial cu 
care punctele de vedere conirndicturii 
se luptau și se opuneau intr'insul, EI 
are o valoare simplomalică, căci ne-a 
făcut martorii unei drame interne in- 
(run sulet eare simţea energie şi pro» 
fund tendințele epocii sale şi ale vieţii”. 

In Wiliam James a cărui operă uw- 
supra „Experienţii religioase“ o ana- 
lizează pe larg, recunoaşte pe unul din 
cupelătorii cei mai ominenţi ai tims 
pului, in tare © mare fucultate de ob- 
servulio e reunită ceu cunoştiaţi vaste, 
eu o crilică pătronzăloare, şi o puter- 
nică inspiraţie idealistă. 

0. B. 


P. Partenie, Mitropolitul Anas- 
lasie Crimea al Moldocai 1008—1617; 
1619—1629, Bacureşti, 1907. 

Facultatea de Teologie singura mai 
păstrează incă obiceiul tezelor lipă- 
rite pentru licenţiaţi, şie în majorita- 
twa lor, aveste tese sunl lut aşa de 
regretubile ca şi celo dispârule ale 
tacultații juridiro.—= D. Partenio alegin- 
du-şi Insă subieelul lezei sale din Ira- 
rulul bisericii noastre, a reusit să den 
o monografie folositoare asupra milen- 


VIAȚA ROMINEASCA 


patitului moldovean Anastasie Crimea 
din prima jumătate a secolului al 
XVIL-lea. 

Ştirile despre vinţa Mitropolitului, 
unele sunt discutabile iar alele inad- 
misibile (cf. şi Floarea Dururiler, vol, 

D. No. 18). Anastasie Crimea e din 
neuimul buerilor Stroici, a căpătat 
cultura bisericească, apoi sa càlugi- 
ril, nu se poate spune cu siguraniă 
dach a „văzut primii ani ai calugiriai 
la Galata lui Petra Şehiupul”, a foste- 
piscop de Roman şi ln 1005 a treul [ 
ca Mitropolit al Sucevei sub Constam f 
tin Movila. lusă activitatea pentro care 
meorilă o pomenire deosebită Anastas I 
sie Crimea s'a arătat mai ales în sin: 
turila de zielle? de biserici date lui Miroa 
Voda Barnovschi, şi in obţinerea unai 
regulament pentru disciplina mons. 
stică la 1620, primu dată a unei orga ` 
nizări mânăslireşti sistematice în Mol- 
dora. Mitropolitul e si ctitorul unnia 
din cele mai frumoase mănăstiri dia 
Bucovinu, Dragomirna şi pentru en | 
lucral un Apostol lu 1610, doua Koa Sai? 
ghetii şi două Liturghii a căror vi. 
| 
| 
! 


nete şi minialuri dau măsura inele», 
gerii unui suflet cu vadile aplecăriar- 
tislire. ! 
Aşa cum se presintă această luerure a 
d-lui Partenie, eu arecalităţi, dar și mul 
te din defectele cerertätorilor lucepă= 
tari; po lingă stâruinin şi modul congli- 
ineios de a lucra, un plan gi stil de com. 
positie şcolară, apoi unele? generali 
DU comune şi fără să fe necesara 
(v. d. p. Prefaţa), unele capilole m 
tocmai reusite, cum e, d. p. col ini 
tulat, Aclivilulea judecatoreasca. 
M. 


. Lé $ | 

Leon Mrejeriu. Pelreceri peniru 
popor. O şezăloara țărănească. Birlad 
Lupaşcu, 1907, o broşura de 55 pe 
prelul 30 buni. 
Autorul, invâțălor la urfelinatul 
gricol din Zorlėni, previne din cap 
locului pe eetilor asupra rostului 


BI 


RECENZII 


sei sule : „gezitoarea s-a alcâluit pen- 
Im a indruma pe orfanii din acest a- 
serămint, viitori pluguri pildaitari, sa 
petroacă cu folos, enviineios si romi- 
neste, in rensntile slobode“, D. Mre- 
jerin s-a nehitat pe deplin de sarcina 
prapusă, Şezătoarea se dezehide eu 
zue asupra unui satean, care, Dind 
trait citea timp ln tirg, se-nlorsesa 
in sut eu nenlogisme seliimenusite si 
geimielean de ceilalți, Se spun apoi 
cimilituri, framintări do limbi, glume, 
povesti, poezii popnlare, sa cinta, sg 
joara. Printre aceste lucruri, aularul 
lio să sirørnare et misuri sfaturi de 
mhire pentru neam. penirn familia 
regali, el peniru o imtrebuininre mui 
înlusitonre n vietii. 

Eu unol, eare: spun drept, n-am a- 
sistat nictodată În vre-o şezătoare IW: 
râneniet, am vetit eu Interes hrogura 


Miil Mr zer, 
G. P. 


Lë Y >. 
w., Women, doclor ln 
drept de la Paris Læ vtnte con- 
armsutile dans to thédtre de Plaute. 


Viuzarea ransensuală lu teatrul Ivi 
Plast face obivetul unei Inctâri n d-lui 
Baorceanu, Dap aplică nolle metodo dn 
vurevtari istorice la studiul contracto- 
Inz. asa numita bonas fidei și Iincenrei 
aå deturmiue evuluțiunea lor din pri- 
mele timpuri ale Romei, rind un tare 
alinn slim exeludea esistența u- 
vèstor conlrarie, până azi cimi mai 
taalo ruulractela nu capatat varacto- 
rul larg al citarva contracte bonas f 
dei, din timpul principatului romun 
(August. Lineleţinn). 

Unut din vele mai insemmate con- 
trare bonne fidoi esto vinratea. 

In primele timpuri ale Romei, yin- 
zurea, poniru a fi dosávirşili, trebuin 
sa De fimta print’ serte de formë, 
eunorzolo sub numele do mantipi» 
liane, Pärd contractante trebuiau să 
se in [ătizezo în prezența a cinci mar 
ww] ee 3 len, a unul purtător de ba- 


457 


lanlăä (idripena) şi a unui antestator, 
Campärätorul tinind in mină o bucata 
de aramă, eu care lovea balanța, tre- 
buia să declare în fața martorilor n- 
restora eu cuvinte sacramentale că o- 
biectul ep se cumpara esle ui lui, gi 
vinzitorul să declara că a primit pre- 
tul, Tonte farmalitălile lrebuinu så ae 
succeadă fării intrerupere şi Mra gro- 
sala pentru u faco vinzarea perleetă, 
lu line, conform spiritului simplist și 
rutinar ul popoarelor nerivilizale, ins- 
țituţiu aceasta—mnnelpaţiunea eran: 
trebuintata nu numai pentru n Dro: 
duce vinzări, el şi pentea a realiza 
orice transferare a proprietății, 

Cu timpul transaetiunilo in societu- 
lea romină mărindu-se, gratie produc- 
tivitaţii şi enceririlor ei, maneipațiu- 
nea pu mai pulea corepurde noilor 
trebuințe şi o nouă instituțiune a fosi 
introdusă pentru w uşura realizaren 
vinzărilor. Partile contractante, fară 
cel vinei martori, puetătorul de ba- 
lanta şi anteztatorul, lrebuluu rä pro- 
nunge fecure cuvinte saeramentale mai 
simple decit cele întrebuințate in man- 
cipațiune. Cumpârâtorul alingind eu 
mina obiectul ep dorea să cumpere Inm- 
trobe pe vinzitor dacă In schimbul 
pretului cunvenil consimta să-l vintä, 
Vinzitorul trebuia să râspundă ime- 
diat ca il vinde, Aceasta Instituția 
purta numele do ati pl ps e. 

Pentru ca ntipulațiunea să producă 
efectele dorite, să des nnziere untl 
contrach, părțile contractunle trebuia 
să flo de fală, Joer) de viudul tre- 
buia să fie stins, räsponsal vinzi 
jui sh De vungrueni Intrebări ffesto 
da enmpărâtor şi toată operatia să se 
suevenmtă fără intrerupere. Prin urmare 
porsnanela ca nu se pulean intilni du 
ncelaa loe, precum şi Sprit, no pit- 
tenu enmpara ori vinde eu ajutorul 
munelpaliunei ssu stipulațiunei, 

Maren desyoltare n comerţului ro- 
man pe de o parte și influența eultu- 
vii urtenlale po de nita trebuiau să 


12 


458 


ducă la crearea unui mijloc mal prac- 
te pentru a realiza vinzărila şi cum- 
parările, Printr'o analiză mai spiritua- 
listă a elementelor muncipuţiunei şi 
stipulnțiunei, Romanii au degajal fun- 
damentul instituțiunilor acestora, eare 
nu era altul decit acordul da voinţa 
a părţilor contractante asupra preu- 
lui şi lucrului vindut. Atunci au su- 
primat formele exterioare alo manci- 
paţiunei şi stipulațiunei și au dat 
sanctiune unui nou mijloc de a naște 
obligații, au sancţionat evatractul con 
sonsual, atit de intrebuințal în socie" 
tatea modernă. 

La ee epocă au ajuns Romanii să 
înțeleagă și so introbuințeze contrac- 
tul consensual de vinzare? Acestu 
aste obioelul lucrării d-lui Berceanu. 

Lucrarea e împărțită ta două parți 
distincte, prin metoda intrebuințata. 
In prima parte studiind, după isroa- 
rele istorice, condiţiunile ceonuimice 
si sociale alo Romei în secolul al VI 
(ab urbe rondita) prin deducţiune con. 
chide că vinzarea consensuulă trebuia 
să existe in timpul acesta ca mijloc 
de circulaţiune a bunurilor. Tot in 
partea uceasta uulorul stabieşte va- 
loarea comediilor lui Plant, ca isvoare 
peniru cunoaşterea instituțiuniioe ro 
mane ` dovedeşte că Plant faca o ere- 
dincioasă descriere a societăţii romane 
si prin urmare inlătură obeelia ce sa 
adus teatrului lui Plaut, cà fiind luat 
dupa piese grecești, face deserierea 
societății greceşti. In fine in un al 
treilea capitol autorul compară vinza” 
rea din dreptul grecesc după un îm 
portant fragment al lui Teofrast cu 
vinzarea bine cunoseulă din dreptul 
roman si coustala că nici unul din 
tele 409 lragmente relativa În vinzare, 
găsite de d-sa dupa o conştiincioasa 
lectură a tuturor comediilor pliuutine, 
nici unul nu conţine olemenlele carac. 

teristice ule viazării greceşti i con- 
chide cu drept cuvint că aceste frage 
mente se raportă la vinzarea dia drop- 


VIAȚA ROMINEASCA 


tal roman. Obiectul părţii a doun a 
luerării d-lui Berceanu este studiul a- 
mānunțit al celor 409 fragmente, pres 
cum mijloacele întrebuințate de Ro- 
mani peniru a face comerţ, vinzarea 
lucrurilor mancipi şi neemancipi, via 
zarea alimentelar, vinzarea ln lieita- 
ție publică, în fine vinzarea case- 
lor şi a sclavilor. Autorul conehi- 
de prin inducțiune că vinzarea coy- 
sensuala exista Ip secolul VT-Jea al 
Boma? nu numai ca simpla inslrumeni 
economie, el şi ca Instituţiune juridică 
saneționută prin o ac{inne, şi neeaslă 
acțiune crede dan că ar îl actio empti 
venditi, admiţind prin urmare exis 
tența procedurii formulare in secotal 
al VI, în anumite cazuri. 

Acesta {lind cuprinsul lucrârei d-lui 
Berceanu, en se recomandă roma 
miştilor prin noutatea punctului de 
vedere și prin seriuzilatea informi- 
Hunii. 


EL 


DH Ta ) 
Ann Conta-Kernbach, Ee 
mente de Pedagogie. lazi 1907. 
Acest voluin de 187 pugini e o eonlri 
buţie necomună la literatura petag- 
gică romineaseă, Deşi lucătuşata d 
curințele unui program de geoală nor 
malā, autoarea-a găsi! mijlocul să is- 
vioreze useâciuneu didaeticismului mo- 
noton care, de obiceiu, să degajoară din 
cărţile... „Aprobate de Onor, Ministeru" 
Nervozitaten şi viociunea stilului 
munieă un interes literar de 
chiar celor mai banale capitole de 
dagogie. Modul cum antoarea spri 
normele pedagogice pe datele 
logiei produce necontenit impresia í 
agogia nu-i decit o aplicație A 
Paihologiei. Aiei tocmai stă 
sliințifică a Pedagogiei. În a 
carte nu veți găsi nichiri servită 
dagogia sub formă do sfaturi şi pre 
cepte molivute numai de utilitatea 
practică ; ci pretutindeni rațiunea 
hologică indică practica 


RECENZII 


— gë 


kon 


„Consideratiunila generale” ce inlovå- 
râsesr unele capitule trec hotarit peste 
cadrul unui program didactice spre u 
dispune pe cotitor la meditație. Ştiinţa 
educației trobue să urmâreaacă reali- 
zarea (eriririi prin echilibrarea facul- 
tailor sulleteşti—adevârata sănătate! 
morală. Autnurea constată o deviare» 
dela aces scop a Pedagogiei de uzi: 
„Greșala educaliunii moderne este că 
Ha dal toata pa una: n sacrificat 


“tradiţii, iubire și solidaritate familiala 


respect pentru trecut, religie, princi- 
pii morale, tot ce-a clādit munca, a- 
desen inconștientă a generațiilor Ire- 
cule, le-a jertht pp toate Ponien un 
scop unic, Iinvățătura, (richt ar ñ de 
necontestat valoarea invaţaturii, sú 
au uităm insă ch ea reprezintă nu- 
mai o minima parte din activitatea in- 
dividalul, o minima parte din activi- 
tolea mul minar minim de rameni, 
şi ea ularo nu poate nivi odata ră 
punde tuturor neresitaților care isvo- 
ràse din complesitulea unei vieţi... 
Respertul exelusir peniru invătălură 
cata să dispură si s revenim ln de 
plina sănătate imorala.” Am cita! rin- 
durile de maj sus pentri că ule sint 
enracteristice pentru chipul cum ali- 
toaren trateuză chestiumite de peda- 
gogie: nu se opreşte la pragul 
şcoalei, ci vede şcoala en un instru- 
meut social menit să prepare pe in= 
divid peutru o viaţă fericită, 


Spiru © Haret. Raport adresat 
Majeatiţii Sale Regelui usupră Wie Gol 
nii învuțitorilor şi a preoților rurali 
în răscoalele ţărăneşti din 1907. Bu- 
caresti, 1907. 

Arest raport nasi nici un act de cu 
raj nici unul de sfidare, dopâcum a fost 
calificat de partizani ori de adversari, 
că-i unplinirea unei inaite datorii ome- 
nesti, mai presus chiar decil implini- 
vea unei datorii de Ministru. Cind esti 
eouvius de o aedreplate şi nu intervii 
sa o lulaturi, mai cu senm vind ai 
posibilitatea sa o fac, e un fapt pe 
care nu avem pevne sa-l calificăm noi, 
in „Raport” se dovedeşte documenta! 


—impotrivu acuzărilor pålimaşe alo 
opiniunii publice orăşeneşti—ch Imva- 
tatorii şi preulii sateşti au lust cel 
mai esentiali factori impăciuitori ai 
räsconlelor şi ež acţiunea lor a atins 
de multe ori eraizmul, Cei cari an 
ficut acest mare lucru meritau marar 
indeparturea de deasupra crapului lor 
a gravei acuzări de inetigatori, Și ni» 
meni nu era in masură dea vunoașie 
mai de aproape adevărul docil autorul 
„Raportului“, 


kta LB. 


Coustantin Sandu, Selecţiunen 
metodică a cerealelor gi bazele gtiinji- 
fico ale selecțiunai, Bucureşti, „Minerva” 
1907, Prețul 3 lui, 

Cărţi de folul aceşteia apar rar in 
romineste, câci de obiceiu puținii vm 
se ocupă de chestiuni de stiinta puri 
ori aplicată se adreseaza direct isvos- 
volor strniue. Din „elte-vu lamuriri” ve 
le da pe primele pagini ae, yade că nur 
torul are de gind să dee lu iveală un 
studiu mai mate asupra cereulolur 
noastre şi pentru a-si ugura sureions 
ei euută să publice mai intaiu comete 
ruţiunile de ortin ştiinţific care se gA- 
seso la bazu selvejiunii metodici aca- 
realelor, Pot sa spun că in nreastă 
expunere ştiințilicii autorul rentesla pe 
deplin : mai mult trebue să recummiş- 
tom că expunerea ë faculă en oare- 
earo càldurá, coia vo fuce ca velirea 
şalumului sa prezinte mult inleres. ha 
chiar să fie alrăgâtoure, Chatten 

vu prezenta și mal mult interes atunei 
cind, pe baza prineipillor stiinţilice, sè 
vu reuşi n se face 0 salocținnure n 
cerealelor de În noi din țară, Cu toale 
ea volumul nu ne Spune nimic in a- 
ceastă privință, totuși expunerea ter 
rior ai nrátaron resuMtatelar obi- 
nute In celelalte țări presintă un viti 

interes şi cartea, punind In reliei T 

sumă de probleme relative la agricul- 

tură, ar putea H cu folos cetita de a 

eei, eari avind o oarecare eultură tiin- 

tificã, se ocupă In de aproape eu a 

gricultura. SR 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare (Septem- 
hrel 

D, P, Cerna, sub titlul de „Zile de 
urarea”, publica trei emntionarte rone- 
te, inspirite da groraviile răscoalelor, 
si euri sună ram ciudat sub bolțile a- 
cestui templu stravechiu al „nrtoi pan» 
tru arta“. — Convorbiri titorare.. 

Neproducem primele dasi strofe din 
“sonetul ul doilea, și ullima dia cel al 
Ireilen: 

Drnarta mm para boldelor bagate, 

Acolo unde foumun t rogi, 


Au fost furtunl—si singe fără vint, 
Dein bordeie pănă In pobito.. 


Tar ustazi pure luizte deplina s 
Par din udine vin glasuri inseala, 
"in rupi, blesleue, cereri de drop- 


tale.. 
Veumeţii tree grabiți— şi se inchini, 


In ultima strofă lira poclului sună 
vitoras t 


Dispar' o lume, tron de from ai ardă 


Dar nici o lacrimi să mise poartă 
Din plimaul şi din singelo varsali,,, 


Na permitem sa no exprimām do- 
rina, cu d. Cerna säi nduve vorsii- 
rile intrun volum pentru ca ep Ju 
să pp pulem dn zeamp mai king do 
iizionomia şi inspiraţia poetului, 

Sub om Hilu ce përe n îi învontut tne- 
inea oglinzii, —indărăt —tpro yaon- 
Ia: d. Mehedinti își pile. părerile 
asupra necesilalii du p se eron o adye 
vårat vieți profesireið dn a se mii 
pini avtivitateu prufesorilar mui strivet 


la specialitatea lor. Muttele diu obser 
vațiile autorului sint juste, desi d-an 
dupa obiectul unei anumite șenalu | 
nui, on vede, tu foug, uit mijloc dala 
dretidteg deelt ln pestieulația do ami 
raliat, eil de onorgich. 

Dar nu polin troro ou vederea is 
milo example re d Mehedinţi le mli 
w spre a ilustra lipsa de specializari 
a profesorilor : 

„1007 Markiz Profosor de naiv 
tate prefoet-. 

UNE Mein Mael politie intere p 
fesnri nniversitari“.. ip. 550). 

D. Mehedinţi pire af uitat star 
exevplionels din Martie 1907, cnd, 
udevie, un profesor afost numit pre 
fert pentru tinputcit a durut nesas 
staro (3—4 süplämini}- Esto acest ci 
vxtraoriinat o dovadă Ja lipni de sp 
cializare 3 În asemenea momente, el 
unui duecnl de Universitate 3 s'a 
rul să primească pentro riteva sitpt 
mini postal de beep feet (sie! 
poacbe d. M, cazul?) ponle cineva reft 
urterificimă de uceustă natnrā, dach 
se cere 2. 

Aal postim o exomplul al de 
gi wn duel o interpretal ca lipră 
specializare ! 

Aepsinp pilde dovedesc uumal an M 
ern isi profesorul du goozrafla doi 
Universitatea din Bucuresti, direelă 
rul Gonrorbinitor liane, culaborală 
rul Epocei, mratorul întrunirilor dal 
Toate lirie, Prozadiutele Canalliu 


gem gg 


permanent, protestalural (sau contra- 
ptolestalarul Pi roogresului  didaelie 
gie, ete, mu rengeste si gr speciali- 


See, in bien) articolului anu, 
Hr a reda impulsiunitor lătural- 
D 


lu eu priveste liaperimen si conse- 
questa in jide de curi ne dä dovada 
d, Mebrtinţi, ne permitem mimai o 
pila lora 

Argamrotind pentro spgeroltzorce 
aclivitatii profesorale, directora! „C, 


T” sustina, că ar fi în «carul, cind in- 


„vatitarul s} preotul enmunei ar P 
„tat si aroiayi persoană, "un mare 
„tisi?z moral să pentru geoulă și pru- 
siru bineriea”. (ps SO, 

„Ba, eu rei pruelică hirurgicaiă şi 
snodielnulă“, — ema d Mehedinti. 
vi „ut ajunge pañtreu sale înctori de 
cultură du a valaru holirii superioară 


riet do mri“. 


Desigur ! Cim invaţătorni, pe hinga 
meglesugul sän da dusral, va pulen 
sluji la hiserieh yi Inca si servieii de 
nun emmttnlä, „eu puțină practică 
Hewrglada al mediennla," — ol va s- 
jingo în adevār, un model de.. spo- 
riulizure profesoral. 

Asai: „indaărâl—spre coală” i, 

Helream inzi „Cronica artislica* a 
colaboratoralui nostru d, Tziguru- 
Bamurcag nsupea unor frizo şi pilas- 
tri dela Adam-Ktissi şi asupra picto- 
rului Pompilian, 

Laerafărul (Seplembrie 1907). 
Sub titul do Iosif Vulean—un con. 
deiu a! vremilor apuse. 0. Goga 
ae prinosu) său de recunoştinţă 
pintre acel modest luptator ardelean 
pe ogoro) eutturii naționale, viran 
Nonini ardeleni 1 datorese o revista 
si o muncă incordalu pentry eronrei 
umi teatru paypional.—Litersturt în 
prozā gi in versuri, dr d. Ciuca, d-ra 
Meria Cunlan, d, Borcea, ele. a 

Zeoatinmen Hierară (Suceava. Sep- 
tanyrie, 1007), E 

pi Dr. Romul! Rent Jet continua și 


REVISTA REVISTELOR 


Kou 


termins shutini san asupra enuzelor 
criminalității Ja săteanul romian din 
Bucovina, După re arati, eu mnlte 
exemple, rare sin! pricinile ndinei ale 
răului, autorul urata că numi pris ins 
Intururea arestora sa va putea aduce 
n imbuziitațira Hi viața taranilor ro. 
mini şi paibl sg va miezura si rimi- 
nulitatea, Dan propune ra romedil 
ale acestei sliri de Ineruri: rtdlegren 
nivelului enlturul al ţărânirnai, rrua. 
rea de bupet populare, legi aevare 
contra cametel la sate, Iudruarecn să 
lunilor spre alle neupaliuni ein siul 
lipsiţă de Dän, coopemirea Dani 
si Invå{ðioriloe pentru en prin exem- 
nat vk lor să Apslrametze pe irumi 
pn ewlea ven bună, ete, DI T. V, Stus 
fanelli pahlici eltovu amintiri des- 
pre Axente Soyoru, ine d, faidor Ie- 
sanii ig cuntiuuă şi termină articolul 
sau do înformații asupra compaicaliri 
pecipinee între Ducia traian yi Date 
mantia da pe tinipul imperintai ruinat. 

Partea buletristiră e roprezentută 
prin eolabuatorii obiciuniţi a revistei, 
d-nii: Loandru, Loichiţa, Gramata, vie 

Arhiva (lulie—Angnst) d Owar 
Minar ndave citeva nmintiri nbe unei 
balelun nelrite despre Vasile Conin, 
—si da citeva versuri inedito ale i- 
joreluloi—Varbind de vilegg nrtieols 
din „V. R, Arhiva dă dovada e nu 
pricepe cbea ce ertegtn, Unită Intr 
mitate... 

Convorbiri (tă Septembre), Cel 
mal mara eitie dela eojanizaren- Di- 
ciei pănă satà-zi, face a paralalg lutre 
Grigureseu şi Husen. Din tapiul và 
mu mnt in arejași vera, eriticul me 
simie dutor së phnenscă usă mânile 
dinies dingil; mită luă pu sa mi" 
senținiă 2 ep nu mint amindoi la Cins- 
pina. Dar totish, diseernnmintalui n- 
cestui eritle nu-l seaph miri etewarhie 
rile : în urma snor subtile Anezi do n- 
naliza, emineutul estetician deseajeru 
că unulu fost Slalog şi întovic, pu eind 
celalalt pictor, Acenslă earacterizure 


wa 


va tăminea in istoria culiurii romi- 
nesli in rubrica pe care el o intitu- 
imază eu o perzistență vreduică de o 
altă cauză, „Revista critică”, eminene 
tal om de litere, so-nceareã din nou 
i mai facuto In Main) să facă spirit... 
Nu observăm însă nici up progres. — 
Aenm rova mai nou; criticul pe 
anuută că toti colaboratorii sii sint 
„copiii“ sai, —gi se sinte datar să-i a- 
pere ca un bun părinte de familie, Aen, 
calaboratoarea voastră, găsind ră pe- 
nele copilului Girleanu nu sint toe. 
muai stràluciioaro, eminentul parinte 
se rucageşte la colabaratparea noastra, 
exčtlamind eu energie: „Aşi vrea să 
vád pe curagiosul care i-ar lia apra- 
rea !*; Ei, ei! Las'o mai domol, ntu te 
irita ! Cine nre vremea să se ocupe ci 
micile näcazuri ale unui tată nefericit! 
„Si cine-ar mul aves, încă, vreme să 
bage'a sumă upăelile grave nule emi- 
nèntulni bărbat în joru! numelor lui 
Viahuţi si Sadoveanu L. 

Economia Națională (Auzul, 
1907). 

In fruntea revistei, d. St. Romanescu 
publica un articol despre serviciul 
maritim romin şi importanţa lul, 
in eare, după ep face un seurt istorie 
asupra întemeterii si desvoltării nees- 
tui serviciu, examinesză criticile ce i 
së udur si enntă să scoata în relief 
insemnătatea pe care el o are peniru 
tera noustră., DI G. © loneseu da un 
studiu asupra ţaranului german, din 
eare se pol scoate onre-care Iogeäin- 
minte si pentru tara noastră, Di C, 
Pilipeseu continuă cu n sa Manoyrefie 
economică a comuni Armăgeati, orii- 
pindu-sa in acest număr cu eresterea 
si pâyunatul xilelor, 

Viitorul Social, No. 2 (Seplem- 
brie), 

Acest numar e cu mult mai mic ea 
eel dintaiu, numai de 50 pezini, 

D, dr. C. Racoraki iși publica al do- 
lea articol în „Chestia agrară“, Dupa 
ce critica toata proectele de reformă u- 


VIAȚA ROMINEASCA 


ji 


utorul susţine că singurul mijloe 
dea veni in ajutorul târânimi iar f—ez 
propierea silită u marilor proprietari. 
In adevăr, foarte elicace, ` 
Din nenorocire d. dr, Racovski gp 
ne arată gl esre ar fi mijlocul, în s 
tuaţiunea concreti n țării, de a aj 
ia aceasta soluțiune. Să admitem că ` 
suluțiunea  aevasta e ideală, dar mid 
autorul nu va lagădui, că In vurn gë: 
lor petrecute ne lrebue o soluțiuae 
grabnică, intrucit țăranii, In indārit 
nicia lor, ce ara darul toldeunna 
supere pe social-demoeraţi, nu rop 
si râhde de foame mulțumindu-se 
camdată cu promisiunea unei sol 
unt fie si ideale intrun viilor n 
mult sau mai puțin îndepărtat, și faf 
să li se aducă vr'o ugurure dmedin 
ei vor preferi o soluțiune şi mai puț 
ideală, care pe lingă că e renlizub 
îmdotă, le poate da puterea de n t 
mai omeneşte, în aşteptarea solut 
nilor „mai ideale”... 
Vecinieu jerifire a realității pe all 
rul formulelor. 

Dän de seamă asupre copgres 
din Siutigart. 
D-soara Dr, E Arbore serie desp 
„Tubereuloza pulmonară in clay 
mentitoare din țara noastră“. 

D D. Voinov își isprăveste wir st 
diul siu interesant, Ierpel in Nr. p 
cedent al „Convorbirilor literare”, 
supra evoluțiunii darwinismului, 
titlul „Dovezila*. 

La Cronica” găsim şi o polemit 


aeru și sub titlul: „Răspuns Ia Via 
Romineaseă”. Însuşi meest ton, 
Haga considerațiunile de ordino ep 
malicală, ne-ar putea determina să 
mai răspundem lu „Viilorul Suci 
Dar şi în fond nu avem ce raspun 
In adevar pi se impută în fond 
1) n'am înțejes adinelmile d-lui Si 
2) am falgifeat textul seripturilor ; 
nu cunoaștem socialismul ; 4) adun 
cituții de... Teen d-lor: 4 ur D 


REVISTA REVISTELOR 


bul să avem mai imlăi alla conduita 
politiei pentru va să avem dreplul de 
a vorbi despre domniile lor; 0) „elus 
nul de sentimentalism“ ul nostra nu-i 
incintă pe domniile lor, cind igi aduce 
aminte „de persilarile din primele nu- 
mere ale Vieţii Romineşti lu wdreza 
proletariatului de pe malul Ratluin- 
ini”, ete, 

Ce se poate spune In tonte aceste? De- 
cit door xă-i poflim sh recitească „pri 
mele numere", cu +i cel din urmă, 
pentru ca sA se convingă, că persifla- 
rile nu exeludeau „elanul de sentimen- 
talian” chiar otunei, cum gi astăi-zi e- 
lanul mu exelode -Drtsifägile" 

Pardon! Trebue să relerăm un punct, 

La arătările noastre. că dupe pro- 
prumul d-lui Sion, actiune politiet së 
reduce la „sprijinul eapitaliemului®,— 
ui se învoacă necesilulen luptei gang: 
mice impotriva capitalismului. Fie! 
Dar lupta economiei, singură, nu poate 
servi de obiect unui partid politic, 
cum e rel soclal-demcerat. Dovadă : 
in Anglia lupta economică a dai re- 
zoltate stralucita fora nici o legălură 
cu acțiunea politică, dar sa ui mp pr: 
råte un partid politic, care să-şi mär: 
gineasea acţiunea ln o luplă economiei. 

Deci, ea luptă politică remine in rea- 
litate, tot numai „#prijinul capilalis= 
molui”.—si am presupus, câ aceast spri- 
jin se va urmâri prin protectionism 
extrem, utara de motive de text, pan- 
tru simplul cuvint, cà nu vedem cum 
alt-fel ar putea un partid pulitie să 
sprijlnu dra ultarea industriei capita- 
liste la nui. ? 

Am ruga chiar pe „Viitorul sorin” să 
ne spună, dacă n descoperit alt mijloc. 

Revista tiinţelor medicale. 
(No. "ah 6 IT, C. Parhon. Consi- 
deraţluni asupra turburâăriiar ner- 
voase consecutive ipnotismului ek: 
tramedical sau rău întrebuințat. D, 
Prof. |. Cantacuzino & rugat pe d, Par- 
hon rä expună intr'un articol fenome- 
nele patologice hervouse ce pot re- 


453 


zulla din practicarea ipnotismulul extra- 
medicul sau rău aplicat. Din expune- 
rea d-lui Parhon, Becare îşi poate da 
usor Moenleulă de relele ce pol rezul- 
tu, atit pentru persouna ipnotizală, cit 
şi pentru persoanele ce asistă și chiar 
pentru ipnotizor, In ce priveşte per- 
foana ipnotizată, autorul arata prin o 
multimea de exemplo luate din Fire: 
Chureot, Îadume ete. că persoanele ce 
se supun la astfel de experivulu pol 
deveni isterire, nenvasteniew ori psi- 
hosteniee, Chiar persoanele enre i» 
sistā In sedințele ipnotico pot să fie 
cuprinse de turburari nervouna destul 
de grave. Cuzurile observrale de Prol. 
Marinescu sunt foarte demonstrative, 
In fine cei caro fac po ipnotizatorii nu 
meapă totdeauna. D. Parhon a obser- 
vat un caz a unui elev din el. VII care 
ers psihostenie si de +» emolivitate 
exagerali şi vare câpâlase aeèsto 
afecțiuni in urma mai multor in- 
cereri nereusita de hipnutizare, ce le 
fâvuse asupra unei serviloar. 

Vezutt 8 dar eñ „ipnotismul exstraue- 
dival este perienlos şi vondamnabil”, 
Reprezantaţiile de ipnotirm trebuere 
oprite prin lege, atit cele publice, eil 
şi cele privalo Nimeni să mi poată 
pracliea ipuolismul atară de medici, 
şi luca si aceştia numal In seop teras 
peutie. Astfel de legi există tn Frais, 
Portagalia, Malin, Austro-Ungaria, Ru- 
„la ele. 

cure e du părere că chiar spät: 
elo de spiritismn, care pot avea ace- 
lessi urmări en și ipnotiamul, să fio 
interzise prin lege. $I eredem en ar fi 
foarte bino căci hipnotizarii şi spiri- 
tiştii sunt nişte detracturi al sanatații 
ch menlulitații oumenilor. 

Cultura Rominã, (Septembre, — 

1907, laşi). —— Ann) teribil” al d-lui D 
(ăuănescul dezaprobă masurile Minis- 
terulni Inetrucţiuuei Publice In ebe+ 
tiunea numirilor ilegale ale profesari- 
lor secundari, În numele cuvintelor 
Mintulinralui : Pace GD 


464 


VIAȚA ROMIXEASCA 


Neoala, |August—Seplembrie, 1007, 
Cernăuţi). D, Ton Ște/urzuc—„Mazea 
Locale” — insistă asuura necesităţii is- 
torica de a se eren, de invaţatorime, 
mici muzee de artă nationala. D. N. Si- 
mionovici — „Bibliotecele noastre"— 
propune mijloace e indreptare pentru 
o mai buna organizare n bihliatecelor 
districimule. Autorul se adresează tot 
la invâţatori, dela caro, şi în Bucovina, 
se așteuplă o aclivilale tot mai rod- 
nică pentru progresul țării. lu No. a- 
cesia se ullă reprodusă irumoasa po- 
ezia a lui Oslavian Goga: „Un om“, 
publicata intăin vară în „Vințu Ro- 
minensei.* — „Cronica“ e facută de d. 
G. Tofan, 

La Xonveile Revne (Saplem- 
vrie 1907}. Cu ventia unei câlălorii pe 
care a lăcut-o prin unele oraşe ale 
Anglici, Eugène Morel ne dă o intere- 
santa destriore a biblioteci „Carnegie“ 
din Edinburg, — necaslä „Atena a Ré- 
gátulni-Unit“, cum numeşte autorul 
oraş] pe care cunoseulul miliardar 
l'a inzestrat cu bibliuleca cwi poarta 
numele, Din diferitele statistici pe vare 
le da nutorul articolului, rezultă ca 
această biblioteca mluce enorme ser- 
vicii oraşului, cu toate că, de altfel, nu 
e nici singura, nici cea mai mare, de 
vreme re, fară a mai vorbi de „Adro- 
“ate's library”, de biblioteca „Siznat* 
şi de altele, numai Universitatea din 
Edinburg are o biblioteca de peste 
dou sula zeco mii de volume,— cum 
Hu are nici o universitate din Franta !.. 
In ceanee priveşte biblioteca „Carnes 
gie“, Morel arata că dela inliioțarea 
ei (1590) pina la 1905 s'au citit in sä» 
lile bibliotecei ori s'au imprumutat 
ucasă 11706722 de volume. Rezultatnl 
umei lerturi aṣa de prodirioase este 
foarte curios : prosperitatea comerțului 
ca cărțile în acest oraş, care totuşi 

pune În indemina cetitorilor atitea bi- 
bliuteci gratis, Asta ne arată că bibli- 
otecile publies fue să se uaseă în publie 
pasiunea pentru cetit.—ceiace nu-i sin- 


gurul şi nici cel mai însemnat fulis 
ul acestor instituțiuni. 

O scurtă dare de samă despre lu- 
crările congresului de la Belg 
„Asociaţiunii franceze pentru oi, 
rea științelor”, ținut in anul acesta, ne 
dă A. L. în articolul sau, Antorul arata 
mulţimea ebestiunilor desiâtule im di 
feritele sectiuni ale congresului (mie 
divină, fiziologie, electricitate medicală, 
odontologie, economie poliliea, male- 
atică, fizica ele, ete), si scuale în 
relief insemnatatea leorelică și prar 
lică a lucrarilor congresului, 

„italia gi Austria" osto tillul arti- 
colului în eare diplomatul Raqneni eer 
celează resultatele intrevederilor deh 
Desio şi dela Semmering dintre ih 
nişirii de externe ai Italiei şi Austri fi 
Ungariei, Tittoni şi bironul de Aerem 
thal. Autorul articolului constata că 
rezultatul intrevederilor a fost foarte 
Dun, intrucit cu acesi prilej s'au 
înlăturat nelnerederea si răceala pre 
vocală inire ecele două țări veci 
prin politics reneționară a cout 
Galuchowski, şi a dispărut nalotel 
rea care exista inire Malia si Aust 
dia cauza chestiunei peninsulei Bale 
nice zi a Adriaticsi. Prin aveostn 
inlaturat pertenlul unui ràzboin în 
aceste dout țari, pe care atitea inte 
reng trebue sa le apropria ep i 
mult una de nita. 

Din numerele de pe Septomrrie 
refistei mai remareâm ` inceputul 
foarte interesant articol asupra Op 
nizației fiziologice a muncel, slu 
lui Gilbert Stenger asupra sooletă 
franceze in 1515 si notia bicgrulla 
d! lui Pierre Lafenesire asupra M 
Sully-Prudhomme, murele poel-filusa 
mort da curind, 

Mercure de Franee (Sepl 
vrie 1907). Intr'un lung şi docum 

articol, bazat pe terespondonte și 
documente inedite de-ale timpi 
Maurice Dumoulin studiaza ra 
dintre artă şi stat în secolul 


XVII-lea. Autorul arată cum și în 
trecut au existat relaţiile acestea dela 
patron la client, intre stat și arti, re- 
lațiuni rare au dal naştere lu tot felul 
de greşeli şi vicii de organizare, la 
nenumărate intrigi si la lingușiri des- 
plâcute,— și canta sa senata în rolief 
obiceiurile pe cure această atirnare a 
artei de Stat le-a făcut să se nască. 
Dip cete arătate, pe buza numeroaselor 
citați, de către Duwmouliu, se vede 
limpede că arta şi statul nu se pol 
acomoda peniru o viață cununi ` sub 
prelext eå o proteja, statul injosesle 
si nesocotesto urla, iar aceasta pri- 
mind aceasta protecție, sacrifică prea 
maalt statului. 

Asupra operet critice a lui Thomas 
Carlyle, Edmond Parthelemy publica 
up interesant nrticol, în care trees în 
revista ubservaţiile numeroase pe rare 
marele scriitor englez le face nsupri 
cultarii europene (germana, franceză 
şi engieră) dola stirşitul veacului ul 
iS-lea si la Inceputul celui al 19-lea. 
Vin numeroasele prlicole publirate de 
Carlyle pria rovistele eugleze asupra 
uuor seriilori ca: Guelhe, Sehiller, 
Kant, Novalis, Volluire, Diderot, Hume, 
Heil, Barns, Byron ete, ete., nntorul 
sevate in relief ideile generale ale Ini 
Carlyle, cum si aprecierele speciale 
relative Ja diferitele chesti-mi care sint 
in legatură eu prudueerila artislice ori 
filozofice alo nutorilor studiati. 

Henri Malo rontinuă a da inlurma- 
Goal asapra vieții corsariior, acesti 
stâpini Leni? ai mărilor, ocupindu-se 
ia arlicolol din primul număr din 
wcensta luna cu armamentul şi Deng: 
Tele corsurilor. b 

Din uumerela de po Soplemsrie nle 
revistei citam Incă: studiul compara- 
tiv intra Goethe şi Hugo nl lui Fer- 
pami Baldensperger, studiul eritie S 
ini Lucien Banein asupra poelulu 
Olivier de Ia Fayette, cum şi corem 

A intre Sainte-Denve si Champ- 
pondenta dintre Si 


REVISTA REVISTELOR 


445 


Heury, care ne desvalue „nu colţ, de 
literalura sub al doilea imperiu”. 
Révne generale des cien- 
ees. [15 Aug. 1907). E. da Cyon. Le 
labyrinthe de Voreiile considere 
comme l'organe des sens mathema- 
t'que de l'éspace, du nombre et du 
temps. Intro varte ce va apărea In- 
curind, de Cyon va expune pe larg 
funcțiunile fiziologice ale oparatului 
semicireular considerut ea organ des- 
tisat să primească senzațjunile celor 
trei divecliuni ale #pafļiului. Cu neeastā 
ccariune autorul formuleuzi o teorie 
pa care o rezumă Im urticolul de falie 
Teoria se Dain exprima în trei jiro- 
pozițiuni esenţiale. 1} Sensatiunihe pro- 
duse de oxcilarea canalelor semieir- 
lape sunt zensuliumi de dirarținne, Ele 
mmt oara eom invonstiente viet mu 
sunt percepute da conzttilața de eit 
atanei cină atenția o imireptată spre 
ele. Poreeparea celur trei directluni 
cardinale no permita să ne repreren- 
tam un spațiu ideal eu trei dimensiuni, 
Aceste trei direrliuni reprezintă un 
sistom da 3 coordinate perpendiculare 
una pe alla, la care noi raportăm për- 
cepliunile noastre alte din utară de 
celelalte organe de simţuri Zero ares- 
tui sistem dreptunghiular de coordi- 
nale corespunde vongtiinjei noastre. 

3) Alegerea direcliunilor in care pol 
trebue sa executam migrările noastre 
precum zi coordiuarea centrilor nar 
gasi cara ne obligă s3 luim şi să pis- 
tram aepsta directiuni sunt aupra 
exclusiv fenomene de fancziomire s npa: 
satului Isbrintir— Orientarea lovomo» 
irice la nevertebrate ur n, după De- 
lage, de apanajul wloelatelor, 

3) Cind e vorba de a regula şi gra. 
dua intensitales, durata şi ordinea de 
succesiune a inervoţiunilor indispen- 
sa bile wrientaliunei, tot Labirintul iñ- 
toryine de preferințįt. Darà Welpen 
tibirintolui lipseste, iuiluenta +a regu. 
Jatozre ponte fi suplinită lut rueit ea 


466 


de celelalte simțuri (vederen, lurtul 
ele]. 

Mergind cu analiza mat departe, de 
Cyon erede câ canalele semicerenlare 
impreună cu nervii ampulari consti- 
tuo organul exclusiv al sensaţiunilor 
de dree Dune, pacind otocistele sunt 
uparata pentru regulareu intensității, 
Inratei și snceesiunei ivervațiunilor. 

Autorul admite existenta unui stat 
al timpului at) localizează tot in la- 
birint. Succesiunea fenomenelor care 
ne dä noțiunea de limp neputind fi 
exprimată decit prin o direcliune si- 
gitală, urmează că simțul timpului 
corespunda conrdonulei sagilale a sis- 
temului ep no dă noliunea de spațiu, 
Trecutul şi viitorul corespund direc- 
Hunei inaintea sau dindăratul lui zero 
al sistemului de coordinate spatiale. 

Dar in simţul timpului, pe linga di- 
recțiune mai intervine şi concepțiunea 
de număr, cara este chiar mai impor- 
tunta. Autorul e condis să admită câ 
sensaliunile re ne dun roncepțiunea 
numărului pleacă dela organul lui 
Costi, Acum sensațiunile de diroclt, 
une, co pleacă din ennalele semicireu- 
isre și sensnţiunile plecale din organul 
lui Corti, ce ne dau concepliunea numă- 
rului, se'ntilnese undeva în centrii ner- 
vosi şi avolo ne dau conrepţiunea tim- 
polui ep cele două compozanta ale sale: 
directiunea și numărul, Aşa dur apu- 
ratul circular ar fi onreeum orgunul 
Geometrie, pe clod organul lui Corti, 
cel ul Aritmeticei, Existența acestor 
două organe diferite pentru Geome- 
trie si Aritmetica i se pare lui Cyon 
foarte naturala. Se stie ca sint mato- 
inaticiani care preferă reprezentarile 
geometrice spre viet desvolla deduc- 
țiunile lor, eum sint Riemann şi Ber- 
irand, Alții preferă analiza cu ajuto- 
rul ewuaţiunilor, ex, Hermite, Weier- 
siraas, 

Cei ca tendinţi geometries trebue 
să aibn, după autor, dacă nu cannlele 


VIAŢA ROMINEASCA i 


semicirculare, dar cel puţin centrul 
lor nervos corespunzător bine desvob 
tat pe cind la cel cu predilecție pen- 
ten aritmetică ar fi organul lui Carti 
sau centrul seu cerebral bine desvaltal. 

Archives de zoologie expt- 
rimentale (T. VI. 15 Mai In 
Emil G. Racovitza. Essai sur les 
Problémes biospăo!ogiques.-Compa- 
trioto! nostru E, H. Subdirector al La 
boratorului Arago (Banyuls-sur-Mer) 
se ocupă de vre'o 3 ani cu studiul lo- 
euitorilor da sub pâmint, În mems- 
riul publicat acum, D-sa se ocupă mal 
mult de sistematizarea studiilor de 
biospeolagie. Consultarea literaturii, 
asupiu acestei chestiuni i-a arătat mai 
intaiu o mulțime de contraziceri intre 
notori asupra numeroaselor probleme 
şi apoi o armată întreagă de greșeli 
de observație, teorii nejustificate, ge- 
neralizari pripite, DI, R. ewute npui 
să găsească enuzale acestei „stari a» ` 
narhice in cara se găseşte biospealo- 
gin: şi gasește o mulțime. In prima 
linie vine prentatea ce Intimpină sa- 
van în explorarea peşterilur, apoi 
mical numar de observațiani consti- 
juvioase si'n fine lipsa aproape com- 
plectă de date experimentale. Cu toale 
astea s'au grăbit să generalizeze fari 
tameiu și au Meut o confuziune de fapte 
şi de nume care a incurcat considers- 
hil  biospeologiu. 

Autoral expone un program da mo- 
dul cum ar trebui să faen studiile 
bionpeolozire spre na da bune rezultate. 
Ar trebui ca inulute de ori co sÀ se 
senloceaseă cit s'ar putea mwi multe 
grote, apoi să sa faeh monografia g 
palor, să se studieze ufinilăile. origi- 
nea şi biologia lur. In fine trebue fă 
cul un studiu experimental riguros, 

Dar daca principalele probleme bè- 
ospeologice nu pot fi incă rezol- 
vite în mod mulțumitor, este de me- 
aparulă nevoe ca ole sà fe clar puse, 
ceea ce DI. R. free, examinind pe rind = 


intinderea Domeniului subteran, con= 
diținnile do viaţă in acest modin eom 
sunt: obecuriiaten, temperatura, umidi- 
taten, mizearile nerului si apei com- 
poziția svestor dai factori, resursele 
alimentare, lupta pentru existenţă ete. 
Apoi influența tutulor acestor factori 
asupra organismelor cavernicole. Ca- 
mrterele acestor organisme și rapor- 
turile lor eu fanna din nlle me- 
dat ele, In neoasta lucrare se gô- 
sest pise o multime de alte proles 
me biologice asupra ruvernicolelor, DI. 
H, după eum o spune singur, a spus 
multe Iernz) cunosente pe care le-a 
elanat si sistomalizat asa cum Iojelego 
D-sa eå Irrbuese studiate problemele 
binapeulogive.. În fine, publicațiunea 
posedă o literaturi apronpe romplecta 
asupra subiectului, aşa că celor earn 

intreprinde lucrari în arest do- 
menit, consultarea ei le cu f do ne- 
aparati Hen, 

Rerne Entermntionale de 
L'Ensrignement, (15 Seplembrie), 
Ernest Lagisse n Inat ca tomă de des- 
voltat pentri un discurs ținut ca pri- 
lejul impartir} premiilor, un titlu din 
programma noului lavățămint al mora- 
lei in Franta : Respectul opiniunilor 
şi al credințelor. liniştii și cu pilde 
urmenză această mică cuvintare  „Pu- 
tan så ne deosebim unii de algii fara 
ca să Bum nişte mizersbili Adversa- 
rii pal sa se slimeze şi să se res por lb, 
Si ducă pot, trebue, Le sanie um 
aven va sa trăim imprennă, devil de n 
ne îugădui unii pe All, Nagem in- 
rå mmavurile şi tradiţia libertăţii.” 
=| lupta cea ture în tuvatiimint este 
si de laturoa acensiu. 
` Gabriel Monod publică sub titlu Pe- 
ċagogia istorică ta şcoala normală 
-uperioara 18, un resumata unor 
conferințe tinute In numita scoală. 
„Penley n invata istoria cu folos, Irebuo 
äi dal sama de scopul pe care il urmă» 
ese studiile istorice, de resultatele la 


l REVISTA REVISTELOR 


467 


care éle conduc, de avantagiile inte- 
lectuale pe cari lo ui” din aceste punete 
de vedere analiseazii Monnd utilitatea 
studierii si a tovălămintului istoriei, 
Si pentru invătâmintul istoriei in 
yoalele recondare Monod îsi resumă 
ast-fel părerea: „invâțămini narativ 
sprijinit pe dute şi fapte esențiale, pe 
eit e posibil de viu, eu povestiri desrol- 
tate si porirale, Istoria civiilizației, a 
instituţiilor și moravurilor expusă si- 
multan şi pe larg. Franta ea centru 
al acestui invățamint.* 
Revue de metaphynique et 
de morale. (Septembre 1907). In- 
tr'un arlieol „Spiritul clasic în revo- 
luţie. după Taine”, P, Larombe sus- 
Une că psihologia ilustrului cugetător, 
a fost acea o unui om de cabinet, 
mare spirit oxelusiv speculativ, obsor- 
vator slab, melinat eñlrä absiracții și 
vare in nnivitalea lui îşi imagina rà 
toți owmenli sint eonsteniţi ca dinsul 
ideile lui Taine în privinţa revoluției, 
¿rodo Larombe, au primit o deemini- 
tire experimentală, În adevăr, pănă 
in nitima iwi zi, Taine a afirmat că 
opera revoluției nu va irită a că sul 
raportul independenței și nette 
politice a indiviritor, Franta va mer- 
go din ce în ce mai rău, In celelalte 
state ale Europei, credea ei, ideile f- 
losoñce nlo secolului al XVIII, si in 
stitutiile conseculive als acestor idei 
DU) an prins rădăcină, Dir, spune La- 
combe, en toale şapte sau up revo- 
luţii politice in socolol al XIX. starea 
sociala n Franței para ari tol ahit de 
solida ca şi neen i orirārni stat eun- 
ropean, Libertaton de a munci, de n 
serio, de a vorbi şi do u se ogi mr 
‘ranta szi tot atit de largă ra S 
dée E Asociaţiile de tot, felul sint 
numeronse şi naţiunele vecina par a 
A intrat pe acelaş cale. Elo pruclică 
sau sint aproape de a practica sufra- 
giul universal şi nu adoptat egulila- 
tea tuturor înaintea impozitelor, ser- 


4s 


viciul militar general, #dmiterea egalt 
iu funețiile pobliee. Chine Anglia, tara 
exemplară n ni Tuine, n deviat în a- 
ceasta direcție, Şi dacă ovrolulia en- 
vopeană samânii atit de mult cu aceu 
a Franței, oamenii care au condus a- 
veäslä evoluţie, eu och fast asupra 
zm! generni, nu sun înşelat desi- 
wr eu totul asupra elementelor con» 
stilutive, a trebuințelor şi dorințelor 
Tirei omenceti, 

Xonva Antologia || Seplembre 
1907), Pusquale Villuri Intran articol 


intitulat „Urmările emigrării itali- 


Rne judecate de un cetățean Ame- 
rican“, reproduce serisoureu unui Tee 
dactor al revistei americane Charities 
trimis anume în Malia meridionali 
«pre a studia chestiunea emigrării. 
Parerile uvostuin— da  aliminirelea 
sj el italian de origină —ciştigate dupa 
+ minuțioasă ancheth In partile de 
snd ale Italiei, an polrivnse cu ncolen 
pe rare prolesarul Villari lea expus 
nltâdală, tot în această revista ai po 
cate noi less rezumat la Na, 2, an, 
A al AN. R” Pricina emigrației e Hp- 
na mijloacelor de trat în patrie; ogu- 
rința ai einntatea transporlalui njuta 
curuntul, Ca o urmare buni pentru 
Malin vele, pe deoparte, mrenrea prê- 
galui muncii populației ngricule ep rä- 
mine în ţară, pp de alla parte, rela- 
tiva imbogățire a multor familii, eu 
banii cistiga} peste Uceun, Dar pt 
vind ehestia diu punel de vedere ga- 
neral şi naien), râni întrece binele: 
Stalin pierde parlen cea mai vignraasă 
din populație, cure se expatriază ; de 
nici urmează o snpram net a pupula 
4lei fomeninu, care ara da efeet dezo- 
nerareu fizică a rasei și, în al lrellea 
rudă, din pricina traiului temporar 
peste Ocean, viuța de familie se dis- 
troge, moravurile se courup, Cai re 
sorotese că uceste rele sint compen- 
sale se milioanele trimise dẹ eimi- 


rant) În băncile şi casele de evono- 


VIAȚA ROMINEASCA 


mie din Molia, se ingala. Deşi o pa 
din ucegti bani râmta în țari, cei mal 
mulţi însă se reintore în America, ehr! 
multi din emigranți se stubilese agolo 
și işi cumpără proprietăţi. Numai în 
New-York, Inten? posedă proprietaji 
ovaluute la aproximativ Au milina 
de dolari, Remediul acestei stari de. 
lucruri pn poate sta decit in schim 
barea politicii egoiste faţă du decëi 
Läräneasch ; Irebue să D se faca și pt- 
ranilor posibila viața în propria lor 
țara, 
Rivista d'ttnlin (Septemb, 1007. 
Tsidoro del Dungo „U poezie patrio 
Iech din 1825“, se ncupi de celebra odă. 
anonimă. „Asupra crézutei morți n 
lui Silvio Pellico", Aceastt odi, care 
pe vremen clod a fost compusa, n ex- 
cilut admirația Intregei Hatt, n eireu- 
lut la Leet! pumai In manuseris si 
Tiră nume de anior, Mulţi o ntribulau 
lui A. Manzoni, In veulitale insă a fost 
compusa de Giunio Bazzoni, sm mila 
nex, care a mirit la 1910 în eristi de 
A7 anl, El insuşi, eu un un înainte dn 
moarte, n publicat-o tatran fascicoi, 
imron cu sile D prois pelin 
de ale sale. La 1897 nişte nepoti ai 
lui, seuaseră o Gong ediție a aerstor 
poezii, pe linga eare mai adăugară Incă 
alie reca, găsite in manuscrisele sale. 
Asapra vieţii lui so stiu puţine lo- 
ceruri, După bătalia dela Novara, Dun 
denunțat muntriacilor că ar marunte 
arme în locuința sa, fugi dio Milunu 
ai trecu în Elveţia; ajimgind inst in 
Lecco, furtuna U impiedica si tronet 
lacul şi fu găsii mort intr'o prăpustir, 
in care alunecase din greșată, 
Deutsche Mouatssehritt Sep 
tombro 1907). De. Hans Pin „Tul- 
burârile din india”, Nu e ema 
ugor, zice autorol, de a deselici cas- 
zele mişėãrii c» uro Joe ls ladia. A- 
ceastă puseniune engleză «uste core 
mai mare decil Europa fără Rusise și 
ceam lol stit de populata; lar popu- 


REVISTA REVISTELOR 


lia ei, din punri de vedere al reli- 


sie! limbii si rasei, e lol pen de vu 


intg ca şi acea a Europei. Noţiunea 
[udiei ca unitate geografică xi politică, 
este de origină engleză, astfel că agt- 
talorul modern pentru ideia nationala 
imliana, eslo un produet al Eoglejilor, 
Hiodusii, rasă foarte inteligenta, for- 
maji în şennlele engleze, în cure eu- 
pătă u cultură teoretică mal mult decit 
Dellen, Lorenz clasa pesletarilór 
imelertuah din vare se revelează u- 
zitatorii. Aszitatia me face prim- Intru- 
niri publive şi prest si im aşa numi» 
Ile congreva nnționalu —care au aerul 
de a Ñ un fel de parlamente, fari 
drett da a se amesteca în legiforn= 
(e, Tinta apiiaiieh este homerule pen» 
tea India $ lozinca lor o vorba pe cate 
Campbell auuerinua a rostit-o cu pri- 
vinja Hanis: „O bună wuvarnare nu 
emapenseazii Hiriodali o guvernare 
prin poporn! iopusi*. Ponectul de ple- 
etrè al miscarii vale clasi cultă din 
Bengal; de acolo s'a intins în Pendginb 
sl mal in spro sui, pătruazii şi în 
Hesele mai puțin multe: cu toate ue 
erslen patru cincimi, ducă nu mai 
muti, din popnlatie, nu rümzs nen- 
linse Schimbarea Ie Improjarsrile In- 
iei w fat produsă in. mure parte de 
(bus ialiaätea țarii. Efectele politice 
ale atestei industrializării sp văd în 
inisearea, mummilta de ei avormiasehi, caru 
WW: hoyeattire n marfuriar engleze 
ce fat coneurenți produselor locale, 
A joftmeniat de usemenen și eveni- 
mentele pollieei exirena. Aenrdures 
ile sollpovaramnnt rofoniitor sadafri- 
cane, a nasut pretentii similare și ln 
suleta! indienilor : razboli ruso-ja- 
pomez à contribuit gi mni mal, Melod 
ai în vreusea windria lor de azlatiei. 
Dentscho Revne (Septembra 
Lut) Friedeirh  Desacuer „Primejdin 
vazelor NOntgan”- Doctoral Freund 
dia Vienn a mat} mela ty rel dine 
tul a nlrebänlsal Cat je X eu mijloc 


UC 


de vindecare, Dentunei, acest mijloc 
terapeutic, combitul de uni, a pro- 
gresnt foarte mult și astăzi, mal ales: 
în Dermatologie, a căpâlut o întinsa 
întrebuințare, Cu tonte aceste, în dru- 
inul lor vielorios, aceste raze au fi- 
cul şi plte victime. Ta ce consta pri- 
mejdia deci? In simpla întrebuințare 
diaunustiea, adică în Hominirea numai 
pentru a pulen stabili natura unei 
baale, pentru purieni, nu exista nici 
cra mai mică primejdie. Chiar gi in 
intrebnințaren terapentira, In bolile do 
pivle, primejdia p de tot mich, miil 
mică molt derit la een mai vimplă os 
peraţie hirurg'vali. Cind e vorba da 
boll grava si lratamenlul este forgat, 
chiar darà se intimplå sô urmeze 
moartea, tulust puse poale spune ni- 
mie cootra razelor X, căci si fara vie 
tot la acelaş rezultat s'ar fi pinus. fa 
rezumat, cind medicul cure egen: 
peratia radiarei este un om priceput ai 
epreiini, bolnavul nu riseñ nirio Dr: 
mejdie, mni ales dezind dortorul Holt- 
knecht din Vione, a găsit mijlocul de 
a dozu exact razele Hoptzen, Primej- 
die ràmioe numai bel oamepi) dr 
miserie, ear së vmeppi cu riyele dn 
ponlzu mediei şi ingineri, mal ales rå 
repotiiul conlact al corpului omenrte 
cu acuste raie, produce o boală ero- 
nică ei ireimesiabilă, un fel dr degre- 
erare a velululor caro mp anuntata 
prin piste uloeraţii ee og transformi 
eu timpul în cancer. 

Dontache Ztnadrrbanpg (eil: 
bra 1097}, E. Wiechert „Ce ştim der» 
pra pămintul do sub noi?" Esto o 
conferință po cere aulorul, profesor 
do geufizică la iniversitaten din Gòt- 
ngon, a (inuto in ona din lunile tre 
wle, Interiorul pamintului mu seporin 
cunnaşte prin siguri minele cele 
mai minei pu re scohoură mui mult 
de | km, st cii mai mlinea anra n'n 
sjane deirik In a kimy pe cipi centrul 
piimintului s» afli la 0370 kote sopt 


470 VIAŢA ROMINEASCA | 


picioarele noastre, Ştim sigur că cea 
dintai pătura e formată din roci; dar 
mai in adincime ee este? Roci sau 
metale? Legea gravitației universale 
ne ajută să căpătăm un raspuns. Servin- 
du-ne de en, prin calcule afäm că masa 
pămintului e de 5% mai densă decit apa 
Rocile insă nu sint decit de 27 3'/s 
mai grele decit apa; prin urmare pă- 
mintul, care în totale de 5's ori mai 
greu decit apn. trebue să aibă in in- 
terior o densitate şi mai mare decit 
aceustă cifră. Asta Insamnă eñ in in- 
teriorul pămintului predomnese ma- 
terii mal grele decit rocile, adică me- 
tale. Acest lucru H confirmă și forma 
pâmintului, 

Se știe că pânintul e turtit la poli: 
raza care duce la poli e cu ass mai 
mics decit cea dela equator. Conform 
gravitației insă, turlirea ar Irebui să 
De numai de ann, ducă masele ar fi 
omogen repartizate în pămint, şi do 
"esa, În enz cind parteu principală a 
masei ar Ñ mline spre centru; fiind 
1asă in realitate de (nx aceasta pro- 
beach ră densitalea merge crescind 
spre centru, dar că şi în păturile su- 
perioare se găsește o bună parle a 
masei. Cunoscind din observație gro- 
simea păturii superfeiale de roci— 
cara e groasă de vre-o 1300—1600 km.. 
urmează că simburele metalic oeupă 
*) din pămini şi că acest metal tre- 
bue să aibă o densitate de opt ori mai 
mare devil apa, Densitatea ferului e 
ceva mai mică decit H, dar tinind sa- 
mă de presiunea suferita de păturile 
inferioare, putem admito că simbu- 
rile metalic alpămintului e de fer, La 
aceeași concluzie ne dure şi stodiul 
fluxului şi al refuxului precum şi ul 
deplasării pulilor şi al culromurilor 
de påmint. Areaslă masă metalică din 
interiorul pâmintului, nu e mici licidaă, 
nici gazoasă, cu toată in alta temperatu» 
ră, ci e solida din pricina mareipresiuni 

Sozialitische Monnis-Hefle 


F 


(Septembre 1907). Eduard Bernstain 
„Cultură, ştiinţă şi partid”. Bornstein 
consistă o Imbueurăloare mişcare în 
liuntrul partidului soeiuldemocrul ger» 
man; în diferite localitaţi se formează 
institute de cullură, se organizează con- 
feriuțe, se ţin cursuri, Dealtmintrelea, 
zice el, o mişcare culturală a mers tot- 
deauna paralel cu mişeurea politică a 
muaritorimii, Decit numai, In aseme- 
nea chestii, nu cantitatea are insem- 
nâtate, ei calitatea şi, cind e vorba de 
cultura, asta nu poate insämna decit 
ridicarea orizontului ştiiaţile, D 

Dia punelul acesta de vedere insă, 
tinind seamă de ideile acelor dintre 
membrii partidului care orzanizeuză 
mişcarea culturală, ure cineva drep- 
tul să rămină scepiit. Institutele de 
cultura socialistă trebue să dezvolte 
eugelarea științiiiea, cugelarea erilieă, ` 
Ele nu trebue să Be numai niște in- 
strumente de dresură, in eare să se 
înveţe numai anumite lucruri, fără 
spirit eriti Nu e vorba, Zeg Bern 
stein, de a pretinde să se învețe acolo 
teoriile revizioniste, chei revizionia= 
mul nu consista intr-un anumit Credo, 
ci intrun Ecamino; caracteristica li 
«ste numui credințu că societatea e 
intr-a continuă evoluție şi că nici o 
teorie socială, nici cea mai geninlă, nu 
poate să fie ultimul cuvint asupra mer: 
sului acestei evoluţii şi câ prin urma- 
re toato legile descoperite au numai 
o valoare relativă şi trebuese fara Jm: 
ceture coutrulate, In anumite cercuri 
insă, cure se consideră ca singurele 
moştenitoure ale lui Marx şi Bagels, 
domneşte o tendință anteevoluţiouisia 
şi ineimai acesle cercuri au din nele 
ricite o influența mai hotaritoure asu- 
pra institutelor menite să raspindea- 
sch cultura în rindurile soriuldemur 
erației, 

Contemporary Review. (et: 
tembrie, 1907, London). Dl, A. de Bi- 
linski—„Armata Turcească” —arat 


decăderea treptata n armatei turcești, 
fapt rare poslo să aibă consecinţi po- 
lice pentru starea tulbure în care 
zace peninsule: balcanica. Slabirea ar- 
malej turceşti nu e numai efectul na 

turul al descompunerii marelui Impe- 
riu ul semilunii, ci ea se datorește, mai 
eu seamă, „responsabilului“ Abd-ul- 
Hamid. Importanţa istorică a Turcilor 
a fost totdeauna apronpe exclusiv mi- 
litara: de vreo dou veacuri de decă- 
dere treplulă, marele imperiu de altă 
«inta ameninţa să-și peardä și această 
importanța, deși prin o bună admi- 
nistruție militară el ur putea să nibi 
1.000.000 din coi mai buni soldați din 
Europa. Serviciul militar ve obligutor 
numai pentro musulmani, vaialele fiind 
indepartale dela aceastā onoare. Nu- 
maj Constantinopole zi Tripoli sint 
seutite de a-și trimele tinerii sub dra- 
pelul Swmilunei, Elementele etnice sint 
deosebite, dar deopotrivă de valoroase 
din punet de vedere militar: Turci, 
Lari, Albaneji, Karzi, Cireazieni, Siri- 
acl.. formeuză azi armala unuia din 
cei mai incapabili sultani. Soldaţi 
foarte devotați şi rezistenți, ei lasa de 
dorit din punct do vedere al tehnicsi 
militare; Sultanul nu permite mans- 
vrele, de frica marilor atrupomente 
militare, caro ur putea năvali asupra 
Palatului, Incercarea misiunii militare 
germane, cure a dat roade minunate 
sub conduce en baronului Goltz, azi nu 
mai are nici un efect: armala pare că 
se arata refractură eurnpenizării, Of- 
Įerii siot lipsiți de cunoştiaţile neco- 
sare, El sint formaţi de Academia Mi- 
litară din Constantinopol, care de vrea 
12 uni e condusă de un Director cu 
totul necalificat pentru aceustă misiune, 
şi care n seus studiul chimiei din pro- 
gramul şenlii, în urma atentatului eu 
boambă Impotriva suitunului. Sultanul 
caută pe toate căile să impedece for- 
marea spiritului de corp in arinala sa, 


REVISTA REVISTELOR 


47t 


intriga şi recompensa spionajului des- 
gusta şi descurajează vlemenlele de 
valoare, seoborind necontenit nivelul 
moral al armatei turceşti, Incă o cauza 
do slabire a armatei turceşti, co se 
va dorodi mai cu seamă in un viitor 
război, e extraordinara primilivitate 
in organizarea serviciului sanitar mi- 
litar. Decipd Turcia îşi slăbeşte din 
co în ce baza istorica a existenţii sale, 
în coasla ei, Bulgaria faco necontenit 
sacrificii pentru imbunătălirea arma- 
tei, Turcia va expia amar monomania 
sultanului ei, 

North American Review. "Au: 
gust, 1907, New-York)—DI. A. Maw- 
rice Low —,Presa Galbână în Japo- 
nia” — comunică un studiu poate prea 
sumar—asupra presei Japoneze, Acei 
care si-au format conșingorea că press 
japoneză e sub controlul sever al ven- 
zurii, aşa cum a fosi pe timpul rāz- 
boiului Rusoslaponez, sint eu totul 
gresiți deși sint foarte mulţi, Presa 
japoneză nu are nimie comun, cu 
presa rusească, care trāeçta sub regi- 
mul cenzurii, mal mult încă in timp 
de pace decit in timp de război, Pa- 
triotizmul exultat al Japonejilor pune, 
prin Constiluţie, totul Ja disereţia Po» 
terii Executivo—dar numai in timp 
do război; de aici conlrolul noadorinit 
ul cenzurii, asupra prosci japoneze, in 
timpul razboiului Ruso-laponez, In 
timp de paco însă, presa japoneza se 
bucură de Scpenz) libertate engl presu 
din Anglia ori din Sintele-Unile. A- 
fară de persoana Impăralului nimeni 
nu are droptal să prelinda a cruța! 
de eritica presai. Ziarele opuziţiri av 
un ton fata de Guvern Incă mai agre- 
siv şi mai violent decit cale din A- 
pusul Europei. Pe linga partea poli- 
tica combativă, ziurele cultiva fourte 
mult partea senzaţională, earo place 
mult publicului—eaşi în Europa. iu 
Tokio spar 12 ziare zilnice, din care 


472 


VIAŢA ROMINEASCA 


2 apar In două ediții, şi unul ajunge 
pisá la 120000 foi tiraj, Cale mai 
multa ziare sint organe ale grupărilor 
politice, dar cele cu o mai mare au- 
toritale morală sint „Jiji*, „Nichi 
michi" și „Asahi, care sinl socotite 
en independente şi critică actele Gu- 
vernului numai din punet de vedere 
al binelui publie. 

Review of Reviews (Seplemb., 
1907, London}. IL Alfred Stead— Prin: 
tul Ferdinand I al Bulgarie" —cou- 


seră opt pagini si patru ilast 
prințului Bulgariei, pe care-l si 
„singurul om al situațjoi", „mis 
ideilor apusene”... Inude eare prin ex- 
elusivitatea si superlalivitatea lor 1 

perd valoarea şi pun ln indoiala și sine 
ceritatea celui care le imparte. Cele 
citeva note asupra istoriei politice a 
Bulgariei, pol fi de folos pentra ceti- 
torii engleji care, do sigur, nu 

in cureni, de aproape, cu istorin ið- 
lernă a Bulgariei, 


Mişcarea, intelectuală în străinătate. 


FILOSOFIE 


P. Malapert, Lepons de philoso- 
phie (Le vol. Psychologie Paris, 
Juven. 

Operă plină de observaţii şi ana- 
lize personale interesante ; are o ma- 
re valoare pedagogică. 

O. Merten. L'état présent de la 
philosophie Paris. We et Amat. 

Trei discursuri de deschidere pro- 
nunțate la Universitatea din Liège, 
tratind despre: spiritul critic in filo- 
sofie, destinele psihologiei şi concep- 
ţia modernă a statului. 

Ch. Appuhn, Oruvres de Spinoza. 
(Vol. | Paris. Garnier frères). 

Excelență traducere, bogată în no- 
tije istorice, Cuprinde : Gourt traite.— 
Traité de la reforme de entende- 
ment. Principes de la philosophie de 
Descartes. Pensées metaphysiques. 

Ch. Bastide, John Locke. Les thé- 
ories politiques et leur infinence en 
Angleterre. Les libertés acel ră 
L'oglise et l'Etat. La tolérance. Paris. 
Leroux. 

Un studiu important asupra poli- 
ticel religioase din timpul lui Locke. 

Max Wundt, Der intellektualis- 
mus in der Griechischen Ethik. Lei- 
pzig, Engelmann. 

Un mic studiu seris cu multă cla- 
ritate şi eleganţă. - P 

Edward Caird, Philosophie soci- 
ale et religion d Auguste Comte. rad. 
de Ch. Rossigneux. Paris. Giard 
Brière. 


Operă clară şi pătrunzătoare, çu- 
prinzind o expunere foarte exactă a 
ideilor sociale şi religioase ale lui 
Comte şi o critică profundă asupra lor. 


ISTORIE 


Pierre de Vaissicre, Lettres d hr 
ristocrates*. Perrin, Paris. 

O colecție de 500 de scrisori de 
pe timpul Revoluţiei, scrisori parti- 
culare de-a unor adversari ai revo- 
luţiei. importante pentru studiul psi- 
hologici vremei. 

Cardinal Mathieu, L'ancien Jr: 
gimeen Lorraine et Barrois. Honorè 
Champion. 

Vn studiu asupra formării incete 
şi laborioase a ducatului Lorraine-i, 
şi asupra organizării sociale din a 
cest ţinut în epoca de la 1689 ta 


1789. 

Abba Giuseppe Cesare, Cose gari- 
baldine. Torino. Soc. Tip. Ed. Nazion, 
1907. 

Autorul vorbeşte, din amintire per- 
sonală, despre glorioasele fapte dela 
Ampola, Condino, Bezzecca ; despre 
retragerea din Trentino şi despre fi- 

ile eroice ale acestor vremuri d 

iboli, del Cantoni, „del Bossi, del 

ardi, del Siceoli etc. 
Eech von Treitschke, Aust” 
wählte Schriften. 2 val. Leipzig, 5- 


Herzel 1907 


aceste 2 vol. articolele şi 


Contin ; í 
cuvintările cele mai reuşite, ale ma- 
relui istoric. e 


SOCIOLOGIE, STUDII SOCIALE 


C. Bougie, Qu 'est-ce que la so- 
ciologie ? F. Alcan, 2,50. 
O operă de vulgarizare n sociolo- 


gici, cuprinzind articole asupra rapor- 
rilor dintre istorie şi socială, 
dintre CHE e populară şi istorie, 
şi un studiu documentat asupra divi- 
ziunii muncii după teoriile recente, 
Alfred de Tarde, L'/dfe du juste 
prix. Attan. 
O aplicație a psihologiei sociale În 
materie de economie politică. 
S GE Fonsegrive, Morale et Social, 


Un studiu asupra ra lor din- 
fe teorie şi practică, e prescrip- 
{ilie vice d necesitățile vieţii, 

Emile Pierret, Le Peri! social, 
avarie, alcoolisme, tuberculose. Per- 
tin, Paris. 

Cercetări asupra mijloacelor pentru 
combaterea diferitelor boale sociale 
care lac E mat mari în popu- 
laţia din clasele inferioare, 

Dr. Franz Krauss, Der Vâitertod, 
Eine Theorie der Dekadenz, IL Teit. 
Wien. Franz Deuticke, 

Teza autorului e un organizm sọ- 
cial, nu ajunge la o dezvoltare in- 
semnată, decit numai prin dezvoltarea 
deopotrivă a tuturor membrelor sale, 
Ridicarea unor mase pe socoteala 
altora, aduce decăderea, 


ŞTIINŢA 


Dr. Gustave le Bon, / "Evolution 
des forces, Flammarion, 3,30. 
onlinuare a voluntului „l'Evolu- 
tion de la matiere* a autorului. Expu- 
nerca teoriilor relative la evoluția 
fortelor în univers, 

p Grandeur et dicadence des 
rayons N; histoire dune croyance. 
„Année psychologique*, Masson. 

Istoricul descoperirii apa ziselar 
raze N aie Iul Biondiot, și negarea 
existenței lor de către știință. 


CRITICA, STUDII LITERARE 


Paul Vertaine, Voyage en France 
par un Français, publid daprès le 


scriitori vechi şi noi; în partea n dow 


manuscrit inédit. Pr 
Loviot. Messein, Paris. "sl 
insemnat numai pentrucă ne face. 
cunoscute impresiile şi părerile poc- 
tului asupra multor lucruri, între al 
ic apri unora SES roman- 
erii francezi, cum sint: Flauberi, 
Zola, Daudet etc. | 
Alfred Jarry, Albert Samain. Sows 
venirs. Victor Lemasle, Paris. ) 
Citeva amintiri din viața scriitori 
lui francez Samain, j 
Maurice Gauchez, Charles Que 
rin. Le Ter, Paris, 


George 
Riposte ü 
ciation des Ecrivains Belges“. ) 

Impotriva părerii lui Lemaitre, care 


89, autorul susține că Rousseau nu 
poate fi invinovăţit, şi că ideile Ini 
am fost bineiâcătoare pentru omenire. 

Luigi Cucinotta. La ia de! do 
tere e del focolare neltopera di Q, 
KH Messina, V. Muglia editore 

Autorul, elev şi prieten al marelui 
poet, după ce stabileşte patru izvoa- 
re din care se ins arta dul Pas- 
coli: durerea, familia, timanitatea și 
natura, se ocupă În acest volum, nu- 
mal de cele două dintăi. 

Bacci Orozio, Prosa e prasatori. 
Palermo. Sandron editore. 

Un volum de studii critice, Se ine 
cepe cu un studiu general asupra 
prozei italiane, după care urmează 
studii speciale consacrate mal multor 


studii mai generate asupra limbii şi 
stilului, V 


LITERATURA 


Edmond Gojon, Les Cendres de 
lUrač, „Edition de la Libraire Algi. 
tienne”, 3.50, 

Un nou volum de poezii ale iini- 
tului poet. 

Paul Warrâgo, A l'antre baut da 
mande. Librairie universelie, 3.50. 


Lé 
D 


Un toman de moravuri din Aus- 
italla. 

Marcel Roland, Le Presgu "bom, 
e Bibiiotheque pincrale d éditions, 

D. 


Un tomen al cărui erou cun orán- 
ang şi a cătei acţiune se petrece In 

aris, 

Alfredo Panzini, La lanterna di 
Diogene, Milano. Treves 1907. 

Un solu de enuserie plină de hu- 
mor. Autorul descrie cu multă ver- 
vă tol con observat un profesor care 
in vacanță porneşte cu bicicleta din 
Milano, spre a se duce să-şi vadă la- 
mitis distrun sat de pe férmul A- 
drințical, 

bierantoni Mancini! Grazia. Tardi 
Romanzo. Roma-Tõrino. Soc. Tip. Ed, 
Nazionale. 

Un roman, al cârul subiect îl for- 
merzi ndullerul erninei, măritată cu 
ùn bărbat mult mai în viet decit ta, 

lulius Rodemberg. Aus der Kind- 
krit Erinnerungsbliltter. Benin: Pas- 
tét! 1907. 

Cunascutul director al marci revis- 
it „Deutsche Rundseliru*, îşi poves- 
teste amintirele sale din copilărie, det- 
criinit în acelas timp şi tabloul vechi 
Ceman agricole, de înninte de 48, 

Duke Liita. Txe Soutof a Priest, 
Unwin. Ga London, 1907. 


MIŞCAHEA INTELECTUALA IN STRAINATATE Li 


Autorul, un socialist, fost călugăr 
catolic, își expune impressiile și de- 
cepțiile în formā de nuvelă. Expune. 
sea autorului nu e de loc măgulitoare 
pentru Biserica catolică, deşi e fä- 
cută de un fervent credincios. 


ARHEOLOGIE. CALĂTORII 


Maurice Maindron, Dans [Inde 
du sud (le Coromandel). A. Lemer- 
Te, E H 

Impresiile şi observațiile de volaj 
aie unu naturalist. istoric şi arheolog 
in aceias timp. 

Ferdinand Bac, Viediio Allemagne, 
denxiċme stric. Les Paysagts de 
Goethe, Fasquelle, 3.50. 

Descrierea pitorească a unor opze 
germane, pe unde a fost sawa triit 
Goethe, cum sint Frankfort, Weimar 
ete. 


ECONOMIA POLITICĂ 


Henry W. Wolii. Co-operaiiow, 
Banking, lts principles aud practice. 
„ 301 pp. 7 s. 6 d, London. 

13907. 


Autorni—cunoscat ca autoritate in 
această muterie—arată deplină inerce- 
dere în efectele bune ate bâncilor co- 
operative, 

Compilator. 


— eneen! 


Bibliografie 


(Asupra unora din cărţile de mai jos vom reveni la recenzii). 


: ema Mărăguy, freien română în veacul ol X VITI-lea, Si- 


SC Antim, Intervenționizmul şi Tocmelñe Agricole, Studim Social. 
Bacuresti 1907, Pretul 1.50. 
efan Meitani, Casa rurală şi Nevoile Țiramului. Bucureşti 1907, 
Dore Analiza wun praect de lege. Calnraşi, 1907, 
Tipografia V, R, Bracâcesen, Fâra indicație de pret. 34 pagini. 
Procop Dimitrescu, Alle påreri în ia îmbunătățirii sour- 
toi ţăranului. Galaraşi 1007, Fără indicație de preţ. 42 pagini. 
Marin Vheodoriun, Jncinătoria ilor. Bucuresti 1007. 
"SS & R. Gebleseu, Prodema agrară în Rominia. Samitea, Craiova 
z ü, 
Gr. M. Alexandresen, Poezii, en o culegere nsupra Vietii si o: 
perei poetului şi însemnări de ba Gârleanu Biblioteca pentra toţi, pr. 20, 
Carmen Sylva, Viranda, tradusă de A. Steuerman. Bibliotera 
pentru toți, pr, HL 
St, Colonel Goruneanu, Znsirwciiu gi educația militară în gr: 
Le de toate gradele. Institut de Arte Grafive „Eminescu“. pr, 1 leu, 
A. D. Xenopol, —Ajloacele d fndreptare ale stării țirăminti 
române, lusi, 1907. 
Leon L. Ghyra-Dumbrăveni, Citeva cuvinte in chestiunea 
țirimeasei, Bucureşti, 1957, 
Gr. Dimitrescu. — acţ senile de bună credință. Studiu de drept 


roman, Bucuresti, 1907. 

Priviri asupra stării iei rurale. Bucureşti, 1907, 

Victor Castano, Projet de statuls Tune Asociation Prumro- Bote 
maina, wt Imprimerie Nationale 1907. 

D. Masi oraky,—Contritnțiuni la sotuțiunea chestiunii fi- 
NOTE Wa (DNF: {10 pugini). 
6 a; EE pentru chestiunau agrară, Bucureşti, 1907 

pagini în 
Dimitrie Papaitopol, O soluție pentru îmbunătățirea soartei 


țăranilor, 1907. (53 pagini): 

Cara Cen n Bāncilor Populare, Anuarul Bancilor 
Popdare din Bominia pe anul 1906. Bucureşti. Institutul de Arta Gralice 
„Eminescu“, Pară indicație de pret {230 pagini format mare). 

M. Sadoveanu: Vremuri de Hejonie. „Minerva”, 1907, Prețul 2 e, 

Cornclin Moldovanu, Flucări, poezti, arie, 1907. Preotul 2 lej, 

Toan A, Parfenic Preot, Holul Preolului mies imbu 
PE stării materiale, sanitare şi morale a sătenilor. Iasi, 1907, Pro- 


hiu, 


TABLA DE MATERII 


Volumului VI 
(ANUL I. NUMERELE 7, 8 ṣi 9). 


I. Literatură, 
Pag 
I. Agirbiceanu.—~Moartā (Fragment dintr'un ziar) è 360 
L AÙ Brăteseu- Voineşti.— Din carnetul unui jurat (schită) 218 
e be Inimă de tată à > - 342 
C, Hogaş. In eer A Neamţului (Spre Nechi) . A: 
St. O. losif.— Tannhăuser, Act. I (trad. in versuri din 


R. Wagner) . a a e : 194 

Gh. din Moldova.— Poveste „Recenzie“, Conştiinţa (versuri) 39 

Ecat, Pitiş— Vară, Sonet (versuri) ei 2 "ei e 1049 

George Ranetti. — Grădina mea (fabulă) . e e 3 25 

M. Sadoveantit. - Insemnärile lui Necula: Manea . Se 145 
Le mm Un dm și un 5% D D D 

A. Vlahuţă. Nunquam ridenti (versuri) i e s 168 


+*+» + —Legenda Funigeilor . . v e SZ "24 


vm. Studii, Articole, Nerisori din ţările romine. 


Gi.—Viaţa românească in Bucovina . e g A 7 
„.—Viaţa rominească in Bucovina + - e í 
N. lorgovan-— Cum era pe vremuri, la noi în Bucov. (1848) 
E. Lovinescu. —Un erou al Renaşterii SET 
Leandru. — Scrisori din Ardeal D D D e e 
a — Scrisori din Ardeal ` - = atu E i 
— FI Marian.—Ursitoarele e mitologie romină) A 
C. Morariu. — Viaţa rominească in Duct Ei i 8 
D. Munteanu- Rinmic.—Note schite din Dobrogea 
Alexis Nour. — Scrisori din yabi . «o 
- "Scrisori din Basarabia . = > 
1. Russu-Sirianu.— Scrisori din Ardeal A A 
Izabela Sadoveanu Evan. B. E Hasdeu Í : 
S. Secula.— Scrisori din A ; 


iró oio 9 e 


el pia loi pice 


Dr. Virgiliu Stănescu, — ldeile profesorului St. Leduc 
(incercare rich) . 5 
AC. Stere. — Socialdemocratism sau poporanism ? 
A. Vlahuţă. Grigorescu sit ZS 3 


DL Cronici. 


Ç. Alimăneştianu,.— Cronica Economică : După congre- 
sul Petrolului . . Se ef E 

1. Botez.—Cronica pedagogică: Agitaţia profesorilor 
secondari A Oft e e SE 

Vintilă 1 Brătianu.-—Cronica Economică: Congresul in- 
ternaţiional şi Industria romină 

de petrol . și e i ka Z 

Dr. D. Călugăreauu, Cronica ştiinţifică: Inrudirea omului 
cu maimuța etc, 


ss ` D e H Uitramicroscopul 
DN in biologie a 
" D - D Veninul şerpilor 


şi vindecarea o- 
trăvur. cu venin 

L 0. ODuwea.— Cronica externi: Alianţa franco-rusască 
= = E Vizitele regelui Eduard 
G, Î.—Gronica literară : Reportajul in literatură . e 
ră = A Sully Prudhomme . . - 
Dr. S. Irimescu, - Cronica medicală: Rezultatele obti- 
nule în spitalul de tuberculaşi . = 

G. Raneiti.— Cronici Bucureştene (lulic) 


H e » k a ET { ptembre) . e 
Sr 5.—Cronica Zoe (Dl. Panu şi „V. R.“ faţă de | 


alişti) d ` e ` e ` 
Izabela Sadoveanu Evan, Cronica literară: Bovarysmul 
IV. Miscellanen 


KS Nicanor & Co.—Incă odată «ln lumea dreptăţii» şi 
d. Maiorescu; D. lorga despre d. 

Panu; d. Iorga despre d, Iorga i 
-Foarte explicabil.. Degeaba! ; Abi- 
Jități; Dela redacţie i Ac E 
nistiareațăranilor; Neculai Gri- 
gorescu ; «Viitorul Social», al Ro- 
miniei,. Dela Rominii din Bucovina; 
Cele din urmă cartuşe, oarbe; «Pie- 
montul>...; Dela Ce 7 ` 
Serbările dela mai viu Cum ne 
cunosc străinii ; De d-lui N. 
Iorga; Socialdemocratism sau pa- 
poranism ?; Iirtia noastră; Destinul 


La, A 


D 206 J 
170, 313 N 


u3 


257 


H 
4 


D 
ec, Anto 


(M. P: Ciucă, „Despre acţiunea ipotermizărei asupra 


H Ministerul agriculturei, industriei, 


Ees 


"Gaston Bonnier, —„Le monde vâge E 

îm Boteni—.„Casă din Museto G CHE: 
CM. Berceanu. — La vente consensuelle dans Je théàtre 
K - de Plaute*.—E. L, 
“Virgil Caraivan.— „La ṣäzātoare".—1. S. | e 
Dr. M. Cúmpeamu.—,Intercare de psihologie militară 
R individuală si colectivä“.— 0O. TPA 


unor infecțiuni experimentale. *—D, C. 


j Dumitru N, Comşa..— „Citeva mijloace economice pen- 
tru îmbunătățirea soartei ţăranului.“ — G.K. 


«Ina Conta Kerndach.—, Elemente de Pedagogie.—l. B, 

Nicolae Dobrescu. — „Contribuţie la istoria bisericei ro- 
mine în secolul XV-iea.*—T. D. . e 

Dr. 1, N. Dona.— „Tekir-Ghiolul, studiu descriptiv şi 
clinic" — M. C: 


àl Ghica-Dumbräveni.— „Citeva cuvinte In chestia TR 


räpeascH,—U, S. 


E . D D D D 
"Dr. Vasile Gaina.— „Admisibilitatea căsătoriei a doua 


a preoților din punct de vedere dog- 

matic, canonic şi practie“.—M. C. A 

Spiru Haret. — „Raport adresat a 5. Regelui“.—I. B, 

Ein., Girleauu. — „Prima durere", — I. S.. X é f 

` Zara îlăffding.— „Philosophes contemporains“. — O.B, 

L. D. Launay.—yLa Bulgarie d'hier et de demain#.— C.S. 

coinerțului şi dome- 
uiilar,— „Rominia 1866—1906."—G. 

Leon Mrejeriu.— „Petreceri pentru popor, O şezătoare 

țărănească" —G. P. . . : . 

Sofia Nàdejde.--Pårinți şi copii. —l. S. . . e 

P, Partenie.— „Mitropolitul Anastasie Crimea al Mol- 

dovei“.— M., D. E e e e 

Sub-tocotenent T. Pamfil.— „Povestire pe scurt despre 

neamul rominese“—M.C. . e e 

Vasile Pop.—,„Cum iubeşte o DA? Le: . 

C, Mdelulescu- Motru. e „Dn psihologia revoluţionaru- 

lui,“ S f ` gy . . e 

Constantin Sandu.—„Sel=cțiunea metodică a cereale: 

lor,"—P. B. . A Z . . 

N. Timtiraş.— Cintecul vintului.” — M.C. C DIE 

Nestor Urechia, —.Cāruțta poştei. —M. C. - Za ei 

A. D. Xenobol.— „Evoluţia in istorie; Neconştiutul în 

istorie" —T, 


A A. D. Xenopol, „Mijloacele de indreptare ale stârni 


țărănimii romine.—C. 5. i . 


VI. Revisin Revistelor. 
Convorbiri literare, Junimea literară, Luceafărul, 


Economia Naţională, Revista Generală a Invățămintulni. 
SE Pedagogie gari Eh fiee se 


Con 
Viitorul Social, La Nouvelle Revue, a 
La Revue des Idées, Revue Latine, Revue Générale 


Annales Scientifiques de l'Université de Jassy. Nuova 
A a, Rivista d'Italia, Deutsche Revue, Sozialis- 
tische Monats-Hefte, Deutsche Rundschau, Historische 
Virteljarschrift, Deutsche Monatsschriit, Contemporary 
Review, North American Review, Reviews of Re- 
views. E E fen ng . 120. 278, 


„VIE, Mişcarea intelectuală in străi- 
ate, . - ° . e . . s 


VERI. Biblografie `, . . . Së 47 


BIBLIOTECĂ 
UNIVERSITATII 


Pa IE